Google
This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct
to make the world's books discoverablc onlinc.
It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject
to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books
are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover.
Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the
publisher to a library and fmally to you.
Usage guidelines
Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying.
We also ask that you:
+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for
personal, non-commercial purposes.
+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the
use of public domain materials for these purposes and may be able to help.
+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it.
+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe.
About Google Book Search
Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web
at|http: //books. google .com/l
„Google
„Google
„Google
„Google
„Google
„Google
DICTIONAMULU
LIMBEIROMAÎ
Dupo însărcinarea data de societatea academica roi
ELABQBATU CA PBOIECTU
a: T. UUBUKU 8l i. C. JU88IMU.
ColUbontoii JOStFV HODOSIU il o. BAKITI
-^^ts'vct?©'»^-
BUCUEESCI.
KOUA typogeaphu a labokatoriloec bomai
19. STRAT'A ACADEHIBI, 19.
i87e.
Diaizedby Google
re
.LI
„Google
'T^Cfi.^ To '
I.
I, a ntiuea littera in alfabetnlu ro-
maDU, si a trei'a d'istie vocali. Pronun-
ti'a vocalei t e sau T^lfMuona sau s&m\-
tvfMi I. plenisona e in syllabele intonate
precuma : miru, dicw, wwm. nkirtfu. rc-
cmu,fugitv, perire, petire. ptitire. cingu,
ninge, dominica. auăi, essi, menti, mo-
ri, etc.; ii. semÎBona e în syllabele ne-
intonate: l.lafiaitulu ?orheloni, pre-
cumu : atwj, pomi, furi, faci, plângi,
paaei, tmtiii. vedi, verşi, guşti, albi, etc.;
2. in mediulu rorbeloru Înainte de vo-
cali cu^ cari formedia unit diftonga im-
propriu, precnmii : aria, facia, soeiu, so-
da, mnia. dtdeeiia, scientia, potentia,
v^dia, verdetia. muliere, tcdiare, cunia-
ritt, etc.; 3. in medinlu verbeloru între
d<}ne consone, unde se confunde cn e
scnrtu. precumu : umidu, netidu, ferricu,
mânieu, jaăinu. pontice, purice, degitu,
cogitu, fumigu, selbaticu. lunaiicu, etc;
in casulu acestu-a se scrie si cu e, pre-
cumn : umedu , netedu. veănu, lunatc'
eu, etc. Vocalea i se aude obscuru in : riu.
ridu, risu, uritu: ass^mine si in prepos.
in, (nn inse in d'in si prin): 6to in-.im-
piu, influ, se aude apr<ipe ca u. Confere
si huricu, nascutu d'in hiricu.
1 I, sau hi, interiectione, sau impe-
rativu d'in verbnlu 7re,.Ir<', care se ap-
plica ca essorbativa la menarea calliloru.
2 I, articlu plurariu mase. nom. ni
ace. nascutu d'in elli. li. care determi-
na substantivele sau adieutivele, pre-
camu : âm?ni-U, 6meni-i sau omenii, hi-
pi-li, lupi-i sau lupii, formosi-U, fortno-
si-i saă formosii, invetiati-li, invetiaii-i'
■ân inv^atii.
3 I, pronnme pers. mase. p]. ace.
tatu d'in eUi. li, UIoh, eog, pre(
nu li vedemu. sau nu i vedemu; l
eonnoscutu, sau i amu connoscit
connoscutu-liamu,3axiconnoscutu-
4 I, articlu singulanu fem. g
dat. nascutu d'in eUei, lei, ei, pre(
easc'lei, case-ei, san cosei, mulie^
mtdiere-ei, mulierei san mtdierii,
5 I, pronnme pers. pi. dat. m
scurtatu d'in lui, li, si d'in lei, li,
cumu : .y)une-H, sau spune-i, da-l
da-i, i Vamu datu, sau datu-i-l
iuaamu datu. s&a datu-i-ua-amu;
spusu, sau spusu-i-amu, diasu-i a
mitte-i vestimente none.
+t lACERK, V., Jacere, a arr
in composite ca : adiecere, deiecert
cere, iniccn-c. obiecere, jiroiecere,
cere . traiecere, stifdecerc^
* lACTARE, V., jâeUio, vedi;a
cu t6te derivatele Bele.
* tACTU,-a. adj. part, jMlBs,î
catu, subst. Jftctns, actnlu de arrui
arruncatura; vedi^'artti, cu t6te di
tele selle.
* lÂOULAKB, V., Jiicularl, a s
câ, si in specie a arroncâ cu jact
vedi jaculare, cu t6te derivatele
* lACULU, pl-e, jaeulum, micj
cia care se arrnnca asnpr'a inimi
dardu; vedi jaciilu.
LiDD, ş. m., (4tSir)ţ, contrassu i
Infernas, infernum, mai allessu
lDrerDa,-orum, infernutu : 1. loenln
resiedu sufSetele mortiloru; apoi î
tarulu sau loculu unde resiedu su
le condemnatiloru pentru crimele
Tom. O.
;ia9203„. Google
Ş lAB
commisaii in ri4bia. Vorb'a iadu 3'a in-
trodussu in limb'a rom&iia prin ioflu-
enti'a basericei grece.
* IAMA, pl.-fflo^e, (Tatta), medica-
meiita, medicatura.
* IAMATICU,-a. adj.,(ia[i«midO, rc-
latJTQ la medicare : retnediu iamatictt.
* IAMBICU,-a, adj-, lamiiicu» (lo(i-
flcxJc)i in iambi, d'iii iambi : petioru iâm-
bicu, vcrsu iambica, poesia iambica.
•lAMBOGKAPHiA a&uian^ografta„
9. f., (la{i.^oYpaţ{a), scriere in iambi,
compositione de iambi.
* IAMBOGRAPHICDaauwm5o^a/î-
CH.-a, adj., relativu la iambografla sau
la iambografu.
* lAMBOGRAPHU san iambografu.
B. m., (ia(i:3oYpc(cpo<;), care acrie in iambi,
autorÎQ de iambi.
*IAMBn, 9. m., tambos, (Toii-po;),
1. petioni metricu compusu d'in una
BfUaba scurta si d'in alfa luDga; 2. com-
positione poetica Bcriasa in iambi, mai
vertosu compoaitione satyi'ica.
* lAMICU,-". adj., (de la pr. Tajux,
medic;imentu, fr. tamliine), medicamen-
tosn, terminu de farmacfa.
* lAMOIiOGlA, mai bene iamatolo-
gia, a. f., (d'in gr. Xa^, medicamentu,
si i&foi;, fr. lamoloirle), tractatu despre
medicamente.
* lAMOLOGICU, mai bene iQWiaiofo-
gicu,<-a, adj-, (fr. lamoloflqn6),re1ativu
Ia iamologia: opera iamologica, tractatu
iamologinu.
* lAMOLOGU, mai bene iamatoUgu,
B. m., care se oi'ciipa cu iamologi'a, care
tractedia deapro medicamente.
- IAMOTECHNiA,raai beneia»?taio-
technîa, a. t, (d'in gr. TaţiLa, medica-
mentu, si xt/yii, arte, fr. fmnatct^iiiile),
artea de a prepară medicamente.
* lAMOTECHNICU, mai bene iama-
tote(^nîcu,-a, adj., (Fr. tamvteehDl^ne),
relativu la iamotechnia.
* lANTE, adj. part. prea., blana, care
casca.
" lANTIA, 3. f., lirnatU, calitate de
iante, stare iante.
* lAHE, T., hUre, a cască, a se cas-
că, a stâ caacatu. Radecin'a vorbeloru :
iante, iantia, iasccre, iatu.
« lASCKRE, V., hlusoer«, a ao cască.
* lATRALIPTlCA, s. f., latrallptiaa
(iatpaXEMcnxi)) artea de a medică prin
ungere si frecare.
* IATRALrPTICU,-fl,adj., (latrallp-
tlcns, laTpaXeiTETixd;), relativu la iatra-
liptica : medicu iatralipticu. oura iatra-
liptica.
* lÂTRALIPTU, s. m., latrallptea
{iaxpaXţlnvriq) medica care tractedia pre
morbosi prin ungere si frecare; care
unge si freca pre celli ce se scalda iu
therme.
* lATRICA, s. f., Litriee (latpiXTJ),
medicina, artea medica.
* IATRICtI,-a. adj., (t«i:p«<5ţ), rela-
tivu la medicina, medicu, medicinale.
t lATRO-, (de Ia gr. iatpfiţ, medicu),
in diverse compositioni de termini tecb-
nici, precnmu in : iairochymiu. iafro-
ehymieu, iatrochymistu. iatrologia,%atrO'
logicu, iatrologu, iatrontathemafiea. ia-
tromathematictt, iatrophgsiea, iatrophy-
sicu, pentru allu caroru inteljessu con-
sulta partea posteriore a compoaitionei.
* LATO, 8. m.. hlatBs, cascatura, de-
spicatura, abţssi); in giamm. concurau
de vocali cari se pronunţia dificile se-
parate an'a de alfa.
* IBALIA, s. f.. (fr. iballfl), genu de
insecte papivore, d'in ordinea hymeno-
ptereloru.
« IBERIDE, a.f., Iberls, {IP^plî >fr-
Ib^rlde), genu de plante crucifere : ihe-
rideâ e antiscorbutica, si se pate mancă
ca salata.
* IBEBNARE, ibemaclu, ibemu, redi
ierna, ternare, iernalictt, etc
* IBICE, s. f., ibex, specia de capriom
sau de capru selbatîcu.
* IBIDE, a. f. lbl8 i^iz), passere care
sâmina cu ciconi'a, se nutresce cu rep-
tili, d'in care causa fd considerata ca
sacra de vechii Egyptiani.
* IBIOCEPHALU sau ibiocefalu,-a,
(fr. Ibloeiphale), care are capulu ca allu
ibidei.
* IBISCU, s. m., IblBcuDisi hlbliova^
(l^îaxa;) specia de planta, althiea ofU-
c înalta lui lAnneu.
* IBITINU, a. m., (fr. ibitl»), mare
aârpe d'ia insulele Filippioe, care si l^ga
,y Google
ICT.
eâd'a da tmnchii arboritoru, si astâpta
asia prâd'a ce i vine înainte.
* IBBIDU,-a, &dj., Ibrida si hibrida,
nascutu d'in d6tie animali de diversa
specia, nascutu d'iu doui parentî de di-
versa natione; iu gramin. compnsu d'io
dtîue radecine luate d'in diverse limbi,
precumu protoparenti.
•ICASTIC A, 8. f., {slx aouxTj), 1 . artea
de a representă, artea de a face ima-
gini; 2. facultatea imaginativa, facul-
tatea representativa.
* ICASTICU,-a, adj., {AiutotttAc), re-
presentativa; coniecturale.
tt ICEKE, V., icere. a lovi. Radeein'a
verbeloru : icUt, ictu, icu.
ICHIU, s. m., {ielu, de la icere), in-
strnmentD ce serve a lovi, vedi iclu.
* ICHNKUMONE sau ieneutitone s.
m., IchneamoB (^-jfyEb^mv), 1. genu de
mammifere carnivore digitigrade, de tna-
rimea unei cate, si de form'a marturei;
2. geon de insecte hymenoptere.
. •ICHNEUMONIDE,adj.,(fr.ioliBM-
noaide), care sâmena a uhneumone;
subst. tribu de insecte hymenoptere.
* ICHKEUMONOLOGIa, 8. f., (fr.
lehiieuiottolegie), tractatu despre ich-
* ICHNOGRAPHIA sau ienografia,
B. f., Iflbnographia {l-jiyotpa^ia), planu
orisontale si geome^icu allu unui edi-
lîciu.
* ICHNOGRAPHICU sau ienogra^-
cu,-a, adj., relativa la ienografia.
* ICHNOQBAPHII sau icnografu, s.
m., (fi. lehBoţraphe), care essercita tc-
nografi'a, care desemna planuri orîson-
tali de edificie.
* ICHNOZOARIU, pl.-ie, (fr. Ichno-
loalrc)', animale care nu offere de cfttu
primele trassure de animalitate.
* ICHOBE sau icore, s. f., (ix<>>p. u-
va&Ki apâsa), serositate acra, puroniu
serosu, fetidu si corrosivu ce curge d'in
ulcere.
*ICHOKOIDE sau ieoroide, adj., (fr.
Ichor*îd«), care sâmina a iclujre.
* ICHOROSU sau icorQSu.-a, adj.,
(&. Ieh*T*iix), plenu de icKore, puroniu
icorosu.
*ICHTHTACU,-fl,adi.,(d'inJx*6c.P&-
100^
sce), relativulapesce; de natnr'ai
• ICHTHTDINU.-ff, adj., (fr
dlo), care s6mina a iehthydiu
t'Mt/iycfwie^ familia de animale:
s^rie.
• ICHTHYDIU. pI.-«. (txW
scisiom, fr. fchtbjdfon), specia
malcule !nfusorie.
t ICHTHTO-, (d'in gr. \x^
in diverse compositioui de tern
logici , precumu in : iehthyoa
icJUhyocoUa, ic3iikjfoăe,ic^hyoăi
tkyographia, ichtkyographicu,
graphu, ichUiyoUthologia, i«hii
ichtkyologîa, icHthyologicu, ichti
ichthyomante, ichihyomantieu,
mantia, ichthyomethya,ichthyofK
ickthyhomorphu, icMhyopîugia,
l}kagicu, ichthyophagu, ickthyopi
tkyophihalmite, ichihyosarcoliti
thyosauricu , ichthyosauroiăe .
sauru, iphthyose, ichtkyospondj,
thyotypolithu, iehthyperia, pen
caroru intellesau consulta parte
riâre a compositionei.
ICI, adv., hie, compusu iei-â,
terminatu; aict si aiei-â, titho, i
locu.
ICIU, pl.-ie, lletiiB, vedi Ua
IGLU, s. m., (cu I molliatu
iustrumentu de lovire, si in i
joculu de artidi sau arsici; arti
serve a lovf alţi articli.
ICOKA, 8. f., leoD (elxrâv), i
representatione, efBgîa; naai alle
gine de sftnctt.
ICONARIU, s. m., care îu
care vende icone.
ICONICU,-a. lc«Dl«ii3 (rixovf
presentatu prin una icona.
ICONISAIIE, v., (sixoylCKv),
sentă.
I(X>NISM0, s. m., («Ixovtoj
presentatione figurata, allegor
symbolica, mystica a cngetulni
typose.
t ICONO-, (d'in gr. slwiw, i
effigta), in diverse composition
mini technici, precumu in : inc
mu, iconodasticu, iconodastu, i
phia, iconographicu ieonograţ
nolatria, ieonolatricu. iconolatri
=y Google
4 lOţ
logta, iconologiat, iconoloţiu, icouoh^u-
chia, iconomachicu, icononiacka, icono-
mane, iconomania, tconophăia, icotw-
phUu, iconostase, iconostaticu, icono-
strophu, peatm allu caroru intelleasu
consulta partea posteriiira a composî-
tionei.
• ICOSAEDBU, a. m., (^xoaieSpoţ),
polyedru terminaţii prin dduediecî de
t'acie.
* ICOSANDMA, s.f., (d'in srxoat.ddue-
dieci, si £vi]f), barbatu, fr. luesandrle),
in sîstem'a lui Llnneu classea de plante
eaii an dânedieci de stamine san mai
multe, affipte pre parietele internu allu
ealicelui -, roşele si cameliele periinu la
WMmâria.
* ICOSANDEICU,-a, adj., (fr. ico-
■«idiique),- relativii Xaicosanătia.
* ICOSANDRU,-a, adj., (fr. icoijwi-
dre), acellu-asi ou icosandricu.
* ICOSAPROTI, pi m„ Icob«proll,
(^xoodnpo^toi), cei d6uedieci cetatiani
de &onte d'in una cetate gr^ pre tem-
pnlu guTernnlui romanu.
* ICOSAPROTIA, a. f., (fr. Ic«^«l.^n-
tl«), demnitate de icosaprolu.
iCOSARIU, 3 m., (gr. mod. ElxMâpt-
ov, d'in sticosi, dâuedieci), moneta tiirce-
6ca in Talare de 20 lei turcesci ; vicus-
sarw sau vicessariu.
* lOTEBIA, s. f., tcteri«H (IxtspEaţ),
1 . una petra preti6sa ; 2. gnnu de paseeri
selbane d'in famili'a tessutârieloru, d'in
Americ'a.
* ICTERICU,-a, adj., leterUu», (tx-
isptxâ;), relativu la icleru, care Huffere
de ieteru.
t ICTEKO-, (d'in gr. ixtspo?, galbi-
nare), in diverse compositioui, precnmu
in ; icter ocephalu, icterode. icteroide, ic-
teromelante, icterope, ideropkyti, ictero-
pode, icteropteru, icterorote, pentru allu
caroru iutelledsu consulta partea poşte-
ri6re a compositionei.
*ICTEBU, s. m., Utenis, (rxtspoţ),
1 . galbinare, morbu; 2. una passere gal bi-
na, allu cărei aspectu, dupo părerea an-
ticiloru, vendica de galbinare.
* ICTU, 8. m., ictn», lovitura, impun-
Bura, imbrancitura : ch unu ict» nu cade
arboreU.
TOE^ ^
' 1 10U,-îca, terminatione de adiective
si substantive di^Tivate, prin care se in-
dica calitatea sau rnlationea coprensu-
luî in radecin'a vorbei, a) cu penultim'a
Itinga, precnmu Inmbricu, wt^rien, len-
ticu, mendicu, amicu, inimictt. formica,
lorica, besica, lectica, urtica aau urdiea;
6) cQpenultim'a scurta, precumu:can^>cu
persia*, persica, scuHcm, pHicu. petiori-
cu, manica, pcdica. musica, dominii^a,
medica, intunerica. fabrica, haserica; si
mai allessu in adiective : snlbatiem. lu-
natim, erratieu, domestica, pttblieu, ru-
alicu. vcraticH, primaverati^ tomnaţi-
CM, iernatic», surdaiicu, initemanatieu,
sangeraticu, prosatim, si prosaieu; apoi
in celle de origine gr^ca : poeticu, epicu,
dramatieu, ereticu, clcricu. dogmaticu,
practica, theorelictt. orgatncH. logica,
physicu, astrowmticM. meehavicu. mathe-
maticu, grammaticu. Aici se numerasi
celle derivate de la nutioni : grrmaniea.
ronumieu, britannicu, anglii ■:,it(mcu,ia-
panicu, franctcu, ăacicft. I 'trricw, rus-
sieu, ungaricu, cari ?f teimiT^a si in eseu,
precumu : romanesci , frat/rescu , tfir-
o-scM, russeam, ungurcscu.
ICn, pl,-«r', onuRiis, cuniu, cuiu, sau
penna de ferm sau de lemuu, care se
applica mai allessu Ia creparea sau spar-
gerea de lemne. Probabile co eaci-llu-
asi cu ichiu sau iclu, d'in verbuhi icere.
lCUIRE,-csc«, V. i-uueare, 1. a face
icH, 2. a crepâ cu icnlu.
ICUTIU, p,- «V', coNPoluij, deminutivu
d'in icu. micu icu.
* IDATIDB, s. f., (fr. Iff.tlde), ver-
'me cere se incuiba iti carne.
* IDE sau iihiri, pi. f., idas, plenilu-
niu, diu'a candu lun'a e pleiia, ^a calen-
dariulu romanu. Dupo refornmtionea ca-
Ipndariului făcuta de Juliu Ceaare, din'a
15 in lunile Martiu, Maiu, Juliu. Oeto-
bre, si 13 in celle alte iuoi.
t IDE, (d'in gr. iîSoî, forma, specia, se-
minare), terminatione de adiective, prin
care se arr^ta co derîvatulu s^mina cu
radecin'a, usitata mai allessu in scien-
tiele naturali, precumu : arachnoide, el-
lipsoidc, icterode, cari apoi devinu a de-
se ori substantive.
* IDEA, a. f., Idea (tâia), 1. represen-
=y Google
IDB.
tatione mentale, notione ce %i form^dia
meotea deapre unu lucru; 2. se iea Bi
pentru mente, int«lligeutia, cogitatione,
imaginatione : a ave ceva %n iăea, in
mente , in cogitu , in imaginatione,
3. prototypu, modellu eternu; in acesta
intellessii se dice : ideele lui Platane ;
4. visione chimerica : vana iă^, tăia
estravagante, de aci variulu intellesau
allu frasiloru : ce idea aveţi? idia for-
mosa, idiv mari. dupo iăe'a mea, eUtt um-
bla ăupu iăSa sea; a luă idffa al^î-a,
omu fora idSa.
* IDEALE, adj., Idcalls, relativa la
idea; imaginariu, chimericu, fantasticu;
snbst. idăde, typu de perfectione : cellu,
mai inaitu ideale e domnedieu, asifoT'
ma unu ideale de bonetate, ideale de
inteltepiione, ideale de formosetia; acestu
artistu e feeiaidu in tdeaU.
* IDEALISARE, v., {fr. l«Bllier}, a
f^eideale, aseinaltia la ideale : poeU-
loru le place a ideaUsâ vieti'a omeneaca.
* IDEALISAITONE, b. f„ (fr. 1««U-
Hatlon), actione de ideaUsare: idealisa-
tionile unui poetu, unui pictoriu, unui
musieu.
* IDEALISATU,-a, adj. part., Id6«-
Hei), înaltiatu la ideale : vietia ideali-
sata, felicitate idecdisata.
* IDEALISMU, 8. m., (it, Ideallsmo
f r. Id«al) sme), systema filosofica care pre-
tende : eau cotata connoscenti'a niţstra
consiste numai d'îa idee, co noi avema
de a face numai ou ideele, nu cu lucru-
rile; sau co totu uuiversulu cn ti5te lu-
CTUcile d'intr'enaulu sunt numai idee ;•
iâeulismttlu s'a arretatu suh diverse fasi
in fUosofla, incependu de. la Platane
peno la Fiehte; ideaUsmultă se oppune
realismulu.
* IDEALISTICU,-a, adj., reiativu Ia
ideaiismu, reiativu la iderdistu.
* IDEALIŞTI), 6. m., (it. Idealiata,
fr. Id^Rliste), care ede S36i«m\ idealis-
mului : idealiştilor^ se oppunu rea-
liştii.
* IDEAUTATE, s. f-, (it. IdeallU,
fr. Ideallt^), calitate sau stare de ideale:
idealitatea se oppune realităţii.
* IDE.\RE, T., (it. ld«are), a proiec-
t& ÎD id^, a combină, a iiiiagiiî&; reâ.
IDE
a si idea, (it. id«ar8l), a si im
* IDEARIU, pl.-i>, (it. Ideale,
d6al), typudeperfectione,lnodeIlu
pdte se Sa numai in idâa; vedi id
* roEATU,-o, adj. part, (it. Ii
proiectatu in id^a, combinatu, i
natu : planu ideatu de unu mea-e
tectu.
' ID EM, lat. Idem, ac«Uu-asi;
co Sa tepetescu acelle-asi vorbe.
* IDENTICn,-u, adj., (format
lat. Idem, it. tdeotleo, fr. tdew
care e acellu-asi, care s'a sufferit
una scambare, care nu difere in d<
* IDENTIFICARE, v., (it. H
oare, fr. Identlfier), a face ident
coprende sub aeea-aai id&i; refl
identică, a se confunde cn altul
•IDBNTinCATIONE, s. f-, (fr
tlBeatlon), actione de identifica-,
tione de a se identifică.
* IDENTIFICATU,-a, adj. pai
Identifleato, fr. Id«mtlfl«), facutu
ticu.
* IDENTITA TE, 8. f., (it. id.
fr. identiu), cal itate de identici
face ca ddue sau mai multe luc
se coprenda sub ac ea-asi idâa; con
tate completa.
* IDEOGENIA, s. f., (fr. id«o)
scientia care tract^ia d espre oi
ideelorn.
* IDEOGENieU.-o, adj., (fr. i
nlqie), reiativu la origine» ide
tra^atu ideagenicu, eestiane t deoj
* IDEOGfiAPHIA san ideogro
{., (fr. tdâogrraphle). espression /> i
a ideei prin imagini pinse eau bc i
* IDEOGRAPHICU sau ideogn
a, adj., (h. Idvotrrapblqae), reiaţi
ideografia, care esprime una idâa :
le numeriloru su addeverate semne
gra^; scriptw'a chinesiloru e idi
^ca.
•IDBOGRAPHU sau ideogro
m., care essercita ideografi^a.
* IDEOLOGIA, s. f., (it. ideo
fr. id^oloţia), tractatu despre idee;
ria despre formattonea ideeloru ;
phyaica.
* IDEOCOGICU,-a, adj., (fr. l
glqie), reiativu la idscAogia.
.Coo^jIc
8 IGN;
•IGNICOL0RU,-a, adj-, tţi>Ieol«r
ai iţnleoloms, de col6rea focului.
* IGNICOMUrd. l?iiicoaiBiiB eilsni-
ooniifl, care are pSru de foca : sârele ig-
nt'comu, B«l IfDlcomnB. Apul.
* IGNIDIJ,-a, adj ., isnldus, arditoriu.
* IGNIFEBU,-a. adj., Ignlfer, caro
da focu, ÎDfocatu, inflanimati], arditoriu.
* IGNIPLXIU.-o, adj., IgnlfiDos, d'io
care curge focu.
* IGNIGBNU.-a, adj., Iţniţeua, na-
scutu in focu , epithetu ce se da Iul
Bacchu.
* IGNIFEDE, adj., igalpes, cu pe-
tiiîre de focu.
* IGNIPOTENTE, adj., ifnipotans,
focosu, luminos, radioeu; epithetu ce
se da lui Yulcanu.
* IGNIRE,-escu, &((]., i^Ire, a face
se ardia.
* IGNISPICIU, pl.-te, iKDlitpiclam,
modu do divinare d'in focu.
♦IGNITABLU, pl.-e, f plUbalu» ,
locu unde se conserva foculu; irritameutu.
* IGNITtI,-ii, adj. part., Isnitus, in-
focatii, imflanmiatu, ardente.
* IGNIVAGC,-a, adj., Igulvapia, care
ămbla ca foculu,
* IGNIVOMTJ,-a, adj., Iguiromys,
care vârsa focu : monte ignivomu, gi-
ganţi ignivomi.
* IGNOBILE, adj., lfnoblllB> necon-
Doacutu, neinsemnatu , obscurn; vile,
bassu, abiechi.
* IGNOBILITATE. s. f., IţuobillUs,
stare ignobile, obscuritate, vilitate, bas-
e^tia.
* IGNOMINIA, 8. f , Igruornlnl», ro-
sine, deson6re, opprobriu, infamia.
* IGNOMINIOStJ,-a, adj-, r^Doinl-
dIoxdiu, fosinosu, infamatu, petatu.
* IGNOBABILE, adj., IguorablUs,
care se p6te ignoră; neconnoscutu.
* IGNORANTE, adj. part. preş., ig-
norans, fora connoscentia, fora scientia,
fora cultura, care nu scie; snbst. unu
ignoratUe.
* IGNOBANTIA, 3. f., IgnoraotU,
oescieotia, lipse de scleutia, lipse de con-
noscentia : ignoranii'a c mare, a se lupta
in contr'a ignorantiei, a învinge igno-
ranii'a.
IU;
* IGNORANTISlţU, b. f., (fr. Igai,-
rantlsne), Bystema care tende a favor!
ignoranti'a.
* IGNORARE, 7.,lrii«nre, anuscf,
a nu coDuâsce; a du luă in considera-
tîooe. a nu considera, a desconsideri.
* IGNORATIONE, s. L ign^ratlo,
acttone de ignorare, nescientia, necon-
uoscentia.
* IGNORATU,-a, adj., If nAratna, ne-
sciutu, neconnoscutu; necoueideratu.
*IGNOSCENTE,adj.part.preB.,Igii»-
BoeDs, indulgente, iertatoriu.
* IGN03CENTIA. s. f., IgnosoenUa,
indulgentia, iertatione.
* IGNOSCERE, ignoscui, ignoscutu
si ignotu. v., iţnogcere, a trece ou ve-
derea, a iert&, a escusă.
* IGNOTU.-a. adj. part., l^D^tos, ne-
connoscutu; neconnoscutoriu.
IE, interiecticoe, hen, bel, care es-
prime dorere, rosine, despretiu.
IHA, interiectione, prin care se imita
vocea asinului.
IIA, B. f., IndosloB femlnarum, tn-
nlea remlnarnra, vedi Uia si Unia.
* ILARITATE, s. f., hlUriUs, dispo-
sitione rolidaa, buccuri'a, serenitate.
* ILARn,-<i. adj., bUariB, hiUrli,
(iXfltpiii:), bene dispusu, cu voli'a bona,
voliosu.
t ILEO-, (d'in gr. £l>.Eii<:, intestinu),
in diverse compositioni, precumu ; ileo~
graphia, ileographicu, ileographu, Heo-
logia, ileologicu, ileologu, etc.
* ILEOS&,-a, adj., lleogus, suppusn
morbului îliacu.
* ILEU, s. m., ileoB ai lleos (^e(Jţ),
1. intestînuhi mediu; 2. morbu inSam-
matoriu, care pare a av^ originea sea
in intestinulu iîeu.
* ILIA, Ula,-lDni, 1. parte a corpului
animale de sub ultimele c6ste : cerceta
dia, domne, iliele nâstre, in c^ile ve-
chie, straoiutatu in urma in : cercetedia.
domne, renujichii nostn: 2. partea infe-
ri(Jre a pantecelui de la ultimele coste
peno Ia părţile genitali.
. * ILI ACU,-a. adj., (it. tlluc», fr. UU*
[ qii«), relativu la ileu, iiia si iliu: morbu
I iliacu, passione iltaca; osau iliacu, foasa
I iliaca.
=y Google
ILL. ■
* ILICE, s., m., llex, nna specia de
eerru.
* ILICETU, pl.-€. selba de iliei.
* ILICIU,-a. ai^., lliconB, de ilice;
snbat. iliciele , iim\l\& de arbori cari an
de typa gennlu ilice.
* ILIGNTT,-a, adj., ilifiiBB, de ilice.
* UilU, 9. m., illnm, (it. ilio, fr. Ilton),
ossula eoxale la copilli si la fetu.
* ILLATIONE, 3. f-, lllâtio, adducere;
iD logica : conclusîone.
* ILLATIVn,-a, adj-, ilUtlTos, eon-
clusivu.
* ILLATRAKE, v., liutnre, a latri
la cineva, a latră pre cineva.
*ILLATU,-a, adj. part., ilUtug, ad-
dussu, facntn, cauaatu.
* ILLECEBRA, pi. iUecebre, lllee»-
br», incantamentu, farmecu, medie at-
tractive, medie ammagit^rie.
* ILLEOEBRARE, t., llleeebrare, a
attrage prin iUec^e.
* ILLECEBROSD,-f<. adj.,Illeoel>ro-
808, attractivn, incantaloriu, ammagi-
toriu.
* ILLECTAMENTU, pl.-e. me«U-
■entMD, mediu detUecf fire; invitamentu,
formeco.
«ILLBCTARE, t., lUeetarc, a attrage,
a fermeca, a ammagf.
*ILLECTn,-o, adj. part., illeotng,
attraasu, aoimagitu, sedusEU.
* ILLKGALE, adj., (Ille?«IU, it. 11-
l«gale, fr. lUâgal), contrariu legei : fapta
illegale, mesure UI egali.
' ILLEGALITATE, s. f-, (fr. IlWf»-
VkU), caracteria de illegale : UlegtJMa-
tea unei sententie.
* ILLEGIBILE, adj., care nii se pote
lege : scrissâre ilîegibile; nume illeg^Ue.
* ILLEQITIMITATE s. f., (it. Ulog»-
tlnlli, fr. UiegltimlU), defectnln legi-
timitfltîi : Uleffitimitatea unui copUlu.
* rLLEGlTIMUra. adj., (it. Uleglt-
timo, fr. lUtigitltne), care n'are condi<
tionîle cerute de lega : căsătoria {Ilegi-
tima, copiUu illegitimu. pretensioni H-
hgitime,.
* JLLESIBILE, adj., lllnslblils, care
nu se ^ialede, care nu se pi5te Tetbemi.
* ILLR8U,-a, adj. part., IIIkbds, ne-
Tettematu.
* ILLIBATBTIA , s. f., (it. IlIIbi^
tessa), integritate, castitate, stare ne-
pătata, stare nesţnircata.
* ILLIBATU,-a, adj., lUIb»tlBî neat-
tinsu, nepetatu, castu; integru, (vedi li-
6are).
*ILLIBEBALE, adj., Illlberalls, con<
trariu liberale; ignobile, avMu; sordidu;
fig. arti iîliherali, se nnmian acelle arti
mechanice, cari na erau pentru (imeni li-
beri, ci se poteau easercitâ numai da
servi.
* ILLIBERALITATE, s. f., UHfcera-
IfttB, contr. liberaîitate, ignobilitate,
araritia; (vedi iUiberale).
* ILLIC3IDU,-a. adj., (it. llIi«Bldo),
contrariu liădu; neclaru, se dice despre
compute.
« ILLIGITO,-a, adj., IlUeltiiH, neper-
missu de lege, illegale, illegitimu : fap-
te micite.
* ILLIMITATIONE, s. f-, starea si
calitatea de ce nu are margini.
* ILLIMITATU,-a, adj., illlmHatoi,
contr. limOatu, nemarginitu, fora mar-
gini.
* ILLITEBATU,-a, adj., iUlteratn»,
nelitteratn, fora connoscentia de littere,
ignorante.
* ILLOGABILE, adj., ilIoeabltlB, ce
nu se pdtd loca.
*ILLOGICU,-a,adj.,nelogicu, in con-
tr'a logicei.
* ILLUDEB£,v.,i»t(stsi*«use),t7Ztw«,
lUadere, a si bate jocu de ceva, sau ds
cineva.
ILLUMINABILE, adj. Illumlnablll»,
care se p6te lumini.
* ILLUMINANTE, part. adj., Ulu-
nlnaos» ceiUumina. ce lumiaa, ce res-
pandesce lumina.
ILLUMINAKE,-eâtu,T.a., Illumlu-
re, a lumini, a di lumina, a respandf
lumina, a resipf intunericulu, obscurita-
tea, a face splend6re; a illuminâ, se dice
si in locu de a face illuminationi, a ap-
prende lumini, focuri, etc: In intellessn
religiosu, insemnedia : a lumină apiri-
tulu, ânim'a; vedi luminare,
* ILLUMINATIONE, a. f., lllnmlna-
tto, reepandire de lumina; actione de a
lumini; stare da iUuminatu; Ulumina-
.yGooglc
UlH£DlATD,-u,adj.,(it.lBn«(luto,
fr. IvmidUt) , ce se succede fora vre
nna iuterpositioiie, fora intervallu, fora
se âa altu ceva la medilocu; nemedilo-
oitu , neinteiTUptu ; immeăiatii ca tAv.
însemna : ntmaî de câtu, fora irUar-
diare, fora ammanare.
* IMUEDICABIXE, adj., IminedleR-
blUa f ce Qu se piJte medica , ce nu se
pate cură, incniabile, nerindecata.
« IMMKDITATD.-d, adj., ImnedlU-
tns, necogetatu, nemeditatu, fora pre-
meditatione; care un reâecte.
* imfELIOBÂRE, T., nelloren fk-
ebn, Uerl; a face mai bonn; a deveni
mai bonu, a ee Îndreptă; (mai bene am-
meliorare).
IMMELIOKATU.-a, adj. part., me-
llr sau Bellag faotaB.
«IMMEMORABILB, ImBeDorablUs,
ce trece preste memori'a âmenilorn; de
ce nu ai mai adducu timenii a mente; ae
dice despre tempu , sau despre ori ce,
candu nu i scimu sau i amu uitatu cu
totulu inceputulti : 'possessione imme-
morabilesaMimmemoriale, dicemu,candu
prin decursă de anui ce trecu, nu ne mai
adducemn a mente sau nu potemu con-
ntisce originea ei.
* DOfEMOBATU,-», adj., Imineiii*-
ratHS, ne mai memoratu, ne mai auditu,
cu totulu nou.
* IMMEUORE, adj., Inmemor, care
a perdutu adducerea a mente ; care na
tine mente, ci si uita; fig. immemore se
dice ingratulu care a uitatu benefidele
accepte.
* IMMEMORIA, 3. f-, Inimemorra,
lipse de memoria.
IMMEMOBIALE,-a. adj., vedi im-
memorabUe.
« IMMENSITATE, 9. f., Imnensitax,
estensloue immcnsa; alle cărei margini
nu ae connoscn : immensUaiea naturei,
inamnsitatea universului; ~ vastitate,
mărime, intendere; nemeaurare, nemăr-
ginire; infinitate.
* IMMEKSU,-a, adj., InimenHus, ne-
mesuratn, nemarginitu, fora mesnrs ,
fora margini, infinita; de ana estendere
ffirte mare, yastu : deaideriu immensu,
tmbi^otte immensa, in locu de : dest^
IMtf.
deriu eseessivu, otn&iMone escessiva; ,
summa immensa, avere immensa, spete
immense, spre a indică co sunt mari,
multe, grelLe, summa mare, avere multa,
spese grelle ; mente , memoria imme»-
sa, etc., mente mare , memoria vasta,
a comperă eu pretiu immensu . a corn-
peră f<iriie scampu.
* IMMENSUBABILE, adj., Imnei-
surablIlB, ce na se pdte mesură, neme-
suratu, nemesurabile.
* IMMEBGEBE, immersi si immer-
sei, immersu, v., Imniergerej a affund&,
a cofandă, a innecâ, etc.
* IMMERGIBILE, mersabllU, |«-
nersabtllB; coventu dubiu, insemnandu :
1. ce se pote immerge. cofundă, sau af-
fundă; 2. ce nu se pdte cofundă, nu se
p<}te affnndă, na pate intră penoînfundu.
* IMMEBITABILE, adj.,ImmerltuB,
nedemna, care nu merita; nemeritatu.
" IMMEBITU.-rt. adj., Immerttusj
vedi immeritabile.
* IMMERSIONE, s. f., imnierslo, ac-
tione prin care lassamu, bagamu, affun-
damu unu lucru in apa sau in altu fluidu;
astronomii dicu immersione la intrarea
unei planete in umbr'a altei planete;
in baseric'a n<ţstra româna s'are potâ
dice immersianela actulu candu se bat-
teza copillulu ftffandăndu-se in apa.
tHMEBSU,-a, adj. part., ImneraBS,
cofundatu.
* IMMIGBABE , v., Immigrare , a
trece dintr' unu locu in altnlu, mai al-
lessu din una terra in alt'a, cu cogetu
de a si stabilf locninti'a acollo.
* IMMiaKATIONE, s. f., imn-i-r».
tio, migratione, intrare si stabilirea de
străini intr'una terra.
* IMMIGBATU,-a. Inmigratus, adj.
part., intratu in terra străina.
* IMMmENTK, adj., tmmtnens, ce
este apr6pe de a se întemplă; ce amme-
nintia de aprâpe; ce sta se cada; ce nu
se piţte incongiură , ammenintiatoriu ;
urgente : periclu itnminente: ruina,
disgraliaimmineTtte, periclu, ruina, dis-
gratia, ce ammenintia de apr6pe; helltdu
e inuninente ; bellulu nu se mai pfite
* IMMINENTIA, s. f., laminentU ,
brGooglc
MM.
appropiai^; calitate, sau stare de immt-
nente .- nu vedu imminenti'a pertcJuIm,
DU counoscu periclolu ce ammenitia,
ee este apriîpe.
« lUUISCERE, T., InmUeere, a am-
inestecă unu ce cu altu ce.
* lUUlNEBE, V., Immliiere, a fi a-
prdpe 36 se intemple, a stă se se facă,
a ammeuîtiă ; vedi imminrnte , immi-
nentia.
«IMUISCIBILK, adj., (Iînmlsclbllis),
care uu se p<)te mesteca.
* MMISERIGOKDE, adj., Inniierl-
oorB, fora misericordia.
« IMMISERICORDIÂ, s. f., Inmlse-
rleordU, lipse de misericordia, ai chiaru
cnidime, barbaria, etc.
« TMMISERICOKDIOSC.-a, i>iml)i«-
rloors, nemisericordiosu, care uii seiite
compassioue, aeindoratu ; crudele, inu-
manu.
* IMMI8SARIU,-Wa, adj., (de la Im-
mlttere), eppositulu lui etmnissariu.
* IMMISSIONE, 3. f., HanliiHio, ac-
tulu de a lassă sau a face se intre in
»IMMISSIVU,-a, adj., ee da facul-
tatea de immissioTte.
* IMMI8Sn,-a, adj. part., Inmlugutp,
bagatu in, lasatu iu, intratu in.
• IMMISTIONE, s. f., mestecarea u-
nui lucru cu altulu, ca term. jur., ac-
tiouea de a se ingere, mesteci intr'una
successioue, de a intra in calitate de e-
rede allu unui dofunctu.
i* IMMISTU,-a, adj., Immlstua, tm-
mlxtuSf ammestecatu ; — neammeste-
catu, puru, curatu.
» IMMITE, adj., Immitig. fora blan-
detie, severu, crudu, crudele, neindoratu.
* IMMITIGABILE, adj., Innltl!;«bt-
Itii; implacabile, neimblanditn; care nu
se p6te mitigi, neindoratu.
• IMMITTERE si immettere, immm
aiitnmisci, immissu , v., lamlttere, a
lassâ se intre, a introduce, a bagă.
*■ lUKOBILE, adj., immoblUH, fora
mişcare; ce au se p6te mişcă; nemisiiatu;
nemiscatoriu; constante, nestramutatu;
fermu, stabile; se dice si despre case,
averi, bunuri si alte realităţi nemisca-
torie.
Tom. O.
, IMM. ^ 17
* IMMOiJILIARIU,-rw,'adj., (fr. in-
nobtller), ce concerne bonurile tntmo-
bili : actione munobiliaria, actionea in-
tentata pentru intrarea in posBessione
de lucruri neraiscatorie.
* IMMOBILISARE, v., (fr. Iminobl-
Ilser), a face immobile ; a conTerte în
immobile.
* IMMOBILISATIONB, s. f-, (fr. Im-
moblIlsHtloB), actione si effectu allu ac-
tionei de immobUisare. de convertere
unu lucru înobile in itmnofnie fictitiu.
•lMMOBILISATU,-a,adj. part. ver-
bului immobUisare.
* IMMOBILITATE, s. f., ImaoblU.
tiB, stare si calitate de wamobile ; ne-
mişcare, stabilitate, constantia, fermi-
tate,
«IMMODEUANTU,s.f.,lnDOderaii-
tla, trecerea preste regul'a justa ce ar
debâ observata in t6te lucrurile at&tu
moral) câtu şi physice; necompetare, ne-
stemporare, intemperantia; desfreoare,
escodsu; defectulu moderationei.
« IMMODERATIONE, s. f., Inmode-
r.iUo, peccatulu, vitinlu coutr'a modem-
tionei ; immoderantia, (vedi acestu co-
ventu).
* IMMODERATU,-(i,adj.,lin«ioder*-
tus, fora regula, foramodu, fora competu;
escessivu, violentu; desordinatu, nere-
gulatu; necompetatu, nestemperatu, ne-
moderatu.
*IMMODESTIA, s. f., Iniiiioaestl.i ,
contrariulu modestiei, lipse de modestia;
indecentia, impudeatîa; neroainare; fap-
ta sau discursu contrariu boneloru da-
tine sau reguleloru de bona covientia;
portare scandaldsa.
* IMMODESTn,-a.adj.,iiain*dflBtnB,
care lucra sau vorbesce iu modu con-
trariu mtxîestiei,- nerosinatn, impudente,
indecente; nemodestu.
IMMOIARE, (cu l de totu molliatu),
vedi immoUitwe.
* IMMOLARE, V., ImnoUrK, a sa-
crifică; a talia pentru sacrificiu : a im-
molâ boi. vitelli, amnelU.
* IMMOLATIONE, s. f., ImnoUtio,
actione de immolare.
* IMMOLATU,-a, adj. part., Immo-
UtuB, sacrificatu.
.yGooglc
18
IMU.
IMMOLLIARB, v., (cm Idetoui luol-
liatu), mollire, huinei^tarc, tiitsere, mh
tlţiire, iminlnucre, pacare, Ilecterp» <Io-
Btarej debilitare, (ît. immolliire si anol-
Ure) : a immolliâ ânim'a cui-va, a Iu
addulcf, a Iu imblandi, a Iu allină; a
itmnoUiâ pandi'a, a albi, a bagă iu apa;
amanolliâ canep'a, inuîu, a topf cauep'a,
inulu spre a se pote lucr& ; u mmolliu
grâulu inainte de a Iu semind, a pune
grăulu in apa cu calce inainte de a In
semiuă; a immollid gogosie de metasşe,
a le pune in apa spre a pot^ sc6te metas-
seadepre elle; — refl. a sa immollid, a
scadâ d'in poteri, fia phyşice fla morali,
a deveni debile; a se modera, a se aU
lină ; gemlu se immolliâ, petiorele, ge-
mtchii se immolliâ.
IMMOLLIARE, â. verbale, mollimeu-
tum, mallttles» deblUtiitlo, Jri t. s. ver-
bului.
IMMOLLIATD,-«, adj. part., «olli-
tuB| redussu in stare molie.
•IMMORALE, adj., (it. Immoralc, tV.
Innaral), contrariu morale: care nu tir-
m^dia principiele si doctrinele moralei;
nemorale, demoralisatu, de rea purtiire,
cu relle invetiuri.
* IMMOKALITATE, s. f.,(it.iinmo-
ralltA, fr. Inimoralitâ), calitate de immo-
rale : a urmă, a committe fapte cotitrarit
prinăpieloru morahi. este imvioraîitate;
a tiu se conforma hmiei covivntîe, este
immodestia.
IMMORMENTAllK, v., (d'in iu si
mormentu), tînmare, soi»ellr<', a pune in
morntentu, a accoperf cu pamentn, a în-
gropa; a ascunde; a immomientd cu ce-
remonia reliţfiosa, no dice immai despre
corpurile umane : mtu omiciău uu im-
mormenta coriiulu victimei selle, ci Iu
ascunde iti pametUu; a iminorutentd în-
ţ/eniuZu, a nu Iu cultiva; deacî: aseim-
i^ormentd de viu; a se iuimormetitâ, a
se perde, a se cot'undă in ceva, s'a
imrtuMtnentcUu intre cârti, se oecupa in'
continuu cu suientiele.
IMMOKMENTAKK, s, verbale, hu-
matlo, sepultura, punere m monmn-
tu, ingropatione ; ceremonia religiâsa
ce 96 observa la Îngroparea corpuriloru
omeuesci, funeralie.
IMM.
IMMORMENTATa,-«.adj. part.,hB.
inatus, sepultiis. ingropatu.
* mMOBTALK, adj., iminartaUs,
uemoritoFiu, nesuppusu mortalitatei; in
sensu fig. iimaortah se dice despre. ce
se suppune eo are durata Krte lunga ,
despre pers6ue, lucruri, a caroru memoria
se tine io perpetuu : omu, opera, fapta
immortale, a caroru memoria e eterna,
neuitata; botanicii dicu imimrtale la u-
na â6re alle cărei fnmdie sunt pururea
verdi;gerin. immergrUn, it. gemprevlvaj
immorialii se dice in locu de dieii, in
opposetione cu mortalii:zzomsnîi.
* IMMOBTALISAKE,-e(litt,(it.iin-
luortaliEiare, fr. lînmnrtalher), V.,afaC6
imnK>rtaîe in memoria, prin monumen-
te, elogia si altele dssemeni; a eterniaă,
a perpetuă ; « se iiwnortalisd, a se face
immortale, glorios».
* IMMORTALISATION E, s. f-, actio-
ne de imtnortalisan;.
* iMMORTALiSATU,-.i, adj. part.,
(fr. Iminortulldâ), facutu iînmortale.
" IMMOKTALITATR, m. f., ImnorU-
litas, calitate si couditîoite de immor-
iah; vi4tia sau es-sistentia continua si
perpetua in niemori'a {imeniloru ; nemo-
rire, perpetuitate, eteruitate.
LyMaGURARE, v., «emmascero,
iţerminare, ţcmmaii agere, a e&simugu.-
ri. a se impl^ cu muguri ; a eresce, a
produce muguri.
IMMUG0RABE. s. verbale, gemma-
tlo, iu t. s. verbului.
IMMUGURATU,-^, adj. part., ?em-
matuH, ce are mugttri, pleuu, accoperitu
de muguri.
IMUUdGliUi&y-escu, r., gremmaiioe*
re, vedi immugiirarc cu derivatele selle.
IMMUlARE,v,, vediMWHOi'orc, sttwi-
molliare.
IMMULTmE,-t'SCu, v., multipltoare,
a multiplică, a cresce, a adauge, a aug-
mentă in numeru; a face operationea a-
ritmetica, care se dice multiplicatiane:
a se immidtt,dk selatf, a se propagă prin
geueratlone; a immuUi starea, a deveni
avutu.
IMMULTIRE, 3. verbale, in ulTIplkK-
tlo, in t. s. verbului.
IMMULTITOR[U,-a, BiHlUylieator,
=y Google
IMI-.
19
care multiplica, immultesce, propag<t.
IMMQLTITUrtt, adj. part., nmlU-
pli«&tuti, in t. s. verbalul.
* IMMUNDITIA, s. f., immDndltU,
InmuDilItleii, spurcatione, necuratia, u-
ritione, luriditate, sorde.
* IMMUNDU,-u, adj., tmmnDdnH.
apurcatu, necuratu, sordidu : sfyirite im-
munăe, immunăele scrofe.
*IKMUNE, adj., iinaiuiii:^, scutitu,
apperatu de garcine si greutăţi, in spe-
cie : sciititu de sarcina si greutăţi alle
statului ; merci immuni de portorie.
* IMMUNITATE, 3. f.. ltnmDiilU>t ,
essemptioaedesarcine preciimu de con-
tributione, de servitie, etc.; privilegiu: i«-
munitaii ecleaiastice se niimescu essemp-
tionile si pririlegîele de cari se buccura
credentiosi basericei respective; — t'm-
muniiatv differe de essem/itionc, întru
cătu immunitaie, se applica la eesemp-
tionile concesse corporationiloru, comu-
niloru, sau unui iutregu corpii de ceta-
tiani ; ^ro essemptione se dice atunci
candu e vorb'a de privilegie particula-
rie, personali. U.
* IMMUTABILK, adj., immutabUlH,
ce nu se p6te mutu; iuvaiiabile, iie-
scambatiosu, uestramutatu, nesuppusu
scambarei, stabile.
' IMMUTAUILITATB, s. f., iramuta-
blllUo, stare si calitate de totu ce nu
e suppusu scambarei ; stabilitate, con-
stantia, invaiiubilitate.
IMMDTARE, v., Imrautare; vedi tm-
Utre si t6te derivatele selle.
*lMNAlvU, adj-, l;;narns> vedi igitaru
si t6te derivatele urmatiirie , in cari ,
dupoiiatur'alimbei romane, 171 sumată
in-m».
împăcare, v., paoare, a face i)aoe,
a reconcilia : u impacă interessih; pro-
ptmerca cotarni-a a imţiffcatn fote jmw-
titele; reQ.,a se împacă, reconclllari, a
se reconcilia, a face jxicv .- copillii >"• im-
pacă usioru.
împăcare, s. verbale, reconcllUtio,
in t. 8. verbului.
IMPACATIONE, s-f. , pacfttto. ro««Q-
ellUtio, actione si effectu allu actiouei
de împăcare,
IMPACATIOSU,-o, adj., ^tl UlU
(•ii«&rl pft1u^t, uaie se impan i'acîle, cu
care facile te poli inipaeâ.
IMPAOATORIU.-d, adj. :=., i>acittor,
revoBcIllatur, care împaca.
ÎMPĂCAT [J,-a, adj. part.j paeatus.
recoucillatus, reconciliatu.
IMPAC[UIRE,-csctt. V., pacem lulre, '
paclaol; a incbiaiă pace, a face pace; a
paciâcâ; a restabili pacea; refl. a se im-
paciui, a face pace cu cine-va. De pre-
feritu e form'a mai bona împăcare; îm-
păciuire, cu t6te derivatele selle, e unu
provincialismu de evitatu.
* IHPAQINABE, v., (it. iinpaKlna-
re), a insemnă paginelc; a reduce pagi-
nele unei coinpositionî iu ordine, a re-
gulă, paginele unei scrieri. Paginare e
de preferitu.
* IMPALliIRE, V. n., impalteneei-ei a
deveni pallidu; a ingalbiiii.
* IMPALLITU,-a, adj. part., palUdus,
i&galbinitii.
* IMPALPABILE, adj., (Impalpabi-
lii), nepipaitii, finu si delicatu in câtu
nu se p6to pipai, nu face nici una im-
pressione sensibile la tactu.
* IMPALPABILII ATE, s. f., calita-
tea de mpalpabile.
UIPAMBNTAKE, v., bnmare, vedi
immormcntare, si derivatele.
IMPAMENTENIRE.-esci* , v., bI»I-
tate donare, a incetatiani, a indigenă, -
a naturalisa : re&. a se impamcnteni, a
se incetatiani, etc.
IMI'AMENTENIUE, s.verbale, olvl-
tHtix donatfo, in t. s. verbului.
lMPAMKNTENITU,-a, adj. part., i>l-
vltate iluimliis, naturalisatu,
lMPAKAKK,v., |tâlBre,apunepaii iu
gradina, iu viia, a bate pari in pamentu.
IMPAUATlJ,-a, adj. part., palatn».
* IMPARE, adj., Itnpar, fora pare-
chia : iutmeru impare.
IMPARECHIARE, v., (cu / de totu
molliatu, Îei locu de) :
IMPARECLARE,-cdi«, v., ««ujuiige-
re, ropulure. (it. pareehlare, fr. appa-
relUer), u face, a dâ parecbia la unu
lucru; a pune sau a cerci parecbia la
unu lucru; cauiu vorbimu despre per-
sane , ins^mna u fuce discordia, certa :
a impareehin pre Petru cu Marinu, ai
yCOOglC
20
IHP.
adduce in discordia, a fae^ <¥rta intre ei;
a se imparechiă, aiaulinc^ , -^ veni in
discordia, a intra in c^rta au cine-va.
IMPARECLARE, a. verbale, in t. s.
verbului.
IMPARECLATU.-d, adj. part., in t.
B. verbului.
* IMPARILATE, s. f., impariUUa,
diversitate ce este intre d6ue obiecte de
acea-asi calitate si natura; disparitate,
inecalitate
IMPARŢIALE, adj., (it. ImpariUti'.
£r. imparţial)' ^^'^^ ^^ '^^ partea cui-va
spre a i preferi intereasile facia cu in-
teresile altui-a, justu, ecitabile.
IMPARŢIALITATE, s. f., (it. impar-
slalit*, fr. Imparţialii^), calitatea, ca-
racteriulu cellui imparţiale, justu, ecita-
bile: sefaeemăcaimpartiiditutftase na
treca in indeferentistnu.
împărţire, V., parth-l. Imperti-
re, dlfidere, (it. imjiartlro). a divide;
a separă una parte de alt'a; a distribui;
a face din unu intregu sau diu una parte
mai multe părţi; a face părţi: a. >i\: a
imparii premie, a dd premie; a s/: im-
ptăa, se dice in particulariu despre tiw-
partire in ereditate, in avere; — împăr-
ţire in aritmetica, ^(Itvulere.
împărţire, s. verbale, divIaU. par-
tiţia, distribatio, in t. s. verbului.
IMPAHTITORIU,-a. adj. s.,dlTi«»r,
distrlbutor, care impartc. care distri-
bue, care are parte in ceva : sumu im-
partitori pre avere, pre ereditate, avemn
parte; — impartitoria, subst. se dice
unu iustrumentu ce sn pune mai alle^isu
in apele de lamiaerele de aiiru, spre a
imparti ap'a in parti ecali sau propor-
tionate; apoi la semnele ce s<i punn in-
tre agri, spre a indică unde unu agru
se separa de altuhi.
IMEARTITU,-a, adj. part., dlrlsiis,
diitrlbiitaMt divisu.
EMPARTITURA, s. f.. distrli.i.tlo,
împărţirea ensasi; parttta obiectului dî-
stribuitu; locu unde se împreuna unu
superedificatu, precumu si unde se des-
parte unu immobile de altnln; imparti-
tura ae dice si impartirei bene ordinată
i\ părtiloru unui edificiu.
IMPASSIBILG, adj., mpaMlbllb;
^
eare nu e soppnsu dorerei, care nu e ac-
cessibile sufferentiei, fora passione.
IMPASSIBILITATE, a. f., inpax^l-
bllltai» calitate de impassibile.
IMPASSU. s. m., (fr. impani-e), nntrl-
pnrtaiB, fundătura; 6g. încurcătura, din
care nu poţi essE.
*I IMPATIENTARE, V., (fr. fmpatl-
eiitur), a face pre cineva se si p^rda pa-
tienti'a, a supperă, a moleată; refl. ase
impntienta. a perde patienti'a, a nu mai
pote sufferi, a nu mai pot^ aşteptă.
• 2 IMPATIENTARE. s. verbale, in
t. s. verbului.
* IMPATIGNTE, adj., impati^n» ,
care nu e putiaUe. care nu se p6te mo-
dera, eare nu pdti^ a^jteptă iraplenirea
unui lucru.
« IMPATIENTIA, s. t. Impatientia,
calitate, stare sau fapta de impatimte.
IMPATRARE, V., «inail rupUre, qna-
ilru}ilieare, a face dn patrii ori c&tu a
fostu mai inainte,
IMPATRARE, s. verbale, «luailrupli-
eatl<s in t. s. verbului.
IMPATRATU,"!. (inadruplox, qu«>
ilmpluNţ qaadriiplIuatiiH, ce este de pa-
tru ori atâtu-a, de patru ori mai mare
sau mai multu.
IMPATRIARE, v., (it. Impatrlare),
a se int<5rce iu patri'a sea.
IMPATRIATU,-<(. adj. part-, (it, im-
patrlato), Intorsu in patria.
ÎMPĂTRIRE. mpatrilH. etc, vedi
impntrare, impatrotu.
IMPATURARE, v., pllcare, invol-
vere. a indonf de multe ori in modu or-
dinaţi), pândii), rufe, charteia, ai altele
assemeni; a ^tringe, a assediă, a pune
in pntare; fig, u un itnpatwrâ, ins^mna
afugi, a In la fuga, a Itk la sanetoa'a. H.
IMPATURATU,-fl, adj. part., pliea-
tiiH, facutu pătura.
ÎMPĂUNARE, v.,(d'inm si paunu)..
a orn cn penne de paunu. a pune la
pellarfa iienne de paunu sau si de alte
paaaeri.
IMPAlINATU,-«. adj. part., ornatu
cu peune de paunu.
IMPAVIDETIA si impaviditiae, 8. f.,
calitate şi stare de impavidu.
IMPAVIDU,-a, adj., lapavldas, care
,Cooglc
IMP^
uu a» înfrica in momente de periclu,in-
trepidii, nefricosn, coragîoau.
IMFECCABILK, adj., inp«»blll8, care
nu pate peccatui, iDcapace de a committe
peccatn.
IMPECCABILITA.TE,8.f. , atare si
calitate de impeecabiîe ; s'ar potâ us&
in intellessu mai I&rgu si pentrn infaU
îibiUtate, sau facultate de a nu ţoU
gressf.
IMPEDECAMENTD, 8. m., impedl-
mcntum, 1ui;ru ce liupedica, obstaclu,
impedimentu.
IMPEDECARE si impedieare. v., Im-
pedleare* Impedlrej a pune ptdeca , a
oppri, a contraria; a se oppane; a face
pre cine-va se intardie de ia ceva; a
tnrbură pre cine-va in lucrările, in oc-
cupationile selle; a legă pre cine-va de
peti6re; a pune cui-va pedeca cn petio-
rnlu : a impedecâ calluUi; a i legi pe-
tiorele; a impeăecâ rot'a, a ua legă sau
a i pune pedeca, ca«se nu se p6tainyertl;
a se impedecâ. a se Încurcă; a ae impe-
decâ in vorba, in limba, a esită, a bal-
bnti, a se încurcă in vorbire.
IMPEDECARE, s. v.,inpedlMeBtiini,
obflx, actionea de a impedeeă sau de a
se impeăecâ, in t, s. verbului.
IMPEDEOATIOS[J,-a, Impedlmeiito-
sas, care se impedeeă nsioru in mersu
sau in vorbire; gceu, plenu de pedece.
IMPEDBCATORIU,-(oi-ia, adj., im-
pedttor, Impedlemi; ce itnpedeca; im-
pedecatoria, substant. se iea pentru
pedeea, instrumentu care serve, a im-
pedeeă mai alle.'jsn rot'a la carna, la car-
rutia, etc.
lMFEDECATU,-u. adj. part., impe-
dltas, in t. 6. verbului.
IMPEDIMENTU, pl.-e, Impedlmen-
tnMf obstaclu; dificultate.
IMFBDICARE, v., vedi impedieare.
IMPELLKKt'J, imimlsei, impulsu, v.,
tnpellere, aimpÎDge,apune în mişcare,
a mişcă, a lovi. Radecin'a derivateloru :
impultu, inipulsione, imptdsivu.
IMPELLITIAKE, v., {d'in in BipelU),
3 pune pellîtia, a prinde pellitia; a se
transformă in pelle, a intră, a penetra
inpelle; a se incarna, a luă carne si
pelle.
IMP.
31
, IMPELLITIARE, a. verbale, in t. s.
verbului.
IMPELLlTIATU,-a, adj. part., de la
impeîlitiare : dracu impelîitiatu, dîabolu
incarnatu, omu blastematu.
* IMPEMNARE, v., opplgnerare, pi-
gnorl dare, (it. Impeţnare), a pune unu
lucru in pctnnu pentru securitatea cre-
ditului, a hjpotbecă.
' IMPEMNATTJ.-d, adj. part,, oppl-
SDeratns, datu, pusii in ;)emnu, impam-
noratu, hypothecatu.
* IMPEMNORARE, v., vedi hnpem-
ntire.
* IMPEMNORATU, adj. part., vedi
impemnaiu.
♦IMPENDERE, impensi siimpensei,
impertsu, V., Impendere, aspende,a face
mari spese. a sacrifică, a consume, etc.
* IMPENDI08U,-a,adj., Impendlosna,
care face multe spese , care spende nmi
multu decârtu i adjungu poterile, sau de
cătu s'are cad^ se spenda.
* IMPENDIU, pl.-e, Impendlnn, ce
se spende pentru unu lucni, spese.
IMPENNARE, v., (pensare), pUmare,
a pune penne sau flori in capu, la pe^
larfa, etc.; a omă cu penne sau cu flori :
(I seimpennâ, a'si pune penne, a se omă
cu flori; — d'in alta Însemnare a coven-
tului penna decurru espreasioni ca : ie-
pure impennatu cu Ua-du, vătli tmfien-
note cu oşti.
IMPENNARE , s. verbale , in t. s.
verbului.
IMPENNATU,-a. adj. part., plnma-
taiţ pennatuH, flurtbua truatas, ornatu
cu penne sau cu flori.
* IMPENETRABILE, adj., Impeie-
trablllH , ce nu se p<5te penetra • nepe-
trunsu : materia impenetrabile, materia
in care nu intra apăsau alte fluide; im-
penetrabili sunt faptele lui domnediat,
mentea omului nu Iu p6te coprende; omu
impenetrabile, inchisu, ascutii^u, secreta,
mjsterioBii in t6te lucrurile.
* IMPENETRABILITATE, s. f., ca-
litate de impenetrabile, calitate in po-
terea carei-a doue corpuri nu potu oc-
cupă acellu-asi locu in acellu-asi tempu;
fig. discretione, reserva in gradu emi-
nente, resistentia la veri ce tentatione
jyGopglc
ce se p^ite impetrâ; ce se pate obţină
prin rogare : heneficitt impetrcAîle, caDda
« vacante prin morte si se p6te obţină.
• IMPETRAJTCE, adj. part. preş.,
TnpetrMs , care impetra, care obţine
ceva.
• IMPETEAHE, v., Inpetrare, a ob-
ţină ceva, si in specie, a obţină prin ro-
gare : a mpetrd unu beneficiu.
• IMPETBaTIONE, s. f., ImpetM-
tl«, actio:iie si effectii allu actionei de
impetraire.
• JMPE'TKATIVU,-a, adj., f-petra-
tlrng, care ee obţine.
**IMTETBATORnT,-tona, adj. a.,
1^* j-atţr. . care impetra, care obţine
''^» iS'A "UTU,-*!, adj. part., Iwpe-
tratM, obtinn tu obtinntn prin rogare.
• rMPETRL ^'^r^^^**' '^■i '" lapiffl*'"
«.Kere, conrerl «"' «■*•"' '"P"» .""-
.ireTrtsterw, e ; a petrificâ ; a stra-
fonni in pfitra : i f ■ « f »7^" »»? "
fa upldem conere. ^"«î » «« P-'.f^^ '"
p4tra a Be petrifioi , a deveni p^tra sau
S pâtr'a; a aşterne . ™ ?«*'» = « ™P<^*^
ISn'ETRIKE, s. TM bale. " *■ s- ^er-
'lMPETRmi,-a,adj.,i ^«e-s, Upldeui.
(. iHpldem Ter.»si petrifc <^?-f ««^"^atn
in p^tra: nesentitorin; nei naoram.
. IMPETU, 8. m., imp* l«^ni;scare
rina, impetnfiBa, veemente. "«l«nta, fu-
ri6sa: lorire. attacn; rapidit» "«..^J^î"""
care, vivacitate, assaltu. rap« *^'."°^' '^Ţ
petuoBitate; adventa, sboni, . f^»'^- '««'
'TiSeTUOSITATE, s. f., «^''«tate
de impduom; violentia. faria, Vi ^"e^-
tia; rapeditione; rivaeitate estre, ™a '^
Bpiritn, in portare.
*mPETnOSTJ,-a, adj.a't-l-P» '"""
Bo), violentu, veemente, iute, fanc 's«.
repede , se dice despre spintulu un ^'
oma care nn se pite domina, ci tret e
■preste marginile benecovientei, funosu,
infocatn, precipite.
IMPIETATE, s. f., i«piet«8, lipse de ,
pietate, irreligiositate.
IMPILLABE, impiliM si iminUediu, v.,
opprimere, vexare, «pollare, eupIUre,
a opprime, a assuprf, a despoliă.
IMPILLARE, 3. verbale, oppregalw,
vexitlo, 8polfatlp»expiiBtlo. in t. s. ver-
bului.
IMPILLATOEIU,-(oria, adj. s., op-
pressftr, reiutor, spoliator, cxpllatar,
care impilla.
nfPILLATU,-a, adj. part., nppresHOs,
T«xatiiH, gpflIlBtas, expIlatiiH, oppressu,
assupritu, de^^poliatn.
IMPILATUKA'.s. f., opţiresHlo, rexa-
tt«, effectulti actionei de ipipillare,
împingere , impinsi si împinsei ,
impinsu, v., (tnplnferc), pelterei pro-
pellerej coinpell«r«, trudere; a impinga
de la sene. abatrodere ; a impinge in-
ainte, protrudere;aimpinp>einap(H, re-
trudere ; a impinge in intrti, intra-
dere; a impinge afora, exti'iidere; a
in^nge indiosu, detradere ; a impinge
bunulocu, cootrudere; aimpingeusi'a,
a inchide usi'a; a impinge rot'a, a applicî
potere la rota, ca ae m^rga carruln; a
in^nge inderetru, a face se se retragă,
a impinge pre inimicu in baialia, a Iu
bate, a Iu respinge cu forti'a; a im-
pinge la greutâM, a anpportâ greutăţi
mari, a sufferf greutăţi ; a impinge la
banni. a dă bannî pentru a corumpe; a
impinge d'tn una parte intr'alt'a, & \Ti
se scape de unu lucru.
împingere, 8. verbale, in t. s. ver-
bului
IMPiNGUTORnJ,-«r»a. adj. s., care
impinge ; cu ce se impinge.
IMPINSETURA, s. f., effeetulu ac-
tţonei de împingere.
IMPINSn,-a, adj. part., trosns, pro-
pnUua, in t. s. verbului.
* lMPIU,-a, adj,, Impius, fora, pietate,
care nu are respectn si amore de celle
ce se cade a respectă si am&; in spe-
cie : care nu are respectu si amore de
domnedîeu si de celle divine.
IMPISTRIRE,-(isCM, v.,Tari«re,iiiâoii-
lare ţ vedi impestritiare,
IMPISTRITURA, s. f., vedi impe-
stritiatura.
' "IMPLACABILE, adj., ImpUeabllIx,
care nu se pdte stempeiÂ, imblaodf, in-
.duplecă ; care nu i^rta neci de cumu ; allu
,CoogIc
IMF
carni reseatimentn nu se p6te indnlcî,
sau iînmolliă cu nemica; inflessiUle,
irreconciliabile; neîmblanditu; neîmpa-
catu.
•IMPLACABILITATE, b. f., InpU-
eabilltu, stare si carcterin de itnpla-
eahile, perseverantia obstinata in resen-
timentn.
IMPLANTARE, v ., plantare, a bagă
unn Incru într'altn Incm : a implanta
pari in pamentu, a pune, a bate pari
din depărtare in depărtare ; s'a im^n-
tatu ettpetiâreîe dinainte, s'a impedecatu
si a cadntu in ceva, se dice despre a-
nimali cn patru peti6re, mi am implan-
tatu man'a , petionUu , mi am bagatu
man'a, petionilu in ceva, am pnsu man'a
petiomlu pre ceva.
IMPLANTARE, s. verbale, pUnta-
tlo, in t. s. verbului.
IMPLANTATI0NE,8., pUntatlo,ac-
tione de implantare.
IMPLANTATD,-a, adj. part., plan-
tatDB, plantatn, bagatu.
IMPLENTBE,-esc«, v., (d'in m si
plenu), Implere, adlmplere , supplere,
'exaeqiit} peragers, perAeere; gatlsfa-
e«r^ a face, a essecută, a realiză : a im-
plmi ima promissione, a face celle pro-
misse; a impîeniuna ordine.A essecutâ;
a impleni conditionile, a Ie obeervă; a
impleni detoriele cotra patria, cotra na-
tione, a servi patriei si nationei; a im-
pleni una lucrare, a fini, a termină; a
impleni tempulu, servîtiulu, aservicâtu
tempQ s'a obligaia; a impleni lipsea, a
supplenf, a intrcgi unu lucru uecessairiii,
sau ce n'a foutu de adjunsu; a im}}l€ni
HNU ferminu, a servi unu tempu deter-
minatu; a si mpleni seoptUu, a si
adjnnge scopulu; a impleniutia suwmta
de banni, a ua realisÂ, a ua respunde;
implinesce-mi bannii, da-mi bannii toţi
c&ti mi esU detorîu; a impleni unu. ăoui,
treianni. a adjuuge atăti anni; a im-
pleni voVa cui-va, a fi cu condescentia
cotra cine-va ; profeti'a s'a implenitu,
predicerile »'au realisatu; tcrminulu sa
implenitu, termiuulu a tieciitii; asi im-
pleni offitÂidu, a si face delori'a ca futi-
ctionariu; a impleni localu cui-va, a sup-
plenl pre cine-va, sau a urm& iu Io-
IMP. 25
culu cui-va; s'au impleni^ tote postu-
rile, s'au occupatu tote prin allegere, sau
denumire.
IMPLENIEE, s. verbale., idlmple-
tl«, în t. s. verbului.
IMPLENITORHJ,-*oWa, adj., adl«-
pletor, care implenesce.
IMPLENlTU,-a, adj. part., Inptetus,
adlmpletas.
ISÎPLERE, implu, implui, implutu,-v.,
Implere. a pune in ceva desertu at&ta
materia c&ta pote copreude : a impU
unuvasu.aimplepusc'a, tunulu,iţmi6
celle necoBsarie spre a dă cu elle; a im-
pU cas'a cu omeni, a face se intre in
casa una mulţime de omeni ; a impU
eas'a eu soldaţi, a pana mulţi soldaţi
In casa ; a imple eu sareine , a pune
mari sareine ; a imple cu came toceala,
a face camati ; a se impU de tena, de
sânge, a seintenă, a se cruntă cu sânge;
aimf^ pip'a. apune tabacu in pipa.
IMPLERE, s. verbale, Impletlo, in t.
s, verbului,
IMPLETTECIRE, si impletiicire,-
escu, tmplevtere, amplicti.plectere, flec-
tere, Irrettre, a împedică, a încurcă;
a vacillă; a perde ecilibriulu; a incalcf,
a se incalcf : seriiele se impleiticesce pre
medilocidu nefericittdui; mi kc implet-
ticeacu petiorele : copillulu si implei-
ticesce manile de gutttdu tatălui seu.
IMPLETTECIRE, s. verbale, Imple-
xlo, in t. 8. verbului.
IMPIiETTECITU,-a. adj. part. , Im-
plexusf ImpIleatuK, ImplIoltoB, incur-
catu, ammetitu, turburatu.
IMPLETTIRE,-escM , iniplecler«, a
intretesse, a înfascioră fire de peru, de
cânepa sau altele asemeni, si a le dă
form'a de unu totu compusu : a itnpletH
tortulu, a impieta una fimc.
IMPLETTIRE, s. verbale, Impli-xlo,
in t. s. verbului.
IMPLETTITOBIU,-foW(i,adj.8.,care
impUttesce ; ce se implcttesce.
IMPLETTITD,-a, adj. part.. Inple-
xu§, iafascioratu.
IMPLETTITURA, s. f., tnptexus.-
Ls, resultatulu actionei de implettire :
implettiiur'a capului, perulu implettitu
si pusu in ordine pre capu.
=y Google
H2
IN
impuscă, ase ucclde tragundii cu pusc'a
asupr'a aea.
IMPDSCARE, 3. verbale, in t. s.
verbului.
IMPUSCATUra. adj. part,, lraJ«etB8,
uccisa cu pusc'a.
împuşcătura, 3. f., effectulu ac-
tionei de impttscare.
IHPUSn,-a, adj. part, Inposlins, iu
t. 9. verbului imponere.
•IMPUTABILE, adj-, (it. impiiU-
bile), 1. ce se p6te imputa : fitpte impu-
tabili; 2. cili ae potu imputa : peraon'a
imputabile.
* IMPUTABILITATE, s. f-, (it. Im-
pnUbitltâ), calitate de impi4(Aile.
IMPUTARE, V., Imputare; l.aattri-
bui cuivaceva ca meritu sau calpa; 2. a
critică, a mustra, reprehendere, tUIo
Tel erlmlnl daro; a face imputationi.
IMPUTARE, y. verbale, Impuutlo,
vedi impuiatione.
IMPUTATIONE, s. f„ impoUtl», ac-
tione de imputare: mustrare.
IMPUTATIVUi-a. adj-, ImpHtatiTnJi;
cui se pate impută; aptu de a impută.
IMPUTAT0RIU,-(6rta, adj. a., Im-
putator. oaHtlfator, care îm^o, mu-
stra, etc.
IMPUTATU,-a. adj. part., impnUtus.
IMPUTERIRE,-PSCM. immtieritu, vedi
impoterire, impoteritu.
IMPUTlRK,-eflcu. t.. patidnn red-
dere, puteNoere, (it. Impuizare, CUEDU
pare a se dice pre a locurea si iatre u-
nii Români : imputiare); a Tace se pută,
a impl4 cu pittore, a infecta, a respaudf
odOre putor6»a; a se impuţi, a trece io
putredine; a se strică; a se descompune,
a se corrupe, a capetă rea odore; — a fi
forte pigru.
IMPUTIRE, e. verbale, in t. s. ver-
bului.
IMPUTITU,-a, adj. part., putMas,
tntUa», dealdlesus.
lMPDTREDlRE,-fiS<:K. v. n., l<npu-
treseere, pntreflsrl, a putredi.
IMPUTHEDIRB, a. verbale, in t. s.
verbului.
IMPUTBEDITU,-a, adj. part-.pnire-
factiB, trecutu in putredione.
IN, prep., ia, se pune înainte de nu-
m.
me, pronume, verbe si adverbie, si de
multe-ori se Împreuna cu elle, pr. : in
casa, tn mene, inducă, insusu; se ap-
plica nu numai simpla, ci si compusa
cu alte prepositioni aan adverbie : in-
de-sera, in-sub-sera, in-spre-ăiua; in-
apoi,in-ainte, in-addeveru,in-acdllo,in-
coUo, in-coce, in-cotraa, etc.;3e pune dupo
alte preposetioni : âe-in, pre-in, si se
reduce in : d'in, pr'în. Usitata in compo-
sitione cu alte covente, si conserva for-
m'a origiuaria, d4co aceste covente În-
cepu cu vocali sau cu alte consoue, afora
de b, p, m, l, r, inaptu, inespettu, în-
credere, infrang^e, i^jugare, etc.; candu
coventele iucepu cu labialile b, p, m, a-
tunci prepositionea in iu compoaitione
se strămuta in int, sau mai bene litter'a
» d'in prepositiouea in, se strămuta in
m : in^edUe, immuUabUti, impaciente;
âro caadu coveutele Începu cu litter'a l
sau r., atunci litter'a n d'in prepositio-
nea in se sti'amuta prin assimilatioue,
iu aceste Ucide : Ulimittdit, Ulusiratu,
irrevocabile, irreligiosu, etc. Prepositio-
nea in are iu composite, I. sensuln:
q> generale dein/ru, repausu sau mişcare
in intrulu unui ce : importare = in-por-
tare, immittere =: in-mittere, incur-
rere=zin~etarere, etc.; &>particulariu,
de acopu, etc: inducere:=in-ducere, ăa-
pellere^in-pellere, imponere^in-pone-
re, etc.; c) in multe composite tn se pune
numai spre a transforma unu adîectiru
sau unu substantivu in verbu : imbo-
nare:=in-bonu, in-riegrire = in-negru,
in-florire = in-flore, etc. II. preăssa
iidiectiveloru si participieloru, iiiecumu
ni substantiveloru născute d'in adiec-
live si participie particeU'a in ^re senan
privativu sau negativu, precumu : tm-
puru,ineptu, tnimicu, importunu, ivKa-
pace, ina^eitate, ca si grec. av, germ.
an. ~ Usulu acestei prepositioni este
f<5rte intenau si variatu, diversele du-
antie au asia de delicate in câtu in locu
de regule generali, mai multu vei inve-
tiă d'in practica, consultandu ai dictio-
uariulu si imitandu scriitorii cel mai
boni ; ecco unele essemple despre di-
versele acceptioni alle ei : tn c^paren~
tia, la vedere, dupo cumu ae pare; t»
=y Google
_ INA
cAstractu, mtr'uon tnodu abstractu ; in
camesia, âesbraccatii, numai io camâsia;
în fapta, iutr'addevera; tn credentia, pre
creditu; in creâenii'a mea,' ţie legea mea;
m honu tempu, la tempulu seu; tn reu
iempu, intre relleimpregiurari; inscurtu
tempu, eaireadu; in seurtu, a) in scurtu
temjiu, b) in pucine covente; in moău
canescu, caneace, cu menia, cu rabia; in
trei dille, preste trei dille; in parte, in
doue; tn capu; a) in intrulu capului, si
de aci in mente ; h) pre capu : a pune
pellarPa in eapu; c) chiani, accuratu; în
petiârc, pre peti6ra, standu; in numele
îejret.dupo lege, conforme legei,in pote-
rea legei; a ave pre cine-va in mana, a
prejudecâ cui-va, a urmarf pre cine-Ta;
a face ce-va â^in mana in mafia, a se
adjutor&, a face adjutoriu; a ave lacri-
me in ochi, a lacrimă; acesta idea se
afla in tâte cârtite vechie; lucrtilu este
inco in intregu, inlactu ; victori'a este
in mana, e certa; in presente st in ue-
nitoriu, pentra acumu si tempulu venito-
riu; vietVamieste in dubiu, esteinperi-
, clu; ânim'a i este in dubiu, e dubiosu;
in arme, cu armele in mana; tn ochii
totoru-a, la vederea totoni-a; a fiin fa-
miliaritate cu cine-va, a fi intimii amicit;
e ingur'atolora-a, tata lumea yorbesce;
canău eramu in caile, candn mergeamu;
mi steiera in caile, veniră asupr'a mea;
s'apusu in patu, s'a colcatu; ti sta în po-
tere se nu fia, poţi impedec& se nu se
intemple.
* INABILE, adj., lohaMUa, contrariu
a&t{«,-n6abile,nepotentiosn,neiDdemana-
tica, incapace.
* INABILITATE, 3. f-, (it. iuabilltA,
fr. inHablllu), lipse de abilitate, nein-
denaanare; nesufficientiade potera, de de-
steritate, de capacitate de a face nnu
lucru.
* INABITABILE,adj.,iiihabUabllls,
contr. abitabile; care nu se p<Ste abitâ,
unde nu se pite locoi.
* INABITABE, v., Inhabitare , a lo-
cui, a seda unde-va, intr'nnu locu.
* INABITATIONE, 8. f-, lohabllatio,
actione de locuire; locuenti'a ensa-si; a-
bitatîone,
*INABITATOKrtJ,-(ona, adj. 9., In-
ToK.IL
INA.
M
babltstor, locuitoriu, care locueece, a-
bitatorin.
*lNABITATU,-a, adj. part., (Inhabl-
tatns), locuitn, abUatu.
*rNABURABE,-edw, v.,aespune la
aburi, a trece prin aburi ; vedi aburire.
* INACCEPTABILE, adj., nou aocep-
tabllls) care nu se p6te acceptă, nu este
de primitu.
* INACCESSIBILE, adj., In^csessI-
blllBf contr. accessibile, de ce nu se p6te
appropiâ; se dice despre loca, lucru
si persona.
* INACCOMODABILE, adj., n«i ae-
onmodns; care nu se p6te aceommodâ, nu
se pote appiicâ.
* INACCORDABILE, adj., inoono»»-
Hus, ce nu se ptîte aceordâ, concede,
nepermissu, neiertatu.
* INACEKBARE,- V-, exacerbare , a
interrită, a amari, asupperă prin vorbe;
a inasprl; a adduce pre cine-va la menfa.
•INACERBATU,-a,adj. i»rt.,«cerba-
tQs; interritatu, amaritu, inveninatu,
snpperati!.
INACKIBE, V., «cldDB reddere, (it.
Inaţrlre), a acrI, a face acru; refl. a se
inacri, a deveni acru, seearer».
* INACTIONARE,-ediM, v-, aattoneni
luBtitiierc toI Intenilere, a accusă , a
trage pre cine-va in judecata.
*INACTIONATU,-a, adj. part, trassu
in judecata.
"INACTIVITATE, s. f., (fr. Inaetl-
vlt4), neactivitate, lipse de activitate, de
diligentia, de energia ; stare fora oc-
cupatione.
* INACTIVU.-a, adj., non aotlvas,
neactivu, nelucratoriu, care nu se ado-
pera a lucră.
* INADAPTABILE, adj., von adap-
tatuB, ce nu se pate adapta, contr. ne-
adaptMle.
* INADECATU,.». adj., nou »d»-
qnatDB, neadecatu, neconforme cu ob-
iectnlu, naproportionatu, desproportio-
natu.
INADENSU, V., de UdastriA, vedi
irUr'adensu.
« INADMISSIBILE, adj., non admia-
tlblIlB, neadmîssibile, ce nn se pate ad-
mite, approbă.
.yGdogIc
H
INI.
• DTADMISSTBILITATE, a. f., cali-
tate de inadmissihile.
INAINTARE,-edtM, v,, (d'in adv. in-
ainte), proeederej profredt, profleere;
a merge înainte, s di Înainte; a pro-
move, a accelera; a face progressn, a
progressă; a continuă : a inaintâ in e-
tate, a imbetrani, a deveni d'in ce in ce
mai betranu; a inaintâ i» studiu, a face
progr»ssu in invetiatura; a înainta in
officiu, a adjunge in postu mai ioaltu;
a inainid in stare, a devenC mai avutu;
a inaintâ una. ckarteia, a presentă, a
adressă, a suMternecui-va.
înaintare, b. Terbale. in t. s. ver-
bului.
INAINTATU,-». adj. part. verbului
precedente : etate înaintata, betranetia.
ÎNAINTE, prep. Si adv-, (d'in în-a-
ani*:), ante, (la atite); ca prepos. se ap-
plica numai: a) cu de : inainie de face-
rea îumei; b) eu articlulu fem. a, si cu"
genitivulu : înaintea ntultoru omeni; asia
Bicu posscssivele: inaintea mea. inaint-'a
vostra; acea-asi regula se appllca si la
compusele : de inqinte si d'inainte. pre
de înainte sau pre d'inainte : pre d'ina-
intea casei, pre ă'inaintea vostra; — alte
frasi cu înainte, in intelle^su temporale
sau locale, at&tu ca prep. câtu si ca adver-
biu : înainte cu patru dille; de acanu in-
ainte,de astadi înainte, înainte de pran-
diu, înainte deacesta-a; a cssi cui-vu în-
ainte, alu intempină; inainte de a face,
penf) a nu face; mai inainte nu erâ asia,
in tempulu trecutuerâaltramente; a dă
bannî inainte, a autecipă; a appucă în-
ainte, a preveuf; a merge inainte, a pre-
cede; înainte de tote, prlmani et ante
omul»; cumus' a dissu mai înaînte, cuma
s'a dtjsu'invti susu.
INALBIKE,-Cjcu, v., Inalbare, can-
deraeer#;Iniilbeseere,oaiiileBcere;aface
albu, a albt; a se face albu, a se albi :
inalbescu la capu, imbetranescu; inal-
hescfi cas'a, ua spoiescu a)bu; innlhescu
pandi'a, ua spellu si punu la sore spre
a deveni alba; cotare se înaTbesce, si
pune dre3!)u, si pnne albu pre facia.
INALBIBE, a. verbale, in t. s. ver-
bului.
INALBITOEIi:,-«rta, adj b., deal-
mA
bat«r; albeseeiiB, care inalhe$ee, albi-
toriu.
INALBITU,-a, adj. part., dealbatui.
INALBITORA, s. f-, actulu de inal-
hire.
* INALIENABILE, adj., (it. Inaliena-
bile), ce nu se pote aliena, instraioâ,
depărta, cede, strămută, scambă, vende;
contr. olienabiîe.
* INALIENABILITATE, 8. f., (it.
InaltenablliU), stare sau calitate de ina-
lienahile.
* INALTERABILE, adj., iminntabl-
Its» (it. Inalterabile), ce nu e snppuSQ
alteraţi onei.
* INALTERABILITATE. s. f-, l«-
' mnlabllltag , (it. InallerablIltA), stare
I sau calitate de inalterabile, immutabi-
{ litate.
{ INALTIARE, v., inaltare» extollere,
I erlţere, a rcdică in susu; fig. a landă,
I a marî : a inaltiâ unu muru, a inaU
I liă una stalua, unu monumentu, a erige;
I a inaltiâ la unu postu, a prom6ve; a
I inaltiâ vocea, a pronunţia tare; î se inal'
I tia cornele, devine arrogante, auperbu;
j ti inaltiâ pre f-ine~va. a lu laudî, S lu
! celebră, alu onoră; refl. a se inaltiâ, a-
: stend^re, a nscende, a adjunge la ceva; a
I 8eg\(ix\i:<iseinaltiâliic^u;aseinaltiâ
j în (tern, a asesnde.
' INALTIARE, s. verbale, elevaU»,
; asoposld} elevatione, ascensione: ina2-
tiarea crticei, eleralio, erei-tio cruelB
Chriit!} înultiarca lui Chrîstu, ChrlBtl
ascenst», serbatoria ia a sessea Joui
dupo Pasci.
I NA I.TIATORI(J,-/oi- ta. adj. a., ele-
vator, aseensor; care înaîtia, care se
inaltiâ.
INALTIATU,-a, adj. part., elatn»,
erflctiiSf In aubitme ednotus; ca titlu :
stratucitu, seronissimu : inaltiate d&m-
ne, sereni^sime principe.
ÎNĂLŢIME, 3. f., alillodn; stare saa
calitate de îna'tu : înălţimea unui mon-
te, unui arbore, unei case, unei persane;
înălţimea corpului, statur'a; înălţimea
apei, profunditatea apei; e la îno?;.'jisa
ch'amaiei s<.^le, implenesce cu demnitate
cbiamarea sen; ca titlu : sereoitate, al-
tetia.
=y Google
mi
INALTCro. adj., lUa», «latoi, mare
io linia yerticsle : una statua e inalta
m Unia vertiaUe, lata in linia onson~
tcUe; redicatu, inaltiatu, elevata; subli-
me, nobile : monte inaltu, arbore inal-
tu, casa inaUa, omu inaltu; ăe incUtu
genu, de stirpe nobile; mente i.yaita;
stylu inaltu, modu de scriere sublim»,
voce inalta, voce tare, sonora; inaltu că
tumtdu, de ioaltimaa turnului, de mare
ÎDBXtime; pretiuinaltu, pretiumare, pre-
tiu essaggeratu, locu inaltu, positione
inalta a locului. — Inaltu, ca titlu, in
locu de sarernissiain, onoratu onorabi-
le, eic.', —inaltu, ca adverbiu, io locu de
tusu. in-tusu, in modu elevatu, nobile,
sublime.
* INAMABILE, ad)., InamabllU, care
nu p6te fi umatu, care nu meritia a fi a-
matu, neplacutu.
INAM.ARlRB,-e8CU, t... aniBrlaare]
iDunar«Beere; a amari, a face amatu;
a întrista, & snpperă; a afflige; a iater-
ritâ; reâ. a se inamari, a ae amari, a
ae face amaru; a se întrista, a se sup-
peră, a se interrită, a se affiige.
INAifABtBG, s. verbale, amaritudo,
mteriri amaritione; tristetia, supperare.
INAMABITU,-a, adj. part., amaru,
auppcratu, intrtstatn, tnterritutu.
*lNAUEMD,-o,adj.,UBB(»nustcontr.
amenu: nepUouta.
IN'AMlOU,-a, adj., vedi inemieu si
inimuiu.
INAMORARE,-«fîtu,v.,ami)r« aceen-
dere, (it. Inamftrare), refl. a se inamoră,
ua«re oapl (it. inamorar»!), a se ap-
preode de amore; a senti affectu sau pas-
sione particulare pentru una peraona
san lucru.
înamorase, a. verbale, io t. s. ver-
bului.
INAMORATU.-a, adj. part., amore
eaptns, coprensu de amore, apprensu de
amore.
* INAMOVIBILE, adj., traotlftnl doh
lubleetot, ce nu se pate amSve. deparlEi,
destitui, degradi : of/iciu inamovibile, of-
flciw din care i;a ae ţHjte scite cineva.
* INAMOVIBIUTATE, s. f., stare sau
calit&te de iuamoeibile.
* iNAKE, adj., Insuis, desertu, ranu :
nri. K
eug^ri inani, nefojosibirie! serissoria
inane, care un coprende in sens neci ceva
formosu, neci ceva utile.
INANITATK, s. f., loaintas» deser-
tatione, vanitate, futilitate, inutili-
tate.
INANTE, vedi inain/e.
ÎNAPOI, adv., retro* retro r8atB,(d'in
partioellelei», o, poi), cautr.tnotn^e, in-
deretru, Ia spate : a caută inapoi ; a se
intorceinapoi;inmiculu8'a intorsu in-
apoi, a remasu inap^; unu cauticn dioe :
asia joca pre la noi, dinainte s'inapoi;
a merge inainte si înapoi ; se compune
cu particul'a de, si se dice si d'inapoi, in
oomparatiyu si superlativu : omulu cdlu
mai d'mapoi; iu frasîle : inapoi^a m«a,
tea. sea, dmenUoru, etc. occurre ca prfp.
cu articlulu femiuinu, (vedi si inainte).
INAPOIARE.-edii*,v.,I.re«tltuflr',»
restitui, a d& altui-ace avemu d'in allu
seu; 2. tardare : a inapoiă pre cine-va
in lucru, a Iu retarda, a Ia împedeo ,
S. retreceilero» a se retrage înapoi.
INAPOIARE , s. verbale reotlţnU»,
re-> l»slo. rece«RDH, restituire, rdtmgere.
INAPOIATU,-a, adj. part., reaUţn-
tufl, rejea«a>, restituita, datu in dwe-
tru, intorsn, remasu inapoi.
* INAPPEL LABILE, adj., * qo* ip-
pellurt nonpoti>st; ce nu admită appel-
latioQs, ce nu lassa locu de recurau, ce
na se pate appeUă.
* INAPPLICABILE, adj., ce nu e ap-
plicabile, ce nu se pate appUcă; oare
u'are appMcatione.
• INAPPltETlABILE, adj., ianatl-
mahfil', inestimabile, ce nu se ptite ap-
preti& deslullu; ce e de unu pretlu in-
finitu.
• INAPTITUDINE. s.f.lBeptitndnt
lipse de aptitudine, inabilitate, incapa-
citate.
*]NAPTIJ,-a, adj., Ineptni, care n'are
aptitudine- iucapace.
INARBORÂKE, V., «rbores aerere,
a plantă aibori; fig. a inarborâ veasit-
Mh.
INARBORARB, s. reruale, in t. s.
verbului.
INABBORATa,-a, adj. part., arbvrl-
boa eoDsUua.
=y Google
36
INA.
INABQENTABE, T., argentare, ar-
gento obdu«eret (it. InarKentare), a ob-
duce ceTacuarg6Dtu,cn folie de argentii,
a ii colorea argentului.
INARGTNTATUra, adj. part., ar-
^«BtatiiBţ arfţent» obdnotas (it. Inargea-
Ut»).
INABIA si linaria, 8. f-, Unariaj lo-
CQ unde se sâmina, se face, precumu si
unde se vende inulu; vedi linaria.
INARin si linariu, s. m., linarluBj
Incratoriu in inu, negotiatoriu cu inu;
vedi linariu.
înarma RE, -ediu, r., «rnare, apro-
V6i6 cu arme, & armă; a intart, a forti-
fica; a proved^ ima nare cu ttite celle ne-
cessarie : a se intwmâ, a se intarf, cu
arme, aface preparative bellîce,(i 5e în-
arma cu pâtienti'a. ea coragiu: a se
inarmd cu argumente.
înarmare, s. verbale, in t. s. ver-
bului : inarmarea poporului e salvarea
republicei de cesarii oppressori.
INARMATU,-a, adj.part., armatas,
armatu, in arme.
•INARTICULARE,-ediM,v., aface ar-
ticlu de lege des|ire unu dreptu, si a Iu
introduce in codicele sau cartea de legi
alle terrei.
• IN ARTICULARE, s. verbale, in t. s.
verbului.
• INARTICnLATU,-a, adj. part.,
l.formulatu in articlu de lege : natione
inarticvlata, alle cărei drepturi politice
si nationalisu reconnoscute si assecorate
prin articlu de lege; 2. inarticviatu, cu
in negativii, a) ce nu se pate articula,
nn sa p(3te pronunţia cu preciaione si
distinctione : limhe inarticiăate, cari nu
se potn scrie; vod inarticulate, cari nu se
pota pronunţia; 6Jcouen(K inartieuJati* ,
fora articlu.
• INARTIFICIALE,adj., InartiaeU*
lis, contr. artificiale, naturale.
INASPRIRE,-esffli,v., asperare, exa-
iperarej a face cova aspra, duru, a ir-
riti, a interrită, a easacerbă; refl. a se in-
aspri, a deveni duru, aspru, crudele; a
inaspri vestimentde, a le intarf cu ma-
teria licida-farin<5sa, si apoi ale netedi,
a le calcă; s'a inasprOutempulu, s'a fa-
catn rece, frigurosu.
ÎNĂSPRIRE, 8. verbale, aaiierltas ,
stare aspra, irritatione, meofa.
INASPRITU.-a, adj. part., exaspe-
ratas.
* INATTACA£ILE,adj., (it. IsaMao-
oabile), ce nu se pate attacă cu succeasu.
* INAUGURALE, adj-, (inaugara-
lls), relativu la inaugurare : serbatâ-
ria inaugweUe, serbat^ria de inaugura-
tioue; oratione inaugurale, orattone ce
se tine la intrarea cuiva iu ofBciu.
INADGURABE,-eâiu,v.,lBau«nrar<v
1. a consultă semnele divine, a face au-
gnrie; 2. a consecră : a inaugura unu
templu, una cetate, etc; 3. a incepe una
lucrare, una functione : a si inaugura ~
ministeriulţt prin unu actu crudule.
* INAUGURARE, s. verbale, Inanga-
ratio; inauguratione, dedicatione, eon-
secratione.
* INAUGURATIONE, a. f., Inaigara-
tlo, coQsecratione inceputn : inaugura-
tioneaimuitemplu, inaugwationea unei
cetafi. inaugurationea unui vnpetatoriu,
imauguraiionea unui ponteHee, inaugu-
rationea unei functioni.
" INAUGURATU,-o, adj. part., Inaa-
fnratns, consecratu prin augurie; coro-
natu; inaintatu in una functione cu ao-
lennitate.
INAURARE.-fdtu, si
IN AURIRE, -eseu, iDBurare, aur* ob>
ducere, a auri, a obduce cu auru, cu
f6ie de auru; a dă col6rea aurului.
INAURITU,-a, adj. part., inanratiig»
auritu.
INAURITURA,9. f., Inauratnra, an-
ritura.
înavuţire,- escw, v., dlritare si
dltarei a face avutu, a marf averea; refi./
a se inavuti, a deveni avutu, a adună
mari si multe avuţie.
înavuţire, 3. verbale, in t. s. ver-
bului.
INAVnTITU,-a, adj. part., ditatas.
INCA, adv., adbacj vedi ineo.
ÎNCADRARE, -ecJtu, v., (la si «na-
dran) a pune eeva in cadru.
INCADRATU,-«, adj. part., (fr. ea-
eadrâ), pusu in cadru.
INCAI, incaiUi, ineaSiete, adv., aal-
tftB, oerte* qatdeia] Cella pucinn, macara,
,CoogIc
INO
A6tQ : deeo nu poţi face bene, ineai nu
face reu.
INCAIBSRABE, v., eaplll«R «lleu-
Jbs eap«re et TsUen* in«niii eomiertrer
caper»! a Idă pre cineva de peni, a Iu
luă la bătaia, a pnne pre ella maoa de
violentia, a In maltraetă; — in acelln-
asî intellessn si sab form'a încăiera-
re, cu differentia eo tncaterore espreme
ceva mai aerioeu de c&tu incaiberare :
doae osH se ineaiera, doui Smeni beii se
certa si se incaih»'a. — Cătu pentru o-
riginealoru, incaisrare e'ar pot^ con-
giaer& ca nnu compositn d'in in si ca-
ieru, (acestu d'in nrma cnrentu apple-
candn-se si la jierulw copului in espres-
sionica : ti scarmenu eaieruitt); mai bene
inee ae esplica amendoue formele prin
compunere d'in in si cap, in-cap-eru,
care pote derenf : tn-ca-6-cr(i, in-cai-h-
eru, in-cai-u-ent, in-cai-eru. M.
INCAIEIUR£,-«(^tw, T., nsnnB ood-
ter«, eottBIgeref a se appuc de pern, a
se appnc de capn, a reni la pumni, a
se palmul, a se eerti, a incepe batali'a.
INCAIEBAKE, s. verbale, in t. 8. ver-
bnlni.
INCAIEBATU,-a,aâj. part., ctuertBs.
mCAISRATUBA, s. f., octulu detn-
INC.
87
INGALCIÂJilENTU, pl.-e, oaloUneii-
tan, totn lucniln cu ce ne (nealcia»iw :
caldi, calcionii, cibâteîe, soccii se nu-
mescu incdeiamente; vedi caleiamentu.
INGALCIABE, v., inealeUre, a im*
braccă petiârele, a pune eoJcti sau aU-
eionii in petiâre.
INCALCIARE, B. verbale, Mleeatns,-
Bi, in t. B. verbului.
INCALCIATU,-a, adj. part., ealcei-
tns, fig. eulltt incaleiatu, bou incaleia-
tu, vUaincalâata, orrmean nu preoepe,
nn scie nimica.
INCALCIRE,-Mcw, v., Implleare, !■-
trtcare, eonfoiidere, aincurc&,a meste-
că, a complică; reS. a se inedlci, a se iu-
eurcâ, a veni in confnsione, in desordine.
INCALCITU,-a, adj. part., Impllel-
tnB, eonhana, incBrcatu, complicatu.
INCALCITUBA, s.f., InIrleatU, eok-
faelof confnsione, complicatione, incur-
catura, desordine.
INCALCULABILE, adj., ce nu se p6te
calculă, ce trece marginile calculului.
INCAXDrRE,-eâcu, v., oalefaoere, a
face caldu, a induce căldura : a incaîdi
cas'a, coptoriulu ; a incaldi pre cineva,
a Iu esciti, a In animă, a Iu addnce in
menfa, a i eacită rre un'a passione; refl.
a se incaîăi, Uealesuere, a recepe căl-
dura, propr. si fig.
INCALDIBE, s. verbale, Mlefaotio,
oalfactD8ţ-DS.
INCALDITOEID,-ft)ria, adj., ealefa-
elens, ealfactor, care da căldura, cară
are proprietatea de a incaldi, ce servesce
a incaldi
1 mCALDITn,-a. adj. part., oalefii-
ctHSt caldn, plenu de căldura.
2 INGALDITU, s. m., ealfaetiiB,-iis,
actnlu de incaldire.
INCALLECABE, v., eqnnm iaaeeB-
dere, In eqao Bedere^ a se urcă, a se pune,
a; 6ei6 pre callu; a plecă callare : a in-
ealleeâ bene, a incalleeâ formosu; fig,
a inccdlecâ pre cineva, a In doDiină; a
ineaUecâ pre ceva, a fi domna asupr's
unui lucra, a fi securu de successu.
IKCALLEGARE, s. verbale, inioea-
8i«t coBscenslo equl, in t. B. verbului.
INCALLECATU,-a,adj.part., Inseen-
nt, o OHO ea sas.
INCAMABE,v., eqiiOBjnBKere,apune
oallii in camu.
INCAMATU,-a, adj. part., Jiiaetas.
INCAMINARE,'edtu, v., lneip«re,(it.
Iicammlnare), a începe, a pune pre ca}le,
a pune in lucrare : a incaminâ unu pro-
cesau, se dice in Daci'a Buperldr», in locu
de a incepe, a nrdi unu processu. H.
INCAMmABE, B. verbale, iDoept»»-
■B, începere. H.
INCAMINATU,-a, adj. part., ince-
putu. H.
INCANIRE,-e8CU, v. refl., eailnas
fieri, a se canf, a se retrage de la ceva
ce s'ar cada se facă; a deveni reu, strica-
to'riu, veninosu; a se meniă, a turbă, a
se inversionă, a se irrită.
INCANIT0,'a, adj. part, eaaliiai,
obstinatu.
INCANtAMENTU, pl.-c, laeaaU-
■«Btoai, aetulu de incon^we.
mCAKTABE, T., laoatttate, a ferm»-
jyGooglc
INCmDlAB£,-e(îtu, r., Inoendare,
a appreode, a d& focn, a pune focu.
INCENDIABIU.-J-w, adj. a., incen-
dUrlBB^ iDcensori care incendia, ap-
priDde, da focu; care caasa ioceodiu ;
lubst. incendiarii*, antoria voluntariu
de UDB incendiu sau de alte relle; tar-
bnratorin, agitatoriu; incendiaria, pas-
sere, «e earră de pre altariu carbonii,
candn se făceau qacrificie,
INCENDIATU.-o, adj. part-, InceHSMS.
INCBNCIU, pl.'6, Ineendlnm, focu
mare, focu deyaatatoriu.
* INCENSţTBABILE, adj., ce nu se
pdte ctnsurâ, ce aa p6te fi snppusu la
critica, perfeotu; ce nu merita censura.
IKCENUSIARE,-edi«, v., olB«faeere,
tn olierem redlgere, a preface in cenu-
şia; a destruge; a presară cu cenuşia,
eln«re asperirere; proverbiu : pulbere si
cenuşia; totale destructione; refl. a se
ineenusid, a se preface in cenuşia, in
eln«rem redlft* cinerescere; a se im-
plâ cu cenuşia.
INCENUSIATU,-a, adj. part., oln»-
fMtDs, prefaeutu in cenuşia; asperaa cu
cenuşia.
începere, inceptti, ineeputu. v., In-
eipere, a face primulu passu in una lu-
crare : ineepuascrie, incepi a vorhi, in-
eepeajoeâ, incepemu a imbetrani, ince-
peti a mancă, incepu a dormi; a începe
una p&ne, a începe una bute cu vinu; a
ineeputu ventuiu a bate; a ineeputu ba-
tdi'a jaici ineepe istori'a Bomantloru.
începere, s. verbale , Ineeptlo, In-
««ptnm» tiilUiim, prlnelpluni) in t. s. Ter-
bului.
INCEPETORIU, sau ineeputoriurto-
ria, adj. s., Inoeptori tiehostor; care in-
eepe, care foce inceputulu; elementariu,
primitivu.
INCEPETURA, a. f. iiatptl»* In-
eh*atl«, ineeputu.
INCEPTARE, -editt, T-, tnoptare, a
ineepe ce-va pre diumetate; a se adoperă
se încapă.
1 INCEPUTU.-a, adj. part., tnoeptiB,
«xorsaB, iDohftatni.
2 INGB:PUTn,pl.-wn, Initinn, prln-
elplnm, exordinm, iniţia, principiu, es-
ordiu, primulu paasQ sau primulu mo-
INO.
mentu iu esaistentia sau in lucrare : tn-
eeputtdu lumei, inc^miulu anmUui, in-
ceputulu dillei, inceputulu caldurei, ince-
putulu frigului, inceputulu morbuiui,
ineepiUttlu bellului, inceputulu neferici-
riîorunostre; ininceputu, d'in ineeputu,
delainceputu; cuinceputuiuiemeimi'am
retrassu in cetate.
INCEBARE,-ediM, v., Inoerare, eera
obdQcerei a unge cu câra, a frecă cu câra.
INGERARE, s. verbale, frecare sau
ungere cu c^ra.
INCEBATU,-fl, adj. part., oerataa,
ee» lllltns, unsu, frecatu cu c6ra.
încercare, V., tentmre, «xperlrl»
eoD ari, a face una proba, a pune la pro-
ba, aface unu esperimentu : amu incer-
catu multe; a incercd credentt'a cuiva;
încercaţi si acesta-a; aincercatu se Iu
impace si n'a potutu; refl. a se încercă,
a cutedia : nu te încercă, co vei pati urUu.
încercare, 8. verbale, teatames,
tentatlo, oouatiia, in t. s. verbului.
INCERCATOBIU,-teHo, adj. s., tea-
tat«r, care incârca.
INCERCATtJ,-o, adj, part-, «xper-
tns, tentatuB.
INCERCBLLARE.-editi, v., a pune
cercelliy a orna cu cercei, a di forma de
cercellu.
INCERCELLATU,-o, adj. part., or- ,
natu cu cercelli.
INCERCUIRE,-e«cu, v., a pune, alegi
in cercuri; vedi cercuire.
încercuit a,-a, adj. part., pueu in
cercuri.
INCERERE, incerui, incerutu si in-
cesiiu, încisiiM (vedi cerere), v., inqBl-
rere, a cerceti cu ammenuniulu, a face
profunde cercetări ; a cauţi se afle ad-
devemlu de la cineva cu verice medi-
loce, chiaru si cu tortura.
* INCERTETIA. s. f., laeertitado, si
* INCERTITUDINE, s. f.,tMertltBdo,
contr. certiiudirK, stare incerta, atare
dubia.
* INCERTU,-a, adj., iMertas, dnblua,
ce nu e certu; lucnilu ce un se piito stri,
de se va obţină, sau nu, de va fi aau nu,
dubiu, dubioau, nesecuru.
* mCESITIONE si inăsitione, s. f.,
'inqaiBlUo, (fr. enqafite si Inqalaltloaţ
=y Google
WC;
de la incesitu , d'in ineerere), actione de
incerere, cercetare scmpulosa; cercetare
JDdîciaria sau administrativa; — inspe-
oiale si forte desu, ia baiseric'aoatholica,
cercetare făcuta de mnlte ori cu tortnre
ssnpr'a cellora consideraţi ca abbatuti
de Ia doctrin'a catholica : Mbunariidu
ce făcea aceste inâsitioni se chiamâ si
eRu ineisitione; incesitonea cea mai in-
frieosiata se stabili in Ispania.
• INCESITORHI,-*»^, adj. a., Inqai-
Bltor,(fr.lNqDlBlteBr),cercetatoriuBeni-
pnlosu; jndecatorîu cercetatoriu , in-
stractoria; — în speciale membra allu
tribunariulnl c&tholicn numitn mcist-
' tione.
INCESTU, pl.-e., ineestiiB, relatione
illicita intre consângeni; spurcatione
de sânge.
INCESTUOSU.-d, adj., UeestaoBBs,
culpabile de ineeatu : commereiu in-
cestuosu, ma^Tmonia ineestuosu; subst.
unu ineestuosu.
\NCETARE,'ediu, v., esBitre, deţi-
nere ] a DU mai fi; a du mai continnă;
a fini : a morf ; a încetă d'in gura, a
tacâ; aineetâ pre una teinpu; elluain-
cetatu d'in vietia.
încetase, 8. Terhale, eeasatio) in
t. s. verbului; suspensione, interruptione,
stagnatione.
lNCETATU,-<i, adj. part. qnl cesBKTit.
■ INCETINELLU, adv., lealter, paul-
UtlB, diminutiva de la încete; vedi :
ineetu.
INCETISIOEU, adv., synonymu cu
incetinellu.
INCETU, adj., lentsa, tordis, nodl-
avs, sef bIji; si adv. tonte, tarde, lentter,
Beaslro, §eg;niter, panlUtim; lenu, Imi-
siom, nu currendu; dulce; cate-una picu;
molie, fora energia : afacece-va inceiu;
amergeineetu; (mihlaincetu, senu strici;
manca mai ineetu, vorbesce mai ineetu,
incetttr-ineetu, cu tempulu; ineetu dom-
nutef nuteiaînn&; ce omuincetu! tonu
ineetu , voce inceta ; — ineetu-ineetu,
departe ac^ungi.
INCETOTIU, diminutivude \&inceiu,
ineetinellu, incetisiorn.
INCHIAGABB (in locu de : inclagare
prin atramutarpo lui l d'in incaglare;
vedi eagliu), v., e»sKalare, a fac6 se se
prenda unu licidu, si de aci, a oondensi
a combină, a prende bene, a legă si uni
atrinsu : sângele se inchiaga, laptele s'a
tnchiagatu; a inehiagd una amicetia, a
inchiaga cătiva banni.
INCHIAIABE, inehiaiciu, inchiaia-
tura, etc., vedi inelauare, indauatu, in-
dauatura.
INCHIAT71BE, inchiauatu, vedi î»-
clauare, inclatmtu.
INCHIAUATORABE, v. , vedi in-
dauatorare.
INCHIADATOKE, vedi indauatâre.
INCHIAUATUBA, vedi indauatura.
închidere, 8i incUdere. includere,
inchisei, inchisu, T.,claudere, «perlre;
«eoladere, includere , a coprende in-
tr'uim spaţiu datti : a inchide unu locu
eu gardu sau cu muru, a inchide cas'a,
a inchide baseric'a, a mchide usi'a, a in~
chide fenâstr^ai a inchide adunarea; a în-
chide ochii si urechiele, a inchide gur'a,
a inchide pre debitori.
ÎNCHIDERE, s. verbale, Uolaale, in
t. s. verbului.
INOHINARB si wk;îiMare,v.,inoUiiBre,.
tnlleotere, BMrare,dedleure,eonBeerarei
Balntare, a plecă, a incoveiă, a sacră,
a dedică, a consecră;a salută, a tramette
eui-va salutare : a incJmâ ceva lui do-
mnedieu; a inchind cuiva una carte; a
inchinâ in sanetatea cui-va, a bee cu
urare intra sanetatea cui-va; propiaa-
ret a inchind smt a se inchinâ eui-va,
a Iu salută cu plecatione ; a se inchinâ
la domnedieu, a se rogă, a adoră; a se
inchinâ la inimicu, a se plecă, a se sup-
pune; a se indiinâ cu plecatione; a se
inchind la cine-va, la una feminu, a ua
adoră ; a se inchinâ la pamentu, a se
plecă cotra pamentu a se umili, a se pro-
sterne, a ingenucbiă; a inchinâ la ceva
sau spre ceva, spre pace, spre bene, spre
reu : d'in copUlaria omulu indina mai
multa la reu de eâiu la hene.
închinase si indmare, s. verbale,
adorattoţ v«neratIo, CDltiiBt Inolinati*^
proollrttaB, in t. s. verbului.
INCHlNATIOIjE, si indinatione, s.
f., inoliuatio, llexlo, propenalo; dedlea-
tto, «altas, adoratk, plecatione, pleca-
=y Google
ii
ISC
tione d'in respectu ai amore, adoraiione,
sslntatione, appiecatione, despositioDe :
lui Bomnedieu se eaăe tata inchmatio-
nea; a face ttmiU inehinatioai celloru
potenţi; mchinationea templului la unu
santu; indinationile omalui la reu etc.
mCHINATOBIU,-i<i«a, adj. s., in-
oUmbb; ad«riiiB,o&re inchina, sau se
mclina, mai rertosa ia seosn religiosn:
wcJanaioriu de ideii.
ÎNCflINATU, Bi indinatu.-a, adj.
part., iiiellnatiifl, plecato, applecatn, sa-
crata, coiuecratu , dedicatu, propren-
va, etc. : templu inchinaiu sântului Fe-
tru; om» inekinaiupaiUecdui; iniMnatu
lardU.
INCEINATUBA, s. f., vedi : inehv-
nare, inehmoiione.
INCHINOASB, T., EDboliittn, a in-
einge ca chinga, cu cingut<ina, cu corâl-
le : a inehingâ callidu; vedi si incinglare.
INCHlNaAEE, B. verbale, int. b. ver-
bului.
INCHlNGATO,-o, adj. part., Bneeln-
«tnfl, incinsa cu chioga, etc.; vedi ai tn-
cinglatu.
• INGHINTJ, s. m., salitatio, laeliii»tlo,
(ital. inebln»), seiDtiu de rerereotia, ce
se face pleeandu capalu, complimen-
tanda,
INCH1S6BE, a. f., oUnstrnv, ctiato>
dla, «■roer, carcere, arrestu, casa de ar-
restu : n p^'e la inehisdre, a iochide.
INCHISU, 8i indiau, elansiiB, lieln-
ina;caadiectÎTii,«baenraB, rBai:iia,8mre<
tiiB, screriiB, trlstlB, intunecatu, dis-
simultita, Bevern, trUtu, neappropiatu :
albastru inchisu, ceru inekisu, omit in-
eh'su, timpu inchisu; subst. arrestatu,
detiDutu.
• INCIDENTE, adj. part. prea., In-
etdflUB, ce inciâe. ce se iatempla iu ciir-
solu unei affaceri; subst. evenimantn,
casn, întemplare, circumstantia, impre-
giarare — Jncic/en/eJnnnadrainaiDSea]-
aa evenimentu oousiderabile ce obvine
inciirsulu actionei principalej totu asitl
sedice incidente iu materia de processu,
candu io cursalu causei principali se
nasce unu puntu, caca caută dasbatutu
in parte : unu incidente, se pdte nasce
Bi in mediloculndisputelorn, jocului etc.;
mC;^
fi-ase incidente, oare interrupe eursula
* INCIDENTIA, s. f., (vedi »n«deMte),
okBUB, casu, digressîone, abbatere de la
subiectulu principale : prin incidentia,
=z prin incidente, dicamu candu iu our-
sulu lucrului principale, ne opprimu a-
supr'a unui lucru, de si neasteptatu,
dâro care eete sau p<5te veuf in legătura
cu materi'a despre care tractamu ; pre
caudu digressiont pare co ar însemni
mai bmie depărtarea, cn volia, eu pro-
pusu, de la materi'a principale spre a
tracti in parte unu subiectu aoceBsoriu;
incidentia, ci terminu de geometria, că-
derea unei radie asupr'a unui planu sau
superfacie : anghiulu de incidentia, este
oppussu anghialuj de re/lessione.
* 1 INCIDEBE. V., (in-eadere), inel-
4ere, a oadâ in ceva; a coincide : ineufe
una serbatâria cu alt'a, intr'una dL
*2 INCIDEBE,mnst8itRCiset,tna«H,
V., inelilere, a taM Bau sapă in ceva,
a face inciaione.
* INCIETABE, V., iii4iletue»a face
incietu, a turbură.
«INCIETATIONE, s. f., InqDletatio,
actioue de ineietare,
* INCIETATOElU,-«rta, adj. s., lu-
qflletatorf caie incieta,
* INCIETE, 8. f., inqnleB, vedi mcte-
tudine.
* INCrETUDINB, a. f-, Inqtletad»}
(fr. loqulitade), lipse de wtudine, ne-
steraperare.
* INCIETU.-a, adj., iQqnletaa, fora
pace de sufA^tu, nestemperatu.
INCINCIRE,-e«cu, qulnlii{>lf»re} a
irnmulti cn cinci, a face de cinci oh mai
mare.
INCINCIBE, a. verbale, qnlntupU-
satlo.
INCINCITU,-a. adj. part., qatutn-
plIealDK.
INCINGEKS, ineinsi si incinaei, in-
cinsu, T., lnola|ţ«r«, a legă impregiuru
ca cingutiJria, cucÎDgulu,cu bi&u;aco-
prende impregiuru; a se incinge, a ai
lega, a si pune ciogutiîria, etc.
INCINGEBE. s. verbale, elnetark.
INClNGDTâRI A, s. f., cluotara, «tn-
gnlsBj vedi simplnlu eingutâria.
=y Google
im.
mCINSETUBA, 8. f., einetua, efaio-
tnra, modu de incingere.
INCINSU,-o, adj. part., elaetns, In-
eiiotni, inoelnotni.
INCmSUBA, 8. f., cinotDs , modu
de indngere; vedî si incin$etura, carei-a
e de preferitu ineinaura.
*INCIBCUMCISn,-a, adj., InelroiiM'
«li», netalistu iinpreginni.
♦ lScmC0M8RIPTD,-a,adj.,lneIr-
oBniierlptDi, necircumseriptu, nemăr-
giniţii, nelimitata.
HîCISITIONE, s. f., vedl ineeatione.
INCISIONE, a. f., inolHo, (vedi 3
ineidere), taliatura, artea de a talii in
arame san alta metalln, in lemnn, in p4-
tra, ete.; lucrulo taliatu, bapatu; in chi-
rurgia indsione crueitde, dapla taiatnra
incrueisiata.
• INCI8IV0. adj.,{liieU!*in,fr.lBOl-
■ir, d'in 2 tnciiiere), care pote tai& : denti
incisivi, cei ascntiti, ca ai caiiilom, de
essempln.
* INCISU, (d'in 2 irKi4ere), 1. paft.,
fiifll«ns, taliata, eapatn: figureU tneise
in petra; 2. ineisu. a. pL-e, Inelaiv*
frase incidente, care interrnpe alia frase.
* INCISURA, s. t. luclanra, (d'in in-
eisu, de la 2 inaătre), taiatnra, să-
pătura
* INCITAMENTU, pl.-fi, Ineltiincn-
t«B, modn, media de incitare; incitatio-
ne, indi-mnu.
* INCITAEE. T.. fnciUr», aindemnA,
a instigă, a attitiă, a interrită, a imbar-
balA, a Aniniă, a incoragii, a esoitÂ, a
provoc&i a iuipinge, a stimuli.
• INCITARE, s. verbale, Ineltatl*.
• INClTATiONE, 9. f., iicttfttin, in-
demon, instigatioae, escitatione; interri-
tare, attitiare; imbarbutare ; provoca-
tione.
• INCITATIVU,-o, adj., aptn a ind-
ia, ce incita, propriu a incilă.
• INCITATORI P,-/orio, adj. S-, IbcI-
tatar, care incita, indemna, instiga,
provoca, eto.
* INCITATU,-a, adj. part., iNcltatus,
attitiato.
* INCIVILE, adj-, laeivUlij necivile,
innrbana, nepolibu, fora omenia, fora .
orsBcere;— oote iiteiiMe : a) in ^aerei
nro. , «
nepoUta; h) in speciale, eWtnirlii l«fei
civile.
* INCIVILITATB, s. *., Inelrnita»,
Innrbanltaa, calitate aaa fiipta de MOt-
vile.
INCLA0ABE, t., in locu de ineagla-
re, etc, vedi inekiagare.
* INCLARITATE, b. f-, lipse de cla-
ritate, obscnritate.
* INCLARn,-a, adj., Inclarua, n«-
claru, obscura.
INOLAUARB (pronantiata si m-
chiaiare), r., olandare, l9«liider«t ««a^
cUderet Janţere, MngUtisar», e»»f-
mentare, eonB«ere, tmoenf flnir*} flbi-
Ur«] (d'in in si clatien^eAiaie), proprifl,
a iacbide cu chiaie, si de aci in genere,
a prende, a uni, a coDJuoge, a imbinâ,
a Ieg&; a face, a fini, a termini : a in-
daud braecinele, nasturii, camesi'a; unde
$e inclaua bradidu eu umendu; a in~
clauâ pace, negotiationUe ine^mte, lu-
cndu de facutu, coventulu pronuntiatvi
a inclauâ eomputde unui annu.
UJCLAUARE, s. verbale, laetasi*,
conj unctlo, eoDoluiltf afflbuUtlo, etc.,
indauarea camesiei , deffetului eu re-
stula mand, discuraulni, lucrarHoiru u-
nui annu. eomputeloru utMt annu.
INCLADATD,-a, adj. part., «onjaao-
toti, arubnUtUr coafftttiM» etc. : nego-
ti« indemate , pace indatiata , naUnri
ineîauati.
INCLATJATORARE, (proMintiatii :
incHiatiatorare , de nude si fbrme ren
sCrisse : inehietiatorare, inchieotorar»;
vedi dawitore, d'in care inckiuatorare),
T., flbuUre; a prende clauatorea saa
clouatorile : a inelattatord comenla,
braceele; a pune sau cose dauatore saa
dauatori.
INCLACAT6EE, s. I., IbaU, d'in
care s'a formatu verbulu inclauatorare,
vedi clauatore.
INCLAUATURA, s. f., janatura, ar-
tlflalnsţ resoltatu allu actionei de in-
dttuarei ceva indattatu, oeva ce inclana,
locala de indauare : me doru iote in-
dauaturele osseloru. .
*INCI.EMENTE,adj., lnelaiiiMt,duru
sfltera; aepra, rîgoroau, fora clementia
foia nusericordia, crudele .
=y Google
«j . IWC.
IKCLEMEKTIA, s. f., IneleMentU;
calitate saa fapta de incUmente,
INCLTNABILE, adj., IneUnablllB, ce
se p6te indinâ, ce p6te fi inclmatu.
înclinare, V., IneUnare, a plecă,
a indoaf, a incoveiă; a preade la una
parte, a avi una diapositione si aptitu-
dine naturale nan abitudinale spre ceva.
INCLINABE, s. vetbaU, inoUiuU»,
in t. 8. verbului.
mCLINATIONE , s. f., IneUHatlo;
plecatione, incoveiare; propensione; dis-
positione naturale, aptitudine spre ceva;
appiecarea ce au ddue persane ori lu-
cruri spre a se appropiă sau unf; affec-
tione, amore : indinationea coperimen-
ttdui ca$e%; a avi ineUnatione spre una
peraona ; a ave indinatione spre unu
lueru; am lassatu indinationile puerili;
sunt unii, alie earoru indinationi nu
se potu eonnosce; totu otmdu si ore indi-
nationite selle proprie ; n'are indina-
tione la studiu; — co atAtu indinatione,
' efttu si indinare, indinatu, etc., an si
alte multe intellese, vedi te indtinare,
mehinatione, inehinaht.
INCLINATU,-a, adj. part., laellMa-
tua, propensBs» propensQ; plecata, inco-
veiatu, indouitn.
*INGLITU,-a,adj., iicUtni, illustm,
insemnatin, retramitu, connoscutn.
INGLUDEBE, induşi ai ineUisei. in-
dusu, 7., ineindere, acellu-aai cu indi-
ăere^^inc^idere.
INCLUSIVU,-o. adj., contr. esdusitm,
Gopren9u in celle precedenţi.
INGLnsn,-a, adj. part., iKeUsaa, iu-
chisu.
INGO, adv., B4h«o, vedi sf inca.
INCOCE, ineâei, adv., hnc, livrimuţ
in acesta parte, in acesta directione;
contr. iMcoăo, in acea parte, în acea di-
recţiune.
* INCOCTIOKE, 3. f., Inooetlo, fer-
bere in, câoere în.
« INCOERENTE, adj., tneofanresB,
fora legatDra,foraooDneBsione, fora com-
binare; ce nu coere.
* INCOEEENTIA, s. f. , IneoliBreD-
tu, lipse de legătura, de eonnessione;
desunire, divergentia, disorepantia; cali-
tat« de tneMreftfe.
mc.
♦ tNCOGITABILE, adj., Ineorltabt-
lis, ce nu se pdtecogită.
• INCOGNITU,-a, adj., Inooţidtaa,
neconnoscutu; incognitu în form'a ital.
incognito, ca adverbîu, se dice despre
persone, cari callatorindaÎQtârra străina
nu vrea se ga connoscute, sau din ra-
tioni particulari na vren se fia tractate
dupo conditionea lom, si si ieau altu
nume, sub care callatorescu; subst. : a
păstră ineognitidu,
* INCOLA, s. m., ineolâ, locnitoriu,
abitatoriu.
* INCOLATU, s. m., IneoUtiiB; lo-
«uentia; abitatione unde-va afora de pa-
tria; tempnln cftto cine-va locuesce in
altu locu.
«INCOL£R£,v.,lBsolere,alocui,vedi
ineoîa, ineolata, >
INCOLLACIRE,-esm. «ireamr«lT6T6,
a face in forma de cdlacu, a incoveiî
a infascioră : mi se ineoîlaeeseu petiâ-
rele; serpde se incollaeesee; a si ineoUa^
câd'apre crestetuîu capului.
INCOLLACIRE, s. verbale, «lr«in-
volitio, in t. 3. verbului.
INCOLLACITU,-a, adj. part., olr-
euMTalitos.
INCOLLACITDRA, s. f., effectulu ac-
tionei de ineoUadre, stare de ineoUa-
ciiu.
INCOLLO, inooUea, adv., illue, U-
loTsnm, in acea parte, in acea directione;
prov. a lud pre ăne-va inedlo, a ride,
a si batejocu de eme-va; mai ineolio, mai
incoUea; mai departe, mai tardiu; vedi
coJlo.
INCOLOKAKE,-«iiM, vedi colorare.
INGOLTIORARE. v., aoffilare; a face
ceva în eoltiuri, a talia in coltîori; a cfise
in cottinri.
INCOLTIORARE, s. verbale, mkb-
latl».
INCOLTIORATU,-a, adj. part., an-
INCOLTIORATURA, s. m., forma-
tione de eoltiuri.
ING0LTntE,-«8c«.v., ţt^rnlnare, gn-
mlnaBcere, a germina, a d& germîni, a
ăi eolti, despre gr&u eaa alte plante
candu pnse ori semenate în pamentn,
or^pa si aminca una forma de dente.
=y Google
mc.
Oare eate semnuln co plant'a b's prensu,
va cresce si ra produce fructe; a muscă
at colţii, a prende cu deotii; a tormeat&,
a strimtoră, aadduce in aosietate, in in-
curcatora, (redi coltiu, de unde inecA-
tire).
INGOLTIBE, B. verbale, ^ermloatlo,
M»rBleatIft; in t. 3. verbului.
INCOLTITU.-a, adj. part., genlu-
ta^t ««rang,
INCOLTITyBA, s. f., actulu de »«-
coUire.
* INCOLUME, adj., inovUnU , in-
tregu, Banetosn, neriolatu, cniatu.
* INCOLUMITATE, s. f., tucolnml-
ta«, stare sau calitate de vicolunte.
ING0MARE,-e(2iţi, oomare, a pune,
a face cama; a accoperî, a pune coperi-
tora la una casa, la unu muru, la unu
edificiu.
INCOMATn,-a, adj. part., comuib,
eomatas.
* IKCOMBlîirABILE,a^.,qu«dfloiii-
blsmii BOI pfttestf ce nu se plite com-
bină,
«mGOMBUSTIBILE,adj.,qnod oom-
barl noD potest, ce nu se p6te consume
in focu.
* ÎNCOMBUSTIBILITATE, s.f-, ca-
litate de incombtistibile.
* INCOMMENSURiBILE. adj., (In-
eommenBnrabllU), ce nu se pate me^irâ
cu acea-asi mesura.
* INCOMMENSURABILITATE, s.
f., (luovDieDBiirabilItag), calitate de in-
commensurabtle.
INCOMMETTEBE, v. refl., a se in-
commette, «adere, a cutediA. Se aude si
incommetare, cu ratione sau fora ratione,
rem&ne a se decide.
INCOMMISCIBILE, adj., Ineommlsel-
bfllB, ee DU se pate ammestocă.
* INCOMMODASE,-ediM, tKeommo-
dare, a cauBâ incommoditale; a impe-
decă; a turbură, a aupperă , a 8triintor&.
* INCOMMODABfi, 8. verbale, in t.
8. verbului.
* INCOMMODATU,-a, adj. part., !■-
OBBtdatlIg.
* INCOMODITATE, s. f., IneoniM»-
dltM, contr. commoditate; stare incom-
moda, neadjunsu, stricatione, damnu.
ISC.
;)4^
* mCOMMODU.-d, adj., Ineenino-
dnt. Ce nu e coiWNodu : neplaeuto, sup-
peratoriu, fastidiosn, molestu; ce nu ţ6te
servi CU facilitate; omu ineommoâu, urî-
tiosu, importnou, fatigante, de nesnffe-
ritn.
* mCOMMUNICABILE, adj., «juod,
eommanteari nequit, ce nu SOptJtecotn-
munic& altui-a.
* INCO^MUTABILE, adj., Ihoom-
mntablUa} ce nu se p^te mută; stabile;
wmuUabUe,
* INOOMMUTABILITATE, s. f., In-
eoniiBot»blliUB, stare de immvtiJnle.
* INGOMP ARABILE, adj., Inoampa-
rabllbţ ce nu se p<}te compară cu altulu;
omu incompartAUe, care nu si afla pa-
•INC0MPAEABILITATE,8.f., (iu-
evmparabllltaa) , calitate de ineompa'
rabile.
* INCOMPATIBILE, adj., (it. ta-
e»mpatibile)ţ disorepani, ce nu se u-
nesee, oe nu suffere a fi cu altulu; con-
trariu : funeiioni incompatibili.
* IMCOMPATIBILITATE, s. f., (it.
lBeoitipaUblllt&), diserepantia, calitate
si natura ieincompatibile: incompaiibi-
Utatea of/ieieloru, cari dnpo lege sunt de
naitufa ce nu ae potu uni in acellu-asi
tempu iu uu'a si acea-aaî persana.
* INCOMPBNSABILE, adj., (it. in-
eonpeBsablle), care nu se p6te compensa,
•INCOMPETENTE, adj., iacompe-
te») Ineptua, sine anctirrltate, no> le-
ţitlnat^ care nu e competente; fora de-
reptu, fora cădere, care n'are poterea
legitima de a tracta una causa : foru
incompetente, la care citatulu nu e obU-
gatu a se presentă.
* INCOMPETENTU, s. f., Inoanpe-
tentlB, JnriBdietloitla d^defectna; lipse
de competentia.
* fNCOMPLETU,-a. adj., iacomple-
tu, neeompletu, imperfectu.
* INCOMPRENSlBILE,adj.,ineo»-
prehenslbllls > ce nu se ptJte coprcnde,
ce trece preste intelligenti'a n6stra, ne-
coprensu.
* mCOMPRENSIBILITATE, s. f.,(it.
Inaomprenalbtllti), stare si calitate de
incompremibile.
=y Google
48
-IHO,
tng, exţltotaB, ineenNUH; ănimatu, esci-
tatn, apprensn.
încordare, incorău ai incordediu:
tendere, Inteadere; ohordani Hdes In-
tendercj a iatende, s. e., cordele la unu
instrnmeutu : a incordâareulu,vi6r'a,
citar'a; fig. h intende forte, a pane t6te
poterile : a si incordă metUea.
încordare, s. verbale, nerTorHm
dlsteatlo^ rlgOT fldium, liteatio; ia t.
8. Terbului.
INCORDAT0,-o. adj. part., tensw,
exteuMU, norrii «brifesceust cu ti<}rde-
le întinse : omu incordatu, ai cui nervi
euDt rigidi.
INCORDATURA, s. f., efEectolu in-
cordarei; contracftione morbdsa a nervi-
lorn, mnschilor.i.
INCORNARE si
INCORNORARE, ineomurare,-ediu.
V. a pune come, a proved^ cncdme; a d&
loTitnra cu c6rnele; a face in coltiuri,
in ăngbiuri; fig. a essageră : vorbe in-
cornorate.
INCORNORATU,-a. adj. part., pro-
redutn ca ctirne, cu &nghiuri; fig. stn-
pidu, imbacilla, stnltu; Înfiata,
rata, auperbn, ingonfatu; subst.
cornvratu, una stupida.
ÎNCORONARE, incoronu si incoro-
nediu, v., coronare, a pune corona pre
capa, a pune diadema, a oidâ, a încin-
ge cu cor6na, aiaconan&;refi.a5e înco-
rona, a se orn& cu corona.
ÎNCORONARE, s. verbale, o«roua-
■nesf în t. s verbului.
INCORONATIONE, s. f., ooronatlo,
eeron» Imposlttn, actione de ineoronare,
INCOaONATU,-o, adj. part., 6»ro-
natBB, eoronft redlnltns, ornată cn co-
rona.
* INCORPORABILE,adj.,(it, inetr-
porsbile), de intellessn duplu si dubiu :
1. cacompusu d'in corpuei negativulu tu,
incorporabile = necorporabile, carai nn
se p(}te d& corpa; 2. ca eseitu directa
d'in verbulu incorporare, coventulu in-
corporabile =: care se pote incorpora.
* INCORPORALE, adj., inoerporens.
laeotporallgţ fora corpu, immateriale,
spiritaale.
«INCORPORAIilTATE, a. f., lM«rp«-
mc.
rslitu, stare sau calitate de incorpora-
le; immaterialitate; spiritualitate.
* INCORPDRARK,-ed™, v., Ib nuum
oorpys reftldere, a uni, a leg4,aimpreu-
n£i mai multe corpuri, a preface, a redige
mai multe corpuri intr'unulu : a incor-
pora unu dominiu, unu stătu, una Ur-
ro, a le uni cu altu dominiu, cu altu
sbata, cu alta târra; refi. a se incorpora,
a se unt, a se adne8s&; a lu& corpu, a se
imnibracc in corpu; a se mestecă.
«INCORPORARE, s. verbale, in t.
s. verbului.
*INCORPORATIONE, s. f., actione
de incorporare.
*INCORPORATU,-a. adj. part., incor-
poratns.
* mCORRBCTBTIA, a. f., stare si
calitate de incorreetu.
* INCORRECTD,-a, adj., Incorrec-
tns, necorrectu, neindreptâtu, înessac-
tu, imperfectu, defectuosu, falsa.
* INCORRIGIBILE, adj., Inoarrl»!-
bUlB, care na se p6te indreptÂ; inemen-
dabile, indocile, obstinata: omtdu ace-
s(u-a este incorrig^le, hle ad frofern
eorrlgri n«a poteat.
'INCOBRIGIBILITATE, 3. f., (Inoor-
rl^lbiuu»), stare, calitate de incQrrigi-
bHe, impossibilitate, incapacitate de a
se Îndreptă.
*INCOBRUPTIBILE,adj., Inoomip-
tlbtliB, care nu e suppusu corruptionei,
necorrpptibile, nestricatiosu; puni, in-
tegru; care nu se lassa a fi sedussu prin
donuri ori altu oe-va, spre a face ce nu
se covine; care nu se cumpera, na se vinde
spre a Iucr& contr'a detoriei seile.
INCOBRUPTIBIUTATE, s. f.,
iBoorrnptibllitas, stare si calitate de
incorrt^^ile; integritate, probitate, o-
* INOORRUPTIONE, s. f., incorrap.
tio, contr. eorruptione; vedi ineorrup-
tibUitcde.
* ENCORBlJPTU.-o, adj., iBoorrap*
tua, necorruptu, nestricatu, care nu se
lassa a se corrupe; integru, probu, o-
nestu, curata, immaculatu, puru, justu,
INCORTINATU.-a, adj., anlaeUeir-
oBmdAtuB, circamdatu ca cortine; cor-
tinatu, provediitu si praatu cu cortine.
=y Google
we.
INCOSCBIBE 81 inemcrwe.-€8ea, T.,
(d'ia in si eoscru asu cuscru), tt&aiXtA»
|Mit«r«} reS. a se incoscri, sfABitât«
jBKffl) a intră cu oine-va ia lectora de
afflmtate, de eoscria, a se coscrf.
INCOSCRIKE: Bi incuscnre, a. ver-
bale, affinlUs.
mCOSCBITQ si incuscritura. adj.
part., «nnttate Jnnctus, coscritu.
INCOTBAU, adT., (d'ia tn, eontra,
■bl), ţHor§iM, ia ce directione i* in ce
parte? prov. a nu ave incoirăti, a nu
pot6 altramente, a nu se mai potâ op-
pune, a ficoastrinsu de a merge pre aci,
de a lucră asia; a sci eare incotrâu, a
se connâsce, a se precepe;— inco^âti-va,
in 6re-care parte; vedi si co.
INCOVEIAfiE, T., (d'ia 1d, eon, rle-
re), flestere, Infleetere, Biiiuu-ei enr-
Tare, a plecă, a curbă, a strâmbă, a ar-
că, a incnrbă.
mCOVElÂRE, 8. verbale, ll«xl«, b1-
Butlo» iioairatt»! io t. s. verbului.
INCOVEIATU,-a, adj. part., flexas,
inflexui, oarvatii, slnoatyB, curbată,
plecatu, arcstu.
INOOVEIATDRA, s. f., flezar», our^
Tătara, ineoveiatttr'a peiiorutui la ge-
nuncMu.
I[fCOVEIOSU,-a, adj., flexlbllU, ce
aeincovăa usior», âessibile.
INCOVIENTIABE si incuvierUiare,
(contrassu d'în inconveftientiare),-ediu,
T., p»bare, ippnbarn, a approbă.
mCOVIENTIABE si incuvientiare,
s. verbale, ipprobatlo, apprabare, ap-
probatione.
INCOVIENTIATU si ineuvientiatu.-
a, adj. part., probatus, ipprobatns, ap-
probatu.
* INCKKATU,-â, adj., nou ereatus,
iBternBB; necreatu, eterau.
INCBEDEBE, v., eredere, eoacre-
dvre, fldere, e*nnttt«re; a lassă ceva
in bona credentia altui-a; refl. a se \n-
ende, a crede cui-va, a se lassă pre
bona credenti'a cui-va; a se increde
ste-si sau in sem, a se redimă pre sene
inausi; a se increde in domnedieu, a si
pune'credenti'a in domnedieu.
mCBEDEKE, s. verbale, IlducU ,
e»BlMeatla, in t. s. verbului; si in reu :
Tom. n-
IKC. 49
summetia, presumptioae; increăere «»
sene, convingere de proprlele selle ^-
teri; încredere jirestetnerarajCredulitAta
ârba; om» de încredere, pre a cărui o-
norabilitate te poţi basă, cărui ae potu
increde lucrurile celle mai delicate si
celle mai secrete; loeu de incredert,
unde se potu dă copillii la invetiatara
31 educatione cu t6ta securitatea.
mCREDENTlARE,-edtu, v., crede-
re, eonoredere, fldere, commlttere; eer-
tloreiB faeere, persoader*, a increde, a
concrede, a dă una lucru pre bona cre-
dentia cui-va; a assecură pre eine-va
despre ce-va; a In face se cr^da, a la
persuade, a Iu face certn; reâ. a se in-
credentia, a se convinge, a se assecură;
a se logodi : fii'a lui Petru a'a t'ticre-
ăentiatu cufiiulu,lui Antoniu; i ctm in-
eredentiatu tata averea mea, i am laa-
^tu in grige totu ce am; asia si : i om
increde^iatu eduadionea, erescerca co-
piUora mei; te potu incredenttd eo este
addeverittu; am cercatu se ht inereâm-
tiediu; sum depîenu incredentic^u.
INCBEDENTIABE, s. verbale, flda-
eUj ooBfldentia, persaasle, aesecurare, .
persuasione , conrictione , certitudine,
logodire.
INCKEDKNTIATD,-o, adj. part.,
ettnoredltns, commlgiBS; persiiMiti, tv
tns, iecurni, securu, convinsa, assecu-
ratu, persuasn; datu pre credentia, las-
satu in grigea cui-va, depusu, etc.
* INCREDIBILE, adj.. Incredibili»,
ce nu se pote crede, ce este diffîcile de
asecredejestraordinariu, de necredutu.
*INCaEDIBILITATE, s, f., incredl-
blUtaat calitate de incredibile; ce face
a na se pot^ crede unu lucrn.
* INCREDULITATE, s. f., Ueredu-
Utas; contr. credulitate, calitate de in-
credulu, necredentia.
* INCREDULn,-<(, adj., incredntnaj
care nn crede sau numai cu greu crede;
subst. unu ineredulu : pre increduli nu i
poţi convinge.
lNCREDDTU,-a, (cu d sibilante),
adj. part., comjreditns, comnUausţ eon-
fldenH, ce s'a datu cui-va pre creden-
tia; care -prea muitu se increde in sene.
TNCREMENlRE,-e«cu, V., stapere,
,y Google-,
ŞO INC^
«bataperet a deveni ca cremenea, a rp-
mand iiilemnîtu, a ti supprensii de mi-
rare, a sa s|ieriă; a aiumortf : am in-
eremenitu di' re am vfdutu.
INOKEMENIUE, s. verbale, staiior.
iii t. 8. verbului.
INCllEMENITU.-a. adj. part., stu-
pe fao tiu,
* INCRfîMENTU , pl.-e, iBoremen-
1iiiii,accre3cemeutu,auginenlu,cre9ccre,
sporire, mărire, progresau.
INCKESTAltE, v., Incldere, a face
creste, a face semne, a crestă, a inseinnă :
a inerestd pre vcrgdta ăUkle de lucru,
incresta-ti-ua pre fronte, tine mente;
— inereştare, dice mai multu de câtu
simplulti crestare.
LNCRESTABE, s. verbale, Inclsio,
in t. 3. verbului.
INCKESTATU,-.*. adj. part., IncUiis.
INCllESTATUKA , b. f., resulUtu
allit actionei de increstarc.
INOBETIlîi!;,-cs«(, v-, crl»iiare, ru-
lare, Gorrugire, rugită facere^ rugosum
facere, «ontrabere, ad ut rl ugere; cori-u-
gATl; a face crettu, a reduce in nrfir; a
pune, a trage iu cretie; a contrage; n
udstriuge : a iua-cti frontca, unu vc-
stinicntu, pcrulu, ete.; annii l «w incrc-
titu frontea, a îmbetrauitu; — « se in-
crcii;i s'a incrctitu faci'a, frontca dca-
marurik ce a sufferitu; ce te incretiesci
nsiii ? ce cauţi asia, uritu, asia meniosn V
INCRETIRE, s. verbale, Incrlspatio,
in t. 8. verbului.
INCKETITU,-a, adj. part., crlHiia*
tus, rnsatoB, corrugatuii, rugosus.
încreţitura, 3. f., stare de in-
a-ctUu, ceva increlifv.
* LNCRIMINARE,-erfiM. v., (d'in iu si
urliiiluo), Gulpare, Insimulare, iiicusare,
a accusCi pre cine-va de una crime, a
impută unu lucru de crime, tiendu mai
vertosu vorb'a de culpe ce nu su adde-
vcrate sau celhi pucinu nu su probate :
a se incritninu unulu pre altulit, a si
face imputări reciproce.
♦INCRIMINĂRI'!, s.vcrbale,eul|iatlo,
iualmulntlo, accusare, imputare, impu-
tatiou'.'.
« INCRIMINATIONE ■ s. f. actione de
incriminare.
* INCRlMlNATU.-^r. adj.part..«i.l-
patus. IiiijiDiulatuK.
INCRUCIRK,-e.vrK, UeuuHGare, a pune
in cruci, a puiif ceva iu forma de cruce,
in forma di' x; refl. ase îHcruci.
INCRUCUÎE, s. verbale, rtecussatin,
in t. $. verbului.
INCRDCISIARE,-«îm. v,, a pune
crucisiu, a merge orucisiu.
INCRUClSlATU.-a.adj. part., rte-
ciissatus, oppusu crucisiu.
INCRUCIî^IU,-o. adj., (d'in «; ai a-w
cisiu). Itadecin'a verbului mcrwisiure
si a part. hicrncisintu.
INCRUDELIKE, vedi inaudin.
INCRUDIRE,-e.ţCM. v., ««virc. on.-
deactre, a devenî crndn, crudele, ael-
baticu.
LNCKUDIRK, s. vcrbalo, uradMlta»,
immaiiltag, Tor Han.
lNCRUDITU,-fl, adj. part., bibthb,
esaHjieratus.
ÎNCRUNTARE, v., crmutare, a in-
tinge în sauge, a sungeră; a impl^, a se
impK' de sânge; a cautii asiipr'a cui-va
cu reu, aspru, scibalicu : u ntcruntd mă-
nilc in sângele innocentiloru: a in-
crunta ochii, a incruntci d'in sprin-
ÎNCRUNTARE, s. verbale, erueiiU-
tio, in t. s. verbului.
INCRUNTATU,-«. adj. part., cmon-
tatuN.
INCRUSTARE,-tdm, v., incrustare.
a imbraccâ, a accoperl, si in speciale, a
accoperi ca cu una cruslu; h sc incrustii,
a intră si a se înfige.
INCRUSTARE, r. verbale, lBcrust«-
tlo, in t. a. verbului.
INCRUSTATIONE, s. f., tncru^tatio,
actione de incruslare si effectu allu a-
cestei actioni : incmslallonr este si scor-
ti'a petrosa ce se face in ape asupr'a v-
noru corpuri.
INCRUSTAT U,-«, adj. part., Incr-.-
status.
INCRUSTATUKA, s. f., toctorum in-
crustaţi»; iucriistatione; marmore me-
runta, sau alta assemene materia re-
dussa in buccati spre a adornd ceva.
• mCUMRE, V., incubare. (vedi cu-
bare); a ătă colcatu pre ceva, a nu sa
jyGooglc
TNC.
mişcă (Ee pre ceva; a persiste in ceva; a
cloci ceva; a urdi, a prepară cu mare
diligentia si incordare de poteri.
* INOUBATIONE, a. f., incokatl*,
actione de incubare.
* INCUBATORlU,-/m«. adj. a.
oubat«r, care incuba.
* INCUUÂT[J,-a, 1. part. lacobatus,
colcatu; 2. subst. iBciilMtB>i,-u8 : incu-
batuiu gallineloru.
* INCUBATURA, s. f., iiicnbatio, ac-
tione de incuhare, cumu si tempu cEttu
tine ea.
* INCUBITARE,v.,IncnblUre, a in-
cuba cu persiatentia.
* INCUBITU, pl.-e, Ucubitus* actione
de incubare, positioneacell ui ce mcuia;
tempu de incubare : ineuinlulu paase-
riioni.
* INCUBU, s. m., lDenbii«, grea ap-
pesare pre peptu in sonanu, (fr. eauehe-
nar,germ. al|»): dupo crcdnnU'a popu-
laria ineidmiu ar fi unu geniu reu. unu
spiriiu necurata.
* INCUDK, 8. {., Uens, instrum^itu
pre care faurulu r6dima ferrulu de in-
CU8U, (vedi si incudere).
* INCUDERE, inousi si incusei. in-
cusu, T-, a bate cu potero, a bate in spe-
ciale ferrulu de lucratu, si de aci, a lu-
cră, a fauri.
1 INCUIAKK si mcunuif'eXvedi cumu,
d'iu care in-cuniarc) v., ciandere, In-
elodere, obserare; a înoMde cu cu*u,
cu chiaue, cu loeatu ete.; a se xneuiâ, al-
Tom habtre o bat motani — a se incuiâ la
pântece; a se incuiâ la pi^tUu:^Aj%a-
rla^ stlhnţoria.
2 INCUIARE 8iinctinMtre(vedi \in-
c^niare), s. verbale, Inolaito, obseratl»,
in t. s. verbului.
INCUIATORIA, 8. f., vedi inemor
toriu.
INCDUTORIU si iBCMniofonu, -to-
rta, adj. 3., «bseratvr, o»DttIpator vel
«onatlpatorlnsi care încuia : mâncări
incuiatorie-f — s. f., incuiaioria = in-
euiatore, instrumentu detncutare=:Hera.
INCUIATU si incKniofM, (vedi 1 in-
CHiare),-a, adj. part-, oUnanH, ocBlusaa,
iDclnBii, «bseratng; teneime laboraHS,
■trani^rloSBi.
mc.
SI
INCUI ATURA si tncuntoliira. 8.f., ob-
seratlo, constlpatlo; resultatu allu in-
cuiarei.
IMCUIBAHE Si incubiare, v., nlda-
IhTl, nidiflcart^, nidum stmerei a face
cuibu, a si construi cuibu, a pune ea io
cuibu; reS. a se incuibâ, a se assediă, a
se intrude, a ae introduce, a se stabili
unde-va; fig. s'a ineuibatu reulu intre
ei, s'a inradecinatu tare.
INGDIBARE si incM&torc, a. verbale,
in t. s. verbului.
INCUIBATU si incubiatu.-a, adj.
part., ntdlHeatuB.
INGULFABILE , adj., tnenlpabUiR,
contr. culpabile; care nu^ptite fiinculpato,
care nu e culpabile.
INCULPARE, V., Inculpare, a accusă
precine-va de una culpa; — ainculpd, si
a accKSa, sunt ajnonyine;amcui[pa inse
insemna proprie a implică, aincurci,a
mestecă pre cine- va iu una fapta rea; a
aceusd iu sensu rigorosa inaâmna a de-
nuntiâprefacia ai a adduce pre cine-va
inaintea judecaţii.
inculpare; s. verbala, cnlpat1o,iu
t. s. verbului.
INCULPATIONE, s. f.,cilpatlo, ac-
tione de inculpare.
INCDIiPATOKLU,-/on"a, adj. a., care
inculpa.
INCULPATU,-a, adj. part., eiilpntui,
accusatu; inse si cu sensulu negativu,
lnealpatBs:=:»eincui^a^ti sau care nusn
potc inculpă.
* INCULTU,-o, adv., InenUns, fora
cultura.
* INCUMBENTIA, s. f., (it. tneun-
beiua), munosi detaria.
*INCUMBEBE,v. n., Incnmbere, a se
colcă pre ceva, a se lassă spre ce-va, a
se pune cu peptulu, a se dă la co-va, a.
si pune t6te poterile la ce-va : a incumbe
studicloru; mie miincumbc probationea.
pre mene cade ca sarcina, ca detoria.
INCUMMETARE, v., audere, vedi in-
comtnettere.
INCUNGIURARB, v., veăUncongiu-
rare.
încununare, Y.,«oronare, vădi in-
conunare si incoronare.
* INCUBABILE, adj., ineurabtUi, ce
=y Google
la ţsc.
na se pdte Yendec&, fora remediu : mnr-
bu, defectu, passione ineuralnle.
* INCURABILITATE, a. f-, tii6iir«bl-
Utu, itare de ineurctbile.
INGUaA.aiARB, vedi incoragiare.
INCUBBAEE, etc, ?edi incurvare.
IKG[IBCAB£,v.,iinpllcAre. Intrioare,
tubsie, perturbare, oonrnndere; a im-
plici, a intrică, acoDfuade;aiinpddecâ;
a tuomestecÂ, a ratecC; refl. a«eincurcu,
a K impedecÂ; a venf io ooofasione; a
$e inwreâ in vorbire, a balbutf, a vorbi
fora intellessu; a se incurcâ in ăetorie;
et incurâ ? de ce nu spui dreptu ? cete
meurei cu atâtu-a ? ce vrei se iacepi nu-
mai cu at&tu de pucianP i se incurca
liaffa dwpo prandw, a beutu prea mnltu
la masa.
încurcare, b. verbale, iaplteatlo,
■■trleatlOf perturbatto^ «««fflBlej in t.
I. verbului.
aîCURCATOBIU,-*om, adj. s., In-
pUeaua, etc., care incurca.
INCUBCATU.-a, a<^. part., lapliel-
tiB, pertnrbatns, implicatu, Gomplicatu.
INCUBCATDRA,s.f.,eMhiiltt, coii-
fiuione, labirintu, franc. pSle-mfile.
INCDBâEBE, V., vedi incurrere, in-
* INCUBIA, 8. f., Inourla, negrigen-
tia, negligentia.
INGtJBBEBE, tncurgt si incmrsei, in-
MTMi, V., iBcnrreret a cuire in : incMrru
Oj^ fluviilom in mare; a intră cu im-
petu li violenbia : barbarii ineurru in
terrde nostre; si cu obiectu fora in : Ttw-
rii incursera terr'a.
INCUBSABE, T., Incuraare, ca in-
tensivu sau iterativu d'ia inewrere, in-
tmriare^tk incurre cu furia, a inatrre
continuu.
INCUBSAIIONE, s. f., Incoriiatlo,
actiono de ineursare, desa si f uriosa t'n-
cursione.
INCUBSATOBIU,-/oria, adj. s., care
ineursa.
INCUBSIONE, s. f., iDounlo, inva-
tione, irruptione, intrare de inimicu iu
târra.
IKGDRSOBIU,-«oHa, adj. s., incur-
rena» oare incurre.
INCUBSU, 1. part., iMunwi ostile
IWD. .
ÎNCt<rs«,-2,3nbst.lnoar«aRt-iiaiine«rst(lH
osUtoru.
, INCUBSUBA, s. f., actione si resul-
tatu allu actioaei de iticurrere : iwmr-
sta-a de numero.'ir fîwip. in acea partea
mar ei.
INCURVABE si incurbare, v., laear*
rar«; a strSmbă, a incoveiă, a indoui;
refl. a se incurbă, a se strâmbă.
TNCUEVABE, s. verbale, inearTatlo;
in t. s. verbului.
INCURVATU,-o, adj. part.', owjw,
strămbu, incoveiatu.
INCtJSABE, vedi aecusare. de care
inse incusare differe, nefiendu asia de
IKCUSCRIRE,-eM«, v., afBnltBteJuii-
gere, veditncojtmr'ecu derivatele selle.
* INCUTERE, incussi si inatssei, tn*
Cttssu, V., laeatera, a dă in, a bagă in ;
contr. scotere.
INCdVIENTIARE, v., apprebare,
vedi ineovieTUiare cu derivatele selle.
* INDAGARE, v., Indafare, aceroetă,
a iavestigă, a caută ceva cu de amme-
runtulu.
* IKDAGABE, 9. verbale, IndaraU*»
cercetare, căutare.
* INDAO ATIONE, 8.f., lada; atlo, ac-
tione de inâagare.
* INDAGATORIU,-(tfm,-fr«!e,lnda-
gaUr, indafatrlx) cercetatoriu, canta-
toriu.
* INDAGATU,-a,adj. part., ludasa-
tos; cercetatu, cautatu.
« INDAOINE, s. f., Iniig; Indaţe*;
cercetare minutiosa, indagatione.
INDAFARE, T., dapinare, add^ultu
de mâncare; lek.u se indapă, a mancă
maltu. Se confunde cu indopare.
mDAFATTJ,-(i,adj. part., dapibaa m-
taratBB, saturata.
INDATA, adv., mox, llUcor confei-
tlm, actatnn* protlaos, Btathn, evntl-
nnoţ extCMplOf clto, anblto, repeate,
qnanprimuai ; numai de cfltu, in mo^
menta, intr'unu minutu; cfttu mai cur-
rendaj indata ce, conj. at primam.
INDATINABE, indaiinu ai indati-
nfidw, V., a«8uefkcere, a dedă, a depren-
de; refl. a seindatină, asaneioere» a se
dedă, a se deprende.
=y Google.
mp.
INDATINATU,-a, adj, part, Mlltoi,
evBBiietns, Hsltatia. '
* INDECENTE, adj.,tii4eceiiii, neco-
vientiosu.
* INDEGENTIA, s. î. iDdMtntls, fapte
oontr'a decentid, necorientia.
* ]NDECI8n,-a,adj.,ooii direnptus,
' * INDECI.INABILE,adj., fiideellii«-
Mllii|cena8epotede(32tȉ,nedecliaabile;
ca turna, de gramm. vorbe nededitu^i,
cari nu admitta declinatione.
*INDECLINABILlTATE,s. f.,tenii.
deeramm. calitatea onYentelom indedi-
* INDECOBUrd, adj., Iudflc»n«, ae-
corientioBtt, uritu.
«INDEFECTIBILE, adj.,liderMtB3,
eare no pote încetă, nu pote perj.
* INDEFICIENTE, adj., lHd«flel«iii>,
care nu incâta, durabile, continuu, per-
petuu.
"■INDEFICIENTIA, s. f., abnidintU,
abundantia ; durabilitate.
* INDEFINIBILE,aâj.,qii«d detlBirl
n«a iioteit, ce nu se pote definit ce nu
se pdte margini, termină, determină,
esplică.
* lNDEPINITU,-a, adj., indeflnllna,
■•■deflnltBHi niiUis ratlonibnideAnltiKţ
nedefinitu, nedeterminatu; alle caruî
margini nuae determina: tempu, nwtient,
Unia, spaţiu indefinitu; nume, pronwiie,
verbe, partiâpie etc. sunt indefinite,
canda aceste-aesprimu una idea vaga ori
generale, si se ieau in sensn nedetermi-
natu, in aensu incertu.
* INDELEBILE, adj., IndeleblUs; ce
nu se pote şterge, nesterau.
*INDEL1CATBTIA, 8.f., lipse dedc-
licatetia, nedelicatetia.
' • INDELICATn,-a, adj., u«» delica-
ţii, nedelicatu.
INDKLDNaABB,T., prarorare.aMS-
m«ţ remoTera, «Ivigare, dUTerre, pr*-
ferre ţ a prolungă, a prorogă, a trage in
inogu; a alluDgă; a intardiă'.a tra-
mandă, a ammenă d'in di in di ; a de-
părta de unde-va.
INDELUNQABE, s. verbale, amoti«,
renotf*, eloiţatlVi df latl^ pror*f«tl«,
pr*UUOf ia t. s. verbului.
IND.
SB
INDELDNâATn,-a, adj. part., ■-
motas, r«motii8, etc.
INDELUNGD,ra, adj., U^git, lon-
grtni|uii8,dlDturiiig,cetine,eedQraIuDgu
tempu. In delungu proprie e adverbiu
compuBu, ciimu se in^Ilege d'in (Vasite :
a anunend in de Itmgu, a dură prea in
de lunffu.
îndemâna, &Av.(i'iain-de-mana),
apte, eniiimftde; commodu : nu mie indt-
mana, ti sta la indemana.
îndemânare, v., ooansdiiiii fa-
cere, a face indemana, a fi utile, a face
servitiu, a presta adjutoriu, a Bucoarrei
a adapta, a accommodă, a adjntoră; a
te indemana, a avă tempu, otin, potera
abilitate ; nu me indemanedm a fi face
ce mi ceri.
îndemânare, 8. verbale, eonna-
iam, «nnmodltaB, faotlItaB, commodi-
tate, facilitate, abilitate ; potMitia; otin,
INDEMANATIOn,-a, adj., ■•««•dva,
ftptas, dexter;conunodii,^tu, abile, des-
tru, paratu, promptu la servita, preve-
nitoriu.
îndemnare, V., lnpell«re, iMi-
Ure, esstimiiUre,perBiiTere,adhorUrl,
eahortarl; a dă impulsu, a esoiti, a a-
nimă, a attitiă, a incoragiă; a consilia,
a ţiÎBCă; refl. a se indemnâ la lueru;
candu siede la me$a eu mai muUi, ae
îndemna si elUt a mancă.
îndemnare, s. verbale, Impilias,
Inpnlilo, liattatio, ex*tlMnUti*f per-
motto; impulsu, impulsione, incitatione,
stimulatione, ittdemnu, incoragiare : nu
cateptâ atâta îndemnare.
INDEMNATU,-a, part. verbului in-
demnare ; iMpuIsoBţ Incltatis, exttlMit-
IntaSf perraotiB ; animatn, incitatu, în-
stigatu, etc.
INDEMNISARE, v., Indemnev red-
dera , a desdamnă, a respnnde cuiva
dananulu ce a sufferitu.
INDEMNISARE, subst. verbale.
INDEMNISATIONE, s. f , ladeui-
t«B, actione de indemnisare.
INDEMNISATU,-o, adj. part., la-
demuU, desdamnatu.
INDEMNITATE, s. f., lademalUi ;
indlgnita», scăpare de damna, indemni-
3atione;actuluprln caresepromitieia-
=y Google
54
IND.
âetnnisfttione; 1. In juriBprudenti'a fen-
daleM'miemnt^a^, pretiuln ce peraonele
în possesBione de averi de mana mor-
ta respundu domnului Ia occasioni de
mntatione. 2. Indemnitate, actu prin care
representa&tii nationei discnlpa pregu-
berno de cevafacntu fora lege sau contra
lege ; votu deindemnitat^i-mUrte, 3.; in-
dmmitate^măigDit&te, fapta nedemna.
1 INDEMNU, pl.-tin,' caaM, Inoita-
nentnoi, ratlo|ai*T6ii4l; motJTii, incita-
inenta, ratione : indemnulu ce m'a mis-
calu se făcu acesta-a.
2 INDBMNU.-a. adj., indl^nns, vedi
indifjnu ei neăemnu.
*INDEMONSTRABILE. si indemo-
strahîk, adj., Indcmanstrabllls, ce nu se
pote demonstra, arretă, esplicS, docn-
menti.
* rapEPENDENTE. adj.. tii<l«peik-
denH,carenu(Î6/)enJede1aunaperson3Bau
de Ia anu lucru : poporu. naiione, terra
independente; spirituind^Knd€nte,cxifi
nu ae laasa donanf de volienti'a altui-a.
* INI>EPENDT,:vmA, s.f., (tndepon-
dentla), starea unui ce indn))enâ6nte ;
facultatea de a Inerădiipp volî'a propria,
starea unui poponi nesuppusii gubernu-
luî, armeloni, volientîeialtnipopom ori
rege: a jyroclatnă independ^mfi'a terrci,
nationei. pa^ei : a descrie bellulu de
indcfiendenHa a poporului romanu.
INDEPLENIBE.-escM. v., eomplere,
adtmplere, terminări', Ualre; a deplenf,
a completÂ, a termină, a fini, a effec-
tai, aeEsecută, urehlisA; a se indeplenf.
a se intempli, a se addnce la indeple-
nire.
INDEPLENIBE, s. verbale, eomple.
ttv, in t. B. verbului.
INl)EPLENTT01Un,-(on«,adj.,com-
pletnr, care indepîenesce.
]Nl)EPLENlTU,-a.adj.part..o»mple-
tUH; depleuitu.
INDERECTAHE si inderq}tare,\eii
indreptare si derivatele selle.
INDIOUETRICESCE. adv., pertiuMl-
ter, contam aoltor, «bstfiiHte, iu moda
pertiuace, iu modtt obsiinatu, in modu
renitente, cu reniteuUa.
IHDEIlETRICiA, (reu inderetr. au),
8. f., portiuariti, cVDtHBiMiti, oliatlnatl»>
nrp.
perrloaoU, calitate sau fapta de truJe-
retricu : cu greu poţi invinţ^ indere-
trtci'a acestui omu.
INDERETRlCIRE,-esc«, v. refl., re-
fragarl, adrerSBrl, renitf, r«Histere; c«n-
tumacem se extribflre, repufrnare; a ^e
oppone, a se atretâ pertinace, obsti-
natn, renitente; a resîate; a fi contrariu.
INDERETRICIRE, s. verbale, c»n-
tumacla, pei'rleacla. pertliiaeia, «bitl*
iiatlo, carebrositas. in t. s. verbului.
INDERETRICIT0,-a, adj. part., re-
nltens.
INDERETRICU,-a. adj., (reu inde-
retnicu; it. ritroso; fr. r^tlf), perHe»,
pertinax, oontuniaxt obstlnatus; care in
locu de a merge inainte da inâeretrtt;
de ac(, obstinatu, indocîle, rebelle, re-
nitente, recalcitrante, pertinace, etc.
INDERETBU, adv., r«tr*, retror-
Kam, inapoi; a dâ inderetru, a restîtnf;
a se -dâ inderetru. a retrogradă; a ae in-
toree, a esită : oroîoffiulu a remasu in-
deretru, intardia, a intardiatu; ca pre-
po9itioneinipropriaiBdere(rMadniittear-
ticlillu : inderctruîu casei, d'tTideretrulu
casei, inderdrulu nostru, d'indereiruîu
nostru, etc. Pentru celle alte compuse
analoţre, vedi retro si rrfrw,
INDESARE, V., densare» condensar*.
fipi-isare, ««mprinere, a compreme, a
stringe, a pune deaii im'a longa sau pre-
ste alfa: a se indesă, a seintnide,ase
împinge uuiilu intr'altnhi, a se stringe,
a se mesteci : aindesâ ffranulu in sacei:
a indusa caciiilVa in eapu; toii se indesa
la Miancofe si fugu de lucru.
INDESARE, 3. verbale, cempressio,
densatlo, condengatio, in t. s. verbalul.
INDE,^aTLT,-h, adj. part, deiiHatuM,
compi-oHSDS, niasaivu, compacţii, tare :
omu indesalu, vorha imjesa/a'dlctiim
pressnm, vox prcssa; verAia indesata.
crambfl densa, braselca dcnua; saccu in-
desalu, saceus refertas.
îndesi KE,-sacw, v-, cu sensn pucînu
diverBu de precedentele inâesare : a in-
desi cu vcnirea=jentit»TO, oppusu Ia :
a rari oit venirea.
* INDESCRIPTIBILE, adj., Indes-
crlptlbUt», ce iiii se pota dedcrie.
IJJDESEKTU, adv., (cviupUMU d'inw
=y Google
IND
sr desertu. si mai bene ar fi a ae scrie
(lespartitii in clemeiitete selle : in de-
şerta), TriiNtrui inanlter, iii<.-tiS8Uin.
• INnEUTUUCTlDlLE.nnod ilirul nou
]i«tettt, ce nu se pote distruge : essenti'a
lucntriloru este indestructibile.
' INDESTRUCTimLlTATE,3.f., sta-
rea sau calitatea de indestrticlibilc.
lNDESTULLAKE,-c<îtw. v., satur»-
cert-, co II ten tom re<I<lerp; a dă destullu,
u proctirLl ilestullu, a face destullu, a sa-
tisl'ace, a contenţii; a imatură, a nutrf.
INDESTULLARB, a. verbale, satie-
tns, saraolenţia, sntfitraetlff) in t. s. ver-
bului.
INDESTULLATOKIU, -ima, adj-,
aufiicless, care indestulla, impaca, sa-
tura, etc.
INDESTULLATU,-«. adj. part.,c«n-
tenluu, surttoi«nter prorlsux, care arc
destullu.
[N DESTULEI RE.-e.9Ctt. vedi imies-
tulltire cu derivatele solit:.
lNDESTULLU,-«,adj., vedi dcsiuUu.
INDESUIRE, -^cu, vedi indesare.
de care dillere cu intellessulii iu frasi
ua : a se indeaui intr'unu coltiu de garda.
«lNDETERM[NABILE,adj.,lutfeter-
mluabills, co nu se pote determină, de-
tlnf. ^
• INDETERMINATiONE.a.r., «nn-
vtatla, aalmi fluctuaţi», dubietate, incer-
titudiue, irresolutione.
• INDETERMINATO,-u, adj., lude»-
nituB) non ilellnltuH, iuuertuMţ ceuuare
certe margini aau termini, iudefinitu,
nemărginit»; dubiosu, incortu, indoîosu,
indecisu, irreaolutu. Iu geometria sau
matliematica, problema indetertninata,
caroi SC potu <U mai multe aolutioni;
cantitate indulerminata, care nu are certe
si determinate margini.
INDETORARE,-«!iM, v., obligare,
obittriiiirere, kto ulleno obstrinf oro; (le-
it Ua contrah ere, orucinoi priBttare, ţra-
tiain liat>er«; a obliga, a inipone obliga-
ţiuni, a constringe. a fortiă: aindtdord
[irf dnK-va a face ceva; a se indctoră, a
se obliga, a face detorie; a se iuipro-
luută: ;i sy legii,are«ininde pentru ciiie-
v;t; UiiTurile mc uu(dor'^<i a mrrife in
cetate; sum iiideU/ratuprin i}n}iHi)i3io-
IND.
56
nih tneUc; ti retiiamu tare indetoratu.
INDETORARK, s. verbale, obilira.
tio, in t. s. verbului.
lNDETORATU,-«. adj. part., obll-
iţatuif, «bijtrletiiH.
INDETORIRE,-cscM,v., vedi indeto-
rare.
" INDEVOTIONE. s, f., Indetotlo,
lipse de devotione.
* INDEVOTU,-a. adj., liid«Totn8,
fora devotioue, irreligiosu.
* INDIANA, s. f., epecia de paodia.
* INDIA VOLIRE, si indiabolire.-escu,
V., vedi indradre.
* INDICĂRILE, adj., IndlcabillB» ce
I se pote indicii, ce ae pote nrrf(â.
I * INDICARE, T., iadieare, a arretti,
I a inaemnă, a inacieutiă, a declară, aan-
I nuntiă, a divulgă, a publică : pre candu
' e indicata scdenti'a, adunarea?
\ * INDICARE, g. verbale, lndlcatlo,in
I t. s. verbului.
* INDICATIONE, s. I., indicaţi», de-
moDBtratl»; actione prin care se indica;
arretare, semnu, indiciu.
* INDlCATIVU,-a, iMdieatiTu», care
, are poterea de a indica, prin ce se in-
I dica, ac arreta ce-va.
* INDICATIVII, s.m., iu grammatica,
modulu prin care se indica direutu lucra-
' rea unui verbu.
* INDICATOiaU,-i-»-w, adj. s., In-
dicator, care arreta, care indica; arre-
tatoriu.
*lNDICAXU,-a, adj. part., iudicatus,
arretatu.
* INDICE, a. m., Index, care arreta,,
arretatoriu; tabla, elencu, coiispectii,
regiatru, scara, catalogu; repertoriu de
cârti; degetulu arretatoriu inco Sf dice
indice; unu arca, sagctta, mana care se
pote inverti spre a arreta ce-va ineo se
numesee indice; congregatione de in~
dice, se nutnesce in Rotn'a congregatio-
nea care preveghiedia censm-'a cartiloru
siregistrcdiaiidr'unu InJicr cariile op-
imte; de aei, carte pusa la indice, cou-
dtimnata; asia si : oimi pusu la imlicc.
* INDICBUE, indieu. iuiiissi si iM-
dissei, imtissu si indidit, v., indivoro; a
intimă, a annuntii't. a declara : a indice
bcUu; a itidici adutMre.
=y Google
so
fflD.
* INDICIBILE, adj., InefhblIIa, Ine-
lârrablllB, Udletas, nespnsu, ce nn ee
pote spnne.
•INDICn],pl.-(e, liiaiîln«»»rpyBieii-
tiB, semna, argnmentn; inceputnlu pro-
bei, proba necompleta, nedeplena; sem-
na appareote si probabile co nnu lucru
HBiirte; symptoma; conjectura, presnm-
ptioDfi, Rare pote fi &l8a, dero care cella
pueina are caracterialn de verosimilitate.
♦INDICULU si mdieellu, s.m.,lndi-
snl», âemÎDutiTuln de la indice; indice
miet).
INDIECTREi-MCd, v., (d'in in si die-
ee). ieevfUre, a face de diece ori at&ta
e&tn a fosta mai inainte.
INDIECTTU.-a, adj. part-, ieouplns.
INDIEIBE,-escM, t., (d'in m si dieu),
(l«iim Faeere, Inter deos referre; a face
dieu, a pune intre diei, a deiflci, a glo-
rifici, a inalti&penola ceru.
INDIEIRE, s. verbale, apotieosli,
int, 8. verbului.
INDTEITU.-a. adj. part-, dens hetie,
fllvni; fig. nuticredu se fuin^eittt, STlb
neci tina condîtione-
* DTDIPFEBENTE, adj.,liidlirerene,
Iu neatram partem Incllnana; care sente,
d^ro nu e miscatu, si pentru acea-a nu
se pleca neci intr'una parte neci Jntr'al-
fa; necicaldu, neci rece; neci bona neci
ren; nepesatoriu, fora interesse, nesenti-
torin, etc.: îuervri inăifferenti; onrn in-
ăiffermte. pre care nu Iu interesaft mai
multu unu lucru de câtu altnlu; care
n'are mai multa inclinatione spre ceva;
»w^MiMd;^efe«*«,nesentiţoriu; nwmoi
indifferentii potu judecă asia.
* INDrPFERENTIA,8. f., ludWeren-
tla; «tareaanimei care nu se pleca neciin-
tr'una parte neci intr'alt'a, starea omu-
lui inăiffermte; nesentire, reeire.
* DTDIGENAEB. t., clvltateJenare,
a face indigena, a dă dreptulu de indi-
genu, a naturalisi, a impamenteni.
*INDIGENATU,-a, adj.part., otrltate
donatns, recoTinoscutu ca indigenu; na-
toralisatu, impamentenitu.
* INDIGENATC, s. m., calitate sau
etare de indigenu, natnralisatione,
* INMGENTE, adj., limigeBBjlipsitu,
misem, paupera.
OID.
*INDIGENnA,s. f.,lii«lf«iitla, sta-
re de indi^ente.
* INDIGENU,-*!, adj-, inilgmu si In-
dlfeniiB, nascutu in acea terra; pamm-
teanu.
•INDIGESTIBILE.adj., liidf>teet»l-
Ub; ce nu se pote digere, greu de mis-
tuita.
*INDIGESTIONE,s. r., IsdlţesU»;
stare a cellui ce nu digere, nu mistufl
nutrimentele d'in stomachu.
'INDIGESTU,-a. adj.. ladlfeiins, ca
nu e concoptn, nu se pote concooe; fig.
confusu, desordinatu, rude, nelimatn.
*INDIGETE, s.. ladlKes, eamu ina-
cellnasi intellesn cu indiţ/enu. applicatu
de antici in specie la dieţi si eroii na-
ţionali : diei indifjeti.
*INDIG1TARE sau indegitm-e,y.,Amr-
retă, a face semnu cu degiit^u, n de tet
prin vorbe sau altu cumn-va a face at-
tentu; a însemnă, a numf, a memora.
* INDIGITABE, s. verbale, iBdlelan,
in t. s. verbului.
*INDIGITATU,-(i. adj. part., Ivdlgt-
. tatM.
«INDIGNARE, t., lBdIraari,aBe8Dp-
peri, a se menii, a se irrită forte, a se
revoltă, a se infuriă.
«INDIGNASE, «.verbale, Indlraatl»,
in t. s. verbului.
* INDIGNATIONE, s. f.. fndiţnatle,
reaentimentn ce escita una fapta rea;
supperare, menfa, furia,
* INDIGNATIVII,-a . adj., Indlrna-
timt, care se indigna usioru.
' *INDIGNATORIU,-<ono, adj., care
indigna.
* INDIGNATU,-a, adj. part., lidlg-
natBB.
* INDIONITATE, s. f, in41fBltM;
conU. dignitate=ămnitate; nedignitate,
nedemnitate; sctione necovientiosa, ne-
drepta, perfida; insuffieieniiade meoitu;
calitate odiosa, prin care cineva este
reputatu de indemnu la ceva; insulta,
affrontu, barbaria, crudime, etc. : a mf-
feri indignitaii.
* INDIGNU,-a, adj., Indlirnag, »*■
demnu. nemeritata; care nn e demnu,
care nu merita nemica.
* INDIGU, B. m., ladlemn ( mai btne
=y Google
IMP.
indim, ea nuscnliDU d'in adj. indieu-a;
ren inso sub form'a indigo); plants ce
eresce in Indie; colorea ce se trage d'in
snccniQ aeellei plante : suntpla^tioni
n fohriee de Jndim.
* INDILIGENTE, adj-, ■■«llftena.ne-
^ligente, lenosn, fora voia de lucru.
«INDILIGENTIÂ, s. f., IndiUxcntla,
nefcliRentia, lene.
INDIMETATIBB san indiumetatv'e,-
«SCH, T., dlmtdiare, a impartf in done
' medietati; Tedi medJetatire.
INDIMETATITU san indmmetatita.-
a, adj. part-, dinIdIatMjTedî m^ietatitu.
WDlOSSR'E.'esea. t.. denittere, «e-
prlB«re, hUMlIUre, a lassâ diosn, a n-
mili; refi. a se in^osi, a se hasi diosn, a
se amili.
INDIOSITtJ,-(i. adj. part., demlssut,
deprexais, hanlIlB, leasatn diosu, ple-
cata, nmilitn.
INDIOSn, adv.. d««rBiiii» mai bene
separatn in diosu. Badeein'averbulni in-
diosire.
* INDlKECTTI.-a, adj., Indlreetas ;
contr. diredu. care nn e de a dreptulu,
CI pre a laturea : caUe, critica, lauda,
ee^ione indirecta; medUoce indirecte;
scirea acesta-a mi a venitupre eoiile in-
directa; linia indirecta sau ecMaterale,
in oppOHitione cu linia directa; dare,
eontributione indireda. pusa asnpr'a ob-
iectelom de conimerciu sau asupr'a al-
toru lucruri, de carie necessitate nnmai
eventuale.
INDIBEPTABB, si celle alte, vedi
îndreptare.
* INDISCIPLINABILE, adj ., nou dls-
elpUnabtUs, care nu se pete disciplină.
INDISCIPLINATU,-a, adj., Indlsol-
pllnatBB, nedisciplinatu, neinretiatu,
ignorante.
* INPISCBUTIONE. s. f., Intemperan*
tta, tenerItasT contr. discretione: lipse
de discretione: lipse de prudentia m lu-
crare san vorbire; nsîorentia in vorbe;
neabilitate deaallege tempuln sau vor-
bele candu faci ori vorbesci ceva: a cont-
mitte una indiscretione, a face una fapta
indiscreta.
* INDISCRETUrd, adj., ladlseretua,
contr. diaeretu, neintellepta, fora jude-
^D. S7
cată, Dsîom la mente, nsiom Ia vorbe :
fapta indiscreta, omu indiscr^, eoventu
indiseretu, limha indiscreta, semnu in-
discretu. căutătura inăigrceta.
•INDISCUSSU,-o,adj., ladliensHi,
fora discussione, neâesbătuta, neeerce-
tatu.
« INDISPMSABILE, adj-, aeeMsa-
rlns, ca nu se pete dispensă, de ce nu
se pote dispensă, necessariu : ddorentia
indispen8{d>ilc ; lucru indiapenstASe ,
fortn neceasarin.
' «INIIISPONIBILE,adj.,deqaodi«penf
■•II peteit, despre ce un se pote dispune,
avere, parte indisponibile, bunuri sau a-
veri despre cari legea nu permitte a
dispune sub titlu gratuita sau prin tes-
tamentu.
* INDISPOSmONE, s. f., levfa larale-
tndo, usiora alteratione în sanetate; sta-
rea acellni-a care nu se sente bene; a-
versioue, disgustu ce sente cineva fa-
cla cu altuia : ellu svffiere de una mica
in^spcsiiione.
INDTSPUSU.-a, adj., Indlspctlti»,
mt%Tf InflrmnH, male aflectos. Infirma
valetndlne alTeetBH, care nu e bene dis-
pusu; care sente alteratione de sanetate;
care se sente reu, nesanetosu, alteratu
in sanetate; infirmu; afiindispususpre
ceva, a nu av6 inclinatione spre ceva.
* INDISPUTABILE, adj., ludlspota-
bills, ce nu se pote dispută.
* INDISSIMULABILE, adj., iodiisl-
nnUbllIi, ce nn se pote dissmtdă.
* INDISSIPABILE, adj., ce nu se pote
dissipă, resipt.
* INLISSOOABILE, adj.. liidlBi»ela-
blIU, ce nn se pote. desparţi.
* INDISSOLUBILE, adj., iQdlssolnbl-
llii,ce nusepoteiJmo!ve,desface,deslegă:
unione înăissoltAile.ftKUrimoiUu indts-
soluUle la catolici.
* INDISSOLTJBILITATE, s. f., (In-
diiBAlnblUlks), stare sau calitate de
inăissolvh^e : inăiseoltdnlitatea aun^i
m acid^u nitricu;' inâissolvhiUtatea
matrimoniulm la eatoliei.
* INDISTINCTU,-B, adj., lodlstlao-
tnBj'ce nu e bene distincta : sonuri in-
distinde..
* INDISTINOIBILE, adj., «nod non
jyGooglc
58 _ IND.
Bilmittit dlbtlnotioiiem, ce nu se pote
distingr., ce nu pote fi distinsu.
* INDISTINSC, vcdi intUstmctu.
* INDTSTTNTU.-fl. adj., indlstinctus;
nedistinsii. confasu; neperccputu, ne-
sentitu, nevedutu.
* INDISSU,-a. participiiilu verbului
indicf.re. IinHctus; declaraţii, pnblieatu.
* INDIVIDU, s. m., In^UWuiiin, ce
nu se pote divide, fientia indivisibile;
vedi indivwluH.
* INDIVIDUALE, adj., sin^rularlx,
pnrticularls, relativu Ia ibdividuu.
* tNDTVIDUALI3ARE,-(^iM , v., a
reduce la indlviău: a tractA. a presontA
«nu ce in individualiintea sea, a dd 1«-
crnlni c aracterin propriu, prin care se se
distiDg:a de tote celle de spcci'a sea.
*ÎNDIVlDUALISATD,-«. adj. part.,
redussu la indiviăuu.
* TNDIVIDUALTSMU, s. m., (fr. m-
aivldnallsrao), system'a de a scpavâ. lu-
crurile, studiele, fientiele, opposita s}n-
rit'daî do. associationc.
•INDlVmUALITATE, s. f., (fr. In-
divMnalit^), rationea formale a indivi-
dului; CC constitne individulu: siufruln-
ritate, personalitate, particularitate,
* INDIVIOirU. pl.-w, indlTldiiiim;
fientia indivisibile, persona.
* INDIVINARE, V.. iIlTinare, vntl-
eluari, hariolari, nitnra anţtirare, prio-
Hagire. pFndlcere, preiiiintlnr<-, prtc-
^elltIreţ proBptcerc, Gonjeetarl, conji-
eere; u8)<e(|ui conjectura; a divină, a
spune viitoriulu, a prevedi^, a presentf.
a predice, vedi ăivinare.
* mniVINARE, 3. verbale, divlna-
llo, vaiicinliim, faoiiltaiea de u divina.
* INDfVINATIONE, s. f., i1lv!naţi«,
predicere. presentire: vedî divinatione,
* lNDlVINATU,-«, adj. part., divl-
* INDIVISiBTLK adj., indlvbiblli»}
c<î nu se pote divide, ce nu se p6te im-
parti.
•INDIVISIlllLITATE, s. v., (liidl-
viDJbflIlaH). stare si calitate de iiidivi-
sibik.
" LNDIVISU,-.!, adj.. I.,.iivb«!i, no-
iniparlTiii,
* INDOUJLI-;, adj., iudocilb, liidoci-
itm.
blUs; contr. dacih; care nu se pleca la
admonitioni, instructioni; nu se lassa
instrui, gulienii; neiutellegutoriu; nea-
scultatoriu; greu la eapii, ineptu a in-
vetiâ : earacteriu, spirita. eopiUu. otim.
callu indocile.
* INDOCILITATE, s. f., Indodlltas,
liidoclbllltas; contr. dodUtalc; lipse de
docilitate; nesupponere, neascultare.
* INDOCTU.-a, adj., Indooliis: contr.
dodtt: neinvetiatu, ignorante, fora sci-
entia, fora doctrina, nelitieratu.
* INDOCTBINAKE, v., a instrnf pre
cene-va, a Iu adapă cu una doctrina;
refl. fl se indoelrinâ. a se adapA cti una
doctrina.
* INDOCTRINATU,-«, adj. part, ad-
apatu de una doctrina.
* INDOLENTE, adj., minime d..-
lena, sooors, îuits, Hejriils; nepCf>atorill.
iiesentitoriu . langedii, pigrn, indiffe-
rente.
* INDOLENTIA, s. f., indolenţi», do-
lorltt TACuitiiH, ttirectloui(in'vaciiita«;ue-
pesare, nesentire, langedîme, pigretia,
iadifîerentia.
*ÎNDOMABILE, adj., IndontAbilIti;
care nu se pote domită, iieinfrenatu, ne-
snppusti, ueinrinsu.
INIX)MITU,-«, adj., indoinitns; nein-
frenatu, neinvinsii, furiosu, svonturoRU.
INDOMNEDTEIRE,-CTCw,v..dei«c»re.
* ÎNDOPARE, V.. elTorcIrc. refer-
oireţ Tarclre; Iiisprere, exsattirarr, sa-
Slnarr; a astupă cu dopu: a inipl»?, a
satura, a imbuibâ : a indopâ ixisscrik:
(t indopâ cu mâncări pre cineva: refl. a
se indopâ. a se iiupl^.
* îndopare, s. verbale, rareltiun,
Insitlo, exsatiiratl», in t. s. vcrinilni.
* INDOPATU,-a. adj. part., refer-
tuNy exxaluratii».
INDORARE, v., vedi indurare.
* TNI>ORSARE,-edm. v., (fr. endos-
ser), a pune ceva in doi-sii, in spate; in
speciale, a scrie una rosolutione in dor-
sulti siipplicci ; a indorsă hhu camhitt.
fioîlitia, a pune in dormi ordinea de a
rcspnnde >a alta per.soua simim'a imli-
cată in caiubiu, in scrissore. ct-c.
«INDOHSARIi;, s. verbale, (fr. en-
doaseracHt), in t. s. verbului.
.yGooglc
nro^
• mDOESATU,-», adj. part:, (fir. en-
*INIMMtSU, adv., in dorso; m dosii,
in spinare, in spate : in dorsu la oam-
biu, scriBsore, ele.
* lNDOSARE,-*'rii«, vedi iiidorsare.
INDOUENTIÂ, B. f., dHbian, diibte-
tos, stare dubia, dubietate.
INDOUIOSD,-«, adj., dnblns, du-
biOBU. '
INDODlRErescu. v., dipllearc, «e-
rainare» itet%it, plioareţ a face doui,
a Gace doue parii; a plică, a curbă; refl.
a se indoul, dubltara, «mblzerot a du-
bită.
INDOUITIONE, s. f.,-4iibiutl», stare
iudouiosa, dubitatione, esitatione.
. INDOUlT!OSU,-«, adj-, ««xibllis,
care 86 pate indouj.
INDOUlTOKIU.-ioriu. adj. s., flec-
teaa. eurbaiis. care iiidoucBce.
lNDODITU,-a, adj. part., dnpllemlui,
dupliitt. daplcx, flexuit, duplicat».
INDOUITUUA, 3. r., nexio, Rexor»,
n«viiij. stma, rateu, plicatura.
INDKACmE,-escw, v., furere, «l«-
iMMcIujrl, malnra ^cuiiim In aliqiioin lo-
oum ar>feBser«; exii^tar»; adiaboto vb-
sideri,(it. tiidrAiiar«, indragar8l);aface
Uracu. a se face dratM; a ti coprensu de
dracttlît: a supperâ, a turbură, a adduce
iB furia, a infuriă; refl. a se indrat^, a
înneboni, a S allu dracului, a se inl'u-
ÎNDUACIKE, s. verbale, ftir»r, dla-
boltcng, obsesslo, eDergema, in t. s.
verbului.
iNDRA01TU,-a , adj. part., dnns-
■lacBS, a 4»mon« «bseswt, exerţauie-
BUN ; luriosu, cupreuBu de turbare, de
furia; care are, precumu se dioe, pre
dracuiu in ellu; coprenitu sau possessn
de draeulu; reu, forte reu, furio.su, tur-
bătu : spiritu itiăracitu; caile tndraeita,
periculosa, rea.
INDKEPTARE, indreptusi inăreptc-
ăiu, V., dirigeret reţerei dlspoHere, «r-
dlnarr; nquare, ettmplanare, emeudaro,
tUbi altcnl monstrare, a derege, m or-
dină, a dispune, a rt^^lă; a applană; a
correge, a iiubunetatf, a face mai bonu,
a pune io stare mai booa, a repară; a
INR 59
arrettă cniva callea; — refl. a se' în-
drepta, emendari, meilor fleri, a se e-
niendă. a se face mai bonu, a deveni
mai bonn; a se deaculpâ, a se justifică;
— a SC adressă cotra ceneva : o st în-
dreptă errorile; a îndreptă unu ojmin-
nainte de typarire; a îndreptă styluUt;
a îndrepta una nave dupo ventu; a în-
dreptă pre cineva, a Iu instrui, a î ar-
retă, ai indică, a i spune nnde siede co-
tare, a Iu pune pre caile; a iiidr^rtâ
unu tanu, a puntâ, a dire<,'e unu tuDu;
se îndrepta tempulu, se face teupu for-
inosn, a s« îndreptă sj^re bene, a recu-
cuperă sanetatea, a deveni eanetosu ;
a îndreptă unu (/uttu strambu.
INDUEPTARE, s. verbale, reetl», di-
recţi*, ditpositin, «rdtnalin, »(|iialif><
eorroctio , «neiidatio : rin mvnfltratlo,
cxcusatio, purţratio, jastllleatlo, in t. s.
verbului. '
INDEEPTATOmU,-/oWo, s. adj., rec-
tor, director, «rdluator, onendator.
HODstrutor vln> care îndrepta, direţre.
correge, emenda, arreta, repara, recti-
fica; conductoriu, correctorin; si ca sul)-
stantivu reale pentru ori ce Heuniu care
urata una directione.
INDKUGAUE, v., orassu flia dseţre.
a torcc fire grosse; fig.a îndrugă wulle.
a vorbi multe, a vorbi nimicuri.
* INDUBITABILE, adj., Indubltabi-
llg, neăubitahik, ce nu se pote pune la
tndouentia, ce nu sufFere dubiu; certu,
secuni.
* IND0BITAT0,-a, adj., Iiidabttatas,
nedubitatu.
INBCCERE, indussi si îndt*ssci, iu'
duseu ai înduc^, v., Udneere) a intro-
duce pre cineva undeva; a duce tii ceva
sau la ceva, mai allessu reu : a înducc
in errorc, în peccatu, in tentcUionc.
INDUCTIONE, a. f.,iiidiictlo, actionc
de inducere, introducere, introductione,
indemnare,per8Uasione,argum6ntatione
prin care se demostra una prepositione
enumerandu diverse essemple; conse-
centia ce deriva d'iu ore-eare lucru; sup-
(lositioue, hypothese; modulu de a probă,
de a judecii veritatea unei formule k*^-
uerali, prin appiicationea ei la caşuri
speciali.
=y Google
w
WD.
INDUCTIVn,-a, adj., (fr. la<Retif);
ce se face prin indaetioDflsfaMonmiwti/u
mdttelivu.
INDUIOSIABE si induio8ire,-escu.
V., a atinge aDÎm'a a desceptă cotn-
pasaione. a mÎBC&, a emoţiona; refl. a se
emoţiona, a se coprende de compassione.
rNDUIOSniE,s. verbale. compaBsione.
INDUIOSITU,-n, adj. part-, coprensu
de compassione.
îndulcire, -eseu, v., ladiilou-e,
iileare, dnleanre, dnlee reddere, tnai-
perare, Mitiţare, pUenrr. s face dulce,
a tempera acrimea nnoi luoru acrn; a
n)ittf;r&: a itnblandf, a nsiorÂ; refl. a se
indtăd. % deveni ăidee: a se desmeniă,
a se imUandi; fi^. m'am indtdeiiu. am
mancatn came in di de seccu; a inăuld
imecateîe. a pune aacharu in elle; a in-
duld una espressione. a. correge, în-
dreptă; a ithjuîcf meni'a cuiva.
îndulcise, s. verbale, dnleoratln,
■IMntlo, în t. g. verbnlni.
INDULCITOBnT,-<oKa, adj., dale»-
raasi BUiiţaBH» care in^ăcesee, care mi-
tiga, stenipera-
INDUICrrD,-a, adj. part., ednloatog,
wlMjratne, ■i*llltiiB| lenitiiK, sedatna,
t«mp«ratBS( pIwtatMi.
INDULCmJBA,8. f., resultatuln ac-
tionei de îndulcire,
• INDULGENTE , adj. , Endulgens ,
care i^rta nsiorn rellele, defectele; blan-
du. boon, îertatorin, toleraate, sufferi-
toriu.
• INDULGENTIA, s. f-, indnlyentU,
raellItM, remtBBU, facilitatea de a iertă
errorile si offensele; blandetia; bonitate.
• INDULGERE, indulai ai indulaei,
inâuhu, v., Udnlşere, a fi indidgente,
blandu, tolerante, trecutoriu cu vederea
de rellele ce făcu alţii; a tolera cu bo-
nitate.
1NDIÎPI.ECARE. V., fleetere, persBa-
4ere. a persuade, a face ae creda, a miş-
că; refl. a se in^^cd, fleetl, persua-
dflii, a se persuade, a se determină, a
se mÎBcă; a cede, a consentf : cu roga-
Honi nu Vindupleci; pre eerbieosi nu i
poţi inAipJeed.
ÎNDUPLECASE, s. verbale, pereiiB-
il«, in t. s. verbului.
INDtJPLEOATD,-a. adj. part., per-
SBaaai.
INDURARE, v., 1. mliererl, a av«
miaerieor<Ua : in^tra-te. dmine. de noi;
avartdu abid a'a inăuratu se mi dea una
hucateUa de pane; ce omu imfMfrtAt la
anima, in câtu nu se indtira de nemţea!
dero si : domne, nu te india-â de noi =;
aibi misericordia de noi; — S.dnrare, ii-
dnrare, obtf orftieere, a face duru, aintari
a impetrf; (caventnlu provine : a) in în-
semnarea de sub l.dinm8Îij()ru,dor«(ie
anima; i) fn Însemnarea de sub 2. d*in
in si durti=tare, impetritu, etc.; sprea
scapă d^ro de ambiguităţi e bene a se
scrie in însemnare de la 1. snb form'a ,
indorare).
INDURASE, s. verbale, BlMneor-
diB) BtBeratlo, coraKlBeratlojdBraHo^ in
t. s. verbului,
INDURATOSKF.-o. adj, a., Mlserl-
fl«rBj dirator. care indura sau se indara.
INDDKATU,-a.adj.part.,nil8«rle«n|
daratna.
* INDUSTSIA, s. f., Imdastrla, dili-
gentia. desteritate, abilitate ingeniosa;
arte, studia, măiestria, professione me-
chanica oH mercantile: tnâus^rias^iitee
in genere la tote ariile de mechaniea si de
manufactura, in oppositione cuajrietiZ-
tur'a: locnt. de iWujţMa:=într'aden8n.
INDUSTRIALE, adj., relatîvu Ia in-
dustria, ce deţiende de industria, ce pro-
vine i'iv inăuairii: arte industriale: pro-
feasioneindugtriale: producte industriali;
espoaitione in^atriale: etc,
« INDUSTRIOSn,-a.adj.,iBduttHoB,
Industrie SUB. care se adopera cu deste-
ritate, cu diligenţi» si abilitate de a in-
ventă si applîcă mediloce si moduri de
lucrare, de essecutare; ingeniosn, destru,
laborJosu, a,eti-va; unu lucru indtatriotu,
facutu cu mare măiestria, cu mare arte.
* INEBSIASE, V., Inebrians vedi
imbdare.
* INECALE, adj., limtiuallB, contr.
ecale; ce na este de acea-ast durata, de
acea-asi valore, de acea-asi intensita-
te, etc. : cantităţi inee(di, omeni de con-
diiioni inecali.
' INEGALITATE, B. f-, innqaalItM,
contr. ectAitate; calitate de inetâle.
.yGooglc
mm.
* IN£DlTU,-a. a((j., la«illtiH, nepu-
blicatu, Detyparitu inco, nepromiilgatu,
nedatu inco la lumina.
* INEFF ABILE, adj., ineffsbllta, ce nu
sa pote espreme prin cnvente, indicibile.
* INKFFABILITATE, 3. f., Ineffabt-
Ittuy calitate de ineffiănle, natura inef-
fabiU. •
* IKEFFIGACE, adj., taeraou, care
nu produce naci unu effectu.
* INEETICACIA si inefficaataie, s. f.,
ineflieaDlH, lip<<p de efficacitaie, lipse de
potere.
* INELEGANTE, adj., lnel«gaiii, fora
elegantia; uritn, neplacutu, fora formo-
setia,foraornameDte,inurbaHU,aepolitu.
« INELEGANTIA, s. f., inelegutU»
lipse de elegantia, calitate de inelegante.
* INELiaiBILE, adj., ce nu se pote
allege, care nu are calitate spre a ti al-
lesan.
* INBLIGIBILITATE, s. f., stare sau
calitate de ineHgibUe.
INELLABIU, s. m., anniiUrla», care
face ăunelle, vedi âHnelîa.riu.
INELOCENTE, adj., lueloqueas, care
n'are elocentia.
* INELUCTABILE, adj., inelncUbl-
lii, inevitabile, insuperabile, neiuTissu.
* INEMENDABILE, adj., Inemeo-
dabilia» incorrigibile, care nu se pate e-
mendi.
* INEMICETIA, 8. f., yedi mtmi-
eitia, inimieetia.
*lNENAKBAfiILE, adj.,'lBeiMrnbI-
lli, ce BU se pote narrâ, spune, esprime
priB Torbe, iueffabile.
* INENUNTIABILE, adj., ineaim-
ttoblllB, ce nu se pate ennntiă, articula,
pronunţia.
* INEPŢIA, 8. f., iBeptu, caracte-
riu de meptu, fapta de meptu.
* INEPTU,-a, adj-, iBeptaii, contra
c^ttt, inabile, neindemauaticu; care face
tote pre dosu, cumu nu se cade, neci la
tempn, neci la Io cu.
* INERTE, adj., iMte, fora potere,
sterile, apatbica, indolente, molie, ad-
dormitu , ammortitii , fora activitate ,
fora mişcare, pigru, greu de lucra.
* INERŢIA, s. f., InertiB, stare sau
calitate de inerte, apathia, indolentia,
INE.
61
moUitione, ammortire, addormire, ne-
activitate, nemiscaieT
* INERnDlTU,-a, a^j., inendltu»,
neinretiatu, ignorante, incultu.
* INESCOaiTABILE, adj., Isexo»-
«lt»blll8, ce nu se pote escogdâ.
* INESCUSABILE, adj., InexeiiM-
blUs, ce nu se pote escusă, ce nu se
pote ierta.
* INESPERIENTIA, s. f., taazpe-
rleutia, inperitU , InsoilU, lipse de es-
perieniia, de practica.
* INESPERT0,-a, adj., iBeipertiii.,
Imperitoa, care n'are esperientia, ne-
deprensu, nepatitu.
INESPIABILB,adj.,I)iflxpUbtlU,care
nu se pote expiâ, curetiii, şterge prin pu-
nitioni : peccatu inespiabile, nestersn, ce
nu se pote spellă.
* INESPLICABILE, adj., laexpllu-
bilis't ce nu se pote esplicÂ, intellege.
* INESPREMIBILE, adj., Ineffabl-
IU, ce nu se pote egprime.
* INESPUSNABILE, adj., isexpu*
ţBabllU, ce nu se pote espugnâ, ce na
se pote lu& prin bătălia, insuperabile,
invincibile.
* INBSSACTIŢATE, s. f., si inessac-
titadine, 8. f., (Cr. tsexMtltBde); lipse
de essactitudiae, de precisione, de es-
* INESSACTU,-a, a4j., ce nu este
essactu, ce du este precisu.
* INESSAUBIBILE, adj., iuexbM-
BtBs, ce DU se pote seccă; interminabile.
* INESSATJSTU,-a, adj., IsexhâB-
stog, neseccatu, ce nu se mai termini.
• INESSECUTABILE, adj., ce nu se
pote essecntă : planuri inessecuiiAiU,
idea inessecuia^le.
• INESSEROiTABILE, adj., laexer-
oltatns, ce DU 36 pote essercitâ sau prac-
tici.
* INESSIGIBILE, adj., ce nu se pote
essige, pretinde, nonessig&tUe. ,
• INE3S0RABILE, adj., tnexorebl-
Ua, ce nu se pote essoră, implacabile
prin rogationi, deprecationi; in&essibile.
* INESSORABILITATE, s. f., stare
sau calitate de inesaorabUe.
« INESTERIim ABILE, adj., i^H
jyGooglc
62 INF. ___„
exterminări ion potest, ce au ae pote
eaterminâ, stinge, est'irpă.
" INESTIMABILE, adj., Inteatima-
bllts. ile unu pr«tiu iniinitu.
* INESTINaiBlLE, adj., Eiiextinţni-
bllls, ce nu se pote atinge.
* INEVITABILE, adj., ineTlfKkilIg,
ce nil se pote evilă. incongiură, de ce
nu poţi scapă.
INFACISIAKE,3i ii^aciosiare,-ediu.v.
l»ropi>nereţpr»Hentare,perBi>BimaKerv,
deseriberet Junţ;ereţa poneiti/ot^ia, sub
ocfai, a propone, a preaentă, a arretd,
a pone la vedi^re; a ropreaenti : ac^stu
omu TW, infaciosicdia bonetatea personi-
ficata ; acesta pictura infadoskdia cu
totulu trassurclr sdle ,- in scrierile sellc
infaciosiedia olnccttdu sub colorile celle
mai vitie; a infaciosiu documente, a in-
faeiosiâ mărturii eu inculpaiulu; dg. E-
gyptianii si infaciosiau anmdu prin-
tr'unu scrpc care si nmscâ cod'a; — refl.
a sf. infaciosiă; a se presentâ, a compara,
a venî inainte : a se infaciosiă inaintea
tribunariului; a se infaciosiă pre scena;
mii âe lucruri se infaciosiedia inaintea
nostra.
INFAGISLARE, s. verbale, propodi-
ti», proposilnm, «lescriptio, aspeotus,.
eaintiioctus , rultug, presentare , arre-
tare, comparitione, espositione; confron-
. tatioue; appareutia; facia, aspectu; in t,
s. verbului.
lNPAOISIATU,-a, adj. part, prop«-
aituH , prnaentatuti, descriptus, ocoliş
flobjeetus, addussu înainte; tiguratu, etc;
preseatatu, arretatu, contormatu, dese-
mnatu, etc.
INPAINABE si infarinare.-ediu, v.,
Ţarina adsporgerc, (it. iiifai-iiure); a spo-
If, a presari, a unge cu farina, a inalbi :
« infarinâ peruhi capului, pulvtre cj-
pri« cspot GODspergore,
INFAINABE si infarinare, 8. ver-
bale; in t. 9. verbului.
ÎNFAINATU8i)«/arina(«,adj.part.,
Ţarina napcrsus.
INFAINOSIAKE si infarinosiare,-
ediu, V.; a preface in farina, in pulbere.
INPAINOSIATU si infarinosiatu ,
adj. part.; prefacutu Iu faina.
* INFALLIBILK, a^j., (IsblUbllig^
INF.
fr. inr»llllble),ern>riii lmnnni8,CU^ no.
pote rateci, care nu pote falii, care nu
se pote iusellă; certu.
* INFALLIBILITATE, s. f-, (icfal-
llbllltaB,fr.liiraIlliblliU),err«rl8inmn'
b11a8, calitate de infaUihih : infallibi-
Utatea unui catculu, unei regute, umă
principiu , etc; la catbolici se dice co
basserica lom este infailibile, si acumu
voru se facă si pre capulu loru, Papa,
infailibile : numai Domnedieu inse e
infailibile.
* INFAMANTE, adj., tiifamanH ; ca-
re infama, care desonora : covenle, fapte,
condemnari,pHnitiom infamanţi.
* INFAMARE,-ediM. v., Infamaro, in-
farala notare , deiiecorare. Taina Npolla-
re, liiramem Tăcere^ notam vel lufamtam
nllout inTerrc, Inurere, a strică reputa-
tiouea cuiva, a însemna pre ceneva cu
not'a infamiet; a diltamÂ, a calumniă..
* INFAMABE, s. verbale, imTamia,
in t. s. verbului.
♦INî'AMATOEIU, -(dna. -Mec, s.
adj., Inramator, obtreotator, care in-
fama, diifamatorîu, calumntatoriu.
* INFAMATIONE, s. f-, laranla, in-
famatlo, actione de infamare,
* INFAMATU ,-a. adj. patt., infa-
matUBţ fana spollalui.
* INFAME si infamu,-a, adj., Infa-
Diis, de rea fama; desonoratu, notatu,
diffâmatu , perdutu in opinionea publi-
ca; vile : lucru infame, jyortarc infame-,
locu infame, subst. mbm infame.
* INFAMIA, 6.f., infamia, Ignominia,
dedocos, desonore, opprobriu, rosine.
* INFANDU,-a, adj-, infandips, care
nu se pote spune; terribile , spaimenta-
toriu,
* INPANTARU, 8. f., (fr. infanterie),
pediilatu$, pediteg; pedestrime.
» INFANTE (si scurtatu fante), adj.,
InfanB, pruncu, copillu micn, care nu
pote inco vorbi; subst. infante -" a) titlu
datu . âiloru secundogeniti ai regiloru
Ispaniei si Portugallîei ; h) un'a d'in fi-
gurele de la cărţile de jocu.
* INFANTIA, s.f., infantia, copilla-
ria, etate copîllare8ca,prim'a etate a o-
mului.
* mFANTICIDlU, 9. m. , InlknUol-
=y Google
IMF.
<lliiB,~ occisioDea copillului abia năs-
cuţii, in momentiilu candu ne nasne, sau
cbiani in pântece inco fiendu.
* INPANTIC1DU,-M. s. aiij.,liir«iitl-
cidoţ care committe mfantimiiu, occi-
ditoi'iulu unui fetii siiii pruiicu.
* INFANTILE, adj., iDfanliliH, pue-
rile, d« copillu, Gopillarescu, pruncescii.
INFAlilKARE, v. , vedi, hfainare
cu derivatele selle.
INFASCTAKE si infasiare, v.,faBcUre
fanelts lnr<>1>'«T«. a legă in fa3Ci<>.
lÎNl''.\Si;iAKE si inftiitiare, s. ver-
bale; iuTolutU. legătura in faseie.
INF ASCI ATU 8i J»/oski(M,-«. adj.
part., rutteiatui», fasclis inT«Iutii8, leg^tu
în fascie.
INFASCIORABE si infasiorare , v.,
elrcuinrolTore, a legfi impreginni una
fasciora, a invelf bene : a iiifasciord in
eharteia; a infoBciorâ una fune pre unu
Icmnu; a se infasciorâ, a se implettici.
INFASCIOHARE si infasiwure ver-
bale, eircmvolutio, actione de infasdo'
rare,
INFASCIOUATU si mfasioralu.- a.
adj. part., involntus, circumTOlatus.
I^FASCIOllATUliA si infasioratura,
8. V., rcsultatu allu acţionai do infascio-
rtirc.
* INFATKJAlîaE, adj., InfatigalH-
Ihy iiidcres^us, iiivktus n Inhorc, care
nn se fatiga in lucru.
* INFATIGABILITATE, s. f., infati-
iraliilitaij, stare sau calitate de infatîga-
hiic.
* INFAUSTU.-o, adj., infaiislus, de
ceii aupuriu, oefericitu, funostu.
* INFAVORAItlLE, adj.,lKfaToral»l.
Hb, nefavorabile; sinistru, greu.
* INFECERE, infcci, hifcctu , (in-fa-
cere), V-, iiilicert', a cofundi in ceva,
!ii ia specie : a întinge, a cofondd intr'unu
licidu; a colori; a impl^ de putore; a
cornipe, a strica, a impuţi, etc.
* INFECTARE, V., infiecaro, luHccre,
oorriiinp«rc, a imputf, a corrupe, a stri-
ci prin lucru eontagiosu, veniuoau.
* INFECTATU,-a, adj. part. , impu-
titu, stricatu, putorosu.
* INFECTIONE, s. verbale; infectio,
mataflnm; strieatione causata intr'unu
corpn prin attingere cu alte snbstantie
stricate.
* INFECŢII, -o, adj., luroctus, aprope
de una inseuinare cn infectata, {vedi itt'
fienre).
» INFECUNUJTATK, s. f., Infeolui-
dltsB, lipse de fecunditate, sterilitate,
aterpitate, neprodiictione.
* lNFECUNDU,-«. adj., Infecuudiis.
sterile, sterpu.
INFELIC'E, adj., Infelix, neferice, ne-
(ericitu, infortunatu, miseru.
INFELiClTATE, s. f., infelicitas, ne-
fericire, infortuuiu,inieeria. calamitate,
ren, adversitate, disgratia.
INFEKKAltE,-crfiM,v.,stlBiii«re,c»u-
terlzare, oauterio Iiiurei-e uotam alicul
iiiurere; a însemna cu ferrulu arsu,a stig-
matisil; a diftamÂ, a desonorâ , a de-
grada, a tracti cn infamia : a inferrd
unu MÎlu.
INFEIUÎARI':, s. verbale, sifona, in-
lista liota, int. s. verbului.
INFERKATU,-a. adj. part., canteria-
tua, Htifcmuticus.
INFEURATURA,8.f., resultatu allu
inferrarei.
INFERBENTARE, v. , fervefacere,
percalefaeere, irrltare, excitare, Inol-
Ure, a incaldi tare, a face ferbente; a
irrit^, a adduce la menfa; refl. n se m-
ferhentâ, Iiircrrescere , a se incaldî for-
te, a se menii, a se irrită.
INFERHENTAKE , s. verbale, ciIp-
fketloţ rcrvoracllft» irrltatio; in t. s. ver-
bului.
INFERBENTATORIU,-(<jWa. adj,, ca-
lefaciciia, irritantiţ care inferbenta, care
irrita.
INFEKBENTATU,-a, adj. part., fer-
Tidiii>( fprTeractDs, excitata».
» INFERIORE,adj., Inferior, mai de
diosu, ce e pusu sau ce jace mai diosu,
mai la valle : Daci'a infcriore, Pannoni'a
inferiore, ca subst. subalternu, subordi-
natu, care depinde de laaltulu, mai micu,
TD.a,iu)&tm\iiinferiorc cuiva in eonăiiione,
in avere, in scientia, in virtut/j; mercc
de calitate inferiore; omu de unu talentu
inferiore; tribunariu inferiore de la care
ufipcUidu e admissu; classi inferiori, in
cari se Începe curst^u iuvetiaturei.
=y Google
M wr.
INX'fiKlOAIXATE, 8. r., Inferlvr eon-
4itle> stare sau calitate de inferiore; m»-
diocntatojaârmitate.
INF£fiK£ si mferere. v., tmttmt a
induce, a introduce, a conolude:d'm co-
vetitele melle tm poţi mferi ce ai infs-
titutu.
* INFEBMITATE, vedi infirmitate.
* INFERNALE , adj., InfernalU , de
infemu, de iadu; dracescu, diavoleecu :
omu infernale, machina infermUe , care
se imple cu artificiu spre a face violenta
esplosione ; petra infernale, substantia
caustica preparata d'in argentu viu si
apirtude oitru, care are proprietatea de
a arde carnea bene asupr'a cărei seap-
plic*.
*1NF£RNAUTA'££, a. f., (it. infer-
uUU) ; caracteriu de it^ermide , mare
reatate : confusione infernate, fapte m-
femali.
*INF£RND, 8. m. ,1 InfernuM, iadu,
locu unde petrecu sunetele mortiloru, la
creştini fartom/M,loculacondeiiuiatilom;
eontr. paradi'nAu , looulu fericitilom ;
lig. locu de suppliciu, de doreri estreme.
*INF£ROCJLit£,-escH,T., fertoire,
sarlre, a deveni feroce, a ae selbateci.
* INFEBOCITU,-», adj. part., feror,
■itTBB, l'eroce, selbacecu, crudu.
* INFEKTILE, adj., Inrertlllu, iDfe-
cnnduB, BterUis; sterile, neprodnctorîu.
* INF£RTILlTATE,s.f., tnfertliltas,
lafecnoditas, sterlllUa; conti. fertilUa-
te, lipse de fertilitate.
*INFEKU,-a,adj.,iureriii>, degiosn,
de Talie; oppnsu superu.
* INFESTANTE, adj., InfesUas, «o-
lestas, care infeata.
* INFE8TA££, r.. InfeiUre rexare* a
vettemă, a turbura, a supperă, a incom-
modă, a desga8t&,a molesta, a tcrmentă,
a importuna, a vessă; pestUenti'a infesta
una terra; inimiai infesta patri'a.
* INFESTABE, s. verbale; moleatla,
veutlo, infesUUo, iu t. a. verbului.
* INFESTATIONK, s. f., infestatlo,
actione de infestare.
INFESTATOKIUrtoria, a^j. s., iu-
feitator, care infesta.
* mFESTATU,-o, adj. part., iofeii-
tatiSf Tezatns ntlestla «recluit.
„ _ IMP.
*UfF£3TU,-a,adj., lafestuB, molesta,
importunu-, incommodn, supperatorio,
inimicu, vetteitiatona, stricatoriu.
« INFEUDARE,-ed»u, T., (&. !■»•-
der); a d& iu feudu, a dă unu pamentu
eu dreptu de feudu; a constitui unu pa-
mentu in conditioDi de feudu.
* INFEUDATIONE, a. f., (fr. !■»•-
dation); actu prin care unu pamentu se
da alcui-a in feudu .
* INFEUHABE, v., vedi it^iorare.
* INFIGEBE, v., vedi infecere.
* INFIDKLE, adj., iafidellt, necre-
dentioau, care nu tine credenti'a, care
nu si implenesce detorentiele sau pro-
missionile; care nu este constante in af-
fectlonile selle : amicu infidele, midiere
infidele, memoria, infidele; care nu tine
cu firmitate representationile câştigate ;
traductione infidele, care nu reproduce
essactu testulu originale.
* INFiDEUTATE, s. f., InUd^^UUi,
necredentia; lipse de fidelitate : ir^ddi-
tatea si perfidia păru a fi syuonyme; inse
infidelitatea e connoscutadeeellu cui se
face; ero perfidia se ascunde st^ appa-
r&Ui'a^elitatei; infideMtaiea pote se
nu fia de câtu una d^Uitate; perfiAi'a
e tUu de un'a una crime precugetâia.
* INi!lDU,-a, adj., lnaduB,««crede»-
tiosu, iusellatoriu, difEeritu de infidele.
lNFIENTUBE,.edi«, v., «reare, fa-
cere, facere ntexalstat; a crea, a formă;
a face; a di viuetia, essistentia; a sta-
bili, realisă, effectuă, essecută; a traduce
una idea, unu planu, etc., in faptu, in
lucru; refl. a se infientid, a se nasce, a
provenf, a resultă, a ae implenf.
INFIENTIABE, 3. verbale; oreatlo,
forinatlo, exlsteatla; creatione, forma-
tione, essistentia; statilire; realisare,
essecutare.
INFIENTIATU,-a, adj. part. crestUB.
. • INFIGEBE, v-, infissiii infissei=
infipsei, infictuz=infiptu siinfissu; v., in-
flgere; a implanta, a impunge; a pune, a -
bate ceva, a face sepenetre, se petrnnda,
se intre : a înfige spat'a in peptulu ini-
micului; a infige in memoria.
INFIQEBE, B. verbale, flxura, fixlo,
ineusalo, iu t. s. verbului.
« INFILTBAIlE,v.,(li. Uftltr«r),e»-
=y Google
WF;
l«re, penetrare; a strebate, astracură,
a sg stracnră : ap'a ae infiltra si in pel-
tea cea mai diva; serutu se mfiUraprin
patmttr'a mai dtsa*
• INFILTKATIONE, s. f-, (fr. Iniil-
tratlon), actulu prin care unu âoidu
intra si petrunde : infiUrationea apei
prin di/ferite strate arenose.
• INPHiTRATUra, adj. part., pe-
transu prin pori.
• INFIM^,-or, adj., Infimiit, superla-
tim'd'in inferu. alin cui comparativu e
inferiore; cellu mai de diosD, cellu d'in
urma; vedi si inferiore.
• INPINIBILE, adj., inflnlbllis, fora
finitu, fora margini, fora capetu.
• INFINITATE, s. f., inflniUs, cali-
tate de ce este infinitu; maltitudine in-
finita, numern infinitu : unii phUosophi
susţinu infinitatea îumiloru.
• INPINITIVU, adj., InflultiTos, ce
nu pote sau nu se pote fini sau defini;
in gramm. modulu infinitivu, caie pre-
seuta actionea fora a determină neci
numemlu neci peraon'a : a laudă, este
infiniiivtUu verbului, (Uluearuipresente
indicativu este : eu laudu.
*INFINITU,-a, adj., laUnltag, uemar-
ginitn, nenumeratu, co n'are neci ince-
pntn, neci fine; fora margini, fora nu-
mern : potere infinita, mare, mnlta, con-
siderabile.
înfiorare, t., Uorrurem incutere;
refl. a se infiorâ, borrere, horre^cere;
1. a inspira fiori, a face se ^ontia recele
frigului, a sp&imentă, a infricosiâ forte;
a trasări de fiori, a tremură de frica, it
sentf ca si canda am trece furnici prin
corpn; 2. a se infiaru: mc înfiora 'ngu-
rile; (vedi febre, feure, fiori, fiorare).
INFIOEAEB, 8. verbale; :;urror, in
1. 1. verbului.
INPIOKATORlU.-fon'fl, adj., hurri.
biUs, orribile, spaimentatoriu; infrica-
toriu.
INPIORATU,-a, adj. part., horroro
Mptasţ terrefaetuu.
INFIFTU si in/^SH,-o, adj. part., In-
flXIIB.
INFIBARE, 7., ordina r«, In «rdlnem
DoIIoeare, in ne Hem dispune ic; pungere,
a pane iu fim, a pune in ordine, a or-
ToM-JL
mr. 65
iini: a infiră mar gelle; 7edi inseriare.
«INFIRMARE, T.,ln«rBare, a de-
bilita, a invalidă, a înfrânge : a infirmă
una proba, unu argumentu, a arretă
neyaliditatea lorn : a infirmă una lege,
una Judecata, una ăeeisione, una sen-
tentia, a i luă poterea, a ua face invalida.
*INFIRMARE, s. verbale; iiiUn»8tlo;
in t. I. yerbulni.
*INFlRMARIA,s. f.,Yedi:iM)5r»i»af«(.
* INFIRMA RIG,-a, adj. s., TBlet»-
dlnarlU8-IaiD, (fr.lnUrmler, infirmerie) :
1. adj., relativu la infirmu, in însemna-
rea speciale de morbosu : edificiu infir-
mariu; 2. subst. a) personale; infirma-
riu,-a, cellu insarcinatu acautădemor-
bosi; b) f. reale; infirmarîa, casa, inca»
pere de morbosi ; vedi si valetudina-
riu,-ia.
* INFIRMATIONE, a. f., Inflraar
tio, actione de infirmare.
* INFIRAIATU,-a, adj. part., Inflr-
natos.
* INFIRMITATE, s. f., inârnitaâ,
calitate de infirmu.
* INFIBMU,-a. adj. s., tnnrBns,fora
potere, nepotentiosu, cadutu in morbu,
morbosn.
INFISSU,-a, adj. part., infixas, in-
fiptu.
INFLABILE, adj., inflaMIU» ce se
pote inftă: ce se infla usioru, inflatiosu.
INFLACURARE, v., Inflammare, a
face se dea fiacura, a apprende, a inflam-
mă; a Uectrisă, a escită, a irrită ; a in-
focă, a incaldi tare;refi., ase inflacură,
a face âacura, a se apprende, infocă,
inflammă; a se irrită, ebc.
INFLACURARE, s. verbale; iniUm-
matlo, in t. s, verbului.
INPLACURATU,-«, adj. part-, infiam-
matus, inflammatn, infocatu, ardente;
apprensu : omu in^acuratu, coventare
inflaeurata. plena de focu, attitiatoria.
* INFIiAGRARE, v., Oagrare, Infla-
gare, a apprende, a inflacură.
* INFL AGRATIONE, a. f., flaţrantU,
stare de inflagratu.
* INFLAilMABILE, adj., Inflamma-
billN, ce se pote inflammă : materia in-
fiammabile, eorfiuri inflammcAiîi.
INFLAUMARE, V., InOamnure^ a
=y Google
66 mr.
apprendei refl. a se ii^lammâ, a se ap-
prenile, & se ioflacnrăi
INFLAMMABG, s. verbale; InâBin-
nutlo; in t. 8. verbului.
INFLAilMATORIU,-/oria,adj. a., tm-
fiAinmatort care in/lamma, caie inflacura,
care apprende.
INFLAMMATIONE, 8. f., Inaamma-
tlDţ apprendere; specie de morbu im-
pronnatu cu mare căldura, friguri mai
multu ori mai pucinu acute ; in/iamma-
tione de creeri, âe pu^ttoni, de gura, de
stomachu, etc.
INPLAMMATU.-B, adj. part., In-
flammktusj iuâacaratu, apprensu, etc.
INFLABE, (pre a locurea ut^are),
T., luflare. a impl^ ca ventn sau cu altu
lucru, a dă onn volume mai mare de
oumu eră sau de cumu se cade se fia :
a mfiâ un& beaica eu aeru; verUulu infla
pandiele navei; ae infla riutu, cresce,
essunda; se infia man'a, capula de lovi-
ture, de buAe; fig. a se inflâ de super-
Ha, de vanitate, de menia; a inflâ frw-
âide, buccele; a se inflâ in penne (ca cur-
canii sau păunii); a it^â pre cineva,
a Iu prende, a Iu bate; a inflâ ceva, a
sufflă, a spulberă, a şterge, a luâ, a pune
man'a, a fură : unu^ mi inflâ pung'a,
(dtula vestimentele.
INFLABE, B. verbale, laflatlo, in t.
8. verbului.
lNFLATD,-a, adj- part., Inflatus, emu
inflatu, meuiosu, superbu; stylu inflatu,
essaggeratu, ampullata.
INFLATDRA, s. f., InHatlo, tnmor,
tiberenlun» effectu allu aetionei de in-
fiare : in/latura la ochi. la genuchi, la
petioru, la renichi; inflaturele frunlii.
• INFLECTERE, inftessi ei inflessei,
it^lesst^ infleoteret a flecte tare, a in-
curbă, a i&coveiă; de acf : a înduplecă,
a abbate, a strămută, a suambă, etc. :
ioulu nostru are corne inflesse; nici cu
rogationi, neă cu ammeniliari na poţi
inftede anim'a acestui omu; a inflecte
unu coventu, a i dâ differite forme, a la
declină sau conjugă.
• INTLESSIBILE, adj., Infleilbllis,
care au se pote inflecte, omuinflessibUe
la rogaiione.
• INFLESSIBIUTAXE, s.f., inflexJ-
WŢ
bllitu, caracteriu, calitate de infles-
sibile.
• INPLESSTONE, s. f., i-lleilo, ab-
batere de la lini'a drepta, înclinare; in
optica, inflessionea luminei, refractione
multifaria a radieloru provenita d'in
densităţi iaecali ai d'in undulationea
corpului asupr'a carai-a radiele bătu;
inflessionea sau modtdationea tonului,
a vocei, a accentului; inflessionea ver-
bului, numelui, declinatione, conjuga-
tione; inflessione se dice in locu de Ses-
sibilitate, facilitate.
• INFLESSU,-a, adj., inflexos.
• INFLICTIONE, s. f., Inflletlo, ac-
tione de a inflige, de a applică una pe-
depse; condamnare ia pedepse pentru
crime, delicte ori transgreseioni.
• INFLICTU,-o, adj., InUlotni, appli-
catu, vorbindu de punltione.
• INPLIQERE, V., infliyere, aapplică
nna pedepse pentru ore-care crime, de-
liciu sau transgressione.
• INFLIGERE, s. verbale, Inflletiu,
in t. 3. verbului.
INl!'LOEIRE,-esctt, v., florere, flore-
scerei a dă sau face flore; a fl in flore;
fig. a prosperă, a fi in stare bona, a inain-
tă : infloresce campulu, se imbracca in
flori; inflorescu scientiele, progressa,
prospera; a infloritu vinulu, grâulu, a'a
mucedita, s'a incinau; refi. a se înflori,
a se adornă cu Sori, a se adornă.
INFLOKIKE, s. verbale, Infloreiceu-
«a, in t. a. verbului.
lNFLORITORHJ,-toWo, adj. s., flo-
resceni, iu flore; ce da flori; prospera-
toriu; adornatorîu.
INFLORITU,-a, adj. part., florldu,
florens, floriiluutDs, ce are flori, ce e in-
congiuratu de flori; adornatu; muceditn.
• INFLUENTE, adj. part., lofluens,
patens, gratta valens, (fr. inOueat); care
influe, 1. proprie : fluviu influente in
mare; 2. metaforica : omeni forte in-
fluenţi prin averile hru.
*INFLUENTIA, s. f., (Inlluentla)
InflDxuB, gratia; 1. proprie : potere de
a influe, de a curre, a se versă in aUniu;
2. metaforicii : actione ce se communica
de la unu omu sau de la unu lucru in
altulu; actionea unei cause de a produce
=y Google
mw.
saa oppiî unn effectu; &uctoritate, pre-
ponder&ntia,effîcaeitate,creditu,fsvore:
a ave inftuetUia agtţpr'a cuiva, a a,v6 aac-
toritate.
* INPLtTENTIARB,T.,sratift Talere,
inflneret a produce, a essercită influen-
tia; a impune altui-^ facultitea, virtu-
tea, Toli'a propria; a impressioui; a lu-
ai asupr'a cuiva : lutia inftueniiedia
multu asupr'a nutrimentului si ast^a
creseerei animalHoru.
* mPLUENTIABE, s. verbale, in t.
1. verbului.
•INFLUENTIATU,-a,ttdj.part.,pr«.
ocenpatQH<
* INPLUERR si it^vire, infiusti si
mfluasei, in/husu si infîuitu; v^ inllnere,
vaiere, ^ratU vaiere; 1. proprie, a fiui
in, a se versâ : flavieU influu in mare;
2. metaforice : a avâ ammesteci], a lui
parte la nna actiooe; a avâ potere, cre-
ditu, favore : a infiui aUegerile sau in
ailegeri; aeruîu influe midtu asupr'a sa-
iietcdei;muiereainflue forte atupr' a men-
tei harhatului.
* INFLUSSIONE, b. f., inflnxlo, in-
curgere, infiuentia.
* INFLUSSU,-a. adj. part., Infloxm;
ca subst. inâaeotia, iiiăussioue.
înfocare, V., irnire, Iţueaeere,
oandeHcere, efferveBeere; a d& focu, a
ii]flacur&, aappTende,aarde; ainâammă,
a escită, a auimă, a incoragiă-, a essaltă,
a entusiasmă; reS. a se infocă, a se iii-
flacură, a se apprende, a se snimi, in-
coragiă, iusufileti, eutusiasmă.
înfocare, s. verbale, Inflaimnatt»,
ardor, nstus, fervor, inflacurare, ar-
dere, appreodere; ardore, fersore; entu-
siasmu, essaltatioue, iusoiUetire; pas-
eione, etc.
INPOCATU,-a, adj. part., i^nltui,
■rdens, candens, acceasus, Incensoi, In-
flanmatDiţ oandefaetui; apprensu, ar-
dente, inflacuratu, inâammitQ; ca adj.,
omu infocatu, cu spiritu ardeute, ageru,
passiouatu; anima înfocata, suffletu in-
focatu, ocld infocati.
INFOIARE, (culmolliatuinlocude):
INFOLIAHE, V., foUts vel pannis
munlre, TOBtlre; folia Tel pnnios snere,
ampUfleare; foliU vel paiiuli veitlrl.
mr. JŢ
tBMeseete} a coperi cu foUe, & cose folie :
a infoliâ rochi'a; a',infoliâ bene unu omu;
a se infoliâ, a ae accoperl eu folie, a m
inv^tl : arborii se infoliâ; d'in nudu
aprope ce erai, acumu mi te ai in/bitote
si tu.
INFOLIARE, s. verbale, acooperit*
ca folie, vestire.
INFOLlATU,-a, adj. part., accoperitn
cu folie, vestitu.
* INFORMARE, V., lofonnare, eerU*-
rem faoere; a instrui, a inscientii; a for-
mă prininstructione; a face oonnoscuto;
reâ. a se informă, a consultă, a studia,
a se inconnoacientiă, a afli ceva : a se
informă de sanetatea cuiva; ca term. de
jurisprudentia : a informă unu proiesstt,
Iu instruf.
* INFORMARE, s. verbale, Informa-
tlo, iu t. s. verbului.
* INFORMATIONE,s.f., Informau^
eoRDltlo, notitlaf actione deiuformare:
dare sau luare de informationi neces-
sarieunuifapiu;ellu are bone informa-
tioni despre lucrulu acestu-a; — informa-
tionea unui processu.
* lNPORMATIVU,-a,adj., InformaBs,
ce serve spre a informă.
* INPORMATORIU,-(or*a,8.adj.,iii.
Iorinat«r, care informa.
*INFOKMATn,-a, adj. part., liifor-
matuB, edectui, InstrnctaSt
* INFORME si informt*,-a, adj., la-
forniU, differitu de difforme, intru căta
ce 6 informe n'are neci una forma, 6ro
ce e difforme are forma, dâro disgra-
tiosa.
* INPORMITATE, b. f., mrormltaa,
calitate de informe.
INFORUICARE, v., vedi infumicare.
INFORMOSBTIARE,-cd(M, v., (d'in
in siiformoaetia); palebram reddere^or-
nare, decorare; a face formosu, a orna,
a decora.
INFOBMOSETIABE, s. verbale, de-
eoratle, in t. s. verbului.
INFORMOSETIATU,-a, adj. part.,
omatuK, deeoratus, ornatu, deooratu.
INF0RMOSIARE,-ediM, v., (d'in in
si formosu); formoiare, ornare, a faoe
formosu, a orna.
INFORMOSIARE, a.verbale, wnatiu.
=y Google
te KV.
INFOEMOSIATU,-a, adj. part., f«r-
■oiitUB, ornatuB, ornatn.
*INFOKTIAfiE, V., (fr. «nforoer), a
ăi fortia.
* INPOBTUNARE, s. f., Inrortnn»-
tum red4ere» a face inforiuttatu.
*INFORTCNATU,-a, adj. part,, Infor-
tnnatna, nefericitu, misern, fora foriuna,
persecutata de foriuna.
* INFOKTDNITATE, s. f., Inforti-
altet, nefericire, disgratia, deaastru; ad-
versitate, infortunio, misoria.
* INFORTUNin, 3. m., InftrtiiiiDiii,
fortuna rea, intemplare nefericita; stare
da miseria.
■f INFBA, prep., Infra, coatr. sttpra,
de desnptu; in compoBiUoni ca tn/ra-
seriptu, etc.
* INFRACTIONE, s. f-, infraetlo,
frângere, Înfrângere, rupere; calcare,
transgressione, vielationea unei legi,
onni tractata, etc.
'INFRACTORIU.-^ona, adj. a., in-
ftraetor^ care frânge.
* INPRACTU,-a,adj.part.,liifractuB,
fraatu, rupta, inf^antu; oalcatu; in spe-
ciale : franţa in doue, rnptu in doue, in-
douitu : coUa infraeta.
INFBAG£DIfiE,-e8C«, t., fraeldnm
reddere, fragCBoere rel fraoescere; a
&ce fragedn; reâ. a se infragedi, a se
face irageda.
INFEAGEDIEE, a. verbale, in t. s.
verbului.
INFBAGEDITU,-o, adj. part., fra-
eUns.
'iNFS.ĂNQEKEaiinfHngere.in/ransi
n mfransei, infransu, mfrantu si in-
fradu; v., Infringere} a frânge; a în-
vinge; a infrenfi : a st infringe cupidi-
tatUe; 8 calcă una detoria, una lege, una
conventione. etc. : a infrange legile; —
a vettemă părţile genitali : omu impo-
tente, perUru co e tnfraTttu.
mFBANGEBE, s. verbale, rractto.
(taetura, fractura, ruptura, violare, cal-
care.
INFBAt7GlBILE,adj.,[iirrafflUB,care
DU se pote &ange : coragiuinfrangibile.
INFBANSU.-a, adj. part., Inh-aet».
INFBANTU,-a, adj. part, Infk-aetai,
ruptu; vedi si infractu.
■ mp.
mFEAM'URA, B. f-, resnltata alia
actionei de înfrângere.
lNFBATlKE.-egeu,v.,fraternoamore
Jnnţers; a legă cu amore fratesca; a uut,
a impacă; refl. a se infraii, a ae uni, a
se impacă; a fratemisă; a legă anione
intima, a trai ca fraţi.
INFBATIBE, 9. verbale, int. s. ver-
bului.
lNFBATlTn,-a, adj. part., fraterno
anore Jnnetug, nrat«rniiB.
INFBENABE, v., Infreure, tempe-
rare, mAderari, eontinere, reprlmere;
a pane in frtnu, a pune frenula la calin
sau la alta ceva; flg. a refrenâ, a con-
teni, a repreme, a impedecÂ, a opprf, a
retina; refl. a se infrend, a se retina, a
ae conteni, a se abţină, a se dominA ; a
«I infrenă ct^iditqtUe, passionile.
INFBENARE, a. verbale, iufrenatlo,
actione de a infrenă; flg. abstiaentia,
moderatione.
INFBENATOBIU,-forui, aâj- a-, in-
frenaiiB, temperaoB, coi tlneiB; care in-
frenă; moderatoriu, temperatoriu.
INFRENATO,-ci. adj. part., infrena-
tu8, nodentDB, altsttnenBf contineitB,
temperaifl; cui s'a pusa frenu, margine
mesura; abstinente, moderatu, tempe-
ratu.
INFBICABE, T., terrere, parorem
Inontere; a bagă frica, a apariă.
INFEICATU,-a, adj. part., territM,
paTldni, pavlbundus, metn correptng,
coprensu de frica.
INFBICOSIARE,v.,ttinldBm r«dilere;
a face fricosu; a bagă mare frica in ci-
neva, a intimida.
INFRICOSIATU,-o,adj.part.;l.pro-
prie, parore pereniiâas, cui s'a bagatu
mare frica, infricatu : inimictdu una
data tnfricoiiaiu >.» mai eotediă a dă
peptu cu noi; 2. metaforice : a) care
baga frica, care insufla frica, tlmendoB,
h«rrendaB> tnetaendus, terribllla : ty
rannu infricosiatu; oste infricosiata, nu-
mer08a,spaimentatona;deacf:{i>norme;
vinu infricosiatu, infricosiatu oratoriu ,
in acesta intelleasn ai ca adv., infirico-
aiaiu de tuare, infricosiatu de inve-
tiatu, it^ricosiatu ăesttU^ infricotiaiu,
deuritu, atc
>yGoog[c
mr.
INFBONTAKE, vedi infrmtore cu
derivatele selle.
INFRUCTUOSU,-». adj., tabootio-
Bss» care ou addnce oeci nna frnctii, fora
foloBii, inutile.
INPRUMUSETIAEE, vedi infomo-
setiare cu derivatele selle.
INTRUMUSIÂBE, YeiiinfomoBian
cu derivatele selle.
INFBUNDIBE.-eâew, v., frondere,
frondeicer», effroiid««eeref a prende
frundie, a se accoperi ca frandie; a in-
verdf, a se face frunăiosu.
INFEUNDIRE, a. verbale, inverdire;
ioâorire.
INPBUNDITU.-o, adj. part., fr«n-
d«iiSj fronda 8 nB>
JNERtJKTARE, v., objurffin, ex-
probr*re, «astif tre, verUs eorrlpere,
re^reheudere; oblre, «ppctere; 1. a ii
preste frunte, sau, cumu se diee, a d&
preste nasu, a mustră, a reprobi : a in-
fruntâ pre copiUa pentru insolenti'a tea;
2. a dă frunte sau peptu : a infnmtâ cu
eoragiu tnortea.
înfruntare, 8. verbale, «hiarfa-
tio, flxprobratl», iMlmadrerslo» repre-
boBiio.
mPRUNTATORITT.-fo»^ adv. adj.,
•bjnrf«t*r, caBtlgaUr, exprobrator» re-
prehenur; care it^runta, reproba, re-
preme, etc.
INPRUNTATU,-o, adj. part., objoir-
ratu, «xprobratuB, «kBttgatuB, repre-
heaau.
înfumurare, V., wTogastem red-
dere^ aliqnev ■!?■« de se «piDlose Im-
baerej a bagă fumu de muDdrfa in ca-
pnlu cuiva, a Iu face se se creda ce du e
si cătu nu e; reS. a se tn/twturtî, a Iu&
fumu de mimdrla, a se mnndrf, a se
crede mai multu de ce e.
INFUtoRATU,-a, adj. part., qnl
■■EiikDi de Be oplnlonem habet, qnl Bibi
nimlam plaeet, itnlte saperbUB vel ar-
roffsni, Doa&deni, care a oapetstn si are
prea mare idea de sene, coprensu de una
mnnârfa stulta si nebonesca.
înfundase, v., nindo monlro, ob-
tarare, «landerei leponere» abBcoodere,
rtletrare, lnterelailer«, rlneere, cohtId-
eere, r«ftUara, harere^ iBopa mbiIIII
Dnr. w
eaaej 1. a pune fimdu : a infunăă butUe
si butoniele; prlnestensione, ainchide, a
astupă : a înfundă una usia, una fere-
ala, unagauracuunucuniu;2. atai&,a
opprf, a impedici : a infttndd cdUea,
Âvmuîu, a pune in Btrimtorare, a strim-
toră; a pune la una parte, a ascunde : a
ie infundă in casa, in padurt; si ; a m-
fundâpadarUe := a fugf, a se resipf, a
se ascunde prin păduri; a infitndâ pre
mtffttcH mtr'una wUle, intr'unu laat; da
aci : 3. a redege la estremitate, a qq
lassi medilocu de scăpare, a invinge; si
in sensu ideale : a bate ca coventulu, a
lassă fora coventu, a confande, etc. :
Vom infunăatu de n'are ce se nuri diea,
singuru a'a infunăatu eu contradietio-
nile ai menUonile s^e; acumu vi ^a tn-
fundatu, nu mai aveţi in eotrau 8cap<f;
aci m'om infunăaiu si eu.
INFUNDATU,-a, adj. part^, taaU
niinltiii, in t. s. verbului.
ÎNFUNDĂTURA, 8. f., resnltatu alia
actionei de infiindare, locu retrassu ai
asctiDBU : in infunăaturele pamenttdu^
sitde inir'una înfundătura a eetatei in-
tr^dlta ir^unăatur'a de casa; infiindit-
tur'a butiloru; infundatur^a la care a
redussu pre inimicu, eto.
* INFUNDERE, infunsi bI mfiaua,
infunsuBiinfusu, v.,tnfDnder6, a vers&
ceva pre sau in alta ceva : a tn/unde
oliu in apa: a infunde fl6re de ^Itu M
apa bane degtiUata.
* INFUNDIBLUaii"n/tt»MM6ttî«,pl.-«,
lafandibatiia,iD8trumentudetn/«nder8,
instrumentu in forma conica prin care
se torsa apa, oliu sau alte licide intr'unu
vagu (it. Imbnto, fr. entonuolr).
INFUBIARE, v.,fbrttr« arseere^ refl.
a se it^itriâ, fnrere, Inganlre, Bnvlre.
INFUBIABB, s. verbale, IsBaala, ra-
ble b, ftaror, Bnvltla.
INF0BlATU,-a, adj. part, rareu*
furlbuadna, bwtdb; turbatu, rabiatu, fii-
ribundu, furiosa.
* INFUSIONE, s. f., Infkisio, in^n-
dere, versare, actione de infkndere.
* INFUSORIU,-orKi, Inftasor silifB-
BoHiii,-nn; care infunde; subst. m., rea-
le : a) instrumentu de ir^ndere : mfit-
soriulu I(iffl|)et, unde sau pre unde ie
=y Google
70
mo.
toma si cnrre olinlu; h) animalcnla mi^
croBcopicn.
• INiUSUro, adj. part., Infaing, Yer-
lata io ceva, si de aef, innascntn, inspi-
rata : scietttia infasa nu e.
INâALBINIBE, T., palleseere* IU-
TSBcere) a ae face galbinu, a se menii,
a âerenf pallidu.
INGALBINIBE, s. verbale, pallor,
in t. s. verbului.
INGALBINITU,-a, adj. part-, palH-
ina, făcuta galbinn.
INâANARE, T.,snbBann»e,ridleule
Imitări) derlderej balbntlre, eonliindl i
1. a ride, a luă in riou, imitanda vorb'a,
gestulu in moda ridiculu, a carricatură :
nu «te inganâ, canduvorbescueu; epec-
catu a ingand pre ^enii; 2. a vorbf
reu, confusu, a se incarcfi in vorba : ve-
ăendu co Vom prensu asia de beţie; a-
biâ poiu inganâ doue eovente; nu totu
ingană, d mi respunde limpede; 3. vor-
binda de lumina si intunericu, de co-
lori, etc, CA se confandn asi& co nu se
pote bene d, stinge nn'a de alt'a : diu'a
se inganâ cu noptea, lumin'a cu intune-
ricuiu; pre faci'a copillei roşele se in-
ganâ cu crinii. (? tt. iDţasniire).
INGANATU,-a, adj. part., snbsKn-
natuM*
*INGENIASE, V., (it. ingegnarsl),
Btnder«, «onarlj tntendere ftolem laţenll,
Inţenlam InUndereţ a se adoperă ca
mentea, a studia, a si incordii poterile
mentei.
*IN0ENIASn7,-a, adj. s.,(it. inşegne*
ro, fr. IngiuleBr); proprie, relativu la
ingeniu sau geniu, luata de regula ca
snbst., 1. m. personale, care connosce
scienti'a si possede artea de a construi
fortiGcationi bellice, ediâcie militari
sau si civili, de a direge săparea mine-
reloru, de a face calli de communi-
catione, de a construi si direge ma-
chine, etc.; 2. f. abstractu, ingeniaria,
scienti'a sau artea de ingenitmu.
* INGENIOSITATE, s. f., inţeniosl-
tu) calitate de ingeniosu; mente, sa-
gacitate, potere de cogitare.
« INâENIOSU,-a, adj., Ingrenlosni,
plenu de ingemt.
*INâENlD,s.iiL,lageiIiiiii} proprie-
mo
tate înnăscuta si naturale a anei per-
sone sau lucni; potere ori sagacitate a
spiritului de a percepe, distinge, judecii,
imagină, combină; mente capace, capu,
spiritu, intelleptione, talentu, geniu; spi-
ritu do inventione : a imbld dupo inge-
nÎM^uâeu, dupo voli'a, dupo placulu seu,
a si satisface plăcerea; ingeniu canescu,
natura canesca; poterea ingeniului, vi-
vacitatea, sagacitatea spiritulni; ingmiu
mare, talentra, geniu.
*INGENTE, adj., Isţrenh mare, forte
mare; insemnatu, considerabile, estra-
ordinariu.
* INGENUITALE, s. f-, Ingenaltas,
calitate de ingenuu.
* IK6ENnU,-a, adj., ligenDOBt na-
turale, sinceru, simplu; curata Ia anima,
nobile, cu anîm'a deschisa; ca subst. în
dreptulu romanu însemnă: omu nascutu
Uberu, d'in parenti liberi.
INGENUCLAKE, ingenuchiare, in-
genundare. ingenunchiare, vedi inge-
nunclare cu derivateje selle.
ING RNUNCL ARE sau ingenunckiare,
V., genloalare, g£Qu flectere, a pleoă
genunchii, a pune in genunchi; într. a
cadă in genundii, a se prosterne, a se
umilf , a se suppune, a cad€ sub greutate
sau appasare, a nu mai pot^.
INGENUNCLAEEsauirtstenMMcÂiare,
s. verbale, (^eaunexlo), îiit.s. verbului.
INGENUNCLATU &mingenunchia-
tu,-a, adj. part., geuloaUtos, pusu in
genunchi, cadutu in genunchi.
* INQERENTIA, s. f., (de Ia luşe-
rere, fr. Ingâreoce); actione de a se în-
gere în lucrurile altui-a, ammesteca,
intervenire.
* IKGERERE, ingerui. ingendu si
ingestu; v., tnserei-e; a gere in, a baga,
a introduce, a adduce; refi. a se ingere,
a se bagă, a se ammesteca in lucrurile
altui-a.
IX6HIACIABE, inghiaciatu, inghia-
ciu, vedi inglaciare cu derivatele selle.
ÎNGHIŢIRE, inghitiiore, inghititura,
inghitiu, vedi inglitire cu derivatele
selle.
INGLACIARE sau inghiadare, v.,
grelnre» oonţeUre, ceUseerej a prende
glacia, a trece in glada, a se faco gla«i& :
=y Google
a ineeputa a mgladâ: asta nopte a m-
glaeiatu; DunarPa a inglaciatu; mi au
inglaci(^u peiiorele; i au ingîaeicdtt lire-
t^iele; inglaeia sângele in vene.
INGIiACIAKEsau ingkiaciare, s. ver-
bale, ?elat[o, oongrelstlo; in t. 3. ver-
bului.
INGLACIATA sau mghiaeiata, s. f.,
compositioue d'în diverse fructe redusse
in glaoia, care se gusta îu tempu caldu
spre recorire.
INGLACIATU 3autngiĂwiciofM,-a, adj.
part., ;»latns, ooii^eUtns, slacle eon-
eretBB, f;laeUtDg; coprensQ de glacia,
iuviiisii de frigu.
INGLACIU san inghiadu, a. m., gelv,
gelIdloBi, ftign mare, ce face se inglacie
ap'a; tempu candu inglaeia ap'a.
INGLITIRE, inglvtire sau inghitire,
T-, glotlre, 4ef iBtIre, rorar«, deT«r«r«t
sorbere» ■t>s«rbereţ hanrire; a introduce
in 9tromachu, propr. ei âguratu; Ta in-
ghititupamentulu, a peritu.nu se afla; a
irtgliti injuriele si amarwUe, a le snp-
porti, a le sufferf nepotendu face alt'a;
a si ingliti averea, a na dilapidi; a in-
gliti pre altu, a Iu opprime, a In uemicf;
a ingliti nodulu, a asculta una reproba-
tione fora a respuude, a sufferi amanilQ
cu patientia; tote le are ingliti, tote le
are tr^e la sene, tote le are coprende,
sau : tote are rabdi.
INGLITIRE, 8. verbale, in t. s. ver-
bului,
INGLITITOBE, b. f-, fans, ţnla, «io-
phasDB, ToraK«} partea interiore a gut-
tului, pre unde buccatele trecu d'iu gura
in stomacbu; fig. alfundime, gura, vo-
r^ne.
INGLITITOKnJ,-ioria, adj. a., «ejln-
tlens, d«TorBti§; carein^Ei^e, devora etc.
INGLITITU.-fl.adj. part., «levoratn».
INGLITITURA, a. f., haiiitns, câtu
se inglite nna data : una inglUitura de
vinu.
INQRĂDIBB, aan ingardire,-eaett,\.,
sepire, a incongiur^ cu gardu, a închide
cn garau san muni.
lNGBADITU,-o, a^. part., leptoi.
ÎNGRĂDITURA, s. f., leptl», stare
4e ingraditu; ceva ingraditu.
INGBASSIARE, v., lagiure, plk-
HTO; 71
ţoefiicerei a face graasn : a ingrastiă
passeri, a ingrassiâ patnenttdu; refl. a
se ingrassiâ, pinţ ueseere; a se ingras-
sid de pre spatele altorwa, a se inavutf,
a se susţină prin gudorea altoru-a.
INGRASSIARE, a. verbale, Mglsa-
tlo» actione de a ingrassiâ,
INGBASSIATORIU.-forio, adj., m-
ţlnana, care ingraasiă.
INGRAS8IATU,-a, ad> part., ugl-
natoB, plagneraotas.
* INGRATITUDINE, a. f., luffratl-
tado,* calitate de ingraiu, nereconnos-
centia, nemultiamire pentru faceri de
bene; anima ingrata.
* INGRATU,-a, adj., Inţratus, nepla-
cutu; nereconnoscntoria; atvile : per~
sona ingrata; omu ingratu; pamettiu
ingratu, ce ou remunera laborea.
INGRECARE, v., vedi ingreunare.
t INGREDERE, ingresei si ingres-
sei. ingressu; tnirredt, a intră.
* INGREDIENTE, adj. part., Inn-e-
dlena, (fr. lagrâdleiit); Care ingrede, in-
tra ca parte intr'nna compositioue me-
dicale aan de mâncare; subat. m. reale,
ingredientele, subatantia, materia ce in-
tra in eompositionea unui medicamenta
aan unei mâncare. -
* INGREDIENTIA, a. f., {Insredlen-
tia), etndfaneatBiD, vedi ingrediente ca
aubst.
* INGRESSIONE, a. f., Inţnaslo, in-
trare, actione de ingredere.
* INGRESSU, part. s., iBţneBBBS,
care a intratu; locu de intrare.
INGRETIOSIARE,-eâiu, v., uhbmb
procnrara, BaoBearej nanBeam eapere,
ţravarl, twdere, plgere; a face cniva
gretia; a avâ gretia; a venf greu; a dia-
gnstă; a se aatură, a nu mai pot^ sufferi,
ai se uri: a seingretiosâdehmeside
e^e lumei.
INGRETIOSIARE, s. verbale; nau-
Bca , tndon*
INGRETIOSIATU,-a,adj.part., nan-
seatuB, partaeiBs.
INGREUIABE, cu n molliata in
locu de ingreuniare; vedi tngreimare.
INGREUNARE si ingreonare, v.. •-
nerueţ sravar^ pra«f ravare , dlfflel-
Ubb raddete; sraTldar», Ingravidare,
=y Google
72
rac.
TraTidnm, pm^rnantem reddere; a
face greu, sau mai bene, a face greone
san greune=^i face lare grnti, a face dif-
ficile; a causâ greutate, a ingrecâ; refl.
a se îngreuna, grarnrlţ Ingravescere.
Observa nuantîele intre : a îngreuna
pre cineva cu muUu lucru; a ingrecâ t4-
na muliere, a ingreuniă stglulu.
INGREONARE, s. verbale, f rATatIo,
in t. s. Terbuluî,
INGREUNATORlU,-fo»-("a, adj-, gra-
*anB, InţraTanB, care in^reuna.
INGREUNAT0,-rt, adj. part., 'ffra-
ratus : muliere îngreunată =r ţravlda,
prnţnaDt.
INGRIGIRE,-esCM, v., cnramyerere,
8«lllcttuDi «sse, cărare; a av^ grige de
ceva sau de cioeva; a porta grige ; a se
teme de ceva, a provedâ, a intretinâ, a
fi cu grige : a nu se ingrigi de nimica,
a ingrigi de copilli.
INGRiaiRE, s. verbale , cnra , dUi-
ţentia, Bollieitnd», cura, diligeutia,
sollicitndine.
INGi;TGITtJ,-a, adj. part., soUId*
tas, onrts dhtentns, anxlas; sollicitu,
ansiosa.
INGRIGITORIU , - târia, adj. s., on-
ratof) procprator, cnstaa , care ingri-
gesce.
îngropare, v., infoder^defodere,
accnmalare^ hoinare, eontiinnlare, ae-
pellreţ a pane in pamentii; a sapă şi a
astupi in pamentu : a ingropă unu
thesauru, a îngropa unu mortu.
îngropare, 3. verbale , Infoaslo ,
defoislft ; bomatlo , sepnitiira; in t. s.
verbului.
îngrop ATIONE, s. f., Infoaglo; ta-
nBB, fnneralla, exeqnls ; actione de tn-
gropare, immormântare , ceremonia fu-
nebre.
îngrop ATORIU,-«m, adj. s., fos-
■or, nepultor, care îngropa.
INGROPATU,-a, adj., hamatoi , se-
pnltns.
INGR0SS1ARE, v., crasaare, Inoras-
sara, crasBescere» iDcraagescere; a face
grossu , a invertosiâ, a intarf prin fer-
bere , prin ammestecare : a ingrossid
lapte cu pesatu; refl. a se îngrossiâ^
deveni groasa; dero Bi=3 deveni se-
m.
riosn, ammenintiatoriu , violentn : s'a
ingrossiatu eerCa. vorbele intre denm.
IN' ;R0SSIARE, s. verbale , in t. s.
verbul ui.
INGROSSIATD,-a, adj. part., erag-
satn», incrassatnit
« INICITATE, s. f., InlqnlUs , cali-
tate sau fapta de înicu : Domnedieu u-
rcsce inicitatea si inicUatHe.
• INICU,-a, adj., InlqDOB, contr. ccu;
1. proprie, care nn e ecu, nu e ecale, na
e plann : appucaiu de înimicu în locuri
inice; 2. metaforice : a) aspru, scabrosu,
si de aci, difficile , periculosu ; b) con-
.trariu, adversu, inimicu, defavorabile;
c) forte nedreptn , ioumana , barbani ,
scelestu ijudeceinicu; inicele vostre fap-
te w'oM altrassu pre captt ta-gia ceru-
lui.
ţ INIECERE, V., InJIaere, a arrancÂ
iu, a introduce, a bagă; de aci : iniec-
tione, ini£ctare:=ini€!ptare, etc.
•INIECTARE, V., tnjeetar*, vedi
inieptare.
• INIECTIONE, 3. f., In]e«tl«j actio-
ne de iniecere; — ca terminn de medi-
cina, introducerea unul medicamenta
licidn prin una vena, una canale a cor-
pului, intr'una plaga profunda.
INIEPTARE, V., Injeetare, Jaetare,
oum Impeta jaoerc, a armncă, a aiepti
a inopinge in intru.
INIEPTARE, s. verbale, Impetu, in
t. s, verbului.
INIEPTATU,-a, adj. part., Uţjeo-
tuB, iDJActatns.
INIMA, s. f., vedi anima.
INIMAGINABILE, adj., InimaglBa-
bllts, ce nu se pote imagina.
INIMARE, V., vedi animare.
JNIMICETIA, inimicia si inimiciţia,
8. f., inlmleltla, contr. amiciţia ; stare
si calitate de inimicu.
IKIMICU,-a, adj. s., InlmloaBţ eoutr.
amicu; adversariu, contrariu, neamicu.
INIMIORA, s. f., dem. d'in inima;
vedi animiora.
«INIMITABILE, adj., inimitabilii;
ce nu se pote imită.
INIMOSIA, s. f., vedi animosia si o-
nimositate.
INIMOSr,-a, adj., vecii o
,y Google
INŢ
INIMUTIA, B. f. , cordnlBM, anluD-
lis, vedi anitniora.
* ININTELLIGIBILE, adj,, Inlntel-
Usibllts; ce nu se pote inteîlege. ce nu
se pote coprande cu mentea.
* ININTERPRETABILE, adj., lain-
terpMtnbf"- CB nu ae pote interpretă;
inesplii^abue.
* ININVENTIBILB, adj., IdIhtadU-
bllls, ce nu se pote invetUă.
* ININVESTIGABILE, adj., IninTe-
stlţablliB, ce nu 9e pote investiga.
* INIŢIALE, adj., taituils , incepe-
toriu, ce incepe; originale.
* INIIÎABE, T., iDitUre, Inehoare,
tnelptre; a face inceputu; a incepe, a in-
troduce pre cineTa in ceva pentru pri-
m'a ora , a i d& primele connascientie
despre unu ce; in sensu religîosu, a in-
troduce pre cineva in nnmenilu celloru
ce professa nnn cnltu particulariu, a Iu
admitte se participa la ceremoniele,
mysteriele, ce se ţinu de eultulu parti-
cnlariu allu unei divinităţi; a Iu instrui
in religione, a i dâ primele notioni de-
spre religione; assemine : a invetiă pre
cinera in una scientia sau arte : a ini-
Hd pre cineva tn una arte, professione;
nu e iniHatu in filosofia, n'are inco pri-
mele connosceDtie,liniamentealIescien-
tiei filosofice; a initiA pre cineva in una
societate, a Iu admitte in numerulu a-
cellora-a ce ua eompunn.
* INITIABE , s. verbala , i>ltUU« ,
in t. s. verbului.
* INITIATIONE, s. f., InftUtio, in-
troductione sau admissione in conno-
scentie de certe lacrori secrete; actulu
prin care cineva este initiatu in cevaţla
antici inaemnă admitterea la celebra-
tionea mysterielora si saerificieloru in o-
Dorea ore-carei divinitate.
* INIŢIATIVA, 3. f., actulu prin care
se face, se da începutulu ; dreptulu de
a incepe de a face ceva : a luă iniţiaţi-
v'a, a face începutulu ; drepttdu^ de ini-
tidiva pentru facerea legiloru l'au, du-
po constitutionea nosh-a . tote poterile
statului.
*INITIATORIU,-*mo,-(Wce, adj. t.,
Iittutor, liltutrix, incepetoriu ; care
inc«pe, care iniţia.
INJ.
78
* miTIATU.-a, adj. part., Inttlatai.
* INITIU, pl.-e, iDltlum, inceputu,
principiu; primu elementu.
INJOS[J,adv., deorsum, vediindiosu.
INJOSIRE,-escti, v., vedi indiosire.
* INJUCUNDITATE, s. f. , Injocna-
dltas, coatt.jucundit'ite, neplăcere, sup-
peraFe,tristeti'a animei reflessa in facia.
* INJUCUNDU,-a, adj., fnjnonndaB,
neplaeutn, displacutu, fora volia bona.
INJUGARE, T., jBDgere (enrrRin),
«oniunţere. domare, a pune in jugu , a
prende in jugu, a suppiine, a assuprf;
fig. a se injugâ cu Ittavlu, a se invof, a
i plac4; a se it^ugă hene cit cineva.
INJUGABE, a. verbale, jn^atlo, pn*
nere in jugu.
mJUGATU.-a, adj. part., jMsatns.
INJUMETATIRE,-escM, v., vedi i«-
dimetatire si indiumetatire.
♦INJDNCTI0NE,8. f., Injnnetlo,
impUDere, mandatu, ordine.
INJUNGHIARE, v.,(cu l moUiatu in
loca de:)
INJUNGLABE, V., jiţaUre, a tali&
guttulu, a uccide.
INJUNGLARE, s. verbale, Jngnlatlo;
in t. 3. verbului.
INJUNGLATU,-a, adj. part., JQgn-
latus.
INJUNGLATURA, (pronuntlatn d
injunghiatura). s. f.,jiiEDlBm,JD(riilatfo,
actiooe si resultatu allu ivjunglara; —
irtjunglatur'a giUtidui, inchiaiatura : a si
înfrânge injunglatur'a.
înjurare, V., Iiţjnrlarl, a ofFende
pre cineva prin coventeînjuriijBe;abIa-
stemi, a inaultâ, a batujocori; reS. a se
injurâ unulu pre altulti.
înjurare, b. verbale, injuria, «oa-
tumella, mâledtctuBi.
INJURATORIU,-*oria, adj. s., eon-
tIc latori aontamelUm In Rllqaem jKcaiKj
jialedlota dlcena, jactans, profereai;
care injura. insulta, batujocureace.
INJURATU,-o, adj. part., iDjuri* af-
feotna, contnmellls , eonTletU presoit-
HDi; insultata.
ÎNJURĂTURA, B.f., tnjarla, actu de
înjurare, espressione de injware.
•INJURIA, s. f., loJnrU, insulta,
oSeusa : ityurfa este iotu ee contr'a
=y Google
7*
im.
dreptului; in aeosn mai strinsu : inju-
ria e dispretiulu cetende a offende ono-
rea ativa ; injuri'a se committş prin
vorbe, prin scrisau, prin cântări , prin
desemne, prin fapte, batendu, maltrac-
tandu , amniRnintiandu cu bătălia si
maltractare; in particnlariu inse inju-
rfa SC committe prio covente injuriose
Tettematorie, supperatorie, etc; injuri'a
tempului, aspreti'a elementeloru oatu-
rei, a ventului, aerului, etc.,perdere cau-
sata prin prea lunga ori prea scurta
durata a tempului , sau priu alte even-
tualitati ori calamităţi legate de tempu;
injuri'a sorteî, calamitate, estraordina-
ria si nemeritata.
* INJUSIARE, V., vedi injurare; in-
se injvriare e mai generale si prin ace-
ata-a mai duiee; pre eandu injurare e
speciale, crudu si chiaru obscenu : inju-
riare^a face injuria , ^ro injurare=:a
trage injuraiure.
« ÎNJDEIOSU.-o, adj., !njnrio8H8,
ce adduce injuria; nedreptu, vettema-
toriu, supperatorin, insultatoriu ; sorte
i»y«n'osa, destinu injuriosu.
* INJUSTIŢIA, a. f., injustiţia, con-
tra j'usfi'ft a,* nedreptate; actione contra-
ria reguleioru dreptatei si ecitatei.
* INJUSTU,-a , adj., Injnstns, ne-
dreptu ; care lucra coutr'a reguleloru
dreptatei; contrariu dreptatei :^ap^c in-
juste, tendentia injusta.
înlăturare, V. , vedi delaturare.
INLEMNIRE,-ftîCM, v., stapere , ob-
stnpere, a devenf lemnu; a perde sentî-
rea de frica, de apaima; a immarmori.
înlemnise, a. verbale , Htapor , in
t. s. verbului.
INLEMNITa,-a. adj. part., stBpefao-
tns, immarmoritu.
INLOCARE, V., (in si locare) snbsti*
tnerei snffloere; a pune in locu, a im-
ţU loculu; a substitui, a tio^ loculu.
INLOCARE, 8. verbale , Bobstitntlo,
in t. 8. verbului.
JNLOCATU.-o, adj. part.,8BbBtttQ tos.
INLOCDIRE,-escu, vedi inlocare.
INM-, vedi imm-.
INNASCERE, innascui, innascutu,v.,
InnaBol, a se nasce in, a se nasce de una
data cu aitu eeva; form'a cea mai usi-
tata d'in acestu cuventu este nrmato-
Ti'a :
INNASCUTU,-a, adj-, linatm, nas-
cutu Împreuna cu , ce se capeta de una
data cu nascerea ; proprieiate , reutate,
sanetate innaseuta.
* INNAVIGABILE, adj. , Inoatlsa-
bilis, ce nu se pote naviga , unde nu
pbti ambU cu navea.
INNEBONIRE,-es«*, v., insaulre, fu-
rere, a perde mentea, a delira, a eatra-
vagfi.
INNEBONIRE, 8. verbale, fnianta,
d«llrluiD, io t. s. verbului.
INNEBONITD,-a, adj. part.,in8aiiB8.
INNECARE, V., snffoeare, «qnU Be>
care, ănan mergere, a suffoc& in apa sau
in altu âuido; refl. a se inneca, 8iiffoearl.
aqnls neoari, fig. : a se innecâ eu unu
ossu, cu una imbuccatura prea mare;
tussea me inneca; plouiele ceUe mari au
innecatw campiele, inundatu; fîg. arma-
tele numerâse innecara terrile nostre.
INNECARE, s. verbale, soiTooatlo,
inondatlo, in t. a. verbului.
INNECATIOSU,-a, adj. , 8aff<»o«B»j
proprie, espusu a se inneca, inse, de re-
giila, cu sensn activn , ce are calitatea
de a innecâ , aptu de a innecâ : pome
innecatiose.
INNECATOKIU,-(oria, adj.s.; 8uirft-
oan8, InnndaiiE, care inneca.
INNECATU,-a, adj. part., snfrooatus,
prnfaeatas , BtrangnlatnB , oppre88D8 ,
examlnatiig; aqna mer8n8 , ,lminer8UB :
omu innecatu de fumu. campiele inne-
cate de versaturele riului.
INNECn, 3. m., InandaitlA, dlluTlnm,
versatunt de apa multa pre locuri us-
cate : de asia inneeu nu mi mai adducu
a mente.
INNE6RIRE,-e£CU, v., ulgrom red-
dere, offnBoare, a face negru : a inne-
gripre cineva, a defaimi, a calumniă,
a i strică reputationea, a se innegri de
sore, a se face negru, niţreBoere.
INNEGRIRB, s, verbale, in t. 9. ver-
bnlui.
lNNEGRITU,-a, adj. part., ofl-nseatuB,
f innegritudesore,ifinegritude calumnie.
INNEGRITURA , s. v-, ntyredo; re-
sultatu allu actionei de innegrire.
=y Google
im
INNOBILIBE, v-, vedi nohaw-e, no-
înUtare.
* INNOCENTE, adj.,lniiafleaii, Inno-
enua» contrariu nocente, coi nu se piţte
Harnica impută; fora culpa, fora conno-
scentia de peccatu ; fora reutate , fora
Titîu, pura, curata : portare innoemte,
vorba innocente, fapta innocente.
* IXNOGENTIA , s. f. , Inuonentla;
Btare si calitate de innocente.
INNOCTAEE, t., yedi innoptare.
INNODABE, T., nodftre, Innodare,
eonnodare; a leg& cu nodu, a face notîu,
a impreun& legandu ; Qg. nu scie a in-
nodâ doue idee; a innodâ amiătia, eon-
noBcentia,
INNODABE, s. rerbale; nodamen,
in t. 8. verbului.
înnodaţii,-», adj. part., nodatns,
In&odktDS. ^^
INNODAXUBA, s. f., noduien, le-
gătura in nodu, nodulu ensusi.
INNOPTABE, V. n., soctesofirc} noe-
te opprlml} per&ootare; ase face nopte,
a adjunge uude-va noptea; a remanâ
undeva preste nopte ; a intardiă peno
în nopte : a înnopta pre caile.
înnoptare, s.Terbale, in t. a. ver-
bului.
INNOPTATtJ,-a, adj. part. , care a
intardiata peno în nopte; si ca adv. am
a^unsu a casa innoptatu.
INNOTASE, V., nare, aiUre, Inna-
tare; a se sustinâ si a inaintă pre faci'a
apel : a wnofd peno d'incdlo, a inntdă
in bene , a av6 fortuna , a â in avutfa,
in plăceri; ainnotăin sânge, a vers^
multu sânge.
INNOTAHE, a. verbale, natttlo, na-
tatnra; in t. b. verbului.
INNOTATORin,-(ona, 3. adj., nata-
t«r, natans; care innoia, care serve la
innotatu.
1 INNOTAT0,-a, adj. part,, care a
trecntn înnotandn.
2 INNOTATU, a. m., natatuB,-»»
aetulu de innotare : mergemu la i»no-
tata, la seol'a de innoiatu, se inv^iâmu
artea de innotatu.
INNOTD, 8. m., iiaUtn>,-D8, innotare,
innotatu : a trece ap'a eu înnotulu.
INNODISi;,-«scN, T., B*T«n,lBnoT«-
iim.
75
re, renovare, restaurare , Instaurare ;
Integrare ; a face nou, a renoui , a re-
staura, a iatregf; refl. a se innot^ , a ae
renouf, a so restaura, a se reintregf; a
face de nou , a procuri d'in nou , a re-
stabilf ; a mnoţtt servitorii, a se innoui
at vestimente, a ai lu& vestimente noue;
a innoui una dorere trecuta.
INNOUIBE, s. verbale, novatlo, In-
novatlo, renovatio, instaniatlo, restau-
raţia.
INNOUITORIIJ,-/oria, adj. s., nova-
tori innorator, renovator, restaurator;
care inDOuesce.
INNGUITU,-», adj. part., uovatua,
iunovatuB, renovatng, restauratus.
INNOUrrnRA.s.f., novatlo,innova-
tlo, actoine si resuUatu allu actionei de
innouire.
* INNOVABE, v.,iiinovare, a innoui,
a face novationi, ianorationi ; a intro-
duce ceva nou.
* INNOVABE, 3. verbale, Innovatlo,
in t. s. verbului.
* INNOVATIONE, a. f., innovatlo,
actione de innovare; introductione de
ceva nou in gubernamentu, în legi, în-
tr'nnu actu, intr'una credentia, in uau,
in scientia, etc.
* lNNOVATORlU,-iorîa, adj. a., no-
vator, care innova , care introduce t«-
novationi.
*INNOVATU,-a,adj.part.,lQDOTato8.
* INNOVATUBA , s. f. , resuHatulu
actionei de innovare.
. INNUEBABE, V., nobllare, Innubt-
lare, obaobllare, a se redică nueri, a ee
întunecă ; a se accoperi cu nueri , a se .
face intunericu, a se turbură tempulu ;
afiintuQ^cu : innueredia cerulu; fig. a
innuerâă'in sprincene, asiespremesup-
perarea prin contractionea sprincene-
loru.
INNUEBABE, s. verbale, in t. a. ver-
bului.
INNUEBATU.-a, adj. part., obnnbi-
latUB, tempu nueratu, intunericu.
* INNDMEKABILE, adj,, tnnBraera-
blllfl , ce nu se pote ni^teră, nenume-
ratu.
* INNTJMEEABILITATE,s.f., Innn-
merabiutas} calitate dd innumereiriU.
=y Google
7«
mo.
mNUORARE, vedi innuerare, cu
tote derivatele seUe.
* INOBEDIENTE, adj., ini>bedleii8,
nesuppusu, aeascultatoriu, indocile.
•INOBEDIENÎTA, s. f., laobedlentla,
nesnppunere , neascultare , indocîlitate,
contr. obedientia.
*INOBSECENTE,adj., inobseţneu,
neascultatoriu.
*INOBSEGENTIA, s. f, Inobsequen-
tli, ueascultare.
* INOBSERVABILE, adj., lnob»r-
TabUls, ce DU se potc observă.
* INOBSERVANTIA, s. f., Inobser-
rantU, lipse de observantia.
«INOBSEBVATIONE,s.f. ,iao bserran-
tl«, lipge de observatione , neimplenire.
*IN0B8EEVATU,-a, adj. part-, inob-
gerratMi, neobscrratu.
* INO0ULARE,v.,looeiiUre, a com-
mnoicâ iu modu artiâciale, a altul ar-
bori, a TacciD&.
* INOCULATIONE, s.f., InoeiiUtU»
actione de inoculare, altulre, vaccinare.
* INOCULATU,-a, adj. part, iaoeii-
latoB, altuitu, vaccinatu.
* IKODORARE, v., tnodorare, a com-
munici odore.
* INODORU, adj., inodoros, fora o-
dore, neodorosu.
* INOFPENSIBILE, adj., qnl offendl
noD pot«8t; care na se pate offende, vet-
tenoă, strici, etc.
* INOPPENSIVU,-», adj., iioffeBBii,
care nu offende, nu attâca pre nemine,
nu strica, nu vettema, etc.
* INOFPICIOSITATE, 9. f., inofUoio-
sltsa, calitate de inof^ciostt.
*INOFPICIOSD,-a, adj., InoffielOBus,
neoi^cioau , contrariu detoriei : testa-
mentu inofjieiosu , prin care udu erede
legitimii este esclnau fora causa de la
ereditate; donatione inofficiosa, de acf :
actione, cerere, de inofficiositate, actio-
ne intentata, cerere făcuta contr'a unui
testamentu ino^cioau , unei donatione
inoffidose, etc,
* INOFFUSCATU,-a, adj-, non ob-
Bcnratni, nou obseurnij neintunecatu.
* INONBSTITATE, s. f., tnbonestfts,
calitate contraria onestitatei, neonesti-
tata neomeofa.
IKO;
* INONESTU,- a , adj., InhDDeBtns,
contr. onesta, neonestu, neomenosu.
* INONOEABILE, adj., Inhonorabl-
Ub, care nu merita onore.
* INONOBATU,-a, adj., Inlionoratns,
neonoratu, fora onore. '
* INONOBIFICU,-». adj-, tnhonorl-
flOBB» ce nu face onore.
* INOPIA, 8. f , inopla, lipse, scăde-
re, neaVere, neadjunsu, indigentia.
* INOPINABILE, adj., lii«pliiabiUB,
ce nu se pete opina, imagină.
* mOPINANTE , adj. , InopinaiiB ,
care nu cogeta la ceva, a nome care nu
cogeta intr'unu casu data la cea ce i se
pote intempU.
* rNOPINATU,-o, adj. , inoplnatng,
Inopinus, neprevedntu, la ce omulu na
se aştepta, neaşteptata : vorbe inopituf-
te; ca adv. inopinate , pre neaşteptate,
pre neprevednte, .
* INOPPOBTUNITATE, s. f., luop-
portnnltas; lipse de opportunîtate, cali-
tate de inopportunu.
* INOPPORTUNU,-o, adj., Inoppor-
tnanBf contr. opportunu, ce nu este la
tempu, la locu.
« INOPTABILE, adj., Inoptabllls, ce
nu e de optatu.
* INOPTATn,-a, adj., toopUtns, n«-
desideratu.
* INORDINABILE, adj.,lii»rdliiabi-
llB, ce na se pote ordina, nu se pote ad-
duce in ordine.
* DÎORDINATIONE, s. f., Inordloa-
tio, desordine, confusione in lucruri, in
idee.
* INORDINATU,-a. adj., iBordlna-
tni) desordinatu, confusu, fora ordine.
* TNORGANICU.-a, adj., n«B orga-
nloaB, neorganicu, anorganica : natura
inorganica, corpuri inorgantce.
« INORNATU, - a , adj., InoraatoB ,
contr. omatu; fora omatura.
*INOSPITALE, adj., inhoBpltalla, In'
hoBpitns, neospitale, neprimitoriu, ne-
atnatoriude ospeti, de străini, selbaticu,
barbaru, crudu.
* INOSPITALITATE, s. f., inhoBpt-
talltas, contr. ospitaiitate; tractate lea,
neomenia, brutalitate facia cu ospetii, eu
străinii.
=y Google
IN8.
77
*INQUIETABE,inşu»e<t4dme, in^i-
sitione, etc. , redi mcietare, incietuăine,
indsitione, etc.
INRADECINARE,-cdi«, T.,rBdlcire,
radleârij radlces agerej râdlcesceret a
prende radecine; a face radecine : a se
iTwaăecinâ, a se mradeeinâ in reUe, in
peeeate, etc, a imbetranf ia elle, a se in-
Teti& cn elle.
INRADECINABE, s. verbale , r«dl-
eiiBi âctioţ prendere de radecine.
INBADECINATU,-a, adj. part., r*-
dlaktna, rodlces fasbemj ce a prcDSa ra-
decine, tare, obstinata, inTechitu.
INEBGISTRA3E , v., (fr. eur^gl-
atrer), a pune, a scrie unu lucrn in re-
gistru; ft \a& nota despre unu lucru.
ÎNREGISTRARE, a. verbale, in t. s.
verbului.
INREGISTRATU,-a, adj. part., (fr.
«nriglstrâ).
INREDTATIRE,-es«i, t., (d'in t» ai
reutate), a face ren, a strici, a corrupe,
pejsrem reddere , refl. a se inrevtati,
pejtrem flerl* b ae face reu, a ae strici,
a se corrupe, a se invenini.
INREUTATIRE, a. verbale, in t. s.
verbului.
INREUTATITU.-a. adj. part., pejor
INRItJBIRB,-e«cti, vedi influentiare.
INROURABE, v., inrorere, rore «9-
perfere, a arruncă picature de apa sau
de altu licidu.
• INSALUBRE, adj., Inşalobria, ne-
aanetosu, ce strica sanetatea.
• INSALUBRITATE, s.f.,ln8aliibrl-
tu, calitate de insalubre.
• INSALUTABE si insaltttarittra,
adj., non BalutsrlBj nesalutariu, nesane-
tiosu, stricatiosu sanetatei.
• INSALVABUjE, adj., qui B«i?ari
nou pttest» ce nu se pete salvă.
• IN8ANABILE, adj., Insanabllls, ce
nu se pote vendecâ; ce nu se pate cură,
incurabile.
INSANET03IARE,-c(ii«, v.,8.iiwe,
reianue, Di0d«rl, raletiidlRl restltnere;
a face aanetosu; a restitui sanetatea; a
vendflcă; refl. a se insanetosiâ, eonra-
leseere, eonsanescere, eonTalere, vale-
tadiDen re«uper«re> a aaface aanetosu.
mSANETOSIARE, a, verbale, aaBt-
tatld recaperatlo, oo n r aleea eu tla» in t.
a. verbului.
mSANETOSUTU,-a, adj. part., sa-
natns, reitanatna.
* INSANIA, s. f., Insania, neboufa,
furia.
* INSANU,-a, adj., insaniB; care nu
e cu mentea sanetosa; nebonu, smentitu,
stultu; faoaticu.
mSAPONIRE.-esca, v., (d'ln in si
sapone); a implâ cu sapone, a di cu sa-
pone; a preface in sapone; a trece in sa-
pone.
INSAPONITU,-a, adj, part.,datucu
sapone.
însărcinare, V., sarcluare, ono-
rare, BarolaaB Impouere, apune sarcina,
'aingreunâ,adă ordine, adî comissione;
refl. a se insarănă, a luă asupr'a sea.
însărcinare, s. verbale, oneratio,
m t. 9. verbului; sarcina, missione, com-
mSAROINATU,-a, adj. part., one-
ratiiHj fig. fetnina insareinata, grea, in-
grecata, gravida.
* INSAŢIABILE, adj., inBatiablIls,
care nu se pote satură, insaturabile.
* INSATIABILITATE, s. f., InBatla-
bllitafi,nesaturare, aviditate de a mancă
si a nu se mai satură; cupiditate de a
svâ totu mai multu.
* INSATURABILE, InsatorabillB,
vedi insaţiabile.
* INSCENDERE, v., vedi ascendere.
* INSCIENTE, adj., lnsciens;care nu
scie, care n'are scientia sau connoscien-
tia de ceva.
INSCIENTIA, s. f., luBcieBtia, cali-
tate sau stare de insdente.
INSCIENTIARE,-edt«, v., (d'in in si
scientia); nantlare, aunnntlare» denan-
tiare, BlgnlUoare, certloren facere, a
face connoscutu; a annuntiă; a inconnos-
cientiă; a arretă; a notifică; a commu-
nică.
INSCIENTIARE, s. verbale; nnntu-
tlo, deoBUtiatlo, Blţnlllvatlo, reonntla*
tio, in t. s. verbului.
INSCIENTIATOEIU,-forta, e. adj.,
Duntin!, nantlator, dennntlator, care
imcientiedia.
=y Google
78
INS.
INSCIENTIATU.-o, adj. part., nun-
tlatns, denantUtng, slgnlAcatai, certior
faetaB.
* INSCITIA, 3. f., iDseltU» calitate
de insciu saa tnsatu; Tedi aceste co-
vente.
* INSCITU,-o. adj., si
* INSGin,-a. adj., Inscitm si inselDs,
nesciutoriu, ignorante, care na sde ne-
mica, de acf : fora scientia, fora espe-
rientia, fora capacitate, fora abili-
tate, etc.; — insătu si mai vertosD insciu
dice mai multu de c&ta insciente, si prin
unnare si inscit?a e mai grea si mai
culpabile de cătu insdenii'a.
INSCOBTlBE,-cscM, v., c»rtlo« «b-
dneere, a face acortia; refl. a st inscortl,
a se preface in scortia, a se intarf ca
scorti'a.
INSCOETITU.-o, adj. part., oortl-
eatns.
INSCRIKBE, inserissi si inscrissei,
inserissu si inseriptu, t., Inserlbere; a
scrie nnmele ciiira, a luă notitia, ori a
face mentione aaupr'a nnui lucru in-
tr'anu registru, intr'una lista; a face iu-
scriptione; refl. a se inscrie, a si pune
numele, a se Însemnă intr'una lista, ca-
talogu, etc.
mSCRIEKE, s. rerbale. Inscripţio,
in t. s. Terbului.
DJSCRIPTIONE, e. f., inscripţio, În-
scriere; ce se inscrie pre una tabla, pre
una marmure, pre una petra, pre unu
edificiu publicu sau priratu; pre cruce
spre a indică sau a adduce a mente de
nna persona, de unu ereuimentu, de de-
stinationea edificiului; titlu, firma.
INSCBlPTUj-o, adj. part., Inscrip-
tns.
INSCRISSU,-a, d'in înscriere : 1 . part.
pass., Insertptua : nume inscrissu, per-
sana inscrissa, oratori incrissi pentru
vorbire; 2. subst., actu scrissu, billetu,
reversu, titlu, declaratione : a perde in-
scrissulu.
*INSCRUTABILE,adj.liiscrutabill8,
ce DU 3e pote scrută, ce nu se potc pe-
trunde cu mentea; nepetrunsu.
* mSCEUTABILITATE, s. f., Inscru-
tabilitas, calitate de inscrutahUe.
* INSCULPIBE, T., inseolpere» a ta-
raş^
li& sau a Baj^ in lemua, in petra sau in
metallu.
« mSECARE, T., laseeare, a secă sau
ta1i& afunda in ceva.
*INSECA'nONE,s. f., si
*INSECTIONE, s. f., Inseotlo, actione
de insecare.
* INSECTU, B. m., inieotnin, name
communelaDesceanimalimici, carin'au
osse si allu caroru corpu e impartitu ca
prin annelle : d'tn insecte unele se tragu,
ea vermii, aitele mergu, ea furnicele, al-
tele sbora, ea muscele, fluturii, etc.
*INSEDATa,-o, adj. lasedatos, nese-
datu, nestemperatu, ne impacatu.
INSELBATECIEE,-i«cM, ?., yedisei-
bateăre.
INSELLARE, eqao sellam Impooere,
equnm ooQBternere, deoipere, fraudare,
raliere» 1. a pune sell'a pre calla : a
insella bene callulu; 2. a fraudă, a rapf
dreptulu altui-a, a Iu de3poliâ,alavet-
temă in alle selle prin mentioui; a menti,
a induce in ratecire : muiere ce insella
pre barbatu; refi.a ratecf, a cada in errore:
a se insella ia părere, io calculu; asid
e, deco nu me inseUu.
mSELLATIONE, a. f., dolns, frauB,
hllui^la, actione de insellare, mai ver-
tosu in însemnarea acestui cuventu de
Bub 2., fapta de insellare: traiesee c£in
insellationi.
INSELLATORIA, s. f., dolns, frâna,
fallacta, calitate sau fapta de insella-
toriu : âne nu eonnosce ina^îatoriete
telle.
INSELLATORIU,-/orta, adj.s.,fran-
dator, Impostor, doloans, fallas, Arai*
dulentua, care insella.
INSELLATURA, s. f., actione de in-
sellare, mai vertosu in sensnln de sub 1.
INSEMENARE, T., tnBeminare, vedi
semenare.
INSEMENTIARE, vedi semeniiare.
însemnare, T., stgnare, eoDsI-
^are, notare, connotare, adaotare. In-
dicare, deil^nare, denotare, siţnlflcare,
Instf nire, a semnă, a face semnu, a con-
semnă, a notă, a adnota; a indică, a ar-
relă : a insemnă in carte, in catalog»,
in lista, etc, a înregistra, a inscrie; a
notă; acesta vorba insemna, arrâta,are
,y Google
, sensu; nu însemna nemica,
DU va se dica nemica, lucru fora iutel-
lesan; a se msemuă prin fapte, a se di-
stinge:
INSEMNABE, s. verbale, sl^satlo,
eonsIţDAtla» slguatnra, n«tatli>, adn«-
tatio» coiiB«tatlft, slţniUcatlo, ia t. s.
verbului.
INSEMNATOKIU,-(ona, s. adj-, an-
aotfttor, slţoiflcaiu; Insignle, grrxTlg,
care inseama; care are a&aăăinsetane-
tate : perdere insemnatona.
mSEMNATO,-a, adj. part., luslynis,
inBlgiittag, BignatQB, notatns, semnatu,
iiotatu, adnotatii; considerabile, nota-
bile, distinsa, famosu : perăeri însem-
nate, omeni insemnati.
INSEMNATDKA, s. verbale, resul-
tatu allu actionei de însemnare.
IN8BMNETATE, s. f., (ţravltas, şon-,
dna, maţiinm mumeiitniiiţ valoce, impor-
tantia, pondn : lucru de mare insemne-
tate^rts mafnl momentl.
INSEUNU, pl-e. Insigne, semnu di-
stinctivu : însemnele unei familie, unui
poporu, unei natione, insemnele untti
magistralu, insemnele unui institutu.
înseninare, vedi inserenare.
* JNSENSATU.-a, adj., Insensutas,
lipsitude5en£H,de5onuîuseH5u,'DeboDii,
care siaperdutu mentile; stupidu, stnltu :
omu insensatu, care a perdntu usulu ra-
tionei.
• INSENSIBILE, adj., insensibUb,
1 . care nu se pote sentî, care nu cade sub
sentire; immatertale, spirituale; 2. ne-
sentitoriu, care na sente dorere, corn-
* INSENSIBILITATE, s. f., lusensl-
bllltas, lipse de sensibilitate.
*INSENSDALE, adj., InsensualiSj
fora sensuri; care n'are a face cu sen-
surile esterne.
• INSENSUALITATE, s. f., ((nsen-
sualitas), lipse de sensualilate, calitate
de insensuale.
* INSEPABABILE, adj., inseparabi-
li», ce nu ae pote separă.
• INSEPARABILITATE, s. f., Inse-
parabllitas, calitate de inssi>arabile.
INSERARE, V., resperasuere, adrer-
peraHoere, erapnacolo cooperirlj a se
face sera, a întardiă peno io sera : a in-
sera pre ealle; a inseratu, se plecamu a
casa.
INSERARE, s. verbale, crep usc ulam.
INSERATU,-a, adj. part-, temptda
eră inseratu; ca adv., boii adjungu a
casa forte inseratu.
INSERENARE, v., serenare, refl. a
se inserenâ, serennm lleri, a se face se-
renu, a se lumină : eerulu s'a insere-
natu; a inceputu a se inserenâ; i s'a in-
serenatu faci'a de buccuria.
INSERENATU,-a, adj. part-, sere-
DatDS.
* INSERERE, ins&-ui, inserutu si in-
sertu, V., insererp, a bagă, a introduce,
a trece intre altu ceva : a insereinlege
unu articlu scapatu d'in wederc.
* INSERIARE, V., inserere, a pune
in una seria, a bagă, a introduce in una
seria.
* INSEBIATU,-a, adj. part., Ids»-
tus, pusu in una seria.
» INSBRTABE, v., tnsertare, a pune
intre, a introduce, a adauge, a bag^
* INSERTABE, s. verbale,, tnserta-
tlo, in t. s. verbului.
* INSERTATtJ,-a, adj. pari, Inaer-
tatas, In ser tos.
* INSEBTIONE, s. f., Insertlo, ac-
tione de inserere; starea unui lucru în-
seriu, introductione.
* INSERTU,-o, adj. part., insertas,
introdussu, adaussu, bagatu; subat-unu
insertu, Insertam.
* INSERVIRE,-cscM, v., Inserrlre, a
servi spre ceva, la ceva; vedi servire.
INSETARE,-e<îiM, v., sitire, a sentf,
a av^ sete, a sufi'eri de sete , a fl setosu;
fig, a insetă de dreptate.
mSETABE, s. verbale, sitis, suffe-
rire de sete,
INSETATU,-a, adj. part, sitlens, el-
tlbundusjHitlculOHUx; setosu, arsudesete.
* INSIDLA, 3. f., insidi», cursa urdi-
tura astuta, laciu.
* INSIDIARE, V., insWIarl, a puue,
a tende insidie, a urdi curse cuiva.
INSIDI ATORlU.-fori"a,-i!»-ice, s. adj.,
insidintnr, Insldiatrtx, care pune insi-
die altui-a; astntu, insellatoriu , fatsu.
INSIDIOSD,-a, adj., Insidlosua, plenu
,y Google
INS;
de insidie ; periculosn , care si bate ca-
pnlu a pune curse, a inselU, a ammagi.
• IN8IMULAEE , v. , insInviiUre , a
Torbi de rea, a spune mentioni de cine-
va, a calumniă, a accusă pre nedreptu.
* INSIMULARG, a. verbale; Inslmu*
Utlo, in t, 8. verbului.
• INSIMULATORIU , - toria, 8. adj.,
inalmuifttor. care insimula.
♦ INSIMULATIONE, a. f. instmiiU-
tio, actione de insimulare.
*INSIMULATU,-o,adj. part-, Insimo-
latas, accuaata, calumniatu.
*lN8rNCEBU,-o, adj.,insiiioeriiB;
nesiuceru, falsu.
* INSINUARE, T., insinuare, proprie
a bagă in sinn, si de aci iu genere : a
bag&, a introduce, a intrude; ia specia-
le : a bagi pre nesentite si cu maie arteâ-
ciu in capulu eau mentea cuiva, a ar-
runcâ suspicioni, prepuse: a dă se intel-
lega pre departe; refl. a se insinua, a se
baga, a se introduce; a capetâ anim'a
sau spiritulu cuiva prin artificie, prin
medie indirecte, etc.
* INSINtJARE, s. verbale, instnoatlo,
in t, s. verbului.
« INSINUATIONE, s. f., Inslauatlo,
actione de insinuare.
*INSINUATORIU,-iorio, adj. s., care
insinua sau se insinua.
*INSINDAT0,^a, adj. part, Insliina-
tHB, in t. s. verbului.
INSIRARE, V., vedi inseriare.
*INSIPIDITATE,8. f.,insipldltas, ca-
litate de insipidu.
•lNSIPIDU,-a, adj., InslpWng, fora
sapcre, fora gustu, sarbedu, neplacutu,
uesaratu.
* INSIPIENTE, adj., Inslpiens, con-
trariu sapiente; oebouu.
• mSIPIENTIA, s. f. , inslpleittift,
contrariu sapicntia; uebonfa.
• INSISTENTE, adj. part., (d'in in-
sistere), ioBisteiiB, care insiste.
* INSISTENTIA, e. f., pervicatln, «b-
stlnatlo» pertlDulo, actionede insistere,
staruentia; obatinatioue; pertinacia.
• INSISTERE, T., Insistere, a per-
severa intru ceva cu obstinatione, fora
interrumpere : inimidi insistu d'in tdte
WB.
* INSISTERE, s. verbale, persefe-
rantia, în t. a. verbului.
* INSOCIABILE, adj., Ingoclâbllls»
care nu pote traf in societate, care na
se poto associfi cu alţii.
* INSOCIABILITATE, s. f., Insocta-
blUtas, calitate de insociabile.
* INSOCIAIE, adj., losocialls, Inso-
clabills, nesociale, insociabile.
INSOCIRE,-cfiCM, V., BooUre, conso-
alare, soclani «djnnifere vel eonjunţere*
eomltarl, socletatem tnlre, a uui, a im-
preună, a parechîă; a aervf de sociu : a
insoci pre cineva peno a casa; otmdu e
insodtu de umbr'a lui; refl. a se insocS,
a se uni, a se legă, a se associă, a for-
mă societate, a intră in una societate
ca membru; a se parechiă.
INSOCIRE, s. verbale, sooUtlo, oon-
iioolatlo, in t. B. verbului.
INSOCITU,-», adj. part. , s«elat«B,
coosoclAtns.
* INSOLENTE, adj., Insolens, arro-
gante, impertinente,' petulante, nerosi*
natu; ca subst. unu insolente.
* INSOLENTIA, s. f., Ins^leutla, ca-
litate de insolente, arrogantia, superbia,
nerosinare, impertinentia, petulantia.
* INSOLITIJ,-a, adj., insoiitos, ce
nu este in usu ; ce este coQtr'a usului,
neusitatu.
*I!fSOiUBILE,adj.,InsolnblliB,cenn
se pote solve, sau desface, ce nu se pote
resolve, deslegă, esplică : rtsin'ain apa
e insolubile; care nu pote ori nu vrea a
'■solve una detoria.
* INSOLUBILITATE, s. f., In^olabl-
lltas, calitate de insolubile.
* INSjMNE. adj., InaomnU, fora
somnu, care n'are iom»u,care nudorme
sau nu pote dormi.
INSOMNIA, s. f., Insomnia, stare de
insomne, nepotentia de a dormf : a suf-
feri de insomnia.
INSOMNIOSa,-a, adj. , iusomnlosns,
care sufere de insomnia.
* INSOMNIU, s. m., insomnlam, visu
ce se vede in somnu.
INSORASE, v., Bxorem dare, rel a
se insord, nxorem dneere, a se casato-
ri : barbatti se insora, feminele se mă-
rita; fig. a in$orâ eaJctomi, a i capati.
=y Google
iNS;
INS0RiT0RE,8.f.. veă'iinsoratura.
INSORATTJ.-a. adj., iixorem hKbens,
matrlmonlo Junelui, casatoritu : bar-
hala insoratu, femina măritata.
INSORATURA.s. f., o«uju)rluni; stare
de omu insoratii.
INSPAIMENTARE, v., lenere, t«r-
reracere,pertarrefaoere; a hag&spaitna,
frica, a iiifricâ; refl. a se inspaimentâ,
a so coprende de spaima, de frica.
INSPAIMENTARE, s. verbale., ter-
r«r; io t 3. verbului.
INSPAIMENTATORHT,-(oria, adj.
s. , terroren lujtel«iisf ierrlUcusj care
inspaimentâ,
INSPAIMENTATU,-o, adj. part,
torrltua; perterreraetns.
tt INSPICERE, V., Insploere; a spectâ
bene, radecin'a Torbeloru : inspeetione,
inspectoriu, inspectare, etc.
* INSPECTARE, t., inspectare. In-
ipie«re; a caută, a cerceti ceva cu di-
ligentia ; a supravegbid ; a ved^ de ceva,
« INSPECTARE, s. verbale, iuapeota-
tiof in t. 8. verbului.
«INSPECTATn,-a,adj. part.; In-
apeetna.
♦INSPECTIONAJÎE, v. ; vedi m-
speektre.
* INSPECTIONE, s. f., inapeotlo; ac-
tione de inspecere, cercetare, suprave-
gbiare.
* INSPECTORATU, e. m., funcUone
de i'nspeciore.
♦INSPECTORE,-(on"M,-ioressa,-ince;
inspector; care inspcce sau inspecta;
care are functionea de a inspecta.
* INSPERABILE, adj.,iii8perabIHsî
ce QU este de speratu; ce uu se pote speră.
«INSPERANŢB, adj., Insperans; care
nu spera, care n'are sperantia.
*INSrERGERE,i»spersisiiwsi>efse),
mspersu, r.; Inapergere; a vers&puciuu,
a presară, a udă : a insperge sare. apa,
vina pre carnea 6" fcrtu.
* INgPERSIONE, s. f., Inaperaţo ; ac-
tione de inspergere.
INSPICARE, V.; Insplcarej a face
iipicu,- a produce spicu.
INSPIGATD",-a, adj. part.; aplcatua.
IN8PINARK, V., apliia piuţere ; a
impubge cu spmu.
Ton-H
INS.
«1
INSPINATU.-d. adj. part-j aplu
punotas.
* IN3PIRARE, V., iaapirare; a spiri
in, a insufflă;a face se nască in mente,
in anima una mişcare, nou cogetu, unu
effectu ; a animă.
* INSPIRARE, s. verbalo, InaplraU»;
in t. 8. verbului.
* IKSPIRATIONE, a. f., ioaptratl* ;
actione ai effectu allu actionei de inapi-
rare : inspiratione fericita, inspiratione
poetica, ins^ratione divina.
•INSPISATORnJ,-(orta,-*fiM, adj. 8.,
Inapirator ; care inspira.
«INSPIBATD.-a, adj. part., Inaplra-
tus; insufflatu.
*INSPONTANEU, ai inspontamuj-ia,
adj.; BOII apoutaneuH) foravolia propria,
nu d'iu volia libera, impinsu de volî'a
altui-a; involuDtariu.
INSPDHARG,-e<J>u. T., Iiiarwar«i
a face spuma, a spumă.
ÎNSPUMAT [1,-0. adj. part. ; iuapa-
natus: spumatu, coprensu de spuma.
* INSTABILE, adj., Instabilla} contr.
stabile; mobile, variabile, inconstanta ;
usioru.
•INSTABILITATE, s. f., iBstabllI-
tss, mobilltaa, IneAnstantla , leTitaa;
lipse de stcAilitate, ioconstantia , usio-
rentia, mutabilitate.
•INSTALLAlîE, v.,(fr. iniUIler);*
introduce cu solennitate pre cineva ia-
tr'auu offîciu , intr'una funcUone , in-
tr'uua demnitate.
« INSTALLATIONE, 8. f., (fr. iiatai-
latloB)j introductioue.
•INSTALLATU,-a, adj. part., (fr.
luatallâ).
•INSTANŢE, 1. adj. part. prea., In-
atana, Inmlneiia; ce sta asupra, ce « for-
te apprope de effectu, imminente, urgen-
te; care insiste, persiste forte; 2. subst.
raomentuni rel punetnn teBp»rli, (fr.ln-
atant) ; momentu, minutu.
♦INSTANTIA, 3. f., taataatU^ (fr.
inatanee); calitate de instanţe: 1. mare
appropiare, prossimitate; preaantia, sta-
re in care cineva e pre puntu de imple-
ni^e; urgentia ; 2. soUieitatione urgente,
rogatione ferbente; 3. tribunariu : M&n*
nariu de prima inatatUia, nndo seja-
,CoogIc
deca ptocessele in prim'a linia hî peno
la una annmita summa; de aci si Jude.
de prima instantta.
*IKSTARE, V., listare { a sti pre,
applecatu pre, aammenitiă; a fi forte
apprope, urgente ; » strimtori, a nu ăi
pace , a insiste, a se rogă feibente. etc.
• INSTAURARE, v-, Instanrarej a
stabili bene, a construf; a restaura, a
repari, a renouf, a restabili, a dirige ;
a face, a reface, a reedi&că.
• INSTADRARB, s. Terbale ; Imtta-
ratio ; instauratione.
•1N8TAUEATI0NE, s. f., InsUura-
tio ; actione de instaurare.
■*INSTAUEATORIU,-(on"a,-(n"ce,adj.
8,, Inttanrator; care instaura.
• INSTAURATC,-a, adj. part.; m-
■tanratns.
INSTELLARE,-e(ÎJu, v., stellls orna-
r« ţ a orna sau accoperi cu stelle.
INSTELLATU,-a. adj. part.; stella-
tns ţ proT.: nu ti credu se fii instellatu.
se fii d'iii cern si nu ti credu, nu ticre-
du sub nici una conditione.
♦INSTIGARE, V., Instigare; a in-
demnH; a incită, a escită, a stimula, a
attitiă, a iuterrită; a anima, a incoragiă.
•INSTIGARE, B. verbale; Iii»«g««i»;
inderanu, stimu}u; impulsu, interritare,
incoragiare.
♦INSTIGATIONE, s. f. ; iustlgatlo,
IneeoKiAţIliflammatloţimmpnIgus ; actio-
ne de instigare.
• INSTIG ATORIU.-foria. adj. s., In-
■tlgator; care instiga, indemna, attitia.
•INSTIGATU,-a,adj. part.; InstiRa-
taa, litoitntDa, Incensna; attitiatu, ap-
prensu, incitatu, escitatu.
♦INSTILLARE, v., InstllUre» sUl-
Utim iarondt^re ; a versă in ceva cu pî-
colu : a instillă in «nim'a cuiva opinio-
nile proprie ; iL \e intrude cu încetulu
cu incetulu.
•INSTILLARE, s. verbale; InstilU-
Uo| in t. 3. verbului.
*IN8TILLATI0NE, s. f., laBtlllBti»|
actione de instillarc.
• INSTILLATU,-a, adj. part.; Inatll-
UtnK.
•INSTIMULARE, v., ioBtlmnlaro ;
Tfdi $tinmlare.
m^
•INSTINCTlVD.-a.adj.; (fr. lastlie-
tlf) ; d'in instindu, ce se face prin m-
stinctu.
*INSTINCTU. 3. m., Inatluetns; in-
demnu ce natur'a a datu anlmaliloru de
a caută ce e bonu si de a evită ce e
stricatiosu; presentire; la omu : mişcarea
interna fora reflessione, cărei se attri-
buescu actioni spontanee ; propensione
irreaistîbile la una lucru : a face eeva
mai mtiUu d'in instinct» de cătu ^po
ratione.
*IN8TITUERE, si
•INSTITUIRE, T., Instltuerej a sta-
bili, a assediă; a Începe ; a inflentiă; a
ordină; a allege, a numi; a învetii, a
cresce, a formă, a instrnf : a institui una
societate ; a institui erede; a inslUvi pre
cineva in functione ; a institui unu fun-
du, a crea.
* INSTtTDITU,-o, adj. part.; insti-
tntiiB*
* INSTITDTIONE, s. f, Institnlio, la-
slitntnmj eoiiBtltatlo ; assediameotu ;
dispositione; fundatione; constitutione;
lege; edacatione; inatitutu; scola; vedi
instit^u.
* INSTITUTORE,-/ortM,-'0"a.-fr«».
adj.s., iDstltutor, care îns/t^ue; fnnda-
torio, incepntoriu, directorîu; crescu-
toriu, edneatorin; care tine unu insti-
tutu de educatione, una scola, etc.;
invetiatoriu.
*INSTITUTU,d'in tnsîiiiwre.-l.aty.
part., InBtltntDm, instituita, stabilitu,
ordinatu, regulatu, etc. ; 2. subst. m., Iv-
Btltntnm; iustitutione ; assediamentu ,
stabilimentu; instituia littirariu; in^-
tutu academica; instUutu reUgiosu, insti-
ttUu de pauperi.
înstrăinare si instraniare,-ediu,
T., alienare, aballenare ; a dă iu nţam
străine, a aliena, a depărta, a Tende; ai
instrainatu tota averea par&atesca; refl.
a se instrainâ, a se depărta, a se duce
d'in terr'a sea ; a se retrage, a se reci
de ceva sau de cineva, a nu maiavâ bo-
na Tolientia : a se ^străină de porenH,
de amid.
înstrăinare, s. verbale; aUew
tlo,«ballflnatl«î.int.s. Teibului.
INSTBAJNATD si uuiraAiatUra,
.yGooglc
INS. ^
adj. part.; alleoAtus, âbâllenatoB; tre* i
cdtu in mani străine. !
« INSTRUCnONE, s. f., inatruttk. ; '
actione ni resultatu de insttuire, iuve-
tiamentu, invetiatnra, doctrioa, educa-
tione; connoscentia, scientia; ordine,
mandatu, esplicatione ; instructionea
unui procesau, tote formalităţile neces-
aarie pentru a pune proceaaulu in stare
de a fi judecaţii; de aai, Jude de instruc-
tione, care cercetedia caua'a, adunandu
tote probele sau indiciele, face ioterro-
gatorioln inculpatului, etc.
*INSTRîJCTIVU,-a,adJ., Instruens,
instltnens; aptu de a instrui : carie in-
structiva, plena de invetiatura, de in-
structione.
*INSTEUCTOSI0,-iorw,adi.3.;lii-
itrnclor ; care instme.
*INSTR[:CTa,-o, adj., Inslructng;
instruitu, invetiatu; fundu instruclu,
moşia proveduta cu celle necessarie la
economia : boi, aratre, carre, etc.
•INSTRUEUKsijnsirujere, instrusi
si insirusei, instrussu si instructu; si
* INSTRUIRE, y., tnutrueie; a con-
strui, a edificii, a ordină, a regula, a
prepara, a proTed^, a approvtsioQâ; a
educă, a cresce, a invetii^, a deprende,
a informa, a d& informationi precise a-
supr'a celloru de facutu; refl. a se instrui.
a se informă, a lui inslructione, informa-
tione.
*INSTRUITU,-a,adj. part., Instrnc-
tos; ordinatu, preparaţii, provcdutu, e-
ducatii, invetiatu, ioformatu.
♦INSTRUMENTALE, adj., Instru-
mentallB ; relativa Ia înstrumentu; mu-
sica instrumentali.
* ÎNSTRUMENTU, pl.-e;Iustrumeii- .
tam; nume collectivu allu lucruriloni
ce servu in arte sau in una scientia
spre a essecută ceva : instruntentu de
musica, cu care se cânta ; instrumentu
inscriss», documentii, contractu, actu
publicu, scrissore autentica; in genere,
medilocu, adjutoriu : a se face instru-
meniulu cuiva, a face t^itu ce dice a-
cestn-a, fia bene, fia ren.
•INSTUPIDlRE,-escM,T., obslupes-
cere» stupere ; a deveni stupidu, a in-
leumf, a incremeni, a îmiDannorL
iSs. M
* INSTUPIDITU.-a. adj. part., >ti-
peraclua.
INSU,-a. pron. ipse; vedi ensu.
*INSUAVITATE, s. f, InsnavlUa;
ttcsuavitate, neplăcere; lucra ingraţii,
neplacutu.
*lKSUAYE,adj., liigaaTlBt nepla-
cutu.
* INSUBORDINATU,-a, adj., nesub-
ordinatu.
♦INSUDARE, v.,Ia8n«âreî vedi cs-
sudare.
*INSUFPICIENTE,adj.,lu8urftol«nB;,
ce nu adjunge ; neindestullatorii;, ne-
sufficiente.
* INSUFPICIENTIA, a. f., InsnfioUn-
lia ; neadjunsu; lipse de mediloce ori de
capacitate.
INStlPPLARE, V., Insulare, Intipl-
rare ; a sufSfi in ceva, a inspiră : a in-
sufflu coragiu, a irtsuffld frica; mentea
me insuffla. mi spuue, mi dictedia.
INSUFFLARE,s. verbale; lygpln-
tlo ; in t. s. verbului.
INSUPPLATU,-a, adj. part., adOa-
t>iH, insplratiig; profetu insuffiatu.
INSUPPLETIRE,-escM, v., animare;
a dă. suffletu. a animă, a vivifică, a dî
vi^tia, aescită; adâpotere; asein-
suffieli, a se animă, a se restabili, a sa
recollcge; a luă vtătîa : n'avea ce se
mance, ero acumu vedu co a inmf^titu
bene, a prensu potere, a capetatu stare.
INSUFFLETIRE, s. verbale; aalma-
tio ; in t. s. verbului.
INSUFFLETITORIU,-(oWa, adj. s.,
qnl animat; Care insuffietesce.
INSUPFLETITD,-a, adj. part., «nl-
matuB.
INSUGERE, T., vedi sugere.
* INSULA, 3. f., lusnla ; pamentu in-
congiuratu de tote părţile cu apa.
* INSULANU,-(i, adj., insalaDu»: re-
lativu Ia insula ; locuitoriu de insula.
* INSULARIU,-«, adj., InsularUj te-
lativţi la insula.
* INSULOSU,-a, adj., iaaulosai; ple>
nu de insule.
* INSULTA, s. f., iuaulUtlo. iaanl-
tura; Înjurare, injuratura; tractarene-
covientiosa prin fapte ori vorbe; attacu;
maltractare, batujocura; injuria.
=y Google
M INS.
*INStJLTANTE,adj.,lMiilt«iî vedi
si inmlfatoriu.
* INSULTARE, v., Insnltare, conta-
m«lU «fAcere; a înjură; a offende prin
fapte ori covente ; a attacă, a attinge
oaorea; a maltractă; a ai bate jocQ de
cineva , a batujocurf ; proprie, insulta-
■ re=in-saltare; a saltă pre cineva, alu
calcă in petiore.
INSULTARE, s. verbale ţ Inttnttatift;
io t. s. verbului.
INSULTATIONE, s. verbale, iDsiil-
titlo ; actione de insultare.
INSULT ATOR[U,-(oj-in, adj. s., In-
sBltisH si insnltatorlun; care insulta.
INSULTATU,-a, adj. part., Inaolta-
taa» eADtnmella alTeetas.
* INSUMMARE,-tfrfi"H . adtfere, !■-
pl«re DDmeriitn ; a face aumm'a; a irn-
plenl numerulu.
* mSUMMARE, s. verbale; a441tlo ;
adduoare.
*INSUMM:ATU,-o.adj.part.,aaiIltii8.
* INSUPERAR[LE, adj., Inxiipera-
bllls; care nu se pote invinge, neinrin-
au, care nn se pote intrece, neintreciitii.
* INSnPERBIRE,-cscM. v., BU|>erli[-
re» superbia efferl; a deveni snperbu,
a se mundrf, a ae ingonfă.
* INSUPERBIRE, s. verbale; super-
bia; in t. s. verbului.
•INSUPERBlTU,-fl. adj. part., sn-
parbna, animo elatas; mundritu, ingon-
fă tu.
* IN8UPP0RTABILE, adj., iatolara-
bllts, DOn rerendns; intolerabile, de ne-
sufferitu, ce nn se pote supportd , suf-
ferl.
lNSURARE,v.,vediiwsofar'?, cntote
derivatele selle.
* INSURGENTE, adj. part. preş. s.,
însargenB, sediltoBus; rebelle, revol-
tante, cave se rescoUa.
* INSURGENTIA, s. f., Bedltlo: res-
collare; vedi insurrediotic.
* LNSURGERE, insursi si insursei,
inaursu si insurredu, v.; lasurgere; a
se rescolU, a se revoltă, a face revolta,
rebellione.
* INSURKECTIONALE, adj., aeiî-
tloioi, rebellls ; de insurrectione ; se-
ditiosu, nbelle, rascollatoriu.
IOT;
• mSURRECTIONE, s. f., ««taft,
s«4Itlo,- rescoUare, seditione; mişcare,
revolta, rescoUare; rebellione.
INSUSIRE,-C5CU, V., Bibi atlqald aB-
Butnere* attrtbuer«, slbl arrogare f tId-
dicare* suaa facere, proprtum facere
appropriare; vedi appropriare.
• INTACTU,-«, adj., intactaB, Inte-
r«r, tnooriiptus; neattînsu; intregn;
necomiptu; puru, curatu, nemaculatu,
fora macula.
INTALIARE, v., incldere, InBonlpe-
re ; a scuipi ; vedi taliare.
INTARDIARE, v., tardare, reUr-
dareţ a reman4 undeva prea-muUu; a
face ceva prea-tardiu ; a remanâ inde-
retni.
INTARDIARE, 3. verbale, retarda-
tlo, ooninoratlo, tarditas, mera, tardl-
Ues, tardltndo; in t. a. verbului.
INTARDIATORIU.-torio.adj.s-, re-
tardanBj ce produce intardiare.
INTARDIATU,-a, adj. part., tarda-
tna, r e tar data B.
INTARIBE,-cscu, v., fortlfloere, ro-
berarei cerreborare, noairef comnaiii-
r«; approbareţ a face tare; a fortifică;
a roboră, corroborâ : a iniari una ceta-
te, a face fortificatione ; a si intari mtf-
fUtulu, a capită potere ; a intari una
lege, a approbă, a sancţiona, a confir-
ma, a ratifică; a assecură.
întărire, 8. verbale ; flraalio, eon-
flrmatio, forttflcatto, roborati», mani-
tloţ mnnlinen; approbatlv, comprabatlo;
in t. 8. verbului.
INTARITORIU,-fono, adj. s.; for-
tlOcans ; care intaresce.
INTARITU,-a, adj. part.; fertlflea-
tns, roboratoB, mimltuB; nrtnntnt, «on-
DrinatuB*
INTABITURA, s. f.; locu intaritu,
cetate intarita; intarirea ensa-si.
♦INTANGIBILE, adj.; Intaotllis; ce
nn se pote atiinjfe; neattinsu, intadu.
*INTEGRALE,adj.;couBtitueuB, eem-
ponens; prlnceps, praecipuiiB; ce cu alta
parte face integru; essentiale, principale;
integrante; in math. caleulu integrale.
* INTEGRANTE, adj.; integraie, care
contribue la integritatea unui totu ; oare
face integndu.
y, Google
INT.
* INTEGRARE, v.; oonpoBere, p«r-
fleere, âb8«l*ere; a face infy-effu; vedi
si intregire.
* INTEGRATIONB, 3.f.; (iDtesratlo)
actione de integrare.
*INTEGRATU,-a, adj. part.; luU^»-
tiB ; intregitu.
INTEGRITATE, a. f.; Integritai; pro-
hltsB, Iniioetntia; starea Qnni totu, a
unui lucru care si are tole partite ; vir-
tutea, calitatea bona a uoei persone;
probitate.
*INTEGBITUDINE,a,f.; Integrltado;
intregim*, integritate.
INTEGRTJ,-a, adj.; inter» , iie«r-
rnptag ; totu, neattinsu, deplenn ; fig.
de una probitate incorruptibile, necor-
ruptu, onestu , probu ; care nu se pote
eorrupp.
INTELLECTIONE, s. f.; latelleotl»;
redi intelleptione.
* INTELLECTIYU,-o, adj.; Intelleo-
titus; care are potere de a intellege, de
a coprende cu mentea.
INTRLLECTU, a. m. ; intelleotu» ;
poterea de a intellege, inentea; ~ cu
intellesD de adj. vedi form'a : intell^tu.
* ENtELLECTUALE, adj.; intelleo-
tiitlla ; relativa la intellectu.
INTELLBCTtJALITATE, s.f., Iiitel-
leetiialltas, Intetlectug; Stare, calitate,
caracteriu de intellectuaîe.
INTELLEGERE, inteUesi si intdles-
sei, inteUesu si intellectu = intellept»
(CQ t sîbîlaute, intiellegere, etc.) v., Intel-
ligert; coţnOBeere, audlre, oliedlre;
a coprende cu mentea, a precepe ; a
audf, a luă connoscentia ; a ascultă, a
se auppune , a fi docile ; a avă însem-
nare : inteîlegemu una limba sau nu ua
inteUegemu ; am inteUesu co tu nuvrei
se mai inveti ; cine nu intellege de cu*
verdu, eauta se intellega de bătălia; ce se
intellege pr in acestucoventuf-^- asein-
tellege=i se iuvof : se intellesera latro-
nii, ca seme despolie.
INTELLEGERE, s. verbale ; Utelli-
^atU; InteUectnBţ eaneordia, evnsen-
si« ; actione, potere si stare de intelle-
gere : omu cu mare intelleg^e ; bon'a
intălegere d'intre socii face fericirea do-
mestica.
___J WŢ; 85
INTELLEGUTORro,-/oria, adj. a.;
lDteUl|reiii!if ratlonlB partleepB, prOTt-
duB; docillB; care intellege : omulu e
animale intellegutoriu ; n'am vedutu co-
pillu mai intellegutoriu si mai ascul-
tatoriu.
INTELLENIRE,-e5CM, (cu * aibilante),
T-, lacnltos relinqiE^ torpeB«ere ; a ro-
mana sau a se face tellena ; pamentulu
nelua-atu intellenescc ; fig. a animortf, ,
a incremvnf, a iulemnf, a putred! : eandu
audiramu acestc-a, itd;elleniramu de fri-
ca ; mentea ce nu cugeta, inteUenesce.
INTELLENIRE, s. verbale ; tvrpor;
in t. s. verbului.
INTELLENITU,-a, adj. part., tor-
pore cftptUB.
INTELLEPTESCE, adv., Baplenter,
prudenter; ca inteUeptu, cu intelleptione,
cu merite : intelleptesce fad.
INTELLEPTESCU,-a, adj., Baplens,
prndens ,: de inielleptu, cumu se cade
unui intelleptu : fapta intelleptesca ;
contr. nebonescu.
INTELLEVTIA, s. f., Mapientla, ptp- ■
dentia ; calitate de intelleptu.
INTELL£FTIRE,-esn4, v., sipieiiton
vel pmdentflmreddere; a fuce inteUeptu,
a invetiă si creace bene; a invetii
mente, acastigi ; a se intellepti, saplena
vel pradens flerl: a invetiă mente a as
lassă de nebonie si blaatamatie.
INTELLEPTIONE, a. f., Intellectni,
Intellieentla, itapientia, prudentia; ac-
tione si facultate de a intellege, calitate
si fapta de intelleptu : cm intelleptione
derepta se ascultaţi; ti se portă si lucră
totu de a un'a eu intelleptione.
INTELLEPTU,-a, adj. a., BapUia,
prudens; care a invetiatu a intellege.
plemi de intellegere, pnidente, sapiente.
INTELLESS U,-a, 1. part. pass.; In-
telleetii8ra)-iiin; covente intellesse si ne-
intellesse;latroniintelles8i intre densii ;
2. eupin. iutelleotnin-u; greude inteUesu;
Z. a. m., glţutDcatloţ t>eutentla, via: ca-
re e intcUessulu acestui coventu: vorhesce
prc inteUessu; frasi fora intetlessu.
INTELLIGENTE.adj. part., inteUl-
ţeoB; care intellege; aptu a intellege;
precepntu, penetrante, abile, espertu,
connoecutorin; intellegutoriu; cu mente;
>yGoog Ic
88 ^ IKT.
docile; oare are eruditione, inretiatu-
ra, abilitate :^cia inteligente, care es-
prime iotelligentia.
INTELLIGENTIA, 3. f., IntoUIeen-
tla,liit6llectu8,' mente, Facultate, potere
intellectiva, capacitate de a coprende,
de a petrunde bene lucrurile; connos-
centia profunda ; intelligenti'a romana,
partea erudita, învetiatĂ, etc.
* INTELLIQIBILE, adj.; Intelligibi-
ll§ } ce pote iatellege; ce se pote pre-
cepe.
INTELNIRG,-escti, v.; illquen eoii<
Teiiire,allcHi«l>Tlain fleri; a intempină,
a conveoi.
INTEMBLIABE, t.; faudare, fanda-
venta Jaeere ; a fundă, stabili, aasediâ;
a pune temelie.
♦INTEMPERANTE, adj.; Intempe-
rans; netemperatu, necompetatu, neiu-
frenatu, nemoderatu.
♦INTEMPEEANTIA, s. f.; Intempe-
rantU; lîpsede temperantia; usuesces-
siTu de mâncări, beuture, plăceri cor-
porali; dPsfrenare, necompetare.
* INTEMPERIA, s. f.; Intemperie»;
tempu reu.
*INTEMPESTIVU,-a,.adj.; tntem-
peit^rni ; ce nu e la tetnpulu aeu, ce se
face înainte de tempu.
lNTEMPINARE,v.:obTlamflerl, oc-
carrere; a esst inalnte.
INTEMPLARE, v.; «coliere, e»eiii-
r«, ceutlngere ; a se face, a se petrece,
a eveni : infemple-se on-ce; nu m'am in-
templatu a casa ; mi s'a intemiiîttlu ma-
re reu.
INTEMPLARE, s. verbale; casus,
f«TS, fortuna, erentus, accidrntia; eve-
nementu, accidente, incideule; casti;
sorte, fortuna; circumstantia, occiirren-
tia, adventura : intemplare rea , mtern-
plare nepreveăuta, d'in intcmjjlare, la
templare.
INTEMPLATORItJ, -;o«(i, adj. s.;
«a«a»l!a, fortuUus ; casuale, acciden-
tale, eventnale, occaeionale, fortuitu ;
neprevedutu.
INTEMPIiATU,-o, adj. part.; <|ued
aeţfdit; locnt. pre intempl(Ue, dupo
intemplare.
♦INTENDENTE, adj. 8.; intend><ns.
WŢ^
(fr, Intendant); care inteode, iu specia-
le, care si inteode mentea la ceva, ca-
re preveghîMia, administra, etc, admi-
nistratoriu, directorii!, inspectoriu, pre-
fectu.
♦INTENDENTIA, s. f.; calitate de
intendente; functione de intendente;
directione, administratione, inspectione.
INTENDERE, intensi si intensei,
intensu, v.; tendere, Intcndere, exten-
dere, pandere, expandere; a tende, a
incordă, a estende, a latf : a intenâe
man'a, a intende petiorulu, a intende
fUnea, a intende coră'a, a intende pân-
dea : fig. eUu se intende prea departe.
INTENDERE , s. verbale, tensio, in-
tensle, exteoslo, in t, s, verbului.
INTENDIT0RID,-f(3rîa,adj. s-, ten-
dens, extendeiix, care iuteude.
INTENERIRE,-e5CU, v., jovftoescere,
a se face teaeru.
INTENERITG,-o, adj. part., juTenlB
faetug : heirăna inteneriia.
INTENSETURA, s. f., exp.iisi»; ac-
tione si rusultatu allu actîonei de in-
tendere.
* INTENSIONE, 3. f.; IntenaU; >n-
tendere. încordare.
* INTENSITATE, fe. f.; luteualo ; ca-
litate de intensu ; gtAia : ititensUatea
mentei, frigulm, caloret.
♦INTENSIV0,-«, adj., cu potere de
inietisitate.
INTENSU,-a . adj. part.; iutensus,
exiensax, cxpsnttus; îucordatu, potente;
estensu, latitu, vastu, diPFusu.
INTMNSUliA, s. f., teiiMlo, extensie,
expaiisle: stare produssa prin actionea
de intcndere : connoscute su intfnsu-
relc omului dupo so»inu.
INTENTĂRILE, adj.; non tenUfrilI»;
care nu se pote tentă ; care nu se pote
duce in teiitatione. ■
• INTENTARE, v.; Intentare; a ten-
ta spre, a tende cu potere, a presentâ ;
in speciale, a intenta processu, a porul
proccssu.
♦ INTENTATU,-a, adj. part.; Inten-
tai n».
'INTENŢIONALE, adj.; Jn ««nte.
iu iotcilectu posltutt ; ce este in inten-
lione, ce depende de lAtntentione; ce este
.yGooglc
ţHŢ
io inimtiom si dq se spune cu vorbele
proprie, ci cu altele.
•INTENT10NARE,-C(iiM. v., tmen-
te, In Intellectn habere ; a avâ ceva în
mente ; a avg ceva de acopu.
• INTBNTIONATU,-a. adj. part, a-
«igutnijj affeotuB ; care are intentione
bona ori rea.
• INTENTIONE, s. f., Intenllo. oon-
glllnm, Tftlnntag, meiis. anlmust sctio-
ne de iatendere ; teneione sau pressione
potente; fig. încordare a mentei, coge-
tn, ToUentia; scopn, propnsu.
• INTERCALARE, si interccdariu,-
ia, adj-, Intercalării , istercaUrlna :
interpusu; iu speciale daapre diu'a care
la fia care annu biasestile se adauge lu-
nei Februariu : annu intercalare; luna
intercalare; diintercalare; verauinier-
ealare, care se repetesce dupo nn'a ori
done strofe intr'unu cantecu.
• INTERCALARE, t., intereaUre; a
interpune, adauge : a inlercdlă una di
îa ^a-eare dlu patrule annu.
' INTERCALATIONE, s. f., liter-
oalatloj actione si efTectu allu actionei
de intercalare; additioaea unei dille la
lun'a IPebruariu in annii bissestili.
* INTEECALATOBIU.-ioria, adj. s.,
Interealator ; care intereaia.
* JNTBRCALATQ.-o, adj. part., In-
teroaUtns.
TNTERCARE, v.', (cu t sibilante, ("n-
tiercare), interdlc«r«, prohlbers, Inter-
eludere, ablaotar», Hlcuare, in genere a
oppri, a na mai dă, a seccă ; a deavetii
de titia : a intercâ unucopîllu, a inter-
cd amnelUi, edii, vitdlU.
INTERCARE, s. verbale, interdletlo,
luteroluslo, ablaotatlo, înt.s. veibulul.
INTERCATU,-a, adj. part.. Interdic-
ta$, prohibitus» interclusns, ablactatus.
* INTERCEDERE, v., luteroederej
a interveni, a se interpune spre a obţină
gratia, fevore, etc.
*rNTERCEPERE,i»riefcep«i, interce-
putuaiinterceptu,v., Interolpere; Acape
itau prende in caile, in-mersu; a impe-
dici, a opprf; a supprende, a appucâ pre
neaşteptate; a sustrage, a fură.
* INTERCEPTARE, v., luteruEpere;
a prende, a appufiă, a opprf, a Ini cu po-
mr. 87
terea, a intemimpe; a prende scriisori
sau alte assemeni spre a afii unu secre-
tu; B impedecă essecutarea unui lncni4
a talii Torb'a cuiva, a interrumpe cur-
sulb directu allu unui lucru.
* INTERCEPTARE, 8. verbale, lnt«r-
«eptio; in t. s. verbului.
*INTEBCEPTATU,-o, adj. part.; iii-
teroflptnS>
* INTEECEPTIONE, g. f, interecp-
tloj actione de iniercepere.
* INTBRCEPTU,-.!, adj. part., Inter-
eaptoB.
* INTBRCESSIONE, s. f., liit«r«ei-
8io> depreeatto, preces; actione dein-
* INTERCES80Rni,-soria, adj. 8. ,
lateroesBvr, lotercedens, depreeatorţ
care iniercede, ae roga pentru altulu ;
mediatoriu.
* INTEBCESSU,-o, adj. part., liUr-
ceitHns.
* INTERCIDERE, v., Iilerelderat a
talii, a rupe in done.
* INTBRCISIONE, s. f., laterelalo;
taliare, rupere in doue, actione de în-
terciăere.
* INTERCISU,-a, adj. part., later-
ehBB.
* INTERCLODERE, intercUm si in-
t&-du3ei, interdusu, v., Istercluderej a
inchide callea, a impedică, a t)pprf d'in
mersu; a esclude.
«INTERCLnSXONE,B.f.,later«laalft|
actione de tnterdudere ; difficultate ,
greutate de a respiră; parentbese.
* INTERCOLUMNIU, pl.-f; Interco-
lumnlan; spatiulu intre doue columne.
* INTERCOSTALE. adj., cwstls la-
jectns; se dice despre muscbii si arte-
rele ce sunt intre coste.
* INTERCURRERE, intercursi si in-
tercuraei, intercursu, v., Intercnrrere;
a cwrre intre, a interveni, a mediloci; a
curre intre unu puntu si altu puntu de
tempu.
•INTERCDRSU,-a, l.part. Interonr-
KDri-a-DDi; 2. s. m., iiitorourana-ua) ac-
tulu de intercurrere, iatervenire etc.
*INTERCUTANEU,-(i,adj.,liiteroBi,
InterGDtaiienB; ce e intre pelle si oaiue;
interiore, ascunsu.
,y Google
88
INT.
INTERDICERE, interdissi si inter-
tUssei, interdissu si interdicţii, x., Inter-
dleere, prohibire, T«t>re; a oppri, a
pioibf, a suspende, a puni prin inter-
ăictu. a luă poterea, dreptulu de a dis-
pune deepie averea si despre pereen'a
sea, a Iu pune sub tutela ori curatola.
INTEBDICERE, s. verbale, Inlerdfo-
tloj ic t. 8. verbului.
INTERDICTIONE, s. f., inlerdlctlo,
lirfthlbttto, Interdictnin; proibitioDe, in-
terdictu; oppiire perpetua ori tempo-
rarii de la essercitiulu certom fuuctio-
Di, pronuntiata prin sententi'a sau de-
cisiouea unei autoritate superiore ; pri-
Tatioue totale ori parţiale de drepturile
civili ; actioue de a luă cuiva dreptulu
âe libera dispoiitione asupr'u bouuri-
loru selle, si chiaru asupr'a personei
selle, candu e in stare de imbecillitate
san de neboni'a etc.;— int^diclione
de la apa si focu, formula la Romanii
vechi cu intellessulu de condemnare la
essiUu.
INTERDICTORIU,-<on"o. adj. a.; In-
terdletnr, iBterittetorlii ; care inter-
dice, proibîtorii], oppritoriu ; sententia
interdidoria, prin care se pronunţia
interdictione.
INTERDICTU, pl.-«; Interdlutnin ;
interdictione, proibitione : îa Bomani
interdictulu eră formid'a prin care pre-
torele ordină sau proibid ceva relatitm
îa possesaione.
INTERDISSU,-a, adj. part.; Inter-
Hc%a», problbltuB,TetltuH; oppritu.pro-
ibitu, suspensu d'in functionile sau d'in
drepturile selle,
INTERDUCTU, pl.-e; Interdnetna,
' -hb; puntu, pausa ce se face in scrissu
BBU in typariu in periode sau frasi.
•INTEREMERE, interemui, intere-
mutusi interemptv, v.; Interimere; a
perde, a strici, a nemecf, a uccide.
* INTEREMPTIONE, s. f.; interemp-
tin ; actione de interemere.
•INTEREMFTOKIU,-/mo, adj. s.;
tntsremptorţ c^reintereme; ucciditoriu.
* INTEREMPTU,-n. adj. part.; Iii-
' teremptoB; uccisu, distrussu, perdutu;
vedi interemere,
* INTEBESSANTE, adj. part.pres.;
(it. Intere 8 3>nte, f^. intere Hg unt), ce in-
teressa; ce place, ce allecta; importan-
te ; attragutoriu ; lucru interessante ;
persana interessante.
* INTERESSARE, V.; iMteresse, (it.
Interessare, fr. Intâresser); pUeerc, oa-
pere, delectare ; a inspiră interesse : a
attrage; a mişcă ; a plac^ ; a trage at-
tentionea cuiva; a ti de împortantia, da
folosii, de adjutoriii; a se interessd, a
av6 interesse pentru ceva ; a fi curiosu :
MU mc interes3a, nu mi importa, nu su
curiosu, n'am neci una interesse.
* INTER ESSATU,-o, adj. part., (it.
Interesgtito ; fr. Intâressâ); care are in-
teresse la ceva ; care n'are inaintea o-
cbilom de catn interessea propria ; care
tote Ie face numai petru interessea sea;
avani; curiosu,
•INTERESSE, b. f.; (Interesse); ntl-
lltas ; compendium : usora, fffinnsj Im-
;»eiidlam; folosu, venitu, castigu ; uşu-
ra, procentu ; attentione, plecare, attra-
gere, favore, ciiriositata ; soUicitudine:
n'am neci una interesse: lucru de mare
interesse ; a fi cu interesse contra ci-
neva.
'INTERPECERE, interfeci si ittter~
I /ecef, intcrfectu. v.; Interflcere, a face
, se dispară, a uccide, a perde.
* INTERFECTIONE, s. f; interfeo-
tio: actione ^g inierfecere.
' INTERFECTOmU,-ima, adj., s.;
luterfector; care iM^er/cce.
* INTERFECTD,-fl, adj. part.; in-
terfectas; uccisu.
*INTEBPLUERE si interfluire; v.;
interfluere; a fliic sau curre intre: a
talia prin cursnlu seu ; a curre d'in
candu in candu.
*INTERFLUITARE,V.; InterHuiU-
rcî forma intensiva sau interativa d'in
interfluere, a interfltte desu.
* INTEKFI.UU,-a , adj-, liiterflnus;
care interftue.
* INTERFUNDERE , interfunsi si
interfunsei, interfunsu si interfusu, v.,
loterfunilcre : a funde intre sau intru.
* INTKKFUSIONE, s. f., JuterfusU;
actione de tntiTfundere.
* INTERFUSU,-a, adj. part., Inter-
=y Google
WT^
* INTEBIECERE, v., iHteiJloere: a
Brrui)C& intre, a interpnne, a intercala,
a bagă intre.
* INTERIECTIONE, s. f., Interjec-
tl«: aetione de interiecere; in speciale,
eeclamatione, ce ee aminca in discurau
spre a sepreme affecte de dorere, de
bnccarfa, de admiratione, da menfa, etc.:
ah, o7t. vai! sunt interiedioni.
*rNTEBIECTrVU,-a, adj., fnterjei-
tlruB; care se interiece.
* INTE;RIECTU,-ti, adj. part., Inter-
JMtns.
* INTEBIMALE si interiiuariuroria,
adj., (d'în Interira); prOTisorin, tempn-
rariu, pentrn moraentu, de pucina du-
rata; contr. definitivu.
•INTERIMARE, v., a face tnterimu,
a substitaf pre cineva intr'unn officin,
in una functione intr'unn modu provi-
sorin; a impleni acea functione provi-
soriu.
* ENTERIMtJ, s. m., (Interlm), tein-
pu c&tn se occupa provisoriu san tem-
purariu una functione; cu prepos. ad, ad-
interimu. pusU numai provisoriu peno
la dispositione deânitira, peno la nu-
mirea definitiva sau reintorcprea cuiya
in officio : ministnt ad-intermu,
* INTERIORE, adj., Interior, (Inte-
rna), d'în intru; contr, esteriore; subst. :
interiorele casei, interiorele bassericeî; a
connosce interiorele ouiva. secretele, etc.
* INTERIRE, T., Interlre, a se duce
intre, a dispari, a perf, a mori.
* INTERITIONE, s. f., si
* INTBRITU, s. m., Interitvi; perire,
morte.
* INTERJACENTE, adj. part. preş.;
interjacons, care interjace.
* INTERJ ACERE, interjacui, inter-
jaeaiu. v., Interjacerej a jacî- intre; a ff
sittiatu intre.
•INTERJUNGERE, interjunsi si in-
terjunsei. interjtmsu si inf^unrtu. 7.,
Interjantţerfl; a'junge intre, a leg& intre
sene, a ' 'ȉ nnulu cu altulu.
* IN . i;BJUNCTU,-a, adj. part.. In-
terjDiietns ; nnitu cu altulu, legatu cu
altulu inipreuna.
*INTERLBDEKE, interlesi si intcr-
les^, interlesu, v-, interlla«re; a Iede
INŢ; M
intre, a strivi unu ce bt^andn-lu intre
alte Incmri.
* INTERLEGARE, v., Interllpare,
a lega intre, a legă unalu cu altulu, a
implettf.
* INTERLENERE, interlenui, inter-
lenuiu, si
INTERLENIRE, v., ImterKnere, a
lent san unge intre; a unge; fig. a şter-
ge, a rade ceva serissu, etc.
* INTERLTNIA, s. f., mai bene inse
interliniu.
* INTERLINIARIU,-o. adj., (fr. In-
terltn^alre), relativa la interliniu, d'in
interliniu : espUcatione interliniaria.
♦INTERLINIU, pl.-e, (fr. interllf ae),
spaţiu intre doue linie : notele de musica
SC scriu pre linie si pre interîinie.
INTERLOCARE, v., Interloe.rei a
heâ intre, a pune intr'unu locu inter-
mediu,
* INTERLOCEEE, interlocui, inter-
heutu, V., fnterloqai; a vorM intre, a
intemjpe vorb'a cuiva ; a vorbi intre
sene; a conversă.
INTERLOCUTIONE, s.f.; interlocu-
tlo; aetione de interîoeere; sententia in-
terlocut6ria,
INTERLOCUTORIU, - târia , - triee ,
adj. 3., Intcrloqnens; care se nmmesteca
in vorbire, care conversa cu al tulu;inpro-
cesse : sententia interloeutoria, care nu
decide in fundn, ci dispune ceva pentru
informationea causei.
*INTERLUCARE, v., interliieare; a
amputa, a euretil una planta, unu ar-
bore.
* INTEBLUCATIONE, s. f., Inter-
UeaOo; aetione de Interlocare.
* INTERLUCIEE, v., Interlocore, a
lud intre, a lucf d'în candu in candu; a
luci printre, a fi raru, gauritu, transpa-
rente,' etc.
* INTERLUDERE, interXusi si inter-
lusei, interlusu, v., Interlndere; a Itide
sau jocâ intre sene.
* INTERLUNE, adj., Interlonl»; in
care lun'a nu appare.
* INTERLDNHJ,'3.m., Iiiterlumnm;
durata de t^mpu, in care lun'a nu se
vede.
* INTERMEDIARIU,-w, adj., Inter-
=y Google
90
tST.
nedlDs; ce este intre alţii, ce este la
medilocu; care se interpune, mediloci-
torin, care se pune intre doui se i îm-
pace, ori pentru alte affaceri.
*INTERMKD1U, adj. s., Interme-
dli«; de medilocn, interpusu, bagatu
la medîlocD.
* INTERMINABILE, adj., interml-
nabllis, ce nil se mai termina ; ce tine
prea Inngu, indelnugatu.
* INTEKMlNATU,-fl, adj., luterml-
Dâtis; ce tt'are tertmnu, infinita, nemar-
ginitn.
* INTEBMISSIONE, 8. f., IntemU-
slo, interlassare, precurmare, incetare,
ÎDterrupere.
*INŢEBMISSU,-o. adj. part., uter-
mlaaBi interlaBsatu, precurniatu, ince-
tatn, interruptu.
•INTERMITENTE, adj., iitermit-
t«BB, care iniermitte: care inceta si re-
începe erosi la intervalle : friguri inter-
mittenti.
* IMTERMITTENTIA, s. f.,^tatu de
itUermittente.
* INTEBMITTERE, intermiei si in-
Urmisei, intermissu, v., I»terinitteri> , a
interlassâ, a incet&, a laBsă, intr'atâtu,
a precurmă, a interrupe.
* TNTERMUNDIU, pl.-e. Intennun-
dlun , spatiulu intre mai multe lumi
dnpo idea lui Epicuru; spaţiu immagi-
nariu, ideale.
* INTERMURALE, adj., Iilermura-
lis, ce eijto intre muri.
* INTERMUSCULARE si intermu-
scttlarm,'ari<i. adj., term. de anatomia,
ce este intre muşchi.
' INTERNARE,-eim, v., incLiidere,
a incMde; a face intemui a pune pre ci'
neva iutr'uau locu de unde se uu p6ta
essf, de unde ae i fia impossibile sau
prea difflcile de a scapă; a pune pre ci-
neva intr'unu intematu.
•INTERNARE, s. verbale, incluşii.,
in t. s. verbului.
* INTERNATIONALE, adj., (inter
si natloialtg, fr. Internallonnal), intre
natione si natione : drqitu internaţio-
nale.
* INTERNATU,-a. iidj. part., Indu-
m^, inchisu, pusu in unu locu d'in care
ÎNT.
nu este iertata a esai ; subst. internatu,
(fr. internat), institutu in care capillii
locuescu, se nutrescn si inv^tia.
* INTERNECARE, v., IntermeMre,
a nccide, a perde, a eatermin&.
•INTERNECIONE, s. f-, Uterneolv,
uccidere, macellu, destructione.
* INTEltNEClVU,-o, adj., Int«raft-
clrus, de internecione: bellu itUemoâvu,
* INTERNECTEEE, intemesai Bi in-
ternessei, internessa, t., interaMter^t
a necte sau innodă intre; a impletti
* INTERNODIU, ţi.-e, iotsrMdbiai,
spaţiu intre doue noduri, intre done in-
chiauature.
* INTERNU,-a, laterni», d'in intru;
contr. esternu .- elevu intet^u, oai« lo-
cuesco in collegiu, in iniernatu, in pm-
sionaiu; cause interne, cari provinud'in
lucrulu ensusi;mor&u interna, intestinu.
* INTERNUNTIU, s. m., tnterniin-
tiuB, nunţiu intre doui sau mai mulţi,
ministru insarcinatu pre longa una cur-
te stmina; astadi cu acestu nume se in-
titula ininistrulu estraordinariu allu
Papei, candu nuntiulu este in abscntia,
si ministrulu Austriei pre longa curtea
ottomana.
* INTERORDINIU, pl-e, Intcrordl-
niuB, spaţiu intre doue ordini de co-
lumne.
* INTERPELLARE, v., luterpellare,
a intrcbâ, a interrogă; a cere deslncire,
a cere osplicatione.
* INTERPELLARE, s. verbale, la-
terpcllatlo, in t. a. verbului.
* INTERPELLATIONE, s. f., lutei^
pellatio, actione de interpelare.
*INTERPELLATORID,-(om.adj.s.,
laterpellat»r» care înterpella.
•INTERPOLARE, v., i»terp»Ute, a
înscrie unu coventu, una frase in testnlu
unui opu, unui manuscriptti, ce este allu
altui-a; a altera, a scambă, a falsifică;
in math. a itUerpolă una seria.
* INTERPOLARE, s. verbale,! nter-
uolntlo, in t. s. verbului.
* INTERPOLaTIONE, b. f., Inter-
polatlo, actione de interpolare.
* INTERPOL ATORID,-Wrio. adj. s.,
lyUrpnluUi-, care face interpolationt,
falsilicatoriu de scripte.
>yGoog[c
IST.
* INTERPOLATP,-a, adj. part., In-
tcrpolsti»*
*INTERPONERE si interpunere,
interpuşi siinterpusei, interpusu; si m-
ierposi si interposei, interposu, interpo-
sUu si înterpostu, v., Interpoiiere, a
pune intre, a bagă, a ammestecă; a se
interpune, a se pune la medilocn, a se
ammestecÂ, etc.
* INTEKPOSITIONE, s. f., Interpo-
iitio, actione ie intaj)onere, interren-
tiODO. medilocire. mediatione.
* INTEEPRENDBRE, t., vedi : in-
ir^)renăere.
* mTERPKETABILE , adj,. Inter-
pretabilii, ce ae pote interpretă.
* INTERPRETARE, v., Interpretări,
a esplîcă ce este obscuru, ambiguu, du-
biosu intr'uDn opa, intr'unn actn, in-
tr'nna lege. etc; a deslncl, a desToltă,
a commentâ; a traduce.
* INTERPRETARE, s. verbale, In-
terpretanentnm; espltcare, dealucire,
desvoltare; corampntariu, traductione,
* INTERPRETATIONE, s.f., inter-
pretatioj actione de interpretare.
* INTERPRETATORIU,-(orta, adj.
s., interpretator, c&K interpreta; espH-
catorîn, comDifntatoriu: traductoriu.
*INTERPRETATU,-ci, adj. part.,
Interpretatna , esplicatu , desTOltatu,
commentatu, tradussu.
♦INTERPRETE, adj. 3., Interpres.in-
terpretatoriu , care esplica, eapune al-
tui-a coventele, fraaile, cogetele, scrie-
rile altui-a; care traduce d'ia una limba
in alt'a: commentatoriu , traductoriu ;
fig. ochii sunt interpreţii cei mai boni
ai antmei.
' INTERPUNCTIONE, s. f., inter-
punctlo, actione de interpunţ;ere ; arte
de a interpunge.
*INTERPUNCT0, s. m., Interpun«-
tnm, pnntn pnsn pentru distiuctione in-
tre covente, frasi, etc; repausulu vocei
cemtu de interpunctu.
* INTERPUNGERE , interptmsi si
interpunsei, interpunsu sî interpmidn,
T-, Ifltcrpnnţpre, a ptmge între; a face
puncte intre rovente sau frasi, a punc-
tuâ.
•INTERRKGE, s. ui„ iuterrei, cellu
WT^ 91
ce tine locu de rege de Ia mortea unui-a
peno la proclamarea altui rege; la ve-
chii Romani se cliiarai asii si magi-
stratulu ceguberni intre încetarea d'in
fiinctione a unoru consuli si intrarea al*
toru-a.
* INTERREGNTJ. sî interremnu, s.
m. , Intfl r regn Din , tempulu, interval-
luln de )a mortea unui principe peno la
aUGgert>a sau Întronarea altui-a.
INTERRITARE, v., Irrltare, sttan-
lare, fnoIUre, a incită, escită, atti-
tii, stimuU; a impunge : a int&ritâ po-
pondu, a interritâ pre cineva, a Iu sup-
peră, a la meniă, a Iu addace la furore;
a si interritâ sângele, a si face sânge
ren, a se moniâ. a venf in furore.
INTERRITARE, s. verbale, Irrltatlo,
BtlmuluH, irritatione, incitatione, escita-
tione, attitiare, menfa, etc.; acUone de
a interritâ.
INTERRITATIOSU,adj.,lrrltiibllis,
irritabile, care se interritâ usioru, in-
clinatu spre menia.
INTERRITATIONE, s. f., IrrHatio,
sttteDlnB, irritatione, irritabilitate, di-
spoziţia ne la menia.
INTERRITATORIU.-torio, adj., ir-
rltans. stlmulang, care interritâ, irrî-
tatoriu, provocatoriu, revoltatoriu, inci-
tatoriu, attitiatoriu, etc,
INTEIÎRITATTJ,-», adj. part., Irrl-
tatuB, Incltatus, stlmolntus, irritatu, at-
titiatu, meniosu.
* INTERROGARE, v., Inlerroţare,
a intrebă, a essamină.
* INTERROGATIONE, s. f., mter-
roţatlo>'intrebatione, ccstioue.
* INTERROGATIVU,-a, adj., inter-
rojţatlTQs, intrebatoriu ; de intrebare;
aptu a întrebă; in gramm., modu inter-
rogativu.
* INTERROGATORID,-iofia.-/nce,
adj. 3., InterroKator, care interroga sau
intr^ba, care cssamina; essaminatorin,
cercetatoriu ; subst. reale, interrogato-
riu, actn ce coprende întrebările si re-
spun.surile accusatiloru, a face interro-
gatoriulu. a Juâ intcrrogatoriulu.
" INTER RUMPERE si interrupere.
interrupsi si interrupsei, interruptu, V..
internimi'ere, a rujie intre, la medilocu.
yGoog Ic
92
nrr.
in cursn; a talia vorb'a; a turburai, a
impedoci.
* INTERRUPTIONE. 3. f., Interrnp-
tlo, actione de intcrrupore: staie de in-
terruptu.
■ * INTERRDPTU,-o, adj. part., Inter-
rnptns.
♦INTEESCALMITT, pl.-e, Intersc»!-
nlam, spaţiu intre doue scalme.
* INTERSECARE, v., Intersccare, a
secă sau talia intre, la medilocu ; refl.
a se irUersceâ, a se talia unulu pre al-
tulu, a se intertaliă.
* INTEKSECTIONE, s. f., interaeo-
tl«, actione de interseears, intertaliai'o.
* INTERSISTERE, v., întersistore,
'a stă intre, a ată la medilocu, a se in-
terpune.
* INTERSTARE, v., Intersistere, a
intarsia te.
* INTERSTERNERE, intcrstcmui,
intersterniUu si interstratu, v., iiiter-
sternere, a steme intre.
* INTERSTIŢIU, pl.-e, Interatltlum,
intervallu determinatu; spaţiu desertit
intre altele plene.
* INTERSTRUERE, si interstru^ere,
interstmsi si interstrussei, intersirussu
si interstructu. v., Interstraere, a strue
intre, a pune, a aateme, a astntcă la me-
dilocu.
* INTERTALIARE. v., (Intertalea-
vti), A talia intre, a talia la medilocu;
a talia unu swceîlu.
* INTERTENTIONE, s. f., actione de
iiitertinere.
* INTERTESSERE, intertessui, in-
tertesstUîi si intertestu, T., Inlprlcxere»
a tessc intre, a tesse un'a prin alt'a, a
implettf.
* INTERTIGNIU, pl.-e, IntertlRnI-
om, spaţiu intre doue tigne sau că-
priori.
INTERTINERE, preş., intertiniu, in-
tcrtinu si intertîiu, interlinui, iittcrti-
nutu (si intertentu), tenere^ deţinere,
reţinere, murarif tiusthier«, ^usteiitare,
a tin^, a deţină, a retin<^, a susţină; a
divertf; a conversă cu ciueva.
INTERTINERE, e. verbale, iu t. s.
verbului.
INTERTINUT U,-a, adj. part, tcu-
mr.
tnB, detentDS, retentoS; snstentnB^ su-
stentatoB.
* INTERTURRIU , pl.-e, Intertnr-
rluin, spaţiu sau muru intre doue tur-
nuri.
*INTERUSURIU, pl-w, Interasu-
riiim, uşura, procente, procente la pro-
cente.
* INTERVALLU, pl.-e, iiterTallnm,
spaţiu intermediu; distantî'a de la unu
locu ori de la unu tempu la altulu : in
intervallu de una di; ititervaUu de mu-
siea, difl'erenti'a intre unu touu si al-
tulu.
INTERVENIENTE, adj. part.. Inter-
Teiileiib, care intervine.
INTERVENISE, pre8.,i«/em«m, in-
tervin» si interviu; intervenit, interve-
nitu si intervenîu, v., interrenire, a veni
intre, a stâ intre, a veni pre neaştep-
tate; a se pune Ia medilocu, a ştii pe-
dica; a mediloci, a se ammestecă in af-
facerile altoru-n.
* INTERVENTIONE, s. f., iuterven-
tlo, actione de intervenire intr'unu actu,
intr'unu lucru, intr'una affacere, con-
troversia, intr'unu proceasii, etc., inter-
punere pentru impacare; mediatione,
medilocire.
* INTERVENTU, s. m., luterTentiii,
actu de intervenire.
* INTEHVERSIONE, s. f., Interver-
Hlo, actione de intervertere, restornare,
stricare, incurcare.
* INTERVERTERE, interversi si iw-
terversfi, interversu, V. , tnterrertere,
a restornă, a strică ordinea, a dă alta
directione, a sucf, a strica,
* INTERVERTITU si interversur^,
adj. part., lulervcrBos.
* INTESTATU,-a. adj. part., Inte-
Etatus, raortu fora a fl facutu testamentu.
* INTESTINU,-a , adj., IntestlniiB ,
d'in intru : heliu intestinu, între ceta-
tianii acellni-asi stătu; subst. pi. inte-
stinilc, părţile d'in intru alle corpului;
sing. Intesfinulu. matiulu.
lNTETlRE,-esc», v,, urgeve, eogere,
Incitare, instare, flngllare, anvlre, (m-
rerc, a strinctoru tare; a pune, cnmu se
dieo, suU'a în costa; a nu dâ pace : a
intetii>re cineva se solvă ce e ăetoriu;
,y Google
mv.
ne intetescu ncvoiiclc; a fi violenţii, fu-
riosu, forte intensu : vetitiflu, in locu se
încete, mai tare intetesco,
INTETIKE, 3. verbale, Intentlo, In-
tensio, Tis, actione de a intcU, ciimu si
calitate de ce e intdiiu sau intetitoriti:
intetirea ăoreriloru de facere.
INTETITORIU,-/orMi,ailj. s., Inten-
tasf IntenBHB, violenţii», anvas, urţciis,
care intetesce aau e inlctitu : doreri in-
tetUorie.
INTETIT0,-o, adj. part., tat<*nt(i8,
TialentDiif awvus, urţeutt; vodl si intc-
tUorin.
IMTIEFABE, v., pungAre, (it. lucep-
par«), a impnoge, a înfige, a pune in
tiâpa. Vedi si ciepa.
* INTIMAEE,-ediu, v., Intiinm-o, a
face intimu, a punij in intru, a intro-
duce, a intyparî afundu : aintimă ima-
^nea cuiva in anim'a sea; a notifică, a
declară cu autoritate de superiore ; a
faco se intellega; a chiamă in judecata;
a preBeuti una judecata.
* INTIMAEE, 3. verbale, Intlmatlo;
in t. s. verbului.
* INTIMATIONE, s. f., intlmatlo,
actione iointimare; notificatione făcuta
cu autoritate ; inscientiare , iuconno-
BCieutiare.
* INTIMATU,-a, adj. part., intimii,
tua, subst. intimatu:=intimatione; per-
sonala : intimalulu se dice dcfensoriultt
in cause de appellu; contr. appellante.
" INTIMIDABE, v., metnm ligicere,
terrere, a infrică, a bagă frica in ci-
neva; refl. a se intimida, a se iufricii, a
se înspaimentă,
♦INTIMIDARE, s. verbale, terror,
iu t. 8. verbului.
* INTIMIDATIONE, s. f., actione 3i
effectu allu actionei de intimidare.
* INTIMIDATU,-o, adj. part.; ler-
rltng, infricatu, coprensu de frica.
* INTIMITATE , a. f-, (intlmitas),
calitate de intimu, legătura intima; fig.
cordialitate.
* INTIMU,-a, adj., Inttnus, cella mai
d'in intru; familiariu, amicu forte de a-
prope.
ÎNTINASE, V., {d'in in si ^«a, cob-
Ban), loqnluare^ maenlarej fcodare; In*
INT.
9S
flcern, luto Inileere, a irapU de tina, de
Intii; a maculă, a s^iurcă, a pangarf.
întinare, s. verbale; Inqulnaineii-
taiii, Ni|ualit«!i, squalor, Eortles, maeuU,
tabe<^, in t. s, verbului.
INTINATa,-a, adj. part.; Inqolnato»,
Bordi'fuj, Hqiiall<Iu.s, mai-ulatuB.
INTIN6ERE, iniinsi si intinsei, in-
tinsu s\ intinciit, v^tingere, intlngere,
a afi'um^ in ceva fliiidii, in apa, in vinu,
in unsore; a immolliă; dero si pentru
ceva €•■ nu e licidii : a întinge cu pane
in sare.
INTINGERE, s. verbale, IntlnetU,
liitinutuH, in t. a. verbului.
întipări KE,-esc«, v., vedi intypa-
rire.
* intitulare, V., tltulnm darft,
ioscribere, itiincQpare, a dâ titulu; a
pune titulu. adressa.
* INTITULA TIONE, s. f., Inscrip-
ţio, nnuuupatio, actione de intitulare.
* INTITDLATORIU.-iorio, adj. s.,
tItuluiiH, care intitula.
* iNTITULATU,-a, adj., part., tltii- ■
lattig, iuscrlptus, cognominiituB.
* INTOLERABILE, adj., Intolerabl-
IIs, care nu se pote tolera, de nesuffe-
ritu.
* INTOLERANTE, adj., intolerans,
care nu tolera, care n'are tolerantia ,
care nu sufl'ere,
•INTOLERANŢI A, s. f., Intolerontla,
lipse de tolerantia; nesufferire.
* INTOLERANTISMU, s. m., seuti-
mentulu sau doctrin'a acelloru-a , cari
nu sufi'eru alta religioife de cătu a loru.
INTONARE, V., Intonare, a dâ to-
nulu, a pune tonu pre una syllaba; a
cant cu potere unu tonu musicale; a
începe unu cantu; a cântă, a face bene
tonurile musicali, a appesă cuventulu ;
a spune respicatu se intellega si se pre-
INTONARE, s. verbale, Intoitatlo,
int. s. verbului.
INTONATIONE, s. f., Intonatio, ac-
tione de a intona una cântare pre to-
nurile addeverate; diversitatea tomiri-
loru ce s'audu in vorba, in cântare : iw-
Pmatione falsa, plăcuta, bona, tare, e-
levata, sta^da, etu.
=y Google
94
INT..
INTONATOHIU.-ftwia, adj.s., liito-
nator, care intona.
lNTONATU,-a, adj. part., intonatas.
*INTONSU.-(i. adj. part., IntsDsus,
netUDsu; oeiuceput», neforfec^tn,
INTOBCERE, intorsi si intorsei, in-
torsu si int&rtu, t., Intorqoere, cootor-
ţ|iier«, rerter«, cnnTertere, InrertAie,
iDTflrBare, a înverte, a inverti, a retor-
dA, a reatorni : o intorcepre cineva la
credentia, conrertere; a intorce inapoi
ce a îuatu, reilder«, restltuere , pensare,
eompensare, a restitui ; a itUorce vorb'a
cuiva, coDtradicere» a contradice; a in-
torce agrttîu, terram T«rter«, lt«rare,
a arâ a dou'a ora; a intorce porumbulu,
repastinare, a la sapă de a doa'a ora;
a intorce un'a "pentru alfa, par pari
referr«, a si resbonă, a face altui-a ce
nea facatu si elin; a intorce spatele, a
despretiâ; a intorce dosulu, a appuc& la
fuga; a intorce unu orologiu, a Iu trage;
a intorce unu vestimetitu, a Iu lucră de
nou asii câtu dosulu vine facia si faci'a
dOHU; a intorce foitele intr'una carte, n-
TolTere llbrum, a foliă; a intorce pre
cineva d'in propunere, a In face se si
scambe părerea-, a intorce pre cineva
înapoi, a Iu addiice inderetru; a intorce
pre cineva morbulu, a cad6 erosi ia mor-
bulu de mai inaiute; refl. o se intorce.
a se invertf, a reveni, a venf a casa; a se
intorce cotra cineva, a se adressă cu ro-
gare; a se intorce ăepre callile celle relle;
a si intorce bannii, a câştigă ce a per-
dutn, ce a pusu in vre-unu negotiu; —
apoi multe alte nuantie de însemnare :
a intorce unu juncu, "a Iu castra; sto-
machulu se intorce, candu se revolta, se
ingretiosiedia; a intorce, absolutu, a nu
mai vre la ce s'a invoitu, a strica pac-
tulu, a vorbi altele de ce a dissu si pro-
missu : tu singuru mi ai vendutu de
hona volia lucrulu, si acuma întorci, etc.
INTORCEBE, s. verbale, redltiiB, re-
TerslOf redltlo, reirressto; restltutio;
eonrersio ; agri Iteratloj in t. s. ver-
bului.
INTORNAEE, v., Tertere, reddere,
reitttaere, a int<Srce; vedi itttorcere.
IKTORNAEE, s. verbale. lerslo.
mTOBNATD,-a, adj. part., nnw,
INŢ^
raddltns, restltntns» intorsu; vedi in -
torau.
INTORSETDRA, s. f., Tersio, cob-
Tersloţ sinDiJ, dellexlo; subterfuflnm *
actione si resultatu allu actionei de in-
torcere, prin metafora, abbatei'e, sup-
terfugiu, artiflciu, fermentatura.
* INTORSIONE, s. f., intortio» ac-
tione de intorcere.
INTOBSD,-a, adj. part., rersns, con-
TOrBIB.
INTORStJRA, s. f., T«rsBrs, actione
si resultatu allu actionei de intorcere,
mai vertosu, pamentu intorsu.
* INTORTIONE, s. f., latotti», ac-
tione de intorcere; strâmbare, intorto-
cbiare, încurcare, etc.
INTORTOCHIARE si intortodare ,
V., oontoriiiiere, dlatorqnere, oouTolre-
rc, Gompltcart^, d«praTare (it. attorto-
gliare), a sucf, a strambtl, a deformd, a '
incurcâ.
INTORTOCHIARE si intortodare,
3. verbale.
TNTORTOCHIATU si intortodatu.
adj. part., Intortos, conrolutua, dlstar*
tn^t depraratiiB.
INTORTOCHIATURA si iniortoda-
tura, 3. f., ctotortio, distortie, depra-
Tatio, resultatu allu actionei de intor-
tocliiare.
INTORTU,-a, adj. part., liit*rtB8,dl-
stortns, intoriockiatu, atrambatu, de-
pravatu, scalciatu; incollacitu, Încur-
caţi].
*INTOSSICARE, v. (it. Intossloare,
fr. Intoxiquer), a invenenâ.
* INTOSSICATIONE, s. f., (fr. Into-
xicattoii) actione si elTectu allu actionei
de intossicare.
« INTOSSIOATU,-a. adj. part., to-
ilcatus, invenenatn.
* INTRA, adv. prep.. Intra, in intru,
contr. estra.
* INTRACTABILE, adj., intracta-
blUs, cu care nu se pote tracta: duru,
selbaticQ; difflcile de condussu; imprac-
ticabile ; fantasticu ; i-igidu ; neappro-
piatu.
* INTRACTABILITATE, s. f., (Ib-
tractabllltas), stare sau calitate de in-
.yGooglc ^
INT^^
• INTRAM0RANU,-« , adj., Intr»-
mBrauBH, ceeinlra muri, inintrulumU'
riloru unei cetate.
* INTRANSITIVU,-a, adj.', Intran-
sltlTUB, in gramin. verbu intransitivu,
a cărui actione nu trece preste subitctu,
si prin consecentia n'are neci forma pa-
siva.
INTRASE, V.; Intrare, introlre, a
trece, a paasî d'in afora in intru : a in-
tră in casa, a intră in irassura, am
intraiu in pairu diece si ăoui ăe anni,
mergu, inccpu annulu 42; nupote se mi
intre in capu, oa pota coprende cu
mectea ; a intră în offiău, a intră in
servii»* ; a intră in favorea ativa, a
intră in miliţia; a intră in manile cuiva;
a intraiu draculu in ellu, a intrcUu
frigulu peno la ossu, a petrunsu, a pe-
netratn; a intră in periclu, a 9i pune
TÎeti'a in periclu; lumina intra prin
panăia, străbate; a intră in vorba, a
tracta, a desbate una cestione; a intră
in patu, a se colcâ; a intră in terra, a
intră intr^una societate, a intră in lup-
ta; a intră ca mediatoriu intr'una causa,
a intrevenf, a se interpune, a se mes-
tecă; a intră in conversatione cu cineva;
a intră in monasteriit, a se calugeri.
INTRASE, s. verbale; introitns, in-
gttaans, în t. a. verbului.
INTSASMASB, v.; armare, a armă,
a pune in arme, a prevede cu anae; refl.
a se intrarmd, armări, a se armă, a
lu& armele.
INTSARMARE, a. verbale; in t. s.
verbului.
INTRASMATU,-a, adj. part.; arma-
tul, armatu, provedutu cu arme.
INTRE, prep.; Inter, in medilocu :
intre noi doui, intre mene si tene, intre
omeni oneşti, intre vii, intre morţi, in-
tre altele, intre trei si patru ore; unulu
care a fostu intre ei; numai intre noi;
se diee numai intre poporu; intre sene:
intre aceste-a, intre acelle-a, Interoa;
a fi intre omeni; apune pre cineva intre
pciru pereţi, in carcere, in arrestu; intre
patru ochi; intre vietia si morte; a se
imporţi intre sene, a face repartitione,
ai a ln& fia-care partea sea; a se a^ută
wtresene, asea(ljuUrecipraon.PeDtrn
INT.
95
arretarea diverseloru relationi, proposi-
tiouea intre se compune cu de si cu pre;
unulu d'intre noi, ellu se straeoră prin-
tre noi. In compoaitioaî recenţi figure-
dia form'a intre : intrei'edere ; in celle
mai multe inse se pastredia form'a la-
tina inter : intereedere, interdicere, i«-
territare; cu assimilationea litterei r,
intellegerc.
ÎNTREBARE, v.; (contrassu), Inter-
rogare, a interrogă, a cere scire, a cer-
cetă, a essamină, a eestionă.
întrebare, 3. verbale; interro^a-
tlo, in t. s. verbului.
INTREBATIONE, s. f.; Interroyatlo,
actione de intrebare, cestione.
INTSBBATORIU,-iorwi, adj. s.; In-
terogatAr, care intreba, essamina, cer-
cetedia.
lNTREBATU,-o, adj. part.; Inter-
rogatns,
ÎNTRECERE, intremi, intrecutu, v,;
proistrare, prucellere, antecellere, sii-
perare, prucedere, emlnere^ BoperesBe;
aemiilarl ; puerltlaa exercere; a trece
înaintea altoru-a, a superă, a invinge
pre alţii; reâ. a se intrece, a emulă., a
rivalisă, a concurre; copiluUu si intrece,
face petukntie.
ÎNTRECERE, 8. verbale; prastan-
tia, emlnentta, pracellentla, lemnlatto,
petulautia, in t. a. verbului.
INTRECOTORIU.-foria, adj. s.; Kops-
rans, care intrece.
INTRECUTU,-a, adj. part.; supera-
tus; fig. copillu intrecutu, pelulante,
ÎNTREGIME, s. f.; totom; Intp^rltas,
inteyritndo; totu, totalitate, integri-
tateţ vedi integritate.
INTREGIRE,-cscM, v.; Integrare, snp-
plere, absolvere, componere, fliiir«, a
face intregu ; a completă ; a face de-
plenu; a fini; a indeplenf; a integră; a
termină.
întregire, b. verbale; ««ppleinen-
tum, completio, completare, finire, ter-
minare.
INTHEGITATE, s. f.; Integiltan, în-
tregime; vedi integritate.
INTREGITU,-a, adj. part.; comple-
ta», flnituB, eiippletns, completu, ter-
minatu, supplenitQ.
=y Google
96 mr.
INTBEGU,-a. adj., Intefer, totu,
care are tote părţile selle constitutive,
completu; fora defecta; perfecta : omu
intregu, sanetosu Id soqsu materiale,
probu in sensu morale ; una di intre-
ga, doue dieci si patrii de ore; res^one
in intregu, ia starea de mai inainte,
in intregu, in totalitate; in numeru in-
tregu, în oppositione ca fractionile. Ca
sabst. : acestu lucru este in intregulu
seu, io totalitatea sea; intreguîu vorhi-
rei a stătu d'in frasi, tota vorbirea u'a
fosta altu de cată frasi; intregiAu ar-
tnaiei, grossulu armatei; locnt. pre de
intregulu, in totale, fora distinctione;
vedi si integru.
INTREIRE.-escu, r. ; trtplieare, a
triplică, a repetf de trei ori; a immultf,
a face de trei ori.
INTREIKE, s. verbale; trlpUoatlo,
triplicare, triplicatioae.
mTREITU,-a, adj. part.; triplioatn»,
triplicatu; immultita, adaussn de trei ori.
IKTREMARK,-e(Iiu, v.; oonvilere,
eoaialescere, gaii«saer«t resaaesoere,
rlr«8 recBperare, a se iDsanetosiă, ren-
sanetosiÂ; a reveni la sanetate, a se
restaura, restabili in sauetate, in potere.
întremare, s. verbale; coDr^les*
e«iitla, reeoDValeaeenttB, ianlUtlg re-
ciperatlo, iosanetosiare, reconvalescen-
tia, restabilire in sanetate.
mTBEMATU,-a, adj. part.; B»niutl
reddltijsţ rensanetoâiatu.
*INTREPR1DETIA si intreprviitate,
B. f.; intreptditas, constantin} calitate de
intrepidu; coragiumare; constantta, fir-
mitate de anima.
* INTREPIDU,-a, adj.; IntrepUus,
Iinpert6rrltnB,lDipnTlduti,care nu ae te-
ma in momentu de periclu; imperterritu,
impaTidu;forafriGa,coragiosu,animosu.
INTREPRENDEBE,-prensi,si-pren-
seii^şrenStt, T.; susoipere, iuotpere, mo-
Url» a iocepe ceva, a se appucfi de ceva,
a &ce unu lucru, ana fapta, una opu,
a Începe a Iu essecută; a face unu lucru
sub certe conditîoni; a se insarciu cu
unu lucru; a incerc& ceva; a specula.
INTKEPRENDERE, s. verbale; sos*
o^tlo, in i. 8. verbului.
lNTBEPBBNDITOBIO,-iof ia, adj . s.;
INŢ;
snBC«ptar, qol opuBaliquod aKf>^fldltnr,
care intreprende ceva, care se appuca
de unu lucru.
INTREPRENStJ,-a, adj. part.; «m-
oeptnif Ineeptng*
INTREFUNEBE, v., tutBrp«Bere;
vedi interponere , cu tote derivatele
selle.
INTBERUMPEBE siintrerupere, v.,
tnt«rrurapere , vedi interruntfere ou
tote derivatele selle.
INTBETINEBE, V., tenere^ deţinere,
retlnere> sustinerej BustenUre; vedi tn-
tertinere, cu tote derivatele selle.
INTBETESSEBE, v., Intertexere;
vedi interteasere , cu tota derivatele
selle.
întrevedere, intrevedui, intre-
veăutu, (cu d sibilaoto, vediui, vediutu),
T-, per transennom adajilcere ^ perspl-
cere; proBplee re^ previdere, a ved^ im-
perfectu, a ved6 pucinu; a presentf, a
divină, a prevede, a iutelnf.
întrevedere, s. verbale, (fr. en-
trerne), oenţresbSB, eoUoqalnm, visîta
concertata intre mai multe persone, con-
ferenţia.
INTBE VENIRE, T., tnterrenlrej vedi
intervenire, cu tote derivatele salle.
INTREVORBIRE,-esc«, V., colloqiilt
sermAnem oonfcrre onn allqiia, lnt«r-
loqnl, a voibf cu cineva, a avâ cu ci-
neva vorba, a se ammestecă in vorbirea
altoru-a.
INTBEVOBBIBE, s. verbale, <!»llo-
qnium, sennOf interl«cati«, in t. s. ver-
bului.
INTBIGA sau in^Wca, 3. f., trio»,
ambafreB, iirtea, «rtifloU) doli, fnades,
încărcătura, machinatione, appucatara
insellatoria, insellatione, astutia, mali-
iliJTBIGÂNT:^, adj. part. preş. s. ,
veterator, vafer, oatliduB, care intriga,
care face intrige, care se mesteca în in-
trige.
INTRIG ABE, V., iDtricare, ImpU-
care, Involvere, Iu trieas allqnein eon-
Jlcere, dolo ţraBsarl, oocnlte agere, a
macbină, a lucră in secretu pentru ad-
jungerea unui scopu, a încurcă lucru-
rile, a inseU&, a ammagt
=y Google
MŢ
*INTBINSECU,-o. adj., (adv. intrlD-
seetts), interauB, Intimas, proprina, ce
este in intralu unui lucru si face parte
essentiale d'iDtr'ensulu; internu, intimu:
valore intrinseca, valore ce au lucrurile
independente de ori-ce conventione, si in
specie yalore metallica a uuei monete.
INTKlSTARE.-ediw, v., .-ontrlsUre,
«llqnem dolore rel Inotu «ffleere; refl. a
se intristâ, eontrlslari, trl^tarl» mte*
rere» a fl tritsu. a seatf tristetia, dore-
re, afflictione.
INTBISTAEE, s. verbale, coMtrlsta-
tlo, trIstUU, d«l«r, mostitla, Inctiig,
«raictlo, tristetia, dorere, supperare, af-
fiictione, melancolia.
INTfiISTATUKin,-(on«, adj. 3., con-
trUtftiiB, dolore nfilplens, ce Întrista.
INTBlSTATU,-a, adj. part., trUtls,
BMBstuB, tristu, supperatu, afflictu.
INTfi0D0CBRE,i«(rodî(ssi3i intro-
dussei, inlrodussu si introductu, t., in-
troducere; admlttertiţ intr .mliterc, Id-
dacere, a duce in intru, a conduce pre
cineva in una casa, a face cuiva intrare
in una societate, familia, etc; a ad-
duee, a importă, a stabili una usantia,
Gonsuetudiae, ceremonia.
INTRODUCERE, a. verbale, latro-
dactlo, in t. s. verbului.
INTRODDCTIONE, s. f., Utrodn-
ctlDţ actione de introducere.
INTRODUCTIVU,-a,adj., (lutrodn-
«tlrus), aptu a introduce, ce forma in-
troductionea, ce serve la introductione,
la Începere.
INTRODUCTORIO, adj. s., intro-
ductor, Introdaeens, indacens, care in-
troduce, ce serve de introducere.
INTRODUCTn,.a; adj. part., lutro-
dnctns, Indnotus, lotronissas, dussu itt
intru, indusau, intromissu.
* INTROMISSIONE, s. f., lutromls-
lio, actione de introtnittere.
ENTRODUSSD,-a, adj. part., latr»-
daotns, du3SU in intru.
* INTROITU, 8. m., introitus, in-
trare, actulu de intrare.
* INTROMITTERE,-mm ai-misei ,
-missu; V., Intromltterej a bagă in intru,
a tramitte in intru.
*lNTRONAKEsi»»iro»isan!,-cdiM,T.,
EîT.
«
(Intbronliare), In soIl« oollooare, in ••-
11 um erehere, a pune pre tronn, a redici
Ia tronn : a intronisă unu episcopu, a
intrând unu domnitoriu.
«INTRONISARE, s. verbale, In aollo
eollocatlOf In «ollum evectlo.
* INTRONISATIONE, s.f., actione de
intronisare.
•INTR0NISATU,-a,8dj.part.,ln go-
Ito cnlloCftlDSţ tnaollum eveetus , intro-
dussu , collocatu , assediatu in scaunu
domnescu.
INTRU, I. prep., tn, se pune a dese
ori in locu de simplulu in, mai allessa
Înaintea vorheloru cari incepn cu vocali :
intrutâte, intru câtu, intr'atâtu, intr'ad-
deveru, intr'adensu, intru memori'a e-
terna, intru laud'a celloru boni; 2. adv.
Intro, Intug, compusuizn intru, Sin in-
tru, pre d'in intru, care in unire cu sub-
stantivele iea ensusi form'a de snbstan-
tivu : I» intrulu casei, d'in intrulu casei,
pre d'in intrulu casei.
* INTEUDERE, intruşi, si intrusei,
intrusu, T., Intradere, a bagi cu forti'a;
refl. a se intrude, a se bagi cu forti'a
in intru.
întrunire , - eseu, v., nntre, onn-
jiinifere, adsuclare, a nnl, a legi In-
tr'un'a ; a Împreună ; a associă ; a face
unione; refl. a se intruni, convenire,
conţredl. a se aduni, a se stringe la nou
locu, a conveni.
ÎNTRUNIRE, 3. verbale, eonjonctlo,
adBoeiatio, conrentlo, in t. s. verbului.
INTRUNITU,-a, adj. part., conjun-
etnsr iidBocifttDa, unitu, adunat u, asso-
ciatu.
* INTRUSIONE, 9. f., lmm[Bsto, Ih<
Jeotin, actione de a se intrude cu forti'a,
fora dreptu, fora forma legale.
* lNTRţTSU,-a, adj. part., tntnisat,
ilUtos, liţjectns, bagatu cn forti'a, con-
tr'a dreptului, fora titlu legale.
INTDITARE,contras3UMrtafc,v.refl.,
intnerl, a si inderepti vederea spre unu
obiectn spre a la coprende bene; a canti
la ceva, a consideră, a observă : a se vita
la unu obiectu; me uitai impregiuru si
nu Iu vedui: uita-te la mene; ellu se uita
eu ochii rei la voi.
iNTDlTARE, contraesu uitare, s. ver-
7
=y Google
M INŢ;
bale , (iBtoltIo) , intoltns , in t. s. ver-
balui.
INTDITATIONE, s. f.,(lntiiu:0. If-
tnitaB, actione de intuitare, in specie :
intmHone sensuale.
INTUITATIVU,-a, care serve la in-
Utilare : potere inivitativa, faetdtate t'n-
tuilativa.
DÎTDITATU.-o, adj. part., conside-
r&tu, observatu.
INTUITIONB, s. f., (lotnitl»), Intol-
tisţ-o^f actioce de intuitare în genere,
at&tn prin sensuri , c&tu gi prin poterea
imaginativa : se vorbesee si de una in-
iu^ume intellectuale, inse natur'a ni a
negatu atare faci^tute,
INTDITlVU,-o, (intuitlTBB), reiaţi™
la intuitione : facultate intuitiva, modu
intuitivu.
JNTUITTJ, pi. intuite, tutDlta8,*a8, ac-
tnlu de intuitare, intaitione, modu de
intuitare, respectu.
INTDN£CARE, (contrassu d'in Intn-
aerloare) , V. , tenebrarej tenebrioare»
tenebrli Inducere, obacarâre, a face in-
tuDcricu, a luă lumin'a ; refl. a se întu-
necă, tcnebreseere» a se înnueră, a io-
BeT&i a inoptâ : a se întunecă la fada,
a se turbura; se întuneca, se face sâra,
aopte,
mTBNECABE, s. verbale , tenebra-
U», «bseuratio» in t. s. verbului.
INTUNECATU,-o, adj. part., tene-
krleoB) UnebruHus, obscurust «bsoara-
tB»t obscuru, negru, nu^rosu.
INTUNEOIMK, s.f., obsumatlo, eoU-
ptlti intuoericu, eclipse.
lNTDNECOSU,-a, adj. , tenebrogiiB,
t«BebrleuBDg, obscnrus, obscuru, tene-
brosu.
INTDNEBIGABE, v., tenebrare, te-
aebrleare, «bseBrare, vedî intunecare,
•a tâte derivatele selle.
INTU^EKICD, s. m. , (tenebrleau),
t«Bebr»f defsctu de lumina : intuneri-
evlu noptâ; e intunerieu de nu ti vedi
man'a.
UJTyPARIBE sau intuparire.-escu,
T., Inprlnere, a iusemni cu ti/pariulu,
propria si figurata.
JHTYPĂUl&E am intuparire, s. ver-
bal*, iKpreiiUf in t. s. verbului.
mC;
INTTPARITU,-a, adj. part., Impres-
sas, insemnatu cu typarifdv : imaginea
lui mi a remasu intyparita in anima.
f INU, ina, termiaatiotie de substan-
tive si adjective derivate, precumniri-
ctnti, vicina, sau vecinu, vecina; cristinu,
cristina, sau crestinu, creştina; patrinu,
patrina; matrinu. matrina; filinu, /$-
lina, etc.
2 INU sau Unu , s. m. , llnnin » planta
fîrosa cu granuntie oliose; vedi Unu.
* INDMANITATE, s. f., InhumanltaB;
lipse de umanitate , barbaria , crudeli-
tate.
« INnMANn,-a, adj., labomanuB',
contr. vmanu, barbaru , selbaticu , cru-
dele,"
INTJNDARE,-edtw,T., ianodare, a ac-
coperî cu apa; fig. se dice despre popore,
nationi. mari armate, sau alta multitu-
dine de omeni , cari irrumpu intr'una
terra; assemene si despre locuste.
INUNDARE, 3. verbale , (nundatlo,
actione de inundare, inundatiooe ; văr-
sare de ape; fig. invasione de popore, etc.
INUNDATIONE, s. f-, iuuadutlo, t,x-
DDdatlo, eluTio , versare de apa care
inunda pamentulu; essundatioiie.dilutiu.
INUNDATOKIU,-/o/'iu,aOj. s., luun-
dauB, exuadans, care inunda, care es-
sunda.
INUND ATU,-a, adj. part.,lniiiidatBB,
exundatDM*
INUNGEREjinunsT siinti»ffet,«nun-
su si inunctu, v., inanţere, a unge pre
de asapr'a cu una materia oliosa, a freci
cu atare materia ca se intre io corpu.
INUNliERE, s. verbale, iounctu, in
t. s. verbului.
INUNIRE,- eseu, v., nuire» aunf, a
intrunf; vedi întrunire, unire si deriva-
tele loru.
INUNSU,-a, adj. part., Inanetoi, od-
su si frecatu cu una materia oliosa.
* INDRBANITATE , s. f., inurbanl-
tu, lipse de urbanitate, rusticitate, na-
poliietia.
* INURBANU , - a , adj. , iBurbaBns,
rDBtlcas, contr. urbanu, rusticu, nepo-
IJtu, selbaticu, grossolanu,
* INUSATU si inusitatu,-a, adj.,
tnaiitatoa^ tiuoUtBB, prvter evaaneta-
=y Google
INV;
diBfliD, coati. unatu aau usHata, c e na
mai' â'in usu, afora de nsu.
* INUTILE, adj., tnatiUs, Inanls, ne-
folositoriu, desertu.
•INUTILITATE, s. f., luntilltas, lipse
de QtiliUte, lipse de folosu; fatilitaţe,
vanitate, deaertatione.
* INVADERE , invasi si invasei, in-
vasu, 7., InvAdere, a intra cu potere ar-
mata in territoriulu altai-a ; a attacâ,
occupă; preda, a uccide, a face fapte bar-
bare in pamentulu altui-a.
* INVALIDAUE,-ediu, v., Infirmare,
Irrltnm faceret &infîrmă, a declară de in-
validu, de innlln; a des&entiă, a an-
nulli.
" INVALIDATU,-a, adj. part.,Inllr-
natns, inBrmatu, desfientiatu; declaratu
nnllu.
•INVALIDITATE, s.f., (IpYaliditaa),
lipse de validitate; nullitate; term. de
jurispr. precumu : a susţine invalidi-
tatea unui testamentu.
* INVALIDU, adj., InrAlIdoB, luOr-
mns, Irritug, uallns, InerUcax, ce n'ar^
conâitionile cerute de lege spre a pot^
arâ effectulu^eu; ce n'are potere; nullu,
îllegale; debile, nepotentiosu; inabile de
a portă arme; in acesta d'in urma seusu
se usa ca subst. mase. : unu invaUdu,
caiarm'a invalidUoru.
* INVARIABILE, adj., InrariabiliH,
eertnit, ttrniDB, oodbUh», Imnintabilig,
ce nu se pote soambă; immutabile; cer-
tu, firmu, constante; nescambatu, ne-
etramntatu; stabile, uniforme.
* INVARIABILITATE, s. f., iDvarl*-
bllltaB , flrmitas, constautia, Immuta-
blllua, calitate de invari(^le.
■» INVASIONE, 8. f., iiiT8Hlo, acţiona
de ini^ddere in pamentiitti altui-a spre
a la occupă, predă, etc.
* lNVASOBIU,-soria, adj. 3.; Inra-
•or, CAtemvade.
INVi!lCHiBE,maibeneint;ec/)fC.-esc!i,
T-, TCterare^ Teterasicereţ Inreteruticere,
*bMles«ere| senescere; congenescere;
a bce sau a deveni vecbiu, a se uRă, a se
strică ; a trece d'in usu; a imbetranf,
a deveni betranu; a dură multu : se inve-
clescu irurile, se invecleseu si legile.
învechire, mai bene inveclire, s.
Tarbalfl, in t, b. Terbnlni.
IKV.
9ii
INVECHITU, mai huivt %nveciiiu,-a,
adj. part., IiiTetemtua, senlo eonfectui;
obsoletBs.
INVEOHITURA, mai bene inveclitu-
ra, s. f-, stare de invediitu, vechitura.
IN VECIN ARE,-ed(M, t., Tioian, eon-
Unem rvddere, a face vecinu ; refl. a se
invecinâ, viclnarit Tlclnus, conflnis
lierl, esse, a ti vecinu, a se face vecina;
a locui in vecinătate ; a se appropiă u-
nulu de allulu.
IN VECINARE, s. verbale, Ticinli, vi ■
cinltas* vecinia, vednetate.
IN VECIN ATU,-a, adj. part., rloiniis,
fliiltlmas, couflnlaţ proprlnqnng, con*
termlnuB, recinu, confiae, apprope.
* INVECTAKE, v., Inreherfl, objor-
;are, Insectari, roprehendere, proprie
jiitensivu d'in invegere, a invege sau
importă multu si cu mare labore, in
speciale : a dice, a spune invective, a În-
jură, a insultă, a infruată, a si versă fo-
culu.
* INVECTARE, s. verbale, tiiTeotio,
inseetatlo, objorgatlo, reprehenslO) în t.
s. verbului.
» INVECTATD,-a, adj. part., liirectna,
Insootatu^i, obJurgatuB, reprehenaus.
* INVECTlOIUra, adj., iDvectlcliiB,
(d'in invectu, de la invegere), importata,
stiainu, ce uu e naţionale, indigeuu, ce
nu e naturale : merd invecticie.
* INVECTIONE, 8. f., InTectlo,{d'in
inveeiu, de la invegere), aetione de a in-
vege, iinpOrtatione; mustrare, Înfruntare.
•INVECTlVU,-a, adj., Inve^tlTiis ,
ce conţine invectioni, subst. fem,,invec-
fii;(i. reprenslone injurîosa făcuta con-
tr!a cuiva in menEa; vorbe amare si vio-
lente; înjurătura.
INVEDERARR,-editi,v., demonstra-
re, probare; argumeutia tncri, rerlta-
tem Btabtlire, a pune in vedere, a de-
monstra peno la evidenţia, a probă, a
arretă cu argumente; a stabili addeve-
rulu despre ceva.
INVEDEHARE, s. verbale, evidenţia,
demonstrare peuo la evidenţia.
INVEDKRATU,-a, adj. part-, evi-
dens; manifentas, ce se pote vedâ cu 0-
cbii, ce se intellege cu mentea asîă, in
cătu nu md incape indouentia.
• INVEGERE, invessi sfi mtwMct, in-
,Coog[c
vessu, si invectu; v., fnTehere, a vege,
sau carră in intru, a importă, a bagă: a
invegeinterra meră străine; a si versâ
focotu pre cineva, a Tatlacă. cu TÎolen-
tia, a Iu mustra cu acerbilate, etc.
LNVELIBEi-escti, v., t-oUre, tefere,
coutegere, Inteţere, obUuevre» a pune
in, a coprende de tote părţile una lucru
iutr'altulu, a coperl, a pune sub coperta;
a ascunde : a inveli copillulu; a se inveli
mpaiu; a inveli miress'a, apunevelulu
pre capulu miressei, Oamme relare ţ a
inveli ttna casa^ a ua accoperi.
LNVMjliiE, s. verbale, reUmen, re-
lamentora, tegnmeiitaniţ iu t s. verbului.
INVEXJTUiiE, s. f., veUmen, tegn-
meatum, proprie fem. d'in invelitoriu,
luatu cu iutellessulu reale de : cea ue
serve a inveli, a coperl ; invelUorea ca-
sei; — de acea se pote scrie si \nvdi-
torta,
lNVELlTORID,-ioria,-adj. s., care
invelesce, cu ce se invelesce; subst. m.,
invelUoriu, fusulu pre care se invdesce
pandi'a sau lirele inco netessute.
lMViiUTU,-o,adj.parL, telatas, te-
etus, obduetua.
iNVKLITUKA, s. f.,TeUDten, actulu
invelirm; iuvelirea ensaai; inveUtorea.
iNVKLUiKE,-efic», v., iuToirer«,
oonruQ*l«re, aiufascioră, acoperi; a con-
funde; a incurcă.
ÎNVi!lLUlTLI,-aradj.part.,iiiToluta8,
eonfosuH.
INVEJSENAKK.-edtu, v., reaeiiuiB »•
liouidaie^ porrlgere, infunderej «Uq^em
veneao toUerej oooldvre Tenenym an*
mere, veueuo moitem prţecipereţ iafl-
c«re; exacerbare, a dâ cuiva veninu, a
uccide cu veuiuu ; a luă. veniuu, a si dă
morte cu veniuu; a infectă ; a interrită;
a supperâ reu; a int'uriă, turbură, etc.
LN VKNENAKE, ai inveninare, s. ver-
bale, ¥«DeDl porrectlo; veneni sumtlo;
Inreotlo ; exarcebatio^ in t. s. verbului.
LN VKNEi^A'i'U, s\inveninaiu,-a,d.A^.
part,, venuuatu^, reneno imbutuii, infee-
luH, ce are venenu, cui sa ilatu sau care
a luatu venenu, plenu de venenu; tare
eupperatu.
m ViiNETlllE, si invinaire.-esca, v.,
Teueto coiuce vbdacere, cnculeum red-
mV;
dere, llvidare; Uveicere, a &ce rSntu ;
a deveni vSnetu.
INVENETIKE si invinetire, s. ver-
bale, in t. 3. verbului.
IKVENETITn, si inmnetiUt,-a, adj.
part., renetust enralcas^ Urldua.
* INYENIRE, inveni si invmii, in~
venUu si inventu, V., InveHire» a venî
in, sau la ceva, a dă preste ceva, a află,
a gassi; a află cu mentea, a nasce prin
cogitare, a cogită, a imagină ; a des-
coperi, a află ceva nou.
* INVENTARE, v., Invenire, repe-
rlre; nanolHci; excogrltar^j proprie, in-
tensivu d'in tnvenire, a aâă prin multa
Încordare de poteri, a aâă ceva nou; a
descoperi, a escogită, a produce, a crea
ceva ; fig. a meuti, a spune metioni, fal-
sităţi, nemicuri, fabule ; a inventă tma
avere, a face inventaeriu de ea.
* INVENTARE, s. verbale, Inrentio,
in t. 3. verbalul.
* INVENTABIU, pL-ie. InTentarinm*
catalogu unde sunt numerate si descrisse
unnlu cate unulu lucrurile, bonurile, do-
cumentele unei persone sau case : henc'
ficiuLu de inventariu, facultatea accor-
data unui erede de a nu respunde deto-
riele successionei de cătu peno la aum-
m'a copreosa in inventariH ; inventariu
de productione, stătu ce coprende enu-
merarea si descrierea acteloru produsse
intr'unu processu si conclusiouilepartei
care le a piodussu.
* INViiNTATC,-a, adj. part., Inven-
tuB, repertuB; exoofitatnB, aSatu, des-
coperitu, escogitatu; — coprensu, de-
scrissu in inventariu.
* INVENTIONE, s. f., iiireiiUo, ac-
tione de invenire, descoperirea unui
lucru neconnoscutu ; acuitatea inge-
niului de a inventă; ^are de argumente,
de idee, etc, ce au a intră intr'una
compositione ore-care; carte de inven-
tione, patente, diploma ce unu gubernia
da autorului unei ioventione, spre a Iu
assecură de esclusiv'a proprietate in-
tr'unu certii terminu de anni ; menţiona,
fabula; curata fantasia.
«lNVENT10SU,-a, adj., care inventa
cu facilitate argumente, lig. mentionosu;
vedi inventivu.
y, Google
im.
• INVENTIVII ,-a , Inrenlendl facul-
tate prieditDB, care sre Ulentulu de a
inventă; plonn de înventione; spirituosn.
INVENTORIU,-'"«,adi. a., Inrentor,
exeoKltator. uiet^r^ care inventa, des-
copere, afla unu Incm ella mai ant&îu ;
deseop^ritoriu, aflatorio, auctoriu.
INVENTD. s. m., tnr«ntnK, Inrentua,
fTedi invfnire), ce afla cineva cu meotea
sau altn cnmu-va.
•TNVENUSTÎJ.-a. adj., inTeKBstna,
fora gratia, fora ele^antîa, fora formo-
setia; lipsitu de venagtate, oritn.
INVERDlRE,-escM. v., virescere, t1-
nre. frondere, a deveni verde; a in-
frnndf, a inflorf; a cresce erba; a se im-
braccft campnla in verde; si activa, tI-
ridare, a depinge verde.
INVERDIRE, s. verbale, rlridltu,
in t. s. verbului.
INVERDITU,-o, adj. part., Tirfdatns,
TirldtR.
• INVERECUNDIA. a. f., Inreretiin-
dla, contr. vereeundia, nerosinare, im-
pudentia, iminodestia ; lipse de modes-
tia, de rosine in portare si vorbire.
* INVERECDNDU,-a, adj., ţivere-
«Diidiis* nerosinatu, impudente, immo-
destn.
INV^RGABE, V., rariare, rarlerare,
a face vsrge, p. e. nna v^rga alba, alt'a
roaia, etc.
INVERGAKB, s. verbale , in t s.
verbuloi.
INVERGATU.-a, adj. part., vlrfatis,
rarlegatoB, vartatos.
ENTERQATURA, s. f., stare san ca-
litate de invergaiu.
IKVERIGARE, t., peasnlo, oeoUde-
re, a pune verige, a incbide cu verige : a
inverigăv/na rota, a ua legă in verige de
ferru ; a se inverigă pre mana, a si pune
anoelle, verige, la mâna.
INVERIGATU,-a, adj. part., prove-
dutu cu verige.
INVERMINABE, vi, verralonlare, ver-
mluare, a se implâ de vermi, a deveni
verminosu.
INVERMINATtr,-a, adj. part., vcr-
nlnOBas, verminosu.
* INVERI8IMILE, adj., nou vcri-
almlllB, nevensimile, neassemine cq ad-
INV.
101
derenilu; ce na se apropia de addeveni,
improbabile.
* INVEKISTAriLTTATE, s. f., cali-
tate de inv/^risimile.
INVERSIONARE,-C(. v., Irrltare,
ooncHyre, eseitare, Bnscttare, cxarer-
bare, a irrit&, a escită, a infurift; refl.
a se inversfond. sierlre, tur^n, aver-
sart, a deveuf furiosu, a se catranf; a
se menii.
INVFRSTONARE. s. verbale, Irritt-
tlo, ooneltatlA, Ineltatln. fdror, aTt^mln,
aeThItas. irritatione. furia, apprendere.
rNVERSIONATORnJ.-^orî'a, adj. s.,
aettrbns , snvos, Irrltans, care inver-
sion^d'a.
INVERSIONATU.-a, adj. part., irrl-
tatos. tacesHttn*, acerhu«, anTns. acer,
irritatn, tara supperatn.intprritatn.ine-
niosn, coprensn de furia, neimpacatu.
INVERSTONE, s. f.. 1. Inversln, ac-
ţiona de inv-rtp.re, ai statn produssn prin
acesta actione : intonîere pre dosn ;
scambarea ordinei; strâmbarea inteltes-
suIdî unei frase; — 2. arerslo, ira, foror,
aeerbltaH) avprsîone, tira neimpacata,
menfa neimblandita, apprendere mare
eontr'a cnîva, furia, etc.
IKVERSD.-a, adj. part., inrersns,
intorsu, contrariu ordinei, sensului, di-
rectionei actuale sau naturale a lucru-
riloru; intorsu pre dosn, scambatn, pusu
in loco de altnlu.
INVEETERE, inversi si inversei, in-
versu, V., InrertAre, circa ai vertere, a
intorce, a scambă, a restomă ordinea,
aensulu, directionea, etc. unui lucm;
a intorce pre dosu ; a pune un'a in loca
de alt'a; a face se merga in giuru sau
în cercu, a se inverte = a se miacă in
giuru, a se intorce de la cineva aau eon-
tr'a cuiva; — a av^ aversione, ura mare,
menfa furiosa eontr'a cuiva, vedi inver-
sionare.
INVERTIEE,-â«cu, v., alraDmagere,
oirenuTertere» elrcnnferre , a intorce
impregiuni, a suci, a resucf : a invert-
««a arma in mana; pre longa eUu si
inverteseu iote, ellu este centruîu; a ine
verii unu capitale, a manoperă cu eUu;
a inverti cuiva capula, a ammeti; se
i/nverteace eas'a a* mene, sum ammetitn.
>yGoog[e
102
ÎNV
INVERTIRE, 3. verbale, Teriilo,rer-
s*tfo, in t. s. verbului.
INVERTITORIU,-iorw, adj. s-, rer-
tens, caro inveriesce, ce se inverfesce.
INVERTITU,-a, adj.- part.^TerBus,
Tersatas. ««ii'orBDS, eirenmaetns.
INVERTIT0RA, s. f., rersto, aetione
si offectn allu actionei de invertire.
IVERTOSIAKE.-edtM.'v-, diirarc. )n-
dnrare; devsare, a face vertosu; refl. a
se invertosid. dorescer^ţ IndnreBcere*
eraBsesenre» a se face vertosu. a se intarf,
a deveitf duru. tare, iodesatu, etc.
INVERTOSIARE, a. verbale, oMn-
ratlo, orusitndn, densltas) animi Auri-
tt«8, animi «hitrmatla. int. S. verbului.
ÎNVERTOSIATU.-d. adj. part., du-
raţi», nbdnratiiH; InduratuHi
INVESCUTU,-», adj.,TiBoa(llB,illtrl-
eat■s, InvoIutoB. fanrenK, lipitucu vescu;
inereotp, aderente; tare iuradecinatii, a
ftindii inciubatu : reuJu invesadu in a-
cesti omeni corrupti.
* INVESTIGABILE, adj., InTestiRa-
bllls, ce se pote investiga, petnindt',
cerceta.
* INVESTIGARE, v., InTestlicare, a
cerceti cu diligentia, a e^samiwâ cu at-
tentione, a întrebă spre a dPseoDerî ceva.
* INVESTIGARE, s. verbale, Ure-
Htlratio. ci^rcetare.
♦INVESTIGATIONE, h. f.. iiirestlsra-
tlo, aetione de invexfif/are, cercetare.
INVESTIGATORI0,-ioW«.-Wce. adj.
s., Investigator, care investiga, carp face
cercetare aaiipr'a nnui obîectu.
*INVESTIGATU,-fl, adj. part., in-
vestl<ratu«, cercetaţii, essaminatu.
INVESTIMENTARE. v., vestire, In-
testtre, lndner«, a piine vestimente pre
corpu, a imbraccâ.
INVESTIMENTATU,-«, adj. part.,
restltuR, Inrestltns, Indntna, imbraccatu.
INVESTIRE, v., featlre, Inrestlre, a
pune vfistiraento pre corpu, a investi-
mentă, a imbracci; (îg. a investi pre
eineva cu una ăemnitate; a investi pre
unu episcopii, a î conferi unu beDeficiu,
a luiotroduce in possessiouea beneficiu-
lui; a investi unu capitale, a Iu pune se
fructifice; ainvestlunu dominiu, a spende
pentru ammeliorarea lui.
ÎNV.
INVESTIRE, s. verbale, vestltiiB,-»!,
in t. s. verbului.
INVESTITIONE, s. f., T«B*it«8; ae-
tione de investire, in t. s. verbului.
INVESTITU,-a, adj. part., Teatlta»,
Inreatltiig, In passesBlonem nlssuB.
ÎNVESTITURA, s. f . vesUtna, modu
de a investi, de a imbraccă, ornatu;fig.
ceremonie prin care cineva se iatrodnn
in unu beneficiu, dominiu, deQ)nitate,etc.
prin care cineva transfere, concede unu
dominiu la altulu; dominiulu C6 se da
sub titlu de investitara; introducere, in-
tarir£ in possessionea unui domini^, unei
deomitate, etc; eonstitotlo In daviiinlo,
1d mânere, cancesslo doinlnlIjdomtnloB.
• INVETERARE, v., luveteraBoere,
a se invpchf. a se imbetranf.
• INVETERATIONE, s. f., iuretera-
tloţ aetione si stătu produssn de acti-
onea de invderare.
• INVETERATU,-o, adj. part., inve-
tf^ratuB, invechitu, imbetranitu, trecutu,
d'in usu, inradecinatu: morJm inveleratu.
INVETIACELLU, s., dlBclpDlus.alnm-
BUB. disciputu, alumnu, elevu, ecolarîn,
studente; care ambla la scola.
1NVETIAMENT0, pl.-c, doetrlna,
dlBOipUna, Institntlo, modulu de a Ut-
vetiă; systema de a cresce junimea
INVETIARE, V., 1. doeere, edoosre;
eriidlra. lustituere; prKcIpere, a kistnil,'
a educă, a cresce; a doprende, a.ded& :
ainvetiâjun'mea;'tinvetiâ copiim carte;
n inve'id pre cineva una sdentia, una
arte; 2. dlHcere, edlaaerc, pereipere,
Htudero, a studia, a ae instrui, a se de-
prende : copiilii invetia carte, funii in-
veiia legile; noi invetiămu filoso/i'a; etti
invetia medidn'a: a invetiă d'in memo-
ria: a invetiă mente; 3. refl. a se invetiă
eu ceva : eUu s'a invetiatu a dormi dupo
prânăiu, aBBoeecere.
INVETIARE, 8. verbale, dnotrln»,
disciplina, in t. s. verbului.
INVETIATORIU,-(oria,adj.s.,doetor,
prnceptor, InstUntor* emdltor, ma;l-
ster; moderator, careinvdia ţ)re alltUu,
docente, professoriu, institutoriu, pre-
ceptoriu, maifstru.
INVETIATU,-o, adj. part., dootus,
edoetns; erudltns, lUteratnit selentlls
yCOOglC
înv.
Iu butns; instruitu; erudita, litteratu,
âoctu; deprensa, disciplinaţii.
INVETIATUBA, a. f., doctrina, dl-
BOlpUna, eruilltio, sclentla; piwoBptnin,
eonslltom, admonltlo, stndlnin, ars, llt-
tere; studiu, instructione; doctrina, di-
sciplina; eruditione, scientia, lectioue,
connoscentia ; consiliu: intietiatura in
baserica; se ti fia de invetiatura, inv6-
tia d'iD esperienti'a ce ai faeatti; lucru
de invetiatura, care ÎDcepe cineva si
care pri n urmare nu e perfectu ; a aacuîtâ
invetiaturele parentelui seu.
INVBTIU, pl.-un', eonsaetnd*, aem,
mau; aBsnetodo; doctrina, usii, depren-
dere, dedare, invetiare : totu invetiulu
are si deshetia, se pote cinera desvetiă
de ce a invetiatu.
1 INVI ARE, V., (d'in in ei via, caile),
•tlMm moBstrare, a arretă callea, a in-
dreptă pre ciaeva, a 1d pane pre caile.
2INVlABE,y.,(d'inInsivlTnB, tîuu)
resugoftare, vedi inmuare.
* INVIATIONB, s. f., «rectl», !■-
Htraotlo, Îndreptare, instructione.
* INV'ICTU,-a, adj. part., Inrlotn»,
in8nperBl>ilU,n6iiiTiiiEru, invincibile, in-
superabile.
* INTIDTA, 8. f., InTidla, Inrldentla;
liror, sentimentu neplacutu ce se nasce
in anima, vedendu benele sau fericirea
altai-a, pisma, dorentia rea, lolientia
rea : invidVa e inimica virtutd.
* mVID LABILE, adj-, InTldendDi, de
mvidiatu, dernnu de invidia : calitate
inmdiabile, lucru invidiabile, stare i n-
vidiabile.
* INVIDIARE.-cditi. ?., lnTU«re. a
senti dorere pentru fericirea altni-a; Sg.
a desidur^ pentru sene fericirea altni-a.
«INVIDIABE, 8. verbala, Invlflen-
tla, in t. 3. verbului.
•MVIDIATOBIU,-<oria, adj. a., in-
rldeng, loTtdng, care invidiedia.
* lNVIDIATn,-fl, adj. part., InvUns.
* INVIDIOSU,-a, adj.,inTldu8,inTldio-
■ns, UriduB, plenu de înviata; espuflu
la invidi'a altoru-a, uritn.
* INVIDn,-», adj. 8., IntldoB, care
sente invidia : invidtUu macresee candu
vede fo altutu se ingrassia.
« INTiaiLABE, T., inTiglUro, a ve-
INV.
lOS
ghl&y a prevegbiă asupr'a unui lucru; a
fi attentu.
* INVIGOaiBE,-cs<j«, T., ylrcB ad-
dere, rlrcB aoqnirere, a d&, a prends
potere, vigore, anima; a intarl; a se în-
tarî in poteri, a deveaf mai tare, mai
vigoroau.
* INVIQOBTTU,-a , adj. part , rt-
vldnB, Talldnfl, UrmatDB, vigorosu.
* INVILIBE,-escM , v., anlmo con-
eldere, labaseere, anlmo cădere) a de-
veni vile, frÎGosu ; a se aviK, a perde co-
ragiuln.
* INVILITD,-a, adj. part., rllli.
învingere, V., Tinoere, vedi in-
vingere.
« INVINCIBILE, adj., inTiaeibllU ,
InBuperabilts, fnexpagnablUs, InvleUs,
nevincibi}e, ce nu pote fi inviQBU; in-
victu, neinvTusu, inespugnabîle.
INVINETIRE, invinetitu, etc, vedi
inveneiire. invenetitu.
INVINGEBB si invincere, invinsi n
învinsei, invînsu, si invictu, y., rineeref
Buperare, dftmare, a Întrece cu poteres
fia morale, fia fusica, a reporta victoria,
a triurfă; a remanâ deasnpr'a.
INVINGEBE, 8. verbale, vktorU, in
t. s. Terbulni.
IN VINGtITOBIU,-toria, adj. B..Tleter,
TletorlnsuB, care Învinge, vlctoriosu.
INVINSU,-a, adj. part., vletni, bb-
peratDB; domatni; in trecuta,
* INVIOLABILE, adj., InrlolabUli,
care nn se pote vicii.
♦INVIOLABILITATE, s. f-, InrtoU-
bllitas. Banetitaa, calitate de tneiolaftîlfl.
•^INVIOLAT0,-a, adj. part, Inrl»-
latoB, IncorraptoB, inte^er, inpolntoit
neTettematn,iQtrega, curata, incorroptu,
nestricatu.
INVIOSIARE (mai bene invimsior
re),-ediit, v., animare, vltam dar«, a-
nlmaai addere, Imp^Uere, a ftnimi; a
dă vietia, coragiu, ftnima ; a face viuom,
&uîm03ii.
INVIOSIARE (bene inviuniiare) ,
8. verbale, anImatiA, in t. 8. verbulai,
INVIOSIATD (bene inviuosiatu),-a,
adj. part., antmatnii, vivIdaB,
INVIPEBABE, V,, exacerba», b»-
virei exasperări) a fooe uo a deveni
jyGooglc
104
INV.
vipera, a ioTeninâ si a se iavenin forte;
a incnideli.
INVIPEBATU,-a, adj. part./exaB-
peratoB, exardeseem, excandescens»
INYISiniLE, adj., IhtIbIMIIs. ce nu
se pote vei6, ce scapă d'in Vedere sau
prin Datur'a sea sau prin' micimea sau
prin positionea sea; iîg. invtsibile, care
nu se lassa ved^, care sta ascunsu; nu
se arr^ta : s'a facutu invis^Se, a dis-
pamtu d'in ochii otnenîloru.
INVISIBILITATE, s. f-, iBYlfllbllI-
tu , res •btMtnni erasiens, Bon speo-
tablIU, stare ei calitate de invisânle.
INVITANTE, adj. part. preş., IiitI-
Una, care invita.
INVITASE, T., iBTltare, a diiamă,
a rog& pre cineva la ceva, precumu : la
prandiu, la cana, la ospetiu, a face unu
lucru; a îndemni la ceva, a provocă, a
escită, a interită; a attrage; a se invita.
a se offerf, a merge nechiamatu.
INVITAEE, s. verbale, Inrltatlo, t«-
ratlo, in t. s. verbului.
INVITATIONE, a. f., inTltatlo, ac-
tione de invitare, chiamare, provocare,
propunere.
DrVITATOEIU,-/m"a, adj. s., InvIU-
t*r» invltanB» care invita.
ITfVITATD,-a. adj. part., luviutui,
vaeatig, chiamatu, rogatu, provocatu,
attitiatu,
INVIIJAEE, inviuu, si inviuediu, v.,
1. Tl*ifleftrej«nlmare> rfloreare, regetani
rodderflt siiBcH«r«, resuscitare, a reduce
la vi4tia, a recrea, a resuscită, a revocă
la vi^tia: a animă d'in non; 2. revlTls-
eflre,re8Dr);er«, a revenf la sene, a se de-
scet d'in letargia, a se scolia d'in morţi;
a capeti-anima, spiritu, vi^tia.
INVIUAKE, 3. verbale, resnacltatlo,
resBrreetlo, in t. 3. verbului.
lNVIUATU,-a, adj. part., resuicita-
. tos , In rltam revocatiis , reBurrectns,
redussu la stare viua, descetatu, scol-
latu d'in morţi.
INVIDERE, invissi aiinvissei,invis-
stt, V., rOTiTtscere, reînr^ereţ forma
vechia romanesca, in loculu earei-a s'a
puBU modern'a inviuare : Christu a in-
visiu din morti.&cumnCIo'istua invivata
(fin morţi.
mV;
* INVOCARE, inrocftre, appell«r«,
implorare,a chiamâ; a cbiamă in adju-
toriu ; a rogă : a invocă legea, ebc.; a ua
cită in favorea sea, a se provocă la ea.
, * INVOCARE, s. verbale, Inrocatio,
in t. s. verbului,
* INVOCATIONE, s. f., Invocatlo, ac-
tione de invocare, cbiamare, strigare
intru adjutoriu; rogatione spre a obtinâ
favorea cuiva; invocatione, in poesia, ro-
gatione ce poetulu indata la inceputulu
poemei selle îndrepta cotra una musa,
unu geniu sau alta divinitate, spreaca-
petă siiecursulu ei.
* INVOCATORIU,-ioria, adj. s., U-
rocans, care invoca, ce pertine de invO'
catione.
* INVOCATD,-a, adj. part., livoca-
tns, Imploratns.
învoire, si involire, v., congen-
tlre, aBBentlreţ pacare,' couclllare, a
accordă, a complană, a impacă, aconciliă,
a reconcilia; a consentf, a transige, a con-
veni, a se împacă; a se iutellege; a con- -
tractâ,a iiichiauă unu contracta etc.;aac-
ceptă : te invoiesci cu cererea lui? amm
veinvoitiP cumu ve impacati; nuacprea
invoiesct', nu prea traiesca bene im-
preuna.
învoire, si involire , s. verbale ,
GOnHeiiBlo, oonseiisu!*, coaolUatto, intel-
legere, Împăcare; pactu, contractu, con-
ventîone, transactione ; adesione ; con-
ciliare , leconciliare : a face învoire cb
creditorii, a se impacă cu ei.
INVOITU, si involitura, adj. part.;
qiit oonscntlt; pactoB, pacatui.
INVOIiBARE, V., Tolrere, tertere,
Tcrsare, tnrbare, a volbe sau voJoe, cu
potore, a intorce, a intorce pre dosu : a
involbă ochii; a intortocfaîă; a agită, a
turbură.
INVOLBERE, involsi si involsei. in-
volsu si invollu, v., volvere, InrolTereţ
vedi involvre.
INVOLT0 si involutu,-a, adj. part.,
InrolutuB, invelitn, logatu, convolutu,
asiconsu; flore involta, cu folie îndesate.
•INVOLUCKU, pl.-e, Inrolncrum, ce
serve a involve : involucrulu unei scris-
*'lNVOLDNTAEIU, - m, adj.,tav«-
yCoogle
WD.
Inntarlns, ce se face fora concuraolu vo-
Uentiei. fora volia, fora propusu.
INTOLVERE, involsi si involsei, in-
volau, involtu si mvolutu. v., InrolTere,
a Tolve in sene, a infascioră, a stringe;
a coperf, a inveli.
* INVULNERABILE, adj., liiTiiln«-
rabllta, care nn se pote vulnera.
* INVULNERABILITATE, s. f., In-
mUerablIltea» abstractuln d'in invul~
neralnle.
* INVULNERATU,-a. adj. part., In-
Tilneratns, nevulneratn.
IO, pron. pers. I, i>g; in locu de eu.
in Daci'a snperfore, care nu e de cftta
nna contractîone di'n ieu. precumti de-
mostra mio contrassu d'in mieu, to d'in
teu. sq d'in seu.
* l6DATU,-a, adj-, (fr. lodfi), meste-
catn Bau preparaţii cu iode; Bubst. iodatu
(fV. lod»te), combinatione de acidu io-
dicu cn bagi salificabili.
* IODE si iodu (fr. lod«, d'in gr. "ov
== viorelta, si eîSoţ ^ forma, pentru co
vaporea produssa de acestn corpa are
nna fonnosa colore violacea), corpa cby-
mica, care are forni'a de mici frundie
venete si e de unu luciu metaltîcu, rea-
gentele cella mai propriu spre a desco-
peri umiditatea, la una temperatura
mai elevata tode^ se evapora.
* IODHYDBICU,-a. adj., (fr. i»dhr-
irlqoe), care coprende iode si hjdro-
geniu : aetdu iodhydrim.
* IODICU,-a, adj., de iodu, ce con-
ţine iodu.
* lODIDE, s., (fr. iodWe), combina-
tione de iodu, cu corpuri mai pucinu
electronegative.
lODINA (pre a locurea : iudina), s.
f., (fr. lodtne). vedi iode.
* ÎODOARGENTATU, s. f. , (fr. lo-
loarKentate), genu de sari formate prin
combinationea ioăidei de argentu cu io-
dure de metallu electropogitire.
*IODOBOElCU,-a, adj., (fr. lodofco-
rlqne), care coprende iode si boriu : a-
cidu iodoborieu.
* IODOCHLORDRA,g.f.,(ff. Idochlo-
rnre), combinatione de cJUorura cu io-
* IODOCYANURA,s. f.,(fr. I.dooja-
IBI.
lOS
nare), combinatione de eyanura cn io-
dura.
* lODOHTDRARGYRATU, e. m.,
(fr. iodohfdrarKf rate),gennde sarifor-
mate prin combinatione de iodura de
mercuriu cu iodure de metalle electro-
positive.
* IODONI.TBICU.-a. adj., (fr. lodonl-
trlque, care coprende iode si nitru : a-
cidu i')donitrieii.
* 10D0PH0?PH0RICa,-a. adj., (fr.
iodophosphorlque), care coprende iode
si phospknru : aeidu iodophosphoricu.
* lODOPHOSPHURA, g. f., (fr. lo-
dophoBphnre), combinatione de iode si
de phoKpkoru cu altu corpu simplu.
* IODOPLUMBaTU, 8. m-, (fr. io-
doplimbate), genu de sari formate prin
combinationea iodidei de plumbu cu io-
dure de metallu electropositive.
* IODOSULP0RA, 3. f., (fr. lod^gnl-
tarti), combinatione de tWura cu ^I/ura.
*IODOSULP[JRICIJ.-«, adj., (fr. lodo-
giiirarlqDe),carecopreDdeiodesi suifure:
acidu iodosulfurieu.
* IONICU,-a,'adj.,ioalcn8, deiuiM'a,
propriu loniei: aref>itectia-a ionica, dia-
lectu ionica, columna ionica, etc.
IOTA, f.. Ut», i grecu, flg. nnn Incru
prea micu : n^adjunge una iota, n'are
neci unu pretia.
t IPERB ATE. iperhoîa, ipochondria. si
alte coTente cari incepu cu iper-.ipo-,
ipso; vedi hyperhate, hyperhola, hypo-
dtondria, etc, si superbate, superbola,
supocondria, etc.
* IRA, B. f., Ira, menfa, furore scurta,
ira fnror brerla.
* IRACUNDIA, 9. f., Iraoundla, ap-
ptecare la menîa.
* ISACUNDU,-», adj., IraeoHdns, ap-
plecata la m<>nia, furiosu, supperatiosu.
* IRASCENTIA, s. f., Irssfleutla, ap-
prendere de menfa.
* IRASCIBILE, adj., IraacibllU, care
se menia usioru.
* IRCINU,-o, adj-, hlrctnas, de ircu.
JRCTJt-a, B., hiroDB, bircu, capru.
IRIDATU,-a, adj., vedi iride.
IRIDK, 8. f., Iris, curcubeu sau cu-
curbeu, arcu eerescu, arcu de diverse
colori ce se vede pre ceru, candu de una
jyGooglc
J
loe
IBR.
parte ploua ai de partea contraria Ince-
Bce sorele; cercu coloratu ce incongiura
papîll'a ochiului, transpareutia de cri-
Btalle si de diamante; ca derivatu d'iu
măe se usa adîectiyula iridatu, iridata,
care are colori ca mdea; assemine si iri-
ăescerUia, proprietate de a reflecte di-
verse colori; in acesta sensu s'are pot^
dice si mdatione.
* IRIDESCENTIA, s. f-, vedi iriăe.
•IRONIA, 8. f., IroQia, {dpmvix), modu
de a Torbf contrariuln de cea ce insemna
curentele, a spune nn'a si a iatellege
alfa; se usa maî multa pentru bătălia
de jocu, derisione : a vorbi in ironia, a
lud in ironia.
* IRONICTJ,-a, adj., ironloni, relati-
va la ironia, in care este o'onia, batujo-
cnritoriu, derisoriu.
* IBEADIARE, v/, Irradiare, a ar-
mncă radie, a lamina cu radie; a lucî,
a străluci.
•IKRADrATU.-o.adj.part., Irradia-
tiU; ratlln'iis, lllnitratns.
* IKEATIONABILE, adj., Irratloo.-
UltB, coDtr. rtUionahite, care nn consuna
ca ratiooea : vorfnre irration(Mle.
♦IBBATIONABILITATE, s. f., lrr«.
tUpsbllltas , stare sau calitate de irra-
« IBBATIONALE, adj., IrrstloDalis,
contr. raţionale, fora ratione, lipsitu de
ratione ; fientia irrationale; i:i math.
cantitate irrationale, care nu se pot? re-
presentă neci prin numeri neci prin frao
tiODJ.
* IBEATIONAUTATE, s. f., irratl.-
Bftlltas, stare saa calitate de irrationale.
* IRBECITABILE, adj., IrreoiUbl-
Its, ce nu se pote recită.
*IBRE(JOMFENSABIL£, adj., ce nu
Sfl pote recompensă.
* IRRECONCILIABILE, adj., trre-
eanolliabliu, ce nu se pote reconcilia.
* IBEECUPEKABILE, adj., Itreeu-
perablll«, ce nu se pote recupera.
* IBBECUSABILE, adj-, irreansabl-
Um, ce nu se pote recusă : cerere, prefen-
sione irreeusaiile.
* ISREDUCIBILE, adj., si
* IRREDUCTIBILE, adj-, (fr. Irri-
4«etlbl«), ce nu se pote reduce : unu
IBB.
oxjfdu me/oIZieu este irreductibUe in stare
de metaîlu.
» IREEFORMABILE, adj-, Irraror-
mabllis, ce nu se pote reformă.
* IRREFRAGABILE, adj., IrreflusB-
bllls, (fr. Irrârrasabl«), ce DU se pote
refrange; ce nu se pote recusâ, ce nu se
pote combate.
* IRREPRAQABILITATB, s. f., (fr. '
irrffragablllt^), calitate de irr.efraga-
bile.
« IBREFBENABILE, adj., qol frn-
narl aeqnlt, care nu se pote infrenâ,
care nu se pote retiaâ.
* IBREFEENABILITATE, s. f., ca-
litate de irrefrenabHe.
* lEEEFUTABILE. adj., IrrefaUbi-
lU, ce nu se pote refidâ, ce nu se pote
combate.
♦IRBEFUTATD,-», adj., irrefntatM,
nerefutatu , necombatutu, uerestornata.
* IKREGULARE, adj., vedi irregu-
IwiM.
MBREGULABITATB, s. f., (ir«-
ţnlarJtM), lipse de regularitate, de or-
dine, diiordine, deformîtate, piavitate.
* IRBEGULARlU.-ria, adj., irregn-
larU, ce du e dupo regula, dupo norma,
dnpo ordine; afora de regala, contrariu
ordioeî; fig. ce nu e dupo symmetria, ce
este contrariu gustului, formosetiei, etc.
* IRREGULATU,-a, adj., exiex, ne-
regulata, afora de regula, de leţe, da
norma, de ordine; in sensu morale ; des-
frenatu.
* IRRELIGIOSITATE. s. f-, Irrell-
(loBltas, Impietas, lipse de rdigiositale,
despretiu de relîgione, impietate.
«IRHELIGIOSU,-a,adj.>lrrclUloiiit,
ImplHB, nereligiosu, care n'are religioiie,
necredentiosu, oecoviosu, fora respectn
cotra relîgione sau cotra lucruri rela-
tive la religioue, impiu.
*■ IBRELIGIONE, s. f., trrellţlo, lipse
de religioDc; vedi si irreligioaitaie,
* IRREMEABILE,adj., irremflablIU,
ce nu se pote trece in deretru, de unde
nemine nu se mai pote reintorce.
" IRBEMEDIABaE, adj., Irreme-
dUblIlB, ce nu se pote remedia, fora re-
mediu, fora scăpare, fora Îndreptare,
fora veadecare.
,y Google
IRR
«IRBEMISSIBTLK, adj., Irrcmlailbl-
Iti, ce Dit se pote remitte, ce nu se pote
iertl ce nu merita iertare.
* lEBEiniNER ABILE, adj., Irre.
MDBerBblllB, ce nu se pote remunera,
recompensa, premia.
•IBREMUNEBAT0,-o, adj., Inre-
Miimer«tDB, neremnnerata, nerecompen-
satu, care n'a avutu necî nna remone-
ratione.
* raEENOV ABILE, adj., ce na se
pote renova, repari.
* IRREPABABILE, adj., IrrspsrKbl-
lli( ce DD se pete repară, ce du se pote
inderepti, recâştigi, ce a trecntu pan-
trn totu de a un'a.
* IRREPARABILITATE, s. f., Irrc-
parabilltu, stare sau calitate de irre-
parabUe.
* IKREPERE, irrepsi si irrepsei, «r-
reptu, T., Irrepere, a repe in, spre sau
- cotra; a se introduce pre nesentite, pre
lUrisin.
* IBRBPBENSIBILE, adj., Irrepr*-
hflnslkllli, Irreprehenins , care nu se
pote critici, carni-a nemica na se pote
impuţi.
* IBREPROBABILE, adj., b»b In-
probandDi, probanilns, care nu se pote
reprobă, care nu merita reprobare, con-
tr'a carui-a nu se pote adduce rre-nna
oausa de recunatione.
* IRREPTIONE, s. f., Irreptio, ac-
tiene de irrepere.
* IBREPTORIU,-a, adj. a., Irreptor,
Irrepsita. care irrepe.
* IEREPTJGNABILE, sau irrepwn-
ntUnle, adj., certne, firmni, erldois, Ce
nnsepot^repuc^ntî, dispuţi, negi; certu,
eTidfnte.
*■ IBEES18TIBILE, adj., oni reslitt
nsg^Qlt, cui nu se pote resiste.
* lEBESOLTJBILE, adj., IrresolDlil-
lli. care nu se pote resoîve.
* IRRESOLTJTETIA, s. f., stare de
irres<^u.
* IRRESOLTJTIONB, a. f., cnnetatlo,
aalmiSnctnatlo, contv. resolfUtione. stare
irresolula , incertitudine , indouentia,
flnctaatione, perplessitate : irresolutio'
nea ne face se esitîtmn, incertitudinea
se vadllâmu, perplessitatea se rema-
mK 107
netmi in suspenau; irresdUttionea ne im-
peăeea se facemu ceva, incertitudinea se
eredemu ceva. perplessitatea ne turbura.
* IRRESOLTITD,-o. adj., Irresaln-
tns, iDoertas anlmt, dnblns, nceps, flne-
toans, dnbttans, care nu se pote resc^e,
determini Ia ceva, indoniosn, nesecnru,
fiuctnante , dnbiosu , indecisa, nereso-
lutu : irresolutu e omulu in lucruri unde
are a se determiftâ prin sentmentu;
inăeeisu in lucruri unde se cere se sa
determine prin ratione in urm'a unei
diseussione; unu omu irresolutu deie a-
nimatu, uhuZu inăedsu dehe lUminatu.
* IERESPECTUOSU,-a,adj.,qiil«on
lionorat allog, fnarbanaB, cuî lipsesce
respectulu, care n'are respectuln cove-
nitn cotra alţii, nerespectuosu.
* IRRESPIBABILE, adj., Irresplra-
blllB, cenu se pote respiră. nerespirahUe.
* IRBESPONSABTLE, adj., care nu
e respunditoriu, nu esuppusu responsa-
bilitatei, neresponsabile.
* IRnETrRE,-OJteu. t., Irretiret a
prende in rete. in lacin sau alta cnraa; a
prfinde, a încurci, a impedeci.
* IRHBTR ACTABILB, adj-, irretrae-
tabllls, neretractaînle, ce nu se pote re-
tracta, revoci, recusi.
* IKREVEBBNTE, adj. part. prea.,
IrreTereiiif care na revere, n'are res-
pectu, nu observa bon'ri corientia.
* IBEETEEENTLi, s. f ., lireTerea-
tla* lipse de reverentia, de respectu.
* IBEEVOCABILE, adj., IrreTAoa-
bUti, ce nn se pote revocă, intorce, lui
inderetm, strămuţi, scambi.
* IEREVOCABILITATE, s. f., ab-
stractulu de la irrevocabile, stare aan
calitate de irrevocabile.
* IREEVOCATU,-», adj., IrreToea-
tni, ce n'a fostu, ce n'a potatn fi re-
vocatu,
* IRRIDERE, irrisi si irrisei, irrim.
T., Inrldere. a ride de cineva, a In Ini
in risu, a si bate jocu.
* IERIGABE, T., IrrlKare» a udi; a
conduce d'intr'nnu fluviu, d'intr'unn rin
ap'a printre a^Ţri cnltivati spre a capeţi
nmeditate si a face producte mai bone,
mai grasse si mai multe; a udi una
mare sstensione de pamentn.
=y Google
108
IRB.
* IRKIGATIONE, 8. f-, Irrl«tlo, u-
darea agriloru si prateloru prin canali ,
cari conducu apa d'in âuvii, riuri; actio-
nea dfl a ud&. irrigă.
*,niRIGATOaiU,-«na. adj. s., irrl-
ţâtnr, IrriţBDti. care uda, irrign.
•IRKIGATU,--» adj. part., Irrlîatiis.
* IRRIGUITATE. a. f., IrriiţLilUs,
stare sau calitate de irriffuu.
* IRRIGUTJ.-a, adj., Irriirnus, udatu,
care serve a ndd.
IRRIIRE, si
IRRIRE. V., vedi hirrire.
* IRRISIONE, 8. f., IrrlBlo, attione
de irriderfi.
* IRRISORITJ.-a, adj. s., irrisor si
Irrlsorln^, care iVriiieaau serve a irride:
covetitp irrisoriu.
* IRRITABILE, adj., Irritabllist c:ire
se irrita usioru, applecatu la irritatione;
inteTritatiosu, susceptibile; forte senti-
toriii. dplicatu.
* IR RIT ABILITATE, a. f., irriubl-
Utot, calitate de irritabile; proprietate
a corpiinloru organice, prin care aentu
una mişcare subitanea in partea uude
se attineii; facilitate de a se irritd.
* IRRITAMENTP, pl.-e, Irrltnmeti,
irrItamentDm , ce irrita, medilocu de
irritare.
* IRRITANTE, adj., irritang, care
irrita, care se irrita.
* IRRITARE, ?., Irritare, a inter-
rit&, a eacită, a attitiă, a ioii^prf, a ap-
prende.
* IHRITARE, a. verbale, Irrltatlo,
in i a. verbului.
* IRRITATIONE, B. f., Irrltatio, ir-
ritare; alteratione cauaata in una parte
a corpului prin siibstantie phyaice sau
chymice ori mişte, cari lucra directu in
partea attensa; agitatione a spiritului;
interriture, attitiare, Înăsprire, provoca-
tione.
* IRRITATGRIir.-^om, adj. a., ir-
ritator; irrltans, interritatorîu, attitia-
toriu; ce irrita, attitia, interrita, escita,
provoca, apprende, inaspresce, etc.
* IRRITATU,-a,adj. part., irrlUtns,
interritatu, attitiatu, etc.
* IRROGARE , V., Irroffare, a im-
pune, a inâige, a condemnâ.
ISL^
* IRROGATIONE, s. f., Irn^stlo,
actione de a irrogă.
*IRROGATn,-a,adj.part.,lrrog«toB. .
* IRRORARE, V., irrorore, a ud& cu
rouă.
* IRRUCTARE, v., irroctare, a rudă,
sau vome pre ciopva sau ceva.
♦IRRljMPERE si irrupere, irrupsi
si irrupsei, irruptu, v., Irranpere, a
intră unde-va cu forti'a; a se rap>*d{, a
intri cu rapiditate, a intră rapendu.
* IRRtJMPERE, 3. verbale, irroptlo,
in t. s. vpibuliii,
* IRRUMPITORIU,-(orta,adj.s.,iii-
vasor, care irrvmpt; mai bene : irrup~
tot iu.
* IRRDPTORIU.-ioria. adj. a., lrrDn<
poas, InTHMor. vpdi si irrumpitoritt.
IRRUPTIONE, 3. f., iriipti'>. Invaul»,
actione de irrumpere, invasione; intrare
repentina si pre nesciute de omeni ar-
maţi iutr'una terra spre a predă, deva-
sta, etc; inundatione de popore barbare,
attacu neasteptatu.
* IRRDPTa,-a, adj. part., Irruptas,
InvaHus.
* IRSGTU,-a, adj., hlrsulos, spinosu,
peroRii, floecosu, aspru, sburlitu.
IRU, s. m., irinum, unKiientnni tx.
Iride, unsore de vindecare.
* ISAGOGE, si
* ISAGOGIA, s. f., iaaei>gt,, (ebavayp)),
introducere intr'una scientia, prinae lec-
tioni.
* ISAGOGICU,-a, adj., Isagoşroes,
relativn la isagogia, ce serve de intro-
ductione.
* ISCHIACU si ischiaăicu,-a, adj.,
igefiiacun si Iscbiadlcns ^ayiMv.6z ai
îoxtaStxtSc), relativu ta ischiade.
* ISCHIADE, 8. f., isclilas, {ia-/}ir: de
la la^ (o v=:cop3a), dorere de copse.
* ISCHDKIA,s.f.,l8cliBria(loxoupEa),
opprirea urinei sau udului.
* ISEIT si isiu, s. m., iBenm si islnm
(logtov), templu alia Isidei.
* ISIACU,-a, adj., Ifilacus, relativa
la Iside : cultu isiacu.
* ISIDE, s. f., isia, divinitate a E-
gyptianiloru.
* ISLAMISMU, a. m., (iglamlsniuii),
religione propagata de Alacbomede,
,y Google
ISŢ^
* ISLAMITU, adj. 8., nume ce se âa
cellora ce ţinu de istamismu.
* ISLAM0, 3. m. , (arabica) ; vedi
islamismu.
* ISOCHBONISMU, fl. m., (fr. lao-
«hrvnUne), calitate sau stare de iso-
chronu.
*ISO0HRONU,-a,adj.,(fr.,lsoeliron«,
d'in Xotxi^icale ai /p(ivo;=(empM), care
se face in acelh-asi tf)mpu sau in tempu
ecale: baterile pulsului sunt isochrone.
+ ISO-, (gr. imi::=erale), care intra
io celle doue compuse precedenţi : iso-
chronu si isochronismu, intra si in alte
multe compuse, cumu : isoelinu, isocolu,
isoâiĂCtylu,isodimu,isodont€,isodpnamu,
isoedru, isogonu, isoffraphu, isomeru, i-
somorphu, isonomu, isoperimetru, i$o-
petaltt, isophonu, isophyllu, isopode, i-
sopogone, isoscele, etc, pentru al Iu ca-
roru intellesu consulta ultim'a parte a
compositionei.
* ISONU (gr. îboy, fr.isoii),ae applica
ca termiim de mnsica, spre a esprime
ca^ulu, unisonu, ce accompaniedia altu
cantu : a tine isonu.
* ISOLAMENTU, s. m., (fr. l»ole-
ment), vedi: 2 isolare, isolatione.
* 1 1ăOhknE,-ediu, T., (fr. Isoler), se*
parare, sejunferet a separă cu botulu
UBU lucru de altulu, a face ca se nu fia
neci una legătura intre unu lucru cu al-
tele, a Iu face solu rr: boIds = singuru.
2 ISOLA.be, a. verbale., eeparatlo,
despărţire, separatione.
* ISOLATIONE, 8. f., (fr. IsoUtio»),
stare sau calitate de isolatu; vedi isolare.
* ISOLATU,-o, adj. part., (fr. i8»W},
leparntns, seJunctiiB, separata, ruptu de
tote legatarele cu alţii, singuratiuu, so-
litariu, ce nu este in legătura cu altu
Inero, despartitu.
* ISFIDU-a, adj., felspidns, spinosu,
aspru, perosa, etc.
* ISSOPU, s. m., vedi hyssopu.
" ISTEBIA, isterica, etc., vedi hys-
teria, hystericu, etc.
* ISTMCU sau isthmicu,-a, adj. ,
Istbvleiia; lelatiVQ liistmu: jocuri ist-
mice, cari se celebrau la patru anni una
data pre istmulu de la Corintu in onorea
lai Neptimu.
IST.
10»
« I8TMQ sau, isthnm, s. m., IstbaBif
limba de pamentu intre dou3 mari, im-
preunaadn unu continente cu altulu, sau
una peninsula ou unu continente.
ISTOKIA, a. f., hlittorU, (loiopfa) ,'
narratione de fapte, de evenimente, de
lucruri demne de memoria; descriptione .
adele si ordinată a faptelora cu impre-
giurarile, căuşele si ettectele loru; dea-
criptione, recitare de nnu singuru eve-
nimeutu, legenda; nuriarea unei adven-
ture particulare; opu istoricu, connos-
centi'a faptelora ce descrie unu assemine
opu; representatione istorica, pictura ori
sculptura ce representa una fapta, unu
evenimentu; lucru lungu si iucurcatu ,
fabula, invenlioue, tictione in genere ;
descriplione de lucruri naturali , s. e.,
plante, animali, minerali, etc.; istoria
naturale, in sensu absolutu; scienti'a,
couBOSoenti'a diverseloru fioutie, diver-
seloru producte alle naturei; ^ro io parte:
descriptionea systemateca a aoimaliloru,
vegelaliloru si minerariloru, in c&tu a-
ceste-a prin calităţile loru naturali se
manifesta sensului omeuescu. — A! a-
ceste-a su istorie, fabule, mentioui; a
face multe istorie, multe ceremonie, lu-
cruri superflue, ba si blaetematie; for-
ntosa istoria ! wu face at&te istorie, ou
face atâte difficultati, incurcari, tniga*
niri, impedecari.
ISTOKlUU-a. adj., hlstorlons, rela-
tivu la istoria; iutemplatu, addeveratu ;
ca subst. istoricu, scriptoriu de istoria,
hintoriugrapliiisj ăg. nume istoricu, &ae
are ceva insamnetate in istoria, celebru;
fapta istorica, care nu e imaginaria, ci
iutr'addeveru >)'a intemplatu; tempuri
istorice,iaoppoa\tionscatempuriftibui6se
* ISTOKIOGBAFIA sau istorioyra-
phia, 8, f., hlstorloţraphU, descriptione
istorica a evenimenteloru mai allessu con-
temporane cellui care le face sau le des-
crie; artea de a scrie istori'a : istorioyra-
fi'a flu e asia facile cut»u credu eei mă
muUi.
•ISTOEIOGBAPU sau istoriographu,
historlogriiplins, scriptoriu de istoria,
d^ro mai allesude tempulu ia care tra-
iesce: câieuna datastatuluinsarânedia
pre a nume omi, care se scria istm'a
.yGooglc
ilo
ITI.
li aUmei aceslu msarcinatu se mmiesee
ittoriografi*.
ISTOmUBA, s. f. , hIitori«U> im.
de la istoria , nanaUone de unu lucru
bai pueÎD in^rtaote; descriptâone a n-
nei adventore; fabula.
ISTOBIB£,-«scw, T., nuTue, eom-
neMorate, prădere; itattiben, a nani,
a spune, a descrie; a Dur4 fapte istorice;
a ^uDs fabule, Intemplari, adventure ,
ISTOBISIB£,-(»cu, T., vedi istorve.
ISTOBITU,-a, adj. part., namtai,
ieierlptaa; narratu, descrisBU, spusu.
•ISTBICEs. m. hf Btriz;Tedi%s^rtw.
«ISTKIONE, s.m., hlitrio, nume
datu de Bomani Ia toţi actorii, la come-
diani, si in particalariu, la pantomimi; a-
stadi se usa numai ca terminu de des-
pretiu : buffane, comedianu.
* ISTBIONIA, s. f., blBtrlonla» pro-
feasione de istriooe.
* ITEM, adv., ilara, sub form'a lati-
na, cu intellessula de : assemine.
* ITEBABILE, adj., Itonkllli, ce se
pote iterâ, repeţi, renoni.
« IXEBABE, T., iterarş, a repete, a
repeţi, a face de mai multe ort, a face
d'in nOQ, a înnoui, a renoui.
* ITEUABK, B. verbale, iteratio, in
t 8. verbului.
* ITEBATIONE, s. f., itoratl», repe-
titione.
* ITEBATIVU,-a. adj., iteratir»,
care pote esprime iteratvme : verhu i-
ferotivu.
*ITEBATir,-fl, adj. part., it«r«t»a, re-
petitu, renouita.
* ITINGBABin, pL-e, Itiucrarlra,
lUowU deaerlptlo, descriere de callato-
ila ; caUea de urmata spre a adjunge
de la imn locu la altulu; cart? de calla-
toria, mflmoriu de tote locurile pre unde
are omulaae treca spre a adjunge d'iu-
tr'unaterra in alt'a, coprendendu si rari-
tăţile mai iosemnate, demne de vodutu,
eTenimeotele legate de acelle locuri etc.;
certe descriptioni geografice etc.; certe
descriptioni topografice, etc.; certe ro-
lYU.
gatioai însemnate in cărţile baswicesei
pentru celli ce callatorescu; oa a^., re-
latîTU la callatorfa; amblatoria, calla-
torio; relatiru la merau si venitu.
« ITINEBE, 8., lter,-lttBerli, caile,
callatorfa; redi si Uiwrariu.
IUBIBE,-esc«, v., (lobere, libere), a-
■iar«} redi Ivbire cu derivatele selle, ai
ivbire, io âlossariu.
lUNTE, adj. si adv., (d'in tunte) ,
vedi ivit.
IDSIOBABE,-edi«,T., (d'in Ktwtont),
IflTaret alleTare, «nblerare; vedi usiorare
cu derivatele selle.
IUSIORU,-a, adj., levU; laTioiilu;
raolllB; vedi ttsioru.
IUTE, adj., (contrassu d'in eunte),
eeler, oltas, repentlnns, relox, rapidu,
promptu, deligente, agile; rin, violento;
care se apprende , care se menia usioiu;
veemente : ivte la gusta, acru aspru, ce
pisca ; ca adv., iuie, currendu, la mo-
mentu, indata, lat. elto.
lUTIUE, s. f., celerltaa, reloeltu;
rebementia; IraenndU; asperltai, acrl-
DiaDls, calitate de iute.
IUTIBE,-efiCM, V., accelerare; exci-
tare, aocreio«re, a accelera a esciti a a-
crl : a iidi passtdu, a merge iute; a iuti
cânii, a ammutUi; refi. a se iti/f, a se ap-
prende.
lUTIRE, s. verbale, in t. s. verbului.
IUTITU,-a, adj. part., aeoeleratM,
exeltatns.
IVERNA, iuerna, si Urna, s. f-,
hlemi, blberanmf redi Urna cu faSte de-
rivatele selle.
ITISGU, s. m. hibUenB; vedi xbiscu.
IVOBIU, s. m., ebor si ebor (it. aro-
rlo, fr. Ivoire); Vedi ehore si ^oriu,
f ivlj,-a, terminatione de adîective
modali , formate de la supinuln verbe-
lorn, precumu : adivu, passivu, indica-
tivu, conjunctivu, imperativu, infinitivu,
nominative, geniiivu, âaiivu, aocusativu,
ablativu, positivu, comparativu, super-
lativu, adiectivu, betivu, etc.; mai rara
de la alte forme, precuma : substimUvu,
tardim sau tardiuu.
=v Google
J, a diecea littera d'iD alfabetulu ro-
manu, de currendu introdossa in acestti
alfabetn, coci anticii Latini scrieau pre
totu iodine t, distingeau inse intre i vo-
cala, si i consonante. Consonantea î se
pare a se & pronnntîatu ca t alin nostru '
in vorbe ca : muiere, treierare, etc; in
limbile noue latine a luatii decisivu una
pronastia de consonante, d^ro variata
in diverse moduri : intre Bom&ni numai,
dnpo localităţi, se audu doue pronunţie
dîfferite, asia co j d'in vorbe ca :jo « =:
ittB»iJugu=zJagnm, jur are ^^ivr UT f, etc.
sb aude cu sonulu franceaculiii ; d'in co-
Tentele corresponditorie : jeu, jouy, Jd-
rer; ^ro in gnr'a altoru Români acellu-asi
semnn are prouuntra de g sibilante :
giocu, giugtt. giurare, etc., ca si in ita-
licele : gtoco, gluţo, ţlnrare. De si chiaru
d'in compararea de covente latine ca :
major, mftfiB, etc., resulta co intre so-
nulu rftpresentatn prin^' si cellu repre-
sentatn prin g, essiste mare af&oilâte,
totuşi noi credemu a avâ momentose ra-
tioni spre a preferi pentru^' pronunti'a
C6 are si in limb'a francesca, si care e
adoptata si iu cărţile litteratnrei nostre
depeno acuma. In vorbele curatn roma-
nice consonantea j sta de regula du-
tnai înainte de \ocalile : a, e, o, «,- in ter-
minationea j'(»i« ai joru, consonantea ^
e in locu deăi : putrejone, rap^one,etG.
in locn de putrâdione, rapedione; rotun-
joru in locu de rotwndioru; asili si mi-
jilaeu. «escţftVe, in locn de medilocu,
veseedire; si vioerersa, j mjaeere se aude
CB di siosratn.
1 JAGERE (proDuntiatu diaeere), ja-
cui. jacutu, V., jacere, Jac«o, Jacni, a
stă colcatu, a stă cu corpulu intensu in
patu ori pre pamentu; a fi morbosii; a
sufferi de ceva : aici jace, formula or-
dinaria cu care se Începu epitafiele; j'ace
pre morte, e greu morbosu; fig, cerbuht
jace m colcusiu, e ascunsu, stĂ ascunsu;
aci jace nodulu, acf e secretnln, ac{ e
puDctnlu de deslegare, acf e dif&culta-
tea lucrului; ca terminu de geografia :
Eomâni'a libera jace spre resaritu si
spre meăin-di de Trangilvani'a.
JACERG, 8. verbale, in t. s. verbului,
2 JACERE, jacui, jacutu si jactu, v.,
jBoere, differitu în forma de 1 jaeSre
intru c&tu acestu-a are accentulu pr«
e (jacere). si e prin urmare de conj. II,
4ro 2 jacere are tonulu pre prim'a syl-
laba (jacere), si e prin urmare de con-
jugarea III; âro c&tn pentru intellessu
jacere e effectulu lui jacere, de ora ce
jacere:=a /i arruncatu diosu, a fi sau a
sta colcatu, 6to jâcere^a colcâ, a ar~
runcâdiosu;— jacere a datu nascere nu
numai la jacire, ci si la mare mulţime
de alte derivate si compuse, pre cumu :
jadantia, jadu, abiectu. ahiectare, aiee-
iare^aieptare, traiecere, etc.
* JACTABDNDU,-a, adj., JaoUbun-
dua, care se^ac^a, se landa, segloriedia.
* JACTANTB, adj. part., JmUbi,
care jacta, sau se jacta, se lauda, se glo-
rieda.
* JAUTANTIA, s. f., JaoUntU, ca-
litate sau fapta iejactatUe, de laudarosu.
* JACTARE, T., Jactare, proprie, «
=y Google
112
JAC.
arrDncă cu potere, cu violentia, a aaltâ,
a arruncă in coce si in coUo, a agită, a
fermentă; de acf : 2. prin metafora : a) a
turbura, a tormeiitâ, a amarf, a supperă
tare, a du dâ momentu de repausu si de
pace; b) a inaltiă prin vorbe, a laudă ;
in speciale, a laudă preste mesura; de
unde, a sejaetâ=s, se laudă fora me-
sura, a 80 gloria, a se ingonfă, afiarro-
gante, superbu, insolente.
* JACTATIONE, a. f., Jaatatlo, ac-
tione si actu de jactare.
* JACTATORIU,-tort"o,-fnce, adj. s.,
jaet«tor,-trli,carfl^flCfa, si mai vertosu
care se jada, se lauda, se .gloriedia,
care vre se se arrete mai multu de câtu e.
* JACTiTU,-a, adj. part., JmUIiib:
sup. si Bubst. ]actatus,-u8.
* JACTITABUNDD,-«, adj., jicti-
tabandiis, care are manf'a do a vorbi
de sene cujaciantia, laudarosu, gretiosu
si nesufferitu.
* JACTITAKE, V., Jaetitare, forma
iterativa d'in tartare, & jactă continuu
si cu ori-ce oucasione, cu loeu si fora
locu.
* JACTUBA, s. f., jHetura, actione si
resultatu allu actionei de jacere, arrun-
eatura, la pedatura; deacl : perdere, dau-
D& sau damuu.
* JAC0LABILE, adj., jaculabilU,
ce se pote jacu^d: arme jacuiabili.
*JACULAR£,v.,jacularl; proprie,a
armncă cu jacule; in genere, a arruncă;
fig. ochii lupului jacula rodie de lumina
1» intunericu.
*JACULAT10NE,s.f.,j»enlâtlo, ac-
tione de a jacidă.
*3ACJ]LA.TOB,rO,-toria,-trice, adj. s.,
Jaeilator, jacDlatrlx, si jaouUt»rlu8 ,
care jactUa sau serve a jaculd : arme
jaeulaiorie.
* JACULP si jaclu, pl.-e, jaoulnm,
(d'in 2 jacere), lancia ce se arruncă ;
veri-ce arma ca care arruncamu de de
parte ia cellu ce vremu a lovf.
JACUTORIU ,-(oKo. adj. s., ja^enn,
care jace; fig. pigru; jacutoria sau jo-
cutore, subst. t'., loculu unde Jacu sau
se culca animalile domestice.
JAGUI0,-a, adj. particip, verbujui
JOC;
^jacere, cumusi.allu verbului 2 jacere.
JACDTDRA, s. f., modula si starea
de jacere.
* JALAPAsau^o/a^ti, s. f. m., (JaUp»
JaUpa, Jalaplnm), una planta cu flori
forte formose addussa d'in Uessicu, cu
radecio'a resinoaa forte efflcace ca pur-
gativa.
JALU8IA, jalusu, etci , vedi geloaia,
gelosu, etc.
JANUABIU, B. m., janoarias, (de
la Janu^JanuB dieulu annului la ve-
chii Romani); lun'a cu care- incepe an-
nutu, (vedi calendariu).
* JKCOKALE, adj., JeeoraUs, relativa
\&jecore sau ficat U.
* JECORK, s. m., Jeens, ficatu, parte
interna a corpului unui animale.
* JECOROSa.-a, adj., jecorosuB, cu
jecore mare, morbosu Aejecore.
* JEJUNARE, V., Jejunare, vedi o-
junare cu tote derivatele selle.
* JENIACLU, s. m., JenUoalnm,
gustare de demanetia, d^unu.
* JENTARE, T., J«ntare, a gustă de
demaneiia, a dejuna.
* JENTATIONE, a. f., JenUtlo, ac-
tione di^jentare.
JESU.s. m., Jeso», numele mantuito-
riului nostru Jesu Cbristo.
* JESUlTISMU,s.m.,(fr.j«snl«8Bie)
systema, doctrina a JesuitUoru.
* JESUITU, 8. m., (fr.J«»iiite), mem-
bru allu noei ordine religiose, fandata
in annulu 1534 de Ignaiiu Loyila, nu-
mita si societatea lui Jesu.de si formata
cu scopn de a propagă religionea lui
Jesu Christu, membrii sei inse, prin
portarea loru, facura co astadi jesuitu
este sj uonymu cu : hypoeritu, intrigante,
antmagiioriu, impostoriu, etc.
JOUARE, V., Joearl, saltare, lodetet
a petrece cu jocu, a saltă; a se diverte;
a se luptă in moduamicabile, pentru re-
creatione sau pentru essercitiu; a sejocă
CH cuventele, a glumi, a face allussioni,
a si jocă joculu, a lucră dupe interesssa
propria; Joco apele, unduia sau se arruncă
in suau;a^*ocât4nuyoctt,afacecu cineva
unu jocu sao a sallă; a joeă pre cinwa,
sau a i uajocă, a Iu bate, a Iu inseUă,
=y Google
JOC.
a luaupperi; a^'tfcâ.adarepreseDtationi
te&tralî; ajocă bene ori reu, a f&ee bene
ori r«u cu ce e insarcinata; tiu tejocâ,
na fii prea temerarlti; — joca cuiva oehii,
waneU. menita, petioreU, etc.; se mişca,
mergu bene, functionedia nsioru ai camii
se cade.
JOCABE, 9. rerbale, Inslo, snltatlo,
in t. a. Terbulni.
JOCARGIA eu l molliatn, in locu de :
JOCABELIA, 8. f., si
JOCARIA, 3. f., Joens, ladns, soU-
tlnm; ladilirf nm, erepnndln, res liiioriai
pB«ril« indtcTDin , IncTQ de jocu, mai
allesEm pentm copilli, lacm de petrecere,
de risn : a ewperâ joearie pentru co-
pQli; fig. a fijocarfa totoru venttmtoru.
J0GAB1ORA, e. f., deminntivu d'in
joearla.
JOOATORlVrtoria, adj., laior, sal-
Ut»r» care joea, care saltă : jocatoriu
in etvti, jocatoriu pre fane, etc.
JOCATU,-a. adj. part., Ibnos, lllugns.
JOCOSn,-a, adj., jteoinB, plenu de
jocu, cui place sejoee; cui place se rida,
se glumesca. ,
JOCU, pl.-«n, JocnSf Indas, liinB>
Mlţna, laltatlo, diatraetione san plăcere
ce serve spre recreatîonea corpului si a
animei : jocu de carii; scola de jocu,
Indvi sallatorlns; locu ăejocu, casa
unde EeîooL-Jocupublicu: se dice despre
nnii Incni seriosu, co acesta-a nu e de
jocu, nan acesta-a e mai midtu de câta
jocu, precnmn d'in contra se dice in locn
de ^nma sau de risn, eo aeesfa-a e nu-
mai jocu ^ujocaria; fig. joculu naturei,
aâeco prodnctione a natarei, care pare
estraorfinaria; a aădwx pre cineva in
joeu, a mesteci pre cineva intr'nnn lu-
cra fora scirea lai; a intntă pre cineva
in jocu, achiam&pre cineva ae facă una
Incm ce e de gnstuln si professionea
sea; a si bate jocu, a ride de cineva, a
ai fkce gustulu si plăcerea; a face honu
ori reu jocu, ft i merge bene ori rpu; —
uie san artificiu, de aci : jocuri magice,
focuri artificiose; — ^ocu=saltn, dan-
tlu; — joadu unei maehine, joculu ochi-
loru, joculu apei, etc., mişcare», mer-
snln usiom si regolatu.
* JOCULARG Bi jocarare, v., Own-
IWrU
; JUR ţl8
Isrl), a vorbi in riau, a spune vorbe sau*
face lucruri ce făcu pre altit se rida, a
nu vorbf sau a nu lucră seriosu, a glumi.
* JOOUIiARIU si^octtrana,-», adj.s-,
joenlarlns, reiaţi vu la^'oculu, care/ociila. 4
* JOCULATIONE si jocuratione . a.
f., jocnlatlo, actione de a joculă.
* .TOCULATOKIU8i>ocuratonM,-/orta,
adj. s., jocDlator si jocalatortns^ care
jocula, ce serve a joadă : disputatione
jocidatoria.
* JOCULU ai jocuru. a. m., Jeeolos,
proprie demlnutivu d'in jocu, micu Jocu,
applicatu io speciale la jocu de vorbe,
risu, gluma.
JOOURA, B. f.,]«eiiB,JocalD8, joculu;
vedi jocttlu. '
JOSU, adv., vedi diosu.
JOUE si Jove, s, m., Jnplter'JovIs,
1. numele regelui dieîloru la anticii
Romani, de unde si numele dillei Joui;
2. un'a d'intre planete.
JO[Jf,B. f.f'dles JoTia, un'a d'in celle
septe dille alle septemanei, numita asU
pentru co eră consecrata lui Joue; —
Joui mare, Joui'a din septeman'a mare
a paresimiloru .
JOUI MARE, 8., vedi Joui.
JOUUfARITIA,s.f., larva, terrleiiliin,
bubo; 1. specia de spectru, femina ima-
ginaria cu care se sparia fetele ce nu -
lucredia cu anima, spnnendn-li-se, co
acesta Jouimartia in diu'a de Jotximare
vine se ardă assemine fete; 2. prin me-
tafora , ce sparia sau ce adduce fiori :
a) cucuvea sau bnfa; b) orna triste si in-
affabile.
JOVIALE, adj.,Jorial]s;reHtirns, hf-
lariB, 1. relativu la Jove sau Joue; de
aci s. f. p]., Joi;tafieîe;=:serbatoria a lui
Joue; 2. dupo fr. Jorial, festivu, ilara.
* JUBA, 3. f., Jnba, peru ce spendnî
ra la gnttulu animaliloni, coroa.ijidf'a
caiMui, leului; applecatu apoi si la pe-
mlu lungu si desii allu unui omu, da
aci :
* JUBATU,-a, adj., Jabatas, provedutn
cvjuba, comatu.
*3VSE&^,jussiaijussei,jussu, v., jb-
bere, acommandă, a invită, a dice cuiva
se facă ceva.
* JUBILARE, T., jHbtUre, a strigi,
.yGooglc
114
JUD,
a di clamori violente, mai vertuaa auri-
gari de bucourîa mare; de aci, a se buc-
curi forte, a se dă la escesse de buccnria.
g * JUBILATIONK, a. f., JsbiUtlo, ac-
' tione Aes jubilare.
* JUBILEU, 3. f., Jabiinus, (U^yj-
Xatoţ, coventu ebraicu), 1. fia*eare allu
eincUeannu 1& Judei, in care toţi serTÎi
n liberau si tete possessionile faudane
revenieau la primii loru possessori ;
2. la catholici, allu 25<le annu, in care
Ponteficele romana da indulgeatia plena-
ria , generale si soianoe la credeutiosi;
S-festivitate religiosa ai soleune cu occa-
nonea implenirei a 50 de anni de căsă-
toria; de aci, 4. in genere, mare solenni-
tat* si festivitate.
* JUBILU, 8. m., Jabllon» mare stri-
gare, clamore de buccuria.
* JUCAEE, etc, vedi jocare.
* JUCCNBARE, V., jacondare, a face
j'ttcufidu, a &ăănce jucunditaie.
* JUUUNDITATE, s. f., iuenndltaa,
calitate sau stătu de jucundu.
* JUCUNDU,-a, adj., Juonndus, (in
locn de JoenaduS) d'in acea-asi radecina
cu Joooi=;ocu), care e ca unn jocu pla-
cată incantatorlu, farmecatoriu, desfeta-
tohu.
* JCDAICU,-», adj., Judalens, rela-
tiva la Judâ: rdigionea judaica,
«JUDAISMU,s. m., jDdalBnoa, modu
deespressione sau de portare ^'utiau^, re-
ligioae^'tuiatca.
JUDANU,-a, a., Jndnna, cu acella-asi
intellesu cu judeu sau ebreu, inse cu
QUanti'a particularia care caracterisa pre
eir«u, adeco Judeu usurariu fora miae-
ricordia, cautandu a se Înavuţi cu veri-ce
mediloce; de aci in genere, yudanu=oma
CflinseUa,iea uşura esceasiva, areardore
de a se înavuţi pe călii strâmbe.
JUD£, judece si Jttdice s. m., Judex»
care judeca, judecători», arbitru; în spe-
cie, judice se numesce aceliu-a, care prin
autoritatea publica e pusu a pronunţia
dreptate particulanloru;juiJtcs natura^
dasemoatu de lege pentru accusati, pen-
tru parti dupo calitatea bru si dupo na-
tnr'a causei : nemihe mipotefisustrassti
i}€ lajuăieele seu naturcUe; judice ordi-
mriu, cui pertine de dreptu couaoscen-
JTŢP.
ti'a lucruriloru civili san criminali, ai
care este permanente, spre distinction*
ăejudicii in commisaione; judiee w^e-
ratescti, regescu, care pronunţia dreptate
in numele imperatoriului, regelui, ori
principelui , în. oppositione cu jvăicH
cdlessi de rauncipalitati, cari prouantia
dreptate in numele iBgei-Judietdelegatu.
care e numita pentru una causa partiou-
laria, iu oppositione cnjudieele perma~
nente sau orătnariu; se pote dice si ju-
dicecomtnissariu;judice deinstrueiione ,
pusu a cercetă crîminele, delictele, coU*-
gandu probele sauÎQdiciele, a face iaterra-
gatoriulu si a pune in arreata pre preve-
niţi ;jude de pace, care fora spese multe ai
fora intervenirea de advoeati sau procu-
ratori e chiamatu a judecă contestatio-
nile de mai pucina importautia si a con-
cilia, de se pote, dilFerentiele oe de al-
tramente sunt reservate tribonarielora
civili ordinarie.
JUDEGABILE si juAicalile. adj., Ja-
dioabilla, ce se pote judecă; litigiosu,
contentiosu, contestabile.
*JUDECAUE sijudicare, v^jadlacre,
a decide uoa cestioae, una lite, iu calitate
Aajudice, dandusententia, sau dupo sta-
tutulu legiloru sau dupo propri'a con-
scientia; a consideră crîminele ori delic-
tele, si a mesură, applică penele la eei
caduti in crimine si delicte; a compară
doue idee, doue lucruri, spre a decide
deco este convenientla intre elle; a ai di
părerea; a face judecata bona ori rea; a
condamnă; a decide ca arbitru, adeco
ca allessu d'in partea celloni cari au dif-
ferentie între sene ; a si formă saa a e-
nuntiă opinionea asupr'anneiperBOne saa
aaupr'a unui lucru; a decide despre me-
ritele altui-a, despre cogetele, despre
sentimentele, despre motivulu aotioni-
lora acestul-a; a consideră, aconiectură,
acombină,8ia8Îspuneparereaiaprevedi
a preaenti, a connosce, a sci d'inaînte oe
resultatu pote se aibă unu evenîmentu
sau unu lucru; a senti : ochitd^ jvdeca
colorile, urechi'a sunettdu; a se judecd
pre Bene, a enontiă ana parare despre
sene; prov. nu judecă, easenu/H jme-
catu; a se judecă cu dneva, a av^ pse-
cessucu cineva; a Mjuăeeănumteafh-
,y Google
TCJ).
butuurii^i; a judecă pre cineva^ a Iu
mustră ^pni, a iimpată ca amarîtione.
JDDECAB£ ei judieare, jndlestlo,
letlo Jndkandlf in t. s. verbalul.
JDDEGATAsi>ttdicoia. 8. f., pl.-«,
JadlcAtnniiJndielHnifgeiite&tlftţ tribunal,
jndeciu, Bententia, âeoiaioDe pronnntiata
in justiţia; detennioationedeceejuBtn
sau iojustn: a dă pre cineva m judecata;
semHm dej%idecata,îOTD, tribnnariu; de
acf : a merge la judecata ; a ineepe ju-
decata contra cuiva ; părere, opinione,
prevedentia ; bouu seuga : omu ai jude-
cata ; dupo judecafa mea ; fiţi cn jude-
cata ; judecat'a de a^ioi sau judeciulu
depreuntia, judeciuln universale, candu
Dwoneâieu va judeeă viii bI morţii; ^u-
deca^alm Domnedieu, volienti'a diyiua;
a face judecata, a judecă faptele si la-
tentîonile <ul-4, sau a jndeeâ prin
cojubioatioiii, coniecture, etc.; a dă sau
a face judecata, a decide despre bone-
tatea, calitatea, perfectioaea sau im-
perfectiooea unai lucru ori iadividuQ; a
nu ave judecata, a fi lipsitu de boaulu
BWiaa, a do tei cunm se si conducă lu-
crurile; facultatea de a judecă, mente,
tatioBe, intelleptione.
JDDECATORESCE si judicatoresce,
adv., JnMelallter^ in modu juăecaiore-
tcu, dopo lege, in fonaa judieiaria.
JDDECATORESCU sijudicatoreseu,-
a, adj., JndleUllB, relativn la judecăto-
ria, la adminiatrationea justiţiei, ce se
face prin justiţia, prin jadecatoria : atiu
judeeatoreseu, care are tote foimele jâ-
dici&rie; mărturia juăecatoresca ; com-
batere jadecatoresca, modulu de a pre-
cede in justiţia, de a Bustinâ dreptuhi sett
OMiiir'a adversariului prin medie judicia-
rie oorenite.
JUDECAT0BES8A t\ judieatoressa,
8. f^jiidlafttiix,feininacare judeca; mu-
liere a judecatoriului.
JUDECĂTORIA, a. t, Jadieiim, ju-
deciu, tribunariu, Bcasan de judecata,
ourte de justiţia, locuia unde se face ju-
deoata, justiţia, dreptate : a merge înain-
tea jmâeeatoriei; judecătoria, ca corpii
morale, cei ce au potnea de a judecă
intr'uoa oertawbtnsione ai ut certbcause,
MaffisttaiH.
Jtro.
11S
JUDECATOBm,-(ma, adj. B.,iB(H-
catar, Jndleatortns, Jndex, care judeca,
care are autoritatea de a judecă, judice,
arbitru, magistraţii; connoscutoriu, ap-
pretiatoriu, censoria, criticu; opinatoriu:
omu judecatoriu, cu judecata» cu ratîone,
cu boou sensu, cu mente.
JUDECATRICE ^ judieairice, 9. f.,
Jadleatrlx, femina care judeca; vediy»-
deeeasa ai juăecatoressa.
1 JUDECATU si judicatu.-a, adj."
part., Jadieatvs*
2 JDDECATU aijudicatu, pl.-e, 1. Ja-
dioatnm, decisione judecatoresca, jude-
cata; 2. Jadleatos,-»», officiu judeeatore-
seu, magistratu.
JUDECE si judiee, B. m., Jnd«x, jude,
judecatoriu.
JUDECESSA si judieessa, s. f-, Jn-
dlels nsor, muliere a judelui.
JUDECIU si^tuîictu, pl.-ie, Jndleiun,
actu de judecare, judecata; tribunariu,
cercn, disMctu judeeatoreseu, districtn
in genere.
JUDICABE, V., Jndlcare, Tfidi jude-
care.
JDDICATIONE, b. f., Jodleatlo, so-
tione de ^'udicore, judecata.
JUDICE, s. m., Jndex, vedi jude, ju-
dece, judecatoriu.
JDDICIAIE si judieiaria,-ria, adj.,
JadlclallB, JudlolarlDB, relativa \&judi-
ciu, judeeatoreseu.
JUDlCIOSU.-aJndlelosng, adj., care
are bona judecata, care lucra cu judecata;
prudente, cu mente, cu bonu sensu, cu
ratione, intelleptu.
*JUGALE, adj., JBsallB, relativu la
jugu; in anatomia : oam jugcde, numitu
si zggomaticu
* JUG ALITATE, s. f., Jagalitas^ stare
de jugale.
JCGANIBEi-cseu, v., {d'ia juganu),
castrare, exseeare, erirare, a castra, se
! diceatâtu despre omu căta si mai vertosQ
despre animali, in specie despre calll;
âg. a jugani unit planta, a i Ină pote-
rea de a face aementia; a jugani unu
arbore, a Iu curetiă de ramurile celle
superfiue; a jugani stupii, a luă parte
d'in miere; vedi si castrare.
JUGANIBE, 8. Terbale/eenitratlojerl*
=y Google
116
JUC.
»ti«, TlrllIUtis eksetsti-', in t. .-i. ver-
bului.
JUaANITORIU ,.(orw». adj. s., ca-
Bteat«r, care jugatKSce.
JUGANITU,-«, adj. part., oastratuB,
euflotatas, eTlratua, castratn.
JUGANITURA, s. f., eastratia, ac-
tioDe si reaultatu allu actlonei iejuga-
nire, loculu sau partea corpului unde
B'a facutuju^antrea,* stare de iuf/anitu.
JUGAND, 8. m., canterlag, proprie,
bonudejugu, applicatu \d pwticulariu
la callu juganUu.
JDQABE, T., jogaro, a puue in Jugu,
a uoi, a legă, a impreună, ^tc., in iutei-
lessu mai generale de cfttn compusulu
injugtu^e : a Jugâ furci, căpriori, ntie
ăe vinia.
JUGABIU,-«. adj., Jnsartiia, relativu
la jugu, ce se reporta la trassu de carru
ori carrutia; subat. jugariulu, lemnulu
pusu perpendiculariu pre timone, si le-
gatu de acestn-a si de capetele esteriori
alle roteloru d'inainte; cellu ce conduce
boii puşi la carru; boulu ensusî injngatu
cu altulu.
JOGATIONE, s. f.,jiiKatlo, actioue
de jugare.
JUGATOBlU,-(on"a, adj. 3., jngator,
care juga.
JUGATU,-o,part.d'inju3areJugatnB.
JDGASTBU, 8. m., acer crnnpestrls,
lemnu ce se dice si cornu, d'in care mai
allessu se facR juguri.
* JUQE, adj., JngiK, continuu, neinter-
ruptu, Torbindu in speciale de ap'a, care
curre in totu tempulu, fora se secce in
rre una epoca a annului.
* JUGEBALE, adj., jn^ralls, reia-
tiTU \»jugeru. la mesurarea pamentuliii
dupo jugerc.
* JUGEBATIONE, s. f.. Jufforatlo,
împărţirea pamentului sau agrului dupo
jugere. actionea de a imparti in jugere.
* JUGEBU, pL-re. jogerura, mesura
vechia de pamentu, avendu in lungime
240 si in lărgime 120 de petiore, in
0uperfacia 28,S00 de petiore cadrate,
camu at&tu cătu se pote arfi iiitr'una di
cu nna parecUa de boi; de acea-a se
dice si ^'u^, ţl.jugta-i.
* JUGI£'LQU,-a,adj.,ja(rlfluHs,(Tedi
3VH.
juge si fiueie), care in totu lempula
curre : fontane jugiftue.
* JQGITATE, s. f., Jaritas, calitate
sau stare de jufie.
* JUGLANDE, B. f., jarUns, specia
de glande.
JUGU, pi. juguri, Jn^nia» 1. unu tn-
strumeutu de lenmu, în care se prendu
boii seu alte vite spre a trage; 2. femln
sau lemnulu de care dependu lăncile
unei bilance, de aci )W(7«=:bilance, si
de aci, 3. jupu=semnulo de pre ceru care
se dice si bilance sau libra; la vechii
Bomani, 4. j«jrM=furci pre sub oţtte tre-
ceau pre inimicii învinşi in semnu de
batujocura; jugu se mai chîama 5. nna
parte a stativeloru sau scaunului de t«B-
sutu; 6. instrumentulu in care se pune
remuln.
* l JUGULARE, adj., juţularia, re-
lativu la iugtUuaa.u gaUa -.vena jugulare.
* 2 JUGULARE, v.,jiiţalare, a talia
juguîulu, ajungbi&,a uccide, a stran-
gidâ, a perde; vedi junghiare cu deri-
vatele selle.
* JUGULATIONK, s. f., jBKoUtto.
actione de jugulare.
* J0GULATU,-a, adj. part., jii^latn,
junghiata,
* JUGULU, 3. m., jaraluB, (din aoea-
aai ladecina cu Jukbh==/u^), proprie,
ossulu ce conjunge umemlu cu peptnlu,
clavicul'a; de acl:a> cavitatea de longa
guttu, b) guttulu ensuai.
JUGUMENTU,pl.-e, inK«>nitni,cu
ce se lega doue lucruri împreuna in
forma de jug», legătura, jugariu; term.
de architectnra.
JUGURELLU. s. m., deminntivu de
la jugu, jugu micu, mai allessa una
forma de jugu ce se pune Ia porci apre
a DU pdte intră in gradine.
JULIU, s. m., Jaiius, on'a din celle
doue sprediece lunialleannHlnî, numita
asiei dupo nomele lui Jnliu Cesare refor-
matoriulu calendariuloi.
JUMETATE,>«i7»etofi>e,- vedi dime-
tate, dmetatire, si medietate, medietatiM.
*JUMENTARIU,-o,adj.,jB««Btariwi,
relativu la Jumente.
* JUMENTU, pl.-e, JnMeiitaaif (con-
trassu d'in Jiironeatiia)» vita da «pit-
.yGooglc
KfH.
gotn, de jngn, de trâBsn, de traosportii.
JCNA, B. f., JnrAiIs, jBveBeat Jiiren-
«Bla, Ut& tenera; f4ta pacinu iuaîntsta
in etate; âg. fora esperientia; vedi june,
eare e si maacDlioa si fetnenina.
JUNCA, 8. f., jRT«nea» JodIx, Tedî
jtmiee si jimiaat:
JUKGANU, a. m., JaTencns, bonliano
de dobi anni; bonlianu jugaDitn.
* JUNCTIONE, a. f., jnnetlo, actione
de a junge, modu como si locu de jun-
gere : aălea forată are lip8e de jwnc-
Uoni.
• JUNCT0EIU,-*i)m,adj.8.,Jnnet«r,
carejitnjre.
• JUNCTUBA, 8. f., junctnra, resul-
tatu alia actionei ă& }ttngere; ce JDOge,
locu de jnngere.
JtINCU, 8. m. (si î%mwxa\y:junca),
JDTencBS, buenUi, bou tenem, bou-
liann; — in alta insemnare, ca lat. jun-
CS8, planta palustre.
JUNE, adj. s., JarenlM, adole^oeiis,
teneru pucina inaintatu in etate, in flo-
rea etatei; necăsătoriţii ; fig. june he-
tranu. care a remasu de un s'a căsăto-
rita; barbatn, onrn tenem si snimosn. '
JUNfiSCU,-a, adj., JuTenllU, depune .-
^tie juvtesea.
JUNETIA s. f., ntfts jHTeDlllB, jn-
TWtBSt adoleBe«ntU, etatejunesca, intre
copillarCa si virilitate; teneretia.
* JUNGEBE, junsi si junsei, junsu,
ei jantiu, V., Jnnf ere, a legă, a prende, a
unf, a Împreună, etc.
JUNGHIABE, etc, cu f moUîatu, in
locn de :
JONGLARE, T., juţuUre, a uccide
iaianda jMjrn^tdit .- sejunglara mai muUi
amnelU si vitdli; a uccide taiandQ alta
parte a corpului, impnngundu reu gi mai
Tertosu spantecandu; — a casion doreri
acnto: me jungla eaptdu, me jungla la
petiore.
JUNGLARE, s. verbale, iusnUtl», ac-
tione iejungUare.
J17NQLABin,pl.-«. pus)o,pumnariu,
styleta, instrumentn acutu de a străpun-
ge, jungU, nccide.
JUNGLATIONE, s. f., JiţaUtU, ac-
tioDB de iunglare.
JUNGLATOBID.-terta, adj.,jKgnUii8,
JUR,
117
care jungla, impnnge, cansedia dorere
petrunditoria; subst. care uccide, tăia,
străpunge, jungla de morte.
JUNGLATU,-!!, adj. part., Jof lUtofl.
JDNGLATUBA, 3. f., l.jusulOBi.in-
bhiaitur'a gattului eu tmnchînlu corpu-
lui: a si frânge junglatur'a guttulu^ vcdi
si iuguîu; 2. dorere aonta.
"JDNGLU, pl.-Mrt , Janetio, doUr »-
cntiia* plenrltls, dorere acuta, impun-
gere ce sentlmu mai allessu in coste :
jungîuri de facere, de naaeere.
JUNIA, 9. f., JBTentH8, 1. io acellu-
asi intellessu cn jtmeti(^ 2. vi^tia neoa*
satorita.
JDNICE, 8. f., jiinlx, VBă'ijuninca.
JUNIME, s. f., JoTentDs, omeni jnni,
tenerime, mulţime indetermînata de
juni, teneri, copilli, fetiori si fetiore.
JUNINCA (de preferitujawice), s. f-,
jnTenoâ, JaolXf yitellade doui anni,Tacca
JUNINCUTIA, s. f., jBTenoiiU, Jtt-
ninca mica; vitella.
JUNIPERU (pronuntiatu pre aloco-
rea si : iuni^yeru, ienuperu, giuniperu,
giuniperu, etc), s. m., genu de plante
conifere; îemia. junipera, fructn de jn-
niperu.
JlTNIREj-escu, v., jnTentstera agere,
a petrece jnneti'asea, astă june, a duce
vietia necăsătorita, a romană celibe.
JUNIU, 3. m., JuiilBg, un'a din celle
doaesprediece luni alle annului.
JURAMENTU, pl.-e, JaranentuiB ,
JDgJnraiidnm, affirmatione ce se faoe
chiamandu de mărturia pre Domnedieu,
co affirmantele va spune addereruln :
juramentujudici^u, care da una parte
litigante, la alt'a, facnndn pendente de
acf sententi'a in causa, sau care propnne
judele d'in officiu laun'ad'in partispra
a pot4 decide caus'a sau a determini
mesur'a penei. Juramenti^, in senau
juriăieu, sau este capitale, ori princi-
pcde , unde nu sunt alte probe , san
suppletoriu, undeessistn semiprobe, sau
estimatoriu, prin care se comproba pre-
tiuInuDui lucru; — juramentu, promis-
sione de a impleni cu iidelitate detoren-
tiele' si a susţină drepturile •.jurameniu
falsu, perjuriu. In unele locuri se dica
>yGoog Ic
119
TOR.
ai in loou de tfţ/urctfw-o, esseeratume,
Skatemu.
JUBABE, T., jnrare, a affirin& ceva
aah Juramen^, chîamandu pre Domne-
diea de mărturia; a ratifica, a confir-
ID& oera Bnbjuramentu; a promitte ceva
seriosa fora a depune jaramenta : a
jură morte, ruitM, perdere cuiva, a luă
ferma reaolutione de a nemict pre cine-
va; ase jură pre nemica, adeco fora ne-
cessit&te, d'in rea datina; a jură tn ma-
nele cuiva, înaintea personei destinate
spre a aocepUjuraUentuIu; ajura cre-
ăentia; a jură in vorbele cuiva; a jwă
itranâiu, falsn; A injură, a essecră, a
bl8Stl<ID&.
JUBÂRG, fl. verbale, jirudi sctlo,
Jurmtin, actioDO de jurare.
JGBASSOBE, s. m., (jnriB aBsescr),
in Daci'a superiore, asseeorele suppre-
feetolui, oare are si attributioni jaridi-
eiarie in cause civili peno la nnasumma
determinata, care le pote decide nomai
ca jurasBorele, sen : supprefectidu cu
jwratsorele seu făcu testimoniu, mărtu-
ria legale.
JDBATORID.-torta, adj. a-, Jantor,
adjnrator, care jura singaru; care jura
pre altiilu : jur<âorvu stramhu.
JUBA.TU,-a. adj. part, Jorstns^ âiju-
Mti», ca Biibat. m. a^allessiicommunei
cari ca judele constitau magistratur'a
eommuoale; h) mai inainte, in Bomaoi'a
libera, allessn allu unei commuDe rura-
le, astadi consiliariu cammunale; c) in
Daci'a saperiore,.7'Mra83ore sau adjunctn
alin snpprefectnlui; d) membru alin unui
jndecin formatu d'in cetatiani spre a
jndic pre ooncetatianii sei accusati de
crimine : curte âi juraţi, (ndisi juriu).
* JTJBE, 8., jus. abl. jure, dreptu,
Inatn numai in aspressioiii adverbiali, ca:
de jtire:=io dreptn, dupo dreptu, etc.
* JDBECONSULTU bau juriseonsul-
tu, s. m., JnrlHeoDadltDB vel JnreoonBDl-
t«B, care e versatu iu scienti'a dreptu-
lui si a legiloFu; care face professione
de a di consilie in cestioni de dreptu ,
l^stu, jurepiudente.
* JUBEDICTIONALE sau jurisdie-
Hotule. adj., jnriBdletloiMlIs» relativu
\^ jtveăictione.
JtTR.
* JUBEDICTIONE Bau^Nrtsdteftom.
s. f-, JarlBdletlo, facultatea, poterea jo-
dicelui sau acellui care are dreptu de a
judecă; potere si facultate data prin au-
toritate pnblica de a pronnntt& dreptate;
facultate de aadmtnistr&jastitia,admi-
nistrationea ensasi; estensionea com-
munei sau a districtului unda judecele
are poterea si facultatea de a si esser-
cit& autoritatea sea publica : juredietione
civile, in canse civili, criminale, în ean-
se criminali; j. eedesiastiea, in celle bas-
sericesci, etc.; diatrictu, municipiu, tri-
bunarin, cercii, sfera, etc.
*JUREPBUDENTEsi>r»spnid«ife,
B. m., JnrlBprndens, JarU^eritas, versatu
in legi, in scienti'adreptului : jurespertu,
legistu, juristu.
* JUBEPBUDENTIA si jurispru-
dentia, b. f., jnrlapradentl*, scienti'a
dreptului, scienti'a legilom; prîncipiele
de dreptu, ce se urmedia intr'una terra,
la urm tribnnariu, etc.
* JUBESPERTD aa.\ijurispentu. adj.
9., jDrIsperttnB, espertu in legi, in aciea-
tî'a dreptului : jurisprudente.
* JUBGARE, V., Joivare, a cert&, a
mustră; a se certă, a se batujocuri.
* JtTRGATIONB, s. f.,inrf»tt», M-
ttone de a jurgâ.
* JUEG"ATOBnJ,-*orifl, adj. a., Jmf-
grator si JnrţattrlBHf care Jurga saa
serve a jurgâ.
* JnRai03[T,-o, adj.,Ju-fioiu, caro
caută jurgiu, dispusu \&jurgie.
* JXSRQHJ, 3. m., JirKlM» certa.
* JURIDIGIALE, adj., Jarldlelalla,
relativu la dreptn.
* JtIRIDICU,-a,aâj.,JiirMlraB^ceeBte
dupo dreptu, conforme dreptului, legi-
loru; relativu laadministrationea justi-
ţiei: ^ermmu jt4rult cu. espresaione care
in dreptn sau in lege nu se pote di pria
alfa, ci este consecrata de scientia ca
singuruln terminn correctu.
* JURISCONSULTD, iuriadiatitme,
jurisprudeniia, etc; vedi jureeonMUu,
juredietione, etc.
* JURISTITIU, s. m., Jurbtidam, fe-
ric in cari judecătorii na ţinu sedentfe;
vacaotie la tribunarin; unu periodasau
oerte dilie, candu joBtitt'ft tac«. '
>yGoog[c
Jm
JUBISTU, s. m., Jorlsperltit, care
s« oeenpa ca dreptulu; care a saissn in
materia de drepte :jiire8pertu, jtirispni-
dente; mai allesBa stadente, oare ee oc-
cupa ea stodinlo legiloru.
JURIU s. m. oorpnln joratilorn.
JUBNALE , jumaliaim , etc.; vedi
ăiumale, diumalumu.
JUBU, 8. m., grjtns, vedî 1711*™.
* JUSTA, adf., JnxtÂt alăturea, looga,
mai allessa in compuse ca: justapttsu.
* JUSTETIA, B. f., (fr. Jmtesse), ca-
litate de jiwto, aptn, adeoatu, easacta,
precira, etc.
* JUSTIFICABILE, adj., Jostlflea-
Ulis» ce se ţote justifică.
* JUSTiriCAJîTE, adj., jastlfleaiiB,
jBitlflena, care justifica.
* JUSTIFICARE, T., JnsHflcire, a
âemonstr& co nna persona e înnocente,
Bl co nu merita imputarea ce pote i ee
face; a arretâ co nnu lucra este jostu, le-
gitiiaD;a proba bonetatea, vaHditatea,so-
liditataa, veritatea, unui lucru; refl. a se
just^ică, a probfi innoeenti'a sea, a se
desculpâde unsaccnsatione, a demonstra
addeverulu faptelom ori TorbeJom selle.
JUSTIFICARE, a. verbale, JoBtlfte»-
tia, jutUoMdi Mtlo, in t. 9. verbului.
* JUSTIPICATIONE, b. f., J..ittfloa-
tto, actione de JMtifieare.
* JUSTlfcldATIVn,-», adj-, jnstlfl-
«■■» ce tende a jttstiAcâ. ce serve spre
justificare, adeoo spre a probă co unu lu-
cru este asii precumu s'a espusu.
* JU3TIFICATOBIU,-fena,adj.,i«8-
ilflMuia, care jnstifica.
* JUSTIPICATU.-a, adj. part.,jn8ti-
AmtiB, jBre «mul eOMprobatna^ por-
tiAn, exeiwtm, excusatu, deacolpatu,
ipperatn de accosari, le^timatu.
« JUSTITU,8ijt(see^, B. f., JiistItU,
diaptate,- vertute morale, volientia fer-
ma ai constante de a d& fia-caroi-a
oe e alia seu, de a respectă tote drep-
turile altui-a : justiţia ammutativa ,
care se refere la scambori, la vande-
ri-compwrari , si obiesa a ii atfitu-a
o&ta s'a Inatu ; jtu^'a diitributiva ,
prip ou« se a4jadeca fia-catai-a ce este
idlo wa, dismbnenda, recompensele
TŢŢ n»
si p«neleţ acesta-a d'în urma, candn it
refere la pedepse . se uumesce justiţia
vindieatriee; ;tisft^'a=:dreptu, ratione,
addevem, ^citate, detorentia, precnmn
si potere de a face dreptate, de a ad-
ministra dreptatea; a si face siesijusti-
tia. a si resbonâ singurn, sau a se con-
demnă singuru pentru peccatele selle; a
ăâ cuiva justiţia, a appretii calităţile,
portarea, faptele, etc. altni-a; justiţia-^
tribnnariu, magistratu care e ihsarei-
natu cu administrarea justiţiei; jurisdie-
idons, pr. justiţia civile, justiţia crimi-
nale, justiţia militare, etc.; a venăe jut-
titi^a, a lassă a se corrompe de intensBe
in judecarea unei cause; e ăemnu de jus-
tiţia, iu senau injariosu, demnu de i^ci;'
vedi si dreptate.
• JUSTITIABILE, adj., (JaatltiaM-
11b), suppussu justiţiei, care are se res-
pnnda inaintea judicilorti; suppnsn jn-
risdictionei : tu esci jast&iahUe de co-
tare judiee de pace, adeco suppnsu jns-
titiei, jurisdictionei acestni-a.
• JUSTIŢIARE, T., BnppUol* •«-
eere, allqnem sappliolo neoare, a poof
pre cineva ca pena corporale in întelles-
snlu sententiei addnsse contr'a lui; a es-
secut& una sententia capitale, prin care
cineva e condemnatu la morte.
• JUSTITIARIU.-aWd, adj.8.,]ailex,
camifex, t«rtor, care rcpresenta justi'
ti'a, care face se se pronunţie jnstiti'a;
care essecuta ana sententia de morte, —
» JCSTITIATU,-a, adj. part, lappU*
elo affeetus, essecutato, uccisu in p<^
rea unei seatentie.
* JUSTITIU, 8. m., vedi jareatitiu.
* JUSTU,-a, adj., justus, dreptn, eci-
tabile, covenitu, aptu, adecatu, esaacta,
precisu, proportionatu : omu justu, car*
nn Tettema pre altulu sau care jadeea
bene, cu essactitate; eausa justa, mama
justa, fundata.
* JUVENILE, adj., JnvenlliB* ăejune
teneru, de etate tenera.
JUVENILITATE, s. f. JoveallltM ,
calitate de juvenUe.
*JUVENTUTE,3. f.,Jav«iitni, radi
jmteUa si junime.
=y Google
K.
E, a unasprediecea litiera in alfabe-
tul!] rotnanu, care inse a devenitu cu
totulu superflua, tiendu co pre totu in-
dine se supplenesce prin c. In limb'a
DOstra figurâdia numai in Torbele străi-
ne, si iD specie in nominele proprie spre
a le pastrâfusionomi'a, precumn : Klâpf-
stoch, Kington, Shakespeare, £kier.
L.
L, a doneepredîecea littera in alfobe-
tnlu romana, numita limlale, dupo or-
ganulu ca care se pronunţia, trece prin
diverse nuaDtie in gur'a Românului.
I. are sonnlu seu genuinu : 1. Ia începu-
tuin vorbeloru, precumu in : lacu, larga,
locu, lucru, lumina, legu, lemnu,linia.
linge; etc.; 2. in mediloca inantea con-
eonantiloni, precumu in : aUnt. ealdu,
mulgu, vulpe, ulmu, callu. caile, valU.
molie, folle,pelle, satullu. ăestiUlu, copil-
lu, etc.; 3. dupo consonantile f, b, p, r,
precumu in : flore, floccu, sufflare, blan-
du, place, plumhu, umblare, urUo'e, etc.
n. se immâilia sau se suppreme : 1. in
medilocu intre ddue vocali d'lntre cari
nrmatdria e i, precumu in-: filia, filiu,
fim, filie, fSha, paUu, molttti imilwre,
taliare, teliu, mălin, etc.; 2, assemin«
si caodu l e dnplicatu, d^ urmMia t,
precumu in : molii, f^, căUi, edMi,
vcMi, pelli, copan, satuUi, cattiU. vittUi.
miseUi, aUiu, pulliu, gaUina, etti, oellt,
aedli, etc.; S. in syllab'a elia, termina-
tione feminina, precamu in : pore«Ba,
eaieUa. eordla, vergella, noueBa, mat'
gella, tnaâseUa, sfeUa, stila, amndta;
ronăinella, eUa, cella, acâlpi, «to.; 4. la
inceputulu urmattfrieloru inoo se im-
mâlliasau se snppreme, d'in caus'avo-
calei i shu e assimilatu cu t, iţi«-cami]
in ie : Unu, lieiîi, lieie, Unia, Haiare,
Iepure, liuaioru, oiîttiwe. leau, leai, Uă,
lee, (ieau, ieai, iea, iee), si in miUe, pria
V
iCoogle
LAB.
m
una speoia de reactione a plnrarinlui
miUi; 5. dapo consonantile câg, pre-
entnii in : dam, damare, daue, oelu,
veelu, muadu, trtmolu, pednctu, getm»-
du, reiumclu, .wanundu, tmotu, pan-
da, weola, euredu, glcu^, glande, glc-
mu, un^a, ânglu, eingla, ingltiire, aag-
^iiiire, jţmgl«re, veglare, etic: Inoasnln
acesta-^, in Daci'a Traiana se scrie Bi
dmru, ot/m, ttfechia, ghioci», ghkmăe,
HfijAia, vegkiare, ete.; (to in Daci'a Ân-
reliana : diaru, odiu, uradia, gJiaeia,
imgiia, ete. III. ae aude oa r, intre dâue
vocali, precnmu in : jxiZu, soZe, soU, p^
fiitt, adu, ă«ien, voUtv, sc^utu, gtda,
gdik, oHjrdw, tH'^a, sctkla, accmâ^ia,
apenâvla, veniula, eeedare, ptdiee, fe-
Ue e,petiolu, urcioUt, fetioUt, viâîa, &t4-
leie, imIw, ete. In castilu acestn-a se
■sche de ordinariu cu r, precumu : păru,
sare,86reip€ru, firu, doreee, vorere,sa~
rutu, gura, gent, mora, seara, viora, bu-
rde, meru, ete.
1. LA, prep. «d, apad, pr«te» Juxta,
eirea, «trelter, se pane ou acGUsativalu,
si indica : 1. starea aprâpe de unu lu-
ern saq persona, starea in unu loca
aedeterminatn ou precisionn : la mene,
lateue, la sene, la noi, la voi, la dU,
la eUe, la paretUi, la scola, la haserica,
la theairu, la peramMare, la venaiu,
la cdUessu, la eatnpu , la tkrva, la mSÂ-
Ua, ia prmăiu, la e«na ; 2. direetionea
Bpie una loou, luam sau p»8ona : mer-
gemu la Borna, veniţi la noi, dua^i-^K
la lucru, proeedeti la visite ; 3. inoBl«i'
tulu tempului : la einâ ore pleeămu ;
noi eţnâmu la noue; la meditdu nopţii
inco smeanm^ la primavera vomu ard;
la annulu nou ne vomu vede; 4. espreme
dativalu : daU apa la boi si /Snu la
eaHi; neutine »u pe4e aervi iotu de una
Aata la dom domni; 3. indica namerulu
^ppr9Bsi|siatiTu:IajNi^MtUide^fMent, ,
nstle se pare a fi ellipse, in loQa de :
câ la, san comu Ia; 6. ^re a espreme
ablativulu se compane m de : de la
mene p^no la tene e e<UUa totu (oiâde
Itmgaeasi de, la tene peno la mene;
- 7: ^Tfl a espreme ^4)ropiarqa in unu
modu ^ mai puoinu debermîaabi se
wmpiHM ea pr$ .- maitreixtipre la noi;
veniţi preia dnei 6re; nu Iu vedemu
pre laseola; 8. prepositionea la formMia
mnlti idiotismi in limb'a romana : omu
mare la saiura si bonu la betitwa; mu-
liere cUha la fada si nigra la anima,
lunga la piru si soarta la mente, eUu e
coptu la mente si dulce la vorbe; An-
tonia manca la pane sib^ela vinu.
2 LA, scurtata d'iu dla, lllaj articlu
feminina , redussu la a ; mtdiere-la,
muUere-a, mtdterea; vedi db*.
3. LA, scortatu d'in.^, IIUm» pro-
nume pers. m einţf. accusativu, reduBsu
la ua candu sta la inceputuln fnmi : na
connoseu, ua inv^iu; si la a, candu
urm^dia dapo unu verba torminatu in
u, precumu : connoscu^a, invetin-a; Tpdi
eilu.
LABA, s. f., bestia ^i, petioru sau
branoa de bestia. (Confere gr. Xot^^, ca
instrumenta de prensione. Vedi Ic^.
in GloBsariu).
« LABABE,T., Iiib«re,a fi in pnnctu
de a cada, a ammenitiă ruina; a fi f<irte
debile.
LÂ BABTIABE, T., luare, renlttereţ
UH^eseere, se dice despre persone alin
caroru ambletn si Testimtmte nemăsu-
rate pre oorpa si rea puse, le arr^ta ca
mollatice, nepesatârie sau si morbide.
LABABTIATU,-a, adj. parL,lM«t,
vestimentu laÎKiHiatu; styla labartiatu,
fora legătura, fora concisione.
LABASTIATURA, s. f., res Iau,
reMlsta, lucru labartiatn, persona la-
bartiata.
* LABAAn,s. m.,Ubarun, flammura
militaria precare imperatoriulu Constan-
tinu a pusu crucea si monogramm'a J.
G. cu care a inviosu pre adversari.
* LABE, s. f.', labei, (de Ia UbI, că-
dere), cădere, derimare, darimatura,ruina,
nemicire, perire, peste, pe8tileatia,con-
tagione, macula, sorde, opprobriu, des-
onore.
* LABECULA , b. f., labeoiil% demi-
nntÎTU d'in lab*) mica macula, mîcu de-
fectu.
* LABEFACERE, labefeei, labefaetu,
T., laberaeere, a face se cada, a pune in
stare de cădere; a face se vacille, a de-
bilita, a perde, ete.
=y Google.
m
U6.
* LÂBEFACTABE, t., labefMttn,
fonoa intenein d'in îeAefixeere.
* LABEFACTATIONE, b. f., Ubaflw-
tkUo, actione de labefactare.
* LABELLU, pl.-e. l«fte1lDm, deminu-
tiTO d'in lahru. vedi ei UAitt.
«LABERE, lapsi si lapsei, lapsu. t.,
Ubi, a Inaiei, a cad4, a perf , a se perde,
a 8fl Btraooră pre nesentite.
* LABIA, B. î., Ublnm, vedi labm.
* LÂBIALE, adj., (UbUlIfi), ătihAiu:
miert tabmU, cvi eepronimtia prio l<Aîe
nu fe«KÎt«. precBma sn : 6, p, f', «. «.; o/"-
fsrte lahiaîi, cari s« facn cn gor'a san in
fleri«rn^ inse fora a numer banni.
« LABIATU.-a, adj. (Ubtatng), «are
ue fbnna de IcAie sau Autlte .- pIonAi Za-
Moto. fiare labiata; subst. una Itânata;
familfa laiiatehru.
*'LABn)n,-a, adj.,labtdnB, lunicosn,
pre nnde nsiom poţi allunică; care sta se
cada; vedi labere.
* LABILE, adj., labllls, eontr. sfahile,
care cade nsiom : poeUidHe stabile si po-
siiione îahih.
* I/ABINAi 9. f.,1ablna,c&ditora.res-
toniatnra, (confere lavirM. vedi lahere).
* LABIOSTT,-(i, adj.jUbloHUfltCsreaTe
labie mari.
* LABin, pl.-te, Ublnm, Ubrnm (de
la Icnbere), marginea esteriore a gurei,
bndia,
* LABLABU, B. m., (IsbUb ntiraHa),
pianta dMn claesea peripetalel»ru, nu-
mita si fa?eola turoesoa.
* LABORANTE, adj.s.,UboniM,ln-
eratorin; in farmacia : cella ce Incra in
laboratorva san is asii nurait'a tfitlwa.
* LĂBORABE, Y., l>b«nTe, a lucrÂ;
a 88Beetrt& incruri gielle; a Inci^on ma-
nile, cti mentes; a se fatîgă.
" LABOBATIOKE, s. f., Iab«ntl«,
sctione de ItAorare. lucrare.
* LABORATORIO,-ftîr«i, adj. fl.,U-
borâoa, (compara si ît. lahiTat»») si U*
b«r«t*rln; fr. Isbovreur, st laboratolre),
care It^ora, \. personale : â'in sudarea
laboratorHoru traimu toţi; 2. reale, labo-
ratoriu. pl.-â, loco unde se labora, si iu
specie locu unde chimicii si aUi arteGoi
ben «parationile loru : lahoraioriu «%•
mtcu, fiorcare fca-maeia tun laboraton»ln
UC.
sem ^lu petreef tUtt'a n iMpfea tu
laboratoriM.
* LABOBB, s. f.. lfib*r, Inoni, mai
T«rtosa Incm difflcile; ftttga.
* LAB0BI09U,-a, adj., lahtrfvsBs,
plenu de labâie : om» ItAoriosu, inStia
lahorif^a.
* LABRACE, 8. m., (libraz), speri»
de psBce marinn, care se dine si lî^ncs
de mare, si se erede a fi acelh-asi care
la Pliniu se mimesce labros (Xdc^poc,
proprie mancatiosn).
« LABBOSn,-a, adj., Iibrosai, vedi
Jo&MStt.
* LABRU, pl.-«, labnin, labiB, bn-
dia; — Tasu san catinu de marmore ce
serrîâ in therme si in temple la antici.
* LABTRINTHU sau îo&urinAi. la-
InriniM, S. m., labyrtntbng (Xa(p6piv9oc),
in anticitate, edifioin compnsn d'in nar«
nnmom de camere, salle, gallerfe, dis-
puse asii în cfttu cei ce intrau Intr'eB-
snln, numai cn mare dif6on1tate potean
essf afora : ^obyfv^i}wA^ Sm Egyptu,
labijrinthttht lui Deăaiu cPin Creta, U-
l^frinthidu ^in Lemnu ; la moderni :
a) in orticultnra. pădure cu carrarî, prin
cari facile te poţi mtecf: h) fig. confD-
sione,incnrcatnra,eomplicationedeBSIa-
ceri forte mare ; me o^ in mea-e lahy~
rmfku: advocaţii Vau amincorfu tn umt .
Xabyrinfhu de, nnde a nevolta va mai
pote seapâ; c)in anatomia : l<Ayrinthm=
caritatea interiore a nreohiei, compusa
d'in mai multe eanali ce mei^ in dtre- .
ctioni diyerse.
* LACCA. B. f.; rodi Iuccn.
« LAGGATU, 8. m., (fr. lueate), sun
IHTodussa prin combinationea acidnlui
îaeeieu cn una base.
* LACGTJ 8i laeca, s., (it. Imos. isp.
Im», tr. Uqno), in sensulii strictn : sub-
stantia compusa d'in solntionea unorn
resine, precumn e copalulu, ambr'a, as-
faltulu, in oliu aeratn, ammestecatn cn
oMu de tarebintina; si serre a nnge di-
verse obiecte, precumu: ferm, Iminti, pa-
piru, spre a le intari in eontr'a inflnentiei
aemlui si a apei;Iac0H2« de Oktn'a e unn
suocn resinosu care esse d'in arborele
nitmitnciolionu(aagT«(ihlii«a8lB),seam-
mesteoa ca olia ce our^ dfn arbonţ»
=y Google
LAC;
nnmitu T«riil«U noittxan}laecttîu de Jii'
jiont'asescurgeâ'iiisuin&cQluverniciosa
(rkm rarnlx), si ee amtnesteca cu oliu
de blfpioiilâ tom«iit«Ba; laccu e si unn
lutn alaminosu ce are auccn coloratoriu
OD care ee serrescu pictorii ; laccu de
Venetfa, de Florenti'a. Colorea laccnrî-
IfflTu inco e diversa. Laccu e şi nnmele
unei plante, chelrantbns del, d'in famili'a
crnoeferelorn, cu paatari lungi liniali ;
laccolu commnne san laccuin auria,
eheir«tithii8 cheiri; lacculu tnfoBU ori
tneru&tu, ei laccuin lungu, se ţinu totu
de nna familia. — Laccu io Itfdi'a e una
aomma de 100,000 rupie.
«LAC£RABILE, adj., UeenibillB,
ce Be pate laeerd.
*{LAG£BA'RE, v., laoercre, a sfascii,
a mpe, a apantec : a lacerâ ttna
charteta, unu scriptu.
" LAGERATIONE, 3. f-, iMerttlo,
actione de lacerare.
*LACERATOBIU,-/oria,adj.8.,l«!e-
rator, care lacera.
* LAOERATU.-a, adj. part., iMe»-
tns, s&eciatu, mptn, spantecatn.
tt LAC£BE, T., lacere, a attrage, a
attiti&, a aminagf. Radecin'a compuae-
loru : cSificere, aîledare, illeeere, illwtare,
ddeeere, ddeeUare. Confere bî laeessere
si lacinia.
* LACEBNA, a. f., Uflerna, mantelln
de ploaia la vectui Romani.
* LACEBNATU,-», adj., iMernatos,
vestitn sau coperitn cu laeertta.
* LACERNULA, s. f., lacenola, de-
mhtntiTu d'in laeerna.
LACBBOLA, s. f., (it. Ueerftll), spe-
cia de scornsiu connoscutu ca artielu de
cotomercin.
« LACEBTA, s. f., iMerta, speciade
reptile, serpilla, gnsteru.
* LACERTU, 3. m., Ucertai, partea
snperiore a braeiulai de la nmern peno
laootn.
* LACERU,-a, adj. , Uaer , niptu :
veaHmetUe laeere, cereHori» lacent.
* LAGESSERE, v., UeegHere, a in-
territ&, a provoca; a attaci, a vettemi.
* LA0BS8ITU,-a, adj. part:, iMes*
iltiB, isterritatu, provocaţii; attaoatu,
vettematn.
* LACINTA, s. f-, lacliUf pulpana
sau ptilla de vestimentn; fascia sac litt-
ta ce se pune pre marginea nnni vesti-
mentu; fascia, p^ticu, bnccata de ma-
teria tessuta; vestimentu.
* LACINIATU,-a, adj., (Uelnlatni,
fr. laclDl4),jniptii, sfaaciatn; adomata
san provedutu cu lacinie : fr^ndie Iad'
niaie, crestate pre margini, presentandu
6re-cumn lacinie. -
* LACîNIFOLin,-o, adj., (fr. Uelal-
folii), cu foliele laciniate.
* LACmiFORME si laeinifonim,-a,
adj., (fr. iMlnlforme), in forma d^e la-
cinia.
«LAGINIOSTI,-a, adj., Ueinl«ni*,
plenu de lacinie.
LACI08U,-a. adj., (cu c suptire sine-
ratn, latiosu), cu peru Inngu si cretin
asi& iucfttn form^dia ftnnelle ca alle Ia-
dului.
LAGIIT, 3. m., (cu c snptire siueratn
îatiu), laqueBg} ochin de acia, de fune,
de ferm, etc, ce serve a prende ceva :
fae^ ladu la amenâiue capetele funii;
a dă in laciu; (f prende in laciu; a pune
laduîu de gi^u; proT. a se dă in laciu.
Bau : a se dă, ca cior'a, \n ladu; fig.
mulierea vre se Iu prendta in Iadele
selle; — cu plur. in i, laeii, in locu de
Iade se applica la spatedie sau scandn-
relle ee se punn pre căpriorii invelitorei.
LACiniRE,-e«ON, v., allncmare, a
prende in ladtt, a leg& cu ladu.
* LACONTCU,-o, adj.,l8eoiiI«H«, (fr.
UeoBlqoe), proprie : rolatîvu la Lacom;
de aci : scurtu, conoisu si 6resî-cuma
indesatu, cumn vorbieau LaconH : st^ht
laconicu, respunsu laeoniw, discursu
laconieu.
* LAOONISMU, 8. m., (fi-. Ueomis- .
me), eapreasione sau frase concisa si
ponderesa, ca a Laconilorn : îacmistmdu
unui respttusu.
LACRA, s. f., area, aronla, lada on-
tefa, flcatula, cofferu; (pre a locrrea se
aude si racla, care se pare una transpo-
sitione d'in ardă, armia.)
LACRIMA, 9. f , lacrima, picătura de
umfire licida care esse d'in ochin ixiţo
una impreERione vina piiyaica sau mo-
rale : 0j|u a st^eritu dureri mari fora
a veraâ maearu una l aerima; cu laeri-
miieinotia arogase ht terii; acta vedua
,)ogle
124
LAC.
twsâ torrenti âe laorime pentru perde-
rea aoauiui seu; intOrcerea hti nCa faeviu
se versu lacrme âe buccuria; prunculu
inlaerimemspmadupomamma sea; au-
ăatu cu îaerime mân'a tata seu; Jacri-
meîe curgeau (ftn ochii ei; a venitu eu
faci'a scăldata in lacrime; aceXtu kypo-
critu v»sâ lacrime de crocodili, plân-
gea intr'adensu pentru ca se ingeUe;
lacrima de vitru, sau lacrima hatavica
picătura de vitru tomata in forma de la-
crima; locnm'a cerului, nna planta (idl*
«LAGBIMABILE,adj., Ucrinabllls,
demnu de lacrime, de pl&nsu; misero
care te face se verşi lacrime.
♦ LACBIMABUNDU,-a, adj., laerl-
BiKbaDdiiBt care ver&a mnlte lacrime.
•LACEIMALE, adj., (fr. laorjiii«I),re-
lativn la lacrime : saccu lacrimale, con-
Atetu lacrimale, punctelacrimali, glan-
duia lacrimale, tanâre lacrimale, Hitu-
lalammtde.
LACRIMAEG,-«dtu, T., Iserlnare, a
verşi lacrime, a dă d'in sene lacrime:
de ce ti laerimedia oehitilu stangu ?
LAGBDUTIONE, s. f., lurlnstlo,
actîooe de lacrimaire.
LACRIMATORIU,-/oHo, adj. s., I«-
orlHuiB, care laerimedia: ochiu laeri-
matoriu; subst. lacrimatoriu, pl.-e, laorl-
natorlw.vasu de lutu san de vitmde-
pnsu in partea cea mai m^e a sicrielaru
de morţi, care dupo tota apperentia se
implea cu olie odorifere, ai se verşi pre
rogii inainte de a Iu apprende.
LACRIMIORA, s. f.,lMrinata, demi-
Dutivu d'in lacrima: copUlulu allergă
la mamma sea cu lacrimîorele in ochi-
siori; oume de planta, snb care in Tran-
silvania ae inteUege eonTalUrla, 6ro in
Moldaviamajathenscn, dnpo dr.Oehacu,
care na numesce lacrimitta.
LACBiHOSU,-a,adj.,lMrlm«gnH,pIe-
nn de lacrime: cuochiilaerimosi s'ain-
torm scolaritdu de la scala.
LACTANin.-a, adj., laotueiis^deZode
sau lapte : colâre la^nia, porf^Ut lac-
taniu.
l LAOTARE sau h^are, v., UeUre,
1. a %\6 lapte, a fi cu lapte; 2. a di lapte,
a di se sugă lapte ; mamm'a ensasi
la<ia copSltdu; 3. a suge lapte: doui
amndli lapta una singura oue.
2 LACTASE si lactariura, adj., UeU-
rit, st UctarlBB, de lapte sau cu lapte :
vaccile lactarie au si dau lapte.
LACTARESS A, It4C^ar{a, lactariu,vkc,^
vedi laptaressa, laptaria, laptairiu, ete.
LACTATIONE, sau laptatiom, %. î.,
laotatio, actione de lactare.
LACTATUaauZapiaiM.-a, l. part.,
copillu ladatu; 2. sup. si subst. tempnlu
de laetatu : ladattdu coptUihru; 3. s. m.
concr., laetatu, (fr. laetate), nume gene-
ricu de sari compuse d'in acidu lacOat
cu una base.
LACTE, s. m-, Im, Uctfij vedi
lapte.
LACTESCENTE, adj. part-, liote-
acfin»,d'mlacte8cere,c&iela€tesce:plaute
lactescenti.
LACTESCENTU, s. f., (fr. l»eteBe«ii-
ee), calitate dclactescente : ladescenti^a
planteloru.
LACTESCERE, v., lacteseen, a de-
veni Iade, san lapte; a ivâ lapte.
LACTED,-a, adj., vedi lactiu.
LACTI, B. m. pi., vedi lapti.
LACTICOLORD,-a, adj., iMtIwUr,
care are colore de lacte sau lapte.
*LACTICU,-a, adj., (fr. Uctique), de
lacte sau lapte : aeidu lacticu.
* LACTII'EBU,-o, adj., laotlfer, care
da sau duce lacte sau lapte.
LACTiriC0,-a, adj., (fr. iMtlflqie)
care face lacte sau lapte : alimente lue-
tice.
LACTIFLOBn,-a, adj.,(fr. UetlOtre),
care are flori albe ca Iadele sau laptele :
plante ladiflore.
LACTIPORMTI,-a,adj.,(fr. lMtir*r-
ne), care are apparentta de laete.
LAGTIGENn,-a, adj.,(fr. iMtlg^M),
care genera sau produce laete sau lapte.
LAOTILAGINE,s.f.,UctUar«, planta
cu lacte san lapte, care se dice si ehame-
dap}Me:^tiiMnmă aph n e .
LACTINA, 8. f., vedi ladinu.
LACTINIU,-», adj., Uf tlneas, ca lac-
tele sau laptele, albu.
LACTINn,-a,adj. s., (lutlima, fr. 1m-
tiae), de lacte sau lapte;— s. f., kutma,
sacliarn de lapte.
=y Google
LAb^
LA.GTIOLINA, 9. f., (fr.ţleot«olliie;
vedi lacHolu), Iade sau lapte incetu
scnrsti de apa prin actionea focalui.
LACTIOLU.-o, adj., UuttotluB, ca lac-
tde de alba.
LACTIPENNU,-o', adj., (fr. Itetipen-
m), oare are pennele albe ca lacteîe.
LAGTIBE, V., lactere, a suge, a fi
sngariu; a av4 lapte sau altu succn lap-
tosn.
LACl'lU si^c^eu,-ci,adj.,liiet«n8,de
.Iade sau lapte, albu ca laptele : callf-a
laetea; numita si etdlea lui Trajanu nu
este de căiu una nebulosa,
LAGTOSE, 9. f., lactor, specia de
planta laetosa sau laptosa.
LAOTOSU, lactuca, etc., redi laptosu
lăptuca.
LAGU, 9. m., iMniii cantitate mare de
apa Închisa prin arginî artificiali sau
prin pOBitionea sea topografica intre
colline sau munţi, balta, palnde.
LACUNA, s. f., Ueniia, affundatura
in forma de albia, Bcaratura, spărtura,
gropa; locu desertu, neimplatu cu ceya :
iatori'a ftostra este plena de lacune, a-
deco i lipsescu documentele cari ni am
pot^ d& connoscentie despre intempla-
rile cotaroni epoehe; in acestu ăocu-
mentu sunt lamne; — in anatomia: la-
cuna, cavitate unde ae aduna mnco-
sitati, muci, scuipatu.
LAGUNOSU,-o, adj., UeanosiiB, plenu
de lacune.
LACUSTBD,-o, adj., {&. lacustre),
de lacu, care se nasce, cresce, rine in
Uusu : liante lacustre, pesci lacustri.
Compara palustru.
LADA, s. f., arca, ciBta, arca, cassa,
in care se punu si se pastredia vesti-
mente, baimi etc; — pre imde esaiatu cu
acellu-asi intelleasu si coventele : lacra
wn rada si tromt, elle dîfferu prin e-
leganti'a formei : tronulu si iMr'a an
mai pueina elegantiadec&tafaâ'a. Vedî
lada in Glossariu, cu derivatele selle.
LADANU, s. m., ladanan, specia de
plaota d'ln famili'a cistinieloru (de la
•latHs), classna a treisprediecea, prim'tf
ordine a lui Linneu; productulu acestui
arbustu este asia uumit'a resina de la-
danu sau gumtna ladanu.
LâH.
12$
* LAGANU, s. f., l«(r»mi«, (Xa-javcv),
specia de placenta.
*LAGKNA, s.f., UKeBa,Ta9ucnguttulu
strimţi), carafa.
« LAOOIDE, s. f., UgalB, (XataU),
9pecia de passere.
* LAGOPHTHALMIA, sau lagofta^
mia, a. f., Uţophthalmla, morbu prin
care genele nu se potu inctaide, asia in
cătu ochiulu remâne descoperîtn ca la
Iepuri.
• 1 AGOPHTH ALMU sau îagofiaîmu,-
a, adj. s., lfiKOpbt)ialmnB,(Xa-j'tii<pd«X{i/S;
d'in Xa^iiiţ = Iepure, 91 6îp*aXp.4c ^
ochiu) care sufere de lagopkthalmia.
* LAGUKA, s.f., 1. vedi%eno;
2. vedi lacuna.
* LAOTJNCDLA, s. f., laranccU, de-
minutivu d'in lagena, carafiora.
* 1 LAMA, 3. f., lama, lacuna, gaura,
gropa, etc.
* 2 LAMA, s. f., (isp. lama, eamelas
ţriana), animale cadrupederumegatoriu,
care s4mena cu camelulu, inse e mai
micu si fora gibba : patrCa primitiva
a lamei este Americ^a.
3 LAMA, s. m., archiereu in religio-
nea buddhistîea, în imperiolnTibetanu,
la Mongoli, Ia Calmuci si in parte Ia
locuitorii d'in imperîulu Chinei : Lama
supremase numesce Dalai-Lama, si este
consideratu ea inearniUionea uneidivi-
nUaii;dupo vechi'adoctrinabuddhistiea
se eeru se fia 16 De^v-Lama inoamoft,
immortali si infu^Mnli; ero Ohinesii i au
iaanidtitu peno la cinci cente,
* LAHBEBE si
* LAMBIBE, V., lanbere, a Mvge, a
sorbi eu limb'a; vedi si lampire.
* LAMBITABE, v., lambitare, itera-
tiru de la latnbire, cu intelleesulu de :
a Iambi contimm, a totn Iambi.
* LAMBITU,-a; 1. part., vase lam-
bite de eatusie; 2. sup. si sabst. ahrtr.'
lambitulu catusieloru.
* LAMELLA, 3. f., lanella, deminu-
tivn d'in lamina.
« LAMENTABILE, adj., laaieHUbl-
lls, care merita se fia lamentatu, oare
este de raieratu : aorte lamettioMe; ^tic
retu lamentabile.
* LAMENTA.be, V., baiattari» a se
.yGooglc
196
LiU.
Tăieri, a plânge cu suspine si ţipete, a
se boci.
« LAMBNTATIONE, s. f., limMU-
Ue, eapressione a dorerei si a parerei de
ren : nu mai inceta cu lamentatwnile,
ae raiera neincetatu; lamentatwnile pro-
fetuJui Jeremia, poem'a compusa, de
acallu profetu pre ruinele Jerusalemului.
* LAMENTATU,-a, adj. part., d'in
lamentare.
* LAHENTU, pl.-e, iftoentan, actu
de lamentare, v&ietu, tipeto de dorere;
plânsu, plaonetu.
* LAMIA, B. f., UmU, Ia cei nouţ,
capu de cane, specia de cetu = oetns
platrlSf (ital. pesee eane, germ. lUi ,'
Halflsoh) : lami'a este de una mărime
. etiraorâinaria, rapace 91 vorace; — la
cei antici :
«LAUIA,s. r.,luil%fiei)tiafabuIosa,
despre care se credeai co rapesce pruncii
se i mance : lamitle erau representate cu
capu de femina si corpu de serpe,
* LAMINA, s. £., UmliiR, tabla, scân-
dura, discu, placa de lemnu sau de me-
talla.
* LAMUÎABIU, adj., de lanina, re-
latîTu la lamina; a. m. reale, machina
compusa d'in doue eylindre de aciariu
priDtre care trecu laminele de metallu
spre a le suptiÂ; s. m. person., lamina-
ritt, măiestru care lucra lamtne sau cu
lamine.
* LAJVUNOSU.-o, adj., Umlnosis,
plenu de lamine, compusu d'in lamine :
mineridi laminose.
LAMPA, 8. f., Incerna, Unpaa^ (it.
Uspnde, UBip«da, fr. Unpe), vasu in
care se pnoe una materia, care ardendu
da lumina, precnmu : oliu, unsori, spi-
riiu d« vini^ etc : lampa de lutu, de me-
tallu, de vitru, de cristallu; lampa por-
tativa, lampa de nopte, lampa antica,
lampa la mormente, lampa cu pompa;
lampa de minerarij Uieori'a perfecţio-
nată a ccmbustioneiadausse forte mtdtu
la perfectionea lampeloru.
LAMFADABIU, adj., Umpadarliis,
ralatiTu k lampa, si la lampc^; 3. m.
pers., lampadatriu, la anticii Bomaai ,
cellu ce portă una lampade iuaintea per-
(««lora iaiemoat^ lampcari», care facă
tAii.
sau vende lampe; s. m. reale, lampadti-
riu, specia de candelabm pre care as
punea lamp'a.
LAMPADE, s. f., Umpas, 1. ou iu-
tellessulu formei lampa; dero 2. in spe-
ciale : facla, fanale.
* LAMPADEDROMIA, b. f., (fr. Iw-
pad^dr9Bie,Xa|jLna2TjSpo[jia=all£rgatnra
ca lampade), jocu, la antici, care coa-
aistea in allergare pre diosu sau callara
cu u na lampade, sau facla în mana : cAne
din lampadistiadjungea mai antaiu, fora
se i se stingă lampadea, oUimea prt-
miulu.
* LAMPADISTU, s. m., (fr. Uapa-
dlste), allergatoriu cu lampade, spre a
capetă premiulu in cursele pnbliee la
serbatoriele lampadophorieloru.
* LAMPADOPHUBIE, a. f. pU (fr-
Iunpadophorle,Xap.;[aSoţpofita, portare de
lampade), serbatore, la antici, in care se
Întreceau la allergatu cu lampadi ^preo-
se in mana, (vedi si lampadeăromia).
* LAMPADOPHORO, s. f., (fr. lnvpa-
dophorAţ XaitnaSoipâpoc), care paria lom-
Pfide, in speciale, la antici, cari port»
lampadi in ceremonie religîose; oori dau
cu lampadi, semnu de lupta.
LAMPARin, s. m., vedi lampadariu.
LAMPI8I0BA, s. f., Inoeranla, Un-
padnla, 1. deminutiru ă'inlampa, in s«a-
sulu propriu; 2. metiif. planta d'in «las-
sea hypopetaleloru, lychnU 4i«lo% lui
Linneu, connoscuta pre a locorea sob
numele de opaitia, care pote dispari
din limba.
LAMFISTU, s. m., vedi lampariu.
* LAMFYRIDE, s. f., UmpţrU, (Xoit-
flupCi;), insectu lucitoriu, de aci si nu-
mirea popularia de : lucurieiu.
LAMURA, s. f., qnod in Mu»* r« «pU-
mani «t parlsBimBin eat, fi«8« ce esta
mai bonu, mai curatu, mai allessn, ntţi
de frunte , precumu : lamur'a farinei,
lamur'a grânului.
LAMUGIBE,-efiât(, T., parfcare, eU-
rlfloare^ pollre, expollrei explMare* 4e-
«lariire, a ouretiă, a allege ce e reu si
a lassfi ce e bonu, a cerne, a desface
unu ce de totu ce ae tine de ellu;, a
esplică, a desluci : a lamuri aundu; a
lamuri idiele, computele, (îedi lamura).
=y Google
UN.
127
LAMUBlTOBni,-fo>no, adj. a., care
Itanureaee.
LAMURITn,-a, adj. part., pirsatus,
păru, eUrni, d'in lamarire, cuiatita ,
aUBBsn, limpedita; curatn, limpede, In-
mtnatn, clara.
LÂNA, s. f., laaa, peni molte si degu
care oreace pre pellea ouilont ai altoni
aDimali : lan'a de mte si are numirile
Aipo adUate : latta merina, lâna cretia,
Urna fina, Imta lunga, lâna molie, lâna
elastica, etc. — Lan'a broscci, bj kbbs
!•■ >qi«, care cresce pre de aanpr'a
' apei pre unde nii are cwsu reguLatu.
LANABE, adj., butaris, relatiru la
lâna, care are lâna: animale lanare, vedi
ai lonariu.
LANABKSA, a. f., laniflca, lucrato-
ria la lâna, si negotiatoHssa de lâna.
LAXA£IA, 3. f., UoarlS) laniUotmn,
1. collectirn, tote mercile făcute d'in
Una; 2. fabrica, unde lan'a se spolia,
uBca, sau nnde ae lucra; 8. măiestria de
a Incră lan'a.
LANASITIA, s. f., «rlophornm, plan-
ta d'in clasaea 3, ordinea I a ayatemei
Ini lAnneu.
IiANA£IU-,a, adj., Isnarlis-a, rela-
tim la îana : lucrări lanarie; s. m. pers.
lanariu, care lucra saa vende lâna.
LANATO,-a, adj., lanatos, provedutu
cu lâna, coperitu ca lâna.
* LANCK, a. f., lanz, discu aduncatn;
bilance, de nnde ai numirea acestui in-
Btrumentu, (redi bUance).
LANCEA BÎ Maneta, 3./., hasta, laneM,
(^^TSPli ^^ Uneia* fr. Unce), arma com-
[insa d'in unu lemnu lungu, in allu cărui
capetu e affipta unu ferru sscutitu. Ro-
milDii Transiirani aa laptatu pentru li-
bertatea loru aprope numai ca lanci'a :
rediea, retrage, inainta, pleca lanci'a;
in ferborea luptei landele se frângea;
ini^tare de lande; landa eufiemmura;
— prin metaf. meteoru focosu , a carai
forma sâmena cu lant^a; doue instru-
mente cMnirgice, d'intre cari cu annlu
se facn operatioui la fistulele lacrimali,
dro ca altulu se s^spnnge capulu fe-
tnlui mortu, ca se pota msf.
TiANCIABE, T. lanoeare si laselare, a
BiTimc& ca lanci'a, in genere a arniac&. '
LANGIAKE, a. verbale, arruocare,
in t. s, verbului.
LANCIARIU, a. m., hastatus, lanela-
rlns, omu care porta lancia si lupta cu
ea : landariu callare, laneiariu pedes~
iru; regimentu de laneiari; landariu, e
ai nnmele unui cadrillu de aaltatu.
* LANCIFOLTU,-a, adj., (fr.Un«ll*-
foUâ) care are folie landolate.
* LANCIFORME siZa«cv'or»f«,^,adj.,
(fr. U&cirorme), care are forma de landa.
LANCIOLA Bl landora, lanciaiora.
a. f., lanolaUt deminutivu d'in landa.
LANCIOLATU,-a. adj., laneiftUtys,
annatu cu landda; metaf. in forma de
lanciora : foHe landolate.
LANCIN ARE, T., laDelnnre, a sfucift
a rupe.
LANCINATIONE, s. f-, Unclnatl»,
actione de landnare.
LANCINATOBIU,-'or«a,adj.s., ear*
landna.
LANCin, 8. m., (ca csnptiresinentti,
lantiu), eatena, vedi eatena.
LANOIUSiORU, s. m., deminutiru
d'in landu.
LANQEDIME, a. f., lanţnor, starea
unei pereone langide, lasaitudine : m'a
coprensu langedime mare.
LANOEDIRE, r., laitga«re, a fi in
stare de langidu, caueata prin v«ri'anu
morbn, care incetalo cu ineetulu consume
poterile : suffere de pUimoni. de aeea-a
langedesce asia tare; a fi debile, molie,
a perde rigorea ai energii; a fi nepoten-
tiosu, morbosu : langedinm, mi iraima.
LANGEDU ai langidtt-a, adj., laarat'
dna, fatigatu, debilitatu , nepetentioau,
morboau; fora vigore, fora energia, ain-
mortttu.
LANOORE, a. f., lan^ftr, debilitate
lipse de potire, de vigore , de energfe,
mollitione, ammortire, ntrpotentia, mor-
bu; iospeciale si forte desa, tgpku, fri-
guri nerroae, unu morbu forte pericvlosu,
mai alleaau co e si eontagiosH- r langerd
de ospilale, de cosonne, ae prinsori, de
paltidi.
* LANICIU,-o, adj. r., lanlelnt. Uni-
olim, de l&aa; a. m., lanietii mu Ioni-
da, Iftna.
LANIFSBU,-a, n
=y Google
1^ LAt^
* ItA.NIQEBn,-a, adj., Ualfer si U-
■Iffer, care porta lâna, lanosn : animali
laniffere.
* LANIFICIU, 8. m., UniBclaM,; In-
cru de Uoa, măiestria de a lucră lăn'a.
«LANIFICU,-a, adj. s., UbISqhb, care
lacra Una, cve spella, scarmina, toice,
tegse l&na, etc.
* LANIPEDE, adj., lanipes, care are
l&oa pre petiore.
LANITIU,-a. vedi Jatiio».
LANUOINE, 8. f., UDHro. peri forte
siiptiri sau fulgi la plante, ce au as-
seminare cu lân'a; primii peri de barba
la juni.
LANUâmOSU,-a, adj., loanginosas.
plena sau coperitu de latmgine.
LAPATU, a. m., lApaUiiiiB (Xiimdov)
specia de planta, macrisin P
LAPEDABKsi lapidare, v., lapidara*
jMSre, abllcere, deyonere, respaere, re-
pvdiare, abjurare, abortum pati; 1. in
sensu originariu , a srruuc cu U^ide
sau p6tra, a uccide ou petre : mtUH mar-
tyri au moritu lapidaţi; — a coperf sau
munf cu petre : a lapida tma caîle; —
2. oa mai desa inse in usulu pţipnlarin :
a arruno& de la sene, a deparU de la
sene cera sau pre cineva, a delassÂ, a
repudii, a.abjurĂ, a renegi, etc. lala-
peda umi vestimetUu spre a ae itnbraccă
CH oZte^,- a lapedâ armde si a appucd
fug'a, a scote si lapedâ celle atrieate; de
trn ori Petru se lapedă de Chrisitt; a
se lapedâ de Satana si de toţi angehi
Iwi; şerpii lapeăa in totu annulu pdiile;
fiiiulu ingratu se lapedâ de parentii de
ac(, a se lapedd de cineva a nu Iu re-
connosce, a fugi de ellu , a Iu delassă, a
Iu renegă, etc; inse : alapedâ unu eo-
ptUw .- a) a Iu espune; b) a abort! : midie-
rea ae^a-a a lapedatu trei baiati si
doue fete ; de unde absolutu, a lapedd
= a abotU.
LAPEDATU si lapidatu,-a, adj.part.;
U|i[datii« t profeţii lapidaţi de Judam;
c^ile inco nelapidate; ableotna i vesti-
menie vechie si lapedate; omtt lapedatu
de Dotnnedaeu : a) fora Oomnedieu, im-
piu; b) sceleratu, urritu da Domnedieu ;
asii si : omu U^edatu de toţi, misellu
de care toţi fugu, despretiatu.
tAR
LAPEDATUBA si îopidatura, s. f.,
Up[datIo, depoBitlo, abjeetU, ab*rtat,
Bflntlna, sordei; resultatu allu aetionei
de lapedare : lapidatur'a unei caile ; ia
speciale : a) abortu, abortivu, fetu na-
scutu înainte de tempu, si de aci, cella
nascutuprea micu, nu deplenu ore-oumu :
lapedatura de vUeUu, de omu; b) ce e
mai reu, mai de nemica in ceva : ^t^-
daiur'a sodetatei.
* LAPICIDINA, s. f., Upleldlua, ta-
liare de lapide sau petce, si in speciala
locu unde se tăia petre de constructione.
LAPICIDn,3.m., laplclda, care eede
sau taiape^a, care lucra la nna lapiei-
dina.
LAPIDARE, lapidatu, etc.; vedi la-
pedare, etc.
LAPIDABIU, adj., laptdarlHB, rela-
tivu la lapide, de lapide : litiere Uqtida-
rie. cari s4a)îna cu celle tăiate pre pe-
trele monumentali la antici; sUilu lapi-
dariu, scurtu si singulaiiu, usitatii ia
inscriptionile romane : litnb'a latina este
cea mai calificata pentru etyluiu l«pi'
dariu.
LAPIDATIONE, a. t., UpIdaU», ae-
tione de lapidare : lapidationea ctdlei
naţionale ; supplidubi lapidatumei.
* LAPIDE, 3. t'., iMpi», petEa, mate-
ria petrosa sau massa de petEa ; tabla
de petra, petra de mormentu, petra de li-
mite, petra de pre marginea uneiealle etc.
LAPIDIBE,-escu, T., l^ldeneere. a
devent lapide.
LAPIDOSITATE, s. f., Upidoaltaa»
calitate de lapidosu.
IiAPIDOSn,-a, adj., Uptdosus, plemi
de lapide, care coprende U^ide : munţi
lapidosi.
* LAPILLU, s. m., si lapiUa, f., Upll-
!■■, deminutivD d'in lapide, petricella.
* LAPFA, s. f., lappa, specia de
planta, (populariulu Itppanu pare a fi
in locu de lappanu, essitu d'in lappa).
* LAPPAQINE, 9. f., Upago, genu de
plante ce s^mena cu lapp'a.
* LAPPAGINIU,-a, adj., (fr. Uppa>
glmi), care are analogia ca.k^pagineor
de ad s. f. pi., lappaginie, familia de
plante ce au de typu genulu It^pagine.
* LAPSANA, 9. f., Upsaaa» (fr. Uf-
,y Google
tic.
BKua si Umpian»), genu da plaote d'in
i&mi\i'a eieoraeieloru; 2. slKiylMrT»»-
■1§ lui lAnneu.
* LAPSARE, V., ispura, formn ite-
rativa da Ia lapm ă'm labere, a stă 8«
cada, a vacilU, a tîtubÂ, a se impedici,
8 luHic&, etc.
« LAPSILE, adj., lapsllla, plecatu ipf e
lapsu, plflcatu a U^, a lunic&, a cad^
Inmeosu.
* LAPSIONG, 9. r., llpBfv, aotiODO de
lahere; lunicare, cădere; mai vertoau,
applecare a InuicÂ, a cada; propeosioue,
pornire la cera aau incotrauTa.
*■ LAPSn,-a, i'ittlalm-e. l. part. Up-
■u,-iiH, lunicatu, eadatn, trecutu, per-
dutu; 3. B. ni-, UfinvaBt actioQe de ta-
bere, lunicare, currere, cursu ; fuga, sbaru,
TBCillare, cădere, perdere, cadero in pec-
caku, errore, ţetacire.
* LAPIS aan îapig~lajguh, vedi Icufu-
lite.
LAPTAKE, T., iMtare, redi ladare.
LAFTARBSSA, s. f., feiuina care
veDde lapte.
LAPTARIA, s. f., locuhmnde se mul-
ge, camer'a aau ori-ce localitate, iu care
se tine laptele; buccata făcuta cu It^te:
loanttrii de la ttrra se nvireacu mai
mtUtu eu lapţarie; in septemaii'a alha
se manca numai l(^tar{e.
LAPTAKIU ai ladari». s. m., orou
care veode iapte.
LAPTE si laete. a. m., laa, Uotla, li-
core alba oare se formedia in titiele fe'
minei pautru nutrimentulu pruncului,
si in alle femelleloru de animali mam-
' mifera pentru nutrimentulu fetiloru :
lapte de vaeca, lapie de oue; lapte dulce,
lapte aeru {<nijg»\a,)i lapte IxUutu, lapte
grusu, lapte mdiiagatu. prensu ; lapte
de amyg^e; denti de lapte, dentii co-
pilliloni d'in primulu periodu; laptele câ-
netutsan cucului, eH|>h»rbU(ie!Io»rD])la,
lui Linneu, planta ben* coatioflcuta, atlu
oarui snccu albu e veninosu; laptele stan-
oet, aadrosacrf erba amara; — plur. lap-
iuri ^ mâncări de lapte, brenăia, ca-
am, eto.
IAPTI st îoc^j, m. pi. lactes, matie :
It^a^ pescelui; lapti de vitellu. glandule
de vitellu; — in eoonomi'a ouitoru, pre
Tomll
Lac iat
unde locuitorii eommuaei tiou fairm^
commoni, si fla-care economu mulg>
torm'a intrega in proportionea număru-
lui ouîlom ce va fl avendu, ae dice ; MUi
lapti aif — dom k^i, <ideco mulgă tur-
m'a d« doua ori iu ardina; in acesta în-
tellessa tt^i» inrederatu pi. d'iu lapte,
eare, in aitu iatalleMU, are ai pi. Ia|>-
tttri, (vedi lopltf).
LAFTOSUBE si lactenare. v., lu-
tMcere* a ee face lapte.
LAPTOSnsiIa(;tosw,-<:^adj.,Iaet»tiis,
plenu de lapte, cu multu lapte, sau sim-
pla, care are lapte : oue k^ota, careda
lapte multa; planta faptoia, cu aaocu
alba copioBu.
LAPTOCA si laetuca. a. t, laetaca,
specia de plaata d'in clasaa 19, anUnaa I '
d'in Bjstem'a lui Linneu, de fiamili'a
tompmtdoru, divisionea deoriaeieloru,
latita forte multu in xon'a temperata ai
in cea ferbente, presentandu multe va*
rietati; varietăţile cari se mtuica sunt
coanosente ia terrile nostre si inb nume
de tăiata; Uiptuea veninota ^ laetaea
Tlroea, planta inalta, alin earei aocoa
laptostt si amaru prodaca dorste de capa,
ammetireei^mnulentiasi vomita; lăp-
tuca ven^n = lastMa pereailSj lăptuca
Belbateea = laetaea aoartoU, M eresce
a laturea drumoriloru si pre ruine; lăp-
tuca eommune ta» de gradina := laetaea
Mtira, care ^rosi se aubimparte in mai
multe varietăţi, precumu : aalata eu ea-
petina. Balota lungoretia, endivia de
vera; lăptuca se numesce in Transilva- ~
ni'a si una specia de burete grasoiorn,
de rotundima perfecta, forte saecosu si
atfttu de dulce in cfttu se manea orudu;
coventulu lăptuca, in locu de stUata, ia
pronunţia totu de a un'a in uumerulu
plurariu -.laptuce.
LAPTUCARIU si laetueaHu, s. m.,
uetuearluB, relativu la laptuea; ». m.,
1. pers., cellu ce cultiva sau veade lap-
tuce; cui plăcu forte laptucele; 2. reale,
Bubatantia prepanta d'in suoculu lap-
t08u uscatu allu laptucei veuinoae : lap~
tucaritdu e computu d'i» trei materie,
adeco .- taptucinu, lapiueoiu n addu
laptueictt.
LAPTUCIOUsi laetueieu,-<i,a.ij.,{!t.
9
,y Google
130
LAB.
Uetielqne), de laptttca, A'ia lăptuca : a-
eidit laetueieu.
LAPTCCINU si Uducinu-n, adj., de
laptufÂi; — cas. reale, m. JactHcin»; dâro
mai Tsrtosu f. lactucina. ^ubstantia d'in
suecu de laetuca.
LAPTUCOSU si iaducom.-a. ImU-
Gvau, plenu de It^tfen. care eoprende
eeva d'in sllu l&ptucei.
LAPTUBI, pi., vodi lapte si lapti.
LARALE, adj., (Uraliii), relativu ia
dieii Lari. applecatu de regula ca s.
plur. f. ioroJi = Uralla, sau laraiie (ca
roaalie), serbatore in onorea dieiloru
Lari, (vedi Lare).
LABARin, 8. m., lanirlnni mîcu tem-
plu, incapere in care bUu dieii Lari,
(Tejl Lare).
LABDARITJ, adj. a., lardariaa, rela-
tivii la larătt, subst. ta. pers., care vende
tardu.
LARDU, 8. m., lardam, grassime, ud-
lara, unsore; grassime de porcu, in spe-
cie : grassime d'intre pelle ei came ;
larân protpetu, affwnc^. ranct^ unu
patrariu de lartUt; eosUtie cu lardu mp-
tiff:; Uepure impennc^ cu lardu.
LARE, s. m., l«r, pi. Ures, luatu de
rsgnla in phirar Lari, dieu sau diei pro-
tectori al unei certe efere de lucruri :
Lari ai wtatilorH, aisateloru. aisubur-
biHoru; Lari rwali, marini, fimiali.
compiic^li, viaU (protectori ai caUHoru,
%\K=:caUe); dero Larii erau in specie
famiUari sau domestici; ca custodi ai
familieloru sau caeeloru : imaginile la-
rUoru sfoN la foctmulu sau vetr'a cmei
soH intr'una incapprp iiur^eularia a
casei numita Inrariu: — prin metafore :
a} focariulu, vitr'a, cas^a propria san
parentcBca : larii paretttesci; a lassâ
eu dorere larii aci; b) in genere, locuen-
tia : passeriie peregriric n lassa tomn'a
tarii st fugu in alte terre.
LARE, V., prin coatractione in locu
da lauare^ziavstTKi verbulu nostru ca si
ceUuclaaaicuformedia parf. si supiuulu
dupo coDJ.'tlI, cumu : laui^lmrl si !■'
Tarif lautu si lottt = Uatan si lotnn,
ero tempurile actionci imperfecte mergu,
ea si in limb'a cUssicit, după conj. l, ai
irregiţlaritatile provinu uumaid'incaus'a
LAR. _ ^
suppressionei lui n=v., a. e : inf. late
= lauare = Urare, ind. Juu^faini^
laro, lai == lam ^ Uras, la = laua^=
larat; ^umu^/^jHnmM^laraMaB, Inti^
lntmti=\tvn*.\», etc; aubj. se lan = se
Utuu, se Ini^^zse laui, se /ae=a(î U = se
laue. etc.; imperf. }ăm=:lauâm. lm=:
Umăi, lâ:=hiuâ. lamu=l<MdmM, I<tft=
lauali, etr.; nâtu pentru intellessii, 68-
pressionea a lâ iirr. capu, arr^ta co lare
nu se applica numai la spellarea pre
capu, oi are seonulu intregu ailu cUs-
aicului lavurfi; Macedoromannlu dice:
mân'a mâni lâ=ca dacoromaaeseulu :
măn'a pre mâna spUla, si prin urmare :
a st lawâ faci'a. jierulM, p^iorele, ea-
mesiele. vesfimenteh; a laud sau lâ va-
sele.
LARGANU,-a, adj., raster, ampller;
lariUaqaui, cauiu prea-largu; camu,
prea-limbntu si chiaru impudente.
LAKG1M1<; i. f., latltfldo, lasitas
aMplItadO) capaeita-^, calttabe ăelargu.
LABGIMHINTD, a. m., lecuspatiosu
locu largu, intensu; liberalitate. .
LARGIR£,-escu T., p«nder«, expaida-
ra,exteiidere.an|»llfleare,li«xare,larflrlt
(fr. tilarxlr), a face Im'gu : alargi casele,
cercylu, vasele, vestunentulu ; a largi
laeiulu, legatur'a; — a dÂeu mana larga,
a face largitali sau liberaiitati, s n gene-
rosu, munificti; a trai sispeude d'in largu,
adispendo beneficie cu mana larga; a pro-
cura cuiva ceva cn indestuUare.
* LARGITATE, s. f., larşltat» cali-
tate si fapt:i de largu, mai allessu in
insemnarea adiectirului largu de gene-
roau sau liberale, generositate, libera-
litate, munificentia.
* LARGmONALE, adj., Urţlti*-
nalUrt relatiVH la largitione, ia iosem-
narea speciale a acestui coveutu : ofi-
cialii largitionali administrau fiseuÎK
imperatOfiloru romani.
« LARGITIONE, s. f., ampliae«ll«,
larritt», actioue de lărgire, mai vertosu
in insemoarea speciale a acestui co-
ventu de : a du CM mana larga, si pria
urmare ^yi<i'one=:di3tributions de mu-
neri, de benefdceri, generositate, libe-
ralitatii; ^ ai in ren, daru d^ corrum-
pars, distributione de inuneri spra t
yGoog Ic
tkR^ __^_^
comiinpe; muiiificeDtia oemeâui'ata, re-
sipa; — ia intellessu concretu, cassa a
imperatoriului destiiiata la distribntione
de mâneri.
LARGIl'OBlDr'OT-ta, adj. s., unpli-
Ucator, Urţitor, care lar-gesce, mai ver-
tosu cu iosemnarea verbului larffire de
dare eu mana larga, si priii urmare lar-
gitorm = care da cu mana larga, dis-
pende beneficie si muneri; si ia reu,care
corrumpe cu muneri.
LARGITUDINB. a. f-, vedi : largi-
tate si lărgime.
LABGTJ, adj., Utnj, patulns, diffu-
■HB| anpiua» flapax; Urgis» (it. Ur|r«r ff-
larse),care are mare ct^acitate, iu care
iocape multu sau inde9tuUu,tare esteo-
su in tote sau in un'a d'io dimensiout, op-
pusu la sirmptu : casa larga, campu lar-
ga, porta larga, vestmtetUu largu, gura
larga; riufu e mai largu aici âe cătu mai
susu, unde e mai angttstu; — ca s. m.,
ibati., te i^i in largt*iu tea: aessi,asea-
pâ la Ica-gu, a scapă d'iu uuu locu strim^
ptu la unulu larga, la campu, pre strata :
navea esse la largu sau m Uâ-gulu ma-
rei, departaudu-se de termu; — mana
larga : a) mana sparta, omu resipitoriu;
b) generosu , liberale , care face largi-
tati ; a trid d'in Im-gu sau t» Ita^ffu; de
aci largn := avutiosu, avutu; generos»,
liberale, munifieu.
LABI, s. pi., Tedi lare '6.
LAKIOB, s. , larir, arbore ee lAnnen
si alţi botanici annumera la speci'a pi-
nului, Classea abietineloru. famiii'a co-
nifereloru, de t'onna pyramidale, cu fo-
lie auguste ai corjmbiferme, cari it^rn'a
cadu ; acestu arbore se numesce in Ro-
mani'a melegu (fr. m^ldie); lorice corn-
mime=:plBaE Urlx, sau UrU europ»a,
arbore formosu care cresce in Alpi, in
Carpati si in Apennini peno la inaltime
de 60 — 100 petiore, si traiesce peno
la done cente de anni, tmuchiulu tui e
dreptu si mai preate totn plenu de te-
sina, prin urmare lemnnlu seu suffere
forte multu, in apa se intaresce, ^ro carii
ruu Iu attaca; de acea-a lariede este for-
te cautatu pentru rote de mora, fuse,
assi de rote in apa, scocuri, capro, navi;
d'in scorti'a lui tăiata esse unu turpeu-
LAH. . 131
ţinu sau terebiutina de una calitate fiaa,
care in commerciu se numeseo terebin-
tina veneta; laricclc de Siberia :=: Inrix
siblrlca, pre longa calităţile laricelui
commune, mai are si calitatea co arsn
da una speci'a de gumnia, care sSmena
cu cea de Arabi'a, de colorc roşiatica;
6to in apa se solve de totu si e counip-
scuta in commerciu sub nume de gum-
mq orcnlmrgense ; pre lariceh hetranu
crd^e si una speci'a de burete, uumitu
poljporas |ofilclaaIiSf applicatu in me-
dicina ca purgativa drasticu,si ca reme-
diu in contr'a sudoriloru hecticali; lari-
ceU cu folie /»ne=UrU teimiroUa, cre-
sce in Amcric'a septentrionale; loricele
cnramariplecc^e:=.\».tii. pendula* cresce
totu in Americ'a septentrionale, forte
inaitu si ari» folie mai lunge.
LARINQE, s. f., etc., vedi : larynge.
LARMA, 3. f., olamor, Htrepltus, tu-
multBS, (fr. alarme, allarmet isp. alar-
ma), strigare, sbierare, str^petu, scom-
motu, clamore turburatoria, turburare :
copillii făcu larma in scola, larm'a de
nopte a trecutoriloru m'o desceptatu cCin
somnu.
LABMUlKE,-esCM,v.,strei»ere,cl«ml-
tare, tiimaltiiari; a face larma, a strigă,
abierâ, turbura Unitatea altoru-a, a vor-
bi in tonu passîonatit , tare si in desor-
dine : ce mai larmuesci atâtu pentru
nemica.
LARIU, s. m., Urj vedi lare.
LĂBU, 3. m., laniii (Xdpo?), nume
genericu de passeri maritime, intre cari
cea mai însemnata e ronâintll'a cu ca-
pulu negru.
* LARVA , a. f. , larva , 1. insectulu
in starea in care se afla essindu d'in
ou, si in care eUu petrece unu tempu
mailungu sau mai scurtu, iuainte de
metamorfospa , adeeo prefacerea sea :
eruca sau omid'a este larv'a fluturelui;
2. masca; 3. in bătălia de jocn, persona
care si albeaee airumenesce faci'a; 4.1a
antici, strigoiu, demoniu reu, suffletu de
omu reu,, care diipo morte se reintorce
sub nesce figure fedoso ca se torture pre
celli vii.
• LAliVALfi, adj., Ur»«ll*, relatiTU
la larva : imecte larvah.
.yGooglc
W« LA&
♦ LABVATU,-a . adj., I»rT«titB. ma-
acatu, defoi-matu, scambatn, prefacutu
U faci'a.
♦ LARYNGE sau larunge, s. f-, la-
rjTBx , {XApfyfi), guttulegîu : în specialfl,
canalea vocei, organulu principale allu
TOcii.
* lARYNGITE, s. f.. (fr. Iirjngll*),
inflammatioae a laryngci.
■ • LASCIVIA, s. f. , UbcItI», calitate
si fapta de lasavu.
•LASCIVIKE, V., l*>olTlie,afna-
seiim. a se portă sau TorbE ca îascivu.
* LASCIVITATE, 9. f., InacirlUii,
vedi laseivia.
• LASCIVU,-». adj., Ugelrul (in loeu
de UtBlTnit ^ lassivu), care se lansa ,
1. in baue , care da liberu cursu iniaca-
riloru selle, voiosu, cu voia bona, vivace,
D«boQaticu , petulante : lascivii copilU,
copiUa mai lasciva ea una capra ; 2. in
reu , aestemperatu, fora cnmpetn , fora
modeatia, fora rosine : versuri laseim,
libidinose.
LASSAMGNTU , p].-e, UxBMentam ;
heredltM, logaUin, actione de 1. las-
sare si resultatu alin acestei actione :
lasaammtulu panticeliâ : a) lasaare iti
diosu, labartiara a panticelni ; h) des-
cuiare a panticelui, urdinare ; — inca-
periîe se aibă lassamentu, se aibă spatin;
nuaftămu lassamentu la dorerile nostre.
indtilcire, alienare la doreri; asia si :
legile sunt surde si inessorahăi, si n'au
lassamentu; — lassamentu, stare ce las-
sa cineva dupo morte , si anume ;
a) stare in totniu ei, ereditate; b) parte
d'in atare lasaata cuiva, legatu.
LASSANTE, adj. part. preş., Usaiis,
laBsana; care lăssa; in t. s. verbului.
1 LASSARE, T., iaxire, (it. UscUrc
si liHStre; isp. UxKr si Inscar; prov. Ik-
xar* lABoar, Ulssar, lahar; fr. LalBuer
sillclior; aiban. ileslolg) ; coventulu
are, in limb'a noatra, pre longa însem-
nările elasticului laxare, .^i Însemnările
ce a luatu in celle alte .<iorori noue la-
tine , afora de multe altele proprie nu-
mai limbei nostre ; ca derivatu d'in
1 lassu, UxDij, lassare=z3, face lasm si
prin urmare, a se Za«fi«»-p=:a se face
lasaiu . oppositu cu : a stringr , a face
LAS.
ttrimptu, a se stringe, a se strimptii. ntc.;
I. eommuni cu classiculu l^xare are în-
semnările : 1. a spatiil, a laţi, a rarf, a
largf : a lassă una pliuia, a lissâ ee-
tfile urni armata; 2. a desprende, a des-
face, a dcslcgâ, a descbide, a descuiiiji :
a lassâ una ucrissore, una cuniatore; a
lassă pafitieeJe: a lassă laciulu, catm'a;
3. mai vertosu a destende :- a lassâ ar-
cuht. cortCa aradui, cordele viorei; dn-
gutoreaeprea strinsa. cauia dero seva
mai lassi ; prea ai tntensu ad'a , mai
lassa-ua pucinu ; peltea se lassa prin .
macrire , se intende prin ingrassiare ;
mai lassa man'a , si nu ua stringe sau
intende asia de tari;; de aci, a molliă, a
Iţcedi ; a lassă ferrulu, de unde : 4. prin
metafora, a indulcf, a usioră, a aliena,
a deminui, a micuaioră, a scadâ : gerula
s'a mai lassatu asiadi. eri eră mai in-
tensu ; mai dau si eu ceva , dero mai
lassa si tu, ca se ne adjungemu la pre-
tiu ; si mai lassă ))ieni'a , temeritatea ,
obstiriationea; nu mai lassi nemica d'in
câtu ai cerutu? nu nie lassa unu mo-
mentu ccmiplifa dorere. ci me Hne in-
tr'una; a se lassă de lucru; — II. în-
semnări particulari limbei nostra, d'in
care parte coinmuni cu limbele sorori
noue : 1. premere, «leprimt-rei dracen-
dere, subsldere, IncUnarf; a dă in diosu,
a se dă in dîosu, a descende, a cad^, a
scadâ : a lassâ budi'a, capulu, manule;
a se lassă prc spate, in genuchie; a se
lassă benisiaru de pre scara; de pre co-
perimetUu. d'in arbore ; ce e prea greu
nuplutesce, ei selassu la fundu; a lassă
pre cineva in putiu hgatu de mediîocu
cu una fane; se lassnssc grossa negura;
rivlu reversatu, ca^idu se retrage, lassa
limu; a se lassă prr patu. pre crba ; a
se lasaă greupre cineva; i)loi'a se lassă
spre campu; locttri lussoiv , in opposi-
tione cu : locuri inalf^; rojurimaiiu
lassatu, etc, de aci : 2. prin metafora,
coDiTnIUere, roullilere, a pune in sar-
cina, a committe, a încrede : lassa tota
eas'a pre menc, in sarrin'a mea. in spi-
narea mea; lassa pre mene se te scapu
de nevdia; nu me lassu eu pre tene ; a
se lassă pre manul^^^ mrdiciloru; 3. pir-
mitterp, dimlttero. remlttere, liberare.
>yGoog Ic
LAS^
expedire; siHorOf t«iiI«i> d«re, vitif a
i& cursu liberu , a nu impedică , a nu
«pprf, a nu retina, ascapâ, a ^ drn-
mulu, a da voia, a permitte, a concede,
a ierta, etc. : a lassâ se intre;- se essa,
he se duca; a lassâ ouUe se pasca gra-
nele; a nu lassâ pre copilU se sejoee ;
invetia, deco vrei se lassu se ie pream-
hU; a lassâ totoru d^torilont ee suni
deiori; a lassâ aîtoru-a errorile, deco
vremu se ne lasse si et aJîe nosire; prin
ellipse : a lassâ in casa, a lassâ afora,
a iMSsâ la petreceri, etc, in locu de : a
lassâ se intre in casa, se essa afora, se
merga la petreceri; asia si : a lassâ in-
i^isii ; a lassâ d\n mâna , Sin gura ;
lassa-)ne de ureckia, de brânu, de capu;
a lassâ inpace; a lassâ sânge; prov.:
mi lassa gur'a apa, am mare appetitu;
4. rellvquere, derellnqnere , deserere,
a pune dioau, a deşertă, a parassl, a in-
cetă, a nu mai vrâ, a nu mai face, are-
iectă, a repudia, a abjură , a se depăr-
ta , etc. : a lassâ cartea prc mesa ; a
lassâ una caile si a appucâ aWa; a l<^â
joculu si a se appucâ de lucru; a si
lassâ muierea, copâlii, cos'a, fcrr'a, totu,
si a ^â lumea in capu ; abid s'a inso-
rcUu si caută se si lasse muierea; ti lassu
aci cartea spre a ie uită prc dens'a; nu
te lassi de beţia si de reutatcV — a nu
se lassâ, a tina cu dentii, a persiste, a
se obstina : nu me lassu de carte , se
scm co nu voiu avi ce manca; 5. onlt-
Ure, a trece cn vederea,^ a nu Iu& in
eoasidoratione, a trece preste, a sari, etc.
ai lassatu necopialu unu loci* insemnaiu;
de acf : se lassu co = afora de, fora, nu
numai ise lassu eo nu şeii &ene calculă,
dero nu scii neci scrie ; — spune taie ,
fora se lasse nemica d'in ce scie; 6. oe-
d«r«, canoedere, dare, deaure, legare,
beredem Intitltnere, a dă ceva cuiva ca
propriu, a dona, a legă, a face erede, a
diapune prin legatu : deco te porii reu,
na ti lassu nctnica; lassu mosiele la in-
stiiutulu de henefacere , astă a lassaiu
cu limha de morte ; 7. eurare * facere *
efiiccre, a face pre cineva se tacă , a î
comuiitte, a 1' iusarciuâ , a i dice , a i
commandd (vedi si luai sutiu la 2), tii
simplu, a î&a, a produce : om lassatu
LAS
1S3
cidcionariului se mi ăerega ecdcionU;
mortea lassâ unu mare descriu itUre
noi; a lassâpre cineva in siipa de lemnu;
8. in forte multe locutioni , cumu : a
lassâ m urma : a) proprie, a merga iu
ainteMe altulu; dâro si : b) Buperira,
a intreoe; asii si : a lassâ pre Mosu =
a întrece : nu me lassu mm pre diow;
a lassâ seccu, a incetă de a mano dulee :
a lassâ seccu de came , de brendia , si '
prin estensione : a lassâ seccu de iote
plăceri lumei ; d4ro cea mai mare va-
rietate de sensuri preseuta fbrm'a re-
flessiva, a se lussâ, oare , afora de în-
semnările formei active , are si alteia
particolarie sie^sî, cumu : a) absol. m«
lassu. oed« : nu me lassu neci iie ned
altui-a; nu ve lassaii cop^i ; P) cu se :
se lassa se Iu bata toii ; nu ve laasaH
se ve calce pre coda; y) cu dupo : lasia-
ie dupo peru, co ti e mdp'a; lassa-te ri
tu dupo părerea âUoru-a; 8) a w lassâ
in collosau incoce, a se plecă, a pomi,
a porcede,^ merge, etc. : de voiupoti,
si voiu ave tempu, me voiu Uasăpeno la
satulu vostru.
LASSABE, 8. verbale, LuatU; df^
Bcenslo, i*«presBl«, remlaBl*, uetaU^ da>
rellotlo, pemlBilaj enlsslo, etc,, actîona
de 1. lassare in t. s. verbului, cumu : lat-
sarea cordeloru, a ialHatulia cotei, a
negurei, a panticelui; lassarea copU'
liloru pre drumuri ; lassare de mtUu
sânge; lassare de seccu, etc.
2 LASSABE, V., UBsare; a fact
lassu, (vedi 2 lassu), a astenf, a secci
de poteri, a rupe si desellă prin fatiga,
LÂSSATIONE, s.f.,Uxatlft, dcprei-
slo, renlsBla, etc., actionea de a lassâ
sau (Ta se liKsâ, (vedi 1 lassare), A ra^
sultatu allu acestei actîone : Itmaii^^
nea marei, a tectfdm, a poăultâ, a ar-
cuZut, a doreriloru, etc.
LASSATIVU,-», adj., UxatUui; care
are potere de a lassâ (vedi 1 lassare)^
si in speciale, de a molliă, Îndulci : tna-
dicatnente lassative,
L ASS ATD,-a, 1. d'in 1 lassare : a) part.,
UiatOB, demfaiig, dapresaai, praftii-
dos; remliiBafi, permisHaB; rallotuB, da*
aertuB, etc. : frunte laamta, podelle hs-
sate; detorie lassate; mtUiere la>«uK^
,y Google
in speciale, traditns, destinaţi», d«u-
tnB, le;atu8, venitu prin traditione, do-
natu, legatu, destinaţi), despusu, regu-
latu : m^ă e îassatti de Domnedeu; —
b) sap. si bubst. abstr. laxatU, 'f^rals-
sl», derellctio, etc., lassalulu cordehm,
allu tablatulm; îassattUu de seccu; —
2. d'in 2 lassare. part. laBBati», rnptu
de fatiga, storsu de poteri.
LASSATUSA, s. f., Uzatio, depras*
si», resultato alin actionei de 1 lăstare:
îassatur'apoăellei.
* LASSESCBRE, v., Usseicere; ad»-
veni lassu (2 lassu), a ii rupta de fa-
tiga, a cad^ de astenire, a fi storsn de
poteri, a nn mai pot^.
* LASSITATE, s. f., Iaiita8,(fr. U-
«heU), calitate de Jossiu sau lassu:l. in
sensu materiale : lassitatea unei platia.
a marei, vastitate; lassitatea corăei. a
pellei, stătu de a nn fi intense; 2. in
sensu morale : a) mollitione, neglîgen-
tia; b) d^ro mai vertosu, fricosfa, lipse
de anima, frica nemesnrata si culpabile,
prin care omulu se arilesce; fapta de
lassiu : acestu omu e capace de tote las-
sitatHe.
* LASSITODINE, s. f., laxsltade,
stare de lassu (vedi 2 lassm), seccare
de poteri, astenire complita.
* LASSITT,-«, adj., (fr. Uche); d'in
1 lassu, cn una mai mare nuantia de
energia, luatn inse ram in senttu oia-
teriale cumu : pelle lassia, ci mai multu
in sensu morale, fora anima, forte frj-
cosu, care e in stare de a fiice veri-ce fapta
immorale d'in lipse de coragiu.
* 1 LASSU,-a, adj., laxas, oppusu
la strinsu aau intemu. i(wsa= destensu,
largu, departatu, raru, etc. : 1. proprie :
calcioni lassi; vestitnentelasse; legătura
lasia, frene lasse: lass'a corda a arc»-
litt; fune acwna intensa, aatma îassa;
2. metaforice : pronunţia lassa, stijlu
lassu.
*2 LĂSSU,-a, adj., laHaus, (deacea-asi
origine cu precedentele 1 lassu); rupta
de fatiga, storsn de poteri, care nu mai
pote de astenitu; metaf. satullu, desgu-
statu.
LASTARin, pl.-ie, vedi Uastare si
blastariu.
LAŢ; ■
LASTUND, 8. m-, blmndo riparla,
una pasere, numita pre a locurea ron-
diaeUa de lermu, si ^uUiu de rondineRa.
LATA£ETIA, a. f., eotnla, hemlaa,
semilitra, mesura de 50 drachme, ein-
diecina sau ăndieca.
LATARETIU,-ff, adj. s., 1. adj., la-
tior; camu prea latu, a cui latime nn e
proportionata eu celle alte dimenaioni,
sau cui lipseseu alte dimensioni, afora
de latime : diseu lataretiu, fora pro-
funditate; 2. s.: a) m., lataretiu; elapea
sprattDs, pesce care s^mina cu scutu-
bri'a sau aringulu, (elapea arlugu);
b) f., lataretia, vedi acestu coventu la
loculu seu.
* LATEBRA, s. f., latebra; locu de
taiere = ascundere, unde se ascunde
cineva; culcusiu, cuiba; refugiu; scuiia,
mediu de sensa sau apperare.
LATEBBOSD.-a, adj., latebrosuB;
plenu de latebre : selba laiebrt)sa; ob-
scura , greu de intellessu, de descur-
cată; secretu, ascunsu : latebrose cogi-
taiioni.
* LATENTE, part. adj., latena; care
late ^ sta ascunsu, nu se arr^ta, nu se
manifesta, nu se sente : morhu latente,
aUdura latente.
* LATERALE, adj., Uteralln; rela-
tivu la laterc:=lature : doreri lat€r(di,
callu laterale; caUe laiertăe.
* LATERE, V., Utere; a stă ascunso,
a nu se arretâ, a nu se manifestă, a au
se sentf.
2LATERE,9.f., 1. latnit» vedi lăture;
2. later, cărămida, oUanu si alte asse-
mini lucruri de pamentu ce serru la
constructione.
* LATEBARm,-a , adj. s., Utera-
riug; relativu la 2 latere; a. laterartu,
omu ce fabrica lateri; f. lateratia, offi-
cina de lateraria.
LATERITIU si-«t«,-a, adj., Uteri-
elns-tluB; l'acutu d'in lateri (2 latere) :
muri lateritii.
* LATERIMn,-u, adj. s., Uterlvus-
u, de 2 latere; a. f., laierina.. casciora
de lateri.
LATERNA si lanterna, s. î., laa-
teriia si laterna; lampa; laterna ma-
gica, apparatu opticu care pnsn in loca
,, Google
LAŢ.
obscnrn reproduce pm părinte san pre
altu ceva fignrele depinse pre vitru in
colori tranaparenti.
LATKENARin.-c. 'adj., Uternarlns;
relativu la latema; 3. m., hUernariu.
care face laterne; care porta una latema
in mana.
LATIA, 8. f., asaer, in loi:a de laeia.
forma femeniua d'in îaeiu, se applica
in inseinnarea de scandnrella xan nouella
ce Be pune pre cspriwti invelitorei, (vedi
•LATICE,8. m., Utoij (proprie, d'in
lakrc. npa ascunsa io senulu pamentu-
Ini, fontana de apa), in fţenere, veri-ce
licidu : apa. mnu, etc.
* LATIBLO Hi latibubi s. m., Utiba-
Ibb; locu de latcrc, unde sta cibeva a-
scunsu, pîtitu;culcu8iu,ouîbu, gaura, etc.
*LATIUODD,-a, adj., (fr. latlesude);
care aru coda lata si tufosa.
* LATICLAVIALE, adj., laticUTla-
ll>{ reUtÎTu la latidavu, pravedutu cu
latklavu.
* LATICIiAVm,-a, adj., UtieUTlaaţ
provedutn cu latidavu : ttttiica laticla-
via; a. m., a) personale, celluce&rede-
reptu a portă latidavu, patrii-in; h) reale,
iatidavuiu insnei.
* LATICLAVU, 8. m., latloUms; lata
fatwia saubâtta de purpura prR marginea
toniuei, adornata eu davi (v(!di eUivu),
inaemnu allu seoaturiloru, allu tribuni-
loru militari d'in familie eeestre si alin
Siiiloru de familie cari se jireparau a
porta magistrature.
* LATICOLLU,-a, adj., (fr. UtlooUe);
care are coUtdu sau guttulu lutu sau
targu.
•LATICOBNU,-a,adj.,(tr.Ulloor««)
care are corne late sau large.
« LATIFIGAKB, v., litlllcare; a face
îatu. a laţi.
* LATlFOLIU,-a, adj., (fr. UdrotU);
care are fdie late.
* LATIPDNDIU, 8. m., lalffandliim
(tatu-fundu); mare si lata mosla : îati'
ftmtUele perdura Jfult'u.
* LATlLABRn,-a. adj., (fr. Utila-
br*y, care are labrde late, (vedt ai hbru).
* LATlLOGU,-<i, adj., Utilo^nui; care
Torbesce îatu, pronoaUa latu.
LAT. _ ||8
* LATIMANU.-a. adj., (fr. latlmane)*
care are m&ne late.
LATIMK, 8. f. , latttudo, calitate de
latu; vedi si tatih*dine.
LATmAKE,-«Jtu. T., laUnare si la-
tlnlaare, vedi latimaarc.
LATINGSGE, adv., latini, in moda
latinu, in limb'a latina : medicii vorhe-
seu intre sene latinesce, ca se nai in-
tellega fam^i^a tHorbosului.
LATm£SCU,-<i. adj., Utlnna. r«la-
ti¥u la latini : vorba l(Uinetca: eoventu
latinescu, di8Cursulatinescu;VBăilatinu.
LATINIA, s. t; liBffoa Utlna; limba
latina : spuni tm ]ire latirtia. ca se nu
ie inidlega si aliii, nfora de mene.
LATINISARE aau laiinizare. v., U*
tlnare si latinizară} a face laiinu san
latineacu : u latinisă Homtntie proprie,
a le Ai, forma latina; a se espreme cu
forme latine; a se port;^ si lucr ca la-
Hrui; a latinisă unu great, a la con-
verte la ritulu romanocatholicn.
LATINISATIONE, s. f.. (fr. latliil-
Batlan), a<ttione de latinîsare.
LATlNISAT0RIU,-f<îria,adj.8., oara
latinisă.
LATINISATD,-a, adj. part., laUal-
latDS.
LATINISUTT, s. m., (fr. latlnt§nie);
mod)i, forma-d<! ospressione a limbeila-
tine, idiotismu latinn : stijlidu acestui
auetarm e plenu de latînistm.
LATIÎÎISTD, s-, (fr. latlnlxte); oare
connosce a fimdu limb'a si litteratur'a
latina : unu bonu hiinistu.
LATINITATE, s. f., (fr. l«tlnit<); ca-
litate de latinu, dreptn de cetate latitia,
in diversele însemnări allo coventalni
latinu; lumea latina, laUnii. in acel]*'
asi dîfferite insemnari alic coventnlui
latinu; in speciale inse, modu de avorbf
sau scrie cnratu latinesce : latinitaten
acestei espressioni este forte inâoiosa;
I de act, litteratura latina.
LATlNn.-d, adj. s., latinns; 1. adj.,
a) proprie, reiativu la Latiu, parte a
vechiei Italia : limb'a latina, ăictiona-
riu latinu; h) prin esten^ione : «) reia-
tivu ta poporele ce vorbescu limbe de
acea-asi origine cu cea latitut : memiri
ai gentei latine sunt Itcdii, Francii,
■vGooglc
JM LAT .
lipami. PortugoUn, Vaeoromami, Ke-
toromanii, BrăsiUami, ek.; vele lalitte,
ea celle uritate de poporele latine do
pre loQga Mediterrani'a, iideco : trian-
jTHlorte,- p) relativu la poporelede ritvlu
romanoctUhoUeu, care se serve in base-
rioa eu îinât'a latina : iaserica latina,
eepressione analoga cu : iateriea gr'eca,
de si cei ce se ţinu de acesta baaerica
na IU limb'a greca ca limba a baseri-
eei; — 2. ca subst., in tote inaemoarile
wUe de adiectivu : a) I/Uimi tunf h'
«miorii Latitdui; h) ioti Latinii aru fi
htm «e formedie una. confederatione ti
ae B€ unesea strinau. '.'a » Germanii;
e) Latinii nu vrvra se adjwtepra Grecii»
tontr'a Machomeăaniloru.
LATIONE. 8. f., Utio; actione de a
port&. a adduce.
LATIOSD,-a, adj., vedi lacioeu.
* LÂTIPEDE, adj., Utlpai; care ara
petiorele late : îatipedUe gâsce.
* LATIPENNE si latipe»nu.-a, adj.,
(fr. UtlpfluDe) ; care are pennele late
eau îarffite, aripile leUe sau lărgite.
LATISE,-enw, t., dtutare, pand«ie,
exfendcre, spargere) Tulgare^ s face
lalu. a intende, a respandf, a divulgi :
a propagA : Vau baiuiu de Vau latitu ; a
loîf lâa^t'a; se latesce fam'a; laiiii acea
seire ea se afle si alta.
* LATIBEME sau laiiremu,-a, adj.,
(fr. latlrteie) , care are rtmi laii; care
tre la petiore toUpe late, de aci : lotire-
, meU, eectione de passeri ce au degetele
anite prin VaU Mcm^ane.
* LATIE08TRU,-o. adj., (fr. Istlro-
•tre), care are rostr^An hAu; de aci : la-
^(âirde, familia de passeri.
* LĂ.TITARE, T., UtiUVe, intensiva,
d'iu iotert, a se ascunde bene, a se pitf,
t stA bene ascunsu.
LATITOmC.-o. B. m.. care lateice,
iotende sau respandeice.
LATITD.-a. adj. part., «lUtatat^in-
tensu, respanditu.
* LATITUDINE . B. f., latitudo, ca-
litate sau dimensione de latu, latinie;
ca terminu de geografia, dietanti'a unui
loeu de la ecatoriu, mesurata pre gra-
dele meridianului, de aci: la^JfuĂ'ne
nţ^MfrJofMle , iMiridi*ma^ ; latitudine
LAT.
ăe patrttdieei si optu grade; ca terminu
de astronomia, dislantj'a unui astra de
Ia planulu eclipticei^ de acf : latitudine
australe, boreale, heliocentrica, geoeen-
iriea; ÎTt sensu morale, întindere, esten-
sione : acesta principiu pote se fia de
una mare latitudine: se da prea mare la-
titudine cotiirui principiu ; s'a laăsata
mare latitudine agenţilor».
• LATITUDINABISMtr, s. m. , (fr.
Utltsdlnarlsme), doctrina a latitudina-
riuiUii.
* LATlTUDINARIU,-a, a., (fr. Utl.
tndlDalre) , appiicatu mai vertosu la
iheologii anglicani, cari si dau oiare la-
titudine in alle crodentîeî, forte toleranţi
in respectuiu dogmei; care crede co toţi
Toru fi mântuit) : latUudinarii aveau
mare ăoru de pacea universale.
1 LATIU , 8. t&. , latlum, nume pro-
priu de t^rra, vedi latinu.
2 LATIU, B. m., UqnenM, vedi lada.
LATRARE, v., Utrare, proprie de
I câni. unc ori si de vulpi : cânii latră la
fitri; eane care latră la ioti trecutorii:
proverb, ttti ioti cânii musca câţi si la-
tra. nu toţi omenii cftti ammeuitta, snnt
si de temutu; cane ce latru la luna san
la stelh, omu care vorbesce in desertu,
simne-i se uu mai latre atâta, iu bătu-
jocura despre una persona ce si allerga
gur'a noiiuetatu in contr'a cuiva defai-
mandu si ^puneudu ueaddeveruri : aHi-
castrii latră inco si asupr'a celloru mai
honi auctori.
LATRATORlU.-a. adj. s., Utritvr.
care latră : 2a^rafortt:=:canii;appletiatu
la omu, latratoriu : a) rabulistu, advo-
catu care »biera fora neci unu temeiu ;
b) omu cart! vorbesce de ren fora se pota
vettemă.
LATRATD, l. part., Ulratag<a-» :
ursulu latratu de cani: 2. subst., Intra-
tus-uB, m'am dcsteptatu in latratulu ca-
niloru; pastorii allerga la ItUratulu ca-
niloru.
LĂTRĂTURA , s. f., (UtralHrâ), re-
snltatu allu actioneî de latrare : latra-
tur'a de omi este semnu co vinu lupii;
n'diH auditu iteci una data lătrătura de
vulpe.
LATRINA, 9. f^ latrina, (contraua
.yGooglc
_ _ LAT
d'io lanirina de Ia UTire=^a*-e sau
lare), loca de lauare sau lare. spellato-
ria, baoia; — essitfiria, amblatiiriu, pri-
Tata;— de ad, casa de avilire, Inpanariu.
LATBONE, a. m., latro, (compara si
Xătptt;), 1. primitivu, merceDarii], cellu
ce pre banni se baga a servi, satellitu ;
apoi, cellu ce tB numele aeu porta bellu
de preda, de acf : 2. ca mai desu si u-
suale, predatoriu, furu de codru.
* LATBOCINALE, adj., latraelu-
lis, relatÎTU lalotrone io iosemnareade
sub 2. sau la latrociniu.
* LATKOCINABE, v., Utrocinari, a
& lairone, & essercitâ professiouea de
ItUrone.
* LATROCINATIONE, a. f., aotione
de latracinare, sUtu de latrone.
* LATROCINIU, 8. m., Utroelulun,
professione de lairone.
LATH.-a, adj., Utust contrariu ăngur
st»; correlativu Ia lungu »i la profundu,
care espremn celle altedoue dimeusioui
alle estensionei : cofeJ^ ^a, apaialaia,
lat» in umeri; pândia hUa ck urm cotu-,
âg. acellufanfarone spune la oorbe late,
vorbesce multe yi în tonu maretiu ; —
B. m., a străbate terr'a in îatu si in lun-
gu; de trnu laiu de pidma; ItiiiUu apatet.
LATUR^VLE, adj-, Tedi hieraie.
LATURA, lalurariu, vedi lotura, lo-
turariu.
LĂTURE, s. . f., UtuB, rogb, 1. uu'a
d'in celle doue paiti alle truncbiului cor-
porale formate de coste : am unujun-
ghiu in latiirea drepta ; Va impuscatu
in latturea stânga; se culca pre latureu
drepta;—2. prin metafora : a) lini'a ce
marginesce uua figura, tâ de aci, parte
de locu, rogione , eta..: trtânglulu are
treilaturi.Mdratidupatru laturi; &j par-
te de locu, regione, directioue : ventulu
suffia d'in cSe pairu Udări ăUe lumei ;
Sin laturea aceUei terre; auUa in latu-
rea drSpta a armarului ; s'au assediatu
in laturea drepta a riului; laturea de la
appusu amuntiloru; unu olnectu pole ave
mai muite laturi; se considerâmu lucrulu
de tote laturile : ucellu monumeniu are
emblemate pre tote patru laiurih; latu-
ra unei pijramide; îaturUe (aWei; ini'
IAU.
187
miculu aftacâ cetatea d'in laturea cea mai
espusa; poli intră pre doue laturi; —
in lăture sau m laturi : a se dă in la-
turi, a se dă la uda parte; a lăture sau
a laturi =: looga : eu slâm a laturi cu
densulu; de lăture sau de laturi = la
margine : eu siedu de laturea satului,
du aci, de latta-i = afora d'in satu : a
scote miele da laiuri; de a laturea sau
de a luturi:=dB Jonga.
LATURIAKU, s. m., ItteraUs, rid-
nnn; de lăture : callu laturianu . si ab-
BOlutu laturianu-lu ; omud'in alta corn-
mune sau d'in altii tiuutu, vecinu, care
ÎDse e coitsideratu in câtu-va ca stratnu:
cine este acestu-a? este unu laturianu;
au venitu nesce laturiani ca se eompere
fenulu hoiariului; laturianii pascu ouUe
pre câmpurile nostre; cellu ce siede de
laturea satului.
LATURI, s. f. pi., vedi lotura'.
LATURISIU,-ii , adj., Uternlls.de
Ioduri, cu speciale tmantia de reprobare :
cei culpabili atniAa taturisi, sau ca y,iv.,
amUa laturisiu ; — s. uo., laturisiu-lu.
parte retrasga, locu de uua lăture.
LATUROIA, s. f., cu n molliatu, in
locu de :
LATUBONIA, si m. laturoniu. allu
cui.pl. laturonicae confunde apoi cu
aliu formei feminina , psrs latenlla ,
4elIraUo (geriq. Fadoubrnuh) , ca deri-
vatu d'in l^ttre, coventulu are însem-
narea generale de ceva a laturi, se ap-
plica iuue in speciale la : a) partea la-
terale a unui coperimcntu; b) essirea a-
ratruluî d'in sulcu, parte ablatutii a sui-
tului; c) parte de tessotura , unde urdi-
tur'a, dupo ce s'a ruptu, se înnoda.
LAUARE, V., vedi : lare.
LAUDA, 3. f., Uua, covente prin care
cineva inaltia meritulu vre-unei per-
soue, allu vre-unei actione, allu vre-u-
nui luciu : lauda mare, lauda escessiva,
îuuda essaggeraia, Ungtisitoria, grosso-
lanaj reuapplicata, laudafina, delicata,
indirecta , sincera , ingeniosa ; acdlu
june merita lauda; daţi lauda Domnu'
lui; omu care sta mai pre susu de ori~
ee laitde; laudele aceUui erou au straba-
tutu peno la marginile pamefUuIui ; fia
,y Google
188
LkV.
dissu spre îau^a hn: nesentitorm pen-
tru ÎOMda ea si pentni defăima; dorita-
riu (fe lauda : latid'a propria , adeeo
lauda de senesi, pale.
' LĂUDABILE, adj., luidâbllls, care
nerita lauda , ce este detnnu de lau-
ia : lucru lăudabile, fapta lăudabile.
• LAUDABILITATE, s. f., landabill-
tH, calitate de laudaMe.
LAUDANU, s. in., Undaniin, medi-
eamentu de opiu, preparatu mai allessu
in atare fluida cu vinu dR Malaga, de
unde rcsiilta : laudanulu licidu. allu lui
Sydenliam; lauAanu Ueiău de Loaâitm.
lauăanu opiatu, etc.
LAUDARE. T., Ui4Ar(^ ţlvrlflcare,
a onori ai relevi merituln cuiva , allu
vre-unei actione.allu vre-unui lucru
prin terinini, cari espremu stim'a ce i
SC arr^ta; a glorifici, a celebri, a cân-
ţi : a Uuiââ muUu, eu demnitate, finu,
deUeatu. grossdlaitu; lăudaţi pre Dom-
nulu: nalatiâati ca linguşitorii sica
fariseii; acei doi autori se lauda «nuZii
pre (Utidu fora pudore: proverbiu : lau-
âa-le gara, co ecco pumnulu , despre o-
meoii laudarosi, fanfaroni.
LAUDABOSn,-», adj., i«et*t»r, ox
'tentator* TaullotiniiB, g;larl»siie, care se
lauda cu calităţile seUe si le inaltJa
preete alle altoru-a; care se lauda multu
si continuu : pre eâtu de fri< 'isw , pre
atâtu si 7(fudarosu; vorbe laudarose; unu
pleca-ftirja lauAarosu;, laudarosasi fa»-
faront este aprope totu un'a.
LADDATIONE, s. f., taudatl», aetio-
Dea de a lauda; coventu san covente de
lauda ; lauda fueuta cuira , panegyricu.
LADDATIVU ,-u , adj., Utidiitivua,
care se refere la laudare, vorbindu in
speciale de unu gena oratorieu ■.scripte,
discursuri, orationi. preditie laudative.
LAUDATOBIUi-iono, adj. s.. Unda-
tor ai Uudst«riuHi care ieiutJa : discwsu
Uudatoriu.
LAUDATU,-a, adj. part, Uudatus.
LAUDATURA, s. f-, lauda ce da sau
gi da cineva, fanfaronîa, ostontatione,
glorificare deşerta : ce mai îaudalura a
faeutu eltu fiului seu.
LAUDKMIU, s. m., ludeiulnn , eo-
_______^ LAO
ventu formatu d'in lat. laHs , candu a-
cestu-a semnifici tncofiett^KU-e, invoien-
tia; coneessione; prin laudemiuse intel-
lege in dreptulu feudale summ'a de bani
celaiproprietarialu de pamentu, candu
si vendea ellu dreptulu emphyteuticu,
cea ce asta-di se diee embaticu : lau-
demulu a trecutu si in dreptula ger-
manu in acellu-asi intellessu , adeco ce
da vasallulu domnului feudale pentm
învestitura: laudemtdu devenisse mare
sarcina pentru poporu. B.
LAUDIFICABE, v., tudlflcan , a
face laude, a di laude, a glorifici , a
canti, a celebră; in speciale, a face co-
ventu de lauda, mai allessu unui morţii.
LAUINA, 8. f., vodi lavina.
LAURA, S. f. , datora ■tramfliilon
lui Linneu. dupo alţii bjdniiujMioa si
brdoMjannw , planta alic care! grann-
tie mâncate de omu i turbura m«ntea :
se vede co ai mancaiu laura, se vede co
ai innebonitu.
LAURAOINE, a. f., laungo, planta
analoga cu laurul».
LAUBEA, laureare, laurcatu, Iau-
reda, Imveu, etc; vedi laiwia, lauria-
tu, lauriola, îauriu.
LATJBETU, s. ra., Um-etum^ selba
sau gradina de lauri.
LĂURIA, a. f., Uurea , corona de
hxuru.
LAURIATn,-a, adj., Uireatna, coro-
natu cu lauru, ornatu sau prevedatu cu
lourw.
LADRIGOMn,-a, adj., Uiirio«niiu,
care are frundia ca a laurvlui.
* LAURIFERD,-a, adj., Unrifer, care
da sau produce lauru.
* LAURIFOLIA, s.f., vedi laarifoVm.
* LAUKIFOUn,-a, adj., (fr., laurl-
folld), oara are folie assemini cu alle
bourului; s. f., laur^oiia, arbore eBso-
ticu cu fdie ca alle laurului.
*LADKIGERU,-a, adj., lanrlg eroare
porta lauru, coronatu cu lauru.
LAURINU.-a, adj. s., laarinui, dfl
lauru : 1. adj., oliu laurinu, nAstantia
laurina; 2. subst.^ a) m. lawinu, oliu,
substantia trassn d'io baccele laurului-
daphne, h) î. laurtna, a) cu aeellu-asi
.yGooglc
LAO
intelleaBU ca si laurinu de sub n); ţi) m-
mnra de lauru, corona de laurn.
LAITBIOLA, s. f., Unr«ftU, proprie,
deminotivu d'in b. laaria; ramura de
Jauru, coroD» de lanrn; metaf. gloriola,
landa, gloria deşerta.
LAUBTI7,-a, adj., laBr«K«-UiiTM, de
lauru : corone laurie; — s. t., lemna :
a) Unm, de acf : corona, saccflssn, trinofo;
b) specia de planta, dapbae UsreoU Ini
* LA0BIVOEU,-o, s. adj., (fr/ I»-
rirore), proprie, care Hewra san manca
lauru, applicatn U divinatori, sau pen-
tru co mrâtecfi fmndie de lauru spre a
se inspiri, sau in risu on aTIusione la
mercedea ce capelau.
LAUROCERASn, s. m., prOnoB Uu-
neerasiis Iuţ lAnneu, arbore d'in genuin
pmniloru, alle cui frundie stau totu de
a un'a verdi si sunt veninose.
LAUBUSCA, 3. f., Ubmaea^ TÎti'a
selbateca, viti'a de vinia necultivata,
viti'a de agurida selbatioo, (vedî si la-
hrusea).
LĂUTA, (pre a locurea si cUmtta), s.
f., (Tloltna; it. tIoIIbo] ft. Tiol«ii), in-
strumenta de mnsica cu patru corde,
pre care maiestmlii trage cn unu plec-
lr% numita si areusiu, si produce varie-
tatea cea mu mare io tonuri curate,
plene, usiore, pertuoditorie; viora, vio-
imo: vorb'a Uuda pare a se fi introdusau
inmnltelimbe'enropiane (comp. fr. Inth)
d'in isp. lud, imprumutatu de la Aarbi;
Ittot'a addeveraia semena mai muUu cu
eiiar'a de căiu eu vior'a.
LAUTARESSA, s. f., femin'a lauta-
rioluî, sau si una femina care cânta cn
lant'a.
LAUTABin, B. m., musicu care cânta
cu Itmfoi in seusu mai intensa, despr>!
una ceta de musicî : au venitu lăutarii
ca se mi cânte de dv£a twmdtâ; oapetm
cu îoîUari; prov. eerfa fora hattliia ca
ftUN^a fora lăutari.
LAUTETIA, 8. f., lautltl», alatu sau
fflodu de a fi lautu, magnifieuntia in
iraiiu, (vedi lautu)-
XAUTOKlU,-form , s. m., UTat«r;
Bpellatoriu, care spella; vedi tare.
LAUTU, adj. part., laratui, Untas,
LAŢ 139
spoliata, curetiatii, si d« aol, omttu, e-
legante , m^niflcu , mai vertosa in
traiulu sen; eni place se aibă casa, mesa,
mâncări, vase allesse si strălucite.
LAUTURA, B. f., Uvawn, sp«llue,
spellatura, (redi lone).
LA V ACRU si lauaeru, a. m., tera-
eran, tbso in oar« 8* apoUa ciDora,
spellatorin.
LAVA, 3. f., ■asMardeis, uxallqi»-
fMtB, wana Mlf h»rM, (it Iară, fr. Ista),
materia topita si inflacurata, arrnticata
de vulcani in tempnla errnptionei lom :
Icw'a recita se pr^aee in petre mai
muUu sau mai pueinu beaieoae; in lava
se afia traehitu. basaltu, gran^. petra
verde; lava de Vestmin, torrente de lava;
cetati inmonneniate in lava.
LAVANDA. B. f., vedi lavmda.
LAVATERA, a. l, (Urate» triM*-
bMb, L.), planta d'in classea 16, femi'
li'a malvacielorn, cu flori mari roaia-
tece sau si albe.
LAVATIONE si lauatione. a. f.. 1«-
Tait«, actione de lauare sau lare, in in-
tellessu conoretu, instrumenta de hra-
tione, bănia, can de bănia, etc.
LAVATQBIU si lauatoriu.-târia. adj.
s., lavaUr, care Uuia san la; vedi si
lautoriu; ca a. m. reale, lavatoriu. ceva
ce serve la Itmare, (forma forte bona ,
care caută se iee locnln formei rateeite
lavoaru. dupo tr. Uvslr).
LAVATBTNA, s. f., lavatriu, vedi
latrina. ,
LAVENDA, B. f., UraatfoU, specia
de planta d'in famili'a labiateloru, cu
odore aromatica : spiritu sau apa de
lavenda; oliti de lavendai afgana cu
fiori de îavenda ; Uwenda sţncosa (La-
vandaU spiea), lavenda moliata (Lavaa*
dnla fllnehas).
LAVENDULA, b. f., vedi lavenda.
LA VINA, s. f., alTlHni m^les T«nt«
«BmnUtai (it. larlua si lavangs, fr. la-
*«DGhfl si «Talanolie), coloBsale massa de
nene, caro prin rapid'a sea cădere se
volvura d'in culmea si de pre crescetele
muntiloru, cansa adesea celle mai mari
stricationi : lavinde AlpHoru se im-
partu dupo oalitatUe loru in cinci clas-
ai : lavinele de neuepro^atasi eeUe de
=y Google
primavera, cari rupu 8% eosle de mun^
sunt forte penculose.
LÂVKA s. f., floa^blam, mânute-
rliiiii,(aou£;ree.>.adpixaaaXii^); l.mo-
nasteria, cenobiu; 2. syaagaga sau tem-
plu judanescu; de aci : 3. societate unds
totî Torbeacu, striga, si nemiae n'ascal-
ta; coDVersationetuiQultuasa, tuBultos,
strepitus.
LAZARETU, s. m., (it. buMretto, fr.
luaretf germ. Iuar«t), 1. io origine,
ospitale, spitale, casa de morboiii, mai
allessu lucu de leproşi, pre cari căutau
a i margini, spre a miousîor^î contagio-
nea; de acf, mai tardiu : 2. carantina,
locu la nnole porturi de mare, la riuri
si la muuti, spre a tio^ acoUo persoue
sau merci venite d'in ţinuturi sau terre
infectate de peste iu tempu de 40 de dil-
le, de unde si numele de ctarattttna.
LAZDLITE, s. f. laplH luuli, (fr. U-
Kulfte), petra de formoiia colore cerulia:
lazuIit^Li c (te/ti de tare in câtu sgaria
vitridw, — se dicfl si lapislaeitle, sau sim-
plu : lazide.
1 LE, art. f. pi. nom. ai aoc-, auurtatu
d'iu effe, III» : case-le, midierirîc etc., vedi
eUu.
2 LE, art. m. aing. nom. si ace., scur-
taţii d'in dle. Iile, care se pune pentru
eufonia in locu de îu dupo subst. si
adiect. m. terminate in e : j>^iaite-le,
frate-Ic, ca»e-le, etc.; vedi eUu.
3 LE. pron, pers. III, f. pi. ace, acur-
tatu d'm eUc, llUb : le vede, ecco-le, las-
aa-le, etc., vedi eîlu.
4 LE, pron. pera. UI, pi. dativu, svur-
tatu d'iu loru, IIIIh : spune-îe se me a-
steptc, etc.; vedi dlu.
LEA, s. L, lea, leonessa, femio'a leu-
lui, (vedi leu).
* LEBETE, 8. m., lobu», (X^fO]*;), vasu
de arame, tingere, căldare, etc.
LECHUSA, a. f., (Xe/ooda), puerpora,
femina care sta în patu (Xe/o;, levtus)
dupo ce a nascutu, in tempu de mai
multe septemăue : dupo vechi'a wnsue-
tudine Icchuselc nu essu (fi» casu aesse
septemâne.
LEUHUSIA, s. f., atarea de lechttsa,
tempulu cătu fi^minele stau in patu dupo
nasc ere.
LEC.
LACHnSIBE,-«scu, v., a fi ledmsa.
LECTABIU,- a, adj. s., leetarlas,
care face sau vende lecte.
LECTICA, B. f., leotlca, leetu sau
patu portativu dusu de omeni sau de
vite : lectica de umeri; lectica de calli
sau de midi, aăeco portata de calli sau
de muli: leclic'a. făcuta antaiu pentru
callatoria. servi in urma si la lussu.
LECTICARIU, B. m., leeticarlu», e-
mu ce porta cu umerii lectîc'a.
LECTIONE. 8. f., luotio, actione de
legere : 1. in genere, îeetione de spice,
2. in speciale: a) allegere , d^ro mai
vei'bosu : b) lectura de unde cu întellesn
concretu ; a) ce face obiectulu lecturei
ensasi, scriptulu, testulu : a confrontă
lectionile, diversele lectioni alle aceUui-
asi locu di'in unu auctoriu; |3) inatmctio-
ne sau invetiatura ce se da do regula
in classe aau de la înălţimea unei ca-
thedre personoloru ce voliescu se invetie
veri-una acientia sau limba : leetiotte
ăe dreptu, de chymia, medicina, botanica,
theologia* de limb'a latina, greca; a tine
lectioni publice; merge lumea se aseuite
leetionihi de cosmogonia; a da si a luă
lectioni de desemnu, masica, cdllaritu ,
ffymnastica, istoria, gratmaatica; ^)m\x-
strare : s'a portaiu cu muUa imperii-
nenlia. a luatu inse ledione aspra.
*LECTISTEBNIU, s. m.'lectlsternl-
nm, (leciu-stenere), ceremonia religiosa,
in care imaginile dieiloru se scoteau,
ai se puneau pre lectc sau paturi, ande
li se offeriea mâncare.
* LECTITAJIE, V., Icctitare, (d'in
lectu de Ia legere), cu intellessu inten-
siv u : alegedesu si cu zelu.
LECTORE si lectoriurloria, adj. s.,
luctorj care legv, 1. in genere : lectoriu
de spice, 2. in speciale : lectoriu de
carte, lc<^oriu bonu, leci&riu reu, cu voce
monolotia, care are functiouea du alege:
lecturiulu regelui, lectori'a reginei; in in-
stiiuieh de educationc sunt de regula
lectori s<ai lectorie de septemana spre
a lege in rcfectoriu suu in saU'a de tnan-
cure; lectoriu ae dice ai cellu ce lege sin-
guru unu opu, fora aconimunicii cual-
tulu : conditionea cssentiale pentru unu
scripturiu este se placa let^oritom; a-
jyGqoglc
^ LED.
cesta carte are lectori mulţi, puăni;
lectoritdu voliesce claritate in iote: in
baserica, lnetoriu=anagnoste, inflmuln
graâu ieraticii; îd monasterie, lectori,
cei ce propunea filosoti'a si theologi'a;
lectori regesă. professori de la colleginlu
regescu d'in Fntnci'a : leetoriu regescu
defiloso(ia,dt mathematica; in unele ter-
re, lectori, profcasori de la Reminarîele
efiacopescijflectori se dicii, pre la uni-
versităţile Germaniei, prolessorii de
limbe moderne, cari s'au .suppusu la es-
saminele respective, n'au inse necessi-
tatft de veri-nnii grndu academioii, ai
neci 00 făcu parte d'in corporationile
academice.
* LEOTU, s. m., lectux, locn de col-
cata, (vedi legere), sau de sedutn, !d spe-
ciale, patu ; targa.
LKCTDALB:, adj., leetiiaIU, relativu
la lectu sau patu.
LECTDARI[î,-o, adj., lectuwlos, vedi
lectuale.
LECTO Iii, 9. f., (fr. lecture), d'in lecttt
de la îegerc : 1, actionea unei persone
ce lege cu voce inalta : se da, se face
lectur'a contractului de căsătoria tn pre-
8iinti'atotorHfonsangcnilorUi2.^cl\oae9^
învetîuhi, datin'a, abitudinea de a lege
singuru niuuai cu ochii pentru instruc-
tionea sea : lectur'a atxstci carie este
foiie plăcuta : lui place lectur'a ; tUu
^a intelleptitu numai prin lectur'a a»'
toriloru cflloru mai boni ; lectur'a for-
media spinlulu ; lectta-'a se fin forte
bene alleasa, se correspundia faetiUati'
loru lectoriuhtf. se fia metodica; lectur'a
prea multa, nerfgiUata, reu aUessa fati-
ga, debilitedia, une ori turbura spiritttlu:
carte de ledura; Cf^inetu de lectura: so-
cietate de lectura: comitatu de lectura,
in care He lege si dejudpca dramatele
destinate pentru theatru.
"LKDEliE, lesi si lesei, lesu, v., Indere*
a lovi cu violentia : undele ledu cm furia
littorile marii; a vettemă prin lovire;
a) proprio : jugulu a lestu gattidu bni-
loru. b) metaf., a vettemă, a supperÂ, a
strică : nu Iede pre nimive. a Iede fam'a,
numele bonn. averea interessile.
LEDU, s. m., (iciiom, Lîjin.), sppcia
de planta d'in classea 10, ordinea I a
syathemei sesauale d'in familia oriacie-
loru ; speci'a europiana se Bomesce ros-
marinu gelbaiecu-^zltiium palnstret Ore-
sce in unele păduri de 2-5 nrme inalta, cu
folie, a caroru aroma forte tare si ne-
plăcuta face dorere de capu ; acsstu
arbuatu er& connoscutn mai Înainte în
farmacia sub nume de erba de rogmarinn
se}hateeK^=.\wT\i»i r«8inarlnl silTMtrlt ]
ledt^ c)Kef-icanu:=lediim Uttrolliin da
d'in folieleselle^Aeade Labrador pentru
dorere de peptu.
LEENA, h. f., le«B«, lea, leonessa.
LEOA, s. f..mesuraitÎDerariagallica,
lenoKSi leiiţ«,(isp. prov. le;Ba{porţ.l«-
Koa,)t. lega, tr. Ueiie, uugl. Ie«9ue): leg'a
commtme d^in Franci' a e ie JSS83 sten-
sini franeeaei (tolneti), sau in metri
4452. 263: pre unu gradu allu ecalo-
riului $e numera 35 lege; leg" a mimna
e mai mare; de aceste-ase nwnera nwnat
20 pre unu gradu aUu ecatoriului.
• LEQALE, adj., l««alls, relativu la
lege, conforme iegiloru; ce este stabilitn
prin lege : forme legali, interesse legale,
mediloce legali, adie legale; ori~ee fapta
pote/i legale, adeco conforme legăorupo-
sitive alle statului, fora se fia simorale;
contrariu illegaie ; medicina legale, o-
dec0 applieationea connoseentieloru me-
dicali la di/ferite cesHoni de dri^u spre a
le clarifică si a faciUiâ dedfiionea; trac-
tatude m£fJtcma2«(7a^;îndonieniulure-
ligionei,ceconcerneit«,9mIuiDomnedieu,
flata prin Moise : e^emonie legali; ear-
nurie legali, necuratie tvgali.
' LEGALISAKE, v., (fr. l6g«UBer),
a confirmă, a attestă, certifica authen-
ticitatea vre-nnui actu publiou, pentru
ca ellu se fia credutii ălora d'in cerculu
unde a essitu : a legalisă una procura
sau plenipotentia, unu actu de nascere,
de morte, de matrimoniu, utm passa-
portu.
LEGALI SATIONK, s. f., (fr. lâgall-
Mtlan), attestatione,;pria care unu lunc-
tionariu publicu competente certifica,
co cutare actu este auth^ticu si are se
■i $p, de credimeutu : actu enrui lipsesce
legalisationea: legalisatione se dice si de-
spre actionea legatisarei .- etmccllaria de
Ifgalisatione; acestu magixtratu este tn-
=y Google
144 LEG. ^ _
l)ixntH^=.p\*hi»rUan) inco au fostu CO-
prenae siib itumelp du lege; SBÎfi legea
se defini actn allu aiictoritatei snpreme
ce rt^giilcdia, dispune, perniitte san st
interdice : a facf. a adeUtce. a âreretă
legi. a ţiropune, a discuU--, a emendâ,
a vota. iţandionâ, promulgă, publică
legea; suppjinerc la Ipge, asctdtare de
lege; Ifge restrinsa, fftodufntfa, seam-
bata, nbrognta . interpretata , citata,
lUhgata: judecătorii volieactt a modera
rigorea legei, preanUmlulu, articlii, dis~
ponitionile, tpstulu unei legi; legile ecai
se afla in vigore: legi eadute tn de-
suetudine; nutientatea , santitatea legi-
Ioth; tineti-vp. mai pucinu de litter'a le-
gei, si mai vertosu de gpirituiu si itden-
tionea «,■— iejpte naturei io aenau phy-
sicn, prin cari eate regulata ordinea lu^
cniriloru physice : legile attradionei,
misearei, grevtatei, r/fracHonei de lu-
mina sunt Ugi oile naturei: ia aensu
morale, nnmite si legi natwali, senti-
mente, principie de jti.ttitia si de bene-
voHentia fiaii afTectioue si diapositioni
favorabili pentru attit, fora cari socie-
tăţile omeneaţi nu aru pot^ se subsista:
amorfa cotra parenti si reconnoseenti'a
eotra benefaeutorii sutU legi alle na-
turei: legea naturale ne commanda : ce
tie K« tiplacf, altui-a nu face; — Ugea
divina, legea naturei sau notoroZe, in
sensH moralp; mai de multe ori inse
sub legea divina se intellegu preceptele
poaitive date prin revetatione; in ambele
intellesuri : UgUc divine; — legea ve-
chia, sau Torbindu limb'a sântei scrip-
ture, legea, absolntn, san legea lui Moise.
legea judaniloni ; cartea legei, legea si
profeţii; legea vec''ia se oppuue Ia : le-
gea noua sau legea gratiei, adeco legea
lui Jesu Christu, legea christiana sau
cresUnesea; de aci lege in sensu re-
ligioan se applica asia, in cătu poporulu
prin lege mai totu do a uii'a intellege
religionea si confessionea religiosa :
De ce lege eşti ? au trecutu la legea cal-
vinesea; acellu-a nu e de legea nostra,
ee lege are ? n'are ned una lege, adeco
«ste unu omu perdutii, unu omu peri-
colosu pentru societate; ba inco adesea
lege, Inatu \a seusn relijinosu, se con-
I,KG^ -
fuodecu naţionalitatea tţenetica, uq« ori
si ou cea politica : aeellu germanu a
treeuhl la legea nostra romaneiea, so-
d'a lui Petru s'a faeutu romana, eo-ei
t'u battegatu in legea nostra; ai mai ve-
dutu tu romanu de legea ungureaea ? —
acesta iderttificare a legei religioae M
legea civile sau pclitiea eiUe unu ee ea-
raderisticu pentru noi Romanii, ea eo-
prende una invetiatura profunda, ere~
ditata de la cei mai vechi straboni, m-
vetiatura pretiosa, de care nu s'are codi
te ne uitamu;—legile divine sa oppunu
ta : legi umane , adeco legi assediate
priD omeni p«Dtru susţinerea ordinei in
societate : acesta actione «ioledia Iote
legăe , divine ai titNatK ,- legile natio-
niloru, dreptulu potPor«loru, dreptulu
gentiloru; legile bellice, massimele ssd
regulele normali, courenite si adoptate
spre a se obeerrli intre nationi in tempo
de bellu; lege fundamentale a unui stata
prin care se reguledia natur'a, estenaio-
nea st sssercitiulu potestatei gubernie-
loru; totu in acestu sensu se diee si le-
ge constituţionale; lege de ^atu sau
simplu lege, regula san regnlamentu re-
ceputu iu atatu cu valore de lege, fia ca
respectu la gubernamentula generale,
fia co determina drepturile particnlari-
loru; a observă, a indepUni, a eageeutâ
legea, a infrange, a vi<dâ, a calcă, a e-
lude sau evită legea; a lucră in cotUr^a
legei; a contraveni la lege; a dispensă
de lege ; a reettrre la lege ; a invocă ,
cMamă legea m adjutoriu ; acea fapta
este in contr'a legei , nu este pemâssa
de lege; t- legi politice , allu caroru ob-
iectu este conservarea statului , cu
abstractione de societăţile si iudifidii
locuitori in statn ; legi organice, alin
caroru obiectu este regularea modului
si actiojiei acelioru iustitutioni sau as-
sediamente , cari in principiu au fostu
conaeerate prin veri-una lege prece-
denta; legi civili, prin cari se reguledia
drepturile si detorentiele sau oblega-
mentele, interessile si relatioail« ceta-
tianiloru ' intre seuesi; legi criminaU,
cari determina delictele sicriioioele,
camu si modula de a Ie persecută si
pedepsnlc cari tidu a Ii se applici; lege
jyGooglc
I^G;
pmaie, cafe determina veri-una pedepsa;
lege fiseak, prin care ee regiil«dia can-
titatea si moduln de perce^one a cod-
tributiooiloni publice; — lege ^ huraa
waTmrsak, aUu oarei'obiectn este, ca
iu cosu deneoessitate eatraordinaria, se
procure etatolni baoni; —legesmi^^tm- ■
ria, lege de Iusbd , alin cami obiectu e-
ste a Mrenă tussulu; — hge marHale,
care anctorisa, ca in unele casări se "se
^^oe £i>rti'a armata, dnpo ce se im-
plenescu unele formalităţi; — îe^e agra-
ria, la Bomanii antici, prin care se re-
gali Împărţirea sau si administrationea
territorieloru cocerite, adeeo oocupate cn
forti'ade laaltepopore;in dillele nostre,
Uge agraria, se pote applică prea bene
la a8i& numit'a lege urhariale, in Daci'a
svperiore si Pannoni'a, si lege rvrale in
Daeia infeiiore; I^ afp'orta se poto numi
si acelle regulamente si dispositionl prin
cariseregoledia modula cnltivarei tei-ri-
twieloru eonununali, împărţirea, 6om-
m88Barea,segr^area leru; ~Ze«;eamMma-
ria, eBreptoTe(ndericti]alie;-'^p«tM(-
nidpale, prin care se regnledia admini-
stcatâmeaeomniQDiloru; — Ugeetceptio-
tule, ou-e deroga pre unu tempn ore-care
l^om conatitationali alle statului sau
Toi-etfai alte' legi generale, adeeo : le-
gile se mapendu, ero loeulu lom l'occupa
aiU> lege; — legea t<dionei, earevoliesce
ca nnn cnlpabile se fia tractatu asia pre-
coma tractasse sau Toliase a tra0t& ellu
jwe altii; — legea eeUui mai tare, care
se dice ei legea pumtuilui, porta numele
de lega in sensu impropria, inlocu dea
se dice barbaria, bnitalitaie, seViaieeta,
tyrannia; —legea vktoriulHi este adesea
identica eti legea celiui mai tare; — lege
=potere, auctohtate: Aiessandru sup-
puse tota Asi'a legiloni adie; a fi sîA
legile imei umere; in sensula cellu mai
larga, lege^sregali, detorfa, datina, nsu,
connetedine, modu, faptu constante, fe-
ootnenuregulstn, conceptu generale, etc.:
legile onorei, legile oftului , legUe b(h
neitwimtie, aUepolitetiei, oile onesfalei,
ăBe soaetatei ; legile grammaticei, alle
sintacticei; tote limbele au si locuiioni
partieidane, eari ae abbatu de la legile or-
dmaheimegraKmMtieei;—fora de lege,
Tonii
LBâ.
t45
cu sensu de unu substantiva eompnsu
traduce grec. ivoţiia : fora de legea mea
eu eonnose».
LEGEDATATOBIU, s. m., vedi legis-
latoriu.
LE3ELATI0NE , s. f. , vedi legisla-
Uone.
* LEGENDA, s. f., I^endo, {tr. l^ţen-
de), carte ce coprende vietîele santilom;
in aceatu întellessu legenda este synony-
ma cu synassariu si cu cartea intitulata
vietiele santiloru : legendele au fostu
introdusse in serviUî^ basericescu in*
data de la ineepvtulu christianismvlui;
legendele vechie sunt pltne de fahâe,
eari pottt mai multu scandalisâ de cătu
edifică; legmda! ca tormilin de numisma-
tica, inscriptionea cercularia săpata pre
marginea, 6to une ori si in cnnuedisiuln
moneteloru si medalîeloru : legenda pre
una parte; legenda pre reversvl legenda
pre ambele parfi.
* LKaENDAEID, adj. s., (fr. Wsen-
dalre), relativa la legenda; s. m., perso-
nale, legendariu, anctoriu, scriptoriu de
legende : se imputa la cei mai mulţi le-
gmdari co aa fostu presle mesura cre-
duli; legendariu UpsUu de critica, legen-
dariu'mentionosu;— 8. m. reale, legen-
doHti, carte de lectura.
* LEQEBE, tessi si lessei, lesau si
leetu, V., tegere, ea simplu, acestu verbu
appncasse se dispară d'in limba, se con-
serva inse compuse d'in elin, precumn ;
aUegere, coîlegere, intellegere, verbe con-
noscute de nationea inkega; simpIulD
leg^e are semnificările : 1. iu genere,
a compusului eoJlegere, a eoUege sau
adlege, a adună, a stringe; 2. in spe-
ciale : a) a college pre furisiu, a luă, a
şterge, a fură : a lege celle sacre, (vedi
scusrilegu, etc); 6) vorbindu de localităţi,
a) a străbate , a percurre : a lege totu
termulu marei ; a lege urmele cuiva , a
calcă iu urmele, a merge dupo densulu;
p) a adjuuge; c) mai vertosu, a allege,
a Ină d'in mai multe celle ce ne plăcu;
d) metaf. a college sau coprende unu co-
veutu , a ascultă si audf , a coUege sau
cdprende cu ocbiî, a veă6, a observă, ă
consideră; de aci ca mai desu : e) in sen-
sula ordinariu ce are in it. lessere si
10
>yGoog[c
ti. Utv, a cuUtigeunu liciîfttu, » vciii :
legeti bene ceUc scrissf; »u sciu lege ce
« i« carie; precepi ce hgi? k^m-ai car-
tea ee ti am datu? n'am lessu carte
mai bene scrissa âc câtu acesta-a; de aef ,
a propune legundu. a face leetioni reci-
tandu celle scrisse.
* LEGIFERARE si
* L£:QirERlRK, v., legem t«1 Itm*,»
tnre, a dâ legi, a face legi.
* LEGIPEUU,-», adj., legirer, eu*
da sau face legi : adununtia Icgift-ra.
LEGIONARIUro. adj. a., UşUw
Eliiit, relativii la legione: militari legio-
nari, nu aussitiari; a. va., hgionariu :
a) niilitariu d'in una legione .- gardiştii
noştri, cu impartili in legioni, se potu
numi legionari; h) in Frauci'a, membru
laponei de onorc,
LEGIONE, 8. f., leglo, la anticii Ro-
mani, corpii de armaţi compusu d'in pe-
deetri ai callari : legionea prima, legio-
neagemina, legionea fulmirtatrice; —
numerulu âe amiati ai unei legione nu
fu totft ăe una acellu-asi, ci a variata
de la $300 la 4Ji00.. apoi la t'OOO, si peno
la lăOOO; — una armtUa consulare xe
compunea d'in doue legioni romane si
d'in douelrgioui de uite sociUoru; lugior
nea avea scsse tribuni: ealluritnei» le-
gionei eră commandata deprcf'eetu, care
tn iemim de dictatura se numiă mages-
hulu cullarilorti: legionea se impartiea
in eoorti, maniplc. centurie; — in tem-
puVi mat none, in Frarici'a, se diuoa le-
rne cea ce astadi se dice re^mcntu
pedestri sau de infantaria de tinia :
^-care legione portă numele veri-unui
despartimentu allu Frandii ; astadi
inco 96 numesc» legioni regimentele de
garda naţionale ; legione. lîe onore este
una decorjtione intientiata in Franci'a
spre a lecompeiisi servitiele si talentele
distinse : de acf : mare offieiariu. com-
mandante, offieiariu, cavallariu, membru
allu legionei de onore; deeorationea le-
gionei detonare; de^radatu d'in legionea
de onore pe.ntra fapte infami; — în po-
terea etimologiei selle, ca essitu d'in
Ugere = coVegere, stringere, adunare,
aoveutiilu legione := căta, mulţime ma-
n : uno legione de draci, (cu forma la-
LRO
teeitu, in evaogeliu, legiotm, si mfti na
legeonu dupo grec. X<y*<>"')-
* LEGIRUPU.-d, adj. s., leglnMl
care caloa Ifgile, contrarenitoriu la lega.
* LEGiSLATIONE, s. f, ii«l«liitl»,
(fr. U|rUUti«n); actione si dre^ta de a
legiferi, a dă, a face sau pune legi : m
terrele undi- regimele are potettatea ab-
soluta Itgislationea este in man'» mo-
nardtului; eu int«llPBSU concreţii, teyîj/a-
tione, corpulu de legi : legislatieme btma,
\ vitiosa, defntaosa. legislatione refarma-
! ta, legishith'ne ea lacune.
[ LEGISLATIVU.-a, adj., (fr. MgliU-
' tir), care pote legiferi. care are dreptulu
j de legislatione : potestati: legîsk^iva ,
■ auctoriiate. l/^ginlativa, corpu tepislativu;
j adunare, camera Ingislativa; m monmr-
I cki'a constituţionale poterea legislativa
j se formcdia prin rwiewsnlu regelui isi
jmn allu cellori$ doue camere.
\ LEQISLATORE,-(rM«. «i legi^ato-
[ riu,-târia. adj. s., tArtt legiferc, da SM
I !p\\ae\egi:regetc!fislatfiriu, principe b«l-
\ licosa si legislaloriu. subjuga p&por^
j CM arittde si le cultiva prin legi.
I LEGISLATURA, s. f., UglaUtaM,
! (fr. lAftiiottim), l.corţulu dâoetfttiatii,
I diversele poteUatl ce coDeorralft^ee-
' rea le^loru : legislatura nwmros^ ww
j pUta. defeetifOM; fHita data legiMlatur'a.
> decisa una eestiotie grea : 2. Woifiula
1 xau perîoduUi de tMnpu, cfttu; trece d«
{ kinstalUtienatas» ineopeFeaaetiTtta-
j tei unei uditonf i legislative peno la es-
{ pirarea mandateloru, odţco'S petestatei
I date ei ds cotra allej^itori : in tenth
1 noatre leffi-ilaturele se auecKdm in pe-
riode scurte; prim'a legislatura fu d»f-
1 soluta; seeună'a legislatura periiuiem'
j pWu eu interpellationi.si d.eiamitioai
sterili.
LEGISTU, a. m., loMf^rltur cv«
coDDO^ce legileata. Ie8tudied«i:m comti'a
tea toţi legistii sunt de acea-asi Ppi'
nione; legist june, beîroMu .^ muUu
vers'itu.
* LGGITARE, v., legltarfl, {otno, i-
tenitira d'in legere. in Intellessu de.a
lege unu scriptu, si prin urmxtAieyi-,
tare ^ u lege eontitum.
* mumiSA&K, T., <fr. WsitiM^
=y Google
_ hw..
a i';io" Uijilimu. !i Hiventi CU tote iVir-
mele legali, a flâ jmU iv de ilr.ipui, si 'b'
acf : l. in gonorR, a jiisti]i-;i, a probii .
a. demonstra, a verificii, ;i addeveră :
2. in speciale, a dâ iînni copiilu natu-
rale drejjtnlu de copiilu hqUmu.
* LEOITIMMilUr'i. adi-,(rr. Wciti-
Bialre),relativu,covenitula cellu hţiiti'
mu : parte legUimaria. drrytuTi Ir.giti-
mnrie; endi IpfiUimari.
* LEGITIMATIONE, s. t., (fr. l^gi-
tlmatlon), actione de Icrjitiimtra : layili-
mationea titlului de };tossessU»Hf; IcgiU-
mf^otmi copilliloru spurii.
* LEGlTIMATU.-a, adj. part., d'in
legitimare : pruncii legitimaţi; procura
legitimata.
* LEGITIMISTU, s. ni., (fr. ligiu-
nUie), care tine ca form'a regimelui de
stătu se fia numai ereditari>i si legata
numai de mia familia; care se crede al-
Icsau cliiaru de Domnedi< i- pentni tronn
st ăomtti?t i Burbonii d'in Franci'a se
dieu pre setw. legiiimisti, tropre (trleu'
nisti si îirc Naj^oleonisti i numescu «-
surpatori.
* LEGITIMITATE, e. f-, (fr. ISgIti-
mlt6); calitatea unei actiont>, fapte, care
este le0ima, conforme Icgei, justiţiei,
rationoi, aau reguleloru stabilite : a tra-
ge la viidouentia leyitimitai-a unei cusă-
toria; legitimitatea unui drepta, unei ae-
tione, unâ cereri, unui postulaţi*, unei
prettnsioni; in speciale : starea, calitatea
unui pruncu legiHmu ai tote drepturile
s611e ; acestui june se ăispttta Icgitimita-
tear mrri processu asuprea Icgilimitatei
loru; — dreptnln de easistentia a unui re-
gime de stătu ; in monarchiele ereditatic
legititmtatea se confunde cu dreptulu ăi-
vinu; de aci si formul'a de legitimitate,
care suna : Rege d'in gratVa lui Domne-
dieu, acesta formula se applica apoi, ca
dnpo unu dreptu divinu, la domnitorii rei
sityrannica si la ceiboni siumaui; legiti-
mtatea unui regente este combătută de
usurpatori; legitimitatea la tromt a lui
Henricu V, ea rege allu Francii, nu
este reconnoscuta.
* LEGITIHU,-o, adj-, legltlmiis, (fr.
Mţltlme), care are conditionîle si cali-
tăţile cerute de fegf : potn-e h-g'dJma.
a'tctoritale legitima, căsătoria legitima,
prunci legitimi, adecfl născuţi iu tem-
pnlu pre atiii a duratu i^asatori'a sau si
după niortea parentelui iu spaţiu da
tempu auumitii prin lege: interesse h'
githnu. adcco înteresse de Uanni sau
pretiuri stabilite pentru vendiarea u-
noru producte.
1 LEGIUIRE,- ractt, v., leicem rel l«K«a
ferre; jure nţeri*: 1. a legifera, a facă
legi; 2. a judeca dupo legi: ce a Icgiuiln
terr'a. remane bonu; s'au legiuita unii
cu aUii. peno au seracit>i eu t&tii, adecă
au portatu processu, etc, verbu obsolata,
2 LEGIUIRE, s. v., leţtlslalio, Hajin
t. s. verbului; vorba obsoleta.
LE0HJITORHJ,3. m., le?[»Utor, U-
ttisperitu»; care legifere. care face h^;
care eounosco tegile, ii^gistu; obsole^tu.
LEGIUITU, adj-, leRalis, leBitIm«fi,
legale, legitituu; obsoietn.
• LEGULEIU, s. m., iegulejos ; care
vesKii pre adeversariu cn-pedantice sub-
tilităţi de lege; reu legistu.
LEGUANA, s. f., (i^umia), laoerta
sau serpilla d'in Americ'a meridionale,
cu capulu latu, cu spini pre spinare, cu
cod'a forte lunga, careae catieracu mare
agilitate pre arbori, si innota forte beii*
in apa; se nutresce Cu oua, insecte si
plante, musca reu; — leguan'a comrmme
= iţrnann tnberoulata, are lungime ds
cinei urme : locuitorii »■■ n^frescu cu
carnea acestei-a. B.
LEGUMARETIU,-«, adj., cuf lp?n-
mîna plaoent; Ife-urltnr; fins;!, parciis;
1. cellu cui plaeu leguminele, care se nu-
tresce mai muitu cu legumine; de acfT
2. prin metafore : a) cari» traiesce aim-
plu, fragalf ; si in intellessu morale, eco-
nomii; b) cui plaeu buccatellele bone, cui
place se mance bene.
LEGUME, 'gi.legumine, legnmen, (it.
leţumc: fr. lSfrnme): 1. planta CU pos-
tări; 2. plante bone de mancatu si cari
se cultiva mai ullessii in gradina: man-
ciamt mai tnwltu legîtmine de diiu came.
LEGUMlNARIUrn. adj. s., legumi-
narins, care Cultiva legumine, care vonde
legumine.
LEGUMINOSD,-ti. adj., logumluosus,
(it.lpyumt'iftso, fr. le?iimiiid(s); caresâ-
>yGoog Ic
148 LEM;
mena cu legutninele, care are pasinri ca
leguminele; de acf leguminose, s. f. pi.,
mare divisioae de plante cu sementi'a
inrelita in paatare : leguminoselc sunt
respanăite in totepartile lumei; legumi-
nosele se impartu in patru familie; fa-
mUi'a papilionacieloru este cea mai mare
simai consiăerahiie; cassi'a, acaa'a, mi-
'mos'amco sunt plante leguminose, ca si
fasolea, lentea si fab'a.
LEODMIBE,-esfU, v., frugaliter vlre-
rC) sdnodum parce vlrere; opiionlo rexcl;
«Dpediâs appetere; 1. a mancă iînmai le-
gumine, a trai numai cu legumine fora
carne; a traf aimpiu, frugale; a ff prea
economu; 2, a mancă huccate, ai nu nu-
mai paue sau raemelliga;aappetî baeca-
tele bane, a fi delicatu la mâncare.
LEGDMISTU, a. ra., vedi lei/umi-
nariu.
LEGUMITORIU, s. m-, care legu-
mesee, appiecatu a legumi.
i LEI, articlu fem. gen. 3i dat. aiug,
acurtatu d'laelld, IIliuH, iiU, si care ae
contrage si mai tare in ei si i; vcdi cllu.
2 LEI pron. pers. III feiu. gen. si
dat sing. scurtatu d'in elki, ilUua, illl,
si care ca pronume conjunctu ia dat. aing.
se contrage in li ai chiaru in i; vedi
eUu.
LEIMOSINA, s. f., vedi eleemosyna,
sau elemosuna.
* LEMBTJ, s. m., lembns, specia de
micu vaah de plutitu forte usiorellu si
rapidu, luntre usiora.
* L£MMA, a. f., lemnia, (X'^iiii.a); pro*
poaitione a cărei demostratione este ne-
ceasaria pentru alta propositione care
are ae i urmedte, propositione adjutato-
ria; propositione sau principiu ce se ad-
mitte aau se presuppuoe, spre a aervî
Ia demonstrarea altei propositoue : ce e
lemma in una scientia, pote fi tkeorema,
scot assiomain alta scientia; multe lem-
maie alle mechanicei sunt tlicoremate
tdle geometriei; lemmatelc se distingu de
hgpoihesi; adeco de presuppuneri arbi-
trarie. ,
* LEMNÂ, s, f., lemna^genu de plante
de apa care pertine la claasea 21 d'in
sjstem'a lui Linneu, st formedia typnlu
unei familia mica numita famili'a lem-
xm.
nacieloru; acea-asi planta se numesce
ai lente de balta, de mare, de apa, aan
si erli'a ratieloru : Icmn'a innotapre dea-
su2>r'a apei in forma de crusta verde,
lemn'a da nuirimentu bonu penb^ raţie
.« porci.
LEMNĂRIA, a. f.,lIţBa,*oram, lemne
multe, accumulate la unu locu; maga-
zinu de lemnp, deposîtoriu de lemne; lu-
cru de lemnu; arte de a lucră lemne sau
cu lemnu : in aceste case este multa lem-
năria, si potu arde usioru; filiu seuaiu'
vetiaiu letnnari'a.
LEMNAUITU, s. va., impositnlu, tas-
s'a, contributionea ce ae da pentru taiatu
lemne d'in pădure; dreptulu de a taiă
lemne in pădure : terranii noştri solv»
lemnaritulu fora se aibă dreptulu de
lemnaritu; in pădurile domnesâ lemna-
ritulu este oppritu.
LEMNARIU, s. m., faber tignariiiB
aau Ugnariu!ij omu ce acie lucră d'in
lemnu, a uume Ia coperisiele de edifieîe :
chiamaîi pre lemnari ca se assedie tra-
inic si se ridice cpperisiidu; lemnarii
făcu porta formosa; lemttariidu nu seie
face rote; lemnaritt se diee si negaţia-
toriulu de lemne.
LEMNIRE,-cscM, v., vedi inlemnv-e.
LEMNISIORU , s., diminatiru d'in
lemnu, lemnu micu, buccata de lemnu,
batisioru : lemnisioru de apprensu, lem-
nisioru de cairanitu; serman'a femîna
are Miwiat unu lemnisioru pre focu.
LEMN03U,-a, adj., care coprende
lemnu, de natur'a lemnului.
LKMNtJ, pl.-e; llgnuni, (it. l««io),
snbstantia tare ai compacta la arbori
si arbuşti ; lemnu verde, lemnu uscatu,
lemnu resinosu, lemnu tare, lemnu pu-
tredu, lemnu mancatu de cari, hmnu
albu, lemnu de cerru, de fagu, de fras-
sinu, Ae fetM, de pinu, de cedru, de e-
benu, de plopu, de arinu, de nucu, de
miru, de peru, de persicu ; lemnu de
focu sau de arau ; lemnu morfu, adeco
uscatu ; lemnu de lua-u, de construc-
tione ; lemnu pentru navi; lemne pentru
mesari, lemnu pentru rotari; dispica-
tura de lemnu, mobili de letanu indi-
genu, de lemnu essoticu; casa de lemnu;
âg. pta-e co e facutu ă^in lemnu, adKO
,, Google
lEM
omn oeindemanaticuilipsitu de agerimea
mentei si a gestului; — lemnu canescu,
dspkse nuereum L., numitu si dapkinu
micu, specia de planta d'in classea 8,
ordinea 1 a systemei seasiiale; lemnulu
eaneseu ae numera intre arbuşti, de la
ioaltimea de un'a peno la sesse urme,
lemnulu eaneseu cresce prin păduri um-
brose, are fructele sau baccele roşie
scarlatine, forte acre; lemni^ canescu
se numera intre plantele veninose, d'in
caus'a veninului ce coprende mai allessu
scorti'a lui; la lemnulu canescu se au-
BUmera si arbustulu laurea, daphn«
lanreoU, cnmu si d«]»hRe oMorpR) care
cresce micu de totu, apoidaphneodora;
lemnulu cânelui, eronjinus, apecia de
planta d'in classea 4, ordinea 1 a sys-
temei lui lAtmeu, d'in famili'a celas-
trînielorti; lemnulu eanelui cresce dupo
variationile selle, de Ia 5 peno la 10
urme inaltime : lemnulu cânelui euro-
peanu =eroiijniaH europious estecellu
mai latitn, fructele lui causedia vometu
copiiloru, cari le manca; d'in letnnulu câ-
nelui lucredia organarii si alţii; lemntdu
cânelui se numesce pre alocuroa si s(Uba
molie, rfaftanns ttanguia Linn.;~lemnu
de (doe, gentlana Linn., specia de planta
d'in classea 5, ordinea 1 a systemei
aessaale, si d'in famili'a gentianaeielom ;
lemnulu ie aloe are multe variationi,
cari sunt respandite apprope preste totu
pamentulu, eonnoscute sub numele com-
mune ăogeniicma, (vedi acestu coveutu);
lemnu d^ce = gl^ cjrrhiza, planta d'in
classea 17, din famili'a celloru cu Sori
papilionarie ; intre pueinele variationi
alle acestei plante mai connoscuta e
lemnulu dulcedeIspani'az=gijiiyTtH!ei
gUbra, care in terrele caldurose cresce
selbateca; dccocttdu de lemnu dtdce se
vende la farmacie, sacharuln scossu
d'in lemnu dulce se numesce glycijrrhinu
sau glyeyrrhina; lemnu galbtnu, ber-
berb Tnl^ariB, lÂnn., se dice si acrisiu
rosiu , specia de planta , d'in famili'a
berberidieloru, respandita in ambele e-
misferie; fmctele sau baccele lemnului
gaUnnu sunt forte acre; una variatione
a lai are fructe dulci, alfa bacce fora
semeutia : aucctt si siropu de lemnu
LGM.
149
galbinu se vende in farmacie; radedn'a
si scorii'a lemnului galbinu e bona de
colorata , colorea galbina d'in lemnu
galUnu se dice si berbcrinu sau herbe-
rina; — lemnulu Domnului, arteBlHl*
abrotannin Linn., Specia de planta d'in
classea IO, famili'a compositeloru : 2em-
nulu Domnulai este unulu d^in oale
patru generi alle artemisiei; lemntdu
jDotMMu/ut se crede a fi bonu in contr'a
epilepsiei; — lemnu piperatu, Hţnom lai-
sa^raa, arbore d'in classea 22 a systemei
lui Linneu : patri'a lemnului 2iiperatu
este Americ'a; lemnulu piper<^a cresce
peno la dnci dieci de urme in susu: ra-
decin'a de lemnu piperatu este artidu
dccommcrciu side farmacia; lemnu pu-
tiosu. sorbiiH aucuparla Linn.. specia
de arbore d'in claeisea 12, ordinea 3, a
systemei Iui Ijetmeu, famili'a poma-
cioloru : lemnulu putiosu are pomisiore
roşie scarlatine, acre; d'in lemmdu pu-
tiosu se făcu instrumente musicali :
fluicru,ftatUu.picula, clarinetu; elemnu
putiosu domesticu. sclbaticu si spuriu.
LEMNDSIU si lemnutiu, a. m., di-
minutivu d'in lemnu, ca si lemnisîoru.
LGMONA'TA, s. f., (it. llnonsU, fr.
Umonade), beutura ce se face d'in suc-
culu lemoniei, ammestecatu cu apa si
cu sacharu : lemonat'a e recoritoria ; se
bemu câte una lemonala.
LEMONIA (cu n moliatu lemoia sau
lemuia). s. f., malnm oltrHn, fructulu
lenwniului. (vedi si citra).
LEJIONIOKA (si cu n molliatu le~
moiora sau lemuiora), dimînutivu d'in
lemonia; — specia de planta, serpjrllnm.
LEMONIU (eu n molliatu lemoiu
sau Irmuiu) s. m., cltrag medica, epecia
de arbore d'in famili'a besperidieloru :
lemoniulu infloresce mai in tote tem-
purUc, asia co se coUegu lemonie de trei
ori pra annu; lemoniviu prospera in
Asi'a si in Europ'a pre longa marea
Medito'ranea, (yedi si citru).
* LEMURE, 3., lemures, de regula in
pi. lemun, umbre, sufflete alle celloru
repausati, d'între care celle bone se nu-
miea si hri, im despre celle relle se
.credea, ca si in dUlele nostro, co am
ambU ia tempu de nopte ratecindu si
=y Google
ISO Lf^N.
turburând» pacea eelloru vini : urmele
tredcntici despre lenmri au rernasu peno
astadi in unele superstitioni (iHr rmnâ-
niloru; serhatorenl'^'i^'lonisetinea in
fia-care nw ■ .-■'.. „„ptgj
eâte trei di.' ■ ■ tu.
* LENA, s; 1., i.^.i«, .^juiiua ce eollo-
cesce, concilia alte muieri barbatiloru,
(vedi si letvme).
LENDINE, lenăinosH. etc; vedi; Un-
dine, etc.
LENE, s. f., lunaTla, plsrttla, tnerlln,
seeiiltes. desidla; nepăsare, nelucrare,
npimplenirea liicruriloni Ia care cineva
este obligatu : lene mare .- atcJlui omu
lenea i pune capulu; acea domna pas-
sesce a lene; i e lene se si vorhcsca: lenea
e unuîu (Tin celle septe peccatc mortali.
LENESIU, adj., vedi lenom.
LENEVIA, 8. f-, ÎLTiiftvla, doaldU,
in«rtfa, socorilln. pigretia.
LENEYIRE,-e.?CM, V-, plinim reiMerc,
refl. plsrore, pifrrrscere.
* IJ'INTSIE, p], lenimine lenlmpii, si
* LENnîENTU . pl.-(î . lonlmenliim,
actionc, resnltatu alhi aet'onei de l^min-,
mediu de lenire.
* LENIRE, V., îoiiire, a iace lenu,
a aliena, a raiil';i, a îmhlandf, etc;
\. proprie : '.iiicile leneseu saporea cepei:
2. metaf.,» lenl menVa cuiva: (verbulu
potâ fi si d(! conj. T, cunnu se vĂe ă'm
conipos, alienare; in limb'a clasaica le-
narc are senau rosinosii, vedi ^ma. U-
nonc).
* LENITATE, e. f., leuitus, calitate
de lenu, blandetia, diilcetia : Unitatea
vintăui; nu e lomi de h^nitatc ei de se-
veritate; Icnilatcn sii/l'i'ui; l:i-iiii(|ullUta!4,
tirîlncillitate.
LENITIA si lenclia. s. f., leiiitips,
blandetia, diilcetia, moUetia.
LBNITIVU, adj,, (fr. Uuim). care
pote leni sau aliena dorerile : rcnu!diu
ienitivu; heutura icm^ifiijuasubs tun tivii:
mierea este unu honu laidtvu,
LENITUWNE, s. f., [oiitti.fi«, cali-
tate de lenu, blandetia, duleetia, mol-
letia.
* LENONE, s. IU., ivno, (d'îu acua-asi
fadecina cu hna, lenire. al-leiiare; vedi
lemrc in parentliese), ceUu ce coUtwesee
sau concilia altoru barbatijmiiieii; de ac£ :
aednctoriu, iinimagitorin. insultaloriu.
* LENOi:iNARE. v., I«n«>«liwr«, a
essercită nninos'a măiestria de îcnoue
sau de lenu.
LENOCINAMKNTtJ,pI.-e. lenoeina-
mentom, actione simadiudeicnocittwe.
LENOCINAT0Rm,-(oria,adj.8., le-
noclnator, care lenoetTia.
LENOCINIU, pl.-tc, leaoclnl»», mă-
iestria de Iz-none.
LENONIU,-a. adj., Innonlu», relativa
la lenone.
LENOSU,-a, adj.,piRer,segnbţd««a«
neţllgons, IgnRvag, «tlftsnii, aooors,
Iners, pigru. uegligente, inactiTu, care
se mişca si lucra cn ^reu, care fuge de
lucru,
LENTA, s. f., pmprieadj. sobintelle-
gUTidu : fchre. febre lenta : a moritu de
lenta; suff'ere de hnta: — lenta, cordone
latu, cure se porta cu veri-una decora-
tione do adie roari ce se dau in staturi
nnonaichice, sau precumu se porta de
li'iii roonnichi si altepersone militarie,
cnrmpdi-ui preste nmeru, cu occasiont^a
unoru niiin snl.>nnitati.
LENTE, s. f., lens, planta legumi-
nosa; vedi si linte.
LENTiCOSU, si lentosu,'-a, adj., anf-
feritoriii de hnfn; se dico si deapre a-
i'Blle persone cari sufferu de spleOa si
sunt cadt.ff in hypochondria : lentosu
peecatosti.
LENTICU sau lenti<^iu, s. m., oli-
tnris (-A^siropt?)-
LENTICDLA, s. t'., lentlcula, demi-
nutivu d'in lente, lentisiora sau linli-
ftiora; 2. piin metafore: ai specia de
cosii) sau buba mica, spuditurace ae
face ver'a pre pelle; ft) nestimata, petra,
vasu si mai vertosu vitru ce are form'a
unei hacca de linie.
* LENTJCULARIU,-»- adj., lemica-
laris, (fr. teatîciilalrc); care are forma
de lenti'^ila : vitre lentiettlarie.
* LENTUÎINE. s. f., isatlţo: 1. mul-
ţime de IrrUiade pre pelle ţvedi Uvii-
cidn sub 1); 2. piuature in l'ori^ de len-
tic'dn : f'iiă'i plena ile Untiginu; atellio-
ncle c fiUiin de Utititjine,
* LENTtGlNOâUra,adj.,Uullgi*«-
=y Google
T>BP.
m
•*t)-pleBU de Itntigme: fada Imtigi-
■nosa. ,
'*LENTIPfiDE, adj., lentfpti, Mre
•n ţetiore lente, Isotn dp petiore, csre
eu greu se misea : lentip^ii asini.
* LENT]SCIFERU,-a, adj., leMtUel-
fhrt care addnee sau produce lentiseU.
« LENTfSCINU,-a, adj., IcntlMla»)
de lentisen; s. (., lestisdna, resina Aa
UiUiscu. masHca.
* LENTISGU, 8. m., lentlatiM ; arbo-
vrihid'iiifamlli'a terebintbscieloni, ylt-
t#cl» leatlaeai lui lAfMeu , coDDOMQtu
ei sub numele de masticu.
* LENTITIA si lentetia, s. f., l«iitl>
tift, calitate de lentu.
* LENTITUDINE, s. f-, Untltndo»
calitate de lentu; 7edi si Uniitia.
*LENTOBE, a.f., lentor; calitate de
hntu. tedi si leiUitudine, Imtitia.
* L£NTU,-a, adj., lentu»; (compara:
lenire, ieniiu, de unde, prin siippressionea
lui 1, lentu); 1. molie, fragidu, llesaîbile,
Thicosu : lentele ramuri alte teneret salce:
a tine in ilelali mâne lentele frene alle
ofmeasariloru: prin metaf., motte in mi-
şcare care incetn si cu greu se mişca :
lentele unde alle profundidai fluviu;
3. prin aoue metafore : a) indeliiugu, ce
dura multu : lenta sperantia; b) ţng\-
tatotiu, nagligente : lenţii asini, stylu
l*ntu si aprope rece; c) nepesatoriu, na-
•eoiitoriu, indolente, apathicu, flegoia-
ticu, rece : lentu in dorere; ce sieăi lentu
at mamde intvnt»? d) facile, appl«catu,
paratu.
LEN(],-a, adj-, lenU| redi Unu.
LEOIA, 3. f., ca n noUiatu ia loeu da
IcMMo; redi leoniu.
LEOIOA , 8. f., cu n molliatu in lo«u
> de : ieonica; Joii leoniu.
LEONE, s. m., le»t «edi leu.
■ XEONESSA,a.f.,le«i»îleaiauleena.
L£ONJNU,-a, adj., ImiIh» (fr. Un-
■i«); iileone sau leu.peUeleonina, peri
laoniiit,- metal, aoeiettkeleonina. in oare
QDuIu trage numai folose si cei alţi nn-
măi âBvne ; vergu Itoninu . pentametrn
. sau aeaaDutou a cui sTlIaba media con-
mna QU ceanltiaia;
ÎjEONIU, 8.m.,lMjpropiie,angmen-
iU^ra d'iD Imi, d']» cară f*tD. Ittma, ii
îeoniea, se diou reil în loca de lea aim
ieena, l&>nessa.
LEONTIASE, s. f., (fr. l^ontlaie);
iBorba ce da patientelui pikysionomia aa-
aeminea cu a leonelui sau leului.
LB^NTICn.-a, adj., leoatlons; rela-
i\Ta\3leoneia.uleu; s.f., \.9mg.,leontieu,
genu de plante din familî'a berberidie-
loru; 2. pi. , leonUce, aerbatore in onorea
lui Mitra, repreaentatu ca omu cu capu
de leu.
• LBONTODONTE, a. m., (fr. Won.
t«4«B, d'in \6iavz:zîea. si o2o6c=dente);
genu de planted'in femilt'a cicoracieloru.
intre cari si papadCa.
• LBONTOPHOND,-a. s. m.. Ie»iit»-
ţhonoK, (Xeoyroţdvo;, d'in Xiuv = leone
6) (p(Svo;=nccidere); micu animale, a cui
urina, ae crede mortifera leolui.
» LEONTOPODE, adj., (fr. UoaU-
rpede) ; oare are petiore ca alle leonelui
; sau leului.
I * LEONTOPODIU, a. m,, l«ont«i>»-
I dliin, (XEov>]oird§iov); genu de plante,
i LEOPARDINn,-«. adj-, leopardUaaţ
I de leopardn : pi'Ue leopardina.
I LEOPARDU, a. va., felU leepardai,
i tioimale oadnipede, carniroru, cu pellea
I vergata, pestriciata : leopardulu e con-
' noscutu si suh numele de pantera; pa-
j tri'a leopardului este Afrid'a, Perri'a,
• Indi'a; leopardulu traiesce mai multu
: in poduri, se suie usioru pre orftort, nu
[ attaea pre omu de cătu numai irritaiu
I sau de fame; leopardulu se poieimblan^.
LEPEDARS, lepedatura. etc, redi
.' lapedare, lapedafura.
f LGPIDE, a. f., (XiitU), scama, aol-
: din; — coTentn ce occurre în mulţime
de termeni scientifiei :
■ * LEP{mO?Tmi] ailepidopieru,-a,
j adj. a,, (fr. Uplitlopt^re si iâpMoptire;'
' d'in XsJtic = lepide, si irtep6v=r: aripa),
care are lepidi sau scame pre aripe .
I vorbinda in speciale : oerte insecte , cari
au pre aripe una pulbere ttoamosa : m-
( secbu lepidioptera; a, f. pi., lepidio^ere.
ordine de insecte ou patru aripe cope-
rite de ptilbere HCamosa. ' '
• LBPinOCERU,-(i. adj., (fr. Hpli!»-
ekrOf Xnţfî ■= lejnde, ai xspaî :rz cornu),
eara are kpide prt corne iau pre antm-
.yGooglc
162
LBP.
ne, vorbmdu de insecte; —asia ai multe
alte composite cn lepiâe, cumu : lepiăo-
li&u (fr. ifpidollttit), 8. m., petra sau
minerale cu lamelle ce a^mena a scama,
îepidophitUura, ndj-) (fr- 16pi«ophjlle);
care are ftundie aan folie assemine cu
scamele; lepidopomu,-a, adj., {ft. Upl-
dopone), care are operade coperite ca
scaîae, de unde a. f., lepidapome, familia
de pesci; lqa\dopt&ru,-a, adj.,(Tediiept-
ăiopteru), de acî, lepidopterologia, Upir-
ăopterologieu, [lepi^iptercHogu ; lepido-
sarcontOj a. f., Ifipldoureome), caxaoei-
tate sau tamore da carne ceperita cu
scame; lepidosomu,-^, adj., (fr. lâpida-
some), care are eorjndHCoperitu ca sca-
me, de !ic{ : 8. f. pi., lepidosom, fami-
lia de reptili; leptdospermu, s. m., (fr.
' Upldssperme), genu de plante d'in £a-
mîli'a cyperacielom; l^tdote, s. f., (le-
pidotis, &. lâpldotiB, XentSwuEţ), speci^
de spathu; leptăt^ura, adj., (fr. Itipl-
dote), proveăutu san coperitu cu îepide
sau scama.
* LEPIDTT,-a, adj., lepldgs, gratiosu,
plaeutu, amabile : lepide versim.
lIiEF0KE,8. f., lepo8 sau leper,
(cn accentaluprepennltima,îep<$re,prin
ce se distinge de urmatoriulu lepore :
sau Upwe), gratia, amabilitate, far-
mecn, (vedi lepide).
% LEPOBB si Xepvire, s. m., iepas,
animale cadmpede selbatica; vedi Ue-
|wc si iepare.
LEPOfiAfiIC,-o, adj. s., relativn la
{«fwre = Jief^e sau iepure; — subst.
1. f. leporaria, specia devltia de vinia;
2. m., a) personale, leporonu, care
prende lepori : unu iona leporariu;
b) reale, leporariu, locuunde atau lepori.
LEFOSIDE, adj., (fr. Uporfde), care
■ sâmeua cii leporele; s. f. pi., leportdi, fa-
milia de mamifere, care au de typu g&-
nuln lepore.
LEPOBINU,-a, adj., leparlniB, de
lepore :ptMi leporini.
LEPKA, 8. f., lepra, (Xinpa), morbu
forte gretiosu, care copere corpnlu de
puatelle, bube si soldi, peno ce Iu con-
sume successive ai Iu desfientedia: nmlti
morbi alta data cotmoacuti svb nume de
Ayra, catadi seanHtanera la morbUay-
LEŞ;
phUitiei ai aerofvlo»; l^a m airreta
astadi m territe maritime la cHaaaiie
omenUorumiseri; Iqar^adomneseemuttu
in ambele Indie ai m Bra»Ofa; sob sn-
me de lepra sunt oomioecute a loo'a d'in
Greci'a, pelagr^a in Itâii'a, ^ileodin'a
in Dalmati'a; melcii wteo Mu nu aeiu
a vendetă lepr'a; celU cu lepra te se-
para de societatea omenetea; eaptitu
lui e coperitu de lepra; flg. fcpr'aj»*-
cateloru, l^ir'aeredmHei deşerte; lepr'a
corruptionei; — lepr'a Utpulm, utb*-
WTM, specia de planta d'ineUsafla er]^
togameloru.
LEFKABIA, a. f.,08pitale pentru
omenii leproşi.
LEPEAEITIA, s. f., leprtria, apecia
de planta d'in classea cryptogamdom.
LEPItOSU,-n. adj., cellu ce are mor-
bulu leprei : mIU dieee leproşi ă^in ewm-
gdiu; ospitale pentru onwmt leproşi;
âg. nenUea mai leprosu de eâtu peeea-
tuUt.
LEPTIGA, 8. f., vedi lectica.
* LESIONE, 8. f., iniilo, actione el
effectu alia actionei de Jedâre.vettemare:
are mai miilte lesioni la capH, prove-
Htte d'in lovitttre eu parulu.
* LESOBIU,-ma, adj. 8., l»4eu, care
Iede, Tettema.
IJISSA, a. f., erMM, itorea, implet^
titura d'in nouelle sau veselie, mai
^osae ttau mal suptirl : Uasa de earm,
leaaa de uscatu pome , Uasa mare de
prensu pesd, lesea de eemufu petrisia
meruntu ; lessa de fortificatione b^Hea
la cetati si eastre, {wmpnra. plessa, pl«-
xnsf si nuia, uaza).
LESPIDE ai laspide, a. f., Upls-ti-
■llli vel ticltiitiiB, tabla de petra : a as-
teme eu laapedi; (cOTentnhi e lapideea
unu s adaussu).
LESPIDIOHA. 8i laspediora, s. f., 1*-
pIlluB flaslUt, demioutivu i'in. lespede.
LESPEDIKE ai l(apedire,-is8C$i,-r.,
UpIdllHis UiBllibnB iternere, a aşterne
ou lespedi.
< LESSIA (pr»n. leada), s. t, Ux» Uxl*
tU si HiLlTiuiB, (it. lliidT«it'tlael»-si
llBclOt isp. port. lexla, fr. leaslre), ' Uf^
ferbente, in care 8'apusucenasi8,Bicare
atracorata serre la speltatolu «dbitaHV-
=y Google
LES^
lom : lesaid bona, tare, pueirm tare; de
aci : a) leaaia, solntione ce resnlta d'in
tcmarea de apa pre nnele snbstsntie,
li'in oui, âendD co nn se boIvh bene, ap'a
ftbBorbe anele paiti ; h) opentiom cbj-
mica, prin care se versa apa calda sau
rece pre materie terrenose sau si altele,
spre a scote d'in elle părţile solubili;
e) in sensn strinsa, lessia = solntione
de aleaU nevolatUi: kssia moOe^Bolu-
tione denstm carbonico;— leasiamam-
ma (ftr. teialTe-mAre), flnidula de care
e incoDginratu crisiUllnln nnni corpn
separata de alte corpnri.
LBSSIABG, V., UxfTio Unre, a bagă
in lessia, a spellă eo leasia : a hssiă â-
HUtrele, a si lessiă capuUt, a lessiă gyp-
stiiu spr6 a scote ii'i» eUu salpetn^,
LESSIATIONE, s. f., actitme de les-
siare.
LES8UT0RE, s. f., vedi lessiatoriu.
LESSIATORin,-torio, adj. s., care
lessia; s. f., reale, lessiatoria sau lessia-
tore, rasu de leastatu.
LE8SIATU,-a, adj. part. sup., d'in
lesgiare.
LESSIATURX, 8. f., aetione si effectu
allu actionei de tessiare: lessiatur'a al-
hitttreloru n'a fostu bona.
LESSIOOâBAFIA sau lexieographia,
B. f., Bcienti'a, artea de a scrie lessiee
sau dictioDarie, vocabularie; lessicogra-
/t's presupptme muUe eotmoseentis si
cere mare patientia,
LES8IC0GBAPU, sau lexicographu,
s. m., omu invetiatu eare se oocupa ca
UssicografCa.
I*8SICU, 8. m., (fr. lexlnoe, gr XeSi-
x<iv, d'in USt; ^ coTentu, espressione),
oarte în oare se înscriu si se eaplîoa co-
veutele uad limbe, dictionariu, vocabu-
lariu.
LE8SINARE, t., anine lineal, «ell-
qnUn pâtl, Knin» defleere, exanintri,
' a perdfl connoscenti'a de sene d'in caus'a
încetarei Bobite a respirationei si a eir-
cidatdonei sângelui; a cada in ultimulu
gradu de debilitate : acea femina a les~
wnatm mtdindM de mortea barbafuluiseu;
wmdu bt^utu eomplUu lessină de do-
reri; aeeihi miseru sta se lesaine defom6;
am iestinatu €le risu.
LBŢ^ !53
LESSINATIONE, s.f., dellqnliunr a-
ulmi defeetlo, actione de lessittare.
LESSmATOBIU.-o, adj. s., eare te
lessma. te face se lessini.
LESSINATn,-a, adj. part., aalM
defectnB, farae eiihaistus, effetas, cars
a les^natu; si prin urmare care e iessi'
nat«; cu connoscenti'a de sene perduta;
storsa co totulu de poteri : aa venitu
lessinati d'in terr'a lom si s'au ingras~
siatn in a nostra.
LESSINATUBA, s. f., animi defeetl»,
deliiialan, debilitate, impotantia, per-
derea conscientiei de sene ou incetarea
subita a circulationeî : lessinatura ăe
caVM; — fig. omu ren nutrito, totu de a
nn'a flamendu , saa si nesatiosu, forte
mancatiosu : hasinatura de omu.
LESSINU, 3. m., dellţinlom, ânlmi
defeutlo, exMinatto, stătu in care ci-
neva si are perduta conacienti'a, in câtu
nuscie nemica de senesi : dwm'a, Prinsa
prea tare in corset ; caâu t» lessinu;
mi vine lessinupre aninia; caldw^aprea
mare adduce lessinu, (coventu essitu,
probabile, d'in acea-aei fontana cu lat.
deliqnlDm, Todi : 1 Itoere).
* LESSn,-a, d'in legere, 1. part., lee-
tas-a-nm : locurile lesee âe nene in a-
cesta carte; 2.8Up., leetnm-B : nu e acamu
tempu de lessu aassemine carte.
* LESD,-a, part., d'in tedere, Imans»
Tettematu, stricatu : intestina Im erau
lese in mai mtUte locuri.
«LESUBA, s. f-, iBsn», effectu alin
actionei de ledere, vettematura : lesvra
laeapu.
* LETALE, adj., tetslls, care da sau
adduce leiu : lovitura letale, do morte ,
oare adduce sau pote addnce morte.
* LETALITATE, s. f., leUlItM, ca-
litate de letcie : despre letalitatea unei
vettemari ore a documentă mediculu; ju-
decătorii au se respecte attestatele me-
dicali despre t^Utate; a judecă despre
letalUatea unei vettemari in corpu, este
lucru forte greu : medicii si judecătorii
au se distingă intre letaîitatea absoluta
si ietaUtatea rdatita.
* 1 LKTARE, V., letare^ a dă letu, a
ommori, a accide.
* 2 LBTAKB, v., l»tore ; a {m6 î^t'i.
=y Google
1S4
1.EU.
ft buocută, a facâ se se buocure; refl. a
se letâ, Întări, a se buccuri.
LETHâRGIA gan letar^, s. f., le-
tharf ia, {X■r^tlp^ia); applecare mare la
soniQu; cadero in sonuiu adiîbcu, in som-
au ca de morte; somnu profandu si i;om-
plioatu cu Teri-UDU morbu, in câtii usulu
seotiriloru inepta, somnulu mortci : a
caeU in lethargia: tu credeamu mortu,
âero cadusse numai in lethargia : fîg.
lipee de veri-ce activitate, langedire,
amaiortire.
* LETH ABGICU sau letargicuraM]-,
l«tharKl«DR , de lethargia , de morte :
stare, repausu, somnu luthargicu; fig.
aepesatoriu, indolente, nesentitoriu, lip-
situ de veri-ce activitate , ummortitu :
'euffletulethargim, indolentialethargica.
* LETIPERU,-n , adj. . Ictifer, "care
adduue sau casiona îeiu, morte : ktifere
sagette.
' LKTIFIOAKE, v., IntiUuare, a face
Utu, a face se se buccure.
* LETIPIGUra, adj., l»lEacii<i; care
face i(tu, caru adduce l^xtia,
« LKTITIA si Ic^fia . s. f., Iwtitla;
contrariu /n'sje^ia, buccuria, mai v^rtosu
mare buccuria.
* IiETU,-«, adj., intus; contrariu tri-
iiu, plenu de buceurfa, care sente sau
manifesta -mare buccuria.
LDTRINA, s. f., vedi liiterinv..
LEU, s. m., leo, felia te«, radrupede
caroivoru, cu pellece bate in ruaiii, forte
tare, fotla coragiosu; patri'a lui prin-
cipale ojte Afric'a : \^u ae numeaee
regele animaltloru; rugitulu leului; leii
celli tnai tnarî sunt lungi de optu unite,
inulti de trei urme, ero eoSa de. pairu;
leidu are vieti'a si peno la s^iedieei de
anni: prin mefafore leu se dice despre
omeni juni, iufumurati, allergatori dupo
mode si adventure : leu par^eu, despre
omeui sau corjgiosi, sau si numai fu-
rioşi ; an Itu militariu e unimosu ca unu
leu; se iippera ca unu leu; prov. ostnw
imbraciUu iii pellcde Itu. adeco omu fri-
C08U si simplu, oare iea tomilu unuiomu
coragiosU; (^111 unghie connosci Iwiu,
adeco este de adjuQsu unu sioguru co-
ventu ori una singura fapta, ca se con-
nosci caracleriulu unoru omeni geniali;
LKV
partea laiâui, adeoo totu sau mai totn
pentru sene, si nemiea pentru alţii ; —
in astronomia, una constellatione io cer-
culu zodiacului ; in. numismatica nna
moneta, confusacu j«t(r'a, libra, aouma
inoneta de argentu de valorea unei litre
do arame.
LEUARB, v-, vedi luare.
LEDiUA, s.f., rot» brachltim, parte
constitutiva a oarrului sau cairutiei,
lemnu care cu uou capetii de diosu in-
tra in asse immediata dupo rata, ^0 eo
cellu de susu caie e incurbatu, auatine
parietele carrului oa se nu cada in a-
fora; âg. Icvitu eu levc'a, autoetitii, b^tu,
une ori desuchiatu, cu tone.
* LEUCACANTHU,-a, adj. S-, Iti-
cacABtfaHB = leiieaflantba (XsQxăxavdvc-
Xsuxdixavda); care are spini sân tiepi albi,
(vedi leucti si acanthu); s. m., leuca-
canthu sau f. leucacantha, specia de
scaiu cu spini albi.
* LEUOACHATE, s. f-, Kucaefcat»»
(XEux^);diTi]i;); specia de achatu sau ugaiu
de colore alba, (vedi leucu si agaiu sau
achatu).
* LEUCANTHEMU,-a, adj. s., len*
cantheniH, leaflantheMan (Xet>xAy#E(Uc-
XEoxixvdsiLOv, fr. teH«MithÂin«, din XmiuIc
=Lalbu, si itvftai; = âore); care are flori
albe; s. m., leucanthemu., f. teueofthema,
specia de plante.
«LEUOASFIDE, adj. s., iea^aivb
{Xioxamcii); provedutu cu seutu albv.
* LEUCK, s. f., leuee, (X«6k)] = litt.
alba, vedi leucu); 1 . specia da plauta ;
2. specia de lepra alba,
* LEUUHEUIA , s. f. . (laavlitinia.
d'in XsuxeSc:= leucu si «riuis: aan^);
morhn io care particellele albe alle aas-
gelui se Inmulteseu in modu estraordi-
nariu, ^ro celle rosic se impucîna:iiwf-
bttlu leuchsmiei ţtote fi transitoriu ; in
lew^mia se infia Sfilen'a. uneorisifiea-
ttdu; celli cari safferu de Umektmta MuU
paîlidi, respira greu, perdu sang« aynoita
pre noKU, pre seduiu ei prinpelle; ta»r-
bulu leuckemiei este incurabile.
* LEUCINA, s. f., (fr. l«Mlna^ vădi
leuca); substantia alba ce se pota «a^-
tă d'ÎD gelatina tractata cu aoidu înl-
furicu.
.yGooglc
+ LEUCO- (d'in gr. Xîowic = albu,
Tedi îettcu), afora de celle peno acf date,
farmedia iaoo una mnliime de derivate
si tiomposite, cumu : leueitu, s. m., (fr.
I«iieite, minerale incolore, sau de colore,
une ori alba; leucobUpharu-a, adj., (fr.
leicobUpbare , ^Xsf&pov = palpebra),
care are palpebrele albe; le»cocarpu,-a,
adj., (fr. leucoB«rpe, napsiSi; ^ fructu),
caie are fructele albe; leucocephalu,-a.
adj., (fr. l«ieo()6phale, xeţaXij^copu),
care are capulu aS>tt; in botanica, despre
plante ce au fiori albe unite .in forma
de capitelle; leucoceru^-a, adj., (fr.leu*
«oeire, xif<ac=comu), care are corne
albe; hueochrysu, a. m., lencoobrjijus^
XeoxoxP"3di;(/ptwdţ=:aiiru),gemmad'in
genulu chrysolilku ; leucocrotaphu,-a ,
adj., (fr. leuerotaphe), Y.p6vafo^=tem-
pla), care are templele albe; leucocomu-
a, adj., leneocomDH = X£Oxt!xo|i.oi:, care
are com'a sau pertdu (dbu; in botanica,
care are fiundia sau fiore alba; leuco'
den^-u, s. m., (fr. leucodendre, oivoţiov
^ arbore), genu de plante d'in famili'a
proteaeîeloru ; iewcodermwj-a. adj., (fr.
leveoderme, Ssp|La = pelle), care are
peltea alba; leucoăonte, adj., fr. leuco*
donte), care are deniiialbi; 3. m.,leuco-
dentele. genu de plante; leucogastra,-a,
adj ., (fr, lencogMtre, '(in<niip=patUice),
care are pântecele albu ; leucogea, s. f.,
leHWf na^zXBuxoţata (-jolar^ripanientu),
specia de gemma, proprie femin. d'in
adj., leucogeu,-a, lonDoţnas =: Xsdxo-
•faioz , care are patnentu aibu ; coUine
leacogee; leueogrammu,-a, adj., (fr. len-
coitruamef Tpăiiiia = iiaia), care are
Unie sau dtingi albe, leucogrupkit, • a,
adj., (fr. lenttftK'Mphej ipAfSLv^^seriere),
care are littere albe: vorbindu de cerii
scai; scai Icucographi, alle caroru frun-
die .[H:esenta linte; albe; aesemini cu lit-
terele; leucoia, s. f., genu de plante :
leucoia (ie ttVsa, leucoia. glabra, leu-
coia de fereslra: leueoitt, a. m., (lat., fr.
icucaUn), specia de plante d'in famil-
lia aruarjilidieloru. connoscutn intre
RoinâDL si sub nume de coco8eUiz:::.teu-
MlBB-ierniiin, fr. st perca-nelKti Itu-
tolithu, s.i.. (fr. Itiuevlitlie, Xid<K==:pa-
tr«), sgeaia de pyrdc; ItMUytttro, adj-
_ T.EU, _US
3., (fr. leaevlyte, Xut(!cz=«oIu^ sau tiis-
sd^iu^ care soliOu e incolore, vorbindn
de certe substantie minerali, cari salute
in acide incolori dau solidioni totu inca-
hri; ea subat,, leacolijtiP-lu, leucolyte-le;
leucoma. s. f.. pi. leucomaie, (fr. lene»-
ma), a) albu de scrissu, tabella alba da
acrisau, si de acf, registru, la Athentani;
b) albetia in ocbiu; leucomelu,-a. adj.,
'fr. len6onel«, ^i = miere), albu ce
bate spre galbiuu aan spre negru; leu-
COmorla. 8. f., (fr. lcuconiorie,|ut>p(tx=:
smeMire), dementia pacifica, fora acces-
au de fuTore, melancbolia; leuconotn,-a,
adj., (fr. lenoonote, viaiot: =: spinare ,
spate), care are spinarea alba ; leuco-
pathia. s. f., (fr. leucoiţathlei luiftoţ ^
sufferentia , morbu) , morbu care face
pellea animaliloru alba ca laptele: leu-
co/<0(îe,adj.,(fr. le'ucope, itoaţ-jcoSdţ =
petioru) , care are pstiore alle; leuco-
pMegmatia, s. f., (fr. leucopble^matle),
h;dropi3iasuccutanîa;^£ucopAet4,-a,adj.,
leuooplwas r= \sa7.6fpaua({) , de colore
inchisa, cenuşiu, venetu, etc; leacophru.-
a, adj., (fr. leocophreţ oyp6t: := sprîn-
cena); care are sprincene albe; leucopli'
thcdmu.-a, adj., (fr. leDcoţbthalmef oţ-
&aK^6i:^ochiu), care are ochi albi: leu-
<!Op%iiM,-a,adj.,(fr. J6iici>i>h)Ile,yt)X>,ov
=folia), care are folie sau frundie albe;
coperite de fulgi (dbi; leucopQu.-a, adj.,
(fr. leuoopite , nfXo; = pellaria), care
are pellarta alba; a. m., specia de fungn;
lMCOproctu,-a, adj., (fr. louvoproeta,
ttpa«.'^6z=euru, dosu, sedutu) , care are
dosidu albu .- ittsecte leucoprocte; leuco-
prymnu,-a,iii}., (fr. leneoprjnneţxpi))!^
VT].= bucea de sedubn), care arc Imeeele
dosului ali>e; leucope. adj., (fr. leHovps,
&|j=oeAtu),care are ochi albi: leucopteruf
a, adj., (fr. leucopt^re, ]trep(Sv=aripa),
care are aripe albe ; leucoppgu,-a, adj.,
(fr. leueopjfTO, TmŢffz=Jmcca. rfo8«),care
are dostdu alba; leucop^rhu.-a. adj.,
(fr. leaoopjrrlie , imppâz^rosiaticu), ft
cui colore e unu ammesteeu de (tibu ai
derosiu,' Uucorrhieu,-a, adj.,(fr,leiM»r'
rhize, 'pa^n = radecitm), care are raăe-
cina alba ; Icucorrk;(nchu,'a, adj. , (fr.
l(Bfiirihjn(me,p67/oi:=;rosirM),careaxp
nutrulu aibu; butcorfltâtt a. t., (fr. )«a-
.yGooglc
«•rrkie, ^tK=curgere), scnrBore alba
d'in părţile sessaali, numita de poporu
si flori BAU polla cdba: leucoryce, s. m.,
(fr. leHcorjx), specia de antilope india-
na; leucose, a. f., (fr. leuoose), inorbu
ce attaca vasele lyraphatice; leacosper-
ma,-(i, adj., (fr. leneospermn, aic£p^ =
sementia), care are sementia aîba; 9,
m., leucospermultt, genu de plante d'in
faniiH'aproteacielon];2eucos^7u,-a,aâj.,
(fr. lenooaplle, i^EXoţ = mactda), care
are macule albe; leucosiiciu.-a, adj., (fr.
l«nuuBtlal«f onXTii^ == imputtsu, ptm-
tatt*), care are pre densuln mici macule
albe; leucoatina, s. f., (fr. leueoHtloe),
specia de petra vulcanica; leucostomu.-
(t, adj., leocostome, at6^M=ţfura), care
are gura nlha; lfitcotu.-a, adj. , (fr. leu-
evtt, oâ<;-ifyt6e,-==urechia), care arc ure-
chii albe; leucotrichu,-a, adj., (fr. len-
cotrlqup, #fji$-tpt)ţ(ii; =: 2*er«), prove-
dntu cu peri alhi; etc.
* LEDO0,-o, adj., leuons, (XsoxtSţ),
albii, iilbu lucioBU.
LKUUDA, 3. f., aUlnni monlaDum,
planta connoscuta si sub nume de cdliu
selhatecu.
1 LEDSIORF, s. m., dimin. d'in i«M a-
deco : leu micu; prin metafora , domai-
Biom investita elegante, inso spulberatu.
2 LEUSIOBU,-a, vedi Imsioru. iusio-
ru, tiâîoru. si derivatele.
LEUSTIANU, 8. m-, Ugustruin, leu-
stleum ArHcliialfl, planta selbatica con-
noscuta mai allessu la poporele mun-
teane cari aa applica la vite ca medica-
mentu in contr'a tussei si in contr'a
vermiloru, inse leustianulu cresee ai la
sessuri, si poporulu se foloseBce de ellu
in doue moduri, adeoo d'in frnndiele
crude mai allessu in paresime face
z6ma, 6ro in morbulu langorei (typhns),
d'in radecin'a de leustianu , pisata bene,
dospita, 86 storce unu succu cu care mor-
bosulu se freca presto totu corpulu; totu
nna data d'in fnindia de leustianu se
face Bithea de beutu; — radeăn'a de leasH-
anu, radox leiiutlel, se alia si in farmacie.
" LEVABILE, adj., IqtbIiUIh; ce se
pote hm: (vedi 1 levare)
* LEVAMG , s., pi. levamim; len-
LEV.
nem; mediu de 1 leoare, (vedi si Udo-
mentu).
* LEVAMBNTU, pl.-e, lerMuatva;
actione, effectn si mediu de 1 levare;
ce levamentu poiu ajîâ la atâta dorere?
* LEVANTE, adj., leramg; care leva,
(1 /eraM);— ca s. m., levante'le s'a ap-
plicatu si in timb'a nostra cu intellea-
fiulu de oriente; resaritu, (compara it.
lerante), si, in speciale, terrile ce cada
spre resaritu de Itali'a; de aci si levan-
tinu,-a, adj., orientale; poporele levan-
tine; ca s. in., levantinii, omeni d'in îe-
vante; s. f., levantina metaase.
■ * LEVANTINU,-a, vedi levante.
* 1 LEVAKE, V,, leTare; acellu-asi cu
leuare, (vedi luare), a face leve (1 leve);
1. a face se se redice in ausu, a redic&
in snsu : de trei ori se reăipM si se leva
pre cote; '2. a usioră, a face usioru: te
voiu leva de acesta grea sarcina; de
acf : 3. prin metafore:») a usiorâ&nîm'a,
a animi, a incorafŢÎi, a confcwtâ, a bsc-
cură; a adjută, a protege: adesea prin
coventele talie mi ai Uvatu angorea a-
ntmei; a leva pre cineva de miseria, sau
a hvâ Mi'seri'a euiva; h) a molliâ, a alieiiĂ,
a fndulci, a micusioră, a face se fia de
sufferitu : a leva furi'a morb^Mi: a si
leva fatigiîeseUe prin conversationi; a
scad6, a deteriora : a leva lau^a si me-
ritele Cuiva; a scapă, a mântui : a levd
spiritele de spaim'a ce le a copren»»;
4. in speciale, a luă: a leva tr^tatu ^
tribntum leran; — acestu d'in urma
intellesu s'a desvoltatu mai vertosa in
limb'a nostra, (vedi luare).
* 2 LEVARE, V., lorarej a f ace iwe
(2. leve), a netedi, (vedi si levigare).
LEVATIONE, B. f., levatU ; actione
si stătu de 1 levare : levatione de
gretUati, de doreri.
LEVATORID,-toria, adj. B.,lflnUr,
care.^ero, (1 levare).
LEVATU,-a, part., 1. d'in 1 levare,
levatuH ; sardne levate de pre spinarea
nostra; 2. d'in 2 levare, Uratas : lor
mina bene levata.
* 1 LEVE, adj., Uvitt; oppnsa U
grave, usioru , care nu trage greu :
1. proprie : mai leve ca penn^a; 2, prin
-metaf., a) uaioru in mişcare, la digerere,
=y Google
UK
157
agei'u, ceieru, veloce : buccati levi, levii
cerbi, terrem* leve. nu grassa, b) micu,
nflioaemnatu, de pncina valore, e) usioni
de mente, inconstantei cui uu te poţi
increde : omeni lem si ammagitori.
* 2 LEVE, adj., Irris; netidu, bene
politu, oppiiBU la aspru: 1. proprie :
eorpusctUe levi, locuri plane sau mon-
tase, levi sau aspre; fronte leve, fora
pem, fora cretiture; 3. metafor., vor-
binda de stylu, bene limatu, fluente,
bene legatu : periode levi ei cadrate; es-
pressionci pri^ levi: pcnle nervii,
•LEVIATHANU, si Unutanu, s. m.,
{leTlathânns , fr. lertathan), nume de
animale de mărime estraordinaria, de-
spre care se vorbesce in biblia : unii creda
co leviatkamdu ar fi cetuîu sau haleti'a;
ia genere, monstru, veri-ce de mărime
•LEVIGODU,-a, adj., (fr. Urluanie);
care are eod'a leve (2 leve).
*I.EVICOLLU,-«. adj.,{fr. HTlooUe);
care are collula leve (2 leve).
* LEVIFIDU,-a, adj., IflTiildnBs care
merita pucina încredere, (vedi (ide si
1 lave).
* LEVIGARE, V., lerlţare; a face
leve (2 leve), a netedî, polf; metaf., a
suptiriâ, micusioră, pulberisă.
•LEVIGATIONE, e. f., l«lgatl«; ttC-
tione de levigare.
* LEVIGATORIU,-^oHti, adj. s., le»l-
gâtor; care leviga.
* LEVIGATtJ.-o, adj. part. d'in levi-
gare, lerlfatuB*
LEVIGATURA, s. f., leilgatlo; stare
de levigatu.
*LEVIPEDE, adj., leTlpes; leve de
petioru, (redj 1 leve ni pede).
LEVlSIORlI.-a, adj., vedi leusioru.
* LEVISOMNU.-o, adj., loTlsomnus;
care are somnu leve, (1 leve).
* LEVITATE, 3. f., calitate de leve :
1. d'in 1 leve, leritas, nsJorentia ; Ic-
vitatea pennehru, armeloru; levitalea
juniloru, opinionei; levitatea stalului;
2. d'in 2 leve, lerltas, netedime : le-
vitatea specleloru.
LEVITICtT,-a, adj., leTlttcna, relativu
la Levi, sau la UvUi : sementi'a levi-
tica, — s. m., reale, leviticu, carte a bi-
bliei in care se descriu ceremoniele cui'
tuliii ebraicu.
LEVITn,-a, adj. s., lerites, lerltls ;
1. d'in sementi'a lui Zm, unnla d'in
cei 12 filii ai lui Jaeobu; 2. Israelitu
destinatn la servitiulu relîgiosu.
* LEVITDDINE, s. f., Hrltudo; in a-
cellu-asi intelleasu cu levitate sub 2.
* LEVORE, s. f-, ISTor; calitate de
2 leve, netiditate, (redi si levitudine).
1 LI, (scurtatu d'in e!^i), ait. m. pi.
nom. si ace. cu l m6lle la Uacedoromăni
si de toto-molliatu la Dacoromâni : ome»
ni-li, omeni'i, omenii, lupi-li, lupi-i, lu-
pii etc.; vedi'eKM.
2 LI, (seurtatu din lui (eUai) si lei
(ellei). pron. pers. III. sing. dat., cu l
molie la MacedoromUni, si de totu mol-
liatu la Dacoromâni : da pane copillu-
lai; li dau sau i dau, dau-li sau dau-i;
dându-li san danău-i; da flori fetei; li
dau sau i dau; dau-li sau dau-i, etc.;
vedi eîlu.
3 LI; (scurtata din eUt), pron.pers.in.
m. pi ace. cu l molie la Hacedorom&oi
si de totu moUiatu la Dacoromdni : ve^
lupii; li vediu sau i vediu, vediwli sati
mdiu-i, vedendu-li san vcdendu-i; vedi
eUu.
4 LI , (scQrtatn d'in hru), pronome
pers. IU. pi. dat., pronnntiatu iotregn
in locu de nsitatnlu le, cându urmedia
pronominele se, Iu. ua, U, le: li se cade,
iu locu de le se cade ; li Iu da; in locu
de le Iu da; li ua da, in locu de îe ua
da; etc.
* LIBAGLU, si libactUu, a. m., llba-
euloi, deminutivu d'in Ulm.
* LIBADE, s. f., vedi livade.
•LÎBADIU, s. m., pl.-c, Ilbadlon, {Xi-
PâStov). picătura de apa, umiditate, si
de acî, locu umedu (vedi si libade)\8pe-
cia de planta.
* LIBAME, pi. libamine, Itbsiaeo, si
* LIBAldENTU, pl.-e, libuncntam,
ce se iiia : a) ce se v^rsa la unu sacri-
ficiu in onorea dieiloru, sacrificiu cu
lieide; sacrificiu; l) ce se ardea îm-
preuna cu cadaverulu unui mortu; "ci in-
ceputu, gustare, prima Încercare.
* LIBARE, V., libaro, (compara si
grec. Xei^stv), 1. a picfl, aversa picatar«
>yGoog Ic
100
UB.
tea I» mari stimme de banm; libertate in
oppositioae cn restringerea Bau nargi-
oirea actionîloru bî portarilorn omene-
sci : a vorU, a htcrâ in libertate; regulde
eonvenientiei restrmgn libertatea con-
versationei; in acesta societate conver-
saHonea deaarre tn deplina libertate;
It&ertate.inlocu d& inăepenăintiai^ ca-
racteriii, de condibione sau atare socia-
le; acestu omit si ama libertatea; liberta-
te de ori-ce it^ventia străina estesingtt-
r'a Im fericire; nu mi ohligu si nu mi
vendu libertatea mea pentru decorationi;
lă>ertate, starea unui oma scutitu da
pasaioni : iTin amare cotra acea fcmma
densulu si perdU libertatea; nu sacrifica
Ubertatea animei la una formosetia, care
se vescedesce cw^^idu; libertatea spiri-
tului, in caâuii caadii cineva este scu-
titu de ori ce preoccupatione : domnitorii,
gtAematorii, judecătorii att necessitate
de cea mai mare libertate de spiritu;
criticii lipsiţi de Ub^tatea spirtuiui
ewiu H* errori mari; libertatea limbei
aau a graiului, oanda adeeo cineva nu
ai pune frena gurei selle, ci vorbeace
. ca multa catediare : — acellu cetatianu
a vorbitu principelui cu mare libertate;
dlu vorbesce cu atâta libertate, in câtu ti
separe eonuar depende de liJ^nemine; a
vorbitu i» tota libertatea; libertatea inse
de vorbire sau de portare pote fi aitda-
âa, neconvenientvi, si chiaru ui^truden-
^ ,- acea libertate ce seda scolarUoru
noştri va trage dupo sene eonsecentie
triste; acdlu june si ieaprea mare li-
bertate faeia cu superiorii sei; liberta-
tea Uii de portare cotra acea femina ad-
jtinse a fi de scandalu; d'in simpla po-
Iltetia : mi voiu luâ libertatea a ti cere
ceva, a ti face visita, a ti adduce a mente
de promissione; — libertate, facilitate
aau uaioretate a miaoaiei corpuki : a-
ceUu omu dispune de mare libertate de
aăione, de miscort, gestu, limba, vor-
bire; tote le face cu ISiertate si gratia;
ellumanuescepenn'a, penellulucumare
KJcf/afe;— applecatu si la lucruri nein-
anfBetite : rotde si cordele acellui me-
(iumismu nu functionedia cu desttdla
IStertate; — in pi. libertăţi, in locu de
privileffie, prerogative, immunitati, $cu-
LŢB^
I tentie, mai aliessu in senau l'eudalistieii>
adeaea inse si in sensn mai modemu :
pafri^ameaoccupata de strainisi perdus-
se libertăţile sdle; libertate comtimm-
loru aa fostu totu de a un'a combătute
de oligardiia; l&ertatUe ecdaaieeastice
eră de mare vcdore,
« LIBEBTINITATE, a. f., lihertlii-
tu, stătu, calitate sau fapta de Uber-
tinu.
* IiIBERTINU,-a,adj.a.,UberttBBi,
(fr. libertin), in sensu antica : a) adj,,
relativn la l^tinu; in oppositioBa cu
ingenuu : conditione libertinm; h) Biibat.
libertlnBs,-a] a) in acellu-aaî sensn cu
libertu, cn differentia ce libertinu ae luâ
cu respectu la starea IStertului; 6n li-
bertu ensusi cu respectu la manttmis-
sione : âne e servu si se mattumitte; de-
vine libertina; ^) Sliu de Vbertm; spre
distinctione de libaiu enanai; camu in
iutellessulu de aub a); in sensu mo-
demu:c)in Daci'a anperiore, terrana
oara nn er& legatu de gleba, ci se buc-
cură de libertatea de a ae pat^ mat& la
cetati, fora inse a se buccuri de alte
drepturi alle cetatianiloru liberi; ă), care
abusa de libertatea morale, si duce ona
viâtia desftenata:aeeI2ttji(»ee mareli-
bertinu; feminele libertine smvt despre-
tiate de toţi omenii onextii in aceatn in-
tellessu si oa adjeotivu: portare libertimt,
narratione libertma; tmaginaHone Jt-
berHna.
«LIB£BTUra, adj. s., libertaBt serru
liberatu de domnulu sen.
*LTBEBn,-a, adj., liber, care are
potestatea de a face ai a lacră dupo to-
îienti'a sea, aau a nn face si a nu laeri
nemica : voUenti'a este libera; arbitrm
liberu; jwlecata libera; omulu e naseuiu
liberu; in oppositione OQ servu. •aceitu
om» e de eonăitione l&tera; nOacut» li-
beru d'in gencrationi nenumerate; pro~
fessionelibera; in oppositionecn eapiivu :
ellu a fostu captivu, acumu inse este
2t6eru; independente, liberu eapasaeroa
cerului nu voliesce ae intre in fonetione,
pentru co i p/ace se fia liberu; necaaa-
toritu : ellu este inco liberu, nu e easa-
toritu; măn'a aeellei. domnisiore este
libera; nuldespotiaatu : stătu Uberu, pih-
,y Google
tIB.
poru latent , natione l^)era ; popondu
româttu ineetasse a fi hheru, de candu
aiperdusse datmde n incepusse a âes-
pretiă moralitatea; fora temere : in so-
cietate» in care nu me aentut liberu, mi
se wretee eurrmdu; aoelltt omu are um*
tonu si una portare prestemesura libera
eu femwele; ălu este prea liberu in vor-
bde selte; veraurUe si cântecele lui sunt
prea lU>ere; asia si in gnr'a poporului :
femina libra, livra, l^era, limbată, cu
partari insnltatorie, de prepnsu; ic altie
mai multe sensnri descriBee la snbst. It-
bertate : adtmare libero, vatwi sau 8uf-
fragie Iflhere, liberu %n consăentta sea,
commerdu ISieru, pressa libera, mări
W>ere, eoUe libera, locu aau spaţiu liberu,
neoccupata ds nemine; intrare liberala
cineva, trade adeco na ai se ceri au-
dientia; om eampu liberu de a face si
dă-ege; am temp» liberu, adeeo sum scu-
tita de occnpatioD) obligate; mane voiu
fi liberu de affaceri, de occupaiioni; a-
mm'a t e Ubera, adeco neturbnrata de
pusionea amorei; spiritu liberu, ne-
preoccupatu de prejadecie, de saperstî-
tioni, de informationî sinistre ori ialse
sau de passioni; iradudione Wiera, tra-
dnctione oue nu este litterale, din vorba
in vorba, nnde traductorinlu nu a'a sup-
pusu se urmedie testului cu tota essao-
titatea; papiru liberu, nesuppusn la tim-
bru; versuri libere, in cari se admittu
mesnie differeati, si nn sunt strinse in
r^nlele rTthmuIui; liheru ^ iodemana-
teeu, UBioru in mişcări si in tote attitn-
dinile corpului : corpu liberu si sveltu,
voce Ubera, neimpedecata; mana lAera
la serissu, care scrie asioru.
* LIBIDINE, a. f., libtdo; et inbido;
dorentia necumpetata, ferbinte, info-
cata, applecara pronuntiata spre ceva,
passione violenta, adesea oapritţosa si
fontastica; plăcere se iofrenata spre
ceva; plăcu, bonu pUeu, bona plăcere,
capritin, fantasia, etc.; in speciale : cu-
piditate sensuale necumpetata, sen-
sualitate, desfrenare : omu suppusu li-
bidiniloru eeUoru mai roainose.
* LIBIDINOSU,-a, adj., Ubldlnoaui,
plenn de libidinc, passionatu, netnfre-
aatu, desfrenatn, aervn cupiditatilora ,
LIB.
161
voluptatitoru selle; inâacuratu de It'&t-
dine, de Bensualitate.
L[BIBE,-escw,v.'(libere,lnhere), amare;
vedi libere, Zufiire, iubire in Glossarin.
«LLBITINA, s. f., UMtlBâ; 1. di^a
a fanerilorn, de aci : 2. prin metafore :
a) celle necessarie la immormentarea
cadavsrului nuni mortu, b) morte.
* LIBITINABIU, s., libUlnarini,
cellu ce essercita maiestri'a de a immor-
mentă morţi.
« LIBITU, B. m., Ubltnn, plăcu, bORU
plăcu, plăcere, bona plăcere.
*LIBKA,8. f., mra (Wtpa), l.pondu
sau greutate de una litra; 2. campena
sau bilanee, de acf semnu sau constel- ,
latione zodiacale;^ 8. libeUa sau niveUa;
4. moneta care Ia diferitele nationi are
differite valori : libr'a româna (leur'a),
in valâre de una litra de arome, e iden-
tica cu lir'a ittăiana si cu franetdu; li-
br'a sterlina la angli e una moneta de
auru in vai6re de 35 libre de arome;
Ztbr'a (lir'a) turcSsca in valâre deSă^j*.
Ubre ae arome.
*LIBBAUE, pi. laramine. llbra-
ineiiţ si l^ramentu, ţl.-e, UbraineitH,
actione de librare : sboru, adventu;
pondu, greutate.
* LIBRARE, V., librare, a tra^e in
libra, a cautarf, de ac! : a) a eciîifrrâ,
a eealâ, a uetedi; b) a suspende, a bi-
lanciă, a legănă; a face veotn, a repedf;
c) a essamină, a consideri, a estimă, a
judecă.
LIBRĂRIA, s. f., Ubrtria, locu in
oare se ţinu cărţile si scriptele, si de
acf : of&cina in care se vendu cârti; pro-
fessionea vendiarei de cârti, cammer-
cinlu cu cârti : frate-seu a desehisu una
Hbraria; la noi este greu a se inavutî
cine-va d'in commerciulu librăriei; acea
carte «u se afla in neci una librăria.
LIBRARIU,-a, adj. 8., Ubrirlas, re-
lativu la libm sau carte : negrdtia li-
brăria; tabema librăria :=. lUtraria, ca
3. m., a) care transcrie cârti de pre alte
essemplarie, h) care face commercia cu
cârti, mercatoriu de cârti.
* LIBRATIONE, s.|f., lUratlo, aeUo-
ne de librwre si stătu produsa prin
aoeata actione.
11
=y Google
1<3
LIC.
» LIBRATOBin,-/(}rfa, adj. a., llbr«-
tor, care lihra, si in speciale, care cu
una libra de apa (libella) caută se e-
cale annterrenu.
«LIBBATORA, s.f., UbratiirA,ac-
tione, d^io mai vertosu effecta allu ac-
tionei de librare.
• UBBIGERU,-a, adj., llbrl?«r, care
{XJrta iibri, in speciale, a. m., celln ce
ftmbla cu Iibri sau cârti de vendiare.
" LIBRIIiE, adj., UbrUIi, relatlTU la
libra; ca s., libriie, greutate de una li-
bra; jngu de libra.
• LIBBIPENDE, s. m., Ubrlpens;
1. celln ce la una vendiare simulata,
CQmu se făcea la vechii Bomani, ţinea
Wtr'a sau bilanci'a; 2. cellu ce canta-
ried sau solvei militariloru mercedea.
• LlBBU,s.m.,llbor,l.inseD8uori-
ginariu, peUicell'a de sub scdrti'aarbori-
lora : trunchii se eoperu ca libru si eu
Mcoriia, ca se se appere de frigă si de
. eoiAvira; si fienduco cu antici scrieau pre
assemine Zift/tt, de aci; 2. scriptn cu mai
multe folie, carte scrissa sau typarita
gi legata; in speciale apoi : a) parte a
unui scriptn; b) earte de droptu sau de
religione; c) cataloga, registru; si mai
vertosn si forte desn: d) cartea cea mare
a negotiatoiUoru, numita si măiestru ,
tinde se concentra tote afacerile unei
case commerciale; asseminea aa nume-
see libru mare si cartea in care se con-
centra detoriele nnui stătu.
• LIBU, a. m., libum, placenta, torta;
la antici, libulu servii si la sacriflciu.
LIBUTIU, s. m., fringa TAnellus,
Linn. unapassereconnoscutasiinterrile
nftatre; alta passere connoscuta in orni-
tbologfasiaub numele de cortuiîe mare.
• LICfiFACEBB , v., liqoeracere, a
face lieidu.
• LICENŢE, part. adj., Iloeng, care
Uea, d^in 1 lictre.
• LICENŢIA, s. f., lieentEft, stare de
Iteenfe, libertate, permissione de a face
ce voliesoi, independentia , delaturare
sau absentia de veri-ce pedeca : seola'
rtî au essUu tfin scola fora licenţia;
functionariiHu de staiu a caUaioritu
mano* dwpo ee i veni licenti'a; aeellu ie-
nmtmadm abtentasu d'in monasteriu
UC;
fora licenti'a superiorelui ; in Mnele
state, militarii nu se potu cositori fora
licenţia; proprietarii de servi tmfţor-
tiă alta data aeestoru-a lieenWa de că-
sătoria cu eonditioni forte umiiitorie;
mereea de monopolu se pote aăduen m
terra numai cu licenţia de la minisie-
riulu de finantie; lieeniia pentru ve»-
derea de tabaeu; — libertate prea mare
contraria respectului, bunei corenientie,
modestiei; aeeUuteneru cade ut licenţia;
libertate escessiva care trece in oeiega-
laritate, in lipse de suborâinatioae, ia
desfrenu : licenţia desfrenata, licenţia
de studenţi, de soldaţi , de poporu ; nu
descliideti porţile laUcentia; licentiafora
margini, prin licenţia se distruge lAer-
tcdea; — libertatea ce si ieau ]^tii in
contr'a regnleloru si a usuloi adoptatu:
licenţia poetica , licenţia autorisata de
ratione si aj^obata de bonulu gustu ;
in acestu sensu licenţia se applica ai io
pictura, sculptura, architectura, muşioa;
licenţia este si unu gradu academica :
licenţia ia lUtere, ttţ setentie, Uemtia
in dreptu.
* LICENTIABE, v., dUilttare, per-
mlttere» venUm dare (fr. lleeaoler); a
demjtte din sorvitiu: dupo inehiaiarea
pacei au lieeniiatu una parte d'in oate.
*LICENTIATU,-a, adj. part., «-
mUsns, in speciale : a) dispensatu de
servitiu : oşti licenţiate; b) cellu ce a
capetatu unu gradu academicu cari este
intre cellu de bacealauriaiu si intre
cellu de dodoratu: in Frauai'a gradvlu
de liccntialu se dala fucuUatile de thto-
logia, de medicina si jurisprudeiUia; in
Germanica gradulu de licentiaiu se da
numai la facultatea theologiea, nu inse
la tote universitatiie.
*LICENTIOSn,-a, a^., llceatlMai,
plenu de licenţia , destramatu, nerosi-
natu, fora mesura ia vorba si io por-
tare.
* 1 LICERE si lecere. v-, lUerai verbu
unipersonale, cu intellessulu de : a fi per-
missu, a nu fi oppritu de lege, âa mo-
rale, fia civile, fia de convenientia, ete. :
nu lice omului cu menle sandtsa a
atkblâ despoliaUi.
tt 2 LICEBE si koere sRR Unetn ,
=y Google
LIC.
Ui
lipsi 9au lepsi si lesst , lessu aaii lectu
si lidu, llnqiiere (in locu de llqnore =
>£k-etv), de acf derivate ca : âelidu,
'ddieente ete. ; de aci forte probabile
îemnu, anume d'in Bup. Icssu, ca si lat.
dllIqiilDn =: lessinu; pote chiani Upsc
nu vine directu d'in grec. XEitţiig, ci d'in
sap. romaun. lipsu. M.
* 3 LICEEE, V., liqaere; 1. a deveni
suptire ca ap'a, a deveni licidu, a. ti li-
cidu; 2. prin metafora, a fl limpidu,
claru, luminosu.
LICIABI, (cuZ moUiatu, idari sau i-
tiari) b. m. pi., ttbialla, femoralln, brac-
c», imbraceamentu ce copere petiorele
de la Gopse peno la cakanie.
* LICHENU 81 lichene, s. m., lleben,
planta crjptogama, un genn de muachiu,
care cresce pre trnnchîi arboriloru si
pre muri ca ana crusta : Uchene de Js-
landia, bonn de peptn; in medicina unu
inorbu de pelle, la omeni si la vite, una
specia de petingine untiosa care esse
pre facia si pe barba , connoscuta sub
numele de menlafra,
LICIATOmO, s. m., llelatoriam»
sallu de care sn legate ticiele sau iciele;
(vedi lieiit).
• * LICIDABE, T., Uquefacere, claH-
fleare, declarare ; expedlre , rationes
expe<llre,(fr. Uqnlder); a face licidu, de
aci, a limpedl, a lamuri, si in speciale,
a lamuri computele.
* LICIDATIONE , s. f., (fr. llquWa-
tl«n), actione de licidare : licidationca
cotnputeloru.
* LICIDATORIUr^oria, adj. s., care
Ucidă.
* LîCIDATi;,-a, part., d'in licidare,
* LICIDITATE,3. f., Hi|iild(ta8„eali-
tate de licidu.
* LICIl?U,-a, adj., llquldus, l. fluidu,
care fine sau cnrre snptîre ea ap'a 9i
celle asseminî : Ucidete unde ; dtiaiente
Ucide; 2. prin metaf., limpedu, lamuritu,
Inminatu, serenu, curatu, certa; molie :
consonanţi Ucide.
*IiICITANTE, part. adj., d'in licUare,
* XICITAKE, v., Ileitarl, lloeri ; a
vende in publicu cellui ce offcre pretiu
mai mare de ţ&ta altulu : aceîli ereăi
nu se potu imparii })eno nu se va liâtâ
cas'a rcmasa de la parenti ; au licitatu
pre temcUuJu sentetitiei judeeatoresci; a
se intrece care mai de care.
* LICITATIONE, s. f., lleitatlo. Ten-
dere publica Ia cellu ce da mai multu;
ofterta de pretiu mai mare de cătu to-
liescu se dea alţii : a vende una casa
prin licitatione; contractu de îidiaiione;
îicitaiione obligata, licitatione volunta-
ţia sau de bona volta; Ucit<Uione de e-
reăitati, licitatione intre cleronomi ma-
iorenni.
* LICITATOEIU,-(wrî«, adj., liciUt«r,
care licita , vende sau cumpera prin li-
citatione : commissariu licitatoriu; Uâ-
tatoriu d'in oficiu.
* LICITU sau leeUu,-a, part. adj.,
d'in 1 licere, llcltoEi, permissu, iertatu,
neopprita de lege : căsătorie licite, op-
pu9u la căsătorie illieite.
IICIU (cu l moUiatu ; iciu, pronnn-
tiatu si itiu), a. m., pl.-e, llţlam,!. ia
sensu originariu, fîru de paudia ; 2. în
speciale, in machin'a de tessutu, parte
formata d'in lire, prin care se trecu fi-
rele de urditura.
* LICORE, 8. f., llqnor, (fr. llqaeiir),
snbstantia ce curge ^ fluida ca ap'a,
laptele, vinulj, mierea curata, etc. cumu
si care devine fluida prin topire , fun-
dere : ap'a este licorea cea mai abun-
dante ; vinulu este licore ce imbeta ; în
speciale : a) licore, beutura ce se obţine
prin destillatione , chiaru si d'in alte
beuture, a caroru base este spirtulu de
vlnu sau asia uumitulu tnnarsu : licore
ăulce, licore tare, spirtosa; licori reco-
ritoric, cari se făcu d'in lemoia, d'in a-
crisie, granate, etc.
* LICTARIU.S. m., eleotariam, vedi ;
electuariu; adauge inse, co electuariu
sau lictariti, o si terminu de economia
domestica, applicatu la una buccata de
mâncare de una consistentia care intrece
pre a mierei : lidariu de prune, lida-
ritt decornesidecocodari; deeo anumite
pome se ferbu cu cevasi apa si cu sacbara
la care uneori se malammestecasialte
substantie, atunci lictaritdu se dice dul-
cetia ; ero deco este fertu mai tare S4
eiiiima peli^.
dbv Google
164
tt&.
• LICTORIU, s. m., lictor, servitorin
publicu, care mergea inaioteii magistra-
tiloru învestiţi cu potestate imperato-
ria iu antic'a Koraa : lietorii portă cate
una secure infipta intr'unu manunchiu
de verge; lidorii poreedea unuîu dupo
(dtulu, strigă nmltimei se foca locu si se
ăeefu7ictionariului de stătu onorea cove-
nita; lietorii eră itisarcinati a esseattd
senientieîe, a legă pre coridemnoti, a i
hate cu verge si a le tată capetele.
LICVRKU] silucta^ciu, a.m., l.IgnfB
fatuus, specia de meteoru, de una e-
vaporatione focosa InHacurata, care se
vede uneori pre la locuri baltose; 2. cl-
eindela, insectu sau ţermuletiu care da
lumina la intunencu : licuricii se vedu
in nopţile de vera, (d'in aea-asi fontaua
eu lucire, lucore).
LICDBINU si lucurinu, a. m., ciupea
eneratfoolDs, sardella mare, specia de
pesce, (d'in acea-asi fontaoa cu lucire);
scamele lucurinului sunt aurie.
LICDKIRE si lucurire (d'in lucore de
la lucire), v., micare, lucere, a lumină
intr'unu cercu micu restrinsu, numai
pre aprope, a dă lumina pucina ; candeVa
lipsita de oliu lucurescc abia; nu sciu ce
lucuresce acollo pre intunerecu; acollo
lueuresce ceva, parecos'ar vede lumina.
LlCUmSlU, s. m., triiucus,pre alo-
curea partea trunchiului de arbore care
dupo talîatura a remasuiu pamentuim-
preuna cu tadecinele, bntucn cu rade-
cine.
LICDEITORIU si lucuritoriu.-toria,
adj. s., mlcans, subluoena; care lucu-
resce.
LICUKITURA ai Ittcuritura, 3. f., (it.
lnoor), effeetu allu/ucunVet, mica ludre
sau lumina.
LIEPURARIU, 3. m., Tertagua, rer-
tragus, cane de venalu, care prende lie-
purii in fuga; (mai bene de cătu o-
gariu).
LIEPURE,(cuimolIiatu},a.m.,lepnB,
catrupede selbatecu, forte bouu de fuga
si forte fricosu, are urechie lungo si coda
scurta : liepare mare, liepure teneru;
frieosu ca unu liepure; liepure de casa,
•onlonliiB, animale micu catrupede d'in
ordinea roditorieloru, cari si sapa gaura
m. , ;
in pameatu sfpre a locuf intr'ens'a, ^ro
intt' altele sămena multu cu liepurde :
liepure de casa albu; tuanusie d'in pdle
de liepure de casa; in astronomia nu-
mele unei constellatione â*in emisphe-
riulu australe; vedi si hpore, si iepure.
LIEFURÂSIU, s. m., lepuscolni, pul-
liu de liepure, Hepure micu.
LIEPURELLU, a. m., lepunoalos, de-
minutivu d'in liepure.
LIEPDROICA si li^mroia, s. f., cu n
moUiatu d'in :
LEPURONIU, s. m., augmentativa
d'in Uepnre, de unde reu se diee liepu-
ronia in locu de liepure femeUa.
* LIGA, s. f., (fr. Hyoe), legătura, le-
gamentu, unione, confederatione a mai
multoru staturi spre a se apperă intre
senesi, sau a se scolia unite in contr'a
altoru-a : liga defensive^ liga offensiva;
lig'a catholiciloru in contr'a protestcat-
tiloru; liga formata, liga rupta.
* LIQNARE sau legnta-e, v., UgiiarI,
a taiă sau carrâ. lemne.
* HGNATIONE si Ugnatione, s. f.,
Ugnâtlo, actione de lignare.
* LIGNATORIU, si legnaloriu,-toria,
adj. 8., llgnator, care si face una măie-
stria d'in lignare.
* LIGNIPERU, si legniferu,-a, adj. ».,
care carra sau duce lemne.
*iL\QmVES.'D\}3\legniperăw,-a, adj.
s-, (fr. Ugnlperde), care perde lemnala :
insecte ligniperde.
* LIGNIRODU ai legniro^ra, adj.
(fr. lignlrode), care rode lemnulu: gum-
ma ligniroda.
* LIGNITE, si lignitu. legnitu, s. m.,
(fr. ttţnlte), productu fosaile uegru, com-
bustibile, a cui testura e ca a lemnului:
lignitulu serveinmuUe casurica siear-
bonele de pamentu.
* LIGmVORUrfl, adj. s., (fr. U»b|.
Tore), care manca sau vora lemnula; de
aci s. f. pi., lignivore, familia de insecte
d'in ordinea coleopiereloru.
LIGNIORU si legnioru,-a, a^j., lis-
neolns, deminut. d'ÎD Ugntu.
* LIQMV si legniu,-a, adj., ligmeti,
de lemnu, cu tonu pre ni, legniu^zXem-
niu, de colorea lemnului.
* LIGULA, s. f., UfulMt l. Imgnn;
yGoogIc
MM.'
2. Imba, si in speciale: a) limba de ca-
tarame; b) limbasau clapa la fiuere, flau-
te, etc.; e) limba la bilaace ; d) partea
cea mai scurta a jugului cantariulai;
e) cepnln, partea aacntita a unuilemnu,
care se imbucca în alfa.
* LIGURmE, T., llgnrire, IB intel-
lesauln popularieloru : lingarire sau lin-
gurire si licărire, a linge, si in speciale,
a liuge taliariele, a fi gurosa, a ti pa-
rasitu.
« LIGUBITIONE, s. f., llsarltlo, ac-
tioDe de ligurire.
* UGURITOBIU.-fona, adj. s., 11-
gRrltorimi.
* UGtJMUrO, adj. s., Uţurliu, ap-
pl«catu a liguri, lingonu, gurosu, nesa-
turatu, parasitu.
* LIGDSTEU, a. m., nguatrom, sjie-
cia de planta d'is classea 2. ordinea I a
systemei lui, Linneu, d'in famili'a olia-
cieloru; llgDatrnm Tolerare, connoscutu
si sub numele de salce ispaniola.
LUIA, s. f., lillam f planta bulbosa
cafostellnioaltu si cu flori compnsed'in
câte sesse folie sau foliore : lilia alba,
llliDUMiidldiiia; lilia galbina. Iris poeii-
docboras; lUia rosia, Itllnm bDlbireriin;
lilia vmâa, Iris germanloa; lUi'a se dice
BÎ crinu pre alocurea.
LILEÂCIU,-a, adj., lUlaeaB» de lUia,
care sâmina cu lilVa, de aci s. f. pi., li-
liade, familia de plante monocotyledo-
nie, d'intre cari multe se munera la fa-
mili'a acellora plante de gradina, cari
se distingu prin formoseti'a si prin odo-
rea loru cea bona; mai multe plante d'in
fomilt'a liliadelăru sânt adduâse d'in
terrele mai caldurose.
ULIACU, 8. m.ţ 1. animale mammi-
ferusburatoriu,Tespettliio:Mtactt 56ora
numai ser'a, de acî ai numele sen clas-
sica, de care Tedi verspertilione; 2. spe-
cia de arbori, a/rlnx Tulg'arisjvedi si
moIUnw.
* LIMA. s. f. , Umi, inatrumentu de
politu ferrulu si alte metalle, pUla.
* LIMACE, s. m., Umai, molluacucu
conca spirale; — populariulu meîctt pare
nna transformare d'in timacu.
* LIMA.CIU,-a. adj., llnaofliiB, rela-
tim la timu .- terretm Umadu.
LIM.
16S
LIMANU, 8. m., (Xt[i.7)v), portnst per-
tu, locu la termu, unde marea strimp-
torata intre eostele uacatului, da navi-
loru scutire in contr'a venturiloru si tem-
pestatiloru; Binu de mare, parte mai va-
sta sau mai angusta a marei, care stră-
bate prin uscatu in una distantia mai
intensa : Umana mare, limanu miett,
marea face acoUo unu limanu; delta la
gur'a unui fluviu; prin metafora, locu de
scăpare, refugiu; tu eşti limanulu dorc'
riloru melle.
*L1MABE, T,, llmare, a polf cu lim's.
* LlMARIU,-a, adj., llmArius, 1. re-
lativu Ia limu, (vedi ai Umaciu); 2. îi-
mariu, relativu la lima; a. m., îimariu,
care fabrica Urne, sau lucra cu lim'a.
*LlMATORIU,-(oria,adj. s., liua-
tor, eare Urna, poleace eu lim'a.
' LIMATU.-fl, adj. part., Ifmatna.
*L1MATURA, s. f., llmalura, actione
si e&ectu allu actionei de limare; con-
cretu, pulbere ce da rasetur'a cu lim'a.
LIMBA , s. f., llu^ua, (form'a antica
dlnţoa; it. linţua» sard. limba, isp. len-
ţua, prov. lengua ai len^a, fr. langue),
1. partea camoaasimobiled'ingura, care
e organul» principale allu gustului, allu
vocei, vorbire! : Zt»i5'u omului, a passe-
rei, a catrupeăeîoru ; Umha asctaita.a-
gera; i^apuîu limbei, raăedn'a linibei;
a si arde, asiniuscâ UmFa; a scote lim-
b'a; ingana cu limb'a, in batujocura; lim-
ba affumata, fripta, fcrta, debou, de oae,
de porcu ; limba impedecata, care se in-
curca vorbiudu; volubilitatea limbei :
cânii si miiiele si lingu si vendeca pla-
gele cu limb'a; familiariu : tineii timb'a
in gura, nu mai vorbi atâtea, aau nu te
mai certă, se dice si : tineti gur'a; i s'a
deslegatu lijnb'a . adeco i da măn'a se
vorbeaca; qre limb'a lunga, vorbesce
prea multe; prov., talia pop' a limb'a,
candu dai se se pricepa, co este inter-
dissu a se face unu lucru; rasur'a limbei,
llnRuariam , pedepse, amenda pentru
vorbele de batujocura si calumnia; ellu
siimisca limb'a, i pare forte rcu de ce a
vorbitu; sau si : ar voii se dioa ceva vet-
tematoriu, dero si infreoa passionea si
tace; cu doue timbe, blilnguU, ambigui
Insenliţ omu &lsu , omu cu earacteriu
=y Google
16S
UBL
daliiQ,prefocutn,faGiaFin;Iiffi&'a,idioin'a
Torb'a unei nationi; îimb'a latina, lim-
hele âe origine latina sau romanice, lim-
bele orientali; limba formosa, copiosa,
abwtdante, avuta, fecunda, armoniosa,
dulce, sonora ; limba paupera, aspra,
grossdlana , iMxrbara ; limha energica ,
forte pomposa; limba respanăita in tota
Asi'a; limii'a francesca e respandUa in
totaîumea;limb'aanglilorupredominain
Amerie'a boreale , in Indi'a si in Au-
stridi'a; Bomănii cultiva lin^'a loru;
geniulu, caracteriulu, etimologica, dia-
lectele, grammatie'a, si/ntassea, ortogra-
fia, prosodCa îmbei, ca ttou atâtea stu-
die, dau de lucru îa câteva generationi:
sunt ofneni cari vorbescu si scn'ii mai
muîte Imbe; Bomănii nu se mai afla in
pericîu de a si per de fromos'a loru limba;
invetiaii mai bene limVa vostra, respec-
taţi geniulu linibei, idiotismii, frasile,
proverbiele ei; limb'a'corrupta si degene-
rata este un'a d'in probele corruptionei
si degenerationei naţionale; ainmesteca-
rea, eonfusionea limbeloru ca la turnulu
Si^lonicu; usulu este tyrannulu HrnfK-
loru; se covine ca in Dacica UmVa ro-
mâna ae occupe loculu ce avusse limii'a
latina, in toteaffacerile publice, inaltian-
du-se intru tote la loculu ce ţinu sororilc
selle in Europ'a; — lirrdia primitiva, de-
spre care se presuppune co a fostu cea
d'antăiu vorbita de omeni; sau limb'a o-
riginale, despre care se preauppune co
n'a fosta formata d'in alfa ; nemine nu
seie eari au fostu limbele primitive; tote
dissertationile omeniloru emiditi con-
noscute peno in dillele nostren'au fostu
de adjunsu a ne proba , care a fostu
litn&'a primitiva; — limb'a mamma sau
matre, care nu a fostu formata d'in vre-
una limba de celle connoscute, ci d'in
ea s'au formatu altele ; limba derivata,
care s'a formatu d'in alt'a : Umba merta,
care 3|a rorbitu de unu poporu ore-candu,
astadi inse mai essiste nnmai in cârti,
se dice si limba antica sau erudita; Um-
ba viua sau moderna sau vulgare , care
se vorbesce actuale ile unu poporu : lim-
ba litteraria sî de litteratara, vodi lit-
ierăle, liticrariu si liltcratura; — linibe
aemitiee, cari au fostu Fau sunt vorbite
UM;
de filii si descendeotii lui Semn, adeeo •
limb'a ebraica antica, oroMea, ayriaea,
ealdaiea si aUele; — limb'a nuUema sau
naturale, ce suge ore-cumu omnlu cu
titi'a mammei, inv^tia a na stîm& si anoă
ca pre cellu mai pretiosu thesauru : lim-
b'a materna a inăividiloru, fienău eont~
mune unei nationi intrege, se numesce
si limb'a n<Uionale: multu e dulce si
formosa limb'a românesca, adeeo limb'a
naţionale a Komâniloni; in opposetionQ
cu limb'a materna si naţionale sta Unt-
b'a străina, aunui altu îndivîdu, altu po-
poru, alta natione; limh'a patria, care
se impune sau prin nascere, sau prio
le^e, sau si prin fortia brutale, ca limba
de affaceri publice, nne-ori si pentru io-
vetiamentu ai ehiaru pentru cultulu ba-
serieescn : in unu stătu elerogenu potu
fi ăoue si mai multe iimbe alle patriei;
in staie locuite numai de cute unu po-
poru omogenu, de una natione conqmcta,
limb'a patriei coincide eu lî»A'a mater-
na si naţionale; limVa patriei san o/fi-
(Hale essercita influentia potente asupr'a
caracteriului poporehru; Umba aanta
sau sacra numescn tbeologii limb'a e-
liraica; d^ro limba saera se numeeee si
acea limba, in care s'au scrissu unele
cârti despre cari se presuppune co au
fostu inspirate de divinitate ; — limba
transpositiva, in care legaturele, repor-
turele, referentiele coventeloni intre ee-
neai sunt indicate prin terminationîle
loru, ai in care prin urmare vorbitoriulu
sau scriitoriulu dispune de facnltateade
a dâ coventeloru loculu cecen^indigen-
tiele desentimentu, de armonia, deryth-
mu, effectu, etc, : limb'a latina si cea eUe-
nicasuntlit»bitranspositive;limbafiloso-
fîca, in care generationea coventeloru ar
succede easactu la aideeloru, si nu ar pre-
seută neci anomalie, neci distiaotione
de sensu propriu si de aeneu figuratu ;
limba universale , care ar fi oommune
la tote poporele, la omenimea intrega
Lcibnits s'a occupatu cu proteetula unei
Iimbe universale; in tempulu nostru
sferma mcntea mai m>-tUi erudiţi eu in-
ventarea unei liit^e universale; lăi^'a
ItUina, eonnoscuta omeniloru inoetiati
d'in tote terrile, auţ^plenesee oreaiamu
=y Google
ţnt .
ÎQUMUMM^âttAe lativersaU; Umba, &âe<
sea in. loca ds natione : multe Umbe
străine att cotreieratu pamentulu patriei
noâtre; păfemii nogfri au sufferitu Multe
ai mari feUe de la Umbele străine; de
ce limba ae fia aeeUu strainu ? limha
spmtata ; littAa , in loca do modu da a
vorbE san a sorie, abstraguadu de la i-
diom'a sau dialectula in care Torbesci
ssQ scrii : aeelUt oma vorbesce in una
limba sublime; poesi'a este limb'a diei-
hru; mtfstVa este limb'a ănimei; limVa
fHosofiei, mtdhematicei, agrietiUurei; —
lacra ce semăna cu limb'a : litnb'a cam-
panei sau a clopotului, a câmpenei, a fer-
ruZwt de caletdu albele, a caieramei, iimr-
b'a cuţitului ; limba de pameniu, penin-
sula, promontoriu, buccata de pamentu
mai lunga de cătu mai lata, care se Ug&
ca ascatulu numai prin anu capeta aUu
seu, ^ro do celle alte parti este incon-
giurata presto totu cu apa; limba de
pamentu, mai oamescu una buccata do
loca, care se infcende printre alte doHe
t«rritorie mari ; in espressioni botanice
ca Domine do planta, cumu : limb'a bou'
lui, aaehma» «fdelMalfs. L.; Un^'a bro-
80», «Usaia ţlurtaro, L., planta de apa;
Imb^acandiâ, ojucfţlosmn «raelasle,!..
si IlBTBft caninmţ Umffa cerbului, asple-
■dam Bsolopeadrlun, si aspleDnin eete-
rMh, Â., planta nnmita si liitA'a vaccei
si limba vaccina ; limb'a marei , Iberla;
limb'a ouei, pUntatro maţ^r, L. ; limb'a
jiAMvIiM, planta ca piccaastringente,HtB-
tfcB averla, L.; — limba intra si in
naai multe proverbie , camu : tota paS'
aerea dupo limb'a â pere.
* LIMBALE, adj., (llnf nalta), rela-
tiva la UttA'a : sonuri UnAali, liHera
liMBABE, adj. a., 1. in aoea-asi in-
semnare ca Uiiibaie, (vedi saffiaalu ale),
ă6ro mai vertosu : 2. s. î. : a) noorba
ce se &ce Ia limba, tumore moUe sab
limba; besi'ca snb limba sau in cape-
tala limbei;6J specia de planta, (ca snbst.
sa dice si lin^ritia in loca de lin^ixre
oa ai gurariOa in locn de gurare; inso
form'a simpla e de recommendatu).
L[HBASITiU,-a,ajâ.ttaf ux. Uqnax;
Todi, limtnfu, car» e de preferită.
Utf.
Wf
LLIMBABITIA, s. f., vedi limbare,
sub 2.
LIMBATU.-a, part. adj., lltrnaiu,
provedutu cu UuAa, litt^utu.
LIMfiISTICA, e. l, (fr. Ua^latiqM),
llnguaram selentia, stadiala si conno-
Bcerea principielorn limbei, scieatfa
grammaticei geoorale, applicata la di-
verse limbo : limbistic'a face progretse
mari in tempidu nostru.
LIMBISTIOU, adj.,relatiTulaItm&a:
studiu limlnsticu, (vedi limbistica, f. d'in
limbisticu).
LIMBISTC, s. m., (fr. UnţoUte), care
se oecupa in speciale ca stadiala lim-
beloru, cu principiele generali alle lorn,
si cu relationile d'intre elle : mai de
multu limbistiise nutinea litterati; unde
popore au limhisti erudiţi.
LIMBOIU s. m., (cu » molliatu in
loeu de:)
LIMBONIU, pL-0, a^OT llnţaa, limba
mare,
LIMBRICABB ailumbrieale, adj. e.,
I. adj., (tamhrlflalls), relativa la Itan-
briei; d6ro mai vertosu : 2. s. f., lumbri-
earea, 'medicameata bona pentru Iu»-
brici, materia d'in care se face acestu
medioamentu, (fr. lenoDelne vermlftiKe)
(se aude pre a locarea si limbrieariiia,
ia loca de limbricare, ca si gurariOa ia
loca de gurare; vedi si limbare; dero e da
preferiţi! form'e lumirieate).
LIMBBICQS0 si lumbrieosu,'a, adj.,
InmbrlflOBus, plena de 2»m&n*ct, m&iTer-
toau 30 dice despre pronoii cari sufferit
de lumbricL
LMBBIGU si Itmbricu, s. m., In»
bricus (it. lambiiflv, isp. loabrli, prOT.
lambrtD si lombrlo, fr. lAvbrle), veima
ce se face in stoDiachulu omenescu, mai
allessu in etatea cea mai frageda : ocfiUu
pruncu are îumbriei, suffBre de lum-
brici; se iee Utmbricare ea ae perda Zum-
bridi; lumbrim tenia sau lîm^rieu so-
lUariu, taenla loltiim, L., verme langn
si latetia ca ana cordolla, care se face
in unii organismi omonesci, si este forte
pericnlosu pentru sanetatea si vi^ti'a o-
mnloi.
LIMBRIGUTIUsi lumbrieutin^m., (it.
itfMbrieut*), demiaatiTii din Imkbriw.
,y Google
168
LUt
LIMBU,s.m.,liKbH,inai^e, gar-
dine, estrsniitats : limiulu unui instru-
mattu mathematku; Unibulu de a sapra
ori de desupitt aUu sordui ori dUu lunei;
in botanica, Zi'm&uîuunut calice sa» vilu
tmeî folie; limint, dupo anii Uieologi ,
loeu in rare ee crede co sedu si aatepta
snffletele omeailom, c&ti an morttu in
grati'a lui I}omnBdieu, cumu si snffletele
proncUoru nebaptezati.
LIMBUBUSIU, s. m., ura, acea par-
ticella a esofagulni care pende in form'a
anni cepu micn si desparte esobgnlu
in doae; pre a locniea se dice si gaUa-
Uiam, âro pre alte locuri otahru si omu-
tioru.
LIMBUSIOKA, s. f., llgnU, Ilnţiila;
limba mica; ImiMaiora este si numele
unei plante.
UMBDTIA, 8. r., llgala, llnsnU,
limba mica.
LIMB0TIA, (ca tonn pre ti , îinAu-
tia), s. t, gimilitu* loqoMltas, cali-
tate de litnbttlu.
LIMBTJTU,-a, adj., Ungrux» I*<|ux,
garrnlnB» care Torbesce multu, care mai
vertosQ imponge si suppera ca vorbele
selle.
* LIME, pi. lunine, Unen, parte iu-
feriore d'intre uşierii unei nsie, preste
care are se passâsca cine-va si essindu
si intrandn ; prin estensione : a) usia,
h) casa.
« LIMENABCHU, s. m., llnenareha,
Qj^en&pyTt^), inspectoriu sau capitann
de Umotiu sau porta.
* LlMICOLTJ,-a, adj., llnleala, care
locuesce in Imu .- limia^ eonee.
* LIMIGENU,-a, adj., llmigeniis,- ge-
neratu sau nascatu in Ittnf4 .- limigen'a
papura.
* LlHIMAfiE si limituaiu.-a. adj.,
llmlnarU, relativu la Ume sau limine :
trabe Umnare.
« LIMITANin,-a, adj., llmlUneis»
relativu la limite .- agri limitanii.
* 1 LIMITARE, V., Unitara, a pune
limite, a marginf, a infrenâ, a strimtorâ,
a determini, a stabili.
* 2 LIMITAHE si limitariu,-a, adj.,
IlvilUrlit, relativu ia limite.
* LiMITATION£, s. f., UniUtio, ac-
I^
tione de limitan, mărginire, determi-
nare accurata : in urbea tuatra pânea
si carnea se vendu fora Umitatione.
* LIMITE, 8. f., llBtfl, margine, li-
nia sau si puncta prin care se desparte,
se separa anu loca, oqu territoriu de al-
tulu cu care se invecinedia : Umit«M
dintre Somania si BtAgari'a este Du-
nari'a; limitea d'intre Susei'a si Tur-
d'a este marea negra; demarcati limi-
tiie bene.
* LIMTfiOPHU si îmitrcfit,-a, adj.» '
(UmitroptaiH), cari aa limite conunime :
terri lim^ophe.
LIUONATA, s. f., redi lemoitata.
LIMQNAT.ARIU, s. m., Tedi femofW-
tariu.
LIMONE, 3. f., vedi lemonia.
LIMONIA, s. f., llnonU , numele a
doufl plante d'intre cari una este spe-
cia de anemone, 6to cea alta e conno-
scuta cu numele ei scienti&cn Besljmis.
LIMOSn,-a, adj., Ub^bub, plenn de
Zwtu, care eoprende limu :pdludi forte
limose.
LIMPEDE, Umpedtt sau lmtpidu,-a,
(care e de preferitn), adj., llmpldat, ce
este curatu, c!aru, transparente : apa
lifnpeda; vinu vechht si limpeău ; ceru
limpedu, seninu; fig. capa lin^edu,
mente desc^pta, lamioata, deschisa ;
idee limpede, clare si pase in ordine Io*
gica : ti am spusu limpede, se nu faci
aaiâ; se vorbimu linyaede ea se ne in-
teUegemu si se aeimu de ee sene tinemu,
LIUPEDIME, s. f., IbBpldltaa, edi-
tate de limpedu : aeellu vinu e de una
limpedime admirabile; apele de la nmati
întrecu eu limpedimea pre eeUe de la
sessuri.
LIMPEDIBB,-^», T., llmpldarat a
face limpida, a curaţii de părţile ete-
rogene, a face ca se rem&na cnratn, ne-
ammestecatu, ca necnratîele se se as-
sedie la funda, se nu mai fia turbare :
dupo incetarea plotet riulu a'a mai Um-
peditu; ap'a turbure se limpedesee eu
p4tra aera; vinulu in bute s'aUmpedihi
dupo ce a mai statu; nuerii au dispa-
rutu si ceralu s'a limpeditu, s'a inseni-
natd; fig. v. mentea beHvului nu se Um-
pedesce ned una data; situatioma poli-
=y Google
tiea a temi n» «'a Unyuditu de loeu.
LIMPEDITOBItr,-a, adj. s.,car6 Im-
LBtPEDITUBA, s. f., aetione si ef-
fectu alia actionei de Umpedire.
LIUFIDIIATi:, s. r., Unpltid** ca^
litate de limpiău.
LIUPIDU Bî lUt^du,-a, adj., Uapl-
d«8, vedi Unpede.
LIHPIBE, {impitonu, lmipiţîtra,vedi:
Jam&tre si Zamptr«, lambitoriu, Iambi-
ima.
1 LIMU (cu I molliatu, imu), b. m.,
Uatsjlutu, tina, noroin, deacf Decnratia,
sorâe.
2 LIHU,-<i, adj., liaai, strâmba la
uoa parte ; eu Km ochi se uita la noi.
* LIMULA, B. f., IlBDli» deminutiTU
d'in Uma, Tedi si lamwa.
LIKAMENTU , s. m., Uumcntnai ,
materia de linu san inu.
LINAKIA, b. f-, (ca tonulij pre ri,
liitaria, ca l molliatu : inaria); 1. locu
plantata ca Imu saa inu, in acesta in-
tellraa mai bene : lineiu sau inetu ;
2. maiffiitrta de a lDcr& linu; 3. officisa
andfl se lacra sau se vendo obiecte de
lifMC 4. lucrări făcute d'in Unu.
LIN ABIC A, B. f.,{U>arlM), planta d'ia
classea 14, ordinea 2 a systemei IuiZm-
neu, se tine de famili'a scrofvlarinie-
loru, care se distinge in varietăţi name-
rose : este Unariea de campu si linarica
de munte; liHoric'a de eampu era mai
inainte offkimJesi seappiieăineontr'a
hemorhoidUon^ — Imarica (ca { mollia-
ta) , Unu sau inu selbaticn. vedi si Unariu.
lilNASnT.-aiCcUîmolliatn, inaria),
adj. 8., llnulis, 1. adj., relativa liUnu;
materie linarie; dâro mai vertosn :
2. 8., a) m., linariu, care fabrica obiecte
de Unu, eare toree, iesae Unu, etc.; b) f.,
Unttria, a) in aceHu-asi tntellessa ca
Unariea, b) specia de passere.
LINDINE (mai bene lendine) , s. f.,
1«BB, l«ndlB, (tt UadlDe^ proT. leade»
ft. lest«), oua de peâacbio : copUiultt
are lendini in eapu.
LINDmOSU (mai bene lendinosu),
adj., plenu de lendine.
LINGABIA, (cu tonn pre ri; Ungaria)
8. f ., calitate si fopta de Imgariu.
1^; IW
LlNQA£IRE,-esett, r., Ilnrire, tf
dHUrl. uuktari; a linge, a fl părăsita;
a laudă in modu escessiru, a aduli.
LINGABITOBnr,-fa)ria, adj. s.,care
lingaresce.
LIÎIGABIUra, adj. s., «daUt*r, pa-
rasttDs, care are invfĂialu ren de a UnF-
gări-
LIKaAROSn,-a. adj., adnluH, care
are calitatea de a se scf Ungari , de a
laudă fora cmnpetu pentru ca se placa,
cnmu si se ea^ge coTa, saa incaî se
se pota satură la mSs'a altorn-a.
L1N6EBE, Imsi si Unsei, l\n»u, T.,
Ungere, a trece cu limb'a preste tma
obiectu : linge tolkirniZu san dtseulu,- nm-
tiele si Ungu harbele, n lingu buăide ;
cânii si lingu plagde penti-u case se
vindece; vacc'a si Unge viieUidu;^a se
Unge :a)& se linguşi, a ambU benisiom
si cn linguşire pre longa cine-va, b) a
se stracoră, a se dace, a fiigf, etc., pre
nesentite; proT. : a Unge unde a seni'
patu; a laudă ce a defaimatu, aau a defăi-
ma ce a landatu : ceUu ce atnlla cu miere
ai Unge degetde.
LINGOBE, s. f., vedi Imgore.
IiII^GOU, Ungonu, Ungone, s. m.,
adaUtor, uHntatcr, pirultna; lin-
goulu e mai ren de oatn Ungariulu.
LINGUBA, s. f., ««ehlasF, lignls si
linrula* instmmentalu de culina si de
masa eu care se manca z^ma si alte bno-
cate de oonsistentia mica, adico lioide,
fluide ; lingura de lemnu, de eossitoriu,
de argen^; Imgura mare cătu unu caii-
siu, Ungura de cuIina, Ungara de misa,
lingurade C(rfea, lingura de inghiatiata;
Mnytira==Gftta conţine ana Ungura : a
sorbidoue ^m Ungurede sima; Ungura
=partea cava a peptajai, vedi inse si
lingureUa.
LINGUBABIA, b. f., art«a de a fa-
brică lingwre; summamai mare ăe Un-
gare; obcina ande se (acu si se venda
Ungur e.
LINGDBABin, s. m., fiber ««eUea-
rlHiB, care face, faaresce Ungure : tma
claase de ţigani mco se numeseu lin-
gurari, pentru co faeu Ungure si alte
utensHie de lemnu; Ungta-ariu, e. reale,
armaria de colina, in care se ţinu Un^
y, Google
170
im.
gta-ile si altfl utensilie de culiaa si de
masa : assedia vasele in Imgto'ariu, în-
cuia lingut'ariultt.
LINGDBEA, s. f„ (cu W molliatu in
locu de) :
LINGUKELLA, s. f-, partea esteriore
cava a peptiilui, cavitatea esteriore a
peptului, care se dice si captd» pcptu-
iui, vedi si lingura cdtra finiţii.
LINGURICA, s. f., demimitivu d'ia
Urgwra, inse Inatu cu insemoarea spe-
ciale ce are si Ungurella.
LINOURITIA, 8. f.. demin. d'iu lin-
gura : linguritie de ăulcetia.
LINODROIU, 3. m.. (cu » molliatit,
in locu de) :
LINGURONID, s. m., lingura mare.
1 LINGDSIBK,-fiic«. v., adaUn, «8-
sentarl, bUnilIri, a landă pveate iuesura,
a spune cui-va vorbe blânde si formose
cu scopn de a seduce : a lengast pre
cei mari, nu Ungasiti passionile, capri-
tiele si nebomele otnencsci; refl. a se lin-
guşi, cu dativulu personei : omtdu lassiu
se linguaesee inimiciloru sei, se umile-
sce ca se câştige grati'a loru.
^LINGUŞIRE, s. f., adulatiA, assen-
tatlo, lauda falsa sau essaggerata ce se
da cuiva cu scopu de a i place : lingu-
şire miserabile, linguşire rosinatoria;
bassa linguşire, linguşire gretiosa,gros-
sdana, canesca; ati insdlatu pre acelli
omeni simpli cu nerosinatele vostre lin-
guşiri; fiţi inimici ai Ungusirei; lingu-
şire delicata, fina, o&iâ sentita; lingu-
sireinbataliadeiocu,intonuutnoristicu.
LlNGUSITORIU.-iwio, adj. s., «du.
Utftr, assentâtor, blanditor, care lingu-
sesce, se incerca a seduce pre alţii, spre
a se insinua în favorea loru prin lande
false, prin complimente si complaceri
umilttorie : celli mai jyericolosi inimici
ai domnitorilwu sunt linguşitorii mi-
serabili, linguşitorii corrumpu si pre
femine; lingusitoriu nerosinatu; nu con-
frmăeti laudele omeniloru de on»re ca
laudele'perfide oile lingusitorihru; feri-
ti-ve de linguşitori.
1 LINIA (cii I si fl molliatu) , s. f.,
proprie f. d'in liniu , ai prin urmare a-
cellu-asi coveutn cu urmatoriulu 2 li'
nia , appiicatu la intellessulQ speciale
m
de camisia feminesea cu altitie si aU«
infloriture.
2 LINIA , s. f., Unea, proprie fem.,
d'in liniu, applicato ca s. f., cu intelles-
sulu de acia linia = aeia de Unu sau
inu : I. proprie., acia, tlm , fune eto. ;
1. in genere : gaUin'a se eustodetce le-
gata de petiore cu una linia ,' porta la
guttu una linia de margaritarie ; 2. in
speciale : a) fîmla ce formedia ochiu-
rile unei plesse, unei retelle, si de aef :
pless'a ensasi : a scote linfa plena de
pesci; b) acia de care se lega uncinnlu
unei unghitia; c) acia ce serve de de-
reptariu lemnariloru si murarilora : m-
tende bene si indrepta lini'a ; pari bă-
tuţi in linia; de aci : II. prin metafore ;
a) trassura in form'a fruluide condeiu
sau de pcunîcelta : a trage linie cu
idambulu, eu carbonele. eu eondeiubt, cu
crefa; mai rertosu in intellessa geome-
tricu : linia drcpfa. curba, frânta, ctr-
CMforia, perpcndiadaria, oblica, orizon-
tale, verticale; linie partUetle; a duce una
linia drepta de la unu puntu la alttAu;
a impreunâ printr'una linia doue an-
ghiuri oppuse. etp.; b) in speciale :
a.) linia limitatoria intre doni agri eau
doue terre; de acf, margine, capetu, fi-
nitu; c) linide fadei , principalile traa-
sure esterne, care dau form'a sau figur'a
untii ce, umbr'a sau adumbrationea unui
obiectu, planulu, etc. : a trage prim^
linie alle figurei marelui erou; fig-., o dă
liniele cara(ieriului personei; d) linia
ecinoptialc ai simplu ftm'a. ecatorialn;
linia meridiana, meridianu; linia losso-
dromica, care serre mai vertosu la char-
tele marine ; linietc de apa , trasse la
nari paralelle cu faci'a apei; in miliţia,
{tma= ordine, seria : armeUa de Unia,
regulata si permanente ; cailarime de
linia; linia de hatalia ; a formă, a des-
chide, a inchide, a duplieă, a sparge U-
ni'u; navi de linia; ca termina de forti-
ficatione militare, săpătura, fossatu : a
lucră la linie, linie de appropiare, linie
de circumvallaiione, de eontravallatione,
linie paraleUe ; — apoi linie telegra-
phice, etc.; — e) suceessione prin geoe-
rationi : linia drepta, collaterale; a se
trage d'in ^neva m linia ărq^a; f) in-
,y Google
tm. ■
stnimentu de trassil Urne : fora linia nu
tragi Uniele dr^ie.
LINEALE, adj-, llnealls, relativa la
2< linia : desemnu lineale; subst., inatru-
menta cu adjntoriiilii carui-a se tragu
linie : liniale de Umnu, de metatlu.
LIKIÂMENTU, pl.-e, llmeamentum,
trasaura, trassettira eu penn'a, cret'a,
plurabulu, etc.; traaseturele prime, ele-
mentarie, form'a elementaria a unei
fientie, a imi^i obiectu : Cicerone ohser-
vasse co in geometria sunt a se tine in
vedere liniamenteie, form'a sau figur'a,
intervalliilu, mărimea; phijsiOgnomistii
voliescti a judecă d'in liniamenteie fa~
ăei taraeteriulu omeniloru; liniamente,
forma, coofiguratione a unui locu, a u-
noi tioata; in sensu morale : liniamen-
teie stiletului sunt mai formose de cMu
alle corpului ; primele liniamente oile
unei carte.
1 LINIÂKE,-e<2tu , lineare, atrage
linie : liniaţi ttdil'a eu cret'a; auliniatu
papindu cu plun^u ; liniitdia cartea de
computu , co eu Uniediu cea de corres-
pondentia.
3 LINUBE, adj., si
LINlARlU.-o, adj.i Uneorls st llnia-
rlDs, ce sta in relatione cu linie; ce se
face prin linie : desenmu linitmu, de-
monstratiane - liniaria , adeco geome-
trica : problema liniaria, perspectiva li-
niaria; in botanica : folia liniaria,
lunga si forte angusta : foliele celloru
mai multe plante grauntiose sunt li-
niarie.
LINIATIONE, s. î., liReatlo, actiotie
de liniare; conor., Imia, trassura linia-
ria; liniameatu, configuratione.
LINIATUKA, 8. f., lineatt», in sensu
concretu se dice easasi liai'a aau liniele
trasse : UniiUura drepta, liniatura
strâmba, neplaaOa ockiloru: se dice li-
niatura si in locu de Umamentu.
■ * LINIFERU,-a, adj-, llniror, care
porta Unu aau inu.
*LINIF1C1NA, s.f., fabrica do linu.
* LINIfICIU, 3. m-, lliiliieluin, lucru
de linu sau inu, toisulu sau tessutnlu
linului.
* LlNUi'IOUi-a, s. adj., HuIHcuh, care
lucra linu.
LIN.
171
* LINia-ERU,-») adj., care porta ves-
timente de Unu.
* LINIME, pi., linimine, llolBieii, sî
* LINIMENTU , pl,-e. linlmentuni ,
medicamentu făcuta d'iu oliu si d'in
alte substautie, cu care se unge corpulu
sau una parte a lui spre a ua molliâ si
a aliena dorerea, a adjută ca inâatur'a
sau bub'a so coca si se spargă mai cur-
reudu si mai usiorn.
LINIOBA, s. f., line«U> linia mica,
scurta.
LINIBE, V., lUir« si llnere» a unge,
a applic unu iinimentu.
1 LINISIOKD (cu l moUiatu, wi-
sioru) , s. m,, deminutivu resfaciatoiiu
d'in linu sau inu.
2 LINI3I0RU (mai bane lenisioru),
a. m., diminutiTii : a) d'in lina sau lenu,
ca pesce : amu vre pairu lenisiori;
b) d'in Unu sau lenu peatru' storsu stru-
guri.
3 LINISIORlT.-ai (mai bene lenisieru),
adj., UhIubcbUb, deminutivu d'in adj.,
litiu sau lenu.
LINIIATE, 3. f., lenttui, tranqall-
UtaH, stare lina, stare netarburata, tras-
cilli^te : a traiin UnittUe, Unitatea suf-
fletidui. Unitatea mărei; vedi Unu.
* LINru,-a, adj., llneus» de Unu sau
inu : vestitaente linie, camesia Unia.
LINIUTIA, 8. f., vedi liniora.
LINSETU, pl.-e, llnotni, effectu si
moia Aelingere-.dupoinddungulinsetu,
abia eapetapuUii de ursu una forma.
LINSETURA, 8. f., llnctas, actione
si eâ>ctu de Ungere : presare se vede
linsetur'a viteloru.
LINSU,-o, d'in Ungere :1. part., llio>
tuK : gruni^u de sare Unau de vUe; —
linsa, peptenatu, unsu, netedu; figur. si
familiariu :june Unsu, adeco peptenatu
si neteditu, scossn d'in cuteia; 2. sup.
si s. m., abstr. UnoU»-*t sare de Unsu
pentru vite; linsulu ptdlUoru.
LINSUBA, s. f., llnetoB, actione, modii
si elfecta da Ungere.
LINTE, s. f., (mai bene lente), er-
rum iftiiB L., planta leguminosa d'in a-
celle-a cari se cultiva in fia-care aonu
si pertine la famili'a papilionacieloru:
grauntiuiu lentei este micu, latetiu, l^
=y Google
ITS
MH.
margifii suptiatu si de coîore ce bate
eevasi in rosât; lerttea este unu nutri-
tnentu aan^su; letUea seîbateeazz^UmM
mlMT, da nutretin bonu pentru vite;
este d lâiUe passeresea perosa^^tmm
kirtirtnn ; tente in patru grauntie =:
•mm tetrupemun, lente de apa saa
lente de Ixdta si lenie irostesca=zleni
npn ftqiua natviB> una planta ce in-
Qota pre de aanpr'a apeloru statatorie,
in folielfl ei sâraena cu alle lentei; ~
hnt&i praiuiui = iRtblros, planta â'in
daesea ^adelpheîoru; — lente ca ter-
mina medicale, petisîore roşie ce easu
maiallessn pre faci'a si pre tn&nîle unom
peţsone; medicii le mai dicu si epkelide
(vedi ai letOigine); — lente ca tenninu
de dioptrica, vitru taliatn in fonna de
lenie:dapo diversele forme lenteadiop-
triease numesceUconvessa, deco ambele
latmi sânt bulbii cate;pIa»ara>ncava,deco
una lăture e plana, ^ro alt'a cava; con-
veisa-concava, deco una parte e hulba-
cata 6ro alt'a cava ; lente concava con-
vessa si meniscu, sau hmisiora, luneita;
lentea dioptrica, compusa d'in doue sau
trei se aice lenie applanatica : ea legu
literele mice eu ler^; in foeariuîuîen-
tei ae concentra radiele; — in orologia-
ria, lentea pendtdului, pondu de arama
sau de alama, de form'a lentei, care este
ftpplicatn la estremitatea unui pendulu;
plur. linti sau mai bene lenţi ^ sorde
saa lepra Ia porci.
* LINTIAEIU,-a, adj. S-, llntearNe,
relativa la Untitt; s. care fabrica lintîe.
LINTICICA, {lentieica), vedi lenti-
siora.
LINTICULARIU, adj., lentleoUrls ,
Tedi lenticularm.
LINTICULATD,-a, lenticuUtM, etc.
Tedi lentietdcUu.
LBNTIOLU, pl.-e, Untoftlns,-"» (it.
len»«l», proT. Uiiol si lensol, fr. Un-
o«il), deminutiru d'ln Untm, buccata
de pandia ce serve la ceva, si in spe-
ciale, pandi'a cu care se accopere cada-
verulu unui mortu; sub form'a ajnco-
pata tioUi sau iioUu se applica la coper-
tnr'a de patu, cu care se invelesce o-
tnala candn dorme noptea.
LIP. _^
LINTISIOBA (mai bene leniitiom),
B. f., lentlcoU, demiDativQ d'in linie
sau lenie.
LINTin,-a, adj. s., Uatoai,-»,
1. adj., in acella-asi .sensu cu Uniu, de
Unu sau inu : vestimenie lintie, tuniea
lintia; 2. s. m., reale, Imtiu pL-e,
a) ia genere, materia, tessuturadeZuMt,
paadia de linu : a eomperă lintiu pen~
tru vele de navi; h) in speciale : a) ster-
gariu de pandia de linu; Ş) camesia,
braccine si alte vestimente de lintt;
c) prin estensione, tessatura in genera ,
cbiarn daco na e de lintt.
LINTITIA, lentitia, a. f., lentleala,
ca si lentieica si lentisiora, deminntira
d'in linie sau lente; form'a lentitia inse
se iea mai sllessu iu pi. îentUie=^len-
tigine (vedi acestu coventu); vorba ren
formata, inse deja obsoleta.
1 LINU (cu I molliatu, inu), s. m.,
llnniM, planta counoscuta, d'in a cami
seminţia se scote oliu, 6ro fibrele caH
se ieau de pre palîele lui dan lire d'in
cari se tesse pandia bona si fina cumu
si celle mai formose dentelle.
2 LINU (mai bene ^ti), b. m., ej-
prinoB tlne«, pesce d'in speci'a carpiloru,
inse ca soldi mai mici, ^ro pellea negra
si vescosa, oresicumu ballosa.
3 LINU (mai bene ie«tt=).Yjwiţ), s.
m., torealar, vasu de storsu Praguri,
specia de albia sau de capistere in care
se punu si se calea struguri; locuia unda
este assediatu storcutoriulu si tote va-
sele, cadele, in care se calea si se atorce
mnstulu de vînu : duceţi butile la lenu;
seoteti butea d'in lenu si ua assediati
in cellaritt.
4 LINU (mai bene lenu)-a, adj., Iflatt*
lentus, tranqnilloi, insemna mai multa
calităţi de intardiare, de mersa inceto,
de durata mai lunga, de nepesare sau
aputhia, care tote se illnstra mai bene
prin essemple : somnulenu; merstt,am-
bletu lenu, ■ pulsu lenu , ap'a ce eurge
lenu este abunda, voce lena, mare lena,
vCTritwi lene.
LIPANU, s. m., 1. planta, befa t li-
panu aibu, lipana rosiu, foUele de li-
panu sunt emollienti, (vedi si lapatw;
=y Google
^ ttp.
pre a locurea iu locu de lipanu se aude
si Kpianu); 2. specia de pesce, thrna-
Int} Linn.
LIFELLA, s. f-, InpartannSf mole-
stnB; proprie, ce se Upeace, applecata
inse de regula a iasemoă : persoDa de
care nu ts poţi curetii, scapă; impor-
tatul , nesnferitu : ce lipella si omulu
esttt-a.
LIFIA, 8. f., ernatDlun, llbnm, pa-
■Ib; p&ne azţma, adeco d'in coca fora
alinata, (redi si lipiu).
IitPIAÎfU, 8. m., planta, rerbuBcom
thApan»L.,v9dicod'avaceei,3\luminica.
LIPICA, a. f., Unea; cea-ace pre alte
locuri ae chiama moUe.
LIPICIU, B. m., rflnug, gratU, Inrl-
tmneiitan, lUee«bra; ce place siattrage
la sene, ce face ca ceva ee fia amabile,
se ne attraga si se se lipesea de anim'a
nOBtra : aeestu omu n'ore ned unu li-
picitt m vorba Ivi; muiere formosa, ăero
fora Upiâu; in locu de liptciu se dice si
tnno mcoce : muierea acesta-a n'are ce
$e diee vino incoce.
LIFICU, 8. m., Tedi : lipicitt.
LIPIBE,-e«(»i, T., lat», Uno, ; UtiBe
mllldqnfl almlllbua Unere; d«1utara, ag-
glatlDare» rerroin luare, aoagneaUre;
lerlieire; alhaerere; lentgs vel tenac
•aa«t aceider«; approplnqiiare, rietnnm,
«•■tlpmneBae, (pentru etymologla com-
para : sanser. l\f:=ungere, lipire; grec.
MX», X^icoţ = unsore, untura; Xiicâstv
^ungere, lat. llnere, Umua, etc.); 1. a
prende sau aderi, vorbindu de ceva un-
snroBu, glutînoBu, sau riscosu : mierea
glutinidu, coc'a se îipesce de degete;
2. a prende done alta lucruri prin anu
alin treile glutinOBu : a lipi seandurcle
mesei ew bonu gluHnu; alipicu plumbu;
a lipi ferestrele at coca; 3. în speciale,
a applică Intu, litnn pre parieti, gar-
duri, etc., a aatnp asia ceva : a lepi
parietii cu lutu; a lipi găurele caldarei;
4. in genere, a face se adera veri-ce
lentu sau viscosn de altn ce ; a lipi unu
micu en^astru la capetidu uret^iei; a
Jipi unu annuntiu pre pariete ; lipiţi
i^arteie pre eartonie; 5. in intellessuln
cella mai estensu, fora se interceda ne-
IDi«a glatinoso, a appropiă, a aUatai&,
tiP.
m
a face contiguu, a pune unnlu longa al~
tulu, etc. : vecinula vre se lipesea mu-
rulu seu de allu meu; gardurile nostre
sunt lipite unulu de (diulu; nu te poH
lipi de unu locu, nu te poţi appropii, e
inaccessibile; asi& si : nu te pti^t lipi de
unu omu, nu Iu poţi accede, nu i poţi
neci Torbî, na te poţi adjnnge si intel-
lege cu densulu; nu te poţi le^ de unu
callu, care e reu si selbaiicu; copillidu,
candu i e fricQ, se lipesce de tatalu, de
mamm'at de cine connosce; a lipi una
paîma sau mai multe cuiva, a dă, a ap-
plică; ti. ca refles. a se lipi; a) proprie :
mierea se lipesce de ăegite; d^ro mai
verto9u : b) metaf. ; a) a nu se pot6 de^
partă de unde-va, a stă acollo prea în-
delunga : se uita si se lipesce pre unde
se duce; Ş) a se devot&, a se le^ strinsu
prin amore ; omidu lassa parentii, si se
lipsesce de muiere; a se lipi pre longa
cineva: nu se lipesce eUu de parenti, ne-
cumu de alţii; f) a fi lentu, tIbcosu, te-
nace; 5) a se intende, ainfectăiaficon-
tagiosa : langorea se lipesce; s) a fi co-
renitu, a se adapta, de aci: prov. se H-
pesce ca nuc'a in pafieie.
LIPITIONE, s. f., actione de a lipi
si de a se lipi : lipUionea garduiui eu
baUega; mai Tertosu, contagîone, infec-
tione.
LIPITI03U,-a, adj., tenax, realna-
eeaSf flutlneus; contagios na, ce- ae li-
pesce in sensu pbysicu si morale : lan-
gorea este lipitiosa, pestilenO'a este li-
pitiosa ; se crede eo si choler'a to" fi
lipitiosa; corruptionea este lipitioB<^
Ittssidu inco eate lipitiosu.
LIPITORE, 8. f., hlrnds, aangolsnga,
Terme negru de apa, care suge sânge
d'in corpnrile organice de care se li~
pesce; lipitore mare, lipitore mica. Upi-
tore fîamenda, lipitore satuîla; fig. 8e
dice despre specnlanti si omeni politici,
cari Bcotu si storca averea poporului
prin mediloce n că,IIi blastemate; totu
lipitori se numescn, si advocaţii cari
storcn asia numite onoiarie, prin care
clienţii lom se minedia : UpitorUe sate-
loru, se nnmescn ebreii; UpitorUe sta-
tului, lipitorile cUeniHoru.
LIPITOBU, 8. f., aapenUarreuti,
yGoog Ic
174
LIP,
Linn.; lipitoria de eoloratu, asperaU
tlme torit.
LIPITORin,3.m.,llu6n8,lAntDB.:pio-
Ifttarlui»; care lipesce sau se lipesce; fe-
minele lipitorie lipescu paretii scotei
satesă; morii* lipitoriu, (redi lipitiosu);
in spocialG, în Transilvauia, dupo le-
gile feudali, omu Tenitu d'iu alta com-
muDe, care se allatura pre longa altu
loeuitorin. -
LIPITURA, 8. f., AK^IntluBtio, fer-
rBBlnatio, deliitatio> adbnslo si adbn-
rentla etc, actione si effectu allu acţio-
nai de lipire: lipitura cu lutu, cuplunAu
cu coca; in speciale : lipitura, unu mor-
bn care pote fi sau numai psyhicu sau
si physicu, âendu eftectulu amoreî sen-
soaie ce sânte unu individu de unu seasu
cotra altu individu d'in cellu-altu cu una
intensitate eatraordinaria iu eâtu d'in
acesta oausa are visioni fantastice : fet'a
se usca pre petiore, a dattt in lipitura;
(vedi si ^watoriu).
LIFIU, s. m., lltiun, placenta, 1. in
acellu-asi sensu cu lipia; 2. specia de
placenta cvt brendîa, cu v^rdia sau cu
alte verdetie.
• UPPITUDINE , s. f., llpplti»l«,
morba de care suffere lippulu.
*LlPPO,-o, adj. s., ilppus, cui curgii
ochii, care nu vede bene, orbu.
LIPSA sau lipse, s. f., derectiis, pe-
nuria, prlratlo, Inopla, necessltas, u-
sui, opuBf absentlnj absentia de co s'ar
cere sau ar ti necessariu, neavere, inopia,
defectu, neadjunsu, nevolia, necessi-
tate, etc. : dupo seeerisiu rcu urmedia
lipse de buccate ; lipsea de subsistentia
Va facutu se si lasse patri'a; in platiele
commerdali nu sesentelipsea de banni;
in acellu tinutu este lipse mare de apa
bona; lipsea de cârti scolastice este una
(Ttn eausele lipsirei de la scola ; lipsea
respectului cotra parenti Va degradata
in ochii lumei; cellu avwtu nu sente lip'
eele pauperului, care este privatu de fote
celle necessarie; tabeîlulu are atăie lipse
in cătu e departe de perfectione ; »u e
de lipse se te dudtu acollo; avemu lipse
de bont conductori ; unu bonu capu ni
e de lipse i ce ti e de lipse ? ce ai de
Mft«f in Upaea mea se nuve mişcaţi
^ LTR^
^e a casa ; a condemnd in lipse; ce mi
e boiiu amiculu, deco nu m'adjuta in
lipse. {Lipse a potutii eaat directu d'in
grec. ÎLEitpiţ^Xsiît-otţţ d^ro nu pare mai
pucinu probabile nascerea lui d'in lle,
sanscr. rio=:Xi;c, de unde lat. llnqner»,
vedi lessinu si 2 lieere). M.
LIPSI lîI'],-e3cu,lT., deflcere, prlTare,
deease, abense, snperesspj reliquum esae,
opDâ esse, neeesse esge; prirarl, renan -
tiare, a fi lipse, a fi in lipse, a pune in
lipse : Vau lipsitu d'in fanctiane; mor-
tea ne lipsi de eclli mai boni barhati ai
noştri ; m'am lipsitu pre menc , pentru
ca se Iu adjutu pre densulu : lipsieam
de a casa candu au venittt elli; şcolarii .
boni nu lipsescu de la scola ; lipsescu
bannii in plaiia; lipsesce unu callu; mi
lipsescu trei cetUe peno la una miile ;
indata ce voiu adjunge la Bticuresci nu
voiu lipsi a ve scrie; se nu lipsiţi de la
mesa, de la adunare, de la baserica; a-
cellui neferieitu i lipsesce mentea ; ce
mai lipsesce, ca se fiu completu neferi-
eitu? lipsesce se mi vina si acesta-a la
capu ; de aci , forte desu la Macedoro-
mâni, cu inteilessuln ie : e de lipse ==
«pus est : lipsesce se fagimu , nu lip-
sesce se mergi tu acollo ; — apoi : me
lipsescu si de mes'a vostra si de toţe; de
asia htcru me lipsescu mai facile ; me
lipsescu de tcne, nu te mai toîu, te la-
pedii; — a se lipsi, a se smentf ; — a
Upsi pre cineva de la sene , a Iu de-
părta.
LIPSIRE, 8. f., absentla; prl?âtl«,
absentia : lipsirea lui de la officiu bate
la ochi , acellu scolariu are multe lip-
siri de îa scola.
LTPSITU,-o, adj. part., d'in lipsi}-e,
absena, prl*atu8, e^eanti , inapţi^ tusa*
nns, care sente lipse , lipsita de banni,
lipsitu de functione, lipsitu de celle ner
cessarie, lipsitu ăe mente, ni absol. unu
lipsitu , una lipsita : una lipsita de
muiere.
* 1 LIRA, 3. f., Ura, fasci'a de pamentu
ce se tăia sau rupe d'intru una data cu
aratrulu : foss'a ce se face prin taiarea
unei lira se chiama suleu,
2 LIRA, 8. f., coventu corruptu d'in
libra sau livra, si appllcatn la moneta
y Google
LIT.
175
c&ri, dupo terre aa differite valori : Ur'a
italiana de argentu are valorea unei
leure române; lir'a tureîisca are 23 lewi-e
si 75 banni; îir'a sterlina are ^ij.îeure
sau frânei.
LISTA, B. f., oaUlo^us, Index, tabii-
Iwf (it. UhU, fr. tiate); mai multe uo-
miae de persone sau de lucrări, scriiiso
in scria pre una folia de charteia; cata-
logu indice : list'amilitariloru conserissi;
liat'a jta-aiUoru , list'a eărtiloru oompe.'
rate, etc. — list'a civile, summ'a desti-
nata pentru capulu statnlui.
*LITAB1LB, adj., litubllis, ce se
pote litd.
* LITAME, 3. pi., lilamine, litawen,
ce se lila. sacriUciu.
LITANIA, s. f., Iftauln (\:za.veia),
rogationi puJalice cari se făcu cotra
Dnmnedieu , si cotra toţi santii, iuvo-
candu pre toţi unulţi dupo altulu.
* LITAKE , T., liUre ; 1. a face ro-
gationi; 2. a face sacritîcie , cari se ad-
duca semne bone; 3. a sacriQcil iu ge-
nere; 4. a sacră, a consecră.
* LITATIONE, s. f., liutio, actio-
ne de litarc.
* LITE, 8. f., Ib, (forma antica stUs);
certa, disputa, coutiovereia, proccssu ,
căutarea dreptului iu faci'a judecatei ,
la tribunariu.
LITEIA, s. f., vedi litia.
LITHUA SI liltera, s. f., litera si Ilt-
tera, 1. semnu sau caracteiiu prin care
in3emDiimii3ouurilevorbirei,lescriemu:
litiere latine , littere grece , littere go-
ihice, littere maiunetdc; copiUulu forme-
dia litierele cu condeialu; tijpograpfiulu
cdUege litierele; 2. seientiele in genere,
scientiele formose în specie, lîtteratur'a :
idlu invetia litierele, facultatea de lit-
tere, junii nosiri făcu mare progressu
in littere; 3. epistola : amu acrissu tnai
multe litiere ; n'am aceeputa inco lit-
terde idle.
LIT£KAL£ si litterale, adj., IlternlU
si lltteralls, ce este conforme litierei,
dupo liitera : semulu laterale allu a-
ceaiui loeu d'in scriptura differe prea
nuiitu de sensulu seu cella aliegoricu;
acea poeaia etie a se intellege in sensu
figuratu , âro n» in ceîlu Utierale; tra-
ăuciione liUerale, adeco facutu d'in co-
rentu in coventa : aceUd traăuetioni
lipsesce eleganii'a, pentru eo este prea
laterale; — limba litterale, care se scrie,
iu oppositione cu un'a ce numai se Tor-
besce; cantităţi liiterali, semnate cu lit-
iere, cumu se faeo in Algebra.
LITKRALITATE si litteralitatc. a. f.,
calitate de litterale , ce m tine strinsu
de littere sau de sensulu litterale.
LITEKAEIU si litterariu ,-a ,^ vlj.,
Utterarlus, reUtivu la littere; 1. in în-
tellessulu cellu mai strinsu, relativu la
lectura si scriere ; la invetiatnr'a ele-
mentaria; 2. in sensu mai largii , ce se
refferd la litteratura, la scieutie si arti
si mai vertosu la artea formosa de a
scrie : folia litleraria sau diariu litte-
rariu, disputa litteraria, critica Utiera-
ria ; acesiu omu se oceupa prea muUu
cu lucruri litterarie, d'in care nu ai
pote assecurâ essisientt'a; lianea litte-
raria, care cultiva litterele; acea diaser-
tatione litteraria si are merittdu seu.
LITERATOitlU niUiteratoriu, aiy
3,, litterator si Ittteratorlas , care sa
oceupa ca litierele, care se refere la lit-
tere : l. in sensu strinsu .- care iuvâtia
pro altulu ae lega si se scria, invetia-
toriu elementariu; 2. care connosce lîm-
b'a, sau se oceupa cu scieuti'a limbei,
gramujaticu, filologu; 3. care este ada-
patu bene in litiiratura, si face profes-
sione d'in ea,
LtTERATU ai llUeratu.-a. adj., Ut-
teratua : 1. semnatu cu litlire : spa^a
litterata; servulitteratu, stigmatisato cu
litterele inituili alle 'domnului seu; 2. iu-
vetiatii, instraitu, vecsatu in littere, in
scientiele formose : omu litieratu, femi-
na litterata; ca subst., dne este acellu-a
care vorhesce asid hene? este una Uite-
ratu; in acestucasu litteratu se confunde
mai de multe ori cu litteratoriu; litte-
rata inse nu presuppune co cineva face
professiona d'in litteratura, precumu se
presuppune la litteraionu.
LITERATURA si litieratura. s. f.,
litterâtnrn, 1. scienti'a sau mai bene
artea elementaria de » connosce si a
scrie litterele; 2. instructione elemeota-
ria; 3. scienti'a unşi limbe, cnmu Bi a
=y Google
118
LIT.
gramiuaticei ei, & filologiei; scîentis care
coprende grammatic'a, ratoric'a si poe-
tio'a, caie se duama si Httere formose;
arii formose, seier^e formose; h. totu
ce s'a scrissa intr'unn rama sau io tote
ramurile de scientîa iotr'una limba : lU-
teratar'a greca e mai variata de câtu cea
latina; 6. in fine litteratura, eniditione,
invetâatura si scientia multa si profunda
connoscere atotora productionilorulit-
terarie alle unei natione , terre sau e-
poce; in aceste trei d'ia urma acceptioni
se dice : studiul litteraiură este pla-
cutu junimei; poesi'a este partea cea mai
iUustra a litteraiurei; cwsu de litle-
ratura; acellu professoriu are littera-
tura vasta si profiinda; ceUu altu are
numai una tin^ura de litteratura; lit-
teratur'a moderna »n unele respecte nu
se pote neei compară neci mesură cu
litteratur'a classica a EUeniloru si a
Itomaniîoru;litt^atw'a an gla coprende
mtdte opuri morali; litteraiii, si mai
vertosu litteratorii români, sunt ăetori
a preveghid, ca litteratur^a nationalese
nu appuce una directione falsa, cor-
rtanpetoria de honvlu gustu si de mo-
raUtate;litteratt^'a arenecessitatemare
de mecenaii, de patroni si protectori;
litteratur^a pote se fia studiu de profes-
aione, inse forte raru da medUoce de
BubsUtentia materiale.
* LITHABGYBIT, s. m., lltharRjrsB;
oxydu de plumbu liceditu si cristallisata
in place sau table : vinarii se nu am-
mestice lethargyru in vmu.
* LITHIASK, B. f. (fr. UttaUita =
X,i&£aoic, d'in Xt*oţ=pâi»-o); formare de
patra in besic'a udului.
LITHIASICU,-a, adj., relatiyu laK-
thiase.
* LITHIATU, 9. m., (fr. itthute);
sare formata d'in combinationea acidu-
lui litkicu cu ana base.
« LITHIGU,-», adj. (fr.llthlque, d'ia
X[9o«=pe^ra); de petra ; acidu litiaeu.
* LITHIN[T,-a, adj. a. (fr. lithliie,
d'in X[doi;=Ţpe^a); de lithiu; s. m. si f.,
alcalin ce se afla numai in minerali.
* LITHIU, s. m., (fr. Uthlum); corpu
obyiuicu inco pncinu connoscutu.
* LirHOBnj,-a, adj. (fr. itthebie,
UT
X(^<:z=petra, si pCoţ^w^rto); care viue
in p^tra ; a. m., lithobiulu, genu de in-
secte aptere d'in famili'a myriapodiloru.
* LITHOCiLAMU, s. m., (fr. lltfc«-
caUme, Ud^^i— petra, ei T^iia^i^ea-
lamu); tubu de arnndine fossile.
* LINTHOCARPU, s. m., (fr. Utho-
earpe, Xl^Q^petra si ■KapK6i;z=fructu);
fructa petrificatu.
* LITHOCHBOMIA, s. f., (£r. lith*-
obrorni», Ufh^=petra, si XP'^f^ = *''"
lore); processn lithographieu, prin care
pre una pandia se impreiae unu campu
negru cu spatie de differite colori, asia
in câtu se produce effectulu unui tabdlu
lucratu cu oliu.
•LITHOCHROMICU,-». adj., relativii
la lithoehromia.
*LITHOCHROMISTTI, s. m.. (fr. II-
thoebromlBte); artistu in lithoehromia,
* LITHOCOLLA, 8. f., (ff. Ilthootlla»
U&oi:=petra si y.6yXct=colla); cementu
ce ser?e lapidarilom a fissă gemmelfl ce
voru a lucrtt.
* LITHOQENESIA, s. f., (fr. Utfc»-
genesle Xiâoţ petra, si fivsuiizzigenera-
tîone); parte a mineralogiei care esplora
legile de formatloue a petreloni.
*LITHOGBNIU,-o, adj. (fr. lltboţftne,
Xiiozrzipitra si ^iw(:=:genu); care nasce
sau produce pâtr'a : cementu hthogeniu.
* LITHOGLTPHIC0,-o, adj., (fr. U-
thogljphlqae); relatiru la lithogltfphia;
3. f., lithoglyphica, arte a Utkoglyphuiui.
* LITHOGLTPHU, s. m., (fr. lltli*-
gljphe, X£*oţ=pe(»-o, si ■^iv^wf=saA-
pere)\ sculptoriu in p^tra la antici.
LITHOGKAPHIA sau litografia, 8. f.,
(fr. llthographle, X[ftoc=^peft-o, si ^păfa.v
=sscriere si depingere)ţ arte de a scrie
sau de a desemnă pre petra; officina de
lithographu.
LITHOGBAPHICU sau Uiogralieu,-a,
adj., relativu la lithographia.
LITHOGRAPHU sau litografu. s. m.,
fr.|Uth<>trraptae) ; măiestru iu Uthogra-
phia.
LITHOLOGU sau lUologia, a. f., 11-
th«loffIa (d'in X[doţ = pe{ra,8i W^oc^:
discursu), parte a ÎFtoriei naturale, care
se occupa cu cercetarea si oonnoscerea
pe^eloni.
=y Google
LIT;
UiaOWQlCfJ 8&uUtolofficu,-a, adj.
reUtivu Ia îiihologia.
* LITHOLOa U sau Htc^gu, s. m.;il.
tli»loffag, cella ce studia liih(^gi'a.
•LITHOPHAGU 8a.nlUofagu, adj. a.,
UthophagM, Care maDCa petre, mauca-
toriu de petre, mai Tertosu una spe-
cia de scoica cari ei sapa locuenti'a in
petre.
f IiITHO-, (d'in gr. Xt&oc = petra),
afora de compositele ce au oconrsu peno
acf, intra iaco in multe alte. composite,
cuma : lUhophania (ţ aveîv^Iuctre) ,trans-
parentia a petrei si altora materie ana-
îogej UthopMlui-a, (cpL),eEv=<unare), cui
place petra, rorbiudu de anale plante,
ca sahBt.,lithophilele, genu de plante d'in
famili'a amarantbaeielora ; gena de in-
secte ce Tiun in locuri petrose; HthophoB-
phoru, barytn snlfatatu; WiophyUu,-a,
adj., care are folie de petra; 8, m., folia
de fossile; UthophyUi (ipardv = planta)
8. m., productu marinu ce tine si de pe-
tra prin doretia si de planta prin forma;
XiOioacopm (oxonEtv ^ ^eăare), instru-
menta ca care se connosce presenti'a pe-
trei in beaic'a uduloi; lkho^şentm,-a,
a^., (oiciptM =: s&netUia), care are se-
Eientie dure; s. m., specia deerba; litho-
$ir<^,-a, lithostr»tu8 ţ (Xid^Jotpcucot: ,
cnpc«cii«^(u<<rHu^), aşternuta ca pe-
tra; s. m., l^l^Mttrotu ^ llthoitrfttiiB,
loca aşternuta cu petre, mmaicu ; JithotO'
mia, 9. f., (&. Uthotonls, m^i[=ialiare),
taliarea sau scoterea petrei d'in besi-
e'a adoluJ; lUhotomiai,-a, adj., relativu
la Uthotoaria; lUhotomu, (fJr.|Utli«to-
m»), (vedi mai sasu Uthotomia), a. m.,
ajpersonacare talia saascote ana petra
d'in besic'a udolui; bj reale, inatru-
menta|de scossa acesta petra; lithotripse
(fir. llthctrlpsl* = TpdtrTj; = sfermare),
sfermare si scotere a petrei d'in besic'a
odului; litMripticu,-a, adj., relativu la
lithotr^se; liâutypogrc^hia (fr. Utho-
tjyi^npkle), arte de a reproduce pre
p^tra una tabla typarita cu littere ordi-
narie.
LITIA, s. f., (XiţeCa), praeeaBlo, pro-
ceuione religiosa : au incongiuratfn ba-
strufa CH litia; — artu, p&ne beneco-
Tentata; — istoria, vorba loliga si ade-
TonU
LIT.
177
sea molesta : ee de litie mai scie si omul»
acesttt-a!
* LITIGANTE, part. adj. s., IltlguB,
care litiga, se judeca : părţile litiganti
aii de a se infadosiâ t» terminu de cinâ-
sprediece diUe; in acell« processu sunt
mai multe parti lUiganti.
*LITIGASE, V., UtlKire, a porta
lite, a dispută, a se certă, a portă pro-
cesau, a sU la judecata cu cine-va.
* LITIGATIONE, 3. f., Utlgatl», ac-
tione de litigare, c^iia, processu.
* LITIGATORIO,-(ona, adj., Htlg*-
tor, care litiga, care are carta, processu
cu cine-va.
« LITIGIOSU,-a, adj., litlriosoB, ce
se E^ in c^rta, in processu, in judecata :
cestione litigiosa, causa litigiosa; cui plă-
cu certele, processele : muieri litigiose.
* LITIGIU, pl.-e, litlglnm, carta, in
specie, c^rta in faci'a justiţiei, portare de
processu : aceatulocu^ste inlitigiu; d'in
acea pretensione sepote nasce unu li-
tigiu.
« LITOBALE si liUorcde, adj., IIU-
ralia, de lîttore, de la termala marei; ca
subst. : costele Bahnatiei de la Fiwtte
peno la Novi se dicu liiorale.
*LIT0BAR1U, aUittorariu,-a, a.ii.,
UtorarluB, camu in acellu-asi sensu cu
litorale; relştim la littore.
* IITOBE si littore, b. m. f., llttas,
ripa sau costa de mare, redi si littu
si lUu.
* LITOBOSd si lUtorosura, adj., 11-
tOTOBUB, care are litort intense.
LITKA, 8. f., iUxpT.), cu acellu-asi
intellessu ce are libra, mesura de capa-
citate si de greutate := 100 ârachme
= 325 gramme francesci, si prin ur-
mare identica cu llbra pendo a Soma-
niloru antici : da-mi una litra de cafea
n doue litre de sacharu; una litra de
pome si una pane de trei lUre; addu-
ne câte una litra de vinu; amu beutu îm-
preuna cind litre; amu atmperatu una
litra de tortu.
* UTRTJ, s. m., (fr. litre), mesora
noua de capacitate, considerata ca uni-
tate a mesurei francezi pentru aride si
flaide; capacitatea ei este de unu deci-
metru cubicu, prin ormaie^i^gg d'in
12
>yGoog Ic
IBO
toc.
• LOCELLU, s. m., loeellya, deminu-
tira d'in loca, locusioru.
• lOCEBG, hcai. locutu. r., loqsi,
a TorbI, % se esprsme, a vorbi multu, &
limbuţi.
• LOCITARE, T., loettar^ iteratiru
d'in locare.
• LOCOMOBILE, s. m., (l»c»B«blll>,
tr. loa«iiftblIe), ce se pote mişcă d'in
îoett.
• LOCOMOBILITATE, s. f., (fr. !•-
««moblliu), calitate de locomobile.
• LOCOMOTIONE, s. f., (fr. loeoMo-
ttas), scambarea locului in virtotea fa-
cultate! locomotive .- îoeomotioneaestefa-
eultate commune mai totortt animali.
• LOC0MOTIVU,-a . adj. a., (fr. l»-
aonotlf-Te), care are potere de a nască,
care mişca din unu locu in altulu; s. m.,
loeometivu, si f., locomotiva, trassnra cu
BuusbiDa de vapori, care pune in mişcare
alte traasare legate un'a de alfa.
• LOCOMOTORIU,-a, adj. s., (fr. !#•
eoBotenr), care mişca dîa loca iD locu :
machina loeomotoria.
» LOCOTENENTE, adj. s., care tine
loadu altai'a ; ca s. m., se implica la
grade de miliţia : unu locotenente, unu
tvb'locotenente, locotenente generale,
• LOCOTENENTIA , 8. f. , (fr. Ue»-
teuBoe), calitate de locotenente; coucr.
peiBone ce tina loculu, mai Tertosaloculo
de domun : locotenentia domneaca.
LOCU, pL-un, looui, spaţiu ce oecupa
udu corpu; tUn corptdu oecupa unu locu,
ette intr'unu locu, impU unu loca ; unu
eorpu nu pote fi t» acellu-aai teinpu in
doue locuri; spaţiu, luatu absolutu, fora
a considera, co ar ÎL in ellu veri-unu cor-
pu, încăpere, situatiooe, tiantu, regioue,
parte de proprietate, positione in socie-
tate sau in stătu, etc. : locu largu, micu,
angu^u, marginitu, indtu, assediatu,
(^ndatu, subterranu ; locu ccddurosu,
«ffledu, bttltosu, ttesanefosu, plaeutu,
urritioau, incantatoriu, ăesertu, aingu'
ratecu, padurasu, fertile, nelocuitu, in-
tunecoau, luminom ; loculu ceUu mai
formosu cPin lume; acesiu-a e loadu un-
de s'a nascutu ellu; omu care umUa d'in
loM in locu; "locu de adunare, de con-
venire, de recreatione, petrecere; Iqc%
LOC ^^
de aratu, de fenatitt, de trei falei; loeu
de perdiare; puneţi ori-ee lucru la loeuiu
seu; puti€ bannii la loc» seeuru ; flg.,
n'am neci locu, neei focu, n'atn pa-
tria , aesediamentu , capetftniu ; locm
santu , baserica, — locuri sânte, Pale-
stiu'a , celebre prin mystflriele rsdem-
ptionei nostre : acellu omu a peregri-
natu la locurile sanie; locuri inoiUe, po-
sturi, fuDCtioni înalte;— Io0uâe8cajwu-e;
—Jocuri reUe, casa de desfrenare; loeu,
absol. utetu, matrice; — locuri, latrina
unde se desârta stomaehnlu; — Iocw =
spaţiu sau puutu anumita, indicatu da
ioainte : se mergemu la faei'a locuim,
se ne consultămu aedlo pre loen; — is
geometrfa, locu, linia drepta sau curba
in care tote puntele serrescn pentro a
resolve cutare problema ce are solutionî
nenumerate; in astronomia, locu, ponta
pre ceru, Ia care re'spunde veri-una pla-
neta sau cometa veduta de pre sap«ia-
ci'a globului nastru , si care differe cn
totnlude acellu-a in care amuved^ cor-
puln cerescu, candn s'ar potâ se stăma
in centrulnpamentului;deacea-a astro*
nomii distingu intre loadu ajiparemte
si intre iocu^u addeveratu, ere differm-
ti'a intre acelle doue locuri se numesce
paro^IasjK,— îocu,|positione, serritin, of-
ficiu, funcţiona : d'in trei candidaţi Pe-
tru este pusu la loculu antaniu; Oeta-
viu fu numitt4 prefectu in loculu lui Ju~
liu; s'a faeutu ministru de culte in lo-
culu lui TvUiu; commandante st^emu
fu denumitu Traianu in loculu lui Caiu;
cine fu alleasu primarni in loculu lui
Liviu ?~loeu, tempu, ocoasione, oppor-
tunitate ; causa, ansa : nu este loculu
aici ca se dispufămu; lassa eo vomu oorU
la loculu seu; nu este aci neei iempuiu
neă locui»; se vedemu, deco este loeu $e
vorbimu eu ministmiu; inse e galUeisma
in frasi ca : are loeu audienti'a, eveni-
mentulu, avură loeu visitele, au loeu es-
saminele publice, etc.; in locu de : se da
at^ienti^a, se facura visitAe,se timtet-
samvnn, tie.;—locu, parte, fia si numai
ana sententia, d'ia vre-uau scriptoria :
Aristotde dice la mai mutte heivi; J<h
aih eitatu de la Cicerone ettetaiont
deinielîetsuţ Uem cmnmR un ?9*
.yGooglc
_ L0&
etiri oratorie, fontanele sau adjntorîalfl
retorice' generali, d'in cari oratorinlD
pote se Bi Bootaarjtumentele selle; locuri
eommuni, nnele tractate si refleasioni
generali care ee pota appiecâ la qdb ce-
siione particularia : prattulu ne atendu
ee se dţea despre repausaitUu, a vorb^
â^m îâatri eommuni despre ■ celle septe
virtvti crisHane; aceUu advocatu vo-
tiendu se laude pre judieatoriu, a tfor-
bitu d'in loeuri eommuni despre justi-
ţia; acelîu metM&ru aî{« camerei vâimee
totu numai d'in loeuri comumtii si neci
una data nu ăeseende la eestionea ee
sta la ordinea diUei; — in locu : a) cu
âe B\ inf., î» locu de a si vedâ de fami-
lia, petrece ăiUe ri nopţi in belîe si des-
frenari; b) eu subj'., in locu se me ad~
jute, eUu me appesa; — pre loeu : a) la
faci'a locului; b) in data;— de locu: a) ia
data, la momeotu; b) in frase negativa,
neci da cumn, neci de oiltu : n'am beutu
de loeu, nu imetia de locu; — eu locu
fora locu, correlat. la : cu tempu fora
tempu; prov. : Mt4 e loeu de jocu; a nu
' si află Ioc», a nu se astemperă, a fi tare
tormeotatu de ansietate, de dorere, etc.
LOCnKNTU, a. f., donleniBin, •«-
d«B, babit»tlo, bftbltaonlna, loculu, nr-
bea, comnumea rurale, in care locuesce
cineva, ^ro in speciale, loeuentia, caa'a,
orisi catnei'a in care petrece mal multu
ean mai pucinn : ee afla cu îooaenti'a in
Suairesei, in Ciusiu; iocuenti'a Itti se
compune d^in una saUa si ini camere;
loeuenti'a gubemaioriului terrei e unu
palatiu eu trei ăespartimente; DomnitO'
riidu s'a mutatu in lomenti'a sea de
vera; fraie meu ^a mutatu euhaten^'a
la Gallaţi; loeuentia strimta si nesane-
tota, lementia formosa n larga; vedi
si : domiciliu, resederUia.
L0CDIBE,-e8e«, v., bjiblfxre, dainl-
eUlBB habere, ln«olere, a petrece, a sed^
in ann locu, tinutu, terra : aceşti omeni
loeuescu in ţinuturi mun^e, fraie meu
loeuesce in Giurgiu; cas'a in care lO'
mesce ellu, este proprietatea lut; Cor-
nelm loeuesce in casa locată, in casa cu
loeatieu; twi locuimu in acelle-asi case;
eRi heuesat in otpetar^a la tBouru*;
fig. unu suffietu forte ^^^ ^a (ocui in-
tr''unu eorpu effeminatu; mentea sane-
tosa loeuesce in corpu sanetosu; amorea
sensuaîe si rationea nu lonuescu m-
preuna.
liOCTTXTOKTU, adj. s., hablUtar, ia*
eols, aeeola, care loeuesce, care petrece
Ia unn locn, undeva : loeuiterii acestei
case sunt omeni de pace; locuitorii d'in
veeinetate sunt omeni de carta; locui-
torii munteani se distingu in unele ca2t-
tati de locuitorii campioni; egoismulu
locuiioriloru if tn urbile eommerciali; lo-
cuitorii eomnuniloru ruraU consideraţi
in sinq)litatea vietiei loru; loaătorii t^^
biloru si eetatUoru sunt espusi la mari
peride de lugsu si corruptione; nume-
rulu locuitoriloru români caută se mai
cresca mdtu; locuitorii terrei nostre se
fia bene crescuţi, nutriţi, imbraccati si
essereitati la arme; poetice : locuitorii
paduriloru, ai aerului, (^loru, ferele
selbatece, passerile, peacii.
»LOCDLÂMENTU, s. m., laonUmea-
tum, cas3a cu locule sau mici locuri des-
părţite, cu despartitnre; un'a d'in ace-
ste despartitnre , casciora, casaatia de
annariu, etc.; totu- ce e destinatu a pune
pre densulu ceva.
* LOCDLAKE si loeulariu,-a , adj.
locnUrls, provedutu cu locule ; pusa in
locule.
* LOCULATU,-a. part. adj., l«oiil«-
tnk, proveduto cu locule : pictorii au ta-
ble loculate.
•XiOCDLOSU.-a, adj., l«col«iBi, plenu
de locule: fructu locidosu sau baeea !»•
cHlosa.
* LOCULU sau loeuru, pl.-«, loool»»
deminutivu d'in loou; loca mica, locu-
sioru; in speciale : despartitnrft istr'oim
armariu, intr'ana cateia, etc, capsula,
casciom, eassutia.
♦LOCUPLETABK, T., loenpletu*,
a foce loouplete; a inavutl: looi^tatu eu
prede; fig. a loeupletd unu templu m
formose picture.
* LOCUPLETB, adj., loepplea, 1. a-
Tutu in locuri, in bonuri iînmobili; 2. io
genere avutn; 3. fig. demun de creden-
tia, valida.
L0CU8I0RU, 8. m., loeulas, demi-
nutivu de la loeu, adeco loeu mtou, buc-
=y Google
eatelk, cliBuioru du locu : mi am ctm-
peratu u»u Iccusioru de casa in strai' a
de msu; of^ si eîlu unu locusioru in ca-
pitale; îocusioru de repausu, adeco mor-
meDt«ln.
LOCUSTA, a- f-, loensti, jneectu ari-
patu, care ftâjut^tn de celle doue petiora
posteriori, multa mai lunge de c&tu celle
alte, merge ealtandu aau sarindu, da
unde se dioe ei eaHatoria sau saritoria :
locHstde sunt insecte forte striccdiose;
lăcustele sbora in cete de multe milUoni
preste terri si mari; nueru de locustc; en-
tomologii nttmera lăcustele intre greri;
aceşti copii manca ca locustele; au venitu
pre$te noi străinii calocustele.
* LOCDTARIU.-a, adj. s.,ltt9a«i, g«r-
ralaa , eiro vorbesce multu , limbutu,
•L6cUTENENTE,s.m., vedi loco-
tenente.
* LOCUTIONE, 3. f., ImbHo, actione
ieiocere, vorbire; in speciale, eapressio-
ne; modu de espresaiooe partieulaiiu.
LOGDTIEE-esc«, v., loqui, g«rrlr«,
a vorbi multn,a nu mai tace d'in gura.
LOCUTOBIU,-a,adj.s., Wcntor,car6
loee, Torbesce; cu nuantia rea, limbutu,
Secariu.
* LOCUTU-a. adj. part.,loeutud, diotus.
' *LOCUTELEIU-a, adj. S-, Uculelejus,
limbutu, flecariu, cui nu mai tace gur'a.
* LODICE, s. f., I«<llx, eopertura tes-
auta, eopertura de patu.
* LQDICULA, 3..f., lodicula (fr. lo-
dlcDlfl), deminutivu din lodicc; in bo-
tanica, parte a floriloni la graraiuie, care
copere iiomedintu ovariulu.
• L(X)ARlTHMICU,adj., {l»K»riiI.mi-
B«s), relativu ]alogimth}m: systom lo-
garUhmca, table logarithmice
LOUARITIIMU, s. m., logariUimiia
(d'in grec. Xo^oţ = proportionu ay.d-
um: ^ numeru), numeiu d'in una pro-
greeaioue aritmetica care respunde la
altulu d'in una progressione geometrica;
sau logaritbmuhi in matbematic» este
esponentele care eorrespuude Uunu uu-
irwni ore-care ubsolutu atuuci, oandu
acestu-a eate considerat» ca potenti'a
unui name*ii lualu ca buse; Jeco nume-
rubi luatu ca iMse oale 2, atuuoi 1 este
logaritbmulu da la 2, âro 2, log. de
la 4, 3 log. de U 8, 4 de )a 16; cea mai
bona syatema de logarithmi se dioe a fi
a lui Brigge d'in Augli'a, la care basea
egte 10; calculationea ou logarithmi este
necessaria cellom ce aii a face ca com-
pnturi mari.
LOQIGA, s.f., l»fiea,(XcŢţixi]),eeieii-
ti'a care ne invMîa a rationi. jaata;
scieuti'a de a enget&, parte a Ewientiei
omenesci care ae oooapa cn forcoele cu-
get&rei zregtUelelogieeiţtraetatuâe lo^~
ca, logic'a egte de adjtitoriu la tote celle
alte scientie; logic'a appHcata spre a com-
batesauaseapperd.sedicedialectiiia; —
logica, opu aerisea despre artea de a ra-
ţiona : logit^a lin Anstotele, logic^a lui
Condillac. logie'a transeendenieie a lui
Kant; logica se dicea claseea prima
sau annulu ântain allu cursului de âlo-
sofia la lycee ai universităţi; logica,
mente sanetasa, judecata matura, diS'
positione de arationfi dreptu ; aoestuoma
vorbesce cu muUa logica, mi place multtt
logic'a naturale, secura, sanetosa st ju-
sta a a<xstoru terrani; omulu aeellu-a e
unu capu s^ccu, lipsiiu de logica; lo-
gica, rationamentu, metodu, decuraulu
ideiloru : aeestu opu e scrissa fora logica;
logica, modu singolariu de a rationâ,
logic'a ănimei; logie'a passionioloru,
logic'a ingratului; este si una logica a
fapteloru, evenimentdoru, etc.
LOGIIJU,-a, adj., loflcns, {Kty^vtAt:),
relativa la raiione, raţionale : a dice si
adesdieenuclagieu;8uh»i.cAnaeoee»ţti
cu logic'a, care scie logic'a sauna prac-
tica bene, care ratiouedia cs metodu si
juetu : bonu logieu, rcu logieu.
LOGISTICA, 8. f., loglgltM, arte da
calculatu, aritmetica, calculatione, coni-
putu.
LOGlSTlCU,-a, adj., rclativu la !o-
gistu.
LOOISTU, s. m.,l«fiaU, finautiariu,
ol'ficiariu de tesauru publicu pre tem^
puia imperatoriioru ; yerificatoriu de
coiupiituri.
'LOliOOEDAUA, 3. f., lagoiIndalU,
I (>,t)YooaiSaUa} artitioin de covente.
I '* ]^UGOi>lAltKliEA, aail logodiarria
I 8. 1'., (t'r. iustfdiiirrlietf d'in i.&[oţ =418-
jyGooglc
j. LOG ■ )- - ; 1.-^
cursUf si Stdi^pota := (Jtarr^), âussn de
Torbe deadrte da ÎHtallesgu.
♦ LOGOGRAPHIA sao logogrofia,
B. f., (&. loKagrapliie d'iii Xd^O; = tiis-
CMrfiM, si 'rp(k!p»tv==9eriBre), artede a acrie
asii de rapide euma se vorbesce; arte
de a tin^ computele.
«LOGOaRAFHICUsau logogra(icu.-a,
adj., relatiru la logograpMa.
LOQOGRA?R\J saMlogografu, a. m.,
lo{[ogr«pbiiif,'(rr. logogrepke), care stu-
dia ştia coBDosce logagraphi'a.
•LOGOGBIPH0 Bau logognfu, s. m.,
(iftgAf HpbBs, fr. loKOEi'iphei d'in Xd-ţoz
^ caventu, si YpiipQţ = intMrcalvra, e-
ntjima)i. geuu de euigma constatoria
d% nuu coventu alle cărui tittere com-
binate in moduri diverse formedia alte
covente ce ai se deviui luaudu sau po-
Deeda cate una Uttera, p. e. dracu, racu,
acu, cu, care tote st au semuiâuatiouea
loru diversa : logogHphli nu sunt demni
de omenii serioşi, cari sciu pretiui tem-
puJusividi'a.
* LOGOMACHIA, 9. f., (losomachU,
XoTO|iX)(îa, d'in 'K6-((iz=^discursit si [lax^
=: lupta, bătălia, certa); didputa, c^rta
pentru vorbe : acista cesiione este una
loifomachia curata; intre cartururi si
polUici se naecu multe discussioni, cari
nu sunt de cdi* logomachie, adeco certa
de voilje deşerte, sau ceece vorba adesea
syuonyme, (jari differu numai in uuele
DjiaDtie : IqgotsacM'a este artea pedan-
tiloru; ioqomichi'a irrîta spiritele.
LOGOŢilETE-iSA (reu hgofttcssa)
B. f.,.ir»Bjti^ta|ţ«thetU]mulierea, soci'a
IiOGOTHBTIÂ, (reu logofeti'a), a. f.,
orflclum logeţheliie, ofticiulu, fuQCtio-
nea, demnitatea de logothetu; cancella-
ri'a logoLhetuluJi mai inaiiite se dicea:
lagatJteti'a baseneesca, logoiheti'a drep-
tatei ete.
LOIJOTHBTC, (reu lagofeiu) s. m.,
(U{otbeta,Xo7odihvj<:},l. în sensulu mat
aţti&u : a) verificatoriu docompute, b) in-
spectoriu de călii sau de poşte; c) cud-
cellaciu, secrelariu, oratoriu aliu im-
pefatorvului; 2. iu seuâu mai moderuu :
uj ţiutctlouariu itialtu, . ministru, si iu
speciale : a) logothetu baserîcescu sau
LON-
. tISB
logothetu aUttvredintiei, astadi miniatia
allu Gulteloru'^ instructionel; p) lo^
thelu allu dreptatei sau B\mţlu,logotetu,
astadi mioistn^ allu justiţiei; b) ca con-
ceptulu de cancellariu nu s'a aţipliaata
de catu la ofâcie subordinate, si anume ;
a) logothetu de satu. notariu d'in una
commune rurale; P) iu g^enerecopistu : lor
gotltetii sttpprefecturei; logothetii d'in
caHCtllari'a marelui negotiatoriu; 7)^0
sensu si mai estenau, cellu ce Invâtia
sau scie carte, cellu pucinu a lege si
scrie; — pentru ca înalţii demnitari, cari
portau titlulude logiihitu se se distinjţa
de logothetii ia sensulu de sub b), se dă
aceUoru-a titlulu de mare : «lore logo-
(ketH allu credentiei; — in âue logothetu
erl si UDU titlu de nobilitata, fora func-
tione, titlu, ca si tote alte aisemini,
date numai pre vietia; — iuRne fetu logo-
thetu se aude si in multe fabole popu-
lari e.
•LOLIACIU.-o, ai^. a., lollaceiiB.(fr.
loIUcâ). de loliu. care H^utena cu lo-
liulu : farina lolincia; s, f. pi., loliacie,
tribu d'in famîli'a graminieloru, care
are do typii genulu lolia.
* LOLIGiNB, s. f., Uligo, specia de
pesee. numitu si calamariu.
^ LOLIU, s. m., lolinni, neghina.
LONGANCj-o, longariu, eto., vedi
tunganu. lungtriu.
• LONGEVITATE, 8. f., longwrita»,
stătu de longevu.
. * LONGEVD.-a. adj., l<n»g«B« (=
Ion^u-et)uţ, care are Ion//u-evu sau longa
etate, auuosu, betranu.
• hONGICAULU,-a, adj., (fr. loigl-
eanU), care are caule lungu.
*LONGICODU,-a,adj.,(fr.I»ti«Icotfe),
care are coda lunga.
* LONGICOLLU.-a, adj., (fr. lon^l-
coUe) ; care are collu lungu : aninudi
longicole.
• LONGICOND,-ti, adj. , (fr. Ungi-
cone); care presenta unu conu lungu :
rosiru longiconu.
* LONGIFL0BU,-ti, adj., (fr. Uiyl-
nore); care are fiore sau fiori lunge.
' LONGIFOLTU,-:»- a<lj., (fr- I"»»?!-
tolU); care Aîa'foliele lunge : plante lon-
gifcAie:
=y Google
184 LON.
* LONGILABBUrfl. »(!]., (fr- lonţi-
labre); care are Ic^e lunge.
* LONGlLOBU.-o, adj., (fr. longl-
lobe); care are lobi hmgi
*LOS(mikWJ,-a, adj-, lontrlmum,
(fr. lonfimue); care are mane lunge;
despre insecte, cari au labe lunge; care
are nna măoa mai Innşa de c&ta alţ'a;
care arc unele labe mai lunge de cătu
altele.
LONGIME, B. f., longltBdajvedilon-
gitudine si lungime.
* LONGIMETRIA, b. f., (fr. longl-
B^trle); I. parte a geometriei elementa-
ria care tracta despre proprietăţile li-
nielom; 2. arte de a meaurâ longitudini.
* LONGIMETRICU,-a, adj., (fr. 1«b-
rla^trtqie); telatira la longimetria.
* LONGIMETBTJ, s. m., (fr. long!-
mCtre); instrumeotu de luatu mesura
pentru sartori.
* LONGDTCITATE, 8. f., lon^nqiiitaa;
calitate de hngincu.
* LONGINGn,-a, adj., Ud^Idiiiibii ;
tare longu, departatn, indelunga, lentu:
longine'a mare, longine'a vietia.
* LONGIPAtPU,-o, adj., (fr. l«iig!-
palp«); care ma p^e lunge; b. f. pi.
longipcdpde, triba de insecte d'in fami-
li'a coleoptereloru brachelytre.
*LONGIFED£, adj., lonfipes, (fr.
longlpdde); care arepâlt = petiore sau
pedunMli lungi; 9.tpl.,longipedUe, or-
dine de passeri.
* LONGIPEDUNCULU,.a, adj., {fr.
l»Siped«neiil6) ; care are pedunculi
lun^.
* LONGIPENNU,-a. adj., (fr. lon-
f Ipenne); care are îungepenne sau aripe;
8, f. pi., longipennele, familia de panseri
d'in ordinea palmipediloru.
•LONGIPETALtJ,-a, adj., (fr.lonpi-
pfitale); care are pefde lunge : coroUa
* LONGIPETIOLtJ.-a, adj., (fr. l«ii-
glpetlol^); care are petioXe lunge. .
* LONGIPINNU,-a, adj., (fr. lanji-
plDoe); care are pinne lunge.
* LONGIROSTRD,-(i, adj., (fr. l»ii-
flrostre); care are rostru lungu; s. f.
pi. longirosire : a) familia de mamiqi-
fere, b) familia de passeri.
* LONGISCAPtJ,-a, adj., (fr. to>fl.
se«pe); care are scapi lungi.
«LONGISETU.-o, adj., (fr. l«rl«it«)
care are şefe Umge.
* LONGISILICtr,-a, adj., (fr. toarl-
slUqneaz); care UBsiUâ hmga.
* LONGISPINU,-* adj.,(fr. loiifl-
aplnnlflix); care are spini Utngi.
* LONGISTYLU si longi8Mu,-a, adj.
(fr. loDglgtjle); care are atglu Bau sfwl«
lungu : pltmie longistyle.
* LONGITUDINALE, aijj., (fr. !•■-
gltadtiiAl); de longitudina : grade lon-
gitudinali; Urna longitudintăe.
* LONGITUDINE, s. f-, loa^tato;
dimensione de longu, vedi si hmgme.
* LONGÎUSCULU,-a, adj., Uh^Ii-
seolas; pucinti camu lungu.
* LONGIVAEIGU.-a, adj., (fr. Ui-
KlrftTlqnenz); care are vanei lunge.
* LONGINASU,-«, adj., (fr. Ingl-
Bez); care are nasu lungu.
LONGU,-a,adj., lonrns; vedisi Umgu
LONGDBIU, 8. m, , loagirUi ; per-
tica lunga.
LONIGEBA, s. f, (Inleera, fr. lo-
nlflfere), specia princiţ^ a famiţiei Io-
nicerieloru sau capr^oliadeloru d'in
classea 5, ordinea la ayatemei IuiZtnn«u:
variationUe lonicerei se impartu in doue
gruppe; lonicer'a este arhustu care eresee
Bvib clitn'a ferhente si stemperata a e-
misferiulm septentrioncUe ; curpenulu
albu se tine de sped'a lonicerei.
LOPATA, s. f., paU, bstlUBv, ram»,
instrumenta de enratitn neue, Iuta, sterou,
deventuratu grane, etc.; instrumenta de
menata luntrea; (na vedema neci unu
cuventu, pentm care vorb'a loptăa ar
fi unu impromatu slavica; compara mai
bene gr. XonA^t XoicâSo;, XonâSiov).
1 LDPATARIC , s. m., paUrna eoH-
feotsr, reaiex, 1. cellu care &ce hpate;
2. care da ca lopat'a, remige, ce mSna
luntrea cu lopat'a.
2 LOPATARIU, B.m.,pUUlea,grau
de passeri ce au rostrnln in forma de
lopateUa si cari se outrescu cu pesci
mici, cu vermi si cu alte animali de
balta; in ornitbologla sânt mai bene
connoscute cu termini! scientifici : pla-
tftlea leneoredeâ, lopatariu motiatu =
=y Google
LOR
ffejMbupli cljpta**^^ găsea s^ateea
eu moHti; lopdeaiH ^ i«b8 gallts, nna
apecift de pesce.
LOPATELLA, s. f., palik, demina-
tlm d'in lopato.
LOPATIA, s. f., IiDarIft, planta d'in
ppeci'a tetradgnamiehm.
LOPEUCA, B. f., si :'
LOPETtOBA, B. f., ea BihpateUa,,
deminatim d'in lopata.
LOPEŞIA fstrugttrosa), s. f., lopeala
nwemoBi^ planta dicotjledonia d'in
dasBea a 2 a peripcFtalielora.
LOBA, B. f., lorii^ redi loria.
* LOBAMUNTU, b. m., lftvB«BtQiii,
lacni de Iotm, de cnrella; cnr^a.
* LOBABIU,-a, adj., lorirlns, rela-
tivii la hnt; s. m. : a> care lacra lore,
h) care porta ann Zoru de ba^u/ti, In spe-
ciale, de batutu servii la antici.
* LOBATU.-a, adj. pari., loratns;
proredutQ san legatu cu loru.
LOBDU,, 8. m., dftniniis, coTenta an-
glo-sassonicn, adoptata si de alte popore
mai vertosu in pnblicitate; precumu co-
ventnln domnu la Boni&Di se appiica
la omeni de clasai forte differite, ince-
penducMam de la person'a care occupa
tronnlu, aBÎi si la Anglo-Sassoni si la
Scoţi (ca esceptione inse de acea per-
Bone intilta), lordu e tîtlulu aristocrati-
lom, allu memhriloru de la tribunarie,
alia membriloni ammiralitatei, ca si ai
consilioloi fioantiarin; primarii unom CB-
tati mari inco porta numele de lordu;
ea^a lorăUoru, adeco adnnarea magna-
tilora eelloru mai de fininte peno diosn
la burone.
LORIA, s. f.. Uni, vino secnndariu;
TJna prostn, (redi si Ituru, liura, Ifurca).
* LORICA, s. f., IdtIm, cam^sia san
peptarin de hre, căptuşite cu nasturi de
aiame san alama; in genere, a) tborace,
peptarin, fia si de âre de ferm, de ara-
me; etc.; h) arma defensira.
* LOBIGARE, V., torioare, a vestf
•an coperf ea lorica; a captnsl.
* LORICABrU,-a, adj., lorleadns,
relativa la lorica; si loricariu, care face
lorice.
* LOBICATIONE, B.f., lori«aUe,ac-
tione de Imcore.
LOT,
las
*LOBIGIFEBU,-a, adj., krielhn
care porta lorica.
* LORIGULA si loritâia, b. f., lorl-
eola, deminntivn <d'in lorica.
* LOBIOLA si Word, s. f., lorUU,
deminntivn d'in loria.
* LOBIPEDE, adj., loripeg, care ^e
petiorele coperite de loru, impedecate, si
de aci, strâmbe.
* 1 LORin,'(i, adj., lorena, de loru.
2 XiORin, s. m., steaops, specia da
simia mica pigra, cn oorpa Boptire, cu
capa rotnndn , cu ochi mari : IotimZw
iormc iota diu'a, si ânibia noptea ăupo
nuirimetUu.
* ILOBU, 8. m., pl.-e, san un, 1. cn-
rella; 2. lacntri&cnte d'in carella;ajfre-
QU ; &) flagellu.
2 LOBU, art. m. si f. gen. si dat. p).
scartatn d'io eHoru, lllornm : omeniAoru
san omenîloru, midieri-loru sau muZim-
lont, boni'loru âtneni, formoie-loru mu-
lieri; vedî eUu.
3 LORU, pron. pers. IIL m. si f. gen.
si dat. pi. scurtata d'in ^loru; luc-
ram, lUIs : fi^le lom merita lauda;
loru se eovine lauâa; si care apoi ca pro-
nume cODJasctn in dativu pi. se contrage
inie :le ăamu cele ae eovine; «pune-Ie,
se taea; vedî elZu.
LOSTKITIA, 3. f., Mim*, specia de
pesce, care se afla in forte multe varia-
tioni si se tine de classea celloni ce aa
aripe la pântece; se dice si mlmuBi «oî-
tnone : lostritra eresee de la 3 peno la
4 urme in lungime; hstr^a de Senu
este cea mai lona.
LOTABIA, s. f., alea Bortlaoi, (ia la-
tinitatea ev. med. Ivtan semnifica sonţ
tribotun, eensoB; it. l«tte, fr. lotterle),
jocu de fortmia, unde se pann banni,
pentru cari se dau billete canamera,ai
namerii cari essa la locnk si tsmpula
tragerei loru, câştiga obiectele care s'au
pusa inJocQ : mi am pusu eaa'a la lo-
teria: em a eastigaiu unu ordoţiu la
loteria; — specia de banca deschisa de
unele gubernie, in cari celli cari pună
banni san joca, vinu in poBttîone de a câ-
ştigă somme considerabili saa aperda :
liOwia clandestina, ascunsa; biUetu de
lotatia, a cast^ unu estrassn, tmu ca-
y, Google
186 tOT.
term* la htttria; htari'a este utta mven-
ti»n& ă'in evulu mediu; sUdnrile euro-
peane aa factiiu d'ia lotarialu»M mono-r
pcil^; loiarFa este ttna'institutione pert-
eulosa, immorale, condemnabUe; prin
ItOaria te ruina mai verlosti omenii d'in
ddssUe inferiori.
* LOTIONE, B. (., lotifl, (d'in lotu =
lautu; Yiii lauare ei lare), actione de
lauare, speîlare, udare, cofandare in
apa, etc.; în speciale, spellare de vul-
neri, spellare a corpului sau a partiloru
Ini vettetnate, ca scopu de vindecare.
LOTIU, s. m., Istlnm (d'io lotu=^
lautu; Teâî si preced, lotione), necura-
tla, immunditia; in speciale, udu, urina.
LOTOPHAGU si îotofaga. s. m., lo-
topbagBg (XfotoţaYOc) , locuitohu d'iu
A&ic'a eepteotrionalo. pentru co se mi-
triea cu 1 htu, d'in alle cui fructe se fă-
cea si viau.
LOTKIA, s. f., UtrocluiDm, actione,
fapta, măiestrie, do lolru; prudd făcuta
de lottu; vedi latronc.
LOTfiIKE,-esc«, v., Utroclnarl, a
essercită maicstifa de lotru, a predă ca
lotrii, a latrocinâ; vedi lalrocinare.
1 LOIKU, s. ra., littro, pruda, la-
trone, predatoriu; vedi îatrone.
,2 jJ0TEU,-o,adj.,v«los,pflrBlx,|»er-
TlgUj mordai; mai mii|tu despre câBÎi
boul de. casa, rei pe&tru sitraini, carii se
dau mai vertofiu pre furisiu. de unde si
numirea loru, (vedi L hiru, cu cure e
id^ntjcu) : la turmele de oui se iterii câni
lotri; lociientieîe singuratice la campu
si la pădure au necessilate de căni lo-
tri; acestu-a eate pia omu lotru, nestem-
peratţi, reutatiosii.
ILOTU, s. m . lotoB si lotuB, (Xcu-
T<i;), nume ce yadut k m;ii inult^ plante,
d'intre cari unele au.fostu si mai suut
de 'jnare. impoitaotia peutru una par-,
te a omcnimei; lotu so Jice si fpinuîu
epreescu=.xlxlpbm IoIhb, Linu. d'iu fa-
niili'a ramnieloru,a^e fructe câtu pru-
nele, forte guatoac, cari si pono astadi
dau Dutrimentalu principale locui,lori-
loru Egypiului saptentrionale; lotu, uu-
mţle ntai luultoru rose forte formoso de
apa, in Egjptu si in Indi'a orientale, pre-
Cumu : ros'a albastra^^njmphiii owru-
lea ; ros'a eggptiaHad«iiiare:snjmpbM
lotus, Linn., si nclumbiuln pompoau^
nelDBblam spcelosum ^ care ereHw pre
Nilu si Gange, 6ro d'in fructela lai m
faoa pane bona, si e^te sacra pentru In-
diani ; lotu, un» -specu de trifolin cu
foliorele mai late de c&tu trifolinLu csm-
mune , cars cresce in Gerniuii'a ii pre
Ia noi; lotulu cornicuAifu^^lotas ««nl-
cHlitos. trifoliulu cellu mai intensa si
mai bene connoscutu io tota Europ'a c»
nutretiu de vite.
2 LOTU, s. m., 1. a«iiUneU(kt<'B>ed-
lotuB, germ. loth), semiuDcÎB, adeoo/f
d'in unu pundu do cocamerciu , ^ d'in
una libra, ^f d'in nna marea; 2. perpos*
dloutnin, (germ. Uth), perpevdiclu, de-
reptariu, instrameutu coinpusu d'in una
funicella plumbuita la unu uapetu, caro
serve murariloru sau marinariloru spre
a alid iheciioiie'd perpendiculare, de a-
cea-a ; perpcndidu sau dereptariu, cari
sunt de prefurilului lolu; 3. amalgama
de metalle ce serve a lepl alte doue me-
talle (germ. toth); 4. sorti (tV. lot, germ.
hurn), numeni de htaria : mi a picaiu
lotulu cellu mare; 5. lotu ai loloniu, (fr.
lotou), jocu de petrecere, ce semena cu
lotari'a.
3 LOT[J,-a, part. si sap., d'in îauar»
(vedi si larc), lotus-n-nm.
l.OTUliA, 8. f, lotur»; ptirfftmentat
Hurdes; liquumen, (d'iu loiu :^ lautu de
la lauare; vedi si lara), L. actione si r*-
eultatu allu actionei de lauare : bat hiw
riulu cert: preamultu pentru una lotura
pre cupu , (in acestu sensu mai desu
cu diftODgulu au : lauiura); d^r» de re-
gula cu o, htura : 2. ^a în care s'au
spellatu vasele iu cari s'adaUi qiaucare :
versaţi celle loturi dUn cetura ; de aci,
mâncare forte rea, ^ema lunga, mâncare
reu preparata si nevurata : voi mat^caU
bucateltek si totu ce este bonu, mie mi
lassati numai lotureh.
LOXODROMCA sa,u los^oăromica,
s. f., (loxpdromies, Xo^^;'âp«piO<; =: o-
blica ţalle), liuia <:u cursu strambu,
curbu, curmedisiu, trassa in directâone
dnpla pre unu globu sau pre supţrfaci'a
unui sferoide elliplJcu; proprietatea a-
cellei linie este, co talia sub acellu-asi
,, Google
LTJi.
187
angliiti tot« cercurile celle mari (meri-
dianele), cftte se tragn de la nnu polu :
UhCa îoxodrontica este applicaia in ar-
tea nautica; dupo proiectionea lui Mer-
eator ori-ee linia îoxoâromiea e trassa
pre eharta ea linia ărepta.
LOVIKE.-cscM. T., ferire, percntere,
Terberare; tanţrere. fmpellere; offen-
dere; Indere. a attinge cn potere, cu
violentia : a lovi cu pantlu in capu; a
lovi in spate; metaf., a lovi w» onore.in
ee are cineva mai caru: n lovi in inte-
ressUe cuiva , eau : a lovi interesstle
cuiva; pestea, langorea si aUi morbi h-
vesai pre omeni; prov. unde lovesci st
unde crepa; a se lovi : a) proprie, a se
lovi la eapu cu ceva, sau : a se lovt eu
fruntea de unu muru; b) metaf., ame»~
ăoui sa lovescu in covente si in cogete;
nu ne lovimu a)Hendoui;—a lovi armat^a
inimica in coste. etc. (compara tŢrec.
XwpiEtv=a vettemă, a maltracti, a ba-
tiijocori. a strică, etc).
tOVITORI0,-/ma. adj. a., percuB-
«nr, «ffe&sar, care lovesce, (compara
^?c. Xwgi^fj).
LOVTTIJ,-», part., percnssug, Tiilne-
ratiiB, orrensns, IteBns, (compara grec.
XMPTjtiic).
LOVITUBA, s. f., IctuB, porcuHsio.
IkkIo. ofr«iiBf«, actione si rosultatu allu
actionei de lovire.
1 LU, articln ro. iiom. si ace. sing.
scurtatn d'in ellu. Iile : omu-lu bonu sau
omulu ionu. bonu-lu omu sau bonulu
omu; dupo Bubstantiele si adjectivele
terminate in e se pune le in locii de Iu,
pehtni' eufonia: parente-le, frate-le. că-
ne-le; mare-le capitanu; ăulce-le frate;
yedi ellu.
2. LD, pron. conjunctu pers. III. m.
ace. sing. scortatu d'in ellu, lUum; »im
Zii connoseu, connosctt-lu, connoscrtn-
ău-lu, orrcta-mi-lu, , arretandu-mi-îu ;
l'atmt rogatu, rogcâu-Vamu; yedi ellu.
LDAKE, V., lerare; tollerc; snmerc,
demereţ rapere; eaperc, accipere. roel-
perfe.'etc, avendu, ca tote coveutele po-
pularie, forte multe si variate iusem-
nari; câtu pentru forma, verbulQ e acel-
lu-asi eu tevare := le\arc=:pn)prie : a
face leve, a usioră, si de aci-, a face ae
se redice snsn , a redici d'in loeu, de
unde apoi mulUmea de semnificationi
ce are in nsalu populariu; v inse s'a
stramutatu in u. leuare, 4ito e, in unele
fbrme, s'a assimilatn cu urmatoriuln u,
(compara si alUiatu, essitu totu d'in
unu compusa allu Ini levare = leuare),
b\ prin -urmare a datu luuare, (mai bene
de cătu luare), de' unde apoi : imperf.
luuam (mai bene ca luam), perf. lituai
(mai bene ca luai), sup. luualu (mai bane
ca luatu);9e pote inse scrie bene si:
leuare, leuam. leuai, leuatu. adeco in locu
de u cu e, care se si aude limpede la
formele presentelui , unde inse, pre a
locnrea se introduce unu i longa l si
de aci acestui se mollia : leuu i=leu
=lieu == ied ; îeui = Iei ^ Hei := iei;
leua = lea=: îiea = iea, se leue ^ lee
=Uiee=-iee, leuămu {^uuămu), leaati
(=:itiMa(i), etc.; observamu aici, co for-
mele monosyllabe alle acestui verbu se
conjuga de unii dupo aualogCa verba-
loru dare ai stare : dau, dai, da, se ăee,
se dea; S^hi, stai, sta, se stee, ae stea;
ieau, ieai, iea, se ies. se Iea; — asupr'a
sensului : 1 . cellu mai appropiatu de cellu
originarin, datu mai susu, seusu ce are
si verbulu dassicu, a rsdică. si mutl
ceva d'in loculu seu, appncandu-lu cu
unu instrumentu si mai vertosneu ma-
n'a : cu una furca cu doi denti îeuă de
susu una spata de porcuaffimMta=tur-
UH lOTaTtt blcorni sordida terffş BnlB,OT.
Met. 8,647; asia si : a si leuă caciuiPa
d'in eapu; a leuă cartea de pre mvsa si
a ua pune in biblioteca; a leuă batiidu,
caHea, punea, furc'a, fureuti'a, OitîtvlH
in mana; a leuă bannii de unde erau
bene puşi, prov. vreţi se leuati carhonele
d^infocucuman'aaltui-a; a si leuâ mu-
cii; a leud in spinare unu pmncu, pu-
sc'a, una sarcina; a si leţid legatur'a
si a plecă ; n'aveti de tatii se luaţi cu
man'a de pre mesa si se duceţi la gura;
leaati, mancafi â'in eorpufu, si heti d'iii
sângele meu; — metafor., a si leuâ a-
ntm'a in denti; a leud unu inveiiu, unu
morbu, una rea dcUina, ckiaru Una p(U-'
ma, una bătălia, etc.; de acf : 2. insem'-
narile speciali de :a} appucare, prendere,
uapitaro, etc, a) simplu, fora neci-uns
>yGoog Ic
188 ţCk.
altaidessteessoria : aîeuâdemana.ăe
guttu, de eapu, âe petioru, de meăUoeu;
ună bute pote îeuâ apa, unu vasu leud
odore rea, etc, cu tote co una idea acces-
loria ore-care se adauge coventalnipriD
eosasi vorbele cn cariseconstrae, cumu :
a Zeuâ i» j;ura cem, a inanc&,'bee, etc.,
de unde : n'omu îeuafit adi nendca in
gura; a se huâ de eapu : «'} a si appu-
c capulu in mana dâro si : ^"j a fi de-
sperata de dorere; f) a se appuc& Ia bă-
tălia ; metaf., a se leud de cogitw = a
intră in mare cura,- a Uuă spaima; —
d^o ÎD espressioni ca : vasttbt pote sau
nupote leuâ aiăte litre, coventulu îeuare
^xu stmpln eoprenăere; mâncăii cătu
ve Uea fdl^ una casa, una arma, pote
leuă focu; prOT. vedi co ti liea pâ^u
foeu z= manei bătălia; proverb, a leuâ
porceU'a de coda := a se imbetă ; h) cu
ide'a accessoria de fortia, violeniia, ca
fir. pHndrflţ sau mai bene enlererf de
aceft-asi radecina cu alia nostru leuare:
ee poţi leuâ de Ia cellu ce n'are nemica;
a leuâ una cetate; cetate tare ce nu se
pote leuâ asid de usioru; mi ati leaatu
iota averea, vreii se mi luaţi si suffie-
fNlt^- prov., a leuâ suffletuLu ; a!) a uc-
cide, ^') a ammari forte; de aci si : Va
leu(Uu donmeăieu. Va leiuUudraeulu; —
violenti'a pote fi rapina, furtn, despoia-
re, etc.: latronU mi au leuatu foţi bannii,
neomenosulu de harhatu m'a hatviu si
mi a kuatusi cdlu cfm urma bcmwt;^
metaf., a leuă meniUe; lumin'a eră asia
de viua in catu ne leuă ochii; ap'a in
furişa tea pote lată case, omeni, turme;
~ l) cu ide'a accessoria de utilitate sau
ăMina pentru subiectuln san obiec-
tnlu verbulni ensusi : ti am leuatu
multe JQcarie; ti am leuatu trei parechie
de caUioni, ca se aibi totu anmilu> mie
MW nu mi am leuatu de la mereatu;
ane va cotediâ a mi leuă ce am mai
earu; a leuă cuiva sânge ; pare eo a le-
uatu cu nuH'a dorerea , morbutu , etc.
n'aveti ee ne leuâ; pote se ne leuati pel-
lea; nu te teme eotienuti Ueu nemica;
prov., a leuâ cuiva ap'a de la mora ; a
leuâ de soda, ai de ad absol. a leuă :
nu vrei se m îiei pre soru'mea eare e
mai formosaP de ce ne ati leuatu atăti
LUA;
banni pentru nemica ; de îa unii UuaH
dori mari, de la cd^ nu leuati nemiea;
(compara franc, prrilerer Iei lMp6ţi^
b) cu ide'a acceesoria de ccdle, diretdio-
ne, etc, a leuă drumulu de la derepfoi
a leuâ mulUi d'in adie , una hona buc-
cată de caUepre fvt-care di; in eotrau
ati leuatu? im leuati intr'acoUo, mai
Itene se leuati incoce; de acf proverb, a
leuă câmpii, Uunea in oopu ; a leuâ la
petioru, la fuga, lă aaaetos'a ; a leuâ
fug'a , a leuă pre cineva in fuga; a se
leuâ dupo cineva : a) a rurmari, a nierge
dupo cioeva spre a Iu afli sau prenr
de, etc.i dâro si : ^) metaf., a imit4, a
asculţi, etc : lupii, latronii se leuara
dupo noi si in eurrenău ne adjunsera ;
nu te leuă dupo essemplulu cdloru m-
sdli; nu te leuâ dupo vorbde, dupo gu-
r^a lui ; — cu intellessa mai ideale de
portare , de modu de a tracta san de a
intdlege : a leuâ pre cineva rt^de, cu
benele , Cu rmlu ; a se leud bene pre
longa cineva; a leuâ ceva, unu eoventu,
una idea, in nume de bene sau de reu ;
a leuâ in risu ^ a leuâ pre cineva in
collo, a leuă in resperu; a leud in guttu
=a se obstina; a leud prea smu : a) a
cântă sau vorbi in tona prea redicatu;
de acf : ^) a se portă cu airogantia, cu
superbia; i) i& prea pretenţioşii; c) cn
ide'a accessoria de a prende si coprende
in mente : a leuă m capu, ve totu toat
si nu leuati in capu; a leuâ de eovetitu;
potu leud portĂi de eoventu ? leuati li
puneţi bene in mente ; mai vertosu :
a) a leud a mente : a') itteodere ( a si
incordă mentea spre a intellege : eu tn-
tdleptione dereptu se leuâmu a mente :
leuâli a mente la celle ce ve spune, inse :
leuati a metOe celle spuse =: paneti in
mente; p') proTlderot onstodU-s : leuati
a mente de ceşti eopUU, ca nu cunut-va
se di in gropa; Ş) ou sema, constroita
în mai multe moduri cu differite in-
semnări ; a) a leud sema, si a nume :
a leud sem'a cuiva, a Tobservă , a se
uită bene Ia densniu : ee mi lieau eesti-a
asia sem'a; a i cere computu : avemu te
ti leuamu sema de hanii ee ti amu datu;
absolut., a leuâ sema=z% leuă a mente,
a ascultă si lotellege, a observă si p«r-
y Google
cepe : leniUi sima, se nti ve impedicati;
a tenâ in s^ma=: a tînâ compntn, a un
Bcapi d'in vedere, a estimi : ţwctnt le
Veau in sem'a; a respnade, a garanta :
nu ve potemu leuâ in sSm'a nostra ; in
gcestn-asi istellessu bî : a leuâ pre se-
ma; dero a Unâ pre sem'a «ca = a leuâ
pentru sene, in eomputulu sei) , ia saj^
cin'a sea , etc.; ă) in sensulu cellu mai
generale, ca correlatiTO la dare : leuare
n dare, dare si leuare, ee dice de tote
daraverile ce potuface omenii;— chiara
frasi' proverbiali ca : a leuâ nasu , cor-
respondo la altele c&: ddâ nasu.
LUATIONE, (mai bene leuatione);
e^tf», aeeeptio, etc.; actione de luare.
IiUATOBIU,-tona, (mai bene leua-
toriM sau limatoriu), eaplens, aeelpleiis}
care liea (Vedi -luare) : leuatoriu a
HWfrferratteKtiitf attenteni.
LUÂŢU,-a, (mai bene leuatu sau
IwHrft^, part., eaptDs, aoneptas, rap-
tn, etc.
LUATUBA (mai bene leuatura sau
hmatara); a. f., espHo; aeceptlo, etc., ac^
tione si resultatuallu actionei de leuare.
• LUCANICA, B. f., Inouile*, botn-
Hb era»rs dUtcntaa , oarnacia groBsu
implatu cu 8ang6, de nude ae dice si
săngerete, sangereleeu, pre candn In'ea^
■le» in limb'a latina classica, semnifica
mai multa eamadu de friptu, care se
fiiee d'in came; lucantea/'erf a cumâria;
lucanic'a este buccata grea pentru sto-
maehut (de la Lucani, peponi italicu).
LUC^i s. f., lux, ce lueesce, lumina,
lomln'a sorelni si altoru corpuri ceresci
himinose, in speciale, lumin'a dillei; lu-
eire, strălucire; spleudore, formosetia;
obiecta de amore.
LUCEDU ai lueid».-a, adj. , Incldns,
ce Uieetce, ce este lueitoriu.
XiCCEFEBU, 8. m., InelferCţooedpcc);
ftddoeiitoriD de luoe, de lomina; planet'a
Vmerei numita B6r'a, hte^ent de ser'a,
ita demaneti'a, lue^/mi de dentaneti'a :
ewt afara de vedi eo a resaritu lucife-
mlw, ca se ^cămu la ărumu ; lueife-
fnJN e la medta-dt, in meridiann ; inco
nu ae vede lue^ertău; vedi si luăferu.
« LUCEKIE, a4j. part preş., iieem,
LUC.
1^9
LUCERNA, 3. f., lucerna; trlfoUaM]
1. candela, lampa, fanaria; 2. ana spe-
cia de pesce ; 3. nna variatione de tri-
foliu, a cărei specia se numesce lat. ne*
dleago satira, coiinoacuta si sub nume
de trifoliu spirale, /rt/bZiu de htna, tri-
foliu perpauu. planta forte pretiosa ca
nutretia , addnssa d'in Ispani'a si din
Oriente, cu folie de trei pollîcarie, ca
flori albastre violacie, pastarosa, cu ra-
decine affiinde ; se pote eecerâ de patrn
ori pre annu; botanicii distingă lucern'a
in câteva variationi , precnmu : lucerna
saliva, lucerna negrai lucemainform'a
secerei; lucerna lemnosa; (vedi si fr.
Inieraa).
LUGIABE,-edtu , v., polln , Uvare,
a face luciu; a poli.
•LUCIDITATE, s. f-, (fir.laoHIt^), ca-
Htate saU' stata de luâdu : ludăikUea
menta, ideeloru.
*LUCIDD,-a, adj., IneUnif vedi ht-
•LUCIFESU, adj. s.,Iwt(;Br, care ad-
dnce luce, sau lumina : ludferele stdle;
ca s. m., luciferu; a) in acea-asi însem-
nare cn lucfferu; h) st in Însemnare de :
domnu alin intunericalui, capn sau domnu
alia diaboliltfnz : pentru mundr^a tea
lueifaru fu preăjntatu cCia ceru %n in-
fernu.
* mCIFICU.-a, adj., Inolfleni, care
face san da luce : lucificuîu sore.
* I.nCIFLtITJ,-<i, adj., laelflnn^ d'in
care curre luce, radiante ; metaf., di-
vina : resaritulu lucifluu; lucifluulu co-
ventu oUu Itu Domnedieu.
* LUCIFUGU,-a, adj., Iwmgwt, care
fitge de luce : luci/Uge le Uatte.
LTJCIOStr.-a, adj., ultldns, iplenden^
iptflndidnat plenu de lucnt : faeCa Ara-
bului erâUiciosa de nSgra.
LTJGIB£,-escu, v., loeere, Ineeieero»
Bplendere, fulgere, altere, a d& luce, a
h lueidu : pare eoarfi auru, asia lucesc».
«e lueesce acoUopreintunerecu? sabide,
puscele si cascele se vedea de departe
ludn^; aceamoneta falsalucesce ca n
cea bona; lun'a lueesce intre nueri; so^
rele lueesce preste totu; lucescu şttUâ^
pre eenc; metaf. Ucesce ima radia du
^erantia.
=y Google
19U
LUC.
LUOiTORia.-to'fl, ^lij. a., lucens,
falgeiiB, niteus; care luccsce.
LCOlUra, adj., iDcidas, ultldus, lo-
jigtttus, politusf Umatoti; ce este luciosu
cumu si luueeosn, pentru co e neteditu
si poiitu; care e asia de neteditu in câtu
îucesce; superfacia îtuna, materia lucia,
papiru luciu, lucU* ca vitrulu; columna
lucia, a cărei superfacia nu e crestată
de locu; iote corpurile lucie suni reci
la tactu; ca s. m., luciu : luciulu marei;
adeco superfaci'a marei ^audu este lina;
luciulu câmpiei intense; luciulu câmpu-
lui Traianu la Turda.
LUCORE, s. f., (it. Ucorej fr. lue-r);
mica lucire sau lumina, lucurire.
LUCUARK,2ucrusî,2ticre<!tw,y.,tfere,
laborare,operamdare; facere, conflcere,
rabrlooriţ c^Lere, expoUrb, etc., — clas-
siculu lucrări, ca si substaiţtivulu la-
arnin (vedi lucru), se applica cu iotel-
lessa speciale de câştigare; ero in limb'a
nostra Utcrcwe are sensulu estensu de
agere, a si desTolUi .activitatea . a si
pune poterile la effectuarea uuui ce, a
se adoperâ, a uu fi inei'te, si de acf, a
face, a effectuă, a fabrică, a cultiră, etc,
sensu ce a potutuav^slia limb'a vechia
a poporului Bomanu, de ore-ce in laţi-
nttatea media liicrari=arara; terra 1d-
orabllU:=::pamentu arabile: a lucră ăi
st nopte, lucraţi multu, nu lucraţi in
des&-tu; cellu ce nu lucra in teneretie,
va sufferi lipse la betranetie; dlu e inco
in poteri, pote lucră; elli lucra de una
data la vinia, la gradina si la campu;
a lucră cu spiritulu esie mai greu ds
câtu a lucru cu braciele; pauperii a-
tunci simt mai nefericiţi, candu nu
potu lucră; a lucră pamenttdu; a si lucră
bene graâin'a, vint'a; a portă vestimente
lucrate de man'a sociei selle; unu me-
dicamentu lucra sau nu lucra asupr'a
patienielui; a lucră la campu, la una
camesia, la una gradina.
2 LUCHARG, 3. verbale, aotlo, actus,
opnit, opera, labar, actiooe si resultatu
alia actionei : lucrările camerei legisla-
tive, d^in acea sessione; lucrarea ntedi-
camentelui se face currendu.
LUCBATIONE, s. f,lucrstIo; actio,
«paratio, actioae si resultatu allu actio-
LUC
nei de lucrare, iu speciale, câştigare,
castigu.
HJCRATlVU,-a, adj., UcratiTus,
relativu la lucrare, care are facultate
sau potere de a lucră : partea lucraiwa
a suf/ktidui, partea activa, voienti'a; ia
speciale : came, fundioni , negtdie lU"
crative, cari procura lucru = caatigu.
LUCRATURE, 3. f., vedi lucratorut.
LUCKATOBIU,-ioria, adj. a-, eare
lucra : l. adj., aşens, aotlvii, actwUU;
fabricator) cultori faoleiu, efâeleu,
coaUclesB, taborlosas, operoHoa : «sţent
lucratori de pamentu; lege lucratoria ,
in vigore; medicamente bene lueratorie;
2. subst. a) personale, laborator, opor
rariuB, optrex, artlfex : ce) in genere ;
lucratoriulu moamoeni^dui; p) in speciale
care lucra cu mauule : lucratori la vtt
nia, sapaton; lucratori si Utcratorie w
diu'a, cu lun'a, cu buccat'a; secerismlu
e bonu, dcro lucratori nu se ofta; i) reala,
lucraioria sau lucrtUore, locu, tempu^
in care se lucra : di de lueratore, iu op-
positione cu di de serbatore; am luai»
pwte ia lucraiorea ce s'a fa^u pmtru
invetiatoriulu aaitdui.
♦LUCRIFAGERE, V., LuecUiMWre» a
face lucru=^castigu, a castigâ, a si ap-
propriă, a consideră ca castigu.
*LUOKIFIC[J,-a, adj,, lucrltleu», eare
făcu sau adduce lucru^:Mstigu.
LUCRISIOKU, s. m., «pnaculiin , de-
miQutivu d'iu lucru.
LUCROStl.-a, adj., lucrosas, pleaii
de lucru = castigu, castigosu,
LUCRU, pl.-uri, 1. in iutellessulu
cellu mai origioariu, laqrum, casiigti^
foloâu trasau d'iu labore si de acf, avere*
avutiă, stare : a trage mare lucru (Ti»
negotiu; d^ro precumu iu limb'a lat., rea
:=:av6re si lucru, in Însemnarea cea mai
larga a coventului , (vedi 3 c), asii si
iu limb'a uoscra lucru insemua : 2. ca
mai desu atâtu iabore ce produce caB-
tigulu, câtu si veri-ce producţii allu. f((-
borei, si de aci, verile in genere ; a^Iar
bor, nesotluin, opera, oocupatl»» gvtf
ituiB, adoperare, fatiga ce pupe oineva,
ca se facă ceva, tia ca părţile coi*
pujui si mai vertosu ou manuls^ fia aa po-
terile spiritului, sau cumu se diee cu «ht
,y Google
^ yvc.
pulu : lucru man; lucru greu, dcro rui
remuneratu; lucru migallosu si storcu-
toriu de poteri; omu dedata la lucru,
omu de lucru, mergeţi la lucru, nn se-
dcti fora lucru; lucru de mana, lucru
de machina; eautati-ve de lucru; acel'
loruomeninu le plaoelitcruiu.ăeacea-a
su pauperi; lassa-te de lucru si mergi
la misa; nu volvu se te reţinu de ia lu-
tru; Domnedieu ienecovcnta îuerulu o-
meniloru drepţi; casa de lucru, adeco
iDStitntu în care se irichidu omenii per-
de-T6ra si le se da de îueru; — T») opus,
prodTietulii lucratei sau allu lucrului;
fia de veri-ce Datora si veri-cumu facutu :
/"OTffloSM lucru, mare lucru s'a facuiu aici;
a essitu unu lucru de nemica; ce mai
htcru delicatu acea argentaria;' lucrulu
seuesteespusH la censur''apuUica; c) res,
ena, «nn ce, Yeri-ee s'a facutu, essiste
Bau chiaru numai se cugeta, fii^ntia,
ceva : Domnedieu a creatu tole lucrurile;
■ lortt le Upsescu lucrurile celle mai ne-
eessarie; lucrulu de care me temu mai
multu este acestu-a; acellu lucru «ti s'a
mai aaiditu; lucrurile bmenesci, lucru-
rile d'in lumea acesta-a; in acfsta carie
se coprcndu fortcmiilte lucruri form'ose;
m acea stare a Iveruriloru nu avitrama
aita setywre; ordinea lua-uriloru, lu-
crurile nu ttMi sunt in starea de mai
mainte; acellu omu a facutu htcruri
mari; tucrurile mirgu bme, r'eu,- iute,
incetu; d'in doue lucruri unulu: cibi si
pYecepe hcne lucrulu Seu. adeco intefes-
sea ses, cans'a sau si artea sea; lucru>-
rile puHice, aAeeo afacerile pnblitfe;
d) In speciale lucru, se oppone une-ori
o) persanei : acellu ejntetft, acea fraSe
te appliea la persane ca si la lucruri;
se dice amu formosu, cumu se dicesi («-
eruformom; P) la coventu, rorba, nume,
candu apoi semnifica unu obieetu, una
reeditate, fapta implenita sau de imple-
nittiicovetifu st lucru; vorbe multe Iu-
crunevtica; ve .ipariati viai multu ăc
vorbe cade lucru; — y) in aensu ca mai
sppropiatudeceltedesub 1. lucru posse-
dutu, avere, possessione : la plecare si
luâtote lucruriie; i s'au vendututotelu-
crurUe eu tob'a; ellu avusse numai unu
hteni honu. orbld^uj agii âtasi *tringe
si leyă lucrurile de căsătoria; lucrurile
de hucccitaria; ilo aci, 2) ca termjnula
dejurisprudentia.totuceaepotejjossefîc,
ce se distinge de persone ai de actjonile
juridice, ce pote fi de ceva folosu omU-
lui : personcte^ lucrurile si aciimile; lu-
cruri corporali, lucruri incorporaU; -r-
lucru judecatu, Aăeco cms'a de certa sau
differenti'a care a fost» decisa prin tri-
bnnarie : respectulu ce se da lucrului jit-
dccatu, s) in locutioui eu variate si de-
licate acmnificationi, cumu: a dâ cuiva
de lucru : a) proprie deco n'arc ce lucra
a>n eu se-i dau destula de lucru; d4ro
b) si nietaf., a dâ cuiva de lucru = ai
face ineurcature, a Iu fatigâ prin difâ-
cuHate ce i se suscita.
LUCTA, ludare, etc., vcdi lupta,,
luptare.
* LUCTIPERU,-«, 4dj., Inctlfer; care
porta sau addace lucia.
* LUCTIPrCU,-o, adj., Inctlflcusţ
care face sau adduce htctu : calamităţi
lucti^ce.
* LUCTlS0NU,-3. adj., liictlsonasî
care are sau iia_soH» de luctu : g^ie
si mugite luctisone. ' .
* LUCTOSU,-fl, adj., luetnosos; ţrtenu
de Iftetu.
* LUCTU. s. m., luctus, (d'in lugrprey,
iiitristatioiie ce casiona perilerea \iiiei
fientie amate , si in sppcie , maoi^esta-
tionea acestei doreri prin semne esi'e-
riori, vestimente, gestu, ete., doliu.
* LţIOU', a. m., tncus ; selba corise-
crata iniui dieu ; in genere , selba desa,
coilru.
* LUOUeBABE, V,, lMriibrKr« {luce
operare i"); a lucră iioptea , ei a sî'ye-
trece nopţile lucrando la /N<>^}ia sau la
luminare : află mulierile huMbrandu i»*
tre serve. ' '■
* LUOUBUiTlONE , 9. f-, locnbri-
tlA, actione de lucubrare, product» alia
acestei actione : arde de doruiu de a st
ptibîicit lucubrotionile selle; tate lucu-
brationile 'melle au devenitu pred'a fo-
cului.
* LUCUBRATOarU.-toj-w, adj; s.,
Incabrani* lDciibrat«riiB ; care luoiAtVt
sau serve la lueubrare : scaMu luat-
bratoriu.
=y Google
i^
■ Lvb.
*LUC(JLENTU, B. f., iDeoUntla;
calitate de hteeilentu.
* LUCDLENTD.-d, adj., iHuleitBsj
1. proprie, plenn de hice san de lumina :
laeHknteUpalatieaUeavutiloruintempH
de nojpie; 2. prin metaf., a) distinsu, es-
cellente in genula seu : Jucvlentde eo-
veflfeoSe marelui oratoriu; hteuleiUu
jxtfrwNOfliu; hteiUenta famUîa; b) demon
de cradeotia : marturi UmtientL
« LUCUMONE, 9. m., Ibcim»; CO-
ventD etniscicn, ce însemna : 1. proprie,
possedatn, in^iiatn; 2- principe sau sa-
cerdote «traseu.
* LUCURICITJ, lueurire, etc., vedi :
Ueuriciu, hatrire.
* LUSERE, îusi si Uisei, Imu, t., 1b-<
lere; a joci spre a si petrece tempola,
spre a sa direrti : 1. proprie : a htde
pila, cu aodu sau fora sociu, earti, etc.;
2. metaf. , a) a se occnpi de ceva in
jocn, petrecundu , sau a se occapâ cu
ceva spre a petrece tempnln, &J a si bate
jocu, a ride de cineva san de ceva; c) a
anunagi, a inseili^
* LUDIABIU,-a, adj., UdUriiuj re-
latiru la luau.
*LUDIBBI08tr,-a, adj., Inaibriwni.
plmn de luâiOfriu.
*LUDIBBIU, 9. nL^Iuaibrlm; l.jocu
de petrecere, (vediludere); 2. rian, jocu
de Torbe; in speciale, bătălia de jocu,
rini, batujocnra.
* LDDIBUNDU.-a, adj., Indlbindag,
coi place a luAere, care lude, si petr^e
cn jocuri.
*IUDICBASE, T., lB4l«nrl, a fi Ih-
diora.
* LtIDICBU,-a,adj.,Ullc«r,ee8erTe
U hKlw, la jocu, la petrecere : eovente
ludicre; arii htătcre, certa, lupta ludicra
adeoo numai io jocu si spre petrecere.
«LUDIFICAREiT., ladlSeare; a si
face ludu, sau jocu, a ride pre cioe-va
sau de cine-Ta.
«LUDIFICATIONE, s. I., IndlSeatlo,
actione de ludifieare.
•LUDIFIGĂTOBIU,-f()na,l«d]flcator,
â lidlOeatorlBi, care lud^ea, sau serve
la Uid^icare : eovente luăi(icatorie.
* HJDIPICATU,-o, part. d'in htdifi-
9arej indlSoatH.
ţOţ. ^
LUDIFAGEBE , t. iBdHtMvre , camu
in acellna-sî sensu cu ludifieare.
* LUDZONE, s. m., ladU, jocatoriu
pre scena, actorin, comediaou, (vedi Im-
dere si ludu).
* LUDnJ,-a, adj. s., UIIbij proprie ca
adj., care are a îtM cu Itidulu, care lu-
de; de regula ca subst. personale, btâiu-
a, omu sas femina care joea pre scena,
sau care joca si bce comedie peotra
spectacln, pentrn plăcerea spectatori-
loru : actoria, comedu, comedianu.
« LUDU, B. m., iBdBi, (vedi Uidere).
jocu de petrecere, in speciale, jocu pn-
blicu, spectacln în onorea veri-unoi dieu
Teri-anui triunfa, etc., jocu in genere,
petrecere; de aci : Incm asiom de facnta
jocu in vorbe, risu, bătălia de jocu; in
fine loCQ unda cineva si essercita "pote-
rile corpului si alle spiritului ; g^mna-
sîn, scola, etc.
t IiUEBE, T., Isere, forma a verbaloi
îauare =. lavara (vedi lare), d'in cue
compuse si derivate ea : c^uert, ab-
Zu/ime, dSiuere, diluviu, aUuere; td-
hivione.
» LUaERE, T., si
LUGIRE,-esctt,T.,lBren, asentf dorera
pentru perderea unui ce amatn; a sein-
trist&, a plânge : nu lugett pre eeUJ
nwrti, ci pre e^ viui; in speciale, a si
manifestă dorerea , a porU ddUi, (vedi
si luetu).
« LUGUBRE si Uiguhru,-a, tij., !>•
tr&brifi; relativu Ia Ui^e, de lugere san
de luciu : htgvibre Umente; oe adduee
luetu : bellu lugubre; ce anuuntaa iafor-
tunin : passert iugiAre.
1 LUI, articla m. gen. si dat. sing.
scurtatu â'tn«N»t,iUiBa : oitm4m bonu
sau omuluibonu; bonu4ui omu sau ho-
nuM omu; vedi eUu.
2 LUI, pron. pers. III mase. gen. si
dat. sing^ scurtatu d'ineH«t, lUl«s, IUI,
si care ca pronume conjanctu in dat.
sing. se contrage in I» (m6lle la Mac»*
doromâni), si ehiam in i (Ia Dacoro-
mâni); vedi eHu.
LUICABE, hticu, luiei, Utiea, etc., in
locu de luBieare.
LULLICABE (ca l de totu moUiatn,
htieare), Infinten ta onli novere» 1>-
,CoogIc
tuM.
fantl neklui DâBtM-e; a motiliUiu prnn-
oilorn, ca se i oddormft; a legaoă.
LDLLU, aeatst «va Inraatu In eaata
Mtoatar, at «bdanalaat, coventu ca
care se cânta pranciloru, candu se 16-
gaaa, ca se aâdoraiii; în acellu-asi iu-
tellesBu se dice si nane : luUu! luîlu!
putUulu mammei =^ nane ! nane! pul-
IMu mammei!
* LUM£Â.6IN£, s. f., Imbafo; de-
bilitate, morbu de Ivmbi. dcsellatura.
«LUMBABE, adj. s., UmbarU-e^
relatiru la Itunbu; s. f., lumbaria, fascia
ce incinge Inmbii.
* LUMBGLLU, s. m., lumbftllns; de-
minutivu d'ia lurnbn.
* LUMBIFBAGin, s. m., U-blfra-
felan; frângere a lumbiloru, desellare.
LUMBRIC08U, lumbricu, etc, vedi
Umbricosu, limbrieu.
* LUMBU, a. m., pl.-i.lambDB, parte
postFeriore a abdonunelui, selle : lumini
ealUtltti, omuUă, /emt»eî.
LUME, B. f., pl.Ium'ne, inwea, (con-
trasind'iQluctmedelaitieiVe), Linsensa
originariu si propria, ce hux si Iwnine-
^ : luminare , candela , lampa, sore,
atella, ochia san liimia'a ocMului, fene-
atra sau alta gaura prin care vina la-
mina; — luce saa Inmin'a ensasi , la-
min'a dillei în speciale, Inmin'a vietiei
san viâtia; spUndore, colore splendente,
Inciu, politura, etc; d6ro mai vertosu
si forte desn ; 2. prin metaf., Buiidns,
r«rum natara} para mnadl : terra, k»-
■iMt, etc., (compara ai mundu:=.im.u*-
4mB, it. ■«■do, fr. m«Bde) : a) totu ce
« luminatu de nnn sore, nniTersnlti,
ceruta si pamentolu, ai tota ce ae coprende
intr'ensele : Domnedieu a ereatu lumea
d'm nemiea ; ereaiioaea lumet ; fini-
tultt lunm; mvUi filo8(^ au credutu co
lumea este eterna; proverb, fam. : câtu
e lumea si pament%ilu; pSno e lumea, de
eţoidu Utmea; ce mai lame de nemica;
a luatu luviKa m capu, adeco s'a dussn
desperata, nn se scie unde; lumea phy-
sica, considerata in partea ei sensibile,
io ce cade sub sensari, in oppos. cn lu-
mea moraîe sau intelleduale, ce se con-
ceipe ca mintea, cu intellegenti'a; lume
iAtak; dop* filosofulu Piatone, ide'aar-
tuM. ni
chetypa a lumti; b> in sensu mai re'
atrinsu : a) tume.pamentulu,globnlu pa-
mentului, celle cinci parii aîle lumei;
lumea subtnnaria ; centruîu , capetalu.
marginUe.estremitatile, cot^nielelM»ei,
adeco alle pamentului; a incongiurd lu-
mea; lui Alessanăru i easionasae a sub-
jugă tota lumea ; a veni in lume . adeco
a 96 nasce ; a se mtUâ d'in lumea aee-
3ta-a, a mori; lumea vechia , adeco nna
parte a globului, câta connoscea anticii,
in oppositiOne cu lumea noua , părţile
globulai cu insulele câte sunt connos-
cute numai de la descoperirea Americei
iu coce ; lumea noua si lumea vechia ,
celle doue lumiue, celle doue continenti;
P) omeni, generationi de omeni : lume
noua, lume vechia; generaţi onile betrsne
oari s'au trecutu, si generationile tenere,
cari snccedu; t) lume, planeta, mai multe
planete, satelliti, comete, etc., luminate
de acellu-asi sore, systema solare : Dom-
nedieu a semenaiu luminde in ^>atiu ;
pluralitatea lumineloru este tiUulu unei
carte a lui Fontendle; S) lume, parte de
pamentu vasta si forte populata : Pa-
risulu este una lume mica; s) Uime. nu-
mai omenii ca locuitori ai globului pa-
menteacu, totalitatea genului omenescu:
Jesu Ghrislu este salvatoriula lumei;
opinionea esteregin'a lumei; Urnea ^hri-
stiana, lumea maehomcăana, lumea ido-
latra; C) ba cliiaru lume , omeni in ge-
nere , maioritatea omeniloru de pre a-
cestu globn : lumea este reuiatiosa. lu-
mea nu ierta pre ingraţi; tota lumea
sde de luendu acestu-a; connoseutu la
tota lume» , respectatu de tota îvmea ,
urgiaiiu de tota lumea; s'a reirassu d'in
lume in singurătate; asia merge lumea;
Tj) lume, numai unele persone, oresicari
omeni : nu ti bate joeu de lume ; nu te
scii portă cu lumea; de unde vine atâta
lume? latheatru, la basserica eră midta
hune; la plecarea prefectului nu se adu-
nasse lume mt^ta ; la festivitatea loru
se vede lume pucina; d) lume, societate
omenesca preste totu, sau si numai una
parte a ei : lumea romana, lumea com-
merciale ; petrecu buccurosu cu lumea ;
omu care a vedutu, care connosce lumea,
adeco pre omeni dupo diversele lont so-
18
yGooglc
194
LOM.
cietati 91 classi; ta intrarci xra in tumr
erâ lipsita de ori-ee esperientia; departe
de lumea scommotosa; retrassud'inlume
tid'in incurcaturele ei; spiriiulu acesttâ
june s'a formatu multu in lume; acesta-
a este una Iunie corrupta , adeco socie-
tate deafrenata ; « v<n se figuredie in
lume; elht voliescese impună lumeiprin
avuţia si luasu, ero nu prin vertuii; lu-
mea se occupa muUu de ellu; omu de
lume, adeco care petrece Iq lumea mare,
in societăţile celle mari ; lumea mare ,
societatea cea mare, ce se distinge prin
avatiele si positionea acelloru-a d'in
cari este compusa : eu me ammetiesa* i»
lumea cea mare; tut este pentru ellu vie-
ti'a d'in lumea mare; voliendu a figură
in lumea mare s'a ruinatu si s'a faaUu
de risu; lume mare, veri-ce societate nu-
merosa : omu retrassu d'in Itanea mare;
acea domna a renuntiaiu la plăcerile
cCm lumea mare; omu solitariu, care
fuge de lumea mare; c) lume formosa, a-
deco societatea cea mai elegante : amu
veduUidestuUalume formosa; lumea for-
mosa nu e pentru pauperi; — lutnea in-
vetiatiloru, lumea liUeratUoru ; omenii
cari se occupa de litteratiira : lumea IU'
teratiloru se separa de lumea maire si
formosa; — lume ideale, imaginaria, de-
spre care se crede co ar li mai bona de
cAtu acesta-a in care petrecemu noi :
nefericitulu si crea una lume idetdfl. :
s'a ratecâu prin una Iwne ideale; lUu-
sionUe luntei ideale l'au facuiu se uite
lumea reale; — x) in limb'a celloru de-
voti lume, omeni rateciti (corrupti), plă-
ceri demoralisatorie si trecutorie, etc. :
a renuniiă la Iwne si la desertationile
ei; vanităţile lumei; massimelc lumei
eunt contrarie celloru d'in evângdiu;
X) vi4tia secularia, in oppoaitione cu cea
monastica : dlu a lassatu lumea si s'a
Cidugeritu; ea a essitu d'in monasteriu
si a r^ntratu in lume; ji.) lume, in es-
pressione de affirniare sau negare ener-
gica : nu mai are nemica pre lume; nu
% am dissu nemiea pre lume; peniru tota
lumea acesta-a nu mi asiu dâ onorea;
pentru ea famili'a este lumea sea ; câtu
lumea si pamentulu nu mai vedi bannii
ţk la âlu; — cu essageratione : omulu
HTM. _
cella mtti l/^mu d'in hune: pre lumea a-
cesta-a omu asia blastenudu n'ai mai
vedutu; lucru cellu mai ionu d'in lume;
s'a dttssu t»'e cea Iwne, a moritu; pre lu-
mea cea alta al se dai sema de faptele
telle; credenti'a nostra religiosa ne in~
vetia co mai este una lume afora de
acesta-a; pare co a venitu d'in cea lusne,
asid nu sde nemiea d'in fote aeesie-a.
LUMIANU, 8. m.laloDS, Bindanog;
care se tine de lumea d'in'afora. de lu-
mea profana, laicu, (vedi si lumeseu).
LUMESCE, adv., ]alc«, pr«f>ne, ad
Diodiini secHUrlDDi, ia modu lumeseu, ca
lumea, in modu profanu.
LUMESCUrOf &dj., protanns, Islcna,
seoilarf b; ce este d'in Ittmea tiecotoria,
sensnale, in oppositione cu lumea mo-
rale, religiosa, etema; cea ce du se tine
de baserica, sau de eleni : profanu , se-
cnlariu; — morbu lumeseu, niorbu ve-
nericu, syphilitîcu.
LUMETIUra, adj., probnas, vina'
danns, TolnplatibnH dedltngţ rebiix ter-
restrlbus lubUna; cui place lumea sen-
snriloru.
LUMINA, 9. f., lax. tumen, caus'a
obiectiva in natura, care face ca obiec-
tele se se peta vede cu ochii fientiflom
organice, substanti'a care lumina, si
face ca obiectele se fia visibili : phgsi-
cii nu sunt de accordu despre natur'a
luminei; audoritdu tfieoriei despre emof
nationeasauemissionealuminei a fostu
Newton; tkeori'a unduîationei sau vibra-
I tioniloru este adoptata de tnai mult*;
celeritatea luminei este admirabile; lU'
min'a percurre in una secunda iăOOO de
milliarie; lumin'a de la sore peno la
pamentu adjunge in S { minute; lu-
7Hin'a de la luna ne vine numai in ceva
mai multu de câtu una secunda: lumin'a
vibrandu si trecundu numai ^mn unu
mediu se propaga in linia drcpta; lumin'a
ce adjunge la unu ăltu mediu eteroge-
niu, se refrange; lumin'a ce attinge unu
dbieău impenetrabile, se reflecte; reflessio'
nea si refractionea radieloru luminei;
interferenti'a luminei candu radiele ap-
puca directioni diverse; polarisationea
luminei, phosphorescenti'a Itmnnei; Uh-
mina mare, curata, ^aluciteria, vim,
,, Google
LOM.
orbitoria. Una, palUda. debile, litcurito-
ria; radia de lumina; fanariulu arrunca
lumina fnvlta; lumin'a sorelui, a diilei.
a lunei. a stelteloru; lumina de gazu
photogtniu, de gazu aertanu, soreU im-
parte htmin'aseapreste totu pamenttdu
si tote planetele; stellele fisse au lumin'a
hru propria; lumina zodiacale ; lumin'a
unei fade, unui fanariu, unei candele
sau lampe; luminarea de seu da mai pu-
tina lumina de cât» Imninarea de cera
carata sau de seu curatUu chi/mice: o-
ehii unoru omeni nu pote seferî lumi-
n'a ; — prin metafore : lumina^\uai-
nare, candela, lampa, focu, focariu,Teri-ce
altu lucru ce da lumina : apprcnde lu-
min'a, se vedemu; addu lumin'a; ne a
lassatu fora lumina in salla; in camer'a
de dormitu nu arde lumina : — in atylu
biblicu : angerii luminei, filii ai lumi-
nei; in opposîtione cu : angerii întune-
ricului, aieao cu diavolii si cu filii sa-
tanei;— inbaserica : lumina lina a sântei
măriri; fig. astadi a veătUu mai antaniu
lumin'a ăUlei, s'a uascutu; miamuprun-
cii ca luttnn'a ochihru: lumin'a oehitdui
z= ochiulu, pupill'a; a scote una carie la
Iwnina, a publică si a vende ona carte;
a scote unu addeveru la lumina, omenii
de nemiea se temu de lumina; n? avendu
pentru ce se rosiescu, nu me temu de
lumina; — lunnna in pictura, effcctele
luminei imitate in una imagine : appli-
eare intcUigente a luminei: effectu for-
mosu allu luminti; claru-obscurulu este
disiributionea justa a umbreloru si a
luminei; in acea imagine luminele stmt
bene impartitesi bene compuiatc; aeestu
pictoriu se pricepe bene la distribuirea
lumineloru; — lumina , gaura prin care
ae da focu Ia una arma de focu, ttinu,
puşca, pistoli» : Itanin'a acellei pusce
este jirea-larga; lumina, gaura prin care
in luiele inatrumente optice se vede ob-
iectulu ; apertura prin care intra aerulu
in tuburile organeloru de cantatu;— 2«i-
min'a pumpei, apertur'a prio care ap'a
intra in pumpa; — in sensu ideale;
lumina, inteltegentia, scientia, conno-
sceotia, cultura a mentei : acellu barbatu
pre longa talentele seUe naturiAi este
(tdomattt si cu luminele aâentiei; aă-
_LtrM. ___ _ ifl5
jutati-ne cu iumineie vostre in acesta
afj'iicere gha si scabrosa ; — lumina
firesca. spiritu denoeptu d'in natura sea;
luminele esperientiei, alle vi^tiei prac-
tice; lumin'a rationei omenesd; lumin'a
credentiei; esplieationilc lui arrunct^a
lumina mare preste acelle eestioni în-
curcate, scolele bone respandescu lu-
mina abundante in capetele celle in^^
tunecate: acellu scriptoriu a fostu lu-
min'a tanptdui in care a traitu ellu ;
scriptele lui sunt totu atâle luminepen-
tru acesta poporu nefertcHu.
LUMINARARIA, s. f., vedi lumi-
,naria.
LUMINABAKIU,'». m., aand«Urum
ductor, ruBor, care face luminări, (3 lu-
minare.)
1 LUMINARE, V., luminu ailumine-
âiu, lueer^ Irnitinareţ lllnmlnarp, illoi-
trore, e«lluatraro, [anine atimota în-
spice» allqDid , a respaiidi , a arrunc&
lamina : sorele^lumina pamenlulu; fa-
c'a apprensa lumina in casa; absolutu:
sorcle lumina, lun'a lumina, candeVa lu-
mina pucinu, biminarile de seu lumina
reu; — a tine cui-va Itanin'a ca se ve-
dia; luminn-mi pre scara in diosu
ra se nu eadu; ~ metaforice, a face se
pricepa, a desceptâ mentea; studiulu is-
toriei si allu mathcmaticei n luminatu
S}>iritulu acestoru juni; pul>Ucistii honi
si oneşti luminedia cajjetelf: omeniloru;
acea soeii-tatc de abderiti nu voliesce a
se lumina; betranii, Upniti de scote si
cârti bone. s'au luminata nwnai prin
esperientiii, amu inirebotu prejuriscon-
smUî si m'amluminatu iucaus'a mea; —
in miliţia; a hmină, a visită si observi,
accuratu locurile si ţinuturile, pre unde
are se treoa oştea, (gallicismu, ^n loca
de care e bene se se applice esplorare) ;
în pictura, a lumină, a impartf, a diti-
tribui luminele si umbrele pre imagine
cu intelligentia si cu gusta; — luminare
in locu de lucire, stralut^e si Ucurire :
ochii mitiei lumina pre intunericu, li-
^.uridulu Itmtina noptea; împeraon., se
lumina de diua , adeco se rev^fga de
diua, este in faptuhi dillei; — se lumina
tempulu, adeco se inserina, se face se-
rinu; — metef., a se curaţii, a se glori-
=y Google
196
LDM.
ficâ : speîlatu-te-ai, curaliatu-te-ai, ht- !
mincUu-te-ai.
2 LUMINABE, s. t, ilUuiIaatlo; ac- I
tionea verbului 1 luminare : luminarea
menta prin cultura.
3 LUMINARE, s. f., eandeU, Um-
puf si mai vertosu, lonlnir, de unde a
nostra luminare; 1. in geneve, ce serve
a d lumina, cnmu : ferestra, etc., inse :
2. in speciale, materia inâammabite, care
se appresde, arde si luminedia : lumi-
narea de seu este cea mai uscata; lu-
minările de seu de capra sunt mai
hone de câtu celle făcute d'in alte seuri;
luminare d'in cepu de pinu; luminare
de cera; luminări albe, galbine, rosie;
luminări iene ardiiorie; apprende lu-
minarea , stinge luminarea ; lua^ămu
la luminare peno la mediulu noptei; ti-
ne-mi honinarea ca se vediu; au adjunsu
a easa pre la apprensulu luminariloru;
a tine cui-va luminarea, la care trage se
Aera, asia : a mori fora luminare; d^ro
si a tine luminarea la nunta; Utminare,
specia de planta connoscnta sub numele
de Upanu si cod'a vaccei; — dreptu ea lu-
narea. forte dreptu; proverbiu : dreptu
ca luminarea in saccu, strambu; a vumcâ
muadu luminară, a fi în mare periclu,
a fi perdutu.
LUMINARtA (scurtatu d'in liamna-
raria), a. f., fabrica candells fundendiH,
fabrica de luminări, sau de facle de c^ra;
ioponaria, candu fabricarea de luminări
t impieunata cu cea de saponu; arte de
a fabrica lumincui.
LUMINARICA, 8. f., thapsiiB* rer-
bucum, Lin. planta d'in cla&sea pen-
, taudrieloru, connoscnta sub acestu nume
de ambele laturi alle Carpatiloru, cre-
sce in ţinuturi camu sterili, are unu fu-
steUu dreptu, ca una lumnare, pre care
crescu giuru in pregiuru flori galbine,
iio frundiele sunt flocose; — inse in ge-
nere luminarica, deminutivu d'in lumi-
nare; — una specia de jocu: ajocă I«-
minaric'a.
LUMINARIU, s. m. , oandeUtamn ,
Ijehuehaa, instnimentu io care se pune
lunntiarea sau facl'a ca se ardia : Iu-
nmianu de cosaitori», de alama, de ferru
tomatu, de argent», de crisiailu, lumi-
r^M^
nariu mare; luminariu pentru doue lu-
minări saucudoue bracie; luminariidu cu
bracie maimuUe sispenduratusususe dice
candeltdtru; luminariu Be dice si form'a
in care se torna luminările : luminariu
de vitru, luminariu de ferru albu; — si
ca s. m., personale, luminariu =lumi-
narariu, care face sau vende lumimai.
LUMINĂŢIA, s. f., illustrltas, sere-
nitas, d'in luminatu, introdussu camu
de la annulu 1835 in coce , spre a in-
titula pre Domni, Domne', filii si filiele
de Domni ai terriloru rom&nesci, corre-
spondendu germanicului Durchlauchl.
LUMINATIONE.s. f., lllumlnatlo,
1. actione de luminare; 2. stătu de ht-
minaiu.
LUMINATORIU,-/or«i, adj. s., lllif
minator, tllnstratorj eollaBtrator^care
lumina , at&tu in sensu pbysicu cătu si
morale : — sorele luminatoriu, cande-
la luminatoria; spiritu sublime, lumina-
toriu; doctrina evangelica, luminatori'a
poporeloru; luminatortuîu dillei, sorele.
LUMINATU,-a. adj. part., InmlnaUs,
llliunlnatns , lllngtratBB, cLaruB, per-
apieiiHs : diu'a e luminata de sare, noptea
de luna si stcUe; campulu Itaninatu de
fooilu casţreloru bellice; salla luminata
eu fade, gradina lumirtata cu miUi de
candele; spiritu lumiruitu, adeco des-
ceptatu prin iuvetiatura si esperientia;
jude luminaiu, publicu luminatu, jude-
cata Iwninata, critica luminata, mente
luminata; septeman'a luminata, sep-
teman'a dintre dominec'a pasoiloru si a
sântului Thoma; ca titlu datuDomnului,
DomneisifiliilorusaufilielonideDomna:
luminate Domne.
LUMINOSUi-n, adj., Inmlsotast ol>-
rns, laoldna, Bereni», iplendldHB, fal-
;enB, plenu de lumina, implutu sau pe-
trunsu de lumina: sore luminosu. in-
oaperi spaiiose si luminose; baseriea
luminosa; metaf., espressioni luminose,
principiu luminosu, fapte luminose, stră-
lucite; s. reale : a) ta., luminosu, n*-
filepiaB Ttnoetozloani, L., hlrandlnaria,
planta, variatione a speciei connoscnta
sub numele genericulatinu: ejiianolma
lai lĂnneu, d'in classea 5, ordinea 2 a
s^Btemei sessuale, d'in £imili'a aaole-
,, Google
Lm?.
ptadieloru; mai Înainte er& planta ofR-
cinale; se dice si laJionect; b) f, lumi-
nosa, eltnentlH, L., planta d'in hmili'a
ranoncolacieloni : Uaninosa integri-
folia ^ eleHentla Integrirolla, Litm.,
liminoaa eommune = tntia alba= ole-
nentla Titalba, L.; luminosa ăe Vir-
ffinCa = Ittminosa virginiatta := ole-
iieatls Tlnrlntans, Linn,, etc.
LUNA, a. f., ]gna, corpn cerescu care
se mişca in pregiurnln pământului, si de
aceea-a se nnmesce si satellitnlu pa-
meaMai-.luti'alaminapamentulupreste
napte cu lumin^a ee imprumvia si re'
flede ăe ta sore; corpuîu, eallea sau
orbit'a , eerculu , gMmlu, ăîsctdu, pa-
trariek lunei; lun'a se mişca inpre-
giurulu pamentului de la appttsu spre
resarittt, si cu acestu-a împreuna în
pregiuruîu sorelui; lun'a inmnta câte
23 grade pre fia-eare di spre resaritu;
luna noua este, eandu ea sta dreptu
intre pamentu si sore; lunaplena, eandu
pamentutu stain linia drepta intre luna
si sore; ceUe patra fasi dîe lunei au datu
oeeasione la ăivisionea tempuluî in sep-
temane; astronomii destinjru intre lun'a
siderale = 27 7^ iS' 11" 5;
tropica = 27* 7" 43' 4'. 7;
synodica = 29* 12* 44' 2". 9;
anomalistica 27' IS"" 18' 37'. 4;
draconitica = 27^ S"" 5' 36'. 0:'
Id vt^ti'a commnne prin luna se intel-
lege de ordinariu lun'a sijnodka, Lun'a
solaria, (neosli, mese) sau tempulu in
oare sorele percurge unu semnu d'in zo-
diacu, este = 30^ IO*" 29' 4". In calen-
dariuln nostru unele luni aolarie au
c&te 31, altele câte 30 diUe; numai lu-
n'a Ini Febrnariu are 28 in annii ordi-
nari, si 29 dille in annii bissestili ; —
luna, luna, la ehymistii vechi, numele ce
se da argentutui; — luna, regalele fe-
roinesci : i a venttu Ittn'a; si in pi. are
lunete; proverbiu : ti va solve la lun'a
eidliloru, adeco neci una data,- la calen-
dele grece, cumn dicea betranii Bomani;
— lun'aapei. bjBsng, planta d'in claHsea
cryptogamelorn, d'in famili'a byssacie-
îoru; d'in care essu nisce Sre si fulgi,
de unde li s'a datu si numele de byssu,
care este synonjmii cu s^sB^plnn» si zi-
LUM iflţ
Iod, adeco bombacu, 4ro nu inu {= II-
nun), pre cnmn se credusse peno la unu
tempu.
LţlNAIA, s. f., Taeea dte Inan nata,
Dume ce se da vaeceloru fetate ia una
di de lAtni, precumu se da celloru de mar-
ţi numele de marţiană, celloru de mer-
euri numele de mercuriana, celloru de
joui numele 'de jouiana, celloru d'in
una di senina numele de mandraia.
LUMALÎI, adj., neiistruns, vedi ht-
nariu.
LTJNABIA, comiptu in lun<mea, si
in lunar^ia, a. f., botr/chlum, si ot*
monda Innarla, planta d'in classea cry-
ptogameloru, d'in care in Enrop'a se afla
numai una variatione.
LTTNARIU, adj., Unaris, ce se tine
de luna, ce sta in relatione cii hm'a :
annu lunariu de trei cente cinci dieci
si patru dille : Turcii computa tempulu
ăupo anntUu lunariu; (ydu lunariu; at-
mosfera lunaria;influentie lunarie, cursu
lunariu, adeco cursulu lunei in callea
sea, sau cursu de invetiatara, ce se face
ÎD una luna, menstrual si raenstmaUs;
—cta-aiire îunaria, pnr^atto nenstma,
LUNATECU si Utnaticu, Adj., Inna-
: ticug; suppusu influentiei lunei, luatu
j mai desu ca snbst., si a nume ; a) luna-
\ tieu, persona somnambnla care se scolia
; noptea in somnu si face teta genulu de
lucruri ce e dedata a face diu'a fiendii
descepta, ^ro une-ori se urca pre cope-
ritulu caseloru cu cellu mai mare pe-
riclD allu Tiotiei, si totuşi cu cea mai
mare seouretate; assemini persone se
potu numf lunatice somnambule : luna-
ticii somnambuli se scdUa si aiiAla mai
(Alessu pre tempulu scambarei lunei; ae-
tioniîe htncUicUoru somnambuli suni pro-
vocate prin fantasfa loru agitata âe vi-
sttri;b) fi^.aî familiariu, luAaticu, fanta-
stu, capntiosu, nebonn, furiosu, despre
care se dicu co arrunca cu bard'a in luna :
acestu omu e unu lunaticu , cu capalu
intr'una urechia; acea femina lunatica
s'a insociiu reu cu acellu barhatu seriosu;
c) lunatica, care nn vede la luna, sau
vede forte reu;— despre calli, ai caroru
ochi sunt auppusi la nesce scorsori san
=y Google
IfiS
LUN.
urdori periodice; d) naBcatu in acea-asi
tuna cu altulu : copilit îunatici.
LUNATU,-"' adj., Innatns» facutu in
forma de luna, mai vertosu care are sau
porta fi^tir'a semilunei , sau secerei :
fiammur'a turcesca e lunata; ăiadcnui
lunata.
LUNECARE si lunicare, v.. lubri-
6>re, Ubl, lubricnn ease, 1. a fi luciu,
asia co nu presenta asperităţi si pedice
la merau : glaci'u, ce se prendeprc t^mpu
serinu, lunica forte; 2. a merge pre ceva
luciu, a merge fora pedice : buccaieh
unsorose lunica usioru pre ffuttu; in
speciale : a si perde ecilibriulu, mer-
gundu pre ceva luciu: lunecîi pre gla-
da si caăit de si sparse capulu: metaf.,
a luneca in peccatu; vorbele dulci si
ilande usţoru potu face se lunica una
muiere.
LUNECATORIU,-/wa, adj. s-, U-
beag, lubrioua, care bunica sau face se
lunice.
LUNEOOSTJ si lunicosti,-a, adj., lu-
brleu», care usioru Nuntea sau facâ se
lunice caile lunicosa, passu lunicosu.
• LUNETTA, 3. f., (fr. Innette), In-
nuU, Tttrum ooularet porsplclunii tele-
Bcoplun, iustrumeutu d'in una sau mai
multe vitre, taliate asia, in câtu se vedi
prin elle obiectele mai mari de cătu cu
ochiulu libent, sau incai se le vedi mai
curate si mai bene distinse : lunetta
eonvessa, concava : lunetta ce maresce ,
ce micusioredia obicctoîe. lunetta ce afi-
propiit ohieclele; lunetta de diece urme,
lunetta achromatica, prin care vedi ob-
iectele fora colore străina, fora iride;—
achicllari la cai , petlicutia rotunda co-
suta la t'rene asia, in cătu se vina a la-
turea ochiloru pentru ca se vcdîa înainte
de sene, ^ro nu si iu laturi; — la forti-
Gcatione : castellu sau fortarctia mica
assediata in forma de semiiona, afora
d'in cetatea principale, inaiutoa vallului
sau a planului incliuatu, care se intende
de la cetate inaîute : lunetfa ore de re-
gula cdie donefacie, de câte 150 — ^OOar-
me.lalareulunetteiest' de cătdiiO — OOui-
me; t» luiiettu incapii cate ÂiOO —400 ini-
Mari . cwnu si câirva tunuri ; — othiu
sau feaestraprin care se deâcarcatunuii
■ _ IJIN.
ai pUBCe; (vedi si hmiea, Imniaiora, Iti-
nitia. lunula).
LUNGrANU,-a, adj. b., valde lonicas,
loagarlo, i^i6a,-lungu , vorbindu doBpre
persone prea-inalte, caroru lipsesce pro-
portionea dimensioniloru; ca subst., cine
este acdlu luttganu ? aanu se chiama
acea lungana ?
LUNGARETlU,-a, adj., ohlonicns ,
cevasi camu lungu , ceva mai lungu de
câtu e largu : ^gura geometrica lunga-
retia, patratu iungaretiu, platia lunga-
retia, gradină lungaretîa.
LUNGIME si longime, e. î., lonţltn-
d«ţ loaglnquItaB, dimensiona in lungu :
lungimea haiiului, lungimea cailei, să-
biei, lancieii — in sensn ideale : lungi-
mea cartei , care e voluminosa si cere
tempu lungu pentru lectui'a sau corn-
poneroa ei;— prisosu, superabundantia ;
in acesta tragedia lungimea monologe-
loru e nesufferita; tempu indelungu; a-
cca lungime a negotiationiloru diplo-
matice putte Iii proba patienti'a publi-
cului ; lungimea evenimentelor» bdlice
ne a ruinaiu; — in speciale, estensionea
cea mai mare a unei superfacie : lun-
gimea gradiitei este de unu cenlu de
metri : lotimea de dncidieci; mesura de
lungime: cotu, metru, sten9inu;!»n9tme
si latime gcographica, lungime de la unu
gradu peno la altuia; curtea nostra se
intinde in lungime ca si in largitne.
LUNGIRE, -eseu, v., l«sslus raeere,
pi-oducere, prorogare, eoDtliiuare.adau-
gere la lungitnKa unui lucru, pentru ca
se Iu faci mai lungu : — lungesce mes'a
tragunău-i tablele; ellu a lungitugaUeri'a
la casa; lungesce zetn'a, ca se adjunga ;
advocatuln lungesce ţjrocesuluprinfor-
ttMlitati; Dumnedieu se ti lungesca dil-
liile; nu mai lungiţi vorb'a; a lungi ure-
chiele de fome; a si lungi nasulu; etc. a
se lungi; a) a se culcă, intendo diosu;
b) a.h prea p^etentiosu,
LUNGIRE, s-, verbale, prftductfOf con-
tliiuMtio, prorogKtio, actionc de lungire.
LUi\GITU,-«, adj. part., produutuE,
prulattttuttiproUxuHţ vsntlnualuij; inten-
su do a luiigulii; jace lungită pre irba.
LUNGU si longu.-a, adj., lonţnB, pr«<
ceruttf prumlaeiuiiţ despre obiecte cousid«'
;. Google
rate in eatensionealom de 1& unu capetu
peDO la bUuIq, de la una estremitate
penola alfa, itioppositione cuce escur^u.-
verga lunga, linia lunga, »!(î«a lunga;
t>eUore Utnge, vorba lunga, caile lunga;
cutshIu riuriloru mari este lungu; ves-
timentu Umgu : proverb, si fig. regii au
mana lunga, adeco poterea reglloni ad-
jUDge deparbe; aeeUu omu are degete
lunge, adeco fura; omu lungu la vorba;
— despre una snperfacia considerata, in
dimensiouea sa cea mai mare, si iu op-
positioue cu liUu sau largu : gradina
lunga, tabla mai lunga de cătu lata;
eampu lungu, diro angustu : superfacfa
unui parcddVygrammu este produetidu
lungimi muUiplicaie cu îa timea; a caduiu
catu e de lungu;— despre tempu ce dura
muitu; dillele de vâra sunt lungi: ellua
sufferitu lungu de friguri: e tempu lungu
de candu nu Vamu vedutu; vietia lunga
si fericita; domnia lunga; somnu lungu;
disputa lunga; ar tine prea'lungu, deeo
v'asiu spune totf.; tempuUi e totu de a una
lungu pentru cellu ce aştepta; callatoria
lunga, syllaba lunga; dactylulu e corn'
pusu d'in una njllaba lunga si diti doue
scurte; câiu este annulu de lungul —
despre productele spiritului, alle menţii
omenesci : poema lunga; oratione hmga,
petitione lunga, dissertatione lunga; —
prov. accstu omu e vorba lunga, adeco i
plaee se vorbesca multe verdi si uscate;
eonnoseeti lungtUu nostim adeco counoa-
ceti inferioritatea;— ca subs. s'aintensu
de a Itmgulu carrtdui, atâtu in lungu,
cătu si in latu ; crepati lemnele de a
Ungulu; fiandi'a nu se talia de a lun-
guiu, ei de a latulu ; allerga oa unu ne-
bonu de a hingulu ai de a latulu terrei;
amu vorbiiu cu dki pre lungu pre largu;
amu mersu de a lungulu rwlui; amu
appuoatu in lungulu padurei.
LDNOULliETI[I,-a,adj.,lo»Kliiiiciiti»,
louguim, camu lunţa, destullu ăelungu,
camu prea lungu : patu lungulleliu; ba-
stonu iunguiletiu, sabia iungulletia.
LUNGUS10KU,-a, adj., lonsiuBciluG;
destullu de lun^ : vestimentu lungu-
sioru,
LUNtiUTlU,-o, adj., vedi lungimoru.
iiUNI, s.f., des luuie, a dou'a di d'in
LUP; 199
aeptemaua; ca tote dillele septemaKei,
afaro de dominica si sanibeta, ca mcurti
mercuri, joui, vineri, asia si Juni e unu
genitivu corresponditoriu cu genit. clas-
sicu, lunn , d^ro tractabu ca unu uomî-
nativu,' astă co form'a luni se dice in
tâte numerile cumu si caşurile ce se
espremu cu prepositioni; p.e., luni e
diu'a cu care incepc septeman'a; de îuni
peno veneri, mUlte betrane ţinu lunile,
adjunandu ca mercuri'a si vineri'a; —
oa tote nominale de dille si alte nomins
ce espremu portioni de tempu : sera, de-
manetia, tomna, etc., coventulu lund sta
fora prep. candu espreme tempuln la
intrebarea candu : luni legemu , marţi
scriemu; prepositionea e oeeessaria nu-
mai candu luni are longa sene unu attri-
butu : intr'una luni, in lun'a sepfemană
luminate.
LUNISIOBA, B. f-, UoDla, demin. de
la luna, adeco luna mica.
LUNITIA, s. f-, vedi lunisiom.
LUNTRAEIA, s. f., rabHoa llntrinm,
Bt«tli>liatriuBfiinnerBB<|uMMilliitrium,
locuia unde se făcu luntri, stalione de
luntri, unu numeru ore-care de luntri :
inluntrari'ade la portulu nostru se făcu
luntri de toia mărimea; lunirariamuUa
sta in portu spre a incarcd sare.
LUNTRAKIU, 3. m., Talrer Uotriim,
lemcx UntrlH, llntrarlug, care face lun-
tri, care mena nnS luntre.
LUNTEE, B. f., Ilater, e; mba, ■Mpba,
nave mica ce n'are neci catartu, neci
vete sau pandie, ci care ae mena pre apa
numai cu remi (lopate); !>cafa, barca :
luntre mare, luntre mica, luntre cu doui
remi; luntre cu dieee remi; luntre de
transportatu persone; luntre de trampor-
tatu merce; luntre legata de nave; luntre
cu cabine; lutitre de pescari.
LUNTRICELEA, si
LUNTKISIORA, s. f.,Uutriculni, de-
minntiyu d'in luntre, luntre mîcaj —
luntrisiora e sî numele unei plante d'in
classea diadelphidoru, «x} tropis.
LUNULA, s. f., lunula, deminutiTU
d'in luna.
LUPA, s. f-, 1. lupa, {fr. loure), fe-
mina a lupului; metaf., curtesans; 2. (fr.
loupe, de acea-asl origine cu cellu da
,y Google
snb 1) : a) tumora connoscuta popornlaî
sub numele de {«pare, decare vedi l.Iu-
j)are;&;leDticiila, ÎDStrnmentuopticud'in
vitiu coQvessu, care appropia si maresce
la ochi obiectele de vedutu : acestu me-
runtu typariu nu se pole lege fora lupa.
LDPANARin.-a, adj. s., UpanArU,
lipanar sau lipuartan; relativu la lupa
=:cttrtesaiia ; a. m. reale, îupanariu =
casa de curtesane.
1 LUPABE, s. f-, htrpes, (vedi si
lupa sub 2. a), inBatura inchisasub pelle,
care cresce rotunda, uae-ori peno la mă-
rime prodigiosa : i s'a facutu lupare in
eapu, luparea a roşu cef'a penolaossu;
la maneatu luparea de viu; a morUu de
lupare; luparea este adesea numai effec-
tulu cella mai mare nccuratia a ptllei;
lupare, in botanica, e una crescutura
Umnosa care se vede pre truDcliii sau
pre ramurile unoni arbori : luparUe de
la ulmi sunt tUili mesariloru si aUoru
l&nnari.
* 2 LUPARE, V., luparl; a petrece
io desfrenari, a fornică, a câştigă ven-
dendii-si corpula.
LUPARIA, a. f-, latlbalum Inporum,
locu unde se ţinu lupii, (ix. Mâuagcrle
de IftQpH); 2 îupanariu, adeco casa de
prostitutione, casa de feniine publice ce
se dice si hordeUu.
LOPAKIU, 6. m., loparios, venato-
rin de lupi.
LUPATU,-a,adj.,lopatiu, proTedutu
cu denti de lupu =: cu dauti de ferru :
frene lupate; s. f. pi., lupateU, frene Iu-
pate.
LDPDIU, s. m., 1) clienSf cane essitu
d'in crucira cu lupu; nome propriu de
cane.
* LUPERCALE, adj., lupersalla, re-
lativu la lupcrcu: de aci :
* LOPKRCALIE, pl.,luperealia,ser-
batoria tienuta iu ouorea lui Lupcrcu.
* LUPERCU.-a, 8., Upereu», la an-
ticii Komani, dieu apperatoriu de lufii,
mai vertosu dieulu Pan, ce porta la
greci epitbetulu Xuxâ^oc.
LUPESCE, adv., admodum luparoin,
InaUr lupi, pre răpite, pre appucate, cu
mare atiditate, ca lupulu : acdlu omu
r^ptu defoTM manca iuptacc.
LUP
'LUFESCU,-a, adj., inpl»*, de Iiipu,
ralativu la lupi : rapaeiiaie li^aesca, fouM
Ittpesca, crudeli^ofe lupesca.
LUPINA, s. f., r«ba Liplvl, frnctuin
plantei Zuptnu;— proprie, f. d'in lupitiii,
ca si ntaa d'in nticu.
LUPlNACin.'ii. adj., lapla«««aa, de
^Mptnu, sau care s^mena ca luptmilw.
LUPi;KAR10,-a, adj., loplDarlai, re-
latiru la Itiptnw sau la Itţpina,' s. per-
sonale, care vende iMpine.
LUFINU, adj. s., loplnsi, de tupy,
relatiru la lupu : peri lupini; lupina
pelle; furia lupina s. a) mase, li^mt,
planta leguminosa, cu folie in form'a
unei apparetorie, (fr. âventAU), d'in fa-
milia papilionacieloru, alle cărei specie
se impartu in : lupini annuali si pe-
renni, adeco cari crescu si fructifica in
cursn de mai mulţi anni : lupinulu cregee
in regionile marei medeisrrane si in A-
merie'a septentrionale; lupinulu albu =z
luplnna albas* L,, eră connoscutu ito-
maniloru ai EUeniîoru ca nutnmeniu;
in'ăUlele nostre lupimdu albu serve de
ntUretiu viieloru domestice; lupinulu
egyptianu = lupiins ternlt} lupinulu
gaUnnu (latens) si lupintdu vendusimt
folositori la agricultura; lupinulu ame-
rieanu(l. perenniB) cresce mare; b) fruc-
tulu lupinului, sub forma femina , lu-
pina, vedi acestu coventu.
LUPITU,-a, adj., proprie, part-pass.
d'in unu verbu lupire, devenitu lupu,
ren, indracitu : ce lupita de muiere.
IiUPOIA, 8. f-, in locu de li^Mmia,
vedi luponiu.
LUPOIU, s. m., io locu de :
liUPONIU, 8. m., nufBiHlupBB, aog-
mentativu d'in lupu, lupu mare; fem.
luponia sau lupoia se applica reu in
locu de lupa, de care redi la IocuId seu.
LUPTA si bicta, s. f., IneU, pnţnat
prnllam, certuien, 1. specia de esser-
citiu în care doui omeni si inciârca po-
terile iavÎDgundn unulu pre altulu : lupte
drepta, lupta de pumni, It^a eu pedece;
2. in sensu mai largu si chiaru figuratu,
bătălia cu armele i:e se încinge intra
mai mulţi luptători, ^roune-ori se pane
in locu de bătălia ensaei : pacea pusa
capetusangerQsţlorulupte cari tinusttra
=y Google
LUP^^
trei amn itttre acette ăoue noHoni; di-
vertde doctrine rdigiose au causotu
luptde eeUe mai furiose intre c(dugeri
liprin acelU-a intrepopore; lupt'a lumi-
nei eu intunericuîti, lupt'a rattonei cu
auperstitiwea si cu stupiditatea; lupt'a
petestatei aHtUrarie ai a despotismului
em libertafea.
LUFTAGE, adj. a., pagn'^» lueUtor,
kcUator, lu^atoriu deprenen beoe la
Utpta, g^ymnastn boDU.
LUFTABE si luctate, v., luotkre si
lutari, 1. a se prende peptu Ia pepta
ca (unera spre a la di la pameotu : se
h^ta baiatii,- ^u se lupta hene; 2. in
genftre, despre ori-r« specia de comba-
tere : cmibeh armateîuptara ca eroismu
eeade; It^ta greu urudu contr'a ăoui;
hiptămu cu toHi pentru essistetUia, pen-
tru nationaîitate, limba, patria, onore,
libertate; luptămu in contr'a coruptio-
nei; ît^tâmu pentru conservarea mora-
lei ai pentru apperareainnocentiei; vir-
tutea lupta in emUr'a peeeatidui; mari-
Hării lupta contr'a tempestatm si a val- ■
UtrUoru; bărbaţii de caraderiu tare
lisată ineontr'aori-caroru dbstade; lup-
tiâinu m desertu tntmrir'a mortei si
a demnului; poponilu reu gubernatu
lupta forte greu incontr'a tmseriei: se
luptâmu toţi ca unuîu incontr'a tnt-
mieUoru interni si estemi.
LDPTATIONE si luctatione, s. f., li-
•tatlo, actione de It^tare.
LDFTATORIU,-'^rt(i,s.adj.,lietttor,
iMlIaUr, care tine It^ta : luptatoriu cu
hreuiele nearmate ; luptatoriu armatu ,
luptatoriu la jocurile dgmpice, luptato-
riu eoragiosu, luptători pentru patria,
pentru lU>ertate, onore , naţionalitate,
ti Umha.
LUPU, B. m., lupDs, catrupede sel-
batecu ei carniTorii, rapace, care B^mena
CD c&nele mare : lupu mare, lupu ra-
pace, lupu hetranu, lupu furu, pelle de
Ittpu; lupu turbata; lupii au spartu tur-
m'a; urlattdu lupiloru este fiorosu; cursa
de It^ t gropa de prensu lupi ; ecco
lupulu ! venatore de lupi; — proverb, si
fig, lupulu manca si i^in ouUe ceUe nu-
tneraie, adeco ; de omulu rapitoria du te
poti.apperăde adj unsa; lupulu si scamba
LUS
201
pdrulu , nu si invetiuUt =: maeedorom.
2upu2ti im*taperulu, mentea nu^mata-
rsiD expelUs fbrea, tanen asqne redl-
btt, omalu ren d'in nator'a sea, abi& se
mai pote indreptâ; lupu betranu, omu
aetnhi d'in natura, adjutatu si de una
mare esperientia ; are fomea lupului ,
manea ea unu lupu; urla a laturea eu
lupii, se Bcin accommod& doporolientiele,
capritiele si datinele omeniloni intre
cari petrecu, de si na le approba : nlnls
Clin lofla, tun qalbas esae eipis; a se
arruneâ in gttr'a lupiloru. a se espone
la unu perîclu evidente ; a inehide lu-
pttlw in staultUu ouUoru; adeco : a las-
B& pre cineva la unu loca, in ona fune-
tione, servitiu, fora neci una snperve-
ghiare, unde iu- pot6 face reu c&tu
de multu; a vre se sparielupulu at pel-
lea ouei; a tine lupulu de urecAio;— prin
metafore : a) lupu de mare = lupu mo-
rinu, pere* Ubrax, specia de foca ma-
rina : attitu cu plesseUe d^in pdie de
lupu marinu; una specia de pesee marinu
cu denti grossi conici; fig. ItQW demare,
marinariu, care petrece tota vi4ti'a sea
pie mare, in câta se deav^tia cu totolu
de usoatu si de lume; b) lupu, constella-
tione d'in emisferiulu austrie; c) htpu,
planta ce se dice si crest'a eoeoaitdui;
d) lupulu passeriloru, corriu plest pas-
sere rapitoria, pica, cotiofana.
LUPULLETIU, s. m., lupolav, demi-
nut d'in lupu.
LUPULLINU, B. m.; 1. proprie, demi-
nutivu d'in li^u, ca si lupidletiu; 2. plan-
ta, hniuBUi lapnlm L.. numita de po-
poru si huTneiu sau hcundiu (Aumelut) ;
ît4puE^i»u=farina de huneiu.
LTJSCA, s. f., ornlthoralUm lui Lât-
neu, planta ceposa, eepa selbateca, de
specie differite : lusca menunta, ornl-
thoţaUim nlnfura; lusca gaUrina, orn.
litesm, connoscuta prea bene in mai
mulie regioni europeane; lusca un^lora,
oro. UDlflornM; lusca arabica, «ra. ara-
blcum; Utsca francesca, om. n^rbcii'
D«aie, lapte de passere.
* LU3CINIA, ti. f., iDsoIiila» pwsere
connoscuta in poporu sub nomele de
preoeghiatoria; propr.fem.d'inlMCimu:
lusdniele cânta formosu.
=y Google
908
tvs.
* LUSCIMIOBA , s. f., iHsetDioU,
demiD. d'în lusănia.
* LUSGINIUro. adj., UsoinliiB, vedi si
htseinia.
' LUSCINtJ,-fl, adj-, lusciuu», unoclu,
cu unu ochiu, chioru.
* LUSCIOSU,-rt, adj., Inscioan», d'in
luseu, care nu vede bene, si in speciale:
a) care in tempulu crepusculului nu
vede, care are, cumii se dice, orbuîu gtU-
limelcra; b) care chiaru diu'a nu vede
bene, scurtu de vedere, mi/qpe.
* LUSCIBE, v., lusuus «««e; a ti luscu.
a Teâ4 reu.
* LUSCITIA sau luscelia, a. f. , luitci-
tlo; stătu de Itiscu.
* LUSCITIONE, s. f., tiHcltto; actioue
de luscire; stătu de luscu sau luscioau.
* LUSCITIOSU,-a, adj., luscltiasnâj
vedi lusciosu.
* LUSCU,-», adj., lujjcns; 1. unoclu,
cu imn ochiu, chioru; 2. lipsitu de ochi,
cu ocbii scoasi, fora ochi : statua htscii;
in speciale, care se uita strambu, care
caută ren; care nu vede bene.
* LUSIONE , 8. f. , lu»lo ; actione de
luăere.
* LUSORIU,-a, adj. s., lusor liigorinaj
d'in ^U5u, de la luăere, cAîeluăe serve
k lutu : pUa lusoria. a se întrece cu
navi lasorie; ammenintiare lusoria.
*1 LUSSARE, V., luiiare, a face lussu,
(vedi 2 lussu) a strâmbă , a deslocu,
a smentî : chiama ckirurgulu se ti pună
la locu gemtchiulu, lussatu.
* 2 LUSSARE si luxare , v. , luxari,
a face lussu sau luxu, a trai iu lussu,
(vedi 1 Zu^u).
* LUSSAl'IONE si îujjatione, s. f., lu-
xatln: acbione de 1 luamre.
L\}SS&.Tl}liA. siluxatura. s. f., lu-
xatnra; reaultatu allu actioneide 1 lus-
sare.
LUSS03U si luxosu,'a, adj.,lBxiitlo-
•uh; plenu de 1 lussu, applticatii la lussu.
* 1 LUSSU si luxv, s. m., luxu»; 1. in
sensulu eellu mai uriginariu, etrambare,
deslocare, smentiro d'in tocu; 2. ca mai
deeu inse : a) essîre d'in mosura in ^ipese,
!)pese nemesurato pentru mâncare, beu-
tura, veslitu, ek., tralu fora uompiilu si
desfrenatu : lussalu corrumpesocklatUe;
LCS.
veetitu fora lussu; pentru mutH lusstău
adjunge una necessitaie pentru a cut so-
fisfacere sunt in stare se facă celle mai
ntari lassitaii; b) fora idea accessoria
pejoratira ; magnilioentia, muniâcantia
iu traiu, splendore in alle vietîei ; ca-
sele regali su a<ioma£e cu lussu si eu
multu ijtistu; îussulu pentru cellu ad
da man'a nu ede câtu victi'a munita cu
tote commoditatile: essuberantia : lua-
sulu ramuriloru si frunăieloru pote
vettemă desvolatarea plantei.
* 2 LUSSU si luxu,-a, adj., Ucos;
(afSnecu Inscus, compara si XoctS^^iob-
licu, strambu), smentitn d'in locu, scrin-
titu : emplasiru bonu pentru osse frân-
te sau lusse.
* LUSSUKIA, 8. f„ loxariaj 1. es-
suberantia, superabundautia, (vedi si
1 luseu cotra fine) : lussuri'a ramuri-
loru si frondieloru impedica descălţa-
rea covenita a vitiei de vinia; de aci
2. prin metafore : a) nestempeni, lasci-
via, petulantia, voia bona, nebonatecia;
dero mai vertosu : b) deafrenu in traiu,
traiu voluptosu si libidînosu.
* LUSSURiANTE, part. adj., luxu-
rianţi, care lussuria.
* LUSSURIARE, v., luxurlare; a Ei
in lussuria : viti'a de vinia ce lussuria,
caută bene tunsa; amndlii saru si lus-
suria pre crba verde; celU avuţi tm potu
SC nu lussurie.
*LUSSURIOSU,-o. adj., Inxnrloins,
plenu de lussuria, applecatu Ia lussuria :
scmenature lussutiose , ospetiu lussu'
riosu, petrecere lussuriosa, atrailassu-
riosu cu celli libidinosi.
* LUSTRAGINE, a. f., luBtrajfo; spe-
cia de planta numita eerbonaca.
* LUSTRALE, adj., lustrallsţ re-
latiru la lustrii in intellessulu de sub
2 : apa lustrule. sacrifieie lustrali.
' LUSTRAME, pt. lustramine, lua-
truiDun; mediu de 1 lustrare.
* LUSTUAMENTU, .pl.-e, ^luslra-
meiituiii; mediu de 2 lustrare,
1 LUSTRARE, v., Inutrai-u, {lustru
sub 2); a face sau a d& lustru; si ia
speciale ; 1. a spella, a curetiâ; la an-
licl mai verto;jU, a curetiâ, a purifică
prin acte si sacrilicie religioaso : a las-
.yGooglc
. ws ^
tră unu agru, una casa, unu putiu spur-
catu: 2. a natedf, a polf, a face Zuciw,
(vedi si lustruire) : a si frecă si lastră
hene faci'a; 3. in intellessu mai ideale,
trassQ de la lushvlu, ce se făcea la an-
ticii straboni la finîtulu nntii censu :
a^arecen3&,a^erecen8ioDe, ainspeclâ,
a cerceta, a viaită, a trece in revi-
sione, etc, principele insocitu de ge-
nerări lustră teta armafa; lustraii par-
durea in lungu si latu, dâra veţi dă
preate latrotU: uita-te si Im^a ee e in
giurttlu teu; metaf-, a consideră, a co-
gită; — de aci : 6) a visită, a atrabate,
apercniTe, a ambU : terrelustratedenoi.
2 LUSTRARE, t., lustrarl, (vedi
lustru etb 1), a visiti lustrele de cur-
tesane, a ambii a\ petrece prin locuri
de corruptione.
* LeSTRATIONE, 8. f., Inatratlo; ac-
tionea de 1 lustrare': lustrationea pu-
tiului cu agiasma, lustrationea codri-
loru. spre a ăâ preste latrani.
*LDSTBATOBIU,-/OTna,»dj.,!H»tMtor,
eare lustra sau serve a lustrare. (1 îus-
irvre) : lustratorii acelloru locuri pu-
d»u connoseute peno actanu.
* LtrSTRICU,-fl. adj., Iiatr-iens; re-
lativu la lustru, in sensulu de sub 2: dSle
lustrice, cumu ara H celle in care se cu-
retia femin'a dupo nascere.
* LU3TBIFICU,-a, adj., iHBtrlBeus;
care face sau addace lustru in soneulu
de sub 2.
•LDSTRINU,-«,adj. s., (compara fr. lu-
strlae); proprie, de lustru, cu lu^ru
(lustru Bub 2); luatu inse mai multu ca
subst. : a) mase, lustrinu, tessatura lus-
troS2 de matasse ammestecata ca bom-
bacu eau cu cânepa; b) fom. Itistrina
a.) în acellu-asî sensu cu lustrinu de
sub a); P) petra forte tare care conţine
si farm si care serve si -la lustratulu
nestimateloni : Imtrin'a se preface in
pulbere, si cu acesta-a se freca si lus-
tra gemmtle,
LUSTROSn,-a, adj., nltldua, lucl>
dii, Imilaţ plenu de lustru == ludu.
LUSTRU, 8. m., Ustranj 1. d'in
luere '-^^ lauare, sau spellare : a) sp«l-
lacitura, lotura, worde; tina, noroiu;
ij metaf.: <z)locu de şedere sordidu caallu
LUT.
208
poroiloru, si de aci: p) locnentia de
animali selbatice; t) codru, pădure;
8) casa de desfrenari, de curtesane;
s) f îMia desfrenata;— 2. d'in Utere corn-
binatn cu lucire, stata allu unni lacru
aaiJL de lautu in cătu derine luciu, si
ia speciale : a) sacrificiu, ta aati%îi stra-
boni, ce făcea censoriulu, la fîa-cari
cinci anni, dupo finitulu ceasului, pentru
totu poporulu romanu ; sacrificiu de oo-
ratire de peccate, numitu suoVetaurilie,
pentru co se sacrifică unu porcu, una
one si uuu tăuni : a incepe, a face, a
hermina lustrulu; candu se face oJiu
dietde lustru; de acf .- a) in genere,
veri'Ce sacrificiu sau aotu religii^u de
pnrificatione ,- b) spaţiu de cinci anni :
tmmeru abia patru lustre de la naaeerea
mea; c) prin estensione, spaţiu de tempu
de mai multianni; Jusfm mare=100 de
anni ; d) laciu , politura , splen«l<ţre :
a.) proprie : mete eu lustru SMt fora lu'
«^t; ce mi ad^i c(dciamentele fora se
le fii datu lustru ?'ăe aci : lmfru:=a&n-
delabru; p) metaforice : orntanenl^
bene allesse dau unu lustru formosetîei
natta-ale : tMmele v(CJi|pe dedera unu
«ou lustru gloriei nostre; urituUt da lu-
stru formosuUii.
LUSTRUmE,-es«*, v., ţ»\ln, leti-
e»t«i a ă& lustru, a poU, a di politnra.
LUSTBUOSU,-o, adj.. Tedi lustrosu.
LUTARIA, 3. f., Intuientnmt obiectu
de lutu, locu lutosu, locu unde se afla
multu lutu.
LUTARIU,-a, adj., IntariaB, relatiru
Ia lutu; care traieace in hUu, sau se nu-
tresce cu lutu : poră hUari,
LUTHERANISMU, s. f., (fr. lirtM-
ranlsme), iovetiatur'a lui Lutheru, con-
fesfiionea celloru ce urm^ia invetiatura
lai Lutheru .' luthcrani&nuiu se nu-
mesce si protestantismu.
LUTHERANU,-a, adj. s., relativa Ia
invetiatur'a lui Lutheru : confessionea
lîUherana; bas^rie'a hdherana; elH su
lutkerani.
LUTOSU, -a, adj., lutvsns» pleoR de
lutu, incarcatu cu lutu : eşti lutosu pre
mâni ; vestimeniu lutosu; agru lutosu,
colUna lulâsa, rcgione lutosa.
LUTU, s.iu.,liitum, pamentudeolle,
>y Google
304
LTG
argilla; pamentu tnoUe, lima, tina, no-
roia : oUe de lutu , vase de tutu , easa
de Immu l^a cit luţu; biblia dice co
DoHtfwAeN formă pre omu tCin Itriu 51
i JMuffta spiritu de vietia.
LUTUIBE.-escu , t., luUre, a unge
cu Intir, a lepf cu lutn.
* LTIXOSU, lujcu. luxuria, luxurjo-
w, etc.; Tedi lussosu, lussu, lussuria,
lu$stiriosu. etc.
* LUZULA, 3. f-, liSBla, planta d'in
classea glumacieloru.
* LTGEALE, adj., relativu la lyeeu,
d« h/ceu : dassi lye&di.
•LTCEISTU, 8. m., Bcolariu care,
flrecenta lyoeul».
* LYC£{} saa luceu , pl.-e, Ijeenai,
81 IjiUm (Xoxeîov, fr. Ijcit) ; 1. gym-
nasiu laAUiene, afora d'în cetate, UDâe
Aristotele propunea invetiatnr'a sea;
2. la moderni gymnasiu soperiore; redi
gifnmasitt.
* LYCHNIDE, 3. f., (IjchmB, Xo/vtţ
=iUte*iite) specia de planta d'in clas-
Bea 10, ordinea I a eyatemei lui Lumeu,
A"mţa,mii¥»ditmtheloruBa.\iearyophyl-
Idoru, d'intre^ri unele bu connoscute
la noi sub numele de garofa, fi&re dom-
nesca, seafUeiuiia, de cari vedi la lo-
cuia lorn.
*LtCHNITE, s.m.,ljeliiilto8,(X'}x-
vinji;), specia de marmore alba si Iu-
ăosa, ce se sparge la lumin'a lytkmdui.
* LTCHNITIDE, s.f-, IjohiiltIs,(Xox-
vîtk:), specia de planta d'in care se fă-
cea festille pentru lycbnu.
* LTCHNOBIU,-a, adj., Ijchioblsi,
(Xo)[vâ^[0(), care traiesce Ia lychnu, care
d'in nopte face df.
* LYCHNU, B. m-, IjehBat, (kb^nc),
lampa, lacerna, lumina.
* LYCHNUCHU, s. m., t; chnnehM
(Xu^voâx^*:)' ^'"'^ ^'"^ Ifcbnulu; si in
specie candelabru.
* LYCISCC,-o,B.,ljclBiiii,(Xuxiaxo<:)
nume de c&ne, (vedi lupeiu).
* LYCOPKBDACIU,-«, adj., (fr. ly
e*p«rdae^e],care3^minacu^coper(iu^'
s. f. pi., Ij/eoperdadele, familia de fungi
cart are de typu genulu Igcoperdu, (he-
lin'a lupului).
* LICOPEBDASTBD, s. m., (fr. Ij-
LYM;
c*rerdastre), genu de fnngi d'in fami-
li'a lyeoperdacidoru.
•LYCOPEBDINU,-o. adj. s., (fr. Ij-
eoperdfne), relativu la /yc0por(lu;subsb
hjeoperdinele, genu de insecte d'in fa-
mili'a fungicddoru.
* LYCOPEBDITB, s. f., (fr. Iscoper-
dUe), fossile ee s^mina tar« cu 2ya^»r-
dttlu.
* LYCOPEBDU, 8. m., (fr. lje»per.
don, d'in Xuxo; ^ /ttp», ei xipStiv^i»-
aire), genu d'in famili'a fongilorn.
* LYCOPODE, adj. s., (fr. lyeopole,
i'm\'yKtn:^lupu,aiim^=:peăe), pro-
prie, care are petioru de lupu; applicatu
inae ca subst. genu de plante d'in fami-
li'a lycopodiacialoru.
* LYCOFODIACni.-fl. adj. s., (fr.
Ifctpodlaeâe), d'in familia lyeopodilont.
* LYCOFODITE, s. (lyc«p«dlt«),gfinii
de plante fossilî, ce s^mina cu ^«0-
podde.
* LYCOPODID, s. m., pulbere de
plaot'a lycopode.
* LYMPHA, 8. f., tympha, (fr. !;■•
pke), 1. apa limpede (confere liaipMH
=:\mpidu)\ 2. licidu aposu ce se afla
in vasele lymphaUce alle animaliloru;
assemine licidu ce se afla in venele ve-
getalilorn.
*LYMFHAGin,-a,adj.,Ijnphaeeai,
ca lymph'a de limpedu, ca cristallulu.
* LYMPHAN(J1TE, s. f., (fr. Ij»-
phsBglte) , inflammatione a vateloru
Iţjtttphotiee.
? LYMPHANGIU, s. m., (d'in ijn-
ph«, si sTYsEov =,wi£U), vasu Iţfmpha-
tieu.
* LYMPHARE, v., Ij mphar*, a spa-
riă cu apa (lympha), a spariă in gra-
dulu supremu, a turbură mentea, a în-
furia.
* LYiIPHATICD,-a, adj., Ijvpkatl-
ens, (fr. ifmphatlqnv), relativu la li/m-
pha : 1. vaSe lympJuitice , canali prin
cari trece lymph'a; glandi lympluUiee;
sijstema lymphatica; temperamentu lym-
phtUtcu; 2.coprensu de spaima, spariatu
in gradulu supremu, turburata; turbatu,
smentitu, lunatica, nebonu.
* LYMPHATIONE, s. f., Ijnpbatto»
actionedelyffyfAore, stare produssaprin
=y Google
tvfi.
lympitare, torburare â« mente, turbare,
furia de nebonn.
* LYMPHATU.-a, adj. part., ly«-
pbstis, tarburatu la mente, hoaticu,
oeboou : capete lymphate, mente lym-
phata.
« LYMPHITK, s. f., (fr. Ijmpblte);
Tedi lymphangite.
* LYMPHOSE, s. f-, (fr. Ijmphoge),
actione prin care ae formâdia lympKa,
* LYMPHOTOMIÂ, s. f., (fr. lj«ph*-
tonle), disseotionea Vdseloru lymphaiiee.
* LTNCE sau lunce, s. f., l}nx,(X{)7S),
animale mammifern d'in speci'a feline-
loru, ca perulu roşiatica rergata : Itm-
eea are una vedere forte agera, an/tm
credeau eo ea vede chiaru siprmptaieti,
•LTNCCRIU, s. m.,ljnonrlBiii (X-jţ-
xo6p[oy), una p^tra dura transparente,
cu probabilitate turmalinulu.
* LYSA sau Im-a, s. f-, lyra (Xupa),
unu instrumentu musicale ca corde u-
sitata la antici : a cântă cu lyr'a; attti-
cH credeau eo Mereuriu fu inventato-
riuJu lyrei; Vythagora stemperă affec-
tde cu cantcctUu lyrei.
LYS.
SOS
• LYBICU san luricu,-a, adj., l,ri-
cas, {\'ipix6z), relatîTu la lyra, sau mai
bane la cântarea ca îyr'a : poesia lyriea,
care se cântă aocompaniata de lyra;
poeţi lyriei; Tindant e prwiulu poetu
lyricula Greci, Oratiu la Romani; ean-
tetele lyriee se numescu ode; poeat'a ly-
riea are una mart varietate de metru;
addeveratii poeţi lyridincânta spiritele
prin idee su&Zimi si sentimente nobili.
• LYRISMU sau lurisntu, a. m., (ij-
rUmii8> Xupta[iâ;), cântare cu lyr'a; tona
h/ricu. posia li/riea.
' * LYRISTtr aaaluristu, a. m., lyri-
ttes, (XuptoTi);}, care cânta ca h/r'a.
* LYSIMACHIA, s. f., IjsIidmIiIs,
(Xu3c;xa/£a, fr. l/gimachle ei Ijsivaqae),
geaa de plante d'ia famili'a primula-
cieloru.
* LYSSA, lusaa, si îyUa, lutta, b. f.,
Iftta. i.!iaz7. si XOrcn, fr. lj»n si Ijtte);
proprie turbare sau turbatlone, appiicatu
inse in specie la : a) puatule sau buba-
8i6re ce se desrolta sub limb'a c&nelni
turbata, sau a celliu muscatu de atare
câne; b) cantharide.
=y Google
M.
M, a treisprediecea littera in alfabt?-
tula romanii , ai nn'a d'intre acelle-a
caro si a conservatu pronunti'a origina-
ria in tâte caşurile; numai in unele lo-
curi înainte de i ae audeca^nitalicusî
gallicu, precuinuÎD:mic, micH, nemica,
mişca, temi; si înainte de c cu assimîla-
tione deie, precumu in-.tneu sau mku, me-
diu, mercuri, viiere. Âct^sta nuaotia se
observa mai allessu Ia Românii d'iu Ma-
cedoni'a, la celli d'in Daci'a ea dispare
d'in ăi iu df, 91 iu genere se restabilesce
pronnoti'a genuina a litterei m.
MA, (contrassu d'in mai, si acestu-a
d'in magi ^ maiţla), adv. conj , mKgts;
Mă, ast, atţ ât tamen, at enlm, at Tero;
mai mnltu io usu la Macedoromâni ; in
Daci'a se servescu cu : inse, cro, ăi'ro,
sipentmcomparationecufftaij-vediiMai.
* MACACU, 8. m., (fr. raacaque),
specia de simia cu capulu latu, si cu
cod'a scurta, care se numesce si mîtia
de marc.
• MACARELLU, s. m., (fr. maqae-
reau), Momber» numele unei familie de
peaci marini, de care se tine si scum-
br^acotAmune,{»riombtir»e(nnbTas),con-
noscuta ca articlu de commcrciu, apoi
iunntdu, (thjnnas, Ihnonas), si pescele
sahiatu (slphlns] : macardlH se prmdu
eu millionile ip lunile Maiu si Janiti
in oceamdu atlanticu si in marile ho-
recJi; Momanii aniici făceau d'in ma-
carelli sau scumlrie una sema cu dres-
suri mtâÂe numUa gsrum.
MACAKin, macari, macaru, adr.
COig.; 1. ca adr. restrictivu, saltam, nl-
iilninm, celhi pucinu, cellu mai pucinu,
incai : dt-co nu mi poţi dă capetele im-
prumutate, da -mi niacariu procentde
pre una luna; se avemu macariu doi
Im, amupotv lucniagrulu, si scote d'in
eUu traitâu nostru; di^rosi cuintellessu
contrariu, etlam, quoqae, quidem, ipse :
macariu eu, macariu tu, macariu de
septe palme in frunte se fia, nu me tn-
chinu îui: neci macariu^: uc... q^ldstn;
ncei macariu câlu negiu sub unghia;
asii cu tâte coventele de cantitate : ma^
cariu ce, macariu caii, macariu câtu
de mare, demicu; macariu care,macariu
cine; etc. =: quldrls, «inotrlf* qpaoiTU
magDiig, parroH, qnlTls; 2. CU acestu d'in
urma intellessu se pune pre longa tote
relativele conjunctive, si forraediacon-
jitQctioni si adverbie compuse ; a) cu
da =: d(CO, si cu se ^ »!» ctlamBl, etal :
tnacariu se me talie nu făcu si nu dicu
asia; macariu se mc pice cu cera fer-
bente, totu nu vreu; dâro si ; macariu
de ar veni, ntlnaui renlret; — b) cn CO,
macariu ca=qyamqnain, etiamsl : mw
cariu co ai lucratu multu, totu ti a mai
remasu inco dcstullu; macariu co ti ju-
ra, te va insetld; c)c\i celle alte relative
form^dia atătu conjunctioni, câtu si ad-
verbie : macariu candu, 7}iacariu cumu,
macariu unde, etc.; a) ca conjunctiooe :
quaniloounqae , ntonnqne, iibicQnqae;
P) ca adverbiu : quandoTls, ublrla, etc.
(oonfere greculu mod. [laxâpt)
« MACARONE, s. m., (maccUeroni,
fr. inacaront), taliatelli italiani în for-
ma cylindrica facuti d'in farina fina
=y Google
HAC.
fig. ammeatecatura burlesca : sli/lu de
macaroTte; poesia de tuaearone, versuri
latine ammestecate eu italiane. •
* MACARONICU,-a, adj., (it. mtc-
cberonicoţ fi*. B]aenr<>nlqi(«), de rnuca-
rone; fig, : poesia macaronica, versuri
macaroniee,
* MACARONISMU, a. m., (fr. na-
«aronisrae), modu de poesia macaroDÎca.
* MACEDONE, s. m., Macedo, locui-
toriu allu terrei numite Macedonia
* MACEDONIA , s. f., Mteedonla ,
t^rra d'in Europ'a orientele, prin care
trece rîulu Assiu, astadi Vardariu, ve-
cina cu Thraci'a spre resaritu, cu lUa-
ri'a spre appnsu, cu Thessali'a spre m6-
dia-dî si cu Moesi'a spre m^dia-n6pte :
Macedoni'a fu ptUri'a lui FilUppu si a
lui Alessandru magnulu; Macedoni'a
se prefăcu in provincia romana, Mace-
doni'a de astadi e locuita in mare parte
de Homâni.
* MACEDO NI ANU,-a- adj. s.. Ma-
cedonlnsj Macedonianti», jMacedonlciis »
locnitoriu allii Macedoniei, diverşii de
Macedond := care e de origlue macedo-
nica; lig. maccdonianu.l. uua specia de
buccate compuse d'in diverse ingredi-
entie; 2. unu jocu de car'ui.
«MACEDONICl',-a,adj.,m.ioe4onicug,
relativu la Macedoni sau la Macedonia :
regnvlu maevdonieu, falangea macedo-
moa, Umb'a inacedonica.
* MACEDONISMU, s. m., idiotiamu
propriu Macedoniloru, caractertii niace-
donicu; seatimentu niacedonicii.
♦MACEDOROMÂN U,~a, adj. 8., Ro-
mânu din Macedoni'a, spre distinctione
de Dacoromânu. Românn d'in Daci'a.
MACELLAEE, r., lanlare, cndere,
■tragem edere, a macellari, a talia vite
la macellu, si apoi in genere : a taliă,
a uccide fora raisericordia.
MACELLARESSA, s. f., uxor lanio-
uis, femin'a macellariului.
MACELLAKIA, s. f., raucelliim, la-
nUrlnm* Unlena* loculu unde se talia
si vende carne de vite; âg. cndos, atră-
gea, occisione crada, barbara, fora mi-
sericordia.
MAOELLABIRE, -eseu, efedere, U-
nlare; a taliti, a ucoide ca unu macslla-
MAC. 207
riu; fig. in acea Imlalia se maceltartra
multe miUi de omeni.
MACELLARIU, a. m., Usio, lanUs,
maeelUriiis; cellu ce talia sau iiccida
vite cornute, lanose, porci, etc., sau ven-
de came cruda cumpaoita : maceUea-if* -
brutale, cutitu de macellariu, scaunu
de macellariu, mes'a macdlariuiui; —
fig. omu cnidu si barb»rn , fora misori-
cordia si brutale.
&IĂCELLU, pl.-e, maoellam, endes,
slraţes, actione de maceUare , taliare,
uccidere, in speciale de vite, in genere
si de temeni, mai vertosu uccidere cruda,
brutale si fora misericordia, uccidere in
massa etc; locu unde se talia vite ei sa
vende carne; platia unde se alia ntacel'
Inriele : batali'a se ^ni cu unu ma-
cdluinfricosiatu, eareassecurăosteino-
strc victori'a decisiva; dupo unu macellu
furiosudebaioneie inimiciise retrassera
in desordinc si in fuga pre tote lini^.
* MACERARE, v., tuBoeriire, a face
maceru sau macru; a mollii, a fragedî,
a face fragidu, morbida : venatulu'ne-
maceraiu e greu de mancaiu; a macera
lentea, faşeol'a si alte sementie de se»ie-
uatu; metaf., a debilita : pre muUima-
cera aeellu morbu; a torment^ a tor-
tură, a marturis : a si macera corptUu
ca primii marturi ai credentiei cre-
ştine; de ce se te maceri at<Uu-a pen-
tru nemica?
* MACBRATtONE, s. f., maceraţi*;
actione do macerare.
* MACEU1.1, 3. f., raaeeria: (affina
cu macellini = macellu); gardu, muru,
iu speciale, gardu viu.
* MACEUIATU.-a, adj., uaceriatog;
incliiau eu maceria , viormente. mace-
riate; vinia muceriata.
* MACEliIRE,-esc«, v., maceretioereî
a deveni maceru sau macru .- a se mol-
liă, a se fragedi.
'<'MAGERU,'a,adj.,inacer;vedimacru.
MACE8IA, s. f., baoca ros» canin»;
fructu aan bacea de macesiu.
MACESIIiE,-e5(;u, v., a molliă sau
netedi batendu; afâne pre de uua parte
cu mac^eilu, mactare, etc, pre de alt'a
cu : mac-ru, mac-erare, etc.; compara
si macescereizzmac&rire.
.yGooglc
908 MAC.
MACE8IU, B. m., r*M eavln». Linn.,
specia de roşa aelbatica, allu carei ar-
bostn, ori mai bene spinu, cresce printre
tnfarie si printre alte spinete, 4ro din
ftnctele Iui copte bene se face lictariu
sau decDctu; (affine ou maett sau cu
maent?).
* MACHIA, s. f., iwmhU, (it. nac-
' ebla) , p^ta , macla sau macula ; redi
mawia.
•MACHIABE:, t., mmeiil»«,(it. hm-
ehlan), a petă, a macU sau macoU;
vedi maculare.
* MACHlATUro, adj. part, aaeu-
Utiiţ (it. mMehlat»), petatu, maclatu
sau maculata; redi maculatu.
•MACHIA VELLICO,-a, adj., (fr.na-
ehUT61fqu«, seenndiin doctrlnam Ma-
ahlKTelHl), conforme principieloru si
doctrineloru politice remase de la Ma-
chiavdli Plorentinalu : systema si por-
tare ma^iavellica; in senau intensu, de-
spre sţstemate, doctrine si acttoni cari
n'an a face cu politic'a onesta, ci sunt
basate pre rea credentia, pre perâdla.
•MAHIAVELLISMU, s., (fr. machla-
T^lIiBe, sjstena HscliIaTeUlI), systema
politica a lui Ma^iavelli : Mai^iavel-
lismvîu o revdtatu pre omenii de bona
credentia i in systemaiele slaittrUoru
moderne s'a mai pastratu ineo multu
maehiaveîlismu; — prinoipiele si actio-
nile conforme systemei politice a lai
MaehiaveUi;~in sensu intensu, despre
portarile private alle unoru omeni.
* MACHIA VEI-LISTU, s. m., «liecU
JUehlarelUl, cella ce adopta si urmâdia
din doctrinele lui Machiavelli: machia'
vMistu agent, machiavellistu perieulosu.
* MACHINA, s. f., muklfla, (fr.na-
ehlne) ■ instrumentu prin care se p6te
mişcă d'in locu, redici, trage, aminc&,
sau prin care se pune in activitate tmu
agente naturale , precumu : foculu, ae-
rulu, ap'a, etc. : machina de metaUu ,
madtina de lemnu; machina mare, tna-
cAtfla mica , machina admirabile, inge-
niosa, sim^, complicata, noua, veehia;
a inventă una machina; constructionea
machinei functionea machinei; e/fectele
unei mocAtne; theorfa, planulu, espU-
WtiOHea tmei macine; bucMteUe, rotf
lăj^
le, cordele miscatorie alle Mwt maehim:
inventarea ai immuUirea maehineloru
de tota speci'a este gpre bende , Sro nw
spre reulu omemloru; prin lucrarea cu
machinde ae crutia poterUe ai piefTa o-
matiioru n a vitetoru de jugu si de
cμ maeliinele producu forte multu
si totuşi dau oceupatione la multe mS-
lioni de omeni ; machina simpla, care
are unu singuru medilocu prin care im-
multiesce actionea poterilom miscatorie,
ia oppositione cu machina compusa, for-
mata d'in mai multe madiine «împle,
combinate intre senesi : machine corn-
puse sunt nenumerate; machina ardU-
tectonica, de redicatu, compusa d'in
bnccati de lemnu dispuse asia, in cfitu
cu adjutoriulu unora rotille sau dis-
curi si allu unoru fusi se potu redicÂ
greutăţi mari si se potu assedifi la locnlu
destisatu; — madiina de comprestione,
destinata a comprime aerulu ei a, la con-
densa , se dice si machina de conden-
satione; — machina electrica, destinata
a produce si a demonstra differitele
pbenomene alle electricităţii; —maehi-
ne bellice, instrumente cari serru spre
a rapedi petre, globuri de ferm, etc
a bate si a sparge murii : inventionea
pulberei de tunuri a facutu pre omeni
se renuntie la machirtele belliee appli-
cate de poporde antice; — mactana hi-
draulica sau machina de apa, prin care
se conduce si redica ap'a; machina Ay-
draulica se dice ai una compositione da
machine diverse prin care se producă
certe effectebydraulice; —mocAirtapnew-
matica, pumpa destinata a rari aerulu
coprensu intr'anu asiănumita recipiente;
mocAina purica sau machina de foeu,
una compositione d'in buecati dispuse
cu arte si destinate a ii focului direc-
tionea cerata, si a face ca caldur'a se se
communice pre aude voUesci; — ma-
china suffuâoria, foile de metallu, ia
care aemlu se comprime tare, pentru
ca combastionea materialiloru de fiMU
se se pota eifectuă mai bene, si mine-
ralile seae topesca maicurrendu ei mal
perf^tu; machina de vapori, unde pnm-
p'a este pusa in mişcare prin aburi, —
macluna de dow^Kd, â« fm-cltea.ife
,y Google
mc,
cădi, etc., a cărei potera fuiictionatoria
edte pcale poterei a douedieci, a trei-
dieci d<> calli, etc; taachina, apparatu
cjre pote produce uuaejplosione omino-
Htoria; — ia genere, tnachina, lucru ar-
tificiale, mechanîsmu sau compoâitione
de rote, rotille, corde, etc, alle caroru
mişcări si efTectu se termina in easitai
acea machina, fora a mai veui in com-
municatione Idco si cu alte obiecte; asîă
se dice ; acestu orologiu este una ma-
china formosa; unii automaţi sunt »ia-
c^tne forte ingeniose; — in seusu in-
tensu si âg. lomulu este una machina ad-
' mirabik; animalile inco sunt machmc
mue; poetice : madtma rotunda, adeco
QDiversulu, sau numai pamentul u, adeco
globolupamentului; camachine, la thea-
trn, se scamba scenele, se represeuta si-
mulacre deanimali etc :ot]er'a, tragedi'a,
dram'a, ckiaru si comedi'a are mackine;
Ggur. si familiariu, machina, effectulu
veri-nnei desvoltarî sau desuodari dra-
matice care este prea-fortiata, care a-
deco nu se pote deduce bene d'in cursulu
fireseu allu lucruriloru: acesta incia-ca-
turaprea semena a machina; tt^china,
in Ti^ti'a practica : inventione, intriga,
astutia, artificiu, mediu de insellatio-
oe etc. : acelUii omu nefericitu atătu i in-
torsera machin'a, pono ce îu addusera la
sapa de lemnu, (vedi machinatiojie; -
prin suppressiouea aspirate! It, machina,
a deTenitu macină, de unde : măcinare;
reuînse se pone masîna, dupo pronun-
ti'a fr. mBCbliie* in locu de machina).
* MACHINALE,adj.,ineciiIiiaU8(fr.
maehlDal), relativu la machina : poteri
machinali, rota machinale; in speciale,
fora conscientia , fora intellegere sau
fora tntcllessu : rupunsu macitinale.
* MACHINAMENTD, pl.-e, maeUI-
nameotniSj machina, instrumentu, ar-
teficiu, intriga.
* MACHINARE, v. a., machinai-i,
Mollrl; proprie : a face machina. luatu
inse de legola cu sensuiu metaf. du a
urdf sau face intrige, a prepara in se-
creta planuri relle in contr'a cuiva, a
arruncâ curse morali, sau si ţihysice,
spre a Iu perde : inimiăi tnachina ecva
in tăcere; elli machina misellie.
Tom. II
MAC
209
« MAGHINAKIA, s. f.BMhliiamea-
tum, inachiuatlo, trn t«'I fabrica nutebl-
narii; 1. arte de a construi sau direge
rtiachine; arii j. muchi nariul ui; officina
unde se construescu sau se rendu ma-
chine, depositu, mulţime de machine;
machina complicata, unu totu de ma-
chine ee formădia unasiugura machina;
fig. tessutiira de intrige, de planuri se-
crete cu scopu de a ins^llÂ, incurcft sau
perde pre cineva.
* MACHINARI[I,-ii. adj. s., uavliiiu-
rlns, relativu la machina : lucrări ma-
dtinarie : s. personale, machinariu =
constructoriu sau directoriu de machine.
* MACHINATIONE, s. E., machla»-
tla,molliiieB,aciione ie macJiinare,coji.-
strnire, directione artcficiale si inge-
niosa : unoru bestie e data vre-care fa-
cultate de machinatione; metaf., planu
secretu, intriga făcuta cu scopu de a
scote la caile veri-una fapta rea, de &
strică cui-Ya, de a perde pre cineva :
machinationi blastemata; acea machi-
naiione fu de capu machinatonUui; prin
machinatione astule a iavinsu pre cott-
trariulu seu.
* MACHINATORnj,^/oRi, adj. 8.,
maoliiaator^molUor, care macAina: l.in
sensulu bonn allu coventutut, care cou-
strue, sau direge una machina ; Dom-
ncdieu machinaioriulu totoru lucruri-
loru; 2. in sensu reu, care face intrige,
macliinationi, care se încerca se adjuuga
la scopu pre călii secrete si turtuose :
machimdoriulu ^irincipaîe allu acellei
conjurationi a fostu eUu.
* MACHIN ATO,-a, adj. part , urditu:
aecstu planu ascuiisu eră machînatu de
fostulu ministru.
*MACHINIORA,s. f., macbiaulaj
dim. de Hmaehina, adeco machinamiea.
* MACHINISTU, s. m„ moblaaraia
faber vel coafector; macbliiarBiii Coa-
dnctor, cellu ce face, compune sau dî-
reg&'mttc/iine spre unu scopu sau altulu :
ttonu machinistu; acestu madunistu este
chiamatu d'in AngWa; machinistulufa-
bricci mclle este pucinu abile; maclăni-
stu, ia modu impropriu, conductoriu de
macJiine in fabrice sau la c^llile fer-
rate, etc.
=y Google
210
MAC.
* MACHINOSU,-», adj., nftohinoaus;
CQ mare arte compusu san faeutu.
•MACHINUTIA, s. f., mMhlnaU»dem.
de la maehina; vedi si machiniora.
* MACHOMEDANISMU, a. m., reli-
gioDe monotheistica propagata de Ma-
chomede. si care se numesce si islamis-
mu, sau simplu islamu : macliomedatiis-
mulu paralysă tare ckristianismulu.
* MACHOMEDANU.-a, adj. s.. care
ormedia iavetiatur'a lui Maclwmeăe :
maehomedanii sunt monotfieisti rigo-
rosi ; religionea maehomedana se in-
tende presie mare parte a Asiei, Africei
si a Europei.
* MACHOMEDE, s. m., nume pro-
priu allu propagatoriului religioaei mo-
notbeistice care p6rta numeledemacÂo-
medanismu sau islamismu : MacJiomede
trece ăe profetu la asseclU sei.
* MACI A, s. f., maclea, stătu de
macru, macrime.
* MACILENTU.-a, adj., mieileatua,
taie macru.
MACINĂ, s. f., nacliioB , (vedi ma-
ehina).
MĂCINARE, T. a., molere, (lat. med.
Maolnare, it. naolnftr», tote d'io ma-
cina^machina); a sfermă, a preface in
pulbere, ia farina, cu adjutoriulu ma-
cinei sau machinei numita mora : maci-
nămu grănu, secare, ordiu, popusioniu,
orediu; in mâr'a nostra se macină preste
totu annulu; mâr'a communei n'are apa
de adjunsu, ei macină numai câte sesse
luni pre annu; ai macinatu prea-mare,
sau prea-menuntu; măcinaţi bene: —
prin estensioue : dentii betrâHiului ma-
cină inco bene; nu pote siomachulu meu
macină assemine mâncare; una rîpa;
unu pariete se madna, cade in pulbere.
MAeiNATOaiU,-(ono, adj. a., pl-
Dtor» moUtttFf care maana, fia veri-cine,
DU numai morariulu de professione :
macinatoriu in mora ; macinatoriu de
cafea la ospetarie ; macinatoriu de co-
lori la pictori.
MACINATU, l.part. pas. mula com-
mlDntDB, trltos : sacei de ffrânu maci-
no^M/metaf., muri de totu măcinaţi;
2. sup. si snbst., macinatulu meliuhti;
amu terminaiu cu macinattUu.
MAO
MACINAT0RA, b. f., actto uoleadU
qood Bola co mini no turn est, (it. maol-
natura); actioue de madnarc; dero mai
vertosu resultatu allu acestei actioui,
ce s'a macinatu : bona macinatura, ma-
cinatura mare pentru ingrassiatu rima-
torii;—macinatur'aparkt^W.
MACINISIU, 3. m., quoil ad moleu-
dlnum deBtlanturr quod molltnr: mor'a
vostra are macinisiu multu; ver'a este
macinisiu pucinu; macinisiu de grănu,
macinisiu de buccate ammestecate.
MACIREj-escu, v., tererojcnnterere,
maelare, a strivi, a sfermă, a molliâ :
pome macife, bătute si molliate prin bă-
tălia; (d'iti ace-asi fontana cu maciare,
naoencere etc., Tedi macru, mactrare,
macesire, etc.)
MACITU,-a, part. d'in madre.
MACITURA, s. f, resultatu allu ac-
tiouei de macire.
MACIU, 8., pl.-e. vedi matiu.
MĂCIUCA, s. f., cUva, utipes, fuitU,
batiu mai lungu sau mai scurtu, cu nodu
saumaciu/^ia ia uaucapa, si de'commune
asia de grossu, iu cătu cu ellu poţi attacă
sau te poţi apperă pre miirte, (compara
ital. mtiitaf mazzetta, mazKuola, isp.
maznoBţ fr. massue, si in limbe ce tiu su
romanice : grec. gLarCouxa, pol. macsun
si macsusba, şerb. maciuiţii; forme mai
simple : it. mazza si matzo , isp. ni«ia
si mazo, pro7. niHSga, fr. maBse, grec.
[lixCa etc, d'in care s'ar pot6 trage co
coventulu in cestiono si derivatele lui
au essitu d'in lat. [malea], de unde ma-
teoUf de ora ce la noi matea ar souă :
ma^a , de unde apoi : matiuca = mă-
ciuca; d4ro de alta parte forme ca :
maconu, fr. maqDe sau mactiue, maqaeti
it. maeco, maecare • anunaccare* etc,
para a duce la radecin'a mac-, ce se vede
in mac-tare ^ lovire, orcldere ; pote
niateB=iaaotca); — a talia, uccide, om-
mori cu maduc'a ; am măciuca nodo-
roşa , măciuca de comu, de peducellu ;
măciuca făcuta d'in radedna de stegia-
riu, măciuca lunga si ţintuita; — prov.
destuUu una madiica la unu carru de
oUe.
MAOIDCATU,-a, adj.,cBpltatn8, pro-
vedutu cu maduea, care la unu capetn
.yGooglc
MCA; -
are maeiuca=macit^ia, gamallfa : ba-
stonti macmcatu.
MAaCCOIU, s, m., in locu de :
MACIUCONTU, (ounmoUiatu), s.
m., Infens clara^ mare măciuca.
MACrUCUTU, 8. f., deminutivu d'in
maâuca; (compara it. muzoohinto).
MACIULLIA, 3. f., flobDlna, pllnln,
pila, billma, tnber; capetn mai grosBU
sigloboau alin unui Incru, c^ietina,
globu, etc. : haetonu m maetidUa; cdie
dine madtiUie tdU seUei; maeiulWa ma-
ettltn, a florei sordui ; macitâtFa cqiei
si a cdliului.
.* MACORE, s. f., mac», stătu de
ntaeru.
MACOn,maeonu, maeone, s.m., nlara»
baBtODu grossu.
KACBETU, s. f., (it. urreiia),
maetes; stătu de maertt.
MACHIME, 8. f, maoles , maerltax,
BMcr f starea sau conditiooea in care
se afla corpnlu personeloru sau alin a-
nimaliloni macre : macrimea cârnei tiu
maneatu, macrime eausaia prin nutri-
mentu reu saupucitm; macrimea e oon-
secentfa a unui morbu physicu sau a
unorupagsioM, ori si desastre; macrime
naiureUe, macrime contra-naiuraîe.
MÂC£IR£,-e8CU, r., maoreBoerei a
face sau deveni macru.
MAOBISIOfiU, adj.B,, 1. adj., deminu-
tiVQ d'in macru, maerinstiBlDs; 2. subst.
demin. d'in macrisiu, luatu cu iutellessu
de oxalii aoetosella, Ltn»., planta d'in
olassea decandrieloru; se dice si mact!-
siu passerescu.
MACSISIU, a. m., acetosa rnmes ;
Linn., genu de plante cu mai malte
specie, cumu : macrisiulu calliloru, ra-
m«x aantuR. Linn. hlppolapatbantt planta
coBooscuta si sub numele de macrisiu
calleseu, steglăa sau stevia, cu fruudia
amara; macrisiu de apa, rumex aqnati-
cuh; macrisiu de balta, sjBlmbrlDin nii-
atartlim, lAnn.; macrisiu de gradina, u-
«fltoaella ratnndlfolla, lAnn., se dice si
macrisiu latu; macrisiu de spinu, ber-
berU ralgarlB» se dice si macrisiu sau
acrisiu rosiu, si lemnu galiĂnu; macri-
siu liqmresat, oxalU aeetoBelU, lÂnn.,
ae dice si macrisiu trifoUosu, ei macri-
siu padureiiu sau de pădure, si ir^oliu
acru; macrisiu laiu=zmaori8iu de gra-
dina; tMorisiu passerescu.
UACţilTATE, s. f., maoritas, si
MaCBITEDIKE, s. f., naerttnda,
stare de macru.
• MACEOBIOTIOA, e. f-, (macroblo-
tloa, d'in [jLaxp(i;=:longu ei ^^oc^fi^-
tia); artea sau scienti'a de a lungi liâ-
ti'a; se dice in acella^asi sensu si die-
tetica si hygietia sau orihoinoHca, adeoe
artea de a rine r^ulatu, parte a cultural
omeneBci,carefacecaTiââ'aoresict]mu8e
rainteDereeoa, acestei arte Hnfelanddede
mai antaniu numele de maerobiotica.
« MACBOCOLLU, s. m., naorAcolain
si ■MroecllBM, câUa de chartefa formatn
mare.
* MAGHOCOSMU, b. m., (lueroeoi-
jaaa, paxţi6xoa^/n); lumea mare, adeoo :
untTersuln, cernlu si pamentnla, si tote
câte sunt intr'ensele , in oppositiooe cu
microcosmu, adeco : omulu, care se dice
si lume mica.
HACROBE, s. f.,inaoor; stătu de
macru; macrorea fadei teUe e spamen-
tatoria,
MACBU,-a, adj., macer ; (it macro
si magro, fr. maigre); ce n'are grassime
sau are pucina grassime; ce are carne
pueina. ce nu este necî macaru carnosn;
Torbindu de came in parte, macra e car-
nea fora grassime si fora osse; prin e-
stensione si metafora : molie, flaccu, fra-
gidu; debile, fora puteri : vite macre;
ccdlu macru; cooosiu macru; buccata,fer-
tura, friptura ma(^a, nu graaga; j^-aiuiiif
maeru; mesa macra, fora bucate de car-
ne;—sai^ metaf. pamentu maeru ; agru
macru, ce nu produce multu; siylu ma-
cru, lipsitu de ornamente; columna ma-
cra : a) lunga si suptire : h) cu prea^
pucine ornamente ; scriptura macra,
prea-suptire, etc.
i- MAGTABE, t., mactare, a sacrifi-
că, a talia, a uccide, a perde.
* MACTATIONE, 3. f., mâetaţlo, ac-
tione de mactare, taîiare, uccidere, om-
morire, perdere.
* MACTATORIU,-fon"a, adj. s-, ma-
otator, care macta, talia, uccide, ommo-
re, perde.
=y Google
us
MAC;
*MACTATLVa, adj. part., nsaUtos,
taliatu, uccisu, perdutu.
•MACTU,-a, adj., mactntif 1. proprie,
maritu, glorilicatu, laudatn, onoratu cii
sacrificie, adoratu; 2. Bacrificatii, iicciaii,
perdutu.
llACU,a. m., paparei-, (compara gr.^-q-
xuv aip^xuv), planta d^in clasees polyan-
drieloru, cu Borî mari, cu capetin'a plena
de sementia, a cărei calitate eate se pro-
ducă somnulentia : macu albu, care se
dice BÎ macu de gradina, lat. pspkver
MMBtfernm; macu liepweseu, uumitu
Bl maett selbaticu sau macu rosiu =: pa*
parer rlioesi Lttm.; macu de Gcmcasti,
papKTer caHeueuro ; ntacu involtu sau
drejp/u : d'in succulu unei specie de macu
se prepara opiu.
* MACUIjA, mada. machia, a. f., na-
cnla, pâta,UDSura, mangitura ce se face
asupr'a unui lucru, ce strica colorea ge-
naina, face uritu : macvia mare, macu-
la de atramentu, macula de oliw,- o şter-
ge macuVa; fig. macuVa peceaiului : ba-
ptismulu şterge maeul'a peceaiului ori-
ginale; amneltu fora mac^a; macula pre
onorta sea ; acea fapta este maada pre
caracteriulu seu; unii eredu co macuVa
ce se arrunca t>re caracteriu prin calum-
ma, sepole şterge numai cu sânge; a cau-
tă maade in sore, adeco : a caută defec-
te, scăderi ai in lucrurile celle mai botie
simaiescellentijinastrouomfasenumMcu
macule unele pete obscure ce se observa
pre dîsculu sorelui sau allualtui astru.
* UAODIiARE, T., DiMulare, a face
macula, a pică, a pet& : eUu si a maeu'
latu epistol'a, vestimentulu ; fig. una
singura fapta lassia e m stare a ma-
c«I(i viStia cea mai formosa.
« MACULATIONE, s. f., mueulatlo,
actioue de maculare.
•MACULATURA, s. f., (maeu Utura),
effectulu macuîarei, maeul'a ensasi; se
dice de regula despre scriptur'a stricata
intr'unu inodu sau intr'aitulu, cumu si
despre eompositioat sau asia numite
concepte, si despre tradactioni făcute
ren, stricate; in artea tjpographica, ma-
culatura se dics ori-ce colla mangita
■i stricata, care nu mai pote serrl de
Mtn Bfre farelire.
MAC.
* MA0ULOSU,-a. adj^ mM«l*a»,
plnnu de macule: 9ordidn; vergatu, di<-
versieoloru.
* MADEF ACERB, v., nadefAccre.
a face maiUdu.
* MADIDARE, t., uadldar^ a face
madidu.
* MADIDU,-a, adj., naliasl» udu,
molliata de aţw sau ăltu luido;. unsub
adapatu; imbetatu, b6m; molte^ am-
mortita; in genare, pieoa da ceva.
* MADIANA, 8. f., («alia), p1a&4a
americana d'în famili'a compositeloru,
despartimentulu corymbifereloru : «a-
diana oliosa = madta aatlTa^ creâce
de 3—5 urme, siare oliu forte bon» ; pa*
tri'a madiand oltMc este CiiSi, ir^e s'a
transportatu si in Europ'a ; madian'a
elegante ^ madia alegana, provine d'i a
Californi'a; madian'a se onmeMe si
melosa.
* MADRIGALE, 3. m., pcSmaUi Ij-
tld apeeles mera, (f^. madrlfxl, ital.
■adriale si nadrifale), poema scurta,
CK6 in ano numeru mioude versari eo-
prende câte una idea iogeniosa si amo-
roşa; poema galante.
HAGA, s. f., iMAgB, TeneQea) safaţ
farmeeatoria, strigouia; vedi magu.
MAGLALLIA.s. f , pilula» eapltula»,
globnlna, bolbulna, capetioa, parte mai
grossa si globosa a unui ce : magoili'a
acului de capu, magalli'a maeulMi, (pre
a looure se aude gamaUia. iiibe ameo-
doue formele mirosa a straioe).
MAGARESCE, adr., in modu n*-
garescu.
MAGARESCL',-a, adj., aafainua, a-
sininu, relativu la mahări», de martiriu,
ca unu magariu.
MĂGĂRIA, s. f., calitate de măgari*;
fig. stupiditate.
MAGABIRE,-escu. v., a numi pe ci-
neva magariu.
MAGARISMU, s. m., systemamojKi-
resea, portare ma^are9ca,adeco,8ttipida.
MAGARIU, 3. m., aBlnas, asina, ft-
nimale catrupede domestica, mai mien
de catu calluin, si connoscuta pentru
pigreti'a sea; fig. stupidu.
MAG ASIA si magaaia (cu » miriliRtii
in loeu de) :
>yGoog Ic
. HAO
« MAâASINIA si inaffa$inia. 8. f.,
vedi mo^osmu.
* HAQASINARIU si tuagaimarm.
8. ni„ (fr. naKMlnter), celln însarAinstu
ea rnatfasitudu.
* MAGASINATIOU, s. m-, (fr. m-
fWlBaK«), tempu c&tu stau loercile sau
pfodnotole intr'uuu migasirtu; pretiii
,ce ee solve pentru acestu tempu.
. •SIAGASINU si magannH, pl.-s.
korrwnt, (fr. nagMii, it. matmtlo;
ledrentu arabic» treeutu isai iu tote
iîmbite enropiane), ioou, aude se tine
si pastr^dia usa cantitate da mărci :
mugasinv vtare; magasinu ccnstruitu
ă'in matetiaHe tolidu; la eas'a oare se
afla tnagatine muJUe; mereiie awU as-
-BOfUaie hiene m magaufm,
U AGI. adv., niisJ|r,priB suppresaionea
- gnttaralei ^ contr&ssa in moi; vedimat.
MAOlA. E. f., ars saglea, arte sau
.BoJMtia preteosadea scamH natsr'a
Iverurilmu prin Torbe , superstittone
provenita d« la anticii m^iperaici; ba-
rneeatoda; mcijria nainraU se Domesce
nna operatione physica, mechanica sau
eh;mîca prin care se produou effectenein*
teltesae de profani; fig. se dice magia,
totu ce farmecă, incanta, casiona ta*ans-
portu de plăcere : maip'a fonnotetm,
stj/lalui, tjorbirei, etc.
MA6ICU,-a, adj-, mâţlous, telati?u
la magia, de magia : arte, poiere, iUu-
sione ma^ea; formule magice, caractC'
rie magice , vergella magica , lanterna
magica^
MAGIORATU, magiore, etc., vedi
maioratu, sau majoratu, etc.
MAGI8TEKIA, s. f., nagliterinn ;
arst RrtiâeUin,ofaelaB,n«g»tlUMi; l.în
genere, st&tu, calitate sau ofBohi de ma-
gistru; 2. in speciale insa : statn, oocu-
patione, essercitiu allu anei arte; — in
aoeetu inteliesan , coventuta s'a redussu
in nsnlu popularii) : a) prin sTacopea
lai g, la mtnesteria san maesteria; b) prin -
eoDtraotionea Tooaliloiu, la mesterîa^z
soientia ei essercitiu alin unaî arte; c) in
fiiwprin assimilationealni/on s, la: mes-
aeria =arte> ca media de braiu, profes-
eione, negofcia, eto.; vedi in parte : me-
şteria n mtaaeria;- compa» si : mafprit'
VJLG.
m
ritt, eumu st fr. «Hre si tMitler;=»w
aeria.
MAGISTERIU si magesteriu, s. m.,
«MţlstAriHni; oalitate, demnitate sanof-
ficiu de magistru, sau magestru, 1. in
genere : a ave ma^erialu eallarimei,
pedestrimei, tacerăotiidui ; 2. în speoia-
le, offîciu de a prevegbiă, invetii, e-
ducă jnni.
MAGISTEIKU, magesţeru, mateOertt,
redussu la metterw, vedi măiestru.
MAGISTfiA, s. f., vedi magiaru.
MAGISTBALE, adj., nairistraUf, (fr.
tu^itral); relativa Ia magistru in ge-
nere, si ia speciale la magistru = i»ve-
tialoriu : mana magislraie, ton» măgi-
i(rele^
MAGISTRAKE si magestrare; T.,
maglstrare si înngleterare; a fi magi-
stru, a) in genere, a ff mai mare, capo,
directonu;adirpge, commandă, conduce:
b) in speciale, a fi educatoriu: a preve-
)ţlii&, iuvetiă, educă juni.
MAOISTBATIONE si magestratione,
s. f., msEliitratlo; actione de magish^are,
commandare, conducere in genere; pre-
vegbiare si învetiare de juni in parte.
MAGISTRATOKIU.-forM, adj. b.,
nagUtraiiii; care e mai mare, care com-
manda, conduce io genere; care preve-
ghiedi» si invetia juni in parte.
MAGISTRATU, s. m., maglb-stus, (it.
iDBRJstrata, fr. m«ţUtr«t) , 1. 3. real« :
iit ^uere, stătu, officiu, funotione san
demnitate (le magistru, magistratura;
si a nume : a) la anticii Romani, iu seo-
sulu cellu mai originaiin, detanitate
inaUa : eeruura, constUatu, pretura, e-
diUtate ; la Bom'a erau doue specie de
magistrate, ordinarie si estraOrdinarie;
dictatur^a eră magistratu esfy-aordinariit;
magistratele erau funetioni âvili ee se
p(viau la Rom'a, ero imperiele funetioni
militarie ce seportau mai verioau in pro-
vincie; b) la Români , magistratu, cu s^nsu
coliectivu : a) consiliu municiptde i ma-
gistratuluSabiniiUui; ^) collegiu de func-
ţionari, tia administrativi safl judecăto-
resc!; 2. «. m., peTBODale, magistratu,
pi. magistraţi : a) la anticii Romani, per-
aona investita ou una inalta fanctione,
fUDOtiouariu in geaaia ; b) la Bomftlii ,
>y Google
a) celln investita ca una magistratura
=fanctione judecatoresca : magistrata
integru ; magiBtrati severi si ârt^ti ;
P) membru alin nnet municipalitate, în-
tellessu ce incepeacad^ in deBnetudine.
MAGISTRATURA, s. f., ma^lst^rl-
Bm, offiolnm JDdlclii, demnitate , func-
tione de magistraţii = judecatoriu :
a fi numitu in una magistra^ra, a fi
intiestitu cu una inalta magistratura;
dlu s'a distinsu, si a eastigatu renume
mare in magistratttra; — magistratura,
corpnla intreguallujudecatoriloru, col-
legiulu judecatoriloru : magigtratttra
demna de vocationea sea ; magistratura
infoj^ra ,- durat'a fanctîonei, tempnln in
care cineva se aSa in activitate ca ja-
decatoriu : acesta-a s'a intemplatu in
magistratur'a frate-meu; pre câtu tem-
pu a tinatu magistratur'a loru, nu s'a
pertractaiu neci unu processu celebru.
HÂGISTRTJ,-a] adj. s., niaţUter ,
1. 8ub form'a originaria si intrega : a) in
genere, cellu mai mare, capu, capitanu,
directoriu, inspectoria, etc; b) in spe-
ciale : a) la anticii Romani : a) dicta-
toriu : dictatoriulu se chiamâ ^ magis-
trulu poporului; p') capnlu callarimei,
numitu de dictatoriu : Caiu Juliu, ereatu
dictatoriu, numi pre L. Emiliu magis-
tru de caUari; asii si : magistru de pe-
ăestri sau de pedestrime;^')magistrulu
moraliloru = censoriu; g) in Însemnări
mai large , ce si astadi au si potn av4
cursa, a.') in genere : magistrulu unui
si^rbiu, commissariu allu suburbiulni;
magistrulu lucrăriloru si constructio-
nUoru. directoriu sau inspectoriu; ma-
gistrulu pastoriloru, primuln pastoriu;
magistrulu fauriloru, ferrarilont , tem-
plartloTM.etc; magistru unei nave, că-
pitani), si chiani : magistrulu unei casa,
unei turma, unui callu, etc, domnu,
' poBsesaoriu; — cu aensnlu ai mai gene-
rale de auctoriu, inăenmatoriu, conduc-
toriu, capu, etc. : tu eşti magistrulu to-
toru relleloru; capu si magistru allu to-
toru Hastematieloru; ţ) in speciale in-
vetiatoriu : magistrtdu inv^ia pre eo-
piîli; reu magistru ai avutu; magistru
■ de arti Ztimi2t,-applioata si lalacruri :
stifiMiu e eeBM mm himu magistru; mai
vertosa, pravegliiatorii:, invetiatcrin, e-
ducatoriu de juni : hetrânii potu fi ma-
gistrii jtmiloru; — cella ce e absolatu
in una scientia sau arte, mai vertoan
arte liberale sau formosa, oellu ce pro-
fesaa una arte formosa : magistru in fi-
losofia, magistru de fUosofia; magistru
de pictura, de desemnu; de acf in sen-
sulu de : cellu ce escelle intr'ana arte,
fia formosa sau si numai utile, cellu c«
acie bene essercită una arte si isTetiă
si pre alţii, de nnde si intellessulu de :
deatTM, indemanateeu, preoepviu. eto.,
care resare mai vertosn in form'a ca-
ventulni de sub urmatoriniu : 2. în for-
m'a mntilata : a) prin căderea lai g,
magistru redussu la măiestru : a) ca s.
personale cn celle mai multe d^n însem-
nările date sub 1. b), ^), despre care vedi
si maies^ p) c& adj., eallidos, d«x-
ter, habills» aolers, etc., indemanatîcu,
preceputu, ingeniosu, etc. (vedi rob 1.
cotra finita, ai măiestru in parte); b) prin
contractionea vocaliloru form'a maie«^
redussa la mastru, care pre a locnrea
se aude si masturu, mastoru. pentru care
vedi mesteru.
* MAGNANIMITATB, s. f., niftRva-
nlmitu, calitate sau fapta de magna-
nimu, mărime de sufSetu, genetositate;
contrariu pusUlanimitate.
* MAGUANIMU,-!!, adj., magnant-
mm, care are anima mare : anîmoso, co-
ragiomi; geoerosu.
MAGNATE, s. m., (maţ nas), optinaa,
procer (pi. proeeres), aristocratu in
Foloni'a si in Ungari'a : magnaţii po-
loni au immormefUafu ind^endenti'a
terrei loru ; magnaţii unguri au fosta
celli mai mari tţfranni ai poporului.
«MAGNESlA, s. f., (maţnesla), pa-
iiieiitnalbu,fina,absorbitoriu,foragustu,
care nu se diseolve in apa, ci numai in
acide, candu apoi se preface in sari forte
amare, de unde se dice si pamentu a-
mam; magnesi'a este compasa d'ia me-
tallulu magnnsiu si d'in oxggemu;mag-
nesi'a în natura nu se afla necaire cu-
rata; magnesi'a ae eatrage prin potassa
sau soda d'in stdfatulu de magnesia :
magnesfa ea medicina, magnesia cotet-
nata sau (vsa, magnesia carbomea.
=y Google
MAO
* MAGNESIATO,-o, adj., {fr. mag-
n^sle) inestecatu cn magnesia.
* irAGNESIPERTJ,-a,adj.,(fr.niaB-
n^gl(%re), care porta sau cootiDe mag-
nesia.
* MAGNESITU, s. m., (maţnfislte) ,
minerale ce are ca baSe magnesi'a.
*MAGNESIU, s. m., (ma^ueslnm,
maţnlum), metallu alba ca argeutuln,
str&luciosu : magnesittlu inferbentatu
arde cu flacăra forte intensa.
* MAGNETE, s. m., maţneg ; vedi
magneiu.
* MA6NETICU,-a, adj., mâţnetlcas,
relativu la magnetu, ce are proprietă-
ţile majjne^Iui : potere, attractione mag-
netica, ftuidu magndicu, vergdla mag-
netica, fin* magnetieu; placa, lamina
magnetica; cw'a magnetica este Uluso'
ria; polu magnetieu; âedinatione mag-
netica, acu magnetieu.
* MAGNETISAREsi masmrfi^ore.v.
(fr. masnâtUer), flnido maţnetleo Imbu-
ore, a suppune uny individuu la proces-
suln iadicatu de adepţii doctrinei ce se
.numeace ma^d-isna*.
* MAGNETISATORIU , - toria , adj.
(fr. m^n^tlgetir) s., care se occupa cu
nmgndxsmviu si cu magnetisarta.
*MAGNETISATU,-a. adj. part., (fr.
mafurillti).
* MAGNETISMU, s. m., (vis aagne-
ttca, maţiietlginQs), doctrina despre pro-
prietăţile magnetMiXui, poterea magne-
tica : magn^ismu animale.; magnetis-
mula pamentulni este effectulu fluiâeloru
electrice impartite preste globu.
* MAGNETOLOGIA, 3. f., {fr. mag-
nâtolo^le), tractatu asupr'a magnetului
si magnetismului, theorfa a magnetis-
mului.
' MAGNETOMETRU, s. m., (fr. mag.
n^tom^tre), instrantentu prinr care se
mesura poterea magnetica a unui mag-
netv.
MAGNETU, s. m., narnes, nai^uea
lapis, ('{ş.i.-ţvffi, proprie : petra de Mag-
nesi'a, cetate a Asiei minore), petra sau
minerale, ce are proprietatea de a at-
trage la sene ferrulu, cuniu si de a se
int<}rce totu de a uo'ain acea-asi direc-
tione, candu sta spenduratu de nnu firu
MAG.
21l>
nesucitu ; petra de magnetu, magnetu
nuturalc, si magnetu artificiale; mag-
netu naturale, adaco patra connoscuta
sub numele de magnetu, care are circa
72 părţi de ferru si 28 partî de oxyge-
niu : proprietatea magnetului eră con-
noscuta si in antieiiate; magnetutu com-
munica poterea sea atlractiva ferrului
si aciariului; dedinationea magnetului;
magnelulu si eledrtcitatea occupa forte
multu meniUe physieiloru.
* MAGNIDICD,-a, adj., magnidloasî
care vorbesce mare, laudarosu.
* MAGNIPACEBE, v., si :
« MAGNIFICARE, t., magnlfleare,
a face mare, a mari, a inaltiă, a landă,
a estimă multu.
* MAGNIFIC ATIONE, s. f., magnl-
fleatlo, actione de mugnifieare.
* MAGNIFICENTIA, b. f., magnlfl-
centla, calitate Ban fapta de magnificu :
magni^centia in cogetare, sentire si lu-
crare; .magnificenti''a ospditUui, funeri-
loru, edifieieloru, — si in ren : magnifi-
centi'a vorheloru, vorbe late ai grasse;
— in opere de arte : magnificentt'a ăe-
talidoru acellui capu de operat; — titlu
datu rectoriloru de universităţi, cancel-
lariloru, primariloru, etc. in unele parti
alle Germaniei.
* MAGNIFICU,-a, adj., naşolfiona,
1. despre omn, mare in fapte, in coge-
tare ai sentire, mare de suffletn : sti^-
fletu magnificu si inaltu; magnifice si
sublimi sentimente; in reu : laudarosu,
fanfarone ; — ca titlu datu rectorilorn
si cancellariloru de unirersitati, cnmn
ei primariloru de cetati in unele terre,
precumn iuGermani'a; — 2. despre lu-
cruri si obiecte abstracte, mare, pom-
posu, splenditn : stylu magnificu, ospe-
tie magnifice, receptione magnifica, fU'
neri magnifice.
* MAGNn,OCACE, adj., magnllo-*
qnax, (magnu-locere); applecatu a vorbi
mare. laiidaso^u, fanfarone.
•MAGNILOCENTIA, s.f., magnlla*
qaentta, calitate de magnilocu : 1. in
bene, limba, stjlu, espressione sublime ;
magnilocenti'a oratoriului, poetului e-
pieu; d^ro : 2. si in ren, vorbe late si
grasse, laude essaggerate, fanfaronata.
,y Google
916
HAe
« MAGNILOGU.-a, adj., nagnllo-
qnaa, sablime, io limba, îd espressione;
si in reu, in acellu-asi sensu cu magni-
îoeace.
* MAGN7S0NANTE, adj., si:
*MAGNIS0NTJ,-Oi aâj.,iiiasnlaoBâiiB,
careda sonu mare:magnisonantilesco-
peUe.
* MAGNITUDINE, s. f., maguitutl»,
Btato sau calitate de magnu : magniiu-
dima are longitudine, l<^ittidine sipro-
funăitate; magnitudinea dilîehru si nop-
tHoru ; magnitjidine de suffletu] — ca
titlu : maqmtudinea sta imperatoritdu.
* MAGNOLIA, 3. f,,(mfl?iioHa), spe-
cia de arbore asiaticu si americanu ca
se DUtnera in olassea 13 a systemei Ini
lÂnneu, si este typulu familiei magno-
liacieloru, care ata aprope de plantele
connoscute sub numele botanica de ra-
nuncule : magndli'a este arbore mare si
formosu; tnagnoli'a are mai multe «a-
riationi : magnoira purpuria = maţno-
lift parpurea^ d'in Cbin'a si Japoni'a, se
vede tansplantata si in gradinele cu arte
d'in Europ'a; magnoira grandiflora :=
nagnolla ^ranaillora, creace in Ame-
ric 'a septentrionale; waţnoii'o /mi Ca»>tp-
bell, cresce peno Ia Înălţimea de 80 urme;
■laţiiollii BOiimliiata; magnolia glauca.
* MAGI*U,-«. adj., mafrnus, mare:
Alessandru maţ/nulu, Carhi magnulu;
in composite ca : magnanimu, magni-
jicu, magnilocu. magnisonu, etc, si in
subst. magnittidine.
MAGU,-a, s. m., magu8,([iâV0(;)i l.in
origine, la Perşi, prentn, oinu invetiatti,
initiatu in mysterîe; 2, apoi farmecato-
riu, incantatoriu, deâcantatoriu, scarmi-
natarlu.
MAGULLA, 3. f., pellis maUrum, pel-
lls maxlllaram; pellea ce se iea de pre
• fălcile unui animale, cumii : vulpe,
lupu, etc., apre a dublanî cu ea : dubtah'a
de magtdla; scurtetea dublanita cu ma-
gulia.
MAGULLlRE,-esCM.V.,afIiilari,blaii-
dlrl; a linguşi.
MAGDLLIRE, s. verbale, adulaţi»;
actione de magullire.
MAGUUÂ, S. (.. prnmtnentln,. inal-
time, colliua, tumulu.
«AI.
MAGUKELLA, pi. magureUe, «Htus,
locDB edif[iit; collina, locu iualtiatu; de-
minutivu d'in măgura, mica magUra.
* MAHAGONU, si mahonu, s. m.,
Bwleteiila nahaţonl, Xtffn.. arbore ce
cresco in Indi'aappusanasiin Americ'a
centrale, se numera la classea 16 a sy-
stemei Iui Linneu, la famîli'a cedrda-
cielortt : makagonulu cresee la inaltime
80-100 de urme; lemnulu de mahagOHu
este forte pretiosu, pentru co e tare si
se polesec formosu.
* MARONIA, s. f., niabonla aqniro-
lluiu; planta dicotyledonia, d'in classea
I a bypopetalleloru, familia berberidie-
loru; se dîce si maJionia formosa.
MAI, adv. (scurtata d'in maj^i^: «»-
^Is); 1. in comparationi de adiective si
adverbie, correspunde : a) latinescului,
magris : mai necessariu, nra^is neoeaBa-
rloB; &) terminationilorn latine -lorj-lns:
mai latu = latlof = latlas; asia si :
pânea de grâu este mai hona ca cea de
secara; in Maîu avemu tempu mai for-
mosu ăe câtu in Aprile; acestu omu
este mai interessatu de câtu fratU set;
eu lucru mai muUu ăe eatu voi; ellu este
maiavutu de câtu toţi concetaiianii sei; tu
ai callaioriiu mai departe de câtu noi;
se te porţi mai intelleptesce de câtu in
trecutu; mâne ii voiu spune mai mtjte;
ea este mai fericita ăe câtu sororite
selle; — mai mxdtu. mai pucinu =: plus,
mlnu:i; — cu verbe intra forte ram in
acestu intellesîu, mai numai cu volire
sau vrere, ca si in latin'a malo := (ma-
ţls-Tolo) : mai vreu se moru de câtu
se committu una lassitate; in compara-
tioni superlative, mui precessu de ceUu
sau de ca si câtu, correspunde : a) \&'
i\neni:w\nima\lme,cellu mai necessariu,
ca »ktt necessariu = maxime iieaessa-
rius; b) termioationiloru latine : — is-
iilmii8,-tAslnie, etc. ; ceUu mai latu =
latlsstmus; asia si: cellu mai bonu
d'intre omeni, cellumai inteUcptu d'intre
Greci, celle mai formase flori, eclli mai
crudi omeni; — 2. in mulţime de lo-
cutioni cu diverse nuantie delicate, d^ro
in tote ide'a fundamentale a coventului,
ide'a de cantitate sau intensitate, pă-
trunde si se mantine, cumu: a) cu neg.
.yGooglc
■ MAI
Htf, a) intr'nnii singoru covento, ttNmat;
dt) cs adv., iolnm, lolnminodo. tsDtnin:
numai ămi, numai patru, numai unu
ptcu; — nu numai = non tantnm, non
aolDB, nu mimai eu, d si tcti ai mei;
^ ca adj., pre longa snbst,, boIiib, anus :
numai tata meu = nolns pat«r sau
mKH p»ter; numai nai ve w^iu scapă
de aeeste-a; acollo atn veămt numai unu
omu; p) separaţii de nu, cn intellessala
lat. iam, adbaci ampllna, parninpfir, etc:
totu mai traiesce tat(du ? totu mai tra-
iesee, nu mai traiesce; de atunci nu Vam
mai veduiu .- CamiUu nu a mai venitu
pre aici; nu me mai âoru ochii; Vietoriu
nu ne mai scrie; Flora nu mai cânta;
'Antoniu nu mai sieăe la noi; nu se mai
duce, d ne sta pre capu; nu mai vine,
Vasteptâmu in vanu; nu mai are banni,
nu mai are credUu; nu mai este, a re-
pauscUu; mai vedi si tu de lucrulu casei,
nu Jassâ totu pre servUârie; mai addu~
ceii-ve a mente st de noi; mai vedi si de
vitele de la campu; mai aăjunga-ti cu
Jimbutfa tea; a s<rissu iota noptea si
totu mai scrie; nu au mai «ewift* esse-
eutorn; tote am cercatu, n'am ce sei mai
făcu; ce mai faceţi, ce tnai dregeti ? —
abia a mai incetatu vcntulti; a mai sca-
dutu cevaap'a; se mai molliasse geruîu.
dero erosi s'a intetitu acumu; — c) cu
intelleeau lat. jam, Jam-janif prope,
r«nn«» pune; mai eră se cada, mai mai
se cada ^ Jam-jam camirus; mai totu
de a un'a; mai mortu de hetu; mai cătu
mene de marc; d) in espressioni de mi-
rare precessu de intetrogative, are senau
de forte : ee mai omu ! ce tnai hone-
tate de eopiUu ! inse si cn sensii reu,
mai alleasu ironicu : ce mai misellu de
omu ! ee mai lucru ! ce mai amUie ti au
retnasu ! ce mai societate! ce mai baiatu!
ce mai tanpu ! ce tnai buccate ! ce
mai drumu I ce mai locuentia ! ce mai
lemne, etc. : in tote aceste-a si alte ne-
numerate espressioni de natur'a aces-
toru-a, ascoltatorialti aan lectohulu
caută se lia cu attentiitne mare ca Ee
perc^pa bene. d^co calitatea se d& su-
biectaluiîn seriosusau numai in ironia.
MAIALE, 3. m., m^JaltUj porcu cBs-
tratu.
HAI.
217
MAIESTATE, a. f., majAstas, marfa
suprema, demnitate înalta, caracterhi
angnstu ce insufda veneratione , appli-
catu mai antanin dieîloru si Incmriloru
divine , apoi si omeniloni de -positione
înalta : regilom, imperat^riloru, consu-
lilonr, etc-, ^ro in statele republicane,
poporului : maiestate divina , maiestate
imperiale sau imperatesca, maiestate
regale sau regeaca, maiestatea poponduî
romanu; maiestatea altariului, tronului;
maiestatea senatiUui ; maiestatea legi-
loru; lege de maiestate sau legea maie-
statei , făcuta in contr'a celloru ce aru
cotedîâ se velteme maiestatea poporului
sau monarchuluî; de acf si : crimine de
lesa maiestate , crimine contr'a maies-
tatei; in sensu mai largu, maiestate,
despre persone sau lucruri cari an in-
faciosare măreţia, maiestnosa, cari in-
spira admiratione si respectuj câta maie-
state v> cicea persona; maiestatea acestui
templu este admirabile; maietsatea ace-
storu munţi; st'jltAu acestu-a e plenu
de maiestate.
MATESTATICU, adj., qaod maiestăţi
eorapetit, ce compete maiestatei : drep-
turi maiestaUce, drepturi personali alle
domnîtorinlni; attribuUoni maiestattce.
MAIESTOSTI si maiestuosu.-a, adj.,
■B^Dstniţ splendldusţ ma^nifless , (it.
maestoso, maesterole, fr. nn^estueni);
plenu de maiestate: portare maiestosa,
mersu maiestosu, frunte maiestosa,
portu maiestosu.
MAIE8TRA, s. f., (mafristra), mafa,
Tenlflea; femininu d'in măiestru , are pre
longa insemnarile acestuî-a si insem-
narea speciale de : femina care scie se
descânte, se farmece prin covente si prin
operationi pretense magice, farmecato-
ria, deseantatoria, maga ; in sensu mai
largu si femina intriganta, care acie se
ammet^aca cn vorbe pre alte persone ,
âro d^co nu pote , si resbona cu veri-ce
pretiu; in acesta acceptione se pote lui
si ca adj., de unde se si dice : femina
maiestra; — pi-, maiestre=:ilr», (ital.
ratH, fr. fee), nume ce se da in fabule
la nesco fientie imaginari», despre cari
se crede co am posued^ poteri superna-
tnrali , cd am connosce Tenitorialu si
>yGoog Ic
818 MiL
aru face niinoni : maieslrele m limb'a
poporului se humescu ii simplu elle.
MĂIESTRIA, 3. f., (d'in măiestru),
ealltdiUs, Bolettifl, Indastrla; ar§, ar-
tiflcinm ; techna , calitate si stătu de
maiesiru : ojin genere despre talentiilu
ai artea cu care cineva face nmi lucru :
acesta machina este făcuta eu mare
măiestria; acellu orologiu e de una tna-
iestria miraculosa . măiestria instylu,
măiestria in musica; a conduce offace-
rile terrei cu mare măiestria; — in reu :
măiestria, facîari'a, i nselJatoria, frâu-
(lulentia : ellu a insellalu eu măiestria
diavolesca pre fraţii sei; acellu omu des-
frenaiu a seăussu înnocetitVa cu măie-
stria blastemata; advocaţi ce porta pro-
cesat cu măiestria; in politica se applica
multa măiestria; — adeco, intrige, men-
tîoni, inaellationî;— J^ in speciale, mă-
iestria, essercitia intelligente alin unei
arte uHte ; maiestrVa calcionariidui ;
maicstri'a mesariului; maiestri'a sarto-
riului; maiestri'a fauriloru, ferrarihru;
măiestria de pânari . de curellari . de
pannurari, de pandiari, de saponari;
dati-ve filti se invctie si maientrie.
MAIESTEIOSU,-a. adj., icdoBtrius,
aoleiH, luffeoloBDa; cnllldus, artificio-
8DS, fatlax, plenu de maestria : a) in
sensu bonu : tnaiestrios'a albina : h) in
seosu reu : maiestriosde arteficie alh
curtcsanei.
MAIESTEITU, adj., artifloiosus. arte
fautns, ce este facutu cu mniestrin, cu
arte; — (proprie, participiu d'in unu
verbu maiestrire, forniatu (l'in măiestru.
cu iiitHIessulu de cullere).
>UIESTSOSD.-a, adj., vedi maie-
striosu. si maiestritu.
MAIESTBU, (mutilatu d'in magistru
sau magesirw; vedi aeestu coventu, si
compara ital. naeetro ai mastro, fr.
maftre); adj, s., are insemnarile indi-
cate la art, magistru si a nume :
1. a. personale : a) in genere, m«giBter,
invetiatoriu : pre cine ai avutu maie-
■itru defihsofîa; si in sensu mai gene-
rale de auctoriu, indemnatoriu, consî-
Itatorlu.eto.; b) in speciale : a) invetia-
torîu si preveghiatoriu de juni, de co-
pilli; institutoriu , invetiatoriu, peda-
gogu; ^) profes Eoriu de una arteformosa;
măiestru de musica; y) artlfex, ojitfes,
cellu ce a invetiatu una arte utile şina
essercita singuru in numele seu, po-
tendu invetiă si essercita si pre alţii
acea-asi arte : măiestru fauru, cureU
lariu, tempîariu; maiestrulu lucredia cu
minestrii sei in of ficina, etc; 2,adj.,so-
lera, in^enjBaDa, irnln^trlns, oalUdn»»
rall&x, escellente in una aite sau opera-
tione ore-care: destru, îndemanatFicu ,
priceputu, ingeniosu, etc. : mana maie-
sira, maiestrele albine, passere maip,-
stra. a) ingeniosu, ^} devinatorin (vedi
si la maiestra, femina maiestra); f) in-
sellatoriu, ammagitoriu, etc.
MAI- MARE, s. m., major, saperler,
maslater; comparaţi vnln adiectivului
mare prefacutu in substantiva : supe-
riore puau iu fruntea vre-unei societate
de omeni spre a ua conduce, commandâ,
gubernă : ascultaţi de mai-murii voştri;
^i suptisumai-mareltti teu;s'aurevoUatu
in contr'a mai-mariloru ; — mai-mare,
strabonu, mosiu, stramosiu : mai-ina-
rii nostrine au castigatupatri'a cu sân-
gele loru. ero noi ua dâmu preda ini-
miciloru; de la mai-marii noştri ama e-
reditu patriotismulu si tote virtuţile ce-
tatiane; se le conservămu si noi pen-
tru succesorii noştri; in speciale, magi-
stru allu unei corporatione de meşteri :
mai-marele fauriîoru.
* MAIMONE, s. ra., (fr. maimonj,
uynocepbalua marman, numele uni^i si-
mia care pertine Ia spoei'a pavianiloni;
vedt manărilht.
MATMUTIA, 3. f., stmla, vedi mimu-
tia. eu derivatele selle.
MAIORAND ă&a majoranu, s. m.,
orl(;aDiim nmaracum, planta aromatica
d'in famili'a labiateloru; muoranu de
grodina=:9rliţauam majorAtin. Linn., a
cărui patria este Afric'a septentrionale
si orientale, are muitu olîu ethericu ;
maior anu de ierna, maioranu de Smyr-
)lU.z::or!Kannin Smyrneum, lAnn., ma-
ioranu de Crefaz^Uptumm, L.
MAIORATU si majoratu, s. m., vedi
majoratu.
MAIORITATE si majoritate, s. f.,
itajoritaa, calitate de maiore , maiorita-
=y Google
au.
teadeanni; in speciale, uumem mai
mate, cantitate mai mare; vedi si ma-
joritate.
MAIOBE si majore, adj. s., vedi ma-
jore.
MAIOBU (bene acriasu mallîoru), s.
m., malleolns, deminutivu d'io malUu.
1 MAIU (bene scriaau fflaUiu:=m«l-
leoB), s. m., malleog, flstnon» 'p«TlcoIa,
instmmentu de batntu pari, penne, pa-
mentn, pannnra, pandia, etc.; mcdUu
de lemnu, maUiu de ferru, ntalUu micit,
maUifi mare ; faurtdu lucredia cu mai
multe maUie; fora unu bonu malliu nu
potemu bate parii afundu in pamentu;
maliie de lemnu legate cu cercuri de fer-
ru; mallielc faurului sunt de ferru.
2 MAIU, a. m., m^ng, a cincea lutta
d'in annnlu crestioescn, cotinoscata in
poporu si sub nomele de Florariu aau
IVatariu : lun'a lui Maiu; originea nu-
melui Maiu 86 perde in antieitate.
MAIUGU, (in locu de malliugu, sau
malliucu), 3. m., mallens Btnparlni, in-
fitrumenta de lemnu facntu d'in una buc-
cata cu coda scurta, cu doue snperfacie
mai late, doue mai auguste, cu care se
bate câaep'a si linulu uscatu, pentru ca
se se franga ei se cada diosu părţile selle
lemnose; — malliugu, ori^care altu mal-
liu de batutu, Sa mare, fla micn; — mal-
liugu in Gne, păru infascioratu la unu
capu cu cârpe sau cu paie, cu fenu, etc,
ce serve : a) la euretiatulu fomuriloru
si camiueloni; b) iuGptu ia pamentu ca
semnu de limite, ca spariatore pentru
passeri.
MAIULLETIU, s. m., si :
MAIUSIOBD (s,crissu bene malliu-
sioru), 8. m., naHeolns, deroinutivu d'in
1 maiu:=.maUiu.
MAJESTATE, majestostt; vedi ma-
iestate, inaiestosti.
MAJOEATU, B. ra., (fr. majorat),
stătu de majore : 1. gradulu majorelui
d'in miliţia : dupo capOanatu currendu
se inaltiă la majorata; 2. etate de ma-
jore : dupo legea nostra in vigore at-
tenge ceneva majoratulu la 21 anni;
3. dreptulu sau drepturile ce are filiulu
majore în unele terre, cumu, de easem-
pln, in Aogli'a; mai vertosu proprietate
HAJ.
J19
immobile, care nu se pote iustrainăprin
yendiare, pentru co este legata du unu
titlu de Debilitate, cu care trece la unu
erede legitimu sau adoptiva : sunt trti
speăe de majorcUe : majoraţii de primo-
genUura, iu care succede totu de a una
I cellu mai betrasu d'in lini'a agnatUoru :
j majoratulu lordiloru d'in Angli'a este de
' primogenitura; majoratu in sensu mai
strinsu, in care succede consangeuulu
cellu mai betranu d'intre cei ce aunt mai
aprope dupo gradu; majoratulu dissu si
senioratu, care recounoace dreptulu de
soccessione la cellu mai betranu d'in
tota famili'a, fora respectu Ia gradulu
consangeniei : majoratele ca institutioui ■
feudali aristocratice aunt anomalie oile
legHorv de mccesione; proprieti^ea de-
marata de majoratu este indivisibUe, si
se dividu numai veniturile.
MAJOBE (proprie, forma compara-
tiva d'in »i{i^H=:DiaţDDB), iB«}or, mai
mare : 1. adj., ca oppusu la minore :
a) mai mare de etate, mai betranu
caudu e vorb'a de doui; cellu mai inain-
tatu iu etate, cellu mai betranu, candu
6 vorb'a de multi ; Gatone majore, cellu
betranu; in speciale, voibindu de fiii
cellu mai mare, adesea cellu antâniu
aascutu; b) adjunsu la etatea legale,
caudu ciueva pote face acte legali va-
lide, contracte, in propriulu aeu nu-
me, adeco majorennc; c) adjunsu la
maturitate; a) mai coprenditoriu, mai
eatensu, mai generale, etc.jnai vertosu
in loţjica, vorbindu de judecie sau de
propoaitioui .- propositione majore sau
abs. majorea, iu oppos. cu propositionea
minore, sauabs. minorea^ — in miliţia,
servientfi majore, stătu majore, etc. (vedi
urmat. 2.); 2. s. m., personale : a) gra-
dulu cellu mai micu iu asia numitulu
stătu majore, nomenclatura sau titlu in-
trodujsu mai antăniu iu armat'a Ispa-
niei in seclulu XTI, unde major sem-
nifică cellu mai mare preste magistrii de
veglie, cumu s'ar dice &atad\ ser mentei
sergente majore; titlulu de majore a tre-
cutu de la Jspani in tote armatele eu-
ropiaue, inse ca gradu si functione multu
differitoria,- b) officiariu supetîore, care
conduce administrationea si computu-
=y Google
»M
MAJ.
rilfl nnui regimenta, cnmu si affacarile
relatîre 1& Mroni si la statalu cÎTile alin
corpului : majorele regimenttdui edlu
âruiidiecUe; eapitanuîu eeUu mai vechiu
fu inaintatu la graduîu de majore; trei
căpitani fura pensioneUi ca titlula de
majore; majorii la pedestrime commanda
eâte una hatalione; majorele d". la eal-
larime commanda câte una divisione,
sau si regimentulu iniregu în ahsentî'a
eolwnnaritdui ; majorele de artillaria
commanda câte-una bateria;— c) majore,
ofBciariu Buperiore, cami se commitliu in
cetati si inaltelocnri suppuselaioBpec-
tionea bellîca, mai multe detalie alle
serviinulni sub auctoritateacommanâan-
t«Iui suprema ; majore allu cetatei; ma-
jorde d'in fortaretia , majore adjutante
allu cetatei; d) majore- generariu. of-
ficiariu generariu care iniplenesce fonc-
tionile de majore pentru cXte tma corpu
intregu de armata, preeumu si espe-
desce tote ordinile si dîspositionile ve-
nite de la supremalti generariu comman-
dante, si face retationi despre operatio-
nile militarie : adjutanţii generări stau
immediatu sub ordinile majorelui- gene-
rariu; tx) staiu majore, prtetorlnm, (it.
stota mâ^giorp, fr. ^tdt-niuj9r, goroi.
Oeneral-stab), nume coltectivQ ce se da
la ofBciari si anbofGciari fora oşti; totu
statu-majore se numescu si officiarii
superiori ai unui corpu de armata ; ^ro ,
^) stătu majore generale, corpnla oflicia-
riloru generali ai unei armata : stătu
majore de artillaria, de geniu (fr. 6tat-
mftjor de l'ârtlUerle, itu !;enle, germ.
SUbs-offlziero der Artillerie, <Ies- fîe-
Kle-oorpg), s^afti majore de cetati, de for-
taretie, corpulu officiariloru , si subof-
ficiariloru applicati la servitiulti unei
cetate, unei fortaretia: corpulu statului
majore, corpu de officiari destinaţi a
îndepleuf functionile de capi ai statului
majore, de majori, de adjutanţi generări
sau cari secundedia ofliciarii de acestu
gradu; y) stătu tnajore, se dice si loculu,
fn care se afla cancellariele^^aftiZuf mn-
jore; e) adjutante-majore, adjutante de
regimentu, careareacommand&sisuper-
Teghii serviţi ui u unui regimentu, pumn
«i a direge essecntionile manopcrilom,
ÎIAJ.
adeco essercitiele ; ^ tamburu-maiore ,
care cominauda si conduce pre tambnrii
unui regimentu ; tota asii se dice ai
trompettariu~majore , sergenie- mt^ore
(mai bene serviente majore = fir. B«r-
;eBt-inaJor=germ. Veldwebel), celln de
ant&iu intre subofticiarii nnei companii;
g) majore, in Angli'a, Irlandi'a si in re-
pnblic'a fftaturilorD unite (TOBjior), pri-
mariulu cetatei, care se allege d'intre
membrii senatului ou majoritate de vo-
turi pre câte unu annn; la Lonăinu, Du-
blinu si YerJc acelln primariu porta
titlulu de Lord mayor; (la francesi maire
in evulu medin nm^ister clTium).
MAJORENNIXATE, s. f-, »tsi pu-
b«8 , (it. majoreDnUA), etatea celtiri ce _
este majorenne : Octavianu ineo nUr e
adjunsu Ja majorainitate; unele affaeeri
de stătu au se remana suspense peno Ja
majorennitatea regelui.
MAJORENNE si maiorennu,'a, adj.,
sBl Jurig, siito pDtestatls, (ît. aiijorcniie,
d'in majore-annu) , proprie , mare de
anni, luatu inse cu sensulu speciale de
cellu adjunsu in etatea preacrissa de legi
spre a se buccur de drepturile selle, a
pote inchiaiâ contracte eu valore : in
Franci'a se face tenerulu miyorenne la
etatea de douedieci si unulu de anni,
dero nu se pote casatori fora itmoirea
parentiloru, deeo nu va fî de 33 de anni;
dupo legile austriacc majorenne este
cineva la etate de 34 de anni. se da inse
dispensatione si la .23 de anni ; unu
majorenne in sensulu legiloru nu totu
deaun'ae majorenne si in realitate,
adeco nu este maturu a se condnce pre
sene si aft'acerile selltţ : adesea si ma-
jorenii se punu sub curatela prin sen-
tentia judei'atoresca.
MAJOEKSSA, 8. f., mulierc a majo-
relui; vedi majore,
MAJORIA, 8. f., funetione de majore.
MAJORITATE, s. f., m^or pan,
major nuracrns, (fr. m^^orlt^), calitate
de majore : 1. in genera : majoritatea e~
tatei nu dă , dupo legea nostra , drep-
turi mai mari, fratâui majore: 2. in
speciale, uumeru mai mare , parte mai
numeroaa , applicatu mai vertosu la a-
dunari de omeni, cari coasirits iotre
,y Google
MAI,. ________
sene , delibera si decidu cu pluralitate
de voturi, d^ suffragie : »h numai ce-
ationi poliliee ci si ^te nudte. se decidă
prin majoritate de voturi; camer'ale-
gialativa a dedsu cu nu^oritatc consi-
ăerabiie; majoritatea câştigată prin t>o-
turi f(Usi(îcate este una in/amia; vtajo-
ritate terroristica, miyaritate ostilei >na-
joriiate absoluta , cotapuaa d'iii medie-
tatâa voturiloru plus unulu : majoritatea
de la 100 este 5Z, majoritatea de la 90
e46; majoritate relativa, formata io
mQâu BÎmplu prtD împărţirea voturiloru
intre mai mulţi iodividi, fora respectu
la medietatea numerului Yotantiloru ,
ou foalu trei candidaţi si lOO de mtwi.
de la cari A câştigă 40 'de voturi, B 35.
C 35: A este allessu cu majoritcAe nu-
mai Teloiiva ;■ — majoritate , absolutu:
partea sau partit'a adunare! , care in-
trunesce de regula majoritatea voturi-
loru : acestu deputata este d'in majori-
tate; frate-meu votedia regulatn cu ma-
jorUatea; in dvscussionile asupr'a legei
electorale majoritaiea a'a desbinatu in-
tre serie; majoritatea camerelaru a foatu
compusa numai d'in reacţionari; demo-
eratii nu potu adjunge la majoritate
d'in caua'a lipsei totale de solidaritate
si pentru co represcntantii eisuntparte
ntare si omeni ignoranţi ; — applicatu
si la alte ordini de lucruri cu acellu-asi
iitellessu de numerulu celiu mai mcu-c:
majoritatea locuiloriloru terrei, majori-
taiea induatriariloru si commercianii-
loru suffere greu d'in lipsea de commu-
nicatione; Bomânii in Transiloani'a
faai majoritate respectabile; majorita-
tea acellui poporu a degeneratu.
" MAJUSCDLU si maiusculura, adj.,
a^nBeHlnsi (d'in majoi^msjiia , compa-
rativu d'in msgDua, cu forma deminn-
tiva), oppasa Li minusculu, mai mare,
ceva mai mare : littera majuscula; s. f.,
nu^useula{?M\mk.liUera) : majusculele
differu in forma de minuscide.
« MAL ACHE, s. f., natuhe {jxaXixri),
specia de nalba.
* MALACHIA '(cu toou pre i, ia locu
da form'a regulata malacia); s. f., ma-
■tarbutio, vedi malada, Bub 2, d.
rXALACHIŢ^ 8.10., (nalHhlte*
^yM\a-/i'cn<;y, patra susceptibile da ^-
liiu, opaca buburosa, de colore verde for-
mosa ca a smaragdului : malaehitele e
M«M oxydu carhonicu de arena, care se
afla m masse cristalline prin Chili si
Siberia.
* MALACIA, 8. 1., maUoIa. stătu de
malacu, 1. în genere: malaci'a creieru-
lui, a mâna ammortUa, a un^ nouelle
verde; fig. a jace in malaâ'a lenei; 2. in
speciale : a) bonacia, perfecta trancil'
litBCe, lipse de reri-ce sufflare de ventu,
mai vertosu pre mare : mtdaci'a e spai-
mentatoria pentru marinari ;b)eom}fietA
lipse de appetitu : sementiele de lemo-
niasuttt bone de malacia; malaci'a pro-
vine d'in ăepravationea gustului sau a
stomacului 8. impotentia provenita
d'in masturbatione, ensaai masturbatio-
lua, onanismulu, nuiBtnrbatlo, (vedi si
malachia).
MALACINA, s. f., baiillount planta,
acea-asi cu basilicu.
* MALACIRE, si :
«MALACISSARE, v., naUciisare;
a face malacu, := molie, Hessibile, a
molUa.
« MALACTICn,-a, a4j., tnaUctlaua,
((LxXaxTtxiJ;), care malacissa : remedie
malactice.
* MAIiACU,-a, adj. s.,iBalaeue, {pn.-
XaxcSt;}; bnbalas, babuH ritnliig; 1. adj,,
molie; mollesitu, âesjibUe, lentu : a dor-
mi in malacu aşterni^; a se infasdorâ
intr'unu malacu vestimentu; flg. lascivu,
Iu9suri03u, voluptosu; 2. s. malacu,-a,
bubalu sau bufaIn=:bivolu, mai vertosu
vitellu de bnfalu : molie si lenosu ca unu
inalaat.
* MALAFRANTIA, s. f., (it. «al
franoese), syphills, morbu veuericu, ad-
duasu d'in Aoteric'a, si propagatu in-Eu-
ropa prin contagione, mai vertosu de
francesi.
* MALAGMA, s. f., pi. mdagmate,
malsţna {^Xa-j^); mediu de malacire,
ce immollia, ceva emolliente.
MALBA, s. f., buIt% Qua planta; redi
malva si nalba.
* MALE, adv., nale; reu, appiicatu
mai vertosu în composite : malecon-
tentu, mdedicere, mAetraettwe , male-
>yGoog Ic
«22 MAL.
volu, etic.; in unele composite sppare si
ftira e : malcontenta, maltractatv.
* MÂLECONTEXTD,-a , si malcon-
(e«(M,a(ij.s.,(in«Jecoiilpiitus, it. malcon-
tento, fr. maico titent), nemultiamitii, ap-
plicatu mai atlessu la cellu nemultiamitu
de starea Incrurilorn politice : malecon-
tentii revoltară terr'a intrega.
♦MALEDICENTE, part. adj-, ««leai-
eens; care maîedice.
* MALEDICENTIÂ, s. f., maledle«n-
tla; dispositione, faptu de maîeăicente.
' MALEDICERE, maledissi. %\ ma-
ledissei,maledissu si maledictu, T.,inale-
dlcerei a (îicc maZfi=ra vorbfreu de cine-
va, a vorbf de reu pre cine-va; ablaste-
mi : vedi se nu te maîeăiea parentele.
* MALEDICTIONE, s. t, malediotio,
actioae de maledicere : a si attrage ma-
leăietionUc totoru-a.
•MALEDICTOBIU.-toî'a, adj.s., «a-
Ifldlotor; care maîedice; se pnne si in
loca de maledicerUe, si in Iocq de ma-
ledicu.
* MALEDICTU,-», maledlotns, adj.
part-, ttlastematu : eopilli maledicii, pen-
tru co au supj}eralu pre parenti.
«MALEDICU.-a. adj., mBledleos (d'in
maledicere), care vorbesce de ren, care
mai vertosu are reulu invttiu de a vorbi
pre alţii de reu : onteni maladiei, limba
maledica.
' • MALEDISSU.-o, adj. part., raale-
dlctiisj hJastematu, maledictu.
*MALEF ACERE, ntalefed, malefadu,
V., maleracere; a face male, a face reu
cuiva; a face blastematie, mai vertosu
latrocinie.
* MALEFACTIONE, a. f., nalefuctioţ
âctione de tnalcfacere.
* MALEPACTORItr,-*ori"a, adj. B.,
malefaotor: care maleface.
* MALEFICENTIA, s. f., mnleilcen-
lla; vitiu ai fapta de malefica.
* MALEFICIU, pl.-fr, malcllolum; fa-
cere de leu; Bi iu specie: I. fapta rea,
crime, blastematia; 2. insellatoria, frau-
de; 3. deocliiare, farmecare, sau deochiu,
farmec u.
* MALEFIC[T,-«, adj. a., malallous;
l.facutorîade rea, si in specie ifacutorlu
da relle, blastematu, impia; 2. strioato*
MAL.
rin, Tettematoriu : malefice stdte; veniu
malefieu; 3. farmecatoria, deochiatorin :
cautatara malefica; maleficii si divina'
lorii.
* MALESUÂDU,-a, adj., malesnâdiis;
care suade relle, care da relle consîlie:
stomaeulu flammtdu e malesvada.
* MALETRACTABE si maltraetare,
T., vedi : mf^adare.
* MALEYOLENTE, a^j., «alarolna;
rea sau de rea volitorio ; vedi st male-
wlu.
«MALEVOLENTIA, s. f., ■tlerolw-
tii; stătu sau dispositione a cellni ma-
levolente san materna,
« MALEVOLTJ.-a, adj., malevaliis;
care vre rea altui-a, care porta cogetn
ren altni-a, inimica, reu Tolitorin, de
reu Totitoriu; applîoatu ai la lucruri :
covente malevde.
* MALIGNITATE, s. f., malt^mltu;
calitate sau dispositione si fapta de ma-
lignu.
" MALIQND,-a, adj.,iBalifnni,(nta-
le-genu,y, de rea natura, care d'in natura,
d'in nagcere e reu; vettematorin, stri-
catoriu, perditoriu, ren volitoriu, reiita-
tiosu, iuimica, etc. : omeni mlaigni,
lumea e rnaligna, vorbe maligne, aeru
malignu, morbi maligni; in speciale,
strinsa la mâna, avaru, si de aci : sterpu,
pueinu fructuosu : agri maligni.
* MALIŢIA, s. f., maliţia; calitate
sau dispositione de maltt = reu : mcHi-
t\'a pamentului saratti se şterge cu plo-
iele de ierna; iu speciale, reutate ascunsa
sub apparenti'a de bonetate : malit'^a si
perfidi'a acestui omu; de aci si in sensn
de joGu cu care vr^ cineva se suppuna
pre altnlu.
•MALITIOSn,-a, adj., maUtiosos;
plenu de maliţia : omu ascunsu, astut»
si malitiosu; si despre lucruri : int&--
pretatione maîitiosa a contrictului.
MAILAIU, 3.m.,vedi,»ieiiaiucu tote
derivatele selJe.
« MALLIABILE, adj., (malleabllU,
fr. mallâable) ; ce se pote molliâ, ei
intinde la baterea cu malliulu; care se
maUia usiom si bene ; metallu mallia'
bUe, metalle riemaUiabili sau mmalUa-
biU;mBiAÎ. natura de omu forte mofita&tlA
yCOOglC
MAL.
• MALLIABILITATE, a. f,, (fr. inal-
l^blliu); calitate sau proprietate de
malliabUe.
MALLIARE (ca l molliatu : maiarc),
V., (malIlHre); a bate cu malUulu sau
maiulu : a malliâ bene ferrtdu, yetto e cal-
du; cânepa maUiata^eaaaaţis mall«sta.
MALLIATIONK, a. f-, actione de mat-
Ixare.
MALLIATOBIU,-*(»-ia. adj. a., m»!-
1e*tor] care maUia : maUiatorii fauru-
lui, intre cari eUu e pritmdu maîlia-
toriu.
HALLIAITJ,-a , adj. part.. mtUea-
tns, batntu ca maUitdu.
MALLINA, 3. f., fructulu sau bacc'a
maltinului.
MALLINU, s. m.,8pecia de arborelln :
tnallinu albu, praons psdns, L., maUinu
negru, ligoBtrotn migrare, L.; malUnu
rosiu, Ecumpfa, lilîacu.
* MALLIOLABB si malliorariu,-a,
adj., mslleoUrU; relativu Ia mallioJu :
ramta-eUe maUiorari.
MALLIOLU, s. m., malleolusi dem.
d'in mallm, pentru care vedi ai niHUiom :
malliolu de tocafu In baserica; metaf.,
a) blastariu de vitia de vinia teueru, ce
preaenta forma de malliolu; b) specia
de sagetta apprenditoria.
MALLIORU, s. m,, vedi maior».
MALLin, 3. m., vedi 1 matu.
MALLOI0, cu n molliatu in locu de
malloniu.
MALLONE, s. m., miUo; atylulu
cepei.
MALLONITJ, a. m., lufteng ripa; dem.
d'in : 2 mallu.
MALLOSU,-«, adj., 1. d'in Imallu:
oue mallose, cane mallosu; 2. d'in 2
mallu. cu ripe mari : riu mallosu, (vedi
st mallvTosu); si cu însemnare de iu-
tosu. argillosu. limosu, tinosu.
MALLOTELLA, a. f., ([ţaXXomj); d'in
I. mallu, veatimentu feminina cu mâ-
nece, lar^ si langu peno in calcanie.
ce se punea, ca unu mantellu, preste
celle alte veatimente ai cari are totu
doasulu cuma si marginile căptuşite cu
pelli mallose de celle mai pretioee : mal -
lideUâe, tCin causa marei loru valore ,
se păstrau eu mtdta cura si treceau ca
MAL. 225
ereditate d'in mamnia la filia; — ^jre a
locurea : vestimentu de peUe de oue.
1 MALLU, s.iii.,pl.-i, mallus, ([tJxX-
AfSţ), floccu de lâna.
2MALLU, pl.-urt, rlpa, Itttusjiiiftr^Ot
ora; sr^illa, Umiis) 1. pariete sau mar-
gine de pamentu inaltîatii, care inchide
sau marginesce: a) unu Uuviu sau riu,
ripa; b) una mare, termu, sau littu; e) una
\&ca;d) una aduucatura' sau gropa in
%Qaempremailulu la^ui, riului, ma-
rei, gropei de arena, pror. &dâăe mediu
= a cada in apa, in riu, etc; in gropa:
omâofti cu catruludetnoîîu,- de aci metaf.
a se înnecă,, a cadă in mare nevoia, a
per(; ciAu unu mallu de grasau; 2. spe-
cia de pamentu, si anume : a) Iuta, ar-
gilla; limu, tina; b) morga = marsa (fr.
marne), ce serve si la spolitu de case;
e) aaburra, petrisin, lapls arinacens;
d) schistu, ai'desia, ispii fissiiis, sau u-
pil soblatoi.
MALLUBA, s. f., robigo; morbu allu
graneloru, care face ca aubstanti'a fa-
rinosa se se prefacă in pulbere negra.
MALLUROSa,-o. adj., 1. d'in mal-
lura: granu mallttrosu, plenu de tnal-
lura; 2.d'in 2 mallu: riumallurosu, cu
maîluri inalte.
MALOBATHBU, a. m-, malobatrum
(^6Şa.^pQv), planta indica, d'in care
se face nnu suave si pretioau oliu de
unsu ; oliulu d'in acesta planta.
MALOPA, s. f., inalopa, specia de
malva.
MALTA, a. f., (it. malto, fr. malt,
germ. maU), hordeum toitntn, granutie
de cereali, si mai vertosu de ordiu, trac-
tate prin maceratione peno la incoltire
si apoi uscate, d'in care se face bere,
acietu, vinarsu, etc.
MALTRACTABE si mdtetractare, v.,
Diale babere, vexare, t-im afferre, In-
Juriam inferre, (it. maltrattare, fr. mal-
Iraiter); a tracta reu, a porU reu; a
facecuirareu, batendu-lu, iojurandu-lu,
batujocorindu-Iu.
*1 MALU, s. m., 1. maluB, pomulu ce
da mere, meru; 2. fructulu acestui poma,
meru; vedi meru.
* 2 MALU,-a, adj-, nalas; reu, contr.
banu, — coventu intratu ai Tulgarisatu
yCOOglC
^4 MAtt
in mai multe derlTate si composite ; ma-
lignitate, maliţia, maiedic»re etc; 9im-
plolu malu ae pare a se fî coiifusu de
tempuriu cu maru ai apoi cu amara.
MAL VA, s.f., nclra; plaota, care la
noi se dice si nalba.
* MALVERSARE, si maleversare, v.,
(fr. malverser); a vers& sau iarertî reu,
appitcatu in apecie cu seuaulu de : a
adminiatri reu lucrulu pnblicu, mai ver-
toau, a face inancatorie de banni pu-
blici aau de alţi banni commissi iu ad-
ministrarea malversatoriului.
MALVKRSATIONE, s. f., (fr. mat-
rersstton), actione de malversare.
MAMA si mamma, s. f., msmoiai ma-
ter; I'. ia senan origlnariu ai classicu,
sensu ce are eacluaivu in. compoaite si
derivate :tnatni22a, mamtferu, etc., mama
rrtitia prin metafore, despre obiecte
asseminî cu titi'a feminei, deapre ti-
tine, si alte assemini; 2. ca mai desu inse,
cu sensulu de noâcu^orid, nuUre, f^mina
ce nasce; acestu sensu avea de certu si
la betranii Romani, de ora ce Varrone
ne spune : tinam olbum m potlonem
buas ac pappu rocenti mstrem mamnani
patren tataiii=c/jîa»ia mâncarea papa,
beuiur'a buia, pre maire mamma, pre
patre tata; frasi : mimma dulce, mam-
ma bona, cară mamma; fraţi boni de
tata si de mamma; — mamm'a mare ==.
abona, mamaia a tatălui aau a mam-
mei; — metafor., mamm'a nostra oom-
mune=:pamentulu; mamma a orfani-
loru; — mamma: a) calugeritia, p) fe-
min'a betr&na : tnamm'a Eufemia, mam-
m'a Oristina; — mamma = causa, auc-
toriu, inceputoriu, foiitaua, etc: btti'a e
mamm'a reutatiloru; antic'a Grecia fu
mamm'a arliloru si scicnticloru ; —
mamm'a podarei: a) ir jm, manatrum
iltrestre : a) dina de pădure; ^) mai ver-
tosu, Sentia monstruosa, uri^ si spai-
mentatoria : lua-te-ar mamm'a j7(i<iu-
rei; h) specia de planta: mamma pă-
duri de campu := asperula arvensld^
L.,numun'a padurâ odarata^^Mferulm
•doraU. L.
* MAMALE si mamtnaie, adj., mam-
■allaj relatiru Ia mama in sensulu de
sabl.
MAM.
MAMALLIGA, mamelUga si memeUi-
ga,9. f.tfarinade melUt a&\i Aeporumbu,
ferta, mestecată si iugrossiata, care
serve poporului de p&ne: mamalUga de
meliu, de porumbu; se face niatnalliga
si de orăiu; avuţii nu ntanca de cătu
raru mamalliga cu untu sau cu lapte
dulce ; a mestecă mamaUig'a, a cerne
de mamalliga; — pre a locurea se aude
form'a simpla malliga, ce se pote crede
co e in locu de melliga, (it melU^a,
gr. p.7jXtX7J); vedi si melliga si memdltga.
MAMALUGARICJ,-rt, adj.s., cui place
mamaUig'a, care se uutresce numai cu
t?wt«aI/tiF«;— metaf.,nepreceputu, gros-
su de capu, stupidu.
MAMALLIGUTIA, s. f., deminutîvu
d'in mamalliga : mamalUguiia cu untu;
— se dice simalligutia, fora duplicatione.
MAMANA si iiiammana, s. f., ma-
tereula, nntrlcula; 1. în acellu-aai sensu
cu mamma : d'in amorea cotra main-
I mana sea; 2. nutnce, preveghiatoria de
copilli mici.
MAMARUTIAsi mamarudta. s. f.,
specia de insectu forte micu, rotundu
aprope ca unu aemiglobu, cu aripiore
ascuuse; se dice si papartUia: copilit
/'oca cu «lamarutie, cantandu-le papa-
rutia — rutia, sui-me in carrutia.
MAMATU si mammatu-a. adj., man-
matus; provedutu CU i>iamme, in sen-
sulu coventului mamma de sub 1.; me-
taforice : wciorc mammate, cu tîtîe de
beutu pre elle apa.
MAMESCE si mammesce,a.iv., matrun
more» ca mamma, in modu mammescu.
MAMESCUst mammescu,-a, a^j-i >■>-
ternns; de mamma , atnore mammesca.
MĂMICA, s. f., vedi mamitia, ma-
muiia, mamisiora si mamitia.
S^MIFERU si mammiferu,-a . adj.
(mamniirer, fr. inamifâre); care porta
sau are mamms = titie : vaccele sunt
mimmifere; s. f. pi., mammifere, prim'a
classea d'in regnulu animale; mammi'
ferele locuescu in toie partite globului ;
mammifere fossili.
* MAMIFORME ai mammiformu,-a,
adj-, (fr. mamairorme); care are forma
de tnamma^titia.
MAMTLABBUsimamffltlairu.-a, adj.
=y Google
ICAN.
MS
(ft. mftaatltTre); cftra are lahre in forni&
d« mamma = titia.
HAJtItLLA si mammăla, a. t, ■>«-
■IIU si mammlllst deminntiTU d'in
mamma, mai vertosn in Bensnlti de sab
1., laatn îqss si : a) cu acella*asi sensa
oe are bî form'a mamma = titia; b) ca-
petula titiei, bulbucelMu ; e) metaf.,
mofiHU'a unui tubft.
HAIOLLANU si titamiMtttanw,-a,adj.,
■•HilUBiis si KtmnllUBiiB; cu mam-
mUle, plenn de mammille; metaf., in-
coltita, immngaritu.
MâMILLABIU si matmniUanu ,-a,
adj. s., MaKBiiUrlt-ct relativii la mam-
miUe; s. m., reale, mammiUariu, cin-
gutore de peptii ; parte de vastimenta
cecopere peptula, pepfartw;— s. f., reale,
tnaimtUana, specia de cactu, alle cărei
flori B^mina cu mammill'a = bulbucel-
lula titiei : mammUk^iek crescu namai
in florărie artificiedi.
MAMULINA sau mammiUina, a. f.,
si mameUinu si mammeUinu, s. m., (it.
naMBitillliia, fr. munelOB), demio. d'in
mamiUa, titieiora.
MAMISIORA, 8. f-, si :
MAMMUTIA, s. t, natcroaU, demi-
aQtivQ d'in mama sau mamma.
MAUMONA, s. f., (mammona, wun-
■oBsi), la scriptorii eoclesiastici , in
tocude ^Yiti»,of6B,tortautti, avuţia pa-
mentesca, aduaata cu aviditate esces-
siva si priD rapacitate; — mai vertosu,
dienlv, demonialu avuţiei, avaritiei,
(compara peotm sensu pre Phitone alia
Greoiloru). .
«MAMMUTHU si mamutu, s. m.,
(fr. mamontli); elefastu fossile, numita
si defantu primordude, si mastodonte ;
acestu d'in arma terminu ar fi de pre-
ferită.
MAMU si mammu, ([Kii|i{U)<;, proprie ,
mascnlinuln formei mama sau mamma),
I. m^ wisitter obstetrlolv! medicu sau
diirorgu care sta femineloruinadjutoriu
pre c&tu ţinu dorerile nascerei.
* MAMUL A si fnanttKNla, s. f., ţnatnaU
si nvnmnla^ deminutivu d'in HRomma
=titia.
MAHMULLABIU.-a, adj. s., Instltor,
elielUr, uratarlnB^n^otiatorastra caro
T011.U
Ambla cu pucin'a sea merce d'in loca
in locu.
M AtfA, 8. f., pi., mâne, taâni si mânu
(euart.manw^), nuasOtnaat.Techiu
it. rauu, iap. nanoţ prOT. mh si m»,
fr. m^n), in genere, estremitatile anto-
riori alle corpului omeoesou; in specie,
partea estrema a acestoru-a, care se in-
tende de Ia corpu peno in verticii dege-
teloni, si este organnlu cella mai aptn
pentru lucrare : mtfUu are doue mâne,
mân'a drepta si mâna stânga; laturea
supina a manei se numesce palma; mâ-
n'a strinsa si dicepumnu; mâna cu pre-
positioni si fora propositioni occnrre in
snmmadelocationi: am cartea a mâna;
eeein mâna rut e menţiona; am unu
lucru in mâna; l'am la mâna; nu mi e
in de mâna,mi epreste mâna; lassati'lu
pre mân'a mea, co Ut voiu invetiâ eu
mente; ellu are mai mulU argaţi stA
mân'a sea; da-i pre au& mâna ca se
nu scia aitii; acdht diariu âmbla d'in
mâna in mâna; du de mâna pre micuţa
Itău; furii au caduiu in manile perae-
cutorUoru; treceţi la mân'a stânga; ap-
pucati de la mân'a drepta spre stanca;
&<tnniî trecu d'in una mân'a in idt'a; lu-
cru de mâna; proverb, si familiaria : una
mâna apella pre aWa, oma la omu
face servitiu reciprocu; am mâna bona
cu -fiine-va , petrecu iu intellesu bonu
cu oUq; aceUu insellatoriu m'a pusu
la mâna, m'a insellatu; mai da si tu
d'in mâni si d'in petiore, mai allâr^,
mai lucra si tu, âro an aşteptă totn d«
la alţii; a se oppune cu mâni, cupetiore,
d'in toto poterile; cu mâna tare si cu
braâu inaltu, ca ttţta potorea si pote-
statea; avereaaeellora minorenni se afla
la mâna bona, loca san persona secnra,
de ande nu se poteperde; mispeUumA-
nUe ca PHatu, voliu se mi apperu inno-
centi'a mea, me lapedu de ceva; se nu
seia mân'a atangli ce face dr^t'a, se nu
ti buccini benefacerile în g;iir'a mare,
ca fariseii; — mâna drepta =: omu care
serve cu fidelitate; ellu e mân'a dr^ta
a mea; — mâna de adjutorîu ; omu c«
adjata, si in genere, adjntorin : a dă
mana de adjutoriu, a fi mâna de adj»-
toriu/suiva; ~ adâ ad mâna, ia (ti-
.yGooglc
226 _ MAN.
verse iDteUessuri : a se impacâ iu urma
anei certe, a inchiaîă veri-uiia conven-
tioae sau a se preode cu ciue-va; a avi
mâna boHo, de omfiDii carii sunt feri-
ciţi ÎD intreprend? rile lori : ammUrulu
are mân'a bona, co toţi finii trtăeacu;
mâna bona, se dice si candu voliesci a
denotă una persona onorabile demna de
credimentu : oi» acesta scire de la mâna
bona; — differitu inse : bonu de mana=
furace ; vedî mai diosn si : mana lun-
ga; — «tana usiora, de omulu care scrie
usioru sau care manuesce nsîoru veri-
unu instrumentu de musica, sau de uou
cUirurgu care si face operationile cu
,multa abilitate; mâna lunga, despre
domnitorii cu potestate absoluta, con-
forme sententiei latine : an nosols, Ion-
KAB retcifcna 6>se manasj — se diCe inse si
despre furi, si mai altessudespre furii de
casa, in acestn casu si degete lunge; — a
ave mâna curaia. a se sci curatu in coa-
acientia, a se portă cu probitate, a con-
duce si admiuistră cu fidelitate, a nu
allergă dupo câştiguri desonestatorie ;
a pune mân'a pre consăenlia , a jura ;
mi da mân'a, nu mi da mân'a, potu sau
nu foce ceva fora temere de veri-unu
reu : nu mi da mân'a se i spunu addeve-
ndu; mi da mân'a ae Iu adjutu in caia-
mitatea sea ; ti da mân'a se faci spese
mari, co ti a remttsu avuţia mare de la
pM-enti; — a scaldă mânute in sânge,
a uccide omu; mâni legate, împossibili-
iate de a si impleni volienti'a sea : de
cându mi amperdutu averea, mi sentiu
manile legate; funcţionarii sunt cu ma-
nile legate, de candu au essitu aceste in-
structioni; a pune mân'a pre dne-va, a
prende : se nu puneţi mân'a pre mene;
in numele legii puneţi mân'a pre eilu; —
inse : a pune mân'a si a se appucâ de
ceva, a lucra; a merge cu mânite deşerte,
a nu duce neci unu doou; - a scapă d'in
manile cuiva, a si recâştigă libertatea;
a ave mâna de ferru. a doinioă :n modu
despoticu; a ace mâna largai, a fi libe-
rale, despre omenii avuţi, ctiri dau buc-
curosu la aitii ; — a ave mâna striTisa ,
a fi avarii, sau iocai forte pastratoriu;
in domeniulu jurisprudentiei: a rădică
man'a, a se prepară la juramentu cu ma-
_ MAN
n'a drepta inaltiata spre ceru;— a dona cw
una mâna si a retine eu cea edta. a face
dunativni fora ca obiectele <U>iate se le
dea d'in mâna; căsătoria âe mâna stân-
ga, candu unu principe sau domnitoriu
iea una aocia de conditione infariore,
carei-a da.m&n'a stânga sau braciuln
stangu in loculu cellui dreptu , cu oc-
casiouea ceremoniei nupţiale, ^ro prun-
cii cari se născu d'in ass^minea căsă-
toria nu eredescu demnitatea si pote-
statea tatălui loru;— mâtin morta, (■&•
nni mortaa), in genere, veri-ce persona
pbysica sau morale, cate possede aTere
pamantesca de veri-ce natura, fora inse
se pota dispune in libertate despre den-
s'a; de aici, mana morta, tota averea
acellotu vasalii, cari nu potean testă ne-
mica, pentru co dupo mortea loru trecea
tota averea la domnii loru; totu mama
morta se dicea si atunci , candu dupo
mortea servului trecea numai una parte
d'in averea lui in proprietatea domnu-
lui seu; mâna morta, communitati, mai
vertoau ecclesiastice, une-ori inse si pro-
fane, a caroru avere se consideră de in&-
lienabile, in câtu nu mai potea trece de Ia
una proprie tariu la altuIu:2o^ ce costifja
basericele si monasteriele, sau prin dona-
tione, sau prin camperare ori seambare,
cade in mâna morta; in unele state dona-
tionea aau venderea de proprietăţi itmno-
bili la mâna morta este interdissa prin
legi; cu averile cadute in mâna morta
s'au facutu celle mai mari abusuri; i»
unele terre averile immobUi s'au luat»
de la mâna morta prin secularisare;
dreptulu de mâna morta este limi-
totu; — mâna drepta. mâna stânga, ea
symbolu alin locidui de onore : in Euro-
p'a loculu de onore este la mân'a drepta,
in Asi'a la mân'a stânga; — impunerea
mâniloru, ca terminu ecclesiaaticu, con-
I secrarea sau chirotonirea de presbyteri
I si de episcopii — mâna, espreme si ide'a
I de c^iuitate, si a nume : a) cătu con-
j tine copreusulu mâaei : una mâna de
I Sare; b) eâtu pote appucâ sau tine ci-
\ ueva cu mân'a : una mâna de fenu, de
palie, de erba; c) numera de omeni in-
I determinatu, ceta de omeni, mai ver-
' tosu armaţi, relativu mica : erotdu cu
=y Google
MAN
una mâna de Bomâni mvinse formida-
Inlea armata a ZWtnîom.
2 HANA, radi manna.
* MANABfi, T., musrej a cari, a,
curge, 8 essf, a picură : 1. proprie, de-
spre Hcidie : d'*n totu corptAu mana
mtdta sudare; riuriie acdlei terri mana
miere si lapte; 2. metaforice, de lucruri
ce Qo sa âoiâe : a) x-ee respandi, a se
ktl : htmin'a mana de la reacâitu; seirea
mana prin iota eetatea; b) a se uasce,
a urmă, a essf : (fin baia mana multe
alte rdie.
MANABIA, 8. f., modul, ratlo,n«s,
rltii, haUtu, (it. BMBtftra, fr. naMl6-
r«), moda de lucrare si de portare, ap-
pucatura : mattarie bone, manarie reile,
nu m plaeu mamariele Uti; vedi mania-
ria si maniera.
HAN^ARItJ, s. m., iMwnkrlim, parte
a OBui lucru, initnuofHita sau vasn care
se appuca cu măn'a; vedi mandariu.
MANASTBBGUBA, manestergitra si
manustergnra, s. f., mutei*, atergaria
de mâne, cu cari ne stergemu pre m&ni
si pre f&oia.
MANATÂBOA, s. f, b*leti> borh
HDt, Tedi minatarca.
* MAKATIONE, s. f., tunatlc, actioae
de manwe.
lUANATU, s. m., (maiatna), specia
de animale mancatoriu de plante, d'in
classea cetacielora, care are forma de
pesce : manatuiu are coda rotunda.
1 MANCABK, T. a., luiidBewre, edere,
«emedere, retol, (regolatu in totu dQpo
coDJQgarea I; inse in anele locuri per-
soaele d'îa siag. si III in plorarin re-
petu syllaba an : manâneu, mănânci,
' mănâncă, $e mănânce; aompaN.it. mtn-
gUr«t fr. manser), a mesteci si a in-
ghitf alimente : a manea pane,' carne,
leffumine, pesce, pome; nu toţi buretH
sunt bont de mancatu; vitde comute
mânea fenu, ârba verde si granutie; lu-
pii manca oui; multe passeri mancamu-
see si vermi;— fora regime sau accusa-
tîTU : astadi ineo n'otn ntancatu; neci
n*a beutu neei n'a mancatu; de treidille
n'a mancatu; eUu nu mânca, ci devora
ca îupuîtt; da eopiUorusemânce; Zucra-
torit au mancatu si s'au etAcatu; dupo
MAN. m
scriptura : intru sudarea faeia teUe vei
manca paaea ta; manoeevoru pauperii si
te voru satură si voru laudă pre Dom-
nvlu; — famil. : a mancd htpesce = a
mancă câta pairui— ia sensn restrinsu :
a mancă, in loeu de a prandi: ellu nu
manca a casa; noi mancămu in familia;
elli manca la locanda, lareetauratoriu,
se mancămu cu toţii; aaUa de maneare;
astadi am mancatubene; prin metafore :
a mancă, a consume, a resipi, a si perde
starea si arerea in spese nebooesci :
spendendu cumu a inc^utu in doui
anni si va mancă iota averea; acdlu
omu stupid» si mânca averea in pro-
eessc; fr(^ sei au mancatu peno adUea
diece mUli de gaîbini; Gabiniu a man-
catu patrimoniulu parentescu si dotea
con9orteiselle;pre Antonia Va mancatu
servitorii aei; pre Alessandru l'au man-
catu feminele, callii si cânii; pre acâZ2c
domne le au miincatu lussulu si desfre-
nidt:: — in speciale ca proverbia : a
mancă fripta pre cineva sau ceva, a Iu
perde; 6ro : a mancă banni; a)a consume,
a spende; b) a face abnsuri cu bannîî
commissî sie, a malversi, a fnr&, a re-
sipi, a perde bannii publici sau ai al-
tui-a, comniisai sie, a frustrâ etc; in bla-
steme:mancâ-i'arM/Mrciie;»wanfti-ForH
cânii,- mance-te corbii; — in dispretiu
si bătălia de jocn : mance-si vorVa; man-
ce-ai-ua fripta, mance-ai-ua imptUUa,
manance-airua de la eap^âniu; — cu ob-
iecte de lucruri; amancă, a consume,
a strici, destruge, corrampe, absorbi,
nuUifici : acesta fabrica manca m%dti
earhoni; luparea i a mancatu petiondu
peno la osau; rugin'a manca ferruiu;
eUu manca câte una ayliaba candu vor-
beace; — intr'unu mare numeru de frasi
Serate, proverbiali, fomiliarîe, cumu :
It^i manca si ouile numerate , adeco
pentru furi si lîmenii rapaci neci una
aupraveghiare nu estedeadjunsu;pescij
cei ffiori mananca pre celli miei, celli
mai tari si mai potenţi opprema pre
celli nepotentiosi; eeUu ce se face oue.
Iu manca lupii, omulu prea bonu este
aesupritu de omenii blastemati; ce eo-
piUu formoau! mi vine se Iu mancu;
mancârti-asw ochisiorii;ptdUulu mam-
.yGooglc
22Ş MAN^
met, te manâncu; asta-a me mânca, a-
deco cMaru ac^sta-a e caus'a sau pe-
dec'a de du potu face ce voliu eu ; a
mancatu bătălia; te mânca peltea = te
mânca spinarea=ti 3'a facutu de bătă-
lia; me mânca urechi'a, pdlm'a, tcdp'a,
namlu, fiarea, etc.; ei in modu imperso'-
nale : me manea la urecfua, la 8p(Ue, la
talpa, seotiu pruritu la aceste parti; dero :
me mânca p<Am'a însemna nu numai
simplu : a) a senti pruritu aau manca-
rime la palma; ci %\:h) i av^ gustu, a
TT^ ae tota pre cineTa; cj a vrâ se capite
banni; a manca pcime, injurature, etc,
a sufferf ; a mancă wrecĂiele euiva =
a nu i da pace ca insietentiele, etc.
2 UANCASE, 3. f., mxDdncatlo» tus-
tl« edendi; elbns,»llmeiitnm, praBdlnm,
onnat 1. actloue de mâncare, mancoiione,
in t. s. verbului : mâncarea prea muUa
este vettematoria stomacului; mâncarea
de bannii puMid trage dupo sene pene
infatnanti; 2. mâs», prandiu, cina, de-
juna; etc. ; mâncarea de sera, de duma-
n&ia, de prandiu; proverb, insoratorea
de teneru e ca mâncarea de demanetia;
3. in sensu de totu concreta, ce se manca.
buccate, ce se face sau ee da de mâncare :
mânecai delicate, ăeliciose, simple, dulci,
acre; mâncări de carne, de verdetie, de
dtdce, de seccu; — trecerea la acestu sensu
s'afacatuprin locutionea;(ietMancare=
ceva de mâncare ; a ave de mâncare, a
face de mâncare; celle de mancare=aUe
mancarei ; unde se vendu de oile man-
earei?
3 MÂNCARE, v., (fr. raaBquer, it.
manasre); a face mancu; a fi maneu; a
lipsL
MANGABIME, s. f., pruritus, pni-
rlfo; irritatione in pelle ce face se ne
Bcarpinamu ; urăicele casiona mai multa
usturime de culu mancarime; mancari-
mea btdmloru e semna de vindecarea
loru; — metaf. mancarime de a scrie, de
a vorU: ce mancarime de vorbe pre tene !
MANGATIONE, a. f., mandBoatlo,
Mtia edendl, c«iisumptio; ruina; acţiona
si resultatade \mancare:mancationile
făcute de hataU'aunddoru in ripeleflu-
vivAui.
MANCATIOSU.-o, adj.,«lBllBj edax,
MĂN.
ţiilosus; 1. bonn de maneatu : pere o-
crisiore si forte mancaUose; 2. avidu de
mâncare, cui place se mance continuu si
multu, nesaturatu : omu mai mancatiesu
de câtu urm lupu.
MANCATORU, (pron. mancatoria),
s. f., ra|»iD«; Tiolenta peennlaraiii exM-
tlOf repretnsdaniv orlnentTitiu si fapta
de mancaioriu iu intellessuln acestui
coventu de sub 2. : maeatoriele cassari-
loru aU lassaiu tesaurvh* de totu secat.
MANCATORIU,-(orio, adj. s., 6b»f,
edax; rapt^r^ Tlolentus poounUrun exse-
tor; repetandarum reuaj 1. care manea :
selbatici mâncători de omeni; — cu
nuanti'a ce esprime in speciale form'a
mancatiosu, cui place se mance ceva :
mare maneatoriu de îaplwi; 2. care ca
violentia sau prin fraude storce pre al-
tala, Iu despolia de allu seu : rapitoriu,
essactoriu, assspritoriu, fraudatori u, etc
toţi impUlaiorii si mâncătorii pauperi'
loru; — in speciale, fauctionaria ce a-
busa de încrederea si poterea ce i s'a
datn, spre a storce banni de la admini-
straţi, sau veri-ce altu niandatariu ce
abusa de Încrederea data ai detorce ban-
nii incredentiati administrationei selle:
judecători rapaci si mâncători; cu mân-
cătorii nerosinati, puşi i» functioni fi-
nantiarie, nu vomu ave banni in cas^a
st aitdui,
MANCATU,-a, (d'in 1 fttancare) :
a) part., esna, adema , exetns : ripde
mâncate de ape; bannii mâncaţi de cas~
scaiu; i) sup. BUbst., esuiii,-ii i «ii e tempu
de maneatu; ce e manca^u acestu-a, la
assemin-a ora!
MANCATTJRA, s. f., care unesce in
seneparted'lDsensuluformeloru: Lmon-
ceUione sau 2 mâncare .- mancatura ca
la omulu acestu-a, inco n'am ve^itu;
amu trassu manccUura de struguri in-
fricosiata ; 2. mancarime : nu sciu ce e
acesta mancatura de urechie pre mene;
3. d^ro mai vertosu, exearatio, earan
= actione de rodere, si mai allessu re-
sultatu alia acestei actione, gaora pro-
dussa prin ea : maneatw'a apeloru in
ripele riului, a ulcereloru in came.
UANCIOBA, s.f., nknoloUjdemiout.
d'iD mânu =: mâna.
y, Google
MAN.
* MANdPABE, T., iiancipiiT«,(vedi
maneipe si maiidpiu); 1. proprie, aap-
puci cu m&n'a, sî de acf in genere, a
appnci, a prenâe; 2. mai desu inse în
sensn metaf. ideale, a lai ca propriu,
a si appropriâ, a comperâ, etc. : cu usuZu
prin prescr^oUone, se mancipa muUe
luerw^; — în sensu si mai ideale : omu
manâpaiu hetiei si âesfrenarei, data
aaa inclinatu, asservU».
* MANGIPAT[ON£, a. l, raanelpătlo,
actione de mancipare.
* MANCIPATU,-a, adj. part., inan-
elvatag, comperatu, appiopriatn, asser-
vitu, etc.
* MANCIPE, s. m., maaeepSf (manu-
oapere); proprie, care cape 3au appuca,
iea in mano, appHcatu inse apropo
esclnsivn la ineemnarile metaf. ideali :
a) celln ce prin Tendiare iea ceva, ca
propriu, si aj^ropria ceva, comperato-
ria; b) in genere, posseasoriu, proprie-
tariu; c) intreprenditoriu, care prin li-
citatione iea ceva in intreprendere, com-
pera ceva; d) garante, respanditoriu.
* MANCIPIU, pl.-e, maneipiiini) pro-
prie, actione sau fapta de taancipe, pren-
dere sau appncare, luare in mâna, — ap-
plicatu inse aprope esclasivu la insem-
narile metaf. ideali de : 1. modu de
comperare formale, care la anticii Ro-
mani Be ^ea prin symbolîc'a luare ia
mâna a lucruloi si ponderare a pretin-
Iai,adeco: comperatore in formele legali,
appropriare ia tote formele a imoi lu-
cru : numeau de boi, de ceili, de asini,
de servi ; 2. in genere : a) drepta de
proprietate, proprietate, possessione;
fi^liure saatinereaunuicecacautione;
in sensu concretu : a) lucru possassu ,
possessione, proprietate; 3) cautione, lu-
cru pusu, luatu sau tinutu ca cautione.
MANG17,-a, adj., mancnB, (d'ia mâ-
tt«=m((«a);l. proprie, tmtlilu ăe tnâna
sau de mâni, fora fKâni, care nu se
pote servî cu mânule selle, debile de
mâna sau de mâni .- şchiopi, manei,
orbi, nmti si surdi, ce se pote face cu ei?
2. in genere jnutilu de alta parte sau or-
ganu, si de acf, nedeplenu, necompletu
defectnosu, debile, nepotentiosu, etc. :
vacce mance, om mance, epc mance, ca-
pre mance, se numescu pre a locnrea
vaccele, ouile, epele, caprele caroru lip-
sescu titiele, au titie defectuose; copiUu
mancu; — au aflatu registrele mance.
MANDALLACU, s. m., lathirns tnbe-
rogng, L., planta numerata de Linneu,
la famili'a papilionacieloru : mandcUladi
au flori roşie si formase; bulbii mandal-
îadloru sunt boni de mâncare; — (cu-
Tentnlu e forte probabile , esaitn d'in
acea-asi fontana cu migdala, [vedi
am/gdaia}, cumn se vede d'in compa-
rarea formelorn easite d'in acellu-asi
fonte : it. amando ei mandola, franc,
amande; compara si germ. Erdiii«nd6l=
mandaUacu=\it. migdcda depamentu;
numele acellei-asi plante e germ. si
ErdnBBs=lit. nuca sau (dluna de pa-
mentu; mandaUacu-îu se chiama in ro-
manesce ăUunella sau allunella de pa-
mentu, pre unele locuri, €ro in altslocuri
se aude barăbou* aa.n barlaboiu, a aame
allu acellei-asi plante, forme cormpte,
cumu se pare d'in hdbu sau bdbu, de
unde unu femininu hoWa, care prin stră-
mutarea lui Har, a datu : borbona, si
brdbona, si a potutu di ei barba, in locu
de borba,caafara in locu (^ora,8i spre a
se evita confasionea cu barba de peru,
plant'a barba B'a transformatu in bara-
ba, de unde baraboiu; variantea barla-
boiu a pastratu pre l, cumu canm/u^Mn
canuiu pastr^dia si pre » originariu pv
longa r provenitu totu d'in n). M. 1
*MANDAMErmj,8. m.,(fr.mand^
ment; it. mandamento) , jusenm; prv-
ceptnm, mandatnm; in genere, actione
de mandare, cumu si ce se manda, in
sensulu generale ce are sî fonn'a man-
datu, sub 2. : ordine de mandatione, in-
structione etc., ia speciale, epistola pa-
storale a unui episcopu cotra diecesanii
sei, prin care se da aceatoru-a instruc-
tione despre diverse cestioni religiose.
• MANDANTE, part. adj., Nandana;
care manda, da tinu mandata in intelles-
sulu acestui coventu de sub 2. asia co
m(iM(Ianfeseoppune,casi manăatoriu, la
mandatcaiu : mandantii au derepUt a
pune mandatariloru sei conditionUe ce
aceşti manăantt creau de covenientia a
le pune; mandatarii sunt ăetori a es$e-
.yGooglc
WO MAN.
evtâ M bona credentia mandatele man-
daniHoru set.
MANDAEE, v., mandire, (fj»aMU=:
mâna-ăare); de si essita una data d'in
usoln limbei, astadi iose reintratn, e a-
si& de Tolgarisatu ca si compusele po-
pnlarie : eommandare si demandare, in
intellessula de : 1. a dă io mâna sau pre
iMâna=a committe, a d& una commis-
sione, nna insarcioare, a comrmnăâ: ge-
nerariula mandă căpitanului se esplo-
re bene heurtle; prin smssore mi a ti
mandalu se ve cwmperu aceste lucruri;
2. metaf. a) in genere, a încrede, a com-
mitte, a dâ in ta&na, a dâ : a manăd
copillii set unui bonu educatoriu; a-
râtwiulu manda sementi'a pamentuhii;
J>) ia speciale : a) a d scire, ainscieD-
tîi : prin scrissore ti mandămu mai
muite noutăţi de aici, d'in cetatea nos-
tra; Ş) a dă ordine de desfacere saa sol-
TeTeaunei&ninn)eâebanni;-r)aâă ordine,
ademandăsauconimaiidă : noijudicele
mandămu si ordinânai, etc.
* MANDABINU, b. ra., (fr. mandarin,
it. ai port. mandarlno); invetiatu sau
litteratu Chinese; funcţionarii! Chinese,
coci ia Chia'a peatru &a-care functione
se cere cu rigore una certa dose de lit-
teratnra.
MANDATARlU,-a, adj. a., man-
dţtaTlDt} oppuBU la mandanie si la
mandatoriu := care da mandatu, coren-
tnlo mandatariu^cui se da mand(Uti
fa iatelleasulu acestui carentu de sub
2. : moMdatarii allegutoriloru, mandata-
rii na^tofWGdeputatii, mandatarii sul-
tanuIui=:Binbassatori, tramessi cu mis-
sione politica; mattdcU<a^i partiloru Uti-
(7an<i=p1enipotentiari, mediatori de im-
pacatione sau advocaţi cari susţinu drep-
turile litigantiloru.
MANDATIONE, s. f., mandatio; ac-
tione de mandare. ,
MANDATIVU,-o, adj., nandatlma;
care serve la mandatu : modu mandaticu,
form'a addressei e manăativa.
MANDATORin,-to^, adj. s., nan-
dator si mandatorlnt; care manda sau
serve a mandd : mandatoriuUt da man-
datu, mandalariuluisedamandatu, asia
o ntandatoriti e in acesta frase eyao-
MAN.
nymu cu mandante; — ^stdla mtmda~
toria.
MANDATn,-a, 1. adj., part. manda-
ta», ce s'a mandatu sau cui s'a mandat»
ceva : nu uită a mi procura lucrurile
mandate prin preeedentea-mi ^ittola;
summ^a mandata de ministru nu s'apo-
ttOu solve tota de eassariu; sateUitU mcm-
dati a prende si arrestâ pre ucâditorm;
advocatulu mandatu a apperâ inlerea~
sile melle; 2. s. m., reale, mandatu ^
mandatna : a) in genere, commiBsione,
missione, însărcinare, ordine, plenipo-
tentia, potere de a face ceva in numele
si pre computulu altui-a, commandu, in-
structione, cumu si lucru mondafu, com-
missu, pusu in sarcina cui-va : se seU
co am implenitu bene mandatuîu ce mi
ai d<Uu; cu ce mandate ne insardnati?
cu ce mandate vinu aceşti tranrissi ai
potmloru străine ? adă cuiva mandate,
a acceptă mandcUe gratuite de la muUi .
si mul^e, in daraverHe private; candu
cineva pentru in parte interesai, neglige
unu mandatu sau nu Vessecuta cu tota
diligenti'a, si attrage mare desonore;
b) în speciale ; oe) ordine, iostructione;
plenipotentia, commandu, emaoatu de
la auctoritatea suprema : mattdatu im-
pericde, regale; mandatuîu datu de regi
plenipoteniiariloru inaareinati a in-
ckiatâtractatttludepace; ^) ordine ema-
nata de la unu judice, mai rertosa de la
judice insarcinatu a urmări criminile:
mandatu de depunere, de infaetoaiare,
de adducere, de arrestare, de tnckidere;
i) applicatu la allessii popomlui pentru
camerele legislative, mandatu Însemna :
i) sarciu'a de iacredereasideplen'a po-
tere ce le se di spre a tracti interessile
terrei; ?') procur'a, scriptuln ce se da
unui allessu deputatu, spre a documentă
allegerea sea in camera; 7') instruetione
ce coprende puntele ce allegutorii ceru
de la allessu se le austioa în camera;
§) intre privaţi, mandatuîu este : de) sar-
cina de încredere data cuiva spre a tracta
interesai in numele nostru cumu ai actulu
in serissu, prin care se daacăsta in-
sarcinare : procura, plenipotentia, auoto-
risatione, etc.: mandateaiulu nu pote
essi (fm mandatul ce ia datu man-
=y Google
MAN.
datoriulu; deaof espressioni ea.:acaîeâ
mandalulu , a eesi d'in margirtite preS'
criase in manăatu; a nu ave manăatu
pentru ceva; p') in commerciu, biUetu,
înorissu ce are mai tote formele si con-
seeentiele unei pelticia ; s) ordine data
pentru sotutionea nnei sammacotra cas-
sariala unei cassa publica eau anei Bo-
cietate privata.
* MANDERE, manăui, taanduiu si
manditu, y., naBdere; 1. a mestecii in
gura, a macină, sfermi cu dentij ; de
ad : 2. amancă, adevorâ, a consume; —
form'a cea mai primitiva a verbului
manduem'e.
MĂNDIA, mandiare, mandiatu, etc.,
vedi mansare, mansatu.
* MANDIBLA eau mandibula, s. f.,
vedi mandibulu Bau mandiblu.
* MANDIBULARID,-c, adj., (fr. nu-
dlbaLalre); relatîvu Ia mandibulu: ossu
Btandibulariu.
* MANDIBULATn,-a,adj.part., (fr.
mnndlbal^); provedntu cu mandibule;
s. {. pi. niandibulate. a) familia de pă-
răsite aptere, cari an mandibuli. b) sec-
tione d'ia classea insectelora ce in sta-
tulu loru perfectu si pastredia organele
de masticatione.
*MANDISULlPORME,adj.,(fr. man-
dibuli for m«); care are forma de man-
^bulu, vorbindu in speciale de falcUe
certoru insecte : faJci mandibularie, dure
si cornosa.
* MANDIBULITHU, s. m., (fr. mim-
dlbailthe); mandibulu de pesca fossile'
sau petri ficatu.
* MANDIBULU sau mandihiu, ai
mandibula s&umandibla, h., mandlbnliini
si Biandlbala (fr. mandibule); proprie,
înstrumentu de mandere, si in parte:
1. falca, mai allessu falca inferiore, băr-
bia la mamifere : dentiiineepu se appara
d'in mandibulu; 2. la passeri, un'a d'in
celle doue parti carnose in cari sa des-
parte rostrulu; 3. la insecte, parte late-
rale de asupr'a budiei de susu.
JUANDin,9.m.,iDaiinn§,puIliude^pa.
* MANDOLINA, s. f., (it. mandoUn»,
fr. mandoline); instrumentn musicale
de aciariu cn patra, une-ori cu sesse si
chiara mai multe corde : mandolin'a se-
MAN.
231
mena cu laui'a; cordele mandolimi se
bătu cu penn'a sau cu degetulu.
• MANDRA, 8. f , mandra ([wevSpa);
staulu de vite, si in speciale, staulu de
oui, stSna, turma, etc; — compara : ar-
chimandritu, in care partea ultima e
d'in hiandra.
MANDRAGORA, (transformatu in
pronnnti'ade pre a loeurea in madraguna
Bau mătrăguna), s. f., specia de planta
bene cnnnoBCuta; vedi si mătrăguna,
MANDRAIÂ, mandretia, mandrire.
mândru, etc; teii mandraia, mundretia
mundrire, mundru.
• MANDUOARE, v., mspdDeare; d'in
mandere, cu acellu-aji sensu mai eoer-
gicn; — de aci si mâncare.
• MANDUCATIONE, s. f.,mandue»-
tloj actione de manducare.
• MANDDCATORIU,-/ono, adj. s.,
mandacâtor; care manăuca.
• MANDUCITATE, s. f., calitate de
mandacu.
• MANDUCONE, a. m., nandoc»;
au^mentativu d'iu m^nducu.
• MANDUCU,-ff, adj. s., mandneDB;
mâncaţi osu.
MANDOLA, s.f., aAi}g;daU,(it. man-
dnu si Mftndarlii), vedi amjgdcda, a-
mijqdalu, mygd^da si mygdalu.
MANE, adv. (mane), oraş, diu'a ce
urmedia immediatu acellei-a in care ne
aflâmu : vomu plecă mâne; ve asteptu
pre mâne demanetia; nu lassâ premâne
ce poţi face astndi; spre a indică mai
enfaticu diu'a de mâne, pre a loeurea
se adauge si subst. di : mâne-di aan se
te vediu; măne-di espira terminulu p6l~
Udei.
MANBCA si mânica. s. f., nanloa ,
maiiBlea, parte a vestimentului in care
bagi mân'a san braoiulu intregu : mâ~
neca larga, mâneca strimpta , mâneca
lunga, mâneca scurta; mâneca de co-
misia; mâneca de tunica: mâneca de
mantellu; a summette, a restrânge mă-
nieele peno in cote; prov, acellu omu a
bagatu-apre mâneca, a venitu in con-
fusione sau s'a petrunsn de frica; omu
care si şterge nasrdu cu mânec'a, orna
simplu, care nu conniîace regnlele bonei
covieutie; asia si: a loâ-i» mâneca.
,, Google
s) a Tolf se faea ren fora ca se i bqc-
cMa; Ş) a delira, a aliură, a spune ceva
ee n'are a face; a nu rupe mâneifa sau
măneeiU euiva. a nn Iu rogi;— mâneca
insâmna : o) catena de m&na ; ^) cada,
ansa la certe lucruri.
1 MANECARE si manieare, T.,(d'in
adT. mâne), manieare , înmin* nane
prcflelial; luttirare, festlnarei pr«p«-
»r«; a porcede, a plec& la dramo desu
de demanfitia : au memicatu inainte de
raaritidu lueifmdm: se tnanieămu in
diari Ae dwa;— in cărtile basericesci :
ae manecamu eu manecare de nâpte; te
manecămu Iq lucru, se properămo.
2 HANECABE, s. verbale, dlBoesBiis
Mitanut plecare d« demanâtia la dru-
mn; properare.
MANECABIO si manicariura, adj.
s., tnanleirlaB» (confere si it. mulcottO}
te. manehon); relatim Ia maniea; luatn
de regula ca snbst. m. reale, maneea-
riu, coperimenta ce serve a apperă mâ-
nute de frign, maniea de pelle, in care
se baga manide spre a Ie scatl de gem,
— ren dissn astadi prin unele cetati
mansiomt dnpo fr. nanebon.
MANEGATIONE, s. f., gnmiiio mane
proffleti», BatnrDs dlicesins; feBtlDitl»;
actione de manecare.
MiNECATU Bi manicatu, 1. d'in
manecare : a) part., a) in sensu aetivn
neutm, samnio nane rel matore pro-
fectfls, plecatu tare de demanetia, care
a properatu a plecă de tempnria : ceiU
maneeati appuca inainte ceUoru nema-
neeati; ^) in sensu pasaivu, matnre t»!
fflstliiaiiter, lindlose factns, facatu cu
mare celeritate sau precipitautia : Iti-
emrUe mânecate nu su totu de a un'a
ti hone; b) sup., nu e de maneeatu =
Boa matarandiim, non fegtlnaadnm est;
e) snbst., a) m. abst., matura profeetlo:
MH mi place maneeatulu vostru pre asse-
mine iempureu; P)f., manicaia, (ca^'u-
dicafa), matnra profeetio, featlnatl* : ce
msimna memecatele vostre? — de aci
si locutioni adverbiali ca : pre mane-
cate^înnmo nanej mature, festlnanter,
stndlsie, tare de demanetia, cnrrendu si
properandu, cn ardore, pre intrecute,etc.;
— 2. d'in mâneca, manecatu,-a,^ma-
^ MAU.
nleatnt ^ provedntn cu maneee : miM-
mente mânecate si nemaneeate, eame-
siele domneloru nu au mânecate.
MANECUTIA si manieutia, s. f.,
(compara it. maalefaettc, fr. manchette),
deminutiva d'in mâneca : suf/Jeeati ma-
neeatide camesiutiei haiattăui; — or-
namentu d'in pandia snptire si cn flori,
ce serve ca capetn Ia manic'a de eam4-
sia, — ren numitn astadi prin unele cetati
manaieta dupo fr. aaaehette.
HANERE, masi si masei, masu â
mansu, V., nnner*} p«rn«etare; a sti Ic-
cnlui, a se opprf d'iii mişcare, a nu se
mişcă; a stă in de Inngu, a dură; mai
vertosu, a stă din caile si a petrece nop-
tea unde-va, si in genere, a petrece nop-
tea sau tempuln unde-va : unde oft miuu
esta n6pte? amu masu in eampu; vom
merge pre eoB^a ferrata nu wiu mani
neeairepeno demanetia; maneti la mene
esta nâpte, apoi maneeati in faptubt
dtttei; nu po6u mani in casa străina.
MANGA, s. f., (fr. nansne); fVuctala
mangului.
: MANOAIABE, (bene scrissu mangor'
niare), V., 1. consolări, a caată se alli-
n&mu, se indulcimu supperarea, întrista-
rea, dorereacui-ra: afnanpanitîptv edJi
miaeri, tri^,morbosi;nunepotemi4''Km'
ganiâ de perderea amicului; 2. opem
ferre» fltlpem dare, a d& adjutorin, (d
in speciale udjutarin bannesca, a di
elemosyna : ăe câte ori âUergu la gene-
rositateadomnuUti, nume Icâsaneman-
ganiaiu; 3. mnleere> a resfaciă : edUa-
rialu mangania focosulu seu cattu pre
gtUtu. pre spinare; mt scit manganiă
eopiUii; (acestu d'in urma sensu pare
a legă coventulu de mâna; compara isp.
port. manga^mantca, it. maneg^ltre,
fr. m^Bager; pote inne se stea in rela^
ticne si cu radecin'a d'in care a eseitn
grec. [lirravov ^ machina si farmeeu).
MANGAIATORIU,-*oria,(bene scris-
su manfir<intâ^onu),adj. s., eonaoUtor st
eoBsolatorlns, care mângania sau serve
a manganiă : tu eşti singurulu meu man-
ganiatoriu in dorerile ce aenttu; impe-
ratore cerescu manganiaioriuU.
MANGAIOiSn, (bene scrissu MMM^a-
nio^)-a, adj., lolatlaMteroai] «bIbiu
,CoogIc
MAS.
mtlemii, «aţlA** et Mvreai; gaarig et
bUBdog; 1. pleno de manganiare, cure
adduce manganiare : covenie tnanga-
niose; ce încânta si farmecă prin dul-
eeti'a si btaadeti'a sea : ocM manganiosi;
— (coreninlu presupune una forma man-
gania sau manganiu, coci d'in manga-
niare na a potntu esBÎ).
MANGANABE, v., ai :
MAN0ANIBE,-e3eu, (it. mKnrKna-
re) ; a dă cu mangam^; a netedf ana
pannara, a intende una f61ia de coca cu
mtmganulu saa mmigandUilu.
* HANGANATU, s. m., (fr. mbm-
nate); nnme gsnericn datu la sările for-
mate d'in combinationea acidului mon-
gameu cu una base.
MAN6ANELLU, s. m., (it. iinif»-
n«lU); deminutivQ d'in manganu, micu
manganu, ca eellu ce aerre a intende
folie de placenta.
«MANâANESIATn,s.m.,Tsdiffian-
ganatu.
«MANGAN£SICC,-a,adj.,Tediman-
ganieu.
*MANGANESIPEBU,-(i, (fr. mau-
gm6airbrti); care coprende mangattesu.
* MAJlîGANESIU.S.m., (fr. nanganfe-
Be);unulud'incorpurilecbymiceelemen-
tarie : manganesiu eseiste nwUu in stătu
nati4rale, inse comlnnaUt t» fosfatu si
in carhonatu.
* MANGANICtI,-a, adj., (fr. msa-
fulqne); de mangantt = manganesiu :
oxyău manganU», oxiAa manganieu.
* MAN6ANIDE, adj. s., (fr. nan-
ganlde); CU manganit=: mangane^i de
regula ca Bub8t.»iafl^ni<iiZe=corpi]rile
ee coprendu manjKtnu sau combinationi
de manganu.
* MANGANOSU,-o, adj-, (fr. man-
ţaneiix); carecoprende»}an^attu=:man-
ganegiu : oxydu manganosu, primnlu
grada de oxydatione a m<mgan€8iulm;
juI/Wa manganosa, singumlu grada da
suUuratione a manganesittlm.
* MANGANU, B.m., 1. manganu ait.,
mangana (it. manganv, fr. manţamiieaii,
gr. jidiYYttvov) : a) machina bellica, ma-
China in apeoiale de armncatu petre, bal-
lista ; b) machina : a) de baiutn si ne-
■ teditupannnraaialtetessuture; &>3ullu,
MA^; MS
vergella, ce senre a intende folie de
coca, (vedi si manganelîa; redi si in
Glosaarin : mangaleu si alte derivate
d'in manganu); e) in sensa ideale: arti-
ficiu , stratagema , prestigiu , fannecu ,
descanticu, incantamentuţ 2. manganu
=3nangaHesiu,(''^Ai iimanganicu,man-
ganosu, eto.}.
*MANGONR, s. m., manK»,(d'in acoa-
asi fontana cu [Li-n^Kvov; vedi manganu
sub 1.), venditoriu de seryi, de calli si
de alte lucruri, caroru-a prin artî&cie
caută se scota ana pretiu mai mare;
turc. geambasia, siarlatanu, etc.
* MANGONICU,-a, adj.,iii«ngoiloii8;
n]Atîf\i\a.mangone:art^ciemang{mice.
*HAN60NIIJ, 8. m., mangonton;
messeria iemangone, fapta de mangone.
*> MANGONIZABE, v., nangenlzare;
a 8i landă mercea, a cauţi se venda
mercea aea pre pretiu bonn; a face mes-
serfa de mangone.
* MANGOSTANA, s. f., vedi manga.
* MANGU, 8. m., maugirera iBdiea^
L-, (fr. maBKiler); arbore d'in classea 5,
ordinea 1, fomiti'-a terebinthiacielorn :
mangitlu oresce in Indie si in ierrele
tropicedi; fructele Uti sunt forte suavi
si căutate de Indiani,
* MANI, 8. pi. m. si f., manea; sufile-
tele reposatiloru divinisate, safSetuln
sau umbr'a unui mortn, dieii infernalni
ca âentie benevolitorie, îa oppos. ca
lemurU si larvele, fientie spaimentato-
rie s! reu facntorie.
* MANIA, a. f., manliM ((i^vEa), fu-
ror, iBtaBia, 1. alienatione mentale,
nebonia; 2. passione dominante : ambi-
tionea e mani'a de a do»mi; avariti'a
e mani'a de a possede muUu; 3. capri-
ttu, fantasia : eUu are mani'a de a face
versuri; i. Irs, lraenndla,iirritatîone vio-
lenta asupr'a cuiva, menia, dupo de&ni-
tionea Ira furor brevU; inse in sensuln
acestn-a se scrie mai bene menta, dupo
form'a omenea ^ţ^u;.
MANIACU,-(}, adj., (it. maDUoo, fr.
maBlatjine), 1. relativa la manfa : morbu
maniaeu, delmu manimeu; 2. coprensu
de mania : barbatmm aniacu,\ptuliere ma-
niaca, si subst. unu maniaeu, una mo-
niaca.
DigizedbyGOOglC
234
HAN.
1 MANIABE, T., (de la mmia), Inaol*
redi meniare.
2MANIABE,-((Jt«, t., nana trioUre,
traotire, a tr&cti bâue cu m&n's, a tracta
cu desteritato : a mania bene arvia; a
manid bme condaulu; vedi si mânuire.
* MANIABLA, (cermpta maniera, it.
nanlersţ fr. aanl^r»), vedi mcmaria,
pentru femia compara : carraria, (lat.
med. earraria.it. eairlera, fr.«arriire).
•MAHIARIATU,-a, adj., (it. «aalera-
to, fr. maniera), prea-cautatu , affec-
tatu, esBa^eratu, ce nu e naturale; —
fi'ar scrie otu bene manariatu,
HANIABIU, pl.-i«, raanelirUni, ansa,
partea unui lucru, unul instrumestn,
unui nsa, de care appvci cu mftn'a;
redi menariu.
MANICA, s. f, maalea, vedi mâneca.
HANICABE, T-, DMleare; vedi mâ-
necare.
MANICABin,-a, adj. s., manlMrliia;
Tsdi mânecarîu.
HANICLA, manimla, manidua, s.
{., BMilMla, demin. a) d'in mâna; b) d'in
manioa, manint^ta, applioatu si in sen-
suin de ceva de care appucăniu cti ma-
nile, precumu : târfa unei căldare, cor-
nele aratrolui. etc.
HAHICUTIA, s. f., manlcala, demin.
d'in manica, mioa tmtnka.
M ANIEBA, vedi manaria si mantaria.
* 1 MANIFESTARE, v., manifestare,
a di pne ^ia, a arret&, a face coo-
noscutu, a sctJte la lumina, a publici :
a si manifestă volienti' a sea; âomnedieu
s'a manifeatatH in fapturde gelle.
* 2 MANIFESTASE, s. verbale, m-
■Ifeatatlo; vedi manifestation«.
' MANIEESTATIONB, s. f., «aal-
batatio, actione si resultatu allu ac-
tionei de manifestare.
* MANIFEST AT0RIU,-fcirw,a4j. B.,
nanlfeitatir, care manifesta.
* 1 MANIFESTU,-», adj., nanireatva,
manifestata, lumiData, invederatu, pre
facia : fapte manifeste,peecate manifi^,
probe manifeste.
2 MANIFESTU, pl.-e, (■aslhstau,
it. ■«■irsato, fr. ■■■iAate), decU-
ratione publica, prin care ciueva si da
pre facia intentionea sea, saa si jnrti-
MĂN.
fica portarea ae»:imperatoriiinaintede
a appucd armele emittu câte unu mani-
feslu; manifesta de bdlu.
' MANIOCU, s. m., arbuatu d'in A-
meric'a, d'in a oanii rădăcina se face mia
specia de pine ce se dice canava.
MANI08U,-[i. adj., (de la mania),
IratBB, Iracundnt, plena de menta; vedi
meniosu.
* MANIPULANTE, adj. pai-t. preş.,
care manip^da ; vedi » manipidatorw.
* MANIPOLABB, v., (d'in manipalu,
it. manlpalare, fr. »anlpitler) , waiB
e«aReere, a lucri, a face cu m&n'a, a
tracta; a) in genere : a manipidâ banni
pubUei; a manipuld bene armele; b) in
specie, despre chymisH ai phamtacisii,
cari opera, lucra ca mftn'a substxntîe
chymioe : amanipulă unu medieamentu;
— si despre snbstantie : aceste stăt-
stantie se tnanipula iene.
* MANIPULATIONE,e.f.,(fr.aiani-
polatlon), actione de manipulare : mani-
ptdaiionede arme, de si^stantie chimice;
desteritatea in manipulationi se eapeta
numai prin unu lontfu essereitiu.
* MANlPDLATOBIU,-a, adj.s., (fr.
■anlpaUtenr); care marti'pula saa serve
a ma/nipKlâ : unu bomt mtmiptUaloriu
de pharmaeta.
* MANIPUIiATIT,-a, adj. part, (it.
■lanipalato, fr. nanlpnlâ'.
«'MANIPULU eimcMipUt, pl.-t, ns-
nlpnloi (d'in mânm); 1. manuchiu., c&tu
poţi tioâ in mftaa : maniplu de erba;
de 00 tini sau aj^ueî cu mân"» , ma'
nusia: manipMttaratrului, ureiondui;
3. prin metaf., c^ta de âmeni, de vite,
si in specie la anticii Bomani, câta
de armaţi, mai antaniu de 100, apoi
de 200 de omeni.
MANNA, s. f., mttatiK ({i-awa, ft.
manne, it. maaaa» îsp. port. masa) de
orig. ebraica); 1. în aensu origioaria,
nutrimantu ce pici d'in ceru in deşertele
Arabiei; 2 prin metafore : a) in bene
a) frwtDs, fructn, oastigu : vaec'a mea
numieăe neci una manna; eu ce manna
te ai lâlessu d'itt acestu negotiu ? se
vedemu cu ce manna vini de la venatu;
^) abertu, abasdsvtia, «opla; anwdtt
aeesttha e adStverata manna de griOm
y, Google
MAM.
ii ăe tote buecatele; h) ia teu : a) ivblffftf
morbu allu grăsnlai : tetione, m&llDra;
p) negura sau ct^tia retiematona seme-
naturelom; c) specia de buccu co cnrre
de sene sau prin crestare d'in anele ve-
getali.
MANNOStJra. adj.,(iiJuiDKplMa8),
nber, abnndani, ferUlIs; rmbf^ne oor-
rnptaa; plenu de fnonna; a) în bene :
vacca manuosa, care ai flata desu si da
lapte multu;a3iă si : câmpuri mannose:
agri mannosi, ten^tu mcuinosu;i) m rea,
grdnu mannosu, stricata prin tetione.
* MANOPERA, 8. f., (it. manopera,
fr. MBDceBrre], lacrare, operatione, ap-
pucatuia, iutorsetura; ca teunitiu de
marina ; artea de a guberni, a conduce
una nave, de a i reg^iM misoarile, de a
face cu ea tote evolutionile neeessarie
sau spre a callatod sau spre a se bate:
hona manopera, rea manopera, a seambă
manoper^a; aceUu capilonu se precepe
prea-bene la manopera; — manefşere
in pi. tote funile destinate a pune velele
navii in misosre; — manopera ca ter-
mina de tactica, mişcările cari se es-
secuta OQ corpurile armate : manoperele
cotfimandanielui nostru addussera ut
strimptore pre inimica; manoperele a-
ee»tui generariu au decisu mctori'a; ma-
nopera coragiosa; — in genere câllile,
mediele , appucaturele cu care cineva
încarcă se siadjuoga scopuln -.manopera
fina, manoperainteUepta, manoperape'
rictUoaa.
* HANOPEftARE, v., (fr. naiinii-
Trer), mann agere; ealllde asere, na-
Tem ar*r«} -movere «xeroere ; a ftce
manopera sau manopere, a) in genere :
a lacră, a se mişcă, a se agită; b) in
specie: a) a face manopera nautica;
P) a face mişcări si evolutioni mîlitarie;
e) a lucra, a face ce se cere pentru suc-
cesau.
MANŞA si manăia, s. f., vedi mânau.
MANSARB, si mandiare, s. f., one
cărei s'a lenatu miellula si totu laptele
i se mulge infolosulu domnului onei: a
mnlge mansarile; — coventulu e iu locu
da mamaria, forma fijminina d'in anu
mase. mansariu, de acea-a se si dice :
oue ataasaria ; vedî mansarariu si
MAN.
ass
monsu; de altruneirte mamariu se dice
cu sensu de mansu de unu annOi adeco :
annotinu sau noUmt. M.
MANSABABIU, ei mandiairariu,-a;
adj. B., pastor} pecorario, pastoriu, si
în speciale, păstoria de oui maiuarie,
comp. lat. mansnetarlnj isp. naMero
:=pastoriu sau oonâuetoriH âe tauni.
MANSARIU,-a, atţj. s., vedi «noh-
sare.
MANSATU,-a, si mandiaiu, s., tHii<
Idi ablaetatatt TÎtellu sau vitella inter-
cata, TÎtellu de unu annu : manmtiUu
inco suge biet'a VMta; ton predutu una
mansata (fm cdie patru mansate eom-
peraie; — compara it. naniolita, de unde
si gr. mod. |wvC(&ca = junta; Tedi si
mantu.
MANSIBE si mamUre.-tseu, t., vor*
bindu de cmnasari, a fecandă epe : ar-
moBariulu aiteniiu nu pete manst atăte
epe; refl. a se mansi a m fecnodi, for-
bindu in speciale de epe; — vedi mantu
de unde mansire.
MANSOCU, si mandioou,-a, 9., mofwu.
de unu annu, anno^u san noUnti, Ttdi
si mansoriu.
MANSU si mandiu,-a, s., buibis,
pollai eqalaas, egnnlni, (comp. it wkm*
si Maiiio = juncu, manaa ;=^'iinea,' it.
isp. port. ■aniA ^ domesticiin ; isp.
manto = ariete; alb. maio = manau; —
tote d'ia lat . MaBiHes saa Buumetat.
* MANSnSFACEBE, v., nanaieea-
«er«t a f%ce manauetu, a domestici, a
imblandf, in sensu materiale si ideale.
* MANSUESOEBE, v., maaaneMerai
d'in atanu san mana si ineuer« = ain-
reii&,deprende, sau a se invetii, deiurende,
dedă, proprie : a se invetii cu man% a
deprende cu tnon'a omnlui aoimalile, si
de aof : a) act. tr., a imblandl, a dome-
ticl : a mansuesce ccMi, hoi, Iu|>i, ^
gri, eto;. h) într., a se domestici, im-
blandf : ai fer^ ceUe mai aeHatice man-
suesott.
* MANSnETAfiE, v., luanetare, a
face mansuHu.
* MANSUETABIUi-a, adj., uaiuBe-
tariasf care face manauetu, de regula
ca sulrât., domestioitoritt, imblanditorin
de fiare selbotice.
=y Google
286 MĂN.
* MAKSDET0,-a, part. d'in mowsuc-
scere, ntansnctis, laatu deregula ca adj.,
domeBticita,unbkiiditu,sideaGf,bIaiidu,
tMnn, indulgente, clemente : ouile sunt
anunoli mansuete; — omu câtu se pote
de fnan»uetu si ionu.
* MANSUETUDINE, s.f., musuet-dv;
stătu de mansuetu, blandetia in sensu
materiale si morale.
MANTA, s. f., DiADtiira, una specia
de mantellu largu si langu pSno la cal-
eftnie.
MANTE, s. f.,palUuDie«elesUatlauiii,
manta saptire si larga ce porta persone
eccleeiastice Ia solennitatî : ma»<e arcAic'
risca.
* MANT£LE, s-f., si ipantdu, a. m.
pl.-e, mantele si mantelnm, (d'in tnănu,
sau mâna); mannstergara; battista de
m&na sas de naau.
MANTELLA, s. f., mantelloin; demi-
nativu d'in manta, manta mai scurta si
mai strtmpta ce serve mai vertosu mu-
lieriloni.
MANTELLU, a. m., pl.-e, mantelUm;
deminutivn d'in manta, — manta mai
scurtu si mai elegante ce serve mai ver-
tosu barbatUom, (comp. it. tuntell«, fr.
mantean.)
MANTELLUCTA si mantdluHa. s. f.,
deminutivu d'in taarUdla : manţeUad'a
eopiUtdui; d^ro si : mantelluefa ăomnei,
mantella cftta se pote de elegante si
fina.
MANTIA, s. f., vedi mante.
1 MANTIGA, s. f., 1. io seusulu ce
e popnlariu : nntu de lapte sau bren-
dia de oue ; (iep. mantei, port. mantei-
ga=aQtQ, untura; neap. iitanteea=:onta
de lapte de oue; it. maBteea =: nnsore);
2. in sensulu classicu : saccu de mâna,
aaccn de mantellu si alte assemine; —
celle doue sensuri inse se concilia prin
impregiurareaco untulu si olialu d'incea
mai inalta vechime si peno astadi se de-
punu in saca ăe pelle, sau utri. M.
*1MANTICA, s. f., inantice, (ţi.avTtx-^),
1.8Tteadiyinat6ria; 2.di4'adivînationei.
•MANTICULA, s. f., raantloiiU; de-
minutivu d'in maniica.
* MANTICDLARE, v., raintloiiUd :
proprie, a sparge sau luă manticuiele o-
MAN.
menilom, si de ac(; a fură, a fi bonn dfl
mana, a fi măiestru in carpaeia.
* MANTICULARIU,-a, adj. s., ma«tl-
eulirlns; relativa la manticuîa, luatu de
regula ca subst. personale, care şterge
seau carpesce manticuiele, furuscarpadu,
borfasiu; unu omu bonn de mâna, saa
mai beue reu de m&na.
* MANTILE, 8. f., vedi mantele.
MANTILLA, s. f., naatellnn, laeer-
nuUa; deminutivu, ca si mcotielltt, d'in
mantu, applecatu inse la una mantella
mulieresca elegante; (comp. si fr. mm»-
tille).
«MANTmEBE,v., (fr. malnteiir, it.
mantenerei d'in tfiant4 - tinere), siitl-
sere; asserbre; stare, pernuuure; pro-
prie, a tine cu mân'a, si de aci : a tine
bene, a tine in acellu-asi stata : a m(m-
tine veckiele datine si instUute; — a sus-
ţine, a affirmâ, a tia6 cu tote poterile la
una părere ; — reâ. a se manHne =: a
permanâ, a remanâ in acellu-asi stata, a
stâ,a se pastri, a nusemutâ sau scamb&.
MANTISSA, s. f., mantUsa; ce trece
la cantariu, ce trage mai naoltu preate
pondu; ce se da pre deasupr'a, ce se ad-
auge mai mnltu.
MANTU, s. m., mantam, vedi si matt-
ta, observandu inse co mantu nu in-
simna vestimentu longu si largu, ca
manta, oi mai multu una manteUucia.
MANTUENTU, s. f., salus, sUtu
sau mediu de mântuita; vedi montare.
MANTUIBE,-escM, inse si iMonfiriii;
V., liberare) salvare; (compara nantator
la Plautu); a scapă, a liberă : a mântui
terr'a de toţi inimicii; nu me jxtfu m<m-
tm de acesta importunu; «i nu ne duee
in cercare, d ne mantuesce de eeJîu reu;
appera-ne. Domne, si ne mantuesce de
acesta urgia; pre aUii aumantaitu, Sro
pre sene nu se pote mantuii — cu in-
telleasuri speciali ca cellu de scăpare
de unu morbu : nu me potu mântui de
dorerea de capu; nu tnai sap'a si lopa-
fa te potu mântui de acesstu reu; ~
provincialiunu in Moldavi'a, in sensu
de finire, terminare, C6nsumere : man-
tuifai de treiaratu? a mantuitu bannii
impromutati si acuma vre alţii.
MANTUlTOBIU.-forw, a^, 8.,Ub«-
.yGooglc
MAK.
r«tor, Tindoi, salrator, redenptor; care
tmmtue sau maniuesce .- matUuitoriulu
terrei de ineursionile barbarUoru ; —
si cu sansula de italiit>ri8=9alutariu :
conaQie mantuitorie; — in speciale, inan-
tuioriulu, reseumperatorîiilu nostru de
servitutea peccatului.
MÂNU, 9. f., vedi mâna.
MANnÂL£,adj.s.,manaall8-e, (com-
para si fr. mknsel); relativii la manu=
mâna, de mâna, care se face sau e fă-
cuta CQ fflân'a .' labore manuale, lucru
mamiale; mora manual?, morisea, mora
ce se mişca cu mân'a; arii manuali, ce
cern mâna si braciu mai mnltu de catu
mente; operationi manuali; — 3. m.,
reale, manuale, carte in formatu micu,
care permitte a ua porta tota de a un'a
amâna, espunendu esseuti'a unui ramu
de scieiitia sau de arte : manuale de fi-
loaofia, â^ mathematica, de chimia de
i^oria.
MAN[JARIU,-a, adj. s., nnnnarli»;
relatiTnlamant(=mâna, de mâna :vasu
manuariu, ce se duee sau sa pote duce
in mâna; — s. m. , reale, manuariu ,
vedi manwde.
MÂNUATlJ,-a, adj., mănuBtuB; pro-
vedntu cu mânt.
* MANUBIA, s. f., mnnubiB ; preda
făcuta de la iuimici in bellu, si a nume,
batmii ce setrafţud'in vendiarâa obiec-
teloru predate, pre c&udu preda se dice
propriu* de insesi Mectele predate : la
anticii Jiomani d'in totulu manubieîoru
se faceaupatru parii .- prim'a pentru e-
rariu, sewnd'a pentru militari, terti'a
pentru generariu, cari'a consecrata de
regula de cotra generariu, la edificie
puUice ; -^ prin estensione, pr^da fă-
cuta de la inimici, si in aensu ai mai
estensn, rapina, latroniu, mancatoria.
* MANUBIALE, adj., manublalls ;
relativu la momi&ia.
* MANUBBIOLU, s. m., pL-e, «ann-
brlolnm; deminut. d'in manuhriu.
* MANUBBIU, 3. m., pl-e, laaDD-
brlnin; mânariu, (vedi mănliriu).
MANUCHIOBU ai manunclăoru,
pl.-e, vedi manudorv.
MANUCmU si manunchiu, pl.-e, in
locu de manuelu.
HAN.
23T
MANDCIA sau manutia, a. f., demt-
nutivn d'in mânu = mâna.
M ANUCiuORU, pi.-e, deminutivu d'in
manuelu.
MANUCLU, s. m., nBDlpRlBStbBeli,
fasoicntas; aasa, maaubrliiin, (lat. med.
namnclnm^isp. nanoja); 1. cătu se prende
sau se copreude cu una mâna sau si cu
amendoue maniile : manudu de flori ,
inse, prin estensione : a) si de mai multe
ori, coprensulu mântdoru : manuclele de
grânu, de ordiu, de mdiu, ce se făcu la
secemtu, coprendu cate-va maoncle de
coprensulu ubei singura mana; b) lega-
tara de mai multe obiecte, mai mare
sau mai mica : manuelu de cepa, de <U-
liu; 2. parte a unul vasu sau instru-
mentu de care appucămu cu mân'a sau
cu mânule : monarîu, manusia, mâniea^
torta, coda, etc., cumu : manuduUi eu-
titalui, spaiei, securti, maîliului, etc.
MANUDUCSBB, manudussi si ma-
nudussei, manuduasu sî manuductu, v.,
ntann dneere, a duce ore-cumu de mâna,
a arretâ cellea, a conduce, a dereptâ, a
invetii, etc.
MANDFACEIRE, manufeei manufa*
du, V., miau facere vel eeaSeereţ fa-
breracere; a face sau lucră cu mamde :
a manuface camesie; lingure, etc.
MANUFACTURA, s, f., (fr. manii-
raotnre); oplDolnm, ofaelsa; actlone si
arte de manufacere, cumu si resultatu
allu acestei actioni, adeco lucru facutu
de mâna, locu unde se făcu lucruri mo*
nuali : manufacturau linului a adjunsu
la perfectione; mănt^acture de Unu, de
lâna, de cânepa; celle mai mtdte d'in
veatimentUe no8tre sunt manufacture de
lâna; in acea mare cetate sunt manu-
facture de tota speci'a.
MANUPACTUBARE, v., (fr. nann-
factprer); a face manufacture, a fabric&,
a manuface.
MANUFACTURARIU,-a, adj. s. (fr.
manufaeturler); capii sau proprietariu
allu unei manu/bc^tM-e^fabrica de ma-
nufaetnre.
MANUIREj-esM, v., manatractara ,
traetare; a portă sî tracta en mânule :
amanutbene armele; ăg. a mantii banm
pv^iei; vedi si 2 maniare.
.yGoogle
288 HAB.
« MANDMI3SI0NE, s. f., musnlB'
■Io; actioDe de manumttei'e, vorbindu
in speciale de serri ; numvmssionea se
faeea prin cenau, prin testament», prin
vinSi^, prin cinci marturi.
•MANlJMISS10BIU,-«,adj.8.,Dian»-
ttam9T}e»t9manwnitte, libera sau liMa
servi.
•MANUMISSU.-a, adj. part., ubb-
nbHui, liberata d'in servitute.
* MAKDIt(ITT£BE, manumissi si
manmnisaei, manumissu, v., manninU-
tereţ proprie, a laasâ (Tut mâna, d'in
poterea saa possessionea sea, si de acf,
applicatu ia speciale cu seaauln de : a
liberi una aervu, a i d& libertatea.
MANUNCHin, s. m., vedi manuchiu.
MANUPBKTUT, B. m., ■aaupretlotn;
pretim alia lucrului de mâna, si de aci,
pretiu alia laborei, valorea lucrului.
MANnSCBIERE.itMMMMcrwt.maRW-
scrisau si tnanuatriptu v., hubb Borl<
bere; a scrie eu mftn'a; — form'a cea
mai usitata peno acuma este part. de a-
meudoue formele : a) manmcri98u,-a :
codice manuserisau , ccuii mamiscrisse ;
8. m., «nu manuscrissu^^^sarto, volume
scrissu de mâna; — b) manu8Criptti,-a,
luata de regula ca b. m. reale, manu-
seriptu =: carte sau volume scrissu de
m&oa ; manuscriptele auctorUoru clas-
«u»; apossedein bibliotec'asea muUesi
pretiose manuscripte.
MANUSCRIPTU si «WBMScriasti, ve-
di mamtseri&re.
MANUSIA, a. f., (d'in mmmi=măna),
■umetan, ehlr*the'ea, diflUtaluaj ma-
HbrliH» aueai 1. coperimentn , vesti-
menta pentm m&ua : mamtaie de peUe,
de pannura, unplettite cCinfire de bum-
bacu; m<inu«*e de metasse, de lăna; ma-
nvsie spellate, curate, sordide; manusie
aibe, negre, de faci'a paliuiui; — a ar-
runcă tnanusi'a = a provoci la duellu,
allussione la datin'a vechilom caval-
lari; — parte a unui lucru, de care ap-
pucimu cu man'a : manariu, manica,
mcmuehiu, torta, iirechia,coda, etc: ma-
tutfi'a urciorului, manusiele meciului.
MANOSURIA (pron. munusiaria),
8. f-, arte sau fabrica de manusie.
MANUSIABnj, s. m., ohlrotheoa-
MAR.
riDi; care fabrica sau vende *
f., manusiaressa; a) muliere &matmsia-
riulni; b) muliere ce in numele sen fa-
brica sau vende manusie.
MANUSIORA, s. f., si :
MANUSITIA, 8. f., ■««eUlaj demi-
nutivu d'iD mânu:=măna; vedi moiHi-
eia. mandora.
MANUSTERGUBA, s. f., mmmUt-
Klnm} d'iu mânu = nuna; si ştergere,
stergariu de stersu memele Bi faci'a.
MANUTINKBE, v., vedi mantinere.
* MAPFA, 8. f., nappa, (comp. si fr.
inappe) ; 1. cu sensu iuai or^narin :
a) pandia, panuura; b) obiecte de pan-
dia : «) sterţ^ia , manestergura , ser-
veta; ^) m^sa de paadia ce aşternu pre
m^s'a de leomu; 2. ca mai desu, charta
geographica : ntappa-mundu =z ctiarta
ce represinta faci'a pamentului iutregu,
planiglobu.
MÂitAGINE si marraeine, a. m., ipl-
na, repres, senteii specia de plante si
de arborelli cu ramuri spisose, 8[Hna :
fructele sau boccele marraâniloru se dieu
porună>eUe; — prin estensione, numege-
nericu pentru spinu, spinetu, plante ca
spini; (câmpara lat. marirA; it. Marmea
Bl mnTae^o=zspinetu).
MABACINETU si marraeinetu, s.
m., si :
MABAaNlSnJ si marracinisiu, pl.-
e, iplneton, repres, sentei; locu unde
se afla crescoti mulţi mărăcini.!
MABACINOSa Bi marracinosu ,-o,
adj., iplaoioB) plenu de maraemi : lo-
curi sterpe si maradnose.
MABACINn, B. tu., vedi maradne.
MABARIU, s. m., anethvv; planta
d'in famili'a umbellifereloru : placenta
ou marariu; oliu de marariu; — mara-
riulu candui r= antbemla eatula* tm-
tlda, L. — comp. lat. maittliraK» ^r. v.
|j.(ipctdpov, n. gr. pipa^pov si [lÂXadpov,
alb. Maralf, vedi st maratru sau «ora-
thru.
MABARELLU, 3. ra., demiuativu d'in
marariu. i
« MABASCA, s. f., (fr. naranM); spe-
cia de cer^aia.
•MAEASCINU.-o, adj., (fr. Maras-
qnln); de marasca; s. reale, m., maro-
=y Google
UiS.
$<Anu, saa f., mortucina, bentura spir-
tnosa facata d'in marasca.
* MARASMU, s. m., {mu-awtiiM, £r.
DiwMine=(uipai3[i/e:); estrema macrore
z corpului; coDsuotptione, deperitione a
corpului ai poteriloru lui ; — fig. ma-
rasnm politicu, sociale, morale.
*MAEiTBU,a.m., mtrathrua, ({la-
padpov).
MABCA , s. f., (lat med. nursa» U.
marea, fr, giargue); l. aemnu scriasu
sau depiuau, si in genere, aemna : mare'a
terrd; mare'a pusa pre acelle iuionie
nu se pote iene desiittge ; mârâie de
pre saccH cu lâna, de pre capsele eu
merei coloniali; la oapeiari^a cit mare'a
amnelhAui de auru ; maree de jocv, cu
care se compata castigulu si perdeiea
ce resulta Ia finitulu jocului; mare'a vi-
teloru msUe este unu B; 2. pondn de
8 uucia, sau de 16 semiuncie; —3. semnu
de limite, si de aci : limite, coaflniu.
«MABGABE, t. , (it. nareare, &. nu-
qD«T); a puae san face una marca sau
mai multe maree : marcaţi vitele; mar'
coti capsele, arcele, ladiîe; a marcă ca-
mesieîe, braccinele , stergariele , cuţi-
tele, etc; — io genere, aiusemui cumn-
va, a pnue semuu; a nota; si âg. a ob-
servă.
«MABCAEin, B. m.,(fr. narque&r);
care face maxce , luatu in sensulu spe-
ciale de : servitoriu, care la unu jocu,
de bilXiardu mai vertosu, e iusarcinatu
a Dumer& puntele ce câştiga jucătorii;
— se pote inse leuă si cu seusu mai ge-
nerale; Tedi 8i marcatoriu.
« MABCATIONE, s. f., actioae de
marcare.
*MARCATORnJ,-'ono,adj. 8.,(frano.
marqoeur); care murea : maraitoriulu
capselor» cu merd ce au so se espeâesca.
*MAECATC,-a. part. d'in marcare :
mai mtdte vite au retnaau nemareate.
*MABCEDIME,a. f., mareor (comp.
si it. narclame) ; stătu aan calitate de
marcedu : marcedimea pomeloru prea
copte, fioriioru de mare calore ; marce-
dimea poteriloru casionata de lassi-
tudine.
*MARCEDIliE,-e5cw,v., mareeaeere,
Bareldarei(compara si it. marciret proT.
mit. 239
mareetii' si nareealrf isp. maMUtar);
1, intr^, a se îaaa mareeău , a d«Tcof
marcidu : fiorUe marctdesen de mare
ctUdura; currendu maroedesce juneti'a
si formosetta; marcedesoe de hetramti'a,
ai veditdu si audiulu ; 2. trans., a face
marcedu : lenea si aomnulu marc«ăesee
corpiUu si tnentea.
MABCEDU si marcidu.-a, adj. nar-
eldai,(it. narcldo si maiel*» isp, naroUa
si mareblto) ; veacedu, molie, flacou,
marcUu, (vedl marcâ-e), 1. proprie : fim
marcide; albii crini de totu marddi si
au plecatu căpiţele spre pamentu; pome
preaMwrcide;— ptttredu : scandttre mar-
cide de vechime; marâdele urechie oHe
aeestui cahe; — 2. metaf., roptu de la-
bore , storsu de poteri, nepoteatiosa ,
coptu si putredu de nepoteotie si vitie,
mollesitu, lassiu, lascivu : odu mareidi
de fatiga, sau d'in etcesae hUdinose; vC'
ăi aceşti juni mareidi si mai vertom fa-
dele loru marcide de aomnu si de vegliari
libidinose.
MABCIB£(cuc suptire siueratu)
v.,-eaou, varoere, nareeBcere (comp, si
it. marclre); 1. traus., a ^ce marciu,
ca acetlu-asi intuUessu, inse ai : a face
mardu pre uqu jocatoriu la cârti, la
table etc.
MABCin,-a, nareidasj deUIItaiu,
Tlribna «xhanstiuiprofllsatu», rractaa
(compara si it. marela); pre longa in-
semuarile formei mareidu. form'a mar'
ciu san morţiu , iosemua si : redussu
la completa nepotentia de a mai &oe
ceva, fraotu, niptu, strivftu, afermatn,
debdiatu; a) iu genere : m'au hcUutu de
me au facutu niarciu, bi in speciale, ]»
jocuri de cârti, de table, etc. : te faeu
mctrciu, eşti marciu, (pre a locurea ae
dice si madu saumo^iw, pentru care com-
para si it. raaocft).
MABCOBE, s. f., Biaroar; stătu aUu
cellui mardtu sau mardditu (vedi mor-
cire si marcedire), marcarea cdloru jw
tredi'de somnu si de desfrenari.
1 MABG, S. f., mare, (ît. mare, iap.
port. mar, fr. mer); 1. massa de apa a-
mara si saratacecopereaprope trei d'in
patru parti alle superEaciei pamentului
aomitâ ai oceamt; 2. parte d'in acea
l ■
„Google
MO MAE^
massa de apa, care apoi tea nume de la
onele impregiurari locali : marea me-
diterrcma, marea atlatUicoj marea bcd-
tiea, marea paei^ca, marea inglaeiata,
marea nigra, marea roşia, marea mor-
ta; sinu sau cotitura, strimptOre de ma-
re, portu de mare, abyssi^u sau profun-
dtUu marei, eostele marei , /lussulu ai
r^ussuhi marei, vcdlwile marei; tempe-
ttate pre mare; marea spumega si vcA-
bwa; mare Una sau calma; marea e co-
perOa de navi; navigatiorte pre mare;
a se hote pre uscaiu si pre mare; sta-
tulM cellu mai potente pre mare; prov. :
acestu omu a amUatu septe mari si septe
terri; promiite marea cu sarea.
2 MARE (contrassu d'in naloret com-
para isp. nafftr, port. maior 3i nori
prov. uUer si malr, fr. maire), adj.,
■aţMiB» gt-andlsţ vastus , amplnsi in-
«eiuf fârte intensa in dimensionile selle;
care trece preste mesur'a media : omu
mare, caJh* mare, casa mare, arbore
mare, ochi mari si formosi; a^-esta fa-
milia are prunci mari; ^liulu teu este
mai mare de eaiu aMu meu, (de atatnra
aau etate); cresea-e mare, salutare ce
face una peraona matura la unu copillu;
— despre lucrurile physîce sau si morali
cari trecu preste mesur'a commune a
lucmriloru de acea-asi natnra, adeco de
acellea ce sunt considerabili, estraordi-
narie, enpprindîtorie etc. : mperiu mare;
avuţie mari, greutăţi mari, spese mari,
armfUa mare, poporulu romanu anticu
a fostu mare in faptele seUe; serbatori
mari; cediatoria cu celeriiate mare; jAoia
mare ; ventu mare; dorere mare, corac-
teriu mare; ăimare, serbatore; diu'a ma-
re, dopa ce s'a luminatu bene de df; —
despre persone, cari sau prin nascerea
lora sau prin potestate, arutla, demni-
tate, ori prin geniululorustau multumai
pre snsu de căta mulţime de alti omeni :
Domnu mare, regente mare, fiîosofu ma-
re, reformatoriu mare, artistu mare,
podu mwre, capitanu mare ; omu tnare
prin generosOate, umanitate si morali-
tatea sea; straionii noştri edli mari, sau
cu comparativu : mai marii noştri, etc.;
tiUnlii certom demnitari: mare Iojro</i«to
Ma cmctUartu, mare camerariu, mare
IJAB.
pontefice, mare magistru aUu cavaUari-
loru de Mcita, etc. — titlulu unora dom-
nitori : marele suUanu, marde ehami,
marele mongolu, marele duce; ca conno-
me de distiuctione pentru bărbaţii cei
mai illustri in istori'a poporelora, cari
s'au distinsu si s'au inaltiatu mai pre
susu de toţi sau prin eroismulu lom sau
prin alte fapte estraordinarie, in acesta
casa, adj. mare se pune mai bene inain-
tea nemelui propria, san d^o se pune in
nrma, se adauge art. ceilu .- marele da-
scalu (dlu lumei; marele Alessandru sau
Atessandru eelki mare; marele Fompei«,
marele Juliu Cesare, marele Cicerone,
mar^e Qregoriu, marde BasUiu, Ste*
fanu cdlu mare, etc, inse intre celle
doue constructioni : a) martie Stefanu,
si b) Ştefan» celUt mare, este una diffe-
rentia bene seutita, diferenţia ce consi-
8teinimpregiurarea,coincon8tractioaea
de sub a), adj. mare este unu simplu epi-
tetu ce espreme părerea de occasione a
poetului sau a istoricului ce ar Torbf de
Stefanu ; ero in constructionea de sub
b), adj., cellu mare este unu addeveratn
connome, una cali&catione permanente
ce s'a datu Iui Stefanu;— in pi. se pune
in locu de optimati, magnaţi, aristocra-
ţi: celli mariaiterrei;—aiin reu: mare
misellu, marespulberatu, mare gura-ca-
sca, mentionosu mare, mare beiivu, mare
criminale, mareflecariu; in espressionea
de affectu ; mare lucrv, ma$'eminune, ma-
re blastemaiia; — afora de aceste-a, ma*
re intra in forte multe locutioni cu sensu
particulariu, precumn : a se tini mare
=a fi mundru; a vorbi mareea fi mare
si tare; — in espressioni ca : atât'a mar'
de omeni, atâi'a mar' de tempu, etc.
mar' e sau adj. mare cu e syncopata ,
luatu ca substantÎTu, san e subsL f. mare
(vedi 1 mare), de assemine ou e syneo-
patu si luatu ca masculinu.
3 MABE, s. m., nas, nome generica
datu la ?eri-ce animale de sessu ma-
sculinu, se applica de popora numai :
a) iu vocatiru, (cu a obscnru), mare ;
ce ai facutu măre ? spune măre, unde ai
/b9fu/p)iasensulu de sponeu, transfor-
Doatn in mtre; y) in derirate ca : mairiiu,
maritare, mascuru, etc.
=y Google
MAR.
MARESSA, (transfonn&tn mmavssa,
d'in mase. mare traosfonnatu in mire),
8. f., spoiiBi, spoDsa; Tedi ei miressa.
MABKTIA, s. f., magnltiidv , îoimB.
ce pre a locorea, se dice si in locu de
mărime, si in loca de măria, si în locu
de mareHa.
MABETIU.-o, adj., nignifleiiB, SHb-
Itnl», HDperbus, rastnosna, care sâmina
amare, care are ceva mare in sene, care
se crede t?wre .- spectacht maretiu, fapta
muretia, june mare^ ; vorbe măreţie ,
destinate a umili pre ascultători.
MABGA, s. f., marga, (ital. narf i Ei
raamat fr. marse), specia de pamentu
calcariosn, ammestecatu cu Iuta (:=ar-
giUa), care a inceputu se se appîice in
agricultura spre a ingrassiă agrii si fe-
natiele, camu si la unele ramuri de in-
dustria : morga alba, marga roşi a ; se
dice pre a locarea si mallu cu care fe-
minele eăbeseu parietii coseloru; ia unele
ţinuturi mallulu se numesce ardesia.
MĂRGĂRITA, si margaritu, s., măr-
gărita, cu sensulu formei margaritariu
de sub 2., b), a): insira-te mărgărite.
MASGABITAKELLU, s. m., 1. de-
zninntiru d'in margaritariu, in Însem-
narea de sub 2., bacca de margaritariu,
anl9, margaritloD, bacca mica; 2. prin
metaf., specia de planta alle cui Sori
s6mena ca margaritarelle : margarita-
rellele se chiama pre a locurea si la-
crimiore.
MAKGAEITAEnj, s. m., margarlta-
rliis; mărgărita, anio, marla bacca; 1. in
sensu originariu, negotiatoriu si In-
cratoriude margaritarie; 2. subst. reale:
a) productn alia naturei, care se for-
media in scoicele de mare prin scur-
gerea si inchiagarea unei substantie ce
esse d'in parietele iuterau allu acoicei ;
in acesta sensu, mor^ri^ortu in ital.
se dice perla, ^ro aabstanti'a d'in care
86 inchiaga taadreperla, adeco mamm'a
margaritariiAui, sauma/rgaritariumam-
ma; in Iranc. perle, âro substanti'a pro-'
ductoria aaere: margarUariu alhu, mar-
garitariu orientcde, margaritariu de Sco-
tfa, mca-garitariu rotunău,' si curatu;
diece fire de margaritariu mare m'au
costatu trei mH de frânei ; mai înainte
޻ii- li-
se porii mar^anjtitt'tuhi la gi^tu st in
peru; margariiariu imitaiu, falBu; —
metaf. acea femina are denti de mar-
garitariu, adeco denti albi, curaţi; b) prin
metafore : a) obiectu de margaritariu,
bacca sau margeUa de margaritariu:
doue fire de margtuitarie; Ş) specia de
planta, loranthus, L.
MARGARITATU,-a, adj., margarl-
tatns, ornatu cu mărgărite.
MAR6ELLA,s. f., margarltan, mar-
garlta» anle, bacea gemmea, coraUlBgf
vltrea etc-, mar^e^; 1. proprie bacca
de margianu, si de acf : 2. prin eaten-
sione, a) bacca de alte petre pretiose,
b) chiaru bacca de vitru, de eboriu, etc.,
tote servindu mulieriloru ca ornamentu :
unu vechia canticu suna : de candu te ai
dussw haiaidle, n'cun mai pusu la gutiu
margdle; c) prin metaf. : a) margelle, la
typographia, litterile celle mai mennnte
din tote; ^) una planta.
MARGIANARin , s. m., pescaitoriu
de margianu saQ de coraîle.
MARGIANU, 8. m., coraltom, coral-
lum, (it. coralto, fr. oorall), productu
petrosu si calcarîosu de mare, in form'a
unui arbustu mat multu san mai pncinu
tufosa, in care se susţine una specia de
polypi; d'in acestn productn se prepara
margianulu, ca care se adorna feminele,
si din care se făcu si alte lucruri de
lussu : margianu rosiu, margianu aUm,
margianu negru, bradaria de margianu;
âg. budie de margianu.
MARGINALE, adj., (marglsalls, fr.
aarginal) , de margine , pusu la mar-
gine : note marginali.
MARGINARE, t., mar^lnare, a pro-
vedâ cu margini , a pune marjnnt, vedi
si mărginire.
MABGINARIU,-a, adj. s., limita-
sens , de la margine , de pre margine ;
apperatoriu allu marginilora uaei terri :
miUlari marginari; comite mar^inorÎM.
MARGINATIONE , s. f., llnUtatU,
actioQO de mar^nare si resultata allu
acestei actione.
MARGINATU,-a, part., narglnatai.
MARGINE, s. f., margo, ora, Umea,
extteinltas,e3tremitatea3upeTfaciei,sau
acea parte a superfaciei cu care ea se
19
>yGoog Ic
242 ■ MAE.
termiua '.marginea vestimentîUui, su-
âariu cosutu cu auru pre la margini ;
marginea ollei; am adjunsu la marginea
patnentului; marginea unui ahjssu, mar^
ginea mormentului; pellaria eu margini
late; — in locu de termu, littore sau câ-
nta, care inco este margine : se preâm-
bla pre marginea marei , vitele paseu
pre marginea lacului;— mar gine=scta-
duta ce se talia, dupo hturonia; — Sg.
sunt in tote lucrurile margini, prestc
cari nu pofemu trece ; a nu essi d'in
margmile subiectului seu.
MAEGINIANU , - a , adj. s. , llmlU-
nenBf accolâ ; locuitoriu de pre margi-
jtile unei terri, la fruntarie : m Trans-
sUvania se numescumarginiani in spc'
de aceUi locuitori d'in partea mo'iăio-
nede a terrei, despre cari avemu si
urme istorice, co peno cotra sedidu allu
sessespreăiecelea s'au tinutu, mai mziltu
ăe Montani'a de căiu de Transilvania;
marginianii se connoscu dupe portulu
loru; marginianii sunt economi de vit«
si spectdanti de producte; marginianii
au fostu adesea spoliaţi ăe alte popore;
in sensu mai generale : callu margi-
nianu.
MARGINIBE,-e5CU, t., marţlnare, U-
■itare, a pune margine, atrage linia de-
marcatoria, a deapartt, a limită : agrii
lui se marginescu cu ai lui Corneliu;
pădurea mea e mărginită de a lui prin
semne taliate in arbori; Vaci'a lui
Traianu s'a marginitu cu Istrtdu, at
Parthissulu si cu Dunastrulu; — in locu
de restringere, moderare, ÎD&enare :
marginesce-ti rapacitatea, marginiti-ve
ci^diiatile; — ia locu de infruntare,
mustrare, dare preste nasu; —mărginire
dâro are sensu mai largu de catu mw^-
ginare, oare se iea aprope escluslTU nu-
mai in sensulu materiale : unu putiu e
margiruitu, asia si : vestimentu margi-
natu, etc, vestimentu marginitu ar fi'
mai pucinu bene.
MARGINITU,-a. adj. part., llmlta-
toB, afora de însemnările ce are si ver-
bulu, mărginire, part. marginitu se ap- I
plică la mţnte : omu marginitu, lipsitu I
de agerimea si profunditatea sau inal- j
ţinea meotei. I
MAR.
MARJA, s. f., oiţjeBtaB, inasnltud»-
iDaţnifioentia f ceUltudo, lUuitrItH;
d'in adj. mare, applicatu in sensu idea-
le, cumu : măria de suf/letu , dero mai
vertosu ca titlu : a) la domnitorii d'in
terrele romane; b) la filii loru;'cJ in Da-
ci'a siiperiore la funcţionarii inalti;
d) la alte persone de consideratione.
MARICELLU, adj., deminutîvu d'in
2 mare; vedi si marisioru.
MĂRIME, s. f., magnltndo, intendere
in lungime, înălţime, latime, grossime;
durata, etc. : lie ce mărime se eonserin
ta voi miiitarii? grandine de mărimea
unui ou de porumbu ; aceşti doui fraţi
sunt de acea-asi mărime; — despre lu-
cruri physice sau morali, cari trecu pre-
ste mesur'a usitata : mărimea pedepsei
se correspundia la mărimea crimei; mă-
rime de spmtu ; mărimea conceptionei.
mărimea perderei si a sacrificiului; cău-
şele marimei si decaăentiei Bomaniloru;
— concr., lucru mare, Ferice e estensu,
MARINA, s. f., rea narltlmn » rea
nautic», (it. marina, narlnerla, franc,
marine, tote d'in subst. 1 mare, proprie
f., d'in marinu), scientt'a navigationei ;
acestu omu connosce bene marin'a ; lo-
atitorii continentelui au prea-pueine
connoseentie des/irc marina; — serviţi»
pre mare : fiiiulu seu se afla in servi-
tiu la corpulu de marina ; officiariu de
marina, consiliu de marina, ministry^
marinei; — poterea ce are unu stătu
pre mare , navi , arme si armaţi pre
mare, sau , cumu se mai dice , poterea
navale : marin'a Amertcei si a Britan-
niei mari petrunăe prin tote marile; ma-
rin'a Franciei ; marina infricosiata ;
stătu lipsitu de marina ; marina wilt-
taria si marina de commerciu.
MABINARE, t,, miirla condire, (fr.
marlner), proprie, a dfi gustu de ma-
rina=^apa marina sau sărata, si de aci :
a ferbe ori frige pesci , sarandu-i si a-
romatisandu-î asiă in cătii se se pota
conserva tempu mai indelungatu; — se
dice si despre carnacîi, cari se punu io
acietu cu c^pa, cu oliu , cu cimbru, sau
si cu alte dressuri.
MARINARIU, 9., naita, Barlealarli»
,CoogIc
MAR. _ ___
elMBtoriiit (fr. BMHnIer, d'io onrina),
1. ÎD genere , cella ce serre pre una
nave , a coi measeria este de a naviga
pre mare sau pre tiuri; i. in specie, ml-
litarin de marina.
MABINATUrO. part., vnrla condt-
tDB I pesce marinatu, cărnuri marinate,
stridie marinate; ai despre unele merci,
cari addusse pre mare ae altera si chiaru
se strica prin ap'a sau prin aernlu de
mare : aeea cafea, acea cacaua este ma-
rinată; — B. f., mtmnata : marinată
Ae carpu.
MABmiMIA , s. f., masnulmltai,
calitate de marinimosu, magnanimitate.
MABINIMOSU,-a , adj., {i'in mwe
ei âMtma), vaţiuiiiMni, uâs^o anlmo
prndititt, «leneBS, liberallai generoau ,
nobile de snffletn, applecatn a âce mul tu
bene ai a liertă pre cei ce l'olfeasa ; a
despretiă ve alţii admira ei dorescn cu
foca, etc
MABI}4U,-(ir adj., mailnas, (comp. ai
ÎT. Biirln), relativa la 1 mare, de mare:
mugetele marine, pesei mca^i, cane ma-
rinu, ftAa marina; s. m., marinu, orna
invetiatn la mare; si in speciale ; a} das-
siariu , mîlîtaria in armat'a navale ;
b) nanta , marinaria , omu ce serve pre
una nave.
IMAMBMreseu, v., «MpliOcare,
nagalfleare, angere, dilatare, laudare,
laadlbDB efferre, selebrare; 1. trans-, a
faoe mare , o) proprie : a mari curtea ,
eeui'a; a mari armafa , turm^a de vite ,
avtOiele; i) metaf. , alaudi, celebra,
cant& , glorifici : 83 marimu pre Dom-
mUu cmtlui si edht pamentului ; ma-
reaee, auffldx aUu meu, pre Etem^n ;
2. reâee., a se mori, ereBcere, ţrande-
seere* a cresce, a se immaUf, a se lar-
gi, a se lungi , etc. : apele se mareseu
forte prin topirea neu^oru ; in Ioch de
asenueusiorâ. reulusemarcsce; se stu-
diâmu ctcmu se mareaeu atiUele; fetele
s'oH ntaritu,
2 MAfiISE, a. f., anetlo, celebrat!*»
glorUf 1 . actione de a mari si' a se ma-
ri, cumn si mediu de a mari .- mărirea si
immtUtirea averiloru; 2. lauda, glo-
ria, etc. : mărire tie, Domne, mărire tie.
UABISCA, B. U ■arlMa,(ooiDp. si
MAS 24«.
fr. KarUqae), 1. specia de fica mare si
rea; 2. genu de plante mosocotjledonie
d*in famili'a cyperacieioru.
MA£ISIORU,-a,adj.,deminutiTQd'ia
2 mare : fete marisiore.
*MARiTALB, adj., marlfailiB, de
maritu : vestimente maritali.
MAUITAKE, V., mimare, a uni una
femina cu unu mar.tu priu legamentuln
conjugala, conforme legiloru divioe si
legiloru statului , ee dice namai despre
mulieri, oo-zimariiii se insora. 6ro candn
este vorb'a despre ambele sesae ae dice
casatOrire : educaţi filiele vostru hene si
le veţi mărită hene; — refl., o se mărită,
nabere : nu me insoru , peno ce nu se
va mărită soru mea; in annulu in car»
s'a maritatu Octavia, s'a insoratu ti
frate-seu; feminele bene crescute , for-
moae si inteilepte se mărita si fora dote;
feminele reu crescute nu se mărita neâ
cu dote; ntt voliu se me morUu de frica;
Jfdia nu se mărita, pentru co e una
fantasta ; faceţi ca feminele române se
se mărite dupo Eomâni ; - - metaforice :
a mărită viti'a cu ulmii; eandu mtune-
rectdu se mărita cu lumin'a; colorile
unui tabellu se mărita bene , armoniaa;
— la uon maritu sau barbatu se apple-
ca maritare numai in batnjocara.
MARITATU.-o, adj. part., aapte i fe-
mina măritata; dupo portulu modemu
nu mai poţi distinge feminele tenere mă-
ritate de fetele n'maritate; totefilide lui
sunt măritate in aite terri; — d'io na-
tur'a losemnarei (vedi maritare), mari-
tatu ia mase. nu ae pote appleci de cftta
cu senau metaforica : ulmi măritaţi cu
viiia de vinia; — sup. ai sabat, m., abs-
tracta : fetei s'a faait» de maritvAu;
marttaivlu feteloru.
MABITIMU,-a, adj., aarltlans, de
mare, apropo de mare : eetati maritime, ,
prefectura maritima;~ia genere, rela-
tiva la mare : popore, nationi, staturi
marUime; potere, legislatione maritima,
codice maritimu; legi, instOutioni ma-
ritime.
MABITISIU, s. m., auptln, eeonn-
blnm, eo^juslnat natrimonliuii, (d'in
maritare, reu fotmatu dupo aoalogiele
it. Mritafsl», fr. marUc*}! <^^1<1 ^4
,Cooglc
iU
JUft.
maritare, maritatulu, connubiuln, oon-
JDg^ulD, cksatorTa, matrimoninlu.
1 MARIXa,-a, adj. part., aietu, m-
pUIlMtit, dllitetas; f lorloini, eelebra-
tns, mftgiiiaeas) in ţinuturile , pre ande
as m&i remasu urmeU fendalismulni, se
mai ande tîtnlatur'a de : mvite Domne,
mărita Domna.
2 MABITtJ, s. m., auritM, (d'io mea,
marii* mare; it. ««rlU* fr. nui); băr-
baţii allu mnierei, omn legatn piin cn-
duoIh cu una muiere; — naniai prin es-
teasione ai morţiu caprei.
MABLIBE, T. a., Inlre, iHUru, eolre,
feenndire; se dice despre eoituiu ses-
anale alin ouUaru si caprdtmi : arietii
marlesctt ouHe ; ouHe se marlescu ; —
ptecnmu cateUire a esaitu d'in eatellu
eatdla, e probabile co si marlire a po-
tnta essf d'in acea-asi radecina cu ^Mk-
Xdţ (yedi malloteUa), |j.t)>.ov = oue, ca-
pra; se pote inse ca marlire se fia essita
chiara si d'in mare = mas =: maacuhi;
(vedi 3 mare). M.
MABLITU,-a, part., fecnndstD>: omle
marlite si nemarlite.
MAELITUBA, s. f., actioae de mar-
lire : marlitur'a capreloru.
MABMORARE, v., marmarare; a
captnef , a ooperi ca marmore : a marmo-
ră pariau pre d'in intru si pre d'in
afora; a dâ colore de marmore.
MABMORATIONE, b. f., «arnera-
tie» actione si resultatn allu actionei
de marmorare.
MAItMOBA.Tn,-a, part., marmora-
ţi*, incrustata cu marmore.
MABMOBE, s. f., marmor, specia de
patra calcariosa tare si solida, care se
pote polf, si se applioa mai allessu la
lucrări de sculptura si architectura: mar-
more aibă ori negra, marmore de colori
diverse, marmore cu vene; figura, statua,
€oiumnademarmore;palatiu de marmore;
marmore de Greeta, de Carrar'a; table
demafmore;~marmore,\& typographia,
petr'a pe care se punu paginele spre a
le assediâ in forme si apoi a le correge;
marmore se (liee si fundamentulu sau
tabl'a 'pressei de tjparitn, pre care se
aBB^dia form'a typariului;— in pictura,
BHffmore, petr'a pre care se freca colorile.
MABMOBIBE,T.,Tediii
JHARMOBIU.-a, adj., Marmoreasjde
marmore.
MABMOBOSU,-a, adj., marmorosni,
de uatnr'a marmorei.
MABMUBE, marmurvv, etc., redi :
marmore, marmorwv, ete.
MABOCHINU, s. m., mai bene :
MABOCmU.-o, adj. s., (compar, fr.
■aroqatn), 1. proprie adiect. d'in Ma-
rocu, terra in Afric'a : de aci : 8. m.,
marocimt, pe lle de capra preparata, mre
md antftniu s'a Incratn asia in Marocn:
carte legata cu marocinu.
" MABBA, s. f., marra; sapa sau
unea ce serve a smulgi si cureti& mă-
răcini, spini si alte plante inutili sau
rettematorie; in genere, sapa, uncu.
* MABBtJBIU, 8. m., narrablim, (fr.
marrnbe); genu de plante dicotyledonie
d'in famili'a labiatelom.
* MABSUFIALE, adj. (fr. mariapitl);
relatim la marsvpiu, ce are unu marsu-
■pia saa forma de marsupiu, Camilia de
mammifere, ce au titiele intr'unu mar-
supiu.
*MABSnPin, pl.-e. marnipim,
punga de banni , bursa; si in genere,
saccu, aaceuletiu.
* 1 MABTK, s. m., marţea, martora
sau martura, specia de animale oonno-
scuta pre a locorea in poponi si sub nu-
mele de bwBueu.
* 2 MABTE, s. m., Mara, 1. nnme
propriu alin dieului bellului, oare, dupo
traditione, trece de tata allu lui Ro-
mi^, parente allagentei romane; 2. prin
metafore : a) bella, lupta, bătălia; h) e»-
situ allu luptei, sortiu de lupta : com~
mune e Morte; e) un'a d'intre planete.
MARTI, s. f., dies MxrtU, un'a d'intre
dillele septemanei, care vine dupo Urni
ai inainte de mercuri .- de. marii peno
mera*ri; in tote mariUe; marti'a scriemUt
joui'a legemu; intr'una marţi, intr'un'a
din marţi; marii vomu plecă, ete.
* MAKTIALE, adj., martlallsj rela-
tiva la 2 Mărie : bellicosu, passionatu
si deprensu la arme : spirttu marţiale,
coragiu martiaîe, portare marţiale; tri"
bunariu marţiale, adeco tribanarin mî-
litariu; lege marţiale, adeco lege esee-
,CoogIc
MĂR.
ptionale care se proclama bÎ applica
in unele caşuri estraordinarie nu mi-
mai Ia miliţia, ci ax la poporationea in-
trega : s'a proclamaiu legea marţiale;
M riatîiti despotice se proclama adesea
legi mattiaH; neci staturile democra-
tice «u potu fi scutite une ori de ri-
gorea lega marţiale; in chymica si
pharmaceutica ae dicea mai inainte
despre substantiele in caii se copreode
ferru; in acestu casu ntartude er& sy-
nonymu cu terminalu ferruginosu : apa
marţiale, precumn sunt c&tera ape mi-
nerali ; medicina marţiale, etc.
MABTIANÂ, 3. f., vacca născuta
marti'a.
MABTIOLE, 8. m., âentla myste-
riosa, dotata de fantasi'a poporului cu
poteri aupernatnrali; feminele se nu torca
marti'a, co vine Marţiale si le intorce
i/ur'a; totu de fric'a 2i» Marţiale nt» este
btne se pled marti'a ia drumu; este in-
vederatu co »i aceatu terminn de super-
stitione vine d'in celle mai antice tra-
ditioni alle Bopoăniloru ca ai Jouinta-
riii'a, Bosediele etc.
MABTIORU, 3. m., si
HABTISIOfiU, s. m., deminutiva
d'in Bubat. 2 Morţiu : martisioru dice
popondu in low de martin, primea luna
de primavera ; — prin metaf., marii'
sioru =: laciu implettitu d'in fira rosiu
si albu ce se pune la mane aau la guttu
in prim'a di a lunei martisioru.
MABTIU, adj. B., martiuBj (mentlB),
1. propriu adj, trassu d'in 2 Morte,
camu in acea-asi Însemnare ce ara si
form'a martiale==xeilii\Ya la Morte, bel-
licu, bellicoHu, etc. : catt^ulu mor/tu ^
ean^uht lui Morte, destinatu la esser-
citie militarie ; 2. ca mai desu s. m.,
propr. martiu (subint. mese), mesele
marpiu, aUu treil6 d'in annu si primulu
de primav^ care etâ dedicatu dieului
Morte, ca si diu'a a trei'a d'in septe-
mana, adeco marti'a; inghiacmlu d'in
martin, araiura si sem&Mtwa eCin
mar^;— proverbiu : nu pole UpA mor-
ţiu d'in paresvm, se dice de omulu că-
rui place ne allerge pre la adunări, so-
detâti, conversationi, petreceri, ca se
nu lipsesca de nioaeri.
MAR.
Ut
MABTinSIOBU, 3. m., vedi mor-
tisioru.
MABTIBÂ, martyra si martwa, s.
f., vedi martiru.
MABTIBlSABG,tNarfymanj,8imar- .
turisare, v.,(fr.airtjrlier),afaeemar-
tyru : a) a pune Bau numeri intre mw-
/i/r» cTAlen^iet,- 6^ a OTuciâ, a tort uri pen-
tru credentia; c) prin estensione, a tor-
tură reu.
MABTIBin, morfyrwsi martariu.
pL-e, iB«rt;riiim ([laptftpiov) ; 1, mor-
turire a credentiei creştine, confessione
de crestinu; 2. inspecie, tortura snfferita
pentru acăsta confessione : afisuppusu
la martyriu, corona de martyriu; 3. prin
estensione, morf^nu, oricare alta dorere
mare fia physica sau psychica : morbidu
seu este unu tnartyriu; pai^rtatea pat-
tru famUiele numerose, oneste ai labo-
riose este unumartgriu;eakmmide spur-
cate pentru oimtlu de onore sunt tmu
martijriu.
MAETIBOIiOGIU, martyrologiu, si
martwr(Aogiu; pl.-«, (Hartjroloriim =:
(LaptupoXâYiov), cartea sau catalogolu in
cares'aninscrissunominele martyrUoru,
a caroru memoria se celebra preste
annu : martyr<iogiviu coprende si vie-
tide mariyriioru.
MABTIBU, morfyru si martvru,-a,
s., mirt; r, (licitprop), 1. in origine, in
acellu-asi intellessu cu marittru, care si
in forma este acellu-asi, prin scambarea
lai y in w; in specie inse, applicatu la
cellu ce marturetee sau confesaa adde-
rerulu credentiei creştine; care de fteia
confe8a& acesta credentia pre candu erâ
persecutata; de aci : 2. cellu ce a suf-
feritu suppliciu pentru credenti'a creş-
tina : has&rica conserva si onora me-
moria martyrHoru; sântul» Stefanu e
j primulu martyru aUu religionei creş-
tine ; er'a martgriloru se imwţie de la
imperatoritdu Diodentianu; 3. prin es-
tensione : a) martgru:=: orna ce suffere
tormente si cbiaru morte pentru con-
victionile selle : errorea, ca si adde-
\ vertdu ai are martyrii set; tote rdi-
i gionile si au martyrii sei; Socrate inco
I a fosta unu ntartyrti; JRom&mi au avutu
I forte muiti marti/ri, d'intre cari sunt
.yGoogfc
S4d
VkTt.
forte puani connoacvH eu ntanAe lom ;
martyrii nationalitatei , ntariyrii pa-
triei, în sensalu cellu mai estenso, care
snffere grelle aafferentie fia morali, fia
phyeice ; bieta muliere este una martyra
in vUti'a sea eu acestu barbaru maritu;
acea operatione ehvnrgiea Iu va face ae
mora ca mariyru; ellu este tnartţfrulu
aedlei fentinenebotte; martyru allu am-
bitioniloru selle.
MARTORA sat] marmura, s. f., (it.
martor», isp port. ntrlt^ pror. nart,
ft. martfl, inartre, germ. mardAr* d'ia
lat. martes), una asnimale mammiferu
din terrile septentrionali, d'in ţ cami
pelle perosB se făcu dubtaoe.
MĂRTURIA, (pron. marturia),U>»t*-
tlO| testimonii dlotlo, confegil», t«stl-
muiniPt doeaneiitiim; testlg, aiictor^
(ţiafrtupta; Tedi si marti/ru); 1. insensu
abstr., declaratione a marturu-lui, de-
positione, addeverire, etc. : am vedutu
si am marturitti, st marturVa mea ad-
deverata este; a dă mărturia; ăupo mar-
turi'a totont filoso^oru; mărturia in
serissu, prin graiu; mărturia mentio-
nosa; mărturia de bona portare data
mie de toţi eetatianii; 2. in aensu concr.
mediu de confirmare sau addeverire :
documentu, monumentu, scriptu, chiarn
omn ce prin graiu sau prin serissu face
auctoritate, etc. : mărturia de cununia,
billetu prin care se da voia de cnnnu-
nfa; mărturia de battesu : a) billetu de
battezu, b) nnmisma comoiemoratiTa
de battezulu unui pruncu; cu dous sau
trei mărturie aaid de mbedUe nu poţi
probă ce vrei; mărturie ea Flatone st
Aristotele au mare importafitia.
1 MARTURIRE (mai poeinu bene
mărturisire) r eseu, v., fat«rl, oonflterl;
teitarl; peceata oonSterl; ţieaeatonim
flonfesalonem andire; 1. & dă mărturia,
a depune pentru san contra cineva; 2. a
Bpnne addereniln, a nu ascunde nemica
d'in ce a &cntu sau scie : criminaiU au
martwitu smguri atrocea loru fapta;
3. in aensu basericescu : a> aconfessi re-
ligîonea creştina, a crede in addevemiu
ei ei a manifestă prin fapte ac^ata cre-
d«atia(Tedi ai mmiyriu, martyru); b)i
ai spâne peecatele, «) in genere : con-
ttOfcu si mi mar^esat peecatete: ţi) in
apeciale, a aacnltă, ca confeasorîu, unn
crestinu spunendu-si peecatele : numai
preutiîoru mai betrani se da voUa de a
marturi pre creştini: e) refl. a si spune
peecatele la unn confessoriu : morÂin'-
ti-ve MHuIu altui-a peecatde vostre: ca
crestinu esU detoriu a te mariuri de
mai multe ori pre annu; marttvirea estt
unulu d'in eeRe septe saereanente oUe
basericei.
2 MARTURIRE, (mai pucina bene
mărturisire), s. f., eonfessio, taataUi^
peceatoniM camfeRilA; acUone de mar-
turire, situai vertosude marturireapec-
cateloru, (vedi 1 martimre).
MĂRTURISIRE, v.ai a. f., vedi 1 si
2 martwrire.
MARTURISITORIQ.-tona, adj. s.,
vedi marturitoriu.
MARTDRITORIU,-(ono,(maipucinQ
bene mfo^hmsitoriu). adj. s., peswto-
rum eonfesBOr; niHrtyr; care mw^turesce.
mai vertosn in inaemnarea coventolui
marturire de sub 3., si anume : a) mar-
turu allu addeverului credentiei creşti-
na; b) preutu ce marturesce creştinii.
MARTDBU,-a, a., teetie, nartjr,
(vedi si martiru); 1. ca mai desu iu in-
aemuarea ce are in greceace ţidbptDp, te-
ste, oare a vedutu eu ochii saa aoditu
cu urecliîele ceva, si apune in conscientis
ce scie : martimt oeulariu ; martiiru
care a audita = marturu mtriculariu,
marturu falsu, mentionosu, corruptu,
marturu integru necoruptibile, a pro-
duce, a recusâ. a confruntă marturi;
marturu asmtppritoriu; marturu usiora-
toriu, martorii au ăepuau, adeco au mor-
turisitu, au sputu la tribunariu ; infa-
âosarea, depositionea si oon/rontarea
marturiloru; mărturii sunt de aceordu,
adeco epunu toţi ca unnlu : -- marturu,
persona chiamata se asaista la indeple-
nirea unoru acte : a stămarturu la cu-
nunia, la facere de teetamentu, de con-
tracte ; mărturii in senstdu legiloru au
eali/icationi forte diverse: marUa-i judi-
ciali, instrumentări, necessari, (ca prun-
cii si domesticii in lipsea altom-a);
marturu mutu, cumn ar G sabi'a lan-
gerosa in cas'a aniuomuauasnnattt;~-
dby Google
J MAg.
maritiru = auctoriu demnu de credeu-
tis : mariuri ti potu dă despre aeesta-a
pre toţi seriptorii antici; si despre lu-
cruri : mulţimea de monasterie in a-
ceste ierre sunt mariure alU pistei ,
adesea inse si alle fanatismului; eolis-
setdu d'in R(m''a mai este inco si astadi
marturuallumarimei romane; — in frasî
ce espremu affecte : marturu mi eunulu
Domneăieu; marturu mi e cttgetulumeu
earatu, etc. ; 2. în cartil« mai vechie,
marturu = martyru in intellesanlu re-
ligiosn.
MABU, (cu a obtusu , măru) , a. m.,
1. plur. meri, malus , specia de arbore
alle cărui pome semburose sunt bone de
mancare;2,pl.»tere,poiB'aTOtnndas!sem-
burosa a pomului ce se dice assemine
măru : mâru dulce , dfddu , mâru aeri-
sioru, mere domnesci,mere veratice, mere
tomnatice, mere venete , mere selbatice ,
mere uscate in coptoriu; 3. pi. meri, ap-
plicatu la numire de alte plante: a) tnâ-
rulu lupului : at-lstolochia, specia de
planta d'in famili'a gyuandrieloru, germ.
H«Uw«rK , cu flori monopctale si nere-
gulate : mârulu lupuîm cresce in di-
verse parti cdle lumei; serpentari'a (Tm
Virgini'a este varietate de mâruîu Iu-
ptdui; sacetdumâru-luptdui uecide şer-
pii; — b) mimtlu lupului rotundu, «ri-
BtoIftobU rttBKdftt germ. mode Oster-
loBsI. Vedi mcru.
MASCA, s. f., larva» per^ona, (it. ma-
setaera, fr. masque), facia falsa, coperi-
mentii ce represanta alta persona ome-
nesca, sau si Teri-nnu animale, sub care
unii omeni si ascundu faci'a loru Ia u-
nele occaaioni, pentm ca se remăna ne-
Gonno8ci\t\ -.masca formosa, mascaurUa.
deforme , gretiosa ; masca de eamevaie,
masca de Veneti'a; furi cu fNosca;— prin
metaf., a) masca, persona ce porta ma-
sca, ai a nume în carnevale : moacele au
lOerfate mare ; invetiatur'a baserice-
sca condamna ttspru masele; acea fe-
mina s'a rumenitu asia de tare , in
câiu pare a fi una masca; b)masca,
faciaria, insellatione , apparentia in-
sellatoria : adesea sub maseza pietaiei
^au ascundu t4tta vietia forte destro'
mata ; sub masc'a patriotistmlm se
ascunde une ori ceUu mai apureatu
egoismu; pentru aeestu omu portulu ca-
lugerescu este numai una masca; mase'a
hypocresiei; masc*a iijranniei «ste adesea
legcAitcdeo; legile cari nu sunt confor-
me rationei si dreptatei servu «umat de
masca tyranniei; aeellu omu perfid ăm-
bla diu'a mare cu masca; smulge-i ma-
stfa , adeco da-i pre facia faptele selle
blastemate; — c) masca, specia de Intu
preparaţii si applieatu assupr'a feciei
cuiva spre a i luă form'a sau modeltulu,
dupo care se i se torae bnatuln ; husttiîu
lui este facutu dupo mase'a formatapre
facia sea; — â) masca,'ia architectOra,
facia de barbatu san de muliere sculp-
tata si paaa ca ornamentu la veri-nna
parte a edificinltu; — e).maaca, persona
urita si nesufferita.
MASCARATA, s. f. , oonTeiitiis ho-
mlnnni personatornm; actio obscena,
dedecuB, (ital. mascberata, fr. masoa-
rade); 1. una adunare de omeni, cari si
petrecu mascaţi; patri'a masearatehru
este ItaU'a: in Ispani'a se făcu masea-
rate si diu'a mare ; 2. mascaratat por-
tare rosinosa ce loveace in facia mor&Iea
slbon'a covenientia.
1 MASCABE, T., persanam alloal ap-
tare , Indaere , ferre , (it. mascherare ;
£r. msBfiner) , a pune masca pre faci'a
cuiva ca se ou âa connoscntu, sau in
sensu mai largn, a i scambă tote vesti-
mentele asia, in c&tu se nu In connosoi;
si refl., a se maseâ ; — fig. vitiulu s'a
mascaiu adesea SiA apparet^*a virtutei;
— ca terminu tectmicu : a mască bate-
riele, a le ascunde in dosnlu tmppeloru
sau in dosuln unom case ori alia unui
vaUu.
2 MASCABE, (d'in masca, ca broda-
re d'in bradu), B. f., tnrpe dletnm t«1
(hetnm, obacenltas, sermo obseenoi ,
actlo obscena; vorba sau fapta rosinosa,
des&eoata : e^ vorbesee ceZJe mai gre-
tiose mascări; a vorbi mascări eate a se
degrada pre sene si a scandalisd pre a-
săiitatori; mascarV^e sunt venin» eom-
pliiu pentru suffîetele coptUUoru; — de-
spre omeni : mascare de omu, nu omu ;
— mascarfl=partile rosinosealle omu-
lui sau muieiei; (vedi si masoartUa).
jyGooglc
«48
1U8.
* MASGABELLA, (prin deschiderea
prea mare a vocalei a : mascara), de-
minntiTa d'in 2 mascare : mascarella
ăe omu.
MASCABIA, 8. f., maaee satt larve
mnita : iirn'apre la boite se vede mtdta
mascaria; — flg. fapta saa vorba rosi-
DOsa, nrita, rea : asta-a e mascaria, ero
nu fapta de omu cumu se cade.
llA.SCAEIBE,-esc«, v,, eonsparoare,
detntpare, dedACorare^ deboneaUre ,
■Malar«; «bicena loqni; obscenls ver-
bU persequt vel morderej 1. proprie, a
dice sau face mase(in(veâi 2 mascare),
saa mascarie, si a nume : a) iotr. a ma-
scări, s spune meaturi ca se rida alţii,
inse fora a offende pre cineva; h) tr. a
mascări pre cineva, a l'incarca de ma-
seari, a Iu batujocorf cu vorbe rosinose;
— cu acesta sensu inse occurre mai ram;
ca mai desn se dice : 2. in intellessu cu
moltn mai seriosu, de a si bate jocu in
modula cellu mai spurcatn cu vorb'a si
cbiaru cq fapt'a, si ac^sta-a : a) atătu
in sensQ materiale, deamaculă, a spurcă,
a maletractă, a strică etc. : mi ai ma-
scării vestimmtele; a) le ai maculatu,
Bordita, ruptn etc; p)le ai lucratu forte
ren; asia si : a mascări cartea, chartei'a;
i) cfttu si in sensD ideale, de adedecoră,
a spurci, a pângări, a desonoră : a ma-
sezi casele, fetele, muierile omen^oru.
HASCABITIOKE, s. f., detarpatio,
dedMontioi actione de mascarire.
MASCABITIOSU,-a. adj.,t«rpls,ob-
sesnni; care maacaresce; sau serve a ma-
leari : covenie masccwitiose , ce omeni
masearitiosi.
MASCARITTTRA, s. f., resultatu aUu
aetioneide mascarire : asta-a nu e sery>'
turm, ei mascaritura.
• MASCAUFIONE.a. m., maaesrplo,
(d'in nu ^ 3 mare, si corjjwc); ma-
gturbatoriu.
MASCATU,-o, part. (d'in 1 masca-
re) i fitri mascaţi, muiere mascata, haUu
moscoto, tunuri bene mascate.
« MASCULETU, si mascuretu, s.n].,
nuonletiiQ mulţime de masculi; vor-
bindu in speciale de plante, locu plan-
taţii ca plante masade.
" MASCULINU.-a, adj., masouUnii»!
MAS.
de mascul», (vedi mascidu sub 2) : planta
de sessu masadinu, plante masculine,
foaia masculina; — in speciale, ca ter-
minu de gramniatica : ^enu moficulinu,
nomine masculine, substantivu masat-
Unu; bonu, fortnosu, negru sunt adiee-
tîve masculine; aăiedivele, ca si sub-
stantivele, in limJt'a nostra, admittu nu-
mai doue genuri : genulu maseuîinu n
genulu femininu; arfidulu masculinu.
* MASCULOFEMINA, s. f., maseit-
lofemlna; fientia ce are amendoue ses-
sele, adeco sessulu ma£culu-lut si bob-
suin feminei.
MASCULTJ, ai mascuru,-a, adj. s.,
maeciilua (compara it. mueolo si u-
sehlo, fr. mAle , sard. mason = ariete)i
proprie deminntivu d'in mag = 3 mare,
se applica : 1 ca adj., masadu-a, bar-
batescu, in sensu materiale si morale :
plante masade; animamascula; 2. cas.
m. masculu si mascuru : a) oppositn
la femina, veri-ce fientia de sessu ma-
sculinu, fia omu, bestia sau planta : cal-
ZuZu, taurulu, arietele, asintdu sunt ma-
sculi; maseulidu caprei iste capndu;
mascurii scrofeloru sunt verrîi; b) appli-
catu de poporu, sab form'a mascuru, si
cuintelleasulurestrinsudematolcporcu
casiratu si ingrassiatu.
MASCURELLU, s. m., deminutivu
d'in mascuru = maiale.
MASCUiaRK,-cscu, v., vernn ea*
Btrare; a face mascuru, a castra unu
peren.
MASCUBOIU, s. m., cu n molliatn
in locu de :
MASCUBONIU, B. m., mare mascuru.
UASCUBU, s. m., vedi masculu sub
2, a, b.
MASSA, s. r, massa» m«les; (it. massa,
fr. muie); 1 buccata mai mare sau mai
mica d'in una materia : massa de sare,
de coca, de pamentu, de petra, de lapte
prensu, de sânge inchiagatu, de ferru,
de plumbu. etc.; 2. cantitatea de mate-
ria ce coprende unu corpu sub unu vo-
lume determinata : masseleptanet^oru,
aateUitilortt; mass'a sorelui, a lunei, a
lui Mercuriu; mass^a ferruîui, a apei,
a aerului; mass'a e in ratione directa cu
pondulu; cu câtu corpurile sutU mai
=y Google
MAS
âese eu atâtu au massa mai multa sub
aeeUu-asi volume; 3. totuln, sau sum-
m'a, sau, cellu pucinu, partea cea mai
mare a uoni ce, mulţime, etc. : mass'a
poţmlationei unei torre; a merge in mas-
sa, masseîe armate, matsele de pau-
peri; mas^a creditorHoru unui commer-
ctanfo; mass'a averei uaui commereianie
este tota starea aceTlui commerciante ,
tTin care sepotu desdamnd irt eommune
toţi creditorii, si d'in care se sustragu
detoriele eu privilegiu.
M&SSKLLA, s. f., (maxllU), dens
maxtllarlii (compara si it. imbccII», isp.
■iţjlll*, pror. mtliseiu); dente moltare,
dente ce eerre la m&cinatdnbuccateloru:
masseUede sasu, masseJle de diosu; mas-
seîla bona, sanetosa, stricata, gaunosa;
me dore una masseUa, dorulu de mas-
seUe; a scote masseîleîe; proverb, nu me
doru massellele de ceva, nu mi pasa; a
scote si massellele cuiva, a In face se ies-
facă una detorfa de uode are sau n'are.
MASS&LLABE, adj. s., naxllUris;
dentlnm BCUrlnn morbns; 1. relativu
la mosseRo; Inatn inse de regnla : 2. s. f.,
massellare-a: a) dorn eau morbu de tnas-
selie si denti in genere; b) planta ce se
crede bona de acestn morbu, hjosoja-
■ui Blf er,
MAS8ELLABITU, 8. f., vedi massd-
lare sub 2. a, h.
MAS8EIXABITJ,-a , adj. s., 1. adj.
muUUrb, relatiTu la masselle .- denti
matsdUvi; 2. subst. personale, (ma-
xlllft) : a) m., massdlariu, a) scotitoriu
de masseUe, dentista; ^) reale : a') to-
talu massdleloru; loculu masseUeloru,
falc'a; ^') planta, de care vedi massel-
lare sub 2, b; b) f. reale, masseUaria. in
acelle-asi insemoari cu masseUare sub 2.
* MASSIMA, B. f., redi massimu.
* MASSIMU ,-a , adj. s. , maxlmos,
(compara it. massimo-a» &. maxime), Bu-
perlatiru d'in in<i(7flu=:mare, cellu mai
mare, sau forte mare, contrariu minimu :
mossim'a parte a omenUoru este igno-
rante; massimulu reu e reuîu ce noi in-
sine ne facemu; — d^ro mai muttu ca :
2. subst. reale : a)_ in genere, m., mas-
simu-lu , in espressioni ca : npissimtdu
ctddurei si oUu frigului; morbulu a ad-
UAS.
34d
junsu massimulu paroxismului; flua-
sulu marei a adjunsu la massimulu de
crescere; b) f,, massima : a) principiu,
mai vertosu, regula de portare morale
sau politica : massimele evangdiului;
(fin nefericire massimele moralei si aUe
politicii differu adesea intre sene, in loeu
se fia aeetle-asi; acesta-a e inco una
massima de stătu forte perniciosa; mas-
simele lumeinu su aceUe-asi cu alle e-
vangeliului; b) in mathematice : mas-
simele si minimele; theoria massimeloru
si minimdoru.
* MÂSSiyiT,-a, adj., aolldai, maaif Tai,
(it. masslro, fr.massir); plenu de tMOMo,
desu, îndesată, solidt, plenu ; globu de
auru massivu, torte de auru mastive.
* MASSOEA, 3. f. , (fr. maftBore); co-
venta ebraicn, sub care se intellege es-
samele critico, prin 'care inyetiatiî ebrei
au stabîlitu testulu scripturei sacre.
MAŞTERA, (contrasud'inmairasft-a),
8. t, noTcreat mamma vitriga, se applica
si ca adiectivu : mamma maştera.
* MASTICA, s. f., vedi masticu.
MASTICABE, v., 1. maatieare .
a mestic& cu gur'a (vedi mestecare) ;
2. (mastlehare), a mestecă una licore GQ
mastica; a lipi cu mastica, si în genere,
a lipi cu rerice glutinosu.
* MASTICATIONE, s. f., actione de
masticare in amendoue sensurile coven-
tului : lipsea de denti adduce rea mas-
ticatione; mastieaiionea Ueorei.
* MASTICATORro.-forw , adj. s. ,
care mastica in amendoue insemnaiile
verbului masticare : masticatoriudetor-
bacu; masticatori de licori.
* MA6TICATU,-o, adj. part.: buecate
reu masticate; licori tnastieate.
* MASTICU, s. m.,mutlebe, mastlx
si masticham; arborellu d'in care suda
mastica, specia de resina in bacce roşie :
vinarsu cu mastica, si abs. mos^icd,' mt
place mastic'a.
•MASTIGOPHOBU, s. m., maitlf*-
phorDs, (tiasnYOţâpoţ), care porta fla-
gellu, in speciale nume datu aoni ser-
vitoriu publicu , care la ceremonie si
spectacle er& insarcinatu a pastri tă-
cerea ai ordinea.
* MASTITE, s. f., («Mtltli, fr. •«•
>yGoog Ic
260 MATV ■
■Ute); iDflammatioiie a mastuîui, (mam-
millei) : dupo facere si in tempalu allap-
tarei se nasee mai vertQsu mastitea,
* MASTODONTE, s. m^ (mastodon,
fr. mastodonte, d'in tiK3^<;t mamilla, si
o2au^-^6vtoi;, dente); specia de animale
aateâelumnu, assemine cu elefantulu
de astadi; vedi sî nvxmmuthu.
* MASTOIDE, adj. s-, (fr. mastoiilc,
lioarcS; , mamilla, si £^Soc forma) ; caro
are forma âe raam^Xa : apophyse mas-
toide, pusa la partea posteriore si infe-
riore a ossulni temporale; in acellu-aai
sensu si absol., s. f., mastoidea.
* MASTOTHECA si masi<aeea, s. f.,
(fr. migtothâque^ d'in giiaciro;, mamilla,
si ^xi], teca, saccu), marsupiu de titie,
sufflecatura de pelle , care la animalile
ntarmpiali infaBci<ţra si tine titiele;
redi si marsupiu.
* MASTU, s. Ta., msitoa ([wiOTiiţ);
1. mamilla sau titia; 2. planta, care e
bona pentru morbi de mamille.
* MASTURBARE , V-, masturburl,
(d'in mânu si turbare eaa stuprare) ; a
face tnalada sau onania.
* MASTORBATIONE, s. f., maatiir-
bttlo; actione de masturbare, abitudine
de a masturba sau a se masturba : ma-
sturbationea e contr'a naturei si trage
dupo sene celle mai funeste consecintie.
MASn,-a, 1- part,, maosua; 2. sup.,
mansnin; nu e locu de masu aid.
MĂTĂCINA si mătăcine sau mata-
donc, s. f., planta, aplastrum mellssa
offlclnaltg; — ntatadna moldavianesea,
draoooephalum, d'in classeaa dynamie-
loru, planta aromatica d'in famîli'a la-
bîateloru; vedi si melissa.
MATASSA, 8. f., vedi metassa.
MATASSARIUs.ra. yeăimetassarîu.
* MATELLA , 8. f., matells, olla si
alte assemioi vase pentru Suide.
MATERIA, s. f., materia si materies,
(d'in niat«r:=mafr6), d'in ce e facutu
ceva, 1. in genera : petr'a, earamidea,
lemnele, fcrrulu, ele. sunt materie, d'in
cari sv edifica case ; Unuia , căncp'a ,
hombaculu sunt materie , d'in cari se
tesse pandia; auruîu si argcntulu sunt
materie , d'in cari se talia sau se bate
moneta; sunt multe manufactwe si fo'
MAŢ .
bricate , la cari lucrulu si form'a ce te
30 da costa neassemenalu mat multu de
câta materi'a ; a comperă materia pen-
tru camesie. vestine, manteUe, etc.; 2.in
speciale si prin metafore : a) materia
primitiva=materia bruta sau cruda; in
limb'a maaufacturarilom si a fabrican-
tiloni : a) ori'Ce materia, mai inaînte
de a so luâ in lucrare si a se preface
in manufactura ; ^) in part» inse ma-
teria, cumu esse d'in man'a naturei,
fora neci una cultura a omului; b) ma-
teria, ca terminu de filosofla ; substan-
ti'a intensa, divistbile, impenetrabile si
susceptibile de veri-ce forma si de miş-
care : proprietăţile materid se camu sdu
diro nu se scie care este essenti'a ma-
terid; c) materia, in physica, causa a
mai multoru fenomene sau apparitioni;
asia se dice : materia electrica, mt^eria
magnetica, materia suptire, materî'a fo-
cului, fora ca peno acumu se fia conno-
scute in essenti'a loru; se mai diue ai :
materia animale, vegetale, minerale;
substantîa care pertine la regnulu ani-
male, vegetale, minerale; ă) materia,
in oppositione cu spiritu : a se inaltid
mai pre susu de materia; a fi numai ma-
teria fora spiritu; c) materia, in medi-
cina, substantia desfăcuta de unu corpu
organicu : materia de vomitară, materia
detranspiratione, materia puroiosasau
purulenta, ce esse d'in bube , buboie,
abscese, plage sau vulneri; materia me-
dicale, adeco substantie de medicina
preparate si administrate : eUu connosee
bene materi'a medicale; f) materia, in
sensu morale sau artisticu, subiectuln,
them'a despre care cineva acrie sau vor-
besce : materia formosa si copiosa, ea
se sa-ii despre ca eu mare pliere; ma-
teria seeca, sterile; acestti oratoriu a
studiatu si approfundatu mcUeri'a despre
care a vorMtu; intraţi in materia, nu
ve abiateti; ne aii datu materia de ritu
adeco causa, occasione ; g) in jurispra-
dentia: materia civile, materia crimi-
nale, materia feudale; %)in sensu ideale,
mai generale, materia= capacitate, ap-
titudine, talentu naturale, etc. : e mul-
ta materia in acesta copillu, sipotifaee
ce vrei d'in ellu; regalele si artea mt
=y Google
MAŢ^
potu aâJMiâ intru nemica pre omidu in
care Upsesce materi'a.
MATERIALE, adj., oorporeis, ma-
terUlli, (uompara si fr. nat^rlel, naii-
rlâHx), relativu la materia, de materia;
ce cade aub uduIu d'iD celle cinci sen-
suri : substantie materiali; lucrttri ma-
teri^i; uni filosofi credu co aetionUe a-
lâmaiaoru sunt numai mechanice si
materiali; ângerii nu su fietUie maie-
ritdi; 2. in speciale bî metaforice : a) ma-
tericAe = sensuale, grossolana : omeni
materiali, voluţOate matericde; b) mate-
riale in oppositione cu formale : eausa
materiale, causa formale; BsiA 9e distin-
ge si in jorispmdentia, intre dreptulu
materitUe, st dreptulu formaîe; intre de-
licte matericdi, adeco cominisse fora vo-
lia, fora intentione culpabile, si intre
altele formali, adeco commisae intt'a-
densn si cu intentione rea; — 3. s. ma-
teriale, mai vertosu pi. materiali; anu-
mite materie cari intra, in constructio-
nea nnni edificiu, precnmu petra, cara-
mide, calce, lemnu, ferm, etc. : adunaţi
materiei, ca se facemu smle bone.
MATEBIALISAKE, v. a., {fr. ma.U-
rlaUser), oomsidenre allţoid tasqnani
MAterloui; eonoorporareţ a presuppune
cevB ca materif^, a consideră de mate-
riale :in^inatorii de idoli au maieriedi-
satu divinitatea; unii fUosofi materiali^
sară suffletulu omenescu ; a eensifică :
in mentiU tenere nu incapu abstraetio-
nile, ti de acea-a caută se le materiali-
sâmu.
MATEBIALISMU, s. m., (naterlalls*
noi, fi. BuUrUlUme); systema a cellom
âloaofi, cari credn, co totulu este ma-
teria Bl nBwicA spiritu : materialiamulu
impromutatu de la câHva filosofi greci
antici, a inceputu se ammetesca erosi
capetele unoru filosofi mai noui; — ma-
t^iaiimuÂ, se dice si tendenti'a ome-
idlom epocei de a allergâ dnpo auru,
dnpo tote commoditatile Bl yoluptatile
lamei, fora a mai reflecte ai la alte sco-
puri superiori : materialismulu tempului
nostru deapretia virtutea si nu are idea
neci despre addeverafa onore; unu ma-
ferioltftni* grossolattu rode ceUe mai
multe aoeietaii modeme.
HAT.
»51
HATEaiALISTICU.-a, a^^ relatiTU
la materialistu si la mtderitdismn : doc-
trina materialistica.
MATEBIALISTU, s. m., (naterU-
llBta, fr. maUrlaltgte); cellu ce admitte
numai materia, nn ei spiriiu; cellu ce-
se tine de doctrin'a materialismului:
acestiomeni furamaterialistigrossolani,
fora ca se fia facutu cursuri de filosofia.
MATERIALITATE, s. f-, (fr. iiut«-
rialltâ); calitate de maieriale : materia-
litatea suf finului este doctrina for te pe-
ricuiosa, care pote se aiha urmările c«ÎZe
mai funeste; materialitatea electridtatei,
a magnetismului, a luminei nu se pote
defini.
MATEBIAKE, v., materiare si ma-
terlarl; 1. in genere, a faee tnateria; a
transformă in materia; a provedâ cu
materia; 2. in speciale, a lucră d'in ma-
teria de constructione; mai vertosn, a
lucră d'in lemnu; a stringe, a procură
assemin*) materia.
MATERIARIU,-a. adj. s., materia-
rlufl; relativu la materia : 1. in genere,
camu in acellu-asi sensu cu alin formei
materiale; 2. in speciale, cu sensulu de
materia de constructione si mai vertosu
de lemne; de aci ca s. m. pers. materia-
riu=::cella ce lucra, procura sau veade
materiali de constructione; mai vertosu
cellu ce lucra, vende sau procura lemne
de constructioue, lemnariu.
MATERIATIONE, s. f., materUtlo;
lucrare silueru io materiariu, construc-
tione d'iii lemne, lemnăria.
MATERLA.TUBA, s. f., arterUtnra;
actione si resultatu allu actîonei demo-
teriare, in speciale lucrare si lucru de
lemne, lemnăria.
MATERIORA, s. f., nateti«U| de-
minutivu d'in materia.
•MATERNITATE, s. f., (fr. maternl-
ti); calitate de matre; vedi si maternu.
* MATERNU,-», adj., maternoij (de
matre ~ mater) : amore materna, doru
de anima materna; linia materna, de
consangeuitate de partea matrei; limba
materna, supta cu laptele de la matre,
limba naţionale : poporele ajunse la
conscienti'a de sene si (^pera limb'a
materna cu ensusi sangde seu.
=y Google
252
MAT.
* MATHEUA Bi materna, pL, matke-
mate, (iLi6irj[ia); invetiatura, lectione ;
si în specie, lectione de calculu.
* MATHEMATICA si matematica ,
s. f., (n st fa em atica, [La{hr][uxTtxT)), pro-
' prie : feminina d'in urmatoriulu maie-
matieu, subintell. seientia, scientia ma-
themaHca = scienti'a marimei si a nu-
merului , acieoti'a care are de obiectu
proprietăţile marimei, in câta ea eate
calciilabile si mesnrabile : săerUi'a ma-
thematicei, cursa de msthematica; alge-
Wa, geomdri'a, mechanic'a stint part i
atu malhetnaticei ; mathematic'a pura ,
mathemoHe^a applieata, misia.
* MATHEMATICU si matematicura.
adj. B. , mathematleas, (pAdrjţLoiTtxâi;) ,
1. adj., relatiru Ia maihsma = invetia-
tura a geometriei, algebrei, etc. : scieni-
tie mathematice: demonstr<Uione mathe-
maiica; adăeveru maihematicu; 2. subst.
a) m. person., maihematicu, cellu ce se
occupa cu scientiele mathematice : unu
mare mathematieu ; b) f. reale, mathe-
matica, (vedi acestu coventa in parte;;
3. adv., mathematice : nu se potu tote
demonstra matJtematice.
MATIA, s. f., (matea BÎ mattea), ms-
teola; niaiu, maiora, batiu de batatu
grano, porumbu, c&nipa, etc.
HATIARlA, s. f., mulţime de matie;
loca nodeselncra ma/te;Tedi matiariu.
MATIABlC,-a, 8., InteBtinaram «-
plfex rel nergitur; cella ce lucra sau
veode matie (redi matm); — s. f. reale,
matiaria; a) stabilimentudelucratusau
de vendutu matie; i) muUime iematie.
MATIU, a. m., pl.-e, Intestlnim, tI-
■cera; parte interna a unui corpn or-
ganicu lunga si implstticita, care ac-
cepe nutrimentele si scote escrementele :
matiu ăe porcu, de gaiUina, de bou; corde
de mt^; a varsă si matieîe; mi vine
aemiversumatiele : a) a vome reu,ft)a
uccide, c) a se indigna forte, a avâ mare
gratia de una fapta sau persona misella;
— matiulu curidui =: reotnm;— prov.
a tine matiu, a uu mai inceti, a ou mai
di pace, (in locu de maci», d'in caus'a
molletiei, si prin urmare d'in acea-a^i
toat&aicumaeire,marcire.marciu,etc.).
MATISIOBU sau matiusioru. s. m.,
MATV
parrnn iotcstlniimt deminntive d'in mo-
tiu : matisiorele pulliului.
MATRACUCA, a. f-, vfldi 2 matn-
euea.
MĂTRĂGUNA, s. f., planta; {f»di
mandragora.)
MATBASTKA, s- f., (fr. Marâtre, iot-
mata dnpo analogi'a uorrelateloru ^-
liastru, fUiastra), noveraa , mamma TÎ-
triga; vedi si contrassnlu maştera.
MATRB, s. f., mat«r; mamma , DM-
cutoria ; terr'a e matrea cwnmuHe; me-
taforice : cetate matre, baserica mairt.
MATRECA si matriea. s. f., nat«r<
eala; ap'vm re^rlns; norerenta; aalnli)
mnlleroala, fanlsera, etc; proprie d«-
minutivu d'in matre, appiicatn inse mu
muitu la însemnări mebiforice, cnma:
1. mamma rea, ritriga; 2. mnliere be-
tr&na, inepta si stulta, (vedi si matre-
cuca, matricucia); 3. muiere oui place»
afle tote si se porte vorbe de la unii \i
alţii; muiere intrigante; 4. in fine in pn>-
nunti'a populare, syncopata, si rednisa
la mateea, apoi la maica, cu insenuu-
rile de : aAegin'a albineloru; b) matrice
a femineloni, uterulu; albi'a unui riu ,
unui fluviu, unei ape in genere: apde si
au essitu d'in matrit^a loru; d) pariie ce
remăne intr'unu registru d'in unu aetn
taliatu d'in acellu registru : mairv^aoA-
deverentiei fcKe 6 rupta d'in regishru;
registru eu mcUrica, addeverenOe cu
matriea; e) partea de diosu a tranefaitilai
unei plante, etc. (vedi si matrice).
MATBECIA si matretia, s. f., oapitli
furriir vel sordei^; d'in maire: 1. matie
sau matrice de peducfai, larve de pedachi,
lendini: a uccide cuivamatreci'a; 2. sorde
farinosa ce se face in eapu : ai multa
matrecia in eapu; lautw'a at galbinusi»
de oue bona de matrecia; 3. planta, d'in
olassea bexandrieloru, pepila,
MATRRCIOSU, si matretiogu,-a, adj.,
plenu de matre<na : eapu maireeiosH.
MATRKGUCA, si matricuoa, s. f.,
fatna, liiepta,itoltanialtereiiU; proprie,
deminutivu d'in deminutivulu matriea.
luatii cu intellessu speciale de muiere
stulta si inepta.
MATRECUCIA, si matreeutia. b. f.,
deminutivu d'in deminativulu matnca
=y Google
iUT.
la differitele iDsemnari alle acestui co-
rentu, syDcopatuin pronunti'a poporului
ca BÎ matriea, sub 4. : matreCHCia^^mate-
eueim.
1U.TBECULA, 9.f.,veâi matricula.
MATEICA , matricucia , etc. , yedi
foatreea, matrecucia,
MATBICALE, s. f., niatrIc«U>; rela-
tivu : a) la matrice : vene matricali ;
b) la matriea sau matreca : vorbe matri-,
coli.
MATRICE, 8. f., matrlx; d'in matre,
1 . proprie, mamma, nascutoria, rorbindu
mai vertosu de vite, fetatoria : ouile
matrid; a nu avi destulli taw^ pentru
atăte matrid; 2. metaforice : a) in seo-
sulu celiu mai latu, causa, auctoriu, iu-
«sepntoriu, fonte sau foutana : matricea
Cotoru legiloru e acestu prindpiu ; b) in
speciale: a) pântecele maternu, uterulu:
are matricea vettemata; ^) doreri de fa-
cere, si de aci, doreri de pântece in ge-
nere, colica, taiature de stomacn : pruncii
sufferu forte de matrice, sunt inse si
omeni mari cari mfferu reu de matrice;
T)Ia plante, radaciu'a trunchiului, trun-
cbitiln : Uastari essiti d'in matrice;
S) registru, mai allessu registru publicu,
mai vertosu registru, d'in care se talia
acte* remane inse parte d'in actulu ta-
liata ; registru matrice sau cu matrice;
g) la typographia, forma de littera fă-
cuta d'in arame : nu avemu indestuUe
mairici de litterele a. b si c; C) la mi-
nerali, loou sau Bubstantia, d'in care se
tragn acelle minerali : matrice de awrw;
1]) specia de planta, pjrethrnm psnthe-
BiBin : mierea de matrice nu este bona
pentru aîbine.
UATfilOELLA, 3. f., si
MATWCUCIA sau matrieutia, a. f.,
deminntivu d'in nuUriee; vedi si matre-
cuda.
• MATRICIDIU, s. m., pl.-e, natrl-
cldiiB (d'in ffloire si 1 cedere); ucddere
de matre.
• MATBICIDU,-a, adj. b., nwtrlelila;
cellu ce comraitte una mafrictdiu, ue-
ceditoriu de maăre : ce poţi speră bonu
de la unu matrieiâu sau de Ui una ma-
triada; manule teUe matricide.
.» UATBICULA, s. f., natrlenla} de-
MAŢ; »S
mtnutivu d'in matrice , applicatn mai '
Tertosu in insemnarea de registru, io
care se trecu acte sau nomine de per-
sone de certa categoria : matrieul'a bat-
tegaUloru; matricule de conunati, de
morţi, de născuţi; a trece in mah^aU'a
sccAfii. a sta-ge d'in matricule.
* MATBICULARE, v., Inserlbere, a
trece, a scrie în matriada : acestu aetu
nu e inco matriculatu.
* MATKIOTLATIONE, 8. f., Inserlp-
Ud; trecere in matriada.
* MATBICULATU,-a, part. d'in tna-
triculare : nascati d maiHctAati.
* MATRIMONIALE , adj., natriiM-
nUHs, relatÎTU la matrimoniu : causa
matrimoniale.
•MATRIMONIU, pl.-«, natrlno-
nlom, ţde la maire), căsătoria : adâfi,-
liele in matrimoniu dupo boni marUi; a
luă in matrimoniu.
*MATBIMU,-a, adj., matrlmBij cu
matre, cui traiesce inco matrca : ăieee
tenori si diece tenere; toii pătrimi d
matrimi.
* MATRINA, 8. f., (it. matrlna si na-
drlns, fr. msrr&ine), nascia, femina care
serve de matre copilliloru la baptesmn.
* MATBONA, 8. f., matrona, (d'in ma-
tre, mare-matre) ; l. proprie, muiere
măritata, data, cumu se dice, la casa d.
de unde Oelliu dice : matrona, proprie
se dice cea uniia eu unu maritu in ma-
trimoniu, d e me^ona, pre câiu tine
matrimonitdu, de dnu divine matre, ci
se spera numai co va deveni; 2. meta-
forice : a) cu ide'a aceessoria de eondi-
tione inalta. avutiosa : opulentele nos-
tre matrone; b) cu ide'a aceessoria de
demna, mrtuosa, casta, etc. : sanetUa-
tea numelui de matrona; sentimentulu
demnitatei de matrone.
* MATRONALE, adj., matroD«l(i;
relativu la matrona : d^sore matronale, ■
omatu matronale.
« MATBUELE,B. m.,mstrBells;Con<
sobrinu sau veru d'in fratele matrd sau
raammei.
*MATTA, a. f-, MtU; asternutu
grossolann, asternutu sau tapetu de pa-
pura.
* MATTABIU,-a, adj. &., BUitarUai
,y Google
254 HĂT.
raiativu la matta; in speciale; oellu ce
implettesce matte; b) eellu ce dorme pre
matfyii paupera in gradnlu estremn.
* MATTU si matu.-a, adj-, mnttus si
natns, (it. matto, fr. nat, compara si
eanscr. natu» part.,td'in mad^ care pare
a fi si tadecin'a latineeceloru : raad-ere,
nad-ldos, vedi si madidu); 1, bâta, im-
betatu;2.Gapiu,smeDtitu,neboBu; 3.de-
ballatu, marcitu, moUesitu, rupta de
fatiga, aepotentiosu, etc; — coton mat-
te, fora vivacitate, fora lustru.
* HâTULA saa matura, s. f., natnla,
611a de nopte; fig. omu ineptu.
MATUBA, maturare, etc, vedi me-
twa, metttrare, etc.
* MATUEAKE, v., matartre, a face
matiav, de act : a) a G6ce, a molIi&,a iu-
duld t a matură oUve in morioi /rude
maturate prin eocere sau ferhere; h) a
properÂ, a festinfi, a precipită, etc. : a
matură mortea cuiva, a matură lupl'a;
maturaţi a veni la noi; nu matura lu-
cndu, co-d totu ce e maturatu nu esse
bene; — si cu intellessu intransitivu,
ă6to ia acestu sensn se applica mat bene
fonn'a maturire.
* MATUEAKE, s. verbale, natura-
tlof in t. s. verbului.
« AIATUKATIONE, 3. f., nuturatlo.
actioue de maturare : maturationeafrue-
teîoru, a cogetationiloru, etc.
* SIATDHATU,-o, adj. part., matu*
ratnsf propreratu, precipitata; bataiia
maturata si data înainte de temptAu co-
venitu.
MATUBIBE,- eseu, matoreseere, a
deveni maturu, 1. proprie : aceste pfmte
maiwescu de timpuriu; 2. metaforice :
mentea maf wesce cu etatea; fetii in pan~
tece maiurescu la unde anmali dupo
noue mensi; — si cu intellessu trana.,
a maturi unu consiliu, unu planu,eUi.
inse ia acestu sensa se iea nai bene
form'a maturare.
MATURITIONE, s. f., maturatio, ac-
tione de tnaturire.
*MATUBITATE, a. f., matnrltaii,
stătu sau calitate de maturu; 1. proprie :
pomele au adjunsu la deplena maturi-
tate; tomn'a e caracierisata prin matu-
ritatea totont /ructehru; in mataritaiea
MATV
loru grânde devinu ftave; 2. metaf.
a) in genere : maturitatea mentei, cogi-
tarei, consUidoru, planîUui; b) in spe-
ciale: a) timpulu sau momentului cove-
nitu pentrn facerea unui lucru, momen-
tulu precisu in care e se se facă ceva,
Bi de aci, implere, complere, consam-
mare, perfectione, etc. : maturitatea fe-
tuluiconceputu;matufitatea€taiei;iayl.
maturilatile tempuriloru annului, pro-
prietăţile iuerenti tempuriloru ; Ş) pre- •
cipitanti'a, festinatîone, facere prea io
currendu sau înainte de tempu a onui
lucra : maturitatea vetwvi aelle si a in-
ceperei bătăliei ammeti pre toţi.
MATURU, -d, (pronunţia maturu),
adj.coptu, tempurfu, adjunsu la t^upulu
sen, adjunsu la depleua desvoltare, de*
plenu, perfectu, etc., l.iii genere si pro-
prie : pomele deco sunt mature, de sene
cadu d'in pomi; grănu, ordtu maturu; fica
prea matura; persice prea mature; meri
maturi; 2. metaf. : a) in genere, Ia tim-
pu, tempuriu, deplenu, perfectu, adjunsu
Ia cea mai mare desvoltare. Ia completa
desvoltare : fetii concepuţi swU mariuri;
feta matura de maritatu; mente matwa;
omu maturu de mente, de si ineo nu
maturu de eorpu; începe a serie condu
cogetarile teUe swnt deja mature; b) in
speciale, a) prea trecatu , cui a trecutn
tempulu : fete mature : d) bone de ma-
ritatu, dero si : p') caroni-a le a trecuto
sau cellu pucinu e aprope se Ie treca a-
cestu tempu; aBiăBi:;um mafurt,'Ţ')prea
temparlu, cui n'a venitu inco tempaln
seu : cirasie mature, iarna matura; —
in acestu iutelleasu se iea mai vertosn
composit. prematuru.
MATOSIA, s. f., unita, matertera,
unagf anlcDlft; 1. soru a matrei sau
mammei, cumu si soru a tatălui : matu^
sta de tata sau despre tata, matusia de
mamma sau despre mamma ; nepom si
nepoţele dicu matusia sororei mammei
sau tatălui loru; 2. muiere betrâna sau
cellu pucinu mai betrăna de c&tu altutu
ce i aice matusia : matusi'a Florea,
matusi'a preutessa.
MĂTUŞICA, s. f. , deminativa d'in
mo^usra,'— scurtatu iu pronunţia [vo a
locurea in ftwieo, cast mafwnain^MKi.
.yGooglc
■ MEC.
* MATUTINALE, acurtatu matincOe.
adj., mntutlnAlIs, de deman^tia : tcmpiila
maiinale;<mHinuUinale,e&rasc scâllade
deman^tia.
MATUTINUro. adj. s., mâtutliiiis,
de deman^tia : orele maiutine, sommtîu
tnatatinu; of^dulu matulinu (op&pov),
* MAUSOLIU, s. m., maus oleum,
l.monnentulupomposu facutuluiilfuu-
solu, regelni.Curiei, de soci'a sea Arle-
misia; de aci : 2. prin metafore : a) mor-
mentu sau monomentu f anebre pomposu;
h) simulacru de mormeutu ce se iualtia
in baserica cu occasionea cotnmendatio-
nei UDui reposatu; ia aceetu seusn sedice
si catafalcu.
MAXIMA, maxima; Tedî massima,
pnasainm.
MAZEBE, s. f., plsuM gatlrmn, L.,
planta legaminosa cu mai multe varie-
tăţi : masere de gradina, de campu; mâ-
nere sacharosa.
. MAZERICHIA, s. f., Tlcla n\en, L.,
planta ce s^mena cu maserea propriu
dis^a, pre a locurca se dice si ciccrica
MEC.
255
MAZBROIU, cu n de totu molliatu,
in locu de :
MAZERONIU, 8. m., Utyrus oJ«râ-
tnţ. L. , un'a d'in varietăţile masirei,
numitasi fîoreatnaserei, germ., wohlrle-
chende Platti^rlise*
1 ME, pronome conj. pers. I sing. ace.
me:mebate, mehvda,mesc<>llu,me ducu;
vedi eu.
2 ME, Tocativu acurtatu d'in mure :
me baiate, me creştine, me vere, me cum-
nate; la femine se appiica fe scurtaţii
d'in fSta.fe Marina, fe comnata ! A dese
ori se appiica si singnre : ce fad me ?
ce fad fe ?
MEA, meft, fem. d'in possesa. meu;
vedi meu.
«MEABILE, adj., meabdls, ce se po-
te calcfi, străbate, ambU : caile mea-
bile: vedi si compos. permeabile.
ff MEARE, T., meare; a merge, a
curre, a ambU, a străbate, etc; — de
aci ; meatu, permeare, etc.
MECAIB£,-escu, v., belare, mntlre;
a Bberă ca caprele; a av^ voce tremnla;
a iacurci vorb'aj— comp. gr. ţiTjwiioflw.
MECANICA, mecanicu, etc, vedi
meehamcu.
MECENATE,8.m.,Mnecena8,l. pro-
prie, numele unui ministrn allu lui Au-
guetu, omu luminatu si forte amatorin de
arti si seientie , protectorin allu ace-
storu-a si allu cellom ce se occupau cu
elle, de aci : 2. metaf., protectoriu alin
artilorn si scientieloru: pucine sede au
prodtissu mecenati.
MECHANTCU,-o, adj. s., nechintcug
(tiTjxaviîKiţ) ; relativu ia machine , ce ae
tine de machine. se face cu machine sau
ca cu una machina, si de acf, k care nu
se cere sau lipsesce intelligenti'a, etc. :
lacra mechaniat, arti mechknice, ledvra
mechanica; gesturile acestui oratoriu
sunt curatu meckanice; automaţii sunt
omeni sau alte animali mechanice; —
ca adv., ttiecAanice=:meob«iiIce i a lege
mechanice, a gesticula mechanice; —
sabst., ci) person., mechanica ^znttha^-
nlcDS , cellu ce se occnpa cu una arte
mechanica; dâro mai rertosu cellu ce
seie sau se occupa cu meehanic'a, (vedi
urmatoriulu b) ; nu poţi fi bonu mecha-
nica, deco na eşti bona geometru; b) reale
f., t»eci^mca^iiieelisi]lea:cc)scientiace
se occupa cu legile miscarei : mechanica
theorettca, iiractica ; prindpiuhi, legile
mechanicei; mechanica ceresca, scientî'a
sau tbeori'a miscarei astreloru; p) struc-
tura meeJianica, mscJtanismula unui lu-
cru : meclianic'a orologiului, a corpalwi
omenescu^alumd, etc.; 7) constructione
de machine.
MECHANI3ARE, v., (fr. ««cKnlaer),
a face machina : industri'a meckanisa
omenii.
MECHANISMU, s. m., (fr. iii^c»i>Ii-'
me); structura mechanica a unui corpn,
camn in acea-asi Însemnare ou mecha-
nica (vedi mechanica, ca subst. f.) : me-
chanistmdu orologialai, corpului ome-
nescu, universului, locomotiveîora ; — •
fig. mechanismt^u limbei, versificatio-
nei, administrationei.
* MECONE, a. m., meoon = [kţ^m
specia de maca.
* MECONIDE, s. f.,iiieooiiis, (jj.i]xot-
vt;), specia de laptnca.
M&CONIU, 8. m., ne«oatMi (jt-iixâ-
yCOOglC
vtoy), 1. BUCca de macu sau de mecone;
2. ^cia de planta, numita si palide;
3. ascremeatele pruncUoru mici, cari
essu indata dupo nascere.
«MEDALIA, s. f-, buiiiIiiiui, (it. mt-
daflla, &. m«d«lUe), buccatella de me-
tallu facQta în memori'a si onorea reri-
unei persone illustre, saa si spre a cob-
serră memori'a uimi evenimeiitu,aTeri-
unei actione memorabile sau a unei In-
treprenderi de mare însemnătate, &Ue
cărei resultate se aştepta : anticde mo'
nete greeesă si romane inco se nume-
SM medalie; medalia de auru, de ar-
gentu, de arama, de hronm; medalia
antica, medalia d'in tempu mai notat;
legend'a, catnpulu, inaeriptionea meda-
liei, eabinetu de medaiie ; capuîu meda-
liei, reversultt medaUet; m^alia falsa,
stersa ; — medalie se mai numescu si
acelle buccati de metallu, cari se dau
la poet), la oratori, artişti, fabricanţi
cari iutrecu pre celli alţi in concursulu
ce se face ; la espositionea universale
a'au impartitu medalie; fahric'a loru
a dbtinvi» peno acumu trei medalie de
argentu si un'a de auru; imparfirea de
m^Udie este unu bonu stimtdu pentru
industria.
* MEDALIARIU, s. m., armarîu fă-
cuta a nume pentru assadiarea si con-
servarea coUectionilom de medalie.
* MEDALIONE, s. m. , (fr. medall-
lei), medalia mare ce întrece multu in
volume si grentate pre celle alte ; este
ai terminn de architectara.
* HEDAIISTU, B. m., cellu ce aduna
medalie, le esplica si le descrie.
tţ MEDEBE, V., mederl, a vindecfi
de unu morbu; de aci derivatele si com-
pusele : medicu, remediu, etc.
H£dIADI, 9. f., Meridiei, vedi di si
mediu.
* MEDIALE, a^., medl«lls,<d'in me-
diu), de medilocQ.
•■ MEDIANTE, adj. part, medUns ,
care media ; nota mediante, de musica,
ce sta in medilocu intre dominante si
cinta.
* MKDIANU,-a, adj., nedUnus, de
mediu san medilocu : degUuUi mediatw,
format» medianu de charteia.
MftP.
« MEDIARE, V., aedlire» 1. a des-
part! prin mediu, a talii in doae parti
ecali; 2. a sti în medilocu, a. se afl& in
tnediu sau la medtZocu ; a interveni, a
intercede.
* MEDIASTINU, s. m.,aiedl«stl«as,
(d'in mediu) , care sta in mediu san la
medUoeu , applicata in speciale : a) la
unu servu, ce sta paratn l orice ordini
atle domnului seu ; b) orna ce adjuta
pre altuia in lucrulu seu ; c) desparti-
tura membrania d'intre celle doue pleu-
re alle peptalai.
* MEDIATIONE, s. f., Intereeaslet
actione de mediare, mai vertosu in în-
semnarea de intervenire, interceă&v,
medUocire : prin abilea tea inedio/ione
ai readdussu pacea intre celU doue po-
pore.
« MEDIATISABE , v., (fr. m«dUtt-
ser), a Upsf unu domnîtoriu, saa una dy-
nastiade dreptulu de suveranitate, vor-
bindu mai vertosu de acei principi si
principellt germani, cari si perdura po-
testatea cu sau fora desdsmnare.
* MEDIATISATU,-a, adj. pârtie. :
principe germanu mediati»atu.
* MEDIATOBin,-(wna, adj. s., ■«-
dlatOFj (fr. m^dlatenr), care media , se
interpune intre doue sau maî multe
persone, ^pre a le împacă, mat vertosu
in diplomaţia : regele Italiei fu media-
toriu intre Frand'a si Briiannta.
«MEDIATU,-a, adj.adv.,(nedUtH),
prin intermediu : a participa medioĂi
si immediatu la buccuriele terrei.
* MEDIGABIliE , adj., ■ledIoabUli,
ce se pote medică.
* MEDICALE, adj., (&. medioal), ad
medlclnam pertinens, ce se tine de me-
dicina : instructione medicale; carte me-
dicale; proprietoie medicale a unei j^IaH-
te, potere medicatoria ; materia medi-
cale, substantie appUcate in medicina,
cumu si modu de a le prepară si admi-
nistra : traetatu , dissertatione , carte
despre mcderCa medicale.
* MEDICAMENTABIU, s. m., me-
dleainenUrlB»» ce tractedia despre me-
dicamente : carte medicamentaria, lege
medicamentioia; vedi si apothecariu, si
fharmacistu.
.yGooglc
»7
* MEDIGAUENT0, pl.-e, ncdltlia,
nedleameiif ■edleimeiitanij sabstantia
de la care aa spera vindecarea, ce se da
pre d'inintni, aan se applica si pre d'in
afora , dupo natur'a morbului : pre a-
eestu omu Vau ruinata medicammtele;
tnedicamente palliative; medicamente
luate fora neâ unu acopu.
* MEDICABE, T., msfilesn, a cnrâ,
a d& me^ăna tmui morbosn, a vindecă;
vedi si vindecare ai cărare.
" MEDICINA, 8. f., medlelDa» medl-
etneni ars n^dlelnn, ars medlea, ars
nedendl, artea ce invâtia tnodnrile de
a conservi sanetatea si de a tracU mor-
bii : a studia nudidn^a; iodoriu in
medicinii facultate de medicina; siste-
ma de medicina ; medicin'a arabUoru,
medicin'a europeana; medicin'a dimca,
«are se practica la pattilu patientîloru;
—mediana menttde, caro se occupa da
morbii spirituali ; — medicina legale ,
care se applica la differite cestioni ja-
ridice, spre a le pot^ desleg&; — medi-
dna veterinaria, care se occupa cu mor-
bii animBlilom domestice; — mediana,
se aice adesea si remed^tlu . cu care
crede cioeva co se pots vindeci; vedi
medicamentu.
* MEDICINALE, adj., medlelnalls,
oe se tine de medicina, cuma si ce are
potere medioatoiia : planta , heutura
m^iăntde.
« MEDICINI3TU. s. m^ artt BAdie»
iBoanbeoa, care studia iiK<ficin'a.*oce^
student* e unu medidniatu.
MBDICU, B. m., nedleaB.nedlelDB
perltBi, care essercita artea medianei:
mediou bonu, renumitu, intelleptu; me-
dicii de lafaoiltaiea d'in Paritu differu
adesea in optnioniU loru de cei veniţi
de Ia facuUatea din Vienna; t^iamati
nudicvlu; consiliu de mecUd; vaide eUu,
aappucatttpre mâna de medici; candu
ai adjtmsu la patru dieci de anni, ti
poti ft tu tie medic»; — in loca de me-
dica se dice si doetoriu; prov. medice,
vindeea-tepretene'eniH'H.iispTeamenii,
caroru-a placa a â& consiliu la tota lu-
mea, si inco cu impertinentia; — ves-
timentuîu nu face pre medicu, pote av6
cineva titlolu de medieu, si totuşi se
TwuZL
fia unu ignorante; — medieu de apa
dtdce, adece mediat neindemanateeu, ne-
practica, fricosD, care ambla se vindece
CD remedie palliative; — i a venitu me~
diculu dupo morte, adjatoria forte tar-
diu, in c&tu nu mai pote fi de neci una
folosu; in unele caşuri mediadu suf/te-
tescu este mai neeessariu de câtu me-
diculu corporale ; tempulu esteunu mare
medieu; — in origine coventula e adj.,
medicu,-a =: medlenB-a-nm, trassa d'in
medere ^ medicare, ai prin urmare :
medicu,-a,^::medieatoriu, care medica :
medicele erbe, medic'apotere a beuturd.
MEDIETATE, (corraptu in dimetate,
diumetate ai jumetate), s. f., medletas,
un'a d'in d6ue părţi ecali in care e im-
partitn anu totu.
MBDIETATIRE,-escu, T., dimldlaret
a iniparti in d6ue părţi.
MBDIETATITU.-d, adj. part, dlmi-
dlatns. impartitu in doae pElrti.
MEDlLOCIRE,-«sc«, v., Intereedere,
a se pune la mediloeu. a intercede.
MEDILOCIHE, s. verbale, mldlatlv,
intercessione.
MEDILOCITOBID,-WWa, adj. 8., ne-
diatnr, Imtfreessor, care mediloeesee.
MEDILOCITU.-a, adj.,lnti)rmedlafl;
adr., mi>diata.
MEDILOCU, pl.-e, mediam; vedi me-
ditdoeu cu tdte derivatele selle.
* MEDIMNU, 8. R)., nedluDni, (pi-
2[{ivoc), mesnra attica pentru aridq, de
d6ae patrantarie sau de sesse modie
romane.
* MEDIOCRE, adj., medloerls; vedî
mediocru.
«MEDIOCBIT&TE.s.f.,Bedi««rItas, ,
calitate de mediooru, stare de mediloca,
mesnra de mediloeu, mesura de mediloeu
intre prea-multo si prea-pncinu; fig. : a-
cestu studente, aeellu diaristu, aceUu
acriptoriu este una mediocritate ; acea
carte este mai diosu de mediocritate.
* MEDIOCRU,-a, adj., tnedUorls, ce'
tine mediidu sau mediloculu intre multu
si pucinu, bonu si reu ; mesuratu, mo-
destii, ordinariu, commiine, vulgariu,
etc; pucinu insemnatu, de pucina im-
portantia, etc. : fiiosofu mediocru, scrip-.
torit* li mai mediocru; barbaii nu me-
ii
=v Google •
dioeri, â mari ai doeti; inteiligentia
mediocra.
KEDIOBU,-a. adj. s., (aediolDs); de-
mioiitiTu d'in mediu , 1. ca adiectivu :
omeni mediori, muieri mediore; vite me-
diore, etc, adeco medie de etate, de sta^
tnra, de stare, etc.; 2. ca sabst., medioru
de pane, mediori de nod.
AVEDIOSU,-». adj., meanlloiua, pol-
posQBţ carnoiiiB , etc. ; plena de mediu,
(vedi mediu sub 2) : pepeni mediosi, nuca
mediosa , grauntie mediose ; — metaf.,
coventu mediosu; carte pre scurta, dero
MEDIBE . - eseu , v. , (pronunţ, pre a
locuri Bl : miedire, midire, mijire ; vedi
si mediu sub 2. a); mediare; notare; dor*
mitarej snbrldere; lUucescere; semi-
nare, etc. (compara si gr. |»)5[iţy) ; pro-
prie : a face sau a se face numai de me-
dietaie, a incepe a se face, camu : 1. a
medi ;=a inchide ochii, a dormită, a aa
dormf bene, a incepe abia a dormi; de
act si : a medi, a si astupă sau închide
ochii la joculu ce se chiama media;
2. medesee de diua sau midesce de dina
=se cr^pa de diua, incepe abia a se lu-
mioă; 3. erVa medesee, perulu barbei
saa iKoVa »i^5(»=iDcepe a d&, a in-
coltf ; 4. medesee cineva d'in , budie san
budiele medescu cuiva ^ sabridu forte
pQcinu, etc.
* MEDITABUNDU,-a, a^j., medita-
bnndna, confundata iu meditare.
* UEDITAME, pi meditamine, ne-
dltamen, ei :
* MEDITAMENTU, pl.-e, nedlU-
nentain, meditare asupr'a unui ce ; in
specialeţeseercitiude cogitare si de in-
vetiare a seolarilom.
* MEDITARE, t., a cogitft a fundu ,
a reflecte, a se occupâ seriosu cu mentea
de ceva : a medita asupr'a miseriei ome-
nescl; a combină cu maturitate sau pre-
pară cu mentea: a medt'^â mari reforme,
a medita pre cineva, a Iu face s6 precepa
si se invetie ceva, una lectione, etc.
* MEDITATIONE, s. f.. medlUtto;
actione si resultatu allu meditarei : nu
turburaţi pre cogitatoriu in profundele
lui meditationi; Antoniu si a puUicatu
meditatumle 8dle;—looa de meditare :
elevii au intratu in mediUtione, in sall'a
de meditaiione.
* MEDITATIVn, -a, adj. , «dltaU-
Tusj relatiru la medUare, data la medi-
tare : omulu prea meditativu e tiKpAi
pentru viiti'a practica.
* MEDITATOKHI,-toria, adj. b., m-
dltâtor si medlUtorlBB} care medita san
serve la meditatu : meditatorii si repe-
titorii eUviloru interni; — s. m. reale,
meditatorHt,loen d« meditatu, amw*
de studiatu.
HEDITATU.-a, adj. part., cogitata,
preparata, invetiato.
. MEDlTEBRANI[J,-a, a^j., si :
ItlEDlTEBBAND, -a, adj., nedUer-
răneai, (mediu-terra), «e se aSa in me-
diulu sau msdiloeulu terrei ( = uscatu-
lui) : t&-re mediterranie, cetate mediter-
rania, opp. la cetate maritima , marea
mediterrania, si abă. mediterrani'a, mare
intre Europ'a, Asia si Afric'a : naeiga-
t ionea pre mediterrania.
MEDIU ,-0, (pron. pre a locurea si
miedii^ vedi cotra finitul u acestui art.),
adj. s., aedlus; medluBj nncleus; rebir;
opes} ntloţ l. adj., mediu, -a, a^oare 80
afla intre saa intru alte lucruri sau per-
Bone , adesea cu ide'a accessoria co oc-
cnpa centrul acelloru-asi sau alin unni
spaţiu de tempu ori de loca : termenii
medii ai unei proportione; eei doui oalii
medii ^inpatrvpusi a laturi untdu eu
altulu; dupo antici, terr'a occupa loeulu
mediuţ» lume; b) mediocru, modesta, oe
na e multu neci pncinu, bona neci reu,
avutu neci paaperu, etc. , talente medie,
stări medie, (redi ei mediocru)\i c) car*
e medietate saa diumetate d'in ceva, an'a
d'ÎQ doue parti ecali alle unui ce : m«-
dia-di, (yedi si maj diosa la 2. mediulu
dillei) ; aeiă si media ora , media eaîle,
medm capu, medie mere,medipepeni, etc.
— se se observe beae differenti'a de ia-
tellessn intre : a) media iii, media ad-
ie, etc., de una parte, si de alta parte ;
P) di media, caile media ; espresBÎonile
de sub a ins4maa sau diumetate de di,
de adie, saa puntuîu mediu, mediloeulu,
centrulu dHtei, cailei, etc; âro espres-
sioniJe de sub p insâmna di, OiUepusa
la medUocu intre alte dSicBMi eaUi-.prt
.yGooglc
MBD.
etUiea media e anem câtu se pote de
aeeuru ; ăae a strabatutu peno la me-
dia caile, n'are se mai sirabata de câlu
cea alta medietate a aceHet-asi caîls; ~
2. subst. m., a) cu pi. in t, mediu, medi,
(pre. a locuri pron. mejt,Tedî mal diosn),
paite interna a fmctelorn bsu pomeloru,
pute ce se manca, dupo ce se cnretia
de scortia, pelle, pellicella, etc. : Irei
medi de nuca, pairtt medi de pepeni; eu
medi de nuca se face bona duîcetia; medi
de amygdale, de samhuri de eaisae; in
composte itUra numai medii ăe pere si
de mere; medii bene curatiati de pelli-
Uele lom; tPin^mediulu sementieloru de
Unu si de can^a si de rapitia se estrage
oliu; din mediulu graantieloru de grâ-
nUidesecarc, demeiiujdeordiu, se trage
farin'a; b) fora ţL,mediu-lu :a} in sen-
sa analogu cellui precedente de sub 2.,
a): mediu de pane; de iindemetaf.,vor-
he fora mediu, carii fora neci unu me-
diu; a scrie pueine, dero cu mediu; si
chiarn in sensu si mai generale, mediu
=materia : e muUtt mediu in acestu po-
poru; p) parte sau puntu centrale, puntu
unde ceva e de medietate sau diumet(de :
in meditdu veret, tomnei, iernei; a se
scolia la mediuîu noptei; mediulu âillei
=inedliiin diel sau merifles; — observa
differenti'a intre espressioDile : a') me-
ditau dillei, me^ulu noptei, de una par-
te, sidealt'a:^') media di, media nopte;
— afora de ac^ta-a, media-di bs dice si
contrassu media, de regula compusu cu
o, amidia : a manca de amedia, a de-
jugă si pune boii de amedia; si in pi. a-
nUdie, reduasu in amedi .- m ame^i, de
in amedi , d'in amedi ; nu am dormitu
d'inamedi; in acesta sensn si sub forma
maso. ame(2iu=soauia sau ţuancare de
amedi : nu mi am faeutu amediulu ; —
c) cu ţL-e, mediu, medie, a.) in genere ,
ori-ce lucru ca care ne adjut&mu a face
alta lucru : eu ce mediuamu pote scapă
de acesta r/reuto^e.^ ^) in specie : a'Ja-
vere, potere, facultate, infinentia, ta-
lentn, etc. ; acolariu fora medie de a si
continuă studiele; avutttl/ui stau la dis-
posiHone destulle medie de a si satisface
tote plăcerile ; omu cu pueine medie de
apirîtu; p') spatia , societate, aera, etc.
MSD.
S59
IU oare ceva sau cineva Tiue sau se mi-
şca; meditdu, in eare traiesei, nu e bonu
pentru constOutionea si caracteritdu teu;
lumin'a se refracta, eandu trece d'in
unu mediu in altuia; d) ca s. f., medui :
ot) media-di, (vedi mai susu) ; fi) media
(pron. prealocarisi:»fie>JKi, mt'rJHi, mi-
ja), joctt analogn cellui numita bdb'a
orVa, (vedi medire).
MEDICINA, s. f.,llBes lateraedUi,
sulcDs termlnmili, (d'in mediu), sulcu
mediu intre doue arature ; în genere
faacia de pamentu ce sta ca limite intre
doui agri, doue moaie, doui mari, etc.
MEDIIJLOGIBE,-e£cu, (de preferitu
form'a medilodre; vedi mediu si ma2iu-
loeu), Imteresrie» Intereedere ; seBO toI-
opttram saim pro âllţao Interponere^ In*
terjleere; 1. a â la medilocu. Sa vorb'a
de locu sau de tempa : intre derimarea
Troiei si intre fundarea Bornei medUo-
cesce wm lungu spaţiu de tempu; is
genere, a se aâ&,a fi : intrenoi nu me-
dHocesceneăuna wa; 2. a se interpu-
ne in favorea cuiva : ellu a medilodtu
de am capetaiu acesta functione; prin
medilocirea tea credu co asM potâ în-
tră in acea casa.
MEDI DLOCITORIlJ,-tono, (de prefe-
ritu mediioeitoriu, vedi mediulocu),
adj. s., mediator, Intereeasor, care me-
dilocesce, mediatoriu .- fii, nascutoria de
Domnedieu, mie medilocitoria la infri-
coaia'ta di a juăeciului de apoi,
MEDIULOCITU,-a, adj-, (de preferită
medilocitu), mediatu; si ca adv., medi-
locitu = mediatu, nemedUocilu = im-
mediatu.
MEDIULOCIU,-a, (de preferitu me-
dilociu; vedi si mediidocu), adj., medi-
aş^ mediaiiDiit ce e de mediuloeu sau la
mediulocu : omu de statura meddocia,
(redi si mediu sub 1).
MEDIULOC0 (pron. pre a locurea
miediulocu,miedilocu,midiloeu,mijîloai;
vedi mediu cotra fine; de preferitu, ca
mai correcta si mai usîora, e form'a
medilocu), pl.-e, medlns LoeiiH, medlnm,
medltntUBm; 1. proprie : medijâculu pa-
mentului, medilocuUt liniei, medUoculu
ariei; medUoculu omului = tali'a; a si
indnge medUoculu; a si frânge medUo-
=y Google
MO IBED.
culu; a stă 9i mana in medUoeulu câm-
pului; in m€diloctda,lamediloculu apei,
tdlm riului, allu marei; meăiloculu car-
tei, a essi d'in mediloa^ amiciloru; eru-
cefiasera pre Jesus la m^-dUoau intre doi
latroni; prin metafore : a) despre tempti :
medihculu annului. îunei, septemânei,
dillei, noptei ; h) despre lucrări sî lu-
cruri abstracte : la medUoctdu ospettu-
lui, nuntei, eallatorîei, serbatorex, jocu-
lui; e) despre ce nu e mnltu neci pncinu,
ren neci bonu, avutu necipaaperu: ata-
re, avere de mediheu, sateani de medi-
loeu, etate de medilocu; a recruiă mili-
tari d'intre ceiatianii de medilocu; neci
inaUu ned menutu, ci de medilocu; d) cu
ce ne adjutămu a face ceva. ix) in ge-
nere : care e mediloculu cdlu mai bonu
de a se înavuţi? P) in specie, avere, stare,
potera, facultate : om» cu medUoce inde-
stullatorie; copUli fora mediloce de in-
vetiatu carte; — asii d^ro form'a medi-
locu are mare parte d'in insemnarils for-
mei mediu, (vedi mediu aub 2).
MRBUkii meduva, B.t,7edimeăulla.
MEDDLLĂ. s. f., medull», (comp. it.
mldolUgimldoUOţiap.medBlftBinieono,
port.inedLaUainit(tlo,prov.niediillft.rae-
itla si meols, fr. uioSle, tote d'in acea-
aaî radecioa cu mediu), substantia molia
ce se aBa in medinla osseloru; prin ana-
bgia, Bubstantia ce se afia in tuburile
pUnteloru.
lUEDULI/ABE, adj., medulUrIs,
relativii la meduHa.
2 MEDULL&BE, t., medulUre; a) a
impM cu meduUa; b) a divide iomfdul'
larie, a provedâ cu meduîtarie; contra-
ria dfsmedullare.
MEDULLARIU,-», qdj. s., nedalU-
rls; Membrom; relativii la mcduJIa, ma-
duUare; ca subst., a) m., meduUariu:
a) reale, plnr. medullarie, membru allu
corpului : me dorn tote medallariele; —
in speciale membrulu genitale virile;
— p) pers., pi. medullari, omn ce face
parte d'in una societate : meduUarii so-
cietatei de fiăjtftorie mutuali, b) f., reale,
medullaria=zmeduUare, membru ce con-
ţine medulla; vedi si membru, astadi a-
prope mai usitatu de catn medtUlartu
io differitele selle acceptionî.
MEDULL08lT,-a, adj., ■e4ill«Ma;
plenu âe meăuUa.
* MEDTJSA, 9. f., mediiit ((jiSoim);
fientia fabuloaa , tm'a d'intre feminele
Gorgoni, cu peru de şerpi, d'in allu că-
rei sSoge a essitu calluk poetilorn pe-
gasu, 6to capulu ei a remasu proprie-
tate a lui Peraeu : cine cctediâ se se uite
la acellu capu, se prefăcea in pStra.
* M&FITE si mephite. a. f., nepiiltu
si raeatis, efBuTiu, esaalatione pesti-
fera d'in pamentn, miasma.
•MEFITICU si mephiticu.-a, adj.,
mepbltieus, ce coprende mefife, ce vine
d'in mefiie, putorosu si pestiferu:
* MEGERA, s. f., meşBri. (^aipa);
nume propriu allu unei-a d'in furiele
mjtbologice; applicatu inse si ca com-
mune la feminele relle si furioso : mu-
lierea lui e addeverata megera.
MEI, plnr. pronumelui po aaessi vn meu,
mflDs, plur. ra«l.
KKIORU, mmioru, mau, etc., vedi
meitora, meltsioru, meliu.
«MELANCHOLIA si melancolia, s. f.,
melanehollft, ([LsXai^o^Ca), trlstltU et
perpetua tacltamltas, nuBtltla; propr.
jiere negra, si de acf : diaposittone tri-
ste, ce se crede co vine de la prea multa
aere n^gra, sau de la veri-una causa
morale : mdanchalia mare, profunda;
s'a datu melaneholiei; a cadutu in me-
lancholia; scotei mdaneholVa d'in corpu
ti anima; — dispositione a safftetulni,
in care cineva fuge de alte plăceri, ei
afla sengur'a plăcere in meditationi, fora
neci unu planu, in idee estravaganti ;
melanijtolia dulce, melaneholia de omtt
teneru.
* MELANCHOLTCU si meîanedlicu,-
a, adj., neUnebolIdnR, (tuXa-fXO^^^))
applecatu spre melaneholia, dominata
de den s'a.
MELCARIA, 8. f., retora llraacBMt
locu unde se născu si se nntreacn melci.
MELCARIU, 3. m., qul llmues vet-
dtt; venditoriu de melci.
* MELE, s. m., meies; specia de ani-
male cadrupede, numitu pre alocnrea
bursucu,
* MELILOTU, B. f., meniotDs sine-
lllttos (iuX(XwR>c),tr)folliuimUlofeMţ
>yGoog Ic
MBL.
IAh.; planta d'ia famili'a legniniorae*
Ioni, ea s^mena maitu ca trifoliulu.
1 MELINU, B.m.,llsiiitniBiTnl;ar«t
specia d« plant«; — tndmu rosi»=
sambitns mlf er L.
3 M£LINU,-a, adj., mellnaSf (m^i-
V(S<), esiiraBsn d'io gntODÎe : cHiu melinu,
•laiiin nelinnm.
3 M£LINn,-a, adj., rtiellnai, (d'in
(liXi = miere), fitonta cu mieresau d'ia
miere; enbst. f. mdtna, BellBif mulţo
de miere.
* MElLIOBARG,-edut, v., mellvnre,
a face vuAiore, a fiu» mai bene, a re-
formă spre bene, a correge, a indrepti,
a imtiODetati : mdiorati starea poporw
tm; ia noi sunt multe de melioratu.
* MeLÎOKATIONE, a. f., m«U«ni-
ti«, reformatione spre beae : tneliora-
tionUe faeute costa tumme mari; mdio-
ratione considertAiU; meUoratione ap-
parente, iUusoria.
* MELiORATU,-a, adj. part., mello-
ratDB, reformatu spre bene : starea po-
porului pucinu meltorata.
* UELIOBS, adj., meilor, compara-
tiva d'in hoHH, si prin urmare tneliore
^nnai booii, contraria pe/Qre=m&î rea.
MELIORU, (cu l moliiatu, meioru),
s. m., deminutirn d'ia mdiu,
MELISIORD, (ca l molliata, meitio-
m), B. m.. deminutiru d'in meliu.
UELK)SU,-a. (ca l moliiatu, maiesu),
adj., plenn de meUu.
HEL1SSA, 8. f., MeUsia ofaelaalls,
se diee ai mătăcina si erb'a stupUoru ;
vedi motadna.
MELITT, (cu l moliiatu, meiu), s. m.,
bIIIbui} planta cereale bene connoscata :
metliga de mdin; farMa de meliu.
HELLAIARlij,-a, adj. s., oui plaoe
titeUaiulH. oaremftnca multa «uUaiu sau
numai melîotw,
MELLAIELLU, a. m., deminut. d'in
nteUaiu; — specia de planta, eiiitig he*
UaDthemum, Linn.
M£LLA1£TIARE,-edii4, v., malaolB-
Mre, moliire, nactrare, a face fiwUoie-
Uu : perele selboHce puse inpalieperdu
dureti'a si s* meUaiaiSdia.
M£LLAIEDIU,-a, adj., nolUi etb-
rtoosM Tel franMDs; lulpldas, Isml-
HEL.
Ml
bDB) moUtosn, farinosu, care presenta
granutie molliose : pere melknetie; —
âg. diegratiosa, neplăcuta, nesărata '
omu meUait^, vorbe mellaietie.
MRLLAIONITJ, (ca » moliiatu mei-
laioiu), s. m., augment, d'ia meUaiu,
in specie: a) turta desementieoliâsede
linu, c&nepa, etc., ce se da vacceloru ca
se dea malta lapte; b) planta namita si
meUaieUu.
MELLAIORU, s. m., deminut. d'in
mellaiu : mânat melîaiorulu me», si nu
'osteptu de la alttd».
HELLAIBE,-«9CU, v.n&.a8enteUai,
a deveni molie; a se cdoe tare, vorbinda
de pdme.
MELLAIU, B. m., 1. mlllDm,meliu=:
mellaiu meruntu; 2. farlna ex nillo rel
ex trltloe tnreteo, forioa de meliu sau
de porumba : m<Maiu de meliu, mellaiu
de porumbu: 3. libmn ex tall flirina fao-
tam, pftne făcuta d'in fariiia de melia
sau de porumba : ne amu saturatu de
memeUiga, mai faeeti ai câte unu mel-
laiu.
* MELLARrU, 8. m , vedi mierariu.
* MELLATU.-a, adj., mellatiH, am-
mestecatu cn melle (miere); îndolcitu,
fiîrte dulce.
- *HELL&, 8. f., tatl,miere; veiimiere.
*MELLIFERn,-a. adj., nelllfer) care
porta, addace saa face melle :meîl^erde
albine.
* MELLIFICARE, T., melllflearet a
face melle : albinele meUifica.
* MELLIFIGIU, 8. m., metllfleliim;
facere de meUe. maieatria de a face meUe.
-* MEILLmC[J,-a. adj., melUfloas;
care face melle. apta a face meUe.
* M£LLIFLUU,-a, adj., mellllluaif
d'in oare flue sau curre meUe : plante
meîli/tue, ria meUifiau.
* MBLLIâENn,-a, adj., meUlgenai;
care genera meUe; de genulu meUei, ea
meVea.
MELLI6A, s. f., (it. melU^a, com-
para gr. {i,ir]X[XiJ), vedi memeUiga.
* MELLIOINE, 8. f., meUlţo; snccu
assemene cu mellea, morsa de miere;
Buccolu ce albinele tragu d'in flori inco
netransformstu in miere, materia de
miere si c^ra.
,y Google
362
HBL.
* HBLLILLA, s. f, mellllla; ceva dfl
meUe, forte dulcR.
* ItlELLINIA, s.f., mellinU; ceva de
melle. dulcetia^ placero, vorba de miere.
*MELLITU,-a>adj., nellltus; faoutn
d'in melle sau cu meUe, dulce ca mie-
rea : meUitii faguri; eovente meUite.
* U ELLIU,-a, adj., D6llengidem<!21e;
dnlce ca taeUea.
* MELLOSU,-ct, adj., melloBns; pleon
de melle; tare dulce.
«MBLODIA, s.f., nelttdla, (tt»).uSLa,
d'in neloB si ode); seria de sunete sau
tonuri, de unde resotta cântare plăcuta
si regalată : melodia dulce, canticu lip-
situ de melodia; — melodia, in sensQ
strinsu technicn, ae dice veri-ce regu-
lare a tonnriloru, essecutate si ascul-
tate successiru in acea-asi aria, diversu
de armonia, care consiste in accordutu
mai multora partt essecutate si ascul-
tate de una data : mesur'a este proprie-
tatea essenUale a melodiei, nu inse si a
armomei; — in sensu mai largu, melo-
dia, in poâBfa si prosa, seria de eovente
si de frasi, cari plăcu audinlui; melodi'a
8ti/lului, melodi'a vorbtrei.
* MELODIOSO.-d, adj., plenu iemelo-
dia: caniecu melodiosu. voce meloîodioBa,
" MELODBÂMA. b. f., (melodrama),
specia de drama, unde dialoguln este în-
trerupta prin musica instrumentale.
*MELODU,B.m.,ineli>(lna (|i.sX«5iic);
eellu ce caută dulce si placată, sonora.
« MELOFOLIU, s. m., melofollnm)
melu sau meru cu utla folia laterale.
» MELOMANIA, s. f., molomanlaj
passione escessiva pentru musica, mu-
nia de melodia : toU membrii acestei fa-
milia sunt dominaţi de melomania.
MELOMELE, s. f., melomelt, (iiţ]Â(5-
{leXc), mursa cu mere sau cu gutonie.
MELONE, s. m., melo, pepene.
* MELOPEPONE, s. m., melopepo
(^ijXontouv); cama ia acelluasi seusu cu
simplulH melone.
•UELOTA, s.r.,meloU, ((Li)Xwn});pelle
de oue; iu genere, pelle cu lăa'a ean pe-
mlu pre eajvestimeutu facutu sau captu-
sitn d'in atare pelle; vedi si malloiella.
* MELPOMENE, s. f., Belpom«ne,
{ţuXffopiyv]), mas'ft poesiei iyrioe.
MEM.
1 MELU, s. m., vedi meru.
2 MELU, s. m.,(p.iXo(:), membru, me-
sura; voce emissa cu mesura, cu tactu;
cantecu; vedi melodia, mdodiosu, etc
* MEMBRANA, s. f.,nembrflDa, (d'ia
memiiru), tessetura suptire si larga in
corpulu animatilora, a cărei deitinatîMie
este a formă, inveli sau coperf organe
diverse : fibreU uMei menArane, mem-
branele cu cari se eoperu muaehii ; mem-
branele ereieriîoru, manbrane ptimta^
rie; methbran'a Sin ou;—:membrana se
numesce, in sensulu antiăloru si perga-
men'a sau pergamentviu,
* MEMBRANACnJ,-o, adj-, Membr»-
naoenB} relativu la memiirana, Aamem-
brana , assemine men^anei : seortia
membranada, codice metiibranaeiu.
* MEMBRANABIU,-o, adj. s., me«.
branarlost relativa la membrana; B.m..
personale , care prepara membrane de
*MEMBBANI[J,-a,Bdj., nembraiMi;
de membrana=z pşrgamentu •.pugiliarie
membranie.
«MEMBBANDLA, B.f.,m«mbrHil%
deminut. d'in membrana.
*ME3iBBAN06n,-a, adj.^nembn-
nens} de membrana : parti ntembranote.
" MEMBBARE, v., membrare; a pro-
vedâ cu memAre, a formă cu membre; a
se membra =: a face membre, a formi
meoAre ■' fetidu se membra in trâdied
si ânci de dtUe.
*MEMBBATUSA,3.f., membrataraf
actione de a membră, sau a se membra,
si resultatu allu acestei actione.
' MEMBBOSU,-a, adj., nembrvius)
eellu ce are membre mari, vigorose.
* MEMBRU, 8. m., membroB; verioe
parte esteriore a unui animale, distinsa
de tote celle lalte prin fuuctionile selle
particularie ; — menUtru, in sensu figu-
rata; membru cdlu statului, oUu unei
societate, membru aUu camerei âtipN-
tatiloru, allu senatului, alh* consUiu-
lui adminxstrativu, municipale, aeola-
sticu, bellicu, etc, membru aUu unui
periodu; intre aceste patru membre oUe
periodului este mtdta symmeiria ; — la
marina membru sau membrele unei neoK;
n algebra meiitbru oUh unei eeatiem.
=y Google
KEM. aw
prin care suffletola conăwTj^^neBide-
Bcâpta in sene celle ce au eadata veri-
nna-data atătn ia sensnlu esterna cftta
si in celln internu : memoria bona, mare,,
vasta, prodigiosa; puâna memoria, orna
l^situ de memoria, te insella memoria;
elUi are metnoria bona, este inse lip-
sita de judecata; ai memoria satr-
ta; ti a seapatu d'in memoria; a si es^
sercUă, culUvă, inavuti memoriza; a
scrie sau spune eCin memoria ; asiin-
carcă memori'a cw nemiicuri; memoria
naturide; memoria artificiile; memoria
locale; fapte de memoria eterna, monu-
mente inaltiate in memoria unoru bar-
haii mari; ăupo memori'a mten&oru se
sete numai ai^u; memorfa benefaeuto-
riloru este bene eoventata, memori'a ttf-
ranniloru este blastemata; nu adumniati
manori'a omenUoru de onore ; in me-
moria fericikilm reposatu; in memori'a
parentiloru mei am puău acesta eruen;
harbatu de fericita memoria, de gloriosa
memoria; ~ in juriaprud. a reabiUtâ ,
a spelld memori'a eatarui repoaatu, adeco
a foce se se anaalle sententi'a ăa ood-
damnareJ
* MEMORIALE, adj. s., ««««rMls»
pi. messrlftUA] relativa la memoria :
epistole memoriaU; 8. m., reale, memo-
riile, scriptn compusa intr'adensa ca
scopa de a informi pre cineva despre
decur»iilu si starea veri-unui luora, *
veri-onei came : memoriale elaboratu
pentru gtibematoriuluterreiincestionea
eaUUoru ferate; memoriale in eansa de
proeessu; plor. memoriali, adnotationi
ce si face nnu omu, care a participată
Ia condocerea affaoeriloru publice alle
anei terri; memorialiîe fratelui me»,
memorialile fostului ministru, memo-
rialiîe unui commandante generariu,
memorialUe lui Buonaparte; ateste me-
moriali sunt prea bane fontane istorice;
— io ecientia, disertatione aaupr'a veri-
unui obiectu de scieatia, litteratura, etc.;
memoriale asupr'a fenomendoru elee-
trieUatei;— in jurisprud. memoriale de
spese, compntu ce preseuta, p. e. unu
advocatu aau ore-care altuia, asupr'a
apeseloru făcute in veri-una causa; in
commercia, asi& numit'a stratia, (ital.
adeeo fia-eare d'in cantităţile separate
prin semnolu ecalitatei; vedi si medvi-
MEMELLIQA, s. f., (it. nelUf a, comp.
gr. (iipJXTj), hiioA de tneliu, de saracenu,
de ordiu saa de porvn^m, fârta, meste-
cată ei ingrossiata, care serve de ali-
menta; vedi ei mamaUiga.
M£M£LLiaASIU,-a, adj. s., oui place
memeliig'a, care se natresce ca memel-
Uga; vedi fAmamalligarm-
MEMELLIGDTIA, a. f.. deminut. d'in
memeliiga; vedi si mamaUigutia.
« MEMOBABILE, adj., nenorU IU-
nm, BeBorabtlIs] demnn de addnoere
a mmte, sau detiner* de mente, ce me-
rita a Q conservata în memori'a ome-
nilora : diUe memorabili, fapte sau eve-
nimente memorabili, invetiatura memo-
rtAile; aedlu domnitoriu inco nu a fa-
eKiu nemţea memorab&e.
*MBM0RAB1LITATE, b. f., abstrac-
tulu d'in m^norabUe.
MEMO£ANDn,-a, adj., BenoraBdaii
cama in acellu-asi senâu ou form'a m#-
marolxAe. implicanduunaideade aecea-
sitate mai promuiliata : fapte memo-
rande, dimemoranda, locu memorandu;
—ea 8. m., reale, tmu memt>raitduz=i
un» memoritde,
* 1 MEMOBABE, V. a., aeaorarei
a face memore, si a nume : a} a aduuoe
a mente caiva ceva; b) a spune, sau
Barră ceva; c) areeiti d'iu memoria ceva.
* 2 MEUORAKK, s. verbale, n^mv
ratloţ in t. 8. verbului.
* MEMOBATIONE, s. f., loeBonlIo;
actione de memorare.
* MEMOBATOEIU,-'*»'». adj., me-
■•rator, oare memora.
« MEMOBATU,-a, adj. part., ■••
«•ratus, addussu a mente, attinsu, posu,
recitatu.
*' MEMOBE, adj , nemor, care tine
in mente, care tine menfe, caresiadduoe
a mente, caro nu uita; a) in genere : filii
memori de glori'a paterna; omu me-
more de beneficie; b) in specie, care si
addace usioru a mente, care are bona
memoria, care adduoe altoi-a a mente.
* MEMOBIA, 8. f., KennrUi addu-
oeie a mente, tioere ă» mante, facultate
=y Google
t« mm.
■tnxra), Ideco eftteva colle de papyro,
preDse in luogn, in care commerdan*
tele este obligata a conEemti& tote af*'
focerile selle commerciali de preste di,
cari ctimn urmedia, cu penn'a sau cu
plumbulu; pre a locurea, memoriaie este
enaasi asi& numitatn diumale sau dia-
riu; une-ori ae dica memoriale si aot'a,
computolu , ce presanta ann negotiato-
rin, apotbecariu, etc. spre solutione.
* ji£M0fiI03U,-a, adj., nenorlftaBs^
care are bona memoria.
MENABE, Y. a., agere» yellere, 4e-
pelleref nlUere; (it. menare si BlnarCj
îsp. port. menar si minare fr. nener,
tote d'in minare, form'a actira d'in de-
poneatea cla^sica mlnurl^zammenUiare,
forma activa ce se aâa si iu autorii ante-
classioi si post-ctassicî, cuma de esa. la
Appnleiu : aslnoi et «qaBn sarelnti o-
aerant et nlnantes baenlls exlgant ^
inearca asinii ai coUuZu cu sareine n
% făcu 86 merga menandu-i cu beţie;
aeâsta-a e ai insemnares primitiva, 6ro
cea de atnmenitiare e derivata d'in a-
c^ata-a, iu lat. med. ioco e menare); --
1. a &ice ae m4i^a inainte vite si alte
animali : menati vitde la apa; ai meneUu
adlvlu prea tare; peeurarii tnena omle
vâr'a ia munte; mena mai iute; menau
âe focu caii, — fumil. ai prov. pare ca
a merwiu porni, a$iâ nu scie Ae o-
meHia;—2. metaf., a) deapre peraone, a
^mitte, a duce : pre cine ai metiatu se
chiame eo^Uii? semenămupre eine~va
iPin noi sene eompere merinde; ce me
menaii de la unulu la aUvlu? — de acf :
a menă at vorh'a de adi pre mane; a
mend de la THatu la Caiafa; — b) despre
Incruri, a) ca subiacta alia verbului :
cottea mena pre cineva departe; una
idea te mena departe; si fora obiecta de
persoua : unde mena ctdtea; unde mena
ac^a idea? ^)ca obiectu allu verbului:
a menă lucrulu departe, a menă eu vi-
gore. cu pudna tragere de anima.
MENATORlMon'a, adj.a.,(minator)
peoorli aetor; care mena: menatoriude
oui la staulu; menatorm decalli, de boi,
de porci, — ca subst. reale : menatoriu,
ta. sau menatoria, f., instrumenta ca
oare se mena vitele.
moi
MENATDBA, s. f., peeerls aeU*, Ji>
aeiterun aetlot actiooe de menare:
mena/ttr'a astă de rapida va astonicw
rendu eoSu.
* MENDA, 8. f.,'BeBda]Titiu, defecta,
1. de corpn, materiale: nu a/H mmda
in cteestu formoau corpu; 2. de BoriasD
si altele: furmiea mendde in eopi'a ee
ai faeutu.
* MENDACE, adj. a., MMidax; apple-
cata a apune mentiom, mentionotu.
« MMDACILOGIU, 6. m., «eadaot-
logalun, vorba mentionosa.
* amUAClijOCUrar ^j-t B»4a-
elIoqDBBt care apuse mentioni.'
* MBINDACITATE, a. f., aieifaeltMi
calitate, vitiu de mendace.
* MENDACIU, pl.-0, Meadaolt»,
menţiona.
* MENDICANTE, adj- part. prea.,
aiendleans; ceraitorin; — ca 8. m. ţer-
Bonale, monacba ce si dace vieti'a ca
cersitoria.
* MENDIGABE, v., mendlflareţ a
cerBÎ, a trai mendicandu.
* MENDIOATIONE, e. f., >ie»41e*-
tlftţ aotione de mendieăre.
* MENDICATOBin,-«ona. adj. s.,
mendloaai, ■endl«ai]C8rem«n(I»ea,Cer-
sitoria.
* MENDIGITAXE, s. f., ■•■UettM;
statn de menăieu.
*MEND[Ct[,-a. adj. s., nesdfeatţ .
care mendiea. cersitoriu si cersitoreson.
* MENDOSITATE, s.f.. meadoaltas;
stata sau calitate de mendosu.
« MENDOSlT.-a, neadvsaa; plenn de
mende, (vedi menda) : copia mendosa;
espreasioni menâoae.
*MEND[J,s.m.,Mendnn}inacellQ-a8{
aensu ca menda, applicatu inse si in spe-
ciale la menddei.^ scriere aaa de eopiare.
MENEia, pl.-e, {'^■rm'Kiriwi) , carte
baaericesca oe coprende tota oe e de
cantatu si de leaau in baserica pre Ga-
care di d'in cei donisprediece mesi ai
annnlui, de aode si numele aeu, (ii<'<jv=
meiiBit=mese).
MENIA, s. f., i^fyiz), Ira, Iraenndli,
irritatiooe violenta asupr*a ouiva, in,
fnrâre aabita ai scurta , Ira fnrvr bre-
Tli 1 apprmdare de menia , «mm tttp'
=y Google
MBW.
fNUw nteniei; menfcf turbura mmUa; o-
mtlui intelleptu se covine se si in/re-
nedie mmfa.
* MENIANA , 3. f. si menianu, m.,
0«iluttm, (de Ia JUeniu, nome propriu
romanu), Bpeci& de micu baleone s&u
aitami, isobisa , in eare esse oineva se
jpMte.
MENIABE, T.a., ofTeadere, trritere:
a meniâ pre I)omnedieu; refl., a se me-
niă, Iraui i eUtt se mmia pentru ne-
mca; nu te meniâ pre taene; nu ve me*
nio^t pre eei ee ve ipanu add&ierulu.
M£NIATU,-^, adj. part., Irstns, co-
prensu de menia, spprensu de «tenta .-
fiQ« a pleeaiu meniatu.
* MENIDE Bi mena, 8. f., nsiui pae-
dsiora ee se affama.
* MENJNQE, 8. U (fr. iii<iiliiK«» ^if
vcfi); membrana forte suptire; in spe-
cie, membraDa ce infasciora creierii :
meningile sunt trei, adeco : dw'a matre
sau simpla menmffea; arachnoidea sau
memngin'a; pi'a matre sau meninget'a.
* MBNINGETA, a. f., (fr. aâainset-
te); vedi meninge; — proprie deminut.
d'in taminge, ca si nteningina.
«MBNINGINA,8.f..(fr. menlDsinc);
vedî meninge si meningeta.
* MENmaiNITE, B. f.,(fr. mtalBel-
Blte); infiammatione itneninginei, (vedi
memngina).
* MENINGITE, 8. î.,{fi.atulmglfy,
inâunmatioiie a meningUoru in genere,
si ia specie , a durei matre , (vedî ms-
ninge).
ţ MENINGO-, ('d'in meninge), int»
iiimsimiiltooomponte8cientifioe,camu:
memngoeephalite (fr. M^ntDKooepbiU-
te, s. f., d'in xsţExX^=c^/b, ctipu), doru
de capu provenitu d'in inâammationes
menmgiloru; meningogastriUgia , S.Î.,
(fr. menlafosutrAlsIe, d'io fatycqp r=
ptmiiee, si SX-pa ^ doru), dorn de pan-
tiee provenitu d'in inflammatiooea me-
ningei Btomacului; meni»gogenu,-a,
adj. (fr. KiniagogiM, d'in ■t^i=zgBnu),
ce ds nascere la meningi false; menin-
gophylace, s. f. (fr. menliiKopfaf Ikx^ d'in
tp6Xa£ = cHStode) ; inatramenta de chi'
roTgia, apta a protege meningile, candu
96 hen opeiationi Ia ernern; memngory
rheia, 3. f. (fr. a«iiiiiir«rrh<et d'is ^toţ
^iflussu, seurattra); congestione a unui
fiuiekt iSre-care inl^ meningi, pre iw-
ningi. sau sub meningi.
MENIOSU.-a, adj., I»tna, Iraena-
iM, plenu de menia : iaasa-lu in paoe,
eo e meniosu; eu nu disputu 6u omeni
menta» ; meniosuiu faeUe oommtU tr-
rori.
* MENI8C0IDE, adj., (fr. >«ilMe1-
it, d'in p.i]y(axoc:=:ffMtHSCtt ai eISoc^
forma); care are forma de meniscu.
* MENISGC, 8. m., nenlsen», ([tTjvi-
oxoţ, comp. Bl fr. ntnlaiine, d'in ^iiy=
luna), proprie, luntda, lunisiora. appli-
cată prin metafore : a) la ornamente oe
an forma de una loDisidis, si mai ver-
tosnformadeluna nosa; 6) la vitre eon-
resse de uua parte si oonoare de alfa;
c) la figore geometrice solide (iau pl^e
ce an forma ca ai vitrele de cari e vor-
b'a sub b.
MENITIABE, menitiatoria , mem-
Oalu, ete., vedi ammenitiare, ammeni-
tiatmiu. ammenitiafu
MENOLOGIU, 3, m., (MeB»logl«n=:
^rtwk&fwv); vedi mennu.
MENSA, s. f., HeuM; vedi meaa.
MENSALE si mesale, adj. s., me»a>
Ua» relativu la men«a=ffl^a, de m^o,-
8. f . reale , memaU-a sau mesaie-a :
a) mto'a de pandia de astemutu pre
mis'a de lemÂu; b) seiTiebi de mixu
3iEN3ABin Bimuirw.-a, adj. s.,
iMBMrlai} relativa la mensa sau mSsa;
ca 8. m.-, a) pirBoo., ffi«n8artu=banoa-
rin, Bcambatorin da bannî, b) reale, in
acellu-asi aenan eu mentale sub a si 6.
* HEN8I0NE, s. f., nensto; aetJone
de mesurare; vedi 2 men$u.
* MENSOSIU,- oria, adj. b., mensorj
care mesura, mai vertosu in compuse :
agrimensoriu.
* HENSTBnALE si mestrwde, adj.,
iBflBStriiaUB] de mensu, (vedi 1 mmsu) :
emolumente menstmaU; in specie, ftusau
de sânge menstruale, la muieri.
* MENSTEUATIONE, a. f , atatu de
menstruala, fire, luni.
* MEN8TKUATU,-a, adj. pari, mea-
itrnatuB, plenu de mensfy'uu, (vedi men-
sirmt ca subet), vorbiodn d» femilte
=y Google
M6
MEN.
oui an tHengfy-^e:=.UmUe : cârpa men-
struaia; nmieri meitstruate.
MENSTBnn,-a, si mes^-m sau me-
stru (vedi ai setnestnt), adj., menstmiia,
de mmsu, de fia-care mensu, (vedi 1
ffwfuu) : uiura menatrua, serbatori
menstme ; io specie , fiwsu de sânge
menatmu, la mnieri; de aci abst., nteM-
strulu sau pi., menstrele, lan'a muieri-
loru; — care dura unu mensu, d« acf
absol. B. m. reale, mengtm-lu, proTî'
sioae, mercede, eisolumente, etc. pre
unu mensu.
1 MENSU , meau si mese, s. m., pi.
mensi si mesi, menalB) (it. Bei>e> &anc.
noU); luna de dille. treidieci de dille,
ca in mensulu lui Junia, treidieol Bi
una de dille, ca io mensuiu lui Juliu;
annulu are douispreăied mensi; — me-
taf., mensuiu ai mai Tertoau plnr. mm-
sii ^ lunile, cnretiare mensuale a mo-
ieriloru; — essitn d'in acea-asi fontana
ea nrm&torialu 2 mensu, camu attesta
Cicerone : Isna enrsua qnia nensa spa-
tU saneliint, menteii a*aliiaiitar ^
fienâu co euriureie lunei se faat in spa-
tie mense, de aty-a-a se si num&teu mensi.
• 2 UENSU,-a, adj. part., meutai,
si sabat. aifln>Ds-uH,men5W'afu si mesu-
rtOu, appticatn mai rersoBu in eompo-
Bite si derivate : tmmotMtt, dimenau, di-
mmtione, etc.
MENSnBAeim«sw-a, g. f., Q«»sr«,
d'in '2 mensu; vedi tnesura.
• M&N8DBABILE, adj., mentirM-
lU; ce se pote mensurâ.
MENSUBaLE, adj., nADSiiralIst de
mensura : linia mensttrale.
MENSUEABE si mesurare, ?., mes-
Bnrare, netlrlj vedi mesurare.
UENSniUTIONE, s. f., meniBratlo;
vedi si mesuratione.
MBNSnRATUBiffiesuro^, adj. part.,
neasiiratna; vedi mesuratu.
MENTA, 8. f., neata si aieatfaa, ((uv-
^); specia de planta aromatica bene
counoscnta, numita pre a locuri si tsma
iba^ii) : vinarsu cu menta.
• MENTAGRA, s. f., nentaţrraţ for-
mata ca Bi podagra, mentagra. va S!^
dica doju sau morbu de mentu.
M£NIALE,adj., (it. neatale, fr. ««a-
MBN.
tal); de mente, în mente, d'in manfe :
eaiculu menicie, operationi mei^li; a-
lienatione mentale.
*MENTA8TBA, s. f., mMtostrnai,
menta selbatiea.
MENTE, s. f., meai, abl. aioite, (gr.
[livoţ, it. isp. port nente; proT. aeat);
ntlo; 1. ca mai desu, facultatea suCBe-
tului de a cogit&, intellege, concepe,
judeci : OK mentea inteUegemu ce ni se
spune percepemu ceUe ee vedemu ai stn-
timu in genere: mentea judiea, combina,
abstrage, analysa; mentea imaginafor~
masele ideali alle miei; cu mentea o-
mulu ift^ada tncutviu, connoeee pre-
sentele, precede fUtoriuiu ; mente Um-
peda, lucida; omu agera sau grossu de
mente; se ceremu de îa Domniăieu mente
sanitosa in eorpu sanitoau; a pune in
mente, a veni in mente; ce vream se
spună mi a seapatu ^in mente; eere câte
nu ti treee prin mente; ee spuneţi voi,
nu ptAe intră in mente de omu; 2. in
specie : a) derepta jndecata, pmdentia,
intelleptione : omu eu mente, fora mente;
ee copUtu eu mente! — mai vertosn la
pi., a ai essi .(fin m«$Ui, a perde men-
tHe, a si veni in menti, a lud ment3e.
a rapA mentOe; asibee mentiîe; a seote
cPin mente sau «Tw» menii : a) a inne-
bonf, ^) a inselli, a ammagi, a seduce :
aseossu hiWa fita d'in menti; a im^â
mente ; a) senguru d'in patite; in ace-
sta sensQ si ca refl. a se invetiă mente,
mai energica de catn simpliilu : a inve-
tid mente : nu s'a invetiatu inco mente;
ţ) a invetid mente pre ollwlv, danda-i
aspre lectioni, bătălia, eto.; asii sf : a
eapetâ mente, a pune mertte, a erenee la
mente, mentea eresce, atc.; b) attentJone :
a si încorda mentea sau mentUe, spre
a ascuUâ si intellege; a luă amente; eu
intdieptione se luămu a mente; luare a
mente = attentione; e) memoria ; aee-
stu omu tine mente de multu; nu mat
tine mente nemţea, pre nemine; a si ad-
duee a mente, a rechiamâ in menta; a
adduce emva a mente, a i rechiamă in
memoria, a i spune : de ee mi addueeti
a mente de acesta trecuta? d) conseien-
tia. connoscentia sau sentire de seie,
nai TertoBo io plm:. me»ti, oon^ira mu
=y Google
_^ MBH. ^
SQSil 1& a), espressioni cft : a m essi d'tn
menti, etc.; 3. prin mai mare esteasione
appiic&ta si lâ partea sensîtiya, affec-
tira si volitiva a suMetolui : lassa se
foca CHffiw Iu duce mentea; Utptdu tmUa
perulu, nu meniea, asii ee dice ia anele
parti ptoT»biulu ce in alte parti snna:
lupuht si scmiba peniiu, neei tma data
invetiuiu.
* MMT£CAFTU,-a, adj., mentMap-
tug, nebouu, stultu.
M£MTEMINU,-a, adj., pradeai; Iţ
Maceâoromaui, ou acellu-asi seasu, în
care se dice mentosu intre Dacoromâni.
* MENTIENTE, adj. part., Mentl«nat
care mente, (vedi mentire).
* MENTIQINE, 8. f., nentls*; mor-
bn de mentn mai vertoBD la amnellî,
morbu mortifera ^nttu sugaci.
MHKTIONA, (proQ. volg. minciuna)
s. f., (compara ital. ni«ns«îu, prov.
mensuifa BÎ seoso^Ja, fr. nensoiise),
mandaolnmj faptu sau sposa mentita,
neaddevera spiisu cu iateatiose deain»
sellă : mentiowt mare, grossa, pre de
intregi^; a sjmne, a carpt, a talia men-
tioni; a aseaitâ ntenHonile aau la tnet»-
tioni; ce eredi in menţiunile hetrânelom
si farmecatorieloru; tnention'a dupo re~
ligione, e mare peccatu; a dă de m«^
tuHta=. a convinge de metitima.,a dm-
menti, a airetâ oo mtmtioni a apoiu;
— ia sensu mai dulce: fictione, fiiSala :
merUiotule poetiioru ne incanta; prov.
si mention'a e vorba.
« MENŢIONARE. T^ iMBtitB«ii t$r-
eere, {ţi. Kientloiuet), a &ce mentiam,
(vedi mentione), a indici prin vorbe:
a menţiona pre scurtu dissele cuiva; a
menţiona numele cuiva intr'unu adu,
intr'una converaaiione; de ce »'at men-
tionatu in processulu verbale si propo-
sitioma mea.
* M£NTION£, 8, f., meatlo, (d'in
mente, sau mai bene d'in rad. mea), ac-
tiose de &aâduee a mente, de aapuue, a
numi, a dice,triai rertoau adxce in tîâcu tu:
a face mentione de ceva sau de cineva;
de ce nu ai facuiu meniione si de mene
in acellu inacrissu ?
KENTIONELL A, s. f-, neiidMUlBni
depiinutiru d'in wenUiiona : s^ apune
MSN M7
mentionelte, băiete; eu mention^ele teUe
m'ai seossu si pre mene, d'in menti; —
despre primele incercari de vorbire alle
prunciloru : epruneu de trei menai, si
spune continuu la menHoneBe.
MENTIONOSU,-o, adj., {i'iamenUo-
na) neMlaz» Ulax, falio&j pleuu de
ntefriiom; 1 . proprie : oovente mmtioNOfle,
mărturia mentionosa; nu aaeuUati Iau*
dele mentionose aUe iingusitoriioru; mi
ve ammagiti, fete, de vorbele diUâ. dero
mentianoae allejuniloru spulberaţi;—
mai yeitosu despre persone, ce au reulu
invetiu de a menti, sau numai d'in plă-
cerea de a menti, sau si mai allessa
eu inteniione culpabile de a ammagf
si veitemi pre altulu; este unumentio-
nosu, nu te increde lui; 2. ammagitorio,
illuBoriu, falsa, neaddcver&tu, etivimo-
nete mentioi'ose, nestimate meniionose,
oarti Wientionose; o tume, lume, ce tnen*
tionosa eşti! mentionoaii nu aedistingm
de inseliatori.
MENTIRE, mintiu aau mentu (rea
menteeat); v., msittri, fallem a apune
mentioni, a nu spune addeverulu.afai'
aific addeverulu tbra intentione, aaa
cn intentione, si mai VMtosa cu inten.-
tione rea de a inselU, ammagi el vet-
temâ : menti eandu mi spuni co laptele
e negru; mi ai promiasu se mi ctmperi
unucaUu, si m'ai mentUu; asid mentu
pareatiipre copUii, easa ieaunumedi^
eameniuamaru; mmtimu pre eopilht eu
ceva miere pusa in acellu medieamtnttt;
ft8i& ai : a menti pesci ţu buecateUe de
rime; a menUpasaeri cu grauntie pute
la lacie; a menti cioreie cu paiiatie, puse
in semartature; — cine tnente una data,
nu mai e ere^tu, eoci si addnoerulu tn
gur'amentionostdwiperdederept\duseu;
— in seusa mai dulce : astă mente poc
tulu. t» câiu ne farmecă si ne face se
eredemu mejitionile tui; — a menii fora
rosine; a menti pre d'intregu=a menti
mentioni grosse, invederaie; — a menti,
cu subiectu de lucru : ocftii, foKi'a, vul-
tulu mevtu, eanâu nu reftectu ceein
mente sau in ănimt; una }»lantia, unu
eantariu ne mente', canda su false; —
ca obiectu de iacin-.mentimu uritnlu
prin eonversatiom; mente tineta ««a
.yGooglc
M8 Kra
ioreire pein âiatraetimi; mente hm^ntea
oreloruprin oca^tione.
MENTIBE, s. verbale, meDtm*,iBen*
daalnM, in t. 8. verbulni.
MENTIIIONE, s. f., ncntltl», ac-
tione de mentire.
UENIITU,-a, adj. part., neatitiiat
|iertt metUUn, nestimate vientite, false,
imitate; omeni ervdu mentiti, muiere
reu mentUa de barbatu seu.
* MENTOBE, ei
* MENTOBIG, 8. m., (iD«iitor,fr. men*
t»r); Dame propriu allu unai iotelleptu
grecn, sab a cui figura Jfîturv'a, di^'a
i&telleptioiiei, conducea, eumu spune 0-
meru, pre Telemcu^, filiula lui ţjlysse;
de aci, mentore = bono coii3iUariu,in'
Tetiatorin, conduetoriu, etc. : rm men-
tore ai mmtu.
*MENTU, s. m., mentiMj partea an-
teriorea falcilom, pre care cresoe barb'a,
bărbia, barbiora.
* MENTULA, s. f., mentala; mem-
brolu virfle.
«HEPfilTE, mephUien, vedi mefite,
mefiticu.
* MEBACU,-o, adj., merâcoB, (vfidi
si 2 meru)i neammesUcatu, oaratu :
vmu meraeu.
MEBABESSA, s. f., muîiere care
cnltîva san vende mere.
MEBABIA, a. f.,mnltitne dem«re(Tedi
1 m«rti); of&oîna nnde Be renda mert,
MEBABin, 8. m., care cnltiva san
fendem«re,(vedi \.meru).
* MIBCABILE, adj., nereablIU; de
mercatu, ce se pOte mercâ.
* MEBCANTE, paft. adj. s., mer-
eaiia, nereitor^ (comp. si fr. marehandt
it. mereante); oare merea; mereatoriu,
negotiatoriu de professione.
* MERCANTILE, adj., (fr. merean-
tlle|, meroatorluR; relativa Ia mercanie
Bau mereanti, si Ia mercatura : cetate
mercantile, operationi si daraveri mer-
cantili; — cu nnantia pejoratiya : sen-
timente mereeMtili, anima mercantile.
« MEBCABE, 7., ««rearl; anegetia-
tori, a Face negotiu, a fi negotitoriu de
professione, a comperâ si rende lamereă
ceva cuiva, a vende; a mercâ ceva de la
eimva, a
MEBCATIONE, s. f., BereaUej u-
tione de mereare.
MEBGATOfilA, contrassu mertoria.
B. f., Budla», df de mereatu : paimâiie
e mertoria la Blatiu; âmenii s'au in*
torau beţi de la mertoria.
M£B0ATOBin,-fori(i, adj. s., aer-
eater, si mercatorluj care merea aa
serve a mercâ, negotiatoriu ainegotiato-
rescu : mercatori de buceate; nam mer-
eatorie.
,MEBCATD',*a,l.part.,niereatiiB'a>BB,
negotiatorita, eomperata sau vendutn;
2.8. m., reale, neroatai-osi o) abetr.
negotin, negotiatoria, contrare si Ten-
dere; b) concr. enporlBin, loca de ne*
gotiu, emporin : mereatu de boi, de cai,
mereatu de aUe mancarei; dieo aveţi ne-
oesaHate de vestiment'e, mergeţi la mer-
eatu si de aedlo comperaO-ve ee voiii.
MEBCATOBA, e. f., m«remtanj ne-
gotia, professione de mereatoriu sau ne-
gotiatoria : mereaiurain mare, in micu;
a face mercatura; — concr. merd, obiec-
te de vendutn si comperatu.
* MEKCE, nerx, lucruri mereobăi,
de eomperata si vendutn, de negotiatu,
asi& nnmit'a marfa -. meree bona, adde-
vertUa, falsa; mereea bona se eavta si
s$ vende ourrendtt; meree natiom^.
străina, mereea JifrrariuZwt sut^ eariOe,
chartei^a, etc.; mereUe importate ti mer-
dteesportate.
* HEBCEDE, B. f, nene*) ce dinm
cuiva pentru locrula sau serTitiuln oe
ne foce : «molunsente, onoraria, ralaria,
sembria,remnneratione, recompensa,ate.
mereedea aapateriloru de vtnia; meree-
dea invetiatoriului, funetionarilont; —
in seuBU pejorativu, ce se da cnivaspre
a )u corrumpe, — pretiu; folosa, pro-
cente, etc.
MEECENAEID,-a, adj. b., meree-
narlni, care pentru mercede face ceva;
contrariu graluitv : marturi mercenari,
corruptii ca bantii; mUitariu mercenariu;
judecaioriu mercenariu, care nu numai
accepta mereedea covenita pentru ser-
TÎtîu, ci inco storci, c&tu pote, de la li-
tîganti; — despre lucruri : laude mer-
eenarie; suffietu mercenariu, applecatu
a&cetote turpitudinile pentru baniu:~
,y Google
ca Anbst. m. pere., mereetutriu, a) in
genere, laoratorin învoita cn mercede
pre ăi, pre Daeee, pre annn; b) in specie,
miliUria ce serve preb&nni, mai vertnsu
militariu străina : corpu de mercenari;
m mer^nari nu se appera libertatea si
iitdepedenti'a unei terre.
MBBGURI, s. f., dl«i KercDrlI, s
patr'a di d'in septemana, care si are nu-
mele seu de la dieolu tH;rtbologicu Mer-
euriu, filiu alin lui Joue ai alia lei Maia:
de ma^cwi in trei septemane; de luni
peno mercuri au tinatu allegerile; mer~
eiui'a ei venerfa nu se manea came.
HEBCUBIALK, adj., mereurUlls,
(compara ai fr. merearlel si n«roDriBl«),
l.relativn Îs âieuluJfercum.-<ţ) proprie :
cadtaeulu mercuriale; b) metaforice,
a) negotiatoreucu,' mercantila : opera-
tumimo'atriali; CAB. m. pers., unu fner-
euriaîe, mercw^lii, negotiatorin; s.
f., reale : a') mercuriale-a, registru con-
st»tatoriudepretiulagranelora,fenului,
TÎteloru, etc, la unu mercatu 6re-care:
titercurialea mercatului de mercuri inco
nu s'a af^siatu'; ^') mereariale-a, pre-
tiitlu acelloru merci intr'una mercatu :
mercuriălea grânelorufuis'aureatuneci
de eumu ; p) pi. f., merewifUi saa mer-
ciirtaIt«=serbatore in onorea lui Mer-
cwrtu; f)f., mercurtale-a, gen ude plante
d'in famili'a eupborbiacieloru; 2. ^ pla-
ntt'a Mercuriu: ir^uentiele mercuriali,
cursulu mercuriale; 3. la din'a lui Mer-
euriu. la mercuri. ca se face saa se pe-
trece mercuri'a, de unde ca sabst. fem.
reale, tnercuno/e, adunare făcuta mer'
euri'a, si in speciale ; a.) adunare a cur-
tiloru judiciarie francese, ce se facean
maiinaintein prim'a mercuri dupo des-
chiderea aadientielOTu de Paaci; de aci :
P) mercuriale, discursuln primalui pre-
sedeDte, prin care essortă prejudicia
f[ scrupulosi in administrationea justi-
clei; f) mercuriale, discursu ce procura-
toriulu generale pronunţia la redeschi-
derea ti ibaoarielora dopo vacationi; de
acf : 3) in genere, mercuriale, mustrare
aspra, câştigare, ba chiam carta si bă-
tălia : a face cuiva una boTia mercariale;
nennusumudeprensicu mercurialUe vo-
sire; i. la metellnlu numita mercuriu :
¥BB. . 2^
pHide nercuriaU; si ca s. f., mercuritiSe
sunt veitematorie sanitatei.
K&RCnRIANU.-a, adj. a., «I dtem
Merenrll pertlnons; relativa la mercuri,
de meraa-i, in specie, născuta mereurt'a,
applicatu mai vertoaa ca name propriu
la boi si la vacce : mercurian'a e alba ,
mercuriamdu e negru.
t MBBCUBICO-, d'in nercuncu, ap-
plicatu ia mulţime de compoeite 8ci«n-
tifice, mai vertoau ehymioe, cumu : mer-
curico-ammonicUi'a, adj., (&■• mercnri-
eo-BmmoDlque) : sare mercurico-ammo-
nica, formata d'in combinationea unei
aare ammonice. cu uu'a mereurîoa; mer-
CKn'co-arj(e»iicu,-a,adj.,(fr. mereiirl«»'
urg«tttl(iue);mercurico-baryticu,-a,&ăy,
(fr. merenrteo-barjtlqae); merctinco-
ccdcieu,-a, adj., (fr. tnercorlec'calolque);
mercurico-cericu,-a, adj., (fr. ««roirl-
co-e6riqnfl); mercurico-cobe^icu,-a, adj.,
(fV. in«rcnrleft<cobaItlqD«); nercurtco-
cupn'cM,-a, adj., (fr, mercnrloo-calTrl-
qne); Merc«»-ico-/errosu,-a, adj., (fr. «er-
earlco-rerrenx) ; mercurico-gludcu, -a ,
adj., (fr. meronrico-Btnolqiie); mercuri-
eo-lithicu,-a , adj., (fr. meroarleo-llthl-
( qne); mercurtco-manganosU, -a , adj-,
(fr. mercnrlDo-manţaneax); mercurico-
mangamcu,~a, adj., (fr. meronrloo-man-
KBiilt|ue); mercurico-potassicu.-a, adj.,
(fr. inercorlci>-p«t888lqw)j mercurico-
sodicu,-a, adj., (fr. iaer«Drleft*8«4)que),
merairieo-eincicu,'a, adj., {tr. Kerearl-
eo-ilnelqne); etc.
•MEBODBICU,-o.adj.,(fr.«er(iiri-
qae) ; de mercuriu (metalîu) : oxydu
mercurial , sectindulu gradu de oxyda-
tiono amercurialai; sari mercurice, for-
mate sau d'in combinationea oxyd^ui
mercuricu cu acide, sau a aulfurei cu
sulfide; sau a metallului ensusi cu cor-
puri halogene.
* MEBCURIPICABE, v., (fr. mereu*
rifler); proprie, a face mercuriu (metal-
îu), ai a nume : 1. in sensuln vechiloru
tilchymisti a tranaformâ, cumu pretea-
deau ei, unu alta metallu in ntercuriu ,
a ammestecă mtrcuriu cn alta metallu;
2. in aenanlu aat-idi uauale, a estn^o
mercuriulu d'in alte metalle.
• MEECaBIFICATIONE, s. f., (fr.
>yGoog Ic
MeroarlSeitloB); aotioue de meremifi-
• ' MBBCURIOSO-MEBCUBICUra,
&clj., (merenroBo-nenBrlţpie) : saremer-
eurioeo-mereurica, formata d'io combi-
oatiODea naei sare meramosa cu on'a
fiwrcMrica.
MBRCUEIOSC,-a, adj., (fr. ueres-
nux) ; cam copreode mercuriu (metal-
la), si in specie : oxyău mercurioau.
primulu gradu de oxydatioae a mercu-
riulni, correlativn la oxydu mercuricu,
(vedi mereurieu).
MERCUBIU, B. f., 1. MerearliB, na-
me propria alia nnoi-a d'în dieii stra-
boniloru Bomani, filîulu lui Joue ai aUu
lei Maia, oare, pre longa alte fuactioDi,
avea si aoea-a de a proteja negotiuln
si negotiatorii. de unde si numele de
Mercuriu, (vedi merce, mercatu. merea-
tortH, «te.)t cumu ai acea-a de a â nua-
tiu, portatoriu de sciri si vorbe do la
unu dien la altulu; de aci prin metaf.,
a) nume datu unei-a d'intre planete,
oea mai appropiata de sare ; b) nume
datu la oellii ce pentru plăceri libldinose
procura altoru-a muieri, coliocitoriu ,-
2. argentan Tlnm, b^'drarţjrruK; ar-
geutu via, metallu âuidu, care aâmena
iii colore cu argentulu: mercuriu didce,
medicamentu cu mercuriu.
MEBDA., 3. f., merdjt, (fr. merde); es-
cremente de omu si de animali.
MGRDACI0,-a, adj., MerdaDeng; ple-
nude merda, si de aci, spurcn, immunde
necuratu.
lIERDABIBE,-(«(»t. v., merda «on-
apiroar»; «ordldarej sqnaleracerei a im-
plâ de merda, si de acf, a spurcă, sordf,
(murdari, cumu se pronunţia pre a lo-
curi, ai prin urmare e forte probabile,
co murdărire e acellu-a si cu merda-
rire, applecatu numai in sensu generale
de sordire. spurcai-e;veii eimerdariu).
M&BDABID,-a. adj., (merdarlnO,
merda eMi*pDroatu»; Immandu.lua, HOr-
dldos; latrinaram Iotor;reUtirn la mer-
da. pienu de merda. si de acf : spurcn ,
Bordidu, gretiosu. etc, ca sub;t. m. pers.
merdariu, ce pre a locuri s; dice caea-
rutriu, curetiatoriu de latrine ; ca s. f. ,
merdaria, ce pre a locuri se dice ca-
MgR.
carta, mulţime de merda, de balliga
balligarîn; apoi in genere,, sorde, spnr-
catione iminunditia, necuratfa mare,
gretiosa; prin metafora, &pta de nimica,
miaelHa; — (murdariu. mwăm-îa, cama
se aude pre a locnrea, in locu de merda-
riu. merdaria, sunt, forte probabile, a-
celle-asi covente, appiicate inse numai
in sensnlngeoeraledewrfîtcJii si sorde.)M.
MERE, s. f., mei; vedi miere.
MGRENDA, (pron. si merinda), s. f .,
merenda, (it. port. mereada, isp. ■«•
rleada, de aci si nnn gr. iiepevSa), 1. in
sensnlu celln mai vechin, mâncare de
sâra, mâncare pre la 5 ore dupo pran-
din (vedi si 1. rnivendare); 2. in lat. me-
dia, in acellu-asi sensu eu prahenda =
pr^enda; 3. in 9enau astadi prapularin,
provîsioae de buccate, de victualie, in
intellessulu cellu mai largu, at&tu pen-
tru omeni c&tu si pentru vite; in acestu
sensu de regala ia pi. mermde : merende
de eailaioria, de ierna; nu e bene a ple-
că in caile fora merende; mai dati-ne si
noue merende, co noi amu adjunsu la
eapetttlu merendelora ee aveamu; a earrâ
merende pentru armata in specie, via-
ticu, provisione, ce si iea cineva ple-
candu de a casa in callatorfa sau la lu-
cru de campu : «e luămu merende pre
mai muUe diUe, co-d ecdlea e lunga; oo-
rentulu pare essitu d'iu acea-asi fântâna
cu meridia, insemuandu, proprie : mân-
care de amedia.
lMEBEN'DABG,-ecJ)U. v.,sftreBdar»
(it. merendare» isp. port. nerendar, de
aude si nou gr. (itpsvStCeev); a face me-
renda saa merende, adeco : 1. a manei
la <}r'a figsata pentru merenda, (vedi me-
renda, sub 1.); a procură, stringe, duca,
carră, etc, de allemancareîianeren^
pane si came pentru arm<Ua; a merenda
sieeratorii, aduce seceratoriloru d« mao-
care; — si compus, ammerendare.
2 MEREFfDARE, s. f., nappa; buo-
cata de pandia ce serve la mâncare saa
la alls mancarei, cumu : vo6aa de pan-
dia, servieta de m^a, servietu de inEa-
scioratu merende de caile : amu daiufia-
carei măritata eăte douesprediece' me-
rendari; mercnăare de tortu in tortu, de
hondiacu, de cân^a,delinu;—eaielme-
.yGooglc
rendeda un merend^ia, care iDsemna
Qu Bomai buoc&ti de pandia serrindu
Ia alle maDcarei, ci si saem, desaeeti,
caniatrv, etc. pentru merende da caile,
fonn'a merendare a esaitu d'îit merenda.
ME:aE:NDAUIU,-a, adj.B., merenda-
rliBj relatÎYa la merenda; ca sabat, a) m.
personale, care f aee san procura mermde,
apprOTÎsionatoriu; h) m. reale, locu ande
se depuBu sipaatrediam^rent^, arma-
riu, cellariu, magaâinu de merende; f.
reale, merendâria sau merendaria^^^ttu-
rendariu de sub h.
MEBENDATIONE, s. f., actione de
merendare.
MERENDATOBIU.-foria. adj.s., care
nureride^a, luaţu mai vertoru in sen-
sula formei merendca^» de sub o.
MEBENDECU. si merendetia, a. I.,
redi 2 merendare.
* 1 MERERE, merui, tnerutu si me-
nţii, T., mwerej inacellu-asi qensu ea
derivatulu meriUwe.
*2MERERE, merui, meruluaimestu.
y., ■«rere; a fi tATa trista, turburatu,
afâictu, a plaoge, a se vaieră; transit.
a plânge pre cineva saa ceva : meremu
mortea cellui mai bonu amicu.
* MEUETRICE, s. f., meretrlx; fe-
mina publica, cnrtesanar prostituita.
* MEEETRICIU,-a, adj., merltrloli»;
relatifu la m^etrice : linguşiri mere-
tricie.
*MGBQ A, s.f., nerg»} furca da striosu
maaucbiele de bucoate, baccatele sece-
rate, (vedi si mergite).
1 MERGE RE, mersi si mersei, mers»,
T<t (iners« re), ire, Tadere^ ffrftdl, Inţredl,
eedere, Ineederet anbnUre, «eare, ml-
graire, moTerlj in seusu intransitivu, a
se miâcă d'in locu, de regula cu ide'a
accessoria co mişcarea se face inunadi-
reetione ceruta; & ss misc& in genere, de
regala cu ide'a accessoria co mişcarea
se face dupo regula, aeiâ cumu $e
cere; a) in genere : unde mergeţi? mer-
gem» la mereatu; dero voi unde mer-
geţi? noi meryemu acasă; ctdlii, ioH
si omenii rvpti de fatiga, na mai potu
merge i»ainte;\8orele, in parut'a seami-
acare diurna, merge de la resaritu spre
c^gpuBu; orohgiuîu merge bene, nu mai
merge; «namadtina, ineares'astrieatH
ceva, merge reu stm nu mai merge de
loeu; a merge, la calle,pre dtosu, cedare,
in earru; a merge tare, ineetu,in fuga,
eu passu rapidu, bene, reu, in susu, M
diosu; pentru parenti, colilii, secte, pa-
tria mtrgemu in focu, la bătălia, la morte;
a merge in Strainetate, in Americ'a, in
Frand'a, la marginile pamentului, la
mesa, la ospetiv, la theatru, etc.; b) in
sp^e cu Duanti'a A-^regulc^, de ordi-
nariu, a frecentă : dominic'a nwrgemu
la baserica; de la etatea de aepte anni
ioti eopiJiii de tunendoue sessele sunt de*
tori a merge la seola; nn mi place se
mergu la mese mm^i, la ospetie, la speC'
tade; omu solitaritt, corş nu merge ne-
eaire si la nemine; c) metaforice : a) in
genere, a sa portă, a stă, & se află,, a f(,
a se potâ: copillii mergu bene sau reu
la scola. se porta si iav^tia bene sau
reu; Asi& %\ : semenaturile mergu beite;
si in modu impersonale : merge euiea
bene sau reu ceva, la ceva sau in ceva :
ti merge bene commerciviu, processulu ;
ti merge sau nu ti merge unu vestimentu;
— apoi : mergecuiva onoraritUu, mergu
emolumentele; — astă merge lua-ulu, a-
siâ merge lumea, asia e; unu ce merge
sau nw mer<^=trece sau nu trece, se
pote saa nu se pote : ee spuni tu nu
merge; de acf pror. treea, merga = fia,
se dicemu co se pote, etc.; cumu merge
administraiiottea? carrulu administra-
tionei nu mai merge; Ş) in specie, a) a
merge cu : cumu mergi cu sanitaiea, eu
cas'a,cunegotiuUi, cuamidi, eupolitie'a^
adeco : cumu stai; $') a merge la, & reni
bene, a covenf : asta-a, nu mi merge la
computu; a merge la anima, a placi :
una mâncare, una vorba, unu caniicu
ti mergesaunula anima: — 2. mergere,
in sansu traDsitivu, cadutu aprope in
desuetudine, dâre de rerivificatu, mer-
gere ^ a face se merga intr'uoa direc-
tioue, si in speciale, in directione infe-
riore, mai totu de un'a prin unu licidu
si prin urmare a merge=d, bagăa affdn-
dă; a cofandă, etc.; a) ia genere si pro-
prie : generariiUu Bomanu commandă
se merga in mare pulUi sacri ce nu
vreau se mance; uitele passeri apatice
=y Google
«72 ?^-_ _^
ae mergu ttt apa; a merge acfa prin u-
rtehVa ocult»; mai usioru pote merge
camdtdu prin ureehi'a actdui de câiu
a face tft» unu blasfematu unu omv
de offintio; amerge pumnariulain fep-
tidu innocenteluii h) in speciale si me-
taforice, «) a ascunde: a si merge faei'a
intre mani; ^) a cofundă, a înnecă, a
perdfl, nemici : parente mersa ia întri-
stare pentru pcrderea fUiului seu; a se
merge in viduptatil^idinose; a fi mersa
in detorie; a si merge iota stare; a merge
tote Hatn2e inimiculai.
2 MERGERE, e. f., (mersi»), sni-
balatlo, [neeiilo* etc-, actione de mer-
gere in tote iDsemnarile rerbulni: mer-
gerea la bătălia; — mergerea naviloru
inimice, merslo.
HEROITARE, t., (merţltare); In*
eeasere; ca si capitare d'in capere, asia
ai mergitare d'in mergere este forma
intensiva si iterativa, ai prin nrmare,
a tnergitâ: a) intt-, a merge eoHtinuu
aau re^ride; b) trans., a cofundi tare
san de mai multe ori.
• MERGITE, B. f-, meryes, manuchin
de spice secerate comu si legatara de mai
Qittlte manuchie, asia numitnlu snopa -.
mergitidegrăna,deordiu, demeliuţaluă
mergiti cu mergea si a i arruncă in earru.
* MBRGU» 8. m., meigm, paaaere
apatica, care se merge continuu, (vedi
1 mergere anb 2.)
MEBGUTORlO.-teria, adj. s , (mer-
gfliiH), Inoedens, care merge, I. in în-
semnarea verbului mergere de aub UcaUi
rapide tnergutori; in speciale : inainte-
mergutoriula , Joanne battezatoriulu ;
2. in insemoarea verbului mergere de
sub 2 : mtrgutorii naviloru.
• MERIBIBU,-a,adj.,meribIbi8,care
bee meru. (vedi 2 meru).
•MBRIDIA, s.f., merldiPB, prin scam-
barea eupbonica a lui d in r, in locu de
medidia, 1. media-di, mediulu dillei,
amedia, (vedi mediu); 2. partea lumei
despre media-di; S. mâncare de amedia,
prandiu; somnu de amedia.
* MEKIDIALE, adj, merMiBlU, de
meridia: temperatura meridialr, venturi
meridiali.
MRBTmAND.-g. adj. s., nerldiuna,
ME;
rehttivH ta meridia : ora meridiane ,
tempu meridianu; de aef si compos. on-
tenuridianu , pomeridianu : ore ante-
tneriiiane si pameridiane; — metaf. ce
6 despre medithdi : partea meridiana
a cetaiei, emisferui meridianu allu glcf-
hului terre^ru; eercu «ertdwnu, cerca
mare, ce trece prin polii sferei oerasca
aau terrestra, asia numitu, pentru co
tote locurile aau ptintele ce ss afia pre
acellu cercu, au meridia, candu sorele
adjnngein dreptnlu acellui cercu; linia
meridiana, in amendoue insemnarile ce
aresieercHiHo-tdtami,—- 8abst.,a>ma8e.
meridianu, a) persoD., omu de la medit
di, unu meridian^, ^) reale, in aoella-
aai sensu cu cercu meridianu, inse si en
sensu de : «') semicercu sau semicercon-
ferentia a unui cercu meridianu, ce
trece prin poli; 3') cbiarn una parte mai
mica d'in asseminea cercunferentia ;
t') orologiu solarin cu unu tnnn, ce iea
foca si detuna, caodu sorele e la amSdia.
* MERIDIARE, v., meridlarl, 1. a
mancă de mertdtţi,- 2. a dormi d« m»-
ridia; a pansa de meridia: vaccile meri-
diedia; 3. a ff la meridia, rorbinda de
3ore.
* MERIDIAIIONB, s. f., meriltatl»,
actione ai etatu de metidiare, praadia,
repausu de amedia.
* MERIDIONALE, adj., Beridl»»-
llt, de meridia: tari merviionali.
MEKLNDA, merindare, etc., vedi me-
renda, merendare.
MERINOCTIALE, adj., de m^dia-
nopte : temperatura merinodiaie.
MERINOCTIU, 8. m., mediulu noptai,
formatu dupo analogl'a meridiei.
HERINIJ,-», adj.,(i3p. merlBo), pro-
prie, errante, care âmbla d'in loco ia
locu, se applic i la una specia de oui ispa*
nice, cari ărnbla d'in pastione in pastione
si oari sunt fotte cantate pentru escdl-.
lentea lom lâna : oua merina, arîete ma-
rinu; lâna marina, pannure merine, ve-
stimentu merinu: lâa'a merina e ceamai
fina d'in're tote speciele de lâna.
MERISIORA, s. f., rub[ Idelbaoetj
as dice in mai multe parti smeura.
MERlSlORU, 8. m., 1. cu pltir. me-
risiorif parva nalw, deminativa d'in
.yGooglc
MEB.
meru ca poma : A ^ntâ mai mviti me-
riahri si perisiori; 2., eu plur. e, meri-
' siore, parniM malnD, demiDatirn d'in
ment ca poma ; a in^arti copitliloru me-
risiore; 3. fora plur., boias, specia de
planta numita si bussu, ^ro pre alte lo-
cnri si bunuteUu sau hmulletiu : pre
marginile cmrarUoru gradinei eplan-
tatu merisioru] d'in merisioru se făcu
corone pentru şcolarii prennati.
MEBITARE, v., merere, merltare,
a se face demnu de ceva, in sensu bonu
si in sensu reu : ellu tnerita ca se fia
înaintatu in fundione, merita se Ha in-
eoriynattt; a merită lauda, stima si re-
compensa; acdli (meni rei merită pe-
depsa grea; nu meritassem acesta mal-
tractare de la voi; acea carte merita se
fia studiata; nu merita seperdemu vorVa
pentru acellu lucru de nemica; acesta
idea merita se meditămu asupr'a ei; —
■ a merită bene sanreu de dneva, a servf
Iwne sat) rea, ai face bene aau reu: a
merită bene de patria, a si câştigă me-
rite pentru patria.
MERITĂ.TU,-a, part., merltns, de re-
gula ca pass.: punitione meritata, laude
meritate; — inse si ict.y omeni bene me-
rittdi de patria, (vedi si meritu).
MERITOBIUr^ona, adj. s., merlto-
rlnt» care are meritu .■ fapta meritorut,
aeripte meritorie,
MEKlTOSU,-«, adj., plenu de meritu:
carie meritosa.
MERITU,-a,(d'iD l.mr:rere):l part,,
MerituH-a-H», a) act., care a merutu
saM meritatu : eetaliani bene meriţi de
pcUria; h) pass., morte tnerita. meritata,
justa; asia si : d'in merite cause; 2. ca
mai desu, mcrUu, s. m. reale, pl.-e, me-
n^e,mer1toiii,cee demnu derecompensa,
de regula in bene, mai rara în reu, (de
6ra ce iu acosta casu se applica compos.
demeritu), in genere d^ro meritu =: ce
e demauderecompensasau de punitione,
si mai vertosu de recompensa, de landa,
de stima: valore, pretiu, importatitia,
fecere de bene, aervitiu, bonetate, etc. :
reconnosceti, nu ascundeti si negaţi me-
ritele attorU'O; nu ăati funHioni, ăf.m-
nitati ai recompense la omeni lipsiţi de
ori-et meritu; meritidu seu este, co sâe
MER.
273
ce i lipsesee si tace la tempu; a si sentl
si eonnosee scăderile si errorile sdle,
este addeveratu meritu; ce a facuiu eUu,
esteunumare meritu; Cesare si Pompeiu
avea fia-eare meritele seUe, cari inse dtf-
feriea unele de altele; este ridiculu a
caută merite in fapte de vanitate si in
lussu nebonescu; Domnedieu va dă fia-
carui-a dupo meritele selle.
MERLA, 8. f., mernla» tordns, (it. • '
nerlo, fr. merle) una passere bene con-
Doscni^ -.merla galbina, merla negra;
fluiera ca merl'a; invetia merVa se vor-
besca.
MERLISIORA si merlieia sau mer-
litia, parvR mervU? diminnt. dela merZa.
MERLOIRE,-eâcu, v.,f6llrfl,olaraor«m
feliuoin edere; mlMere et balbe I«4bI,
1. despre vocea catusieloru san mitîe-
loru : catusiele merloiescu , 2. despre
omeni ce se plangu si se roga cu Toce
umile slinganata: ero vinisemimer-
loiesci la capu; — de aci si merloUu,
a) ca part., omu merloita, b) sup. si
subst. abstr. m., merloitulu catusieloru,
copiUiloru malecontenti; — merloitura;
— pentru vocea catusieloru se audo i&co
espressionile ; miauire, miaunari, es-
pressioni imitative de vocea animalilom
in ceatione, se potu inse compara cu fr.
miaoler, de acellu-asi sensu; c&tu pentru
merloire. ellu pare essitu d'in mcrltnur^
m'^loniu, de applicatn proprie la vo-
cea merloniului, si de scrissu : merlonire,
de unde apoi, prin metat., applicatu la
catasîa sila omeni, (vedi si mer7ottiu).JIf.
MERLOITU, merloitura, vedl nwr-
loire.
MERLONnJ,(cu nmolliatu.merloiu),
s. m., 1. meroluti, (compara si it. mer*
lone), merla mascula; 2. morulus major,
augmentativu d'in merlu; pesce; 3. rece
vatetatoria a catusieloru ; prin estea-
sioue, plânsu de copiUi, de muieri, in
genere de omeni cari ingana rogatîoai
umili cn voce plangerosa.
MERLU, s. m., Dieralus, pesce DQ-
mitu si asinu de mare.
MERLUCIA si merUdia, s. f., vedi
merlisiora, si mcriir.ia sau merlilia.
MERLUCC, mcrluciu si mcrlutîu, s.
m., (it. vatvlmzo, fr. merluehe), proprie
19
>yGoog Ic
tli
MER
demiDutiTU d'ia merîtt, applicatu la ge-
nuin de pesci numitu gadi, dupo ce i sară
si usca.
MEBLUTIA, s. f., vedi «lerlucia.
* MEBORE, 8. f., m«r«r, (d'in 2 me-
rere), dorere interna, anima rea, sau ma-
nifestarea ei in afora; întristatione, vaie-
' tare, lamentatione, etc.
MBBOSU,-a, adj., merosuB,de totu
Curatu, deplenu puni : vitiu merosu.
(vedi 2 naeru).
MERSETU, pl.-c, si :
MEKSETUHA, s. f., Ineessua, Inţre-
tWf Itlo, ambnUtlo; actu de mergere :
mersetulu saumersetar'acallului; ce ati
capetatu dupo aiâte mersete sau merse-
ture pre la densulu?
MQBSIONE, s. f., (nerslo), tnoesato,
actione de mergere.
MERSU, (d'in mergere), 1. part.,
a) pasa., mersDt-a-um; cofandatn , in-
necatu, perdutu : navUe merse , dmeni
mersi in daorie; b) act., qul irit : omeni»
mo'si una data acoUo , mm se mai in-
toreu; 2. sup. (mersnm), ltnm«u! e greu
de mersu cm petiortdu pre aici; 3. s. m.
abst., InoesBiii, grressusf oursns, agraen:
mersulu sordui, lunei, căitului, nego-
tiuiui, administrationei, armatei; mersu
roptdw, incetu. lenosu; — form'a mersu,
fiendu TOrb'a de armate in mersu, e de
preferitu formei marsiu, dupo fr. raarche.
MESSURA, s. f., (merdlo), Incesans,
earsua; actione ai actu de mergere :
mersur'a navîloru in mareti negra; mer-
sur'a ce amu mersu noi arunci, n'amu
mai mersu neei tina data.
1 MERU, 9. m., 1. pi.-», m^, ma-
l^B, pomu bene connoscutu; 2. pl.-e, me-
re, malum, poma a pomului meru; vedi
si moTM , compara si form'a gr^ ^%-
Xov.
« 2 SIERU.-a, adj., menB, 1. in
genere, curatu, puni, fora ammesticu
de ceva strainu naturei : lapte meru ,
cafea mera; 2. in specie, fora apa, vor-
bindu de vinu si de alte beuture : vinu
meru, vinariu mer» ; Ai acî ca s. m.,
merM^vinu curatn, fora apa; — 3. me-
taforice, a) in genere : merM Bomanu,
meru Grecu; meri banni, nu falşi; b) sim-
plUf aumu 1 despoliaia, steaua in mera
KEE. ^
camesia; mere vorbe; pre mera eredeR'
ii' a vostra.
* MERULA, s. f., vedi merîa.
* MERULARE, v., (meruUrl); a bee
(nerM, (vedi 2 merM, ca subst.); ,'de aci:
merHÎa^oriM := merulator, betiru de
vinu.
*MERULENTtJ,-o,adj.,ineruleiilB8,
plenu de meru, (vedi 2 meru, ca subst.),
ytu, tare imbetatu,
MERULITIA, îMerwZonm, merulu,
merulucia, meruluciu, etc., vedi: tnerii-
cia, merloniu, merlu, merlucia, merludu.
MEBDNTAIU , cu l moUiatu sup-
pressu, in loeu de :
MERUKTALIU, (bene pronuntiatu si
scriasu : metiM^oIiu; vedi meruntu); a.
UI., de regula pt. menutalie; 1. proprie,
ca essitu d'in menutu, se applica la totn
ce e taiatu, tocatu, rupta etc. in buc-
catelle menute, lat. mlnutalia, (it. nl-
nutaglla) : menutalie de cărămida sfer-
mata , menutalie de matie de amnellit
tocate; in specie inse : a) părţile menute
alle unei paasere : capu, guttu, aripe si
petiore, fîcatu, pipota, etc: sema de
men«(HÎiec« mono;— 6;tocatura de ma-
tie si ficatu de amnellu : placenta de
menutalie; 2. prin metafore :a> Intesti-
na, Tlscera, exta, (fr. entraltle»), matie,
âcatu, splena si tete celle d'in intru alle
unui animale , cbiaru si aJlc omului ;
b) veri-'ce lucruri menate, iig. secaturo,
nemicuri : mMsce, tintiari, fornice si alte
menutalie de acestu genu; vedi si mi'
nvtcie.
MEBDNTELLU,-a, (bene pronun-
tiatu si scrissu : menuiellu; vedi me-
nutiii, adj., mlnotulns, (compara siisp.
menndillo); deminutivu d'in mertutu,
tare menutu : fete menuteUe; omeni me-
ntdelli; bueeatellele su prea mari, talia'
le mai menuteUe ; grauntiele de granu
estu tempu sunt prea menutelle ; — ca
adv., a calcă menutellu ca unu sorice,
a pisă sarea menutellu.
MEBUNTETIA, (bene pr. si scrissu
menutetia) si :
MERUNTIA, (bene pron. si scrissu:
memitla; vedi menutu), s. f. , minaţi»,
(compara si it. mlnuteito, isp. mena-
deBoUf port. ntudesa, prov. menadeUf
.yGooglc
MEK;
fn, nlnutle) , ei in fine, meruntitne, a.
f., (compara si it. ninyEKame), c&te trei
aceste forme abstracte, applicEite, dupo
localităţi, la înseninările de : 1. proprie,
calitate de menutu : menutetî'a, me-
nuti'a , menutimea muieriloru de acea
gente e de spariatu; metwieWa, me-
nuti'a , menutimea grauntioreloru de
meliu; 2. prin metafore : a) lucru tne-
nuiu, sau coUectiTe, lucruri si persone
memde, neinsemnate; b) ammenutu sau
atimenute de lucrare, narrare, etc, prea-
memde si neinsemnate; c) aeccatura, ne-
mica, sau seccature, nemicuri; — totu
pre acelle locuri, unde sunt in usii câte
trei formele, pare co menutime se ap-
plica mai multu collectivu, menutetia
ca calitate, si titenutia ceva menutu si
neinsemnatu; — vedi si mitwtia.
MEBUNTIABE, (bene pronuntiatu
si scriasu : menutiare; vedi menutu), v.,
ninuere, demlnnere, c»nminuere; mlan-
Vim rrangere; eontlderet terere, (compa-
ra it. nlaosiareţ proT. meiniitare); a face
memUu, ai in specie : 1. a face micu, a
micnsioră, asupttă, a scurtă, a strimptâ;
2. a face in mice buccatelle ; a sfermâ,
a pişti, a pnlberisă; a mtnuntiă sarea,
petră , piperulu ; a menuniiă lemne ;
3. metaf., a face lucruri mice, a se oc-
copâ. cu seccature, cu nemicuri ; fi^. , a
spune , a narră, eelle mai mice am-
menute , mai vertoau amnwnute fora
importantia.
MERUNTICU,-o, (bene pronuntiatu
si scriasu : menuticu ; vedi menutu) ,
adj., mtiiiitalos (compara si isp. menu-
dieo); ca si precedentele menutellu sau
mertmteUu, deminntivu d'in menutu, ap-
plicatu in specie la persone de statura
mica : nu mi place acesta muiere, pen-
tru co e prea tnenutica sifunduca.
MEBUNTIME, s. f., vedi : mtrunte-
tia si meruntia.
MERUNTIOSIABE, v., vedi merun-
tiosu.
MERUNTIOSC,-», (bene pron. si
scrissu : menutiosu), adj., (mlnatlosus,.
fr. taluutleax), forte menutu : sare me-
ntUiosa; narrattonemenutiosa; omu mc-
nuiioau, prea mettutu sau cui plăcu prea
mnltu menutfeîe, ammenutele , nemicu-
HE8.
275
rile, scmpulosu;— vedi si minutio$u; de
aci ai : menutiosiare, T., a face sau a fi
menutiosu : a menuntiosiâ ăarea; a me-
nutiosiâ faptulu.
MERUNTIRE,(bene pron. si scrissn :
menutire},-escu, v. , in acellu-asî sensu
cu menutiare, applicatu inse mai ver-
tosn in insemuarile metaforice de a
spune, narra in ammenute : prea menu-
tesd faptele; assemine menuttre nu pote
(le călu aăăuce uritu lectortloru.
MBRUNTISIARE,-iedt«, v., si:
MERUNTlSIRE,-e^<ii, t., eomrainue*
re, mlnutlm (Itrldere, ooueldere, terere;
reduce in stare menuta.
MERUNTISIU, s. m., res mlHDtn,
lucruri menunte.
MERUNTO,-a (straformatu d'in me-
nuntu, si acestu-a d'in menutu, adj.), ml»
nntns, (it. mlnoto, isp. meando, port.
mlade, proT. meiint, fr. mena); micn,
redusau la mice dimensioni, la propor-
tioni mice, la volume micu, in particelle
mice : ploin menuta , piiteru menutu,
meliumenutu; grauntie menutt, margelle
menute, littere menute ; omt:ni menuti,
muieri menute, applicatu in speciale la
cei ce nu sn iualti; sare menuta, lente
menuta. grânu menutu; passi menuti ca
ai sorf'cclui; metaf., pojiorulu menutu,
lumea }nenuta, de couditione basaa, ob-
scura; filosofi menuti, mici si neinsem'
nati ; a spune muîte si menute, a ficf
multe si menute, banni menuti, moneta
menuta: a) mica in dimensioni, dâro si
b) mica in valore; — ca subst. m. reale,
menutu : a vende sau compcard cu menu-
tulu; a spune tote ce scie a menutu, cu
ammenutulu; de aci ca adr. menutu =:
ntantlm, minutatln : a tttUâ, a pisă
menutu; a calcă, aamlUâmen^u; a
plouă, pică meniUu; — vedi si minutu,
forma mai classica, care inco a adjunsa
usuale, applicata si la alte însemnări ,
pre longa celle date aci pentru form'a
menutu.
MESA, s. f., pi. me$e, mensa, (it.
menua si mesa; isp. port. mesaf pror.
measii), 1. mobile de casa, de ordiuariu
cu patru sau si mai multe peti<ire, desti-
nata spre a pune ceva pre dens'a : mese
de pinu, de frassinu, mese cadrate, ro*
>yGoog Ic
2^6
HES.
tunde, ovali; mesa cp se trage in doue
parii; mese de mancatv, de acrissu; mese
de pHra, de marmore, de ferm; mese
pentnipatru, sesse , douesprediece per-
aone, mese lunge de ospeti»; 2. in specie,
assemine mobile ce serve la mâncare,
Cumn si mâncările ce ae servu pre m4sa :
pune mes'a, pune pre mesa buccafe, a-
tternemis'a, sedeti la mesa; conversămu
la sau asupr'amesei; sescolla de lame-
sa; stau impregiurulu mesei; ospetiloru
ehiamaii la m^sa le face onorite dom-
nulu casei; ceîli invitaţi la mesa au vc-
nitu; stringeti, redicati mes'a, intendeti
mes'a, intendeti mcs'a de bitccuria; dom-
nii si ăomnele s'au scollaiu de la mesa,
acumu siedu numai domesticii la mes'a
loru; la nutUe mes'a de frunte e acea-a
la eare sieău conunatii si nunii; omu
care da mese mari; omu cărui ^ace se
mance pre la mesele cdtoru'a; omu care
tine m&sa deschisa, adeco are totu de
a un'a ospeti la m^sa; Gaiu da acestoru
studenţi locuentia si mesa; mesa de 0-
speti sau mesa commune, (Ubte d'liAle),
unde ospetii si callatorii m&nca d'in a-
celle-aai baccate cu unu pretiu fissu; Stit-
solat.: a petrece numai in mese; — facia
de mesa, mesa de pandia=:mesa ; — la
nun te : mes'a cea mare, data iu s^r'a dupo
couonia; apoi : mes'a mirelui, mes'a mi-
ressei,mes'anunulai,mes'asocriloru,tiia.
— pentru espressioni ca : capuiu mesei, in
capidu mesei, vedi capu; — prov., tu Iu
chiami la mesa, si eUu se baga pre sub
mesa.cacatusi'a sau pissic'a-, nuappretia
onorea, benele, ce i faci; — 3. msa de
scrissu, si in specie, in unu lamu de ser-
Titu publicu, sectione, diTisone, subdiri-
aione aservitiului : capu de tH^su; acesta
duaieia se se dea la mes'a computeloru;
4. eidlari de mes'a rotunda, unde calla-
rii, caudu se adunau la unu locu, şedeau
la mese rotunde, ca se se evite cârt'a pen-
tru antaietate.
MESALIU, (cu I molliatu, mesaiu) s.
m-, mappa, facia de tnesa; vedi si me-
tale.
MESAXE, adj. s., vedi mensaic.
MESANn,-a, adj. s,, vedi meseanu.
MESARIA, meswressa, $., vedi me-
MES;
M&SABIU,-a, adj. s., mesiarlns, llgMs-
Tlaa, ralativu la misa, luatu de regula
ca subst., 1. mase . a) pers. a) in senaa
striusu, care scie face si lucra mese de
lemnu; ^) prin estenaione, care scie face
si lucr& certe obiecte de lemnu , cumu :
soaune, usie, armarie, cruci de fere-
stre, etc., templaria, lemnartu; 7) ban-
cariu; b) reale : facia de mesa, servietn
de misa, (vedi si menstwiu); 2. fem.,
a) pers. mesaressa, muiere a mesaritdui
cu sengulu de sub 1. a); b) reale : a.) me-
saria, ca si mesariu sub b); p) mesaria
a') arte a mesuriului; ^') mulţime de 0-
biecte fabricate de mesariu.
MESE, s. m., menalB, (|j.i)v, it. me»»t
fr. moU), durata de tempu in care lan'a
si face cerculn seu: annuUt se importe
in douispredeee mesi.
MESEANtJ.-a, adj. S-, cohtIt», e«n-
Tlfitor* omu care siede la mesa si mftn-
ca, se ospeta; ospeţe.
M£SCIOaA,(contraBsa d'in mem/vra)
s. f., measuUj demiautivu d'in mesa,
tTtesamica: mesciora pentru prunci, me-
săora de cafea,
MESCERE, mesctti,mescuiu si me^lu,
mistu, r., mlscere, populariu pre a lo-
locuri, pre candu in alte parti se audă
numai derivate ; mesticare, etc, a pune
intr'una doue sau mai multe lucruri, a
ammestecd : mesceti vinulu cu apa : de
acf : a tornă cuiva se bea, a l'onoră cu
beutura, a bee in sanetatea cuiva; a io-
chinâ lovindu cupele; — metaf., a turbu-
ră, a strîcâ, a falsifică.
MKSEBE , meseria, meseru , etc-,
vedi : misere, miseria, miseru,
M£30-, (d'in [liooţzmediDB), ia com-
posite scientifice, ca : mesocarpu, s. in.,
(fr.m6noc«rpe, d'in xapjt(î(:=fructu)3ub-
stantia media intre epidermele unui pe-
ricarpu; me3obranchiu,'a, adj., (fr. mt-
sobranche), care are branchiele in me-
ăiulu corpului; de aci s. f. pi. mes6bran~
cAieie, ordine deannellide; )neso6racA»-a,
adj., mesAbrachiB, (d'in pp^vG^^scortu),
care are una media syllaba scurta : pe-_
iioru de versuri mesobracku, (de ciacî
sjllabe d'in cari medi'a scurta, cuma
ar fi : pnlalierrInAriim; meaoct^halm,'»,
adj., (fr, Di6i«e<pkal« t d'in xsţoXiJ =
,CoogIc
ME:^
cftpn), care 6 in meditilu captdui sau
creteruZui, — ca s. m. , protuberantia
cerebrale;— mesoctphalife, s. f., (ft. mi-
sco^pballte), inflamniatione a protube-
rantiei cerebrale;— «efiocAwi^riM, -o sau
mesoehondriaca,-a, adj., (fr. n^noohoH-
drlaciae, d'in /ovSpiov =: cartilagioe) ,
care e mediu intre cAotuîne; — mâsocJât-
ru, s. m., megochorug, care e mediu in-
tr'uDU ehoru de saltatori, căutători, etc,
daodi] tonulu acellui choru si diregun-
du-ln; — mesocolu, a. m., (fr. mâsoeolon,
d'in xuXov = colu) , espansione a pe-
nUmi\ilm;~mesoa-aniu, a. m., (fr. mi-
sacrăne), parte media a craniului; nte-
ADcytiiu, a. m., (fr. megoofDlon, [xs^oxu-
viov), junctur'a petiorului cufluemlu;
meeogastru,-a, adj. s., (fr, m^soţaBtre,
d'iu 7a37i^p=pantice), care e in mediulu
patUiceltti : aripiore de pesee mesogas-
tre; 3. m., regione media a abdomineluî;
mesoglossttt'a, adj., (fr. m^aoflosse, d'Jn
7>.<â?(ia=liniba), care e in mediula lim-
bei; mesoide , adj. s., mesoldes (d'in sl-
So<;^fonDa, modu), de modu mediu ; s.
f., mesoiăea, specia de modulatione mn-
gicale la antici; mesolahiu, s. m., mesv
Ublnm (d'inXct^iJ=Ieuare), instrumentu
geometricu de îeuatu linie medie pro-
porţionali; mesoleueuru, adj. s., met>a-
lfli6«i(fr. m^solea<|uf fd'in Xiux(S<;=;albu),
care are mediala albu , ca subst. m.,
a) p6tra pretiosa negra, petronsa de una
T^rga alba , b) specia de planta ; meso-
litlm, 3. m., (fr. m£aolithe}, varietate
de mesoli/pu; mesolobu, a. m., (fr. m^io-
lobe) , parte media intre cei doi lobi ai
creierului; mesomaeru,-a, adj., meiomâ-
«roa, (d'in |iaxp6ţ=:longQ), care are me-
diulu longu, in oppos. cu mesomicru,
Yorbîndu de unu petioru de versu : pe-
tiore mcsomacre , de cinci syllabe , d'in
cari medi'a e longa; mesomeUmura, «e-
«•melăB (d'in tii^sti; = negru) , care are
meăivlunegnt; s.m., p^tra pretiosa camu
galbinacu una y^rga negra; mesonycti»,
a. na., BeBonfctium ([LEciov6xTH>v), servi-
tiu bassericescu ce se face la meditUu
noptei; mesomeriu, a. f-, (fr. megom^rle,
d'in (JLijpo;=;;copBa), parte a corpnlni in-
tre copae; mesomyiie, adj.,(fr.B4itDnfde,
d'in (iura^musca, ai stS<Bţ=:fornia), care
UES
277
are forma de nmsca media; a. f. pi., me-
somydi, familia de insecte d'in ordinea
m^odarieloru; mesomyone , adj. s., (fr.
misanjooet d'in {j.6(tiv~mu3cbîu), care
s^mena cu wxt muschiu mediu , de aci
s. m., nume datu Ia una ordine de con-
cbylie, care abia presenta urma de unu
musehiucenfr(de;mcsonemu,-a,&ăy, {fr.
m^sonine, d'in vf/^a^zGru, tortu), care
are unu firu, sau acia, la meăihcu; me-
sopentecoste, a. f., septeman'a media in-
tre pasci sipen^ecosff=rosa{te; meso-
phragma , a. S. pi., mesophragmate, (fr.
nisophragme, d'in ţpd(7tia z= ingradi-
tura), parte d'in thoraoele insecteloru
media intre profragma si metafragma;
mesophruu, a. m., (fr. misophrjon, d'in
orpp6<:=spnncăna), partea frontei media
intre sprincene; mesopkyllu, s. m., (fr.
m^sopbylle, d'in yiXXov =: foii ora), tes-
sutu de fire sau de cellule, ce formedia
corpulu insasi allu familiei planteloru ;
mesophijtu , a. m., (fr. nâaopbjte , d'in
ţui6y=plaQta), modu vitale allu plan-
teloru, linia meiîta intre partea ascen-
dente si cea descendente a Tfgetalei;
mesopleuriu,'a , adj., (ft. m^goplenrtoBt
d'in itXEupdc — costa) , care e mediu la
coste : mutcki mesoplewii; mesopode,
adj,, (fr. m^sope, d'in ;[ou;-7co^6; = pe-
de) , care are pedt la medilom : fungi
mesopoâi, borete mesopode; mesopyrrhu,-
a, adj., (fr. n^sopjrrhe, d'in ^tu^^d; =
rosiaticu), care e rosiu san rosiaticu la
medUocu : passeri cu coda mesopyrrha,
mesoriu, 6. m., (fr. m6a«re , d'in upa :=
ora), intervalln mediu intre orele de ser-
vitiu divinu; mesorMniu, a. m., (fr. ni-
sorhinlun, d'in piy=nasu), parte media
a rostrului passerilorn intre celle doue
narii mesospentut, s. f., (fr. ntsosper-
ne, d'in 37c£p[icE^9ementia), parte a io-
Tolucrulniuneisementie sau unui graun-
tiu intre celle doue pelticie; mesoster-
nf, 8. m., (fr. mjgosternKin, d'in ur^pvov
=:8terDu, ossulu peptuluî), parte media
a sternului: meso8tomu,-a, adj., (fr. m6-
Bostorae, d'in ^tcSpa ==: gura), care are
gur'a in mediulu, adeco in assea corpului,
de ac( s. f. pi., mesosteme, tribu d'in fa-
mili'a ecbinodermeloru; mesoth>race, ».
m., (fr. n^BoUiorax, d'in ^otpai =^ tbo-
,y Google
978
HBS.
rftoe), ^r\i media n thoraeeîi»; meso-
^omui-d, adj., (fr.misotomeid'in ToţtiJ=:
taliatara), care Ia medilocu are uoa ta-
liatura sau verga profunda ; mesotypu,
fl. m., (fr. ■jaotf pe, d'ic zfmot: = typu),
sabstantia minerale de colore mediain-
tre alba si galbinu; meso:ranthu,-o, adj.
(franc, n^soxautlte, â'ia ^rxvâ'(5<;^flavii),
care la medilocu e fiavu : insectu ca oî-
dominele mesoxanthu ; mesoeeii(fma, s.
f„ pi. mesoeeugmate (fr. mâsozeugnie ,
d'in CeovH^ =^ injugatura, legatara), fi-
gura de retorica , numita si simplu
eeugma, prin care in mediloctdu frasei
seesprimucttvente subiutellesse mai În-
ainta, sau ce mai in urma se lassa a
se subintellege.
MESONIU, (cu M molliatu , tnesoiu),
pl.-e, major meusa; mesa maro.
* MESPILA, 8. f., vedi niespilu.
* MESPILIFORME, adj., (fr. mespl-
Ilforme); care are forma de mespiht.
* MESPIX.D, s. m., 1. meapilus, genu
de arbori d'iu famili'a rubacieloru, d'in
care specie sunt cuDnoscuto si poporului
nostru, ei ee chiama pre a locuri mosi-
mollu sau mosimonu , ^ro fructulu seu,
placutu la mâncare , se dice mosimolla
sau moaimona, (compara si fr. n^fller^
arborele, n6fte=fructulu); 2. f., mespila
^mespllum, fructulu tw«;)i7ului : nu
mi plăcu taespild-e; — (pare essitu d'in
precedentele mexoz^^^in'yr: z= mediu, si
ittXoţzzglobutiu).
* MES;jE, s. f-, mvsitiH, (d'in metore);
seceri! , secerata , seceratura , de unde
messdla, si apoi me.'iseZ2()rii4:=relatJvu
la messe sau mesaella, si in specie ca s.
m., messdlariu=:mesfi[6 messeUarUt:::::
parte d'in JuUu si Augusta.
MESSELLA, s. f., vedi messe.
MESSELLAKIU, vedi messe.
MESSEfilA (pron. messeria) , a. f.,
ftri» ar tiflei nm; «piflolon, negotlnm; (in
locu de meşteria , redussa d'in magiste'
ria, vedi acesta cocentu si magistru,
apoi compara si fr. m^tier si maltrlse ,
it. mestlere), messeria, calitate de me-
steru, Bcientia, invetiu si practica de
mesteru , si de acf : a) in nenaulu cella
mai laţi], occupatione ordinaria, prin
care si câştiga cineva traiula : ce mes'
im .__
seria are aeestu omu? una materia faee
eâtu una moşia; negotiulu, indttstrfa,
agricultur'a si alte messerîe ; b) iu spe-
cie, occupatione la care se cere mai
multu lucrnlu măneloru de c&ta alia
mentei : selko'i'a, curellari'a, lemnarfa
sunt messerîe ; ~ de acea-a, messeria
ttae ore-cumu loculu ultima dupo arie
si măiestria. M.
ME^SEKIAAltJ.s. m., artirex, opifei;
care acie si essercita una messeria.
1 MESSIA, s.f., nesaU; di^aames-
sei la anticii Bomani.
2 MESSIA, s. m., mesala, (covento
ebraicu, care ina^mnaat&tuo&tusigTec.
Xpc3t(ic ^ unsu i vedi christu) ; anme
datu mântuitorului nostru.
ME8SIADE, adj. 9., (iDessIadee, ■«■-
stas) ; sectatoriu , urmatoriu allu Iui
Messia, crestinu; — s. f., reala, messiw
de-a, poema ce are de obiectu a celebri
trinnfulu lui Messia, sau Gbristu.
MES3INA, s. f., ourium orile, aIhU;
coriu de oue, si prin estenâione, coriu
molie si delicatu, (vedi si messiu).
MESSIU, s. m., caleeng alntlnnat cal-
ciOQU de messina sau de alta palie molie,
ce portau boiarii preste caîcii ; (vedi si
messina, si compara lat. med. nessl).
* MESSORIU,-Orta , adj. s., messot
si mcHsoclas; d'in messu, de la 1 metere,
CiiTu mele sau serve a mete, seceratorin :
mtasorii au ^amenditu; instrumente
* MESSU,-a, part. a) d'in 1 metere,
metisuii; seceratu; h) d'in mettere ^
mittere^ mlssiB^ tramissu.
* MESSnABIU,-a, adj., rneBa^ârUa,
relativu la messe : a stringe spicele in
c^rbile messuarie, (vedi si messe).
* MESSDBA, s. f., nesHurm; actione
si resultatu allu actionei de 1 metere,
seceratura, (vedi si messe).
MESTECÂND (pron. mestecanu), 8.
m., betulaalba, L.; arbore din classea
tetraodrieloru : twuelle de mesteamu,
meiura de mestecanu, pădure de meste-
cam; — form'a cea mai correcta are fl
mestecanu, in locu de mestecinu, sau me-
st^cenu.
MESTEC ARE si mesticare; MMtf «wn,
nlioerej 1. a sfermă in gura cu dentii :
=y Google
ME3;
are horn ăenti si mestica lene; cine tw
mestica hetie, nu concoce iene; ainghitî
fora a mestica bene; 2. a pune împre-
una, a unî, a face se se confunda doue
sau mai multe lucruri : a mestecă vinu
cu apa, arame cu argentu; asimestecâ
QuHe sdle cu <dle altoru-a; nis'aumeste-
catu r)ui7e, cumu se le mai allegemu ? a
mestica mdUga; pune împreuna miere,
lapte si vinu, apoi mestica-le bene impre-
una;— in aeestu din urma aensn se aude
mai desu compos. ammesticare; — co-
ventulu se refere Ia doua fontane, a-
deco : in seosulu de sub 1. la masticare,
d'in mastu de la mandere, 6io in sen-
sulu de snb 2, la mestu d'in mescere.
MESTECATIONE si mesticatione, a.
f., BMtlcatlo si mlxtlo; actione de tne-
sticare.
MESTECATORIU si mesticatoriu,-to-
rt(i,aâj.g.,inaetleana3iinlsc«Ds;careme-
stica; snbst. reale, m. tttesticatoriu, sau
f. mesticatoria, mesticitore , ruill«ata ,
biltiu do mesticalu melltg'a sau si alte
mesticature.
MESTECATTJ, si mesticatura, pari,
masticatos ai mlxtns; — de aci Slipin.
batiu de mesticatu; s. m., abst., mesti-
ctttuiu meUigei.
MESTECATURA si mesticatura, B.
f., masttcatlo si mlxtnra; actione si re-
aultatu allu actionei de mestieare.
MESTECU si mesticu, s. m., mlztlo f
nu e nid unu mesticu intre mene si tene,
intre alle melle si alle telle; vedî.mesfi-
ectre sub 2.
HESTEBIA (pron. meşteria; se audu
ei formele: mestria, masiria, masturia,
mastorta, tote d'in maffisteria; vedi :
ma^steria, magisteru si magistru; com-
para ineo med. lat. meştera), s. f., ar*
tlflelum; stătu, scientia, arte a mes-
terurlui. M.
MESTERU,-!!, adj. s., (cu intellessulu
de adj. si sub formele : mestru, mas^u,
masturu, mastoru. tote d'in magisteru;
compara; magisteru, magisteria, ma-
gistru; \eăi si: meşteria; mestria); 1. ca
adj-, solers, rei rel artlB peritui, In-
dnstrins, callidns; absoluta sau com-
pletu, perfectu in ceva, care precepe,
Bcie si pactica bene una aite, precepntu.
TitS
m
indemaoaticu, abile, etc.: ferrariu câiu
se pate de mesteru, chirurgi forte me-
şteri; mesteru de gura, de mana; 2. ca
subst., care scie si practica bene una
arte utile, măiestru in artfia sea, artlfex,
opifex, mesteru in rotaria, ferraria. M.
* MESTETIA, s. f., nnstltla, stare
de mestu sau trista, tristetia.
MESTICARE, mesticatione, etc., vedi
mestecare.
MESTICIU si mes«tMu,-a, adj., înlatas,
blgeuer, mlsti generU, (compara : isp.
mestUo, fr. m^tis) ; d'in mestu, de la
mescere, mesticaiu sau ammestetatn, ap-
plicatu in specie ; a) la animali năs-
cuţi d'in masculi si femîne de differlte
generi, curcitu; b) mai vertosu la ameni
născuţi d'in difTerite vitie sau genţi, si
in parte : omu naseutu in Amarîc'a d'in
unu Earopeanu si una Indiana.
* MESTIONE, 3. f., Tedi mistwne.
* MESTITIA, s. f-, nvetltia; vedi
mesteîia.
MESTITIU,-», adj., vedi mestvnu.
MESTRELLA, s. f., proprie demi-
notivn d'in mestria.
MESTRIA (pron. mestria, pre a lo-
curi : mistria), s. f., artlfiolanij Iralla j
1. proprie, ca abstr. (cumu arr^ta si
form^a), calitate, scientia, arte si prac-
i tiea de mestru = mesteru, (vedi meş-
teria si mesteru); 2. prin metaf., instra-
mentu de mestru, si in speciale, instni-
mentu de mestru murariu, trulla .- luaţi
calce cu mestri'a si muruUi cu anima;
cumu se muruimu, deeo n'avemu mes-
trie ? — prov., are se mi iee mestri'azz
nu mi pote face neci unu reu. M.
1 MESTRU, adj., s-, vedi mesteru.
2 MESTRU,-a, adj., vedi men^ru
sau menstruu.
* 1 MESTtI,-a, adj., mmstnsî tristu,
intristatu, plenu de supperare si ama-
ritione de suffletti : stau mesti, tacuti si
confiMăati in intristatione? ce amili
sengta-u, mestu si confundatu in negre
eogiiari?
2 MBSTD,-((, (d'in mescere), part.
vedi mistu; asi& si subst. in locu de me-
atura, mistura, 6tc.
MESU, 9. m., meniU (^if), vedi mese.
MESURA, B. r., neiBura, M«dw» (it
>y Google
mlBurs, isp. port. neiJiirBt proT. mea-
Butft si megura, fr. mesnre); ce serve ca
pantu de plecare san ca regulatoriu
la estimarea estensionei, cautitatei, du-
ratei, etc; 1. pentru lucruri mai multu
sau mai pucinu sensibili, materiali, a) in
genere : mesura de lungime, de capaci-
tate, de volwne; de bticcaie, de grauntie,
plena, rasa, indesata; mesurile nostre
sunt regulate dupo system'a decimale;
dupo mişcare computămu mesur'a tem-
pului; a leuâ mesura penttu vesiiminte,
pentru calciamente ; mesura derepta,
strâmba; cu ce mesura veţi meata-â, cu
acea-a vi se va mesurd; si pentru contî-
nutulu unei mesura : mesura de grânu,
de farina, de sare, de cafea, de ore.zu, etc.;
— b) in specie ; a) la TersiGcatione, nu-
meruk de syllabe combinate dupo ac-
centn in celle mai multe limbe modeme,
dupo cantitate în limbele antice : me-
sura dactylica; aceUe versurelh n'au
mesura , pentru co in fia-care lipsescu
syUabe; fi) in poesia ca si in prosa, me-
«ura ^ cadentia armonioaa a frasiloru,
Dumeru oratoriu; 7) in musica, mesura
r=: tactu; 5) in ealtu, mesura := tempu,
in care are se se facă certe mişcări sal-
tatorie; e) la duellu, friesurir^distantia
determinata intre duellisti; 2. in sensu
ideale si morale : a) planu , mediu de
adjungere la unu scopu; b) computu sau
cumpetu , modcretione, bona covîen-
tia, etc. .- sVtM luuht mesure intellcpte
pentru securitatea puUica , mesure reu
allesse, mesure secrete, mânca si bee cu
mesura, acestu omu e preste mesura fu-
riosu, mesw'a in iote este bona.
UESDRABILE, adj., menaDrabtlIs, ce
se pote mesura, vedi si mensuraMe.
MESURABK, v. a., menBarare, me-
tlrl , eraetlrij moderări, teiaperare» a
applic& mesura, a leuă mesura, a pune
mesura , etc, ; 1. in sensu materiale : a
mesura grânulu, a mesura unu putiu ,
una bute, a mesurd eaîdut 'a, frigulu; a
mesura cu ochii, ă'in ochi; a mesurd cu
passulu una distantia; a si mesurd pas-
sH, mişcările; a mesurd versuri; 2. prin
metafore : a) a strabatie^ a merge de la
unt) loon la altulu : a meswâ cu passi
raţidi eas'a in lungu st in latu; a me-
MET;
surd pre cineva cu ochii ^in capu pino
in aăcănie; b) a modera, infrenă, a se
portă cn tactu si prndentia : a si me-
surd vorbele ; a se mesurd in vorba, in
mâncare, in beutura; c) a si mesurd po-
terile, a se lu& la lapta; de acf : a se me~
swâ =: a se luptă, cerţi, iatreoe : e^
doue oşti se mesurara pre camputu de
bătălia.
MESUBATORIA, a. f., 1. femina care
mesura ; 2. mesuratura : am fostu de
fada la mesuraioria.
UESUBATORK'rtorta, adj. b., aen-
suranst care mesura.
MESUBATn.-a, adj. part., neunrx-
tns; 2. sup. si subst. ; a* fostu îa metu-
ratu ? se mergemu la mesuratuiu de buc-
cate, de vinu.
MESURATUBA , s. f. , menanntU ,
actione si resaltata alluactionei deme-
surare: ce mai mesuratura neregulaiat
MESUTIÂ, s. f., Menspla, depainuti-
ru d'iu mesa, mesa mica.
MESUTiOfiA, (contrassu mesăâra),
a. f-, mensuli, deminutiru d'in mesutia.
* META, s. f., neU^ in origine, veri-ce
figura pyiamidale san conica, £i in parte,
columna conica la marginea circului ro-
manu, pre longa care cei ce se intreceaa
la cursn cu calli si carre, aveaa se se
inverta de patru ori, foia se se attinga
cu carrulu de acea columna, si Sendu co
acea columna eră locu de intâreere, oumu
si scopu de adjungere, de acea-a mt^
însemna si locu de intorcere, si acopu,
fine , margine , coufiniu , etc. : collin'a
presenta figur'a unei mete ; hussulu te
inaltia in mcta , mdele unui agru; me-
iele unei caile; met'a vivtiei ; a attinge
mH'a la care tinleaci,
*METACARPin,a. m., (ţtetaKipTnov,
fr.m«ttieâr|te); parte a manei de la carpu
peno la degete.
METACISMC, s. m., notMlimiii, (|u-
Taxtqtâi:); cacofonia produssa : a) prin
des'a repetitione a sonului m; b) in lim-
b'a latina, si prin punerea acestui m la
finitulu unui coventu ce sta Înainte de
altu coventu ce incepe cu Tocale.
« METALE, adj., meUUs; de meta
sau in forma de meta =. conicn : peire
metali oile unui agru, caciulla mdale.
=v Google
MET.
*METALEPSE, s. f., vetalcpsis (ţ>£-
zăk-^it:), transpositione, figura retorica,
prin care pentni antecedente se applica
conseeenteie, p. e. spicele ia locu de se-
eeratwa.
METALLABIĂ, s. f., vedi metallariu.
METALAEIU,-a, adj', s., meUlUrlas;
relativn la metallu, appljcata de regula
ca subst., a) pers. lucratom la una fo-
diiia de metalle; l) reale f. metailaria,
a) mulţime de metaUu sau de metalle;
p) fodina d'in care se scote mcUallu.
METALLICDra. adj., metallicni; re-
latira la metallu, de metallu : si^stan-
tie metaUiee; pennemetallice, cari luce-
BCQ ca metalMu cellu mai bene politu ;
insecte metaUice, cn colori metallice; vo-
ce tnetaUica, sonora si pura; istoria me-
UMica, alte cui evenimente se constata
prin medalie de metaUu-, — a. f., mttal-
lica := scientiaaaia arte metaîliea=:m€-
taUwffia; plnr. metallice, in Auetri'a da-
torie de stătu ce au se ae solvă ia mo-
neta matidlieaMo na in charteia-moneta.
* METALLIPGBU,-a, adj., metalll-
fer; care conţine metdlu : vene metal-
lifere, monti metalliferi.
♦MBTALLIFOEME, adj., (fr. m6t*I-
Ufcme); care are forma = apparentia
de metallu.
*METALLINU,-a, adj., (fr. mSUllln);
de metaUu, ce coprende ceva metallu.
•METALLISAKE, v., (fr.aâUllUer),
a face metallu, u dă, prin certe operatio-
Di chyiaice sau metallnrgice, minerali-
loTix proprietăţile metaUiee ; iviă. a se me-
taUisâ, a se î&cemettdlu prin actione na-
turale sau artificiale.
* METALILSATIONE, b. f., («eui-
UsatI«B) ; actione de a metaltisâ sau a
se metailisă.
* METAI-LOCHYMIA, s. f., (&. m«-
tall«cbiBil«); parte a ckymieei care se
occupa cu metallele.
* MKTALLOCHYMICU.-B, adj., (fr.
■tdtaUoohlnlqne) ; relativn la metallo'
chymia-
» METALLOORAPHIA sau metallo-
grafia, s. f., (fr. nâUlloKnpbie, d'in jj,£-
TaXXov = metal]u, 7p4ţ9iv =depcriere);
ăescri^ioM scientifica a mdolldorv : me-
Udhgraşhi'afacepatip d'in mineralogia.
MET.
381
• METALLOGRAPHICn sau metaOo-
graficu,-a, adj., relativa la mdaUogra-
phia.
* METALLOGRAPHU sau «trioHo-
grafu; s. m., (fi*. udtallogrBpb«), care
se occupa cu m^cMografi'a, anctoriu de
metallografia.
• METALLOIDK, adj. 8.,(fr, m«t«l<
lolde); care are appare^ia de metciht;
subst. metdloidi-i, corpuri simple cari,
fora se fia metdUe, sâmena inse in anele
parti cu metallele.
METALLU, pl.-e, neUlUpB(|jbifaUov,
d'in |iiTaXXţy=scrutare, săpare); corpu
minerale simplu ; auruhi, argeniidm,fer-
ruZu, j)Ium&uZu, mercuritdu, aramea,
stamnultt sunt metalle; proprietatileme-
talleloru sunt : ductilitatea, sţdendorea,
sonoritatea; vase de metallu; mdidie
prntiose sunt aundu si argitUulu; me-
tail» naiivu, ce se afia in senulu pa-
mentnlui; prin metafore : a) locn de unde
se scote metaUu , fodina, minera; W lu-
cru âemelcdlu, si in specie, monet3,ban-
ni : m^allulu s'a ascunsu, si are cursu
numai ckarta'a; c) materia ; omeni de
mai bonu mdedlu; de acf si celle patru
etati prin care, dupo antici, au trecutu
lumea, se desemna prin matale : etatea
de auru, de argentu, de arame, ăeferru;
si astadi bonele sau rellele certoru lu-
cruri inco se desemna priu metaîle : eta-
tea de auru a literaturei grece, latine, ita-
liane. francese.
* METALLUBGIA, B. f., (fr. mifl-
Inrele, d'in fJixaXXov =i metallu, si ip-
7d(CE0&a[=lucrare); scientia'si arte dea
estrage metalele d'in minerali ; ca săeii-
tia, metc^rgi'a se lega de mineralo-
gia, care procura connoscenti'a minera-
lihru; dechymtca, care procura eonno-,
scenti'a agentUoru de cari metaUurgi'a
are lipse ; de mechatiica , care procura
connoscenti'a machindoru, eu cari me-
tallurgulu are a ae servi.
* METALLDRGICn,-«, adj.,(fr.««-
tsllnrsique); relativu Ia metallurgia.
• UETALLOEGU.s.m., ({WToXXoop-
foif fr. DiâUllurglBte); cellu ce se occupa
cu metaUurgi'a.
*METAMECONICU,-a, adj., (fr.mi-
t%m< wni*iue);acidumetamecomcu,U»an
, Google ■
prin ferbere d'in aeidulu meeonicu, (vedi
ei meeone, ei meeoniu).
*METAMORPHOSARE, sau mc/a-
morfosare, v., (fr. m^tanorphoger); a tre-
ce prin una mcfntnorpAosc, a transformă :
ametamorphosă unu omu in lupii; Nar-
cissu fiendu omu se metamorphosă Îh
florea ee porta numele seu ; fig. inalt'a
poaitione, la care a adjunsu acestu omu,
Va metamorphosatu m omu usiorellu.
* METAMORPHOSE sau metamor-
fose, S. f.,inetBmorphosl8ţ([i.£rcc{).(jp^(i>^>i;)
transformaHone, trecere d'in una forma
in alt'a, in aensu propriu si metaforica :
metamorphosea Procnfi, (ftw muiere in
rondinella, esieun'a d'in multele simt-
racuîosele metamorphosi. in cari cre-
deau cei antici; dero si poporulu de a-
stadi crede in multiplele metamorphosi
cdle dracului; — insectele trecu prinmai
tmdte metamorphosi înainte de a ad-
junge la form'aloru definitiva; ce meta-
morphose in acestu omu! d'in Ivpu tur-
baiu eeco-lu amnellu blandu.
METANIA, s. f., mctantea (ftstâvota),
pnnltentla ; ţenuflexio, deTotio; pro-
prie, Scambare a cogetarei rolle in bona,
adeco părere de reu, penltentîa pentru
peccateIeaommi89e;deac[: mediuespia-
toriu de peeeate. ai in specie, inchina-
tione, genuftessionc, prostratione : con-
fesaoriulu mi a datu se fam câte unu
eentu de metanie pentru fia-care pce-
catueeamcommissuisefacuinsemetanie
si mânai in onorea santiloru si locuri-
loru sanie; Mndu rogîimu, si ne inehi-
namu, etc.;deacf : metania^: roatrlnm
Bcria de globatie cu cari se servegcu mo-
iţachii spre a si nutnerâ rogationile si
iochiaationile; atari metanie porta si pe-
regrinii la locurile sânte; in. fine me-
tamele snnt si unu obiectu de Inssu :
nu^e madone porta metanie de eledru;
— ca abstr. e usnale in sensu de devo-
tione, consecratione la servitiulu divinu,
Torbindu de preutii oe se consacrala ser-
vitiulu unei baserice anumite, sau de
calngerii ce se inchina la unn anumitu
cânobin sau monasteriu : eu mi am inchi-
ttata metani'a la sântulu monte.
* METANOKTIOU,-u. adj., (j^sva-
voiţnjMicj relativa U metanoia.
MET;
* METANOIA, 8. f., metuffii ([leti-
yo(!x),scambareacogetareîre]le in bona,
penitentîa.
* METAPHLOGOSE sau metaflo-
gose,s.î.,[(iT. m^tapbiogase, d'in[Liii=
trana, si fXo-(U)v.^ =: inflammatione) ;
gradu estremu de in^ammatione.
* METAPHORA sau metafora, s. f.,
metapbora ([i^raţiopÂ), âgura retorica,
prin care unu coventa de la Înseninarea
sea propria se transfere la alta Însem-
nare figurata : prin metaphora numimu
columna a statului unu mare barbatu
de statu; a vorbi si scrie numai in me-
taphore.
* METAPHORICU si mctaforicu.-a,
adj., metaphorlens; relativu la meta-
phora : însemnare mefaphorica, intelîes-
su metaphoricu; — adv. metaphorice:=
metaiihurlce : a se espreme mefophoriee.
* METAPHOSPHATU, s. m., (fr. mt-
taphogpbatp); sare in a cărei combina-
tione intra aci du metapkospkoricu.
*METAPHOSPHORrClJ,-fl, adj., (fr.
mftaphosphoriqiie); neidu metaphospho-
ricu, in care intra phosphorn.
* METAPHRAGMA sau metafragma,
pL-ma/e, (fr. jn^taphraţme, d'in [ieTiJ(=i
intre, si fpiip^ := ingraditura); mem-
brana, la insecte, intre caritatea tho-
racipa si cea abdominale.
* METAPHRASE sau metafrase. s.
{., {]LetAzp%ii<;, fr. m^tapbrase), scamba-
re a espressionei, eepressiooe a acellei-
asi idea cu alte covente ; interpretatione,
traductione a sensului mai multu de eâtu
a formei san formosetieloru.
*METAPHYSICUaaumrfa/a*twi,-a.
adj. B., {fr. m^taphf g|qu«, d'in [teta =
tr.ins, si ţ'^o'-xo; = phj'sIetiH); seDaola
acestui coventu e inco vagu si pucinu
dfterniinatu; pentru prim'a ora se ada
ca titlu la unu traetatu filosoficu d'in
operele lui Aristotele, care nucoprende
nemica, mai pncinu de câtu idee cari
se dicu astadi metaphijsice. Se pdte co
acestu titlu : ta •t.sziff'trjini, se fia dato
numitului traetatu numai pentru co
vine dupo partea oporiloru numite : xi
f<yjiv.i ; inse astadi metaphi/sicu in-
setnna totu ce trece d'in collo de mar-
ginile observationeiicn seuaulu interna
jyGooglc
im^ ■
sau esternu, chiarn armata cu celle mai
potenţi medie de observare si esperi-
mentare, tolu ce e de dominialu rationei,
ce se iotellege si conaosce namai pria
ratione: ahsdtUulu, neeessaritUu sunt
idee metaphysice; — de aci applicatn
in senan de abstractu : spusele ttUe
tunt prea metaphysice pentru tnentea
eruda a copilului; — ca subst. f. me-
taphysica (subintell. scientia), sclentia
ce are de obiectu absoliitulu, necesea-
rialu, âenti'aiusene, totu ceede domi-
niuhi rationei si treoe preate marginile
senenlui, fia internn, âa eatermi,— d^ro
si cu intellessuln de : philesophia tbeore-
tica : metapkysic'a limbeloru; — si in
BenBU reu, metaphi/sica = abusu de ab-
stractioni : ce de metapkysica in acestu
iractatu de litteratura , ' de morale, de
pcHitieal — ca subst. m. per». , meta-
physieu, omu ce se occupa cu meta-
physio'a; — adv. mttaphysiee.
* MBTAFLASM:CJ,b. m., metaplMnoB
(fiecanXa^tuii:), forma grammaticale con-
traria legiloru limbei, applicata prin
licenţia poetica, bar barismupoettcu per-
misBU in favorea unei formosetîe par-
ticularie.
* METAPLASTICU,-o, adj. , met»-
plutteus (iteţaiuXaoTixfSi;) ; ralativu la
metop^tumu : forme metapîastice.
* METAPODID, s. m., (fr. m^Upodej
d'in |ji^a=dupo, si moţ-TroSd? pede);
parte a pedelui, care sta cotra aoestu
membru ca si metacarpulu cotra mana.
* METAKE, V., metârl; a pune mete,
(vedi meta), si de act: a margini, a in-
ebide ia margini; a mesură ; in specie,
a desemna marginile, plaoula de eastre,
a ^e, a stabili caatre.
* UETAilIU,-o,adj.,iiietarini; reiaţi-
TU la me^a,Ia margine, limite, confiniu.
META8SA si metasse. s. f., BetaxK
(fbira^a, it. aMtassa, isp. rnadcxa» prov.
BwUIs»! fr. mfttasge), Herleam bon-
brelnim; 1. firu snptire ce se trage d'in
hon^ce sau v^mele de metasse; materia,
teeautura d'in assemioi fire: metassa
ai&a, roşia, gallnna; metassa cruda;
rochia de metassa, legătura de giUtu de
metassa; imbraecatu numai in metaasa;
metassa cu lâna; 2. prin meUf., veri-ce
MET. m^
fim forte suptire : in tempuîu tmei timna
formosa se vede metassa pre campu ;
auri'a metassa a eaptdui junei , peru
snptire si molie; — ca subst. materiale
nu ars plurariu de c&tu in sensu deri>-
Tatu , metassi si metasswi = materie
de metasse sau specie de metasse.
METASSABESSA, s. f., femina care
lucra sau vende metassa.
METASSARIA (pron. metassaria),
s. f., 1. materia de metasse; 2. yesti-
mentu de metasse; 3. mulţime de me-
toffse; 4.. magazine de materie de nu-
tasâS; 5. fabrica de meiasse.
MKTASSAKIU, s. m., iiieUx«rinB,oare
lucra san vende metasse sau materie de
METASSOSlJ,-a, adj., pleau de me-
tasse; molie si delicatu c&metassea:
peri măassosi.
* METASTASE, s. f., (jiET(iOTaat<:, fr.
taâtastase) ; proprie, transpositione ,
appiicatii inse in partioulariu la : a) fi-
gur'a retorica, prin care oratoriulu ar-
runca pre alţii lucrurile ce se vede ne-
Toitu a marturi; b) strămutarea unui
morbu d'in unu puntu allu corpului in
altulu : fnetastaae salutaria,
* METASTATIGU,-», adj., ((teta-
rjxa-ziKii;, t'r. m^UBtetiqH) ; retativu la
metastase : crise meiastatiea.
* METATARSU, s. m., (fr. w«Utw8«,
d'in ^txă := traii§, si ■capa6(: ^ tarsu]^
parte a, petionihi intre tarta si degite.
* METATHESE sau metatese, a. f.,
(|j.i:câd£aii;=tr«n8p<>sitl«)ţ mutare d'iu
unu locu in albulu, vorbinda iu spe-
ciale de soDuhle unul coveatu : eaglu,
prin metathese, devine dagu.
* METATHORACB sau metatoraee
s.m., (fr.in4totlionu,d'in|ictdt=:dnpo,
si *(ipa4 = thorace); allu treile seg-
mentud'in thoraede insecteloru aripate.
* MBTATIONE, a. f., meUti»; ac-
tioDe de metare, si io specie, deter-
minare si assediare a easbreloru.
* METATORIU,-tona, adj. e., w-
Utor si metatoriRs; care meta sau serve
a meta, vorbiidu mai vertosu de caatre.
* MATATU,-a, adj. part.,. meUtm.
* METATURA, a. f., meUtnra; ae-
tione si reeultatu allu actionei de ne*
>yGoog Ic
284
MBT.
tare, Torbindu, mai uUessu de castre. '
* MGTEUlPSTCHOSEsaumefempsu-
eoBe, 8. f-, (ţUTGţi4âx(»0tc 1 fr. n^tem-
psfohoie), transmigratione a suffletu-
lui din nou corpn in altulu : metem-
pgychoaea e de origine indiana; metan-
paychoaea fu adorata âe Pythagora.
* MENTENSOMATOSE,B.f.,Betoii-
MMBteals fţuTSvawţLdraiatţ), trecerea sau
Btramutarea naui corpu în altalu.
* METBORÎCD,-o,adj., (fr. măMo-
rlqi«) ; relativn la mdeoru : fenomene
meteorice; flori meteorice, a cărora
deschidere si inebidere depende de Ia
meteore.
t METEORO-, (gr. iwtiiopov = me-
teoru), in diverae compositioni de ter-
mini technici, precumu: meteorographia,
meteoroliiku, meteorologia, meteoroman'
Ha, meteoronomia, meteoroscopia,'peultu
allu caroru inteUeasn consulta partea
posteriore a eompositionei.
* METEORU, pl.-e, ([isţijojiov), feno-
menu c« sa petrece in aera, in atmos-
phera, precnmu ; ventu, ploîa, nene, tu-
net», fulgem, etc.; meteorelese imparlu
in Imiinose, apose, focose, aerase; vte-
teore luminose sunt curcubeidu, awor'a
boreale; meteore apose sunt roti a, imtm'a,
neuea,ploi'a, granăinea, etc.; — priD
metaf., meteoru^Lomn stralucitu.
tt 1 METERE, messi si meisei, mes-
su, V., netore; a seceri, a talii erba,
gr&nu, secara, ordiu, etc, vedi me$se.
tt 2 HETERE, mesi si mesei, mesu
si mensu; ?., metiri, a mesurâ ; vedi si
meta, metare.
* METHODICU sau metodieu,-a, adj.
methodlcuB (^ido5i.x6i), relativu la me-
thodu : invetiotnenlu meiJiodicu, cerce-
teze metho^ca, Uctioni methodiee; pro-
fessoriu methodicu; — in specie : regu-
latu, cară nu esse d'iii regulele inve-
tiate: mtdieu methodicu; omu methodicu
î» tote alie selle; ~ s. î., methodica,
parte a didacticei ce se occupa cu me-
thodde de invitiameutu; — adv., metho-
diee : a invetid metitodice, a tracld me-
thodiee.
« METHODISMU sau metoăismu , s.
m., (fr. n^thcdlsne); doctrina a mttko-
dittăoru, in sensulu lui m€thodiatM de
MET.
sub 1.; inse se pote applici si in sensnlu
de procesat methodicu.
*METHODiSTD sau metoâistv.-a, s.,
(fr. in6th«dlat«) ; 1. sectariu alin anei
^ecta religiosa , ce se născu in Angli'a,
unde, ca si in Americ'a , avu numeroşi
proselyti : fneiAodisii» se destingu prin
severitatea ăoetrindoru; 2. coventuln
inse se pote applîeâ si in sensalu mai
generale de imiumetAfHÎtcu, care procede
cu methodu,
*METHODOLOGU SKMmetodologia.
a. f., (fr. m«th*dologi«); parte apMlo-
sopbiei ce se occupa cu metho^lu, parte
a didacticei ce se occupa cu meHixUle
de invetitimentu.
*METHODUsi metodu. f.m., iD»tk»dit
([j^ădoooţ), tU, caile, adeco processu,
modu, regula, dupo care cineva caută a
adjunge câtu mai currendu la unu re-
sultatu doritu, 1. in genere :metko^
dfc a invetid si cântă orî-ce eantieu; o-
mulu nostru are unu methodu ailu seu ,
spre a si proaird banni de la cUtii; acesta
cantatrice arc formosa voce , diro n^are
methodu ; methodu usioru . bonu , reu ,
greu; 2. in specie ; a) in philosopbfa, in
soientie, in totn ce face obiectu de (!0D'
noscentia , me^Ao(îti=processu sau pio-
cesse de a aâă addeverulu si de a Iu
communici altoru-a ; methodu analg-
tieu, sgntheticu , sdentiUcu, esperimen'
tcde, induetivu, deductivu; b) in didac-
tica, methodu = processu de a invetii
pre copilli : methodu cateheticu , erote-
maiiai. euristicu , sacraticu, intuitivu;
mtthodu mutuale, simultaniu; e) in scien-
tîele naturali, methodu ^ processu sau
regula de olassificatione : methodulu na-
turale, arti^ciale ; d) si coucretu , me-
thodu = carte ce indica catlea de a in-
vetii cova : methodu de a invetid lim-
bele străine; o) in medicina, methodM:=
modu de curare; f) în matliematica, me-
thodtt:=moiu de a resolve problcmatele.
*METrCULOSU,'(i, adj., metleuloim
fricDSU; Vfidi metuete.
* Mm'ONOMASIA, s. f., nfltau«m-
•U ([isTovoţiada), casi subi^ecentele, în-
semna proprie : scambare de nume; in
specie inse se applica la scambarea u-
nui nume propriu, traducundu-lu inalM
jyGooglc
rifit.
limba; asii Suhwtnerd si dede numele
grecescn M0laBchtfa»B=painentii oegrQ:
pcporele euceritorie appîica cu persis-
tenlia mdoHomasi'm; prin metonomasia
s'au falsi/iecUu celle mai muUe nomine
românesei de cetati, riuri si sUuri.
* MGTONYMIA. sau metonumia , s.
f.,matoD jnia, ([istwvu^lk), proprie, acam-
bare de nnme, figura retoria, prin care
le iea effectulii in loeu de causa , con-
tinutorialu in locn de continatu, speci'a
in locu de geno, etc.; asia frasile : a tine
mortea, a hee mai muUe cupe, etc, con-
ţinu metonymie, pentru co morte 9ta in
loCD de instrwnentu allu mortei, 31 cttpa
in locu de betUura.
* METOPA, s-f., netopa, ((iCTiicrj) apa-
tia mediu, intervallu patratu intre tri-
glyfele dorice in cura intra ornamente.
* MKTOPOSCOPIA, 3. f., (metopoBco-
pU) , arte de a determină caracteriuln
cuiva d'io lîniele frontei , si de a pre-
dice Tenitorulu.
* METOPOSCOPO, a. m. , (metop«-
aeopoi, ^xwconiKoz) , care determina
caracteriulu cuiva d'io lioiele frontei,
ai predice YCnitoriulu,
MGTKA (pronuntiatu si mitra, dupo
grecii moderni); s. f. , {^i(tpa), matrU,
matrice , mai Tertosu a muiereî : act'sta
muiere suffere forte de metra.
■* MBTKALGIA, 9. f., (fr. Di^traUle,
d'in iLijTpK=:metra, si â>.ŢEtv ^ dorere),
dorere de metra saa matrice.
« METRANASTEOPHIA, s. f., (fr.
ndtrantBtrophle, d'îu [t^tpa = metra, si
âva(Ttpofi'j=in¥ertire), rMtomare ame-
trai sau a mairicsi.
* METREMPHRAXIA, s. f., (fr. me-
trevpfanxle. d'in [JLiJtpa(=metra, si i^-
(ppa|iţ = obstructione) , obstructionea
metriei.
* METRENCHYTU, s. m., (ţtT/tpsY-
XtwTjţ, fr- mitrenclijte), ce ae Târaa sau
cu ce se v^raa in metra , adeco : a) lî-
cide ce se ini^pta în metra , h) instru*
mentu ca care se face acesta inieptione.
« METRETA, 8. f-, netreti, (jistpŢjr^ţ,
TedinieMi);mesuragreca pentru aridesi
âoide, ce coprendea 12 conţii romani; —
si ana mesura mai mare de capacitate:
bfUonw, bute, etc.
Met. _ 28g
* M&IRÎCA,9. f., ara metrica, scien-
ti'a cantitatei si a diverBeloru specie de
meaure poetice : metrufa grSca, mdrie'a
latina.
*METRICtJ,-a,adj., iiietrloBa,(iieTpi-
■niq), dupo mesur'a sjllabeloru : versu-
rile grece si latine sunt metrice; incer-
eare de a face versuri metrice in lim-
bele moderne.
+ METRO-, (d'iu (tătpov = metru, ai
d'in ti.')itpa=:metra), in diverse compos-
sitioni mai allessu scientifice, parte inse
si popalarie, precamu : nu^oeampse. s.
f., (fr. n^trocampstei d'in [i.')Jtpa:=metra
si xi[j.'li[; = infleasione) , inflessione a
metrei; metrocele, a. f., (fr. mttrooile *
d'in [iijtpa = metra, si x^iXii^tumore),
Burpatura a metrei; metrodynia, a. f.,
(fr. m4trod]-nle, d'in [LijTpa = metra, si
<^5uvT]— dorere ascatita), dom de metra
(redi ai metralgia); mkrographia, s. f.,
(fr. mâtrogrâphle , d'in [liTpov = me-
tru, si YpdcţEiy=::scriere), scriere aaupr'a
mesureloru; de acfsi: mkrographicu,-a,
adj., relatÎTU la metrographia; metro-
graphu, s. m., auctoriu de uoa metro-
graphia;— metrologia, a. f., (n4trttl«sl«,
d'in jiitpov = metro, si Xi^oţ ^ di-
soursu), scientia a mesureloru de la tot«
poporele antice si moderne, tractatu a-
supr'a acestui subiectu; de acf si : nte-
trologieu,-a, adj., relativii Ia metrologia;
metrohgu, s. m., auctoriu de metrolo-
gia; — metromania, s.f.,coventa ambigua;
a.) d'in ţiirpov = metru (poeticuj, ai [la-
vEa ^ mania, ai prin urmare metroma-
nia = passione, furore, mancarime de
a face versuri; 3) d'in Y--fi^p<t si ^via., ai
prin urmare rnetromania = furore, ta-
riosa mancarime de metra sau matrice,
(cu acestu senau at mjmpf'Oi'iania); de
aci cu acellu-asi sqnsu ambiguu si : me*
tromanieUf-c, &ii.,raetromanu,-a, adj. s.
personale, celln cesufTeredemancarimea
de a face versuri , cea ce suffere de
mancarimeamatricei; — metronomu.s. va.,
(fr.jn6tri>iiome, d'in [iirpav^: metru, si
vijioţ =: lege), a) pers., verificatoriude
mesure, ^) real«, instrumentn de meso-
ratu tempnia musicale; metrometru, a.
m. reale, (fr. mfitronitte, d'in [litpov^
metra sau mesara, si p-erptiv = mesn^ -
>y Google
ra)e), înstramflotu de regulatu mesur'a
unei buccata de masica; metropole, s.r.,
■i«tr»p*llB ([i.Tjt j}6icoXic 1 d'in tJ^i^njp ^
]natre,si in)>.t;=cetat«),cetated'ii]care
s'au formatu alte cetati ca colonie, ap-
plicatu apoi, prin estensione, si la :
a) capitale a aoei terre, h) cetate unde
reaiede ]inu măropoliiu; de acf si deri-
vatele : a) mehropdia : ă.) demnitate de
metn^mle, si a nume, aau cetate de re*
sedentia a unui metropoUtu. saii base-
riea cathedrale, in care oMciedia de re-
gula metropolitulu, p') eparcbfa a unui
metropolitu, Y) demnitate de metropo-
litH : a fi allessu si cHiamatu (a metro-
polia, se mergemu seuscuîtamuUturffi'a
la mitropolia, metropoli'a are mai multe
juăeeie de cătu episcopiele; (3) metropo-
litanUt-a, adj. s., metropolltaHos* rela-
tîTu la metropole si la metropolitu, a.') in
genere : metropolitami =: locuitori ai
unei metropole, p') in speciale : base'
rica metropolitana; ^) metropolitu, a. m.,
raetropallta» a) in genere : metropolitii
= locuitori d'in una metropole; p) in
speciale, metropolitu = anÂiepiscopu,
prelatu de ţnm'iotdiQe;—metropolypu
a. m., (fr. m^tropoljpe, d'in p^tpa =:
metra, si jrdXujroţ = polypu), polypu de
metrs sau matrice; metroptose, a. (.,
(fr. Metroptose, d'in [x^xpa = metra, si
motaii =: cădere),- surpatura sau vette-
matura de metra; metrorrkagia, s. f., (fr.
îojtrorrhagle» d'in [i'^rpa = metra, si
^aYEtv = rnmpere), acursore escessiva
de sânge d'in metra : abusulu de î^a-
ceri lil»d%ttose, maivertosu abusulu prc-
matum, casionametrorrhagiemorlifere;
~-metrorrheia,3.î.,(k. mâtrorrhâe, d'in
(j.ijtpo = metra si f-Eeiv=:currere),scur-
sore mucosa d'in metra; mctroscopîa, s.
f., (fr. M^troBcople, d'in [i.7^pa=metra,
9i tnuncEÎv = observare), esploratione a
metrei; de aci si: metroscopicu,-a, adj.,
relativu Ia metroscopia : instrumentu
metroscopicu; meslroscopa, b. m., a) per-
80n., ceUa ceeBsamiiiamefr'asaumaJn-
cea; b) reale, instrumentu de esploratu
metr'a;- -metrotomia, s. f-, (fr. mfitroto-
inl«>d'in[i.'^7parrmetra, si TO[i.iJ=talia-
re), opetatione chirurgica la metra; de
Kf si: metrot<mieu,-a, adj., relatjvu la
Mtx
melrototMa : instrumente metrotomiee;
metrotomu, s. m., a) perg., cellu ce £ice
una metrotomia, b) reale, instrumenta
de metroUmii.
, M£TBOFOLIA,»K/ropoIi^H,etc.,Tedi
metro-.
METRU, 8. m., metram» ([L^rpov, com-
para si fr. iti^tre, tote d'in radecin'a lui
2 metere , d'in care ai mesura), inse cn
intellessulu generale de mesura numai
in limb'a greca, ^ro in limbele romane
se applica numai in certe inaemnari,
si a nume ia limb'a noatra : 1. in poe-
3ia,mesurapoetica, si in specieio^com-
binatione de syllabe, numita sipedewka
petioru ^ pes =^ î:o6c, făcuta mai ver-
tosu dupo cantitatea syllabelorn in lim-
bele antice, ^ro in celle none dupo ac-
centulu acelloru-aai ; metru dactylicu,
iambicu, trocliaicu; sponăeidu e metru,
ce espreme gravitate, maiestate, mesti-
tia, etc., pre eandu ăact^lulu e metru,
prin care se espreme usiorentia, ropt-
ăitate, buecuria, etc.; fr) combinatione
de mai mulţi peăi sau petiore, vtrg» :
metru eroicu, dramatieu; metndu iam-
bicu, comtmsu ifm peăi ntamti iambi,
e câiu se pote de aptu la aetionea dra-
matica; c) in genere, mesura poetica;—
în aceste insemnari cu plur. ni«<re : me-
trelc sunt forte variate intr'una poema
l!/rica;—2. cu pliir. i, metri, mesura linia-
ria, de longitudine, ecale cu isoassoi
r= a diece milionesima parte d'in ca^
drantele meridianului terrestm ce trece
prin observatoriulu d'in Parisi, capitale
A-Franciei, cadrante coprenau intre e-
catoriu si polul» boreale alin pamentu-^.
lui : metrulueaprope ecale cumedietateâe
stensinu; prin una lege metrulu e asta-
ăi mesur'a legale in Bomani'a; metnlu
e basea nit numai a toioru mesureloru
Uniarie-. de svperfacia si ăe volume, et si
aUu mesureloru de capacUaiesi ăepondu;
metru cuhicu, metru eadratu; ăivisioniU
decimali alle metrului se espremu prin
composite cu numeri romani : decime-
tru, centimetru, millimetru; ero mwUi-
plele metrului se esţ)rernu prin composite
cu numeri grea : deccanetru, hectometrii,
chiicmetru, myriwnetru.
M£IT£BE, T., BtttereiTedimittMV.
jyGooglc
MEU.
* METD, 8. UK, metus; frica : de me<
tultt punitiond si ascunde peccatele.
* METUENTE, adj. part. pres., me-
tueuti, care metue, care duce frica, fri-
cosu, plenu de frica, de ansietate, de in-
cietudine.
tt METUERE, v.,inetitere.aseteii]e,
a senti frica, ansietate, incietudine. Ga-
decin'a yorbeloru : metuente, mctkulosu.
* HETULA, 8. f., meluU, deminutivu
d'ÎD mda, mica meia.
METURA, s. f., scop», instruraeutu
cu care se curetia unu locu de lucruri
straiae, se şterge de pulbere si de alte
sfermature: metura de noticUe, mdura
de palie, metura de peru de forcu.
1 MET0RARE, T., scopare, yerrere,
a curetiă udu locu de lucruri straiue
eu metur'a,a. şterge pulbere si alte sfer-
mature cu metur'a : a metuni cas'u, a
mdurd curtea; fia-care se mcture d'iw-
ainiea usiei selle.
2 MET ORARE, s. verbale; curetiare
ca metur'a.
METURATORIU,-(^/-ia, adj. 8.,yer-
rens, care metura : victuratorii stratc-
loru pMftZice; s. reale : tneturaiorm, m.
si meturatoria, f., instrumenta de me-
turare.
1 METDRATU,-a, adj. part. yergos,
curetiatii cu mdur'a.
2 METURATU, s. m-, aetuludewie-
tufare, effeetn allu actionei de tnetu-
rare : perde diu'a cu meturutuîu.
METDRATUKA, s^f., actionea de
meturare, si resultatulu acellei aetioue.
METURICIA ai meturitia, s. f., de-
minutivu d'în metura.
METURONIU, (cu n molliatu, m-
turoiu), pl.-ie, augmentativu d'in me-
tura, mare mdara.
MEU, mea, pi. mei, melîc, pronume
possessivu allu personei I siug. meos,
mea, monm : calluîumeu, ^p'a mea, callii
mei, epele melle. Cându pronttmeleposses-
sivu sta siDguru fora substantivu, (ab-
solute), cere articlu'iuaintea sea : allu
meu, (alli) ainm,(alla)aniea, allenid-
le; aUu cui e boulu? — allu mm; alli
CMî 514 hoii? — alli mei; a cui e vacc'a?
a mea; alle cui su vaecele? — alle melle;
— aaiă si oiuidu fossessivuln sp pune
HI. M7
inaintea substantivului seu : allu meu co-
pillu, alli mei copaii, alle melle eopUle.
Intre Dacoromâni meu, ca si celle alta
possessive , uu are flessîoni de caşuri ,
^ro intre Macedoromâni se declioa pos-
sessivulu meu si celle alte possessive, p.
e.frensle calliloru wieor«=:dacorom./re-
nele calliloru mei; boulu miui viciHu=
dacorom. boulu veânuîui meu.
Ml, pron. coujiiDctu, personal, slag.
dativu mihl, înlhe, si ml; propris ca
dat., a) mi se covine, mi s'a spusu , nu
mi place asia ; ce bene sau reu mi ai
facutu ? — p) cu nuantia de resfaciare,
gratia, favore, compassione si alte af-
fecte , ca asi4 numitulu dativu dkicK,
sau chiristicu allu limbeloru clasaice :
poţi ess-i acumu, co-â ti am cumperaiu
totu ce mi-ai dissu; ce mi făcu copiilii ?
ău-mi-le acumu, joca-mi-tehme; mirU-lm
bătui bene; mi-ti'lu batura, de mi-H'i
sftrmara Iote ossele; mi-si au batutu-
reujocu de ellu; — y) iu genere, mai la
tote verbele transitive ce au unu obiectu
passivu sau directu, spre a arret^ per-
son'a in favorea aau defavorea cui se face
ceva, in care casu alte limbe romanica
punu posscssivulu : mi-am perdutu pel~
lari'a,^ii,i\l iierUu mon chapean; asifl
si : mi tundu perulu, mi radu barb'a, mi
am lassatu barb'a , mi am perduiu star
rea, sanetatea, tempulu attene in deser-
tu ; h) ca genitivu sau altu casu ce es-
preme tenuinulu de unde? — cumu :
a) genitivu possessivu : cas'a mi nu
mai e de locuitu,=.cas'a mea nu mai e
de locuituz::zîx. ma na]»aii n'est plns ha-
bitable; asia si : asupra-mi ^asupr'a^
mea, nu mi teu asupra-mi; p) ca ablat.,
nit a leuatu vestimente, pote Însemnă ,
a) a leuatu vestimente pentru mene :
P') a leuatu vestimente de alle melle;
^') a leuatu de la mene vestimente, a ra-
pitu, furatu;— form'a mie, de si cea mai
primitiva, pentru eo d'in ea, prin redue-
tioni, s'a formatu mi, nu se appiîca inse
in tote constiuctiotiile, iu cari iutra mi,
asia nu intra in caşurile de sub b, precumu
neci ca ethicu : mie Iu batura, nn se ^ice
in locu de : mi Iu batura; bî fiendu co la
acestu articlu avemn se ne reforimu si
pentru cella alte corente analoge, caat»
=y Google
08 m.
96 ioaemniiuu inco-.mi, cascnrtatu d'ia
mie, e endUicu sau proelUim, ca si a-
nalogflle : ti, si, li=.i, ete., d'in tie, sie,
hă, iei; proditicu numai candu na-i pre-
cede altu coventu, coci atunci mi cu co-
ventulu unoatoriu face ca ana singura
vorba cu unu sioguni accentu, unindu-si
TOcalea in diftongu cu rocalea iniţiale
a coventului urmatoriu ; mi-e frigă :
HH-a&(ate, mi-adduce; inse enditicu in :
mt-tni place , ăeco-mi place, candti-mi
place; dâro in frast ca : nu mi e frigu,
eandn miabbaie, etc., mi, ca si analogele
selle : ti, ai, etc., pote îfi si procliticu :
condu mi-aibate, si enclitica : candu-mi
(Mate; m casaln de prodinatione, fra-
sea: canău mi-abbate, are una cantitate
nnmai de patru syUabe, âro iu casula
de indinatione are cinci syllabe : can-
dH-fln abbttte, cea ce e importante pen-
tru metric^a Dostra;— candu covantulu,
pre care de necesse se proclina mi, in-
cepe cu consonante, atunci pentru faci-
litatea pronunţiei, se prefige lui mi iiua
vocale obscura si pucinu sentita, mai
multa una specia de aspiratione vocale :
mi da, se aude pre a locuri cu : emi da; e
inse rea a scrie asia, si mai reu a pune
apostrofa in caşuri ca : 'mi aăducu a
mente .- co-ci, de si ialimb'a greca, pre
longa formele : {uil, notetcessistu si for-
mele : ^t, isot, etc., care aru par^ co
anctorisa forme ca : emi, Hi, etc. in locu
de mi, ti, etc.; totuşi na e mai pacmu
addeveratu co : a) alle nostre nu vinu
d'in celle grece, ci d'in cella latine:
ttilhe, tibe, slbe, etc., transformate mai
antanin in : mie, tie, sie, apoi si contrasse
in : mi, ti, si; ^) in form'a cea mai pri-
mitiva, cnmu se vede in satiserii. Bahjsn
=Bilhe, tubhjan ^ tIbe, nn au vocale
iniţiale; 7) apoi ar fi absurdu a scrţe fora
apostarofU : mie, tie, etc., cu apostrofu :
'mi, 'ti; 3) si mai absurda a apostrofă,
in f^i ca: mi se cade; ti se âtde, etc,
unde nu pote incapâ elisione de vocali ;
— se se observe co aci coventele in ce-
stione snnt deplenu tonice d'in caus'a
monosyllabeloni ce le succeda, feno-
meuu ce se obserera si in limb'a greca;
asi& iu frasea : ou icoi-rjsuzznn voia face,
e& e fora toan , inse cu tonu in : o!j
mc. ^
001 icoiijou ^ BU ti voi face , d'in caoa'a
monosţllabeî sot. M.
MIASUA, pi. miasmate, (piaapai,b.
■lasne); proprie, cont^ione spurcata,
spurcatione, appUcatu inse in speciale
la essalatione, corpu forte suptire ce ef-
ftue d'in materie stricate, ai care se consi-
dera ca propriu a communică cont^ionea
cormptionea la corpuri sanetose : mtfu-
mate putorose, pestilenţiali; apele morte
scofu miasKtofa,— prin estensioae, ori-ce
fluidu aeriforme, suffocante, care, in certe
parti, se essala d'in senulu pameatalni.
M[ÂSMATICţr,-a,adj., relativa la
miasma, care conţine sau produce mias-
maie : atmosphera miasmatica.
MIAU, touu cu care se imita vocea
catueieloru , pissiceloru .- catusi'a face
miau! miau !
MIAUIBB, V., (ca forme simple ; ca-
tusi'a miaue, dero si lungite : miauesee;
d'in miau, compara inse si fr. nlanl«r;
vedi si merloire); a face miau, vorbindn
de vocea catusieloru; ~ prin metafora,
despre plansulu copillilora mici, eichiara
«lespre plansulu oopillaresou allu unai
omu mare : ce mi totu tnioititi pre eapu?
MIAUITU, d'in mimUre, 1. part. ap-
plicatu la persone ce abia wbeBCU ca
una voce plangerosa : c^ muieri miamie;
2. subst. abst., mi ati spartu eopulu cu
miauitulu vosirti.
MIAUITURA, s. f., actione si acta
de miawre .- miauUw'a catusiei, a eopil-
lului d'in leganu.
UTATJNARE, (cu forme simple : eo-
toniulu miăuna, dero si lungite : miau-
nedia), v., vedi miauire.
MIAUNATU,-a, adj., part., vedi si
miauitu.
MIADNATURA, s. f., vedi miauitura.
MICA, B. f., mlea, (it. mlea si inlra,isp.
niţa, port. mtelia, prov. nlea, nisa, mlea
si mlehaţ fr. niehe si nle; der. nlet-
te); 1. buccata cătuşe pote de mica, etc.,
buccatella, sfermatura, Sru sau firicelln,
a) in genere si proprie : tiu avemu mi-
ca de sare, de pane, de vinu, de farina,
(compara compos. nemica, de-micare sau
dumicare, de-re-micare, dre-micare, sau
dru-micare, s-ăru-mictwe etc.); h) metaf.
seccatara, nmtea : a- vorbi cica-mea
, Google
^ irtc^
(pronnntiato pre a loonri si eiga-miga,
in in plnr. ct^nin-tm^un, ca nemicuri
din nemiea, trecuta prin nemcu); 2. spa-
da i» petra lucHTtforta, foliosa, ecamo-'
sa, ui4 in ofttn ca unu cntitu se pote
dMde in fvUe mu sau forte snptiri,
daaiiaetAfltmdfUi, (compara fr.mles):
colorile mica snnt de^idttt de varie,
mufa M 0^ tn tote terrenele; Emii
jHHW, in locN de vitnt, folie de miea la
fenertre; — de act, prin metafore, mica
t^A applieata la mai multe snbstantie
f(>rte difereaţi «nele de altele, sidifferen-
ti de MIM, aTeodn eu acâsta-a, proprie-
tatea oommnne de a avâ folie suptiri,
flassibUi si Ineuritorie : mica de ferm,
mtco de graphitu; — mica , nu e de
e&tn forma feminina din micu, si cnmu
s'apotntn ^)pllc& ladone senanri inap-
parentia taii de dirergenti, redi la rer-
bula mieare. M.
* MICANTE, part. adj., (din mieare),
■leaai i ocli mtcanti,' lumina mieante
|ire Idcntlti apei.
* MICARE, T., mioare, Mlnvere, nle-
tuc; 1. proprie, a face miat, a muA, a
micMioră, in acestn sengn inse se ande
namai pre a locuri, ca si fricare san
t»-/Vteiir«d'in^iea.inlocaâsce eedice
pre alte loenri infrieosictre; in specie
a mÎM oelti ^ a face odii miei, adeco :
a) de soomn, b) in genere, a inchide
odii; a inchide si deschide oclii,a elipf,
Tibri d'in ocli : «uMu mica odH? san :
atmiu-4 mina odii?! — de acf : 2. in
gMiere,a mişcă rapide, a Tibrft, a se
bate : mi mica âniiH'a de frica; ce tare
miea ptdaulu! — in speciale, despre In-
nîn'a ce joca, vibra : steîlde miea; ro'
Ude sorcUâ micau pre coperimeniulu
deferru olfru dilupalatit^; — de nnde,
ntieare == Inourire, lucire, radiare.
♦ MICATIONE, s. f.,nhi»tlo; actione
de mieare: micaiionea eeliloru iupnlui,
Mtdldoru, froHdiehru, ănimei, eordeloru
mteinora.
• MlOATC.-o, (din mieare) : 1 . part. ,
corăemieate, ocH mcaii;2. snp. si snb.,
mieatii-îu oelUoru, stdleloru.
UIGIA, (pron. mieta)^ si micime, s. f.,
parrltai, piBllUtu; calitate de micu ;
mkPa Bau micimea eamerdcru, midade
MC. M»
suffi^u; nu ne detpretiâ in tm<A'a no-
8tra;^miame pare singum applicatu si
in sensa concretu : micifne de omu.
MI CIA, si mitia, s. f., fellg, vedi mitia.
MIGISU ai micedu,,-a, adj., mioldas;
tare mt'eu .- micid'a lui avere.
MICIRE,-e4CU, nlonerei parmn rel
parrl facere, lerare, etc, a face micu ;
a mici in loeu de a mta-i luerulu; a miti
una camksia-y a miei furişa reului; si refl.
a se mirf.
• MICID si mi^u, s. m., Tedi mxHu.
t MIOR- si miero-, (din grec. |j.[xpâ;=:
micu, si prin sensn si prin origine) , in
diverae composîtioni mai allessn scien-
tifice, cumn •.micracanthu,'a, adj., (fr.
mieraeanthe , din îxov^; =:: acanthn,
spinn), care are spini mia ■ copperu mi-
cranihu; rMeraataticu.-a , adj., (fr. nl-
«rae«nstlQie, din Âxooanxâ; = care au-
de bene) , aptu a face se se audia celle
mai mici gonnri : instrumente mieracw
stice; mia^anthu.Hi, adj., (fr. mteranthe,
din £vdo4 = flore), care are flore mica;
de ac{ si micrantbiij,-a, (fr. ralcranthti),
relatira la nna planta cn flori mice, ca
3. f. pi-, «nerai^hie, classe de plante ca
flori forte mice; mieranOua, s. f., genn de
plante din famili'a euphorbiacielorn ;
miareneephalu,-a , adj., (fr, mterencA-
phale, din ipi£!paXoţ:=cerebni), careare
cereAruJu, creierulu mieuimicrocarpu.-a,
adj. s., (fr. mleraearpe, din %aţnt6f:=z
frnctu) , care are frudu san frucie mice;
s, m., microcarpulu, geou de fungi; mi~
erocephalu,-a, adj. a., (fr. mlcrocâphale,
d1nxE!paXi'j=câfa, capn), care are capu
micu, si vorbindn de plante alle cui flori
formedia una capiHna; s. f. pi-, microce-
phale, tribn de insecte din famili'a coleO'
pterelerubranclielytr8;mtcrocefM,-(i, adj.
s.(fr.in[Droe6re, â'inx£pa;=Gornu),care
are co>-nusau come mice, si deacîan/enne
mice; s. f. pi., microeere. secfcione de in-
secte dlnfamili'anweidiloruîfmcrocAro-
nometrtt, 8. m., (Rr, mlcroehronemâtre),
instramentu de pbysica, cn care se me-
sura si celle mai mice fractioni de tem^
pu; mierocona, adj., (fr. mlorocone, din
x&vo;=:conu), care are mice conwr; wi*
crocosmu. B. m. , (îr. mlerecasme, din
x<Jot'«c=lonie), iitme miea, lame in mi»
19
>yGoog[c
m MC.
niatara : omuftt e «fw miaroeosmu ; da
9£inâeroeo8micu,-a, adj., reUtivu la mi-
crocosm»; mtcrocoMfoto^ia^ntropolO'
^a,»itcrO(IacfyM,-a, adj.,(fr.iBlerodac-
tjl«,d'in2dixiuXo(=degitt]), care are âe-
gite miee; s. m., imero^oo^i^u, genu de
passeri; imcro(j{mte, adj., (Cr. nterod»!!,
d'in i3o5ţ, âîiivToc=dente), care are mia
denti, se dice si de plante cu dentiaiori
ia calice; microeleetromeiru, s. m., (fr.
nlero-dleotromdtre), instrumentu cu
care se descoperă celle mai mice cuiti-
t>atid9electrieItate;fmcrQpa8^rH,-a, adj.,
(fr. mlcroţastr», d'ia Ţa3r^p=păntece),
care ara pântece rmat, s. m^ genu de
hymenoptere; mieroglosau,-a, adj., (fr.
■lervgloaiSf d'in YXuaaa=:limba), care
arfl litnba mica; s. m., mierogloasu, genu
de passeri d'in famili'a paittacieloru; mi-
crognathu,-a , adj., (fr. nIorof;nath«,
d'in Yvâdx)(=falca), care are ftUci mice;
B. m., micrognaihtdu, geun de pesci; mi-
crogrt^hia, s. f., (fr. mlero^raplito, d'in
^p6upav=:mnwe), descriere dtf lucrări
sau fientie microscopice; de aci si mio'o-
graphicu,-a, a(U-> nlatiru la mierogra-
pfUa; microgr<^itti, s. m., anctorîu de
una micrograpUa; mierolepu,-a< adj.,
{fr. nlcrolipe, d'in XsnL^scama sau
soldiu), care are mice scame; — cu acella*
asi iotellessa si mierolepidotu,-a; micro-
loffia, 3. f., (fr, DtlcrDlogie,d'iQX(SYOi::^
discursQ), tractatu despre lucruri miee si
menunte, si in reu, vorba multa despre
lucmriseccesi fora importantia; de acf
si tiacrologieu, -a, adj ., relatiru la micro-
logia;micrologu,-a, s.,careseoccupa cu
micrologi'a, coi place micrologi'a; micro-
ntella, b. f.,(fr. mleri>nâlie,d*in(j;i>.o;=
membru), monstruositate de micîa a u-
noru membre; micromeru,-a, adj., (fr. ai-
eroHire, d'in ^po^=ţivte), care are
parHmice si menunte; micrometru, s. m.,
(fr. mieromdtre), instrumentu ce serve a
mesură cu precîsione celle mai mice di-
menaioni Uniarie : micrometru univ^sa-
le, ce serve la observationea angliinriloru
aitotoru eclipsiloru de sore si de luna : cu
HNH mierometru se Piesura si gradulu
ăefinetiaaUulănei;âea£iaimicrometria,
arte de a se servi cu micrometndu; mi-
crmetricui-a, relativu Ia mcrometru :
IOC;
ob$ervationi mkrometrioe; matmtalm,-
a, adj., (fr. ■loramato, d'in S|)4Ui'C0C=
ochiu), care are ochi mici, s. m., micro-'
maiu-lu, gean dearachoidi pulmonarie;
mieronemuro, adj., (fr.,Mlflr*a6at, d'in
rfjpjx = fim), care are fire sau antenne
forte mice; mieroortte s. m-, (tr. Miw»-
on, din £v-£vtoc = fientia) , cadrapede
fossile^ cella mai mieu d'in rumigatoria;
micropeăe, adj., (fr. vlcrof*), care »n
pede aaapedi miei; a. pi. f., mieropodi,
ordine de conchilie; micrope^,'», adj.,
(fr. nl«»r6plef d'in idxXnv r= tonica),
care are mica tunica; s. in., genn de in-
secte coleoptere pentamere; wtieropeta-
lM,-a, adj., (fr. ulerapâbile, â'inntai-
Xoy =: petalu) , care are petale mice :
dianfhtdu micropetaiu ; mierophonu,-»,
adj., (fr. mlcropbvae, din (pwv^ r=z sono,
voce), care arr4ta si celle mai miee «oct
san BOnuri, care maresce sonala sau vo-
cea; care are sau face voee mica, sonu
micu; cui place voce mit» san sonu micM;
âeaof ai ffitcro^Aonîa^micuBau debili»
tate de voce; microp/UhalmH,-a, adj., (fr.
■Icrtyhtbalne» d'in â(pdaX(uSţ=ciehî)t),
care are odti mki; mierophţfUu,-a, adj.,
(fr. nlerophjrlle» d'iu cp6XXov ^ folia) ,
care are folia mica; microportt,-a, adj.,
(fr. iBlGi-«p«re), care are port forte miei,
micropsyckia, s. {., (fr. «ierapar^Ue»
d'in ({ii)xiJ=sufQetu), micia de suffletu ;
microiaeru,-a, adj., (fr. mlerovUre, d'in
mepdv^aripa, aripiora), care are arip*
sau aripiore mice : papagalii mieropteri;
pi. m., micropteri-i, genu de pesci, pi. f-
microptere-le, fomjlia de insecte coleo-
ptern ; fnicrorcÂidtt.-o, adj., (fr. Mlenr-
ohldfl, d'inopx(;:=oolinj, care arepiea
mce colie, a. f., mtcrorcĂiiJa, atrophia
acolieloru;mtcrorAiiîy,-a,adj.,(Cr.al«r*-
rhlie, d'in piCa==radecina), care ue r»-
dedna mica; microrhyndtu,-a, adj., (fr.
ml«r«TrBi|i)«, d'in ftiyf/o(;=xOBtru),faae
are ro^rt(2Hfnicu;micror2AorAyficAH,-a,
adj., (fr. mlBrortliorbjnque; d'in âpMc
=directu); care are rostruiu miau si âi-
r^tu;t pLmicrori&orAyMc^îe.familiade
passeri; microscopu, s. ol, reale (fir. m\-
e»soopef d'in axMcetv = spectare), in-
Btrumfinta dioptricu care maresce obiec-
tele si de aoear^ serve a ^pec^i si eaa»-
,y Google
^ tfIC.
mini Incruri mee si menute : mieroaeo-
p» MMpIu, eompmu; fig. a veăâ tote <m
MtertMcopHlH, a si essag^ră; de aci si
tm^08COfieu,-tt, adj., relativn Ia mioro-
$copit : obiervatione mieroecopica , mă-
rimi mieroseopice; s. f. pi. , mieroaa^ee,
uninalcale ce se pota vedâ numai cu «w-
erogcopulu; mieroseopîa, a. i., arte de a
se servi ca mteroseo^u, miero3omatu,-a,
adj,, (ir. înleroaoBKte, d'in a&[ia ^ cor-
pu), care are corpa mieu sau prea mieu;
ie&elmiorogotmaia, a. f.,nionstnK)sit>ate
deinicfaacorpntui;micro«permu,-a,adj.,
(fir. nleroiiperne, d'in (i7câpţta=semen-
iia) , care arâ 3ementi6 mă; asia si mi-
erasporu,-a, (d'in anâpoc =: Bementis) ;
mero8tem0tm,-a,'iiy, (fr. nlerMMm*-
net d'lnaTiţ{Mâv=:8tainiDe), oare are sta-
mine mice; micro8tomu,-a, adj., (fr. nl-
•roBUne, din at^tta = gura) ; care are
gura mica; ta. pi. microstomi, familia de
pesei cu gttra mica; mierotrachelu,-a ,
adj.,(fr.nilcrotrMli^le, d'in Tpii^-rjXoi:=:
guttQ), care are gvttu mieu sau scurtu;
mw!ro«(KirtH,-a,ftdj. S-, (fr. mloroMnlre,
d'in C^ov^ranîmale), mai multa in pi.
f., mieroeoari^ animalevle de estrema
micime; mia-oeonu-a, adj., (fr.nleroia-
■•, d'inC(î>vvi^cingi]tore), care are una
mica dngtttore : eoHchplie mioroeone ;
mienu^-ft, adj., {tt^ mlerare, d'in oăpd
^ooda), CRTO are ceda sourta, sorici
* MICTIONE, «icfti, mietuaîe, mictw
rire, vedi : tmnăione, minetu, minetuale,
minehinre.
MlCUf-a, adj., parTns, pnaillDg, kI<
. notat, extUs, exlgnus, tennta, (vedi
mim, mai Tertosa sub 1. si compara si
grec. (ttxpâ;, carui-a allu nostru mieu e
affine, d^ro ou Sliu); contrariu mare;
MtCM Ta se dica redussu in dimensionile
selle, in estensionea aea, rolamele seu,
8aa ÎDOQ'ad'in aceste dimensioni, fia vor-
b'a de eetensione in spaţiu sau in tempo;
apoi prin metafore : obscum, neinsem-
natu, de basea conditione, fora valore,
vile, fora potere, debile, pncinu, fora
intensitate, ete. : casa miea, mosiâra mica,
carru mieu, căldare mica, kteu mieu,
rivri mice, paăwe mica, ttnw miau nu-
mtru ăe omeni, partea cea mai mica;
MID. 281
ce pruncu mieu a nascutu acea muiere;
apa mica, stare sau avere mica, suffktu
mieu, ânimamica; cdli mari aasuprescu
pre celli mid; grânulu pre arătura e
inco mieu; venissera toţi mari cu mici :
eeUi mici sunt mai usiorelli de câtu eeUi
mari ; litiere mid si mari; că facutupre
a prea mieu; neci mieu neei mare, ci
mediu; utm omu mieu pote & mieu de
corpu in totu sau mieu de statura :=
menutu, mieu ingrostime =: suptirellu,
mieu de suffletu, de mente, de anima,
mieu de etate, mieu de positione, mieu
de stare, de avere, de potere; — buc-
catele au pretiu mieu; mica dorere, mica
sperantia.
MICnCIU si mi€utiu,-a, adj., parm-
Ins, demiaiitivu d'in mieu.
MICURA, 8. f., Mleolaj deminutivu
d'in ffltca,in sensulu de sub l.(vedi si ver-
bnlu smieurare, deriratu de Ia miewa).
MIC0SIOKARB,-edi«, (d'in micu-
sioru), T., nlnnere, dltnlniiere, exte-
nuare, lerare; a face mieu : a mieusioră
partea covenita cuiva, pretiulu unui îu-
cru, dorerea intensa; a micusieră ar-
mai'a;amiai8iorâ3tarea, averea, tintinu-
meruprin scădere; a mieusioră dorerea,
furi'a unei dorere; a se mieusioră: apele
se micusioredia, — metaf., a se indio-
soră : nu me miet*siorediu eupeno aeoUo.
MICUSIORIME, 8. f„8i:
MICUSIOBITATE, s.f., parTita8,pn-
alllltks, tenaltiia; calitate de micusioru :
mieusiorUatea numerului, starei, suffic'
tului, animei.
MICU8I0RU,-a, (cu w scnrtu de totu,
micăsioru, ce se observa si in derivatele
selle mieăsiorare, etc), adj, parTulag,
pngllluluH, mlnutnlBB; deminativu d'in
mieu: cepiUi micttaiori.
MICţJTEIiLU,-a, (pre a locuri, mitu-
tellu, si mititeUu), adj. psalUos, deminu-
tivu d'in mieu, eau mai bsne ă'iamicutiu.
MlGUTIU,--a, adj. parrnlos, demi-
nutivu d'in mieu, vedi si micusioru.
MIDIA, 3. f., mnttlaH, (d'in (idStov, ca
ei stridia d'in ătjtptSiov); specia de concii
marina, care, ce si stridi'a, e bona de
mâncare : nu mi plaeu midide, mai fie» e
mi plăcu stridiile; ce vei se mânci? mi'
^9 stridie?
=y Google
»3
Hia.
UIDILOCn, midUoeire, etc., veâi
fnedSoeu, med^ocire, etc.
1 MIE, prOD. , per. I siog. dat. mihi;
vedi tMÎ ei eu.
2 MIE, s. f., mlUe, vedi miUe.
MIEA, io locu de mieUa, si aceatu-a
in locn de amnella.
MIEDIU, adj.s., medi», vedi mediu.
HIELLA, s. f., AgnslUj vedi amneUa.
MQILLARESSA, s. f., pastoreasa de
meUi, muliere a miellariidui.
MIELL ABIU, (d'in amndlariu), s. m.,
Sf n«niM putor, pastoriu de midii.
MIELLU, a. m., agnellns, fetu de oue;
vedi omneilu.
MIELLUSELLU, mieUuseîla, demi-
nDtiTQ d'ia mieUu sau amneîlu.
HIEBARIU, a. m., mellariM; care
cnltira miere, adeoo albine, ca ae ape-
cnle mierea ai cSr'a.
MIERE, s. (., sal, (it. mele si nlele,
iap. alei, pTOT. mei, fr. miel) ; anccu
sacharosn ce albinele tragu d'in flori, si
de aci, prin metafora, dnlcetia: mterede
primăvara, de vâra; miere selbatiea;
miere de salce; d'in gur'a lui eurre co-
venfid» mat duUe de eâtu mterso; mierea
Imdieloru telle; — pTOV. mat mvîte muaee
prendi cu una lingura de miere de eătu
cu una bute de acieiu; pre budie miere,
in anima fiere; — Urna de miere, prim 'a
luna a casat triei, — mierea urmiui,
plantar:rpiilni«nBrU orSolniills.
MIEBICELLA si miericiea, a. f., de-
minut. d'in miere : a manea mierieella
81 noeructa.
MIERIU (pron. mieriu)^, adj., mel-
lens} de colorea merei.
MIERLA, mierloiu, mierloiee. etc.,
vedi: merla, merloiu, etc.
MIEROSU,-a, adj., MelUans, (iap.
■IflloMf fr. aleUeKx); plenn de miere,
si de aci, ia genere, dulce si placntu :
plante mierose; covente mierose.
MIEBUCIA si mierutia, s. f., 1. de-
miont. d'in miere, (vedi si miericdla,
mierisiora); 2. specia de planta mierosa,
Uflfafls» «raelnsIlB. Lin.
MI6A, 8. f., vedi mica sub 1.
MIGAIA, migaiosu, mîgcăre; vedi:
MtO. ,
migale, migalire, migaUoauaimigaUmi.
MIGALE(aimij;aIc(, migidia.migaia),
adj. a., nuffKtor si nnţ«terlat, mvgmliMi
»KU» vltilltlKitor ; nvff», trt«» a*
plna^ne, teoRU, fntiLU f nuf atU , rl-
tllttlrfttto) proprie, relativu la miga ^
mica, (vedi mica sub L.), si prin urmare
ai migale = micale (compara ai mo-
coire =: mucuire =: imioitVe), aaii 00
aensula primitiru allu corentuloi re-
aare in conetructioni ca : oecupatione
Hti^i/e, occupationi migaU, ea mige sau
mice =: Incruri mice; aaii si: omu mi-
gale = care se occnpa eu miee htenm;
io locu inae de acestu sensu simplu, eo-
ventulu, pre longa ide'a fundamentale
ăe:relativu la 2wăwi mtcs, se iocarca de
regala ai cu ide'a acceaaoria de Ittemrî
dif^eidtose, si asift migale, in senin de
adj. saa de subst., se dîce : a) de lu-
cruri mice, d^ro difficuUose, care adeoo
ceru tanpu indelungu; b) de persone, cari
se occupa cu, lucruri mice, d^ro dif^-
cultoae, sau la cari, d'in Doindemanati-
cfa saa ctuaru si d'ia mania, ponu tem-
pu prea multu : ce migcie de muiere !
peno ae se imbraece, migcdesce una di I
me migale, unu annu stai pre lueru de
una or- ! a allege lente, oresiu, gramt,
nu e lucru mare, dero forte migale ; etU
unu migale. cumu si soru-tea, una mi-
^a^—applicatu apoi, pria metafora, ci
aubst. f., a) abstr., oecupatione cu lu-
crări mtcd si diffia^se, labore pana in
assemtni lucruri ; htcrulu nu e mare,
dero cere migale; cu mare migale poţi
essi la capettdu acestui lucru; ~ mania
de a se occapi cu assemini lucruri, ma-
ufadea seoccupă cuaeccatari,cufi«ni-
ciHi;~b) coner., secoatura, nemica. M.
MI0ALIRE,-e8CU, v., Am^arl, vltl-
litiţare, rebns Dngstorlli stnien; leite
■gere, a fC migale, a se occupi de lu-
cruri mice, dâro difficultose; a Iacii in-
cetu; a puae prea multa tempo pfflitrn
uemicuri; a face seccature, nemicori; a
perde tempulu : migcdesă mi» annu,
peno se bagi una ada prin ureehfa
aeuhn. M.
MIOALITD,it, 1. part., htcru miga-
Utu, dero reu faeutu; 2. sup. si subst.,
nuetempudemigaiiht; ee <Udtt»-a mi'
=y Google
^ MIL -
gaUtupetUrunemica; S.dâromaÎTertoSQ
caadj.,iiH8«x,r«bn8ni(rfttorllCft4dleta8,
IVBtBBţ fitillt; cui place, care are ma-
iu*a saa Titialn de a mig<Ui, care lucra
prea inceta, etc. : ce onm migcUitu! M.
HIGALITTJBA, s. f., iiagaUo;Tm-
HUratU, Imta aotlo; aotdoDâ de miga-
iire : ce atâta migijitura pentm «nu
lueru astă de nmplu si unoru / m loai
se si foca hurvht, ee HnedemigaiUvre.
lOâALOSn.-a, adj., reboa mlaHtls
Tel htlllbus atiidcBa, lente et diraeUe
•r«aBf nngax, TitlUtlţatorj UbvrloBBSţ
«peroBDs, iiBK«toriMj pleou de migcde,
l.deepre persone, cari se daa la migaU,
cari cs grea făcu lucruri im'ee, cari ee
occupa de neimeurt; 2. de^re lucruri,
cari dau m\gaU;m\^^, dâro difficuUose :
(iRessuItt de oreeu nu e lucru mare, dero
mg(ăosu; lucrări ntigcdose, mice, fora
importautia; d^ro cari ceru tempu bî
persistentia. M.
MIGDALA, migd<Uu, etc., TOdi am/g-
dala, amygăaitt.
UI6MA,pl.im(7ma^, mtrMa (|j^7{La);
mesteeatura, reaultatu d'ia doue sau
mai multe substantie ammeaiecate ;
migma de argentu si de aratne.
* MIQKABE, V., narare; a merge,
a se duce d'in unu locu in altuia, a si
soambă IocqIq, mai vertosu, a si lasai.
locuia de nascere, de şedere ofdinaria,
patri'a, etc., a fugi d'in locuia seu, a
se Btramot : tortm^a imâie passeri migra
d'in terrele nostre in aUele mai ecdde;
mtttti Bomâni migrară preste Dunăre
din oaus'a assi^rirSoru greciloru.
* MIGBATIONE, s. f., alsnUe;
aetione de migrare : migrationUe Asia-
tieiloru in Earop'a.
* MIGKATORin,-tom, adj. s., ml<
gratert care migra : paaaerimignaorie.
* MILITANTE, adj. patt. pree., vi-
lltwa, care mSÂia : îaseric'a mH^ante
m ctnUr'a eresiâoru si a paganiamulni;
mUtantii perUru bene in contr'a reului.
*1 MILITASE, adj., nlUtaria; vedi:
n^ifariu.
2 MILITARE, v., nllltueia ă miiUe.
a serrf io miliţiei; a se luptă, a combate:
a milita trei «nnt>- am mttitatu in tote
i^lded^in urma, siA toii generară not-
»m m
tri eeSt mat mari;—spU8de tetle mtZtfa
in favorea -mea , a opinionei m«Be , a
interessUoru nostre; a mUitâ pentru
virtute in contr'a vitiuiui si a torrvjţ-
tionei.
MILITAHESCE, adv., ■Illtarle> ml-
llteriter, in modu militarescu : a se
portă măitaresee, in Bensu bona si reu.
MILITAB£SCtT,-a , adj., miUtarls,
MiUtsrlua; relativa la unu mUOariu :
uniforma m<3.ika^eaea; — in rea : inso-
lente, riolentu, arrogante : portare m-
litoaresca.
MILITABIME, a. f., mllUlaj collect.
mUiiari mutti.
MILITARin.-a, adj. s., KiUtudai;
relativu la mUite, la miJAiia, la bellu :
fapte mBÂtarie, tribuni miUtari, umfor-
ma mUitaria , scala mOUaria, ocodemia
mS^aria; despotismu miUtariu; servitiu
tnilitorm;— Bnbst., a) m. personale, mi-
htariu, cella ce serre in mUitia, OBtia-
nu, soldatu : «nu &onu mSitariM; a im~
ptâii mUitarii prin iernatice; a essereUi
pre militari la amm; h) s. f. reale, miZt-
taria; servitia de mkitariu.
* MILITE, s. m., «lles, (de la mile
sau nlHe» proprie, anula d'in nna niUe,
oe ik âa-oare din celle trei triburi pentru
formarea unei legione romana, care la
ineepatu fu de trâ MtZIi de omeni ar-
maţi), omu armatu pentru apperarea
terrei, ostiana, soldatu, mtlitonu.
MUITIA, B. f., nilitU, (it. nlllila,
isp. pott. nlUeU» fr. nUloe), 1. calitate,
stetu, serritiu de mâtti : a leud la mir-
Utia, a inwiiâ mUtti'a, a sd lene m-
liti'a; seuientia de mUitia ; 2. prin me-
tafore : a) spiritu mîlitariu, barbatfa,
inima , eroismu ; b) concr. colL, cei
ce serru ea mtHUiri, cei armaţi : ar-
mata, oste; — in specie, parte a arma-
tei ce serve oa resena pentru armat'a
permanente la caşuri de penele mari
penbru târra.
MILITIANU,-a, adj. b., (fr. Mltleten)
relativa la milîfta; care se tiue de mi-
lita, ^endu vorb'a mai vertosn de mili-
ţia in Însemnarea speciale de sub 2.b):
uniforma mtlt^na; s. m. unu n^itianu,
miiiikttM, cari âwu parte din armat'a de
reserva.
,y Google
»4
mL
MOiinORA., s. f., rallitUU; demi-
nntivn â'in mUkia.
MILLE, (ca 12 moliata, mie), s. f.,
mUle si mii», (it. mllle si mila, isp. port.
Bll, prori nil, b. mll ei mllle); uuniera
ce copresde dieee cente; se applica ea
sabsL li face pi. m&li, (ca ti moliatu
mii) : una miUe de omeni, ăoue mUti,
trei miUi, patru milli; diece mUli, doue-
dieee si una de milli, nouedied si noue
de mUli, unu ceniu de m^i, doue cente
dt mlU, noue cente nouedied si noue de
miZZt; dieee cente de milli faeu mm mO-
Uone; una miUe de Români se batura ca
emcî milli de l\trd; de una miile de
ori ti am spusu eicesto'a, de fârte mul-
te ori ; cu miilea , cu millile ■: vinu cu
mtUile străini in tSrra; proT. unde a'a
(hissu, nvSlea, daca-se si ceniiâu, daco
am datu multulu, na mai ţinu la puci-
nulu ce mai remane.
MUiLEFOLIA, (cu U molliatu , mie-
foa), 9. t, Bi :
MILLEFOIilO, s. m., millefoIU si
mlliefollom, specia de plauta, d'in fa<
mili'a synantherieloru, tribulu corym*
bifereloru; — inse miUefoUiura, fig^-
redia si ca adj., care are mtUe de folie,
adeco forte mnlte si menate folie.
* MILLEPLOR0,-a, adj., (fr. mlUe-
flenra); care are m3le, adeco namern
forte mare de flori.
* MIIiLIlFORME, adj., mlUIformta;
care are sau iea miile de forme, adeco
forte multe si varie : milliformi demoni.
MILLENABITJra, adj., mfllenarloi;
de ua&mSle, care coprende una miile: nu-
meru millenariu, s. m. reale, unu mii-
ZeHartu=:numeni de una miile; s. m.
persouale, unu miUatariu ^ sectariu
crestiuu care se ţinea de doctrio'a co
dupo judecitilu de apoi, cei allessi rom
remanâ inco una mUle de anni pre pa-
mento, epra a se buccuri de tote plăcerile.
*MILLENNIU, pi. miUennie, numera
de una miUe de anni : ântaiulu miUen-
niu ăUu erei vtdgare.
* MILLENU.-a, adj., mllleni; de re-
gula la plur., câte una miUe, iu cete de
una miile.
♦MILT.EPEDE, sau maiepedu,-a, adj.
8.; nlUepeda, (mlUspes, fr. mllle-pfedg)j
ML;
care are miUe de peăi sau peOore, »•
deco ferte mnlte petiore; de acf , ca Bubst
f. pi-, mUUpedUe, a) mjtiapodile; 6) fti-
milia de insecte aptere ca petiore mai
la tote annellele ce formedia corpniu
loru.
*MILLEPORU,-a, adj.8.(ft.mUleptre)
care are miUe de pori; s. m. n^îeponău,
genu de polypi ca forte multe gaareUe
pre superfacia.
* MILLESrM[T,-a, adj. ordinale, mll-
lesbnQi; alia ntUMe, care rine dapo
999 : annuUu «mlZesttim ,* mtUeffim'a
parte, douernUUetime^ lAa-
MILLIABDTT , S. m., (fr. mllUtrd^
una miile de millioni.
MILLIABin,-a, &dj., mlllUrlns; de
una mUle, care coprende maamRe : turma
miiiicaria, divisione de nvdiiie miRîan'a;
— subst. mase, mHUariu, a) person., u-
nula d'in sect'a de creştini, care credea
in imperati'a pam,enteBca de eoa mHU
de anni; vedi si miUenair\u=.gT. cAi-
lia8tuz=fiXiaiy7ifi; b) reale pl.-e, tniRio-
rie, a) in genere , nna mUle, numemla
de unamtlle:unu mSliariu de anm, ds
omeni, de vite, de monete; b) in speciale :
a') patra, columna de p6tra, pusa pre
marginea anei caile la distantîe de una
miUe de passi; de acî : ţ) distantia de ana
mt^e de passi : mUHariulu romanu;
fossa lunga de sessedied de m^iarie;
•{) prin estensione, mesura itineraria,
care, dupo tempu si dupo popore, este
varia : m^iariu geograficu, tînRiariu ger-
mânu;— în acesta intellessa se audu si
formele miUa, f., ainuUu, m., forme cor-
rupte totu d'inmiBtf.
MILLIPOLIU, mi^i/bnne, etc., vedi:
millefoliu, mUlefbrme.
MILLIGRAMMQ, B.m., pl.-t,(â-. mllll-
granme); milleaim'a parte d'in grammu.
MILLILITBU, 9. m., pl.-i, (fr. «illU*
lltr<«); millesim'a parte din litru.
MILLIMETEU, s.m, pi.-», (fr. mnu-
mâtre); millesim'a parte a metridui : mtf»
limetrulu e aprope ^ linia Sin veehiele
mesure, (vedi si m^ru).
MILf JONARrU,-a, adj.s. (fr. mIIIUb*
natre); care conţine, are unu mtUione, sau
mai mulţi millioni: tatu miUionarM=:
omu ce are stare de unu m^ione sau de
=y Google
MS.
mai mnlU mtOiom, şi in genere, forte
avatu.
MILLIONK, B.;m. (m llllo, fr.mllUon);
milie mare, §i in specie, una miile de
milli, san dîeee c«Hte de n]illi=deeles
• eentena nlUU : popuhHonea Somâniei
libtre e aprope de cina miiUoni de suf-
ftete; arnit in totu aprope la cinei gpre-
âiece tmUtoni de Bcmăni.
HILLlONESIMn.-a. adj. ordinale, (fr.
MilltoBUne), allu miUioitde.
MILUSTEBIC. 6. m., (fr. nlllIUUre);
milleBim'a parte d'in steriu.
« MILVAQINE, &. f.,BllT««o; specia
depesce.
*MILTINU,-a, adj., ■llvI»B,i«htiTH
la tmitw.
. * MILVU, s. m., mllTui; speeia de pa-
sere rapace.
* MIUA, s. f., vedi mtmu.
' * HIMIGA, s. f, redi mmicu.
* MIMICU,-a, adj. a., mlmlons; reia-
tim la mtmv ; tmtt mimicu, gesturi mt-
mice;— fig. mortemimica, affectats, pre-
făcuta;—adv. tnufitce=Mliilett : a ccHeă
Bl gestieuld tînmice; — s. f-, mimica, arte
aimmMÎut.-mtMÎe'a, la antici, aăjtinsesse
la mare perfeetiom.
* HIHOORAFHIA sau mimografia,
B. f., MfaKoţnpklaf (fr. mlmographle, d'in
^lEjwc^aniinii si Tp*p«v=:scriere), Bcrie-
r« asapr'a mimiloru saa mimicei.
♦MIMOGRAPEICU smmimograficu,
-a, adj., relativa la mitnografio-
» MQfOQRAFHn sau mtmo^o/w,
s. m., aiteoţrapliaB, (pj^^ţpâfot:); aao-
toriu de poemate mimice sau de mimo-
grofhie.
«MIMOLOOU, B. f.,(fr.iiin«lo«le);
arte, actlone de mimologu.
* MIM0L00n,-a, adj. s., Blm«l*ggB
(^\uM^<K), cellu ce imita vocea, ges-
tulu, pronanti'a, mişcările personeloru,
sonulu obiecteloru, etc; unu mtmu, care
joea intr'ana drama mimica.
MIMOSA, s. f., redi namosu.
MIMOS0,-a, adj., {fr. aiiiBenx — ml-
■ent*); se dice do plante, care, candu
le attingi, se coutragu, se striugu si para
a imită ttramb<dweleu9»i mimu; de acf,
B. f., mimosa, gena de plante leguminose.
MIMU,^ S.> ■!»■■) i^^Odi d'in |U-
MM; 295
[iGEti^imtfare); 1. personale, cella ce i-
mita TOCea, gestulu , etc. altom-a, si in
specie cella ce cu arte face assemine i-
mitatione, acteriu numai cu gestulu;
2. reale, a) drama mimtea, comedia; &J ce-
va prefaoutu, afFectatu, appareote, falso.
MIMUCIA si mtmu^, s. f., alvla.
animale dotatu cu speciale aptitudine de
imitatione; — eoventulu e, dupo forma,
ana deminntiva d'in mima, f. d'io mutw,
(vedi acestu cuventu).
MIKDCIABE sau MIMUTURE, v..
a imită ca una mimu^ia.
MIMUCIATOBIU sau MIMUTIATO-
Uin,-toria, adj. s., care imita'ca una mi-
mt^io.
MimiCIATU sau mimutiatu,-a, adj.
s., imitatu in modulu mimutieloru.
*H[BiI[JLA,s.f.,mliiimlai deminntiva
d'in' mima, (vedi mimu); — prin metafora
genu de plante d'in famil'ia serofukh
ridoru, (vedi si mtmosu:)
*MINA,s,f., 1. aliiAf (it'Vă), mesura
attica, pondu de 100 de ăradxme attîce;
moneta attica de auru sau de argentu in
v^ore de 100 d^achmc attice, mai in
urma de 100 de denari romani; 2. mln»,
(compara si fr. mlae; vedi si verbula
meinQre=.minare), ammenitiare; de aci,
prin metafore : a) &ciaamnienitiateria,
3) in genere, facia, vnltu, facia ca reflessu
allu cellom cese petrecu in snf&etu : mina
bona, rea; nnna de omu morbida; 7} at-
titudine, infaciosiare, apparentia bona
sau rea; 3. r«clina,eBnleiaHi^f*sBa, (com-
para si fr. mine), minera, locn, gropa,
d'in care se scote metallu; vena de me-
taliu;— in genere: gropa, 8apatara;Bi in
specie, săpătura pre sub pamentu, cu-
niclu, eu soopu de a petninde intr'uaa
cetate impressnrata : minele miUtarie se
faeu si cu scopu de a surpă murii cetor
tei; pentru acesta-a se implu ea pidbere
â^onatoria, earei-a apoi se da focu; —
fîg. mina de «ctetUia.
* MINACE, adj., nlnax, care mina
sau ammenitia; (vedi 1 minare).
* UINACIA, B. f., miBMlet amme-
nitiare; (vedi 1 minttt-e).
« 1 MINARE, V., minare, atnart;
vtiiimenare.
« 2 MINARE, T., (fir. mlaer, vădi
=y Google
9»
Hm.
mifia, snb 2.), a face mina, a sapi pre
dedefoptn, vorbindn mai alleasii de sa-
paturele la imprassiirareacetatiloni : a
tmnâ tote locurile d'in giurubt cdatci;
&g. a mini saţietatea, a mină morcdea
puhlica, a mină basUe societaiei.
* MINABIU, s. m., (fr. mlnenr), foa-
mr metalllcoa; cellu ce lucra la una
mina; (vedi mina Bub 3.).
MINCIUKA, s. f., mendMliim, vedi
menţiona.
MmCIUNOSU.-a, adj., Meadazj vedi
menlionosu.
* MmcnONE si tHidione, s. f.,
mlnetlo Bi nUtio, actioue de mingere.
* itmCTORIU ei micforiu,- torta,
adj. 3., mlnctor, si Blotor^ nl«torlii8>
care minge, sau serve a mittffe.
» MIKCTn si midura, adj. part.,
mlnotna si HletiiB; sabat., actaln de
mingere.
* MINCTCJALE si miOuale. adj-,
mtotnalli, relativn \aminciu:erbemin-
ctuali, cari proviSca mintiulu.
* MINCTUBA si mictura, s. f., hIb-
etnn si mletnra, actiooe si resuUatu
alin actionei de mingere.
* MlNCTtJRIKE fli miditrire,-eseu,
T., mlctitrire, desideratÎTU d'in mingere.
* MINEBA, s. f., (isp. miner*. prOY.
ninl«ra, fr. mlnldre, din mina »lb 3.),
fodlaa» metallnn, fatillej fodina de nude
BeBc<5te metallu, minora (î£/«rrt<,-minera
de 0141% de argentu, de arama, etc;
prin metaf. ce se scote d'in aunere,
veri-ce corpn anorganicu : metallicn,
salinu, torroBn, combustibile, etc.
* MINERALE, adj. s., (fr. ula^nl,
nlBJral), ro8BiUB> nieUUleH>> relativa
la minera, de minera; I. adj., subitan-
tia minerale, earhone minerâîe. regnutu
minemîe, ape minerali; 2. subst totu
ce se BCdte din mina Bau d'in minera,
corpuri metallice, petrose, saline, ter-
râse .- tote corpurile anorganice se nu-
meseu minerali.
* MINESALISABILE, adj., (&. »i-
ntirallBalile), ce se p6te minertdisâ.
* MINERALISAEE. t., (fr. min^n-
llB«r), a face mineraZe, Inatu inse in in*
semnarea speciale : a scambă, caracteriele
pbysice si chjmice alle anei sabstantie
im.
prin combinationea ei ca materie ae-
* SnNERALISATIONE, s. f., (fr.
mlniraUsatUn); actione de mneralUart,
de scambare a caraoterelom anei sab-
stantie prin combinationea ei ca mate-
rie metallice.
* MINERALISATOBnJ.-torio, adj.
e., (fr. mlBâraUiatMr); care imiMniItaa;
ca s. m. reale, nou mineralisatoriu. mai
mtdte minerdUâatorie, se appiioa la ana
sobsiantia, caje combinata cu materie
metallice, si scamba caracteriele estenw
pbysice si cbjmice;— in acella-aei sen-
su se pote dice si f. minercdisatoria saa
mina-cdisatore.
* MINERALOGIA, s. f., (fr. Ml>«n-
logle, d'in minera si Mtoc, prin urmare
coventu hgbridu), parte a scieţtielont
naturale care are de obiecta studiolD
regnului minertd^ — carte ce tractedia
despre mnerali.
* MIN£RALOâiCU,-a, adj., relativa
la mineralogia.
* MINEBALOGn, 8. m., (fr. mlainr
logne si ntBJraleglflte), cella ce.seoc-
cnpa ou scienti'a mineralogiei, cella ee
possede acesta acientia. ■
« MINERVA, s. f., KlaeiTi si Me-
Herra» (din rad. Meu* de unde mente),
di4a la vecbii straboni Romani, diâa a
intelleptionei, desjire care se credea, eo
ar fl essitu d'in capulu lai Joue in teta
splendorea jusetiei, si inarmatad'in cre-
scetu peno in calcanie; la noi eorentola
se applica in sensnlu de : imttilegere,
capa, mente.
MIN£STRU,-a, adj. s., minister» ser-
vu , servitorin , Incratorin : maiettnilm
si minestrii sei; vedi ministru.
MINGERE, minsi si minsei, ntÎMW,
minctu si mic^ , (si cu forme] de a IV
conj. mingu-e, rea inse : nmi/ire), înln-
gtTt; in ori^ne st propriu, a piaaiă san
a se pissiă; cu acestu intellessu inse mai
nu se aude, ci de regula in sensu deri-
vatu de a maculă, spurcă, sorM, etc.
* MINIACIU,-a, adj., mlnlseenaj de
mini» .- eolore mintocia.
* MIMIARE, y., mloUrej a colori nt
tmniu.
MINIAfilDrO. Mj-t MlnUrlie; cela-
=y Google
mS;
Utu la imtHu; s. m. ra&le, miniâria si
miniaria, minera de miniu.
« MINIATOBIU.-'ona, adj. 8.,BiiiilU8,
(oompara ei fr. MlnUtear); oare mima,- —
in specie, pictoria in mmiatuta.
* MINIATUro, adj. part., mlnlatas.
* MrniATU^s. f., nlnUtBTa, (com-
para si &. mlnUtara); actione si reaul-
tata alia aotianei de mmiare; in spe-
ciale, littere roşie trasse cn minm, cu
oanBantsohsse capitulelepriaoipalialle
Tochielom maniucripte; de aci : a) pio-
tnra delicata, Diai Tertosu de obiecte
mioe, la oare intra da ordinarin colorea
mmiaeia; b) veri-oe pictura, de obiecte
cu proportioni rednsse; c) opn litterarin
in proportioni iniei; d) in sensn si mai
genwale, persona sau lucru miou si de-
Ucatu : fetafa cuista e una groasa
mmatura; orniâu e îume<t inirega in
mmeftutra; a deacrie totu^obuiH m mt>
matura; istoria *» miniaiura.
* MINIl[U,-a, adj., nlnlfflBs, cellu
mat miat intre mai mnlti Baa intre toţi,
contrariu massimu : mmmttdu doinire
ficaţi, mtnim'a ă'itUre sorori; sau si
absolntu, forte micu, cată se pote de micu;
ralore mmiMo; — ca subst. f., minima,
a) nota mnâcale de cea mai mica ralore
temporale; i) in genere, cea mai mica
cantitate sau mărime;— subst. m., mi-
ntmM-lu, cellu mai micu gradu de in-
tensitate sau de una. cantitate : mini-
mul addurei, frigului, pensionei, pa-
mftotMt, reeoffipenfiei; minimul» acade-
fw; — ca adr., se * da(i a pair'a parte
Hm.
297
• MINISTEEIALE, adj., (fr. nlni-
sUrisl); rel^tiTU la mnisteriv-lu unui
stătu : pcAitica tttimttmale, omeni mini-
steriali ■■ a) tramissi cu ofScie de mini-
steriu; h) pariessani ai ministeriuhti; —
in acestu sensu si ca subst. ministeria-
Ui; — baMcatmnisi&-i(de, pre care stau
Mimi^'m in Camere.
« MINISTEmABIU,-a,adj.,mliilBte-
rlarlas; relativu la ministeriu, in sensu
mai generale de cătu alia formei mini'
sttriaie, care impleuesce unu ministeriu
=£ Bsrritiu.
«M[NISTERID,B.m.,pl.-e, nlnigtfr-
rfawt (eompara si fr. alaUtâxe); actione,
functîone, sarcina aunuiminisfra; ser-
vitiu, officiu, adjutoriu, m&na de adjn-
toriu, etc.; 1. in genere: a si impleni
detoride ministeritdui seu; invetiatorii
OH «nu socru si tnottu ministeriu; dem-
niiatea de rege e unu'fninisteriu de justi-
tia eoira poporu; ministeriulu aUariu-
Iw, hasmeei, este unu ministeriu cotra
Domnediu; aaoS nevoia deminiaierinâu
cuiva; a offtri eimia mtnisfeml» wm;
mni^eriviu aânoeaiidui, oratoriului,
praituită, profisasoriu^; -~ m pentru
lucruri : ministeritda pecureloru, câne-
lui, armeloru, navUoru; — a impleni unu
tririu mmisteriu; prin ministeriulu ar
mieilor^; — 2. in specie, in sfer'a gu-
berniului anei terre, a) mifris^ertulu ptk-
lilvM, a) magistratura pre longafia-care
judecin sau tribunariu, a earei inaarci-
nars e a preveghiâ mantinerea ordine!
publice, a cere essocutarea si apli<ArM
legiloru, a urmări criminele, etc.; p) in
sensn coUectiru, toţi magistraţii insar-
cinati cu assemini functioui; h) absolutu
mintsfmu, a) parte a adminlstrationei
gabernamentale in<»-edentiata unui inal-
tu demnitariu, unui minis^, numîtn
de principe si responsabile cotra ace-
stu-a si cotra repreeentanti'a terrei : o-
sia-ăi gubemiviu Bomani^ e divis» i»
sqşte minitterie : mtnisteriulwds interne,
mamsterinâu de esterne, mime^ertHZtt
de finantie, ministerittlu justiţiei, mini-
steriulu ins^rw^ionei si aUteloru, mini'
steriulu agricuUurei, eommereudm si Ut-
erar^oru puilice, ministeriulu bdU^ti;
^) tempu catu administra unu minis^ :
sui mhmteriidu Uti N.; i) looidu, pala-
tiulu, unde se aâa cancellari'ţi mints^
nuJtii ; a se duce la mimsfertNJti finan-
tidoru; S) collect., a) toţi mimatrii ac-
tudi : a seambă nunisteriulu; ministerim-
Ut se oppune acestei proponer-;tmniste-
ritdu se numesce de regula dupo numele
pritnuîui ministru, miniateriulu M.;
p') toţi funcţionarii u:.ji ministeriu :
dupo nrimsteriidu finantieleru se pre-
sentă Domnitoriu^ut mmisterttdu in-
structionei si eulteloru.
« MINISTRA, 8. f., vedi minwfru.
* MIKISTBĂ3E, T., nlnlatran; a fi
mini^ru, a faoe fonctione demini»^;
=y Google
286 MW.
K adjnM, a S san d& mana de adjntorhi,
a seivf, a â parata la servitiu, a of-
ferf, a se offari; si metaf., a curi, a
tracta, a manuf , direge, eonduce, duce,
addnoe, a di, procură: a ministrâ &uc-
cate si beuiure umduaUui-a; ammistră
niorbosulm mediea^tentde preserisse; a
minieră cuiva arme si omeni, tSrr'ami-
mriragueeu plantelont;vintilu mnistra
vorba.
* MUnSTEATIONE, s. f., mUf gtra-
tUt aetione de a ministrare.
* MINISTRATOaiU.-fairw, adj. s.,
■iBtstiator si mlnlstratorlas; care mt-
nistra : adjutatoriu, adjntoriu, m&na de
adjntorin, serritoriu, paratu Ia ofdioi
si serritia, etc.; ce serre de mana de
adjutorin.
MINISTBTJ,-a,adj. s., minister (dupo
unii d!in mana», si prin urmare , pro-
prie : cellu ce st» la in de niana,la dis-
positioue, paratu a serrî; dupo alţii
d'inmIiiDg, ca si maţUter d'in naţU t
nou vechia comparativu ^ mo* tnicu ,
subordinatu, sopposa si paratu la ordi-
nile cuiva); cellu ce da mâna de ad-
jutoriu ; adjutoriti, serviteriu, îndeple-
nitoria allu voieloru si ordinîloru cui-
va, eto-, 1. in genere ■.minigtrii cJiarw-
lut, hasericei, preuti, diaconi, căutători,
parecolesiari, etc.; miniştrii ha Domne-
ăien, miniştrii cerului, angerii, preatîi;
miniştrii luminară poporiltâ, invetia-:
torii ; ministru orhu aSm passioniioru
si ShtdinUoru unui iyrannu ; toii si tote
se foca miniştri si comptiei ai passioni-
ioru edloru potenţi; ministru, nnnistra
de eom^tione, coUocitoriu, collooitoria;
— si despre lucruri : acista arma vafi
mittufra /ideZe a justei mdle vendicta;
pestea, b^Mu, fâmetea si aUe ccdomi-
taţi sunt miniştrii si ministrde urgia
eerem; — 2. in specie, a) ia sfer'agn-
bemiolui si politicei , a) absol. , mini-
stru , a*) inaltu demnitariu pusn in ca-
pulu unui mare raniu de administra tione
ce se dice ministeriu , numitu de prin-
cipe, responsabile cotra acestu-a si cotra
representanti'a naţionale : ministru de
jtutUia, de instructione st eulte; astaăi
in Bemcmi'a sunt septe miniştri; mini-
ftn^M de mteme este preseăente a^
mş. ,
cofuiludw de mâustri; miniafru se»»-
tariu de slaiu la departamentul» affaee-
r€aru esterne; minieri de statu::=mm-
^ri fora portufoUu , cari , fora se aibă
unu ministeriu, sunt cUamati numai
pentpi consiliu; ^') inaltu demnitariu
diplomaticu, ambaasatoriu : poterile eeSe
mari au miniştri pre longa cmi^ jirÎM-
cipiToru statdoru potenţi; p) inso(atu de
unu attributu, cumu : a') ministru ple-
nipotentiariu. cui se da deplesa potere
spre a tracta unu negotia polîtîcu im-
portante; PO ministru puHieu, persou
tramissa de unu principe spre a Iu re-
presentâ la una natione străina ; b) in
afer'a basericei, a) absolatu, ministru,
a'){ireuta allu unui templu saa unui
dieu , la cei antici : ministruUt Im A-
paUine, Uâ Morte, Uti Joue ; ^') la In-
terani, calvini , anglicani si alţi prote-
stfmti, pre^eatoriu : ministruiu lut^
ranu, ealviuu alUt basericHoru tTin Bw-
euresd; p) cu unu attribnta : ntmutrtt
lui Domnedieu, ai coveniuka Uti Dim-
nedieu, ai cultului, ai rdigionei, ai el-
tariviM, aihasericei, Mtem^4iiui, etc.,
sacerdotii.
* MINITABirNDTI,-a. adj-, «l»iu-
bandns, plenu de minitare, forte om-
meniiiatoria, terribile.
* MINITAE£, T., mliittare ai hIdI-
tari; forma intensiva d'in 1 ffltf(are=
anunenUiare.
* MINIU, B. m., nlDiBB; oxydn rosin
de plambn : aniicii nimiea mmiu nu
numai t^umbulu oxydatu p^vertAenitt,
â si sulfur'a de mercuriu, connoseula
nt& numele eommune de dnnohariu;
miniulu are mtdie appHeatoni in arii
si măiestrie, eervindu meu veriosu la co-
lorare.
* MINORABK, V., KlnAnreţ a face
mmore, a micusioră.
* MINOEATIONB, s. f., (fr. miisra-
tlon); actioDe de minorare; — ia medi-
cina , purgatione molie , fora colice si
torburare generale a economiei.
* MINORATrVU,-a, adj., (fr. aUara-
tif); care are potere de a mmoră, micu-
siorâ, molliă, iadulci : ;wr^a/iofH mt-
nora^e.
*UINOBATU,-a, 1. part., HlMnteai
.yGooglc
^.
pretm mmoratit, âorore minorata; 2. s.
m., minoraiu-lu, stata de minore in în-
teil^saln de Bub 2.
* MDfOBE , adj. s., nlBftr , forma
comparativa, mat mtcu de cătn altuln ,
canda e vt^b'a de doi, in oppositione ca
nvţfore, 1. ca adj., /rafale minore, sofu-
mea minore; — in logica, propoeitioHea
minore, si absol., mtnorea, in oppoB. eo
majorea : ăeco negi minorea , deee nu
negi si nuijorea? — Asia minore ; ia
maiica iertia minore, cq \ de tona mai
mica de cfttn ierti^a majore; in specie :
a) mai mica in eiaie de c&t^ cere legea,
care nu are etatea cemta de lege spre
a potâ face acte civili san politice va-
lide : feta minore, haiaUt minore, co-
piei minori; b) in baserica , a) ordine
minore, onulu d'in celle patra grade in-
feriori, in ierarctu'a basericesca, adeeo :
portariu, tedoriu, essoreistu, acolytu;
^) escommtmiealione mmore , care pri-
vedia de sacramente ; i) frate minore,
ordine de monachi catholioi; — 3. s. m.
person., minore , unu minore , a) eella
ce nu are isco etatea legale ; cellu ce
na a adjunsu înco la maturitatea cove-
nlta : muUi sunt minori si dupo ee au
adjunsu la etatea UgcAe; h) cellu ce a
intrata in veri-nn'a d'in ordinile base-
ricesci imwri.
•MDJORENîra, adj., (it. niuorenne),
mai mica de anni de i^tu cere legea;
contrariu majorenne.
« MINOBBNNITATE, s. f., (it mlno-
renttk), stare de minorenne.
«MINORITATE, s. f., ^fr. mluvrm);
calitate sau stata de minore , oppos. la
majoritate, si anume : a) minoritate a
minordm, ce nu a attensu etatea legale
camu si tempulu câta dura acesta sta-
re : in minoritatea eredelui de tronu;
h) in genere, numeru mai mica : mino-
ritatea locuUorHoru eetatei, votantUaru,
auffragidoru, si mai allessu : minorita-
tea unei adunare deliberante sau legi-
ferente.
♦ MINOBITO, s. m., (fr. mlMrlte) ;
monacha d'in ordinea ^atUoru minori,
(vedi Minore).
*MIKOTAUfiU, B. m., mlnoUnniB,
([uv(i>taDpo; , litt. teurulu Im Minoe) ,
ms^ â«9
monstru m;thica ca eapn de oaiu si ca
corpti de taum.
MINTĂ, minie, minio-e, etc.; vedi:
m^ria. nwnfe, meniire, etc.
ţt AONUERI] simÎMUtre, v.,HlBDer«
(d'in bIhks), a face mai mieu, a mica-
siorÂ, a impucinâ, a soadtf, etc. Bade- .
cin'a derlvateloru : Muiuto, menutu, me-
runtu, eto.
inN0NABE,-e(jtw, v., Ltrausit. U'
mlntlDSe mt&tmt, ptreeXltm, stape-
fMere, nlrare; a impl6 de minune, de
miirare ^ a misoA forte prin n&a mî-
nune : creăendu-te mortu pretoUne ai
minunatu eu neaşteptata tea venire
intre noi; 2. reA. a se' minună, «Irari,
admlctrl) stopeseere) obstopeaGere» a
se impl4 de minune, a S plenn si pe-
tmnsn de commotionea oe casiona una
minune, si a ei manifefitâr acesta commo-
tione : »e mtnunâmi de totu ce e estra-
ordmoriu, de ce trece preste normele
usuali, deee nu osfapfâmu, de ee ni se
pare «upemo^urale; ne minunănm de
presHgiele tmui prestidigitatoru;—ţAa
estensione, a fi in perplessîtate, a nu scf
ce se Gogite sau se facă intr'una Im-
pregiarare grea : stau si me minunedm
cesedicu, ce se fam, vn cotrau ae ap-
pueu.
MINUNATll,-a, 1. part. pass. (ml-
ratiig)ţ admlTsUpne affeotns, perenlBOBj
•tDpefaetiiB; inse: 2. ca mai desa, ca
adj., mlmBr BlrablUst mfniadBaţ ml-
rtenlOBiiB, potientoBOB, prodlgiMis, stn-
pendnsţ eoiirmlSf iBUDanlSi infeas; sln-
SnUris, praoelpnns» efreglni) Inopl-
HatnB, impTOTlsuB etc, Care face sau a
facntn minune sau minuni, care e de
minune, plenu de minune, care iti^pira
, fNÎnune sau mirare : ceUu minunatu ifc-
We smiU parentele nostru Oyrilhi; ee
forma minunata a datu natur'a aees-
toru miouteHe fientie; natur'a e minu-
nata in celle mai mice lucrort eâleseUe !
mari si minunate sunt Iwcrurils teRe,
Domne; «mu mintmatu in vorba, in
fapta, in tote alle selle; amiadu meu
are copUli minunaţi de formosi ; şco-
lari minunaţi de inteUigenti, diUgenti,
si mentosi; am comperatu case minunate
de bone, eommode » sanetose; oe mi-
=v Google
800
ms.
fuatate hcruri face acdkt prestidigi-
kUoriu! aceste-a suni minanatele fapte
ălU miseUidui de copilU^ — si ca adv.,
■tlre, prodlslallter, slnţyUritor « e-
grUsU, etc, cumu : a vorbi mHtituUft
de bene, scrie minunatu de bene, defor-
mosu, de rapide.
MINUNE, B. f., (d'in mirione, cu id-
teUessn reale, ca legione d'in legere, re-
^toned'iQ regere), mirum, resmlra, »1-
tmuImbi^ prodlgiam, portentnm; Cfl ad-
ânce mirare ce e seasteptatu , nepie-
redatn, necogitatu, ce trece preete noi-
m'a,ordiB6^ regul'a, legea, mentea sau
ratienea commune, ce e estraordinariu,
sapemuturale , inintelligibile , inespli-
oabile, ce e diusu la eradnln estremu
aan supremii^ de reg^ufa ia bene, dâro
81 io reu, etc, ai în specie: 1. ce e su-
pernaturale, contr'a ordinei legiloru na-
turei, rrttVacîw, (fr. Mlraele) : minunile,
narrate deistoriciivechiieatt&oiiiaaiia,
(&. merT«llIe, prodige, nonstre), ce Be
face in contr'a normei si regulei ordinarie :
»nu omu cu dotte capete e una mimme;
b) ce trece preste oorm'a san mesoi'a
ordioaria, ce e sublime, ce imple de »tt-
rare, si esaalta san confunde mentea o-
menesca, perfectu in sene : minunile na-
turei; a face minuni de eroismu; minuni
oile artei; minune de omu, de eopUlu
formosu; celli vecA» numerau intre ceUe
septe minuni colosstdu de la Badu,
aunu si templulu de la Ephesu; mai
vertosu in lociitionea : deminune, cnmu :
formoaa dt minune; se porta de mimme;
Utcreăia, acrie bene de minune; militarii
noştri $^au luptatu de minune; c) ce e
distinsa, escellente, insemnatu, ce at-
trage attentionea, etc., d) ce e neaştep-
tata, neprevedatu, snpprenditorin, etc,
ce minune, eo teai sâîlatu si tu astadi
de demanetia; e mintine, co nu mai vine
DopiMulu a casa; e de minune, cumu a
potutu se intre eliu asia de grossu pre
una gaura asii de strwnpta; — si in
ironia : audi minune .' ce minune, ce mai
* MINURIfiB,-cscw, V., mlnnrirej a
da Toce menuta = minata, mica, sup-
tire, etc, vorbindu de certe passeri sau
passerelle, a cirîpif (compar, si gr. {uvd-
m.
P^Ce») : owâe shera, pordi grvmeacu, po-
rumbeUii minurescu.
* MINUBITIONE, s. f., ■luritl*;
actione de minurire.
* MINURITU, 8. m-, actioEe de mi-
nurire ■' minurittdu rondinelteloru,'
* MINTJSCULABHJ,-a, adj.s.,«iBi-
BeiiUrIn8,(d'ininmMaiI»); detotaiKW»,
menutu, fora importantia : lucruri sup-
tireUe si minuseidarie,
« MmUSGULU,-(i, adj.,HliiaBeRlu,.
(d'ia Miniu); contraria majusaUUj micn,
micutelln, camu mipn; de forma mica :
Uttere minusctde.
* MLNUTALE, adj. s., aliiDUUs, m1-
nuUlj relatiru la ceva minute : Imib»
minutaîe a unui orologiu; ca subst. m.,
minutale; a) buccata, mâncare d'in la-
cruri minuie, tăiate sau tocate minutu;
b) in genera, lucruri minute, mtmi^
seccature, nemicuii; — si in fonnam»-
nutalia, pi. minutaUe.
M]NIITABITJ,-a, adj. s., relativu la
cera nnnutu, cama in acella-asi sensn
ca alin formei minutale; s. m., ajpers.,
minutariti, cella insarcinatu a ooncepo
si redege minute de acte; b) reale, mi-
nutariu, limb'a orologiului care air^ta
minuţie; s. f., minutaria, (comp. ai fr.
mlButerle), parte a mecanismului de o-
rologiu, destinata a indici mMute si
alte fractioni de ora.
MINUŢIA, 8. f., vi»tla, (eompan
si fr. minuţie, yedi si merunOa — me-
nutia); 1. calitate de minutu, mie^
minutVa faririei, granutidoru de me-
liu; a reduce la estrema mtnu^ ceva
prin tocare, tiUiare, pisare; 2. ca mai
desu inse, in sensu ooncretu, lucru mi-
nu^ = menutu, micu forte; mica, una
■Mica, sau miga, si de aci, nemioa, sec-
catura, futilitate, fiirolitate, etc. : mt-
nutie grammaticali, dialectice; minvt*-
ele detuna mie^a de geniu si bassetia de
anima; acestu det<Uiu e curata minufto.
*MINUTIAHE, T., vedi mermtiart
= menuUare.
* MINUTIFLOKU,-a. adj., (fr. «1-
Biitlfiore), care are âori minute = Me-
nuie : plante minutiflore.
* MINUTILOCIO, s. m., -lBitU«-
iinlaBf equessione moda de «ţraaioB*
=y Google
^ MIS.. .
minuta =r menvta. ectirta; ~ cellu ce
poasede ac^ta calitate, si e mmutiloat
^ mlBBtlbqaMi.
*MIMUTILOCn,-a, adj. s., alnatllt-
qiBi; Tedi minutUoeiu.
* MINUTIOKE, s. f., inliiiiti«)actioiie
de mnmere.
*MINUTI08D,-o,adj.,{fr. nlntleiz;
vedi meruntioau = menutiom), reboi
wlaitlB et fntUIIns itadensi cui placn
mtmrftele .* ornw mmutioau; omemi minu-
tion mareaat si eas^ggera lucrurile mi&i
ai mportanti^a lom ; ceUorH minutiosi
tm le merge Utcrulu inainte, pentru co
mintitiom se misea ca brose'a iestosa
$au ea limaeele; isterieu, artistu minu-
(tom; si despre lucrări : essnetitate mt-
niitiâia, cercOari mitHitiâse.
* MINUTIRB, V., a face minvUa sau
nnmifte; a face mimitu =:mentdH; vedi
menuiire ^ meruntire.
* MINUTD.-a, adj., mloBtus, (d'in
nmwere), mica, tare micu io tote dimen-
sionile saa in un'a d'in dimensiODi, si
de aof, cu totnlu neinsemnatQ, fora neci
una iroportantia sau valore : omeni mî-
mdi. culioni minute; moneta minuta, etc.
(vedi menutu = meruntu); — apoi ca
Bubst., 1. mase, mirwtu, plur. minute,
a) fractione d'in nun spatin de tempu,
Bl anume : a) sessa^im'a = ,ţ, parte
d'in una ora : or'a are aessedieă de mi-
nute, iro ffltnnfttlu are aessedieâ de «e-
cunăe; unu mmuAi, doue minute; cartu
de minutu; a compută orele ai minutele
= a eompută sau mtmerâ peno si mi-
mdde, a fi in mare impatientifl; 3) ^P^
tinde tempuBCurta,dâronedeteraiinatn:
nu e unu minutu de condu a plecata;
iattr'unu rmmUu me ducu si me intorat;
tuteptati unu minutu; se vini intr'unu
mimUu; — de aci locntioni : la minutu,
cttmimtulu, etc., cu nlare essactitate
si preeisiooe : intra in classe si esae la
minutu; ~~ b) fractione d'in unn cerca
sao cercunferentia, si a nume, sessage-
nm'd = j'o parte : cereulu se importe
M 360 de grade, fia-care grad/u in 60 de
minute, fia-<:are minutu in 60 de semt^ ;
dupo una alta divisione a cercului, mi-
ttutuiu e centesim'a ^ i4< unu graău;
t) in factura, fractione a capalui ome-
MDS.
sol
nescn, dnpo care se diregu proportionîle
nnei figura; camu ^ parte a capului ;
d) în arcMtectura partea i>], t\ si iS
d'in modulu; e) in nautica, mimdulu^
unu milliariU'S&u J d'in leuc'a marina,
care intra de 20 ori intr'uoa grada d«
cercu mare allu pamentnlai; — 2. gubst.
f., minuna, a) littera, si de aci : scrip-
tara sau typaritnra c&tn se pote de me-
nuta: a typari, a serie eumimita; b) in
speciale, caracterie menute, cu cari ae
scriu acte publice si originali; de acf:
e) mtnu^a=ioriginale, si a nume : a) ma<
cnlatura, conceptu, etc., care apoi se
copiedia si se scrie pre curatu; b) ori-
ginala in genere, originale a aotelora
jndiciarie : minutele sententieloru, de-
cisioniloru, process^ru verbf^, etc.,
d) in desemna, prime linîamente alle fi-
gurei anni terrenn luate d'in ochiu sau
cu inatmmente si astenmte pre char-
te£a.
MIOPIA, miope, eto., vedi, mjfopfo;
myope, etc.
M[6R A, s. f., (corraptn d'in emmiâra),
amnella mare.
MIORARIU, 8. m., psBtoriu de mori
si de miore.
MIOBU, 8. m., (cormpta d'in om-
nioru), amnellu mare.
* MIBABILE, adj., mlrtbllts, demnu
de mireu-e, estraordinaria : lucru mt-
rabile, fapta mircMle; mirabUe eeonu
mai vine, ae nu mai vina, — b. f., mt-
rahU^a, specia de planta, mlnbllli. L.
« MIHABIIiITATE, s. f., BlrabllltM}
calitate de mirahUe : mirabUitatea o-
pereloru lui.
* MISABUNDU,'!!, adj., mlrabiindni}
plenu de mirare : stâmu si n< uitâmu
la dlu mirahundi.
* MIBACLtT sau miraculu, pl.-e, nl-
raoBlun, ceva de mira^, mn\tne -. mi-
raelde niUurei, totu ce ease d^in curstd»
naturale aUu lueruriloru e mtroeiu;
dh-Q fflirocte sunt si iote câte se intem-
pla rara ai câte trecu preste norm'a
eomnmne; miraeUt de formosetia, de uri'
Uone, de mteîa sau de mărime.
* MIRAC0LOSTJ,-a. adj., (fr. BrirBOi-
iBBx), plenu de miracle, care sâmina a
miraclu : fapte imrâOuZose,
>yGoog Ic
sos
ICB.
1 HIBIBE, v.,Mir«rl8i alrâr«, «d*
Bilrarlt dealrarl; stiftfaoore, stupe-
iaer«, «bstnpeBeere^ (it. mirare j isp.
port. Dilrar, fr. mirer, s« mirer); a
amil 81 manifesta acella affectu de care
e coprensu snffletulu nostru, candu se
aâa In prescmti'annui ce neaşteptata, e-
■tTaordiniuiu,supprenditoriu; l.sabfor-
m'a activa cu obiectn direotu : venirea
hă neaşteptata ne a miratu pre toţi; ar
atOr-amimemiradrinparteaunuicatene,
negligenti^a tea de alte teUe me mira si
nw spaimmta; mirâmti estrem'a micime
ta si estrem^a mărime; mirămu estrem'a
formoaetia ea si estrem'a uritetia; miră'
mu estrem'a inteUeptione ca si estrem'a
8l*^nditate; in acestu Benaa inse se ap-
plica de regnla compos. admirare, sau
form'a refleasira : 2. asamiră, construita
€) eu sabst. precesse de prep. de : sttU-
tii se mra si de ce nu e de miratu; ne
mirămu de intelleptionea acestui omu
ti de ^pwUtatea ceUtti altu; ne mtrcanu
de una fapta mare si generosa, ne mt-
rmrnt inse si de erimme atroei ea cdle
unei Medea; mirarea, inse m comlu de
antăniu, e unu sentimentu de suprema
saUsfactione a sufflettdui; ero mirarea,
in easulu ailu doile, e unu sentimentu
ce tflgZtacta si immarmortsce anim'a; ne
mrâmu de caşiie mari, dero fora creieri;
si vtdpea se miră de assemini capite,
&^ cu propositioni legate prin :«(), ăe.dS-
eo, ee, de ce, unde, de unde, ei celle alte
conjosctive, adrerbie sau adiectire : me
mru co ai venitu aeiâ currendu; stau
si me miru ce se faeu; ne amu miră forte,
deco s'ar face un'a ca acesta-a; stau $i
se mirau de unde se le vina acsUu ttea-
st^tatu a^utoriu; — locutioui popul, te
mri ce = nn scii ce, Domnedien scie
ee : te miri ce, si nu e nimica; te miri ce
i 8*0 intemplaiu, si candu, nemţea; te
tnin de=nu8cii, nnscin de,nnecertu:
te miri de va veni; camn ia acellu-asi
Bonsu si: te miri co; temiri co mai potu
si vorbi; — te mira, mira-te =: fe'i miră,
nurâ-te'i =: te vei miră, mirătevei=.
minune mare va fi, te vei mira si ero ie
vei miră, tare te vei miră = e forte
indovioBU : te mira, mira-te de va veni.
2 HIBABE, s. f., rerbale, mlntlo,
.Mm. ^
adnlrâtlet atapor, atnpeflaetUf «•■•t«r-
natl*; actione de 1 mirare, in tote sen-
surile : mirare me prende, eo ai venitm
asia de currendu; mirare ne eoprende
de spusele vostre; a pwne in mirare pre
toii;a mple de mirare, a vedi eu mirare
ceva ee nu aştepţi, ba neei ti trece prin
mente; atămu muti si nemişcaţi de mi-
rare; a desceptă, a provoed nm-area
ceUoru mai reci si indifjirenti; de mi-
rare=mlnhlllB, lucru de mtrâre=r«a-
nirabllls : lucru de mirare, vacc'a no-
stra a fetatu unu vitellu cu doue cetite.
MIBATIOXE, 8. f., Kiratio, admln-
tla, stnpor] res laoplnatai actione de
mirare, Inatu inse si concreta, lucra de
mirare, minune.
UlRATORlU.-toria, adj. e., nlratar,
admiratori care mira sau se mira.
MIBAT Urc, 1- part.pass., mlratat-a«
muieri tare mirate de eelli ee le vedeau;
2. sup., nuede mirat%i=znon est mlraM-
dnm tnue de miratu co n'a venitu ineo.
HIBE, (in loca de 3 mare), s. m.,
•p«nias, barbatn is atare de cononata :
mirele a stătu eanm tristu eâ^ a fiiwfH
conuni'a, se vede co nu i place miress'a.
MIBESMÂ, B. f., ((lApiojia), unsore
de bona odore , profumu, odore ; — ^
plicatu in speciale in stylnlu baserice-
Bcu: cei treimagi addusseraauru sipre-
Hose mţtresittate ; si cu myresmate un-
gundu sorpulu lui in mormer^ nou Va»
pusu
MIBESSA, 8. f., (d'in mire), spaasa,
femina in stare ds conunatu.
MIRICA, B. f., vedi myrica.
*MIBIFlCENTIA,s. f., mtrUeeitl^
calitate de miri/icu.
* MlRIFICC.-a, adj., mlrlfleas, care
face, addnce , casiona mirare , mmânJe,
estraordinaria, neaşteptata, necogitatn:
omu mirificu prin vas^a si profuntPa
sea sdentia; adv. mirţ)^e=mlrlflee ; a
laudă miriÂce.
MIBIIRE, mtrn^u, mmitura, etc.,
Tsdi : nnrire, miri^, mtrtfura.
* MIBIONE, 3. f., miri», m. (d'in
Imtru), l.infienBnluclassiciloniio) d-
nera sau ceva ce imple de mirare, prin
formoseti'a sau uriteti'a sea, etc. : im-
rione ie eopiSm, de muiere; i) nu» pei^
=y Google
Bttt.
sona care m»-a sau se mira multu si
tare, unu mare admiratoriu, atfttn in
beD8 c&tu Bl reu; 2. ip senaulu modernn,
Mttume, oare nu e âe o&tu una strafor-
matione d'in nnrione; (redi nnmme).
MIBIB^ , (i ce Tine dapo r se aude
cadi^Iioatu imtmre), cn forme simple:
m»w sau miriiu , miri si tnirit , mirie,
dero si cu forme lungite : miriescu, mi'
riesci, etc. t., Utrare, gaMolreţ miir-
MDrtre, qaerl, fleblllter l»qul,arare;
(d'in 2 mim), 1. proprie, do vocea cani-
lora înainte de a incepa a ă& vocea ce
se dioe la^ote , lairalu confasu; asse-
mine uDoi murmuru, în care se aude
mai mutta sau mai puciuu sonulu cani-
na r : vedi se nu te tmtsce eellu cane ce
mirie asia de reu ta noi: proverb, canele
ce mirie, musca, contrariu proverblului :
canele ce laira, nu musca; 2, prin me-
tafore, a murmură, a se plauge incetu,
a 81 arretă supperarea prin bombaniture,
a cere ceva «cancindu, Yorbindu mai ver-
tosu ă'e copilli : s'a suppera^, si de si
betrânu, mirie reu; ce totu m i mirii, baia-
te, pre capu?
MIBIIOBIC-foria, adj. s., gauDlens;
ţlBernlas, care mirie.
MIIUT0, si mw-iitu, (vedi mirv'e);
part. sup. si subsL d'in mirire : audiu
WM mititu de câne ; ce e acesiu miriiu
pre tene ? '
MIBITURÂ si mâ-iitura, (vedi m»<
rire), s. f., tfanoltas] narmur; qoerelaj
actione si actu de mirire : mirilur'a câ-
nelui, ursului, eopilMui, omului sup-
peratu. .
*MIRUILLOKE, mormunone si mur-
mullone, s. m., mlrmlllo si mnrmlllot
(compara gr. fxaf^bXoi, si alle nostre :
murmullu, mormullocu, etc); 1. specia
depesce, mormuUumare, (veiimormul-
Iu); 2. prin metafora, unuia d'ioparechi'a
de gladiatori, care avea se se lapte cu
Tractdt* si cu retiariuîu, si care porta
nna caseide gallica, pre a cărei cresceta
se aâa una ngura de pesce.
• MraMILLONICUsimorfMM««i»c«,
-a, adj., relativu la mirmillone : arma-
tura mirmillonica.
MIRODE ai mirodia, s.f.,(ttt>p<«Sea),
oiot} nngaeatDHi} cnpedla, (vedi si mt-
im.
sos
resma, 3 mtru), 1. odo» profumata, pro-
fumu; unsore, essentia odorosa, 2. mân-
care delicata, de bonu guatn ai bona o-
dore, bene condita ou mirodie= aroma-
te : ce vrei de nu mand ? vrei mirodie?
— d4ro si : vrei ventu, aeru?
MIROSIRE, mirosu, mirosi, miroaa,
mirosimu, mirosiţi, mirosa, «lerst •UMt
re; 1. a d& sau a respaodf mirosu : umets
flori mirâsa bene, aUele mirosa rm, ci-
Jele tn ^fw ny minJm (ie ÎMW,— iu raodn
impers. reu mirosa a^ ingradma mirosa
formosu; tw adu a ee mirosa; miros* a
<xrsu,aaffwmaiu.apâHeeaîda,avvm,tXa.
— 2. a santi mWosu : cu plaeere mi-
roaimu piorelle ai alte flcri; cande mi-
rosa cadavendu, urmele domm^ teu;
mirosiţi cea cofne si vedeţi aee mirâaa.
MI£OSITORin,'tona, adj. s., care
mirosa, (vedi mirosire sub 1.), oare da,
respande, are mirosu, o4or», eUns, f ra<
gross : fiori mirositorie sau nemirom-
torie.
MIROSU, s. m., pl.<ti, «««r, olb«ta§,
(ţLbpu'jti;, si ptin urmare â« acea-asi o-
rigine cu 3 mtru); 1. ce affiaota oasula
ca orgauQ de sentire, ce d'in unu lucru
se seute cu nasulu. odore : a) oonformu
originei etymologice , ce place nasuloi :
placiUv^ mirosu allu fioriloru; b)cBaa
place nasului, putore : mirosu de mor-
tacine; e) indiffereute : ap'a bona e fora
mirosu, si fora ffustu; d) concretu, ceva
mirositoriu, ceva ce nu place număî
nasului, dâro chîaru si gorei, gustului,
nş numai profumatu, â4ro si aromata :
a dă cu mirose pre capu; a pune mirosi
in buecate.
MIRSINA, s. L, vedi m/raina.
MIRTO, eto., vedi myrtw.
1 MIRn,-a, adj., nlmi; care impla
de mware, mirifica, mlaanatu, eatraor-
dinariu.
2 MIBU, (ca t inchisQ, mfru), tona
cu care se imita voce a cânelui, caadu na
latră, ci numai sctSte unu mur-muru, in
care se aude canin'a r mai multu sau
mai pncinu articulata : canele face mh-
ru! mmt! applicatu inse si 1» soan-
citulu copillilorn, si cbiaru allu ome-
niloru mari: ce totu mint! miru! mai
faear4i ywa;— oas. m., tmmkt timdui;
,y Google
304
vas.
— (aoeea-asi ayllaba sa vede cu diffe-
rite Tocali in : mur-murare mor-maire,
grec. jL0p(M)p6Csiv, tL6pe<}&(xi).
3 MIKU, 8. m., mjriiDi si in;roii(ţi6-
pov), ohrlBma; esaentia licida odorats,
imtii sau nDBore odorata : a si unge ca-
pnlu eu mru de muUu prOiu; iu spe-
cie, in gfer'a basericei, olin saoratu, cn
can se ungă : a) copillii la batteza ,
l) sacerdotii la coDsecrsrea loru si la
morte; e) regii si principii la incoronare,
(vedi Bl mj/ru).
lăîRUIRK,-eaeu, t., aier» mjrn na-
fa«re; a unge ca nnru, ia intellessula
SMi basericesca.
MIBUITU, part. sap. si sabst., unsa
camtTH.
UISANTHBOPIA saa misatttropia,
s. t, (lusaydptMcCa, fr. ■Isastbropie), vi-
tin-ln mUanihropu-lui.
UISANTUKOPU sau misantropu.-a,
i4j- s., ((usdiv&puTco;, d'în (i.Metv=urire
8iavfrp(anoc=»mu), coatr. philanthropUi
Cfllln CA uresce omenii, societatea ome-
niloni, fage de omeni, na rre se i Tâda;
dfl aci : omn ittchisa, difficile, snppera-
tiosu, morosn.
1 MI9CABE, T., norereţnOTeri, eom-
■or«re, aţlUre, (ca a sibilante, pentm
00 e d'in missicare, coma se si corine a
tcrie, d« Ia miaau d'in mittera, a cami
insemnare primitiva e : a face se merga,
adeco, a miaeă d'in loeu; compara inco,
peotm forma si intellessa, lat. nlssloii-
lare, namai pentru forma si muacare
z=mu»8ieare=zmur8Uiare saximorsieare);
1. ca trans., a) a face se lasse locuia ce
occnpa, a pornf d'ia loca : cu patru boi
nu poH misaică d'in locu unu earru a-
aiă de incarcatu; fora patru omeni nu
poti missicâ astă mare butoniu d'in lo-
cmIu unde e; miasieati mai incoUo cea
Jampa, eetlu scaunu, eeUe mese; unu
eentu de braâe n'ar pote miasieă petro-
mde ce Jjace arruned eu usiorentia la
mare depărtare; puntti toţi umeri, dico
vreţi se missieămu acesta massa; — mai
Tcrtoni, a smentf d'in loeuiu covenitu :
nuperauttelegeaa missicd petrele meU^
de la moşie; — b) a. agită : missica U-
ganulu ca se nu se desoepte copUItdu;
mi9$iea premamm'ii addormita greu, ca
MfS;
se ae deseepte; a nâssicâman'a. mamde,
eapulu, degiiele, petiorde; a mised wtw
arfeore;— inse : a wtiaaieă petiorele, an
si sensaln de sab a); — e) a missied
poporulu:=tk la turbară, rescollă, atti-
tiă la torburari si desoidine, asii si :
a miasieă m^mat'a, iase si ca sensolo de
sub a), a na face se plece d'in ana loca
la altuia;— de aci, d) metaf., a missieă
animele, auffîetele, cordele celle mai de-
licate cHe animei omenesci, etc., a le
attinge, a le affectă, a le turbări, a le
insuftli affectele ce voimn; asia si : îmi
poti missicd aeestu omu neci eu roga-
(tont, neă cu ammenOiim, nea eu bamm,
neâ cu laude lingusitorie ; — pn>T. a
muncii tota cord'a, tatu /f nt2u, tota p6-
U-'a = a ^e tota pentru successa in
ceva; — 2. intr., a) a merge d'ia loen
in n'tuin, a amblă : a miasieâ bărbat»-
ace d'in valle la deaîlu, de diosu in susu,
miaaieati, baiati, înainte; miasieă, mm-
gule; miaaieati, jugami mei; ae nu miâ-
stci de aeoUea, eo evai de tenelnu «cm
ce misaica prin parulu meu, pre spinare,
pre peptu; ee missiea collo in irba, in-
tre tvfe ? b) & b6 agită, a se intorce, a
se v6Ibe, etc. : e astă de lenu tempulu,
eo nu misaiea neei frondi'a;, fetulu d^in
pantice incepe a misaica dupo patru
mensi; puUii misaica in ghioca; epre
acoUate, co a inceputu a missicd, d'in
degitu, d'in aprineene, etc, metaforice:
nu missica nici de cumu commeroitdu;
plati'a nostra a ineeputu a misaied, de
unde peno ad dormiea dussa; de aci e-
spressîonea asi& de bătuta: munca ceva?
esse veri-unu folosup vreţi se ve apperu
la judecata, dSro missica ceea? —
3. intr. de forma reflessiva, a se mis-
aied, a) a merge intr'ana directioDO :
sorele pare a se miasieă de ta resorb
spre appusu ; a ae missieă de «u»
t» dioau; miasiea-te de act; nu se mis-
aica peno collea; se missiealumea, nu sta
pre locu; b) & ae agită, si de aci, a na fi
bene stabilita , legatu, adaptatu, so- .
lidn : dentii mi ae missica; euniidu
nu e batutu, co se misaiea tare; eas'a
se missica ai sta se cada; ee are de
totu ae miasieă n nu dorme bene copti-
IhIh? tiiK-m scar'a, co se mtsstM, M
=y Google
MtS.
pote cade; fugiţi departe de aceatu mtiru,
co se missiea reu; c) a ambii, a se peram-
blă, a face essercitiu de amblatu : a se
missică multuprefia-care di; (ienduco
MM te missici ăe acea-a nu eşti sanetosu;
d) a se turbură, a se rebellă, a se agită,
a fi în ferbere : se missiea tata Euro-
p'a; se missiea tote poporele Asiei.
2 MISCAEE, (bene acrissu missieare;
vedi 1 mişcare), s. verbale, motns, «•
fltBtlojoominotlojperturbatlOţaireetaB,
in t s. yerbului : parut'a tnissicare a
sorehti, a lunei; missicariîe ventului,
ânimei, suffletulm, missieare revoluţia-
naria, missicarea commereiuliti, a unei
platia de cotamerciu.
MISCATIONE, (bene scrissu missi-
catione; vedi 1 mişcare)', actione de
missieare, si prin urmare cărau in a-
cellu-asî intellesu cu 2 mişcare.
_ MISCATIOSTI,-fl, (bene scrisru mis-
sjcatiosu), adj., mobllls; care ae pote
missiai, usiora de missicaiu sau la
missieare.
MISCATOBIU,-fom, (bene scriaau
missicatoriu), adj. a., raoTens, motor,
seae noTens; raobllis; care missiea sau
se missiea, se pote missiea : avere mis-
sicatoria sau nemissicatoria; unu mare
misieiUoriu allu poporului; subat. reale,
m.misicatoriu, sau fem. missicatoria,
ee serve la missieare, inatrumentu sau
fortia, prin care se da missieare.
M[SCAT|j,-a, (bene scrissu mtm-
catu),notn»; a) part. pass. :(ie«^«iisst-
■coti d'in locu, h) sup. si subst. : nu « de
missicaiu.
MISCELLANin,-a,adj.,nilsc«llaiieui;
(d'in miacellu), ammeatecatu, facutud'in
ammestecature de mai multe si diverse
elemente :îim6e misedlanie; s.f.pl., mi-
sceîlanie, ammestecatura : a) de buccate
si beutare, si in specie, mâncare compu-
sa d'in câte de tote, mâncare prosta;
h) de spectaclu, compuau d'in jocuri co-
mice de totu genulu, care se succedeau
fora neci una ordine; e) de scripte de dif-
feritu coprensu.
* MISCELLtr,-a, adj., mbcellus, (d'in
fnisce»-e:=me£c»'e);ammesteeatu, facutu
d'in diverse elemente : d'in aceste doue
specie de uue se face unu alin treik
Tom, II.
MIS; WS
genu de uue misceUe; s. pi. tt-miscelle,
vedi miseellanie la miscellanţM. .
* MISCIBILE, adj., mlacIblllB; ce se
pote miscefez=:mescere. .
MISCEKE, T., vedi mescere.
MISKLLESCE, adr., mlsere, Igrnare,
abjecte ( scelexte; in unu modu misel-
leseu ; miseilesce ai traitu , misellesce
ai se mori; toţi se portara cotra noi mi-
sellesee.
MISELLESCU,-a. adj., mlder, Iţna*
TUI, perdltns, abjoctas, tIIIb; de misellu,
(vedi misellu sub 2.) : vietia misellisea,
productione misellesca, fapte misellesci;
ce pole fi mai miselleseu de câtu a si bate
jocu de unu infortunalu? nu me hagu,
nu mc ammestecu la ceva asia miselleseu.
MISELLBTATE, s. f., iRuavIa, ab-
jeotio, uei{ultU; scelus, dedeoaa, nalum
f aolnns; calitate, stătu si actu de misellu,
camu in acellu-asi intellesu cu allu for-
mei miseUia, cu differenti'a co misel-
letate e una espressione mai allessa, si
prin urmare mai apta a eapreme nuantie-
îe morali alle calitate! iu cestione.
MISELLIA (proQ. miseUia), s. f., ml-
Berla, IgaaTla* nequitla, abjeetio; sce-
last dedeons; rrami, maluin et sceleatnin
faeiiku»;calitate, stătu, actu, fapta de mt-
sellu : s'a legatu miselii'a de capulu teu;
in miseUia si sorăe ai traitu, in miseUia
ai se mori; la atâta miseUia si nemieta
a adjunsu, in caiu si ar vende si pre
tata seu ; nu e miseUia mat mare de
câ^ti a ve uni cu celli potenţi spre a as-
suprl pre celli innoeenti; tote miselttele
le unesec in ellu; nu te mai lassi de mi-
selliele telle ? nu me hagu eu in miseUiele
ai blastematide vostre.
MISELLlRE,-e5CK, v., de regula refl.
asemiseUi; mUarescsre, vilescere, se
abjlcer?, neqDam ease, eoateHptal ««se;
a deveof misellu : eâluerâ dcbmu înainte,
asia s'a misellitu de multu de la unu
tempu in coce; invetiai bene si lucrai cu
deligcntia, de cerni teaimisellitu acumu?
bietutu omu s'a data la beţia si s'a mi-
sellttuasiâco aadjunsu de risululumei.
MISELLU,-a, adj., raesellDa, miser,
D«il0iinif nebulO; mendicDUf tIIU, abjee-
iHS, Igiiavus , perdltoi*; tnrjild, inra-
nig,etc., deminutivu d'in mfseru, ei prin
,y Google
S06 ; MIS.
urmare proprie : de plânsu , in stare de
planai], rarii cu ide'a co.e demnu sau co
merita dea fi plansv, ci de regula cu i-
de'a accesoria co cellu calificatu.cu epi-
thetulu de miseUu, a meritatn, prin fap-
tele aelle, starea sea de plânsu : 1. ca
adj., a) mueIIu^n«fericitu,infortunatu,
coftindatu in sniferentiele unei lucia
miseria : pucmi sunt aaiâ misdli în a-
eestu satu, in eâtu se n'aiba ce mancă
ei si copiUii laru; aveţi indurare de
firatii voştri cei miselU; cum* ae (ii ge-
nerosu cotra vecinii miseUi, candw sunt
miselli, pentru co sunt beţivi?— b) care
nu e boau de nemica, batutu de Dom-
nedien, care nu e aptu la neci-unu ne-
gotâa, care nu scie, ean nu yrâ a face
nemica utUe san, de si face, face reu :
s'a maritatu bi&a muiere eu unu harbatu
asia de mtsdlu, in câtu ea eauta se as-
suck si se ht nuiresea ca pre unu orbv;
ce servitori miseUi! ee copistu misellu!
ntt transcrie unu eoventufora mai multe
errori; c) applicatu apoi la partea mo-
rale, misellu = perduiu in tota poterea
coventului, care nu mai are nemica d'iu
omn in ellu, patredu de corruptione,
batutu debruma, reu de totu, si a nume:
ot) de partea mentei, nepreceputu, stu-
pida, p) de partea ânimei, a caracteriu-
lui : a') micu de anima, fricosu, lassiu;
basBU, vile, abiectu; ^') netemperatu,
desfirenatu, betivu, blaatematu; ^) fora
sentimentu de dreptate, insellatorin,
mentionoau, perfidu; d')fora sentimentu
de ooore, infame, etc.:nu tiina^eăeâni-
m'a acestui omu miseUu, capace de a ei
venăe si pretată seu; bărbaţii miseUi
fi lassa castele loru soeie, ca se se vo-
lute in sordea muerUoru miseUe; ce mi-
seRa a essitu acSsta muiere una data
atiă de modesta si pudibunda; d'in pa-
renti miseUi nu potu essi de câtu mis^i;
mueHuIu n'are rosine se mentia pre
d'mtregidu; — applicatu si la animali,
f»ueUu=reu, adeco sau care nu e bonn
de nemica : ce boi miseUi am! nu potu
mişcă d^in loeu una carrudora deşerta;
Mra,careeselbaticu,indocile, care împun-
ge, musca etc. : ee callu miseUu! nu vre se
dea in eamu ; — applicatu la obiecte
abstracte, in acellu-asi intellesau ceare
Mia.
ai îorm'&miaellescutcogilemiselte, fapte
si mai miseUe; — 2. ca s. personale : cu
misellulu misellu vei fi; aşteptai ereâen-
tia si conatantia de la unu misdlu ea
densulu! unu miseUu s'a insoeitu eu
una miseUa; m'a friptu miaellulu, m'au
tradatu miseUii; — inse si in sensu mai
dulce cotra persone ce ni au familiarie,
la copilli mai vertosu, (veâi si dem.nti-
sdlueiu): nu fii, misellu, taci ia, misd-
hUe; ce misellu eşti, haiait!
MISELLUCIU ai miseUvtiura, adj.
deminutivn d'in miseUu, applicatu nu-
mai la copitli, mai vertosn sub form'a
feminina ca subat., una misellvHa, e$ii
una miseUutia si medietate.
* MIS£BA6ILE, adj., miserabllld,
(compara si fr. mlsârable); demnu de
miseratu : aveţi indorare de celU mt5^
rabili; aceUi tmserab^i si au vendvtx
si terra ei parenti si totu; miserabUi poe-
sie, miserabile musîca ; miserc^ili eaOi
forte rei, adeco : a) cari un su boni iî
nemica, lessinati, caduti; b) selbatîd,
indocili, cari musca sau dau d'ti) pe-
tiore, etc. (vedi si misellu, cu care iw-
serabUe are aprope acellu-asi seoau).
UISGRABE, 7.,m]serarlsimlfl«nr«;
proprie : a seuti si dice pre cineva san
ceva miseru, a se pune ora-cumu in
loculu cellui miseru; a sent£ dorere de
anima pentru densulu si a ua manifestÂ,
a coDipatf, a plânge, a deplânge, a de-
ploră : nu potu indeslullu miserâ trisl'a
stare a terrei; a viiseră sortea cruda a
amiciloru.
MISERATIONE, s. f., nilsvraUt i
actione de miserare.
MISEEATORIC,- (wia, adj. s., miat-
râtor; care misera sau serve a miserd :
covente miseratorie.
l MISEBERE, (si mcserere, in car^
mai vecbie chiaru in celle basericeaoi in
locu de barbarismulu mUluire), misenă.
miserutu, miaeritu si misertu, v., mIm-
rere, si mlsererl, a aentf pre cineva SH
ceva ca miseru, a se pune in loculu Iui ore
cumu, a compatf, a avâ indorare, dorer
de anima, ai a i ven! in adjutoriu : misertU
pre cei scapetati si infortunati; Domni,
miserere pre taţi si pre mene nnserwb,'
mesera-e, Domne; cântaţi, die^ : meM*
yCOOglC
MI8.
rere. Domne, de trei ori; — si refl. a se
tkiterere de cineva sau de ceva,
2 UISEREB£, 9. verbale : a) in beoe:
mitererea Domnultii eu noi; b) iu reu,
morbu â« tnismlu, morbu in care v^rsa
cineva «soremente pre gnia.
MISEBIA, s. f., BlierU, (vedi si mi-
$eGÂăy, stătu si fapta de miseru, 1. iu
sensnla loi imsefw de sub 1 : amadu se
afla m atiâ miseria, in câiu n'are ce
manea; vestimentde liti rupte si soliose
sptmu in destuUu miseri'a, in care se
afla; a cade tn mare miseria; a nu pote,
eu foto lahorea, essi d'in miseria; dne
pote spune iote miserieh si timarurile
t>tdle?—2. in sensulu lui miseru de sub
2; miserfa beţiei iro s'a legaiu de ca-
piiiuteu.
* MISEBICOBDE, adj., mUerleors :
ca Anima plena de miserere, indoratu,
iodoratorîu, pre care Iu dore cordea de
muen'a altui-a, sî e dispusu a i ua u-
siori : Domnedieu e indoratu si mise-
ricorăe; fiii si toi misericordi cotra ccUi
miseri; ântma, suffietu de omţi miseri-
corde.
* MISERICOBDIA, a. f., miieritor-
4U, Bentimentu, affecto altu cellui miae~
ricorde : aibi, Domne, mesericordia de
noi peeeatosii; si de vite se cade se a-
vemu miserieordia; multe peccate ai fa-
aiiu, dero Domnedieu, in infinit'a sea
miserieordia, ti le va liertâ, dâeo te vei
loMsâ de a mai face si altele,
* MISEEICOBDIOSU.-a. adj., mlse-
Tlwraf plenu de mesericordia : Domne-
dieu e mesericorăioBU, dh^o si dereptu.
* HISERITATE, s. f., mitierta, ne-
4>ltla, ■bjcetlo] d«d6e>i>, seeluB] calitate
sau stata si fapta de miseru, unindu io
sene aprope sensulu si atlu formei mi-
odletate si sUn formelom miseUiii, mi-
aeria.
* MISEBITUDINE, s. f., mberitudo;
cu sensulu ce are : a) miseria, h) mise-
rere si misericorăÂa.
MISERU, si meseru.-a, adj., miser»
(vedi si miseUu)', demnu de planau, de
compaaaione, in stare de plânsu, si a
nume : 1. tristu, nefericîtu, perseciitatu
de aorte, adapatu cu amaritione, in lipse,
ÎB sufferintia', reu , etc. : mt e ava mai
UIS.
30T
dorerotu 9t mai miseru de câtu a perd»
cetie corn pre lume ; in misera stare,
misera sorte; omeni miseri, de n'au ce
mancă; misere vestimente, misera mân-
care; a duce vietia misera; miseri eoptUi
fora tata si mama ; misertdu de mene l
miserii de noi, ce se^ne facemu? 2. de
rea calitate, vile, fora valore, care nu •
bonu de nemica, eau in sensu morale,
perdutu, corruptu, reu de totu, de ne-
mica, abiectu , lassin, misdlu în fine :
misere poemaie; miseru Domnu; miseri
servitori; misere, m'ai tradatu, ca tote
juramentele ce mi ai facutu ; am si eu
doi miseri de caUi; doue misere cadt^ure
de caUi.
* MISSA, s. f., (in baseric'a catbolica
latina}, mleBa; (it. messa, fr. metae, d'in
missu de la mittere); vedi liturgia.
«MISSALE, adj. s., nlsaale, (it. aes-
sBte, fr. mlssel); relativn la missa, lustu
de regala ca a. f., missale-a, carte ce co-
prende rogationile, canonele liturgiet.
MISSICARE, missicatoriu, etc, redi :
mişcare, miscatoriu.
*MISSICIU si missitiu,-a, adj., mlisl.
elns'tluB; care e missu, ăemissu d'in unu
servitiu, p. e. militari missicii, demissi,
liberaţi de servitiu, essiti d'in serţitiu,
emeriţi, veterani.
* MISSICULABE, ai missicurare, v.,
ntlHslciltire) a tramitte continuu : elli
si missieura scrissori unidu altui-a.
* MISSILE, adj., biIssIUsi de missu.
de arroncatu : arma missiie, sagettele
sunt missili; a. f., missile-a, in genere»
ce se arrunca, in specie : a) arma de ar-
runcatu : sagetta, jaculu, petre, globuri
de metallu, glontie, alice, apprendi-
tori, etc, b) ce se mitte ca daru, dona.
libevalitate, largitione, etc., si in specie,
c) in pi. missili, donuri ce arruncau Ce-
sării poporului.
MKSINA, missinare, vedi 2 missio-
ne, missionore.
MISSIONARE (ai missiunare, mwat-
nare, vedi 2 missione); absnâan, redin-
d»re, aniuere, rormluarej&â inmUMO-
ne, a abundă, a formicfi sau furnici:
missiona pesccle in lacu; missionau pe-
duchîi in capulu si pre totu corpulu bn;
copiîli midti vetht missionand» in a(!9ii
=y Google
308 1^;
easa; mtssiona soricii la aria, in cunntri
de grâmt, ăe ordiu si de melm.
*nbSIONABIU,-a, adj. e., (fr. mis-
ilonoaire) } relativa la una missione ,
luata de regala ca s. m. personale, cellu
Însărcinata cunna mi^^one; in speciale,
cella insarcinatu cu missionea de a pre-
dică evangelitilufii aconrertf popore pă-
gâne : missionariuromano-caUiolicu; mis-
sionari protestanţi, anglicani, etc.
* MlSSIONATU,-a, adj., part., tra-
missu in nna missione.
* 1 MISSIONE, s. f., nlssit, (com-
para si ÎT. misilou); actione de miltere,
1. si in genere, tramittere, eapedire; ar-
raDcare:ffliS5ione delegaţi, de scrissori,
de carre încărcate cu vicfualie; missioni
de sagette, de glontie, de petre, ăâro mai
Tertofiu : 2. in specie : a) dimittere, ăemit-
tere, a) de prensî, de inchisi, liberare -.a
scrie amicului se interceda pentru mis-
ăonea sermtoriului pusu la inehisore;
p) de militari, funcţionari, aervitori,etc.,
liberare, panere in disponibilitate, 11-
centiare, voia, tramettere, pre a casa,
scutire etc. i missionea militariloru ce
si auimplcnitutcrminulunu sepoteface
eslu tempu d'in cans'a impregiurariloru
ammenitorie; a cere missione, a dâ mis-
sione; la anticii Romani missionea d'in
mUitia eră de(m specie: missione onesta
dupo implenirea terminuliă de servUiu,
missione causaria d'in cause hene-co-
venlate, vitie de corpu sau de st^fletu;
ignominiosa pentru causa de delictu;
missione gratiosa, capetata prin gratia
sau favore, prin roia data; ^) de pena
sau pedepsa, remittere, gratiare, lier-
tare,perdonare;&^friimîttere, commitere.
Însărcinare, sarcina, mandata, potera ce
se da cuiva spre a face ceva, etc, a) in
genere : formosa missione are unu in-
vetiatoriu aUu poporului; la incUfa si
divin'a missione de a ferici poporele
sunt chiamati principii; fia-care d!in
noi are una missione; missionea omului
pre pamentu e a combate reulu si a
reaiisă benele; a si implini cu succesu
missionea; missione nobile, importante;
a dâ una missione, a accepta una mis-
sione; p) in specie, a') in sfer'a politica,
fiinetioD« temporaria data do unu ga-
bemÎQ unui agente speciale pen^ ter-
minarea unni anumitu negotiu, si coUec-
' tivu, peraonele Însărcinate co a^semine
negotiu : missionea francese la Con'
stantinopole; ^') in sfer'a militaria, es-
peditione particularia; sarcina de a as-
siste si urmă operationile unui belln;
collect. persone, ofâciari însărcinaţi ea
assemine missîoni; 7') mai vertosu in
sfer'a religiosa, Însărcinare, chiamare,
vocatione considerata ca data da Dom-
nedieu spre a institui unu cultu : Jtfa-
chomeăe justifica missionea sea prin
eoUociele ce pretindea co are cu anpe-
rulu Gabriele; sarcina de a predică reli-
gionea creştina, mai allessu la păgâni,
sarcina de a converti popore pag≠ de
aci, collective, pursone însărcinate ca as-
semine missione, congregatione de pre-
dicatori ai creştinismului, institutu de
missionari: seminariude missioni sfrat-
ne, missionea d'inChin^aţmissioniled'iH
Americ'a.
2 MISSIONE, (missiune, pre a lo-
curi si missiuna, missina), 3. f., turba.
Intens num^ruH, abnodantla, c«pl«f ar-
flnentla, cumnlas; fons; cabiealanif U-
tebra;l.tnare numeru, nespusTi de mare
muUime, cu nuantia particularia, co in-
dividii ce compunu acea muUime stau
indesuiti, ammesteeati unii cu sltii, tar-
bwati, desordinati : missione de furnice,
de peduchi , de vermi, de musce , de sa-
rici, de pulli de sorici, de copiUi, de al-
bine, etc; 2. mulţime mare in genere,
abundantia, copia : missione de banni ;
de grânu, de ordiu, de meliu; 3. locn,
unde sta assemine maltime: oulcusin,
cuibu, etc, missione de sorici, de şerpi;
ce de pulli de şerpi in acea missione;
(forte probabile, trassu d'in mistione;
pentru forma compara : passione sau
passiune d'in pastione, vesXinentu d'in
vestimentu, etc, de una parte, ero de
alfa : morteeiune, morteeiuna si morte-
cina; pentru sensu compara lat. tirin;
compara ai urmatoriulu Tnessionella, —
form'a missluire pressnppone si una
iorma,,missiu=mistiu, pentra care vedi
misticiu), M.
MISSIONELLA, (si missiundta sau
missiunea,mixiunea)f s. f., tricolvr^ t1*U
,Cooglc
mn.
trlctlor; specia de flore : missioneUe de
eampu, missionelle de gradina;— ţropiie,
deminut. d'in 2 missione, d'in caus'a
mistionei de colori ce presenta florile de
acestn genn; pentm forma compara lat.
vixtio, pre longa mlHtlo, compara si
missiorare in loca de misăsiorare. M.
MTSSIORARE, miasioratu, etc., vedi
micusiorare, mieusioratu.
•MISSITAEE, V., mlgaltarej d'in mism
de la mi'f^ere, intens., a^ramif/e coatinnu:
junele misiatapetitori la fet'a ce i plaee.M.
MISSITItr,-a, adj., vedi missidu.
MISSIUTRE,-esc«, v., formkare, «-
bnndare; vedi missionarei si 2. missione.
» MISSORIU,-s»na, adj. s., miasor,
miBsorlDRijd'in mism, delamif/^e,care
mitte, aao serve a miltere; s, reale, m.,
tnissoriii, san î.mis80ria=:missore, ceva
pre cftre se addacQ bnccate : taliariu,
patella , catinu, castronu, mesciiîra ,
tava, etc.
MISSU,-a, 1. part. pass., misHog-a-ntn :
yetrele misse, sagetfa missa se infipse
ăreptu in junghiaiura; 2. sup., mUBDin-
mlasii : itistrumentu de missu missili;
3. 3. m., abstr. mUsua-uS) actione de
mittore : missulu missililoru-
* MISTARIU,-», adj. g,, mUtarias si
- mlxtartOB} relativa \nmislu; a. m., reale
mistariu, vaan ee serve la mesticare,
p. e. vasa de mesticatu mwi cu apa.
MISTAGOGU, 3. m., yeiimystagogu.
MISTEBin, misHcu, etc.; vedi mj/-
steriu, etc. .
MISTICIU si misfitiu,-n, adj., mlrtl-
clns-tlnft; vedi msticin, saa mestitiu.
t MI8TI-, d'in mistu, intra in com-
positioni scientîfice, ca : ntisiilinia,-a,
adj., (fr. inigtlllKoe), care are linie mi-
şte, adeco derepte si curbe : figura mi-
stiliniai mstibinariu,-ti, adj ., (fr. mlxtl-
blnalre), vorbiudu de cristĂUe, cari au
decreacere Unariamista; mistinervu,-Oi
adj., (fr. Bilxtlnerre), vorbindu de folie
sau frondie, cari au nervi sau acie mi-
ate, adeco Începute si de la base si d'in
laterile nervnlui luedianu; tnisMema'
rtt4,-<t, adj., (fr. mixtltematre), vorbindu
de cristalle, cari aa si decreseere mi-
sta pre longa una ternaria ; asia si :
mistitriimitaria, adj., (fr. mlxtitrinHi* '
talre), care pre longa una decreseere
mista are si un'a trinaria; mistiunibi-
nariura, adj., (fr. mlxtloniblnafre), care
are una decreseere misfa, un'a ««iiarta
si alfa hinaria.
* MISTIONE, s. f., «l^tlo si mlxtl»,
(compara si fr. mixtton ; vedi si 2 mis-
sione d'in mistu = mestu de \a,mescere
=mtscere), actione de mescere si resul-
tatu allu acestei actione, ammesteeare
si ammestecatura, ammesticu, a) in ge-
nere : mistione de apa si vinu, de auru
si arome; mistionîle se descomponu n-
sioru in stomaeu; h) iu specie, am-
mesticu de mai multe substantie pen-
tru composîtionea unui medicamentu,
medicamentnlu insusi asi& compusa :
in locu de mistione, cu accstu intellessu,
sr. aice si composîtione; — compositions
de auru si arame=:mistione de auru si
arame,
MISTRETIU.-a, adj. s., parout, pro-
pareaa; teauls^exills, (^xlţuast maollea*
tns; aper; 1. adj,, a) de totu maeru,
macilentu, firavui suptire si pucinelln,
pitigaiatu, lessinatu, care, cumu dioe Ro-
mânulu, pare co manea numai Mereu-
ria si Veneri'a : ce se faci cu aceşti călii
mistreţi? mistretiu mai e bietulu omu;
de acE, b) alte doae semniScaticni deri-
vate : a) prea strinsu la mana, de nnji
parte; ^) de alt'a : misern; tristn; snp-
peratiosu, difficile, morosu, insociabile,
solUtaiu , selbaticu ; de aci : 2. strofa
mistretia, porcu mistretiu, si ca subat,
unu mistretiu, in speciale, poreu sel~
baticu =: apru : pădure plena de mi-
streţi; a uccide, a impuscâ, a venă mi-
streţi; denii ea ai nnstretittUii;—uoi na
connoseemu prin insine seusoln desub 1.,
ci numai celln de sub 2.; cu tote aceate-a
amu data si primnla sensn dupo dictio-
narinlu de Suda, pentru co, de certu,
n'a potutn veni decfttu d'in gor'a popo-
rului din vre-nna parte a terrelorn ro-
m&ne, si pentm co Iu credemu essitu d'in
bona vena, a nume d'in unu perdutu
mestru = meatu^^nmataasciixian r ad-
aussu, de unde apoi mestretiu sau me-
sfrectu^(lat. intefitleluB); pentru espti-
carea metaforei de sensn ae sa compare :
fr. sMţiler ^ («enfflisr), d'in med.-UU,
,yG00Q Ic ,
310 ras
.ilaraUrtizrapru, si mai traosformatu in
it.eliiKhlaIeBieIgnRlfl; apoi grec.[Ldvioc
{=lîtt. ff(rfrtanH)=oprw, si Bard. sulon*
(d'iD solti ^ Binguru) = apru. M.
MISTKETIOEU,-», adj. a., deminu-
tivn d'in tmsir^iu, 1. adj. : ce te vedu a-
sid mi8tretioru?—2. snbst. : am vedwiu.
prin pădure, una mistretia cu mistretio-
rii ătipo dens'a. M.
MISTRIA, B. f., vedi mestria.
• jrr&TU,-a, si mestu, mlf.' 's aimlx-
tDBj (compara si ir., mixte), incsiieatu;
ammiifecatu. compU9U d'in elemente de
diTflrSa Iiatura : 1. adj., a) in genere :
eorpuri taiste, in opp. cneorpuri simple,
tb-tmm' mista , d'in tragedia, si come-
dia; b) in specie, a) in politica, gut'--
mu mistu, forma de gtAerniu tmsta. care
e unu ammesticu d'in monocratia, de-
mocraţia, aristocraţia; monarehia mista,
tempernta, constituţionale: ^) in mathe-
vaati<ii\yigi*ra miata, cn linie parte de-
repte, parte curbe; waneru tnistu, parte
întregii si parte fractionariu; proporHoni
miste,in cari ee compa>'a rationea an-
(ecedentelai si conBecenti!n <ju diffe-
renti'a lom; f ) in mineralogia, mstallu
mstu; 3) in litteratura si philologia :
liuibe mişte; scriptura mista, cu littere
de diverae mărime sau cu littere im-
promutate d'in diverse alphabete; i) in
pictura, ţnetara mista, d'in puntat^ra,
miniatura, etc.; C) in negotie , eom-
missione mista, compusa d'in omeni
d'in diverse societăţi sau nationi : com-
missione rAista pentru allegerea limi-
aioru terţei nostre despre Austri'a ; —
2.8. m^imis/uîu.ceTaommes^ica^i.corpu
mistut'^kmeniele unui mistu; a reduce
mistele la dementele sau principiele l<tnt;
e probtUnle co tote corpurile (fiM natura
sunt mişte; — in specie rinu mesticatu
cu apa, cupa de vinn mestecatn cu apa
ce se presenta cuiva; de aci, cupa ce se
bee in sanitatea cuiva, asia dissulu
toastu, (vedi si mescere).
MISTniBE,-e9CU, v., eoneoquere, dl-
gerere; devorare, eomumer^ 1. a cou-
eoce io stomaeu buccatele introdusse :
a mistui bene, reu; a devari, a nemici;
/ocuIh mistui toia cetaiea. a mistui tota
averea purentesca; lăcustele au mistuitu
mS;
erba, semenature, totu de pre câmpu ;
— (d'in mtiiN, saii mestu, de unda si
mestieta-e; vedi si mandere).
mSTUBA si mestura. s. f., ralstara,
st mixtura, (comp. sl fr. mlxtare); ac-
tione si mai vertosu resultata alin ao-
tionei de miscere =■ meseere . ammea-
ticat.'ra, compositione sau composita
d'in mai multe si diverse lucruii; 1. in
genere: mistura de tote manearHe, de
varîp sueeuri de erbe; una mistwa de
m^He, de beuture spiritose; mistur'a si
compositionea unei unsore, urnă untu,
unui o!iu; imstura de colori, d« virttiti
si de vUie; 2. in specie : a) ammesticu
carnale, de sânge , impsreohiare intre
masculi si femine de differite generi.
cnmu si prodnctu allu acestei mistura;
b) (unmesticatura tieida de medicamwitb
forte drastice, destinata a se leuă in pi-
catore pre sacharu sau intr'unu poca-
rellu de apa.
jJlIITA, s. f., neroei, nsora, fanat;
mnnus, Urţftlo» cormptela; I. in aeo-
sulu celln mai generale, care e si cellu
originariu, mita = ma^eede, pretiu allu
servitiului facutu ; 2. 4ro in nsulu po-
pnlariu, applicatu in specie la : a) uşura,
procente, folosu trassa d'in capite im-
promutate, mai allessu folosu prea- mare,
cameta; b) munn, donu , largitione , ce
se dau spre a corrumpe pre cineva, mai
allessu pre cellu ce e cbiamatu a ju-
dicâ si dâ dereptate. Coventnlu nu cre-
demu se iia slavicu, elin se aâa mai in
tote limbele enropiane : germ. veohiu
mletl, germ. nou miethe; ang. mee4i
grec. class. pidA; , fiioftipvTjc ^ mcr-
cetiariu, »itfaWw;grec. sicii. {ioâ»ţ, care. ■
la noi ar sonă mitu, (de nude fem. mita,
de unde directu : mitu-ire), si ou-e Ia
Siceliani insemuA intre altele, si.iin-
prO'mtiiu, intorcere de i»-pro-mntu, cea
ce e una proba co sicii. [Lotto; e de a-
cea-asi radecina cu lat. nalnnai = in-
pro'mutu; vedi si mutuu. M.
mTĂSÎV,-a, adj. s. , care iea mita,
cui place di leuimita: judecători mitari,
usurariu mitariu; in genere, mitariuz=
mercenariu. M.
• MITE, adj., mltlei blandu, leno,
dulce, maturu sau copiu, (vorbinda ds
A.OOglC
HTŢ.
pome): ouea e de nniura forte mite; a-
vemu castane molii si miti; omit mite
si trancUla; ventu mite si dulce; vorhe
cătu se pole de mUi si blânde.
* MITELLÂ., s. {., mltella; deiuinu-
tivu d'in tnitra; vedi si mitristora.
• MITESCEKE, v., mltescere; 8 de-
veni mite : tomn'a tote pomeJe mUessu ;
cumu începe a miteacere t€mptUu,re8are
erb'a si infrondeaeu codrii; — a face
mite: si ferele selbaiice mitescu, dero a-
eettu crunţii lyrannu nu se mUesce ca
nemica.
*MITHRA, 8. ni., nUbras, (iit&paî},
dieu allu Fersiloru, sorele deifîcatu, A-
poUine allu Greciloru si Romaniloru.
MITIA, s. f., si mitiu, s. in., lan»
ttlDniiH, Doeoas, fleeculns stnpeuB, fo-
mei; r«lig ftiuloft; l. lâna scurta me-
nutâ, floccu de lâna micu, mai allessu
de lăna de amnelln sau nâtinu : acesta
oue nu e hona de lâna. coci nu face de
eâiu mitie; astemutu implutu cu mitie ;
—(in acestu sensu pre a locuri si : mni-
tiu, care ar fi scurtatu d'in eannititt =
sfKltlne); 2. in genere, Qoccu de peru,
de âre perose sau lănese : mai tunăeti
mUide de pre capu; 3. in specie, gbio-
lUQ, manuchioni, funicella, fescilla de
scame, câlcii, si alte materie apprendi-
tiiise, cari serva la apprecsulu de focu,
la arme de focu, etc.; 4. specia de a-
nimale domesticu , felis, (it. ml«U), ca-
tusia, piasica-, prov. mitia blânda sga-
ria reu ; miti'a eu chpotelli nu prende
sorici; se joca ca mitica cu soreai;
ochi de mUia ^.micanti si ageri; —
de ac[ metaf. , a) ancora, carligu, can-
gellu; i) miti'a popei, specia de insectu
numitnsi mUlipedu: — 5. se aude, sifor-
m'a mase. mitiut in tote insemnarilede
sab 1 —3; in acceptionea de sub 4. mitiu
însemna pulliu de mitia d'in care si
augm. mUioniu (mitioiu); d'in mite =:
blandu; — (5. în fine coventulu seapplica
si ca subst. per'', mitiu-mitia. la copilli
ca nume de resfdciare : mitiuîu meu, mi-
tiide, fii boiiu si miaddu apa.
MITIABIA (iir. mitiaria), a. f.; 1. in
sensulu caventului mitia de sub 1 — 3,
a) negotin cu mitie, h) mulţime de mi-
tie, c) oficina unde se venda mitie; 2. in
MIT.
311
sensulu corentuluimt^ de sub 4., mul-
ţime de mitie ^ eaturie : ce aii sMnsti
atâta mitiaria.
MlTIABin,>a, adj. s., lelativu la mi-
tia, luatude regula ca subst. pers.; 1. in
sensulu coventnlui mitia de sub 1-
cellu ce face negotin de mtie; fem. t
tiaressa = muiere a mitiariidHi i
muiere care face in numele seu n^c
de mt^e; 2. in sensulu coventului mi
de Bub 4., a) cui plăcu mitiele = cal
siele, passionatn de'mitie, a. î.,mtiar\
ce omu mitiariu.' ce muiere, mitian
— h) cellu insaroinatu a ved6 i$mU
f. mitiaressa.
.« MITIFICABG, V., nltiaoare; a ft
mite : elefantulu se mitifica iMrrenă
a mitică pucinu fim' a dororHont; v<
si mitigare, care e mai nsitatu.
• MITIFICU,-a, adj-, > '.'■■ ■": a
mitifica, (vedi miiificare).
• MITIGABILE, adj., Mltigablll
care se pote mitigâ.
" MITIOABE; V., mitigare (mii
ag&re); a face mite, a imblandi, a moU
a maturi, indulcl, aUen&, împacă, iiu
tă, etc. : caldur'a covenita mitiga «w
st tote pomele; a mitigă carnea si a
lucruri de mâncare prin cocere si ft
bere; a miHgă unu agru prin aratu
si cultura; a mitigă fari'a dororilot
intristationea, amarulu sortei, miger:
si snfferentiele cuiva ; a mitigă pre t
rannulu in furi'a sea de leu.
• MITIGATIONE, s. f., nlUfatI
actione de miHgare : mitigationea furi
dorerei.
• MITIGATIVD,-», adj.,DiIU«atlTi
care pote mitigă : cura îassativa si n
tigativa,
• MITIGATOBIU, -/Of ia, adj. h., h
ţigana si raltfgatorlis; oare n»tiga.&
serve a mitigă : medicamente m^gator,
vorbe mitigatdrie. , ■.
MITIONIU,-a, (cu n molliatu »
tioiu), adj. s., aagmentativn d'in miâ
si titttia; compara catoniu (cofow),
pissoniu (piesoiu). ,
MITIOSn,-a, adj., plenu de mit
(vedi mtia eub 1 — 3) : oue mitiot
atergariu mitiosu.
MmBG.-MCH, (cu t duru), V., mitm
=y Google
912
MIT.
MTTTSIORU.-a, adj., (cu *, sibilante),
B., dcminiitivn d'in mitiu st mitîa.
MITlTELLU,-e'^a, adj., parmleB, po-
sllInH. vftdi mituti-îlu.
MITTU. s. m., vedi mitia.
MITOLOGIA, mitologici, etc, vedi
mythotngi/j. myihologicu, etc.
1 MITRA, «. f., vedi metra.
2 MITRA. 8. f., mttr» ffttTpa); 1. le-
gatara d» oapii, coperimentu de capu
ce portau Persiij 2. prin est«nsione. or-
natu de capu, assâjoinea cellui persieuu,
fi a natne : a) ce portau matroaele,
muierile anticilorn Romani ; h) ce
porta si Bstadi, k occa-^ioni solemni :
«1 preţatii : mitr'a mitropolitului, e-
piseopultti: mitra papale, patrtarchale ;
P) cerţi imperatori si re^ pre sub co-
rona : mitra imperiale, regale; 3. prin
Boue metafore : a} caretina a certoru
fnngi ; h) mitr^a lui Hippocrafe, specia
de legătura applîcata Ia pla^e de capu;
e) capacu la căldări , mat allessu ia căl-
dările de locomotive, etc.
MITRATU.-a, adj., mltratnaţ pro-
vedntii, cu mitra : capete milrate. noe-
tropoliti, ppiscopi, regi, etc.; s. f. pi.,
mitmte. trihii de insecte.
MITRTSIORA, s. f., iiiltrDlȔ demi-
notivn d'in mitra.
MITROPOLIA,raî>opo7*ft(, etc; vedi:
metropolia. metropolHu, etc. la arti-
clolu mefrn-,
* MITRULA. B. f., mltrul». demin.
d'in mitra, (vedi si mitrisiora\, appli-
eatn mai vertosn la insemnari metafo-
rice, camu, p. e. ona gena de fangi a
carom capitioa gemena cu una mitri^-
«ora:— d<» act si adj. milrulinK,-a, (fr.
■ItrBltne), care sdmenaca unamtYniIa,
B. f. pi-, mitruline. tribu de fungi cari
au da typn genuin mitrula.
* MITRULIND,-a, adj. s., vedi mi-
irula.
* MITTENDARIU, b. m., mtttsnds-
rlDs; sub Cesarii romani, fanctionariu
insarcinatu cu stringerea impositeloru
d'in provincie.
* MITTERE ai mettere, mis$i bî mw-
sei. missu, v., mlttere, (eadutu in desue-
tudine ca simplu, d4ro de reviviticatu,
de <ira ce avemu compusele, commUere
MIT.
i&\icommettere.incommdt€re,tramittere
summittere sau summettere, etc.; ei de-
rivatele : missione, miasionaria, etc).;
sensa forte variatu; 1. in genere, a fa-
ce se merga, a pune in miaeare, a por-
ni, a espedi, a tramittc : a mitte pre cine-
va la heliu, la mesa, la mercata. a mit-
te se veda, se consulte, seiifle;amittead'
juioric, arme, banni ; a mitte la morte;
a mitte in focu, in periclu, in posse»-
sionea unui lucru; a mitte cuiva scris-
sori , sciri, salutari; unele terre mittu
producte naturali altele mitlu manufae-
ture; 2. in specie : a) a depărta, allungA,
lassă Ia nna parte, a omitte : tnitt^i
negrele cure, deşertele sperantie , certiic
infrucfuose; mittemu a spune si aUe
mice, dero importanţi ammentUe ; b) a
lassă se se duca , a dâ dmmula, a
lassâ callea deschisa, a dă cursn liberu,
a liberă, licenţia, dimilte, demitte. per-
mitte : mitleti'no d'in acesta inchisore;
a mitte servi, servitori, funcţionari,
militari d'in servitiulu loru; nu ne mit-
teau se mergemu înainte; e) a arruncă :
a mitte sagetti, petre, fulgere; a mitte
ceva in focu, a se mitte in apai ca se se
inneee; a mitte tma buceata depene câ-
nelui; d) a lassă se ^ssa, a dă afora, a
versâ, a proJuce, ietnitte: ven'a taliafa
mitte sânge; arborii mittu fronăia, pa-
mentulu mitte 6rba; pre guttu mittemu
vocea; — cumu se vede d'in esplioarile
date, noi applicâniu in âa-care d'in în-
semnări unu compusa allu simplului ;
tra-mittere,demUtere,dimittire,per-mit-
iere, pro-mittere; emittere, omitlere, etc.
— compara si it. inetten, fr. mettre.
M[TDIRE,-£5et*, v., monerlbuB rel
Urglllonibus oorrnmpere; tneroed* eob-
dueore; a dă mita , a prende sau ob-
ligă cu mita, a si procură cn banni o-
meni sau servitiele loru,, a) in genere :
a mitul seceratori. servitori, lucrcUori
la vinia, etc, b) in specie si ca mar deaa,
a capită sau attrage In parta cu daruri,
cu banni, vorbindu mai vertosu de celli
însărcinaţi a jndică si a dă dereptate:
a mitui pre judicatoriu. pre advocaţii
adversariului.
MITaTELLU,-eZia, adj., ptrralui,
deminutivu d'in micu, transformata
=y Google
^ MNE ^
d^in mieuieltu; — ^ compars inse si grec.
[JiCtdXoi;, lat. matllng.
MlUrfi, pron. poas., mlns = mew,
vedi meu.
MlUlREt-eseu, t., tniiinrlre ; vedi
minurire bÎ miauire.
* MIUEU,-fl. adj., in|Dras,(iuo6poţ3i
{uioupoi; comp. si fr. mlnre), propria,
scttrtu de coda: căni mîwri, vacca miu-
ra, — applicatu in specie Ia : a) unu
Tersn ce are unu tempu mai pncinu in
ultimuln petiora, p. e. un» iambu in
loeu de $pondeu;h)ţahaiTicet\i, înecale,
intrerruptn.
MIXANDBA, R. f., TioU od«rato, L.,
specia de missionella cu tare si pkcuta
odore; — se aude mai deau missandra;
vedi missionella , cu care missandra
e affine prin origine si sensn.
*MNA, s. f., Diiia; Tedi mina ^ mo-
neta attica.
JfNELLA, 3. f., vedi mnellu.
MNELLARE (si mieîlare, pre a lo-
cari si mieîlaritia) s. f-, rlclnna, insectu
suppcratorin mnelliioru; planta bona
in eontr'a acestora insecte.
miELLARELU] {simiellarellu, vedi
mnellu), s. f., vitex, agina eastns,
L-, specia de planta.
MKELLARESSA , s. f., vedi mnel-
lariu.
MNELLARIA (pron. mnellaria, are '
tote modiScationile de pronunţia alle
primitivului mnellu), s. f., 1. mulţi-
me de mnelli ; 2. occupatione cu cres-
cerea de titndli; 3. custodia sau pastorfa
de mnelli.
MNELLABIU, s. m., {cu tote modi-
ficationtle de pronunţia alle primitivu-
hiî naidlu), care cresce sau custodesce
mneUi sau mnelle; fem. mnellarissa.
MNELLU, mnella, s., agans, (scur-
tata d'in amnelÎH =^ agnellu = Bgnei-
1(18* [compara si grec. î^v6z = «fnns],
apoi mutilata inco in pronunţie locali
si in : mellu-meUa sau miellu-meîla;
compara si it. aţnell» si gmellt», prov.
•rnel, fr. agnean); fetu de oue : mnelli
temporii, prematuri, iardii; a intfrcâ
mnellii, ouea aeesta-a face în tote pri-
maverele câie doi mnelli, câte una par
rechia de mneUi, unu mnellu si una
MNE
31«
mneîla ; pelle de mneliu ; prov. mai
multe pelli vedi de mnelli de câtu de oui
betrâne = vi^ti'a juniloru e maiespnsa
de câtu a betrăniloru; vrei se sedi
mnellulu d'in gur'a lupului ^ eripen
agnnm lap« =: vrei ce un se pote; —
ca symboln de blandetia, se applica de
c&te ori e vorb'a de persone bone si
blandP, mai vertosu de copilli boni ei
blandi : hlanău ea unu mnellu, camnd-
lulu de Uanăui are hlandetia de mne^H,-
(fw leu cee,sdu semi~ti-hifacumneV,u;
de act ca proverb, mnelit^u lui Domne-
d)«t ^ pereona de estrema blandetia;
inse si : mnellulu lui Domnedieu =z ty-
pulu supremei bonitate si blandetia, fi-
iiulu lui Domnedieu, data in sacrifi-
cia pentru noi omiaii: junglo'se mnel-
lulu lui Domnedieu.
MNELLUCnJsim»w««iia,-a, (pron.
si meUutiu sau miellutiu, nieUuHu, etc.
vedi mnellu), s. , aguellua, deminntiTU
d'in mnellu; — pre a locuri si mneUu-
siu sau meilusiu, miellusiu, nieUmm,
de unde apoi unu nou deminutivu :
mnellusellu,-eUa, pron. dupo localităţi
si mcllusellu , miellusellu , nieUusel-
lu; — ac6ata forma occurredepreferen-
tia, in cărţile basericesci, luata cu seusu
fignratu pentru una sânta matryra :
mneUuselVa.tea. Domne Jesu Ghrisie;
totu acâst%. forma intra si in locatio- >
nea : cada mneUusellului, specia de
planta, (vedi si mneUare, mneUarella).
MNELLtJSELLU.-a. mnellu»ioru,-a,
vedî mnelluciu si mnelUdiu.
* MNEME, s. f., (d'in grec. [ivjjţtij
■«morla = d'in acea-aai radecina cu
men-te si memoria), se applioa atâta sim-
plu c&tu si inderîvate si compositescientl-
fice, cnmu : 1. simplu, mneme, e. fj, {tt.
inneuâ),iQQsa a memoriei; 2. in derivate
sicomposite:>nnef7te(^i^2tcu,-a,adj.,(fi'.
mnemee^pfaaltqneid'iu XEţ>aX'rJ=:capn),
despre unu balsamu miraculosu, despre
care se credea co , applicata la eapu ,
avea proprietatea dea conservă, inmeBte,
nestersa memori'a lacrurilom trecute;
si ca 3. m., unu mnemeeephdlieu; mne-
meide, adj. s., (fr. ■nâadlde, d'in slSoz
= forma), oare are forma de mnemia
aemena cu mnemi'a; s. f. pi.,
yCoogle
314
MOB.
fomilia de aolepbe cari au de typu ge-
nuin mnemia; mt%emia, b. f., (f^. mne-
al«), genu de acalepbe; mnemonica, s.
f,, (iivTjpAVMiJ, sabint. xe/vrj = arte, fr.
nninoRlqne), arte de afac>]ită memon'a,
methodu prin care se form^dia una n*e-
moria artificiale : a invetiâ mnemonic'a,
a scrie asupr'a mnemonicei; poetaht
Simonide se crede co ar fi fosta inven-
toriuhi nmemonicei; — coventnlu nu o
de o&tu f^wm'a femin. d'io adj. mnenu>-
nicu,-a '■ esaereitie mnemonice, arie mne-
monica, dgure mnemonice ; — mnemo-
syne, s. t, (ttrimiiioabvij, fr. mn^mosţne),
a) name propriu alin dieei memoriei ,
matrea museloru, b) nume comttiUDe,
appUcatd lit una formosa specia de Sut-
turi; mnemotechtua, s. f,, (fr. rauâmo-
teohnie, "in ri^yr^ :^ arte), arte de me-
moria, si prÎQ urmare synonymu ca
mnemonica; mnemu, s- m., (fr. mn^me),
pre'eD3U balsamu de capu pentru me-
mona, (vedi mai susu mnemocephalicu).
* MNIi, 8. f. si m., mniv,, (fr. raale
si malon» d'in gr. t^Lviov^ojuscu, planta),
forme applicate la doue generi de mtu-
cAtu sau muscu,- — de aci si : mni<nde,
adj. s., (fr. mitloUdţ d'in siSor: ^forma),
care are forma, de nmiu , sâmena cu
mninln; s. f. pi., mntoiijt, familia de plan-
te ce au de typu mnivS^; — m»tam,-a,
adj. 8., (fV. mnlare), care sâmena cu
m»t'a sau mnivikui; ca subst., genu d'in
famili'atatriplioiloru, cari semena tare
cu unu Htttscw yau muscAiti, (planta).
* MNIAEI0, mnioiie; vedi mnta.
MNrOBU,-a, (d'in amnion4,-a), atrnv»
TetPloH, amnelln mare : a jiosee ttmiorii
sau mfuore^, ata^^^mnvtrisanmniore.
* UOBlLĂS^-ediu, v., aapellectile
laatmere; d«niiB Instruerei (compara
fr. nenUcr); a provedâ cu mobile, (redi
mobile sah 2. in intellessu collectivu);
1. in speciale pentru casa sau ca$e de
Bfldutu : a si mobUd bene eaa'a; am
faeutu case, dero fienthi co nu su inco
mobUate, nu potu sede in elle; 2. in ge-
nere: am(^nlâ una scola, una cancd-
laria, tma ttdina; »i fig., a si mo&tlâ
htnc 'ttomaeuitt =: a manei; a si mo-
hiiâ fi<i{)HlH=a Iu implâ cu connoscentie
si aaientis. .
. MOB
MOBILATIONE, b. f., ei :
MOBILATORA, e. f., (compara fr.
ameublement), actioue, effecUl si modu
de ffio&tlare.
MOBILE, adj. s., mvbllla, (compara
si fr. mobile, si nenble; — tota redusse
d'in mofiiiZe); ce se pote move^miite&,
l.adj., care se mişca, de regula cu nuan-
ti'a de usioretUia. care usioru se mişca,
care nu e stabile, usioru de miscatu etc.
si metaforice, iuconstaute, tlessibile, ne-
stemperatu,sv6nturatu. scambatiosu, u-
siorellu, gratiosu, etc., a) in genere : ra-
tele carrului cerni câ vendfUu, nu su
destultu de mobili , ochiu mobile , ochi
mobili, sprineene si gene forte mobili;
îuerwi mobili intr'una casa sunt me-
sele, scaunde, spedele, lampele, etc.,
ecco unu remediu ce /irma dentU mobili;
turnuri mobili pentru ir.^pifissurarca
cetatUoru ; mulierea e mobUc . cumu
sunt mobili fulgii batuii de ventu, mo-
bili sunt si jami, se pleca si scamba
dupo veniuri , cari nu su mai pucinu
ffloitZi; mobili ca ventuiu; ten^u mobile;
mobili si instabili sunt tote celie ome-
nesc», anima mobile, cara<^riu mobile;
b) iu specie : a.) in afer'a religiosa,
aerbaiore mobUe, care nu cade, in toţi
annii, in acea-asi ^i : Fascele, Moscdiide
sunt serbatori mobui; ero Santa-Mariele
amendoue sutU serbatori immobili; ^)in
miliţia, uste mobile, trupa t»o&t7e, ue la
impregiurari se pote strămută si duce
d'in Uculu unde siede de ordiuariu in
alto locuri; mii si : garda naiumdle mo-
bila; i) la typograhpia caracteriu »o-
bile, separatu, care serve la compunerea
cuveuteloiu; 5) in technologia, lemnă-
ria mobile, cumu, p. e. usie, ferestre etc.,
s) iu scientiele naturali , colorc mobile,
care se scamba dupo corpurile colorate
cu dens'a; O iu jurisprudiotia, bonu mo-
bile, avere m(AUe, ce se pote strămută
d'in locu in locu fora deteriorare; tj) in a-
gncultuiiypamentu mobile, terrenumobi-
le, terrinosu si usioru de aratu : ou eâtu
terrcTutlu e mai afui%du mobile, cu aiâtu
a mai fertile;— 2. aubst. m., aanmobUe,
plur. f.,mu^ino&i2t;(nu pare inse con-
trariu analogieloru limbef a applicA si
femÎD. singuiariu in unele acceiltioni ,
=y Google
MOB.
CQino ar fi, de esaemplu, ufui mcMe de
caga, tiOtu ce se pote mişcă , ce e io
tMMCore, si chiarn ce pote pune dtu ceva
in mişcare, pote â& împuiau, impulsioDe
de mişcare, si in specie: a) in mecanica,
mtAHe, corpa ce se pote miscâ .* unu
moMJe eomnmmca parte cCm mişcarea
sea altui mobile eu care se itUempina;
apoi ce da impulsione de mişcare, fortia
motrice lap'ae mobilele moreloru de apa;
preeu/mu veiUuiu e mobUele moreloru de
ventu; vaporea e unu poter^e mobile,
(vedi la finitulu artioluluiobservationea
asnpr'a acestui sensn); P) in machinaria,
in machine, rota sau alta parte ce serve
a d& împuiau de mişcare : primele mo~
bUi aZ2â unuî orologiu sunt rot'a mare
si /unilu. ero ultimele lui mobili sunt
rot'a media, r<^'a de campu, rot'a de jugu
sipen^ulu;T^ in filosoâa si morale,
ce da impusu la oua aetione morale :
(wgenttdu si aurulu sunt mobiUHe totoru
uetionUoru acesttti sordidu avaru; glo'
rî'a e mobUe de mari si strălucite fapte,
S) in usulu commune, ce serve a om&
sau instrui altu ceva fora se facă parte
d'in aqestu-a, si a nume : %') una casa, |
ana începere de sedutu: mo&^' de nucu, ;
de csrru; a comperd mobili, a si vende mo-
bUSe; mobili vechie; ^) încăpere cu
diverse destinationi : mobili de euli-
na, de canceUaria. de Sedla, de ca-
Irinde de lectura; y*) (^a jnstrumentu
in genere ; cutUiilu e bona mobUe de
ctdlatoria; — si figurata : virtutea,
fora &an»i, este una mobile tnu^i^â
«n ochii eelloru ce credu nwnai in ban-
ni; — ia acestu sensn de sub S), mobile
81 collectivu : a 8t. con^ierd mobile noua
penb-u casa noua, una mobile comple-
ta pentru eulina; inse de preferitu, in
sensQ collectivu, e form'a mobUiariu;
— observamu in fine, co in locu de mo-
bUe = fortia motoria, ce da impulsu,
sunt de preferitu formele : motorut, mo-
tim, eic-
• MOBILIAKID.-o, adj. s., (fr. mo-
blUatre ai mobilier), relativu la mobile
CB snlţstantivu, (vedi mobile sub 2.) :
eoHtr^iuiione m(^iafia, avuţie mobi-
harie, imposUe moUliarie ; &ann)i in
tnmsratoria, obligatiotiile, buccatelese-
_ aOB. MS
cerate, ttrinse sau treierate sunt e/feete
mobSiarie; eredemc^ia 'a. aetione m>-
biUaria, prin care se revendica unu mo-
bUe; âreptu mobîliariu; asupr'a unni
mobile; — 2. s. a. reale, a) totula mo-
mUoru unei casa, unei camera, unei eu-
lina, unei scola, etc. : mobUiariu de sca-
la completu; elegante, lussosu indbi-
liariu de casa; b) totnlu averei mobile :
cellu ce lassa pre cineva erede pre mo-
iiliariulu seu, Iu face erede nu ntanat
pre mobilile casei, â st pre bannii set '
nmnerati, si pre argentM^,'st pre'nc-
stimaie, si pre vesHmeiiteyk'precdii,' '
si pre instrumente de sdentia său d^' .
arte, *i pre trasswe, si pre caUi, ^e t<^'
ce posseăe mobUe.
* MOBniCOBNU,-a. adj., {fr. mo-^"
WHeorne);- care are unfl comu fMoŞiS,'"
cumu, de essemplu, certe soopkţ/th.'^' ''
* MOBILIRE,-escw, v.. in aoellu-aai" '
sensii cu mobUitare si mobilisare.
* MOBILISABILE, adj., (fr. nobllf-
ssble); care se p<)te mobUisă.
* MOBILISARE, v., (fr. moblllier); " '
1. i Sine mobile, applicata inse : 2. in
speciale cu sensulu : a) a pune ia mi-
şcare, a tramitte sau strămuta unucorpu
de armata mobile d'in loculu seu ordi- '
nariu in alte locuri, unde cere neoessi- "
tatea : a mobilisd mUitide, garda naţio-
nale; h) a scamb& , prin contractai sau
conventione, unu immohile reAZe," său
consideratu ca imf»(>i&^, in unu mo&fl0 i'.^"
prin contractu de căsătoria se mcibitiiii'
adesea immobtlUe.
* MOBÎLISATIONB, S. f-, (fr. mobl-"^'
Ilsatian], aetione de mobffisdre.
* MOBILITAKE, >., mobltltii-crâ;'' '
face mobile, in tota estensionea ititel- "*"
lessultii acestui coventu ; de ptbfâ^itff'
formeloru : moUlire si mMUSa*^^'^''
« MOBILITATE, s. f., mobrtitM,' *
(fr. mobilit6), calitate, proprietate de* ''
mobUe : mobuiiatea ochUoru, ntâniloiH^
limbei, voeei, materiei, corparHoru Sfe- *
ricx, tien<»î«i,etc.,sifig.»ioWZi/afeom«-"' ■
lieriloru, caracteritâvi,fortunei,physiO'
nomiei, faciei, lucrariloru umane. '
* MOBILITATIONB, s. f., («oblH-" .
titlo), aetione de moiSitare.
« HOBILITATU,-a, adj. part, (m-
>yGoog Ic
f! 318 o„ MOD.
^ ^arff0^e^pftEf^Ufi si 08terUationei;b) nai
^, ^rţ9ţQ, foţaf^etensioni, care nu e mua-
V^n|, . JAţidiiroşii, cui nu place a se arre-
ţă^ ft YQrbi de sene, de meritele seHe :
addeveridu e totu de utM moăestu; fiţi
ffuţt modeşti, si nu creăeti eo ati fi ca-
paei de tote; una fCia formosa e si mai
forn^sa, dico e si modesta.
•MODIALS, adj., modUU»; de uau
mod*u, de capacitatea noui modiu : ca-
lice modiede.
« MODIABE, V., BodUre} a mesură
CD moâiuiu.
* MODICITATE, s. f., (franc. ««mK-
elU), calitate , stata de modicu : moăi-
eitatea fortunei nostra nu ne permitte
apese mari.
* MODICUf-a , adj., moaions; care
aremodHlti^iiiesar'a coyenita, 1. me-
auiatn, computatu, infrenata, mai rer-
tosu in portare : a merge cu passi mo-
dici, beiUura modica, ospetiu modicu; —
2. d^ro ai care nu are mesur'a cuvenita,
media, de medilocu, micu, neinsemnatu,
nediatiuBu: statura modica, ocli modid,
stare modica, progresse modice, talentu
modicu.
•MODIPICABaE, adj.,,(fr. nodl-
flablt); care se pote modifica.
MODIFICAKTK , part. adj., msdlfl-
etna, (it. modlfleute); care modifica.
* MODIPIOASE, V., modifleare, (ii
BAdlâeirA, fr. lOQdifler}; a face sau pane
modu, a meswra, 1. în sensu mai origi-
nariu, a mesuiă, computÂ, stemperă,
tempera, infVenă, marginf, restringe,
micasiori, etc. : a modifică punitionea,
eonditionăe prea onerose aîle corOrae-
tiât», amend'a prea marş, sensuht prea
largu aîlu coventuiui, frasei, espressio-
nei; oratoriulu si poetulu e ^oriu, pen-
tru armonia, a modifică tote periodele ,
frasile, si tote memîrele perioăeîoru si
froiUoru; 2. in sensn mai depaitatu si
metaforica, a acambă, a dă aitu modu
asM forma unui lucru sau uneia din păr-
ţile lucrului, de regula cu nuanti'ade cot'
regere.ammeHorare, d6ro adeseaei scam-
..icre in d^erentî, saucbiaruinreu: cH-
fn'^ eăueationea, ctdUtr'a, legile moă^ica
., ,fi/un^unatitr'a omului; a modifica una
. p^.prin,,</.meniamente; acesta revolu-
MOD.
tione a modificatu natur'a »m mimai ■■
gvberniulm , d si a nationei intrega ,
ăifferUela dispositioni alle partiloru mo-
difica materi'a; ideele partîeutarie mo-
difica si darifica ideele genercdi si vagi;
unu singuru coventtt adaussu unei ^a»e
modifica sensulu ei generale; aâverint^
sunt covente ce modifica verbele si aâiee-
tivele.
* MODIFICATIONE, s. f., mcdltfei'
tio, (fr. modifloatlon, ît. nodifteulaie),
actione si effectu allu actionei de a mo-
dificM-e : moăificationea unei pumtume
grea; modifiealionile făcute in origina-
Iile unui adu.
* MODlFICATIVU,-a, adj., (fr. ■•-
dlflcatlf), care pote modifică : clanţa
mod^cativa de totu contradulu.
*MODIFICATOBIU,-(orio, adj- s.,
iHOdlfloator,(fr. modlIleateDr); care fNO-
d^ca sau serve a modică : demente mo-
dificatorie naturet unui lucru.
* MODIFICATU,-», adj. part., m*<i-
Heatus, (it. nodlDeato, fr. rn^MU);
verbe modificate in sensidu loru prin
substantive, constrtate ca obiecte; lege
in totu modificata.
* MODIFICU,-a,adj., modlfloBs; care
modifica.
*MODIMFEBATOBE,s. m.,m*4lB'
pAr«t*r»(coDtrassuâ'inmodllinper>t«r),
imperc^orc de modu, in speciale, de mft-
Bur'a de beatura, de numerala de poca-
rie ce fia-care ospeţe e detoriu a bee la
unu ospetiu ; modimperatorde ie cJiia-
ma si dictatorele, magiatrulu, regele e-
spetiului.
•MODIOLIFORME, adj., (fr. fiu-
tlforme); care are forma de modtolH da
rota.
MODIOLLKE, modiolitu, modiolitu-
ra, etc., yedi : modiolu.
MODIOLU sau modioru si moioru,
pL-c, modlolnst tnber; mica; narax*
(compara ai fr. modlole si m«j«a, it
moizo si moiEoio); deminutivn d'in mo-
diu, l.iQsensuaiusu acientificu, o^pro-
prie : unu modiolu de ordiu, de tente, de
faseola, de meliu; trei modiole de fiivina
degrwtu; h) prin metafdra, a) genu de
conchilie bivalve; p) inatnimentu clii-
rurgicu, compasu d'in 'unii tuhu cu rota
=y Google
MOD.
la UDu capetu ; 2, iu usu populftriu ap-
plicatu la obiecte ce s^mina mai multn
dau mai pncinu cu unu moăiolu, (in sen-
solu primitivudesub l.a), ba chiarn la
semnificationi ideali, si a nnme : a) ce
sâmina in forma cu nnu moăiolu. tuba,
iUvi, Tasu de beutu eylinărieti, ceva
înfiata si cavu : nodu, ghiandara, in&a-
tura, grumuru, etc. ; a) in genere : mo-
diorulurotei^batez; rota Aupumpa, de
SCQ88U apa, de storsti oîiu cu doue mo-
ăiole, doue tuburi, doue tieve, done
capse : tno^ore de pamentu făcute de
orbeţi; modiore de furnice; p) in spe-
cie modioltt de dep&iatu, si absotutu
modiolu, -pre care se d^pena, se infas-
ciora tortn, acia : unu modiolu de aâa
de Unu; doue modiole de fire de metasse;
am terminatu doue modiole de fire de
lâna; modioht de lemnu, de arundine;
de aef, moăiolu = cantitate de tortu
sau de acia depenata pre unu modiolu:
unu modiolu ^ modioru de metasse;
h)m sensu ideale, a.) concr., Incru micu,
una mica sau nemţea, sfermatnra-, ^) ab-
stracte, (redi si moăiolire mai la ralle),
Topere, miiscare de mici buccatelle, mân-
care si mestecare cu mare labore, fora
se se allega cu nemica in giira : vedi ce
modit^e da copUlulu buceatetlei de came
appacata in gura; pruneulu da modiolu
titiei fora lapte sau cu pucinu lapte; —
de aci, 3. derivatele, a) d'inform'amo-
,dioIu, 7.)modi6lire (pre alocuri : moso-
lire),-e8cu, T.,a')difacnlt6ret Uborlose
morslcare rel mnstlcftre , vorbindu de
copillî fora denti sau de betrâni fora
denti, de sorici, etc, cari cn diMcnltate
potu musca d'in ceva, ai de acea-a, ei
de cei ce sugundu si rodindu cu mare
difficnltate potu manca cate ceva : sa-
ricii au moăiolitu casiulu, hrendi'a,
carnea ; copiUtUu modiolesce numai ti-
ti'a, fora se pota suge ceva : tt» mancu
eu buccateUe modiolite in gura de ~bal-
loai âe copilli si de hetrani; de aci,
niodiolirc , ?') a mastică in delungu ,
a tin£ in de lungu in gura : de eandu
mai modiolesce eateîlulu osciorulu ce t
am datfi .' ce totu modtolesci cdlu meru,
eea pera, celht ossu, etc.? — 7') oorra-
KNre« atterere, a«r4ldarei rorbindn de
MOD. 319
vestimente, a le ttriog*' nu; a le botf,
a le sordl: mi ai tnodiditurochiele tote;
p) modiolitoriu,4oria, adj. s., (pre a lo-
curi most^oriu) , care moditiesce ;
7) modiolitura, a. f., (pre a loeuri mo-
soHtura, actione si effectn de modio-
Ure: modiolxfytr'a Jsadm de came, a
titiei de copiUu, aroehiei; b) d'inform'a
cu r in locu de l, modioru (si pre a lo-
curi tnosoru), 888U formele : modiorwe
si mosorire, modioritu si mosorUu, mo-
diwosu sau mosoroau, etc, de cari vedi
la modu cotrs ânitu); si deriTfitele mo-
dioroniu, mosoromu si moMoroNtu (ou n
molliatu : modtoroiu, moaortm si mo-
swroiu), B. m., augmentatiTli d'in mo-
dioru, luatn in s»iButu de sub 2. a) :
a) in genere : imdioroni» de rota; mc-
dioroniu sau mosoronm, moaioroiu de
orbeţi, de lâmite de mosia; a face modio-
ronie la diverse punte (dle eonfinit^u
agrului; ?) in specie : modiontnm de
fim de metasee, de tortu, de oda. M.
*MODIORELLU,(pre & leonri moio-
rellu, si mosiordlu; vedi moăidu), pl.-B.
mOdloluB srbfeilH§, fosag; tabar^ flH-
duln, deminutrvQ d'in modioru; modio-
rellu de acia, de pampa, de rota, eodia
aau scripete; modiorele de metaase de di-
I verse colori.
' MODIOBIBE sau rnuortre, modioritu
! sau mosoritu. etc., vedi modiolu si modu
I cotra fiaitu.
I « M0DI8TU,-a, a. pers., loatu de re-
j gula mai multu in forma femina, (fr.
I modiste) , care face si vende mode, mai
I vertosu pellarie muieresci.
i MODIORONIU (cun moUiatn, modio-
' roia, pronuncia8i:m«sorotu,MO»orotu),
I ţ\.-e, augument. d'in modioru; vedi mo-
'■ diolu cotra tine.
' MODIORU , (pre alocuri si mosoru,
si mosioru), a. m., demin. d'ia modiu, si
prin urmare acellu-asi cu modiolu, mai
vertosn sub 2. si 3.
MODIU, pl.-e, si-MT», nodUm si m«-
Aliia; antica mesura romana de capaci-
tate pentru lucruri aride, grauntie. Ţa-
rina, etc., care coprendea I, parte d'iu
patrantariu sau i parte d'in medimnulu
attion : unu modin de farina,'trei modie
de 9r^TH;~d'iD acea>a«i font«M eu mod».
=y Google
820 HOP.
MODKn,a. m., TâdifNodu si moduru. ,
MODn,pl.-un s.f.,mo(Ia, m«do8,(it.
■od« si moAb, fr. mod« m. lflmod«> aif. ]
la Mnde), mesara, fonna, A. sub form'a
mascalina, modu, 1. io iutelleasulu cellu
mai priinitivu de mesura, a) in genere;
vane sunt modurile de tnesuratu pamen-
tulu sau agndu; modu de longime, modu
Uniariu; modu de superfacia, de volume
de capacitate; ammestica seu cu seminţia
de hţ/oscyamu si de urdica, de ammen-
doue t» acellH-asi modu; e unu modu de
observatu in tote lucrurile; de acf b) in
specie : a) mesur'a coveniia, just'a me-
sura : in tote se căutamu peno unde po-
temu merge, coci in tote e unu modu, si
prea-muUusuppera maireu de câtuprea-
pucmu; riurile se inflasse preste modu;
avaritia fora modu. nemoderata; spese
fora neă unu modu si computu; p) in
retorica, poetica, musica, saltatione,
modu=.mesxud., rhjthmu.tacta, mesura
a sODurilora sau tonurilora si passilorn,
miscariloru: surdulu nupote inteilege mo'
dtdu vodloru si sonuriloru; modu orato-
riu,podiictt,musictt, lyricu, epicu; aiper-
dutu modulu passiloru, nu salti in mo-
dviu caniicidui; mai vertosu io mnsîca :
modu ionieu, doricu, phrygieu, h/dicu,
modu grave, leve, lentu, cdere, accde-
ratu, moderaiu. etc., mod» majore, in
care terH'a si sest'a sunt majori, in
opposîtiooe cu modtdM minore, in care
«selle-asi intervalle de sonarisnntmt-
nori : tonu in la, modu majore; tonu
m la, modu minore ; 2. in intellessu
deriyatu si metaforicu de forma ^
disposttîone, accidentia, calitate, genu,
specia, methodu, regala, lege, categoria,
^0, si alte assemini idee metaphy-
sice, sau philosopfaice, a) in genere :
in Me lumtrile mentea nostra distinge
substantta sau materi'a si modulu sau
aceidenti'a, substratuJu si attributtdu ,
ţundidu si forma; un'a (ftn prineipa-
lile cause aUe errorUoru nostre^ e co
confundemu modurile cu substantiele ,
aiAstatUiele cu modtirile; modta^ se-
parate de corpuri n'ou r&ditate de
câtu in mentea noatra; in dominiulu
istoriei naturale, in regtmlu animale,
tktsBtmpht, totefientiele aunt făcute d'in
MOD.
un'asi acea-asi materia, si numai di^o-
sitionea acestei mcUeria, modulu loru de
fonmaione, adduce varietatea ce obter-
vămu si admirămu in generOe aeettui
regnu; generHe insesi, speciele cu varie-
tăţile loru, famUiele, ordinile, elassde
acellui-asi regnu nu sunt de câtu diffe-
rite moduri de a fi aîle (îentieloru (fin
acestu regnu; in dominiulu spiritulm,
omenii„de essemplu, au toţi facultatea
de a cogitarc; dero modulu de a eogitare
dijfere nu numai de la omu la omu, ei
cliiaru in acellu-asi omu asupr'a aed'
lui-asi obiectu; modulu dea cogitare pote
differi; asia si : modu de a vorbt, de a
se porta, de a scrie, de a se espreme, mothi
de crescereallu plantei, (dUtanimalehii;
modu de a se gubernă, modu de giJxr-
niu : tote scamba mod'a, peno si modtdu
de gubemiu; in doue moduri se face in-
juria, prin violentia si prin fraude; 6^in
specie modu, ca terminu de cea mai
înalta metaphysica, se applica forte dess
in logica Ia formele cogitarei, si prin ur-
mare si in grammatica la espressumile;
acestoru forme, a.) io genere : differiteU
moduri allejudecitUuiceru diff^ritemo-
duri alle proposetionei sau frasei; la
unu modu de judeciu universale, ab-
soluiu , se cere unu modu de propo'
sitione erosi univercde, absohU»; eoit-
cepte luate in modu abstractu sau eo»-
cretu se espremu de asseminea in uiodu
abstractu stat conoretu; inse coventt
de modu aistractu se explica une ori
la concepte de modu concretu, ai vice-
versa; asîă : mâncare, care de regula
e, ca tote celle de acea-asi forma, uno
ooTentn de modu abstractu, oumo io
frasea : mâncarea de mtdte fructe ea-
siona morbi, e de modu concretu in oon-
etructiooea: mâncări grasse ;p} in spe-
ciale, modu applicatu : a) la concepte
da actione si Ia espressionile Ioni, la
asia numitele verbe : modu personcie,
care admitte unu subiectu allu actionu
de câte trei persouele, inoppositîonesan
cu modu impersonale, care nu adnutte
snbiectnde neci un'a d'in celle trei per-
sone : ploua, ninge, grandina sunt verie
de modu impersonale, ori simplu : verbe
impersonali; sau cu modu unipersotude.
=y Google
MOD. _^
oare adinitte Bu))i«ctu numai de una
peraona, de a treia persana : se covine,
se cade sunt verbe de modu uniperso'
nale Numot de singulariu; 6ro : se dice;
se spune, se aştepta sunt verbe de modu
uaiparaoncde si de singidarm si de plu'
rariu; — modu imperson(de ae dice in
genere de acelle forme verbali ce nu ad-
mittu flessioni personali, camu : mo-
dulu infinitivu, ia forme ca : a maMC<i.r=
mâncare, a place=placere, a duce=du-
eere, a audt = audu-e; modulu partid-
piale sau gerundiale, a nume, liparti-
eipie, de forma ca: laudatu-a, auditu-a,
inteUesm-a, eoptu-a; sau de forma ca :
currente, mandante, moriente;l&supinu
in forme ca : de facutu, de portatu, de
coUessu, de coptu; la gerundiu, de forme
ca : arandu, cerendu, ducunău, audindu;
intote aceste caşuri, modulu vnperso-
n(de se oppune la modtdu personîde, in
forme ea : făcu, faci , face , facemu; fa~
eeam, făceai, făcui, facusi, facussem; se
/acu, se fad, asiu face, ai face, etc.,
modulu impersonale, in acestu intellessu,
se dicesimoăuin(initu,iaoţipo3itioJiec}i
modulu finitu^::=-modulu personale; inse
espressionile de modu finUu si infinitu
sunt de preferitu in acesta casu, las-
sandu espressionile de mod» personale
si unpersonale sau unipersonale pentru
caşurile precedenţi; — moduaeHm,cania
subiectulu insuai face adionea espressa
prin Terbu, ca in : copiUulu cresce st se
desvolta bene , in oppositione cu modu
passivu, ca in : copillulu lui a fostu
erescutu de oltii; sau cu modu re/ksivu,
reciproca, etc., ca în : copiUulu se spella
pre mtme, si ^eUa manele; — 3') (l^ro
mai vertosu lajudecie silaespreasionile
lom, la propositioni , coventula mot^
insemoa, antaniu, in sensu largu, rela-
tiooi alle predicatului cu subiectulu, re-
lationi ce se potu reduce la realitatea
sau neretditatea predicatului ensusi in
respectulu subiectului, ca in frasileico-
ptîlulu cânta, crestele sunt roşior e, de
una parte, si : copiUtdu nu cafUa, cere-
siele nu «u roaiore, de alta parte; inca-
salu de antaniu judeciele sunt in modu
potitivu, a^firmativu, sau simplu poai-
tîve, ttfjirmative, asii si proposUionde
To)[. U.
MOp.
831
ce le espremu eo&t in modu posiHvu,
i^jfirmativu, sau nim^la positive , c^fir-
mative; io caaulu allu doilâ, judedele,
ca si propositionile, stmt in modu ne-
gativu, sau simple negative; modulu ne-
gativu e modidu impossibilitatei abso-
lute sau nerealitatii; e insesitmu modu
aUu imposs&Uitatei rdalive , oppusu la
modidu poasibUitafei, asia co tnoalu es-
preme si relationi alle predicatului co-
tra subiectu, cari se potu reduce la jxw-
sibilitate si impossibilitate a predicatu-
lui, ^phifsica, materiale, ca cea espressa
in frasi ca : copilUdu pote sau nu pote
cântă, scie sau nu scie cântă; fia mo-
rale, in fraei ca : eopiUuiui se cade , ae
covine a fi suppuau si doăle ; filitdti e
detorm aai^ nu e deioria a susHne pre
parent^ — allu doile, relationi logice ,
adeco relationi alle judeâtdui insuai
cotra facultatea judecătoria, cotra ra-
tloue sau mente, relationi ce incosere-
ducQ Ia realitatea sau posaibUitatea ja-
deciului in sene, asia in oătu avemn
proprie doue moduri logice : a) modulu
reaiitatei logice, modulu eertiti4dinei, io
care judeciola se espreme cucertitudine
in numele subiectului cogitatoriu ensusi,
fia in îi&si positive ca ; copiUulu cânta,
pote cântă, e detoriu a cântă, fia si in
frasi negative : copillulu »u cânta, mt
pote cantâ , nu e detoriu a cdntă ;
b) modulu posi^mtatei logice, modulu
incertitudinei, nerealitatei logice, ia ca^
şurile : a.) candu juâeciulu nu e allu su-
biectului cogetatoriu ensusi, ea in fra-
sile : pamentula s'ar fi miacandu, iJupo
spus'a astronomiloru; Socrate dicea, co
densulu nu ar fi soienda nemica; omulu
ce mente, nu mai e credutu:=::omuiu m^-
tionosu nu mai e eredutu ; p) candu ju-
deciulu e interrogativu : cine scie tote?
venit' a frate teu? unde ai ptau cartea?
sepote un'a ca acesCa-a?—i)ca.aă\iJKi-
deeiulu e conăitionatu : deco su culpa-
bile, spune-mi culp'a; erode nu su cul-
pabile, de cerne baţi ? se vina acumu tăia
teu, ar fivaide tene; S) candu judeeiulu
espreme ceva numai dortfu, vridu, cogi-
tatu, cumu : aaiu vre se mâncu; mâncaţi,
copUli; vreu se mancu; in grammaiiea
eapressionea tnodului reaHtatei logice m
81
=y Google
329
MOD.
dice modu indieativu, ero espressionea
. modului nerecUitatei logice porta numi-
rHe de rnodu subjunciivu aau conjunc-
tivu, modu condiţionale, modu impera-
tivu; modurile ce arreta relationî oile
preâieaUilui ett realitatea, se espremu
in tote Iw^le cu covente formali anu-
mite, cumu : nu, ha, da, pote, se cade,
seeotAne, etc,, ero modurile logice, aăeco
relationile jtdeciului cotra ratione în-
săşi, se espremu parte eu vorbe anu-
mite, mmu , ăeco, ca, pote,pre semne, etc.,
parte cu ftessioni; in acestu respecta
usnhi limbelorn variedia forte multa;
aetă, ca se dikma macariu uqu essemplu,
se luămu frasea romaneaca : a) connoscu
unu offlu, care pote fitce aeâsta'U, ca
modu indicativuin prop. care pote, etc.,
iD altu intelIesBU cu m<}du condiţionale
de doue forme : ţ) connoscu unu omu
care ar pote face acista-a, 7) connoscu
unu omu, care ar fi potendu face ace-
sta-a; lat. espreme pritnulu casa, ca si
noi; ca modulu indioativu : eo^oses h«-
tolnem, qnl potest hoe ra«ere, 6ro celle
alte dooe oaaari Dumai ca modulu
conjunetivu : eognoeco favutnem, qul
p«SBlt hoo facere; si tota eu acesta d'in
arma modu eepremesi modulu conjunc'
tivu alia nostru d'in acea-asi frase ne^
gativa : nu connoscu unu omu, care se
pota face acesta-a, =^aon cofnoseo lio-
■inem, qalhoe facere posslt; — B. Bub
forma feminina, moda = forma trecu-
toria data unui lucru d'in fantesia, ar-
bitri u, capriciu, bonu plăcu, etc., in sensa
matei'iale, 6ro in sensu morale, forma,
moda de portare, de lucrare, etc., ca-
priciosa, arbitrarîu, fantastico, asu, abi-
tndioe particularia unui omu san mai
maltoru-a, adesea co nuanti'a particu-
lariade abitadîne trecutoria, gnstti fan-
tastica Bi greu de contentatu, 1. in ge>
nere 1 moda noua, moda vechia; omu de
motPanoaa, omu de mod'a vechia; moda
vechia detunice, decamesie, depeUarie,
de ealeioni; a fi servulu sau serv'a mo-
dei; alari comi^imente sunt de moda ve~
cMa; Srosi au essitu la moda vechiele
forme de vesiimmte; modele se destrugu
unde pre altde, si adesea etiUe mai es-
travaganti aunt preferite eeUoru mu
MOD.
formoaetHodurideomatu, unuomu, una
muiere sunt de moda, sunt in moda,
candu aunt forte căutaţi; asia ai una
carte, una mâncare, una merce, sunt de
moda sau nu tnai sunt de moda; moda
italiana, francese, germana; dupomoSa
iurcesca de portu, de mancca-e, de şedere
de amblare; 2. in specie, a) ornamenta
de moda sau in tnoăa, ce serve io par-
ticulariu îemiaelorxtimodisfaefsArica'
tor ia si venditoria de mode; muierea,
cui nu place luerulu si cas'a, e setosa
de mode; muierile nostre aru face bene,
in locu se se lasse dcspoiâ de modiste,
ae iwvelie a si face singure modele de
cari au Upse; modele francese sunt edU
mai estwnale si mai căutate pentru ele~
ganii'a si bonulu gustu ce le distingă;
modelle de mode francese pentru pella-
rie; b) fantasia, capriciu, tona, de regula
cu nuanti'a deco elle sunt supperaiorie,
importune.nesufferiteţentrasXtii, appli-
catu si Ia animali : ce moda a «nat htatu
estu-a,denuvre8edeinaint9?i6ro\apii-
tieulariulla omeni: ce sunt este-a ce faei
pre tota ăiu^a ? a mai ieuaf m aciimo M»a
moda, mod'a de a mi aedS tota diu'a ie-
spoie^; a trai dupo mod'a sea, a face
tote modele copilUUui; — in acesta seusa
si m. modu, pi. moduri, cumu se vede
d'in modorosu, etc., de care la nrmato-
rînlu : C. c&te-Ta derivate popnlarie â'in
modu, se esplica ca mai bene allaturate
de altimulu sensu allu acestui coventv,
si anume : 1. directn derivate d'in modu,
a) modorosu- a, aimodurosu {a&nasorosu
ai naauroau d'in nasu), adj., noroeae,
dirflelUs, InpsrtoDiia, triatis, t«trieH«,
plenii de mode sau moduri; moduri=ie
tone relle , snpperatiosu, greu de ooa-
tentatn: betrânii sunt modorod; ce be-
trânamodoroaO^nusiede benetenerHoru
se fia^modoroai ca bttrânii, ca muierile
relle; b) moăorone ei modoromu,'a; (cu
n molliatu modoroiu), moroins; cama
iuacellu-asi sensu cu modorosu; 2. indi-
recta, prin intermediniu deminutivnlui
modioru:^modiolu (prouuntiatu si mo-
soru; veiimodiolu), derivate d'in modu:
a) modioru insuai, pl.-e, moreglbiST li •
bido, iBHul» llbldo, tetrhtlUB, fontasfa,
capriciu, tona mai rea, mai irratioiH^e
=y Google
^_ MOD.
si mai supperatiosa de c&to cea eepressa
prin form'a primitiva modu, tona copil-
laresca orecumu; de acf b) esaite, a) rno-
ăiorire (si mosorire, vedi modiolu),-escu,
T., moroHDinţ dlfflellein, trlBtem, tetrl-
cum prnbere, a face sau a se face sap-
peratiosa, tristu, difficile, mai melan-
colicu, amarita, invenioatu, etc, de re-
gula, ca refl. a se modiori : ce eşti asia
modioritu, ca cumu ti s'aru fi inneeaiu
navile? de candu i a moritu eopiUulu,
asia e ăe modioritu bietulu tata, in câttt
nu Ut vedi ridendu neci una data; ii
pentru lucruri : cerulu se modioresce; ce
«Hm modioriti ! — P) modiorire {si mo-
sorire) B. f., actione, de 1 modiorire,
cumu si actu sau stătu, calitate de mo-
dioritu : iotristare, tristetia, melancolia,
animarea, amaritiODe,aupperatione,dif-
ficultate de fire, etc, morksltas, dit-
Seultas, InipvrtnBitas, tetrloltu, trl-
BtUia> Kgrltudo, etc; f) modioritu, -a,
{ei mosor itu), part. d'in a) modiorire,
laatu inse mai adesea cu intellesau de :
n»r«â(ig, dlfUolIts, trlatU, mtestoB, »■
ţ«r, importunns, tetrUosi bosinflatn,
aupperatiosu, difdcile de coutentatu, tri-
stu, melancolicu, insociabile, inaffabi-
le, etc. : ce omu modioritu! ca cttmu le
ar strică tota lumea, usiă sunt ăe mO'
dioriti, modiorita muiere tnai ai; cu ri'asiu
poţi trai una ora cu una muiere modio-
rita; si despre lucruri : ochi modioriti,
(ronte modiorita, tempu modioritu, di
modiorita; S) modiorosu-a , (si mosoro-
au), adj.) pleuu de modiore =: tone, ca-
pricie, supperare; capriciosu, greu forte
decontentatu, sDpperatio9u,pleDuâeve-
ninusideamaritioue, etc, inor<igaB,trl*
stti, tetrieuB, dltflelUS} loportoDUii : ce
omeni moăiorosi! ce wwteri modiorose!
— compara lat. morosus, d'in in«8-m«-
rU» care are aprope acellu-asi sensu cu
Modu, si 6, probabile, de acea-ăsiradecina
ca aceatn-a; — probabile co si posomo-
rire e, cu profunda transformatione, es-
situ d'in pcrmosorire. compusu d'in p&-
(transformatu iu usulu popnlariu depre
a locuri in : pe, pi, pă, po), si d'in mo-
sonre = modiorire. M.
* MODULABILE, adj., care se pote
nuKMă.
HOD.
»3
* MODtJLAME, ţlmodidamine, nr
dnlARteiit si :
* MODULAMENTU, pl^e, modula-
neatom; actione, mai vertoflu effectu
allu actiouei de modulare, ceva melo-
dico, melodia, eufonia : moduiametrie
plene de atie.
* MODULASE, T.,iMdulBri,<it. m*-
daUre, fr. inodoler), d'in modulu : 1. in
genere, a măsură, regulă, ordină; 2. in
specie, despre tonu, lonu, voce sau vorba,
musica, saltatione : a mesură, cadentiă,
armonisă, a face intonări simisoarime-
surate, rhythmice, a saltă, jocă, vorbi,
pronunţia, Bcriecurbythmu sau inrhytb-
mu; a) ia genere : ensa-si natur'a a
modulatu vorb'a, eomponendu-a , d'in
voâ acute si gravi ; o modidâ passii
dupo mesur'a musicd; verginile modula
cu petiorele catiieculu ce conta; a mo-
dulă si rotundi membrele; a modulă in
versuri lyrice laudele eroului; oopilMu,
de si micu, modula forte bene tatu ce
vorbesce ai lege; b) in specie, iomueica,
a.) a cantâ, a dice si scrie musica în
mesur'a rhythmului, tactulu covenitu :
a modulă unu canticu de ăoru cu vocea
aau cu unu instrumeniu; p) a trece d'in
unu tonu io altulu, d'in scar'a unui tocu
in scar'a altui tonu : a modula dHn do
majore in do minore, d'in iontdu snajore
in cellu minore; se modula inse si forfi
a essi d'in tonu si d'in modu.
* MODULAKin,-a, adj., (fr. nudn-
Iklre); relativu la modulu : architectura
modularia, derivata d'in celle trei or-
dini de arcbîtectura antica.
* MODOLATIONB, s. f., modulatu,
(it.iiiodulazlaae,fr.inoduUtla&); actione
si effectu allu actionei de MOiJuJare : mo-
dulationea saltului, vocei, vorbeloru; mi-
nunate modulationi afli in acellu opu
de musica; modulationi de addeverata
preveghiaiore; ne a incantatu at modu-
lationile sdle ângeresci,
* MODULATORlU,-(ono, adj.; m«,-
dulaUr, (fr. modulateur); care modula:
minunatumodulatoriudecaniicededoru,
compositoriu de musica, bonn modular
toriu.
* MODULATU.-fl, I. part. pass., «•-
dolatos, - a : cantecu bene modulai ;
jyGooglc
ta
MOL
2. sup. 81 snbst. abst., m«diiutMi,-HB -.
moâulatidu pOasiloru in aedtatu.
* MODULU, pl.-e, modaluB, (fr. nio-
dnle); deminutivu d'in modu, meBiira
mica, Lin genere : a meaurâ pre fia-eare
MtHodu^tiâ»^ 2. ÎD specie, o) in arclii-
tecturs, Dorma, unitate de mesura ar-
bitraria, ce serve la determinarea pro-
portionilorupartiloru unui edificiu : dia-
metrtiîtt sau aemidiametrulu basei u»ei
columne serve, de regula, ca mo^tlu in
ă^imtele ordini; m coltmtnele de genulu
doricu se liea ca modtdu a âncispre-
diecea parte d'in inaîtimea loruimpreuna
cu captteUî^; h) ca senau mai generale
de norma san mesura a diametrolui u-
nni corpa cylÎDdricu, unni tnba, unei
tieva; e) in poesfa, musicai saltatione :
ihythma, tactu, melodia, eufonfa; d) in
numismatica, diametrnluuQuinumu sau
medalia; e) in algebra, cantitate cu care
caută se sa multiplice logaritbmiî de
una systema spre a se află logarithmii
eorrespondenti in alta systema ; f) in
genere, norma, essemplariu, essempln,
modellu, typu: tnoijultiîu mesureloru li-
niarie e me^rulti.
MODUBU, 8. m., nodnlnst forma po-
palaria,âemiDutivud'inmodu=:mo(iuIu,
usatu mat allessu sub form'a scurtata,
modru, si cu acellu-asi intelleasa ce are
modu,
MOIABE, moiatu , etc., redi : mol-
Uare, moUiatu, etc.
* HOLA, B. f., mola, (d'in motere),
machina de molutu = macinatn, acel-
lu-asi si iu origine si in sensu cu popu-
lariulu mora; applicatu inse si cu sen-
snlu de : a) p6tra de mora: b) farina,si
in speciale, grauntie de oidiu, de granu,
de secare, măcinate mare, care amme-
stecate cu sare, searrancaupreyictim'a
dusBalaaltariuaprejuDglare : aasperge
emu si molapre taurii de saerificatu;
(de acf verb. immolare); c)Î6tu abortitu
in matricea mammei, buccata de came
informa si inaoîma, ce femîn'a sau na-
ece sau adjuuge se mora, sufferîndu ca
de unu morbu; d^nume propriu dedi4a,
de regula in plur. mole = noln, filie
Bile lai Marte, protectrici moreloru ai
nwrarHoru.
^ MOI.
MOLARE, adj. raolarU, 81 '
MOLABIU,-a, adj., molarls si mvli-
tins, (compara si fr. molalre); relativa
la mola, care aerre Ia moJu^u=macinatD,
de mora : asinu molariu,.ealli molari ;
denti molari, si absol., molarii, namiU
maaselle; petra molare san molar%a,—B.
f., molaria , fodina de petre do ma-a; b.
m., personale, mdariu, care scote d^o
fodina sau lucra petre de mora.
UOLCELLU, moleutiu, etc, vedi :
nţolliceUu. mollictUiu,
* MOLE, s.f, iiitles, (it. iiiale, franc.
iR&le); 1. massa de materia informe,
mare ai grea : petroniu, st&na de p^tra,
grumuru, cumuru, acervu, etc. ; 2. in
specie : a) constnictione colossale , mai
vertosu de p^tra; a) iu genere : mole âe
palatiu, de case, de nave, de mormentu;
de constrttctioni; p) iu speciale, «') con-
structione oppuaa actionei destmctoria
a unei apa : moliîc oppuse fia-iei unde-
loru ; totu camptdu ar fi inundatu de
versaturele torrentelui, dSco molUe nu
l'aru tine in albi'a lui; p") apparatn bet-
lieu, apparatu de attacu, asaaltu; 3. tro-
pice, a) mărime, mare numeru , canti-
tate , mulţime, potere, greutate : a fi
strivitu sub molea urei si invidiei; po-
terea brutale se surpa prin ensasi mol&i
sea; mole de avere, de auru si argenfu ;
mole de cure, de amarittoni; b) greutate,
diMcuHate, sarcina , labore ; mai mare
mole avea capitanulu cuai sei de câtu
cu inimicii.
* MOLECULA, a. f., (moleonU, franc,
mol^oale); deminutivu d'in precedentele
mole, particella de materia, mica parti-
cella d'in unu corpu materiale; 1. in ge-
nere : moleculele sângelui ; molecule de
came. deaeru; 2. in specie, in scisntiele
naturali : molecula elementaria ^=m6le-
cula constituente, care da naacere unei
minerale : inbarytulu sulfatatu molecu-
lele elementarie sunt parte molecule de
acidu stdfuricu, parte molecuU de ba-
rytu ; molecula integrante care resulta
d'in combinationea molecuUlortt flemtn-
tarie sau constituenţi : fi'i-cire molecla
integrante d'inunu fragmentudft Sulfura
de mercuriu e formata d'in dnfw. mole-
cide constituenţi, un'a de sulfure si un'a
=y Google
mt.
de mercuriu; moletsula organica, parti-
cella de materia ce se pteesuppune oo e
totu de un'a rina si aotiva , co cootri-
bae la nntrirea ai desroltarea fientie-
loni organice si co se divide in atomi
incorrnptibili si indestractibili , cspaci
de a se organiad si formă in corpuri de
animali si vegetali ; moleeula organica
sau absolute, moleeula se diee si la udu
animale micioscopicu, in sperma; — mai
înainte se confUndea moUad'a cu ato-
mulu , astadi se face distinctione intre
aceşti doi tennini : molecui'a se preeup-
pune ca formata d'in mai multi atomi;
ae presuppune co atomii prin posifur'a
loru doM moleculei form'a ei particula-
ria, apoi d'in pcsUur'a atomUoru in mo-
lecule ar fi remUan^ diversitatea sub-
stantieloru.
MOLECCLAEE, adj., si :
MOLECULABin,-a, adj., (moleenU-
rti, fr. noIâeuUlre); relativu l& mole-
cula sau la molecule : dispoeitionea mo-
leeularia, eompoaitionea molfculnria a
unui corpu: attraetionc molecultre.
MOLKMA si molevma, 8. f-, (|t^XD[i{ia
si (lâXosiui), evntaclo, psHlls, loes) spur-
ca tione, contactu cu ceva spurcaţii si
morbidu, contagiu, pestilentia, peste,
epidemia : molema de peste, de vite eor-
nutf, de om ai de eapre.
MOLEMATICU si meHesmaticu.-a,
adj., retativu la molema.
* UOLEMONIU, p].-i«, nolemonluiii
(d'in nolere) , însemna proprie : măci-
nare, sfermare , spargere , — appiicatu
inse in specie la una planta, cn care se
crede co se potu sparge sau descuni&
ferrale ? planta analoga cu cea connos-
cuta de poporu sub nums de irb'a fer-
raiorw.
MOLEMOSU,-^, si mfAesmom, adj.,
eontaţriosnaţ pestllens; plenu ds mole-
ma, molematîca.
* MOLEKDABITJ.-o, adj.. DMlendi-
rlDB, (d'in molere] , relativti la măci-
nata sau la nvîra : asina molendaria.
*MOLENDINACIU,-o, adj., (fr. ra*-
UBdinMri), care s^mena ca unu molen-
dinu, vorbindu de frundiele sau granu-
tiele cartoru plante, cari prin aripiorele
lom sâmius cq una mora de veatu.
mL. 336
MOLENDINASIU,-», adj., aolradl-
narlng) relativa la mol^ndinu, la mora,
la macina^--~s. m. personale, moîendi-
nariu = morarin.
* MOIiENDINU, pl.-e, laolendlBon,
(d'in mftiere); locu sau casa de mora,
mor'a insasi.
MOLENSE, B. f., (molese si moleuşe),
vedi molensire.
MOLENSIBE (si molesire. moleusire.
molepsire),'«scu, r., eantanlnare, Infe-
stare, peate Infteere, (gr. {u>X6v(iv, inse
allu nostru formata prin intermediulu
substantivului f., mo{«nse=:{j.(!Xiivatc =
actionede contaminare, si stătu de con-
taminatu saa molonsitu); a attînge ca
cevaspurcatu,aspurcă,asordf,apangArî,
si in specie , a communică sorde pesti-
fera : tmu molesitu molesesce pre mai
muîti ; una oue moleşită molesesce tota
tumCa; a se moleşi; si fig. a se moleşi
de essemplulu celloru rei; tota societatea
e moleşită si putreda de corruptione.
MOLENSITOBIU (si molesUoriu.
mc^eusitoriu , molepsitoriu),-toria adj.
s., fluBtairiOBDti» peatileuRj care molese-
ee : morbi molesitori, essemple molesi-
torie.
MOLENSITU (si molesitu, moleusitu,
molep8itu),-a, part. d'in molensire, Ui-
feettts, eentAninatis, ponte Inreetai.
MOLEPSIRE, molepsitoriu, etc, vedi
molensire, molenaitoriu, etc.
tt MOLEBE , molui, mc^u/w si mo-
litu, V., molere) a sfermâ grauntie de
buccata, a macină ; a mol» grăim, ordin,
meliu. cafea.
MOLESIRE, mdeaUwiu, etc., redi
tttfAensire. nudta^toriM, etc.
«MOLESIABG.v., mlestare, (fir.
■«leater); a & male^u cuiva , a In sop-
peră, vess&, invenioă, amarf : a mole^
cuproeesse, eu cereri impertinenţi; taci,,
si nume totu molesta.
«MOLESIATIOKE,B. f.,molMUti*,
(fr. molestatuo); actiOQS si actu de mo-
lestara.
* MOLESTATORIU, -toria, adj. a.,
noleitans, care molesta, oare suppera,
amaresce; superatoria, tunaritoria.
MOLESTATn,-a, part. sap. s. abst.,
MoleitatHs t patenti tare mAestati de
=y Google
S29
HOL.
dorori de tapu, ăe petiore ; molestatulu
vostru, copilli impertinmti, a aăjunsa
nesuferitu.
* MOLESTIA , a. f., molestla , cali-
tate, statn sifaptu de molestu : cea mai
mare moîestia ai irico muUe si forte mari
molcstie are cea mai inalta funetione in
stcdu ; molesti'a d5 leganattir'a marei ;
motestie de tota ăiu^a si or'a.
«MOLESTU,-», adj., moIestoB, (it.
moleato, d'in molea), greu, onerosa, ce
vine cuiva cu greu, tare gret;, bi de aci,
importunu, neaufferitu de supperatorin :
sarcina lahoriosa si molesta; ceUoru ce
ins^a de plactri e molestu a H privaţi
ăe eUe; veri-ce impertinentia, arrogantia
e molesta; ealeioni molesti, vestimente
meleste; incetati cu celle vorbe mdeste;
molesta pronuntiare a aUoru mai sim'
ple syîlabe; nu fii molestu, eo me scoţi
d'in pepeni; molestu cersitoriu, nu ti da
pace neci una di.
« MOLGTKINA,s.r.,Biol«trtna,(d'iQ
m«lere), mon, morisea.
MOLIBDENA, molibdieu. mdtTidosu,
md&fdu, etc., vedi : molybâena, molyb-
diat, midybdu.
* MOLIME, pi., molimine si :
* MOLIMENTU, pl.-e. mc^llmen si
mollnentnni aetione si effeota de mo-
lire I Umtrariulu cu tnare molime mena
Itmtrea in susulu apei rapida; cu mari
molimente capitanvlu a^na si stringe
oştea ee fktgisse si se resipisae de frica;
nu se cere mare moUmentu pentru asia
lueru micu.
* MOLINA, g. f., vedi moîinu.
* MOLINISM[T,s.ni.,(fr.inoIiiiiBme),
doctrina a lui Molina, celebru jesnitu
ispanicu.
* MOLINISTU.-a. adj. s.. (fr. «oli-
iilBte);8ectaEiualluIiiîJfĂZinasianamo-
linismului acestui-a, (redi molinismu).
* MOLINU,-a, adj. 3., molInDS-M; re-
lativa la mola := mora ; s. m., molintt
si fem. molina, mora, morisea.
ţt HOLIBK, T., ni9llrl si moUre;
(d'in moleB), proprie, a face mole, a se
ocenpă de una mole, si de aci : 1. a si
incordi tote poterile, a si pune tote po-
terile; 2. a face d'io tote poterile, a pa-
ri, urdC, planul, tesse, combini cumal-
MOI»
ta diligentia si persistentia, a pune in
mişcare, a miscâ, etc.
* MOLITIONE, e. f., niftlltlo; actione
de molire : molitione de infrieosiats i'n-
tariiure in pre^iun^u cetatei.
* MOLITOBlU.-iotna, adj. s., moU-
tor) 1. (de la mt^itu d'in molere, vaMi-
n^ie): dentiimolitori; b. m., morariu;
2. (de la molitu d'in molire) : moUtoriu
de rebeUioni si de turburari in stata.
* MOLITU, part. s., l.d'inmoItrfi,iiii)-
îitu,-a, Molttns; 2. d'in molere, molitu,
inolTtu*
«MOLITURA, 8. f., a*ma»; ac-
tione si effectu alin actionei, l.deMe-
lere = măcinare ; moUtura de ordiu,
molitur'a masseUeloru ; 2. de molire :
molitto'ele ce făcu dutmanii spre a ne
perde.
MOLLACI-Ui-a, (pron. si moUaiiu, si
molia»»), adj., noUlor, idoIUdhcdIiib,
flMOBs; mosteU plaofs, compara si fr.
noltasset it. molliDelo); f6rte molie, de
totn molie, flaccu; came moUacia, si
fig, omu mollaciu in lucru, in merstt; —
B. m., specia de pesce, asii numitu dupo
mollad'a lui carne fora osse, connoscata
si sub numele de michaUiu; 9. f., mol-
lada, (compara fr. moUiie), specia de
terrenn arenosu. fora neoiunapoterede
prodnctione, peotm 00 radecinele plan-
teloru nu se prendu si nu ţinu in elin;
— in acestu sensn se pote scrie si mo-
laâa, ca provenitu d'in mola ^ mad-
natoria, pameatu ce semaeino;— vedi
si molleeiu. M.
MOLLASIU,-a, adj- s., vedi mollaciu.
MOLLATECIA si mollatida, s. f.,
calitate de moUatecu.
MOLLATECU si moUaticu,-a, adj.,
mollluNealas, flaccidas, UygoldDS, leM-
tag, Ignaras, plirer; fiîrte molle, mai raru
in sensuln originariu altu coventului :
cera mollatica, petra mollatica; ca mai
desu ÎHse în sensu derivatu si metaforico,
si a nume : a) molle in mersu, a) ca nea-
vendu destulla potere in petiore :puUii
de găsea sunt in primele dUte, dupo es-
sirea d'in ou, asia moUatici, eo vrendu
se amble, eadu pre spate; omulu acestu-a
e moliatieu ăe petiore si de mediiocu;
au tisu manele atoUatiee, deseapidiosu
=y Google
MOL,
luentrile? p)ca fiendu d« naturaleuta:
calht molkUieu, boi mollatici si greoni,
cari o&tâ $i dttcu pttiorele; moîlaiieu ca
UNU a»inu; ce moliatioe gunt mulierile
la txdlelh) moUe in lucrare, fia de cor-
pii, fiademeate si de unima; lentu, lan-
gidu, pigta, fora energia : enervaţi de
volnptaii cumu vrei se nu fia junii mol-
latici si de braăt* ai de mente? n'amu
veAUu omu mai moUsUicu ca lene in
tote câte faci; earaderie de omeni mol-
latici.
MOLLE, adj. s., moUU, (it. port.
tnoUe, ÎBp. m«le ai nnele, pr. nolb,
fr. Bol si moi); contrariu (Jwru, vertosu,
tare; care eede usiorn, oare nu e duru,
nn e vertosu, nu e tare, eto.; 1. in ge-
nere : patnentu molie, pdne molie, cera
molie, carne moUe; prov., cin^ pote osse
rode, dne nu. ne» carne molie; pantice
molie; lânamolle; perimetassosisimoUii
ouu molie, oua moUi, nerescopte; prune
molii nu petroae; a se intende si dormi
pre erba molie; vinumolle; mtdicamentu
forte molie; fig., tempu molie; de câiiva
anniavemuiema forte molie; proY.,pica
molie in gura, se te mance; astemutu
molie; corellc molii prin ungere de tola
diu'a; calli molii, ba chiaru mollatici; a-
simdu e taoUe animalei omu asid molie
de gura, co li se missica dentii toii si
stau se cada; inse : molie de gura e si
cella greu sau nepteceputu la esplicatu,
cui nu merge gur'a, si prin urmare neci
capulu: omeni moUiintote ce făcu, molii
in ambletu, molii in mancaiu, moUi in
mersu, molii in cogitatu; 2. în specie,
a) delîcatu : omu molie de ochi, dero
tare de ureckie; âninta moUc; h) in reu,
effeminatti, fora tăria si energia, âa
de corpu, fia de mente : actioni moUi,
viHia molie; molii si cofundaii in lan-
gedire, le e frica a pune man' a la lueru;
molie de angeri=^fncoB\i; c) blandu, uaio-
rellu.foraeaergia, fora vigore:cuace£^
moUi tnostrări nu se intelleptesce unu bla-
stematu ca ellu; vcnturi moUi; d) lentu,
langidu, lenosu : mollii asini; mollii A-
sio(jci,— 3. ca adv., in diversele însem-
nări aJle adiectivullui : a lucră molie, a
amidâ molie, a vorbi cuiva jarea molie;
aattinge molie ca manele; i. ca sub. m..
MOL.
327
Dumai in aing.,ce6 molie, parte molie,
a) in genere : a dormi pre t»oUe; nu-
mai eu seiu si tarele si moUele; molleU e
contrariu tarelui, asprului; a attinge pre
omu la moU^ seu; b) in specie, mollele
capidui (compara isp., m»iien, port.,
noUelra), parte anteriore a craniului,
ce, la copillî, ae ai sente cu m&n'a co e
molie : a lovi la mollele capului, in mol-
lele capidui, a palpă coptlluiu la mol-
lele capidui.
MOLLEGIU,-^, si moUetiu, (mai pu-
cÎQU bene mollesiu), adj., bi*ii1u1«iu ,
flaecIdB'H : pere molkcie, pepene noJIeetu,
carne mollecia; vedi si moUaâm, moU^
sire; (compara si it. molltoioi raoUl-,
ele«); — s. m., molledu, a) ia genero:
de 91 june in ftorea etatei, e inie UNH
moUeciu si de braciu si de mente si de
anima; b) iu speciale, ineectu devasta-
toriu de cereali : mollecH strica granele.
MOLLECON£, molleconiu,-a, (cu n
moUiatu, mollecoift, pre a locuri si mol-
lecou), adj. s., ■«lllstinos » Ilaoonaf
lentBB, diMtIntts» plger, (compara si
it. mftlllcoiie); augument. d'iu moUeoa.
tare moXlecu : una mollecone de midiere ,
de epa; unu mollecone de omu.
MOLLEOU.'O, adj., melUosoilus, Obs-
eldalos, leutnlns] camn moHe, deminn-
tivu d'in molie, d'in oare altu demiuu-
tivu : mollecutiu; vedt si mollieu, mol-
liet4tiu.
MOLLESlA.RE,-ediu, r., si :
MOLLESIRE,-escu , T., nolltre, U-
xare, euerrare* effemiOKTe; moUeaeeref
Ssecescere; «»Ulna taabere^ (compara it.
mollegţiare. isp. port. amolleoer, prov.
amoiLesIr si amolegar); a facemoZIestu
= molledu : a moUesiă lutulu tur-
nanău multa apa pre denstdu; prea
moliesiti bieţii copilU; tinendu-li in prea
mare căldura ; prin edacaidone nol-
latica se moUesescu nu ntmai «^orpurite
juniloru, ci si caracteriele; avuţiei^ a»
a&undanti'adetotemoUeseacu nştifinUe,
facundu-îe se se dea la lussu si la vo-
luptăţi; perele si alte pome bătuta se
mollesiedia forte; asid swit de rupbt de
fatiga, in câlu mi â'uu mollesiatu m nu
me mai ţinu petiorele.
UOLLKSUl'OfilU ai mtOetit^rm-
=y Google
na vffL.
toria, adj. s., nMllIeosţ «D«rTuii, effe*
mtninSf care mdlesiedia sau moUesesee :
lusm mdUetitorut si eorruptoritt ăe ani-
me aide caraeterie.
MOLLESIATU si mdllesitu.-a, adj.
part., m*lUtD8,moIll8, UxDB, flieetdni,
iKuTDi, pifftrt dlgBalntnSf effemimatiig ;
lutu moilesiatu cu muita apa; eofnlli
utoUesm prin moUe creseere; celU moîîe-
sOi prin Utsau si desfrenari au spaima
ie a pune mân'a pre una arma.
MOIiLESIATDBA iimoUesitura; noi-
limes tan, moliitud», lazitae, SaccltM,
dlsiolatlo, effeminaUoţactionesîeffectu
allu acţionai de moUesiare, sau molle-
sire, stata de moUesiatu sau moUesiiu :
adUetiatur'a pomeloru ăe prea mare
maturitate; wia mollesitura de omu.
MOLLETATE si moUitate, s. f., mol-
Utla, noUitudo, fluoitag, laxltes; len*
tltndo, if narUt plgrrltiiţ calitate si stata
de molie .- moUetatea cerei topita; mol-
letatea vinurihru de estu tempu; mcMe~
tatedeotmt, de eaUu, deasinu;moUetate
adduasa mânuîoru si petioreîora prin
prea multa căldura; atâta moHelate in
anima de barbaii nu credearmt se pota fi.
MOLLETIA, 8. f., mollitla si molll-
tlei, (compara si it. m*llezza, isp, port.
msUekt; pr.mvleza, &. BolleBis); — pro-
prie, forma fem. d'in moUetiu ^ mol-
Uâu; atare, calitate de moUe : moUetfa
cerei, plumbidui si altoru metaUe topite;
mol^i'a mânuîoru, fadei, pellei, peru-
Uti; moUeti'a vocei, sonului; molleti'a ten>-
fK^, dim»; molleti'a pamentului, po-
meloru bătute ai prea-copte, moU^i'a
creterwlut; ee moU^a de anima ! a vor-
In, ase portă, a amblă eu m}dta molle-
tia; lussur^a si UbidinUe adducu cusene
moUetia de eorpu, de mente si ăe carae-
teriu.
MOLLETIOSU,-a, si moUeciosu. mol-
ItCWSU.adj., itittlUor, fUceldni, tţuaTna;
lantKB, plserţ plenu de molletia, tare
moHeeiu : pome moUetiose;boimoUicio8i;
aainu moUiciosu intre mdlH asini.
MOLLETID,-a, adj., vedi molleciu.
MOLLEU, adj., vedi molliu.
MOLLIABE, moUiatu, (cu l molliatu :
moiare,»toiaiu),v.,vt9UiTti, m»llesc«r«,
tlatc«r«, tafaadere» huHectarej nadett-
MOL
«ere, uperţere, (it. nwlUre, isp. ■«-
Jar, port-, molhar; prov-, malUar, &.
moDlller), aface molie, in sensu propriu
si metaforicu, 1. in genere : a.moUiă si
plecă eapulu, a molliâ manîde; a moUiâ
cir'a, ^un^ndu, aundu si dUe metaUe
prin focu; a moUiă vinulu, racJtiuht, alte
spirtose beuture si medicamente; a mol-
liâ unalegatwaatrinsa, una ama prea-
intensa, una corăa prea-ineordata;
prov., a mollid c6ră'a=a laaadpre eorda
mai ăe ăiosu=za, mai lassă din preten-
tioni, d'in pretîn, etc.; a moUid menCa,
furi'a cuiva; a moUiâ dorerea, otitaH-
tionea, aerimea; a molliâ gur'a, spina-
rea cuiva cu bataîi'a; a fnoRiii pre ci-
neva infuriatu ai obstinatu; cu vorbe
bone cine nu se moUia? a se moUiâ diipo
ventu ea papur'a st arundinea; nu Vom
potutu molliâ eu nemica, ned eu reulu
neei cu benele; bubde unse se molliâ, pe-
ruluunsuincosemoUia,pulbere de md-
Uatupellea fadei; 2. in speciale, a)abttg&
în apa, sao altu licidu, a udâ, si fiendu
Torb'a de albitare, a spellâ, a incepe
a Bpellă : am moUiatu eameaiele peno
acwnu in trei ape, si totu nu su curate;
pMa mi a molliatu nu numai vesH-
mentele, â si pdlea; a molliâ pane in
untu; a si molliâ barb'a spre a se rade;
a molliâ boretele si a şterge eu densulu
incetisioru puroniulu ăe pre buboniu;
b) a incoveiâ, a flecte, a plecă, si Jîg. a
indnplecâ : a mdliâ guiiiAu si dd ea-
pulu in deretru; a mMiă ânim^a cuiva;
c) a perde d'in intensitate : s'a mai
molliatu, s'a molliatu bene foriun'a;
tine geru ăe ăieee diUe, fora şese moUie
ăe locu. (vedi mollina=:moina).
MOLLIABin,-a, adj. s., relatiTti la
ceva molie, care coprende moUe : am-
mestecaturamoUuma, ă'in lucruri moUi
sau moUiaie; — s. m., reale, moUiariu
= mortarlom, ammesticQ cu apa de a-
rena si de calce pentru mnmire.
MOLLIATIONE, s. f., molUtlo, ma-
defaetlo; actione si effectu de moUiare :
molliationea camesieloru in doue ape;
moUiationea temptdui, frigului, gerului.
MOLLUTORIU,-torta, adj. 8.,Biol-
Utn»f BAdefaeleaBţ care molliâ : eovente
moUiatorie de anima.
.yGooglc
' MOL;
MOLLIATU,-», (flii«o«ri«),adj. part-,
motlitoB, BMlefMtns ; eammeaiele mol-
liaie in doue ape: subst., nu mai e lipse
de molliatti; mollicdulu albitureloru,
MOLLIATUBA, (si moiatura), s. f.,
MttomeUleBdlTfll niadebelendI;actioiie
81 effectu de molliare : moUiatura catne-
sieîoru in una apa ; moUi(Uur'a nouel-
lei, moUiaiHr'a gerului, gladei.
MOI,LICEUiU,-eKa, (prÎDtaliarealui
i, moiceUu; compara si : valceUa, dl~
ceUa etc.,in loca â6vallieeUa,olliceUa),
adj., MVlUcellis» (it. molUeello); demi-
nniiTud'in moUe, prinintermediolafor-
mei moUim .- temptdu s'a facutu mdli-
c^u; pane tnoUi(^la; vinu camu molii-'
eeUu ; boi m<Mia^; omeni mdltieeUi de
gura; si oa adr., a m^ă moUicellu,
a vorbi si luorâ camu molUceUu.
MOLLICIOBU ,-«, adj. , deminutiTu
d'in moRieiu.
MOLLICIOSC,-a, adj., vedi fitol-
letiosu.
MOLLICIU, si mollitiu,-a, adj., ?edi
moUeciu, moUetiu, mollesiu.
* MOLLICOM:n,-(i, adj.,K<illleomu8,
care are coma sau pem mdk.
MOLLICONE, adj. b., vedi molleconix.
MOLLICOSU,-a, adj., mlllnseiilnB,
forte tnolticu.
MOLLICU,-a, adj., Bi«llteiilns,deini-
nativa d'in moUe , eamn molie : caUi
camu moUici; de aci si altu demiantiTn :
nioUictaiu,-a. (prin taliarea lui i : mol-
c«tiu,-a; vedi moUt'celte); de totu mol-
Heu : tnolliaUia muliere, moUieuti ju-
gani; (comparaşi it. m«llleo-K, mol-
ll«foo); — a. f-, molHea, directa d'in
molle,'a, (it. meiu), lama de aciariu
sau de alta metallu in certe maohine,
forte saptire,nwIZe si flessibile.
MOLLICULU,-a, vedi molliceau; mol-
licuti«-a, vedi moUicu.
* MOLLIFICARE, T., molIIflMTe,
(it m*IUae«re, fr. noilifler); a face
moUe : prin assemini beuiure ai mol-
l^ica ventrele; a mollificâ carne, bube,
bubonie.
* MOLLIPICATIONE, s. f.,(it. mol-
llfleMl»iiei fr. aiiilliacfttloi); actione de
mistificare : moUificaiionea mua<^or«,
nennhru.
MOL.
339
MOLUPIGATlVU,-a, adj,, (it. ««l-
Iiaeativo), care piîte moiufieâ : remediu
moUi^eaiivu de pântice.
* MOLimCATORIUr^ona, adj. s.,
care molUUca.
* MOLLIPICATn,-a, adj. part,, (it.
molllflcatft) : plum^ mollificatu.
^ * MOLLIFICU,-«, adj., molliamig,
care face molie, moUificante, moUifiea-
tivu , mollificatoriu : căldura moH^a
de corpu si de spiritu.
* MOLLIGINE si mollugine , s. f.,
Bolllgo ai nollBţo; una specia de planta
d'in gentila lappogin^.
MOLLIMBKT0, pl.-«, noUlmeiitum,
media de moUire : molUmente dedorori
podagrice.
MOLLINA, 8. f., (ca / molliata,
moina), vedi moUinu si moUinoau.
MOLLINARE,-eD(ia, (ca l molliata :
moinare), v., l.eaunipergoiiale,a âaau
a ae face tnollina, a) snb forma activa :
iriofItn€<Jt£i = tflmpnB vel sein mlteselt,
tempus est plnTlOBim, a) se moUia ge-
rulu, frigula, e tompa moUe, <m e gero
aspru : ce geru eră a sera , si acumu
mollineăia, a inceputu a mai moUină;
ai cu subiectalQ speciale geru, frigu :
gertdu a mai mcSlinatu; de nude, prin
eatenaione, cn alte subiecte, a scadi in
intensitate : a mai moUinatu ventulu,
fortun'a, ploui'a; P) a fi tempa ploiosu,
a bură, a fi nueni : mollinedia afora,
si e tema co va ploua mai tare ; 2. per-
sonale; a) in seasulu de sub 1. moIUre,
niltlgare tempus, ţela : Domnedieu, cu
misericordi'a sea pentru miseri, a md-
linatuacdluinfricosicdugeru; b) a moU
linâ unu agru, tmu pantentu = a^mm
Terrafere» pastlnare et repastlnare ;
c) in llmosam aqnatn mergere» In II-
mo harere, a bagă, a cofondâ sau intie-
peni in molUna = locu nwQAnosu : a
mollind reu carrulu; a se molUnâ reu
cu carru cu totu. M.
MOLLINATIONB, s. f, actione si
stătu de mollinare : mollinationea ge-
rului, agrului, carrutiei. M.
MOLLINATU, si mo%natu,-a, adj.
part.'sup. s., d'in moUinare : tempu tnoU
linatu, moUinatulu agriloru. M.
MOLLINATUBA, si moinatura, s.
,y Google .
m MOL.
f., actioDe si effectu de moUinarc : mai
multe moUinatttre făcute locului alleSsu
pentru vinia. M.
MOLHN0,-ai (cu l molliata moinu),
adj.s., moIUcIniiB, molUouUB, (compara
si it. molHciBo-a); deminutJTU d'in moUe:
ăorere mollina, ventu mollinu, vinuri
moUine, carne mollina. tcmpu mollinu;
— 3. f., lucru, ceva moUe, si in speciale
a) materia de vestimentu, vestimentu
de materia molie si delicata; b) iu acel-
lu-asi sensu cu mollica (vedi mollicu);
c) tempu molie : e molima astadi. pre
canducrierâtarcgeru;d)i6W^np\oioaa:
nu plecă pre acesta mollina, co pote se
te ploue reu; e) pamentu mollviiu prin
săpătura, intorsura, arătura, pastiDiiin,
Tor?aetuB aţer; de aci ai cu sensa abstr.
pastlnfttlo, repastlnatlo, săpătura, in-
trsura, arătura repetita;/) locu umedu,
umedosu, aposu, laeu sau balta tinosa,
locuK paluHter, paludoaus, ullţinogas ;
c« molline nu succede bene graneîoru ;
a b'ifjd carrulu in mollina, de unde nu
se mai pote scote, {compara si fr. molte
= umedu). M. -
MOLLINOSU.-a. (cu l moUiatu, moi-
nosu), adj., pluTbsuB, olIţlnosuB; mol-
IIb; plonu de mollina ; pamentu molii-
nosu: a) umedu, baltosu; h) molie, mol-
Iiai«pritt8apatura,intor8ura,eto.;(empM
moUinosa, (compara si it. moUume). M.
MOLUOSlJ,-a,(cuimoUiatuHwiosM),
adj., mollls, ll(|nld<ia, flftoetduB, ftexlbi-
ilsi plenu de molie sau molletia : sonuri
molliose. pome moUiose, petra molliosa;
intere molliose; lemnu molliosu; omeni
molUosi de caracteriu.
MOLLIRE,-escf*, t., nollire, molU-
stere; a facâ molie, a deveni mdle : de
frigu si de geru duresce pamentuUi, ero
de căldura si de mollina mollesee; focuiu
moUesce cer'a, plumbulu si chiaru alte
metalle mai dure; a molii focuiu, ardo-
rea, dorerea. furi'a, tneni'a,- ventulu,
fortun'a mollesee; furia dor erei a mai
mollitu; a moUi ânimele, aa-acteriele,
vocea ; a moUi copUlii cu traetare mol-
latica,
* MOLLIFBDE, adj., molllpeai care
e moUe de pede 3au petioru : mollipe-
dii ioi, moUipedele asinu.
MOL^
* MOLLIPENNU,-o, adj-, (fr. noi-
llpenne); care are penne sau aripe mol-
ii; B. f. pi., mollipenne-le, familia de
insecte coleopfcere cu elylre moUi.
MOLLISIA.RE,tnoîi>£i»-e,fno2I»iu, etc.
yedi -.mollesiare, moUesire, mollesiu sau
modici», molleeiu.
MOLLISCA (cu l molliatu, moiaea),
mollisci (cu l molliatu, moisoe), s. f.,
vedi moîliseu. M.
MOLLISCIN0,-a, (cu l molliatu,
moiscinu), adj., mnllUuUs» demÎDutiva
d'in molliscu : carne molliseina; a. f.,
molliscina = moUisca = mollisee, (vedi
molliscu). M.
MOLUSCIJ,-a, adj., (cu l moUiatu
moiseu)y iBellleiilDi i banldnst lUccas ,
deminutivu d'in molie .- locu, pamentu
molliscu, carne moUisea; 9. f., a) mol-
lisca, a) gthit, specia de pesce cu car-
ne forte molie; Ş) loou umedu, baltosu,
tina, limu, iota» palntlosns, ullrti>08«;
f) tempas olemeuB, plDvlosug^ tempQ
molie, dulce, temperatu, sau tempu n-
midu, ploiosu; b) mollisee, in sensulu
formei molUsca de sub p si -j. M.
HOLLISIOBd.-a, adj., idoIIUuIus ;
deminut. d'iu molie, prin intermediulu
lui moliisiu=molli<^u, deacea-a si mol-
licioru.
MOLLITIONE, s. f., (si rnoUieione),
actio et effeottts molllendi, mollitla»
mollltniloi laxttas; lentitndo, tirnaTla,
plgrltla; actione ai effectu allu acfeion«i
de moUire : moUitionea cerei, plumbu-
lui prin topire; a sentimollUionedepe-
tiore; molletionea asinului e proverbiale;
lussulu si plăcerile libidinose adducu
mollitione de corpu, de spiritu si de ca-
racteriu; mollitionea voatra ne a făcuta
se perdemu momentulu favorabile de ac-
tione, si totu mollitionea si miselli'a vo-
stra ne a facutu se perdemu si batali'a;
d'in molliiione de o» imn se porta asia;
a trai in moUitione corruptoria desuf-
fl^u; mollUionea vietiei, traiului, vesti-
fuJwi, perului, voeei.
MOLLITIOSU, ai molliciosura, adj.,
moUis, lentus, flexiliIliâilaxHItUsclTus,
dlBBvIntaB) IţsavHB, pifferj 1. care ae
pol» moUi sau molUâ : nouelle verdi si
mdlitiose; -auet^u si alte- metcdie sunt
=y Google
KOL.
monuiose; 2.ţ\Bn\x demoîleiia Btmmoî-
lUione : vite mollitiose, omeni molUtiosi
in taie ce fueu; eeîli avuţi si lussosi sunt
ăe regula moUitiosi; — vedi si : molie'
ciosu=mo1letiosu, melkeiu, molletiu.
MOLLITIV0,-ti, adj.,{it. raollUIro).
caro are potere de mollire: medicamente
moUitive de pânUee.
MOLLlTORlTJr^O'-w, (cii l molliatu
moitoriu), care tnollescc, moUlficns.
MOILITUDTNE. s. f.,' moUitndo; ca-
litate de molie, moltetia. moUetaie.
MOLLlTU,-o, adj. part., mollltos.
MOLLITDRA(cii J-inolliatn moitura),
s, f., Bctione de mollire si effectn allu
astionei : moUitur'a capului pre spate,
MOLLin, (pron. moUtH si molteu.
aenrtatD d'in uaa forma moîlivu), f., mol-
lla (E&n mollea), molilor, lentus, tardos,
ignaTns, plţerţ forte molie, de natnr'a
sea molie, mollaticu, vorbindu mai ver-
to3u de una fientia, alia eami miscari
si lucrări se făcu incetn si cu aDevo*
ientia; boulu, asintUu suHt d'in natura
mollii! ee mulierem)lUa.' bătrânii sunt
molia, siede inse reu unui june şefia
mol/tu. M.
MOLLUGiNE, s. f., vedi moaigine.
MOLLUyCU,-a, adj., molIaBcos, (it.
molluiea, fr. raoliaRqne); deminutirti
d'iQ molie, (vedi si mi^liseu, moUisea),
cama moUe : nuci mt^lusce, ca moUe
si suptire ghioca; si suba. m. moUusca,
porau ce da assemine frncte , f., moUu-
sca, irji.ata\amolUts<Mlui; coneesa.xicon-
chilie m(Mu3ce, cu carne moUe; aaîâ si :
fungi, hweti mtAlusci; — 8. f. , mollwea,
m<^uace, a) ordiue d'in classea venoi-
loro; b) clasae sau mare divisione de a-
nimali inverteorate, alia careiu corpn
e mai muitu sau mai pucinu ntolle;
c) mare divisione de animali, a cărora
carne molie e coperita sau cu unamem-
brana suptire si se numescn moUusee
nude, sau eu una testa, una scortia pe-
trosuBÎ se dicu mollusee testacie : seafla
in stare fossile tesle de mollusee.
' MOLOCHI*: Bl malache, s. f., nftU-
ohe si noLoebe {p.a\ăyTi ai [loXti^i]); spe-
cia de nalba.
♦ MOLOCHlNU,-a, adj. s., moloohi-
aut} ii colonii moloehei.-vestimenie mo-
MOL.
331
lochine; — subat, molochimt si f. molo-
china, emplastru verde, (compara si fr.
moloolitiie).
* MOLOCHTTE, a. f., molochites,
(jwXoxiTTjţ, fr. inoIoclilte)j nestimata de
colore a moJo'clKi.
* MOLOSSIÂMBU,3.m.,molosBlain-
bns; petiorn metricu compusa d'in una
molossu si unu iamhu.
* MOLOSSICU,-fl, adj., molo8,,lcn8î
relativa la molossu, mai vertosa la pe-
ttoriilu metricii molossu : versuri mo-
lossice.
*M0L0SS0PYRRHICH[U,9.m.,ino-
loBsopfrrhlrhlo«; petioFU metricu com-
posn d'in nnn molossu si unu pyrrhiehiu,
*MOLOSSOSPONDEU,s.m., m-Hos-
soapondeim ; petioru metricu compusa
d'in nnn molossu si unu spondeu.
* MOLOSSU, 3. m., moloBsnsţ pro-
prie, nume ethniCTi alhi anei populationi
antice d'in Epiru. appHoatn iuae ai ca
nnme commnne la : a) unu câne mare,
c&ne de oui sau de curte : molossii potu
luptă cu lupii celli mai mari; b) petioru
metricu compasu d'in trei syllabe lunge,
cumn ; TîrtfttCs; e) orna , mai vertosu
copillu mare, grassu, grossu, greonîu :
te ai facatu, biiiate, cătu molossulu de
la oui.
1 MOLU, 8. m., vedi mole = con-
structione oppu sa actionei apelorn.
2 MOLU, 3. m-, moly ([J^Xo), specia
de planta.
* MOLUGRO, s. m., pl.-u, molDaram;
instrnmentadenioJere=macinare : mo-
ra, morisca , parti de alle acestoru-a :
rota, fosn, etc.
* MOLYBDATU,-fl adj. s., (fr. mn-
lybdate ai molrbilatâ); facitţii molybdu :
plumbu molybditu; făcuta cu moUfbdu.
ai in specie, cu acidu mohjhdiew, luatu
de regula ca s. va. reale : »iolybd'xtu =:
aare &rmata d'in •xciă^t molyhdien com-
binata cu una baso.
* MOLYBDENA, s. f., moIjb<l»na,
(|ioX6p8a[va , fr. moljbdâne, d'in mo-
lybdu=:plumbu), metailu aolidn do co-
lore assemine cu & plumbului, fortegreu
de topite; — unii confunda molybdcn'a
cu pluinba<}inea.
« MOLTBDENIDE si molybdite s. f..
=y Google
882 MOir_ ^ ^ __
moljbditlB (fr. moljbdite) , 1. molţfh-
dena nativa; 2. materia ele mohbdena
sau de mohjhdu; minera de mohjbdu; ob-
ieetu d'io acesU materia.
* MOLTBDICtJ,-«, adj., (fr. moljb-
dtqne); care conţine moluMu : aeidu mo-
îybăicu.
* MOLTBDroE, adj. s., (fr. molyb-
dlde); care tine de moîijbău; a. m., mo-
lybdiăi-i. familia de minerali, cari co-
prendu molylătdu sau molybden'a sicom-
binationile ei.
MOLYBDITE, a. f., vcdi moliibde-
nite.
* MOLYBDOIDE,adj. 3.,{fr. moljb-
doîde); care s^mina cu molybdalu; s.m.
specia de plambumainsioradecătu cea
commane, dâro cu multu mai desa de
câta acea-asi.
* MOLYBDOStI,-o, adj,, (fr. molyb-
denx), oxydtt molijbdosu, primulu gradn
ăeQxydotione&molyhdului=moli)bd€na.
* MOLYBDU, s. m., mnljbdus (|io-
XwpSoî); plumhu, applecatu inse cu sen-
sula formei molijbdena.
MOMANIA (cu « molliatu, momâia),
8. f., terrleBlDDi, avlnm Tormldo, homl-
nis larTâ^ larra, per8«na; pertlca atl-
metBtlODeni idoues, Kifniim, lastcme;
epectrom, Tana Imago; 1. paliatia, omu
de palia, ce ee pune in gradine sau in
semenatnre, spre a sparîă passerile : de
candu am pusu mai mtdte momănie
in gradina, s'au desbaratu maliimea de
eiore ce stricau complitu tote fructele;
de ad, prin metafore: a) aparîatâre in
genere, ceva reale sau imagiDariu cu
care vremu se sparikmu pre cineva,
mai allessu pre copilli, d^ro mai vertosu
Bpfictni, fientia imaginaria, umbra de-
şerta : nu ne spariati pre noi cu momă-
nie; numai copilUi se sparia cu momâ-
nie, si pre acesti-a nu e bene a spartă
eu momănie; b) umbra de omu, peraona
imbecilla de corpu si de mente, si in ge-
nere, animale strigosu si deforme : nu
e eaîlu, ci momânia de callu; nu mai
connosci intr'ensulu unu omu, cod e
numai una aădeverata montanta de omit;
2. pertics cu fSou sau palie la capetulu
superiore, ce se pane la limitilc unei
moşie sau la puntele prineipali alle a-
cellei>asi, ca ee serva agrimensorelni
ca punte de orientare intru redicarea
planului; de aci : a) pertica ce serve de
semnu; h) in genere, semna ce indica
limiti, Incruri de vendiare, etc. (Dupo
forma coVentulu 'ar fi derivata d'in nna
thema: mornw-o :^[i*o[i.oc = rwtt, baiu-
jocura; in respectulii sensulai, eoventele
risu si batujocora inco se dicu de lu-
cruri reu făcute, deformi; aerată nuan-
tia de ridiculf resare mai allessn si iu
derivate ca momitia; cu tote aceste-a se
pote ca se fia intratu la medilocu si in-
fluentia de covente ce sunt de acea-asi
radeciua ca grec. |ioptiA> sau ţtopţuoy =
figura deforme, spectru , larva, tiwsea
cu gura forte mare, spariatoria, etc, de
unde si allu nostru :tnormo!ocu, analoga
iu forma si chiaru in intellessu cu gr.
\Lopy.oklyx.si'3v:=spariatorep6Dtta CopSi:
spectru, etc.; compara si fr. marnot, a-
Tialogu io forma si sensu cu allu nostru
mormolocu; vedi si momariu momar-
lanu; momia san mumi'a egyptiana a
potiitu avâ infiuentia niimai in covente
mai noue, ero nu vechie, ca celle de a
caroru familia se tine momânia. M.
MOMANIOEA (cu n molliatu mo-
mâiâra), s. f.demiDutivud'inmomâma.
MOMARIA, 3. f., vedi momariu.
MOMARig,-a. adj. s., nomar, rldl-
cDliBţ luBolsoB, laeptas, abBordiB, tnr-
plB, (compara si gr. ^j&\iAp)i imbe-
cillu de mente, stuitu, de rinu, inepta ,
absurdu, nesafferitu, de nemica, etc,
de aci Ei populariulu : momarîanu=mare
momariu; ~^s. f., reale, momaria: oasi
momarlania d'in momorlanu, e&litate
de momariu; stultetia, absurditate, ma-
scare, stare de risu, umbra de omu,
masca de orna, (compara si fr. mon«-
rle) M.
MOMARLANIA, momm-lanu; vedi
momariu.
MOME, pi, momine, moneD, ille-
oebra, esca; (in loca de movime, de la
inoTere=:missicar6); l.in sensu propriu
movere sau miasieare, si de aci : 2. ce
serve a move , a pnne in missicore. de
essemplu, unagreutate, âa si mica, dâro
a cărei actione e decisiva, oumu greu-
tăţile, cari, pase ia una lance a bilao-
.yGooglc
MOM;
cei, rupu ecilibriulti acestei-a si ua făcu
se incline, se tragă, de una sau alta parte,
de acl:3. ce attrage, provoca, invita si
in speciale, ce attrage prin farmecu ,
amm^ire , iDsellatioue , (vedi acestu
sensu mai vertosu in derivatele : mo-
mella. momw-e, etc.)
MOUKLLA, B. f., iDTltâmentuiB , 11-
leoebra, esoa; proprie, deminutivu d'in
nume, luatu inse cu sensulu speciale
alin formei mome de anb S. adeco : me-
diu de a attrage ei prende prin insella-
tione si ammagire ; cu momelle se
prendu pesdi in cârlige; cu momelle si
soseile se prenda numai eopillii si bo~
Neta. M.
* MOMKNTALE, adj,, momentalli;
de montentu; vedi momenianiu.
* MOMENTANIU.-o, (mai. pueinu
bene momentanu); B,i]., momentaneos $
(it. momentaneo, fr. noneotan^A), de
momentu, care dura unu momentu: mo-
tnentania ardore , plăceri momentanie;
veHemdn mometaniu da morte momen-
tania.
* MOMENT AJTU,-a, adj., vedi mo-
mentaniu.
MOMENTAKItJ,-», adj., momenta-
rlDs; camu in acellu-asi sensu ca form'a
momentaniu : viStia momentarin.
MOMENTOSITATE, s. f., «atriiBiii
mamentiiin, maţniiBi |)«ni)aB; calitate de
momentosu in Însemnarea acestui co-
ventu de sub 2. : gravitate, valore, in-
semnetate, pondu, importantia.
MOMENTOSU,-a, adj., momentosus,
maţnt momenti; proprie, plenu de mo-
mentu : 1. forte scurtu, de forte scurta
durata : momentosele flori; 2. ca mai
desD, importante, grave, de mare insem-
iietate : casatori'a e epoeha momentosa
invietfa omvlui.
MOMENTU, pl-e «omeiitiim, (it.
nomento, fr. meiReut,^~in locu de mo-
vimentu de la msrere =: missicore);
1. proprie, actione de niopere = mis-
sicare ; pescii sediref/u cu cod'a, cu allu
cărui momentu intr'una sau alta parte
«i diiu direct^onea ce vreu a appucâ ;
totegeslcle, tote momentele acesteimuiere
sunt juste, usîorelle si gratiose; mai
vertosu missicare hilantăata, eciUbriu :
MOU.
3S3
millioni de millioni de 'stelie se nussica
in immenaulu spaiiu alUt universului,
pastrandunestramutaie momentele lorv;
sau primu actu de missicare, începutu
de missicare : se eonstderâmu spiritula
ca nwmentu adeco capara fortia; de aci :
2. prin metafore : ajprincipiu de missica-
re : potere, fortia, pondu si celle assemini,
cumu si induentîa, actione, a acestoru
moioniponduriecalisuspensela distan-
tie inecali de lini'a centndui dau mo-
mente ineccdi; cocipondulu maiăepartatu
de acea linia are mai multu momentu
de cătu pondulu mai appropiatu de a-
cea-asi linia; de aci, b) sensnlu metaphy-
sicu de causa in genere, causa de veUore,
si prin urmare : valore, importantia,
gravitate , insemnetate : fapta , mo-
tivu , ratione , vorba de mieu sau pu-
einu momentu; evenimente de grave mo-
mentu; acesia-a fu de maresi grave mo-
mentu in vietia naiionei nostra; form'a
de guberniu e de, ore^eare momentu in
sorteasi fortun'aunui poporu;momentu
terribUe, momente sdemni; momentu de
tneniaidefla-iaide dorere, dereftessione;
intempuinăehmgupote se nu Ha, senu
intervină neci unu momentu in una si-
tuatione,in cur sulu unui evenimentu, in
mtssicarile unui commerdu, in pretivlu
merciloru d'in unumercatu; c) pondulu,
forti'a, principiulu motoriu , caus'a ef&-
ciente, etc., potu fi si forte mice, mini-
me, asia co momentu r=: părticea, buc-
eatclla, sfermatura,pieaiurai pun^u,etc.
i nse punlu rapidu si deeisivu; cumu, a).in
genere: certe panduri mice, ca granele,
grammele. sunt momente; cod una bi-
lance sentitoria se missica si se blân-
da prin influentia de momente si mai
mice de cătu milligrammele; TureH con-
siderară Bucovina ca unu momentu de
pucina importantia pentru ^marele im-
pei^ allu SuUaniloru: unu momentu de
myrrha da adore la mare cantitate de
licore; a reduce corpulu unui diseurtu
la mice momente; a luă in considerare
tote momentele, celle mai mice momente
alle unui obiectu de cogitare; m mo-
mente bone, in unu momentu reu; in
momente de generositate, de enthusias-
niM, de furia, etc.; ^) in speciale, a') par-
=y Google ■
S34
MOB.
ticella de tempu, tempu forte scurtu, di-
pa : acutnu, in aeestu momentu; in mo-
metitulu vorbirei; in momentulu pre
eandu vorbescu , pre candu emittu co~
ventulu d'in gura; me ducu si vinu tn-
ir'unu momentu; d'inmomenttdunasce-
rei peno la moin^ttîulu mwtei, asia :
d'in momentulu ce, csndu, de candu, iu
data ce, de in ,data ce, etc. ; in primulu
si uitimulu momentu alia unei actione;
aseulta-me unu momentu; ăoue. trei mO'
mente vei ave se perdi cu mene; a nu ave
momentu de repausu, de fericire, de buc-
curia ; inse si cu sensu ragu de tempu
indoter minaţii mai lungu, ca in espres-
siouile : inir'unu momentu de ora, aUu
dillei; i7itr'unu momentu de tempu; mar-
ţea e momenitilu de care depende eterni-
tatea; ba chiaru , in modu hyperbolicu ,
iu espresâioni ca : momentele mi păru
anni, secle; — p') in musica, momentu
musicale = durata de tempu represeu-
tata de note de cea mai mica ralore
temporale, asia si : momentu primu sau
abso]. momentu: care nasce d'in divisio-
nea tâmpului mueioale in unu uumeru
primu 6re-care; momentu aecundu, care
naace d'iu divisionea momentului primu
io unu uumeru primu dre-care; momentu
debile, neaecentatu, in oppositione cu
momentu forte, ce are acccntulu forte.
MOMIA, B.'t, femlo» Tel houlyU
Lura vel umbra, femUii btrlşoss et i»-
roi-mb; terrieuluDi, Bpoetruai; 1. muiere
strigosa, de totu macra si deforme, unu
ecelelu, una strigonia : nu mai potu
mane in casa cu acesta momia de muiere;
dupo ce eră urita, apoi de langorea cea
sufţeriiu, a si macritu, aeiă in câtu a
adjunsu momia; applicatu ai Ia bai'bati
si chiaru la bestie : momia de omu, mo-
mia de callu; s\ in speciale , 2. la una
specia de mimulie, d'in celle mai de-
formi; de aci si : momicia sau moHutia,
ai) proprie deminutiva d'in momia,*) in
usulu populariu inse cu sensulu de mi-
mutia, iu genere; '6. iu seusulu ce are
mai vertosu form'a momânia := spectu ,
spariatoria; ~ sensulu de mumia este
relativu nou; compara ; momânia. apoi
si isp. llli)ml0=strU0BUS. M.
iIOMIRE,-escu, v-, alllocre, Irretlre,
MON.
Hedacere^ eorramperej a attrago si ca-
potă cu momine sau momelle, (vedi mo-
me si momella), si de aci, a ammagf, a
corrumpe , etc. : pescii se momeseu cu
una buccoiella de rima; a momi eu banni
mărturii , judidi ; a momi pre toţi cu
promissioni ; innosetUile se momeseu
fii cu vorbe blânde si mierose. (Nu e d6ro
necasaitate a caută momire in alavicnlu
raamati, si cu atătu mai pucinu in rose.
laDKHlli.) M.
MOMITIÂ, s. f., vedi mcmia.
MOMlTORiD,-(oria, adj. s., 1. care
momesce, allloleng, declplens, corrsp-
tor, seduetor; 2. s. f. reale, momitoria
^imomitore. mediu de momire, flleoe'
bra, esoa. M.
MOUITU,-a, adj. part. sup. sabat.,
d'in momire.
MOMIXUBA, s. f., allectU, d«oep-
ttot aedactloţ c«rniptto; eorrupteia, II-
leeebra, «soai actione, effectn si mediu
de momire : rim'u e bona momitura
pentru pesdsiori, cumu vorbele blânde
sunt rellemomiture pentru innocenti. M.
MOMOBDIGA, a. f., monordlea bal-
samiea L., specia de planta , unmita si
J}alsami»a.
MONACHA,8.f.,moiia«hB,(iioUaxij),
femina retrassa d'in societate si iuchi-
nata devotionei, calugera.
* MONACHALK, a^j., (nvnaebalU),
de monachu r vietia taonachale.
* MONAOHICU,-a,adj.,moiiBchieai,
(|j.ova/ix<J;), relativu Ia monachi*. calu-
gerescu.
* MONACHISMU, s. ui., vi6tia mo-
nachica. calugeri'a, calugerismu.
MONACKO, b. n., monaobu, ()Lova-
X<i;), omu retrassu d'in societate si iu-
cbinatu devotionei, calugoru.
* MONADE, s. f.. (novdţ), anltas,
unitate, Sentia simpla : monadile lui
Leibnite sunt fieniie simple dotate cu
pcrciptione.
* MONADELPHIA, 8. f., (d'iniuSvoc
r=:uuu singnru, si a5sXţd;=frate), ciasse
de plante in system'a lui Linneu, alle
caroru stamine su legate in unu Hin-
guru fasciclu.
* MONADICU,-a, adj., (luivaStMiţ),
solitariu, relativu la monade.
=y Google
MON.
* MONADOLOGIA, b. f., dootrin'a
despre monadi : monad^^gi'a Itii Leib~
* MONANDBIA, s. f., (d'in [idvav-
Spo<; = csra are unu stngnru barbatu) ,
classedeplanted'iDBystem'aluiijtnnev,
cari au nnmai unu stamine, ca organu
biirbatescn.
MONABGHIA,s. f., monareliU, ([ux
va.ţrţia), 1. forma de guberniu in care
âomneece (essercita potestatea BQprema)
unuia singuru : monarchia absoluta, ia
oare domnitoriulu nu e restrinsu prin
legi; monarchia temperata, in care po-
testatea domnitoriulai e reatrinaa prin
(ţre-oarilegi; monarr^ia constiit^t%Qr^ale,
iscare potestatea domnitoriulai e de-
terminata prin constitutionea terrei ;
«lowareiia electiva, in care doronitoriuln
se allege; monarchia ereditaria, in care
domnitoriulu succede prin nascere ,-
2. stătu gubernatu de unu inonarchu :
monarehi'a austriaca; — monarchia u-
niversalt.
MONABCHICD.-o, adj., (tiovapxtxdţ)
relatiru la monarchiasa.nla,monarchu:
guberniu monarehicu, forma monar-
chiea.
MONAKCHISARE, t. , (fr. monar-
«falH«r), a facs monarehicu,
MONAECHISMU, s. m., (fr. nonar-
ehlsme), syatema, doctrina a celloru ce
pretendu co monarehi'a e guberniulu
cella mai bona.
MONARCHISTO, B. m., {îi. in»n«r-
chlHte), partesanu allu monarchiei.
MpNABCEU, 8. m., (mţiiarchii, [U)~
vÂp/i];), singuru domnitoriu, capu allu
statului, principe : monarchulu se pote
numi imperatoriu, rege, principe, du-
ce, domnu, etc.
* MONABDA, s. f., (fr. moi^rde),
genu de plante labiate d'in Americ'a,
care se ooltiva si prin gradinele nostre
pentru odorea loru cea bona.
MONASTERESCn,-a,adj., monaste-
rlallB, lelatiru la monasteriu : vietia
mana^teresea.
MONASTBBIALE, adj.,moBa^terU-
U«, relativn le monasteriu, monasterc'
teu : avere monasteriale.
MONASTERIU, pL-ie, moiuBterinn,
MON. 335
(jtovaot^pwv), locu unde petrecu mona-
«hii : monasteriu ds barbaii, monasteriu
de mtdieri: monasteriu vechiu; mona-
steriu desotatu.
«MONASTICQira, adj., (monastleos,
(i.ova(itix(S;), relativii Ia monastu san la
monasteriu: viâtia monastica, disciplina
monastica.
MONASTRIA, B. f., monastria, (|lo<
vd'Stpia), monacba, calugera; vedi mo-
nacha.
* MONASTD, 8. m., (itovaonjt;), bo-
litariu, care traesca singuru, monach-..
* MONECIA, 8. f., moniDCla, d'in [i.6-
vo; si <Kxo<; = casa, abitaclu), classe
de plante care făcu pre acellu-asi paliu
sau petioru fiori mascnle si femine : cu-
eurujsulu e planta monecia.
* MOjNERE, monui, monutu si mo-
nitu, T., iDouere, a adduce mente, a
spune cuiva ceva, a i dice se facă, a Iu
invetiă, a Iu Îndemnă, alu adverti.
MONETA, s. f,, maneta) buccata de
metallu care serre in commercia ca me-
sura a pretiulni : moueta de arame, de
argentu, de auru; maneta vechia, mane-
ta noua; moneta etirata; moncla falsa,
chartci'a e una moneta imaginaria ; a
bate moneta; a scote d'in cursu mone-
tele străine; monet'a de argentu prin
immuUtrea aurtdui a disparutu d'in
commercia.
*MONBTALB, adj., monetatis, re-
lativu la moneta : auru monetale.
* MONETAKIA, b. f., moneta, res
nnmiBnrlfl, fabrica de moneta, artea de
a fabrică moneta, occupationea cn fa-
bricarea de moneta.
* MONETARIU,-», adj. s., ««neta-
rlnB, relativa la moneta; care face mo-
neta, fabricatoriu de moneta.
* MONILE, s. m-, monlle, collanu cu
care se adoma mulierile, copillii, mili-
tarii si callii.
* M,ONIRE,-escu, v., monere, vedi
* MONITARE, T., ntonltar*, inten-
sivu d'in monere.
«MONITIONE, s. f., monltlo, actloBe
de monere, advfrtimentu : monitiotte
parentSsca.
* MONITORIU, -(oria, adj. a., mnil-
=y Google
836 MON. ;
t«r{ monitorlus, care mone, adduce a
mente, descâpta attentionea, îndemna,
aaim^dîa, invâtia, mustra; de aci subst.
pers. monitorii* = invetiatoriu , peda- .
gogu; 8. reale, monitoriu,ţ\.monit6rie,
diaria ofGciale care adduce la conno-
scenti'a publica actele gubernuluî, de-
cretele, legile, etc.;—monitoriu se dice
si ana nave loricala, care innota in apa :
monitoriu americanu, moniioriu de con-
structione noua.
*MONITU,-a, adj. part., m«nlttiB,
si subst. monitu, pi. monite, monltnin :
fila 814 ăetori a asadtâ de monUele pa-
rentiloru.
f MONO-, (d'in gr. (i-dvoc ^ «olus,
singura)', in diverse compoeitioni, pre-
c\ixim:monohaphia,monobase, monMu,
monoboîu, monocarpicu , monocarpu,
monocentriăe, monocentru, mocephalia,
monocephaîicu, monocepkaiu, monoce-
rate, monocerote, monocerw, monochai-
mu, morochelu, tnonochiru, monochla-
tnydeu, monochordu, monoch-oite, mo-
nochromate , monochromaticu , mono-
chromu, monockrou, monocklade, mono-
clinoedricti, monodinti, monoclu, mo-
noconchu, monoeonica, monocotiflaTiu,
monoeolyledotie , monocotyledoniu, mo-
nocotylu, mortocrepidu. monocrotu, mo-
nocîdariu, monoculistu, monocultura,
monocyclu, monodactyîu, monodeiphu ,
monodendru, monodia, monodiariu, mo-
nodimetricu. monodonte, monodynamu,
monoeleutlterogynia, monoepigynia, mo-
noepigynu, monogamia, monogamiat,
mOHOgamistu, monogamu,monogastncu,
monogene, monogenia, monogenicu,mo-
nogeniu, monogomphu, monogramma,
monogrammaticu, monogrammu, mono-
graphia, ntonograpkia* , monographl,
moncgynia, monoggnicu, monogynu,
monohistu, monohydratu, monokijdrieti,
monohjlu, monohijpogynia, monohypo-
gynicu, monohgpogynu, monoiamieu,
monoicia, monoiau, monoicu, monolejn-
de, monolinu,monolithu.monoloculariu,
monologicu, monologiu, monologa, mo-
wmacku, monomane, monomania, mo-
nomanicu, monomerasomu, monomeru,
monometricu, monometru, monompha-
Ha, moHon^hfdicu, monotnphalu, mo-
MON.
nomyarm, monomţfce, mononeum, mo-
nope. monopede, monopegia, monope-
rianthiu, monoperigynla, monop«Hgg'
nu, monopetaiia, monopetalu, monopha-
gîa, monophagu, numopkl^tt, monopho-
nu, monophoru, monophtalmu, mono-
phpllu , monophysismu , mont^hysitu ,
monophytanthiu, monophyta, monopira,
monopleurobranchiu, monopnou, mono-
pode,monopodia, monopodicu, monopo-
diu,monopolisare, monopolisatione, mo-
nopolisatoriu, monopolisa^ monopoUu,
monoprotophyllu , monopse, monopsia,
monopteru, monopterpgicu, monoptotu,
monopyrene, monorabone, monorehide,
monorchite, monorhynchu, monorhyth-
mu, monoBcde, monosehemaatiou, mo-
noBchemu, monosepaîu, monoaitia, mo-
nosomla, ntonosotmcu, monosomu, mo-
noapermaticu. monospermia, monosper-
micu, monospermu, monospheria, mo-
nosporu, monoatachyu, monosticht, mo-
nostigmatia, monostigmatieu, monosHg-
maiu, monostomu, monostroite, mono-
stropku, monostylu, monosyUaba, mo-
nosyllabicu, monosyllabismu, tnonosi/t-
labu , monosymphytogynia, monosym-
phytogynu, monothalamicu, monot/udo'
mu, monotheieu, monotheismu, »ionf>-
theistu, monoihele, monothelete, mono-
thelismu, monothelitu, monothyru, mo-
notide, monotoca, monotomu,monotonia,
monotonu, monotr&»u, monotriglyphm,
monotrimetricu, monotrochu, monotro-
pa, monotropiu, monotropu, monotypi'
ca, monotypu, monoxylu, pentru allu
caroru intellessu conaiUta partea poste-
riore a compositionei.
*MONSTBAfiIL£,adj.,uo«strab|lb»
care se pote monstră, demna de mon-
stnitu, distinsu.
* MONSTll ABILITATE, s. f., cali-
tate de monstrahile.
* MONSTRANTE, adj. part. preş.,
monstrans, care monsira, care arreta.
* MONSTRANTiA, s. f., (monstrui-
tIa,it.mogtranst),apparatu in baseric'a
catholica în care se tine eucharisti'a si
se arreta poporului la solenmitătL
* MONSTRABE, sau mostrare, t.,
m«iistrare, aroh. mostrare, (de la nfta-
Ntriin), a arreta, a indică, a docameută,
,y Google
MON.
a invetiâ, a consilii : mi a monstratu mul-
ta&enenrienft'o;— a mii6trÂ;Tedi mustrare.
* MONSTBABE saa mosfrca-e, s. ver-
bale, KtitgtratlOr in t. s. Terboloi.
«MONSTBATIONE Ba.umostratione,
&. f., moutratlft, actione de momtrare
in t. s. verbulni.
ia*MONSTBATIVU mimostraiivtt,-a.
adj., (moastraUTBB), prin care Be mort-
tra sau se anâta.
* MONSTEATOKrU sau mostrato-
riUi-toria, adj. a., menstrator, caremon-
atra, care arr^ta, arretatoriu.
* 1 MONSTBATU sau mostratura,
adj. part., nonstratoa, arretatu.
* 2 MONSTBATU sau mostratu, fl.
m., M»BBtratBi,-iiB, actula de monstrcwe,
monstratur'a.
« MONSTBATUBA saa mostratura,
a. t, >iftiiitratas,-oB t resultatolu acţio-
nai de monstrare.
* MONSTBIFEBU,-a, adj., monstrl-
' fer» care produce tmmitre.
* MONSTBIFICABILE, adj., mon-
■trifleabUlS) si,
* MONSTEIPICU,-», a^., nonatrl-
fleuBt minunatu, estraordinariu.
* MONSTBIGENU,-o, adj.,' monstrl-
ţesa, care genera, produce monstre.
* MONSTBOSITATE sau mostrosi-
taie, 8. f., moastroBltas, calitate de mos-
trotu.
* MONSTBOSU, monskuosu, mos~
trosu,-(*> adj., monstrosug si monstmo-
SBS, care sâmina a monstru, in contr'a
naturei.
* MONSTBU aanmostru, pl.-e, mon-
■tmai (de la monere), arretare, arretare
estraordinaria, arretare a diTinitktii
prin semne estraordinarie , portentn,
prodigiu ; apparitione care se abbate de
Ia legile naturei, revolta sentimentulu
si produce mirare, orrâre, tenoio-.mon-
stru orrendM, monstru de omu, monstru
ăe muiiere, monstru morintt; monstru
eu dâue eap^; pro^tetele no^wei cari
u abbatu de la typurUe ordinarie se
mimeseu monstre; monstre, de anirnaH;
monstre de flori.
•MONSTBUOSITATE, 8. f., mon-
■tnotltas; vedi monstrontote si mostro •
tUate.
Tatu H.
MON. 887
* MONSTBUOSU,-a, a^., Meutne-
SDs si ■onstroBDg; vedi monstrosu ai
mostrosu.
MONTAN^OE, adv., in modn mon-
taneseu; vedi montanescu.
MONTANESCU,-a, a^., (it. monta-
neaee), de la montt, care se afla in
monte, care petrece ]&monte: h^ mon-
ianead, portu montanescu, portare mon-
MQNTANIA, s. f., (it. nontagia, fir.
■nontaţne), locu montosu, tinutu mon-
tosu, terra monfosa, Bomanfa montosa.
* MONTANISTICU,-o, adj., relativu
la săparea montilom pentru scoterea
metalleloru; de aol su^t. f., montanis-
tica, lucrarea minereloru, arte de a lucr&
minerele : t» TransSvanfa se ocoupa
MuUi Români eu montanistic'a; codice
de legi si regidamente montanistice.
* MONŢANIST0, s. m. , care se oc-
cupa cu lucrarea montilom si scoterea
metalleloru : montontsfttde&u se pot-
seda connoscentie gec^ogice, mmertdo-
ffice si meUdktrfficB.
MONTAmJ,-a, adj. s., monUnii,
de monte, de la monte, care se afla in
monte sau pre monti, care locuesce Ia
monte sau in monti : arlori montani,
frage tnontane,fere montane; subst. unu
miontanu, una montana; montatâi si
campanii.
MONTE sau mi(n^,3.m.,m«BB}Hieii-
tlBţ abL monte, mare massa de pamenta
sau de p^tra forte redicate de asapr'a
terrenului d'impreginm : monti incdti
de una miUc de petiore, cetU mai inaifi
monti de pre pamentu suni mantii Si-
malai d'in Ast'a cari se inaltia peno la
38,000 petiore; montii Carpati de^aartu
Daci'a in doue parti, sup&^e si i»/fe-
riore; montii Daciei coprendu innntdu
loru mtdte metaUe pretiose; montii Da*
c\eiau saXvatu nationear<măna in iur-
burarăe evului mediu; a sedS la monte;
ap^ecelamo*^e;a trai la monte; ceRe
maimvUe^maimarimonasterierom&ne
suni in partea montelui; \6m'a p^e-
eemu la campu, si vir'a la tnonte; ne
place a visitâ mort^tt «^'a; adese ori in
hm'a lui Maiu ninge la monte; —
fig. monte de auru, «ollw maUu ca nun
,, Google
338 MON.
moHte; valîuri de apa assSmine mon'
tilom,
MONTEAKESCD,-a,adj.,{d'iu mon-
^nti), BADtaiiBs, «Iplnui; vedi mon-
teanu.
MONTEAXU,-o,aâj., montaBOE^non-
tensli; alplnns, de monte, ie la monte,
relativu 1& monte; snbat. monteanu,
monteana, care locaesce la monti saa in
monii; vedi montanu.
MONT£NESCn,-a, adj., (d'in mon-
teanu), vedi monteaneseu.
MONTBNU,-a, adj. b., mootensig,
■ontaniiai alplnm; vedî monteanu.
MONTICELLU, s. m., montldeUn*,
deminutivn i'm ^onte; micu monte:
una seria de montieelti.
MONTICOLU.-d, adj. 8., n»iitlc«ls,
1. care locnesce in monti. 2. caie cul-
tiva monta.
M0NTICULT0KIU,-<(5rw, adj. s.^
naatlaoi enltor, care lucra si eeplora
montii; vedi si monianisiu.
UONTICULTURA, s. f., Boiitlnii
enltura» lucrarea si esplorarea monti-
lom; Tedi si montanistica.
MONTIFEKU,-», adj., montlfer, care
duce unu monte : giganţi montiferi,
MONIIGENUra, adj., montifena,
nascutu in monti.
MONTINU, a. m., Hontluns, diea de
monte, ca Silvanu, dieu de pădure.
MONTIVAQUra, adj., montlragns,
oare &mbta prin monti : fira montivaga
venaioriu montivagu.
MONTOSITATE, fl. f., calitate de
montosu : montositatea unm locu, unei
terre.
MONTOSU, -a, adj., «ostnos» si
■«ntoBOB» plenu de monti : locuri mon-
tase, terre montoBe.
* MONUMENTALE, adj., nonmneB-
talli, relatim la montmetUu : terminu
monumentale; petre monument(Ui; de-
saiptione monianenttUe ; istoria monu-
mentale.
* MONUMENTABIU,-ta,adj.B., mo-
Mnnentarlos , relativu la monumente,
care face monumente, care se occupa cu
monumentele.
* MONUMENTU, pl.-e, moniiBieiitnR
şi ■•■laentBB, ţd« Ia MORCre), tota M
MOR.
adduce a mente de ceva , semnu com-
memorativu, opera de sculptura sati de
architectura facota cu scopu de a trans-
mitte posterităţii memori'a unei per-
sone sau a unui evenimentn importante:
monumentu gloriosu, monumentu su-
perbu; neci unu poporu d'in lume n'a
lassatu atâte monumente in urm'a sea
ca Romanii; fiUi su detori a respectă ai
a conservă monumentele parentesd; ta
noi s'a faeutu una lege pentru conserva-
rea monumenieloru strahone; eUu scrie
istori'a monumentdoru romane; Publiu
serie istori'a după monumente; monu-
mentele su celle mai mari documente is-
torice.
M0PSU,3.m.,(fir. mopte, it. mai*!*,
muBetto), eanla frleatvr» Zttifl., una va-
rietate de căoi, cu nasulu obstusn, de
act : nasu de mopsu.
1 MORA, B. f., neUj machina da ma-
cinatu : mâra de apa, mâra de ventu,
mâra de mâna, mora de caUi; m6ra de
vapore; pitra de mora; etne vine mai de
temporiu la mora, aeeUu-a macină mai
inainte; li tâca gur'a ca mâr'a; li a vc-
nitu apa îa mâra.
* 2 MOBA, B. {., mora, intardiare,
causa de intiirdiare, pedica, obstaclu :
fora mora, e peridu in mora.
*3 MOBA, 3. f., nara, {}i/ipa), una
divisione a armatei spartane, de 400,
de 500, de 700, ba chiaru de 900 mi-
litari.
* MOBALE, adj., moralti, (de Ia ma-
rea), relativu Ia mori (mores), la por-
tarea ca se covine dupo legile rationii :
fapta morale, viitia morale, lege morale,
ţihsf^ morale, theologia morale, doc-
trina morale; de aci subst. f. moroiea :=
ethie'a : asia ne invetia moralea; omu
fora morale; omulu fora morale nu e
omu, ci bestia; nemine nu se pole dis-
pensă de legile moralei; subst. m., mo-
ralele, oppositu physieului.
* MOBALEMENTE.adv., «raHtor,
in moda morale : acellu omu e perdatu
moralemente^ acesta lucrare e impossi-
hiXe nioraiemente.
•MOBALISABE, V-, (ff. moralltar,
it. Boralliiare), a di invetiatura mo-
rala; a muBtr&i ainderepti:
■vGooglc
HOB,
sa
* MOIULISATORIG,-*«^, adj. s.,
(fr. morallBear), care moralisa, care pre-
dica moralea, mustra.
* MORALISATU,-a, adj. part-, (fr.
moralist, it. morâiliMto), caie a pri-
mita ioTetiatura morale, eare e'a iade-
reptatu.
* MOEALISTU.s.m., (it. moralbta,
fr. moraliste), care ioT^tia moralea.
* MORALITATE, 3. f., morillUs,
calitate morale, caracteriu morale : mo-
ralitatea tmei fapte; omu cu multa mo-
raiitaie; moralitatea publica; moralita-
tea nu suffere a fi vettemata.
* MOEAllTERE,adT.,mor»liter,in
modu morale,
* MORAMENTU, pl.-c, moramon-
tam, (de la mora, morari), intardiare.
*MOBARE, y., morari, (de la mor»),
a iatardiâ, a retina.
MOBARESCn,-a, adj., (molitorluB),
relativu la morariu : porfu morarescu,
vestimente moraresci.
MORASESSA, b. f., molftorls nxor,
mnlierea morariului.
UOBARIU, s. m.,moHtor, carecon-
Btmge, direge si sapervegbiedia mor'a,
care macină cu tnor'a : morariulu e totu
de a un" a pîenu de farina; mulţi Ro-
mani se făcu morari.
* MORATIONE, s. f-, moratio, ae-
tione de morare ■=. intardiare.
* MORATORIU,-fom, adj. s., mora-
tor, moratorlnst intardiatoriu ; subst.
reale, moraioriu, termiuu jurîdicu, pria
careseammunadecisioneaiinuiprocesiu.
* 1 MORATU.-o, adj. part., moratos,
intardiatu, ammanatu.
«2 MOBATU,-a,adj.,ii«ratiii,(dela
mor«8), depreiiBu a Incră dupo covien-
tia .-juni hetK m<^ati; muliere reu ma-
rota.
* MOBBIDU,-a, adj., morbidns, am-
menitiatn de morbu, kugedu, flaccidu,
morbosQ : eorpu morhidu; elCu e tnor-
bidu mai multu de suffletu de câiu de
corpu.
« MOBBIPEBU,-a, adj., morbifer,
care adduce morbu : aeru morbif^u ;
pome morbifere.
* MORBOSITATE, s. f., morbotltai,
•taie morbisa, >tar* nsBanetoia.
* MORBOSU,-a, adj., morboBos, eo-
preuâu de morbu, plenu de morbu, eare
sufere de morbu, nesanetosu ; omeni
morbosi, vite morbose; morbosii nu potu
sufferi acesta temperatura; sanetosulu
nu crede morbostdut.
* MOBBU, B. m., morbDB, turburară
a sanetEktei, stare nesaoetosa : morbu
usioru, morbu greu, morbu periculogu,
morbu physicu, morbu psychicu; a suf-
feri de morbu; a cura unu morbu; me-
dicin'a se occupa cu cur'a morbUorH;
morbu incurabile.
* MOBDACE, adj., mordax, musea-
toriu, carui-a place a muscÂ, care musca
uumai de c&tu ; câne mordace; fig. omu
mordaee; vorbe rnordad, versuri mor-
daci; gustu mordaee.
♦MOBDACITATE, s.f., mordaeitu.
calitate de mordace, potere de a mord»
^ muscă : mordacitatea cânelui; mor-
ăacitatea urnii omu; mordaeitat6a vor-
beloru.
*MOEDERE, «orMBÎ morsei, morsu,
V., mordere, a muscă; de unde mordi-
care, morsicare, mascare si muscare.
*MOEDICABE,T.,mordIcare, amu-
sci, proprie si figuratu : me mardica
pântecele.
* MOBDICATIONE, s. f., mordlea-
tlo, actione de mordicare : mordicatio-
nea pantecelui.
* MORDICATIVU,-a, adj., mordt-
oatlTUB> care musca: acietu mordicativu.
MORE, s. f., inuria; vedi moria.
* MORGANA, s. f.,(it. morgana), in:
fata morgana, (it. fata morgrana), feno-
menu naturale care reflecte obiecte,, da
multe ori cetati intregi, in aeru.
* MOEGANATICtJ,-a, adj., (fr. mor-
ţanatlque) , in : căsătoria marganat^a
= căsătoria cu man'a st&nga intre
principi si persone de conditione înfe-
riore.
* MOR[, pi. tu., mores, portare con-
forme naturei selle, portare care carac-
terisa pie una fientia animata, mai al-
lesu pre omu : morii omeniloru, morii
animaliloru; de aci : morale, morali-
tate, etc'
MOBIA, s. f., murla, (âX^Lopl;), apa
Barata ammesttiata ta lueea d« rdrdi»
>y Google
840
UOR.
acra : moria de verdia, mâria de cucU'
meri; vedi 9i muria.
* MORIBUND<I,-a, adj., morlbun-
iuB, care se Inpta cu mortea, care e a-
propesemiîra : moribundulu deschise o-
chii, se uită la ceru si repausă.
* MORIPICARE, V., morlliore (de
la mors), a caueâ mora, a caus& iatâr-
diare.
* MOBIG&KARE, T., norlferare, si
inorlserHrl,(d'in moa, ni«rls, sigerere),
a se suppune Tolieatiei altui-a, a cod-
descende, a face coDcesaioni, a asculţi.
* MOBIGERATIOME, a. f., morlse-
rstio, suppanere, condescendentia, a-
* MORIGERATOKID,-/oria, adj. 8.,
norlserâtor, care se suppane volien-
tiei altui-a, care asculta de ordinîle
altui-a, ascultatoriu.
« MORIGEBU.-a, adj., morigeriiB»
soppusu, ascultatoriu : copilli morigeri,
şcolari morigeri.
* 1 MOBIONE, s. m., morlo, (tuwpâc),
nebonu, bufone, care face nebooîe peu-
trn ca alţii ae rida.
* 2 MOBIONE,9.f.,morIon, una spe-
cia de p6tra pretiâsa.
UORIRE, moriu, mori, mare, mori-
mtt, moriti, moru, morii, moritu si mortu,
T., mvrlf a inceti din vi^ti'a : moru o-
menii, moru vitele, moru tdte animalile,
moru chiaru si plantele; a mori de fome;
a mori de dorere, de supperare, de in-
tristare; a^ujiori inaiiUe de a mori se
făcu fapte pentru cari posteritatea se si
aiJduca a mente de mene cu gratitudine;
cdli mai mulţi 6meni s^au nascutu, au
traitu si au m&riiu fora a lassă ceva in
urm'a sea,
MOBITIONE, s. f., actioofl de mort-'
re, încetare d'in Tiătia, peritione.
MORITORIU,-<^rta, adj. s., moriens,
moritnrBS, mortaiis, care m6re, care e
BuppusD morţii, mortale : am remasu
meritoriu de fâme; toţi 6menii su mări-
tori; de aci aubst. moritorii, in opp. cu
dtett, cari uu au moritori.
* MORITJ, s. m., norioQ, (^ptov),
1. una planta de care nebonesce omulu,
planta d'in genolu stri/chnu; 2. grann-
ţin ii moH^gora.
MOR.
MORMENTAKE.-ftJitt, t., (de la mor-
mentu), sepelire, bnmare, a pune în mor-
meotu, a îmmormentâ, a îngropi; fig. a
se morvuntă in detorie.
MORMENTU, pl.-e, monnmentuni,
sepolernm, tnmuIuH, loculu unde se de-
pune unu mortu si se accopete cu pa-
menlu : amu petrecutu pre amieulu la
mormeniu; aid su mormenteîe strabo-
niloru noştri; morţii nu se mai scolia
d'in mormente.
* MOROCHITE, 3. m., morochltes,
una specia de patra pretiâaa.
* MOROLOaCT, 8. m., woroIoguB,
(tuopoXdŢoi;), care vorbesce nebonie, unu
nebonu.
* MOBOSITATB, s. f., MorMlUg,
calitate de morosu, umore morosa, por-
tare capricioaa, difficile, supperatiosa :
morositatea befrâniloru.
* MOEOSU,-a, adj., morosus, (de la '
mas, inDrla),care scie allesellesisetine
de alle selle, difficile de guvernatu, ca-
priciosu, scrupulosu, importunu, suppe-
ratiosu, gretiosu ; betrânu morosu;aman-
tii su morosi; nu mi place a ave de a
face cu omenii morosi.
* MOKPHEU sau morfeu, s. m., ni«r-
ph«u8, ([LopţcG;), dieulu somnului, de
acî fig. somnu.
* MOKPHieU sau morfîcu.-a, adj.,
(fr. morphlqne), somniferu, addormito-
riu; i'i :hymica, sare morfica, a cărei
base Hiorpliin'a.
* iiOBPHlNA sau morfina, s. f., (fr.
morphlne), alcaliu Tsgetale care da o-
piului virtutea sea soporifica si stempe-
rat6ria.
* MORPHOLOGIA sau morfologia,
s. f-, (fr. morpholoirief d'in [uipţ:^ =
forma, si XcSfo; = discursu), descrip-
tionea formei obiectelorn, terminu nsi-
tatu mai allesau in anatomia.
* MORPHOLOGICU aau morfohgi-
ai,-a. adj., (&. uorpholDglqne), rela-
tiva la morphologia : ţrat^tt morpho-
logieu.
* MORPHOLOGU sau morfdtogu, a.
m., care se occupa cu morphologl'a aau
cu descriptionea formelora obiecteloru.
* MOBPHOZOABIO sau morfoeoa-
tw, pL<4e, (£r. K«rpli«i<wtrfl» d'ia (up-
yCOOglC
IfOS.
UI
<pij ^ forma, ei it^v = animale), ani-
male care are una forma bene determi-
nata.
* MORPHUBOMOLGU sau mor/^ro-
ntdlgu, s. m., (fr. morpbnronolreţ d'in
)topţi^ ^ forma, o&pi = c6ia, si [u^X-fcSc
= salamandra), care are c6da de sala-
mandra; de aci subst. morphuromolgii.
" MOBSICABE, T., morsleare, (in-
tens, d'in mordere), a muscă continuu,
apoi a musca in genere.
* M0R8ICATI0NE, s. f., mor»lM«i>,
actione de morăeare,
* MOESIONB, s. f., m»mt»,'«i, mu-
statnra.
* jUOBSU,-a, adj. part., nvrins, mu-
scata; subst. m., morsu, muşcătura.
•MORTALE, adj., mortalls, (d'in
tnorte), suppnau morţii, moritorin, pe-
ritoriu; de morte : tote fientiele organice
su ntortali; corpulu e partea nâstra cea
mortale; peeeate mortali, eriminemortali.
* MORTALITATE, s. f., mortalitss,
calitate de mortal : mortalitatea cor-
puîui e eonnoBcuta, dero mortaiitatea
suffietulvi nu se pote âetnonatră; morta-
litatea s'a irttenau forte intre eopiUi; e
una mortalitate infricosiata in t^rra.
MOBTABE, V., (de la morttt), mor*
t«n affere* «eolderc, neearei a dă mor-
ţii, a ln& viâti'a, a uccţde.
MOBTATU,-a, adj. part., iworti dâ-
tns, necatds, ooolBVSt datu morţii, uc-
cisu.
* MOETABELLU, pl.-e, inortario-
lin* deminnt. d'in mortarîu, micu mor'
tta^u.
* MOBTARIU, pl.-w, morUrimn,
vasu cava in care se pisedia granntie
vertose; — tunu acurtu pre murii for-
taretielom.
HOBTE, s. f., morsi mortU, abl.
morte, Încetare d'in vi^tia, trecere d'in
starea organica in atare anorganica, pe-
rire : mMea nu crutia pre nemine; ne-
mine nu pate scapâde morte; nu te voiu
lassâ peno la morte; in or'a morUi ineo
mi voiu aăduce amente ăe tene; morte
naturale, mortt violenta, morte infrico-
siata.
MOBTECINA, a. f-, morticlnom, c r-
pu de animale mortu : redicati morte-
cin'a d'in caile; mortecin'a pute, in-
fecta aerulu; fig. ca înjurătura : morta-
eina putorosa.
* MOBTIPEBII,-a, adj., mortlfer si
morttrerns, oare adduce morte, care nc-
cide : morbu mortiferu, lovitura morti-
fera, ieuiara, mâncare mortifera.
* MORTIFICARE, s., «ertlfloare, a
nccide : a mortifica carnea prin suffe-
reniie de totu genidu spre a se speUâ de
peeeate.
* MOBTIFICATIONE, s. f., nortia-
o«tlo, actiOne de mortificare : mortifica-
tionea camei.
* MORTIFICU,-«, adj., mortiflens,
' care causa morte : iueeate mortifice.
MOBTISI0,-ta, adj. si adv. , (d'in
morte), pre viStia si pre mtfrte : ase ti-
ni mortisiu de ceva; nordiisiiiţ mardi*
MOBTn,-a, adj.j mortons, contrariu
vmu ; morte se numcscu corpurile eari
aufostu viue; mineralUe nutnai prin me-
tafora se numescu corpuri morte; omu
mortu, vî/a morta; morţii nu mai invii-
dia; ellu a eadutu mortu; eandu am ad-
junsu la densulu, l'am aflatu mortu; ea
e mârta de doue ăille; am petrecutu pre
mortu la mormentu; lassati pre mori-
tori se si immormente mortU ; ne vomu
vedi la inviarea mortiloru,
MOBT0ARIU,-ta, adj., mortnarlag,
relativu la mortu: earru mor tuariu.ves-
timente mortuarie.
MORTUOSU,-«, adj., morlDosns, as-
semine unui mortu, unui cadaveru, ca
unu mortn, ca unu cadaveru.
MORESCU,-», adj., (it. moreseo), rela-
tivu la moru sau mauru :joeu morescu.
1 MORUaan mauru. a. m., maarns, (it.
m«ro), omu negru; vedi mauru.
2 MORU, a. m., (it. moro), vedi muru.
MOSOARE, v.,mordere, vedi muscare
cu tâte derÎTatele selle.
* MOSCHU, moseu ai museu, s. m,,
moBchog, Linn., (it. mosco si masehio,
fr. maso), unu animale mammiferu de
mărimea unei capriore, carui-a cresce
apropo de buricunnabesica de mărimea
unui onu de gallina, plena de una ma-
teria cuodârefârte tare; materi'aensasi
se nnmesce moscu : mosculu si a easti-
=y Google
M!
UOB.
gatu mare renume in medicina siinpro-
fiimaria.
1 MOŞIA, (pron. moşia), a. f., aTla,
1. mamm'a mammei; 2. muliere betră-
na; aans, buIcdU: 3. obstetrice, «bste-
trix, femina care staintr'adjatoriu nas-
•ut6neloru : eopiUulu cu moşie multe
remâne cu hwîculu netaliatu.
2 MOŞIA, (proD. moşia, deriratu de
la mosiu), a. t., pntrimonlnm, lierediom,
fetredlts*; avere eredîtata da la moşi de
Ia strămoşi, apoi, ereditate de pamentti,
proprietate fundiaria , fundu : moşia
mare, moşia mica; ellu a comperatu una
formosa moşia; a mancatu mosfa cea
mare remasa de la parenti.
MOSURIU, s. m., (de la moşia), pro-
prietariu sau possessoriu de una moşia;
care se occapa cu lucrarea moşiei.
MOSIRE.-cscu, Y., (de la 1 mosia=:
obstetrice), a dâ adjutoriu ca moşia unei
nascutdrie : a moşi unu eopillu.
MOSITlANESCC,-a, (contrasau mo-
stianescu a\ mostenescu)), adj,, heredi-
UriDS} ereditariu : avere mostianesca,
lonuri moatianesci.
1 MOSITIANIRE,-escM, (contrassu
mosOanire si moştenire), t,, h«redltatera
adlret hereditare, a erediti, a capetă
prin successione : amu mostenitu tota
averea parentiloru, ellu a mostenitu nu-
mai hannii, inse nu si virtuţile paren-
tUoru.
2M0SrnANIRE, (contraflsut»os«a-
nire si moştenire), hereditasf ereditate,
successione in averea provenita de la
alţii, lucrurile ereditate.
MOSITIANITORITJ,-^oWti , (contras-
su mostianitoriu si moştenitor iu), adj. s.,
bereditarlQg, her«s, suceesaor, eredita-
riu, erede, care credita, care succede în
averea altui-a cu dreptu ereditariu.
MOSlTIANITU.-a, (contrassu mostia-
nitu si mostenitu), hereditate rellotas,
ereditatu, remaesu prin ereditate.
MOSITIAXU,-a, (contrassu mostia-
nu), hereg, erede, successoria in averea
remasa de la altulu, proprietariu vechiu.
MOSIU, S. m., arus, major, tataiu
tatălui, patrele patrelui, abonulu, de acf
apoi omu betrănu: asia amu appucatu
{Ie la moşi de la s/romon,- mosiulu «u
MOT.
mai potc de bctranetie; mosm Petru, mo-
siu îiieola, mosiu Lataru.
MOSORTJ, 8. m., modlolns, T«di mo-
diolu si modioru.
MOSSICARE, V., nordere, morBleare;
vedi muscare cu tote derivatele selle.
*M0STELLARIA,8. f., moBteUarla,
casa in care ămbla moatellele sau spec-
trele.
* MOSTELLtJ, pl.-e, moatellnin, (d'in
monstrnm), spectru, fantasma.
MOSTENU , mostenescu , moşteni-
re, etc, vedi : mositianu, mositianescu,
mositianire, etc.
MOSTIANU, mostianescu, mostia-
nire, etc, vedi : mositianu, mositianeseu,
mositianire, etc.
* MOSTRA, a. f., ipeclmen, vedimN-
stra.
* MOSTRARE, v., monstrar»; a ar-
ret4; vedi monstrare si mustrare.
* MOSTRATIONE, s.f., monatratls,
vedi monstratione si mustratione.
*M0STBATORnJ,-/(}ria, adj. s., mon-
Btrator, vedi monstratoriu ei mustra-'
ioriu.
* MOSTRATU,-a, adj. part., moii-
stratoi, vedi monsfratu si mustratu.
* MOSTRtI , p!.-fi , moDstram , vedi
monstru si mustru.
* MOTACILLA, s. f., motaclUa, nna
paesere care mişca cMa candu'c&nta,
codobatura.
* MOTACISMU, s. m., molaolsmoi
si tnjotaolamnB, desa repetitione a lit-
ierei m.
MOTIATU.-a, adj., clrratDB, ^aleatiB,
cu motiu in fronte : omu ntotiatu , gal-
lina motiata, passeri motiate.
* MOTIONE, 8. f., moUo, mişcară j
de acf apoi, propunere a unei idee noue,
mai vertosu in limb'a parlamentaria :
am se făcu una motione ; motionea lui
n'a trecutu, nu «'« aămissu, nu s'a oA-
optatu; tote motionile îui s'au respinsu.
MOTIU, s. m., clrrDB, capIUng, erl-
stfl, fascicla sau tufa de peru pre frunte
eau pre verticele capului la âmeni si Ia
animali; tufa de penne pre capu la pas-
seri : Eomânii d'in montH aurari ai
Transilvaniei porta câte unu motiu, si de
acea-a se numescu ensisi moţi; copSii
=y Google
MUO
cu moHu in fnmte; puUi de galiina cu
moHu: fig. am se ti smulgu motiidu.
lMOTIVARE,-cdm,v., (it. motlrâre,
b. motlrer), ratioueni affemt a spune
ntctiveU unei propositione, unei portari
sau unei lucrări : ministrul» a motHxitu
proieetula seu de hge ; dlu nu si pote
motivă abaenti'a sea; ee te a m<^vatu a
face ae^sta-a ?
* 2 MOTIVASE, B. Tsrbale , eana»
Tel nttloDla adjeetlo, in t s. verbului.
* MOTIV ATD,-a, adj. part, (it. aa-
tlTatOf fr. niotlrâ), austinntu prin decla-
rarea motivelorn; alle cărui motive B'an
spusa : părere maUvata, pasai motivaţi.
* 1 MOnVU,-«, adj., (it. motlf*),
manng, prin care se mişca : potere mo-
tiva.
* 2 MOTIVU, pl.-e, (it. motlTo, ft. wo-
tlf), ratlv, oaasa, nonentnm, Incltamen-
tom, cansa care ne iudemna la lucrare,
ratione pentru care facemu ceva; ned
una fapta omenesca nu e fora motivu ;
motivele fapteloru nu su totu de uti'a
eonnoscute; mai multe motive me făcu se
siedu a casa; spune-mi ce motivu te a
indetnnatu se te scolii asuprea mea ?
* MOTOKHJ,-Wm. adj. s., motor,
motorina, ţniacatoria : Domnedieu e pri-
muZu motoriu dupo doctrin'a lui Aristo-
t^ musehiu motoriu; ap'a e motoriulu
râteloru de mâra; vaporea e motoriulu
acestora machine; motoriulu unei con-
spiraiione.
* UOTBICE, s. f., (it. motrice) , mi-
scatoria, applicatu mai allesau ca adj.
f., eausa motrice, mrtute motrice etc.
* MOTn,-a, adj. part,, motoi, misca-
tu; Bubst. m., motu, motnB,-ni, mişcare :
motulu stelleloru, motulu planeteloru,
motidu lunei; motu unifonne, motu ae-
eeleralu. motu retardatu.
tt MOVERE, movi, motu, v., mor er«,
a misei. Badecia'a vorbeloru:t»ofu,fNO-
toriu, motrice, motione, motivu, motiva-
re; momentu, momentosu, etc.
MU, interj, mu, ([jlu), soqu prin care
se imita vocea boului candu muge.
MUCAfiE, pi. mucâri, emanotorlan,
inatrumentu cu care se curetia mucii
lomia&rii; mai bene s'ar dice mueariu,
pl, mucarie.
\m^ J4*
MUGEDIME, B. f., (mneedo), miflor,
calitate de mutxdu. atare muceda : mu-
cedimeapânei. mucedimea castului.
MUCBDIONE, (contraasu d'in muee-
dUione) , a. f. , mnoesoendl aetio , vedi
nmeeditione.
MUCEDIRE si mueidire,-eseu, t., mn-
eere, macescere, a se face mueedu:pA-
nea dico sta muitu in locu umedu , mu-
eedesce; mucedescu si parietii unei case
umede; facSe mueedesee casailu.
MUCEDIBE si mucidire, 8. verbale,
trecere in atare muceda.
HDCIDITIONE, B. f., mnaeaeendl ae-
tio, aotioue de mucedire.
MDCEDITUsitnBctf2i/u.-<i, adj. part.,
maoUnB, facutn mueedu : pane mueedt-
ta, casiu maeeditu, parieti mucedtti.
MUCEDITUBA, s. f., mvDor, effee-
tulu actionei de mucedire : muceditur'a
parietiloru. ,
MUGEDTJ si mucidu,-a, adj., mneldns,
accoperitu pre superfacia cu una specia
de mnschiu candn unu corpu incepe a
putredî : pane muceda, casiu mueedu,
vinu mueedu. peUe mudda, came muceda.
MTJCIANU.-a, adj., (mnolanna), na-
caleatHi aimnclleatna; cu mnci in nasu,
scurtatn muda, nnn mucosu, ea nume
de batujocura.
MUClU,-a, adj., (maelni), mnellentai
si mncnlentni, cu muei în nasu, mucosu,
cui curgu mucii.
MUCIDALIU, pl.-te, mueor, una spe-
cia de cryptogama ce crescu pre corpu-
rile cari au mnciditu tare.
MUCIDIME, muddione, muddire,
muciditione, muciditu, muciditura, mu-
ddtt, vedi : mucedime, mueedtone , mu-
cedire, muceditione, muceditu, mucedi-
tură. mueedu.
MUCiaALIU, (ea l moUiatu, mt4«»<
gaiu), vedi muciăaliu.
MIICORE, 8. f., mnoor, stare mueâaa;
stare muceda; mucedime, muceditura.
MDC0S{7,-a, adj., maeoBns, plenu de
mud : copillu mucosu; subst. unu mu-
cosu, una nmeâsa.
* MUCSONATU,-a. &<ij-, maeronatos,
proTedutu cu mua^one.
* MQCBO^, s. m., maeroj vertic9
ascuţita, verticele spatei.
.yGooglc
au
HUL.
ACUCU, pi. muct, muonSf umore glu-
tinosa ce ease d'in naşa : a si şterge mu-
âi; e frigu de ewgu nutcii; fig. mucu de
lumitua-e.
MTJCULENTTJra, Mj-> mncolfliitaBt
si Bieilftatas, cu mud in oasu, mucosu.
ifUCULU si mueuru, s. m., gtmm»,
gemen, oenlna, oillx; Tedi muguru.
MTTOINABE, t., unglniri, a perde
tempulu ca nimicim , a lucra fora tra-
gere de anima, a eeitâ,, a targiversi, a
H trage inderetra de la lucra.
MTJ6IBE, T., magtn, proprie se dice
dmpre vocea ce scota boii canda se stri-
ga nnii pie alţii: ioiimugu, vaccUe mugu
si (Aiama pre viteUii; muge twm'a in-
iriga; fig. mugu ventonTe, trmge tem-
MUGITORrU,-f<ino, adj. s., ««sltor,
care muge : vite mugitârie; lUtera mugi-
toria, m.
MnOITU,-a,adj. part., mnnUna; b. m.
mugitu si mugetu, mugltH8,-iiB : mugi-
Ă4h hoSoru; amtt mditu unu mugetu
ţW/HCOSKrfW.
MUQITTJBA,s.f., iiiiigltoR,-M»effecta
alin actionei de mugire.
MnâUBELLTJ, B. m., semnala» de-
minativa d'in muguru, mica mugv/ru;
vedi muguiru.
MnGtrRIBE,-eseH, T., ţemmas agere,
gemmaBeere, a sc6te muguri, a dă mu-
gurî, a immugDrf : ar&ont mugureseu;
au ineepuiu foţi pomi a muguri.
MUGDBITU,-ffl. adj. part., care a datii
muguri : arbori mugttnU.
MUâUBUiS. m., remmi, rermes, o-
anlas, eallx, prim'a desToltare a plante-
lora spre a 8c6te sau a d& Sori, fraodie :
pom» SH pleni de muguri; gentlu a stri^
eaiu toţi mugurii.
MDLA, 8. f., Bala, femia'a muhdui ;
niimidu.
MTTLABE, adj., mnlaris, relatiru Ia
tmdu, de mtdu : eamdia mdare;—erha
mulore.
MULABID, s. m., mnllo, (it. mnlat-
tlerej fr. nnletler), care mena mtdii.
'H17LATU,-a, adj. s., (it. mnlauo,
tr. mnlfttre), orna născuta d'in unu eu-
ropeana si din una africana, saa d'in
iun ilba 81 â'in una n^p:a.
MUL.
* MULCARE, V., mnleaw, a tracti
reu, a bate : a muică pre aneva cu fusti.
* MULCAIOBHJ,-torio, adj. b., mal-
eator, care mnica, care tractedia ren,
care bate.
* MTJLOATU.-o, adj. part., mnleatas,
reu tractata, batatu, rettematu.
* MUtCEDINB, 8. f., nnleede (de Ia
mnlcere) , attractione placată, incanta-
mentu, fannecu, gratia.
* MULCEBE, mulşi si midsei, inuZm,
T., uBleere, a palp&, a netedl cuut&n'a,
acaretiă, aincanU, afermecă,aamma-
gf : a m*Aee harVa cu mân'a , a mulee
dororHe, a mulce ferde selbi^iee, a mulee
meni'a, a mvice urechide auditorUoru.
* MULCETBA, B. f., Bnleetn, ana
planta, â6rea aorelui.
* MULCIBERU, s. m., mnlelber, epi-
theta datu Ini Vulcanu, fiendn co midoe
fermlu; de aof, focu.
* MCLCTA si muZto, s. f., nileU si
■uita, emenda, punitione pecuniaria :
a impune una mulda, a solve una mtdeta.
*MIJLCT ABE si midtare, t., maletan
si mnitare, a condemni la una emenda,
a impune una emenda, a punf cu una e-
menda; a despoliă pre cineva de ceva cu
drepta cu nedreptu.
* MULCTATICru si multaiiem.-a,
adj., mnlctaticlaB, relativu la mtâeta.
♦MULCTATIONEsimttWafttme, B,f.,
malotatlo si multatlo» actione de mul-
ctare, punitione pecuniaria.
*mJCTAT\JsimuUalu,-a, adj. part.,
mnletatDS Bi moltatas; condemnatu la
ana mtdeta, punitn cu una mtUeta; des-
poliatu.
«MULCTBA, 8.f.*mnletni, vasulu in
care se malgu vaccile saa onile; gall^ta;
sestariu.
« MCLCTBABIU, pl.-te, mnlctrarlnn,
si :
* MULCTBn,pl.-«, naletran, vasu ii
mulsn, gallâta, sestariu, in care se mulgă
vitele, onile, oaprele.
MULGERE, mtăsi si nuOsei, mulsu.
mulctu si midtu, v., mnlgere, a b'Bge lap-
tele d'in titie : a mulge vaceile; a mulge
ouHe, a mulge caprele; mulierea nudge
vaccile de trei ori pre di; îassa caşrde,
nu le mai mulge.
=y Google
MUL.
MUZilEBRE, adj., nnUebrls* relativa
la muliere. mulierescn : venustate mu-
liebre, mente midiebre, anima muliebre.
MTJLQIBBITATE, b. f., nnllebrltss,
vedi muli^tate.
MnLIEBABnJ,-ta, adj., mnlIerarloB,
de muliere, mulierescn: snbst. m., unu
muHerariu, oare &mbla dupo mulierî,
mare amatoria de mulieri.
MULIERE, (eu l molliatu , mmere) ,
8. f., muller, persona de seesniu femi-
nina : harbatuUi si muUerea su destinaţi
se fraiisca împreuna si se se aăjute unulu
prealtuUt; harhatulu e iutalucopiUHoru,
muiierea e mumm'a copUUloru; muliere
tSnera, maliere betrâna; muliere mări-
tata, muliere veăua ; midiere formdsa ,
mtdiere inteU^a, mtdiere onesta ; cas-
titatea e virtîUea principale a unei mu-
lieri; turcuh* dice co consiliele mulie-
resei su ione pentru mulieri; mackome-
ăanii ţinu mai mtdte mulieri.
M0LIEBESCE, adv., maUebrlter, in
modo midierescu, ca una muliere : elUt
plânge mtâieresce; vorbeşte muUeresee,
lucra muliereaee; ăeco esei barbatu, nu
te portă muUeresee.
MITLIEaESCa,-a. »dj., mnIlebrlB, re-
lativa la muliere saa Ia mulieri : lueru
mtdierescu, portu mulierescu, fada mu-
îierisca, mente mulieresca , anima mu-
Uerhea, capricie mulieresci, eonsUie mu-
heresci.
MULIEBETD, a. m., collectiva ridi-
culn, mulţime de mulieri. ■
MULlERITATE.'s. F., nnlleritss,
stare mulieresca; contrariu vv^nitate.
MULIEBONIU, (ca n molliatu, mu-
Ueroiu), s. m., aaţfm. d'in mtUiere, mare
mtdiere.
MDUEBOSITATE, s. f. , mElleroal-
tM, calitate de midierosu; mare amore
de imdieri sau pentru mulieri: muliero-
sitaiea acestui june ti inapva desgustu.
UULIEBOSIJ,-» . adj., nsUeroBUB,
carui-a place a petrece cu mttlierile :
harbatii mulierosi ăesplaeu diiaru mu-
lierUoru; amietdu meu are unu mare
ăefeetu, co e prea-mulierosu.
M0LIEBU3GA si mtdiemtia, s. f.,
Mvliereila» mica midiere.
* tfULINUi-a, adj., nniInuB, (de la
MÎTL.
us
■iuluti),relativu Ia mulu, demu2»: nota
mulinu, nări muline, unghia mulina.
* ITULIONE, a. m., mnlfo, mulariu,
care mena mul».
* MULIONICU si mulioniu.-ia, adj.,
mnlloniciiB si mniionlns» relativa la mu-
hone : vestimerttu mtdionicu.
* MULLU, s. m., mnUDH, unn pesce
marina, barba roşia, mullua barbatsB
lui Lînneu.
* MULOMEDICINA, s. f. , nnlome-
dlelna, medicina care se occapa ca cn-
rarea muliloru.
* MDIOMEDICn, s. m., mnlaneil-
eiiHf veterinaria care se occupa cu cuta-
rea mtdiloru.
MULSETQBA, s. f., maliura, resul-
tatalu actionei de mulgere.
1 MULSn, - a, adj. part. , molotuB :
vaeca midsa, oui mtâse; subst. mulsulu
ouiloru.
2 MULSU,-a, adj. part., mnlsiiB,(âe
la ninieere), ammestecatn cu miere; de
acfsubst-m., mulsu=zmjtlaum, vino am-
mestecatu co miere.
MCLSUBA, s. f., mnlBsra, actnlu de
mulgere, resaltatolu mdger», laptele
mulsu : mutsur*a vacdloru.
* MULTA, multare,mtdtatione,mul-
tatu; vedi : muleta, muletare, midctatione,
mulctatu.
MULTANGLU,-a, adj., mnltanjnlin,
cu multe ânghiuri : figura muîtangla.
* MULTANIMU,-o,adj.,ninltanlmlB,
cn multa ftuima, ânimosu, coragiosn.
•MULTANNU,-a, adj., mnltAnuB,
de mnlti anni, betrana longevu.
* MULTE8IMU,-a, adj., nulteslmiiB,
udqIu d'intre multi : parte mtdtesima.
MULTIAMITA, B.f., gratlarnm aetl«,
manifestare de gratitudine, reconno-
scentia.
MULTIAMIBE, multiamu si muiltia'
mesctt, V., ţmtlftB agere» reddere, refer-
re, a reconnosce benefacerea si a si ma-
nifestă gratitudinea : a mtdtiami hene-
factoriloru sei cu vorVa si eu fapfa;
multiamimu lui Domneăieu pentru tate '
donurîle seUe; mtAtiamimiu parentQiOru
per^ru edtKtdionea ce rte au da^ si pen-
tru tote sacrifidele ce au faeutu pentru
noi; mulUamiii mie pentru co tfam wo-
,y Google
m }WL.
patu d'in processulu in care ve înatr-
cass«rati; — refl. a se multiam; a se con-
tentă, a fi coatentu : eUu se mulHa-
mesee eu pucinu.
MULTIAMIRE, s. verbale, 1. şra-
tlamm aotfo » manifestare de gratitu-
dine) reconnoscQDtia; 2. anlmns conten-
tns, gandlnm, Tolaptas, plăcere, aatis-
factjone.
MULTIAMITORIU,-a. adj. s., fra-
tnB, care muUiamesce, care reconnosce
benele ce i s'a facutu, reconnoscutoriu.
MULTIAMIT[J,-«, adj., eantentns,
coatentu, satisfacutu : eUu e forte mul-
tiamiiu cu sortea sea; ea nw e muitia-
mita cu nemica.
MULTIANNIRE , muUiannitoriu .
multiannitu, vedi : midtiamire, multia-
mUoriu; muUiamitu.
* MOLTlBIBUrs. adj., multlblbiiB,
care bee multu, mare beutoriu.
«MULTICAULE, adj., momeaalU;
care are mai mnlti oauli : planta mul-
ticaule.
* MULTIGAVUra. adj., mnltloaTH,
c&re are multe gaure.
*MULTICro, -ia, adj., uHlticIns,
desn, ânu, bene tessutu; tessuta cu fire
de diverse colori : vestimente nHdticie.
*MULTICOLU,-a, adj., rauUieola,
care face curtea Ia multe persone.
* M0LTICOLORTJ,-a. adj., multlco-
Isr ei Diiiltloolvrus, care are multe co-
lori,
* MULTICOMU,-a, adj., BaUteomat,
care are multa coma sau multu peru.
* MDLTICUPIDn,-a, adj., nultiea-
pMnB, care dorasce multe, plenude pas-
sioni.
* MULTIFABin,-a, adj.,mnltirarliiB,
de nulte specie, variu, vatiatn : con-
noaeentie muUifarie.
* MDLTIFEBU.-a, adj., mnltlhr,
care produce multu, fertile, fecundu.
•MCLTIFIDU,-a,adj., multlfliiis,
fiaau sau despartitu in multe părţi : pe-
tiore multifide, faele multifide, limba
tmilt^da; multi/îdulu Istru, cure 3e des-
parte si se vârsa in mare prin mai mul-
te gnre.
*MDLTIPLORU,-o, adj., «mtlfloraa,
care are multe âorL
KCL
* MULTTFLUD.-a, adj., anmflHBi,
care âue sau curge in abundantia; fig.
vorbe multiflue.
* MULTIFORME Baumuî/i/(WMM,-o,
adj., mnUirorinlH, care are multe forme:
machine multiforme, omu mt4Uiformu,
de caracteriu variu.
* MULTIFORU,-a, adj., «ultlforiis,
care are multe faramine sau gaure.
* MULTIGENERU si mtdtigemt,-a.
adj., mnltlgeDerlgjUiiiltiţeBasţâe multe
genuri.
* MCLTIGRUMU.-o, adj., «nltl^n.
mns, CU multe gromuri, f6rte iaflatu :
vallitri multigrume.
* MULTIJDG0,-a, adj., «mtijagU
si înnltljufUB, cu multe juguri, cu mai
mulţi calli incarnaţi unii longa alţii, de
aclapoiingenere.numerosu, complicata.
MULTILATERALE si multilateru,-a,
adj., multUatersti, care are multe la-
turi, figura tntdtilatera; eonsider<^i(mi
muUiiaterali.
* MULTILICIU,-a, adj., moltUiolHa»
in multe licie : tessutura muUilicia.
*MULTILOClU,pl.-e. multlloqaLnM,
multa vorbire.
* MULTILOCU,-a, adj., mMltlUqnus,
multu Torbitorin.
* MULTIMAMMIA, adj. a., mulU-
mammia» cu multe mammelle sau titie :
scrofa multimammia; — epithetu ce se ii
Dianei de la Ephesu.
MULŢIME, a. f., nnltitu4«, collec-
tioue de mulţi aan de multe : mulţime
de omeni; mulţimea fora de mente; mare
mulţime; infricoaiata mulţime de locuste.
*MULTIMETRU,-a,adj.,mBltiinet6r,
cu multe specie de metre sau de versuri.
* MULTIMODU,-a. adj., multlmo-
dast de multe moduri, in multe moduri,
variu, diversa.
* M0LTlNOI}n,-a,adj.,DiDUliioda»,
cu multe noduri, nodosu, nodurosu.
* MULTINOMINE, adj., mnltino-t-
nlB, cu multe nuraine.
* MULTINUBENTIA, s. f., moltlDB-
bentia, connuufa cu mai multe persone,
polygamfa.
* MULTINUBU,-a, adj.,BinUInBba9,
care se conuna de multe ori : miliere
midtmuba.
jyGooglc
MUL.
* MULTINUMUU.ti, sdj., mnltinam-
mng, care coata mnlti nummi, scampu.
* MDLTIPARTITU.-a, adj., nultl-
partltna, itnpajtita in multe parti.
* MULTIPEDA, s. f-, nnUlped», sco-
lopendria, insecta cu malte petiore.
«MULTIPEDE, adj., mnUlpes, CD
mEii multe petiore : insecte mtUtipedi;
subst. muîtipeăile.
* MULTIPLICABILE, adj., mnltipll-
eabills, care se pote multiplică.
* MULTIPLICABILITATE, s. f., ca-
litate de mtdtiplieaMe.
* MUITIPLICANDU.-o, adj., wnlti-
plleandna, care debe multiplicatu; in a-
ritbmetica , numenilu multiplicandu, si
simplu, multiplieandulu.
*MTJLTIPLICANTE, adj.part.pres.,
mnlttpltcaiis, care multiplica : numerulu
mulliplieanle, prin care se multiplica
altn nnmera.
* MULTIPLICARE, v., mnltlpUcâre,
a face de mai malte ori, a adange de
mai mnite ori, a face multu, a immulti :
o tmdlipîică anu nunieru prin aUatu; a
multiplica nemliele; a multiplică genuUt
otnenescu; eresceti si ve multiplicaţi, si
impleti totu pamentulu.
* MULTILICARB, a. verbale, «ultl-
plteâtlOf immultire.
* MDLTIPLICATIONE, s. f., mnlti-
plf eatio, actione de muUipticare, de im-
multire ; multiplicationea planteloru ,
muUiplicationea viteloru, multiplicatio-
nea nummiloru m commerciu; in aritk-
metiea multiplicationea si devtsionea se
verifica un'a prin alfa.
*MULT[PLICATIVTI,-o, adj., prin
care se multiplica : mediu multiplicativu.
* MULTIPLICATORIU.-^orto, adj.
s., mnltlplloator, care multiplica , care
immnltesce, immultitoriu; in aritbme-
tica, numerulu multiplicatoriu, sau sim-
plu, mulHpUcatoriulu.
. *MULTIPLICATU,-a,adj.part.,iiiiil-
tlplieatuB, îmmultitu : numeru mulU-
plieaiu , famUia mtUtiplicaia , nummi
muUiplieati, nevolie midtipUccUe,
* MULTIPLICE, adj., multiplex, care
are mufte plieatore, eompusu d'in multe
si Tărie p^rti : natura muUipliee, folie
tmdtipliee; ingeniu muU^ice.
MTJL.
Ut
* MULTIPLU,-a, adj., niBittplex,
compusa d'in multe si varie partt : unu
lucru cu mai multe eaUtati , unueon-
cepiu cu mai multe caracterie, nu mai e
amplu, ei multiplu.
*MULTIPOTENTE, adj. part. prea.,
nnltipotens, care pote multu, forte po-
tente.
* MULTIPOTEKTIA, B. f., (mnltlp»-
teatia), poterea sau potenti'a de a face
multu; mare gradn de potentia.
* MULTIRADICB, adj., nmltlradlx,
cu multe radecine : planta multiradiee.
■* MULTIRAME sau multiramu.-a ,
adj., mnltlranfB) ca multe ramuri : ar-
bore multiratnu.
« MULTISCnT,-a, adj., miiItlBelni,
care scie multe ; omu muUisciu, muHert
multiseia.
* MULTISONORU si multisonura,
adj., nmltlsonorns si maltlHonus, forte
sonora, forte sonatoriu.
MULTITUDINE, a. f., mnUitndo,
muUime, (forma cootraasa d'in multitu-
ăine)f mare numeru de Incruri cari sa
potu numeri.
* MULTIVAGU,-(i, adj., «nllTagua»
care âmbla multu, vagabnndu, erra-
bundn.
* MULTIVIDU,-a, adj., DiRltlrMiis,
care vede mnltu, cu vedere clara.
* MULTIVIRA, B. f., muUlTlro, care
s'a maritatu cu mai mulţi bărbaţi; oppos.
univira.
* MULTIVOCU.-o, adj., moltlToeis,
care are multQ synooTme.
* MULTIVOLU,-a, adj., MnltlTftlis,
care voliesce multe, care doresce ai cere
multe, capriciosu: mîUiere muUivola.
* MULTIVORANTIA, s. f., nnlUra.
rantu, appetitn de a manei maitu, vo-
racitate.
*MULTIVORU,-o, adj., (moltlToru»),
care manca mnltu : bestie multivore.
1. MULTU,-a, adj., mnltos, in mare
numeru : mtdtu auru . tmtltu argentu,
multa pane, multa vorba, mulU âmeni,
muUemulieri, muUe lucruri; gou. si dat.
sing. mtdtui, multei, pi. multoru : muU
toru omeni nu place vinulu; amu auditu
d'in gur'amaimultoru omeni; fora snbst
mulforura; cu articlu ; elU mtUi, etfe
>yGoog Ic
148
MON.
multe, aan ceUi mulţi, eellenndle; inaio-
tea pOBsessivelom : meu. teu, seu, lui,
lei, nottru, vostru, loru, admitte articl ulu
soffissu ca si celle alte adiective : midtulu
seu auru, mult'a sea avere, mulţii noştri
amici, midtde vostre connoscentie, mult'a
lui eniditione, muliele loru peecate; eom-
parativn, mai mtdtu, mai midta, mai
midti, mai multe; superlativi], eeUi mai
muîti, cdle mai mdte : celli mai mtUti
omeni nu inteUegu scopurile vietiei; ceUe
mai muUe femine su vanitâse; cdle mai
multe hteruri au pretiu numai in ima-
ginationea nottra.
2 UULTU, adT., mnItnMj mnlto :
mtdtu me miru, cumu au pott^ imenii
descoperi atâte secrete atte natttrei;
multu ăoritu aimce! reviu e m multa
m ai mare de câtu crede sttdtulu; de mul-
tu nu Vam vedutu; elht a murUu de
de midia.
3 MULTU, 9. m., maltam, mare can-
titate, cn art. multulu,op^os.pucinuJu.
MULU, s, in., mnlust mula, a. f.,
muU; animale naeoutu d'iu unu asinu
Bi d'in una âpa, sau d'iu unu oallu si
d'in una aaina, (jff.iowii), ei care de or-
dinarin nu mai produce : mulu su mai
pucinu delicaţi de câtu caUii, suj^ârta
mai bene fatig'a, au petiorulu mai se-
evffu, si ducu sareine mai greUe.
MUMA si mumma, B. f., nater,
maamk, matre , mamma, (d'in care
mnimma e una simpla transformatione):
mtm'a si eopillii; muma bona, muma
vitriga; au remasu copdlii fora mrnna;
se dice si despre animali : atimeUii^ si
mum'a lui; puUii 3i mum'a loru.
*MUNDANU,-a, adj. Banduai, re-
lativa la mufidu, d'in mundu : lucru-
rile mundane, phceri mundane; intel-
le^ione mundana, in opposit. cu sacra
san divina.
• MUNDABE, V., muadarc; a cure-
tift, a purifică: a semundâde fote spur-
caiionile; prin bapteamu se tmmda o-
mMlu de peecate.
• MUNDATIONE, s. f., mnndatlo,
actione de mundare, curetiare, purifi-
care, pnrificatione : mundationea de
peecate.
• UDNDATOBnJ.-loria, adj. s.,
MTJN.
mnadatorf aundatoriDS, c&re t
care cnretia; purifica, curetiatoriu, pn-
rificatoriii : meăicamentu mundeUoriu;
mundaiorii latrineloru.
* MUNDATU,-o, adj. ţwirt., nBidi-
tuR, curatu, ouretiatu, purificatu.
« MUNDETIÂ, s. f., Mnndltli si
niindltleB, I. atare curata, coretia;
2. elegantia, ornatu; 3. poHtetia : epis-
iolele lui su plene de mmdetia, venus-
tate si prudentia.
* MUNDIPOTENTE, adj., mnadl-
pfttena, care are potere in mundu : ad-
deveratulu mundipotente e Domnedieu,
* MUNDIPOTENTU, s. f., potere
in mundu sau asupr'a mundvlui.
* MUNDITENKNTE, adj., nqndlte-
ntn», care tine mundulu, care domnesoe
preste mundu.
* MUNDITENENTIA, s. f., domnire
asupr'a mundtdui.
« HUNDITIA, s. r., mnndltta si aai-
ditlesf vedi mund^ia.
* MUNDIVAGU,-a, adj., nmidln-
^BS, care &mbla, ratecesce io mundu.
MUNDRIA, s. f., nnndltia, elegu-
tlla, superbia, calitate de mundru, ele-
gantia, formosetia, superbia.
MUNDBU,-<i, (contrassu d'ia mun-
dulu, mundru), mandos, nandalDs, e-
leţanSf renostos , Bnperbna, elegante,
formosu, venustu, superba; s. f., mun-
dr'a mea^venerea mea, amantea mea.
1 MUNDU,-a, adj., mondas, curata,
netedu, elegante, formosu : omumunda,
vorbe munde, lucruri munde.
2 MUNDU, 3. m., ■aadas,ornameDtQ,
mai allessu ornamente pentru femine :
munduUi mviihre, mandus maUekrla;
fig. instrumente : munAduCererii,'mnm-
dng Cererii»
3 MUNDU, pl.-urt, aivndus, cernln
CU stellele, lumea, universulu; pamen-
tulu ca tote celle sa intr'ensulu; socie-
tatea omeoesca, omenii; fig. mundtdu
romanu, imperiulu romanu; a trai in
munău, in societate, nu in monasterin;
vanităţile munduliii,plaeerilemună*dui.
MUNDULU, munăuru, mundru,-a,
adj. mondal»} vedi tmmdru.
* MUNERALE, adj., inBiieraUi, reia-
tiru la mtmere.
byGOOgIC
MPN.
* MUNEBABE, r., muier«r«, a dÂ
uDu mtrntt, a don&, a rraiunerâ, a gra-
tifică : a munerâ benefacerea; a munerâ
pre servii fideli.
•MUNERARIU,-a. adj. a., miiii«r«-
rlM, ăemunere, care i&mimere; la anticii
Boiuani, care da unu spectaclu publicu;
— sabat, reale, ffi««erariti,pl.-«,remu-
neratione.
* MDNERATIONE, s. f., maHcnttio,
actioDe de munerare, donatione, remn-
neratione.
*MnNERATOBIC,-;orM, adj. s., mn-
Borator, care munerâ, care dona, dona-
toriu.
«MTJNERATBICE, s. f., mnoeratrlsi
femina care munerâ, muneratâria.
* MONEBATU,-a, adj. part., mnne-
ratit§, gratificatu, donatu, remuneratu.
MUNQEBE, munsi si munsei, munsa
si mttndu, v., mim^'ere, a şterge oasnln
de muci.
* MUNICIPALE, adj., ■înnlelpilii,
relativn la municipiu ; interesse mani-
mpaîe, avere municipale; funcţionari mu-
niăpali, si Bimpla, municipalii.
* MUNICIPALITATE, s. f., (it. mu-
nicIpâUU, fr. munlelpsllt^) , corpulu
functionariloru municipali allessi de
commuae pentru administrarea afTace-
rilora selle.
* MDNICIFE, s. m-, montoeps, ce-
tatiann alin imui municipiu.
* MUNICIPIOLU, pl.-e, mnnteiplo-
IniB, micu municipiu.
* MUNICIPIU, pl.-ie, mnniotpliim,
cetate care si are magietratulu seu si se
administra dnpo legile selle.
* MUNIHCABE, v., manlfloare, a
gratifică.
* MUNIFICE, adj. s., mnnifex, care
ai face detorf a sea : militari tnunifici,
Bl simplu, munifieii.
«MUNIFICENTIA, B.f., mnnlfleeiitla,
generositate, liberalitâte : munificenifa
principelui.
* MUNIPICU,-a, adj., nDnlfloaa,
geuerosa, liberale : domnu munificu.
* MUNIME, pi. munimine, si
* MUNIMENTU, pl.-e, mnnimentiiin,
intaritura, fortificatione; mediu de ap-
perare, armatura, lorica, scntu.
înnt.
U9
* MUNIBE,-e8cu, t., mnnfra, a în-
tări, a fortifică; âg. a provedâ : a se muni
in contr'a valluriloru sortei; a munt unu
ăocumentu cu siffUlu^ seu.
* MUNITIONE, 8. f. mnaltlo, actione
de fflHnirtf , fortificatione ; prorisione :
munitionepentru armata, pulbere, plnin-
bu, etc; muni^ione de AcUu ai de gura,
provisione pentru annele de foca si pen-
tru natrimentu; militarii remaneitdu
fora munitione s'au retrassu ă'in foeu.
* MUNITOEIU,-(dria, adj. s., mnmt-
t«r, care munesce, care intar|sce, inta-
ritoriu; munitorit, militarii cari lucra
la intarirea locuriloru, facerea dramu-
riloru, operării, minerariL
*MUNÎTU,-a, adj. part:, inaBUns.in-
taritu, fortificatu, apperatu, accoperito;
proveduto : locu muvitu, eastre nmnite,
cetate munita; cu măn^ munite; dht a
venitu bene munitu; diplom'a eră mt^
nita ou sigUhdu regelui.
* MUNITCBA, B. f., nimltoTa, in-
cinsura ca muru.
* MUNTE, munteanu, munteneacu,
muntosu, veHi: monte, monteanu, mon-
tenesat, montosu.
* MUNU, pi. mufwc, (si munun"),
BiiinDs; 1. functione, officiu, servitin; da-
toria; opera, occnpatione; 2. beneficiu,
donu; gratia, favore; 3. la antici, spec-
taclu pnblicu datu popomlui de unu
magîstratu.
* MUNUaCULABIU, s. m., maHB-
enUrlns, care da muntacuie.
« MDNUSCULU, pl.-e, nannieuUB,
deminativad'inmunu, micu mH»u,micu
donu.
UUBA, 9. f-, MOrun robi» poma d«
muru selbaticu.
* HUBALE, adj., nînralts , relatirn
la muru, de muru : Mm murale, corona
murale.
1 MUBABE, V., IB Met» eondlre, a
face murature: a mură v^răia, onWu,
cucumeri.
2 MUBABE, T., (it. siirare» d'in
DBras) , KnTym Btrn«re , ledifioare , a
face muru, a muruî.
MOBABIU, 8. m., itruotor parletsrUi,
eoBinenUrlDs, care face muru, muratoriu.
MUBATOBIU.-torio, a^. s., fii m-
>yGoog Ic
m
HTTB.
t«re), enmentArtas, stmotor parleU-
rlui, care face mura, muraria.
IMURATDra, Inacetocoadltasior-
detu muratu, verdia murata, cucumeri
muraţi.
2 MnRATn,-a,adj.pari,miir&tas,(de
la mnrBB) , întaritu cu mtiru : pariete
muratu.
1 MnE&.TURA, ^. î., res U âceto
oandltBj lucruri murate : murătura de
legumine, murătura de ardsiu, de po-
rumbu, de cucumeri, etc.
2 MUSÂTUBA, s. f-, structura de
tmtru, cinAura cu muru.
MTJBCIDU,-!!, adj., mBroiduB, pigm,
fricosu , lassiu. '
MnBCU, s. m., mnrcDB, udu lasstu
care si talia degetulu cella mare spre
a scapă de BerTitioIu militariu.
*MUB£, B. m., miB, marla, abl. mare,
aârece.
* MUfiSfiTA, s. f., uamnt, ()L6paiva),
una specia de pesce.
MUBGUrd, adj.^murliiuBeolor: caUu
murgu, marinaBequBB ; si Blibst. mur-
gtdumeu.
HURIA, s.f.,miiria,(âX[u)fit;), apa Ba-
rata, apa de mare; de aci apoi marea, si
comp. salamura.
MUBIABE, V., iînrlft oondire, a face
aalamwa.
MnKIATICU,-o,adj.,morl«UciiB, fo-
cutu cu muria, cu scdamura.
MUBIAIU.-a, adj. part, nmrlfl eon-
dltDB, facutu sc^mura.
* MUElCATtJ,-a, adj., morloatiiB, (de
la WRFlce), spiuosu ca muriceleifKusH
muricatu, fricosu, ca si cumu ar merge
pre murici.
* MDBIC£, s. m., mnrex, concbjlîu
d'in care anticii estrageaa colorea de
purpura; de aci apoi purpura^
* MDBILEGU, s. m., marilegaiţ caie
prende s6im.
« MURILEGULD, s. m., mnrllegii-
Idh, care prende murici.
* MURINU,-a, adj., Bînrlnns, (de la
nnre), de mure, de siirece : colore ma-
rina, eolOT marlnos; caUu murinu, e-
qnns murlnoa.
* MURMUBABE, t., nuniirare, &
ptodUGQ unu luuetu raucu ei «onfuiu :
MUB. ._
ttuurea mtirmw^a; mi naurmwa matiele,
mlhi Intestina narnanmt; de acî apoi,
a vorbi incetu si confusu : servuiu mur-
mura cu sene; ce totu murmura copă-
îii? — a se plânge, a fi malecontenta :
poporulu murmta-a, nu e hene.
* MURMURASE, s. verbale, «nr-
iDHrBtlo, vedi murmuratione.
* MURMURATIONE, s. f., nuriB.-
ratlo, actione de murmurare, plângere,
stare malecontenta.
* MURMURATOBIU,-(om, adj. s.,
marmoratori care murmura; care se
plânge, care e malecontentu.
* MURMUKATU,-a, adj. part., mur-
noratuBf facutu murmorandu.
* MURMURATURA, b. f., moria nr,
mnrnnratlo, actuln de murmur(»e, re-
sultatulu murmurarii.
* MURMURE si m&muru, s. m., vir-
mor, sunetu raucu si confusu :
rtdu rwlui, murmunAu mârei, \
rvlu venttdui; murmundu pasaerilorv;
de acf apoi , vorbire incita si couf usa :
murmurele servUorilom; am auditu «nu
murmuru.
* MURMUEILLARB, t., nimnrU-
Imrt, a Torbi iucetisioru, a pronunţii
asii ca abia se se audia.
*MUEMURILLU, pl.-c, «nrnarll-
lum, deminut. d'in murmure, micanrar-
mure, vorbe pronuntiate iucetisioru.
* MURMURIOSU.-a, adj., urai-
riosDB, care are consuetadinea de a mur-
mura.
* MURBA, s. f., narrha, materia
minerale, fluatu de calce, d'in care se
făceau vase pretiâae.
*MURRINU,'a, adj., mirrbîkBB, de
mwra : vase murrine, si simplu, mur-
rinde.
1 MDB0, s. m., moros, arbufitu eara
face mure.
2 MURU, s. m., maroB, pariete ds
p6tra sau de cărămida : murulu ceitdii,
murii casei, muru de petra.mwvăe că-
rămida legata cu calce; a ÎHchide curtea
cu mwu de petra; a inaitid mimi; a de-
rimă murii unei eeiate.
MUBUIRE,-escu, v.iparietem Inem-
stare» a incrusta parietele, a Iu neted!
dandn-i una crusta pre facia.
=y Google
uos.
* MUSA, B. f., naşa, (jLOusa), Sentia
snpernatnrale care inspira artileformoee:
eeUe none mase alle antiâloru; poeţii
invoca musele; — de acf apoi, caotare,
ca&tare poetica, poema, poosia; doctri-
na, scientia : efjti pttrece cu musele, e
favoriiu allu museloru.
* MlISAICU,-a, adj., (it. mnsaleo), fa-
cntu de petricelle incrustate, musirn :
opera musaica, si aimplu, mtsaiea; rc~
presentatu in musaica.
*MUSAG£TE, s. m., mnsaireteB, ({lou-
ooT^O) condactorin alia museloru, e-
pittietu datu lui ApoUine.
MUSCA, s. f., musca, insectu dipteru
CQ aiepiorele transparenţi : muscele s»p-
pera pre omit; aprende muscele cu miere;
fig. omu Gurioea, parasitu, importuna :
mus(fa nu mi da pace.
MnSCAB£,T.,(â'in ffiorsicare), mor-
a»T», a appucă si mpe cu dentii : cânele
musca, Va muscatu unu câne turbatu;
i au cadutu dentii, nu p6te museâ; fig. a
muscă cu vorb'a; ellu nu pole «crte, fora
semuace.
MCSCARIU,-a, adj. s-, nnacarlsB,
1. relativu la mttsce; 2. care preode
mufice; 3. Tenturat^iia cu carasedepar-
tedia muscele din casa, de lamâsa,etc.
MUSCATIONK, s. f.,moiaDB,.B», ac-
tione de muscare.
MUSCATOBIU,-'(irKi, adj. 8., mor-
itM, care musca : câne muacatoriu, vor-
be museatâric.
1 MUSCATU.-a, adj. part., morius,
rupta ca dentii : copilUt muscatu de câne;
buccata muscata.
2 MUSCATU, s. m., morBas,-DS, ae-
tulu de muscare : musealulu cânelui.
MASCATURA, s. f., morMns.-uB, re-
saltatulu actionei de muscare : ellu suf-
fere de una muşcătura de câne; edete-
mutu eo va romana schiopu de muşcătura.
* MUSCEBDA, s. f., mnicerda, ca-
oatii de s<ireei.
MUSCHIU, s. m., moBtuIas, vedi
MtucZti.
* MUSCIPLA, s. r.,inoietpnU si mn-
■BlpalDin, cursa in care se prendustJricii.
MUSCLOSU,-(i, adj., (cn l moUiatu,
mMcAMr9H),»aHaiosBB,plennde mmdi,
nrnoBa, Tigotosu.
VtTS.
361
MUSCLU, 8. m., (cu l moUiatu, mu-
schiu), ranacpInB, legătura sau fascicln
de fibre de carne : musdu de vita, ossele
corpidui animale su aceoperite eu musdi.
MUSDONE, musc(mtu,(cunmol]iatu
muscoiu), s. f., aagmentativn d'in mu-
sca, mare musca.
MUSCOSU,-a, adj,, bubcosoi, plenn
da muscu.
MUSCU, si musdu, s. m., (cu l mol'
liatu, musdiiu), masenB, familia de plante
cryptogame d'in claaeea aootyladonie-
lOTu, cu care se iavestesce pamentulu,
arborii si petrele : mutculu arioriîoru;
a sede pre musat.
MUSCULA Ban muscura, a. f,, naseB-
la, deminut. d'in ptusea, mica musca; —
cantharide.
MUSCULOSTJ.-o, adj., mnienloiBa,
formata de nuisdi, plenu de mttsdi, car-
nosu, Yigorosu; .vedi si musdosu.
MUSCOLU, musdu, muschiu, e. m.,
maBenlBs; tBBBOBB; vedi musdu Bî muscu.
MUSEU, pl.-e, nnsenm, (|m>ixmîov),
tempin inchinatn museloru; de aci : aca-
demia, bibliotbeea, coUectiooe de obîeo
te de arte, de istoria naturale, etc. : mu-
seu de anticităti, museu de istoria na-
turale, museu de medalie, etc.
MUSICA, s. f., m&Blca, (p,ot>otxi]) ar-
tea souurilora, cântare ca vocea sau ca
instrumente : mustea vocale, mmica in'
strumentale; a invetiă muşina, a se de-
lecta cu music'a; regulele musieei, mu-
sica italiana.
MUSICALE, adj., (it. mBglcale), re-
lativu la mucsica : tonu musieale, voce
musietdefmachinamusicale, care sedice
de ordinariu si simpla mustea.
MUSICANTE, adj. s., care essereita
music'a.
MUSICARE, V., (it. masteare), a face
mmica, a oant& ca unu iastramentu ds
mustea,
MUSICABIU, 8. m., BiRsiearliiB, care
essereita mmic'a, si care face iostm-
meote de musica.
MUSICU,-a,adj.,BiiiBkfl8, {^oaiTiAi),
relativu la musica, musieale : arte nm-
sica; jocu musieu, concursu musiat;
subst. m., um* musia^, artistu care M-
aercîta mmit^a.
,y Google
853
MUS.
*MDSIVAmU, s. m., mBilnrliiB ,
care fioce masive saa musaice.
*MUSIVU,-a, adj.,miiBlTDiţinuBaica,
representatu prin petricelle colorate in-
crastate, vedi ai mutateu.
«MUSSABE, T., massare, a vorbi
printre denti, a lDarmiii&; a esită, a
tac^.
MDSSICAKE, vedi morsicare si mu-
seare, cu t6te derivatele lorn.
• MUSSITAEE, V., mngsIUre, a mur-
murii; a se plaoge, a se văietă.
• MDSSITATIONE, s.f., miiHltatl»,
actione de mussitare.
• MUSSITATOEIU, - t6ria, adj. s. ,
nuBtltstor* care mussita, mnniînra, se
plaoge, msJecontentn.
MUSTAGIA, s. f., Mjatax, ((jl^oioS,
it. mastMelo, fr. monstache), pemlu de
pre labrulu snperiore : tmstacia negra,
e teneru ineo nw t ou eaaihi mmtadele;
porta muBtatie si barba.
MUSTACIATU,-a, adj., omatn cn »w
stade, mustaciosu.
MUSTACIOSU,-*!, adj., cu mustacie
mari.
MUSTABin , 8. m. , (mnatariam, it.
mottarda, fr. mooterd», isp. noitua) t
compositione de sementia de sioapi cu
mnstn, cu acietu sau cn altu licidn.
MDSTELLA, 8. f., unstelU, si mns-
tela, micn animale selbaticu cară se in-,
troduce iu granarie, in stanie, se nntre-
sce cu sorici si cu şerpi, si cânta cu a-
viditate ouele de porambu si degallina.
• MUSTELLAQINE, 8. f., moBtelU-
S9f UQU arbustu, lanreoln.
MU8T£LLIMTJ,-a, aâj.,nDgtellIiiBi,
de musteUa : specia musteUina, edâre mu-
tteUina.
*M1!JSTI0NE,s.m., mmtlo, musca care
se nasce in mustu, sau mai bene in vinu.
MnSTOSn,-a, adj., mnitolentna, plenn
de mastu.
MUSTBA, s. f., 1. Bpeclmeo, exem-
plar, proba in micu d'in care se p<ţte con-
nosceIitcruluiDtregu;2. exereltlnm mi-
litare, essercitiu militarin; vedi mo-
stra.
linSTBARE, V., noDstrare, doeere,
exereere, objnrsare, a arretă; a Jnve-
tiipre militari la exerciţiu; a remnstr&,
MUT.
a cert cu vorbe aspre, a imput&:a mu-
stra pre peccatosi spre a i correge ; pa-
rentele bonu nu liâ^a errorHe fiUHont,
ci i mustra; mustra pre cdlu intdi^tu,
si mai intelleptu va fi; vedi si mostrare.
MUST&ABE, B. verbale, monstratlo»
in L B. verbului.
MUSTBATIONE, 8. f., menstrati*»
actione de musfy-are.
MUSTB ATOBIU.-o, adj. s., m*aitra-
t«r, care mustra.
MUSTBATU,-a, adj. part., menitra-
tns, exereltns, obJariratHB, iu t. s. ver-
bului.
* MUSTBICLA ai mus^ietda, s. f.,
mnitrieulaţ forma cu care se serve cal-
cionarinlu, callapodu.
MUSTULENTUi-a, adj., mastnlentai,
plenn de mustu, mustosu.
MUSTn, s. m., moBtiuii, succu de uve,
vina dulce care inco n'a incaputn a fer-
be : mustu duiee; prin estensioae veri-c«
succu : mustu de pere, mustu de mere.
MUTABILE, adj., motabUls, care sa
piîte mută, se pate scamb&.
MUTABILITATE, s. f., mstablU-
tMB, calitate de muttAHe.
MUTABE, V., mutare, a acambâ, mai
allflssu a 8camb& loculn : a mută scau-
nele d'in una cetsa in ai^a; reâ. a se
mută : m'am mtdalu d'in casele vechie
m cdle nove; eUti s'a mutatu de tmde
şedea pâno acumu.
MUTARE, s. verbale, mutaţi», iu t
s. verbului; vedi mutaiitme.
MUTATIONE, s. f., mntaU*, actiont
de mutare.
MUTATIOSU,-o, adj., aatabiUi,
care se muta correndu, scambatioBu, in-
constante.
M{JTATOREU,-toria, adj. s., mata-
t«r, mutatorini, care mute, care se muta.
MUTATU, -d, adj. part., mitatiB,
scambatu,mai allessu scambata d'inloca.
MUTATU, s. m., matotas,-na, actolu
de mutare : cu mutatulu d^in unu locu
in altulu, am perdutu forte multu.
* MUTILA61KE, s. £, mntilago, una
planta care ae nnmeace ai tltbjmalni.
* MUTILASE, V., matilare, a tali&
una parte d'in totu, a detrunctuă, a des-
figuti prin taliare, a rettemi, a estor-
=y Google
mc.
piă. : a mutila corpulu;&g. amutHâ vor-
bele; a mtUUâ patrimoniulu.
• MOTILATIONE, s. f., mutilaţi»,
actione de mutilare.
*MUTILAT0RIL[,-W«a.adj.3., mu-
tlUtor, care mutila.
• MIITILATU,-», adj, part-, otutlU-
toB, detruncbiatu, vetteinatu, desfîgu-
ratu, esturpiatu.
MDTIRE,-escu, t., mntesoere, a ae face
mu^, a ammutf; vedi ammutire.
MUTU,-a, adj., motus, care nu piite
vorbi : mutu si surdu, muta si surda;
subst. unu mutu, una muta, mutulu, mu-
t'a, muţii; cu muţii nu te poţi intellege;
in grammatica : litiere mute.
♦MUTUALE, adj., mutuus, (fr. mu-
tuel),de una parte 3idealt'a,reciprocu:
a^uloriu mutuale; invetiatura mutuale.
• MUXUARE, ¥., nutuAr*^, a impro-
muU, a lui improiDutu.
• MUTUARIU,-a, adj., mutaarius, de
una parte si de alt'a, reciproca : bene^-
de naduairie, donuri miUuarie.
• .MtJTUATICU,-a, adj.,mutiul[cnH,
impromutatn : lucruri mutuatice, pecu-
nia mutuatica.
« MDTUATIONE, s. f., mutaKli«,
actione de mutuare, impromutare.
• MUTUATU,-(i, adj. jjart., mutua-
tiis, inipromiitati], luatu impromntu.
• m' ACANTHD, aaii muacantu, s. m.,
myauanthos fiau njacanthon, (|iudiKav-
*oi;, [Luixavd^v), una planta de man-
catu, asparagu spitiosn.
• MYCE si mi/ceie, a. m., ([J'jxtjc, gnn.
[1.6x00 si [j.6x-r]to;), fungu, burete.
• MTCETOGRAPHIA sau mwdo-
grafia, (fr. mţcâtograplilp), s. f., de-
acriptionea buretiloru.
• MYCETOGRAPHICU,-'(. adj., lola-
lativu Ia mycetographia.
• MTCETOGRAPHU, s. m., care m
occnpa cu mycetograpki'a.
•MTCET0IDE,adj.,(fr.mjc6toţd«),
care s^mina cu burete.
• MYCETOLOGIA, s. f., (fr. mjc^io-
lofle), tractatu despre bureţi.
• MTCETOLOaiCU,-a, relatîvn la
mycetdo^.
• MTCETOLOGU, 8. m., care ae oc-
cupa cu mycetologt'tt.
I011.U.
MYR. __S58
* MTCETOPHAGC, s. m.,(fr. nje*-
tophase)) care mânca bureţi, genu de
coleoptere tetramere.
* MYCETOPHILU, b. m., (fr. myc6-
tophlle), care ama bureţii, genu de dip-
tere d'in famili'a nemocerelorn.
*MYOCTONU, sau niuoctonu, s. m..
mţ eetouDs, ((UKixtiivo^) , una specia de
aconttu de care se dice co ar uccide sa-
ricii prin odiJrea ei.
* MYOGRAPHIA, sau muografta,
3. f., (d'in (liiţ =: muschiu, si Ypây stv=:
scriere), descriptionea muscfailoru.
•MYOGRAPHICU,saumwos»-o;?CM,-»,
adj., relativa la mijographia.
" MYOGRAPHU, &a.\xmw>grafa, s. m.,
care ae occupa cu myographVa.
* MYOLOGIA sau muologia. a. f.,
(d'in tt.u;=muschiu, si Xâ-roi;==discnrsu),
tractatu despre muşchi, parte d'in Ana-
tomia.
* MYOLOGICU, sau muologicura ,
adj., relativu la mijologia.
* MT0L0GU3aumM0?07tt,a. m., care
ae occupa cu myologi'a.
* MYOPARONE , sau mmparone ,
3. m., inj«parou, ('[j.uoicdpuv), una spe-
cia de nave piratica usii3ra.
* MYOPE, sau muope, s. nu., miopi,
([jlO(i)<[iJ, flcurtii de vedere,
* MYOPIA, sau muopia, s. f., (fr.
mjopip), stare de muope, vedere scurta.
* MYOmpMU sau muopismu, s. m.,
(fr. ntjtpisme), in acellti-asi intelleasn
cu mi/oiiia.
* MYOSOTE sau muosofe, s. f., mjo-
sotia si mjoaota, ([i.t)o;iu>tE; [j.u»3(î)n)),
urechi'a ai:irecelui, una planta.
* MYRAPIA sau murapia, s. f., mj-
rapla,-orutn, (nuj>As'.«), lina specia de
pere cu bona odiSre.
" MYRICA sau murica, s. f,, m^rlca
si toTrice, (ppLXTj), arbustu tnfosn care
cresce pre campiinia, tamarisca.
*MYRrOPHYLLU, s. m.,mIrioplirI-
Ion, ((LupcâtpuXXovJ , millefoliu, planta.
MTRESMA, pl.-mate, {]i.i>pin\ux). un-
setura cu myru, profumu.
* MYROBALANU sau mm-obalanu.
a. m., mj-robaUiinm, (p:UpoP(JiXatyov}, una
specia de nuca aromatica d'in Arabîa.
« MYROBRECHARIU saa murobre-
,CoogIc
854
MÎS
chariu, s. m-i mfrobrecbârlas si mnro-
breoharloB» (d'in [j.6pov, si ^p^stv ^ u-
dare, plouare), profumatoriu.
MYfiOPEOSU,-a,adj. s-, ([j.opoy6poc)
care duce profumuri : mulierile myro-
pkore. Ban BÎniplu myrophorele.
* MTEOPOLID sau ntMrtyMKw, s. m.,
Mjropollnm, ((Lup(»ta>Xioy) , oEficina de
profumuri; uegotiu de proflimun.
* MTROPOLU sau mwopolu, 3. m..
■BjTopoUsimiiroiio1«,([i.upos(i>Xi](), care
Tende profumuri.
* MYKOSE, s. f., (tiftpwoic), ungere
cutn^rtf, od<)re.
MYBOSIBE , myrositoriu . myrosu ,
t6te d'in (ifiptoatţ, vedi : mirosu , intro-
sire, mirositoriu, etc.
* MTRTU sau murtu, a. m. , mjrtuB
()LtipToc)t unu arbustu : ramu de tnyrtu ,
cmuna de myrtu, bacea de myrtu; lan-
cea de myrtu.
*MTRU, muru, sau mira, a. m., inj-
rnm, (t^bpoV) , oliu bene myrositoriu; la
baserîc'a creştina sântulu myru.
* MYSTAGOGU sau mustagogu, s.
m., myatasagtia, {^lymfjatâi;), care in-
troduce in mysterie; care conduce in Ic»-
curile mystice.
* MYSTEKIOSU sau musteriosu,-a ,
adj., (fr. mysMrleDi), plenu de myste-
rie, secretu, mjstîcu.
•MTSTEBTU sau muşteriu, pl.-ie.
AjBterlnm, ([luarrjpcov), se|utu, ceremo-
nia sacra, care de ordinam! se făcea in
secreta : mysteriele reîigionei creştine ,
a se initiâ in mysterie, a se communicâ
cu sacrele mysterie.
* MTSTICISMU sau musticismu, a.
m., (fr.mjsticlsme), systema theologica
sau philosopbica care admitte una com-
mnnicatioDe secreta intre-omu si divi-
nitate.
•MTSTICU BaumKsf)Cw,-a, adj.jinj-
BtlcsBt (pottxtS;) , relatÎ7U la mysterie,
wysterioau : lucrare mystiea, represen~
MYT.
tatione mystiea; testamentu mystieu, se-
cretu.
• MYSTIPICARE sau muttificare, v.,
(fr. mjatlfler), a portă pre cineva cu
mentioni , facuodu-lu se creda lacmri
cari toţi celli alţi le sciu co nu snnt
asia, a ammagi,
* MYSTIFICATIONE, s. f-, (fr. mţ-
stiaoatliiD), actione de mystificare.
♦ MISTIFIC ATORIU,-i^Ha. adj. s.
(fr. nijBtiacatenr), care mystifica.
• MYSTlFICATU.-a. adj. part, (fr
najBlIfii), portatu cu mentioni, amma-
gitu.
•MYTHICa sau muticu.-a, adj., mj-
thlciiB,((u>*ra(î(:),relativulamy(Aofoj«i,
fabulosiţ^
* MTTHISTORIA sau mutisioria,
f., Kjtblstorlâ, (|i,t>$iaropiix), istoria my'
thica, istoria fabulosa.
• MYTHISTORICU sau mutistorieu,
-a, adj. , BjthiBtorlooB, (iw^anptiui^),
mestecatu cu istorie si cu &biile, ro-
manticti.
•MYTHOGRAPHIA sau mutografla,
B. f., (^o^oipaŢiii), scriptura fabulosa.
• MYTHOGRAPHICDsauwiK^o^fa^-
Cfi-d, adj., relativu la mylhographia.
* MYTHOGRAPHU sau mutografit ,
9. m., (ti.i>d(iŢpa<;poi:), scriptorîu de fabule.
♦MYTHOLOGIA sau mulologia, 3. f.,
(|j.o&o)vOY[a), tractata despre tnythuri saa
despre fabulele accreditate : mythohgi'a
gric'i, mythohgi'a romana.
•MYTHOLOGICD st^yimutologieura,
adj., ([Lu^oXoTtxiji:), relativa Ia mytho-
logla, d'ia mythologia : diei mythologici,
* MYTHOLOGU sau mutoîogu, s. m.,
(iLud^Xâifoi:) , care tract^dia despre my-
turi, care espune mytbarile.
* MYTHIJ sau mutu, pi. mylhwi sau
muturi. mjthns si mltliOB^ ([lÂdoc), fa-
bula :)S^ort'aan/tca e plena de mythuri;
mythulu despre ăiiuviu; mythulu desprt
sedulu de auru.
=y Google
N.
N, a patrn&prediecea litiera in alfa-
betnln romatiu,-coD3erTa soaula Bea ge-
nuina, care ee aude in limb'a claasica an-
tica si io sororile ei modarne, precnmn :
in : nasu, nostru, numeru, cane, pane , lâ-
na, fontana, prune, comu, somnu, mân-
care, hminare, seminareMc Inse se ni6I-
lia dnpo locnri, ca gn italica ai gallica,
laa ee snppreme, in syllabele : anta, anie,
anta, anii, enia, enie, eniu, enii , onia,
onie, oniu, onii, unia, «nie, uniti, Mnti,
inia, inie, iniu, inii, pracama in : eal-
eăniu, capetăniu, ăntăniu, remăniu, re-
mania , tiniu, tinia , viniu, vmia, linia,
gutoniu, gutânia, rănia, atrigoniu, stri-
gonia, petroniu, pe^onie, furcontu. fur-
conie, cuKtu, cuţite, puniu, punia,,6tc.
chiara ai in syllabele ani, ent, oni, uni,
ini, in vorbele cari in nrm'a flessionii
an trecata prin syllabele de mai susu,
precnmu in : remâni, tini, vini. puni,
itrigoni. Se retace in : grânu, granuntiu,
frinu, brânu, eâniu, atântu, si in arti-
cIqIq nedetenninatn una ; ae aude inse
in : gfâne, frine, brâne, une. Se &nda
ca r, in: fenestra, menutu, eanutu, am-
menitiare, cari se audu ai ; meruntu ,
earuntu, ammerintiare, precnma ai de-
rivatele lom. Acesta tendentia se ma-
nifesta in onele locnri chiaru ai in vorbe
ca : bene, Smeni, unu, bonu, pane, ten-
dentia care de commune se considera
ca vitiosa. In medilocnla vorbeloni, n
dnpo vocali si Înainte de consone, mai
aUÂm daple, ie snppmne in multe co*
Tflnte,precamn;ffi«ni, memra, desH,iw-
sare, remaiu, mostrare, cătu, atâtu, co-
tare, coseru, eosere, costate, eovenire.
NA, interj., en, eo«e, •■ kaMi, hle
habsi, uelpe» ex«lp«j ecco, redi, iea,
accepe : nă, haiate, unu ienariu, du-te
ai eompera ceva merende; am dettuUa
pane; nă diro si v6ue; nâ tie, nă v^ .
ndfinuiui, nă eomnatiUm, nă la tcti;
nă , lucru fitrmoai; nă, ce $e mtenipla /
KABLIU, (naUu, naultH, nalUu), a.
m., Dibllas , nablva, nnallan^ ingtrn-
mentu de mnsica, ana specia de arpa,
nomita si psalteriu.
* NAIADE, 8. f., najas, (vată?, d'in
vdtiy = correre, innotare), proprie care
aure sau innota, applicata in specie ca
nume generica la divinităţi, njmplie sau
dine de apa; prin estessione, reri-ce
nympbaaan dina; prin metafore, Moiade,
gena de plante apatice, d'in cari apeoi'a
cea mai commune, naiadeatetratţerma.
• NAIADI(J,-a, adj., (fir. nu\tAi>) care
aâmena cu naiadea; pi. naiadie, familia
de plante cari au detypagenulu naiade.
NALBA,f»HiI6aJ,a. f., malTa,(it. isp.
port, prov. maira, fr. UBare) ; — planta
d'in fapiiili'a malvaeiâoru, monaddphia
pohjandria lui Linneu . d'in care ape-
ciele celle mai commiini annt : nciba
mare =. nalba ali>a = alth»» offlelalis
L.; nalba miea^ malra rnlţarlB roUn-
difolla, L.; nnmitn ai casiulu popei, desf
acesta eapresaione se applica in speciale
lafruetnia acestei specia de nalbj.
>yGoog[c
ă56 NĂt.-
NALBlRE,-esrti, v.. nalhilu. naUiitu-
ra.»le..\ed\i»aIbire,inallnluinalbHura.
NALBISIORA, s. f., m»lriils, demi-
Dutivu d'in nalba.
NALBOSU,-a, adj., plenii de nalba.
NALLUCA, 8. f., altiiclHatio sau hal*
luclnatin, faselnatio, mentls err«r> tI-
slo, vlmiin» phauta»]iia| spcctrun, raiia
Hpeeles. umbra; ratecire a mentei, a
sentirei, mai vertosu a vederei, si de
aci, ce percepe cineva cit mente sau sen-
tire ratecita, mai vertosu ce pare cuiva
co âeate sau vede, forase fîa ceva : visu,
fantasma, spectru, umbra, idea faotas-
tica, părere deşerta, chimera, etc, ; dis-
dplii vedendu i)rc Jcsus ventjidu. fora
nave, î»'e undele tnarci, credura co eră
una nalluca; ce nalluei in capulu seu!
lassa nalUt(^ cu cari te hgini în de-
sertu; naliuc'a gloriei, feriărei visate ;
caliulu si a faciUu naliuea, nu adu de
ce; callu cu n^Uuca. {N(Muca uapote
& slavicu, cumu pretende d-nu MiUo-
. sich, co-ci, o) nu se aflasubstnal^uca iu
limb'a slaţica, b) seusuln lui nalluca
n'are a face semica cu verbulu slav. nă-
luciţi = Inrovlre = aflare; ci nalluca
o scurtatu d'in inaUaca. ca ai naltu d'in
ifialtu; 6to inaUuca o compusa d'îa in
si aliuca, primitivu allii verbului allu-
cinare, lat. alliicluarl si halluclnart ;
de restabilitu e ef simplulu aliuca, de
unde apoi : alludre, allueinare, etc.) M.
NALLUC[RE,-escu. v., alluelnari si
' hallnelnarliasi fâce ncdlftcu : ce ti ai nal-
iucitv, deteai spariatu asia? ce si vor»
fi uaUucitu eallii, de fugu asia orbi? nu
mai sunt copillu, ca se mi mdlucfiscH ee
nu eeinAe; — mai vertosu ca refl. uni-
persoiuile, a se nallucl eitiva : de ce ti
se nallueesce co eu asiu vre se te ucădu ?
ce ti d'a naUucitu de sberi asia, ca
cumu Ol aide in foeu? nu ertde in tote
cale ti Sfi nalluceseu; i se nallucesce co
viKu se Iu taliei te mira ce i ire naliucesce
domnuini prc noi, si atunci vai de pel-
lea nostru servitoriloru. M.
NALLUCITOBIU.Wori'a, adj. s., «i-
luclutur sau bslliicluator , dellranB,
vaiias; care si nallucesce am care face
se si ncdhtcesea cineva : n'uni vedutu mu-
liere Mai nallucitâria ; sperantie nai'
NAP
lucHorir, fericii^e nallucitoria; ce iw spe-
riaţi ca caliulu naUucitoriu?
NALLUC[T[T,-fl. adj. part. aup. 9. ,
d'in nallucire.
■ NALLUCITURA, s. f . , allnclnatlo
sau halUelimtlo, dellratlo, tInIo, phak-
tasma, gpectrum, umbra, vana speeteH,
somiilum; actione si resultatu allu ac-
tiouei de nallucire : ce ve ammagiti cu
propriele rostrc «alluciture? (vedi si
nnlluta). M.
NALTU,-a, (contrassii d'iu inaUu) ,
adj., aUns; vedi tnaltH.
KAMEDIA,3. f., namcdiu, meridles,
9curtatu din in-a-media, in-a-mediu,
si de scrissH separatu:tn-a-inedta. in-a-
mediu:erâinamediuludillei:veiiimediu.
NAMILA, s. f., vedi namilu.
NAMLLU,-a. adj. s., Immauls , la-
g«is moles; adj., nesponsu de mare, ce
trece preste mesur'a ordinaria de ma-
rime:ce namiliomeHUcenamileTimierif
— subst. ce namUu de callu! ce namila
de epa! — mai vertosu sub forma femi-
nina, nami^ : ce nofnila de omu, de
muiere ! câtu mai namila de bou , de
ca»TM/{Cov8ntuiupare una transforma-
tiono d'in tmmaaiB, cu at&tumai multu
co pre a locuri se aude si manilu. manila,
(ifo iu alte locuri si manimt-a). M.
j NAPACIU,-a, adj., (fr. napaci), care
s^mena cu napulu.
NAPELLU, s. m., (it. napello, franc,
napel); proprie, ca si napisiorn. derai-
nutivu d'in napu , appiicatn inse la una
specia de acooitu, aooaltum aapellust L.,
a cili radeciua s^mena cu cea de napu.
*NAPUU,-a, adj.s-, uupiuua (vaxaii»:,
d'in vdciro; =z văile, selba); de valle, de
selba : dine naj>ee; fl. f., niipi:a; a) nyin-
pha aau diua de văile, de selbe : b) ^miu de
plauto inaWacie, (compara si fr. nap6e).
NÂPHTHA sau nafta, s. f., si nap*-
thu sau naftu, s. va,, aaphtha, {vif^ ei
v^Ţ^cti:, it. uaftat fr. naptitfae), specia de
bitume licidu, limpidu, insipidu, de co-
lore alba galbinastra, de odore terebia-
tacia, mai usioru de cătu ap'a, si forte
inflaiumabile : oliulu de naphtlut e utile ■
in medicina.
* NAPHTHALASE sau nafialase, s.
f., (fr. n^btkaiHe); prodnctu capetatn
,, Google
NARj
d'in napktha prin actionea ehiorului,
bronmiui sau iodului.
NAPHTHALINU »au mflalmu,-a.
adj. 8., {fr. napblballBe)! de «au d'in
naphilM : nubslantia iiaphthalina; absol .
ca s. m., naphihalinu. Bau f. napbtkali-
na : a) hydrouarbiira solida, ciistalli-
sabile, transparente, volatile, l'usibile,
combustibile, ce sa «strage d'in varie
substantie vegetali, si mai allesiiu d'in
carbone fossile : d'in napUhalina se
estraguprodude ăe varie colori applica-
bili la tinctura; h) napMhalina pura,
bydrocarbura ce are coinpo»itionea na-
phthalinei, inse differe prin varie pro-
prietăţi, si care se esjtraj^e d'in gazuln
de illuminatu împreuna cu naphtkalina.
NAPIA, s. f., vedi napiu,
NAPIFOEMEsi nap^ormu.-a, adj-,
(fr. napirorme); care are forma de napu.
NAPISIORU si ttapttsioru, s. m., u«-
pulas; deminutivu d'in napu.
NAPOLEONE, a. m., (fr. Dapalion,
it. napoleoue), aume propriu a doi im-
peratori francesi, applicatu inse ca nume
commuae la una moiieta de auru fran-
cisca, in valore de 20 de franci : m
terr'a nostra circula muUi napoleoni.
NAPONE sau naponiu, (cu nmolliatu,
napoiu), s. tu., napu mare, (compara
it. napoie si «avune).
NAPU, fl. 111., napHHt (it. napo, isp.
port. iiab* n\ uaba, fr. nnTet); gcnu de
plante crucifere, bmsslea mphn, L., a
caroru radecina, bona de nuttimentu si
pentru omeni ^i pentru peoino, se ciiiama
totu ho;'», cave se cultiva in gradine si
e bene connoscuta poporului nostru : a
ăd vaccei se ntance napi.
NAPUKA, g. f., oaiiura; fime de pa-
pura sau dc.poîie,- legătura, făcuta ^'in
asa^mini materie.
NAIÎANDIU, etc, vedi mraiUia.
NARANTIA, 8. f., (in loen de ina-
rantia, d'in in si arantia, in locu de
auranlia = aurHiitium), friictu allu au-
ratttiului, upecia de portocalie; asia si
pomulu : naranfiu in locu do iiiauran-
tiu sau simplu ,mratUiu; do aci si adj.
naraniiu,-a, =: de colorea uarantiei :
rochia naraittia, in locu de inuuraHliu
sau simplu aurantiu; atiiă ai : na-
NAR.
SS7
rantiatu.-a, = nrwantiu ; vesUtnentu
norantiotu : — compara : ii. nantacla
si uaraiisat naratieio =: portocalia,
portocaliu , etc. , iu locu de arauia saii
arameiaţ aran^lo] rancl» := narantiu:
{ fr. orange = jiortocalla : ispan. na*
I ratijs = portocalia, naranjo ^ porto-
caliu; uou gr. vEfMiivTCiov. (In limb'ano-
btra, pre a locuri, se audu aceste co-
vente ui cu d, in locu de t, ei cu m in
locu de n : narandia sau naramdia, na-
randiaiu nu naramâiata, etc. ~ Daii
nuadmittu etymologi'a aoestorucoveate
d'in lat. aBrantlun, de la auru, cunuu
diceau anticii ; nat» aBratfr=l)tt.m«re
aurate = portocalie, narantie; ci le dfr-
rirad'inpeTe.ii&i>e>iic'rVab.iiâraiiţ'.)Jlf.
NARANTiU, etc, vedi naraatia.
* NARGA si narcc, s. f., aaree, (vÂp-
XI), v&pxa); ammortire, adiiormire; de
acf, BHme datu Ia unele plante sau sub-
stantie ce au proprietatea de a ammortf,
addonnf.
* NARCElNU,-o. adj. s-, (fr. aar-
criliie); relatifu la narce sau ttarca. ce
conţine narea; s. f., narceina, unulu
d'in alcaloidii opiului.
* NAKCINU,-a,adj. 8.,(fr. narflUe);
de narce sau narea, care conţine ceva
de allo narcci; s. m., narcinu, pesce ce
are potere de electrisare.
* NABCI8SINU,-o, adj., narelstlDus,
(voipx(aitvoc) ; de narcissa : olia nar-
eissinu.
* NARCISSITE, 3. f., narcUsHea,
(vccpxiosiTT]; , fr. ■antsatt»); patra ce
prin venele selle s^mena cu tutroisaulu.
* NARCISSOIDE, adj. b., (fr. lar-
cISBoIdet it. uarcisHolde, d'in vipxuiaoi;
=: narcissu, si eISo; = forma); care are
forma de tiarcissu; a. f. p)., narcissoidi,
familia de plante ce are de tjpu gonulu
narcissu.
* NARCISSU, 8. m.,*arctsBtH. (vdp-
xt^Mo;, it. narulssAj fr. narali<B«); 1 . ^enu
de plante d'in femili'a amaryllidieloru,
kcj;andria mondgynia lai Linneu. asia
numite de la narea, d'iu caus'a odorei
loru addormitoria : oliulu de nardutu
mollia si incaUlcsce; specielc de naroissH
ce se cultiva in gradinele de plăcere suni:
narcissulu selbaticH, narcissaUtpoetieui
.yGooglc
868
NiB
2.aUuBBionelafabiilaeuJAirctww,'truia- j
formatn in âore, nardâsn := orna ina-
monttu de sene, caxe si place sie ensusi '
forte multa; de aci si : spechdu hti Nar-
âstu ^ apa forte limpida.
* NABCOOENINA, b. f., (it. nare*-
geaiai); alcaloida uaacntn d'in narco-
tina.
* NABC03E, 8. f., (fr. narcta*, vâp-
xamţ, ?edi si nareay, stata de ammortire,
de torpore.
NABCOTICn,-a. adj., (it. Barc»U«*.
b.nareatlqBe»vixpxwRxd;,-TediBiflareo);
oare aăctuce sau oasiooa narea ^ tor-
pore, anunortire, addormire : oăore
KU-cotica, meăieamente nariotiee; io
speciale : acidu narcotieu, d'in potÂssâ
si d'in apa tMrcoHna; fig. dUcursu nar-
cotieu, poe$ia narcotica, politica narco-
Oea; ca b. m^ reale : unu nareoticu,
mvlte narcotice, despre veri-ce pote ad-
dormt eau ammorti, d^ro mai vertosn de-
spre medicamente addormttorie.
NABCOTINA, s. f., (it.aarooUn., fr.
■are«tlae), unnlu d'in alcaloidii princi-
pali ai opinlui.
NAECOTISMU, s. m., (fr. narootli-
■e); Btatu produssn prin snbstantie
narcotice; ig. narcotimtilu ^iriteloru.
•NARDIPJBRU,-o, adj., nardlfer;
care prodace nardu : nardifere terri.
* NARDIFOLnJ, s. m., nardiroUnni
folia de nardu.
NÂBDI]SU,-(i. adj., nardtniiij rela-
tivu la nardu, de nardu : tnnu nordinu,
dresBu cu nardu; pere nardine, cu odore
de ncu-du; unsore nardina.
NARDU, s. m., nardns» (vtipSoc. it.
aardo» fr. vnt)ţ 1. nume datu la varie
plante, cuma : a) nardnguptire=znttitt»
■trlflta X.,nnmitn si /^nu demoni, plan-
ta d'in famili'a gramiuacielom, trian-
drta monogynia lui Ltnneu ; b) nardu
eeitieu saa gallicu, specia de vaieriana;
c) nardu commune sau 8picatu=l»jm'
HvU iplcm, sau aiarnK eDropenm, L.;
d) nardu indianu sau spicatu ^ andro-
pofftii nardni,L; 2. sabstantiade nardu:
a) de nardu mdtanw, ce ser ve ca medica-
mentu; h) essentia odorata ce anticii
estragea d'in certe plante odorose :
ţu nardu eră unta mireşs'a ce cânta
HAB; .
Salamone in eanticulu oantiedoru; eu
nardu un j«ra eapidusipetioreh lui Jenu.
NA£E, B. f., aarU, (it. nare si sarlee*
isp. port. aarli ^ natu, prOT. nareti,
fr. aarine); un'a d'in celle doue canali
sau gaure alle naautni, pre cari respira
omnlu si alte animali : narea deruta,
narea stânga; eanendoue narile mi tu
infundaie, in câtu caută se stau eu gur'a
căscata, ea se potu respira; astupa una
nare, ca se poţi suffld mai bene notai
(Ttn cea cdta nare; — nare intra in o-
nele espressioiii în coneurrentia cn nasu,
iuse are mai mtilta energia de cfttu s-
cestn-a : a bagi pre stdt nări, a bagă
in nări, a spune la nările cuiva, e^.,
mai energice de cfttu : a bagd pre «w
nasu, a bagd in nasu, a spune la nasuiu
cuiva; — nare, ca si nasu, e espressione
QU numai a sensului simplu de ulmecare,
ci si a delicatetîeî estreme, a finetiei qq
numai de odorata, ci a perceperei ia ge-
nere, a aagacitatei, oalliditatei, dicaci-
tatei, etc.; de acea-a : omu cu nori, cu
bone nari = care sente bena celle mai
delicate odori, si de aci : delicatn, fino,
callida, spirituale, dicace, facetu, eto.,
in opposîtione cu omu fora nări.
NARINOSU.-o, si
NASOSU,-a, adj., urlBoinB) care
are mari sau hone nârt; de aci : omu
narosu in tote însemnările ce are : omu
(u nari sau ou bone nari, de care vedi
la nare.
*NAB&ABILE, adj., aarrablllgj care
de pote norrâ ; aceste-a nu su narrab^i.
*NAIÎBANTE, part.adj., d'innarrore,
narraiis, care narra : nu poH pune te-
meliu pre istericii narranti acdlui eve-
nimentu.
* NARBARE, T., aarrare, (d'in ««*•
rarare» de la ^arns =: care connosee
bene), a face bene connoscutu, a eapune,
a spune ceva cu atftte ammennte, in
c&tu se la facă bene intellessu, a istorf,
1. proprie : ce se ti narru eu lucru ce
tu scii mai bene ca mene ? a narrâ vii-
ti'a, faptele bellice oMe cuiva; de la isto-
ria* se cere a sd se narre bene; fora ta' .
lerUulu de a narrâ nu poţi fi istorieu;
narramu c^le ce ti s'au intemplaiu pre '
caUe; nu f bene a narrâ istorie in care
=y Google
. NAS.
naratoriuîu e singura adroriu; — si
CU subiectn de lucruri : cerurile narra
poterea âmo^; straiele terrei narra
iştori'a omului preistorici*;— 2. prin es-
tensiooe, b dice, spune, eaprem^, etc. :
narra-mi ce e, ee vrei, ce cugeti,
* NAKRATIONE, a. f., iiârr»tlo, (fr.
narrati«B, it. narraBlone) ; actioue si
niodu de narrare, cumu si effectii allu
acellei-asi actione ; diacursu sau parte
de discurau, io care se narra : narra-
tione istorica; narrationi oratorie, poe-
tice; fii breve innarrationi; narrationiîe
lui TacUu, lui Fitu Liviu; narraiione
essaeta, minutiosa; intr'unudiscwsu o-
ratoriu tKo^ationea face a ăou'a parte
a disetarsului, in care se espune fapfa.
* NAItBATIVU,-a, adj., narratiTns
(fr. ntrrătlt, it n&rratlTQ); care narra
sau poie narrâ :a esplecă in modunar-
rativu edle mai greile -punte de eosmo-
graphia; poema narrcUiva , in oppoai-
tione cu poema dramatica.
•NARRATORIU,-*ma, adj. b., nar-
ratar, (it. Darrator«, fr. narratear); care
narra, care scie narrâ, ciire serve a
narrâ : unu ionu narratoriu; narrato-
riu essactu, fidele, inieressante, fasU-
diosu.
* NARBAT0,-a, adj. part., Barratus,
spnsu, recitata.
NABTHECA, narlhece. si narteca, a.
f., uarthox, {vip^i, itat. narteee, fr.
■artex); 1. arborellulu ca longu fusteUu,
numitu siferula; 2. prin metafora, a)oh-
îecte făcute d'ia acestu arborellu ,
«) v^rga, batiu de ferula, si in genere ,
bktia , v^rga , ^ro in speciale, v^rga de
correctione sau castigatione; p) capsnla,
culeia de ferula, si prin esteusione si de
alto lemnu sau alta materia : capsula
de profome, capsula de medicamente, etc.
in specie, f) famos'acapsulace^^essaw-
dru a&k intre spoliele luate de la Dariu,
capsula de escellente lemnu si escellente
lucru, ce Alessandru destina pentru
conservarea essemplariului de Iliade ce
totn de ua'a portă cu sene; b) m insem-
Dari mai ideali , %) spatedia de legatu
unu membru fracturatu; p) parte a ba-
sericei unde stau uita data catecbunie-
nii si penitenţii publici, ore-cumu sub
Kis. m
fend'a peniimtiei; 3)astadi parte a ba-
sericei, in care, a') la monasterie. stan
monachii laici; ^') âro la basericile d'in
c&mmuni, stau femioele.
NABTHECE, s. f., vedi nartkeca.
NARTHECIA aau nartecia, s. f., nar-
theolt, (vap*Tjx(«)î specia ăe nariheee
sau ferula : sunt doue spttie de nartheei :
cea ce se rediea in susu, se chiama pro-
prie narthece sau ferula ; SrO Cea ce mu
se inaltia muUu de la pamentu, fit diee
narthecia.
NABTHECIU sau nartecia, a. m., pl.-
e, nartheoinu, (vxpQijiuov), proprie, adj.,
ăe narthece , si de aci ca snbst. cu in-
semuarea formei narthece de sub 2, a)
b) : capsula sau buccata de ferula să-
pata, in care se pună si se ţinu profums
sau medicamente, si de acf, veri-ce ca-
psula de profume sau medicamente.
NARTOSU,-a, adj., narluosng; de
acea-asi însemnare cu narosa si nari-
nostt, — trassu d'in nartu, scurtatu d'in
Maru{u=proTedutu ca nari.
NARTJTU,-a, vedi nartosu.
NASALE si nasare, adj. s., (naiallsi
ital. nasale , fr. nasalj ; relativu la
naşa, 1. ca adj., osse nascUi, arteria
nasaU, nervi nasoli; consonanţi nasrâi,
vocali nasali, sonuri nasoli, etc., cari
se dicu pre nasn; pronunţia nasdle;
2. ca subat. f., si sub form'a nasare, ap-
plieatu la diverse lucruri ce stau in re-
latione cn nasulu, cumu : a) nasale,
una nasaîe, sonu sau lîttera, vocale sau
consonante ce se pronunţia pre nasu :
n e nasale; limVa francese ar^,multe
nasali intre vocali; b) parte a unei cas-
side, ce serve la apperare a nasului z a
appacd pre cineva de nasalea caseei si
a l'intrebd cine e ; c) medicamente de
nosu, cari provoca sternutatolu;(î)parte
a capitelleloru ds frenu ce se pune pre
nastiiu calliloru, boiloru, etc., ce se pune
in nasulu sau pre botulu certoru ani-
mali spre a le conduce sau a le opprl de
a fi vettematorle : nasare ăe arsu.de
porcu; cânelui ce musca se pune nasare;
nu poneti nasare in gur'a boului ce
treiera; (compara si it. naslera); — in
acestu intellessu si sub form'a nasarifia
sau nasarida.
=y Google
360 -ŞĂS.
*NASÂLABE,v., (fr. nag^ler); a face
naaide : a nasalâ una vocale.
* NASAIITATE, s. f., (fr. uasalitri);
calitiate de nasale : nasalitatea vocali'
loru, nasalitcUea pronunţiei.
1 NASAKE, adj, s., vedi nasale.
2 NASARE, V., (it. na8Jire,fr. nasar-
d«r, naBlIIer); a ulmecâ; a ăi pre nasu
=: a pronunţia pre nasu; a di preste
nasu=L a lovî preste nasu cu man'a, cu
degitulu sau altti ceva, si mctaf. a mu-
itră; de aci, nasaia, ca subst. f. reale,
(compara it. nasata), lovire preste nusu
=boberDacu, si fig. mustrare aspra.
NASAEIA, fl. f., vedi nasariu.
IfASARIRE, V., naBUtDK csse; fnstl-
dire; gtomacbarlj ilelirare , mentis er-
Tore, insolsa lubldlne laborare, Turerc;
1. proprie a fi nasariu, a impiuge deli-
cateti'a nasului preste marginile cove-
nite , a crede co sente cu nasulu ce nu
sente in addeveru, si de aci ; 2. in ge-
nere, a crede co sente sau percepe ce nu
e, a a,\6 nălluciri, a se înfuria fora causa
bene coventata , etc., applicatu de re-
gula ca unipersonale, sub forma activa :
mi nasaresce, ti nasM'esce, etc., sau si
cu mai multa energia , sub form'a re-
flessiva, pasaiva : mi se nasaresce, vi se
nasaresce, li se nasaresce, etc. : ce se
va fi nasaritu calîului, de sare asid?
ce se va fi nasaritu vaccei , de sbera a-
sid? ce vi s'a mat nasaritu acumu, de
ne înjuraţi ewnu vc vine la gura; li se
nasari , co amu vrc se t ucdăcmu ; in
infcrhentarea creierSoru li se nasaris-
se, co aru fi regi si domnitori; — pre a
locuri se aude cu s siueratu ca d : na-
diarire, si in derivate : nadiaritura. M.
NASARITD, adj. part. sup. subst.
d'in nasarire.
NASARITURA, s. f., hallociuatio,
tniiaUa iDbldo, meutls error ut taror;
actione si resultatu de wniorirc .- ie miri
cenasariture li se mai nasarescu. M.
NASARIU,-fl, adj. s-, (iiasall8,-c, it.
BaHAle, naslera, fr. nnxBl) uaBardf nasU-
lard» nasUlBrdlae), iiBSutus, ra5UdIo§U(t;
liIbldlnoBOB) liiBauas)rureiitj; inentls er-
ror, furor; reiativu la nasu: 1. adj.,
a) cu aceltu-asi inteilessu ca si form'a
nasale sau nasarc ; sonu nasariu, jjro-
. _ NAS.
nuntiatione nasaria; consonanţi si vo'
caîi nasarie; h)preA-nasosu sau nasutn,
care impinge delicatcti'a de nasu prea
departe, sîde act, f^stidiosu, capritiosu,
pleuu de allucinationi sau tiaUuci, care
si imagina a sentf ce nu e, nallucosu,
cu mente ratecita, furiosu; 2. ca subst.
reale, fem. nasaria : a) in acellu-asi
aeusu cu nasarc, (vedi nasale sub 2.);
b) apoi si cu seustitu ce are nasariu
sub 1. h) : de unde vine asta nasaria
callulului; — cu tonu pre penultima
nasaria, (compara it. na»aria), unesce
tote însemnările de Mosartw .- nasari'a
e una defcctu de pronunţia adesea ne-
sufferitu; nasarVa adduce natariture.
NĂSCARE, s. f., ortns, orlţo, Ini-
tlum; naUlo^natalItia; camu in acellu-asi
sonsu cu nascere : omu d'in născare orbu,
surdu; prov. invetiulu d'in născare re-
mediu nu arc.
NASCATORITT,-Wria,Btc.,vedi nas-
cutoriu.
NASCENTE, part. adj., uasceBS, pa-
rlens, (ît. nascente); care nasce sau Be
nasce in tote insemnarile verbului na~
seerc : îitteratura aUd nascente; absurdi-
tăţi nascenti alte ahswăitati.
NASCENTIA, s. f-, (it. nasoeuaa, fr.
uaissance), ortns, orlg» genns, natale;
calitate, cumu si tempu , locu, actu de
nascente : in nascenti'a litteraturci no-
stru.
1 NASCERE, nascui, nascutu si natu,
nasci, orii-h părere, |)artiirlre, enltl,
procrenre» flgnere, generaret prorerre;
(it. naitcere, isp. si port. nacer, prov.
iiaHcer si iinlHtiert fr. naltre = Dalstre ;
— nascere e in locu de gnascere=::[ts«'
iiascerej, si prin urmare de acea-asi ra-
deciua cu [ţenere] ^rglgiiere, grec,
■(svvâv), a luâ sau dă inceputu de fien-
tia, a veni sau face se vina in lume, a
se face sau a face, a se produce sau a
produce, etc., A. inirans., a nasce, mai
desu sub forma rcflessivapassivaueutra,
fl se nasce, care e mai precisa si mai
energica de câtu cea activa, a nasce,
1. in scnsu propriu si strinsu, applicatu
la omu si alte animali ce se producu sau
prodQCu feti vii, a) fora alte nuantie ac-
ccssone : CC vascE d'in pissica soreci nw-
dbv Google
mş.
Manca = fetii eredescu calităţile paren-
tîloni ; d'in timide porianbeUe nu potu
nasce anitnose acere, tn-ecumu neci d'in
Ui animoai nu nasea liepuri fricoşi;
a nasce la tempu, înainte de tempu; nu
s'a nascutu inco omulu, de la care a-
st^tâmu saluiea nostra; născu mai
muUi de câtu moru ^ se născu mai
mulţi de catu moru; b) cu nuantie acce-
sorie fiSrte varie, d^ro mai vert03U nuan-
tiele de ereditate paterna, de destina-
tione, predestinatione , sorte, vocatione,
misaione; taleniu naturale, etc. : dupo
unu vechiu adagiu , poeţii se născu, ero
oratorii se faeu; noi eredemu cu Oratiu
C0 si poeţii, ca si oratorii, nu numai se
născu, ci se si făcu, co-ci d'in nemica
neci nasce, neci se face ceva; pote
cineva nasce sau a se nasce orbu, surdu.
mutu, idiotui a se nasce stA bona sau
rea stea, in bona sau rea ora; uniiparu
nascidi numai pentru miseria^ dltii na~
scuti a gustă nwnaiplacerile lumei; pote
nasce cineva Solone, Cicerone, Omeru;
dero toţi naacuiii pentru unu ce, se făcu
asiăprin sene ensisi si prin poterea im-
preffiurariloru; catiticuîu dîcecos'ana-
scutu muierea spre a ammagi, ero bar-
batulu s'a nascutu spre a sufferi ; cellu
nageutu a fi pictoriu nu vă pote dâ că-
piţe de opera fora studiu profundu si
essereîHu indelunffu si laboriosu in ar-
tea pictură; 2. prin estensiouesijneta-
fore, a luâ inceputu, a începe, a se dez-
volta, a se produce, a se face, a se tra-
ge, a essi, a resarf , etc., a) despre omeni :
a se nasce d'm familia obscura, strălu-
cita, d'in boni si straboni glorioşi; b) de-
spre alte animali : calli născuţi d'in vi-
tia arabica; itulUipasseriloru născu d'in
oua; pulliiserpUoru inco născu d'in oua;
c) despre plante : tote câte nuscu d'in
pameniu, născu d'in una setnentia; d'in
sementia de persicu nu potu nasce jKri;
d) cu sensu si mai generale, a) despre
lucruri materiali 'sau senauali : unu riu
nasce d'in unu monte, d'in altu riu,
d'in una fontana; unu monte ensusi
nasce (fin altu monte, nasce si se inal-
tiade la rip'aunuifiuvîu; diu'a ca si
noptea, ncisce sau se nasce; se născu si
&u&e, morbi periculoşi; steJlele inco Tta-
NAS. S61
seu si se inaltia de la orieonte; unu
ossu nasce d'in altu ossu, nermi se nă-
scu d'in alţi nervi, ramure se născu
d'in ramure; dentii născu (fi» gingiue:
foctt mare se nasce d'in una mica scan-
telia; unu inyjeriu nasce nou pre lu-
me, etc; h) despre lucruri abstracte,
ideali si chiani iutellectuali, metaphy-
sice, despre evenimente mai vertosu :
d'in certa se nasee bătălia, cumu ift»
bătălia se naseu capite sparte; d'in reu
nasce reu; d'in vorbele cuiva nasce unu
intellessu, cumu si d'in faptele lui naseu
ca consecentie alte fapte; intre ăouepo-
pore, doue staie, potu nosce neini^c
geri, bdle sangerose; in mentile nostre
născu prepuse, opinioni, cogitari, idee,
imaginationi, ba naseu ekiaru fantasie,
capricie si nalluci; se naseu inco intre-
bari, discussioni, cerţi, dispute, cumu
se născu siproeesse, Judecaţi si altele as-
semni; se. nasce adesea fâtnete, cumu
se născu revolutioni, conspirationi, beUe
civili si alte CiUamitati; cumu se naacu
ideelc, se născu si doctrinele, sijstemate'
le si scotele ^sofke st de «I(e generi;
SC nascit filosod'a, astronomia si celle
alte scientie, cumu se născu artile; etc.;
B. trans., mai in tote însemnările de-
seriBse sub A : eu tnari dorori nasce
muierea pruuculu seu; a nasce fele ai
baiati ; a nasce copUli d'in flori; a na-
sce d'in barbatu leyiiimu; a nasce cuiva
muUi copiUi; vacc'a nostra a nascutu
unu oitellu baltiatu; se scremu montii,
ca se nască sorici; sunt menti cari nu
născu nemica; imaginationea fora ju-
decata nasce numai tnonstrc; geniulu
fora arte nu pote nasce nemica per fectu.
2 NASCEBE, s. f, otiis, partait, enlxua;
orlgOţţenuii; natale, natallliB,natlTlUBf
actione, elTcctu, cumu ei tempu, locu allu
actionei de nascere : ero nascerea lui
Jesus asia fu; cellu mutu d'in nascere
e si surdu d'in nascere; nascere deprun-
C( CM mari dorori; nascerea unei idea ,
unui {trepusu, uaci certe ; nascerea lui
Cliristu =: nascerea matituitorinlui =:
absol. nascerea = diu'a de 25 Docem-
bre:de lanascerepeno la pasce; atiiâsi:
nascerea nasctUortei de Domnedieu =
8 Septembre; — nascerea plantelor»,
=y Google
fhmdidont; nascere tempurioi la tempu,
fora temjMi;—naseere ab8ol.=pMti ge-
nitali alle feminei : muiere vettemata la
naseeriprin dese lapedature.
*NASCI0NE,8. f., proprie: actiooe si
ţiotere de naştere, appUcatu iH speciale
ca nune aliu dieiei to presedea la na-
scere; vedi Bl natione; — in modn ana-
logu a potutu essf d'in nascere si form'a
naseiw^scia, car? apoi B'a rfldussu la
?n#ttt-H<Uta, £a bÎ fasâa la fasia. M.
NASCOCIBfi, nascueire si naseidire,-
OeUi T., exo«KlUrej ecnaiinlsol, Inre-
klnj mu e«iiHlii]Bel, db bdk sfententU
aiii«re» fbbrleftfe, tlbtdtnfrse «Kere; a fl
Hascoeiu, a nasce en mentea, 1. io senau
bono sanindifferente ; t'miinfe d« a scrie,
d^nge, sculptd, arUstulu cauia se na-
$cocesea iâe^a sau idede de eapressu; nu
totmonemu eine aU naseocitu machinde
« instrumentele celle mai utili si mai
usualii incapace de a nojwd kw âe la
sene, acestei piemrîu este numai unu ser -
vue imitatoria ,■ 3. in reu , a) a fauri , a
tnenti, a imaj(ia£, a nasce cu mentea, ce
nue BSttnu potefiisetiu credeţi eo ceUe
ce ve spunu, le nascocescu de la mene ;
Hw Bău oe se mai nascâCesea, 6a se me
eOmpromitfa ; b) a &y6 dorentie îrratio-
nali, libidini, capricie, fantasie insalse:
deşi nu ie fonte, nascoeesce co ar man-
că câte prin mente nu ti ar veni; ca omu
eu stomaeu stricatu, nascoeesce candu
un'a, eandu alfa, si d'in nemica nu gu-
sta maeariu; numai din plăcere deanu
ne dâ unu minutu de repausu , nasco-
eesei candu un'a, candu aWa, case ne
fermenţi in desertu.
MASCOClTORIU.-fona, adj. s., ex-
e«ţUaBdo , liiTenleodo , flngeado aptas^
ingenloiiii; nendix; llbldl,iii>aii8. mor»-
snai care nascoeesce, aptu si applicatu
a nascod : mente nascoătoria, născoci-
toriu de macule in sore.
NASCOCITUEA, s. f. , eicogltatle,
iBTentto, flctie; excogltatiia, iDventoin;
rei comnetititla, IqbbUs labldo, Boro-
•itAi; actione si mai vertosa reaultata
sllu actionei de născocire : nascocitwele
făcute spre a me calumniâ; eUa e forte
feeundu in nascodture.
NASCOCin,-o,adj., aptas exeovlUv
d»,ete., care pote nasce eu mentea, eto.,
Tedi naacocitoriu.
NASCFME, 8. pi. naseumine, si :
NASCOMENTU, s. m., pl.-e, (it. na-
s«tneDt«), «rtDB, pArtoB, orlifo, itlrpBi
actione, rsaalt^atu si tempu sau locu ie
nascere : vitiele suni sau d'in nasew
mentu sau d'in invetiu; omeni de bassu
nascumentu; nasoumentulu adamante-
lui e d'in eristaUu.
NASCUTOBIU,-(om, adj. b., parlenB,
gt^nens, partarieni, ţcneraoB; pareni,
reiiltor,--trtx, p»ter,-diAter; ţealtalUf
care nasce sau serve a nascere : parii
naseularie=:ţaTti genitali la omu si mal
Tertoau la femina; nascutorii:=pareniii; -
nascutoriulu = tatalu, nasctdori'a =
mafflm'a ! HotCtf^'a de Domnedieu
vergur'a Măria,
NASCUTd, (d'in nascere. comp. it,"
n«Bfllut«), 1. part., a) passiru, parttfi
geMentaB, procreitas ; copUlt nateuti
si copiile născute de mwnm'a loru in că-
sătoria legitima ; idea născuta de una
imaginaiione morbida; b) intransit., nar
tM, «rtBB : nascutu d'in parenti nobUi
si avuţi; nu suma dora născuţi d'in pe-
tre, certa născuta intre fraţi; calami-
tăţi născute d'in peccateU nostre; omu
nascutu a fi mare; situ nascutu pentru
cetate capitale; filiu unulu nascutu, na-
scutu, ir o nu /oMte; — absolute u*unQ-
5Cu<u-a=filin-a : născuţii si nascutâe
ne 8uti( cori; — 2. 8up,, ortiiid,-H, par-
tom,-ii : tempulu de nascutu; 3. subsL
abstr., «rtHB, partnB t nascuttdu copU"
liloru e insoâtu de acute si sfasciatorie
doreri.
NACSUTURA , s. f. , ortu , partaa,
aatnrar roBtns) actione si effectu alin
actionei de a nascere : iote naseuturele
acestei muiere au fostu dif/ictdtose ; na-
seuturele vaeeei sunt vitelli; erb'a si tote
plantele sunt naseuturele pamentului.
« NASIC0L1T,-a,adj.s.,(fr.BaBlMle),
care loeuesce, se încuiba in nasu: verme
nasicolu.
* NASICOBNU.-o, adj. 8., (fr. na«I-
corse); care are unu cornu pre nofusau
botu : searcAei nasicorni.
1 NASIGU, 8. adj., (cu tona pre si
Desiuerata : natteu), nulv^t (compara si
,CoogIc
MAA,
8M
fr. oMU«e}; 1. snbst. m., âeminutiTa
d*iniM8ti; vedisinosucu; 2. adj., a) care
«n naşa mare san lunj^, de acf : na-
tiie«, s. f, familia de animali d^in ordi-
nea mainmifereloru; h) care are hotviu
lungu : pesei nasiei; c) Torbindu de plan-
te, cari au flori in forma de tuba lunga
roşia, ce s^mena cn nun nasu lungu.
2 i^ASICU.-a, s., (cu tonu pre si slae-
nto : naslcu), deminutivn d'io nasiu :
c merge eu coUacu la nasictdu si la na-
gic'a.
TSĂSlSEf-eseu, r., a ff nasia cuiva.
NASISIOEU,-a, a. m., deminutivu
d'in naau; vedi ; nasucu, nuauctu, na-
suaoru ei nasusioru.
NASITTJ,-a, adj. part. sup. snbst. d'in
tuaire.
NASnJ,-a, (nasdu.'a,?) pater, ma-
ter baptlsmalls, mutrlmonit testls» pa-
trisn, matrina, cari ţinu locu de păreaţi
la bapteemu; cari assîstn Ia conunfa.
NASONE si nasoniu, (cn n molliatu
nasoiu) 8. m., (bmo, ii. nasone); nasu
mare : oe nasoniu ai la cestu omu I
NASOSC,-a, adj., ntuatos; care are
nasu mare. longn si giosan : ai fi for-
mosa, dieo n'at fî nasosa ; vedi si na~
sutu.
NASPRIBE, naspritu, etc, redi ina-
sprire, inasjprîtu, etc.
NASSA, s. f., nsBsa, (it nassa» fr.
nifie); pl^ssa, impletitura, retella, si
in 'speciale, pl^ssa de smtcelle in forma
de corbe conica, ce serve la prenau pe-
aes ei mai allessa pesce meruntellu :
nas^a de tortu inco are forma conica;
ăe ora ce e intsnsa pre cercuri (fin ce
in ce mai strimpte; — fig. nassa =lacin,
cursa : n« sau eumu avemu se essitnu
d'in acSsta nassa; —prin metafore, ap-
plicatu si la obiecte de form'a nassei,
eumn : a) specia de rasn vitriu in care
speciarii tinn licori eapnse la evaporare;
b) specîa de furnu chymicu; c) genu • j^
coDchylie univalve ce coprende _. j
multe specie virenti si fossili.
NASSADA, s. f., yedi nasf g^
NASSAEE,T.,»epIre, „i^^,. ^
fkce nassa, si m speoial'j^ ^ face naasa
ienouelle sau de altrj ^eva ass^mine,
n de aci, aingrad^ ţ jpcbide cu^arrf»*:
a nasai agrutu; — form'a cea mai nsi-
tata e part. f. naesata, ca eubst., lejl-
mentnni, elaustrum, gardu, încllisore de
gardu : nassat'a livadei, fenaHtUui; '~-
pre alocuri si cu ă: nassada.
NASSABIU,-a, adj. s., (nuiulmi, fr.
BBgRalre); relativa la nassa : antmal-
cule nassarie, cari locuescu in conchy-
liele numite nossc; — snbst. personale»
care face sau veude nasse; care pnsca*
cu nosse ; — snbst. reale , m. nostanw.
si f. nossan'a, locu, lacu, riu, unde se
prende pesce cu nass'a; t&m.nassaria
sau nassaria, meseeria de nasaariu,
effioina de nassariu, mulţime de naise.
XASSATA, 8. f., vedi nosAore.
KASSONE Bi nossoniM, a. m., (it.
Dassone, fr. uisioa), nassa mare.
KASSU, nn'a d'in formele supioali de
la nancere, nanciielt
NASTEBNA, s. f., ■ailteru si aaa-
siterna, nasterna (d'in nasurtemu) ',
cupa, pocariu, caoQa, vasu ore-care cu
trei nasut-i=cu trei titie, gnie sau gat-
turi.
NASTRAEE, nastreîtu, nastru, etc.
vedi : nas^urarfi, nasturellu, nasturu.
NASTDBAKB si nastrare, ?., (it. B«t-
trare)> globolig vestev lostriiere vel
aatrlngere] 1. aprovedâunurestimenta
cu nasturi; 2. a inchiaiă una Testimoniu
cu nost uri. " '
NASTURARIir,-a,adj.8.,',tal «^
tr«j«); relativn la nastur; l^^;^ j^g,
ranTca'e fabS'' ^- P^"""- ««*«■
ranti, care tabriea ^ nosidri;
m acestu mte lep^ ^ nasturaressa ~
muiere a nof ' > ■
. (• V '•«'■«Htrftn Ban mutere oe
singiira ia ^^^ ^^ ^^^^^ nasturi; b) f.
ea , rt-- ^^f^fia, a) arte sau commeroia
, "' Mturariu; ^) officina sau fabric^
nasturariu; ^) mulţime de nos^un,
KASTUBATU,-a, adj. part. fup,
Bubst. d'in nasturare.
NASTUEE, B. m., vedi nasturu.
NASTUEELLU, s. m., riotmlB^ de-
minutivn d'in nasturu : tws^im«n^ de
copiUu eusutu cu firu de auru si pro-
vedutu cu nasturelli totu de atait.
NASTUBIJU, 8. m^ naBtnrttum, (it.
nMtnrsIa si naitorolo, fr. B»*tBrtle,—
d'in nasu — ţurlu sau tortu^ iţ la lor-
>yGoog Ic
864_^ _AÎM:
cere, a iiaHi rcl narium tormento = de
ta intorcerea nasului sati nariloru, d'in
caus'a tartei odorei plantei); geiiu de
plante d'iu famili's crucefereloru , fre-
tradţfnamia silicolosa lui Limieu, d'in
care speciele mai însemnate sunt : a) nas-
turtătlti eommune : Xenophunte ne apane
eo pre îonga pane Perşii nu mai mancă
altu de eătu nasturtiui b) nasturtiu of-
ficina΀:=:nasturtiudeapa, connoscutu
pre a locuri sub nume de bruncrutiu,
^ropre alte locuri sob cellu de buboi-
ntcH; (vedi in Glossariu : bruncrutiu si
bt^Xnicu).
NASTURU, B. m., pl.-t(8i nasture,
nostru), fltbnlaa TOBtUrluii, (it. naatroi
in dialectnlu de Como naslola, — d'in
acea-asi radecina cu nassn); chiauatore
de vestimentu, si în speciale, chiauatore
de forma globosa sau cerculare, făcuta
d'in matasse sau lâne formosu colorate,
sau d'in metalle : nasturi (U auru, de
argentu, ăe alama; nasturi de lâna, de
metasse, de acia, de tortu, ăe firu; nas-
turii servu adese si numai de orn(anentu;
a inchiauâ si ăeschiauă nasturii vcsti-
menttdui; a pune, cose, prenăe unu na-
sturu; a descose, rupe nasturii.
NASO, s. m., pI.-Mn, nasiis, (it. isp.
naao, prov. nas, nai!, fr. noz) ; parte
proeminente a t'aciei intre fronte si .gura,
care e organulu olfactului sau odoratului,
A. in aensu ce are, in limb'a nostra, eom-
mune cu cellu d'in limb'a classica si celle
alte limbe Korori, 1. in intellessu pro-
priu, aj rostriosu la omu : inchiaiatur'a
nasului cu fruntea sau radecin'a na-
sului; narile nasului, capetiiîu nasului,
lungulu nasului, ossele sinervii nasului:
asi su//?âna«u^espre3Bionemaiallăgsa
de câtu : a si sufftă trntcU, a si leud mu-
cii de la nusu; nasu bene sufflaiu, cu-
rat», infundatu de guitururiu; prov. si
popul, a fi ineo cu mudi la nasu ^ a
nu fi. lapeăaiu inco mucii de la nasu=:
a fi inco cu casiu la gura, a ti inco de
totu cbpillu, Leueru, crudu si fora tspe-
n6nii3k;nasuscurtu,turlitu,simu,grossu;
nasu suptire. acutu; nasu micu, mare;
nasu dereptu, stratnbu, curbu, itico-
cordatu. acilinu, corbinu; nasupropvr-
tioitaiu; nasu de betivtt; cine nu are nasu
ŢUS
de completa perfectione, «« pote arretd
formosu in pro^lu; mi a cursu sânge
d'in nasu; a appucd si stringe de nasu;
cu nasulu olfacotnu, ulmicămu; unaru-a
nimica rcu nasulu; a vorbi, canid, pro-
nunţia pre nasu, cu nasulu. d'in nasu;
in jurameute: se mi taiati ttasulu, deco
nu voiu face ce dicu; h) prin estensiione,
appiicatii si la alte animali : nasulucâ-
nelui, calhilui. boului, porcului; cânele
are nasu forte bonu; c) prin una si mai
mare etitensione, parte proeminente a
certoru vase : tîtia, tubu, etc. : cnluie,
urdoru cu mai multe nasuri; 2. prin
metafore de intellessu ideale, a)olfaeta,
od^ratu. facultate de a olface, si in spe-
cie, delicatetia de olfactu : anticUoru
piticea mistretiulu rancidu, deşi se scie
co aoeau bona nasu; canele cu bonu
nasu de departe ulmica lupii; ce nu ul-
mica sau nu pute a nasu de omu, e fe-
tidu, putidu, si nesufferitu nasului unui
omu, si prinurtnare gretiosu, revoltanie;
a ave sau nu nasu, nasu bonu, delicatu;
omu cu nasu, cu nasu bonu; omu fora
nasu; odoriic tari dau in nasu; b) pria
noue metafore, ot) delicatetia de sensusau
de sentimestu, a) in genere, sagacitate,
perspicacitate, judicata severa, gustu
delicatu si justu ; ca nasulu seu de tJi-
plomatusente totu ce se urăesce in cellu
tiiai profunda secretu; a ave bonu nasu,
candu e vorb'a de poesic, de picture, de
stijlu; p') în specie, spiritu, finetia in
jocuri, in risu, dicacitato, risu plcnu de
urbanitate : cine n'are nasu bonu, nu
pote fi bonu saiijricu sau cotnicu; p) me-
ni^, supperare, interritare: a tti/?a na-
sultt sau narile; a veni cuiva mttsc'a,
mustariulu innasu; fumiga.fretne cuiva
nasulu; — d'iu aceste-a: B. in sensu
partîculariu limbei nostre, 1. hiiIhiub,
audaeU» [mpodeutla, pclntanlia, arr»-
gauUa, cuperhla, rastiiat raHtldtum =:
coragiu, coragiu prea-mare, cotediantia,
insolentia, uerosinare, arrojţantia, su-
perbia, putida muudria, dospretiu de
ultii, etc. : nu mai are nasu se essa in
lume; mai ai nasu se dai ochi cu meae;
copilluîu a leuatu prea tnare nasu; a
redicd nasulu; a atnblâ cu nasulu pre
sasu, a tine nastdu susu; a nu si con-
=y Google
NAS^
nosce lungidu nastdui; a nu adjunge
cuiva eu stemurarea la nasu; a tine
nasulu su3u; asta-a nu e âe nasulu vos-
tru; a t<^iâ, frânge, tvpe. nasttln cuiva ;
â dă preate nam miva;aîAeed nasulu,
a lassâ nasttltt in diosu; porta nastdu
SU8U CU celli tnoi miei, âf-ro lossa si
pieca vasuiu forte diosu eu eelli mai
mari ca ăensulu; nu daţi nasu copilli-
loKu fora mente, co vi se urea in raim;
a intitree nasulu, in semnu de grHia, de
despretiu, de nevdientia, etc; » arretâ
nasu sau nasulu aâm; prov. si popul.
a storee Miva eei>a, lemonia in nasu:=z
a rinfronti reD; 2. fkstldlum, putldlu-
seato ele^aottn rel ţrati» afTeetatlo,
nlmU ezqulaita nrbanltagţ inortBibia,
iRtnIu inbtdft ^ affectata si essaggerata
gretia sau despretin pentru mâncare,
vestimente si altele ce ni se ofi'eru, af-
fectata nevolientia, despretin de a ac-
ceptă ce ni se offere, de a ne niultiami
pre ce ni m da; capritiu, fantasi'a, etc:
muierile sunt nasurose ca si copUHi;
candu le rogi, faeu nasuri; candu te
faci co nu le bagi in scma, lossa tote
nasurile; ee va se diea nasulu estu-a,
de nu vrei se mand ce mnncâmu toţi;
eeUi mai avuţi si mai nobili nu faett a-
tale nasuri la mâncare, caîp ne faci tu;
nu sciu ctimu se mai impacu nasurile
acestei capririona de muiere: — in ac(5-
ata inseinnart> se aude )>re a locuri ni
/o 3 siueratii ca d : nadiu, cnmu si in
derivato : nadiuire=na3uire, etc; com-
para : mandiu, mandire, etc. în locn de
mansu, mansirc; — 3. cu însemnare mai
energica de câtii oehiu, nam intra in-
tr'una mulţime de etipre^sioni, spre a
arreti pucina sentire si precepere de lu-
crurile celle mai nsiore de «entitu si
percepuţii : unii nu vrdu nici celle ce le
stau in nasu, la nasu, sitb nas»; a nu
si intende vederile THai departe de câtit
lungidn nastdui: a ascultu cu n^jtesu
injuriele ce se faeu. se arrunca. se hnga,
SC dicu la nasu, in nas»; a da pre ci-
neva (care nu sente si nu intellege) cu
ncuulu de lucruensusi; 4. i*in tote celle
espuse se intellege, cumii nasu, con-
struita cu DDulu si acellu-asi coventii
pot« leo iDsemnari f(H^ multe si va-
NAS.
865
riate; asii, pre longa : a arf si a nu are
nasu. (in care nasu lea liiai tote însem-
nările mai Busu descrisse), vomu cită
inco câteva constructio&i alle coventu-
Ini nasu cu verbele : a) dare, i) m ob-
îectn direotu, a dâ nasu, a) a M nasu
cuiva = a lassâ se fia fiiniiUariu, au-
dace si obiaru insolente; ^) a dă nasu
cu cineva = a av6 coraginlu si insolen-
ti'a, nerosinarea de a i se presentâ; ^) cu
prep., 'x)adâ in na^i=acad^ innasu,
pre facia; a airuncă in nasu = a im-
pută; p') a dâ la nasu sau pre la nasu
^ a Iu face se odore, si fig. a i impută
reu; •['} a dâ preste nasu = a lovf pre-
feţe nasu, si fig. o mustră si câştigă reu,
a margini si pune la loculu sen; $') a dâ
cu nastUu, prin ceva, in ceva, pre undeva
= a cad^, a se lovi; a trece cu nasulu
pre acollo; fig. a trece, a ved^ in tre-
cere, a leu4 ore-care idea, ima tinctu-
n: adâ e^i nasulu prin .leola, prinistO'
rîa, etc.; t) a dâ pre <ineva cu nasu/w=r
a Iu bagă cii nastdu in ceva, ai fig. a In-
face se vikla, se intell^ga reulii ce a fa-
cutu, errorea in care e, etc; C) a dâ
A'in nasu:=a face d'in nasu, adă semn
de intellegere, de approbare sau desap-
probare, de despretin, etc; t)') a dd de
nasu = a adjunge la nasu : nu sciu ce
odore mi a datu de nasu; fig. a sent(, a
intellege, etc; b) băgare, ot) ahagâ na-
sulu, a) proprie : a bagă nasulu pre
crepatwr'a usiă; P') metaf., o si baga
nasidu in tote=^A se ammesteoăintote;
P) a Itagd in nasu, a) proprie : a baga
in nasu unu cingellu; p') metaf., abagd
in nasu dissfh. faptele, lucruh. meri-
•tele, etc; f) a bagă pre nasu, a') pro-
prie: a ?«(?«««« ^fMfWflrttis«,P') metaf.,
n bagă pre nasu câtU'i pote leită pan-
teech; in acesta intellessa mai precisn :
a bagă pre sab nasu; c) a duce de nasu,
a) proprie : b<ni, callii se ducu eu fknea
de nasu; 3.) metaf., i) calica aeesta-a te
\ duce denasuunăevrei senyrgi.aifiCO ii-
rectu , fora mare greutate, etc. ; p') a
duce de nasu pre omu. a Iu domină, a
In face se foca ce vremu noi, a l'am-
magi. etc : multe muieri ducu de nasu
pre bărbaţii sei: in tote însemnările se
dice cu mai multa energia : a trage de
=y Google
^
KA9.
iMi«ti, -espresaione ce are idco bi insem-
otrile de : appueâ si scutura de nasu,
ipre a descepti, insultă, etc.
KASnClO si Nora^'u, s. tu., aiSDliB;
mica «OM.
N ASnCa, pl.-e, nunliit, nutea, (com-
para si it. iiasiDo, useea, BâNtll», na-
nllln*» laMtto); demiuuâvn d'innostt,
«am micu, gratiosu, stc.; deacinoude-
minatiTU : nosuctu si nastdiu, de nade
alta demiu. nasucwru, si scurtata, na-
adom, care pote venf si d'io noracu ^
ndsuw, (Tedi inse si 1 ncmcu); — tots
aceste forme se iean si cu seosu pejora-
tivD, ia ironia, vorblndu de unu naşa
fn(ire,âisproportionatu,diHgiatiosu,etc.:
nw poţi, eo omulu nostru n'arenasetoru.
NASÎJENTIA, B. f., actu de nasuire,
mai vertOBu in Însemnarea corentului
nasuire=nesuire de sub 5.: neaneniia la
domnia, la adjvtoriuUt Uii Domnedieu.
KAS[JIR£,-e£eu,T., balba nare loqnl}
UI* allquemprehendere, tenere. etcon-
«■ter^ «bjorgare* câştigare, Increpareţ
reger* a« reraarej aodere t upirare.
Bibi arreffaret uiţi, eeoarl; eonfngere,
refacere) expetere, flagltarei efOagl-
tare, solllcitare; 1. a Torbf, pronunţia,
cantî, etc., pre nasu; 2. a appncă, tioâ
si Bcutari de nasu; 3. a iipreste nasu:
a infrimU, mostri, câştigă, rupe sau
frânge nasulu, etc.; i. a duce sau tr^e
de iMuw.-a domină, asuppuneTolieatiei
aelle, a ammagf, insellă, etc, St. mai
Tertosa, a redică nasu, a pretende, a
avi nasu, a avâ coragiu, a si arrogă , a
aspiri, a teade d'in tote poterile, etc.,
de acf : a) i 86 adoperă, a si incordă
poterile : a nasui se ajungă la domnia;
b) a dori ferbeute, a imploră, a soli-
cită, si mai rertosu , a soUicitfi adjuto-
riv, a caută refugiu, scăpare : Ia tene na-
auimu, prea bone domne si parente. (In
acestuintellessa, nasuire, ţ6te îi ai unu
derivatu de la nim, nlsus, si s'ar scrie
mai bene nesuire).
KAâaEOSU,-a, (pre a locari si no-
ditirosu; vedi nasw sub B. 2.), adj., mo-
roaaif iBbldlnoBng, faetldlosas, diroel-
Uiţ UipartiiiDB, exqalslorli eleganţi»
Tel nrkaaltatlB potldlaaeDlaB affectator;
plena de nasuri, fastidio8u,fretentioan,
NAl
pQtida, gretiosa, capritiosa, grea do
mnltiamito, care faoe pre marelA, d«U-
catuln, greolu , mnodrulu, etc : ce na-
surose au muierile; «tai nasuroai ea elle
nu su neă oopUUi; capritiosa si nasu-
rosa e fortun'a; ?de condu mite ai fa-
cvtu asia de nasurosu, de im H place
nemiea d^in eeUe parentead : nasuroau
in mâncarea ce ti seda, nasuroau in
vesHmenide ce ti offerii, namvrosu eu por
rentii , nasurosu cu fraţii si euronle ,
nasurosueu amiăi tei de cqpt'Uaria.
NASDTIU, 8. m-, vedi naaueiu.
NASDTl7,-a, adj., nagatas, proveduta
cn nasu, si in speciale : a) cu nasu mare,
nasosu; h) cu naau bonu, si de ao(, sa-
gace, spirituale, dicace, facetu.
« MATABILE, adj., naUblUB, pf e care
se pote notă .- locu natahile.
«NATABLU si natdbulu, pL-e, aiU-
balamt loca de natare,
*NATALB,adj., aatalla-e; (d'tn nat»
de la naseere), relativu la naaeere : tirra
natale, di natale, caaele natali ; s. f. ,
natale, mai vertosu cu pi. natali, df de
nascere, serbatore de tusure; a celebră
cu splendidu ospetiu natalăe seUe ; de
aof, in genere, nascere, origine, ioce-
putu, gena, semantia, etc, Torbindn
chiaru si de lucruri.
* NATALICin, si natalitiu.-a, adj.
s., iiatalklaa si aatallllaB; relativa la
tempuln, or'a san diu'a de nascere : o-
spetie n(Ualicie ; a. in., reale, nataliâvt
pi. nataUcie, muuQ, serbatore de dia a
nascerei.
NATARE si notare, T., natare; a
notă san inno^â, a merge pre de a sapr'a
apei sau altui licidu; metaf. a sboră; a
fi cofundatQ, inundata : nata ochii in
lacrime; nata avutuht in plăceri, etc. ;
Tedi innotare.
• NATATICnj,-<i«,-o, adj. , aatati-
elaB»*tiosf aptu lanofo^u, care pote notă.
«NATATILE, adj., natatUIa; apto
la natatu, eare pote nată : pasaerile o-
catiee suia si natatiU.
NATATIONE, s. f., natatio; actîoae,
scienHa san arte si loca de notare : aeota
de natatione.
NATATABIU si notatoriu,-toria,'
irice, adj' B.| latatorf-trlX} si oatatarlaii
=y Google
NAT; .
cară mOa saa serve la notare : bonu no'
taioriu , bone nataiorie; paasere natato-
ria, pluta sau seortia natatoria; — s. t,
naXe, natatoria si natatorez^locn de na-
tatu si arta de a natâ.
NAXATU si notatu, pari. snp. sabst.
d'in notare, naUtai.
NATATUBA, s. f., naUtiira; actione
si moda saa locu de natatu t pre tata
diu'a făcu mai muUe natature.
* NAT£, s. f., natl>; un'a d'in celle
done parti rotonde si camose alle pârtii
postice la omn si alte animali.
* NATICA, e. f., (it. latf ea), d'in pre-
cedentele nate,camu in acellu-aei intel-
lessn.
* NATICXDIU, s. m., natleldiiia; uc-
adere de natu = filiu; vedi si ii^an-
ticidiu.
NATICOăU,-a, adj. si :
NATICDTn,-a, adj., (it. natUnU);'
provedutu cu niUice, si in speciale, care
are natiee mari.
NAŢIONALE, adj., (it. nailoule,
fr. naţional); relatlTU la noHone, de na-
^one, d'in natione : portu natimiaic,
limba naţionale; basserica naţionale; e-
conon^anationaie, scale nation<jdi,inte-
ressi nv^onali, guberniu naţionale, co-
lori nation\di, synodu naţionale; garda
naţionale, caoppusa la milUi'a regulata,
e mai muUu de căiu unu neintellessu ;
militi'anosira, d'in fericire, nuesinuse
cade se ^a mai puănu naţionale de e&tu
gard'a nostra naţionale; — b. personale :
nationaUimei, coinpatrioti de acellu-aai
sânge.
NATIONALISAEE, v., (fr, natbiia-
llser); a face naţionale : a nationalisă
un^ormele m^litari; a nationalisă unu
omu; fig. a nationalisă una seientia, una
arte, una planta, una animale, etc.
NATIONALISATIONE, B.f., (fr. na-
tionallMtion); actione de nationalisare
si ştatu produseu prin acesta actione.
NATIONALISAT0,-a, adj., part. si
aap. (fr. natlonallBâ).
NAŢIONALITATE, 8. f-, (it. na.(.«-
aaUtif b. natlonalitâ); abstr. d'in natîo-
fia^,caracterielenafK»MZt,carifacud'iD
imu poporu una addeverata naiione i
na4io»ai*tate romana, germana, ikHea;
NAT.
i6l
inse in loca de a dice,cocifl«t'ae dena-
tionalitctte romana, francese, etc., e mai
bene a dice : de natione româna, aau So-
mănu de natione, etc.
NATIONE, s. f., naţio, (it. nasloie,
isp. ueloB, fr. natloD, — tote d'in noAl
de la naseere),l. proprie, Hcucere; 2. prin
metafore : a) dina a nascerei, dina ce
presedea la nascerea prunciloru; fedi si
naacione; b) loca de naacere;e) origine,
inceputn; d) mai vertosu, Bomentia, vitia,
classe, familia, genn, specia, typn, etc.,
a.) in genere : nationea opUmiatUâru, ari-
atocratiloru; nationea irritabile a poeti-
îoru, nationealingusitoriloru; ^) in specie
si ca mai desn, societate de funiile le-
gate prin legătura, commune de ori-
gine, de limba, de traditioni,deaspira-
tioni, etc. : limb'a, datinele, credentiele,
aspirationile nationei; nationi etdte, na'
tioni barbare; nationea romana, italiana,
germana; Românu de natione; fora
limba commune, in care se traducu da-
tinele si aspirationile eommuni, nu
pote (i natione; Românii, prin Umb'a si
traditionile loru, sunt una natioTie, de
si asprimea tempuriloru si a sortei nu
le a permissu inco a se constitui in
modu formale, civile si pdliticu; in sta-
tele aristocratice patricii se creda a fi
tota nationea; — peno astadi concep-
tulu de natione, in cella d'in arma in-
teJlessu ce dedemu, pare a nu â inco
bene defiaitu; astadi, ca si in rechime,
se confunde adesea nationea cn popo-
rulu si cu gentea, mai allesau nationea
cu gentea, de ora ce amendoue aceste
coYente implica in Bene not'a de na-
scere = de origine commune : la antici,
la Cicerone chiam, aSilma natione in
conţurrentia si a laturi cn gente, asii
co naiione se iea acumu ca sensu mai
strimptu de câtu allu gantei, candn in
acuUu-asi sensa cu allu gentei; astadi
pare co gente incepe a se applică defi-
nitiru in sensu mai larga de. c&tu allu
nationei : gentea slavica coprende na-
tionile russa, polona , serba , bulgara,
slovaca, etc.; in gentea latinu se numera
nationea francese, italiana , ispaniea ,
româna, etc. ; espressionea mai popn-
laria, ou oire, in Umb'a nostn, n
=y Google
868 NAŢ\
ăi 81 se da inco conceptulu de natione,
e coventDlu Imbaiiotelimhele s'auscol'
latu unele asitpr'a altoru-a; ^ro poporu
implica simplu ide'a de muUimr, aibă sau
mi nascere si limita commitne.
• NATIVITATE, s. f., natlTlUs, In-
Kenalt*!ii candor, naturali» lepos, re-
BDBtaB, (it. flatlriUffr. natiTitâ, si nai-
Teta); calitate, statii, vorba, si fapta
de nativtt : nativitatea styMui; nativi-
tate d« anima si de eogetare; in specie
tempu nativu sau de nascere : serba-
tarea nativitatei; a opt'a di âupo nati-
vitate.
* NATIVU,-a, adj., natiTus, (it. na-
tlTft si natfo, fr. natir si iiaTf, — d'in
«afli de la nascere); de nascere. d'in
nascere, naturale, caro se pote nasce,
care e nascatu, etc; 1. proprie . ierra
nativa, locuia naiimt, coperimentele na-
tive; nativa d'in Bomani'a. differitn de :
Românu nativu, de ore ce : nativu d'in
România pote fi si unu Chinese; ^ro
Romântdu nativu e essi/u d'iu sauge ro-
m&aa; plante native, in oppositione cu
plante eTOtice, sau cu plante artificiali;
Bsiă si : colori native, uit artificiali;
limb'a nativa unei natione z:= Umhana-
tionale; ero limba nativa in genere pote
fi limba ce inv^tia cineva de la nas-
cerea sea, fora ca acesta limba nativa
se fia limba materna sau naţionale; co-
vente native, primitive; ce e nativu, e
si mortale; 2. prin metafore, a) innas-
ctitu, d'in nascere, naturale, un arti-
ficiale : gratia nativa, nu affectaia; ste-
rilitatea acestei mulieree nativa; morbi
nativi, b) puru, cnmtu, simplu, fora
ammesticu : Romuntt nativu: tt'nurt
native; c) in genere, candidu, plenu de
simplicitate si de gratia, fora afiecta-
tione, etc. : nativele gratie alle limbei;
nativele vorhe st sentimente alte inno-
eentiei; elegantia nativa .■«' plena de
farmecu.
NATRICE, B. f.,nBtrix, (it. natriee,
fr. natrix; — d'in uar« — uatum^nafa-
rc), specia de s^rpe apaticii, nnmitn asia
de la natare sau notare.
NATRIU, s. m., (fr. natrlum), îij a-
cellu-asi sensu cu .nodiu.
NATKU, a. m., (fr. natran), carbo-
NAT.
natn de soda, solidu si liativu, de regula
smmestieatu ca una pare marina san cu
sulfatu de soda.
NATU,-a, adj. part subst., natns,
una d'in formele partîcipiali alle ver-
buiui nascere. luata de regula ca subst.
personale, «asc!((w,-a, fUiu,-" * Domne-
dieu ne a datu, nati si nate formose;
sub form'a-mascul. natu = omn : totu
natulu se audia si se intellega.
NATURA, s. f., natnrs, (it. uUrş,
fr. latnre; — precumu nascutura, d'ia
naseulu, asia si natura d'in natu de la
acellu-asî verbu nascere); proprie, na-
scere, actionede anosce sau a se nasce,
apoi metaforice, potere de a nasce, cumu
si efTectu allu acestei potere, etc; l. pro-
prie, nascere, născare : tu mi eşti tata
si de anima si de natura; dcco tu e$ti
acestui copiilu tata de natura, sum si
eu tafaiu Im de suffletu; spiritulu, in-
geniulu, formosefi'a, foriun'a, nobUita-
tea sunt donuri de natura; adcco de na-
scere; 2. metaforice, a) totulu fientie-
loru create, universnln, lamei: omulu
e regele nalurei; sorele e ochiulu natu-
rei, pentru colwninediatota lumea; ellu
se chiama si tatalu naturei, pentru eo
incaîdesce, fecunda si vivi^a lumea;
natur'a in acestu intellesu se dice si
natur'a lucruriloru; pantkeistii susţinu
co Domnedieu e sau lumea ensasi sau
mentea, intelligenti'a, suffletulu naturei;
prin essaggeratione: «ttcceiwma» uritu,
mai reu, mai formosu, etc, in tota na-
tur'a; a contemplă natur'a; in natwa
nu essiste ce spuneţi voi; b) potere, for-
tia activa care a produssu si produce
tote, potere ideutificata de naturalistii
antici si de mare parte d'in celli mo-
derni cu poterea divina, cu Domnedieu
ensiisi; (vedi si urmatoriuhi c): na-
tur'a, Domnedieu si natur'a nu făcu
nemica inutile; natur^a, matre a to-
loru lucrnrilmv, are cura nu numai de
ce e necessariu si utile, ci si de ee e
formosu; natur'a Utcra si opera pre
câUik celle mai simple; natur'a nu face
saltu; natw'a c admirabile peno si m
celle mai mice opere alle selle; jocurile,
caprieiele naturei = fenonoene inesplt-
cabili ce se considera ca minuni; inse :
=y Google
minunile naturei, fenomene ce, in totu
tempuln, prin rar'a loru formosetui, an
prOTOcatu mirarea omnlui; natur'apare
mamma bona pentru unele climate, iro
pentru altele mamma vitriga; ăupo an-
ticele religioni, no/ur'a eră divinitate,
mamma sau filia a lui Joue; 'dupo mţdti
filosofi antici, natur'a eră suf/letulu lu~
mei sau Vomneăieu; filosofi mai noui,
filosofi creştini, mai allessu filosofi sco-
lastici d'in evulu mediu destingeau in-
tre natur'a naturante = Domnedicu
creatoriu, si natura naturata = lumea
creata; asii si : natura 8uperiore=na-
tura naturante, în oppositione cu na<
twa minore ^ naiur'a naturcUa , sau
natura generante, ia oppositione cu na-
tura generata; inse espressionea de na-
tura generante, si asbol. natura se dice
si de poterea ce aie una fientia ore-care
de a nasee, procrea fientie asgemini, a-
t&tu in sensa plifsica câta si morale ;
e) ordine nestramotata, legi immata-
bili impuse de creatoriu tmlTersului si
partiloru selle, pro?identia, geniu allu
nniTersului , si de aci, cursu ordinariu,
regulatu, allulucruriloru : legile naturei;
a lege in marea carte a naturei; omulu
ceUw mai potente nu pole turbură ordinea
HfUurei; a trai conforme naturei; a si in-
elind capulu la legea naturei; a se rebeUă
contra natura c a se rebellă contra
Domnedieu; nemica mai contra natura
de cătu se caute a vetlemă omulu pre
omu; a solve tributulu eovenitu naturei
=:a eede natureir=a mori de morte na-
turale; aaii si : a satisface naturei, inse
si cu senau mai generale de : a implent, a
face tota ce impune legea naturei; d) ca-
racteriu , proprietate , attributu easen-
tiale, calitate, si de aci : a) ce consti-
tue una fieutia, fia creata sau increata:
natur^a lui Domnedieu, natur'a divina,
nafuj-'a omului^ omulu ensusi sau ge-
Qulu omenescn; natur'a bestiei, plantd;
p) eBsentia, substantia, fientia, lucru cu
cotari sau cotari calităţi : Aristotele pre
longa celle alte elemente sau principie ,
d'in cari s'aru nasce tote lucrurile, nu-
mera si a dncia natura, d'in care s'ar
naaoe suffietuiu; natur'a aerului e sup-
fire,- natur'a suffletidm e de a cogită;
NAT; 869
natw'a magnetului de a attrage; cogi-
iarea e admirabile in naiw'asea; omulu,
inmundrVa sea,pretende a umanisâ na-
tur'adivinafSiadivinisăinatur^aumana;
7) genu, specia : sunt mai multe nature
de boi, de eaUi, de peri; a nu ammestecă
vtnun de differite nature; ce natura de
animale e aeestu-a? Sin ce natura de
lemnu e bene a construi aratre? morbi
de rea natura; e) calitate sau totu de
calităţi, caracteriu, dattne, dispositioni,
sentimente, temperamentu, etc, ce una
fientia are d'in nascere, d'in coostitu-
tionea sea originaria, in oppositione cu
calităţile si dispositiooile câştigate prin
invetiu : consuetudinea devine a desea
natura, consuetudinea a dou'a natura ;
fiorcare nnimole si are natur'a seapartir-
cularia; a sat>iface cerentiele naturei;
a concede ai dă ceva ntdwei; a foriiă
natur'a=:a rr^ se facă ce au e noscutu
a face; elocenti'a naturei, formoseti'arta-
turei; mimuti'a e d'in natur'a sea imi-
tatoria ; e greu a im^ni celle ce nune
a datu natur'a; pror. cu furc'a se aMun-
gi natur'a, ea totu vine; ce natura de
omumorosa; bonetatide natura de omu;
n'am mai vedutu natura de omu ca/ e-
stu-a; nu e bene a si essi omtUu d'in na-
tur'a sea; a si essi d'in natura = a face
lucruri ce nu e nascutu a face, ai : a
perde seusulu, mentea naturale, sau : a
se infur^ă, a si perde cumpetulu, (com-
para si : a ât esal d'in fire, de ora ce fire
este espressionea popularia ce se applica
ia cplle mai multe d'in iasemnarile co-
ventului natta-a); asi& inco natura e in
locu de lumin'a rationei, conscientiei, ete.,
in espressioai ca:assemini criminefaeu
se se infiore natur'a; natur'a ensasi ne
spune co nu se cade a face reu altui-(ţ ;
immanente e niUurei nostre omenesei
tde'a justidui si injustului; mai vertosn
de affectele tMturali omului : a sacri-
fică natur'a de parente amorei depatria;
natura bona, rea, perversa , eorrupta ;
de ac[, in limb'a basericesca : natura,
in oppositione cu gratia si rcueia/tone ;
d'in starea de natura trecemu prin bap-
tesmu in starea de gratia, si asîâ ne rea-
biiilămu d'in natur'a omenesca caduta
dupo ăogm'a rdigionei; inse : stătu ăt
.yGooglc
370
NAT.
natttra allu omului e si : a') stata pre-
suppusu ÎQ care 3*3 aflatn omnlu ioainte
de veii-ce cultura : siatulu de ntUura (dlu
omului ar fi barbari'a; inse acestu-a nu
e statulu naturale allu omului; ^') stătu
de natura sau de pura natura ^ nudi-
tate; Bensuln de temperamenta, coDeti-
tutio&e, complesaiooe, etc. , allu coven-
talui natura lesare d'iu espressioni ca ;
natura secca, biliosa, fiegmatiea; omu
de natura meîancholica; artea medicului
consta a usiord si adjulâ natur'a; — ca
parti naturali, se iea si na/ura = parti
genitali alle masculului aau feminei :
asia de innocente, in câiu nu si aente
ineonatur'a; natur'a femineloru, a o-
nadui; f) cu sensu ai mai generale,
a) productu allu naturei, io opposîtione
cu productu allu artei : artea pretende
a perfecţiona natur'a; mulţi pictori, ac-
tori si auctori se depărta de natura; totu
arlistulu e detoriu a imita nu natur'a,
ci natur'a formosa; raru artea pote in-
irece natur'a; natura formosa ^ pro-
ductu allu naturei câtu se pote de per-
ffCtu, ce pote servi ca modellu reale,
in oppoditione cu naiur'aidtale, sau ab-
soliilu ideale ^ modellu mai perfectu
ce nu Rssiate de c&tu in idffa artistu-
lui; figura mai mare, mai mica de
eătu natur'a, care are dimensionî mai
mari sau mai mice de c&tu celle na-
turali; absoXai: in aeestu tabellu vedi
natur'a,' niUur^a ensasi; p) in opposîtio-
ne cu valore, semnu, imagine, symbolu,
umbra, etc, natur'a = lucrulu ensusi ;
a restitui mobilele in ncUurasau a solve
pretiulu loru; poţi acceptă nutrimentulu
teu in natura sau in banni ; a dă deci-
mele in natura sau in banni; nu vreu
altu vestimentu, vreu allu meu in na-
tura; f) de aci, prin none metafore, na-
tura = ceva simplu, fora ammestecu,
mai vertosu, ceva Fora iucarcatura de
oruameute, fora afTectatîone, fora essag-
' geratiODO, fora arteficiu, etc. : in muie-
r%le d'in lumea cea mare nu vedi natura
neci in fada, neei ingestu, neci in vor-
ba, neci in sentimente; anim'a ca si vor-
b'a, copiUului, e natur'a ensasi.
* NA-TCKALE, adj. B-, nataralls, (it. ;
*atu-«lef fr. natarel), relativa la natu- '
mx
ra, d'in natura, de la natura, de natu-
ra, conforme naturei: 1. adj., filiu na-
turale, opp. la filiu legitimu: parente na-
turale, nu adoptivu sau suffleteacu; asi&
si : mamma naturale, nu adoptiva sau
vitriga; filosofia naturale, scientie natu-
rali; producte naturali, nu artificiali;
agerUi nuturali, eumu : aeru, ciddura,
ventu, plouia, electricitate; corpuri na-
turali; dreptu naturale nu civile; eali-
iati, dispositioni, talente naturali, nu
studiate si eapetate; vinu naturale, nu
falsificatu sau deressu eumuva; formo-
setia naturale , nu fucata ; espressioni,
gesturi naturali, nu affectate, ambitiose,
studiate sau essaggerate; colori naturali;
cdloreă naturale a lanei e alba sau ne-
gra sau cenuşia; morte naiurale, nu
violenta; di naturale de 34 de ore; apa
naturale, nu scossa sau desHllata, neci
mestecată cu altu ceva; auctoriu candida
si naturale in cogitarile si espressionile
selle; tonu, passu naturale; statulu na-
turale allu omu/ui nu e selbaiici'a, ci
societatea si cultur'a; cu tote acestea :
omu natur(de iusemna si omu cumn a
essitu d'in manule naturei. atâtu iu ren :
omu incuUu, impolitu, etc.; c&tu si in
bene : du affectatu, nu prefacutn, etc., ci
simplu, candidu, sinceru, cnratu la ft-
nima, ingenuu,' ete.; magia naturale,
care delecta pre omeni cu minuni natu-
rali, făcute in poterea unei profunda
connoscentia a mysterioseloru legi aUe
naturei; necesşitati naturali, de cari nu
se pote dispensă cineva; 2. subst., a) per-
sonale, unu, una naturale, a) cellu sau
cella născuta in una terra : mai m%ăti
natwali d'in Americ'a; P) naturalistu.
auctoriu, doctoriu in scientie naturali;
P) reale, unw naturale, plur. f., «(rfu-
rali; a.) in genere, productu, lucra, ca-
litate, donu alin naturei. Ga materiale
sau morale :caracteriu, sentimeutu, ta-
lentu, instinctu, etc. : bonu naturale de
muiere, de omu, de copiUu, de callu; unu
bonu naturale nu vale mai nemica fora
studiu si scientia, P) in specie, mtura-
lile, Oi) părţile naturali sau genitali;
6) necesşitati, datine, nepotentîe atle
naturei omenescL
NATURALETU, s. f., (it. ut«r«-
>yGoogIc
_^ KAT;
Iraia), calitate, dispositione, talentu, etc.
naseute, de la natura : naturaleti'a es-
preasionei, gtstului,pronuiiţitUionei, sen-
timenteloru, cogetariloru.
KÂT0£AL1SAIÎE, t., (fr. naturali'
ser, it. nataraUiiare); a face naturale,
applicatu in specie : 1. la străini, ca-
rom-a intr'iiria t^rra se dau derepturi
ca si celloru natur<di sau născuţi In a-
cea târra, a indigenă, a inipamenteaaf,
a naturalisă pre cineva Bomânu; 2. la
plante si animali, a acclimată, a inve-
ti& ca clim'a si ca tâir'a in care se trans-
porta d'in alte climate si terre : multe
plante si animali d'in terrele calde, nu
se potu naturalisă interre cu clima tem-
perata, ne cumu in terre frigurone; 3.1a
scientie, arti, institutioni si alte asse-
mini, a le adduco ai introduce d'in alt«
terre in una t^rra : a naturalisă in terre
barbare artile, sctentiele si institutio-
nile Europei culte; 4. la cOTente noue
sau introdusse d'in limbe străine, a le
introduce si face familiari : o rtatura-
lisă in litnb'a româna eovente grecesci,
a naturalisă si face familiari coventele
d'in nou formate; 5. in genere, a deda,
a familiarisă, a face d'in ceva ca una
natura : a trai si petrece in Frana^'a
spre a se ncUurcUisâ in Umb'a, datinele
ai instittUionile marei natione a Fran-
cesiloru,
NATDRALI8ATI0NE, s. f., (fr. na-
tnralUatloa); actione si stătu de natu-
ralisare.
NATDKALISAT0,-a, adj. part., (fr.
nsturaligâ, it. natarallssato), in t. s.
rerbului.
NATnRALISMn,s.m.,(rr.ni|taralla-
««), systema religiosa a celloru ce puDU
naiur'a ca principiu sapremu, ea Dom-
nedieu: natiaralismulu lui Scheliing, —
naturalismulu mediciloru considera na-
iur'a cea provida, ca principale coma
a eureUionei morbiloru.
NAT0RALISTU,-«, adj. s-, (fr. na-
tarsllste, ital. naturalista); 1. cellu ce
se occQpa cu scientiele naturali, doctu
in aceste scientie : addeveratulu natu-
ralistu nu orbica si nu se perde in a-
menute inuHli, ci se redima pre aee-
tU^ «umai spre a se redicâ la unu
NAD.
S71
puntu de vedere mai inaUti, caadj.«crip-'
tori naturalisti; 2. cella ce pune naiur'a
ca pri.ieipiu, supremu, ca Damtudieu :
natM'alistii nu potu fi de câtu panthei-
sti; ca adj. : d'in puntu de vedere natu-
ralistu nu poţi adjunge de cătu la
pantheismu;'3. cellu ce indomiuiulu ar-
tei na reconnosce uuu ideale, ci iea de
principiu fundamentale naiur'a reale.
NATUKALlTATE.s. f., nataralItM,
(it. DAtnritUtate si naturallti, fr. natn*
ralltâ); calitate si fapta de naturale :
naturalitatea coloriloru, vinului, espres-
sionilora, stylului, cogitationiloru; na-
turalitatea derepturilorui in specie, de-
reptula de naturale, ce se concede unui
8trainu,naturalisationea,cumu ei diplo-
m'a, documentulu de naturallsatione,
NATUUANTK, adj. part. preş., (natn-
rans, it. natarante); vedi natura na-
turante, la art. natura.
NATUSARB, t., (it. natnrare), a
face natura, a face dupo legile naturei,
a nasce, a genera : bene naturatu; na-
turatu pentru scierttie abstracte; iftiptt^-
sulu îa mâncare e naturatu in noi.
NAT UR ARIU,pl.-ie. (it. natirale, fr.
natarel), calităţi date de la natura, do-
nuri alle naturei, vedi naturale 2, b), a),
NATURATIONE, s. f., aqtione de
naturare.
NATDRATU,-a, adj. part., d'in nor
iurare.
NAUCESCE, adv., stollde, inepte,
loconsDlto, Inconslderate; in moda nau-
C6SCU : naueesce vorbesce si face tote câte
dice si face. M.
MAUCE8Cn,-a, adj., stnpldaa, sto-
Ildoi, loeptutr b«beg, InconsaUns, te-
meriiB; de naucu, in iusemnarea acestui
coventu desub 2.: naueescu respunsu,
naucesca fapta, naucesei passi, nauce-
scele Kostre vorbe. M.
KAUCIA, (pron. naucUk), s. f., etnpor,
rertlgo» stollditaa, inepţia; calitate si
fapta de naucu, in însemnarea acestui
coventa de sub 2. : in atâta nauda se
afla, in câtu nu sde ce face si aice; d'in
naucia cade in gropi si se lovesee cu
capulu de toţi parietii. M.
NAUCIRE,-e8Cti, T., atapefaean, ob-
stopcHere, ineptlrej 1. transit. a &M
,Coog[c
872
NAD.
ttaucu : eu aiâle intr^ari au naucUu
copiîMu; 2. intrans. a se face, a deveat
sau a fi naucu : de aiâte palme a nau-
cUu bietulu copillu; am naueitu de a-
tăte vorbe si intrebari fora locu; ca refl.
a se nauct e mai espressÎTU de cătu ia-
trans. act. a naud. M.
NA0CITU,-a, adj. part, stupefac-
tni : naueitu prin întrebările de iote
părţile, nu mai setea ee respunde fia-ca-
rui-a. M.
•NAOCLERICUra. adj., nancleri-
- ent, (vauxX7]p(Xiii;); relativulanaucleru
si naueleriu ca Bubat.
•NADCLEUlU.-a, adj. a., nanclerlns-
nm, (vatjxXi]pto;-ov); 1. adj-, relativu la
naucleru ; 2. subst reale m., naueleriu
si f., naucleria, stătu allu nauclerului,
proprietate sau possessione a nauclerului.
* NAUCLERU, s. m., nauderus, (va6-
xXnjpoc, d'in vaQ<;=:naue, si deruz^-prO'
prîctate); proprietahu de una naue ne-
gotiatoresca.
* NAUCLIA, 8. f., (it. oaDclea, franc.
iiaiielti«) ; gena de plante d'in famili'a
rubiacieloru, pentandria monogynia lui
Lînneu.
* NAUCORE, s. f., (fr. nanoore, d'in
ye(&c=oaue,sixdp[i;=cariu,peducliiude
lemnu); genu de insecte bemiptere apa-
tice, asi& numite dupo form^a loru de
ana mica nane.
* NAUCORIDE, adj. s., (fr. nanco-
lide); care semena Cu naueorea; f. pL,
naucoridi, familia de insecte hemiptere
ce are de typn genulu naucore.
NAUCO, 8., 1. reale, cu pl.-i sau -c,
năuci, năuce, naucna sinaDcnia, pellitiace
desparte mediulu unei nuca in doue sau
in patru, putame; si de acf, priu meta-
fora, lucru micu, neinsemnatn, secca-
tnra, mica, nemica ; nu dau neci unu
naucu pre aeeste-a; acestu omu'nu face
unu naucu; 2. s. adj. personale, naucu-
a, DDgax, Tappa, helies, IneptnH, stoll-
^fli) Btupidngţ IneonaideFatas, Inconsul-
tm», Ineogltais, anensf etc, care nu
Tale naucu sau nemica in respectulu
mentei, stupidu, ebete, care nu cogita
de locu, care nu scie ce dice sau face
sau care dice si face tote pre dosu : e
ţuid (fo naucu in cAiu nu scie ce face
NAff^
ned ce dice ; pote fi cineva naueu d'in
natur'a sea , d4ro pote fi naucu si d'in
passione, ^in meni'a, d'in distractione,
d'in cupiditate; cu nauculu nu scoţi ne-
mica la bonu eapetu; cu naudi hu te
poH inteUege; — nu e neci possibilitate
de partea formei, uecumu necessitate
de a refert naucu in însemnarea de snb 2
la slav. nenka, cumu face d. Miklosich,
care pretende co d. Dies fora coveuta
l'ar â referitu la kt. nancos. M.
NAUCULA, nauculare, etc., vedi na-
vieula, naviculare.
NAUE, 8. f., veiii nave.
* NAUFRAGALB, adj., manfraţalls;
relativu la naufragia, care casioaa nau-
fragie : scopelle nnufragali.
* NADPKAGANTE, part. adj., ud-
fraţaiiH, (it. naafraşcunte, fr. nanfragant),
care naufraga : cine adjuta naufragan-
tilorn in tempestaii?
* NAUTRAGARE, v., naof ragare, (it.
naufragare, fr. nanfrafer); a face san
patf naufragiu : mai multe navi au nau-
fragatu in acelle locuri; Sg. celle mai
mari start au naufragatu in aeellu
desastru , celle mai mari ingenie au
naufragatu in acelle scopelle.
* NAUPRAGIOS[J,-a, adj.. Daofra-
gle«B3, (fr. nsufrageox, it. nanfragoa*);
plenu de naufragie, unde se facn multe
naufragie, unde usioru se pote face
naufragiu : scopelle naufragiose; cu ma-
reanaufragiosasemenasufflelulupassio-
natu; fig. navfragiosa e vieii'a omului.
* NAUFRAGIU, pl.-e, nanfraglum,
(it. aaufraftOf fr. naoTrage, — d'in naue
— frângere); 1, proprie, frângere sau
spargere de naue sau de vasu pre apa,
innecu : a face , a pati naufragiu; a nu
scapă nemine si nemica d'in naufragiu;
a peri omeni si lucruri in naufragiu ,*'
barcele, luntrile si alte vasefecero nau-
fragiu pre fortun'a infrieosiata ce le ap-
pucă in mediloculu fluviului; prov. a
face naufragiu la ripa, in portu = a
se innec la mallu = a peri, candu se
crede scapatu, a fini reu ce incepusse
bene, etc.; a epectâ de pre uscatu nau-
fragiuîu altui-a r= a vedâ in securitate
periclula altoru-a;2.metafor., mare de-
sastru, peidiare msre : m naufragitUu
yCOOglC
NAU;
invaaioniloru de harbari peri mai tala
eultu/a antica; naufragiulu starei, fa-
miliei, totoru amiciloru.
* NA.UFRAOU,-a. adj. s., usnfrAţns,
(it. ninfraţv, fr. naorrage}; care a fa-
cutu sau patita naufragiu : miserii nau-
fragi abid au scapalu cu pellea; naue
naufraga, muieri naufrage; — si care
casiona naufragiu : naufraga mare ,
naufrage lacuri; — fig. stare naufraga,
omeni naufragi de nume si de avere.
NAVIJÂ s. f., si m.nauliu, vedina-
Uiu.
* NAULÂTICU,-a, adj. s., relativn
la naulu: pretiu naulatica; — s. m.,
naulaiicu-lu = naulu-lu,
* NADLISAKE, t., (fr. nauliser BÎ
aollser); a leni sau dă una naue cu
NAULtJ, pl.-e. naulun, (vatiiXov, it.
sania ai narolo, fr. nanle» oaiilairer —
toted'in naue); ce se solve pentru ixans-
portuln cu una nave.
* NAUMAGHIA, s. !., nanuaclila,
(vaojLa^îa, it. nanniaehia, fr. naomachle,
— d'in va5c =z uaue, si [«^xi ^= lupta,
bătălia); bătălia navale, cu navîte pre
mare, apoi spectaclu Ia antici, care
constă in lupta navale simulata, cumu
si loculu unde se făcea aasemini lupte.
♦NAUMACHU, 3. m., nanmachus,
(vmb^ypiz); care iea parte la una nau-
machia. luptatoriu in una naumachia.
* NAUPEGIA. s. f., vedi naupegiu.
* NAUPEGIA BItJ,-a. adj. s-, nanpe-
Slarlaa; relativu lanaupe^usaula nau-
pegiu si naupegia : lemne naupegiarie;
— subst., a) m. personale, constmctorin'
de nam, b) na. reale, locu unde s? con-
strugu navif c) f. naupegiaria, a) arte
a naupegiariului, P) locu unde se lucra
navi si alte vase de plutitu.
* NAUPEGItr,-a, adj. a., (vawicij-rtov,
vaoitiţTrta), proprie adj., relativu la nau-
pegu, luato inse de regula ca subst. rea-
le, a) t. naupegia, arte a naupegului;
l) m. naupegiu, locu de conatrnctioni
navali.
, * NADPEGU, 3. m., nanpeţoB, (vao-
TTQTiî, d'in vauţ = naue, si icrn-vdeiv^
pangere), care Gonatruge navi, si alte
vase' de plutitu, in specie, cellu ce lucra
si combina Iminari'a unei nave.
VăV.
87S
•NATJPHTLACEsaunow/uZace, 8.m.,
nanphylaxi si naarulai , (vau!p(>XK£, d'in
votoc, := naue, si yG^aJ ^ custode), 1. cu-
stode' allu lucruriloru celloru ce callato-
rescu preuna nave;2. officiariu subaltemu
intr'unu portu sau pre una nave.
* NAUSCOPIA, s. f., (fr. naasoopfe,
d'in vaoţ^naue, si oxojcelv^observare);
vedere d'in mare depărtare a naviloru
cu adjntoriulu nauscopiului.
* NAUSCOPICU,-a, adj.,(fr. naoseft-
plqne); relativu la nauscopia, sau la
nauscopiu.
* NAUSCOPIU, pl.-e, (fr. i»DBe«pe),
instrumentn de nauscopia.
*NAUSEA9inai(8Îa,B. f.,tiaii8ea,(yat>-
aitx comp. si it. oanBeaţ fr. lana^e); 1 . d'in
naue, reu de mare, gretia si Tomitu, ce
provoca mersulu cu navea pre mare :
pucini d'in caîlatorii pre mare seapa de
mfferentiele nausiei; 2. prin metafore,
gretia, desguatu, ÎAsiidm : insipidele ,
si puiidele luiespressioni nupotu provo-
că de câtu naasia.
*NAUSrABUNDU,-a, adj., nnslabiiti-
4ns, plenu de nauaia, gretîoau ; alimen-
tu nausiabunău, remedie nausiabunde,
odore nausiabunda; toţi de pre nave eră
nausiabundi.
* NAUSIANTE, part. adj., d'in nau-
siare, nansAaDS.
* NAUSIABE, T-, Daaseare; a avâ,
a sentf, sau patf, nausia, 1. proprie : de
legartaiur'a undeloru marei toţi nau-
siamu; 2. metaforice ajaav4 gretia, h)^
i fi se Toma, c) a vome covente putide
si gretiose, d) a adduce, a provoci gretia,
NAUSIOLA, sau nausi6ra, e. f-,
naiseola; deminutivu d'in nauaia, pa-
ciua gretia.
*NAUSIOSU,-a, adj., Bangeoini;
plenu de nausia, care casiona tnarenau-
sia : medicamentele deşt nausiose, sunt
utili.
* NAUSTIBULU, s. m., pl.-e, Daoitl-
balnm; specia de vasu de form'a unei
naue, specia de albia sau cavata.
NAUTIA, s. f., nantea^ nauftore, etc.,
vedi : nausia, nausiare, etc.
NAUTICA, 9. f., vedi nauticu.
NAUTIGABia, 8. m., untlearlasţ
=y Google
S74
NAV.
care mSna sau duce ana naue, barca,
Inntre. ptc.
NAUTICU,-o- adj. a., nantlcnB, (it.
UBtleA,-a, fr. Dintlqaf^); rflattvu la
naue, Ia nauH. la navigiiione : arfe
nautica. »«rfr«men(e nautice, ăictîona-
rîa nftiticu. tntnini nautici, leţ/i nauti-
ce, scota nautica, coUegiu navticu, as-
stronomia nautica; — subst., a) m. per-
sonale, unu nautieu: unu marinariu; b) î.
reale, nautica, gcientia ai arte nautica,
scîentia de navigare.
* NADTILTI, 8. m..pl.-i. nantllDs, (it.
nantUntfr. nBDtlIe,vaâxLXo;, — d'înnaue,
pentm co acesta conca eâmena cu ana
»iaM(»na>;genu(!einolIiiafieci'phalopodi;
— specin de cingntoria d'in tessutaraim-
permeabilc, impluta cu aeni, servindn
ca adinfnrin Ia inootare.
KÂUTU, 8. m., Manta si narlta, (d'iD
nauf). ntariniriu.
* NA VACLTJ,pI.-c,n»TâoBloiii; staţio-
na dp nnvi porta.
•NAVAT.E, adj. s., naTalls-e, (it.
■aralAt fr. narai), de nave. relativa la
nave: 1. adj., lupte navali, hntalie na-
vali, armata ravale; scientia navale,
istoria navale, consiruelioni navali, pe'
ee navale; corona navale, ce se ăi cel-
Ini ce mai antaniu se suîă in una nave
inimica! 2. sub. m., »iTV«7e. a) locu de
constmctione de navi; b) Incn un'le stau
do snadappo'ît''diasan s*" deregn na«i7e;
e) mat-oriale de constructîone de navi.
*NAVARCHIA, s. t, ntme^l». (vao-
ap^ioi. fr. oararcble); titlu, offîciu allu
navnrchulw.
*NAVAECHICn,-a. adj., naTarohlcog,
fvauap/LX(i;); relativo Ia navarchia sau
la navarchu.
•NAVARCHU.B.in,,iiaT»rolinB,(va6-
apxoCi i^ DBTAroo fi\ aaTarea, fr. na-
Tarqoe, — d'in va^z = naue, si ipyii
:= commandu); 1. conunandaute alin
unei flotta; 2. ca'pîtanu al'u unei nave;
3. domnu allu unei nave; 4. menatoriu
de nave, gubernatoria de nave : a pe-
ritu navarchulu. navea e in periau.
* NAVAKE, T., norareţ a fi navu, a
face ca navu: a navă sA-vitie; a navă
hellulu. a navă beneficie.
If ATE (si naue, eama si naie sau
WĂ7.
nae), s. f., narlB, (it isp. port. ure,
isp. port. naflo, port. naof proT. ian*
rechiu fr. nnn, nou tx. nef. si NTlre);
1. in aenaulu cella mai strinsu, vara
mare de plutitu, âro in sensu mai larffn,
veri-cevasu de plutitn, barca, luntre, etc.
a) proprie : navi hellice = nam de li-
nia; navi onerarie=navi de transporiu
^ navi de carratu merci = navi mer-
cantili; nave pretoria ::= nave capitana,
pre care se afla cammandantele unei
QoUa: gubemaelttlunavet:puppeasipn>-
r'a navei; funile naviloru; eoperfa na~
vei. /tentin'a navei, catartele sivelelesau
pandiele unei nave; a face, a construite
una n-ive; a derege sau repară navUe
stricate: a lovi navea de scopelle; a de-
duce sau ăd navea la apa; a se sui sau
imbareâ pre una nave; navile se missiea
ca remi si cu vele inftate de veniuri;
nave hireme, trireme, eadrireme ; proT.
ee eauti in nave? = draadu te a pum
se intri in «avc^ase armnci in periclo
mare; navi căptuşite eu ferru; h) prin
metafore, a) partea unei baserîca saa a
unui assemine edificiu, coprensa intre
niiu muru si una seria de pilaştri sau
intre doue serie de pilasti^; ^) nave sag
navea Arga, constellatione; 7) cătu con-
ţine una nave, mercile sau callatorii
cfiti intra intr'nna nara; 5) in sensn
id*'ale : navea sfatului, ai earei fjuher-
natori sunt adesea inabili; 2. aub for-
m'a : navia, (nauia si naia), a) in a-
cellu-asi sensu cu form'a nave: b) vasu
de form'a navH, ce se appiica la diver-
se usnri : albia, capistere, cavata, si
mai vertosa, vasn ce serre la collessu
de vin ia.
NAVIA, 8. f., vedi nave, mai ver-
tosu sub 2.
NAVIGA, (si nauica, naica), a. (., ua-
rlenla, navlcella: deminntivu d'in nave.
d'in care apoi si dpmiantivele : navicel-
la. navicia sau naviiia, navieiora si na-
visiora, tote popularie,Ia cari se adaugu
si classicele : navicula sî naucula, na-
vigiolu, etc, ce se potu applică la vase
de diffmta forma si mărime, vase au
numai de plutitu. ci si pentru alte usnri,
cumu, de essemplu : multe vase ceservu
la operationi euUnarie, chi/mice, etc. potu
=y Google
SAT.
fi navicelle, nauceUe, navide, naviciore,
navictde, etc.
NAVIGARE, si nauicare, naicare, T.,
Tedi navigare.
NAVICELLA, navieia.navieiora, na-
vicuîa. etc.; vedi navica.
*1 NAVICULARE,adj-- MTicnUrls;
rc]ativa Ia navîcuîa : tassa navieulare ;
ossu navicuîare. de form'a uoei navîeule.
* 2 NATICULABE si nauetdare, v.,
■artcnlsii si nanenlarl; a merge, a cal-
latorf, a ae carnitiâ cu naviaua.
* NAVICULARHT,-a, adj. 8., narlon-
ItrlQB-a, relativa la navictdaţ ca eubst,,
a) m. personale, rtaviculariu, doronu de
nave sau ntmcula, cellu ce pre baoui da
una nave , sau duce , transporta , carra
persone sau mercî, cu naveaţ negotiato-
rin cu nave sau watif, luntri, harce, etc. :
navieulariulu infemalui ^ Gharooe;
b) fem. reale, navieularia , professîone
de navieulariu.
*NAV1F0BME, si naviformu.-aMj;
(fr.naTlforme); care are forma ăe nave:
o$se naviformi.
NAVIPRAGAEE, navifragu, etc,
vedi naufragare, naufragu.
* NAVIGABILE, adj., naflţabills
(it. nărif abile, fr. naTj^able); ce se pote,
pre unde sau cu care se pote naviga :
riu navigabile; a faee riurtle navigabili,
littori navigafnli; nave navigabile.
•NAVIGANTE, part. adj., nnTlganB,
(it. narlţante) ; care naviga : a castigă
muUi hanni de la naviganţii pre acetlu
îacu.
•NAVIGARE, V., narlţare, (it. nail*
eare, fr. narlf aer) ; 1. intr. , a merge ,
Umblă, callatorf cu navea : nu e tempu
ăe a naviga pre fortuna; a naviga pre
mare, pre riu, pre lacu; scientia, arte,
professione de a naviga; ca siibiectu de
Incru : flott'a naviga pre longa termu;
nu s'a stipulatu ăeco mereile au ss na-
vige cu peridulu cred'dori^ui; 2.tran9.,
iCerxe vrea se amble «vxrile si se navige
terrele, a amblă noue terre si a naviga
nove mari; de aci si pass., nu se pote
naviga unu cursu de apa asid de rapidu;
S.metaf., a) a portă bellu, a se bate cu
navi pre ape; b) a plutf, a inuotă : obiee~
tde usiore naviga pre faci'a apei; e) a
castigă cu transportulu pre navi; i. pro-
verb, 'si metaf. , a naviga in relle ape,
intre scopelle^i nu av^ successu, şaua
fi in mari pericle; a sd naviga <m ori-ce
ventu:=ASQ aci derege dupo tempuri, a
scf operă si in impregiurari lioue si in
celle relle; a naviga cu tentu in prora
:= a a\6 pedice, in opposit. cu : a no-
vigâ cu ventu in puppe.
* NAVIGATIONE, s. f., naTlgHIo,
(it. narlţattoiie, fr. narlgatlon); ac-
tione, actu, abita si arte de navigare .-
patru dille de navigatione necurmata;
navigatione eu vele, cu remi, cu vapori;
navigationi in giurulu pamentului; na-
vigationea pre mari. pre riuri; tradaiu
de navigatione, legi asupr'a naviga-
tionei.
*NAVIGATORIU,-<oria, adj. s., na-
TlgatoF; (it. narigatore si naTlgatorlA,
fr. BaTlgatenr); care naviga sau serve
a navigare, care mai vertosu are abi-
tulu, artea, acienti'a de a navigare:
navigatorii si deregu caîlea pre luciulu
marei dupo stellele cerului; poporu na-
vigatoriu nu pote fi, deco nu e in con-
tactu cu marea; muUi navigatori au no'
vigatu de giuru in giurulu pamenfuiui;
vase navigatorie; — 9. f. reale, navi~
gaiorla=mautica, maîestrfa, arte scien-
tia a navigationei.
•NAVIGATU,-(i,adj.part.,iiaTlffatffl8,
ămblatu cu navea : marile pucinu na-
vigate; termi navigaţi de noi; omeni na-
vigat* si âmbîaii; sup. vasu bonu de na-
vigatu, tempu de navigatu; si subst. m,
abstractu : navigaiulu nostru e forte
marginitu.
* NAViaERU,-a, adj., naTl^er, (it.
■arlgero); care duce, porta «avi; y^uctw
navigeru, naviger'a mare.
* NAVIQIOLU, sau navigioru, 8.
m., naTlglolam, demînutim d'in navi-
gia : ăbiă a potutu scapă pre unu na-
vigiolu; se perâmbla într'unu navigiolu
fora a se teme de fortuna; vedî si navica.
*NAVIGIU, 8. m-, narlf Inm, (it. iia-
rlţto); actione de navigare, navigatione,
d^ro si mai vertosu, instrumentu de na-
vigare : nave, barca, luntre , vasu de
plutitu, etc. : de mare usu sunt arborii
la construetionea de navigie; a si vinct
vGooglc
«7«
NE.
navigide crepaU; a se carrtdiă in-
ft^unu magnifieu navigiu.
* NAVILE ei naviliu,-a, adj. s., (it.
nSTlIeOf narlllo si narlgllo; compara si
fr. naTirC) essitu d'in acea-asi forma,
care in limb'a classîca ar fi narllis =:
BkTalts); de nave, relativn la nave: oş-
tire nţiviZe; leuatu inse mai vertosu ca
Buhşt. m. saa f. navile, nnmai m. na^
vi7iu, cu iatellessu de : a) vasu de na-
vigare; h) coltectivu, mulţime de vase
de navigare; c) locu de navigare: canale,
strimptore, lacu, mate; d) naulu, pre-
tiu de navigate.
NAVISIORA, 8. f., Tedi navica.
* NAVITATE, B. f., MTltas; calitate
si fapta de navu: eonnoscu navitalea
ti tragerea tea de anima pentru inte-
ressSe meîle; connoscuta mi e studios'a
tea navitate pentru totu ce me attinge.
* NAVU,-a, si gnavu, adj., nsTis;
care are tragere de &nima la ceva sau
cotra cineva : diligente, zelosu, stndiosu,
activu, nepregetatorin, voiosu, bnccnro-
en; oppositu ignavu.
1 NE, pronome conjuctu pers. I pi.
dat. nobiiif si ace. n«s; ne pare bene co
ai scăpata tfi» peridu; dati^ne adjuio-
riu; n9 dâre âninCa de voi; lassaii-ne
in pace; — in datiyu ne trece in ni înain-
tea altoru pronomine monosyllaba si
înaintea verbeloru : e, m, ai, a, amu,
aii, au, precnmn : ni se spune, ni Iu va
dâ, ni «a va dâ, ni iva dă, ni le va dă;
ni e destuUu, ni su connoscuti, ni a datu,
ni aii spusu, ni au dissu.
2 NE, particla negativa, care in fonna,
e identica cu lat ne si ni (vechiu nel),
forma originaria'si propria a negationei
absoluta in limb'a classica, (cumu se va
vedâ mai pre larga la articlnlu nu^at.
Bon), applicata inse, ca partida de com-
positîone, numai la pucine covente,
cama : a) verbe : DeBelo:=ttu sciu, neqneo
:=nupotu,b) adîectiye: nefarloB, nefa-
riu, a«tMtai::inefastu, ntat«T=:neutru,
nepama = nepuru = necur&tu; e) sub-
stantive : nlhllaw.^nemiea;d) adrerbîu :
ii«atl4itaiB^nectcumu,etc., observanda
inco in respectulu formei, co t d'in ne
Înainte de covente cu vocale iniţiale
nna-ori se elide : nnUiu = ne-BlUs =:
m^
nuUu, neei^nu; BinqD«iB ^ nici una
data, etc.; alte-ori admitte anuc-nen»-
fla>itaaz=necopinatusAaneopinatu, etc.
ai acestu c se strămuta in unele covente
in affinele g : negotlDin = negotiu, ae-
gare ^ negare, etc, cea-a ce se facs
une-ori si înainte de consonante ini-
ţiale, ca in : nefligere ^ neglegere :
inse acestu nee sau ■«« pot« fi scor-
tatu d'in compnsulu neqae ^ neee saa
neci, care se dice ei neot (compara si
populariuln nee-aire) ; — âro în limb'a
vulgare, la coventele curate populari,
ne, (afara pote de mai susn citatulu
necaire), nu suffere neci-uoa scambare,
veri-care ar fi ioitialea coventulni cu
care se compune, sî are una esteasione
de applicare, cu multu mai mare: 1. la
tote verbalile, (adeco la tote acelle co-
vente, care stau cu verbulu fn striosa
legătura de sensu, sunt forme de verbu,
destinse de acestu-a numai întru cita
nu admittu j^esnoni personali), cumu
a) participie passive : mancatu-neman-
eatu, dormitu-nedormitu, fie«i(«-»i«)e-
nitu, laudaiu-nelaudatu, can^otu-ne-
cantatu, placvtu-neplaaitu, avutu-nea-
vuiu.hatutU'nehattUu, auditu-neauditu,
redutu-neveduiu, euratu-necuratu, cure-
iiatu-necur^iaiu,attinsu-ne€dtinsu,lin-
su-nelinsu,intelles8u-neinteUes8ii;ăere6-
su-nederessu, trassu-netrassu, scossu-
nes<:ossu, mutatu-nemutatu, dussu-ne-
ăussu, eoptu-necoptu, covenitu-neeove-
nitu,etc.ib) participie presenti siadiec-
tive : ferbente-neferbente, potenţe-nepo-
tente, coveniente-neeoveniente, patiente-
nepaliente, delîgente-nedeligente, tole-
ranic-netolerante, etc.; c) garMiLAie-.fiendu
ne^endu, dormindu-nedorminău, vrendu
nevrendu, cantandu-necantandu, intel-
legundu-neinlellegundu, potendu, nepo-
tenăv, etc; d) infinitivele depline in re,
leuate ca substantive : mancare-n&nan-
care, placere-neplacere, sentire-nesen-
tire, cogitare-necogitare, ofiare-neaflare,
spellare-nespeUare, albire-nealbU-e, ve-
dere-nevedere , prevedere-neprevedere ,
tacere-netacere , scire'nesâre , etc; —
inse infinitivulu scurtatu, de regula cu
nu : a nu scl, a sci sau a nu sci; a nu
placS,^ a placi sau nu placi, etc, (vedi
jyGooglc
Vţ.
Hu) ; 6to î a negei, nepîaci, etc., an
alta intellessn, de care vedi mai diosn;
—e)participîeleiiiJu.Ieuatec8aâjectiTe
sau substantive : intelleptu-neinteU^u,
ăo'epiu-nedeyeptu , aptU'neaptu, otc,
2. Ia tote adtectivele derivate : umidu-
neumidu, ranâdu-neranciău, putridu-
n^Mttriău , petrosu-nepetrosu , poten-
tiosu-nepotentiosu , pretentiosu-nepre-
tentiom, mucosu-nemucoeu, îaudaUîe-
nelaudaUle, nobile-nenobile, visibile-ne-
visibile, ospUale-neospiiaîe , ostile-neo-
stile, omeneseu-neomeneseu , chiani la
celle in toriu : coventatoriu-neeovenia'
toriu, amblat(friu-neambîatoriu, mîssi-
eatori»-nemissicatoriu, etc. ; inse d'in ad-
iectire originarie aau nederivate , —
celln pncinu intru cUn ne marginimn
in limb'a noatra, — d'in adj. nederivate,
cumu : negru, albu, bonu, reu, verde, etc,
nn se dice absolatu : nenegru, neaîbu, etc.
ci sau numai in modu relativu, in locu-
tîoni speciali, ca : verde neverde, addu-
mi hia incoce; asi ai : aXbu nealhu,
reu nereu, hor^u ne&onu, etc., in locu
de : alUt aau nu, reu aau nu, honu sau
nu, (compara lat. bonns neone = honu
«OH nu); sau in sensa cu totula speciale
BÎ esceptionale, ca ; nehonu = demenB,
(vedi ai mai diosu); se dice inse abso-
luta si forte bene : nedlbitu, tienegri'
ta, etc., ca formate d'in derivatele : ne-
gritu, dbitu. de la negrite, aVnre; asia
si : nesturtatu, nemaritu, nslun0u, etc;
inse nu absolutu : nescurtu, nelungu,
nemare, ci numai correlativu : scurtu
nescurtu, lungu nelungu, mare nemare,
fia cumu va fi; — se intellege de sene,
co adiectivele compuse cu ne potu de-
veni si adverbîe : a se porta neomene-
see; — 3. la tote substantivele abatracte
derivate d'in adjective sau verbe ce ad-
mittu absoluta compositionea cu ne : ne-
potentia nevolientia, nevolia, neeuratîa,
nefricosia, nepatientia, necovenientia,
neabilUafe; inse : a) d'in adiectivele ce
na admittu absoluta composetionea cu
ne, se dice de ass^minea numai iu moda
correlativu : lungime nelungime, bone-
taie nebonetate, nu vreu se seiu; sau in
sensa esceptionale ; nebonia = demen-
ţi»; h) substantive nederivate si con-
ym.
877
crete nu admittu compositionea cu ne de
cfttacasi adiectivele nederivate, adeco:
a) in modu de oppositione : caUu ne*
eaîlu, veatimente nevestimente, domnu
nedomnu; etc, in locu de : âomnu sau
»t), callu sau nu catlu, etc; p) in modu
si senau esceptionale : neomu, a face
d'in omu neomu; asia : nemica sau ne-
micu, nimicu; in locu de neomu avemu
Bi form'a autica, cu altu iotellessa :
n«ffle sau nemine = neno, d^ro despre
aceste-a vomu tracta la articli' spe-
ciali, cumu si despre coibpusele d'in ad-
verbie sau conjunctioni ca ne , de es-
semplu : nece sau neci, nid, neamu,
necaire, etc; pentru acumu, spre a ne
Bcntf de necessitatea de a tracta in spe-
ciale &a-care d'in nenumerat'a mulţime
de covente in care intra ne, voma caută
a determină mai bene aensulu generale
allu lui ne in urmatoriula : 4. ne asia
dâro , piepusu unui coventn , espreme
negationea absoluta, (vedi si nu), asiăco
compusulu devine contrariulu simplului,
avendu mai raru (cumu avemu se ve-
demu) si alte nuantie particularîe; asia
nemţea, nefientia, neme aau nemine, ne-
cantatu, nedussu, neineareatu, eto, sunt
contrariele sau negationile simpleloru :
mica, ftentia, omu, cantatu, dussu, in-
earccUu; asia : negotiu , lucru si nego-
tiare = lucrare , sunt opposite essacte
Ia : otiu=nelucru, neoecupaiione , si o-
tiare^nelucrare,neoccupare; asiâinc-
glegere, negîegenie, neglegeniia, sunt
oppositele na alle simpleloru : legere ,
legente, etc, ci alle compositelora : ăi-
legere, dilegente, dilegentia; co-ci legere
insâmna simplu : eollegere, stringere, etc.
âro comp. dilegere = aUegere, essami-
nare, cercetare cu mare cura, si de aci;
dilegente=accuratu, aitentu,e3sactw,6i(i.;
âro : neglegente = neaecuratu , nedile-
genie. etc;— spre a face inse eo resara
si mai bene sensulu Iui ne in compo-
site, se l'allatur^mu ca synonymele lui
cari sunt : a) in^lat In, (difTerîtu in
sensn de prep. jn=:lat. In), acella-asi
in forma si in sensu cu gr. k^ si k pri-
vativu^gmm. va, se prepune, ca ei ne,
— si inco in modu si mai esclusivu de
iMu acestu-a, — namai laadiective si par-
=y Google
878
NE.
ticipie, la adverbie si sabstantive deri-
vate d'in adiective si participie, mai
rara la alte specie de substantive, si in
aceste pucine, chiarn d'in substantiva
ae formedia de regula unu adiectivu :
insomne ^ ingnmnls ^ cellu ce n'are
somntt, fora somnu, ai oiiruai prin in-
termediuln adlectivulai si substant. in-
somnia^=::nesomnu=iina^mnlii; peatni
forma nu e de observata de câta co n;
a) inainte de m. b, p devine m : mobile-
immohile, peritu-imperitu . barba-im-
berbe; 3) inainte de i ai r se assimila
completa : liberale-iîîiberalc; 7) inainte
de gn se lapida : ignoscere, sau se 0-
mitte g si se dice : innoscere ; — câtu
pentm sensu , ellu e aprope cu allu Iui
ne, asia in celle mai multe caşuri es-
sîsta forme si cu ne si cu in, cu singur'a
differentia de forma, ^ro nu si de seusa.
ci celle cu ne sunt popularie si vechie,
^ro celle cu in mai de currendu intro-
dnsse in usu : justu-nejustu si injustu,
patiente-nepatiente si impatiente, lau-
ăabHe-nelaudahile si illaudabile; inse de
oelle mai ntulte ori sensnlu lui in na
merge la absoluta negatione, ca allu lui
ne, nu e indifferente, ci merge la estre-
m'aljppoBita, la onn contrariu positivu;
asia: infatne, in/a»ti(7,d'în/affia:=nume,
reputatione, nu espremu simplu neja-
Honea sau lipsea acestei idea, ci ; nu-
mele rett, si fig, opprobriu, desonore;
asii : ignobile d'in nobile, nu va se dica
numai simplu : nen<^ile = neconno-
seutu , obseuru, ci si : vile. bassu , ab-
ieeiu, misellu; inutile, d'in utile ■^. de
care poţi usâ, nu va ae dica numai :
neutUe = de care nu poţi usâ, ci si no-
cente, vetleraaioriu; asia d^ro in de re-
gula e pejorativu, in oppositione ca ne;
care e indifferente sau simplu nega-
tivu; insău si ne^cm, insdente si ne-
sdente, difTern asia, co celle cu in im-
plica defăima, ce nu implica celle ca
ne : inscitdu e cella mai pucinu unu
ignorante; pre candu cellu nesdu pole
ea totu omulu, se nu sda ceva; infandu
ai nefanău difTern asia co lucrul» in'
fandu e de nespusu, nu se pote spune,
nn se pote espreme cu limb'a, asia e de
monstrosu iu mărime, spaimentatoriu,
^
iD6oratoriQ;^roIticru2un«/ându e dene-
spusu intru câtu nu se cade a fi spusn,
asia de impiu, infame, nerosinatu, re-
vo\ta.ionu, 6te.;\nfandadoreremiimpune
a mi adduce amente, inse : nefandulu
carru cu care fili'a laiServiu calcă pre-
ste cadaverulu tatafui seu: asia in ace-
stn essemplu , prin esceptione, ne are
sen^ulu pejorativu ; totu asia si in pn-
cine altele, cumu : neomu, nebonu ; de
regula are acesta sensu numai in com-
puse cu verbe: a n«5ci, aneconnoaee, etc.
differite de : a »u sH; a nu connosce.=
mâconaftre; b) pre longa in vina in con-
currentia, de si mai rarn, cu ne si : a) se
^at. Be, (care sab forma slDe=:8ene e
prep.^/bra), inainte de vocali seă : se-
ducere, separare, sedîtione , etc., se ap-
plica de regula la verbe, cu intellessula
de despărţire, depărtare, punere de una
parte, etc, si in speciale, cu nuanti'a de
cogitu sau scopu : sepunere = a pane
da uua parte, a pune bene; asia si : se-
ducere, secedere, etc, cu scopn de a vorbi,
de a si capită drepturile, care erâ seopuUi
secessioniloru plebei romane; mai rara cu
sensu reu ca in : seducererra ammagf;
— se inse se applica si la unu micu nu-
meru de substantive, spre a formă ad-
iective ca : secorăe (socorde), securu, etc.
d'in corde, cura, de unde apoi derivate
si substantive abstr. secordia (socordia),
securit<ite, cu intelleSsu negativu, ca alia
lui ne si in de regula p^orativu, (vedi
mai diosu); p) ve=\2X. ve sau v», pusn
inainte de unu micu numeru de covente,
espreme, ca si ne sau in, ide'a de nega-
tione, sau, ca si urmatoriulu dis, nega-
tione si augumentatione, miaM: veeorde,
vecordia, d'in corde si ve, va se dica :
smeniUu, smentire, sttiltu si stultitia ,
Bin nebonu , nebonîa ; asia ai :vesanu,
vesania; vemente, care nu e domuu pre
mentea sea, si de &ci limpetuosu, forio-
su, violentu; vescidit, formatu din ve si
esca := mâncare, adeco macru, striga-
su, etc. vorbindu de animali si plante;
vepallidu = forte pallidu; ^) dis sau des;
de = lat. lila, de, care inco au adesea
sensu negativa, ca si in sau ne, si de a-
cea-a se numera aci, tramittenda pen-
tru sensulu loru completu la articUi
=y Google
WEA.
Speciali asnpr'a loi de si ăis san des,
gi dandn acî numai c&teva easAtnpIe ,
â'in care se se v^dia differenti'a lom
de intelleiisii in caşurile , in cari para
a se confunde cn celle peno aci enume-
rate : inSanu, vesanu, nesattu, espre-
mn c&te trei ide'a contraria lai sanu,
iose ca. aceste differentis, co nesanu
^ nesanetosu este ana espressione ge-
nerale ce espreme negationea absoluta
a simplului sanu^sanelosu, fora se de-
termine macara, d^co e vorb'a de sane-
tatea corpului sau a mentei; d'in contra
insanu si vesanu se dice fieadu vorb'a
mai Tertosa de saţietatea mentei, ca a-
c^sta difTerentia, co vesanu eapreme
lipsea âe mente in supremuîu gradu; pre
candn insanu espreme acea-asî lipse in
grada mai micu : eellu vesanu face acte
estravaganti sî furiose, cella insanu nu
se sete tine in mesur'a covenita; informe
si deforma insemna amendone forafor-
md, sunt amendoue opposite la formosu,
inse cu ac6sta differentia, co informe e
neifationea simplnloi forma, pre candn
ăefarme arrâta ana deteriorare mai mare
san mai mica a formei : obiectalu de-
forme se departedia de tijpulu formo-
setiei physice sau morale, si suppera,
iacJiiaru revolta sentimentulu nostru
estJii'ticu S1U morale. M.
NEACCENTATU.tieaccessiftiie , neac-
coperitu, neaecordahile , neaccordatu,
neaccordu.neactirm,neadappostatu ete.,
vedi ne si simplele : accentata , aeees-
sibUe, nceoperitu. aceordabile, aceordatu,
accordu. artivu. adappostatu.
NEADDEVERATU.-a, ^Ineaddeve-
riiu,-a, adj. part., redi ne si simplele :
add'vertitu. addeverilu.
KEADDEVEBU.s. m., falsum, falsi-
tsBt error; contrariuln addeverului, dif-
feritn de menţiona, care e anu neaăde-
veru spnsn ca intentione de a insellă si
ammagf.
NEADDOBMIRE, s. f., iMomnla, rt-
rllaitia, dlllfflntla; 1. lipse de addor-
mire, aesoman; d^ro si : 2. prereghiare
neaddormita, activitate, vigilantia, di-
legentia.
NEADJUNSU, contrarinlu lui ad-
junsu, (vedi adjunsu si adjun^ere).
NEA.
878
1. part., nead-junsu = Intaetna ; nead-
junsu de sore; lucruri neadjunseeu men- ,
te de omu ^ tneomprenslbllts] 2. s. m.
pl.-uri, Iiiopla, defectna; labor, dlfăenl-
tai;DegrDtlnra; a) lipse, neceasitate, etrim-
torare de medie, neavere, paupertate:
d'in totu neadjunsulu nostru tatu adju-
tămusi prealtiimailipsiticanoideeelle
neeessarie; d'in adjunsu, d'in neadjunsu
eauta se impJenimu si satisfacemu aei-
sta necessiUate; b) nevolia, periclu, in-
cijrcatnra : mari neadjunsuri mi faee
acestu copillu eu nebonieîe lui; candu
sum asia de amaritu , mai vini si tu de
mi face neadi'tnsuri.
NEADMISSIBILE, neadmissibUitate,
vedi ne si simplele : admissibile , ad-
missibilitate. ciimu si : inadrmssibUe ,
inadmissihilitate. (
NEALIENABILE, neaJlessu, nealte-
rabile, nealterare, nealtuitu, neamblatu,
neammesiecatu. neamovibile, etc., vedi
ne si : altenahile, allessu, alterabHe, dl'
terare. altuitu , âtrAlatu , ammesteeata ,
amovibile, etc, cnmu si : inalterabQe,
inamovibile.
NEAPPEKATU,-«, adj. part., 1. In-
defeDSDg, «bnoxinif care nu e appe-
ratu; a) proprie : eetofi neapperate eu
energi'a si barbatî'a ceruta ; b) metafo-
rice : eşti ineo in etatea neapperata de
venturUe si fortunde passionei; 2. Ine-
vltaMlIs, neoessarlns, qno nemo Immn-
ntB flerl pote»t; ce nemîne nn pote e-
vită, de care nemine nu se pote scuti ;
necessariu, imperiosa, inevitabile, eto.:
celle neapperatelavieWa ordinaria; ae-
rulu e conditione neapperata a vietiei
nosire; ti dau ce e de neapperata lipse;
— si ca adv. necesearlo := de aecesse :
neapperatu, ăeneapperatusecerepresen'
iia vostra; de neapperatu caută se faci
asia; — de neapperatu dice mai multa
de câta simplulu neapperatu.
NEAPPLICABE, neapplicatu, neap-
prensu, neappropiatu, nearabile, nea-
ratu, etc, vedi ne si : applieare, appU-
catu, apprensu,'appropiatu, aratu, arar
bile. cumu si înarabile.
NEASCUNSU.-o.adj . part., 1 . non eela-
tiB,non ocenltns, qnt non Utalt relnon la-
tet, contrariu ascunsu : lucrurile ce eauta
=y Google
«80
NEB.
$unt bene aseunsesi nule poteaflâ neei
una data; 2. apertsg, slncernB* cnndl-
dnS( aoD dUsImiiUtaB; deschisu, ca a-
nim'a deschisa, sinceru, care ce are pre
facia sau in garat are si in anima : ce
natura neascunsa ai candida in acesta
muliere !
KEASSEMINARE, s. f., dUBlmilltii-
do, magDB dHTerentia; contrariu asss'
minare, lipse de asseminare, si in spe-
cie, mare differentia : cu neassmiinare
mai mare = multo major.
NEASSEMINATU,-a,adj. part.,
1. ■oauiImtUtnB, non e*IlatuB>non eom-
paratns} 2. dlfferenit IncomparablIlB,
ee nu se pote assemenâ; forte differitu :
cu neasseminare mai mare de câtutene.
NEASSECURAEE, neassecuratu,
neassediare, neassediatu, neastemperare,
neastemperatu, neastemperu, etc., vedî:
ne si : assecurare, asaecuratu, assediare,
assediatu, astemperare , asiemperatu,
astemperu; vedi si : nestemperu =: nea-
stemf>eru.
NEÂSTEPTAEE, neasteptatu, atc.,
vedi ne si : aşteptare, asteptatu, etc.
NEATÂRNARE, neatamatu, neat-
tentione, neattentu, neatiînsu, etc, vedi
ne si : atamare, alarnatu, atletUione, at-
tentu, attinsu, cnmn si : inattentione
inaltentu; cu tote co, dupo celle spu-
se la 3 ne, composeloru cu ne le s'are
potâ dă sensu mai pucinu pejoralivu de
cStu cellom compose cu in,
NBAUDITU, neascuîtare,'neascultatu,
neascultatoriu, neavere; neavutu, etc,
vedi ne ai : auditu, ascultare, ascultatu,
aseultatoriu. avere, avulu, etc, cu tote
co, dupo celle apuse la 3 ne, unele d'in
aceste covente nu su simpl'a negatione
a celloru primitive, ci implica si con-
trariuiu positivu, cumu : neavere=pau-
pertate, inopia; neavutu =pauperu,
inope.
NEBĂGARE, nehagatu, nebăgare in
sima, nebagatu in sema, nebagatoriu
in sima, nebattesatu, nebatutu, etc; redi
ne st : băgare, bagatu, hagatoriu, batte-
gatu. etc.
NEBONAEE si nebunare, adj. s., pro-
prie, relativu la nebonu, leuatu inse de
xegula ca aubst. f. nebonare (subintell.
ITEB. ^
Srba), specia de planta d'in genuin
hgoscyamului, adeco : hyoseyam^u ne-
gru = hjosejamas olicer, X.,- in acesta
intellessa si sub form'a : n^onaritia
si nebunaritia.
NEBOT^ĂTlGCainebunaticura, adj.,
lasclras, petalans, potaicna, IiscItI-
bnndoB, alaeer, InprobalDB; ce tine de
nebonu, in sensutu celln mai bonu ce
are aceatu coventu sub 3:_nebonaticele
jocuri alle tiehondiic^oru copiUi ne plăcu
si ne farmecă; de si in etate destuii» de
înaintata, acesta muliere e inco nebo-
natica ca una copilla; nebonaticii si ne-
bonaticele sunt insîpidi numai candu
sunt affectati si mai vertosu supperatori
pentru alţii.
NEBONESCE si nebunesce. &iv., lo-
sane, dementer, Inslplenter, atolte;
Inconslderate, furlosei in moda nebo-
nescu. ca nebonulu, ca unu nebonu :
nu aUergâ asia nebonesce, co poţi cădi
si ti sparge capulu; totu ce face, face
nebonesce si fora computu.
NEBONESC0 si nebunescu,-a, adj.,
ad ingaooBi, TeaanampertiDeDBjamenBf
demens, InBiptens, de^lplens» IdcdubI-
deratuB, Btnltns, forloBOg, iminaiiiB,
HSToa, etc, relativu la nebonu ca subst.;
(vedi nebonu sub 2), de nebonu : aller-
gatura nebonesca, jocu nebonescu, spese
nebonesci, ura nebonesca, passioni ne-
bonesci.
NEBONIA si nebunia, s. f., calitate
si fapta de nebonu, inBanla, dementUţ
Btnltltia, fnror, lasclTla* petalantla,
Indas* oblaolameatnin : nebonta fariosa
neboni'a de a se crede ce nu e cineva;
nebonfa îussului, in neboni'a meniei,
urei; neboniele beţiei; ero ii au tenitu
neboniele; neboniele junef iei; nebonia
de copUlu; numai nâtoniele reutatiose
potu supperd si pre cei ilari si bene
disposi.
NEBONIRE ei nebunire,-escu, T., a
face si deveni nebonu, in Însemnarea
coventului de sub 2; 1. transit. a face
nebonu, a adduee la nebonia, a scote
d'in menti = ad insanlam adl^ere,
mente oapere, InsaDom rel Teiananiţ fa-
rloBDDi reddere : cu laudele voatre po-
teati tu&oMÎ unu omu tare de ângeri.
,y Google
^B;
neeumu se nu neboniti acestu omu im-
becillu; ni'atifacutu se mi esau d'in fire,
m'afi ndtonitu ctt blastemathle vostre,
2. a derenf nebonu, a si perde mentile,
a se Bmentî, a & , furioau, etc. ^ mei-
tem wnlttere, neit» deierl* in Inia-
uUm Ineldere, forere, Bnclre; a ne-
boni de neeompetu; nthonesce cineva de
meniu, de amore, de uritu, de mundria;
ainebonitu.Be vede, de mi vorbesci asia,
de baţi copiliţi si pre toţi căli ti ea-
siona; poie neboni omulu de multa buc-
curia, cast de multa dorere, de multa
felicitate ea si de multa miseria; muUi
nebonescUf canău adjungu la potere.
eandu se redica de diosu la positione
mai inalta, nebonescu asia co nemine
nu se maipote intellege eu densii; — vedi
si innebonire saa innebunire.
NEBONU si nebunu.-a, adj. s., l. in
genere, negatione a ce e bonu, in frasi
ca : bmu neionu = boaaa necii«, (vedi
la 2 ne) : bonu nebonu vestimentulu a-
eestu-a, caută serimbracci, eo n'aialtulu;
bona nebona mâncarea ce ti dau, caută
se ua manei, co nu e alt'a; — ca mai
desn inse si de regula : 2. ne d'in ne-
bonu ara aeniu.pejorativu, insemnandu :
care nu e bonu de mente, nu e bene la
mente, e amentiiu cnmu-va, si a nume :
a) mente eaptns, demenit, amenst smen-
titu, essitu d'in meoti, morbosQ de mente,
de capu, care si a perdutu mentite, a-
lienatu de mente : nebonii se punu in
case de neboni; (fm nebonele lui fapte
ai disse intellegi indata co e ntbonu;
candu inse tace si nu face nemica, nu
eredi eo ar fi nebonu; vorbe fora capu
si fora coda ca aUe nebonului; a rideca
nebonulu; inse : risulu nebonului san
aîlu unui nebonu nu e totu atfltu cătu :
risulu nebonescu; popol. si famil. ride
ca nebonulu, candu si vede atrulu; ce
poţi intellege d'in vorb'a si vorbele ne-
bonului; b) TesanaR, Insanag, rarlosn»,
smeotitn, alieuatu cu furia, care face
relle, strica, sparge, rupe, bate, etc. :
nebonu de legatu; nebonii se liga si se
punu in ferra; nu le pune cu nebomdu,
co ti sparge capidu; proy. cine se pune
cu nebontdu, nu» nebonu e; c) si fienda
CO : ira bt«Tls ftir«r eit == mmi'a «
râB; Ml
scurta neboni'a, de acea-a nebonu^cm
d'in passione violenta si esse d'in fire,
si perde meulile, competulu, na mai
scîe ce face : nebonu de menia, de a-
more, de ura, de uritu, de dorere, de
bucetma; de ac( : ă) Tlolentus, Tehemeua,
prweepa» immaulB, Bnraa, Immoderatag,
ImmvilestHB = TÎolentu, impetuosn, ue-
aiesuratu,esceB9iru,fiiriosu,estremu,fora
competu etc., atătu despre persona, cătu si
despre bestie si chiaru despre lucruri ne-
insuffletite : -ura nebona, amore nebona,
spese nebone; wbonu lajocu, nebonu in
mersu, si in gestu;callu nebonu la fuga,
nebon'afuga a callilor'u; marea nebana se
sparge cu furia de scopelie; Bomânulu
afla eopote fi cineva nebonu si in carte;
lussu nebonu; joca nebonii peno se.vet-
tema si cadu in grelle sufferentie; spaima
nebona; e) seer, alaeer, agllts, petnlau,
petolcns, laseUus, laetui, hilarlB» lepl-
diiit, fiicetos, tnrbnlentai, Improbnlas*
Ieris, tnooBBlderatnsţ tenernBţetc. plenu
de vivacitate de corpu sau de spirita,
nestemperatu, viu, ageru, agile, a) in
bene : nebonii amrtelli joca pre verdea
erba ca si eandidii si nebonii copilli;
nebone copilli tragu chore gratiose cu
nebonii baiati; de si pleca spre betrane-
tia, acesta muliere e inco viua si neiona
cu una copilia; 3) in reu, a') turbulenta,
supperatoriu prin nestempemlu seu, ren-
tatiosu; ^') usiorellu, demente, temera-
riu, neintellegutorio, 7') perda-vâra in
jocuri ai seccatare, neglegundu lucră-
rile seriose si detoriele; 8") cu pucina
rosine, desfrenatu : nu te leuă cu nebonii
de copilli ai vecinului, co ai se devini
si tu nebonu; juniisunt d'in natura ne-
boni si temerari; de cine mai asculta
nebonidu acestu-a de eopillu; a dă ne-
bonu cu capulu de toţi parietii; astem-
pera-te, nebonule, co mi ai spartu ca-
pulu cu strigetele si strepetele telle.
• NEBRIDE, s. f., nebrla (vspp£«, it.
nebrldfl, fr. ntbride), pelle de pulliu de
cerba, ce bacchantile portan la baccha-
nalie.
• NEBEITE, g.f., nebrHU (vsppEtn),
petra pretiosa, consecrata lai fiaccha
d'in caos'a colorei selle cellei assâmi'
nea on a nebrida.
=y Google
382 NEO
* NEBULA, B. f., nflbnla, — acellu-
a^î cu populariula : negura, (compara
si it. BeboU si nebbta, neapol. ne^Us,
iep. fllebU si neubâ, port. dctob, prov.
nebUf nenla, ntola, nlrol, nlol, nlul,
alb. niesBl; compara si allu nostru :
rtueru, nuoru, noru), negura, câtîa, a-
bnru, fumu, etc. : nebid'a ce demanetia
se vedepre riuri si lacuri; nebuCapom-
poseloru si inftateloru lui espressioni.
* MEBULONE si nehuloniu.-a. a.,
BAbnlo ; proprie , mare nebula , leuatu
inse de regula ca subst. personale, vor-
bindu.de cineva care e seccu, vetituraiu
veiiturosu, care ămbla dupo seccaturi.
* NEBULOSITATE, 8. f., nebulosl-
Us} calitate sau stătu de nebutosu : ne-
bulositatea certdui, steîleloru; fig. nebu-
lositatea cogitariloru si espresstoniloru.
* NEBULOSU,-o, adj., nebalosus,
(comparaşi it. nebnloso, fr. nâbnleox);
plenu de nebula ; ceru nebuîosu, lacuri
nebulose, nebulosele totnne; âg. ochi ne-
bulosi::=eQ nu vedu bene sau trişti, fa-
da ne&u!osa:= trista : siylulu lui e nebu-
îosu, eumu nebulosa e si cogitarea lui;
in specie, stelle nebulose si abaol. una ne-
bulosa, multe nebulose : a) in oppositio-
ne cu stelle lucide, se dicu nebulose celle
co nu dau luce ^ bene determiuata in
giurulu loru, ci păru ca infasciorate de
ii.tn stratu de nebula; ^) stelle ce cu o-
cliiulu nearmatu san cu ochiane de mica
putere se vedu ca una nebula lucente,
d4ro care observate cu ochiane tari se
reaolva in mjrîadi de stelle sau cete de
stelle : sunt mat multe classide nebulose.
NEBUNARE, nebunaticu, nebunescu,
nebunia, et£., vedi : n^onare, nebona-
ticu, nebunia, etc.
MECALIBE, necaire, si necairi; adv.,
Bnlllbl, nuBC[iiain, naBpiam, (d'ia nec si
aZtre=»UblJ; in ueci unu locu: 1. fora
miasicare : atare lucru nu se afla »t-
eaUre pre acestu pamentw, 2. cu missi-
care : a nu se duce necaliri; 3. cu prep.,
a) cade, spre a arretă loculu de unde:
de necalire nuvinenemine; b) eu pre : pre
necairi nu poţi dâjunge acollo unde vrei;
— cu a, necala-ea sau necaliria,»ie mai
multa preciaione ; — in locu de neca-
Hre se dice pr9 a locuri si : neci unde.
SEC.
NECANTABITU.-a, adj. part., vedi
ne si cantaritu.
NECAFACE, necapacUate, vedi ne si :
capace, capacitate, cumu si ; incapace, in-
capacitate.
NECAPETUITP, neeaptusitu, necar-
pitu vedi ne si : capetuttu, captusUu, ear-
pitu.
NECAfiTnRAEIU,-a, adj., lUltara-
taa, laiaetu»;ii&tanuecarturariu, neio-
vetiatu, fora invetiatura.
1 KECABE, 8. f., si necarâla, vedi
2 necu.
2 NECABE, V., Beeare; a nccide na
cu arme, cu veninu, fame; auffocare, etc.,
mai vertosu, in usu populariu, a uccide
cofundandu in apa, si de acf, a strici,
nemîcf prin inundatione; vedi si compu-
Bulu innecare.
NECATIONE, a. f., neeatU, isanda-
tto; actione de necare.
NECATI0StJ,-Oi adj., neeans, snff»-
cangţ care neca aau se neca; vedi si m-
necatiosu.
IîECATORIU,-foria, adj. a., seeator,
suttoeator, Inaad«B8; care neca; vedi ai
innecaioriu.
NECATU,-a, adj. part., oMatns, inf-
fooatn»; vedi si innecatu.
NECAT0RA , s. f. , actione si resul-
tatu de necare; vedi si innectUura.
1 NECE, s. f.. uBx, (vedi si necare) ,
morte, morte violenta, ommoru, in ge-
nere, nemicire, perdiare.
2 NEOE, (neci si nici) , adv. conj.
ne . • . qaidem, neque* nflCi (d'in ne si ce
^que, compara si it. nh, it. ni); 1. ca
adv., in iatellessulu latinescului ne - . .
qnidem ! marea e lena, candu nu suffla
neci cea mica bore de ventu. m'afi ad-
dussu in asia stare, in câtu ned a me
teme se nu potu fora temere; totu a pre-
datu, asia eo n^a lassatu nemica prin
case, ba neci prin cetati; ned legiUu nu
me poldi duce acollo; nu vrea neci mor-
tu ; nu mi e frica ned de septe ca voi ;
neci eu n'asiu pote face acesta-a , ne
cumu se poţi face tu; — aceatu intellessu
aliu Iui nece ae corrobora ca chiant sau
cu macariu:neci chiaru eu; nesi chiaru
de s^te ca voi nu mi ar fi frica; nu e
asia, si neci macariu n» pote /S atiă;~
yCOOglC
NEO
e elegante a omittFe a dou'a oegatiooe :
neă pote fi asia, i^au : neci macaria pote
fi asia; — 2. ca conjunct., a) pusu nu-
mai una data : nu făcu, neci potu face;
nu atn facutu, neci potu face; — precessu
si de alte conjuct. ca ; si, ăero : n'am
facutu, si neci poteum fuce; nu e negru,
ăero ned albu; nu merge in susa, dero
neţi in diosu; b) repetitu : ned Românii
nu attacara pre Turci, neci Turcii nu
cotediara aattaeă pre ai noştri; na vrei
ned popa ned preutessa; nu vreu se am
eu vm ned in dinu ned in manica; ned
teneriî — nedbetranii, neci avuţii — ned
pauperii, ned imperatorii — neci milita-
rii nu potu scapă de morte; — cu ele-
gantia se omitte a dou'a negatione :
neci mâncarea mi e mâncare, wid beu-
tur'a beuiura; ned salcea pomu, neci
inculttdu orna; neci ti vorbescu, ned se
mi vorbesci; — c) propositionea cu neci
pote a av6 ca correspondente alta pro-
poaitione positiva : ned nu vrei a lucră,
si pretendi a câştigă; si amicilora se
faci servitie, ned cUdoriele se nu ti ne-
glegi; — 3. ned, ea p&rticU negativa,
intra in unele specie de composite, si a
nune : a) cu unu, a) ned unu-a t=l mil-
Ins-a-nm, ca adj. uumai la sing., cumu ;
ned unu omu n'ar pote face acestu-a ;
neci una muliere n',ar pole consentî la
• aceste-a; ca subst, ned unulu, ned vn'a
nu vre ceva 'isio; pi. ned unii, ned u-
nele, are sensulu generale oppositu la ;
neci alţii, ned altele, precumu si BÎng.
neci unulu— neci un' a ss oppunela: neci
aliulu — nedaU'a; — P) neci una ora=
neci una data := nunquam : neci una
data nu voiu mai face asia; neci una
data nu te voiu uită; b) cu adverbiele
re1iati?e : a) ned candu:=:ned una data
= nnnqnam : ned candtt nu voiu uită
henefacerile telle; 3} ned unde^neca-
lire aaa necaire =:; nnUibt> nDsguiim,
(vedi necatire); neci călu, si mai ener-
gica : ned de câtu, a') nequlciiuam, ni-
tall : nu meriţi neci câtu numele ce porţi;
P') nentlqnam ţ — vedi urmatorinlu:
l) neci ciHTtu^neutlquBin , ddIIo modu :
nu se pote ned cumu; In sensu mai e-
nergicu : necv de cumu, si mai energicu :
neci ca cumu : n'am mancatu ned de
. NEC; 383
cumu; acSsta-a nu se pote neci de camu.
NECENATU, Bi«ecma(M,-a, pârtie.
adj., vedi ne si cenatu.
NECERCARE, necercatu, necercetatu,
necerntdu, necertu, necerutU/ etc, vedi
ne si : cercare, cercatu, ctreetatu, cer-
nutu, certu, ceruiu, cumu ai incertu.
*NECESSARIU,-a, adj., neceiurlni,
(it. iiecesaarlo, fr. afieeasalre) ; care e
de necesse, fora care ni* se pote , care
nu se pote se nu Ha , se nu se facă , de
care ai lipse neapperata, etc; 1. in ge-
nere : ee se impune, e necessariu; ce se
permitte, evoluntariu; e necessariu pen-
tru unn omu de stătu se connosca bene
economia ncUionalc; panea, aefidu, ap'a
sunt necessarie la vietia; legile natura
sunt fatali si necessarie; instrumentele
necessarie la serissu sunt condeliulu si
chartei'a ; a merge la cetate, spre a si
comperâ celle necessarie; multe neces-
sarie avutului nu su totu asia si pentru
pauptru; sensulu estemu ne arrita tu-
rnai ce e, Sro nu si ce e necessariu; ad-
deveru necessariu; consecentie necessa-
rie; demonstratione necessaria; Domne-
dicu e fienti'a (^soîutu necessaria; 2. in
îpecie, a) parti ncctfssane:=parti geni-
tali; locu nec£35aWN=latrina; i^strinsa
legatu cu cine-va : consangenn de a-
p6rpe, amicQ familiariu : fiii, parenti,
fraţi si aîti necessari; inse : una persana
e necessaria nu numai prin affectu de
anima, ci si ca mediu necessariu penti^
uua lucrare, unu scopu, etc; S.caauba.,
a) personale, necessariu, in sensulu de
sub 2. b: b) in genere , a. reale, rteces-
sariulu, co sau câtu e necessariu cuiva
lajceva : necessariulu spre a trai; avemu
necessarialu, si nu ceremu mai multu.
* NECESSE si necessa, adj., neoeaae
ai neoesaQm, (d'io ne si cessu de la ce-
dere), proprie, ce nu se pote cede, ai de
acf, ce nn se pote evită, necessariu, neap-
peratu, care nu pote se nu fia, fora care
nu se pote : necesse e omuliii a mori; ai
ca subst. de necesse : cine s'a nasciku,
de necesse caută se si mora; de necesse
mancămu, dormimu; nu e de necesse a
mancă mâncări esdsite; de necesse e
se aibipânea de tote dillele; a face ceva
de necesse.
=y Google
3M
NEC.
• NBCESSITANTE, part. adj., ne-
eeiBansi «oKens» argem» (it. neoeailtsii-
te); care necfissita : fortia necessUante,
cause necessUanti, rationi neeessitanti
actionile omului.
♦NECESSITATE, a. f., neoe«lUi, (it.
neceaslUi fr. D^oessltd); calitate de ne-
eesse sau necessariu, cumu si lueru ne-
cessariu, ceva. fora care nu se pote, saa
care nu pote se nu fia si ee nu se facă, lipse,
nevolia, etc., 1. in genere ; necessitatile
vieiiei sunt pucinei numai lusstdu na-
tce neeessiiati multe 3i varie; necessUa-
tea leg'dorunatwei; neeessiiati naturali,
cumu sunt necessitatile de a mancây bee,
respiră, in oppositione cu : necessitati
artifieiali, facticie, necessitate phţ/sica,
in oppositione cu : necesitate, logica,
necessitate morale; a ave necessitaie de
ceva, de cin^a; a avi mare necessitate;
a /t f» necessitate; nu su in necessitate
dea me umili peno acollo ; necessita-
tea nu are lege; a face d\n necessitate
virtute := a Be arretă co face, buccu-
roşu ce ar ficonstrinsnaface; necessitati
corporali, necessitatile panticelui, ne-
cessitate urgente, dura, aspra, amara,
irresistăile, inessorabile , inevitabile;
deco ai necessitate de hanni sau de hra-
cie, m ti potu procură si banni si bra-
eie; nu e necessitate se ne scollămu si se
pUcămu oBiâ de demanitia; nu vedu ne-
cessitatea de a face ce diei tu; 2. in spe-
ciale, a) in acellu-asi sensu cu necessi-
tudine = strinsa legătura de eaoge sau
de ftoima: comnatia, consangenitate,
amiciţia, etc., b) divinitate, fatulu, gr.
iviptYj.
* NECESSITABE, v.. neeessare, ne-
ecssarlnm facere, eogere, (it. necessl-
tare> fr. n^eeaslter),* a pune in necessi-
tate, a constrioge, etc, indemnati, nu
•necessitati a face aceste-a; a leuă me-
sure seriose; nu su necessitatu a cerşi
vUti'a de îa alţii.
* NECESSITATU,-a, adj. part., con-
strinsu.
• NECESSITOSU,-a, adj., inop», e-
renm, (it, nfloABsltoso, fr. nâees^lteax);
plenu de necessitate sau de necessitati :
adjutati pre ceti» necessitosi; necessito-
NEO
« NECESSITUDINE, a. f., leerail-
tDdo, (it. neoensltndtae); în genere, cu
acellu-asi sensu ce are si form'a neces-
sitate : necessitudinile naturali, — ap-
plicatu inse de regula in sensulu formei
necessitate de sub 2, a) : necessitudinile,
affinUatile si amiettiele.
NECETIA, 8. f., si neeitia, vedi
2necu.
NECHEZARE, t., yedi : nichuare,
rinehezare, ronchexare.
NECLAMATtJ=necfcwMa(u, nedo-
dtu, necoloratu, necommoditate, neeom-
moău, necomparabile, necomperatu, ne-
competente, necompetentia, necompletu,
necompressibile, neconciliabile , necon-
secentia, neconsolabHe, neconstante, ne-
constantia, neconstitutionale, eu., vedi
ne si : damatu ^ diiamatu , coloratu,
eommoditate, commodu, comparabile,
eomperatu,competente,competentia, com-
pletu, compressibile, caneiliabile, eonse-
centia, eonsolabile, constante, eonstan-
tia, constituţionale, etc., cumu si : in-
eommoditate, incommodu, incompara-
&ile, incompetente, incompetentia , in'
compressibile, ineoncUiahUe , inconse-
centia, inconsoiabiie inconstante, in-
conatantia.
NECONTENENTIA, 8, f., Ueontl-
nentia; nu numai negatione a eontenen-
tiei, ci si desfrenulu, desfrenarea; redi
st ineontinentia.
NECONTENiTn,-a, adj. part., 1. !■-
«ontlDeas, nu numai neinfrenatu, ci
cIiiarusides&enatu,foracompetu,'2.e*B-
tlniiDs, perpetuai: necontenUe ploie, ne-
contenite cereri; — ca adr. eentiaii*,
perpetuo : necontenitu bate ventidu de
mai muUe dille.
NEGONTESTABILE, neeontestatu ,
redi ne si : contesti^ile, contestatu; ^oii
si : incontesteiile, incontestatu.
* NECOPINANTE, adj. part., aee»-
plning, cui nu trece ceva priu mente,
care neci cogita sau aştepta ceva ; a appu-
că si supprende pre inimici necopinanti.
* NECOPlNATU.-a, adj. part., nee-
«ptnatui ; de care neci trece cuiva prin
mente, oeasteptatu :/*ertciVe necopinata;
bucctaia mocopincUa; inimicii pum fwo<
opinaţi.
jyGooglc
WBC.
NE;COPIN[J,-a, adj., iee*viii"i l cu
intellassu atftta paasiTU ofttu si actirn,
uii ia cftta nnesce in sene sensnlu a-
mendouora formelora : necopinatu ei
neaipinatite,enma:a)Mt., acer'ase ar-
runea pre sirpde neeopmu; b) pasn., eo-
gitati la pericMe neeopiae.
NECOFBENSU, neeoptu,necorreetu,
tweomiptibile, necorruptu, etc., redî
fMai:eopre»«w, eoptu, eoorreetu, corrup-
abHe, corruptu; etc., cnmn si : incor-
mptu, ineorru^ibUe^necorrupttt, ne-
eorruptibUe.
NECBEDENTE. part. adj.; vedi ne
91 ereăente.
N£GBEDENTIA, s. f., iBondBlItas,
lM|ţl«tai, iafidslitaif pflrfldUj nn namai :
1. lipse de eredentia : neereienti'a lui
Tkoma, neredeniia in mmwNt; ci si mai
TertosQ : 2. calcare a credentiei data
sau jurata, perfidia, sau deapretiu de
eredenWa religiosa , in^ietate : neere-
ienti'a aoeiiloru e surparea casă.
NECBEDENTIOSU.-o, adj., laoredi-
Us, tmplatf lattdelU, perfid dsj care e in
neeredentia,comtmiie tueredentie :aervu
necredentioau domnului aen; muUere ne-
eredentiosa barbatidui seu, tu esU Tho-
ma necrediMioaulu.
NBGEEDULITATE, neereduiu. ne-
creăatu, etc, vedi ne si : credulitate, ere-
duht, eredutu, camii si : ineredulu, in-
credulitate.
t NECBO-, (d'in gr. wxp^=mortu,
de acea-asi radecina cu neee si verbulu
neeare), intra in multe composite scien-
tifice, Gu^Q : necrodulia, a. f., (fr. n6-
erodoulU, d'ln Soo>.(a = CQltu), cnitu
allu mortUora, in specia, oaltulu os Chi-
aesii daa sufflateloru oalloru reposati;
neerogenu,-a, adj., (fr. DâoroKâBo, d'in
tivtiy := nascere}, nascutn pre una ve-
getale mortu saa moriente; neerograpMa,
S. f., (fr. D<er*rraphl«, d'in ŢpAtpeiv ^
■eriere), descriptioae a corpuriloru mor-
te, a cadaverelorn; de aci ai : necro-
9niffA)CH,-a, adj., relatim Ia necrogra-
pAia sas la necrographit; necrograpku,
a. m., (fr. nieroKraphe), celln ce se oc-
Cnpacu Ttecrographi'a; neerographismu,
B.m.,(fr. iiicr«Kraphl«me),abnauceuna
nddioa face d'in studiula oadaTaielorn;
MKC.
•»
necrdatria, a. C, (fr. n£itr«litrle» d'in
XatpsEa = ctUtn), cnita alia morUlom,
doru essaggeratn de una morta; de aoî
ai: neerolatriou,^, adj., (ntiorolItrlqBeJ,
relativa Ia neerolatria aau Ia necrola-
tru; neerolatrH,-a, adj. a., (fr. ii6«r«U-
tre), care are cnltola mortUom,,care
dace dorn essaggeratu de morţi; neera-
logia, s. f., (fr. nâerologle, neoraUrlHf
d'in Xâ7oc=âi8cnrsu}, mica disonrsn con-
secratu Ia faptele unui de cnrrendn repo-
aatu; de acî si : necrologUM,-a, adj., (it.
necFologrie»! tt. nAerologtqae), relativn
]»ne»ologia:notaneeroiogica; neeroh-
giu, (it BflorvUf 1», fr. ntierolore), regi-
atra de morţi; neeroiogu, s. m., (fr. ai-
rrologue), aatorin de nea-oîogie; neero-
mantia, a. f., neeromantla, (it. nesr»-
nansla , fr. nfioronanole » d'in ţutv-
ctia =z dirinatione), preteasa arte de a
divină prin evocarea mortiloru immor-
mentatj; de aci si : necromante, a. pers.
(fr. idoromant), celln ce face professione
de neeromantia; neeromanticu,-a, adj-,
reiaţi vn la necromante sau la neeroman-
tia; necrophagu,-a, adj., (&. nder^pkaf «^
ţaftiv := mâncare), care manea mortg-
dne, s. pi. f., necro^hage, familia de in-
secte coleoptera clavicome; netropA»-
bu,-a, adj., (fr. nfierepholie, d'in fisCo;
= frica), oui e frica de morţi sau de
morte; de aci si : necrophobia, s. f., (fr.
nâcrophobie), frica easaggerata de morţi
sau de morte; n«cropAoÂicu,-a,aâj.,(fr.
nftoropkoblqne), relativQ Ia neeropîto-
hia;necrophora, s. Ol., (fr. Bâar«ph»rft» it.
Beeropbora,ţ«pstv=ferere,dnoere), pro-
prie care duce morţi, appiicatu inae la
una gena de insecte coleoptera olavi-
come, d'in care specie carra ai îngropa
mort«cine de sorici ai alte mice animali,
in cari necrophorii âepnnn apoi ooala
selle.
« NEGBOFOLE, s. f., (it. BMr«p*ll|
fr. ndoropele, d'in xâX« = cetate), ca-
tate a mortiloru, cemeterin : necropole
se chiamara mai antanimgradinde (ftn
.^^«indrt'a Egipttdm, in care se aflam
mormtnte si tote celle neeessarie la im'
baltcmare de morţi; im Egiptu si fre-
stieU avwaneeroptiUe SfHe; niecroptin,
i. f., (fr. i«srep*let d'in £i}icţ=v«dw«,
>yGoog[c
m OTC;
iDspeetare), dissectione si essstninire a
UBoi cadaveru; ma-oaeopia, a. f., (fr.
nieroseffplet ît. iieomespU, oxomEv^
essaminare), disseeare si essaminare a
unui cadareni, (mai bene de c&tu mttop-
aia, care mi da unu sensu determinatn];
de acf si : neeroaeopicu,-a, adj., (it. ■«-
er«MDplo*, fr. ntferaaeoplqne), relatÎTu
1b neeroseopia : observationi tiecrosco-
ţ/ice; necrose, a. f., (it. neen»I, fr. 06-
ar«ke) , mortificatione a oaseloru : ne-
cro$ea e eangren'a oasdoru; de aci ai :
necroaofK, T., (fr. Dâcrvier), a addnce
io stare de necrose : oase neerosate; ne-
- erolomia, a. f., (fr. nâcrotoBla» d'iu mp,-^
^ tatiarej, diasecare a nuni eoAaveru;
de acf si : neerotomicu.'C. adj., relatiru
la neerotomia : instrumente necntomiee;
necrotkţftu,-a, adj., nearcthytui = vs-
xp^duto;, (d'ÎD dutoţ^coDsecrstn, sacri-
ficaţii), iutiluDatu mortiloru.
NECTABE, (si nectaru), s. m., n«o-
tu> (fr. aeetar, it. nettare); 1. beutur'a
dieiloru antici, pracurau anAro$ia, etâ
mâncarea acelloru-asi diei; 2. prin me-
tafore, a) in genere, veri-ce dulce, de-
liciosa, placntn; h) in specie, a) bentara
dulce sau deliciosa, suave, mai vertosu
rinu : mat da-mi una cupa de cdtu nec-
tare: P) dulce succu ce distilla florile.
NEUTAKIBE, neeiarUu; Tedi nee-
tariu.
NECTABIU^a, adj., aeatarens si
ncetariui, (it. qettareo» fr. n»etârtie si
Hctâire); de nectare, relatîvu la nec-
tare : beutura nectaria , vina nectariu;
pentru fluturi deschide ros'a nectarieie
gkmdule oile senului seu; ca subst. reale
q) fem. nectaria, planta cu care se aro-
matisa viaulu; de acf : nectarire, r., a
aromatis vinu cu nectariu, maiTertosu
part. nectaritu, leuatu si ca s. m. , nec-
tiaitulu:=n6ct»Tltţi» , rinu aromatisatu
cu neetaria, sau cu alte aromate; i) m.,
nectariu. a.) veri-ce dulce san deliciogu;
^) in specie, parte sau parti alle florei,
care conţinu si distilla nttcarde.
NEOTABU, s. m., vedi neclare.
• NECTEBE, nessi si Mersei , nesw»
saa nexn, r., lectere; a prende, a in-
oedă, a legi, a împreună, a implettf, a
iiMDll«efT 9tc. : a neote fum d'in tdiu, eit-
NBO
nepa, piru de caUu; a neete Mnuni de
flori; a sineete pindu in funda sau mai
nuUte pi^te; a neete Iade, rHeUe, ţlet-
se; a neete debitorii si ai amtmeă t»
carcere; a dispune si neeU bene frasiie,
coffitarile sdle.
1 NECU, 8. m., nextsnffoeattotlnatt-
datloţ actione si resoltatu allu actionei
de neoare ; t»«ou mare s'a faetitu prin
versarea ritiriioru (fin multe si necon-
tenite ploie; Tsdi si compos. inaem.
2 NEOU,-a, si negurii, adj., netian,
Boleiitas, todiosis» fHtlilosDsţ e«Bta-
maz Tel mAleitai, tndlsana, petlt^t*
BoUtoItâtor, ooMiradlotor; 1. d'io ne si
ce=ui*i, (lat. usqatBi e fem. accus. d'in
ne-4iil) propria, oare nu 9 neei ce, care
nue de nemiea, ionu de nemiea, care
nu foce unao^pa deg;eTata, înatile, fora
yalore; miserabile, misellu, etc. : a scor-
mină lan'a va se dica a ua desface de ce
eneea in ea; asia faat omenii ned si mi-
seUi; 2. in specie, a) imbecilln de men-
te, fora mente, stultu, n^receputn,
fora capu : atiâ me crtdi de negu, in
eâtu ctÂedi a me inaiid la ochi? nniîie-
rea disse .- dâra n'am cathitu, ned me
ehiama neg'a ca se mai credu in coven-
tele unui insellatoriu ea tene; b) suppe-
ratorin, molestu, inaulsu. nesărata, si
in specie cellu ce cu rapetite oootradic-
tioni, Torba lunga, sau repetite cereri
pentru seccature suppera pre cineva; —
fem. neea si nega, cumu si derivatele :
neeare si negare, s. f., si deminnt. ne~
carella si negarella, a. {., se appleca la
una persona ce are vitinlu de ţi supper&
cu repetite cereri, contradictioni, prin
Torba lunga despre seccatnre : nu me
potu scapă de acîsta negareUa, care mi
rode de atăte dUIe urechii, ea se l'im-
prumutu; — se pote inse ca la sensnlu
for melon neeare sau negare, neeardla
sau negareUa, se fia contribuita si 1 ne-
care^iuceidere, asiieo «ejrareUo^psr-
sona ce nica ^ ueoide c« seccaturele
selle, vorbele selle secce si fora loco; se
pote inco ca la seosulu de insiUsu con-
tradi^oriu se fia contribuîtu si verbuln
negare, (compara it. nefo» subst. =
negalione). M.
NECUQBTABB), nMu^rtof», mmg*-
=y Google
mc
taioriu, neevUeBau, necuipahile, neeultu,
neeuUivaiu etc-, vedi ne si : cugetare cu-
getaiu, eugetatoriu, euîlesu, culpabile,
cultivatu, culiu, etc, cumu ai mcultu.
NECUMMETTD,-a, = necomittu,-a,
adj., Ualdiii, non ud«x; care nuseeotH'
mette sau mcommeUe.
NECUMMUNIGATU, neampOare,
twct4iiit)eM»,etc.,7edineai : ccmmuni-
catu, cumpeiare sau eon^utare, atmpe'
tatu sau computaiu.
NECUMU, conj., nednm» 1. in eenau
origiDaiia, esptime ca si neei-cumu, (vedi
2 neoe), negatione completa, de tcfyt
nu, cu at&tn mai pucinu, in comparatione
CQ ce s'a dissu : unu Cresu n'ar pote
cu avutiele sdle, satisface tote libidiniie
teUe, necumu se potu eu. unu bietu ne-,
gotiatoriu a ti face tote vdiele; abia potu
avfferi frigulu ia casa, necumu afora; eu
n'asiu acceptă lumea tota in scai^i^
{amdtiei telle, necumu se te tradupentru
tma miserabUe summa de hanni; 2. si
dapo una propositione affirmatiTa, cu
sensnlD de : cu atâtu, mai multu, fora a
mai adauge, tacunău, ea se tăcu, etc. : feli-
citatea inftanura si capitde intdl^loru,
necwnu oile ceîloru usiori de mente si
corrupti de anima; faptei", tffrannului
spcămetUa pre amid, necumu pre ini'
mici; eu nu me spariu de dieee bărbaţi,
neoimu se mi fia frica de doue umbre
de omu ca voi; aiâta mâncare ar ajun-
ge la patru d'in celli mai mancatiosi,
necumu tie singuru, care eşti asid de
sobriu.
M£CUNNOSCENT£si«econnoscen^
part. adj., inseleis, beneficii Inmeinori
(fr. ■i6aonDftl8B»t); care neconnosce :
ce neconnoscenti sunteţi de benele ce
v'am facutu !
NECUNNOSCENTIA ei neconnoscen-
tia, s. f., InselentUt Imoiemvrlii animt
TlU^Mt (&. mjeojinalBftDce); calitste si
fapta A^necotmoscente : neconnoscenti' a
de benele faaitu.
NECUNNOSCEREai neconnoscere, T.,.
nesolre, nou «tuoscere, Ignorare, (cODi-
para si fr. m^eonnaltre); 1. nu numai
simpla negatione a verbului coimoseere,
a nu cunnosce, ci si mai vertosu : 2. in
sensu pejoratÎTU, (vedi 3 ne)^ a nu con-
tra.
til
nosee ee s'ar eadS a eomiosce, a im vr6
a eonnosee, ase face co nu eonno$ee, bbq
a eonnosee reu =: a se amimagi, a) io
genere : a neconnosce ietoriAc stUe, a
neconnosce paradi, fUH, benefaeutori,
amiâ; a neconnâsee ut^ortanti'a Iwertt-
lui, consecentiele principitduiilîfmsţi-
eie, a nu connSsce bensle făcuta, a si
uit de benele facutu, a fiingratn,aiM4
reeormosee; — sub form'a part. neem-
noscutu, a) cu aensulu pnru n^stiva,
IgBAtna t lucruri neaudile si neeonne-
seute de nemine; omulu aeestu-a mi e
neconnoseutu; eonnoseuti-aeeotmoseuti,
Ittiaa se ifUre toţi la mene ; ■~-- ea
subst., a') m., âa personale : unu necon-
nosa^, una necormotcuta bate la pof
t'a nâstra;&ii reale, neconnoaeut»-Ut, ce
nu se eonnosee : de necutmoseutu sete-
me omuUt; p') f., reale, neeonnascuta
(sub intell, cantitate); in problemate de
calooln, cantitate neoonnosctUa ce e de
aâaiu prin celle eannoscute : ecatione
CM ăoue neconnosaUe; ^) in lensa pejo-
rattTu, a') iKDobllti» obsoaras =£ nein-
semoatu, fora nume, obscum, de bassa
conditioue, de bassa origine : omeni ha-
connoscuti ned prin positionea lom
ncci prin faptele loru; 3') tg^oratai,
a*a agoltna := nereconnoscutu; benefi-
cie neconnoseute; addevertUu neconno-
seutu.
NBCUNNOSCOTOBIU si neeonno-
scutoriu,'toria, adj. s., ImaeleMB, !;■•-
ranaj Incratnei (fr. m^eoDnaliBant); care
neconnâsee; cătu bene i am facutu, si
totu neconnoscutoriu e.
NEC UNNOSGUTa si neconnoacutu-a,
adj. part., Ignotas.
NECUBATIÂ, (pron. necuratia), a.
f , Immundltla, lapurltaS) aordea, spai;-
cltla, impndlaltasj calitate de neeuratu,
si fapta sau lucru neeuratu ■' necuratfa
mânuloru si a fadei; neeuratt'a peeco'
tului; a spellă neouratlele corpului ea
si dUe sufletului.
NECURATU.-a, adj. part., laipama,
imtDsndoB, sordldai, apureoa; 1. nnou*
mai care nu e curatu, adeco pura nega-
tione a simplului curatu; oi si mai rar-
toau : 2. plenu de sorde, sordidn, spurca,
spnrcatu, at&tu in sensa materiale «fttti
=y Google
888- HBD.
■i morale : nt4 ea$e omwZu in lume m
vettmtnteU neatrate, neâ ea faefa nC'
«urata, neci cu mânule necurate; — s.
n., neeuraiuiN = Bpiritalu immiuidn ,
âracolu, diabolnla : neeuratuiu ne im-
pmge la peceatu; se ti fad eruee tU nt-
dtfottdu.
NECUVENTATOEIU, si, neeoventa-
toriu, neewientia a^neeovmieHtia,neeu-
vimttioau n necovenientioiu, neeuvioau
ti nteoveniosu, etc.; redi ne ai : eoven-
tatorm, covanentia, covenientiosu, cove-
NHWM, etc.
NKDfiCISIONS, nedeeiau, neăedina-
bSe, nededatu, neddd>ile, nedelieatetia,
nedeUcaIu, nedemnu, nedependente, ne-
deplenu, neă^entu, nederimatu, ne-
âerivatu, neăqwiatu, nedesertatu, ne-
ăetpart^, nedeapieatu, neăestruc^ile,
nedeterminatu, ete., vedi ne si : decisio-
ne, deeitu, dedinabUe, dedata, delebile,
deKoofefio, deUeatu, demnu, dependente,
dqţiemt deprefiM, derimaiu, derivaiu,
ătpartatu, desertatu, deapartitu, detpi'
eatu, destruetibiie , determinata, etc,
eomn ai : indedaione, indedsu, indeU-
eabt, indemnu, indeabiuctAUe, indeter-
mmaiit, etc
NEDIGESTIONE, nidigestu, nedi-
reetu, nedisei^ina, nedisâplinatu, ne-
ăMpensabile, «edispusu, nediasolubile,
nedoâle, nedomeeticitu, nedormita, etc,
Tedi ne n : dige$tione, digealu, directa,
disei^ina, diusiplinatu, dispensabile,
ditpaau, dissoltdnle, docile, domeitieitu,
dormita, etc, cuaaiBi:indige8tione,in~
digeatu, indiadplina, indisâpHnatu, in-
dispenaiAile, indocilx..
NEDREPTATIRE, (d'in nederepta-
tire^nedereaatire),'eseu, r., Injurlam
bflsreţ ladere, offenderej iîhcenedrep-'
tate ; in loca ae mi dai câtu mi se cade,
m'ca nedreptăţita eu diametate; omulu
dreptu nu ntdreptatesce pre nemine.
NEDREPTATE, (d'in tiedereptate =
nederectaU), 8. î., Ihiarik, lojnitltl», ca-
litate si fapta de nedreptu, ia senaulu
speciala alia eoventului de sub 2. : ne-
dreptatea turbura societăţile civili; ju-
di4xle face mtdte nedreptăţi d'in ne-
adentia sau d'in rea credentia; nedrep-
tatea revoita aenatdu morale.
NEDBEPTD,-o, (d'iQM«dercp*K
derecte), adj.: 1. in genere, ca para ne-
gatione a ce e drepta, cumn : dreptu,
nedreptu, rsotns neonej (redi 2. ne) :
adda-mi una vergdia, fia drepta-ne-
drepta; drumu dreptumedreptu, pre den*
sula căutase mergemu; pre călii drepte^
nedre^e,pueina vepisa, căutaţi se ad'
jungeti lascopu; 2. in specie, inJoBtns,
Idiqnaa, Iqjarlna, l^Jurlosn», ealannl*-
sas, damnosDB; în sensu pejoratiru mo-
rale, contrariu la ce e dreptu : injusta,
inicu, daunosu, asanpritoriu, vetcema-
toriu, neaddeveratu, calumniosu : n«-
drepta e a rapt ce e ^a altui-a; jade~
eata nedrepta; accasationi nedrepte;
ur'a ea sifavorea, ne face nedrepţi eotra
aliii; na ni se aide a fi nedrepţi ned
cotra inemidi nos^; — s. m. , a) per-
sonale : ed drepti\{MVi drepţii) vora\e-
redi feiieitatea eterna, iro cei nedrepţi
(sau nedrepţii) oortt avSparte detormen-
tde eterne; h) reale nedreptidu : ca ne-
dreptidu mi ai vendutu casele; eu ne-
drep/H me aecuai; asi& si : pre nedrepta
ne accusaii,
NEDBESSn.-a, (d'in nederessa), vedl
ne si dreaitu sau deressu.
NEDUfilOSn, nedubiu, nedubitahi-
le etc; redi ne si : dubiosa, dubiu, du~
bitabile, cumu si : indiciu, indubiosu,
indubitabile.
NEEFFICACE, neecale, neesperta,
neesaacta, neevitabile, etc, vedi ne si :
efj^cace, ecale, esperta, essacta, evita-
bile, etc, cumu ai : inefficace, inectde,
inespertu, ineaaacta, inevitabile,
NEFAGUTd.-a, redi ne si faetau.
NEFAttTDd.-a, nefiindna, (ne-farl), oe
nn se cade a ss spune d'in caus'a revol-
tei sensulni morale : impin, scelerata,
aacrilegu, obscenu, gratiosn st revolta-
toriu : nefanda crwiililate, nefaudele
telle fapte, nefande coveate; — vedi la
J8 ne, dtfferenti'a intre nefanda si !»•
fandu.
* NEFANTE, adj., aerkns} camn in
acella-aai sensu cu n'^fandu si nefaria.
«NEFAUin,-a, adj. lefarlog, rela-
tiva la nefaru sau nefasu : impiu, sce-
leiiitu, nelegiuitu, blaatematu, fora Dom-
nedieu, etc. : oment ne/am, fapte ne-
=y Google
farîe; — 8. m., reale, nefarudu=.twfa-
rulu, {vPdi nefaru).
•NBFAKU ai nefa8n.-a; adj. b., ne-
ras, ce e cootra legea divina, peccatosu,
împiD, blastemati], abominabile : nefaru
e a uccide pre fratele seu: nu pote fi
' ieUu mai nefaru ea beîlulu civile; —
subst. m. reale: cufarwnefaru sanprin
fîtru-nefaru vreise ti aăjungiseopvla.M.
NEFASTU,-a, adj., nefiistu (d'in a-
cea-si fontana cu nefariu, nefanău, etc.)i
oe e contrarin legei divine, ce nu e
permisBU de lege; contr. faatu : dille
nefaste, la antici, in cari nu eră pcr-
misse certe luerun; dille nefaste la
noi ceşti moderni, sunt dille relle, in
eari se crede co ti merge reu de veri-ce
te appud; de ac( nefaetu cu done sen-
snri generali ; a) ca bi nefariu, impin,
nelegiuiţii, sceleratu, blastematu, abo-
minabile : ce nu au pang/tritu aceşti o-
meni nefasti > ~b) funestu, nefericitu,
nefaste dille; nefasta or'a in care te ai
nascfttu.
NEPATIGABILE , nefavQr<Me, ne-
ferice, nefericire,neferieitu,neferricatu,
nefertu, nefidele, nefleasibile, nefolosi-
toriu, neformatu, nefortunnta, nefre-
mentatu, nefrantu. etc, vedine ai : fa-
tigabile, favorabile, ferice, fericire, fe-
ricitu, ferricatu, fertu. fidele. fl".ssibile,
folositoriu, formatu. fortunatu, fremen-
tatu,frantu, etc, cumusi : infatigabile,
defavorabile, infidele, infiessUiile, infor-
^nata.
* NEFRENDE, adj., nefreB8,d'inne
si frendere), care nu pote inco frende^
museâ. care nu are inco deoti, nu a fa-
eutu denti : copillu nefrende, arieti ne-
frendi, poreeUi de lapte si nefrendi.
. NEFfîlCOSU, nefriptu, nefructuotu,
nefusibile, etc; vedi ne si : fricosu,
friptu, fructuosu, fusibUe, cumu ai : in-
fruetuosu, infusibile. ,■
KEGA, s. f.. vedi 2 necu.
«NESABILE, adj-, (negiblUa, itaL
■«(TBbtle); care se pote negare.
* NEGANTE, part. adj., le^ias, {it.
■«sânte), care n6ga : filosofi neganti '
immortalitatea sujetului. 1
1 NEGABE, s. f., vedi 2 neat.
*2N£GABE, t., He;sre,(it. neţare] |
mo m
fr. nter), a dice mu. co nu « addevaratn
ce dice altnlo, a dice coatrarialn de ce
a dissu, a desdice, etc : am faeutu aci-
sta-a, nu negu; cine potenegâ evidenti'a 9
te am prensu cu man'a in saeeu. ai nu
maipoti negă furteleteUe; numai negaţi, '
ci spuneţi addeveruîu ; a negă meritele
cuiva; a negă pre dneva = a un Iu re-
coonoace,- a si negă eredentiele, opi-
nionile, dissele, fantele; — negars ^ a
un â&, a nu concede, a recusi sau re>
fu8& : a negă cuiva ee cere eu arrogan-
tia; ă negă cuiva drepiulu de cetate; a
si negă cale mai mice satisfaetioni; n
ca subiectu de Incru : vreu se me mia-
sieu, d6ro petiorele n£ga a merge.
NEGARELLA, 8, f., vedi 2 n«cii.
♦NEGATIONB, s. f., n««atin, (it.
neţjutove, fr. nâţatlon);action« de ne-
gare si stătu sau resnUttu allu acestei
aciione, oppnssa la affirmatione, posi-
tione etc. : nu scimuăicd affirmationea
nostra, sau negationea vostra e adde-
verata; negationea faptei, unei dissa. a
essist^iei, a ealitaiei unui lucru; ne-
gationea pote fi esplicita. implicita, to-
tale, partiide; unele doctrine prdense
positive nusu decălu absolute negationi;
principiula seepticHoruenegitionea; cu
negationi nu se pote edifică; formele de
negatione sunt diverse, cumu : nuspuni
addtverulu, nu e asia, te departedi de
addeveru,menti. aeesta-aementima.em.;
—negatione de sene. renuntiare la do-
rentiele selle, la affectionile sells, : as-
ceticii tendu la negationea de sene.
«NEGATlVD,-a. adj., n)-KatlTDa,(it.
MgMta-t, fr. nigMt); care are potere
de a negă, de negatu : particula nega-
tiva, propositiohi negative; responsune-
gaiivu, aceste eovente nu au sensu pa-
sitivu, d negativu; sunt doue moduri
de a fac6 bem : unuiu poaitivu, aîtultt
negativu; a nu offende pra cine ne a
offensu, e modu negativu de a face bene;
cantităţile negative ee opponu la acen-
titatile positive; cantitatea negativa se
sSmna cu {—); electricitatea negativa,
magnetismulu negativu se oppune la
magnetismtdu posOivu; pt^u negatimt
si pohdu positivu aUu unei pUla elec-
trica; poUt elei^ronegatioH; preeeptde
oog Ic
seo
NEG.
negative atmt celle ce eommanăa se nu
ae faea ceva ; judeciele negative sunt
contrarie ju^ieloru affirmative ; doc-
trinele negative contraăicu alte doctrine,
fora se pună aJtu ceva in îocu ; — e. t,
reale, negaUva : negatiifa unei propo-
sUiwe, unm juăeâu; a responde cu ne-
gativ^a la iote intreharile; a stă nestră-
mutata in negativa.
* NEâÂTOBIU.wi, adj. s., uetator
si Ber«t«rlni ; care nega saa serre la
n^/atu : negatorm allu poterei divine ;
negatori ai pn'ncjptelortt morali; doc-
trine negatorie de celle mai sacre de-
torU si drepturi.
*NEGATU,-a, adj. part, ntratKB,
(it. Vitt»i') ■ permissione ceruta, ăero
negata; negate tote câte dissesse.
NE6ELL0SU,-o . aâj., TerrucOBusf
plena de negeUi (vedi 2 negellu); facia
negelloaa. eorpu negeUoau.
lNEG£LLU,-a. adj., Klgellni; de-
minutiru d'in negru; Tsdi si negrisioru,
negnUiu.
2 NEGELLU, pl.-t , kbtdIiis; demi-
Dutivâ d'ia 2 negu, d'in care gi altn de-
miDQtiTii : negeUuciu sau negellutiu.
NEGBLLUTIU, s. m., vedi 2 negellu.
NEGHINA, s. f., si : neghineMa. ne-
ghinosu; vedi : negina, neginella, ne-
NEGINA , (cu g dura, neghina; vedi
IJnitulu acestui articlu), s. f., glt sau
Kttb, ■eUnthlnBt iliaila, roblgOt ma-
In», rltliB* (compara si : it. nlgelU*
isp. Dtţaliu, port. nlgeiu, proF. uleia,
fr. aleile, cumu si lat. nlflDs); 1. in
sensu speciale, specia de planta, ijebnli
gtthsf o lui lanneu , ce cresce io gr&ae
Bi a cui Bemsntia e negra : negin'a âa
pânâ edhre negra, si acesta- a micusio-
rediapretiulupânei; de acf prin metafo-
re, oJiDorba de gr&ne, analoga cu cellu
ce se chiama ioco mallura, carbone, te-
tione; b) poleiu negru, ce se applica la
figure Eapate, Ia sapature omamen-
tidi, poleia ce e UDa ammestecatura de
argentu, de plumbn si de sulfura fuse
împreuna ; e) ornamentu sau săpătura ,
care se pdesce cn poleiu de cellu de care
e vorba sub b; d) in eensu ideale, reu
ore-care, vitiu, lucru sau porsona cor-
rupta: nu e gr&nufora ne^'no^emiea
nu e perfecta, tote an parti vitiose ; a
aUege negin'a ePin grânu ^ a allege
benele d'in reu, pre celli boni d'in celli
rei; 2. in aensn mai estensu, genu de
plante d'iu famili'a ranunculacielora :
ned laptuc'a, neci papaverulu, neei ne-
gin'a nu potu dă somnu eeUui tnsomne.
— Pronunti'a dura a lui g pote aucto-
risă a presnppuneco negina ar fîinloou
âe»e(^'na,d'inearearficadutn r,enmu
cade regulatu. Ia Dacoromâni, 7 dupo
g; inse noi credemn co negina-^z. ni-
fina , cumu it. nfrelU ^ lat. alg^Um,
si co g, prin esceptione, ca si in g^osu
= f IbbosBB, a remasu nesiueratu ; asii
tiegina ar fi fem. d'in neginu, demî-
nutivu d'in negru, ca si negellu = nl-
gellna, leuatu inse ca subst. snbintell.
planta, erba. M.
NEGINELLA, (eu g dum, negUn^',
vedi negina\ s. f, dlantbus earjopbjl-
Ids, X., specia de garofe, negina=negri-
siora; — proprie, forma fem. d'in negi-
neUu, deminutivu d'Ia deminntiTulntK-
ginu.
N£OINELLU,-a, adj. , deminntÎTU
d'in neginu: vedi si neginu, negineUa.
NEGINOSU,-a. (cu g duru, negM-
nosu; Tedi negina), adj., plenu de ne-
gina : grâne negitiose.
NEGINTTf-a, adj.. nlKeiln§; deminu-
tivu d'iu negru: vedi si negina.
*NEGITÂBE, T., neglUre; iterativu
si intensivu d'in negare, si prin urmare,
a totu neg&, a negă continuu, a negă d'in '
tote poterile, a persiste in negarea sea.
* NEGLECTARE, T., (negIeot«r6 =
it. neflettare); d'in negleetu de la ne-
glegere,foTm& intensiva, si prin armare,
a neglege ct4 totulu, in^e si cu sensolu
simplu allu primitivulai neglegere.
* NEGLECTIONE, s. f., sB^leetl»,
(it. neRletione, d'in negleetu de la n«-
glegere), acţiona st aetu de neglegere :
neglecttonea de amici , de parenti, de-
nota anima de omtt denattvata.
* NEGLECTOBID,-^orio, adj., s., bc
glector, (de la negleetu d'in neglegere),
care neglege : negleetoriu allu interessi-
loru casei selle.
* NEGLECTU,-a, adj. part. b., m-
,, Google
, NEQ.
rlMt»)(it. neţlsUo), proprie, un'a d'in
fonneleparticipialialle verbuloi negle-
gere, leuata inse de regala ca ^bst. si
adj-, a) adj., ornatu negîectu, peptena-
tura negleăa, patenti neglecii d'inpar'
tea fimioru; interessi private neglecte
pentru intereasi publice; h) subst., ne-
gtecinlu omătului; a recrpe omeni străini
in negîectu: in ornatu negîectu.
NEGL£G&NTE,part.adj.,iieRll^ii8,
(it. aeţllgente si neţrigente); care ne-
gtege : negligente de detorlele selie; ne-
glegenti in cofetare , m scriere , in Iote
alle ioru; negligetUi de omenişi de diei.
NMLEGKKTIA, s. f., nogUgentla}
(it. ■•fllreniA , iiegligenila si ue^ii-
ir«uU), calitate si fapta de neglegente .-
negîegmtta ăeinteressUe sdle; grarine-
gtegentie observa cineva in acesta copia
de scriere; neglegenii'a in ornatu, in
scriere, in cogitare; neglegenii'a filiului
ingratu de miserii seiparenti.
HEGLEiQyiRE {si negUgere, negligire,
sicnrinlocudel.ne^if/ire,- compara si
it. negrlgentfl, negrtseua), neglessisi
neglessei, neglessu si ne^ctu, t., neglt-
ff«ref (it. negllgflre, ît. nâgllfer); d'ÎD
neg=neez=.H6, si îegere, inse neglegere
nas coDtrariulu simplului Iezere, ciallu
compusului dilegere, (vedi 2 ne), asii
co neglegere ins^moaaâ nedUegente, a
fi sau lncr& fora tragere, sau dorn de &-
nima, fora attentione, fora cura, fora
pesii, ba si mai multn, a despretiă, ann
bag&in s Jma, a consideră ea nemica, etc,
a si neglege detoriele, interessile casei;
a neglege agrii, lassandu-i inculţi; a si
neglege studiele, oceupationile seriose,
demSu-se lajocu, la petreceri sila secca-
ture; a neglege sc&.'a. haseric'a , «eicnfi'o,
pre diei si pre omeni; filH \ngrati ne'
glegu pareittii; cine ntglege fnm'a e unu
impuăente; pre noi ne ai neglessu siui-
tatu eu tottdu; misellii cumu se vedu ceva,
neglegu preamidisi connoscutii de alta
data; a si neglege svfftetulu, mentea; a
neglege reposatii.
NEGLEQIA (si negligia, negrigia),
8. {., negUgentia, Incuria} vedi si ne-
giegentia.
NEG lEQl'IOBlV,-4ona,(negligitoriu,
negrigitorm, vădi si negUgere), adj. b.,
NEQ.
39t
BogUgflBi» ■«gleet«r» care neglege; vedi
si negledoriu. neglegente.
NEGLEGITU, (negligitu, negrigitu),
adj, part. s., d'in neglegere, MrleolKs,
neglectlo, vedî si negîectu, neglessu.
NEGLESSU,-u, 1. part, neglaotea,
detorie neglesse. eopilli neglessi de pu-
renti; 2. a. m.,aegteetDB,-iiB ; neglessuUi
scolei. basericei. detorieloru. omătului.
NEGLIGENTE, negligentiu. negli-
gere, redi : neglegente, neglegentk, ne-
glegere.
NEGOSn,-a, adj., d«t1iib, Terme»-^
sa», nnT«raai plenxi ; plenu de negi,
(vedi 2 negu) : cu faci'a si manele ne-
gose. *
NEGOTIABILE, adj.; (it. negoili-
blle, fr. ii«goelable); ce se pote nego-
tid : titledeeredilu itegotiabili; in unele
terri erau si mai sunt inco ntgoivah^i
si iitlele de nobilitate si de functioni.
NEGOTIABILITATE, s. f., (it. ■•-
goilabillti, fr. >4goelal»lllU), calitata
de negotiabUe .- negotiabilUatea obtiga~
tioniloru sau actionihru.
NEGOTIALE, adj., ■•gotlsUt, (it.
negoiUle), de negotiu : saiasori tiego-
tiali.
NEGOTIANTE, part.adj.8.iiflg»trM8,
(it. negciUnte); care negotiedia ; nego~
tianti de grâne; negotianti tramesst d^in
partea amenduora partiloru spre a
tracta de impacare ; mai vertosu, nego-
tiante-in mare.
NEGOTIABE st negutiard, (cu forme
simple : ncgoHu, me negotiu, ie nego-
tn, etc., si lungite : negotiediu, me negotie-
diu,tenegotiedi, etc.), v., negotUri, (it.
negtsUre, fr. nAgocier); a f&ce negotiu, a
tracta unu negotiu, a se occupEi sau a fi
insarcinatu eu nnu negetiu; \. in specie,
si ca mai desu, a tracta ano negotin
mercantile : a negotiâ cugrăne, ou vînu.
eu cdoniali. sau : a se negotiâ eu grâne,
eu vinu, eu eolomali; inse : a se nego-
tiâ si a negotiaz=:dt pretio eoiitendorat
din eontendere; (redi si negotiatorire);
— a si negotiâ bene productele, fabrica-
tionile; niuUi ai negotiedia si consde/lt-
tfa; — mai rertOBD, vorbindu de credite,
eS'ecte, bonuri de alle statului, scripts
de oambin, etc., a le negotiâ^^tla cadţ
=y Google
m NEo
altoi-a, ce da pre elle cfttofaci], oppirio-
da-se de regula procentele aummei : a
negotiâ eamhiali, mandate, bonuri, obli-
gationi domniali ; a negotiâ eu folosu,
eu perdere, eu seadimentu; 2. in genere :
a negotiâ una căsătoria , una impaea-
Hone; ri mai vertoso : a negotiâ una fa-
eenAt pditiea, naţionale, de stătu; a ne-
gotiâ pacea, unu traetatu âe eommerdu,
âe ffâeratione offensiva si defensiva.
NEGOTIATIONE, 8. f., neţotlatlo.
(it. ncKtslulAiCt tt- Briţoetallon); ac-
tione de negotiare, eamM si Incrnlu ce
« negoiiiăia : negotiatione eu grâne;
negetiationi de eamhiali, de effede alle
ttatvlui: a indtpe negetiationi de pace,
ie inekiaiarea utati tractatu de eotiimer-
eiu; a fi in negotiotioni de insoratore.
NEG0TIAT0SA8TBU, b. m., tenul»
■erectori negatiatoriu micii, care face
negotiu mien, restrinsu, ce no i pote pro-
enri folose mari : negotuUorastrvlu vre
tt trSea de mare negatiatoriu.
NEQOTIATOBESCE, (negutiaioresce
BÎ negustoretce, vedi negotiaioriu). adv.,
M*riiBt«na morej ia modu negotiatO'
reseu. ea negotiatoriulu, sau ca unune-
gctiaioriu : a portă helle negotiatoresee,
a face b^nfficie negotiatoresee.
NEGOTIATOBESCU,-fl, (negutiato-
reseu 8i negustorescu, vedi negatiatoriu),
adj., mereatarina, negotUturlns; de ne-
g^atoriu, relatiTU la negotiatoriu: nave
neffotiotoresea. faeende negotiatoresn.
NEGOTIATOBESSA, b. f., vedi ne-
gotiotorw.
NEQOTIATOHIA, (negutiaioria si
negustoria},^, f, mareatnra, aefotlatlo;
stătu, professioDe de negotiatoriu : rett
faeu jRomânii eo fugu de negotiatoria;
negotiatori^a e una occupaiione (fin eeUe
mai eastigose.
NEQOTIATOBIME, (negutiaiorime,
si negu^orime), b. f., mereatornai mnl*
tttid«} mnltime de negiaiatori : ee de
negotiatorime eră la mereatu! negotiâ^
torimea d^in acfia cetcde.
NEGOTUTOBIRE, (negutiatorire.
ninegugtorire),-e3CU, t., 1 merearl, ne-
fotlarlf Bereataraa faeore, nereatnrB
^■Matam exereere, a fl negotiatoriu de
professione , a costigi comperandn bÎ
vendenda en folosu, a) in genere, pro-
prie si absolutn : am negotiatoritu si e»
câti-va ttnni inneti'amea; dupo eeteai
inavutitu negotiatorindu dieei de anni,
trage-te d'in eonanereiu si te bueeura de
starea ce ai facutu; b) in specie: a se
negotiaiori cu grâne, eu vile, eu banni,
sau : a negotiatori grâne, vite, banni, vi-
nuri; c) in senau rea, immorale : a ne-
gotiatori celle sânte =: a se negotiatori
eu eelle sânte; a se negotiatori eu cor-
pulu; muiti si negotiatoreseu eonsaen-
ti'a, onorea; 2. da pretie eontendarcţ
pretlnn pselael) parelmoniaae arerej t,
desbate pretinln, mai vertosn, a desbate
protiulu mnltuBJiDdelnngu, afistrinao
Ia mftna, a tiii6 peno la nnn bannu, atc:
a negotiatori sau a se negotiatori ri
pentru unu bannu; n'am vedutu multera
care se se negotiatorSsea asia.
NEQOTIATOBITC-o, adj. part. sap.
B-, d'in negotiatorire : candtiali bene ne-
gotiatorite; nu mai am t&npu de nego-
tiatoritu; ce atâtu negotitUoritu pentru
unu nemţea?
NEGOTIÂ T0BE.-(ne8, adj. a., ai:
NEGOTIATGBIU.-torw, (rednaan in
pronunţie locali si la : negutiatoriu. «e-
gustofiu), adj. s., ne^otlator^-trlx, d»* '
f otiatorine, (it. neEaiUtora* fr. tif-
olatcnr); care negotiâ, sau servea n«^
tiâ. 1. adj., camu in acellu-asi sensn en
alia formei negotiatoreseu : navi nego-
titdorie, eharteia negotiiOoria; — mai
Tertosu ca niianti'a pejorativa de Ia nr-
matoriulu 2, h : vulpea e negotiatoria,
negotiatori'a iml;)e;2.aul)st.,a) in sensa
bOQD, a) ia genere : negotiatoriu aUu
pMci, allu tractatului de eommerem.
DHiltenle au fostu adesea bone negotiâ-
torie chiaru in facende de stătu; ăero
elle su bone negotiatorte de căsătorie;
negotiatoriu intelligente. indfmanateeu,
fericitu, negotiatori nefericiţi, neinde-
manatid si stângaci; — fem. in acestn
intellessn e negotiatoria san negoda-
trice:—^) in specie, celln e% si face d'in
negotiu una professione : professione
de negotiatoriu, sau negotiatoriu de
professione; neg<Âiatoriumare, inmare;
cu redieat'a, ea grossidu; negiaiatori
Mici, CM ammemi\âM, in maţi f*^'
.Google
iiatori de grâne.âe vinuri, ăe vite, ie
adli, de ^lonîali, de oîiu, de metasse,
de lâna, etc.; proverb, negotiatoriu ăe
peU* de ehea ^ perde-vâra, fora neci
nna negotiu, fora neci ana messeria;
— femiDinala în acestu întelleRSu e :
negoiiatoria, negotiatoresaa, fia in in-
teileasn de vutUere a negoiitUoriului de
professione, fia in intellessu de muUere
ce essereita singura una raninra de ne-
gotiu; — h) care e prea negotiatoriu, in
sensoln speciale alJn coventulni de sub
^) de BUBo, si a nume : a) in sensn mai
paeinn pejorativu, care prea desbate,
negotia pretitdu, se negotia prea multu
si pentru nemţea, prea economa, strinsn
la ro&na, pncinn generosn ; n'atn mai
vedutu domnu astă de negotiatoriu ;
pentru umi bannu mai multu, e in stare
se ăeibata ore intrege, atătu e de nego-
Oatoriut — p) in sensn de totn ren, care
caota CD veri-ce pretiu si veri-cumn,
chiarn cn daon'a altni-a. a trage foloee,
a issellâ, ammagf. captnsf pre alţii ; »u
e animale mai negotiatoriu ea vulpea;
d« Bcf «BpresBioni ca : negotiatoresaa
ăe vulpe; nfgotiatoriulu de vulponiu
eoMta se măitee easiulu bietului eorbu;
— aceste esplicari adjnngn, credemu,
Bpre a iace se se intelleţra nuantiele de-
licate ee destingn formele : neootiante,
wgotiatoriu. mereante, mercatoriu. etc.
Bi m. mai e lipse de a le compari noi
•cf.
KEGOTIOLU si negotioru, pl.-«. ne-
ţ«tlolim| deminatirn d'in negotiu : a
si caută de negotiorulu seu; negotiorele
te faeu adesea se assudi mai reu de câiu
negnivlf.
NEGOTIOSITATE, s. f., negotUsl-
tei| calitate si statn de negotiosu : ne-
gotiositatea omului insoreiNa^w cumtdte
offide.
NEGOTIOSU ,-(>> adj., Mfotloinsj
pleon de negotiu sau de negotie; 1. Jn
genere, a) deBpre persone, cari se oc-
copa mnltn si cn mnlte, cari an san si
facn de Incm iforteactira.occnpatn, etc.:
destullu de negotiosi cu alle nostre ai
alle casei nostre, nu ne mai putemuin-
sareină si eu negotiele altoru~a; ceîlu
mai mmtosu e ai ceUu mai ttegotiosu;
h) despre Incrcri , facende , occnpa-
tioni, etc. ce dan mnltu de Incm -.fa-
eenda negotiaaa, dero pudnu eastigosa:
provincie nfgotiose: nu e ceva mai ne-
gotiosudecâtu tp-anni'a: si atiuJu unui
omu cogitatoriu e si caută se fia negO'
tiosu; 2. in speciale, vorbindn de com-
mereiu, a) despre persone applicate la
commercin : pnporu negotiosu, omeni
negotiosi; Anglii sunt eeUi mai neffo-
tiosi; h) despre locnri, terri. cetati, etc.,
unde infloresce negotiulu : cetate nego-
tiosa. iurri nfgotiose,
NEGOTIU, pl.-e,ii6fotlBm,(H.i>«r«-
slo, isp. port. iifKAiito. proT. nerAel ei
ne7<ţ»l, fr. n^ţcef ); â'in nee, fvedî iine),
si otiu, contrarinin otiului. lucru, oe-
cnpatione. atfttn in sensnln absractn
de adnperare = appiicare a poterilom.
fia alle corpnlni sau alle mentei, eftta
si in sensnln concreta de ceva. Ia car»
se applica poterile nostre ; Incm, occu-
patione. facenda, afi'aeere. officin. fnne-
tionft, professione, maietitrfe, mennerla.
sarcina, etc., 1. jn irnnere : «wnf filotAfi.
cari er^ău eo dieii, n'au nedunu negotiu;
negotiele domestice, npgnfie pubUf*: ne-
gotie politice, adminintrative . judiifta-
rie. miîitnri, municipali: a dă cuiva ne-
gotiu: a fi in necfoitiu. a si leuă asupra
unu negotiu: a implent. aface, easeeutâ,
tranaige, traetă. pnriă unu negotiu;
sunm in (diu. d^in lip*e de negotiu: a
intră in negotiele publice : a se aJis-
tini de veri-ee negfdiu pfUieu: ee ne-
gotiu are aees^ omu 9 tCam «eeî unu
negotiu eu voi; omu fora negotiu, omu
de neei unu negotiu, care nu e ionu de
ner,i vnu negotiu: omu aîlu negotiu-
lui; formosu n»gotiu. uritu negotiu. pe-
riruhau negotiu: ti eommitlu negotiiht
salutei melh; eu unu nepotiu ăe nemica
perăemu uttu fempu pretiosu: negotie a-
piorose; negotie batericesei: nuint^llegu
negtitiulu acestu-a; ee seeeatura de ne-
gotiu! — mai vertosn, Incm greu, dif-
flcultate, JDcnrcatnra : nu e mare ne-
gotiu a invetiă a scrie si leg«: mafe
negotiu e a naviga in timpu fortunosu
pre una mare seopellosa: a face cuiva
negotiu; a gnhemă fora negotiu; ce ne-
gotiu e p&^ unu toHTH ea tene a u
, Google
m NM;
U^â eu unu bietu tintittriu ca mene ?
2. in specie, negotiu menantile : negotiu
de grâne, de vinuri, de peeore, de oliu,
âe sare, de medieatHente, de coloniali;
negoHumare, cu redicat'a, m mare, ne-
goiiu mieu, in mieu, eu ctmmenutulu; a
face negotiu, ase dă la negotiu, a im-
braciâ negotiulu ; tetra fora negotiu nu
se pate mavuH; a se inavuH prin ne-
gotiu, eu negotiulu; a pune banni in
negotiu; intreprenderi de negotiu; ne-
gotiulu merge, prospera, inftoresce; si
d'in contra, negotiulu langidesee.
NEGRECIU si negriciu sau negri-
tm,-a. adj., vedi negridu.
NEQBBTU, negreliu.'a, adj. s., iiigel>
!■•) demiDutivu d'in negru. — appli-
cata si ca subet. ca cognome de oiud, sau
ea nome de animali : căni, boi, calli :
canele negreiu e mai reu de câtu Meiu.
NEGRETIA, s. f., nlgrltU, (ital.ne-
rreiac); calitate de negru, cumu si lu-
cru negru : negreti'a ArabQoru; negre-
ti'a fadei, mâneloru, vestitnenteloru ;
negretia de scrissu : nu său ce negretia
vedm in deportare; tig. negreti'a ânimei,
sirffietului, fapteloru eutva.
NEOBICABE, v., segrieue, a bate
iu negru, a â negru.
NEORICin si negreau sau negritiu,
negreiiu,-a, adj., nlgalluB; demiuiitiTU
d'iu negru, camu negru, de acf alte de-
mioutive : negricioru,-a, negrisioru,-a ;
6x0 negridosu.-aeca augmentativa d'in
negriciu .- omeni negriăosi; fete negri-
aiore.
NEGRIGOLORU.-o, adj., Blgrle^Ur;
de eolore negra.
NEGRIDUrd, adj., uigHdiig} de-
stnllu de negru.
NGGBIFIGARE, v., nifriacate; a
face negra : a negrifiea peruiu.
NEGRIGIA, negrigire, negrigitu, etc.,
vedi: neglegia, neglegentia, ncglegere,
neglectu, neglessu.
NEGBIME, s. f., nlffrar, nlfrltada;
calitate sau cantitate de negru, lucru
negru : negrime de scrissu; — mare
mulţime : au venitu negrime de Turei
in terra; si iu specie, mulţime de per-
soue investite in negru : erâ multa ne-
grime la baaerica.
NBGRINn,-a, adj.. alţrlMi; demi-
nutivu d'in negru; vedi si neginu.-a.
NEGBlRE,-eacH. t., nlgrer», nfsres-
e«re, nigrlfieare; \. intr., a fi negru,
a se face negru : ap^a marei negresee
prin reflessulu nueriloru negri; 2. trans.
a face negru : a si negri p'emlu, vesti'
mentele; a se npgrl de sare; redi si in-
negrire,
'NEGRITIOBU,-a, adj., vedi negri-
ciu, negridoru.
NEQBlTtJ.-a, adj, part. sup. subst.
d'in negrire.
NEGBITUDINE, s. f., nerrltiid»! in
aceltn-asi seusu cu alUi formei negri-
me, (care enamaiunacontractione d'iu
negritudine).
':NEGBIT[JBA, s. f., actlone si effectu
allu actionei de negrire : negritur" a pe-
rului.
NEGRONE, negroniu ai negruniu
{cu n molliatu, negrMiu),-a, adj., nlgrln-
aoulus; fârte negru, cumu si camu negru.
NEGRORE, 8. f., nlcrvr; calitate de
negru, intru cfttu acâsia-a affecta sen-
sulu vcderei, si prin urmare destinsa
ie negretia, care n'are acâsta nuantia :
negrorea noptd; albore ammestecata eu
multa negrore.
NEGRU,-a, adj-, ulget, (it. neţre ei
ncro, isp. port. neşto, prov. negre, nelc
si ner, T. fr. aelr, si Bcr, n. h. noiri;
contrariu dlbu, candidv; sau mai bene,
lipsita de eolore; 1. proprie : Arabii
swttt negri, bou negru, vaeca negra,
porci negri, amnelle negre : negra nople,
negrulu tartaru; mai negru ca peeur'a.
fumu negru ca peeur'a; 2. metaforice,
a) despre morte si alle mortd : negrulu
rogu, negrele vestimente, negr'adl a mor-
td; nef/rulusi recele mormentu; negrulu
domnitoriu allu infernului; b) triata, de
plânsu, doliosu; c) neferioitu : ce di'U«
negre amu adjunsu se traima; tota vte-
ti'a mea a fostu seria necormata de ne-
gre ăiUe; sub negra st'llanascatu; iţ) de-
spre anima, despre caracteriu, reu, ren-
tătiosu, invidiosu, etc. : omu negru la
suffletu sau de suffletu; suffletu, anima
negra de omu, e) uritu, iuSoratoriu : mi
este negru in ochi ea draculu; negra
crtmMia a tţ/roitmtth» ; 3. ca a ' '
.yGooglc
Nm
a) personale, «nu negru, una negra.
pereoDa negra la facia, la pelle, si îd
specie, A^icanu : Amerieami numai cu
unu enaUu bellu potura desfientiâ ser-
vitutea Negriloru; b) reale, a.) in genere
ca SDbst. abstracta, fora plurale : ne-
grulu, aîhulu, verdde, albastrulu, roeiuhi,
gaVnnti^ sunt colori pincipali; negru
se oppune Ia albu; atbulu aliaturi eu ne-
grulu pare mai albu; ei in moda adr.
metaf., a depinge, descrie tote in negru;
a vecU tote in negru; P) in specie, a') ve-
s timentn negru : lugentii, monachii, proi'
ta porta negru sau negre ; de ce te ai
itnbraccatu in negre ? Nu eşti inco betra-
na, casepcrtinegru; ^')ma.ould. negra:
amneUu tUu albu ca neuea cu unu mtcu
negru in fronte.
NEGBUCIU, negr%Uut. si negrusiu,-a,
adj., BlţaUiiB, deminutivu d'in negru;
applieatQ iose in specie la persone cn peru
si ociii negri : una copilla negrusia, si
ca snbst. unu negrusiu, una negrusia;
— de aci noue detninutive : negrutioru
si negrusioru; vedi si negreau, negre-
aiu, negriâoru. negrisîoru.
NEGBTJin,-a, adj., vedi negroniu.
NEGRUSIU, negrutia, etc., vedi ne-
graâu.
1 NEGU,-a, adj. s., vedi 2 neeu.
2 NEGU, 8. m., pl.-t, 1. nmim, (it.
Be*ft si neo), mica macula aegreciora
pre pelle d'in nascere, numita pre alocuri
si alUmella : negi pre mâna, 'unu negu
intre sprincene, doi negi pre aCbuIu seu
guttu: nu sciţi eo unu negu mtcu, unu
negellu pre una formosa fada e adesea
una noua gratia; imite femine si faeu
pre peptu sau pre frunte miă negi ar-
tificiali; negii muieriloru sunt adesea
perosi, eumu de regula negii de pre fa-
ci'a&or&afilof'u;— prin inetafore:aJ mica
vitiu, defectu, imperfectione, ia sensa
atâta materiale câtu si morale : pre
longa multe si mari formosetie aUe unei
carte se trecu cu vederea negii ce s'au
potutu straeorâ m ea; b) unu nemica, lu-
cru de pucina valore sau de neci una
valore; 2. calIniB, rerruca:=carDOSitate,
buba, bătătura : a si talia negii de la
degetele petioreloru; sunt si negi ite cea
mai reancdura, negii venerii;~de ohaei-
NEQ.
36S
vatu e in negu=::\»t. tmraB, ca in faguru
:=f«TttlBi, trecerea consonei v in g.
NEQUCIU 8Î net^iu, s. m.,ii«Tuloi;
deiniautiva d'in 2 negu, de unde apoi
soulu deminutivu : negudoru si negu-
sioru; vedi si 2 negellu.
NEGUBA, 8. f., nelmla, in aoella-Bsi
sensu cu nebula, (d'in care s'a si for-
matu negura, prin trecerea consonei 6
in g, si ala l in r); 1. proprie : negu-
rele tomnei; negur'a esse d'in lacuri,
riuri; negur'a nu e ăe cd/u nu«ru diosu
pre faei'a patnentului; negura desa aaiâ
co nu poţi vede omuUi la distantia de
doipassi; 2. metaf., a^ mulţime nes-
pusa : negura de eiore, de locuste. de
musce, de oşti turcesei; b) obscuritate,
intunericu, fia materiale saa ideale : ce
poţi intellege cCt» negw'a frasiloru M
cogetatiomîoru acestui scriptoriu ? —
e) tristetia, moroaitats, sapperare : ne
gur'a de pre frontea meniosuiui.
NEGUBABE, v. unipersonale, nabl-
Urer negura si negureâia, ^ fltr eit
aebaU, a«r nnblUt t tomn'a neguridia
mai in tote dillele; leuatu inse si ca per-
sonale, in sensu Sguratn : ce mi neguredi
d'in sprincene =qald triitl es frontet
qnid frOBte mlnarlB] a se negurâ=fm-
trlstarl} mai vertosu part neguratu =:
triatis, aelanehelleni : natura de otnu
negurata, fronte negurata; vedi si com-
pusiflu innegarare.
NEGUBATI0NE,8. f., actione si stătu
de negurare.
NEGUBATU.-o, adj. part., ii«kiU-
tas, trlitls, meUMhollfliit
NEGUBETIA, s. f., aobatoslUs, te-
nnlar nebnU) negura mai rara, tempu
negurosu.
NEGUBOSU.-a, adj., Bebnlvaus, h-
bllBB, obscBrnS; trlitlH,tMltiinius, in«-
UneholleDSj iratus, gaoeenBns; plenu de
n€^ura; 1. proprie : diUe negurose, la-
curinegurose, dananetia negurosa, mon-
te negurosu; 2. metaforice : cogitationi
negurose, cogite negurose, espressione si
mai negurosa, fronte negurosa, omeni
negurosi.
NEGUSIOBU, 3. m., vedi neguciu.
NEGUSTORESCE, negustorescu. ne-
negustoressa, negushria, negustorirt,-
y, Google
NEL.
negusioriu, etfi.; vedi : negotiatoresce, ne-
gotiatorescu, negoiiutoressa, negotiato-
ria; negotialorire, negotiatoriu.
NEGCTIATOBESCE.weffu/iaioi-eâcii,
negotiatoria, etc., vedi : negotiatoresee,
negotiatoreaoi. negotiaioria. etc.
NEIERTATC=ne;terîato, vedi ne si
liertatv,.
ÎTEIMBLANDITUro, neimbraeeata,
neimUabUe, neimmuîtUu , netmpacatu,
neimpareclatu. neitnpartitu, nempeăe-
catu, n^mpXeitita , neimpletiHu, neim-
preunatu,neinalbitu, n7inearratu,nein-
eercaiu, neincetare, neineetaiu, «etn-
ehiauatu=:neinelauatu, neîncredere, ne-
increditoriu. neincredutu, neincre(ientia-
tu, neincuiatu=neincuniatu, neinăema-
nare, neindemanalicu , neindfphnitu ,
neinăestullatoriu, neindesttdlatu , ttein-
detoratoriu,neinăreptatu,neinduplecatu,
neîndurare, neinăuraiione, neinduratu,
nein/ientiatu, neinfrenare, neinfrenatu,
neingraditu, neingrigitu, neingropatu,
neinsemnaioriu , neinsemnatu , net»-
atrainain, neinaufft^titu, neinsoratu =
neinsvratu,n€intellegeni€, neinUlUgere,
neinlellegutoriu; neinteîleptia, neinttl-
Jeptione, neintelleptu, neinteîlessu, ne-
mtemeiatu, neinteressatu , neintensu,
neinterruptii,neintristotu,neinvederatu,
neinvttiaiu, neinvetiatwa, netnvintu,
neinvoitu := neinvolitu, netnvoire :=.
netttcolirs, etc; vedi ne bI : imblanditn,
imhraccaiu, imitahile, immultitu, impa-
eatu, impareelatu =i imparethiatu , im-
partitu, impedicatu, implettitu, împle-
nittt, impreunatu, inalbiiu, incarcatu,
incercatu, ineetare, încttatu, induuatu
= inchiauaiu , încredere, increditoriu ,
incredvtu, incredentiatu , ineuialu :=:
neanialu, indemnare, indemanaticu ,
lndepJeniiu,indestullatoriu,ind€8tuUatu,
'mdttoratoriv , indrtptaiu, indvplecatu ,
Indurare, induratione, induratu, tn-
fientiatu, infrenare, infrenatu , ingra-
ditu, ingrigitu, ingropatu, insemnaioriu,
in$emnatu, instrainatu, insuflletitu, in~
BOrutu = insuraiu , intellegente , intel-
legere, intellegatoriu , intelleptia , in-
tdleptione, intelleptu, tniellesav, inte-
meiatu, interessatu, intensu,interrtiptu,
intriitatu, mvederatu, invetiatu, inve.-
tiatttra, invinstt, involire ^ învoire,
involitu ^ învoitu, etc.
NEITJ,pI.-un, flatnlA, eaUmna» aTena^
amudo; fiueru pastoresci), si io speciale,
âuerulu lui FaDe, flueru compusu de re-
gula d'in septe tieve : intre lăutari unulu
cânta totu de a un'a eu neiutu.
NEJDDECATD, nejudecata, nfju-
ganitu, nelanturîtu, nelavdatu, neîe-
gale, nelegalitote, nelegitimitate , nele-
gitimu; etc; vedi ne si : judecatu jude~
cata.juganitu, lamuritu, laudatu, legale,
legalitate, legitimitate, legitîmu, etc.,
cuma si : illegale, îUegolitate, Ulegiti-
mitate. iîlegitimui
NELEQiUIBB, a. f., llle;HlmlUBi
InJiirU, tnlqnltae, nefai, Baerlleeian *
nn nnmai negare pura a simpinlai le-
giuire, (vedi 2 ne), ci si mai vertosn,
calcare de lege, abbatere do la lega nn
numai civilp', ci chi&rii si umana, divina;
injuria, nedreptate, inicitate, neomenia,
fora de Ifge, impietate, crime, acela,
atrocitate, impietate, blastemn.
NELEGiUTD.-o, adj. part., llterlU-
mus, llleţalls, inJurloB, lajuitni, Inja*
rloBos, itii(|n»R, BcehitDB, Derarlaii,8a>
orileţDB, ImpIuB, atroxt abomlaabUtB;
ca si precedentele nelegiuire, nu nnmai
pura aegatione a simplulni legiuita, ca
in frasile : casatori'a nelegiuita, eopilli
d'in muliere nelegiuita, poterenelegiuita,
cîsimaivertoân,nedreptu,iDJustu,inica,
injuriosu, neomenosu, impiu , sacrilegii,
spurcata, sceleraţii, etc. ; nelegiuitele lui
emdimi; nehgiuit'a lui reutate; faptele
ttlle nelegiuite si abominabili.
ISELEUATU = ntlualu, ndimitatu,
nelipsitu, nelocuitti. neluciosu, nelumi-
natu, nelussuosu, nemancatiosu, neman-
eatu,nemang'iiatu^nemanganiatM, nc-
marginiltt, nemaritatu, nemaritu, nema-
teriale, nemeiiatu, nemedilodtu.neman-
tuitu, nementionosu , nemeritatu, neme-
auratu, etc, vedi ne ai: leuatu,=luatu,
Umitatu Upsitu, locuitu, luciosu, lumi-
natu, lussuosu, mancatiosu, maneatu;
ma'igaiatu = manganiotu, marginitu,
maritatu, maritu, materiale , meditatu,
medilocitu, manluitu, mentinosu, meri-
tatu, mesuratu, etc. pamu si : Hlimitatu.
immediatu, immeritatu.
>yGoogle
HEM.
1 NEUE si nune, s. m., vaăinemine.
2 NEJIK, B. pi., nemine, ntmen, (d'in
ii*r«>; âru, torta.
NEMICA {ttimiea, uemicu si nitnieu),
3., alliUi=nll = iilhllaoi ::= Bltnm; (d'in
ne si mica, nemiea=:necimiea , neci sfer-
matura, neci picătura; asi& si Ut. nl-
bllam, d'in Bl^:ne, si hUan^punt^u
negrudo la ddu boba de faba; it. ni mloa,
despărţita, ca seasuln ce are La noi : neei
mica ^ de locu, neci decumu, neci câtu
negrulu de snb unghia; ît. ne... goutte
^neei picătura : ne rolr goutte^a nu
vedi nemica, a nu vede necicumu;iie^
mle;=nect mtca=Qe... paB=:necipa?su;
iase ooriespondttoriale io seasu ca allu
aostm nemica sunt iL nlente d'in nl^
ne,Eieiite:^Se»^ta,fr. rlen=lat. reni=
lucru, lucru micu; — nemica e addeve-
rata snbat. feminina si appare asia in
espressioni oa : nemic'a tota; inse de
regula, si sub acăsta forma feminina,
se iea, is modu neutrale, ca masculinu,
cumu : unu nemica; plurariulu, nemi-
cuti, — care se applica numai iu caşuri
speciali ce se voru indică la Talie, — a
dÂtu nascere formei masculina cn u,
nemiou; dâro nemieuri se pote trage si
d'in nemica, ca ei lânuri, cărnuri, etc.
d'in sing. femin. Idna, carne; c&adu se
pQDearuclu,atunciform'aneinic((seiea
ca femininu : nemic'a = nemica^a, si
demoastrativete sau alte c )vente ana-
loge apparn dupo nemic'a in femioiDU :
nemtc'aacesta-afacemuUupentrumene,
âro inaiot» de nemic'a stan de regula iu
masoulinu : acestu nemic'a; adiectirele
caliticatire, puse la nemica saa siarticl.
nemic'a, stau toCu de nn'a, ca si cufor-
m'a nemicu, in masculinu : nemic'a bo-
nu, nemtc'a reu. nemic'a no»,- alte forme
oaauali nu are form'a nemica sau art.
nemic'u. ci reUtionile casuati se espremu
00 prepositioul : la nemiea, cu nemica,
de nemic'a, totu asiti merge )ucrulu si
ou form'a nemicu ; eu nemicu, if m ne*
MicM, in^e acdsta forma, leuandu, art.
masculinu ; nemicu- Iu, are gen. si dat.
nem)CK-/ui, cumasipl.nemicHrt-Ie, gen.
si dat. nemieuri- lor u; in fine form'a ne-
micu in siug.articulata: nemicu-lu, are
[cumu aremu se vedemo indita]', seoso
HM.
8W
mai absoluta de c&ta fam. art. nemic'a);
precuma nemine e negatiouea absolota
a/?enftetveri-caretpe)-si:>Hasau<}mu,aBi&
nemtcae negatiooea absoluta a fientiei :
veri-carui lucru, cu acâsta diffarentia,
co nemica de laide'a de negatione trece
si la cea de depretiatione, ce nu are neci
una data form'a nemine;!. ca negativa,
a) in espressioni si frasi de regula ne-
gative, a) ca subiectu si obiecta directa :
nemica mi e mai formosu pre lume ca
fruntea candida ai innocente a eopillu-
lui; despre aceste-a nu mi ai vorbita ne-
mica; câtu e de lunga diu'a de vSra ella
dorme si nu face nemica; nemica nu mi
e mai carw pre lume de câtu tene; nu
scie nemiea, nu tnvejia nemica; nu se
appucade nemica; nu e nemica nou; n'am
aftiitu nemica nou; ^) ca obiecta indi-
ractu, cu diffdrite prepositioni, mai al-
leasu cu celle ce espremu : a nu if
appucd de nemica, a nu se leud de
nemica, a nu vri se seia de nemica;
a nu avi pesu, cura, doru de' anima
de nemica; a nu i pssâ de nemica; a
nu eogitd la nemica; a nu se dă; a nu
se applicd la nemica bota si utile; Y)iD
modu adverbiabile, a.') cu prep. cu, in, saa
in^ru ; nu me lassu cu nemica. in ne-
mica, intru nemica mai pre diosu de
voi; acestu-a nu e cu nemica mai bonu
de câtu cellu alta; ^'} si fora preposi-
tione : aeista-a nu ne aăjuta nemica,
nu ne foiosesce nemica, etc, asia co ne-
mica^neci cumu, neci de cumu, etc; —
in tote aceste caşuri a f^ou'anegdtiooee
de regula dupo usulu limbei,iQâe nuab-
solutu ueces saria, de ora ce in limb'aclas-
sica se omitte da regala, cumu se omitte
si in dialectulu macedoromanu; aslA
dacorom, nemica nu fuce := lat. nltill
agl^ ^ macedorom. nemica face, saa
cetia nu face, de acea-a si cbiaru la da-
coromâni acâita adou'a negatioae ioco
se omitte cu multa elegaotia in frasi
populari ca : nemica invitia, nemiea
scie, de nemica se appuca, etc, si mai
vertoâu in frasi unde aru caută se intre
trei negationi : nemica neciinvitia,neci
scie ^ neci invetia neci scie nemica
^ ned nu invetia neci nu scie nemico;
sau ta frasi fora verbu espressa : nt-
.yGooglc
3QS
HBH.
unea mai formosu de eâtu acestu situ,
nemţea mai minunatu; inse in fraaile
cu verbu coventulii nemica caută se
preceda verbului, coci altramente ar dă
locu Ia ambiguităţi, potendn-se leuă în
ver-nnaiu d'iu intellesaele de cari e
forb'a mai diosu;— &^ in frasi fora alta
negatioue saa si cn negattone, dâro un
attrassa, ca io celle de sosu, de ensnei
covâtttnlu nemica : dapo hihlia Domne-
dieufecelumead'innemica;duponatura-
lisH d'tn nemicanu8efacenemiea,sin&-
mica nu se reduce la nemiea; areduee la
n^iica, a face ceva sau pre cineva ne-
mica € numai a Iu sfermâ,dissolve, des-
face, muta, etc.; io acesta seusu dice Ko-
m&Bulu : te făcu nemica=te facu buc-
cateUe, te ruinu, te derapinu, etc.; in e-
spressioDÎ ca: ase supperd de nemi(fa,
a se ipariâ de nemie'a, ai se nailuâ de
una nemiea, etc-, corentulu nemiea îu-
eemna : a'} puânu lucru, mica, mai
nemiea, etc., sensu de care vedi in spe-
ciale la urmatorîuln 2.; ^') nefientia
completa, nemica absolutu, seosu de
care e vorb'a in aceatn paragrapbu, si
caie tesare bene in frasaa : d'in nemica
fece Domnedieu lumea, si d'in frasi ca :
pescarii adesea, in locudEpesce,prendu
ima nemie'a tota; a se ediegecu nemie'a
tota; nemie'a missica? etc.; — in acestu
intelleasu seapplica maivertosu articu-
latulu nemicu-lu, cumu : a si peramblâ
fantasi'a in regionile ntmieuhti; 2. oa
deminativn ai depretiativu, a) ca sim-
plu deminotivn, nemiea = forte micu
in valore, stare, potere, pondu, etc.: unu
netntca pote nnmid cdle mai bone stări,
cdle mai bone planuri; de unu nemiea
pote omulu mori; unu nemica acamba
curst^ cellu mai regulatu allu unui eve-
nimentu; ce ai capitatu pre adlulu ven-
du^ — nemi(fa tota, una nemicp; Iticru
greu pentru mene, e nemica pentru tene;
acesta summae unu nemica pentru avuţi
ea voi; de acfespressioaeaasi de popu-
laţia : cu nemiea totu n«mtca=cu asia
pucinu totu nemica nu fad; nu e de
muUu de canău unu eopillu, unu ne-
mica; a se supperâ de nemica, de unu
nemţea, de cellu mai micu nemica; si
plur. a $e spariâ de iote nemicwrile;
HM;
b) ca depretiativu ai chiarn pejorstivu,
i) in genere, nemţea ^ ceva fora va-
lore, fora pondu, fora insamnatate, fora
utilitate; seccatura, floccu, atultâtia, etc.:
arrogantii eredu to taţi eeUt cdti omem
sunt nemiea sau «nu «MMiea; a vorH
nemictm, a perde tempu pretioiupattru
nemţea, in nemictin, Ia unu ncmico; a
si petrece diUele de Utcru in nemiea, cu
nemtcuri; a se tinS de nenîettrt; tote
nemicurile afli si scit, dero la nemica
seriosu nu te precept, de nemiea bonu
nu te appuei neci te oeeupi; lasaati ne-
micurile si appucati-ve de lucru; p) in
speciale, de nemica =: neqaUB, u^sx,
Tâpps, babei, stoltdDB, IgiuTiii, per*
ditu§, mlser, abjectog, obteeaiai tIIIi,
improbnif etc., na numai care nu e Aonu
de nemica, dâro loco care e miselUt in
tota poterea corentului : ce omu de ne-
mica.' ce mulieri de nemica! ce vorbe
de nemţea essu d'in gur'a mtsetlulut /
omu de nemiea, ce pott face de eâtu fapte
de nemica si chiaru lucruri de nemca/
NEMICIA, (si nimicîa), s. f. Ipina
noB esBe^ non exiatere; rllltas, taniiii-
lltaSfBeqnltlKf tnertUtlUBnliItaBfBajTA-
oltag, obBcetittai, âbjeotla» etc; râiitate
sau statu de nemica; 1. in genere, in
sensulucoventului nemţea de sub 1.: bi-
bli'a presuppune nemici'a Urnei, d'in
care acesta-a ar fi essitu numaiprin po-
tenteavorba a cretdoriului; 2. ia specie in
sensulu corentului nemica de sub 2.: ne-
mici'a pretiuiui grâneloru me face, de
si nu am Upse, se comperu conltmiu;
nemtei'a fapteloru unui omu de nemica:
eu tota nemici'a nostra nu ne dămunoi
pre voi.
NEMICmE, (st nimieime) s.f.,caQia
in acellu-asi ssnsu cu allu formei : m-
mida : nemictmea lucndui nu mi a
trassu attentionea.
NEMICIBEI, (si nimicire)rescu, t.,
a face nemţea, 1. in senaulu coventuloi
nemica de sub 1. a) absolutu, ca trans.
ad nlbilmn redlgere = a reduce la
nemica : Domnedieu, care a trassu
tote fftn nemiea, le n pote nemici; ca
intr. ad nlhilnn reoldere^a se face ne-
mica, a se roduce la nemiea : dico tote
au es$itu d'in nemiea, toteausesen^
=y Google
ŞBIL
micăsca; b) in sensa relatint, a) os trana.,
delera, abftiere, exitlnpieret erartere ,
4liS»lTere, rampere, frângere, resoln*
d«ro» toUert, dlatiirbare, etc. ^ a de-
stirage, a strică, a desface, a afermi, a
dnimi, a devasta, a aurpă, a face se
Dn mai fia ce a fosta, a stinge, a sterpi,
a deafieutii ; a nemiel una cetate , una
aerninatura, unu palatin, una ca»a ; a
uemici si urmele edificieioru monumen-
talii 1 ntmiâ unu popor», una natione,
uma secta, una soăetaie; a nemid eon-
aUide, ploauirile, ăetoride; a netmd
reukt d'in radedna; a nemid unu con-
traotu in totu sau in părţile seUe ; a si
nemiel starea, sanetatea; foculu nemi-
eeaee una poăure, una casa , una fami-
Ua; ţ) ca iiitr. Interlr*, eadere, p«rire,
eTaiMMi«re=a ae perda, a perf, a cad4,
a ae atinge, a-se desface, a se strică, etc:
cu atâ^ serissu la luminare mi s'ou ne-
mieitu o<Mi, vederile; aolvendu câte jpu-
cinu-puoinu, se nimiceaeu si celle mai
mari detorie; ^au nemicitu tote aperan-
tiele nostre, eumu $e nimuseseu visde
deşerte; una armata se nimieesce, cumu
se ntmtc<»cH si {hanurile ceUui ce ua
eommanda ; sophismatde se n«miceseu
eu argumente fundate pre addeveru ;
2. ia sensnlu coventulni nemica de sub
2, tIUb racer«Tetflerl,Tll«aoere;«oti-
tenaere, despla«re rel eonteminl esaef
abjioere T«t ne «bjleere; a face sau a ae
face vile, fora valore, fora inaemnetate,
a depretiă, degrada, umili, arilf; a ae
miaellf : faeia eu unu arrogante nu se
cade se te nemicesd ; omulu addeveratu
deainteressatu ae nemieesee pre sene ;
inse unii se nemiceseu , se făcu de ne-
mica, si d^in miseUia; n^am vedtduomu
mai nemieUu ca acestu-a; vorbde nemţ-
ea, ca si faptele nanieUe sau lucrurile
nemioite, sunt vorbe de nemica, fapte de
nemiea, lucruri de nemiea.
NEMICITOBIU, (ai nimicitoriu),-a,
adj. s., care nemioeace, (vedi : nemi-
dre).
NEmCITU, (8inemieilt(),-a,adj. part.
rednsau la nemica; (vedi nemidre).
NEMIGtJ, s., Tedi : nemica.
NBMINE, (nimtM, neme si nime)
I. 01., utmo, abl. ■•■!■«} precamn w-
»m. m
niiea e negatiooea fientiei unui lucru,
asi& nemine e negationea (ierdiei unei
peraona, unui omu, (vedi nemica), si se
applica de r^ula cu tina a don'a nega-
tioue znemine nu pote ad ce va adduet
or'a urmatoria ; pre nemine nu dUegu
mai multu capre tene; de la nemine,
afora de tene , n'asiu acceptă asse-
mt'ni observaiiom; eu nemir^e nu se in-
voiesce acestu omu. Negativulu perso-
nale nemine formâdîa genit. si dat. ne-
minui, nu admitte articlu, înae admitte
siif&9ulu,-a , candu termina fraaea, si
n'are plarariu : îucrulu neminui cede
primului occupante ; nu su detoriu ne-
minui; n'am vorbUu cu nemine-a; n'am
spusu acesta-a nemintd-a. Form'a de
gen. si dat. nemului, care sa aude in u-
nele gure, e nsa confusione neiertata.
NEÎilSC ARUt^nemissieare, nemis-
catoriu =: nemissieatoriu, nemtsca/u ^
nemissieatu, nemobilatu,nanoderatu,ne'
morale, netnora/ifafe, etc., vedi n« si: mi-
şcare, mi^cotortu, WMCotu, mo&tla/u, mo-
hUe, moderatu, morale, moralitate, etc.,
cumn ai : imtnobiU, immoderatu, immo-
rale. immoroîitate.
4 NEMOCEBU, s. m., (it. aerneflera,
d'in vfj^a^Zneme, si }(ipac=corflu), de
regnla in pi. nemocerele, un'a d'in celle
doue divisioni alle ordinei înaectelorn
diptere.
* NEUORALE, adj., neaoralli ; re-
laUvu la nemu : nemorali umbre, nemo-
rale antru.
* NEMOBENSEai nemorese, adj., ae-
raorenslBj relatjvu la nemu, apprope iu
acea-asi insemnare ca precedentele ne-
morcUe.
* NEMOBICDLŢOBBr^rice, ai ncmo-
rieuUoriUi-toria, adj. s., nemorltnttor;
care eole sau locuesce onu nemu , (vedi
nemw).
N£MOBIKE, nemoritoriu : vedi ne
ai : morire, meritoriu.
* NEMORIVAGU,-a. adj., ntwtl-
TafDi; care Umbla prin nemori; (vedi
nemu) ; nemorivagii apri,
* NEMOBOSn,-a, adj., neBor*8Da{
plenn denemort; (vedi nemu), padurosu:
monti nemorost, eoUine nemoroae.
' NEllD, s. nu, pL nemuri aau «c-
=y Google
mori, nemDi» (affine cu gr. v£{io;), selba
am padare ou pastioni pentru pecore,
padare avntiosa in pastioni : nemori cu
grasse pastioni ; a pasee twrmde in «e-
tnori; Mmhrone ai recorose nemori.
NEMULTIAMIREresctt, v.;nemiU-
tiamire, a. L,rtemuUiamitoriu,-toria, adj.
B.; nemuUiamitu,-a, part. adj., nu numai
para negatiooe a simpleloru : muUia-
mire.-escu, mtdtiamire-a, mulfiamitoriu,
muUiamitu, ci si mai vertosa cu nuan-
ti'a prejoratira de ingraiiludine, nere-
eonnoscere.
NEUUTABILE, nemutabilitaîe. etc.;
▼edi ne si : mutabile, mutaiUitaie, etc.
Gumu si : immatabtle, immulabiUtate.
•NENIA, B.f.,nnQU si aenlâ, 1. can-
ticu funebre, caoticu de bocitu : morţii
straiuciti ae onora cti nenie si covente
de latide; 2. prin metafore , a) oanticu
tristu in genere, canticu de doru; b) des-
oanticu, formula farmecatoria : mi a
amm^iUi capulu cu neni'a ei; cj canticu
monotODu , care te addorme, c&nticu de
addormitu copiUii : cu neni'a tea me
faci ae addormu; neni'a tintico'iuîui m'ar
addormi; dico nu mi ar fi frica co are
teme mtuce.
f NEO'. (d'in gr. vioi;=noTiii=iaon),
in forte multe composite, cumu : neo-
i^ristianiamu, s. m., (fr. a ioefarlstlanls*
ne), doctrina fihsofica ce unii cârca a
sabdtituf creştinismului hieraticu, de
aci Ameochristianu.'a, adj.s., (fr.nd»*
ekr4tleii), aderente la neochriatianitmu;
neogalactu.-a, adj, s., (frano. ntioţate,
â'ia ţiXa-riXaxTo; ■=. lapte) , care are
lapte nou, recente; âro ca s. m., neogi~
laetuîu, primulu la^jts dupo coroatra
sau colostra; neogamu.-a. adj. a., (fr.
nittKame, d'in Ya(L(S«= nunta, casatorfa),
BOU casatoritu; de acf ii: neog'xmia, a.f.,
(fr. Ddorrtmle), noua sau receute căsă-
toria; neojrra/'Au.-a, adj. s., (^. Btioţrs-
pbe, d'in ^pdtţitv = soriere), care intro-
duce sau admitte una noua acriere, noua
orthogrophia , de aci, si : neographla;
tractatu despre no» noua orthographfa;
neographicu.-a, adj., (fr. n^ogrmphlque),
relutivu la neographu sau la rieographia;
neogrecu.-a, adj., (fr. ntierree), nou gre-
oesoa, greca sau graceaou mederna :
^.
limb'a neogrtca; nedatiitu,-a, a^j-i (it.
BMUtino, fr. neolatin), noa latina, la-
tinu moderna : limbde itaUea, franeâea,
ai romanesca ae dieu neolatiae; aaiâ n
celli ce vorbeacu aceste limbe; neotogla,
a. t, (it. neoloţta, fr. nriolorle, \6toq^
coventu, espressione), modu, usn de a se
servi cu coyente noue, cari înco n'aa
intrata in usulu lîmbei populare : neo-
logi'a cere muUa precautione n mare
t(Kiu; de act si : ruc^gu.'O, adj. s., (fr.
niolcffiie), cellu ce Torbindn sau scrien-
du face usu de neologia sau da molo^
amu; neolcgismu, a. m., (it. neftlafltM»,
Er. n6«lOKl«B0), espressione, coventa,
intorsura, seusu sau forma de corenta
neusitata ioco in limb'a populare ; nech
logieu.-a, adj., (fr. n4ol«glqHe), relatiru
la neologia sau la neologiamu; neomenia,
s.f., (it. iieoaiMla,fr.Bâ«»eiiie, d'in (M}y-
ItTjwi^^mese), luna noua, prima di a d-
Dsi kne ; neomeniele erau aerbatori ce
ae cekbră la antici in fia-eare di de luna
noua; (se nu se confunda ca puraln roma-
nlsmu neomenia, de oare vedi separata
Ia art. neomenia); neophobu,-a, adj. s.,
(fr. nAnplmb* , d'io (pd^oţ ^ frica) ,
care are spaima de totu ce se face nou,
' de ori-ce inaoratione; de aci si : neopko-
bia, 8. f.,(fr. n^ophoble), calitate sau sen-
timentu de neophobu; neoph!/tu.-a, adj.
s., (fr. n^opbjitfl, it. aMflt», d'in ţor^c
=:plantatu), proprie, nouplanttUu, cur*
renda planUCu, se dice de regula, prtD
metafora, de cellu de currendn intorsn
la una oredeolia, la una reltgione : fer-
vore de neophytu; in politica , ca si in
reltgione, neophytii sunt animaţi de una
fanatica fervare; de acf ai ineophyti-
smu, ardore da a face neophi/U; neopUf
tonicu,-a< adj., (it. DaeplatoDle* , fr.
n«»pliUBl(|ae) , relatiru la neopJafoH>- •
smu, a. m.,(fr. nA^platonlime), doctrina
a lui Platone dearoltata da filosofii d'in
Alessandria si ammestecata cu diverse
fantasie; neottrieu,-a. adj., (it. s«i>terl««,
fr. nâoUritne, d'in vuotipoţ^mai nou),
camu in acellu-aai sansu cu recentiore
sau cu modemu.
NEOMENESCE, adr. , labaBane»
endellter, barbare, Insrbaaoi rutlee;
in moda neomenescu aaa neowimosn, cm
=y Google
HBP.
neomu aau cs urm neomu : a se poriă, ne-
omenesee chiam ou soă'a si eop^i sei.
NEOHENESGU.-a. »1J-t labunanoa,
fema» erndeUSt barbaru^ improboB, in-
Bibuins , rastlsu] de neomu : acesta-a
e portare neomenesca.
NfiOMMU, (pron. neomenia), b. f.,
InhnmanltM, crndellUi, barbftrU, ferf-
tU| ImprobltMj.innrbiiiiItaiit rnstlel-
Us, calitate eau etatu cumu si fapta de
neomu, nu numai eimpla negativne a
positimlui omenia, ci si mai vertoBU :
selbatecia, barbaria, lipse de cultura fia
materiale sau eetenia, fia interna sau
intellectaale si morale : pote fi mai
mare neomenia decâtu amcdetraetâtmu
bietu copiUu itmocenie 9 neomeni'a hă
merge asia departe, in cătu se ti intor~
ca benele cu reulM ceUti mai mare.
NEOMBNIT[I,-a, adj. part^ Tedi ne
ai omenOu.
NEOMENOSU,-a, adj., vedi ne si o-
menosu.
NE0MU,6. m., na numai simpla oega-
tione a omu-Ud, ca nemJtK^nema^ne-
h*B*, (redi nemine), cîcu sensulucellu
mai pejoratiTU , ai a nume : 1. in ge-
nere, k«mo nlhUlţ anlIinsiiiftHciitlt ml-
■er, improbns, n«qiiaiD = omuCQmuna
se cade a fi, sengu ce resare in frasea
populare si proverbiale : ce fohsu co ta-
ta teu a fostu omu, ăeco tu eşti neomu !
una data eram si eu omu cu alh* me»,
^0 acwmt am adjunsu neomu si cersi-
toriu; — 2. in specie, misellu — mlger,
a) de partea coipului, mutltua, defor-
matus, meMbrs fraotus, «Inmbatas, ia«B-
strnni herrendam = mutilatu, defor-
matu, debilitatu, desellata, sfermatn ,
monstru, redussu la completa nepoten-
tia : caicatu de carru, am adjunsu d'in
omu neomu; Vau hatidu ) c.io i'aufacutu
(fi» omu neomu; b) mai venosn de
partea morale, feraa, crudellit, shtob,
barbarua : ce neoma de tyrannu !
NEOSFETE, neospitale, neos^ali-
tate, «te.; vedi ne si : ospeţe, ospitale,
ospitalitaie, etc., cumu si : inospîiale,
inospitaUtate.
*N'EPA, B. f., nepa, (it. uepa, fr. nbpe);
1. Specia de uiimale venenosu, numitu
bI seorpiu, mai vertosu scorpiu de t^,
Tom. U.
NEP.
401
appiicatu bI la scorpiulucerescu; 2. spe-
cia de planta apatiea; 3. genu de in-
secte bemiptere.
•NEPENTHE, s. f., Mpeathei,(v7])tsv-
^i;— proprie, care scapă da Întristare;
compara si it. nep«nte, fr. nJpenthe),
genu de plante, asia numite, pentra co
succulu nnom-a d'in specia , ammeste-
catu ou vinusau altucumava preparata,
aliena doreraa sau întristarea; de acf,
beutura ce aliena dorerea sau ktifica ft-
nim'a,
NKPESABE, n^esatoriu, nepesu;
redi ne si : pesare, pesaioriu, |>«8U.
NEPEDEPSITU, nepeptenaiu, ne-
perdutu, neperceptibile, neperfecUone,
neperfeău, neperitoriu, nepermeabile,
n^personale, nepdrunsu = nepertan-
su, etc.; Todi ne si : peăepsitu, perdutUf
perc^tibUe, perfedione, perfectu, peri-
toriu,permeahiie, personaie,petrun3u^
pertuTtsu, etc, cumu si : imperceptibile,
imperfeetione, imperfectu, impa-meabHe.
* NEFETA, s. f., Bepeta, (it. n«p«ta,
fr. n^p^te), genu de plante, asia numite,
pentru co un'a d'in speciele ei ae crede
bona de vindecatu muscatur'a de nepa;
de aci si deminut. nepefeUa = uepetap
nepetella, X. , appiicatu Ia una specia de
n^eta, nomita si nepeta caturia,
♦NEPETELLA, s. f., vedi nep^a.
* NEPHELIU sau nefeliu, s. m., ne-
ph«lloa, (vafiXuiV, deminut. d'in vsţi&i],
nebula, nueru, compara si fr. nâphtillon);
1. macnla alba pre come 'a ochiului, prin
care radiele de lumina trecu caprin unu
nueru; 2. genu de plante.
* NEPHELOIDE sau nefeloide, a^.
s., (fr. n6ph«loTde, vedi si ttepMiu); care
are forma de nueru, ce s^mena a mteru :
urina nepheloide, in caro apparu nue-
risiori albi.
* NEPHBAIGIA sau nefi-aigia, s.f.,
(fr. nâphralgle, d'in veţ pdc^enichiu, gi
^Y°< = dorore), dorere de renicht, in-
socita de tremnrn si recite a pellei ; de
aci si multe derivate si compuse, cumu :
nephralgicu,-<i, adj., (fr. nAphralglqae),
raiativn Ia nephralgia; si ca subst. unu
nephralgicu, care suffere de nephral-
gia; nephridiu, b. m. , (fr. nâphrldlen) ,
grassime d'in giorulu renichiloin; ne-
y, Google
m NBP;
phrite, s. f-, nephrltls» {vifţAxlz, fr. «*-
pbrite), a) infiaminatiODe, doreie, morbii
de renichi, — de unde : nephriticu.-a <
adj., (fr. niphrltlqne si n^phr^tiqne) ,
retativn la nephrite, sau la nepkri=ire-
nichi : raneăie nephritice, eoHca ne-
phritiea; ca anbst., a) f. reate, nefHtica
zzcolica nefritica,ca9iotuit8 de p^tr'ace
se desprende de leoichi 9i trece prin n-
retra; b) m. reale, unu nepHrUicu , re-
media de nepJmte sau de nephritica;
c) personale, nepkrUicu,-a, care suffere
de colica nephritiea: — nephritite, s. f.,
(fr.ntipbrltlte), steatite verde pellucida;
nephrocâe,a. f,,(fr. M6phi-OGâle;x7;>.7j=
gurpatura), surpatnra de renichi; «e-
pkrographia, a. f. , (fr. n^pbcographie,
d'in -fpiţjEiv = scriere, descriere), de-
scriptione a renichiloru; de aci sî : ne-
phrographicura, adj. , (fr. nâphrogr»-
phlque), relativu la nephrographia; ne-
phragraphu, 3. m. , (fr. aâphroţrapbe),
auctoriu ăenephrographie; n^hroliihu,
3. m., (fr. n^phrollthc, d'in Xtdo<; = pa-
tra), p^tra in renîchiu; de acî ai : ne~
phroUthicUi-a, adj., ((r. n^pfarolitblqne),
relativu la nephrolitku; nephrolUhiasf, ,
8. f., (fi*. D6pbrolIthiage), facere de pa-
tra in renichi, morbn causatu de acesta
p^tra ; nephrolithotomia, s. î. , (fr. ni-
pbrftlttbotomle, d'in TO[tij=taliare), o-
peratione chirurgica Ia renichi spre a
8C(Ste p6tr'a de care sufferu ; nephrdlo-
gia, 8. {., (fr. nâphologle, d'in X^o;=:
discursu), tractatu despre renichi; de aci
si: nephrolofficu,-a, adj., (fr. nâpbrolo-
glqne), relativu Ia nephrologia, nephro-
logu, a. m., (fr. nâpbrelogne), auctoriu de
nephrologie; nephrophlegmasia, s. f., (fr.
ntiptarophleţmaste, d'in f\t{^% = im-
ftammatione), inâammatione a renichi-
loru; wepftr(>|)Aîc^?»o(icM, -a, relativu Ia
n^hropMegmasia; neph-oplegta, a. f.,
(fr. niphroplâţle t d'in icXij^eîv = pla-
gare), paralysEa, nepotentia de reni-
chi, de selle; nephroplethora, a. f., (fr.
itipbropletbore, d'in icXrj^iopa ^z ple-
tora), plethora de renichi; nephropyo-
Se, 3. f., (fr, D^pliropf oge, d'in mov =
puroniu), auppuratione a renichiloru;
nephrorrkagia, a. f.,(fr. n*pbrorrh«flo,
d'in pa-fcîv^^argere si currere), scur-
sore des&nge d'in renichi; neph'ofhrom-
hoide, adj., (fr. n<phr*thr«aiboIde, d'in
dpdfL^or: = tromba de aange) , care ae
afla in trombe de sânge d'in renichi; ne-
pkrotomia, s. f., (n6phrAt«nle) := ne-
phrolithotomia.
*NKPIDE, adj. s. , (fr. aspide) , care
a^mina cu nepa; f. pi., nepidi, tribu de
ioaecte hemipterc, cari an de typn ge-
nuin nepa.
NfiPIETATE, nepietosu,nepiom. ne-
pisaiu. neplăcere, nepîamtu, nepleeatu,
nepluiUoriu, nepoliUcu, nepoHtetia. ne-
poiitu, neponderabile, Jieponâeratu, ne-
popidare, nepopulatu, nepossibile, etc.,
vedi ne si : pietate, pietosu, piosu, pisa-
tu. plăcere, placutu, pi^catu, plutitorin,
politieu, politetia, politu, ţionderahUe,
ponderatu, populare, poputatu, possdri-
le, etc, cnmu ai : impiu, impond^ttbile,
impopulare, impossibiîe.
NEPOTA, B. f., neptls, vedi nepotu.
NEPOTALE, adj., nopotalU; de ne-
potu : spcse nepotaîi, lussu nepotaie.
NEPOTABE, s., uepotari) a fi n<-
potu : nepotati in mese, beţie si l^năini.
fora sz ve pese dr celtice moru de fome.
NEPOTATU,-», adj. part. snp. sub.,
d'in nepotare : nepoiatu in mâncare si
beutura.
NEPOTELLU.-eKa, H. pers., ncpoto-
lu8,-a, uepUcnUt nepotUUfdeminutiru
d'in nepotu-a .- a avr' maUi nepotelU si
nepoteUe.
NEPOTENTE, (M^K/i»fc); Impotent,
Inllrmns» deblIU, ImbeeilllS) corp«r«
vel anim» deflol«nH, (d'in 2 ne sipotente,
care nupote) ; 1. in genere, espremendu
lipse, negatione a poterei sau potentid:
nepotenie de a resiste, de ase tine jtre
petiore,*de ase inaUiâ cu cogitarea;
2. in specie, espremendu scădere a po-
terei de corpn sau de mente, de carac-
teriu, etc.; a vindecă morbosi si nepo-
fenti; natur'a umana e nepotente.
NEPOTENTIA, (neputintia), 9. f.,
Impotentfa, debilitai, !iab«clllitai, Im-
firmltaB, msrbns; calitate, statn de ne-
potente; I. in genere : ti^>otentfa de a
trece riulu d'in caile, forte inflatu de
ploie, ne Unea pre locu in cămpu; pote fi
potentia physkaferUru ceva, ift» e ne-
yGoog Ic
NEP^ .
potentia morale, care impMica âea se
face acellu ceva; asia facerea de reu e
una »epo(e»tia mor(d€ pentru Domne-
dâeu; 2. in specie : a vindeeâ totu mor-
bulu 8% nep(^nii'a; nepotenti'a naturei
omenesci, nepotentiele omenesei; nepo-
tentiele naturali nu se poiu invinge, ci
numai modera si regula.
NEPOTENTIOSU, {neputinciosu),-a,
adj., InpoBglbillB, 4Boil flerl nan pot«Bt;
InpAteDBf tnSrfflas, lmbe«111uB, anlmo
Tel ««rpore dell«IeBii;pleiiude nepotcn-
tia; 1. ca contrariu essactu la poten-
tiosu, care absolntn nu se pote, impos'
sibile : nemine nu e obligatu a face lu-
cruri nepotentiose; potentiosu-nepoten-
tiosu, lucrulu cautasesefacn; 2. in spe-
cie : câţi nepotentiosi sufferu in celle, o-
spitie! mana nepotentiosa, pctiore nepd-
tentiose; omeni nepotentiosi, betrani ne-
polentioai; celli betrani si nepotentiosi
sunt scutiţi de sar cinele publice.
NEPOTESCU,-o. adj., «il nepotem
pertlseas; relativu la nepotu.
NEPOTIA, {pron. nepaia), s. f., ca-
litate de nepotu, -o, legameat» de con-
sangenitate nepotesea; legamentu de
consangeoitata mai depărtata.
NEPOTIOÂ, s. f., Reptlenla; detninu-
tiva d'in nepota; vedi si nepotâlu.
NEPOTINU,-a. adj. s., n«p«tlDUB,
(compara st it. nepotlno); relativii la
fiepottt : spese nepotîne, belia nepUina;
legamentu nepotinu: — ca Bubst. per-
sonale, ncpotinu,-(i, =. nepotellwella.
NEP0TIBE,-e5Ctt. 7., 1. nopotem
appelUre = a numi nt^otu , a dico
cuiva nepote : ce me <o(u nepotesd,
canău eu n« ti su de loeu nepoiu; refl.
a se nepoţi =: a si dice imulu altni-a
nerpotu; dâro -.2. a se nepoţi z=a& ne'
poţi, a â in legătura nepotesea.
l^tEPOTISMU, 3. va., (it. nlpotUmo,
fr. uipetlane); I. in senEU bonu, ca Bi
nepotia, legamentu de consangenitate
nepotesea; 2. d^ro si mai vertosu, in
sensu reu, a) \a gBoere, favoritismn,
abusu de poteresiinâuentia spreapane
in functiont, a inaîntă si folosi pre fa-
voriţi, pre consângeni; b) in speciale,
acellu-aai abusu facotu de persone ba-
sericesci cu iuâuentia, de prelaţi, etc.
Kfep.
408
NEP(^n,-a, s. peraODale, nepei»
neptiBţ (it. nep«t» si nlpvte, Tenet, n»-
rodo, catal. B«bodo si neto^ isp. nlet«»
port neto, prov. nepa, nebs, nebod si bott
V, fr. nisi, ai nerod) n. fr. nereu-nl^se,
alb. Blpp); 1. gradu de consangenitate,
si a nume : a) filiu sau filia allu filiului
sau filiei, b) Sliu sau fîlia allu fratelui
sau sororei : nepoţi de filiu, de filia; ne-
potu iie frate, nepotu de sora; nepoţii
d'in ntu't'ti se dicu stranepdi; inae : hra-
nepotu,-a. fiendu terminu vagu, pentru
mai multa claritate , se dice : nepotu
antăniu , nepotu allu douUe, nepotu
uUu treile, etc; si mai bine: nepotu pri-
măria, nepotu secundariu. etc.;— a trai
se vedia nepoţi d'in nepoţi st nepote
d'innepoti; nepoţii nepotiloru pote voru
ajunge assemine tempuri fericite; —
2. prin estensione, a) nepotu ^ con-
sangenu Ia unn gradu cătu de departatu,
essitn d'in acea-asi origine de sânge
in gradu câtu de departatu : Bomănii
de iistadi sunt mpotii sau strănepoţii
vechUoru eoloni Bomani; Românii au
dreptu a se mundri co sunt nepoţii
lui Traianu; b) nume datu de unu mai
betr&nu sau superiore altui-a, mai tS-
neru sau inferiore, mai vertosu preutii
si alte persone basericeeci applica ace-
st» nume la poporanii loru : camu raru
vini, nt^te, la baseriea; adjtaa, nepota,
pre miseri d'in averea ce ti a datu Dom-
nedieu.
NEPOTtrCID si nepotutiu.-a, s. per-
sonale, nepotuIuBi-a; vedi : nepoteUu~
ella.
NEPUACriGABILE, nepracticu. ne-
practicatu , neprecugetatu , neprecur-
mattt, neprefacutu, etc.; vedi ne si : prac-
ticabiie, practica, practicaiu, precuge-
taiu, precurmatu, prefaeutu, etc, cumu
si : impracticabile, impracticu.
NEPEEGETARE, nepregetatoriu .
nepregetatu, n^regetu; vedi ne si -prC'
getare, pretieiatoriu, pregetatu, pregetu.
NEPUE8CKIPT1BILE, nepretiuilu.
neprevedere, nepreveditoriu , nepreve~
d\da, nepreccpere, nepreceputu, nepre-
veghiare, neprobabile, neproducere, ne-
productoriu, neproductivu . nepropor^
tionaiu, nepntprw, neprudente, t^prw
y, Google
dcwd'o, ete.; vedi ne si: ţtr^criptibUe,
preHtMu, prevedere, preveditoriu, pre-
veduiu,precepere,preceptiiu,prevegimre,
probabile, pro^cere, productoriu, pro-
dudivu, proportionatu , propriu, pru-
dente, prudentia, etc, cumu si: im-
prescriptibile, imjarobabUe.itnprodtictivu,
impropriu, imprudente, iit^adentia.
* NEPTUNALE, adj. b.. aaptonalla;
relativ u la Neptunu, care , la anticii
straboni, eră dieulu marei, si de aci,
applicatu si la mtwe, oeeanu: la jocuri
neptunali, in onorea lui Neptunu; b. f.
pi., «ep/wwBii =; jocuri, eetbatori nep-
tunali; de aci BÎineptunia, s. f., neptunU,
specia de planta, — proprie femin. d'in
neptuniu,-a, adj., neptsiilns, relativa la
Neptunu, si de aci. relativu la mare :
campâniele neptunie=3mkT6i;—nepti*-
nieu,'a, adj., camu in acellii-asi sensii
cu allu precedentelui neptuniu, cuma
si allu formei : neplunianar<i, (fr. ii«p-
tnolen) : tmperiulu neptunianu::zzmditeSi;
terrenu neptunianu, formatu prin ac-
tionea apeloru; ca subst. m. personale,
neptunianu, cellu ce e de credentia, co
petrele sau mpile ce nu presenta oa-
racterie de fusione prin focu, sunt pro-
ductulu actioQei apeloru; de aef, nep-
tunisnm, s. m. (fr. oeptonlsme), systema
a neptunianului sau neptunistului, co-ci
n^tunislu, a. oi-, (franc, neptonlste) =
m^unianucu subst.; — afora deaceste-
&,nomele Neptunu ensusi ins^mna inco:
a) un'a d'in planetele Bjstemei nostre
solare; b) atlante, ce coprende carte ma-
ritime, si în genere, carte redusse.
NBPTONIA, neptunianu, neptunicu,
neptuniu, neptunismu, «eptunu, eto.;
redi neptunde.
NEPOETATU = neportaiu, vedi ne
si purtatu = portatu.
N£PURU,-a, adj., nepgru, Inpn-
rui, vedi impuru.
NEPOTINCIOS0, neputintia; vedi :
nepotentiosu, nepotentia.
NERĂBDARE, nert^datoriu, nera-
tionale, nereconnoscutoriu. nereconnos-
centia, nerefeeatu , neregulare, nere-
gulariu, neregularitaie, neregulaiu, etc;
Yeiinesi iraidare, rabdatoriu, raţionale
reconnoscutoriu , reconnoicentia, re-
fecatu, regulare, regulatiu,reguHatu, ete.,
cumu si : irrationeik, irrtgtdariu, irre-
guiarU<tte.
* NEREIDE, 8. f., N«reltt filia a loi
Nereu, unuln d'in principalii diei ai
marei, dina de mare.
NEBELI&IOSn, nereparahUe, nere-
prensibile, neresietibUe, neresoltdione,
tteresolutu, etc.; vedi ne si : religiosu,
reparabik, repreneibUe, resoluiione, re-
soluiu, et«., cnmu si : irrdigioBa, irre-
par(^ile, irreprenaibile , irresi^lnle,
irresolutione, irresolutu.
NERUGATO = nerogatu, neruginitm,
nerumenitu, neruptu, nertisinare = ne-
rosinare, nertmnaiu ^ nerosinatu, etc;
vedi ne si : rugatu = rogatu, ruginiiu,
rumeniiu, ruptu, rminare == rosinare,
roiinatu = rusinatu.
* NERV ALE, adj-, nerrAUa, (it ner-
vale, (r. neml); relativa la nervu :
tusse nervede, morbu nervaU, bcdsamu
nerwde, remedte nervcdi.
*NERVATU,-a, adj. part., (nerrâti*
= ÎL aetrata, fr. nervi), provedntn ca
nervi.
* NBBVATURĂ, s. f., (it. aervatarâ,
fr. nervara si nervalaon, nerratios);
eonstitutione a nerviloru : omu de ro-
busta nervatura; — applicatu si !a:
a) fire proeminenţi de pre superfod'a
folieloru certoru ptante; b) fire d'in a-
ripiorele inaecteloru; c) brftne arcbitee-
tonice; d) dnngele de la dosalu car-
tilora legate.
* NERVIA, 8. f., vedi nerviu.
* NERVICIU.-a, adj., nervloliisf de
nervie, (vedi nervia la nerviu) : fvni
nervicie; — ca a. reale, nerviciu, de-
minut. d'in nervu, de unde nouin d«-
minntivn : nermcioru si nermsioru.
NERVIClT.-a, adj., nerTlons; de nervu,
relativu Ia nervi: morbu nerineu; — s.
pers. nnti nervieu, care suffere de nervi.
NEHVINU,-o, adj., nerrliiD», (com-
para si it. nerrlno, fr. BerrlD);denerPK,
relativu la nervu : fune nervina, remedte
nervine; — s. m. reale, nervinu, a) re-
mediu de nervi; &^ deminntivn d'in nervu
(vedi si nerviciu).
NERTOSIT ATE, s. f., nsrroiltas, (it.
nuTMitâ BÎ Mrr«iIUte, &.iiervailt4};
,y Google
calitftte de nertosu: nervositcUea st<h
macului, creierului.
NEBVISIORU, s. m., nerrulns vedi
si ntrvieiu.
NEBVIU,-«,adj.B.,iierTln8-»(iLner-
Tio), de n«rtfu, relativii la nervi : ao
tiotte aervia sensoria, aetioni narvie oh
faetive, fimctioni nervie, tunie'a nervia
a stomacului, fibre nervie, fiuidu ner'
viu; — s. f., nervia = corda, corda de
nenra, de matiu.
NER VOSI},-a, adj., nerTosog, (it-ner-
TOBo, fr. nerreni:); plena de nervu saa
de nervi : came nervoaa, nervose pulpe,
folie nervose, system'a musculare si
nervoaa, etc., dăro in acesta sensu mai
bene ar & pote de appUcata form'a
nerviu,-a; — inse forte bene : espressione
nervosa, stylu na-voau, cnmu si : tem-
peramerUu nervosu, ăoreri nervose. irri-
tabilitate nervosa; omu nervosu va se
dica: a) omu vertosu, plena devertute,
TÎgnrosu; ^) care snffeFe de nervi; 7) io
genere, Btipperstiosti.
NEEVU, (si nevru) pl.-i, aerm»,
(veâpov, it. port. neif o, isp. nerrio, pr.
nefTi, fr. nerf); 1. in sensu mai anticu,
careeBicellupopuliriu.wennse dicu si
ten^nHe. legamentde, si cbiaru venele
si arteriele, ^ro ia sensu striusu si BCien-
ti&ou nervi sunt fire albe si cylindrice,
implettite si aderenţi cu una estremitate
la Tre-UDU tegumentu, apparatu de sen-
tire, la iqusCQli, la vase, etc., ^ro cu alta
estremitate la vre-unu centru nervosu:
nervii sunt organtdu sensului si mo-
tubâ; nervii născu d'in cerebru si ă'in
mediiU' a spinale; nervii dau totorupar-
tUoru corpului poterea de a sertti si a
se missieă; nervii trctnsmittu cerebru-
hii sensationih si ducu tAusculiloru
ordinile volientiei; nu e sensaioine po-
tentiosa pentru eerebru, deco nu e ner-
vu intre aeestu-a si partea corpului ce
sujfere impressionea esterna; dupo lo-
curile unde se afla , nertH sunt : ner-
vi cardiaci, nervi dpînaZt, nervi dia-
frc^matici, nervi itUercostali, nervi sen-
ntivi : nervu opticu, netiiu acusticu;con-
tractione a nervUoru; a irritâ nervii, a
attaeă nervii, a suffert de nervi, morbu
de nervi; pictoritiiu •■ ^*4a ■se sda a eS'
■ NEB. 405
preme bene nervii, venele, perii; flg. pre-
positianile si eonjuruitiomle sunt nervii
orationei; 2. prin metafore, a) ia aenan
materiale : a) nervu de hou, si abs. ner-
twc=Tena sau eorda de matie, corda de
instmmentu musicale ; cantulu voeei,
nervUoru si ftuereloru; P) corda de arcn
si ebiarn arcu : sagette arruneate d'in
nermduieneincordatu;i) cnreila de ba*
tutu sau de legatu, si de act : 9) lacin,
catena in genere, fia chîaru de ferm;
s) firu sau systema de fire proeminenţi
la foUele,f(ondiele, petalele plantelom :
nervii primari, laterdi sau seeun^ri;
C) in architeetura, nervu sau mai bene
nervcdura := ornamenta proeminente ,
br&DU la unu arca sau Ia una bolta; par-
te proeminente a.folieloni de ornamente;
c) in sensu ideale, potere, vertnte, vi-
gore , tăria, etc. : nemdu lellulm. sânt
hanmi;nervu3Mlemmilui,m^Uiditi, nar-
v\du ioiei armate; nerâdu argumenta-
tioneifdemonstratvmei, discursului; stylu
fora nervu. espresioni fora nervu.
N£BVOCIU si nervutiu, B. m., ner-
rvUa; deminntivu d'in nervu, de unde
apoi noulu demioutiTn : nervucioru si
nervusioru.
NEEVULU, nervusioru; vedi ner-
vueiu.
NESÂNET08n,-a,tK«<ipaiu,etc.aâj.
vedi ne ei : sanetoau, sapaiu.
*NESAPIU,-a. adj., sesapliia; nesa-
piente, neintelleptn, neitellegutoriu.
NESABATn,-a, part. adj., non m1-
gus, insDlane, Inslpldos, UUpIdng, fs-
tnas, faitldlAsua; l.care no e saraUt. si
de acf, 2. neplacutu, deegratiosu : omu
nesaratu. vorbe nesărate.
NESATIOSn,-^: , adj., luatUblHi,
Inexplebllli, arldaa, cupUiu, iBaiIiast
InalplduBţ tktantf fastidioBua, tndlvsas;
plenu de nesatiu : nesatiosa sete de ^o-
ria, de avuţia; omu nesatiomt : a) omu oe
nu se mai satura de mâncare sau de altu
ceva; dăro si omu neaufferitu prin potta-
rea sau vorbele selle : vorbele nest^iote
sunt mai netufferite de câtu ceUe nesă-
rate, vorh'a nesatiosa e gretiosa.
NESATIU, 3. m., luaUabllItu, la-
expl«bill8 cypldltMtţaUţlBKlnrlaa, to-
raeltas] InsHltltaa» Oatnlt»* t»dliiM,
=v Google
4^6 NES. _ _ -^
futUlBBi 1. uoDtrahu la aoHu : nesatiu
Ae mâncare, de petreceri, de plăceri, de
gloria; 2.deBgu8ta, gretia, nritu nesuf-
feritn ce ne adduce ana omu cu porta-
rw saa vorbele selle : e ne^ţf&ritu ne-
$atitdw vorbdoru îm.
NESATURABE, ne8aitiratu,nescâm-
htve, neseâttAaiu, etc.;'Tedi ne si : $a-
tware, aaiaratu, acâmbare, scâmbaiu.
NE8CATD,-o, vedi câtu.
NESCARB, vedi care.
NESCE, Tedi ce.
NEBCIENTE, adj. part., neaoleas;
care nescie, ignora : neactenii de pri-
mâe elemente aUe detorîeloru.
NESGIENTIA, b. f., nesolentU, In-
■el«iitla; Igrnorantli, Insoltts, Imperl-
tU; calitate ei fapta de nesdente .- asia
de barbari aunt, eo se afla in comple-
ta neseientia de cee bene si ee e reu;
neacienti'a e mamm'a miaeriei maieriale
ai morale; in neseieniia omtdu âmbla
ca orbî^ fora ochi.
NESCmE, vedi dnesice.
NESCIRE, neaciu, nesciui, nescititu,
(vedi ne si scire), t., neaclrfl, Ignorare,
«eltrirei 1. io genere mai raru, cu sen-
sulu de negatioiie simpla a scirei, in
tiMÎ ca : aeire, neadre, nu eonnoscu ce
pote fi; şeii, neseii, eauta ae te appud a
face ceti dicu; 2. ca mai deau iase, (vedi
2 ne), in senau pejorativu, si a nume :
a) a ae face co nu scie : si ce sciţi me
rogu se neaeiti; ai ce scie. neaeie; vai de
pdlea tea. deco nu vei nescire, ce acii;
b) anuvrS a scire : a nesci parenti, a-
miă, diei ai omeni; c) a w» aci ee se ca-
de ; a nesd ddoride, artea sea ; d) a fi
incapaee de a sdre, a nu procepe a
na &t4 preoepere, neci deprendere la
ce s'ar cădi a av4 : e rosinosu a nesci
limb'a sea, limb'a mammei selle; a vorbi
in nescire e a vorbi fora connoscentia
de iMru si ehiaru a bate câmpii; de acf :
e) nesore^aiurare, delirare, perdere a
mentei , a conscientiei , asi& co a neaci
=: a fi ineonadu de ce face si dice : de
trei dille morbulu s'a aggravatu asia,
tn câtu morboauiu e intr'una nescire
completa,
NBSCIU,-a, adj., ucioluţ care neaeie :
ptentea nostra e nescia deţiitoriu; mor-
"ŞES
bosi in deliiiu, neacH de sene; nesdu de
detorie, de a scria-e.
NESCIUTOBI0,-to"a, adj. s., ■«-
Bolenst iDsoiens. Ignoraag; careneaeie:
neaduloriu de detorieU seUe.
NESCIUTU, part. sup. sabst., noiel-
toB, incognltns, Iţnora^ua; Însetat, !■-
goftuHf lKnorsni,l«iperltn§:l,part.pas-
sivu : lucruri sctuie ai neadute, si abol.
sduiele si neadt^le; ee cauia la noi a-
cesti nesdvti , neaeiti ? 2. part. act.
intr. are nescie, neadente : ncseuttti nu
se precepu la nemiea; 3. aupinu : nw e
de nesăutu; 4. subst. abst., cu sdtttulu
unoru~a ai nesdutulu altoru-a.
NESCOSSO, nesehssu, nescarau, ne~
scurtatu, nesecahile, nesecatu, nesec^
raiu, neaemenatu, neaemtire = «esei»-
tire, nesemtitu = nesentitu , nesemtUo-
rtu = neseniiioriu , nesepart^Oe, nese-
paratu, neamentitu, nesociabile, nesolu-
bHe, nesolutu, nesomnorosu, nesomn»,
nespaimentatu, nespartu. neapeUatu, ne-
speraîu; nespurceUu, nespusu, etc.; vedi
ne si : seossu, acrissu, sasrau, scurtat»,
aecabile, aeeatu, aeceratu, semen(^, sem-
tire^^sentire, semtUu:=scntitu, semti-
toriu^:zsentitoriu, separabile, seporafu,
smentitu, iodabilc, somnorosu, somnu,
spaimentatu, spartu, spellatu, sperata,
spurcatu, spusu, etc; cnmu ai : inaepa-
rainle, inaodabile, insomnia.
*NESPILA, s. f., {raclnln nespiluhii.
* NESFILU, 8. m., neapllni, 0t. Be-
BpILa si neipolo, fructalu nesp^U, fir.
n^nier, fructulu niflc); vedi mespiiu.
* NESSAKE, V., nexue; d'in nessu
de la nectere, ca forma intensiva, leuata
insB adesea cu sensulu primitivului nec-
tere = prendere, impreunare, innodare,
allipire; vedi si compositolu: aânessarfl
= 'iînnessare.
* NESSEBE, neasui, nessutu, v., ie*
xere; in acellu-asi sensu cu nectere, de
6re ce neasere e, ca si nesaare, formatu
d'in nessu de la nectere.
* NESSILE, adj., aexllis, (it. neBiUe);
d'in nessu. de la nectere^nessere, care
se pote nessere, dispusu a se nesaere :
vestimentde inainte de a fi teatili, fura
7iessili; neasilea edera, nessiliîe pUsse.
* NESSiONE, s. f., nexl«; actione de
=y Google
NBT.
407
nectere sau nsssorc : ncssîonca {dessi-
îoru, taeieloru.
' * NRSSU, (d'in nederc); 1 . part. pass.
uxns'A : fire-le nesse in rctella; perii
neaai pre cresedulu capului; 2. s. tn.
reale, nexns-As ^ nessu-lu = actlone
de nectere, nessione, cumu si ce necie
sau e nessu, a) in genere : nesstdu bro'
cidoru in lupta drepta ; serpele cu nes-
sttrile sdle infaseiora cadueeulu; a strin-
ge bene eu unu nessu âe fune, de atreUa,
■ de $mieeUe; mai vertosit figur. nesstdu
intre cauaa si effectu. nessulu irUre prin-
cipiu si consecentia; nessu Ipgictt, nes-
svitt ideeloru, nessuhi argumeniationei;
neă unu nessu in vorbele si cogUatio-
nite vostre; nessu poliiieu, nessulu Vn-
^artet cu Austria; nessu federale, »«•
tioncXe; b) in specie, la anticii Romani,
newu^oblegatîone pentru detorfe, con-
. tractu de vendiare, si mai allessu, ser-
vitute a personei pentru una detorfa; de
' acf si ca s. m. personale, neâwZu=ceIla
ce se da în servitute pentru una detoria.
* NK3SUTU, part., d'in nessere.
NESTABILK, nestcMitate, nestattdu,
nestemperare, nestentperatu, nestemperu,
nestersu, nestimalnle, nestimatu, nestin-
sa, nestrabatutu, nestramutare, nestra-
mutatoriu, nes^amutatu, nestricatione ,
neslrieatiosu, nestricatu, nestrinsu, ne-
suhjugatu , nesviordinatu , nesufferitu ,
nesuppunere, nesuppusu, netcKutu, ne*
talitUu, etc. ; vedi ne si : stabile , stăbi~
litote, stemperare, stemperatu, stemperu,
sterm, sJimo&t'fe, stirnatu, strinsu, stră-
bătută, strmnutarc, stramutatoriu, stra-
mtdatu, stricatione, strieaiiomi, stricatu,
strinsu, subjugare, subordinatu,sufferitu,
suppunere, auppusu, tacutu, taliatu, etc.;
cumu si : ittstabile, instabilitate, inesti-
mabile, instdiordinatu; — pre longa ace-
8te-ase se observe ce amu spusu in multe
caşuri analoge, co adeco unele d'in aceste
compase, nu su numai simpl'a uegatione a
sensului d'in coventulu primitivu, ci au
unusensupositivu contrariu cellui ce are
coventulu simplu (vetli 2 ne), cumu, de
esBBmpla, neslcmperu, care ins^mna nu
numai Inţiietus, =:fora stemperu, ci si
mai vertwu : ituK«r, sollleltudo, anxle-
Ub = ansi^ate, angore, soUu^iudine.
NESUENTIA, e. t'., lUu, e»utu>,
eoDMiei, tendentia, adoperatione, în-
cordare de poteri spre a face ceva : ne-
suenti'a omului spre bene.
NESUIBE,-e£et(, v., altl, oonari, a
tende, a se adoperă, a si incord& pote-
rile spre a face ceva : toţi omenii nesueseu
spre bene.
NESUITOBIU,-iom, adj. s., nltciiii,
coianB, care nesuesee.
NETEDIA si netidia, s. f. , levitas,
leror, polltori, nltidltu; calitate de tte-
tidu : netedi'a fadei mmjtme ineo uh-
berbe; netedi'a fadei groasa, formoaa si
ilare; netedi'a placd bene frecată, asu-
l>erfadd und apa neagitaia de ventu, a
unui spedu.
NETEDIABE, netediu, neteăiaiu, v.,
nitidare» lerlţare; expedlreţ a (ace ne*
iidu, si de acf, a usioră.a desenrcÂ, a e-
lucidă, a redioi pedioele, obstaclale, etc.:
a netediă armele, pdindu-le si friacan-
du-le; a netediă eaUea; a netediă terre-
nuiu, soUUionea tmd cestione obscura,
(compara si it. nettare, tr. atttnjet);
vedi si ndedvre.
NETEDIATI0NE,8. f-, Uvljati», po-
litia, pelita»; expediţie^ actlone si re-
sultatu allu actionei de netedioare : ne-
tediaiionea eaUd, plaeeloru metaiUce ,
terrenuîai.
NETEDIATORIU.-ioHa, adj. b., care
natedia^zleilgKUr, polttor, expUoater,
«xpedltor : netediatorii oalld.
NETEDIATU,-o,part., levljatn», p«-
UtDB, expedltni : ccUle netaăiata, arme
bene n^ediate.
NETEDIATUKA, s. f., actione si ef-
fectu allu net6diard=ltj»t, , palitira :
neieăialur'a caUd.
NETEDIME, s. t , lev», polltin,
nlttdltaii , planltles, expedlta pt«iltl«i,
■equor; calitate de net^u, cumu si ceva
netidu : netedimea perului , apei unui
lacu limpedu st neagitatu de venturi ;
dupo mai mtdte valii si colline, urmata
una vasta netedime de cămpu.
NETEDIRE,-escH, v., nltldare, UtI-
f*re, polire, expedlre^ conpUaare» »•
ijuarii, exBqaarei nileere^ blaatle pal-
parl; a face netidu, camu in acellu-asi
SBDsu cu allu formei mkdiare : nete-
=y Google
408 HEŢ.
âirnupirulu, ungunătt-luaipeptenandu-
lu; eaUii se nei^eacu tessellanduri; a na*
tedl lamuda easecttrea;placelemetalliee
se ndedeseu prin politura, preeumu pe-
if^senetedeseuprin frecătura; fig.a st
mteâistifMu, espressionea; a n^edi etU-
lea, 0^ proprie, a face netida, plana, fora
obstacle; b) metaforice, a facilita, a face
se âiqurs difflcoltatile : a si prepară
si n^edi edilea la dotimfa, iesfacutnău-
50 de rivol^' de aof:neteâ»re=:factIitare,
descurcare, elacidare, eeplioare, etc. :
a futeâisohiioneavinei spinosa cestione;
— aneteâi unu eaV/u : a) proprie, a Iu tes-
selU,p)DMtaf.,a lamanganiă, a lttpaLp&
spre a în mangaDiă; asii ii: a si netedi
amic'a pure fronie; evnsva n nefidesee
harVa in smmhi de satiafisuHone ; si
metaf., a lingnsf; — inse : a netedi spi-
narea ei»ra=a Iu bate beoe.
KETEDIORUrd, adj., nltldilas, de-
minntivn d'in n«fed«, proDuntiata pre
a locuri si : netejoru = netedioru.
NETEDITATE, g. U vedi netiditate.
NETEDITIONE, s. f., lerl^stl», p«-
lltorsţ nittdftaa, nltor; expedlts pl»nl-
tles» Bqnor; actione si effecta allu'ac-
tionei de netedire : neteditionea arm^
lom prin coniinwt speUatura si fre~
catura; neiediiionea faeieittnm limpide
lacu m^KUuttt de ventu.
NETEDITOBID.-^oHo, adj.s.,l6Tlga-
tn, p*Iltftr, eomplamtori «zpedltor,
bUndltor; care ndedesoe : ndedUorH
eaOei.
NETEDITtJ.-o, adj. part., ■Itldatnt,
leTlKStaa, polltu.
NETBDITUBA, 8. f., cama in acel-
lu-asi sensu cu alia formei ndeditione.
NETEDU si netidu.-a; adj., nltldus,
p«Ut«B, llmatns, lorii» «aodlB, ImberblH,
gUber, planns, nqnns, expedltns, evm-
BadnB facllis; eUms, IlqsidoB, (ît. b1-
tid« si nett«, isp. neto, port. nitldo si
■ftdm, proT. Dflt si ned, fr. net); oppo-
sitn la aspru, nefidtc=:care nu are as-
perităţi de neci unu genu, appropiatu
prin sensn de luciu sau Iwctosu, de si
SDDt muiie ndide fora se fia si lude
sau Imciose; precomn sunt st multe Iu-
de sau luciose fora ae fia si netid*;
1. proprie si in genere ; una eampânia
^rr.
neHda n'are vc^i, n'are coUine, n'are
poduri; facfa marei lena e ndida si Ut- ■
da; marmora si aUe petre se faeu de- •
pl^tu netide prin frecătura; prin lima-
tura demnu ndiăe iMorurile fabriaM
(fin metoXle; faă'a unui otmt neUda e
fora ruge , fora peru, fora &u^, fora
negeUii ph^u unsu si peplinatu e ne-
tidu; eaUe netida, peUe netida, mâne ne-
tide ; lemnu netidu , scortia de lemnu
netida; a descende de pre monte in cam-
pania netida ; a ave fada spâna ai ne-
tida; pullii de passeri sunt eâtuva ne-
tidi si fora penne pre peUe; 2, metafo-
rice, a) Torbindn de cogitare si cogitate,
cumu si de stylu : stylulu e netidu , es-
pressionea e netida. frasHe sunt netide,
candu sunt nu numai politesi curaiede
veri-ee asperit<ai ee vettema urechi'a si
sensulu armoniei sime8urei,eiinco Um-
pedi siplene de claritate; asî& si : oogi-
tari netide, idee netide = luminosa,
splendide, allesse; b) în genere, facile,
commodu, placutu, etc. : nu e netidu a
dormi eu eapuiu pre petre; nu e netidu
a se colea pre spini; vorbde ce aude cir-
neva, i vina sau nu netide; si ca adv.,
nu mi a venitu n^du, canduamaudii»
aeista-a; a nu domU pre netidu.
NETEMERE, netemutQriu=netmi-
toriu, netemutu, netemperante , netem-
peratUia, netemperatu, etc; vedi ne si
trnnere, temiUoriu := lemitoriu, ten^şe'
rante, temperantia, temperatu, etc,
cnmn si : intemperante, inten^terantia.
NETEMFORIU, (netempuriu),'a, a^j.
iDtempeBtlTBd, care nu e^smpoHu, care
nu vine la tempu, sau vine înainte de
tempu, prematuru.
• NETERE, netui, netutu, y., nltere
vedi neteseere.
DETERMINABILE, neterminatuf
vedi ne ai: terminahUe, terminatUtCana
si interminabile.
* NETESCERE, netescui, netetoutu,
T^ nltere , nltescere, (vedi si ne^re,-
escu), a & netidu, a luci, stralacî, etc. :
oeruluserenu netesee; terr'a sitotede
pre dens'a netescu ver^a; neteseu perii
anmalilorugrassesilinse; n^esou jmS-
nde mature, ftorHe degvoUe; — espressio-
nOenitescu.
,yGooi;le
sm.
NETESKT.TiATU, netestatu, vedi ne
si : tesseliatu, testatu, cuma si intestatu.
'SSWnDKIÎA, 8. f., («ompara it. a«t-
tMia), : BÎ
NETIDITATB, 3.f^ nltldltu, nltor,
ICTMi polttara, vqnor, expedita pU-
altleajOUrltM; calitate de M«^td«, cumu
si eera netidu : neteâitatea fadei, eaiiei,
etpreasionti.
KETIBE,-e8CW, v., Tedi neteaoere.
NETOLRHABTT^R. netoWmUe. ndc-
Urcmtia; vedî ne ai : toZero&iîe, tolerante,
toJeranUa, cumu si : intolerabUe, into-
lerante, inioîerafftia.
* NUTOBE, 3. f., niur; c&litate de
netidu, intru c&tu ea e actiya asupr'a
seoBultii; Bplendore : netorea plaoeîorM
poliţe, netorea eciorHoru, netorea luciu-
hU mearei; netorea perUoru, fadei, for-
mosetid, eepressiond, formd d a cogi-
tarei; netorea si magn^cent^a ăeserip-
tionilorti, ctâialui.
NETORSU, vedi ne si torsu.
NETOTIÂ, (prOD. ndotla), s. f., stnl-
titla, 8t«lldltu, itspor, laeptin» unen-
tla, InuBla, dementla; calitate si fapta
de netotti, mai rertoeu in ingemoates
coveotnlui de sub, 2. : netotia de copUÎUf
de muliere nehona; d'm netoti'a tea am
perdutu d eu una coasa drepta; nu e
netotia se arrund copiihdu dHn irade
ăiost^ ce au netotiele aste-a?.
NETOTU,-a, adj., 1. mai raru in sen-
sulu de pura negatione, boii totns, nan-
CII8, IneoBipletiis, lmperfestna> eaie tw
e tot», depienu, in frasi ca : tiâu, netotu,
vrea se am acestu lucru; toH, netoţi, cat^
se mergemu wtpreuna peno aeoUo; a
nasce eopilli totu netoţi si copiUe toiu
netote; 2. ca mai desa inse si in Bpe-
ciale, ca Benea pejorativu, stultus, ito-
IldUţ IneptDB, stnpIdDS, ftm«iig, demens,
ddsiple&a, iiulpl«iiB, Insaung, cami-a,
lipsesce, cumu se (Uce, una doga, sau
are mai multu una doga, carni-a lipee-
sce mentea de totu sau care o'are tote
me&tile : stultn, stupidu , bou, ineptn,
smiotitu, nebonu, etc. : ce muliere ne-
tota! ce omeni netoţi! netoţi se chia-
nau si se chiama una speda de Ţigani,
cari la furia erau in stare se se Jmta,
dwu^ unit tn uAtii eu proprii lom co-
NBU.
409
piUi; ai , absol. cu netottdu nu fe poH
intdlege, cu neiot'a nu poţi trai «» eaaa*
NETBAMISSU, netreenitt, neteda-
ratu, neiunsu, neturburare, neturburahti
netgparitti, neudatu, etc.; Tedi ns si :
tramistu, treouiu, treieratu, tetuu, ftr-
hurare, ţmbut^u, t^paritu, mdatu.
NEUALE si neviie, adj., atiMliwţ de
neue, relatîTu la nene : diUe neuali, in
cari ninţe neue; apa nwale, de «<w;
sărutare netude, tece; eoSt de candore
neuale, oa neu«a de aM.
NEUABE Bi nnxire, t. impers.) nl-
Ter«, (it. Bevara), acadei>£Me=atiing«.
N£17A:KIU8in«i«rtu,-«,a^. 8., ni-
TBEioa, (it. niTaJ«-a); relativa laneu«; — '
Bubst. reale, a) m. »«t(anw, si b) î.
nmariot a) mare cantitate de neue,
^) Tasa de neue spre a reci cev^ — in
semn de mnitime de neue si fom'a
neuaria.
NEUATU si nevalu.-a, nlTatu . (it
nevato-a), 1. part. ooperitu de neue :
crescetete de monU neuate, saareoitucu
neue ; apa neuata; 2. s., a) m^ neua^c=
actione de neuare; b) neuata, cantitate
de neue caduta.
NEUE, ai neve, (dupo pronunţie lo-
cali si nee, nS), s. f., nlx» abl. ntre* (it.
si port. B«T«, isp. ilcve, prov. nen si
iiI«B, T. fr. nlef, mH si noir» n. fr. aoţge);
ninsote, ce a ninsu, picătura de ploia
in forma de âoccî sau fulgi albi : multa
neueacadutuinestaiirna;iârn'atrectita
nu a ew^udelocuneuB; albu ea neue'a, .
mai albu de câlu neuea; speilâ-me-vd
si mai vertosu de eâtu neuea me voiu
albi; Bg. neuea eapidui b^andoru, peiU
aU>i;neue(i giUtului, facid undformosa.
NEUICAK&, ei nedeare, v., nlTerei
nlreicere, (it. ■«rluin), 1. a ninge; 2. a
albf ca neuea.
NEDITATU, yedi ne si uUatu.
NEUNIBE, neunitu, neunsu; vedi n«
si: unire, uintu, unsu. .
NEU0SITATE,8i nevodtate, s. f., (it
neTOBiU), stătu de neuosu.
NEUOSU, si nevosu,'a, adj., «Itosovi
(it. oeToso); plenu de neue: iemdneuo-
sa, monti neuod; fig. peri neuosi.
NEUBALGIA, Metric». etc.,Tedi.-»««-
rcdgia, mmcu, etc.
=y Google
«0^ ■MEU.
N£UBMATU, tteuscatu, nţusUatu,
neu^, netitihtate; vedi ne si : umtaiu,
uscoto, utiie, utUUate cumu si: inutile,
inutilitate.
* NEUTRALE', adj-, (it. neutrele), re-
lativii la una neutru, de neutru; (vedi
neuiruca subt.); opinioni neutrali, ai^
tudiae neutrale; — len&tu inso si cu în-
telleaulu ce are form'a neutru : cetatia-
n% neiUraU t» eert'a dintre partite; tcr-
ra neutrale, siatu neutrale.
* NEUTRALÎSARE, t., (ital. neu-
tralliiare; fr. neutr^llBer); a face neu-
trale san naUru : a neutralisă una texr
ra; a neuiralisâ unu acidu, una base;
poterile puUice aile statidui, in locu de
a se lĂlanâd, nu făcu adesea de c&tu a
se nt^redisâ; a netttralisâ unu reu cu
aUu reu.
•NBUTBALISATI0NE,8. f, (it. nen-
trslii2iiiloDC,fr. DeutrallBationjiactio-
De si effe«t)] do neutralisare : neutraU-
sationea unui aeidu.
* NEUTRALISATORIU, -iorw, adj.
s., care neutralisă,
* NEUTRALISATU.-a, part, (it. nen-
tr«liiiat<i, fr. BtotTMlli6):aciduneutra-
lisatu, proiecte neutrălisate.
* NEUTRALITATE, s. f., (it nen-
tr«ItU s) DbutrHiltate, fr. neatrallt^);
calitate, stătu de neutrale, sau de neu-
tru : neutralitatea celloru alte poteri in
bellulu d'intre Franci'a si Germaui'a ;
a respectă neutfaliiatea unui stătu, u-
nei terre. unei cetati; in epoceîe de dis-
sensione civUe e greu a păstra neutra-
litatea; a tine, a observa una stricta
neutralitate fada cu statele sau parti-
tele'in Uipta; neutrnlitate de territoriu;
neutralitate armata; neutralitatea acide-
leru sau basUoru le jntne in stare de a
nu lucră ca acide sau ca basi.
*NEDTHU,-a, adj. b., neuter, (it,
nentra» fr. neutre; — d'in ne ei Bter,
asii dâro): I. proprie, mei care=(iteci
umdu d'indoi); in aceetu iutellessn, dupo
analogi'a celloru alte covento de acea-
aai categoti'a, caută se aibă Sessioni ca-
snali : siBg. nom. si ace. neuiru,~a, gen.
si dat, wMtrui, si neutrei , nom. st ace.
neutri-e, gen. si dat. neutroru, cumu :
a) ca nominativn : d'in aceste propoei-
SEP.
tioni neutr'a nu mi pliw. d'iit antici 6i
moderni neutrii na su de preferUu in
modu cAsolutu; b) ca accusativu : d'intre
ellu si tene neutru nu potu allege; si
unii si altii sunt miaeUi. pre neu-
tri nu j>oti preferi; c) genetivu : a nea-
trui d'in voi nu e cartea ce amendai re-
vindicati; rfjdativu : fiendu co amenâoi
cereţi aceUu-asi lucru, nu Iu dau neu-
trui; e) cu prepositioni : nu inclina bi-
lancea t» neutra parte; nu se decide pen-
tru neutra muliere neci pentru cea for-
mosa si paupera, neei pentru cea urita
« avuta; sânt fientie.chiarufientieeme-
nesd, cari nu ţinu de neutru genu.cari
»'a« neutru sessu; 2, prin metafore, care
nu e neci un'a neci alt'a d'in doue sau
si mai multe categorie, a) ia genere :
seeercetâmuee ebonu.ccerett, ceeneur-
tru, adeco indiffereate, neci bonu, neci
reu; b) in specie, a) in grammatica : genu
neutru, neci masculinu, neci feniininu,
lipse de genu addeveratu, si in acestu
sensu si sessu neutru; verbu neutru, ce
nu pote avâ constructione neci passiva,
neci activa : şedere, stare, dormire, etc,
sunt verhe neutre ; sunt si rcfîessive
neutre, ctimu : a se plânge; p) in scien-
tie naturali : flore neutra, planta neu-
tra, care nu are neci stamine, neci pi-
stillu; sare neutru : a') in care basea sau
acidula sunt corapletu saturate, asii in
câtu resultatutn combiuationei Ioni n'are
saporened alcaUna, neciamda, si nu es-
sercita neci una actione asupr'a colori-
loru vegetali; P') in care oxijgeniulu a-
cidului sta cotra allu basei in acea-asi
proportione ce essixte in combinationile
celle mai neutre, in cari pote intră acel-
lu-asi acida : asîâ de essemplu, in ear-
bonatele neutre acidula conţine de doue
ori at&tu oiygeni» câtu conţine basea,
^ro in sulfate conţine de trei ori at&tu-a;
se cere d^ro pentru tote sările neutre ce
au acellu-aaî acidu, acea-asi proportione
de oxygenin in tote basile, de cari ge
pote satura acestu aeidu; asl âero.-una
sare neutra prin compositionea sea se
pote se nu fia neutra din partea actianei
seile asupr'a colorUora: de acea-a se
dice : sare neutra cu reiKtione acida,
d^co rosesoe hdtotrt^lu , ca siUfattdM
=y Google
SEV
de alumina, in oppositione cu : sare neu-
tra cu reaaione alcalina, daco verdesce
hdiotropitdu, ca boratultt de soda; —
insecte neutre, la cari nu se potu observă
urme de organe eeasnali : albinele simt
neutre; — in physîca se applica numele
de neutru la veri-ee agente physicu,
care nu manifesta acUvitate actuale :
electricitcde neutra; 7) in politica, care
nu iea parte cu neci un'a d'in poterile
sau partitele in lupta : potere neu^a,
state neutre; drepturile neutriloru in
teoftu de bella, Ramura neutra, navi alle
ne^iloru; edatitmii fwtrir* iunt cei mai
rei d"»» celatiani, pentru eo arreta ne-
pesu de lucru pubUeu ; numai străinii
sunt detori a stă ai remane neutri in
certde si luptele eetatiamloru terrei. in
care petrecu acei străini; de aof in ge-
nere, neutru = care nu ee ammesteca,
neci vre a se ammesteca in affacerile si
desbaterile altoni-a, indiferente, nepe-
satoriu, etc., — ierremi neutru, ce nu e
allu neminui, in care aeci unulu d'in ve-
cini nu pote Invade sau face bellu : ter~
r'a nostra e declarata gi reconnoseuta in
dr^tutu europianu ca terra neutra; flg.
deco ttu ne potemu înţelege si uni pre
terren\du interessiloru nostre particM-
lari.se uitămu, pentru unu momentu,a-
ceste mteressi . ca sene inttUegemu si
ummu pre terremdu neutru aUu inte-
ressUoru naţionali.
NEV ALE, nevare , nevariu , nevatu;
vedi : neuale, neuare, neuariu, neuatu.
NEVEDERE, nevedutu . vedi ne si :
vedere, vedutu.
NEVENDICAKE, nevendiealu, vedi
ne si : vendicare, mndicatu.
NEVENDOTU.-a. vedine 8ii«nd(rf«.
NEVETTEMAKE, nevettematoriu ,
nevettematu; vedi ne ei : veitemare, vet-
tematoriu, v^ematu.
NEVICARE, vedi neuicare.
IfEVIOLABB, neviolabHe, nevidatu;
vedi ne si : violare, violabile, violatu,
cnma ei inviolabile.
MBVISIBILE, vedi ne si : visiMe,
cumu si minsibile.
NSVOLIA (eu ZmoUiata, neveia),
B. f., 1. mai ram cu sensulu de pura
negatione a simptalai volta, lat. Tclentla,
NEV.
411.
nDU-Tolnntaa, în cspressioni generali*
ca : de nevdiai^gnnttf Inrltş, Ingra-
tUa =fora voUa bona , fora tragere de
âmma = fr. A (taatre-««ir} de volia de
nevolia ^ nlens-nslenB = fr. boa gri
raalgri : de voUa-de nevolia veţi face ce
^ve dieu; eu mare newAia=^9Ta,rtX9 : cu
maire nevolia s'a indortau a mi responde
la persistentUe meUe cereri airogationi;
2. ca mai desu cu sensu pejorativu, leuatu
mai vertosn ca concreta , asia. eo nevo-
lia=2C6Yi cenuvremu, contrariu voUen-
<iet:=dorentiei, ânimei nostre, sau : ceva
ce ee impune volientiei; ee nemicesce
vc^nti'a nostra, si de acf : ceva greu ,
nesuffwitu, etc., a nume: aJnM«s»ltas,
Tis, violcatls, necessiiate, fortia majore
ceva ce na se pote ee nu se facă, contra
care nu se pote resiste : nevoU'a tM are
lege; de nevoli'a cutittdui ce mi au pusu
la guttu a eautatU se mi f^fCCU capulu ;
care e nevdi'a ce v'aueonstrinsu a face
ce nu se cade ? de nevolia face omulu si
ee nu vre; absolutu : nevolia ^ neoes-
sitateustarale, cumu; aappueapredneva
nevoli'a pre adie; nu si face cineva ne-
voluUein ocUi alioru'a; b)»rna,aaa»j «•
gflstas, Inopiâ) mlBeria=lipse mare. Ben-
tiţa miseria, paupertate lucia : amicii a-
vutiloru fugu de aeesti-a cantJH cadu in
nevoUa ; deco n» mi adjuti la nevoita,
candn mie ap'a la gura, cu ^ nu me
incAtda pe^rv detorie, ce nevoita Mai
am de tene ?''nu e nevolta de voi; n'am
nevolia de nentine, de bannii nemtnwt,
de adjutorudu neminui,- n» su in ne~
vtAia de &amti, de bracie, de adjuterie;
ce nevolia e de noi? ce nevoita de vd?
e nevolia de unu bonu eapit<mu; de ar
fi nevolia de noi, ne ar chiamâ sirogâ;
prin marile perderi ce a sufferitu in com-
merâu, bietulu omu se afla in nw^e ne-
vdia; nevoli'a tnvef ia pre omu; nevdiele
casei, familiei; e) in genere, res aiver-
Ha, nalniRţ laevmoivdHmt aasBB, Infortn-
ntanii ealiMiUsf erii«l«tus, t^raeiitiini
labor, giravaneB, moleatl*) trtbnlatl»,
Mxlebu, difflenltas— lucru reu, intern-
plare rea, reu in genere, Incru greu, po-
silaone grea, dificultate, greatate, etc.,
de la calamitatea si afUctionea cea mai
desperatoria peno la controrietati si sup-
=y Google
412
NEV.
perari mai usiore , d^ro nf^lacute si
^ella de suSeritti : bdtv, famfie, peste,
toU tHvolieîe au cadutn pre noi in acestu
annu; prin nmlte si amplite nevoite au
tfecviM Uet'a nosira terra; terranH mai
veriosu st^aporiau aceste nevoite; a por-
ta tote nee^le casei, aUe statvltâ ; mi
8U ăettviie nevoUeh mdle, fora se me
mai inearcu ai cu nevoliele altoru-a;
adjutati pre nelli in nevoita,* omuiu se
adjute pre omu la nevolia; co~ă in ne-
voita are omulu nevolia de adjutoriulu
otmdui; de eâtu eu wnu miseUu la co-
sliffu mai bene cu unu omu eutnu se
cade la nevolia; cu mare nevolia am po-
Uitu scote carrulu d'in Hna; a trage
mari si grdle nevoite pre caile ; nevo-
liele nu eadu pre petre, ci pre omeni,-
de aci locutione» bătuta : a nevolia,
lenatu bî ca adverbiu : a nevoUa^zilta-
oUe, dlfUMlter : a neveUo am, dero u-
sioru deaeendi; a nevolia se cresce unu
cepUlu, a nevolia vetnissicati, anevolia
ne determinămu a face ce nu ne place;
ei ca adj. : a nevolia = dlfflelU» : lu-
cru a nevoita, a nevolia e a face d'in
neemu unu omu; mai anevolia e a custo^
una muiiere de cătu una turma de Ue-
puri; — acea-aei loeutione scrÎBsa ia-
tr'uD'a : anevolia, construita apoi ai cu
pxep. cu: eu a nevolia =: cu anevolia :
cu « nevdUa Iu vei pote indapleeâ; —
Ittcru de ntvoUa : a) facutu in nevolia,
(in sansuln de siib 1.). P) i» seosulu de
sub 2 : a') facutu d'in necesaitate; p') de
lipse, de ueapperata lipse; V) reu mare,
calamitate, periclu, diffiuultate, etc. :
Itteru de nevolia are se se intemple, se
se petreca; ^) dâro si in sensulu de la
nrmatoriulu : d) ineptas, socofb = per-
sona care na se precepe, ai mai reu care
nu vre se se precepa, care totu ce face,
face len, incetu sau pre doau, care e
una greutate, sarcina grea si inutOe
peatru alţii, stultu, indolente, fora e-
nergia, etc.; iu frasi ca : nevolia de
servitoriu, nevolia de muiiere, nevolia de
copUlu ; ce poţi face bonu m nevoliele
aceete-a de omeni 9
NEVOLIENTE, adj. part., n«li)Ui, In-.
ritBg,s"T«iiB;labonia8|Opei:amnaTan8,
diUff««8, ladilutriBSj 1. in insenanarea
NBV;
de anb 1. a verbalui nevolire : vcAienH
new^^enti, caută ae faeemu ce ni a dissu
Bomnidu; nevoUmti ai abid responsera
la itttr^arile nostre; 2. in insemnkrea
de sub 3. a verbnlaî nevoUre : nevoliente
a termină prin oUt'i bene si currendu
lueruUi ce ensasi cu mare newKentia
ahiâ pote face, (vedi si : nwoUentia, ne-
volire).
NEYOLIENTIA, (ou I moUiatu : ne*
voientia, nevointia), s. f., calitate si fapta
de nevoliente, 1. leleatla : eu w^imtia-
nevoUeniii, laendu caută se Iu fheeti;
2. grars»«D, Ubn, ofttm, nlsif» 4t*
llgeatia, IvdnatrU; cutotenevolientide
nostre n'amu potidu essi la botm capHu;
nevolientfa de ase perfedionâ , de ase
inavutt, de a perveni la patere; 3. 4lf-
floKltai, «bitaeuloa, lupedlmentuB ^
greutate , pediaa : cu mare nevolientia
ne potemu «ut susu; — de aci Si compos.
anevolientia.
NEVOLIENTIOSD,-a, (pron. si. iw-
voindosu), adj., pleau de nevt^ientia
sau anevolientia = IdtUhs, smls» U>
borlouist dinollts: mice, dero nevo-
Uentiose hterari.
^mOLlOSU ra. {si nevoioiu, Todi
nevolia), adj., plenn de nem>lia; 1. in
aensulii coveatuloi nevolia de anb 1. In-
rltos, aolena, ţrataiiB, arecsaSf trlstls,
moatuBf alleBDi iface ce i did, dSro
face nevoliosu; cu puanu mai inainte
eraipienu de voita bona si de ilarUate,
de ce aeumupari nevoliosu^'' 2. in sessuln
coventulni nevoUa de aub 2. ţ rsTtt, tn-
eoninodus, diraelUa, laboiioKUS, ope-
rotaş : posiUone nevolioaa; lucrări ne-
voliose pentru altU mai pot&tti si mai
desteri ea noi; nevdiosa sarcina ti ai
leuatu asupra; — in acestn sensn si a-
nevoUoau. d'in anetw2ta ^ a nevolia,
(vedi nevolia).
NEVOLISE, (ea l moUii^n : nevoire),'
eseu, T., 1. mai ram iu sensu de pirt'a
negatione a simplului volire, noile, tn*
Tolnntarle ret InHte, grarate agere :
volittdu-nevolindu caută se ne sap-
punemu orăiniîoru; — mai desu, eu
sensu analoga cu allu snbatantivalai
nevolia sub 2. si a nume : a) «agere,
Tia «Terre = a ftcd K faca de ooIm
=y Google
MEY.
de nwoUa, a constring», a newssitâ:
me ttevoUti a spunevo^eenu ve voru
pUuie; mai TertoBu aub form'a partici-
{lîale, nevmtu : me vsău nevoUtu a spune
ce nu aaiu vrc; fura nevoUli a acceptă
pacea cu celle mai grelle si vhiaru ro-
sinoge con^ioni; nevoUti de tniseria
a se avili «t cerţi de la alţii viettdu de \
tota diu'a; b) ca mai desa, si in specie
sub forma reâeeaiva, a se n^io2tre^:Ditl,
Biimmi vi Kltl, «altl> operam iue, H-
Ugenter et Indaiitrie agere = a ei in-
cordâ poterile, a si pune tote poterile,
a se adoperi, alaboti, a lacra d'in tota
ânim'a la ceva grea d laboriosa, et«. :
ne newîifflu a aitinge perfeetionea la
care a nevolta pde odjunge onudtt; in
desertt* me nevoUeao» a face d'm voi
omeni cumi se cade.
NEVOLITU, (nevoitu); vedi nevoUre.
NBVOSn-fl, adj., vedi neuosu.
* NEVBADE, 8. f., nerr»», (vropiţ,
compara si Ir. ainadeţ vecU nevru);
1. specia de plante, ceesciba nervii, na-
mită BÎ manica,(^iriamanioa, ce ca-
siona mania); 2. specia de planta, nu-
mita si poteri»; 3. genu de plante d'in
bmili'a rosacielom.
«NEVKADIU Bi neuradtura.adj.B.,
(fr. a«iirad«), care s^menaoa nevradea;
s. f. pi., nevradie, iamilia de plante ro-
sacle caii au de tjpa genuin navrade.
* NEVRALGIA si nemal^ s. f.,
(fr.nârralgle, It-neTr^iasinearalfU,
d'in veupov=nevrn, 8i^To<;z=dorore),
dorere de nervi : ne^algia frontale, tnas-
sdlare.
* NEVRALGICD si n«t»ral^,-a,
adj., (fr. n^Tralglqie), relativu la n«-
vridgia : dorori nevralgice.
*NEVRAMPHIPETALUBi««wa«.
phipetalu,-a, adj., (fr.n^TramphipeUle,
d'invGupov=aevru,a(upî^Lmpr^uni,
si Tc&takov ^ petala) ; caie are petale
proredute cu ana aorvatura de giuru
in]j>regiaru; b. f. pL, newamphipetale,
nume datu pl&nteloru synantJufie.
* NE VB ARTERIALE 8i»«trort«na-
le, adj., (fr. nâTrartertel), ce tine si de
nervi si de arterie.
NEVBERE, T^ Tedi ne ei vrav, oana
si nevoln-e.
* NEVfilCU ai nemeuro^ adj-, ae-
HEV.
413
TTlens si nenrleas; relatim Ift nevru:=
nervu: vedi nervicH.
* NEVRILEMMA Bi neurUemma, pi.
nevrilemmaie. (fr. n^Trllemnip, d'in ve5-
poyi=nevru, si Xi;i{La^membrans, fas-
cia); membrana ce infaseiora nervii cere-
brnlui si care conţine una materia idin-
tiosa, care nu e de câtu medvîla ensasi.
* NEVRILEMMATICU si neurilem-
matieu,-a, adj., (fr. nâTrllemmftUque),
relativii \A nevrUemtoa.
* NEVRILEMMlTEsi neurilemmite,
6.Î., (fr. B«arUeniMlte),iDflammatiODe a
nevrilenvHei.
»NEVÎtITEBi«e«rife,B.f.,(fr.ii«Trite),
morbu, inSammabione de Hem=n«m.
* NEVRITICa si neuritieu.'a, adj.,
(fr. năTdtiqne), relativa la nevrite:re-
medie nevritiee.
t NEVRO si nearo-, (d'in vtBpov =:
nevru = nervu), in multe compositio^i
Bcientiflce, cumu : nevrobatu si neuro-
batu, nearobâta, (vEopo^iJcnr);, d'in ^i-
nii;=&mblatoria), care âmbla, j(Jca pre
una nevru = fune stibtire, in oppos. ou
fUnambidu = care ămbla san joca pre
funeţ de ac£ : nevrobaticu â newroba-
tieu,-c*, adj., relativa la nevrohatu : dţ-
steritate neorobaiiea; (■ reale, nevroba-
tit^a, arte a nevrobatalui; nevrogamia si
neurogamia, s. f., (fr. ii4rrogABile, d'ia
fâ^a^ ^ nunta), magnetisma animale
=: pretensa communionc nervioa intre
m^netisatorin si magnetisatu; nai/ro-
graphiasi neurographia, s. f., (fr. nivro-
graphle, d'in ■[p^tv=scnere), descrip-
tioneanervilora, tractata asupr'a nervi-
lorn; de aci si : nerrografyhu «i rieurogi>a-
phu, s. m., (fr. nâvro^rapbe), anctoriu de
nevrograpkia; nevroffraphicu si nearo-
graphicu,-aMU reiaţi vnlanevr^j/ropAu
sau la nevrographia; nevroide ni nett-
roide, adj. B., neiir«lde»,(vsopotL3â;, fr.
nerreldet d'in ctSo; = forma), «are are
forma de norvu; ca s. f. nevroidea, spe-
cia de planta, de lăptuca; nevrohgia si
neurologia, s. f., (fr. n^vreleţle, d'in
\<yţo^ r= discorsu) , partea anatomiei
sau a medioinei care tracta despre
nervi; de aci si : nevrologtt, a. m., anc-
torin de nevrohgia; nevrologieu.'a, adj.,
relaiivn la neareUgia >aa la nevrotogu;
nevroma si neuroma, pi. nemvmate.
yCoogle
414
NEV.
(fr. Bin^ma), tamore, inflatura a ner-
viloru ; nevromyeliie si neurotm/dite, a.
f., (fr. nâTromjâUte, d'in [meXâi; =: me-
dulla),iiiflainmatioiteame^ttUetsptiMfe,-
nevroparalgsia si neuroparaî/isla, a. f. ,
(&. K^TrayArallitle) , porat^^ a nerrl-
loni; de acf si : nevropareUyticu, si neu-
roparaîi/ticu,-a, adj., relativa la iietro-
paralysia, si ca subst. personale, unu
nevroparaigticu, care suffere de neuro-
piO'alysia; nevropatMa si newropafÂta ,
8. f., (fr. ndTropathle , d'in icd('do(:=af-
feotîoae, suffereatia), affectione, morbii
de nervi; nevropathologia si newopa-
thologia, s. f., (b. ndrropitholoţle), pa-
thoiogia a oeiviloru; nevrophlogose, si
neurophlogose, s. f., (&. nâTriipbtopoaât
d'iaf>.â7(>Kii; = inIiaaiiiiat>ioiie}, inflam-
matioDe a nerviloru; nevropor» si neu-
ropont, s. DL, ffr. ii4rr«p«r«), geaii de
plante; nevropteru si newtipteru ,-a,
adj. S-, (fV. KârnpUreţ d'in niip^ =
aripa, aripiora),care are aripele tessute
d'in nen>i=ven« transparenţi ; s. f. pL,
neuroptere , ordine d'in classea insec-
teloru; nevropterologia si neuroptero-
logia, 3. f., (fr. B^vroptirologle » d'in
X^oc^^diseursu), parte a scientiei na-
turale care se occupa cu neuropUrele; de
aci si : nevropteriUogu, a. m,, aucto-
riu de nevropterologla; nevro^eroloyi-
cu,-a, adj., rdativu la nevropteri^ogia;
ntvropyru si neuropyra, a. m,, (fr. ii6t-
ropfre, Tcup =: focu, febre), febre de
uervi, febre nervosa; adj., nevropyriett,-
a, adj., relativii la nevropyru; nevroee
aineurose, s. f., (Ir. n^vrMe), morbu
de nervi in genere; neirosicuro, adj.,
relativu la nevrose: nevrosceletu, si
neuroseektu, a. m., (fr. aâTrosqu^lstte,
«celefH allu nerviloru, totulu oaseloru
ce iofasciora părţile centrali alle sys-
temei nervosa; nevrosceleticu,'a , adj.,
relativu la nevrosceletu; nevrospastu si
neurospastn, s. m., neurospastov, (vEt>-
p^airamov, fr. nenroipante, d'in -Jica-
mi^ ^ trasau), specia de papusia ce se
pune in mişcare prin funicule, sfore, ai
in speciale, papusia ce se porţii in Bac-
caualt; nevroathenia si neurostliema, a. t,
(fr. niTroRtbtiniet d'in o^ivo; := potere,
Tigore), escessu de irritatione, inflam-
mC;
matione, incordarea nerviloru; «etroti-
ctt,-a, ai neurotim, adj.,(fr.u4Tr«U4ne),
relativu la nevroie : remediu neurvtiai;
nevrotoma ai neurotomia. s. f., (fr. ni-
TroUmle, d'in to|jLij:=taliare, operare),
dissectione a nerviloru , operatione chi-
rurgica la unu nervu; de aci si : nevro~
tomu si neurotomu, subst. personale, care
face nevrastomia; mvrotomiu si neuro-
tomiu, subst. m. reale, instd'umenta, acal-
pellu ce serve la neurotomia.
NKVHOSU, ai neuro3a,-a, adj., nsr-
TOSDs, plenu de nevri, vedi : nevm sî
neniosu.
JrJEVBU, si neuru, pl.-i, Bervas; in
acellu-asi sensu cu nervu, cu acesta
differentia, co form'a nevru se applica
numai in senan propriu si materiale,
d^ro neci de cum in sensu metaforicn ,
si ou at&tu mai pnciou in senau ideale :
DU se dice, de essemplu : nevrulu sty-
lidui, in locu de : nervtdu styhUui.
NkVRDTn,-a, vedi nesi vrutu. cumu
si nevolire.
NEVULNEKABILE , neadneratu;
vedi ne si : vuin&tibUetVulneratu, cumu
si : intmJmerabile.
NEXERK, nexUe, nexu, etc.; vedi :
nesaere. neasăe, nessu.
l NI , pronome conjunctu pers. I pi.
dat. nobltt, vedi 1 ne.
'l NI, esclamatioue , specia de impe-
rativu, cu care, I . se striga la căni se se
duca, se du mance eeva, se fuga, se nu
Latre, se nu musce, etc., aM ; ni, de a-
ci^ea; ni. cateUu; — se dice ai lacopilli,
eandu voru se musce : ni, cateUn , nu
tmaeâ; 2. se pune in vedere ceva, vldet
ecM) es, — ^0, vedi!
1 NICA = nl<!B = vixa, proprie, im-
perativu din vixdU»=:inncere, l..Ia an-
ticii Komani, se applicEi ca esclamatione,
cu care fia-care parte de spectatori , la
circa , animă pre luptatoriulu favoritu
de dens'a; 2. in limb'a uostra se applîca
ârosi numai la iuscriptionea de pre cru-
cile mormentali; cea mai commune îo-
scriptione de pre aceste cruci e in ad-
deveru : Jesu-Ghristu niea.
2 NIOA, s. f., nletutie; inka, hllnn;
actione sau actu de nicare , clipa : vt-
tr'una nica de ochtu = fr. en nn «11b
jyGooglc
NIC.
<l'»ll>a facp. niea = a face semnii cu o-
chiu]n, si în genere, a face semnu; 2, me-
taforice, mica, miga, nemica, seccatura.
NICAIIÎE, adv-, nalllbl, vedi necaire.
NICARE, V., nleere, ulotare; a in-
cbide ochii, a missică ochii, a clipf; si
de aci, in genere, a missîcă capulu, mă-
nule, etc., a d&semnu prin miasteare de
ochi, de capn, etc. ; se nu nici . eo eşti
perdutu; ce mi nicatid'inochi, d'incapu
^i» mâtte?
NICATIONE, B. f-, nletitltf; actione
de nieare.
mCA-TORlV, -toria. adj. s., nletans ;
care ntca.
NICATU, part. sup. subst., il'in ni-
eare; nletns; nu e tempu si locu de »i-
catu; nieatulu ochiloru, mâneloni. ca-
ptdui.
* NICEBE, nissi sau nissei; nissri si
ttt'c^K, T., nlMre; forma mai originaria
d'in care a essitu nimre; leuatu in acel-
lu-asi intellessu de a missică ochii,
capulo, manele, etc., a missică in ge-
nere, a tremură.
NICI, adv. conj., neqae; vedi neee.
* NICOTIANA, s. f., (fr. ntcotUiie;
it. nicotianaj — proprie, adj., formatu
d'in numele propriu de omu Nteot, care fu
introductoriulu tabacului la Francesi).
1. in sensu strinsu,tutuDu, tabacu; 2. in
sensu largu, genu da plante d'in fa-
milî'a solanieloru, pentandria mono-
gynia,L., planta originaria d'iniusura,
allii cărei nume reproduce acesta planta
in denominationea de tabaccu.
* NICOTIANIU,-a. adj. s-, (fr. Dleo-
tiani). care sâniena cu nicotiana; s. f.,
pi. nieolianie, tribu de plante d'in fa-
mili'a solanieloru cari au de typu genulu
nicotiana.
* NICOTIANINn,-a, adj. a., (fr. ni-
eotlinlne), relativula nicotiava, de ni-
cotiafta; ca subst. reale, m. nicotianinu
sau f. nicotianina, substantia solida si
volatile, trassa d'in nicotiana.
* NICOTICU,-», adj., (fr. iilc«tlque),
sare nicolica, in care intra nicotină oa
baee.
* NICOTINU,-fl, adj.8., (fr. nleotine;
vedi si nicotiana), adj., leuatu de re-
gula ca subst. m. sau f., alcaliu vogi-
NID.
415
tole, estrafisu d'inlnieotiana ^tabacen.
substantia tare venenosa.
«NICTANTE, part. adj., nletuB;
care nicta : ochinictanii, calbinictante,
* NICTANTIA, s. f., calitate si actu
de nictante : nictantia viuiloru sei ochi.
* NICTAKE, V., nletare; a missici
.si inchide ochii : callii nicta contimoi
de musca; la apparitionea si^/Ua a fulge-
r&lui nietămu vrenău nevrendu ; — in
genere, a se missicâ, a tremnră, a va-
ciliă, si : a face semnu cu ochii, cu ca-
pulu, etc.
* NICTATIONE, s. f., nlcUtlo; ac-
tione si actu de nictare.
*NICT[J,B.m., nletoB, actu de «t'eere,
nica : nictuîu ochiloru. intr'unu nietu
de ochiu,
* NIDACE,aâj.,(it.nldiiee,fr. nlal*);
d'in nidu, leuatu d'in nidu, care e inoo
in nidu, si nu pote inco shoră; de acf,
.stultii , fora esperientia, care, cumu se
dice,n'a perdutu inco casiulu de la gura.
* NIDIPICABE, v-, DldlllMr^ (it.
nldlfloare); a lace, construge nidu : iote
passerS^ nidifica la inceputtdu prima-
verei; a pune in nidu san pre nidu.
* NIDţPICATlONE, s. f., nWiaeatl»,
(it. nldtflcazlone, fr. Dldifiektlon); ac-
tione si effectu de nidificare.
* NIDIPICATORlU,-((»-w, adj. s.,
care nidiftca, sau serve a nidifiaxre.
* NIDITICATU, part. sup. subst.
uldlAcatus.
« NIDIFICIU, pl.-e, ntdiaoliM; modu
si effectu de nidifieare.
* NIDIFICD,-», adj. s., nidlBeus; care
nidi/ica, care face nidu : nidi(ieele pas-
seri.
* NIDORE, 3. f., Midor, (it. nldore);
d'in nidu, ins^mna: 1. proprie, odore
de nidu, odore de oua copte sau clocite,
si de acf : 2. odore ass^miue cu cea de
oua clocite; in sensu si mai estensu, o-
dore de lucruri unturose, fripte, arse,
ferte, copte, etc. : nidore de buccate, de
came fripta, de pesce friptu, de lumi-
nare de seu stinsa, de cârpa sau de
rkarteia apprensa.
* NIDORARE, V., aldorare; a d&
nldora, a emitte sanrespandf nvdore; a
spîrti, sautf nidore.
=y Google
416 ^m,
* NIDOBOSUri. adj-i nUorosns;
plenn de niăore : nidorose holoeauste.
* NIDIJ, pL-uri, nldiii, (H. nia», îr.
■U); cniba, in care passerile oaa, elo-
ceacQ si sootu pnllisiori.
«NIDULABE, V., nldnlari; & face
ntdu, a 86 pune san a seda pre ntătt; a
pune iit nidu.
« IflfiILABB, T., «4 nlbilam redl-
ger« =: a reduce la nihilu, a nemid;
vedi compos. annihilare.
* NIHILISMU, 8. m., (fr. aibtllave),
8f stema filOBOfica, care adjnnge Ia ne-
gationea fientiei.
* NIHILISTU,-a, a. peraon., (ti. ■!-
htliate), care se tine de nihUismu, care
nu crede iu nemioa, absoluta, scepticu.
* NIHITiONE, 8. m., nibllo; unu mare
tttmîca, uua nemica tota, si de aof , per-
' aonale, omQ de nemica, misellu.
* NIHILU, 8. m., slbil» Bibilimj ne-
mica absolutn.
t NILOMETBn, 8. m., (fr. nllvmitre,
it. ailcMetro), columna graduata ce
serrtea a menirâ crescerea fluviului
NUu in Egyptu.
* NIMBATU,-», part. adj., almbatpsj
de mmbu, d'iu nimbu; proredatn cu
MtffibK.
* NIMBIFEBn.-d, adj., ntmbirer;
oare adduce nmibu : nimbifere ventwi.
* NIMBOSU,-o, adj., nlmbosna, (it.
neMboso si nlmboso); plena de nitnhi :
tomna niwiwsii , mari mmhose , monte
■iiimboau.
» NIMBU, ţ\.-mi, uimbos, (it. nlmbo
si nmibOf £r. nlnbe); d'in aoefr-asi fon-
tana cu nuAe=nuent sau nuorit, si prin
urmare : 1. proprie, ploia assâmine cu
unu nueru, ploia nebulosa, ploia subita,
si tempestosa , Tiolenta : plovoiu : a
spmmeiuâ lumea cu fuimine , nimbi ,
neue si grandine ; nnu nimbu infrico-
8iatu innecă totu câmpida in oâte-va
minute; 2, prin metafore ; a) nueru
grosan si negru de ploia : unu ninUm
negru ca peaur'a aseunte Zumtn'a dtUei,-
h) nueru in genere, ei in specie, nueru
luminosu, lumina in forma de naera ce
inoingea capulu dieiloru, in care se În-
cinge si astadi capulu ăngerilotn, s&n-
tiloru , auireola : Miaerva aj^pare cu
Nm
frontea iminsa de unu s^ndidu vimb»;
splenâiău mmia ineinge oopiriu âmgo'
ndwt,- fig. ninibulu portei; e) nueru de
fumu, de pulbere, etc., si de act, mul-
ţime nespusa de mare : nimbu de pul-
bere, de sagette, de îoeuste, de arwuti,
de tattiMcî,- d) legătura de capu; «>va8n,
catinia cu multe gaurelle ce serve aa»-
perge cu esseutie odorîfere; f) cerou ce
pre certe mosete eau medalie se observa
in giurulu capiteloru . imperatonl(mi ;
g) tempu reu, fortuna, calamitate, se-
Tolia subitana : ae ne fdieitămu eo nim^
btdu a ireeutu curremi» preste capitde
no^e.
NIMFA, s. f., vsdi nj/oipA*.
NIMICA, mimcîa,fiimicin, etc.;vedi
nemica, nemna, nemtcire, eto.
NIME, nimine; vediiHeme, namne.
* SIMIETATE, 8. f., nlBletas> ca-
litate de ntmtu, prea-mare cantitate,
intoneitate, volume, etc; eseessu, prisosn :
nimietaieapnuu^ru, mancarei, beuiurei,
buceuriei, intristatiottiei; a tine mesur'a
intre nimietati.
* NliSICy'a, adj., nlmlDi; care trece
mesur'a, prestemesnra, prearmare, prea-
multu, prea-intensu, etc. : viti'a se am-
puta, ca ne nu se intenda nimia i» tote
partăe; nimia cderitate, nimie plaeeri,
nimie cddure; ca subst. abst. nimitAt
nu e sarutosu.
NINGEBE, ninse, ninsă, v., imperso-
nale, nlngere* alaclt, cade neue : tota
iUu'a si tota m^tea a nistsu; ninge fora
incetare de mai mviie ăUle; in iem'a a-
cesla-a n'aninsu de locu; e bene se ningă
câtu de mtdtu; ploua, grandina, ninge;
— si trans. tika diu'a si tota noptea
neaninsupreetdle;uam&i^a sensn me-
taforicu pote fi si personale, oomu :
l'au ninsu flori pre capu, sau : Vau ninsu
cu flori pre capu.
NINGEU, s. m., nlrosiu (neuU) =
DeoeMben *nesu de nmsu, de ningere
= Decembre. M.
NINGOBE, s. f., nlnforj vedi m»t-
sore.
NINIBABE, niniru si ninirediii, v.,
1. laUare = a caută Bpre a addormi,
Toibindu in specie de oopilli; a castă
inoetu saa monotonut a iugaoă unu
.yGoogle
NK;
cauticu; 2. prin metaf., bUndlrl, nlmtls
bUndlUis CDFDnipere, Malllter rel per-
peram edncire, a liogusf, a desmerdă,
a corrumpe cu desmerdaiî, a cresce in
mollitione : a ninird prea-maltu eopil-
lu-lu de miou e a îu con^mpe cu to-
ttUu. — Vedi : nane, cu care coventulu
sta in legătura, ai de acea-a e bene a se
scrie : ninnarare; (compara si it. bIb-
■are cu acellu-asi intellessu). M.
MINSETtJ, p].-e, actione si effectu,
cumu si tempu de ningere^^zulagor :
desttdlu atătu ninsetu; prea-^ultu nin-
setu, ca si pucinu ninsetu, vettema.
NINSETUKA, s. f., nlufor, nlx; ac-
tione si effectu, si tempu de ningere :
ce ninsetura infricosiata !
NINSOfiE, B. f., nlQKor, nix» (d'io
nins** de la ningere); actione, effectu,
cumu si tempu de ningere : ninsorea
tina trei diUe; ninsore tStundante; nin-
sore a cadttta mt^ta si groasa de mai
multe pcdme pretotitidinea; aihu ca nin-
sorea; Sg. ninsorea MriUietiei de pre ca-
pubtvosibv.
NINSU, part sup. subst. d'in ntn-
gere; 1. part. pass. : campăniele bene
ninse; 2. aup. nu a Irecutu ten^ulu âe
ttinsui 3. subat. abstr. ninsulu acesta-a
e de mare utilitate.
NI8GARB, nisce, niscine, vedi : ne-
scare, nesce, nesdne.
NISU si nissu, pl.-HrJ, nIsuB si nl-
2.M} adoperaUone, încordare de poteri :
Gt mare nisu se puse se missice pelro-
niulu d'in locu; tote nisurile nostre,
spre a invinge, au essitu deşerte; cu do-
rorose nisuri nasee biet^a mamma.
NISUENTE si nissuenU, adj. part.
ptes., niteBB, care nisuesce.
NISDBNTIA si nif'^u'^ntia, s. f., li-
snsjDlxiii, eenalDs; ^iloperatione, ten-
dentia : nisuentie deşerte pentru a4jun-
gere de scopuri deşerte; nesuentitle ce
ati pusu pentru unu nemiea, aru fi fostu
demne pentru lucruri mari; (vedi si ne-
suentia).
NISUIBE si nissuire,-escu, v. , nltl ,
eniti, ««nari; ase adoperă, a tende, a si
încorda poterile : i» desertu nesuiti la
ee nupoteti adjunge; si refl. a se nisui,
mai energicu de câtu simpl. a nisui : a
ToilU-
NIT.
417
se nisui se restorne mqntH; se nisuescu
monta, ea se nască s&rid; (vedi si ne-
suire).
MISUITORIU si nessuitoriu.-toria,
adj. s., iltesB, conans, operam dotuis;
care nesuesce.
NISDRIBE.-escu, v., olxnrlre; a arâ
doru de nissu; a i casionă se facă nis-
suri; in genere, a i casionâ se facă.
NITELA, B. f., nlteU, (d'in Bitere),
1. splendore, lucore, netiditate, 2. spe-
cia de soricellu luciosu, animalcnlu ce
se aâa in allnne.
* NITESE, nisi si nxasi, sau nişei si
nissei, nisu si nissu, r., altt, proprie, a
se redimă; de aci apoi : a si iucordil po-
terile, a si pune tote poterile, a se ado-
peră , a se încerca, a si dâ labore , a se
nevoii, a tende, a se screme, etc.
•NiTIDITATE, nitore, etc., vedi nc-
tiditate, netere.
* NITBA.BIA, s. f., vedi nitrariu.
* NITaARIACIU,-a, adj. s., (fr. ni-
trarlace), care s^mena cu plant'a ntfra-
ria; s. f. pi., nitrariacie, familia de plan-
te ce are de typu genuin nitraria,
* NITRARID,-«, adj. s., nUrarlns-a,
(comp. si it. nltrera sau nltrlerai fr.
nltralre sî oltrifere) ; relativu la nitru,
leuatu de regula ca subst. , a) m. pers.,
carenegotiacuntfruf&^f. reale, nitraria
si nitraria, a) negotiu allu nitrarialui;
P) locu de unde se scote nitru ; t) genu
de plante.
*NITRATD,-a,adJ.s.,nltratB8,(com-
para si it. nitrato, fr. nitrate); meste-
catu cu nitru : ape nitrate ; s. m. reale,
nitratU'lu, eare formata d'in combiaa-
t io nea acidului nitricu cu una base.
* NITEICU,-». adj., (it. nltrico, fr.
Dltrlqae), de nitru : acidu nitrieu.
* NITBIFICARE, v., (it. nitrifloare,
fr. nitrlfler) ; a ^ice nitru , a coperi sau
ammestici cu nitru : prin actionea na-
turei multe petre porose se nitrifica.
* NITRIFICATIONE, s. f., (it. nltrl-
llcazlone, fr. nitrlfieatloB) ; actione oa-
turale sau artificiale de nitrijicare, cumu
si effectu allu acestei actione.
* NITRIGENIU, 8. m., vedi : nitro-
genia.
•NtTRITU, 8. m., (it. altrlU, fr.
=y Google
416
NIT.
nltclte), sare formata d'ÎD acîdulu ni-
frosu 'eombinatu cu una baae.
*NITRIO, 3. m., (fr. nltrlM»), presup-
pusn radicale alin asotuiui.
f NITKO-, (d'in nitru), io mai multe
composite scieotifice, cumu : nify-oben-
eina, s. f., (fr. nltrobenzlne), combina-
tioae de acidu nitricu cu benzina; nitro'
hematata, b. m., (fr. nltrohâmatatti), aare
formata d'in addulu nitrohematicu com-
biuatu cu una base; nitro}iematicu,-a,
adj., (fr. nltrok^matlque, d'in ai^-al-
|U(To; = s&nge) , acidu nitrohematicu ,
care produce sari de colorea sângelui;
nitrogenm, s. m., (it. nltrogetio, fr. nl-
tr«s6ae, livtK == genu), unulu d'in do-
minele date azotului; nitroleucatu, s. m.,
(fr. nitro le DO ate^ d'in XeuxIv7]::= creta),
sare formata d'in acidu nitroleucieuconi'
binatu eu una base; nifrofeucicu.-a, adj-,
(fr. nltroleaclqve) , acidu nitroleuctcu .
care se nasce d'in actionea acidului ni-
tricu asupr'a lewcinei; nitromeiru, 3. m.,
(fr. nltroMdtre), instrumentu de mesu-
ratu nitTtdu d'in commerciu; nitromu-
riaticura, adj., (fr. BltreinurUtlqoe},
in aceUu-asi sensu cu kijdroiMoroni-
trieu; nUronaphthcdide, a. f., (fr. Ditro-
naphthallde), compositu d'in naphtka-
lina cu acidu nitricu; nitropicratu , a,
m., (fr. nltroplcrate, d'in mxp^ =: a-
maru), sare formata d'in acidu nitropi-
cricu, combinata cu una base ; nitropi-
cricu,-a, adj., (fr. nltrnplcrlqne), acidu
nitropiericu, produssu d'in actionea aci-
dului nitricu asupr'a indigului ; nitro-
prussitttu , a. m. , (it. nltropmuUto) ,
aare formata d'in acîdulu nitroprUssicu
combinatu cu una base; nitroprussicu,-
a, adj., (it. nltroprnsBfco): aădu nitro-
prussicu; nitrosacharatu, a. m., (fr. al-
troBBceharate), sare formata d'in acidu
nitrosaeharicu combinatu cu una base ;
niirogaditmcu,-a, adj.,(fr. nltrosaccha-
rique) : aădu nitrosaeharicu, produssu
de actionea acidului nitricu asupr'a sa-
chw^lui.
* NITBOSITATE, 3. f.,(it.Bltro8lU
si Bltrosltate, fr. Ditroalt^), calitate de
nitrosu : amaretia si nitrositatea absin-
thiului.
*NITBOSONITBICU,-a, adj., (fr. nl-
, _ SIV
trsiiOBltrlqQe) -.acidunitroaonitrieu.tor-
matu d'in combinationea acidului nt-
trosu ca acidalQ nitricu.
*NITROSn,-a, adj., nltroBas, (it
■ItroM f fr. nitrenx) ; plenn de nitru .-
laeu nitrosu, ape nitrose: — in specie,
in cbymica, nitrosu califica unu acidu
sau oxydu ce coprende mai pucinu nitru
de c&tu cellu callificatu prin nitricu.
* NITROSDLFATU, a. m., (fr. ni-
troBulfate), aare formata d'in acidu nt-
trosulfaricu combinatu cu una base.
* NITROSULPDRA, s. f., (it. nlt»-
snlfaro, fr. nitrosnlfure), coinpositu a-
nalogu cu nitroprussiatuiu, numai co
conţine sulfitre in locu de (yanogeniu.
' NITROSULPURlCU,-a . adj. , (fr.
nttrosulfurlqae); acidu nitrosul/vrieu.
* NITRU, s. m., nltrom, (vtrpov, it.
nltro, fr. nltre), numele Tulgarîu allli
nf'tratuZm.sare formatad'in acidu nttncu
combinatu cu potassa; e si alta specia
de nitru, care are de base sod'a, soda
naturale, applioata la spellare, si de acf
Gg.precumtt corpurUese curetia cu nitru,
asia si suffletele se purifieaprin nevolieît
sufferite.
* NITRDRA, s. f.,(fr. altmrej, corn-
binatione de nitrogeniu sau aeotu ea
altn corpu elementariu.
* NITELLA, s. f., Itbella, (demin.
d'in llbra), corruptn d'in libella. (dnpo
fr. ntreau), instrumentu in forma de
tubu implutu CQ apa, cu care se serveaeii
geometrii spre a pune unu planu in e~
citibriu = positione orizontale.
* NIVELLAMENTU, (mai bene Ubd-
lamentu), pl-e. llbramentnn , llbrativ,
(=fr. nlrellement), actioue de libdlare
si stătu produssu prin acesta actione :
îibtUamentulu cailei, eurtei, slratet,
ariei.
NrVELLARE,T., (mai bene UbeUare),
Ubrare, ad Ubram explorare «t exlţere?
nqnarc) es»qnare, (fr. nlreler); a pune
in libella, aecaU, a netedf, acompIan&:
a libella curtea, strat'a, callea, ori'a ;
fig. a Ubellă fortunele, condiHonUe.
* NIVBLLATIONE, a. f., (mai bene
l^eUatione), llbratlo, perllbratla, ■-
qoatle, (fr. slrellenet); actioue si ef-
fectu alin actionei de libeUare.
=y Google
* NIVELLATOBIU.-imo, adj. 9. (mai
bene l^xMatoriit.-toria), llbratftr, (fir. ■■-
relnr), care IStdla sau aerre a îtbellă :
lS>eUatorii eaUUoru nationaU; sunt si
UbeUaiori de fortune, de atari.
* NOBLLABE, v., avbllltare, nobtltm
erearej a &ce nobile, 1. in genere : a
si nobila numele , sitfftetulu, ânxnCa,
metUea; 2. ia specie : a nobUâ pre mai
muUi d't» pMK.
* NOBILE, adj., MblUs, (it. nobile,
fr. ■•ble), d'in noseere:l. proprie si in
genere, ce se pote eonnosce, osioru de
eonnoscHtu, bx de acf, connoaetUa, rarn
inse applicato in acesta intellessn ori-
ginariu, ci : 2. ca mai desu, connosaUu,
en mare Rome, renomita, famosu, dis-
tinsn, etc., a) in genere, fia in bene, fia
in ren : Xaocntefu mare si nobiie oratoriu;
strălucita si n<^iie cetate; nobile victoria;
sunt omeni ce se faat nobili prin crimine
si Uastemaiie; Titu lAviu nomesee pre
una emiisana nobile mtdiere; Eratostra-
tu caută a se face nobile, dandu focu mi-
nunatulm templu d'in I^hesu; b) in
specie, a) care prin nascere san prin di-
ploma data de principe face parte d'in
una classe distinsa de celle alte în
Btatu : ia anticii Bomani, omenit .nobili
se distingeau prin dr^^u de imagmi,
astă eo omenii nobili poteau fi d'in fa-
milie atâtu patriciane eâtu si plt^>eiane;
ceUi ee pentru prim'a ora d'in una fa-
mUia se iniUtia», prin merite personali,
peno la ceUe mai mari magiriratwe, se
numieaa omini notti; dero la omu no-
bile nu se oppunea numai omuf« nou,
d si mai vertosu omulu ignobile sau in-
nobUe; nu /amilii face nobili persontie
siagtdari, ci aeeste-a făcu nobile famUi'a;
cu tote acestea ia dissu si se dim : no-
bile de nascere, d'in nobile familia, d'in
vechia famtUa nobUe; omeni nobili d'in
boni, d'in straboni; ba ineo si astadi
cdloru de ourrene^ nobUati nu se da
aeeUu-asi pretiu ca celioru din vechiu
iempu nobili; si peno astadi sunt omeni
nobUi de diverse categorie; e una ierar-
chia de nobili; ^) in genere, distinsu, ea-
cellente in genuin seu : mare, inaltu, su-
periore, snblime, angostu, generosu, etc. :
partea cea mai n^ile a onudui e saţ-
fktulu; in suffletu partea cea mai no'
bile e rationea; nobili instincte dUe o-
mtdui, oUe naW«t omenead, in oppo^
sitione cu; instincte, passioni ignobili
sau innobOi; nMle ardore, studiu, e-
mulatione,ambitione; nobili soientie, sau
nobili cH-ft, sunt tote eâte ducf4 la no-
bile fine, veri-câtu de umHe ar fi ma-
teri'a de care se ocet^a; nobili cogUationî
espresse in nobili covente; anima nobUe,
suffletu n<Aile; limba »o&iA;=:Btralucita
prin no&ili auctori, ce au produssu no-
bili opere; d^ro si : Umia nobile=^^l*k
nobile; unu poporu e nobile , una na-
tione e nobUe prin s^abonU sei, prin
istori'a sea, prin faptde preset^ me-
ritose : nobilea Francia, nobUea cetate a
artUoru si scientidorv; nobUe profes-
sione, oecupatione, offidu, sarcina; no-
bUe asjHC^, nobUi fada, nobiU li-
niamerUe atle fadei; — ca snbstantiyn,
•MU nobile, no&ilti, are, de regala, sen-
sa]i> de sul) 2, b), a) : nMii nu vreu a
cede nimica din privilegieleloru.
* NOBILESC0,-a, adj., vedi nobi-
Uariu.
« NOBILETIA, 8. f., (it. aebllfliia,
f^. nobleise); vedi nobUitate.
* NOBILIABIU,-a, adj. s., (fr. aobl-
lUlre); relativa la nobile (ca substan-
tiro) : ordine nobiUaria, sânge nobtlia-
riu; casteUenobiliarie, super&M nobUia-
ria, privilegie nobiliarie; partiada no-
hiliaria, preposotione ce puua înaintea
nomelui seu nobilii si pretoosii nobili;
— s. m., reale, nobiliariu =: carte, re-
gistru de n<^ili, de familiele nobili alle
unei t^rra, provincia, etc.
* NOBILIME, 9. m., nobllltas; mul-
ţime de nobffi, toţi nobilii unei terre,
unei provincia, etc. : muUa nobilime se
află in acea btdalia.
* N0BILIR£,-e8cu, y., vedi nobilare
si nobilitare.
* NOBILISSIMATU, s.m., (fr. scbl-
UailmstJ; demnitate, titlu de nobiUs-
simu; tempu c&tu ţinea acesta demni-
tate.
* NOBILISSIMU,-a, adj. s., ■•blll>-
almu», (it. aobtilSBino, fV. Bobllllisla*)
superlat. d'in nobile, cellu mai no&îîe,
forte n<^ile, 1. raru iagenere: nofrilu-
=y Google
420
NOB.
simele fapte (dh armatei nostre; nobiUs-
simtdu meu amieu; 2. applicatu in spe-
cie, ca titlu ODorificu, in tempnrile mai
d'in arma alle imperiulai, la Cesari si
mulierile loru, cumu ai la alţi membri
ai &milîei imperiale.
•NOBILITAEE, V., nobllIUro, (it.
nebilltAre); a face nobile, 1. a face con-
noseutu in bene sau in reu : nuprin tene
d prin bradete telle te ai nobăitata; de
ai de ct4rre»<Ju venUu, dlu si nobilitasse
nomele la toţi d'in cetate; 2. a redică la
ana grada de nobile : principele a nobi-
iitatu pre mai muîti pentru insemnatele
' si nobilile serritie; 3. a face distinsu,
escelleote, bonu, etc. : bonele doctrine
nobaUa sufflet^ si animeU; unu bonu
«ertpfortu sde nobUitâ lucrurile ceUe
mai vulgari; laborea nobăita pre omu,
desttdlu ea ea se ^ conseerafa la no&t'ii
Incrnri.
* NOBILITATB, b. f., nobilltis> (it.
nofelllU si noblltste, fr. nobintd si no-
blease), calitate de nobile, 1. cu sensu
de eonnoseutu: nt^itatea unei victoria,
unei bătălia, unui evenimentu, a unui
omu mare, a unui flosofu, a unui sce-
lerat», a unm desfrenatu ; 2. cu sensu
de diatinsu prin grada ierarchicn : no-
biMate de naacere, de familia; vechia,
noua nobilitate; 3. cu sensu de distinsa,
escellente, mare, generosa, bonu, etc. :
nobiUtatea sufflehUui, ănimei, aentimen-
teloru, cogiiariloru; este una certa no-
biUtcUe de espressione ehiaru si pentru
idede ceUe mai vulgari; câta nt^itate
inportarea si vorb'a acestui twwi / la-
borea, lucnUu uiile e nobilitatea adde-
veraia a omului; nobilitatea vitiei no-
stra de caUi; 4. in sensu collectivu ca
ai form'a nobilime : nobilitatea assupri
in tatu modulu plebea romana ; — în
celle trei prime Însemnări se applica
st form'a nobiletia, si scurtata, nobletia
= fr. noblesse.
* NOBILITATIONE, s. f., nobllIU-
tlo, (it. nobllltuione, T. fr. nobtUta-
tlaa); actione de nobilitare : nobilitatio-
nea cdloru meritosi; nobUitationea suf-
fietului, espressionei.
•NOBILITATORIU,-/oria. adj. s.,
MbUltftHi, (it. ■•blUtat»r«); care nobi-
HOC.
lita sau serve a nobihtâ : arti si seten-
tie nabUitatorie de anima-
* NOBILITATU,-o, adj. part. sap.,
««bllltatDg : unu desmatiatu nohilitatu
prin blastematiele selle.
* NOCENTE, adj., part. d'in noeere,
Dtcenfl» (it. D*eeiit«); care noee, (vedi
noeere); 1. în genere : prea-mvlta ^i<na
e noeente planteloru, caprele sunt no-
centi viţii de vinia; 2. in specie, cul-
pabile, de reu facutoria : nu potu leud
apperarea unui noeente; pre longa unu
innocente scapă adesea si mulţi nocenti.
* NOCENTIA, s.f.,noeentla, (itiio-
eenilm si nocfima); contrariu innocen-
tia, calitate, etatu de noeente : Domne-
dieu e judicatoriu aîlu innbcentiei si
allu nocentiei.
* ITOCERE, noeui, noeutu si noetto,
V., noeere, (it. Baoeerej &. nolre); a
Tettemă, a adduce dauna : tmilta ploia
noce planteloru sau plantele.
* NOCITOEIU.-fom.adj. s., noo«M,
noeltDrns, noelroB} care noee : ^nte
veninose si nocitorie san^atei,
* NOCIVU,-^, adj. s., bmItisj apple-
catu a noeere, rettematoriu : 4rba noci-
va pecordoru.
* NOCTAMBULATIONK, s. f., (fr.
nootsnbalatloii), si :
♦NOCTAMBDLISMU, s.m., (itn.t-
tombollurao, fr. noctanbulisme), actio-
ne de noetambulu.
*N0CTAMBULUra,adj.8.,(it.Mt-
tanbnlA, fr. noataKbDt«), care ămbta
noctea, si in specie, ca si somnambtiu,
care âmila noctea in somn», aădormitu
fiendtt.
■ NOCTABEh=nopfare, T., noctesoeret
pernoetareţ 1. impersonale, a se face
nocte = nopte : a ineeputu a noctd, a
noctatu bene; nu sciu de ce nu mai noc-
tedia; nu noetă bene si latronii ne eal-
cara; 2. personale, a mana noctea, a ee
afâă nociea, a adjunge in nocte : «mu
nodcdu cu grânvlu in aria; nodassewm
cu copUli mici pre eaUe departe deveri-
ce locuentia omenesca ; la ee ospetaria
ati noctatu noctea trecuta? a noctd a-
fora d'in casa; bărbaţii blastemati noe-
tidia prin scUu, c^ora ffin casa; Tedi
si : innoetare = înnoptare.
=y Google
NOC.
421
NOCTATtl = noptalu, part. 8np.
subst dlo noetare .- omeni ttoOc^pre
edUe, ia una oapetaria; eâtu ati dalu
pet^vnodaiH la ospetaria ? ^ ia modu
sdv., in noetoiu am adjunsu a casa.
ii.OGIE=nopte, a. f., D»x-Boete, (it.
Botte, isp. ntehe, port. noete^ pror. >«ttţ
■oleb, noiţt naeehr nutg, naolt* nolj
V. f r. Roit, o. fr. niitt, alb. nat*); 1 . tempu
ce treoe de la vnn apposa de son peno
la UDU resaritu immediatu de Bore, op-
positn la diua :no^ea nue de căiu oÂ-
&tnii'a luminei sorelui; nocte longa,
scurta : noctUe de vira sunt cu muUu
tnai scurte de eâtu noctiîe ds i^-na;
nocti umide, reci, calde, serme, mterose;
formase, urite, intutt&^ae, eu luna si
at^, foralunasi stelle;noâeprofunda,
traiuSla, taeuta, muta,tempesto3a, seom-
moiosa; sunt si ttocU amare, triste, a-
gitate, râie, dorerose pentru jnetii mor-
tali, oumu sunt st noeti ferici, plăcute,
festive, leti^ce; mceputuht neetei este
ser% ec^>etulu sau finitulu noctei e ăe-
maneti'a; se face nocte, se lasga noete,
e nocte, a treeutu noetea, ne appuea
noctea ad i» eampu; noetea cu diu'a
face una dl civUe; noctea cede dUlei,
oumu si diu'a cede noctei', d'in nocte
peno in di, ai d^in dl peno in nocte; —
la salatari : noete bona, ti orediu noe-
te bona, a dice nocte bona, a leuâ nocte
bona, a lassd noete bona, etc; — a face
d'in nocte dl =a veghiă tota noetea, in
opp. ca : a face (fin di noete:=i dormî
diu'a; — de noete, afora de intelles-
salu : inainte de diua, cu muUu înainte
de diua; ca ia fraaile : a ţ^eeâ de nocte, a
maneeădeno^, aseseollâdenoeteeta.,
sensn care se conobora si prin desu :
detu de nocte; de noete are ei înflem-
sarea attribtitiva de unu adj.= noetar-
■ai : passeri de nocte, eorbu de noi^e=zz
ayetleoraz; nalbiCa de noete, Utcru de
nocte, etc.; — inse : noete de dorere, de
amaru, de nesomnu, de plăceri, de pe-
trecere, de uritu, etc.=«ocfc pleno de
doreri sau amartta, etc.; asia si : nocte
de ploia, de ventu, de ^tuna, de iurbu-
rari; ~- in multiple espressioni tempo-
rali cu Duantie forte delicate, cumu :
a) pusa singura, spre a nspreme : a) e-
poc'a la Întrebarea candu : noctea aple-
catu, noetea s'a Intorau, noctea a ad-
junsu; nu e bme a luerâ noetett » a
dormi diu'a; Ş) dnrat'a : iota ntetea !»•
credia; tota noctea atiMa; irodiu'ador-
me; h) in unire cu alte cov<entc, cumu :
a) poterea noctei = «nlta box : afieea
in poterea nodei, a ealed pre cineva in
poterea noctei, a se desoepta in poterea
noctei; p) oa alte espressioni temporali,
aprope ca si oompnsu ; eri noete, mâne
nocte, (dlalta nocte, Marti noete, Mer-
curi nocte , etc. : Ltmi nocte cade in
morbu si Marti noete more; cu «rticl.
neutrale : m nodea, Joui noetea, Do~
mineca noctea, etc., aceste espressioni
an una nuantia pncinu differita de form'a
nearticulata , acesta differentia resare
ca mai bene in : adi noete, si adi noc-
tea ; ~~ i) cu forte multe prepoaitioni
cu sensuri diverse sj delicate, (vedi de
node, si desu de nocte, mai susu) ; pre
nocie, 8prenocte,noctea,prestenode,etc.,
S) tnediulu noetei, mediu de noete, opp.
la meciiu^u ăUlei : a sescoUâ la miediulu
noetei, in mediulu noctei,prelamedluîu
no<iei,sm : inme^u denoete,prelamediu
de noete, etc, cu acesta differentia co :
mediu de noete e una espressione mai
Taga de c&tu : mediulu noetei, apoi a-
mendoue espressîonile diffem de : me-
dia-noete, ca opp. la : media-di, intru
catu media-nocte e : a') partea, regio-
nea oppusa cellei de media^âi; ^'} spec-
tru creatu de imaginationea poporului,
(vedi sime(îiu);2. prin metafore, sjdiă'a
noctei, la antici; h) lucru de noete, ce
se face sau intempla nodea; de aci :
nodi ottice, titlu unei- carte a lui Qel-
llu, scrissa la A/Aena in tempu de nocte;
e) intunerecu, si fig. orbia a mentei, ra-
tecire, etc. :in noetea uitarei, nodea
orUei de oehi ai corpului sau ai men-
tei; negr'a noete a mortei.
* NOCTI0OLU,-a, adj-, «oetleri»!
cui place noetea : noctieole passeri.
* NOCTICOLORU,-a, adj., MVtlw-
lor; care are cdorea nodti, negru ca
noctea.
* NOCTIPEBD,-a, adj. a., noetlfer;
care addnce nodea; s. m. reale, npe^
/erH-2»z=luoefenilade8âia sau de nocte,
>yGoog Ic
422 KOC.
in opp. cn kteefenilv, căra se applica in
speciale la Inoeferulu de demanâtia.
* NOCTIFLOBU,-a, adj., (fr. ■•««-
flore); «are noetea face, deschide florea
$ea : f^anie noctiftore.
•N0CTILI0NE,8.f., (noetlllo =:fr.
■•etuivn); epeoia de vesperella.
*NOGTILnGA,B, m., noetUnea; care
Inminedia nottM, applîcatn : a) la hma,
h) la lampa; — ei ca adj. noetilucu,-a,
care Ince noetea; (compara ai fr. noetl-
1u«ib) : anmdetUe nodihtee; flori noe-
tiluee=flon noetiflore.
* NOCnVAGD,-a, adj., Roetlritr»»»
(it. nottlTafOffr. iioetlT>Kne);caretxipa,
ftmbla nodea : patăeri noetivage, m'am
satwaiu de acesta viStia ttoetivaga.
* NOCTIVIDTJ.-d, adj., ^««tlTldui,
care vede nodea : nocUmd'a passere.
* NOCTIVIGLU,-», adj., noetlTi-
gllns, care ve^ noetea, care qq dorme
noetea.
* NOGTUA, B. f, noetna, paesere de
Moete; conseorata deanticiMinerreiiCU-
ettveUa.
* NOCTULA, 8. f. , (fr. BoetnU , it.
letUU); 1. specia de TespereUn; 2. spe-
cia de flattum de nocte; 3. specia de pas-
sere nootama rapace; 4. ca deminut d^in
Hoetua, ««etu.
* NOCTUBNALE, adj., atetnniaUi,
(comp. si ir.iootsrmal);relatiTti Ia nocte
san la nocturna (ca substantive) : ro-
gaiioni noettimali; s. f., noctumale-a,
officia basericesen de noetea.
* NOCTnBNn.-u, adj.s., nooUriiBB,
(it. BottnrBO, fr. Bootnrne); de noefe; d'in
tempalu nodei .- ore nocturne, eonsilie
noetume, Uter are nocturna, pehecere
noetuma;~8. î.,noctuma,ai m. noctwntt
^ervitiu basericescu de node, parte a
litnrgiei ce se cânta noetea; a. m. pers.
noeturnu ^ diea alin noctei la an-
tici.
* NOCUITATE , s. f. , (fr. Bueolt^) ,
calitate de nocuu,
* NOCUME, s. pl., nocumine, si :
*NOCUMENTU, pl.-«, (it. nooHBie
si Bocameat»); actione si effectu de no-
eere, damnn , strîoatione , perdere, vet-
temare, reu facntu.etc. : a faee.aăduce,
easionâ euiva mare nocumentu.
NOD^;
* NOCUTOBIU.-forto, adj. 8. , Tedi
noMftjnu.
'NOCUn.-a, adj., nooBBi, care nooe,
fiMHtw, vettematoriu , stricatoria , atri-
catioBQ , etc. : lucruri noem sloma-
ctilwt.
NODALE, adj., (it.aodal*,fr.B«dBl);
de noău : oasu nodale; in specie : punte
nodali, Unie nodali, superfeeie wdtdi,
cari , intr'nna eorpn vibrante , stan in
repanau.
NODAME, B. pl., nodamine, si :
NODAMENTTJ, a. m., pl.-e, attaBiett,
actîone si effecta de nodare.
NODAKB, V., Bodare» a face nodu. a
provedâ ca nodu sau noduri, a legă ea
nod»simnodiiri:anodâbrânubt,hraeeil-
Ide, eormeliu eu eortndiu, baierele de-
tagiloru ; ladu nodatu de guttu , gutta
nodatu cu laimţasi nodă pertdu eutmu
laeiu de auru; a si nodd caţmlu = a M
legă capulu : a) in sensn materiale , a
Be legă la capn ca ceva ca ornamenta
saa ea remeiUn; i) in sensn ideale, a) in
genere , a se obligi ; Ş) in specie , a se
mărită saaa se insori ; deee semi nodu
eapulu asid de teneru ; vedi si compos.
innodare.
NODATIONE, s. f.,n«4atl», actione
si effecta de nodare : nodationea tmm
capdu deada.
NODATOBIUi-fortd, adj. s., R«dust
care nada.
NODATn,-a, part. snp. snbst., atU-
tS8 : &râftu nodatu; nodatulu brâmdui.
NODATDEA, s. f., aadBaen, (it. bo-
datura), actîone si resoltatn de no-
dare: nodatur'a bradului cu man'a, no-
daturde osseloru, nodatur'a gutttdui eu
eapulu; nodature de eolumne^trâne.
NODECIU si nodetiu.-a, s., dem. d'in
no^,-a, leuatu mai vertoBU ca depretia-
tivu si reu : nodedede sophistiu, dead^
vocatu^Mjfblni», cânBldiel UqMljHO-
de(!te=nB;n,âoccnri,Beccature,8auTw
borom eavUUtio, cavillattoni : nu me
prenddi m nodedde voitre; vedi si :
nodicu. nodiciu, etc.
NODELLD, pţ.-e, si f. noddla; b«<
duios, deminutivu d'in nodu, (compara
si it. nodello, vedi si : nodtctt, nodi-
ciu, nodicioru, nodisioru, nodudu, ete.)
.Coogic
^OD.
NODIA, B. f.,ji«<itt specia de planta;
Tedi ă\ nodicia la nodicu.
NODICA, 8, f., vedi nodicu.
NODICAIOSU, nodicaire, etc.; vedi :
nodicare. nodicariti, etc.
NODICABIU,-o. (cursuppressu, no-
dicaia), adj. s., proprie, relativa la no-
dicu.'a, si in speciale, applicatu la no-
diee cui placu nodicele, in sensulu tne-
taforiCQ : fltlUtlgator, oftrtlUtor» nnţls
Tel triols immoriDB, anţas vel trfcis a-
gens, in speciale, vftfer, lltlgator» llti-
KlMii8=ieui placa judecăţile, încurca-
taiele de jadecata, certele pentra tote
nemicnrile, care cu nodecie := cu sofis-
mate caata se câştige ori-ce causa : ad-
vocaţi nodicari;— a.î., tea\e, a) ttodica-
ria, abîtndine, vitiu si fapta de nodica-
riu :=oaTllUtio, frandulenta Htl^andi
rfttlo, Dug», trlon, In uagli tel trlola
ininoratlo : nodicari'a advoefdiloru, cri-
tieastrUoru ; nodicarie de advoeaiellu;
ceva se dica atâta nodicaria cu unu ne-
mca; nu mi placu nodicariele muiier_^,
cui nu adjungu ore intrege, spre a si
pune unu acu in peru ; t) nodicaria si
nodicare, camu in acellua-asi sensu cu
form'a nodicaria : ce nodicare de criti-
eastru , de muUere ; nodicarile de omtt
bobletiu; — de aci: c) nodicarosu si no-
dicariosu,{earsupţie96n,nodicaiosa)-a,
adj., cu senmi mai energica de câta allu
formei nodicariu, si in specie, Tltllltlf â-
tor^ aatcls vel triols dlo Innorang, to-
tD8 In nogls rel trleia : n'ai mai vecbdu
omu nodicariosu ca acestu-ai^-nodîea-
rire (cu r suppresau nodicaire)- eseu ,
T., nuifls din immorarlţnegaHTeltrleaB
arer«» TUlllttgare=a se oceupă in de-
lungu cn nodieie, cu seccature, nemi-
Guri, a pune sau perde tempo multa
pentru nemicuri, etc. : ca se hage in u-
rechiele acului, nodicansee una ora; ca
refl. a se nodicari, cu sensu mai ener-
gicu : tota diu'a se nodtcaresce spre a
face unu nodu îa fune; ■- • nodicaritura
(cu r suppressu, ttodicaitwa), actione de
nodiearire : ce atâta nodicaritura pen-
tru nemica ! nodicarîturele muliei-ihru,
aîle advocatiloru rei.
NODICIA, noditia, etc, vedi nodicu.
*NODICOLHJro. adj., (fr. iiodl-
ealle),care are noduri pre coUu=:guttu.
• NODICORNU,-a,adj., (fr. nodlcvr-
me), cu noduri pre come.
NODICP, pl.-e. si f.. nodiea, 1. pro-
prie, uodulnD =: deminutiTu d'in nodu-
noda; 2. prin metafore , a) in genere,
Blea, btlnm, nii;iB,trlc»=:nemica, sec-
catura, lucru fora valore, fora insem-
□etate si utilitate, la care si perde cineva
tempu lungu ai pretiosu ; b) in specie;
carlllatlo, Terbornin Tel lefum Uqnel»
nlBeracB]»tiDaaDla,incurcaturainTorl>e,
sophisma, laciu de vorbe, argumenta
captiosu si seccu, critica sau obiectione
pentru nodiee in papura : cu miserele
si misellele vostre nodiee nu me pren-
deti pre mene;— de acf noue deminuti-
ve : nodeciura, (vedi nodeâu, in parte),
nodiciu,-a, de unde apoi : nodicioru,-a, si
nodisioru,-a: noduciu,-a si nodutiu,-a, de
unde apoi : noducioru si nodu3ioru,-a,
— imelfl d'in aceste forme au leuatu si
sensuri cu totniu speciali; asi nodicia,
afora de : a) sensulu generale de noda
mica, are si sensurile de : j3) nodicia sau
noditia, si nodueia sau nodutia=3ţe-
cia de plante = leuotlnn Ternom.
NODIPLORa,-o,adj.,(fr. nodiflore);
alle cui flori născu din noduri = arti-
culationi : plante nodiflore.
NODISIORU,-a, s., vedi nodicu.
NOD^0ROSD,-a, adj., nodouns, (com-
para si it. nodoroso si noderoso), plenu
de noduri : bette nodorose, arbori no-
dorosi; fig. sonuri nodorose.
NODOSITATE, s. f., nodouitas, (it.
nodaalU si nodosltate); calitate de no-
dosu : nodositatea trunchiului, ramuri-
lora, parUoru, nodositatile de la articu-
IcUionUe degiteloru.
NODOSU,-a. adj., nodOBus, (it. ao-
d«80i isp. nndoaof pror. nodog^ b. dou-
eux); plenu de nodwt .- a pisă pre ci-
neva cu una nodosa maduca; nodoae im-
plettiture. fusteUu de planta forte nodo-
su; nodos'a chiragra, pentru co produce
noduri la incbiauaturele degeteloru; Sg.
nodosa cestione;nodosefrasi, eu^gumente.
NODU, pl.-un, si f., noda, Rvdos,
(it. Modo, isp. nftilo si nudo, prov. B»t
si UD, v.frmodsi noţn. fr. Dnnd);1.8nb
forma maso. nodu, a) proprie, legătura
.yGooglc
iDfornia de globn care se face d'in lucruri
flessibili ce ae potu infascioră : la «nu
capetu alltt aciei, cu care se cose ceva,
se face nodu; fune cu mai multe noduri;
noău tare strinsu, nodu facutu d'in mai
multe implettiture; nodurile uneiplesse,
unei reteîle; curellele calctomloru se le-
ga cu nodu, precumu si brânele, cingu-
torile, bracăllele inco se lega cu noci»;
capetele un^pandia in care punemu ce-
va, se lega cu nodu, nodulu strinsu allu
iaieriloru pungei; 2. metaf., ajinaensu
materiale, a) în corpulu animaliloru, in-
chiauatura, artîcniatione , si proprie,
proeminentia aarticulationiloru: nodu-
rile degiteloru, genuehiloru; p) la plante,
Ia lemne, proeminentia : bastonu cu no-
duri; arunâinea are noduri; papur'a nu
are noduri; de aci proT. a caută, a află
nodu itt papura =:: lat. nodimi In sclrpe
qanrere ^ a caută si află vitie un-
de nu se află sau cella pucinu cu greu
s'aru află, a caută se critice ce nu e
de criticatu; f) parte tare, dura a u-
nui ce, de regula inflata : scânduri
cu multe noduri; sentiu unu nodu la
gutiu pre sub pelle; S) puntu de inter-
sectione allu linieloru derepte sau cir-
culari, puntu in genere : nodulu ascen-
dente sau descendente allu orbitei tmui
astru; nodurile celloru patru tempuri
alle annului; i) pentru corpuri sonore,
nodu însemna : a') locu in care cOrpulu
vibrante e io repausu, p') nodu armo-
nieu, in care una corda pusa in vibra-
tione face se sune de sene si cordele
concomitanti ; C) in arcbitectura, nodu
=:br&nu, ornamentu proeminente; ti) in
genere, brânu, cingutore, legătura, in-
cbiauatnra : nodulu gtdtului cu capulu;
nodulu ce tine perulu strinsu pre cresee-
tulu capului; h) ce stringe, astupa, lu-
neca, impedica : mi s'a pusu unu nodu
in guttu; sentiu noduri pre giAtu; am
inghititu acestu meăicamentu, ăero cu
mari noduri; t) ceva micu, micutoUu:
unu nodu de copillu; cumu ti aplacutu
asid nodu de muliere? — h) in sensu
ideale, a) i ngenere, legătura, legamentu ,
relatione, etc. : nodidu amicUiei, con~
sangenitatei; strinsu nodu lega pre omu
de tirra sea; ^) in specie, a') diMculta-
te, grentate, incurcatara : ad e nodtdu;
nodu gordianu = nodu ercuUanu ^
mare difficultate, problema, puntu inso-
lubile sau cellu pucinu forte greu de
deslegatu, lucru aprope impossibile;
p') puntu essentiale, capitale, principa-
le, fundamentale ; nu sta act noddu
cestionei; y) ceva grea de sufferitu, mu-
strare, imputare grea, offenaa mare ce
pate cineva : de si greu si mare, a in-
ghititu nodulu; cu iota averea de care
ăispunu de la densidu, inghitiupre tota
diu^a amare noduri ifin cau^a neome-
niei lui; inse : a inghiti nodwi insemna
si : a dnce dorulu, a av4 mare dom de ce
amu perdutn sau ne lipsesce; e) nodic=
carliutio, nngte, trlcn=incurcatnra de
vorbe, sophisma, si de acf : seccatura,
nemica; 3. form'a feminina, noăa, se ap-
plica mai vertosu cu sensulu de Jiibb-
tDra, artlcalfttlo, Tlaonlum = legătura,
inchiauatura materiale acorpuluiinoifa
guttului, bradului, degiiului, manei; in
specie : noă^a sedutului, curului, =aoe-
ojx, — cumu si cu sensulu abstactu de
nodare : nod'a nodului făcuta de tene
nu a tinutu; — de acf, precumu d'in
afora s'a facutu afara, asia si noda a
adj unau nada, cu aensuln de : a) eaneng,
TlDoiilniii=::legatnra, mediu de nodare,
si metaf., esca, lllecebra=mediu de a
prende : pentru pesci se arrunca in (^a
ca nada sfermature de pane, cumu st
granutie de grânu; b) ippendlx = ce
se adauge la altu ceva : arip'a stânga
a palatiului e una nada făcuta de cur-
rendu; c) ai cu sensu abatr. de nodare,
innodare, addaugere z:z motJiXo ; — de
acf verb. nadire (comp. innadire),-esai,
= nectere, nodare, annecterc, adjan-
gere, iddere, alllţare; esca rel llleee-
brlB oapere) allleere, rel aBaneseere ;
a) a adauge, a prende ceva de altu ceva,
a legi sau nodă împreuna, a allongă
sau mari prin adauasu : a nadi funea ce
nu adjunge, a naăî doue funi , a nadl
mai muUi cormelî; a nadi murulu, pa-
rietde; p) a invetiă cu ceva, a capită
sau captivă,facuudu-lu se guste d'in ceva
placutu : a nadi cdUdu la orăiu, s'a na-
diiu lupulu la tnnelli; tma muliere se
nadecse cu untt bai^atu; de act si subs.
,CoogIc
NOM^
f., naăitura, actione siresultatn, sime-
' diu da nadire = înnexlo, conjanotlo >
ftlleetl«, ippendlx f esoa, iileeebra. M.
NODUROSU,-a, adj.,Tedi nodorosu.
NODUSIORU,-a, nodutiu.-a, yedi
nodicu.
NOI, prOD. pers. I, plnr. aeijca Domi-
nat, noi fHangemu, voi rideti ; ca ace.
c« prs : pre noi attinge lucruîu, pre voi
Hu; in celle alte relatiODi cu prepose-
tioni : de noi, de la noi, la noi, cu noi,
fora noi : nu poteti tracta de noi, fora
noi; redi si eu.
NOIANIT, e. m.,p1.-e, nare, oeeânns,
gnrges, abfBsiis, dlInTlont; mare si Ta-
atn spatin coperitu de apa : oceanu,
mare abyssn : a rateâ pre intensulu
nmanu; e% fig. un« noianu de amaruri;
noianu de lumina; cof^ndatu in noia~
nuiu calamitatHoru la tene aXlergu ,
Domne, ca la aingi^rula meu liman»;
— d'in oce(inu:=oeeanDs^a)Xiav(Si; ? M.
* NOX.ISARE, nolu, etc., vedi : naa-
lîsare, si naulu.
* NOMADE si n<maău,-a, adj. a.,
nomas, {vo^^, it. noiiiade> fr. nomade);
1. proprie, cella ce ftmbla cu turmele
d'in locD ÎD locu spre a Ie pasce; 2. prin
estensione, errante, cellu ce âmbla d'in
locn in locu.foraase stabiH uecsiri, care
&mb1a CD cortnlu.fora casa, fora stabi-
litate : triba nomade, popore nomadi;
nomada iraiesat mai aUessu cu păsto-
riţa sicuvenatorea; nomadiinu ara, nu
lucra pamentulu; — ca adj. Bi noma-
diai,-a, relatiTU la nomade : viitia no-
madica.
NOMADICU, nomadu; vedi nomade.
KOME, BÎ nume, pi., nomine, noneo,
(it. port. none, isp. nombre, prov. fr.
non; alb. emln sau emen, macedorom.
noma, d'in f. noma cu o deschisu peno
Ia a, ca ai dacorom. e^ara, facia cu
macedorom. afara: compara si grec.
Svoiia; d'in noscere, ca si nobile, no-
me = espressione propria a notionei,
conceptului despre nnu ce; Gentia sau
calitate, actione a fientiei, 1. proprie,
a) in genere : a dă nomine noue la idee
noue; nominele arboriloru, animaliloru,
petrehru se tragu in origine d'in una
caiUate ce face mai mare impressiorţe
NOM.
425
omului, care le da aceste nomine; a ttonrf
fia-care lucru eu nomele seu; unu con-
eeptu fora nome se şterge dHn mentea
nostra; nome de loeu. de monte, de flu-
viu, de laeu; passeri de differite nomine;
filosofia demna de acestu nome; acestu-a
nu e nomele propriu ăUu lucndui ce
vrei a spune; sutU si lucruri fora nome,
caroru omtAu nu a datu, nu a potutu,
sau nu a vrutu a dâ unu nome; suni
lucruri ce au nomine, dero nu vremu a
le diee pre nome; a nomf succulu d'in
huccatele măcinate in stomaeu cu no-
mele grecescu de ekyUi; cu ce nome se
spunu luerulu, nu seiu; b) in specie,
a) pentru omeni, caroru-a se dau in
speciale nomine proprie : nome de bat-
tezu, nome de famUia; nome aăăeve-
ratu, in oppositione cu nome falsu sau
nome scan^atu; la antisii straboni se
intdlegea prin nome nu nomele indivi~
duale aîlu fia-carui amu, nu nomele de
batteeu, cumu se dice astaăi, einomdede
gente; nomele de familia se dicea cog-
nome sau connome; Sro nomele indivi-
du(de, se dicea pronome;—a dâ, apune
cuiva nome; a dice cuiva pre nome; am
uitatu eumu Iu chiama, di-i tu pre nome;
cumu i dicu pre nome? cumu te chiama
pre nomele de hatiezu? cumu ti e nomele
de familia; a portă unu nome : porta
nomele tatălui naturale, tatălui adop-
tivu, mosiulMi, strahonului; a si leuă,
a si dă unu nome de famiUa; a nu ave
nome de familia ; ^) la certe animali
domestice, cumu : calli, boi, câni : boi-
loru se dau nomine dupo ăiu^a in care
se născu; Mereurianu, Jouianu, Vine-
rianu sunt nomine de boi; calUloru se
punu nominedupo colcreaperului: &al-
binulu, Ifegrulu, Albttlu; y) 1& cetati,
monti, lacnri, rinri : uomde cdatei eră
JRom'a; S) in grammatica, a) cu sen-
buId mai largu, se applica, in oppos. uc
verbu , la tote corentele c&to espremu
concepte de fientie si de calităţi, si de
aci : nomine si^stantive si nomine a-
diective; preeumu logiaâu destinge in-
tre substantia si acdăeniia , asid si
grammaticulu destinge intre nome sivor
bu; in sensu mai strimptu, numai Ia
concepte de fientie : nome pro^ no-
=y Google
426
NOU.
tmtK communi, generice, naţionali; notiţe
materitde, eoncrehi, abstract»; nomine
patronymiee, masculine, feminine, pUt-
raM, iingulari; nomele, in Umb'a nosira,
nu admite flessioni caswdi; 2. meta-
forice, a) familia, natione, poporn : ma-
rele nome romanu, glorioaulu nome ro-
manu, avrese sHnga nomele romanu;
si societate, societate de commerclu :
nome onoreUu in acea platia; b) nome
^ coventu desertu, vorba deeârta, fora
realitate correst>ODditori8 : frate de nome
fora ge fia si cu fapt'a; a remasu numai
nomele unei cetate , etc. =::: an perita ;
$e ti remana nomele = se peri, inse ca
sensu botm, de care mai la valle; o vir-
UUe, si tu eati unu nome, ar fi escla-
matu Bruta in ultimele momente; nu ti
face unu idobt cf in unu nome âesertu;
de acf, c) apparentia, pretestu : stA
nome de amicu vre se me tragă in pre-
cipitiulu ruinei materiale si morale; cu
nome, sub nome de remcdie vende ve-
mnu; d) titlu : si arroga cu fas^ no-
mele de doctu si sapiente; nome de aea-
ăemieu, de istoricu; demnu de nomde
deBomanu;adăfia-cuinomelededomnu,
de frate, de sora; e) reputatione, opi-
nioue, illnstratione : a st face nome; a
ai face mare nome; nomele teu e in tote
gurele, repună pre totindene; omu, thea-
tru, scola, universitate de mare nome
sau cumarenome; glori'anomelui; nome
straludtu, gloriosu;f) memoria, aave-
nire : a si lassd unu nome, nome bonu,
nomereu; traiesce si vatrainomele stră-
lucitului barbatu; pere cusunetu nomele
e^loru Internaţi; g) si in rm-.asi face
nome reu; nu numai omulu, ci famili'a,
tSrr'apote avenomereu;asimacuîd no-
mele, a n accoperi nomele cu rosine si op~
probriu; lucru fora nome e nu ttumat eelUt
ee nu are unu nome, ci si mai vertosu
lucru nefan^; h) nome = person'a en-
sari ; nomine respectabili ; a lucră in
nomele seu, in nomele regelui; beu in
nomde teu=Ae\i pentru tene, in onorea
personei telle; templu consecratu nomelui
Im Domneăieu; a adoră nomele cellu
sântu ailu lui Domneăieu: i» nomele tn-
UAuieerescu;penU'unQmele lui Domne-
dim,nu faceiiasiă,vmiti'miin ad^uio-
NOM.
rtu, nu me îassati se periu; in nome ăe
bene, si tn nome de rea=m bene, in ren, .
si in speciale : a leuă ceva in nume ăe
bene, %nnumedereu=A intellege bene,
leu, f<i prin urmare, a nu se 3upper&, a
se supperâ; — cama in acellu-asi in-
telIeasQ si; a nome de lene, a nome ăe
reu; 3. nome in multe constructioni cn
sensuri variate si delicate, d'in cari
dămu acf inco câteva, a) ende: a con-
nosce de nome , numai de nome : Ro-
manu ăe nome, strainu ăe ănma; b) a
si face nome, nome bonu, nome reu, nome
de invdiatu, de onm onestu, de insellato-
riu; c) cacu : e numai cu nomele omu ,
e si ellu eu nomde barbatu; asii dâro :
cu nomele are apropre acea-asi însem-
nare cu : de nome; inse cu altu sensu
in : cu nomele meu poţi reăieâ căti bani
vreidelaori-cecasade commerdu; ă)cu
prep. a : adu pre toţi cdatianii a nome;
a (Âiamâ pre fia-care a nome; a spune
tote câte scie a nome; spune a nome ce
vrd; nu ffii spuni a nome ee m facutu;
unt4 omu a nume ConatanUnu; trei o-
meni a nome Antoniu, Marcu, Aureliu;
in unele d'in aceste constractioai intra
si pre : sde tote pre nome, le chiame pre
nome, etc., inse ; a chîamd pre nome
difCere in senso de : a chiamă a nume;
coci chiama dnevapre nome numai cu
vocea, cu gur*a sea; dero pote chiamă a
nume si prin acrissu. si prin vocea al-
tuia, si prin alte meăie.
* NOMENCLATIONE, s. f., nomea-
oUtlo, (d'in unu verbu iousitatu : u*-
menfllaret d'in ■omen = nome, si oUra
^«alurt^uihiamare^gr. xctXsiv); 1. in
genere, cbiamare pre nome, nomre:
nomcTulationea totoru cetatianUoru ad-
unaţi in mare numeru; 2. iu specie,
arte, metbodu de a nomi persone saa
lucruri numerose, spre a le tină apoi
bene mente. Catone, censoriulu, care
sdea nominde totoru cetatianUoru ro-
mani, e unuiu d'in rarele essempU in no-
tnenclatione ce s'aru pote dtâ.
• NOMENCLATORItI,-(oria,adj. s.,
noneaelatorţ care face nomendatione,
sau serve Ia nomendatione : systema
nomendatoria; in specie : a) servo ce
adducea a mente Domnului seu nonu-
yGoog Ic
NON.
427
nde mllarn oe intempini, spre a i salută,
ca persone bene connoscnte, si asii a i
trage in favore si s le capeţi snffragiele
pentr» allegeri; b) celln ce se occnpa
on nomettdatut'a imei sdentia; c) ca
snbst. reale, nomendatoriu =: carte de
nomine proprie de anctori, etc.
* NOMENCLATURA, s. f., ncneela-
tnrif (it. Boin«iMUtnni, fr. nomenoUtn-
rc; v^i ai nomendcdione); I. in genere
cMamate pre nome, nomtrc-fd de acf,
ordine, seria de covente, de nomine;
2. in specie, collectione sjsteniaticaBi me-
tiiodica de toţi terminii unei scientia
san arte : nomenelatur^a plant^oru data
de lĂnneu; nomendatw'a chymca; fora
una bana nomendatvra, vna s^etUia
eu grmt se pote ătmlgâ.
NOMINAIiE, adj., ■•hIhaIIi, (it. no-
minale , fr. H«mtnal); relativu la nome :
dtiamare nominale=appdluru)mintde,
ee se face membriloru wtei adunatttia;
ă^imtionăe nominali nu su tare in-
a^rtuHve; vaiore nominale, scriasa nu-
mai pre eharteia, dero de ordinarw
inferiore valorei reaie; fiosofia nominale,
filosofi nominali, san nomne^sti , cari
anstinea nominc^ismulu; invUare nom-
nale a tctoru o^^oru la mesa ; diw'a
nominale = dm'a nomelui; pi. f., no-
mmali^nerbatore de diu'a nomelni.
NOMINARE, T., nsHlnare; a nomi,
a dice, chiami, strig& pre nome, 1. in
genere leunume nomrm leu;montii ter-
riloru nostre se nomina Garpati; 2. in
speciale : a) a celebră, a face renom^u;
h) a chiami la una ÂiDCtione : a no-
mnâ judiâ, profesaori, a^mnistro'
tori.
NOMINATIONB, s. f., nomin«tlo )
nomire, actione de nouinare : Vomnviu
are drepţii de nominatione a totoru
funetionmiloru statului; a face mtiUe
nominaHoni m judicatm'a;—6gva& re-
torica, prin care oratoriuln da ensasi
nnn nomeanai lucru ce n'are nome, sau
n'are nome covenitu.
NOMINATIVU,-a, adj., nomlnâtlToa,
(it. nonlDktiro, fr. momlnatlf), relativu
la nominare aau lanomtna^, care nomina
san pote nominâ : tiile nominative, cari
porta nomele creditorinlui; decrete no-
minative denoui funcţionari;— ia gism.
casa nommaHvu si abs. nominativu,
floBsione ce iea unu nome, candn sta in
fraee ca snbiectn sau inconcordantia ca
snbiectnlu : «ofmnafwuZu smgulariu
sau pUtrariu aUu unui nome, pronome.
NOMINATORnj.-^oria, adj. s. , ■•-
mlqaUr ai nomlnatorlas , (it. aamlB»*
t«r«, fr. BomliMteir); care nomi'na sau
serve a nominâ;—!. io genere : Adamu
fU nominatoriulu totoru UierurQoru ce
vedu; 2. in specie : Domnulu e nomi~
natormlu judecUoru; deer^, registre
nominatone.
NOMINATU,-!!, adj. part. , mmIm-
tns, numita.
NOMISE si mwnrercseu, v., nonl-
Bire, (comp. it. ■amare ? isp. D«mear,
fr, BttHmer); a dice, a cbiami, a strigă
pre nome; a cbiamă, a pane in fnnctione,
si prin urmare de acea-asi însemnare
cu nominare : a nomi lucrurile eu no-
mele lorv; a nomi pre cineva in fime-
Uone; cwntw se nomeaee fapfa tea ?
NOUITOBin si nwmHoriu,-t6ria, adj.
s., a«mlBator, care nomesee aaa serve a
nomi ; — appUcatn ca s. m. reale si
cu sensulu da denominatoriu = iînnln
d'in calli doi termini ai unei fractione
numerica.
NOMITU, si wumiiu,-a, part., >•«!•
natna: eelli normti m fandione.
" NOHISMA si mami^ma, pi. noMW-
vmU, si numtâmafe, BomlsBit (fr. ne-
mlsm», y(i[i[qjLa), 1. nna mone^, unu
banna : ruimiama regede; 2. in specie ,
moneta ce n'are curau, medalia, etc.;
3. typariulu, imaginea de pre una mo-
neta; 4. una specia de planta; vedi si
* NOmU, s. m., (it. Boml»}; unuia
d'ÎD terminii binomit^i sau polyno-
miului.
* NOMU, s. m., «amil, (v^jj^k), 1. dis-
trictn, ceren, circumscriptione; 2. modu
de cântare, melodia , si in specie, me-
lodia ce nu se potea scambă in ver-unu
modu.
* NONAGENABIU,-o, adj., nonage-
MarlnS) (it. nftBAgreaario * fr. ■•nagi<
Baire); care coprende noue died, 1, în
genera: mwwru nwnagenariui eoorte no*
>yGoog Ic
m NOB;
genaria; 2. in specie, a. tu., a) cominaii-
dante de nouedieei de armaţi, b) omu de
nonedieci de anni : unu nonagmariu,
nwagenarii.
* NONÂGBNU,-», de regula in pJ.
nonageni,-e, adj., nenagent =: cita
naaedieci.
* NONiGESIMU,-«, adj., ntiAgeil-
vBfl, (it. MBaseilno, fr. nonftRAilme);
alin nouedieoele : tKmagetim'a parte.
« NONALE, adj., anMtj relativii la
none, (redi nOHu); s. f. pi., nonali, sa-
crîficie la none.
* NONANU,-a, adj. b., nonanni} care
face parte d'in cava nonu, si io epecie
d'in legionea nona, d'in classea nona,
d'in Gorpulu nonu, leuatu de regala ca
s. m., unu nonanu, nonanii.
«NONABin,-â, adj.,noMria8,rela-
tÎTU la ceva nonu, si in specie, la or'a
nona : rogationi nonarie.
*NONGfENTESIMU,-a, adj., D»n-
gentesimns =: fi,, allu none centele.
NONNU si flun»u.-a, s. pers., non-
hks (it. BOBoo); 1. monachii-a, calDgerD,
frate, aom de monasteriu; 2. tata cre-
scutorin, mamma crescutoria; tata suf-
fletescu; 3. nasiu de conunfa.
* NOKU,-a, adj., domib; allu Douele :
non'a ora, si abstr., non'a; s. pi. f., none,
Ia antici, a nou'a df înainte de idnri;
si sabst. f., sing. nona, a) a nou'a parte,
b) a non'a ora, de essetnpla : non'a in
servUiidu ba$ericei, intre nona st ties-
pera; non'a vine dupo sest'a.
NOPTABG, noptc, etc, vedi noctare,
nocte. etc.
NORA si nuora sau noru si nuoru,
pi. norori a nurori, s. f., nornB* (it.
onora, isp. nnera, prov. port. nsra, T.
fr. Bore); Boci'a fîliulai : soercle nu se au
bene cu nurorile; noru mea e st noru tea.
* NOKDICU,-a, adj., (it. aordtoo).
relativu la nordu : popore nordice, mai
bene inse : popore t^tentrionali.
* NORDU, B. m., (it. Mrd, ii*rt si
aorte, fr. ii«ri; — coventu sassonicn),
applicatu numai ca terminu geographicu,
cu acea-asi insemiare ce au si ălle no-
etre : media-nopte, septentrione; — ap-
plicatu si in compositele : nordw-uestu,
nwăn-vettu.
« NORIA, s. f., (it. iMria, fr. nerle),
machina bydranlica oe serve la irrigata,
ceva analogn cu cea ce pc^rulu nume-
sce rota sau rota de ttdaiu; — (coven-
tnlu pare scurtata d'in anaria, ca for-
matu d'in âvct := in susn, si ct^Eiv=
redicare).
NOBISIORU, 8. m.,Tadi nuerisiorw.
NORMA, B. f., norMa, (it. aerma, —
afSne cu gr. -fMiipcţioţ, si prin armare
d'in acea-asi fontana cu noscer^; 1. me-
suratorin de ungUari, dereptarlu cu
care murarii, lemnarii si alţi assâmini
operări, mesura ănghiuri; 2. prin me-
tafore, mesura, ordine, modu^deactione,
regula, inse norm'a pare a avâ sensn
mai generale si mai nobile de căiu re-
gvi'a : norme alle justiţiei ; norme ju-
ri^ce, politice, morali; norme de portare,
de cogitare, de invdiare si propunere;
norme didactice; diqto norm'a stoimloru,
nemim d'in ceUi ce noi credemu sa-
pienti, n'a fostu sapiente; dasieii an-
tici sunt inco cea mai bona norma a
ceHoru moderni; a deduce d'in fapte
norm'a, normde covenite; a dă norm'a,
a leuâ de norma, a se cwformâ normei,
a lucra dapo norm'a stabilita; fora norma
afora Sin norma, Sin norme; scole, in-
stituie de norma.
NORMALE, adj., nvrmalis, (it. nftr-
nale, fr. mtnnal); de norma, ce da norma:
destinatu a dă norme, care e in noma ,
ânghiwi normali; scole normedi; îini'a
normale la unu puntu aîlu unei curbe
e perpendictdarea la tangentea dusaa
prin acellu puntu; conditione narmcZe,
uau normtde, vietu normale, staiu nor-
male allu sanetatei, circtdatione nor-
male a sângelui, pulsu normde; sunt
fientie in natura cari iu stmctur'a loru
se abbatu de la typulu normale; — s. f.,
normalea (ItmaJ^perpendicalarea, ver-
ticalea, si in specie, verticale a unni
locn ore-eare : corpurile cadu in diree-
iMnea tiormaZei.
NORMALITATB, s.f.,(it. namaHti);
calitate sau stătu de normale.
NORMARE, V., uorMar^ a masuri
«an direge ca norm'a; a pune sao re-
guU di^ norma.
=y Google
Hoa.
NOBMATIONg, s. f., nornatUţ ac-
tiona de normare.
NORUATUra. adj. part. nornatM.
NOBMATUBA, s. f., nornatan; &c-
tione si effectu alin actionei de nor-
tHttre.
NOROSD, noiK; Tedi : nuoro$u, nuo-
nf, si nuerosu, nuern.
* N08CENXE, part adj., vaseeaii;
care nosce, care connosce.
NOSCENTIA, B. f., Dftscentli; vedi
compos. connoscentia.
tt NOSCBRE, ncucHt, noscutu sinottt,
y,, aaaeere, (in locu de gnoBoere), form'a
primitiTa d'in care provinu compositele
81 derivatele : connoscere, agnoteere sau
tmnoseere, notare, notione, etc.
t NOSO-, (d'in gr. vdaoţ := morbu),
in composite scieatifice, ca : nosocomu,
s. m. ) ■•■oMnagf (&. Baaaeoae, d'in
xofiâsiv =: cărare), directoiia sau cu-
ratoriu de ospitale; de aef si : no$ocomiu,
s. m., reale, (it. aoioeoinlftţ fr. aoso*
««■Ibm), ospitale, unde se cura mor-
bosii; nosodmdru, a. m., (fr. nosadeadre,
d'in S^fpav =z arbore), genn de insecte
coleoptere pentamere, asii nomite pen-
tra co Bfi afla in ulcerele certom ar-
bori; nosogenia, s. f., (fr. noBo^^Btei
d'in Ţivoţ =: generatioDe), origine si
dearoltare a morbilom, si de acf, theo-
ria asnpr'a causeloru primordiali alle
morbiloru si asnpr'a modului loru de
dearoltare; nosogeniat-a, adj., (fr. do-
t*g4«lqae), relativu la nosogenia; no-
$ographia, s. f., (fr. nogoţraphle, d'in
Tpăyatv"^ descriere), descriere si clas-
smcare a morbiloru, cnmu si carto in
care se &ce asaâmine descriere; noso-
graphu, sm., (fr. aoM^aplia), auctoriu
de nosograpkia, cnlln ce se occupa cu
nosogrc^Va;no8ograplna*,-a, adj., (fr.
Boaoţrapfeiqne) , relatÎTU la nosogra-
pMa; nosoUgia, s. .f., (fr. aosoloţie,
d'in X670; =: discnrsu), parte a patho-
logiâ, oare tracta despre morbi in ge-
nere; noBologicmra, adj., (fr. no«olosi-
qne), relfttiru la nosologia; nosohgu,
8. m., care se ocoupa cu nosoîo^a.
* NOSSA si noxa. s. f., nox^ (d'in
■aeere), Tettenaare, damnn ce face sau
BoSere «ineva: cine precogita fwwaol-
K08.
429
tuia-a, e enswi espustt la nossa; fapta
vettematoria, damn6sa, culpa: nu sw
eu de nossa; caret noss'a wstra, ea se
neittfligeti asia de mare pena? furtu,
lo/rocitttu st alte nosse ti se itnptâa; —
pen's, muict'a impusa pentru dauna; —
concreta , oelln ce a facntu reulu; yedi si
nossia.
« NOSSALE si noxale, adj., noxalU;
relativn la nossa : actioni nossali.
' NOSSIA Bi Boxla, s. f., noxUjvedi
nossiu.
* NOSSIETATE ai noxietate, 8. f.,
oailetas, 31 :
* NOSSIT0DINE sau noxihidine, a.
f., noxitndo; calitate si fapta de no5£Ju.
*N0S8IU Binoxiu,-a, adj.s.,noxU3j
relativu la nossa, veitematoriu, strica-
toria, damcosu, culpabile : passerinos-
sie semenatureloru; nossii de mari de-
lieie; — s. f. nossia =: nexla, camu in
acellu-asi intellessu cu alia formei nojfia.
* NOSTALGIA, s. f., (fr. nostalgie,
it. DOBtolfU, d'in vâstoţ^intorcerela
locolu seu, si SXfo;=dorere), mare doru
de t^rr'a sea, doru de a se iot<}[ce in
t^rr'a sea, ăorvAu de t&rra, cumu dice
Somănulu, care unitu cu inflaentie cli-
matice diverse de atle terrei proprie,
pote degenera nu numai in profunda
melancholfa, ci chiaru in morbi gravi,
peno la smentire, nomita de medici
nostomania.
» NOSTALGIC 17,-0, adj., (it. aoatal-
gloo, fr. noBtalglqne), relativn la no-
stcUgia : doru nostalgia*; si ca subst.
personale, unu nostelgicu, una nostal-
•NOSTOMANtA, s. f., vedi no-
stalgia.
* NOSTRALE, adj., si :
NOSTRANU,^, adj., si :
NOSTRATE; adj., oMtras, aU. no-
strftte, (compara si : It. nastrale, aa-
Btrano, si nostrate, fr. nostrate), alin
nostru, de t^rr'a nostra, pamenteanu,
pamentescu, indigenu : plante noatrane,
covente nostrane; militari nostrati; por-
tulu nostrate; si absol. unu nostranu,
unu nostrate, nostranii, nostroHi.
NOSTKU,-a, adj., aaitar, aostrai»
(it. nostra si aosta, isp. naeitro» port.
=y Google
4Ş0 NOŢ;
B9IM, prOT. ii«Btr«t T. f. Mttitreţ a. fr.
aAtre); d'in tioi^^n, ari^ta relatîonea
de possessione io respectulupersoneian-
t&nia plurale, correl&tivucuflkU,ceeB-
preme poseeasionea acellei-asi pereone
aingalare ; adluliţ no9tru, ep'a nosira,
va^Ue noslre, taurii noatrii, terr'a nos-
ira, casele nostre; — poasesBolu ce pre-
cede p088e8BiTaluî,are de regnls articlnlu,
chiarn ai Setidu nome de cousangenu :
fratde nostru; fraţii noştri, sor'a nos^a,
sororile voaire; tattUu nostru, care eşti
m ccmn, etc., pre caadu se dice : tata
meu ai tatcAu meu, frate meu si fratde
M«u, înae nu : fraţi mei, ci numai : fra-
ta mei, ca si : fi-atii no5^;~pote înae
st& posaeaaivuln si in&intea possessului
d4ro atunci articlulu sta înaintea poa-
sessivului : allu vostru peecatu, oile vo-
atre peecate trageţi; aaiă si candu sta
possessivulu abaolutu : aUu cui e boulu ?
— aăin nostru; ai cui au boi? — aUi no-
ştri;— candu poaaessnlu e insocitu si de
nnn calificativu, atunci aremu : a) ver-
dele nostru campu, ver^e nostre câm-
puri; b) allu nostru verde campu, alle
nostre verdi câmpuri; c) verdde campu
aliu nostru, d) campidu nostru ceUu
verde, e) campîdu verde aUu nostru, etc.,
— ai no«^=consangeni , compatrioţi,
omeni ai casei, amici, partisani, etc;
allu noatru, leuatu asia abaolutu, pre
longa alte inaemnari, insâmna forte desu
si : omulu, barbatulu, patronulu, dom-
nuîu casei, mai Tertoau in gur'a mulierîi
lui : aUu nostru nu face asia, alluinos-
tru nu plăcu aeeste-a; aaiă si barbatulu
dice de a sea muliere a nostra; in
locu de ăUu nostru, ai : omulu nostrv,
mai familiariu fiendu : omulu meu: inse
ai : omdu nostru = omulu in ceşti-
one, de care e rorb'a.
•NOTA, s. f., nota, {it. noU, fr.
note); femin. d'in notu de la noscere,
ce ne face connoscutu ceva : semnu,
semnu caracteristica, caracterin, facutu
de m&na de omu sau de m&n'a naturei;
1. proprie, a) ia genere : pre serissorile
ce ti voiu tramitte de aci imânte, voiu
face not'a ce tn'om intellessu cu tene a
face; fa st tu aeea-asi nota pre episto-
lele ce mi vei espedi; se ponemu nota
NOŢ;
pre loctUu acestU'O; note inferrate du-
Ungu vitele meUe de eeUe astemine eu
(dle telie, ccare n'au neâ tttta nota; plan-
tele, cosi animalile, au notele loru pro-
prie si naturdi; cu aceste nofe ne for-
mâmu noi conceptele desprefientie, des-
pre specie ai genuri; aped'a eoprende in
aene, ea eonceptu , mm nnUte note de
câiu genidu;b) in specie, a) littera,
semnu de acrisju: eupucinenotepotemu
serie tote eoventele linQ)ei ceUet mai ar
vute; p) semnu arbitrariu de acrisao :
numeru, cifra, etc. : se mi scrii cu no-
tde ce inteliegemu numai amendoi;
i) semnu tachygrapbicu : mt s'au pres-
criaau ineoculittere notele tachggra^i-
loru l^Mte in aedenti'a adunarei d'in
septeman'a trecuta; S) ce se inaâmna
pre marginea pagineloru unui manu-
scniptu sau a unei carte, la finitnlu
loru, sau ai pre una cbarteta differita,
cumu si ce si ina^mna d'in andite spre
tinere de mente : Însemnare deadducer8
amente, observatione critica sau «apli-
cativa, etc. : ti tramettu testde ensesi,
si ca se nu te fatigi muUu, spre a află
Mvrei, am facutu ensuminotelalocurile
ce te potu interessd; a iUustră eu nofo;
a trage note dupo una carte lessa; a leuă
note dupo discursulu pronunti(Uu; edi-
tioni de auetori classici eu note critice
si esplieative; ti voliu eommunicd nofele
mdle aaupr'a spectadului de eri aira;
nu sciu deco vei poţi invetiâ dupo notde
meUe de classe; e) mai multe si diverse
alte specie de Însemnări in scrissa,
cumu ; a.") scurta espositione, resumtu;
P') registru, lista, catalogu, indice .- ecco
una nota de lucrurUe ee ti dau de ealle;
addu-mi not'adebuceate; fa-mi not'a de
ce am mancatu, nota de ee am se com-
peru; dati-mi una mica n(aa de ce v'am
datu si am se mai dau; a leuă sau dă
nota de coprensidu actdoru si doeu-
menteloru d^tn arehivu asupr'auneices-
tione; t') communicatione in acrissu intre
diplomaţi : nota confidenţiale, secreta,
o^âale, offidosa; S') declaratione offi-
ciale sau officiosa făcuta de unu gaber-
niu prin monitoriu sau aitu diariu : prin
assimini note se făcu eotmoseute eogi-
tele gubernitUui asupr'a eotarei sau eo-
=y Google
şol
tarei cestione; e) iDsemnare a gradului
de nteritn » unoiscolariu: ameritănota
bona, a avi la cataloga note relle si de
portare si de invetiatura; C) aernoa de
scrissu masica, cumn si muaica scrissa :
a catUâ pre note, fora note; a comyerâ
note, a acrie, a copia note; a pune pre
note unu canteeu; de acf, prin metafore,
sonularepreBejitatu,iiielodi'a,caiiticulu,
armonfa, compositionea muaicale : ai
eantatu falsu, nu ai faeutu mai muUe
note; note essacte, precise; nofa ăomi'
nante; note triste, ilari; eu greu veipo-
te inaltiâ vocea peno la acea nota, nu
poli tu face una nota asia de inalta ;
T]) semnu pre vase cu vinu, pre case cu
merci, etc., fr. âtlqaette} d) semnu de
distinctione, caracteriu, si de acf, spe-
cia, genu; [) semoLi d'in capu, d'in rai-
na, etc., x)typariupremoDeta; X)3eiiina
pre pelle, fia naturale : allunitia, ue-
gellu, etc. fia facntu intr'adensu, si in
speciale : inferratura, mai vertosu in
ren, iaferratnra făcuta pentrn crimine,
si de acf, macula, etc; nota infamanle,
de infamia; ie act : 2. metaforice, a) in
genere, semnu, iudiciu, preaagiu, ur-
ma, etc. : a lassă urme n note de cri-
mea sea; pre froniea sea poţi vede notele
mpresse de grelle sufferentie; h) in spe-
cie, desonore, infamia, ignominia, oppro-
briu, etc. : caută se scti tote maculele si
notele ce ai meritalu prin tw^itudinUe
telle.
* NOTABENE, vedi rerbulu «o-
taire.
' * NOTABILE, adj., noUbllIit (it. do-
tebUfli fr.n*Uble), demnu de not(i^i4,(Tedi
2 notare) : caşuri notcAUi, mare si no-
tabile; potere de coventu; evfnimentu no-
tabile; n<4abile hatalia; annu notabile
prin notabili si memorabili calamităţi; —
8. m., personale, ununotabile, cetatianu
de fronte, insemnatu în una cetate aau
provincia : nott^lit provinciei, adunare
de notabili; notabilii unei cetate sunt
adesea pucini negotiatori privelegiati
prin av^ea loru.
NOTABILITATE, a. f., (it. noUbl-
UU, fr. not^lllt^); calitate de noUMe :
notabilitatea acelloru evenimente; — si
ca inteltesaa concretu de persona nota-
HOT.
4S1
bile : nu esH notabiiitate, notabilUatUe
acellei cetate.
1 NOTARE, V., vedi : natare si in-
notare,
2 NOTARE, T., utttere, (it. n«Ure,
fr. noter); a face nofa, l.a3emni,ain-
aemnâ : a notă cu sigiUulu, a nota vi-
tele eu femdu; a notă unu locu prin unu
păru infiptu; a notă unu eoventu (fm
carte cu una cruce; 2. a scrie in genere,
si in specie, a acrie cu semne abbrevia-
tive : n'am polutu urmă pre oratoriu
si notă tote câte a vorbitu; discursurile
proHuntiate simt nwnat notate, si ineo
netranscrisse; 3. a face obserrationi, es-
plioationi la unu testu : d notă ceUt mat
însemnaţi auctori «pre a facUitâ intd-
lessululoru; i. metaforice, a) ainsemnA,
a desemna, a espreme, a arret& : a notă
noue idee cu noue nomine; tote aeeste-a
notau dorulu aseunsu <dlu ânimei seUe;
mai vertosu, a face allnsione, a d& se in-
tellega : cu acelle vorbe, ca si eu gesturile,
prevoivre se notedie actor iulu; b) a ob-
servă,aleu£ia mente, a consideră, intel-
lege -.potemu notă numervAu in căderea
pieatureloru; nu poteti notă ac^u-asi
nwmeru in utuf a ce se precipita ; a
observă si notă cM-aulu stelleloru, a ob-
servă si nota tote dissele euiva; dan^
attentione la altulu, n'am noUUu ce ai
dissu tu; mai vertosu la împerativu, ia
locutîonea : nota bene, cumn : nota bene
ce ti spunu eu; notaţi bene ce sptmu
invetiatorii; — locntionea : nota beme
ae iea si in modu de 8ubBt.:unu nota
bene, sau scrissa intr'ana unu notabene:
vreu aeî se făcu unu importante nota-
bene; acesta locntione in scrissu ae de-
semna prin abbreviatione asia : NS, sau
JV. B; c) a face pre altulu se observe,
se intellega; d) a inferră, a infami:
a notă pre oineea de meikionosu, de
misellu. de nemica; a notă pre cine ea
desfrenatu, abie^u si miserabHe; a notă
pre viiiosii de totu genulu in satyrele
si eomeăide selle, e) in sansu mai dulce :
a notă reu pre unu seolariu.
NOTARIA, 8. f., vedi notoriu.
NOTARIALE, adj., (it. notariale, fr.
notarial), relativu la notoriu : acte no-
tariali.
.y.Googlc
NOTABUTD, s. m., (it. ii*tariat«,
fr. noUrUt); of&ciu de notariu : a face
studie neeessarie la notariatu.
NOTABIESCUra, adj. (it. uoUresco,
ff . ■•tereaqne); de noUuriu : $tylu nota-
riesat formuU notariesci.
NOTAEIU,-a, adi.,iioUrlB8,(it. no-
Urlft si noUJs, fr. Hotaira), relativa la
nota ^ scriere in genere, si in specie
ia scriere abbreviata sau tachygraphica,
leuatu inse de regula ca subst., 1. mase.,
notariu, tmu notariu, a) ia întellessulu
de tachţ/graphu, a) la anticii Kamani :
a'} servu insarciuatu a lena note tachy-
grapMce pentru domnulu seu; ^') servu
pubiicu insarcinatu a leuă note tachy-
graphice de celle ce se diceau la jude-
cătorie sau in adunări deliberanti; f) in
tempurile mai d'in coce alle imperiului,
sarcia'a de notariu eră portata de o-
meai liberi si ohiaru de patricii; p) in
baseric'a creştina primitiva, notariu =:
officîariu insarcinatu acoilege si păstră
ia note abbreviative actele martyriloru,
b) in intellessu de scriitoriu sub dictatu
sau de scrnfortti concepf Of »u ; scriitoriu,
copistu, logothetu, grammaticu, secre-
ţariu, etc., a) notariu imperiale eră, in
imperiulu de resarita, secretariulu im-
peratoriultă; P) notariu apostolicu 8 of-
ficiarinlu insarcinatu cu espcditioneafa-
cendeloru curtei pontificia; 7) notaritUu
■unui tribunale e cella ce, ia noi, se
chiama astadi graphiariu; S) notariulu
unminegotiatoriu.umnpariiadariuore-
care e cellu ce mai Înainte, la noi, se
dicea grammaticu; s) tuUariulu unei co-
mune, unui satu, se dice astadi si la
noi cellui ce alta data se dicea logo-
thetklu soiului, si mai incoce scrufo-
riulusaiuiui; C) io fine notariu ^ of-
ficiaiiu cu caracteriu pubiicu, insar-
cinatu a face acte authentice si a pastfă
copie de pre densele pentru actele de
daraveri, pentru transactioni ce se pe-
trecu intre particulari pre caile de În-
voire; acestu-a e intellessulu ce a leuatu
coventulu notariu inco d'in tempurile
imperiului rpmanu de resaritu, si cu
cate se appiica astadi ca mai desu, si
in speciale in limb'a nostra ca si in
celle alte limbe sorori; 2. s. f., no-
tariat MetarlOf ti notoria ^ arte, of-
MOŢ;
ficiu, lucru de notariu, applicatn, a) sub
form'an(tfâna,iu 3ensup;iailargu,asiâco
iusemna si tachygrapkia, secretaria, etc.
si chiaru note in serissu; 6îq : b) sub
form'a notoria se dice mai vertosu de
offîcîulu notoriului in sensulu speciale
de sub C), in care, cu una mica dife-
renţia de intellessu, se applîca si form'a
notan'atu.
1 NOTATIONE, s. f., natatu, vedi
natatione si innot(Uione.
2 NOTATIONE, s. f., notaţi», (it.
notulo&e, fr. netatloa); actione, moda
si effectu de 2 notare, 1. in genere :
notationea vileloru cornute cu ferrtdu,
notatioiiea ouiloru cu negrctia; notatio-
nea eleviloru dupo meritula ce ou; 2. in
specie, a) notare inreu, inferrare;IiJob-
servare : celle demne de notatione, no-
tationea dilferentieloru de tempu si de
locu; c) esplîcarea insemnarei unui co-
veutu, etymologia a coveotnlui; d) de-
scriptione, caracterisare, incondeiare;
e) in musica, modu de nUare allu so-
nuriloru, cumu si systema, totu allu
noteloru sau semnelorn musicali : nata-
tione bottiana, gregoriană, nutnerieaţ
f) in algebra : notationea aigdmca fa-
cilUa forte descoperirea proprietatiloru
numeriloru; asia si : notatione ckymica
eu littere mc^juseule si minuscule si cu
esponenti manerici.
1 NOTATORIU.-^i-w, adj. s-.nata-
tor; vedi : naiatoriu si innotatoriu.
2 NOTATORIO,-(em, adj. s. nvts-
tor,iasemnatoriu.
1 NOTATU, part. sup. subst., d'in
1 notare=natare, natatuB, veiiinotatu
si innotatu.
2 NOTATU, part. aup. subst., d'in
2 notare, notatna, 1. part. pecore no-
tate cu ferrulu, omeni notaţi cu femău
infamiei; 2. sup. firfu de notatu viti^;
3. subst. abstr. notatulu viteîoru atfer-
ndu arsu-
NOTATDRA, s.f., noUtlo, vedi : Bo-
lalura si innotatura.
* M^OTESCEHE, v., noteseere, a se
face notu^connoscutu : mulţi noteseu
prin fapte blastemate.
*NOTHU sau note,-o, adj. s., mo-
thas, (v6do;), spurlu, 1. proprie, a) des-
pre omeni, nascutu afora d'in casatori
=y Google
KOT.
legitima : Dariu II portă eonnomele de
nothu; b) despre bestie, meaticiu, cru-
cita; 2. metaforice, falsu.
* NOTIA, 3. f., noHa, (votfa, fr. m«-
tte); specia de p^tra pretioaa, de care se
crede co ar cad6 cu ploi'a; — co-ci voita
=: insâmna proprie umida, umiditate, si
de aci si : notiometru, 3. m., (fr. notio-
M^tre, it. B«ti»metr»), instrumentu de
mesuratu umiditatea atmospherei, no-
mitu mai desu hygrometru.
* NOTIFICARE, v., notlUeare, (it
Dotlflcare» fr. notlQer)-, a face notu=:
coDnOBCDtu, a d& se intellega, a dă pre
facia, etc. : a notifică ceva prin <^sse,
prin ăiarie, prin serissori; a notifica
unu tractatu, ordinUe sau mand(Uele cu
cari e cineva insarcinatu; s'a not^catu
veneticiloru se essa in data â^in terra.
•NOTmCATIONE, s. f., Botlâeatio,
(it. notlUoaiUne) fr. notlflcatlon), ac-
tioue si actu de n<aificare : noti/icationea
sententiei, orei, temptdm de adunare,
caaaioriei cotarui-a cu coiu
•NOTmCATOBI0,-torta,adj. e.,(it.
notlfteatore); cai'e notifica sau serve a
notificare : vinu notificatori dupo noti-
fiaUori ai marei calamitate intemplata.
* NOTIFI0ATU,-a, adj. part., noWa-
oatui.
NOTINU.-a, adj. 3.,aiinotlDii», (redi
si annotimt^ă'in care notinu, prin ta-
liarea syllabei iniţiale); de unu annu,
luatu de regula ca subst., 1. mase. no-
tinu, a) callu de unu annu = equus au-
jietlniis; 2i>amoellude unu aimu=::a(rnBB
«naotlnua ) c) fetatura mascula d'ln
ano annu =: retnra muoHla luiootin*;
2. f. notina, a) 6p& de nnu auuu, b) am-
oella de una atmu, e) fetatura de ani-
mali femine d'in unu annu.
*N0T10N£, 8. f., nott«, (it. aasloiie,
fr.Mtt«m)f d*inn(rf«(âelatio£cere, l.ac-
tione de noacere, de conuoBcere in ge-
nere, si in specie connoscere a unei au-
toritate legale, cercetare : notionea cen-
sor(^i,jlidicdm, prefectului; aatnmartă
notionea uimt htcru ce nu suffere omma-
nare; 2. prin metafore resultatu allu
aotionei de connoscere : connosccntia,
idea, representatione, oonceptu, etc.,
a> in genere : notione clara, precisa, es-
Tom. II
NOT.
433
saeta, distincta, certa; notioni vape, imper-
fecte, con fuse; nepoiemuface mai rhuUe
«otioni despre aceUit-asi îucrw; n'am de
acesta-a neci cea mai mica notione; a
nu ave neci noiionile communi totoru
omenăoru; notionea b^ieîui si a rcuîui,
justului si a injuitului; mentea nostra
capeta notioni de lucruri sau prin espe-
rientia, prin sensulu estemu ori internu,
sau prin comparatione, sau prin ana-
logia, sau prin condustone, si tUtepro-
eesse alle rationei; natur^a a impressu
in mentea totoru omeniloru notionea de
Domnedieu; b) in specie, a) oonuosceu'
tia particularia de un ce, oonceptu des-
pre unu ce particukriu aau individuale :
notioriea e ide'a particularia facia cu i-
de'a generale, cu specVa scm genulu;
p) idea data a priori; ^) connoscentia e-
lementaria, forte imperfecta : pritnele
notioni alle copillului; a ave notioni
de physica, de istoria, de geographia;
notioni populari asupr'a dripturiloru si
detorielofu; primele notioni de scientia
si de Utteraiura; notioni generali si e-
lementari d'in varie domenie alle sci~
entiei; dupo Eatit, judeciulu analyticu
desv(^a notionea, fora se adaugă la
connoscentia noue elemente.
* NOTITIA, s. f., notitla, (it. BotinU,
fr.iiotloe),d'jnn(>fudelan(j5cere, 1. pro-
prie, stătu de notu ^ connoscutu; rarn
inse cu acestu inteltesu; 2. priu meta-
fore, connoscentia, scieutia, scire, repre-
senUitiooe, notione, idea, conceptu, etc.,
a) in genere : a leuâ una notitia clara
sau confusa de celle vedute sau sifuse;
neci unu anintale, afora de omu, nua>e
notitia de di&t; a adduce la notiti'a pu-
blica; a leuâ notitia prin scrissăre de
celle intemplate; notitie noue, ielegra-
phice, pacifice, gravi, triste; a cere si că-
piţă notitie tnaidetaUote; notitiele veni-
te de la mai mulţi asupr' a lucrului con-
corda sau se contradicu; notitie cor^r-
mate, notiti'a data eri prin telegraphu
se confirma astadi prin alte notitie con-
cordanţi; ai sau nu ai notitia de. ce ^a
intemplatu? a dă notitie, a capeta no-
titie certe; 3. in specia, a) coniiOBceutia
de apropo de unu lucril sau liiia per-
sona, couuoscentia de aprope ou cineva.
=y Google
434
ROT.
familiaritate, commercin intima : e ve-
chia notitia inire noi amendai; b) scîra
data pria scriBsu sau alta cnmura de-
spre ceva, aDunâtiu, prima aanuntia de
ceva de carrendu intemplatu si inco ne*
connoscata : noi amu leuatu notitia de
aciata-a de acumu trâ ăille; c) scnrta
iiidicatioae, espositione, esplicare data
aaapr'a peisoneloru saa Incrnrilora : no-
Utia ne<rologiea; notîtie istorice, geo-
graphice, bibliographice; notitiele ne dau
eonnoseentia de omeni si de lucruri;
prefatione plena de notitie; » dă una
notitia asuprea vietei unui acriptoriu,
unui artistu, unui barbaiu mare; a scrie
una notitia despre operde unui artistu;
d) notitia a unui liWariu e una lista ce
coprende anu micu numeru de cacti :
Krt'a de multe cârti nu ar mai fi no-
titia, ci catalogu; — ia acesta iotel-
lessa si celle analoge, notitia e unu de-
minativa d'io nota, seasn ce resare si
mai beae d'in frasi ca ; in hcu de una
notitia mi aăduâ una longa nota; —
e) carte, tractata in care se da conuo-
Bcentia de demnităţile, locurile, calli-
le, etc., alle unei proviacia, uoei terre :
notitfa imperiului Gallieloru; notitiele
antiâloru despre vulcani; notiti'a de
dlgtiitotiU imperitdui de oriente si de
oceidente,publirMtasubTh(odoMu;&\ao\.
notiti'a imperiului, opa geograpbicu pa*
blicatn dupo Constantinu.
* NOTORIETATE, s. f., (it. n^U-
rl«tk, fr. notorUlâ), calitate de notoriu :
lucru de notorietate pubHea, notorieta-
tea fapttloru nu e prin sene proba ju-
ridica.
* NOTORIU ,-<(W)a. adj. s., n*tor si
aottrlns, (it. Dotorto, fr. notolre); d'in
notu de la noscere, care connâsee san
faceacoMH^sce, I. mai rara, persona care
coDDOSce , martura iirecasabile ; 2. ca
mai desu, lacra ce face a connâace ceva
bene conuoscutu, învederată, asia co no-
toriu =: m&mîesta, luminata, învede-
rată, connoscata de tota lamea, pabli-
cu, etc. : fapta notoria, fjpte notorie,
proha notoria, addeveru no^on'u.
1 NOTU, a. m., natatos; vedi si in-
notu.
* 3 j?OTU,-a, notM-ft-an, ţit net«};
SQg
proprie, una d'in formele participiali alle
verbulni noscere, leuata inse de regula
ca adj. saa subst.; (vedi form'a femin.
notaci subst. la locuia sea),connoscutn,
bene connoscutu; opp. la ignotu sau îm-
notu : lucru n)tw fia-carui-a; omeni noti
mie ai tie; a discerne notulu de îgnotu;
a merge de la notu la ignotu; a âmblâ
pre calltle note; ttota voce, note locuri.
* 3 NOTU,-a, vedi nothu.
* 4 NOTU, s. m., ii«tn8=vdtoc, ventu
ce bate despre media-di, (vedi si austru);
prin estensione, venta, ventu violento.
*NOTULA, 8, f., BDtnta; âeminntiva
d'in nota.
NOU, noua; vedi : nouu.
* NOUACLA si novacvia, a. f., ««va-
cdUj d'in nouare, 1. rasoria, catita de
rasa; 2. veri-ce outitu tare taliosa.
* NOUALE si novale, adj. s., novalla,
-e, (it. nornie, fr. iioTale); d'in notiw ^
novu, applicatu Ia agrti care d'in nowt
se ara : agru nouale , inco nearatu sau
d'ia nouu arata, dupo ce s'a lassata ne-
aratu unu annu sau mai mnlti.
* NOUALIU ai novaliu, s, ta., agru
novale.
* NOUAME si novame, a. pi., noua-
mine, noTamen; actione si effectn allu
actioueide nouare : nouamineinceremo-
niele religiose, in institutioni ai datine.
NOUARE si novare, v«, nvrare, (it.
Dovare); a face nouu sau d'in notm, a
noui sau innoui, 1. proprie : a noua tur-
mele, vestimentele. casete; a attitiă n
nouă ardorea luptatoriloru; — a nouă
unu agru, una tîrrina ^ a iT& 6rO dopo
nnu repaasa; — a face si nouă eovente
ce nu a'au auditu sau caiete in desue-
tudine; a nouă unu tractatu, unu con-
tractu, una eonventione, veehi'a amiciţia;
2. metaforice, a scamb&, muţi, etc.,
a) in genere : n'am avutu de nouatu nnd-
te in legialatione; aii novatu fad'a terrei,
lueruriloru; b) in specie, despre stata
st lucrurile politice, chiarn absol. anoed
= a acambi , restoraă coastitotionea
io vigore; a face turbnrari, restoroart,
rebellioni; (vedi si innovare).
NUDATIONE si novatione. a. f., ■•-
ratlo, (it noraiionej fr. tiOTati«B); ac-
tione si effeota deitotiare, l.io genera ;
=y Google
HOtf^
nonrfuH» t» legi, inăaiine, inlimba,in
siatu, in gubemiu; prin novationilevo-
stre neintelleple twbttrati pacea oeta-
tianiloru; 2. îd specie, scambarea unei
obligatione ia alfa poateriore : nova-
tvmea oontradt^i, hypothecei; novatione
necessaria, imperfecta, perfecta.
NOD ATORnJ.-iwMi si ttcca/oWu, adj.
s., noTAtor, (it. noratom, fr. noTatenr);
care noua : nouatoriu in limba; nedlo-
gii sunt noecUori in cAle limbei; nova-
tori» in legi, in politica, in filosofia, in
latercUura; nowUorii in religione sunt
escommuniccUi; novatoriu imprudente,
pmculosu; cu tote aeeste-a fora novatori
progressuiu n'ar fi cu potentia, si lumea
fora novationtle unora animosi nova-
tori ar putredi in immobilitate.
KODATU ai novatu, adj. part.', n«-
Tatns.
1 NOUE si nove, (ia loca de »o6e),
pron. absoL pers. 1 plor. dat. nobla t
pânea cotidiana da noue; liertati noue
peeoateîe, precumu si noi licrtămu voue;
— &câsta t'orma deplena (absoluta) in-
tra in locu de cea redussa (conjuncta)
ne Ban ni, numai canda e ¥orb'a de a
Bppesă tare pre dena'a, in oppositione,
de essemplu : noue nu voue, se cade
partea cea mai bona d't» acS^a pr4da;
daţi noue (nu loru sau aUoru-a) partea
aeiita-a; ia assemiai caşuri numai prin
OBu pleonasmu provinciale se mai pune
BL form'a redussa (coajancta) : dati-ne
noue acâsta pane.
2 NOUE si nove, noTen, (it. aoiet
isp. iraerej proT. d«t, v. fr. ntef, n. ft.
neaf), numeni ce coprende 8+1=9:
noue si eu unu făcu diece; de noue ori
dieee faou noue^dieci; de noue ori unu
centu făcu noue cente; de noue ori una
mUle făcu noue milli; noue-dUci de milli,
noue cente de milli noue nuci , noue
cam negri;cioii.md,\6:m.aUunoueU. f.
anouea^a»nMt-t-umtallu nouediecile,
allu noue centele, a noue miîlia parte;
— .pentru unu numeru indefinitu, ca in
proverbiele : pentru una surda nu toaa
pop'a de noue ori; duce~te-ai se te duci
preste noue mari si noue terri.
NOUELLA si novella, s.. f.» atrella.
*!■•■, Tlfsa* (it. nAfellSf &>iMiiT«Ue),
\ Woir. m
proprie, fem. d'in adj. not46Uf4 sau no-
vellu, leuata ca subst., subintellegundo:
1. varga, vergella, ramura snptire :
nouelle de sake, de earpinu, de comu,
de jugastru, de vitia de vinia; cu noudle,
mai vertosu cu nouelle de salce, se in-
gradeseu gardwi; gardu de nouelle; unu
manuchiudenouelle, unacarrutiadenou-
elle; a bate, apersică cu nouelle de vUia;
a rupe una nouella, mai multe nouelle
pre spinarea cuiva; cu noueîleuscate se
apprende focu; nouellele ca mdi mice si
suptirelle se dia* smicelle si smicure; a
tcUiâ nouelle, a carră nouelle; parietii
caseloru terranesci sunt celli mai mulţi
de nouelle; 2. diapositione de lege mai
noua : novelle se nomira constitutionile
imperatoriloru făcute dupo publicarea
codicelui justinianu; 3. narratione, i-
storia, i3toriora,scire,etc., asia co nouella
sau novella insâmna : a) scire de ceva
nouu, de currendu intemplatu, a) adde-
verata : am novelle imbucatraiorie da
la tatalu nostru; trista novella venita
de la câmpulu de bătălia; ^) romore,
Torba, meutiona : a respanăi, a portă
novelle de la unulu la tdiuiu; pror. vrei
se vendi novelle barbianului ; de aci :
f) lucru frivolu, nemica, seccatura :'cu-
rate novelle in vorbe inflate sipompose;
b) narratione, istoria, istoriora imagi-
uaria, rerisimile sau si fabulosa, destulln
se fia plăcuta si interessaute : a scrie,
a compune, typari novelle; novelle an-
tice, popidarU'. novellele lui Boccacoo;
novelle tnorali, arabice, orien{aii; novelle
pentru copUli; sunt inse si novdlede
mulieri betrâne.
NOUÎXLABE si novdlare, t., (it
DOTeLlare), 1. in geuere, a face novellu :
lun'a se novella, anovelli agndu; 2. iu
specie, a spune, narr& una novdla sau
nflvelle : tota diu'a novella, fora se si
caute de lucru.
NOUELLABKT si novdlariu,~a, adj.
s., (tt. DeTellKglo si noTelllerei uoTel-
llero); coi place a spunesau andi novelle,
(redi QOnella sub 3) : riovellariulu sa-
tului.
KOUELLASTBU si novellastru,-a ,
adj., Doreliuter; deminativa depretia-
tivu d'ia nouellu.
,y Google
•tSI!
NOU.
NODELL ATORIU si noveîkUonurtO'
ria, adj. s., (ît. ncrelUtore); cară spune
sau scrie noveîle, (vedi nouella sub 3).'
NOUELLATO si ttoveUatu,-a, adj.
part., DOTelUtaB, (it. B»Tellat«).
NOUELLETU si noveUstu, s.in., no-
velletum; locu platitatucun(welle,{veâi
nouella sub 1.) : premarginea riuriloru
sunt muUe n<n^ttete; notteUetu forte
ăesu.
NODELLINU si noveUînu,-a, adj.s.,
norelluter, noTelIicus, noTlelolnB» b*-
TellInnB, (ît. norelUno-a) ; deminntîru
resfaciatoriu d'in novellu : frude novel-
line, vesfimentu novellinu ; — subst. f.
reale, nouelUna si novellina, demicntiTU
d'in novella.
NOUELLISTCI si novelîistura, adj.
s., (it. noTelUsta), cui place a aâ£i, por-
ţi sau inventă si spvae novelle , (vedi
nouella sub 3).
NOUELLITATE si novellitale, s. f.,
nevelIitaB; calitate de nouellu.
NOUELLU ai novelltira, adj., botbI-
1bs> (it. DOTello, fr. noareao) ; deminu-
tivn d'in nouu = novu, leuatu cu sensu
de notiu=n'eceDte, teneru, de currendu.
NODELLUaA si nouelluiia, noveî-
Ittcia si novellutia, deminutira d'in
nouella sau noveîla
NOUEMBRE si novembre, a. xa., no-
Tember si novembris, (it. isp. fr. naTSm-
bre), allu DOuele mese allu annulni, alia
treile mese de tomna : cu Septembre în-
cepe, at Nouembre finesce tomn'a; me-
sele Nouembre = mesele lui Nouembre,
lun*a Nouembre=lun'a lui Nouembre;
in Nouembre, d'in Nouembre peno in
Decembre, de la Nouembre peno la De-
cembre, in totu cursulu lui NouenAre.
" NODEMESTRE si nouemestru sau
noremestru,-a, adj.,(it.iioTeiiieBtre), de
noue mesi : gestationea nouemestra a
mulierei.
* NODENA si novena, s. f. , vedi
nouenu.
• NODENARlUai «twenahu.-a, adj.
ti«TenarlBB , (it. noTenarlo), de noue,
care eoprende noue.numeru novenariu,
versuri novenarie:=ii noue syllabe.
♦ NOUENDULE si novendiale. adj.,
BtTondialtif (it. aoTendUlCf fr. Bavea-
NOU. ^
dUl), de noue ditte, si a tiume, 1. car«
tine nouft dille : serbatori novendiali,
ferie novendiidi; ae annuntiâ co in mon-
tele Aîbanu ar fi plouatu eu petre, si de
aeea-a Romanîi celebrară ferie noven-
diali; 2. ce se face dnpo noue dille : ca-
pete novendiali făcute mortului de noue
dille, si absol. Românii de astadi, ca si
vechii Romani, făcu mortiloru noven-
diali.
* NOUENNALE si novennale. adj. ,
(noTeiinalls=:it. sofeMiiale), care vine
sau se face dupo' fia-carî noue anni.
'NOUEN'NE si novemte, adj., noren-
nUţ (it uoreane); de noue anni : fraţi
gemini nov«nni,- copiUM ehiamatu la
domnia, când» ahiă eră novenne.
* NOUENNIU' si novenniu, s. m., no-
TeDBlam, (it. notenniD); spaţiu de tempQ
de noue anni; — ce se face dupo none
anni : novenniu perttru mortu:= capete,
parastase la none anni dupo morte.
* NODENSEDE si novensede. adj. s.,
leuatu de regula la pi. novensedi=a9-.
▼ensldei =:: noui diei introdussi de la
străini, in oppositîone cu in<Jtjre^i=tn-
dlKeteB=::diei naţionali, pamenteani; cu
acellu-asi sensu si : novensile , pi. no-
vensi/i^inorenslleB.
*NOUEKSIIB si novensile, vedi
nouatsede.
" NOUEND si novenu,-a, adj. s., no-
venuB ; (it. noreno-a) , de noue, de câte
noue, aUu nouele : noven'a legione, nu-
meru novenu; noveni, noveni mergeau
junii; — s. f., novena, a) a nou'a parte,
b) a nou'a di, sau ce se face a non^ di :
novena pentru eelli morţi; c) totn de
noue : novena de cemtesie, de caieiom.
NOUERCA si noverea (redussu dupo
localităţi : noerca, norea, nerca), s. f.,
DOTerc«f (ît. BSTerca); mamma vitriga;
prin metafore, cellu plena de ura, de ve-
ninu, acerbu cotra altnlu ; — probabile
co de aci si nomele de norea, applicatn
la una specia de vipera, de ora oe la tmt-
lierile relle se applica asi de desu no-
mele de vipera. (In naperca=vipera ar
fi una estraordinaria strămutare aluiv
in tt, ciimu in sensu contraria in it. n**
rer* in loeu de mmero» e ana estraor-
dinaria atnuQDtare a lai m io v, fiOift
,y Google
in acea'Esi limba, totn in sensu contra-
riu se dics V in loca de p : «arerta in
loon de eoperta).
*NOUEBGALE si novereale, adj., no*
TerealU, (it. nftrercale) ; de nouerea :
ura novereale, a vedâ ca ochi noveroAi
pre fxlii născuţi d'in alta căsătoria,
*NOUEECARE si novereare. y., b»-
Terearl] a ee portă ca nouerca.
NOUETATE, {redussu, mutate), si
novitate, s. f., n«Tltu, (it. aailik si no-
Tltate, fr. naureaut^, îsp. nOTedaii, proT,
■oTltot), calitate de nouw=novu, cumu
si lucrn nouu: nouetatea vestimenteloru,
ea8eioru;.nouetatiinariiclulude vtstitu;
ne~goiiatoriu de noueiati in oile manea-
rei, alle vestibdui; a afla si portă noue-
tati; nouetatUe venite in urma de îa câm-
pu2tt de iataUa sunt triste ; nouetatea
place onudui; nouetatea espressicnei.co-
gitarei; a introduce nouetati in institu-
tioni si âatine.
NOOICIA si noviăa sau nouitia, no-
vitia, (redussu, noitia)y a. f. , vedi
noviâu.
lifOniCIALEsi novicicde sau nomtiale
si novitu^, adj. , (it. BorliUle) ; rela-
tiva la nouiăa sau la novicia, sabst.
(vedi notrieiu).
NODICIATU si noviciat» saa noHt-
tiatu saa novitiatii, a. m., (it-voTlalato,
fr. aaTlelat); stătu de noviâu, ea sub.,
tempa c&tn e cineva noviciu, locu ande
stau novicii : Mfwtcto/u de pharmaâstu,
novi^tu de doi anni; a incepe, a fini
noviăaU^ uneimaiestri^a, uneiprofes-
tione; noviciaiultt aceUm monasteriu aau
cenobiu.
NOUICIU si novidu sau nouit^ si
novUiu,-a, adj. s., noTleias-tlaB, (it. so-
Tlata-aţ fr. norlae); demisutivu d'in nou
=; novu , taro nouu, care forte de cur-
rendn a iDcepata a fi saa a face ceva :
vina novidu, mUitari novicii, măritate
noviâe, şcolari novici, vestimente novi-
eie, generatione novicia; omini novici in
maiestrfa, professionea, artea, seienti'a,
functionea loru; =■ individuu prea novi-
du in negotiulu ce li s'a inereăentiatu ;
— subst., 1. personale, »wwJc»«, -a, a) in
genere : novidi in miliţia, novidi in
eatatoria; h) in specie, frate religiosu ,
sora religiosa , persona ce de currendu
a intratu intr'una ordine calugeresca
saa religiosa ; a lud vestimentulu de no-
vidu; 2. f. reale, nouida si novicia sau
nouitia si novitia; a) in genere, ceva
nou,tenera, si de acf, mândru, elegante;
b) in specie, macula alba pre unghia ,
despre care se crede co annuntia nouire
cu ceva : am nouide pre tote unghieîe ,
si prin urmare am se me nouescu de
pasce; — acâsta forma , ca si tote celle
mai nsitate in. gur'a poporului , sunt si
redusse : notcta sau noitia; d'in nouidu
eau novidu esse noua forma de demi'
Dutiva : nouicioru ei novidoru,-a=ltLt.
nartelolna, redussu ndcioru, cu 3 in
locii de c : nouisioru si novisioru, re-
dussu noisioru,-a.
NOUILUNIU si novUaniu. a. m-, (no-
rlUniam =: it. noTlIaHlo) ; luna noua ,
tempu de lâna noua.
NOUIBB si novire,-esea, v., noTare,
a face nouu =; novu ; vedi si : nouare,
itmouire.
NOUISIOBU, (redussu noisioru) si
novisiorui-a , adj., vedi nouidoru la
nouieUi.
« NOUISSIMALE ei novisdmale, adj.,
noTlsslBalis, relativu la novissimu =
^timu.
* N0UIS8IMC si novissimu,^, adj-,
noTlsslmnB, superlativu d'in nouu =
novu, cella mai nouu, forte nouu, forte
de currendu, si, in specie, ultimu, cellu
d'in urma : novissim'a parte a ostd.
NOOITOKIU si novitoriu, (redussu
noitorw)-a, adj. subst. naratori care
nouesce sau serve a nouire.
NOUITDBA, (redussu noitwa) , si
novitura, a. f.,ii«ratlo,actione si effectn
de a nouire.
KOIJSIOB0,-a, adj. , vedi nouisioru
la nouidu.
NOUTATE, B. f., vedi nouetate.
NODTIU,-a, adj., vedi nouudu.
NOnU,-a, (redussu in mase. la nou,
asia in pi. noi in locu de noui, inse f.,
noua, noue), si novu,-a, adj., norus, (it.
iiH«To, isp. naero, prov. non si nueu, v.
fr. aoel^ n. fr. Bear), oppusu la vechiu
B&aanticu, ce e de currendu facutu,
nascutu, intemplatu , etc, ce na e por-
>y Google
m NOU
tata, iiBata, sorditn, Btricata prin nsn,
1. in genere : a funăd noue eetati «t a
conservă eeUe fundate ; a aăavge noue
summe de banni la celle de mai inainte
strime; nu vinu se ve spunu nemica nouu;
nemica nu e nouu sub sore ; nou» de-
putaţi; noude legi, nou'a conatitatione,
noue vestimente, (differitn in sensn de :
vestmente noue), nou^a generatione, 6uc-
eate noue, vinu nouu, omeni nou\=^
neri, d^ro si : seamhaii, ăltH; cama si :
ăe eurrendu nobUati; a unt oştea noua
eu oştea vechia; notilu domnitoriu, nouii
(dlessi. preoţi noui. professori noui, noui
prefecţi, noui miniştri, cupe noue , mesa
noua,cueiuUa noua, camesie noue, brac-
cine noue, ânellu nouu, ordiu nouu; la
legi noue se ceru omeni noui: stare noua
de lucruri, nou'a stare politica a ierrei
nostre; ce mai nouu? ce mai şeii nouu ?
neci sâu nemica nouu, neci creau şefia
cevanowt; 2. in specie, a) neositatn,
neanditn, ncTedata, neconnoscatn, ea-
traordîuarin : crime noua si neaudita,
luamri noue n neaşteptatei nou'a vir-
tute a mulîeret fa recompensata eu unu
nouu genu de onore; noue monatre de
mulieri; h) de cnrrendn intrata intr'una
fanctione, la ana professîone, etc, fora
esperientia Bi fora connoscentie intr'nna
arte san măiestria ; c) 6enâu co in es-
pressioni ca : noua bătălia, noue lovi-
Uire, noua pUna, etc., nouu are si insem-
Dsrea de (dtu, repetitu, etc; de acf es-
pressionea adv. de nouu, ef in nouu =
de nno^ieron.
NOtJUCIU (rednssn noueiu), si »w-
pwctu eannouu^ si no«i^iu,-a, adj., no-
t«1Uh, deminativn d'in nouu ^ novu;
de aci nona deminntiva : noHuctont
(redassu nouctoru) si nopu;ioru,-a, eu s:
in locu de c : nouutioru (rednssn nou-
aioru) si novusioru.-a.
NOUTJLLECm, (rednssn noulledu),
fă novullecia san nouultetiu si kopuI-
letiu,-a, adj., ■oToInsţ norellni; demînu-
tiva d'in nouu = noi;u; inse in espres-
eionea : nouu nouuUeeiu, deminntivula
serve spre a corrobori pre nouu : ves-
timenie noue nouuUeeie, si nu vrS se le
mai imbraece; a^Uidu aperdutu cărţile
noue nouiletie.
m.
NOtnjSI0IlU,-a, nMtaiu,-a, etc.,
vedi «ouuciu.
NO VALE, nopare, novdla, novieiu, eto.
Tedi : noucUe, novare, nouella, noui-
eiu. etc.
* NOXA, noztu, ete., vedi : nosM,
nossJu.
NU, adr., n«ti,(it. ntn si im, isp. bs»
T. fr. HO, n. fr. dod, pror. nea si ii«);
partida negativa, care 1. respnnde la-
tinului iftB, a) totn de a un'a, afara de
caşurile arretate sub h), pre longa pre-
dicatulu unui jndeciu sau unei propo-
sition e : unu singuru omu nu pote luptA
eu tota lumea; argentulu nu e gali/inu,
canele nu cânta; apele nu curru de dioim
in susu; fiendu co tu nu mergi acdllo,
nu voiu merge neci eu; eandU nu te osiu
eonnosee, nu ti asîu ineredentiă ce am
mai prdiosu; cine nu spune totu dea una
ad^erulu, nu mai e credatu; nu pote
a nu vorbi, nu potemu se nu ne sup-
perâmu:=noB posoniniiEi nov Iraiel; de
ce nu ati plecatu inco? de ce nu vrsft
a plecă ? spune-mi de cerut ai plecatu;
inse, b) pre longa predicatalu anei pro-
positione interrcgativa, nu are sensn
dnplu, a) ca lat. n»H sau- n«BBe, es-
premenda snb forma de intrebare una
potente affirmatione : nu e miseltu ]!-
îiulu ce si uita de parenie? dne n*ar
vr6 se fia mai bene domnu de cătu servu f
cui n'ar placi se i vina iote fora îabore?
nu ti am spusu eu, co ai so perdi totv?
cine nu vede eo astă e luervlu? spre a
inlatnr& ecÎTOcitatea si a d& si mai multa
potere acestui sensn allu lui nu, se pre-
pane acestui-a unu a» : au nu ti am
spusu; au nu eonnoscu toţi co asia e f
b) ca lat. Be encliticu : TldlBtlie, eandu
resDonsula e indoniosu : nu ati vedtUu
callulu meu pre aici? nu ati mancatuf
in acâsta impreginrare se pune si eumuva
immediatu longa nu sau despartitu : nu
eumuva ati vedutu pre aici unu eaUu
negru .? ^ nu ati vedutu eufNuva pre
aici unu caUu negru 9 inse : nu cuiamva
se dice si in loeu de nu ori au nu ^
nonne, avendu si nna nnantia de ironia :
nu eumuva lapt^e e negru pentru oe!»
voştri? fora ironfa si fora ambiguitate
se dioe in aeeatn sensn : n« ewmnxi m^
yCOOglC
'SV.
p. ees, : nu eumu va Au ti am mpîenitu
tote valide? isse, nu cumuva, de' re-
gula, are sensulu latiaeacului noni, es-
premendu adeco uoa forte neg^tione:
nu cumuva ie am iaiutu? = nun te
TerbsrsTl, (respoasulu ar fi ctiiara d'ÎD
partea Întrebatului : nu, adeco, de certn
negativa); — m& si in iQterrogationi
iDdirecte : nu sciu candu n'ai fostu mi-
Stllu (= totu de a v,n'a ai fostu misellu);
■ — de aci frasi ca : de ce n'ai face? de
ee se nu faci? si mai vertosu elliptîc'a
locDtione: de ce nu? =: de certu poţi
face ceva; inse Bi In ironia: de ce nu?
= Beci decumu un se pote; — ellipsea
predicatulni, la care ee punenw, bachiaru
a propositioQet iotrpga d'ia care face
parte acellu-asi predicatu, e forte desa
si osnale : pleci sau nu ? nu sciu de a
venitu sau nu; candu vre, candu nu; mi
a spusu co nu; responde co nu; toţi voru
face, deroeunu; nue acesta-anebonîa?
nu llastemalia? nu crime? nu sacri-
legiu? — mai vertosu : de nu. deco nu,
6ro de nu = lat. i>l mlnas* eln ralnna,
in fiasi ca : deco ie porţi bene, iene me
portu si eu; iro de nu, si m me portu
reu; de vei mancă, mivei fieaunu frate,
iro de nu, ca doi, (vedi si sub 2, de nu
sau dieo nu); si mai elIesBii in respon-
suri : faci i (ista-a ? nu; asia e? — wuj;
m politetia : nu, î)omnule; nu, Domn'a
mea; nu, amiculu meu; nu, amicele melle;
CD appesare : nu de ceriu, de certu nu,
una data cu captUu nu, si mai vertosa
repetita iotru acellu-asi intellessa: nu,
Hu; nu ti nu si nu, una miile ă« ori nu;
in altercationi : asta, ha nu,- ia nu, ba
dâ; repetitionea Ini nu ee face si in pro-
posîtîoni complete: nu, nunesuppunemu;
neâ una data nu mi plesu capulu la
voi, nu; spre a espreme aegationea ca
potere, ee applica inco coTente ca : firu,
firicellu, eâtu negru sub unghia, mica,
ie îoeu, neci de cumu, etc. : n'ai firu de
mente, nu <iveti mica de judecata; nu
se preeepe ned câtu tKgrulu sufi unghia;
fm intellegu de loeu; nu afli fire de sare
in dissele lui; — de regula intre nu ai
verbu nn poiu interveni alte covente,
afara de monosjUabe neiotonate : nu
face, nu se face, nu mi se face; — de
VV. <8g
ac( nu ca subst-, unu nu, ''doi nu, una
miile de nu; unu nu dedsivu; di unu nu
resolutu, si te scapă de elli; cu nu a ne-
volia te scapi de noi; ce iW^na nu
aîlu vostru fada cu eviăenti'a? adies
nu ^ negare, precumu : dicu dâ ^
ajo I unuiiw dice nu, cdttău dice dâ; a-
CUMU dice nv, acumu diee dă =: nnno
neţat, aono alt; aBi& si: dice co nu a
facutu = neţat se feoliiie} — c) totu
deaQn'a, candu negationeacadecn mare
appesare pre alt« covente, afora de pre-
dicatu, a) in genere : nu cu omeni ca
voi romupoii face lucruri mari; nu noue,
ci voue se cade a commandâ; vreţi nu a
me convinge, ci a me constringe; ve ditu
nuăoi, ei diece edili, ăSco vreţi; Zueru nu
finitu, d ned maearu inceputu; nascutu,
iro nu facuiu; vaccele albe, nu celle ne-
gre; nu asia, ci altramente; imbracea
vestimentele noue, 6ro nu celle vechie;
nu cu reulu, d eu benele se capita âni-
mele omeniloru; nu cu spafa, ci eu drep-
tatea se talia eestionile de dreptu; nuse-
dendu cu miinu^ in senu, d lucrauău
cu anima, ne vomu înavuţi; de la voi nu
de la noi. se astipta atătu de midtu; ^ io
specie, inainte de coveote ce espremn
una cantitate sau eera reu : nu departe
de ad, nu asia de mare, nu mare, nu
pucinu: nupucini creduasiâ;numvltu;
nu mulţi se indâmna a face bene; nu
reu, nu uritu; nu indesertu, nu fora eo-
ventu; nu urita muliere; nu de despre-
iiaiu, nu de lapidatu; nu fora eoventu;
disse nu fora tare; omeni nu stulti; mai
Tert03ucup«o, nu prea: nuprea-mare,
ned prca-micu, nu prea-ingeniosu, iw
prea-preceputu, etc., espressioni ce co-
prendu, cumu se Tede, si una nuantia
ăelitote sau euphemismu; nu prea, si ou
verbu : nu prea invetta bene, nu prea
se porta bene; nu prea vri; in linlb'a la-
tina, in locu de son, intra si hand cu
acesta intellessu : nu longu =r nou lon-
gis, haod lon^DB, nu prta sc- covine :=
bând deeet; — d) nu co si nu co ăora=:
non qnod: nou quo i tacu, nu co n'atiu
ave ce dice; nu mergu la petrecere, nu
co dâra nu mi ar placi si mie se petrecu,
ăiro luerviu nu mipermitte a perde tem'-
pwlu in petreceri; e) cu mai, a) d«Bpaf-
>y Google
440
NTJ.
titu, nu mai sau mat nu; ?) impreima-
tu, numai .nu numai... d sau ăero.d si,
ci inco, sau dero si, dero inco := nfln
modOj saa Bon BolDin...fled, sau sed
«ttam : nu numai a inceputu, d a sifi-
nitu; nu numai voi. ci ni noi; ne a leuatu
nu numai vesttmentele, ci si pellile de
pre noi; de acf si : nu numat nu... ei, sau
diro ori ci si, dero si ^ non modo (so-
Iuro) B«n...sed, 9au sedetUm, dero nea
sau neci mu = sed ne—qnldem : nu nu^
mai nu tace. candu i die% se tacă, dSro
inco ineepea vorbi mai multe st maiin-
solente; nu numai nu ti da neei unu ad-
jutoriu, candu i ceri, diro si eauta se te
appese mai reu; nu numai nu aude, dero
ned nu vede; f) in limVa classica non
in fraai cu covente negative, formedia
una aftirmatione, care e parţiale, d^co
noD precede coveatului negativ^ : non
iiiiilus=:a]lqQl8 ^ăneva; e inse totale
sau generale, candit dod vine dupo co-
ventulu negativu : nullos non^omnls,
qDtBqBe=yţa care, toţi; in limb'a nostra
inco se Tace acSsta-a, inse numai in lo-
cutioni d'in doiie covente, in caii se pote
appeai tare pre nu, cumu : nu nemicar^:
ceva; nu nemme = cineva; nemica nu
:=dku sau ceva: 2. caşuri in cari nu alin
nostru nu corresponde cu lat. non, a) la
imperativa, a.) person'a II, sing. se dâ
cu nu si infinitivulu scnrtatu : nu face, nu
dormi, nu siede, nu portă, nu te umUi,
nu te rogă, etc., ca si in it. non portar
'([•tto )D sacoo ^ nu portă catusCa in
saccft; in lat. se pune noii si infinitivulo,
sau ne si conjuctivulu , sau imperati-
tulu : noii me taif er« := nu me attinge,
'n« me tanf»Kţ n« me tctlferl§, ne me
' Ihnge, ne ne ta nirito:=S0 nu ine aftingi,
■ i&M nu me attinge. inse cu nuantie dif-
ferite; p) peraon'a II, plur., se da cu nu
siindicativulu : nufaceti, nu ve umiliţi,
sau cu conjunctivulu : se nu ve umiliţi,
inse cu nuantia de sensu differiti); in
Hmb'a ctasaica cu nollte si infinitivulu
sau cu iie si conjunctivulu ori impera-
tivulu : nrilte sepellre , ne sepelUtli,
Dd hepelite. ne ae|)eUtote = nu ingro-
paii, se nu ingropati: ^) pers. III, sîng. 8i
plur., cu nuautie difTerite, se pune la
conjuncţi vu cu sau fora se ; nw facă; se
MP.
nu foca, in latin'a conjuDctivnta aaa im*
peratÎTuIn cn ne : ne sepellat* ne lepellto
=inu ingrope, se nu ingrope; ne renUnt,
ne venin uto:=3e nu vina, nu fina; &} in
modulu hypotheticu sau optativn, cu
sau fora se: se n'appucu diu'a de mane,
nu de Domnedieu câiu pote sufferi o-
mulu; se nu fia, cumu dicu eu, nue neâ
cumu diH tu; nu fia asia , totu nu e amu
dieeti voi, etc,, lat. ne : ne vlrui ^ $e
nu traiescu: ne slt bonos =: nu fia bo-
na, etc. ; e) totu cu lat. ne correspnnde,
de regula , alin nostru nu saa se nu, in
propAsitioni subordinate , a) finali, ne
errenns sau nt ne erremosf non feitl-
nabimns ^ case nu raiedmu, nune
vomu pree^itâ: asia si: /acu seommotu,
ea se nu potu dormi ; se properămu . ca
se nu ne appuee lUtiiinainte; rogarapre
invingtOoriu, se nu de morţii pre prensi;
^) subiective sau obiective : căutaţi st
nu ne daţi ce ne sunteţi detori ; s'a in-
templ<^usenufiuatuneifacia; mai ver-
tosu candu verbulu d'in propositionea
principale espreme precautione : vedi se
nu codi =: eave ne eadaa ; feriti-ve se
nu daţi in gropa; caută se nu te prendi
singuru in curs'a ce tenăi (dtui-a; f) in
multe d'in aceste caşuri nu este esple-
tivu, ca si in latin'a ne sau qnln, qno-
miDBs; aaiâ : nu te impedieu se nu fad,
ane te impedica se nu serii? =z nu <e
impedieu se fad sau de a face, dne te
impedica se scrii sau de a serie? in lat.
non impedto, qnin faolai; qnli Impo-
dttqnominDMierlbiBt — incasnlucoQ-
structibnei verbeloru ce espreniu temere,
latinii punu in propositiouea aubordi-
nata a') conjuctivulu cu ne:tlmet n«
plnat, pre candu ta noi unuia d'io mo-
durile de a i& acesta frase, e isdicati-
vulu fora aegatione : me temu coplowi
sau co va plouă ; P') conjunctivulu cu
nt ^ se : tinco nt piuat, precandu in
limb'a nostra chiaru in acestu casu nnnia
d'in modurile de a traduce proproaitio-
nea subordinata e modulu negativu : m«
temu co nu ploua sau eo nu va ploui;
si fiendu co in limb'a classica doue ne-
gationi fac'u de regula una afBrmatione,
de acf : tlneo ne non plnat = timeo
vt piuat z= me temu eo nu va ploua;
yCOOglC
NVk.
d^ In limb'a noatra sa dice, in cssuln
de sub a), sfora de : me temu eo ploua
si : me tmut se nu ploue, nit cttmuva
se ploue ; asii si : me > temu eo tm
vine barbaUdu = me temu se nu mi
mna lorbatulu = me temu nu eumu-
va ae mi vina barhaiulu = tine* ne
■arltaB venUtţ âro ia oasulu de sub
p"), afora de : me tema ce nu ploua, se
dice : me temu nu eumuva se nu ploue,
cn done negationi si conjonct. ca si lat.
tlMto ne BOR plnat] asi& ai : mt e frica
eo nu tine, eonuva vmi ^ mi e frica
tw evmma se nu pîna=:lat. paror eat
■t TSBlat sau ne non Tenlat; — d) la
lat. alai, responda de regula alle nostre :
te nu. de Htt sau dew nu, afora de
nu : nlsl Torte = afora de nu eumuva,
afora numai dSco atmuva, etc. : ce aliu
e m se rdieUâ contra natura, deeo nu a
se revoUâ contra Domnedieu? cine al-
ttdu, de nu tu, mi ar pote faee acesta
servftiu ? fa asia, afora numai deeo şeii
te faee aliramente si mai bene; — mul-
te ant â inco de dissu asupr'a negatio-
nei ; dâro caata se ne marginimu aci,
tramittendu numai la celle disse la ne-
gativalu ne.
• NFANTIA si nuentia; s. f., (fr.
■nufle), toan de eolore, differentia gra-
doale si pacinu sensibile a acellei-asi
eolore, care de la tonala cellu mai in-
ebisti merge cotra tonulu celhi mai des-
ebisQ, 1. proprie : de la una-colore la
att'a trecemuprin una mti^me de nuan-
tie delicate; transitioni aprope insensi-
bili d^in nuantia in nuantia; 2. meta-
forice, differentia delicata, aprope im-
perceptibile intre lucrurijde aces-asi spe-
cia, intre idee de acea^asi ordine, intre
covente de acellu-asi intellessD : nuan-
tiele, ee distingu mlientfa de volta , sunt
d'in celle mai delicate.
* NOANTUEE, t., (fr. nnaneer), a
fiKe nuantie, si a nume, 1. a trece pre
nesentite de la una eolore principale la
alfa, punendu intre aceste colori prin-
cipali diverse grade allelorn; in genere,
a armonisi, a coneordă, a mariă bene
colorile; 2. metaf., a distinge si pane in
vedere celle mai delicate differentie.
•NUANTlATU,-o, adj. p.,(fr. aiMo^).
NOB.
441
* NUBE, s. f., iiDbea, (ital. mbe);
nueru, nnoru, noru; vedi nueru.
*NTTBECULA, b. f.,anbfleBh,(it. an-
beoaU, li-, nnbleole); deminutiTU d'in
ntibe; fig. macula pre cornea ocbiului;
morbu ce face se v^da cineva obiectele
ca prin nuoru sati negura.
* NUBERS, nupsi si nupsei, nuptu,
V., nobere, (d'in acea-asi fontana cu
nube, ni^lu, nueru, nuoru, noru, etc.,
si priu urmare) : 1. proprie, a coperf,
infasoioră, inrelf, si in specie, a co-
perf, infascioră, Ieg& capolu; de unde :
2. metaforice, si cu totulu in specie, vor-
bindu de femine, a si coperf capula, a
incet& de a fi f4ta, vergine, cari, la an-
ticii Romani, ca si Ia noi pene astadi,
ambl& cu capula neinvelitu; si de acf,
a se mărită; 3. prin estensione si de-
spre bărbaţi, a se insor&; ba cbiam si
despre plante, a se lega de arbori.
* NUBIPERU,-a, adj., nabifer, (it.
nublfero, fr. nnbînre); care porta, duce
nabi : nninfere erescete de monti,
* NUBIFUQU,-a,aâj.,niibirnK»,(fy.
BDbiniţe}; care pune nuerii pte fuga :
nubifutfula aâlone.
* NUBIGBNU,-a, adj., nablf en», (fr.
onblKine); 1. nascutu d'in tt«6e,- 2.na>-
scatorin de nubi.
« NUBIOERU.-o, adj., niblrer; vedi
nubiferu.
*NUBIG08U,-(i, adj., mblsosas, nne-
roşu.
* NITBILABE, V., ■■bllarei nnerare,
(care e numai una tranaformatiooe d'in
nubilare).
*NUBlLABIU,-o, adj.e., nuUterlaa-
«-■n ; ce si adduce cu nt^HuUt, ce da mi-
Inht, (vedi ntibUu); — s. reale, a) io
genere, umbrariu; h) iu specie, umbrarin
de grflue.
* KUBILE, adj., nobim, (it. nubile,
fr. nnblle); d'in nubere, de nuptu =: de
maritatn, in etate de maritatu : /iste nu-
bili, vergine nubile; anni nub^i ^ in
care una pereona e de maritatu.
* NUBILITATE, s. f., (it. BibUltA)
calitate, etate de nubile : pentru fete
nubilitatea e aprope synanyma eu pw-
hertatea.
* NOBlLOSD>o, adj.,nibU*HB,nn».
yGoog Ic
us
H0C.
roBD, (care e numai una transformatione
â'in HtibUosu).
* NCBILC, 8. m., mblIaM, nneni sau
nnoni (care e numai una transformatione
d'in nvhilu).
NUCA, s. L, ntxt (it. B«e«, iep. aaei,
port. nai, pror. notz, fr. boIx), fructu
alia nucului .- a sparge nuci, a joeA in
nuci; oUu de nuci ; medi de nud, pla-
centa eu medi de nud; nuca amara ^
amygdala, nuca mare = jaţlans; nuca
de lacu ^ tnpp» nitass , L., nuca de
tuare =: nuemiora.
NDCALG, adj., aueallB} ca nuc'a, de
nuca, c&tu nuc'o; — B. f. nucale, buc-
oata, placenta cu ntiâ.
NUCAHENTU, pL-e, ■seamentuni j
1, ceTa&cutucuntfd, cumedi de nuci:
baceata, placenta ; 2. ceva ca nuc'a,
poma, fructu ca nuc'a; vedi si nucatura.
N0CABIA, s. f., nneetBiD) mulţime
de nuci.
NUCATUrO, a. m. si f., (ît. nucato^
fr. noRgrat), conditura, placenta, ca nticî
un medi de nuca.
NUCELLA, 8. f., aacellB, (ital. no-
•ella, fr. noeellO; 1- deminutivn d'in
nuca; 2. prin metafore, a) obsu ce u-
nesce braciulu ca mftn'a; b) pulpa ce
occupa c«Dtmlu ovululai unei vegetale.
NUCSTU, pl.-e, nacetan; lorn plan-
tatu cu nuci'; multi nuci sau multe nvct,
(vedi 81 nuearia).
NUCIFEBDrC. adj., naclfor, (it. an-
•Ifera. fr. Bnotnre); care produce nuci
Ban alte fructe assemini cu nucile.
NUCIFOBME, 81 nuciformu,-a. adj.,
(fr. Nacirorme), care are forma de DUca.
NUCIFRAGUi-a. adj. s., (fr.noctfrage)
eare frange= sparge nuci : inatrumentu
nudfragu; — s. m. nudfragu, specia de
passere care cu rostrnlnseu sparge nuci.
NUCiPEANGIBLU, pL-e, nacifran-
Klbalnnţ instrumentu de a frânge =
sparge nud, spargutâre de nud; — co-
mice, applicatu si Ia dente.
NDCINTJf-a, adj. s., noelnoi, (Jt. no-
«!«•); de nucu : mese nuein«, patu nu-
cjnu,- — snbst., a) mase. nunnu, de-
taintitiTU d'in nucu, (vedi si nucunom);
b) î. «ucina, deminutiTu d'io nuca, (redi
81 nuoiUia, nucusiora).
■ NOC
NnCIPEBSICD,-a, ?-, anelpenleai-
■a, (it. Boeepeao*'!, fr. aDoIpenlca);
1. m., pomu ce produce una specia de
persice, allu caroru mediu sâmina cd
una nuca; 2. f., pom'a acestui pomu.
NUCIPBnNn,-a, 8., anelpransa-an; -
1. m., prunu altuitu in nucu; 2. f., poau
a acestui pomu, pruna d'JB'altuitBlu in
nucu.
NUCIIJ,-a, adj., aneens; de nucu, de
colorea lemnului de nneu : ormoris
nucie: vSrga nuda.
NUCUARE, T., aaoleate; a face mi-
ciiu : a se nudid ^ a face tare ca nu-
c^tu/u:iiscotenucIitt^u;âfruj}MrînucIia^. ■
NUCLIAEIU,-», adj., nuelearlai, (fr.
naolâalre) ; relativu la nucZiu : corpu
ttucZiariu allu semburelui, allu aemen^
tiei, allu grauntiului.
\a.CLlATU,-a. at^. part. aueleaţşi.
NUCLIU, 8. ro., anoleos » (scurtata
d'in nacaleas — nuculiw, de la nuca);
nuca, mediu de nuca, cnmu si ori-ce
fructu aasâminea acestui-a : nuciii de
amygdale, de allune, de pinu; proverb,
cine vrese mance nucliulu,8pargenue\
d6ro si sâmbure, parte dura a fructului
ce na se manca : nucZii de olive, deper-
siee, de eeratie; prin metafore, a) sem-
bure, parte interaa : nueltulu coneei,
stridiei, midiei, IiJ ce e mai duru, mai
soUilu in ceva.
KUCd, pl.-i, aai, abl. anoe, (it. B«e«,
^ro isp. aoral, prov. aagaler» si nogltt,
fr. nojer d'in adj. aaealU, nacartas);
genu de arbori d'in famili'a balanife-
relorn, d'ia cart specie forte connoscute
si la noi : lemnulu de nucu e forte eau-
tttiu pentru mobili eleganţi; mese de
nucu, armariu de nucu, scriniedenucu;
frondia de nucu; fruCtulu nucului se
dice nuca.
NUCDCIU,-«'», si 'jueutiu,'tia, 9., aa-
calaţ I. m., deminutivu d'in nucu, 2. f.,
deminutivu d'in nuca; de acf noue de-
minutiver nucucioru,-a, si cu s in locn
de r. :nucusioru,-ai (nucdsioru.-a); form'a
fem. nucu«)<?ra (nuf:amra).are si in*
semnare de nuca mo8eafa=aBxmoiebata
L. =: fr. aalx maspade = it. aaee no-
leata si nosoada.
NUCULA, s. f., DicBla, (te. Meil«),
yGoog Ic
HTfP.
1. deminatira din mea; 2. prin esten-
rione, frnetn ass^mise nuculei; S. prin
metafora, genn de cotichiIi« bivalve.
NUCDLABnJ,-a, adj., (fr. nienUlre),
care ooDtnne nucula, care B^mena cu ana
twctăa : fructe nueidaeie.
NUCUSIORU,-o, s., Tedi Huctidu,-a.
NUCnTtn,-a, s., Tedi nucuekt.
* NDDABE, T., Hiilare, (it. iinfare),
a fEU» saa laBS& n«du=a deapoliâ, des-
coperi, desreU; a predă. Ac. ia si nudă
jxjrfidu, petiorele, eapulu; a nuda den-
Hi; ofwle nvda locurile ce inundasse; a
nudă cetăţile de prtaidie, a nudă hase-
rieele, templele, agrii; a ex nudă eogi-
fHlH indelongu asctmsu; a si nudă a-
ramea. reutt^a.
* NDDATIONE, a. f., nodatlo, ao-
tione ie nuăare : nudationea peptului,
fetmtriloru, capului, pulpeloru.
* NUDATU,-n. adj. part., andat».
* NDDmRANCHiD,-a, adj., (it. m-
dlbranebloţ tr. andlbraaghe), care are
ftrancMflle nude; s.f. pi., nudibranehie,
ordine de mollnsce gasteropode.
* NUDICAUDU,-a, adj., (fr. nadi-
eaa<«), care are cawfa san ecd'a nuda,
fora pdm pre coda.
* NDDTCEPITE, adj., (fr. Bnflloepi),
care are eapulu nudu, Torblnda de pe-
Bci, de acf b. pi. m., nudiiepUii, triba
de peici.
* NUDICOLLtJ,-o, adj., (fr.andleol-
le), care are eoUuhi saa gattDlii nudu,
fora pâni, vorbiodn de certe animali;
fora scame, vorbindn de reptili; fora pene
Torbindn de passeriţde aci b. f. pL, tiu-
dieolle, a) familia de paseeri d'io ordi-
nea rapacilom; b) tribu de insecte fae>
mlptere.
* NUDIFLOBO,-a, adj., (fr. «aai-
flere), caie are flori nude, fora corolla
apparente.
* NDDIPOLIU,-o, adj. (fr. Bidiroll«},
care are folie nttde.
* NUDILIMAClIT,-a, a^j., (fr. nodl-
llBiwe), oare e nudu ca unn limaee; s.
f. pi., nudiUmade, familie de mollnsce
ţtisteropodi.
* NUDIPEDALE, adj. s., nullpeda*
Us, (fr. Bidlpedale); relatim la nudi~
pedi; s. f. pi., nudipedolt r= anâlpeda-
NTJE. 448
lUt proces^ione cu petiorele nude, spre
a imploră ploia in tempn de seceta.
* NUDIPEDE, adj. b., nndlpeg, (fr.
nadlpide), care are petiorele nude : nw-
dipedi selboHei; nuăipedi cadrupedi, pas-
aeri; s. f. pi., midipedi, familia de pas-
seri d'in ordinea gallinacieloru.
* NUDITATE, s. f., iindltfl8,(it oa-
dlU si DBdlUte; fr. nndltti); calitate saa
stătu de nudu .- amu aufferitu famea,
frigtdu 8% nuditatea; midUale neros»-
nota.
* injDU,-a, adj., bHm , (it. Bade ,
fr. n*]; despoliatu, neimbraccatu, neco>
peritu, neinrelitu, desTelita, descope-
ritu, etc., 1. proprie, a) in genere :^eu
eapulu nudu, cu petiorele nude, eu iotu
Ciâpiău nudu; mai vertosu, numai in
camesia, sau desarmatu, nearmatu : uc-
eidu mulţime de inimici nudi si adăor-
mii; denpre Incmri : eollina nuda, monft
nudi = fora ^rba, fora arbori; a dormi
pre pamentuiu nudu, fora ^ba, fora a-
stemntn; iSrn'a arborii sunt nudi de
ornamentele loru; eu spaielenude; h) in
apecin, a) despoliatu, predata, desar-
tatu, vacun : nudi de argentu, covente
nude de intelieuu, «Me nude; Ş) pan-
peru, nearutu : nudH cersitori; 2. me-
taforice, a) in genere, aingnrn, numai :
cw ochii nudi. fora ochellari; eu manule
nude, fora nemica in elle; eu nudu suf-
flftu, fora corpu; b) in specie, a) sim-
plu, fora ornamente : stylu nudu, peri
nudi; ?) crudu, obscenu : nude vorbe,
etpreasioni.
If DELLA (Bau nuia) nueOueia, etc.,
vedi : nouella, noueliueia, etc.
NTJERABE,T.(d'iB nueru), aabllart,
a se face nueru, a se accoperf cu nueri :
tempulu a ineeputu a se nuerâ; de mai
multe dille nuer^ia fora se ploue; flg.
ce mi nuerati atiâ d'in aprencenef redi
comp. innuerare.
NUERATU,-a, adj. part., noblUtii,
accoperitu ca nueri, propr. st fig. ceru
nueratu; fronfe nuerata.
NUERlSiORU, B. m., ubeealK, de-
minatifDd'innweru,micn nweru, pucinu
nueru.
NDER03n,-a,sdj., BBblloHi,BBbnBi,
plenn de nuem, sau de futeri : diUe ri
>y Google
U4
NUG.
nopţi nuerâse, tempurinaerâae; ig.fada
nuerosa.
KUKRTJ, nuoru si noru, pl.-t, anbes,
MBblInin, (ît. ni T o Io si aoiroU, mu gal»
sioDgola, isp. DDblo, prOT. nnble [si nil,
fr. nne, d'in «nben], 6ro tâte celle site
d'in Bubllna, allu nostru a trecatu d'in
mtbiîu prin nuberu, nutjem, in nueru,
nuoru si noru) , massa de vapori ce se
forma in atmosfera si di'u care cade
apoi plouia, grandine, neue etc.; 1. pro-
pne : nueri negri , aUn, floccosii, deşi,
rari, grosai, mpftrt; se indisa nuerii ,
ae raresoi nuei-it ; nuerii ascunseră îu-
mm'a dUlei d'in ocku noştri; fig. a âm-
iZa eu mentea prin nueri; 2. massa, mul-
ţime mare : naerude pi^i>ere, de loatste,
denmsee; nuerude tura, de tătari, etc.:
3. ceva desertu, vanu : nueru de fitmu
e glorVa lumeţ aeestet-a; 4. intunericu,
obscuritate, tempu reu, proprie si fig.
nwmt beţiei i au luatu vederile; ce i»-
$imna nuendu de pre fad' a tea ? nueri
nepetrunai infascwra eogetationiU lui;
s'a intensu unu nueru peste orisont^
poUtieu.
Nn£BDClU,si»««rN<iu, s.io., nake-
nU, demin. d'in nueru, mica Nu«ru,
nuerisiora.
* NUGA, s. f., nsfi^ seccatura, mica
B&n miga, oemica, nemicia, inepţia, etc.;
lassa nugde, ai te occupa cu lucruluteu;
nu mi plăcu nugde voatre; nugele mu-
lieread, nuga copiUaresea: aste-a sunuge
de dUe teUe; perdi v^'a cu nuge; — prin
metafore, ca sensu conoretu de persona
care se oecopa de nuge : unu nuga de
onm, una nuga de nwă^ere; iote nugele se
atringupre hnga densulu.
* NUGACE, adj. s., nigai; cui plăcu
nugele.
* NUGACITATB, s. f., nDţaettag;
calitate si fapta de nugace.
* NDGALE, adj., nasall»; de nuga,
ilare se occupa cu nuge.
* NDGALITATE, b. (.j nugalltM; ca-
litate si fapta de nugale.
* NUGAMENTU, p1..e, iiiK»eiittini;
actione si effectu allu actionei da anu-
lare.
* NDOARG, V., nofarl; a Be ocuupă
cn nuge, a f^ce nuge; a ride, a perde
HTrt.
tempnlu in seccaturi, nemicori; a spun«
seccatari, fabule, mentioni : a nugâ eu
cine-va; n'am tempu de nugatu; dieo
nugati. vreu si eu se mtgu.
* ^UGATIONE, s. f., MgM; (it.
Buraslone, fr. ■■««((•■); actione si actu
de a nugare.
* NDGATOEIU.-ioWfl, adj. B.,Bagâ-
tor ai nggatorliii, (it. auţatore si bb-
Katorlo); care nuga, san serve a nuga :
omu de nemţea si nugata-iu; nugatorie
NDeiVENDC,-a. adj. s., HBtlveB-
das; care vende nuge : unu nugivendu
de seccature nmlieresci.
* NtJGK)NB si nu^niu, s. m., Bas*|
1. mare nuga, 2. personale, cui pl&on
nugele, una mare seccatura, omu de
aemica.
NULLA, s. f., vedi : n«U«.
* NULLIFIGAME, s. m. pi., nuUifica-
mine, unllIflearneB, actione de tudUfi-
care.
* NULLIPICABE, v.,aBlIlleBre,(&.
BaUlfler); a &ce ntdiu, 1. in gen»» , a
nemicf, a desfientii; a wdl^ieâ unu eon-
iraetu, una eonventitme; 2. in specie, a
depreUâ; a despretiă.
* NOLLIPICATIONE, s. f., bbUIB-
cKtlo, (fr. DnltiaeatUn), actione de a
nuUifieare : ntUUfieatîonea legăoru.
* NULLmCATOfîIU,-torio. adj. s.,
DoUiflwna, (fr. Bulliaeataur); careHuI-
Ufica.
« NTTLUSMU, s. m., (it. bdIIIbmo),
ayatema filosofica care, negandn veri-c»
principiu oatologîcu, adjnnge a af&rmi
nemtcttîu, a face d'in positivn si nega-
tivu unu chau.
*NULMSTU,-a, s. adj.,(it.B«HUto),
cellu coBetinede doctrin'a nidliamtdm.
NULLITATE, s. f.,(it.BaUltisiBit-
lltate, fr. nollitâ); calitate de nu^: de-
tninutionea gravitatei are ca terminu
tdtmu nuUitatea deponâu; nuliitatea
moţului; se ceru certe formalitatipentru
fia-care actu civUe, formalităţi fora cari
actulu e attinsu de nullitate; medie de a
probă nuliitatea unui actu: nullUatees-
sentiale, de forma, de dreptu, de fundu;
nuUitatea obligationei unui minore vet-
temalu e una ntdlitate de ărqţiu ;
VGoogIc
NUM.
445
nulhtatea onteniloru voştri poliHci;— si
cu aauju concretu, personaforatieciunB
capacitate : nu numai me^ocritatUe, ci
si tote nt^itatile pare eo su ekiamate in
(wlensu la celle mai importanţi fîtnctioni
aUe statuUti.
* IfULLU,-a, adj., nnllns, (it. nnllo-
t, (t. nnl-nylle); d'ÎD 2 ne si nllns ^
veruttH; nultu^n«ci unu, 1. proprie si
in genere , declinata ca ei unu .- sing.
Dom.aiacG.fU4nu,-a, gon.ai dat. nuUiti,
nullei, plnr. nom. si ace. mtlli,-e , gen.
si dat, nuUont, snpplinitu acnmu prin
neci-tmu, ned-una = nuUu omu, neci-
nnu omn; nuI2a persona . neci-ana per-
sona; 2. metaforice, a) de neci una ra-
lore, fera vaiere, fora pondu, neinsem-
natn, de netnica, inutile, fora capacitate,
nemica, seccatnra, etc. : vieti'a fora a-
miei e nuUa; argumente nulle, omeni de
stătu nuUi; dorentie mari, polere nulla;
nuttesunt sperantiele vostre; nulla are
se/iamemori'avostra; b) in specie, des-
pre acte legali , fora potere legale ,
fora validitate : testamentu nulfu in
fkndu si forma; contracte nuUe; măr-
turia ntdla, addeverentie nulle; — 3. s.
1, reale, nuUa, ceva ce nu e nemţea, si
de aci, ceva fora valore, fora pondu, fora
potere , etc. , secoatura, a) in genere :
a reduce la nulla; ce ti spunu eu , nu e
mUla, ci ceva, si ceva importante; nu scie
nulla ; nulle de omeni , de muîieri ; cu
nvUde aeeste-a-ăe omeni nu faci nemica;
tote câte ai promissu remanu dero nuîla;
eontraetulu remane miUa; nulla nu pote
se fia si se remăna vorb'a mea ; b) in
specie, in aritfametica, nulla=cifra fora
valore in sene, d^ro careindiecesce va-
lorea cifrei semnificative , la derept'a
carei-a se pune.
NUMAI, adv. , B«lRm , tantum ; vedi
NTJMABIUsimwimoriw.-a, adj., bh-
BurtuB si nînnarlns, relativu la Humu:
arca numaria, d^jieultati numarie; legi
numarie, pene numarie , contra falsifi-
catori de numi; — cai plăcu numit, cese
cormmpe en nwni : judiâ nttmari; mu-
Ueri nummarie.
NUMATD 3i »ummafu,-a, adj., noaa-
t»% a iianutai } provednta co imm,
avntu :>umt atiMa di^ fete hene nu-
mate.
1 NUME, s. m,, vedi nome.
'i NUME , pL numtne , nansoi (it.
nume, d'in nnere); 1. proprie, dare d'in
capu, Înclinare sau reclinare a capului,
si de acf, semna d'in capu, mai vertosu
semnu approbatoriu : se intellegu cu mt-
ntine; 2. metafbrice, semnu de approbare,
si de acf, approbare, involire, volia, vo-
lientia, si in specie, volientia divina,
maiestate divina, potere divina, divi-
nitate.
NOMELLĂ, f. si mtmeUfi, m., pI.-«,
nnmelU si nnmellaa, catusia, catena
pentru bestie sau pentru condemnati, in
care se baga atfttn petiorele cfttn si oa-
puln : nervi, eatene, carceri, nimtHle,
icco ce te aştepta.
NUMERABIL£,aâj., aamerablllB ,
(it. namerablle) ; ce se pote numerâ :
steUeîe nu su numeraînîi.
NUMEEABILITATE, s. f-, (it. w
nerabliltft); calitate de numerabile.
NUMERALE, adj., bnmeralU , (it.
nunerale , fr. noM^ral) ; de numeru ;
nome numerale, covente numa-ali; nu-
meraiih sunt parte adiective, parte sub-
stantive; unu e adiectivu si numo'ale si
inâefinittt; semnele numercdi se chiama
si cifre.
NUMERARE, v., namerire, (it. na-
merare si noverarei isp, port. namerar,
prov. nninerar, onmbrar si nambrar, fr.
florabrer, alb. BememlK si nanmeralf );
a face numeru , a suppută c&te nnitati
sunt intr'ana cantitate, 1. in genere: a
numerâ ottile, boii, ealUi; otiUe se nu-
mtra du doue ori pre annu; vrei se nu-
meri stcllele, aren'a marei, se faci ce an
se pote, sau cellu pucinu ce e forte grea;
a rmmerd pre ^gite, in sensu figurata,
a fi forte ţmiai; invetiatii noştri se potu
numerâ pre degite; a si numeri bannii
câştigaţi in^'una di , in eursiUu unei
septemane; se ne numeromu căti sun-
temu de aeea-asi părere ; 2. iu specie,
a) a numerâ ca allu seu, a) a av4, a pos-
aeMzeeUi avuţi si fericiţi nufnera mdii
amiâ; abid numeram optu primavere in
viiti'a mea; 0) a solve, a ăi banni : a nu-
merâ mUUartioru «ftjwndtttJu,- a iwiwi'^
=y Google
44e
NUM.
ama arrenSa mostei; mai vertosua solve
la momectu ca moneta sunatoria : a
numeră in mana cât» cere cauva; ai da
aci : a îassaiu 6rediloru milUoni nume-
rati ; a eomperi eu banni numerati ; a
nu vende de cătt* pre banni numerati;
a acceptă ăotea mulierei numerota; b) a,
pane intr'unu genii , intr'una categoria,
a compatft; a eredf : a numerâ pre cine-
va intre amiei, intre oratori ; a numeră
mortea ea ben^idu, e) a iosemnă ca mi-
meru : a nwnerâ paginele unui regis-
tru, paturile unui ăormitoriu de elevi;
d)reâ., a se numeră, a intră in linia de
computn.
NUM£RABin,-a,adj.8.,BiimerarIas,
(it. nnnerario, fr. niuiârâlre) , relativa
la numeru, 1. adj., aj care are de obiectu
numerii : artea nwMerarta=:;aritIi[netica;
b) care e d'in ana numeru determinat» :
functionaritt mtmerariu, in oppos. ca
iupemuTnerariu, preste namerulu fis-
Bata ; c) semnu numerariu, prin care se
arrâta uumerulu de ordine intre mai
molte peraone aaa lucruri d'in acea-asi
categoria; valoreanumer aria a unei mo-
neta e ensuri valorea ei legale sau va-
lorea de curau; 2. aubst. m., a) perso-
nale, care numeră banni, computa, mai
vertosa bannî publici aau ai unei aocie-
tate; &> reale, banni sunători, moneta
metallica, in oppositione ca monet'a de
charteia sau cu alte obiecte de valora : a
desface sutnm'a detorita parte eu nume-
rariu, parte eu obligaiioni domeniali; nu~
merariulu abunda , îipsesce, e raru.
NDM£BAT10NG, s. f., Mm«ntlo,
(it. aamorailonet fr. niBeration), ac-
tione ai modn, arte de a numerare : nu-
meraiionea turmeloru de oui, a popuia-
tionei unei cetate; syetem'a numerationei
nostra e fundata pre dieee; sunt popore
aelb^ice, cari n'au neei una netione de
numeratione.
NUllEBATIVD.-a, adj.^ (it. nime-
ratlT«, ir. mamirMt); aptu a numerâ :
omuîu e animale numerativu; nome nu-
merativu, adiective numerattve.
NUMERATOBB, a. î., vedi numerâ-
toriu.
NDlCE;BÂ.TOBID,-/(>rta, adj. a., na-
iMcater» (it. iMBcrattn t Ir. niuiAra*
WJM.
toBr},care numerâ saaserve a numerd:
nunteratoriu aîlust^Moriu;fia-care cof-
sortw generale va ave «nuEu sau «ud
mulţi numeraiori; numeratoriulu casaor
riei centrale unu e bow* numero^ortu ,
in^iu numeratoriu , inepţi numeraiori;
— aubst. reale, a) mase. numerotom,
uOulu d'in celli doi termini ai anei frac-
tione numeraria; b) £., numeratorta si
numeratore, nomeratloj cenaiiir ac-
tione ai modu, tempu de numerare; mu-
meratori'a viteloru, turmeloru de oui n
de porci; la fia-eare trei anni se va face
numeratore generale de eetatiam; banni
in numeratore ^ banni tuonerati ■* nu
acc^tu de câte hanni in numeratore ;
aiei se vende numat pre banni tn nuMe-
rotore; si : a solve in numerose, a ae-
eeptd dotea in numeratore.
NDMERATUi-a, adj. part, auif
rat».
NnM£RATI7BA,B.£,niimaratlo{ ac-
tione si effectu de numerare : a face mai
multe num&'ature turmei pre fia-eare di.
NUM£BELLII, s. m., (it. niMieretto);
parTQS anveras} deminutiva d'in ««-
merw.
NaMEE:CU,-a, adj., (it. nDinerle*,
fr. Bumârlqne); relativu la numeru san
la numeri .■ semne numerice, solutione
numerica a unei problema de etdaUu;
ealculu numericu, «eria numerica, pro-
portioni numerice,' majoritate numeriâi, >
fortia numerica; — a. f., munerica, arte
de a noti tonurile masicali ca numeri.
Nau:EBia,-a, acy., Hmerliij rela-
tivu la numeru. In acellu-asi seosn oa
allu formei numericu; — mimeria. s. t,
iră diSa numerarei,
NUMKBONE ai numeroHHi, (ca n
moUiatu nuftteroiu), B. m., (it. BiHtrf
ne); numeru forte miirs,
îi DME BOSII ATfi, a. i^, BiMrtaltai,
(it, nnmeroiitjl ai BHMerasttatef fr. as-
ntroalU), calitate de numerow, mare
sumeru : numerosilafea îocusteloru, co-
piililoru; fig. numerositatea ffas», ver:
sului.
NI7UEB0Sa,-a, adj., anMtvtM, (it
nnmeroso, fr. nombreu); plentt da nu-
meru,- in mare numeru, 1. proprie : po-
poru numerosu; natione numtrosoi adm-
=v Google
Wuai.
nantia numerosa, copt2!t numeroşi, ne-
poţi tmmerosi, casa sau familia nume-
roaa, turma numerota, oste numerosa,
twme numerose; întmicti eraa mai nu-
meroşi de eâlu noi; 2. metaforice, armo-
nioan, mesoratu, plenn de armoni'a, de
lytiiaiu : versuri numerose, prosa nu-
merosa, frasi numerose, periodu forte
tmmerosu; ai deapre persone : poetu nu-
mierosu, prosatori ntanerosi, scriptoriu
elegante si numerosu.
NUMEROTASE, y., (fr. nnmSrftter);
a 8emo& ai destinge cu numeri : a nu-
merolii paginele unui registru, devii
unei dasae, ctanesiele, caeiuUele, basto-
neîe. militarii unei compania.
NUMEBU,pl.-t(si-9),niiineraB,(it.nD-
neroţ si norero; isp. port. namerOt proT.
ir. noiBbre, alb. nener ei noumer; — d'in
acea-asi foatana cu numu := bihhs);
collectîone de mai mnlte lucruri sau
persone, 1. proprie si in genere : numeru
determinatu, numeru indet/^rminatu ;
douc, trei, patru, cinci, doue dieci sunt
numeri; numeri cu soeiu = numeri
pari, numeri fora socîu == nwmer» im-
pari; maivertosuineBpressioniarithme-
tko : numeru concretu. opp. la numeru
abstractu; numeru intregu, op. l&numeru
fractu, numeru fraetionariu, fractione;
numeru complessu; numeru eadratu sau
eadrattdu unui numeru; numeru eubicu
sau cubulu unui numeru; radeein'a cu-
bica, cadrată a unui num«ru; Ht4meru
temariu, scenariu, etc,, numeru per-
feetu, Hwneriprtmt, numeru divisibile
prin cdti numeri; — numeru cardinale,
in correlatione cu numeru ordinale,
mtdHplicativu, ăiitribittivu; numeru ro-
Utndu; numeru mare, n«w«ni micu; mare
numeru de omeni, de mulieri, de pecore,
de porâ, de arbori ; puâni la numeru ,
nudti la Mînneru; — numerii=cartea nu-
meriloru sa chiama una parte d'in ve-
cMak testamentn alin biblici , in care
se eapnne numeri^u omeniloru d'in tri-
bnrile israelite; — 2. in speciale si prin
metafore a) semna dt numeru : nvmeri
ar<^ei , numeri romani sau latini ; la
greoi litierele servu si ca numeri; b) nu-
meru =z folia sau fisciclu : Numerufu
tind ailu diariiUui;numertdi* aepteSi»
mm.
44T
revisfa contemporana; e) mimeni, cară
pusn la unu laera sau la una persona
sau coUeetîone de lucruri si persoae ,
serve a le facti connoscute : domnulu de
care intrebi siede in eaa'a eu nume-
ridu cinei d'in eaUeamosHoru; serie nu-
merulu casei unde aiedi; regimenttdu eu
numerulu sepie, compemi'a ou numentlu
trei; bi^a cu numerulu op^; d)m com-
merciu, hwnerw espreme longimea, lar^
gimea,gros8ifflea,caatitatea,eto.,lucrnr
riloru de negotiu : charteia ie nume-
rulu pairu, manusie de numeruiu sesse;
vinu de numerulu doue; si calitate : e
unu omu de numerulu u/nu , mustea de
numerulu unu; scrie, cânta, joca, luera
de numerulu unu; numeru de auru, a) in
genere, nnmeru bonu, calitate escellente;
p) in specie, numerulu 19, care espreme
cycluln Innei; c) mulţime mai mare sau
mai mica de lucrtiri sande persone, can-
titate de totn indeterminata; sau deter-
minata, a) in atâtu in cfttu se da a in-
tellege co e mare : au venitu in mare
numeru , numeru immensu de locuste ,
numerulu nu face forti'a; bonu numeru
de spectatori; mare numeru de omeni
asia credu; ^) iu atfttu in c&tu se da a
se iutellege eo e micu : mai pnâni la
numeru, in mteu numeru ; ■{) categoria,
elasse, genu : tn numerulu celîoru feri-
ciţi, d'in numerulu ceUoru avuli; 8) cu
totulu determinatu : aâunanti'a nu e
in numeru, deputaţii nu su in numeru ;
dreptulu nu sta in numeru, a impleni
numerulu; mai Upsescu inco doi peno
la numerulu cerutu; f) in grammatica :
numeru plurale, duale, singtdariu : vor-
hesce in numeru singulariu; a coneor-
dd in numeru , genu si casu , g) în mu-
sica , numeru = tonu , tactu , rytlimu ,
armonia : numerulu eproportionea tem-
pului unui momen^H musieale eu tem-
pulu altui motitentu; h) in retorica ai
poetica a) numeru = parte de Terau,
petioru, syUaba, hemistichu, etc., p) in
genere, m^ura, cadentia, rytbmu, ar-
monia : periode rotunde in perfectu
numeru; numerulu oratoriu ăiffere de
num«ruZu poeticu, 3. numeru se con*
stnige cu multe prepositionî in rarie
sensuri; asi&, afoia de i», C9 a ocoonni
=y Google
448
NUM.
ÎD multe d'ia essemplele precedenţi; ci-
t&mniaco : a) cunumeru,a) in genere:
cot'o eu mimenttudoui, charteia eu nu-
meru, etc., ^) in speciale, numeratu :
ti am datu aeeste-a cu numeru, eu nu-
uteru ti le ceru ; b) fora '.numeru, a) in
genere ; eaae fora numeru, charteia fora
numeru neă de essi're neci de intrare ;
^) in specie, nenumeratu, ai a nume a') ce
nu s'a ntaneratu : i s'tm iw^eăenttaiu
UterurUe fora numeru; ^') ce nn se pote
' nameră,ui immmaa cantitate: fora nu-
meru sunt ateUele, loeuste fora nianeru;
e)preate numeru, mai multn de cfttu se
cere, de cătu e determinatu : s'au mai
acceptatu ineo patru stipeniistx preste
numeru.
NUMIRE,-e5CM, v., vedi nomire.
NUMISMA, s. f. p]. numimtate, {nu-
mlsBu ^ vijţuaţut, it. nnralgoa); meda-
lia, monetaautica,monetace n'arecursu;
vedi si nomisma.
NOMISUALE, adj., (it. umnUmale,
fr. BumUMale), care are forma de nu-
miama, Torbindn de certe petre si con-
chilie.
NDMISMATICA, s. f., vedi numis-
maticu.
NUMISMATICn.-a, adj., fit-nuBlB-
■«tie*» fr. BnBUiiicttqas) ; relativu la
numisma : studie numisniatice, eoUec-
tione numismatica, diariu numismoiien;
— subst., a) m. personale, cellu ce se
oceupa cu stadiuln sau collegerea de nu-
nnamate, b) f. numismajtea=:arte, stu-
diu, acientis de numismate.
NUMITOBIU, numi/M. vedi : womi-
ioritt, nomitu.
NGUMU, vedi numu.
NUMO8nsinumm08w,-a,aâj.,nuaftBDfl
ei ■■■■•BUS ; plenu de numi, bannosii,
avutu : mwltere manosa, omeni namosi.
NUMtJ si nummu, pl.-î, dvimub si
■uBMiiB, (it. niînno, affîne cu viţioi:, la
Sicilîani cu intellessuln si de maneta);
bnccata da auru, de argentu, de ara-
me, etc., ce serve ca meaura a valorei
lucnuiloni negetiabili, si ca mediu de
n^tiare a acelleru-asi lucruri, bannu,
moneta, 1. în genere : numi adulterini,
faisi, meiUionosi, in oppos.cunumtod-
deverati; a ave mtdti numt; nu ti dau
neci unu numu pre assemine eaUu; fora
numu in punga; 2. metaforice, moneta da
ceamai mica valore, bannu; 3. in specie,
la anticii Bomani, numu^=numu sester-
txu:=sestertiu, moneta de argentu cu va-
lore de aprope 20 de bani de ai noştri.
NUMUL ACI[J,-a, ai nummulaeiu, adj.
(fr. nuDiiBnUoâ) , care s^mena cu unu
numu sau unu numulu; s. f., pi. numu-
lacie, familie de mollusce d'in ordinea
cepbalopodiloru.
* NUMULARIU, si nunmidariu.-a .
adj. »., iiiinioUrIns Si DamuuUrinit (it.
anflimiiUrlo, fr. nnmniililre); relativn
la numu s^u la numulu : negoliu numu-
lariu; de acf numulariu, a. personale,
cellu ce specula asupr'a numiloru, ban-
carin, mesariu.
* NUMULITE ainummulite. a. f.,(fr.
DBBmBllth«, it. nainmitllte), genu de
mollusce cu conca assâmine unui numulu.
* NUMULU, si numnittiu, pl.-i, ■■-
malM si nuatmulva'; deminntivu d'in
numu.
NUNA sau nunna, a. t, 1. fem. d'in
nunu; 2. lentigine.
;NDNCG si nunei, adv., none, (d'in nan
ei ce); acâ, acumu, acuai; compnsu o-
nunei.
* NUNGIABE ai nuntiare, t., dub-
elBre si aantlare « (it «ncUre si bmb-
>lsr«); a dă, dace, adduce, tramitte
nuniiu, a spune unu ce nou; 1. in genere:
mergi si nuncia domnului ce ti am dissu;
a nunctâ prin unu a densu tramissu,
prin serissore , prin teJegraphu; 2. in
specie, a d& pre facia, a denuutiâii —
vedi ai compo' . annuntiare.
* NUNCfATIONE si nuntiatione. ».
f., BBnelstU si BBBtlitlo; actione de nun-
dare.
* NDNCIATORIU si nuntiatortu-
fona,adj.s., BBnoUtorsinBBtUtor; care
nuncia.
*NUNC1U si nun^*w,-a,8., BBBolnisi
uDBting; 1. personale, cellu ce da, duce,
adduce, tramitte una seire, una nouel'
la : a inseientiâ prin nuneii eerti ; — in
specie, legatu, delegatu, cellu tramiss»
de unu principe la curtea altui principe:
nunciulu i^stolicu; 2.nwK!)uain«mÎMi,
pl-e, realo , scite , novella, nouetate :
=y Google
KUN
triste nunăe, let^cu nunciu; nti avemu
nuncie ăe la cămpuh beUtdui; (vedi si
compoB. annuntiu).
* NUUCUPARE, T., ntacapan, (d'in
Bonen-oapere), a nomf, a Domiii&, ad&
nome, etc., terminu mai rertosu juridica.
* NUNCUPATIONE, 8. f., nanespa-
tl», (fr. nnnoapatlaa); actione de nun*
etipare : nuncupatione de ereăe,
* NUNCUPATIVUrd, adj., (aBaeu-
patlna, it. naneapatlrOf fr. anaeapatlQ;
care serve a nuncupâ : testamentu nun-
cupatimt.
*NUNCIIPATOaiD,-ima,adj.,DnB-
capator; care nuneupa.
' * NUNDINA, 8. f.. vedi nundinu.
* NUNDINALE, adj., aanilnalU, (it.
i»ndiaale,fr. nundlnal); relativu la nun-
dina : di nundinale, Uitere nvndin(di=
Uttere dominican = lUtere pascali sat*
aUe pascalei.
* UUNDINAKE, v., nondlnarl, a fi
la nundinu, a tina nundine, si prin es-
teasione, a negotiă, a vende-comperâ;
metaforice, a se stringe în mare numem
la unu locu.
* NUNDINAEID,-o, adj., anidlna-
rias, (fr. nandlaalre); relativu la nun-
dine :idatia nunăinaria, diUe ntindi-
narie.
*inmDINATICni,-ftu,-o,adj., nun-
diaataelas^-tlnBţ de nundine, ca ceva de
la nundine.
* NUNDINATIONE, s. f., anadlna-
tlo, (&. anndlnatlan); actione de nun-
dinta-e, daravete Ia nundine; pretiu de
mmtUne.
* NUNDINATORIU,-fona, adj., iiaii-
dlnator, (fr. oiindliiatenr);care nundina,
•NUNDINIJ,.a, adj.,iiBndliinB,(com-
para si it. BOBdlB», fr. nnndine*, — d'in
noue-^ = BOTeB-dtea); de a nou'a di,
lenatu de regula ca enbet., a) f., nun-
dina, (subintellege di), si de ordioariu
in pi. nunâinfi=BnBdin» (snbintellege
ferie =z r«riB), a) la anticii Bomanl,
a noa'a di, adeco di de mercatu, cumu
si loculu de mercatu : Za nundine pe-
nieau terranH in urbe se venda si se
corupere, cuttmsise afle facendele politice
airdigiose.ăa aci, p) in genere, di si loca
de mecratn, mercatu; si prin metafora,
Toii.n-
NUN.
449
negotiu, daravere, etc.; b) m., loca ai
tempu de mercatu, etc., ca ai nundina
sau nundine sub 3>
NTJNELLA si nunneUa, a. f., demi-
nutivu d'in nuna sub 2.
NUNELLOSU,-a, si nunmUoau, adj.,
plenu de nundle; vedi nundla.
NDNOSU si tti4nH05U,-ii, adj., plena
de nun«, in sensnlu coventnlui'ntma de
sub 2.
NUNTA, B. f., napU», (it. boi»v isp.
port BBvclair prov. oosaai, v. f., sop-
e«B, n. fr. Boae>; — alin nostru d'in
nupta ^ BHpta, de la nuptu; n in locu
dep se esplicaprin m ce a s^ta înain-
tea lui p, numpta, de unde apoi nun^
ca si franţa d'in frampta, strimta sau
strinta d'in strimpta); căsătoria, matri-
moniu, si în specie, rituri si ceremonie,
celebrare solenne a matrimoniulni,cuma
si ospetie, mese, petreceri ce se facn cu
occasioneaacestoru ceremonie : Românii
făcu cdle mai muUe mmte in carnevale;
a merge la nunia, a jocd la nunt'a cui-
va, a face nunta; nunt'a, la Bomâni,
tine una septemana iniregra : nemiea
mai interessante pentru naţionalitatea
nostra de cătu descrierea tmei mmte ro-
mânesca in comparatione cu una nunta
romarta antica; veatimentu de nunta; —
proT. amseH carru la nunta apa cu
eiwi*lu; certa fora bătălia ca nunt'a fora
Idufon;— applieatu si la animali : cânii
au nun^ mir'una nunta ducu cat^h
vostre.
NUNTAliIU,-a, adj. s., de nwnfti, si
in specie, invitata Ia petrecerile de
nunta : toţi nuntarii manca si beu in
sanetatea marelui si maressei.
NUNTESCU,-a, (cu t dnra) adj-, fliip-
tlalUţ da nunta.
NUNTIARE, nMHit«,etc.; vedi : nun-
ciare, nuneiu, etc.
NnNTIBE,-e8C«, v., nabere; nuptlas
celebrare vel agrerej a face nun^a; a ce-
lebră nunta; a petrece la tutuia, a lea&
parte, a se dd la petrecerile, la festivi-
tăţile unei nunta : nu e tempu de nun~
titu; fetiora nenuntîtv=ljiBupti pnella.
NUNTITU,-fl, (cu / duru), adj. part.
sup., d'in nuntire.
NUNTIU.-a, B., vedi nuncÎK.
29
>yGoog Ic
4S0
NUT.
NDPTALlCIU;-«M,-o, adj., nnptali-
olfli-tfnsj de nupta = nutUa : donwi
nuptcdiâe.
NUPTARE, V., Yedi nuptiare. -
NUPTIA, 8. f., de regula in pi. nwp-
tie, naptl»; nunta.
NUPŢIALE, adj., nnptUIis, (it. au-
sUle, fr. Doptl«I); de «uptia ; vestimente
nupţiali, ceremonia nupţiale, benecoven-
tare nupţiale.
NUPTIAEK ai nt^tare, t., nnptUre
si BipUre; a face nt^ie ^ nunta, a se
casatori.
NnPTIATORIU,-forio adj. s., nnp-
tlator; care nuptia, face nuptie.
N UPTU,-a, DBptKg, 1. part. pass. noua
nupta, nudierUe nupte in acest» annu;
feteinnupie; 2. absol. subst., a) f. ni^a,
a) personale, vna nupta = una muliere
măritata; p) reale, ta^a = căsătoria,
(vedi aî nunta); h) m., nup^u-Iu=caBa-
torire, mari tare.
NUORABE, nuorosti, nuoru, etc.,
vedi : nuerare, nuerosu, nueru.
NDRAsinuru sau noru, s.f. pl.,nH-
rori, BBrDs; vedi si nora.
NUfi0, pl.-i, T«ins-Tenerig , reno-
Btw, lepoB) gratlSf tllfleebrat ce place
si attrage, (compara fr. attratt), far-
mecă, cârme, incantamentu , gratia :
sunt mtdieri formase, âero fora nuri;
nurii candorei si innocentiei; nuru se
dice si imo in-eoee; n'are neâ unu nuru
= n'are neci unu vino-incoce; — pre a
locuri coventuln ae aude si cu c : noru
=z nuru, si prin urmare at&tu form'a
c&tu si sensul u coventului dncu la una
origine identica cu a nuerulm sau nuo-
t-uiut, (vedi nubere) ; nuru, abbreviatu
d'in nueru, a cautatu ae insemne an-
tâniu veîulw de miressa=velulu pudorei,
care se soie cătu e de f^mecatoriu, si de
act, iu geuere, farmecu, illecebra, etc.;
se pete inse se fia la medilocu si una ia-
flaentia a lui nuere=a face semnu cu ca-
pulu, si de aci a chiamă, proTocă,a tra-
ge, (compara: tnno-incoce^nurw). Jf.
■* NUTABILE, adj., Botebllls, yedi
* NUTABUNDtI,-a, adj., nntabnn-
dus; care nuta : nufabundi de somnu si
defatiga.
HUI-.
* NUl^A&[E,'B. pi., nutamine, n&U-
meti; actione si effectu de nutare.
*NDTANTE, part. preş. adj., natana;
care nuta : capiie nutanti de somnu.
*NUTARE, ¥., nnUre, (d'in nntiiB de
la nnere), 1. proprie, a di d'in capa, a
plec c^nlu, si a nume, a) a vacilli,
a av^ ^ttulu molie, in câta capuln
vacilla in tote părţile; i) a face semnu
d'iu capu, si in specie, a dă semnu de ap-
probare, a approbi, a consenti; c^amis-
sică, tremură capuln : ce nutati si invol-
bati asia ochii? 2. prin estensione, ale-
gan , a vacillă, a oscillă , -a tremuri :
b(a-bi^a nutante i baie p^ulu; 3. me-
taforice, aTacillăinopinîonea,judecata,
resolntîonea, positionea sea, atiincertn,
infidele, inconstante, instabile , ^itatu,
in rea positione : mentea hru nuta in-
tre dd si bâ ; tote provindele nutatt st
erau parate a se rebellâ.
*NUTATIONE, s. f., nnUtioj ac-
tione de nutare : nu e gratiosa nutatio-
nea capului in doue parti; nutationea
numeroseloru popore ălle Asiei.
NUTBETITJ, nutretioru si nutreâoru,
veăi nutriciu.
NUTRIBILE.adj. , nntrlblUs , (it.
notrlbile), aptu a nutrire.
NUTRICAME, p\. nutricamine , nw
trieaDen, si :
NDTfilCAMENTU, pl.-e, (comp. it.
notricamento) ; actioue de nulricare,
cumu ai lucru ce ntdrica.
NUTKICANTE, part. preş. adj., hb-
trlca&B, (it. nntricaate) ; care nutriea :
ioniditate nutricante de plante.
NITTBICARE, V-, nntrlcarei (it. no-
trieare si notrlcare) ; a â nutrice, a di
lapte, ai de acf, a nutri, a cresce : sero-
feU nutriea bene si câte optu poreclii; a
nutriea ccdli, boi, capre sic^e pecore; a
nutricâ copillii altoru-a.
NUTBICATIONE, s. f., notrleatt»,
(it. nntrlcazlone); actione de nutrieare:
nutricationea fetUoru de cotra nuUri.
NUTRICATIVU,-a, adj.,(it nutrica-
tlro); aptu a nutricâ.
NUTRICATORIU.-^oria, adj. s., (it.
DDtrlcatore ) ; care nutriea : mdriaUo-
riele prunciloru sifetiloru de tot» ge-
=y Google
NTT.
4S1
NUTBICATU,-a, adj. p., nutricatos.
NFIBIGE, s. f., ■Btrix si notrix, (it.
■ntriee si notrioet fr. nanrrlee); 1. fe-
mina ee cn laptele seu nutresce unu fetn,
si de aci in genere , nutritoria , creaeu-
toria, edocatoria: iote i dâ ingurabene
mestecate, cumu dau nvtrieile prunei~
tom; a suge bone si rtUe cu laptele nu~
fyieei; gaUina rmlriee:=gloea; matre nu-
trice, ce singura allapta copillulu seu;
2. prin estensione si metafore : virgi-
ginile nutrici si conservatrid (Ale fo-
advi perpetuu; nutricile:=titiele; terr^a
e nutricea nostra totoru-Or terra nutriee
de lei, de tigri, de popore, de cultura;
paupertatea e natricea umUittUei, ariile
aiscieraide sânt mitricHe mentei, suf-
.fietidui nostru.
NUTRICin si nuMtiu, sau nutreeiu
si nutretiu, (notretiH),-a, adj, s., nitri-
olns-Uiii, si notrlelns-tiaa, (it. natrlelo
si BDtiiilo); de nutriee. relativu la »u-
triee sau la nutrire, care nutresce : po-
rente tudriâu, mamma mtfricia , smu
nuIrieiMi agru nutriciu, terra nu^icia ,
erfte wu(ricic,— subst., a) mase., a) pers.
mUriău, crescutoriu, parente crescuto-
ria, educatoriu : unu pastoriu fu nutri-
ctwfu hii Bonmlu; ^) reale, a') niUrieiu:=
crescere, educare; ^"f todtridu := pretiu
de crescere, ce se solve pentru crescere;
t') nutrieiu si nutritiu, sau nutreeiu si
mtreUu, {notretiu), ce serve Ia nutrire
si crescere, nutrim^Uu, de mâncare, si
iu speciale , cu ce se nutrescu pecorele
sau vitele : ntUreeiu de calli, de boi; fe-
nuUt e cellu mai bonu nutreau pentru
coUt; paZîele, erb'a sunt nutreeiu; a stringe
ni^eeiu pentru iematulu oaUoru; a avi,
află nutreeiu abundante; nutreciulu Up-
sesce; — de acf si demin. nutricioru,nu-
trecioru; — b) f. nutricia, a) personale,
crescutoria, outritoria, educatoria, pre-
T^hiatoria, etc; ^) reale, officiu, oc-
cupatione de crescătoria.
NDTBICULA, s. f., nutrlonl», demi-
nutivn d'in nutriee: fabule de nutrieule.
NUTRIENTE, part. pas. adj., nu-
trlang, (it. nvtrleate); care nutresce ;
lăimente boK nutrienti.
NUTBIME, s. pi., HufrimiHe, nnM-
NUTRIMENTU, pl.-c, ■atrlmentnn*
(it. notrimento); 1. mediu de a nutri ■'
a dâ totu ce are pentru nutrimentulu
pauperOoru; mdrimentude came, de le-
gume ; nutrimentu si^>stantiale ; suc-
culentu, bonu, placutu; nutrimentu abi-
tuale, cotidianu; umidUatea e nutrimaitu
allu planteloru; ordiulu e bonu nutri-
mentu pentru caUi; 2.prin metafore, totu
ce serve a conservă, fomentă, attitiă .
vivifici, etc. : nutrimentulMfoadui, pas-
sionei, urei, amorei, favorei, benevolicn-
tiei. docentiei, spiritului, coragiului.
NDTRIRB,-eacu, ?., nutrire, (it. nn-
trlre Bl notrlre^ nodrlre, fr. nonrrlr);
a d& de mâncare, a allaptă, a oresce, a
educă, a cură, etc.; l. proprie : n'ai de-
stuUu lapte pentru doi copilli, abia poţi
nutri umilu; «crof o pote nutri muUi por-
cdti; fundatoritdu Romei fu mitritu eu
lapte de lupa; balenele si nutrescu, ca
si alte mammifere, fetii eu lapte; calli
bene nutriţi, vitellu reu nt^ritu; terr'a
nviresce plantele salutari ea si ceUe no-
centi; dne nu si nutresce si tncaldesce
eorpuiu seu 9 2. metaforice, a tina, con-
servă, fomentă, attitiă, viviâcă, intarf,
mari, etc. : a nutri bene foculu cu lemne
uscaie; a nutri sperantie, cogite, ura,
resbonare, coragiulu ostei, amora, foctdu
de amare, furarea, passionea; a nutri
spiritulu, anim'a, mentea.
NUTRITIONE, s. f., (nntrltlo, fr. mi-
trltlffD, it. nutrliionej; actionesî resut-
tata allu actionei de nutrire, mai ver-
to3u, modu sau functione de n^rire; ■
nutritione de prunci, de pecore; nutri-
tionea animodiloru, plontdoru.
NDTRITIVU,-a, adj., (it. nutrltivo,
fr. nntrltif), aptu a nutri: plante nutri-
tive; partiîe nutritive alle camei, Ic^te-
lui, legumindoru; succu tare nutritivu;
nutretiu nu^rt^tfu.
NUTRITOKIUr^OMa, adj. 8., nntri-
tor, si nutrltorine, (it. nutrltore), care
nttiresce sau e aptu a nutri : nuiritorii
hti Bomulu; unu bonu nutritoriu de
calli; laptele e nutritori**; legumine nu-
tritorie, sucai nutritoriu, parii de carne
nutritorie.
NaTBITn,-a, adj. part, nntritas :
calli bene nutriţi si grassi, copSlu graf.
yGoog Ic
4^2 STC.
SK si bene nutrttu; aup. nutretiu de nu-
tritu pecorde; s. m., nutritulu acestui
animale cere muUa cura si precatdione.
NCTRITURA, s. f., (ital. nutrltnr»);
actione de rmtrire. cnmu si mofîu de nu-
trire, si effecta allu aceatei actione.
* NUTD", s. m., nntHs; (proprie, part.
sup. d'in naere, leuatu inse de regula
ca BnbBt. mascul,); 1. proprie, dare d'in
capii, missicare a capului, semau făcuta
d'ia capu, si mai rertosu, semnu de ap-
probare, inyolire, volia, etc. : cu tiKAiIti
seu Joue face se tremure lumea ; unu
nutu d'in partea tea, care este asia de
potente, va face se dispară tote pediede;
la unu nuiu ailu tyranntdui cadu ca-
ptdu innoeentelui; 2. metaforice, a) ple-
care, pornire, tendentia, si mai vertosn,
missicare in diosD : prin nutidu seu
corpurile tragu si cadu spre pamentu ;
b) somnu, ordine, volieutia, potere :
prin nuttâu si volienti'a dieiloru se face
tc4u ce se irUempla.
NUYELLA, etc., vedi noaella. etc.
•NTCTHEMEBnj,s.m.,(fr.i!khth6-
atirt, d'in vdţ-vojttiiţ^nocte, si IffÂpa
=:di); spatin de tempu ce coprende nna
di si nna nocte, di civile de 24 de ore,
•NYCHTHEMERa,-o, adj.,(fr. nloh-
thdm6re); de una di si una nopte, ephe-
meru, care nu tine si nu vine de câtu
una df; care e parte albu si parte negru :
pesei nychthmm.
•NYCTAGU.-a, adj. s., (fr. njcUf e,
d'in v£4-voxt6c^nocte, si ăYstv=agere);
care traiesce noctea, leuatu de regula
ca Bubst., a) reale; genu de plante ce se
deschidu numai uoctea; 6J personale,
ereticu ce credea co noctea ar fi peccatu
a se rogi; in acestti întellessu si nyda-
zonte^ Ir. ufcUzontp.
* NYCTALOPIA, s. f., nyotnlopU,
(vuxcoXtoffîa, fr. njotalople); calitate de
n^ctalope.
"*NTCTALOPE si «î(rfaJo;>M,-a, adj.s-,
nj'cUlaps, (vuxtâXiof, fr. Djctalope^d'in
v6£-yDXT(5(::= nocte, ai iXatiţ^^ce nu vede,
si Si^ =: ochîu); 1. cellu ce ia tempulu
crepusculului au vede; 2, cella ce noctea
vede mai bene de c&tii din'a, sau care
numai noctea vede : piisseri nyetaiopi.
* NTCTEUUrfl, adj-, BfoteliHj a-
NYM.
nuiii d'in epithetele date lui Bactiliu.alle
cui mysterie, se celebrau noctea, (y6£-
voxtâi:=nocte); s. f. pi-, fl^ctelte=bac-
chanali nocturne.
* NTCTERU, s. m., (fr. njetftre, vtm-
tspoc; = noctumu) , genu de vesperelli
cari sbora noctea.
* NTCTICORACE, B.m., BioHeorax,
(voxttxdpaS , fr. njctle«rax); passere ce
crocesce noctea ca corbulu, de unde si
nomele ei popularin de corbu de nocte.
* NYCTOBASE, s. f., (fr. a;ct«bue),
ftmblare noctea a unui omu addormito,
somnambulismu; de acf si: '
* NTCTOB ATU,-o, s. m., somtMmbu-
lu. care &mbla noctea addormltu flendu.
* NrCTOGEAPHIA, b. f., (fr. njet*-
^raphlfl, d'in v6£-yi>xt(iir=nocte , si ţpa-
ipECv =: scriere); arte de a scrie prin in-
tunerecu, fora a ved^ semnela ce face.
* NTCTOGRAPHIU,s.m.,(fr.«jeU-
ţraphe), instmmentu ce serve la nyc-
tographia.
« NYCTOGRAPHD,-o. s. personale,
cellu indemanatica in n^dograpiua.
* NYUFHA, nun/a si ninfa, 3. f.,
ttjmphat (v6[UpT),it alnfa, fr. iifiaph*);
1. miressa, dilecta, mnliere de curreodu
măritata; 2. dina, Bemidiâa de mare, de
riu, de fonte, de selba, de arbore, etc. :
nymphde lacului, fluviului; nympkeU
Pamassului, Pertnesaului = musele; de
aci nympha =z apa, fonte, etc.; S.obiectu
de amore si adoratione, muliere san f4ta
formosa si gratiosa; predilecta, amante;
in reu si in risu, curteaana; 4. papusia de
jocu; 5. papusia de insectu, si in specie,
allu doile stadiu de vi^tia, de desvoltare
a insectulul, stadiu iatermediu intre {ar-
«asi statulu perfedu : nympheîenusude
câtu chrysailidi mobdi; nymphele de for-
mice sunt ouăle aoestoru-a; 6. prolun-
gatioae a membraneloru d'in partite
sessuali alle feminei; si cu sensuiu de
(iilore.
* NYMPHACIU,-», adj., (fr. hjm-
phac^); care s^mena cu una nympha, b.
f. pi. nymphaeiele, familia de conchylie.
*NYMPHAG0GU,-a,adj.8.,(fr.B,«-
ph«^irii«, m]^/pa•(^li^6l;)l care ceudnce
nympk'a :=: miress'a de la cas'a parenti-
loru U ft mirelui.
=y Google
NTM.
453
* NTHFH^LE, adj. s., njmpballi,
(fr. njmphal, it. ninCrile); relativa la
Hijmpka; 3. f., nymphale-a, a) ornameatt]
de capu Ia nymphe si la mulîeri in ge-
nere, b) genu de âattori; de acf si rigm-
phalide, adj., (fr. uymphallde), sssemine
unei nymphale, de unde : s. f. pi., M^m-
ph(didi, familia de iaaecte lepidoptere,
care are de typu gepulu nymphale.
* NYMPHALIDE, adj. b-, vedi nym-
pheie.
*NTMPHEA, s. f., n/mphaea(=vo[i-
iţaia., it. DjmpliâA, it. aiurea); genu de
plante d'in {AraQi'd.nympheamloru, po-
hjanâria monogynia lui Linneu; de aci
nympheaciu,-a, adj., (it. niafeaolo, fr.
Bjmpli^aeâ) , care sâmena cu nymphea,
de Dude s. pi. /*., nympheacie, famili'a ce
are de typu genulu nympkea.
. *NYMPHEACIU,-a, vedinjfmpAea.
«NTMPHEU, B. m., a; mphenn, (vt)[i-
ţeiov, fr. n; mph£et it. Blafeo); 1. templu
inchioatu unei nijmpha sau unoru nym-
phe; 2. locu inchinatu unei nympha, si,
inspecie, fontana cu apa saritoria; 3. spe-
lunca naturale sau artîScîale, micu tem-
plu cu fontana cousecratu unei mjmpha ;
4. locn nude se afla apa, statue, vase,
catine si fontane, si care serve Ia im-
baiare ; 5. edificin cu încăperi mari si
commode, in care se celebră nunt'a cel-
loru ce nu aveau case eommode.
• NYMPHITE, s. f., (fr. njmphlle),
inflammatione a nţ/tuphei la femine.
• NTMPHOMANIA, s. f-, (fr. njm-
phomanle), mania de nympha Ia femine,
propeusioue furiosa si irresistibile Ia acte
venerie.
• NTMPHOMANUCU,-a, adj., (fr.
DjnpbtmanUqne); relativu ta nympho'
mania: a. f., una mjmphomauiaca.
•NYMPHONE, s. m., itjmphon, (vo;t-
^v), incapere, camera de miressa, ca-
mera noptiale.
•NTMPHOTOMIA, s. f-, (fr. njnpho-
tomlfl); taliare a nymphetoru Ia femine,
sau a clitorelui.
• NTMPHOTOMICU,-a, adj., {fr.
Dfmphttomlqae); relativu la nymphoto-
mia sau la nymphototniu.
• NYMPHOTOMID, s. m., pl.-c, (fr.
ufmphoUne); instrumenta cu care ae
serveacu chirurgii spre a face amputa-
tioni la nymphele femjneloru
=y Google
o.
o, acincispiediecea littera in alfabe-
tula roDiBDii, se pronunţia : I. inchisn
sau curaţi), in syllabele intonate candu
au UDu i sau u in cea urmatâria, pre-
cumu : dormi, mori, jod, morţi, poţi,
toţi, loat, focu, jocu, mortu, poriu, nos-
tru, vostru, rostru, eto. ; II. deschisu si
claru, cu appropiare de oa, in i^ylabele
intonate candu au unu e sau a in cea ur-
niati5iia, precumu : tnorle, sorte, forte,
molie; sudare, langore. oste, coste, pate,
râde, porta, morta, cârda, coma, socra,
râga, etc, III. se aude ca u: 1. in sylla-
bele neintonate, ţrecumairogare, porta-
re,morire, arh<^,porceUu,oecidere, or~
dire, domnica, domnedieu, etc.; cu tete
aceste-ain multe derivate conserva pro-
nontiatioiiea originale; 2. assemine se
aude ca u in syllabile Gnali : one, oni,
Ofm, omi, otite, onti, onde, ondi, pre-
cumu in : carbonc, carhoni, tetione, ta-
tioni, rogatione, rogationi, notne. nomtne,
monte, monti, ponte.ponti, fronte, fronti,
tonde, tpndi, res})o»de, respondi, etc,
IV. se' aude obscuru in : co, deco, dcro,
iro, eceo, peno, dupo, inco, fora, locusta,
îotura, rotundu; V. raucu sau nasale
in '.fontana, puîmoni, ronia, gutoniu,
gutonia, lemoniu , temonia; YI. se sup-
preme in-.cosocru, cosocra, cosocrîa, eo~
socrire, formosetia, formosetiare, for-
mosetiatu, volere sau vorere, volutu sau
vorutu, cari se scriu si simplu : coscru
sau cuscru, cuscrire, cuscritu, vrere,
vrutu.
1 O, in lonu de ua, scurtatu d'in una,
an», femininu d'in unu, anns : o casa,
ua casa, in locu de una casa; vedi unu.
2 O, in locn de uti, nascutu d'in la
pron. conjuncta -pers. III, fem. ace. 11-
lam : vedi cartea? o vediu, mai bene :
ua vediu; vedut'ai cartea? am vedufo
mai bene : am vedutii'a; vedi eUu.
3 O, nascutu d'in ua, in locn de va :
oft, si a fi, in locu de : va fi; s'o face, si
s'a face, in locu de ; se va face.
i O, nascutud'in au, v.auss. pers. III
sing. si pi. mai ranitu usatn in Daci'a
superiore : o facutu, in locu de : au fa-
cutu.
5 O, interj, o, (it. o), care espreme
mirare, buccurfa, întristare, si alte malte
si varie affecte : o lume, ce deşerta eşti !
o ăille de fericire alle copiii arid! asad-
taţi, o omeni toni! o domne, de ce nu
me ieai?
* OASG, s. r., oaats, (Saai;, it. «asl^
fr. oobIb); 1. portione de terrenu fertile
in medilocnlu unui deşerta arenosu,
specia de insula fertile in mediloculn
unei mări de arena stârpa ; a transforma
una parte a desertului in fertile oase; —
fig. una oase intr'unu desertu = loca,
stătu, puntu, tempu de fericire si mul-
tiamire in mediloculn nefericirilorn; ana
idee, nnn affectu consolatorin in cala-
mităţi si stări desperaţi; — de acf si oa-
senu.-a^oaaenos, adj., relativa Ia oase,
locnitoriu de oase.
* OASEND,-o, adj. s., vedi oase.
t OB, prep. lat. ob, applicataîn limb'a
nostra numai ca particnla de composi-
tione cu verbe; in forma ob remane nc-
seambatu inaînte de vocali si chiaru de
consonanţi, afora ie p,f,c, g, ca cari
b d'in ob se assimîla ; opponere =: ob-
\
„Google
OBD
ponere sau punere, offerwe =: ob'ferire,
oecurrere =: i^evrrere; înainte de m
se pete ca b d'in db se remana nescam-
bătu : ohmurmurare, sau se cada : omt-
tere, Bau se se sssimile ; ommorire; in-
tre b d'in oh si t iniţiale se introduce
nne'ori unu*.- obstinatu; si intinele ca-
şuri b cade inainte de acestu s : osten-
dere =obs-tendere; — câtn pentru sensu,
ob ins^mna : a) proprie , pre , tnupra ,
preste : oHM»arc=a pune MmM pre ceva,
. a coperf cn limn; b) ca mai desu, m
fada, înainte, si une ori, a laturi, longa :
opponere ^ a pune iuainte, în facla; si
d'in intemplare, essire inainte, intel-
nire, intempinare : offendere, occarrere ,
obvenire; e) contra, idea de impedicare,
resisteptia, ostilitate, sau cella pucinu
de oppositione : obstare, obtreetwe, ob-
tmirmurare, oppremere, offendere, of-
fensa, obstinare, etc.; d) in multe caşuri
particul'a ob. ca si ad, in, etc, pare a
nu face de cătu se adjote a traduce in
verbu unu adiectivu sau substantivu ,
cutnn : ob^irare, obmutire.
UBAUDÎENTE, obauăientia. dbatt-
ăire, etc, TOdi : ^dietUe, obedientia,
dbediâ^e.
OBADIUTU,-a,part adj.,»b«iratiu,
coperita cu aura.
* OBBA , s. f. , obbK , vasu largu la
fundu, strimtu spre gura.
- * OBBATU.-a , part. adj., olibataB ,
facntn in forma de obba.
•0BBRUTIRB,-e8C«,v.,obbrutescerfl,
a face sau a se face brutu; vedi si : ab-
brutire.
OBDOBMIEB, v., «bdomlre , a În-
cepe a dormî; a face se dorma; vedi si
addormire, cumo si ob.
OBDUC£RE, ohdussi si obdussei, ob-
dassu si obdtictu, v., obdacere, aaccoperi,
a ascunde.
OBDUCTIONE , s. f., obdnetlo, ac-
tione de a obducere.
« OBDUBAKE, v., obdnrare, a face
duru; mai raru, a se face duru, a se in-
vertosiă.
* OBDDBATIONE, s. f-, obdoratlo ,
actioue de a obdwia-e.
* OBDUBlB£,-escu, v., obdnreaeere,
a 36 £ao6 (îNrti, a se iDvertosiă, si me-
taforice,, a se face nesentitoriu; ă perde
sentirea, a se impetri Ia anima.
* OBEDIENTE, part. adj., obctUesM,
care oftfide, asculta : fHiu forte obediente
ptweniUoru.
* OBEDUONTIA, a. f., obedientia, că-
utate si fapta de obeiUente : <^tedientia
de fUiu eotra parenti.
*OBBDIBE, v.,obedlre, (d'in ob-
widire); a fi paratu, a andf, a ascnlti ,
si de acf , a se suppune , a face totu ce'
vre si diee altidu , a servi : a obedi
parentUoru, invetiatoril'M'u, mai mari-
Ioni, magistratiloru, leffiloru.
* OBELISCn, s.m., pL-c, obelUens,
(i^BUmwc^, it, «beUsoo , fr. obâlliqne) ;
columna inalta cn patru laturi plane, aa-
semine columna colossale făcuta d'in
una singnra buccata de petra : E^yp'
ttiîu e terr'a obeliscUoru.
*OBELU, pl.-e, obolQs, (8psXoc, = it.
obela); proprie : acome de lancia, lancia,
applicatu inse prin metafora la unu
semnu cu care se notedia locurile sus-
pecte iijtr'unu auctoria.
* OBERARB, T., (obBrare,d'ia«bBi
»a-iere = ara»ie^&i»tnt detoriti); a
Încarcă de detorie, mai vertosn iu for-
ma participiale, Q^a^ii=obnratBB, in-
carcatu de detorie, innecatu in detotfe :
oberatii, la anHen Romani, daco peno
tn trei ăied de diUe dupo una aententia
data, nu satisfăceau pre creditori, deve-
nieau servi ai acestoru-a; stata oberatu
prin impromute onerose.
*OBEBAErU,-a, adj. s., obterarlns,
detoriu ce nu si pote desface altramente
detoriele , si de acea-a caută se si le
desfacă lucrandu ca serva pentru cre-
ditoriu.
« OBEBATTJ.-a, adj. part., obnratBB
incarcatu cu detorie.
* OBES ARE, V. , obesarot a face (^su :
a se obesâ ca unu mascuru de taliatu.
« OBESITATE, s.f., obesitea. (it. o-
bcBlUf ft. obitlU); stătu de ohesu :
mulţi sufferu de obesitate ca de unu
morbu.
* OBESU,-a, adj., ftbesiiB, tare ingras-
siatu prin mâncare, indapatu, cui sta se
crepe pellea de grassa; omu o^u, mu-
Uere lÂesa; ceUt obesi trecu do ^dti;
,y Google.
hueee dbese; cefa obesa ca de poreu in-
grassiaiu; prin metafore, grossn, fora a-
gerime, greonin, lenoan, etc.
*OBICE Bi oineee, s., obez,abl.oblo6
si «bjlee, (Tfldi rerbulu obiecere) , ce se
obieca^B pane inainte, ce se arruDca ,
ce sta inainte spre a opprl, impedici,
inchide, etc. : cnniatore , veriga , sullu
de incuniatn, vallu, muru, mole sau
mollu, termu, obataclu, ete. -.riwile rupu
'obiecBe si se versa preste aratwe.
ff OBIECERE , obiecm, obiectUu si
obteeta, t., abjleere; mai nsitata sub for-
m*a intensiva : obiectare.
* OBIECTACLU, pl.-c, objeetociiliiiii,
ce se obiecta spre a impedicÂ, a oppri :
obiectaeUk riurUont ce amtaenitia cu
inundationi.
* OBIECTAME, pi. obieetamine, ob-
Jeetanen, si :
* OBIECTAMENTU, pLre, object.-
■«ntiiB ; ca se Meeta ca imputatione.
* OBIECTASE, V., objeotMe, (it. o-
blettire, fr. objeoter); d'în obiectu de la
'obieeere; 1. proprie, a arnincâ, a pnne
inainte : a obiectă seatutu la sagettele
arruncate; 2. metaforice, a) in genere :
a obiddpre âneva perideloru; unei mor-
te certa; b) in speciale, a pune Înainte,
a arnincă in facia, in ochi ca imputatio-
ne, ca errore, ca argumentu contrariu ,
ca opinione contraria, etc. , unu spiriiu
sophisticu afia a obiectă totrt de a un'a
ceva la addeveruiu cellu mai bene de-
monstratu ; ee- obiectaţi la celle ce noi
amu dîssu? nu obtectămu ntminuipau-
pertatea; a obiectă cuiva miseUia, ra-
pine, spoliaiioni; nu H mai obiedu co
m'ai viiaiu cu totuUi.
* OBIECTATIONE, s. f., objeotatio,
actione, mai veriiOBu manfa de a obiec-
tare : oinectationea eu loat si fora locu
denota ineapetinare.
* OBIECTATORIU,-*ono, adj. s-, ob-
Jeetor» obleetans; care obieda Ban ser-
ve a (^ectă, care mai vertosu are mani'a
de a obiectare.
* OBIECTIONE, s. f., objeotlo, (it.
•bitzlone» fr. objeetion); d'in obieetu de
ia.obieeere, (vedi si derivatnlu obiectare);
actione si resultatn de <^necere; meta-
forice, a) imputatione : obiectione a pau-
pertate vietiei dissdute; h) mai vertosu
oppnnere siceseoppnnelaunaopinione:
a respundc la tote obieetionUe ce a'a»
famtu sau' s'aru pote face ; se pote res-
punde la Mectioni cu argumente sau eu
seecature si insolentie; obiectione fun-
d(aa; obiedioni usioreUe. futUi.
* OBIECTIVU,-a, adj.,(it.«ffKflttlTo,
fr. objectif), relativu la obieetu ca snbst.,
care serve sau pote servf ca obiedu, 1 . in
genere : vitru dbiedivu, lenticula obiec-
tiva, si absol. obiedmUu, vitru ce, in
ochiane, accepta imaginea obiectului eb-
servatu : obiedive aehromatiee, simple,
composite; a direge obiedivulu in obiee-
tulu de' observata; fiendu vorb'a de es-
pressione, obieetwitdu e espressionea it-
flut obiedu d'in una fraae, preaanu su-
biecUvtdu e espressionea siAiectului di»
frase; 2. in specie, ca oppusu la st^nee-
tivu=C9 vine de la subieetulu eogiiato-
'riu : cogitatu numai , imaginatu , do-
ritu, etc. ; obiedivu = reala , ce nu are
relationa eu sentimentulu nostru , ci cu
luemlu ensusi in sene : totu ce in mentea
nostra, in connoscenti'a nostra, vine
de la fientia recde, e obiedivu, pre ean^
te adaugemu cu sentimetdulu nostru, ea
atare, nu e decâ^ subiedivu; veritate
obiectiva si indubitabile; argumente ob-
iective; ratione obiediva.
•OBIECTIVITATE, 8. f., calitate de
obiedivu : obiedivitatea ideeloru, argu-
menteloru, cogitationiîoru.
*OBIECTORIU,-/orw,adj. s., olJ«a-
tor; care obiece, face obiedi^me sau oWm-
tioni : falşi obiedori de crimine mentio-
nose.
* OBIECTD,-a. ttbJectKB, (it. «bietto
si ofgetto, fr. objet), 1. part passîvu :
inimicii ohiedi mortei, petre obiecte cur-
sului apei; imputatione obiecta noue pre
nedreptu; opinioni futiU obiecte la ar-
gumente solide; 2. subst. m., a) abstr.,
oWccft4iM=actione de obiecere: cu obiee-
tulu câtoru-va petre nu vonm oppri cttr-
stdu riului; b) d^ro mai vertosu ooncr. :
obieduUi ^ ce e pusu sau sta inainte,
înaintea ochiloru corpului sau ai mentei,
lucru sentitu sau cogitatu : obiedu
sensibile, placuiu, gratiosu, amtdnie,
obiecte sensibSi, n^laCHte, disgratiou,
dbvGooglc
OBI.
■ odioae ; aiiea de a represenid obiectele
e forte diffenia ăe artea de a face aeeUe-
osi obiecte connoseate; sunt obiecte ce
nu se potu represerUâ pre scena la ochii
8pectatoriloru; oăorilesunt obieetaluol-
factvhi, preeumu colorile sunt obiedulu
vediidui; sonulu e obieetidu audiulai;
addeverulu e obîectulu connascentiei, be-
nde eobiectulu volientiei. formosulu e
obieeiidu mai malt(mt facultăţi nobili alle
suffletultti; fia-care scientia ai arte si are
(^iecttdu seu : obieetidu logicei, meta-
physicei, phyncei, medianei; obiectuîu
thă)logiei e ensim Bomnedieu; (Aieetttlu
amorei, curei solHcitudinei «4it;a; o&-
ieetu de wa, de spaima, de orrore, de abo-
minatione pentru tota lumea ; obiectuh*
dorentiei, aspirationiîoru, votimloru no-
stre; obiecttdu laboriloru nostre poteca-
tatu seoptdu la care vrenw se adjungemu,
câiusi motivulu ce ne indemna a hia-ă;
mai rertosu in lîmb'a filosofica : de oMec-
tuiu sentitit si'eogitatu caută se se distin-
gă bene sidfiectulu sentiente si cogitante;
prin obiectu se inteUege ceva vedutu sau
intmtufora neci unarelationeaintuen-
teiui; obiecttdu perception^ e cea ce con-
nosoemu prin percepiione, preeumu ob-
iectuîu cogitarei e Incrulu presente noue
in essistenti'a sea possibilei e materi'a
pre care se essercita cogitarea, mattria
destinsa de fientCa ce cogita; cogitarea
pote leuă sau ave de obiectu si nemtculit,
naUucăe; co-d usioru se confunde sub-
iectuiu cu obieetidu , cari nu se potu
divide, ci numai distinge i subiectalu nu
crea dbieet\Au, preeumu neci obiectuiu
nu trece de sene in subiectu, ei subiee-
ttdu e agente care, de si ar par^ com-
pleiu passivu, totuşi essercita una ac-
tione, fora'care impressionea (^nedxdui
nu s'ar face, si mai vertosu n'ar remane
în sidnetiu; — de aci ei espresaioni ca :
idee adecat'^ , conforme eu obiectuiu ;
idee fora obiectu, fora realitate, etc.; cn
sensulu mai largu ce are 8i lucrulu :
obiectu de negotiu; obiecte de arU, do
lussu, de prim'a necessitate ; a vende
totu gffnuh* de obiecte de mâncare; ob-
iectu utile , inutile ; obiecte de imporlan- ,
(io, de valore, de mare pretiu; obiectele
unui lemncaia sunt instrumentele lui;
OBL.
457
obiecte de buecataria, decaUatoria, etc.:
— in grammstica, obiectu = fientia,
de Ia care san spre care se face actionea :
obiectu necessariu, completivu, directu,
indirectu, drcunstdntiale, adivu, pas-
sivu; verbe ca dare ceru doue obtecte,
cumu : a dâ elemosyna pauperiloru.
* OBIRE, V., «Mre, {ob-ire, ca si per-
ire=per-ire); a merge spre unu ce; in
specie, a merge cotra finitula seu : a ap-
pune, a perf, a morf; a străbate, a per-
curte, a visită; a infrentă, a se appuc&
cu anima de ceva; — applicatu mai ver-
tosu in form'a participiale, dbitu, ca
subst. m., mersuln la ceva, si de acf,
mersulu cotra finitu, appusu, morte.
* OBITU, part. sup. subst., d'in obi-
re = obltni; vedi obire.
* OBJTJRQ ARE, v., objurffgre: a mo-
stră, câştigă, impută : a objurgd pre al-
. tii pentru rmîu facutu de denstdu; a
objurgd altui-a peccate ce ensusi nu in-
cita a committere.
* OBJURQ ATIONB, a. f., •bjnrşfttl*;
actione de objurgare : objurgiUionite
vostre sunt nedrepte; cruda objurgatione
a celîoru cenusu pauperi d'in ctUp'asea.
•OBJUKGATORnj,-tono, adj. s.,
objarţctoc, si objnrgatorlosj (compara
si fr. obJnrgat«nr> si obJnrKstoIrc); care
objurga sau serve a objurgd : nu numai
ca accusatwiu, dSro ned ca olrjurgatoriu
nute potu sufferi; scrissore objurgaioria.
" OBJUKGATa,-a, part. sup. subst.
objnrsatns.
* OBJUKGITARE, v., objuryltare,
(iterativii si intensivu d'in objurgare);
1. a totu objurgd, a objurgd continuu,
a nu mai conteni cu (^jurgarea; 2. a ob-
jurgd reu, cu violentia, cu acerbitate.
* OBLACIARE, v., oblaqneare {6b-la-
ciare =: laciuire d'in laâu)', a legă cu
faciu, a infasciorâ si stringe ca cu unu
laciu, si de acf, a infascioră, a incoogiu-
ră, a incMde: nestimate oUaciate in amu;
— prin noua metafora, a sapă radeci-
n'a unei plante, unui arbore, a face una
gropa de giuru in giurulu radecinei.
•OBLATICIU si oblatitiu,-a, adj.,
«blatioins,-tinsi relativu la oblatu am
oblata ca subst., de oblatu.
* OBLATIONE, s. f.,obUti«, (it. obU-
,y Google
458 OBL.
lUmej fr. «bUtlon); d'ia oUatu, actio-
ne de offerire, ciunu si lucru offeritu,
dani mai vertosu offerta făcuta la diei :
obl(^ni faeutc de imperatori militari-
lom; oUationi vduntarie, I3)erali, ge-
nerose; oNaîionile făcute pentru impa-
carea si stingerea proeesstdui; oblaHoni
addusse la aitariu ffin primieide totom
fructdoru; oUatione de purgatione, de
pace, de victoria, de suecessulu eapetatu
prin adjutoritdului Domnedieu; in fia-
care Uturgia se face oblcUione.
* OBLA'TrVU.-a, adj., obUtlnaj re-
lativu la dblatu, ce e offeritu de bona
Tolia.
* OBLATORIU,-foria, adj. a., obla-
tor, (it. obUtore, fr. obUteur); care face
oblatione, care offere : oblaiorii de pretiu
mai mare; obîatoriu allavictieiseUepen-
tru saîidea pvblica.
* OBLATRABB, T., oblatrare; a res-
punde la latrare prin latrare ; metafo-
rice, a latră contr'a cuiva, a vorbf de reu,
a critică , a censurd fora coveutu si fora
effectu; a du mai tacâ d'io gara, a totu
mostră si criticfi.
* OBLATBATIONE, s. f., obUtra-
tio; actione de oUatrare.
* OBLATBATORIU, -ioria, adj. s.,
oblatratvr; care oblatra : nu vrea se
mi bagu in casa una oblatratoria.
* OBLATU,-a, obUtns; un'a d'iu for-
mele participiali alle verbului offerire,
1. in genere : conditionile oUate de ad-
versariu pentru impacatione; lucru ne
mai veăutu, oblatu atund ochiloru no-
ştri; 2. m specie, offeritu dieiloru; in-
chinatu, sacrificatu, consecratn, devo-
tatu, etc. : amnellulu oblatu prin my-
steriulu liturgîcu; primicie âlate al-
tariubti; — ca aubat., a) personale, o-
btatu,-a, ce se incbiDa lui Domnedieu,
altariuluisau aervitiolai lui Domnedieu;
b) reale, f. oblata, ai m. oblatu, pi-, o6-
late, ce se offere lai Domnedieu : obla^
tele ceUe mai plăcute stmt anima curata
si mime ctu-ate de tota spurcationea pec-
cattâui; c) pane, azyma suptire ca cbar-
tei'a, bullinu.
* OBLECTABILB, adj., oblectabllls;
de care se obiecta cineva, eare obiecta :
oMectcitUe noveUa.
OBL^
• OBLECTAME, pi. oblectamine. ok-
leotanen, si :
♦ OBLECTAMENTU, pl.-c, oH«etâ-
mentDm; actlone de obleetare, cumn si
mediu de oUectare : obîectamente de co-
piUi, de ochi, de gura; oblectamentu si
manganiare m amandu diUdoru rellâ.
*OBLECTANTE, adj. part., preş., rt-
leotans; care obiecta :
OBLECTABE, v., obiectate; a des-
fet&, a usiorâ greutatea lacmlai, uh-
talui, amarului; a recrea : a obiectă âni-
mele leetorUoru; a se obiectă cujoeuiu,
at vorh'a, cu cântarea, cu peramblarga;
stuăiele ntttrescu anim'a junelui, obiecta
ânim'a betranuUd; — delectare dîce mai
multu de câtu obleetare.
■ • OBLECTATIONE, a. f., oblMUtlo;
actione de a oblet^are : cercetarea si a-
flarea adăevervim e plena de obleeta-
tione.
*OBLECTATORIO,-fe)no, adj. s., *b-
leetator, si oblMtatorlugj care obiecta
sau serve a ol^dâ .- enigmate ohleeta-
torie,
tt OBLEDERE, oUesi si oblesm. ob-
Ustt, V., oblidere; a sfermă, a strivf : a
oilede outde, puii gallinei.
* OBLEaAMENTU si MigattKiUu,
pl.-e, obUramentnm, (it. obbli^amento);
actiond si media de obUgare : (Mega-
menttdu pwtei veitemate; 6g., a impleni
tote oblegamentele selie.
OBLEGABB bI obligare, v., «bllţare»
(it. obMIgare, fr. obllţer); 1. proprie,
a legă de alta ceva saa longa alta ceva; a
legă de giura in pregiuru, a infascioră :
a oblegâ vtdnerHe, a oblegâ aliuiulu; me-
taforice, a) în genere, a indetoră, con-
stringe, suppune, etc. : a oblegâ pre gar
rante se solvă pentru garatUatu; a o&-
îegd pre mulţi prin lâerfditaHle stUe;
obUgaUi me vedu a ve spune ce nu asOt
fi vrutu:a8eobligâ cu vorb'a.inscrissu;
a oblegâ si face amici pre toţi eâti coti'
nosce; b) in apecie, a) a legă aaa inde-
toră dupo fonnele legali; si de act, a
hypotbecă : a ohlegdtoteitrunobUile sdle
mulierei; eltu se <^legă se servesca doi
anni de diUe; nu me potu oblegâ se ti
făcu aeestu lucru asia de currendu.
* OBLEOATIONE si obUgatum, s.
jyGooglc
OBL.
f., ftUlgatl», (it. obbliETâzlftiie, fr. »bll-
ţatlon); actione, aettf si instramenta de
oblegare; 1. proprie si in genere : oMe-
gationea vulnerUom, oblegationUe frae-
turei de la braeiu; 2. in specie si meta-
forice : oblegatione prin scrismlalucm
eu mâmde; a impleni tote dlilegfiiionile
depta-etUe, de fiUu-foblegationi moraU;
îa mplenirea ohlegoHoniloru juridice
suntemu consMnsi prin medie coerci-
tive; oblegaHonea fora consentimentt4u
vduntariu aUu (Megatulm nu e vcdida;
a contrage oUegatumi, a se desface de
oblegaiionUe contractate; obîegaiionile
făcute eu volia bona ne attragu amici;
oblegaîionile ce possedemu de la mini-
ateritdu finantidoru,
* OBLEQATOKIU si dbligatoriurto-
ria, adj. s., «bllţstor, si obllgatorlsB,
(it. obblifratore si obbUffatorlv, fr. «bli-
ffMM si obllţfttoire); care oliega sau
ser^a iMegâ, mai vertoau in sensulu
metaforicu si speciale allu corentului :
precepte (Megatorie, eonsUie neoblegar
torie; servitie (Alegatorie si procuratorie
de amiâ; clause d'in coniraetu oUega-
torie in veri-ce casu; studie oblegatorie;
instructionea primăria, e, dupo legea in
vigore, obîe}f<^ia pentru toţi fUii si ^-
liele de Bomânu.
* OBLBGATURA si dbligatura, b. f.,
obllKatnra; actione si resultatu allu ac-
tionei de oblegare, mai vertosa in sen-
aula propria allu coTentnlui : (MegaUt-
rde fractureî de la fluent petiondui.
* OBLTCANGULir,-o, adj., (it. obU-
quaiiffolo, fr. abUqnansle); care are ăn-
gbiuri oblice : trianglu ohlicangulu.
* OBLICABE, V., obliqii»re,(it. oMi-
(inarei fr. obllffii«r); 1. a face ohli^: a
(Mieâ lini'a, ochii, petiorele, caatatur'a,
captau, ctdka; 2. a merge mersu oUieu,
a amblă pediaiu : a Mied la stang'a, la
derept'a; carruht oUicâ d'in drumu; eal-
lii (AUcara (Fin C{dle sf appueara pre-
sto campi; fig. a obUeâ in vorba, in ce-
rerile, rogationile ce face.
* OBLICATIONE, s. f,, obUqnatio;
actione de obticare : obUcationUe plan-
tetoru repenti.
* OBLICATORIU,-fo«a, adj. s., «b-
llqna») care obUea. dispusu a oblieă.
OBL ^459
*OBLICATn,-(i, adj. part., obllquatns.
* OBLICATURA, s. f., obliqnatlo ;
actione si resnltata allu actionei de ob-
Ucare : oHicaturele cautaiurei
* OBLIGE, adv., obllqneivedi o&Zmu.
* OBLICITATE, a. f., obllqnitu, (it.
obUqnltă si ablIqolUte, fr. obllqulM);
calitate, stătu de oUicu : oUieitatea li-
niei, aâlei, eautaturei, eedipticei.
* OBLICU,-a, adj., ohliqaiis, (it. ob-
Uqi» si «bllcOj fr. obUqae); care no e
derepta ; strâmba, si mai vertosn, ple-
catu sau intorsu la una parte, incli-
natu, pedisin, intr'nna parte; I. proprie
si in genere : caile oblica, linie (^)iice;
planu bblieu; cerewi oblice, sfere ^lice;
a talia unu planu. unu volume cu talia-
twa oblica; căutătura oblica, petioru ob-
lieu, passi oblici, merau oUicu, missi-
care oblica, radiele sorelai cadu iern'a
mai oblice de câtu vâr'a; stamine oblice,
pis^Ue oblice; invidiosulu ctmta la ceUu
fericita cu ochi oblici; 2. metaforice si in
specie ; a amUâ cu medie oblice, cu vorbe
oblice, pre caUi <Alice; eorisangenu in li-
nia oblica; oratione (^ica=zoratione in-
directa, oppusa la : oratione directa; ca-
şuri obUee, opp. Ia caşuri reete; — ca adv.
oblica, si mai bene : oblice : a amblâ o&-
lice, a vorbi Mice. a se missică oblice.
* OBLIGAMENTU, (Migare, obliga-
tione, etc; redi : oblegamentu, oblegare,
(^gatione. eto.
* OBLIMABE, T.,«blimare,(ofi-lMM«);
I. proprie, a copuri cu Umu, a lepf cu
limu, a implâ cu limu : NiltUu inimda
terr'a periodice, oblima, mollia si fe-
cunda agrii; fosse dblimate, smîcî obli-
mati, fote forte oblimate; 2. metaforice,
a) a confundă, a affundă, a inneci, a
perde, vorbindn, de essempln, despre
avere si alte asseminî : ai ^nuatu eo-
loasalea stare strinsa si lassata de pa-
rentiiiei; a si obUmă nomele bonu; b) a
intnnerică, obscură, confunde, ratecf,
ammeti, a leuă mentile , a rapf mentile,
a scotti d'in gene : glori'a si averile pre
mulţi oUima; m'am oblimatu, mi s'a ob-
Imaiu mentea ; la acesta sare neaştep-
tata toii remasera oblimati; oblimati de
î^cere, de minunUe ce vedu, etc., in a-
cestu d'ia urma sensu se aude mai ver-
=y Google
460
OBL
tosn in usuln populariu, si anume, si sub
form'a oblmire, adjunsa a se pronunţia :
tdimire si uimire, dupo ce a trecutu suc-
ces iivu prin formele : ublimire, uvlimire.
uimire, uimire, etc.; ae pote inse ca
o&ZJmtre se fia derivata si d'in oblime,
3. d'in oblire^^obliuve; vedi si : oblitarc,
obliuâ-e, Mire. etc). M.
OBLIME, s., vedi (Mimare.
OBLlMIRK,-escu, v., (redussu Ia : u-
limire, uimire); vedi : Mimare, si uimire
sau ulimire. M.
* OBLINEBE, oblinui, oblinutu si
obtitu, T., obltnere, {ob-îina-e), a unge,
a trage sau d4 cu ceva pre de asupra;
si de acf: a şterge, a trage cu ceva pre-
sto ce e scrissu; a lepf cu lutu, cu bal-
liga; a lepî, astupa, unge in genere; a
imp\6, incarcă.cumnlă, copen', innecă,etc.
OBLIRE, V., obliTiBciî vedi : obUvire.
OBLITARE, (redussu in pronunţia la
formele : uZitore si uitare), v., obllTlsei;
de acf 31 : obUtatoriu, oblitatione, re-
dussu la : filitaioriu si ui^toriu, ulita-
tione si uitatione; vedi uitare si ulitare
cu t6te derivatele selle.
* OBLITEBABB ai oUiitorare. v., ob-
literare, si «blitterarej 1. proprie, a
şterge, a trage pre de asupr'a cu ceva,
care şterge sau ascunde si face se di-
spară scrierea sau alte assemine lucruri;
2. metaforice, a şterge d'in memoria, a
face se se uite, se pâra d'in usu, a de-
stnige, nemici.
* OBLTTBEATIONE sioblitteralione,
a. f., obllterfttie, gi oblltteratlo; actione
de obliterare : obliterationea ăaiincloru
antiee.
♦OBUTERATORIUsioMitferaioriu,-
toria, adj. s., obllteratsr, si «bllttera-
t«r; care oblitera, obliteratoriuallu mo-
nmneHteloru.
* OBLITEBATO si oblitteratu,-a, part.
sup. obllteratDB, si oblUteratns, stersu
d'in memoria, uitatu.
* 1 OBLITn,-tt, part. d'in oblinere.
» 2 OBLlTU,-a. part. aup. d'in oftHrc
oblUns; vedi obliun-e.
*OBLIDlALE8ioiWKiaîe,adj.,obU- i
Tlalla; de (Miviu, care adduce obliviu : 1
beuture obliviali.
*OBLIU}ABE si o&ftviore, v., oblivl-)
OBL.
■el, (compara it. «bliare, si fr. «iblfer);
vedi oUiuire.
* OBLIUIONE, si oUivione, a. f., obll-
vlo, (it. obllviffiie); actione si stătu alin
cellui ce obîive sau e oblivitu, uitare,
lassare in uitare : a vindieă de tăcere
si ohlivione mari^ fapie atle poporului;
adâ ceva oUivionei. apune la (Âlivione;
ce insimna asta oblivione si ammetire
a vostra!
* OBLIDIOSU, si oblivio8u,-a, aiy.,
obllrtosnef (it. «bllrlow, fr. «aMIflax);
coprensu de oUiviu, care uita usioru;
ammetitu : ometii ammetiii ai obliviosi;
fric'a si spaim'a face pre omu obliviosu.
OBLIDIRE si oblivire, v., obllTlseli
a scap&d'in mente, a nu mai tina mente
sau in menta, a uită, a perde memori'a
unui ce : a sfi ohliid de morţi, de vtui, de
parenli, de copiUi, de patria, de celle
promiase, de vechiele datine, offens^ai
cu obiectu directu : a oblivi parmti.
patria, detorie, injurie, offense; a si o-
bliui ptmg'a pre mesa, a oUUvi cas'a
ncinatniata; vedi ai : uUare, uliiare=iob-
litare. Acestu coventu si celle de acea-
asi familia, auaufierituinlimb'a nostra,
casiiDaItelimbesorori,modificat)oaîi]mi
multu sau mai pucinu profunde; asii :
obliv^e sau obliviare s'au redussu mai
antaniu la : obUuire si oUitâare, oblOre
si obliiare, oblire si obliare, sauu&Iiresi
u&2iare=it. oblire^ oblUresi nblUre=:
fr. oubUer; asi& si part. oblivitu s'a re*
dussu in (Miuitu. Miitu, oblitu = ital.
obllto, cumu s deja si class. obUtuH, d'in
care apoi verbnlu derivatu : oblitore,
redussu successive la : ublitare, uulitare,
ulitare, uitare, ^foîsp.olTidar,e inlocu
de ovlidar (^obllt«r=:o6Wari!);— d'in
form'a reduba oblire a cautatu se âssa
si subst. oblime, de unde verb. oblimire,
redussu, ca si oblitare, la : uUimire, ov-
limire, ulimire, uimire, (vedi si obli-
mare); de alta ţ&tte oblivire s'a redussu
si in modulu urmatoriu : ubliuire. ubluire,
uuluire, uluire, asia co uluire e populari»
camu in acea-asi însemnare cu ulimire,
(vedi uluire in parte). M.
* OBLIUIU si obliviu,-a. adj. s.,«bll-
tUs, (compara it. oblfo, fr. oubll , vedi
si obliuire); 1. atlj., uitatu, data luta-
=y Google
OBN.
rei, cadntu in uitare; 2. subst. m. reale,
obliviu-lu : omimulu de ais^, de sene,
de celle mai sacre detorie , de patria ; a
eautâ obliviu de amartdu vietiei m dis'
tracHoni eostaiorie de sanetate.
* OBLIVIARB, obîivione. oWtwr e, etc.,
yedi oUiuiare oUiuione, otUiuire, etc.
OBLONGU si oblungura, adj-, oblsn-
gas, (it. «blnngo, fr. «blong); mai lungn
de c&ta latu, prea-deavoltatu in lan-
gime : cadrt^u oblongu, fada oblonga ,
folie oblonge.
* OBLUCINABE, v.,oblQein«re, vedi :
alUtcmare si naUueire
* OBLDCTARE.si oUuptare.t., «b-
Inetkrl, a luctă contră, a se opputie.
* OBLUCTATIONE ei obluptatione ,
3. f., «bluctatio, actione de a obluctare.
•OBLDCTATOKIU.-forta, ad. s.,
care Mucta.
* OBMUBMUBARE, t., abnormi-
r«re, a respnnde cu murmnru Ia mur-
muru; a respunde marmurando.
* 0BMUEMURATI0NE,8.f.,obmiir-
myratloţ actione de obmta-murare.
. • OBMDBMOKATORlU,-(oria, adj.
3., care obmwmura.
*OBMUKMURATU,-a, part. sup.,
subat. »b mnriBDrHtiB.
« OBMTTSSARE, t., obmugMre, a
respunde bombanindu, a respunde io-
cetu.
« OBMUSSITABE, v., obnoBsIture ,
(iterativa d'jn obmussare), a totu bom-
băni, a respunde continuu si la iote bom-
banindu.
* OBMUTIRE,-eseH,v.,obBnteBoer«,
vedi ammutire.
* OBNOSSIARE si obtMxiare. v.,
•bnoxiare, a face obnossw.
* OBNOSSIUsi obnoxiu,-a, adj., ob-
Mtstus; (vedi : nossiu, nocerei ; 1. pro-
prie, suppusu la pena pentru cnlpa, cul-
pabile , demnu de pena; 2. prin meta-
fore, a) suppusu, docile , voliesu , obe-
diente; b) indetoratu, oblegatu; c) ple-
catu, umile, fricosu, servile ; d) espusu
lapericlu, debile, fragile; si de aci:pe-
riculosu, vettematoriu, ammanitiatorin.
«OBNUBILARE, v.,«biiablUre;aco-
peri, infaacioră cu nueru; a obscură, in-
ttiDerică.
OSR 461
« OBNUBEUE, (^mnpsi si obnvpsei,
obnuptu, ((^-nvbe), T., «bnnbere} a co-
peri, iuYelf.
* OBNDNCIARE si obnunHare, t. ,
•buBnoiitre-tlarej a nuntiă sauatmun-
tiâ ceva ren, a di rea scire, trista noue-
tate.
* OBNUNCIATIONE si ^muntia-
tione s. f., obnmieUtlo si obmimtiatl* ;
actione de obnunciare.
■ * OBNDNCIATOEIU si obnuntiato-
riu,-ioria, adj. s-, care obnuneia.
* OBNDNCIATCI si obnHntiatu.'a ,
part. sup. obDnDoUtnB-tlHtng.
* OBORIRE, oboriu, oboritu, si obor-
tu, V., «bAriri; a se orcă, a reaarf, a se
redică, a se inaltiă; si de aef : a appar4,
a uasce, a se nasce.
* OBORITOEIU,-/mo, adj. §., ob#-
rlens; care obore; redi obora-e.
* OBORITU,-a, part. d'in dbortre;
ebortnB.
•OBOBTU, s. m., obortns, resarita:
obortulu stelleloru.
«OBREPERE, obrepsi si obrepsei.
obreptu, T., obrepere; -a veni pre nesen-
tite, si de acf, a se insinua, a ammagf,
a insellă.
* OBREPTICIU si obreptitiu-a, adj.,
obreptielott-titi»; care obrepe, care vine
pre nesintite sau pre ascunsu, care cu
insellatione se insinua, se introduce.
* OBREFTIONE. a. f., «breptio; ac-
tione de a obrepere.
* OBREFTIVU.-d, adj., obreptlvusj
care obrepe, care se face, se introduce
pre ascunsu.
* OBRBPTOEIU,-((»-Mi. adj. s., «bre-
pens; care obrepe.
* OBREPTU,-a, adj. part., obreptHB.
* OBKETIRE,-escu, v., obretlre; a
pfeade in rete, a trage iu rete, a irreti.
* OBROGARE, v., obrogareî a op-
pune la una vechia lege alta lege noua,
prin care acea-a se modifica in parte;
a propune amendamente la una lege; a
se oppuue la assemini amendamente :
una lege se abroga, fora se. se abroge.
* OBROGATIONE, s. f., obrofaU«;
actione de abrogare.
* OBROGATU,-o, part. aup., «br»-
eatai.
=y Google
* OBBUSSA, 8. 1"., vedi obrussu.
* OBRUSSATU,-a. vedi obrussu.
* OBBUSSD,-^, adj. B.,obrDggus,«b-
rnm^f «brfsnn, (comp. it, «brlzzo),
.1. adj., forte puni, de totu puru, fora
' firu de ammestecu, vorbindu in specie
de metalle si mai vertosu de anru : au-
rulu obrussu e de cea mai bona ccUitate
si colore, fora firu de macula ; 2. s. f.,
reale, obrussa, lămurire s surulDi, cer-
care prin focu : obruss'a e cercarea au-
rului prin focu, astă co ataiilu rosesce
casifocuiu; &g. pentru puritatea espres-
aionei ratUmea e addeverat'a obrussa;
de acf si : o&nMsa^u=siippusu la obrus-
sa, cercatn, probatu ca aurnln prin focu,
lămurită; — in locu de nbrassa afiamn
in lat. si obrfBiim = gr. SppuCov, de
nnde apoi si lobrjiatng ^ obrisatu =
obrusaatu.
* OBBYZATU, obryeu, vedi :o6rtts-
satu, obrussa, obrussu.
*OBSALUTAI^, T., obBftliUre; a
respnnde cu salutare la salutare.
* OBSCENITATE, 8. f., obseenltag*
(it. oBcenlU si oBcenitate, &. obso^ni-
te), calitate si fapta de obscenu : obsce-
nitatea augtmului ; obscenitatea vorbe-
loru, a spune obscenităţi; obscenităţi
greiiose si revoUaiorie; obseenitatea mis-
sicarUoru, attitudinei, gestului.
* OBSCEN [J,-a, adj ., obseenos, si ob-
Boenns* obsenons (it. osceiio, fr. obscfe-
De) ; 1. de reu anguriu, defavorabile, reu,
nefericita, vorbindu in specie de augu*
rie, preeagie, semne prenuntiatorie :
se nu dicu vorba obscena in ora rea;
passeri obscene; obseenulu cane; 2. ca
mai desn, a) in genere, uritiosu, gre-
tiosn, revoltotoria ; animali sordide si
obscene; dHn obscen'a gura a belluei cur-
re negru, sordidu si obscenu veninii;
b) in specie, revoltatoriu de pudore, de
râstitate, de sentimentulu bonei cove-
nientia si allu moralitatei : obscene cân-
tice, scripte obscene, soita obscena; co-
vente obsene, gesta obscenu, attitudme
obscena; auctori obscaii, poeţi obsceni;
oersurt obsc&ie, scripte obscene; — parti
obscene tdle masculului sau feminei =:
parti rosinose.
• OBSCUBANTE, part adj., «bscn-
OBS,
ranS) (it. oscurante), care obscura, ia-
tnneca.
* OBSCUEANTISMU, s.,m.,(fr. «b*
seuraDttBme), aystemi ie dbsearantistu.
* OBSCDBANTISTTJ,-a adj. s., (it.
ogenrantlet»; fr, obaourantlste) , callu
cui nu place lumia'a scientiei si a filo-
sofiei, care d'in principiu cânta a stin-
ge veri-ce lumina a rationei, si a cofun-
d& genuin omenescn in ignorantia, stu-
piditate si superstitione.
* OBSCUKABE, t., ebsenrare, (it.
oaouran); a face obscura; 1. proprie :
lamin'a unei lampa se obscura de Iwm-
»'a sorelui; ceru obscuratu de nocte si
de naeri; sore obscuratu, ochi obseurati;
2. metaforice, a) a ascunde, a coperi, a
umbri, a face nevedutu; b) despre men-
te : passionea obscura rationea; c) des-
pre espreasione : a obscură frasile; a
obscură in adensu dissele seUe, ca se
nu Vintdlega odtii; d) despre sonn, a
pronunţia inchisu, inganatu; e) a micu-
sior sau strică valorea : a obscură no-
mele, glorCa cuiva; f) a face se se uite,
a şterge, a nemici.
*OBSCURATIONE, s. f., obscaratlo,
(it. OBourBElone, ir. obsenration); ac-
tione de obscware si effectn allu ace-
stei actione : obscurationea sorelui, lu-
nci, stelleloru, .luceferului, ochiului; ob-
scuridionea uneicspressione, anuisonu.
* OBSCDRATOKIC,-fona, adj. s.,
ob8CDran8,(it. oscuratore); care obscura:
naeri obscuratori ai sorelui ; doctrina
obscuratoria de mentea omenesca; ca si
obscurantista, cui place obscurit(Uea ra-
tionei omenesca.
* OBSCDBATO,-a, part. sup. obscn-
ratDs.
* OBSCDBITATE s. f., abaoorltas,
(it. OBenrlt& si OBOQrltate, fr. obsen-
rltâ), calitate, stătu de dfSMru : obscu-
ritcUea cavernei, a noptei, a ochiloru,
negr'a obscuritate a d^loru codri; ob-
scuritatea tartarului; obsixritatea in
idee adduce obscurUcUe in ey>ressione;
obscuritatea viseloru si enigmatelora,
obscuritatea nomelui, originei, famUiei
cuiva,' dne pote petrunde obsatritatea
eogiteloru acestui omu dissimulatu?
* OBSCUfin,-a, adj., •bienrHg, ^'^
=y Google
osoaro, fr. ob8«nr); fora lumina, lipsîtu
cu totulu de lumina, sau care are pn*
cina si insuficiente lumina; 1. proprie :
dese si obscure s^e, pre <Ăs{ntra notie,
in (^etirvitt tartam, locuri reci si ob-
scure, camere strimte si obscure; despre
colori : verde tAscuru, inchisu; asia si :
rosiu obscuru, gaibinu (Aseuru; camera
obscura, d'in care se esclude lumin'a,
lassandu se petruoda radi'a solare nu-
mai pre una mica apertura, spre a face
observationi de physica, etc; 2. meta-
forice, a) despre vorbire si scriere, sau
despre Torbitoriu si scriptoriu, fora cla-
ritate : Zitn&a obscura , frasi c^scure ;
poetu obscuru, filosofi obsctm; b) despre
sonu, pronuDtia, obscum = inchisu sau
reu pronuntiatn, incetu, iucnrcatu, in<
ganatu : vocali obscure, opp. vocali cla-
re; ^Uaba obscura ; c) de idee, cogita-
tio&l si alte lucruri attingntorie de in-
telligentia, obseuru^ziuBÎntelleam, grea
de intellessn, complicata, incurcatu : ee-
aiione obscura; d) obscuru =: neconno-
scutu, pncinu counoscutu, si de aci: nein-
semnatu, nmile, bassu, micu : omu obscu-
ru; nasadu (ftn famUia obsewa; de ob-
scura conditione;e) o&sctfru=:triBta, me-
Iancholicu,supperatu :{)&scui-'a lui frân-
te; pre obscur'a vostra fada se vede in-
triatctrea; f) F)^curu:=a3cun8u, secretu :
obscure orditure de conspirationi; g) de-
spre caracteriu, obscuru=a,BeunBU, cal-
Udu, astntu, dissimalatu, prefacutu, etc,
« OBSECfiNTE, part. adj., obseqaeusţ
care dbsece, si în specie, care e paratu
a obseee, voliosu a seryf, indetoră, a-
scultÂ, plac6 altui- a :/î2iu obsecerOe pa-
rentdui; mariii obsecenti tntdierUoru;
mai vertosu despre diei, farorabile, be-
noTolitoriu, gratioBu : obseeenteafortuna.
* OBSECKNTIA, s. f., obHqnentlii
calitate sau dispoBitione si fapta de ob-
secente : prea-nnxrea obseeentia a mari-
ttdui coira muiiere.
* OBSECEBB, obsecm, obsecutu, v.,
obseqni; 1. & face cuiva pre plăcu, pre
Tolia, a face tote voliele cuiva, a caută
se i placa, a fi paratu a Iu ascultă, servf ,
indetoră : a obseee tmâcUoru; fiUisude-
toria obseee parentUom; 2. a cede, ase
«ccommodă : a obseee teo^mlM, forttmei.
O^ 4(S .
« OBSGCIA, s. f... de regula in pi.
obsecie, obs«qal», (fr. obs^nes); in a-
celln-asi aensu cu essecie, ultimele de-
torfe făcute unui repoeatu, ceremonie
de immormentare, fuoeralie.O
* OBSECIALE, adj., obseqnlalh; ap-
plecatn la obseciu : {Ăsedale amante.
* OBSECIAKE, V., (it. obseqnUre);
a dă, arretă obsedu : a obseda aimeH.
* OBSECIOSITATE, b. f., (it. obM-
quloaită, fr. obsâqnloBitâ); calitate si
fapta de obsedo3u:nu totu deaun'aob-
seciositatea e proba de ohsedu sinceru,
* 0BSEC10SU,-a, adj., obBeqnloans,
(it. obseţHioso, fr. obs^qalem); plenu
de obseciu : obsedosu ca servii cotr a ci-
neva; ăisdpuli obsedosi cotra măiestri;
mariti obsedosi, midieri obsedose, fa-
cere oisedosa, portare obsedosa.
* OBSECIU, a. m., pi.-e, •baeqilniii»
(d'in obsecere); volia , volia bona de a
servi, indetorâ, ascultă pre cineva, de
a i face tote pre plăcu ; reverentia, res-
pecta, Buppunere, ascultare, complacere,
facere dupo placolu ;i voli'a cuiva, etc.:
obseciureligiosu eotraparenti; profundu,
affeduosu obsedu; pentru obsedulu co-
tra personde d loâdu unde ne aHamu,
obseciuUt face amici, addeverulu inimid.
* OBSECR ARE, V., «bseor.re, (it. «s-
secrare, fr. obs^erer); a rogă in nomele
celloru sacre, in nomele dieilom, arogă
ferbente ei cu umilentia, a conjură : ve
rogu si ve obsecru se nu faceţi odă.
*OBSBCRATI0NE,8. f-, «b^ecratl*,
(it. osseerulone, fr. obi6cratlon); ac-
tione de obsecrare, rogatione ferbente,
umilita si persistente.
* OBSECONDARE, v., obsecnndarej
a secundă cu volia bona, a fi paratu a
secundă, a face pre placau si voli'a
cuiva : a obsecundă tote voltde etdva;
d vw^trile obsecundă la dorentiele lui,
* OBSBCUNDATIONE, a. f., «bse-
eniiiUtioţ actione, dispositione de obse-
cundare.
•OBSECUNDATOEIţT,- toria, adj.
s., «bseenDdatffr, care obsecunda : ob-
secundatorii cc^iciâoru tyrani^w.
«OBSECDTIONE.s. f., oftseoatio,
(d'in obsecutu de la obsecere), actione,
dispontione de obsecere.
=y Google
464 OBS.
* OBSECUTOKIU,-tona, adj. a., «b-
seeotor, care c^eee, urmatoriii, ascal-
tatoriu, snppnsu, paratu a servi si a in-
detoră.
» OBSEDE, s. m., obses , ostatica,
per3o::a ce se da in poterea altui-aspre
aasseciiră essecatarea unei conventiODe,
a nuni 'tractatu ,' observarea pacei in-
cbiauata , etc. : p(aiUe belligeranti si
dau obsedi; adâ, a htă. accej^ă obsedî;
a cere si impune obsedi, a tine sau re-
twU obsedii, a dimitte dbsedti; intre ob-
sedi erau st vergini de familie no&tit; —
piia estensione, cantoriu, responditoriu,
garante.
* 0B8EDARE; r., obsidwe, a dâ, a
leu& ca obsede.
* OBSEDATIONE, s. f., actione dea
• OBSEDATU,-», adj. part. sup. subst.
* OBSEDEBE, i^edui, <^se^u si
obsesau, v., «bslderej (comp. si it. os-
şedere, fr. obs^der), 1, a aedâ longa, in
ginm, a incongiură, impressură, si mai
vertosn , a tină impreasuratu unu locu,
una cetate : a obseda una cetate, unu cas-
teUu; a obsede caUUe de commtmicatione;
2. prin metafore si in specie, a) a cautâ
se câştige ânim'a sau favorea cuiva : a
obsede pre principe; b) a nu dă pace, a
tormentă cu cereri repetite; in sensii
mai ideale : una idea, una cogitare ob-
sede pre dneva, obsede si absorbe men'
tea cuiva; e) a cantA momenta oppor-
tunu, a specuU, a spionă.
' OBSEDIaBE, t., «bBidUrI ; cu a-
cellu-asi sensu generale ce are si obse-
dere, d^romaî vertosu si in speciale:
a spionă , a caută momentn opportnnu
spre a prende ai capită pre cineva sau
ceva, (comp. si it. ossedUre).
* OBSEDIONALE,adj., «bsldlou^lla,
relativu la obsedione : corona obsedio-
naie, datata căpitanului ce scapă uua
oste de obsedione.
* UBSEDIONE, s. f.,obBidio, (it.08-
sedione); actione de obsedere, in însem-
narea speciale a coventului : obsedionea
eetatei in tempu de mai muifi mesi ; a
einge unu locu cu obsedione, a scapă
unu locu de obsedione.
* OBSEDIU, pl.-e, «bsldlnn, (it. oi-
sedio), actione de (Vedere , 1. impres-
aurare, incongiurare , Închidere a anul
locu cu poteri armate : cetatea scapă in
fine de hmgulu obsediu aUu inimialoru;
2. spionare; mâpea face cu obsedie ee
n'ar poteface cupoterea; 3. precautione :
de mare obsediu ai Upse in ddicatulu
passu ce vrei a face; 4. stătu de obsede :
a dă in obsedie pre fUii prineipăoru
eetatei.
* OBSEPIEE, obsţpitu si obsepţu, v.,
•bseplrej a inciiide cu garda, si in ge-
nere, a închide, a impedică, a tini pre
locu, etc.
*OBSEBABE, v., obaersre, (od-sem);
a incbide ca cuniatore, a incuniă, si in
genere, a inchide : a obseratu usiele si
portiie si a pleeatu ia câmpu cu argaţii.
«OSSEBVABILE, adj., obserrabiUs,
care ae pote observă, demnu de obser-
vatu : differentie observabUi, scambare
observabile.
* OBSEEVANTE, part. adj., obger-
vana; care observa : disâpuh observante
si reverenţe cotra invetiatori; unu mo-
nachu observante, regulatn,caie observa
r^^l'a, canonulu tagmei sau ordinai mo-
nachale la care s'a incbinatu.
* OBSEEVANTIA, s. f., observâB-
tU) (it. osservanza si oaBerransIa^ fr.
observanoe}, actione si actu de obser-
vante, 1. in genere : obser vanti'a tem-
pur^oru, loeurUoru, personeloru; 2. in
specie, a) respectu, inaltaconsideratione,
attentione ai dispositioae de a preveni
si implenl dorentiele aivoliele unei per-
sona amata si respectata : observantia
cotra parenti , cetra mai mari , eotra
amici, cotra ospeti; prin observanti'a
sea offidosa capeta,ânim^ totoru-a;
b) covenitulu respectu, suppunere cove-
nita legiloru, covenientielom, datine-
loru , etc : fidele observantia a legiloru,
datineloru si usur^om strabonesei; e) ur-
mare scnipulosa a rituriloru si ceremo-
nieloru cultului religiosu, cuma si a re-
guleloru sau canoneloru stabilite pentrQ
una ordine religîoaa, si de aci: ă) lege,
regula, usu, datina, ritu, ceremonia,
practica, etc : phariseii ţineau forte ia
timervantide preserisse de lege; obser-
=y Google
OBS
wattutedeurmatumuna aoeietate al-
hasa si bene ereaetUa.
«OBSEBVABE, r.,«feiemTfl, (it.u-
atrrwrtf &. obnerTAr); proprie a servâ^
w6 Ban tina înainte, înaintea ochiloru
corpului san mentei, si de aci, aae uită
ca i'in a densoln, a se ait& lungo, a
spioni, a bagi a^ma, a Ien& a mente san
in menta, a cercetă spre a notă, oonno-
BOe, inteUege, etc., 1. in genera : obger-
vânm cfiUe ee se petrecu in noi, in anf-
flehdtt nostru; preeumu obaervămu ai
edle ee se p^recu i» giurvlu nostru; Iu-
PnIn observa peno ae adăorma cănii, ea
ae ae repeâiia in Utrma ; a observa ea-
litatile, reZofumile herw^oru; vario'
thnSe tempuUtt ae observa ea mai bene
eu instnimente ca barometrulu ; aaire-
le st maaiearite loru se observa eu ad-
jutorîidu Meaeopieloru; eu microsco-
piuhtp<aemu observă celle mai mice lu-
emri; a lAservâ si studia tinu omu, unu
, popom, una nattone; 2. in specie, a) a
onatodf de aprope, a reda de ceva sau
d« cinera, a aT^ necontenita oehîDlu a-
sapr'a lai, a preTeghiă : omu suapeetu si
observatu de omenii poliHei; a observă co-
fnlli, turme, u8fa,portă uneieasa; b) des-
pre legi, datine, regnle, precepte, ete.,a
armi, a tina, a impleni, a essecată, a
nnseabbate: a cAservăoriinHesuperio-
reltn, preaeripHonUe medici^i, precept
tde gramma^eei, reguleie bonei eovientia;
ritwQe si ceremonide cuUuUii, massî-
ntele morcdei si evangeliului; a observă
aceenttdu, eantiUdea syllabeloru; e) a
re^ectâ, Tener& , estimă , a fi parata a
Tasealtă si ser?f, etc. : a <Aservă pre
cineva ea parente; a observă pre amici ,
pre mai mari; arrogantii nu observa
prenimene.
* OBSEBTATIONE,a.f.,«bserT«tIo,
(it. osaerraiiane, tt. obaerratUn); ac-
tiooe, acta, resoltata ai moda de obser-
vare : obaervationea stelleloru , regule-
loru; c^ervationi meteorologice , astro-
nomice , medicali ; observationea limiti-
hrude eotramăttari; observatione seru-
ptdosa a regtdeloru, a ca^emonidoru; a
av6 geniulu, spiriitău observationei; a
face cuiva ^servationi aaupr'a portă-
rei; a face mai midie observationi juste
Tml n.
OBS «5
aaupr'a cellont propuae; ceUu arrogante
nu accepta obaervationtle aitoru-a.
* 0B8BRVAT0BIU, -(orio, a^. s.,
obaerrator, (it «BterTatore si osaerra-
torlo» fc. «baerratenr ai obaflFTat«lre) ;
care observa saa serre la observatu :
observatorii si custodii limitiloru terrei;
ageru observatoriu all«defedeloru aelle;
serupidoai observcUori ai formeloru le-
gă; — a. m. reale, dbserv<Uoriidu, loca
de (Ataervatu, ai in specie , observatoriu
astronomie/u .- obaervatorivlu {fin Pa-
riat; mnt in cetate mai multe observa'
torie pentru caşuri de incendiu.
* OBSERVATUrfl, part aup. subat.
obseTTBtns.
« OBSESSIONE, a. f., «bseaslo» (fr.
obsesiUn); actione de a ohsede si stătu
de <Asesau : obaeasionea cetatei, «u^rtt-
îwi, palatiiAvi de rebelU; a se lassă de
obsesaione; cu obsessionile vostre nu ca-
psaţi nemica de la mene; a cede obsea-
sionUoru muHerei; ce obsesaione im-
portuna sifatigante! — obaessione =:
poaaessione de cotra aecaratulu : reme-
dkle ce baseric'a prescrie contr'a obses-
sionei sunt : rogationile, easorâsmii, a-
junulu. faptele de caritate.
« OB8ESSORIU,-8orio, adj. b., Abfiea-
Mv, (fr. «baenBeiir); careobsede : obsea-
aorii p<datiului justiţiei si cUlu adunan-
tim naiion(de; obsessorii capeta in fine
ce soUicita.
* OBSESSn,-a, pari aup. sabat, «b-
Be§BP8 : cetatUe obaeaae de invasori; celU
avuţi sunt obsessi de sollidtaiori; — o6-
seaaidu cetatei, in tempuJu osbessvXui a-
celloru eastre.
* 0B3ISTEBE, t., «bsUtere; vedi ob-
stare.
* OBSOLEF AGERE, T., «bselebeere,
(obsolere-facere); a face ohsfAetu, a ioTS-
cbi, deteriora prin uau.
* OBSOLERE, dbsolui, obsolutu ai
ohsol^u, T., obBolere, si «bBol«Beer«,(d'in
065 = ob, si olere); a decresce, a se in-
TecM, a se deteriora prin uau, a se de-
pretiă, a ai perde valorea, a cada in de-
suetudine,
* OBSOLESCEBE, v., abBoleaeerci
vedi oisolere.
* OBSOLETtT,-a, •bsoletia. nn'a ^n
.yGooglc
466
OBS
formele psrticipiali de la verbala dbso-
lere, invechitu, portato, frecatn, folosltu,
deterioraţii prin usu; ai de acî, cadatu
in desuetudine, essîtu d'ÎD ubd, fora va-
lore, fora pretiu, fora trecere ; vestimente
obsolete; eovente, forme de eovente obso-
lete; espressionivulgari si obsolete; moda
de petlarla ohsoleta; onori obsolete, landa
etmleta.
* OBSONARE, oftsoBtt», etc.; Tedi :
opsonare, opaoniu.
* OBSOPIRB, ai obsupire. v.. obso-
plre; a addormi singum sau a aâdormi
pre altuln; vedi si : aasopirea&yiassupire.
* OBSOBDIRE, V., «biordeieftre; B«r-
dldarei a face sau derenf sordidu.
* OBSTACLtJ, pl.-e. obstaculum, (it
oBtMolo, ÎT. obataolc); d'ia obst€U-e; ce
sta contxa, in caile cuiva; pedica, si de
aci, dificultate : a intempind obstade,
a invince obstadde; marile nu mai sunt
astadi obstade la communicationi d'in
ihra in terra.
* 0B3TANTE, part. adj., obaUns,
(it. «BtantP, fr. obetant); care ohata : pe-
dicele obstanti la seopulu nostru.
* OBSTANTIA, a. f., «bstantU, (it.
flgfaiiua, fr. obstKDce); atatu de obstante,
si de acî cu sensulu coucretu ce are si
obstaelu.
* OBSTARE Bi obsistere, v., «bstare
si obeUtere, (it. ogtnre, V. f-, obster); a
stă in facla, si in specie, a stă contra,
a stă pedica, a se oppune, a impedică,
mai vertosu cu aenaulu de inimiciţia :
accumulati la portilf! caslreloru ci ob-
stau mai multu de cătu se luptă; dne
pote obstă torrentelui tnfuriatu?
* OBSTETBICALE, adj., (obi.tetri-
calli, fr. obsutrlcal), relatiTU la obste-
trice.
-OBSTETRICABE, v., (obstetrloare);
a S obstetrice, a essercitâ artea obste-
tricia; a assiste una muliere la facere.
* OBSTETRICE, s. f., obatetrlx, (it.
ostetrlce); d'in obstare, fâmina ce as-
siste alta femina la nascere, m6sia.
*OBSTETRICIU,-a, adj. s., obste-
trifllos; relativu la obstetrice sau la ar-
tea ei : a ave lipse de manule (^stetri-
cie; — BUbst. reale, obstetrida, arte sau
scientia (le obstetrice.
• OBSTINARB, v., «baUaut, (it t-
•tUare, fr. obitlB«r);.a feee mc^titi-
natu sau cerbioosa : a obstina cofnjiwlN,
calMu; mai vertosu ca reâ. a se ^tind.
a se incapitioă.
• OBSTINATIONE, a. f., obttUatls,
(it. •■ttBailoM,fi'.obitlutiaa),actione
ai calitate de i^stinatu : obstinatiime m
«ptHtonile, in errorile seUe; obstinatione
de a nu innovâ nemiea.
• OBSTINATU,-a, part. adj., ebiH-
natna, (it. oBtlnata^ fr. nbatlai); care cu
pertinacia sta in ceva, incspetinatu, care
line cu dentii de ce a appueatu, fia bene
fia reu : obstinatu in parerHe sdle; aii'
nulu e animn^ obstinatu; reulu obsti-
natu diffidle se pote vindecă; rxsistett-'
tia obstinata, tăcere obsHnata.
« OBSTREPEUU.-a, adj., obBtrtye-
rngţ care obstrepe, applecatu a obstreft.
'OBSTREPITACLU, pL-e, «bitMil-
taenlnn; in acelln-asi sensu ca obttn-
pitu.
• OBSTREPERE, v., (t^-s^epm),
•batrepere; 1. a respunde cu strepU»
la strep^ ; 2. a iaterrupe cu atr^i»
pre unu vorbitoriu ; a innecă vorb'a al-
tui-a cu atrepitn.
• 0B3TREFITARE, t., «bstrepitare,
(d'ia obstrepitu. ca forma iterativa sau
intensiva d'in obstrepere); a totu obstre-
pe, a obstrepe continuu; a obstrepe eu
violentia si furia.
• OBSTREPITU, pl.-e,ob8tMflt«i-
lain; atrepitu contra strepitu ; strepita
violentu.cu care se innâca vocea altui-B.
• OBSTRINGERE, v., abatrUferej
1. a legă longa ceva, d^io mai vertosn,
a leg£i ai atringe de giuru in giurn, a
încinge, 2. metaforice, a legi, a oble-
gă; a constrînge.
•OBSTRUCTIONE, 8.f., obatneUa,
(it. oBtrnsIanfl, fr. obBtnetlon); actione
de obstruere : obstructionea fiaiiuttâ ;
splenei; obstructionea mai mtiioru uiie
ai ferestre.
•OBSTBUCTIVU,-a, adj,, (it. •atnt-
tlTo, fr. obBtrnetif); aptu a obstruere :
alimente obstrudive.
•OBSTRUCTU,-a, adj. parL. rt-
atnotu, astupatu : ferestre obstrude,
s^na ^tstmcia.
y, Google
OBŢ; ^__
*OBSTRUENTE, part adj-, ob-
ttnenR, (it. ftstmente, fi. «bstriuat);
oue obstrue : remedie obstrvetUi.
* OBSTRUESB, obstmn-e; si :
* OBSTBUGERE, obstntssi Bi obstrus-
aei, obstrttS6u si obstruetu, T.,9bstraere;
1. ft iochide constmiadu, a astupă mu-
randn, si de aci, a astupă, ainchide in
genere ; a obstruge una ferestra , una
u$ia, unu canale, una trecuioria; mortea
obstruge ureehiele; vene obstrusse; 2. in
Specie, despre p&rti si vase alle corpu-
lui : alimentele obstrugu fieatv^, splen'a,
vasele.
*OBSTR0SSn,-o, adj. part., ebitric-
tnt» astupatu.
* OBSTEUSU,-o, adj. part., obstin-
■as; vedi obtrusu si obtrudere.
•OBSTUPEF ACERE, T., «brtnpel*-
Mr«{ a face se obstupesea, a uimf, a
scote d'in menti, a ammetf, a immar-
morf.
* OBSTUPESCERE, v., si :
* OBSTUPIRE, V., obstapesoere; a
ae uimf, ase ammetf, a si perdementile,
a immannoif, a inlemnf.
* OBSURDIRE,-esCM, 7., «b«nrde-
uere; vedi : assurdwe si surăire.
» OBTEMPEBABE,T.,obtemperar«,
(it. «ttenperare t îr. abUmpiter); a se
suppune, a asculţi : a obtemperâ raiionei,
votientiei altui-a.
*OBTEMPERATIONE, s. f., obtm-
yaratlo; aotione si actnde a obtemperare.
* OBTEKEBRABE, T., «bteDebrare
li «btenebreseere, a intunerică si a se
iatonerici.
* OBTENTU,-a, adj. part. sup. subst-,
•btoKttit.
«OBTESTARE,T., obtestailj Laletiă
de teste^ăe martum, a chiami sau in-
vocă ca martora ; 2. a rogă in nomele
lui Domuedien, a rogă ferbente, a im-
ploră, eonjuiă, obsecrii, (eomp. it. otte-
■tare).
•OBTESTATIONE, s. f., «bteatatlo,
(it. ottestaslone); actione de obtestare.
OBTINENTE, adj. part. prea., obtl-
aem, (it. ottenente); care obţine,
OBŢINERE , obtwui, oblinutu si ob-
tentu, T., obţinere) a appucă ai tin4 la
sene, a tina de tote părţile, a tin^ bene;
1. a tina lasene, aav^, apo3sedâ:aoi-
tine terrUe prin arme; a <Mine ca pro-
vincia; a oUini nome, auctoritate, mar$
reputatione ; 2. a leuă in poasessione, a
capetă, a câştigă: a obţine avere, onori,
unu proeessu, una eausa; 3. ca intr., a
tina, a se mantinâ, a dură, a fi in vi-
gore : fam'a antica obţine peno astatti;
obţine eredenti'a co fortun'a da $iiea
imperiulu.
OBTINITORIU si ohHnutorîu.'toria,
adj. s. , obtlneas, (it. •ttenitore); care
obţine.
OBTmUTn,-a, adj. part. , obtentna,
(it. ottenato, fr. obtenn).
• OBTINGERE , obtinsi si obtinsei,
obtinsu, T., obtlngere ; a attînge ceva
sau la ceva; ca unipers., a se intemplă,
a venî, a cada cuiva ceva prin sorte ,
d'in intemplare : mie obttnse onorea de
a fi capulu acelui interprendere.
OBTORCEHE,v.,Co6-(orcere;, obt»r-
qnere; a torce sau intorce in una direc-
tione; a iotorce in pregiuru, a invertl.
• OBTORPESCERE si :
• OBTORPlHE,-escu, v., obt«rpere,
obtorpegeerei;a inglaciă, inlemnf, immar-
morl; a perde ori ce sentiie, a se uimi.
•OBT8ECTARE,Y.,obtreot8re, d'in
ura a rupe, sbsciă innegri, micusioră,
amili ceva sau pre cineva cu vorb'a : a
oUreetâ glori'a, meritele cuiva.
• OBTRECTATIONE, s. f., «btrec-
tatio; actione de obtrectare si disposi-
tîoue de a oblrectă : nu vorhimu asia
d'in obtrectatione si invidia; invidia si
obtreetatione a gloriei edtui-a.
• OBTBECTATORlU,-/ona, adj. s.,
obtreotator} Care obtrecta : invidioâ
obtrectatori ai meriteloru aîtui-a.
• OBTRUDERE si o65(»-ttdere,v., ob-
trnders si obatradere, (ob-trudere) ; a
trude=ba,gi cu violentia , a ingtutf cu
aviditate; a ascunde bene, a bagă a
fundu.
« OBTRUNCARE, v., obtrnneare; a
talia in buccati, a retediă, a mutila, a
uccide.
• OBTRUNCATIONE , s. f. , «biniii-
oatlo; actione de obtruncare.
• OBTRDSIONE, si oftsîrusioTie, s.f.,
obtragl»} actione de obtrudere.
>yGoog[c
«e OBT;
♦OBTRUStI^(*rfrt«M,-a, adj. part.,
•btruH.
* OBTUNDERE, c^ftunsi si oMutuei,
cUmtsu si dbtusu, v. ftbtnnden, (it. «t-
tsndere); a bate, lovi ceva de altu ceva,
si de aci, a tortf prin batere, a strică
ageriiDOB, acumele sau ascntitulu : a
obtunde apat'a, gladiidu, securea ; ân-
ghiu obtusu, pumnariu oUttsu, aee ob-
tuse; si melĂforice : a obtunde otuItuZu,
vedwlutmentea; a obtunde dororea; inse:
a (^tunde urechieîe =: a mancă, rupe
urechiele cu multe vorbe; ană si : a o^
tunde pre cineva cu scrissori.
* OBTUNSIONE, s. f., obtnnalo; ac-
tione de (^tundere.
* OBTCNSUra. adj. part., obt»8BB
si obtnBDS : «ecwe obttmsa, spate de totu
obtttnse.
* OBTUBACLU, pl.-e, «bturaealuni;
mediu de obturaiu, cu ce se obtura ceva;
astuponiu, astupnein, dopn, etc. obtu-
radiila butoniuîui, allu etwafei, aUu
e<Adarei.
* OBTUBAMENTEI, pl.-e, obtnrx-
mentoin^ (it. ottDraraeato); actu si ef-
fectu de obturare; si in sensulu formei
oA^ocJti.
* OBTURANTE, adj. part. preş., ob-
tnrMt, (fir. obtBrânt, it. ettarxBte), care
obtvra.
* OBTURABE, v., obturare, (it. «t-
tarare); a astupă : a obtura goMr'a, na-
sulu, narile, gur'a, venele; a obtura va-
sele, canalile, fkatulu; obturati bene tote
resufflatorih; fig., a obtura unu pontice
nesaiioau e forte greu.
* OBTURATIONE, s. f., actione de
(Aiurare, modu de obturare, (comp. fr.
obtnratlon) : obiurationeagaurelorud'in
boit' a paîatitdui.
* OBTDEATORIUr^ono, adj, s., (it.
«ttnratore si ottaratorlo, ir. «bturateor)
. care obtut;a sau serve U obturatu : ob^
ratoriulu buiUleloru implute eu vinu ;
membrana dUuratoria, muschiu olÂura-
toriu, nervu obturatoriu, arteria obtura-
toria, etc., ce serve la orificiulu ovariu;
— s. m. reale, obturatoriu sau si fem.
■oMwcdoria si obturatore, ce serve la ob-
"turare : elturotorea gurei caminulm sau
formai.
qŞC.
* OBTUR ATn,-a, sdij. part, tbtirat»,
(it •ttnrato), astupatu.
* OBTCBATURA, s. f., actione, moda
si resultatu de obturare.
* OBTURBARE, v., obtnrbareţa tur-
bură forte.
* OBTUSANGLU,-a, adj., fit. otti-
sanfolo, fr. obtosanţle); care are ftn-
ghiuri obtuse : triangle tAtusangle.
* OBTUSETIA, 8. f., (it. ottueiia);
calitate de obtusu; redi si <^tmitaie.
* OBTUSIPIDtI,-o, a4j., (fr. obtiil-
Sde, — d'iu obtusu si fidu de la fin-
aere); aire e despicata in segmente ob-
tuse : folie obtus^ide.
* OBTUSIPOLlU,-a, adj., (fr. «bti-
Blfollfi), care are folie obtuse ; planta
obtusifolia.
* OBTUSIONE, 8. f., obtuilB, (it
•ttuiione); d'in obtusu de la obtundere.
actione, d^ro mai vertosu stătu produssn
prin actionea de obtundere : obtusionea
ferraloru c^atrului, 81 flg. obtusionea
vediului. mentei, semurîlcru.
* OBTUSIROSTRU,-o, adj., (ft. ob-
tuBiroBtre); care are rostruln obtusu:
passeri optusirostre.
* OBT0SITATE, a. f., (it. ottailtft),
calitate de cbtusu ; obtusitatea ânghiu-
riloru, seeuriîoru, veăerâ, au^tdui,
mentei.
* OBTUSU,-a, obtnsiiB, (it. «ttuo, fr.
obtDs), uo'a d'in formele tnrticipialî de
la obtundere, leuata de regula ca adj.,
fora acume, fora ascntito, tortitn, tociţii :
ânghiu obtusu, spate obtuse, ffrra ob-
tuse; si fig. audiu obtusu, metOe obium,
omu obtusu de mente, si omu cAtusu,
ebete.
* OBTUTU, s. m., «btntaii uitare la
ceva, căutătura.
* OBTJMBRABE, v., obnabrare, (it
obnmbrare, fr. obffinbrer); a coperf cu
umbra, si de ac(, a coperf, intunerioă,
ascunde, protege.
* OBUMBRATIONE, 8. f., «baM-
bratio; actione de lAumbrare.
OBTJMBRATU,-», adj. part., abaM-
bratas.
* OBDNCARE, T., obanoarej a face
obunm : unghie ofrioicote,— vedi si od-
uneare.
=y Google
* OBUNCATIONE, b. f., actione de
obun&ve,
* OBDNCATUra, adj. part., obni-
WtDI>
« OBUNCtT.-a, a4j-) obanena; nncn io
une, addnsBi] in intra : rostre obunee
ea aUu acerei; vedi si adttncu.
* OBVALLABE, v., ofcTalUre, (com-
para si fr. «braller) ; a incongiur& cu
vdBu, si de acî, a moni, intarf.
OBVKNUKNTK, adj. part. pies., obre-
■t«u; care obvme.
OBVENIENTIA, s. f., obTenleutla,
stătu si acta de tÂvenicnte, cumu si
iBcru ce obTÎne, casu, intQinpIare.
OBTENIKB, obvenii, obvenitu si ob-
vmtu, T., obrenlre; 1. a veni inainte, a
iDteiDpîn&, a intelnl: ver-âne mi va
tibvetH, e bene venitu; 2. a veni ca parte,
IHÎD BOrti, a cada caiva : ereditatea ob-
mne voue; 3. în genere, a se intempli, a
se petrece : veri-ce va fibvent, caută se
pîecâmu.
OBVENnCItT,-«<».-o, adj., obrentl-
«loB-ttys, (d'in obventu de la ohvenire),
intemplatorin.
OBVENTIONE, s. f., obventlo, (com-
para ei it. oTTeniiOBe» fr. obTentlea) ;
ce obTiae cuiva, venita, mai vertosn to-
nita fortnitn, casuale, eatraordinaria ;
obvetOioniie preutHoru sunt prea nein-
semnate.
OBVENTU, s. m-, •brentu) intem-
pinare, intelnJre, dbventione.
OBTENTUBA, b. f., ce obvine; vedi
si adventura.
* OBVERSAEB, v., obTcriare ai »b-
versarl» (d'in obversu) a intorce Bpre
einera, a intorce incoce si incolio, de
regula ca reâ. a se dbveraâ = a se in-
torce incoce si incollo pre dinaintea
cuiva, si de aci, a plan&, a para cuiva.
* 0BVEE8tJ,-o, part., «bTerBiii : eo-
st'a <^v&-sa, faeSa obversa; a. m. reale,
cbversulu manetei, medaliei, in opp. cu
reverstJu.
* OBVBBTBBE, obversi si obversei,
dbveratt, v., nbvertere; a ver^e sau id-
torce cotra, spre : a obverte aradu,
arm'a m cineva.
* OBVLAKE, T., «bTUre, (fr. obrtor,
it. «TTUre); a essf in caile, a essi in-
^CC; «9
aintea cuiva , a intempini, a intelnf :
mmtiulu obvia oUut nuntm ; in specie,
a fi pedica, a impedic&, a oppri : a ob-
viâ unut reu, unui morhu, unei caiami-
tate; potemti o&vtti aceetoru râie eu me-
die forte simple.
* OBVIATIONE, 8. f., (it. «ttUiI»-
■)«); actione de obviare.
* OBVIATORIU,-(oria, adj. 8., (it.
•TTUtore) ; care o&ina sau serve a ob-
viare.
« OBVIATU,-a, part., (it. «TTUto) ,
essitu inainte.
* OBVIU,-a. adj., ob»ins, (it. «tIo);
1. care e in caile, care esse inainte, in-
tempina, e in facia; 2. in specie, a) in
ren, Contrariu, inimicu, impedicatorin ;
b) in bene, ce vine de sene, usioni, n-
siom de intellessu; Ia Îndemâna, pa-
ratu; c) espusu; d) vnlgare, ordinariu,
* OBVOLBKKE, V-, vedi obvolvere.
* OBVOLITARE, v., obToliUrej a
8boT&, âutturi pre d'inainte sau impre-
giuru; a plană înaintea oohiloru mentei.
* OBVOLXU,-a, adj. part., obToliitiia.
* OBVOLTJTARK, v., obrolntarej (i-
terativu sau intensiva d'in obvolvere),
a obuâhe de mai multe ori , sau a oS-
volee cu potere si violentia.
* OBVOLUTATIONE, s. f., actione
de obvolutare.
* OBVOlUTATU.-a, adj. part., ob-
TOlmtatai, ^^
* OBVOLUnONE, s. f,; «broiaUt,
actione de o&wlpflfe.
*OBVOI.UTITO,-a, adj-, (fr. «hToU-
tif); aptu, dispusa la obvokitu, care e
dbvoltdu.
* OBVOLUTO,-o, adj. part., «bve-
litna.
* OBVOLVENTE, adj. part. preş.,
ebTolTeiis* (compara si fr. obrolvait);
care obvdlve : conee ohvolvmii.
* OBVOLVERE, sau vofbere, volsi si
volsei, voltu si volutu, r., obTSlrere ; a
volve in sene , a in&8cior&, a indoi, si
de aci, in genere, a infascioră, a coperf,
a asconde; a infascioră unuia cu altulu
sau pre altulu.
OCCA, B. f., oeeai grapa, instrumentu
de a grapă aratarele semenate , spre a
Îngropi eementi'a.
=y Google
470 OCC
* OCCABtr, s. m., oooâbns, (Sxitapoc,
fr. oee&be) ; braciare sau collanu de
gnttu, oroatti cu □estiniEite.
OCCABG, T., oecare, (it. oconre); a
grapă, a dâ cu occ'a, a trage occ'a pre-
sto aratur'a semenata, spre a îngropi
sementi'ai in genere, a complană , ue-
tedf pamentulu eapatu.
* OCCASIONALE, adj., ţit. onoâsU-
■■!«, oceulonnel); de oceasione : causa
occasionale.
*OCCASIONARE, v., (it. occmIo-
Kire, fr. oecaitonner); a ăi accasione,
a fi oecasione, causa; a casionâ .- a oo-
casionă morte , ăamn% periclu, irrita-
tione. certa, etc; vedi bî easionare.
* OCCASIONE, B.f., oooaslo, (it.oc-
«Mlone, fr. ocOBSlon) ; cădere, intem-
plare de tempu , di^ locu, de impregiu-
rari, momentu opportuuu ce se presenta
spre a face ceva : botia oecasione de a
tramitte scrissorî, de a respunde la aeri-
scrUe accepute; a ave oecasione de a se
înavuţi; a perde. a lassâ se traca occo'
sionea de a vende bene mercih $eUe ; a
aşteptă mai hona oecasione; a se folosi
de oecasione; oecasione de a face bene,
de a peccă; la oecasione favorabile voiu
^terveni pentru tene; in ori-ce oeca-
sione, eu ori-ce oecasione, in tote ocear
sionilc; eu oecasionea veniret , plecarei,
insoratorei, mortti cuiva; a cauiâ, oeca-
sione de a face ceva; oecasione prossima
de apeecâ; de oecasione : vestimentede
oecasione, mobili de occasi^e; ospeti de
oecasione, nu in adensu chismati, sau
invitaţi, etc.
* OCCASU, a. m., MUBHs; appusn :
occasulu sorelui, lunei, luceferului; —
prin estendona, perire, naorte.
OCCATIONE, 8. f., oecatio j actione
si effectu de oeeare : occationea aratu-
rei semenata.
OCCATORIU,-/orio, adj. b., occator
BJ oecstftrlns} care oeca sau serve a
occare.
OCCATUKA, 8. f., actione, d^ro mai
vertosu modu de a occă, cumu, si effectu
allu oecarei.
* OCCIDENTALE, a^j., occidenta-
le, (it oooliIenUle, fr. «ccldental) ; de
oecidente, despre oceidente^ (vedi occt-
OCC.
âente) : ventu occidentale, terriocddm-
tcdi, popore oeeidentoZi ; si ca anbsi
perBonale : oeddentatii, omenii d'în oe>
eidmte.
« OCCTDENTE, s. m., «flcMeni, ap-
pusn, appusuln sorelui, locu unde appune
sorele : omeni d'in ocddente, vinu ^raini '
d^in orientesi d'in ocddente, sorele pare
a se miasieâ despre accidente spre o-
riente.
1 OCCIDEBE ri ueeeidere, oeeisi si
oecisti, oecisu, v., oectdere^^t. eccMere'
si nccldere); proprie, a ommorl txdenâu
=taliattdQ, si de aci in genere, a omorf , a
leu&viâti'acuivaintr'unamodaore-care:
a occide porci, boi, ammUi, ealli,omeni,
passeri; mulţi s'au oecisu in acea bata-
lia de amendoue partite; e mare erme
a oceiâe unu omu; ce se dicemu de cettu
ce occide unu parente ? — a oetiăe lupi,
liepori, ciore; îoeaste, musce; — fig. lif-
ter'a occide spiritulu ; memorisarea fora
intellessu occide mentea aciuiai; —in
seoBu mai mitigatu : a ocetae cu bătaia.
— Estraofdinarîa e pronuntl'a de g in
locu de d. ce se aude pre a locuri in u-
nele d'in formeje acestui verba : se uc-
ciga=:se ucdda.
2 OCCIDEBE, occidui, oeeedutu, si
oceasu, v., «ocidere. (d'in ob^cadere),
a cad6 cu totulu , a appune, a perl, a
morf; vedi si oecidente.
OCCIDIONE BÎ ueciăione, (pron. si
uccigiune), s. f., occidiof actione de l oc~
cidere: occidione de locuste, de lupt, de
liepori; infricoaiata occidione ds omeni
se fece in acea hatalia.
OCCIDITOanJ si uceiditoriu,-iona,
adj, s., ocDigor, (it. oceldltore), careoe-
eide (d'in 1 occtdere) : peceaie occ^ito-
rie de suffletu, methoău de a invită oc-
ciăitoriu de mente; vedi si oceisoriu.
OCCIDItr, pl.-e. •eoidlnm, d'in 1 oe-
cidere. perdiare, perire.
* OCCIDinJ,-(i , adj., •ecldnns, (H.
oceldno); ce e pre caile de a oedăere,
(2 occidere), apropo de oceasu', de ap-
pitsu, de perire : sieUe occi^te, terreoe-
eidtte, oraoccidua; omeniocâdui, (gţrope
eu unu petioru in gropa.
* OCCIPITALE, adj., (it. ocelplMe,
■ fr. teeipitai); de oectf^, reinUro Bf «c-
=y Google
0C£
tipUe : regione oeeipitale, tegumentu oe-
eipitaîe, muscAt occipitali , penne oeci-
pUăti.
* OCOIPITE, s. m., si :
* OCCIPITIC, pL-e, si :
* OCCIPITU, pl.-e, occipltianj si oc-
ciput, (H. occlplte si ooolplilo, ft. oo-
«Ipntj ; paite poeteriore si inferiore a
eraainlui saa capului, cefa : occipiteîe
inseeteloru; oecipiteti e mai depta^ ăe
Călu frontea^
OCCISIOÎTE si Hm8i»,ne, s. f., ocol-
ii*, (it. oocislone, T. fr. oeclslon); actîone
de 1 ocâdere : occisione ie 2iipt. âe eiore,
de mte ; mare occisiotie se feee in acea
hatoLia.
OCCISOKItJ si bcctsoriu-a , adj. s.,
•«elaor si ooolsorlas, (it. occi^ore, fr.
oecftenr); care ocâde, sait sefve a oeci-
dere, (redi l.oeddere) : instrumente teei-
sorie; venatori ocăsori de liepori, ăe
tupi, de vulpi, de urai.
OCCISU ai ucci8u,-a, part. (oCin 1 oe-
ddere), ocoIsdk, (it. oocIbo* Tr. «ocis) :
ursi oenai , scrofe oeme, tntlâart ocmî
pre' câmpulu de bătălia.
» OCCIiDIlERE, occlusi si ocelusei ,
oeclusu, V., aeduflere, (it. oeolndere), a
incbide de tote părţile , a incMde bene ;
â opprf, a impedică.
■ * OOCLtrsU.-a, part., •eelani.
* OCCCBABE, T., «ecQbare, a stă
eolcatn, a Jac^; a repaas in mormentn,
ă R morta.
* OCCtIBITU, 8. m., (d'in occtimftm!),
•eenbltDş^perire, morire.
*OCCULCARE,v.(o6-C(iZ«ire),oociiI-
oare: a calcă preste ceva san cineva, a
balca in petiore san cn petiorele : pune
ierrina in gropa si occtdca ua bene.
tt OCCUIEKE, occuM, oceulutusi oc~
adtu, T., oecnlere, {ob-colere); a coperf,
a inveU, a înfasciorâ; a ascunde. Bade-
cin'a lui occuîtu si a derivatelorti selle:
(Mxuîtare, occultatione, oceultatoriu, etc.
« OCCULTARE, V., oconlUre, (it. oo-
Mltarei d'in occtdtu de la occuîere)t a
ascunde : a si oectdtă appetitele, cogi-
iele, flagitiele; n'am unde se nte ocealttt
m se plangu.
* OCCULTATIONE, 8. f., oeoyltaHo,
«ctione de oecuUare: occuUâtione in ca-
verne, in codri deşi; oeeuUaHonea unui
astru.
* uCCULTATORrU.-iîom, adj. s.. •«-
onltatoFf care oceuîta.
» OCCtILTATn,-n, part., «ccnltihii,
ascunsa.
*OCCDITU,-a, adj. part., «001108,
(ît. «ecnlto Bi oceolto, fr. ocenlte), &•
Bcunsn, nevedutn, secretu, nrysteriosn,
neconnoscutn , etc. : poteri occuUe aUe
naturei, causa occidta, ăisdpuli occuUi
ainouviuiinveiiatoriu, adoratori occuUi
ai nouutuî cuUu, consilie orculfe, appe-
titu occuUu, ura occtUta , foca oeddtu;
linide oceulte, cariahiăsevedu si sepotu
usioru şterge; scientie ocei^e se nomeSea
magl'a, farmecatori'a, necromantVa si
celle asaemiră.
tt OCCOMBBBE, t., oecumbere; a se
colcă, a se lassă diosu, a w airuncă
diosn. a cad^, ei de acf, a perf, a morf.
OCCDPANTE, adj. part. preş., oeen-
p«n8, (it. bccnpsBte, fit occopant); care
oeatpa : luervlu neminui devine altu
primului oceupante.
OOCOPAHE, T., ooBupare, (it. occn-
pare, fr. oeenper); proprie, a appncă, a
prende , si de acf : a pnne man'a pre
ceva, a se face domnn pre ceva, a ca-
pet&, a obţină, a po3sed4, etc, mai ver-
tosD, a appnc cn poterea, pre nedreptn,
1. proprie si in genere : 1 occiipâ unn
loeu, una cetate, «na Mllina. unumonie;
a occupă trormlu, donvni'a, seeptrulu;
a oceupă unu portu cu navi una tSrra
eu namerosa oste; a occupd Î^Kurile de
aratu aUe altw-a; primulu venitu oc-
Cupa lu<Tttlu ce nu e alia nemtnui-a; a
occupă mai mtdte locuri la theatru-.mis'a
oceupaprea multa locw; 2. in specie si
prin metafore, a) a coprende a impW :
a occupă tota gradin'a eu fiori, a oceupă
callile eetatei cu mulţime ăe carra si de
earrtttie; b) a appuei inainte cuira, a
preveni : aeestu calîa va oceupă pre toţi
celU ăla la fuga; e) a coprende, a ap-
pucĂ, vorbindu despre Buffleta : mare
spaima occupă pre toţi; mirarea oeeif
passe pre numeroşii spectatori; (I_>aface
se lucre cu corpuin san cu mentea : a
oceupă pre mulţi la lucruiu de călii de
c^mmunieatione; a se oceupă cu nego
=y Google
m ocC;
HtUu, eu agrtaâtur'a, eu faeende poli-
ike, eu faeenâe de aUe casei; a se oecupâ
de iutii ai de aUe aUont-a, neglegundu
pre ai sei si alîe aeUe; amu forU oceu-
paiu; cellu oecupatu eu multe ai varie,
nu face nemiea eumu se cade; aseoe-
et^d ew a,eccature si a neglege ce e se-
riosu; a nu avi tempu de a se oceupâ de
ceva; a se oceupă eu... dice mai mnlta
de c&tu : a se oecupâ de ceva : cdlu ce
se oecupâ eu eommerciu, cu agrietUtwa,
e unu omu de professione, negotiatoriu
sau agricuUoriu; cbUm ce se oeeupa de
agrieîdtura sau de negatiu, pote se nu
fia negotiatoriu sau agnaUtoriu de pro-
fessione.
• OCCUPATIONE, 8. f., oeonpatlo,
(U. oemipuloBe, fr. ooenpatlon); acţiona
de oceupare, cuma si lucni de care sau cu
oare se oeeupa cineva, 1. proprie si in
genere : oeeupationea utm largu spa-
ţiu numai eu câteva pa-sone; oeeupa-
tionea terrei, eeiatei eu oşti; occnpciio-
nea htari^i nemtnut; a posaedS ceva in
poterea unei vechia oecupaiione; oeeu-
pationea domniei prin usurpatione; oe-
eupatione euîucrari seriose. oceupaiione
cu seecature; alta-a e oeeupationea mea;
2. in specie ei metaforice, a) preocon-
patione, prevenire, antecipare, appueare
Înainte, si mai rertosu, ca termina de
retorica, preintempinare a obiectioniloru
ce ae pota face; b) ca mai deau, appli-
care a poterilom corpnlui aan spiritului
la unn lucru, si mai vertosu, lucru ce
face cineva oad'in professione: facenda,
affacere, lucru, negotiu, officiu, profea-
aione, măiestria, messerla, eto. : incur-
eatu eu mi^e si varie oeeupationi; a
fugi de veri-ce oeeapatione; omu fora
oca^atione; occupationiie eumenteafa-
tiga tNai mwUu de eâtu eelle eu eorpwZu.
• OCCUPATORIU.-fortd, adj. s., «e-
enpktwr sivceBpstoriog, (it. oeoDpatore>
&. oecnpatenr si ooonpeor); care oeeupa :
oşti oeeupatorie de terra, de eetati; unu
mtwe occupatoriu de terri.
•OCCUPATU,-o,adj.part.8up.8iibst.,
•eoipatoi : ioeuri oecupate, loeu de oc-
eupaţu, oecupattdu unui loeu care e aUu
altuia, ocd^tattdu cu seccature.
• OCCUBENTE, adj. part. prea., oo-
OCC. .
florresiţ (it. «efliirreite ai MMmBto,
fi", ooearrent); care oeeurre : o se con-
8uttăastipr'aluerur^oruoeeureHti,$p£$a
oeeurente, faeende oceurrenH, eanAn oe-
eurente, oeeasionea oeewente, refiesno-
nile oecurrenU in asseminea mpregin-
rare.
* OCCDBBENTU, 8. f., (it. «eoir-
reuR ai ««correnaSf fr. oeenrrenee); de
si de forma abstracta, leaatn inse oa in-
tellessu concretudecemcfioecufre, ceva
oeeurrente : lucru, facenda,.casn, oeca-
aione, impregiurare, etc, ce se pr esenţa
d'in intemplare : oceurreutia rea, sup-
peratoria; oceurrenUe bone, fericite; a
se afla în dioerse si grdle oeewrentie;
(fm ocewrentie domestice si neprevedute
nu potemu essi tftn casa.
* OCCUBBGBE, oceursi si oeeursei.
ocewsu (ob-eura-e), v., ocenrrere, (it.
oee«rrere, v. f. ocenrrlr); 1. proprie, a
ewre sau venf inaînte, a merge inainte
cuiva : laironii occursera eal^orHoru ;
a oeeurre amidloru ce vinu Sin s^ai-
nitate; 2. in specie, a) a veni inainte ca
inimicii, a sari pre cineva sau la cineva,
a rattacă, assaltă : centrulu armatei
nostra ocatrre la eentrulu ostei inimi-
eiloru; i) a dă de cineva sau de ceva, a
intempîn&, a intelnf d'in intemplare;
3. prin metafore, a) a intempin^, a pre-
tempin^, a leuă mesore de a impecUo&,
oppri Unu ren, si de acf , a venf îs ad-
jutoriu, a caaiA ae addnoa remediu:
omu oceursu si ne amu oppoau la tâte
eonsUiele loru funeste lucrului puHieu;
h) a respunde Ia obiectionî ; a oeeurre
la tote imput<mle cei se potu face; e) a
ae presentă ochilom corpului sau men-
tei, a venf in oebi sau in mente : una
scena d^in celle mai formose oecure a-
collo ochiloru noştri; nu mi oeeurre a-
eumu mentei;' mi oeeurae cPin intem-
plare bon'a cogUare de a plecă indala
de aeoUo.
* OCGUBSA, 8. f., vedi oceursu.
* OCCCaSACm, a. m., pl.-e, (oeeir-
■Miilnm) ; ce occurre caiva , fia reale ,
fia numai nalluca; vedi si occforentia,
care are camn acello-asi senaa, inse
mai eatensu.
* OCCUBSABE, V., Meamre, (in-
=y Google
OCT^
tenBira â'in oca»tere), a oetmre ca ra-
piditate, violentia, aatotia, etc.; in Bpe-
eie, a dî in oecmta, a intende oceurse;
% prende in oetmrae; a attacÂ, assaltă.
•OCGUBSATIONE, s. f., «oei»!-
tl^ aetione de ocevrsare.
* OCCtJESATOBIUrtorw, adj. 8.,
Mflirsator; care ocatrta.
•OCCUBSATU,-a, part. 8up, d'in
OCR
47S
* OCCUBSIONE, 8. f., Mcnralo; ac-
ţiona da ocoumrere.
* OCCtJBSITABE, v., oceirtltare;
^rativa d'in Dccurrere), a toUi oixur-
re, a occnrre coatinnu : ao&sta idea mi
Mcwsita di si nopte.
* OCCUBSORIU, -«ona, adj. 8., oe-
einor si ocflsriorfNR; care oecttre, oc-
ewraHww.
* 0GCCB8U,-a, adj. part. anp. rabst.,
•eenrBBB,' 1. part., fitcettdele oeewse si
ocaarmti; 2. snp., med» de oecursu
rmhti ce ammeni^; 3: snbst;., o) m.
abstr., a evită oecursuUt cuiva sau eu
cineva; b) f. oeeuraa, ce oecurre in ge-
nere, cn sensnln ce an si formele : oe-
eurrentia, oceursadu , cnma ei ca sen-
snln formei ocewsu de snb a); âro in
speciale, insidie, cursa de prensa; vedi
ti cursa.
* OCEANIA, 8. f., mulţime do insu-
le d'in oeeanviu paeifim grupate im-
prosna; Tedî oceaniu.
* OCEANIANU,-!^ adj. 8., ţf^. «e«a-
vlen); de Oceania, d'in Oceania: eoloni
oeeaniani; s. personale, unu oeeanianu,
locuitorin d'in Oeeani'a.
•OCfiANIOU,-o, adj. 8.,(it.oce«ilo»,
fr. •etiinlqae}; de oceanu, relatim la
oeeanu : inside oceanice , planta ocea-
nica, navigatione oceanica , ' tempestaU
oceanice; — s. L, Oceanica, in locu de
Oceania = ou'a d'in celle cinci parti
principali alle uscatului.
* OGEANIDE, adj. s., 1. «eeuli,
(ăxeavfi;, fr. oeâanlde), filia 8 oceanu-
lui, dina de mare : ee munera la trei
mSli de oceanidi, if m cari ceUe mai în-
semnate aunt : As^a, Europ'a si Liby'a;
2. care s^mina cu una planta d'in ge-
nuin oceania, si de acf, s. f. pi., oceani-
di, aomtia.tahydrophytiloruăe oeeanu.
* OCEIANITIDE, s. f., ooowiis} in a-
cellu-asi sensu cu oeeamde sub 2.
« OCEAMU,-^ adj.8.,(fr. ootoBio);
de oceanu , appUcata de regala in for-
ma feminina ca snbsL oceania, a) un'a
d'in celle cinci parti principali alle ub-
catului, compusa d'in numerose insule
d'in oceanvlu padfieu; vedi si ooeoHiew;
h) genn, a) de conohylie, p) do zoo-
phyte.
* OCEAlf 0, s. m., •««■■■■, (ÂxM-
vd;, it. oeeu», fr. oe4ftn}; 1. proprie,
vast'a massa de apa sărata si amara ce
aocopere cea mai mare parte d'in sa-
perfaci'a pameatnlni , marea ; in sensu
mai strinsu, parte Însemnata d'in ace-
sta mare : mnt cinei oceane : oeeanulu
atîanticu, oeeanulu paeifieu , oeeanutu
indicu, si doue oceane gîaewdi; nareain
speciale, e unapartemainneaaoeeamihti;
eu tote acestea se aice adesea mare in
locu de oeeanu: marea atlantiea^ocea-
»ulu atlantieu; 2. metaforice, a) ocea-
nia, marea personificata la antici,
dien ce e filiu alin cerului si allu ter-
rei, socin allu Tetkyei, si patre allufln-
riiloru si njmpheloru; h) ceva vaetn si
immensuiunu oceanu de dorori, de ca-
lamitaii, de amaritioni; ă eofunăâ tn-
tr'mat oeetmu de lumina, de trisietia;
eumu se esaimu d'in aeestu oceomc de
infortunie?
1 OCELLABE, t., (oeeUare, ti, o-
«eIleT);a proredâ cu oc^t, (vedi oeeStt),
si de acf, a insemnâ cu punte ce s^mina
cn oceZ2i : penne oceUate, pelle de sirpe
oeellata.
2 OCELLABE, si :
OCELLARIU.-o, adj, s., (fr. ocelUI-
re), relatîTu Ia oeeTlu, ce s^ina cu o-
eeili, care porta sau are oeetti : j)eIZe de
sSrpe ocelJorta, penne de curea oceUa-
rie; — subst. f., oeeUaria, gena do po-
typi; — pi. m., oc^ari ar fi form'a cea
mai simpla in locu de ochieUari, oehd-
lari, la care popomlu a allergatn, spre
a evită ecivocitates ce s'ar fi nascuto
d'in una forma ca; oehiari.
* OCEMiATIONE, s. f., (fr. ««elli-
tlan); aetione de oedlare, (vedi 1 ocd-
îare), cnma si mai vertosu regnitatu
allu acestei aetione; ceva oeeBatu : oeeî-
=y Google
«j OOH.
hUhnea coda pawmiJm, oeeUationea a-
ripâoru eertoru gcJiine.
* OCELLAŢD.-a, adj. part., d'in
1 oeeUare, «MlUtns.
* OCELLIFEBUro , adj., (fr. «MlUr
Om); oare porta san &te oedli : oceUi-
fer^a eoda a f/mtonihru.
* OCSLIiU, 8. m., pl.-t, ouUos, (com-
PIM si fr. «celle), deminutiTU d'ia oclu
saa ochiM, ochiu micu; 1. proprie : ocd-
li^ CfipfMui, duloii a memgaioni oedlt
ai.vefginei; oeellii gaUinei, gâ$eei; ocdli
da formeat spre rasiaciars : ocelhiUi
mtmmn. copillutio; 2. metaforice, a) no-
dn da pLanl», mugurolla; h) maoula ija
forma de ocbiu, cs pnpilfa ochiului :
(KvUtt de pr« cod'a ptuuMult», de. pre a-
rjpeJe, âe pre pennele eertoru pcuseri,
de pre peuea eertoru r^tUi, de pre te-
$t'a certam testaae; tK^ii ăe pre osii-
«iorţiş.dejoeu; c) tpecia aau varietate
de flora, (redi si odu)-
OCHXÂXQ, ochiana. ochianu, ochiare,
othiow, ochire, etc-, vedi : odaie, ocîana^
aelanu, odesu, odire.
OCHIELLABI si ocheilari, 8. m. pL,
ochi de vitru cari adjuta Tederea; vedi
oeellortu, odariu ai oculariu.
_ *OCIHLOCBATIA, 8. f., (it-edeora-
ite» fr. «ehiocratle, d'ia Sx^o:=ru1gu,
plebe, mulţime, si xpitoc = potestate),
domnia, gnbornia alia plebei, forma de
gobernia ia care plebea dispune de po-
^statea laprema.
: • OCHLOCEATICD^-a, adj., (it, ocie-
erfttle»^ fr. ocbloeratlqoe); relatiTu la o~
chloeratia : gubemiu ocMocratiat,
* OCHBA, s. f., «ehr«, (JaxP«< i^- •>'
cK«» fr. Mlire 81 ocre, ~ proprie fem.
d'jB ^xpâc^sgalbiDu); subatantia argU-
Icsa, de regula . galbina ; candu are
pecQxydu hfdratu, dâro si roşia , canelu
are pejoiydu de ferru : oclu^'a serve la
colorai», cu ochrţt 3e colora scandwde
de la poăeUe.
. *OCHEACIU,-a,adj^(it. Qcraoeo);
de odtra : terrenu ockraciu.
t OCHBO-, (d'in «xP-^c = galbinu,
Tâdlsi odtra), intra in fiomjMsite aciân-
Jtfica ica : oeirocarpu,-a, adj., (f^. oehfr
«wf 6» d'ia tapjcAi =: fructu), care are
frufite.sau succulu de firncte galbina; 3.
POL
m., oehroearpu'lu , genu de plante d'in
famili'a guttiferelorn; odtroehioru,-a.
(fr. oebroohloret d'in x^uptig ^ verde),
verde ce bate io galbiuu; ockroUe, s. f.,
(fr. oahroTte), sabstontia galbiia, oxydu
de ceriu; ochroleucu,-a> Mj-, (fr.«ehr»-
lenqnet d'in >.Rn(â;=aU)iii), «are. are n-
lore alba mestecată cu galbinu; oehrofut^^
s. m., (fr. ocheane), genu de pkntţ di-
cotyledonie d'iu famili'a malracielaruţ
Qchropode, adj., (fr. «elnrfv»* d'inmBţ-
]uoSâc=pede), care are petiorele galbî-
nastre; Qchrffpteru,-a, adj., (fr. o«hr*p-
tire, d'in nrepâv^iatipa); care are ad]W
galbinastrejocArosta, (fr.0ehr«8i«),s.L,
a) morbu de plante, in care partide ae-
riane iogalbiaescu ; b) geniţ de plaate
dicotyledonie; ochrostictUi'O, adj.,^£r.<[-
ehrostlete, d'in (iTtxTâ(;=puntata),.caie
pârtia sau are punte ga^muife.
OCLAB^a^s., vediStxIore. . .
OCIiAKA (si odiana, ochiana), s. f.,
1. specie de peşce fluviale, mbelllţ» =:
fr. ţoaget, dâro la acestu-a ar respande
mai bene pescela numita si in llmb'a
nostra ronora; mai probabile co odanci
e pescele cbiamatu ai it. oechl^a^ 6io
iu Cdsu lat. «caUta; 2. camu iD acel-
lu-asî seosu ce are ai form'a mascuL
odanu; vedi si odanv.
' OCLANO, (si odianu^ othitvut) , 3.
m., pl.r-e,teţfu(vlam, eonspUtUiinKi in.t
Btrumentu de optica care appcopis obiec-
tele depărtate de ochinU* omului, spre
a la pot6 ved^ ei observă mai bena : (h
dane se numescu instrumentele optice
destinate a appropiă si face vedutp obieC'
tele d'in mari dqpartari; cnodoMitlu at
servu căpitanii tn iat(iliele mari; c» pr
danulu se observa stellele; 6ro form'a f-
Qclana, (ochiana) , are sensn mai vago
si se pate applică, da easemplu, si la unu
binodu, b& chîaru şi la ce se nomeace io
fr. lorgaette.
1 OCLABE (u adiate, odtiare),
-ediu, T., oeaUrei (it. oechlau U vtr
ehi^f Ure* isp. «Jar si ojear, port. «-
Ibar» prov. ocUUr* fr. cniUader); 1. in
Însemnarea propria a acestui coventn, a
lucră cu odulu, si a nume : a) oeşUi
eoojloere>a arninci odii pre cineva sau
pre ceva, a se ait4, a spsctâ ia trecere,
=y Google
OCL.
a di m» eautatDntâ« oebu b) in sp«oie,
a) atpMttM^ flontnipUri, Ivaitlewet
lsţii«ri =r & se aită lunga , a âsB& oohii
fM dnara nb pro cera, a oblarvi : mm
lutH <^ ee ommIw oc«if)»-a me odmlia
WHtimtU; P) r*T oaBaplfllUani t«1 trie<
■e*l»l*<B taiyirem =: a se vita, a spec-
tA OQ oiiaimlu sau odan'a : a oeiâ
HtM tt^la; taptiantAi odi bene ditpo-
si^tmea anuatn inmiee; f) Mlllnenc,
e»llhi*r«, ai slţaiM dMgicnsza canti
fimn h nna tinta, a direge arm'a in ceva:
ce atâtu eeJato, co^memo^uJu; mna-
ioM emertitati ooledia currenău ai bene;
Sţ irietaTe=afec«9emiiiieaoc2aIt4,- g) •>
culM bUndIrtf affMtare = a face otM
dnlei, a mangaiă ca oclii, anu a pana o-
ollii pre wra, a dori en iofooaie : odati
la Âmmia; a odă «na muliere; 2. in
ineemnarea metaA)ricB>a ooTsutolai o-
^ a) tesBiar» » f emlan'e =: a faee
oiH, Torbindu de plabte, a d& tmtguri :
OH inceputu a oda saiede; b) y*»»* *
BitalotBB flBii =1: a faee ochi, vwbindu
deoasJa, pftne ei altele assemina, a &oe
pni, gaurelte; e)ai«oaIls t«1 lianls fio-
Tf<l«T«fflnser»re:=aftu!eocK8aaooîiin,
Torbindn de implatiitore, etc.
2 OOLA£B, (ai «cliore, oe&Mre), adj.
nbst.^:
OCLABIU,-». (si oeliarw, (xAianu),
ad].B.oealaTlD8Bi»elarl«i,««BBpl*Uani,
(U. »ehUl«), ielatÎTu la oolu, ce serre
oelUortii Tfldt si oeuiaritt.
■ OCLATA, I. f., redi ockiu.
OOLATU, (odvOn, o6huUit),-a, adj.
part. snp. nibet., d'io Xodare, «enUtw,
•mlUtiSt ipeeMasţ ■ffeeUtoa, etc
(compara Bi ilocMato, MUataţ fr.«Dll-
laa«); 1. part. pase-, loettri &me odaie,
vetioftt Avne ocliri»; mtixm odaie de
mulţi odi; arbori adati; brendia forte
odataţodat'a codaa pammiîui; 2,siţiQ.
inttrumatte de odt^ coJdi^* 3. aubst.
abstr. m., «clotalt* aeiei m ocU mo»
mM, prin oati se nu pota treee peam
memOi; 4. b. f ^ odată ^ eantatnra lunga,
fiMa, nai Tertosa affBcttiosa,anucataia
de odi spre cineva san pre oera.
OCLATnSA,(noeIiofNra.ocAiaeira),
B. f., Bpeetatio, faiţeellA, atotatlo, ob-
•ptaif^etiv,' pdi«ne â acta. d» «clare;
oeL.
4»
oetatwa lunga si fisaa; odatwt dmiti ti
amorose ; odaiure menioge.
OGLIM, (Bi ochire),-e8eu, t., odHu
=oeAtAi, Qehitura=z»diture^ etc., vedi :
odare. odatu, odatura. '
OCLISIOBU, (si odtisioru), 8. m.. de-
mtniitira d'in oclw, oeslUif vedi si:
oediu, oeliwtu.
00L08IT, (si (MAi(itu),-a, adj- , fte«ini.<
nMftivoiilos, (compara si it> aieklnto);
1. plesn de ocK, eu mulţi odi, a) pro-
prie : odoatdu Argu; b) meteorica : 0-
eJcfl'a coda a paumahti; odoide piUteu,
reteBe; odosa pane, odosu weiu;'. 3. cu .
odi taari .- odostdu botij odâe'a muiere,
odâs'a Junont.
OCLU, (ocKh, ochim), s. m^ Matai
si oelns, (it.0MU», isp. «Jo, port. alfaer
piOV. olfa, ol si alUi T. Sr. ttU Bl ••], B, frt
ceii); 1. prop^^ orgaau . allu v^âerei,
parte a corpului sferoide, assediaia io-
ti'ana cavitate a faoiei A minsioata de
s^e mici muşchi ; gk^mUt odmlm, «of 'a
odvlui 1= ec^a^aedulm, ofbifaodiiimi
cereenuZii oeMui, form'a oeMtH, cti£a
odului; a seuttăsauomtăladnmattm
la cern oh «xTa odtUni, a se oiti ^
diaia, si de acf, a s« uit& pre furiaiaf ou
despretia, camei^a,«to.;Itmm'a6cI»I<n
= ptipUPa oduUU, de aci, Imminele =
e^ : aati^itm }umndez=i sari-v'vru
lutHinde Qdilanii=:iMri-v''aru odii; ptiiţ
metafora, Ivmn'a ocfulut = ceva forte
cam Bi pretau : copiUii sn pentru
fia-eare parente ImmineU odUoru sei,
espresaione mai energica dec&tu simplui
odn sau odii, «are inco se appiica cu
aaesta sensB, mai allessu ia looutîoaea i
0dii d'in eapu, oumu : odii d'm eapu
nu fl» ramai tari de eâtue^nUniumeit;
pcutreâi» acesta setdla ea adi» ifu* e»-
jwlt* meu; — aVmlu odmlui etma parte
a odtdm, iro albetta odului, <âh^'a ttt
od», sau d'in oda, pre 4)du, este tma
maeuia, unu vitiu, umt nwrbu; dup»
colori sunt: odi albattn, odi negri, tKli
verdi, odi ceruM, odi ccipni, odi da
pissiea, odi de gâsoa; ăapo forma ■: adi
de serpe , oeU de brieoa, odi de bem,
odi amţ/gdalini, odi mari, odi *«•(■>
odi essiti sau proaninenli; odi traşii,
aam,dMes%infuMdulu«fVuiHi,afkmdati
=y Google
4T«
Odi.
m et^u; (Pin puntti de vedere atUt ftine-
tionii : ocht agerm, perfundUoriu, Um-
pedH, etaru; oau de lynee, ocU de Argu;
si (Ttn eontra : odi Utrburi , obaatri,
eftrit,- 4ro : odu bottu, oeli boni, aî : odti
reu, odi ret, na se dicn numai cu res-
pecta la bort'a saa reu^a fanctione a o-
dUoru, ci si ca respecte morali sau
ideali, âe cari se ra Torbf in speciale
mai la ralle, si a nume: ») odtt reu,
odt rei^cari deodtia, addara reu cel-
lai Ia care ee nita : ce oeU rei la mtt-
Uerea adsta-a, oare deoda eopSUi; face
M crepe vifa Humat eu una singura
em^atmra; te appuea eapulu in d(Ua ee
caută la tene aeestu omu cu odi rei;
Ş) cdu reu, ocH rei =: odi de inindia,
de n^)laeere, de tupperare , de m«nfa ,
de nefaaere, de furare, etc. : vede au odi
rd fericirea nostra; de ce se uita eu odi
rdlatene? m odti rei aitţ/rannului se
vede /brt'a sufjflduiui Jm; — odu bonu,
odi boni aa însemnările contrarie eel-
lorn ce an : odu reu, odi ret;— addeve-
roln e co oduht, od», ca partea i» care
86 manifesta ca mai bene safSettilu o-
molnî, se appUca in una mnltime im-
mensa de espreseioni alle misaicariloru
snffletesci in totu, la partea affectîva ca
si la cea puru intelleetaale a suffietniai;
a') la partea affectiva: odi Uandt, tnan-
gmm, angelici, farmeeatori, ardemH,
apprmti de me^, infiaeurati de UH-
dute, uanteUatori de ftaia, pleni de vo-
Miptate, voli^tosi, doUosi; odi de atmcu,
de parente, de mamma, de amante, de
/Ww, de desfivnatu; odtdu amarei, eor
rUatei, eredentiei, sperantiei, muerîcoi^
diei : caută. Domne, spre nm cu odti sau
cu oduh mdulgetOiei si miserieordiei
tdleinfinita; odi de astvttt, de vulpe, etc.;
^ la partea i^telleotuale : odi intd-
Ugenti, odi spirituali; odu de fUosofu ,
odu de aâdeveratu crUieu; odu de %sto-
ricu; odtdu mentei, odu3» suffkttdm,
odulu conseientiei , tuadormitulu odu
aUu eonscienUei, od*du lui Bomnedieu;
— a fi odtdu cuiva, Torbindu de una per-
flona, Ta se dica nu nnmai a fi obieotnlu
dfl predUectione, ci si cella prin care
▼•de 81 afla tote : ÂMoniu e odidu de-
rtfiu oRh Jm AmIh; — pria ima mai
mare estensione metaforica : porturile
nostre prine^aU sunt odUprineari Ma
Europ'a se uita in terr'a mutra;— mis-
sicarile oclului snot de assemine forte .
multe si varie : odti se desekidu, se cosea,
se reâteo, 5e inaUto, 88 tnforew, <e MKOl&a,
sedetoreu, seattinta, sede/igu, m in-
tortodiiedia , se McAJdw, se latsa, te
pleca , etc. ; mai Tertosn : edU Joea m
ct^ula omenii vivadsi ammaU de paa-
sioni vidente , de menta odU fidgera,
scatitdia ; bise : aeantdia odii cuiva si
de ptdme violente preste fada; asfa si :
seopera odit, etc.;— a) in mulţime de pio-
verbie: preMdeoi^biiiu,sc<^iod^;corb»
la corbu nu scote odU; are odi ntamâ
senudSin gropa, asia e de stiâiu; w-
deti steradu SmodUaitm-a, mt vedeţi
inse trabw cEin odU vostrU; a fi emva
earaeasareainodi;Qdiicemt8ei>edet,se
uita; intre orU celiu cuunuodmedomttM;
doi ocU vedit mat bene de oâtu unvUi;
odtdudomntduiingrassiapecorde, etc;
-~b) construita eu nenomerata mnltime
de rerbe, corentulu odu da ca fia-care
multe si delicate nuantie do intellessu,
d'in cari dkmu aci numai oftteva spe-
cîmine : â) oo facere, a.) a face odi,
a.') despre uiinu^ , a deschide ooltt la
c&tera dille dupo nascAe : caieUii <mf»-
eutu odi; a se descepti d'in somna : aU
faaitusivoiodiif a face odi mari ^xt
deac«pt& bene sau a casei oeltt tace de
mirare, etc; a/aeeoeIitmtct=:a Închide,
a i venf somon sau a se face co na vede;
a face odi duld, etc.; a face odU patru
sau u* patrv=a \ea& bene a mente : fa4i
oelti p(^ni, d6co vrei aenu te inedietoti;
—me^adu mi a faeutu odi, adeoorsaa
mî aredata vederea, saa mi a pnsu ocU
artificiali devitro, etc.; ^') despre plante,
apa, casiu, etc. (vedi si mai ^osu la 2);
a face odi .- brettdi'a faee odi; eţp'afaee
oehutri, (pentra pi. oeAtiin vedi ârosi
sub 2); P) a face eu odulu, a) a cbiami
ca unu semna d'in odu; ^) a fiu» semna
de intell^ntia secreta; f') a easMutA
ceva numai d'in odu, fora adjntorinln
de instrumente, fora mesura, ti celle alte:
a mesurâ cu odtiu, a de^mni eu odii;
— in acesta intellessu si oa pr^. (fm,
ctNfio, Io, etc. : diipa odu pare a mi fi
=y Google
OCL
M adita firma moi muUm de tmamUle
' de om; amewfăiFin odi; — iaao'.^) a
face ceva la-oeU, in ocU, a) a oper&,
brf, Bnpperi, 0tc., ^ » fao8 ceva iuuatea
odUioni, in redena cuiva : ftase mwel-
Ve la ociti eau t» octti «osM;— pestru
duitatâ intra i6io, oandu te cere, prep.
motwte si mi, de ârs ce : a faee eepa
mainiea odăorusau svb oc2n ama, n'are
dfl c&tQ ann intellesau, si aceata-a pre-
ciiD; — 7') a faee iTtn odu, oamn ia a-
celle-asi insenmari ce are ai : a face eu
odtdu, aamai co : a face d'in oeli, abso-
luta leuBts, insemna ai simplu : a dă
«Pin oeli'^a mimeâ oelii, fora se dâ a
iuţelile, ca : a face cu «clulu, a face
semnu de intell^re ; inse numai cfin
poto intri in tnsi ca : a peri ifm ooli,
a flrd ifin oeîi, a «eopti d'in oeli, etc.;
~b')aseoteodi%, a) proprie :.prmsepre
rivcd^ seu la domnia gi i talia naauiu,
acotendu-i o«In;P)metaf,oi')a«oo(e pdii
cinva = a impuţi cuira cu acerbitate
si chiam barbaria serritiele &oute : mi
stote oeltt ett imprumuMu ce mia fa-
eutu; ^) in genere, a impută cu ama-
litione : ne scote odH eu imobUitatea fa-
mUiei vestre, cu errorile i» cari amu oa-
ăvtu; Y) a si scote odii eu eeiKt sau cu ci-
neva, sau io genere ; mi am icosm oelii
eu aceste littere memite, sau in specie :
CH acea mtUiere desfrenata siscote oeUi
iota diu'a si tata noptea; nu am lipse de
averea voetra , seoteti-ve odn eu dens'oi
— i') cu leuare, a) construindu odu ca
subiectn : eâtu ptâe luă oeltdu ^ c&tu
pote imbracii cu vederea : una etm^aâ-
niacâtune leuaodiiaedesfaeiorăinain-
iw nostru; ^) constroinda oclu ca obiecta
directa, a Immî oelti, a privi de odi .- i au
leuotu «fw odu eu sagett'a; mai vertosu,
Torbindndelumiiis,splendore,si âg. des-
pre lucruri aedoctorie, a amm^, a am-
matl, a seduce, etc. : Umnnfa eră asid de
viua, eo ne leua odUi; s^endorea veati-
menteioruUiineleudochiUvreiamileuă
oehU cupromisse ammagitorie; — in acel-
aşi sensusi: aunge oelii;— 7) constmitu
cu d^ d leud de oolirai appwsâ de odi:
a) proprie, a appuoi ou minole de odi,
asii ca se nu mai vidia, sidead p') me-
taforice, a ammagf, ammetf, stupeface.
OCT;; 47t
uimi, confunde, seduce, etc., cama ai ^
appuci pre neaşteptate, cu mare vio-
lentia, etc; 8) a leud d'in, de la oeii=
a departi d'in odi, de la odi; inse : s) a
lauâ Ia oeK sau Io odu, a leuâ ceva itin
oda, de Ia oe^'i, de sm& odii euiva, de
inaintea odOoru euiva, dâro si : a ) a
oc&iâ=a pune si direge odu sau arm'a
intr'ona tinta : a leuâ la odu una pas-
sere, una vtdpo; p') a oduâ ^ a pune
simpla arm'a la ocI« .- lewa^ puacdt la
odu; t') a observă, notă, insemnă, etc.
in seasu boDu si in sensn reu; 00-ci : lu-
mea pote leuâ la odi si pre umUu ce se
destinge prin fade bone, ea si pre unuiu
ce face mari rdle; in aoestu intelleasn,
inse cu mai multa eaerţia si cd seiuu
mai estensu si mai variu se dice ai : a
pune odii pre cineva sau ceva; si oamu
in seosu aoalogu ocoorm si : ceva prende
sau nu prende odii. bate s<m nu baie la
odi, bate sat* nu bate odulu, etc.;— diro
ne vedemn oonstrinai a ne margini, ci-
tandu inco numai nou verbo; a ine/ude,
deoomparatiu in tote insemnarile cu Of^.
a deschide : c') a inchiăe odii; a) in ge-
nere : oclit se inchidu si deschidă <m fa-
cilitate; aemmt deschide, acumu inchde
odii; tMfWtouJu sufferiunaviua lumma,
inehidemu odii ; p) in specie, a) a im-
dtide odii, a iucepe se dorma; ^) ain-
ckide odii, a mod : ocumu se asoultati
de mene, hv candtt voiw indnde odii,
faeeti dupo copul» vostru; 31 cu sensa
caosatiru : fiiuiM se cade a inchid» 0-
elii parmtelui; e ontdu pentru parente
se incAida ocUi fiUu^i in fiorea ^atei;
t) metaforice, «') a inekide odii =: a
trece cu vederea, a se face co na vede
reulu ce se face, a lassă se treca, se ae
faeafora oppositione; p') a inekide o-
dii=: a$i leuâ, cumu se dice, ânim'a
in denti, a se arrunoă in pericla muii-
fasta; ^') a include odii := a nu bagă
sama, a nu leuă a mente, a nu cogită
la ce face; de aci espressionile asUi de
bătute : oidi inc&ist, oeli deschişi, oomn :
nu ambiaH eu odii inoWn, deschideti-ve
oda, fia eu odii deschişi, etc.; — ai fi
inco de trecatu in revisione multe alte
espressioni popolarie si plene de eaer'
gfa, ca celle formate ou sorbire n mm-
>yGoog[c
480
OCT.
octingenarie; in America sunt arbori
ocMn^maW, de optu cente de anni.
OCTmGENT£SIMn,-a, adj., ootln-
rtateilnni, care vine io ordine dupo
799, alin optB centele : oetingentism'a
parte,
. OCTINGENU,-a, adj., de regala in pi.
octingeni-e, oetlnţenl , cftte optn cente.
OCTIFEDE, adj., oeUpeii care are octu
sau opta pedEpetiora; vedi Bi octopede.
OCTIBE = oprire, ?., yedi octuplare.
OCTOBBE, (mai pucinn bene octom-
bre) a. m., «etober, (it. ottebn, isp.«e-
tobro, port. ontonbr», ti. «otobre); d'in
ocftt^optu, alia diecele mese d'io an-
Qolu civile, asi&nomîtn pentru co in ve-
diiulu calendariu alin Bomaailoni er&
allo optnle d'in annulu începută atanci
ca Martiu : tn Odobre. m mesele lui
Octdbre; Octobre e mese de tomno; d'in
Octobre peno in Decemhre.
OCTOCENTESmu.-a, adj., octin-
sentlBlmni, vedi oetingentisimu.
* OCTOCEBU,-a, ai^., (fr. «otooir*,
d'in âxTcb=:octa, si xăpaţ^comu), care
are patra parechie decoraotie, vorbinda
de certe insecte, b. f. pi., octoeere, fami-
lia de oephalopodi.
* OCTOCOBini,-a, adj., (fr. «etoevr-
m), care are opta come.
* OCTOCOBDU,-o, adj. s., vedi oeta-
cordw.
* OCTOCOSTU,-*», adj., (fr. «oUco-
bM), care are optu coste proemiueati.
* OCTODACTTLU,-a,adj., (fr.wto-
^tjle, d'in ^T(îi=octu, si Să7LVikoz=:
degita) care are optu degite.
OCTODECrMATiE, adj., (fr. «otoiS-
«ln«l) relativa Ia actod&^imu : cristaUe
octodecimcdi, cu 18 &cie.
pCTODEGIM[I,-a, adj., «etariB-d»-
elnna, (it.ottodoolB«,fr.dlx-hiiitldiiie),
care vine in ordine dapo 17, alin optu-
spre-diecele : octodeem'a parte.
OCTODENTE, adj., (fr. ootodeaH),
care are opta denti : aninuUi ododenti.
OCTOECEU, (dupo pron. neogroca
oetoiehu)f a. m., (fr. oeto^ne, d'in 6xt«>
:= octo, si i5xoţ == sena, tona, voco) ,
oarteecclesiasticacecoprende tropariele
si alte rogatioui, cantate pre coUb optn
voci sau tonuri.
COŢ^
« OCTOFAâCIU,-a, adj. , (fr. «et»-
tkteli), care are optu fascie, saa verge
colorate.
* OCTOFIDU.-o, adj., (fr. •etoflde,
d'in oeto =: octu, 91 fidna d'io flnden
=: despicare); care are opta flssnre san
despicature.
OCTOFOBn,-a, adj., (fr. oetofen
d'in ooto^octu si rorsre=gaarire), care
are optn ganrelle.
OCTOGAUn.-a, adj. b., ootagsniB,
(fr. oet«raMe,dln âxnb=:octa, si ţitioc
= nonta), care a facatn opta Dunte,
care s'a insoratnAn maritatu de 8 ori.
OCT0aENABIU,-a, adj., oetoţeu-
rlna, (fr. oetogrânalre), relativa la odo-
genu, care coprende optudieci, sî in
sprcie, care are optudieci de anni : or-
lari octogenari; si ca sabst. unu odo-
genariu , una odogenaria , persona de
optadieci de anni.
OCTOGENTJ,-a, adj., lenatu de re-
gala in pi. odogeni,-e, ootoseni, eftte
optadieci.
OCTOaESIMU,-a, adj., oetogesluB;
care vine in ordine dapo 79, alia optu-
diecile : odogesim'a pcffie.
* OCTOGONC,-a, adî. s., aetoff«M>,
(fr. Dotof oue , it. ottogoao) ; care are
optu ânghiuri, (d'in âxTtîi^octu, si "p*-
vEa=:ânglua); vedi si odanglu.
* OCTOGTNIA, B. f., vedi octogymu.
* OOTOGYNin,-a. adj. s., (fr. oeto-
rjnle), relativa la odogynu, leuato de
regula ca s. f. reale, odogynia, (sabiat
o^ine), ordine de plante alle cărora
flori sânt odogyne.
•OCTOGTNTJ.-a, a^j., (fr. «etofraa,
d'in ixt(i>=octu, Bi ■pvi^=femina), care
are de opta ori organola feminina, vor-
bindu de plante, cari au optu pittUle :
flore octogyna.
* OCTOJUGE, adj., oetejaglt; care
are optu la jnga, ca optu Înjugaţi.
* OCTOLEPIDU.-o, adj., (fr. ootoW-
plde, d'in Âx-ctu = octu, si Xinti; = sca-
ma, soldlu), care are optu acame.
OCTOMACULU,-fl, adj., (fr. oct<u-
enl6), care are optu macule.
OCTONABn;,-a, adj., oetonariu, (fr-
oetonalre), care coprende octe^opta :
fMHwru oetonarnt.
=y Google
oer
OGTONU.-a, adj.. leuatn de regula
in pL octonire, octoal, cftte optu; —
oeioHa , s. f., ceva foimatu. d'in optu
asaemini lucruri : titia oetona de ca-
metie.
OCTOFENNE si octopmnu.-a, adj.,
(fr. »(it*pwn<); oare are optu penne, in
coda, de esBempln.
OCT0PlTAHJ,-a, adj., (fr. «ctopi-
tol«), care are optu petale : ecroUe oetO'
pttaie.
OCTOFHOBn, s. m., oetophoron,
(âxfwp<^oy, fr. aet»ph«re), lectica por-
tata de optu servi.
♦ OCTOPHTLLU sau octofolăi,-a,
ftdj., (fr. octophflle), care are optu fo-
liore : frurtdie octophyUe.
OCTOPDNTU,-a, adj., (fr. ootopon*
ctiă), care are optu punte colorate.
OCTORADIU,-», adj-, (fr. oetota-
dli), oare are optu radie.
• OCTOSEPAL0,-o, adj., (fr. «et«8<.
yite), care are optu sepale.
•OCTOSTEMONE, adj., (fr. oetoiU-
Bioae), care ere optu stamine.
♦ OCT09TYLU si octo8tulu,-a, adj.
s., vedi octtistyhi.
OCTOSYLLABU,-a, adj., «etosjlU-
kns; care are optu syllabe : versuri octo-
syliabe; si s. m., uhu octosyllabu, unu
vereu de optu syllabe.
* OCTOTOPU, 8. m., pl.-i. oetoto-
fttă, de regula in pi. o<^otop\, «etotopl,
(dxnb Tâfloi), ca termiDU de astrologia
sau astronomia, celle optu regioni alle
cerului coprense intre celle patru re-
gioni principali.
OGTU si op^, adj. s.,oeto, (it. ett«,
isp. oeho, port. olto, proT. olt si neit,
fr. hilt); Dumem cardinale T-f'lrrS:
oetu omeni, octu fanine: octu^ediece
omeni, octvdieei de txdli; octucente de
oui, oetti miiii de [armaţi, odudieci de
mtiU, oetn cente de nuUt, adu tnilUoni;
oetii 81 cu octu faea sissespreăiece : de
oetH ori octu sunt sessedieei si patru.
OCTUPLABE, V., si:
OCTUPLICABE, v., ootopllcare,
(compara si fr. ««tnpler); a face de optu
ori mai mare, a repeţi de optu ori.
OCTUPLIOATIONE, s. f., «ctnpU-
eatlo; actione de oetuplicare.
Ion. n,
ocr.
4»l
OCTUPLICATlI,-a, part. sup. subst.,
d'in octuplieare, octnpllutds.
OCTUPLU,-a, adj., oetnpUs, (ft-. oe-
taple, it. ottnpl»); de optu ori &tfttu,
de optu ori mai multu.
OCTUSSE, 3. m., ootnailij optu assi.
OCCLAKIARrU,-a, adj., «enUrl»-
rlns; relatirn la oădu = oclu.
1 OCULABE, T., «onUra, (compara
si fr.Aonler), 1. a dă oâu, a Cace se vâ-
dia; 2. metaforice, a lumina, a &cesevâ-
diacuoclii mentei, a descMdeoclii cuiva;
3. a si arrunc& odii, a puneodii, ateu&
la odu, etc; vedi odare; 4. a altuf; vedi
si odu.
2 OCULABE, adj. si :
I OGULABIU,-a, adj. s., oeululi si
oouUrlas, (contr. oeUrlniii vedi odarw,
compara si it. oeulare, fr. ocnlslre);
relatîTU la ooulu = odu, de odu : mar-
turu oetdare, mariuri oculari, nervu
oculari»,- medicu oadariu, si abs. unu
oculariu; — s. reale, a) f. ocu2are-a si
m., oadariu, remediu de ocli; b) f. ocu-
lare-a (subintell. lente,um. oadariulu
subintel. i;ifru), lente sau vitru d'in
unu odanu, la care si applica observa-
toriulu odii : ocidare ăioptriea =: ocu-
lariu dioptricu, oculari composite^:oett-
larie eomposiie.
OCULATA, 3. f., oenUUţ proprie
femin. d'in part. oculaiu, una specia de
pesci; vedi si odana.
OCULATJONE, s. f„ ««alatU, (fr.
ocuUtion), actione de oculare : oadatio-
nea unui surcellu.
OCULATU,-a, adj. part, oenUtai.
(compara si fr. <teaU, it. oonUto) : oeu-
loide code aUe pauoniloru; omu hene
oculaiu = cu agera vedere; oculari ftoi,
cu mari ocli.
OCOLISTICU,-o, adj. s., (it. oeull-
stlco-a), relativu la oculisiu : arte oeu-
listica. si ihaotoculistica, arte a oeuU-
OcijUSTU, s. m., (it. oonliBU, fr.
ocaliste); cellu ce ae oocupa in speciale
cu tractu-ea morbiloru de ocfi,
UCULU, 1. m., pl.-i, ooilDs = oolii ;
vedi odu.
t OCY-, (d'in grec. âx6ţ = rapidu,
nsioru de petiore), intra in composite
SI
>yGoog[c
■485
ODR
s*ieutiăc« ca : ocyăromu,'a, adj., oc;-
Iromni, {ifabSpofun, d'in Spci|U)c=cursu,
fuga), care curre rapide, si de acf ca
sabst., ocydromtt, a) nome de câne,
i) genu de iasecte coleopterâ; ocyjwto,-
a, adj., (oejpftto, d'in jcitao^t = sbo-
rare), care sbora rapide; ca sabst. m.,
genn de insecte; ocypode, adj. 8., (fr.
•ejpsde, d'in Tcouî-jtoSdc = pede), ra-
pidu sau ageru de petiore; oa b. m.,
genu deeru^acie decapodi; oeyj^eru,-a,
adj. R., (fr. oe; ptAre, d'in mepiv = a-
ripa), care are aripe rapide; s. m., genu
de insecte diptere; de aci si : ocypterut,-a,
adj. a., (fr. ocjpUrâ), care sâmena ca
unu oej/pteru, de unde : s. f. pi., ocyp-
terie, sectione de insecte care are 4b
typu gennlu oeţ/^eru.
* ODA, 8. f., ode, (<i)Si^,it.o4e8ioda,
fr. o4e); 1. la antici, cantu, cantica, reri-
' ce poema lyrica, destinata a se cântă,
caracteriu prin care se distingea de ele-
gia : odele eroice alte lui Pmdam; 2. la
moderni, poema de genu lyricu, in care
poetulu cu imagini viue si gratioae es-
preme celle mai intime sentimente alle
sufflatului seu : oda religiosa, ode mo-
roii, ode anacreontice ^ ode baechiee si
erotice; odele celle mai înalte sunt ceUe
cari celebra divinitatea.
* ODALISCA, s. f., (it. odallsea, fr.
odalliqne» d'in turc. odă =z camera) ;
mulierein servitiulu sororiloru, filieloni
si mulieriloru sultanului; si muliere
destinata la plăcerile sultanului : ima-
ginationea poetiloru a datu odaliacdortt
formosdia fermecatoria; parte mare d'in
odaliace sunt qeorgiane saiu drcasaiane.
«ODABIARIC, 8. m., •darlaiins;
care inv^tia a canti ode, a cant& in ge-
nere.
« ODAKIU,pl.-e, odarinin, (Mjlpiov),
canticu, mica oda.
* ODEPAOEBE, t., redi oUfacere.
tt ODEBE, T., (odere =) odUse ,
forma primitiva, d'in care derivatele :
odm, odiare, odiosu, odire, etc.
* ODEU si odeone, a. m., odenm, ((•>-
SaEov, it.«d«o, fr.odioD, d'in(i)Si^:=oda);
flditiciu in care se făcu probe de musi-
c'a ce are se se cânte la theatru; edifi-
ciu unde muaicii si postii si producu
ODO.
compoBJtionile loru, edificiu unde se re-
cita poemate si secanta miuica:Ia ^reci
odeulu eră si «nu theatru mai mie» de
regula a laturi eu theatndu etUu mare.
* ODIABILEsiodi&tltf, adj., «dlbUh,
(it. «dibtie si odlabll«), demnu de odiu.
« ODIARE , T., otiMvt,, (it. «dlan);
vedi odire.
* ODIOSITATE, 3. r, (it. «dUalU,
b. odletlM); calitate, stătu si fapta d«
odiosu.
*ODIOSU,-a. adj., odlosaa, (it. odlMt,
fr. odlenx); plenu de odiu, care attitia,
provoca odiu : uritiosu, gretiosu, reval-
tatoriu, nesuferita, indegnatoriu, etc. :
odioti limbuţi ; odiosa vitia de ommi;
ce odiosa si amara vietia ! odiosu despo-
tism»; tote comparationile sunt ocHott;
— si ca senaulu de cellu care uresce, nn-
tresceura.
* ODIBE, V., «dluei a portă odm, t
uri; — popul, urire pote fi in loou de
orire, transformatu d'in odire, cumo si
in limb'a classica chiaru in locu de o-
dere se dice si olere; redi acestu ooventn.
ODIU, s. m., odtBB, (it. «dlo), me-
nfa inrechita, passione ce face se vo-
liâsca si se dor^sca cineva ren attui-a,
ura, (vedi si odire) : d'in odiu dedera
mortei pre justul justUoru; fora metda
si odiu; odiu mare, neimpacatu, invete-
ratu; a aititid la odiu pre /roti, pre cer
tatiani; a face ceva in odiuUt cuiva: eo-
vente plene de odiu; a si attragc odiiilii
lumei; de odiulu vostru am se lieu lu-
mea in capu; — prin metafore, totn ca
e neplăcuta, uritu, uritiosu, gretioio,
revoltatoriu, indignaCoriu.
fODONTE-, (d'in gr. âSouî-6S«ivi»c=
dente), applicatu in compoaite scienti-
fice ca : odontagogu, s. m., (fV. od«Rta-
KVffae, d'in ÂŢio-pJ = tragere), instru-
menta de scossu dsntî, masselle; odon-
tagra, s. f., (fr. odastarre ^ d'in £7pa
■=z prensura , appucatura) , dorere de
denti reumatismale; odontcUgia, s. f,
{fr. «donUtîl6f it. odentalţla, d'in 5>.-
70c = dorere), dorere de denti adesea
insocita si de in&atnra a faloiloni ; de
acf : odontalgicu,-a, adj., (it. «dcaUl-
rl««i fr. odosUlsltine),' relativii la 0-
dontdlgia ; remedie odontal^i odon-
.yGooglc
ODO.
•t»
tiaae, s. f., (fr. od*atlue), fanouieDa C8
ÎDMciesoB eaairea dentiloru la prunci;
odontdjfenia, a. t.,{fr. adaiitofeile),ge-
neiatione a dentiloru, parte a pbyaio-
logi«i ce are de obiectu modulu de des-
Toltare a dentiloru; odontographia, s.
f., (fr. tdontoKrapliIe, d'in 7{>dtp(ty =:
descriere), descriptione a dentiloru; o-
iorUoide, adj., (fr. odontoTde, d'in nSoi;
=forma), care are forma de dente : a-
pophjfse oăontoiăe; odontolithtt, a. m.,
(&. odentolltbe , d'in ii^q = pelpra),
a) p4tra ce se form^dia la basea den-
tiloru; b) apecia de p^tra provenita d'in
OBse fosaili si mai vertosa d'in denti de
animali; de aci si : odontolithiase, a. f.,
(fr. «donUlUbUse), formatione de odon-
tdUthu la denti; odontologia, a. f., (fr.
o4«it«lo;I«), tractata aaupr'a dentiloru;
de aci si odontologicu,-a, adj., relativu
la odontologia; odontorhamphu,-a, adj.
B., (fr. «dentvrliudphef d'in ^a^fiK=:TO-
alJu), care aro mandiblele rostrului mil-
uite cu denti; de act s. f. pi,, odonto-
rhatt^hele, familia de passeri; odonto-
rMnu-a, adj., (odontoiblae^ d'in ^tCa=
tadecina), cate are radecine ca dentii;
oăotUorrhagia, a. f., (fr. «dAiit«rrharle*
d'in ^ŢEîy^a se rupe si curre), scursore
de sânge d'in alveolii dentiloru scossi ;
odontoteehnia, a. f., (odontoteahnle, d'in
tir)(Yţi=:art6), arte a dentistului; odon-
totrinmta, a. f., (fr. odontotrlnime, d'in
Apt[L{iat = pulbere), pulbere de frecatu
si onratu dentii.
* ODORABILK, adj., (it. «dorablle,
fr. «dorable), ce se p6ta adorare.
* ODOEAME, 8., pi. oâoramine, od«-
ramen, al :
* ODOBAMENTU, pl.-e, odArameB-
tKm» (it. odoraaieate), actione de ado-
rare, d4ro mai vertosu, mediu de odo-
rare : profumu, aroma, odore, unso-
re, etc. : a pitne odoramente in vinu.
* ODOBAMTE, adj. pai-t. pred., pdo-
nuisf care odora : flori odoranti, umore
oăorante.
* ODORANTIA, s. f., (it. «doranee);
ealitata de odorante, cnmu si ceva o~
dorahriu.
* ODOBARK, T., odorare si odorari,
(it «dvraref fr. «dvrer); I. a dă odore,
a proTudi cu odore, a myroni; '.a n^e-
cie, odore bona : a odord vinulu, mie-
rea, buccatele; de acf odoratu, si cu sen-
suin de cellu ce are aau da odore, odo~
riferu : odoraiulu cedru, odm-aie fiori;
2. a d& odo»=:a respandf, a avd odore
bona sau rea : sunt $i flori cari nu 0-
dora; gur'a wstra odora cepa, aau mai
bene : odora a cepu; mu potu sufferl pre
edli caroru odora naaulu; 3. a leu& sau
senti odore : a odoră flori, a odorâ buc-
catele ce li se punu dinainte; 4. a ulmi
=: a nrm& cu odoratulu, a ulmec&i
5. metaforice, a) a dă îndicie : faci'a
lui nu mi odora nemica asseeuratoriu ;
b) a sentl, afla, mai vertosu oeva le-
cretu : nu poţi a$cvnde de ellu nemica,
co-â odora si ce cogiti in mentea tea; c) a
ulmă numai, a guată, a leu& ceva oon-
noaceatia, una tinctura de scieotia : ati
odoratu »i voi filosofi'a, fllologi'a.
* ODOBARIU,-a, adj. a., «d«r4rliii;
relativu la odore sau la odorare; ca
subst. personale, cellu ce prepara iau
vende odori,
* ODORATIONE, a. f., odoratu, (it.
od«r«il»iie, fr. odoratlon); actione de
odorare : odorationea cam^eîoru cu pro-
fume; odorationea floriloru eu nasuiu.
* ODOBATlV[J,-a, adj., odoratlrni,
(it. odoratlro), aptu a odorart -.facalla'
tea odorativa a câniloru; sementieforte
odorative, flâre neodorativa.
* ODOBATU,-a. part. aup. subat. d'in
odorare, «doratuSt (ît. odurato, fr. o-
ior6, si odorat); 1. ca part. peru odo-
ratu; 2. ca sup., essentie de odortUu;
S. ca subst. abstr., a) In genere , odo-
ratulu vinului, vestimetiteloru; odora-
tulu floriloru cu nasuiu; b) facultatea
de a odorare sau olfacere -. cânele are
odoratu ageru; nu e semu mai volup^
tariu ca odoratulu; a perde odoraiulu;
aunt omeni, d'in nascere fora odoratu.
* OBOU&, s. f., odor, (it. odore, fr.
odeur), sţnsatione produsaa de emaua-
tionile certoru corpuri aaupr'a senanlui
ce are de organu naaulu, asi& nomitnlu
myrosu ce aentimu cu naaulu, 1. ia ge-
nere : odore de ceva orsM; a trage pre
naau odorea unui ce; stmt ai flori fora
odore; ap^a bona de Huîh n'are tun
>yGoog[c
sapore ned odore; odore de mucidn; sunt
omeni ce n« sentu odorile; 2. io specie,
a) care place nasnluî, odore bona : odo-
rea rosei, viorellei, suavea odore a fio-
rîtoru; b) care nu place nasului, odcrea
rea::=putore : odore de eadaveru, odorea
de mortacina; gravea odore a gwei, a
earnei imputita; 3. metaforice, a) ceva
odoratu, corpu, substantia cu bona o-
dore : odori pentru eapu, pentru vesti-
mente, pentru ieuhtre, pentru mâncări;
odorile câmpului sunt florile; h) indiciu,
presagiu, pregustu, presentimentu; cod-
nosceatia vaga, notiooe preliimnaria,
etc. Tedi si odore.
* ODOKIPEBU,-a, adj., «dorirer, (it.
odoriforoj fr. od«rinre); care da, res-
pande odore, una odore in genere, hona
odore in specie : odorifere flori.
*ODOBinCU,-a,adj., (it. odoriflco,
fr. odoriflqoe), care face, produce odore :
^(oUe odor^ce.
* ODOBINU,-a, adj., 3., (it. odsrtno,
fr.«d«iiBe), proprie adj. de odore, leuatu
inse ca subs. reale f., odorina, a} in ge-
nere, deminutivu d'in odore; b) base chy-
mica trasaa d'in unu oliu animale, no-
mita asii d'in caus'a nesufTeritei putore
ce are.
* ODOROSU,-a, adj., (it. odoroso),
pleon de odore, de bona odore, a nume :
odorose aure, vinu odorosu, peri odorosi,
vestim&ite odorose.
* ODORn,-a, adj., od»rn8; care are
odore, fia bona sau rea, in opp. cu : neo-
doru = inodoru , fora odore : odor' a
myrra, odorii capri.
OE, oeritu, etc,, vedi : oue, oueritu.
OF, interj., vedi oh.
* OPPA, 8. f-, olTa, (it. oir«); 1. buc-
cata, buccatella de imbuccatu, de man-
catu, si, in specie, buccatella de coca ro<
tundă, gallusca.'perisiora, etc. : a ar-
runcâ una offa cânelui; sema eu offe;
2. prin estessione bnccata, massa, grun-
diu : ofa de came.
* OPFARrC-H, adj. s., offarini; oara
face sau prepara offe.
* OFFELLA, s. f., «felU si offelU,
deminutiTU d'in offa.
* OFPENDENTE , part. adj., «irflB-
deai* (it. *ff«B4eiite); care. offende : a per-
OFP.
dond celion* offendenti, ca se ne perdone
eelli offensi pre noi .
* OFFENDERE, offensi si t^enaei.
offensu. T., «ffflndvreţ (it. »ireiid«re, fr.
«ffendre si offenBer; Tedi si o/fensfu'e);,a
supper&, a vettemâ, a dauni : prea imtl-
ta Iwmna offende odulu; a nu offende
pre nemine cu vorbele; a offende onorea.
denmitatea cuiva; deco vremu sa capită-
mu liertare de la celli ce offendemu, k
liertăma si noi pre eeUi ce ne offendu.
*. OFFENDICLU , pl.-e, «ITeBdiei-
Un, si:
* OFPENDIMENTU , pl.-e , i^ttnii-
mentnin , (it. atreiidlcol» si offeadlBiei-
t«); ce offende sau in co offende cineva,
scandalu, etc.
•OPFBNDITORIU.-forta, adj. 3.,«r-
fensor, (it. olTendltere); vedi offeHSoriu.
* OPFENSA 8. f., olTeoM, (it. oBwu
siftffesK, fr.off«Bse);'l. attingere suppe-
ratoria, sapperare, ara, meaia, inimicii
provocata : mai multa offensa de câta
gratia H attragi, spunendu omenilon
addeva^uU; 2, vettemare, calcare a n-
nni dreptu, a unei lege civile sau mo-
rale : gravi offense addusse padorei, mo-
rt^, religionei, addeveruîui; fora ofeih
a'a Ugei; 3. vettemare, supperare, inju-
ria patita: asiresbonâeitspcA^aoffens'a
patita;a uită si per dona ofensele ddror
ctoriloru siinvîdiosiloru; 4. stătu, addas-
su prin o/f^nsa, neplăcere, supperare, io-
commoditate, menfa,ura,irritatione,etc■
'*OPPEN'SACLU,pl.-e, OffeDSMBlUB:
ce addnce oflensa.
* OFFENSABE, v., offeiiRare, (h. «f-
reDHer); proprie intensivu, d'in o/f ettdnv,
asia co offensare = offendere cu violeo-
tia , leuatu inse peno acamu numai ca
acellu-asi intellessu ce are si form'a of-
fendere : a offensâ pre toţi, fora a semd-
tiaml ned pre sene; a offensâ si revoUd
pre toţi; n'ai coventu se te offensi, condu
ti spun» adăeverulu; a offensâ pre cine-
va in onorea sea, a l'offensd unde In
dore mai tare; prea multa lumina of-
fensa oda.
«01''PEtJSATI0NE, s. f. , •SmiMti
actione de offensare : dese - offensationi
de memorie.
* OPFENSATOBIUrtona, a^'- «..
>y Google
OFF.
vtftaaKUT;cm'Bofiema:coventeoffen8a-
torie pentru noi.
* 0PFEN8I0NE, s. f., oirtnslo, (it.
•■'en8iinie);actioDe de offendere : a) sup-
p«rare, vettemare, ura, aversiODe, etc.
a cade in odîulu si offensi<mea euiva;
b) sentimeotitlu ce casiona una vette-
mare : dorere, ura, menia, acerbitate;
e) stătu do vetteraatu, neplăcere, siiffe-
reotia, amaritioni, nevolia etc. : mari
offensioni adducu morbii gravi.
*OFPENSIVU,-H.adj.. (it. offoiiBlTo,
franc, offensir), aptu o offendere : arme
offensive, in opp. cu : arme defensive,
portare offtnsiva, moduri de portare of-
fensive; legwnentu intre poteri o0ensivu
8i defensivu; — ca s. f., o/ftttsiv'a : a
leu'â offensiv'a.
* OPFENS0RHI,-sorja,adj. 3.,«ireD-
a»T, (it. offenaore, fr. offenseHr); care
offende : eu greu se pote impaeâ cineva
cu offensorii onorei selle ; in dttellt mai
adese cade offensulu de câiu offensoriulu.
* OFFENSD,-», adj. part. «ffentins :
amici offmsi si înstrăinaţi; toii su of-
fensi st inversionati prc âcnsuiu ; pudo-
rea offmsa, addevcrtdu offensv, legea
offensa cere resbonare.
OFFERENTE, part. adj., otrereni,
(it. olTetente, fr. olTruiit); care offere :
eeUoru offirenti mai midtu, se va adju-
deca lucrulu; amici generoşi offerenti
vieti'a loru pentru noi; muiiere paupera
ufferente altariviui totu ce are; subst.,
unu offerente, una offerenie, offerentU.
OFFERENTIA, s. f., olTerenti»; ac-
tione de offerente; cama si ce se offere.
OFFEBBRB, offerui, offenUu si of-
fertu. sau ohlatu, t., si :
OFFERIRE, offeru. offerii, offeritu,
T., offerr«, (it. offerere , ofTcrlre si «f-
frire, fr. olTrlr; — pentru forma com-
para si lom.sufferire), a adduce inainte,
apune înainte, a presentă, di ceva
cuiţa, 1. in genere : a offeri cuiva unu
daru, una cupa; a offeri cuiva mes'a si
cas'a sea, pungla si tote alle selle; se of-
fere bona occasione de a face ceva cuiva;
in intensulu desertu neâ unu arbore,
neâ una fiore nu se offere odului; me
offeru a face eu gratuit» ce voi nu vreţi
a face bene remţtnerati; a si face an»e
OFF. ^48_5
d'in totu ce i se offere; a nu offeri o6«to-
ade, difficultati; 2. in specie, a) a d& d'in
generositate, d'in beneroHentia, benefî-
cen tia : a offeri scoici eharte, hOilioieca, t«-
^umente pentru esperimente scientifice;
a offeritota starea pentru fundarea unui
institutu sdentifku; b) a ii d'in recon-
Doscentja, d'in sentitnentu de reepectu
si veneratione, mai vertosa, a adduce
ca semou de reconnoscentia si adoratione
b^ericei.lui Domoediett. a sacrifică, in-
chÎDi, etc. ee potemu offeri lui Domne-
ăieu mai placutu de cătu anima curata
si infranta; c) a dă pretiu, mai vertosu
a ii mai multu la licitatione, si^ in ge-
nere, a propune, a pune la dispositione :
buccate s'au facutu multe, dero puâni
offeru pretiu bonupre densele: decon'ai
unde se siedi, ti offeru una camera la
mene; a offeri cuiva mân'o.
OFFEKITORIU,-iorto, adj. a., tlTer.
t«r, (it. offerltore); vedi : offertoriu ai
offerente.
OFFERITU,'a, adj. part., «bUtea.
OFFERTA, s. f., vedi offertu.
OFFSRTORUJ, -toria, adj. 8.,o(rartor,
si ofertorlnsi; (d'in offertu de la offere-
»-e),care offere sau serve Ia offeritu: offer-
tori de adjtUorie la haserica, la scola, la
ospitâle; offertorii ce s'au presentaiu a
licUă, a eon^Krd moşie de alle statului;
merci midte, dero pucini offertori si
comparatori; offertoriu, pl.-ie, adducerea
daruriloru la consecratione, part« a li-
turgiei in baseric'a creştina,
OPPERTU,-a, adj. part., oblatna» si
vblatum, donun, oblatlOf eondlU», (it.
oirert«-«irerta, fr. ottre, «fTraude); 1. ca
part. lucrurile pretiose offerte de cre-
dentiosi altariului, vase si vestimente
offerte basericei; primitiele offerte lui
Domnedieu; materialile offerte pentru
edificarea unei scole; 2. ca subst. f., of-
ferta. actione de offerire, si ce se of-
fere : offert'a făcuta de măiestrii români
pentru una ast&^ere a căUiloru cu pe- '
tra e mai utile de cătu offertde făcute
de străini; offertele pentru lidtatioM
de lucrări publice se se facă in scrissu
sisigiUate;offertelebenevoîitoriloru pen-
tru baseriea si scola ne vinu ^in tote .
partiU; offerte pet^ru aăjvioriţAu poM-
=y Google
im
OFP.
periloru; — offerta^ofertoriu, vedi of-
fertoriu. pl.-te. ^^
OFFERUMENTD, pl.-e, «(Tenimeii-
tBB} ce se ofiere, dam, ai in specie
sacrificiu.
OFFEBUnr.-o , adj. part., obUtna>
Tedi efferitu si offertu.
• OPFICE.S. m., «iTei ; d'in officere.
«are office=:^mpeăica.
* OFFICERE , oheci, oJieetu. v., of-
flcere, (ob-faeere); 1. a fi paratu, a fi
presente, a fi aci, Înaintea ocliloru caiva
spre a i face ce vre si cere, si ac^sta-a de
Tolia, de bouavolia, d'ia complacere san
d'itt nesessitate, fia materiale, fia mo-
rale , (vedi ofjficiu); 2. ca mai desu insa
a face contra, a stă pedîca, a impedicâ
si de aci, a Tettem&, supper&, etc. ;
prea multa himna o/fice ocliloru.
* OFPICIAIATU, B. m., demnitate
da offidale, iu Însemnarea estensa a co-
Tentalui officiale ca substantiTU.
•OFFlClAIiE, adj-, ofaoUlh, (it. of-
flolale nffloUle, ai «rflilsle; nftlEUle;
fr. «raoiel, si afBcier); de o/;în«=ftinC-
tione, sarcina etc, mai vertosu, sarcina
pnblica, deregntoria, autoritate : *« or-
natu offiotde, aăresse offici(di; recep-
tione oficiale, rfw formeU officiali; omeni
offidali; inteUegere officiale, pre caUe
officicde; si ca ad?., a scrie, a tradâ offi-
ciale, a vorbi ofJvAaU; — ca sub. m. per-
flonale, unu officiale, a) in genere cellu
investi tu cu una functione, functioue pn-
blica mai vertosu : oficialii politiei, a»
ministericloru. prefedureloru si suppre-
fectureloru; offieialii d'in eancellari'a u-
nd societ(Ue de commerciu; officiali ei-
. vili, mUUari. muncipcdi; h) in specie
functionariu superiore in armata : offi-
ciali de marina, officidlH statului majore;
avemu armata, ăiro n'avemu ăestuili ho ni
oficiali; (vedi sîof^ciariu).
*OPPICIALlTATE, s. f., (fr. ofaoia-
llti), calitate de officiale : officialitatea
aceilui aetu.
• OPFICIAKE, V., (it. «Molare, fr.
«ffloier), a face officiu; 1. în genere :
in lipsea primăriului unulu d'in consi-
liarii municipali officia ca printariu
peno la noua nominatioyie ; tote rolele
machimi poUi officia de minune, deco
inse un'a offieia reu, maehin'a ineeta de
a officia; 2. in specie, a face offiăn di-
vinu : cu mare pompa officia mftropO'
litidu nostru; unu singwupreut» offieia
la baseric^a unei eommune asid de mare.
* OFFICIARIA (pron. officiaria), s.
{., vedi offidariu.
* OFFICrAR(0,-o, adj. a., orBelatii,
(it. officiale, officiale, affislBle; offlolen,
fr. «raolel, si ofâeler), relativn la of'
ficiu, in acella-asi sensn cu allu formei
officiale, (redi offieicde) , leuatu inse de
regula ca sabst. personale, fanctionam
publica; a), in genere : offieiari etviU
si militari; offidariulu stareţ civile (i-
ne registre de născuţi si morţi, de căsă-
toriţi, etc, offidariu de sanetate, eo nv
e ineo dodore mediat; h) in specie,
functionariu mîlitariu : offidarii de in-
fantarla, de callarime; — deacf : a)of-
fidaressa, mnliere a offidarului; p) of-
fidarla, grada, fnnctione de offidariu.
*0FFICIAT0BIU,-tofia,adj.8., care
of^da, (it. oMctatore).
OFFICIATU, part. sup. subst., d'in
offidare, (it. ofHolato).
*OFFICINA, s. f., o»cliu(contnuBa
di'n oplfietna, — it. orScIiiB, fr. ofttelie);
1. locu, edificiu, incapere de lucru a n-
nnî magestru in industria, in arte : la-
boratoriu, fabrica -..offidna de arme,
de partdiaria ; officin'a caldonoriului,
pictoriuiui, tindoriului; of^dne de ne-
gotiatori cu redicat'a; 2. metaforice, h-
brica, loca de lucru in genere : offieina
de poeţi, de oratori, etc, , scola, offidna
de funcţionari,
* OPFICINALE, adj., (it. oraoliiale),
relativu la offidna, de offidna, si in
specie, de officin'a pharmaneeutica, de
pharmacia : plante offidnali, preparate
offidnali.
•0FFICINAT0RID,-torw,a^-.s.,c*r6
tine, are offidna, magestru, măiestru.
*OFFICIOSITATE, s. f., oEflolMltai»
(it. offlcIoBlt&, fr. ofUclensetif si «fSalt-
bIM); calitate si fapta de offidosu : omu
cu multa officiodtate in tota portarea
sea; mi s'a ingretiosiatu de offidosUa-
aie telle afţedate si faetide.
•OFPICIOSD,-o, adj., ottleitm, (it.
ornolo8o,fr. oraelem); plenu de o/HetN
=y Google
0¥£.
san de offieie, parata si promptu a face
plăcere ori-cui si in ori- ce impreginrare,
bona si poliţa ca toţii si totn de a un'a
indetoritorin, gratiosu : officiosi amici,
WMH otmt hene erescutu e offieiosu cotra
toţi, offiâosu cotra amici, offieiosu co-
tra eonnosetUi si neconno6cuti; deli-
gerttia o/fidosa, atteniione officiosa :
mmtione officiosa.
*OFFICin, pl.-e, oraoiDn, (it. offlel*
ai offlalo, îr. ofSee); d'in officav, oe se
aştepta de Ia cineva sefaea, senritiu, ia-
detorire d'in libera volia san d'in neces-
sitate, fla esterna (physica, materiale) ,
fia interna (morale), 1. d'in libera volia,
serritin, indetorire, adjatorin, plăcere,
bene, bonetate, gratia, favore, onore etc.,
a), in genere : offieieimpromutate irttre
i^ni amici, offieiele ce si faat unii of-
toru-a vecinii honi; honele offiâe făcu
bonii amici ; nu e genu de omeni mai
uritiosu de cătu celli ce ti scoţii ochii cu
offieide ce ti au faeutu; co-inaceliu'a
cui s'au faeutu offieiele e detoriu se le
tina mente, ero nu cellu cele a faeutu,
se i le adâuca a metrie; h) in specie, acta
' de considerare, de stima, de respectn :
attentione, salatare, visita, inchina-
tione, politetia, etc.; 2. d'in necessitate
esterna sau interna : oble^tîooe, de-
torfa, sarcina, etc., a) in genere : officie
morali, officie sociali, offime de bona
eovenientia, of^cie cotra Domneăăeu,
officie cotra omeni, offide cotra sene
ensusi; nu e momenfu in vieti'a nostrb,
in care se nu avemu a impleni unu
offieiu; — iu sensu si mai eatensu si de
animali, ba chiarn si despre lucruri,
functione, etc. : cânii faeu offieiu de
custodi ai easeloru si turmeloru; asi-
nulu fece leului offieiu de bMCinu; eor-
ptilu se si foca officiulu seu, eumu si
mentea implenesce offieiuiu seu ; fia-
eare membru allu corptdui are officiulu
seu, precumw fia-eare cuiw in una ma-
tkina e destinatu a face unu offieiu;
b) in specie, a) servitin publicn, sar-
cina pnblica, functione a statului, ma-
gistratura, deragntorfa, ramu de ser-
vitin pnblicu : offiete civili, miiitari,
administrative; of^icMJudeDiariu; ofHciu
in ministeriu, in administrationea unui
judeeiu, in armata; officiulu judeceluî,
ministrului, primăriului; offieiele celle
mai lucrative; ce offieiu are acestu omu?
de acf si eu sensu concretu de : a') per-
sonale ensesi ce implenescu ofSciele,
totulu personeloru intr'unu ramu de ser-
vitiu publicn : offidvlu centrale, a trage
preeinevalaofficiu; p') locu unde funetio-
nMia, cancellarfa, tribunaria, etc. : in
officiulu ewiei de (q>pellatione, ^') ad-
dressa, nota d'in partea unui offieiu pu~
Uicu. mai vertosu cotra subordinati :
offieiuiu donmesat, officie aUe ministe-
riului de interrie cotra prefecţi; c) in sfer'a
basericesca , offidu âit>ittu=abso1. of-
/fciu=semfî« t2i«i»w, litorgla sau ori-ca
alta fanctione sacra ce se face de preuti
in baserica san si afora d'in baserioa :
o^ciw funebre; offieiu de sera , de de-
manitia, de nopte, de mediulu nopţii;
unui santu mmiyri^ — sântulu offieiu
:=. incisitionea in baseric'a cathoUca ;
congregationea sântidui offieiu.
•OFPUNDERE, offunsi si offunsei. of-
fansu si offusu, t., «fTiiiidere, {ob-fun-
dere); a funde sau versă preste, a re-
versa asupra» si de acf, a respande, a
inundă, a innecă.
* OFPDSCANTE, adj. part preş., «I-
rnidRUB, (it. offdsoBBte), care offiuca.
• OFFUSCAEE , v., ofToHoare , (it.
«Otaseare, fr. oflbsqner); a intunerică; a
face ae pârda d'in splendorea, d'in po-
terea, d'in val6rea aea.
* OFFCSCATIONE, s. f., «ffDBMtU,
(it. offoaeutlone), actione de offusoare.
*OFPCSCATOBrU,-^ofia, adj. s., of-
fa^flKtarj care offusca.
• OFFUSCATU,-«, part snp. subst.,
«STuscatas.
OFTABE,-ediu, r., sHpIrftr», ;•■
mere, dolere* mcerere, deslderarej a
suspină, a geme , a scote profande of-
turi, a scote ofA'ia peptulu seu; a aentf
dorere, si in specie, dorere de soffletu,
dorn ai focii in &nima : mare dorţi si
focu ai, de ora ce oftedi continuu; ofledi
diu'a , oftedi nopfea , oftedi chiaru in
somnu; eopiîlulu intercatu ofîedia de
doTîdu titiei ; nu mai oftă, co ai se ofli-
cedi de atăkt oflatu; a oftă fUii sau dupo
fUii perduti in florta etatd; — formatu
=y Google
«8 m.
d'in inteij. of^^oh, sm pote d'iu optare
=ăorire, ca Bi ofHea d'in optka ^ ep-
tica =: eetica. M.
OFTATU,-o, part. sup. sobst., d'in of-
tare; ca sabst., sniplrimi, f evltas ; ce
ti fotoseaeu cfiatele aee^-a ? cu fiftatvAa
UN mdMpIect mortea ae ti rede ceti a
rapita. M.
OFTATDKA, s. f., Baiplriim, slii-
KiltDi» gemitn»; d'in oftare : eu oftatu-
reU MI0 ai se oftieedi. M.
OFTICA, s. f., Iieotlei ftbrli, pbthl-
bIs; morbn bene conoscatu ; — vedi bi
eetiea; cumu ei ofîare.
OFTICARE, oftica si ofUceâiu, v.,
l.ea intr., inlieotlesarebrlnTel phtbl-
■!■ Iii«ld«re; a capită oftica, a cada ia
morbu de oftica : are se oftice de atâte
amaritioni; a ofHcatu tnettdu omu de a-
tâta anima rea; 2. ca trans., pktbtsl af-
Beenj aţrltndlne, dolore iffl«ere =r a
face pre ciaeva se capite oftica, si fig.,
a adapă cu amaritioni, a supperă reu :
omarwju vietiei au ofticai pre bieMu
cresiinu; cu atâte supperari aveH se me
ofticaţi; eu reutalea tea ai oftică si pre
omulu eeîlu mai tare de peptu.
0FTICOSn,-a, adj., beotlea rebrl,
jibthlil UbortUB, InipIleltnB, (compara
si fc. 6M%at, it. etlcai vedi si oftica);
eadntn in oftica, care sufiere de oftica :
jutU ofticoşi si fora vmitoriu; — prin
estensione ai metafore, maellentuB, atrl-
Rtaiii = forte macru si debile , lipsitu
de veri-ce came, potere, vigore : de unde
ai eomperatu ofUicosii acesH-a de ctdli?
OFTD, 3. m., pl.-r». HnBpIrlam, !re-
nltBBi deBldMlom, nţrltsd*, dolar; d'in 1
oftare, oftatn, oftatnra , actu de oftare,
dâro, mai vertosu, sentimentulu ce ca-
siona oftarea, dorulu, focnln ce arde â-
nim'a caiva pentru lipsea sau perderea
unui ce caru si dilectu : a capitatu oftu
la anima tn câtu Uetulu omu are se of-
Uceăie. M.
OH ai of, o, interj., ehy (it. oh si ohl,
fr. ofa), espremendu dorere corporale sau
SDffleteeca, mai alleasti inse sufâetesca :
doru, dom mare, focu la ftnima : of! si
iro of! striga diu'a si noptea; — vedi
ai o/tore; c&tu pentru commutarea lui
h cu f, ea e forte rechia , asii acimu
OLE.
co, in locu de hoidiB^ edu, se dicea si
r«diB, in locu de fab» si baba. M.
OITIA, etc., vedi ouiUa.
Orn=t«Hu sau «oitw = Tolo, 7Ulg.
1. pers. singulare de la presentele indi-
cativului d'in verbulu voUre, leuatn ca
aussiliariu pentru formarea âitoriuluî :
oiu face, oiu dice, om vede, etc, vedi
volire.
OLA, oianu, etc., vedi: oUa, ol-
lamt, etc.
OLEF ACERE, v-, vedi olfaeere.
OLEIOSU, oleiu, etc., vedi : oliosu ^
oliu, etc.
•OL£BACID,-<i' adj. 6., olerMem
(fr. oUiMi), care a4menacu tHerHe, (vedi
oiu), care serve ca alimenta : pl<mte 0-
leraeie; — s. f. pi., oleracie, familia de
plante.
* OliEKAKE, V., olerare; a plant& cu
oieri, a cultivă cHeri, (vedi oiu).
«OLERAKin, s. m., reale, «lerarlBBi
locu plantatu cu oieri, gradina deolen,
(vedi oiu).
* OLERAT0RIU,-tona, adj. s., olo-
rater; care olera, care cultiva sau ven-
de oieri, (vedi oîu).
* OLENTE, adj. part., oleaBj care
ole, are odore : ^nte grave olenti.
* OLENTIA, B. f., oleatU; calitate
de otente : suave olentia de santitate.
* OLENTICU,-o, adj., olentiens; caro
ole, care respande odore . (vedi olente),
si in specie rea odore, putore : locuri o-
letUice,Bi absol. olenUce, ^ oleBtlGa;de
ad si :
* OLENTICBTU, s, m., olenHeetani
locu dentiou, putorosu, unde sunt de-
puse sau se depunu putori.
* OLEBE, olui, ohOu ai oltu sau uUu,
V., 1. olere ^ a d& sau a av6 odore, a
respande odore, a) proprie a) fora ob-
iectu, ; ap'a bona de beutu nu ole; a ole
bene sau reu, ce greu ole acestu vasu;
3) cu obiectu in ace. : a ole erocu, unso-
re, cera, smyrna; ^) cu obiectu con-
9truitu cu a : vastdu ole a oinu; 6) cu
obiectu construitu cu a'* : ole de nar-
dtt, de alUa; bj metaforioe, a) a dâ şese
inbellega, se se connoscar a trade, a di
pre facia : form'a coventv^i ole a stră-
in*^ oleti a invitaţi st filosofi; assemini
=y Google
^LF. .
cov&Ue (^ a copittu cu casiu la gura;
P) ft se eonnosce, află, jbH, observa dupo
odore, si in genere ^ a se intellege, ve-
a etc. — D'in acesta rădăcina se conser*
va mnltime de derivata popularte : ol-
nta sau tUma, urma, (Umare, uimare, ur-
iHoreetc. (rfmecore sau ulmecare; d6ro eo-
Teotnla s'a dissu si cu d in loca de l ■'
odere Id loeu de olere, cnmti appare d'ia
derivatele : odore, odorare, odoru, etc.;
ba înco anele si scelle-asi forme occnr-
ra, chiara in timb'a latina, si cad si cu
l, asii chiani olor = odor; — 2. com-
para si grec. Sţstv = olere, âoiiv; = o-
dore etc.; — 2. olere si oleseere (affine
cu olere = nutrire , crescere) , a cresce,
a se mari, a se desvoltâ etc., si trans.
a oresce, educă, desvoltă, mari, etc.,
de unde : abolere sau abolire, ad<^e si
adoleaeere, adokieettte, adolesceniia, ad-
uttu, ete.
* OLESCEBE, T., oleaeere; vedi o-
lere snb 2.
* OLETARE, V., oletare; a împl6 de
oletu.
* OLETIC0,-a, adj., (•letlens), deo-
letu : odori o?gKce.
* OLETD, s. m., oletnm; escrementa,
ballîga, mai allessu escrementa ome-
nescu, mnltime de assemeni escremente;
de acf, loca putorosu, putore; (vedi o-
lere sub 1).
* OLFACEEE, (si olefacere. d'in o-
kre), V,, ftiraesre si olefhcere, (compara
si it. olfare); a odorâ = a aspiră sau
senti oăorea, 1. proprie ; unii susţinu,
eo celle ce vedemu nu ne ddecta aiâtu
câtu edle ce guatâmu , olfacemu, attin-
gemu sau patpămu. audimu; cănii oU
făcu cu mare agerime; foliele de lauru
pisate si olfaete preserva de eontagiulu
pestUeniie* ; 2. metaforice, a urmarf, a
află dnpo odore , ei de aci , a senti, află,
intellege : a olface iannii ascunşi, a ol-
face loculu unde si au ingropatu cineva
thesaurulu.
* OLPACTABE, v., «iraotare; inten-
siva d'in olfaeere, a c^ace cn mare avi-
ditate.
* OLPACTIONE, s. f., («irMtlo, fr.
olbetlon), sensatione de dfeuxre.
* OLFACTIVU,-M, adj., («iraetlrui, fr. \
OLL m
olfaetff), aptu a olfaeere : men^rann
o2/ae^ttxr, nervi dfaetim.
«OLPACrrOBITTrtono. adj. e., ol-
fkctor si oiraetorlD8,-a-ntB, (comp. si
fr. oKutoIre, it. olfaetsrle); care (^ace
sau serve a olfaeere : nervii olf actori,
nasu hene olfactoriu; — ca subst. reale,
a) mase. olfactoriu, ceva ce serve la ol-
faetu : manuchin de flori, fiala cu es-
sentie profumatorie, etc., h) t, olfacto-
ria si olfactore; in acellu-asi sensu en
alia mascaiînnlului de snb a.
* OLPACTTI,-a. adj. part. subst-, •!-
rutni, 1. part. pass., vedi olfaeere, 2. sup.
organulu de olfactu, enasulu; B. subst.,
actione de olfaeere, si mai vertosu fa-
cultatea de a olfaeere: agerueclfa^ulu
eânihru.
* OLIA , s. f., olea , vedi oUua sau
oliva.
* OLIACIU,-a, adj., oleaeeMt de o-
liu, ca oliulu sau ca olivulu, (comp. ai
it. «lUce*) : licore oUada. folie oliacie,
iitumine si alte materie oliacie.
* OLIAGINIU,-a, adj. , •leatfinlB», si :
* OLIAGINOSD, (it. oleaglnose, fr. o-
l^aţtneiix); de oliu, care s^mina cu o-
Ituiu, sau (^t'tntlu, care coprendeoiiu,-etc.
materia oUaginosa, lemHUOliaginiu,ra-
tmtre oliaginie; came de fructe oUagi-
nosa.
* OLIAME, pi. diamine, si:
* OLIAMENTU, pl.-c, oleamen si o-
leaneatnin, mediu de oliare, (vedi 1. oUa-
re), ceva ce serve la oliatu, si in specie,
oliu de olivu, ce serve la unsu.
* OLIANDRU, si oleandru, s. m., (it.
oleaBdro, fr. oMandre), genu de plante
d'in pentandria monogynia lui lAnneu :
florile olianăruM sunt roşie purpwine,
oliandri faeu deUeide gradindoru noiire.
1 OLIARE si oleixv,-ediu, v., (fr.
boiler), a unge cu oliu : a si (Mă copulu;
a prepară sau condi cu olitt .* a sară si
oUâ salat'a.
2 OLIABE, adj., eleartB)vedioI*anu.
OLIABESSA , oliaria, etc., vedi o-
liariu.
OLIARITJ,-a, (si oiEeiariu, uletorwt),
adj. s., eleariost (compara si it. «lea-
ri« si ollere, «Itero, fr. «Kalre, hDilter),
relativu Ia diu .- oslla oliaria, vase o-
=y Google
4<to
OLL
liane, negoUatori olian; promîone o-
liaria; — subst. a) personale, oliaria,
care face sau vende oliu; in acestu seosu
f. diaresaa, muliere a oiiariului eau
tmtiiere ce singura fabrica a&\i vende
oliu; b), a) reale, m. oUariu, pi. oliarie,
yasu de oiiu; utre sau bute, butoDÎu in
care ee puQe si se tine diu, camu si
vasa in care la m^sa se pune si se tine
oliu; fi) femin., a) diaria si oliare, in
acellu-asi seosu ca form'a diariu de sub
h, a); p") diaria, arte sau negotiu allu
diariului, sau diaressei; fabrica saa
officina de olin; mulţime de oliu; avidi-
tate de a manc& oUu, sau buccate con-
dite cu oliu.
OLIASTEIiLU, 8. m., oleastellDs; de-
minutivu d'in oliastru.
OLIASTKU, 3. m., «leaster, (it. o-
I«Mtro), divu selbaticu : selba ăe oli-
astri.
OLIATIONE ai oleiatione, tdeiaiione.
s. f., actione de oUta^e, (vedi 1 oliare).
OLIATOBHJ,-*ara si deiatoriu. u-
Idaioriu, adj. s., care olta ; oliatoriulu
regelui.
OLIATn,-a, adj. part. sup. subst. ,
olMtat, (it. ftlMto, fr. oUate), 1. part.
pasB. huceate aliate, salata bene oliata,
eapUe aliate; 2. sup. oliu ăe oliata ca-
ptdu; 3. subst., a) abst., diatulu capului,
diatulu salatei; p) concr., oliatu , sare
formata d'in acidu oUtM combinatu cu
nna base cbymica.
OLIATUBA, si oleiatttra, uleiatura ,
s. f., sctioDO si resnltatu allu actiooei
de oliare , (vedi 1 oliare) : diatur'a si
saratw'a seratei ăe lăptuci.
* OLICRAMU,-a, adj., (fr. »W«r*-
Blei); de dicranu : fossa olierania.
*OLICRANn, B. m., pl.-e, (it. oUoruo
si «leermo» fr. oldorsne, uX^vt] =: bra-
eiu, si xpâvov := capu, eapitu); apopbyse
a estremitatei umorale a braciului.
OLICD si oleieur% adj., (it. oleloo,
fr. «14l4i«); de oliu sau deiu : aciău o-
hat.
OLIDS ai deide , adj., (fr. oMid«) ;
care sâmeoa cu oUidu; a. m. pi., didii
sau si f. didile, familia de corpuri ter-
narie organice, care are de typu oliulu.
OLIDUg-d, adj., ftllduB} d'in olere in
OLL
însemnarea de sub 1., plenu de oâore:
bene oUde vase, oliăii capri.
OlilfERU, si oleiferv.-a, adj., (it. ••
lelfero, fr. olâlf&re); care adduce, pro-
duce oliu.
OLIFOLIIIsioiei/oKu,-a.adj.,(fr.«ll-
fvUâ), care are folie assemini cu alle
olivului,
•OLIGAKCfflA, s. f., (it. oHgsr-
obla , fr. ollgarehle); gubemin de di-
garehi sau digarchicu.
* OLîGAKCHICU,-a. adj., (it. ollgar-
ohleo, fr. ollţarebiqae); relativa Ia or-
ligarishia sau Ia oligarchu : gabemiu
oligarchicu.
*OLIGARCHU,-a, a. personale, (it. o-
llgsroba, fr. ollf arqne, d'in oXqo;=pu-
cinu, si cL(iy^ip=diomtii&)f cui place oU-
.9arc/ii'a^dorania a unui micu nameru
de cetatianî : oligarchtlu e frate mai
mare cu aristoeratulu.
OLIQEND aioleigeniura, adj., (fr. o-
Ulgene); care oasce sau da unu licidu
ca oliulu.
t OLIQO-, (d'in gr. ăXiioţ— puoînu),
intra în eomposite scientifice ca : oli-
gdilennia, a, f., (fr., oli^obleHile» vedi
si Uenna, etc), pucinitate sau lipse
de blenna; 0Ît(7ocarfw,-a,adj.,(Fr.ollgo-
earpe, d'in xapjriiî = fructu), care da
pucine fructe sau seminţie; oligoceni,-a,
adj., (fr.oU!roo6rate,d'inx£pa<:=comn)
care are pucine corne sau alte promi-
nentie assemini cornelort]; oligoeholia,
s. f., (fr. oltgocfaoUe), stătu de oligo-
chdu,'a, adj., care se cerne pucina bile
(XoXvj); oligoch'omu si oligroehronu-n,
adj., oUgochronlns (âX^^fO^pâVEo;, fr. oll-
geobrone, d'in xi^vo; =: tempu), cue
dura pucinu tempu, de pucina durata;
oligoehronontetru, s. m., (fr. «llffoebra-
nom^tie, it. ollg0er«nODi«tro), înatru-
mentu cu care se mesura celle mai mice
intervalle de tempu; o%oc%{u, -a, adj.,
(fr.«li(r«objle,d'iaxuXâ(::=chylu,Buccu),
care are pucinu cbylu, e pucinu nutri-
tiyu;d6ac( si digochylia. (fr. «Ilgach)-
lle); aligocoprîa, s. f., (fr. »llţo«oprIe(
d'in K6xpo; ^ escrementu), rai-itate si
pncinitate de secretione de pantice; o-
ligocratia, s. f., (fr. ollgcoratle, d'in
xpâT6; ^ domnfa), aristocraţia pucinu
=y Google
OLI.
491
nnmerosa, (vedi si oligarchîa); dUgohe-
MM, s. f., (fr. ollţoh6mle, d'in atjjA =
saDge), pncinitate de sânge; o%omaHîa,
8. f., (IV. eUţoniKiii»), mania de pucîne
idee, da acf si adj. oligomaniacu, cumn
ri sabat, personale, unn oligomaniaeM;
oli(;omeru,-a, adj., (fr. oXizomiiii), care
are pucine parti; oligopharmacia, s. f.,
(fr. oUţopliarnii«te), pharmacia c&tase
potede simplificata, deacf si snbat. pers.
(^gopharmaeu , (fr. ollţepbKrmiqiie),
eare se tine de oligc^harmacia; oligo-
pAyZZu,-a,adj., (fr. oltfophylle,d'in fb\-
Xov^folia), care are folie pucine sau rare;
oKjropioMict, B. f., (fr. otf i;apf onie, d'in
ff{Â>v=gra88u), puciaitate sau lipse de
grassime; oligoposia, 8. f., (&.«llKoposle,
d'inicdai;i=:potioQe),âeniinutioneasetei;
digopsyt^ia, s. f., (fr. ollţtpsyclile d'in
4i>x^=suf9etu), calitate de ohgopsijchu
^care e niien de Buţfletu, pussUanimu;
digosi^ia, a. f., (fr. olls«8lalie, d'in
oiaXâz = saliva) , calitate sau stătu
ă60Îigosialu,-o, care are pacina sa-
liva; digospermia. a, f., (fr. ollfviper-
mle» d'in aic£p[ia =; sementia), stătu de
oligo8permu,-a, care are pucina semen-
tia; oZtfjos/emotM, adj., (fr.olIgoit6inoD«,
d'in ar:^iui)y:=:staiae, pi. stamiue) ,'care
are pucine etamine : flori oligostetttoni;
oîigotrichura, adj., (fr. ollţotrlqne, d'in
♦pi^ — tpix'Sc V^^)> c*" are pucini peri;
s.f. pi., oUgotrichele. genu de muşchi;
digotrophia, s. f., (fr. ollgotropbie) ,
statn de oligctrophu ,-a . care se n«-
tresce mai pucinu de cfttu se cade; oli-
gowesia, s. f., (fr. ollgaaT6»l«), pucini-
tate de urina.
OLIME, pi. olimine, si :
OLIMBNTU, pl.-e , (ollmentam , it.
•llmento); ce ole, (vedi olere aab 1.), ceva
otente, odore; — amendoue formele se
dicu si scnrtate in : olme, oîmentu; vedi
st dma.
OLINV ai oleinu.-c. adj., (it. olelko,-
*» fr.elAIne); de otiu; ca subst. ra., o-
Uinu sau f. oleina. olina, substantia d'in
iHiu si alte grassimi.
OLIOLC si olioru, oleioru , uleioru,
B. tn., «leolnmj deminutîva d'in oliu.
OLIOMETBU, B. m., (it. oleometro),
instrumentu de mesuratu densitatea o-
lieloru; de acţ : oliometria, artea de me-
suratu densitatea olieloru.
OLIOHU, 8. m., vedi olioUi.
OLIOSITATE si deiositats. adj.,(it.
oleoslU), calitate de oliosu.
OLIOSTJ si fileiosu, uleiosu.'a, adj.,
oleosns, (it. eleoso si olloso , fr. hal-
lenz),' plenu de oliu, care coprendeolw,
care sâmena cu oliidit : uniu de vaeea
tare oliom , asid de oliosu ca si cdlu
de bufda; beulure oliose.
OlilRE si oleire,-escu, v., vedi oîiarc.
OLITJ, (dupo localităţi si : oldu, ulet»),
8. m., «lenin, (it. isp. ollo si oleo, port.
•loo, fr. ballej — trecutu de Ia Romani
mai in tote limbele Europei); licore graesa
ce prin storcere sau prin alte medie se
estrage d'in aubatantie animali aau ve-
getali, si in speciale, licorea grassa ce
se scote d'in fructele olivului, d'in olive,
de sf iu usulu vulgariu la acesta apecia
de oliu se applicaeapresaionea de : utitu
de lemnu, de ora ce untu are mai acea-
asi estensione de intellessu ce are si
oliu. cutnu : utitu de nuca, de amygdale,
de naphtha=oliu de nuca, de amygdale,
d€naphtha;Aero numai : oliu de Unu^z
o2m de sem&Uia de Unu; oliu de sementia
de cânepa; oliu de sulfure; oUu de buc-
eate, de salata; oliu de rapitia; oliu peti'
tru candele; mai puneţi otiu in candela,
ea se sie si tina apprensa peno la diua;
oliu sântu = sântulu oliu = sarttidu
myru cu care se ungubaUeeatii.preutii,
regii, etc.; — proverb, nu mai arruncâ
olUt pre foeu; a innotd ca oliulu; — in
pictura ; a d^nge, a colora eti oUu.
OLIVA, a. f., olea, ftllro, (it. «llr^
fr, otire); 1, fructulu olivului ■.olive mari,
olive mid, olive verdi; semburi de oliva;
mâncare de liepore eu olive; — se dice
si cu intellessulu de olivu, arbore ce
produce olivde, si mai vertoau, ramu
de olivu; 2. prin metafore, a) applicate
la diverge obiecte ce au forma de oliva,
cumu : nasturi, ornamente de archîtec-
tura, etc., b) in specie, genu de mollusee
gasteropodi d'in famili'a buccinoidiloru.
OLIVACIIT,-a, adj., (olIrMens, fr. •-
llraei), care sâmena cu oliv'a, care are
colorea olivei : vestimente olivade.
OLIVARB, V., (ollTâie, it. «IlvAte);
>yGoog[c
492 OU;
1 . a college oUve, 2. a dă forma de diva.
OLIVABIA, s. f., vedi olivariti.
OLIVARIU,-o, adj., ollTarUg; rela-
tivu la oliva si ]a,olivu : nasturi olivari,
«u forma de o^iva; storcutori olivarie;
— sobst., a) personale, care cultiva sau
vende olive; cui plăcu olivele; b) reale,
f., olivaria, calitate de olivariu; mul-
ţime de olivfi sau de oîivi. locu unde se
siorcu olivele de oliu; f. pi. olivarie, fa-
milia de inolluBCe cari au de typu ge-
nulu de mollusce nomitu oîiva, (vedi
diva sub 2).
OLITASTRU.-a. adj. s., «leasiter, (it.
«llTAstro, fr. eliT4tre)t 1. ca Bubst. in
acellu-asi aensu cu oliastru=olivu sel-
haticu; 2. ca adj., care are colore de o-
liva, olivacia : omeni olivastri de pelle.
OLIVATIONE, s.f., (ollratlo, fr. oll-
valMii), actioDe de & olivare, si in spe-
cie, coUegerea de olive si tempu de col-
lessu (Aiwle.
OLIVELLA, s. f., (ital.slIrellH), oll-
tul»; deminutivu d'in oliva.
OLIVETA si olivita. s. f., «Ilreta si
•lirita; coUessu de olive, tempu decol-
lessu olive.
OLIVETU, s. m., ollTetum, (it. oU-
retft); locu plantatu cu olivi.
OLIVIFEBU,-a, adj., ollrirer; care da
sau produce oUve sau divi : divifere
. terri; olivifera corona, d'in ramuri de
tlivu.
ULIVttE, adj. 3.,(fr. «llTile); de oKm,
leuatu de regula ca s. f., olivUe-a, prin-
cipiu de vegetali, care curre d'in olivu.
OUVINU,-a, adj., (it. ollvlno, si o-
flvlţno, fr. ftllviufl); de diva, de faci'a
olivei : vestimente olivine, ramu olivinu;
— s. f. olivina. p^tra verde batendu in
olivinu ; substantia chymica, «straasa
d'in aalicina.
OLTVIRE,-escu, v., (ollvlre), a college
sau plantă olive; vedi olivita ai olivitoriu.
OLIVITA, s. f., vedi oliveta.
OLIVITATE, 8. f., ollfltoB; tempu de
collesan olive; vedi si oliveta.
OLlVITORIU.-toia, adj. s.,oUTltorî
care planta sau college olive; planta toriu
de olive d'in professione.
OLIVU, s. m., «lea, ollra, (it. oliv*
si ollva^ &. ollvler; vedi si diva); arbore
OLL^
care produce olive ,- olividu da olive â^in
cari se estrage oliulu.
OLLA,s.f., olla, si aula, (it. isp. olla,
port. olha, prov, ola); 1. sub form'a fe-
minina data, vasu in care se ferbu buc-
cate, se pune si pastr^ia lapte, viou,
miere, untu si alte lucruri licide, si, in
specie, vasu de pamentu ; huccatele ferie
in oile sunt mai sanitose de căiu celle
ferte in vase de arame; oile ăe pamentu,
de arame, de ferru alhu, a pune olVa la
focu, a trage olVa de la focu; a tnancd
^in oUa, a si hagd rtasulu in olla, a
sparge oll'a; oile sparte, crepate; oUeh
crepaie curru; — construitu cu de în-
semna atătu continutulu c&tu si desti-
natiouea vasului : oUa de unta, de vinu.
de lapte , de miere; a ie doue oUe, mai
multe oUe de vînu, a mancă una olla
mare de lapte; a manca doue oUe de
lente; a be, a scurre oWa intrega, peno
in fundu; oUa de galbini, a ulmicd dîă
cu gaîbini a cuiva; — olla a.hs.zszoîla ăe
nopte : pune copîUulu pre dla; — prov.
nu ti bagă lingur'a unde nuti ferbe oU'a;
destullu una măciuca la unu carru de
oile; — 2. sub form'a masculina, oUu, pi.
oUe = oiipa, laoDs, labrum, nroeus, ani'
phora, nlveas, alvear, canalia Ugneus
TelUpldenaTelterrenuBrGaBalleolBs.tD-
boSf Bolens, fiatuLa, Imbrex; septam,
corst domofl appendtx, etc. (compara
si form'a latina anla, care intre altele,
se applica si cu senaulude alrenB=oI-
leiu sau uUeiu, mai vertosu gr. anX-iJ =
curte, staulu, casiariu, gardu, etc; aoXcSc
^:flueru, tuba, canale, spaţiu cercuUriu
inchisu; a.'ika.i = sulcu, foasutia ; a'jXt<:
=:Btaulu, spaţiu incbisu, etc.; comparaşi
aUe uostre : dUeiu=Mlleiu=a,ljt»r , et-
lueu=iullucu^t»uaUs sÎ8«ptan, oUanu
:=oanaHs, tabns; dlata^Homa» acoes-
8l«, etc.), adeco : a) ollu^oUa marc. d-
loniu sau oUoiu, vasu de pamentu, de
vitru, de lemnu sau do alta materia,
mai allessu vasu de forma cylindrica,
canna, stupii, etc. : unu mare ollu de
apa, de miere, de vinu; h) tubu, canale,
tieva, fossa, sulcu, etc. prin care curre
apa sau altu fluidu, mai vertosu apa de
ploia : ollulii fornului, căminului, ca-
imnti cu mai muUe oUe; oUu ăe adăpata
=y Google
OLL^
turmde la putiu; eaminulu face fîmm,
pentru co i s'tw astupatu oUeîe; pre oile
sescurreap'a de pre coperimenta, (»eâi;
ollana,oUanuy, c)spiitlu inchisu, gardn,
caaiariu, cnrte.stoulu; appeadicelacasa,
la unu edificiu mai mara, (vedi : otlueu,
ollata; — vedi si in Glo9Baria: vUUia).
OILANA, 8. f., ai m. oUanu, pi. ol-
lane, (vedi oUa), tegnla, laibrexţ «uslli»
eaiallcDliia, Wta»; 1. teglade pameatu,
mai vertosu tegla aduncata, care seire
la coperitu de case : casa mvtiUa eu
ollane; e mai fora periadu coperinten'
tidu de oUane de eâlu ceU» de seatt^ire;
2. canale, tiâva , tubu : pre oUane se
scurre ap'a de pre coperimentele ease-
loru; fora olkme parietii suni espusi;
olUmu ă^ ferru albu; — form'a fem. oi-
lana se aude mai numai in Însemnarea
de sub 1.
OLLâNABESSA, 3. f., muliere a oi-
lanariubti Ban muliere ce in nomele seu
fabrica sau vende ollane.
OLIiANARIA (proQ. ollanaria), s. f.,
arte sau negotin de oUanwiu; stabili-
mentu de fabricat» sau de yendotn
dUane.
OLLANARIU, s. m., te^nUran vel
tubulopum fabricator rei rendUorţ cellu
ce fabrica sau vende oUane.
OLLABE, adj., «lUrI»i vedi oUariu.
OLLABESCU,-a, adj., ttfDlimi; de
ollariu, relativu la oUmiu ca anbstan-
tivu : instrumente ollaresd.
0LLARE8SA, s. t, muliere a dUariu-
lut, sau mnliere ce fabrica ori vende
oUe in numele seu.
OLLABIA (pron. dltaia), a. f., ol-
Uria ara, AţaU artlScium vel orucioii}
măiestria sau negotiu allu oUariidui;
officina unde se fabrica :iau se vendu
oUe, (comp. isp. ollerla, port. «larla si
«UrU).
OLLABIR£,*es«i, v., aşullnan exer-
cerq a fi Mariu, a fabrica oU«,- mai
vertosa in forme participiali : oUaritu~lu,
maiesfcri'a de oUariu, cumu ai mulţime
deoUe.
OLLABIC,-a, si oUare, adj. s., «lU-
rlas si olUrls, fi^las, (comp. isp. al-
iere, port «lUirasivIeiro» £r.«ll«ire),
relativu la dla, in forma de oUa : inttru-
OLL.
49S
mente ollarie sau oUari; aubst. m., ol-
lariu, a) personale, cellu ce scie fabrici
oile; cellu ce fabrica sau veode oUe
b) retfle, pi. ollarie, locu peatm oUe.
OLLATA, s. f., Mweaile donaa; ap-
peadice , dependentia la case; staulu,
nmbrarin, etc.; — vedi oUa sub 2. M.
OLLEIU, si «ZletH, pl.-e, alfeu, al-
Tun stupu, caaa de albine; vedi alia,
sub 2. M.
OLLICA, s. f., «Illeala, oUaU; de-
minativa d'in dla; de unde noue demi-
nutive : a) ollicica, scurtatu oldea, ul-
cica, si de aci altu deminutivu ; mIh-
ctdia; b) dlUc^la, scurtatu : oleelia, «1-
cella, de unde nou deminntivu : oUicel-
lucia siolUeeUutia, scurtatu : oleeUutia,
uleellutia; si cu $ in locu de c : uied-
Îu9ia; c) ollicucia si otticutia, scurtatu
olcutia; ă) oUicia si olliiia, de unde aou
deminut. dlieiora; si cu s in locu de e .-
ollisiora; e) oUuăa si olUUia.
OLLI0£I<LA, oUieia, oUisiora, etc.,
vedi olUca.
OLLU, s. m., pt.'e. vedi oUa, sub 2.
OLLUCELLU, si tOlueeUu, s. m.,
pl.-e, deminutivu d'in o^teu; vedi ol-
luca.
OLLUCA, si ulUtea. a. {., si m. oUtteu,
ullucu, pi. oUuce, uUuee; 1. deminntivi
din ola, •IIloBlaţ vedi oUica; 2. eau-
lls, eaulIealaB, Ueas, alreas = U^va,
canale, albia, fosAa, tubu, etc. : la pu-
tiulu acestu-a'nu e oUueu, si cu greu se
pote adapă turm'a numai eu gaUete
fora oUuee; ollueu de p&ra, de lemm;
3. geţtua, sepei, wiuido, rliien, tabala,
palas ;= gardu de nouelle, de pari, de
scânduri, gardu in genere, cumu si pani,
lemnu, scândura, d'in cari se face gar-
dulu ; vUuc'a despre vecww a cadut» ;
sari preste oIU*ce, deco nu poţi intră
pre porta; — vedi si oBa sub 2. M.
OLMA, si ulma, si cu r in locn de
I .- orma, «irma , a. f., «Ur, («Inea), e-
dor, olna, jetttigluM, (compara ît. orsa,
totucu r, pre eandu in i^auicsle hassa
si ku»m»:z:olmâ sau uima, bBsinar= ol-
mare sau tUmare, etc. se afia $ iu locu
de I sau r; asiî si în dialecte ita-
lice: Bsna ^ uima, asmare — ulma-
re, si in r. tt, osne =: obno, «saHr =
=y Google
olmare, adeco unu s analogu cu gr.
ia^-^ = oîma, odore, oa[)4oda( ^ oIrki-
re, odorare; vedi olere d'in oare olma);
1. ta genere, odore, a nume, lucru o-
I«nte, oflva ce da odore ; 2. iu specie,
a) una planta, e&wlw, specia de socu =
MmbDeDB ebulna lBiXi»n«u, planta uo-
mita, coma ne space botaniculu Apu-
lău, si la Dad cu nomele de olouit (in
acestu intellesBU a potutu coatribaf de
certa, si intellesaulu de aub 2. aliu lui
o2ere); h) semnu de oalcatura, de petio-
ru, etc, semnu olente, dnpo care cânii,
de essemplu, oltna sau o^ica pre cellu
ce a lassata semnalu; de acf, e) in ge-
nere, Testîgiu de petîoru, impressione
sau îotyparitura de petioro, si in ge-
oere, vistigiu; vedi pentru acesta intel-
lessu form'a cu r ,- orma = urma, in
parte la locala seu.
OLMABE, si vîmare, armare sî w-
ffwire,(TedioI»ui),pre8.obn«8i olmediv,
T., 1. oltaccre, Indafare; loTestlţare ;
a leuă, percepe olma = odore, a unui
dupo odore, si in genere, a sentf, in-
tellege, mai vertosu cera ascunsu, a
caută, cerceta, etc. : mdUtrii d\n mari
deportări olfoa mortacinde; cânele olma
unade dotnnuluiseu făcute de mai multe
diUe; linguşitorii mei au olmatu eo am
erosi banni; 2. seqal, perseţnl^ia mer-
ge pre urmele cuiva, (vedi pentru ace-
stu sensu, form'a cu r : ormare =: ur-
mare, in parte la locul ei).
OLMATU, si idmatu, ormatu si ur-
mtUu,-a, adj. part. sup. stibst., d'in ol-
mare; 1. part. pass., banni ascunşi bene,
dero olmati de furu; 2. sup. avemu căni
boni de olmatu liepori; 3. anbst. oima-
Udu ageru <Alu eănUoru; (vedi, pentru
ferm'a cu r .- ormatu, in parte la loc u Iu
seu).
OLMECABEsau olmicare, si ulmica-
re, cu r in locu de l : ormicare si urmi~
care, (vedi cAma), v., olbcen» iadagare»
laveitliţare; veatlfla legero vel preme-
n; seqilt perseqal; sectarlt coaseotari;
CU intăllesu mai energica de câtaoJma-
re; 1. a olmâ bene, a merge, caută si a-
fl& dupo olma : cânii au oUnieatu
UeporH; prin estenaione, a sentf, per-
cepe, intellage, afli, etc^ mai vertosu
OIA
ceva aseunsu, leeretu : eopUlulu face ee
face ti oimtca unde ascMMdu dtdeeti^a;
2. a armări, persecuţi, a se tin< dnpo
cineva, a nu Iu scapă d'in ocli, etc., in
acestu sensu mai vertosu ca r ia locu
ie l : ee me ormicati ai numidatipace?
a ormieâ pre cineva diUe intregi; fig.
a ormieâ orbesce imphnirea libUtinosf-
îoru aelle mpiditati; a ormiod gloria,
una umbra, una naUuea.
OLMICATIONE si tdmicaiime , or-
micatione si urmicaivme, s. f., aLraeflfli
laiagatlo, Investlgatio, conieetatie, ac-
ţiune de obnicare : iHmicationea {<«•
porelm de lieporariu; ormicaUonea cu
seie a wmdret de gloria.
OliMICATOBlU si uimicatoriu, or-
micatoriu si urmiaUoriu,-a, adj. s., ol-
faclens, ladagator, leetatorţ care ol-
mica sau ormica : olmicatorii câni; or-
mieatori de gloria desirta, de noveUe
scanătdose.
OLUICATU si uimicatu, ormieatu si
urmieattt,-a, part. sup. sabst., olfiaUi.
OLMICATDKA si ulmicatura, ormi-
eatura si urmieatura, a. L, olCaotiiB, la-
dagatlo, eonsectatlo, perseoiitl»; ac-
'tione si modu de dmieare : olmieatur'a
cânelui nu te inseUa.
t OLO=AoIo-, (d'in grec. 5Xoţ=totu,
intregu), intra in composite ca: olocatt-
stu,-a, adj. s., holocanatum, (âXâxauarov,
fr. h«l«eaiist«, d'in nourii; = arau), de
totu arsa , vorbindu de sacrificiu , da
victima, la Judani; leuatu mai vertosu
ca eubst. reale, m. oIocaw«^ sau ai f.
olocausta=iiCTi6iiiii, la Judani, in care
victim'a se ardea de totu, si de aci, sa-
crificiu in genere, victima : ^itdu o-
mtclt» ăe dMte pre sene oheau^upentru
noi; in acellu-asi sensu si form'a : c^-
aaăoma, pi. oloeautomate = hvUaaN-
tomai {âXmLabxa^y, oloatisu = holo-
ehrysu, s. m., botoelir}-sus» (ăXc!xp<M(>ti
d'in xpo<i°; = auru), specia de flore; o-
lodontaspistu,-a, adj., (fr. holodantupi-
8t«td'inâ2o6(=rdeate, sidunit^-scntu),
care are scute si toţi dentii depleni; s.
f. pi. olodantaspistele, tribu de reptili
ophidie; olodonte si "holodonte, adj., (Er.
b*lo4oiit«), care are dentii toţi cătipote
av^; s. f. pi. kohdoniae. fomiliaderap-
=y Google
tili opliiâie; olodontophide.idj., (fr. ho-
lod«BtophU*, d'in Sqgtcsisirpe), serpe
ce are toţi deotii-, 8. f. pi. ol<^ntophi-
dile, tribu de reptili ophidie; oloedria
=z holoeăria, s. f., (fr. halo6drle, d'in
S5pa =:: facia), calitate a unui cristallu
ce pote uni tote faclele c&fe se potu
cooidină in giurulu unei c4rta syatema
de assi determinate; de acf si aiîj.oloe-
dricu=hi^oeăricu : criatalle oloeâriee;
elographu^uilografu,-a , adj., bol«ţr*<
phiB» (iXvfpafOi, ir, holagraphe ai ole-
(caplie, it. oloţrafo), scrissu totu de
acea-aai m&na, de m&n'a aulonului ma-
uuBcr^itului : testamente ologrc^e; olo-
lepiâotu^:hoii^idotu,-a, adj., (fr. ho-
lolâpUoto, d'in Xnri(^:3cama, soldiu),
care e preste totu copeiitn eu scame;
ololeucu,-a, adj., (ft. hololeoqKe • d'in
ixwii.6z = albu), de totu albu; olovnetru
= l^olometru, s. m., (fr. holoaiHr«* it.
«lometro), instrumentu astroaomicu de
lenatn altitudinile angulari alle unui
puntu de asupr'a orizonteluî; olope-
toIu=AoIope^a{N,-a. adj., (£r. bolop4tale),
care are petalele iutrege; olQphan^u=.
oIo/anen(,-a,adj., (fr. kolophRBbre, d'in
ţavspâ; =: manifestu), in totu manife*
stata : insecte holophanere, cari si an fă-
cuta tote evolutionile sau metamorptio-
sile; ohporu==}ioloporu,-a, adj., (fr. holo-
pore), care pre totu corpulu are pori; oîop-
teru=:holopteru,-a, adj., (fr. holoptire,
d'in ir»p^v=:anpa),care are una aripa sau
aripiora ce se intende pre totu corpulu;
<^osericu^u>losericu.-a, koloiierleaij cu
totalu de metasse, doaideru = holosi'
deru-a, adj., liolo8lderBS,(â>.Datâ-vjpo;,d'in
oiSi^poc^femi), cu totulu de ferru; ho-
losphi/ratti,-a. adj., faolosphf ratiis, (6X0-
ifbpa-mti, d'in tsfdpa. =: miilin) , bene
mcdliatu, indesatu, solidu, masaivu; 0-
loihuria==holotJaiTra, a. f.(&. holothnrle,
d'in Mpa^usia), genu de zoopbyte ca
pellea preate totu semănata de gaurelle;
pi. f , holothuriele, ordiue d'in familia
radiarieloru ce are de typu genulu Ao-
l^httria.
OLOKARE = odorare, (it. »lorare),
formatu d'in olore^:=wU>re; vedi ai oZere.
1 OLOBE, 3. f., = odore, «Ier =0-
d«r, (compara ai it. «l«r«); ?edi ai oUre.
OiLO. 49S
2 OLOBE, 8. f. ai m., olar=e}eBHii
vedi eycnu sau ctcnu.
OLTEin, 8. m., redi oUoiu. M.
OLTOIRE si ultuire.-eseu. v.. Ino-
culare» Inserere; vedi altvire, si ol-
toiu. M.
OLTOIU, si vitoiv, s, m., pl.-e, ai f.
dtoia, ukoia; snrcvlus, ooalut, InatţBH,
iBsftB arbor) Taecinum rlroB; l.aurceUu,
Dclu, blastariu ce se inocula : mat nwiUe
oUoie de peru; 2. arbore, pomu in care
se inocula aau s'a inoculatu una aureellu
sau mai multe; 3. vaccina aau vaccina
de inoculatu in contr'a bubatului aau
versatului; — pre alte locuri si cn a ;
alioiu, ai verbulu altoire, dUuire; noi
credemn co si fcrm'a oitoiu si form'a
oltoiu, sau ultoiu sunt bone, de ora ce
olioiu, e probabile, easitu d'in oltu sau
vitu de la olere (vedi olere sub 2), âro,
altoiu, probabile d'in altu. bUdb, de la
aiere, de unde ai compos. inaltu; de ora
ce alere::zolere de sub 2; si a nume, ol-
toiu si ultoiu nu sa de c&tu augm. d'in
oUu,gi tUtu, part. d'in dere, leuatu si ca
subst cu însemnarea de ceva crescntn;
ţdattta. blastariu, rama, etc, (vedi si olu,
totu d'in olere), precumu e si altoiu d'in
ăUu. ca subst. ceva creacutu; planta, etc.;
form'a : oI^etu^Bdoleiceogr^june, omu
de insoratu, d^ro inco neinaoratu, alla-
turata cu lat. adoleseens» adaltai, so-
bolta, prolea 1 etc., esaite totu d'in 0-
lere, confirma eaplicarea data ; — aaii
fiendu, coveotele caută se se acria : al-
toniu oltonm, etc.;— de si atfttu form'a
c&tu aiseusuln confirma acesta esplicare,
nu avemu inse a esclude absolutu eapli-
carea formei altuire prin altu 1= altcr*
de ora ce si lat. adulterlvn (d'in ad-«l-
ter) = surcellu sau altom. JH.
* ULTU ai uUu, part sup. subst. d'in
olere; vedi si olioiu. M.
* OLU, s. m., pi. oluri si oieri, oln*-
olerts ; (d'in olere in insemenarea de
sub 2), ârba, planta ce cresce d'in pa-
mentu, lenatainse de regula in intellea-
sulu speciale de planta culinaria, le-
gume : a se nutri mai multu cu oieri de .
câtu cu came,
" OLDSCULU, a. m., ţl-e, «Usoa-
iam, (it. olDseolo); deminotîvu d'io olt*
,y Google
496
OHA.
a se mdri eu pomimore si eu olusculr.
* OLTMPIADE si dwnpiaăe, s. f.,
oljnplas, (ăXoţiTctAi;, fr. oljmplade, it.
olimpiade), spaţiu de patru anni ce tre-
cea de )a una serbare a joewiloru olytn-
ţnce peno la alta serbare a acellom-aai
jocuri, si care Greciloru serviea la nume-
rarea anniloru : prinmlu atmu ollu pri-
mei olţfmpiade coincide cm annulu 776
înainte de Cfmstu; Thalete se născu in
pritmdu annu cdiu olympiadei a trei-
died si treia; olympiade. ca si jocurile
olî/mpice, s'au numitu asii dnpo Olyttt-
pia, unu locu in Elide, pre rip'a riutui
Alphw, cu una selba de olivi, in care
sesBthanjoatrile oli/mpice, si in care se
află si unu templu inchinatu lui Joue
OIympiu,-—pTeIonga formele oîfjmpiaăe
si olympicu, au esaîtu d'in acea-si fon-
tana adj. : otympiaeura, =«lf mplacui,
0lyfflfnanu,-(i,=oI;inplanDg, dt/mpiu,'a,
olf Biptiis, subst. olympiu si oIi/r»picu=
oljBplani si «IjrBplenm ^ templu allu
lui Joueolyajtiu; — acelle-asi forme
se referu inse si la 0Iţ/m|)t(=0Ijn]pii8,
f OXD[iffoi;),nume allu maimultoru monti,
d'in cari cellu mai connoscutu e cellu
de ta confiniele Macedoniei si Thessaliei,
unde, dupo antici, resedea Joue cu celli
alţi diei de prim'a ordine, si de acî,
Olympu = ceru.
•OLTMPIACU, olinipianu,olympicu,
olympiu, ulym^; vedi ohjmpiade.
OMAGIA, (pron. omagia), stare de
2 omagiu, omagismu.
OMAGISMU, s. m., s^tema feudale,
vassallismu sau vassallitate; mai allesau
stare a terraoiloru (coloniloru) suppusi
proprietarfuluî directu ; annidu Ifiift
s fermă omagismulu terraniloru.
1 OMAGIU, s. m., (fr. h«minaKe> it.
«naggio), 1. terminu feudale, suppu-
nere, professione si actu de suppunere a
vassalltdui cotra snperiorele seu : a pro-
mitte, a face nma^; 2. prin eatensione,
reTerentia, incliiiiatîone,ofScin, respectu,
covenita onore, etc.;— nu e inse de lipse
in acesta însemnare.
2 OMAGIU, s. m., vassallu, coIodu
indetoratu cu mari prestationi cotra
proprietarinlu directu allu pamentuliii
(fundului) : lucratorii fondurUoru mari
(latirundlorHB), fura servi, apoi omagi
sau coloni legaţi de gleba, in fine omagi
usufruduarifSidupo 1848devenirapro-
prietari pre pamentulu loru.
*0MA8U, s.m., omaBDB, (fr. omasoM),
1. ventriculu de rumegatorie, 2. matie
si alte parti de intestine, d'iu care se
făcu mâncări; buccata d'ijt intestine.
* OME, 9., pi. omine, onen, (ferma
antica: oameu, de care Varone dice:
smen, ţnod ex ore «Utnin est, osati
dictam ^ ome, fiendu co e anissu ifm
ore'=^gura [=:oa], s'a dissu osme; pote
co e afâne cu grec. fh^, si Sr[>, in origine
si proprie, voce presagiioria), si de aci
in genere, veri-ce semnu consideratu ca
presagitoriu sau prenuntiatoriualla cel-
îoru venitorie: semnu, presagîu, etc: o-
mine fericite, bone, favorcAiti; omine
reUe, defavorabili; si peno aaiadi Bo-
mânii tragă omine d'in differite missi-
eari alle partiloru corpului.
OMEDIRE si omidire, omijire,-escu.
V., vedi : medire, d'in care omedire, cu
ob, si prin urmare se pote scrie si : om-
medire. M.
OMEGA, 3. f., (O pita, (it. «mega, fr.
ttmjfa), nome allu ultimei littere d'in
alfabetulu grecu, care are valore de nnu
o lungn, si de aci si nomele ei , in op-
positîone cu o [uxp6v=o scurtn;prin me-
tafora, fine, finitu : eu swn alpKa si
omeg'a, inceputulu st finitulu.
OMENESOE si ominesce, adv., hn-
mane, honeate; in modu omenescH, ca
omti : a se portă , a vorU omenesce; a
tracta pre alţii omonisce, ca si densii
se ne tractedie omenesce.
OMENESCU si ominescu,-ai adj., hn-
maons, de omu, allu omului, ce tine de
o»m, ie natur'a omului, cesecoTÎneomu*
lui, (compara pror. omeneBe^oma^îu),
1. in genere: voce omenesea, Cttft« ome-
ne8eu,figura omenesea, capite omeneset;
mentea omenesea are mca-ginele seUe;
peno acoUo nu se pote sui mentea ome-
nesea; sudore si labort omenesea; pas-
sioniomenesci,nepotentieomeneBci; fan-
tasie otnencsci; preste poterea omenesea:
omulu are îipse de vietu, de traiu ome-
nescu; mâncare omenesea, nuporeesca;
traetare omenesea, âm^etu e
yCOOglC
qm.
eonditionUe ce mi imfuni nu su ome-
nesci, â neomenesei; — eonditioni o-
menose si neommoae diffeni in sensa
de : eonditumUe omenesci si neomene-
sei;— 2. ia specie, a) r«otas,boiBi,eoB-
Temtvns» ««amodnit perTeotiiH =: camu
aec&de,cnina8eeere,bo&u,perfectu,etc.:
lucru omenescu, nu e numai luenUu o>
ntultn, faetUu de omu, ci si mat vertosu :
Ituru bene facutu, lucru eumu se cade;
aai& si : Umba omene«ca, timba eonee-
ta, intellessa; bjmtimtn», moderstis^
mesoratn, nn esssggeratu : ceri pretiu
neotnenescu, cere preiiu mm omeneseu;
c) illeaBt = allu altui-a, strainu : gal-
lina omenesea; cUle telle sunt aceste ve-
stimerUe sau omenesd? nute bucatrâ la
lucru omettescu; allege peeorele nos^e
cftn celle omenesă.
OMENIA si ominia, s. f^ 1. himanl-
tu, calitate de omu, satara omenesea,
fientia omenesea, totulu calttatiloru ce
făcu pre omu, si io specie complessula
calitatiloiu particularie omului, cari Iu
distingu de celle alte animali : sunt
omeni cari n'au în ei firu de omenia,
twmtca omenesea; ~ in acestu senan
se applioa mai vertosu formele : o-
M«ntre si umanitate, (vedi ai 2 ome-
nire); âro form'a omenia occurre ca
mai desu : 2. cu iasemnarile morali
speciali de : a) bonor, bonestas] probl-
tea, onore, onestate, probitate, bone-
taieialucrâ pre omenia; nu ie lassâpre
omeni'alui; tipromUtupre omeni" a mea
co jjute voliu ins^â; omu de omenea,
omeni cu multa omenia; te lassu la o-
menS'a tea; si eu se lucrediu in omerUa;
b) haauBlUii, ur)MiiltABţairAblUUi>eo-
■Itaa, •nelosItM, ofUolum, manifesta-
Uone estertift a omeniei interne, urba-
nitate, deUcatetia, bonetate, politetîa,
affaAiiUtate, ofGciositate , dispositione
cumu si actu de a face altui>a plăcere,
de a l'inâetoră, oflîciu,respectusibeQe-
Tolientia, attentione Biprevenientiaco-
tra omeni : a se porta eoira toţi eu ome-
nia; omenfa omenia aştepta; omenia la
omer^ merge; omu fora omenia; omu
ee nu sete de omenia, nu inteUege de
om«nJa, nu precepe de omenit sau
la omenia; mai vertosu, e) exceptto
OME.
497
hoapitaiu, acceptione, tractare ospi-
tesca : in ca<'a lut totu strainutu ,
uau ealatoriuiu afla omenia; a ospită
pre toţi cu multa omenia; a st face
omeni'a, a si arretd omenCo.
OMGNXUK si ominime, s. f., biiB«Hl-
tai, coilectivu, omeni mnlti, si in spe-
cie, toţi omenii, totulu omeniloru de
pre pamentu , genuin omenescu : ome-
nimea integra asia a credutu si crede.
1 OMENIKK,-«scw, v., 1. in genere,
e»lere excolere^ erodirs, efferar«ţ nl-
tlKM-e, a face omu, a desvoltâ natur'a
omuZut, si in specie, natur'a partieuia-
ria omilui, prin care se deitinge de celle
alte animali, a scote din barbari'a mo-
rale si intellectnale, a erudf, a fonn&, a
poli, a imblandf, a cItiU sau civilisi :
muUi itwetia multe si de tote, fora ae se
omenesea; înainte de a eogitâ ae dâmu
fililoru noştri unu stătu in societate, se
ne adoper^u a i omeni; 2. in specie
a) eolere, obserrare, Tererfj reserarl»
a tract& ca omw, a onorÂ, respectă, a se
arretă plenu de respectu si benerolieD-
tia, a fi respectosu si officiosu cotra o-
meni, mai vertosu, b) a ospită, a tracta
ospitesce, a tracta cu tota attentionea
si benevolienti'a : abia s'a indoratu
se ne lasss in curtea sea; dero nu ne
a omenitu cu nemica; a omeni pre toţi
câţi tragu pre la cas'a sea; a omeni
pre connoseuti ca si pre neoonnoscuii;
-c) inse ai in ren, a face reu servitiu,
a batujocorf, si mai vertosu a spurcă cu
escremente : eopUhdu s'a omenitu, si
te a omenitu si pre tene, si a oment^u
vestimentde; inse in acestu sensu si ca
eupbemismu : a se o'-neni = a st face
nepotenti'a omenesea.
2 OMBNLBE, s. verbale, 1. eradltle*
esUna, expolitto, actione de omenire ;
omenirea copUliloru prin stuiHulu a/r-
tHoru, liUeratuvei si sâentiei; 2. hnma-
Bltas = natur'a omului; vedi si : ome-
nia sub 1.; 3. bumautUa:= toţi omenii,
genulu omenescu; vedi si omenime.
OUENOSn si ominosu.-a. adj., hi-
manni, pleca de omenia, si prin urmare
differita de omenescu, pentru care lim-
b'a classica, ca si alte sorori, applica totu
form'a knvMBs, pre candn alin nostru
>yGoog Ic
4^
OHE.
omenosu se dtce tu speciale numai de
natur'a particularia omtdui, a nume de
natw'a morale, asia co omenosu ins^m-
UB io speciale : eradltui, ealtia, arbâ-
aiSf esnlsţ clrlllat orSclospii, alTftblIla,
mitis, bOBesţug, probns, bonuB^ n-
qaiBt etc, adeco : a) scossu d'in barbaria,
culta, eruditu, formatu, bene creacuUii
h) ÎQ parte, a.) affabile, poliţa, officiosu,
indetoiitoriu , bonu , oepitale , civile;
^) oneatu, probu; 7) blaildu, bonu, etc.;
essempte : conditioni omenose d'in par-
tea invmguiorwlta , a se arretâ ome-
nosu »i cotracellicel'offendu,nueome'
nosu a si ride de ceUi infortunati, se
fim» omenosi ti ca pecoreîe nostre; trac-
tare omenosa a celioru inferiori noue.
* OMENTU, s. m.,omeiitiiin, (it. omen-
to); 1. membrana ce iafaaciora matiele;
2. matiele insesi ; 3. in genere, veri-ce
membrana, care iofasciora una parte
interna a corpului.
t OMEO := homeo-, (d'in gr. Snoioi;
= ass^miue), intra in multe composite
scientifice ca : omeomeruT=homeomeru,-
a, adj., (Cr. homâomâre, d'in ^ipo; =:
parte), formatu d'in parti ass^mini;
âe a<^ si subst. f., omeomeria = ko-
meomeria, bonuBomerU ^ (â^otQţtEpEix,
fr. hom^oînririe, it. omeomerla), stătu
de omeomeru, in specie, in filoaofi'a lui
Anaasagora, similitudine a elemente-
lom primitive; omeopatia =: homeopa-
thia, B. f., (fr. bomdopathle, it. omeo-
patu, d'in jcdtdo; = morbu, affectione),
sysbema medicale, care pretende a vin-
decă caldur'acn căldura, frignlu ca fri-
gu, etc; de aci : adj., omeopalieu ;= ho-
meopathicu,-a, st subat. person. omeopa-
iu. == homeoputhu, doctoriu de system'a
Ttotneoputhica; omeoptotu ^ fwmeopto-
tu,-a, homffii>itti>tu§, (6p.o[6;tTaltOl;,fr.ho-
B4optote,d'inl^rtalO[(;=:casu, casugram-
maticale), care e in acellu-aai caau; otneo-
proferu = homeopropkeru.-a. adj., h«-
BitBapr«pher(i8,-0D , (6^ioTtp6fsgov, fr.
Iien^ftpri>ph6re, d'in icpoţâpeiv ^ pro-
uuntiare), care se pronunţia ass^miuea,
are sonu assemine, si ca s. m., homeo-
propherulu = ritiu de aonu assemine
in covente consecutive; omeot^adu,-
a, adj. s-, htBw*t«leat»g,-«i, (i|Mtoii-
. Mţţ.
>.Emoc-ov, d'inTsXeonJ ^ fini tu, termina-
tioue), care are terminatione asaemine,
vorbindu de sonuri, de voci; si ca a. m.,
terminatione assemine.
OMET£)U, 3. m., omu mare, mai ver-
tosn tare Înalta si lungu; vedt si omonm.
* OMICIDIALE, adj., si ;
* OMIGIDUBIU,-a,adj., bs>letdU-
rluB, (it. omleidtale si «mieldlsTl»), re-
lativu la omicidiu; ca subst. personale.
omiâdiariu dîce mai multa de cfttu 0-
micidu.
* OMClDItJ, pl.-e, bonicIdlHM, (it.
onlcldlo), fapta de omiâdu.
* OUICIDU.-a, 9., honleldR, (it. «•
Ktcl4a, d'in omu ai cedere ^ occidere),
occisoria de otnu, de omeni, ommori-
toriu de omeni; si ca adj., tMânt4^ 0-
micide alîe latronelui.
* OMIDIRE,-esew, v., vedi : meăirt
si omedire sau ommedire. M.
OMIIilA, s. f., (6[uXta, fr. boB«m.
it. omelU si •mlila), coventare, covento,
mai olleasu coventu basericescn, tinubi
in baserica pentru invetiatur'a creden-
tiosiloru, sermone.
* OMINALE, adj., onlnallg; in 1-
cellu-aaî sensucuallu formei omittosv.
* OMINARB, T.,amliiarlsionlDare;
a dă ome sau omine, a presagf, prenuD-
tiă, a dă semne de venitoriu : ti orâmu
si ominâmu domnia si gloria; a omind
bane, reu.
* OMINATIONE, s. f., omlnatl»; ac-
ţiona de ominare.
* OMINATORnJ,-ion"a, adj. s., «biI-
natorj care omina, predice, prenuntia :
omnatoriu numai de relle si calamităţi.
* OMlNOSD,-a, adj., obIhosbb, (fr.
onliieux), plenu de omine, de presagie.
mai vertosu de presagie relle: ominose
passeri. ominosidu urletu <dlu cânelui.
OUIOMERIA, omiopatia, etc., vedi:
omeomeria, omeopatia, etc, la articluln
omeo-.
OMISIONE, 8. f., «misBio, (it. •wi8-
Hlone si ominlsatone, fr. omlaslan), ac-
tioue de omittere, cama si ce se omitle :
omissione importante, omissione de co-
vente d'in una f rase, omisionimulie d'in
vna carte; cu atâie omis-noni aii faevin
cartea neinteUessa.
=y Google
_ OMM
OMISSUra, adj. part., onlaiis.
OMITTERE si omettere,(misi9iomi-
sei, omissu, T., smltteret (it. OHetter«,
si onnetters, fr. «mettre, d'in ob cu
suFpressionea lui b, si d'in tniMere ; se .
pote ÎQse'si asaimilfi h, ai scrie : ommit-
tere sau ommettere), a lass& la una par-
te, de uua part6; a lassă se se duca, se
treca de la sene , si in specie , a lasaă
se treca d'in veâere, in adensu sau d'in
scăpare d'in vedere, si de aci, a laasÂ
in neglegentia, a nu face ce se cade a
face : a omitte frânele eallului; a omitte
tristdecogitari, voluptăţile, seccaturele;
omUtemu a diee, a scrie ceva, sau pentru
co ne scapă d'in vedere, sau pentru co nu
vremu a le spune sau scrie; a omitte
mai mtAte covente d'in periodu, asia co
acesiu-a remane neinteUessu ; adauge
pre moTffitie locurile omisse in origina-
le; a peeed prin omitere.
OMMEDtBE si onmidire sau ome-
dire, omidire,-e8CU, v., sibrldere* arrl'
dere, d'in ob si medire, ea intellessuln
speciale de a subride, si mai vertosu, a
(^de sau a arriăe, a responde cii snb-
risu la subrisu. M.
OUMORIBE si omorire, (d'in ob si
morire; pentru forma vedi si paren-
thesea de la omittere), ommoriu, om-
mori, etc, v., lit«rRoer«, eiieeare> ne-
Mre, ocoidere» obtrBDear«,TitaprlTare;
a face se moria, a priva de viâtia, cea
mai generale espressione a genuini a-
ceatui-a de actione : a ommori cu ,arma
de focu, cu arma taliosa, ct* baiaWa,
dandu cu parulu in capa; a ommoti o-
meni, vite;. a ommori, calcanău cu r.ar-
rulu, suggrumandu, innecandu svffo-
eandu; se nu faci asia co te ommoriu;
te ommore tata teu cu batali'a, de va
audi, ce ai famtu; a ommori spiriitdu,
suffietutu prin ignorantia sauprinpec
cate; a se ommori Jucrandu, a se om-
mori de supperare; ommore cineva pre
altulu si prin cereri persistenţi : me
ommore se Iu ^a* la theairu, se i com-
peru unu coUu; m'ati ommoritu eu sec-
caturde vostre de vorbe.
OMMOBITORIU 8io»k)r(fortM,-o,adj.
S., interffetor, percugisor, oeelsor, ho-
■iolda; care ommore, si in specie, care
OMH. _ iii
* aau omem .- ommoritorii cu
morte se se punhea.
OMMORITU ai omoriiu,-a. adj. part
sup. snbat., inUrrectiis'.
OMMORIU si omoriu, a. m., eoolil«,
homIcidIiiM, BAx; actione si aotnde om-
mOrire : ommoriu precogUatu, ommoriu
fora precogiiare.
* OMtTB, adj., ovui»=:totu, fiaeare,
appHcatu, 1. ca pi. dat. cu form'a la-
tiua : (}»mi6ws=iitt. pentru toţi, cu in-
tellessulu de earru sau trassura mare,
ca care, pre unu pretiumodicu, se trans-
porta omenii da la unu pnotu la altulu
in cetate; ca se ae indigene coventulu
caută se i ae ă6 form'a : omnibu. unu
omnibtt, mai muUe omnibe sau omni-
buri; 2. in composite ca : omnieolore,
adj-, onnloolor, (fr. onBleol(pr),=care
are tote colorile; ommfariu,-a, adj., om-
nirarloBi de totn genulu, de tota speci'a;
omniferu,'a. adj.',omnIfet = oare porta
sau duce, tinetote:of»m/er'a2erra;omnt-
forme, adj., •mnlfomls, (fr. onniromie)
=care are sau pote &v6, leuă tote for-
mele; omnigenu,-a,&â'}. oniilgeaiis, (fir.
omtilg6De)=:He totu genuin : omnigene
colori, omnigene semcntie;omnimodu,'a,
adj., «RiDlmodui, (fr. omninode), :::= de
totn modnlu, de tota form*» : omnimode
tonuri; omnimorbm,'», adj. s., «mnlmor-
bluH-a=care servelatotî morbii:reme~
die omnimorbie, ea subst. f., omnimor-
bia, planta ce se credea .bona pentru
toţi morbii; omniparente, adj. aaiBlpa-
MHsrrcare nasce tote ; terr'a omnipa-
rente; omnipotente, adj. oiiiKlpot«na=:
care pote tote .- Domnedicu numai e om-
nipotente; se făcu inse sau se dicu si se
dau ca omnipotenţi si omenii; celU om-
nipotenţi in republica; —omnipotentia.
3. f., omnipotentia, (fr. oniilpoteiice),
calitate de omnipotente : omnipotenti'a
dimna, omnipotenti'a juratUoru; omni-
presente, adj., (fr. omnlprâsent) := pre
totendine si totu de a un'a presente; om-
nipresentia, s. f., (fr. onnlprAseBee), ca-
litate sau facultate de omnipresente: cm-
niprestnti'a lui Domnedieu; omniscien-
te, adj-, (oHBlticiens, fr. omiitscieBt), =
care scie tote; omniscientia, s. f., ca-
litate de omnisi^ente : omnisâenti'a dî-
=y Google
şoo
OHO.
vina; omnisciu,-a, (•mmbalm), eare Bcie
tdte; omnisonH,-a, adj., onnUasot, care
are tote sonurile, sau care resona pre-
totîadine; om»ite»ente.iăj.,ona.iUvtas,
care Une, domina tote^ omnivagura, adj.,
«mnlTagDg, a) care v^a pretotindîne;
omnivolu,-a, adj., omnirolmi; a) care
voliesce tote; b) care sbora pretotindîne;
omnivomu,-a, adj., (fr. omnifome), care
n»fKtDtucemftnca;()mntt)orH-a,adj.,on-
BlTftrni, care mânca totu, sau care mSnca
tote, de tote : omidu e omnivoru, ea unulu
ce mânea si carne ai irbe.
* OUNIBUS, omnieolore, omnimodu,
omnipotente, aba., vedi omne,
t 1 OMO-, (d'în gr. t&fwţ = umeru,
fiî d'in grec. &}i6z — crudu), intra in
composiu scientifice ca : omoal^. 9.
f., (fr. omoalgle, d'in Sk-jo^ = dore-
re), dorere de nmem, in umeru; de acf
adj., omoalgieu,^a; omoeotyla, a. f., (fr.
•noeotjleţ d'in x»6X7j = caritate), ca-
ritate ia care ae imbucca capitula u-
merulai; omophagu,-a, adj., (fr. om»-
phsKet d'in fparţtlv z= mâncare), care
manca came cruda : se aice co bacehan'
tile erau omophage ; de acf si sabst. f.,
omophagia = onopliaţU, {it^farfiix ,
fr. «mophagle), mâncare de carne cruda,
pi. f., omophagiele, aerbatore a Ini Bac-
cfau, in care mâncau carne cruda; omo-
phoriu=zomoforiu, ţl.-e, (ufioţjtfptov, fr.
oBopIiorlon 3i onopborei d'in tpipeiv =
ferere , portare) = vestimentu arcMe-
rescu ce se pune pra umeri; omoplatu,
8. m., (fr. omapUtei d'in icXaT&<:^Iatn,
largu), ossu latu si suptire, triangnla-
re, care formâdia partea posteriore a u-
meriloru, spat'a, spatele, ossnlu spa-
telorn.
t 2 OMO:=A<Min)-, (d'in grec. ojjuiţ
= semile, assemine), intra in compc-
site scieutiâce ca : omobranehiu ^ ha-
mobranckiu,-a, adj., (fr. li«m«l>r«ich«t
d'in ^pifxut = branchia) ^ care are
brtţnchie assemini; s. î. pi., omobran-
chiele, ordine d'in claasea crustacielom;
omocarpu=homocarpura,adj., (fr. h»-
mecarpe, d'in xcipudi: =: fructu) care
are fhicte assemini, sementie assemini;
0mocentru^:homocentru, s. m., (fr.hv-
meceatre), centru commane alLu mai
om._
mnltoru cercuri; de acf si adj. omoeen-
tricu^iomoeenirieu.'a, care are centru
commune; omoehdu=homochdH,-a,ai}.
(fr. hoBiMfaile, d'in x>]''-'i=c"'re. pe-
tioru), care are petiorele assemini; a. f.
pi., omochelele, sectione d'in famili'a
crnstaoieloru deeapodi brachyure; omo-
ericur=homocricu,'a, adj., (fr. honverl-
elea, d'iu xp(xoi:=:cercinn, ânelln), care
are anelle assemini; s. f . pi., amoeriale,
ordine de chetopodi; omodermu=homd-
dermu.-a, &dj., (fr. kftModeroiei d'in
8£p[U[=pelle), care are pelle assemine,
de acea-asi colore; s. f. pL, omodermăe,
familia de reptlli ophidie; omo^<mii=
homodromu,-a , adj. s., (fr. horao4r«»ei
d'in Spojioţ =z cursu, drumu), care ar*
cursu assemine, si in specie, perghia «•
modroma. in care poterea sau forti'a ac-
tiva si forti'a passira sau reslstenti*!
snnt de acea-asi parte a puntului de
râdimn, si ca subst. m., omodromidu=
perghia omodroma; omog(^aetu,-a, si
homogoUadu, adj., (fV. honofilute, d'ia
loXa-^oXaKtoî = lapte) , care are san
suge acellu-asi lapte, si de acf es snbst,
membru d'in acea-asi familia; omogama
=homogamia, s. f., (fr. bancgamle, d^n
Ţdiiocz^Dunta), statn de planta care are
organe de amendone sessele; omogenitt,
si homogeniu,-a, adj.,(fr, homoţ^ne, it.
omoţeneo) , care e de natnra sau de
forma assemine, composu d'în partf as-
semini : parti omogenie, substantia o-
mogenia, adunantia omogenia, ministe-
riuomogeniu, testura omogmia; hmina
omogenia, alle cărei radîe sunt tote asii
de reflessibili sau refringibili; cantităţi
omogenie; de acf si : omogeneitate=h(h
mogeneitate, s. f., (fr. iunuaginilii , it.
oiaoKflneiti)=calitate de omogemu .- 0-
mogeneU(Uea partiloru; <mogeTUa=:Juh
mogenia, a. f, (fr. hemog^nle» it. om-
feiiIa)=generatione de semini d'in se-
mini; omogrOtnmu = homogranim»,-a,
adj., (fr. bomograrame, d'in YpociiţM=:Ut-
tera), care are acea-asi littera, acelln-
asi semna; omografu^homogng^.'O,
adj., (fr. honoţraphe , d'in "rpif kv =
scriere), care e scrissn assemine : to-
vente omografe, fora inse se aibă aeea-
asi origifte neci ac^-m w«»* / o*^
=y Google
OMO.
îogu=ihemalogtt,-a, adj. (fr. lioBi*i«f b«,
ii. «mvlogo, d'in Xdţoc^^ratioiie), io fi-
gure geometrice asiemini, se applica la
laturi, cari oorrespundu si se oppunu
la anghiari ecali; corpuri attaloge, ciri
- an caracterie, transfonnationi assemini
si cotnpositione analoga; electricităţi o-
mologe, ma^Hetiamn onwlogu, etc., cari
attragn orirespingn acellu-asi corpus
d&Bcf si : B. f., omologia =Jtomoloffia,
(it. onologU), 'Statu de omdlcgu; adj.,
omdlogicu=^otiiologieu,-a; verb., omoto-
garg=Otomologixre, (fr. hVMftlogiier, it.
on«l«^re) , a confi^jntă, compari, as-
semin&i conformi^ in specie, a ratifică,
a d& nani actu particnlariu potere de
acfu publiou sau judiciarin; de acf si :
omÂogaUone, s. £, sctione de omolo-
gare; omofflaSu ^ homomalUt,-a, adj.,
(fr. boMABiillet d'in \ijaX\6z =: Una,
pem), care are perii saa părţile pree-
minenti direptate in acea-asi directio-
nK,om<meru,-iit=homomeru,-a, adj., (fV.
■■•Hvmirâ, d'in [jiâp(x;=:parte), care are
tote părţile assemini; s. f. pi., omome-
rde, ordine d'in classea chetopodilora,
cari au ăneUde corpaloi assemini; omo-
morfii=homomorphi,-a,tAi., (fr. h«H«-
DtTpbe, d'in |iop(pi=:forma), care are
forma assemine : piaii omomorfe; omo-
ntmM^homomjmu,-a, adj., (fr. b«ii»<
' njme, it. ononlKOţ d'in SyotL<x^3ome),
care are nome assemine sau sonn asse-
mine, dâro sensu differitn : ^t fi'oii o-
monmm, trei amice omontane; covente
omomtme; coventele omonume potu se
ttw fia neci de camu synottyme; de aci
s. f., omonmiUa = homon^mia, (fr. ho-
»«B;inle, it. «■«nlmlâ) , calitate de o-
monumu : omonumPa aceatoru trei ter-
mini; omofonu^homophomi,-a,tiij; (fr.
taoBophone, it. «mofOBO, d'in tpavr^ =
TOca), care are voce sau sonu assemine :
covet%te omofone; de aci si s. f., omofonia
= homophonia, calitate de omofowt;
omoft^u:=::homop}^Uura, adj., (f^.bo-
■cpbjUet d'in tpâXXov ;= folia, frondia)
care are tote foliele assemini; i'mdpode=
homopode, adj., (fr.bsmopode), care are
totu atăte degite la petiorele posteriori
ai anteriori; om()pfe»%-a,=:Ao«iopterM-a,
adj., (fr. homvpUrtf d'in msp6v = a-
OMP.
SOI
ripa), care are aripe assemini; s. f. pi.,
omopterete, sectione de insecte d'in or-
dinea hemiptereloru; omotele^^homotde,
adj. 8., (fr. h«Motile,d'in TâXo;=tribntu),
strainu oare şedea in Athene si solvea a-
celle-asi contribntioni cu cetatianii a-
theniant; omotene =. homotene, adj., (fr.
homot^ne, d'în TEtvs[v^teDdere)= care
tende a si mantinâ acea-asi forma, yor-
bindu de certe animali; omotaiamu ==
homothalamu,-(i. adj., (fr. h«iioth«ltne,
d'in 9dcXatLot = lectu sau patu), caro are
8tratuassimine,Torbinduâecerte plante,
cari au corpulu assâmine cu stratulupre
care stau; omotimu=hom(aimu,-a, ^j.
s., (fr. koBMtlme, d'in u^ii ^ onore),
care are ecale onore, care se buccura si
se pote buccnră de ecali onori; de scf si
s. f., omotimia-:::Jiomotimia, calitate san
dereptu de omotmu; omotonu = homo-
tona.-a, adj., (fr. bomotoDe^ d'in tavo;
=: toQu, intensitate), care are tonu as-
semine sau intaisitate assemine : febre
omotona ; de acf si sabst. f., omotonia
:=zhomotonia (fr. bomotonle, it. ometo-
mu), calitate de omotonu; omotropu =
homotropu,-a, adj., (fr. hotnotrope, d'in
ipiiTcoc ^ torsione), care are directione
assemine, vorbindn de etnbryone, ce are
acea-asi directioae cu sementi'a; omou-
si», ^^ homousiu ,'a , adj., bom«ng|iiB,
(â|Loo6oio{ d'in obtAtt ziz substanstia) ^
consubstanţiale : fiîiuUt e omousiu eu
tataht; disputa pentru omousiu eausă
destinarea intre ariani si ortoăossi.
OMOI^E, Offionitt, (cu n moUiatu o-
moitt), 3. m., (it. omoBe), augment, d'in
omu, omu mare de corpu, de statura; in
ftcellu-asi sensu si pentru muliere sab
form'a femin. omonia, (omoia).
OMOBIBE, omoritu, omoriu, etc.,
vedi : ommorire, ommoritu, ommortu.
* OMPHACE, sau onface, s. t, (8[i-
'ţai; compara si tr. onphax), 1. popul,
^urida, ura necopta, stroguri necopţi;
2. si alte fructe necopte, mai vertosu
olive necopte, olive verdi; de ac£ : 3. pa-
tra pretioia pellncida verde gatbina-
stra.
• OMPHACINU, sau onfacinu.-a, adji
8., (fr. oinpfaiciB); de omphace, leuatu
de regula ca subst. m., omphaeinu, si
,Coog[c
soâ
OMU.
f. omphaeina^Biicca de omphaee, zâma
de omphace.
* OMPHACIU saa o»/actt(,-a, adj. s.,
oHphaetiiia, (ăţiţdixcoţ-ov), de QmpĂac«,
trassu d'in ompAace, si de acf s. reale
m. omphaeiu sau f. omphacia=^olia san
succu estrassu d'in struguri necopţi,
sau d'in olive verdi.
♦ OMPHACOMELE sau onfacomde,
s. f. , OBphaeoael I (fr. onphacomel),
mjerecu omphadu de uve, siropu cu om-
phaeiu de uve.
t OMPHALO-, (d'ia grec. o^tikâz
^ buricn), iatra in composlte si deri-
vate scientifice ca : omphaloceîe, s. f., (fr.
oHpbaloc^Ie, d'in xiJXtj =r tumore, sur-
patura), surpatura, infiatura de buricu,
essire a buricului; omphaiode, adj., (fr.
omphslsde), care are forma de buricu;
omphaloău, a. m., (fr. oaipfaaI«de , d'in
6Sc!; = caile), parte a unei plante ce
serve de canale vaseloru nutritive; om-
phalomantia, s. f., (&. ompiialoinaielPt
d'in [uxvTcia = divinatîone) , pretensa
arte de a devinâ dopo nodurile buricu-
lui nuni pmncn naacutu, căti copilli are se
facă mamm'a lui; omphaîoncia, a. f.,
•mpbaloncle, d'in S-pwtt: z=. inflatura),
inllaturaabuncului;ompAa2opiyma,a.f.,
(fr. OBphtloph}'metd'inţ6]La=tumore),
tumore la buricu; omphalopsychu ,~a,
adj. S., (fr. omphalopsfqiiei d'in ^ay^
=: sufflotu), sectariu, specia de illnmi-
natu care crede, co omulu, uitandu-se
fissu la buriculu seu, ae pote pune in
conimunicatione cu divinitatea si vede
aaî& cea-a ce assemini alJuminati no-
mescu Imnin'a Thaborului; omphalop-
tieu si omphaloptFu,-a, adj., (fr. ompha-
loptl(|iie si ompbaloptre» d'in £;rtpov =:
speclu), vorbindu de una lenticula bu-
ricata de amendoue laturile; omphaior'
rhagia, s. f., (fr. omphalorrbagle» d'in
'parftlv = a se rupe ei curre); scursore
de sânge d'in buricu, mai vertosu la
prunci; omph(tlositH,-a, adj., (fr. onpba-
losite, d'in otra; ^ nutrimentu) , care
capita nutrimentu prin buricu; ompka-
lotomia, s. f., (fr. «mphalotomle, d*in
togi^ ^ taliare), taliare a buricului.
OMU, s. m., pi. omini si vmeni, bnmo,
it. (oomot «mo; isp. hombre, port. onew.
OMD;
cătat ome, prov. h*Be, hOH Bl om, T>
fr. en, n. fr. bana*, adauge si •■); a-
nimale raţionale, cogitatoriu si vorbi-
toriu; in acestu intellessu omu se appiii»
la totu genulu, fora distînctione de sessu:
numai omulu conmuniea idede si sen- ■
timentde seUe prin $emne si somm at'
ticulate; numai omulu vorhesce; OMuIu
ahita in tote dimaiele; genuiu omint-
loru s'a divisu in mai multe vUie ; e una
vitia de omeni alba, e alta vitia âe o-
meni negra, ai una vitia de omeni gd-
bina; aceste trei vitie de omeni se sub-
dividu in mai muUe varietăţi; toţi ome-
nii sunt moritori ; toii omenii simt
ecaîi înaintea lui Domnediett; Dom-
nedieu crea pre omu dupo imagir
nea aea; — in opp. cu femina : Bon-
nedieit erei omulu si femin'a; in acta
adunare erau mai mtdtx omeni de cât»
femine; omu insoratu, omeni Beduin,
oiMN teneru; omeni armaţi, omenii ft»
unu regimentu; in sensu si mai spe-
ciale de marilu, barbatu : omtUu meu,
dice una muliere de barbatulu seu; o-
mulu teu nu e ionu ca omtdu meu; —
cu respectu la calităţile intellectoali si
morali, sau la capacităţile si aptitudinile
omului : omu numai de neme; mare m
adjunau. avutu te ai facutu, dero omu
tdu nu eşti; a st a/ld omulu, nu ti oi
aflatu omuiu, nu e acestU'O omulu; aee-
stu-a e omulu meu; Diogene cautâ omu
eufanariulu diu'a inameăfa mare; n'am
omti care se me intdlega; omulu negotiu-
lui, seientiei, curtei; omu de sperantia,
de periclu, de incredere, de omenia, de
prMtate iiteereata; omuiu perdiarei, o-
mu/u lui Domncdieu, omulu dracului;—
omu nouu , omulu nouu, a.) în sensu
civile , omu de currendn nobilitu , omu
de currendu essitu pre scen'a politica;
P) in sensu leligiosu, omulu regeseratu
prin grati'a divina; — proverb, nu faee
nemica co tata teu a fostu domnu, si te
nu eşti omu; ned salcea pomu, neci in-
cultulu omu.
OMUCIU si omutiu, s. m., h«Miii.
I calns, honallnS) homnlliiluif banaBOUi
I (comparasiit.onueelo; oniaelaolsj «bI-
j oello, onetto, etc.); deminutivnd'in omu
\ de undo nou deminutivu : omucioru, si
■^^
.Google
_, 0N&
cusinloendec .* omusioru, form'a ceare
ai seosuln de ut», (fr. Inetle) =: gUti-
dula, liiobntia d'in guttu : mi a c^utu
<Mm8iorulu, a rEdicâ omusiorulv cadutu;
— pre looga aceste-a occurre, ca demi-
nuliva, si form'a : omtdleciu sau onmlle-
tiu, care presuppune si una forma : o-
mtUUi ^ lat. homallas.
OMULLETIU,<»ntinoru,oiNu<*u,etc.,
vedi omttciu.
* ONAGBA, 8. f., vedf onagru.
* ONAGBIC.-a, adj., (fr. OB»ir«);
carpsâmenacuonaţ/r'tf, sau cu onagruhi.
' ONAGRU, 8. m., oBster, {Sva-jpw:,
d'ia ova; =: asiuu, si <S-rp(o<: selbaticu);
aainu setbaticu, commuue in Tartari'a
3i Persi'a, tare ageru de petiore; —
l'em. onagra, femÎQa a onagruiui, dâro
si genu do plante care serve de typu
lamiliei sau tribului onagridoru.
• ONANIA, (pron. onania), s. f., ai ;
* ONANISMU, s. m., (it. oBa>lmo),
mallscia, masturbatione , asia nomita
dupo Onan, filiu allu lui Juda , batatu
si peidutu de Domnedieu pentru acestu
peccatu.
* ONOARE, T., ancâre, a aberi, vor-
bindu in speciale de aainu : asinii <mca;
oncaiur'a asiniloru.
• ONSBAKK, V., «nerare, (it. •»»-
rare), a ingreonă : a onerâ navi, carre,
caUi, asini; a si onerâ stomacviu; sunt
oltmenfe ce onera, fora se nutresca; a
onerâ ntesele eu buceaie de totu genulu;
a onmâ pre cineva cu injurie, cu argur
tntnte; dâro si : a onerâ cu onori. cu
promiase; a onerâ reuîu. morbtdu, cal-
lea; a onerâ butOe eu tnnu, tUrU eu o-
liu, canistrele cu fiori.
• ONEBARIU,-a, adj., onerarlus, (it.
nnerarlo, fr. ontiralre); relativu la onu,
la oneri, careporta oneri : bestia onera-
ria, nave oneraria, in opp. eo nave ae-
tuaria, affide onerarie, in opp. cu ofj/i-
cie onorarie.
♦ONERATIONE, s. f., oiieratlo,(it.
ABerulone); actione de onerare,
*ONERATU,-o, adj. part. sup.subst.,
oieratvfi.
• ONEBOSITATK, s. f., oHerosiUs;
calitate de onerosu; onerositatea sarei-
ndoru impuse umerilaru noştri.
aş^ RM
* 0N£R0S17,-a. adj , oaertni, (it.
oii«ro80f fr. onirenx); inearcatu de 0-
neri, greu, apppsatoriu, tare greu, io-
commodu : sarcine oncrose, buccata o-
nerosa pentru stomaeu, acrulu c mai o-
neroau de câta foculu, onerose negotic;
tuida onerora, donatione onerosa, ti^
Iu onerosu, candUioni onerose, in opp.
cu donatione gratuUa, titlu grataitu,
eonditioni usiore.
* ONESTAMENTU, s. m., pl.-f, lio-
BMtaiDeutDm; medin de oruslarc, or-
namentu, splendore.
* ONESTANTE, adj. part. preş., kt- »
nestoas, care onesta.
*' ONESXAKE, T., hoBeHtare, (it- •-
neatare), a face onestu =: a investf ca
onore, a onoră, orna, decora, etc. : a o-
mstu cu mari onori; domnulu se one-
ste cas'a, nu cas'a pre domnu; a onesta
pre cineva; insocianda-lv; petreatndu-Ut
intempinandu^lu ; pudorea onesta for-
mos^i'a.
"ON^TATE Bione8iitate,s.f..hon%-
»tM, (it. oneşti si onestate, fr. hvm-
neteU); calitate de onestu; 1. in inaem-
narea coventulni de sub 1. : se facetmt
totu spre a fugi de turpitudine si ane
conserva intacta onestaiea; nu e nemţea
nMidedoritudecâtuglori'a;nonielebomt
si onestedea; 2. in însemnarea coTeutnlui
de aab 2., a) demnitate a caracterinlni
naorale, rirtiite : nu pote fi demnitate,
unde nu e onestatc; virtutea, pudorea,
onestatea e in partea nostra; in partea
vostra e vitiulu si turpitudinea; nu me-
surati bonulu supremu dupo utilitate, ei
^po onestate; aiAservâ onesttdeaintt^e
adelevietiei; dreptatea, ecitatea,pietatea,
blandeti'a, bonitatea, Iote virtutue se afia
in onestate; omu de una onestate attâ
de mare, in câtu. nu committe neci unu
reu, neâ una nedrepttUe, ba chiaruned
untt necovenientia, ehiaru se sda eo ne-
mine nu ar pate afiă fetele sau ăiaaele
selie contrarie onestiUei; — in aensa mai
restrinsu, pudore, pndicitia, castitate,
modestia : covetUe, scripte ce offendu o-
nestatea; b) despre lucruri, formoaetia,
gratia, splendore convenientia, propor-
tione : onestatea idedoruface onestatea
espressioniioru; cu tote ace^ent pmn'vi
,CoogIc
S04
OM.
arfi«M«t, respande gratia ai oneitate '
ehiaru asupr'a obieetelont urife si dis-
gratiote; onestitatea vestimentului e a-
tâUi spiendorea si formoseti''a lui, eâtu
siconvenienti'alui nunumaieucorpuUt,
' ci si eu earaeteriulu persanei ce le porta.
* ONESTITATE, e. f-, vedi onestate.
* ONESTn.-A adj., honeatuB, (it. o-
nestd, fr. honnSte); investitu cu onore,
plenn de onore, si a nume : 1. cure e în
onore, se buccnra de onore, onorata, o-
ttoro&tle, estimatu, consideratn, ek. :
nascuiu ă'in nobile si onesta familia; te
^ reeommendu la unu omuavuiu, iti fluente
^ si onestu in cetatea sea; familia nume-
rosa. mare si onesta; fUia d'in oneşti si
avuţi parenti; harbati oneşti; mulieri o-
nette si no&tît,- cetate populata, avuta si
onenta intre iote cetatiU; eu respeetu
aeeeptu acestu ăonu d'in onest'a si au-
gust'a mâna a ienefaetoriului nostru;
2. care adduCe saa merita onore, demnu
de onore, da stima, virtuosu, bonu in
sensulu morale, eto., oppnsu la turpe :
dupo mărturia omenihru oneşti; fapte
oneste, causa onest/t, eastigu onestu, ad-
nânistratione onesta, negotiatorioricsti,
vietia onesta; toţi parentii doreseu ca
filii seisefia mai oneşti, de câlu densU;
nu e onestu a răpi ce e aUu attui-a; nu
e ones^ a caută se te inavutesei at dam-
nuZu appropelui; paupertate onesta; si
ca subat. onestulu e de sene amabile; o~
nestulu e ensasi virtutea saufapt'a vir-
tuosa; onestidu singuru e lăudabile si
dciiderab^ fora onestu ce fericire pote
omulu gustă?— in sensu restriaso, pa-
dieu, castQ, modestu : portu one^u, ve-
sUmerUe oneste, fete oneste, multere o-
nesbi; 3. despre lucruri: nobile, for-
moBu, gratiosu, coveniente, decente, eo-
venitu, etc. : omatu onestu, fada one-
sta, portu onestu, na numai modestu,
d^ro BÎ formoBu si mai rertosu coTenita
personei si impregiurarei; sub nomine
oneste se ascundă adesea ceUe mai gre-
tiose lucruri.
* ONIROCBITIA, B. f,, (fr. oolroerl-
tle), pretensa arta de onirocritu.
• ONIBOCBITICU,-o, adj., (it. oui-
roorltleva, fr. omlroeritlqoe), relativu
la oniroeratia, sau la onirocritu.
* ONIROCRITU,-a, e. pereonale, •-
Blrsorltes, (^etpoxptnjc, fr. ftiilr«erltc,'
d'in SvsipOi:=Tisn, applicatu ei lamant
d'is cans'a poterei de aaddormf, sixptnji:
=interprete), interprete de vise;— de acf
ai : onirodijt^, a. f., (fr. •■Irai/ale d'in
68uvTj=:dorere), dorerea sentita in vîsd;
onirogynia, a. f., (fr. onlro^juleţ d'in
■fuvi)=muliere), visare cu muliere, pol-
lutioue in Tian; oniromantia, s. f., (fr.
onlro mânau, d'in tiatvcGio^rdirinstione),
pretensa dirinatione dupo vise; oniro-
scopia, a. î., (fr. ontroieopfe, d'in sxo-
nEîv=observare), attidia allu viselorn.
* ONIRODYKIA, oniroggiua, fltc.;
vădi onirocritu.
« ONISGIDE, adj. s., (fr. •lUelde),
care sâmena ea unu oniseu, si de acf b.
f. pi. oniscidUe, familia de insecte my-
riapodi.
* ONISCU, s. m., oilioM, (fr. ob1>-
<|ne, nomitu si olopante), gena d« in-
secte nomitu si mwl^ţpeda.
* ONOGABDITT, s. m., oB*ear«loi,
specia de planta nomita si chameUone.
* ONOCENTAUBTT, s. m., •■•ce»-
tfturiiHf {te. «DacHUire, d'in ^w;^-
ainu, si x^aopoţ=ceataam); monstrn
fabulosn, medietate asinu si medietate
omn; Sg. omu desfrenatu si impura.
* ONOCaOTAXU, 8. m., onseroUlii,
(âvoxpâtaXo^, d'in X«ţ ^ asinu si -AţA-
ToXov := snnatore), specia de pellicann ,
pelleaBBi orotalui, asia nomita dnpo
vocea sea ce sâmena cu & asinului. <
* 0N0MA8TICU,-o. adj., (fr. •!•-
■astlqne, it. «nomutleo, d'in £vo{ui =
nome); de rtome : dit^a onomastica; voea-
buUxriu onomtisticu. de nomine pr«prîe.
* ONOHATOFEIA, a. f., onraato-
paU, (âyoiiatonoiîct, fr. onoH«t*p<fl( it.
OBOButftpea ai OBOjnstvpelK, d'in imţa.
nome, si nouîv = facere), formare de
unu coventu, alle oui sonuri imita In-
crulu ce espreme; coventulu imitativa
ensusi : bvhuire e una onomatopeta.
* ONOMATOPEICU, mai beflo ono-
i»a<opoe^tcu,-a, adj. , (fr. oBAmatopiiqBet
it. onoDiatopeleo), relativu Ia onoma-
topeia : coventu onomatopăcu, (onoma-
topoeticu).
* ONOPOBDU, s. m., «Mper*!*!,
,, Google
ONO
(iv6impSw, fr. «aoporde, d'in Svo; ^
aainu, si nopSi^^besina), genn de plante
d'in fatnili'a SoBculoselorn.
* ONOPTXU si onopuBSu, s. m., o-
k«pjxns( (fr. oo*pjxe), genu de plante
d'in famlli'a synantherieloni.
* ONOBABILE,adj.,h«nor«blll»,(it.
«narabUe, fr. honorible); 1. demnn de
onore, de onoratu : persana onorabile;
2. care face onore : funeri aolenni si
onorabili.
* ONORABILITATE, a. f., (it. ono-
r>bllttft,fr. honarablltu), calitate de
onorabiie.
* ONOSAXDU,-a, adj., honorandos,
(it. onorsndo), de onoro/u, care merita
a fi onoraiu, cni se cade onore : ono-
ronăi domni si onorande domne.
« ONOBAMTE, adj. part. preş., h*-
■•raiiB, (it. oBomte), care onora.
* ONORARE, T., b6norare, (ît. on«-
rare, fr. bonorer); a face onore, a in-
vesti cu onore sau cn onori : a onoră
mortea unui mare barbaiu nu numai
cu monumente, ei si ou doliu publieu;
onoraţi parenUi, onoraţi ă(Uineh pa-
retitiloru, onoraiitotu ce e nationcde;
onoraţi memori'a, faptele gloriose alle
strabonUoru; a onoră cu una statua, eu
una funtiione înalta; a onoră eu unu
ospetiu, eu preaentSa, eu vîsitde selle:
a onoră eu benevolienii'a sea; a onoră
vorh'a sea, eoventidu seu; eine onora
pre alţii, se onora pre sene,- omenii o-
noraii pentru virtuţile loru, pentru
aâenti'a loru, pentru demnUaiUe loru.
* ON0RABin,-a, adj.,«n«rariiiB,(it.
«norArlo, fr. hoDAralre), de onore, ce
se da sau face pentru onore; 1 . in genere :
monumentu onorarm, inseriţ^ioni owh
rarie; mesa onorariu, ospetm onorarm.
nomtrt onorta-ie; tuioriu onorariu, sa-
mfieiuonorariu,membri onor ari ai unei
societate; 2. in specie; a) donu onorariu,
facutu pentru onore, si de aci a. m. reale,
onoraritUu ^ remuneratione data pen-
tru unu servitiu liberale : onorariulu
professoriloru, onorarieie advocaiUoru;
b) ca terminn de jurisprudentia romana,
dereptu onorariu, d'iu initiativ'a preto-
riului sau d'in consuetudine, in oppo-
sîtiene ca derepttdu strictu determinata
ONO; 505
prin l^e ; asi& : Megationi onorarie,
sueceaoriu onorariu.
* ON0RATIONE,3. f., h»oratio, (it.
onorailoae), actione, actu de onorare.
* ONORAT0RIU,-*'Wio,adj.s.,b*io-
TKtt, (it. onoratore), care onora : ono-
roioriu eJiu religionei, aUu ă(Uineloru
strabone.
* ONORATU,-a, adj. part. sup. subst.,
bontratui.
* ONORE, B. f-, boBor si boDoi, (it.
onoreţ fr. honnenr); \, formosetia, gra-
tia, splendore, ornamenta, farmecu, Uitn
ce attrage si farmecă oclii corpului sau
mentei, ce e mai escellente in genuin
seu, flore, Incâferu, gemma, etc. : aspre-
le venturi aUe tomnei au ăespoliatu
arborii de onorea loru; auavGe flori sunt
onorea unei placiOa verdea; paîlorea
mortei a stersu onorea vergvnaki sdle
facia; unu omu e onorea nationei, far
miliei, seelului seu; una formosa intre
formase e onorea unui bdUi; 2. gloria,
estima, lauda covenita meritnlui, esce-
lentiei, virtntei; repntatione, nome, ce ai
oapita si are cineva : onorea e premiulu
vertutei; eine di'in occasione, fora voti'a
cetatianiloru, se inaltia la imperiu, ca-
petă nu onore, d numai nomele onorei;
onorea nutresee artăe; orutrea si glori'a
armeloru; a face, termină ceva eu mare
onore si gloria; onorea si gloria aceUei
di de vifioria vou« se cotfine; a pre-
tende la onorea de poetu , de istorieu,
de pidoriu, de omu de ^atu ; ono-
rea nomelui romanu; se da, se face ono^
re nu nutnai personeloru, ei si luoru-
rttoru : se face. onore Uttereloru, se făcu
onori sdentieloru si artHoru; a ofensă
onorea, a repară onorea; — inse ade-
sea si in ren, despre Incmri deşarte, ba
chiaru criminali; asi& se vorbesce de
una otwre de eorpu, de casta, de joea-
tori de earti, etc; — 3. virtute, ce ne
indâmna a nu face nemiea ce pote avi-
If, attinge demnitatea de omu, a face
d'in contra totu ce ne redica in oclii
noştri si ai altoru-a, mai vertosu, a
face fapte mari, gonerose, eroice, etc.,
a) in genere : omu de onOre, covente de o-
nore, H dau eoventtdu meu de onore; u
nu avi tuci tutu sentimentu de onore, a
yCOOglC
5M
ONO
luerâ pre onore, i» onore; pre onorea
nostra, pre eredenti'a onorei nostre; me
leissu pre onorea vostra; stare faeuta cu
âamnvlu onorei; onorea cere se morma
tnai bene de câtu se eotnmittemu una
lasaitate, aeesta-a, e caUea onorei; b) iii
specie vorbindu mai allessu de femine,
pndicitia, padore, c&atitate : muliere de
onore, muliere fora onore si puiiore; se
crescemu copUlele nostre in onore si
pentru onore; onorea feminci e flore
asid de delicata, co se veseedescc, attinsa
de cea mai mica sufftare venita chiaru
itin apparentie ambigue;~^i. fuuctione
onorifica, demnitate, ofSciu publicu : a
trece prin fote gradele de onori, si a se
, inaîtiâ la onorea supretna; onori ttitlt-
tctri, onori civili; incarcatu de tote OfW-
rile; a aspira la onori, a aăjange, la
culmea onoriloru, a capitd averi si o-
nori, a ambiţiona onorile; 5. manife-
stare a estimei, respeotului si beâevo-
lientiei bau amorei ce avemu cotra cineva
sau ceva.priD vorbe ei prinfapte, a) cotra
Domoedieu, sacrificiu, inchinatione, ado-
ratioDe : tie, Domne, se covine onorea $i
iota glori'a; a adduee si d^une onori
pre altmriele dieiloru; h) onori funebre
= Ofwnie sepuUurei = iMimele onori,
făcute mortilom; c) veri-ce dam sau
actu facutu cniva d'in estima, d'in re-
spectu sau d'in benevolientia, favore,
amore : domnele de onore insodescu pre
prineipesse ; garda de onore se da per-
soneloru ce occupa unu locu inaltu, mat
verlosu in ierarcki'a militare; face cineva
onore cuiva, invitandu-lu la ospntiu; ter-
ranii si făcu onore, dandu-si de beutu;
face onore cine-va unei domne, dandu-i
bradulu, ca se ua conducă; de aci es-
pressioni de civilitati ca : fa-mi onorea
de a mi spune ce ai aflatu; avemu onore
de ave salută; fa-ne onorea de a cenă
cu noi; am onore a face connoscutu;
ccncedeti'mi onoreadeave faceunain-
irebare; nu am avuiu onore de a eonnosce
pre Domnulu, si, ca se sciirtămu : a fa-
ce onorenumelui Homânu; aface onore
mesei,buccateloru,vinidui, etc.,amaDC&
si bee cn plăcere, etc.
* ONOBIFICAAE, hoDorilIorc» (it.
•ncrlllean); a face onore, a onoră : se
onori^âmu si glorificămupre regdere-
giloru, pre Domnedieu.
* ONORIFICATIONE, s. f., (it oio-
rliioaclane), actione de onorificare.
* ONORIFICATORlU,-tona, adj. a.,
(it. onorlfloatore), care onorifica.
* ONORIPICATU,-a, part. sup. subst.
honorlBeatus) (it. onorlĂoato).
« ONORIFICENTK, adj. htnariaw»
(it. «Borifleeite), care onorea; vedi
si onorificu.
•ONORIFICENTIA, B. f., h«Mrl-
aeentls, (it. onorlftoenEs); dispositione
si actu de onorificente : a consecrâ iem-
plulu eu multa onorificentia; a facecui-va
onorificentie splendide,
* ONORIFICU,-a, adj., lioaariUcns,
(it. oiiorifico, fr. faouoriilqDe); care face
onore. plenu de onore : a face totu de a
un'a mentione onorificade morUele not-
tre; eovente onorifice pentru noi; Sarcina
onorifica, titulu onorificu; ttu su onorifice
ceUe ce spuni tu de tsne.
* ONORIGBSU.-a, adj., hoMrlyer;
care porta aau face, adduee onore.
' ONORO,-a, adj., honoros; plena ds
onore, care are sau face multa onore :
onorele carmine alle poetului, onor'a
morte pre campulu de bătălia.
*0N08MA, s. f., oBoBiaa, (Svoi][jia,
fr. «u»gme), genii de plante, affine cu
anehisa.
* ONTOGONIA, s. f., (fr. «tof •ni*,
d'in ov— fivtoc ^ fientia, si fov^=ţ^-
neratione), theoria a productîonei fien-
tieloru de pre pameotu.
* ONTOLOGIA, s. f.. (it. oitoloirla,
fr. ontologie, d'in 5v — âvro; = fientia,
si \6foi: =: discursu) , tractatu despre
fientia in genere : ontologi'a face parte
d'in meiaphysica.
*OHTOLOQICU,-a, adj., (it. oMto-
loţlco, fr, «ntolofliiue), relativu la oil-
tologia : speculationi ontologice.
* ONU, pi. onuri si oneri, «noaj sar-
cina ce porta cineva sau ceva, greutate,
incarcatiira, ; a pune grelle oneri pre
spinarea edilului, asinului; camdu ani
se se franga sidt onulu cu care l'ati in-
carcatu; navi mai large, pple a trans-
portă merci si alte oneri; fig. greutate,
difficultate, dare prea-grea, contribu-
,CoogIc
OPA.
507
tione grea, etc : eetaHanii nu mai potu
dme onertle de totu gemAu ce li se im-
pufui pre tota diu'a.
* ONTJSTU,-a, adj-, «mutD», (it. •-
BDSto), iocarcata, oneratu, si do aci,
implutUi ingreonatu : doi asini onusti,
NMuIw onusht eu sacci de sare, aUulu
tmusta ctt sacn ăe spongia; fcaretra o-
ntata eu sagette; mâiUmi se intorsera
ottiwfi cuprede; stomaeu onuslu cu vinu.
* ONYCHE, B. f., onn, {5voS=uiigla
de ladegitu, comp. si fr. on^z), 1. spe-
oia de marmore cu verge de colori, cari
i dau appareati'a ungleloru de la do-
gitele mânilom : ă'in ontjche se făcu dif-
ferite vase, cu onyche se ast«mu podeUe;
2. priD metafore, a) vasu de onpche,
h) specia de gemma san neetinimata,
c) Bpeeia do conchylia.
* ONICHIKD,-a, adj., «utoDIids,
(ây6)(tvoţ; vedi onyche), caro sâmena,
are colore asseminea cu a unglei de la
degitele i&ăniloru.
* ONYCmm 8. f., ciijtihltflK, (fr.
oBjreUte, vedi onyehe), specia de ala-
bastru ce coprende oni/che.
* ONYCHOGEIPHOSB, a. f.. (fr. o-
njclitgrlphoae, d'io îvo£ = ut^la, si
Iptcpo; = gliiara), incurbatione a un-
gleloru.
* ONYCHOMANTIA,s.f.(fr.oij«l»-
MBack, d'in Svd£ = ungla. ai p/ivrcCot
^ diTÎnatione) , preteusa devioatione
dapo uogle.
* ONTCHOPHIDE, adj. a., (fr. obj-
ohaphlde, d'iu Svuf =nngla, si ^;
:= sâipe), se applica la una familia de
reptili, mychophidile, cari an ungle la
partea posteriore a corpului; iu acellu^aai
senau si : onychophoru.'a.
* ONTCH0PH0RU,-a, adj. 8., (fr.«-
Df eb»phore>, vedi onychophiăe.
* ONTCHOPHTHORIA, a. f., (fr.
•ny «hophifaorle , d'ta &>u4 = ungla, si
f &Dp = corruptione) , stricare a un-
gleloru d'io causa de morbu.
* ONTCHOPHTMA, s. f., (•■jeli*-
pkjve, d'in Svai = ungla, si fă^ ^
inflatura), inflaturs a ungleloru.
» ONYCHOPTOSE, s. f., (fr. onj-
«hAptoiei d'in £vu£ ^ ungla, si mAaii
=: cădere), cudere a ungleloru.
* ONTXE, ai OHyxiăe, s. f., (fr. «j-
lis} d'in SvD£=:uiigla), inâammatione a
organului ce produce ungla : onyxtdc
acuta.
t 00, ai ouo-, (d'in gr. oxiv = ouu)
intra in composite seien^ce ca : odithu,
a. m., (fr. ««lithe, it. o»llte, d'in Xtdo;
= p6bii), concretîoni mice, de regula
calcarie, nne ori si ferruginoae, formate
d'in granutie, aemburelli si sementiore
can mai adese-a du sunt mai mari de
c&tu ouăle de pesce : odIUhe n^iarie;
ocAitheîe se a/la mai vertosu in terrende
jwassice, de aci ai adj. oolUhiou,-a, (fr.
ooUthique) = de oolithe : cdUariu oo-
lifhicu; oologia, a. f., (fr. ««logie, d'in
XiToz ^ discnrau), tractata asopr'a
ousloru, istoria a oualom; deacf si adj.
oologicut-a; oomantia, a. f. (fr. oomanciet
d'in jutvtsia =: divioatione), pretensa
defioatione dupo observationea onaloru;
oometra. 8. f., (fr. oametre, d'in [iTjtpa
=:matrice, metra), ovarinlu planteloru
phaoerogame; ooninu,-a, s. reale, (fr.
OABla), albumiaa; oophoru, a. m., (fr.
•ophorct d'in ipipeiv :z=. portare) , ova-
riulu; oophorite, a. f., (fr. «opliArlte),
inflammationeaovariului; oosetipia,3.i.
{ţt. o«ie«ple, d'in (nioiu8tv=ob8»Tare),
oomantia; oosporu,-a, adj., (fr. ooflpore*
d'in oiciipo; =: sporu), care are spori ca
onuln; ootheca. a. f., (£r. oothiqne, d'in
bii-t.fl =: teca), ovariu allu ferigiloru;
ooeoafiu,-a, adj. a., (fr. «oioair«) d'in
Câ>ov=:animale), animale care e redussu
namai Ia oiiti, fora nervi, fora vase, etc.
f. pi. ooeoari^, familia care form^ia
uuu ramu d'in regnniu animale, in care
intra animali cn syatema nervosa si san-
genia nsdesvoltaU, asii co aceate ani-
mali se afla in atatulu ouului animali-
loru superiori.
* OPÂCARE, V., »paeare, în acellu-
asi aenaucu alk formei (^acire, sub 1. a-
decD : a umbri, coperi, ascunde, intune-
rică, confunde ; plaUmi opaea aceUa locu;
prim'a lanugine opacă genele junelui;
orb'a passione opaea mentUe; vedi ai o-
padre.
O.PACIRE,-cscw, V., (d'in ojwcm),
1. apsoare» ofTuMuai-e, a fiico opacu, a
umbrf, a coperi cu umbra, si de acf, a
>yGoog Ic
m OTA^
coperf, intuneric&, ascnnde in genere;
(vedi ai opaeare);ia specie, despre men-
te, eonriiaderei pertorbarCt & întune'
recă mentes, a coufunde, ammetî, in-
curci, etc. : cu aiâtc intrebari m'aii
opaeitu asia co nu sdu cespunu si re»-
pundu, seopaeescecinevalucranâuprea
muUu cu meniea; calcule grelle mai ver-
tosu opaceaoi menteă; ai opaeitu eof»l-
Itdu; eram asid de opaeitu, in câta, cău-
tăm peUaria ce mi erâ in capu; 2. prin
ulteriori metafore, a) naram Injlcere,
retardirf, morari* ren«rarl| reţinere,
deţinere =: a incnrcă în locn, a tina in
locn, a oppri, a intardi& : nu me opaci
atâta, eo-ci am facenăe urgenţi; eeUi
casca-gura se opaeeseu la tote secceOu-
rele, st nu si caută de caile; h) in ge-
nere, Impedlre, oeeludere, Interolnde-
re, a impedicâ, a închide callea : ne
cpacira de a merge mai departe; obsta-
de mari ne c^padra de a trece înainte. M.
♦OPACITATE, s. f., opacitas, (it. opa-
'elt& si «pasltate, fr. «paelt^); calitate
de opaeu .- opacitatea ramuniwu, nop-
tHoru, colonloru, mej^ei, ochUoru, opp.
la transparerUia, pellwiăiiaie.
OFACITORIUr'wia, adj. s., care o-
paeesce; vedi opacire.
OPACITU,-o, adj. part. sup. subst.,
d'in opacire.
OPACITUBA, s. f., actn si stătu de
opacire.
• OPACU.-o, adj., opaeBs, (it «p««*,
fr. Apaqtie); ombrosu, a) plenu de um-
bra, care are multa umbra : opacele ripe
aUe riului, in opaca selba; b) oare da
multj umbra : desa si opaca frondia;
c) in specie, prin care nu trece lu-
min'a, opp. la transparente, la pdlu'
cidu : corpuri opaCe; d) intunericatu,
inchisi], obscnru, si de aci, confuau, nein-
tellessu : tonuri opace, voce opaca, co-
lori opace; mente opaca; vedi si la
opacire : mente opacita.
'OPALE, adj., opalls; relativu la
opep (compara si fr. opalleH) : serbatori
opali, si abs. opaii-le=s*t»li», în ono-
rea dieei Ope.
» OPALESCEBK, (it. opalesvere, o-
paleHoente), a av^ colorea si transpa-
renti'a opahlMi.
•OPALIFEBU,-». adj., (fr. «pâUftre),
care pote lea& colorea opalultn.
* OPALINU.-a. adj., (it. «pallao, fr.
opalln), de opaJu, si in specie, cafe are
transparenti'a galbina-albastra a opor
hdui : licori opaline.
* OPALISABE, 8i opaliBore, v., (it. •-
pall»are,fr. opa[lier),a di san leu&eo-
loresau forma de opaîu : colori opalisate.
* OPALU, s. m., opalit, (it. «pala,
fy. opale); varietate de silice : opalidu
care e de regula a2&u laptosu MH ol-
bastru-galbinu, e insemnatu prinmiim-
notele seUe r^ease ee reproduett edo-
rile arcului cereacu sau oile spectrvUâ
solariu; op<^lu e forte cautatu de lo-
pidari,caridistingu8e$ae varietăţi prin-
i dpcdi de opalu, cumu : opdMu nobile
sau orientale sau inftacuratu, opalviu
amtmune, etc.
* OPE, s. f., iţa; (affine cu opu, o-
pera, operare, copia, eto.) mediu de o-
perare, de lucrare : potere, avere, adju-
toriu ; — personificatu , Ope = diâa a
copiei, abundantiei, averei, poterei, pro-
tectoria in parteaagricnlturei, identica
cu Terra ca di4a.
* OPKLLA, B. f., «pella; deminutivn
d'in opera.
* OPERA, B. f., «pera, (it. opera si
epra, «rraţ fr. ceuTre, adauge si opera);
d'in acea-asi fontana cu opu, opera in*
semna lucrare, lucru, labore, precandn
opu, e resnltatulu operei, lucmluensusi
operatu, inse si form'a opera se applica
cu sensulu ce are in specie form'a op*
=: lucru fecutu; 1. proprie, lucru, la-
bore, desToltare, applicare a poterilorn
corporali sau intellectuali,(i> corporali:
de la mercenari se eeremu opera, dero
se ie si solvemu oper'a; «ordide se con-
sidera maiestriele ce ceru oper'a tmm-
loru, nu a mentei; a si pune, a si dâ.
si applicâ cur'a si oper'alahKruriutiU
sau la seccature, cari nu merita oper^a
omului; a si eonsecră oper'a la unu sin-
guru lutru; lucrvlu nu vale oper'a; eu
oper'a mea, cu oper'aamiciloru; a pune
in opera celle cogitate; b) intellectuali :
cura, dilegentia , attentioue, ete., mai
vertosu in locutionea : u ââ opera, cuma:
a st dâ opera la facendele domatiee, la
,CoogIc
interessile amieiloru; dati-ve opera se
nu cwnutu se ve in^pedeeati si se caăeti;
2. prin metafore , a) tempnlu datb la
nun locrn, si de aci, di de lucru,- lucru
de una di; b) lucru Facatn, opu, fapta,
a) in genere : opa/'a lauda si recem-
menda pre măiestru; finitulu incorotta
tota oper'a; opere allenaturei.aUe artei;
etUteationea e oper'a maiestndui; opere
de lemnăria, de oUaria, de ferraria. de
arehitecHtra, de pictura; opere de mise-
ricordia, de caritate; cre^nti'a fora o-
pere e ca pomuîu fora fructe; hunea e
oper'a miînei divine; a face opera de ad-
deveratu ereHinu; opera de măiestru;
eapu de opera = opnin cella mai per-
fecta; ţi) in specie, Inoru de mente, pro-
dusau allu mentei, compositione mai
rertosn, compositione originale, in opp.
ca fy-aduetione, imitatione : operele îui
Virgiliu, Im* Tadtu, lui Bafaele; ope-
rele complete alle auctorîlrrtt classid,
si in parte, opera ^ compositione dra-
matica, drama mai allessu lyrica : libru
de opera, musie'a unet opera, theatru
de opera, opera bene jocata si eatit(Ua;
oper^a intruttesce doue potenţi si ferme-
catorie arti,
* OPERABILE, adj., (it. «pertblle,
fr. «pâr&ble), ce se pote operare.
* OPERANTE, adj. part. preş., «pe-
rana, (it, operante), care opera : chi-
rurgi operanţi; causde operanţi in a-
eestu effedu; eredenti'a eenue operante
e seeca si deşerta.
* OPERASE, V., operări, (it. ope-
rare si «prare, fr. optirer); a dă ^era,
a face opu, a produce unu effectu : a o-
perâ la campu, la gradina, la lâna, ia
pandia; a opera opera seriosa; a operă
hene sau reu; a operă cu mânide, cueor
j^lu, cu menlea; grati'a Ivi Domneăieu
opera in voi, in sufitele vostre; medi-
camentele opera bene; Domnedieu nu-
mai pote operă minuni; bm te fad bonu
ekymistu, fora a operă; chirurgii opera
pre vulneraţi, opera vulneri; d'in tote
poterile operăm» se ne adjungemu sco-
puiu; a operă bene eu numeri; a nu sd
operă una simpla additione; pentrumul-
ti e mai fac^ea operă cu littere de eâtu
Cu cifre.
* OPERARIU,-a,adj..operarii>s,(it.
operări» si operţj»), relativu la opera,
mai vertosu la opera eu manile .- omu
operariu, vite operarie; ca subat. perso-
I nale, lucratoriu cu braciele, cu m&nile,
I lucratoriu cu diu'a : operări pentru se-
I ceratu. pentru sapatu vini'a; seeerisiulu
e multu, pucini inse sunt operării si
mai pucine operariele.
* OPEBATIONE, a. f., operatto, (it.
operulone, fr. op^ratloH), actione, acta
si effecta de operare : operationUe natu-
rei, operatione cu mentea; varie sunt ope-
rationUe mentei; operationi aritkmetiee,
mathematice, geometrice, chymieeiphar-
maceutice, chirurgice; operaiionile la
creieri sunt d'in celle mai delicate si
difficili.
* OPERATIYU,-a, adj., (it. «pera-
tlro, fr. opâratlf), apta a operare : fa-
cuitate operativa, scientie operative,me-
dicina operativa.
* 0PBBATOBIU,-toria. adj. s., ope-
rator, (it. operatere si operatorlo, fr.
optiratear si opâratolre); care opera sau
serve a operare : esperientiele physice
si ehymiee nu succedu fora unu abSe
operatoriu; medicuoperatoriu.medicina
operatoria, instrumente operatorie, po-
terile operatorie alle unui assemine ef-
fectu, operatori de mafmor«:=sculptori.
* OPEKATU,-a, part. sup. aubs., o-
peratng, (it. operato, fr. op6râ).
* OPERCULARIU,-a, adj. s., (fr. o-
percalalre), care serve sau aâmena ao-
perculu .* valve opercularie; a. f. reale,
operctdaria, genu de plante dîcotyle-
donie d'in famili'a rubiacielora.
* OPERCULATU,-a, part. adj., (fr.
•pereaU), munita cu unu operculu, in-
chisu ca unu opereuhL
* OPERCnLIPEBU,-a, adj., (fr. o-
peronimre), care porta opereta; s. f.
pi. peradifere, familia de polypi.
* OPEBCDLIFORME, adj., (fr. oper-
catiforme), care are forma de operculu .-
ostrie opereuliformi.
* OPERCULlNU,-a, adj. s., (fr. oper-
cnllae), de operculu, ce sâmena a oper-
culu; ea sabat, reale, a) m., deminativu
d'in operculu; b) f., genu de eonchylie
univalve.
=y Google
510
OPE.
• OPERCULITE, 8. f., (fr. openi-
llt«), operadfi foBsile.
• OPBRCtJLU si operdu, pl.-e, oper-
Gutum, (fr.cpercnle), l. proprie, ce serre
a aceoperi saii astapi cera : operdu de
urcioTM, de căldare, de oUa, de putma;
operde fisse, amUaioriei 2. prin meta-
fore, a) valva a certFOru conchylie, in
specie, valva anperiore; h) parte a ca-
vitatei urecbiei; c) buccata ossosa ce co-
pere si prote^ branchiele pesciloru;
ă) parte ce astupa utrii folielora certoni
plante.
* OFEBIMENTU ai opermtfdu, s. m.,
operim«iitiim si •permentniii; in acela-
asi sensa cu compos. coperimenta, po-
tendu inse a se applică cu sensu mai in-
tensu ia veri-ce serve a coperire sau a-
stupare, invelire, etc.
• OPEBIBE, operiţu si operiu: v.,
•perlre ; cu aensu mai intensu de c&tu
compos. coperire , si a nume : a) a inchi-
de : a operi porţile, odii; b) a coperi, in-
velf : a operi capttîu, spatele, umerii,
p^ioreJe; a operi oU'a, căldarea, etc.;
c) prin metafore, a) a ascunde, p) a În-
chide loculu, si de aci, a impedică, a
nu tass se se missice, a retina etc., —
in acestu d'in urma sensu si scurtata :
oprire, (comp. it. eoprire, fr. conTrl-
re=copnrire), despre care vedi in parte
la oprire.
* OPEBMENTU, s. m., vedi operi-
• OPEKOSITATE, s. f., ope««IUB,
(it operttsKA), calitate de operosu : 0-
perosiUUea vietiei, negotitdui , negotie-
tora publice; operositatea unei maekine
complicata.
* OPEBOSU,-a, adj., operoiis , (it/
operoHo); plenu de opera, si a nume,
1. care si dă multa opera, tareoceupatu,
forte activu si dilegeote: eoloni operaşi;
omu operosu, muliere operosa; cetate o-
perosu ; 2. energjcu, forte efficace : oper-
rose erbe, operosu medieamentu; 3. care
da multa opera, fatigante, diflîcultosu,
anevoliosu: operose versuri, operosu nc-
gotiu, operose lucruri.
* OPEBTANIU,-a, adj., operUneis,
(d'in operiu), ascnnsu, secretu : eultu o-
pertaniu, sacrifiăe opertanie, si abs.
OPH.
opsrtartie, (compara si fr. «perUaieaji^
sacrificie secrete, mysteriose, mai ver-
tosQ in onorea Cybelm.
* OPEBTABE, V., «perUn, ţd'in o-
pertu, intensivu alin lui opcrw-e), a
coperf cu totulu sau a ascunde bene.
* OPEBTORID.-forifl, adj. s., «pe-
rlens» opertorlnm; care copere sau ser-
ve a coperi, (vedi operiu d'in operire);
mai vertoeu ca anbst. reale, m., operto-
riu, si f., opertoria, sau operiore ^ ce
serve a coperire : opertore de paiu, de
ifwelitu noptea, de acoperitu mobili, etc.
* OPEBTU,-o, adj. part., opertH», co-
peritu : capiie operte, s. f., operta, sau
si m., operiu, ce serve a coperi; locu
secretu, coperitu, incbisu, (comp. st fr.
opertum).
t OPHI si ophio-, (d'in gr. Sţptţ =
s^rpe), intra în composîte si derivate
scientiâce ca : ophiase, s. f., (fr. ophla-
He), alopecia ce lassa spatie deşerte, a-
si& co pellea cellui attacatu, s^ena cn
a unui s^rpe; ophic^h(du,-a, adj., (&.
opbie€pha)e, d'in X£Epa).ij=:c^fa, capu),
care are capu de sârpe, ca allu sârpelui;
oa a. m., ophieephaltdu , genu de pesci
ossosi holobranchii; ophichtku, s. m ., (fr.
•phiehthe, d'in l^dâc = pesce), de re-
gula in plur. ophicktkii, ordine de pesci,
cari prin corpulu seu oblongu s^mena
cu şerpii; ophicleide, s. f., (fr. ophielâlde,
it. oacleide, d'in xXE(i:-xXitSoc=claue),
inetrumentu musicale ce s^mena ti s^r>
pe cu claue; ophidiu,-a, adj. s., ophi-
dian, iiplSiov, fr. «phldle si ophtdien),
care semena cu unu serpe; ca s. m.,
a) genu de pesci, nomitu de poporn si
aerpisioru; in pi, f. ophidiele, ordine de
reptili, care imbracia tote generiie de
şerpi; opMdosauriu,-a, adj., de regula in
pi. f., o^idosaurie, (fr. ophldosaarUs),
= ordine de reptili ce coprende ophi-
diele si sauriele; ophiode, adj. s., (fr.
ophiode), care s^mena cu şarpele, ca s.
m. genu de reptili sawie; ophtodotUe,
adj. s., (fr. «phUdonte), care are denti
de sârpe, ca s. m., denti de sârpe
fossiti; ophiogene. adj. s., (fr. opli[>f6-
mtj apMagha&a, oi^ioyevel;), de regu-
la in pi. ophiogenii =z poporu ce se
credea noJCM^u d'in şerpi, si de acea-a
=y Google
^ ^
vindeci morsîoatnrele de şerpi; o-
fihioghsm, s. m., (fr. ophlogloase, d'in
■jXthao'x =L limba), genu de plante d'in
famili'a fericiloru, d'in tribulu ophio-
^ossadelont; de acf si s. f., ophioglos-
site, (fr. ophloţloHilte), limba de s^rpe
fossile; ophiograpMa, a. f., (fr. ophlo-
graphie, d'io Ţ;>dcf £tv = scriere), scriere
despreserpi; de aci adj. opAM3rapAiCM,-a,
si 3. m., personale ophiographu. (fr. o-
pklftgraplie), auctorin de ophiographie;
ophioide, adj. b., (fr. ephl«lde, d'in eI-
So<i = forma), oare are forma sau ap-
parentia de i^rpe;^8. f. pi., ophioidiîe=
familia de pese; ce â^mena a Iserpi; o-
phiolairu,-^, adj. s., (fr. opbloifttre,
d'in Xarps6£tv=adorare), care adora ser-
pi : popore ophiolatre; ophiolithu, s. m.,
(fr. ophlollthe, d'in Xtdo; z= p^tra) p^-
tra in a cărei contpositione intra si ser-
pentina; ophiologia, s. f., (fr. opbiolo-
gle, d'in Xâţo? ^ discursu), tractatn
deepre şerpi; de aci si adj. ophioloificu,-
a, B. m.; pers. ophiologu, auctorin deo-
pkiologia; ophiomantia, a. f., (fr. opblo-
«aiiele , d'in ^avcsla = dîvinatione ,
pretensa divinatione dupo observarea
serpilom; ophiomachu.-a, adj. s., (fr. o-
phismftqoe, d'in \iÂyri=\M^tA, bătălia),
care bate, combate şerpii; ophiomor-
pAwr", adj., (fr. opbEomorphe, d'in ţLopţ'^
=forma), care are forma de serpe; de
acf si s. f-, ophioftiorpkite, (fr. ophlo-
nvrphlte), fossile ce s^mena a sterpe,
ophiophagu.-a, adj. s.. (fr. o|ihiophage,
d'in fa-fEEv =: mâncare), care manca
şerpi : popore ophiophage, passere o-
pkiophaga: ie aci si s. f., abstr. opMo~
phagia, (tir. ophtophsţrle), abitţidîne de
a manei şerpi; ophiostaphylu, s. m., o-
pbUetapli} loB, (^tptoorAtpXov, fr. ophln-
iftapbjrle ^ planta numita carpene sau
Vftiadlba; ophite, a. f., ophites si oplii-
tis, (âfptnrjţ si SyîTtf;), genu de p6tra,
specia de serpentina: ophitu,-a, s. pers.
•phiteg si opfaita, (0^(17];), adoratoriu
alin şarpelui, membru d'in una secta,
care credea co Christu fu ascuns» sub
fignr'a ^şarpelui ce ammagi pre Eva;
ophiuehu, s.m.,ophlaehiia,(ăţtO')XO i;)con-
8t«Uatione boreale, notnita si serpen-
torin; ophnvru,-a, adj. s., (fr. opliiare.
OPH.
511
d'in olipdL=câda), care are coda de şar-
pe, ca s. m., gemi de eoophylf.
* OPHTHALGU, s. f.,(fr. ophtbM-
slfl, d'in ăcpdaXp.d<:^oclu, si âcX^o^^rdo-
rere), dorere de ocli fora inflammatione.
* OPflTHALMTA, s. f., (fr. «phtliBl-
nle, d'in Ăs^KXtui; = ocla), inflaioma*
tiooe a globului oculariu.
*OPTHALMICU,-o, adj., opbtbâlnil-
cBg; relatiru la opMhdlmia; a. m. pers.,
unti ophthaimtcu = octdistu.
t OPHTHALMO-, (d'in gr. 6ţ>*aX-
[id; = oclu), intra in composite scien-
tifice ca : ophthaimoblennorrheia , s.
f., (fr. ophtbalmobleanorhtie, d'in ^Xgvmc
=:raucu, si psiv =: currere), ophthalmia
purulenta; opMhalmodiiniai 8. f.,fr.oph-
th«ln«draie, d'in âSiivij = dorere) ^
dorere reumatica la ocli; opfUhcdimi-
graphia, s. f., (fr. ophthalinofraplile,
d'in fpâţscv = descriere), parte a ana-
tomiei caie se occupa cu descriptionea
oeluliii; de acf si adj. ophthalmographi-
cu.-a. 9\s.^MS. oplUhalmographH, cellu
ce se occupa cu opUhainwgraphi'a; opb-
thalmologia, 9. f., (fr. opbthalmoloKiS)
d'in k6ioii r= discursn), camu in acellu-
asi sensncu ophihalmographia ; oph-
Ihalmom^ru, s. m., (fr. Dpbtbalinomt-
tre), instrumentu cu care in anatomi'a
oclDlai se servn a mesuri capacitatea
camereloru oclulni; de acf s. f., abst.
ophthatmometria, (fr. «pbthalmom^tTle),
connoscentia si usu allu ophthalmome-
tridui; ophthalmoneia, a. f., (fr. optathal-
moni^ie, d'in &pwi; = inflatura), inflare
a oclului; ophthaimonosologia, 8. f., (fr.
ophthalmonosolo^le, d'in voooţ =rmor-
bu, si Xdfoţ =: discursu), parte a me-
dicinei care se occupa cu morbii oclu-
lui; opfUhalmophf/ma, s. f., (fr. opbtbâl-
mopbjna, d'in fo^a =. inflatura) infla-
tura a globului oclului; ophihoimoptose .
s. f., (fr, ophthalmeptose, d'in ntwotţrr
cădere), easire afora d'in orbita a oclu-
lui; ophthahnorrhagia. a. f., (fr, oph-
thalnorrhaerle, d'in pa^Eiv ^ a se rupe
si curre), seursore de sânge d'in oclu;
ophthtdmorrheia, s. f., (fr. ophtbalnor-
rh^), seursore de mucositate d'in oclu;
ophihalmoscopia. a. f., (fr. «pbtbglniAseo-
ple, d'in monEîv=:ob8ervare), arte de a
.yGooglc
512
OPL
counoBce temperamentele dupo obser-
varea ocliloru; ophihtdmostatu, s. m., (fr.
«phthaInoBtate » d'in Icitâvat ^ a face
se 8t6), înstiamentn cu care, in certe
opeiationi ocul&rie, se casca palpebrele
si se tine fissu globulu oclului; ophthal-
molheca, a. î., (fr. ophthalaetb^ne, d'ia
di^i]=teca)^iartea corpului chrjsali-
dei ce protege oelîi insectulni; ophtJK^
moterapeutica, a. f., (fr. opfathalmote-
ripeotlqn»), terapeutic'a morbilora de
ocii; opJUhalmotomia, b. f., (fr. «phthal-
notoalfl, d'ia Toţi-ij = taliare), estirpa-
tione a ocMui,- opfuhalmoxyse, s. f., (fr.
•phthalnozjie, d'iD £&<)(<: = Bcarifica-
tione), scarilicare a coojuoctireî oclu-
lui, de aci si s. m. ophthtdmoxystru,
{^ft. opiitbAiiiiozr>tre),.îDgtxumeiitu de
a rade faci'a oclului.
* OPIACIU,-a,adj., (fr. oplao6), care
coprende opiu : remeăÂe opiacie; s. m.,
unu opiactu:=medicanienta cu opiu.
* OPIABE, V., (fr. opUcer), a meste-
ci sau prepară cu opiu : medicamente
opiate; si aba. ttnu opiatu ^ medica-
mentu ca opiu, (compara si fr. opiat),
* OPIATD,-(i, adj. part, sup., prepa-
rate cu opiu.
•OPIFERU.-a, adj., oplferj care ad-
duce ope, da adjatoriu, assiste cuiva.
* OPIFICE, adj. s., «pirex, (opwfa-
Cfre); care face unu opu utUe; unu opu
de mana mai vertosu : măiestru, arttfice,
fauru : opiftăle cdbine; Domnedieu e
opificele lumei; opifîce de covenie noue,
(compara si it, optfloe si opeflce.)
* OPIFICINA, s. f., oplUoIna; scnr-
tatu : offiâna; vedi acestu coventu.
* OPIPICID, pl.-e, «pincinn, (it. o-
plflelo); lucru, occupatione a opificelui:
măiestria, fauraria, etc.
* OPIGBNU,-a, adj. s., leuatu de re-
gula ca s. f., tplgmtf di^a ce adjuta la
generare sau nascere, Junone.
' OPILAKE, opilatoine, etc., vedi :
oppUare, oppilatione, etc.
* OPILIONE, s. m., opill«, (in locu
de ovilione), l. pastoriu de oui, de ca-
pre, pecorariu; 2. specia de vulturiu.
* OPIUABE, T., oplaiare; a face o-
jmnu, a ingrassiă, si de aci, a împl^,
a satĂră de bonetate.
« OPIMITATE, 8. f., oplMltuf cali-
OPL .
tate de opimu, si lucru opiimi .- a pune
la ăispositione tote opimitatile.
* OPlMTJ.-a, adj., oplnfl8,(it.opIaia,
fr. oplme; d'in ope), proprie : aTutn,
grăsan, beue iograssiatu, si de act :
1. grassu : tcrra opima, grâne eu spice
i^ime. aepte vacce opimesiseptemaere;
2. metaforice, a) avuta, avutiosu; b) ma-
gni&cD, splenditu , considerabile : opi-
me avuţie, dote opima.prede opime, ca-
stigu opimu, opwiu ospetiu; in specie :
spoite opime = spolle ce unu capitanu,
pre campulu de bătălia, U^a de Ia alta
capitann invinsu si occisu, mai vertosn
armatur'ainvinsaluifin acellu-asi sensn
si abs. opimele;\ asi& si : opimu triunfa,
opima gloria; c) despre espressioue, piea-
încarcatu, essaggeratu, prea-plenu.
*OPINABILE, adj., aplsabllli» (it.
Dptnabile), ce se pote opinare.
* OPIKANTE, part. adj., optmaai,
(it. oplnante, fr. oplnant), care opina.
* OPINABE, V., «piaarl, (it. oplaa-
r«t fr. «plner); a crede, a si cogit&, a
di cu părerea, a si imagină, a d& eaa
enuntiă păreri : adesea opinămu despre
lucruri ce nu scimu; toţi au opinattt,
cumu li s'a parutu mai bene, numai tu
n'ai opincdu; eu opinu co altramente
ar /î mai bene.
' OPINATIONE, 8. f., oplnatU; ac-
tione de opinare : opinatione inq^a si
fora neâ unu temâiu.
•OPINAT0Rin,-tom,adj. s., «plaar
ioT-, care opina, — in tempulu imperiului
opinatoriu se dicea si cellui ce procuri
buccate pentru miliţia d'in provincie.
* OPINATU,-a,|adj. part. sup. subsi,
opioatuB : ceUe opinate de mai midti:
nu e tempu de opinaiu; cu opinatidu
vostru pâ-deti tempuUi.
« OPINIONE, s. f., *plnl«» (it. «pl-
nlone, fr. opinlon), 1. in genere, părere,
credentia, sappunere, presuppunere, i-
maginatione, cogitfttione si t^rmatione
despre lucruri dubiose, etc. : opinione
dubiosa, incerta; in odii ignorantUoru
opinionea are mai multa trecere de câtu
lueruhi ensusi; opinioni differenti, opt-
numi unanime, opinione fundata, opi-
nione fora neci unu fundumentu; opi-
nionile concorda, conseniu; opinionUe
an^'a hicnUui sunt impdrtite; a fi de
=y Google
OPl.
opimone. a avS opmionea $ea, a fi tctu
ie a un'a de opinitmea aftui-M; dupo opi-
nionea noiitra astă ar fi bene, opmio-
nea nostra e se nu faci asia; a urmă o-
pwiofm eeUom mat mviti; a se tina âe
aeea-aai opinione; a si sămiba opinio-
nile; opimoni poHtiee; nu e bene imese
aibă ăneva opimoiH rdigiote, ei cre-
dentie rdigioae; opimoniU sunt libere;
MsidS fia-can opinionea; 2. in apecie,
idea wti jadftciu ce st face cineva despre
alto cineva sau ceva : a se buccmrd de
bona opimone; de rea opinione; a avi
mare opinione de sene si de talentde
a^le: aveam alta opinione despre voi; a
st face, a et^itâ, a ave opinione de omu
probu, de mare inv^iatu; opinionea
pvblica, a aice opinionea piibliea m fa-
vorea sea, in eontr'a sea; ewrewfeJe o-
pinionei ptAlice; a tin^ mai muî/u lă o-
pinionea unm numeru de omeni lumi'
nati dt oătn la opimonea vidgului igno-
rante; a servi opinumei, a jî servtdu
opinionei; vaide omidu, ce seporta dt^
ventvlu opinionei, totmî nu se cade a
despr^â opinionea ee au dUii de noi.
• OPIPARU,-a. adj., oplpariiB, (ope-
parare), parata, apparatu cu multa
aplendore; magnificu, aplendidu, lu&gosu,
pompoBU : opipare muneri, opiparu
oapâw.
t OPISTflO-, (d'in gr. «mi^sv =
din apoi), intra in composîte scientifice
ca : opisthoeif^tose, s. f., (fr. «plath»-
e;pli*ie, d'in xotpdi; = gibboSQ), gib-
bosfa a spjnarei; opistiMăomu, s. m.,
e{»iith»d«aiiif (âictadâSojiA^ifr. «plitlio-
dcBe, d'in Sâjio; ^ domu, casa), parte
posteriore a unui templu, unei casa;
opisHiogrc^hu,-a, adj., «tUthcrrAithni,
{lm<j96^p<uţ<K , fr. «i^lBtlicrraphe, d'in
ipiifsiv ^ scriere), scrissu in dosu;
folia opisthographa, de acf si a. f. o-
pisthograpMa = scriere in dosu; opi-
atitotonia, s. f., oplithstonls, (^modo*
TovEa) , a. m., opiahotonu = «plathot*-
Mtt», (âmoMcovoc, d'in Tdvo^^tenrione),
tenaiooe a corpului in apoi , apecia de
motbn; ia care corpulu se iocurba in apoi;
de acf si atlj. s. opisihatomcu,-a, ■=. re-
lativu la t^iaihatonu : uiw opiathotonieu.
care aaffere de «pisMotonfo.
To», n
OPP.
518
«OPITULABE, T., «pltaUrit a di
adjutoriu, a veni in adjutoriu
* OPITULATIONE, s. f., «pltiUti»,
(it. opitniuieM), actione de opihdare.
* OPITULATOEIU.-^oHa, adj. 8.,«-
pltalaUr » care opitula; asii si fonn'a
mai scurta : opittâu,-a, ^ opitalaa.
* OPITULU.-a, adj. a., vedi opiMa-
toriu.
OPID, s. m., opiiH({2n(oi', it. *ppte,fr.
opiBH); succu concretu de macii albu,
care are facultatea de a ammetf si a ad-
dormi : m Twd'asi alte terre orientali
faeu de opiu «nu usu nemoderatu ; -"
▼edi si t opo.
t OPO-, (d'in grec. â;c<S; ^ succu), in
composite ca : oj^>edsamu, a. m., «psliâl-
Maanit (inoPiXooţLoy, it. •psbalMBii, Ir.
opflbaUaMv) : a) succu de balaamu, bal-
sama de Mec' a; h) arborele ce da ace-
stu Buccu, de acf ai a. m., opc^tolaametu
=:op«balBaH6tM = locu plantatu cu
opeboiUanu , selba de opt^xtisami; opo-
earpatu, «pAcarpatbeB, (âicmopica^,
it. opocalpato , fr. opecftUiMaB), auccu
odorosu ce ae estn^^e d'in arborele ear-
patu; opopanace, a. m., «popanax, (âno'
nd(va£, it. opopanao** ft. epopaiux), saccu
de unu arbore uomitu totu opopanace,
aau simplu panaee.
* OPORICA, 8. f., opftri«e,{ijr»pix>),
d'in ânApa^ tomna, fVuctu de tomna),
specia de medicamentu forte eatimatu
de antici, făcuta d'in auccu de fructe de
tomna. ,
* OPOKOTECA, s. r.,op«»thece. {i-
supo^xY], d'in&atîipa =: tomna, si ^i]
=: teca, capaula), locu de conaerratn
pomele, cellariu de pome.
* OPORTERE, T., «portere, a se ca-
ri^ a se coveoi.
« OPPALLIBE, T.,«ppklleae«re; a se
pcdlt, a deveni fo^ pallidu.
«OPPECABE, v., «prteare, (ob-pe-
care),AC0ţeTl,iMag9C\ipeee: navi siaUt
vase bene oppeeate.
* OPPETERE, si :
* OPPETIRE, V., oppetere, {ob-petere
sau pe^re), a tende apre ceva, mai ver-
toau spre ceva reu, a infrontft, a d&
peptu cu..., a ae arrunci, etc. : a oppeti
morteci, peride certe.
>yGoog Ic
514
OPP.
* OPPIDANIU,-o. adj., «ppldaneos;
de oppiâanu .- portu oppidaniu.
* OPPIDANU ,-a , adj., «ppldamia;
de oppidu, d'in oppidtt : lussu oppidanv,
desfrenări oppidane, betrani oj-pidani,
mulieri oppidane; ca s. pers. unu oppi-
danu, una ()ppid(i7ia=:lociiitoriQ,-a, d'in
^pidu.
* OPPIDU, p].-s, oppidHin; cetate
mai mica, de mai pucina iosemnetate
■ de cfttn urbe.
* OPPILAEE, T., oppllare, (fr. «pi-
ler); d'in ob-pilare. a inchide, astnpă,
iDCuniă: a op^â butea, oU'a, areiomtu;
in specie : vasele corpului se oppila, fi-
catulu s'a oppilatu, spletfa e forte op-
pHata.
* OPPILATIONE, 8. f.,opptUtlo, (fr.
•pllktlon), actlone de oppilare, cnma
9i atâta produssU de ac6s^ actione : op-
pilationea splenei.
•OPPILATIVU,-o, adj., (fr. oplUtlO,
apta a oppilare ; alimente oppilative.
* OPPILATORIU,-.(ma, adj. b., care
oppila.
" OPPIlATU,-a, adj. part, sup. subat.
oppfUtos.
OPPONENTE si oppunente, adj . part.
pres^, «pponeng, (it. oppouente), care
oppooe sau se oppone : opponenti po-
litici.
OPPONERE si oppunere (ob-ponere
^:punere), oppusi si opptisei, oppusu,
si opposi, opposei, iqiposu, oppositu. op-
postu, V., opponere, (it. «ppoaere si
opporrer fr. opposer = opposare), a
pone sau pune contra, io facla, Înainte;
1. ÎD genere: la callarii inijmcului ca-
pifanulu oppuse parte d'in pedestrii «o-
strii; opptisera manale frontei sau la
froniei; galUnele se oppunu pulliloru,
spre a i protege de veri'ce peridu: a se
.oppune oclHoru cuiva, spre a opri ve-
derea unui ce; a oppone aggeri immda-
tioniloru; a oppone fortla fortiei, argu-
mente argumenteloru; a oppone cauttone
la cauHone; 2. in specie, a) a repugnă,
a resiste, a reâpoude contra cu fapt'a
sau cu Torb'a, a eontradice : fortun'a se
oppone la volienti'a nostra ; legea se op-
pone la acesta-a; adunanti'a se oppone
leffUoru propose degiAerniu; la tatu ee i
OPP.
diă se facă, eliuse oppone, edle ee dt«e
acttnm se opponu la cdle disse mai
incrinte; b) a oppone, a se oppone la
una sententia judidaria, a appeltti;
c) a pone ca eeiTalente : la auetoriiătSe
vostre potemu opfone alte auetorţtati
totu asia de ponderase.
OPPOBTONITATE, 9. f., opporti- -
Dltftti, (it. o;jportanlti si opp^rtanlUte?
fr. «pportuBlu), oalitate de opportunu,
cnma si ceva opportum* : tmipu, loeu
opportunu, etc. ; opporttmitcdea locuim,
tempului. eircumstantieloru ; opporttmi-
taiea membrel^ru corptdui; opportuni'
tatea de a face eova; nu e opportunitate
de a faoe acesta-a; a lassâ se treeaop-
portunOateai a «e folosi de opporiwM-
tate.
* OPPOBTONO.-a.adj-, oppartams»
(it. opportun*, fr. «pp«rtiiii), d'in o& ri
porlu , iDa4mna proprie : Ia portu, m
portu. si de aoi, a) in genere : commodu,
aptu, la locu si tempu, bonu, coTeoitu,
etc.:^etn^ opportunu, locuri opportune,
occasione opportuna, etate oportuma Ia
ceva, publieationi opporiune, tnestire op-
pâiune, nu e oppwtunu a attenge aeumu
acesta CfStioae; b) in specie ; a) commedil,
bonn, utile : alte lucruri suntopportune
la impregiurari; amiciU'a e opportuna
totu de a un'a si pretotindine ; P) aptn :
omu mai opportunu la acesta-a nu poţi
oflâ altulu; y) setaessariu : trameUe-^mi
Mtle opportune pentru eestionea sciuia.
* OPPOSANTE, adj. part. preş., (d'in
o^otare), opp«Des«, adverMrlQS, (fr.
oppoBsnt), care opposa aau m eppomi,
care face opposUione; vedi opponerde.
OPPOSABE, V., opponere, (fr. *p-
poBur), d'in opposu de la opponere, eu
forma intensiva, si prin urmare si întel-
lessa intensivu, a oppone cu tota pote-
rea, sau a oppone continuu : a opposâ
argumente la argumente.
OFPOSITIVOUI], oppositi/îoru, etc.,
vedi oppositu.
0PP08ITI0NE, s. f., oppo8t««, (it
oppnsliloae, fr. AppsgilioD), actions de
opponere si stătu produssQ prin acfeta
actione : opposiHonea unui aggere la
inundationile riului; a face oppositione
cuiva, o^ositione făcuta giâgntuiui;
.yGooglc
OTP;
oppositiionea systematiea e fatale terrei,
numai opposiHonea de principiu pote
fi utile unei terre; a face oppositione la
sententi'a data de tribunariu; dove astre
8unt sau stau in oppositione in respec-
IuIm unui tertiu astru; lun'a_eandu
e plena , se afla in oppositione ou so*
rele, in respecttdu sorelui; asia unu
astru pote fi in opposOione si ea unu
nueru; oppositione armata, legale, con-
stOutionah.
OPPOSITORIU,-toTo,adj. s., (it.op-
yoiitore), care oppone sau se oppone ;
opponeate, opposante, opponiioriu.
OPPOSITU, ei opposlu,-a, op fotlUi,
oppostuB, (it. oppoBito si «pposto, fr.
opposlte si offaa6=zopposatu), forme
participiali d'in opponere, leuate mai
muitu ca adj. subat., cumu : vitiele sunt
opposite sau opposte virtutHoru; folie
aau frondie opposite sau opposte; oppo-
situlu acestui concepi; acestui caracte-
riu; — acelle-asi forme applicate si iu
compositiona, cumu ; opposUifloru, adj.
(fr. oppaBltiflore)^C4re are flori cu pa-
duucle opposite; oppositifoliu,-a, adj.,
(fr. oppi>BltiroI14):=car8 are folide op-
posite : planta oppositifoiia; aau cară
se oasce d'in puuta oppositu cellui d'iu
care se nasce foli'a; — pre eaudu for-
m'a opposu, fia ea part., ca sup., sau
Bubst. se tine mai strinsa de oatur'a
sea verbale: opiniomle vostre oppose la
argumentele nostre n'att ned una ro-
lore; argumente de opposu la argumen-
te; opposulu vostru la ce e necessariu
nu pote scambă cursulu hiorurUom.
OPPOSTU si opposu = <^pusu ,-a,
adj. part. sup. subst. , d'in opponere ,
vădi oppositu â opponere.
• OPPKEMENTE, adj. part. prea.,
opprlneaBf (it. oppk-lDiente), care t)j>-
preme.
*OPPBSMERE, (t^b^mere). o^ressi
sau oppressei , oppressu , si oppremui ,
oppremuttt, t., opprlmere, (it. oppre-
mere si opprlmere , fr. opprlmec); a
appes pre ceva, a stciuge, calcă, inue-
că, suSocâ, »tiiTÎ, etc, 1. in genere : a
oppreme gja-'a, vocea , a opprcme oclii
unuimoriente; a oppreme guttulu cu ma-
ntile, anticele cu genudulu; a oppreme
OPP.
515
respirarea cuiva infascioranău-lu cu
vestimente; 2. in specia si metaforice,
a) a face se cada sub oeva greu , a Ai
la pameutu, a colcă : a oppreme caUidu
cu sarcine , sî fig. a fi oppressu de da-
torie, a oppreme cu lucru miAtu; cusuf-
fietele oppresse de spaima, de dprere; a
cade oppressu de ur'a totoru-a; b) a
subjugi, Buppune, inTinge, opprî, inca-
teui, tnueci, stinge, nemici: a oppreme
unu poporu , mtdte popore , a oppreme
Ubertaiea, licenti'a, tumultulu, râellio-
nea; a oppreme inrtocenti'a, addeveruiu;
c) a appucă pre neaşteptate, a sappreu-
de : a oppreme pre inimid in somnu,
mortea Voppre'sse pre caile ; d) a as^
cunda : a si oppreme ur'a, ntanCa, buc-
curi'a, infami'a.
* OPPEESSAKE, V., (oppresBare,
it. oppresHaret fr. oppresser), d'in op-
pressu, intansiru allu lui oppremere,
asia co a oppressâz^a oppreme cu mare
potere sau violenUa : nu sdu ce mi op-
pressu peptulu si mi inneca respirarea;
grea dorere oppressa anim'a nostra;
ceUi potenţi si mari oppressa pre cdli
mici si miseri.
*OPPRESSIONE,a.f.,«ppre8Bio,(fr.
oppreHBian, it. opprSBslone); actione de-
oppremere, oppressionea cdloru mici
prin eeîU mari; oppressionea poporeloru
de tyranni; oppressionea unei revolte;
oppressionea peptului, poteriloru.
* OPPBESSIVU,-a, adj., (itopprei-
Biro, fr. «ppresslf), care are potera de
a oppremere : systema de gubernia op-
pressiva.
*OPPSESSORHJ,-o, adj.,oppreiBoi,
{ii. oppresBore, fr. oppressenr), oppre-
miioriu, care oppreme sau serva a op-
prem&re : oppressorii libertatei de eo-
getare.
* OPPRESSU,-o, adj. part. sup. subst.,
oppreBSDB : revoît'a oppressa; medie ty-
rannice de oppressu libertaiea cogetarei;
vvAerUvAu vostru oppressu.
« OPPitESSURA, 3. f., «pprOBBio,
(it. oppresBQra), acţiona st effectu de
oppremere; — de aci siverbu : oppres-
sware, ca impressurare, cu sensu mai
energicu ai de câtu allu formal oppres-
$are.
=y Google
16 O^ __^
* OPPBESSUEARE, t., yedi op-
* OPPRIMERE, T., vedi opprmere.
OFFBIK&reseu, v., prohlbere, re-
tla«r«» deţinere, eontlner^ vedi oprire.
OPPRITOBIU,-foHo, adj. 3. prohlb*BB.
OFPRITn,-a> adj. part., pr*MbitH>
ret»iituB; redi opritu.
•OPPBOBRARE,v.,*pprohr«re, (06-
probrare), a arrunc& in facla opprobriu.
* 0PPR0BRIOSU,-a. adj., oppw-
brlotni ţ (fr. opprobrlenx) ; pleDU de
opprobriu, careadduce mare oppr<^>riu.
* OPPROBRIU, pl.-c, opprobrtBDi,
(ît. opprobri*, fr. oppr«bre), imputa-
tione, infrootare, batajocora, injuria',
roBine, cqdiq sicevaroainoeu, batnjocn-
ritorin, ignominioBu, ignominia : voistm-
teti opprobriulu nationei, tu eşti oppro-
briuhi famUiei ; me temu nu cumuva a-
eista-asefia spreopprobriucetateinoBtra.
' OPPUGNARE, si oppumttare, v.,
•ppofnftre, (it. oppBgnare), 1. a piignă
sau luptă contra, a sssaltă, attaei, a
combate, incongiură, impres9ur&, ob-
seda, etc. : a oppugnâ una cetate, unu
catteUu, castrele, una armata; si fig.
a oppugnâ cu banni pre cineva^ a op-
pugnâaddeverulu,ăere^tatea. vt^teZe,ef^.;
2. a bate cu pumnii, a dă, lovi cu putn-
nuUi : a oppugnâ faci'a , capulu cuiva.
*OPPDQNATIONE, si oppumnaiione,
a. f., oppagDAtio, (it. eppngroaElsne), ac*
tione de oppugnare , assaltare , impres-
surare, batere, etc.
* OPPUGNATORIU, si oppumnato-
riUi-forid, adj. e.,oppnţnator si oppnţna-
tftrlH, (it. oppaf iat«re), care oppugnâ:
aasalta, impressnra, bate ana cetate san
oste, ori care serve a oppugttare .- maehine
oppugnatorie.
•OPPUGNATU si oppunmatu,-a,
adj. part. sup. subst., oppn^atai 1 ea-
atdle oppugnate, tempu de oppugnatu
cetatea, oppugnatuht castreloiit.
OFPnSU,-a, part. sup. snbst. d'in
opponere; vedi oppoaitu.
* OPRIMENTU, pl.-e, 1. cu respectu
la form'a integra a verbnlnî operire, in
acellu-asl aensucu form'a : operimerUu
sau operme»tu=]iit. operiaaentiiM , a-
perB«iitaiD|OprlMentaffl; 2. ca respeotn
OPR.
la form'a scurtata a acellni-asi verbu,
adeco oprire, oprimetUu însemna : me-
din de oprire, pedica, obstaclu, legato-
ra, laciu, inchiaore, etc. = lat impail-
■«ntanij pedla% «bitAculiia» rlMenlnn,
careeTf retinacnlnn.
OFRIRE,-eseu, (vedi operire si oprt-
mmfu), r., d'in însemnarea de coperire.
trecutu la însemnarea de mcMdere, si
de acf, impedicare, tinere in loeu, si tote
celle alte insemnari multiple si variate
alle coTeptulnî,anome:l.in sensumai
appropiatu de allu formei operire, a) elM-
derei iBtercludere , «bstrnere, a în-
chide, a astupă : a opri una uaia, una
ferestra, una eaUe, una carrare, una
freeutoria; a opri mporlationea si es-
portationea la mai multe treeutori ; im-
presstwatorii eauia se opresea ânpres-
aurat^oru ap'a si provisionile; vitde no-
stre prense in grânde arrencUdorii^i
stau de mai mtJte dOle oprite in curtea
acestui-a; b) metaforice, a.) naniim in*
Jicere, eaperr, ea mpreheudere, In eir-
ceren rol Tlncola e*iijloere, anb east*-
dUm tradere vel capere, a pune mâo'a
pre ceva sau cineva, spre a se assecori
de dengulu, a arrestă pre cineva, a leuă
si tin^ ceva ca pegnn : deeo nu mi sohi
totu ce mi eşti detoriu, ti opresat vesti-
mentele; nu poţi opri instrumentele mă-
iestrului; nu poţi opri, pentru detoria.
d'in onorariiiu luneiionarvâui, de cătu
una a trei'a parte; caută se opresd pre
furi, co apoi dossesctt; a cere de ta ăe-
regutoriu se opresea pre ddoriutu reu
de plata; nu l'au dussu la cas'a de 0-
prire a poliiiei, afro e opritu la eas'a
sea; fi) in genere, teaere, retiaere, de-
tiaere, reaerrare := a nn dă, a sa lassă
se se duca, a leuă si păstră pentru sene
parte d'in ^eva : JosepJm dem$e pre
ceUi oiti fraţi, diro opri pre jBeniamtiHi;
te opreseu la mSsa; aaiu opri at facere
la ospetiu pre toH, dero nu avenni Mi
hcu; d'in aumm'a eastigatv ti am datu
partea eea mai mare, si am opritu pen-
tru mene mica parte; ţ) latarelpere,
a prende in caile, a preode pre neaştep-
tate, in ascunsu: mise opreaeutote seris-
sorUe ce mi vinu chtaru de la consangi-
ni; 3) iDpprlnenre ţ letrakere, ainp-
:>yG00g Ic
Wţ
preme, ascad^, a deafieati&i^'ou opritu
iote ăiariele cpposition»; nu e jusUt se
m opresci atâtu cCin mtetilu mea mla-
nw; a opri vederea; 2. in aensu mai d6-
paiiatu de alin formei opmre; a) sim-
podici d'ÎD mereu, d'in cursu, a) trans.
tn«re> sluter», sBBtlHMe, costlnere,
reţinere, eehiberet lahlbere, prohibere t
•M (iprâi coiMa Sin fugapre loeu, eoâ
te pate vet^tmă; opriţi carrde; eine pote
e^torreatelein tmpetuoatdu seucurtt^
a <^)ri pre cineva m cdRe; a opri san-
gek, se nu mai eurga; a opri inumeulit
In margini terrâ; a oprlst^fkwea,asi
opri respirarea; 0)intr. stare, eenstste-
re» eABure* a iQoet& d'in mersu, d'ia
cursii, — rara ia acesta intellessa sub
form'a activa : caS» opresc» in locu;
earrale au opritu; ci deregnlacaiefles.
a se opri : or<Aogiulus'aopritudemultu,
de doue ore sângele nu se mai opresee ;
fMt s'a opritu im^iocatur'a m guttu; b) me-
taforice, x) laeraFl» 4eni*»rK Inmarart,
«bsUre; inpedlre, Impedlaeato essei
a-') traoB., a impedică, a fi pedica : ce
te opresee se nu faci asia ? ce te a o-
pritu se nu pteei? eu unulu nu ve o-
preacu ăe ave caută de adie; ^') refles.
intrans., a se opri, a stă la ana locu
mai multa tempu, si de aci, a intardiă,
a lenft a mente, a observă, a consi-
darft, flto. : fM s'a opritu la mene ăe
eâtu *ma di; se opresee cu orele la Iote
nemiewrSe; se ne oprmu mai witdtu a-
supr'a acestui puntu importante; mai
rertosu, tenperare, libl temperare; nu
HM patu opri de a face ^ hoh p*siiim
vlliI tmperue qalH Caelaei; P) vetare,
interdleere, a nu pennitte, a nu lasB&,
a ordină se nu se facă, a interdice : lo-
gea opresee aeesta-a, e opritu de lege;
preiUi opriţi de daru; a opri joeulu de
carii; a opri adunările puHice; n^onii
fîiriosii sunt oprUi de a oAmntrtrâ a-
v&eafamUiei.
OPBITOBE, s. f., vedi opritoriu.
OPBITORin,-forta, adj. s., tenens,
retlMBBf deUaeu, eontlnent, lahlbeas,
«•hlbeia* prohibeiu» InpedleBSf Inter-
dleena, etc., care opresee; — s. f. reale,
cpritoria si opriiore, ce seire a oprire,
cu sansula lata ce are si form'a opri-
OPT.
517
mentu sub 2. appiicatu inse mai speciale,
Ia funea ce tine jugula oallulai.
OPRITU,-a, adj. part. sup. subst.,
prehibltas, reteotnB, Impedltns ; fapte
(^rite; omeni opriţi d'in eaUe; apa o-
prita in curstdu seu prin diverse con-
struetioni.
* OPSONAKB, V., opsonire si «bio-
ure, obsenarl; a si procură opsoniu, a
comperâ opsonie, celle necessarie la oa-
lina; metaf., a face mâaa, a dă masa, a
ospeti; — cu mtdtu ambletu si fatiga ob-
sonămu, capitămu appetitu de mâncare.
* OBSONATOKIU.-torifl, adj. a., op-
sonaUr si absţnaterţ care obsona; care
oompera celle necessarie Ia calina, etc.
•OPSONATU,-a, adj. part. sup. subst.
«bHoatii.
« OPSONIU, pl.-e, «psftDlinB si ob-
««■Idm (icjiciiyiov); ce se m&nca aforade
pane: came, pesce, le^me, pome,casia,
fertura, tote cftte Bomftnulu nomesceu-
datnra.
* OPSOMAKIA, s. f., (fr-opsonaDle,
d io S<{^y=alimeutu, si tLaviazzmania),
mania, passione furiosa pentru una spe-
cia de alimente; dş aci b. m. pers., opso-
mane, (fr. opiomane), care are opsoma-
nia; si cu intellessa de mancatiosu, care
manca multu, cui place se mance mnitu
si beoe.
«OPTABILE, adj., •pttbilta; demnu
de optare : nemica mai optabîle ca sa-
neiatea si pacea.
* OPTARE, V., optare, (it. ottare, fr.
»pter); 1. a allega d'in doue sau mai
multe lacmri pre cellu ce crede mai bonu,
pre cella ce place mai multu; optaţi ce
vreţi; d'in aceste-a tote nu scimu ce se
optâmu; 2. a dori, cere : ce ti opta ani-
ma? ăiu'a si noptea optâmn du^w voi,
optăwu se ve v^emu; ti optmnu bonu
somnu si tdte eeUe bone, (vedi si of-
tare).
* OPTATIONE, s.f,,optatio, (fr.ap-
tatlan), actione de optare : a faeţ} trei op-
taHoni. ■
* OPTATIVU,-a, adj., optaUrys, (it.
ottatiro, fr. optatU),ceBerTeae8preme
optatu, optare : covente optative, si in
specie, modu optativu, si absol. optati-
indu, in grammatica : parte de Bomâni
,yGoog[c
518
OPT.
espreme cu optativulu si imperativulu;
Asia se dice : dă-m-a%, san dare-mi-ai
cea carte, in locude : da-mi, saa fii bonu
de mi da cea carte, cd sensu differita
de alia frasiloso ca : ăâ-mi-ar Domne-
dieu unu copiUa, etc-, unde opiatiwlu
espieme proprie optare; optaiivuUi se
applica, in limb'a nostra, in concurrea-
tia cu coQJunctivulu al in frasi ce es-
piemn, anb forma hypothetica, nna ne-
gatione sau impossibilitate absoluta :
deco asiu am, ti asiu ăă=^e am, ti asiu
dd, (»u am si nu dau).
» OPTATU,-a, adj. part. eup. subst.,
•piatos.
* OPTICA, s. f., optlM, (oimxTj, fr.
optlqne, it. ottlo»), parte a physicei,
care tracta despre lumina si visioae :
instrumente de optica, optica de tMatru,
artea magiei cere profuftda connoscen-
tia de optica ; si ca adj., opticu,-a, re-
lativii la Tisione ; Uîusioni optice, ap-
parentia optica, nervi optici, medica-
mentu optica; impressione optica, eonu
optiat, asse optica, viire optice, pyrami-
de optica, triangltt opticu ; de acf si ca
s. reale, unu opticu, a) profesaoriu de
optica, h) cellu ce scie construi instm-
mente op/ice,- — de aci si composite :
optieographia, a. f., (fr. optleoţrapkle»
d'in Yp(itpEiv:=3criere), cellu ce serie a-
supi'a opticei, de unde si b. m. pers.,
opticographu , (fr. oplaoţraphc), auc-
toriu de optieographia ; — opticometru ,
3. m., (fr. optleomâtre) , iostrumentu
de mesuratu intensitatea vederei cuiva,
de ande si s. f., opticometria, (fr. optl-
e«m4trle), artea de a manuf opticome-
truîu.
* OPTICU, opHeographu, etc„ vedi
optica. •
* OPTIMATE, 8. m., de regula pi.,
optimati, optlmAa,optlmates, cellu ce sta
de partea celloru optimi, (vedi optimu),
in sensu politicu, aristocrata, in oppos.
ru plebeiu, populariu. democratu; unu
guberniu de optimati ar fi pote cdlumai
bonu, deco, dupo definitionea Iul 'Cice-
rone, optimaUi aru fi optimii in tota
poterea eoventului; — optimaiii unei ce-
tăţi potu fi si cetii mai insemnati din
cetate, notabilii eratei.
OPD
OPTIME, optinm, optire, optu, etc,,
vedi : octime, octimu, oetire. octu etc.
«OPTIMISMO, 9. m., (it. optlnlsms. ir.
optimlsDie); d'in optimu. 8y8tenia, doc-
trina, care susţine co totu ce e si totu
ce se face e ca mai bona, e optimu; ei
dispositione, tendeatia de a vedâ tote
bone, c&tu se pote de bone.
•O PTIMI8TU,-o, adj., (fr. optimiste);
care se tine de optimîmtu, applicatu la
optimismu, *
* OPTIMITATE, s. f., optlmltas} ca-
litate de optimu,
•OPTrMU,-(t.adj.,«ptlinn,(it.ottliiMi),
superlativa d'in bonu, cella mai bonu.
forte bonu, cătu se pote de bonu : op-
tima impressione, optime servitie, optimi
amici.
* OPTIONE, s., 1. fem., optts, (fr.
optlon), libera allegere, facultate de a
optare : vi se da optionea de a leuă un^a
d'in doue, a lassâ in volVa si optionea
cuiva se facă sau se nu facă ceva,
2. masculina, optto ,' cellu allesu saa
preferită de cineva ca adjutante, adja-
toriu, vorbindu mai vertosu despre mi-
litari.
OPTIVU,-a, adj., optlrns, de sau d'in
allegere, allessu de bona volia : tutori
optivi-
* OPU, pi. opuri, Bt operi, epus, (it
nopo), lucia in sensulu cella mai estensn
allu eoventului, mai vestosu lucru făcuta,
(vedi ai opera), in genere : asi caută de
opulu seu; se connosce, co ace^u-a e opu
ie măiestru; operileauctorHorudassiei;
operi militari de irUarîre, de assaltu;
2. in specie, necessitate, lipse, nevolia,
ceva fora care du se pote : e opu de boni
căpitani, e de opu unu bonu capitamt,
nu mai am opu de voi; nu face opu se
mergi tu acoRo ; dupo ce ai cogit^, e
opu de lucratu cu vigore; mentea jxre
opu de braciele corpului.
* OPTTLENTABG, Y.,«piIenUret(it.
opnleatAre); a face opulentH.
* OPDLENTB, adj., vădi opuieniu.
* OFULBNTIA. s. f., «palenMa, (it.
' opnlenxa, fr. opnlenffe), stetu- de opu-
j lentu, cxaan si oe fa«e opulentu : opu-
' lenti'ac^oruva particulari faeecentrei-
JGooglc
ORA.
519
stt* nepUicutu a* miseri'a poporului si
paupertatea statului; opulenti'a Angli-
loru si a Angliei. '
* OPUlENTU.-a, adj., opolentus si
«pnlens » (it. opalente si opalento, fr.
apslent), d'in ope, plenu de opi, tare a-
™tu, care are stare mare, splendida,
cui dia man'a se traiesca cumu vrâ, si se
foca ce n6 : opulenta cetate, opulente
familie, cetate opulenta, provincie opu'
Unte; 2. metaforice, maguificu, splcn-
didu, potente, etc. : opulenta mesa, o-
pulente ospetie; fuctione opulent(ţ.
• OPUSCULU, p].-e, QpnscDlnm, (it.
«pugeolo si oposcnlo, fr. opuscule); de-
minntJTu d'in opu : acestu pottu a las-
salu gratiose opuscule, opusculele lui
TU^rehw.
1 ORA, B. f., hora, (topo, it. ora,isp.
port. horat prov. hora si ora, v. fr. «r«i
n. fr. hfliire, alb. era); 1. tompu de ','îi
parte d'in diu'a civile : diu.'a are doue-
died si patru de ore, doaesjnedii'ce orc
antemeridiane, si ăouesprediece orepos-
meridiane; la septe ore antemeridiane;
la optu ore înainte de amî-dia. la noue
ore inainte de prandiu; si : l<i or'a septe,
la or'a optu, la or'a noue; in or'a sep-
tima, in or'a octava, in or'a nona; inse:
in septe orc=:in cursu de septe ore; pre
candu : dupo septe ore = dupo trecere
de septe ore, aau : dupo septim'a ora;se
vinilaora=h or'a covenita ; vine îa ora,
se ducela ora; la ora la ora=la (îa-care
ora = d'in ora in ora: ora de lucru, a
lucră cu or'a; a se invoi cu or'a sau pre
ora: inse cu altu seuaa : orc de lueru,
ore de repausu; pre la septe ore, coira
doue ore; or'a mortei; or'a nasccrei;
2. prin estensione si metafore a) tempu
nedetenninatu,maiIuDgusauinai8Ciirtu,
a), in genere : in ora rea m'am nasattu;
pucine are de fericire am gustalu; a-
mare ore am pctreeutu si atuna-a: a mi-
merd orele =; a se împatienti, sau a nu
lassă cuiva de cătu pucinu tempii de
viâtia, de lucru, etc; prov. ce aducs or'a,
n'adduce annuîu; asta ora ^^ nuuc, se-
nei : pentru asta una ora fi-i si unu
hipu mancatu de oue ; autâni'a ora :=
frlwnm^^prim'aoratpentruprim'aora
vedu acestu omu; h lâ si : a (lf)u'a ora
l =z Iternm; a treia ora, a patr'a ora,
a miîlea ora, (vedi si mai diosu la 3.);
3) in specie, terapnln opportunn, mo-
I mentula candu caută de neapperatu se
se facă ceva : i a venitu or'a de nascere;
peno cawdw nu vine or'a, nu nasce fe-
mina; t) cu reapectu la despositioni alle
suffletului : a află pre cine-va in orele lui
celle bone, in orele lui celle reUe; in ore
demenCotde furCa, deenthusiasmu,6tc.;
de aci absolutu in pluralu, ore-Ie, a.) in
geuere, temperatnentu, natura, fire.etc. :
A nu jl in orele lui, a si essi ă'ijf ore,
a si veni in ore; p) in specie, foria, ne-
bonia, tona, etc. =: for», Insinii, 11-
bldo: Srosi i au'venitu orele; candu e in
ore, fugid'inaintea lui; nu ti mai trecu
orele? — in acestii intellessn si on i in
pLorî; — cj &OKa orasau ora bona, a) lun-
ga ora : am asteptotu dâue bone ore;
P) ora fericita, bonu momentu : »'« bona
ora am plecatu; de acf, în orari : bona
ora se de Domnedieu ; ora bona ; se fia
inlr'untt ora bonaf—f) numai in ordi-
nea : bona ora=d'in fericire, d'in intem-
plare fericita, de essempla = fortnlto,
esempll gratia, rerbt gratU : mulţi sciu
acesta-a, bona ora si unulu d'in collegii
ttostripresenti;~^5. in diverse locutioni,
a) eu prep. a : a ora=:niinc, extemplo,
clto, = acumu, îndată, etc: a ora a ve-
nitu; a ora mc ăveu si me intorcu; ia pi.
a â»'e=iDterdDm::=d'in candu in candu:
vine a ore se me visitc; mai allessu in
espresionea : a rare ore, si o rare ori
=rari> : a rare ori se intempla acâsta-a,
apoi : a ora, si pi. a ore, saa a ori; se
corapone cu in : in a ora, iu a ori , ai
de : d'in a ora^ pi. din a ore, sau din
a ori, si articulatn : a din a or'a , a
d'in a orea, a din a ona=nnper : a
d'in a ori a plecatu; h) cu nnmeralile
cardinali, a) in genere cu tote cardina-
Itle inintellessulii ce are it. volta, (ud«
volta, dne roite, etc.)^ fr. fois, (one
foU, deax fols, etc.): una ora :=Beinel,
doue ori, de douc ori = bU, de trei ori
= ter, de patru ori =: qnater, de cinci
ori =z qalnqnleB , ăe diece art=:d6ctes,
de una miile de ori = mlllles, etc; —
in locu do : una ora se ande pre a lo-
curi si una data; apoi: ^)Hna ora, si una
=y Google
MO ORA^
(Ictfa=BUf ub4«» •Um : una ora are se
8iaddtieaameHtedetoteaeesk-a;Aai&si:
.»» j~ta:=ziUta ora=» liu, sUqundo t
s vonu» vorbideaceste-a; aUa ora
in nosAn MU /oceauanâ; in pi. une
me <M-c=ii*iiBaiiqo«B, iotertlna,
ilatîone cu alie ori : une ori se in-
M taiâ, dero de regala nu; tmc'
rie bonn, dUe ori forte reu;e) ca
[ativele, sau interrogativeJe, si a
t) sub form'a ore, spra a 1« d&seosu
Bnitu, ca lat.altprepusu, Baa dan,
[un pospuse Ia acea-asi ordine
nte : ore-care=ore-cine ;= «II-
il«piui, qnldani orcec^slIqBld,
m, qBlddim) ore-imde:=.*iltnbi,
Biqtiui; ita& si ore-candu, ore-
jtc. (vedi si relativele uau inter-
ele : care, ce, eto. in parte); —
mai multa appesare asupra ideei
itenninare, se pune si unu si :
te, oresicatidu; — 3) sub form'a
icuitata or\ (provenita d'in ueri
'■ := rel) spre a le generalisă in
minationea loru, ca lat. qae,
I rls, pospase acelloru-asi co-
ori'dne si ordne, ori-cofe si
=: qolaqmj qnlonnqne» qulvls,
ori-unde sau orunâe, ort'-candu
andu, etc. (vedi si fia-care rela-
parte);— pentm mai multa ^-
asupr'a ideei de geaeralisare se
unu 8» : orişicine, orişiunde;—
rep. de inainte, si cu reiat, ce in
de ora ce := qnenlânij qatim ; de
sunt aUarie, sunt si diei: de ora
rei atâtu-a, nu u mai dau tu-
) sub form'a d'ora sau dâra ^
traltaa i dora va veni: dora co
bonitu; si repetitu : dora dâra
i; inse si ca sensu de pnoe,
■ : ^ora, doraseme ţrenda; nu
dora trâ d'in cdâH-a; conjunc-
) sub form'a ore, la întrebări, ea
■t si grec. noti; cine ore? qali-
tiţ ntrce; dnc ore a veniiu? unde
itii pusu pung^a? ore condu vine
I d'in strainetate ? sau ca grec.
a mai bene ăpd noie, si peno Ia
puntu ca lat. ne eocliticu : ve-
■e? ^ oreavenitu? ^ Teiltael
« ^9e V nu ii am datu ort car-
ORA.
tea mea ? ore se fia apprepe de âma ?
ană ore ? ore asia ae fia? ore rm?
= ipa [ilj irocG, etc.; g) sub form'a ori
ai scurtata or\ (provenita d'in ueri, =
veri =■ Tel) : ori dormi, ori te aeiMa, ori
pleca, ori te appuca de hteru; — ori
vn'a, ori aWa, Mu atâtu m face, (com-
para si it. or r»o, «r Taltr»! port.
k«ra !!■■, hera outre).
2 ORA., 8. f., stIb» vedi in Gloseuiu.
3 OKA, s. f., «n; estremitate, mar-
gine a unui ce, budia, gura, 1. proprie :
a unge or'a oUei cu miere; â^a umti
vufo'nKnftt, tMet jntftna; in specie, mar-
gine a oacatului : termu, litu, cteta, etc.
<i^a mori^HNa, (tr'a Asiei, or'a Afrieei;
2. metaforice, t^rra, regione, parte de
locu : or'a g^da; primilu venitu de la
orele Asiei.
* OBACLU, pl.-e, «ruBlmt si «ra-
olnvr (it «rKDvUi fr. *rael«)] spuBU, dîs-
su, sententia in genere, applicatu inse :
1. Ia responstdu, datu de profoti eel-
loru ce i consulta, si de acf in ge-
nere : coventu divinu, predictione, pro-
feţia; 2. prin metafora si eetensione,
a) loculu unde se dan orade .- om-
cltUu de la BdpM eră eeUu mai reno-
mitu; b) sententia intell^pta a nnui omu:
asctitati oradele marelui filasoftt.
* ORALB, adj. s., (or^lls, it. •ta\^
fr. «ni); relativu Ia ore = gura : Ise-
tioni orali, tradUimi orali, făcute d'in
gura sau cu gur'a.
« OBANTE, adj. part., oraati (it. •-
rsDte), care ora, care se roşa.
OBABE si urare, ora ai tim, (pro-
vine, wrediu), v,, erare, (it. «rare, d'iu
oa, «fIb), 1. a vorbi, acovent&,mai ver-
toau, a coventă in pnblicu, Înaintea n-
nul tribunariu, a perori, a vorbi ca o-
ratoriu; 2. rogi, a se rogA, a cere curo-
gatiooe, a cere cu umilientia : orare e ta-
borare, or(Uisilahorati; 3. a opt&,agra-
tul&, afericită: aordativaannimiMsi
feridti, a oră de diu'a nom^i, de an-
titilu nou; a oră la nunta, îa 6attezu;
a oră cuiva la mai mori cu occa-
sionea unei incdtiare m funcHone; u-
stdu de a oră, sau recită una oratione,
la nunta, se tnantine cu rigore la ter-
rani. — (In acesta d'in urm» soosu,
,, Google
ORA.
SSl
p6te co ormt provine de la au^trare,
^ it. nt nrtre).
*OBABIU,-a, adj. 3.,«rarla8-«r«rlnB
(it. «nirl»» ft". ftnlre); 1. relatâvu la
1 om : o&servafiom ofofie, angln orariu,
Unia oraria; ea s. m. reale, orariu. pl.-e,
a) instrnmentu ce arr^ orek dilleî,
orologiu : orariu de panele, ăe sore, de
hrămt; h) limb'a orologiului ce arr^
orele, in corresp. cu fmmdarwiu, ce ar-
r^ minatele ; 2. relatim la 2 ore =
gttra, fada, leaatu de regula ca s. m.
reale, orarw, pl.-e, a) pandia alba cu
care ae aocopere &cî'a mortului depuan
iâ secrin, si pre eare se afla, de r^vila,
depinsu si unu crucefisau; h) buccata
de pandia' ce serve la stersnlu faoiei de
saâwe sau sufflatnln nasului ; c) epi-
tracheliu sau stola, in specie epitraehelin
diaconesou.-
OB ATIONE, 3. f. , «ratto, (it. «ruUBe,
fr. «rslMa), acttone de orare; 1. ia ge-
nere, vorbire, eoventare, vorba, coventu,
limba : raiionea si oratiotua 3unl eâle
doue legature ce formedia Me sodetaiile
omenesâ; oratumea tea me face se m-
j^ffi»u de frica; orationea greca, latina,
romanesea; mat dtdee ea mierea atrre
orationea iPin gw'a Uti; 2. in specie,
a) eoventare a oratoriulm. eoventare
tiDota in publicu, Înaintea unei adunare,
unui tribnnariu, in baserioa, etc. : ora-
tione fkntfyre, orationi judMarie, ora-
(ioni aeademee, aratitm beaericesci;
a tine una oratione, a pronuntid una
ort^ione, a scrie orationi; b) talentolu
de oratmriu, elocentî'a, poterea de co-
vento; c) presa in oppos. cu poeaia;
d) forte desti, rogatione cotra Dom-
oedien sau santi : a face orationi fer-
ienti cotra domnedieu ; orationi de de-
manitia, de aera, de mesa; a si face
orationile de cd^^iore, de scoUare «fin
somnu; oro/ionea inai^ mentea la
domnedieu; oriOionementcde, oratione
domtniaiîe ^ tataln nostru; e) de aa-
stmine forte desu si latitu, rogatione
pentru successulu cuiva, gratulatione,
felicitatione : oratiorte de annulu nouu,
de dtd'a notneZm; toţi ii făcu orationi
se a^ngi si la nuumari; mai vertosn :
oratwK de nmUa, oratione nupţiale;
orationi de nunta se recita de uttu
a nome cariurariu, ce si a facutu col-
hctione de assSmini orationi.
* OBATOBE,-/n«, oratoria, vedi
oratoriu. ■
* OBATOBIU,-ioKa, adj. a., erate r,
•rettrlusi (it. «ratore si eratv!-!»} fr.
•ratenr^ oratelre), care ora, care scie
orare sau serve forare, si anume: 1. s:
personale, sensu in care formele clas-
sice ora*tirc-ora*rice, sunt de preferitu
formeloru vulgari oratonu-toria, a) oella
ce acie ai easercita formoa'a arte de a
coventă in publiou, de a conduce omenii
cu poterea coventulni-: mare oratore,
docenfe oratore, rect oratori, veomenti
oratori, pot&itea vorba a oratordui; of-
ficMM oratoriiM edea persuade; fora
profunde connoseentie, n mai <dlesau
fora profunda connoseentia a omului,
nu pote dne-va persuade omeni, si prin
urmare nu pote fi addeveratu orcUore:
h) cellu ce e tramissu cu mandate tfrali
calegatu, nunţiu, ambassatorin : oratori
de pace, immicii reu batuii tramisera
oratori de pace; c) cellu ce se roga, in
genere : sacerdotii sunt oratori ai cre-
stinUoru eotra Domnedieu; d) cellu ce
se roga pentru altiilu, ai in specie cellu
ce face voturi pentru fericirea, auccea-
sulu cuiva, cellu ce pronunţia una gra-
tulatione : m hcu de oraiore amu amdu
eri la mmta, una oratriu care a disau
una forte formosa a-aUone; — 2. ca
adj., oratoriu.-a, relativu la oratore, mai
veitosu iu aensulu de sub 1. a) : or-
mmwnte oratorie, potere de a dice ora-
toria, artea oratoria = abs. oratoria
si oraioria, e. f.;— in acolln-aai aanau, ,
spre a evit& ambiguitatea formei ora-
titriurtoria, ca aubat., si formele de adj.,
a) oratoricu,-a : artea oratorica, h) popul.
oratoreseu,'a; figure oroioresd. vrei se
mi laSui ocIm om vorbe oratoresci si in-
fiate; — 3. s. m. reale, oratoriu, pl.-e,
a) locu âe rogatione, si meditatione :
a se trage in oratoriu spre a oră si me-
lUtâ la ^Ue ceresci; b) baserîca, templu;
c) carte de logatioui, carte ce copreode
rogationi pen&u tote impregiurarile si
momentele vietiei.
OBATU,-a, part. sup. aubat., oratus.
=y Google
OB,B&BE,-ediu, v., orbsre, (it. «r-
bare), cu sensu mai estonsu de cătn allu
formei orbire, a face orhc^i priva nu
numai de ocli, ci si de veri-ce altu ceva
earusinecessariu, a) in cellu mai largu
intellessu : a whă agrit de braeie, ter-
r'a de omemi ctUi mai capaci, unu omu
de functioHea sea; b) in intellessu mai
strimta : a orhâ parentii de eopilli, eo-
piUii de mamma; mamme orhate de fiii,
mariti orbaii de soăeU loru; c) pentru
sensuln cellu mai stiimtu, a priva de
ocli, vedi orbire.
OKBATIONE, a. f., orbatio) actione
si stata produssaprinactionea da orbare :
orbatitynea mammeloru âe fiU :
ORBATORIU.-forw, adj. e., orlwttar]
care orbedia, care e orbu in ioBemoarea
de sub 2. a acestui coventu.
* ORBE, 8. m., orbia, (it. orbe, fr.
orbe) ; ce e rotundu : cercumfereutia ,
cercu, cercenu, superbcia cercularia
sau sferica, sfera, globu, mnodu, in senau
pro^iu si figurata.
OBBBGAKE si orbicare,y., tmiu-
tlre, eecnltare, call^care; minus In re
Tinere; a amblĂ si lucrfi ca orbulu, ca
in intunerecii, a nu scf unde merge si
ce face : se nu mai orbecâmu indelungu
prin inturiericulufaptelorupartietdarie,
cisene inaUiămtt mai currendu la lumi-
n'a ideeloru generaU si aprinăpidoru.
OKBECATIONK si orbicatione, a. f.,
actione si atatu de orbecare.
ORBEOATORIU si orbicatoriH.-toria,
adj. s., onoDltânij, oBltgang; care orbeca.
ORBECATD, ^orbicatu,-a, adj. part.
sup. si subst. d'in orbecare : orieeatulu
ffalUneloru in tempvlu de nopte.
OBBECATDEA si orbieatwa, s. f.,
acta de orbecare.
ORBECIU si orbaiu,-n, adj. s., c«<
outlens, encnlos: talpa; demiuuti?ud'in
orbu, io însemnarea lui particularia,
care nu vede bene; ca subat, specia de
auîmale : orbi^tii .sapa pamentulu.
ORBESCE, adv., tmtt, temeret în
modu orbeacu:a lucră, a«Mâ orbesce;a
se arruncă orbesee in pericla invederatu.
ORBESC0,-a, adj., eaenst tenern»,
swTDB, iDsanuB; de orbu, (vedi orbu
sub i. ca subst.), si de acC : fora leuare
OBS.
amente, fora computu, fora mesurs, fir
riosu, etc. : orbesen menta, orbesca a'
more, orbeacele vottre passioni, orheae'c
tea ura ie face se ntt vedi adâevermlui
orbesc'a vostra fav&re, orbesetdu vo^ru
att^letu, orbesc'a eostra inereÂere.
ORBETIU, adj. a., vedi orbectu.
ORBIA, (proa. orbia), e. f., eaolU»,
OBoltado, mentla error, «lementla, Ui~
r«r, tenerltes; calitate ai fapta de orbu
in Însemnarea acestui coventu de sub 2.,
1. proprie : orbia de naseere, orUa ea-
pitata prin prea multa fatiga a ocUloru;
beiranii decn^ti eadu nu numai in nir-
dia, ci si in orbia; 2. metaforice:or&*'a
mentei perăe nationilecasi individuele;
in orbi'a muaăriei, urei, maniei: m oT'
bfaamorci, cupiăitatei de argentu,pas-
sionei de jocu; d'in orbi'a voslra ati ad-
junsu in acesta miseUia.
ORBIGÂEE, etc., vedi orbeMre.
1 ORBICULAREai orbiculariu,-a,
* adj., oTbloHterU, (it. orbleolsre si orbl-
enlare, fr. orblenUIre); co are forma
de orbe. circulare, rotunda, glubosu, etc..
figura orbieuiare, missicari orbiculari;
pesce orbieuiare, conchylie orbieulari,
eotyledorti orbiculari, museulu orbieu-
iare allu palpebreloru, si de aci abs.
subst. orbicularele budieloru.
2 ORBICULARE, t., (orbIoiUre),
a dă forma de orbe, a incollacf in orbe,
a face rotundu, applicatu mai allessn
in forma participiale, orbicuiatu,-a, (it.
orblCDlato, fr. orb[ouU=:erbI«iilstiut) :
frondie cu margini orbicviate : orbieu-
lat'a capUina a coredului, absol. s. f,
pi. orbiadatele, familia de crustacie.
*ORBI0U,-a, adj.,«rbl«B8î vedi 1 or-
bieuiare.
* ORBICULU, sau orbidu, s. m., ot-
blonlns, (it. orttloalo, fr. orblcale); de-
minativu d'in orbe ; radeărta taliuta
in orbicli, orbidulu coroUei unei flore.
*ORBIFICARE,?.,orMBcarei l.(d'in
orbu in insemuarea de sub 1.), a privA,
a despoliă : a orbiScd parentii de carii
loru fiii; 2. (d'iu orbe), a dâ forma de
orbe, a reduce in orbe.
• ORBILE, adj. s., orbUej de orhe,
leuatu de regula ca subst. f. reale, or-
Mle-a, parte eetrema a unui orbe, si in
=y Google
0KB.
specie, parte estrema a rotei, cerenln
rotei.
OBBIMB, 8. f., e»««nim Multltodo;
«»efta4*; mnltitne de or^, (vedi orba
mb 2.),'toti orbii d'inoDQ lecii; mai raru
si mai pncinu beoe si CQ intellessnln
formei orbia.
ORBlRS,-escu. v., 1. traDs., a face
orbu, (Tedi orbu sob 2.), a privi|de ocli,
a) proprie, obceoarot exeaeare, «calU
•rbare, eseiim «ffleere : bătea ventuUt
$i adducea pulbere in faă'anostra. cttro
ne orbiea asia in eâiu nu nuti vedeamu
pre taide ealcamu; prea-mvlta Uimina
orbesce pre omu; prenae pre €idversari,
le taUâ uredele si na$uîu, si t orbi, «co>
tiȉu-le oclii; b) metaforioe, a) a leoi
oelii prin mare lumina ean splendore=
oenlonin aclemperstrlnferfl, prnrtrln-
gere; P) mentls oonlos prastrlnţere ,
nentem oecare, in erroren rel malnm
lidieercf Bedocere^ deolpere» eorram-
p«re, a leui ochi mentei, a leui men-
tîle, a soote d'in menti, a ammagf, s cor-
rumpe : libidimle arbescu pre omu; ur'a,
ea « amorea passionatu , orbesce pre
omu; a orbi pre toţi cu promissioni, eu
banni;pre cin» vre Domnedteu se perda,
Vorbeace; orbiţi de passione; cti vorbe
formase nu ne poffii orbi; e4li imbeeiUi
de mente se orbescu cu nemica, cu see-
cature; 2. intr. a dereni orbu, a perde
oolii, Tedereaz=oeulo8, Tignm perdDr«,
«mlttere : u orbitu de multa lectura la
Iwmin'a lampei; adjunsu la advn'-e be-
tranetie, a surditu si orbitu.
OBBITA (ca tonu la aDtepennltima,
orbita; coci orbiia e femin. d'in orbitu
de la orbire), s. f.. «rblta, (it. orbita,
fr. orbite); d'in orbe, 1. urm'a ee iaas'a
rot'a' : Md se potu vedi orbitele iniy-
parite de rotele carrului, ce a mersw
inaintea noslra; 2. prin metafore, a) in
genere : nrma, carrare, caile, cercn sau
linia de missicare a unui ee : a scote
ceva sau pre cineva d'm orhit'a sea; or-
bita vedei culpa a eriminalelui: b) in
specie, a) linia circnlare ce descrie ana
mobile, si in speciale, unu astm, cen-
trnln astrulni : orbit'a sorelui, lunei,
terrei, lui Mereuriu; ^) cavitatea in care
sta globala oclalnî : asid Va lovUu la
odu, in câtu aeestu-a a sarttu d'in or~
bifa sea.
ORBITALE, adj-, si :
ORBIT ARE san orlntariu.-aMj., (it.
orbitele, fr. «rbitelre), relatirn te or-
bita : cavitate orbitaie, arteria orbitale,
nervi orbitcUi.
OBBITATE, s. f , orbitu, (it. «rbitt
si oFbItste, fr. erbtt^), calitate sau stătu
de orbu: I. mai allessu si in specie in
i&semnarea de sub l.a carentnlui orbu:
orbitatea eopiUHoru, parentiloru, mari'
tului, mttlierei; in sensu mai generale :
orbitatea terrei de celli mai boni bar~
baţi; 2. mai raru in Însemnarea ooren-
tulai orbu de sub 2., in care oecurrs de
regDla.form'a witîa,' totasi inse cn ana
determinatione attribntiTa se pote forte
bene dice : orbitaie de lumiiK, de unu
oelu, de amendoi oelii.
* ORBITELU,-o, adj., (fr. orbltftle),
d'in orbe si teVa, care face tele sau pan-
die composite d'in orbi concentrici, s. f.
pi., orbitelele, tribu de insecte d'in fa-
mili'a aranidiloru.
OBBITIONE, 8. f., cBeatlo, enoltadoţ
actione de orbire si stătu produssn prin
acâsta actione ; orbitione de amendai o-
(Hi; ee orbitione de menia! ce orbitione
de omeni!
ORBITOBin,-to-ta, adj. s., obonoans,
preatrlnţeMB, deolpIeD», etc, care or-
besce : lumina viua si orbitoria, promis-
sioni orbitorie de mentile eelle mai lu-
cide.
ORBITOS0,-a, adj., «rbltosnsjplenn
de orbite, (vedi orbita) : orbitose locuri.
ORBITU.-a, adj. part. sup. subet-,
obcnoatuB.
ORBITUDINE, s. f., orbltndo; vedi or-
bitate si orinme.
ORBITORA, 8. f., obcweatlo, o»et-
tas; stătu produssn prin act. deaor^Ve.
OBBONA, s. f., orb*aa; di^a prote-
ctoria a orbiloru la anticii Romani, in
sensulu coventului orbu de sub 1.
OBB0,-9, adj. a., orbu», lamlDlbog
orbusţ eiooDB, (it. orbo, pror. orb, orbs
si dorp, fr. orbe, mur erbe^muru fora
nsie si fora ferestre; — affine cu grec.
bpf6(:, de nnde optpav(i;=orphanu); l.in
intelîessu largniUpsltu, privata, si mai
=y Google
m __o?c.
vertOBO, privatu de ceva necessariu saa
caru, a) in genere : omeni orbi de tote câte
cere natur'a, plăcerea, invetitdtt; coven-
teorbe ăepotere si ehiaru de intellesia;
a laaaâ târ^a orba de braeieU. neeesâa'
rie la aiUur'a solului; orbi de lumina,
odu orbu, eu amendai odii orbi; camera
orba, fora ferestre; tuta orba, inchisa,
mascata; ^opa orba. fora lumina sau
coperita si mascata ; b) in specie , vor-
bindn de parenti, fora copilli, care n'a
facntn copilli sau a perdutn copillii ;
Torbindu de copilli, fora parenti, care
n'are parenti, remasn fora parenti, or-
pAafiw, Torbifldn de căsătoriţi, yeduu, ve-
dua; 2. in intellessustrimtn: privata de
ocli, de vedere, a) proprie : orbuhi »u ee-
ie,8ttrdHlumt'auăe;uiMStmtorbi, alţii
airdi; a vindeca orbi, aurdi, muţi, manei;
coRh orbu, catusia orba, mdieri orbe; —
prov. prende orbulu scote-i odii; a se
tine deceva ca orbulu ăegardu; in terr'a
(^'bUoruaauinfy'eorbiceUueutmu odu e
imperatu; nu e orbu. dero ned bene nu
veâe; — ca subst. abstr., orbulu, mai
vertosu ineepressionea : orbulu galline~
loru =: lnseltl«; a ave orbulu t/alline-
Iom^«He luMfasiB; — &^ me&forice,
lipsitu de lumia'a mentei, fora ratione,
fora compntu, fnriosu, passionata, am-
metitn, farmecatn, nebouu, etc. : orba
amore; orbi de menta; orbi de u/ra; orbe
fapte, appucature; fuga orba, orba spama
a fugi orbi, a dâ orbi utiăeva, a se ar-
runcâ orbi in psridu; a fugi orh'a, a
afHHâ orb'a; a strigă orh'a cuiva, a dâ
cu orb'a eui-va, si de aci, ca esclamatione
absoluta : orb'a! — ajocă orVa : «) a
joeă orbu. cu passione, fora computu;
p) a joc& JDCulQ ce s« joca de copilli,
legaţi Ia ocli, jocu nomito si bab'a orba.
* ORCA, s. f., orca, (it. are«, fr. arc»,
affine cu gr. Spu£), 1. specia de pesce de
mare, d«lplilDiiH«roB L.; 2. metaforice,
a) vasu mare ai panticosu , bute, bnto-
niu; h) specia de nave de transportu.
ORCAKE si «rcare.v., 1. intr., oriri,
seander») aBeendereiConiceidere) eiteen-
dcM, fliibln=:a 3ui,aiJiergeiD Busu,a se
redică.ase ia3\i\i,:anevolia urca cineva
pre una costaprecipitiosa; carreletarein-
carcate cu greu urcau pre deailu; cu ca-
ORC^
cusativu allulucruluipre care oremnu ;
a ored montele,o6llin'a, sear'a; cumute
areeeinevaaeegfunumte? —in acelln-asi
sensu, cu mai multa energia, si rsâese.
a se orcă : a se oreăpre monte;maii $u*u
nu ne potemu orcă; a se orca pre munt
fora seara; oreati-ve in podu, mt m
oreaii in arbore; sorele peno la amldia
se orca pre ceru; Im'a $e oreasse Mm;
2. trans. tollere» exţollere, «ffem, la-
yut, a redicÂ, inaltiă , dnce sQSii, dnee
in suBU : a ored saeeii cu bucate tu podu
in earr»; metaf., a orcă pretiulH; vedi
ai urcare,'— (d'in aces-asi radecîna ou
orire, oriente, etc).
OKCATOSIU si «rca*on«i,-*oHa, adj.
s., orlflna*M06Bdflsa,t<»lI«ai; eare oroa.
OBGATU si urcofu, -a, adj. part. sap.
subst. d'in orgare.
OBGATCBA si ureatura, s. f., «rtii,
uesnalo, «■«eniiti eUtlo| aotione de
oreare. resnltata alia acestei actione,
cumn si ceva pie care se urca cineva.
* ORCHADE, 8. f., orchH, (vedi or-
ehe), specia de oliva, asi& nomita d'in
caus'a formei ass4minea cu a testieuli-
lom.
* ORCHE, B. f., oreliU,(8pxic,fr. «r-
ekla), 1. genu de plante ce serve de ^-
pn familiei orehidiloru, asii nnmite dapo
form'a radecinei loru, oare sâmeita cu a
testiculilom; 2. specia de peaci.
* OBCHESU,B. f., (fr.areli«8le,d'ia
Spxipc^ saltare), genu de insecte co-
leoptere.
*ORCHESOGBAPHIA,B. f., (fr. «r-
«fa^BOgraphle, d'in ip/Ţfii := saltare,
81 YP<iţ<ty=:8criere),arte de a serie sal-
tu sau jocu, indicaudu paasii si miasi-
carile de aaltu sub notele mnsieali.
* 0BCHES0GRAPHICD..O, a^j.', (tr.
•reh«BOfr«pfeiqne), relativu la orcJieto-
graphia.
* 0RCHB80GRAPHU,-o, s.,(fr. er-
eUsB^aphe), care se ocoupa ca orci^-
sographCa.
* ORCHESTICU,-a, adj-i ţfr. erefce-
8t!qB6|— vedi orcSesio), relativa Ia sal-
tare, un'a d'in celle done parti princi-
pali alle gymnastieei; s. f. re^, or-
chestica, parte a gymnastieei ce are de
obiectu saUatulu.
=y Google
mc.
" ORCHESTRA, s. f.. «nbtstra, (it.
•rehAitr&t fr. «nheitre, — d'in gr. ip~
X^ŞoTpa, de ia âpx*«aft(«==8ftl tare), 1 . pro-
prie, parte a Uieatrulm, la antici, unde
H eBsecut& saltuln, nnde chorala făcea
evolutionile selte, si de acf, Ia Romani,
IocdIu destinatn ia theatru pentru sena-
tori; 2. Îs moderni, a) locnk unde stan
masicii io theatm; b) totuln mnsicilorn
aan inştramenteloru unui tbeatni, unui
balta, etc, cuma si annoai'a prodnasa
de acestu totu : orchestra completa, ăi-
reetoriudeordtestra; bona orchestra, rea
orehestra:^accompaniamentu .de orche-
stra ; orchestra de junii elevi.
• ORCHBSTRATIONE, s. f., (fr. or-
ebestratlOBţ it. orehtitrailone), 1. arte
de a conduce nna orchestra; 2. accotn-
modare a orchestrei, corresponditoria cu
mekdi'a, armoni'a, si cu sensuin coren-
teloni de cantata.
• ORCHESTD,-a , s., «rehesU , (ăp-
Xij9nţ<:, fr. orcheate), 1. saltatoriu, joca-
torin, si in specie, pantomimu; 2. )ţenu'
de insecte coleoptere tetramere.
• ORCHIACIU.-a, adj., si :
*OBGHIDE,adj.,(fr.orcbid« si orohl-
4u<),care s^mina cu orehea, s. f. pi., or-
chiaeiele sau orchidile, fomiliade plante
ce au de typo gennlu orcftea.
• ORCHIOCELE, s. f-, (fr. •rohl.-
e«le, d'in HpxK = teaticulu, si xijXii:=
tumore), inflatura a testiculilom.
• ORCHIONCIA, 9. f., (fr. orchlon-
ele, d'in ipxic=te8ticQlu, si SYxoc=tu-
more), in aoellu-asi sensa cu allu for-
mei or^ioeele.
• ORCHITA , 3. f., orthit» si orchl-
tli(ipXÎct;, fr, erchite, d'in 6pyii:^Am-
ticuin), apeciade oliva; vedi si orehaăe.
• ORCHITE, 8. f., (fr. orehlte, d'in
^tţ=;te8ticaln), inâamm&tioneatesti-
cuîiloru.
• ORCHITOMOLOGIA, 3. f., (fr. «r-
ohlt«n*i«flft, d'in Spxi<: = testiculu,
fO{LiJ=:taliare,siXdYoc=di9Cursn), trac-
tatn aaupr'a amputationei testicnliloru.
• OBCHOTOMIA, s. f-, (fr. orchoto-
■le* d'in 8pxtc=te8ticulu, si v>f.-^ taliare)
talisres testiculilom; de aci si : orcho-
tomiu, B. m., instrumenta de orchotomia;
crchUcmm, s. m. personale , care face .
OBD.
S8S
ana orchotomia; si adj., orehtaomeu,-a'
relativa la orc&otomu sau la ordtotonAa.
* ORCHOTOMIU, orckotonm; vedi
orchotomia.
* ORCINn,-a, adj., oroinui, de orcu :
liberii orcini; liberaţi prin testamentn.
* ORCn, 3. m., erevN, (it. «re«), cea
alta lume, infemulu; dieula iofernului.
* ORCULA, 8. f., erenle, demiontivu
d'in orco.
* OBCULARE si arcularit(,-a, adj.,
oreaUrlai, relativa la orada.
OBDIACIO,-a, adj., veiiordiariu.
ORDIARIA (pron. ordiaria) , s. f. ,
vedi ordiariu.
ORDIARIU,-a, a^j.s., herd«arl«, si
ordwtriHi, ordUrlus; relativu la ordm :
farina orcUaria; pane ordiaria; pere or-
diarie, ce se cocu, candu secocesior-
ditdu ; ~ in acestu intellessu si form'a
ordiaeiu =:h9rieMlus; seeeristu ordia-
ciu, pere ordtacicic;— numai form'a or-
diariu. ca subst., a) m. pers. ordiant*^
negotiatoriu de ordiu, fem. ordiaressa;
b) f. reale, orif jorta, =magazinu ds or-
diu: cu acestu intellessu si m. ordiariu.
ORDIATU , s. m. si f. ordiata. (it.
«r£«U, fr. orgeade si orge*t), beututa
de ordiii fertu, si de ac(, beutura recori-
toria din sacharu, amygdale si alte se-
mentie recoritorie.
OBDIETU, a. m., campu semenatu
cu ordiu.
* ORDINALE, adj., ordlRSlIa, (it. or-
dinale, fr. ordlntl), de ordine, care ar-
râta or^nea : primu, secnndu , octavti
sunt numeri ordinali.
* ORDINAMENTU, pl.-c, ordlnatlo,
(it. «rdlnancato), actn de ordinare si
stătu produssu prin acestu actu, ordinea
ensaai : ordinamentulu lumei. ceruriloru;
ordinamentt^ unei ceremonia, unei so-
lennitate; ordinamentele basertcei. unei
comnmnitate rdigiosa, sunt regidete, ie-
ffile ei; asii si : ordinamente militari, di-
sciplinari; ordinamentulu ideeloru, sco-
leloru, jtătiti^, causeloru si effedelont;
ordinamentu bont* , doctu, inteUeptu.
proviău.
* ORDINANTE, adj. part. preş., or-
dlnans, (it. ordlnunte), care ordina.
*■ OBDINANTIA.s. f., (fr.ordftiuaea),
.yGooglc
5»
OBt>.
8. f., (tt. «rdluDsa), calitate san stătu
de ordinalu, si de aci otiine = com-
mandu, regula, dispositiooe , decre-
tu, etc. : ordinanti'a unei oratione , u-
nui disewau, unei poema, unui ospetiu,
unei solemnitate, unui tabellu de pictu-
ra, ordinanti'a cogitcUiontloru, ideeloru,
causeloru, si effecteloru; ordinanti'a or-
namenteloru de architectura : m-dinantia
dorica, ionica, tetrastyla , ordinantia
domnesca, ordinantie judieiarie, or-
dinantie disdplinarie; a da ordinantie,
a esBecutd ordinarttieU, ordinantie mini-
sterialipentru appUcarea noueloru legi;
ordinantia de solverea unui tttanăt^u ;
ordinantiele medicului; militarii, of-
ficerii de ordinantia sunt insarcinati
a duce ordinantiele sau ordinile su-
periorelui, de aci ca subst. coocr. or-
dinantia ^ militariii , ofâciarîa iasar-
cinatu a duce ordinantiele soperioreliii
aeu; — ordinantie, in limb'a basericesca,
suat : a) ordini aile Iui Doiuiiediea si
alle basericei; 6J ultimele sacramente,
mai alleasu, uUim'a unctione.
ORDINAEE, V., 1. ordinare, apune in
ordine,A dispune, coliocă, regulă, insti-
tut, stabili, etc, a),in geaere -.aordină os-
iile, cetele, regimentele; a ordină armat'a
de bataiia; a ordină una ceremonia, una
mesa, [unu ospetiu; a ordină arborii,
graăin'a,a ordină negotiele.siiatereasile
casei sdle; a ordină partite unui dis-
cursu, uneicompositionemusicale, unui
tcAella de pictura; a ordină, prin tes-
tamenta facendcle selle ; Domnedieu a
ordinatu tote; natur'a omenesca fu in-
telleptesce ordinată; a ordină ideele, cu-
piditatile selle; b) in specie, a.) despre
stătu in genere, sau ramuri de alle sta-
tului : a ordină provincide, ministeriele,
baaeric'a, scalele, — iu acestu intellessu,
(Ordinare = si administrare, — ?) a
pune in functione, a aomiuă, institui :
a (ffdmâ magistraii;prefecti, gubernatori,
mai vertosu : a ordină preutu archîereu;
2. a dâ ordine, a commandă, a prescrie,
a) de auctoritate : curteu jadidaria a
ordinată se se amâne processulu, legea
astă ordina, ministrulu a ordinatu se
se solvă tote mandatele, Domnedieu or-
dină mai antaniului Moise se foca ta-
OB^
i bemudulu, asia su ordinatu se facu,asiâ
I voiu face; parentii ordinara filUoru se
I se porte bene: b) despre medici : me>
diculu mi a ordinatu se ţinu rigorosa
dietă; 3. ca iutrans., a face, a se io-
tamplă. de ordinariu, regulata, a face
desu, de multe ori si regulat», etc. =
freqneBtare, celebrare, a) in genere
a ordină la tkeatru, la scota, la baserica,
b) in speciale, a essf desu afora, a a,H
diarieia : copillulu ordina de mai multe
dilîe, a nu pote opri ordiaarea, a or-
dină sânge, (pronunti'a populare in a-
cestu intellessu: urdinare).
OKDINARrU.-d, aâj.,ord!iur]Bg,(it.
«rdlukt-lo, fr. ordiulre); relativa la
ordine, de ordine sau iu ordine: l. con-
forme ca ordinea sau eu eonsuetudinea :
reguiatu, soHtu. consuetu, communeetc.
opp. la estraordinariu : spese ordinarie,
venituri ordinarie, vietia ordinariu vietu
ordinariu, cursu ordinariu aUu lucru-
riloru, sortea ordinaria a omeniloru,
modu de a lucră ordinariu, a merge eu
passulu ordinariu, a nu se depărta de
usulu ordinariu, mesura ordinaria, mă-
rime ordinaria; la perBOue : tramissu
ordinariu, poetu ordinariu, professoriu
ordinariu, cursori» ordinariu, judici or-
dinari, ca si : judecie ordinarie, proees-
sura ordinaria, trAunarie ordinarie, si
absol. 3. m. personale : ordinoriidu unei
baserica, ordinariulu unei classe de
scola; — 2. commune, rulgare, fora
distinctione, fora nobilitate, grossolanu,
triviale, etc: pannura ordinaria, for-
mosetia ordinaria, vinu ordinariu,
cogitari ordinarie, spiritu ordinariu,
omsni ordinari, csprcssioai ordinarie;
— asia dăro espressioui ca : formoaetia
ordinaria . discursu ^ordinariu, etc.,
potu av^ doue sensuri ca totnlu direrse;
— ca [subst. reale, ordinariulu ^ ce e
regulata, commtiue, etc. : ordinariulu a-
limentdoru; de aci si in locutloni adver-
biali, ca : de ordiniriu ^ de regula,
mai totu de a un'a, de celle mai multe
ori, regulaţi) : de ordinariu astă se face.
ORDINATĂ, s. f., vedi ordinatu.
ORDINATIONE, s:f.. ordlnatlo, (it.
ordloAzione, fr. ordlnatloo); actione de
ordinare, si stătu produseu prin ac4sta
=y Google
OM;
aotione , ordine eosasi : ordinativnea
partHoru unui edifidu; ordinationea ar-
borihruplantaliin cincunee; ordinatio'
reafacendelaru domestice si publice; docta
ordinatione a vastei poema; ordituUiO'
nea invetiamentultii de tote gradele, mi-
litarii esaecuia orăinationile căpitanu-
lui; ordinationea unei provincie, unui
reami de administratione; ordinationea
mai muîtoru praiti si diaconi m acea-
asi di; eopilUUu suffere-de ordinatione,
canăn i esM ăentii; ordinationea la lo-
turi rţUe.
ORDIN ATI VU,- a, adj., ordlnatlTUB,
(it. «rdia&tir*), apto a ordinare saa a
espreme ordine : numen ordvnaiive =
«Uffiert ordinali, asia si : adverbiu ordi-
nativu; principiu ordinativu.
OBDINATOBIU,-iona, adj. s., «r-
dloBtqr, (it. ordlnitore, fr. ordann»-
teiir), care ordina : fienti'a ordinatorîa
a universului; ordinatoriulu unui ospe-
tiu, unei petrecere, fia^care mtntsfrw e
ordinaioriu alUt apeaeloru ce se faeu in
ramulu a/îmimatrationei aeîie, arckie-
reulu ordincdoriu dlu acestoru diaconi,
ORDINATU,-a, adj. part. sup. subst.,
ordliatuB, (it. «rdloato, fr. ardoanâ) :
parti bene ordinate, celii ordinaţi a es-
seeutâ aeetia sententia, preutii ordinaţi
de episcop»; nu am ianpu de ordinatu
alle mdle, necumu se me potu occupd
si de oile vostre; — ca snbst. f. reale,
ordinată (subintel. linia) : ordinafa cu
abciss'a correspondente determina po-
siitonea veri-oarui punUt in plamtlu cd-
loru doua assi; pentru determinarea unui
puntu in spaţiu se ceru trei ordinate.
OBDINE, a. f., ord», abl. ordine, (it.
•rdine, fr. «rdre, probabile, d'in acea-
aei radeeina ca ordire=^urdire); 1. dis-
positione regulare : a) seria, successiODe
de Incrori sau de evenimente : pandia
orăiia inpatru ordini de fire, doue ordini
de pari, ordinea dentiloru e completa,
ordinea maselMoru intxmpleta, ordi-
nile de scaune in thsatm, in seola; mt*
mi(M spargu ordinile callarimei noslre,
vitiele se planta in ordine, doue ordini
de aHtori se plantara pre ceUe doue la-
turi oile caUei, dupo ordine a^abetiea, or-
iUne ehronolopica, lunga ordine de anni.
ORD; 627
ordinea dUleloru unei s^temana , unui
mese, a opina dupo ordinea etcUei, a
succede dupo ordinea deprimogenitura,
ordinea terminiloru unei pr<^ortione,
unei progresaione geometrica, a mter-
verti ordinea terminiloru proportionei,
ordinea evenimenteloru , causeloru si
effecteioru. ordine fatale, providenţiale;
proverb, in ordine sau pre ordine, ca la
mora; b) loca ce occupa cava sau cine-va
ia una seria, ei de aoC locu covenîtu,
gradu, stătu, positione, valora, etc. : nu
e acumn ordinea vostra, dupo noi va
veni si ordinea vostra, aveniiu ordinea
tea de a vorbi, v^ vorbi la ordinea vo-
stra; pastrati-ve fiaawe ordinea, a oc-
cupd cea mai de ăiosu ordine in ierar-
chia, a trece ai ase inalttâ rapide prin
tote ordinile ierarchiei, (vedi si mai
diosu : ordine = classe, ete.); c) in ge-
nere, panere in locolu covenitn , sup-
punere la una regula, dispoaitione co-
venita si regulata, regula, oumu si
stătu produssu prin acâsta dispositioue :
nu e ordine in acesta casa, puneţi in
ordine lucrurile, mobiliîe d'in aciata
casa, fora ordine in finaptie adjungemu
la ruina statului; fora ordine, meswa
si proporOone nu pote fi formoaUia,
ordinea iăidoru, fora ordine in cogi-
tarîle selle, ordinea coventeloru intr'una
frase, ordinea parţUoru principali a w-
nui discursu, ordinea narrationeiedata
de ordinea evenimenteloru narrate, or-
dinea universului, i'it totu universulu
domnesce ordinea stabilita de Domne-
ăieu; tote sunt in ordine, ai nemica nu
e, si nu pote fi, afora d'in ordine, deco
d'in desordine nasce, eumu se dice, or-
dine, acesta ordine nu e opulu nostru,
ci allu ordinei eterne si divine; ordinea
e potere, desordinca e debilitate; de aci :
d) ordirie z= lege, regula, stabilita de
natura, de Domnedieu, de aactoritate
omeDe8aa,deu8u,debonaeovementiaetc,
mai vertosu, systema de legi si de re-
gule; regime, metbodu, etc. : ordinea
naturei, providentiei , ordinea morale,
ordinea intellectuale, ordinea sociale,
ordinea phjsica si tnorale; nu e in or-
dinea lucrvriloruoacellu mai imbedlht
se asat^eieapreceilumaipotmtei aHd
=y Google
528
OBD.
cerea bon'a ordine; ordinea publica, or-
dine aămnistratwa ; de unde : at) or-
iitfie;=ine8tiTa, dispositione, combioatio-
jte, ţ]ABXi,ţro\eieTe,etc.:totesuntinor-
dine pentru caUaiori'a tea, si poţi plecă
veri-candu; luatdu a mersu in ordi-
nea de, noi ewiUnnata; Mu e in ordine
pentru ospeMu, sipoteUpune mSa'a;^)or-
dine z= commându, demandatione, etc.
a dă ordine se se foca ceva, a hteră
dupo or^nile superiorelta, a av^ ordine
de a face ceva, a lucră fora ordine; d'in
ordinea ceRoru mai mari; a fi la ordi-
na cuiva, a urmă ordinUe, a essi d'in
ordine; ordine de a scive unu numdatu;
— si in commercin : a serie, a pune or-
dinea pre una poUida; b^ietu la ordine
= de solntn peraonei nomita in ellu
sau.altei-a pusa in locolu acellei-a; —
Y) ordine ^ totu de persone sau d« lu>
erori, facDQdu parte d'in altu totu mai
mare, despărţire, deepartimentu, clasae,
geou, corporatiODfl, categoria, etcr.or-
diniU sociaU se dicu si caste ; ordinea
nobUHoru, lucratoriloru eubr acide, lem-
narHoru; ordine de plante, de animali,
(vedi si mai dîosu); tPin una ordine de
idee trece abrtqdu in alte ordini de
idee; ordine de fapte, de evenmente, de
legi, de instiiute, etc.; — 2. in specie :
aj in sfer'a istoriei naturale, ordine =
gradu de elassificatione iminediatu m-
periore familieloru si generiloni ; reg-
nulu se divide in dassi, classUe se di-
vidu in ordini, ordinUe in familie, fa-
miliele in generi; b) in sfer'a matema-
ticei, orâtne=classe de linie dapo gra-
dolu potentiei ecationei loru : prim'a
ordins de linie au ecationi de primulu
gradu de potentia; c) in arcMtectura ,
a) in genere, orfiine=di3positiottecove-
Dita scopulni,iiieBnrei,proportioneî,etc.
partildru unui edificiu; ^) iu specie, or-
dine T= modu de proporţionare si or-
namentare : se Humera cind ordini prin-
r.iC(Ai de architeetura : ordine dorica,
ordine ionica, ordine corinthica, ordine
tuseana siordine compot sau romana;
d) in miliţia, a) ordine = seria : ar-
mat'a assediata in doue htngi ordini;
Ş) Ordine = dispositione a celloru ar-
maţi in bătălia sau in merau : ordt»«
08D.
de bataUa, de attaeu, atsaUu; a ineepe
batali'a fora ordine, fora neei una or-
dine a nu dâ inimaUui tempu de a si
forma ordinea de bătălia; a merge fora
or^ne, in ordine de bătălia; ordine sup'
tire, in oppos. ou ordme pr<^anda; or-
dine laterale, oblica, in opp. cu ordine
de fronte iireeta; 7) ordine = despăr-
ţire, divisione de armaţi : câta, rota,
compama, etc. : ordin» de caUari, de
pedesttri; a commandă prim'a ordine de
callari; a commandă ordimle tn h^'a;
de aci : a') ordtne=graâu de commsn-
daote, capitanu, offîciariu; p') ortUne^
eoner. capitanu, c^u, ofâciariu, oom-
mandante; S) ordine ^ commându, im-
periu : militarii asculta de ordMIe of-
ficiariloru; gert^ariubi dede ordme de
mersu asupr'a inimicUoru; i^ordine am
ordine de dî=reri-ce publicatione a ge-
nerariului cotra armata; C) ordine, eo-
ventu de ordine sau vorba de ordine =
tcBsera, nomitasi setretu, rorba secreta
08 ee da pre fia-care di milîtarilora prin
care se distingu amiât de inimici : ge-
neroritdu dede ordinea; ordinea se corn-
munică capitanUoru; inumcti au afiatu
ordinea data astadi, caută dero se scam-
bămu ordinea; cu sensu mai eetensu :
covetUtdu de ordine sene fia: romami-
tate iu tote oile nostre; — in acellu-asi
sensu se dice populariu si simpla : co-
ventu, vorba; — e) in sfer'a baserioei,
a) ordine = sacramentn : ordinea preu-
teşea sau preutiei, ordinea casaatoriet;
p) ordine '= gradu, officiu baaericeaca,
in ierarclu'a basericâsca : ordini infe-
riori si ordini superiori; 7) classe saa
tagma de monacbi : ordinea basiUam-
lora, ordinea benedidimloru, ordinea
froMciscaniîoru, ordinea donuniconilom,
f) in sfer'a societatei omenesci,maiTer-
tosu in sfer'a societatei civile saa poli-
tica a statului, a) ordin«=classe de ce-
tatiani, formata dupo avere, dupo posi-
tione, dupo occupationot etc. : la MtieU
.Somoni eraw trei ordini : ortUnea sena-
toritoru, ordinea caiîarUoru si ordinea
plebeHoru; in Francia, inainte de reoh
Uttione, eră una ordine a derului, alta
ordinea nohUitatei, si una a treia ordine
a ^attdui mediu; ordinM ferranioiu,
=y Google
ORD;
terraniloru, eperariloru; h) ordine =
ordine sociale ^ systema, totu de legi,
datiDe, institute, etc., regime sub care
Tine nnii societate civile : eră vorh'a de
a redieâ ordinea sociale pre ruinele a-
narchiei; a turbură ordinea; a stabili
ordinea, a reatabiU ordinea, a tine or~
dinea, mantinerea orăinei; fora ordine
nu e progresm, coci fora ordine nu e
securitate; inse sub : omu de ordine,
partiiu de ordine, sau : omu aUu ordinei,
partita allu ordinei, e ineuibatu adesea
tm numai spirUidu de conservatione, ci
si spirittdu de reactione sau de immobi-
litate, contrarie ordinei naturale a so-
cietalei omenesci si omtdai inparte; asii
si : ordinea legale, differîta de : ordi-
nea legitima; ordinea actuale, nou'a or-
dine de lucruri, vechi'a ordine de lucruri;
7)orâiKeabsol. si ordine ptMic3=ţ&TtQ
a regimelui ce are de obiecta principale
mantinerea trancillitatei si securitatea
societatei evfile,politi'a : magistrtaiisunt
detori a mantine ordinm^sau bon' a or-
dine; a reduce pre rebelii la ordine; dic-
tatoriulu romanu eră unu despotu mo-
metriantu, investUu cu potere discretio-
naria, spre a restcAili ordinea; 8) in a-
dunari deliberanti, a,') orâtne a dillei:=
ordinea de di, snbiectu de care are se
se occnpe adnnantî'a in acea di : ordinea
de ăi mare, ordinea de di mica, a se
abbatede laorăinea dUlei; P') a chiamâ
la ordine pre unu oratoriu, a I'obligi
96 nn 638a d'in subiectuln de care e ?or-
b'a, sau la rtspectula peraoneloru, etc;
() in afora de societatea civile sau mai
bene in senulu acestei societate : x) or-
dine = compania, societate particula-
riadecavallari, instituita de suverani si
in care se admittu omeni dnpo meritu
sau aervitie, dupo nascere sau favore a
principelui : ordinea coronei de ferru,
ordinea Cavallariloru de Malta ; ^') or-
(Itn6=collanu, cordella, cruce si veri-ce
altu semnu distinctiva allu unei ordine
de cavallari; decoratione : a ave pepttdu
incarcatu de ordini.
ORDIRE si urdire, preş, ordiu si or~
descu sau urdesctt, perf. ordii sau urdii
9Up. orditu aau urditu si orsu, v., or-
illrl, (it. «rdlre, isp. port. ardlr, prov.
ToibD,
•rdlr, fr. onnUr); 1. 3 puno nniilu Iod-
ga altulu firele, in care ae se tâssa al-
tele perpendicnlariu : a ordi pandia de
camesie, destergarie; a ordt, tortu, bom-
baeu; aordi una nasia, una matta, una
storia, una erate; coci sepote ordi. ca ai
tSsse, eu papura, smicelle, nouelle si aite
assemini; fig. orsiiorile voru ordi copil-
lari'a tea dinfire de auru;araniele ordu
cumaie8triafragilealorupandia;2.pTm
estessione si metafore, a) a incepe, a
Întreprinde, a face inceputu, etc. : asiu
ordi a eoventâ oratoriulu; cumu vei ordi
asia vei fini; Romulu ordi fundamentele
cetatei RonCa; mân'a tea. Domne, a «r-
ditu}umea; h) a para, prepari, face, mai
vertosu, a pară in ascuDSU, a macbin&:
una conspiratione se ordisse contra vie-
ti'a princiţiehii; a ordt perderea, ruin'a
cuiva; a ordi planuri criminali, intrige
miseUesci; c) pentru Însemnarea de de-
stinare , despondere , etc, vedi form'a
orsire.
OBDIORU si ordisioru, s. m., hor-
deolns, (it. onnolo, isp. nriDela^ fr. or-
reolet ai orţelot), 1. proprie, deminu-
tivu d'in ordiu : ordisioridu s'a eoptu,
a dâ ordisioru nouellu caUului; 2. appli-
catii a) la una specia particularia da
ordiu; b) prin metafora, specia de tu-
more inflammatoria ce se face Ia palpe-
bre, vedi si : urciorti.
ORDISIORU, s. m., vedi ordioru
sub 1.
ORDITORIU si urditoriu.-toria. a.
adj., orillens, (it. ordltttre si ordltojo),
care orde sau serve a ordire : ordiiori de
pandia, de pannura, de storie; măiestre
orăitorie de cingutori; s. m., reale, or-
ditoriu si f. orăUoria sau orditore, in-
strumentu de orditu; sullu, raodioru etc.;
vedi si orsitoriu cu însemnare de desti-
nare, etc.
ORDITU si urditu.-a. adj. part. sup.
8ubst.,orsD9,(it.ordlto,fr.ourdi),l. par-
ticipiu : tortu orditu, pandiele ncordite,
planu bene orditu, intrige cu măiestria
ordile; 2. sup. tortulu de orditu sterga-
rie, papura de orditu storie; temim de
orditu conspiratione; 3. subst. a) m.
aba., nu mi s'a allessu de orditu astadi.
orăitulu pandiei; b) i. reale, orăita, de
>yGoog[c
FW
OEE
unde prov. a merge sau a mi/rf pre or-
dite, â« a orditeU = a amblă in coce si
in collo, a trepida fora capitSniii; — pen-
tru sensulu de destitudu. vedi orsUu.
URDITURA. si urăitura. 9. f., or^us.-
ns^ BtâKen, BachloKtl», (it. ordltum»
isp. port. urdltorBi fr. onritlsBnre), ac-
tione de ordire, cumii si resultatu altii
acestei actione, si firele sau tortnlu or-
ăUu : orditura de tortu cu batvtura de.
nutasse; ordiiur'a pandiei, dngutorei,
bracillelont, a bate lâna in orditura de
bombacH ; orditurele conspirationiloru
(Ura dejocate.
1 ORDIU, fi.-e, hordeum si ordesai,
(it. or<o, pror. orili, fr. org»); geuu de
plaote cereali d'in ramili'a graminie-
loru, trianăria digunta lui Linneti. d'in
care speci'a cea mai utile si de tempn
iniinemoriale cultivata e ordmîu com-
mune uan vulgare = hordenm Tulg«re
lui Linneu; ciimu 3Î semeiiti'a acestei
planta : farina de ordiu, pane de ordiu,
callidui place ordmîu; ordiele se coca,
se secera, se treiera; heutura de ordiu
fertu; ordiu mtint^u/ft^zarpacasiu; prov.
a stricţi ordiulu pre găsce; manei, cal-
lule, ordiu?
2 ORDIU, 8. m-, orilluni, d*iu ordire,
ca si audiu, s. m., d'in audire, inceputu,
applicatn de regula ca corapusu : pri-
morăiu: vedi si essordiu.
ORDOKE si urdore, a. f., K»mU, lip-
pitndo, HorileH, cftllafles, (fr. ordure,
it. ordiira), 1. ca mai desu, materia glu-
tinosa ce curre d'in ocli morbosi : cu
ordori la odi, stergeti-ve ordorile de la
ocli; 2. mai raru in genere, Borde, necu-
ratfa, lotura, merda, etc.
ORDOBOSIA ei urdurosia, s. 1., lip*
pltndo; stătu de ordorosu.
ORD01iOSD,-a, si urdurom, adj-,
gramloBDs, llppus, sordldas; plenu de
ordori : odi ordorosi.
1 ORE, pi. d'in 1 ora; vedi acestu
coventu.
2 ORE, 8. f., oa; 1. gura, 2. facia,
3. gaura, 4. intrare : porta, usia, etc.
3 ORE, adv. interogativu, atrom^ «d,
ore venim elîu astadi? ore a casa va fi?
ore ce ar dice ellu la aceste-a ? — in com-
posite ; (ire-ptflfl, ore-ce, âre-tmde, ore-
ORG.
cându, ore'CiriiH; vedi : ce. cine, undf.
candu. cumu.
•0RRADE,8. f.,oreai,(epEtic,— d'in
Sf^oi; = montP, fr. arâBds, it. «read*),
uj'mpha, dina de monte.
ORECHIA, oreckiora. ete., vedi : u-
rechia, ureckiora, etc.
• OREXE, s. f., or«xli, (fip^K, fr- •-
resle), proprie, appetitu, ei iu specie,
appctîtn de mâncare, se dice, in medi*
cina, de impulsulu nestemperatu de a
mancă ce seote cineva.
OREZARIA, s. f., (fr. rlst^r*), locii
aemenatu cu oreett.
OREZARTU, s. m., care cultiva oreim;
cui place oreztdu, mare iDancatorîu de
oresu.
CREZU si urezu, s. m., orj ta si •-
tizB, (SpuCa, it. riso. pr, tIm, fr. rU); geon
de plante monocotyledonie d'in famili'a
graminielort) , cumu si aementi'a ace-
stora plante : supa de oreeu, buccate de
carne cu oreeu, lapte ck oreeu, a ailege
oreeulu.
• ORFANITATE, orfanu. etc.; vedi :
orphanitaie. orphanu.
* ORGANABE, v., (it. «rfa-are, fr.
iirfan«r), 1. in acellu-asi senau cii allu
formeior^am5are,-2.in specie, ajacant&
cu organulu; b) a compune, produce ac-
corde musicali, armonia, fiendu co pen-
tru organu se inventai mai antăuiu ar-
moni'a.
* ORGANABIU,-a, adj. s.. «r^aa»-
rlDt, (it. «rţaa%|o si oi^nara), relativu
\3t\organu, lenatuderegula ca subst. per-
sonale, or9anariu=fabricatorin de or-
gane musicali.
" ORGANICE, adv., organice; vedi
organicu.
ORGANICn,-a, adj., «rţanlens, (^
^avtxâc, it. orţanleo, fr. orfTMlqi*), re-
lativu la organu sau la organiimu : vii-
tia organica, regnu organicu. fientie or-
ganice, eorpu organicu, parii organice,
fundioni organice, dtytnia orgauiea,po-
teri organice, molecule organice, tot»
organicu, unitate organica, ăefedf or-
ganicu, lesione organica; — lege orga-
nica, regulamente organice, regtdamw-
iulu organicu; legea eomufude elege or-
ganica; — arte organica, o) in genere,
=y Google
OBG.
531
arte mechaoica, b) Îd specie, arte de a
construi organeai alte instrumente mu-
sicali; arte de a cantâ cu assemiui ia-
strumente; arte de a compune pentru
assemine instrumente; in acestu sensu
si abs. 8. r. organie'a; de acf organieu,-a
= armonicu, masicale, si subst. per-
sonale, unu organieu = unu musicu,
mai allessu musicu ce cânta cu iiiiu in-
strnmentu masicale.
* ORGANISAEE si organimre. v.,
(fr. «rganher, it. organ luare), a formă
organe, I. pentru fientiele organke^xa
vine : numcă Domnedieu pote organisâ
unu corpu; deeo materi'a se organisâ.
caută se recotinoscemu c.o se organisâ
numai prin poteri immanenti, depuse
in eademâh'a eellui omnipotente;^. 'piin
estensione, a) despre institutioni : a or-
ganisâ invefiamentulu, scotele, drmat'a,
justiti'a, tribunariele. minisierieh; b) in
intellesBu ai mai estensu, a ordină, dis-
pune: a organisâ unu ospetiUjUnuballtt,
unujocu; 3. cu acellu-asi aeusu ce are
form'a, organare in specie, organisare=
a compune una armonia pentru organulu
musicale si alte instrumente si cbiaru
voci.
*ORGANISATIONE si organizatione
S. f., (fr. organlsation, it. organliia-
alone), actione, modu de a organisare,
si stătu prodnssu prin acesta actione :
organisationea corpului omenescu, or-
ganisationea vegetalilora; organisatio-
nea ficatului, pulmoniloru; organisatio-
nea scoleloru, armatei, tribunarieloru;
organisationea vocilom cu instrumfnte
musicali.
* OBQANISATOKIU si organizato-
riu,-a, adj. s., (fr. «rţanlsateDr), care
organisâ ; potere organisatoria.
* ORQANISATU si organieatu.-a,
adj. part. sup., (it. orgaDlsEato, fr. or-
* ORGANISMU, s. m., (it. orsaitls-
ni») fr. orfantHDie), totulu organeloru
aaei fientia organisata, joculu acestoru
organe, cumn si fienti'a organisata en-
sasi : tote fientiele viue au unu organismu,
eUro acestu organismu e ma% muUn sau
mai pucinu simplu; organismu animale;
organismulM corpului omenescu; organis-
mulu pescelui; sanitatea, ca si morJiulu,
sta in organismu.
* ORQANISTU.-a, s. personale, (it.
orgauista, fr. organlite), care SCÎe cant&
cu organulu : dodu organistu, organi-
stii basericei cathedrale.
f 0BQANO-,(d'in SpYotvov=:organu),
intra in composite scientifice, ca : or-
ganodynamia, s, f., (fr. «rKanodfnamie,
d'in 86va({t,[( ^ potere), studiu sUu ac-
ţionai organeloru de vi^tia; de acf adj.
organodynamicu.'i*' (fr- organodjDaiti-
qne), relatiTU la organodynofnia ; —
organogenia, a. f., (it. organogenla, fr.
«rgau»KAiile,d'in 7iyai: = geaeratioae),
generatione sau formatione a organeloru
vitali; deacfsiadj. organogenieu,-a, ra-
iatiru la organogenia; organographia, s.
f., (fr. orgaoographte, it. arganografla,
d'inirpfiysivrrdescriere), deacriptîoue a
organeloru vitali;de acf si adj.(}r(7anojrra-
pkicu,-a, relativu la organographia, s.
m, pers. organographu,s.Qclonn de orga-
nograpkie; — organoide, adj. (fr. oi^anel-
de, d'in siSoc^formA), care are apparen-
ti'adestructuraorjjEtniso/a, vorbindude
certe raia6tali;—organol^icu,-a, &Ai.
(fr. ai^auoleptiqne, d'inXi]]CTtx^=pren-
ditofiu), care pote prendeor^atteîe,care
are actione asupr'a organeloru; — orga-
noloţfia, s. f., (fr.organologloiit.vrgano-
logla), tractatu despre organele vitali,
parte ascienttei anatomice : orjrano^ra-
phi'a lumînedia si interpreta organolo-
gi'a, de aci si adj. organologicu,~a, iel&'
tivulaor^ano^j^ta;— orţjtononymta.s. f.,
(fr, orgRu«ii|Dile» d'in ovu|j.a == nome),
methodu, arte de a formă nomîne pentru
nominarea organeloru vitali si de a co-
ordiuă pre celle dejă formate; de aci si
adj. organonymicu,-a, relativu la orga^
nonymia; — organophysia, 8. f., (fr. «r-
^auaphf sie, d'in fust^ = natura), parte
a phjfsiologiei ce se occupa cu determi-
narea functioniloru organeloru vitali ;
de acE si adj. organophysicu,-a, relativu
la organophysia; — organopeia, s.f.»
(it «rganopelSf d'in .xolgIv = facere),
parte a musicei antice la Greci, care
tracta in speciale despre constnictionea
Inatrumenteloru musicali ; — organo-
plaslia, s. f. (fr. orgaMopUstle» d'ia
>yGoog[c
sXiatKv^ figurare, formare), arte de a
modificA formele fientieloru organice :
organofUaatiahygiertica, modificatione
a organeloru prin regime ; — organo-
seopi4t, a. f., (fr. orgăuosevple, it. oriţa-
MicftyU, d'in oxoTcsLv^observare), ob-
semtione a org&neloru vitali , spre a
trage indicationi asupr'a affecteloni si
dispositioniloru Gentiei organice; de ncf
si adj. org(mo8cop%cu,-a, relatini la or-
gano3eopia;—organotaxia, a. f,, (fr. or-
MBttixIe, d'in td[£i<;=ordine), arte de
a claaBififă fientiele organice dupo or-
gaoele loru celle mai essentiali; de aci
si adj. organotaciieu=:re\a,t\iTi la orga-
tKOaxia.
ORGANU, 3. m., orfannm, (jîp-ţotvov,
din lpţov=:lucru, proprie : instmmentu
de lucm, machina ; ii orpano, fr. «r-
ţaifl 91 erţue; organon, orfannn, in
inseionari speciali), instrumentu, mediu,
tnedilocu , intermediu prin care se face
uDa actione, l. in genere, a) raru in
sensulu materiale si mechanicu : orga-
nele lemnariviui sunt securea, cuMori'a
si altele; b) ca mai desu, a) la parti de
alle fientieloru dotate de vi^tia', fia a-
nimati, tîa vegetali : organele de nu-
tritione alle planteloru; organulu vede-
rii e odulu; organulu cogitarei se crede
a /S eerehrulu ; nu e fanctione fora or-
ganu, precumu organulu nu se pote co-
gitâ fora fundione; organele vorbirei
sunt gur'a , guitulu , pulmonii ; p) în
sensu si mai ideale si generale, «') des-
pre lucruri : anim'a omt^ui sinceru si
bonu e orgatudu addeverului; gur'a lui
e organulu intelleptionei; îi'mi'a e orga-
Mitiu de manifestare a cogitarei; unu
diariu e organulu unei opinione, unui
partitu, unui ministru, unei societate
scienlifica; p') chîani despre peraone :
prophetii fura organele, prin cari se
matiifestâ volientfa divina; judieii sunt
orgartele justiţiei; a se face organulu
dorentieloru, aspircUioniloru poporului;
2. in specie, a) in sfer'a scientieloni na-
turali; a) despre animali, organe =vsi-
rie parti alle corpalui , cari au de im-
pUnitu functioni sau ofiicie particula-
rie : (»-ganulu vederei , audirei , gusta-
reij vocei; organele sentirei sunt organe
ORO
scnsoric, [trecumu organele cf scrvu în
missicare sunt organe moiiyrie; pulmo-
nit sunt organu de rcspiratione , pre-
cumu veniriclulu sau stomaculu e or-
ganu de digestione; totulu organeloru
ce concurru la implenirea acellei-asi
functioni, se dama apparatu; asia ap-
paratidu circulafionei sangdui, in ani-
tnalile superiori , coprende ca organe :
cordea, venele, arteriele si vasele capil-
lari: organulu organeloru se aice man'a
omului; muscUi sunt organe de loeomo'
tione; armele animaliloru attîngu cul-
mea perfectionei in accllu-asi tempu cu
organele generationii ,■ p) despre vege-
tali, organe = parti alle vegetaliloru ,
cari constitau fienti'a Ioni si cari în-
cepu si se finescu cu Tieti'a : organele
elementarie sunt cdlutele; organele ve-
getaliloru sunt de doue categorie .- unele
sunt organe de vegetatione, destinate la
functionile vietiei individului , cumn :
radecin'a, fustellulu si frondiele; alic
organe sunt orgatie de reprodudionf^ .
destinate la victi'a speciei, cumu: fiorea
si fruclulu; l) in mecanica, organu =
instrumentu, macbina simpla, parte de
machina : organele motuluiunei machi-
na; e) organnz=voee : a aveformosu or-
ganu; cestu caJîtaforiu n'are organu; fora
honu organu nu te pott face cantatoriu;
unu bonu organu e necessatiu sî orato-
riului; d)\a sfer'a rausicei, «) organu no-
me genericnallu totoniinstrumentâloru
musicali; lăudaţi pre Domnulu in corde
si in organe; p)iD specie si ca maidesu,
organu =: instrumentu musicale gran-
diosu, cu clavi ai tieve de ventu = (fr.
or^ne) : organuJu emaîmtdtu una specia
de orclicstra de câtu unu simplu instru-
mentu musicale; maiestatea armoniei
face organulu forte aptu pentru stţilulu
grave si religi<JSu; nu se pote nega an-
ticitalea organului; a cântă d'in organu,
cu organulu; a accompaniâ cu organulu;
dupo mechanismulu, ce serve a face se
sune i>rganulu, amt: organe kijdrauiice;
pki/saulice sau pneumatice, ţ) orgatin de
campa«e=:numeru de campane, dispuse
asia, ca sunate prin nnu mecanismu,
dau efiFectulu unui organu musicale;
5) organu = specia de contrapunta, ar-
yCOOglC
ORG;^
nionia; e) iu Sloio&a, orjfanu ^ logica,
aeiâ se clama in particuTarÎQ, logic'a lui
Aristotile, de unde apoi : nouulu organu
= norom orgaaum = titlu datu UDUÎ
tractatu Glosoficu allu lui Bacoue.
* ORGASMU, 3. m.,(it. «rgasmo, fr.
«rgamnc, d'in gr. opfaoţidţ, essitu d'in
acea-asi radeeina cu opYTj = intendere,
iucordare, escitare, furia, ete,), 1. mare
escitare, Încordare si infiare a org&ne-
loru, si ia specie, a organeloru do gene-
ratione, si de aci, împetuosa furia de
copulare sesauale; 2. in genere, dorore,
essaltare, furia.
1 ORGIA, si urgia, a. f., {of-rq = es-
citare, incordare, furia) :«; ira, horror,
fiiror, IndigDiitlo, Invidia, odlum, aver-
ilOf menia.mare furia, ura acerba sineim-
pacata,indigDatione, inversionare, etc,
orgi\i lui Domnedieu a catlutu pre noi
pentru peccatele nostre; a cade in orgi'a
poporului; a si attrage orgi'a lumei; mm
pote scapă de orgi'a tyrannvlm? a si
versă orgi'u pre citteva ; h) ealainlt«s=
nevolia mare : heliu, peste, famite, iote
or gielc cerului ne au cercatu forte com-
plitti estu tempu; orgidde geru, de seccita,
(îe^Ioui;cJconcrete, hom« «dlosoB, In-
ridiosuB, detestatus = persona odîoaa,
destabile, misella : ai adjunsu orgi'a
omeniloru; ce orgia de muliere !
2 ORGIA, de regula in pi. or^, or-
jci», (Spfia, fr. orgi«H, it. orgie), bae-
cliauali, si mai vertosu, baccbanali ser-
bate in tempulu noptei de mulieri cu
mare larma si mari desordini ; de aci,
cu soDSU mai estensu, veri-ee alta ser-
l)aro secreta si tumultuosa; ospetiu des-
frenatu, betfa, in care si uita ospitii
de tota veiBCuiidi'a si pudorea; licenţia,
impudentia, desfrenare, trecere preste
orice mesura.
*ORGIASTD,-a,s.pers.,(fr.orsia8te,
vedi : 2 orgia) , bacchante ce presiede
la orgie.
ORGINARE si «remarc, prea. orsinu
si ur^nu. (vedi 1. orgia), 1. arcrsari, de-
testări, es conii-l, odlsse^a urf CU
focu, a se menid forte, a se iiifurid pre
cineva sau ceva : dcco nu ne potemu
orgind corpulu si carnea nostra, cumu
SC ne orginâmu copUUi noştri; poporu
ORI.
5:^3
orginatu dtt omeni si de diei; 2. rena-
rere ab amiciţia, abjiuere, aaperKarl=
a disgratiâ, a lapida, a despretJfl si ă&
uitarei : principele a orginatu pre ve-
chii sei favoriţi; cumu pote unu parenU
se si orgine eopilîii? — acesta forma
e d» preferitu formei orgiime sau ur-
gessire, ce are acellu-aai sensu. M.
* ORGIOPHANTE, s. m., orriopfaan-
tes, {opfiwfâvcri^, fr. orKlopbante; vedi :
2 orgia, composu cu ţaivscv^mostrare),
ministru principale la orgie, subordi-
natu inse orgiasUdui.
ORGÎSSIRB si urgi$»ire,-e8cu, v.,
vedi orginare.
* ORGYA, 9. f., ourjâ, («pfwa), me-
sura de 6 petiore, atensinu.
ORI.ueri, veri, l.conjimct. vel, sau :
ort unulu , ori altutu ; 2. in compo-
site: ori-cine, ori-ce, ori-unde. ori-cându,
ori-eumu , etc.; vedi : ce, cine , unde,
cându. cumu, etc.
* ORIA, s. f., orea — ores, uks,
retBj d'in 2 ore = gura, g^ufa, eţc.,
1. parte a frenului ce se pune in gur'a
callului, de regula in pi. orie; orie de
aciariu; de acE : capestru, oclu, ^iu, etc.
de legatu, de pusu mai vertosu in capn
sau in guttu; de unde: 2. pl^ssa, specia
de plâasa : pescarii au prensu midtu si
formosu pesce cu oci'a,- adâ cu orfa, a
nu prenăe nemica cu or^a.
ORICARE, V., vedi: orcare aau ur-
care. •
* ORICHALCU li oricalcu, a. va., orl-
ohaloum, (âpsljrxXxo; , it. oriealos, fr.
oriohalque, d'in Spo; == monte, st /«Â-
■k6c; = arame, asia co ori<Aaîcu = lit.
arome de monte), 1. specia de metallu,
ammesticu de arame si de zincti, alama
de unu galbinu asia de formosu in câtu
se pote confunde cu auralu; la antici,
pare co orichalculu eră ammestecu de
arame si de auru; 2. prin metafora, in-
strumentu sau vasu de oriclialcu : sunau
orichalcele de btUalia.
ORICULA si auriada, s. t, arloulâ
si aurieula, (fr. «riculo); demioutivu,
care in pronunti'a popularia s'a redussu
la urecla = urechia; vedi dero auricula
si urcchia; de aci si adj. oricultu^iu,^»,
si auricidariu,-a ^oriouUrlua si auri-
=y Google
su
OBI
enUrlHBt (flr. «rlenUIre), relatim Ia Ori-
mia saa oreda. ureckia.
* ORlCULARIU,-o, adj., vedi oricula.
• ORIDURIU ai oriăurura, adj., ori-
dnrlna, (2 ore-duru), dum sau tare de
gnra : oriduri eaTli.
• ORIENTALE, adj., «rlenuils,' (it.
• rientale, Ir. oriental);. de ortente ca
sobst., relativu la orienle : tkra orien-
tale, regioni orientali, producte orien-
tali, ventu orientale, îussu orientale,
limbe orientali; iaseric'a orientale eu
rittdu seu oriaUale; ca snbat. mollitio-
nea orientaliloru e proverbiale.
♦OKIENTALISARE si orientalizare.
V., (fr. orlentallser), 1. intrans., a leufi
abitudini orientali, a se portă ai lucră
ca unu orientale; 2. a face se imbracie
abitudinile orientali.
• ORIENTALISTU,-a, b. personale,
(fr. «rlentaltste, it. orIentall§tii), doctu
in limbele si litteraturele orientali.
* ORIENTARE, v-, (it. orlenUre,
fr. «rlenter), a direptă dupo orienie
san dupo altu puntu cardinale, si de aci
a derepti ; a orienta una casa, una ba-
serica, unu monumentu; a orienta unu
planu, unu desemnu, unu proiectu de
edificiu; a orienta, dupo ventu, velele
unei nave; a nevolia ne potemu orier^tâ
noptea, eandu e nueru; canău nu e nueru,
M^a ne potemu orienta dupo stell'a
polare; nu me potu neă orienta in a-
cista incureatura; intre iote aceste opi-
nioni nu mai scimu cumu se ne orien-
tâmu.
* ORIBNTATIONE, s. f., (fr. orien-
tation); actione de orientare si statn a
uunice orientatu:orientationeapretem-
pu de nopte nuero$a e forte di/fieile.
* ORIENT ATU.-a, part., d'in ori-
entare.
• ORIENTE, adj. part. preş., d'in o-
rire, orlvns, (it. orlente, fr. «rlent)
care ore =^ nasce, resare, 1. part. adj.,
sorâe orienie, lun'a oricnte. stcllele o-
rienti; tote si intorcu ocUi spre tcne ca
la serele oriente; 2. ca mai desu subst. m.,
reale, in opp. cu accidente, oriente =
resaritu, puntu cardinaledo unde resare
sorele ; sorele si tote stellele păru a se mis-
sică de la oriente spre occiiente; orien-
OM;
tde de primav^a, de ierna; de acf:
a) terri, regioni ce stau spre resaritu;
h) terri si omeni despre resaritu : com-
merâu cu orientele, muUi voru veni de
la oriente si de la ocddente.
* ORIFICIU, pl.-c, oriflelnm, (it. o-
rlflolo si «rlflito , fr. oriflce , — d'in
2 orc si facere), gaura ce serve la in-
trare si essire de fluide in anele vase,
in unele parti alle corpului, sau ca face
se communice doue cavităţi : orifiaidu
matricei; vcntrele sau stomaetdu are
doue ori^e, unu orificiu superiore si
altu orificiu inferiore; orifidulu unei
hutilla. orifidulu unde se baga eepulu.
* ORIQANITU,-a. part. adj., formatu
d'in origanu, cu Însemnarea de : amme-
stecatu, aromatisatu cu orîganu, cumu ;
vinu origanOu, si absol. origanitu=»ti-
ţaniteB vlniini, ai abs. orlganltes*
* 0RI6ANU, s. m., ortţuins si «rl-
fraunm, (ipÎŢavoc si âpCfctvov, it. «rlgan»,
fr. «rl^an,— d'in Bpo<;r=monte, si ^ivoi
== plăcere , pentru co acestei plante
place la monte), genu de plante d'in &-
mili'a labiatelom, didynamia gymno-
spermia L. , d'in care apeciele celle miu
connoscute poporului si cultivate in gra-
dine ca plante aromatice porta nomele
Afimajoranu, maioranu, (cormpta nwae-
ranu, magieranu), «rifaiin u^Jora-
noldes, L.
* ORIGINALE, adj. a., «rlglnalls, (H.
originale, fr. orlglnel si original; com-
para si : originariu), relativu la onpi-
ne, de origine, ffin origine : 1 . adj., a) in
genere : locuitorii originali ai un^ terri,
sociu originale cdlu unei associatione;
limba originale, idioma originale a unei
operalUteraria, limba in care s'a scrissu
antaniu acea opera; asia si : cârti ori-
ginali, nu tradusse; editionea origin(de
a unei carte; manustriptu originale,
scrissu de ensusi auctoriulu opului, sau
si de altulu pentru prim'a ora; modelle
originali, nu copiate; concepiidu origi-
nale allu unui actu, asi& cumu s'a fa-
cutu si scrissu pentru prim'a ora, fora
se fia copiatu sau emendatu; terr^a ori-
ginale, limb'a originaîe, etc., ce vorbe-
ECe cineva d'in BAacere;peceatu originale,
<x) in oppositione cu peceatu ac^ude, pee-
=y Google
OBI.
635
eaiulu originale e peecatu aUu primi-
loru noştri parenti, peecatu d'in nasce-
re, peecatu dupo theologi, ereditu de la
primalu parente; in acellu-asi scnsu ei :
culpa originii; asia si : justiţia origi-
nale ^ stătu de inocentia in care fu
primulu omu la creationea sea; b) la
specie, ce 3e face pentru antâni'a ora,
nou, spontanu, inventatu, nu imitatu,
nu impromutata, nii copiatu ; cogitari
originali, espresaione originfde, stylu
origina; a face variattoni originali
pre una thema musieale data; motive
de muaica originali, thema originale;
spplicatu si la peraone ce cogita si lucra
d'in propri'a loru spontanei^te, iumodu
sie-si propriu : poetu originale, auctori
originali, pieioriu originale; c) ce e sau
pete 6, merita a fi origine, âdeco mo-
dellu, care ensnsi n'are modellu; ă) sin-
gulare, straniu, caro nu precede ca alţii,
fia asii d'in natura sau d'in affectione,
de uud6 pare ridiculu, chiaru d^ nu c :
vestitu originale; ce mersu originale!
omu oriffinale, e unu originale, de care
ridi de te strâmbi; — 2. subst. m, reale,
UHU originale, ce e mai antânin facutu
si dupo care so trage copia, a) despre
acte SGrisseanthentîceiort^inaZcfeunui
eontraeiu, unui tractatu, unei conven-
tione; originalele acestei coventioniete-
stuiu francese; a collationâ copide cu
originalele; a dâ fia-carei parte interes-
sakt una copia dupo ori^naîe; b) de-
spre opere de pictura, sculptura, litte-
ratura, etc., in oppositione cu copia, v«r-
sione, tradactione, etc. : se consultâmu
originalele grcccseu ăUu acestei traduc-
tione; a lege bibli'a tn originalele c-
braicu; e bene seconsultămutotudeun'a
origituUile in tnateri'a istorica; a trage
mai multe copie dupo tabeUde matC'
striloru mari; copt'a e fidele originale-
lui, asia in cătu cu greu poţi distinge
care e originalele; c) despre persone si
lucruri, cari se descriu sau depingu, cari
se i^a ca modelle : cine si da imaginea,
promitte origîncdele; in natura aflâmu
origincdile vms alle animaliloru; mai
vertosu, ce pote ai merita o servf de mo-
dellu : imagine trasna dupo eternuhi o-
riginale a^ sapientiei infinita.
* ORIGINALITATE, s. f., (it. tri-
gluâllU, ff. arigloAlitâ), caliUte de o-
riginate, 1. in bene : originalitatea o->
pului si a aucioriuhii, a cogitariloru ,
coneeptioniloru, stglului, espressionei
unui documtmtu, unui actu; 2, in reu,
caracteriu si fapta de unu originale,
singularitate : originalitatea vestimen-
tului, portului, vorbei, mersului cuiva;
nu te poii miră indestullu de origina-
lităţile acestui originale intre originali.
' ORIGINARE, T., (it oriKiaarv; vedî
si originatione); a caută, ccrceti si dă
origine, a face se nască; ea intr., a leuă
origine, a se nasce : da ad origina tote
reUde ce ne infesta.
«OKIQINARIU,'a,adj.,orlfliiariug,
(it. «risiiiario, fr. origluaire); de ori-
gine, d'in origine : familia originaria
d'in TureVa, poporu originariu d'in
Asfa; eu su originariu d'in Giurgiu;
facultăţi originarie, însemnări de CO'
vente originarie, jmncipic originarie,
fântâna originaria, drepturi originarie;
modelle originarie;— originariu differe
in sensu de originale, intru cătu, de es-
semplu, membrii unei famUia potu fi o-
riginali in Turâ'a, fora se fia Turci,
ci originari d'in Frand'a, Franeesi do
origine.
* ORiamATIONE, s. f., orIgUatIo,
(it. orlglnazlone), actione de a origi-
nare : originationea eoventelorti=.9ty-
mologi'a, cercetarea si aflarea originei
loru.
" ORiaiNATORID,-iona,adj. s.,(it.
orlKlnBtore),care origina: ortginatoriu
aUu acestoru versuri.
* ORIGINATO,-a. part. sup. subit.,
d'in originare, (it. origluato).
* ORIGINE, s. f.,«rlgo,(it.»rlglBe,
fr. origine), d'in orire, răsărire siresa-
ritu, nascere, inceputu, principiu, fonte,
causa, etc., cumu si locu sau tempu, in
care ceva incepe, 1. ij} genere : d'in
principiu născu tpie, ero principiulu
n'cwe origine; coci dico prinăpiulu ar
avcorigine, n'ar maifi prineiinu; NUalu
si ascunde originea fontiloru selle; ori-
ginea, unei cetate, unui poporu, unei
datine, unei indtitutione; originea otnu-
lui, genului omeuescujirepamentu, spe-
=y Google
886
OBI.
eieî omenesca; se ăa omului de unii o- |
rigine simiana; de origine italica, ro'
mana, greca; popore de ori^ne semitica, |
de origine arica; limbe de origine arica;
originile creştinismului, sodetaiei «-
mane; divin'a origine a religionei; ori-
ginile fabtdose alts celatUoru antice: o-
riginea lumd, a lucrului, a creationd;
originea reului, totoru relleîoru; origi-
nea fapteîoru, evenimenteloru; originea
iăeeloru, litnbeloru, scientieloru; origi-
nea lirnliei; originea nerviloru, uode in-
cepu; aeiă ei : originea mcrăloru, de
\iaă6viau;originea stomacului, Iraciului
arterieloru; in origine, ă'in origine; a
si trage originea' a fi de origine, a ave
de origine , a ave originea in sau d'in
ceva; 2. in specie, a) inceputu, genu,
nascere a. unui omu, onei familia, unei
natioue : Htusire origine, d'in origine
obscura, nu se connosce originea acestui
omu; a fi anglu de origine; de origine
greca; a cercetă originile unui poporu;
originea BomănUoru; &J despre persone,
straboDOjprimuparentealluuDei familia,
unei sementia, unei natlone, etc.; c) e-
tymologia a unui coventu : originea co-
ventcîoru derivate.
* OKIPELARGU, s.m.,oripeUrgDs»
{ip^mi'kaiptoq), pellicanu de monte.
» OKIPUTIDU.-a, adj., «rlpntldna,
(d'in 2 ore ai putidu), cui pute gur'a.
* ORIKE, orii, oritu si ortu, v., o-
rlrli (it. orlrof affine eu gr. Sp-vuiii,
radec. or la tote), a se redică, a se in-
altii, a resarf, a se nase^, a se produce,
a se face, etc.
* ORIUNDU,-a, adj., «riuuduB, (it.
«rliind»), d'iu orire, care se trage, nas-
cutu, essitu, resaritu : copUlii oriunăi
(i'm iUustre familia; formosa vergine
oriunda ă'in onesta si avuta casa; suf-
letele oriunde ă'in sententie ceresci; o-
riundu d'in plebe ; si de lucruri : optdu
alhinehru oriundu d'in flori; riuri o-
riunde d'in cost'a montelui.
» OUISONTALE si orizontale sau
horizontah, adj., (it. orliz«iit«l6, franc.
horiKoutal), de orisotUc, parallelucu 0-
rizontele : linia orizontale, dircctiono
orizontale, planuri orizontali.
* ORISONTALITATE si orizoiUali-
tate, sau horiaontaHtate, a. f., (it. «rli-
lonUlitiţ fr. horliontalltd) , stătu de
ceva orisontale.
* ORISONTARE si orisoniare sau
horizontare, v., (it. orI»*iitire), in a-
eellu-asi sensu cu orientare.
f ORISONTE si orizante sau hori-
Monte, s. m., horlion, (6p(C(»v, it. orli-
lonte» fr. horli«n, d'in 6p(CEiv::=margi-
nire, 6pîC(<>v=Iit. care marginesce, sxib-
intell. cereu), I. linia ce marginesce ve-
derea nostra de giuru in giuru, si unde
pare co cernlu se îmbina cu pamentulu,
cumu si spatiulu sau cercula coprensu
de acesta linia; d^ro si mai vertosu,
cercu mare, parallelu cu cellu prece-
dente, care talia sfer'a ceresca sau ter-
restre in doue parti ecalî, in doue emi-
sferie, unulu superiore sau visibile, al-
tulu inferiore si invisibile : in sdentia,
pentru distindione, se da primului no-
mele de orizorUe apparente sau sensi-
hUe, ero secundulMi nomele de orizonte
raţionale sau aădeveratu, astronomicu;
orizonte rectu, oblicu; orizonte artificia-
le, la navigatori; puntele eardincdt aUe
orizontelui; a pune in orizonte = a d&
unui ce directione orieontaie; soreU se
ridica pre orizonte , stellele scapita sub
orizonte; 2. cu respectu la orizontele
sensibile , se dice orizonte cu iotellessu
deaspectu, de spaţiu, cercu, cumu si
de celle coprense in acellu spaţiu , im-
braciate cu oclii , fia ai corpului, fia ai
mentei : largu orizonte, slrimtu orizon-
te, unu vastu orizonte se deschide odu-
lui, estremulu orizonte, orizontele poli-
ticei innueredia, nuerii se redica la ori-
zontele politicei, a largi orizontele idee-
loru; orizontele tnenlei copiUului e ea
multu mai marginitu de câtu t^u men-
te* mature.
ORMA, ormarc, etc.; vcdi : urma, ur-
mare ; compara alle nostre : olma, ol-
mare, si it. ormsj •rmare.
ORMECARE, etc, vedi : olmecare si
ulmecare; compara si it. ornCKKUr».
* ORNAME, s. pi-, ornamine, oru*
meu; vedi wnamentu.
* ORNAMENTALE, adj., (it. om.-
meutale, fr. oruemental), ^iornamentu:
slglu ornamctUals , linie ornamentali ,
=y Google
OBH.
pârti ornamentali; vedi si ; omamen-
tariu.
•ORNAMENTAEIU,-a, adj., orii«-
mentarlns; de ornamentu : vestitu or-
ncmentariu, insignie ornanentarie, nu-
mai pentru ornamentu, fora se aîba cellu
ee le porta si demnitatea sau officiuln,
cni sunt destinate.
_ « ORNAMENTU, pl.-c, oruamentun,
(it. «rmamentOf fr. oraement) , actione
de ornare, cumu si ceva ce orna : ves-
timente, arme, insigaîe, etc; 1. in ge-
nere : ornamentele eaîUilui ; ornamen-
tele venatoriului, militaritdui: ornw
mente de iaserica, depreutu; daţi ves~
timente pauperului ai ornamente alta-
riultti; 2. in specie, cu nuanti'a de infor-
mosetiare , a) in genere : stelhle sunt
omamentulu cfrulm; florile sunt orna-
mentulu ffraăineloru: ornamente de mi-
reasa; orrtamente utili, necessarie, vane,
deşerte ; ornamente de bonu gustu ,- or-
namente amlntiose, superfluei muHeriie
eredu co si dau mare vcdore , candu se
inearca eu auru si alte ornamente; recile
venturi alle tomnei dispolia arhorii si
câmpurile de omamenteleloru; piciurele,
sculplurdefacuomamenttducasehruno-
stre; de unde vine setea celloru mai mulţi
omeni de ase distinge prin ornamente
csteriori deşerte mai muHu de eâtuprin
ornamentele si formosetiele caraeteriu-
Itti? b) in specie, a) in architectura :
columnele, architrahile , comicile sunt
omamet^; faciata fora ornamente; se
făcu si ornamente ăe Hori imitate; Ş) in
retorica : ornamentele făcu sti/lulu mai
elegante si mai placutu; ornamente am-
bitiose, superflue, deşerte, sti/lu incareatu
ăe ornamente, stylu simplu si fora muh
te wnamente; a abusâ de ornamente;
ornamente retorice; flgurele de tota spe-
ei'a sunt ornamente aUe eloeutiona;
y) TOrbindu de suffietu, de intelligentia,
de caracteriu : ornamentele spiritului,
euUur'a suffletului e cellu mai formosu
ornamentu allu omului; pudorea c cellu
mai formosu ornamentu (dlu mulierei;
a fi omamentulu familiei, sesstdui, na-
iionei sdle; iweutii invetiati suni orna-
ntentulu basericci; §) de vestimeutu, or~
tkit»enfe=:vestimeDte t^plendide, fornio-
se, pretiose, si mai allessn covenite dem-
nitate! personeloru : ornamente triun-
foii, regali, consulari; ornamente băr-
bătesc, muLieresei, etc., t) in scriere,
pictura, de8emnii,'etc.:(jrnamenteîesMiiî
figure eapritiose, infloriture arUtrarie.
* ORNABE, T., ornare, (it, ornare.
fr. oner); 1. in genere, a proved^ sau
mun{ca celle necessarie sau cu celle cove-
nite, a para, prepară, armi, etc. : a omâ
armate a* noue arme; a orna navile cu
vele si cdle (dte ttecessarie; a omâ unu
ospetiu; a omâ culin'a; a omâ callulu
=: a i pune sell'a, ai de acf, a itapU, in-
carcă, culmă, dotă bene, ete.; 2. in spe-
cie, a informosetiâ, a) proprie : a omâ
ferestrele cu flori, a omâ cornele vieţi'
mei cu corone de flori; a si orna captAu
cu corona de adamanti, guttulu cu fire
de margaritarie; tdbelle de mân'aprimi-
loru artişti orna parietii caseloru lui;
monumentele orna cetăţile; a omă mi-
ress^a. a se orna de mircssa ; h) meta-
forice, a onora, străluci, glorifici, in-
carcă de lauda, gloria, beneficie, etc. :
scriptoriu ăe geniu scie omâ si nobUâ
tote; se fimu reconnoscutori iarbatiloru
mari ce au ornalu terr'a cu faptele si
scrissele loru; virtuţile animeiornapre
omu mai muUu de eâtu alle spiritului.
* ORNATIONE, 8. f., «rnatloj ac-
tione de ornare, mai vertosu io intel-
lessulu de infortnosetiare, si stătu pro-
dussu prin acesta actione.
*ORNAT[VU,-a,adj.,(it.oriiâtlT«).
aptu a ornare : genu de stylu ornativu.
* ORNATOKlU,-/(jna, adj. 8..«rBa-
tor, (it. ornatore, fr. «raatenr), care
orna : ornatoriele miressei.
* ORNATU,-a, adj. part. sup. snbat.
d^in ornare, ornatas» 1. part. barbatt
omati cu connoscentie large si mari
virtuţi; calli ornaţi si paraţi la incal-
lecatu; case bene ornate, cellariu cu de
tote omatu; mormente ornate cu flori;
juni forte ornaţi de mente si anima;
stylu omatu sipletiudedegantia; 2, sup.
Hori de omatu ferestrde; 3. subat, a) in
genure : omatulu armatei ca tote cdle
necessarie pentru unu greu si longu
bellu; b) iu specie : ormitulu regelui,
căpitanului, mUiiariulHi;oinatu regescu
=y Google
mulierescu, copUlareseu; e) metaforice :
ornattdu orationei.
• ORNATOBA, s. f., •rnttyra, (it.
•rniturs), actioDe, mai vertosa modu
de oniare, si reeultatu alin acestei ac-
tione, omomen/tt : ore se si arrete va-
nitatea in vestiinente »i omature,
OKNIRE si urnire, -eseu, v., mallH,
■««Urt, «noTere; a mîssic& d'in locu,
Torbindu mai cu sama de persone san
lucruri grelle de missicatu, la cari se
cere mare incorăare de poteri : mm poţi
orni acestu carru d'in locu ned eu 10 boi;
abia Vatn omitu de acoUo unde se li-
pisse ore-amu; m refl. a se orni: nu se
mai pote orni din loeu; de ce nu or-
nescu caXliî, corrale.?— (d'in radec. «r,
de care vedi la orire; compositulu por-
nire pare a fl in locu do promire=v'">-
BOTcre, cu r d'in pro eliminatu pentru
eufonia). M.
OBNITU 8i umitu,-a, part. sup. d'in
ornire, anţtus.
«OBNITHIAsiorHt<Atu,s.,ornitbU8
(ipvtdtot, it. ornltlo, fr. ornltbtas, d'in
Spvc(-Spvi^ ^ passere, sboratore, de
la $pyt>tM, de care vedi la orire), ventu
ce bate pre la incepntulu lui Hartiu,
ventutu passeriloru ore-eumu, fiendQ GO
atunci revinu passerile peregrine Jrosi
in climatele nostte.
t OBNITHO-, (d'in gr. 8pviî-«pwt-
doc=:pas3ere), intrain composite Bcien-
tificeca : omithoeephalu,-a, adj., (fr.or-
Blthooiphale, d'in xEţaXij=capu), care
are capu de passere; de aci si ornitho-
eepAoTOHie, adj., (fr. ornlthocephslolde),
care s^mina cu unu omithoe^halu : or-
nithoc^>h{doidiiz=î&mi\T.aii reptili sau-
rie; omithogde, a. f., ornlthosale, (fr.
ornltkvgaUf ipvtdoi&kii, d'in ^&\a =
lapte), gena de plante d in famili'a as-
phoâeletoru, d'in cari specia se chiama
si in poporu laptele gaUincloru; omi-
tho^stu, 8. m., (fr. ornltfaoglosse, d'in
tXâtim =: limba), genu de plante d'in
famili'a colchicieloru; omitkoide, adj.,
(fr. oraitbaTde, d'in 6t3a;=forma), care
are forma de passeri : omithoidii, fa-
milia de reptili ce au astieminare cu pas-
seri; omitholithu, s. m-, (fr. ornlth*!!-
tlM, d'in Xldocsp^ră), passere fossile
sau petriâcata; omithologia. a. f., (fr.
ornlthvlogle, it. ernltfllosia, d'in Xdţoc
^diseursu), parte a zoologiei ce tracta
istori'a passeriloru; de aci si adj. orni-
ihotogieu,-a, relatiru la onâ£hologia. si
subst; m. personale ornithologu, care se
occupa cu omitkdogi^a; ormthomaniia,
8. f., (fr. ornlth«MaBoie, d'in (lavrefo^
divinatione), pretensa divinatione dapo
sborulu passeriloru; ortUthompia, s. f.,
(fr. ornltli«nijIe, d'in jiula =r musca),
genu de insecte diptere; omithomysu,-a,
adj., (fr. ornithemjie , d'in [loCĂ^tv ^
sugere), care suge passeri, parasitu de
passeri ; orHy/AOTwysefc^familie de in-
secte aptere, cari traiescu părăsite pre
corpulu passeriloru; ornithopu si omi-
thopode, adj. a., (fr. «rnithepe, d'in noât:-
TcoScSc pode), litter. care are petiom de
passere, applicatu inse ca s. m. orni-
thopodu,s\t omithopodea,geiiuă6 plante
dicotyledonie, polypetale, d'in famili'a
paptltonacieloru; omithophilu,'a, adj. s.,
(fr. ornltbaphile,d'in(piXo(;i=amatorîu),
amatoriu de passeri; ornithophonia, s.
f., (fr. ornlthapliBiiIe, d'inţiiovij=voce),
vocea passeriloru Bau imitatione a ace-
stei,Toce; omithorhijnehura, adj. 8., (fr.
«ralthorhjnqne, it. «rultorlnao), care
are forma de rostru de passere, s. m.,
omiihorhf/nchu-lu, genu de mammifere
caracterisate prin unu bota ass^minea
cu rostrulu de raţia; ornithoscopa,-a,
adj. s., (fr. «rntthAHijope, d'in mutxeXv
rrobservare). cellu ce observa passerile
cu scopu de a trage presagie; de acf ri
s. f., QmtfAo$ci:'pia:=pTetensa arte a or-
nithoscopului, si aÂj.,omitho3copiat,'a,
relativu Ia omithoscopia; ornitholomia.
a. (., (fr. omithotomle, d'in TO[j.i^=ta-
liare), dissectione a passeriloru; ornir
Ihotrophia, s. L, (fr. omlthotrophle, d'in
tpoţi] = Qutrire), arte de a produce si
cresce paaseri; de acf si adj. ornitho-
trophicu,-a, relativu la orni^otrophia,
si B. personale omitkotrophu.-a , care
cresce passeri, cumu si ornithotrophiu,
locu unde se tiuu si crescu passeri.
OBNIU,-a, adj., oraena , de ornu ,
{l.omu):frondi'aorHiaebonu nutreciu
pentru boi.
1 OBNU, s. m., «raiR, (it. •»«» fr.
=y Google
ORO
•rn* si smler), specia de frassinu : lemnu
de omu, frondta de omu.
2 OBNn=%omH, s. m., vedi fomu.
t 1 ORO.-si horo; (d'in grec. Bpa=
ora), ÎQtta in composite ca : orografia
si horographia, (fr. oregriphle* d'inŢpdc-
ţ>tiv=rdescriere), arte de a descrie orele,
si in specie, de a ÎO/ce gnomoni, de unde
si gnomon%ea^=zorografîa; de acf si adj.
orograficVf'a si horographicu.-a^r^^i-
tivu la orografia, si a. pers. orografu si
Aorof/rapAu^Tersatn in orografia; oro-
logiu si hordogiv, s. m., pl.-^, (fr. ho-
rologe si horlejţe, d'in Xâţo^^coventu,
spnsu), ceva ce spune sau arr^ta orele,
a nome, a) instrumenta ce arrâta orele
dillei : orologiu deparîete; de brânu,de
sore,^) carte ce conţine regatioai dupo
orele dillei; de acf si s. pers. orologia-
riu, (it. erolo^er* si or»l«J«) = care
fabrica orologie; ai s. f. abstr. orohgia-
ria:=arte iordlogiaritilui, (comp. it. o-
rologierla si fr. horlo^erle); orometria
si horometria, s. f., (fr. h«r«iB£trte, d'in
lUTpov=:metni), arte de a raesuri tem-
pnlu, de acf si adj. orometricu si horo-
Me<rie»,-a=relatinvn la oromdria, si s.
m. reale, orometru si horometru=s^e(iiA
de gnomone; asia si : oroscopcp-c, oro-
sw^u, ors^&jpa, pentru cari vedi : ho-
roscopare, Jioroseopiu, horoscopu.
1 2 ORO-, (d'in gr 8poî=monte), intra
in composite scientiâce ca : orognosia,
s. f., (fr. «rogrnoslfl, d'in 'fvâsti; := con-
noscentia), parte a geologiei care tracta
istori'a montiloru; orographia, s. f., (fr.
orogrraplile, it. orograBi, d'in ţpiipEiv
^ descriere), descriere a montilorn; de
acf si adj-, orographicu,-a,iehtiYaiăo-
rographia; orohydrographia, a. f, (fr.
onbfdrographle , d'in Ţpâtpsiw = de-
scriere, si u6(>>p=apa), istoria a apeloni
ce curm d'iu monti; orologia, e. m., {ît.
orologie, d'in Xâ^oţ = disoursn), tra-
ctaţii despre monti.
« OBOBANCHE, s. f.,(it.or«b«nolie,
fr. orobanehe, gT.ipoŞ&Txyi':, d'in jpo^
:=orobu, si £tx^tv=Bnggramare), genu
de plante ce s^mina culentea si au forte
Tettematoric legumiloru; de aci formele
derivate: orobanchiu, orobanchia, oro-
banehoide.
ORB; 5M
* OROBITE. s. f., »r«liltls, (fr. «ro-
bite), specia de minerale cu structura
de grauntie ca alle lentei, vedi or<^.
* OROBTT, s. m., (it. orobo, fr. orobo»
Spo^oţ), genu de plante d'infamili'a la*
guminoseloru, care prin sementias^mena
cu mumin, 6ro prin planta ca lentea.
* ORPHANIA sau orfania. s. f., si:
* OEPH\NITATE8auor/o«tfafc,(it.
•rhDllA si OThDlUte , fr. erpbanlU),
stătu de or^ianu; fig. miseria.
* ORPHANOTBOPHIU, s. m., or-
pbanotrophfaiB, (it. orfhnotrofle, fr. «r-
pbanotrophlon, 6()(pavorpo(pEtov,d'in ăp-
tpav(}c= orphanu, si TpoţiJ nutrire), in-
stiiutu, asylu pentru orphani.
* OBPHANOTROPHU,-a, s. pers.,
«rphanotropbnSf (âpipavorp^cpoci d'in ip-
tpavâg =: orphanu si cpoEpd; ^ nutrito-
iîq), care nutresce sau cresce orphani,
* OBPHANU si orfanura, adj. s.,
(iţupavâ^, it. orfano, fr. erphellii} vedi
si orbu sub 1), lipsita de parenti, care
si a perdutu parentii, vorbindu de unu
copillu : orphanu de tata, orpheMt de
UUa si de mOmma, orphane si de tata
si de mamma; bieţii orphani ! — fig. nu
e orphanu eeUu ce rioirt tata si mamma,
ci ceUu ce n'are invetiatura si crescere.
* OBPHU, s. m., orphOB, (ipţxiţ, fr.
orphe), pescede mare, asi& nomitu pen-
tru co ^ta iâm'a sta ascunsu in intu-
nerietilu caverne lom (Spţîvi] = itriiine-
ricu).
* OBPIMENTABE , (mai bene ori-
pigmentare, si mai bene : auripigmen-
tare), v., (fr. orplmenter» it «rplnen-
tare), a colori cu orpimentu.
* OEPIMENTU (scurtatu d'in ori-
pigmenta, in locu de auripigmenlu sz
lat. «DrlplgmeHtam, d'in aunira^aani
si plgmontnm^rpiginentn), s. m., pl.,-«,
(it. erplment», fr. orpinent), sulfura de
arsenica cu colore galbina forte for-
mosa, care se aSa in natura sau se si
fabrica in modu artificiale.
ORRA si urra, ura (d'in orrere), s.
f., odlnm, iBTldla, aversa memSf a-
IlenuB âninns, aversatlo, Blran [ta«; menfa
invechita, odiu, invidia :on'a neiiNpaca-
ta; orra asconsa, declarata; a si attrage
orr'a totoru-a; d'in orra vorheace rm de
>y Google
540
OBB.
mene; me accusati. peniru co aveţi orra
pre mene ; orr'a e contraritUu aimrti;
foru orra ned amorc.
* OKEENDU,-o, (d'in orrere). adj.,
hi)rreH4ui«, (it.ornnilo); de care du poţi
se nu te iafricosjedi si spaimenti, orribi-
U, infricoRiatoriu, spaimeututoriu, cotre-
muratoriu.
• OKRERE, orrui, orrutti, v., h«r-
veve, si :
• ORRESCEBE,v., horresccro, (it. or-
rere), a se rndicil si stă dereptu in sugu,
a se sbeili, a ae iufiîoosiă, a tremurdde
frigu, a sentf orn5re.
• ORUHOCHESIA, s. 1., (fr. orrho-
oliâ«lc, d'in Dp(,tit:i=aQTa, si /iU'.v=.caca-
re), diarrtieia caro esse numai ca ma-
terialieida.
*ORRHOPYGIU, s. m-, orrhop>-
flum, (fr. urrliopfKiou, of.fioiîu^i&v) ,
1. pennele proeminenţi alle codei pad-
seriloru; 2. pirtea posteriore estrema a
corpului. passeriloru, tertiti'aj 3. acea-
asi parte si la alte animali, nod'a sedu-
tului; 4. ca termina de anatomia, linia
ce se intende de Vipcnne peuo la uhu
si desparte scrotuîuin doue parti.
*0KK1B1LE, adj., borrlbills, {fr. kur-
rlble, it. orriliile); aptu a insufflâ or-
rorc, inteuratoriu, infricatoriu, spaimeu-
tatoriu : voce mare si orribilc; ce asiii
ih orribile vcdusi? fig. abominabile, forte
reu, nespusu de reu, si forte mare, ne-
spusu de mare; d^ro si io bene, candu
Be applica, ca si alte covente de sensu
analogu, in vorbire famîliaria : orribile
vegilantia, orribile aintatoriu,
" OKRIBILETU, a. f., si
• OURIBILITATE, s. f., (it. orrll.i-
leKxa, orrlbilltăt orrlblHtaU), calitate i
si fapta de ceva orribile. \
• ORRICOME, adj., borrlcvmi», {or- ,
fcrt-cOTJw), care are coma orrente : or-
ricomii câni.
• OKRIDETIA, s. f-, (it. onWcz- ;
,h), si : :
ORKIUITATE, a. f., (it. orrldiU si |
orriillUte), calitate sau stătu do orridu :
orriditjka perului Arahiloru, astJectitlui [
ferei. I
• OURIUU,-a,adj.,borrîduB, (it. or- i
rl(l«), d'in «rrcre, 1. proprie, redicatu '
ORB
in susu, sbeilUii , peroiu, floccosu, iaşi-
pidu, spinosu, etc. : orrida barba, or-
rid'a eonia a Icului tiieniosa, orrtde al-
bine, orridi cam ; orriăn scatd, spini;
orridc frondio pre margini; ortidaluu-
riciu, orridii apri: 2. metaforice, a) in
genere, nespallatu, nepeptenatu, aspru,
nepolitu, incultu, sclbaticu, om'du =
urriiu, etc, a) io genere : orridii pas-
tori; orrid'apellc a ursului, orrid'a un-
da, orride esprcssioni , orrida saport;
orride si acerbe pome, sonu orrida,
p) in specie, a')inciiltu, nepolitu lasuf-
fletu, fora cultura si invetiatura, gros-
solauu, rusticu, barbaru, etc. : poporu
orridu, orrid'a barbca-ia; p') despre
atylu : orride versuri, elocutione orrida
si seccoy Y) cu uuanti'a particularia de
fcuri, frica, spaima: orridulu aspecte
allu liritannitoru in lupta; orride bă-
tălie, orridelc arme, orridii şerpi, orri-
d'a morte; orridulu codru; — orrida
muliere =: orrita sau urrita do focu ,
care prin orriti'a sau urritCa ei este-
riore, ca espressione si a orritiei itUe-
riori; a reutatei, inspira feurj, frica si
spaima .
* ORRlii'£RU,-a, adj., horrifer, (or-
rore- ferere) , care adducc sau inspira
orrore , infeuratoriu , infricomtoriu ,
spaimentatoriu ; orrifire amnuniiiari.
*ORKIFICARE,Y.,liorrmcar©,(vedi
orrificu), a face orridu := (aspru, sber-
litu, infeuratoriu, etc.; vedi si orridu) :
ventulu orrifica u»d'a; a orri/icâ lumea
prin crudimi.
* ORRIP[CU,-a, adj.,U»rrlflcu8,(or-
rorc-facere), care face sau casiuna or-
rore, iufeuratoriu, spaimentatoriu ; or-
ri^ee ddoncte.
* ORRIPIIiARE,v.,bflrrlpIUre,(or-
rerc ai pUu^peru), a. si sberli perulu.
•ORKIPILATIONE, s. f., b»rrli.i-
tatlo; actiooe de orripUare, s\si&tu pro-
dussu prin acesta actione.
ORRIRE si urrire,-escu. v., odUiie,
«Terdari, abhorrere; tndere; rtcd*ro,
deturi^arci acelhi-asi cu orrere, trecutu
la coDJ. IV, ca si Iwire ^ lat. luccie,
ca si it. onirot care are si seusulu spe-
ciale allu coveutului romanescu, mai
vertosu in compos. •borrirc = isp. a-
=y Google
ORB.
biirrire=:prov. aliorrlr si iinrrIr:=nou
tr. abhorrer, si v. f. abhorrlr; compaia
si : i3p. port. aborrecer=lat. ab)i«rre-
st;er(<, si alb. urrpl? sau onrrel; = (»"'
rere; vedi inse si odire), a senti si
ttv6 pentru ceva aaii cineva averaionp,
ropugaantia, neplăcere, desgustu, etc,
1. a nu amfi, a nu dilege, nu numai n
si instraină anim'a de ceva sau de ci-
neva , ci a si intorco anim'a de la den-
sulu : câtu te amăm una data. atătu te
orresctt astadi; ve orresctt cu foat; orrilu
mi e barbatultt acestu-a ; se orrimu ri-
tiele omeniloru , se nu orrimH omenii;
de si fraţi boni se on'escu unuÎH pre
altulu si nu voru se se veda ; orrescu
cânii ca si pissicik; am orritu lomlu a-
cestu-a, cas'a acesta-a, terr'a acesta-a,
lumea aeesta-a; am orrilu omeni si lu-
cruri, nu mi mai place nemţea; de aci :
2. de regula in modu unipersonale si
forma reflessiva : a se orri cuiva = a
sontl saţiu, desgustu, chiaru gretia,etc.,
construîtu, in sensu difFeritu, a) cu prap.
cu, in inteilessn mai appropiatu de cellu
precedente de sub 1. : se orresce cuiva
si eu benele; se vede co ti s'a orritu cu
mene; vi s'a orritu cu ahundinti\i; ni
s'o orritu cu dulcele; li s'a orritu cu
carnea; b) eu prep. de, in intellessulu
cellu mai energicn allu coventului : li
s'a orritu de căsătoria; ni se orresce si
de bene : lui Adamu de bene se orrtsse
in j}aradisulu terrestru: cellui ce s'a or-
riiu de carte, nu mai pune man'npre
ea neci pre alta carte, rro ctti s'a orritu
cu una carte pote se sentin plăcere de
alta carte; — fora cm neci de. a se orrl
gote ave amendoue intellessele descris-
se : mi s'a orritu in locu. si asia mi s'a
orritu, in cutu mi vinu nebonie de a mc
ucciăere ; — 3. mai raru si cu intelles-
snin ce are in speciale form'a orritire
sau urritire : cumu s'a orritu , dupo ce
s'a faeutn marc, acesta fcta ce erâ asid
de formosa. candu erâ mica.
♦ ORRISONU^-a, adj., horrlsoniis,
(orrerosOMH)t csre are sonu , care sona
sau suna orribile -. orrison'a mare, or-
Hsonu fi-emitu.
OBRltţlLLU si urritellu.-a, adj.,
deminutivu d'in orritu ca adj.
OBK^ 541
ORRITU si urritia, s. f., tnrpltudo,
riilliis faxIlUs; Calitate de orritu la fa-
cla, figura, statura, etc.: Itomânulu dice
co unoru-a si orriti'a sau orritalu c
pusu si siede bene; vedi si orritione,
orritu.
ORRITIONÎlsi «m(»o»e, s,f.,odlBm,
■Tersmtlo, liorror, exsecrutto: Iffiillam;
horriila tnrpltndo, Tgcda H|jecle$ ; d'in
orritu de la orrirc , actiooe si statn
sau effectu produssu prin acesta actione
cumu si stătu ce inspira acestu affectii,
1. in însemnarea lui orrire de sub 1 :
orritionca de owemzrmiaanthropîaî ce
atâta orrilionc la tencpre unu omu ce
nu ti a facutu neci unu reu? in acestu
sensu orritione are una delicata diffe-
rentia de sensulu formei orra sau urra;
2. si niaî raru in Însemnarea Iui orrire
de sub 2 : orritionea de lume e semnu
de grave morbu , care pote duce la sui-
cidiu: 3. ca mai desu inse in Însemna-
rea Ini orrire de sub 3 : ce orritione la
aceşti omeni! ce orritione de mulicri!
ce orritione de calU ; nu mc insoru eu
cu orritionea accsCa-a de mufiere; fiendu
co orritione=:orrida sau feda orrttia. e
ideale sau monstru de orritia; de ac( ca
realisatu, porsoua sau lucru orrtdu in
deformitate : toţi dt familiei sunt nesce
orritioni; cumu te ai maritatu cu ata"
re oritionc?
0REITI0SU3itto-i(«)Si(,-«.adj.,plenu
de orritu, (vodi orritu ca adj. si substan-
tivu); demnu de orritu, nesuffcritu, gre-
tîosu, importunu. nesaratu, ueplacutu,
greu, supperatoriu, etc. = odlogus, de-
BtestAblllj, («ilIniiiSj iinportiiniH, mo-
t«<stii:«, IngDlsiiit i orriliosi omeni, or-
ritioslcoiiilli. orritiose covente, orritiosa
occupatione. diffieultose si orritiose âm-
menute; orritiosu cane. orritiosa catusia,
orritiosi calli; orritiosa casa, orritiosa
tcrra; orritiosa carte; mai lassa la una
parte celle orritiose de cârti.
ORRITIRE si urritire,-cscu, v., tar-
tare, dorormnro ( faedare* deturpare;
d'in orritu de Ia orrire, cu Însemnarea
de sub 3 a acestui verbu, a face orritu,
mai vertosu ca red. a se orriti : formosa
crai. dero acumu te ai orritiiu; s'a stri-
catu 4^ versaUt si s'a orrilitu , d'in ce
=y Google
K4S
ORR.
cresce mai mttUu, se orritesee asta
fita. M.
OBRITITU 9i %urntitu,-a, part., d'in
orritire, def*rn&tuaf detirpatus. M.
ORBITOBIUrtoria, adj. s., IdIibIobb,
ktgtli, KTeraaiiaf qat «dit, etc., (d'in or-
rit» de Ia orrire), care orresce, mai nu-
mai in Bsnsulu lui orrire de sub 1. : or-
ritoriu de omenia misanthropu; cine e
orritoriu de omeni, e orritoriu si de
DomnedieiH.
ORRITU si wrriiu,-a, adj. part. sup.
subat. adj. d'in orrWe, 1. part. pas-
sivu «dlo «bHozlM, peniiB, detesta-
tu8, etc., Dumai in inseniQarea lai or-
rire de sub 1 : omeni orrUi si de Dom-
nedien si de semenii loru; Uindinosulu
hetrănu e orritu si de Donmedieu si de
âmeni; tyrannii stmt orriti aide ai set;
2. aup. in tote Însemnările Ini orrire :
mt e loeu de orritu aiei , de a se orri
cuiva, (vedi orrire sub 2.); n« e usioru
de orritu assemne barbatu, (vedi orrire
Bub 1.); 3. Bubst abstr., in tote însem-
nările verbului orrire, a)*dliiif aier-
Hatl« f exsMrâtto t de orritulu bărba-
tului ; de orrUviu mtdierei va leva
lumea in capu; &J tndinm, ngrltado,
noIeHtla, aMttu, futldlum : de orri-
tulu cartei a fugitt^ d'in scola ; a ap-
Ipucâ pre âneva orritviu; a sufferî de
orritu; a se peratnlM, caUcUori de or-
ritu; a mori de orrUu; a nu sd ce
se mai facă de orritu; orritulu se lega
de celliotiosi si neoccupati; orrittdu
rode Rimele deşerte de uentimertte no-
bili; c) tarpltPdo, deformltâg : si orri-
ttâu, cumu dice dviutorCa nostra, si^de
unoru-a formosu; 4. adj. de assâmine
intoteinsemnarile verbului orrwe; a)o-
diosui, inlnicns, hostia, areraust logra-
tns : betranuîu libidinosu e orritu lui
Domnedieu; aeestu-a e unwZu d'in celle
trei lucruri mai orrite îui Domnedieu;
midiere orrita bărbatului, barbatu or-
ritu mulierii; mi e orritu cu foeu acestu
omu; cumu ^u fUUfi orriti parentiloru?
b) tndloana, moleatas : orrita e si /err'a
acista-a; c) tnrpla, feedui, in sensu si
materiale si morale :omto muUere, or-
ritu tata a avutu acestu oopUlu ; peru
(/rrUu, odi orriti, gura si fada orrita;
(m.
fet*a e camu orrita, dero plăcuta; for-
mosa figura, d^ro orritu sufftetu ; si
adverb, a siede orritu; ti siide orritu
cu acestu vestitu; siede orritu se faceţi
astă, se vorbiţi asia; nu ve siede or-
ritu se ve portati asia; (compara ai it.
orruto, io frasi ca : nonlnf odlosI «d
•rmtl = omini odioşi si orriti.
* ORRORE, s. f., horrOF; (it. orrore,
fr. faorr«nr), d'in orrere. insemnandu
statulu, impressionea prin actione de
orrere sau si actionea ensasi, 1. proprie :
orrorea periloru, mârei, spiceloru, spi-
niloru, comd, frondiei, unddoru, 2. me-
taforice, tremore, tremnratura, si a no-
me, a) in genere : usiora orrore a fron-
diei,vergtllelaru. nouelleloru, tenereier-
ba,tenereîoru arbori; b) in specie, a) tre-
more provenita d'in frigu naturale sau
d'in friguri, ca morbti, feuri, inglacin :
rece ororre curre in sângele meu; neuea
si boreiulu ni dau orrori; frigulu se
sente in părţile estreme oile corpulti;
ero orrorea, ca si fewile,eo tremura toftt
corpult^ nu e unu remediu la orrorea
febrile ce me tine de atăte ore? ^)trd*
more, feuri de frica, de spaima el frica,
spatm'a ensasi, inglaciu de frica si de
spaima : fric'a baga orrore in totu cor-
pulu lui; faei'a lui numai mt inspira
orrore; la acesta vedere orrore ne eo-
prense; ^) cotremuru de mirare, de
lespectu si admiratione, tema si cotre-
muru religiosu ; divina voluptatesi orro-
reneimple.candu ne c^ămufadaeu ce
e siAlime; in selbe betrane si opace ne
coprende orrore; pleni de orrore si ve-
nercdione adora (dlariulu acestei antica
baserica.
* ORRUTU,-a, part., d'in orrere,'
vedi : orrere si orritu.
ORSA; s. f., vedi in Glossarin : ortia
Bxa horOa.
0BSIREsi«r5tre,-escu, v., destliare,
conatttiere, eompararct prnd«tlnarer
(d'in orau de la ordire sau urdire, care,
prin confasione, pare a se appiicâ pre
a locuri si cu senaulu derivatului orsire
sau ursire), d'in nascere, d'in origine a
applică ceva sau pre cineva la ceva, a
deatin&, predestin& : asia ne a orsitu
pre noi cim ne a orsitu; midierea e or-
=y Google
ORS. ^
sita a te oecupâ de rasa; 6m^i orsiti a
fi mari si glorioşi, ăero a mori morif
tragica.
OfîSlTELLU si wsiteUu.-a, B. pers.,
âemÎDutiTU d'în orsitu,-a, ci siibst. per-
sonale, (vedi orsitu).
OBSITOBE si ursitore, 8. f., vedior-
sitoriu.
OBSlTORin si ursUorÎHra . (pre a
locuri confusu cu orăiioriu; vedi orsire),
adj. s,, dMtlBiug, pradestlBAna; fatnn,
pirea, Mcnj care orsesce-: rett orsUoriu
ai avutu; — leuatu iase mai desu si de
r^ula sub forai'a de subst. fem. orsi-
toria sau orsitore, cu iutellessuln de :
a) fatu, potere mysterioaa, fientia per-
soai&catâ care are potere de a dispune
si guberoă tote dupo tegî nestrămutate,
da a predetermină Bortea fia-carei fien-
tiej h) parca, fientia mysteriosa ce pre-
si^de Ia naacere fia-carui omu si inco de
atunci predetermina modulu lui de viâ-
Ua; c) sorte, lege a unei assemine po-
tere, parte deitinataSa-cariti omu: dupo
credenlfa poporului, orsilorile vinu a
tră'a ăi dupo nascerea pruncului, ca
$e torca si se destine viih'a, sortea mi-
cutelluiui; orsitorile vinu in acea dinop-
tea, si de acea-a, pentru acea nopte, se
pune la eapulu prvnctdui una mesa cu
celle mai simple mâncări : pane , sa-
re, vinu, etc, d'in cari se mance or-
sitorile si se fia hene dispuse pentru
prwicu; dnc pole resisle orsitorei? con-
tră orsitorei nu pote omutu nemica; totu-
şi e hene a nu ne ittcfede prea muI/u in
orsitor^ nostre; (vedi si orrita la or-
situ).
OfiSITA si ursita, s. f., vedi orsUu.
ORSITU si wsitu,-a, (confusu pre a
locuri cu wditu sau urditu; vedi orsire),
part. sup. subst. d'in orsire, destlnatusi
(kto ocmpatatiiBj s»rB} I. part.: am /os^u
OKsitaa sufferi ai inghiti amaru in tota
vieţi' â; 2. subst., a^ personale, orsUu,-a,
■:=■ fataras sponsBS = cellu destinatu
de orsitore ca Sitoriu sociu allu unei
muliere, cea destinata de orsitore ca fii-
toria socia a unui maritu : am barbatu
reu, dero se vede co acestu-a a fostu
or^ulu meu; caută se mi manca arna-
rttto tn^» cu orriffa ăe jwe Urne, coci
ORT.
543
acesta-a a fostu orsit'a mea; dupo cre-
dmti'a poptdare fetele aru fi potenâu,
prin certfi practice, se connosca d'inainie
pre orsitii aei; tu se vede eo est* orsit'a
mea; se vede co vine inco mamm'a arşi-
ţei telle, b) reale, orsita = sorte, parte,
lege a orsitorei pentru fia-care fientia :
orsita hona, orsita rea; marile orsite
aUe geniului; marea si nofrilea orsita a
otmtlui.
ORSONIU,-», s. f., (cu n molliatu,
ursoiu.-ia), llmeiif fundanentan) fon- '
damentu, inceputu, lime, si ce serve ca
fondamentu ; trabe, etc., — d'in orau de
la ordine; vedi si : orsoriu. M.
OBSOBin,-a si ursoriu, adj. s., atameM
qned erdiendo inierTlt, (it. «rioja), d'in
orsu de la ordire, proprie, ca si orditO'
riu =: care ordesee, lenatu ins» de re-
gula ca 8. m. reale, orsoriu, pi. orsorie,
sau ai f. or«(jna si otwm, ce servo la or-
dilu : tortu, metasse, bombacu, etc., ce
se ordesee aau are se se ordesca.
ORSU, s.m,, oriBs; un'ad'in formele
partipiciale alle verbului ordire, leuatu
de regula ca subst. cu intellessu de:tn-
ceputu, începere, intreprenâere.
* ORTAMB, s., pi. oHamine, herta-
aien, si :
* OETAMENTD, s. m., pl-«, h.rta-
■entnm; d'in ortare, mediu de ortaire, În-
demnare, indemnu : nu enevoîia de îongu
ortametUu, de vmtte ortamente.
* ORTARE, v., hortari, (it. ertare,
—d'in ortu, de la orire, si prin urmare
d'in acea-asi radeciua si cu omire, etc.,
vedi:on're si omire), in intellessulu iu-
tensivu allu lui orire si ornire, a cauţi
se ornăsca, a si pune tote poterile spre
a omi pre cineva la ceva, spre a in-
demn&, Îndupleci : a Împinge, îndemnă,
animă, ammutiă, attitiă, etc. : aliena
temeriie si orta pre fricoşi; a ortâ lAum-
nii la diligentia, seceratorii la lucru;
eu nu potu de câtu a ve ortă se puneţi
amieitVa mai pre susu de tote; n'ai n<-
vdia a ortâ pre celli currertti; mai ver-
tosu despre armaţi, a animă si incora-
giă la lupta : capitamduortăincâte-va
covmte militarii âejâ ardetUi de a se
luptă; vedi si compos. essortare, eooT'
tare, etc.
=y Google
544
ORT.
* ORTATIONE, s. f., Iiort«tlo; ac-
tiooe de ortart : ce Upse e de orta-
tioni la ce ve place si voue.
" OKTATIVU,-a, adj., hortatlTiiBj
aptu a ortare, la ort(Uu : covente orta-
tive.
* ORTATORIM«''« . adj. 3., Iior-
tator; care orta. indemnatoriu, anima-
toriu, attitiatoriu, auetoriu, etc.:«-ra-
toriulu totoru blastemiUieloru; cellu ap'
plecatu d'in natura la ceva n'are opa
' de ortatori,
* OETATa,-«. adj. part. sup. subst.
d'in ortare, hortatu^i.
« ORTKNSE, adj., hortensia, si :
•ORXENSIU.a, adj. s., Uortensloi,
(comp. si it. ortense si ortensia, fr. hor-
tense, hortensia), relativii la ortu:=gra-
dina, de gradina ; diei ortensi, flore or-
tense sau ortensia; ca subst. reale, ojin
genere, orfe«sie-Ze =plante de gradina,
legumi si altele; b) in specie ortensia^
genu de plante d'in famili'a sassifraga-
cieloru, decandria trigynia. L.
t ORTH- si ortho-, (d'in grec. i{Mc
= rectu, derectu), intra in mulţime de
derivate ai composite scientiGcc, cumu :
orthacanthu,-a, adj. (fr. «rthacaoUie ,
iSxay&a=:spinu), care are spini derepti;
orthampelu, b. m.,orthaiBpelua, (âpd-di[i.-
Tztko^, d'in %KsXo; ^ Titia de vinia),
vitia de sene derecta, in câtu n'are ne-
volia de eharaci; ortaptodactijlu,-a, adj.,
(fr, orthaptodactjl^t d'in ^nTEcv;:=pren-
dere,Si5tTOXoţ=degitu),care are ghiare
derecte si potenţi : orthaptodaetf/lele ,
familia de passeri rapaci diurne; orikiu-a,
adj., ottlilQg, (Sp^ioi;, fr. orthlen) = su-
blime, plenu de vivacitate, de nobilitate
si de inaltime : cantu orthtu ; orthnba-
sicu,-a, adj., (fr.orthobaatyue), care are
basi derecte : cristalle orthobasice; or-
thoeelu,-a, adj., (fr. orthocMe, d'in xoi-
Uct = intestiau), care are canalele in-
testinu derectu, parallelu cu assea lon-
gitudinale a corpului, munitu Ia celle
doue capete cu unu orificiu, cari servu u-
nuludegurasialtulude anu; orthoccra-
fu,-a, adj.,(fr.orthi)cârate, d'iiix*(ia;=
cornu), familia de moUusce cephalopodi;
orthoceratile, 8. f., (fr.erthoc6ratite), ge-
iiu de conctiylie fossili; ortlioceru.-a, adj..
ORI'.
s., (fr. orthoeeret d'in xipa^ ^ cornu),
care are corne derepte, ca subst. a) or-
thocerele, sectione de insecta d'in fami-
li'a rlijncbopboreloru ; b) orthoeeru,
a) genu de plante d'in famlli'a orchidj-
lorn; ^) genu de concbjlie ; ţ) genn de
insecte d'in famili'a lucifugeloru; ortho-
eissu, s. m,, ortboclsHOB, (âpddxioooi; ,
d'in xia<3!i;=edera), edera iiuilta si de-
repta; orthodadura, adj. s., (fr. orthe-
olade, d'in xXdi^o; =: ramu), care are
ramii derecti, s. m., ortliocladula, genu
de plante d'in famili'a graminieloru;
orthccolu.-a, adj. s., ortheeoloe, (comp.
si fr. orthOGoloni d'in xuXov = colu,
membru), care are membrele derecte (=
rigide), 3. m., orthocdulu = rigiditat*
a membreioru, care face co nu le pote
cineva ^ete; orthocolţ/mbu.-a, adj. s., (fr.
«rthocelj-mbe, d'in xd^ufi^; = mergu),
care merge sau se cofunda forte bene, s.
orthocolymbele, familia de passeri cari
se cofunda forte bene ; ortlu>dactţ/lu,-a,
adj., (fr. arthadactjlet d'in £ixTiiXo;=
degitu), care are degite derecte, intense;
ortkodoTtte, adj., (fr. orthodonte, âSofj;-
ă5ovTo;=deute), care are denti derecti;
orlhodoxu si (»-/orfossM,-a,adj. s.,ortho-
doxBs (ăp^do^o;, fr. orthodoxe» it. or-
todoBso, d'in £â£a:=:credentia, opiDione)i
care are credentia ori opinione derepta,
sanetosa, saucareeconformucu creden-
ti'a derepta, vorbindu mai vertosu de ere-
dentie religiose, si in specie de creden-
ti'a no3tra religiosa : baserie'aorthodoxa,
credentia orthodoxa, doctritie ortodoxe,
principie orlhodoxe; orthodoxulu nostru
Domnu; si ca s. personale : unt* ortho-
doxu, orthodoxii; de aci si s. abstr. or-
thodoxia, 8. f., (fr. ortliodoxle, it. «rt*-
dosala) , calitate de orthodoxu : oriko-
doxi'a credentiei , opinioniloru, dotiri-
nei; in specie, orthodoxia ::= serbatore
instituita de patriarchulu Methodiu in
annulu 842, serbatore celebrata in an-
tfltii'a dominica a paresimeloru intru
commemorarea restabilirei santeloru i-
ma^ini dupo persecutionea iconoclasti-
loru, orthodoxographia, s. f., (fr. »rtho-
doxographie, d'in Yp&ţ^ELv = scriere),
scriere asupr'a dogmateloru orihodoxe;
de aci ai adj. orthodoxoffraphicu,-a. n-
=y Google
OBT;^
lativQ la orthoăoxographia, si s. m. p«r-
Boaaieorthodoxographu, auctoria da or-
thodoxographie; orthodromia, s. I., (fr.
«rthsdnmle, d'in Spi|t&;— curan, caUe,
dmmu), caile a navei ia linia directa
cotra unala d'in puntele cardinali; or-
thoedneti,-a, adj., (fr. orthoâdriqne, d'in
Upa = focia, snper&cia); cristdlu or-
thoedric», aile oni facie coordinate sunt
derecte sau perpendicnlarie intre den-
sele; orthoepia, a. î., (fr. orthoiple, it.
•rtoepU, d'in Sno; ^ coventu, dicere),
arte de a pronunţia bene sonurile uaei
limbe, correspondente la orlhographia=
arte de a acrie beue acelle-asi sonuri; se
dice si ortkologia sau orthophonia; de
aci ai adj-, or^^neu,-a, reJativu la or-
tho^tia; orthogonale si orthogoniu,-a.
adj., nrthitgonluB , (6p^âvuK,it. qtU>~
ţtnale si «rtogonlo, fr. orth«K«nal, d'in
fmia = anglu), care are angluri de-
repte, synon. cu redanguiariu : coordi-
nate ortkogoncdi, orihographare = or-
thographiare, T., (vedi mai diosu : or-
ffiographiare); orthographia, s. t, or-
tkoţraphla, {6p9ty[pa,rpla, fnorthogra-
yke si ortho$rapli)e, it. ortAgrafla, d'in
ipâţety = scriere), a) arte de a acrie
dereptu, bene, correctu, conforme cu pro-
nunti'a in genere stabilita si cu etymo-
logi'a coTonteloru litnbei de scrissn ; or-
thographia phonetica, etymolo^cxi, mi-
tta, Ş) modu ore-care de a scrie coTentele
unei limbe : orthographia bona, usiora,
grea, fora neci unu principiu regula-
toriu, ţ) representatione geometrica a
faeiei unuiobiectu; —de aci si rerb.or-
thographieire (fr. «rtbographier) = a
scrie dapo orthograplaa, si adj. ortho-
graphku.-a, relativa la orthographia:
scriere orthographiea, esserătie oriho-
graphiee ,in a8tronoma,proportionile or-
ihograpkice dlie sferei; incUsemnu, pla-
nuri ortkographice ; si orthographu, or-
th«graphii>, (âpMrpoipot, it. ortografo),
et) adj., scrisBU bene, dupo orthographia;
P) B, personale, care scrie dupo orthogra-
phia; — orthologia, s. f., orthologiCH.-a,
adj ., vedi : orthoepia si orthoepicu; ortho-
morphia, a. {., (fr. orthomerphle, d'in
ţLopţ:^ = forma), arte de a redde par-
tiloni corpului omenescu form'a loru
TokD.
awioale; si adj. orthomorphict*,-a, rela-
tiva la orthomorphia; si s. m,, orthomor-
phigmu, (fr. orthomorpklsme) ^ con-
formatione derepta, regulata, normale;
orthopale, s. f., (fr. orthopale, d'in ndXi]
= lupta), Inpta derepta, in petiore; or-
thopedia, a. f., (fr. «rthoptidiet it «rto-
pediai d'in icaît-^aiSiz = copiUu), arte
de a face ca membrele copilliloru se
cresca si se se desvolte ia moda regn-
latu, de a preveni si indereptă diffor-
mitatile provenite d'in morbi sau d'in
nascere : in urmarea studiului profundu
oMu orthopediei si aîtu applicarei ei la
antici, raru se vedea la ei diffbrmitati;
si adj., orthopedicu,-a, reiativu la ortho-
pedia; si subst. person. orthopedistu, (fr.
orthopefllite), care se occupa cu ortho-
ped^a, orthophrema, s. f., (tî. orthophre-
nle, d'in ţp^v = anima, spiritu), arte
de a indereptJl vltiele de anima şi de
mente; si de aci si adj. orthophrenicu,-
a, reiativu la orthophrenia, orthoplo-
teru,-a, adj. s., (fr. orthopUtire, d'in
îr>.(ar(j(:=;plutitoriu, innotatoriu), care
înnota sau plutesce bene ; s. ortkoplote-
rele, familia de passeri apatice care în-
nota bene; orthopnoia. s. f., orthopDiea,
{6(A6Tcmia, d'in icvietv ;=re3ufflare), dif-*
ficultate de respirare, asia co cellu ce
Buffere de ea caută se stâ dereptu, in
petiore, spre a potâ resufflâ; de aci si
adj- orthopnoiai,-a, «rthopnoleiig (âp-
dvnvolxiii;), relativa la orthopnoia, si
subst. ţnaoa.unuorthopnoicu, care pate
de orthopnoia; orthopteru,-a, adj. s.,
(fr. «rthoptire, it. ortopter«, d'innte-
p6v = aripa), care are aripele concava-
te in directione derepta, adeco longitu-
dinale; ca a. othopterele, ordine de in-
secte, alle caroru aripe nu su concavate
in directiono transversale; orthorhachia,
s. f., (fr. ortlioraolet d'in p&'ţ^z = spi-
nare), arte de a indereptă spinările gib-
bose; si adj. orthorha<^icu,-a, reiativu
la iMhorhachia , orthorhyruihura, ^Ay ,
(fr. Arttaţrhjiiqne, d'in p6']f^Oi;:=rostni),
care are rostru dereptu sau forma de
assemine rostrn; orthosceliu, a. m., (fr.
•rthosedle), instrumenta orGvopeăicu,
oe serve a indereptă petiorele (d'in <xf,k-
)^ =: crore, petioru); orothsoma^CM,-a^
>yGoog Ic
adj. 8., (fr.orttwBoniKtlqae, d'in o&iia-
u&^axrx: = corpa), relativa Ia inderep-
tarea partiloru corpului, mai vertosu,
ca 9. f., orthosomatic'a, (subîntell. arte),
arte de a dâ partiloru corpului forme
Dorm£(li; orthospermu-a, adj. 9., (fr. «r-
thoapermâ, d'in a::ip^a ^ semeutia),
care are sementia plaua; s. orOiosper-
mele, aeetionedepIaDtod'in^amiU'aum-
belliferelora.
• ORTICOLTJ,-a, adj., (fr. horticole,
it. trtleolo; d'in ortu =: gradina si co-
îere == cultivare), relatiru la cultur'a
gradioeloru, la orticuUura : teehnologia
orticola.
* ORTICULTORIU,-orw, adj. b., (fr.
hortienltenr, it. ortloultore), cellu ca
- 66 occupa CU cultur'a gradiueloro, ca «■-
tiadtur'a : pote inse fi âneva orticul-
toriu, fora se fia ortuiana sau gradina-
riu de messeria.
* ORTICaLTURA, b. f., (fr. hortl-
ealtnre) it. orticultnra, d'in or^u=gra-
dina, si cultura), cultur'a gradinelora,
arte, studiu, theoria, scientia de a lucră
gradinele.
♦ ORTIVO,-a, adj., ortlTn8,(it.«rti-
ro, d'in ortu de la orire), relativu la
ortu: armri oriive, coprense intro doue
oriuri alle unui aatru.
10RTU,s.m.,liortns,(it.orto, — af-
&ne ~/6pn(;f care d'in ehortu a trecntn in
Aorîu,or^H),loctiinchisu pentru plantatu,
gradina în cella mai largu intelleasu.
2 ORTU, un'a d'in formele partici-
piali alle verbului orire, leuatu ca a. m.
reale, ortu'îu ^ ortos, (it. orto), resa-
rita alin stellelotu : ortulu sorelui, aîlu
stelleloru, allu lunei; — inse si part.
cu sensu de adiectivu : juni orii d'in il-
lustri familie.
* OBTUALE, adj. hortoalis, (it. or-
tale), relativu la Icrtu .-plante ortuali.
*ORTULANU,-o, adj.8.,liortal8nu8,
(it. ortolano), relativa la 1 ortu : ver^
detie ortulane; — leuatn inse de regala
ca Bubst., a) personale, ortulanura, ^
gradinariu, gradinaressa; b) nome alin
unei specia de passere ce fie afia adesea
si prin gradine.
• ORTTGOMETBA, s. f., ortjgronft-
tntii(mrfo^ifpa,îi.»Ttls^mbtrt, d'in
oac.
Spfu£:=prepellitia,BÎ [Lijn][>^tnamma)i
' 1. in specie, passere nomita si regele
coturniciloru, coci condnce aceste pas-
seri in trecere presto mari; 2. cotornica
sau prepellitia in genere.
• ORTCE, 8. m., «rji, («pod. fr. o-
rjx), specia de capriora unicorna.
• ORICTERIU,l.a.m.,(fr. or^oUre,
gr. ipoxojp =: sapatoriu), gena deani-
malimammifeie, dotate cu estraordina-
ria facaltate de a rode; 2. f. yl.orye-
terţele, (fr. orj-ot^reii), familie de insecte
ce sapa pamentulu ei si îngropa onale.
t ORYCTO-, (d'in 3po)ir!Şţ=Bapatu,
ingropatu), intra in composite scienti-
fiee, cumn : oryctogeologia, 8. f., (fr.
orjetofiologle, d'in pj = pamentu si
X(370i; = discursa), parte a istoriei na-
turale ce tracta despre mineralile din
eenulu pamentului; si adj., oryăogecAo-
giwra, rolatJTU la oryctogeologia; ory'
ctognosia, a. f., (fr. orfotognoale, d'în
ivwotî z= connoscentia), parte a isto-
riei naturale ce inr6tia a connoace mi-
neralile; oryetographia, a. f., (fr. twjt-
tographle), ia acellu-asi sensu cu oryc-
tognosia, asî si oryetologia; oryetoteA-
nia, B. f.. (fr. oFfototeohnle, d'in t^/Yti
==arte), arte de a ne procură substantie
minerali necessarie noae; si adj., orye-
totechnica,-a, relativu la orydotechnia;
oryctoeoologia. s. f., (fr. «rjetosoolo^t
d'in C(^ov=animale, si XdYoc=:dîscursii),
parte a zoologiei ce tracta despre ani-
mali fossili; si adj., oryctoioologieu,-a,
relativa la oryctozoologia; si s. pers.,
oryctozoologu, cellu ce se occupa cu o-
ryctozoologi'a; oryxionomia, s. f., (fr. •-
rfxloDomie, d'in vâ[U)i;=lege, processu),
scientia ce invătia a connesce diversele
processe appiicabili la căutarea si lu-
crarea minereloru, spre a se allege celle
mai bone.
• OSANNA, (it.' osanna), coventu e-
braicu usitatu in cărţile baaerîcesci, cu
intellessula de : SfdiUe! mărire.' gloria!
— applicatu ei fig. a cântă otanne ceV-
lom de la potere.
• OSCEDINE, s. f., oHcedo, (d'in ts,
orls=gnra), applecare, dispositione de
a cascare.
« OSCILLANTE, adj. part. prea., •••
,, Google
OTC^
eilUiis,(it.osolllBiite,fr. 0BellIaDt),care
. oscUla : cordeteo$eillatttiaUehjrei,limia
oseiUante a orologitdui.
* OSCILLABE, T., ftgclllare, (it. e-
NcIlUre, fr. «selUer, — d'in 2 oscOlu),
s se misBică in coce si in collo, ia snau
ai in diosn, a se legănă, a tremnr&, a
racilli, mai rertosu, a se missici regn-
latu in done directioni, cutnn : oscilla
pendululu unui orologiu; undele osciUa,
erb'a osciUa sm6 suf/iarea venluriloru,
aanu oaeiUa si arundinea; fig. oscilla
pretitUu, vtdorile.
* OSGILLATIONE, s. f., otolUitlo,
(it. ascIllszloB6f fr. «Bcillatlon); aetione
de a osdSilare : asdUationea pendidului,
luminei, radieloru; centru de oseillatione
alltt navei; oseiUationile opinionei, poli-
ticei: a si petrece cu oseillatione, ca eo-
pHiii.
* OSCTLLATORIUWorto. adj.B.,o«-
elIItDi» (it oicIlUtorlo» fir. osellUtnlre),
care oseilta : pendululu osallatoriu, o-
pinione oscillatoria.
* 1 OSCILLU, pl-c, 0BclUnm,(demi-
nutim d'in «i=2 ore); 1. proprie, gura
mica, gorltia, factsiora; 2. prin esten-
sione, a) mica caverna, si in specie ca-
vem'a d'in medialn certora frncte, cumii
aJlu fabei; b) mica Bgnra, imagine, pa*
posica.
* 2 OSCILLU, pl.-e, OBcillum, (d'in
«bB^ si fliUere, cillire); I^ganti, machina
de leganatn, si abst. leganatura, vacil-
lare, bilanciare.
« 08CINE, s. t, «8cea,(d'in os, orls
=:gnra, si eanere^cantare), passerece
cânta, si in specie, passere dupo allu
cui cantn se tragă presagie.
OSCIORU, s. m., vedi ossudu.
*OSCITABUNDU,-a, adj.,oBciUbin-
dus; d'in osătare, applicatn a cască,
care casca gnr'a mare; fig. eascaundu
om.
541 ,
• OSCITANTE, adj. part. preş., os-
eiUna, (it. osoltante, fr. oBeltaot), care
oscita : febre oscilante; osâtantii sunt
de ai de casca-gura.
* OSCITAUK,T.,o8oItareai oBcltarl,
(d'in OB, orl8=gura, si oiUre), a pune
gnr'a in missicare, si in specie, a casc4
gnr'a; a cască de somnu: despre plante,
a se deschide; fig. a cd.ie& gnr'a, a fi
casca-gura, a fi negligente, somnuroso,
ammortita, inatte&tn.
* OSCITATIONE, s. f., oBcltatlo, (it.
oHcItaiIone, fr. oscltatloii); aetione de
osdtare.
* bSCULARE, V., oBooUrl. a dâ o-
scu7u=:giira, garitia, sărutare, a garută,
proprie : a osculâ iconele, man'a prcu-
tului. copUlii pre fronte; fig, a resfaciă,
manganiă; a se attinge, a avâ contactu.
* OSCULATIONE, s. f., OBeoIatIo,
(fr. oiculatlon, it. oseulazlone); aetione
do oseulare : osculationea iconeloru; os-
cuXationea uttui cerat, unei curba, vor-
bindu de onu cercu sau linia curba ce
se attingu intr'unu pnntn.
* OSCnLATOEin,-(oria, adj. h., o-
senUns, (it. oseiilatore, fr. osenlatenr),
care oscula : cercu oseulatoriu, vedi os-
culatione.
* OSCDLATU,-o, part.sup. d'inoacw-
lare, ascalatiis.
* OSCULU, pl.-fi, oBenlnm, (deminu-
tivu d'in •s=2 ore ^ gura), gnritia, si
de aci. sarutatn, basiu.
« OSMAZOMATU,-a, adj.,(fr.oBwa-
aata6); care coprende oamaeoma, cn os-
masoma.
« OSMAZOMA, a. t, (fr. osmaMne,
d'in âqtij^odore, Zw^iz^zzema), prin-
cipiu ceda odore zemei •.osmaeom'aface
parte d'in carnea boului.
* OSMIATU, 8. m., (fr. oBmIate, it.
oBintato) , nome genericu de sari for-
mate d'in acidu osmicA cu una base.
* OSMICa,-a. adj,, (it. ogmlco, fr.
osmlqne); de osmiu : acidu osmicu, suî-
fura osmica, oxydu osmicu.
•OSMIOStr,-a. adj., (it. obbiIobo, fr.
OBDitenz); de osmiu : oxydu osmiosu.
* OSMITU, a. m., (it. oamito.fr. oa-
mlte), nome genericu de sari formate
d'in acidu osmiosu cu una base.
* OSMID, a. m., (it. «smio, fr, ob-
mlum, d'in â;](i,Tj ^ odoie), metallu asia
nomitu dupo odorea ce essala, candu e
oiydatu.
* OSMIURA, s. f., (it. osminro, fr.
oentore), nome commiino datii amnue-
stecatnreloru de osmiu.
« OSMUNDA, 8. f., (it. oamnoda, fr.
=y Google
DBinvnde), geou du piante d'iu faoaih'a
miciloru sau feregiloru, crj/ptogantta
L., d'in cari speci'a cea mai importante
eoanmnd'a regale = «smuiida resalU
L., a cui radecina se recommenda de
c&tuva tempu la rackitici.
• OSMUNDACIU,-o,adj.,(fr.o»moii-
dae6)j caresâmiaacu osmund'a; s. f. pi.
osmundacie, tribu de liUci ce are de
typu genulu osmunda.
OSPE, ospetare, ospetta, ospetiu, ete.
vedi : 03pite,ospUare, ospitia,ospitia etc.
OSPITACLU, pl-e, faMpItaoalnm;
loca unde tragu si se recepn ospiti pre
costu, ospetaria.
OSFITALE, adj. s.,li»spltalU, (it. as-
pltale,«8p«dale si apedale, fr.h«Bpitaller,
si hApltal), lelativu la ospite sau la os-
piti; 1. adj., da ospiti .-casa ospitale,
henefide ospitcdi, umhre ospitali, mesa
ospitale, — mai vertiosu care bnccurosu
recepe si tracta ospiti : terra ospitcUe,
familia ospitale, refugiu ospitale; asia
si despre lucruri : ospit(dea umbra a
gelbeloru; orientalei sunt ospitali; 2. subs.
a) raru personale, ospitale =: oştite, si
' in specie, cellu ce ospitedia pre altulu;
b) desu, reale ut., ospitale, unu ospitcde,
pi. f., ohpittdiAe ^ lat. boapiuila, a) ca-
mera, incapere pentru ospiti; ^) casa
publica unde se ospetedia straiuii pre
costu, (7edi ospUaria, ce are in speciale
acestu sensu); 7) ca mai desu (in acestu
nensu si scurtam, spiiade), casa publica
unde se admittu si se ţinu pauperi, mai
allessu morbosi st nepotentiosi.
OSFITALIABin,-a, adj., bospltaiu,
(dupo fr. hoaplUUer, it. ospiataliere,
compara inse lat. d'iu Gl. Isid. boapl-
taUrlus), iu senaulu formei ospitale de
aub 1.: terra ospitaliaria, familia os-
^taliaria; selbe cu umbre ospitaliarie ne
aştepta la terra.
OSPITALITATE, s. f., hospltalltag,
(it. 0BpItalU& si ogpeilaltu, fr. hogpl-
tallt^); calitate de ospitide, boua to-
lientia deaospită, de a recepe si tracta
ospiti, se dice inse de cellu ospitatu,
receputu in ospitia : a dă, a offeri os-
pitalitate, adu de ospitalitate; a ave, afiâ
ospitalitate; dctorie, officie de ospita-
litate; oralitatea terrei nostra a fostu
si e inco forte mare, a sufferitu si suf-
fere inco terr'a de generos'a sea ospi-
talitate.
OSPITABE si ospetarc-ediu, v., hoa-
pitari, hospltallter exolpera, «pparatlt
epillsexclper«, epolarit convlTarl, ean-
Tirla a^ere, ţento ladol^ere] (it. «s-
piKlare» «spitalare, isp. port. ospedar);
1. a recepe ca ospite în cas'a sea, a dă,
d'in liberalitate si omenia unui strainu
casa si m^sa, ăro ca Intr. a fi ospite, a
petrece ca ospite la cineva, a află li-
berale si omenosa recepţiona in cas'a
cuiva: cea mai mare plao^e a Bomâ'
nului c a ospetd pre toii străinii eâti
pole, de unde are si ckiaru de unde nu
are, caută se ospetedie prefia-care cel-
latoriu si strainu; aveţi bona volientia
si indemanare se ne Oipetati in noptca
acesta-a t am ospitaUt eri nopte in eas'a
unui paaperu terranu, caro m'a ospitata
eu tote aceste-a forte bene; Bomdnii os-
pitau, nu ea anticii Romani, numai pre
amici si connoscidi, ei si pre străini;
cine n'a fostu ospitatu in cas'a mea?
ce treeutoriu n'a ospitatu in cas'a nos-
tra ? — in amendoue scosurile se dice
si de recaptione pre costu : ai muUi
banni ospUedi forte reu la ospitaricle
ce se afla pre longa callile ckiaru ceUe
mai amblate; — 2. a d^ sau leuă parte
la unu ospetiu := m^sa mare, stră-
lucita;.» tracta sau a. petrece, a mancă
si petrece mai mulţi Împreuna : de diu'a
sea amieulu are se ne ospitedie; amu
ospitatu ca la una nunta; in tote ăil-
lelc vreţi se ve ospUediu? 3. a dă se
mance sau a mancă : nu ve place se vede
buccatele nostre,' sî de acea,-a, nu ospi-
tati; dupo ce ospitati, faceti-ve rogaiio-
nea de muUiamire ; a ospitâ d'in tote
câte pudnu ; a investi pre că nudi si
ospitâ pre cdli ftamundi; — ospitare, în
aceatu sensu, e una espreasione allessa
si urbana; — refless. a se ospitâ, dice
mai multu de câta aiiuplulu a ospitâ
transitivu : voi ve ospitatipre eandu noi
stămu se morimu de fome.
OSPITARESSA, ospitarta, ospitarire.
vedi ospitariu.
OSPITARIU si ospetanuro, adj. s.,
h08pltalU,lio8iilUrln8fhoapltiiiHj(com-
=y Google
para : it. «stlere, îsp. hospedero si ho-
»p«i]erla, h«sterla), relativu la oapiie,
1. rara ca adj., in sensiilu formei ospi-
taU : famUia ospitaria; 2. mai desu ca
subst., a) pers., ospitanu=c0llxi ce pre
costu recope ospeti, fem. ospUaressa;
i) reale, ospitariu, m., pl-e, casa de
ospiti ; si in specie, casa de nepoten-
tiosi si morbosi; e) f. reale, ospitaria,
a) casa de ospiti, p) in specie, casa de
ospeti pre costu, si de acf, negotiu allu
o^iiariului in sensolu de sub a).
OSPITATIONE si ospetatioae, b. L,
hAspltalIs exccptlft* epnlstto; actîone
ăeospitare.
OSPITATOBID si ospetatoriu.-toria,
adj. s., bospitans, hospfUllter exelpIeDs,
e«iiTtT*, oomlssator; care ospitedia : o-
spitatoriitlu flaMundiloru, osjntatorii de
lanunCa acâsta-a.
OSPITATU si ospetatura, adj. part.
Bop. snbst.; 1. part., a) passivu : fîa-
tittmdi ospiiati de tene; b) cu sensu
ÎDtrans. ntt plecaţi in caile neospitati-^
(Demaocati); 2. snp-, a dă de ospitatu,
casa ăe ospitatu persane insemncUe; nu
e fempti de ospitatu; 3. subst. abstr., fora
ospitaltdu vostru tttorieanm ăe frigu si
ăefame.
■ OSPITE, si ospeţe , (pre a«locnri si
ospetu, de unde fem. 05|)tto=:h«spit« d'in
YmiţltiiK=.ospitale, d6ro m una nuantia
de professioDare; si scurtatu : ospe; inse
at&ta form'a completa, ospite, câtu si
cea scurtata, ospe, se applica si la fe-
mioe, ca si lat bospes ca si espress. ge-
nerale «»«), s. m., hospea couTlTa, <o-
mlssatar^ anIooB, (it. osplte si ospe;
isp. hnespcd; port. hogped si hospedo;
proT. hoste, oste, osde; fr. hAte si T. fr.
hoapte» haste) ; 1. ospite ^ celln ce cu
bona TOlientia si amiciţia e receputu la
cineva, in cas'a cuiva : casa de ospiti
puhliâ, ospitipiMici = ospitiai terrei;
cas'aunuibarbatu straludtu se cade se
fia deschisa la ospiti; a recepe sau nu
recepe ospiti, a nu ave locu de receputu
ospiti; avsmu ospita una domna mare,
mai muiti ospiti si ospite ăe conside-
ratione; ospitii ăe consideratione tragu
sau sunt irvssi la cea mai htma casa
d'in satu; altă amu scofxrfu eri deos-
OSP- &»
ţnti, si Seco astadi ne au venitu alti os-
piti si mai mulţi; nu se mai eunaa os-
pitii ăe la noi; lassa se ne vina ospiti,
co avemu de la Domneăieu unde si eu
ce se i ospitomu; voi. ospiiii mei, de ce
trageţi la altH ? ospitii sunt. pei^ru po-
porale orientali, sacri si inviolabili; Sg.
insectele părăsite sunt ospiti forte sup-
*peratori, 2. ospite ^zzceWn ce cu amicale
benevolieutia recepe pre nnu strainu
sau si connoscutu : cumu se diwta os-
pitde, la care tragi in acesta cetate ?
eu nt4 am ospUe in acâsta cetate, ci caută
se tragu la una ospitaria; înainte de a
merge la ospUele nostru, amu vrutu ae
stâmu la tene, ca se te vedemu; ospi-
tele ospiiehi face plăcere; acesta sensu
occurre de una datţ cu cellu de snsn in
frasi ca : ospite, ăe ospite nu mai e se-
curu; ospiti ăe ospiti au adjunsu se se
tema; 3. ospite rr amicn, connoscutu de
aprope, oppos. la oste = inimicu, mai
vertosu la Dacoromâni : nu inerede os-
pelui tote, co pote una data se ti fia ojfe;
nu face ostelui totu reulu, co ti pote fi
una data ospe; 4. ospite = strainn,
nesciutoriu, novieiu, trecntoriu : ron-
dineUele sunt ospiti ăe primăvara si ăe
vira ai terreloru no^e; numai tu eşti
ospite in tote eelle ce se petrecu in ce-
tatea nostra; os^nti ăe tote nationile a-
vemu ţn terţ' a nostra; ospiiii se nu se
ammestice in facendele politice alle in*
ăigenîloru; Tkeophrastu, ăe si mare si
escellente auctoriu in limb'a greca, si
audi nomele de ispite ăe la una simpla
muliere venăitoria ăe victwdi in plcUi'a
Atheneloru; ospUe, nu trecenepesatoriu
pre longa aeestu mormentu; omulu e a-
spiie pre aeestu pameniu; 5. ospite =
commesanQ, invitatn la ospetiu, la m^
sa, conviva: ai clamatu pre muUi ospe-
ti; at&ti ospiti »u ineapulamcsa; tuesH
ospitele neinvitatu la mis'a mea; ospitii
mancara si heura bene; ospite regulatu
la mes'a cuiva ; 6. ospite = locuitoria,
vorbindu de passeri si alte animali : o-
spitii selbeloru sunt passerUe, apoi si
lupii, ursii si alte fere: ospitiiunui lacu
sunt pescii sau broscele; 7. ospite = ca
adj. cu Însemnare de ospitale, (in aeestu
senau mai vertosu intrâ form'a : oapi-
=y Google
• 560
OBP.
tUra) : ospitelewnbrealle selbehru, ospi-
tele rondineîle, ospita terra, ospituht
vinu, etc, adeco cu insemnare^ si de
strainu si da amicu, amicale.
OSFITELLU si ospeleUu, s., 1. reale,
hoapltiolnn, (compara it. ostello, fr.
h6t«l), a) proprie demiDUtiTU d'in ospi-
ciu =: casa de ospiti; io acestu sensu
intra mai bene form'a ospitiorusi ospe-
tioru; h) BÎ cu insemnare generale dao-
3pi^iti:=casa de ospiti; 2. personale, ca
deminutîTii d'in ospitc.
OSPITESCE si ospetesce adv., hospl-
UUter; in modu ospitescu : a recepe os-
pitesce.
OSPITESCD si ospeteseu,-a, adj., Ii«-
■pttalla; de osptte, relativu la ospite :
ospiiesca reeeptione; relationi ospitesct;
tractate ospitesca; ospitesăle termuri
aUe Dunării; ospitesc'a terra a Romă'
niloru.
OSPITIA si ospetia, s. f., hogpltati-
taB, hospitJDu, âuiloitia; calitate, fapta,
legameatu de osirite .- legamertiu de o-
spitia; a fi in ospitia, a ave ospitia cii ci-
tieva; aspilie atrabone, vechia ospetia,
nou'a vostra ospetia ; a ave ospetia cu
multe familie mari ; ■ a face ospetia
cuiva. /
OSPITIOBD si ospetioru. s. m., 1. mai
raru ca personale, deminutiyu d'in ospi-
te (hospituliis); 2. ca mai desu in senBU
reale, demiantivu d'in ospiciu, Iiospltlo-
Inm, lantulum conTiTlum, Trut^ates et
lautnl» epBlEBj a) in inaemnarea covea-
tului ospit>u=^m&s& mâncare, prandia
sau ceua, petrecere, conTiviu; h) in in-
aemnarea coventulni ospiUu =: casa de
ospeti.
OSPITIU si ospetiu, pl.-e, hoKpltinm,
apparatB et lautn epulu) cobtItIuiu, e-
pultt, (it. ospizio, fr. bospice, isp. hos-
plcio), ca abstr. legamentu de ospite,
amiciti|i ostpetâsca, ospetia, amiciţia,
benevolientia, connoseentia, etc, 4ro
ca concretu, mediu de manifestare a
acestei amiciţia; 1, abstr. cetatiani in
ospetiu unii cu alţii; a ave oapitiu si a-
micitia cu celli mai insemnati ai cetatei;
a fiin ospUiu eu una familia; am trassu
la tene in poterea ospitiului ce e intre
noi; a avi anim'a desehis'a pentru ospi'
tiu; a strică, rupe ospititdu eu cineva; a
legă ospitiu cu mai muiH; ospitie de pro-
vincia; ospititdu unui poporu cu aUtdu;
2. ca transitione intre sensulu prece-
dente si cellu urmatoriu, ospitiu = o*
spetare, reeeptione si tractare ospeţe-
sca : vino la metu, la tirra, daco ti place
ru$ticulu o^etiu ce ti am faetUu si alta
data; a dă, offeri cuiva o^tiu, a reeusă
cuiva ospitiu; 3. concretu, a) m^a, a) in
genere, mâncare, prandiii eau ceua, ?) in
specie, masa mare, cu ospiti sau invi-
taţi, m6sa de petrecere, de solennita-
te, etc. : ospetiu splendidu, abundante,
copiosu; o6petiu simplu, frugale; se tine
numai de ospetie, a tine un'a wi^'unu
ospetiu; ospetie de diu'a nomelut, de diu'a
nascerei; a petrece in ospetie si libidine;
a si perde averea in ospetie nebonesd;
neboniele ospetiului; b) locu, caea de »-
spt^i, de receputu ospiti, chiaru locu de
locui tu in genere, fia pentru 6miai, (com-
para si nou gr. âoniti si a;citi=c<ua, co-
ventu corruptn d'in romaniculn ospt^),
fia chiaru pentru animali, cumu : selhele
offera ospitiu passerUoru, dâro pentru o-
meni, ospi<iu=casa magnifica : ospitiu
regale, magnificu, luesosu : ospititdu de
marmure^alUt avutului; dâro simai desu
insensulaspecialedecasadeo^pi^icudif-
ferite nuantie, a) incapere in case parti-
tularie destinata la ospetare de amici san
de straiui; ^)ca3a pablica unde se recepu
străini insemnati, veniţi cu caracteriu
politicu; y) casa particularia sau de ne-
gotiu, unde pre coatu se recepu străini
si callatori; S) casa unde se recepu si se
tiuu nepotentiosi si morbosi : ospitiu de
invalidi, de militari invalidi; ospitiu de
\ orphani, de nascere, de pauperi; ospitie
sunt si ospitariele lussose, airate si com-
1 mode; sunt ospitie maritime pentru cal-
\ latori la baniele de mare si petreceri la
\ aedle bănie, cumu sunt si ospitie alpine
\ pentru cetii ce caîlatorescu sau se per-
: ambla la montL
I OSSALATU, ossalicu, etc., vodi : o-
I xalatu, oxalicu, etc.
OSSAME, pi. ossamine, (it. oisans),
si f. 0£8une, oHHDarliiiB; mulţime de OSM.
OSSAMENTU, de regnla in pi. os-
i samen^, (fr.oBii''TneatB}, oneforacarae,
,CoogIc
oste de omn mortn, mu rara si despre
oaae de animale.
OSSANNA, vedi osanaa.
OSSARIÂ., (prouuD. ossaria), s. f.,
redi ; ossariu.
OSSABIU, 6Î 0S8aaritt,-a, adj. s., •■-
biHrb si ttsiQKrlDS, (it. oasarlo , fr. ob-
sKifre), relativa Ia osau : oUa ossaria
;=: orna; subst., a) fem. reale, ossaria
ei ossaria, a) locu, încăpere, gropa de
ţinuta ossele omenilom morţi : ossari'a
mottasteriuîui; p) mulţime itosse; vedi
fli ossame; ^) arte de ossariu; vedi la oi-
matoriQlui)Buba);&Jni. ossariu, a)ţBT-
sonale, cella ce lucra sau rende obiecte
artistice lucrate d'in ossu; Şi) reale, os-
sariu, pi. ossarie, a!) in genere cu În-
semnările formei fem. ossaria, afora de
oea de sub t); ^') olla, cuteia de o$se, de
păstrata ossele sau cenosi'a unui mortu,
orna funebre.
OSSATUBA, 9. f., (it. ossatnra, &.
Msatare), tota ordinatu, ordine, struo-
tura a ossdoru, stmctur'a ossosa a ani-
malelui; — phb metafore, se dice si de
muri, navi, ponţi, etc.
06SIA, s. f., ftxls; vedi asse.
OSSICELLTT, pl.-e, oBaloulos, (it. ob-
sleello), deminativu d'in ossu.
OSSICLTJ si ossidUu, s. m-, •sBicDlns,
(it. oaslenla, fr. oBilenle); deminativu
d'in osstK de aci si :
OSSICULABE si ossiculariu.-a, adj.,
osslonlarlB, (fr. osHioulslre), ce s^mina
cu ossictdtt, ce are forma de ossieulu;si :
OSSICOLATtJ,-a, adj. part, (fr. oa-
sienl^), munitu cu ossiade; s. f. pi., os-
siadatele, ordine de pesci muniti cu ad-
deveratu sceleta.
OSSIFEBU.-a, adj., (it. osslfero, fr.
«asinre), care porta san conţine osse :
eavwne ossifere.
OSSIFICABE, V., (it. oHBlfleare, fr.
oesifier), — a face oesu, reâ. a se ossi-
ficâ^& se face ossu : membranele s'au
ossi^caiu; in betranetia se osst/îoa multe
pof^i molii alle eorpidui.
OSSIFICATIONE, s. f., (fr. osafflea-
tlon, it oaBlfleuione), actione cU os-
nfieore.
0S8IPICATr,-i . part sup. subst,
d'in osatfieoTe.
' osa. wi
OSSIFlGU,-a, adj., (osalBeni, fr. os-
Blfigne), care face ossu, care pote face
ossu, care pote transformi ceva ia ossu :
proprietăţi ossijice.
OSSIFRAGCr,-a, adj. s., oaBifraţas,
(it. «BBtrrâro, fr. oBBifrage si «sf Ifr*-
gne, d'in 05su-/ranpere), care frânge sau
sfărma osse, s. m., ossijfragulu sau f. os-
s^rag'a, specia de passere maritima, tqI-
tura de mare.
OSSIOENABK, ossigenatu, ossige-
niu, etc, vedi : oxygenare, ox^genatu,
oxygeniu.
OSSILAGINE, s. f., «saiUţo; duretia
de ossu, ca a ossului.
uSSILEain, pl-e, •siiierium, (ossu-
legere), adunare, stringere, collegere a
ossehru.
OSSILEGU.-a, adj. s., esBlIesns, (vedi
si osai7e^),celluce college sanstrÎDge
ossele unui mortu.
0S8IME, s. f., vsdi ossame.
OSSINU.-a, adj. s., (it. «gBloo),de
ossu : figure ossine.
OSSIl),-a, adj., «BseaB, (it. osseo), de
ossu : substantiva ossia.
OSSIVORU,-a, adj., (fr. osslror»),
care devora, rode ossele: uleeriossivore.
OSSONITJ, (cu n molliatu, ossoiu),
pl.-e. ossu mare.
OSSOSU 91 os5uosu,-a, adj., OBsnftBKB»
(fr. OBBCIIX si «BBD, it. OBBOBO SI OBSDto);
plenu de ossu aau de osse, care are osse
multe : pesce ossosu; sau care are osse
mari : ossosulu elepkantu.
Oâ3C, pL osse, os-obbIb, ai oiBiim, (it.
0889) isp. haeNo, port. oiOtprov. fr. «a*
gr. 6aziov, sanscr. asthl, alb. sBtl, facia
cu cari lat obUb, oBBsnt presenta una
assimilatione regressiva a lui < cu s);
parte a corpului animale forte solida,
alba ai privata de sentire : eanunissurele
osseloru; ossulu occipitale, frontale; me
doru ossele, dorere de osse; a si frânge,
rupe, dislocă unu ossu; cavitatea ossului,
medull'a ossului; — ca espressioae a oe
e mai intimu : bub'a a petrunsupeno la
osse, reulu a eadvtu la osse, taliatura
peno la ossu; aăati peno la osse; prov.
a dă cuiva cutitulu de ossu; feurile ne
coprenseră peno in medull'a osseloru^
gertdu si frigul ne a petrunsu la osse;
=y Google
a cercă meduS'a si ossele; Domneăim
oercă meătill'a si ossele loru; — ca es-
pressione a soliditate! si ţoterei imultu
duce ossiâu cdUvlui; midtu i pote ossuZu;
sein ce ve pote o<suZu; na e pentru ossele
vostre acista lucrare, la care se cere
ossu; — ca espresaione a vietiei sen-
sibile si reale : eîht e in osse si came, in
osse sipeBe; nuntăluea, ciomuinosseti
pelle;nusudoradepitra,eideeameside
osse; si bietde vUe se faiigasiaentu dorere,
petttruco 8ieUesunt,casinoi,deeame
si de osse;eine nu siama şi nusi inecd-
ăesceeameasiosseU 5e22e? ca espressione
a macretiei : numai pelie si osse-, nu i
a rentasu de câtu peRea si ossele; poţi
numerd ossele acestui eaUu; âg. muUi
eredu eo sunt attiei, imitandu numai
ossele atUeismului; despre osse ca caine
ce serra ca cibu : ossele se ferbu, ea se
se scota ă'in eUe seulu ; carne de pre
osse; ossu cu came, fora came; prOT.
dne pote osse roăe, eine nu, neci came
molie; ceUoru tardiu veniţi remattu os-
sele, sau : cdlorutardiuveniHosse; pen-
tru sene carnea, peniru alţii ossele; a se'
innecâ cu un» ossu , ca unu ossu de
pesee, a wgkUi unu ossu; candui placa
ossele, canele rode osse, si omutu rode
osse; fig. oratoriîUa a tacutu si am-
mu^a, de canda i s'a arruncata unu
ossu se roda si âlu; vei face pre toţi cei
ce latră acuma, se taea, deco le vei dă
câte unu ossu de roşu ; — ca relicie alle
omului marta : ossele melle se repause
longa tJle parentiloru mei; aici ne voru
jace ossele; santemu detori a ne versă
sangde pentru terr^a unde jacu ossele
boniloru si sh^ahonUoru, paraUiloru si
filSoru noştri; a lege sau eollege ossele,
a strÎDge ossele mortului arsu, d^ro si :
a stringe si scote buccatile ubuî ossu
franţa, sfermatu; — ca materia pentru
lucruri de arte : peptine de ossa, imagini
de ossu, pressdU de ossu; cu puShere de
ossedaresce sachandu; nasturi de ossu;
muUime de osse albescu pre campu; —
prin alte metafore, parte interna si cea
mai solida a arboriloru si fructeloru :
mediu, sembnre, sementia, etc.
OSSUAKIU, Tedi ossariu.
OSSUGIU si ossutiu, fi. m., oaileilui
deminutiru d'in ossu, denndeuDniioau
deminutiyn : oasueioru, si scurtata ,
oseicru.
0SSU08U,-a, vedi osaoau.
OSSUTIU, s. m., vedi ossudu,
• OSSUTU,-a, adj., (it. osbhU, fr. oisd);
munitu cu osse, cu mari oase; vedi si
ossosu.
OSTABIU, (corniptu ostasiu) $. m.,
mlles; omu armata pentru apperarea
terrei : ostarii noştri se batura eroice-,
mercenarii s^aini mt aru merită nomele
de ostari, d de soldaţi; a onimd ostarn
la h*pta; ostarii ardeau de dormtPa de
a se bate; BomăntUu e bonu ostariu; —
vedi si ostianu.
OST ATICn, B. m., obaea, (it. «itatie»,
ostagrglo; isp. hostaje* prov. oiUt^* fr.
liâtKţe; lat. med. bottatlcuiii, fevataţUa;
— dupo unii d'in «biUatleam, de la «b-
sidatog), persona data de una natione
in manule altei-a spre a servf la asse-
curarea implenirei pacteloru : a sidâ
unii aitoru-a ostatici, a cere ost<Uici, a
leuâ ostatici, a cere ostatici pre fUii cel-
loru mai imsemnaii cetatiani; — ai alte
lucruri ce se dau sau se M& spre asseca-
rareaunui tractatu, de pace, a unui armi-
stiţiu : a leuâ si tine ca ostatiee mai
multe ceto^.
OSTE, s. m. f., boatlBţ «xenltna'
osplte, (it. «ate, isp. hnwte, prov. si T.
f. «st, iatr. oBts; — d'in primele tim-
puri alle evului mediu boaUs occurre oa
aensulu de armata), in origine, oste =
stramu, camu attesta Cicerone : boatfs
apad niAJores noatroa Is dlcebatnr, qMB
nuno pere^riuan ilelnsa^^^oste, la ^v-
bonii noştri, se dicea ceUu cui aamut
dieemu peregrinu (strainu); treciî apoi
la insemnarea : 1. de inimicu, si a nome
de inimicu oare ne attaca cu armele;
2. de potere armata, miliţia, si se sta-
bili in acestu sensu ca subst. reale f.,
in limb'a romana : oştea romanesca, tur-
cesea; oşti tataresei; a merge la olte, a
stringe oste, a se scolia cu oste ompr'a
veeiniloru; archidacii sau arehangeUi
ostUoru ceresci; frontea ostei, cod'a ostei,
medialu ostei; a pune oştea in ordine de
bataiiai a infrange oştea inimica.
" OSTEALG, adj., ţfi-, aaUal, d'in
.yGoogIc
(ffiT-
htjtiov ^ ossn), de osm, vorbinda mai
TertOBU de sonah* ce da ossulu ba-
tatn : 8onu ottede; de acf si : ostedgia,
s. f-, (fr. «it^alglCf d'iD iXţo; = dore-
re), dorere de o»e, de undaşi adj. oj^eoZ-
gieti,-a,^rreia.^ra la osUalgia; osieide,
adj. 8. f., (fr. wUUt, d'in eiSoi =: for-
ma), care are apparentia de osbu, ca
snbst. a) concretione minerale, ce are
apparentia de ossn; b) nuclin ossosu ce
se foce in cavitatea interna a dentiloru.
*OBTEALGIÂ, ostealgicu, osteide,
vedi ostetde.
OSTE!ANU,-a, adj. s., vedi osUanu.
*08TENDKRE, ostensi si ostensei,
oatenmi si ostentu. T., oatendere, (it^
•stendere), a tende, a pane inaintea oclî-
lorn, a arretă, a monştri : a ostende
peptfdu, denHi, spaidt; reâ. a se osten-
de : eallarU se ostendu; metaforice : a st
ostmde cogittdu, seti^meniuîu. părerea,
frie^a, temerea, reutatea, aramea; mai
vertosn ca vorbe, a esplică, spune : cumu
mai susu am ostensu indestuUu st lu-
mmatu: nu st ostende iene eeîle codate.
* 08TENSIBILE, adj., (it. ostensl-
klle, fr. oBtenslble, d'in oatenauAa la
otiendere), care se pote ostende, a â os-
tmsu, Bî de aci, invederatn, evidejite,
ce Bare in ocli.
* OSTENSIONE, s. f., oBteusto, (it.
nteaslone), actione de ostendere, (vedi
ostensu) : ostensionea mereei, nestima-
teîont la oel» totorwa.
* OSTENSIONÂLE, adj., «steoBio-
nalls» pentru ostensione : mUitia osten-
^onale.
* OSTENSIVU,-a, adj., (it. ostensl-
T«, fr. oBtensir), ce se p6te ostende, fă-
cute Bpre a fi ostensu : acte ostensive.
* OSTENSOKIIT,-sorwi, adj. s., osten-
R«r, (it. Mtensorc ei osteniorto, &. os-
tensolre si ostenaolr); care ostende sau
serve a ostende, arretatoriu;— ca s. m.
reale, osfensoriu, pl.-«, ceva pre care se
pune si se arrâta aitu ceva.
* OSTENSU.-o, part sup. subet. d'in
ostendere, oBtensns.
« OSTENTABILE,adj.,oBtenUbllls;
demon de a f( ostentatu.
* OSTENTACLir, pl.-e, ostentacn-
Im; vedi ostentu.
OST.
5SS
« 08TENTAME, pi. ostetttamine, w
testamen, si :
•OSTENTAMENTU,pl.-e, (it. oaten-
tamento), medîn de ostetUare : trece prin
puhîicu eu superbe ostentamine de avu-
tfa sea.
* OSTENTABE, v., «steatare, (it.
oatentare), d'in ostentu de la ostendere,
forma intensiva, si prin urmare osten-
tare = a arretă in pnbitcu, a espune
oclilom publicniui, a|irret& cu fastu, su-
perbia, cu vankate, a bagă ore-cumu in
oclii altom-a : vreu se ti ostendu amo-
rea tnea, nu se ti ost&Uu prudenti'a mea;
a si osteniă avuti'a. ornamentele, lus-
şosele vestimente; ea fariseii, vreu se si
ostente ceUu mai mieu bene facutu ap-
propeUii; bona oeeasione de asiostentâ
seienti'a, talenttdu, eloeetUi^a; nu osten-
taţi benele ce faeeti; fiii modeşti, si ve
feriţi de ostenfare; — in specie, a) a
caută se câştige pre cineva, facandu se
lucesca oclilom sei mari promisse : a o-
stentâ premie; b) a caută se câştige pre
clQeva, punendu-i inainte ummenitiari:
a ostentă perich* de morte; c) a mani-
festă, kvederă, arretă luminatu.
• 03TENTAKIU,-o, adj., oBtenta-
riDB; relativu la ostentu sau la osteUfe :
semne ostentarie. — s. reale, ostentariu
= carte de ostente.
• OSTBNTATICin,-(t«,-a, adj., •■-
tentatloIsB-tlnsţ de ostentatu, ce serve
Ia ostentatu : santitate ostentatieia.
• OSTENTATIONE, s. f., oBtenUtI»,
(it. oBtentBslone » fr. oatentatioii), ac-
tione, actu si dispositione de a osten-
fare, si in specie, ambitiosa monstra a
talenteloru ce avemu sau ou avemu :
ostentationea vestimenteloru, amUieloru,
taîent^hru: ostentatione de pietate, de
onore; deşerta ostentatione si gloria; su-
perbe si insolenţi ostentationi; ostenta-
tiorfe si vanitate de mvUeri; ostentatio-
nea vine d'in liuaiorentia; forte desp,
apparentia falsa, ammagitoria : osten-
tatione de dorere ce nu sente tmeva,
♦ OSTENTATIVU,-o, adj.,(it. OBtoi-
tatlTo), apta la ostentatu, applecatn la
ostentatione : devoii ostentativi.
* OSTENTATOBIU,-feria, adj. s-,
««tentator si oBtentatorias, (it. OBten-
>yGoog Ic
tetoMf fr. oitcntatenr) car« ostenta sau
serve a ostetUare, si in specie, raDitosa,
landarosa, superba': ostentatoriu allu
meritului; virtutâ, onoră selle; ostenta-
tori ai fapteloru selle; pompa ostentato-
ria de deşerta splendore.
• OSTENTIFERD,-a. adj., osteDtl-
fer, eare addnce sau da ostente.
* OSTBNTO,-a, adj. part adj. BUbst.,
d'în Qstendere, oit«ntns] pre candu for-
tcl9, ostenm, seap^licaderegulacapart.
si snp., form'a ostenUi oecurre de regula
ca adj. si mai vertosu ca sabst. m.,
a) ?khhx. (uten^ulu, a.) actione si moda
de ostendere in genere : corpvlu mortur
lut stete mai multe dille la ostentu; ^) in
specie^ apparata, pompa, apparentia e-
strema pomposa-: face bene de ostentu,
sau (ftn ostentu; b) concr. m. ostentu-
lu, pi. ostente~le. semnu miraculosu, ar-
retare divina, minune, mir&clu, lacra
de itiirare, etc. : ostenteîesuntsynonyme
cu porientele, monstrele si prodigiele.
tOSTEO-, (d'ingrec.6atiov= osso),
intra in derivate si composite scieutifice :
osteoceîe, s. f., (fr. osteoeile, d'in x^Xi]
= tumore) , tumore prodassa prin ossi-
ficationea unui sacou de surpatura ; os-
tgbderm»,-a, adj., (fr, «sUoderme, d'in
S£{>[ia=peUe), care are pellea eoperita
de ceva ossosu : osteodermele, familia de
pesci; osteodynia, s. f., (fr. ostdod;nle,
d'in 656yir] := dorere), dorere de osse; o-
steogene3ia=osteogenia = osteogonia,
B. f., (fr. «steoţân^Ble , ostdsţânie, o-
sU«tr»iile, d'in fâve3ii;=:YSvo(;:=ţoviJ r=
nascere) , formare si desToltare a osse-
loru, parte a scientiei ce se occupa cu
acesta formare: osteographia. s. i-.'Xîr.
«■Moţraphle^ d'iu ^pîţEcv^ descriere),
desoriptione a osseloru; de acf si adj.,
oateograpMcu.'a , relativu la osteogra-
phia, sisubst.per3on. Dste0^(ipAu, ceUu
oe se occupacu osteographia; osteolithu,
s. m., (fr. «BtâoUthe, d'in >ifto<; = pe-
tra), ossQ petriâcatu sau fossile; osteo-
logia, B. f., (fr. usMoioyle, d'in X(iY&:=:
discnrsQ), parte a anatomiei ce tJraeta
despre osse, tractătu asapr'a acestei ma-
teria, de aci si adj., osteologieu,-a, re-
lativn la ostedogia : scrieri osteologice;
.81 snbst- m. pers. osteologu oellu rersatu
OST. ^
in osteologia; oiteolyse, s, f., fr. «sU«*
lyae, d'iDX6ai;= dissolutione), dissolu'
tione si destructione a osselorn ; oştea-
medaâa, s. f., (fr. ostiomalacle), mala-
cfs sau moUetia a osselorn; osteondai
8. f., (fr. oBUonela, d'in Sţxoc=tamore),
inâatnra a osselorn; osteonecroK, s. t,
(fr. oBtâoa^orOBe, d'in y^povnc^ mor-
tificatione), mortificatione a osselorn;
osteophagu,-a, adj., (fr. osttophaf e* d'in
fa^s.lv = mâncare), care manca osse :
animtdi osteophage; ost^ophîlura, adj.
s., (fr. «Btdophlle, d'în viXerv=amare),
cui placa ossele, ca subst. osteoph^w^u,
genu deinsecteaptere;(»jeo;>MAtna, s. f.,
(fr. oBttiophthlBle , d'in rp^luv: = eon-
Bumptione), oonsmnptione . a osselorn;
osteophiJioria , s. f., (fr. osUophtliori*»
d'in yftopi = cormptione), stricatiooe,
caria a osseloru; osteopiyma. pi. osteo-
phi/maie. (fr. osUophf ma, d'in ţu|xa =
inâatura), inflaturadeoase; osteophyttt,-
a, adj. s., (fr. oBt6ophjte, d'in (p<)r6<; =
crescntu), ce cresce d'in oasu, ca snbst.
osteophyUdu, ossu ce cresce longa alto
ossn cariatu; osteopsathyrose, s. f., (fr.
•striopBBtbjroBe, d'in ^{Kptuotc ^ mă-
cinare), măcinare a osselorn; ostoopt/re.
s. m., (fr.OBtâapjre» d'in mp := fi>cil=
gangrena, caria a osselon; osteosarco-
ma, pi. osteosareomaie, (fr .OBtâ«a«rooH«,
d'în i3iipxii)[j:,o!=:carnOBitate), ossn trans-
formatu în carne, de acf si s. f., o^eth
sarcose, (fr. ostâoBarooite), := transfor-
mare aossului in carne; osfeose, B.f.,(fr.
ostâose), formatione sî desvoltatione a
osseloru; osteosteaioma, pi, oateQsteatO'
mate, (fr. ostiost^atomef d'in azB&za^
=tamore de grassime), transformare a
ossului in materia grassa; osteostoniu,-a,
adj,, (fr. ostdeitomai d'in at6p.a=gat&),
care are gara osBfia& : osteostomii , £a-
miliade pesci; osteotide, s. f.', (fr: «sUa-
tlde), materia ossia, snbstantia ca se
face OSSU; oateotomia, 9. f., (fr. esMot»-
nilat d'in TO[L7J=taliare), dissectione a
osselorn , de acf si adj., osteotoinieu,-a,
relativu Ia osteotomia; si osteotomu e. m.,
diasectoria de osse; osteotylu, a. m., (fr.
oBtâotfle d'in tuXo; = tumore), tumora
pre sQperfaci'a osauloi.
1 OSTIA, s. f., ostlu, Cit nseltt
>yGoog Ic
isp. IM, prOT. niSf m, nij fr. hnis, io
hala «los); vedi ussia sau una.
2 OSTIA, s. f., hoitlo, Junlum, eal-
ttTt trldeiB, (it. «atia, fr. hostlv; — d'ia
1 oştire), 1. victima : ostieU se addu-
etau la altanumcorotuUeeuflori;%yio-
tima symboUca a religionei creştine,
p&ne prin care se symbolisa amoelula
lui Domnedieu; 3. iostrumentu de jon-
glstn, de occisa, ce are forma de lan-
ciora, a) io geaere : pescarii, eandu riu-
rile sunt inglaciate, occidu pescii eu o~
atiele; eu ostie se oeeidu si fere ca mi-
streţii; impunge eu osti'a, a oeâde cu q-
sti'a; h) in specie, cutitellu ca care preu-
tulu f&ce jonglarea symbolica a amnel-
lolui Iui Domnedieu.
OSTtANU, s. m., nlleit militarin,
armatu care serve ia oste.
OSTIABIU,-o, (redusau in pronunţia
la : ossiariu, ussiariu); adj. 9., ostlarlag,
(it. «itlarlo Bl osctere, isp. ijler si n-
gl»} fr. hniiiler), 1. care ambla d'în
ussia io ussia, vagabandu, cersitoriu,
importuDU, uerosioato : nu aiide bene
unei muliere a/iossiaria; copilli ossiari,
<mu fora capitaniu si ossiariu; 2. desu
ca subst., q) per», ostiariu = ossiariu,
ussiariu, care eustodesce ossi'a. portarin,
costode Ia ossia; h) reale, os(iariu:=os-
siariu, ussiariu, pl.-e, dare pre ussie;
yedi si ussiariu.
* OSTICtJ,-a, adj., 1. hosticns, de
oste = iuimicu : terr'a ostica; 2. orlen-
tâlls, de ostu = resaritu.
* OSTILE, adj., hostills, (it. ostile,
U. hoBtIle, — cu trecerea regulata a lui
l in r, ostile, se aude in pron. vulgare
oştire, cu intellessu numai da eubst. f.,
de care vedi : 2 oştire), relativu la oste
:=iQiinicu, inimicu armato : armafa o-
stile, navi ostili, poteri ostili; aetu ostile,
acte ostUi, in terrele ostili; -~ prio a-
bosu : propositione ostile gubemiului,
partitu ostile ministeriului.
" OSTILITATE, b. f-, (it. ostllItA,
Tr. hoBtlIItiJ, stătu ostile, cumu si actu,
fapta ostile, bătălia, lap^ intre cei ce
86 afla în bello : a ineepe ostilităţile, a
ineetâ ostUittUile; doue poteri sunt in
ostilitate; — prin abusn ; osiUitatea op-
posUionâ.
OTŢ; 568
OSTIOBA, («ciora, «ciora), 8. f.,
«Btlolnm, detninotivu din 1 ostia : o-
stior'a căminului, osâoreU forhului.
OSTIORU, (oscioru. uscioru), pL-i,
ostiori, ossiori. ussiori, «■tialani, p*«tli;
pilastro de ussia sao de porta, da la in-
trare, etc. : ostioruîu dereptu, ostion^u
stungu; ostiorii portei, ussiei; osliorude
lemnu, de rmiru.
1 OSTIRE,-«eu, T.,b«itira, paf oare,
«ppttţsaue, bellnai gererei belUreţl. a
lovf : a oşti pescele eu osti'a; 2. a bate,
si in specie, a) a bate pamentolo, a ba<
toturf : a oşti pamentulu eumaUiulu; a
oşti callea, b) a portă bellu, a bate sau
a se bate, a â in bellu cu cineva, (acesta
seasQ se refere directa si la oste = ar-
mata; compara si : 2 oştire, iL «şter-
gare, prov. oitelar) : a se osH CH veâ- .
nii; Bomânii se ostira cu Ungurii, eu
Polonii, cu TarcH si eu Tătarii.
2 OSTIBK, B. f., exeroltaa, (vedi : o-
stile, si oste aab 2., si 1 o-ita^e), potere ar-
mata, armata : oştire permanetUe, oşti-
re disciplinata, indisciplinata ; oştire
bene organisata si essereitata; a intră
in oştire, a essi d'în oştire, a deşertă
d'in oştire; a forma una oştire.
*0STITE,8.f., (fr. oatlte, d'in iotfo»
^0530), inâammatione de osse; vedi si :
osteite la oste.
• OSTRACA, si ostraeu, pi. ostrace,
(^paxov),testa, testa, coperimento tare,
0BS03O ce iuveste concbjliele, broseele
testoae, ooale , etc; boccata de testa nu
numai ossos^ ci si de pamentn, si de
aci, vasu de pamentu; — de aci demia.
ostracla=:ostraelia, ostraekia, de unde
nouQ deminut. ostradina = ostraehi-
na, scurt. straehina=:viBM de pamentu,
eu larga gura, strimtu la fundu, in care
se da mâncare la m^sa; vedi si stradina
sau strachina; — ostraca sau ostraeu e
formatu d'in ostria. s. f., san osfrtu, pl.-e,
ostrea, ostreum, (53Tpiov,fr.hnttre), con-
ca aaa scoica de mare, limaee de mare, —
de unde si osiridia, s. f., scurtato stridia,
(comp. si noou gr. âorpiSi, acp{St) ; si o-
^n'on'u.-a, adj. s., ostrearlM, relativa
la osMe; ca sabst. m., ostriariu, a) per-
sonale, cella ce prende sau vende ostrie;
b) reale, p}.~e, loco mide stiio si se pienda
>yGoog Ic
ostrie; si 08triosu,-a, adj., oBtreosBs,
plenu de ostrie, unde au miilteostrie;—m
îocu ds 05^'u se dice si ostra,8.m.,p\.-e,
•Btrnni, (fiotpeov) cu sensulu de : sânge
de coQca marina, ai de aci, purpura :
vestimente in oatru colorate, si prin me-
tafore, ostrt* = vestimentu, tapetn, etc,
de purpura; — de acf si compoaitele :
ostrieoloru, adj., ostrlcolor, de coloro
de purpura : ostricolore tapete; ostriferu, ■
a, adj., oBtrtfer, care da sau produce,
conţine multu ostru sau multe ostrie ;
si derivatulu : oatrtnura, iidj., ostrlaos}
de ostru, purpurinn : ostrine vestimente;
inse referitu si la ostria : substaniPi o~
strina, si absol. osfn'na;— alte derivate
si composite d'in acea-asi fontana : ostra-
eia, B. f., (iazpaxiar:), specia de gemma
ce sâmena a ostraca;—osiraeiaare si o-
straeiaare, v., (it. ostraoiiiare, fr. ostra-
elser), a essiliă prin ostracismu; — 0-
straeismu, s. m., ostraclsmDs, (âcrcpaxcs-
{L^ţ, it ostracismo, fr. ostraci»me), es-
siliu de diece anni la care se eoodemD&
cetatianii athenîani ce prin meritele
lom attitiă geiosi'a publica, asia nomitn
pentru co nomele condemnatolui se scrieţi
^leostracesiu teste; — ostracitu,s. m,,
(b. ostrutte), ostraca saa ostria fos-
sUe; ostraciu.-a, sau oatriaciura, adj.,
(it. oHtreaoeo, fr. oBtraei), care are for-
ma de ostraca sau ostria; ostraeiTiu,~a,
adj., (fr. oBtracln), deos^acasau ostria,
ca ostri'a; — osiracode, adj.8.,(fr. nstra-
eod»), care itetestu assăminea cu ostra-
e'a; s. f. pi., ostracodile, familia de ani-
maJitestacie; —ostracoăermu,-aMU{^-
•Btraeoderne, d'in Sip^ = pelle), care
are pelle de ostrace; s. f. pi-, ostraco-
dernuUe, familia de insecte; ostracologia,
e. f., (fr. «straeoloKie), partea istoriei
naturale ce tracta despre corichylie; o-
straeomorphita, s. m., (fr. ostraeomor-
phlte» d'in [Lopţij = forma), concbylla
fossile (vedi si ostradtu mai susu); cu
acelln-asi intellessu si ostritu.
OSTKACINU, ostracismu, ostracode,
ostria, ostrinu, ostrita, os^ru, etc, vedi
oatraea.
t OSU,-a, snffissn sau terminatione
Gorrespondente la lat. osus, (it. obo, fr.
eu), care se suffige la una tliema de
OSIT . ._
siibstaDtivu si e un'a d'in celle mai avu-
tiose in limb'a noatra, ca si in limb'a
classica : carnostt, petrostt, mucosu. a-
posu, oliosu, formosu. unsorosu, Iau-
ăarosu, potentiosu, credetitiosu, strica-
tiosu, mancaiiosu. ambitiosu, etc. d'in
came, petra, mucu, oliu, forma, unsore,
lauăare, polcntia, creăcntia, strieatione,
mancatione. amiitionc; — la ceste d'in
urma se vede suppreasa terminationea
one; celle terminate in taie si iide inco
perdu finalea te-.sanitosu, vertosH, vir-
tuosu, d'in sanitaie, vertute, virtute,
unu micu numeru d'in celle terminate
in u paatredia acestu u : fructttosu, fa-
stuosu. portuosu, ossuosu, etc, d'in
fructa, porttt, oss»: inse si : ossosu. frue-
tosu; asii si la unu mîcu numeru din
celle in c : montosu si montmsu, d'in
monte; la pucine themate si de adiecti*
ve se afGge suHissiiIu osu : hellicosu,
negriciosu, alMciosu, galbinidosu, etc.,
d'in heUicu, negriciu, albiciu, galbinidu;
pentru anele substantive se presuppune
unn deminiitivu, la care se affige osu :
somniculosu si somnurosu, nodurosu,
metiatîosti ; — câtu pentru sensu, se
observa : 1. ia genere, osu arrâta co su-
biectulu possede in abundantia, cu ple-
nitate sau deplenitate cea ce espreme
them'a adiecttvului in osu, sau co sn-
biectnlu are amore passionata de cea ce
espreme them'a adiectivnlui in osu :
animosUf ingeniosu, spiriitosu, ner-
vosu , petrosu , aposu , succosu, puto-
rosu, etc == plenu de anima, de m-
geniu, de spiritu, de nervi, de petra,
de apa, de succu , de putore: — 2. in
speciale, a) de partea subiectului, st) sau
acestu-a possede simplu in abundantia
lucrulu ce insemna them'a adiectivului
in osu : aposu, camosu, ossosu, men-
tosu , perosu; p) sau acellu-asi are de
lucru violenta pasaione : virtosu, ntu-
lierosu, libidinosu, laud^rosu, setosu,
mancatiosu; ■() sau subicctulu e ac-
tivu : studiosu, fastidiosu, injuriosu. eu-
riosu, etc; S) sau acellu-aei e paesivu
odiosu, orritiosu. stricatiosu, peritiosH.
^ariatiosu. frieosu, ardiiiosu, appren-
ditiosti, e) sau in Hue subiectulu pote fi
si activu si passivu : suspietosu =: si
>y Google
OTI.
cellu ce Sîtspecia, si cellu suspcciiilu;
IcAoriosu =. si cellu ce suffere lahore
81 ce da multa lahore; voluptuosu .-
omu voluptuosu cui place voluptatea;
hu!ru voluptuosu, care da sau casiona
voluptate, omu religiosu, monuminte
rtHigiose; b) de partea obiectului ad-
iectivele in osh sunt: a) de lauda, in
bene : formotu, pecumosu, hannosu.
fmctaosu, mentosu, carnosu, succosu;
^) in rea, spre diffaima : vitiosu, orntiosu,
morosu, perniciosu, odio8u;mucosu,na-
80SU, meniosu, furiosu; 7) iu sensu in-
deferente : petrosu, tnontuosu, aposu;
8) iu 0ne, e de observatu, co d'in formele
hi osH, a) unele sunt ambigue, leuandu-
se candu in bene, candu iu reu, candu
in sensu indifâteute : gloriosu, victoria
gloriosa, inse si : fanfaroni glorioşi si
ItHtdarosi; fatnosu, imperiosu, curiosu,
arretosu; speciosu, etc; in : omu pan-
Hcosu, adiectÎTulu e cu sonsu reu, 6ro
iu : panticosc dle, cu seusu indifTerente;
p') cutele espremu co subiectuluposaede
na cea ce eapreme theut'a, ci numai
una calitate a obiectului espressu prin
thema : ceresiele petrose, de essemplu,
nu coprendu petra, ci ceva d'in alle
p^rei, una duretia, assemine cu a jietrH.
*OSUREai oSi/re, 8. f,, ogjris, (foopii:,
fr. OHţrls Bi oBf rlde), genn de plante.
* OTAIGU, 3. f., (ifc. otalgU, fr.
otalgle^ utaXYtiz, d'in ouc-ui:<ic=urBchia
■ si ăX^oţ =: dorere), dorere de urechie;
de aci si adj. otaigîcu.a, relativu la 0-
tcUgia.
* OTAlGICU,-a, adj., vedi otalgia.
* OTIABUNDU,-a. adj-, otUbnndiis;
datu la otiu, care se buccura de otiu.
* OTIANTE, adj. part. preş., d'in
otiare, «tlaus, (it. «liAnte).
* OTIABE, T., otUri, (it. oilare), a
fî ia otiu, a se buccurâ de otiu : a amblâ
otiandu; a otiă eu tucruri si vorbe
inutUe.
* OTIOSITATE, s. f., otloBitas, (it.
oslosIU si eiloBltate), calitate, stare si
fapta sau lucru de otiosu : otiositatea
vorbeloru, coventeloru; a vorUotiositati;
a se ocoupâ de otiositc^i; cu greu poţi
scote aceşti omeni d'm otiositatea loru.
* OTIOSn,-a,adj.,otI*Biu,(it.«iioBo»
____ OTO. 5^7
fr. otieu^ si oiait); pkuu de otiu, in ^tut
fora lucru, neoccupatu; si de acf, vanu, '
desertu, mai muitu decătu inutile, etc.,
suntemu otiosi si ve pottmu ascuUâ ;
a vorbi de lucruri otiose, vorbe otiose;
jwe otiosi appuca ori-itulu.
*OTITE, a. f., (fr. otite, d'in ouţ-wtdţ
^ urechia), inflammatione de nrechîa.
* OTIU, s.m., otiuin,(it.oEl(i},oppo8.
la negotiu; 1. in genere, incetared'in lu-
cru, repausu, atare neoccupata, şedere:
cine abusa ăe otiu, si attrage mai mtUlu
negotiu; si m otiu se cade a cogitâ lane-
gotie, dupo lucru otiuîu c legitimu, prin
otiu reparamu poterile perdute, patri'a
rcconnoscutoria procura, la beti'nnetia,
otie barbatiloru, ce au bcnemeritatu de
dens'a, 2. iu specie, a) vidtia commoda,
neturburata, fora lucrare, fora fatiga,
ienoăă: a jacâ si putredi in otiu; inerte-
le otiu; b) vîâtia netnrburata, pace : a-
oiiu si secura pace, dupo mare si
"ubcUu veni tnare si neturburatu
otiu; ariile si scientiele ceru otiu si pace;
unu indolungu otiu ăesvetia omenii de
lupta; c) tempu liberu, covenitu, iu-
destullu : ai otiu, se asculţi lectur'a ceî~
loru ce am scrissu? a lucră, a scrie in
otiu ; nrgotide domestice nu ne lassa
otiu pentru lucrări littararie; nu vepre-
cipitati, ci lucraţi in otiu.
f OTO-, (d'in grec. OLiţ-iî>Td(::=urecliia,
vedi ai : otalgid otite), intra in compo-
sîte BcientificB ca : otocephalu,-a. adj. s.,
(fr. otooâtthale, d'in xeţaXiJ = capu),
care are capu formatu d'in urechia, aUe
cui urechie se impreuna si confundu,
si ea subst. unu otocephalu ^ monstru
alle cui urechie sunt confase intr'una;
de acf 91 a. f. abstr., otocephalia =
monstruositate ia .otocephalu ; ai adj.
otocepkalieu,~a, relativu la otoeephcdia
sau la unu otocephalu; otoconia, a. t,
(fr. otoeonie, d'in xov(s=pulbere), con-
eretione pulberoaa in intrulu urechiei ;
otocryptide, a. f., (fr. otoorrptide; d'in
xpânceiv = ascondere), genu de reptili
saurii; otographia, s. f., (fr. etogrAjfbXt,
d'in Yp(iţjs[v=descriere), descriptione a
urechiei, de aci si adj., <aographicu,-a.
relativu liOtographta, si subst. personale
oiographu, auctorîa iaotographie; otoiif
y, Google
SG9
OUA."
trio, 8. (., (fr. «tolatrie, d'in \atpUi =
medicina), parte a medicinei ce ae oc-
cnpa de merbii de urechîe; otolithu. 9.
m., (fr. etollthe),aJ concretione petrosa
ce se afla in intrulu mechiei pesciloru;
b) genu de pesci; otdogia, s. t, (fr. o-
tologle, d'in X'57Q<:=discursu), tractstu
despre arechia; de aci si adj., otologicu,-
•• a, relatirn la otologia; ctorrheia, s. f.,
(fr. •torrb«etd'in^£tcv=:currere), Bcur-
80re d'in HKciâ'A; otostotnu,-a, adj., (fr.
ot«gt»iiie, d'in oc^ = gura), care are
gara in forma de urechia -: eonekylie o-
toatome; otctomia, 8. (., (fr. ototomle ,
d'in to(L)} =: taliare), dissectîone a ure-
chiei; de aci si adj., ototomieu.-a, rela-
tiva la otoUmia.
OTT, s. m., •TDBi; redi ouu.
OUĂLE si ovtde, adj., oratm, «taIIb,
(it.cTâle, fr.*Tale),l.relatiTa laowti sau
ovH, si in specie, care are forma asse-
mine cn a ouului : figura ovale, gaura
ovale, folie ovali, fossa ovale; si easobst.
f. una ovale (subintell. linia sau figura):
una mare ovale, ovalea fadei; 2. rela-
tiva la oue sau ove, si in speciale, la
trianfulu numita ovatione : corona o-
vaU; coron'a ovale eră ăe myrtu, por-
tata de ceUi ce intrau in cdaie ovanti.
*OUANTE, si ovante, part. adj., 1. d'in
oiioredesub 1., era part«ni, care oua :
g(dline ouanti; 2. ouare de sub 2., oranaj
care oua=triunfa in modulu nominatn
ouaiione : armafa intra ouante, inimi-
m ouanti ăe "buccuria.
OUABE si ovare, t., 1. d'in ouu ^
OVH, «Tom Tel ATS părere, (port. prOT.
(■T»r, isp. hneTar si aorar), vorbiodude
passeri, de pesci, de insecte si de anele
reptili : şerpii oua, pescii oua, irosceîe
inco oua; gaUinele nostre au inceputu
a ouă, raiiele au incetatu de a ouă;
lîupo ce oua, passerile etocescu; — refl. a
te ouă, mai energica de câta simplulu a
oua; — CQ obiectnla ouu : a oua doue
oua; midte oua a ouatu acesta raţia: —
ca trans. ouare^^A dă forma de ouusau
a ammestică, unge ca omt; —2, d'in oue
:= ove. oTare := triuafare dupo una u-
siora si fora sânge victoria, triunfn in
care capitanala intri, na pre una carru
triunftle, ci callare san pre diosn, in-
OUA.
coronatu cu myrta, si aTe& dereptala
de a immolă, aa aoa taara,cainfriHn-
fulu mare saa triunfuiu proprie dissu,
ci numai aoa oue, de unde si nomirea
acestui geau de triunfn : ai noştri in-
trară ouanti; — prin eetensione ca. ai
triunfare, a se baccurâ, a si espreme
buccurl'a prin festivităţi, a se esaalti
de buccurf'a.
OUABIA si ovaria, 8. f., vediouartH.
OUABIU Bl ovariu,-a, adj. s., ova^
rius, (it. ararU sî otsJo, fr. oralre),
relaţivu la ouu = ovu : organe ouarie;
si oii intellessulu formei ovale de snb 1.;
de regala inse leuatu ca sabst., a) noasc.,
ouariu. a) personale, care vende oua ,
femio. ouaressa; Ş) reale, pl.-c, ouarie,
locu ando se depună sau stau oua, si a
nome, a') in acella-asi sensa cu cuiba-
riu; ^') vasa sau armario de păstrata
oua; Y) ca mai desu inse, organo alin
animaliloru ovipare, unde se formedia
ouăle, si de aci, S") la animali vivipare,
ouoriH ^ corpn situatu pre utemlu fe-
mineloru : ovariviu dereptu, ovariuhi
stangu; inffatea ovarieloru; s') la plante,
ouan'ur=parte a pistilluloi : ouariulu e
parte essentiale a pistiUului; b) f. reale,
ouaria. a) negotiu de ouariu; ^) mol-
time de oua; 7)ce]lariu de păstrata oua.
OUATĂ si ovata, (scurtato, vata), t.
f-, (it. «Tatta,fr. «aate), scarminatnra ele
bombacu forte flun ce se pune intra cap-
tusitur'a vestimentelom , v. ouatore si
ooatore, (scnrtatu, roiore,— de preferită
formei vatuire; compara : it. oTattan»
fr. oBater), a pune ouată la vestimente,
a orna cu ouată : vestimente ouatate si
neouatate,
OU ATARE si ovatare, ouatatu si ova-
tatu; vedi ouată.
OUATIONE si ovatione, s. f., 1. din
ouare sub 1., otI rel oTomiti partnt :
ouatione de galline; temptdudeouatione
allu paaseriloru; 2. d'in ouare sub 2 :
nepotendu obţine triunfulu, se contentă
cu una uatione; Quationi populari; ova-
tionile familiei pentru successulu copil-
luîui.
OUATOEIU si ovaforiu,-a, adj. 8., •-
Tlparns; care oua : gcdlina ouatoria; —
8. f., reale, ouatoria si ouatore, loca si
=y Google
iempu de ouatu : in oaaiorea passeri-
loru de apa;— ouaiore^si instrumenhi
de data unui ce forma de oua.
OUATD 8i ovatu,-a, part sup. Bubst
1. d'in ouare eub I., a) part., a) act.
intr. qnf •rum vel orc pep«rft=:care a
ouatu : gcUUna ouată, pesei ouat*, ratte
ouate; l) pas»., a') proprie: oua de gal-
lina prospete, ouate cMaru de astadi;
ţ') metaforice, ouattf=inAtu» := facutu
ia forma de ou», ouate, sau ammeste-
catu, anBQ, preparata cu ouu; frjsupinu,
tempu de ouatu; c) eubst. m., a) abstr.
ouatidu passeriîoru, farmiceloru, pesci-
toru; ^) concr., ouatuiu = spattu de fi-
gura ouăle, (comp. ei it. evato); 2. d'in
ouare sub 2., otâtug, a) part pass. vic-
toria ouată, omini ouaţi pentru succes-
ade loru; successu ouatu; b) sop. si subst.
m. abst. ouatidu invmguionloru; nu e
loeu de ouatu peno ce nu ai inmnsu.
OQATUBA si ovatura, a. f., actioua
ai resultatn ăo ouare, (redt 1. ouare):
ouatur'agtUlindoru; ouatur'a concei, /i-
gurei.
0U£ si oue (reu scrissu, oie si oe;
iatr. ova ii oja; ito isp. oreja, port. o-
Telluţ prOT. «TAtla, orellia» ortUU, oellWf
T. fr. «elite, D. fr. «aallle* d'in dem. 0-
vdla, oveada, ovieula, etc); specia de
animale domesticu forte conuoscnta :
o»e negra, oue alba; blândele oui;feiato-
rea ouiioru; carne de oue, lâna de oue;
a tunde ouHe, a mulge ouiie, a pasce
ouile, pastoriu'de oui, pastoriulu de oui
ae dice in speciale si pecurariu ; ouile
fXUCH eria;— prorerb. amnelluluhlandu
suge la doue oui; a vrc se scota oum
d'in gur'a lupului; mai Ha si unu lupu
tnancatu de oui, nu totu ouile de lupu;
a vre se tragă doue pelU de pre una oue;
a se leuă ca ouile unvlu dupo aUulu;=-
oui eoventatorie:=omem, ca espressione
basericesca; in acellu-asi sensa : ouea
cea perduta.
ODIAEIA, si ovtorîa, s. f., vedi
OHMrttf.
OUIABITU, 8. m., vedi ouiariu.
OUIASITJ si oviariut-a, adj. s., otIs-
rlUf (isp. oTaJerv, orejeria), relativu la
oue sau oui : turme ouiarie; de regula
inse ea subst, a) personale, ouiariu,
OTţ SS9
a) pastori» de oui, peenr^u; ^) crescă-
toria de oui, eare cresce oui, pentru spe-
cula; 7) perceptorin de imposita pre oui;
—cu tote aceste însemnări f. ouiaressa;
— bj realo ouiM^ia si oviaria, a) mul-
ţime de OUI, fi) locu unde se Unu ouHe.
staulu de oui, stena; ţ) professione a
ouiortuJui ca pastoriu si crescutoriu
de oui; — de aci si YeTb.ouiarire.-eseu.
a fi oHtartu, a essercită ouiari'a ; part.
ouiaritu, ca subst. ouiaritu-lu, nu nu-
mai professione, occupatione de ouiariu,
ci 91 tassa, contributione pnsa pie oui.
OUICIA sau ouifia si ovieia, s. f-,
deminntivn d'in oue, de undespoi si alte
deminutive : ovicdla si ouiatla si om-
ctda, out ciora ai oviciora, cu s in loca de
c - omsoira, ovisiora; — unele d'in aceste
forme si cu sensu speciale, cumu : ovi-
cella = irtloa arena» planta; ouicia =
aiilni«n» allTeatris, planta.
* OUIDUCTU, si ovidudu, a. m., (it
oTidatto, tt. eTidnote), canale prin care
ouăle essu d'in ouariu afora d'in cor-
pulu passerei.
ODlPERD,-o, si oviferu, adj., (fr- •-
rlf6re), oare porta sau conţine oua, se-
mentia.
OUIFOBME si orUotmef adj. (it ••
Tiforme, fr. oTiforme), care are form'a
de ouu=:ovu.
OUILE sxovile, adj.s., otIUs,— orile,
(it ovlle), relatÎTU la oue, sau Ja owî=:
ovi : umbrabonapentrustaulationeooile;
—8. f., reale ovile,'a, locu undo stau oui,
staolu ouile.
ODILIONE si ovilione, a. m., «tUIoi
pecurariu, pastoriu de oui = on, ouia-
riu; vedi si opiUone.
OUIIjLU, si omllura, adj. a.,0TJHn8,
relativu laoue=oue, : turma oviUa, ea*
pite ăepecure ouiUe, — subst a) m.,out{Iu-
lu si f. ouilVa staulu de oui;b)f. ouilla,
deminutiTu d'in oue; vedi si ouieia.
OUINQ si ovmu,-a, adj., otIdui, (it.
otIdo, fr. oTlnâ), de oue := ove : code
ouine, capite ouine, peeure ouine.
QUIPASU si oviparurif^ oTlparoa,
(it. OTlparo, fr. orlpare, d'in oui]=ovu
si pafere=na£cere), care nasce sau face
oua : passerile sunt ovipare; animoltle
ovipare se oppunu la cdie vivipare.
=y Google
5S0 OVA
OUITIA, vedi owicia.
OUIVOBTI ai omvoru,-a, adj., («li-
Torns, fr. arlTore, d'in oua := ovu, si
vorare)^ care manca, devora oua.
• OUOIDE si ovoide, adj., (fr. otoîJc,
it. •v«Ide),eare are îono&oualez^ovale;
forma ca a owdui=:ovtdui : capsule o-
voidi; 8. f. pL, ouoidile sau ovo^ilc, fa-
milia de molliisce cu coca ovoide.
* OUOVIVIPARU si ovovw%paru,-a,
(fi*. oT«TlTlpare) , care oua pulti vini,
care clocesce iu sene ouăle si scote pul-
lii vioi.
OUU si ovu, pi. oua ni om, otob, (it.
nor»» isp. hnero, port. oro, proT. or,
aoT si ueuj t. fr. of si oef, u. fr. leuf),
1. ca mai desn applicatu la fetulu pas-
serilorn : oua de galîina, de raţia, dt
găsea; oua prospete; oua bătute, impu-
tite. doeite, gi^nusiulu ouului, aU>u-
sitdu ouulm, ghioc'a ouului; oua copte,
•forte; mâncări cu ouu,' oua de passeri
adhatice, a pune una gallina cloca pre
oua de raţia; gaUin'a are ouu, a eautâ
MU cerca rai\'a de ouu; oua rosxe de
Pasce;— proverb, mai herte acumu unu
ouu de câtu la anwdu unu hon; de la ouu
peno Ia meru; a merge ca cu oua in poUa,
ca cumu ar duce oua in polle; ca gogo-
sie nu se canescu oua; — 2. la fetu de
pesci, de reptili, de insecte, ete. : oua
de muretM, de luciu, de cefalu; oua de
pesce sărate, îndulcite in sare; prcve-
ghiatoriloru plăcu ouate defomica; oua
de irosea tesiosa; oua de serpe; 3. si la
omu si alte animali vivipare, sementia.
ODUCIU si ouutiu, omUiu, pl.-e, otu-
Ub; denuDutiTu d'in ouu=^ovu, de unde
nouu deminutivu : ouucioru, si cu a in
locn de c, ouusioru.
OCDLAfîE si ovuiare, ovtdariu,-a,
a4j>) (fr. ornlftlre), relativn la ouiâu
^ omdu.
OUULU si ovulu, pl.-e, oTulnn, (fr.
«TBlet it. oTolft si DOTftlo), domiiiutivu
d'in o«u=oiiu, applicatu inse in specie
si la rudimentalu sementiei unei plan-
ta, precaodu acesta sementia e in oua-
' rva=maritt.
OUUTIU, a. m., vedi ornau.
OVALE, ovare, ova/riu, ow^one, ove,
onk, ovmu, otm, ovutu, etc.; vedi : ouăle
^ OXY.
ouare.ouariu, OHatione,oue,ouile,ouinu,
ouu, ouidu, etc.^
tOX-,sioa;y-,(d'in grec. iSiţ^cm,
acidu, acatn), intra in mulţime de de-
rivate si composite mai allessn seiea-
tifice : oxaci^,-a, (fr.«xa«ld«), care e
formatudln combinationea oxygeniului
cu altu corpu elementariu : absol. unu
oxaădu; oxalatu, a. m., (fr. oxaUte),
nome generica de sari formate d'in com-
binationea acidului oxalicu cu una base,
oxalhy^aiu, a. m., (fr. oxalbţdrste),
sare formata d'in combinationea acidului
oxalfK/dricu cn una base; oxaihydrieu,-a,
adj., (fr. oxslhf drlque), eompositu d'in
oxaîieu si hgdricu; oxalieu,-a, adj., (fr.
oxaliqne) : acidu oxaUcu ; oxalide, 3. f.,
(fr. axallde), gena ie plante, typQ alin
familiei oxal^eloru; oxcdme, a. t, (Er.
oxalme, (dfdX|jLi]), z^ma de acîeta cu
sare , saratura acra ; oxalovinaiu, s. m.,
(fr. ozsloTinate), Bare formata d'in com-
binationea acidului oxalovinieu ca una
base ; acidnlu oxalovinieu , (fr. ox«l»-
Tlnique), compos. d'in ocidu oxalieu si
hydrogeniu bicarbonatu; oxaeolaUt, oxa-
soticu, oxaeotitu, oxaeotosu, vedi : ni-
tratu, nitricu , nitritu , nitrosu ; oxeo-
latu,-a, adj. s., (fr. oxdold, ox^olat), Ur
cntu, preparatu cu oxtolu; a. m., oxeth
laiu-lu, acietu de pbarmacia destillstu;
oxeolicu,-afiA\., (fr, oxâ«lIqne);deftt:eolN,
de natur'a oxeolvim; oxedlu, s. m., (fr.
oxăoi), acietu de pbarmacia, oxhydro-
earhona2otatu,-a, adj. (fr. oxhjdroiMr-
bouiotA) , care coprende oxygeniu, Ajr-
drogeniu, carboniu si aeoia; oxiodiM.-a,
adj., (fr. oxlodliiue) : aâdu oxiodieu;
oxura, s. f., (fr. oxure), eompositu bi-
narîu d'in oxygeniu ce nu e aaău;
oxuratu, 8. m., (br. oxnrate), sare for-
mata d'in combinationea acidulai oxu-
ricM cu Una base; oxuria»,-a, adj., (fr.
•zDrlqse , d'ia oupo; = uriua) : aâdu
oxuricu; oxifbaphu, 9. m., «x/bapliBa,
(Hfi^afov, tr. oxybaphe), a) acietariu,
vasu de acietu ; b) mesnra de Ucide
grecesca, c) genu de plante; oxybase.
s. f., (fr. «xjbase), oxydtt ce Ineredia ca
hase; de -aci si adj. oxyhatieu,-a, sare
oxybasica; oxybromura, s. f, (fr. nj-
bronvrc), combinatione de bramm en
,y Google
OXŢ;
nnu oxydtt; oxyearpuro, adj., ((r. txj-
ctrp«, d'iu xap;r6; = fructu), care arO
fructe acuminate; oxifcedru, s. tu., oxj-
cedros, (â£6xaSpoc, fr. vxjcMre), arbo*
re .d'in famili'a coaifereloTu; oxychlo-
ratu, s. m., (fr. «ijcfelvrate), sare for-
mata d'in conibinatioDea acidului oxy'
cAIoncH cu una base; oxyehloricura,
adj., (fr. oxf chlorique) : aeidu oxi/chlo-
rica, cellu mai inaltu gradu de oxyge-
n(a'e a chiorului; oxychîorocarbonatu,
8. m., (fr. exj'cMoroGJU'bonate), sare for-
mata d'in combinationea acidului oxy
cfUorocarhonicu cu una base; oxycKoro-
. earbonicUj-a, adj,, (fr. asicIilDracarbo-
niqne) : acidu oxychlorocarhonicu, for-
matn prin cldoru si mrhoniu cu oxygc-
niu;oxychlorw(f,a.t.,({r.i)s.jeb\oTun),
combinationea Unui oiydu metallicu cu.
ehlorura d'in acella-asi metaUu; oxy-
eladu,-a, adj., (fr. oijeUde, ă'in xXdi-
3o<;=ramu), care are ramuri acuminate;
oxycratu, a. m,, (fr. «xjerat, d'in -npa-
câ; =: ammesticatu), ammesticatura de
acleta cu apa ce se applica forte desu
la morl)i inSammatori; oxyci/anura, a. f.,
{ti. oxjcjanDrr), compositu d'in cya-
nogeniu si oxijdu metallicu; oxi/dahile,
adj., (fr.'»x)'dable), care sepoteoiFi/ici-
re; oxnăobilitale, a. f., (fr. oxjdabllltâ),
calitate de ce e oxydabile ; oxydare, v.,
(fr. oxjder), a face oxydu, a reduce in
oxydu, si refl. a fie oxydâ -. olieU oxy~
dandu-se, ae solidifica; oxydaiione, s. f.,
(fr. •xj'dfttltK), actione de oxydare; oxy-
datu.-ti, part. d'in oxydare, (fr. oijd6);
0Xydtt,ţi.-e, (bassulat.oxţdnm, fr. oij-
de* it. ossidoj, combioatione de oxyge-
niu, privata de proprietatea de a roşi
heliotropiulu '■ oxyde m^allice ; oxyde
de apa. de e-arioniu, oxydu puru, oxydu
olcaliHu; oxydu casiosu; oxydoehlorura,
8. f., (fr. oxjdoeliiorare), combinationo
s unei chlortira cu oxydu de acellu-asi
metallu; asia si : oxydoeyartHra (fr. oiţ-
io6j%attTt);oxydoide, adj., (fr. osjdeî-
de), care nu e ueci acidtt neci base : cor-
puri oxydoidi; oxyăulu, pl.-e, (fr. oxj-
dule), proprie, deminntiTU d'in oxydu,
applicatu inspecie la primulu gradu in-
feriore de oai^daA'onfi a unui corpu oxy-
tUdu cu ewo^; oxydiâatu,-ar part. a^.,
OXY.
5«1
(fr. oxf dala), treciitu inatatu de oxydulu :
ferruoxydulalM;oxygala,a. f., «xy^ali,
(oţ6-[aXa, fr. «xygftl, d'in Ydi>.a=lapte),
lapte prensu si acru; oxyyembik, adj.,
(fr. «xfgâoable), care se pote oxygena-
re si oxygenisare, (fr. oxjgtnerBi oxj-
SfinlMr), ă uni cu oxygeniu, a combini
cu oxygeniui oxy^naîioneai oxygenisa-
tione, a. f., (fr. oxfţâtaatloii sioxjţânl-
satUa), actione de oxygenare sau oxy-
genisare, si effectu sau stătu produssn
prio ^^sta actione; oxygemttu si oxy-
geni3(du,-a, part. d'in oxygenare si oxy-
genisare (fr. oxjţânâ) ; eiheriu oxyge-
nalu, apa oxygenisata; oxygeniu si oxy'
genu, a. m., (fr. oxjghat, it. osslsen*
si uHslgflae), uuulu d'iu elementele ae-
rului, ueceasariu la vi^tia si combu-
stione : plantele Iragu d'in apa oxyge-
niuiu si hydrogeriiuluce lee necessariu;
oxygeniulu s'a nomitu asia pentru co la
ineepululudescopcrirei se credea, co nu-
mai dlu gcntra sau nasce addci oxyge~
noferruginosu,-a, adj., (fr. ox^gâiiiifer-
ruţineuxj, care cop^eude ferru si oxy-
geniu : earboniu oxygenof^ruginosu ;
oxygenometru, s.m,,(fr.»x;g4a«nitre),
eudiometruz=-iB3\,iameat\i de mesuratu
oxygşaiulu atmosferei; oxygeusia, s..f.,
(&. oxfgeuslo, d'in ytuot^ ^=: appetitn
de mâncare), aeatn appetitu, deavoltare
escessira a gustului; oxyglottu,-a, adj.,
(fr. oxlgli>tte,d'in -rXiucta^^limba), care
are un'a d'iu limbele frondielorusau fru-
cteloru acuta; oxygonu.-a, adJT (fr. oxjr-
Kone, d'in ţuvta = âoghiu), care are
ănghiuriletote acute : triangluoxygonu;
pi. oxygonele, familia do conchylîe, atle
caroru conc>3 sunt forte angulose; oxy-
haphia, a. f , (fr oxjhaphie, d'in âţij ^
tactu, palpatu), desvoltare escessira a
tactului sau palpatului; oxylapathu, a.
m., oxjlapathnm (â£uXdiffa{foy, fr. exjr-
lapathe), lapathu acumioatu; oxyloba,
a. m., (fr. «xf lobe), genu de plante d'în
famili'a teguminoseloru; oxymanganatu
ai oxymanganesiata, s. m., (fr. oxjmao'
ganate 3Î «ijmanţanâitlate), sare for-
mata d'in combinationea acidului oxy
manganiat sau oxyntanganesicu ; addu
oxymangamcu si oxymanganesiat, care
coprende ca mat muitu oxygeniu; cxy-
86
>yGoog[c
ste
OXT.
mele, g.f.,ox;in«ll* (â(6ţiLsX[, Troiţmelţ
d'in |iiX( ^ miere), compositu cu miere
si acietu', cxymoru,-a, adj., •xj'moruB,
{Ă{6jtcopo(;, fr, aijm»ron, d'in jitopdf; ^
stultn), acuţii sau ageru, spirituale si
totn de nna data stoltn, in apparentia
stultn, nbsurdu, d^ro coprendendn unu
profuudu intellesau : disse oxymore, ca :
/«CM«dM striga;— oxymuriaiu, s. va., (fr.
«xTmurlate), vedi tMorura; oxytnyr-
sina. 8. f., oijmrmlnp, (iţujtupafvTj), spe-
cia de myrtn spinosu; oxyopia, s. f., (fr.
oxjft|tle, d'in %!: = Tedere), rederea-
gera, cepetrunde forte departe; oxyoto,-
a, adj., (fr. oxjote.d'in ooţ, (iriţ^are-
chia), care are nrechie acute, acuminate :
omeni oxyoti: passeri oxyote; oxypeta-
tu.-a, adj., (fr. oxjpâuie), |care are pe-
tale liniarie si acuminate; oxyphonia,
B. f., (fr. exTPphoDle), voce acuta ce ca-
racterisa cM'ti morbi; oxyphosphura, a.
f., (fr. oxjhosplinre), compositu d'in
phoephoru li d'in unu oxijău matallicu ;
Olipphyllura, adj., Kfr. oijphylle, d'in
(pfj^Xov 1= folia) , care are folie sau ftj-
liore BcuniiHate;f.j:y;)orM,-a, adj.8.,oxy-
ptrni, (d&>xopo;, l\'. «xjporp, d'in «6-
po; z= mersu, cursu), care curre , per-
curre, pertunde rapidu, ageru cursoriu;
s. va., oTyporulu, genu de insecte coleop-
tere d'in famili'a breTiperneloru; ory-
jitertt,-c. ndj. a., (fr. otjptfere, din nrs-
p^v=aripa), ageru de aripe; s. m., oxy-
pterulu, geilii de pesci cetacii; oxijcu,'a,
adj. B., (fr. oxyqDe), se dice de compo-
Bito chfinice binarie, în cari oxygeniulu
sa comporta ca elomentulu negatiTu;
oxyrhefftnia, a. î., (fr. oxyrheţmle, d'in
4p«frir([v:=er«ctare), versaturaacra; oxy-
rhwHnUrft, s., (fr. oxjrlioâlii, d'in^^v
= roaa). acietu ros-itu de pharmacia;
OXyrhynchUf-a adj., (fr.oxf rbjnqae, d'in
ţixiŢ/o-:=T03tTa), care are rostrulu aeu-
minatu, ca subst. applicatn la mai multe
generi da passeri, de pesd, de crustacie;
oxţ/saerharu, 8. m., «ij-saceharnin (it<>-
'3dm^apov,fr.«xji«ccharnBi),beaturaani-
mesticata cu saeharit si acietu; oxyse-
Unicura, adj., (fr. »xf BAlâalqne), com-
positu d'in selaiiura cu unu oxydv allu
metallului ; oxyspermu,-a, adj., (oxj-
sperme, d'in avripţia ^ setnentîa), care
are sementie aau fructe acuminato; oj^-
st(mu.-li, adj. s., (fr. oxfstonej d'in
ar^ = gura), oare are marginile gurei
forte acute; s. unv oxystomu, insectnce
possede assemine caracteriu ,- oxijsfylu,-
a, adj., (fr. oxfstjle, d'in aruX-r] := co-
lumna), care are columne acute; oxysid-
focyanura. s, {., (fr. oxfgniroojasure),
combinatione a unei £u^/oc^anura cu unn
oxydu de acellu-aai metallu; oxysulfura.
a. f., (fr. oxj8ainire),sH^/'Mra combinata
cu oxijdu de aceUu-asi metallu; oxyto-
nu,-a, adj., oxf toitas, (â£(JTovo(), care are
^ontilu acutu pre ultim'a a}'llat)a; oxy-
trickinu,-a, adj., (fr. «xytrJchiti), care
sâmena cu unu oxytrichu, a. f, pi. oxy-
trichinele, tribu de animalcuîe infuso-
rie; oxytrichu,-a, adj. s., (fr. oxjtriiiiier
d'in ftp££-Tp[^âr: = peru), care are peri
aatti, ca a. m., oxytriehuîu, genii de a-
nimalcule infusorie; oxyvru,-a, adj. a.,
(fr. oxynre, d'in oapi = coda), care are
codaacuminata; ca subst., a^tinuoiyNru,
genu de vermi intestinali; t) oxyurde,
tribu da insecte; oxy.somu.-a, adj., oxj-
Bomn^, (âf^CwtLo;), care are zima sau
snccu acru.
* OZENA, s.f.,«z»n«, (Kaiva, fr. •-
line, d'in SCeiv=a dii rea odore), l. ul-
ccratione in n^ri aau in gura, d'in care
esso piironiu fetidu ce infecta aerulu d'in
pregiuru; 2. genu de insecte eoleoptere.
* OZBNOSlT,-a, adj., oitenoşns, plenu
da oeena, care are oxena.
* OZONU, 8. m., (it. oiono, d'in ÎCstvs;
a di odore), oiygfeniu in statulu cellu
mai puru, care are «na odore caracte-
riatica.
=y Google
P, a s^aseapredlocex ttttera in alhbe-
Mv roBiBOD, 9i un'a d'intre acell&-a cari
si B conservate prouDnti'a origioaria in
ti)U) casorilâ: numai în unele loeurî în-
ainte dfl i aa aude ca^ ^recn sau gtr-
maniep, preciimn in : hipi, napi, sapi,
pien, pisare; si fnainte <l« e lunga cu
asaimilations ăi ie, precnmn in : pStra,
pitUe, perde. In Daci'a boreale sceatu *
(naectitn d'in p) se aude ca ee. Inse a-
ceste nuantie dispăru d'in df in df, si in
gehen se resl^ilesce pronunti'a genui-
na a Ittterei p.
* 1 PABITLABE, v., pibnUrl, 1, a
pasoe, amaneft, a se nuM; 2. a vtrioge
nntretin, a cântă si a aduna prdrisioni,
mai vertosu pnntm callii de armata. -
« 2PABDLARK, adj., pabnlnrls, re-
IfttîTu \Apabul*i san nutretitr, care serve
de nntretiu : lucruri pabnlm'i , de alle
manevrei.
* PABULABID , s. m., pnbnUrlas;
1. oare e insarcinafeu ca provisionarea
de nutretiu ; 2. arrendariu de pastioni
publice.
«FABULATIONE, s. f., pabnUtlo,
1. actione de pascere, de mâncare, de
nutrire, ntitritione; 2. actione de a
stringe natretiu , de a face provisioni.
* PABDLATOEID.-Wrw, adj. s., pa-
băutor, pabDlatorlut; 1. oare da nutre-
tln anitaaliloru, nutritorin; 2. care strin-
ge nntretiu, provisionatoriu de nutretiu
pentm animali, mai vertosu pentru calli
de armata.
* PABtiLATU , sup. bI b. m., pakn-
lţtaM»-nt actnln de pabulare eau nutri-
te tpoMatiiiu vitîHoru, pc^nUattda col-
Morv; a proeede la p(Atilatu; a $e ooM^ii
CM pabtdatuUt; a te intoree de la pabiUatu.
• PAB[JLOSU,-o, adj,, pabKin»,
plenu de pabula san de nuiretin, nutri-
tioBB ; terra pabtUosa , locuri peimlâse.
* PABULU sau ptil«, s. m., pabi-
laa, (de la paieere), 1. pastione, nu-
trefiu, nutrimenta, nutritura;2. prori-
sione de nutretiu pentru calli.jnai rer-
tosu la armata; 3. Sg. alimestn pMtra
omeni si pentru animali ; serpH serveseu
de paMu porcOoru; a dâ palvilu mor-
btilui; pomeh şervesett de pabulu fHgU'
riUmt; vitiele si au aflain pabuht in a-
buHdantia; acestu betranu deerepitu nu
e de eâtu pabulu pentru in^tnm, aoh«-
rnntls pabdlnm, Plant.
PA0ABB,v.,paoKre,(d9lapace), l.a
pacifici, a restabili pacea , a regtabiU
secnrttatea : Pon^iu a paeatu marea
de piraţi; a paeâ padtirUe de latrtmi;
2. a Buppnne cu armele , a domlt4 unu
poporn revoltata : a pacd una i6rra,
una Cetate; 3. a ară, a cultivi, a &ca
se producă fraete ca in tempn de pace :
a pwă agrulu. Compnsnln impaeare o
mal multu in usu.
PAOATIONE, s. t, pacati», actione
de paeare, in t. s. 'verbului.
PAOATOBIU,-*^'«, adj.B.,paoat«ri
ps»tnrIo>» care pacifica, oare restabi-
lesce pacea, impacatoriu.
PACATtJ,-a, adj. part., paeatatf-pa-
cificatu, [impacatu , paoifieu , oare e in
pace; netuTbnratn : tirrapaetOa, stare
pacata a ttnttt amu , a unui ptporu, a
marei, a aendui.
PAOK, 9. f., paz, (it. pa««, isp. pat^
,y Google
5B4 PAC.
fr. palx), 1. atare neturburata iotre o-
naeni, Tora lupta; 2. stare a aufSetulni
neturburata (Ie passioni, dodorerisaude
remorsulu couacientiei; â. trancillîtate:
a fi in pace cu vednii, a face pace mire
omeni; a face pace cu mimtcwltt ; a m-
chiam tractatu de pace a* poporele eu
cari ne amu luptatv peno acumu; a
cumperâ pacea cu saehfieie; pace gene-
rale, pace universale, pace stabile, pace
perpetua; a cere pace, a offerS pace; a
ave pace, a ave lipse de pace; pacea suf-
flettUui; loc, da-mi pace, lassa-me in
pace, nu me tarbartl; prav., pace hona,
neci uoa Bcire.
•PACHUNTICU,-a,adj„(fr.paobM-
tlqme, de la gr. naxdveivrringrossiare),
IngroBBiatoriu : medicamente poMun-
tice, oari ingrâsâia.
t PAOHY-, (grec. aax£«: = grossu,
spissu), in diverse compositioni de ter-
mini teohnioi, precumu : paehyearpu,~a,
(fr. pMbjoarpe, d'in xapitâ; =: fructu),
cară produce fructe apiase , ca legu-
miaohi .pachycephalti,-a, (fr. paehfcâ-
phnltf d'in xscpa).iJr::oapu), care are ca-
pulu (6ttQ spissu , ae dice despre pas-
seri; pachyehymia, (fr. paehjebjnieţ
d'in xo|'^<;=saccu, umore) , iagroasiare
morbida a umoriloru in corpu ; pachy-
derfmi.-a, (fr. pMilijderm«, d'in Sipp.»
= pelle), care are pelle grâssa si mai
fora peru; subBt ■^\.,pachyăermd(i: por-
cnIu e «nu pachydermu; ţmcht/gastru,-
a, (fr. paebjţjiatrr, d'in ^aon^p^ventre,
Btomacu), care are stomaculu forte
grOBSu; Bubst. pi., pachifgaatrde; pachy-
glossu,-a. (fr. paelijf loaae, d'in fXwoaa
= limba), care are lîmb'a fârte groasa,
Bobst. pi., pachyglossfile; pachglide, (fr.
fMthjUăo, d'in }ra/i>Xâi;:=gro3Sicioru),
genu de insecte hemtptere d'ia famili'a
geocoriseloru; pachyloceiu, (fr. paehflo*
eUe), genu de iasecte d'in ordinea pul-
monarîeloru, d'in famili'a araneideloru;
puchytna, s. f., (fr. p^chjna) , ge&u de
bareti groasi BubterraDi oari se afla in
regiouile celle mal calde; pachj/merura,
(fr.pMhrB6re,d'iD [U(>o<;.-:^parte, mem-
bru), care are membrele groase; snbat.
pL, pacliymerele, geuu de inseets be-
mi^Un; pachimţfa, a. f., (fr. paehjmlo,
d'in ^ii%<: = scoica), genu de coDchylin
bhiUe; pachynenm,-a , (fr. pachjiiiMie,
d'invs[)jii;^3elba,lemim), care are Icm-
nnlu f6rte groasa; snbst. ţl.pachynemii,
plante dycotyledoQÎe, cn flori incomple-
te, d'in Olland'a ao\i&;pa£hyodonte, adj.,
(fr. paelifvdcnte^d'iii âSoug=dente),oare
are dentii grossi :%(lra padtyodonte;
pachyotu,-a, adj., (&. paok;*te, d'in
o5ţ, ât(ic=:ure(âiia), care are urecbiele
grosse; pachyphyllu,-a, (fr. pRcbjphfl'
le* d'in ipoX^v=:foIia), care are foliele
grosse; subst. pi., pachypkyUde; pachy-
pleuru,-a, (&. paelirplean, d'in xXsupâ
=? lăture), care are laturile groase;
subst. pi., paduffl&trele, genu de planta
d'in famili'a umbellifereloru; packypode,
^h (fr- pai'bjpttde, d'in icou;, iraSdţrz
petioru), care are petîorele grosse, se
dice despre plante si despre mollusce ;
packypomu,-a, (fr. paebjpeme i d'in
icu|ta=:ap6rtara), care are unu operclu
grossu,- se dice despre ţlajitf, packypu,
3. m., (fr. piohjpe), genu de insecte co-
leoptere; pachyptiiu,-a, (fr. paobţptile,
d'in rcriXov — pâuna), care are penaele
groise; aubat. pi., pachyptdele, genu de
passeri; padiyrhizu.-a, (fr. pach] rbjce,
d'in fiCa := radecina), oare are radeci-
nele grosae; aubst. pi., pachyrhizele .
genu de plante d'in Indi'a, d'in famili'a
leguminâseloru ; pachyrhynchide , adj.,
(fr. pftobjrhjDcbide, d'ia p()^o<; = ro-
stru), care are rostrulu grosau; subst.
pL, pachyrhynchidile, genu de insecte;
pachysandru, a. f. , (fr. ptobjsiDdre,
d'in Âyijp, &v5p6<: z=. maritu, barbatu) ,
genu de plante americane d'in famili'a
cuphorbiacieloni; pachţ/stemone , s. m.,
(fr. pMjbfBMiiiţii, d'in sniiuav z=. fim),
unu arbore originariu d'iu Java; pa^y-
atomu.-a, adj., (f^. pRofa; stane , d'm
axâ|j.a = gura) , oare are gur'a forte
mare; subst. pi., pachystfmde, genu de
insecte diptere; packyte, s. m.i (fr. pa-
obf te), 1. genu de concbylie bivalre fos-
sili; 2. genu de insecte coleoptere; pa-
chylriehu,-a, (fr. paehrtrlqaeid'in dpt£,
Tpixâ;=pgru), care are pârulu grossu ,
se dice deapre insecte.
PACURia.-d. a<lj. 3., (fr.paelaire),
coaaerratoriu alta pacei, titia ce se di
yCOOglC
PAO
priocipiloru cui eoneerran pacea; asse-
mine tjtlu datn officiarilorutramisside
enitm de la Bom'a la principii iDsarci-
naU cu conservarea pacei.
PAClPERU,-a, adj., paelfsr, oare
adânce pace , epithetu datu dieilom :
pac^enâu Mereunu,pa<ifer'a Minerva;
si plantelom : pMiferubtîamu, paei-
fer'a oWtw.
PACIFICARE, T., pacificare, 1. a
face pace intre omeni, a împaci, a im-
blandf; 2. a sUUlî pacea in nrm'a nnei
tatbnr^ aau lupte : a pacifică una
tSrra, a pacifică unu popont, a pacifica
c&iUe intre âom smt nuâ mdti âmeni.
intre âo»e sau mai midie poporc ; de-
spotii eandu guppunu unupoporu eu ar-
mele, dieu eo au pacificatu târr'a.
PACIPICATIONE, s. f.-, paclfleatlo,
actioae de pacificare : Bomănii din
Tran»ilvanfaeompus»ain annidu 1848
unu comitatu de paeificatione carepro-
dusse edle mai ione resullaie in aceUe
tempuri turburate.
PACiriCATOBIU.-forifl, adj. s., p»*
olllcst»r, psclfleatorlns, c&re pacifica :
comitatu padfieatoriu, mesure pacifiea-
iorie, adu pa/dficatoriu, spiriht paeifi~
eatoriu; d^spotii cari suppunu terr^
eu armele, ae numescu paaficatori.
PACIFICATU,-a, adj. part. BUp. b.
tu., paeifieitas, rednssn la starea de
pace; impacatw : terra pacificată, po-
poru paâficafu; aeumu e Hmpulu de pa-
cificatu; tctu anriulu ne amn occupatu
cu paăfieatulu eertHoru dintre omem.
PACQ'IGE, adr., pacifice, in modu
pacifiat : a lucră pacifice, a se portă
pacifice, ■ a trai pacifice eu tota lumea.
PAGIFICU,-a, adj., paciflcns, cui
' place pacea, care e favorabile pacei :
spiritu pacificu, proiecte pacifice, per-
eonapăafica, purtări pacifice ; marea
pacifica Rau oceanulu pacifioi , marea
sau oceasuln d'intre Asi'a si Americ'a;
si ea subst. , amu eaUatoriiu pre pad^
ficu, naviie se afla pre pacifieu.
FACIBK,-€«ct(, V., paeUel, a face
pactu, contraotu, concordatu ; a se in-
Tolf, ase intellege cu cineva asupr'a
nnai lacru , a stabili conditioni pentru
implenirea lui, a stipula. Badecia'a
PAD.
M6
participiului poeftt.-a, si a substantive-
lom pactu si padione.
PkCiXnSEreseu, t., (de la pace),
paelfleu'e» forma obsoleta , precumn si
a derivatelom : paduitoriu, paduUu,
Tedi : pacificare, paeificatione, padfiea-
toriu, paâficatu.
" PACTICIU aaa pacmu,-a, adj.,
p«etlotD8 si pâctitina, relativu la pactu,
care se copreude in pactu.
«PAGTILE, adj., putllis, (da la
pangere), imbinatu, combiiutu, imptet-
titu : corona pact/He.
« FAOnONE , 8. f., paotio, (de la
paelsel), actione i6' pocire , stipulatio-
ne, concordatu, coutractu : amu termi-
natu beUali'a prin victoria, nu prin pac-
tione.
* FACTISAEE, v„ (fr. paotlser, it.
patteţţlare), paelscl, a face unu pactu,
a se iuvolf cu ciueva la ceva, a stipuU :
nemine nu pactisa eu omenii flaed,
pactisa inse cu eeUi tari ; cUu apaeti-
satu cu sicarii ; de omenii perverşi se
ăiee eo pactisa eu diaboUdu.
* PACTISATIONE, s. f., paoH», (it.
pattOKfflBP>BBto), actione de poctitore ;
stipulatioBe.
♦PACTISATORIU,-«ria, adj. 8., (it.
patteKKiatore), oarepoo^tsa, oare face
pactu, care stipula.
* PACTISATU,-a, adj. part., (franc.
paetUA, it. patts^Klâto), stipulatu.
* 1 PACTU,-fl, adj. part., pactoi,in-
Tolitu, convenita, contractatu, stipu-
latu : eonditionile pacte, mercedea paetai
* 2 PACTU , pl.-e. factum, actu de
involire, conrentione, concordatu, con-
tractu : a face pactu, a rupe paetulu ;
paău sea^etu, pactu soeiaio, paetu con-
stituţionale; pactu illidtu.
PADURAftESSA, s. f., 1. aaltnaril
nxor, tnnlierea paăurariului; 2. muliers
care custodesce una pădure.
PADUBARIU, s. m., «altaarliH, >ll-
vn cnsto», care custodesce una pădure :
pădurarii in ^eu de a eustodi poduri-
le, de multe ori le devasta.
PADDBE, s. f-, (transformatu d'in
palo4e, ca si it. padale), sllra, ■•mm,
laitflB) mulţime de arbori crescuţi d'in
pamentu, selba : pădure disit, pădure
=y Google
mare, paâtire iniutierieSta; pocire de
fagu. pădure ăe pinu, pădure Ae seiee,
padiire de eerrv; a merge ta pădure ; a
talia lemne in pădure; a si petrece vi6-
ipa in pădure; omeni creaetUi in padih
re; proT. a duce lemne in padwe.
PADTJRBCID sau paăuretw.-a, adj.,
illrestris, arrMtls, 1. relatim la pă-
dure, de pădure, d'in petdurc; 2. lelba-
tieu, fora cultura, acrn : loeu paduretiu.
irha padfiriiia; p6me paăuretie: sabst.
imu paduretiu mare, arbore padaretiu
eare produce poms, poma paduretia.
PADUKIANTT.-o, adj. s., "bIIt* strU,
' BllTleola, care si4de in padnre, eare e
de Ia pădure; subst. padurianu, vitellu
sau bou naacutn in pădure.
PĂDURICE, B. f., (contraBBU d'in pa-
eUineeUa), slImU, deminat. d'in padu-
re, mica padare, pădure cu arbori mici.
PADUEOSU,-fl. adj., rIItsii», buI-
tnosnii neinor«Riii, plenu de padare :
monti păduroşi, terra padw6sa, lomri
PAGANESOE, adv., ethnloe, trentl-
Itter, barbare, cnidlllt«r, în modu pa-
ganeecu, in t. b. adiectimlni : se pMa
paganesee. nu simena a erestitMi.
PAGANESCU,-a, adj., paţantens,
etkiil«nfl, gentlliir tarbarni, erndalli,
ivpariiB, Împins, relativa la paganu :
oste paganisea, serbatâre paganisea,
fapte paganesei, lucru paganeseu.
PAGANETATE.s. f., pairaiittâi,
eUmlcIsmns, karbarles, erndelit», In-
■anltoi, l.populationadepagani, t^rnt
locuita de pagani; 2. fapta de paganu,
barbaria, emdelilate, perrersit^.
PAGANIA, 6. f, l.psKaaltas.fltfanl-
elBBHiB, atare de paganu; 2. barbariei,
barbaria, crudeli^te, inunauitate.
PAGANICE, adv., eUmioe, in modu
paganioi; vedi si paganesee.
PAGANICU,-o, adj., pasanleas, re-
lativa la paganu; vedi si paganeseu.
PAOANIME, s. f., paţanltai, paţani,
ethalfll, ^ntllei, mulţime de pagani :
tSta paganimea s'a versatu asupr'a ter-
rei nSitre.
PAGANIBE,-MCM, V., a face paganu :
turcit au paganitu iâla Asi'a.
PAGANISAHE, v., (it. parMl»»*).
a «ogiti Bl a Incri ca pagann; a di cft-
racteria- de pajgasu; a face-paganu.
PAGANISMU, s. m., (it.pafuulno
si paţaneimo, fr. pavaaisne), «thnielB-
BBi , religioaea pagaca : oristiania-
mtdm 6 \n apposiiiene ou paganiamuiii;
mipersUtionile pagamsmuiui, intuneri-
chIu pttgoMismitlui.
« PA6ELLA, 8. f., pacelU, demis,
d'in pagina, mica pagina.
* PAGINA, B. f., pagina, (de la pu-
gflr6,it. pagina, fir. page), 1. faci'a unei
folie din una carte, aau d'in nna dosa-
rin; 2. BCrjptor'a sau impressionea co-
prmsa prs una pagina : una pagina eu
doue, trei, sau mai maUe eclÂmme; pa-
gina tdba sau n^gra; 3. coprensulu pa-
ginei consideratu d'in punetnlu de ve
dere litterariu ; formase pagine su in
cartea aee$ta-a; pagin^a secunda <Pin
diseursu e minunata; 4. fig. eea mai for-
mdsa pagina d'in istorfa si (fm vîitfa
unm poporu; mtmeh lui domnedieu e
scrissu pre tote paginele naturei.
* FAGINAL^, adj., paglnalli, rela-
tiva la pagina : numeru paginate, mar
rime paginate.
« PAGINARE, V., paginare, (fr. pa-
gtuer), a insemnH cu numeri paginele
unui manuscriptu sau dosaria; la typo-
giaphia, peiginare = a formă paginele
d'in anu materiale preparatu spre im-
PAGINATIONB, a. t, (fr. paglia-
tl«n), actione de paginare, ioBemnare
cu numeri a pagiuelom unei carte :j«-
ginatione easaeta, paginatione erratiea.
* PAGmATORIU,-((irM, adj. s., care
insemna paginele cu numeri; care fer-
media pagine la typograpiiia.
* PAGINATU,-o, adj. ^rt., (fr. pa-
glnd), insemnatu cu num»i pre pagine;
pusa in pagine.
* PAGIU, 8. m., (it. paggl», fr. pa-
ge), june nobile care face servitiu de
oB^ie pre Idnga unu rege sau regina,
principe sau principessa : pagii la veehU
domni româiU se numiau copaii de casa,
pretempuiu fanarvailoru se dioemedi-
cltt, de la regidametit%Uu organicu incoee
sedisserapagi, cariin currendusetrans-
formara in ssrvUori.
,y Google
- m^
* PÂQODE, B. f.,<fr. pk««d«), 1.' tem-
plu la pt^rele d'iniHdi'asi d'inCbiD'a;
2. idolu care se adora in atari temple.
*FAO£U, s. m., pager si pluger,
{ţâfpai), una specia de pesce marinu.
* FAGUBU, s. m., pagunsi {iciioa-
{•oi), cancrq marina.
PAIANGINASE si paiaginare, v.
reâ.,ave peâojfind, ase accederi cu p&ndîa
de paiangirm; fig. a se paiangind ocUi, a
se îangedi.
FAIANGINOSn si paiagmo9U,-a.
adj., u-aneoiust plena de paimgini,
sau de p&ttdia de paianginm; Sg. odm
paiangiaosu, langedu.
PAIANGINU Bipaiaginu, e. ra., «ră-
nea, aruieutn, phalknflun, 1, iosectu
apieru cu petitire multe, care ai tesse
una pândia suptire spre locuentia, si se
Dutresce cu alte insecte mai mice, pre
cari le preude prin p&ud'ia diapliana lu-
crata de densulu; 2. pandi'a tessuta de
aceUu ingectu. Cu tota probabilitate co-
ventulu paiatijpnu provine d'îa phalân-
glapt (ţaXi'^io'v), de si acestu-a Însem-
na unu paianginu veninoşii.
PAIARIA, a. f., palMirliiM, mulţime
de paiie; vedî paliaria.
PAIATIU, a. m., (it. pttrlUeoIo, fr.
paillaiie), aaocQ implutu cu palie; emu
de palie; vedi pcUiatiu.
FAIOSUrOr &4J-. ('paLeosos), straml-
nlB pIsnmB, plonu de palie; asternutu cu
' palie;. vediiMiIiora.
PAISItJ, 8. m., teiiRii herba, tenne
fra»eB, Unie rtmdiit, ^rbasuptire;Tedi
paheiu.
PAJU.pl.paie, pilea» oiil«aai»luiU8ţ
firuln unei plante graminie; vedi p(Mu.
' • FALA, 8. f., paU, (it. pala, fr. p«Ue)
instrnmentudelemnusaudemetallulatu,
si cu Goda, cu care se redica lucruri cari
nn se ţinu împreuna, lapata sau lopata.
* PALAMA, a. f., {icaki^ti), membrana
intensa intre degetele uiim^iloni cupe-
tiorele pahute.
PALANCA, a. f., (itpalauca, fr.pa-
lanqtte), intaritura cu pari iuliptiiapa-
meutu, vallu, argine, etc.
FALANGA si paranga, a. f., palanga
si phaUnga, pertioa spre a duce aarcine;
T<di par^nga.
PAL
W
PALANGARIU si parangariu. s. m.,
palangarlnB si pbataaKarins, care duca
sarcine cu paarang'a; vedi parangariu.
PALATA, s. f., paU, transforma tu
iu hpaia, si apoi io lop(Ua.
* PALATALE, adj., (fr. paUUl), re-
lativu la polo/u sau cerulu gurei : IU-
tere palaiali, cari se pronunţia atten-
gundn cu limb'a jta^uiu gurei, precumu
au : ă, t, l, n, T.
* PALATIALE, adj., (fr. paUtUl),
retati7u la poZo/tu : stylu palatiale, or-
namente pdatiali.
* PALATIFOBMEsaupaIo«/(WWM,-
a, adj., (fr. paUtir«rne), caro are for-
ma de patatu : limba pidatiforme, se dice
de limb'a certoru insecte coleoptere.
* PALATINALE,adj.,relativuIaiw-
latinu : proprietaiile palaimali, alle^a-
latinului,
_ * PALATINATU, s. m.,(palatlnatuB,
fr. palatinat), 1. demnitate de jjola^inu;
2. t^rra allu caret domnitoriu porta tit-
luln de palatinu.
*PALATINU,-o, adj., pulatln»,
1. relativu la pedatiu : montele palatinu,
offitiepalatine,offieiaripalatmi 2.subs.
p(Jatmu (comite), demnitariu imperiale;
3. gUTernatoriu allu unei provincie :
palatitui Poloniei, .
* PALATITE, s. f., (fr. palatltB),in-
flammatiene a membranei muciiae oare -
copere bolt'a palatului sau cerulu gurei.
« PALATIU, ţl.-ie, palatlum, (it.
paUiso, fr. palalB), î. monteleprecare
s'a fuDdatu Bom'a primitiva; 2. cas'a
împeratoriului Augusta, care copreose
totu montele palatinu; 'S. casa impe-
riale, casa domniisca, casa magnifica
fia publica, fia privata : paiatiulu ia^-
rcUoriului, pcdatiulu regelui, palatiulu
prinăpelai, paiatitUu jusiitei, palatiulu
univergitatei; 4. domniUiriulu si omenii
sei cari siedu in palatiu sau pertinu la
poZaJiu^udomnescu: la palatiu se for-
media nouu ministeriu, revolutione de
palatiu , intrigele palatiului ; 5. prin
metaf. palatiele cerului. •
t PALATO-,(delapaUtum=:palatu,
cerulu gurei), in diverse compositioni
de termini anatomici, precumu : palalo-
Ic&ide, adj., care e in rolatione cu pa.
=y Google
m nL.
latnln si cu labielo : arteria palotO'la-
hiah; palato-ăentale, adj., care se pro-
nunţia CQ sdjutorinla palatului si allu
âentîloru, ca lîtter'a l; palato-phanjn-
gite, 0. f., inflammatione a palatului si
a pharingei; palato-pharyng\%-a, adj.,
care e io relationecupalatulusicnplia-
ryngea; palato-salpingiv,-a. adj., care e
în relatione cu palatulu si cu salpingea;
p(Aato-8taphylinu,-a, adj., care e in re-
latione cn palatnlu si cu ouBiorulu(ara-
<p6XT)) : muscXupalaio-sta'phylinu.
* PALATtr, B. m., palatom, partea
Buperiore d'in inttulu gurei, boita gurei,
cernlu gurei. Confusiooea intre palatu
si pahtiu nu e de iertatu.
t PALEO-, (de la gr. «aXaidc=an-
ticu, Ţechin), in diverse eompositioni de
termini technici, precumu : pateoeheru,-
a, (fr. paUoehdre , d'in x^^P = vo&xta),
eare are m&n'a antica : porcuîu palco-
eheru e connoscufu numai in stare fos-
sUe; paleograpkia, b. t, (fr. pnlâogr^-
phte, de la fpîipEty^scriere), scriptura
antica, Bcientia care se occupa ou direr-
sele specie de scriptura antica; de aci :
paieographieu-a. adj. si pahographu ,
B. m.; — paleologu, 3. ro., (itaXatoX(Î7oc) ,
care connosce limbele antice, sau care
TOrbeece ca anticii; cognome ce portara
optuimperatori 'byzviimîipedeomagaâe,
s.f., [KaXaia^&'jdii':); una specia de flautu
la grsci; paieontograpkia, s. f., (fr. pa-
Uontogfapbte^ de laâv, Svro; = Rentia,
si fţiifav ^ BCriere), descriptione a
corpuriloru organice cdri se connoscu
numai in stare fossile; de acf paleonto-
graphiat-a, adj. Bi paleontograpka, s.
m., care se occupa cn pale^ograpM'a;
paleontologia, b. f., (fr. paUontola(rle«
de la X670; = diacurBu), scientia care se
occupa cu corpurile organice cari au dis-
parutu, si se aâa astăzi numai in stare
fossile; de acf : pale(»tiologicu,-a , adj.
si paleontdogu, s. m., care se occupa
eu paleontologia;— j?(il«cwauru,s.n].,(fy.
palAosanre, de la aaupo<; sau aoibp». =
lacerta, serpilla) reptile sauricu in stare
fossile; pdleothâiu, b. m-, (fr. paldoUiti-
rioii, d'in {hjp=:f6ra), genu de animale
fosnle d'in ordinea pacbydermelom, de
mărimea unui callu; de ac( : paleothe-
rieu,-a, adj. relativu Ia palMtheriti;p(i-
hogoologia, b. f., (fr. piU^oiovUgle, de
la Cox}XoŢ{a— tractata despre animali),
istoria naturale despre animalile fos-
sili; de act : pale020ologicu,-a, adj. pa-
leoeoologu. e. m., (fV. pal««i«i>loţlBt«).
* PALESTRA, B. f., pftlKBtra, (soiat-
orpa), loou unde Grecii si Romanii ae
essercitau la lupte si Ia alte jocuri gym-
naBtioe, sctfla, gymnasiu; de aci in ge-
nere, locu si mediu de essercitiu.
* PALE8TBICU,-a, adj., patmtrl-
cng, (itaXa[(nptx(îî),rel8tivnlap(i?es*ra:
_;oc«f-î paUsMce , essercitie paîestrice,
abilitate pdlestrica: de aci : palestriea,
s.f.,pRlKstrlea,(itEX>.Ătt7tpix-rJ), arteapa-
lettrioa, gymnastic'a ; si pcdestrieu, b.
m., pilnstrleus (iniKlster)=:paln8tri-
te», (]taXatorptnjc),maieBtnjlu palestrei,
invetiatoriain palestricei.
PALETTA, 3. f., (fr. pmette), scân-
dura suptire cu care se serrescu pictorii
pentru tinerea coloriloru candu pin^.
. PALIA, 8. f., palea, (it. paslls, fr,
pallle), plurariulu palU a datu occasio-
ne la transformarea Bingulariului in pa-
liu, (cu l molliatu, paiu).
PALIANGINU,(fluZmolliatu,paian-
ginu), B. m., phalan^lim, araaea, ara-
■euB, vedi paianginu si derivatele selle.
PALIABiA, (ou I molliatu, paiaria),
3. f., palearlnn, mulţime de palie; locn
unde se tinn pistele.
PALIATIU, (cu l molliatu,pata«tu), s.
m. (it.pBţIUeeI*,ft-.paIUa<8e), 1. saccn
implutu cu paUe; 2. omu iepaiie; 3. orau
comicu; 4. omu usiorellu caresisoamba
părerile pre totu momentulu.
* PALILE, adj., paUlIs, relativu la
Pale, P«lei>, divinitate italica : flamuta
palUe, focu de palie la serbatorile Falei,
nomite paîilie, palllU si parllla, pi. n.
* PALILICIU, B. m., painieiiM, stel-
l'a cea luminata d'in capulu taurului
(byadeti), care dispărea in erepusclulu
de B^ra la serbatorile palUie.
•P ALILLOGI A, (palinhgia), 8. f., pa-
ItllogU, (naXiXXoYiat, d'ÎD nd(Xtv=4rtm,
si /(ivoţ^coventu), repetitionea awtlei-
asi vorbe eau idee.
«PALIMBAGGHia, s. m., ^l^bM-
ehlui» (d'in it&Xiv = ârosi, si ^xx^^^^^
=y Google
PAL;
dienln rinului), petiora metricu de il<$ne
syllabe lungi Bi nn'a Bcurta.
* PALIUPISSA, B. f., ptliitplBgi,
(soXtţjLxtooa), {wce sau pecnra topita de
dtfue ori.
* PALÎMPSESTU, s. m., paUBps«-
itDB* {îtaX!ţt,t)n'](Ttoî), pergamentu depre
care s'a msu ecriptur'a primitiva spre a
scrie pre densuln din nona.
t PALIN-, igi. ît4Xttc=It8rnii, 6rosi,
eare Înainte de 6 si p, trece in ndXit>,-,
înainte de l si r, se as8iDii1a),in diverse
compositioni, precumn ipalmdiâa, s. f.,
(icoXivStxCa), reinnoairea nnnî processu;
palinăorUi, b. f, (noXcvSopCa), pelle pen-
tru carpirea incalciamenteloru vechie;
' pcAif^tromia, s. f., (i[a7.[ySpo{t[a), reflus-
snlu nmoriloru vitiate spre pîirtile nobili
alle corpnlui; de acf ; paUnăromc!U,-a<
adj., si p<âif%dromu,-a, adj., retrofn^du;
palmgme, adj., (x^Xt^răvr);), renăscuta,
regeneratti; ^lingencsia. s. f., (jcaXif-
Yeveg[a),renascere, regoDeratione;âeacf:
palingenesiacu sva pahngenesicu.-f*-
adj., palxnodvi. s. f,, (s«X[V(()8ia), repeti-
tionea cantecnlui, canteca repetitn; apoi,
retractatione : a cântă pcdmodita. a se
retracta; de acf; palinoăimra, adj., re-
lativa la palinodia; palinodistu, a. m.,
(fr. p«llu«dlste), care face palinodie;
pidintoeia, b. f., (noXivroxCa), 1. aetione
de a nasce a diţn'a 6ta; 2. repetitionea
uşurei solate; palinuru,-a, adj., {naXiv-
ODj»?); 1. care se pissJa ârosi; subst.
nome propriu allu gavernatoriului navei
Ini Enâa, de acf, gnvernatoriu de nave
in genere; 2. genu de crustacie, precumu
e eancriilii marina; de idipalinurinu.-
a, adj., (fr. palliiurln), relativii la ^foZt-
nurtt. ca cmstaciu.
PALIOSU, (cu l molliatii, paiom),-a-
adj., (paleoBas), atrtMliiIa plenBs, plenu
de palie, asternutn cu palie .- grânupa-
liosu, flori paîiose, loca p<diosu.
* PALIKRHEIA, s. f., (iraXip^ia, d'in
■saXw, si f^siv=:curgere), scursura care
se nanifesta de nouu, morbu; de acf .- ^a-
lirrheiiM.-a. adj., relativu la /taliVrfteia.
PALISI0,(cu^molliatu,|Kit^'H),p1.-e,
tcnulB herba, teniie gr»men, t«iiue Te-
BDDi, ârba suptire, fenu supţi re, ârbame-
taBsosa; loca aoGoperitu cu ^rba suptire.
PAţ; m
PAUSSANDBU, s. m., (fr. palliaaa.
dre), arbore d'in Guiana, d'in alia carat
lemnu se făcu aronri de vidra, precnmu
si diverse mobili de Inssu.
*PALISSABE, V.. (delapaîtt=paru),
pallH amalrei 1. a~ intari una loca
cu pari batnti în pamentu; 2. {h. pa>
llaser), a leg& de pari ramurile anei
plante spre a formă nna pariete.
* PALISSATA, s. f., (it. pallnata si
palliaat*, fr. pallisade), vallnn, I«eiB
pall^ mnnltuâ , loca iutaritu ca pari
grossi, vallu; vedi si palanca.
* PALISSATU,-a, adj. part., palls mv
nltna, intaritu cu pari batuti in pamenta.
PALITJ, (cal molliata,patu), pi. pa-
lie, pălea, eolmus, calamus; 1. firula
sau fastellalD nnei plante graminie : pa-
lin de gr&nu, de ordiu, de secara, etc;
2. in pi. paHe, cantitate de assemine
flre ce serve la nutretiu ei la alte usuri :
vitele manca fenu mesiecatu cu palie;
ellii a astemutu viieîoru palie; a se
colea pre pcHie; prov. orna de palie;
a) figura de orna imptuta en palie spre
a spari passerile; p) omu fora energia;
focu de palie; care se stinge carrendu;
a si apprende palie in capu, a interrîtă
pre cineva asupr'a Boa.
*PALLA,s. f.,palU, reetimentulungn
si lai^a ce portaii matronele romane
preste stola, mantellu de domne; apoi
mentelln pomposn; cortina, tapetiarfa.
* PALLACA.S. f., p»lUea, (jraXX«x)j),
concubina.
* PALLACANA, s. f., pallacana, una
specia de c^pa.
« PALLADE, s. f., PilUs, (IlaXXdic),
cognome allu dieei Minerva; de aci : pcâ-
ladiu,-a, adj., palladliB, (naXXdSioţ),
relativa la Peâlade, si
* 1 PALLADIU, s. m., palMIun,
(iraXXiSiov) , efSgi'a Palladei cea ca-
duta d'ia ceru, si conservata la Troi'a
in secretu, ca pemnu (pisuns) allu sa-
Ititei publice ; la Bom'a palladiulu se
conservă in templulu Vestei; de aci apoi
metiif. palladiu =. protectione, garan-
ţia tare, secura.
' 2 PALLADIC, B. m., (palUdIun),
corpa eimplu metaJlicu, care se afla in
minorele d'in Brasili'a, ammestecatu ca
=y Google
m PAL;
platina si cu iridiu, de colora pucinu
mai inchisa de c&tu a argentului, e mal-
liabile, si ee funde cu greu; de aci : pal-
ladatu. 9. m., (fr. palladata), combina-
tione de oxyâu palladicu cm certe baai
salificabilj; paUadicu,-a, adj., (fr. pal-
ladjqiie), se dice despre oxydele paUa-
ditUui; si in composite : palladieo-^on-
monicu,-a, pailadico'potas3icu,-a, adj.,
se dice despre uua sare palladtca unita
cu una sare oînmonica sau potassica.
• PALLADOSU,-a, adj., (fr. palla-
deni), se dice despre primulu gradu de
oxydatione a palladiului, de aci in com-
posite : pcUladoso-ammomcu;paUado8o-
haryticu; paladoso-ca^ieu, palaioso-
ealeieu, p(dlado80'magnesiai, palladoso-
ntanganieu, palladoso-nicol^ , palla-
doso-poiassicu, paîladoso-sodicu, paila-
dosO'£incicu, se dice despre una sare
pallad6sa unita cu una sare amaioni-
ca, etc.
* PALLADURA,B.f.,(fr.palUdure),
alligatura sau composîtione de ptdladiu
si de aitu metallu in proportioni definite.
1 PALLAMARIU, 9. m., iHoeruarlui,
paraclesiariu care appreude luminările
2 PALLAMARIU.pl.-te. rumena, fune
grdssa, iu Daci'a saperiâre.
FALLAMIDA, s. f., serratuU «rrei-
tln, Lin»,, specia de planta spinosa care
cresoe in agri.
PALLAMIDOSU.-o, plcnu de jtaUa-
mide : îoeu pallamidoau, agru pallami-
dosu.
* PALLTARE,v.,palllara,(Ll«lapaI-
llum =:: pallîu); 1. a coperi cîi palliu,
apoi in genere, 2. a coperî, a ascunde :
a palUâ una plaga, a paUiâ una dorere,
a pallid invidt'a; a palliă unu lucru
reu cercandu a i dă una apparcntia
onesta. ■
' * PALLIASTKU, pl.-c, palllaiitraia,
palliu san ma&tellu reu.
* PALLIATIONE, s. f., (fr. p*Hi«.
tl«u,it. palllazl«ne), actione de pal-
liare.
* PALLIATIVUrd, adj., (it. paliu-
tUo) fr. palllstir), care sorre spre j^u^
liare numai, nu spre medicare: remediu
palliativu, ettrapf^liatioa,traet'are paî-
PAL;
licUiva; meawe palliative; subit. m.i
unu palliaiivu.vi. palliative.
* PALLIATU,-a. adj. part., pUlU-
tuB, Testitu in palliu, coperitu cu pol-
liu; la Romani, comedia paUiata, de
materia gi^ca, diversa de comedia togata,
de materi'a romana; la moderni, pei-
liaiu, ascunsa : defedu paUiaiu, reu
paUialu,mor^ palliatu, crime paliiaia.
* FALLIDETIA, s. f., (it pallidei-
eb), stare pal^iâa, faciapaKtda,"Tedi
pallaăitate, si paUore.
* PALLIDICORNU,-o,adj., (fr. pal-
lidlcorne) cucorne ţailiie : insecte pal-
îidicome.
* PALLIDIPALPU.-a.adj., (fr. pal- -
lldipaipe) , CU palpe pallide :, lyâeU'a
paliidipalpa.
* PALHDITAR8D,-a, adj-, (fr. pal-
Udltarse), CU tarsulu palltdu : inseetu
paUiditarsu.
* FAtLlDITATE, s. f., (palllditu,
it.pallldlU si palliditate, fr. pallIdlM),
facia pallida, coldre pallida : pailidita-
tsa e semrtu de frica, cându vine sidiUu.
* PALLIDU,-a, adj., palUdn», albu
fora vivacitate, se dice despre faci'a o-
ineniloru : facia pallida, cdore pallida;
metaf. se applica si la flori, si la alte
obiecte colorate ; se dice si stgU* pal-
lidu, fora splendore ; discursu pallidu,
poeaia pallida.
* PALLIOLU S3Lapaliioru, pL-e, pal-
llolunii demin. d'in pcUliu, miou ptdim,
mantellutiu.
1 PALLIRE.-escu, V., paliere, pal-
lesoers, a se face pallidu : a palii de
mania; ellu palii de frica; rari su ome~
nii cari nu palkscu dinaintea pericMui.
2 PALLIRE,.escu, v.act., (jcaXXEiv?),
ferire, a attiuge, a lovi ; a palii pre ci-
neva, cu una vergeUa, cu una pHra ; e
pcriadosu apaUî pre copUU i» eapu.
3 VALUnSrescu, v., uredla« aTSel,
1. a arde de secoeta : grâneiepalleseu;
2. refl. a sepalli, a sufferf in urm 'a unei
ploHÎe cu sdre : s'au pallUu pontele; vedi
l)aliire in Glossariu.
PALUTD,-a, adj. part., 1. i«tau, lo-
vitu; 2. iiredine ntteotUB, arsu de sec-
ceta : granepaUite; stricatu prin ploaia
mt^tKpome pallite; redi 2 ei SjuIA're.
=y Google
PAL^
FALLITUBA, s. f., nrMI«, nMg*,
strications prin plonia ou sore sau prin
secceta prea-mare.
«FALIJU, pi. -ie, pcUIvn, vestimentu
largu, vestimeotu superiore, maotellu :
pailiulit Greăloru eră mai mteu de câte
tog'a Bomamioru; filosofH si reiorii
grecUncoportaupalliu; ettrtea romana
dwtrilMe paiiie arekiepiseopiloru ea
semne de distinctione ; pror., eamSsi'a
e mai aprope âe eâtu paUiulu.
* FÂI.LOR&, s.f., viilor, co16k pal-
Uda , albâre fora vivacitate : paUârea
nertuUiii paUâre mortale, p(dlârea mor-
ţii coprense faci'a Iwi.
FALMA, s. f., palma, {xaXi^ri) par-
tea supina a manei d'intre cârpa bî de-
gite : a intende palm'a, a ave pahn'a
lunga sau scurta, a tine ceva in palma,
a lovi pre cinema eu palm'a , a dă pal-
me, a trage palme cuiva; a bate in pal-
me, a.) a applande, 3) ^ chiatn pre ci-
neva coUidendu palmele ; a caută in
ptime, a divio d'in trassurele palmei;
lattdu palmei, lungulu palmei; a me-
sură cu palm'a, a mestirâ cu palm'a in-
tensa de la verticele degitnlui micu
peno la verticele pollicariâtii ; palm'a.
(palnns) dapo vecbi'a mesnra eră oc-
tav'a paite a stensinnlui, acnmu e de-
cim'a parte a etensioulni; una palma
foiraia; una palma de locu, una palma
de pamentu, forte mica portione de par
mentu.
FALMABB, v., palaan , a intypm
flgur'a palmei; de aci participinlu pa2-
matu,-a.
PALUABIU.-u, adj. s. , pilnalli,
^Iniarla, (it. palmare, fr. palmaire),
relativa \^paima, care se afla uipcJr-
ma : musi^iu palmariu, paimarwlw
mar«, poimarwiu micu; aponewosea
paJmnria; legamente palmarie; 2.8ubst.
palmariu, m., palma, (it. palma, fr. pal-
Ml*r), pkcBDix daotfllfflra lÂnn., fenice
sau fenicn , arbore d'in regionile calde
care produce dattule (ctamalle); pair
măria, f., rama de palmariu; premiu ce
se di victoriloru, do aci, victoria, gloria.
* PALMATlFIDD,-a, adj., (fr. pal-
■atlflds), se dice despre plantele cu fo-
liele palmate si cu lobii despicaţi.
PAL.
671
* FALMATIPLORU,-o, adj., (fr. pal-
matiflore), se dice despre plantele cari
au Sori cn coroll'a palmata.
* PALMATIFOLnJ,-a. adj., (fr.p.1-
matirolli), care are foliele palmate.
* PALMATIF0BME8aupflioia(i/"w-
mu,-a, adj., (fr. palmatlferme), care s^
mena a palmatu fora a fi in realitate.
* FALMATILOBU,-a, adj-, (fr. pal-
matllvbâ) , care are foliele lobate ou
nervature palmate.
* PALMATIFARTITU,-a, adj., (fr.
patmatlpartlte), cară are foliele cu ner-
vature palmate.
* FALMATISECO,-a, adj., (fr. pal-
natlsiqne) , care are foliele cu nerva-
tnre palmate si parencfaymulu inter*
ruptn.
* PALMETU, pl.-e, palmetam, selba
de poZmort sau de fenioi, fenicetu.
♦FALMIFEBU.-a, adj., palntftr,
care produce palmari : terra palmifera.
*FAL1^P0RME sau paImt/'ormt(,-a,
adj., (fr. palmiforne), cve are form'a
unei palme.
* FALMIFEDE, adj., palinipes, (fr.
palmipide), care are petiorele in forma
de palma, precnmu su alle ratieloru,
găsceloru, caatoriloru.
« FALMITE, s. m., palmes, 1. vitia
de vinia, 2. ramu de arbore, in genere.
* PALMOSCOPIA, s: f., (fr. palmo-
Hople), divinatione trassa d'in tnspec-
tionea palmei; de a.eUpalmo3eopim,-a,
adj. si palmosco^, s. m.
FALMOStJ,-fl,adj.,pftl«»Me,l.plenu
de pcdtne, care da palme multe; 2. plenu
de palmari sau fenici.
PALMn, s. m. , paimns, palm'a ca
mesura de lungime.
PALMDIBE,-e«<»4, v., eeUphiiare »
a dă palme , a trage palme , a bate cu
palm'a ; nu se covine a paimui pre omu.
PALMULA sau palnmra , s. f., păl-
muia, demin. d'in palma, 1. mica palma;
2. pw^ea infima a remului, 3. frnctulu
palmariului, dattuln (curmali^.
PALMULAKE, adj., palmalarli, re-
lativa la patmala, ca demin. d'in palma.
* PALPABILE, adj., palpablUs, care
se pote palpa, care se pote pipai cu
m&n'a : huru palpalnle.
=y Google
572
PAL.
* PALPAME, pi. palpamine, i»alpa-
■«>, si
* PALPAMENTU, pl.-e, palpmen*.
taa, aotuln de paîpare.
* FALFARE, v., palpari*, a pipaf, a
attiuge lenu cu măn'a : a palpă mem-
brele unui mcrbosu; nu me paipd, co nu
potiu sufferi.
* PALPATIONE, s. f., pâpati», ac-
tione de piUpare, pipair«.
* PALFATOEin,-^or»a, adj. e., p»l-
pator, care palpa.
* FALPATU,^, adj. part.8iip. snbst.,
palpatus, pipaitu.
* PALPBBRA, a. f., palpetira, par-
tea camosa care se mişca dapo Tolien-
tia, inchide sau deschide ocliialu, pleo-
pa : palpehr'a superiore, palpehr'a in-
feriorc, pdlp^ele sunt armate eu peri
scufii si suptiri, cari se numescu cilte.
*FALFEBBALE, adj., palpebralls,
relativa la palpeire : pelîea^alpebrale,
muşchi palpebrali.
* FALPEBRABE, v., palpebrare, a
misc^ desu palpehreU.
* PALPEBHATIONB, s. f., palpe-
bratlo, actione de palpebrare : palpe-
bralioma ochUoru.
* PALPICORND,-a, adj., (fr. palpi-
e«rii«), care are palpe langi in forma
de antcnoe : insecte pcApicorne.
" FALPIPERU,-«, adj., {fr. palpi-
rer«), care ptjrtapal}» : pârtipalpifere.
* PALPIPORMB, adj., (fr. palpirar-
me), care are forma de palpu : appen-
dice palpiforme.
* PALFIGERU,-a. a^-, (fr. palpl-
gtre), care porta palpe: falei palpigere
la insecte.
PALPIRE, V., palpare, transformatu
in pipfAire, ei apoi in pipaire; vedi pi-
pdlwe 8Î pipaire.
* FALPiaTU,-a, adj:, (fr. palpUte),
munitu uu palpe : arachnoidt palpista.
* PALPITANTE, adj. part. pr., pal-
pitant, care palpita : arteria palpitante.
* PALPITARE, V., palpitare, a se
' miBcd mYolnni&nu: palpita ănim'a, pal-
pita limb'a, 2>clp'ta membrde unui ani-
male d4 (MrreHdtt junglatu, fig. palpita
* PALPIÎATIONE, a. f., palpitaţi».
actione de p<dpitare : pei^atumea âm-
mei, palpitationea intestineloru, pod^-
tationea foctdui.
" PALPITATU, 8. m. anp., palplU-
tas , actulu de palpitare : piUpitatiilu
arterieloru.
* FALPITU, pl.-e, palpltatas, actolu
de palpitare : are p(dpHe de anima.
* PALFONE, 8. ni., palpa» adtilatoriu,
lingusitorin.
* PALPU, p1.-e, palpflBi si palp»,
(fr, palpe), 1. actulu Aepalpare; 2. mem-
bru cu care palpa unu animale; 3. mici
anteone la gur'a insecteloru, ca cari elle
palpa <ire-cumu corpalu ce attengu.
PArjTINU,s.m.,p3eadoplatanuB, unu
arbore selbaticu care cresce si in pădu-
rile nostre.
FALU, s. m., palus, păru. Badeciu'a
subst. paîaiu, palanca, paiiasata, si a
Terb. palissare; vedi păru.
* FALUDA,s.f., paladft, vestimentu
militariu; redi paludamenUt.
«PALUBAMENTU, pl.-e, paladameo-
tnm, vestimentu militariu, mai allessu
niaritellu de generariu : a muta tog'a cu
paludamentulu, a trece d'in statulu ci-
vile in atatulu militariu, a se aamk.
* PALUDARE, T., (paladare), refl.
a se paludd; a se vesti ca militariu, a
se armi.
■ • FALtIDATtr,-a, adj. part., palnU*
(ms, rcstitu ca militariu, armatu; subst.
paludatii,milit>im;eurleapahidata, car-
tea domnesca compusa d'in militari.
* PALUDE, 3. f., palBx, gen. pala-
dlB, abl. palude, tranBformatninpadala
Ia italiani, in padtire ia noi, in origine
cantitate de apa statatdria, bidta, apoi
balta arundiaosa, selbosa, in tine seâa;
T«<li pădure.
* FALUDICOLU,-a, adj., paUdlMta,
care loonesce in paludi sau in locmi pa- '
ludinâse.
« FALUDlFERU.-a. adj., paludlfer,
care produce paludi : terra patudiftra.
«PALUDIGENU,-a, adj., paludUeaa,
naseutu in paludi.
* PALUDINE, s. f., palno, gen. pa-
ludi», prelungitu d'in pt^ide, locu pleuu
do apa statatâriasi tiirbnra, 6a'to;vedi
palude.
=y Google
FAM. _____
*PALUDlNUSU,-<i.adj.,pi.luil..«.m,si
•PALUD08U,-H, adj., pnlu'lABna,
1. care form^dta paludi, bcJiosu; 2. ael-
bosu; vedi păduroşii.
* PALUMBA, s. f.,p«liimba}Tedij»«-
lumbu.
* PALUMBARIU,-a, adj-, paliimliB-
rlus, 1. lelatiTula ji)aIutM&E;2. siib. i)ers.
omu care tyie si educa palumbi; 3. locu
iinde siedu palumbii.
* PALUMBINU,-a, adj.,p«1umblnus,
de palumbu : came palumbina.
"PAIiUMBn.s.m.tpaluinbegsipaltim-
bus, cu l trecutu iar. parumbu, apoi i>o-
rt4in&u,Ucarep6tesefiacoatribuitu9ifor*
m'a eolunbus sic<tlamba.}vedi}>orumhu.
* PALTTSTBE, adj., paloHter si palu-
strls, 1. care form^dia paludi, paludi-
noau, paludQ3ii, baltosu : focuri palustri;
2. care provine d'in paludi : erbe palu-
stri, plante palustri; 3. care viue in pa-
ludi : passeri palustri, vietiu palustre.
PAMENTBANUrO, adj. s., terrester
si terrostrls, terr^nus; terrlgena, in-
digena; 1. care viue prc pamentu, care
locuesce pre pamentu : pamenteanii su
tnoriiori; pamenteanii su formaţi d'in
pamentu si i»i pamentu seintorcu;2.iR-
digenu, aasciitu in acea-asi t^rra : pa-
nuntianiiau mai tnidtudrcptuin terr'a
loru de câlu străinii; de acf si adj., pa-
menienescu,aid,dv.pamentenesci!,aiyeT\>.
pamentetiire, vedi comp. impametiUnire.
PAMENTESCE, adv., terrestri modo,
in modu pamenttscu.
PAMENTE8CU,-a, adj., terreaterai
terreatrls; relatifu lapomen^u in t. s.
subatantiTalui : vietia panuntesca, lu-
cruri pamentesci; totc celle pamentesci
8U trecutorie.
PAME:NTU,B.ai„(d'iQ pavlmentmn),
^ tern, sttlnn, arbls terrarum; 1. globulu
sau corpnlu pre care loeuimui 2. sub-
stanti'a inodora, insipida, si insolubile
iu apa, care compune in parte globulu
pre oare locuîmu : pamentu negru, pa-
mente galbinu, paTHcnturosiu, pamentu
pro^ctivu, pamentu fertile, pamentu
sterpUf pamentu sterile, pamerttudeoîls,
pamentu petrosu, pcmentu arenosu; pa-
mentu arabile, pamentu grasau, pamentu
macru; pameiUn mdUe, pamentu vertosu;
PAM. 5M
^in pumuitu crescu plante, vermit lo~
cuescu in panierttu; pamentulu nutresc''-
tote (ifiimaWe si Iote vegefaîiîc; pameir
tulu e rotundu de iote părţile; superfa-
ci'a pamentidui in cea mai mare parte
n aceoperiia cu apa; pamentulu c inve-
liiu in aeru; diamttrulu pamcntuiui e
aprope la 1719 milliarie geografice, m-
naltimea acndui pote se fia de 100 mil-
liarie; globulu pamenitUui la ecntoriu e
ceva canMin/latu,lapoli eeamu turtUu;
ptmieniuiu se mişca in giurulu assei selle
in 24 ore; noi ne polemu miscâpre pa-
mentu, dero nu ne potemu deporta dela
pamentu; noipotemu innotd in apa,passe-
rihsborain aeru, âmeniiinco au incer-
catu cu adjutoriulu besieUoru a se itud-
tiâ si preumblă in aeru; assemine au sa-
2}atti si au descinsu inseriulupamentului,
dero abia peno la distantia de unu pa-
trariu de miUiariu geograficu; seorti'a
pamentului eptirosa, si numai crust'a
de asupr'a epa^nentu arofriZe si fertile;
omenii morţi se ingropa in pattenlu,
putredeseu si se transforma in pamentu,
de aci blastemulu : mancâ-te-ar pamen-
tulu, ingliti-te-ar pamentulu; trei coti
de pamentu adjungu pentru omulu ixll i
mai avidu si mai ambitiosu; pror. my-
rose a pameniu, e aprâpe de m6rte; a
intrata in pamentu, a disparutu; a es-
situ cVin pamentu, a apparutu pro nea-
şteptate; se essa d'in pamentu, seappa-
ria cu veii-ce conditioue si in veri-ce
modu; câtu pamentulu, neci una data;
ce pamentu s'a factdu? uudes'adusau?
fuge }»ancandupamentu, forte iute, d'in
tote poterile; jac« intensu pre pamentu,
jane mortu; aredica delapamentu,(t.)i
redicâde pre pamentu; p) a laâ si duce
uuu mortu la mormeutu.
♦PAMBORU,-a, adj.,(îiii[j.popoţ), «m-
nlToruD, oninivoru, care mânca t<}te :
atiimali pawhore.
* PAMMACARIU,-«, adj., {va.^-
xăpio;) beatUslmus, cu totulu fericitu.
•PAMMAOHAKIU, s. m,, pamoiacba-
rluj, care se lupta la pammachiu sau
pancratiu.
* PAMMACHin,pl.'i>,pftminaehiui%
{litL^^yio-i), lupta in tâte genurile, ou
putuaulu si cu cestulu, identica oq {ia»*
>yGoog Ic
574
PAN.
oratwlu, esaercitia gymnastica l&snticj;
Todi' pancratiu.
* PAMFINAGIU,-a, adj., pamplna-
cena, de pantpmu.
* PAMPINÂBE, T., panplngre, a cu-
. tetii. vini'a de frnndia si de vitie inu-
tili; a tali'a vini'a.
* PAMPINAJEttU,-o, adj., paupIsA-
rlus, relativu la pampinu, care produce
numai pampini, nu si fructe.
* PAMPINÂTIONK, 3. f., pamplna-
tto, actione de pampinare.
* PAMPINATOKIU.-^orw, adj. s.,
pamplnator, care pampina.
* PAMFINATO,-«, adj., part., pan-
plnatpa, 1. curetiatu de frundia si d^
Titie inutili; 2. ornatu cu pampini; co-
lunma pampinata, vasu demetaUupam-
pinatu,
. • PAMPINIPEKU,-a, adj-, (it. pam-
plnlfero), care produce pampini': rinwîe
pampinifere.
* PAMPINIPORME sau pampini-
formu.-a, adj., (fr. pamplnlforme), in
forma de pampinu : corpuri pampini-
■■ forme,
* PAMPlNIU,-iB, adj ., pamplneus, de
pampinu: conutiapampiina,t6mttapam-
fittia/Tf/mipotnijinn, imbraccaticupam-
pini.
* PAMPrNOSO,-(i, adj., pampitMOB,
plenu de pampini : vinia pampinâsa.
* PAMPINU, 9. m., pamplnas, vitia
de vinia cu frundia si fora frtictu; frun-
dia de vinia, carcellu de vinia : a talia
pampinii, a curetiâ vini'a Ae. pampini ;
a aăomâ una statua, unu templu, una
casa cu pampini.
* PANACEA, a. f., panacOa, (aavi-
xei«, xivaxEf:, xiva^), 1. una ptauta fic-
tiva care' ar cură tiţte plagele, remediu
universale; 2. plant'a numita si itirnstl-
eum allrestrej S. plant'a paHtInaea opA-
paaax, Linn.; 4. personificata un'a d'in-
tre celle patru sorori alle lui Esculapiu.
* PANACINU,-a, adj., panaclnos, (de
la panax, ponac^a), de panacea : cly-
steriu panacinu.
PANABESSA, s. f., (panar)a), pant-
8ca, femina care face sau Yonăe pane;
mulîerea panariului.
PANABIA, B. f., (panarla), 1. paMlftea,
P^_:
panaressa; 2. sub form'a panaria, pa-
Dlflclnn, artea de a face pftne; 8. mulţi-
me da pftne; 4. loeulu unde se face pftne,
plstrlnam,
* PANARiCia, pl.-ie, panarielsB ,
(paronjehiamt), infiatura Ia unghie, sn-
gellu.
PANARIU, 8. m., panari», paMires,
plator, care face si vende pane; panariu,
pl.-ie, canistru pentru păae sau si pen-
trer alte lucruri.
* PANCARPIU, si pancarpu,-a, adj-,
pancnrplua si panarpus, (irccYXiipinocsi
TTdtYxapitoc), compusu d'in totu genaln
de fructe, apoi compusu d'in totu ge-
nuin de Incruri : sacrificiu pancarpu,
canuna pancarpa; jocuri pancarpe, lup-
te pancarpe.
* PANCHRÎSTU,-(i, panclireatBB,
(jrâfXpTjTtoţ)) bonn pentru tote : medi-
camentu panehreslu.
* FANCHROM0, s. m., panelir»»»!,
(rtdTXP"!*»*) ^'^''- fwuluf, verbenaca,
TOrbenaca.
* PANCRATIASTU, s. m., paaera-
tlastes, {'Ka-pi.pa'ai'rrrfi), caro se lapta
in t6te genurile de lupta, oare se Inpta
in paneratiu.
* PANCRATIU, a. m., paMratl*!,
(ît«p(p4uov), 1. lapta in tote genurile,
cu braciele ai ca pumnuln; eiaercitin
gymnasticu Ia antici; 2. numele unei
plante, Rcllla maritima rădice rnbra,
lAnneu.
1 PANDA, s. f., Patiân, (de la pan-
dere), mimel» unei divinităţi romane,
care presedea la deecliidere {pan4er«).
2. PANDA, s. f., Inaldl», insidia, ae-
tione de panăire.
* PANDARE, V., pandare» a curbi,
a incoveiă; refl. a se penndâ, paaiarl,
a Be cuibă, a se incoveil ^
PANDARIU, s. m., lBtl«at«r, car*
pandesce; vedi rerbulu pantUre.
* PANDECTA, pi. pandecfe,paiidee-
tae, (navStAiai), collectione de decisio-
nile jnrisconsultilorn romani, c«mpila-
ta d'in ordinea imp. Justinianu, care le
dede potere de lege, digeste.
* PANDEMIA, (fflavSTjjjia), 1. teta po-
porulu; 2. morbu care se intende preste
totu poporulu, mai uritatn e, '"
yCoogle
PAN.
•PANDEMIOU,-a, adj,, (rt«vSi]iitxdc),
1. relativu la totu poponilu; 2. epide-
micii.
* PANDEBE, pansi aipansei, pansu
si pasau, v., pandere, l. a estende, a
intende; 2. a deschide : a panâe porţile.
FANDIA , B. f., (de la vtnifre, sau
delapaiiiag,coii]paragr.7c^voi;,dor. xâ-
vo;), tfU, Uiit«iiin, carbsBQs, tessiitura
de c&uepa , de Hdu , de bttmbacii , de
metasBa : pândia lata, p^dia ângvtta,
păndia grossa, păvdia supiire, pândia
de cânepa, pândia de Unu , pândia de
humbacu, pândia demetassa, pândia
âe paliangintt . a tsssc ;)an<2ia , a in--
tenăe pandVa la sore , a albi pandi'a ,
vedlu de pândia, sullu de panăia; firele
pandiei, urditur'a pandiei, batttfttr'a
pandiei ; Românele torcu cânepa si
Unu, tessu si vendu pândia ; pandiele
ttavii, velele; intendeti pandiele , pan-
deti velele ! prov. iine-te pândia, se nu
te rupi, iea-ti coragiu si te prepara de
lupta.
PANDIABBSSA, a. f., femifia care
face ai veode pâtiăia; muiierea pândia-
riulut.
PANDIABIA , (eu t lungu, pândia-
rf«), 8. U 1- fabrica de pândia, 2. ma-
gazÎDQ de pftndia, 3. cantitate mare de
pftndi'a.
PANDIARIU, S. ra., Ipxtor, llnteo,
lintearlu») care face pândia, care rende
pândia : jiandiarii n'au pottUu vinde
multa pandi'a d'in cawsa eo ţineau la
pretiu.
PANDIATURA, a. f., Unteam , Hn-
teamrn , buccata de păndia , peteeu de
pftndia; vedi si contrassnla pasttira.
PANDIOSU,-a,adj.,plenudepâKA'a,
care eâmioa a pândia : came pandiosa,
aeortia pandiosa.
fA.tiO'lSEreseu, T., tasidlarl, tn In*
«IdllB esB«, iDBldias straerof a insidid,
a sti U panda, a observă pre cineva
sat) ceva, a aşteptă in ascoDsa pre onn
onra ean unti animale spra a Iu prende
sati a i faoe ceva : a pândi pre omeni ,
a patidi fSrele in padwe spre a le im -
puşcă cându essu înainte.
PANDITOHIU,-Wrta, adj. s., Insl-
dWatcr, oare panâesce, paudarin. .
PAN.
576
PANDISIOBA, s. f., demin. d'in
pânâia, mic% pândia.
PANDIUTIA, s. f., «Işna tela» llo-
teolum, puciua pândia, mica pândia.
PANDURA, s. f., panfliirB, (7rav8o5-
pa), 1. unu instramentu de musica cu
trei corde; 2. muliere a pandurulw.
PAND0RlFOLrU,-a. adj., (fr. pan-
dnr1f»ll£), care are foliele lungi , largi
la base, assemine pandurei.
• PANDURIFORME sau panduri-
formu,-a, adj., (fr. pandurlforme), care
are forma de panâura : folie panduri'
forma.
PANDURII, s. m., una specia de do-
rybanti , una specia de militari pucimi
regulaţi d'in seclele trecute.
PANE, 3. f., panlsf (de la paseere,
■compara :ca-EiftcK), aiimentu facutu de
firina fermentata si copta in eoptoria :
pane de grânu, pane de secara , pane
de ordiu; pane alha, pane negra, pane
prospeta, pane mdîe, pane vertosa,
pane uscata, pânedespita, pane aty-
ma ; omenii aeesti-a nu sciu cumu sp.
face pânea ; a si câştigă pânea in su-
darea fadei selle; eltu abia are pânea
de totc dillele; ea s'a saturata de panea
alba si de carnea groasa; a mancă pâ-
nea altui'a; a) a fi in aervitinlu altui-a,
a fi clientele altui-a, p) a se bnccnrâ
do ospitatea altui-a ; a fi in pane, a fi
in fnnctione; ellu e fora pane, fora
functione; ellti volieaee se mi iee pânea,
se occupe functionea mea; pane ceresca,
comminicatural; pane, in Moldavia, se
dice in locu de baccate, grSoc, etc. :
cstu annu nu s'a prea faottu pane.
" PANEGYRE, s. f., (TuavTj-Ţjptî), a-
dnnare generale d'in tMe părţile; ser-
bat6re generale; mercatu.
* PANEGYRICtJ.^a, adj,, panegjrl-
oas, (jr(xv7]7optxd(:), relativu la adunarea
generale; coveniu panegtjricu, sau scurtu
panegyricu se numi coventulu lui Iso-
crate, pronuntiatu la occasionea unei a-
tari adunări a totorn Greciloru, in care
Îndemna pre Greci la concordia si laudă
totu de una data pre Atheniani; de aci
pane^nc«r=coventu laudatoriu; pane-
gyriculu lut Pliniu , pronuntiatu in se-
natnln romanu , în care laadil pre itn-
>yGoog[c
576
PAN-
peratoriulu Traiaau : panegyriculu e
unu genu de oratione forte îunieosu.
«PANEGYBISARE, v., (7rav7jv«ft-
Ceiv), 1. a serba \id& pancgyre; 2. a pro-
nunţii UDU pattegyricu.
* PANEGTEISMD , s. m., (xawjii)-
pia^^, serbarea unei adunări generale.
* PANEGYRISTU, 9. m., ptnegyil-
sU, {îrav7jYDf.t;ycTi(:), care face unu pane-
gyricu, care pronunţia mm panegyricu:
in urm'a lui Fliniu se immuîtira pane-
ggyistii la Rom'a, inse toţi remasera
departe d'tn deretulu maicslrului loru;
panegifrislii degenera tisioru i» adn-
latori.
«FANERASTU, s. m., paneraBlas ,
(KavBpa.az6<z), amatu de toU, una gemma
neconnoscuta n6ue.
* PANGEEE, pansî si pamei, pandu
sipaetu, v., psnfere, La imbină, a
combină, 2. a face, a compune, a ânge :
a pange versuri, cântice, poemate.
* PANICU,-a, adj. (paukus, ff«wx6c),
se dice despre frica, spaima si teirore :
frica panica , spaima panica , lerrârc
panica, forte mare.
* PANICU, 3. m., panlGum , luelliu,
mellaiu merantu.
* PANIPICA, 3. f., panlflc*. femina
care face {icine, panaressa.
PANIPICE, 8. m., pânlfex, omu care
face p&ne.
* PANIPICIU, pl.-ie, panittclmn,
1. facere de pane ; 2. buccata de matr-
care.
PANNOSU.-d, adj., pniiiinsos, care
B^mina a pannu; vedi pannurosu.
PANNU, pl.-uri, paunus, radecin'a
coTentn]iii pannura, in acea-asi in-
Remnare.
PANNULA mupannura, a. f., (d'io
pannoliis), itannna, materia de lănates-
suta : pannura grossa, pannw^a sup-
tire, pannuraalba,pannuranegra,pan-
nura colorata; vestimente âe panura;
mantellu de pannura; liriari, tiorici de
pannura; vestimentele de pannura Unu
mai caldu de cătu celle de pandia.
P ANNUROSC,-a, adj,, panoasoa, care
s^mina a pannura :pre de asupr'a acic'
tulu s'a formatu unu stratu pannurosu.
* ,FANNYCHISMU,3.m.,pBniijiiliis-
PAN.
mn«» (jrawuxtq'^âq), perreghiare pteste
tdta QOptea.
* PANNTCHIU,-a, adj., puiicbl»».
(;ravvuj(to;), care dura t6ta n6ptea.
* PANOPLIA, s. f^ (aavosXia), toU
armatur'a unui militariu; fîg. panoplia
dogmatica , prorisione de t6te armele
spre a combate pre eretici.
* PANOPTICn,-a. adj., (d'in :r«v =
totu, ai SntEd^ai =: vedere), construilu
asia iu cătu spectatoriulu ptfte vede tote
părţile interiori : construciione panop-
tica, edlHciu panopticu.
* PANORAMA, pl.-iMoto, (fr. pu«-
ravt» d'in icăv =z totu, si ipăv = vedere),
mare tabellu circulariu, dîspusu asii in
câtii spectatoriulu as'sediatu in ceutrn,
vede obiectele representate, ca si câudn
d'in una inaltime ar coprende totu ori-
sontele cu vederea sea : patwrama nta-
gnifica, panorama ineantatoria.
* PANORAMATICC sau panorami-
cu,-a, adj.,{fr. pADorAmati^nesipanora-
mlque), care offere caracteriele unei|w-
noratne : vedere panoranuUica.
* PAN0H0OB.\PflU. 8. m-, (pa«o-
regraplie, d'in itâv = totu, ăpăv = ve-
dere, si YpiiEpeLy=8Criere) , inetrumentii
pbysicu prin care se pi5te obţină imme-
diatu pre una superfacia plana desvol-
tarea vederei perspective a obiectel«ru
ce incongiura orisontele.
*PANSOPBIA, 8. f., {Ka.voofia)Mm-
tia care coprende tote, scientia univer-
sale; de aci : pansophicu,-a, adj., rela-
tifu Ia pansophia si pansophu, s. m.,
(lîiv'joţo;), care scie tote.
* PANSPERMIA, B. f., (savciicsputa),
mestecatura confusa de totu genutu da
sementîo; de aci : panspermicu si pati>
spermu,-a, adj., care coprende totn gd-
nulu de sementie.
. • PANSTRATIA, a. f., (xavotpatfesi),
tota pot'erea armata.
«PANTALONE, 8. m., (it. p«iiUl*ie),
numele aautului Pautelemone, apoi nu-
mele ordinariu allu buffoneliii ia th«a<-
truln italianu, care se preeentă imbra-
catu in liciari largi; da aci numele li-
ciariloru largi, pantaloni.
PÂNTECE sau pantice, a. m-^-t^-
Ux, Tent«r. aterasf cea mai mu« d'io-
jyGooglc
^^ PAM.
tre eavitaUle eorpnlui animalescn care
ţiiTta.\QtestÎBeU:panteceleomulm, pân-
tecele cânelui, panteede lupului; pântece
grossu ; pântece de popa , care manca
mnltu; me dore pântecele; a concepe in
pântece, aportâ inpantece, se di ce despre
îemiaB;5g. pântecele unui vasu inflaiu.
PANTECELLU si panticellu,-e, Ten-
trloDliifli mîcu pântece.
PÂNTECOŞII ai panticosura, adj.,
TentrlosDs» ventrlcalosiiB, care are paa-
tice mare : omu ţanticosu, muliere pan-
ticâsa.
«FANTHEISAIir,B.m.,(fr. panthiis-
■e d'in nSv = totu, si 9s6t := dieu),
eyBtema philoeopMca care pretende co
nuirersiiln e dieu, san ce dieu e unu spi-
ritu care petraude totu aniversnin; pan-
theismulu s^a arretatu sub diverse phasi
in philosaphia ineependu de la Pyiha-
gora peno la Hegel. l
* PANTHEISTICU,-a, adj., relativu
lApantheismu :8ystemapantheistiea,phi-
hsophia pantheistica, punctu de vedere
pantheisUeu.
* PANTHEISTU, B. m., (fr. paBthâIa-
te), care professa pantheismtdu : pan-
theistii a-edu eo tottdu e dieu, ei vedu
tâte lucrurile in dieu, dero pre sene nu
se vedu co sunt neboni; applicatu si ca
iij.pMosophi pantheisti, visepantheiste.
* PANTHEOLOGIA, s. f., (fr. v«a-
thielogie), istoria a totoru dieilom paga-
nismului; de aci ; pant}teologicu,-a, adj.
relativQ la pantheologia; si pantheoîogu,
a. m., care se ocnpa ca pantheologi'a.
* PANTHEONE, B. m., (itivdewv),
templu GOQseratu totoru dieiloru : pan-
theonele de la Aihene .- pantheonele de
la Roma; fig. locu reale sau imaginariu
pentm omenii cei mari, b-tiefacutoriin-
manitatei.
* PANTHEEA si iiantera, B.t.,pan-
th^a (ndv&Tjp), fâra aelbatiea carnivora,
Innga de sesse petiore, d'in geoulu ca-
tUoru (pissiceloru), care locuesce in A-
fric'a si in regionile calde alle Asiei.
* PANTHERINU, si pMterinu.-a.
adj-, pantJierluiis:, care s^mena capan-
ther'a : peUe petUkerina, coUtbra pan-
therina.
PANTICE,8.m.,pBntex,Tedip(în^ecf.
XokD.
PAN.
577
PAKTICELLU, pl.-e, Tentrlenlni'
vedi panteceUu.
FANTIC03U,-a, adj., Tentrlcnlosni,
vedi pantecosu.
t PANTO-, (d'in gr. jrdv, mstynSc =
omiils, totu), in diverse compositioni de
termini technici, precuma : pantoera-
tore, s. m., (icavToxpâttop, d'inxăvsixpdt-
xoţ = potere), omnipotente, omnidomi-
nante, care domneece preste toţi si preste
tâte, epithetulu lui doranedieu; imagi-
nea lui domnedieu; de aci :pantocratoria,
B. f., (navtoxpatopta), omnipotentia ; si
pantoeratoricu,-a^ adj., (îtavroxpatopt-
xâî), relativu lapantocratoria; — pan-
togene, a^iy, pantogenia, s. f., (d'in i^oc
:=genn, generatione); pantogonia, s. f.,
(d'in ^oivla =: ănglu), traiect<}ria reci-
proca in geometria; pantographu, s. m.,
iuBb'umentu mathematicu prin care Be
p6te copia unu deaemuu in modu mecha-
nicu, si se p6te reduce la proportioni
camu vr6 copiatoriulu; de acf panto^ra-
phia, artea de a copia cu pantographubt;
pantographicuro, adj., relativu la pan-
tographu sau la pantograpMa : opera-
tione pantographica; — pantometru, a.
m . (fr. pantombtre) , instrumenta cn
care se potu siesură totu genuin de &n-
gluri, lungitudiui, altitudini si diatan-
tie; de aci : pantom€tricu,-a, adj., rela-
tivu la, pantometru; — pantomimu, b. m.,
(TcayicJ[).i]i.o;), actoriu care espreme sen-
timentele, passionile ai ideele prin ge-
sturi si fdra a vorbi, de act :patitomima;
1, atare actrice; 2. drama representata
nnmai prin gesturi, si 3. arte dramati-
ca de a representâ una actione numai
prin gesturi; pan^of»tinîcu,-a, adj., rela-
tivu la pantomimu s&n pantomima : ar-
te pantomimica, represetUatione panto-
mimica;— pantophagu,-a,&ăj.a.,{'jcc>.vai-
EpdiYoi;), care m&nca tote; de aci, panto-
phagia, s. f., ( JtawoyaYÎa), mâncare de
tote; — pantoph6bu,-a, adj. a., (xavidtpo-
Po«), care seteme de tdte lucrurile; de aci
pantophoUa, b. f., frica de tote lucruri-
le; — panto^eru,-a, adj., (d'in mtpâv
= aripa), care are tote aripele sau pia-
nele; de acf subst. pantopterele, familia
de pesci cari au tote pinnele.
PANTOPAKESSA, 8. f , 1. muHere
>y Google
57S PAP.
a ponto farialm; 2. muliere care face
saa rende pantofi.
PANTOF AEtA, s. f., I. arteaponio-
fariiAui; 2. oficina sau magaziou âe
pantofi; 3. mulţime de pantof.
PANTOFARIU, e. m., (fr. pantoii-
flfer), care &ce sau vende pantofi-
PANTOFU, pl-i, (it. pknUfoU ai
putdfolA, fr. pantffolle), caleiameDte
cari nu accoperu tota petiorulu, si se
' usa mai multu in casa : patUofi de peUe
de âue, una porecla de panto/f.
1 PAPA, a. f., papa si pappai mâncare,
in limb'a copillilora.
2 PAPA. 8. m., papa, 1. tata, patie,
parente, in limb'a copilliloru; 2. titln ce
se dă betraniloru, apoi preutiloni si mai
allessu episcopiloni, astadi se dă nnmai
episcopului de la Bom'a, ponteficeki ro-
, maou.
PAFADIA, (cn t lungu si d dum,
păpădia), s. f.,(paphlet), taraxiin dens
leonltiţ Linn. planta agreate care eretice
pnmavâr'a si se mânea ca salata.
PAPAGALIjESCa,-a, idj., papagal-
lesce. adv., (ît. pBppKţallesoo), relatîru
la papagallu : limb'a papagallesca.
PAPAGALLESSA, s. f., (it. pappa-
ţalteiiia), femin'a papugallulHi.
PAPAGALLICU,-fl, adj., papagalii-
ce, ftdr., ca unu papagallu. care imita
vocea papagallului, vorbesce ffira a co-
gită, papagallescu.
PAPAGALLISMU, s. m., modu ds
Torbire papagallicu. imitatione mecha-
nica a vorbeloru altoru-a.
PAPAGALLU, s. m., (it. pappaţnllo,
fr. papeţaj), 1. passere verde d'in Ame-
ric'a, care imita vocea si vorbele omu-
lui; 2. numele anui ventu care auffla
pre cost'a orientale a Messiculni.
• PAPALE, adj., (it. papale, fr. pa-
pal), relativu la papa sau ponteRcele ro-
TBAua-.demniiate papale, ornamente pa-
paU.
• PAPAUTATE, s. f., (fr. papayU),
demnitate papaîe, autoritate papale,
potestate pap^e.
PAPARA, s. f., papĂrlnm, vedi pa-
pare si paparia.
PAPABADA,s. f., paparian, 1. man-
^ PAP.
care pentru eopilli; 2. mâncare de oua
ferte mestecate.
lPAPARE,v., papare si p&pparef(it.
pappare, fr. paper), in limb'a copilli-
loru a mancă :n^, papa! aipapatu eeva?
lassa copiltulu se pape; fig. ellu a pa-
patu tota averea parenteaea, acumu nu
mai are ce papă.
2 PAPARE, poptirja si papara, s. f.,
papartun, mâncare ta limb'a eopilliloiu;
in ironia, synonyma cu batali'a : a man-
eatu una paparia; i am datu una papa-
rta= batali'a.
1 PAPATU,-a, adj, part. anp. sabat,
m., mancatu; de papatu. de mancatu;
papatHUi eopUliloru, actulu de mâncare.
2 PAPATU, 3. m., (it. papato), p»a>
ttUcatDs, demnitate papale, pontificatu.
* PAPAYERACIU.-a. adj.,(fr.papa-
T^raci) care s4mena a papavere, snbst.
papaveraăele.
* PAPAVBKATU,-o, adj-, papavera-
tBs, splendida albitu ca papavere : ve-
stimenţu papaveratu, papaT^rata reatlB.
* PAPAVERE, 9. m., papaier, geuu
de plante dicotyledonie cari prodncn
una sementia menuta narcotica, maeu,
((lliXWV).
* PAPAVERICU,-», adj., (fr. papa-
Terlqoe), io papavere, meconicu.
» PAPAVERINA, s. f.. (fr. papafo-
rlne), narcotina.
* PAPILIONACrU,-a, adj-, (fr. papl-
Ilooacâ), care sâmena a papilione; subst
papilionnciele, flori.
* PAPILIONARIU,-». adj., (fr. pa-
plUeualre), de speci'a papUioniloru,
insecte.
* PAPILIONE. 3. m., paplllo, flnt-
turu; corruptu in pavilione, vessiUu;
eorta.
* PAPILUONIDE, s. m.. (fr. papt-
Uonlde), tribu de insecte, cari sămina a
papilioni.
•PAPlLLA,a.f.,papUla,titia,mam-
mellina : papillele in genere sunt mice
eminentie respandUe pre auperfacCa cor-
pului, si mai allessu pre a limhei. cari
păru a fi estr&nitaiUe vaseloru si aXle
nervUoru.
« PAPILLABE, adj., (it paplUare,
=y Google
PAR.
S79
fr. paplllaire), care are papUle : tunica
papUlare, membrana papillare.
* PAPILLATU,-», adj., pipUUtns.
dotata ca papille : limba papillata.
* PAPILLIFEEU,-o, adj., (fr. p«pll-
lînre), care produce papiUe.
* FAPILLIFOBME s. papiaiformtt,-
a, atij., (fr. pKpUUr«r]n«), care are for-
ma de papUle.
*PAPILLOSU,-a.&dj.,(fr.papllleiix),
plenu de papllle.
* PAPISABE , T. , (it. paplisare) ,
pontiaoatam ;erer«, a H papa, a domni
ca papa.
•PAPISMO, B. mV, (fr. paplsme),
gjstema de a guverni baseric'a ca pa-
pa; in ironia, baseric'a catholica.
* PAPISTICU,-*!. adj., (it. paplatleo,
fr. papfstlqie), relativu la papa, iapa-
pismu, aaa la papi^u : doctrina papi-
atica, religione papistiea, mai mnltn in
ironia.
* PAPISTU, 8. m., (it. papista, fr.
papute), nume cu care protestanţii ca-
lifica pre cathoUci, fiendu co acesti-a re-
connoscu decapu alin baaericei pre pon-
teficele romann (papa).
" PAPOLATKIA, 8. f., (papoUtrIe),
terminu injuriosn daiiu catholicismulni
care rAConnCsce autoritatea ponteficelui
romanu.
* PAPOLATRU,-a, adj. b., (fr. pa-
polltre), care adora pre papa.
PAPUBA, 8. f., (papfniB!),JnncaB,
genu de plante monocotyledonie si Bca-
miflore, respandite in tote părţile pa-
mentalui mai vertosu in locurile limo-
se, cari servescu spre a face păture.
PAPURARID, s. m., care face pă-
ture de papura.
PAPUSOSn,-a, adj., JnneosiiK, plenu
de papura : locu papuroau, balta papu-
rd$a.
PAPUSIA, S. f., papa, pnpaU, pa-
pniţ papalns, (fr. poapAe), mica fiţ^ra
de omu, făcuta de lemnu, de c^ra, de
p&ndia, etc. cu care se jâca copillii, mai
allessu copillele : fetele se j6ca eu pa-
pu$iele; fig. ea s'a imbraecatu ca una
papuăa; ce mai papusia de omu ! ajocâ
paptuiele, a spune mentioni; prin met.,
jH^MWM de ttUunu, papuaia de ada, etc.
PAPUSIARIA, (cu i Inngu papu-
8iaria),3. f.,1. loeu nndeserendujrapM-
8iele; 2. in-sellatorfa.
PAPUSIAEIU, 8. m., 1. care vende
papusie; 2. care produce diverse jocuri
de papuBÎe; 3. insellatoriu, mentionosn.
PAPD8I0NID, (si cu » moUiatn, po-
pusioiu) , porambu sau eucuruzu , in
Moldaria numitu ssi& dupo form'a ds
papusia ce representa spiculu iovelitu
alin acestei plante nutrit<}rie.
PAPUSISEg-escu, t., a face papusie
de acia, de.tutunii, sau de alt« folie.
* PAPTRACIU.-n, adj., papjraeeaa,
de papyru.
* PAPTRIPEBD,-o, a4j., papjrlfer,
care produce papyru : Niltdu papj/ri-
feru, riulu papynferu.
* PAPTRIFORME sau papyrifor-
tmi,-a, adj., (fr. papţrlfornie), care are
forma de papyru : plante papyriforme.
* PAPYSINU,-a, adj., papjrlnas,
de natnr'a papyrului.
*PAPTRIONE, 3. m., papyrio, lo-
culu unde cresce papyrulu.
•PAPTRia,-o- adj., paprrlDi, de
papym.
* PAPTROGRAPHIA, s. f., (fi-, pa-
p;rftgraplile) , artea de a typarf pre pa-
pyru; de d,fiipapyrographiai,*a, adj.,
(fr. pap; roţrraphiqne), relatiTu la pa-
pyrographia; papyrographu, s. m., (fr.
papjTOsraphe), care eBaereUă papyro-
graphi'a.
* PAPYRU sau papura, s. m., pspf ■
ruB BÎ papjTimi, (icÂTiupoţ), planta d'în
Egyptu, d'ia a cărei pellicula se făcea
cbarteia, de aci chartela.
t PARA, (gr. napi), prepositioue
greca care eccurre in compositioni ai
insâmna : 1- la, lângă, pre lOnga,
2. preste, d'ln collo, 3. contra, precnmn
se va vedâ la articlii următori.
»PARABASB, 8. f., (icapdfcpaotc).
trausltlo , dl;resfll« t trecere san abba-
tere, in Comedi'a gr^ca, candu chorulD
se addressă directu cOtra publicu spre
a i spune ceva sau a Iu critică.
* PARABATICU,-fl, adj., (Mpctpan-
xâc), relatiru ]& parabase aan Id. para-
bătu.
* PABABATU imparahaie, a.m.
yGoog Ic
680 PAR^
(xapa^njţ), tnasitar, derector, trans-
itţw», care ixece la a1t& partita, &ctio-
ue sau secta : JtUianu parabatulu.
*PARARlT.Ti;, adj., pkrabllla, care
se pate pară , ae pate procură facile :
lucruri parabili, avere parabile.
* FABABOLA, a. f., parabola si pa-
rsbol«j (icExpa^oXi^) , 1. comparatione ,
aimiUtuduie, fabula; de acf apoi: para-
bîa, pror. paranla, it. parola, isp. pala-
vra» Torba ; 2. sectione conica făcuta
prin unu plaDu parallelu cu un'a d'intre
îatnrile conului : a descrie una para-
hdla.
*FABABOLAMU, s. m., paraboU-
na», care se arrunca in pericla , teme-
raria : intre creştinii primitivi se nu-
miau parabolani eelU ce serviau base-
rtc'a sipre morbofi cu pericMu vietiei
loru; astadi se ehiama parabolani celli
ce eauta pre lavirbosi in tempu de epi-
demia.
* PABABOLARE, t., (lat. med. pa-
rabolare, it. parlare), a TOrbf.
* PARABOLICE, adj., parabolice, in
moda paraboUeu : vorbesce parabolice.
« PABABOLI0n,-a, adj., (parabell-
oast icapapoXix^c); relativn isk parabola .-
1. eovente parabolice, 2. linia |)ara&o-
lica, curba parabolica.
* PARABOLU, 8. m., parabolas,
(napâ^hi^) , temerariu, care ai eapuue
Ti4tia la peride evidenţi.
* PABABOLOIDE, s. m., (fr. para-
bololde) , solida a cărui snperfacia se
termina in parabola.
* FABACABFC, b. m., (fr. paraear-
pe, d'in nap — Idoga , si xap^riic =
fructu), parte accessorîa a fructului.
* FABACELLâRIU, 8. m., (fr. pa-
raoflUalre) , functionariu la curtea ro-
mana care eră insarcinatu a imparti
pauperiloru remasitiele de Ia m^s'a pon-
tiflrâle.
* FABACENTESE, a. f., paracente-
iU> (lEapax^ijait;), încisione chirurgîca
făcuta in corpulu morbosuliti.
- FARACENTEICD,-i, adj., (fr. pa-
raoentriqoe) , relatirit la centru : miş-
care paraccntrica.
* FAEACENTBOSTOMU ,- a . adj. ,
(fr. paraoentrostome), care n'are g\ii'»
PAR;
chiatu in centru ; . subst. pi. , paracen-
trostomeU, familia d'in ordinea echini-
dilora.
* PAEACEPHALIA, s. f., (fr. para-
ctiphaile), moQstroaltate in care lipsesce
namai una parte a capului; de aci : pa-
rac^hoHicura, adj., (fr. paraetipbaU-
que), ai para^phala, s. m., (fr. parac<-
phale), monstru allu cărui caracteriu e
paracephalXa.
* PABACEPHALOFHOBU, s. m.,
(fr. paracâpliaiopliore), care are capulu
puoinu distinsu de reatulu corpului.
* PABACBRCIDE, s. m., (fr. pars-
oerelde), nume cedau anatomii oase-
loru mici de Ia fiuerulu petiorului.
* PABCEECU, a. m., (fr. paraoerque,
d'in napd ^ 16uga, si xipxoc ^ c<Sda),
c6da falsa produaaa in nuele passeri
prin pennele lungite alle bypoclioadre-
loru.
•PABACHARACTa, a. m.-, p«ra-
oharaete», {■Ro.pa.ya^&v.'^'C) > monetarin
falau.
* FABACHLAMTDE, s. f., (fr. pa-
raohlanjde), ?estimentu militâriu la
antici.
* PABACHRONISMU, s. m., (franc.
paraDhrontBine), auactironismu care
strămuta unu faptu in unu tempu pos-
teriore; oppusu prochronismului.
* PABACLESE, (reu paradisu , gr.
]C(xpdcxX:^(7Ci;), s.f.,invocatioDe,rogatioDe,
consolatione , 7:apccxXi]tixâ;, xavfiiv;j)a-
raelesea matrei domnului.
PABACLESIABIU, a. m., (d'in aapd
ai ^>.'>]3[a=baserîca), servitoriu Ia ba-
serica, sacristanu.
PABACLESIU, s. ro., (d'in îuap± ai
exxXY]3ia =: baserica) , baserica mica ,
capella, allaturata longa alta baserica
mai mare sau longa altu edificiu.
PABAGLETICU,-a, adj., paraeletl-
ouB, (xccpaxXijrixâ;), 1. relativu lajxi-
rac2e<ti=consolatoriu; 2. caMonw para-
eleticu; 3. discursu eseortatoriu in ba-
seric'a anatolica; 4. carte care coprende
atari discursuri pentru totu annula.
* PABACLETU, s. m., paraeletust
(nap&xXijro;), consolatoriu, maogaitorin,
epithetu ce se da spiritului e&ntu.
« PABACX)BOLLA , s. f., (fr. para-
.yGooglc
• PAS;
MroU«, d^D sapdc si «trolU), corolla
acceswiria.
« FABACUSIA, 8.f., (fr.piraoongle,
d'in aixp<i, si dcxotinv = andire), audire
de sonuri imagiiiarie, morbn de nrechie.
, * PARADIGMA, pl.-mafe, paradlş-
■la, (nixfxiSEtYţuc), esBemplo, modellu, iu
graminatica.
• PABADIGMATICU,-a, adj., para-
dlrnatfeDs, (napstSetŢţiottxdi;).
• PAR ADISABin , s. m. , (fr. part-
dlBier), genu de passeri omairore , ce-
lebre prin formoaeti'a penneloru, origi-
narie d'in Oceani'a.
•FARADISIACU,-a. adj., pandlaU-
eia, (icapaSetotaxâi;) , relatîvu la jiora-
diiU, de paradisu : plăceri paraduiaee.
• PARADISICOm.-o, adj. s., para-
%dlatoola, locnitoriu in paradisu.
• PARADISU, s. m., paradlana, (ira-
p^GCooc), 1. gradina, gradina deliciosa,
de acf apoi 2. locueotia a omului pri-
milivu, 3. locuentia a fericilora : para-
diaulu terrestre; dupo easirea d'in acestu
myfldu ceUi boni mergit in paradisu,
hto eeUi ret in t<a^aru.
• PARADOXALE sau paradossde,
adj., (fr. paradoxal), relativu la para-
doxa, care s^mina a paradoxu : părere
paraăoxcde, assertiotie paradoxale; spi-
rit» paradoxale, cui ţl&c^ paradoxele;
esaistentia paradoxale, alle oarei medie
nu snut connoscute.
• PAKADOXIDE sau paradossiăe, s.
m., (fr, paradqzlde), gena de crustacie
foasili. ,
'P^ÂADOXISMD sau paradoasismu,
a. m., {fr. paradozbve), figura retorica
prin care se uaescu in unu snbiectu at-
tribate cari se păru inconciliabili, insa
producn effectu prin veritatea loru.
• PARADOXOLOQIA, b. f., (jiapaSo-
^oXoYîa), narratione de lucrări mirabili;
trac^tu de paradoxe; de aci paradoxo-
togiott.-a, adj. si paradoxologu, s. m.,
(napaSo£oX<J-[oc), care narra lucruri mi-
rabili; care 8eoccupacuj)aradfu;o(o(;i'a.
*PABADOXI7saujKirado5su,-ai adj.,
(rcapiSoSoi:), contrariu parerei sau ore-
dentiei commune, mirabile, estraordi-
nariu, incredibile : idee paradoxe. pro-
positioniparadcxe: 8ubst. unupara^Kcu,
PAR,
681
pl.-e : paradoxeie stdeUor»; muUoru o-
tneni plaeu paradoxde; a sejoeâ tmpa-
raăoxe.
* PARADOXURA, s. f., (fr, parado-
xnre, d'in nfepdSo£oţ, si o6pd = coda),
genu de animali carnivore d'in clima-
tele calde, de mărimea vulpei.
. • PABAFULGERU, B. m., (d'in irapi
si falgnr, fr. parafondre si paratonncr-
r«), apparata de ferrn care attrage flui-
dulu âectricu d'in nueri, si cu modula
acestu-a appera de fiUgere^apperato~
riu de fidgere.
* PARAP0LMINE, s. m., (d'in napi
si ralm«n), vedi parafulgeru.
PABAGBNE, adj., (jEapa^evricP), de-
(reier, d«feaflratnBf corrapta», Btlserţ
degeneratu, stricatu, ticallosu.
PABAG£NIRE,-e8e«, T., d^eacrare,
Tlleacere, eorrampi, a degenera, a se
atricfi, a se ticallo^, se dice mai rer-
tosn despre plante : s'au paraginitu ii
florile si leguminele.
PAKAGGNITCr.-a, adj. part, d«re'
neratos, eorraptas, degeneratu, stricatn,
ticallositu : plante paragenite, vite pa-
ragenite. gradina paragenita.
* PARAGEUSIA, b. f., (fr. para^en-
sie, d'in 7sJKK;=rgustQ), gustu stricatu.
* PARAGOGA sau paragoge, a. f., ,
paragose, (icapaY<a-pJ), figura de gramm.
adauBSQ de una syllaba la finituln unei
Torbe, precumu in : aceUwa, aeellu-asi,
aeeUui'OSi.
* PARAGOGICU,-fl, adj., (fr. pan-
K«slqne), relativu la paragoge : Uttera
paragogice, partieelXe paragogiee.
* PARAGRAMMA, pl-mate, para*
ţramnaj (napdŢpa[i|ijx), errâre de lit-
tere, in scrissa sau. in vorbitu, err6re
dQ orthographîa sau de limba.
* PAHAGRAPHIA sau paragrafia,
s, f., (napaTP^?^)i PrBBerIptIo, prescrip-
tione, in sensu juridicu.
* PARAGRAPHU sau paragrafu, a.
m., paragrraptans , {K!tpi^pafo<i), aemnn
prin care se distingu diversele materie
in una compositionelitteraria : legile se
imparii* in paragraphi; primtdu para-
grapku. i^imidu paragraplm; d'in pa-
ragraphu in paragraphtt; lassa para-
graphii, n ration^ia cu mem CdjfivlH
>yGoog Ic
aee$imjuăee(itmtteplenudep<a'agraphi.
* PABALIPOMENE, pi. (jcapaXetJCO-
(livEx), parta d'ia biblia care memor^dia
celle trecute ca vederea io cărţile re-
{Ţilorn, chronica.
* PARALIPSE, s. f, (jtaptJXstfu),
prceteritio, preteritione, fi,'', de retorica,
prin care oratoriulu descepta attentio-
nea asopr'a aoni obiecta, prefacODdU'se
B la DBglege.
* PARALLACTICIT,-a, adj., {îcupaX-
Jiaxttxd;), relatira la parăllaxe : ănglu
paraîlacticu, machina parallactica, in-
strumentu paraUadicu, ca care se me-
sara parallaxea.
* FABiLLAXE saa parallasse, s. f.,
(Mrallaxli. xapdXXa£t;), termina de
astroD. ftngla formatn in centrolu aoni
astru prin ddae linie derepte trasse d'in
acesta puncta, nn'a Ia centrolu pamen-
tnlui, alfa la locala unde sa afla ob-
serTatorialn : parallassea unei planHe;
stellele fisse n'au parallasse.
, *PARALLELIPIPEDU, s. m., (p«r«l-
l«1eplped«ii) napaX>.')]Xsnt]ce5ov} , corpu
geometricn terminaţii prin 34sse paral-
lelogramme , d'intre cari celle oppase
BDDt ecali si paradele intre sene.
* PABALLELISMO, s. m.. (itap^X-
XijXioii^i:) , stare parallela : paralleîis-
mwK doaoru linie, parallelismuîu dowru
pZanwH; fig. parallelismuîu douoru eve-
nimente se reduce la câteva puncte de
comparatione.
* PAEALLELOQRAMMATICU.-a,
adj., (fr. paralleloţrammatlqae), rela-
tivQ la parallelogrammu : figura parai-
lelogrammatiea.
* PARALLELOGRAMMU, b. m., pa-
rallelogramnitim, {napakXtjki^pa^^v),
■ figura geometrica alia cărei laturi op-
pase sânt paraHele.
* PARALLELOQRAPHIA, b. f., (fr.
parnllâltigrapbie), artea de a trage pa-
rallele; de aci parallehgrapkicu,-a, adj.
si parallelographu, a. m., (fr. psrsli^-
loţraphe), instramentu ca care se potu
trage linie parallele.
* PARALLELOPLEURIT, s. m., (fr.
paTall4l«plfliiron),parallelogramn:iiiim-
perfeotu, ura specia de trapezu.
*PARALLBLD,-a, adj.,(jr«p4UT]Xoc),
PAR^
care carre assâmine; 1. în geometru :
linie parallele, cari au acea-asi distan-
tia relativa intre sene; 2. in istoria : v'ietit
parallele, cari cnrgu aasemine si se potu
compară.
* PARAIX>ai8MlJ, s. m., (aapaXo-
•\to^<;), syllogismn falsu, conclosione
trassa d'in propositioni nedemonstrate :
paralogismulu se distinge de soplăona
numai prin impregiurarea eo se face
fora intentionea de a inseUă.
' PARALOQISTU, s. m., (jrapaXo-
Yttrnjf), care f&CQ paralogismi, caream-
magesce prin syllogismi fahi.
• PABAL0GI8TICD,-o, adj., (iiapa-
XQf.mi%6z), relativn la paralogismi, care
se precepe a face paralogiemi .- condu-
sione paralogiâtica , spiritu paralogi-
stieu.
* PAEALOGU,-a, adj., (nzpiXofoţ)
inopinatu; irrationate.
• PARALTSAREsauparoIusore, t.,
(fr. parBlj-aer, de la pora^yse), a impe-
decă actionea anei oause phjsica sau
morale; a produce inerţia, ammortire !
partitele poUtice se paralysa unele pre
aitde; resistenti^a oppositionei paralysa
actionea guvernului; mi s'a paralyaatm
hraăulu.
* PABALTSATU sau payalusaiu,-a,
adj. part., fr. (paralţs^), impedecatain
actionea sea, ammortitu : organe para-
lysaie in functionea loru; facultăţi pa-
ralysate; lucrare pardlysata-
• PARALYSE, s. f., (jtapdXooiţ), si,
♦ PARALYSIA saa paralusia., s. f.,
(fr, paraljsle), încetare de fanctioneao-
nni organn , privatione de mişcare ro-
luntaria, privatione de sentire : pora-
lysia totale, paralysia parţiale; paraly-
sl'a limbei; paralysi'a unui braeiu; pa-
ralţfsfa tmui petioru; paralgsVa visee-
reloru; paraU/sVa partiloru abdoimndti.
" PABALTTICD 8aaporoIirfici»,-ii,
adj.,paraljtIons,()[apaXoTixi5c),coprensn
de ^^T&\'sai'3.: stare paralytica, omu^pa-
raliiicu; si ca sabst. unu partdyticu :
parcdyticttlu nu se pote miscd, parcdy-
tieii eu greu se vendiea.
* PABAMARTnBIA.B. f.,(sapqiaf>-
tupta), proba prin martari îd favorea ao-
cusatniai.
.yGdoglc
PAR.
G88
* PARAMASATU, s. m., (xapatia-
oArtfi) , care cotrei^ra casele 6menilQru
pentru mâncare, lingone, parasitn.
" PABAMETRICU,-», adj., (fr. pa-
ramttrlque). relativa \&parumetru.
» FABAMETBU, s. m., (fr. param^
tre, d'in gr. napajjLCTpocî), linia con-
stante care intra inecationeasanin con-
struetionea unei curbe, si care serre de
mesnra pentin comparationea ordioate-
lorusia absciaselom : parametnUu unei
par(d>ole, unei ellipse.
* PABAMONDBA, s. f., (fr. p«ra-
ni«iidra), specia de foasile care se apro-
pia de alcyone.
* PARAMORPHINA, s. f., (fr. para-
■•rpblue), substantia aprâpe de mor-
phina, si care essiste in opiu.
* PABAMUCATD, b. m., (fr. para-
mocate), sare produ^sa prin combinaţie-
nea acidului paramucicu cu una base.
* PAKAMUCICU,-a, adj., (fr. pare-
naclque), se dice despre unu acidn care
se obţine d'in acidulu macicu tractatu
cn apa ferbente.
*PAEAMTTHIA,s. f., (jrapa|«>*fe) ;
specia de poesia care espune una veri-
tate sub forma mythica.
* PA]iAMTTHIC0,-o. adj., relativii
Ia paranu/thia.
* PABANAPHTHALESB sau para-
naftalese, s. f-, (fr. paranaplitluiUBe) ,
substantia chymica care se appropia de
naftaîese.
* PARANAPHTHALINA sau para-
naflalina , 8. f., (fr. paranapbtballite),
substantia cbymica care se appropia de
nafiaiina.
•PABANDKU, s. m., (fr. parandre),
genu de insecte d'in ordinea coleopte-
reloru tetramere, f&inili'a platysome-
lom.
- PARAN6A,s.f.,pal«iiKa8i philanga,
pertica cu eare se redîca sau se ducn
PABANOAEE, v.,palanrare sî pha-
Ungare, a dace sarcine cu parang'a,.
PABANGABIA, (pron. parangaria),
s. f , paraHgarla, angartft făcuta preste
angarf'a ordinaria; prestatione preste
prestatione : angariele si parangatiele
nt an redusstt la sapa de lemnu.
PABANQABItl, s. m.. pslanţarlas
si phalanfarlDB, care duce sarcine cu
pMXing'a. sarcinariu.
* PABANOIA, s. f., (^ropAvoia), es-
sire d'in mente, dementia, nebonia; de
aci p<u-anoetieu,-a, adj., relativu la pa-
ranoia.
* PARANpMIA, B. f , (îrapavo|iia),
lucrare contraria legiloni, fdra de lege;
la Atheniani propositione contraria le-
gilorn repnblicei.
«PABANTEENA, s. f.,(fr.,pannthln«,
d'in £vfk>; = flore), specia de substantia
minerale, care perde numai de c&tu
spleudârea sea.
* PABANTMPHU sau paratimfu,
s. m. , si paranunfa, f., paranjmphBSf
paranj mpha, {noLpdva^tpoz), cari iea par-
te la Dunta sau conuufa, si conducupre
couunati, nuuu si nuna.
* PAEAPAEA, s. f.. (fr, parapari),
specia de legominâse d'in America.
* PABAPECTTT sau parapeptu, a. m.,
(it. parapetto, fr. parapet), coDstructio-
ne de lemnn sau de muru, care appera
peno la peptu; precumu se făcu pre punţi,
poduri, editicie, si mai allessu pre murii
cetatilom de unde apperatorii potu in-
festji pre inemicu fdra a pot4 fi ei en-
sisi snpperati.
*PAEAPEGMA,pl.-»ki(?, parapefcma,
(itapimjYiJwi) , 1. tabla de metalln pro
care se scrieau legile, 2. tabla pre care
se iusâmna observationile astronomicr?,
calendariniu, chronologi'a.
* PABAPETALU, B. m., (fr. parape-
tale, d'in iciizaXw := petaln), appendice
a nnui petalu sau unei corolle; de acf :
parapetaliferu,-a , adj,, parapetaloide ,
parapetalostemone.
*PAEAPETABMA, pl.-ma/e, (m-
|xxit§taotJ.a) , cortina in temple si la
theatre.
* PARAPHAEE san parafare, (con-
trassn d'in paragrafare, fr. parapher),
a pune parafulu pre unu actu scrissn :
a parafă toie paginde unui memoriu.
♦PARAPHEBNALEsaupora/efBoie,
adj., (fr. paraphernal), relativu la para-
femu, ăeparafernu:boriuriparafernaH,
avere parafernaie.
* PARAPHEENALITATE sau pa-
=y Google
eu
PAR.
^aferneXitate, 9, f., (&. pwapbemslltti),
Btare a boDoriloru parafernaU.
* PAKAPHEKNU sau parafemu.
p].-e, (xccpicpepva) , avere ce adduce cod-
aortea presta dotea ei : iea^ti femele si
parafemele si te M; mvlierea acesta- a,
mt-a fertu capulu at femele si cu para-
finele ei.
* PABAPBIMOSE sau parafimose.
I. f., {jcapaifi^Maiz), inâatura la pre-
patiu.
* PABAPHONIA sau parafonia, s.
f., {jcapa/ţcavia), artîculatione vitiosa.
•PABAPHOSPHATU.s. m., (fr. psn-
phosphBte), combinatione de acidn pa-
rapbospfaoricu cu basi salificabili.
* PARAPHOSPHOKICU,-o, adj.,
(fr parapfatspborlqse), care s^mina cn
acidula phosphoricu in uneia respecte,
bI diffAra de densnla in alte respecte.
* P AR APHB AS ABE san parafrasare
T., (fr. paraphraser), a face parafrasi,
a transformi in parafrasi, a traduce in
parf^asi:aparaiTaaâhg^i.at;arafra»â
psalmii, a parafraaâ operele poetice alîe
antiăloru.
* PAEAPHBASATU sau parafra-
niju,-(i,adj.part.,(fr.p«raphru0itrans-
formatu in parafrase : traăudioue pa-
rafraaota, poesia parafrasata.
*PABAPHRASBaaui>aro^o5e, B.f.,
pftraphragts, (icapd^paao;), esplicatiODe
mai intensa a unui testu ptea-concisu :
parafrasile n'au ăreptulu de a seambâ
inteUesulu originarxu allu testt^m, ci
numai a Iu luminii,- mtilti autori antici
se potu traduce numai prin parafrast;
respunsurile la discursuriU tronului
sunt adese ori numai nesce parafrasi.
* PARAPHRASTICU sau parafra-
sHcu.-a, adj., pamphraBticiit, (nopocppa-
oTixdi;), cîrcnnscriptivu : traduetione pa-
rafrasiica, respunsu pnra/rasticu.
* PABAPHRASTU sau parafrastu,
8. ta., paraphrastes, (naţia'ppaaTfji;), care
face parafrasi -.parafrastii su mai secă
de eâtu aatorii originali.
* PABAPHEENESB sau parafrene-
sla, a. f., (fr. paraphcâB^sie, d'in tppi^v
= mente), deliriu traoBitoria cauaatu
prin iDflammationea dispbragmei.
* PARAPHROSTNIA sau parafroatt-
nia, s. f., (icapaţpooâvi], fr. partphrt*
syale), deliria in genere, apoi delirin
causatu .prin beutura de Teninu.
*PARAPHD sau para/u, s. m.,(con-
trassu d'in paragrafu, fr. paraphe), nna
sau mai multe trassure de penna ce se
făcu la subscriptione spre a face difGcîle
imitationea d'in partea altai-a : a sipune
parafulu; paraftdu sultanului; a eonno-
see parafidu unui anteriu sau alkt umri
dennt^wm
*PABAPLASMU, s. m., («apa«Xa-
oţL^, fr. paraplaana) , semnu ce se face
in una carte spre & reaflă nun loca me-
morabile.
• PABAPLECTICU,-a, adj., (seopa-
zkfpi.-a.x6i;, fr. parspleetlqne), care pro-
duce paraplexia.
* PARAPIEGIA„ s. f.. (««pa«Xi)T(a
Fr. parapl^ţie), paralyaia de medietatea
corpului de la gattnre in diosu; de ac!:
paraplegicu,-a, adj., (ffapaîtXT]7[X(i(;), at-
tacatu de paraplegia.
*PABAPLEURA, s. f., (fr. parapleMM
d'in TcXEopdt = lăture), laturi secunda-
rie la insecte.
• PAEAPLETJKESIA, s. f., (fr. para-
pleirAsle), plenresia falsa, junghin.
• PARAPLEURITICU,-a, adj., (fr.
parapleDritiqve), relativu laparapleura.
* PABAPLEURITIDE, s. f., (fr. p«-
raplenrltls) , inflammatione a pleurei
oare accopere partea superiore a dia-
phragmei.
• PABAPLEXIA sau pwvpUsgic, s.
f., (icccpaicX-rjţEa, fr. parapl«zte), acea-
asi*cu paraplegia.
* PARAPLOUItJ, B. m.,8au
* PARAPLUIU, 8. m., (fr. paraplatt),
cortu micn portativu cu care ba appe»
omenii de ploaia, umbrariu.
PARAPONISIRE,- eseu, 7. refl., (de
la gr. mod. irapawSveotc), termînu tri-
viala, a SI maleconteotu, a se plânge.
PARAPONISITU,-o, adj. part., (gr.
mod. napaxovo&iLeyos), terminu triviale,
miUeconte&tn, care se plânge , care se la-
menta.
PARAPONTJ, s. m., (gr. mod. Jta-
pâicovoy),t. triviale, maleconteiitetia,Biip-
perare, dorere, plângere, lamentatione.
' * PARAPOPLECTICU,-o. adj., (fr.
.CooqIc
; PAR^
p*np«pl«et[que), relativa îs parapo-
ptexia, care e copreneu de parapoplexia.
* PAilAPOPLEXIA sau parapoples-
sio, a. f., (fr. pRrxpuplexIe), morbn care
sâmina a apoplexia.
* PARASE, V., parare, 1. a prepară,
2. a proeară, 3. a dispune, a fiice tiJte
celle necessarie pentru una intreprendere,
a Ia& meeure, a pune la caile : a pară
unu ospetiu; apară arme, a ^râ averi;
a 8% pară atuiei, a se pară laeallatoria,
a se pară la hj^a.
*PARARIU, B. m,, pararios, interme-
diariu sau medilocitoriu la comperâri.
* PARASANGA, a. f., parAsanga,
{■xapaaâTţric), mesuraitinerarialaPersi
= 30 stadie = 3000 stensini.
* PASASCEVA, s. f., p«ra««eTe. (ira-
paoxED^), 1. preparatioue, 2. diu'a de
pieparatione, vineri'a.
* PABASELENA, b. f., (fr. para>4-
line» d'in aeXiJyT)=:lnna), imagine de
luna reâessa in nnero, pre longa lun'a
cea reale.
* PAE ASEMA, pL-mafe, si parasemu,
pl.-e,para*eBaiii,(:capc(iTr]|u)y),embIema,
insemnu, Bcatu, marca.
* PARASEMATOQRAPHIA, s. f-,
(fr. pBias4iBBtoţraphI«), discriptionea
insemnelom ; de aci : parasematogra-
phicu.-a, adj., si parasematogrdphu, s.
m., care ae occopa cu parasematogra-
pJâ'a.
* PARASIOPESE, s.f.,paraBl»peBlB,
(xxpasciîxTjst?), reticentia, figura de re-
torica.
1 PABASIKE,-csctt, v,, (d'in :tapdi, si
Binere, bItI, litiini), derellnqoern , a
lass& CD totalu, a delasaă : a parasî uhu
lucru; ellu a parasitu cas'a parentesca,
a parasitu terr'a.
2 PĂRĂSIRE, B. verbale, derellctu.
* PABASETABE, v., parasltarl, a îl
parasitu, a face pre parasitu, a rine ca
parasitu.
* PARASITASTRU, s. m., pai-asita-
ster, parasitu malitîosu.
* PARASITATIONB, s. f., parasl-
tati*i aotione, adulatione de parasitu.
* PARASITICU,-o, adj., paraBltlent,
(napaamxâ;), relativu la parasitu: arte
paraa^ca, misa parasitica, vestemente
parasitiee; Bubat. f., parasitica, (ic«p«-
amxii), arte parasitica.
* PARASITISMU, 8. m., (fr. parast-
tlflne), professione, stare de parasitu;
fig. parasitismulu planteloru.
* 1 PARASITri,-a,adj.s.,pBraBltBB,
(napiaizo^), 1. care bb nutresce cu spe-
sele altoru-a, care manca la mes'a al-
tui-a, lingone : părăsiţii făcu iote has-
setiele spre a fi chiamati la mese; a duce
vietia de parasitu; 2. fig. animali para-
sUe, plante părăsite.
2 PARASITU,-a, adj. part., (de la
părăsire), deretletns, lassatu ca totulu,
delassatn : lucru p(a'asitu, casa pără-
site, moşia părăsita, terra părăsita, so-
da părăsita , copilit părăsiţi , parenti
parasiii.
* PARA80LEsauparasori',8.m.,(fr.
parasol), cortu mica portativu cu care
BC appera âmenii de aore, umbrariu.
* PASASTADE, s. f., paraataa, (ira-
paotdic), 1. pilastra în patru Angbiuri,
2. filamentu Bterile intre petalele si sta-
minele fioriloru.
» PARASTAMINA, s. f., (fr. para-
stamlne), stamina abortata.
* PAKASTANNICIT,-», adj,, (fr. pa-
rastaoiiIqDe), oxydn de stannu nare b6-
mîna cu ozydulu stanuicu.
* PARASTASE, s. 1, (irapiataoic),
parentatl», rogatione,eeremoQia Ia morţi.
* PARASTATICD.-fl, adj., (n«paat«-
uxcSi;), relativula parastases&u \i,para-
statu; subst. f. parastaiiea, paraatatles,
pilastru.
* PARASTEMONE, s. m., (fr. para-
Btime), care sâmina cnuuu stamine, d^ro
nu implenesce fonctionea acestui-a.
*PARASTICHIDE,8.f.,para8t1chls,
(irapaaTtxk)) una seria de littsro la in-
ceputulu Bau finitulu versuriloru, cari
dau unu sensu, acrosticha.
•PARASTTLD, s. m., (fr. parastjle),
parted'inuneleâori.careBâminaastyln,
dâro nu implenesce functionea acestui-a.
* PABASULFETHERICU,-o. adj.,(fr.
parasntf6tfi6rtque), care s^mina eu aci-
dula sulfetharica.
*PARA8IILF0METHTLATU,8. m.,
(fr. parasuiroinâthjlate), combinatioue
de acidu parasalfomethelicn ea una base.
=y Google
m PAB
*PARASTJLFOMETHTLICU^a, adj.
(îr. pkragnirumâlhflltiue), care s^mina
cu aeidnlu sulfom^thylicu.
* PARASYNAXE, e.f., parasynuils,
(irapaa6va£(;), adunare opprita.
* PABATARIU,-a, adj., paratwius,
care se procura uaioru, parabile.
* PAKATIONE, e. f., paraţi», aetione
de pco'are.
* 1 PABATU,-a, adj. part-, fraratna,
preparatu, dispusu, prompta : ella e pa-
ratu îa tite; vestimenie paraie; caUipa-
rati; maneta parata, numerata.
* 2 PABATU, s. m., pBratnB,-us, ac-
tulu de parare: — parata, f., (fr. parade).
* PAEATUJRA, 8. f., paratora, effec-
tulu actionei de parare.
* PAR AYENTU, s. m., (fr. parareot),
pariete mobile cu care se appera 6menil
de Tentn.
* FARUA, s.f., parea,(contras8U d'io
partloa), diviDitaut) care ordesce deati-
nuln, oreitâre : dupo mythoîogia sunt i
trei parce cari toreu firulu vietiei. i
* PABCEKE, parsi si parsei, parsu j
ai partu, t., purcere, a crutiă, a parsită, \
a păstră; vedi parsilare si paslrure.
* PARCIMONIA, 6. f., paruImoDlasi ]
parslnonla, păstrare ; vedi parsimonia. '-
» PARaTATE, a. f., parolUa, caii- \
tate de porcu, ecoDomia, moderatione; i
sobrietate. |
* PARCU,-a. adj., parens, păstrate- !
rin, economu, moderatu, cu mesura; a- 1
Taru : omu pareu la dare, parcu la ispen- \
dere, parcu la vorbe, parcu la laude.
* PABDA, s. f.. parda, famell'a por- ]
didui, leopard». I
* PARDALE, s. f., pardallB, (inxpSa- i
Xtc), panthera. ;
* PARDU, s. m., pardae, (icÂp^), '
leopardu, una fâra selbatica.
* PARE, adj., par, 1. deacea-asi mă-
rime, de acea-asi calitate ; 2. pareobia
numeru pare, numeru impare.
PARECHIA sau parecla, %. f., par,
Bociu sau socia : una porecla de boi, una
porecla de adli.
PARECHIAREaijîarecIaM, v., a face
parechia, vedi impareehiare.
VASECEIA^XJ Bi pareclatu.-a, adj.,
făcuta parechia, vedi wtparcchiatu.
PlB.
* PABEGORIA, B. f., paregoria,(]tix-
pTjYopitx), alienare de dorere; solatiu, con-
solatione.
* PAREGORICn.-a, adj-, paregori-
eaa, (nrapTjfoptxdi;}, alleuatoriu, CODSola-
toriu.
* PARELIU, s. m., parelioa, (m^nţ-
Xio;), imagine de sare reflessain naeni,
pre longa sdrele cellu reale.
* PAREMBOLA, a. f., pareiabalfl ,
(Kapep.^oX7)), ornamente adaosse.
*PARBMIA,a. f-, (rtap04i(a),pr0V8r-
biu; alle^rfa.
* PARBMIOGBAPHIA, s. f.,(fr. n-
râmlnţraphle), coUectione de praverbie;
de aci: paremographicu,-a,aăj., si pa-
remiojrapAM, s■m.,(3r5[potţl,toŢp4(pOl;),col-
lectoriu de proverbie.
* PAREMIOLOGIA, a. f., (fr. par«-
nloloţle), esplicatione de prorerbie; de
aci : paremiologicu,-a, adj. si paremio-
logu, s. m., autoriu de paremiologie.
* PAREMPHATD,-a , adj., puram-
phatu 8, (]i:apă[j.{pa'ca:),de aprope descrissu,
coutrariu ap^âreinphatns.
* PARENOEPHALU, b. m., (sop«T-
■ASfoXU:), crerii cei mici, cerebellulu, da
a,oi:pareneephalite,{{T.fkr«at6fh»llU),
inflammationede ci'f^ri; si pareneepfudo-
cele, (fr. pareDo4phaloc61e), ernia de ce-
rebellu, aub forma de tumore.
* PARENCHTMA, pl.-wafe, (xapti-
^o|ia), teaautura spongiosa propria or-
ganeioru glandulose alle corpului, pre-
cumu e a ficatului ai a renichiloru; de
acf : parenchpmaticura, adj. fi paren-
chymatosu,-a, adj., formatu de pare»-
chyma.
* PARENEŞIA, a. f., (sapaiveou:). in-
demnare la virtute, diacursn morale;de
ăCl:pareneticu.-a,i6\&tivaliparenesia.
«PABENTALE, adj., parenUlii,
1, parentescu, 2. relativii la funeraliele
parentiloru (ai conaagSDiloru) ; de acf
subst. pi. parentalie, parentalU, ceremo-
nie, sacrificie la fiinerariele parentiloru.
* PABENTARE, v., pareaUre, a facă
ceremonie, sacrificie, rogationi Ia mor-
meutele parentiloru (si consangenilom),
a celebră parentdliele.
* PABENTATIONE, s. f-, paroaU-
tlo, actioae de parmt«re, oeremonie,
,CoogIc
FAB.
S87
sacriâcie, rogationj la mormentele pa-
rentilorn si altoru persone amate.
• PAEENTELA, s.f-, pnreateU, con-
Bangeoitate.
PAEENTE, 8. m., psrens^ patre, tata;
ÎD pi. parefl^=tata si mamnia : elin a
remasu fora parenti; parenti boni; pa-
rente se numesee ai unu omu betranu,
apoi unu titonachu, unu preutusauunu
episeopu : sânte parente ! sânii parenti !
PABENTESCE, adj., p.terno.in modu
parenteseu : a consilia pre cineva pa-
rentesce, a tracta parentesce.
PAKENTE8C[I,-a, adj., pâternns, re-
latiTu la parente, de parente : consiliu
parenteseu, invetiatura parentefca, ellu
^a edueatu in cas'a parentesea; ea n'a
essitu peno acumu d'in cas'a parentesea;
avere parentesea; moşia parentesea.
" PABENTHESE saa parentese. s.
f., parenthesls» (xap^ds^), 1, covente
inserte in unn periodu, si cari făcu unu
sensQ in parte; 2. clansura saa semnn
prin car« se airâta co cotari corente su
inserte.
tt PABERB, (prOD. părere), 7., pa-
rer«; a nasce, a genera, a produce, a ca-
sionă, I cans'&, a procuri, etc; de acf :
parente ^ parens, si compusele : ovi-
păru, viviparu, etc.
2 PABEKE, (pron.paf^e),T., păre-
re» spparerA; Tld«rl, oplnarl; potare,
plăcer«; 1. proprie a venf sub ochi, a
se aireti, a se face sau a fi rÎBibile, a
se infacioaiă, etc. : neci unu nueru nu
pare pre ceru; sorele pare prţ orizonte;
dupo vestimentu, aceşti omeni păru ne-
ffotiatori; de rosine nu mai păru bieţii
omeni in Umie; oşti inimice parura pre
culmea coUinei; de si ineitatu si dîatu
de mai multe ori, culpabilele nu păru
inaintea judeciului; prin unu vitru gal-
binu obiectele păru tote galbine; proverb.
cellui ce suffere de galbinare tote păru
galfnne; canău resare sorele pare rosiu;
bagatu in apa unu lemnu, de si direptu,
parecurhatKsifrântu; — inacestuaensu
iatra, in genere, si compusulu : appari-
re, âro in speciale, ca terminu juridicu,
si compnsulu comparere; — in sensupre-
gnante, parere^A prende ochii, si de acf,
a satisface, a placa, etc. : nu mi pare o-
mn/w ac«$tu-a; «u mi parejuneU^ ce mi
ai reeommandatu; -^ 2. appiicatu, prin
estensione, 9ilat;actu,lagustti,la audiu:
Za una mana delicata păru aspre super-
fieiele ce Unei mana grossoîana păru cu
totulu netiăe; aeesiu vinu nu mi pare
de lauda: cumu ti pare Oe amaru, ce
mie pare dulce? — 3. părere, = a se-
mină, a &vi 'ore-care asseminare, a avâ
apparentia, a) in genere : cu acesfu or-
nalu pareii mari domni: vitele păru mor-
te; dorme, fora se suffle, in câtu pare
mortu; pareti nesce mtmu^; voi pareti
mai juni, mai betrâni de câtu sunteţi;
— mai vertosu eonatruitu cu infinitivn
sau cu co : pare a fi unu latrone ; pw'e
co ar fi maiiosu; stătu' a pare co graiesee;
callulu pare co ar sbord, co nu ar at-
tenge de pamentu; — pare co, se aude
si scurtata ia par'co: par' co nu e mortu,
par'co dorme, par'co ar fi domnu, etc;
— i) in specie, a) a av^ apparentia de
ce nu e, a nu ff reale, a ff falsu sau U-
lusorin, mentionosu, etc. : mulţi omeni
para sau se adopera se para ce nu sunt;
faeiarii vreu se pata ce nu sut^ ; ac-
rele si steUele tote păru a se missicâ de
la resaritu spre appusu; missicarea so-
relui e numai partea; eu parufa lutbo-
netate ammagesce tota lumea; rmtltepome
verminose sunt la părere câtu se pote
de formose; lucruri^ celle mai intune-
ricose pam unoru-a luminoie; P) a ap-
par4 in visu : părea aau mi părea eo
sboru; mi se părea eo me aflu in ceru;
c) prin fayperbola, appiicatu la veri-ce
asseminare veri-c&tn de mica, ce appa-
re imaginationei, passionei san impa-
tientiei nostra : ă&lele mi pam secte ;
or'a mi pare annu, pare co e diluviu,
co cade eerulu pre mene; mi se părea co
ne (^ămu in ceru; de multe ori urri-
tionUe ne păru dine; — de aci, 4. ap-
piicatu la sensulu internu : a) la partea
intellectuale a suffletului, părere = a
se arreti, a ff inyederatu, sau a ff veri-
simile, probabile, credibile, si: a crede,
a judecă, aopiuă, a coniecturi, a si ima-
gina, a prepnne, a presupune, etc. : mo'
meniulu nu pare opportunu, nu ne pare
opportunu. nu vi se pare opportunu;
mie nu mi part cwlpo&tle; ac&iSatuiH
y, Google
m PAS.
nu m se pare sau nu ne pare euîpabHe;
— form'a reflessiva dice mai multa de
cfttu cea intransitivB ; — pare sau se
pare eo a pleeatu; nu pare sau nu se
pare co ai fi dispusu la cete rogu se
fad; ti se pare eonute favorescu; li se
pare eo (dtti sunt mai bene de eătu densii;
se nu vi se para lucru de nimica; ce ti
se pare de atestu omu 9 eumtt ti pare
aeestu omu? nu mi pare destuUu de ca-
pace, nu i»> separe deStuUu de adivu;
foca fia-care cei seva pare mai bene;
deco vi se pare, faceţi atiâ; — de unde se
vede co : mi pare, mi se pare=mi pare
MumiseparebonUijustu, covenitu. etc;
— »»» se părea co am adjunsu la suprem'a
fericitaie; — ca espreasione de politetia
3Î de modeaiia espretne sub fonoa de
iadoaeiitîa cea ce pote fi forte certn : tMt
se pare co nu ai eoventu; ni se pare eo
lucndu nu e asia; — b) la partea af-
fectiva a sufSetului , a.) a pare cuiva
reu, (it. parer male adniio) :^ doter«f
Boleate ferre, mierpre, pcenlteroj e*in*
mlserari , etc. ^ a sentf dorere de &-
nima, a gentf penitentia, a seotf ne-
plăcere, Întristare, invidia, suppera-
re, etc. : cui pare reu de errorUe si pec-
eatele seUe, da sperantia de îndreptare;
ne pare reu (fin anima co n'ai fostu si
tu ca noi; cui nu pare reu d'in suf/îetu
de acesta mare periere? mi pare forte
reu co tmte potu adjutâ si eu la nevo-
ita; invidiosului pare reu de benele aî-
tui-a; se nu ve para reu de celîi repo-
sati, ci de celli ce tratescu in miseria ;
^) a pare cuiva beneziz^naiero, latsrl.
delectări : ce bene mi pare co te mai
vedu una data! nu pare beneparenti-
loru de miselWa fililoru; ne a paru'.u
forte bene d". suceessulu vostru; mi pare
bene co eşti diligente, si mi ar pare si
mai bene, deco te ai portă camu se cade;
5. părere, a fi facia , a fi paratu la ser-
vitîu, si de acf, a ascultă, a se suppune;
a fi suppnsu, dependente; a servi, etc.
3 PĂRERE (pron. părere) -subst. ver-
bale, (it. părere), vialo, tIbbdi, «plnlo,
«eutentla, Jadlelan , suspiele ; actione
de 2 părere, si mai vertosu acta bî re-
saltata de a pare, modu de a pare, si
in specie, idea, judecata, contectnra,
credentia, prepusu, ete. (vedi 2 părere):
părerea steUei pre orisonte; ur*a ce ertdi
co ti portu, e numai părere a tea; ce pă-
rere ai despre aeestu omu ? câte capete
atâte păreri ; părere fundata ; părere
fora ned unu fundamattu ; a fi de pa-
rare, a se uni cu părerea altui-a; jude-
cătorii sunt de păreri differite; parerHe
differu, dupo părerea mea, dupoparerea
celloru mai luminaţi; dupo pararea to-
toru-a; a s\ scambâ părerea; a se tine
de acea-asi părere; a si dă părerea, a
nu ave neci una părere a sea; a fi totu
de a un'a de părerea altui-a ; inse : a
dă c» părerea, differe in sensu ie:aâd
părerea; — in specie : părere de reu:^
deltr, pnnItentU, m«ror, eomnlsan-
tio, etc., in oppositione cu ; părere de
bene =: sandlnm ; Intitla, deleebttl* :
eu mare părere de reu cmtu aftaiu de
perderea acestui straluâtu barhati^ de
si cu părere de reu caută se ve spimu
addevertdu; deşerta e părerea tea de
reu, candu ce ai perdutu nu se mai
pote recupera; ce părere de hene pre eo-
pilli pentru darurile de annu2u nou; nu
ti poiu espreme marea mea părere de
bene pentru servitiulu ce mi ai facutu.
*PAEERGU,-a, adj. b., parergon,
(iciipEfqov, fr. parerf «n , d'in sofxx ei
SpŢov;=:lucm); ce face parte d'in alto
ceva principale, luatu de re^la ca
Bubst. : accesaoriu , adauBsu, (fr. h*n-
d'cearre), vorbindu mai vertoau de ob-
iecte de arf).
PARESIMA.,pl. paresime, (contrassn
A'vxpatresima, si aceatu-a d'injjafra-
gesima), quadraseslma , jejaninm qua-
drageslmale ; (compara si ît. ^uaresl-
ma, isp. uaBreiioa, pr. aaresma, carema,
fr. oarfimet ;&i gr. TsssctptxxooDJ); 1. a-
junulu pascelorn : a lassă seccu de pa-
resime; prim'a dominica a paresimeloru;
2. mercuri'a d'in medielÂtea ajanului
pasceloru : la paresime se numera ouă-
le strinse peno aci in tempuîu ajunu-
lui: — vedi si cadragesimu.
PARETALE, paretariu, părete, etc;
vedi : pariet(Ae. parietariu, partete.
* PARHKLin si pareliu . s. m., pa-
reliniB, {icapiiXioz, it. parello , fr. par-
htille), ima^uedeiuiaeoreBausideaiu
=y Google
mulţi ce apparn in nueri pre lODga so-
rele addeferatu; d« aci : parhdicu sau
parelieu,-a, adj., (fr. parhillqne), rela-
tivii la pareliu : cereu pareUcu.
PABHIPPU si parippu, a. m., par-
hlppoB, (itâpimcof, d'in xapd, si ?icnoc
= calin), 1. calin de posta ce se cere
pre longa nnmeruln de calli permissn
de regnlatnentu ; 2. in genere, a) callu
laturariu, callu preste numeru; b) callu
de parata; callu generosn.
* PAEHYPATE, s. f., parhipate,
(napuicinj, fr. parhjpate^ d'in icupA, si
fkatoc =: cellu mai de snsu , de unde f.
ZizâTTi [aubintel. 7op8i)=corda]=:coTd'a
cea mai de anan a unni inatrumentu} ,
coid'a de longa cea mai de sosu a unei
lyre san altui instrumentn cu corde.
1 PAfilA, s. m., (it. paria, fr. paria),
l. omu de cea mai de dioan caata, sau
mai bene scosau d'in tote caatele Indiei :
una paria treoe de spurcatu in ocîii to-
toru Indianiloru ce se timt de un' a
cPin celle pairu caste; vederea numai a
untii pori» ae crede ca ctmmunioa spur-
CfUionea, de care unu h-achmanu, dees-
semplu, nu se pote c^retiă de câtu cu
indelunga espiatione; 2. in genere, omu
de conditione infame ei misera : paria
politieu.
2 PABIA, s. f., parj exemplam, exem-
plar, BimfUtndo, parltaBj d'inj7are^=:pa-
recbia, copia, easemplarîu, assemine o-
rigi nanului.
* PABIAMBOD£, a. di., parUmbo-
d«a, {jtuipux^^&Siii); petieru metticn an-
ticu, compusu d'in cinci s;Uabe,.d'jn
cari prlm'a ai terti'a acurta,ero celle alte
lunge, adeco : "-■'—, cumu : petltloafig,
* PARIAMBU, s. m., parlambos, (;ra-
piaţL^oc); petioru metricu anticn : 1. de
trei syllabe , prim'a scurta si celle alte
doue lunge : "--; 2. de cinci syllabe,
prima lunga si celle alte patru scurte :
- ; 3, de doue acurte numitu ai pyr-
rhichiu.
PAEIABE, T., parlare, 1. a face sau
fi pate, a face sau S completu assemine;
2. a solve, a desface detotu una detoria,
(fr.pajer) : mi am pariatutâte detoriele
sime(an impacatu cu toţi creditorii; 3. a
trage una copia, (vedi Bi2paria), vedisi
PAB^ ^
pariHeare; 4. a se mesnri eu cineva, t
se prende, a face prenaore, ţfr. parter).
PABIATIONE, s. f., parUtl*; actione
de pariare : pariationea C(»npuieloru.
PAEIATORIU.-ioria. adj, s., parla-
tor si pariaterlns; care [-aria sau serve
a pariare.
PARIETALE, adj., pftrletalta,(it. pa-
rietale); de pariete, relativu la pariete ■'
plante parietali; ossu parietale , ce oc-
cupa partea superiore sau laterale a
craniului ; turberositaii parietali.
PAEIETARIU,-a,adj.8.,parletarlB!i,
{it. parletajo, parletarU; fr. parletât-
re); de pariete, relativu li pariete : jAdn-
ta parietaria; — s. f., reale, parietaria ,
genn de plante d'in famili'a urtioieloru,
pdygamia monceeia lui Linneu : parie-
taria offidnale.
PARIETE si părete, s. m., parles,
(it. pariete si părete, isp. pared, port.
parede, prov. paret, fr. parol) ; a^ne ia
sensu cu muru, ce serve a inchide unu
spaţiu, se applica in specie la corti, la
case etc. : eeUi patru parieti ai casei; pa-
rietele carta Sintre mene sivecinu; pa-
riete de nouelle, de earatmda, de petra,
de lemna; a seăe la pariete, a se coled la
pariets, a se redimâ de pariete; a lipi,
spoU parietii; a redicâ patru parieti =
a si ^e cas'a sea propria, fia cătn de
modesta; prov. : a vorbi intre patru pa-
rieti, in secretu; adâ eu capulu de toţi
parietii, a fi orbu sau a â diatrasan; a
vorbi parietiloru, a nu & ascultatu, in-
telleasu, sau a fi smentitu; in aceUu-asi
sensu si ; a vorbi eu parietii; ^piia me-
tafore : parietii gurei, parietii cranivAtd;
parietii gutturdui, peptului; pari^iipu-
tinei, butonitdui.
PARIETINU,-a,adj., parletlnns, re-
latiTU la paritte : forma parietina ; —
subat. m., parietinu sau f. parietina,
vecMu si derimatu pariete, ruina ; sfai*
ascunşi intre parietina.
• PABILE, adj., parilis, (fr. parell);
d'in pare, assemine de mare, assemine
de tare, ecale; parechia.
PARILITATE, s. f., parilltas; cali-
tate de parile,
• PABIMIA, s. f., (icapoi|L(«), redi
;y Google
590 PAR.
PAKINCU, 8. m-, ai"
FAIUNGU, B. m., panl«uD, pailenai
■lUaeeuiii L., (it. panleo, prov. fr. pa-
lie» isp. panol, — allu nostru parineu
io loca de panica, ca si caruntu in locu
de eanuntu), specia de meliu cu apîculu
Degro forte fecuodu si care serve mai
mâţa ca nutretiu.
* PARINERVATU,-a, adj., si
* PAEINKRVU,-a . adj. , (fr. pârl-
BerT4), care are doi nervi pari. .
* PAEINTE, parinte»m, etc., Yedi :
pare^, parentescu.
* PARIPENNATU,-a. adj-, si
* PASIPENNU,-a. adj., (fr. p«rl-
peni6); care are foliole penwâe pari.
*PABISU, s. m., parleaB, (nApiooy),
uniformitate de roce, de membre alle
periodului.
* PABISTLLABICU,-a, adj., si
* PARISYLLABUra. adj., (fr. pari-
RjUăbe si parlsjIUblqae), care are sj/l-
labepari, care are totn at&te syllabe,
Torbiadu mai vertosu de covente ce au
totQ atâte syllabe in tota sau celle mai
multe caşuri, cumu sa substantivele la-
tine de decliuationea iu a si ia o.
* PARITAEE, Y.. p.rftare, (vedi :
parare si 2 părere), a, fi tota dea un'a
paratu spre a face ceva.
* PARITATE, s. f., parib», (it. p«-
rlt& si paritate, fr. parlti), stătu sau ca-
IH^ de p(a^€, ecalitate, perfecta asse-
minare, etc. : paritate de voturi; pari-
tatea nwncrihrti pari, nu pote fi pari-
tata intre lucruri dispar<de.
*PABITATICU.-a,adj.cudrepturipari
sau ecaU .- scole paritaiice. in Anntri'a,
8c61e ) n cari scîentiele se inv^tia in mai
multe limbe , in cari diversele aationi
se boccura de paritatea dreptului de a
si cultiva limb'a sea.
* PABITORIU,-iom, adj. s., parl-
t9r,apparitoriu,servitonn,custode;(Tedi
2 părere, sub 5.).
* PARLAMENTARE, v-, (fr. pârle-
K«Bter), a negoti& una pacificatione în
tempu de bellu, a propune conditioni
de pace.
* PARLAMEMTARIU,-«,adj. s.,(fr.
parlementatre) , 1. relativu la paHa-
flunte i diacMrau parlamentariu, regule
PAE. ^
parlantentarie , termini parlamentari >
de aci subst. pariamentarisnM, moda
parlamentariu, sjsCema parîamentaria;
2. aubst. missionarin insarcinata a pro-
pune inimicului conditioni de pace.
» PABLAMENTU, pl.-e, (it. parU-
mento, isp. parUalenta, fr. parlemeat,
angl. parlUment), adunare de 6meni cn
scopu de a vorbL, a se intellegesia de-
cide ceva; in specie : adunare generale
a representantiloni anei terre coostitn-
tionale, corpulu legislativu alia unui
stătu.
ttPARLABE,T.,(lat. med. parab*Unt
it. parlare, fr. parler), a vorbf, de aci :
parlam&ntu si derivatele; parltUorru,
parlatura.
*PABLATORIU,-fona,adj. 8.,1. per-
sonale, care vorbesce, in specie care
vorbesce muUu; 2. reale parlatoriu.
pi. -ie, locu unde e permisen a vorbf ca
străinii, in moaasterie.
* PAiUATURA. fl. f., vorba malta.
*PARMA,8. f., parata, (JcAptţi]),
1. specia de soutu rotunda, mica si u-
siorella : Polybiu aice co militarii tra-
missi pentru lupte usiore erau armaţi
cuspata, sagettesi parma; 2. prin eaten-
sione si metafora : a) ncutu de ve-rice
forma; b) gladiatorio armata cu parma;
cjclapa vinturatiîriade la follele fabmlai.
* PABMATU,-a, adj. part., paraa-
tug, provedutu ca parma : callari par-
mati.
* PARMESANU, s. m., (it. par«esla-
nio, fr. parmâsan); specia de casia care
si trage numele de la ducatnin Parma :
parmesanulu e bonu cu tnacaroni, (Fm
lapte de vacca. mestecatu cu de capra,
se face parmesanulu.
*PARMULA Siuparmura, s. f., păţan-
ia; deminutivu d'in parma, parma mica.
* PABMnLABIU,-a, adj. s., parav
UrlDg, relativa la pormuJa, si in specie,
armatu cu parmula ; parmtdariu se di'
cea siparitoriulu unui pontefiee; par-
mulari erau si ana parte de gladiiâori,
nomiti ai Thrad.
* FARNASIANTJsijpamcumnw pof-
Tuissiale, pama$siu,-a. adj., vedi :
FARNASSn si Parttasu, s. m., par-
nasiis si panasaus (Hctpvouid^ ai Ua^*
jyGooglc
PAB,
991
vaooiîc). monte cu doue crescete in Pho-
cidea d'ia Qreci'a, consecratu lui Apol-
lîne bI museloru, de unde surgea si fon-
tao'a Castaliei, alle cui ape se credeau
a iaspiră pre poeţi; de aci prin metafora,
Famasati = inepiratione poetica, poe-
sia, Utteratura,arte,etc.; pamasuUt la-
Unu; — de aci si adj. parnagianti.-a ,
parna«m,-(i:=parDm«sln8, parnasseuit;
pamasside =: parnasslH, de Parnassu :
dieele pamassie = miiaele; absol. par-
nassiăih = musele.
• PAROCHIA, s. f., paroehEa, parw-
cia (nspocxla. it^ parroohU, port. proT.
parrotiiiU, V. ft. paroche, n. fr. parola»*),
1. ia însemnarea corentului parochu de
sub 1 : a) officîu, intreprendere de paro-
ehu; bj provisioui procurate de parochu;
2. in iniemnarea corentului parochu ie
9ub 3 : a) demnitate dviparochu allu unei
baserica; b) communea sau popniatio-
nea ce eta sub directionea unui paro-
chu. enorfa.
PABOCHIANU,-a , adj. 3., relatini
la una parochia; cellu ce face parte d'in
ua» parochiabasericesea, poporanu : j)ci-
roekianii acestei basericu.
PAROOHCT, s. m., parochas, (icdcpoxoc;
it. isp. port. parrooo},pr»blt«r,l. cellu
ce pentru una certa summa procură ma-
~ gistratîloru romani celle necessarie in
callatorfa; 2. in genere, uj procuratoriu,
intreprenditoriudeapproTisionare;yos-
petariu; 3. prentnlu primariu allu unei
communeba9enc4sca, allu unei baserica.
• PABODIA, s. f., parodia, (icapipSta,
it. parodia, fr. paroitle); proprie, contra-
cantare, cântare discorde, contr'a tonu-
lui, in tonu falsu; de act in genere, in-
tervertire sau pervertire, intorcere pre
dosu, imitatione si transformare in ren
si in modu ridiculu a anal lucru, inga-
nare; in specie, imitatione ridieula a
unei poema sau si a unui sioguru versu
seriosa, a unei disae, etc. : parodfa poe-
mateloru Ini Omeru; — canticu, bnccata
muaicale, care d'in instrumentale se
transforma in vocale; buccata musicale
transformata veri-cumu.
• PARODIABE, V., (it. parodUre,
fr. parodter), a face parodia : a paro-
ăiâ «na aromat umt verau, una scena.
unu canticu; — in genere : a parodia
coventele, gestele, dissde cuiva; a paro-
dia si ee e mai sântu.
* PASODICD,-a, adj.. (roipwSiiMii; ,
fr. parodlqae), relativu la parodia ai
la parodu.
* PARODU, s. m., (itapfpSd.:, it. paro-
do, fr. parodiate), celln ce face parodie.
* PASODONTIDE, s. f„ (par»doii-
tlde, d'in napd, si iSou; := dente), tu-
more pre gingie.
ffPAROLA, 8.f.,(d'in paranls, sia-
cestQra d'in parabolat it. parola* fr. pa-
role), vorba. Rad ecin'a verbului paWiire,
ai a derirateloru selle.
* PAROMOLOQIA, s. f., (jtopo|io)w»-
YÎa, fr. paromologia), figura de retorica,
lat. eoneesslo, prin care oratoriulu face
una concesBîone simulata, spre a trage
d'in ea coDsecentie contrarie aâversa-
rinlui.
» PAROMOLOGICU,-a,»dj., relativu
la paromologia.
' PARONOMASB, si
PARONOMASIA, s. f., (îcapovoiMiaU,
it. paronomasla, ii. parviOBaae si pa-
mnomasle), figura de retorica, specia
de jocu de vorbe, prin care se baga
in acea-asi frase covente ce au sonnri
assemini, dâro sensuri diverse; jocn cn
vorbe d'in direrae limbe ce au acelle-asi
sonnri, iuse seusu cu totulu divorsu.
* PARONTCHU, s. f., si parony-
c^u, m., pHr•IlJOhlasiparntlJ'ohlanlţ(na-
povu^cac, fr. paronţchle^ ît. paronlohla);
1. buba la radecin'a unghiei, panaricin,
sugellu; 2. genu de planta, asU numita,
fiendu co e bona pentru sugellu.
* PARONYMICU »\paronymu.-a.
adj. S., (fr. paroajme si paronjmlţtne).
cari se ass^mina prin form'a sau rade-
cin'a lom, camu : producere, adducere,
deducere; paronymele nu su synonyme.
«PAROPSlDE,s.f.,par»palB.(ic(!(po-
<[>i;, fr. parffpside), 1. vasu de servitu
pome la mesa; 2. genu de insecte coleop-
tere tetramere.
* PARORCHIDIA, s. f., (fr. paror-
vhldle, d'in «;apd, si Spyt; ^ testiclu),
poaltione rea a nnui-a sau amendouorn
testîcleloTu.
* PABOBCHIDOKNTESOCELE, 8.f.,
=y Google
s»
PAR.
iSp/tc5vc£pov=:intestino, si x'i^Xijizsur-
patnia), Burpatura de testicle, complicata
cu rettamatura de intestinu.
• PAEOTIDEl, s. m., parotU, (laxpa-
ri;, it. parotide, fr. psrotlde); 1. uo'ft
d'in glandulele salivarie, situate sub
urecMe, la ftDghialu falcei iuferiore:
2. tutnore in regiouea parotiăia ; de acf;
petrotidiura, adj., relativu la parotide;
parotidite ai parotite, 3. f., (tr. parotl-
dlt« si parotidei inflamniatione aporo-
tidei; parotoncia, a. f., (fr. p>r«toiiele»
d'iu SŢto<i = inflatura), inflatura a ţa-
rotidei.
• PAROTIDITE, parotite. paroneia;
vedi : parotide.
• PAROXTSMU, B. m., (jcapaio'z^ez,
fr. parffxrBme, it. parassismo, d'initap^
si âSuofiiî = ascuţire, intetire); 1. ac-
Oflssn sau furi^ de friguri, si de alţi as-
semioi morbi : scto'tu si uaiom paro-
xifsmu de febre; 2. prin esteDsioue si
metafora, puntu culmiaante, furia de
dorere, mania, etc.
PABPIANP, 3. m-, «raphallum dlol-
cnm lAnn.; specia de planta, care sâ-
mina ou talp'a pissioei. S.
« PABBICIDALE,adj.,p«rrlotdaIIâ;
relativn la parricidu.
« PABRIGIDIU, s. m., parrlcldlnm,
(it. parrleldio, — probabile in locu de
patiîeidiu; vedi parrieidu);] crime de
parrieidu.
• PABRICIDU,-a. adj. a., parrlelda,
(it. parrloldst fr. parricide, — probabile
d'in patriadu, compusa d'inpa^re si cede-
re ^ ueddere), ucciditoriu allu patre-
lui Ban allu matrei, ucciditoria allu pa-
re^tiloru, si, prin eatenaione, ucciditoriu
de consângeni; — ca adj,, manule par-
recide; — prin mai mare estensione uc-
ciditoriu allu capului statului, allu uoui
cetatianu; proditoriu; culpabile de înal-
ta proditione; proditoriu de patria.
• PARSIMONIA, 8. f-, parsImonU,
păstrare, economia; vedi parciinonia.
• PABSIM0NIOSU,-a, adj., apple-
catn la parBimonia, tare jiarcu sau eco-
Domn, vedi pareu,
FABSITARE, v., parcere, lerrare,
vedi păstrare.
PAE^
PARTE, 8. f., pars, gan. partls* abl-
parte, (it. pirte fr. part); 1. portîone
d'in unu lucni : mie vine una pmie tfiit
banii aeestia, fie doue parii; se dâmu
parte drepta (ia-carui'a d'in _»editate;
2 . latnre : mergi spre partea drepta, si
de acoîîo fa la slâng'a; nu te dâ la una
parte, d stai dreptu; 3. localitate, re-
gione : du-te pre pcu-tea cea mai imdia
a montelui; partea (fm uoUe a padurei,
partea despre resaritu; 3. seasu ;■ par-
tea barbatesca a animtUiloru differe de
partea feminesca; 4. roUu : a luaiu parte
aăiva in acesta intriga; 5. olasse in
vi^i'a sociale ; partea ncbHe a naţio-
nei; partea intelleginte a capitalei; 5. for-
tuna, destiuu : n'am avutu parte bona
de la dumneăieu; nu avussem parte ie
la sorie; 6. coventulu ca unulu d'in celle
mai populari, intra iu multe looutionii
ai constructioni cu multe si varie in-
semnari, cumu : a) intr'una parte, a) in-
tr'una directioue, intr'nnu locu, intr'una
t^rra, etc, ^) amu intr'una par^e=ma-
niacu, smentitu, cu care nn te poţi în-
tellege, b) d'in partea cuiva, a) cu nu-
mele lui, ^) in ce l'attinge pre densnln;
c) la una parte, a) de una parte, in se-
creta, retrasau; ^) iâto si iuclinatu, por-
nitu spre ceva, si de acf : smintitu, se-
intellegutoriu, etc.; djfavore, adjutoriu:
vino in partea mea. atare judecatoriu
inclina »» partea adversariului.
PARTEANU,-a, adj. s., partloepi;
PartlbnsBtndlftsagfl.eareiea parte; 2.care
tine parte; de aci verbulu : partl«a»tre
sau
FABTEmRE,-eâcu,v.,f«Tere,r«rtlb»
stndere, prnferre, a tin4 parte, a fa-
vorf : una jude dereptu nu pole partmi
pre nemine; de acf subst. partenire, par-
tlam stodlam , parţialitate : a judecă
fora partenire.
PAKTENIT0Bnj,-/6ria, adj. e., par<
tibug atudiasDB, care tine paiiie, par-
ţiale : »nu jude partenitoriu nu pate f*
dereptu.
• PARTENIU sau parlheniu,~a, adj.
s., parthenliiH, (3tapd^io<:,-ov = virgi-
nale), relativu la vu^gine, si in specie la
Wnerva; — luatu inse cu subst. reale
1. partheniu, m. eau parthenia, f.,geDU
=y Google
de plante; 2. parihenia, f., un'a d'ia stel-
lele virginei (coastellatione) ; 3. par-
ihenia, f-, san partheniu. m., canticn in
OQorea virginei, cantata Ia seibatorile
Qrecilora.
* PARTHENOLOGU, 9. f., (fr. par-
th^nalogle, d'in napS'Ivo;, ai Xd-fO^), trac-
tata medicale asupr'a feteloru.
•PABTHENOMANTIA, n. f., (fr. p»r-
th^aomiatle , d'in ffiocp&£va< ^ virgioe,
ai |iavcsfa ^ divinatione) ; diviDatione,
care in aaticitate se făcea prin obser-
Tationea virgiDitatei Ia fete.
* PARTHENONE, 8. m,, parthensn,
(napd^vtîiv, it. partenonei fr. parthânonj
d'in icap&iwi := virgine, in specie, Mi-
nerva), templu alia Minervei la Athe-
ne , destrassa de Perşi , sî reconstruita
sab Pericle, in care ae vedea atatu'a
Minervei de aaru ai de eboriu făcuta de
Phidia : se admira ai astadi ruinele par-
tkenonelui.
•PARTFALE, adj., (fr. parţial Bi pâr-
tiei, it. parslale), de parte; 1. oppasa
la totale : avere parţiale, aumme par-
ţiali; 2. care tine parte cuiva, favo-
resce pre cineva : jude parţiale, pareniii
se nu se arrete parţiali eotra neci tinulu
(f i« filii.
* PARŢIALITATE, a. f., (fr. partla-
lltâf it. parilalltn si parzlalltate); ca-
litate eaa fapta de parţiale in sensula
de sub 2., preferentia nedr^pta si pas-
sionata peutra unu partitu, una persoaa
Banopinione ; a arretă parţialitate; a/t
CH partialUate manifesta; a fi fora par-
tialitate.
PARTIARin,-a, adj., partlarlns, re-
lativu liparte, care arepat^e, departe,
parţiale : legatari» partiariu.
* PARTIBILE, adj., partlbllla, (it
partlblle, fr-partlble); care ee pote
ptuit. divide.
* PARTIBDUTATE, a. f., (fr. par-
tlblllt4),C3litate sau proprietate de j)ar-
tibile.
PABTICELLA, s. f., partlcaU, (it.
partleella), deminutivu i'iaparte, por-
tione mica, fractione d'intr'ana parte.
•PARTICIPARE, V., participare,
1. a luă parte la ceva; amparticipatula
aeista literare, voiu participă eu iote
TolII.
PăB. JflS
daunele; nu voiu se partidpu la misei-
lie; 2. ft face parte, a impartl.
* PARTICIPATIONE, s. f., partlct-
patlot actione de participare.
* PARTICIPATORItT,-i<im, adj. «.,
particepa, care participa.
* PARTICIP ATU.-o, adj. part. snp.
Subst., partlclpatos.
•PARTICIPE, adj. s., partlcapa,
(it. parteelpe); care iea sau are parte
la ceva, sociu.
* PARTICIPIALE, adj., partlolpla-
IIb] relativa la, participiu, in Însemnarea
coventalni de sub 2. : construettonipar-
tieipiali, forma participiale.
* PARTICIPItT, pl.-e. parttofplan,
(vedi : participe si participare, comp.
it. partlclplo, fr. participe); 1. proprie,
participare; 2. metaforice, specia de co-
Tente, asia numite, pentru co participa
si d'in natar'a verbului si d'in a nome-
lui ; participiulu Umhei nostra ar cere
desvoltari largi, pentru cari ar eautd
se intrămu in multe detalie,
* PARTICLA si particula, a. f., frar-
tlenlsf (it. psrtlooln, fr. particule)}
1. demin. d'in ţiTie,partic€lia:pamen-
tulu nu e de cătu una partida d'in lume;
2. metaforice si in specie, ca termina de
retorica si de grammatica ; a) parte a
frasei, membru allu periodului; b) co-
ventu indecHnabile si de rpgula mono-
sfllabicn, ca preposetionile : a, eu, de, .
si coajunctîooile : co, co-ci;~ particula
nobiliaria, prepositione inaintea norne-
lui de familia, cumu se pune la francesi
de, Ia germani von.
1 PARTICULARE, v., (parttenlare),
a facă particula, a divide in partide,
in mice particelle.
2 PABTICULABE, adj., partlonU-
rls, vedi particulariu.
"PABTICtJLAKITATE, s. f-, (ptrtlcn-
Uritas, fr. parttciilarltâ), circumstan-
tia particularia : particularitate essen-
tiale, curiosa; a descrie tote particuîa-
ritatUe unui monumentu, unei affaceri,
unei intrige, unei vietie, unei persane.
*PARTICDLARID',-ia,adj.s., p«rtU
cDlarls,(it. partleolare,rr. partieDller)}
relativu la particula aau pmie, la indi-
vidun, oppusa la generale, public» ; ttke
,y Google
694
PAR.
partieularie, missieari particularie, af-
faceri particttiorie; z-. ce ou este com-
mone la alte persoue, Ia alte lucruri de
aţea-8Bi:.sp«QW,;ţi«şi'fa^X^ esie una
virtute particuîaria a poporeîom orien-
tali; gttA&itatea tw intra iţi ^raţteriulu
partieulariu oUh nationd nostre; ca op-
posiţu la generale : interesiea particur
laria caută se c^da interesset generale;
vdUenii'a generale invinge pre cea par-
. ficNlaria; cfl opp(>sitiţ la foblicu : avere
particuîaria adunata ă'in ^^oUele ave-
rei publice; minatioau, circumstanţiale :
a face unu invenţii parHctdariu; spi-
r^particuîariUia&Tfiixxt seiarpliescecu
tpta lumeskiopinione particulari^, care
âefferedecea^eommune; — Q^.esteeeva
portiei4oriu intre ateste doue persone,
ceva eecreto; — ca 9iţ)^9t. se dice la una
.^flrgona privat^ ; unii partictdariu, ăoui
partU^tdari; — ca a^., cu prep. in : in
partieulariu, in eecretu, in paii«.
PABTINIKG,^ftnitov«; vedi : par-
tenîre, partenitorm-
>^TIRE, T., partlre si partid, (it.
yartlre)» a face parte, a divide; vedi si
compusulu , iţuptuiire.
* FABTISANO si partitianura, adj.
a.,, (ir. partU^n, it. partlgiano], fnutor
allonlBii aţudipiusi (vedi si parieanu
.c&re ar fi de pMeritu); cellu ce se li-
pesce de sortea unei persone, unui par-
titu,unei3jst«me,inibraciosi&ndusiap-
peraudu-i interesstle : partisanii monar-
_chiei se lupta cu partisanii rept^lieei;
aiutorvdu are mulţi partisani; — par-
tisanii tJiţatrului RfjifionoîQ, ţntisic'a
italica are miiti partisam; partisanu
allu plaeentoru desfrenate; — mem'
brulu unui partitu politicu : jurft -
sanu allu conservaforîlorv, partisanu
atltt re/onnoţorilorii.— osteaji^ de tru-
pQ neregulate, cari se lupta prin sup-
prindera : bonu partisanu; belUt de par-
tisatti; eapu de parUsani.
FÂItTITION£,s.f.,p«rmi«,(it. pir-
ţliloKe si partitara, fr. partittoi), ac-
poae de porfire, si reaaUat^ allu ace-
•tei actioni, impartire, 'dirisione, par-
te, aţe.; l. proprie si in genere iparti-
tionea unui ntmeru, unei eredităţi; par-
titionea materiei de acritm; 2. m«tafo-
PAR;
rioe.ai in, parte: a> dirisione loeica,
BcientiSca , artistica : dupo definuione
vine partitionea; h) ea termina de ma-
sica, împărţirea unei compositione mn-
sicaie, cumu si Iţttulu partUprn ei : re-
gul\a de parliti'one ^c una reguîa de pro-
poriione CB serve aeccrdidoriîoru de in-
strumente musieaîi,
PAKTITIVţJ^-», a^i'., pârtltirBa, {it.
ptrtitiro, fr. partttl^, aptu a parti Ban
a espreme pariire: covente pca^live.
PAfiTITU,-a. part. sup. aubst.^ pir-
tUni, (it partlt» si paifUţa^ fr. partl
si pârtie); 1. ca part. si su'ţinu, impar-
ţitu, divisu : materia de sjmssu bene
partita; 2. dâro ~maî verlbau ca sabat
reale, a) partita, f ., (reu partida)f a) par-
te, porţione, despartiţura, comparti-
meotu : partitele unef/ere8tra,unifiar'
' mariu, ochiurile; una partita de ^ţOa-
tiani aUergara in adjutoriulu 'eeUoru
attaeati; p) c^ta, factioţe, aecta, mulţi-
me, cantitate, humeru -.pâr^'a eeUoru
assupriti; una partita de intrigatei; par-
tit'a reactionaria; una partita demerei;
■() parte de computu : partU'a de eaaire
si pârlit' a de intrare; a deschide cuiva
partita; computulu ensuai ce cade îd
partea cuira : torie la partit'd mea si
acesta summa; h) Ia jocu : a jocă mai
nMlte partite; a per3e partit'a; s) da că-
sătoria : fefa formosa si avuta, e una
hana partita; b) partitu, m., (reu par-
tidu), factioDo, cei ce se anescu contra
altii, ce an interesai, tendentie, opinioni
contrarie : partitulu a^nloru, rosiiloru,
reactionariloru; omw de partitu, a nu fi
de neei unu pcaiitu; spiritu de partitu;
a avi, a si face unu partitu; miniştri
fora partitu in thrra; ~ form'a |>or<fl«
89 appiica iaco in celle 'mai multe d'iu
inaemnarile formei pcuHta. ,
PARTITCTBA., s. f..fit. paţUt^ra),
actÎQne ai mai rertosuVffec£b^allu ac-
ţionai de partire : partitura aemusiea,
(redt partitione).
* PARTU, a. m., parina, (it.'ţarU);
d'in I părere; 1. abs^. ictione ska actu
de parcre=nascere, fetare j partu greu,
eu mari dorori; muliere grea âe'parfti ;
cu unupartu a nasce trei 0mm; virgme
inainie de partu, virgine dupo pariu;
,, Google
PAR;
S.coDCretn : îetu^aaacniu: pârtii ouHoru
simt aameii.
* PABT0ALE, adj., ptrtMiIg, rela-
tiTn la piaiu.
* PARTtJR A, 3. f ., partnra, (d'in partu
de la 1 părere), fetatura, nascutnia.
* PAHTHEIENTE, part. adj., partu-
ri«ia, (it. partorUnte); care partwe :
motUi partărienti unu sorice. M.
•PARTUMBE, T., p«rtBrire, (it. par-
UrlT«; d'in partu, de la 1 părere), a i
renf bb nască, a fi appacatu de doreri
de nascere, de fetare; proT. parturu
moniw, se nască unu sorice=popQl. se
seremu mantii se nască unu sorice; ~
flg. aporturi una idea; dne acte ce mai
porfure mentea lui? M.
* PARTUBITIONE, 8. f., partarM» ,
(it. paitorlilone , &. partnrltlon); ac*
tione de poriwnVe. M.
•PABTmtITOBIU,-ioria,aiy. 8.,pM-
torleasf (it. partoritore), care parture;
Tedi si parturietUe. M.
PABU, 8. m., pl.-i, pslii , (it. isp.
pal», port. piO| piOT. palf fr. pal, pleot
pali»); lemna Inogu, ce se ascute Ia una
capetn, apoi se bate si infige in pamenta
spre a servi la conatructione de garduri
san la legatn de ellQ vite sau alte lu-
cruri : paru'grossu, pcaru suptire; pari
de aalce, de fagu; a bate pari, a talia
pari, a ascuU pcmi; — in genere, /«-
ite, etc. : a se bate cujMirii, a di cupa-
rulu in bietele vite; a sparge eapulu
cuiva cu parulu.
FABUCIANU, s. m., demiDutiTU d'in
deminutirnlu paruciu.
PABUCIU BÎ parutiu, (si cu si in locu
de d, parusiu), s. m., parraB palusţde-
minntivn d'in paru;—ă6 aci, afora de
parucianM,B\ alte deminutire : parcioru,
sî ca si io locu de c : pan»8iorM;~pre
longa aceste-a se audu si formele : pa-
ruscianu, paruseetiu, parulletiu.
PABUIBE,-escu, v., abate part; redi :
parare si imparare.
PABUtLETIC, s. m., vedi paruciu.
FABUSGIANU, parusiu, parutiu. s.
m., Tfldi paruciu.
PABUrUj-a, adj. part. sop. subst.,
d'in 2 părere, redi acestu coveotu.
« PAfiVIGOLLU,-a, adj., parrlo»!*
PAS.
595
ll8,(f^.parTleoUe), care are ct^seur^
* PABTIPICABE, T., parrlflosre.
(it. parrlfloare); a face parvu, a micfi-
siori, a diosuri, a despretiă, etc.
* PABVIPLOBU,-o, adj., (fr. par-
TtHore}, care are fnict fiori.
•PABYlTOLIU.-a, adj., (fr. partl-
r«il6), care are folie mici.
* PABTITATE,H. f-, parTltasi stătu
sau calitate de parvu.
* PABYU,-a, adj., parTnsj niicu,pu-
cinu, pucintellu, menutellu, Bcurtu, etc,
popolariu mai vertosuca connome : An-
toniu ^ârvulu.
PASCA, s. f., paseliB, (Jtdtoxa, it. pai-
quâf fr. p&qnes , — coventu ebraica :
pasah ^ trecere); 1. applicatu de re-
gula în plurariu, pasce siposct; pasele,
serbatore a Ebreâoru in memori'a es-
airet d'in Egyptu si a trecere! marei
roşia : pascele Ebreiloru; Ghristu wtî
se mance pascele in Jerusalemu; 2. ap-
plicatu de asseminea in regula la plnr.,
pasee, pascele , serbatore intru memo-
ri'a iuTiarei mantuitoriului : pascele lu-
minate si formase; la pasce mancămu
oua roşie; a face pascele la tirra; pascele
au fostu annu forte in vira, estu te»^
cadu forte in ierna; — proverb, nu su
in iote dillele pasce; a se vedi d'in joui
in pasce; — 3. applicato in singulariu,
a) pasca, p&ne fermentata cu lapte si
cu oua, impluta cu brendia, ce se face
la pasce; h) anafora ce se da in diu'a
da pasce.
* PASCALE, adj., 1. paselialls, (it.
paiealo si pasquale), de pasce, (yedi
pasca) : dUletpaseali, ospetie pasciUi,
vestimentu pascale; 2. pa§ealls := pas-
onalla, vedi pascuale.
PASCALIA si paschalia, s. f., (xao-
XaXiov), d'in pasca, 1. calendariu per-
petuu, calendariu in care se indica epoc'a
pasceloru ai celloru alte serbatori pre
mai mulţi anni; 2. carte de divinatione,
de predictione; in genere, reri-ce mediu
de divinatione : a caută in pasctdia, a
spune cuiva sortea dupo pasccUta; —
prov. a si perde pascalfa = a i se în-
curcă liciele, a face errori de calculu,
a se inselU.
PASCALIRE,-esc«, t., dlrtuari, »•-
,CoogIc
m PAB.
tlelnarli a spune paseaU'a cuivftj a di- i
Tină. a predice. |
PÂSCALITOEIU,-«'>"o,adi.s.,T«t«i, |
dlvlnator, T*tloInstort care pasc(deace. \
PASCAXITCRA, e. f., TiUclDlan,
diTlnatlo, oracDlom | actioQe si effeotu
de pascalire.
FASCÂTUSÂ, B. f., Yeăi pasadvră.
PASCE, a. f. pi., vedi pasca.
PASCEHE, păscut, pascuiuai pastu.
Y., pasoere ei pasol, (jt. paiieere, iap.
paoer, pvov. pascer» fr. p«itre); 1. a
tiiaDc& 6rba, a smulge si mancă ărba:
otăle, hoii, caUn pascu -irba verde; de
ee NU pasce botdu acestwa ? 2. a face
se pasca, a duce la pascutu :pasceti omle
meUe, vite bene păscute, si îrba păscuta;
3. âg. a si pasce oclii eu formosetiele
dinei.
PASOIONARE, pascione. vedi pas-
tionare, pastione.
PASCITARE, T., paioltarei a pasce
continuu, a pasce bene :
PASCIULLA, si paschiuUa, a. f.,
Saaxti}>.[oy, ei fi.<mxi).oq,), saccu sau punga
e pelle, tessilla.
PASCOSU, paseu; vedi : i>ascuo»u,
pascuu.
*?ASCV ALE si pascale, adj., paa-
eoalls si pasoalla; relativii la pascuu :
ouHe pascuali.
PASCDOSU si pascosu.-a, adj., paa-
aaoBDs; plenu ie pascuu, in însemnarea
eoventiilui de sub 2., bonn ie pascuiu:
pascuose villi.
PASCDTOBIU,-(oria, adj. s., pasoeiiB
pastor; care pasce : pascutoriu de oui.
PASCUTU,-a, part. sup. Bubst. d'in
pascere, pastua : capre bene păscute;
»^)adt^pascHtuouile;paschtuluviteloru.
PASOUTURA, s. f., pastui,-iiB, ac-
tione, actu si eff^ctu de pascere -.pascu-
tur'a mteloru.
•PASCUU, pl.-e, pascuu n, pastione.
PASIONARE, pa8io::e; vedi : pas-
tionare, pastione.
PASPOKTU, B. m., \eii passaportu.
PASSAPOBTU ai passuportu, pas-
portu, pl.-e, ooînmeataa, (it pagasporta,
fr. passeport; — d'in passu si porta,
vedi si passu); carte scriasa de uaa
auctoritate, prin care ia da cuiva facul-
tatea de a potâ callatori in libertate ai
securitate: passaportu in tola regtffa.
paasaporte visate de eon$uli; passt^ortti
pentru Germani'a; — a da cuiva fxu-
sc^ortu ^ a dimitte , a dimitte d'in
serritiu : deco nH ^t place servitorim^
da-i passaportu.
PASSARE, V., vedi passire.
PASSKRARIA, s. f., aaeuplnm, «rlu
oara} aviarlun, «tImi «altUnd») 1. of-
ficiu de passerariu, 2. maltime d9 pas-
teri, 3. loeu unda se ţinu paaseri.
PASSERARIU,-», adj. b., avUrlia,
aneepea* avtan eiirat«ri relativa U
passeri : cane passerariu, da venata
passa-i; lacie passerarie, — Tedi ai
passerescu,—m&i vertosu ca a. m. per-
sonale, passerariu, a) care vegbi^dia
asapr'a passeriloru, carecrascejxuMn,-
b) vanatoriu de passeri; e) io genere,
cui plăcu passerUe.
PASSERE, s. f., Afla, passer, (it.
paNsere si p*BMrO| paaaera; port.paiaer«
si pasaarB} prov. paaaer si pasaM-a» ft.
pasaerean j isp. p^uo ai p«Jara, — in
limb'a ispanica are coYentulu, ca si in
a nostra, si însemnarea generale de
animale ar^atu, 6to in celle alte se
appiica numai la unu g«nu de aborabirie
mici cari manca griuinia pre campu,
vorabie), 1. veri-ca animala aripatu,
sboratiiri» : passerile formedia a dou'a
elassed'in vertebrate; passeri domestice
= absol. passeri. (comp. iap. paaeraa
cu acea-asi Însemnare); passeri sd-
batice, passeri palustre; multe passeri
cânta forte formosu; passeri rapitorie;
passere nocturna; 2. genu de passeri,
asia numit'a pr« a locuri vbrMa, (ou
o mutu).
PASSERELLA, s. f., arlcaU, de-
minutivu d'in passere, — in acellu-aai
sensusi formale trivii^i:pa55er(ca,piu-
seruia, passeruica.
PASSERESCE, adv., «vlaa rlta; U
modu passerescu, ca passerile : a vorbi
passereece, incurcatu.
PASSERESCU,-fl, adj., «vUrla», de
passeri : genulu passerescu; — liaAa
passeresea = limba Încurcata, oeintel-
pÂSSERINU.-o, adj. 8., pMt«rUu,
%
.Google
ŢA&
(oompara bî it. p«s»erln«); de passere :
pwne pMserine, came paaserina; —
snbst. cu acellu«>asi sensn lia pas$ereUa,
demiout. d'in pasaere.
PASSEBUIA, passemica, (forme tri-
viali) s. f., vedi pasaerella.
* FASSIBILE, adj., paBslbllU, (ital.
pMiibilflt fr. paeslble); I. capace, sus-
eeptibile de a pali. sufferf : ormt pa3si-
bUeea si noi eeUiidtiommi; 2. c&repate,
Bnfîere cu răbdare, patieote; 3. cărui se
cade, caremerita Be jHiA'a, eesntferiaca
pena : passihtU de tote daunde; ăelietu
pasaSiUe de inchisore^
* passibilitate:, s. f., pMBibiit-
Us, (ii. pHgglbtilU si puslblliutfi, fr.
pustbllIU); calitate de pcusibUe : pas-
aibiîitatea camei omenesd; vedi si paa-
awitaie.
* PAS3IPL0RAClU,-o, adj.,(it. p>s-
slfloraceo); care B^mitia cu poâsi/lorea.
* FASSIFLOBE, s. f, (it. paBsIflora,
b. pusUl«re); ganu de plante d'in fa-
naU'i pasti/hradeloru, gynandriapen-
tandria, L., asii numite dupo assemi-
Darea organelora cn instrumentele pa«-
nonei lui Cbristu.
* FASSIFLOBINU,-a, adj. e., (franc.
puafllorlBe); As passiflore ; ca subst.
reale, passiflorinv, m. sau passiflorina,
f., substantia alcalina estrassa d'in pas-
siflore.
* PASSIFLOBIU,-o, adj., (fr. paxsi-
lori), vedi pctssiftoradu; B. f. pi. pas-
sifiorie, fomilia de plante ce are de typu
gennln passiflore.
* PASSILLU, s. m.-, pixIlIoB, (d'in
paagere, compara si grec. Jc&aaaKo^);
păru micu de infiptu in pamenta sau in
aitu ceva : terrusiu, p^nna, cunin, etc.
«FASSIUNALE, adj., passloDalli,
(it. passtonale, fr. paBiianiiel); de paa-
sione, suppnsn passionei : partea pas-
sionaie a suffle^ui nostru.
*FASSIONARE, v., (it. pa8Ht«ii«re.
fr. passlonner), a d&,a inspiră po^^tone:
a pastionă weea, gestutu, coventde
seUe : refl. , a se passiond = a prsnde
p»ssione : a se passiond de inv^atura,
de antieitate.
* FASSIONAIUU,-a, adj. &., (it. pai-
il«iarl« , fr. paitUBuIre); relativu la
PiS.
m
passione, ia specie Ia passionea lui
Christu, teuatu inse de regala ca subst.
reale, passtonartu^libru ce coprende
passionea lui ChriBtu; reale : passiona-
riă=pa3siflore.
• FASS10NATU,-fl, adj. part, (ital.
passlanato, fr.paBsIonnti) t mnenipassio-
nati ăejoeulu in cârti, mulieri passio-
nate de ornamente ăesh-te; harbatipaS'
sionati ea martyrU.
« PASSIONE, B. f., paBsro, (it. pai-
alcoe, fr. paBnIon) ; actious de patirh
si statn produssu prin acesta actione;
1. poiire dorerosa, patimeotu, patima,
snfferentia, tormentn , etc, a) in ge-
nere, sufferentia fia corporale, fia spiri-
tuale : ellu vindecă tote passioniU cor-
pului; passione de ficatu . paasione de
stomaeu; n'avefi compassione de passio-
nea acestoru misere fientie? una pas-
sione de eapu tenace si forte Iu condus-
se la mormeniu; medicii si medicamen-
tele nu mi adducti neci una usiorare la
dorerea si passionea mea; si aşteptarea
unui bene e una passione ; e una pas-
sione d'in celle mai mari a aseuliâ mu-
siea rea sau a lege sa^ipte reu scrisse,
passiond de totu g&iulu imbetranescu
pre OMU înainte de tempu; — in senan'
' concretu, persona sau obiectu ce casio-
I na passione cuiva : tu eşti passione ne-
iufferiia pentru mene ; — b) in specie,
a) morbu cu doreri forte acute : pas-
sione de nervi, de fibre; passione iliaca,
hysterica, hypochondriaca ; ^) despre
patemUe roantnitorinlui : passionea Im
Christu; septeman^a passionei sau pas-
sioniloru; de aci : a') passionea sau
pa98tont7e=:parte a evangelialni sau e-
vangeliele ce coprendu narrationea pas-
sionei lui Ckrisfu; p') passionea sau
passionile = predica asnpr'a passionei
lui Christu ; — ^) pa8siofu^=torm«ntn,
tortura, supplicin, ei mai vertosn, mar- ■
tyriu , vorbindu de santi ; — 2. motu
BSn missicare a sn^letului, o) in ge-
nere, sentimentu, affectu, agitatione ce
pate san cârca suffietulu, cnmu : amore
j san urra. tema, frica, sau sperata:
j Imecmia sau intristatione , menia , etc.;
passionile j6ca in arti unu roUu forte
I insetimaUt; suffktuiu docei^i^, ea si
=y Google
m VAS.
aUu poesiei , tânt pasaioniîe ; numai
prin pasgioni sau prin espressionea ad-
deeerata ai mesurata' a pasaioniloru
poteoratoriuluatptivâ ânimUe ascuUa-
toriloru; singur'a passione permissa is-
toricului e passionea addevenduî; sunt
passioni nobili si ignobili : pote ave ci-
neva passionea sitidiuiui , dero si pas-
âonea jocului de cârti, passionea beţiei;
passionile bene ăereptaie sunt condi'
tionile ntcessarie alle intregei activUaie
omenesca; numai passionile desfrenate
orbesc», degrada si reăucu pre omu la
staiu de bestia ; b) in specie, a) misaî-
care a sufflettilaî ce trece limitile ad-
deverului si benelai , affectn yiolentn ,
âorentia deafrenata : passione orha, im-
petuosa, violenta, desfrenata ; violentî'a
paasioniloru; passionea betieijoeului de
cărţi; a fomentă, escitâ, itUaritâ passio-
nile; victima a passioniîoru; servitutea
passioniloru, orbi'a passioriei; a vorbi eu
passione pentru cineva, contra dneva,
de ceva; ^umul/ulu, beii'a, desfrem^u
passioniloru; a si mfrend, repreme,
domitâ, stemperă, modera passionile;
p) affecta , amore ardente pentru neva
bonn : a ave passionea studiului, ar-
melom, artHoru formase ; 7) amore ar-
dente senssnale; — 3. in sensalu cellu
mai generale, passione := impressione ,
fia placota fia neplăcuta, aan doreroBa,
venita d'in sensnlu fia esternn sau ia-
ternu : visulu dispare, diro passionea
impressa de ellu remâne; de aci : a) pas-
sione =: ce pate cineva sau ceva, ce se
inteinpla cniva, ce se petrece : eveni-
mentu, intemplare, etc; b) passione =z
modificatione, modu, stătu, calitate,
proprietate, etc.; e) naai vertosu, pas-
$ione, io oppositione cu aclione : pas-
sionea si aetionea subiectului; verbe-
le passive esiiremu una passione a sub-
ietiului, verbele reflessive espremu si
aetionea si passionea stAieetidm.
TASSIB.E,-eseu, v., gradi, ceder»,
Ire, Iiirredi,ajrsredl,traiiţredlf (comp.
si it. pusâre, fr. pMser, isp. passar ai
pasar); a face passu, sau passi, a merge,
a amhld etc. : coptUidu a ineeputu a se
redicâ in petiore , dero nu cutedia a
pasă; a passi heae, reu, memiiu, largu,
PAS;
dreptu, stramlm, in desertu, in seeu, eto.
cine passesce reu si screntesce petionău;
passiti mai inc^u, mai iute; se nu pas-
siti (Tin îoeu; Inetidu omu nu pote passi
cu unu petioru; cu greu p assesee cineva
numai cu unu petioru; passiti voi cdli
derepti intru imperatî'a tatălui «teu; se
passimu mat departe, mai ineollo; — cu
obiecta directn : a passi una fossa, unu
^ardu, una gropa, etc, a trece preste
elle cu unu singuru passu, si in gene-
re, a trece, a sari : ritdletiutu e and de
angustu, co ht pote pasai si unu copiUu;
nu me passi, nu passiti eopiUulu, co rm
mai cresce; nu ne passUi, co nu mai
creseemu; — metaf. a passi de la vorbe
la fapte, a passi la lucru cu ântma ; a
passi mai departe ca cercetările, cu det-
baterile; a passi preste marginile legei,
ragulametUuîui, bonei euvientia; nu mi
place cumu passesei tu; de acf cu întel-
lessn de proceda-e : cwnu se passimu la
applicarea, la essecutarea aeesteiordine?
— cu adverbie de loen, iea sensuri di-
verse, dâro precise : a paasi inainte ^
fi propassi=:pr9gTtH; a passi pre^e=i
tranuţrftdl ; etc. — in ^rtile mai ve-
chie, si pre a locuri si in gnr'a poporu-
lui, se afla si cu form'a are, adeco pas-
aeare :passati de la mene intru intune-
reeulu tartarului! — mai vertosn cq in-
semnarea de abire, diseedere ^ a se
duco etc.
PASSIT0,-a, adj. part. anp.subst.d'in
passire, ţresBii : fosse passite, passi-
ttUu eallului.
FASSITUBA, 8. f., gTtna$î actione
de passire, i6ro mai vertosu modu de
passire si resultatn alin passirei : fa
doue , trei passiture; passitur'a eqpĂlH-
luî e inco inc&rta si vaeUlante.
PASSIU, B. m., vedi 2 passu.
PASSIVITATE, 8. f., (pasBlTltas, it
passlTltă si patBlrltate , fr. pasalrlU);
calitate de passivu : passivitatea mate-
riei ; activitatea suf/letului presupune
passivitatea lui.
*PASSIVU,-a, a^., passlmi, (it.
paaslTo, fr. passEt) — d'inposAU, de \%pa-
tire) ; aptu a potire , care pate , sufi'ere
accepta aetionea atraina sau eiteroa, si
da aci, care na face nemiea, oti mia-
=y Google
PAS;
sica intru nimica : materfa ie eotuiâera
ăe unit nt^md ed ptis^Sva; setisîbUitii^'
tea M adi^ de pasihia; ca ^te' a^-
ste-a : fbriia pasaiva, principiu pa$»iou
e acdiiMi asupra earui-a lucra prind'
pitii» ăetivti aatfagattde: — aacuUare
paasUfa, tupptmere pa$8iva; prmdpit^
pedagogieu tere ea disetplH se nu fia prm
patgkii; ^-^ veriu passitu. allu cni sub-
iectu e passim ; asld si : parUc^iu
pasaivu, opţntmaetim; de aci abBoLjMur^
simiu, B. m. Tesle, fonUa passiva a
verbelont : passivtUu Upsesee verbeloru
m tote hmbde Houe ronuM^,'eari h'ou
unupasmu, ca paisivtdu Kmibtioru dos-
riee antice; — in altu sensu, jioneul»^
detorfa, totn allu detorleloru uAai ţri-
vatv Ban nnoi erUtu ; paanmUu in^-ece
aetimdu; a trece eUlare auntuta la pas-
nm.
1 PAS^i-a,ţaxt.d'iapalire, pun».
2 PASSn (pre a locuri passiu), gn-^
4iSt gtetaatf s. m., passiiB, (it. port.
likBM, isp. pu», proT.fr. pu» alb.'pu>;
Dn'a d'in formele participali alle verbu^
Ini paatfer*, leuatu de re^a cA'^b6t.
1. 00 ţi. pagsi, a) depărtarea nnui pe-
tiomde altnln, miesicarea ce face ca
petiomin nnn orna sau altu animale in
mersolu am, thtendn unu petîorii si âh-
Bicando altuln inainte, cuma si spatinln
eoprensn intre petiorele asii depărtate,
si de acf, meraa, ftmbletn, ete.','raai vet'
toBB merau inainte, 'dâro si meran Îna-
poi aan in laturi, et) proprie : pastH de
CoptUu , de omu mare; unu paSsu de ai
acestui gigante face dnd de ai tei;- passu
wCf/N, passu itite,paS8u tttesuratu, passi
mesurati ca cei de jocU; a joeâ eftom,
faeundu douipassi inainte si umtifi in-
deretru;pa$tuhtmlitariu: p)'liietafori0s,
mersa, inoepQta,' progresau, prooessu,-
appnoatora, mesnra , caile, nediu de
suceesBu, etc.; a face passH eovenUi
pentru successuiu lucrtduţ; a face uhn
pasau perieulosu; passuUâ osHu ifa»-
taiu e mai greu m tote; a fate paasi gi-
gatitiei in adtura ai materiale si morale;
i) io specie, mesura de Inngime : ară-
tura lata de eineispredieee passi; mil-
Uarit^romanu are tMa mile depaiai;
6) distantia nedeterminata , driro d»
PAS 6W
regala scurta sau reputata ca scurta :
etatea e lăuiiu pdesu, la doui pasai de'
satulu nostru; ■) in itifferite COnstrac- '
tioni Cu differite ÎDsemnayi , cnuu : a
scote paasu cutt»i=Bface se mârga, se
se appucfl de lucra, a dă passu=:a scote
paam : a dă passu caUuJui: dârÂ'sl a
d&tempu, a ii, pace; a Iftsafi se se de^
paitti, afi'indn^ente cAtra cioara', etc;
mai da-mi passu, cote lioiu ăeifaiee de
totu ee ti sum detsriu, (redi "ăi pastui-
re); la p(un(=iDCeta, nn ib fogatZassiit"'
caUtJv se mergaia passu ; in ptisau =
la paasu, d6ro si : in paasalu covenittt;
Deci mai rapida, oec! mai ioMtQ',^iditi0-'
sura , etc.; — 2. cu plur. paSMri , 'in
genere, jMU8u=lciou, mai vertosu, îoou
strimtu, ai in specie va) locu de trecntn,
a) la una apa, p) la una oatena de mon*
ti, strimptore, trecutAre, ettf. ; passutu
pre la Tvmt^' Rosiu, paasti^ de 'Gd~
laia intre Frand'a ai AngH'd; b) caile
sanstratascnrtasi^gasta; e) Tocu d'in
una oarta d'in unu anctoriu; â)'^ita
de trecerea libera in calIatorfa==|iawH-
poftu. ' ■ ■
FAâSaiRE,-«scu, r., Indalţera; In-
t«rT«Uou Tel dlem satli laxafai ăi aftl-
Tednm darej a d& paaSu, a na eoQBtrin-"
ge pre cineva la teraitsa defkeăi» e
obiflgatu, sau se solra ce e detpHo; a fi
iBdu%0nte, a rabdi, a aşteptă, a tia pUne
calTa ungfai*a in gattnre.
PASSUITOEIU, -iorio, adj. s., «re
paaauesee, applecatu a passul:
* FASTA, 8. f., pasta, (icâmj, it. pa-
stei fr. pAte), farina molliata si'ferm^n-
tata, coca; reri-ce substantia măcinata
si fermentata : paata de prune; de gu-
tonie, de amygdale; maoCare 9e pasta.
placenta, tarta, etc.;— metaf. materia: '
toţi sumu facuti ePin acea-ast pasta.
FASTAIA, s. f., as dice prd ^ lofcrs
io locu de postare aau pastaria.
FASTABE 9&apastana; s. f,, Blllqna,
rvUlealus, follicella sau tbâca in care
se aâa incbîsn fructulu cei'fconi plante,
th^a de forma oblanga : postare defH-
seola, de lente, de ^deliu.
PASTELLU, a. m.,Ot.paBten«, fr.
pasM, — d'in pasta, ca si pastWrU. etc.),
bueeatelh de varie materie phurttr, put'^
=y Google
Terisate, ei apoi consolidate; 2. tarti-
sidra; 3. apecia de condeliu de plambu,
facatn d'in colori pnlverisate ei prepa-
raţii peatni pictori : ptc^uru lucrata cu
pasf^ulu.
PASTILIA, B. f-, (it. pasttglU, fr.
p«Btaie), mica portiooe de pasta, de dif-
ferite forme, făcuta cu saccharu, giimma
si alte materie gusbiîse sauodordBâ spre
a servi la affumatu, sau Ia tinutu ia gura
peutm tusse, etc.
PASTILLAKIU.-a. adj. s.. pistUli-
rlosj jelativu la pastUie sau \a.pa8tiUe;
celln ce face sau veode pastille.
FASTILLD, 8. m., paBtlUuB> (it. pt-
Btlllo, ă"in pasta sau pane), buccatella
de pane sau de coca, panisi^ra, torti-
siora; mica oonfectnra; pilula medicale.
PASTINACU, (si paiternaeu), s. m.,
paBtiuoa^ (iiisp-port. pistlnaoa, prav.
paiUnaga, &. panalt), genu de legume;
— pre a locure se dice si pasternapu.
* PASTINAKE, v.,p»Btln«re,(it.p»-
■tlnare). a ă&pa^nu agrului, a sapă.
* PASTINATIONE, s. f., paBtIaatIo,
actione de pastmare sau săpare.
• PASTlNATD.-o. adj. part, p«bU-
■fttn.
• PASTHîATUBA. B.f.,puUDât«B,-
nBt resultatu alia actioueidejxu/inare.
^PASTIKU, s. m., paBtioun, instru-
mentu de sapatn eu doni denti, sapo-
niu pentru sapatulu Tîniei; — prin me-
tafore : a) sapatar'a ensasi; b) ngrulu să-
pata.
PASTIONABE, (pron. pasdomre si
paaionare),^,, pabnUrUpaBoere» paaofj
a duce la paatione, a face se pasca vi-
tele : a pastionă htne ouUe, boii, callii,
porcii; si oa intr. a pasca : pastionati
in pace. eapriorele melle.
PAiîTlONARITU, s. m., tassa pen-
trn pastionare; pretiulu ce se da pentru
pastione: pastiottaritulu e una grea
Barcina pentru terrani.
PASTIONATU, (pron. pascionatu si
paaionatu), adj. part. sup. 8ubst.,pabH-
lâtaB. pastBS.
PASTIONE, (pron. pasdone si ^lo-
sione, d'in pastu, de la pascere), s. f.,
paatlo^ pasenam, 1. actione de pascere,
a. c&mpn de jxucu/u; 3.metaf. alimenta,
prada : omulu devine pastione f&reloru.
PASTORALE, adj., pasUraUs, rela-
tivu Ia pastoriu : vietia pastorii; poema
pastorale, si siibst. una pasioride, in
care se descriu pastorii, vi^ti'a loru;prin
metaf. felativu la pastorii spirituali :
soUiâtuăine pastorale, serissâre pasto-
rale, doctrina pastorale; si snbst. jmi-
«^oraIea=^cientia de a administra ee*
clesi'a ca pastorîu spirituale.
PASTOBATICU, s. m., (it pasUra-
raţie»), officiu de pastoriu,
FASTOBATU, s. m., demnitate d«
pastoriu (spirituale), fnactione depa-
storiu,
PASTOBE, s. m., pastor^ (it pute-
re), care essercita functione pastoreaca,
mai allessu io sensu fig. postare «ptrt-
fuaZe^aacerdote; vedî pastoriu.
FAST0B£LLn,8.m.,(iip«Btar«U*),
demin. d'in pofforiu, june care pasca
onile.
PASTOBESOE, adT.,paBtorallter,i]i
modu pasioreseu.
PA8TOBESC0,>ci, adj., pastaralls,
relativu lapastoriu, depaatoriu : vi&ia
pttstoresca, vestimentu păstoreşti», eaft'
tiee paetoresei.
PASTOBESSA, s. f , paatoriB aur,
ftiioM oBBtos, t, mniiere a postomlm
sau mniiere pastiria de oui.
FÂSTOBICIUsaupa<M<w.-a, adj.,
pastorfolQB sau pastarftiaa, relativa la
pastoriu : flaertUu pastoriâu.
PĂSTORIA, B. f., păstoria ara, pa-
fltorla Tlta, 1. artea de a educi onisaa
alte vite; 2. professione de pastoriu;
3.fuDctione de pastoriu spirituale; 4.dea-
nitate de pastoriu spirituale.
PASTOBIBE,-eac», r.,paBtMreB eaae,
pagoere, enetadlrei oarare, (it. pasts-
rare), 1. a & pastoriu in sensu propria
si figuiatu : a pastori la ouUe cuiva mai
mulţi anni; a pastori vaeade s(Uuiui;
2. a prevegbii : a pastori una viniaf-
una tirrina; 3. a administra eccleai'a :
a pastori ca archiereu una eparchia; a
pastori una dtecese mai muUi anni; |imi-
tuîu pastoresce hene pre poporat^ii seL
PASTOBITU. s. m., functione depo-
sloriu, in sensu propriu si figurata; tem-
pola cfttn pastoresce nau orna.
.yGooglc
PAB.
PASTOE[U,-*^m, adj 3., pastor, (it.
ptstore, iap. port. pastor, pror.pAstre,
fr. pfttre» si pastenr, — de la pastu, d'io
paseere), oare pasce ouile sau alte pe-
core : pastoriulu cellu bonu si pune vie-
tVa pentru turni'a sea; pastorii sub Ho-
muht aii funăatu cetatea Romei; paato-
ritt de popore = domnitorin, principe;
paatoriu spirituale =: preatn, episcopn.
1 PASTKABBrcdtw, (d'in parsitare,
trassQ i'in parsUfielttpareere), y., par-
wn, pane ati, serrare, coaserrar», a
crati&, a ooQBerT&, a nn consame, a na
spende, a nu perde, a nu resipf, a economi:
NU e destullu a câştigă, ci se cere a si
păstră; nu spende totu câtu câştigi, ci
mai pastredla ceva si peatru diUe relle;
6g. a si păstră sanetatea ca cdii ePin
eapu; — a conservă, a custodî : pune
bene in arca. simipastridiacestilanni
ai mei; a ââ cuiva ceva *» păstrare, a
ferf de stricatione; a pastrâ corpuri in
spiriUt; earneasepastridia bene invase
astupate ermeiiee.
2 PASTBAfiE, s. Terbale, parBtae-
■Ut ooDBerTatlo» in l. $. rerbolui.
PASTBATORIU.-'-î™», adj. e., par-
east pareeaSf aerrator, care pastridia
in t. B. verbulni.
PASTRATU.-o, adj. part. sup. subst.,
partnsf Berratas.
FASTBATUBA, s. f., parstnoaia,
eonerratfo» aetione de păstrare, resnl*
tatn allu actionei de păstrare, calitate
de pastratorîu.
PASTBU, (contrassu d'in pastratu,
B. m., de acea-a, vocalea a obscura), s.
m., parslnonU, peonllain) oanservatlo,
actdone si effectu aUu aetionei de pă-
strare; economia, strinaura, etc. : d'in
păstru ^ende omulu cându nu mai p6te
câştigă.
PASTU, B. m., pastss, un'ad'io far-
mele participiaii ^le verbului paseere,
luata de regala ca subst. m., co însem-
narea de nutretiu, pastione; fig. ali-
mentu, prdda : ellu deveni paatuUt pa$-
aeriîoru rapUârie.
1 PASTDEA,s. f., scurtata d'iniwi»-
diatura; vedl pandiatura.
% PASTUBA, 8. r, pastnra, fhrfla,
(it. isp. port. prov. pastora, tt. pfttare,
d'inp(u^ude]apascere):l.oamain aeel-
lu-asi sensu cu form'a pasuvit^a, si niai
Tertosu cu iotelleasuln de cq se jxuee .'
ârba, nutretiu, pastione, etc.; cu senau
mai generale : alimentu, pr^da : corpu-
rile uccisiloru in campi^u de batdia
sunt pasiut^a vuUuriloru; 2. fagu de
miere (confere si iap. port. paaal [d'in
pane] = fagaru de miere); caca bruta.
PASTUEOSTJ,-a. adj., KlntUvan»
TlaoesBB] d'in 2 postura, cu însemnarea
de sub 2. : glutinosu, viscosu, eocosu,
lepitiosn.
* PATEPACEBB, v., pateheare, (pa-
tere si facere), a desclide; fig. a desco-
peri, desTolti, esplică, inveder&.
* PATEPACTIONB, s. f., patefaetlof
aetione de patefacere.
* PATELLA, 8. f., patella, (demino-
tivu d'in pateoa) : discu, discusioru, etc.;
metaf. a) rotill'a genuclului, b) genn de
mollusci, ce au form'a de roiiUa.
* PATELLAEIUra, adj. b., pateUa-
rlnHj relativav'U patella; cellu ce face
sau Tende patelle.
PATKMA, patemariu, patematariu,
patemire; yedipaihema; pathemariu, pa-
themaiariu, pathemire.
* PATENTABE, v., |{it. patentare,
fr. patenter); a d& patente cuiva, a muni
cu patente, a Înscrie intre patentaţi, in-
tre patentări.
* PATENTARIU,-a, adj. b., (it. pa-
teotato, fr. patentable si patenta); 1. re-
lativa Ia {lafen/e, 2.cellu munitu oupa-
tente, pusu sau inscrissu intre celli cu
patente.
•PATENTATD,-a, adj. part., (it
patentat», fr. patenta), munito cu pa-
tente; cu intellessulu formei patentariu.
* PATENTE, part. prea. adj. subat.,
patenB, (d'in patere; it. patente, fr. pa-
tent ai patente); ce sta deschisa iporfa-
patente; invederatu, manifesta : adde-
veru patente; ca Bubst. f. reald, patente,
a) scrissore , diploma prin care se faoe
coQDoscata volienti'a principelui; b) aotu
prin care se regul^dia darea cotra stata
a unui negotiatoriu Bau industriarin ; a
dă patente, a solve patente.
* PATERA, s. f„ patera, (it. patera,
tt. patâre), 1. vaau ce serviă anticilorii
=y Google
602 PAT;
la sacrificifl; 2. ornatnentu de architec-
tnra in- forma de patera.
* PATERE, r.,patere,B3ţăd6Schi8U,
a fi descbiBD; a se desface, a se intende;
a Q hivederatu, manifestu.
* PATERNITATE, s.f.,parteriiltas,
(it pattrAlU si paternitate, fir. pater-
nlttif d^ paternu), stare si calitate de
pateniu asn de patre, seotimenta de pa-
tre : paternitate legale, paternitate pre-
auppusa, patemit^ gpiritwde.
* PATERNtJ,-o, adj., pateroni, (d^n
patflr=patre), relatÎTu Ia patre, paren-
tescu : anutre paterna, mustrări paterne.
* PATETA, 8. f., paieta si patetui,
(nanjtâc}, specia de palmarie asii de
iDtense, iu (Âta cr^pa pre ramurile ar-
borelui ensusi.
PATHEUA, paterna si patima, s. f.,
(■ai^iffa), ce pate, ce sufferâ uiiafientia
seutibjria; modnlu de sufTerentia, sta-
rea snfferitdria, passione; morba: pathe-
tnde wtantuitorixdvi nostru Jesu Qtristu,
pathemdemartjfriloru; pathema corpo-
rale, pathema spiritwde; paihema defi-
eatu, patîiema de stotnachu; pathem'a a<
morii, pathem'a beţiei; eUu nu si scie in-
firenă pathemele; e rosine pentru unu
omu cuUu a fi suppusu pathemeloru.
PATHEMARHr, patemariu si pati-
mariu,-a, adj. s., careecoprensndepo-
ihema, in t. 8- ooTentnlui ; omu pathe-
mariu, tmUiere pathemaria; eUu epathe~
mtain ; poliemartulu nu mai e domnu
prestemne. '■ '
FATHEM:ATARnj,-a. adj., care se
oecupa cu pathematele; subst. reale : pa-
thematariu = ci^rte ecclesiastică iu care
se copreude of^cinlu divinu pentru sep-
tem&n*a|wrfA«NeIoru=Beptemftu'a Înain-
te de pasce.
PATHEMIRE, patemire, ei patimi-
re,-e>ou, T., patl, labarare, nirr«tftre,
a pati, a sufferf, a fi copreusiidepa^Aâ-
nta : a-pathemi de ficatu; multe am pa-
thmtittt; omulu s'a nasoutu ca se palhe-
mesea; vedi st potire.
PĂ.T^EfiilT0^lV\-t6ria, adj. s.,pa-
tleni, ]âbftra«ti, cave pathwtesce, care
Buffare, care ae lupta cu dorerile.
*FATHKTICE si patetice, adj., patke>
(le«i io m>dH'puthetieu.
* PATHETICD, Bi patetieu,-a, adj.,
patbettoorif (it.patetie», tt. path^tlqne);
plenu de palhu, plenu de passiene, da
aETectt), de foou passicmatu, rsemente,
focosu, atteugatoriu de &nima, etc. ': dif
eursu pathetieu, voce pathetieă, tonuri
pathatice;nervupathetleu, udq nerru ds
la odu alle cui missieari earacterisa pas- '
sionile; asia b1 muselu peUhetieu.
* PATHETISMU, s; m., (fr. pitbfi-
tlsme); arte de a missică, de a 'potoc&
passiouile; usu de paasieni, si in specie
affeotatioue de pasaioni, (vedi si paf Ah).
t PATHO-, (d'in gr. jt(*»o;= passio-
ne,moi'bu), în diTerseoompositioui deter-
meni scientifici , preeumn : patJtogemaiOy
s. f., (fr. pathofJBtslei d'iu ţivGdtc ^
generatione), canse alle morbilom; de
acf si adj. pathogenesieu,-a, relativn la
pafhogenesia; ~ pa^genia, s. f., (fr.
pith«ţ6Dle) , parte a pathologiei ge-
nerale, care se oecupa eu geueratîonea
saa formatiouea morbilom; adj., patho-
geniea,-a, relatiru la pathogenia; —
pathognomonieu-a, adj., (fr. patkvfas-
monlqBfl, it patognoBoaleOţ d'tli ^vu-
ţioyixdi; =: Care pote face ooanoseuta),
applioatu Ia semnele, cari sunt pn-
pris a caraterisă si face conneseutu
fia-care morbn; ca B. i.,pathognomonka,
parte a scleutiel ce invâtia ft eonnOBCS
semnele passionilora sau atorbiloru;'—
patJuiogia, s. f., (patholofle, rt.'^«tb-
lo^a), parte a medicinei tlMoretice r»
ara de obiectu studiulu morbiloru cor-
pului omenescu : pathologia interna, iu
opp. cu pathologia estema =r ctrirmţia;
pcUhologia generale, pathdogia$peciale;
adj., patkohgieu,-a, relatiru la pathoto-
gia; s. m., personale, po^AoJo^celln rer-
Baima pathologia; —pathomania, s. f ,(fr.
patli»matiie),morbu de mente, dementia.-
*PATHOS, forma greca, in locu ie:
*PATHU, s. m., (Kidoţ), pasmona; iu
specie, passione affectata, affeetu fac-
ticiu t Climele degenera fiicHein pathm
nesufferitu.
* PATIBILE, adj., patlbllli,(it. pa-
tlblle); care pote pali. apta a pati; redi
si pusmWte. ■ '
*PATIBDLARIU,-a, adj., (patlbsla-
rlnstit.patlb«lar«,fr.p«tlbKUlr»),'l.re-
=y Google
htiva la patibulu : (urce patibiUane;
2. care e demnn de pat&nUu, spendorstn,
sfa^Dgaria.
«PATIBULATIFra. adj., patlbalatui,
Bpeadnratn, pnsa in furce.
•PATIBULU, san pafiblu. pl-e, pa-
tlbalnui (îtal. pâtlbolo, frano. pâtibale);
1. fnroa, lemnn âe spendnratu, speD-
dnratâre; — metaf. mare tonnenta; —
2. pani de rinia, cbarace in forma de
pa^httlu.
PATEBNTABE. v., (it. pulevtare,
tt. p«tr«at«r); a fi patiente, a avâ pti-
tientia, a rabdă, etc.
PATIENTM, part. adj., patUns, (it.
pailente, fr. p«tl«iit; d'in paiire), care
pate, 1. în genere : subiectuln e pa-
tiente in veriulu passim, in veritibi
r^essivu subiecttdu e si agente si pa-
tiente; omeni patienti de diffenti si
gravi morhi; toie in natura sunt si
agenţi si patienti; — si os snbet. pa-
tiente-le, patiente-a : in stare de asia
mare debilitate patientele nu pote sufferi
acesta Qperatione ehirurgieo; —rin pa-
tiente de navi; patientile oui; — mai
allesBn in aeiiBa morale : ta scoţi d'in
pepeni ai pre omuîu eellu mai patiente,
e(uitatea e patiente; nepatientii co*n-
promitiu tote; inddungu patiente si
mtdtti miaericorde e Domnul».
PATIENTIA, B. f., patlentlai (it. pt-
lienia, fr. patlence); calitate ăe patiente,
1. in genere, fortia de a sufferi, rabd&,
mai rertosu a sQfferf relle, sufferentia :
patientia de frigu, de coJduro, de fame
ai de alte nevoite; patientia tormentatului
desperă pre tormentaiorii set; 2. m speoie
si ca mai desn, TÎrtntea de a BQfferl
fora mnrmnm si cn moderatione, pen-
trn bene san pentm utilitate, râlle, ad-
versităţi, amaniri,neplaceri,iDJnrie, etc.,
li de acf, constantia, perseverantia in
facerea nnoi lucru, aşteptare trancilla
a nnni resnltatn, etc. : mare pattetttia
la omulw aeestu-a, fora patientia nu
potemu face nemiea; a avi patientia, a
perde patienti'a; Domnediea se ne di
patientia; a prende patientia; a lacră
eu patientia; patienti'a matiyriloru;
S. in senau reu, a) indolentia, nesentire,
impetrire, ammortire, etc. : patienti'a
PAT; m
asinului, patientia de pilra; i) prea
mare docilitate, serrilitate; 4.e1i sensn
conoretu, a) patientia = joen de eikrti,
b) patientia =: gena de plante.
PATIMA, patimariu, patinnre, pa-
timitoriu; vedi pathema, patkemariu,
pathanire, pathetmtoriu.
PATBfS, (cu i Inngn si H sibilante)
pi. patimine, aJ ;
PATIMENTU, pl.-e, (A. patlneato);
modu de patire, snffirentia : patitMn-
tele sunt inretiamente; patimerOăe u-
nui ccilatoriu neferieUu.
* PATINA, B. f-, patina, (it. patina,
fr. patine si patln); l.Tasn de baceate,
latu, taliariti, tigaia, ete. : patine de
pamentu, patina de ferru ot&u; 2. Inetrn
Bi mai vertosa, lustm negru, bî a sume
a) lustm fumuriu datu pellei pentru
calciamente ; b) lustm negm naturale
ce presdu statuele, medaliele de broniu,
3. calciamentu cu talpa fcrte grossa,
ai in specia, caleiamentn muoita eu
ferm sub talpa, care Bflrre la data pre
gbiacia, (&. patlae).
• * PATINARE, T., (d'in patina, ital.
patinare, fr. patiner); 1. )D sensnîi] co-
Tentnlni patina de sub 2., a d& sau leui
patina, a lustrul sau a se lustrtif in oo-'
Itîrea patinei; 2. in sensnlu coTentnlni
patina de sub 3., a lunee&, a merg» sau
a se di pre ghiacia cu p<Mne, ei in ge-
nere a se dă pre ghiacia.
*PATINABÎU,-a, adj.s., patlnarlns,
(it. patinarlo); relativu la patina in
sensnlu coventnlui de sub 1 .— metaforice
unu lingane, lacumo, goroau.
• PATINAÎOBIU.-^wia, adj. b., (it.
patlnatsre, fr. pattnenr); care patina.
• PATINATU.-a, sdj. part. mp. sub-
stantiru, d'in patinare.
* PATLNATUEA, B. f., (it. patlna-
tiira, fr. patlnarfl); Botione si eifectu de
patinare.
PATIRE, (cu forme Bimple : patiu si
patu, pati, pate, etc., formele t pateaeu,
patesd, ^xtesce, etc. sunt provisoiali,
siinadmissibili), BMp.patiUt si passu,
patI, perpeti, «zperirl, (it. paHre» fr.
patir, ÎBp. port. padeeer); 1. in sensnlu
cella mai generale , ca contraria la a-
gere, operare, luerare, facere, etc., JVt-
=y Google
«04
PAT.
boia pattre, ins^mna :' a leaă, a sufiieri, i
sentf, incerc impresaioaea, impnlsulu, |
adionea altui cuiva : candu vnuluface,
altulu pate; ce faci tu, pafu eu; deca voi '
sunteţi dispuşi a paii , si noi suntemu 1
paraţi a lucra; — de aci si celle doue
însemnări ca mai generali' alle verbn-
luiia) a cerci, acounoscesi iDveti&d'in
propri'a cercare sau esperientia : cine a
pathu multe, sete aimuîte si bene; prov.
totu patittUu e preceputu; b) a se io-
tempîă, a se face, a sufferf modeficatio-
ae in bene sau in reu : te ai patitu se
te seoUi arid de dentanetia? eoperimen-
tidu pate sau nu paie nemica deplouia;
n*amu patitu nemica. neâ bene neci
reu, in Utnffa mea caUe; ce aii patitu,
de cdi venitu pre la mene? 2. in specie,
a senti, ceic , snfferf ceva reu , greu,
dorerosu, etc. , fla cu aeneulu esternu ,
fia cu cellu interna : a patl mari dau-
ne, mare rosinc, cruda battdia, asaitite
ăoreri; ce am patitu ^u, se napatia
neci inimiculu mev; ce mi pate suffle-
tultt cu aceşti cop3.li, cu acea muîiere,
euaeellevife; addueeti-ve a mente co
amu patitu si mai relle si mai grelle de
eătu celle ce patimu.astadi; unii patu
de odi, cdtii de ureelie, alţii de ct^w ,
alţii de stomacu, alţii de gura, etc, si :
ee mi pate eapvlu, ce mi patu petiorele?
ce patu vitele de frigu, de fame, de
sete, etc; patu omenii depaupertate, de
morii, de plage si aupperare; Christu
pati batuj^eure si supplicie pentru sa-
lutea nostra; 3. a tolera, a lassi se
facă, a concede, a fi indulgente, etc,
PATITOIlIU,-iorta, adj. s., patlena,
laboraiB, doIeii§; care pate, (i'in patt-
re) : patitoriu de mari doreri si amaruri,
PATITD,-a, adj. part. sup. aubst.,
piHsns, exp«rtDB : omeni patiti, rosine
patita; patitvlu vostru.
* PATRANGUU-RIU si patrun-
ffulariu,-a, a4j., vedi : eadranguîariu.
1 PATRAEE, V., vedi si cadrare.
* 2 PATRABE, v., patMre, a para,
a face,'aessecutâ, aimpleni, aconsum- ,
tnâ etc, : a patra erimineU precogitate; '
a patra edle proiectate; a patra bellulu, <
pacea. ;
PATBARIU, 8. m., ţioatniii^ n pa-
FĂJ.
tr'a parte d'in ceva : u»u patrariu de
ora; vedi : eartu ai cadrante.
* PATBASTRU, s. m., patraster, tata
vitrigu ) compara si correlatulu filia-
stru.
* PATBATIONE , s. f., qiiadratio ,
patratio , actione, de 1 pătrare, actio-
ae de 2 pătrare, esseontue, implenire,
coniiunmare a unui Incru.
* PATRATORTU,-<orw, adj. b., pa^
tratar» din 2 pătrare, care pafra. m-
eecnta, consnmma, para ceva.
''PATRE, s.m., pater; tata, parente,
parente suESetescu , basericescn ; lena-
toriu lOm&Du; patri eonseriasi, patraa
eonseripti!
PATRIA, s. f., patrla> (it. patria» fr.
patrie); proprie forma femenina d'in
adj. patria, subintell. t^rra, si prin ur-
mare : patria = târra parenteaca, t4r-
ra sau locu de născare a oniva : amore
de patria:=patrioti8mu; — metaf. ^o^n'a
bombaeului e Americ^a.
PATRIARCHALE, adj., (it.patriar-
oale, fr. patriaroal); relativa la patriar-
chu, demnitate patriarchale; cruce pa^-
archale, haserica patriarehale, scaunu
po/riorcftoie; —metafor. anticn, simplu :
datine peUriarchali. portu patrittrchale.
PATRI ARCHATU, s. m., (it. parlar-
eata, fr. patrlaroat) , demnitate de pa-
triarchu.
PATRIARCHIA, 8.f., (icaTpiapxttoi, it.
patrlarobla, fr. patrlarehle), 1. demni-
tate de patriareha, pairiarchatu; 2. re-
seddntia a patriarchului.
PATRUROHICU,-a, adj., patrlar-
chlous, relativu la po/nareAu : baseriea
patriarchiea.
PATRIARCHU, s. m., patrUroha,
(natpuipXTj^, it. patrlaroa, fr. patrlar-
ebe); 1. primulu parente alluuneigea-
teţ celln mai betranu intr'una familia,
intr'una corporatione ; betranuln ve-
nerabile ; patriarchulu acestei familie;
2. cellu ee occapa cellu mai inalta gradu
in ierarchi'a ecclesiastica: patriarehidu
Jerusalemului, Antiochiei, Alessandriei;
patriarchtdu ConstantinopolH e pri-
mulu patriareha aUu baserieei anato-
lice.
*PATBICIAKD,-a,Bdj., patrl«li«»re<
>yGoog[c
PAT.
lativn la patre, ca senatorîu, sau la pa-
frtct'u : pretensioni patriciane ; $uper-
bia patrieiana.
* PATBICIATU, B. m., p^trlelAtt»,
(it. patrIzUt*, fr. parlelat); demnitate
Bau ordine de patriciu.
* PATBICIDIU, palriddu. vedi : par-
ricidiu, parriddti.
* PATEICIO Bi patritiura, adj. s.,
patr lela B, -tine j (it. patrlilo, fr. patrlee
ei patrleleH); relativu Ia paire ^ sena-
torin romanu : familia patricia , gmte
patrieia; relativu la patriciu, ca subst.
(vedi mai Ia valle) : appucature patri~
de; — s. m., personale, patriciu, unu
patriciu, a) filiu de paire sau senatoriu
romanu; in genere, nobile romana; h) in
sensQ mai generale, nobile , aristocratu
d'in veri-ce t^rra sau stătu ; pairiăi au
fosiu si sunt adversi plebeiloru.
•PATRICU,-», adj., patrionii de
patre, parentescu.
«PATBIHONIALE, adj., patrlBODla-
lli, (it. patrtmonUlB, fr. patrlatoulal);
de patrimoniu ; bonur% peUrimoniali.
* PATKIMONIOLU si patrimonioru,
pl.-e, (patrlmonlolum), deminutivu d'in
patrimoniu, micu patrimoniu.
•PATEIMONlU,pl.-e,patrlmOBlam,
(it. patrlnaolOf fr. patrlmolne; d'in
patre), 1. arere de la patre sau de la
matre, ereditate parentesca; 2. prin e>
atensione, avere eredita de la boni sau
de la straboui ; 3. prin eatenaione si
mai mare, avere, stare a unei familia, a
nnui rnstitutu,aunei societate: ce atiemu,
e patrimoniu eastigatu cu sângele stra-
bonOoru.
* FATBIMU,-a, adj., patrlmut, (d'in
paţre) , cui traiesce patrele si matrea,
cui traiescu parentii : copiUu patrimu ,
copiUa patrima.
* PATBINU,-a, adj. a., (it. patrino),
de p(Ure, parentescu, leuatu mai allessu
oasubst. personale, patrinu,-a. Daatn,-a,
nasiu de battezu in specie.
•FATfiIOTICU,-a,adj.,(patrl«tlous,
it. patrlotlDo, fr. patrlstique) , de pa-
triotu : sentimente patriotice, eelu pa-
trioticu.
*PATRI0TISMU,8.m.,(ît.patrl»tlB-
n», fr. patrl«tt»ie), amore de patria :
se imitămu si se avemu patrtotismulu
strahonitoru; patriotismulu e una deta-
rla a patriotului.
" PATKIOTU,-o, adj. s-, (it. patrio-
ta, fr. patriote; d'in patria), care si
ama pairi'a : honu patriotu, mare si ee-
losu patriota.
PATBIEB,-esCM, v., vedi impatrire
si cadru^icare.
PATEISAfiE 9\patrie<ue, v., patrls-
aare, (it. patriiiare); a se portă sau fl
ca patre.
PATBnJ,-o, adj., p^trUs, (it. pa-
trie); relativu ]& patre, parentescu.
*PATB0C1NALE, adj., patrofilnalli,
relativu la pcUrodniu.
♦PATKOCINAEE, v., patroQlnarI,
(it. patrodnare , fr. patrociner) ; a ăi
patrocinia, a protege, a appeiă ; a fa-
Tori : a patrocină unu institutu, una
opinione, una intreprendere.
•PATROClNATOBIU.-tofia, adj. s.,
(it. patrooloatore); c&t6 patrocina.
* PATBOClNATU,-a, adj. part. sup.
subat., patroclnafus : SQcietaic patfod-
nata; n'am lipse de patrocinatulu vo-
stru.
• PATEOCINIU, pl-e, patraolalam,
(it. patroeluU); pro^cttoue, apperare;
favore; — in specie, apperare, defea-
aione inainteaunuijudeoiu.
* PATEOLOGIA, s. f., (it. patralo-
gla, fr. patrologie); Bcientia despre scri-
ptele patriloru ecdesiaatici.
♦ PATRONALE, adj., patronalis, (it.
patronale, fr. patronal); relatiTula|)a-
tronu : adjuiorie patroncdi, făcute de
patronu, sau patronului, dreptim ai de-
torte patronali.
• PATBONABE, v., (it. patronare,
fr. patroner) ; a fi patroMt , a protege,
appeiă, favorî : a patronă una societate
de henefacere; a patronă una opinione,
* PATBONATU,-o, part. sup. subat.
d'in patronare, {\t. patronat» , fr. pa-
trona, si patronat) : soâettUe'patronata,
n'am nevolia de patronatulu neminta;
\a specie, complessulu diepturiloru unui
patroni* ; ptUronatulu da aceste drep-
turi patroniloru acestei iastrica; base-
rica pusa sub patronatulu Sântei Mafia.
• PATRONU,-a, a^j. a. , ?•*"■«•»
y Google
606 WŢ^
(it.' patran*, tt. pâtros; d'ÎD patre);
1. in genere, apperatorin , snatinitoriu,
protectofiu, mai vertosu, persona po-
tente si inflnente, sub a cărei umbrire
ae pnM ceva s&a cioeva : patromâu u-
net ioeietati. oRu unei mstîMioite; pa-
tromtl» totoru eameloru drepte; prin-
cipe patronu aUu artHoru st scientie-
lont; 2. io Bp«oie, a) domnolu ce a li-
beratu unu serm, domnn facia on liber-
ala sati servoln liertatn; b) adrocatu,
apperatoriuinainteajudeciului,cJsantu,
alin OQÎ nome porta cinera ; d) santo,
cui e închinata qna baserica;e) ctitoriu
sau fandatoriu allu unei baserice; p in
genere, fundatorii] alin unni institutn,
unei societate ; ^ domnu, a) allu ca-
sei, Ş) alia nnei fabrica, etc, in oppo-
sitione cu : operării , lucratorii, servito-
rii, h) possesBoriulu unei nave.
* PATfiONTMICU,-o, adj., patro-
nrmleiiH (na-cpuvoţuxdc, it. patronlmlro,
fr. patron jnlqneţj formata d'in nomeU
patrelui:Marcescu, Marcianu, Petret-
M, Petrtoflu, VvUuresctt, VuUuirianu,
sunt ncmine poironymice.
FATBU, adj. numerale, qutuor (it.
i|Mttr*, isp. enatro, port. qnatro, prov.
qnatn si «atre> fr. qaatre, alb. cater
ai «atre, — la noi pa in locu de ca, ca si
apa = aqna);nunieni ce vine dupo^ret,
eoale = 8+1 = 4 , : patru omeni,
patru mu/teri ; patrusprezece ealH,
patrudied de oui; patru cente de arbori,
patru miUi de miUtari; câte patrupairu
= qnaterBl) toţi patru; — ordinale :
allu patru-le, a patr'a = qnartos; —
de pairu on = qpater; cu patru petiore
=:qudrnpeB) eu patru denti; in patru :
a face tnpa^rur=qaadrirariani dlrldere,
(Dadroplloare, rnnpere» frângere, etc.
* PATBUELE, adj. s., patrRelIai re-
lativa Ia palruu; ca subst. personale,
eon8ot»inu,-a, d'in fratele sau sor'a pa-
trdui. verura, despre tata.
PATRUMANU, patrupede, etc., vedi :
cadrumanu, cadrvpede.
* PATBUU, s. m., patrots; unchiu
despre patre sau tata.
PATU,.pl.-Mri, lectosj mobile ce aer-
ve' la colcatu : patu de îemnu, ftatu de
ferru; a tcM in patu, pre patu; a se scol-
ia si dâ diosu d'in patu, Ae pre patu; a
se pune pre patu, in patu; patuiu âo-
rerei; pc^du morţei; ■— a nu avi, a nu
face patu eu cineva.
PATUCELLU, pre a locnri scurtata
in paceîlu, pl.-e, si
PATUCIANU, 8. m., ieotalai, de-
minutivu d'in patU: patucianu de copiUu;
— pre a locuri acurtatu in paaanu.
PATUGin saa ptttutiu, pl.-ie, leeta-
Ina. patueianu.
PATULLEaO, si paţiiOaiu, pl.-«,
lectalDB) deminulivn d'in pafNl!», cu
intellesu de patu micu : patt^etiu de
copiUu.
PATULLIT, pl.-e, leetnlai, str»t«B,
enblle; htrrena» rraaarloM; 1. patn ,
micu; 2. patn inaltiatu, pra care, de es-
aemplu, a) stau ai dormu custodii de
t^rrina, veghiatorii, etc. bi stan cuibări,
colcusie de passeri, ca ae clocesca a-
ceste-a; 3. magazinu de buccate, deordin,
de porumbu : ordiariu, portaiAoiiu, etc :
pattdlu de scanăure, de nouelie.
* PATULU.-fl, adj., patalns, (d'in
patere), deschisa, desfăcuta, intensu,
latuj — de aci, probabile, prin sc&m-
barea lui lin r : pătura, paturu.
PATUBA, si paturu, (cu a obscura :
pătura, paturu, — pre a locuri si : p*-
turu), s., strajţiilnni) itratniiiţ T«laeraBi|
Tolmuen} follam; folia de pannura, cu
care ae aşterne saa se copere ceva, folia,
stratu, vellentia, etc. : pătura de caUu,
pătura de palie, pature de placenta; pa-
ture de pamentu. vedi pattdu; compara
inae si petatu.
PATUBABB, V., (d'in po/ura), a for-
mă pătw^e, si de regula refl. a se pain-
ru, :^ so folifi, a se despart! in folie ca
PATUBOSUro, adi.,Wliaoeiis, foii*'
SOS! plenu de folie, fofmatu d'in folie
sau strate; care se desface in pature, in
folie sau strate : petre paturose.
PATUBU, a. m., pl.-t, vedi pătura.
PATUniT, s. m., leetDln*. demin.
d'in patu. micu patu.
* PATJCrNU,-a, pudnu d'in paucu,
adj., pancasţ vedi pudnu.
*P1UCITATE, s. f., panettaa, pn-
cinetate; vedi acesta coveotn.
,Coog[c
PAU^ ^
* PAUCU,-a, aty., i>*a'«BS| contrariu
multv; vedi pucinu.
FAUNA, pdunar^pduMtt.vedi ipauo-
na, pattonare, pauotui.
PAOONA, s. f., pftTăi femoU'a pauo-
nului, Tedi pauorw.
PAUONABE 8) pavonare, (redussa
la ptmnate), snperlblre; de regnU refl-
a «e pauottfi, a se oroA sau adorn& forte
multn, ea unu pauonu, si fig. a ae in-
gouf&i a ao mnndrf, a se anetă mundru.
FAUONARIU si pavonariu, s. m.,
parcBiin eut«s rel mereattr; custode
sau oegotiatoriti de pauoni.
PAUONICia,-^i(,-o. adj.s.,(redaB8n
la paunitiu,-a), relativu la pauonu; ca
subat. f.j pauonicîa = pdtiimd, femeU'a
pauoHttlui.
PAUONU, 8. m., paTO, (redussa la
poMttu, — )t. paTvne si pa«nB, iap. pa-
T«ii si paon, prov. pao, fr. paoa); geuu
de passeri d'iu ordinea' gallinacieloru
adoniata cu penne fermose' colorate ca
ochii : pamnii sunt căutaţi pentru for-
moseti'a penneloru; eUn pdrta p6nne de
poNOnu la peUaria.
" PAUPBRISMD, 8. m., p«nperl««,(fr.
panperlBMs); essiateutia miseri a unui
numeru de omeui intr'unn atatu, cari
n'au cu ce ae nutri.
•PAUPERTATE, a. f-, paupertas;
stare paupera, lipse de celle necessarie
alle viatiei.
* PAUPEBU,-o, adj. a., paoper, (it.
poTero, fr. panTrfl), luiseru, care n'are
celle necessarie pentru viâtia, lipsitu de
arere, scapetatu.
* PACRA, (populariuin multe locuri),
8, f., (it. paara, fr.p«vr, — d'in parcr),
tema, frica, spaima; de aci rerbulu :
spauriare sau spariare, connoacutu to-
toru Romftailoru.
* PAURABE, y-, p«eracere, (ital.
panrare), a face, a dă, a inspiră, a bag&
prura, a sparid; vedi paura.
* PAURIRE, T., paT«re, pareseere;
a senti, a arâ paura; a fi gpariosu, a 3e
spariă; vedi paura.
«PAUROSU,-a, adj., paTldas, (ital.
paBr*a«); plenu de pawa, spariosu. M-
coso; Todi paura.
PAU8A, 8. f., si pătau, pl.-e, (pra
PAV.
«07
s locuri aipaosu),''^AtMt IraRqallUtai»
•ttan, pax; 1. in genere, încetare d'in
lucru sau d'in miasicare, otiu, nemtsai-
care, nelucrare , opprire d'in lucru, re-
suEDare, etc.';' pausa de vorba, de stre-
pUu, de mersu ; neci serbatorea nu dai
unu momentu de pausu Hetiliiru servi-
tori; pausa de amidia d'in lucrulu câm-
pului, — trancillitate, pace; fiţi inpaaau,
dormiţi in pausu; M'avemu pltiusu de
gur'a loru; paus^u mormentului; —
2. in apecie : a) încetare d'în mîstîcare
in iţna proceasione de mortu, etc. : nu-
mai tMo pausa fecera de la cas'a mor-
ti^ti paio la mormentu ; a face pause
in faefa fia-carei baserice; h) anapen-
sione a vocei in recitare, c&ntare, aus-
pensione mesurata a cantului ai pro-
nunţiei; — da aci semniî ce indica aa-
eemine repsuau : virgi^le d'm scriere
orrHa pause moi mice , mai scurte de
câta paulele indicate prin punte; —
c) p&ne, coUacn, vinu, etc., ce se adduce
la baaerioa pentru Berttati>ri,'aimai ver-
tosu pentru repaaaati : raru se adducu
pause la baserica .
* PAUSABILE, adj., paniililltat ce
pote arâ pausa sau pausu, ce e în pansa.
PAUSARE, V., panaare, (it. paiiare)»
a face pausa sau pausu, a intri in
pausu : a pausâ de atnitUa; a pmaă
de a cântă ; a pausâ in DommAu = a
addormf , a mori; — a face pausAe co-
vanite'in lectura, vorbire, cântare, etc.
PAUSARIU,-a, adj. s., ptasarlat;
care face, commenda pausa aau pausu,
mai vertoan laremigi; cui place pow-
sviu, commodu, lenosa.
PAUSATIONE, a. f.. paaaaUo, (ital.
pnsailone), aotione de pausare.
PAU8ATU,-a, part. aup. aubst., d'in
pausare, paasatu.
PAUSIA, a. f., paaalai (paiflla, fr.
paaale); specia de oliva.
PAUSU, s. m., vedi poMsa , uotandu
act numai co maac. paust^ai lat. pan-
saa, care insemna si dieulu repauaului.
* PAYARE, pavatura, pavella etc. :
vedi : pavire, pavimentars, pavimentu,
pavieula, pavitura, etc.
* PAVEFACESE, t., parerae»»} a
face pavidUf a sparid, iafric&, iattktmi^.
y, Google
• PAVENTARE, v-, (it. paTeiUtre),
părere; a fi pavente, pavidu, a fi spa-
riosu, frico3u, a. se apariâ, a se iufricâi.
• PAVENTE, part. adj., paTens, (it
parente, paTenteToIe» d'ia pavere)^ care
sente frica, fricosu, sparioau.
• PAVEEE, V., părere, parescere; a fi
cuiva frica, aBentlfrica, paura; a se in-
tricoBiă, a se spariă, (vedi paura).
PA VESA, B. f., (it. pare.», fr. pi-
TolSj isp. pares); arma defensiva, scutu
mare ce copere totu corpula uoui pe-
destra.
• PAVICULA, 8.f.,paTicalaiinstru-
menfu de pavitu, malliu de bătuta pa-
mentulu sau petrele pavimentului;— io
aceatu seusu si form'a : paveUa, iose si
cu seusu de pavititentu ensusi.
• PAVIDU,-a, adj., parldus,(d'in pă-
rere), paarosu, fricosu, temitiosu, «pa-
rtosH : paviăde eolumbelle; — soUlcita,
nestemperatu, pleou de nestemperu : do-
Uos'a si paviă'a anima a tnummti.
• PATIMBNTARE, y., parlmenUre,
(it. parlmentare), ia acellu-asi seosn ai
pavare=: fr. parer; a face pavimetiiu,
a aaterne : a pavimentd caliile cefatei.
• PAVIMKNTAEIU,-a, adj. a., pa-
rlmentarlus; cellu ce scie si essercita
artea de a face pavimente.
• PAVIMENTU, pl.-e, parlmentimi,
(it. parlmento; d'in pavire) , actiene ,
d4ro mai vertos» resultatu allu acestei
actioue : batutura io genere făcuta pre
boite, balcone, sau pre pataentu; in spe-
cie, batutura.de pamentu, pameutu ba-
tuturitn, caile bătuta, si mai vertosu,
aşternuta cu petrisiu, cu patra; — ia a-
cestu d'in urma sensu si form'a pavella
z= franc, para, (rcu paveu); — pavi-
msntu redussu la pame»/«=terra, care
vedi la loculu seu.
• PATIRB, r., parlr.*, (affine cu gr.
ttaUiv), a lori, a lori de repetite ori, a
bate : a pavi arfu , curtea , callea ; de
aci, a netedl, a applani; a consolida; in
specie, despre calli, a aşterne cu petri-
siu, cu patra ; — in acestu d'in urma
sensu si pavare=îr. parer.
• PAVITARE, V., pavitare, (d'in pă-
rere), a ar^ mare frica, a tremura de
Mea.
raC; ■
* PAYITATIONE, a. f., parlUtf»,
actione de pavitare, mare nestemperu
si frica, tremuratura de frica.
* PAVITOKIU, adj. s-, paTleM,car8
paveaee, care scie pavire.
* PAVITU,-(i, part, sup. aubst., pa-
TitaB,-nm : caile bene pamta, pavitulu
calliloru. D'in pavitu, prin auppresslo-
nea syllabei vi, se pare a se fi nascntn
pata, cu iatellessulu de aşternuta, ca si
pamentu, d'in pavimentu.
* PAVITURA. s. f., aciione si resnl-
tatu allu actionei de pavire.
* PAVONARE, pavQna,pavonu,eic^
vedi : pauonare, pauona, pauon».
PE, prepoaitioae, vedi pre.
* PEAKE, s. m., pnan, (nattiv), can-
ticu, hymnu in onârea lui Apolline, sau
a altui dieu.
* PEANICU,-o, aclj., rclativu, la pea-
ne : versu peanieu, mustea peanica.
« PEANITE si peanitiâe, a. f., paa&l-
teasi pnanltis, una specia de patra pre-
tinsa.
PECCABILE,adj.,(it.peeo«blle),8ap-
pusu peeeatului, capace de a peecâ, care
pdte peecd .- omulu e una fientia pecea-
bile; cc-atrariu impeceabile.
PECCABILITATE, s. f., possibilitate
de peccare, capacitate de peccare : peo
cabilitaiea omului.
PE6CAM&, pl.-mme, peceanes, ac-
tulu de pecare. cădere morale, peccatu.
PECCAMINOSU,-a, adj., (it. pecea-
mlnoso), poccatosu, plenn de peccate.
PECCANTE, adj. part. prea., p«-
eans , (it. peeeante) , care pecea , care
committe peccate.
PECCANTIA 3. f., peccantia, acUo-
ne de peccare, stare de peceante.
PECCARE, V., pecoare, a committe
peccate, a cada in peccatu, a calcă legea
divina; a committe una erore, a erră; a
commite unu delictu; Yeăi peccatuire.
PECCATELLU, pl.-e, (isp. peeoadll-
la, fr. peccadUle, it. peeoadlţllo) , de-
mîQ. d'in peccatu, micu pecalu, care se
li^rta facile : ea committe multe pecea-
telle; cine si permitle a face peccateteUe,
facile cade si in peccate; ferili~ve de pe-
catelle, ca se nu ve deprendeti a f^ce
peccate neliertate.
=y Google
PEO
PECCATIONE, 8. f-, poccatio, actio-
ne de peccare, cădere iu peceaCu.
PECCATIVITATE, e. f.,Btaredepec-
cativn : peccaiivitatea omului.
PECCATIVU,-a, adj., care committe
peccate, care e suppasu peccatului : omidu
nu e numai peccahile, ci â si peccativu,
si in urma peccatosu.
PEGCAUORm, -tăria, adj. a., pecc«-
tftr, peccatorlDB, care pecca , care com-
mitte peccate. care peccatuesce.
PECCATOSIA, B. f., stare de pec-
catosu.
PECCATOSITATE, s. f., calitate de
peccatosu, atare de peccatosu, peecatosia.
PECCATOSU.-a . adj., (it. peccami-
noso), plenu de peccate, incarcatu cu
peccate : omu peccatosu, fientia pecca-
tosu; stare peccatosa; subst. unu pecca-
tosu ; una peccaiâsa := una meretrice;
toţi peccatosii voru dă ratiotiiinaintea lui
domnedieu; nu voliesce domnulu mortea
peccatosului, ci se se indreptedie, si se
fia viuu; de la unu peccatosu ce poţi a-
steptâ? ellu si petrece vi^i' a cupeccato-
sele; fig. mÎBeru : servupeccatosu, serva
peccatosa; a trai (fin spinarea peecato-
siloru;ideepeceatose;scri8sorepe ccatosa;
cereali peccatose.
PECCATRICE,8.f.,paoontrIx,femina
peecatâria, peccatosa.
PECCAT0, pl.-e, peecatnm, calcare
yoluntaria a legei divine; err6re, de-
liciu : a face peccate, a cade m peccate;
domne, ierta-ne peccaieîe; tine face unu
peccatu, calea legea divina ; peccate
grelle; peccate de morte, peccate neier-
tate; peccate d'in nescientia, peccate ve-
nali; locationi : /s tra/f.. Ic pasce, te
duce peccatulu se faci ceva reu; peccatu
CQ e hetivu; peccatu co a moritu asia de
titieru; peccatu de domnedieu, se ti hati
jocu de sudarea omului; ce peecalele ai
lucratu tota diu'a? du-te la peccatde!
PECCATDIRE,-e8C«, v., peccarej a
face peccate, a c&Ai: ia peccatu; ampcc-
caiuitu inaintea lui domnedieu; cui pec-
catuesce peecatosulu? ti am peccatuitu,
de esU meniosu pre mene ? a peccatui in
eontr'a îegiloru limhei, a peccatui in lo-
gica; a peccatui cu cinei-y, 9 f. în com-
mercin seeâuale.
Toii.n.
PECE (popuisriu ia multe locuri), s.
f., pix, picis, (it. i»oc6, fr. polx), BUb-
stautia resiuosa ce suda d'iu pinu, si care
devine nâgra si solida prin cocere, si de
aci applicatu si la alte subatantie resino-
se sau bituminose,^ecMra, catranu, etc. :
a spoli navile, barcele cu pece; pece li-
dda: pece solida; negru ca pecea; ledi
si pecura.
PECETARE, T., (de la pecete), Blgna-
re. Biţliiuroţ a semnă cu pecetea, a Bi-
giliâ.
PECETARIU, B. m., 1. personale,
care hcepeeeti; 2. reale, iustrumentu
eu care se impreme peatea, sigiliu.
PECETE, s. f., (de ia pece), slelluni;
1 . materia de pece, de resiua san de c6ra,
care serve a W^i, astupă sau a incbide
ceva, si pre care se impreme unu semna;
2. semnulu impressu pre atare materia;
8. instrumentulu cu care se impreme,
pecetarin, sigiliu.
PECINGINE, peeinginare, pecîngi-
nosu, s. f., vedi : petigine, petiginare, ■
petiginosu.
* PECIU,-a, adj. S., ploeng, piceaţ
de pece; relativu la pece. aegru ca pecea.
PECOBA si pecura, s. f., pi. p6core,
picure si pecuri, pecns, pecorls, (itpe-
cora, isp. pecora); vita, b OU, Oue, capra,
porcu, etc.; turma de vite.
PECORABESCE si pecuraresce, adv.,
opllionam ni«re; iu moda pecorarescu,
si pecurarescu.
PECOBARESCU,-fl, sipecurareseu,-
a, adj., pastAralls , pastorlclns : câni
pecoraresci.
PECORARESSA si jMCMfaressa, s. f.,
muliere a pecorariului. sau muliere ce
custodesce singura ouile.
PECORARIA şi pecuraria, B. !., pe-
corartl vel pHStorlB ars; fuactioue sau
arte de pecorariu.
PECORAEIRE si pecurarire,-escu,
V-, ores pascere, costodlre : a ff peco-
rariu.
PECORAEIU si pecurariu, adj. s.,
peeorarlns; 1. relativu la pecore; de regu-
la ca subst., 2. care pasce saa custode-
sce oui, capre sau alte vite, ovlnm pa-
stor, oplUOţ (it. pe«9raj*, si peovtaro) :
pecorarii pasau ouile.
>yGoog[c
. PECORINU,-", si i-frtirinu.-a. arlj.,
(it. pecorlno), do pecare.
PECOHOSU si ppcurosu.-a, adj., pe-
ţorosiis, (it. pecnroso), plenil de pf^COr^,
avutu in pf.core.
PECTABIU, (pron. peptaviu).-a, adj.
.1., pectorftllti-ppctorak, (it. pttttorale,
fr. iioitrrtll); relativii la pedu. leuatu de
regula ca s. m., reale, peetariu. pi.-",
ce serve lapec/u, »! a nume : a) vesti-
mentu ce copere p<ctHlu si spatele : pee-
tarii* de pannura, de metasse, de peUe
de oue; h) torîca, armatura de pelte sau
de metalhi pentru pedu : armaţi cu pec-
tarit: de arama: c) parte a insellaturei
callului de lipedu : pfctariulu caUultii.
* PECTATU, 3. m., vedi : pecticu.
* PECTERE, pessi ai pessei pessu,
.T., pect«re, a descurca si netedi pirulu
cu pectineie; vedi si peciinare.
?ECTlCU,-«, adj., (fr. poctlqu»., it.
pectlco), de pcctina, d'in pedina: addu
pecticu. formatu d'in aleali cu pectina ;
de aci si peetatu. s. m., sare formata
d'in combiuatioiiea acidului peetku cu
una baae.
* PECTINA, s. ('., (tr. pectine, it.
peetlna), substantia, ce stt estrage d'in
succulu fruetelorH copte.-
PECTINARB. (pron. peptenart). v.,
pectlnarr, (it. peftliinre^ isp. pfllnar,
prov. penubQuar, fr. pelgner); a dii si
netedi cu pectineie, a descurcă, iietedf
si curotiâ cii pcctineli- captda sau p'e-
ridu : a peetind eopillulu; a se pectina
&etie,a si orna capulu prin pectinare: eeco
una mulierc care se pectina bene: — a
scarmină cu lecteufJe : a pectina lâna,
Unu. foliore. de cânepa: — 6g. a poli
beue : a si pectina fmssile. a pectina
pre ciniva = a i smulge perulii, a Iu
bate : redi se nu te pectinu.
PEOTINARESSA, (pron. peptinares-
sa), s. f., femina a pedinariului, sau
muiere ce singura face sau vende pedeni.
PECTINARIA (si peptinaria) . s. f.,
p«etliiarll artlflcliim vel oniclns; fuac-
tione, negotiu si oâciiia de pedinariu.
PECTINARIU, (si ;>eptewar(tt)-a,ad.j,
a., pectlDarlHii, (it. pitttlniijo, isp. pel-
D«r«, fr. peliţDlpr), relativu la pectine,
~ l«uatu de regula ca subst. m. per~
PEC^ _
siiiiitie, pirtinariti. care vende sau face
ppclini.
PB( :TI N ATIONB (nipeptinaiimv). s.
{., aclione de peelinare; vedi si pecii-
natura.
PECTINATORIU,-*oria (si peptina-
foriu), adj. 3., pectinator, (it. pettiva-
tiire, isp. pcinador, fr. pelgmenr); care
pectina : bonu pectinatoHu de lâna.
PECTINATU (si peptinatu] -a. adj.
part. sup. subst., pectlnatn», (it. pettl-
nato): mulieri hene pccHnate; lâna reu
pedinata; esftressioni nepeetinate ; pee-
I tine ăe pectinatu captdu. lân'a; pteti-
natulu îânei.
PECTINATURA (si pejmntdura), s.
{., (it. pettinatara. isp. pelnadara); ae-
tione si reaultatu alin i>edinarei, modu
de pedinare : pedinatur'a lânei, capu-
lui; peetinatur'a frasei; a trage cuiva
bona pedinaturQ'=:A Iu soarmină, bato
bene.
PECTINE (si peptene), s. m., pmt«a,
(it. pettiHe, isp. pelne. fr. pelţne: d'in
pedere), instrumentu ăepedinare-' 1. de
pectinatu perulu , capulu : pedine de
lemnu, de coma, de fcrru, de argentti,
de ehoriu: pedine cu dentii rupţi; 2. ce
serve de legatu ai ornatu perulu muieri-
loru; 3. de scarminatu lâna si alta as-
semine; 4. prin noue metafore, ai seria
de denti, de pari; h) pleotru pentru in-
strumente cu corde. cnmu lyr'a, etc;
c) specia de pesce de mare; djspecîade
eonchyîie de mare; e) ossulu de Ia pulf.
PECTTNELLU (si peptenellu) . s. m.,
peutiiiiculufţ demînutiru i'ia pedine.
" PEGTiNiBRANCHIU,-o. adj.,,(fr.
pectluibranche), care are hranchiele in
form'a de dentii pectinelui: subst. pi
pedinihrancinele , ordine de mollusce
gasteropodi.
* PECTINICORNU,-«. adj., (fr. |i«-
ttnlcorne), care are comele san anten-
nele in form'a pectinelui; subst. pi. pec-
tinicomtle, familia de insecte h;me-
noptere.
• PECTINITE, 3. f., (fr. peetlBlte);
conchyliu fossUe ce are forma de pec-
tine; veri^c^ petrificattone in forma de
pedine.
*FECTINOIDE,adj., (fr. peetln*r4e).
=y Google
care are l'ormti assemine cu coachyliulu
aumitu peetine.
PECTINUTIU {ii peptimtiii), s. ta.,
damiautiTU d'in peetine; vedi : pectinellu.
PECTIRE si peptirercscu, T., ■««-
■tHoe Ineedere^ Rnperbir»; de regula c&
refleas. a se pepti. a ea arretâ maodru,
a se inflă iu penae, a se ingonfă.
PM^TlSlORVaipeptiaiont. s.m.,de-
minutiTU d'iu pectu : cu peptistoralu
Hudu, peptisiori de camesiutta.
* PECTORALE , adj. a., peetoralta,
(it. pettorale, fr. pectoral); relatira la
pectu ; muşchi pectorali, mammilla pec-
torale, petmepectoraii; —hona ispectu:
titnwlw rosiu ai generosu e pectorale; —
ca subst. reale, udu pector^e: a) arma-
tura de peclu; b) vestimenta aan orna-
mentu de jiee/u; c) ia specie, ornamen-
tulu de pre pectviu archiereulsi ebrei-
loru; d) remediu bonu de pectu; e) dt-
TiBÎODe de pesci numiţi si thoraciei.
* PECTORILOCIA, a. f., (fr. peoto-
rilvqtle, d'iu pectas si loqni); ftiaomeDII
ce 99 presenta la noii eoticosi, candu,
la cercarea pectttlui loru cu sthetosco-
pulu, se pare vocea lora a essf tota, pura
si limpida pria canalea centrale; in ge-
nere, vorbire prin peetu.
* PECTORILOCU,:a. adj., (fr. p«-
tcrlUqne), Ia CBre se preaenta fenome-
nuln de peetoriloeia.
PECTOBOS0,-n. si peptorosu. adj.,
peeUroHus; care are peciu tare desvol-
tatu si vertosu.
PECTOSU ai peptosu.-a. adj., in a-
cellu-asi senau cu pe<Aorosu.
PBCTD 91 peptu, pl.-ttri, pecturi. in
intellesan propriu, 6to iii iutellessu rae-
taforicu pl--i, pecti, peeto:if (it. pett*»
isp. pecho, port. pelto, proT. peich si
pelt, pit; V. fr. pels, n. fr. pis ai poi-
trlne); 1. parte supâriore a trunchiului
corporale allu animaliloru; cavitatea
acesttu trunchiu superiore panticeluî;
2. parietele oesoau antehore allu acestei
cavităţi, in oppoaitione cu parietele op-
puaa, numitu spate; 3. carne depre a-
cesta pariete : pectu de gallina, de cur-
eanu, devacca;pectidepa88er) : n mancă
nwaai pecti de pasaeri; inse : pecturile
pasterikru nu su ca peeUtrUe omeai-
rEc. Btl
loru; 4. titia, mammilla : eopitlutu nu-
tritu cu Iade de la pectulu mammei e
mai saneţosu de câtu cellu nvtriiu eu
lacte de la pcctvlu unei străina; b. paite
de cam^sia sau de aitu vestimentD ce
cade pre pectu : peeiii camesiei; s'au
descasutu si ruplu pectii; pecti inftorati
cu mtiaase si cu flviureUi. — 6. ca co-
veotu forte populariu se aâa in mulţi-
me de locutioui camu : mareatnaru ap-
pesa pectulu meu, a dă peetu cu cineva,
a stâ peetu la peetu; a leuă pre cineva
de pectu; a pune pectulu pentru cineva
sau la ceva; cu pectulu = ca fortî'a; cu
mânde la pectu, io semnu de respecta
si umilestia : a stă cu manele la pectu
inainiea eelloru mai mari,' a pune ma-
nele la pectu, etc.
FECTUGIU si peptudu.-tiu , s. m-,
deminutivu d'in peetu, vedi si pectir
sioru.
* FECTONCLU, 9. m., pectanealiiBi
deminutivu d'in peetine; metaf. specia
de conca.
* PECO, pL'uri, peoD, vita, animala
domeaticu; vedi si peeora.
* PECUALE, adj., pecrnUBt relativu
la peeu : nutretiu peeuale; si cn 8eD9U
collectivu, pecw=vite, pecore.
* PECDARia,-a, adj. 8., peenarUs;
relativu ]i peeu: turme pecuarie; câne
peeuariu; — subst., a) personale, pecua-
riu, care cresce pecore; b) f. reale, pe-
euaria. arte, occupationa de peouariu;
turma de pecore; loca unde se tinn si
crescu vite.
* PECUDALG, adj , peondalla} relati-
vu la pecuâe. .
* PECUDE, s. f., peeoB, gen. pees*
dl8, vita, capu de vita, peeora.
* PECUINA, s«. f., «vl8, rervex; pro-
prie femio. d'in pecuinu. leuatu de regula
ca aubat. f., peeora, vita, ai in specia
oue, capra.
* PEGTJIND.-a, adj., peoainn»; da
pecu : natura pecuina.
» PECULARE, V., peenUri ; a man-
că banni de ai statului, a furi atatulii.
* PECULATIONE, a. f., (peoalatio,
fr. picBlatlen); actione' 9i actu de pe-
culare.
* PECaLATORIUr^oria, adj. s., ptr
jyGooglc
«12
PBC.
•alâtor si peoalfttorii*; care face, com-
mitte peculatu, cnlpabile de peeulatu,
aţplecatn la peculatu, maDcatoiiu de
banni at stattiltiî.
•PECULATU, s. m., peenUtnB, reale,
msnctorfa , fnrtu de banni ai statnlai ;
a aecwâ pre cineva de peeulatu ; pecu'
lo/uZu merita asprmea Ugiloru.
*1 PECULIABE, adj.si pecttlearm,-a,
adj., peenllarla, ei peeallarloB, (it. p6-
enllare); relatira l&peadiu : 1. propria,
de proprietate : tMmi.peeuliari, causa
peeuliare; sa-vi publici si peadiari;
£t.partîcnlariD,indiTidi]ale,propriu, spe-
ciale ete. : ee e peeuliare tM e eommune,
nomine peeidiarie, forma peatliaria;
8.'8iaga\ââa, estraordinaria -.meritupe-
euiiare, tcientepectdiari.
2 PECULIABE, v., pecalUre; a pro-
Ted4 GQ pee^iu.
«PECDLIABITAT£,8.f.,(iti. peoalU-
rltk); stătu saa calitate de peeuliare.
* PECULIAEIU, adj., vedi peadiare.
•PECULIATU.-o, part,B«p.d'in2pc-
aâiare : servi peetUiati; cetatiatiu hem
peaAicdu. ,
* PEGULIOLU «i peculioru, s. m.,
p«eili*lui{ deminntira d'în peadiu.
* PECULIOSU,-a, adj., peenlIoBns}
plenu depeeuliu, eu mare stare sau
avere.
* PECULIU, pl.-«, peanllDm, (it. p«>
flilto, b. pâeale; d'în pecu) : 1. stue,
avere in peeore, si de acf ; stare, avere
iu genere, banni : ewr'a de a n adauge
pe^iuhi, setea de peatUu; 2. in specie
a) avere particularia, privata, proprie-
tate, economia, si a nume, a) ce econo-
mesce si pune de una parte domnola
de bmilia; P) ce possede si are doma'a
de fomilis in parte ca allu sau propriu;
f) economie particularie alle unni filiu
sau filia de familia, alle unui servu, fă-
cute oa proprie, diverse ds alle tatalai
ian domnului; S) economie făcute de nun
militariu in castre; 3. prin estensione,
stare propria, atlu seu.
PECUKIA, s. f., (pre a locuri si m.
peeunut, le regula in pi. pecuni si pe-
gani; piguni =zce pre alte locuri se
obiama ianni), peouoia,(it. peonnU); a-
THUa, d'in peeu, stare ia peeore, care
PBţ
eră tota averea antioiloru ca pastori, si
de acf : 1. in genere, stare, avere, avu-
ţia ipecuni'a pastorUont sunt pecurele;
a face cu negotitdu de peeiu-e mare pe-
cunia; pecunia mare, mica, modesta,
media, strcduata; 2. io specie, banni,
argeatu, stare io moneta : a ave pecu-
nia, — in aceetu intellessu se liea mai
vertosn si mase. peeuniti, mai allessu in
pi. pecuni : a nu ave pecuni, a perde pe-
cunii pre seccature; Upaesce peeuni'a,
se asa*ndu pecunii de fric'a h^idm;
3. dieâssa a pecuniâ, a câştigului.
* PECUNIALE, adj., pocunUlls, (it.
peoDDlale}; relativu la pecunia : castigu
* PECUNUEE, adj., si :
* PECDNIABIU.-o, adj. a., pecnato-
ris si peonnlarias, (it. pecnnlarlo , fr.
ptieunlalre); relativu Ia pecuni, de pe-
cunia san in pecunia : adjutorie peeu-
niarie,.medie pecuniarie, stare pecunia-
ria, facenăe peainiarie; amenda peeu-
niaria; a se certă pentru interessi pe-
cuniarie; pena pecuniaria; admtnistra-
tione pecuniaria, officiu peeuniariu; —
Bubst. m. personale, pecuniariu, nego*
tiatoriu care face negotia cu pecunia,
finantiariu, bancariu, etc.
* PECUNIOLA si pieuniora, s. f., si
m. pecunioru, peeaniolsi demiBUtivu
d'in pecunia.
* PECUNIOSU,-a, adj., peomilMits,
(it. pecnnloB», fr. pdannlenx); plenn de
pecunia, bannosa, 1. care are peeutaa
multa, baani mulţi, stare mare : cetatiani
pecuniosi ; omu nu atătu de generosut
pre eâUi de pecuniosu; 2. care da ssb
adduce multa pecunia ; arte peatniota,
negotiu pecuniosu.
PECUNIU, B. m., vedi pecunia.
PECURA, 3. f., pix, plenla, (it. p«ce,
fr. p»lx); licidu oliosu oe ease d'in pâtrs,
de cobre nâgra, cafenia, care serve
spre unsore la trasaure, spre fabricare
de gase apprinditorie si altele : pecur'a
se estrage d'in poUele Carpat^aru, si
esteunu insemnofu articlu de commereîu;
pt-e unele locuri pecur'a este atătu de
grossa, in catu se petrifica si se face
ceaeese diee catranu; — proprie de-
minativu d'in pece, ca si lai pleala.
=y Google
PECUBABESC£, adr., redi pecura-
rescu.
7ECUBAKESCU,-a, adj,, 1. de pecu-
rarmz=pecorarvi; Tsdî pecoraresat; 2. de
peearariu^=cATe vende s'au estrage pe-
Cfmx : htUonie pecuraresâ.
FEGDBABIBE, t., vedi pecorarire.
PEOUBABIU, 8. m., 1. d'in peatra,
■ care are toiaere de peeura, care estrage
pect$ra, care face commerciu cu peeura;
2. d'in pecora, vedi pecoraria.
« PECUSCULU, B. m., peeflBenliB}
demînatiTu di'a peca si pecora.
* PEDA, 8. f , peda, urma de pede
sau petiorD.
« PEDAGOGABE, t., pmUgttgut;
a, li pedagogu, a cresce si educi copilli.
« PEDAGOGU, 3. f., pndar«ffatDB,
(gr. jra[5«Y*«7"'i fr- pMasoile); edu-
catioue, instractione, inTetiamenta la
copilli ; scientia si arte de a cresce
junimea in principie bone.
* PEDAGOGUNU.-o, adj. , puda-
ffOKlBBnsi relatiTU \d, pedagogia: copilli
pedagogism.
•PEDAGOaiCU,-a, adj., (it. pedago-
gleo , tr. ptiMgogiqMt); relativu la pe-
dagogia : systema pedagogica, taetodu
pedagogica, invetiamentu, tractcUupe-
dagogieu; proeesse pedagogice.
* PEDAGOGIBEBipedoiWffisore, v.,
vedi pedagogare.
* PEDAGOGISTD, fi. m., vedi peda-
gogu.
* FEDAGOGIU, pl.-e, padagoglan,
{'sa^Sa.■(^e^sîov)•, locn unde se inv^tia
pedagogica, institatu da pedagogia; in-
stitutu de educatione si invetiatura a
copilUloru.
* FEDAGOGU,-a> s. , pedaţoţas ,
(gr. ^calSa.^lA^6<:), l. care conduce, educa,
inv4tia copilli; 2. in genere, coâductoriu,
directoriu, 3. versatuin pedagogia, pe-
dagogitbt; 4. pedante.
* PEDALE, adj; e., pedalls, (it. pe<
dale, fr. pedale); relativu la pede : co-
perimentu pedale; de unn pede do mare :
spaţiu pedale; ca subst. reale f., a) pe-
dale, calciamentn de pede; b) fuste, fus-
tellu de planta; e) petioriî de monte;
d) la instrumente de mnsica, partea ce
ae calea cu pedek.
*PEDALID, B. m., (mjSdXtov); proprie
gnbernaclu; 'Sg. coUectione de canonele
* PEDAME, pi. pedamme, si :
* PEDAMKNTU , pl.-e, pedamei, si
pedamentnn, pam da sustinutu, de re-
dimatu vitie de vinia sau alţi arbori:
charace, pioptalla, etc.
«'PEDANini-a.adj., pedanfla<,dejwde,
de UQUpede; metaforice, micn, neinsem-
nata; ca subst. f. reale, pedania, (comp.
si it. pedacrna), lenmn, punte de lemna
de trecuta cu pedeîe, mai vertosu, soan-
dora ce se pune in cwmedisiu la vase
de plutitu, spre a servi de trecere de la
unu locu la altulu; buccata de lemnu
pre caţ.e cineva ţMaspedele, cumu, e de
essemplu, cellu pre care pune petiorulu
unu menatoriu de traasnra.
«PEDANTA£IA,s. f.,(fr.p«d«Bterle),
portare de pedante, modu de lucrare
pedantesat.
* PEDANTE, 8. m., (it. pedante, fr.
pedant, de lagr. Tcaîc, niufid;?), proprie,
cellu ca conduce si inv^tia coplllf; ie
liea ca terminu iujuriosu, prin care se
desemna unu invatiatoriu ce nu re^ande
la miseionea saa; prin estensione, erudita
ridiculu, paratu totu de a un'a a cită,
6ro nu a raţiona; omu care tine mnltu
la lucruri'secnudarie si perde d'in vedere
celle principali : unu mare pedatite; pe-
dante neBufferitu.
* PEDANTESCE, adv., in modu pe*
datUescu, ca unu pedante.
*PEDANI!E3Cn,-a, adj.,(fr. pedan-
tesqne), relativu lipedante, peăantieu :
propriu pedantelui, argumente pedan-
teaa ; discuratt pedantescu ; fi-asi jm-
dantesd; appueafytre pedantesoi.
♦PEDANTICB, adv., in modu peăan-
tieu, pedantesce.
* PEDANTICO.-o, adj., relativu la
pedante, de pedante, pedanteacu.
* PEDANTISMU, s. m., (fr. p4d«B-
tlsne) , moda de lucrare pedanteieu :
pedantisfHulu e ridictdu si nesufferiHt.
•PEDANTUCIDsipedajriitfiM, b, m.,
(ii pedânttuae), demiu. si pejorativu
d'in pedante.
" PEDANU, 8. m., pedaua, sana-
toriu pedamiT eue n'a «seercitata nsoi
>yGoog[c
614
PBD.
una' fiuictione pnMica, prin urmare de
ordinea infima intre senatori.
* PEDARCHIA, 8. f., (fr. pâdarohle,
d'in icaî;,^copillu, &iapx''j=giivernu),
gaTernn de copilli, guveran de juni fora
esperientja; de aci pedarehicurc, adj.,
{b. ptidarchlqiiel, leiitivu la pedarchia.
•PEDARlU,-a. adj. snbst., pedarlag,
1. lunga Bau latu de unu pede; 2. sena-
tarin pedariu, aynonymu cu pedanu.
* PEDATIFIDU,-a, adj-, (fr. piiă-
tlflde), folie peăatifide, in botanica.
* PEDATILOBU.-a, adj., (fr. p«da-
tlUbâ), folie pedatilobe. ia botanica.
* PEDATIONE, s. f., pedatio, (fr.
pddttloa), modu de desToltare allu pe-
tioreloru insecteloru.
* PEDATU,-8, adj., pedatn», prove-
duta cu petitSre : bene pedatu. rcu pe-
datu.
* PEDATURA, e. f., pedatant, me-
Bura cu petiorulu sau ca pasauln; peti6-
re artificiali.
FEDE, s. m., pesi (xoi>;, xoSiSc), mem-
bru cu care calea si passescu âmecii si
animalile, petiorn; cmuin are doue pe-
tiâre, si de acea-a se nomesce bipede,
multe d'intre animali au patru petidre,
si de acea-a sa noioescu patrupedi sau
cadrupedi. De la pede derivatele : pecet-
ea, pedestru, pedale, pedatu, si demin.
petiortt.
FEDECA, s. f., pedlfa, vedi pedica.
PEDECARE,i«!dec«*w, vedi pedicare.
pediealu etc.
* FEDEPLANU, pl.-e, pedepUnt,-
•rum, catuln de diosu alin edifioieloru.
PEDEPS A, sau pedepse, s. f., (d'in gr.
icott&Eooi; = disciplina) , pana , castl-
fatio, pena, punitioue, correctione, ap-
plicatioue de totu ce pate produce do-
' rere spre a correge pre cineva : pedepsa
corporale, pedepsa gr^, pedepsa usiora;
a dictă una pedepsa, a in/tîge pedepsa;
a si luă pedepsea; redi si pedevse.
PEDEPSmE,-escM, t., {ăe Ia pede-
psa), eastitrare, puntre, a inflige ped^-
psa: redi si pedev^ire.
FEDEFSITOBin,-((SWo. adj. s., pii-
ttitar, oastlţatorf care pedepsesce; vedi
Bl pedevsit<rriu.
F^EPSITTJ.-o, adj. part,, pultii,
raD;
eastlgatos, care si a Inatn ped^s'a.
carui-a a'a appHcatu pedepsa; redi si
pedevsHv.
* PEDERASTIA, s. f., (itaiSspaoria),
amoro de copilli, vitiu in contr'a natu-
reî la orientali.
• PEDERASTICU,-«. adj-, (nKSepa-
9nx6c), relativa la peăerastia.
*PEDERA8TRIA,8.f.,(iiat8epAotpia),
amatrice de copilli.
• PEDEBA9TU, s. m., («oiSspaorrjţ),
amatoriu de copilli, mai allessn in senau
reu, care viti^dia copilli.
•PEDESTALL0, pl.-e. (it. plede-
Btallo), base care susţine una columna;
base care susţine una etataa.
PEDE^TRIA, 3. fem., pedestre Iter,
mergere pedestra, mergere pre dioso.
PEDE9TRIUE, s. f., pedlUtns, pe-
dltes, mulţime de pedeatri, militari pe-
deetri : pedes^rimea si caUarimea; pe-
destrimea se luptă eu mare eorapu; of-
fieiari la peâestrimc,
PEDESTRU,-», adj. 8., pedMt«r,care
merge pre diosu : honi pedestri, bone pe-
destre; noi tnergemu pedestri, voi mer-
geţi callari; si adv. a merge a anMd
pedestru; aubst. pedestri, pedltei, mili-
tari pedestri, in oppositione cu cfdlari
sau epestri, eqnites.
PEDEVSE, a. f-, (soaBeooiţ), edoca-
tione, disciplina, correctione, puuitione;
de aci derivatele : pedevsire. pedevsi-
toriu.pedevsiia, compara cu formete : pe-
depsa, pedepsire, pedepsitoriu,pedepsiiu.
PEDICA, s. f., pedlea, legătura la
petii}re,laciu, fig. totu ce impMica, impe-
dimeutu:a pune pediea, a deslegă pa-
cele, a luă pedicele, a redicâ pidicăe; in
ac^ta lucrare amintempinatu nuUtepe-
dica; autoriulu are a se luptă cu mtttte
pediee; peiiice nepreveduie.
PEDICARE, V., 1. Inpedlre, a pune
pedica; 2. pndluare, a face pederaitia.
PEDICATORIU.-i^a.adj.s., l.care
impedica; 2. p»dleat»rt care face peile-
rastia.
PEDIGATU,-a, adj. part., legata in
p6dice, impedicatu.
PEDICATORA, a. f., effectn allu ae-
tionei de pedicare 1.
* PEDICELLARIU, 8. m., (fr. t*U-
, Google
______ P2D^
oellftire), 1. genu de polypi, 2. specia
<le concbylie, 3. unu arbore d'în Cochin-
vbio'ft.
* PEDICELLATU,-a, adj., (fr. p^dl-
eellâ), assediatu pre vetticele nnai pe-
dieellu.
* PEDIGBLLU, s. m., p«dleelluii, (fr.
yedteelle), mica peduncln, raOiu de pe-
dunclu care porta numai unaflQre,iD bot.
* FEDICINU. s. m., pedlolaas, pe-
tioni in sensu figurata, p. e. petiorulu
torcDlariolui.
PEDICLU, 9. m., pedleluH, vedi pe-
dudu sau pedueiiiu.
1 PEDICDLARE sau peăic^ariura,
adj., peilleDUria si pedlcuUrlnii, rela-
tivu la pedicli sau pedwli : morbit pe-
dietiîariu; erba peăieularia.
2 PEDICULABE, v., pedlcoUra, a
ave morbalu pedieuîariu.
* PEDICULATIONE, s. f., pedloM-
Utlo, morbu pedicularîu, plitfalrlMlsi
(^upfaoti;).
' PEDICULATU,-a, adj. s-, (fr. p*-
dlcHlâ), l.care se alia pre unu pediclu;
2. pre care Iu tn&nca peduclii de vîuu.
*PEDICULOSU,-a, adj-, peiiooU-
ikie; vedi peduclosu sau peduchiosu.
*lPEDICULtI,s.m.,pBdionlis,dem.
d'in pede, mica pede, pedunclu.
* 2 PEDICULU, s. m., pedioulns, (d'in
padiit), insectu paraeitu, pedttclu; vedi
pedvelu sau peduchiu.
* PEDICURA, s. f., (fr. p*dlcare),
oura de petiâre; sub form'a pedicuru,
s. m., medica care cura dorerile sau
morbii de petidre.
*P&DIFEKU,-a. adj., (ptSdlfere), care
e manitu cu petiâre, precumu e uvariulu
nuoru synantbere: subst. pi. pcdifercîe.
*PEDIPORME sau pediformu.-a, adj.
(fr. pedirorme), care are forma de pe-
tj6re.
* PEDILUVIO, 8. m., (it. pedilnTlo,
fr. pâdlloTe), spellatura de peti6re, balia
de poti6re, term. de medicina.
•PEDIMANU,-a.adj.,(fr.p6dtmaoe),
se dice despre acelle animali cari se
eervescu cu potiorele ca cu mlnile,
p. e. simiele;deacisubst. pl./wdf'fHatie^c.
* PEDIN A, B. f., 1. (it. pAdlna), figura
la joculu (le siacbu care represeuta pr e
PKD.
<1S
militarii pedestii; 2. (fr. pidlne), genu de
insecte d'in famili'a melasomeloru.
• PBDIOCLU, 8. m., (fr. pâdlwle),
genu de crustacie ai caroru ocli stau
pre unu singuru pediculu sau pedunclu.
• PBDIOLU sau pedioru, s. m., pe-
dtolBB, si petl«lD8, demiu. d'in pede.
vedi petioru.
• PEDIONALGIA, s. f-, (fr. pedlo-
nalKle) , dorere spasmodica Ia talpele
peti^reloru; de acf : pedion(Ugicu,-a, adj.
relativu la pedionaîgia.
•PEDI0N0Mn,-a,8dj.s.,(itsfi[(Svo[toc.
fr. p^dlonone), carelocuesce lasessu, iu
campulu planu; aubst. pi. pedionomde.
passeri pediowmie.
*PEDIPALP0,-a,adj..(fr.p*dipaIp6),
cu palpele in forma de pedi sau petiţie,
subst. pi. pediptdpele, familia de a-
racbnidi.
« PEDISEOU,-u, adj. s., pediBeiinas,
pediseqsa, servitoriu sau serviloriacare
iusocieace pre diosu pre domnulu sau
pre d<3mn'a sea.
• PEDITARE, V., pedttnre, a merge
pre^^dt. pre diosu, pedestru.
• PEDITATU, s. m., peditatu», mul-
ţime de pediti ^ pedestri, pedestrime.
• PEDITE, s. m., pede», pcditu, care
merge ţnpedi, pre diosu, pedestru; mi-
litariu pedestru, oppusu eaUariu.
•PEDOMETRU,s. m., (fr. p«d*metr«),
instrumentu cu care se mesura drumulu,
sjnouyinu cu hodometru.
• PEDONE, 8. m., ped», pedoiiis, carp
are pedi sau peti6re mari: care e boiiu
de petiore; care merge bene pre diosu.
• PEDOPHILU,-u, adj.,(;ia[S*ifiXoţ).
amatoriu de copilli, epithetu ce se da
Gerereicanotritiiriaagenuluiomeuescu.
• PEDOTHYSÎ A, s. f.,(fr. pMoth j»ie.
d'in Jiat; := infante, si ihxAa. = sa-
crificiu), sacrificiu de infanti a. copilli,
i superstitione barbara.
i •PEDOTROPHIA, s. f., (KaiSotpoyia,
I fr. pâdotrophie), nulritîoneaoopiliiloru;
I hygiena care se occupa cu regimele
i alimentariu allu copilliloru; de aci : pe-
I Uolrophicu.-it, adj. si i>edotropku,n.m.,
I (jcatSotpd^;), care se occupa cu pedo-
trophi'a.
I * PEDU, s. m., pedun, v^rga pastorale,
=y Google
c&tia ca care pestoiiulu pri^nde ouile;
fig. T^rga episcopale.
* PEDUCELLD, s. m., (pediccUus),
1. UDU arbustu selbaticn, crathogiis '
«xjBcanthR Iui Linneu, de aci fructula
acestui arbustu, peducella; 2. mancarime
la peti6re, nredo in pedlbns.
PEDUCHE, si peduchiu, peducMare,
peăuchiatu, peăuchtosu, vedi : peduclu,
peăuclare, peduclatu, peduclosu.
PEDUCLABE si peduchiare, v., pe-
dlCDloB qnnrerej a caută si uccide pe-
ducii : a curetiă de peăucli : a pedwld
unueopiUu,unucaleUu,unagaUina, etc;
' a caută si uccide peduclii d'iu capjlu
□oui copiUa, etc; a curetiă de peducîi
UDu copillu, etc.
PEDUCLATU, si peduchiatu,-a, adj.
part., curetiatu de peducli.
PEDUCLOSU, B\peduchiosu,-a, adj.,
pedDcnlosng, pedicolosas si pedieloiDH,
plenu da peducli : copiUu pedudosu ,
<mu peduclosu; si subst. unu peduclosu,
termittu de batujocura.
. F'EDVCL'U,peduchius\peăuche,p\.-i,
pedlculaSt pedncpluB, pedlolas si pedu-
elDR, insectu parasitu care se propaga
si se uutresce pre corpulu altora ani-
mali sau chiar» pre allu omului ; pe-
dudi de capa, peducli de vestimente;
morbu de peducli == morbu pediculariu
= {ip^iţiasK-); — pedudu de pariete ,
«Imez, geau de insecte d'in'ordinea be-
miptereloru, sectionea heteroptereloru,
famili'ageocoriselorn, cari îufecta casele
si mobilile de lemnu, si infesta locuen-
tiele omeniloni.
•PEDULE.s.f-.pednlejealciamente,
materia cu care se imbracca petiorulu.
* PEDUNCLU si pedunculu, s. m.,
(pedoicnluBţ fr. pâdononle), demin. d'in
pede, micu pede, petioru, ia bot. faatel-
lulu care susţine florea sau fructnlu,
• PEDUNCULARIU,-a, adj., (pednn-
enlarlus» fr. p^dvncDlaire), care pro-
duce peduncli; care are lungi pedunclt.
* PEDUNCULATU,-a, adj., (pedua-
eaUtoB, fr. pâdononU), care e sustinutu
de UDO peduQcIu : fiori pedunculate.
• PEDUNCnLOSU,-a, adj., ffr. p6-
donenUmz), care are mari peduncli : plan-
te peăttneidâse.
PEJ.
*PEDUNGULU, 8. m., (fr. pâdomcale);
vedi pedundu.
* PEGANU, 8. m., peg&mai, (vq-
Yavov), una planta de gradina, rata
graTeeleos lui ZÂnneu. *
* PEGASIDE, s. f., peţKsIs, (tijtoo-Ic),
musa.
* PEGASIU,'a, adj. peerasea» si pe-
ţaBeins, relativu la pegasu, de pegasu.
* PEGASU, a. m., peţaBoa, (mJYaaoc),
callu aripatu, callu mythicu , callulu
muselora; — una constellatione.
* PEGMA,pL-nia(e, pe^ma, (sijrjta),
maclLina sau structura de scandure spre
a espuue pre cineva; madiinaintlieatni,
scena, decoratione.
* PEGMATITE, s.f., (fr. pegnitlte),
patra granitica in care se afla caolin'a,
care serve la fabricarea portiolanei.
* PEGO-, (d'in gr. mjrii = fonte,
fontăna), in diTerae compositioni, pre-
eumu : pegomantc, (d'in jldvnţ := vate,
profetu), care easevcita pegomanti'a;
pegomantîa, s. f., (fr. pif amanoi»), pro-
feţia trassa d'in mişcarea apei io fon-
tane; pegomanlieura, adj., relativu la
pegomantîa; pegomyde, adj., care sâmina
cu una pegomyia, s. m., (fr. p^gasje,
d'in |ju)ia :=: musca) , genn de insecte
diptere d'in tribulu muscidiloru.
* PEJERARE, V., pejerare, a jura
falsu, a mentf; a calcă juramentalu.
* PEJERATIONE, s. f., pejeratio,
actione de pejerare, jaramentu falsa.
* PEJOEAEE,-ediM, v., pejorare, a
face mai reu, oppusu, melioraresi am-
taeliorarc, a inreutatî, a strici: noia-
steptămu ca starea sanetatei lui se K
melioredie, si ea s'a pejoratu.
* PEJORATIONE, s. f., actione de
pejorare : pejorationea sanetatei.
* PEJOKATIVU,«a. adj., (it. peg^Io-
ratlTo), prin care se arr^ta unu gradu
de pejorare : vorbe pejorattve , forme
pejorative; poetastru e unu pejoroiivu
de la poetu.
* PEJORATU,-o, adj. part., (it. pes-
glorsto), stricatu, adjunsu io stare mai
rea, inreutatîtn.
""PEJOKE, adj. comp., p«]or» mai
reu. Şadecin'a verbului pejorare, si a
derivateloru selle.
.yGooglc
PEL^
* PELAOIA, B.i.,ţtl&giAt (sBhx^{a),
1. ana specia de scoica (concha) ma-
rina; 2. purpura; 3. nome propria allu
unei 3&Dte in liaseric'a creştina.
* PELAQICU.-a, adj.,pelaşicu8,(îce-
Xo^md;), relativu lamare (niXot-fOi;), ma<
hnn.
* PELA6in,-a, adj., pelsţlas , (xs-
Xdi'fto;), de mare, marino; raaritimu.
* PELAGOSCOPIA, s. f-, (fr. pâU-
gflsct>pl«), artea de a Fedâ «biectele in
fundulu m^rei; de âcf : pelagoscopicu,-
a, adj-, relativa la pelagoscopia; peîa-
goscopu, 3, m., (fr. pâUţa)teape),iii8tru-
mentu opticii cu care ae servesi^u mari-
narii spre a vedâ obiectele in mare, pre
fundulu mărei.
* PELAGU, g. ra., pelagos, (x^Xa-joc),
mare, mare, insensti propriasifig. :u»t4
pelagu de vorie, tinu pelagu de scripte.
* PELAGUSA, s. f., (ir. pelsfose),
genu de coocbylie univalrepolythalame.
* PELAMIDE, s. f., peUmla si pela-
■JBj (tTţXa[U<: si jnjXaţi&ţ, d'in jn]Xd;7=
limn), 1. gena de ophidie apodi care
TÎuu io limu, pre littoTÎle m&rii; 2.nu-
' mele unui pesce; — thunuu tgneru.
* PELECANU, pelieanu, s. m, , vedi
peUicanu.
*PELECINA si pelecinu, s., pelecina»
ai peleoiaoH, (Tce^sxîvo;) , una planta,
bisserrula peleâna.
* PELLACE, adj., pcllu,(d6 lapel-
lleere), ammagitoria, sednctorin, iosel-
latoriu:
* PELLACIA, s. f., pellacla, (de la
peliax), ammagire, atragere prin insel-
latioae, seductione.
PELLARIA, 8. f., (eapellaria), pll-
lens si plIenB, plllenni 81 pUeum, (it.
cappello> fr. ckapeân), coperimentu de
capn : pellaria de peru-de bou, pellio'ia
de peru de Uepure, peUarîa de meiassa,
pellaria de eastore, pellaria de palie,
pellaria iwAta, pellaria hassa, pellaria
negra, pellaria alba. pellaria de barbatu.
pellaria de femina, pellaria de mocC a cea
mai nâua; pellariele de femine can mai
inainie aeeoperiau toiu capulu. au aă-
junsu acwHu de risu; a si putie pella-
ri'a m capu; a si lud pdlari'a d'in
aititeaunuidof)mu;a$td cupeUari'ain
mâna; ellu pârta p6nna in pellaria; dupo
sânta Măria nu mai portă pellcaia.
PELLARIABIU, s.m., pllearliiB,(it.
oappelLOVf fr. ohapelier), care face sau
vende peliirie.
PELLARITT, s. m.,(âe la petle),pfll-
Urloij care lueredia peUea. care vende
pelli;~ăe acf deriv, pellaria, artea da
a lucră pellea sau pellile; — mnltime de
pelii.
FEUjE, b. f., pellU, mantellnk uni-
versale allu corpulni animale : pellea
accopere tatu eorpulu omului; iote ani-
malUe suimbraccateinpelle; pellemolle,
pelle dura, pelle suptire, peile cu peru,
pelle rasa; vestimente de pelle; hracca-
m&ite de pelle, calciamente de pelle; ma-
nvsie de pelle; a luă doue pelli de pre
una oue; lapu imbraccatu in pelle de
âue; s'a ingonfaiu de nu Iu tine pellea;
me mânca pellea; vai de pellea lui.
t+ PELLEBE, V., peUere, a bate, a
lovf, a Împinge, a respinge, a meoi,-a
departi. Badecin'a derivatelorn :pulsu,
ptăsare, puîsione, pulsoriu, etc.
PELLIOANTJ, s. m.,peUi»Bnasipfl-
leoanns, genu de passeri mari d'in or-
dinea palmîpediloru, cu rostruln Inngu
si latu, dedesupţulu carui-a pende una
punga larga de pelle, dupo care 36 pare
a se ^ nomitu acesta passere.
* PELLICA£E, V., (peUieare, de la
pelliee),aavâ commerciueu unapelUee.
* PELUCATIONE, s. f., pellkatio,
aotiona de peUieare, commerclu cu una
pdlice, adulatione, seductione.
* PELLICATORIU, s. m., pelllcâtor,
care are commerclu oa una peUice; a-
dalatoriu, sednctoriu.
« PELLICATU, s. m., pelIioataBrnB»
commerciucu una pellice.
* PELLICE, s. f., pellex, {icai.Xa-x.ti),
concubina, tinit6ria.
PELLICELLA,3.f., pelUonU, demin.
d'in peUe. pelle suptire.
* PELLICERB, pelUssi si pellesei,
pellesstt si peUectu, v., pellieere t (d'in
per si Ueere); a attrage prin vorbe se- '
ductorie, a seduce, a ammagf, a insellă,
a trage in lacin.
PELUGIA, s. f.,(it.pelI[eeU, tr.pe-
Usse), vestimeDtn de pelle ca ptru lansa.
>yGoog Ic
ei8
PEL.
PELiLICIARIU,8.m., (it. pellIcoUJf ,
it. pelletler), care face sau veode vesti-
mente de pelle ca peru, ptlUcie.
PELLICIUra, adj., pellloeus si pel-
Ileljs, de pelle; de ui snbst. ptUieia,
t«llicu Testi».
'*FELL[CULA,8.f.,p«UicuU, demin.
d'in pdle, pellicella, pellitia, niembrau»
saptire.
•PELUCOLABIU,-». adj-, (fr. pelll-
enUlre), care are form'a unei pdUicule
Bau lamiue suptire.
•PELLieULOSU.-a, adj., (fr. p«lll«D-
l«Bs), plenu dfl pellicule.
• PELLIQEBU,-(>,adj.,pell(irer, care
porta peUe, imbraccatu in pelle sau in
peUieia.
1 PELLINU,-a, adj., pelllnuB, de
pelle, facutu d'in pelle : hracea pelline.
2 PELLIND, s. in., abslothluiii, una
specia de planta amara; pellinu albu;
artcalsia a.haluthlam,Lino.;pellinv ne-
gru, artemifiU THlgarlSf Linn.; pellinu
mieu, artenUta pontlo*t Linn.
• PELLIONARID, 8. m., peltl» si
pcIltaaarlDs, care lucra pelU, pellariu,
pelliciariu.
PELLlRE,-e£CU, v., pellem detrahere
allailt eioarlarfl, a despoli& de pelle,
a lu& pellea anni animale. (In pronun-
ti'a Tulgaria pre a locore p a trecutu
i» h, beUire).
PELLISIOBA, s. f., pollleols, demin.
'd'in pelle. pelle torte suptire.
PELLITiA, 8. f., prUIodU, outlcnU,
Membrana, pelle suptire.
PELLITIA TU,-cJ, adj., care a prensu
pelle, oare a leuatu pelle, care s'a restitu
in pelle: draeu pellitiatu.
PELLITU,-a, adj. part., «xeorlatns,
despoliatu de pelle ; vi^e pdlite.
* PELLUCERE, si ptllucire,-escu.
V., pellDcere si pwlDeore, a străluci, a
petrnnde cu lunain'a prin unu mediu, a
transpară.
* PELLUCIDITATE, s. f., p»iluol-
Mtasf calitate de pdlucidu, transpa-
renţi».
*PBLLnCIDU,-ri, adj.,vellaoldBa si
perlBeNuM, transparente, diaphanu ,
atralucitorin : mui pellucida de fâtu
tfigtaUulu,
PEL, ; ^ _
• PELLCVID, s. m-, peUaTln», mu
psntru spellatnlu petioreloru.
• PBLLUVIABIU, 9. m., (de la p«l-
Inrlan), care spolia petiârele; compara:
iHalluviariu CATQ spolia mftnile.
• PELORIA, 8. f., (fr. p«Urle, d'in
xiXiap = monstru), stare particniaria a
uooru flori, cari d'in irregularie, definu
regularie in unele caşuri.
• PEL0aiDE,B.f.,pelori»,(3ts>.«ptţ),
ana specia de stridie mari.
• PELTA, 9. f,, pelta, (itami), scutu
micu in forma de semiluna, ce portan
Thracii.
• PELTAST0, s. m., peltasta, (xiX-
caonj;) militariii armatu cu pelta, pi.
peltaiiti. peltastEB, (TrEXtaacaî).
• PELTATU,-o, adj. part., pelUt»,
armatu eu pdta : Thracii pdtati; — for-
matu ca una pelia.
• PELTIDE, adj-, (fr. peltW*), care
sâmina a pelta : bureţi peltidi.
t PELTI-, (d'in wî.nţ = pelta), in
diverse compositioni de forma latina,
precumu: peît»/mi,-a,adj., pellirer,care
piîrta pelta : peUiferâe amtmoni; pelii-
folm.-a, adj., (fr. peltlfatlti), care are
foliele pdtate; pelttforme saa pdtifor-
mur'h adj., (fr. pelt'tfome), care are
form'a de peUa; peUigeru,-a, adj., (fr.
peltlgere), care porta pelta; Snbst. pi.
pelHgerele, ţţeuu de licheni mari; pei-
tinervu,-a, adj., (fr. peltlnerve) , care
are nervatnre peltate : ftdie peltinerve.
t PELTO-, (d'in Jt^Xn) = ^lU), in
diverse compositioni de forma grăca,
precumu : piâtoeephdlu, s. m., (fr. p<''
taeiphale, d'in xe<pa>.'^ = capu), geou
de brosce testose cn capulu in forma
de pelta; peltocochlide, adj., (fr. p«lto-
eoehltde, d'in «ox^^=^'^'^)i '^'^ ^'^
scoica iu forma de pelta; subst. pi. pel-
tocoehlidii, classe de moUusce cu scoice
ol-bicularie; peUoide, a^., (fr. pelt«Hi>.
d'in eiSoc=forma), care sămeua a peUa -.
folie peltoidi; subst. pi. peltoidile, tribn
do insecte coleoptere clavicorne; pelto-
phoru,-a, adj., (fr. peltofore), synonfmii
cu peltigeru, care piîrta pelta.
• PELVE, 8. f., pelTli, vasu in forma
de Hcapha rotunda, Ughiann, bacinu sau
baisinu :pdve ne nwneace de amtomi
=y Google
MN^
sfrticfttr'a ăe osse pre eare se ridma
pântecele.
t FEL VI-, (de la paItIb), in diveree
compositioni, precumn : pe^/brme sau
pelviformu,-a, adj., (&. peUIforne), in
forma de pelve; pdvimetria, s. f., (fr.
p«lTliii»trle), artea de a mesură diame-
ttTihi pehei; pelvimeiru, s. m., (ir. pelrl-
■iitr«), instrumentu ca care se mesura
diametrulu pelvei; pelvinu,~a, adj., (pel-
tIdbb), relativii la pelre : eamtate pelvi-
na; pehnpode, adj., (fr. pelrlpcde), se
diee despre pesciî alle carom pinne pel-
vine incongiara cuniln.
« PEMiUA,pl.>»Ki^e, pcwna, (icitiiux).
specia de pesmeHu.
* PEMMATIU, B. m., (itsii|idtwv) ,
d<min. â*in pemma, pesmetiu.
* PEMMATCBGU , a. m., (grsiiţta-
xoop^6^:), care face pemmate, pemmata-
riu, pesmetiariu.
• PEMNU, pl.-urj. plgBUB, lucru de-
pusu care serve de legătura juridica ,
co depunitoriuln va implenf promisdio-
nea sea, hypotfaeca, vadiu, catitione, ga-
ranţia.
• PENA, 8. f., p«Ba» (jcwvii, v. fr.
poiB«> n. fr. peine, ît. peo»), applicatione
de medie ce producu dorere spre a cor-
rege pre culpabile, correctione, castiga-
' tione, pnnitione, pedâpaa, supplieîu :
p«na conunesuraia cu culp'a, pena dic-
tata de tege, pena pronuntiata de jude-
catoriu, pena afflidivu, pena corporale,
pena pecuniaria, pena drhUraria; theo-
log» dicu, co moriea e pen'a peccaiiUui;
pen'a justa e destinata se producă peni-
tentia in ăaim'a culpoaului; penele su
de diverse specie si grade, celle gravi,
produsse prin tt/rmente, se nomeseu
sapplicie; pen'a capitale e mortcoi pen'a
se considera ea ana satisfaetione data
îegei violate; ăne voUesce se scape ăe
pena. se se ferisca ăe a violă legea.
* PENALE, adj., pumlis, (it. penale,
fr. p<ul), relativu la pena, care deter-
mina pen'a,- care Buppoue penei : legepe-
nale, codice penale, diaposUioni p«nali.
dreptu penale, legislatione penale, ma-
teria penale.
• PENALITATE, a. f , (it. penaltU
si ptvBUUtf, Ir. fim»tH,t), calitate de
_ PEN. «19
penale, systema de p&te stabilita prin
legi ; penalitate indtdgente, penalitate
prea severa, penalitatea variedia dupo
tempuri si locuri, dupo instituticni si
deprenăeri morali.
• PENAEE, V., (it iwnar», fr. pel-
Ker), a causi pena, dorere, supperare,
incietudjne; a fatigă; reS, a se penă, a
si caHsă peua, dorere, fatiga, a se af-
flige, a se htigi : nu ve penaţi aiâtu-a,
pentru unu iMru de nemica.
1 PENARIU,-a, adj., poeiadaB, re-
lativa la pena : actione penaria, aotio
p«a«rla, Quint.
2 FENAKIU, adj., peaarias, relativu
la penu : camera penaria, vedi si pe-
" PENATE, pi. penoii, penate», diei
domestici, diei familiari, diei cari ap-
pera cas'a, fc^rr'a; fig. casa, lecuentia :
eu nu me ăepartediu de la penaţii mei:
iota occupationea mea se marginesce la
penata met; ellu fu scossu cu violentia
d'in penat» straboniloru set; a vendutu
totu, peno chiaru si penaţii parenteaci.
* PENATIGEBU,-o, adj-, pewtUrer,
care pârta, duce periaţi.
" PENATOHIU, s. m., penator, (de
lap6iiuB),cafeduce provisioaea de mân-
care.
* PENDENTE, adj. pirt. preş., pen-
dens, care pendecarespendura, fig. care
dnra si inco nu e decisu : unu proeessu
pendente.
* PENDENTIA, s. f., (it. peBd«»a),
stare pendente : pendenti'a unui pro-
eessu.
•1 FENDERE, pennsi^ietwei, penau,
V., pendere, a gtă suspeusu, a spendurâ,
a artană : lustrulu pentle de tabîatulu
casei; eori>ulu saivatoriutu pendea pre
cruce; de la voi pende saltUea mea; de
la noi pende benele si realu nostru ;
vedi compositulu dependere.
* 2 FENDERE, v., pendere, a pon-
deră, a mesură cu pondulu.
"PEHXUChVsipendieulu. s. m.,p(>n-
dlflntuB, funicella, cordella, acia cu oare
se tragu linie drepte,în practica la gră-
dinari, agrimensori, murari, etc.
* PENDI6iNE, B.m., pandls»,l.de-
feclu ioternu allu corpului; 2. spatiulu
>yGoog Ic
. -■:^:t
deeartB d'in întrula statuei i pendigt-
nile statuei, simnUerl pen4igl>><^*
*PEND0LIFLORtJ,-a. adj.,{fr.pen.
dnlttlore), care are flori petidewt*.
*PENDULIFOLrU,-a, adj., {fr. pen-
4nlir*ll«), care ara folie pendenti.
* PENDULINA, s.f.,{fr.peiidiilliie),
1. specia de passeri, 2. specia de muşchi
de la capulu Bonei Sperantie.
* PENDDLISTU, a. m., (fr. penJn-
lUte), care face pendule pentru orologie.
* PENDULU.-a, adj., pendnlus, care
pende, care spendura, care sta auspeosa
sau accatiatu de susu; de aci : 1. subst.
penăulu, (fr. pendnle, m,), iastitimenta
de physica, auspensu la nna eatremitate
cu unu firu flessibile, si care atandu in-
dica lini'a verticale, pusu in mişcare
face oscillatîoni isochrone : pendula li-
beru, pendula simplu, penăulu eompusu;
eu penduUUu se tneeura attractionea pa-
■tnentului; duratele oscillationiloru pen-
duleloru stau intre sene ea radecinele
pătrate alle longitudinilorupendulehru;
pendulele s'au applicatuîa orologie spre
a regulă mersulu loru; 2. snbst. î.pen-
dul(i:-(fl. pendule, f.), orologiu cil pen-
dulu.
*PENE,8.ni.,peDls,(]E£oc), 1. coda, la
atiimallle cadrupedi; 2. membru virile.
* PENETBABILE, adj-, peaeti-abl-
lU, caro se pote penetra, care se pote
petrunde : corpu penetrabile. casa pe-
netraUle, locu penetrabile; aontr&iia im-
penetrabile.
* PENETRABILITATE, 8.f.,(it.pe-
uetrablIIU, fr. pintitrabllltâ), calitate
impenetrabile : pemtrabilitatea substan-
tieloru spoftgiose. peneirabUitatea Hcide-
loru, penetrabilitatea aerului.
* PENETRALE, adj. s., penstralia;
penetr&l si peDetrate, b. n., assediatu
in loculu celln mai d'in intru alin casei;
de aci subat. pi. penetralie, penetralU,
sanctuariuln casei; ^g.penetraliele ani-
mei, fundula ftnimei.
* PENETRANTE, adj. part. preş.,
care penetra, care petrunde : frigu pe-
netrante, lumina penetrante, spiritupe-
netrarUe; mente penetrante; fig. aurultt
e mai pendrante de câlu tote armele d'in
hme.
PEN.
* PENETBANTIA, s. f., (it. pene-
trama), actione de penetrare, penetra-
tione : penetranti'a frigului, penetran-
tVa luminei divine.
* PENETRARE, t., penetrare, a pe-
trunde, a trece prin ceva si a adjunge
la punctulu destinatu : a penetrăinea-
stre; a penetra in casele omeniloru, a
penetra in infernu; vorbele lui penetra
i» fundulu ânimei omului; frigulu pe-
netra in oase; globulu de pUtmhu pene-
tra in fîcatu; navigatorii se adopera a
penetra cu navile lorupănolapolu;dlH
nu pota penetra la imperatoriu; a pt-
netrâ ca nuntea.
* PENETRATIONE, s. f, penetn-
tti», actione de pendrare sau petnin-
dere : peneirationea caîdurei, genetra-
tionea luminei; penetrationea menţii.
* PENETRATIVU,-a, adj., (it. pe-
netratlTO, fr. p^n^tratlf), care pote pe-
netra : potere penetrativa, mente pene-
trativa, ingeniu penetrativu.
* PENETRATOBnj,-/.Jr»a, adj. s.,
pcnetrator, (it. peiietrat«r«), care pe-
netra : medicamentu ptnetratoriu in
splina; peAetratorii in case străine se
punescu de lege.
* PENETRATEICB, s. f., (it. pe.«-
trstrioe), femin» care penetra, penetra-
toria.
* PENETRATD,-a,^adj. part.,peiie-
tratns, petrunsu : corpu penetratu de
frigu.
« PENIBILE, adj., (ft. p«nlbl«), care
causapenOiCareseface cu greu, cu mare
fatiga : lucru penibile, opera penibSe,
esserătie penibili; studie penibUi, stare
penibile, positione penibile, ealie peni-
bile.
* PENIBILITATE, s. f., calitate de
penibile, atare penibile.
* PENICELLU , pl.-e, pealelllua si
penicilina, (fr. plneean, it. peBB«ll«),
instrumentu eompusu d'in peri legaţi
strlnau, cu care se aervescu pictorii la
pingere : voliu pinge thr'a cu colorile
telle, inse eu penice^du meu; penied-
lula a indtiatu pre mulţi omeni la mare
gloria; penieellulu lui Eafaele.
* PENICLU. B. m., penlGiilns, demin.
d'in pene, penii, inics' coda, codicelU
,, Google
ŢW.
de animale care serve la stersu, peria;
penicellu.
• PENINSULA , s. f., peittDBnU si
paninsnlâ, medietate de insula, insula
care se afla legata cu una lăture a sea
de uscatn : Feloponnesulu e una pe-
niitguZa, Crimmaria e una peninsula
în marea negra, Afric'a inco se pote
nomi una peninsula a ÂsitH; ekiant si
Europ'a nu e (Utu ceva de eâtu una
peninsula a Asiei.
* PENlNSULARin,-», adj. s., (fr.
p6DiiiBaIalre}, relatlTii Ia peninsula :
pametUu peninsulariu; care locuesce in
XiJi& peninsula : Italianiisu peninsulari,
• PENITENTE, adj. part. prea., ipo;-
niteuB, care seote dorere pentru errorile,
peccatele , delictele selle; care face pe-
nitentia; care si confessa peccatele selle :
peccaţosu penitente, peecatosa penitente,
anima penitente, vietia penitente; subst.
unupenitente. unapenitente :p^titentii
se arretara la uai'a basericei eerenău
liertare de la fraţii loru creştini; unu
addeveratu penitente se eorrîge si nu
mai face reu.
* PENITENTU, s. f., pnoltentU;
dorere de anima pentru peccatele si
delictele commisse; confessione a pec-
catelora si sufferentia de bona volia a
penet impase de parentele spiritaale .-
creştinii religioşi facura unu aaera-
mentu e^ţnpenitentia; a face penitentia,
acadilapenitentia; addeverat'a peni-
tentia e semn» de correctione.
* PENITENTIALE, adj., pwnittn-
tUlIa, relativa la penitentia.
• PENITENTIABlU,-a.adj.,(it.. pe-
■iteniUrlo, penltenzlero si peitltea*
itere» fr. pânltestlalre» si pinltenoler),
1. relativu la penitentia : fapte peni-
tentiarie, regule penitentiarie, carte pe-
nitentiarianomita si penitentiariu; sys-
temapenUentiariu, regime penitentiariu,
institutu penitentiariu; 2. subst. per-
soaale, penitentiariulu^^ eonfessoriulu
care asculta confessionea peccateloru si
impone penitentia; 3. inspectoria preate
condemuatii la penitentia, carceraria;
4. reale, penitentiariu, pl.-ifi, locn anda
se deţinu condemoatii la penitentia ~
ioBtitntu penitentiariu, incbisore, car^
MN; 621
cere : i}&titentiariele ă'in Americ'a au
ăevenitu celf^re; noi amu inceputu a
edifică penitentiarie inainte de a edifica
scole; căndu omenii aru fi toţi laminaţi
si adăpaţi eu principie morali, n'ar»
ave necessitttte de penitentiarie; daţi
omcniioru invetiatura si le facilitaţi
vieti'a, si ve veţi pote dispensă de pe-
nitentiarie.
* PENITEBE, T., penitere, a sentf
dorere pentru errorile, peccatele si de-
lictele commisse, a si confessa peccatele
st a se suppuae de bona volia penei
dictate de coDfessoriu, a face penitentia.
" PENNA,8. f., peiiQii,orgaDu ce ac-
copere corpulu passerilora si cu care se
serrescu aceate-a spre a sborH : pas-
serile su accoperite cu penne; pennele
aripeloru st alle codei su mai lungi de
eâtu ceUe alte, eu aceste-a se servescu
passerile spre a se inaltid in aeru si
a sborâ; pennele unoru passeri su ad-
deverate ornamente distinse eu colorile
cellemai formase; omenit inco se odoma
cu penne de passeri; pennele de gânsca
servescu la scrissu; — penna prin o-
nalogia se nomesce si eunwlu ca care
cripa omenii lemne.
PENNABE, v.,a aâorn& ca penne, a
mani cu pentie, vedi comp. impennare.
PBNNARTn,-a, adj. s., (penurins),
1. care are penne, 2. care face penne .
8. reale, peDnarlnm, th^ca de penne.
PENNATIGU, pl.-e, (it peonocchls,
fr. puaclie)), legătura de mai multe
penne, care se ptSrta în pellaria sau pre
casside; cresta artificiale de penne.
PENNATn,-a, adj., pconatas, mnnitn
ca penne, ornatu cu penne; subst. pen-
n<iteîe=penaata=pa9Berile; Tedi eom-
positulu impennatu.
* PENNIPERU.-o, adj., pcnulfer, care
porta penne.
' PENNIGERU,-a, adj., penniser,
coperitu, munitu ca penoe, aripatu : co-
piUula pennigeru = Amore ; ferruUi
I>e»m^eru^ segStta; insecte pennigere.
* PENNIPEDE, adj. s.,peDBlp«s, care
are penne la petiore,
* PENNIPOTENTE, adj., pennlp»-
tenB,care pote dispune de penne. paaseru
* PENNIBAPa, a. m., penalrapraj
=y Google
6B2 PBN.
care rapesce peacele , aatagODistuls
gladiatoriului eamiiitku, care debea se
i rapesca peniiele de pre caasidea lui.
PGNNIRBi-oieM. v., peonescere , a
Sac» penne, a se coperi cu penne, a ae
impenni.
PENNITU,-a, adj. part., eoperitu cii
peane, impennittti
FENO, păno, sau pîno, nsqBe, (&»<:,
fr. Jnstiiie, it. Bnttţ'sÎNlu*), prepositione
care arr^ta tenniuutu de aidjunsu allu
locului, tegipului si allu operationei :
|i^tio aiei.pino aeollo; p^no acumu. petto
atunci, peno unde? pSno când»? peno
la ce puncta ? pâno in capetu, pino in
fine; cătu e de la mene pino la tene,
atât» e aidgla tene pim la mene; pino
ce nu veţi at^tmge aciAlo, se nu ve lău-
daţi; sedeti a casa si asteptoH peno voiu
veni eu; eUu şedea si mancă pino eându
noi luerdmu si sudamu; deco vomu mai
trai peno la primavh-a. ne voma duce
la Jîdma: Inerati peno la appusvîu s6-
relui; plectJti ta drumu p^no in diua;
eUu se plecă păno la pamentu; lassa-me
pânovoliu mancă, apoivoliu termină si
(facerea tea; nu ivoliu dâ pace petto ce
nu se va lasaă de f5ra-de-4egile selle;
remâmu credeniiosu prineipieloru mdle
pino la morte.
* PENSA, 3. f., pensa, (de la 2 pen-
aere), mesurade buccate peutru unadfj
yedi si penau.
' FENS ABILE, adj., peKiabilI». ca
se p6te peneâ sau compensa, compeusa-
bile.reparabile.
* FENSABE, v..:peaMr<>, (intens, de
la 2 penăere), l. a ponderă, a mesură
ou cnmpan'a : a pensă pre toii cu ncca-
asi frMfina; 2. a judeca : covine-se a
pensă pre amici dupo fapte; 3. a com-
pară : se pensămu celle botte cu celle
rdle, si se vedemu ce reauUa d'in elle;
4. a compensa, a repară : ânimele celle
mort cauto a pensă mortea prematura
e» memori'a eterna a nomelui honu; per-
derea nomelui bonu nu se pate pensă
cu nemica. In celle alte limbi sorori se
iea pensare^^cogitare, noi mm romaDii
arema acesta verbn classicu {cogitare),
si u'aTemn necessitate de a i substitut
fmsan.
____^_ ^-
* FRNSATIONE, ii. f., p»M(to, ac-
tiouft de pensare, in t. s. verbului.
* PENSATIVU,-a, adj., (it. peau-
ttr»), aptu a pensă, deprengu a pensă,
applecatu a pensă.
* PENSA TORrU,-Wrw, adj. s., pei-
sator, (MTO pensa.
* PENSICULARE, t , penslnBUrs,
a pensă, a essamină cu de a menuutola,
a coQtrollă de aprâpe.
* PEN8ICDLATORIU,-/orw.adj.s.,
penslcnlator, care essamina cu de a
menuntulu.
«PENSILE, adj., penaflls, carepeHţie,
pendante : lustru pensile; omu pensHe,
apendnratu; grădini pensUi, redicate
pre arcnri,
* PENSIONARE, t., (fr. pwiaUiiBer),
a pune in pensione : a pensiona wnw func-
ţionarii* betrafiu si invalidu.
* PENSIONARIU,-ia, adj. s., (it.
penalonarlOr fr. peB§I«vaalre}, care se
buccara de una pensione : pensionarii
statului, pensionarii unui institutu.
* 1 PENSIONATU,-fl, adj. part.,(fr.
penslorini), pusu in pensione : funetiona-
riu pensionatu, mUitari pensionaţi.
* 2 FBNSIONATQ, pl-e. (fr. pea-
BloDKt), institutu do educatioue : fMii-
sionatu de copiUi, petisionatu de fele,
pensionatu puHicu. pensionatu privatu;
pensionatele se critica fărte; pensiona-
tele cu mare numeru de eopiUi nu se
potu bene prevegkiă.
* PENSIONE, 8. f., pensi*. 1. actione
de pensare, ponderatione; 2. solutioue;
3. salariu, si iu specie salariu ce ae dă
vechiloru funcţionari essiti cu onore d'itt
serritiH : pensione intrâga, pensione de
meditate, unu tcrtiu, unu eartu de pen-
sione; ellu se buccura de una formâsa
pensione; a si luă. a si trage pensio-
nea ; a remane fora pensione ; ea nu
pate trai (fm mic'o pensione ce i a re-
masu dupo mortea bărbatului seu; ea
n'are ib-eptu la pensione.
« FENSITARE, \., pensltare, (de la
pensare), aponderă, a consideră, a cer-
cetă; a compară : a pensită poterea vor-
Moru; a pensită despre «mu lueru, a
eogită, a Iu rumegă bene.
* PENSITATIONE, s. f., peaaiUtto,
.y.Googlc
— ^„_ ™*':
aei'toafid&pmsitare; ponderâtioD**; com-
peneatioDe; sdlutione: retributione.
• PENSITATORIU,-/onu, adj. ;..,
p«ii«ltator, care pensita. care poDdera,
care ossamina : pensitatoriulu de vorbe,
TerbnrUm peBaitator.
• PENSITATD.-a, adj. part., pensl-
tttvst ponderatn, essamiDatn, cercetatu,
cffnsîderatii.
* PfiNSU. p].-e, psisBiM, (de la 2 pm-
dere)f l. pondn del&na ce se d& unei
feniiDe ca se Iu tarea; 2. veri-cn tncru
ce se da cuira ca se Iu facă; de aci,
tbema de lucratu, problema de deale-
gatn etc. : ^ofesaorii dau pense la şco-
lari; eu mi am facuiu pensulu; elîu e
negligenie in facerea pettselorw; unu
pengufaeile. unu pensudifficile; pensele
se fia proportionate pro^essului ce făcu
şcolarii.
* PENSORA, s. r., ppaearâ, măsura
cu pondiilti, ponderatora.
t PENTA-, {gr. irfVTO=cinci), in di-
verse compositîoni de termiai technici,
precumu : pentahiHură, adj., (xevt&^i-
ŞiktK d'in pi^Xoc= carte), compusu d'in
cinci cărţi; pentacamaru,'-a. adj., (Ir.
peataeamkre, d'in nayApa =: canaera,
bolta), formatu d'in cinci camare : pn-
coniapentacomara.hot.;pentacanthu,-a.
^Jm (fr. perituanth», d'in ixotvdn :=
»pina), care are cinci r&dîe spinose la
pinnele selle : pe^ci pentaeanthi; pcnta-
carpu.-a. adj., (fr. peiitacarpe, d'inxap-
sâc, = fructn), care are cinci fructe
mite-fperttaehdu.-a. (fr. pentnetidle, d'in
X^)>i)=fortece), care are cinci forfeci la
ptitifire : pentachenu,-a, adj., (fr. peiU-
«li»tii«, d'in xaivscv=:de3chidere), fructn
care la maturitatea sea se desface in
cinci lobi; peMtachondru,-<i, adj., (fr.
pt>nta«hoiidre, d'in /ây8po<;= graoutiu),
genQ de plante dicotyledonie din 01-
lanâ'a noua; pentach<»'dH.-a. adj., (nsv-
Tdc^opSog), care are cinci corde : lyra
pentaeorda; pentachoiomu.'-a. adj., (fr.
pentaehfttame), care se divide in cinci
pirti ; pentaeontaedrtt,-a< adj., (fr. pen-
tfl«aiita8ilre), compusu d'in cincidieci
de facie plane; pentaeoHtw<Ma. s. (.,
(ffEVTTjxoyntpxux), ftinctionea unni pen-
taeontarehu,s.'m.,'ictvrtpi4ytapxoi), com-
PBN. ^
mandante peste cincidieci de izmeni; pe»-
tacosinrchla. s. f., («tvcaxooiap/ta), func-
tionea nniii pimtaeoxiar<Au, s. m., (nev-
raxcotap/oţ si îcevraxootdipxTC). com-
mandante preste cinci cente de âmeni;
pentacrina, 9. (., (fr. ppBtaerlne sau pen-
taerlnlte), genti de potypari d'in ocea-
nuln Antilleleru; pnitacrostichu, s. m.,
(fr. pentMrostlebe), compusu d'in cinci
acrostiehft; psjttaeyclu,-". adj., (fr. p««-
tM]-«lei d'in xu%Xo(;.=:cercu) care descrie
cinci cercelli, pentadaetylu,-a, nij., (iciv-
TadâxTuXo;), cn cinci degete; pentadar~
cku. 8. m., (icevtjLSapxo<)i coramandante
preste cinci omeni; petttade, s. f., («tv-
Tdii;), cincime; pentădecagonu ,-a , adj.,
(fr. pentailâcaţnnet d'in -;^v[ai=:anglD),
care are cincisprediece ftngluri, si totu
at&te latnri; pentndelphu,-a, adj. (panta-
delphp, d'in aSaXcpti; — frate), ca cinci
androphori : plante pentadelphe; penta-
doru,'a, adj., pentad nres, (jusvcdiStupoi;).
Inngu de cinci palme, pentadifnamu,-a,
adj., (fr. peatad jnaine,d'in Sitvatuc^po-
tere), care intre diece etamine are cinci
mai lungi de cfltu celle aXie; pentaedru,'a,
adj.,(fr.peKtaSdre), care are cinci facie;
ct-istallupetifaedru;}>entaetericu,'a,&âi.,
peQtavteriflHB, (jcevta«TT)pix6î), cincien-
nale, pf.ntae-tf.ride, a. f., (ssvTaerijpl;),
3patiudecincianDi;pento^IoM«,-a, adj.,
(fr. ppntsK'otiei d'in -r^una = limba),
in cinci limbe : didionariu pentaghttu,
biblia pentaţilotta: pentaffonaîe, adj., (fr.
pentagonal), cu cinci ângluri : phnu
perUagonde; pentagonite. s, f., (fr. pe«-
taţonite), genu de actinozoarie; penta-
goniu, s. m., pentafroulnm , figura cu
cinci ângluri; pentngonu,'a, adj., pei-
taxonus, (nevccquvo;), care are cinci &n-
gluri, si prin nrmare cinoi laturi; p«n-
tagraphia, s. f., (fr. pen^raphle, d'in
TpâţEty = scriere), arte de a copiii unu
planu cu pentagraphulu: de ac( : penia-
graphicu.-a, adj., (fr. pentaKraphtţ**),
sj peniagraphu. s. m., (fr. pc-ntacrapke),
instrumenta cu care se copiddia planuri,
fora ca lacratoriulu se aibă connosceii'
tia de desemnn ; pantagţfnia, s, f., (fr.
pentaţcf nie, d'in pvij = muliere), or-
dine de plante cu cinci pistille; de aci :
pentagynieu.'a,iăj., (fr.peataf jm1«b*),
jyGooglc
824
PBN.
Bl paUagynu,-a, adj,, care are cinci pi-
atiUo; pentaJiexaedru,-a, adj., (fr. pen»
tah«x«S4re),compusu d'in eiaciJÎexaeăre;
ţ«t4cihyăn(su,-a, adj., (&. pentâhjdrl-
qne), care conţine de cinci ori atâta hj-
drogeoiu, câtu conţine altu compusn de
acellu-asf genu; ţentalasmu, s. m., (fr.
pentalMme), genu de coDchylie uiiivalve;
ţeatdUipide, adj., (fr. peotaUplde, d'in
>.sffif{=acam&, sol<Un), care porta cinci
scame; pentaldbu. a. ut., (fr. pentalobe),
gena de plante dieotyledonie, cu âori
complete, polypet⪭ pentameride, s.
f., (fr. pentameride) , genu da plante
monocotjledonie cu âori gLumaeie, d'in
famili'a graminieloru; pentameru,-a,
adj. (TtavtaiispTji:), cu cinci article : m-
secte peatamere; pentametru, a. m., pen-
fauiet«r, (xevcd^jLSTpoţ). versu conrpusu
d'in cinci petiâre metrice; de aci : pen-
■tametricura, adj.; — pentamyra. a.m.,
(neyti[uipo^), myru (profumu) compusu
d'in cinci substantie diverse; pentati-
dria, B. f., (fr. pentandrla, d'in avijp :::=
mărita), classe de plaate care conţine
tote acelle plante alle caroru âori au
cinci stamine; de &ci:pentandricu,-a,
adj. ai pentandru,-a, adj., care are cinci
stamine; pentanema, s. U (fr. pentani-
ne ), genu de plante d'in famili'a synan-
thereloru, indigene in Asi'a; pentan-
theruro, adj., penthant^re, d'inâvdi^pd;
florida) care are cinci anthere; pentan-
thu,-a, adj., (fr. pentanthe, d'iu £ydoc
=: fiore), care are cinci âori; pentape-
ttdura, adj., (fr. pentap^tale, d'in xi-
taXov = folia), care are cinci petale;
petOapete, a. m., pentapates, (iţsvrans-
riţ), synonymu cu pentaphyllui penta-
pharmacu, 8. m., penUpbarMaca, (ttsv-
to^pfaxov), buccate compuse d'in cinci
Bubstautie; petUaphyllu.-a, adj., peota-
pb jllos, (ffsvtciţQXXoc), care are cinci di-
Tisioai foliacie; subst. unu pentaphyllu,
(s8VTÂ7uU.oy), genu de plante dicotyle-
dooie cu flori papilionacie; perttaploste-
nome. adj., (fr. pentaplosMmoDe , d'in
dt^^l^uv = stamine), care are stamine
cintuple; pentapogone; a. m., (fr. penta-
p«K«iit d'in ;i(t>7cov = barba), gena de
plante mosocotyledonie cu fiori gluma-
oie, onginarie d'in AuBtrali's; pentapo-
m^
lia, 8. f., pentapoU^j, (icsvz&jmkifî), onione
de cinci cetăţi; pentap6litanu,-a, adj.
s., (fr. peatapolltaln), relativa Ia pen-
tapolia; pentaprotia, a. f., pentaprAtla,
(xEVTaxpoyieEa), demnitate de j^cnfapr of u,
s. m., (iCEVidiiiptoTo;), unulu d'ÎDtre cei
ciaci primi cetatiaui ai unui municipiu;
pentapîeru.-a, adj., (fr. pentapt^re, d'in
inEpdv=aripa), care are cinci espansiooi
in forma de aripe; pentaptotu;-a, adj.,
peutaptotos , (xevtdirctoToqJ , care are
ciuclca8uri;«o»iepeniapfo(K,ingramm4
pentaraphide, a. f., (fr. peataraphlde),
genu de plante monocotyledoaie ca flori
glumacie, cari crescu pre montii Mes-
siculai; peniarchatu. s. m., (fr. peutar-
chat), demnitate depentarchu; pentar-
chi:i, 3. f., {zevzapx^), guveruude cinci;
pentarchicu>'a, adj., (fr. pentaroblqae),
relativa la peutarchia; pentarchu, a. m.,
(iriviap^o^), 1. commaudante peste ciaci
6meni; 2. aaulu d'intre cei cinci 'cari
compuuuguvernulu;pe»to5emu.-a, adj.,
peatasemos, {izeviArs^^z), care are cinci
tempuri, în metrica; pentasepalu.-a, adj.
(fr. pentasâpale, d'iu o^xciXov^ifoIiola),
care are cinci sepate; peniaspastu, b. m.,
psntaspaston, {icewâonamov), macUna
compusa â'incinci acriţeti; pentaspermu
-a, adj., (fr. pentasperme, d'in oxâptut^
sementia), care are cinci granutie saa
sementie; pentasUchura, adj. s., nevni-
cm/oi:), compuau d'in cinci ordini, sau
d'in cinci versuri ; pentastomu,-a. adj.,
(}[evti(KO|i.o;J, care are cinci guri; 2^»-
ta8tylu,-<i! adj., (xâvidatoXot:), care are
ciaci styli^ ovariu pentastylu; sabat. în
arcbitectnra, edificiu eu cinci ordini de
columne ia facia; pentasyUabu,-a, adj.,
pentasjllabBs , ţxsytcui&XXa^;) , com-
pusn d'in cinci syllabe; de aeiipmtasyl'
l<dneu,-a, adj., care are cinci syllabe;
petttateuchu, a. m., pentatenehas , (xev-
tÂTEu/oi:], compusa d'in ciuci cârti in
unu volume; celle cinci cârti alle Ini
Moise d'in biblia; pentaihlu, a. m., pea-
UthlDm, (nivtadXov), totulu celloru cinci
essercitie gymaastice la Qreci; pentif
tomu, s. m., pentatomoD, (iiEVtdto{ioy^
taliatu in cinci), genu de insecte; pen-
tatonu, s m., (xevrtiiTovov), iutflrrallD de
cinci tonuri in music'a gr^ca.
=vGo"og[c
t PBNTE-," (d'iB gr. itâvts = cinci),
in compositioni, precumn : penteeomar-
ihia, (nEitsx(B[idp)(Ea, fr. pentdenmar-
ehle), demnitate de pattecomardiu , s.
m., (]c«vtexa|tdLpxi];t fr. pentieonurque),
j^Ternatoriu de cinci opplde;penfeco»-
ta, (jcBvnjxovta =: cincidieci); penteeon-
taedru,-a, sdj., (ţr. pent^esnUSdre, d'in
iKpa=baso), care are cincidieci de facie;
pentecontarchia, a. f., {7:ivni%ovcapYia,
fi:. penUeoDtarelife J, demnitate de pen-
iecontarchu, s. m., {Rsvcrix6vca.px°'i, fr.
penMt^ADt&rţae), commandante preste
cincidieci de <}meni; penteeonioru, a. m.,
(navTTjxiivtopoc, fr. penUeontore), nave
cu cincidieci de remi; pmtecostariu, a.
m., (icavn/xoovKptov, fr. pentâoostalre),
carte care coprende ofBciuIa eccIeeiaBtica
de la pasoi p6no la penteeoste; petUeeo-
tte, 8.f., (ffEVtTjxoDT^.pciiteociteiit.peii-
tseoBtft, fr. penteedte), diu'a cincidieci-
ma dupo pasci, rosaliele. descensionea
spiritului s&ntu; pentelorv,-a, adj., pra-
telorlt, (d'tn K^s, si Ivmm), cu cinci
corelle;penfer«me, B.f.,peDter«mtB,(d'ia
«ivw, si rnniii), ei pentere, a. f.fpente-
rea, (nevriţpYjî), nave en cinci ordini de
remi; penthenumere, b. f., pentheintn«-
res , (nGy&7]tJ.i[i.tpij(:), cesura a versului
pentametni.
* PENTELICU,-(i, adj., penielICDi,
(xtvteXtMi;), d'in montele Pentelicu :
marmore pentelica.
• PENTOEOBU, 8. m., pentorobon,
(vevtâpoŞav), ttna plauta, pnonlat
P£NTBI7,proypr«pter, prepositione,
prin care se arr^ta caus'a, soopulu, in-
teresseasau favorea, si care, 1. inaintea
Dominelom si a pronomineloru, se pune
eu accasativula in limb'u romftna : pen-
tru mene, p^trutene,ptiniruaene,pen~
tru noi, pentru voi, pentru eîtu. pentru
(ella) ea, pentru (elli) ei, pentru elle;
pentru frate-meu, pentru soru-tea; pen-
tru benele puUieu; pentru interessile
vostre; pentru odii voştri eeUi formosi;
pentru restabilirea senetătii; pentru ro~
gaUonUe aânttloru parenfi; nu faat a-
data-a pentru mene, d pentru voi ai fi-
Ui wstri: pentru âne lucretU? pentru
filH Bomâniloru; amu vorhitu pentru
Mareu; pentru Antoniu v^ru vorbi ăltii;
PEP; 63S
rogati'vc îui domnedictt pentru mene ai
pentru famUi'a mea; 2. ca interogativu,
ca scopQ de a conniţsce caus'a sau mo-
tivulu, se pune ou pronomele ee : ptntru
ee me întrebi? pentru ce nu m'ai oschI-
tatu? 3. ca respansu cu arretarea caa-
sei sau a motivului, se pună cu conj. eo,
si cu indicativulu : pentru co nu m'oi
ascuUatu, suffere acumu consecattide
neboniei teîle; pentru ce nuveniti la men^
pentru co avemu multu de lucru; 4. la
indicarea scopului se pune cu eonj. ea se,
si cu coDJunctivylu : pentru ea se poţi
adjunge unde doreaei, incorda-ti iote
poterile; pentru ea se nu mai pati ce ai .
patitu, prepara-te mai de timpuriu si
mai bene. Nu e inae romftnismn a pune
prep. pentru ca a si inSnitivulu , cuma
făcu unii imitatori servili ai gramatioe-
loru străine, p. e. pentru a acrie bene se
eeremuUu, in loca da: ^eaacrie bene
ae cere muUu; sau : ca ae acrienm bene
se cere mvUu.
* PENtr, 8. m., ptnus, pevim, sipesa,
provisione de bnccate, comestibili.
* PENUAEIU,-o,adj.,pennarU8,re"
lativu la provisionea de buccate; sobst
penu'iriulu. cella insarcinatu cu provi-
sionea de buccate.
* PENULA s^Q penura, s. f., pemiU
si pnnaU, (ţaivâXi];?), vestimentu n>-
tundu, care accopere totu corpala, se
porta preste celle alte vestimente, si
mai allessu in callatoria si in campu la
armata. Coventulu p6te se fia eoutri-
buitu la confusionea cu pannur'a.
* PENULASIUsaujieHHrarti(,-a, adj.
B., pennUrlBB si pttnuUrIna, care face
penure.
* PENULATU sau penuratu,-a, adj.
part., pennUtns si punulat», TAStitu
in penula; subst. unu pemdalu.
* PENULTIMU.-a. adj., ponDlttmM
si paDoltimas , cellu inainte de ultima :
syUaba penultima, si subst. penulHm'a.
* PENOAIA, s. f., penuria, lipde in
genere : penuria de apa, penuria de ar-
gentu; lipse de buccate în specie, fome-
te : etlu cu tota famiU'a sea ae afla in
cea mai terribile penuria.
PEPENABin,-a, adj. s., (pep«ns-
tIbb), aabst. m., unu p^enariu, care
>yGoog Ic
626
PER.
cultiva sau vende pepeni; subst. t, pe-
penuria, locu seminatu cu pepeni, gra-
dina de pepeni; muHime de pepeni.
PEPENE sau pepine. a, m., pep«i
(niiEuv), planta d'in f&mili'a cucurbita-
cieloru allu cărei fructu bonn de man-
catu, cresoe In forma de glomu cu unu
diametru de una palma si mai mare :
pepeni verdi, pepeni rosti, pepeni gal-
him; pepeni cupti, pepeni trecuţi; ccpH-
liîoru plăcu pepenii; sunt diverse specie
de pepeni.
PEPINE, pepinariu, vedi pepene, pe-
penariu.
PEPLOMA, pI.-tno*e, (ithc\w^).
velu, mantellu, vestimeutu; vestimentu
«ompnsu ai implutu cu lăna sau ou bum-
bacu cu care ne accoperimu in patu, eor-
roptu, ţH^otna.
PBPLOMARIU.corraptupIapofnariu,
a. m., care face peploine.
* P£PLU, a. m., pepUni si peplns,
(xiicXov, si ir^Xoi;), restimentu mare,
largu, de mjiteri'a cea mai fina si mai
formoBU lucrata, mai antftniu pentru ma-
troue, mai m urma, ca Teetimeutn de
pompa, si pentru bărbaţi : peplulu Mi-
nervei, peplu imperiale.
PEPONA£IU,-a,adj.s.,(p«poBarlDs),
relativa \&pepom; care cnltira peponi;
peponaria, gradina de peponi; vedi pe-
penaWu.
PEPONE, 8. m., pepe, (irâicuv), vedi
pepene.
PEPTABllJ, pl,-ie, peetoraLe, vedi
pectoriM.
PEPTENABE si peptinare, t., pec*
tlnan, vedi peetinare, etc.
PEPTENle: si peptine, a. m., peetan,
vedi pectine si derivatele.
, PEPTINE, p^tinare; vedi pectine,
peetinare, etc.
PEPTOSU,-o, adj., peotoroBoa, plenu
de peptu, cu peptulu mare; vedi pectosu-
PEPTBU, prepositione, propter; vedi
pefriru.
PEPTU, pl.-un, peoto», vedi pectu.
tt PEB, prep. latina , per, care in
limb'a româna a trecutu ia pre. apoi in
composit'a preţ», pr'în si prin, occurre
in forte numerose compofdtioDi, cn in-
lemnarea : 1. la verbe, de trecere prin
tote gradele, peno în fine, de tâte păr-
ţile, cu totulu; 2. la adîective si adver-
bie, de forte, io cellu mai ittaltu gradn,
cu totutn, precumu se va vedâ in easem-
plele urmatorie.
PEBA, B. f-, plrom, poma ce produce
arborele pendu : pere seUfotice, pere
dttldjpere aere, pere copte, pere vertiiee,
pere tomnatice ; mustu 'de pere ; gualu
de pere; in forma de pâra; mâ/nca pere,
mânca mere, loailu pânei tot» nu pere;
vedi peru.
« PESACTIONE, s. f.,perMtU, tar-
miniilD Inertei; actulu ultimu alin unei
drame : amu aacuUatm aetMiH antămti
si secundu, se ascuUânai aiperaetionea;
hUranetide sunt âre-eutfm peractionea
comediei, peraotU fabnl».
* PERACTU.-a, adj. part., peraeti*.
terminata, trecuta : Iwerwperac^, et<de
peraeta, comedia peraeta.
tt PEBAGERE, v., peragera, a per-
corge, a petrece, a duce la terminu, a
essecută, a termina. Badecin'a pari
peractu, subst. peracHone,- si a deriva-
telom : peragitare, etc.
* PEBAUITARE, v., perasiUr», a
misei in tote directionile; amenâ,ae8-
oită, a stimula, a instigă, a imfânge; a
€ peraffita ideele cetfe moi
PEBAGITATU,ra. adj. paţt.. p«r- i
agitatas, miscatu de tote partUe si in I
tote directionile: jiertu/itafu de tote pas- |
sionile. , 1
* PEKAGBABE,¥.,perafrar«.aper-
curge, a cotreierâ, a străbate : a pen- ■
grâ mwi(e ail^rrile cu tvittele; a pertt-
grâ in^nituU* eu mentea.
* FERAGRATIONE, s. f., perafra-
tlo, actioiw de peragrare.
* PEBAGEATOBID,-«na, adj. s.,
(pnraţrator), peragatrlz, Garepenij|rii.
■care percurge, străbate, cobiviera.
* PERAGBATD,-a, adj. part-, p«»-
gratuB, percursn, strabatntu, ootm»-
ratu : terrUe, regionile peragrafe de iui.
1 FEBAMBLABE, v., (corraptv in
prifflMorcsimai tare inptimicire),p«r-
ambalare; 1. aotivu : a peramHâ «Uit.
a peraoMă coptSit in corrMfM; 2. refl.
0 se perun^Ad : tilu se peromMa tita
,y Google
diu'a; eri s'a pa-amblaiu cu frate seu,
a^adi se pemmMa eu soru sea; eîli nu
mai incetidia dea se percanUâ; peram-
bla-te pino la mene! lassa~îu se se per-
eunbte pâno i va trece guetuîu ; locnt.
Va tramissu se se peramUe.
2 FEBAUBLABE, s. verbale, «abn-
UtI», arabnUaram i peramblarea e sa-
ttetosa, a merge la peramblare, a veni
de la periHiibîare; a se lassâ de peram-
blare.
PEBAMBLATIONE, s. f., ambuUtlv,
actione de perati^lare.
PEBAMBLATORrD.-W/ia, adj. e.,
anbnlatar, amboUtorius, caieperambla,
si care seperamUa; Bubst. unu percan-
UiUorM, una po'amblaioria, peramUa-
torii; fig. peramblatoria sau perambla-
ţâre ^ amblat6ria aau aBAlcUâre^zla.-
tnna.
1 PERAMBLATa,-a. adj. part., (per-
MibaLatas), dnssa la peramblare : calU
peramUati, copilli peramblati.beneper-
amblati ne amu pusa la mesa.
2 FERAMBLATU, s.'m., aubnUtas,*
aa, actulu de peranH^are : venimu de la
peramblcUu; cu peramblatulu nu U ca-
stiffi pânea.
. PGRAKBLATOEA, s. f» ambulatara,
actioae si resultatu allu actionei ăe per-
amblare : una peramblatura pre di e
deslidla; la antâni'a peramblatura n'am
sentUu fatiga.
PERABARE, v., penrare, a percurge
arându, proprie : a perora campulu;
figuratu : a perarâmarea, perarare pon-
tmm, a străbate oaTigându; aperarâ una
littera, a Bcrie.
P£RABATU,-a, adj. part., perara-
UUf percurau cu aratrulu, propriu si fi-
garatu : catnpulu peraratu, marea pe-
rorată, epistol'a perorată, litierele pe-
rorate.
PERARMABE, v., perarnare, a ar-
ma pre deplenu : a perarmă oştea, a se
perarmâ cu tâte celle neeessarie.
PERARMATU,-a. adj. part., perar-
■atus, bene armatu, pre deplenu at-
xaaia ; oste perarmaia, omuperarmatu
cuprincipide celle mai tari; suf/letuper-
armat« m eontr'a morţii.
tt FBBCSIXERE, v^ pere«Uere, a
FEB. ' 627
bate, a restornă, a arnincă la pamentu.
Badecin'a part. ai subst. perculsu.
1 PERCEPERE, (corruptu in prece-
pere si pricepere), perceput, perceputa
si perceptu, v., pereipere, 1. a luă in
posseasione, a coprende; 2. a stringe :
a perele dările, tassele, contributionea;
nu potemu percepe nemica de la aceşti
omeni scapctati; 3. a coprende cu sen-
surile, a aentl, a connosce ; a percepe cu
sensurile, eu ochii, cu wrechiele; a per-
cepe dorere, a percepe plăcere; 4. a co-
prende cu mentea, a intellege : nu per-
cepemu ncmica d'in celle ce ne spuneţi;
te percepu destullu de bene, ăero nu ti
adoptu consiliula; ai perceptttu ce am
dissu? si refl. ellu se percepe la multe;
omu care se percepe la iote; eopilluht a
inceputu a perceve vorbele mammei.
2 PERCEPERE, s. verbale, percep-
tlo, in t. s. verbului.
PERCEPIBILE, adj., percipibllls ,
care se p6te percepe, în t. s. verbului;
vedi 81 perceptibile.
FERCEPITORIU d pereepetoriu,-t6-
ria, adj. a., vedi percepuloriu,
PERCEPTIONE, s. f., percepţie,
actione de percepere, iu t. s. verbului :
perceptionea contributionei;perceptionea
sensuriloru esteme, perceptionea sen-
sului internu; perceptionile mentH, tâte
perceptionile nâstre de&u a fi insociate
de apperceptione.
PERCEFTIVU,-a, adj., care percepe,
piiacaxeae percepe: facultate perceptiva.
PEECEPTORIU,-iona, adj. s., per-
ceptor,, care percepe : perceptoriulu
de contributione, perceptoriulu genera-
le; perceptoriulu invetiatureloru celloru
bone.
PERCEPTU,-a, adj. part., percepţii s,
coprensu, strinsu; luatu iii conscientia,
conDoacutQ, inteIleBsii;vedisij>erce^ti.
PERCEPUTORIU,-(«-ia, adj. a., per-
ceptor, perclplens, IntelligenH , care
percepe, care coprende, care sente, care
intellege.
FEBCEPUin,-a, adj. part.; 1. per-
reptnSf coprensu iu t. s. verbului;
2. latellgeng, InfţentosuH, C3.K ăe per-
cepe, care iutellege, ingeniosu : omu
perceputu, june perceputu; eră teneru,
dby Google
fiffl PER.
diro forte perceptUu; vedi si precep^Uu
si pricepuiu.
PKKCEBERE, pereerui, pereerutu
si pereisitu, t., perqolrer«, a caut4 cu
accnraUtia, a cercetă cu diligeutia, a
essamină cu attentione.
* PERCISITIONE, 8. f-, perqnlsltlo,
cercetare cn diligantia, essaminare cn
attentione: a face una perdsitione ri-
gorâsa; in umi'a perdtitionei s'au ăes-
coperitu multe secrete; per cisitioniledebu
se se facă cu muUa precautione.
* PEECISITIVU.-o, adj. modale.prin
care se cercetâdia cu de a meuiintulu :
ntedie pereiaitive, mesure percisitive.
* PEBCISITOEro.-ioria, adj. s., per-
qnhlttr, care pereere , care face per-
dsitione: percisitorii autorisati de jus-
tiţia; perdsiiorii merâloru opprite; per-
cisitorii su odioşi.
* PERCISITU,-a, adj. part., perqni-
BltnB, cercetatu cu diligentia; esaami-
natu CQ atteutioae.
« PEBCITABE, T., percitare, amiscă
tare, a misei pSno in fanda, a mişcă
pSno in fandula ftnimei : a percUâ ure-
chiele cuiva.
* PEBCITATIONE, s. f., actione de
percitare.
* PERC1TAT0BHJ,-Wri(i,adj. s.,care
percita.
•PEBClTATD,-a, adj. part., per-
oltatys* mişcata pSno in fundu : urechie
percit(Ue, anima perătata; am remasu
percetatu peno in fundulu ânimei.
•PERCITU,-a.adj.,p6reltii(,taromi-
scatu, agitata, irritatu; vedi si percitatu.
* PERCOCERE, percossi si percossei,
percoetu ai percoptu, v., perooqnere, a
c6ce bene, a c6ce de totu, a stracdce; a
ferbe tare, a iocaldi , a arde : sârele
pereoce pontele; caldur'a percoce umorile,
maurii sunt percopti de sore.
* PERCOCTIONE, 8. f., (perooetlo),
actione de percocere.
* PEBCOCTU,-a. adj.part.,pen!»ctus,
copta bene, copta de totu, stracoptu.
* PBEC0LABE,sau|)e»-(»ro«,v.,p6r-
«•lare, a stracoră : apercolâ vinulu; nSuea
topitase percolaprin venelepamentidui.
» PERCOLATIONE,8aup«rcor(ritonc,
s. f., pereolatls, straconttione.
PEE;
• PEECOLATU,8auiwrcora«w,-o,adj.
part-, percoUtus» stracoratu.
♦PERCOLERE, .pfl-coltti, pereolutu
BÎ percuUu, v., peroolere, a caltiră bene;
a onoră, a adoră.
• PERCDISU,-o. adj. part., pemn-
Ud», batntu, amincatu la pamentu.
• PEBC1JLT0RIU,-*^na, adj. s., per-
enltor, care percole, care on^ra, care
ad6ra : percultorii invetiatHoru, per-
euUorii ăieiloru.
• PERCULTU,-a,adj.,peronltii»,beQe
cultivata, onorata, adoratu.
• PEECUNTARE, v., pereoatarl, a
interrogă, a se informă.
• PEECUNTATIONE, s. f-, peroe»-
tatla, interrogatione, informatione.
• PERCUNTATIVU,-a, adj.,pero«a-
tatlTBs, interrogativu.
• PEECnNTATn,-a, adj. part., per-
oontatDs, interrogatu.
« PERCTJRARE, t., percnrare^a cară
cu totulu , a vindicâ pre deplenu : a-
mieulu mi'a percuraiu de morbida in-
veteratu, de a cărui cura medicii des-
* PERCDRATU,-a, adj. part-, p«r-
oaratna, carata cu totulu, vindicatu pre
deplenn ; mentea percttrata si l&enta
de tâte vitiele.
PERCURRERE si percurgere, per-
curşi si percuraei, percursu, 7-, peroar-
rere, a străbate cu cursulu : a percurre
tâte terrile ai tote marile, a percurre tâte
scientiele, a percurre cu mentea, a per-
curre cu vorb'a; a percurre rapide, a
percurre pre seartu; n'am amitu tempu
a percurre cu oehH tota cartea ce m
ai tramissu; am percursu ItaWa in temptt
de dofK luni; dati-mi volia se pereurru
gradin'a vâstra cea formosa.
PERCURSABE, t., peronrgare. (in-
tens, de laperenrrere), a percurre rapide ;
a pereursă Itali'a m una lâna de dale.
PEECUBSATIONE, 8. f., percunatfe.
actione de percursare : percursationea
Italiei.
PERCdBSIONE, s. f., poMirsia,
actione de pereurrere : pereursionea eu
mentea,in percursionea aceatoru lucruri
mi au venitu mtdte idee.
PEECUBSIVU,-a, adj., careperciirM,
>yGoog Ic
prin care sepercurre : îeettirajterairsim,
căutătura rapida si pereursim.
PEBCnBS0RII7,-s(}na, adj. 3.,(per<
cursor), care percurre : percHrsmi ter-
rîloru nostre se intoreu adese ori in pa-
tri'a loru ca idee forte erratice.
PEECURSU,-a, adj. part., pereurBng,
strabatutu cu cursulu: spaţiu percursu
tn unu tempu datu; carte pereursa rapide.
* PKBCUSSIBILE, adj., percnsslbll-
lls, care se p6te percute; sicuseasn ac-
ti™, care pertunde : odore percussibile.
* PERCnSSrONARIU.-o, adj., per-
enasloiiAlIs , aptu a percute, felatirn la
piTCussione, de ţercussione-.instrumen-
tu pereussionariu, maehina percussto-
naria.
•PEKCUSSIONE, B. f., p«reD8gI«,
actione de pefcufere, batere, attingere
tare, lovitora : percassione tare, vio-
lenta, siAîtana; legile si effectele percus-
sionei; eentruiu permssionei; percussio-
ne directa, percussione oMca; percas-
sione mediata, percussione manediata;
percussione eu instrumentuXu medicale
spre a esplord starea sanetosa sau mor-
bosa a partiloru interne alle corpului; —
puşca, cu percussione.
* PEBGnSSORIU.-a, adj. s., p«rcog-
Bor, care percute, care, bate, care pla-
gescfl, care accide, afAiia :percussorii
lui Cesare.
PEBCUSSU,-a, adj. part., pereossiiB,
attinsu, lovitu, batatu.
*PEBCUSSURA, s. f., percussura,
actula, effectulu si resultatulu de per-
ctttere.
* FEB.CUTERE, per oissi ai percussei,
pereussu, v., percutere^ a attioge, a at-
tinge tare, a lovf, a bate, a plăgi, a uc-
■ cide : sonulu mipereusse ureehiele; elltt
percute vestimentele cu vergelVa; a per-
cute cu palni'a, cu pumnulu; a percute
cu securea; eUn fu pereussu de fvlgeru.
Dupo analog'a populariului scotere (es-
eotere), ar urmi : percâtere, pereossu,
percossione, percossoriu, etc,
PEBDELLA, b. f., (de la pendulu,
pendeUa ?) cortina la ferestre : trage per-
deUele, lassa perdellele.
* PEBDEMN17,-a, adj., perMgma»,
f6rte demuu, prea-demnu.
PEE; m
lFERDSRE,j>erdi4t, perdutu siper-
ditu, B., perdere, 1. a DU mai av6, a in-
cetă de a mai avâ : a perde unu luent;
Marinu a perdutu peUarVa; Marina
si a perdutu maneatergur'a; Sandru
si a perdutu mentea; tine pung'a bene se
nu ua perdi; a perde nu e greu, mai
greu e a află; Aritoniu a perdutu in una
luna totu ce a castigatu in diece anni;
Barbusi a perdutubannii in cârti; eHu
perde neinceiatu, si totu nu se lassa de
jocu; nu ti mai perde tempulu eu seeea'
ture; a perde caia d'in odi, d'in vedere;
refl. a se perde: a) a Bi perde presenti'a
de spiritn, p) aaeerratecl;— 2. a strici,
a rnină, a causâ perire : prin pcrtarea
sea cea fora de mente si a perdutu no-
mele celUt bonu; eUi si au p^dwtu totu
creditul»; omuluforaconadentiasipar-
de suffîeUdu; cine perde averea paren-
tesca prin hlastematie, ma-ita se mora
de fome ; 3. a dace Ia perire, a uccide ;
a perde pre inimicu, a perde pre colea»
torii de lege; ăomnedieu va perde pre
toţi celli rei de pre faci'a pamentului;
4. a face aborta : a perde fruetulu pan*
tecelui; nntlierea a perdutu; per^ n
animalile.
2 FEBD£BE, b. verbale, perdltlo, in
t. s. verbului : perdere de banni, perderea
averei; nu e negotiu fora perdere; cu
perderea onorii; fora perdere de tempu;
perderea eopiUtdai, perderea fetidui.
PEBDEVfiBA, 8. m., (compuBu d'in
perdere, si vira = tempo), care perde
pretiosulu tempu de vâra, in care se co-
vine a si procură celle necessarie; apoi
in genere, unu omu care si perde tem-
pulu nefacundu ce s'ar covenf se facă,
unu furu de tempo, unu neglegente.
PEBDIABE, s. f., perditU, pernloleB,
actione de perdere, in t. verbului , mai
allessu inse in sensulu de nccidere, eap-
pliciu.
PEBDICARIU, s. m., care ven^dia
perdici; perdicariu, venatoriu de perdi-
ei, omu sau câne.
PERDICK, perdida si perdichia, {cor-
ruptu in poternichia), s. f., perdlx, una
passere selbatica d'in fomili'a gallina-
cîeloru cu corpulu grossn, si forte bont
de mancatn.
.yGooglc
680
PEE.
FERDITIONE, s. f., perditio, actio-
ne ăeperdere : perditionea averei, per-
ditionea sffletului.
PEKDITORIU,-(ona,adj. s., care per-
de, int. B. verbalul : perditoriu de banni,
perditoriu de averea parentesca; perdi-
toriistatuhti,perditori de omeni=spirite
relle cari ^ncu pre omeni Ia perire.
FEBDITn.-d] adj. part., perdltos,
perdutu in sensn morale, vedi si per-
dutu.
* PERDOCTtJ,-(i, adj. part.,perdtto-
tiH, forte invetiatu : unu omu perdodu.
1 PERDUCEEE, perdussi aj perdiw-
Mt, p^ussu-e\ perăactu. v.,perdaoere,
1. a duce : a) prin tote locurile : a per-
ătuepre una âspete prin cetate; ^)peno
U loculu destinata : a perduce pre unu
omu la Som'a; a perduce loii îa statilu:
2. a intende peno. la unu locu : a per-
dueemumuruponolamonte; 3. a duce,
a conduce : a perduce pre unu june îa
celle nuâ inoZ^e demnităţi, 4. a induce,
a îndupleca : a perduce pre cineva la pa-
rerea sea; h. a tinge, a unge, a accoperC
en ceva : a perduce corpulu copilluîui
eu unsori, a perduce membrele cu ster-
eo; a perduce lân'a preste membre.
2 FERDUCERE, 8. verbale, perdno-
tl»t în t. s. verbului.
PEBDUCTIONE, s. f., perdnotlo, ac-
tioue de perdueere.
PEEDUCTOKlU,-*on«, adj. a., per-
dvetor, care perduce : am avutu unu
perductoriu diligente care mi a arre-
tcdu tote memorabilitalilecapiiiJ,ei; unu
perductoriu la locurUe celle interdisse
de hon'a covientia.
PERDUCTU,-a, adj. part., perdac-
tn8> condussu, dussii, intensu, prelnn-
gitu; sedussa; vedi si perdussu.
* PERDDELLE, s. m., perdnelllg ,
(delaarchaiculuperdnlm— p«rdam),omu
care caută se ne pârda, inimicu armatu,
apoi inimicu in genere, publicu sau prl-
vatu. Compara pentru form'a : râtelle,
rebeUione, rebellare.
*PEEDUELLION£, s. f.,perduemo,
portare AaperdwXle, de acî : attentatn
în contr'a statului, in contr'a institutîo-
BÎIoru selle, in contr'a cetatianiloru, cri-
me publica.
PER"
* PERDUELLU , s. m., perdneltaa,
bătălia inversiouata. Radeciu'a proba-
bile a sabs. dpellnni, redussuinhellnn.
PERDTJSStJ,-a, adj. part., perductDB!
perdussuprin tota cetate, perdussu p&no
la Rom'a; muruperdussu peno la mare;
apa perdusaa peno in cetate; perdussu
de spirite corrvpte la marginea abyssur
lai; femina perduasa la a-ime.
PERDTJTU,-o, adj. part., perdltai,
amlsHoSf essitu d'in possessîonea nostra
reale sau ideale : lucru pa^dutu, avere
perduta, callu perdutu, argentu perdu-
tu, tempu perdutu cu seceature.
* PERDURARE, t., perdir«r«, 1. a
continua essistenti'a sea, a dură cauti-
nnu, a persiste, a nu încetă de a f( : «m-ce
corpu perdura in statulu seu, deeo nu e
impinsu de altulu; omu care perdura in
iăeele selîe peno la betranetie; 2. a suf-
feri, a rabdă : a perdura peno la morte;
nu pote perdura ăorcrea ce ae^e;perdu-
rati peno vefi essi d'in periclu!
* PERDURATIONE, s. f., (perdnm-
tlo), actîone de perdurare : perduratio-
nea lueruriloru in statulu primitivu.
" PERDITRATORIU,-/oria, adj. s.,
pftrdirang^ care perdura.
* PE8DUBU,-a, adj., perdiros, fdrta
duru.
* PEREGRINARE, v., peregriftarl,
a callatorl, insensupropr.si &g.:pere-
grinămu in acista tcrra, peregrinâiHu
pre acesfu pamentu; săentide perrtoc-
tedia si peregrinSdia cu noi.
* PEREGRINATIONE, s. f., peregri-
naţi»» actîone de peregrinare, call&to-
ria : apetrece totu tanpulu in peregri-
natione; vieti'a nostra e numai una pe-
regrinatione.
*PEBEGBINATORIU,-(om.adj.s.,
peregrlnator, care peregrine^, calla-
toriu, peregrinu.
* PEBEGRINETATE,s. f., peregri-
nttaH, stare de peregrinu, strainetate.
* PEREGRimi,-a, adj., perefrlani.
strainu : passeri peregrine, vorbepere-
grine; B]ibst., unu peregrinu, unaptre-
grina, peregrinii; — peregrinatoriu, cal-
latoriu în terri străine, maiallessu calla-
torin care visi ta locurile sânte : seintorm
peregrinii de la sântidu mormentu.
y, Google
PEB. ^_
*FER£MBB£, peramâ. pa-emuia.
si peremptu, t., perimere si peremere»
1. a stinge, a şterge de prefaci'apamen-
tnlai, a sterpi, ,a nccide ; a pereme tatu
senatitu, a pereme firde siricatiose, a
pereme fetuîu in pântecele malrei.
*PEREMPTIONE, s. f., peremptlo,
ictione ie peremere, Btingere, uccidere.
■ *PBBEMPTOBIU,-*oria,adj. s.,pe-
remptsr, perflnptorlns , care pereme,
care stinge, care nccide; âg. care de-
- cide in definitivn : edictu peremtoriu,
deâsione peremptoria.
•PEREMPTIT,-o, adj. part., peremp-
tasiStinsu, uccisn : corpuperemptu.cstate
perempta. jocuri perempte.
tt PERBNDIE , ady., perendle, poi-
mane. Radecin'a iiiectivului perendinu,
» veiThuM perendinare , si a sabstanti-
Tului perendinatione.
*PBRENDINABE,T., pereudlnare, a
amtoană pre poim&ne.
♦PERENDINATIONE, 8. f., peren-
diiiâtls, actionedeperendinare, amina-
nare pre poimftne.
*PEBENDINATn,-a, adj. part.,
(per«n<lliifttiu), ammsnatu pre poimane.
* PBBENDINU,-a, adj.,pereiidlias,
de poimane : diu'a perenăina, diu'a'de
poimane.
* PERENNALE, adj.,pereBQjg, care
dnratotu annnln, care dura preste i^rna :
plante pa-ennali, flori perennali.
*FER£NNARE, r., perenoâre, a
dor&mnltianDÎ : m^e plante perenna,
tdtele producu fructe si apoi moru; ad-
deverat'a amiciţia -permna pem îa
morte.
* PEBENNE, adj., perennls, 1. care
dora totu antiula; 2. care dura continuu,
totn de a un'a : fotttana permne, riwi
perenni; mişcare perenne; monunientu
pcenne; mUitiaperenne; vietiaperenne.
* PERENNITATE, s. f.,pere>nita8,
stare perenne, durata p&-enne, durata
perpetua, perpetuitate ■.perennitateariu-
' riloru; a procura perennitaie sementiei
fructeloru nutritorie; perennitatea fap-
teloru hone; perennitatea numelui, a
PEB.
031
* PERPECERE, perfeci si perfecei.
perfedu, v., perfleere, l.a face pre de-
plenn, a termina, a finf; 2. a face c&tn
se p6te mai bene, a formă, a cultiri, a
perfecţiona. Deacf derivatele ipw/'ecftj,
perfeetione, perfectivu, perfectoriu, etc.
♦ PERFECTE, adv., perhote, pre de-
plena, cu totulu , absolute : perfecte c-
ruditu, perfecte invetiatu,perfectecoptu.
perfecte fertu,perfeetereeitu; aeonnosee
perfecte una limba.
* PERFECTIBILE, adj., (fr. perfee-
tible), care se pote perfeee san perfec-
ţiona : omulu e una fietttia perfectibile.
*PERPE(7nBILISARE,T., (fr. per-
fectlblUser), a face perfectibile: covine-
se a perfectibiHsd genulu omenesa* din
ce in ce mai multu.
•PERFECTIBILISMU, s. m., (fr.
perfectlblUsme), perfectionamentu pro-
gressivu si illiminatn alin societăţii o-
*PEBPECTIBrLISTtT, s. m., (fr.
perfect! blllBte), care tende U perfeeti-
bUitate.
•PERPECTIBILITATEI, s. f., (ft.
perfectlbllltâ), calitate ăe perfedibiie :
perfectibilitai&i omului; perfedibiliiatea
menţii omenesci; p^ect^ilitatea sode-
tătii umane; prindpiulu perfcctiiilitătii
e in omu ensusi; coventulu e mstrumen-
tidu perfectibilităţii nostre.
• PERFECTIONAMENTU, pl.-e, (it.
perreilonKmeate, fr. perfeationement),
actulu ăe perfecţionare, modulu de per-
fecţionare, effectulu perfecţionării: per-
fectionamentu unei machine; perfectio-
namentuhi artiloru si allu seientieloru;
perfectionamentuUt administreOionei ;
perfectionamentulu limbei române; per-
fectionameniulu menţii omenesci; per-
fectionamentu rapidu; a favorisâ per-
fectionamentulu; a contribui la perfec-
tionamentulu industriei si aUu agri-
cuîturei,
* PEKPECTiONARE, v., (it. p«rfe-
zlonsre; fr. perreotlouner), afacte per-
fedu in gonulu seu, a duce 1» perfectio4ie,
a face d'in ce in ce mai bonu si mai
bene : o perfecţiona starea omului , a
perfecţiona societatea ttmana; se ne ado-
perâmu a ne perfecţiona limb'a: a per-
fecţiona tale instrwaentele , artile, si
seienti^; perfectionan^-se starea omU'
=y Google
«82
PBR.
Immaterinîe, se facilita si perfecţio-
narea lui morale; perfeetionandu-se
$eientiele se perfeetionedia si mHi^a.
* PBRPECTIONATIVU,-a, adj., (it.
p«rfeilonatlT«), aptu a perfecţiona, prin
care se perfeetionedia : medie perfe^o-
native.
* PEBFECTIONATOain,-«rta. adj.
8., (it. pirfeiIoMtor»), care perfeetio-
nidia .* ititelleptii se potu eu drepte eo-
venlu considera ca perfectionatori ai
genuiui umana.
* PBBPECTIONATU,-o, adj, part.,
(it.p«rfeil«iiatO|fr.p«rfectIoiiiiti),iDain-
tatn spre perfectione : agrienltura per-
fecţionată prin ac^utoriulu meckanieei
si oilu sdentieloru Moturaii; instnmtente
perfecţionate; societate perfecţionată.
* PEHFECl'IONE, b. f., perfecţi»,
aotione de perfecere, stare perfecta :
perfectionea e numai una idia; noi cau-
tâmu perfei^ionea si ne adoperămu se
na aâjungemu, ăero ea e infinitu de de-
parte de noi; addeverafa perfectione e
mHiMt indomnedieu; ce nomimu noiper-
feetione aid pre pameniu, e numai unu
gradu de perfectione; perfeetionea ope-
retoru divine-
* PERFECnONISTU, 8. m., (fr. per-
hetUnlBte), oella ce crede in nna per-
fectione absoluta, in unn progressn iUi-
mitatu.
* PERiECTISSIMATU, b. m., per-
feetliilntitnB, demnitate de perfee^si-
mu, ca titla.
* PEEFECTISSIMU.-Oi adj- Buperl-,
perfeetIsiliMB, cellu mai perfectat titla
oe se di tribuniloni pre tempnlu imperiu-
lui de la Constantinu incoce.
•PEEFECTIVn,-a.adj.,perfeotlT08,
aptu a perfecţiona : parte perfectiva si
essenlial^ in gramm. partide per fecHve.
* PERFECTOKIU,- Wria, adj.8.,per-
fiMtor, cure perfece, case perfeetionedia:
autoriulu si perfecioriulu fericirei no-
str€;perfecioriiarliloru si ai sdentieloru.
* PERFECTU,-». adj. part., perfec-
tai, tennînatn, completa, consummatu,
absolutu; carui-a nn i lipsesce nemica :
MH e lucru perfedu in lume; numai
domnedieu e perfecta; t6te celle alte su
mperfoete; Sg. bonetate perfecta, formo-
im
s^ia perfecta; stupiditaU perfecta; tn-
^nmcH perfectu; in gramm. tempul»
perfedu, preteritulM perfectu. tempnlu
trecutu in relatione cn preteritulu tm-
perfectu, care n'a trecutn cu totnlu, ci
e nu mai in trecere, sicupreterituluplus-
caperfeetu, care trâcussa deja candu
curgea actionea principale.
* PERPEKENTE, adj. part. preş.,
perfereoB, care perfere, care suffere ca
pattentia.
«PERFEBENTIA, s.f., puferentUt
actione depwfet-tre. BtaredeJ)er/■«■e»/«;
su^'erentia.
* PEEFEBIBE, v., perferre, 1. a dace
peno la terminn, a duce peno In fine;
2. a duce ai i& in mftnile cuiva; 3. a
dnce scire, nunţiu, a aunu&ti&;4. aim-
pleni, a essecută; 5. a Bupportă, a anf-
ferf ; e greu apsrferi tote miseriele vie-
tiei.
* PERFIDIA, s. f., perfldla, calcare
a credentiei, infidelitate, improbitaia,
falsitate; nu potiu sufferiper/idielemu-
lierihru; am connoseutu perjidi'a omu-
lui; ellu lucra cu perfidia.
* PERPIDIOSU.-a, adj-, perfldioam,
plenu de perfidia: omu perfidioau, fapta
perfidiosa, appuccUure perfidiose,
*FERFIDn,'a. adj., perfldns, care
calea credenti'a data, care ei calea co-
ventnla; falsu, improbu : omu perfidu.
amicu perfidu, muliere perfida^ negotia-
toriu perfidu, care mente maltQ.
t|-PEBFODERE!, perfossi siperfos-
tei, perfossu, T., perfodere, a străpunge,
a petronde cu unu. inatmmentn talia-
toriu. Radecin'a derivatelom perfossiane
perfossoriu, perfossura.
* FERFORMARB, v., perf«ryikre, a
formă pre deplenu, a forma cu totnlu.
* PERFORMATIONE, s. f., acţiona
si effectn allu actionei de performare.
* PERPORMATORIU,-«r.a, A^. s.
care performa.
•PERPORMATD,-a, adj. part., per-
farnatDB, formata cu totala
* PERFOBAGLU, s. m.,perf«rMilia,
inatrumentu co care se perfora, perfo-
ratoriu.
* PBRFORAnE, T., perforare, a găuri,
a străpunge: a perfora vasele; apirforâ
=y Google
Mmi pariete; a perfora peelulu cu şahi' a.
♦ PERFOBATIONB, a. f., acUone de
perforare : perforationea vaseloru, per-
forationea capetinei.
• PEEFOKATORItFr'ofio, adj. s.,
perforator, care perfora : perforato-
riuUi parietiloru.
* PERPOEATU,-a, adj. part., perf*.
TâioB, gauritu, strapnnau : vase ptrfo'
rate, poneii perforaU, pectu perforatţ»
cu lattei'o.
* PEEFOSSIONE, 8. f., perfosHl»,
actione de perfoăere, străpungere.
* PEBPOSSOEIU,-so»-io, adj. e., per-
ftsBor , c&Tg.pefode : perfossorii parieti-
hm, cari spargu pariaţii caselom si fura.
• PERPOSSU,-», adj. part., perfoB*
•ug, strapunsn, spartu.
• PEBFOSSUBA, s. f., perfoisara,
strapnnsara, spărtura, ganra in marn,
in pariete.
'* PEBFBEGABE, t., p«rfrieare, a
freca tare, a frecă bene in eensu propriu
ai figoratu : a se perfreeâ eu manile, a
si perfreeâ capulit ea mân'a stânga; a
8\ perfreeâ tota faei'a cu funingine.
* PEBFKECATIONE, s. f., perfrlc-
Ua, aotione ieperflrecare:perfrecationea
menibreloru eu oliu vechiu.
* PEBFRECATORIU,-/ono, adj. B.,
(perfrlotor), care per&^ca.
• PERFKBCATU,-a, adj. part., per*
^IctBB si perh-lcfttufl, tare frecatu.
• PERFUNCTIONE, e. f., perfline-
ttftf actione de perfungere, essercitîalu
unei furuiione.
• PEEPUNCTORrtI,-Wrta, adj: b.,
(perAiaetar), perfnnetortas, care face
ceva ca negligeatia, molie si numai pre
de a snpr'a.
* PERPDNCT0,-o. adj. part., per-
fnsetng, care a essercitatu un'a func-
tione, care a implenitu unu servitiu.
* PEKMJNDERE, ţerfunsi si per-
funsei, perfunsu ei perfvsu, v-, perf«D-
«leref a aăi, a Tersâ cu ceva preste nnu
lucru, a Iu spelli, a Iu scaldi : a per-
funăe pre eine-va cu apa ferbente, a
perfufâe sufflehdu eu bueeurie; se per'
funde de superstiiione.
ff PERFUNGERE, perfunsi ai per-
f^eiiperfunctu, t., perfnngl, aimplenl
una misaione, a impleni una servitia.
Radecina derivateloru : per/Unctu, per-
functione. perfunetoriu.
* PERFDSIONE, s. f., perfuslo, ac-
tione Aeperfundere, udare, spellare, scăl-
dare: perfusionea corpului eu apa rece.
* PERFUSORrU.-fl^a, adj. a., per-
fiiHor, perTuBorluBf care perfunde, care
uda, ndatoriu, veraatoriu, tornatoriu.
* PERFUSU,-a, adj. part., perfaBus,
udatu, spellatu, scaldatu : perfiisu de
profumvri; perfusu de huccuria.
* PERGâMENA, s. f., per^ameiM
(«Iurta), membrana de pelle lucrata la
Pergamu, pre care scrieau anticii, per-
gamentu.
* PERGAMENTU, pl.-e, perfanCH»
(eharta), pelle de 6ne, de capra sau de
altn animale, preparata spre a pot4 scrie
pre dens'a : aromatele se scriu pre per-
gamentu.
PEROERE, perşi si persei, persu (si
perreetu), v., pergrcre, coufunsD cu mar-
yere; vedi mergere.
» PERQULA, e. f., pen^nU» accope-
rimenta de ramnri verdi, umbrariu-, foii-
aîoru; apoi casa simpla, officina, bolta;
bordallu.
* PERGULAKU,-a, adj.,per?nIsDDB,
relativu la pergula.
♦PERGULARIA, s. f., (fr. pergu-
latre), gena de plante monocotylcdonie,
cu flori complete, monopetale, oiigina-
rie d'in Indiele orientali.
f PERI, prepositione gr^ca, itepi, care
insemna : 1. ciieumatantia, giuru, im-
pregiuru; 2. estensione asupr'a dîver-
soru puncte, si mişcare in diVerse direc-
tioni; 3. deplenirea aau terminarea unui
curau circulariu; 4. adjungere a si tre-
cerea preste obiectu, preste d urat'a al-
tora lucruri, preate mesur'a altoru lu-
crări, — fit occurre in numerâse com-
poaitioni, cu t6te nuantiele de inaem-
nâri acf attinse, precumu se va vedâ in
essemplele urmatdrie.
PERIA, a. f., penlellluB, penlcnloB,
(it. spaxiola» fr. brogse, germ. bOrBte,
de la barate = păru de porcu), legătura
da peri de coma de porca, cu care se cu-
retaa vestimentele de pulbere, de scame
sau de alte lucruri straine; atare lega-
.yGooglc
634
PER.
tura cu care se fr^a diverae obiecte spre
a se eurettâ : peria de veslimente, peria
de ealeiamente, peria de ăenH, peria de
metwatu casele; a şterge cft perVa, a
dâ CM peri'a, a cwetiâ ea peri'a, o freed
cu perima; baie vestîtnentele eu vergdTa
se SsBa pulberea, apoi le şterge cu perCa.
Ga probabilitate, formatione popularia,
d'in peru, pi. peri, ea si germ. bllrste,
d'in borste. Compara si lat. penis, d'in
care s'ar fi potatn formă penia, ai apoi
peria.
PERIABE, T., penicillo extergere,
a şterge cu peria, a curetiă cu peri'a .-
a peria vestimentele, a peria straiele, a
pâid edilii; fig. a mustră aspru; a bate :
Van periatu eumu nu s'a asteptatu.
* FERIANDEICU,-», adj. (fr. pSrlan-
driqnfl» d'iDnspE, aîăvijp, âv8pd;=:ma-
ritn), care incoDgiura staminele la flori.
* PERIANTHIO,-«.adj-, (fr.pSrUB*
thti), care e mnnita cu uuii periantku
simplo sau duplu : flori perianthie.
* PERIANTHU, 8.m., (fr. periantbe,
d'in Jtspt, si ăv&oţ=flore), calicele florii.
•PERIATOMU,s.m.,(fr.p«rUtoine,
d'in nepE, si SioftAC^atomn), oome data
poriloru invisibili, de si fârte numeroşi,
cari dau loca la tâte operationile chy-
mice : periatomii se nomescu si pori
primari.
PEBIATOBIU,-a, adj. s., care peria,
care frâca sau şterge cu peri'a, insensu
propriu si âguratu.
PBBIATU,-o, adj. part., (recatu sau
stersucu peri'a; sap. si subst. m.,peria-
tt^u vestimentdoru, periattdu caîliloru.
PEBLATDEA, s. f., actione si resul-
tatu allu actionei de periare : periatura
lena, periatura aspra; li a datu una pe-
riatura.
PEBIBASE, s. f. (rcepipaoti;), margi-
nea materiale care susţine părţile in-
terne mai fragili, cadru, corruptu io pe~
rivasu si privaeu : peribaseausiei, peri-
basea ferestrei.
PEBISILE,-&dj., (p«ribilig), carepe-
re, care piite peri : ţote su peribUi, «e-
miea nu e itnperibile.
PERIBILITATE, s. f., calitate de pe-
ribUe : peribilitatea formosetiei.
* PEEIBLASTETICU.-fl, adj., (fr.
PER^
p6rIbUBt6tI(|ne, d'in icspE, si ^onjn^
= blastare), care incongiura espansio-
nile lichiniloru.
* PERIBLEPHARU,-o, adj., (fr. p*-
Tlb\6ţhnr6, d'in nepE, si pX^atpov=pal-
pebra), epithetn ce se da unei secHone
de insecte, ai cărora cirri incongiura
limbnlu.
* PERIBLEPSU,, s. f., (fr. pfirlble-
pgl«, d'in nepE, si ^X£^[<:=oaatare ca o-
chii), căutătura ca ocliii in tâte porţile
careseobseira la deliranţi; term.demed.
*PERIBOLU, s. m., perlbolna, <Jte-
pt^oXoi:), locuia inchisu d'in perginrulu
unui templu; rauraln d'in pergioru.
* PERIBROSE, s. f., («EpEppwaiî, fr.
p«ribr«s«), ulceratione in pergiornlu
palpebreloru.
* PERICALICIA, s. f., (fr. piricall-
ole> d'in irepî, si w£Xi>£ ^ Calice), classe
de plaute care coprende tote celle ce an
staminele inserte în calice.
« PEEICAIiLU,-a, adj., (RsputaXW;,
fr. p^rloalle), epîthetu ce se da la tijte
passerile cari se distingă prin formo-
s^ti'a penneloru.
* PERICARDIARIU,-wi, adj. s., (fr.
pârleardlalre). Care se DasceiDjMnAir*
ditt : vermi pericardiari.
* PERICAEDINtI,-a, adj., (fr. pirl-
cardlii), care pertîne la pericardiu.
* PERICARDITE, s. f-, (fr. pjrlcar-
dlte), iuâammatione a pericardiulMi.
* PERICARDIU, s. m., {j:e[,i%â^u>v,
it. perlcardtof fr. p4rtciir4e), saccu mem-
branosa care invelue eordea, (cor^ eor-
dls, xapSix):pericardîuîue compusud^in
doue membrane , un'a estaiore fibrâsa.
si alt'a interiore serâsa.
* PERICARPICn,-a, adj., (fr. p*rl-
earpi<(ne), relativu la pericarpiu.
* PERICARPIU, s. m., (mpixipJttov,
it. perlcarplft, fr. pârloarpe), paite a
fructului care coprende granutiele; ca-
psula, th^ca.
* PEBICABPU, 8. m., perle^rpaii,
(itepixotpxow), una specia de bnlbu come-
stibile.
* PBRICENTRICU,-a. adj., (fr. p<-
rleentriqne, d'in nept, si x£vTpov=:cen-
ttu), care e assediatu in perginrulu cen-
trului.
=y Google
MR^
* FEBIGHETE, b. t, (fr. p^rlcfafete,
d'in mplt 81 x^în] = com»), involucru
care inconginrabaseapedicellnlni aroei
muecbUoru.
* PEKICHETULE, adj., (fr. perl-
eh6tl«l), relativa la perkhete, care face
parte d'in perichete.
* PHKICHONDBTJ, s. m., {ţr. p6rl-
ehondrc» d'in icspt, si x(Sv3po<:=cartî1a-
gine), membrana fibriîsa, care imbracca
^tfl cartilaginile nearticolarie.
* PERICHpRESE, 8. f.,(fr. pirlch»-
rhw, d'in nEptxopiDscv=a saltă in pre-
ginni), processione in cercu.
* PBBICHTTE, s. f., perichyte. (xa-
P'X'*^)' ^''P^ <'°fP" '* eorpu, permiasa
prin codicele Ini Justiniann.
*PEBICLADIU, S.1D., (xep[xXaSi^<;,fr.
pirlclaâe), desvoltare in malte ramari.
* PEBICLINTFOEME ampericlini-
formuj-a, adj., (fr. perlellnirorme), care
are forma de perielmu.
* PERICLINOIDE, adj., (fr.perlell-
Dolde), care s^mina a pericHnu.
* PERICLINU, s. m., (jisptxXwov, fr.
pArlellne), totulu bracteeloru cari io-
conginra t6te florile in synanthere.
* PERICLITANTE, adj. part. prcs.,
perlelltma, caxepericîUa, care pate pe-
ridiiâ.
•PEBICLITAEE,T.,preIcHt8rl; 1. a
ti in pericln, a ti espuau casariloiu de
a cad^ in periclu: a/facerile lui periclita;
nomele, onorea lui periclita; siatulu pe-
riclita, creăiUtlu publicu periclita; 2. a
pâne in periclu : a periclita averea aea,
a si peridUâ san€t(Uea; nu mi voliu pe-
ridită reputationea pentru estravagan-
tiele vdstre; nu se covine a periclita sa-
lutea publica pentru ehimere.
•PERICLITATIONE,s.f., perlellta-
iHfiti\ione ie periclitare :periditationea
paeei publice, peridilationea sanetătU.
* PERICLITATORIU,-Wno, adj. a.,
perlelltana, care periclita.
* PERICLITATU,-a, adj. part., pe-
rletitatuB) pusa in pmcîu .- argenta pe-
riclitalu, stare periclitata.
* FERICLOSU,*a, adj., perleBleaus,
vedi perieulosu.
* PERICLU, pl.-e, perlclsm si perl-
«Blum, casa critica care pote dace la
'pm. m
perdcre san chiara la perire : periau
mare, pericht evidente; a se espune pe-
ricleloru; a infrontâ tâse perielele; a nu
se spartă de ned unu periclu; nu e pe-
riclu, nu se pote intempîă neâ unu pe-
ridu ; ea perielulu vietiei , eu pericbdu
onorii; a fugi de peridu, a scapă d'in
perielulu dea si perde metisa.
* PERICOLIIA, s. f., (fr. părIooUI e),
gena de plante d'in classea monocoty le-
donieloru.
* PERICONIA, s. f., (fr. p6rlooiile),
genu de cryptogame d'in famili'a bnre-
tilora mucedini.
* PEBICOPE, s. f., perleope, (îcspt-
xoTnJ), 1. tenn. de retorica, definitione
essacta ei precisa; 2. bnccata de evan-
geliu sao de epistola, destinata pentm
lectur'a in baserica la dille flsse.
* PERICOPICU,-o, adj., relativa la
pericope : ledura pericopica.
* PERICOROLLIA, s. f., (fr. ptirlet-
rollle, d'in mpU si coroIU), classe de
plante care coprende pericoroUele.
* PERICOROLLTJ,-a, adj., (fr. fp«.
ricorollâ), epitbetu ce se da plantelora
dicotyledonie monopetale , a cărora co-
lolla eperigyua; sabat., pi. fKriccM'oJJe^.
* PERICRANIU, s. m., (jtspExpavov,
]r6pixpdcvioy,it.perIerant«,fr. perforâD«),
membrana care invelue tiJta Bnperfaci's
esterna a craniului.
* PERICULOSITATE, s. f., (fr. pâri-
eal«sitâ), calitate de perieulosu, stare
periculâsa : perieulositateă ineereări-
îoru mediccdi.
* PGRIGUXOSU,-a, adj., perlonloBiia,
plenu de peride. care pote periclita :
passu perieulosu, incercare periculâsa;
omu p&'ieuloBu, care pi5te duce in pe-
riclu; e peric6losu a te lu^â cu f&rde
selbatice, perieulosu a te mesurâ eu cei
mari , perieulosu a face contractu cu
dractău.
* PERICULU, pl-e, perleiilnm si p«-
rlclnm; vedi periclu.
*PERrDECABDBUra,adj.B.,(fr,p«-
rld^oaSdre), epithelu ce se da unui corpu
care presenta d'in afora una prisma cu
diece facie.
* PEHrDEBMD,s.m.,(fr.p6rldeni«),
genu de bureţi pre cari 8« observa oua
,, Google
636
PEB.
membrana care accopera totu coocspta-
clnlu.
* PERIDESMICU,-a, adj., (fr. p«rl-
deanlqne, (d'în lapl, si Ssait^c = lega-
tara), care e occasionatu prin una lega-
tara strinsa in pergiurnlu nnui organu.
* PEEIDINUCIU,-»a, adj., (fr. p«-
rldlnlMJ), care s^mioacu nnn periăiniu;
*PEKIDINIU,B.m.,(fr. pirldlnion),
genu de animalcule infusorie.
* PERIDODECAEDBII,-a, adj., (fr.
p^rMtdfoaSdre), epithetu ce se da unui
corpn care presenta d'in afora una pris-
ma cu douesprediece facie.
* PEBIDOTICa,-a, adj., (fr. pirido-
tlqD«), se dice despre una p^tra in care
predomina peridohUtt.
* PEEIDOTOSn,-o, adj., (fr. p^rld»-
teKx), care coprende in sene gr&nutie
de peridotn bene distincte ; boBaniiu
pmdotosu.
♦PESIDOTU, B. m., (fr. p6r!d«t),
p^tra infosibile, cu colore verde, care sa
afla sub formadegranutîe,de masse gra-
nularie, si de cristalle prismatice forte
mici : p&idotuîu se adăuce d'in oriente,
gemmarii Iu appUca la ornarea joca-
rieloru.
* PEBIECU,-a, adj. s., (jrepîotxoţ, fr.
ptirliclen), epitlietu ce ae da locuitorî-
iorn de pre acellu-asi cercu parallelu,
inse sub meridianulu oppusu : periecii
noştri gu Anun-icanii.
* PEEIKGESE, 8. f., perlegenis, (m-
ptijTTjsic, fr. pirlitiw), callatorîa, in-
tinerariu, descriptîone geografica.
* PERIEGETICU,-a, adj., (zepiTip]-
tcxâţ, fr. prirlâgfitlque), relatîvu la pe-
riegese : descriptione periegetica.
' PERIEGETU, B. m., (itspiij-nji^î,
fr. p6rt6g6tej, âescriptoiiu geografica.
* PERIENCHYMU, b. m., (fr. p^rl-
enekjine), tesButura cellularia vegetale
compusa d'in cellule dispuse fora or-
dine.
* PEBIGEU, s. m.,(jt!pLi6[ov, fr. p6-
Tigit), punctu d'in orbit'a lunei care e
celln mai aprope de pamenta; contrariu
apogeu : perigeulu lunei, lun'a e inpe-
rigeu.
* PEEIGONIARID,-a, adj., (fr. vi-
rifonlalr*), cpithetu ce se da fioriloru
cai-i s'au facutu duple prin multiplica-
tionea perigonului.
* PEBIQONU, 8. m., (fr. pârişone,
d'in 5tip[, si Y^!:=generatione) , uito-
lucru immediatn simpla sau duplu allu
organeloru sessuali la plante.
* PEBIGTNANDRU, s, m., (fr. p«rl.
K;iiaDdr«), involucru florale, corolla san
calice la flori.
* PBBIGTNICU,-a, adj-, (fr.periy/-
nlqiie), telativu Ia circumferenti'a ova-
riului.
* PERiaYNIU, 8. m., (p«risjiil«i),
mica besica membranosa san cartilaţ^-
Dosa care incongiora ovariulu la imele
plante.
* PEEIGYNU,-o, adj-, (fr. pâri?; ie,
d'in icepi, sifonj = muliere), care io-
congiura oTariuln la plante.
* PEEIHELIACU, sau peridiaai.'a,
adj., re\Ativ\i li perieliu : punetulu pt-
ridiacu in orhii'a unei planete.
* PEBIHELIU sau perîdtu, s. m.,
(it. perlelio, fr. ptrlbiUt, d'in -ictpi., B\
^U);=aore), punctuln cellu mai apnipe
de s6re d'îu orbit'a pamentului san a
altei planete, contrariu aphdiu : Mer-
euHu e in perieliu , Marte in apkeliu.
*PEBIHEXAEDBU,-fl, adj. s., (fr.
pârlhexafidre) , epithetu ce se da unui
corpu care presenta d'in afora ana pris-
ma cu Bease facie.
* PEBILAMPU, s. m-, (fr. pjrllatn-
pe), genu de inBecte hymenoptere, d'in
famili'a neottocrjpteloru.
*PERILEUC0, 8. m., perlleae*!,
(KEptXEuxo.: , fr. p^rllenqae), noa specia
de patra pretinsa.
•PEBILLOMIA, s. f-, (p^rlloBK,
d'in TCEpi, si Xâ)|i.a = margine), genu
de plante dicotyledonie , cu flori com-
plete, monopetale, irregularie, indigene
d'in Peruvju.
•PEBIMACHIA, 8. f., perlnubU,
(;repcpaxEa), attacu cu armele.
* PERIMETBICU,-a, adj., (fr. pirl-
metrlqae), relativu la perimetru.
* PERIMETRU, 8. m., perlmetro»,
(nsp^scpoc), contoruu sau linia oare
termina una figura sau unu corpu.
* PEBIMORPHOSE, s. f-, (p*rl»or-
pta»ie, d'in nept, si ^pf^ ;= forma),
.yGooglc
transformationea ernceloni in chrysatidi.
PERINA, s.f., CBlelts, pnlvlniis, o«r-
rlcal, toriiB, saccn împlatu cu părn, cn
lâna, sau cu peooe, precare ne redi-
măiim nna parte a corpalui, mai allesau
capala, c&ndu ne colcâmu ; perina mol'
le, perina vertâsa, perina depenne de
gânsea; a pune capuîu pre perina. Cu
probabilitate formatu d'in peru, pi. j>eri.
PEBINARIU, s. m., care face perine,
care imple perine.
• PEBINEALE, adj., (fr. pirlnâal),
relativu la perineu : arteriu perineale.
• PEKINEOCELE, s. f., (fr. ptirinAo-
ehle, d'iv XEpîveo;, ei xijX^ =: tumore),
erata care ae arr^U la perineu.
• PBRINEOCLITOaiCU.-a.adj., (fr.
pririii6«olltorIeQ,d'ia :iepEvEo;, si xkei'ca-
pl;z=Ienticu),sedice despre una muscbiu
care 8e intende de Ia perineu la clitoride.
• PERINEU, a. m., (sepîvsoc, fr. p*-
rlD^e), spaţiu care e intre curu si mem-
brele genitali.
PEBINUTIA. s. f.,|ialTllliiB,deminut.
d'in perina, mica perina.
• PEBIOCTABDRU,-.!, adj., (fr. ţi-
rioetaidre), epitbetu ce se da unui corpii
care presenta d'in afora una prisma cn
oetu facie.
• PERtODiaTATE, a. f-, (fr. pfirlo-
dielt^), calitate de periodicu : periodic
atâtea luniloru, periodicitatea morbi-
loru, periodicitatea cometeloru.
• PERIODIC0,-a , adj., (fflspwSixdţ,
it. perlodlcA, fr. p^rlodlqae), relativu
la periodu, care are periodele selle, care
se intarce la una tempn determiuatu :
mişcare periodica, rect^utione p^odiea,
friguri periodice.
• PEBIODISMU, s.m., (fr. pfirlodlB-
»e) , mişcare periodica , apparitione
periodica i periodismulu diarieloru.
• PERIODISTD, s. m., (fr. perlod!-
ate), care face opere periodice, care lu-
cra la unu acriptn periodicu : diiaristii
awa periodisU.
PERIODU, 3. m., perl«dns, (xepCoSoţ,
it. petiodo, fr. peritfde), proprie, cir-
cmiu, de aci : l. spaţiu de tempn de-
terminata prin intorcerea unni (enomenu
la epoche fisse, sau revolutîonea unui
certa numem de anni prin care ae me-
sura tempniu, care ae dice si cgelu .*
periodu meioniea, periodu caSippieu.
periodu h^iparchicu, periodu jâlianu;
2. tempa care trece intre done epoche
determinate san indeterminate : iâori*a
se împarte in moimulte perioăe; 3. tempu
in care una planeta si face revolutionea :
periodu solariu, periodu lunariu, pe-
riodu diumu; 4. tempn de formatione a
pamentului : periode geologice; 5. fase
a UDui morbu : periodele unui morbu
$unt ereseerea, ctUminationea ai decres-
cerea; 6. frase compuaa d'in liiai multe
membre, a caroru unire formâdîa unu
sensu comptetu si unu totu armoniosn :
periodu lungu, sewtu, periodu rotundu,
periodu obscuru; periodu eu doue mem-
bre, cu trei membre, cu pairu membre ;
nu mi plaeu periodele incurcate; anti~
eii peno la Erodotu nu făceau periode.
* PERIOPHTHALMIA sau periofttd-
mia, B. f., (fr. p^rlophthalmle, d'in izepi,
si ăţ#izX[jLâ^=ocbiu) , intlammatione in
pergiurulu ocbilorn.
* PEBIOPHTHALMU sau periofîăl-
mu a. m., (fr. p^riophthalne), genu de
pesci oBBosi d'in famili'a plecopodiloru.
* PBRIORTHOQONU sau periorto-
gonu,-a, adj., (fr. părlorthogroue, d'io
rspf, ă()dd:=dreptu , si Ycay(cc^:ftn^la),
epitbetu ce se da unui corpu care pre-
senta una prisma rectangnlaria.
* PEBIOSTIU, s. m., perlosteon,
(nept^onov, fr. p6ri*Bt*), membrana fi-
brâsa, alba, reaistente, care formâdia
involuernlu osselorn si le imbracca de
tâte laturile, afora de locurile unde aunt
incrustate cu cartilagine.
*PEBIOSTITE, s. f., (fr. p«rioBtlte,
d'in ffispuioTeov), infismmatione a perio-
stialni.
« PERIOSTOSE, 8. f., (fr. perlastose,
d'in T:Bpi6(neoi), tumeiiictione a perio-
stîului inaociata adeae ori de necroaea
laiiiineloru auperfîeiali alle ossulni.
* PERIOSTRACU, s. m., (fr. pârlfts-
traqtte, d'in nspi, si Sotpaxov = conca
sau scoica); epiderme sau cameaia ma-
rina a conchyiielorii.
* PERIPATETICISMU, s. m., (fr.
prirlpaUtlolBine) , doctrina per^aietica,
sf stema propria peripatetKăoru.
=y Google
888 ^ ^
• PERIPATfiTICU.-a. adj., perlpi-
totlcus, (xepticanrjnxâc), relativu la S-
lOHolt'a lui Âristotele ai cărui şcolari se
nomiau peripatetici, adeeo perambla-
tori, Sendu co iavetiau si disputau pe-
ramblându-se in gradinele si porticele
Liceului Ia Athene : filosofia peripale-
tiea. logicaperipatetica, principiesimas-
ăme peripatetice; dogmatele peripaieii-
aioru, scoVa. sed'a, disdplin'aperipate-
tieUoru.
• PEBIPATETISMU, s. m., (îi: pe-
rlpaUtlane), systema filosofica a peri-
pateticiloru : peripatetismulu ineeputu
de Ariatotele, fu importcUtt la Botn'a în-
ainte de domni'a lui Augastu; neglessu
in celle d'atttâniu sede alle a^estinis-
ntului, adJHnse erost in onore cdtra ae-
dtdu allu cindle, domni cu mare au-
toritaie totu evulu taediu, peno in sedîdu
aîlu sessespredieeele; inse fii combatutu
de atund incâee de Bamu, Patriciu, Sa-
eone, Cartesiu si mulţime de alţi fiioao^;
vedi si peripaietid^tm.
• PEKIPKTALIA, a. f., (fr. peripe-
ţiile, d'in nip[, si n^oXov = petalu),
elasse de plante care copreude cotyle-
doniele polypetale cu stamine peri^ne.
• PERIPETALU,-a,adj., (fr. p4Srlp«-
t«U)t oare incongiura petalele, sau co-
rQW&ineetarie peripetale,
• FEBIPETASMA, pl.-ma^ perlpe-
Uanu, (flefHn^aatux), tapetiar(a cară se
intendea preste canapellele d'ingiurulu
mciîi.
• PERIPEŢIA, s. f., (îtîptttiTsw. fr.
p«r[p6tle), scambare subita a fortunei
in bene sau in reu; acambare subita a
situationei sau a caracteriulni in una
poema epica, spre a reinnoui si a mari
neincetatu interessea; ultim'a scambare
ee face deBnodamentulu unei drame.
• PERIPHEBIA aau periferia, a. f.,
peripkeria, (nsptfsps(a), circumferenti'a
cercului; superfaci'a esteriore a unui
corpu.
• PERIPHERICU sau perifericu.-a,
a4j-, (fr- p£rlpli£rl«iie), relativu la pe-
rifăia, care se aâa-pre periferia.
• PEBIPHORIC0 aau periforicura,
adj., (fr. p«rlp)i*rlqiie), relatirn Ia pe-
riforu : stanele periforiee.
FKR.
* PERIFHORU sau periforu. a. m.,
(flEp(fopo(,fr.pârlphore),corpuoaTDOBn,
de natura bene distincta care redica o-
varîulu de asupr'a calicelui, si care tina
petalele si staminele pre superfaci'a aea
interiore.
* PERIPHRASAREsauiwn/r-tMore,
T., (fr. pârlpbraser), a face pertfram;
de acf part. periphrasatu, sau perifra-
satu.'a, espusu in perifraai; vedi peri-
phrase.
* PEBIţHRASE saa perorate, s. f.,
perlphraBU,(:reptfpai3t<:,fr.pâr!phrflM),
circumlocutione, cîrcumscriptione, es-
presâioue prin mai multe vorb» a unei
idee ce nu volimu a espreme prin ter*
mini proprii : a vorbi in perţ^ran, a im-
mtdti perifrasile; a se servi eu perifrasii
a abusd de perifrasi; definitionUe si a-
nalysile stmt perifrasi prin cari se t»-
plica lucrurile.
•PERIPHR ASTICU sau perifrasticii,-
a, adj., (nspt^paottx^, fr. ^rlpbruU-
qoe), relatiTU Ia perifrase : ^gUt pen-
frastieu.
" PERlPHYLIjU8aupert/()[t*(,-o, a^j.
(fr. perlphjUe), care are folie ia per-
giuru; subat. periphylhAu sau p»ifo-
litdu, crusta care incongiura ovariula
graminieloru.
« PERIPLU, s. m., perlplns, (mpt-
icXou;), l.cîrcumnaTigatoriUfde acides-
criptione a costeloru marii circumnan-
gate; 2. (fr. ^^rlple), geau de conchylie
fossili.
* PERIPLTSIA, B. f.,(iEspiiiXt)oiî,fr.
pâripljsle), âussura sau scursura abun-
dante, term. de med.
* PERIPNEUMONIA, a. f., perlpiH-
intnU si peri p le nm om ia, (it>ptxvED|Uwa
si icsp[i[XEi>{j.ovta), inSamiuatione depnl-
moni, cu friguri acute, oppreasione, si
BCiiipatu de sânge.
* PEEIPNBDMONICD,-a, a^j-, H*
ripneomonlcuş si peripIesHODlcns, (»•
pimsQ[LovtK(}; ai nspt^cXsu^vixâc), relati-
vu lapenpnetimonia.' catarrhu peripM-
umonicu, febre peripneumonicai sobst
unu peripnetimonicu, una perţpiMiwio-
nica, perîpneumonicii, cari snffera de
jnâammationea pulmonUoru.
" PERIPODin, 3. m., pwi^dtoif
=y Google
FEB.
^nfpiffd&toy), TwtimeDtucarapeDdepdno
ia petiâre.
* PERIPSÎIMÂ, p].-t»a«e,perlpiem«,
{vtpi^-q^), spurcatione.
• PEEIPTER0,-a. adj., p«'lpter»8,
(nEpbrujiot:), arîpatu giiiru ia pergiorn;
sabat. UHU peripieru, UQu edificiu in-
congiuratu de t^te laturile ca uoa or-
dine de columae.
1 PEBIRE, T., f^tln, iBterlrq, a În-
cetă de a ff , a dispari : peru omwU,
peni vriele, peru plantele, peru tote Iu-
cnaHe, numai dementde materia nu
peru, d se converiesat i» fxUe corpuri;
eUu peri de pre faci' a pomenUAui si cu
denkAtt peri si ntonele lui; noi crei^emu
co suf^eiuUt e neperitoriu, corptdupere
ca atare ăesfaeundu~se in elementele
d'in cari a fosiu C(nnpu9u; rmdte vite au
peritu de frigu m iSm'a treetUa, ocumu
peru de ^pieooOa; eUu a peritu de fome;
copiUii peru de versatu; a peri d'in odU
omeniloru; ea a peritu in una di si n'a
mai vedutu-a nemine; peri diaii^ ifin
aclii mei! ellu eră se peria de friea;
mulţi au peritu in acea haialia crunta;
dw-te si tu in' pădure, co nu ve» peri;
deeo ar peri otmlu aeiâ /bkxie, n'ar mm
essi tCin casa; una femina care peri de
rosine; s'a arruneatu in atâte peride,
si n'a peritu; peri-ti-ar numele âHtilu-
me! In unele locuri nu se aude r in :
pertu, peri, peria, p&ire.
2 PEBIKE, s. vwbale, iBt«riliis, in
t. B. verbului : perire de fome, perirede
frigu, perire de pre facila pamentuhti; a
scapă de perire; a adjimge la peru'e;
ferirea corpurUoru e numai apparante,
co-ei elementele nu peru, ci numai se
desfăcu unele de altde si apoi intra in
noue oom&ttMtiont; perirea formosetiei;
perirea passiamloru.
* PEBISCELIDE, a. f. si periscdiu,
B. m., perlBcellt, (nspuncEXu:), si peris*
•elion, anneUu pretiosu ce portaii fe-
minele la fluerele petiorelOTu.
* PERISaU,-», adj., (iteptextoţ, d'in
iccpt, siox{a=umbra};eiibst.pL]»eri3(»i,
locuitori ai pamentului d'in zon'a poia-
na, a caroru umbra se intorce in cercn
in tempolu de vâra, canda nu mai ap-
pune sorele.
* PEBISGOPICU,-0. a^., <flf. p6rl-
«i«pli|a6, d'in sepcoxotntv ^einnmsi»!-
eere), se dioe despre vitrele optice d'in-
tre alle caroru facie an'a e plasa saa
coQvessa, si cella aUa eonTesaa, aaii ia
c&tu totu campnlu transniitte obiectele :
lunetta periseopica,
PERISIOBA, B. f., deKinuttru d'in
pira, mica pera: aeestu peru faee peri'
siore forte gustase; prin metaf. una spe-
cia de buccate in forma sferica : peri-
siore de came tocata, perisiâre cu vitia
ăevinia:bucc(Uares8'a noatra faee peri-
siâre minunate.
PEBISIOBU, s. m., deminut. 1. d'in
peru. pimsj 2. d'in peru, plina.
* PERISPASMU, B. m., (jtjpt«t«^
fr. pdrf spagne), diversione, term. ntilit.
*PEKI8PERMATICU,-«. adj., (fr.
ptirltpernatlqne), relativa la perieper-
mu : saceu periapermaticu.
* PEKISPEBMU , 8. m., (fr, p«rls-
perm«^ d'iD ntpl, si «tdpiiia=semeatia),
ÎQvolucrulu propriu sementiei la plante.
* PERIJSPHALSIA sao perie/aista,
s. f., (nepiisţiaXoi;, fr. perliph^lile) , in
chirurgia miecare de rotatione prin care
Be reductt unele lussationi.
* PERISPOBANGin, a. m., (fr. p*-
rUp*raDţe, d'in xB(t(, i3xopdi=:sementia,
si âf^eiov^ vasii), membrana oare in-
velue si asounde'corpusonlele reprodnc-
tive alle f^riciloru.
♦PEfiISPOKIU,-»,adj., (fr, pririspo-
rl^), care sâmina ou unu perisporiu.
^ * PEBI8P0KI1J, 3. m., (fr. pârlspo-
rlftn) , geau de bureţi gaeteromyceti.
* PEBISPOBCfi.m., (fr. pMBp*Te,
d'in jTEfiE, si -ijuopdirrsonientia), retella
care incongiura sementi'a unoru plante,
si in specie a cypetacieloru.
* PEEISPORULABIU, s. m., (fr.p4-
tUporalalre), genu de bureţi d'in fa-
miti'a bypoxyeloru.
* PEBIS8EUMA sau peritteuma, pl.-
matct pertBBenina si perltleama, (nipfa-
SEuţut, si ;tap{neu|jLa), snperabundaatia;
auccurile superflue iu corpalu animale
sau vegetale.
* PERISSOCHOKEGIA, s. f., p#rl«-
Moehftregli, {Tzeptatsoyopii^), parte jH^a
mare in diatributionea boceatslora.
=y Google
m raft;
• PEBISSOLOGIA, s. f., periis*!»-
g\», (xeptsoo>Aţ[a), redandantia , pleo-
nasma, term. âe retorica; ritiu oppQBU
coDcisioDei.
• PERISSOLOGIClI,-a. adj., (fr. p-S-
rtaBol«fl4>ie), relativa la perissologia.
• PERISSOLOGU, B. m., (jcepiaaoXd-
1<k), care Torbesce prea-multu si spune
prea-multe, mai mnltu de câto se cere
peutrD iotelleBsnlu lucrului.
• PBRISTACHYU, 3. m., (sspt«4-
Xoov, fr. p6rbtHhfaii), involncm este-
riore allu florilora, in plantele gramiDie.
*PEEISTALTICU,-o, adj.,{ireptat«X-
VMâzt fr. pertaUlUqne), care are pote-
rea de a se contrage si stringe : con-
tractione penstaitica a stomaehulm prin
care digere huecatele.
• PEKISTAMINIA, 8. f., (fr. p6rl-
■tamtiile), classe de planta care copreode
celle ce snnt dicotyledonie, apotale, cu
etamine perigyne.
• PERISTAMmiU.-o, adj., (fr. p6-
rlatamisd, d'in nsp[, si OTiitui>v=:iUffleii),
relativu Ia plantele dicotjleâonie, ape-
tale cu stamine perigyoe.
• PBEISTAPHYLINU.-o, adj., (fr.
pAriitephfllii, d'in sepE, sî moLtpbXri =z
ouBÎoru), care e in pergiurnlu ousioru-
lui d'in gura : muaekiu perigtaphyUnu.
*PEBISTASE, s. f., perlBUiis, (ictpi-
ontotc), circnmstaiitia;~argamentu, sub-
iectuln unei opere litteraria.
• PEKISTATIC0,-a, adj.,(jrspcaTa-
nx^:). relativa la circumetantie.
• PKSISTEDID, 8. m., (fr. p«rlit«-
dloa). gesu de pesci d'in divisioneatho-
raeiciloru, care se afla in marea medi-
terranea.
• PERISTKLLATD,-a. adj., (fr. pi-
ristellâ, d'in nepi, si <niXXttv=Jn vesti*
re), se dice despre conchyliele compuse
d'in unu in?olucru care imbracca mai
multe camere.
• PEBJSTERA, s. f., (ieeptaTsp4=po-
rumbu), genu de paaseri gallinacie, ca-
racterisatu priQUQurostrumoUe,sicarfl
copreode porumbii.
•PEEISTETHIU, s. ro., (nspranjStov,
fr. pirUtitbIon), una parte ■& pectalui
insecteloni, care se afla intre bracia ai
petiorele de mediloca.
FEB.
• PERISTIA, 8. f., (Mptona), lustra-
tione, ceremonia lustrale, porifioatione-
• PEBISTIABCHU, 8.m.,(i»piarfop-
Xo<: , fr. pitlitUrQne), lustratorin san
pnriflcatoriD.
• PEEISTOLB, a. f., (sepiowX^, fir.
ptirlstole), mişcare contractiva s inte-
stineloru.
• PERISTOSlIClT.-a, adj., (fr. p»ri-
atoniqne), relativii la peristomu,
• PERISTOMU, s. m., (wpfarojuK ,
Fr. pirlhtome), membrana care imbracca
orificiolu intestinale alin vaselom chj-
Uae; prin estensione se appliea ai la
plante, si la conchylie si la insecte, eu
6re-cari modificationi.
• PEBISTBOMA, pl.-mate,peri»tr»-
Mh, (ffipttnpâiia), astemutulu patului,
tote celle ce compnnu si adoma patulu.
»PERX8TR0PHE sau peristrofa. 8. f.,
perlstrophof (npcocpocpij), conversione,
figura de retorica.
• PERISTILICD,-», adj., (fr. p«ri-
stjliqie), assediatu in pergiurula stylo-
Ini, la plante.
*PER1STTLU, B. m., perlitjrlun,
(nepEocuXov) , templu sau aitu edi&oiu
care in intrulu seu e incongioratu de
nna ordine de columne, parallelu ca
murii : peristyltdu differe de peripteru,
/iendu co la acestu-a ordinea de coium-
ne e d'in afara.
• PERISYSTOLE, s. f., (fr. pirisji*
tale, d'in nspt si oDctoXiJ ^ coutraetio-
ne), tempu care trece intre systolea si
diastolea, adeeo intre contraciionea si
dilatationea cordii sî a arterieloru.
• FERITESTIU, s. m., (fr. p<rlt«ate»
d'in xap( si testla = colin), nome data
tnnieei albuginiJse care invelue ooliele.
• PERITIA, 8. f., perltla, esperîen-
tia, connoscentia, scientia; abilitate, ta-
^leutu : periti'a legiloru, periU'a tuaur
riloru umane; emu cu multa periUa.
PEBITIONE, s. f. (de la perire), li-
terlttu» InteritDS, extlata, perniole*, ^9-
cere in neflentîa, corruptione, stricatio-
ne, morte, disparitione.
• PERITOME, 8, (., (KspiTonij), dr-
cumcieione, taliare io pergiurtuu men-
brulni virile, care se practica la Jndani
si Uaohomedani.
=y Google
. PBR^
• PERITONEALE, adj-, (fr. pitlto-
D^cl), Telativu la peritoneu: tunica pe-
ritomaLe: pliewi ţmioneali.
• PEEITONEU, B. m., peritoiMiiBi,
(l[GpcT<iva(ov, it. perltoneO) fr, pirltol-
■e),ana speoia de saccu fora gura, mem-
brana serdsa care copere caritatea ab-
dominal», ae preluDgesce preste celle
mai malte organe coprense in acesta
cavitate, le invelue in totu sau iu parte,
ai mantine lelationile lorn respective
prin Dumerâse plicuri legatnenttfse.
•PERITONITE,s. f.,(fr. p^rltonite),
iaâammatione a peritoneviui.
PERITOBIU,-tom. adj. 3., perleas,
eare pere, care incetădia de a mai fi,
care d'in fientia trece io ne&entia, caro
dÎBpare : formoseti^a e mai peritâria de
câtu tâte luentrile d'in lume; omeni pe-
ritoridefame.
* PERITREMA, pl.-mofe, (fr. p6ri-
trdne, d'iu icept ei Tpfjiucrrgaura), mica
buecata cornia , caie incongiura aper-
tor'a stigmatiza la insectele hexapodi.
* PEKITKICHTJ, B.m., (p6rltrlqne),
genn de animalcule infusorie.
• PERITHOPU,-». adj., (fr. p«rltro-
pe^ d'innsp( si cp^ELv^=:intârcere), care
se inderăpta de la axea fructului c6tra
laturile pericarpiului : granutiu peri-
tropu.
PEIUTD,-a, adj. part., porUss. (de
la perlt«=perire) , care â incetatu de
a mai % care a dispamtu, care e'a stri-
catu, care a moritn, mortu : vite perite,
plante perite, omeni periU de geru, de
fome, numerulu cclloru penti in beUu
e forte mare ; e greu de a numerd pre
eelli periti, mai facile e a numerd pre
ceUt remasi in vieiia.
FEBITUBA, 3. {., Interltns, actulu
de perire : peritur'a vitdoru e terribiie.
* FEBIZOMA, ţl.-mate. periions ,
(nepECufut), ciDgut6ria, brănu.
* FEBJUKABE, t., perjnrare, p^je-
nre, a juri falsu, a mdnU jurându, a
insellă; vedi si pejerare cu tdte deriva-
♦ FEBJURATÎONE, s. f., (perjara-
tlo), actiono de perjurare.
• FEBJUBATU,-a, adj., perjutatoi,
jurata falsti.mentibi.
TokII.
PER.
641
*■ F£BJUfiIOSU,-a,adj.,perJaria>iii,
plenu de perjtirie, deprensn a perjură,
paratu a perjurd in tota momentuln.
* PERJUBIU, pl.-te, perinrlam, ju-
ramentu falsu.
* PEKJUSD,-fl, adj., perjurua, care
perjura, falsu, mentionosu, insellatoriu.
« PERLA, B. f., (lat. med. plrnla, it.
isp. pr. perla, port. perola, fr. perle),
1. margella, mărgărita, margaritariu :
perl'a e unu carbonaiu calcariu, eombi-
natu cu una gelatina animale; perla ro-
tunda; peria orientale; a se adornâ eu
perle; 2. genu de insecte nevroptere.
* PERLARE, V., (fr. perler), 1. a ad-
orn& cu perle; 2. a lucră formosu eu a-
culu; 3. a curetiă ordiulu de pellicetla.
* FERLARIU,-ia,adj.,(fr. perUlre),
care lucesce ea una perla.
* PERLASStJ, B. m., (fr. perUBse),
potass'a cea mai curata si mai alba.
* PERLATU.-a, adj., (it. perlat*, fr.
perld), 1. adornatu cu perle; 2. lacratu
formosu cu acula; 3. curetiatn de petli-
oella : ordiu perlatu.
* PERLIDE, adj., (fr. periide), care
sâmina cu insectulu uomitn perla; subst.
pi. perlidii, triba de insecte d'in famî-
li'a nevroptereloru planipeune.
«PERLnSTRAR£,v.,perluBtrare,l.a
percurre cn vederea , a trece in revista ;
aperlustrâ cuocUi tala gaUerVa deptc-
ture ; a pcrlustrd iota adunarea ; 2. a
percurre cu petiorulu, a percurre cu ar-
mele : am perlustratu tota tirr'a ; 3. a
purifică pre de plenu.
* PERMANENTE, adj. pa»t. pros.,
permaneuB, (it. perraanente, fr. perma-
Dent), care pcrmâne, care dura in starea
Rea, durabile.
* FEEMANENTIA, s. f., (it.perina-
neniHjfr. pernianeiic6),Btaraî>eftnanen/e,
petrecere continua : afiinpermanentia;
adunarea generale e in permanentia ;
permanenti'a aubstantiei in oppositione
cu mutationea accidentieloru.
*FERMANERE,|)erffla«i8iperfn(uei,
permasu, v., perminerp, amăoâ pene iu
fine, a mftne continuu; a persiste, a per-
severa : a permăns instarea sea naturale, '
a permâne in propositulu seu; aeeiden-
tide se scâmba, substant^a permâne,
41
>yGoog[c
642
PER.
voUupermanepeno la morte in amiciti'a
acestui omu probu si intdleptu.
* PERMEABILE, adj., perneabill*,
oare se pate perdea, care se p6te pene-
tra saa petrunde de ceva : materia per-
me<Aile de pUuia.
* PERMEABILITATE, a. f., (it. pet-
mesblUU), calitate ie permeabile : per-
meabilitatea pannurei.
* PEBMEABE, T., permeani, a pe-
netra, a pertunde, a atrahtkte: a permeâ
peno in QaUi'a; vom» p&^meâ m în-
femu,
« F£BUEATU,-a, ad>. part., pernei-
tne, peaetratu , petrunsn, strabatutu :
vestimente permeate de pJouia ; locuri
permeate de latroni.
* PERMISCEKE, si permescere, per-
mesctii, perttteseuta, permestu si permi-
sia, T., permlsoere» a mestecă; aconfau-
de; a turbură, a restomă.
«PEBMISSIBILE, adj., (fr.permls-
slble), care se p6te permitte : fapte
permissUnli.
* PERMISSIONARE, v., (fr. permis-
Blonner), a dă permissionea de a face
ceva : a permissionâ unu negotiu.
* PBBMISSIONAKIU,-a. adj., (fr.
permliDlonlialre), care are uoapermis-
Bione determinata.
•FEBMISSIONATU,-o, adj. part.,
tt. parmlBitloiinâ), care se bacara de una
permissione, autoriaatu.
* PEBMISSIONE,s.f.,perBls8lo,ac-
tione de pemittere, antorisatione, po-
tere, facultate, dreptu, libertate de a
face ee^ : a dd cuiva permissionea de
a face ceva; a ave permissionea de a in-
tO'prende ceva; cu permissionea vostra
voliu vorbi despre acesta materia; m^ti
o&uaa de permissionea ce li se da.
* PERMISSIVU.-d, adj.,(it.periBiii-
Blro), care permitte, piîn care se per-
mite : lege p&jnissiva, ordine permis-
riva, v6rbepermissive.
* PERMISSOBUJ.-soria, adj. 8.,per-
iDlBs«r» care permit.
•PERMKSU,-o, adj.part.sap. eubst.,
permisanst concessu, Uertatu, involita :
fapte permisse; vorbe permisse; ce mie
na mie permissu, nu pate fi permissu
fte; nu e de permissu ; eu permissulu
PER.
vostru voliu face cea ce ar fifaeutu fia-
care dintre voi in ca^lu acestUno. ■
* PERMISTIONE, s. f., paraiIiU*»
pernlxtlo, actione de p&rmscere, mes-
tecatura, Confusione, torboratione, res-
tomatione -.permistvoma totoru lucruri-
loru.
* PERMISTU,-», adj. part, peiwti-
tD8 si pernlxtni, meateeata, eonfusn,
turburata, restornatu.
* PBRMITTERE si permettere, per-
rmsi sipertntsei,perftn88ti, V., p«ndttent
a lassă se ae facă, a d& volia aese&ca,
a coDcode, a liertâ se se facă : a per-
mitte copiHflofu se se joce; permitea
se ti spunu ceva; eUu nu permiUe tăto-
nt-a se vorbesca ; cAiă mi permisse se
dicu una vorba; ce nupa^itOti aîtomra,
nu de&t se ii pertnitli tie.
* FEBMOTIONE,B.f.,p«rBOtlt, miş-
care violenta, agîtatione, turburare, e-
motione; pasaione.
* PEBMOTU,-a, adj. part., p«rB«tis,
1. tare mişcata, forte ^tatu; 2. des-
ceptata, attitiata, indemnatu, împinsă.
tt PEBMOVEBEjV., pemorere, 1.»
mişcă tare, a agită, a attînge; 2. a des-
eep^, a attitiă, a Îndemnă, a imţânge
lalacrare. Radecni'a derivateloratfKr-
motu, permoHone.
* PERMTJTANTE, adj. part. preş.,
permutang, cirepcrmiOa, care strămuta,
care sc&mba ; subst. permutantii s'au
involitu si au inehtauatu unu adu w
scrissu.
PERMUTARE, t., permntare, a stră-
mută, a scambă, a pune unuln in locuia
altui-a : a permută loctUu seu ey <dtiil#;
a permută îitterele; a permit fior^
nu tni place a permviă; âlu permiâa
hende cu reulu; omtdu inconstante se
permuta in tâtt lunOe.
PERMUTATIONE, s. f., permitato,
actione de permutare : permutationea
littereloru; a face una permutatione; a
si perde templu cu prenuitaiionăe cTin
locu in îocu.
PERMUTAŢI VU,-o. adj., (it per-
msUttTo» fr. pemutatir), care permuta,
prin care se permuta i terminu permtf
iativu.
PEBMUTATOBEU,- foria, «^. B.,
,, Google
MB;
(permatatoF; it. permntatoreţ £r. per-
nntenr), care permuta.
FEBMUTATa,-(i, adj', part., permo-
tfttM» stramntatn, seambata : liitere
permttate, merâ perniutate, havi per-
* FEBKA, s. f., peraa, {mipm), c6psi,
mai altessn capsa de porcu, jambone :
perna de poreu sâhaUcu.
* PEBNABIU.-O, adj. s., pernaring,
negotiatoriu de copse de porcu.
* FEBNIGE, adj., pernlx, rapido, iote,
uaiorn, promptu ; câne pemiee, mâper-
niee de câtu vetUtUit; pemiee io pas-
sioniieai plăcerile aeUe.
♦FERNICIA, B. f., pernleles, (d'in
perşi iiex=:nece, mtfrte), strîcatione,
raina, peritione,
*PBBNICIALE, &dj., pernIelallB,
care adducejKriHcia, funesta, mortale:
moHnpernidali.
* PEBNICIOSU,-a, adj., pemleloBos,
plenn de pemicia, care duce la perire,
fnnestu, IpericulosQ : omeni pemidosi,
eaaen^lu pernicioau, luptţi pemicioaa,
joeu pernicioau.
■ • PEENICITATB, 8. f., pormioitas,
. rapiditate in mersu, usiorîtate, levitate ;
pemiixtatea petioreloru , pernicitatea
venttdui.
* PiSNIONE, s. m., pernU* infla-
tnra de gem la pelîore.
*PEBNOBILE, adj., pernobUh,
fiSrţe connoscntu, f<Jrte celebre : barlxUu
pcrnoWfe, seriptori pernoWK, cetate per-
nolnie.
•PEENOCTABE, (pemoptare), v.,
pemoetare, a petrece nâptea, a Teghlă
Dopteâ : am pemoctatu in foru ; stu-
diele căllatorescu si pemocta cu noi.
* PEENOCTATIONE, (pemoptatio-
ne), B. f., permtctatla, acUone deper-
noetare.
^ • PERNOCTATORni, (pemoptato-
riti),-i6ria, adj. s., pemaetans, care per-
noda, care petrece noptea.
* 1 PEBONE, B.m., pero, catciamente
de pelle cmda si inco cu pdm pre
dens'a;— unn genu de bureţi fugaci si
ambigui, {tt. pârone).
* 2 PEBONE, 9. f., {Kep6vji, it pe-
r*iM, &. p<rftB<), ossu lungu ai sup-
m^ 643
tire la pulp'a petiorului, si paraltelu cu
fluerutu (UbU).
t PERONEO-, (din perone), in di-
verse compositioni de termeni anato-
mici, precumu : peroneo-ealcămu , pe-
roneo-malleoiariu ; peroneo-phalan^ti ,
peroneo-prephalangiu, peroneo-suhpha-
lanffiu, percmeo-auhtarsiu, peroneo-su-
permetatarsiu, peroneo-superphalange-
tiu, perorteo-si^erphcdanginiU; peroneo-
tibiale; pentru allu caroru iutellessti
consulta partea posteriâre a composi-
tionei.
• PERONIA, B. f., (fr. ptironle), genu
de plante vivaci d'infiMnili'a liliacieloru.
* PEROPTEKU,-o , adj., (fr. p<r«-
pUre, d'in X7]p<}< ^ esturpiatu, si xtEptiv
:=aripa), se dice despre pescii cari n'au
pinne iunotatârie ventrali; subst. pi.
peropterii.
*PEBOKABE, V., perorare, a pro-
nunţia unu discnrsit, a pronunţia tota
discursulu seu; a termină , a inchiauă
orationeasea : aperorâcau8^asea;ac<M-
satorii au peroratu tota diu'a; candu
incepua perora, toţi judecaortii erau
fatigatt de a mai ascultă.
♦PESOEATIOKE, fl. f., peroraţie,
actione' de perorare; in specie partea ul-
tima a orationei, epilogulu.
• PEBOBATOBIU,-<orw, adj. s., pe-
r«raiiB, care perora.
• PEROBATU,-a. adj. part, pereta-
tna, terminatu, inchiauatu (se dice des-
pre discursu) ; procesau perorată, causa
perorată.
PEBOSn,-a, adj. , pllosna, TtUoans,
plenu de peru, care are mnltu peru:
câne peroau, ursu perosu, eopillu pe-
roşu, peUe perosa; persice perose.
*PEEOXTI)ATn,-a. adj. part., (fr.
firoxjiii), care e in statulo de peroxydu;
care conţine cea mai mare parte pos-
sibile de oxygeniu:metaUu peroxydatu.
♦FEBOXYDD, s. m., (fr. pâroxjde),
combinatione a unui corpu simplu cu
cea mai mare proportione de ozjgeniu,
ce p(ite absorbe : peroxţ/du de ferru.
•PEBPENDERE, perpeasi si per-
peTieei, perpenau, t,, perpendere, a pon-
deră cu attentione; a consideră, a es-
>amin& , a judecă, a appretii : a (Wf
>yGoog Ic
su
pEr.
pende fupttle dupo addeverat'a loru va-
Ure.
♦PERPENDICLA si iJerpetidtcula, s.
f.. linia perpendicularia , fim perpen-
diculariu; vedi perpendiclu.
* PEBPBNDICLU, ai perpemKcuIn,
s. m., p«rpendl«nliun, firu artanata «u
plomba la unu capeţa, oa care eemesara ,
lioi'a Teitrcale=perpett(îtct(I(irta : a fiK-
svră cu perpmăicluh*, a se aenA cu
perpendicMu.
* 1 PERPENDICULARE, v., a trage
Ia ţerpendidtt. a esaamiDâ cu perpen-
S^duh*, a libellă,
* 2 PERPENDICULARE si perpen-
diculariu,-9, adj., perpcndieDUrU, si
jferptaitwUtclmTiliniaperpendiadivia,
ăire^ione perpenâieulwia; a std per-
pendictilariu pre «na linia aat* pre unu
planu.
* PBRPEN DIGUL ATORIU , - torta .
adj. s. , perpendleaUtor , care irage
perpendiele, care llbellâdia : geometru
perpenăiciilatoriu.
•PEBPENDICULATU,-», adj. part.,
p«rpfladioDUtB8, libeUatu : |)îan« per-
penăictdatu.
« PERPETRABILE, adj., perpetcn-
\A\\i, care ae ^oi^perţdrâ, permissa,
licitu : fapte perpetrabili.
* PERPBTRARE, V., perpetrâre, {per
si pfttrare), a face pre deplenu, a de-
plenl, a coDSDmm&, a essecută : a per-
petră totulucrulu.tota oper'a; aperpe-
trâ eelle ineepute.
* PERPETRATIONE, a. f., perpetra-
tio, actione de perpetrare. essecutione,
coQBUDimatione.
* PERPETEATORIUr'fit'ifl, adj. a.,
perpetrator, care perpetra, care face,
care committe.
* PERPETRATU,-a, adj. part., per-
petratoH, facutD, commisati , easecutatn.
*FERPETUALE, adj., perpetuRllN,
(fr. perpdtnel), continiiu, perpetun; du-
rabile,
* PERPETUARE, t., perpetaare, a
face se dure in perpetuu : a perpetuă me-
moria unui faptu ; a perpetuă tiumele
românu; a perpetuă una certa nu se co-
vine umernioriA intelUpti.
* PERPETUARIU,-o, adj., p6rp«tiuc
rloH, care dura totu de a ua'a; caro e
totu de a un'a in lucrare.
• PERPETUATUrO, adj. part., p«r-
petaatua, puBuin stare de a dur&inoon-
ttDUU.
* PERPETUITATE, s. f., perpetal-
tBif durata pei^etua, confinuitate fora
iuterniptîone.
• PERPETUU, -«, adj., perp«t«u.
continuu, durabile, eternn .- monument
perpetuu; dietatoriu perpetuu; lupta per-
petua , tormente perpetue ; in perpetuu,
pentru totu de a uo'a.
* PERPLESSITATE, 9. f., perpUil*
tas, incurcatura; obscuritate; ambigui-
tate : eihi 36 afla in mare perpless^ate.
" PEBPLESSU,-a, adj., perplexa*, in-
curcatu, pbscaru, ambigua, eaigmaticu.
♦ raiRPOLIRE.-eacu, 7., p*rp»Iftv, a
polf de planu, a ii lim'a de pre urma, a
correge ca tata attentionea; a tarmai,
a finf.
« PERPOLITIONE, a. f., perpalitlo,
actione de perpoUre, politur'a de pre
urma, lim'a de pro nrma data onoi lucra.
* PERPOLITU,-«, adj. part-, p»^-
lltnt, fârte politu, deplenitu, perfecta.
. perrost 81 perrom .
perrosu, v., perroderi^, a rod& cu totala.
* PEBRUMPEEE, si perrupere. per-
rupi, perrupsi siperrupsei, perruptu,^.,
p«rriiiBpere, 1. Arupecu totulu,afrAnge;
2. a penetra, a pertuode cu TÎolentia, a
iovade, a face irruptione; a fortiă : a per-
rupe cost'a cuiva, a perrupe porţile; a
perrupe in intrulu casei; a perrupepriit
mediloeulu immiciloru.
* PERRUPTIONE, 9. f., (perrRptta),
actione de perrupere, mptione totale; pe-
netratione violenta..
* PERRUPTn,-a, adj. part., perr«p-
tu8, ruptu cu totulu; pene^ratu, fortiato.
* PERSCRIBRE, perscrissi â perieri^
sei, perscrissu, t., perse rlber», a Bene
in totu si io parte ; a scrie t6ie vorbele
unui oratoriu; a transcris a insCife ia
PERSCRlPTIONBfS. f.,p«nGrlptl«,
actione de persoriore; ioregistrare; k-
daQtione, proceasn verbale.
* PERSGRIPTOBIU, - tiria, . 1^. h
=y Google
PBR.
Pumrl|»ter(t:iu'ej)tf»cne,oare transcrie,
truiKriptoriu, copiatoiiu.
* PEBSCKIPTD,-a, adj. part., per-
acrlptnat sorîssu in iotrega; înre^Btratu;
transfiriasu; scrissa in traversu.
*PEKSCBIPTCRA, a. f., prtsorlptnra,
resHltatu alluactioneidep«rscnere,tran-
seriptdoae. iuregistratora, aspeditioDe.
* PBBSCRUTABILE, adj., pericrn-
taMlii» oar« se p6te peraerutâ, ei actira,
care persemta ou diligentia.
« PEfiSCBUTARE , y., perserotare
si p«rittntart, a cerceta cu diligentia,
a iDvesti^, a easamlBil ca attentione :
a perseniuă iUt; a persorutâ cotucienti'a
unui omu; a peracrutâ anima cuiva; vot
n'avefi ăreptuiu de ane psrserutâ,
* PEBSCKTJTATIONE, s. f., perneni-
tatlo , actioDe de pergcrutare, cercetare
cu diligentia, essaminare rigoroaa:}Mr-
sorutaiionea ânimUoru ămenitoru.
* PEBSGRtITATOKIUr<ona,adj, 3.,
p«raeriiut«r , care perscrufa, cerceta-
torin, iuvestigatoriu : domnedieu e per'
BOitiateriuiu ânimeloru nostre.
* PERSCEUTATU,-a. adj., persern-
talfS) cercetat)], investigatu.
« PEBSEGABE, T., perseeare» a talia
cu totnlu, ataliăpgao de cella alta parte;
fig. a înstigi, a bate bene : Vom perae-
Mtu de ia essifu tota puHerea.
* PBSSECATIONE, s. f., aetione de
ptrsecare, io t. s. verbului.
* PERSECATOKIU,- «r»o. adj. 8.,
peneraas, care peraeea.
PEBSECATU.-a. adj. part., pergectns,
tsliatn cu totuln; fig. Âiatigata, bătuta.
tt PERSECEHE,per«!c«», /wrsecwfti,
T., perse^al, a u aă d'in passu in passn,
a unuari, a persecută. Badecin'a deriva-
teloru - peraeeutu, perseeutione, perse-
cutare, persecutcriu.
* PERSECUTARE, T., perseqnl, per-
■eotarl, (lt.perMKaltare,fr. poersnlTret
si peiseonter), a urmări, a merge in
nrm'a caiya, a nu la lasg& ae scape, a Iu
traot ca iuimiou, a Iu maltractâ, a la
tormentâ : a persecută pre adoersariu;
a si perseettiă ţiamda; a persecută fe-
rele in pădure; a persecută pre inimica
peno in ftmdtâu văUHoru ; păgânii per-
secutară pre cretei trei aecle; creştinii
HSR.
ft45
eandu ajunseră la potere inco persecu-
tară pre Judani $i pre EreOâ; Ungurii
au persectUatu pre Români in t&npu de
unu mUlenniu; pentru ce me per»eetiti ?
înceta de ante mai persecută; te perse-
cuta sortea.
* PER8EC0TIONE, s. f-, peraecatU,
actiono de peraeeere : persecutione in
jasOtia, perseattionea unui planu, per- ■
seeutionea sortii, persicutionea păgâni-
loru in contra crestimloru.
•PERSECUTIVU.-o, adj. modale,
care persecuta, prin care se persecuta :
medie perseeutive.
♦PEBSECUTORIU,-Wria, adj. s.,
persecutor, c&re persecuta : persecuioriu
in Justiţia; persteutorii latrmUoru, per-
secutorii crestinUoru.
* PERSECOTU,-a, adj. part., (pene*
eotus), perseeatatn.
* PERSEVEEANTE, adj. part preş.,
persereraiiB , care persevera, care per-
siste; care tine, suffere ai nu se laaaa.
* PERSE VERANTIA. s. f., persere-
rantla, persîstentia, constantîa.
* PERSEVERARE, V-, persoTorare,
a persiste; a ge tin^, a sufferî si a on so
Iţaai : aperseverâ in',ideelE eonmneiio-
nile seUe; a persevera in .' ,'ionileselle
erratiee; a persevera in virtute, in t)t£i«,
in menia, in ura.
* PERSEVERATIONE, s. f., perie-
reratio, aetione de perseverare, dnra-
tione conatante.
* PERSEVEEATU,-o, adj. part., per-
seTeratoa, aiiffentu cu conaUntia.
« PERSEV£RU,-a, adj., perieTeri»,
f(5rte severu.
FERSICA, s. f., persfcom, peralean
malunif persfcnm poniiin, fmctnla pomu-
lui persieu : persiceîe au sin^mri pkroâi.
PEBSIGU , B. m. , perslena , penlca
arbor, arbore, pomu addnsan d'iuPeraia
in Europ'a, d'in famili'arosacielorn, care
36 cultiva si in gradinele nostre.
* PERSISTENTE, adj. part. prei.-
pers]it«iiB, (ît. perslsteate, &. persli-
taat), care persiste : aflai pre toţi per-
sistenţi in acea-asi opinione, ,
* PERSISTENTIA, a. f., (i\ persla-
teasa, fr. perBistanee); calitate de per,
siatente.
=y Google
046
PER,
*V^'BSlSTmE,persUtei,per8tetutu,
V., perslster« (it. perslstera, fr. per-
alater); a st& cn tăria si energia pre una
ce, a nn ie lassâ de unu ce, a se tin4
de ceva pSno in finîtu, a persevera.
* PERSOLUTD,-a, adj. part., perto-
litns; vedi twrsolfere.
• PEBSOLVENTE, adj. part. prea.,
peraolveni, care peraolve.
♦PERSOLYEBE, sxapersdbere, per-
iotgi, persolsei, si persolui , per8(^u si
pem>Iu/tt,T.,perafllT«f«»aâoîtw in totn,
a sMve io in^ega, ades&ce predeplenu
una detorfa, a termină; a d& completa
satisfactione si esplicare : a persolve
remastdu d'in veehieU ăetorie.
FBBSONA, s. f., peraona, (it. isp.
prOT. persona, fr. pergaaie» port. pessea;
probabile d'in personare); 1. larya,
masca de actorin teatrale, care marie&
Tocea acestoi-a ai eare er& differita dnpo
differitele caracterie de representatn :
vtilpea veM una persana tragica; — de
acf,i)ersona = capa de pamenta sau de
alta materia, eu cari se adoma capite
de tuburi de fontane, ete.; — 2. metafo-
rice, a) caracterinia jocatn da actorin,
partea da jocu,ronH7u unui actoriii,enmu
ai aetoriuln enansi, intru cătn repreaenta
unu caracterin teatrale : persanele unei
drama; unei tracta, unei comedia;
persân'a părăsitului, avandta, lăudă-
rosului; b) afora d'in sfer'a teatrului,
caracterinlu cecînava repreaenta in lume,
joculu ce joca, partea de actione, ce are
in ceva : o lassâ person'a de petitoriu
si a leuă person'a de acoisatoriu; ple-
nipotentiariulu representa person'a eei-
lui cei da plen^otentia, preeumu veri'
ce numdcttariu porta person^a mandanH-
loru; in cesHoni criminali, proeurato-
riidu porta si appera person'a morale
a sodHatâ intrega. h-o patronuiu pri-
tatu person'a celloru lesâtidemmin(Ui;
unulu susţine person'a publica, cellu
aUu persane private ; — e) in Torbire,
partea ce are cineva la dens'a : vorbito-
riulu e prim'a persana, ascultatariulu k
a ăou'a persana, eeUtt de eare e vorb'a
e a treia persana; d'in modestia, vorbe'
see cineva de sene singum in person'a
prima pluraria; domnitorii vorbesat in
prim'a persana ^tiroHa; pentru onore
ne adressâmu ta unuht singum ch a
dou'a persana pluraria; persana eo-
ventmti se espremu prin vorbe speeteU
numite prononmte peraamdi; d) in sfei'a
religionei : dupo dogm'a eresHna, dam-
nedieu, de si unulm, e inse in trei per-
sane : person'a tatălui, person'a yUwInJ,
person'a spirittdui săntu; in cariile naa-
tre baserieeaci person'a divina e tradussa
romanesce prm fada, sau greCesce prim
hypottaee; e) mairertosn inse despre omn,
cu varie delicate nnastia, comuta) Gen-
tia dotata cu actione volantaria, direp-
tata da ratiene, oma in genere, fora dis-
tinctione de sesan san de etate, in op-
positione cn bestia, lucru, ensn, indivi-
dun, etc. : intre fientie unele sunt per-
sane, altele lucruri; in tate limbeU a-
flămueoventeapplicate numai laperson^
mesa de diece persane; a invttd mai
mtdte persane de eâtu incapu in casa;
a face eonnosemtia cu tote persanele u-
net eetati: nu e persana ^maeeshtUieu,
pre care se nu eonnoseemu noi; person'a
mea = eu ensumi; asî& si : peraon'atea,
person'a tea, pa-son'a Im, person'a ei;
e eUu m persana; -a merge in persana
se visUe preei$ieoa; cineva viaita inper-
sona, nu prin serissori, etc, p) in spe-
cie, a") jKTfona^snbieotade dereptn:
persana, in acestu sensu, e nu mmoi
unu omu, d persana pote fi una socie-
tate, persana pote fi umt insti^Uu; de
ad : persana physica =: individna, ea
Bobiectn de dereptn, in oppositione cu
persana moraIe=:soeietate, instituto, ca
subiectu de detepta,personaeivile, ete4
p') omn insemnatu, respectabile : a mi
face acc^ione ie persane =: popnt. a
nu sa uită la facia, a fi imparţiale, ete.,
^') corpuln omului, cnmii si viâtia a e-
mnlni : ohlegaht in persona, mu numai
m ava-e; a respunde de person'a, mm dt
averea cuiva; person'a omului e inviola-
bile, respectu la persane si la proprie-
tăţi, eondemnati in porsana; mulim w
rate si bene ornate in person'a loru.
PEBSONALE, adj-, perMialti, (it
persenale, fr. peraennel); relativa ]*per-
sona, de persona : libertate persontie,
est^ieare perfomde ; aetvmi personcH,
=y Google
PEB;
derei^u personale, obligoUonepersonak;
v*rbe ■gersontM, opp. la verbe imperso-
naU; injurie personali; attaouri perso-
nali; — ca subst. coUectivu, personcde
:=: personele necessaiie la tmu semtiu.
PERSONALITATE, a. f., (it. pers.-
DsIlUsiy«ratiisIlUt«,fr. personnaltU),
calitate personale : personalitatea obli-
gationiioru, derepturUoru; personcdiia-
tea omMZw , personalitatea fiUulm, in
trinitatea divina, e hene destinsa de per'
sonaUtatea tatălui; —hp\& sau coventu
ce attinţni ic p^ie una persona : se e-
vitâmu personiMatih m âeabaterile
nostre.
PEBSONABE, y., personire. a sonă
forte tare, a pertande cu sonulu, a re-
son&; a implâ de senu, a assnrdf cu so-
nulu seu.
PEBSONATU.-o, adj. part., 1. (d'in
feriona), personatBs, mascatu, larvatn,
si de aci, prefaeotu , faleu; 2. (d'in per~
sonore), pertnnsu cu senulu.
• PEBSONlPICABE.v., (it. personl-
fleire, fr. persvnnl&er); a faced'iu una
âentia abstracta una jKrjona; a aţtribuf
unui Incru aeinsnfBetitn figur'a, senti-
mentele, vorbirea unei pereone : a per-
sonifieâ virtuteoi pietontUu personifica
tote; a personifică vitittlu eu assemene
f(^,~t6ă.fientide celle mai t^straete
păru a lua corpu si a se person^â
sub pinn'a acestui autoriu.
* PERSONIPICATIONB, s. f., (fr.
persABBlfleatloa), actione dea p&-soni~
■ficâ, resultatuln acestei actieni : —per-
sonificationea fieniieloru metaphysiee,
in poemate modeme, tine Iocu2u subli-
mei religiosu imagmatu de antici.
•PEBSONIFICATlI,-o,adj. part.,
(fr. f9ra»ikKllLi)ijustiti^apers(m^icata,
prudentfa personificata; — despre una
persona ce possede in gradu mare cali-
tăţi sau vitie : modest^a,duleeH'a. ho-
nâatea] personificata, sHdtUfa, inso-
lentfa peraon^ieate.
*PBSPECTARE, v., perspeetare,
(d'io perspMtnB de la ^erplcere), a
Todâ in totu, a imbraciă totu si tâte cu
oclii corpului san ai mentei : a perspeetă
de pre cdUina iolu cămptdu de bcOaUa.
' FEBSPEGTIONE, s. f.,perBpMUft,
(d'in p«rHpeeUs, de la perspicere),
actione de pcrapiccre.
* PESPECTIVA, 3. f., (fr. perspec*
tiye, d'in perspeotns, de la peraploere),
1. arte de a representă pre una super-
facia plana obiectele asi& cumu păru ve-
date la tina distantia determinata : a
observă perspediv'a vntr'unu UMUu, a
negligeperspeetiv'a; opera euperspeăiva;
perspectiva liniaria, speraZa/tva, etc;
2. pictura ce representa in' depărtare
gradine, edificie sau alte obiecte ass^-
rnine; 3. fig. despre operele de spiritu
si despre modulu de a presentă adde-
verurile metapbysice : eart^ sunt
nisce perspective cari arreta lucrurile
asia cumu le vedu autorii ; 4. speran-
tia san temere : a ave perspectiva de
a câştigă, unu phthisia* n'are alta per-
spectiva de cătu mortea.
* PEESPECTIVU, adj., (fr. p»rspe«.
tir), care representa unu obiectu in per-
spectiva : planu perspectiva; represen-
taticne perspectiva; si ca subst. pers.
unu perspectivu.
* PESPECTOKIU,-f(îna; adj. g.,per-
spector; c&teperspice, vede a fundu; per-
tunditoriu, profondu connoscutorin.
* PERSPECTU,-a, adj. part., per-
ipeotHB, petrunen cu vederea.
* PERSPICACE, adj., perapleax, (fr.
perspicace, d'in porapteere), care per-
tande cnrrendn si bene cu vederea ma-
teriale sau mentale, pertnnditoriu, agem
* PERSPICACITATE, s. f., perspl-
caeltas, calitate de perspicace : marea
perspicacitate a unui betrânu d^lo-
matu.
*PERSPICIENTE, adj. part. prea.,
persptoleag, care perspiec.
* PEESPICIENTIA,s.f .perspicleD-
tl% calitate n fapta de perspidente.
* PERSPICEBE, V., persploere; a
pertunde cu vederea, a inbraciă ca oclii
corpului saa mentei, a cercetă si con-
nâsce a fundu.
* PEESPICCITATE,s. f., perspfool-
tas, (it. pergpeeaiU ^si perspleniUte;
fr. pergpienltd), calitate de perspieuu :
perspieuitatea ideeloru.
* PEBSPICDO.-a, pemploaDit, prin
=y Google
us
FEB,
eai«B9Teâe;traiisptirente,limpedH,ebo. :
ape po'apieue, nestimata perspiaia; mai
Tertosn metaforice : luminosu, învede-
rată, elarn : frasi perspicue.
« PERSTBINGEBE, perstnHgi aiper-
$trmaei, perstrmsa, T., pergtrlnţereţ
a striDge cn mare fortia ; a îndesă ; a
sppeeă ca potere mare; metaf. a mustHi
aspra; a attinge, Tet>temă;a8ttirdf,tocf.
* PEBSU ADERE, pw«f*ast8i pcrs*ia-
sm, permasu, t., persiaderp, (fr. p»r-
MKler); a face pre cineva se creda ceva,
demonatrandu rationile sau folosele; a
induplecÂ, a îneredentiâ; a convioge, a
intarf convinctîonea.
* PBBSUA8IBILE, adj., peranislbl-
Ilii care se pdte persuade; si activu, care
p<St« persuade pre cineva despre oevă.
* FERSUASIONE, s. f., persnaBlo,
(fr. peraaasloH); actîonea de persuadere;
darnlu, talentula ăe& persuade :scopuîu
doeentiei eauta se fia persuasionea; spi-
ritele se eastiga prin persaasione.
" PERSOASIVU,-o, adj., (fr.persB.-
slf); care are poterea, vîrtutea de a per'
madb : oratoriu persuasivu, amorea
propria este mai persuasiva de câtu toţi
Ungttsitori.
* PERSUASORIÎ/,-soWa, adj. b.,
perBHssor, p«r8sa§erlii8, etnd persuade.
* PERSUASD.-a, part anp. aabst.,
d'in persuadere, persnasog : omenii per-
mas* de addeveruUi credintiei loru; me-
dteZe de persuasu mtdtimea.
* PERTICA, B. f-, pertioa, (it- P«r-
tlem* fr. perche), luDgu parn, lunga
nonella, lungu b^tia : a scutură cu per-
tie'a nud din nueu}-cn mesura de longi-
tudine :(i()rui(a^u decinei pertice, lun^u
de cineispredieee pertice. *
*PERTICALE, adj., pertlmltM de
pertica, bonn de pertiea.
* PEBTICARIU,-a. adj. s., pertiea-
rlas; de pertiea, prcveduta cu periioa.
•PERTINACE, adj., pertinax, (it.
pertlnace), încapetiuatu, cerbîcosu, ia-
deretriCD, netangu; care nu si pldca gut-
tnlD, care du bc da bî nu se lassa, care
tine cu dentii la ce-va.
•PEBTINACIA, s. f., pettInaeU,
obstinatione, incapetinare cerbîcfa; ca-
litate ai tvgin d« pertîiiace.
^ ^PEE
• PBRTINENI^adj.part. pi«B.,per-
tinens, {it. pertinente) ; care periine :
lucruri pertinenţi familiei , a prepară
eeih pertmenti la ealle.
♦PEBTmENTIA, 9. f-, (it perti-
nena); calitate sau stătu ăepertinenie :
pertinenti'a lucrului poesedulu la pos-
sessoriu; si ooncr. lucru ce pertine la
Cffvn; pertineniiele la ctJiaioria.
•PERTINEBE, v., pertlner», 1. a
tin6p@nola,a fleiatiadedelanimpaBti
pgno la ahnlu, a adjnnge, a ^tting»; -
2. metaf. a se referf, a se reporti, a at-
tinge, concerne; a se tlnâ, a spanduri de
cineva sau ceva, a fi allu cuiva.
* FERTBACTABE, v., pertrutore;
a attisge; a tia4 va mflna, a mAnii; as-
pIor& cu attentione, a essamînă ca ^
ligentia, a studi^ a se occtip& ca dio
• PERTRAOTATIONE, s. f., per-
traotatlo) acUone de pertractare; aitia-
gere; mauîare, Btndiare, Inoare, sto.
1 PEBTEECEBB, (eontrassu prfrc-
cwe), periretui, pertreeutm, v.; 1. trnjl-
eeretti:aDa(r«,pertra»!Tei perenrrcre,
snperare, a trece prin, a stnbate; a
întrece : cm peirde ce arrMnca, pertreee
turnurile celle mai inalte; eu una aa-
ritura potemu pertreee acea fosaa, aeeliu
rw; a perireee setb'a ro Um^ si in latu;
a pertreee pre toii la fuga; a pertreee
una carte d'in scârtia p6no in seortia,
perlefere; a pertreee eu oeUi si mimeră
tata turm'a; 2. trajfeere» penktinn,
perfarare» traufodere» a pertuode, a
face se treca prin, a străbate, a stră-
punge, aganrf, ibagă, etc. : a pertrees
aei'a prin ureehi'a aa^ui; a perireee
guttui^ caUuUn prin laâtdu fitnei; a
pertreee eumulu prin gauraţ a pertreee
spat'a prin medUoadu euiva z= <■ per-
treee meâiloculu cu apafa; a pertree»
murulu, parieiele; 3. iedneere(pr«uqi|f
eemttarlţ a insoci pre cineva pentrn
onore sau spre a i arret& caltea: dâxr
mergi aeoilo, te pertrecu si eu peno in
appropiare; apertreeeunu aterlnWmar-
mentu; toii cetatianii inamgmrara ti
pertrecura pre manie barbatu psm la
cas'a lui; deeo flv «cit etdlea, te vomu
pertreee noi pena awUo; 4. in seniami
=y Google
P£B.
«49
ideale, a) despre tempaţ agere, tra*
doeere = a duce : am pertreaUu tma
metia lunga in miseri'a cea mai mare;
perirecema fwrele la câmpu, cumti per-
treeema iertule in cetate; ^) despre eve-
nimentâ, itttemplsri, experiri, a tree»
prin relle intempliiri, a eercâ, snfferf,
patf : iirir'tina htnga vikia multe per-
trece omidu bone, dero multe petrece'
$% relle; ^) in genere, aonsaDiere, «b-
8«Bere,iiDpeidere : aperireeeprea mtdiu
teH^pet^ruHfMseccatura; vepertreeeti
tota diu'a ett nemica; am pertreeutu
tma âi in deeertu; prea multe lemne per-
treeeti la bueeataria; de a«i ca retl. a
sepertreee, ««BSnnil, perire, deperlre,
ttantlret Borl : generationile tenere se
perireeu mai eutrendu ea celle betrane;
abaol. a'a pertreeulu, a moritin, a perîta :
s'oM pertrecuta toţi membrii oceîlei far-
milia; S) in specie, T«ndere, a face se
86 traca prin eomparatOre, a vende: nu
a» pertrece nemica d'in acesta merce;
eand» ai se perireâ tot* aceste oUe?
vednitlu a pettrecutu doue eatre ăe oile,
iro tu n'ai pertrea^ neei tma ccarutia
ie oUe, (vedi si [simplolo trecere); —
5. oa iatraos. a) in genere, Tlrere, rer-
■ârl,,4eirer«ţ a trai, a sed^, a se află sau
a f i : a pertrece undeva bene sau reu;
otmu maipertreeeti pre aici? «hu fi
pertrecuta si amu pertrece de minune,
ăeeo ttw n« om lipsi aîle mancta-ei; a
pertrece la terra, la monte; pertreeeti
» pace, umbre alle eroiloru; b) in specie,
•kleeUri,]iidflre,JiciiBil«te>npnBtererB,
a trece tempulu bene, cn plăceri, a se
ielecU, a se desfetâ, eto. : pertrecemu
J^eanăti, saltandu, vorbindu si ridendu;
ptrtrecuomeniiinperamblâri, in ospetie
la ipectacle , pertrecu nudti ehiaru in
desenări, in miaellie, pertrecu cu ne'
mietn, cu seecaiure; absol. său co si
a p^rrectitu aeestu omu pre lume; ae
bemtt »se pertrecemu; 6. ca refl, intr.,
a) ia Kttere, gtrl, flerl, erenlre, a 3e
face, a 8- intemplâ : ce s'a perirecviu
owu in ^ea mea ? nu sdmu nemica
Sin ceUe t se pertrecu in tuista terra;
cine pote ^ -ce se pertrece m ânim'a
omului? d'i\ceUep^ectae se miellege
ce are ineO'e se mai pertrecof b) io
speciale, anim* defleere* delf qntia patU
a Ies3iu&, a cada in lesainu, a perde
conscienti'a , a ei essi d'in flra, d'in
mente : s'a pertreoutu asia, m eâtu pare
mortu: (vedi si simpluln treeerey.
2PERTB&CEBB,(contrassnf>e<rM!r0),
8. verbale, 1. transltlo, p«rciiT«l« : per-
trecerea inaltuiui tumu cu una arrtM-
catura depHra; 2. dadnetU, eomltatl* :
petrecerea morttduilamormentu;3, per-
foraţi*, tTutapuma^t petrecerea medi-
locului cuspafa, petrecerea adei prinu^
reehi'a acului; 4.cen8Dniptl*,alMBiiiptl»,
renditlo : petrecere de multe merei, pe-
trecere de muUu.tmpu in seceature;
5. «bleBtBtlOtOlilectaineBtaiii tpertreaeri
desfrenate, petreceri eopiUaresei si îh-
noeenti; pertreeerHe fufa tempulu neees-
sariu la lucrări sa-iose.
FEBTB&CTT, (oontrassn petrecu), s.
m., cnrrentfl, percurreadl eartaneat
Indts OBrsorlysj enrjsDS palnatrlcBi,
pal»8trteadeenrBto;action«de petrecere,
si in specie, petrecere la fuga, applicatn
in parte la unu j'oeu deintirecere la fuga,
CD care cânta se se pertreea unii pre
aUii : petivcalu e unu joeu nu numai
de eopSii, ai si de omeni mari: a jocâ
pertreeulu, a jocâ in petrecu, a jocâ de
a pertreadu, a jocd unu pertrecu; —
edii d'in cetati au inoept^u a uitd co-
venttUu pertrecu, pentru co au ineeputu
aUinumi franc. bmrres san prls— prlie.
PEKTBECUTU, (contrasan pdrecw-
iu),-a, part.£Dp. snbst. d'in 1 pertrecere,
PEBTRECUTOBI0,-ft)rw,adj.8.,care
petrece, (vedi 1 pertrecere), pertrecutori
in pace, pertrecutorii de la aoBUu ospetiu;
ne a/lamu pertrectdori la nunta.
1 PEBTUNDERE (prin sutathese ,
pe<r«M(ierB), pertunsi ei perttmiei, per-
tunsu si pâ^usu, r., pertunden, pene-
trare, perfodere, confodere; perforarej
Imbnere, perhniere, peroorrere; per-
splcere, pesitus anlHo comprebendere,
Teheaieater affieere, eonaioTeref a tnee
de la nnn capitu la- altuia, de la una
latnre la alfa, 1. sfermandu, rupendu,
mancanda, rodendn, gauriodn, strin-
gimdu,8au in alta modo violenta :aci'a
e aaiâ de strinsa, in eâiu mi aper^utsu
deştului tote lagettele tmmtoiîoru per-
.yGooglc
m PEa
Itmâea capetele, peptulu, petiorele mi-
lUarilont noştri; cuniulu battitu tare si
iene asctitUuperturtaeparieteîe; ap'a per-
tunde Tprin celle ntai mici gawelU si cre-
patwe oile pamentului; nu veţi pote
pertunde in terr'a nostra de eâtu eal-
eandu pre eorpurUe nostre; bubele reUe
perfyMâu oaade; sonurUe acute pertundu
urocAtele; -~ a p^runăe ceva dice mai
maltu âe oătu a pertunde m ceva, la ceva,
prin ceva, etc. : apa ce pertunde pamen-
tolu, &4;e cu totulu altu eera de cătu :
ap'a ce pertunde prin pamentu; asia au
intellaseu differitu Bi constructionile :
eovmtete pertun^ urechiele 'cuiva, per-
tunâiu in urechii cuiva, pertundu la
ureehide caivaţ una sagettapote per-
tunde in eaptdu cuiva, fora seipertun-
da capulu; — 2. in genere a intra, a se
stracară, a percurre, a coprende, appa-
c&, occup& : frigulu pertunde oaade, paa-
sionile au p&iunm ânimele; 3. v<fr-
bindu de snffletn, a) de partea intel-
lectaale, a senti, a precepe, intellege :
tiu ati pertunsu ceUe spuse de mene; a
pertunde si eogetele ascunse aP£ cuiva;
numai odidu lui domnediea pertunde
in secretele ânimei omului; untt ageru
p&itunde nu numai celle d'in afora, ei
si celie ^in irUru alle unui omu; — cu
mai multa energia se dice si reâ. a se
pertunde de una leetione, de vorbele, in-
veOaturele cuiva; se ne adoper^nu a
pertunde in apiritttlu îimbei, a ne per-
tunde de geniulu nationei nostre; b) de
poterea sensitira, de ftnima, a missică
cu potere; a escită veementi passiont i
fora coiinoscenti'a passionUoru nu pu-
temu ned attinge, neeumu pertunde
ăaimtUe omenUoru; pertunsi de mare
indurare; mtdiere pertunsa de frica si
de spaima;— omu pertunsu de detoride
seUe.
2 PEBTDNDEBE (prin metathese,
petrundere), a. verbale, penetrat!»*
perin«ati« perfOratio; persplcieitla ,
periplenitM, solee, aoaneii : pertunde-
rea capuiui cu una aagetta; perlunde-
rea tien/ului prin crepatureU muruZut,
pertunderea ânimei de profunda dorere;
— mai vertosu, facultate, rettute de a
coprende cu oclnlu corpului sau allu
PEB^
mentei : omu fora fwu de pertundere;
diplomaH cu multa pertundere.
PEETDNDlTIONE{prin metatbeae,
petrunditione), s. f., peB«tratlo si pe-
iifttrabllItBB] actione de pertundere si
calitate de a fi pertunsu, calitate de per~
tunditiosu.
PERTONDITIOSD,-o, (prinmetotlia-
ae, petrundiiiosu) , adj., p«netrablUfl;
care se pote sau se la^ penlunde, pe-
netrabile, permeabile.
PERTUNDITOBIU,-toria, (prin me-
tathese, petrunditoriu); penetras, p«r-
t^rtasf tteronrreDB ; eoMu^Teas; care
pertunde .- vorbe pertunăitorie de anime.
FERTUNSC, (prin metathese, pe-
trunsu),-a, adj. part. sap. subat., perti-
sus : muri pertunsi de loviturile tunu-
lui; vite periunse de frigu; medie de per-
tunsu mimdu; vesHmetUe pertunse de
apa, ăero si, perttmse de glontiu.
* PERTPRBARE, v. perturbare, a
turbură forte, a adduce mare turbnrare;
a adduce anarcbia; a restorni starea le-
gale a lucrariloru; a vettemă pacea si
ordinea; a turbura suMetulu.
* PERTUBBATIONE, s. f., pertir-
bat!*) turburare; desordine; restornare;
torburare a sufâetnlni, passi«ne.
* PERTURBATORrD,-toria. adj. a.,
perturbator, care p^urbora : pertur-
hcdori ai ordina civile si rdigtosa.
* PEBTţISir,-a, adj. part., delaper-
ttmdere, pertnBns.
* 1 PERU, s. m., plru», (it pere, isp.
peral, prOT. perler, fr. pelrler), pomn
bene connoscutu : pomele perului sunt
perele, ph^u selbatieu, peru nobUHu.
2 PERU, 8. m., pl.-i, plUs, eapllIsB.
TlUns, (it. isp. port. pelo, istr. pe<>
prOT. peij fr. p«H, si ebeveBx), 6ru sip-
tire ce cresce pre capuln, sau in tlio
parti alle corpului omanescu, âro laiito
animali pre totu corpnlu : unu p«y de
capa, trei peri d'in capu, mai mi*' peri
d'in coSa col^ui; 2. eoLleoti>ii, toţi
perii sau mulţime de peru d'ii capuln
omului, d'in cod'a sau de pre capuln i-
nimaliloru :plettedc peru de «fi**; ^^^
rmtfi implxt^ cu peru de bot; laeie im-
^ttiie d'in piru de capu; a si tunde
perulu, a perde pertdu; am* cresce pe-
=v Google
PEB.
«SI
rulit; i cade ph'ultt; a leuâ de p^î
addăe peru, a trage de piru; a si in-
cureâ manele in phviu cttiva, a si dă
phndu si a fugi; tnfr-'wnu phru, penom-
tr'wM piru = completD, esnactu : daţi
sima de tote petto itâr'uHU piru; de piru
si Ia tfoSe; fa ee tmvreu eu, dSeo te tine
pirvlu ; dupo faeia e piru castaniu ,
galbitw. rotiu, moUe, metassosu, etc.
* PBIBUCA, s. f., {it.perrnoc»aipir-
nccs, fr. p«rraqae)t e*Ma empU, k«1*
lerienliut pâra Uiisn, pâra straion, ce
si pnnn la capu celli ce n'au penilu sen.
• PERlICARESSA,s.f.,innliereape-
rucoriulm sau mtttien ce in nomele sen
essercita perucarPa.
* FEBUCÂBIA, 8. f., arte si officina
de pertteariu; moltime de peruce.
♦PEBUCARIU.-a, adj.s.,(it. perrnc-
ehlere, fr. pernqoler), gralertcBUrnm •-
p!r«x» eonn cAnelnator, celln ce face
sau Yende peruce; celln ce adorna pendu
san foce onuuneate de peru, pentru eapn
maivertosn.
FEBUIBE,-e8CU, r., «opIUo§ aUeuI
vellere; a lena, trsgâ, d& de peru, a
smulge cniva pendu, batendu-ln : a ^-
nrf bene pre dneva; nu ne supperati,
eo apoi ve peruimu.
PilBUSELLA, s. f., oKllali, (^. tnr^
qucise), petra pretiosa.albastra si opaca.
• PEBVADEBG, pervasi si pervasei,
pervasu, t., pcrradcn; a pertnode, stră-
bate, adjange.
« PEBVAGASE, v., perr^arlja ra-
teci in tote părţile; a se intende, a Be
respandl, a s« diTiilg&.
P£Ry£D£BE, t., p«rTl4ere} a vedS
in totn, presto totu si bene, a imbraciă
CD vederea; a pertunde CQ vederea; in
genere, a cereet si pertunde a fanau
si pre depleuu.
PEBVENIBB, indic, pervmu, peryi-
niu, pervUu. pervmi, pervii, parţine,
pervenimu, perveniti, pervimt, imperat.
pervino, perveniH; conj. 8epervinu,per~
vimu, perviiu, se pervini, pervii, aeper-
vina, pemnt'a, perviia, perf. pervenii,
8up. pervenUu, v., perreHlre; a venf unde
vre cineva a adjnnge; a adjunge la
scopn, a ayâ snccecsa bona; a se inaltiă
In onori, in faoctioiii; d'in mica si uein-
semnatu a se face mare, insemnatu; d'in
ignobile a se face nobile.
FEBVENITU,-o, adj. part. aup.
BUbst. d'in pervenire.
PEBVENTIONE, s. f., perremtlej ac-
tioDO si statu de perv&tire.
* PEBVEB8IOîTB,8.f.,perTer8l«, (it.
perrerslone, fr. perverfllOD); actione d«
a pervertere: perversionea frasUoru;
pervernonea mentei, a ăatineloru.
PEKVEBSITATE, s. f., parTertiitM,
(tt. perrersIU, fr. perrersIU); calitate,
stata si actu, faptu de unu perversu :
perversitatea natUerei desfrenate.
* PEKVEESORIU,-«oi*w,adj. 8.,per-
teraorj oare perverte.
«FEBVEBSD,-a, adj.,perTor8ni,pr»-
ruB, (it. perrersof fr. perrers); strieatu,
corruptu, depravatu, blastematn, reu,
mi8eîta,immorstie:omuperver8u,tmi^eri
perverse; — appltcatu la mente : mente
perversa, cogUe perverse.
* PEBVEBTERE , perverşi si per-
versei, perversu, r., si :
* PERVERTIRE, T.,perTerteM} l.a
intorce pre dosu, a restornă, resncf
strâmbă, intortochiâ; 2. a restomfl, de-
rîmâ, turbura, strică; 3. a cormmpe, a
deprava, a demoralisâ.
* PEEVINCERE, v., perTlncere; a
vtnce pre deplenn, a ingenuchiÂ.
* PERym.-a, adj., perrlnBj ce are
ma= coRe, prin care, pre unde sau unde
potî merge, descbisn, practitiabile, ac-
cessibile; care are ganre, canali.
FERVIUERE si pervivere, perviasi si
ptrviasei, pervissu, T., perTUartţ a trai
peao la nno certu tempn, a trai peno
laterminolnfisaatussn doritu.
* PERVOLTJTARE, v., perrtliitin}
a volută ceva in intregnlu seu; vedi si
pervolvere.
* PERYOLVEREsaupmwîfeere, per'
volsi, pervolsei, si pervdui, pervoîuiu si
pervdtu, v., perrelTere * a Tolve cu ia-
tregalu seu.
* PERVULGARE, v., perm^arat o
vtdgâ intre toţi; a divolgi pre toten-
dine, a dă cea mai intensa publicitate.
FESARB, T., (d'inpesw, de la 2 pen-
dere)witKwel corii essC) lBt«reise» re-
ferre ţr'vlter rel moleste ferre» Ulw
,y Google
«68 raa
rar«, (it. peur»), a Mnti pesu, leuatu ca
împeraonale, constniito cu dativaln oel-
lui ce sent«^tiîu.- 1. a sentl greutăţi,
a fi prea incarcatu, 9i de aci, a sufTerf,
a i veai gna,etc.:peaa caUtiIui deprea
mare greutate; pisa viteloru de frigu,
de sete , de reu nutretiu; pâaa «i petre-
îoeu si murUoru, deco pwii pre den-
s^ prea mari greutăţi; pesa grândoru
»i dUoruplatUe si de prea mttUa umidi-
tate ai de prea mvlta căldura; pesa pe'
fiorului in eahiantenie prea strimte; mi
pisa ia spinare = pesa spinarei meUe
de greutatea ee portu; 2. mai vertosu,
a senti dom de ftuima, părere de ren,
frica, tema, etc., & se intwsBsA, a se
teme, a i fi frica, etc. : ee ve pisa de
cojnUtdu care nu e allu vostru ? mie inse
ca parente, mj p^a si mi prea pisa de
demwht; sevepeseeaaimiedeallemelle;
pwifiH ne pSsa de voi; nu mi pisa de
tene, nu vreu neci ae mt4 eineesti;de eine
ti pesa ? de nemine, neci de morte nu mi
pisa; nu mi ar fi pesatu. dieo m'ar fi
despoliedu, fvra se me n injure si hata-
joeoresea.
PESATU, l.part. d'mpesare; 2. part.
d'iapisare, luata si oa sabst. ve^pisatu:
FB3CABE, V., pUearl, a preude pesce,
a fi peBcarin, a easercită pescari'a ; vedi
si pescuire.
F£8GAE£LLU, s. m., deminutim
d'îD peseariu, in insemoarea aoestai-a
d»passere.'
F£SCABESCE,adv.,plseateiiBn n«rej
ÎQ moda peseareacu , oa peseariulu sau
ca pescarii.
FESCABBSCD,-a, adj., pboAtorlDS}
relatîTU la peaeariu : luntri peaearesei.
PE8CABESSA, s. f., pluatrix, fe-
mioa care se occup» eu pescsri'a, prin-
dendu sau vendendu pesce, maliere a
pescariului.
PESCABIA, 8. f., pUearU; loculu
uode se pescuesce, undt» are cineva
dreptulu sau plăcerea de a pescui; locuia
unde se Teode sau se prepara pescele
pentxu Tendiare ; professionea pesoa-
rialai.
PESCABIRE,-escu, v., pUouf, pls-
«^am kfsrei a fi pescariu; a facă, ea-
•erciti pescari .i.
PESCABlD,-a, adj. s., pUeurlas,
plBoâtor, (fr. veeheur, port. pexer*).
relatiru la peaee : 1. adj., peacareseu,
ce serve peswtritdui, sau a pr«nde pesce .-
instrumente peaearie; retelle pescărie; —
cui place pescele : ce pescariu mai eeti
si tu! — in acestu seusn ca subst. unu
mare pescariu de copiii»; 2. mat ver-
tosu, ca subat m., a) peaearw, eellu ca
si face ana meeseria d'in venatnla san
veadutulu pese^ui; b) si una passere
alba, de mărimea unui pommbeUB;oat«
sbora pre longasupra&ci'a apelora, oa se
prendia peecisiori, cu oare se autmce.
PE8CATI0NE, s. f., pUoatl»; actioie
de pescare, pescuire.
FESCATORIU, -loria, adj., s. plui-
tor, fii pUeAUrlgg, care pescasau sorve
la peseatu.
FESCATU,-a, part. sap. aubt. d'in
peaeare, pticatna.
FESCATUBA, s. f., plieatira, aotioiie
si resDitatu alia actioMi de peaeare,
FESCE, 3. m., plBcU, (it. p»8ee, fr.
PoIbmb), animale acaticu, ovip&ru, cu
pellea nuda sau soldioaa, ca sflnge ro-
siu si lece, avendn aripiorede inaotatu,
doue falei mobili, si iu capetolu codei
una aripiora verticale : peseiiisunt d«
sppi'ie si variataii nenumărate; pror. pe-
sede eeUu mare înghite pre (ecUu miem,
peacâe de la cap» se impî4e; eu bmea-
telle mice se prendu pesă mari.
FESCICULTOBIU,-(oria.adj. s., pic
oUuttor; care se occnpa cn.peacieul-
FESCICULTUBA, g. f., piuIeBltai,
(fr. pIselMUere); scieotia sau arte de
a creace si immulti peseii ■' Fromeia
possede mai mube stabUimente de pesei-
cuUura.
FESCINÂ, s. f., plKeiaa, laoD ia care
se conserva si s' eresou pesăi. Iaca de
pesci; apoi, lacu in ^nere.
FESOmALE, adj., plMUtlbf rela-
tive Ia pescioa.
PESCINABI[J,'a. adj.s., plseiaarlni
relativu la pescina; oa sabst., pers»-
nale , cellu ce posaede pescina.
PT.-rîisiOBU, 8. m-, piieieal-sf de-
miuutivu d'in.pec0e,-vedi si psseutiu.
FEâCOSU,-a, a4i-. plmsasj pleno
=y Google
PES.
de pusă : laeuri t>^3cose. fluviu i>eiicom.
PE9CUrRE,-«scu, V., plscnrl; a prende
pesce, san alte animale ce traiesou aau
aeafiaÎDBpBise peseueseu peaei, eaneri,
eammari, seoice, btirdi de petre, etc.; —
pestele sepesctteteeoupUss'a, eu liss'a
sieu diterse alte moduri; — fig. apeseui
m aeru, a ei perde tempola ioTanu; pro-
Terbiu : apeactâ in apa turbure.
PEHCUITOBIUrtorta, adj. B., plM<i'
tor, care pescaesce.
PESCUITU,-o, part. sop. snbst. d'in
pesetiire, plseatos.
PESCULKNTU,-a, adj., plstnlentas»
plenu de pesei; redi si pescom.
PESCUTin, s. m., plBcleiilRs, demin.
d'in peaee; vedi si peseisioru.
*FBS9IMISHI7, s. m.,(fr. pesslnls-
UI6, d'in peBsnsBg), Byatema a cellorn
cevedu toteinreu, sedicemaiBUeso in
politica despre aystem'a oellora ce, in
timpuri de neintiellegeri, nu aştepta
. benele de câts d'in escesenln reulul.
* Pi.JSIMI9TU,-a, 9., (fr. peiBimlste,
d'in peMîBi»), care a ciutei in pesai-
miamu, care rede tote lucrurile in ren,
ei na aatâpta îndreptare de c&tu de la
eseesaulD renlai.
*PESSIMITATE,9.f., (it. pegitmlta.
Bl p«sBlmltate), calitate de pesiimu.
*PESSIM[I,-a, adj., pegBiDin> , (it.
peaglmo) , soperlatiTO d'in maJuzr^reu;
cellu mai ren, forte reu, prea ren, cfttu se
pote de reu.
1 PESTE, 3. f., pestU, (it. peste,
fr. p«ste) ; morbn forte contagiosu, en-
demiou in oriente, care secera doiie trei-
me d'in indiridii coattinge : pestea se
manifesta mai adese prin ulceri mari,
negre, insoeiate de friguri, cari addueu
ewrendu mortea cu doreri terribUi; in
genere, rea, oorraptîone, 9trlcatioB«; si
coner. persona. lucru TetteiaatoriQ, sau
unita si nesulferita.
2 PBSTE, prep-, pneter, inper, tr»u
iiltr«t TOdi preate.
* PESTIFEBU,-a, adj., pesttfen care
adduee, eommanica peste .- aerupestiferu,
miasme pestifere.
* PESTILENTE, adj., peatilens, esre
are sau da peste : aempeatihnfe, friguri
pett&enti, tdeert pestilenţi.
r^ ^
* P£STILENTIA, s. f, peatiltntU,
camn in acellu-asi sensn cu alloformei
1 peste.
* PESTILBNTIALE, adj., (it. pestl*
lenelale, fr. pestllenoiel); ei
« PESTILENTIAlUIJ.-a, adj., fniU
leitlarlos, de pestilentia, care casiona
pestilentit.
•PB3TILENTI0SU',-a, adj., pe«tl-
lentfosaBi infectata de pestilentia, pro-
priu a respandi peate : miaamepestilen-
tiose, odore pestilentiosa.
* PESTILBNTU,-a, adj,,pestHeiita8î
plenu de peste; vedi si pestilente, «i pes-
tHentioBH.
PESU, pl.-uri, pensnn, «nas, grara-
men; onra, angor, dolar, arnnna, mo*
lestin, (it. isp. port. pese, prOT. pens si
pes; compara si t. it. peBaua» t. fr.
penaBce, pror. pensansa st pesansi =
doru, Bupperare, cura; d'in pensw de la
pendere), ce pSsa sau appisa greu, ce
Tine (ju greu «niTa : greutate, suppera-
re, dom. cura, amam,8uffereBtia, ne-
Tolia, etc, : fia-care arepdsidu aeu; fia-
car« scie mai bene piauiM seu; a ai sptme
pesurile; spuneţi care ve epeaulu; dările
grelle suntu mari pesuri pentru neavuti;
a attinge pre einma undei ep^svlu, unde
i p4sa; are mare piau de ceva; n'are
neet «nu pesu = aihll pessi habet.
PETA, pi. pete, macola, labes, spur*
catura pre pelle, p&ndia, sau -alta «era,
* PETALIFORME sau petaliformu,-
a adj., {ÎT. petalirorme); care are form'a
nnni pelalu : eaUce petalifortmt.
* PETALISMU, s. m., (fr. petairame);
essiliu ce se vota la Syracuse contr'a
unui cetatiann, scriendu-ee voturile gre
petale de elivu.
t PETALO-, (d'in nitcAovszpetala),
în eomposite scientifioe ca ipetaloeeru,
(fr. petaleeftr* , d'in xipac = «oran) ,
adj., cars are antennele terminate cu
una massa petaloide; petalbde, adj., (fr.
p«tal«<le), prbvedato' cu pekde; petahi-
de, adj., {fr. petaltliti), care are fbrm'a
defM^«fIMtoi»le^,adj.,(fr.pAtalolipe,
d'in XE«k = scama, soldiu) , care are
petale ia form'a de soMtti; petalopadi,
adj,, (fr. pâtatopode), care ara petiore
au pekUe, oa snbst f. pi., petokpoi&t
y Google
«S4
PET.
familia de zoophyte; pa<dosomu,-a, adj.,
(fr. pAtatoHOnei d'in orâ[ia = corpu),
care are corpu ca unu peUiu; subst. pi.,
petdosomii, familia de pesci, etc.
* PETALU, pl.-e, (irfiaXov, peUlu»
fr. vitale), folia, applicatu inse in specie
la: 1. folia de metalln; 2. folia d'iD
coroU'a planteloni, de sci : eordle mo-
nopetale, dipetale, tripet(^, polypetale.
* PETABDU, pL-e, (fr. p«tard)> ma-
china de ferm in care se pane pulbere
esplosibile spre a despici n&e patra san
spre a inlatnr& onn obatacln; — mica
artificin esploBim pentra copilli.
FETABG.-e(itu, v. macnUM, a face
pete, a aporei, a sordf : a «i pii& vesti-
* PETASIONE si peiasone, s. m.,
KtMi» si petuBO» (nnao(î>v) ; iu oppose-
tione cu perna, armulu aoteriore allu
porcului fertu si affumatu, jambone
d'in armula aoteriore.
* PETASU, pl.-e, petaBBB, (ir^aooc);
pellaria cu margini late, pellaria de
Bore, de callatoria pro tempu caldurosu;
metaf. ornamento arcbitectonicu in for-
m'a de petasu.
* PETASUNGLU ampOaaimeiilu, a.
m., petaBDBciilBB; domin, d'in p^asone.
PETATlT,-a, adj. part. maeaUtas.
* PETAUBISTU, s. m., peUnrlsta,
(nstoraptainji:) ; cellu ce joca pre fune,
jocatoriu pre fune.
« FKTAimU, s. m., petanmn^ (ire-
coDpov); instrumentu tMapetaurutului.
PETECU, s. m., vedi petieu. si deri-
vatele.
FETELLA, s.f., Uf alt, tnala; betta,
betelia, cordella. (Transformatu d'in
SeteUa sau d'in acea-asi fontana cu pe
fieu, peturu, etc. ?)
FETIGABIA, s. f,; 1. mulţime de
petice; 2. occapatioae de peticariu.
PETICAfirU,-a, adj. a., relativu la
petieu, Inatn de regula ca snbst. perso-
nala cu insemnarea de : 1. qnl detrltoB
pnnlcnloi ooUtgit, cella ce aduna,
stringepe^; 2. sarelBator, Interp*-
Ut«r, eento, a) cella ce lucra d'in pe-
tice; oellu ce repara vestimente, calcia-
mente rupte etc. ca petice, h) rea ma-
Uitru, rea mesteru,- vedi si corpom.
FBT'
PETICAKE, T., vedi peticire.
FETICELLU, pl.-e, deminatirs d'in
pe^icw; vedi si peHetdin.
PETICIBE,-e«e«, v., raurclni, Ir-
torpoUre; dUoerperet Iteerara, {eom-
para fr. raplfeer» d<pe««r); 1. a pune,
cose petieu sau petice; a &g« d'in pe-
tice; a carpi, repari : mutuIu petidiM
nw pofe fi duriAHe si tarei a pĂtd ca-
manele, ceiiciamentde; 2. a face petice,
a rupe, talii, desparţi in petiu : nu pe-
ticiţi prea-nwitu mosiete.
PETICITOHIU,-iofia,adi. a., d'inpe-
tieire, care peticesce; vedi si peMeam.
FETICITUBA, s. f., actione si resul-
tatu de peticire : petieitwde de eameaie.
PETICOSU,-a, adj.. paiiK*B«, Ueer;
efenas, niserj plenu de petice : pefÎAwe
twsîtmenfti,-— metaL trentimrosH, lipsitu,
miBeru.
PETIGU, (pron. p^eu), pl.-e, tag-
mestna, pellls rel puni ftvţMeatiiB,
paHKttDiDi, BeţBieatam, (med., lat. pt-
taoU si pltaelBiD, it.peuasipeii«, isp.
pleiK si pedaia, port. pe^ si pedaţa,
prov. piesa si peBaa, îc. plbee, alb. plen),
buccata rupta, taliata d'in eera estenso;
BL a nume : 1. de p&annra, de ptUidia,
de pelle si de alte sssemini, a) in ge-
nere : cu peticele remase d'in vesfimat-
tulu ce mi am croitu potu face si eopU-
Udui unu veslimenfyt; e eomicu vestimem-
lula (fin petice deăiverse colori; b) in spe-
cie, buccata vechia, servindu la repuv-
tioni de restimente, saa ai la atersa sor-
dile : atergeti cu acisfapettca tote meMie;
— in aceatu d'in urma intelleaso seap-
plica form'a fem. petica = drpa; —
2. baccata de pamentu si de alte lu-
cruri estense : uni* petim Ae mosfa, Ae
arătura, de gradina, de curte; «ft» mat
tmdte p^iee de moHa unite am faeutu
moaia mare; petica de ctdle, de loeu, de
mur», de pariete; parietii lucraţi p^iee
petice nupoUi fi m>K^— 3. popuL ai pro-
verb, eumu e aaeadu, ai peUcuim; a si
dâ in petieu; si a afiatu saeet^ petiadu.
PETICnCIU,-^, s. m., deminotiTu
din p^icu : unu petieudu de mosfo;
vedi si peticdtu.
PETIGINABE, v., de regula refl.
petlţloe aTBel, a Umpetigine : waiwJfl
.yGooglc
hti s'oK petiginatu:=eUu s'a petiginaiti
la mantde sellc.
PETIQINB (petingine si pecin^ne) ,
8. f., petif o, Impetiţo; buba intenditiosa
ce eBse d'in pelle : cu fada phna de
petigmi.
PETIGINOSU (peHngînosu ei pedn-
gin08H),-a, adj., petlglnosne; plenu de
petigmi :■ eu manvlepetiginose, eapupe-
tiginosM, fada petiginosa.
PETILLU.-a, adj., petilns, snptire,
trassu, macru, micQ, pucintellu, etc,
redi si peticu, pitigotu, etc.
PETIOLATU,-», adj., (petl»utnB,fr.
' petlald); munitu ou petiolu sau petiole:
fronăie petiolate.
. PETIOLn, B&u petioru, <iii locu de
pediolu), pl.-e, petlolng, 1. deminutivo
d'iD pede, 2. prin metafora si iu specie,
petioru ce susţine nna frondia, una fo-
lia, unn frnctu, etc., coditia de folia sau
de fiructn : peHoUHe bacceloru de uva.
FETIOBONE, aipetioroniu, (cu n mel-
liatn, petiorotu), augm. d'in petioru, pe-
tioru maxo.
PETIORU, (aoelln-asi in forma cu
preced, petiolu, transformatn inco in
pronnnUe locali si in ; pitioru, pUnora,
si scnrtatu, cioru), s. m., pl.-e, pes, abt.
pedflţ (yedi si pede, si petiolu, oomp. si
it. picclnolft , isp. peololo si pesnolo);
1. membra ce serve omului si altoru ani-
mali la mersu : omtdu are dote petiore,
hoidu are patru petiore; sunt ammali ce
au si mai multe de patru petiore; cu
respecta la carnea de la pctiorele cer-
torn animali : a face reeiture de petiore
de portm, de petiore de vocea; a mancă
Monai petiore de gallina ; — in mul-
ţimi de locutjoni cn varie insemnari,
cumu in petiore : a $ed4 m petiore , a
stă t» petiore; dneva pote cada de susu
i« petiore, morfmlM cade in petiore; a
leud in petiore pre dneva, a ctAcă in
petiore; a si put» ealcionii in petiore;
a dormi in petiore si d'in petiore, a codi
d'in petiore; a ăd, bate dHn pdiore; a
hote cuiva Sin petioru; omu cu unu pe-
tioru in gropa, in mormsn/ti^lecrepitii;
la petiore : mi e frigu la petiore, a codi
etăva la petiore; a sărută cuiva peţiO'
rele; eto.;— 2. prin metafore, a) petioru
^partede mesura longitudinale; &) parte
a veraulni poeticu; c) ce susţine ceva :
petioru de patu, de misa; d) base, parte
inferiore : petiorulu columnei, petiortdu
montehii; e) ca attributn formedia no-
mine de plante, cumn : a) petioru^ ca-
prfi=:t»ropodloti, ţi) petioridu vijeRuIwt.
PETIORDCIU, sau petion^w, s. m.,
peti«Iig» demin. d'in petioru; — cn s
in locn de e .- petiorusiu.
PETIRE, petu si peteseu, p«rf. petii.
aup. petitu, v., petere, (confer, gr. ks-
TEiv, de nnde wlmstv, Iicesov), proprie :
a gravita, a cad6, a ff plecatn, pornltu,
atende incotranva^sideaci : l.insensu
ostile, a se rapedi, a sar( la ceva sau
cineva, a attacă : a peti in latia^ sau
laturea cu spai'a; 2. in sensn boun, a
merge buccarosu, a tende, a si hu& sbo-
ruin, a allergâ etc; 3. metaforice', a) in
genere, a dori, cere, cercă, cantâ si ca-
peţi : a peti lucruiu altui~a; petimu a-
vere, onori, gloria; a peli ceva de Za ci-
neva prin scrissore; i) in specie, a) a
cere io căsătoria : nmlte fete a petitu
junele, ăero neeÎM^'o «u Va vrutu; a
merge, a veni, a se duce, a tramitte in
ptUtu, p) a cere de la una anctoritate,
mai vertosa de la nna jndicatoria, a
reclamă, a revindică, a se plânge, a
face plângere : a peti de la cineva des-
ăaunare.
* FETIT10NABE,v.,(fr. p6tltl*nner);
a face, dă, adreasă petitione.
* PETITI0NAElU,-ta,adi.3.,(fr.pe-
tltlonulre), care presenta ana p>etitvme,
care cere ceva : a ascultă, a respinge
cererea petitionariului.
* PETITIONE, 8. f., petitio, (fr. p*-
tltlsn); actione iepure; 1. proprie,
attacQ, assalta, lovire, lovitara, rapedire
asnpr'a cuiva; 2. metafor., a) attaen ou
vorbe, mai vertosu attaeu Înaintea jn-
decatii; b) cerere, rogatione, amblare
dnpo ceva ce dorimu , si in specie :
a) cerere de functione; p) cerere in că-
sătoria; y) cerere la nna anctoritate,
mai vertosu la ana judecătoria ; reda-
matione, revindecatione, plângere etc.;
petitionea se face pentru luavri dvUi,
iro accusafionea pentru lucnai eri~
miwdi; si concreta : scrisBU, ia oare 89
yGoog Ic
666 VffŢ.
face cereras sau plaag'erea : a dâ pe-
titMne domnului, ministruU^i , judeca-
toriului.
PETITOEIU,-<orto, (d'in peiire), adj.
».,fMUT,pneut;oax6petesee; 1. proprie
care attarâ, assalta, lovesee : petitoriu
vieiiei, onorei ai averii nostre; 2. me-
taforice, cars cere, soUicita, ftmbla dapo
ceva ce doresce, ai in specie : a) care
&mbla dupo una funcţiona, eompditoriu,
candidata; b) care cere in oaeatorfa :
mulţi peţitori are acesta feta; nu vimt
si nu se indesa petitorii la fetele pau-
pere si urrite; sunt peţitori si petitorie
de messeria; c) oare cere, reclama, se
plânge la una judecătoria pentru lucmrt
private si civili, in correlatione cu ac-
eusatmu, care se plânge, reclama in
Incmri oriminaJi.
PETlTUrO, adj. part. sup. subst.,
l»eUtaH i functione petUa de mtdti. fete
peiite, a merge t» petitu la parentii fetei.
F£TBA, 8. f., petra, (gr. Ttiftpa , fr.
pterie); corpn duru si solidn compusn
d'iD^diverse combinatiooi cbymîce : mas-
s'a Montiloru eonaiaie d'i« petra, petra
vaiosa, molie, arenosa; podu.de pe-
tra, pariete de petra; lucratori de petra;
apune prim'a petra la unu monumentu;
a nu lassd petra pe petra, a distruge, a
restorni peno in temelia; — petra fun-
damentale, propr. si âg. : religionea e
pitr^a fundamentale a soeietatei, — pi-
tra sepu/crolej care se pune lamormen-
te;p^ra ăeapa, prin care se straeora a-
p'a spre a se îimpedi; pe^a de gresse ei
de tocila, care serve spre a ascuti in-
strumente taliattjrie, cnmn : cuţite, se-
curi etc. : tare eap^lr'a; -~pătra deeer-
care, cu careee cârca metallele gretioge;
petre pretiose = geiome; petra aera,
petra venala, petr'a hoiloru; petra pu-
tiosa, etc.; — famil. petr'a d^in casa,
fSta care este de măritata; mi a eaduta
ca una petra pre peţtu, mt a venitu
sardoagrea; — petra de moro» cu oare se
macină gr≠})e^in/'emale, numevul-
gariu alin nitratulai de argentu topito,
care serve ca causticu; — petra, nume
vulgarin alin couoretioniloru ce se for-
m^dia in besic'a năului san m matie;—
ţ&tra (HosofcUe, prin care alcbymistii
FEŢ.
pretindeau co potu transformi veii-ce
metallu in aaru; pe(ra=grândine : pi-
tr'a a batutu si stricatu reU vimele; —
prov. unu n^}omt arrunea pStr'ain laeu
si septe inteHepîi assuda se ua soita;
nu potu ammeă in nemine pârV; a
seâte lapte «Tt» p^a, eto.
PETBABETU, s. m., nnltime de
pitra.
PSTKMIIA, s. f., lapkUlM, Uteat»,
lapidarii) 1. minera d'in care M scote
p4tra-, 2. professiose de petrario.'
PETRABItJ, B. m., UpUarini} bl-
cratoria de pitra; care face commercia
cu p^r'a; prin esten8ione,mnruiQ,o(Hi-
strnotoriu.
PETRECERE, (contrassu din per-
trecere); vedi 1 pairecere, cu t6te de-
rivatele.
PETRICELLA, s. f^ UplUiu, pefra
menunta, mica; frantnra de petra.
PETRIFICARG, v., (it. petrIAoare,
fr. petrlUer), a face pitra, a conTertf
in petra; a se petrificâ, a se face petra,
a se converti in patra : sunt, ape H»iN«raI*
car» pelr^ica stîstantiele pre eari eadu;
adesea lemnulu se petr^ea in apa si
in pamentu; — âgur. ânim'a se petrifiea
dupo multe swfferentie, ajunge aesen-
tittfria.
PETEIFICATIONE, s. f.. (p«trm«.tto,
it. fpetriflcailDiie,' fr. yătrifi«atl*i) ;
actione de petri&care si reaultatn alia
acestei actioni : petr^icationi catearie,
pfttrifie<Uione natwcde, petrificatione ar-
tificiale.
PEXRlFICAXORlD,-foria,adj.8.,can
petrificâ.
PETElFICATU,-a, part. sup. sabst,
(it. petrlflcato, fr. p«trta«) : plante pe-
trif^ate, animidi petr^ade.
PETRINC-a, adj.,p«trliiu8;âepâni,
d'io petra.
PEŢRISIU, pl.-e, giuw, aabil»
(fr. grsTler); ^glomeratione de petre
menunte,cari seaflaprcalbieleriorilora
torrentiali, sau pre costale deallurilom;
arena cu p4tra menunta, ce serve la
constructioni ; a aşterne curtea, eaîlea
eu petrisitt,
PETRIII,-a, adj., petrensf de pdra,
d'in petra; vedi si petrinu.
>yGoog[c
PHA.
6S7
t PETRO-, (d'inpefra), io comopsîtf*
KUJ^^ceipetrognoaia, s. f.,(rr. p4tr»-
gDcilei, d'iii'p*o<3ic:=co]uiOBcentia),p&r-
te B Bountiai natantle, oare se occupa
cu coBDOAcenti'a mineraliloru; petrogra-
pMa, B.Î., (fr.. p6tr*si^p>Uo)i descrierea
petrUoru, deonde apoi petrographiai,'a,
adj., relativa la petrogra^ia; petro-
^^•a, a4)-, (&■ p«tr«pui«r d'in ţU«c
i^UBioa), cni {^a pâta-'a, coi place ae
sM», se Tiu» in p^tn; ca s. m., petro-
fkSuhi, gena de pUoteete.;p6ft'oqÂenoi-
d«Je^ B4j-<'(f'- »itf«>ph<i<ddaJ), relatiru
Ia oasuln p^âau si k sphenoide; pelro-
«ta^lam,-*, adj., (fr. p^troiUptajUn),
r^tivu la apophysea petrâsa si la oo*
siiKQla gniei, «te.
BETBOLED, ei
PETBOLIII, a. m., {it. petr*U«, fr.
pitMie), biinme lieidu car« enrge d'in
monti, peearft; gasula ce ae Ealuioa d'ia
peonra ai careae mita la lanpe.
PBTBONE, petroniu, (eu n molliata
petroiu), i. a.,{it.fvtxonti);peira mare,
mue massa de petra,
P£TBOSBLlNtJ, a.m., traosfonoatn
inptoimatiele locali in : jMfnueliw, iwfini-
aeâu;p6inmutOM,p^ritw^iu,p^ngeliti,
(compara si it. petrenlUa*, patrosello
si yetniUU, fr, iMrsll); pfltrMaUmBi,
(mcpooiXivov), planta l^uminosa, oare
seiTe ca condimenta la bocoate; pelro-
sdmu »M4tie>*; peh-oi^tut dt eampu
:= pîtNptndtld = pta^IvriU Mziftraga.
PETB(^BIiLU,-(i, adj. 3., imilmacm-
Ui, aoMMort aoliUor; pOKiii diicUaei>
Irm; phelenloa) lln»rla)deminatiTDd'iD
petrosu;eerSi%epetroseile;pejitni gastn,
CMBD aq>ni, tare si aorieiorn; amre pe-
U'Ogtiie, pira petroadla; ca subst, a) f.
petnsdla, pma petro»dia, a in apeeie:
eerâsia petroit3ia, : petroaeiie de montif
b)m.,ptirosell«, a)pe3cemiGii,manuti),
nomlta prs alocuri aiporcareliH : petro-
seim $erv», «mtmeati in laomi, la im-
muUirea pescehii, P) spcoia de pasaeri,
lI»rU,(fr.llMtteP). .
P£TBOSU,-a,aâj->f «troMi, lapMMU,
(fr. plemax), plenn de petra : monte pe-
frow t^a peîroga; tare, vertogu, aolidn :
imrv, pere petrosei came petra8a,tHus-
«h» petrcti.
T«i.n.
PBTRUNCHIOSU,-», adi-v r«4h, ru-
MeiB, stopldua; rnitteaBVB, aggwMi»
bardo», punbeah; fora eultuta Intellec^
tnale si inorale : stapida , bui^i^uB de
omu, fmne&tu de omii; greosiu, groe-
solanu, etc. — in loen de pertrunehiom
^ pertrundosu (p«rtriii(iIe*»),BaD de
la petroniu d'in jJcfracpctfnHialoMtsţe-'
trundaau. M.
.FETBU2TCL08U,-a, a^., TKti pt-
JnmcMoaw.
FETKUNDfifiE, petrwtdiierim, etc,
Tsdi : partunâsre, pertumditoriu, etc.
. FBIBUNSMJiU, 8. m., vedi peteo^ .
PETBUNŞU, redi pertunsu.
PETBUTIA, e. f., vedi petriedlm.
« P£IULANTE,>ţ,adj.,p«tiaaiut pro-
prie, care aare la cineva, sare io jocat
si de aof : vivace, nestSmpet&tUi nno-
relln, nebonaticn, volioan; nutatiosD, jm-
peitinente; mai vntosn : parata la joeu,
la petreoere. si jdaowe : tote animAiie
mice, ca si wpiUii, tvmt pettAaifd^ p»-.
tt4JMriâe capre; midiari pettdanti si oH-
ă*ei; yvnii sunt peMamti $hKiortiU.
*PETULANTIA,-e, 8.f., petalastU,
(ir. pftBlance), calitate bl h^ita: de pe-
tuiante, vivacitate.; nestempo'ut -nno-
rentia, volia bona, pertiure. Mbooatiea, ,
portare oulitiosa, p«rtare ioaperltoente
si sapperaUtria altoru-a, etc. : pelîdan-
ti'a annuiidoru, eaprt^oru, coj^tUioitttf
petidanti'a lu8Mrio$a * vitiei âe.viiHa>
' PKTUNiA. 8. f., (&. p«tul«), uia
plaata care se cuUiva si ia gradinele
n6stre,Mimta.
- t PH, «ontbiBatione de littere spre a
represent&aonnlnooutKMiei grece ţ, oara-
oocvne prin urmare nuanU' in vMbei*-
de origine gr^a, si in genene ae>p4t»
representâ si pria f. mai alksss in .vor •
belepopolari8ate;Tediweampki» uima- '
târie.
* PUAETONTB, am-faetonte;^: ml,
nome mţthologica allu anii filiu bUo' -
Iul ApoUine si allu Glymenei, cace ca-
peţi) voia de la tata son se- conducă idh
tr'wMdietOTulusorelai; d^ nesciendo ; '
a Iu gavem&,apprense lumea, si fâ <ie^:
tonatu de Joue; applioatn ri ca Mdbb
commune la «na apeoia de. tnsswft <to
49
.yGooglc
^sia a pbarjffijfei; pharyngoperigtoie,
8. f., (ti. phBrfDgftpirlBtole, d'in icspt-
KQXiJ=8trimptare),strimptarea pharyn •
gei; phari/ngopUgia, a. f., (fr. phKrjn*
ropUglei d'io nX-r|pj=pli^), paralysia
a pharyngei; de aci ai adj. phary»gople-
gicH.-a, relativu la phoryngofiegia ;
pharytifforrhagia, a. (., (fr. plurj^cr-
rhâfie, din {larfBîv =: rapere), FBpwe si
saogsrare apWyn^etj de aci si adj.,^^-
ryngorrhag%eu.-a, TelaAija'ia.pharyngor-
rhagia; pharyngospasmu, b. m., (fr. pbs-
rrnfOipMvSf d'ia (nca!i(uii;^apasinu),
ipasmu de pharynge, pharffngostc^yli-
nttj-a, d'iD ocofuXiJzrousioni alin gut-
tulni), relativn la părţile pharyngei
vecine de onaiorn; pharingo8tomu,-a,
gara) : anit?KiIJ phargngostome, la cari
marginile esophagului fanaedia gar'a;
phw^gotomia, s. f., (fr. pharfUKţto-
Ble, d'in ^o^t =: taliare), aectione san
incîeione a pfaanyngei; de aci ei adj.,
phâryHgotomiim,-<*- Ffilativu la pharyn-
gotomia, cumu si la phmyHgotomu; 3.
m. personale , pher^ngotomu, celln ce
face san scie face operatiooi de phewgn-
gotonda; pharyngotamt, a. m. reale, in-
strnmentn de focutu phanungotome.
* PHASfi, ^f£OJa, etc., vedi fose,
faaeola.
* PHASEOLATO si faiealaim,-a, (fr.
phftsialti), care aâmeoa cd phuueU'a, da
aof B. f . pi. phaaefAatâe, fiainjlia de {Jan-
te legaminoae, cari au de typu genuin
pheaedia.
«PHASEOLINn si fttsedlinu,'a, adj.
a., (fr. phaa«oUB, phasAolUe), de pha-
teola, in forma de phaaeola : conciyZiâ
phateoUne; — s. f. reale, phaseolina, si
va. pkaacoUnti, snbatantia criatallina
eatratBa d'in una specia de phaseola.
* PHASfiOLOIDE ai faseohide, ai^j.
B., {ţr. pbuAftlolde), caie sâmena cu
phaaeai'a; a. f. reale, phascohide-a, gonu
de plante ce sâmena cu pJuueoVa.
* PHASIANIDE 8i fasianide, adj. 8-,
(fr. phMlaalde), care sâmeaacupAa«ta-
niHtti 8. f. pi., phatianidii, familia de
paBseri d'in ordinea gallinacieloru.
PHASIANXNU, t*asianu, reâi : fa-
i, ftuiatm. I
• PHASMA ai fasma, pi. phasmate,
phuMB, (fia^T.); spectm.
• PHATNE, s. f. pi-, phttn», (ţJtitvai);
spatia intre doue stelle alle cancrnliii.
• PHATNIOERHAGIA , s. f. , (fr.
phatilerrhagie, d'in (paivia =: alreolu
de denti, aj }<xi4v = rnpeţe), rupere ai
sangerare a alreolulni unui dente.
• PHEBE, s. f., phtete, (ţwCpij), dîe-
âsaa, sora a lui Apolline, nomita si
Diana ai Ecaie. representante a lunei.
• PHEBTT, B. m., phabus, (yoEpoc);
Apolline, dieu conductorin alin carru-
Ini aorelui, preaedente allu museloni,
iospiratoriu allu poetiloru, etc.
• PHELLOPLASTICA , b. f . , (fr.
pfaelUplMtlque, d'tn ţsUiJ; = scortia
de arbore, pluta); arte de a representâ
monumente eu pluta in relevu.
• PHENGITE, 8. m., phengUe:., {^rţ-
Yîojc); p6tra luciosa, specia de alabastru,
d'in alle cami lamjne forte snpUri si
transparenţi anticii făceau ocliiuri de
feresb-e.
• PHENICA, pheniat; vedi : femca.
femctt.
• PHBNICE 31 (mice, a. m., phaiU,
(fr. plinnix); passere fabulosa, unica in
genula seu, care ar fi traîndu p&oo
la 500 de aani si a'ar fi renaacundu
d'io cenosi'a sea; prin eatensione si
metafore, fenice =. ceva unicu, persona
unica si rara iu genulu seu.
• PHENICOPTEKtr,-a. adj. a-, ph»-
nloopterasţ (ţocvtxârtepoi;, fr. ph^nlcAp-
tire), care are aripe roşie; genu de pas-
seri.
• PHENICIU , - a , aclj., phwnlolM.
proprie de Phenicia, si de acf, roşi»,
purpuriu.
• PHENICURU,-». adj. s., ph^nlcu-
roiţ (^vCxoupoc) cai^â are coda roşia;
ca B. m., genu de passeri.
• PHKNIGMA, pi. phtnigmate. (fr.
ph^alrme, vedi pheniciu); rosi^tia fora
febre easita pre pelle.
• PHENOMENALE, phenomenosu.
phenomentii Yedi ; fentmentUe, fenome-
nosu. fenomenu.
• PHENOMENOGBAPHIA, si ftw-
menografia, a. f., (fr. pb«MM«iftrra-
pUej^d'in ţacvtjţiivov =: phenomenu, si' '
=y Google
„Google
«s
PHL.
limpida fora inflammatione, scanare de
muci.
• PHLEGMONE, si ^gmone, s. t,
phIssBOiici,(ir. pUegmsn d'in ţX^etvzz
ardere); inflammatîone, ÎDflatnra a tes-
Butnlai cellularin.
• PHLEaMONODE, ai flegmmode ,
idi),,(ph\%tmnnoi*),mte are apparentia
de pUeffoume.
•PHLEGMONOSTI.-o, adj., (fr.
pklegnoienz); de natar'a pJdegmonei.
• PHLEGMOfeTT si flegmosit,-a, adj.,
plena ăQfMegma.
t PHLOG-, (d'in m. fk6i, yXoŢiii: =
flacnra, fiamina), io derivate si compo-
site Boientifioe ^ phloge, a. t, phisx,
((pX<S£, fr. phl«z), genn de plante; pkio-
gite si phhgitiăe, b. t., phlogltls, {rpXo-
•fiTii, tr. pbl«gttlde) , specia de p«tra
proUoBaeepare a flacără; phlogistieu,-'*,
adj., (fr. phlvffiitlqae), aptu a provoci
căldura interna : medicamente phlogis-
Uee; ca s. m. reale, pîiiogistiai-Iu, prin-
cipia de combastione presnppusa de u-
nii; phlagigtoloffîa, s. f., (fr. fblagUU-
lacrle), eaplicare a combustionei; pUo-
gochţfmia, a. f., {tt. phlogoehlinle), parte
a chymiei despre combnatione; pklo-
gode, adj., (tt. phln^ode), care stoena cu
flacur'a, roşia; pJUogoide phlogode;pMO'
gophorv, s.m., (ît. phloţophore), genn de
fnngi de colorefocosa; pUoţ^yru, 3.m.,
(fr. phloffopţre), febre inflanimatoiia;
pHogoscopiu, pl.-e, (fr. phloţoaccpe, d'in
ţiXd5=:flacura, ai oxoJtEi:v=:3pectare),c»-
minu in care se vede Sacur'a sau focnln;
plUogose, a. f., (fr. pfalogose), iuâamma-
tione mai nsiiSra; de aci si phiogosare,
V., (fr. phlogflser), a casioni pMogose;
phlogurgia ^ piâogochymie , (fr. phlo-
(■rgle^pblogoelitmle).
• PHLTACOGEAPHU , b. f. , (gr.
ţX&a£, ai ^piţav)•, opn, poema bnrlesea;
arte de a travesti in atyln bnrl^scn com-
poaitioni gravi, scriere de fiiaairi.
*FHLTACOGBAPmT,-o, adj. a.,
anctorin pMyacographu.
• PHLTCTENA,-e, b. f., (fr. phiyc-
ttne, tpiJ)xmiva.), beaicuUa mica ce se
face pre epidemie in form'a bnJbnceide
apa candn ferbe.
• PHLTCTEKOIDE,adj., (fr. ^ljr«-
raO;
MaoTde), Care s^mna a ţkl^dena.-ft-
tigine phltfaiitoiăe.
*PHOBETOBB, i. m., (pbafeeUr.
eopijcup, fr. pbebritor); untilg din eeBi
ireinliai Ini Horpheo, âiealn aomnahi,
ai cella mai terr^Ue din nmistrii seL
* PHOCA,Bi/'Ma,a.f.,pli«aa,(fAiO|);
Bpeeia demam!fenidiiiordioM«araiM-
rîlom, allo oaraî capa ae termioa ia
form'a code! p«ae6lni. Aoestn aminale
tr^esce in mare ai aenatresoeoB pana;
se nomesee si vitdlu de mare, biu ie
mare, leu âe mare, wm de mare, elep-
fatt^ăemare.
* PHOCACID, si foeaekh'a, adj., (fr.
plifteaee); care B^mena ea pitoea; snM.
pi., phocaeiele, famiUa de animali eare
are de typa gennln phoea.
* FHOCENATD, ei focematm. t. m-,
(fir. phoefinate); gena de sari prodoasa
din combinationea acidoloi pAoemtM
ca basi salifioabili.
« PHOGBmCtJ, si foc9mm.-a, «dj..
{tr. phoetnlqne)} acida pkoemiM, bana
d'in nnttira de pkoea sao de balena.
« PHOGENINA si fbeenma, b. U (fr-
phooABlae)) oliu ce se estrage din na-
tar'a phom.
« FHOCOMELU, si /becMelH, s. m.,
(fr. phwomMe}j d'in ţ<inii]^phoca, si
IjiXoc=:membni); animale care, oa n
phoc'a, ei pote intdite, saa ara iit«na
indereta maaale saa potioreb.
« ^OENICE,pAaâtwma, photmeef
teru. etc., y6Ai:pheniee,pheiwxHa,fk^
meopteru etc.
•PHONASCIA si fomuda, s. t, fr.
ph«Buele, (^Kavaoxfd); arta da a «saar-
eitâ vocea ai de a lege tare .■ pAomfo'ii
faee parte din gymmatic^a €mtioOtnt-
* FHONASCn, si fanase», s. m^(fr.
phonaaqae, d'in ipuvijzzToee, si aRntiiic=
eaaereitare); maiestro de phontmda.
» FHONATIOKE, si fimatiem, b. U
(fr. phenatlvnidlnţâpiniotc); piienomaMls
oe concurm la prodoowroa vocei si a eo-
ventalai in oma si in aniiittlitfMhMii-
tionea la bestia e margmitm -la timfCa
productione a voeei hnite sa» a jmw-
tidui voocde ; kro ia om» e am^Ueata
ti are de attrtbutm ettentiale «ovnUmea
40» vocea artioAiitiL
>yGoog[c
„Google
««4
PHT.
ffejlirdiu, (ţbXapxoc)) M{>u allu anni
tribn.
* PHTLLA M ftUa, s. f., ((pâ^Xw),
vedi pftyRade sab (■>.
* PHTLLAO£. si fiOiait, s. L, (foK-
. Mc £r- ptjlUie), folia, si in specie,
n^ folia d« Mrte ei de aAf, carte de eflte-
Tft folî^ h) folia d« mioerftli, si in spe*
mc, scjiislai foltoaa.
* FHţLLITHU, si fiMiiu. a. m^ (ir.
phylUtkc). folia petrifioata, f<âlia ee porta
- oraw de fblia typarita.
t PHILIiO-, (d'in ţAU» = folia),
' in eomposita scientifloa : pAyUo&ide, adj .,
{ÎI. pbjUoMde), care s^mioa a phţfUobiu,
«. pi., ţh^idbidii, &milia de insecte e«-
Iflopters, care are de typu genalu jiAyf-
lo&iu; phy}ic^u.-a, adj. s., (fr. fhjlloble
d'in tdz = viâtia), care viue pre foUe;
8. m., t'AylZoî'iti-Iu, ţrstiu de iniecte co-
leeptere; TphyUchoiia, s. f., (Cr. f kjUo-
taUs, d'in ^6Xoc = armncatora), cere-
- mooia ce consistea in arruncatura de
frondiepremormente, si arrnncatura de
coroae la athleti; ptufUohrantÂi»,-», adj .
s., (fr. pbrlIftbraBclie), care are hranchie
ÎD fetma de /«Ite; sabat. pL, jiAjfZlo&ran-
thM, familia de gasteropod!; pk^loce-
phal»,-Q, adj., (fr. phjUeeephale, (d'in
HaţcX^ = oapu), care are eapetellele de
flori formate de folie; phyB.o^âdu,-a, adj .,
(fr. pbfUtfeUAe, d'iaxXÂ3oc=:ramQra):
care are ramuri late ca foli'a; phţfUodai»-
tfflu,-a, a^., (fr. phjtloduty ie, d'in Sdtx-
tD?u>«), care are degitele ca folie sau
nembrane; phyBode si phyUoide, adj.,
(fr. pbjrllftle si phjUalde), care stoiioa
a folia : fustdlu phyUoide; phgUogenu,*
a. adj,, (fr. pbflUfAie), care nasoe pre
folie; phţ^gonia, a. f., (fi. pbyllorvnlef
d'in fovlj = naseere), theoria a nasoerei
folieloru; phyUoîobu,-a. adj., (fr. phjl-
l*l»bA), oare are lobi foliooi; pĂyîloma-
nia, a. f., (fr. pbjUoHa^e), essuberastia
a pikrtJloru foliacie la plante; phyUoma,
8. f., (fr. pkflloBie), totnlu germioilorii
ce au se producă ^ndie d'in ana mu-
ffita;phi/Uophttgu,-a, adj.,(fT. phrU»pliA-
gt, d'in cpa7uv:= mâncare), care mftnca
folie, se nutresce d'in froadie, subst. pi.
phyttophagele, familia de mamifere mar-
supiali; ^llopkUu,-a, a^j., (£r, phţllo-
ra]Ţ
pkn«( d'in ţcXeCv = amare), care ana
foliei^ cui place se cresu liib:e foKe;
pkyllopede, adj., (fr. pbfll«p««e d'in
noiic, noStic ^ pede), care are pedole in
forma de folia; j^f^^oMitUraekm.'-a.
adj., (&. pkrU*p«d*batraekles), batn-
cba ce are pstiore ţilna,te;phyU<^tem,'
a, adj., (fr. pkjUepttre, d'in «ttpA' =
aripa), care are aripiore in forma defo-
lie; phylioritodomimtia, s. f., (fr. pbjll»-
rhodnuMie» d'in ^Sovz= roia si |ucv-
nia = dirioatiene), dirinaiiOBS dapo
folia de losa; f%Uon^iMUbii,-a, adj., (fr.
pkjll»rbjni|M, d'in p67XOC = rostro),
oare are tostm laUtu la margini informa
de folia; plij/BoatQmu,-a, adj., (fr. pbjl-
UftOMe, d'in <i^|ia = gura), care are
la gara una membrana; subst. pi., fAjrl-
loăomele. familie de animai eheroptete;
f^tyUotaxe, B. f., (fr. pbjlUtaxis» d'ii iA-
4i<=ordine), dispositione a folielem in
giunilu fnstellulni; phyilypsopoâe, >ăj^
(fr.pkjU;p««p»d«ţd'in5^=âltîtudiia,
si iCDoţ^ pede), care are petiore inalte
si palmate; snbst. pL, phyUyp$opodi-ie,
fomilia de animali apatice.
« FHTMAsan/wMa, pl.-mofe, (<f6fa,
fir; pbjHe), tumore inflammatoria ce se
formridia pre pelle fora can» estena.
• PEYHAT08E sau fumatose, a. l,
(b. pkfaatoie), morbu causatn de tu-
mori la gangllelelympliatiee.
* PHTSICA, phyaieu. ţ^ysiocraHa,
physiognottUa, ete., vedi /wAeo, fatku,
ftuioeratia. fiitgiognomla, eto.
fPHTSO-, (d'in ţ&M =: infiatora,
besiea), in composito scientifice ; phy-
aoearpH,-a, adj., (ft. pk^sMarpe* d'in
)u(f«A:=fruetD), care are firacte inflate
saa besicate; phyaoeele, s. f., (&. pbj-
Bocftle, d'in xijXi] r= tamore), tumon
casionata de gase; phyaoedia, a. f;, (b.
pkfHeiUe, d'in 7UKXta=ventre), infla-
tnra la rentre; ptafsoeeţiude, s. f., (fr.
pkjneApbale, d'in xsipoXiţ^ oapu), ta-
more la capu, phy80daetylu,-a, ^., (fr.
pk; sad act; le, d'in Sâavmka^ =:âegitn),
care are besice pre degite; phyw^aâH-
a, adj., (fr. pbrsegrade), oare m^e,
se mişca cu adjntoriu de beeioa; snbft.
pi., physogrtuhlt , familia de aniio^
phi/somitria, s. f., {ft. ^j-MirtMe),
=v Google
„Google
«« PIA.
1. 1, (fr. rk7ţ*t«Mley d'in n^-^ = talia-
n), anatomia Tegetale; ţAyttkomicura,
adj-f relstivu 1& p^totomia; phytotoma,
a. m., oara talia plante , applicatn in
specia U DDu genn de passeri ; phy-
totraamatia, 8. f., (fr. pbjtotranm»tle ,
d'in tpoiiiLa =: plaga, valon) , atodiu
anpi'a feaomeneloru ca presanta plan-
tele Tulnerate; fhj/totrophia, s. t, (fr.
yhjtotrophLe), natîitione a plantelorn;
pkstotropia, s. L, (tr. phftstreple, d'in
,ţpoinj := Boambare), arte de a 8camb&
formna naturali alle plantelorn; phy-
UţKgia, s.f., (&. phjtirfie, d'iiiC|>V(iv=
liicm), caltnra a. plantelorn.
* FIABILE, adj., pUblUa; ce se pota
piâee: fi^a piabUe.
* PIACLU ai piAaJtt; vădi piâeulu.
* 1 PfACOLABE ai piacularitt,-a .
adj., pUcnUrU, relattTU la piact^u :
victima piaetUare.
*2 FIACULABE, v., pUenlarej a
foce piaeulu, a impaci cu ptaeule,
* FIAGULUsipiacIu, pl.-e, piaonlnMj
madin de a impac& una divinitate,
1. proprie, sacrificiu de pace, de împă-
care; Goncretu, victima de sacrificin;
2. metaph. a) pena, pnnitione, caatiga-
tion^ h) peccatn, crime, fapta rea ce
cere piaeului c) oasu de ren auguriu,
caan ren, n^volia.
* F1AM£, pl.piamtfu, pUmen, si
* PIAMENTU, pl.-e, plaBeaisn}
medin depiare, sacrificiu, victima, pena.
* PIANINTJ, B. m., (it. pUnIso); de-
min. de la pianu,iDStfumentQmu3icale.
* FUN[SSIUB,adv.,(iipl«iiliBliiio);
forte inceta, terminu mnaicale, cate in-
semnedia co bnccata ce se notâdia cu
P.P. caută se fia cantatacu prea puaîna
fortia aan energia, da totu incetn.
* PIANISTU,-o, 3., (it. pUnUte, fr.
plulste), care are profeaaionea aau ap-
plicatioDea de a cant& cu pianulu : bonu
piemigiu, minimuta pianista.
* FIANU,s.m.,(it. plano, d'in f^nu)
instrumentn muaicale forte armoniosa,
oare se dice a ae fi inventatu de Floren-
tionln Cm/o/bf-i la 1718, si apoi perfec-
tionatude Gerraannlu iSiWmatm1al750.
* PIABE, V., plare, 1. a caută prin
saciiflcie sa impace menl'a divina; 2. a
^ PIC.
onor^ en pietate, a adori, a ae inelitni;
3. acuretii, speUi prin media religiose;
4. a si face favorabile, a delatnri peri-
clnlu, reulu; 5 . a veaeri, a am& din Inimi.
FIATIA, s. f., vedi platia.
* FIATIONS, 8. r., pUU*! actione
iepiare.
* PICA, a. f., 1. piea, passere, an-
gatia, cotiofana; 2. rlxa» «eeaUiM Mm,
mare urra; 3. carte de joca, (vedi ai
2 pieu).
PIC; ABE, (compara peceto'e, si fien),
a cada san face se cada cu ptc(iZH,avbBl
sau face sa vina cu pictau, 1. de^ra U-
cide , oadera rDttatlm, stlllara i piea
râua plouioaa, pica vmuăelae^ulubu-
tei; eauta se »u ms pid cu olîu pre vesti-
mentu; vedeţi se nu ve picoti euoit pre
comisia; a pică ca eâ-a; si : a jncâăEm
pre ceva scut dteva; m^a pieatu de trti
ori pre mâna; a si pică si sordf veiti-
mentele ; impersonale : piea de 'plAma;
proverbiu : deco nu cura, piea; 2. ii
despre lucmri ce na sn licide, cu sen-
aula generale de oadere=cadera : piea
oUane de pre casa; prov. a pică din cer*;
ca cumu ar fi pieatu iTm cent; ea hm
pieatu d'in ceru; numi apicatuinmâiu
acesta earte; muttr aupicoAi în acea ht-
ttdia; prov. pica piro se te mâncH; piea
cuiva muculu undeva'; 3. vemite, p«r-
TeDlre, ioeldere a veni, a adjunga ii
currendu sau d'in intemplare : demv
piea ori-dne ca petitoriu, i asiu dă a-
cesta feta; ne au picaUt alţi ospeH M Io-
culu aceUoru-a cari abia au pUeaiu; o-
eumu eauta se vina de la campu mife
e dussu, raseeptâmu se pice ă^in m-
mentu in momentu; de unde ati piaăttt
pre la noi?
PICATELLA, s. f., (proprie, demina-
tiba d'in picata, femin. d'in picate de Îs
picore , lenatu ca subst. eu intelleasoln
de),BiaeDU varUns, puntu, picatnn co-
lorata, ce se face pre tesautora penbra
ornamenta: pândia aîbactiptaiMbw
gre, tela aUa pallli maaillq dlitlaeUl
pelle cu picateUe, taaeal*» eatls.
PICATOBE, 8. f., (in loca daptMfc-
ria, f. d'in picotonn de la picară, lanatn
ca subst reale en aenaiiln da), fHurhat
gartage, artoptaţ va|U de lMlC6atlli>i
yCOOglC
1. proj^tîe, TUQ ce se pune sub carnea
oare se fVige in frigare, pentm ca piea-
iunie de graasime se pice in elin; 2. prin
wtensione, vasa de coptu, de &ipta :
t^ia, testu, tTpariu, ctc.
PIGATU,-a. adj. part. sup. ă'mpicare,
oadntiL
PIGATUBA, a. f., itlllleMliiBt stilU,
nttaf Mleai 1. actione de pieare : pka-
tw'a rifimuluacotepreomulu din casa;
a at)6 dereptu de picătura in curtea ve-
eittitJm; 2. mai vertosn resnltatn alia ac-
tionei de piatre, ce pica, cantitate de
IkidQ, mai allessa mica cantitate : una
pieatmra de apa, de viiw, de oîiu; dom
irâ picaiure de wtfyt; ce intimna atâie
pietUt4re ăe cera pre vestimentutu teu ?
PICATURELLA, 8.f., «Dttiila, demi-
aativn d'ia picaiwa.
PIGin, B. m., p«8B>, pnalo, pntlllnti
oopilln micn, mai vertosa, copilln petn-
lante, rent^tiosu; vedi si : puachiu. M.
* PICTOKESCE, si piWoresce, adv.,
(it vittoresoamevtfl , fr. plttoresqB»-
■snt); in modn pidorescu.
* PICTORESCU aiptfforcscw,-a, a^.,
(it. f ittorciao, fr. plttoresque), de pie-
toriu, oe prin gratia si Tiracitateprende
oclii într'ana pictară; prin estensione :
tota ce se presenta cn vivacitate ei far-
mecă la ocloln corpului sau allu mentei|:
fUtiripietoresci, MpeelupietorescH, 5<yZ«
pietoreseu, fi-asi pktoreaci.
* PICTOBIU,-<ot^, adj. s., pIot#p,
Bi [pletorlBB, (it. pitUre» fr. pelntre),
care pinge sau serve a pingere; artiatu
in pictura, zoographu sau eugrafu : pic
ioriu eel^ru ; Saphaele este regele pio-
torHoru; pictorii de scâVa franeese, ro-
mana, ete.
PICTBICIU, saupWrifl«,-a,adi., t»-
rliB, rarlU e«l«rlbBB dlstiaetiiB, seato-
UUb^ macnlosuB, iparsiii, semnatu cn
diverse colori; vedi si pi^iâu.
" PICTU,-o, adj. parii-, plctna, (de la
plBgere).
* FICTUEA.s.f., pletora, (it. pittnri,
fr. pelntnre), actione si resultatn allu
actionei da pingere, 1. artea de a pin-
ge : acvltivă.ainvetid pictur'a; puiura
mt oHu, eu apa, cu paateUu; pictura pre
pândw, pre portei, j)relemnu; 2. tabella
de pictura; 3. descriptione vioa.pi.ani-
mata : pietur'a caraderidoru, postumi'
lom: poetvlu eminente prin scrierile
selle face pietur'a fromosetidoru ntdurei.
' PICTCBAEE, V., pt- plttnrare),
a face una pictura, a pinge; vedi pin-
gere.
* PIC!TTTBATU,-o, adj. ţart., pleta-
ratiiB, transformata in pidura; pieto-
reseu, diversicolorn, colorata, ete.
1 PICU, B. ni., ploDBţgenDde paseeri
cari cu rostraln lora robusta potu stră-
punge Bcorti'a arboritom.
2 PICU, s. m., 1. fo
lleldlnm, BtllU, gattM} CI
picaiura, pieare:pieu di
de r<^, pimîupliwiet; p]
Inlamt mloa, ţntta, klli
cina , pucinelln, una picătura : fiefi imu
picu de viiw; n'avemu ti«et pieu ăe apa;
h'ai piou demente; fora piett de sentire;
neei unu pieu ăerosine; a pentru tempu :
mai Ated* unu pieu, răbdaţi «nu ptcu,
staţi wmpictipre Zoeu;2.cuplnr. in-uri,
picuri , pnnetum , naetiU , puntu, pi-
eateUa, ce se face pre carte, tessutu-
ra, etc., puntu coloratu, de colore diversa
de a Icartei sau a tessuturei ; — (vedi
Bi ptca, pieateUa; compara apoi : it pio-
eol» si piciilelo, pteolns» port peqsen**
isp. peqoea* , alb. pl«â} it. isp. port.
pleo, prov. fr. pifl, it. pleeM, Bp. port.
ple>» fr. plqne, cuma si lat. plcas» pieif
ca passeri eu rosft^u puntatu = oscu-
iUu).
PICnCtU,-<iu, B. m., at«K, vsttik,
panlnlam, pnaotillBii, umiiU} demina-
tîvu d'in 2 pieu : unu picuttu ăe tipa;—
de aci none deminutive : pueuUeMu, pt-
cueiora si pieusit^ru, pteunu.
PICOLLETIU; vedi pieudu.
FICUBABE, T., itllUre, ffiitUrei
domiUre, bordo nstare} deminutiva
d'in j^care : 1. a pic& in mice picatvre,
a pică cnpicu^u, c&te unu pieu : n« ploua,
dM'o picura; pictwa sânge d^in vulnertle
recenţi olZe h^atoriului; picura sânge
d'in naau; — mai allessu in forma im-
personale : picura de plowa; — 2. a dor-
miţi, a stă Be cadia de somna : ptcwraft
ăe somnu, ea eopiUii; picuramu iTtH pe-
tiore; eaUidtt picura î^in petiore.
,Goog[c
fti» - MG; __^
^, PÎCDSIU, s. m., f ntu, ittflIeldlBU j
piitnit Tlnnn; Insperatus qunstiis; Ba-
«ţdeminu^ivu d;in 2 p/cu, (»edi pi-
wlciti), af)plicatii.inae ţi cu iDsemnari
speciali, camu : 1. în genefe,' picaiura,
rtîUicidiu : picusiulu apei de pre cope-
rimeniulujaaei; 2. in apecie, a) beutura,
.Veutarft spuitosa ; betivulu rm pote trai
fora picusiu; ve place la toii picusit+îw;
h) castigu nesperatu, sau caatigu iijicu,
ce pica cuiva pre neaşteptate, sau in
mica cantitate; c) aeccatura : picuaiu-
z mniidDS nmllebrii.
li picucMH. .
a. £., pletM, (it. pielii»
ietfi) ; virtute , portare
^pta de piu: I. in ge-
'espectu oolra toţi cellî
lă si a respectă : pieta-
'a parenti, a parenti-
% fratUoni eotra fraţi;
a sociUoru cotra socii ; pietatea adeve-
ratului patriota eotra patria si pentru
totu ce e naţionale; 2. in specie, a} a-
more sirespectu pentru domnedieu, pen-
ini religione si totu ce e divinu; b) blan-
detia, compassioiie, misericordia.
* PIETISMO, a. m., (fr. plMlme);
doctrina a pietistiloru.
* PIETISTtr,-a,a(y. 8.,(fr. pHtlBte);
sectariu care affecta mare pietate reli-
giosa si prefere cultului publicu practi-
cele religioae private.
* PIETOSU,-a, adj., piui, (it. ptetos»);
plenu de pietate : creştini pietosi; fapte
pietose.
PIETRA, s. f-, p«tri, vedi pttra si
dirivatele.
* PIEZATD,-a. adj., (fr. pl^aaU, de
la ]ctBCsty=:cotupremerâ) , care are făl-
cile compresse; subst. pi. piexatii, claB^o
de iniiecte care correapunde hymeuop-
tereloru.
, * PIEZOMETKU, s. m., (fr. ple^o-
nitre) instrumentu care serve a me-
sur compressionea licideloru.
* PIEZORAMPHU,-a, adj., (fr.
pitiitramphe) » care are roatrulu com-
presBu; subst. pi. piezorampJieîe , fami-
lia de passereie cari au roi^trulu com-
jtresau.
* PIGMENTARE, v., (plg«fliitii«),
. P«. ^_.
' &â& eh pigmentu; a* d£ cu C9l4r^ ft di
cu diesîu, a coWră'.
•PIGMENTARIO, 8. tiS., ^I^^;
tarlnB, care Tende pigmente, negntiif-
torin de colori, apeeiariv.
* PÎGMBSTATţI,-a. adj. part., plg-
mentatHit, dresau cu pigtHentu, eoftirato'.
* PIGMENTU, pl-e, plgn-eDin'tf, (rf^
la plujrere), colore, pentru pingere; drea-
Bu; fig. ornamente, flori in scriere.
* PIGNERARE , ai pigaorare , t.,
plrnsrâre, vedi inpemnare si tttpcm-
norare.
' PIGNU, pi. pignuri, plrM«, Tedi
pemnu.
* PIGREDINE; 9. f.,' pUr««», figt»'
tia, lene.
* PIGRETARK,(prinmetathese,i»'e-
(/daru), V., pIgrrlUri, plţrarl, plfrsn*
plgrcBOere, a ti pigru; vedi pregetto'e.
* PIGREl'IA, s. f., plrritli, calitate
de piyru, greutate de a se mişcă, frica
de fatiga , lene ; creştinii mmera pi-
greti'a intre peccatele de morte.
* PIGRU,-fl, adj-, ptrer, care e greu
la miacare, greu la lucrare, fora acti-
vitate, care ai prei/eta, lenosu : omu pi-
gru. muliere ptgra, pigru la lucru, pi-
gru la scrissu, pigru la tnersu, pigru la
mancidu; asinulu e pigru; sunt alte
animali si mai pigre.
* 1 PILA, 8. f., pili, corpu rotundu
ca unu glomu, cu care se j6ca copillii :
asejoeăcupil'a,adâjtira, abatepiVa;
veri-ce globu, da pamenlu, de Titru aau
de alta materia.
* 2 PILA,, sau pilla, ai prin treeerw
limbaliluru U in u, plna , (analoga ta
meduîla, meduua,mf^uva)t 1. mortario,
vasu de lemnu, petra, sau metsllu citu
in care se pisa corpuri mai dure; 2. pila-
atru, columna de veri-ce forma : pil'a vd-
taica prin care 9e escita etecttieiU^ea ;
'â. cumulu de petre, argine.
* PILANU, 8. m., plU»«, milltarin
inarmatu cu piht.
* I PILAKE, adj., pllarls, r«Iativu
la 1 pila : joculupilare, joculii cu ptTa;
easerâtic pilari.
*2PILARE, V., plUre, (de lapl-
hiit=p^ru), a face pdru, a seaccoportcn
■p^ru. .- '.
=y Google
PLi'__ —.
*S PILARE, V., plUre, (jtiXsiv), a
despoliă, a compîJă, a cspilâ.
* PILABIU, s. TO., pititriaa, care se
ioca cu vil'a si face totu treniiln de Drea-
PIL m'
leolBR si pllMlQs, demiflutivu d'inpiUm.
p^arUra.
PILLIRE,-««cu.7-,lln>re;Tedi piUare:
P}LLIT0BIU.-4^Ja.adi. s.. llMtor.
=y Google
M»
Pflt.
* PILULIFLOBU,-!!. Hdj., (&. plUU-
l*re), care are florile nnite io capitelle
de forma rotonda.
PIMPINELLA, s. f., (it. rluplnfllU,
fr. plKpinelle), ana planta numita ei,
patringallB ^ campn, pinpiiieiu •>-
zlfraf*) Linti,
* PINACOTHECA, sau pinacoteca,
s. t, pl»a«athee»» (mvaxodr^xTj) , galle-
ria de pictore, museu.
* FINAGOTH£GARlU,B. m.,iD8peo-
toiiulu pmacothecd.
* PINACE, B. m.,piMs, (lAM), pie-
ton pre una tabla do lemnu : pinocsle
hd.Cebete; pmacde pentru wutrMctto-
neaeop&Uioni.
* PINASTELLU. a. va., ploastellBi,
deBiÎB. d'in jnitof^ru.
* PINAâTBU, B. m., plsaster, pinu
adbaticu.
« FINCfiBNARIU, s. m.. piMeru,
(d'in «tvctv = beere, si xipvâv = mea-
ticare), care da ospetilom ae bea, po-
eiUatorin.
* PINDABICU.-d. adj., pla^arlcia»
(«vBaptxtiţ), relatira la poetnla Pin-
dam : vermripmdariee, cântice pinăa~
riee. ode pindarice.
PINETU, pl.-e, plietoB, selba de
pini.
. PINOEBE, pin» ai pinsei, pinsu si
pieţ», T., plartre* arepreaenU pria co-
lori, a Eoografi : a pinge eu carbone; a
pinff» €u creta, a yinge imaginea «nui
smtui fietorii pingu eu colori; nu toţi
pictorii sciu pinge fomw$»; unii pin^
animeii, alM fiori «i vegetali.
PQIIA, a. f., pU«a, fruetoln arbore-
lui jniw.
* PINICOLU,-!», adj., (fr. plnleoU),
care viue ai cresoe ^e pini.
* PINICn,-a, adj., (fr. plaliţue), care
H eitrage d'in pttw : acidu pinicu.
* PINIPBBU.-fl, adj., plnlter, care
producă pini, aubst. (pliinre), una spe-
cia de pinu, oara ae nnmesce si pimt
euUi«MtusKa.piiiuduke, alle cărui fmcte
M m&nca.
* PINIFOLIî;,-a,aaj.,(fr. plnlfolii),
alle carai folia s^mina cu alle piwdui.
*PINI&£fiD,-a, a4j. a., pUlg^r,
M» {HÎrta una conno» de pi/nu.
m.
* PmiNA, a. f., (fr. plalu), numa
ce ae da resinei de pin».
* PINIF&BDIJ,-(i, adj., (fr. plnlper-
de), care strica pinvdu, se dica despre
direrae insecte cari rodu pimdu.
* FIKin,-A, adj., plneai, de pinu.
* FIN'NA, a. f., plmu, (it plaa*, fr.
plBRc, affine cu penna), peana, aripa,
anpiora la pasaeri ai la peaci , mai allesan
ms^pmnelepesciiorui de 9,<Apinna ma-
rina, una specia de concbylie; flg. pinnde
de pre murii eetatnoru.
* FINNATa,-a, adj., plaiutnB, mn-
nitn cu pinne.
t FINNI-, (de la plnna), in diverse
compoaitioni, precumu : pinnieaudu,-a,
adj., (fr. pisDioMide), a carni coda se
termina in piana; subst. pi. prinnicau-
dde, derisione de cruatade decapodi
macroure, alLu carorn postabdomine se
termina ic una pinna; pinnidactylu,-a,
adj., (fr. plnnldaetjle), care are dege-
tele palmate ; subat. pi. pimiidactylăe.
pasaeri cu degetele palmate; ptnn^em,-
o, adj., (fr. plnnînre), care p<}rta ptn-
ne : pinniferii pe$ei; pinniforme sao
pinniformu,-a, adj., (fr. plnolfiarBe),
care ars forma de pinna; pinnigem,-a,
adj., (fr, plDBigire), synonyma ca jwi-
niferu; pinnigrada,-a, adj., (fr. pla-
nlţrwlfl) , care se mişca si merg*
cu adjutoriula pimidoru; pinnipede,
adj., (fr. plBBipdde), care are petifirele
în forma de pînne; pinnirapu,-a, adj.,
plnatrapiiBt sjnonjmu cu t)etmtrcipi(,Hl,
penlrapni, care rapesce pean'a aan
cresta de pre caaside.
* PIKNITG, B. f., (fr. plaslte), pinna
fossile.
*FINNOFHyLACE, a. m., plnie-
pbjlax, (mwoţbXaS), si
* FINNOTEBE, s. m. , pluRotorea,
(luiwonjpY)!;) , micn cancru care ae în-
cuiba in pinn'a marina.
* PINTA, a. f., (it plBta. fr. plit*.
de la nivnv), ana meaura cava pentru
licide eamu de doue litre. .
* FINNULA sau pinnura, a. F., pli-
nul», (fr. plDBBle), demin. d'in pinna,
mica pinna.
«FINNULABU, s. f., (fr. pUii*
lalrc), pinna ds pesce petriflcata.
=y Google
v^.
FINTENABE, t., sUMnUre, ftdi eu
pintenii, a stamuU dandn cu pintenii.
PINTENATU.-o, adj. part., itlmnU-
tW) menatu cu pin^ii,- dâro si ma-
nita cn pinteni.
FINTEKE 8i ptntenu, a. tn., c«l«ar,
•tlailKa, (xMpoy), atimnru co care ae
iQ^)Dii9a vitale ca se mârga mai iote :
oMani pârta pinteni ia adcanie , pin-
tetti de ferru, pinteni âe argentu.
PINII, 8. m., pinni, geau da arbori
d'in famili'a coniferelora : pinii creaeu
la monte, d'm pintt $e fabrica navi, d'in
pimi «e faeu traJbi si căpriori la case si
vite eătfiae; pinulu creste ăreptu in
sum; fhtctviu pintUui se nvmesee pinia.
* PlOSU.-d, adj., plM, plenu depis-
tate, pietoaa.
PIPA, s. f., (pipa, it. pipa, fr. pipe),
mica vasQ da pamentu sau de spuma de
mare care aa imple cu tabacu (tntunu)
ai d'in care ae suge famula prin unu
tuba . : pipa de ît^n, pipa de argUla,
pipa de spuma de mare, pipa tureisca;
pipa ungurâsca; a vmpll pip'a, a ap-
ţrende pip'a, a trage una pipa de ta-
haCH, a 8ct4urâ pip'a, a euretiâ pip'a;
— fig. •plstftnlui^ tubn prin care se e-
mite Ţinu sau alte licide d'in vase mai
mari : pune pip'a la bute, si mai.seâts
una h^a de vinu; intorce pip'a, des-
chide pip'a, închide pip'a.
PIFAIRE, T., palpan, vedi pipaUre.
FIFAITU,-a, adj. part., palpaţi»,
vedi pipaîittt.
PIPAITURA, B.f.,p«lp«tDvu, redi
pipolitera.
PIFALIBE, (ea I, moUiatn pipaire.
traDaformatt) d'in ptdpire. si acestn-a
d'in polpore); palpare, a palpi, a at-
tenge lenu cu mftn'a : a pipali pidsulu,
a pipt^i pedtdu; ce me tetu pipali ? te
p^Kiliu M «edu dico esii saruiosu; fig.
I iikcerc& : pipcdifi luerulu înainte de a
Hwqpecmi. ■
FIPALITORIUW^Ho. «U a., palpa-
t«r, care pipaîie : membre pipalitorie;
pipoditoriu fora rosine.
PIPALIT[J,-a, adj. part., palpatai,
palpatu; iocercatu; subst, pipalitulu;
palpataa.
FIFALITUItA, 8. f., v^iV^h-^h
Plt.
Wl;
octulu de pipoJirs : nu Mi omemi potu
stifferi pipaliturele.
FIFARE, T., 1. (it. pipan), a fumi
cu pip'a; 2. plpare, a repeţi ayllab'a pi,
cuma făcu pasaerile mici, a piid.
FIFAT0BIU,-t4iria, ai^. a., care pipa,
care fnma ca pip'a.
FIFATn,-a, adj. part., (it. pIpaU),
fumata cap^'a; sabat., pipafuln, actala
de fumare.
PIFEBAGIU,-a, adj., plperaoUa, de
p^eriu : gramUie piperade.
PIPERASE, V., (plperare), a paoB
in ceva piperiit, a drage, a eondl ca pi-
perai.- eUti pipera buecatde; voi prea
piperaţi fertur'a.
PIPEBATOBin, -Mria, adj. a., oare
pipera; plperatorlon, vaaa io care ae
pnne piperialu, mai alleasn sab fonn'a
feminioa, piperatâria sau aipiperatire:
dati-mi piperatori'a se ieau pvcinn pi-
peritt, se mi pipam aMa.
1 FIPEBATU,-a, adj. part., plpera-
%w, condito cu piperiu : buecate pipe-
rate, oua piperate; fig. vorbe piperate,
caustice; mdrii piperate, cari farm mibat.
piperatu, plperatan, supa de piperiH,
salsa de piperiu.
2 PIPERATU, 8. m., actula depv»*
rare : piperatulu buceateloru nu plooB
la teii; cu piperatulu de multe ori m
strica bueeatde, pipertOidu moderatm
da gustu buecatkoru, piperatulu eaee-
aimi Ie cormpe,
FIPERATURA, s. f., effectula actio-
nei de piperare : piperafw'a musca la
limba; fig. piperatw'a coventeloru,
FIPEBINU.-a, adj., piperlau* con-
pnsu ore>cumu d'in granatie de piperiu;
pitrapiperina, plperlnua Upls, si subst.
piperimt, (it plperlao); — piperina,
(fr. plperlae), materia criataUina des-
coperita in piperiulu negru.
PIPEEITE si pepintide. a. t, plpe-
rltls, («neplttţ), planta, e^aleia aa-
BUHn, lÂHn.
FIFERIV0RU,-a,a4J., (fr. piperi- .
Tore), care mftnca piperiu : passeri pi-
perivore,
PIPERIU, si pipem, s. m., piper*
(itănpi), planta dicotyledonia origina-
ri» din Indi'a , care produce granutio
=y Google
«72
pm.
animatice, c&natice, de marimes pisu>
lui; granntiele acestei plante, cari aer-
rescu de condimentu la buceate .- pi-
periu alba, piperi» ; negru; granutie de
p^eriu; a pisă piperiviu, a drege bue-
e<4eU eu piperiu; fig. elUt e iute ca pi-
peritilu; eUu e. piperiu uu omu, f6rte
caDstica.
• PIPIABE, V., plplare, a se vaiet*
ca copillii cei mici.
» PIPILARB, V., piptUr«, a repet!
syllab'a pi. comn făcu paneril'e celle
mici, a piui.
* PIPIONE, s.m., piplo, porumb«Ua.
• PIPIRE, V., plplr«, aynonymu cn
pipUare si ca 2 pipare, a pita.
• PIPIZONB, s. m., plpu», pnlliu de
groe.
* PIPOLU, B. m., ptpfllHDi ei pipa-
l», aetnln de pipOare^ voce ce profera
passerile mici; voce ce profera copillii
mici candu se raieta; fig. Btrigare, înju-
rare;
* PIRAOIU, s. m., plraelin, mnatu
Ai pere.
• PIBATICU,-a, adj-, plr«tlcB«, (me:-
panxdi;), relativti la pirofii , de piratu :
bellu piratieu, viitia piratica; aubst. f.,
piratica, piratloa, professione de piratn:
dlu essercita piratic'a.
* PIBATU, s. m., plmta, (netpamj.;),
latrone de mare, corsariu : piraţii infesta
mânie; eUu cadu in manile piratiloru ;
piraţii despâlia, si vendu pre. ommi;
Fompâu stinse pre piraţi; astadi pote-
rile marine eeîle mari persecuta pre pi-
raţi.
PIRONE si pironu; s. m., («ep^vij,
ncp^viov, nepovtc), cnnin de ferm care se
bate, ie inÂge in ceia, prin care se În-
fige ceva: a bate unu pironu in parieU,
a înfige căpriorii cu pirone ; manile si
petiorăe lui Jesu-Christu se in/ipsera
cu pirone pre cruce,
PIRONIRE,-csc«. T-, eUfU afacere,
a infige cn pironu: a pironi unu lentnu;
Judanii pironiră pre Jesu - Crisiu pre
cruce.
PIRONITd.-a, adj. part., eUilaMta-
xn, inSptn cu pironu : lemne pironUe;
omu pironitu pre cruce; siedi acMo ea
ti eurnu ai fi pironitu.
PM^^
PIKU, 8. m., «raaiea «■■■*■■, krltt-
«H« »?•■«, Ifiun.; specia de ^rba : as
Ittiesee capirulu, gradin'» eplma de
piru; e greu ie a ^erpi pirtdu tTin gra-
dina.
* PIRULA, 8. f., pInU, vertical» na-
sului, in ironia.
PISARE, -edm. V., plHn, plaure,
plniere, ai plitare; a bate si afersi ia
piuă = mortariu : a pisă granu, ordiu;
a pisă piperiu, a pisă meUu, meUam
meruntu; a pisa sare, saechant, ete.;
fig. a pisă apa n» piua, a face una Inem
deşerta; a pisă pre dneva at bastomin.
PI9ATI0NE, s. f., plitâtio ai pbta-
tla, actione de pisare.
PISATORIU,-*Wa, adj. 8„ care pi-
sedia; subst. reale, pisatoriulm = pia-
tillulu.
PISATD,-a, adj. part., plsatia» pl>-
satna, plstsi, batntu ai sfennatu i»
piua: granu pigoiu, ortUu pisalH, pipe-
riu pisatu, sare pisf^a; sulnt. reale, pi-
satiu = pesatu, grftno , ordin Mn DtMin
pisatu si fertn; sup. sisu)Ht.«j]w«'«(i(>-
pucatu de pisatu, pigaiu^ e forU ftOi-
gatoriu.
PISATORA, s. f., plrtira, eflectnla
aetionei de pisare.
PISCARE, V., (it. pliilMre, tr. plv-
oer), Telllcare, a appuci si stringe ea
Terticele degeteloru si a eseitA dorere;
a impunge pnciatflUn; amusei .* o piseâ
cu degetde; nu mepitcă, coms don, eUu
are una mania de a piseâ fetde; prin tr
nalogia : me piscapuritii. mepisea mus-
cele; tintiarii piscareu; lîg.vinMitt MM*
tu-a pisea; pisca la limba, pisca {tmi'a;
»H mi piaee vinulu eare piwea fort»
tare; — ^lu pisca si nwsea, e eanatieu;
■- ea camu pisca, fUra.
PISCATIONEA, s. f., velllMti*, ac-
tione de piscare : piscattonea esdUo do-
rere ^ vindicta.
PISCATORIU.-iona, ai^. 8., rtUI-
ttjxt, care pîaca, m t. %. verifului t pis-
catoriu insolente ; vmti piscatoriu, mo-
ria piscatoria: nudiere piseatoria.
1 PISCATU,-a, adj. part., (H. PU-
xleato, fr. pU«4), TflUcatai i MtifM fit-
cată , ellu e piscatu de puricii prsst* ■
totu corptdu; pane pişcata, eanuţneatu.
=y Google
ws.
2 PISCAT0,sup.8ubst.m., actuluda
piseare: pişcatul» pureciloru.
PIŞCĂTURA, s. f., Telliotio, effec-
taln ean reanltatnluactiouei ăvifiseare:
piseatw^a purecelui; eUu e numai piS'
eature; piscatartle acestui aatyrieu sunt
acerbe.
* PISirEEU,-a, adj., (fr. plalAre),
care produce pisu=:majiere, eau granu-
ite Msemine celloru de piau : plante pi-
aifere.
* PISIFOBMB, aau pi8iformu,-a, adj.,
(U. plBirorBe), care are forma de pi-
SK=magere: bureţi pisiformi, tu^ereule
pisiforme.
« PISINKU, si pitţtmu, s. ni., pl»ln-
na» si pltlDsns, copilln, mititellu.
PI3MA, a.f., (gr. n. lusbtia), IbtI-
dli| invidia , dorere de &Dima pentra
benele altui-a .-pism'a euna pasaione
urita care se incuiba in ănimUe omeni-
loru mici ie anima.
- PISMATABIU,-a, adj. 9., (gr. nou
nsiqutTiipi];), Inrldiigi invidiosu : omu
pismatarm, si hnh piamatoriu^
PISMUIBE,-e5Cu, T., Inrldere, a iD-
iidi&, a red^ cu ochii reî benele altnî-a.
PISMUITTJ.-a, adj. part. , loTlsna ,
invidiatn, veduta cu ochi rei.
* PISOLITHICU,-», adj., (fr. pi«oll*
tblţoe), relativu la pisolithu.
* PISOLITHD, 8. m., (fr. pls»llthe),
p4tra calcaris sferoidale de mărimea u-
nni granntiu de pisu.
*PISSAGINE, a-, pUaag», pecura
topita.
* PISSASPHALTU sau pissasfallu.
s. m., plswspbaltog , {taaoiiatpaXxaz),
specia de bitume,
PISSIAB£,T.,(it. pIseUre, franc.
pl«ser)ţ mclere, (nlşf^ivre); a eraitbe u-
dalu, a aiînâ, ae dide despre 6meiii si
despre animali : eallulu pissia, asinulu
pissia si bese; m'a pissuUu copillulu ; si
reS. copillulu, se pissia. vitele se pissia;
fig. ea » 4 pis^tu odii, a plensu, a la-
crimatu.
PI3SIATI0NÎ1, 8. f-, mlnctlo, ac-
tione de pissiare, arinatioiie.
PISSUTOJlin. -^ona, adj. s., (fr.
plaiflir), care pissia, subst. reale m.,
fiiasiatmu. (fr. pluolr}» locuia unde
TtauIL
PIS.
«ia
pissia fimeuii; f.. prssiatâria, si lociilu
unde pissia, si membrulu feminile.
1 PISSIATU,-a, adj. part., (it. pi-
BoUto, fr. plB«â), ninctnat u^atu prin
pissiare : locu pisstalu, lucruri pissiate}
odipissiati.
2 PISSIATO, s. m., (it. pUela, si
plaelo, fr. plasat), l.actulu'de pissiare,
2. udulu pissiatu, arin'a : pissiatu de
caîlu, pissiatu de bou.
PI8SIATURA, s. f„ (it. plsolatnt»),
minctura, ^fCectulu actioneî ip pissiare.
PISSICA, a. f., fellB, animale de spe-
ci'a felinelom, care prende sorici, nli-
tia : pissica Manda, pissica alba, piS'
sica nigra: pelle de pissica.
* PISSINU,-a, adj., plavinna, (7t£o-
oivoţ), de pece, de pecura.
•PISSOCERU, s. m., pU8»eer*s,
(maaiJxTjpoc) , meatecatura de pec^ si
de cera.
PISSOmU, (cn n molliatu, pissoiu),
mitiu, masculula pissicei, aipullialu de
pissica : pissic'a nostra a fttatu patru
pissoni.
PISSU, 1. interj, prin caresechiama
pissic'a, repetindu syUa,V&: pissu pi9'
su!;2. 8. m., mitiu.
« PISTACIA, 8. f., plstaeU, unn ar-
bore originariu d'in Asi'a, care produce
neace fructe ce semina cu amygilalele.
* PISTACID, pi. ie, piataciam. fruc-
tulu arborelui pistacia, amygdala de
pistada.
« PISTANA, s. f , piataiia, una spe-
cia de planta care eresce in locurile Ii-
mose, numita si sagetta. sagltbi.
PISTARE, T , pistare, vedi pisare,
cu tote derivatele selle.
* PISTEOLOGIA, s. f., (d'in slottc=:
credentia,3i Xd7o;=:coventu, discursu),
tractatu despre fundamentele creden-
tieî; de aci : pisteologicu,-a, adj., rela-
tiva la pisteologia: si pisfeologu, care se
occupa cu pisteologi'a.
* PlSTILLARINC-a, adj., (fr. pla-
tll^arln), care sâmina cu una pistillaria.
*PISTILLARIU,-ia. adj., (fr. pl-
stillalre), relatîvu la pistillu; subit.
f., pistiUaria, genu de bureţi cari au
form'a mai ca a ptstillului.
•PISTILLIFERU,-«, ftdj., (fr. pi-
>y Google
itllllKre), care p<Jrta sau coprende udu
piatilUi : flori pistiUifere, organe pistU-
lifere.
* PISTILLIFOBME, am pistUl^or-
nui,-a, adj., (fr. plstlUlforme)) care
are form'a unui pistillu, adeco a unui
corpn liţngu rotunditn la unu capu.
* PISTILLIPAED,-a, adj., (fr. pi-
fitUllpare), ae dice despra una plauta
alle cărei organe s'au transformatu in
pistillu,
* PISTILLU, 8. m., ptstlUnii, si pi-
stUlnm, I. corpu cylindrlcu rotunditu
la unu capu, cu care se serrescu âmeni
spre npisâ ceYA,pisatoriu; 2. in mecha-
nica, (fr. pltiton), corpu cylindricu care
intra in una pumpa si prin mişcarea
sea serve a rarifică aerulu sau redicfi
ap'a; 3. in istori'a naturale, tubu cavu
situatu in centrulu florei, destinatu a
primi poUinele staminiloru spre a o-
perâ fecundationea.-iJifiti^fH^u se consi-
dera ea organu femininu, ai staminile
ca organe masctdine la plante; stami-
nile si pistillele nu su totu de a un'a
unite in acea-asi flore; candu su unite,
florile se ăicu hermaphroâite ; candu
staminile se afla in una flore, si pi-
stillele in alt'a, inse in acea-asi planta,
florile sunt monoice, elle sunt dioice,
candu organele se afla separate in doue
indiviăue.
PISTOLAEIU, 3. m., 1. care facepi>
tole; 2. (fr. pistolier si pistoletier) ,
militariu armatu cu unu pistolu.
PISTOLATA, 8. f., (fr. plsteUde),
colpu de pistolu, puscatura cu pistolu.
PISTOLETTG, a. m., (it. phtoletta,
fr. pistolet), pistolu scurtu.
* PISTOLOCHIA, 3. f., pIstolocMit
si pllstolorhia, (jiXEL^roXo^^ia), una plan-
ta, aristolochia Iui Linneu.
PISTOLU, s. m., (it. platou, fr. pts-
tol«), puşca mica, puşca scurtă : a ââ
Ctt pistolulu ; a trage cu pistolulu ; a se
baie in- ăaeUu cu pistolulu,
* PISTONE, s. m., (it. plst«ne, fr.
pUton), pistillnla unei pumpe.
*'PISTORlU,-(om, adj. a., plstor,
plBtorIns, care face p&ne, pănariu.
* PISTRE, s. f., plHtrls ai prlstls,
(xioTpi; si Tcpicmţ), pesce marinu d'in
JPIT.
famili'aeetacieloru; balena; fig. una spe-
cia de nave; in astronomia constella-
tionea balenei.
* IPISTRICE, s.f.,pl8trii,mDlier9a
pistoriuluî, panar^ssa.
* 2 PISTRICE, 8. t.plBtrlx, balena;
constellationea balenei.
PISTRICIAEE, T., TKlU eolorlbii
dlstingruere, a ficepistriciu, a impislri-
ciă; vedi impistridare.
PISTRICIATU,-a, adj. part., rarlli
colvrlbDH dlstlnotus , facutu pistridu,
impistriciatu.
PISTRICIU,-a. adj., rarins, tpvraai,
micnlosDs, vedi pictriciu.
* PISTRIGERU,-o. adj., plstriger ai
pristlger, care are c6da de pesce.
* PISTBILLA, 8. f., plstriiu, demin.
d'in pistrina, mica pistrina.
l • PISTRINA, s. f., pistrina, ofBciiia
I a nnui pistorîu, panarla.
I * PISTRINALE,adj.,pl8tTlii«UB,r&-
lativu la pistrina, nutritu in pistrina
sau in pistrinu,
* PISTKINARIU, s. m., pistrlnarlM,
care tine una ^strina sau nnu^s^Mi.
•1 PISTRINU, -o, adj., pistrii»,
relativu la ptstoriu si la artea Ini: lueni
pistrinu, opera pistrina; subst. m., pis-
trinulu, plstrlnum, loculu unde se ma-
cina farin'a si se face panea, pauarfa;
subst. f., pistrina , plstrlns, ofGcina da
pane, panarla.
* 2 PISTRINU, -o, adj., pistrinu,
relativu Ia pistre : stelVa pistrina, cod-
stellationea balenei.
PISTU'RA, 8. f., pista», pisatttra.
* PISU, 3. m., plsnm, (m'aov), mazere,
legume : pisulu e un'a dintre legumi-
nile celle mai bone si mai nutritive.
PITA, s. f., (ăXyttov, pl.«XcpiTa?), se
dice in unele locuri in locu de pane.
PITARIU, s. m., I. care face ptae,
2. care approvision^dia cu pane armat'a,
curtea domnesca; de aci gradn de nobi-
lîtate in ierarcbfa vechia; fem. p^'
ressa, mulierea pitariutui.
* PITHECINU, sau ţ^ecin«,-a, adj.,
(fr. pltfa£cl«n), care s^mina cu pUheeidu.
de gennlu pitheciloru; sabst. pi. pithe-
cinii, familia de aimie fora c6da.
* PITHBCIU, sau piteau, a. m., pl-
.yGooglc
m
theoion, (juidTJxtov), demin. A'înpithectt,
mica simia, simintia, mimutia.
* PITHECU, pithiea, sau piteeu. pî-
ticu, s. m., (nEdijxo;, ft. pItheiiDe), l.si-
mia fora ctJda; 2. omu mica, pygmeu,
nannu.
* PITHICU, aau pitieu, vedi pithecu.
* PITHOMETRU, b. f., (fr. plthom6-
trle, d'in lutdoţ ^ bute, si [lirpovr^ma-
8ura), artea de a mesnră botile; de aci:
pitlumetricu,-<h adj-, (fr. pltfaom^trlqiie),
nlatirn Ia pithometria; pitkometr», a.
m., (fr. plUiom«tre), instrumentu cu
care se mesura butile.
« FITHOSILLU, s. m., {Sr. plthosllle),
genu de planta d'in famili'a synanthe-
relorn senecionidie.
PITTACIU sau pitţacu, s. m., plt-
tbMiDin» (mTTÂxtov), billetn, aota, micn
scriptn, mica memoriu.
PITUITA, s. f.,pltBlta, macu, amo-
re : pttuifa nastdai; pltoiU nasI; a face
pituiia. a curetiă pituit^a,
FITCITARIA, s. f., pltoitarU, una
4iba care curetia de piimta.
FITUITATE, s. f., pitaltas, sete ar-
dente.
FlTUITO&U,-a,adj.,pltDitoBiig,plenu
de pifwito: omu pituitosa.
FITULLAHE.T., abscondere, celare,
a ascunde; refi. a se pitullă; a ^e as-
cunde, terminu triviale : elîu se pitulla
de câte ori me vede; nu ve pituUati co
v'am vedutu ; mai allessu copilliloru
place a se pitullâ.
FITDLLATU,-a, adj. part., «bsoon-
dftDBţ ceUtus, ascuDSu : am aflatu co-
pUlii pituUati; Bubst., pituUatulu, uun
genn de jocn allu copilliloru.
PITULLICE, a. f-, oirruoa, una pas-
sere mica, cărei place a se ascunde in
irha. sau in tufe.
FITULLUSIU, pl.-ie, latebr», UtI-
bnlum, term. triviale, locu de ascunsu,
agcundit6re.
* FITTOCAMFA, s. f., pltf«campa,
(ntrooxdiin-rj), unu Insecta care strica
ploii, eruca de pinu.
* PITYUSA, 8. f., pitf UBS, (sit6ouaa),
nua planta, euphorbia pityusa Ini Lin-
neu.
* FltJ,-a, adj., piiB, petrunstt de res«
PLA.
675
pectu cotra parenti, cotra patria, cotra
domnedieu, piosu, pietosu : pitilu Enea;
nome propriu ce portara nâue pontefici
romani.
PIUA, s. f., pila, mortariu, vasn cava
de lemnu, de patra sau de metallu, care
serve la pisarea diversoru materie; —
piua de pannura, mola follontva, ma- -
cbinaincare se condesapannur'a;— com-
para pUla. d'in care a essitu piua.
FI0ARin, s. m., fullo, care. condusa
pannura in piua, fullone.
PiniBE,-e8eu, plplre, piplUre, a e-
mitte voce ca puIUi de passeri .
FIUITU,-a, adj. part. sup. subst. m.,
actulu de piuire : piuitulu pulliloru.
* PLACA , 8. f., (irXaS, icXaxdţ, fr.
pUqne), tabla, folia sau lamina de me-
tallu, sau SL de p^tra: jiJaca ăeferru, de
argentu, de arame; placa de ardesia.
FLACABILE, adj., pluctbllis, care
se p6te placă, facile a placâ, clemente :
omu placabile, inimicu pîacaiile; — vorbe
placabili, victima placabile, prin care se
p6te placă.
FLACABILITATE,8.f.,plac«billta8,
calitate de placabile, clementia : placa-
bilitaiea omului cu judecaia.
FLACAME,pl. placamine, pUeamen,
si :
PLACAUENTU, pl-c, pUcamentum,
mediu dea pîocâ .- sacrificiele suplaca-
mentele dieilaru.
• FLACARDU, s. m., (fr. plaoard),
scriptu cu littere mari affiptu pre pa-
rieti in locurile publice, prin care se ad-
duce la coDOScenti'a 6meniloru unu lucru
iatporttLUte : placardu of/iciale, placarda
revolutionariu,
PLACASE, V., placare, a imblandi,
a stemperfi, a Împacă menl'a : a placa
prin rogationi, prin beneficie pre ome-
nii cari ne poiu face reu ; a placă me-
ni'a dieiloru prin sacrilicie; a placă fU'
riavtMurdoru;a^^căur'airămiiMoru;
nu vd poiepla^pre acellu (yroBtiw prin
neci unu satyrificiu.
FLACATIONfE, s. f., placstlo, actione
de placare : plaationea ânimeloru in-
territate;placationeamenieidivin€; pla-
cationea venturiloru.
PLACATORID,-(ofia, adj. b., (pU-
>yGoog[c
C76 PLA.
eator), plaestorins, care placa, care
p6te plaed : victima placatoria, sacri'
ficie plaeatârie; placatoriuiu menfet di-
vine.
. FLACATRICE, s. f., pUeatrlx, fe-
mioa care placa, placatâria.
PLACATU,-a, adj. part., pUcatn»,
iiDbIaQâitu,stemperatii,iinpacatn : suf-
fktu placatu, anima placată, passioni
placate; ceru placatu; repausH jdacatu.
PLACENTA, 8. f., pUcent», (ida-
xooi); 1. buccata suptire de allaatu im-
pln^ cu alte comestibili : placente cu
brendia, placente cu came toccata, pla-
cente eu vişine sau alte pome; a mancă
placente calde; pi07. nu se manca in
tite diUele placente; 2. massa intessuta
de mice arteiie si vene, care se forma-
dia iu panticele feminei gravide, serve
spre a administra nutrimentu fetului,
si esse afora dupo nascerea copillului;
—prin analogia se applica ai la plante.
PLACENT ABIU, a. m., pUcentarlns,
care face placente, si care vende pla-
cente;—placentaressa, mulierea placen-
tariolui, si muliere care face sau vende
plaeetUe.
PLAGENTATIONE, a. f., (fr. pla-
eeatotion), dlspositionea cotyledoniloru
iuaiute si dupo germinatione la plante.
PLAGENTAT0RA, s. f., (fr. placen-
t«tare), s^^nonymu cu placentatione.
PLACENTE, adj- pact. preş., placens,
care place, care procura plăcere.
PLACKNTIA, B. f., piaeeatu, ac-
tione de plăcere, modu de facere, cali-
tate de placente.
PLACENTIFOBME , sau placenti-
forma,-a, (fr. pUceoti forme), care are
form'a ie placenta ; planta placentifor-
ma, raăecina placehti forma, receptadu
placentifortm. •
PLACENTDLA.saupIacewtoro.s.f.,
(fr. plMentule), geuu de conchylie uni-
valve, cari se aâa in marea mediteirania. .
PLACENTUTIA, s. f., demiu. d'in
placenta, mica placenta.
1 PLĂCERE, p(tiCtti,pio«tfM,T., plă-
cere, a satisface gustulu, a desceptă
unn sentimenta conforme dorentlei : a
place âmeniloru, a place femineîoru, a
place copiUHoru, aplace lui domneăieu;
numiplacecarneade capra; nu ti plăcu
vwbeh melle; nu i place addeverulu: ne
place poesi'a; ve place joeulu; le place
theatrttlu; mi a pîacutu music'a, nu mi
place societatea omemloru usiori; mi
place se petrecu la tirra; le place se as-
ctMe mentioni; mi place a crede co nu
me vei inselld; ne place a crede eo ve
veţi involi cu noi; ve voliu arretâ unu
lucru care crediu co ve va place; ce tie
nu ti place, aitui-a nu face.
2 PLACGBE, s. verbale, (it. pl«eere,
fr. plalslr), TotoptaB, Joonndltaii dell-
oIb, EOBTltag, amniltag, ţratla, in t.
8. verbului : plăcerile vi^iei, plăcerile
sensului, plăcerile suf/letului; sentimen-
tulu de dorere e contrariu serUimentu-
lui de plăcere; plăcerea produce buecu-
riasi risu, dor erea produce itUrtstare si
plânsu; ăupoEpicuru plăcerea e benele
supremu, si dorerea e reulu si^emu;
summ'a placeriloru e fericirea, stanm'a
dorerUoru e nefericirea; dupo Btoid nu
plăcerea, ci virtutea e bende supremu,
sinu dorerea, ci vititilu e reuli supremu;
ea petrece nwnai in plăceri; Vau ktssatu
tâte plăcerile; plăcerile lumei acesta-a
su trecutorie; plăceri curate, plăceri in-
nocenti , plăceri spia-cate, plăceri dia-
bolesci; fugiţi de plăcerile Uimei, plă-
cerile adducu doreri; fa-mi plăcerea de
a cend cu mene; ellu a seduiu la mesa
fora plăcere.
PLACIDARE, V., ptuldare, a face
placidu, a stemperâ, a imi)IaDdi.
PLACIDITATE, s. f., pUeldItas, ca-
litate de |jlactdu;caracterta dulce,blaudo,
inoffensivu.
PLACIDU.-a, adj., plaoldus, blandu,
dulce, lenu, benevolitoriu, favorabile :
omu placidu, animcUe ţ^ădu, suffletu
^a&du, anima placida, vorbe placide,
portare placida; dille placide, morte pla-
cida; ceru placidu, aerenu; mare placida,
trancilla.
PLACITU, pl.-e, pucltnm, ce place,
ce a placutu, părere, decretu, dogma :
plaâtele phUosophiloru; placit^ dom-
nitoriloru.
PLĂCU, s. m., pUeitBB, actalu de
plăcere; modula de plăcere : a lucră
pre placulu cmva, a sepviâ dt^ph'
,, Google
PLA.
eulu âmenUoru; e greu ăe a face placulu
totoru-a.
PLACUTy,-a,adj. pari.'pUeltas, »-
nwnng, siiitIB) JnenDdns» (rratns, ae<
«eptna, ce procura plăcere, ce place :
lucru plaetâu, persana plăcuta, petre-
cere plăcuta, viâtia plăcuta, temperatwa
plăcuta, ventu letiu ai plaeutu.
PLATUNDU, 8. m.,(fr. pUfoiMl), ta-
blatuln unni edificiu.
PI AGA, 8. f., pUg», (nXTj-pJ), 1. colpn,
lovitura, percusaione ; de aci : instra-
mentu cu care se bătu copillii in palme;
2. batali'a lui domnedieu, calamitate :
fIa(;eIe£;^p^ut;3.BtricaiioDeproduS8a
in caruea viua a corpului prin colpori
esterne aau bI prin alte cause interne
sau esterne, valnti : corpulu acestui mi-
litariu e numai plaga; mi s'au vindecaiu
tote plagele; una plaga profunda, f^ga
perieulosa, plaga usiâra, plaga inveni-
nata; de aci apoi : semnu de plaga, ci-
catrice; 4. cursa, laciu : a tende plage
fereloru aelbatiee; a cade in plage; a
prende in plage; 5. regione, ttoa : celle
patru plage alîe lamei; plag'a fermăa,
. plagia frigida.":
PIiAGASG, T., pUţare, a colpf,.a
Iovi, a bate cu plag'a.
PLAOARITJ, s.m., 1. care hc6 plage;
2, care bate cu ptaq'a.
* PLAGIANTHU, a. m,,(fr. pUglan-
th«, d'in xX^Yioţ = oblicu, si Sv&oî :=
flore), genu de plante dicotyledonie cn
flori compete polypetale d'in famili'amal-
yacieloru, orîginarie d'in Zelaud'a noua.
* PLAGIARE, V., plantare, a furi 81
Tende âmeni; fig. a fură scriptele altui
autoriu si a le publică ca alle selle.
* PLAGIARISMU, s. m., (fr. pUfia-
risne), abitudine de plagiarin, plagiatu
abituale.
* PLAOIABITT, S. m., pU^arlis, la
Romani, care fura si ascunde servii a1-
tui-a; care fura si vende <Jmeni liberi;
apoi care fura scriptele altui-a si le pu-
blica ca alle selle; care despolia cărţile
altoru-a spre a compune cera : plagia-
riu nerosinaiu; acestu-a e numai unu
plagiariu; plagtaritdu e unu cersitoriu
imbraccatu in vestimentele ce a furatu.
PLAOIATOBTUr^na, a4j. s. pla-
PU.
WT
flator, ca si plagiarin, furu de Urneai
libert, furn de scripte străine.
PLAGIATU, 3. m.,{fr.plagUt), piU-
gl»m, actulu de plagiare, £apta de ţia-
giariu.
* PLAGIEDRU,-», adj., (fr. iflagl-
Mre, d'in jrXd-fioî=:oljlicu, BÎ Kpa=ba-
se), care are facie assedtate oblicu : eri-
stallu plagiedru,
* PL AGIGBRU,-a, adj., plag igrer, care
pijita plage, care a fostu multu batutu.
t PLAGIO-, (d'in nXdvwţ = obUcu},
in diverse compositioni, precumu : pla-
giobasieu,'a,&^., (fr. pUrlobaslqHeid'in
lâatc = base), se dtce desprd systema-
tele de cnstalliaatîone cu ccordinate
oblioe; plagiopode, adj., (fr. plaglopode,
d'in Tcooţ, jioStfc == pede), care are pe-
tiorulu oblica sau arcatu; plagiorhom-
Uferu,'a, adj., (fr. pUslorbombinre),
care unesce in sene faciele plagledreî
si alle rhomboidalei ; plagiostomu,-a,
a(îj.,.(fr.pUţrIo8tome, d'in T!6^=gmtL),
care are gur'a assediata curmedisiu sub
nasu; plagioirichu, s. m., (fr. plaf iotrl-
que), genu de animalculeiDfusorie;;)îa-
(^'uru,-a, adj., (fr. plaginre, d'in o6pix^
c6da), care are c6d'a orisontale, subst.
\\\., plagiurele, familia de cetacîe.
PLAGIRE,-e8CM, v., plagare, a bate
ai a produce ţiage, vulneri ; a plăgi pre
inimicu m haioMa.
PLĂGITU.-a, adj. part., batutu, Tul-
neratu : mai toţi mUitarii s'au intorsu
plagiti d'in bătălia; a curd pre fiagiii;
plagitii su forte ntwierosi; neâ unu pla-
gHu ri^a moritu de plagele selle.
* PLAGin, B. m., pUţinm, furtu de
(Smeni; fig. furtu de scriptele altui-a :
a committe plagiu; a fi condemnaiu pen-
tru plagiu; vedi si plagiatu, care e mai
usitatu la autorii modei ni.
* PLAGOSn,-a, adj., pug-osas, I. ca-
re are plăcere a bate, brutale; 2. oare
e plenu de cicatrici : veteranu plagosu.
» PLAGTTLA sau plagura. p. f., pU-
gaU, 1. folia de toga, d'intre cari ddue
cosute împreuna form&u tota tog'a ;
2. una tapetiaria pentm coperirea pa-
tului, sau pentru cortina la patu sau la
lectica; 3. una c611a de chsrtefa.
FLAIABIU, B. m., (de la ^laiu), oare
=y Google
«78
PLA.
custodesce plaiulu; care custodeBCe mar-
ginile terrei la monti.
PLAIU, pi.- uri, (^cKă^lOl: ?), latiirea
UDni monte : pre plaiu in sum; distric-
t tde dela m6nti sunt impartiie inplaiuri.
» • PLANÂNTHD, s. m., (fr. pUn»n-
'the), ^eou de muşchi, lycopodii monoici.
* PLANA£E. V., 1. planare, a face
planti, a appiană; 2. (fr. pUner), a stă
in aerncQuipele intense fora a se mişcă:
pasaerile plana in aerv; fig. tăcerea si
fric'a plana impregiurulu 2ora.
* PLANARIU.-a. adj., plaDarins, re-
lativn la pîanu, la aessu; care are cor-
pnln plan\t.
* PLANATU.-a, adj. part. plavatus,
applaDatn.
♦FLANCA, 3. f., pUnca, (itXi£),
tabla de lemnu sau de p^tra.
*PLANCU,-tt, adj., pUncns» (îrXat{>.
xoni), care are petiorele late; subst. m.
nna specia de acera (aqnlU).
PLANE, adv., plane, claru. chiaru :
plane asia e^chiarn asii e; plane bene
ai vorUtu.
PLANETA, s. f., planeta. (irXavi^c),
atella errante, atella care se mişca in gia-
rulu altoi astru : planetele sorelui; Mer-
curiti, Venere, Mărie , Jâue, Saturnu
«iin< plante; Terr'a nostra ineo e una
planeta; intre Morte si Joue s'om dcs-
eoperitu in dillele nostre mai bene io
unu centu de planete mi/H; afora d'in
orhifa lui Saturnu s'a deseoperitu U-
ranu si Neptunu, planete mari, dero
cari nu se potu vede eu oeltdu lAeru
d'in caus'a enormei loru distantie de la
noi; tbte planetele semiseadela appusu
spre resaritu in giurulu sorelui; multe
d^intre planete au luni cari se mişca in
giurulu loru si se ntimescu satelliti: rea
mai mare planeta e Joue eupatra satel-
liti; planetele au multe proprietăţi ana-
loge eu alle terrei nostre; inse nu se
aeie daco planetele su locuite de Smeni
sau de aUefientie assemine animaliloru
de pre terra.
PLANETAEIU,-a,adj., (planotarlo*),
relativu la planete, de planete : systema
planetaria. mitcare planetaria, spaţiu
planetariu; annu planetariu; subat. unu
planetariu, planetarlns, astrologu.
FLANETIA, s. f., planltlea, snper-
facia plana, campu planu, sessn.
FLANETICn,-a, adj., planetieai, de
planeta, de natara planetaria : sl^
planetice , lumina planeţi ca , Uieorire
planetiea.
PLANETU, 8. m., ptamete; Ysdi pla-
neta.
1 PLÂNGERE, planai ai plantei,
plânsu si planctu, t., plângere, flerei
ptorare , qoerl , a espreme dorere , a
versă lacrlme de dorere, a ploră: plcot-
gemude dorere, toţi omenii plangu,dero
maiallessuplangu mulierile si eopiUii; ea
nu pote sufferi cea mai mica dorere fora
a plânge; a plarige pre morii , a plânge
pre nefericiţi ; omenit tari si appesa
dorerea ai nu planguca femitwle; pen-
tru cine plângi? ce totu plângeţi? mai
incetaii de a plânge; copilita ploMse
amarucăndu luinfruntă tata seu; miUi
omeni plangu de buccuria; candu tatdlu
revedu pre fiiiu seu, planşe debuecurîa;
eându moru omenii eei rei, nu ţAange
nemine; vomu ascunde dorerea in pec'
tidu nostru , si nu vomu plânge; refl.
a se plânge, qnerl, a si manifestă do-
rerea , a reclamă in contr'a tmei ne-
dreptăţi : mulierea se plânge eo tM ua
ama barbatulu; tatalu se plânge pentru
portarea cea rea a copUliloru; coptUU se
plangu }>entru severUatea parentilorv;
ellu se plânge la tota lumea de neferi-
cirea sea; de ce te plângi ?me plangu de
tempulu pretiosu ce am perdutu ; mc
plangu de nedreptatea omeniloru; elU
se plânge la tribunariu, se plânge la
ministeriu , se plânge la domnu . se
plânge in contr'a arbiiriului funcţiona-
riloru; ea se plânge neineetatu in con-
tr'a sortii; se plânge indeserttt, eofOlte-
aseuUa nemine.
2 PLÂNGERE, s. verbale, pUncttw,
lletuB, ptoratng, qnerels, espressione de
dorere, lacrimare, lamentare, recla-
mare : plângere eu laerâne, plângere
eu suspinu; plângerea nu se covine n-
nui barbatu; plângere pentru nefericire,
plang&re pentru nedreptate; a asaHtâ
plângerile omeniloru ; am una plân-
gere in contr'a ministnUui; a se adrtsia
cu plângere la domnu; plangeriU terra-
.yGooglc
^_ FL^
niioru sunt nenwnerate; plângerile nu
su totu de n un'a intemdiate.
PLANâ6KE, a. f., plAo^or, eepres-
sioDe de doiere, lamentatione.
* PLANI-, (d'mpUBa8=:plaaa,l&tu),
in diverse compositioni, precumu : plet-
mcowdu.-a, (fr. pUnloanile}, care are
c6d'ft plafia; subst ^anicaudele, fa-
milia d'ia ordinea reptililorn saurice ;
plantcepite, adj.,(fr. planloept»), care are
oapulu pliMu; planicwnH,-a, adj., (fr.
planlcorne), caie are cornele plane ^
late; pIaHÎcos2t4,-a, adj., (fr. pUnleost^),
a cami superfacia e eemnata cu c6ste
pUme; planidenie, adj., (fr. planldeit^),
care are dentii pîuBt==lati; planifloru,-
a, adj., (fr. pUnlflore), care are âori
plane; j>Ia»î/bZtu,-a, adj., (fr.pUnlfolfâ),
care are folie plane; Uniforme sao
plan^ormu,-a , adj., (fr. plsDirormA) ,
care are corpulu forte planti ; siibst.
jdaniformele, familia de insecte d'io or-
diDea^coleopterelom; plamlo<M,-o, ^dj.,
pUnlloqDng , care vorbesce claru, fora
încurcătura de frasi; planimetria, 9. f.,
(fr. plaolH^trle), arte-de a mesurâ su-
perfaclele plane, de a representă âgur'a
pre chartefa dnpo una mesura conven-
tionale; de a«I : planimetricu,-a, adj.,
(fr. pUniBi^triqHe), ralativu la plani-
metria; planipede, adj., pUnipes, (fr.
pUalpAd«), 1. care are petiorele plane,
2. unu bufone in tbeatrulu romauu, care
nu portă ia petiore ueci socci ueci
cotbnrni; de acf ; pUmipediu,-a, adj.,
pUnlpedinH, haaau -.com^iaplanipeăia,
pUnlpedU oomnedla, farsa; planipenne
8&upl(mipennu,-a.a,ij.,{îr. planlpenoe),
care are aripele plane; subst. pi. plani-
pennele, familia de insecte nevroptere ;
planirostru ,-a , &clj>, (fr. f linlrostre) ,
care are rostruln ^nu, aubst. pL pla-
nirosirele, familia de passerelle; plani'
8ilieu,-a, adj., (fr.plaDlHlUqaâ), care are
«i2iceIe=pastkrUe plane, planisphericu,
ţianiaferiou sau planispericura, adj.,re-
lativa la planispheriu, planisferiu sau
^nisperiu , s. m. , (fr. planiaph&re),
proiectîonea anei sphere pro unu planu :
pUmUpheriu eereseu, planispheriu ter-
vestre; -^nisplteriu representa doue he-
miaplime desemnate pre unu planu;
planiventre, adj., (fr. pUnlrentre), cafe
are ventrele, pântecele sau abdomiaele
planu = latu.
* PLANITATE, s. f., pUnltas, sim-
plicitate, claritate in vorbire : plani-
tatea sententieloru; planitatea frasiloru,
* PLANITIA, s. f-, pUjiItU si pU-
nlties, locu planu, campQ planu, sessu;
vedi planetia.
* PLAMTUDINE, s. f., planitudo,
stare plana, calitate de a ti planu.
* PLANORBE, s. m., (fr. pUnorbe),
genu de moUusce gasperopodi cu con-
cbelie plane, suptirisi mai totu de un'a
diaphane; de aci : planorbicu,'a, adj.,
(fr. planorblqne) , planorbiforme san
planorbiformUi'a , adj., (fr. plauorbt-
for«e); planorbulina, s. f. (fr. pUnorba-
Une); planorbul(nde,a.ây, (fr. planorbn-
lolde), care s^mena cu una p/anor&uZina.
«PLANOSPIEITU, s. m., (fr. pU-
nosptrlte) , una specia de fossili cari
păru a fi numai fragmente de concbylie
mai complete.
PLANSETtJ, pl.-â, planctns, fletns,
ploratus, plorutio, lamenta, lamentaţia,
actulu de plângere : plansetulu copiUi-
loru,plansbtulu femineloru, m'aii amme-
titu cu planşetele vostre.
PLANS6RE, 3. f., (pUn<»r); 1. ac-
tione de plângere; 2. modu de plangert;
3. reclamatione prin care se plânge ci-
neva sau pentru starea sea nefericita
sau pentru nedereptatea ce i s'a facutu,
si cere iudereptare : domntdu mi a as~
ailtatu plansorea; ce plansore ai ? plan-
sorile nefericiUloru sunt nenuma-aiB;
a se presentd eu plansore la domnitoriu;
plansorile nostre remasera deşerte.
1 PLANSTJ,-a, adj. part., planctas»
fletas, ploratDB» espressu prin actulu de
plângere : copilli morţi inatnte de tetr^,
plansi de pareutii loru; sup. lucru de
plânsu, nu de risu; lassa-le de plânsu,
co nu folosesd nemica.
2 PLÂNSU, s. m., planctns * InetOB,
fletus, ploratio, actione de plângere, es-
pressione dedorer^, versare delacrime;
planstdu c(^illului; mulţi credu co plan-
stdu dlena dorerea; plansulu esemnude
debilitate de nervi; cu plansuUi nu mai
imĂui morţii; ea s'a uscutu de plânsu.
=v Google
esi^
PLA.
PLANTA, e. f-, planU, corpu vege-
tale, totn ce cresce în pameotn si rege-
Wdia : plante su arborii, verdiele, legttr
minile, cereoiUe, erhele, muşchii, si in
genere iote productele pametUtdui cori
crescu si vegetidia, inse n'au mişcare
gpontana prin care sî aru paie muta lo-
eiiln ea animalile, de acea-h se numeseu
simplu vegetali; hotani&a e sâentfa car»
$e occupa eu cercetarea natureiplanteîoru
si eu descrierea litru; plantele su forte
fUmerâse si diverse , de acea-a eonnos-
centi'a totoru plantdoru e preste pote-
rile menţii omenesd: plante uliii, plante
nocive, plante veninoae, plante nobilite;
florile planteloru adorna gradinele no-
stre; fructele planteloru ntUrescu pre â-
meni si pre animali; plantele mârte si
putredite ingrassia pamentulu; ^in
lemnulu planteloru faeemu diverse con-
strudioni, cu lemnele faeemu foeu si ne
inealdima. — Plant'apetioruluiitTemtQ
irt falp'apetiorului, de frîc'aconfasionei.
PLANTAGINE, s. f . , plantase,
planta serpentaria.
PLANTARE, v., planUre, a pune
plante ia pamentn : a planta arbori, a
ptantd verdia , a plantd legumini , a
plantăHori, a plantă vinia; tata septe-
mân'a am plantatu la vinia; planiămu
tâmn'a, inse plantămu mai allessu pri-
mavâr'a
PLANTARIU,-a, adj., plantarlsjplftn-
tarlos, relativii la planta; subst. leale,
plantariulu:=8eniioann, sc61a de plante;
subst. personale, plantariulu, care cul-
tiva si vende plante.
PIANTATIONE, s. f , pUntall», ac-
tione de plantare : plantatione se face
si tomn'a si primaver'a; plantatione de
saccharu; plantatione de cafea, depipe-
riu, de humbacu si de aite plante exotice.
PLANTATOHIU,-(o'-ia, adj. s., plan-
tator, care planta : plantatorii de sac-
charu câştiga forte muîtu, plantatorii
de vinia aştepta tr ei annipeno şese buc-
eure de fructele fatigei loru; plantatori
se chinma si cei ce fundedia una colonia.
PLANTATRICE, a. f., plantatrix,
femina care planta, plaotatâria.
PLANTATU,-a, adj.'part., planUtni,
puau in pamentu : arlwri plantaţi de
H^A^ •_
mene, verdie plantate de mri. ftoriptan-
tate de consortea mea ; aceşti arbori nu
su crescuţi (ftn pamentu, ei plantaţi;
floriie plantate voru a fi udate.
t PLANTr>- (d'in plabU = planta),
in diverse compositiODi, preeamn : plan-
tigeru. - a, adj., pUBttţcr, care prodaea
plante; ţtanHgra(bi,-a, adj., (fr. pUatl-
ţrade), 86 dîce despre animalile ai pae-
serile cari in mersa app^sa pre tota
plani'a = talp'a petionilui, na namai
pre degite, cama facn digitigradele; pitm-
tisugu,-a,adi.,(îi.vl%mtt9mţ(ti), oarerajţe
plantele, snbst. pi., ptantisugete, fami,-
lia de insecte d'in ordinea hemipterelora
cari BQ^u sncouln planteloru si se nn-
trescu d'într'enauln; plantivoru,-a, adj.,
(fr. pUitlvore), care loftnes plante, sj-
Donymu cn erUvoru.
* PLANTOMANE, b. m., (fr. piu-
tftmaae), Care are manPa = pasaionea
de a plantă; de aci : plantomania. s. f.,
(fr. pUntouanle), mania de a planta,
passione esaagerata pentra plantatieni;
apoi, plantomaniaeu a&nplantomanieu.-
a, adj., relativn Ia pZan/oMonfa, si anbst
una plantomaniaeu.
PLANTtJLA, sm plantura, 3. f.,(fr.
plantDle), demin. d'in planta; germele
plantei care începe a se deavolt& on oo-
oasionea gerrainationei.
PLANT0LATIONE, s. f., (fr. ^b-
tuUtion). germinationea plantei.
1 PLANU,-a, adj., ptanas, 1. IntensQ
in t<ţte directioDJle, formandu nna eio-
gnra superfacia fora inecalitati : super-
facia plana, locu planu, campu planu;
2. latu, platu, nu grossu saa rotunda :
frânte plana, come plane; 3. claru, lim-
pede : gura fAana, vorbe plane, frosi
plane.
2 PLANU, pl.-aH, plasum, (fr.plal-
ne), 1. campu planu, sessu : a deseenâe
de la monte in planu; de aci in geome-
tria; 2. superfacia derepte : planu ori-
sont(Ue, planu vertieaU;a talia unueorpu
prin unu planu; planuîu eeatoritUm;
planulu niridianu; a trage d'in unu
punetu datu afora d'in planu una Ufm
perpendictdariapre <^nu;9.^Ti)iKt\xi.\Jl
idea pentru uua lucrare : a fbrmă tM«
planu; a pune planta» pre AarUiot;
=y Google
PLA. '
platiH deltatalia; planuUtunei trageSa;
nuia essitu pUmuiu; planurile omeneici
de muUe ori se incurea; de acf apoi 4. ăe-
Bemna pre chartâfs alin nani edificiu
deeoDstroitnj: ţ^nuluunei ease,planulu
wiiei baseriee : planul^ orehitectonicu
are diverae sedioni; aeetio'iieapritwpale
tpktm^ oritontale.
FLAPOMA, B. f., oBlelU, copert'a pa-
tolai, Tedi peploma.
PLASMA, pl.-maJe,plninB,(icXdt(][La),
fictioae, fonnatiotre, creadrrti : t>liiulu e
plaam^a Uti domneăieu.
* FLASMABILU, adj., pUsnabllIs ,
esre ee pate plasmă, si carb e^^dlsnta^,
formata d'in Intu.
FLASMABE, T., plsimare, a farmă,
a cre& : Ini DomiKdiea i a plaeidu a
plasma pre otiu dupo imaginea sea.
PLASMATIOKE, s. f., pUsmatlo, ac-
tione, de plaamare, formatiODe, crea-
tione, fictjone.
PI/ASMATOBITI,-fi^a, adj.8.,pl«B-
■ater, care plasma, formatoriu, crea-
tom.
PLASMATU.-a, adj. part., plmâralii^,
formata, oreatu: omu^e plasmatuăupo
imaginea Im Domnediiu; luerUri plas-
ma^ de mâni omenesa.
PLĂSMUIRE, pla$ri»iUt>rî^ , plas-
muiAt; Tedi : ^asmare, plasmatoriu, plas-
utatu.
* PLASTE, 8. m., pUsteg,(itXdon]ţ),
Yedi 1 plastu.-
FLASTICARE, T., (plastleai-e) , a
formi d'in latii, a modbllÂ.
PLASTIC ATOBIU,-Wn"a, adj. b-,
plastlestor, care plastica, care face fi-
gare d'in Iuta, care modeliâdia, model-
latorîa; sculptorin.
PLASTICATC, - a, adj. part., (plag-
tfoatas), formatu d'in lutu, modellatu,
acnlpitu.
* PLASTICITATE, a. f., (fr. plastl-
elU), calitate de plasttcu: ^asticitafea
materiei.
FLAâTICU,-a, adj., plastlAnst (icXa-
OTHMic), formativa : ortîleplaslice, figura
plastîca;moăellu ţda^cu; sBbst. f , plas-
tica, plaitlea, (irXix<3ttxij), artea plastica;
Bubst. m., uttu plasHeu; artiatu olii^ hi'-
era in plaetica.
PLA.
m
t PLASTO-, (d'in gr. «Xao»ic=ficta
formatu), in compositioni ; precama :
plastoăpnamia, s. f., (fr. plaatodjiiamle,
d'in 8iiva|it<: =: potere), potere creatrice
care constitne si desTolta organele; de
acf : pla8todynamieu,-a, adj., (fr. plai*
todTDamlqne) , relativa la plaafodyna'
mia; plastograpJaa, s. f., (ii).aoroYpa^),
faUificatîone a anni actu scrissu; de aci:
plastogr(tphieu,-a, adj., relativn la plai-
trographia; pîattographu. b. m., (tc\aam-
Tpdoo;), falsificatoriu (^ Scriptare.
PLS.STO'RIU, s. m., plastfrig, (icU-
ortjc) vedi f^aste, si yiastieu, s. Ha.
PLASTBA, s. f., (it. piastra), 1. la-
mina de metalln snptire; 2. una moneta
lata ; acuma maneta de argentn de va-
lâroa unei nncie romane; la Neapoli de
valtfrea unui scata; in Tnrci'a a deecinHn
Ia valorea de 23 centesime.
PL ASTRU, (eontrasBU d'in emplastru)
B. m., yedi emplastru.
1 PLASTTJ, B. m., piaBtes, (icXionjc),
plastica, plaaticatoria , modellatorin ,
seolptoria.
3 FLASTU,-a . adj. , plastns , (icka-
ot6i), fictn, simulata, imitata; formata,
crWito. ^^
• PLATANETU, pl.-c , platmetam,
selba de platani.
• PLATANINIT,-a, adj., platantnns,
de platanu : lemnu plataninu, scor^
phtanina, foUe pîatmine.
« PLATANISTU, s. m., plataitsta,
(nXolTOVKTrrJc), 1. la antici locn plantata ea
platani; 2. lamodemi carecultivasi rende
platani; 3. uua pesce neconnoBcuta mo-
demiloru.
• PLATANOIDE, 8. m., (fr. plntanoT-
de),unu arbore cares^minacupZo^anuItt.
• PLATANTHEBA, s. f., (fr. pla-
tantliire), genu de plante d'in famili'a
orchidieloru.
PLATANU, 8. m., platanns, arbore
superba, adduasa d'in terrile orientali,
care ee cultiva si ia gradinele nostre,
inse cu mai pacinu saccesau.
FLATIA, s. f., plătea, (nXaitîa), loca
largu intre case; fora, strata larga, etitte
larga : platia râ&Itea; a se vei^^Iâiit
^atia, a coniperâ «fm'^na, plii^a e
pkHadeămMi; e imtUMmetnl^Um.
=y Google
In gm'H vul^lni ae aude proDunti'a
italiana, piaiia ^ pluis.
PLATINA, 8. f., (isp. platina, fr.
pUtla«), nan matalln de currendu des-
coperiţii, de coI6re mai pucinu alba de
G&tQ a ardentului : platin'a a eellu mai
greu, cellu mai pueinu combuetUnle si
f»ai pwctnu fustbUe d'intre totemetiJîeU
eonnoseute, si face una resistentia tftvtn-
c&Oe Mont acidelont, eu eseepHone de
ap'aregtde.
* PLATINME, V.. (fr. pl*tiiier), a
albi aramea roşia cu una amalgama de
coBsitorin si de mercoriu,
* PLATINATUro. part.adj., (fr. pla-
tina), albitu cu amalgama de cossitoriu
si de mercuriu; arame^tinaioi subet.
platinatu, (fr. pUtlvate), combioatione
chjmica iu care oxydalu planicu j<}ca
rollnlu acidului.
+ PLATINICO-, (d'in plaHnieu), in
diverse compositioni determini chymiei,
precunin : platinico - ammonieu , plati-
nieo-argentieu, plaiinieo-barifticM, pUt-
tinico-cadmicu , platinico-calcicu, pla-
tinico-cobaUicu, platinico-cupricu, pîo-
tinieo - ferrieu , pltUtnico - tnagneaiat ,
platinico -manganicu , platinico -nico-
lieu, platinico-potassieu. platinico- so-
dicu, platinico-stronticu, platinicO'gin-
cieu, care resulta d'in combinaiionea u-
nei sari platiniee ca uua sare atmno-
niea, etc. ete.
* PLATINlCa.-a. adj., (fr. pUtInl<
qne), se dice despre alin doile gradu
de oxydatioue a platinei, care e acidu
sau oxydu dupo circunstantie.
* PLATINIDE, 8. f., (fr. platiold»),
familia de minerali, care eoprende pla-
tina si combinatioDile selle.
* PLATINIPERU.-d, adj., (fr. plt-
tlninre), care eoprende in sene platina:
cupru platiniferu, terrenu platiniferu.
tPLATm0S0,-{d'ini)tofinoSH), in
diverse compositioni de termini chy-
mic\,'piecQmu:platinoso-ammoaicu^la-
tinoso-mercurosu , ptaiinoso-potassieu,
platinoso-soăiou, care resulta d'in eom-
binationea nnei sare platinase cu una
sare anunonica. etc., etc.
* PLATlNOSU,-tt, adj., (fr. pUtl-
sMx), a» dice despre primulu gradu de
oxydatione a platinei, de snlfaratione
sau de alta combinatione a platinei.
• PLATONE, s. m., PUt», (liXdttwv),
nome propria allu unui philosopba grecu,
cellu mai celebru d'intre disciplii Ini
Socrate, fundatorin allu idealismului; da
acf : plat<Hueu,-a. adj., relativa la Pla-
tone : seola platonica, idee pltUontee, a-
mâreplatoniea;platonismu, s. m.,Byste-
m platonica, philosopMa platomea;
platotiit^, s. m., care tinala platomstmi,
care imita pre Platane.
•PLATONIA, p(o*u»w, plaioma,
|)/aJHma, S. f., platonia, pUIvnii, plâ-
toms» platiima, massade p^tra in forma
de columna.
* PLATU,-a, adj., (jt>.art5,fr. pUt),
latu, latitu, tnrtitu.
t PLATT, (d'in j:X«i6<=latn), in di-
verse compositioni de termini scimti-
fici,precama:pIa^ycarpAii,-a,adj.,(itXa-
r&xtxpcpo;), cu ramuri late; pZa^Karpu,-o,
adj., (icXtxT&xapiEo;), cu fructe lat«; pla-
tyeaulu,-a, adj., (nXaiâxccuXoc), ca fos-
tellu lata; platiceplialii,-a, adj.', (xXa-
TQxăiptxXo;), cu capalu lata;j>Jafyoerctt,-
a. adj., (icXaTbxspxoi:) , cu cdda lata;
plat^eer<de, s. m., pUtjeeros, (icXat»-
xepox:), capritfra, dama; platgeeni,-a,
adj., (i[>.at6xEp»4, fr. putreâre), ca cor-
nele late, Bubst. pL, platt/cerele, genu
de insecte lamellicorne d'in ordinea co-
leopterelora ; platichdu,-a, adj., (fr.
plittlobMe, d'in x'^^>]=l'orfice}, cu for-
fecile late; plaiy^ilu,-a, adj., (fr. pla-
tjohiie, d'in xe0.oţ=:labru), ca labrele
=budiele late; platychoru,-a, adj., (sXa-
T6x<opoc), cuspatialu larga; platyeoriase,
B. f., pUtrooriaalB, (^Xatoxoplaot;), di-
latatioDB morbida a pupillsi ; platyeor-
nut,-a, adj., (fr. platjcome), cu trun-
chiulu latu; subst. pi. platyeormii, fa-
milia de reptili saurice ; platycriHttit,
8. m., (fr. platf erinite) , genu de e-
cliinoderme, cari se afla in atare fossile;
platyăoi^ylura, adj., (&. pUtfdaetjle,
d'in £Axn>Xo;^degitu), ca dogitele Ute;
subst. pi., platydactyleli, genu de insecte
d'in famili'a bydrocoriseîoru; plaiyga-
stru,'a, adj., (^am-ţă/iziap, fr. piatj^a-
Btre), cu ventrele lata; snbst. pi., plo^y-
gastrele, gena de insecte d'in ordinea
.yGooglc
HA;
hjineiioptereloni; platygenia, s. f., (fr.
putrtrenle), geDD de insecte d'in ordi-
nea coleoţielom; platygîo$satu,-a, adj.,
(fr. plitjţlossate) , cu limb'a I&ta ;
snbet. pi. platyglossatde, familia de hy-
menopterecnlimb'al&ta;j>^%9lo9«u,-a,
adj. , (nXcnOrXoxiaoc) , cu limb'a lata ;
platţfffrommu, s. m., (fr. plstyrroinnie),
^enn de plante d'in familia lychenilora,
platylepe, a. m., (fr. putylipe, d'in Xe-
ntţr^acama, Boldin), cu Bc&melate; genu
de plante alle caroni folie sâmina a
BC&me \a.t6; platylciu.-a. &ă}., (fr. pU-
tyloM), cu lobi laţi; Bubflt. ro., platyîo-
bulu, genn de plante d'in famili'a legu-
minâseloru, arbori d'jn Olland'a noua;
de aci si phtylobarut, s. m., (fr. pUtj-
loblflr), genn de arbuşti forte eleganţi;
pkdylomu,-a, adj., (fr. platjlome, d'in
Xcă{ia=niargîne), cu margini late; pla-
tyneunt.-a, adj., (fr. pUtjBenre, d'in
vs6pov=:nerTn); cu nervatnre late; pla-
ttfnotu,-a, adj., (fr. put^note^ d'in vu-
Toc=:do8u, spinare), cu doaulu latu;
sobst. pi. platinoiii, genu de insecte
coleoptere heteromere photophyge; pla-
tynu, s. m.. (fr. putjne), genu de in-
secte coleoptere creopbage; platyomu,
8. m., (f^. pUtjone), genu de insecte
d'in ordinea coleoptereloru ; platyony-
ekH,-a, adj., (KXoturfvaxoţ, fr. pUtjo*
«Uae, d'in SvQ£=ungla), cu nnglele
late; subst. pi., platyonychU. genu de
crustacie decapodi bracbyure; platyope,
8. n., (fr. plat7«pe, d'in Sti/, âicâ<:=o-
du), genu deiosecte d'in ordinea coleo-
pterelom, alle carom elytre au dâae
macule cari s^mina a doni ocli mari;
platyophthdlmu,B. m., platyopbthftlmns»
sXaTD(S(pdxX[U)i;,fr.pUtr»pbthftlme), odn
latu, una specia de petra pretiâsa care
are form'a unni oclu mare; platypede,
adj., (fr. platfpide), cu petiomln latu;
ptatypetalu,-a, adj., (fr. pUtjrptitale),
cu petale late; plattfpesitw,-a, adj» (f^>
platjp^iln), care sâmina a platypegu,
8. m., (&. putlpiie), genu de insecte
d'in ordinea dipterelorn d'in famili'a
chetolojeloru;j)îa(jpAyKM,-o, adj., (itXo-
rtfoXXoţ, fr. pljitf pbjlle, d'in ţ)6XXov=:
fiilia), cu foliele late; platypode, adj.,
(nXai&soiKt fr. pUtypode), cn petiorele
late; snbst. pi., f^atypoăii, genu de pas"
Ben;platypro8opu, s. m., (nitMmiKpâaiMoit
fr.' plutrpreiope), cn faoi'a lata, genu
de insecte d'in ordinea coleopterelom;
plcUypteride , 8. f., (fr. pUtjpttiride),
genu de plante dicotyledonie d'in fa-
mili'a corymbiferiloru ; platypteru, s.
m., (fr. platjpt^re, d'in xrspâv=arip&
antenna), genu de insecte d^n ordinea
dipterelorn; platypygit,-a, adj., nXm6-
icufoţ), cn cumla ld,i\i\pkUyrapku. b.
m., (fr. putyrapbe), gflun de plante d'in
famili'a synanthereloru, originarie d'in
Afric'a; ^atyrrhintt;-a. adj., (nXaTâ^^tv,
fr. pUtfrrhln), cu nasulu latu; aabst.
pi., platyrrhinii, tribn d'in &mili'a ai^
mielom; phtyrrhynehura. adj-, (jtXart^-
^07X01;, fr. platjrrhyBqiie), cu nasnlii
sau rostrulu latu; platyro»iru,-a, adj.,
(fr. platTr«stre),curo3tnilulatu;8nb8t.
platyrostrele, familia d'in ordinea pas-
serellolom; platyseelu, s. m., (fr. pUtf-
Bcile), genu de insecte d'in ordinea co-
leopterelom; platyaUieH.-a , adj., (fr.
putf Blllqnei d'in Blllqna) care are 8%li-
ee^z^paetarile late; ^tysomu,-a, adj.,
(icXatdqiotLoc, fr. putjiome), cu corpula
latu; snbst. pi., ^atisomii, genu de in-
secte d'in famili'a coleopterelora; |>Ia-
tyapermu,-a, adj., (fr. platfspernis), cu
granutie late; subst. pi., ^atyspermde,
gena de plante d'in famili'a umbellîfe-
reloru; ^atystertm,'a, adj., («Xot&onp»
wz, fr. platfBterae), CQ pectnlu Ut^
genn de brosoe testase; platy3tomu,-a,
adj-, (nXaT6ato|io<:, fr. platfstoMe), ca
gnr'a lata; subst., pHatysfomiii genu da
insecte diptere; f^âtysiu, a. m., (fr. pls-
t;Bt«), genu de pesci apropo de siluri;
platyuru.-o, adj., (xXat&oopo;, fr. pts*
tyare), cu cod'a lata; snbst. ^aiyurH,
genu de insecte diptere; ph^eoma, s.
f., (fr. plstjitrae), genu de plante d'in
famili'a fericilom, cari au de typn pla-
tyzom'a roicrophylla.
* PLAUDEBE , plouai si plausei ,
platrsu, T.,pl«iidere, abBtecumÂnile,ca
petiorele, cu aripele ssi& ca se âssa unu
sonetn; a bate in palme; a applaude, a
approbă prin applauen.
* FLAUSIBILE,adj.,pIsiiiIblll8,care
merita pIoMu; de lauda, luidabile, de
=y Google
m nx.
approbatn , de aâmisaa , admissibile :
jMVta fimis^de. rationeplausiHle. pre-
testu piausibile, eseu$a ^usibile.
* PLÂ.USITABE . T., pluBiUrc, a
bate oa 'aripMe ca porumbii.
* PLAUSORTO.-fflno, adj. 8., ptan-
aor, care piaude. care' appiemde :pîa«-
sorii iPm ^teatru.
* PLAUSTELLU, si ploMeUu, pl.-e.
ptaBVtelliiM si plMMIim, denin. d'in
ţAaiatru, oamtiu.
* FLAUSTRABIU, si plostrariu,-a.
Aiy, pUmtmins si ploatrarlas, reia*
miiHpkmatru; aubst. m., plausCrariu,
1. oare fiice plamfre, rotariu; 2. care
mftna ţ^au^ruhi.
* PLA.USTBIOE. s. f., plMstrIx, fe-
mina care pUutde san applaudc.
« PLAUSTRU, pl.-e, pUastmM, car-
ru ordinarin, oarra terranescu, trae-
snra terranâsoa.
* PLAtISU,-». adj. part., pUnsnB ,
batntu cu sonetn; aabst. m., plausu,
plMtam,-na, sonetu produssn prin ba-
terea in palme, GU'peti(}rfl1e, ca aripile;
applauBU, approbatioDe.
* PLADTINU,-a . adj., plaaUnag,
relattvu la poetolu Plautu, de Plautu :
versuri piautme, comedie plaviine
* PLAUTU, sau ptotu,-a, adj., pUii-
t», si ptotas, care are orechiele pen-
denti.
* PLKBANU.-fl, adj., (plebanuB), re-
latlvn la plebe; subst.' m., plehanu, (it.
plevano), parocha allu plebei, parochu
in genere; de acf apoi, ptelmrda, (it.
plemia), parocbia.
«PLEBE, B. f.,.pleb8, geu. plebls,
abl. plebe, ai plebea, poporulu ordinarin,
in oppositione oaiiobiHi : pitAea rotmtia
»& iuptă muliu tempu eu pabHcii peno
ce-eastigă tote drepturile politice; plebea
HHfOtia, plebea rustica; omu d'in pl^;
M^Hnti plebei, eon^uitoriiplf^i, appe-
raiorii plebei.
♦PliMBEOLA, aau plebeoula. s. t,
pMeDbts, demin. d'in pJe6e, plebea de
^i09u,-Viilgu!u.
* PLEBEISMU, 8. m.,Kit. plebelsne),
modu de lucrare propriu plebei; condi-
fcione a plebeUoru.
* PifiB£IU,-a, adj., plebei», d'in
PLE,
plebe : famUia .pld>eia, magistraiu ple-
bâu, consule plf^tt, jocuri ţlebeie ;
Bubst. unu pleSeiM, una pJefteia, ple-
beii : la inceputtdu republicei romane
pMeii nu erau admissi la /tmetionUe m-
tiUe ăUe statuiui; asUtcU numtd e dif~
farmtia itntre pafrtoit aifMmi.
* PIiEBIGOLU,-a, adj., plebieels,
care respecta pre plebe, oare caută a
oaatif^ fardrea j^Âd.
«PIiEBISCITU, pl.-e, pleblselteM,'
deeisione Inata de plefte, adeco de totn
poporulu, 1^ votata de totn poporaliif
allegere făcuta de totn poporuin : ple-
biaeitulu e form'a originaria a legtda-
tionei.
• PLEBITATE, b. f., plebltas, stare
de pl^mu, naecere d'in ple&e.
PLECABE, t., (pUoare), 1. Ileetere,
Infleetere; Ineltaare; a curb& in diosQt
spre paoientu : a pleca ramurile unui
arbore, a plecă captdu; plecaţi capetde
vostre domnfdui; dlu nu se pleca tu-
aintea neminui; ellu sepleeălapametUm
si scrisse câteva littere cu degetele m
pulbere; ea se pleei siluăuna/lâre^in
gradina; 2. merere, permorere, persaa-
dere : cu tote argumenteie tdle nu me
vei plecă se faeu ce 6u vediu co nu se
covine; dupo mtdta vorba s'a pleeaiht si
ellu; 3. cu form'a reBeasiva, laollMari,
eedere, a cede, a inceti si a se retrage,
a se im'niolli& : aceşti militari se lupta
cu pertinacia, cadu morii, dero nu se
pleca; ei se lunara peno ser^a, cându
incepura a se plecă; 4. cu form'a reăea-
siva impersonale si cu datifulu persweî,
■anieare, a si strică etomacolu : a se
plecă cuiva de ceva; nu mancă d^in a-
ceste buccate, cotise pleca; i ^apieeatu
de carnea grassa; 5. cu form'a Intrau-
sitiva, prvflfllgcl, a purcede : a pleca
Ia drufflu; mn pkcatu de a casa ea se
viniu la tene, si amtrassulaunu amieu
care nu m'a lassatu se mergu mni de-
parte; cându pleeati la Pariti? deeo
vreţi se adjungeti, pleeati mai dedemee-
n6tia; inainte de a plecă mi disse se nu
me miscu de a casa peno la iatoreerea
sea; de plecăm ouvoK,ua petidm ei eu
assemine; de aci apoi : a pieed /itg'a, a
la& fog'a.
=y Google
raE;^
PLECATtONE, b. f., iMoIlsAtio» hu-
mlUUB, actîone de plecare :pîecationea
ramurilont incarcate dep6me;plecatio-
nea capului coprensu de doreri; pleca-
tionea oelUoru la pameniu: me inclinu
cu multa plecatione.
PL£CATIOSn,-a, adj., aexlbllls, care
se pleca usîoru : ramuri pleeatioae. â-
Htme plecatiose.
PLBGATOBin,-'oHa; &dj. s^ aţetens,
Ivellfw^ care pliea, in t. s. verbului ;
mai allessu inse : pleeatoriu la drumu;
— Bubat f. phcatâria sau plecalore ,
subint. oue, caiei-a s'a laatu amnellulu
ce SOgea, «tIb laetarla ftţno deatitats.
lPLECATU,-fl, adj. part., (pllcHtns),
flexaSf iDllexBs» ineUnatnSt aoeltTng,
procllrli, proMiia, pr^pensis, denUang,
sumnlBSDg , honfllB : ramuri plecate
peno ia pamentu; ellu e plecatu a me
ascultă; plecatu spre bene, pleeaiu spre
reu; capulu pleeaiu riscamai puanu de
câtu cellu redicatu; ellu stă cu ocliiple-
aUi la pamentu; servu plecatu, serva
plecata.
2 PLECATU, B. m., 1. flexlg, IncU-
aatto, actula de plecare; 2. profectlo,
p|]I(^a3B^lu la drumu; S.uaHaea, norbaa
e naoBea controctus, morbu provenitu
d'in stricarea stomachuloi, mai allessu
in pi. plecate : ellu pathemesce de ple-
cate.
PLECATUBA, s. f., (plioatnra), He-
xara, resultatuln actionei de plecare.
t PLECO-, (d'in icXâXEtv = plloare,
plMtere ), iu diverse compositioni de
termini technici, precamu : plecolepide,
adj-, (fr. plecolepide, d'in XEir[;=8cama,
Boldiu), cu scamele implettite Ia base;
^copode, adj., (fr. plâoopode,d'inKcw;
]to8d; ^pede) j cu petiorele sau pinnele
implettite,- plecoptera, - a, adj,, (fr. pli-
copUre; d'in icrepâv^aripa) , cu aripele
implettite; pkeo8tomu,-a, adj., (fr. pl6-
eoBtanef d'ÎD oz6^ = gura), cu gnr'a
implettita ; subst. m., pUeostomu, genu
de plante d'in funili'a fungilora.
- PLECOSTU, a, m., (fr. pWeoBM),
UDQ pesce, Idricariuîu setîferu, Linn.
« PLECTA, 8. f., plecta, pletta, plet-
titma.
*PL£CTEEE,fJM«i AÎplesseiiplesau,
_P^=^ 5g«
T., pleetere» a impletti ; vedi plettire si
implettire.
* PLECTICU,-(i, adj., (fr. ple«tlaae),
semnu pledicu, prin care se insemni nou
verSQ citatu d'lu Omeni.
* PLECTILE , adj., pleotllU, fecutu
d'in plelte, implettitu.
PLECTIKE,-eso«, v-, pleclere, a im-
plettf, vedi : pleitire si implettire.
t PLECTO-, (d'in icXsxttSţ = pllea-
tna, plexDs), in diverse eompositiom de
termiui teclinici, precxana: plşctoe(^rpu,
8. m., (fr. pleotvoarpe, d'in xapsJc ^
fructn), genu de cryptogame d'in ordi-
aei\jehemhTa;plectogmihu,'a. a^j., (fr.
plectognathe, d'in -fvadoc = falca), cu
fălcile plicate; genu de pesci oaaosUptec-
toneurite, a, î., (fr. pleetonenrlte, d'in
VEupov^mervu), inflammatione a plessu-
rilorunervo8e;pieciorAwncAi*,-a,adj.,(fr.
plectorhjDqn», d'in fdŢ/pi i:::: loatia);
care are rostrulu plicatu; genu de pesci
d'in marea Indielom; plectoritu, s. m.,
(fr. pleotorlte), dente de peace fossile,
care are form'a unui rostru de passere.
* PLECTRANTHD, B. m., (fr. pleo-
tranUie, d'in irX£xtpov,si ^-.'dvc =:âore),
genu de plante d'in familia labiateloru.
•PLECTKICâNU,-a, adj., plectrl-
caBiSj care resona sub pUdru.
* PLECTHIPOTENTE, adj., pUetri-
p*teiiHj tare in ^2ecjru = tare in poesi'a
lirica.
fPLECTRO-, (d'in jrX^tpov = ple-
etnim,plectru)tin compositioni 4e termi-
ni tecbuici, piecumu: plectrophanu, s. m.,
(fr, plectroptiane)t genu de passeri (it.
TeroeUluo),pfecţrof)/ioru, s.m.,(fr. pleo-
trophore), genu de moUuBce aprope de
limaci; pUetropomu, 9. m., (fr. pleotro-
poHc, din ftujut = operclu), gena de
pesci ossosi holobrancbii d'in famili'a
acantbopomiloru; pltciroj^eru, s. m., (fr.
pleet«pt«re, d'in irrepdv = aripa), genu
de pasaeii.
* PLECTRONA, e. f , (fr. pleetrepe),
genu de plante dicotţledonie, d'in fa*
mili'a rhamnateloru, arbore care cresce
Ia capulu Bonei Speraotie.
* PLECTEU, pl.-e, pleetran, (itXjJx-
tpov) , mica vergella de eboriu ca care
89 attengeaa cordele l^rei sau cetberei,
.yGooglc
m VIE.
de aci apoi: lyr'a saa eether'a; si infioe
poesf a lyrica.
PLECTUBA, 8. f., plMtora, implet-
titnra.
* PLEGORIA, 8. f., plefr*ri» si pil- ^
gftrin itnes, linia trassa pre pamentu
pentru alliDiamentu.
• PLEIADE, pi. pîeiadi, f., plejas,
pi. plejades, (nXEidi;, pi. K^siASs^), con-
stellatione d'in spinarea taurului, nomita
de poporn gc^in'a sau elose^a (cu pallii).
PLENABIU,-», adj., plenarlas, de-
plenu, completn : numeru plenariu, a-
' ătmare plenaria.
FLENILUNIU, pt. - ie, plenllunlnm,
lâna plena : m tempulu plenilumului.
PLENIPOTBNTE, adj., plenlpotens,
care are deplena potere, Tedi si ^^ipo-
FLEMIFOTENTIA, s. f., (pl«ilp«teii*
tlâf ît. pleiiip«t«»â)( antorisatione de-
plena: a dâ Oliva una ^enipotentia de
a traetâ asuprea unei cestione de dreptu;
plenipotenţiarii si au presentatu pleni-
PLENÎPOTENTIAEIU.-ifl, adj. s.,
(it. pUnlpoteDilârio), manitu cu pleni-
potentia : plimpot^iarii prindpilvru
europiani.
PLENIBE,-eseH, t., oonplere. Im-
piere; exeqnt; terminare; a implenf : a
essecntă deplenu; a termini : asctdtati
si pleniti ordi«i7e meUe; vedi implenire
si indeplinire.
PLENISONU,-a, adj., (pleolagons),
care sona deplena : vocali pîcnisone si vo-
cali semisone; in lucru, u finale e p/etii-
sonu, in facn, e semisonu; m lucri, i fi-
nale e plenisonu. in faci, e semisonu.
PLENITATE, s. f., pienllas, calitate
de plenu, stare plena; saturatione com-
pleta; corpalentia.
PLENlTOKia,-(ma , adj. s., corn-
plens, impleiiSj care pleneice, care tm-
plenesce; vedi implenitoriu.
PLENITUDINE, s. f., pleoltado,
mărime deplena : plenitudinea poterii
imperiale; totu ce imple : marea si ple-
nitudinea ei; plenitudinea tempului; ple-
nitudinea armatei, corpulu intrego.
PLENU, (pron. plinu),-a, adj., plenns,
implatn, (contrariu desertu), totn, in-
fţŞ.
tregu, cui nu lipsesce nemica : vasu
plenu, bute plena eu vinu sau de mim;
casa plena cu omeni, sau de omeni; eUu
a venitupt&tu de sânge; ea s'a arretatu
plena de buecuria; omu plenu de me-
nta, plenu de resbonare; U*n'a e plena;
plati'a e plena de merci, ^ena de o-
meni CM-i vendu si compera; — dlti a es-
situ cu mânUe plene.
« PLEONASMD, s. m., pleaiasam,
(xXeovExojuSi;), saperabuodantia, figorade
gramm. si de retorica, ande se pana
mai malte vorbe de <^tu e necessaria
pentru intellessuln completu : noi a-
vemu summa de pleonasmi in Itmft'a
vulgaria : mie mi se covine, tie ti se co~
vine, lui i se covine, lei i se eovine.
nâuenise covine, v6ue vi se covine, lom
li se eovine, sunt pleonasmi; co-ci e det-
tuîlu : mi se eovine, ii se covine. etc. si
numai una emphase ar pote justifieâ
adaussulu pronomineioru (^solute, mie,
tie, etc.; inse in casulu aceHK-a, prono-
minele conjuncte , mi , H, etc devin»
superflue.
PLEONASTICU,-o. adj., relatiyu la
pleonasmu : espressione f^nastiea ;
adausau pleonasticu; adv., pleonastice,
ÎD modu pleonasticu.
*PLEROMA, ţ\.,-mate, plero«,
(itXijpwjia), plenitudine, impietară; im-
pletur'a spaţiului.
•PLEEOMAKrU, 3. m., pleronari»,
marinariu pre nna oare mare.
* PLEROMiTICU,-a. adj., relatifo
la pleroma.
* PLBHOTIC[J,-a, adj., pleMtUys,
(îtXijpoTLxdc)^ Bupplementariu.
* PLE8I0SAURICU, sau plesiosau-
rinu.-a, adj., (fr. ple^logurlea), reta-
tivu la plesiosauru.
* PLESIOSAURU, s. m., (fr. pl«sl«-
sanre, d'in xXijoto^^apropfl, si 3aDpoc=
serpilla), genu de reptill gigantice, d'in
care se aSa nnmai fragmente in stare
fossile.
PLESSA, B. f., (plexne), Uqnsss,
plaţm, rete, 1. implettitura de fmucelle
spre a prende pesci si passeri, rete,
retella; cursa : a intende pUss'a; a dă
ca pUss'a; a prende in pliss'a; 2. clas-
se : «na pUssa de 6meni; âmeni de tote
=y Google
njE.
plessîe; 3. districtu, cercu : judedete
ae impartu in mai muUe plesse.
FLESSELLA, pi., plesselle. test» ma-
nnbrll onltri : pUssellde cutU^dm; ples-
sdle de cornu. de lemnu. de ca^gmtu.
* PLE^IMETRIA, a. f., (fr. plesal-
■itrle^ d'în nXij39siv ^ percntere, si
[lirpov z=: mesura), tnodn de ascultare
mediata cn adjatoriolu instrumentulni
nomitu plessimetru.
* PLKSSIMETBICU,-ajadj.,(fr.ple8-
■imtftrfqae), relattvu la plessimetria.
* PLESSIMETRD, s. m., (fr. plessl*
radtre), înstrumentu cu care ae serru
medicii Bpi;e a practicii pereusaionea me-
diata pentru esplorarea pectului mor-
bOSQ.
1 PLESSU,-a, adj. part., plexis, im-
plettitu, compusQ d'in laciuri, intetla-
ciatu; de aci subst. plessa si plessu.
2 PLESSU, 8. m., plexus, pletta, im-
plettitura.
* PLETHOMEBtA, s. f., (fr. pWthe-:
mtirle, d'in TrX'i^; = plenitate, ai ^-
poc = parte), auparabundantia sau es-
ceaan de parti in unu animale.
• PLETHOMEItICU,-a. adj., (fr. ple-
ttaoB^rlqne), TelativQ la pîethcmeria.
•PLETHOMEKU, a. m-, (fr. pU-
tiiftnfere), monstni care are parti auper-
abundanU.
• PLETHOBA, a. f., (jrXtjMpa, fr.
pljthore) , superabundantia de aan^
intr'una systema sanginia, sau intr'nna
parte a acestei systeme, de acî : plethora
generale, si plethora loe<^.
• PLBTHOBICU.-a, adj., (luXYidiopi-
x(!;, fr. pUthftrIqae), relatiru la ple-
thora : tendentia plethorica. affeetione
pldhorica; si affeetatu de plethora : unu
morbosu pleihoricu, una femina pletho-
rica,
PLETTA, s. f., plexuB» pâru implet-
tita : plettele femneloru; plette lungi si
formase; prin eateosioue : peru lungu.
PLETTIfiE, V., pleetere, vedi com-
puanln implettire.
PLETTITU,-a,adj. part., pleins, vedi
in^lettitu.
PLETTITUBA, s. f., pl«xn8,*nH, vedi
mplettitura.
• PLETlI,-o, adj. part-, pletos, im-
^^ PM est
plutu, plenu, de aci compoaitele : corn-
pletu, impleiu. repîetu.
* PLETUBA, a. f., pletnra, imple-
turfl, sau implutura.
*PLEUEA, s. f., («Xeopii), lăture,
casta, de aci : membrana aerdsa, dia-
phana si perapinibile care imbracca pre
d'in intru fia-care costa, si apoi se re-
plica pre amendoui pulmonii, — occurre
in mare numeru de compoaitioni, coma
se pate reda mai diosu.
* PLEUBALGIA, s. f., (fr. plenralţle,
d'in jtXeopd = lăture, costa, ai ăXŢ05=
dorere), dorere la coste, jungliiu.
* PLEDRALGICUro, adj., (fr. pleii-
ralf Iqae), relativu la pleuralgia.
* PLEUBANDEA, s. f.,(fr. plemii-
drft), genu de plante d'in famili'a hj-
periceelom.
PLECBESIA, s. f., pleureslB ai pleu*
risis, (it. pleoreBla, fr. plenr^sle), in-
âammatione a membranei care accopere
coatele, dorere cu junghiu.
* PLEUBETICU aiplem^etieura, adj.,
pleurltlcD8,(icXsuptnx(Sc,fr.pleDrdtlqDe),
care e affeetatu de pleuresia : unu omu
^eureticu , una femina plewdiea , si
subat. UNU pleuretiat.
*PLEURITE, ai pleurUide, a. f., plen-
rlUa, (xXeupîrt;, it. ptenrltlde, fr. plen-
rlte) , morbu aynonymu cu pleuresi'a ,
jungliiu : pleuritidea e perteulosa; mont
omenii de plearitiăe deco nu se eauta
indattt.
* PLEUBITICU,-a, adj., pleorlUenB,
(nXeopttixdt, fr. pleurftiqne), relatiru
\&pleurite:e«fferetUiapl&tr^ica, doreri
pleuritice.
* PLEUBITIDB, a. f., yedi pieurite.
t PLEUEO-, (din «Xecpi = lăture ,
costa), in diverse compositioni de ter-
mini technici, precumu:pIeuro&rancAi-
cu,-a, adj., (fr. ple«robrăneli6),oares^-
mina cu unu pleurohranchiu, e. m., (fr.
pleura bnnobe, d'in ppdq^iov = orgaua
de reapiratione la peaci),genQ de molluace
gasteropodi; de aci ei plewobran^ia ,
a. f., (fr. pleorobranchle, ai plenrobran-
ehldle); pleurocarpu,-a, adj., (fr. ples-
roearpei d'in xapicdi;^frnctu), ou fruc-
tele inaeriateprelaturea fustnlui :pîa»- -
te plettrocarpe; subst. pi. pleuroemfdej
, Google
«8 nX:
pleurocele, 8. f. , (fr. pleurwâie, il'iu
xi]Xi]=tumore), inâatura la coste; p2eM-
roceru, 8. EU., (fr. iţlearoc6r« , d'in xâpoc
^cornu), genu de concliyUe uniralre;
^^HTOcystai s. m., (fr. pleorocjsta, d'ia
x6citoc=curu), una specia de ursinu alia
cărui cura e de una ld,iaK;pleuroderu,-a,
adj., (fr. plepfodâre, d'in ££pTj==coUu),
ca collulu de una lăture; tiubst. ţl.pieu-
roderele, familia de reptili chelonice;
pleurodidyu, 8. m., (fr, pleurodlotjon),
gena de polypi; pleurodiscaie, adj., (fr.
ptooraflitşmlf d'io S(cn(oi;=:discu), inae-
riata pre laturea discului, la plante;
piem^odante, adj., (fr. plenrtdonte, d'in
ÂSotii;, i^omii ^ dente), oare are denti
numai pre latiuile f^lciloru; pleurodynia
B. f., (fr. pleorodf Die, d'inăSoviJ = do-
rere), dorere reumatica la musoliii in-
tetcoatali; de acf : pleurodjftucu,-a, adj.,
rebltÎTU la plem-odytţţa; pleurogynicu,
~a, adj., (fr. plearaf jBţqne), relativu la
pleurogynu, a. m. (fi;. pleiLr«grTiie, d'in
']Dia^=nioliere), tuberculii c&ra se inal-
tia d'in acellu-aşi puw^vi W o?ariala,
si 86 lassa pre uu'a d in lataţjJe eelle,
lapIante;j)2^o^ynifu,-a, adj., (fr. plei-
rogf rat6), se dice despre âre-cari ferice;
pletironeistitle aau pleuroneeioide , adj.,
(fr. pleir«B«etlde si plearoiţţiitoTdA} ,
care e^mina cu nuu pleuroneetu. a. m.,
(fr. pleurtneote, d'in vi^ti]; = innota-
toria), familia de pesci d'in ordinea ma-
lacopterygiiloru; plearonervura, adj.,
(fr. pleuronerr^i d'in vsttpov r= nervu),
munitu cu \\p.^ n^rvatura laterale; pZeu-
ronot»,-a, adj-, (fr. pltnronate, d'ia vu-
toc = spinare), munitu cu una mem-
brana pre spinare; pteuroperipneuHonia
si pleuropnetunţfţţta, s. f., (fr. plearop^-
rlpnenraenie si pl^aropneanonle), in-
âammatione simultania a pleurei si a'pal-
njiooiloru, pleure^a complicata de pneu-
qionîa; de acf : pleuroperipneumonieu
fii pUuropnfiumotiicu,-c > s^j., relativu
]&pîeuroperipnei^monia;pleurophoru,-a,
adj., {ii. plenropfaore), care ptSrta una
membrana, sau care e in forma de mem-
I^CMţa; pleuroptem,-a,\sLi'i., (fr. pleurop-
MrN d'in nrapdv := aripa), care sbora
cu a^utoriulu membraneilaterale; subst.
pL pkuropterek, familia d'in ordinea
ns. .
cliiroptereloru care coprende vespereUii
=:liiiacii;f]îeuf(»-Aim,-a, adj., (fr. plea-
rorfaiiti, d'in ^(Ca=radecinaJ, cu rade-
cin'a assediata pre casta sau lţ|i)ire;
pleurorrheia, a. f., (fr. plenrarrliâş, d'in
^£stv=cur^re), accamulatioQB, ceuges-
tionedelicida)npleura;pIeur(»riAo|Mtoia,
B. f,, (fr. plurorthopu^e, d'in Âpîhiţ =
dreptu, si moii = sufîdare , respirare),
,dorere, junghin, care nu permitte mor-
boBului a respiră canina e in ana posi-
tione verticale; pleuroşonui, b. m., (fr.
pleuroaomt, d'in aă^ ^ corpu), moa-
Btfu care are abdominele crepatu san
spartu de l&ture, si bractnla correspon-
ditoriu rea deavoltatu ; de acf : pleuro-
somia, 8.f.,(fr. plenraso^e), stare ;tIeH-
rosomica.-tf, adj. (plenroscalqşe); pleu-
roapasmodicu,-a,tkdy,(îi. pleoraspano-
diqae), relativu li plem-ospasmu, s. m.,
(fr. plearospasne , d'in 3K9.a^j6i=s^ma-
mn), spasmu la pectu care affecta nu-
mai una latnre a acestnj orgao^; plm-
rogpermu. s. m., (fr. plenrosperHe, d'ia
aiclp|j.az=:3ementîa), genu de plante d'ţa
famili'a umbellifereloru, cari crescu în
Europ'a; pkuro8tomu,-tt. adj,, (fr. pl«a-
roatone, d'inariSţiec^gara), ca gur'ain-
congiorata de nna membrana : ple^ro-
thalia, B.f., (fT.pleurothalle, d'in «diUetv
=inâorire), genu de plante d'in &mili'a
orchidielorQ, originarie d'in Âmeric'a :
pleurotkoionu, a. m., (fr. pleBrethataats,
d'iu nXeop^sv ^ de una latere, si tivoz
= teQsioae), tensione laterale a mns-
cbiloru, moiha; pleurotomariu, sipleu-
rototHU, s. m., (fr. pleDr»ţ*Bi«ir« 9i pkn*
rotome), genu de molli^ce gasteropodi
pectinibraacbie.
• PLEVRA, 8. f. («Xw)p4,fr. pline),
membrana serâsa diaphana si perspiid-
bile care imbracca pre d'in intra &a-
care casta, jsi apoi se replic» ţre ţ^es-
doui palmonii : plcvr'a cosicde, cape im-
bracca faci'a interna a câsWora; pZeer'a
puîmonaria, care e in contacta cu pul-
monii; vedi pleura, precama si compo-
sîtele : pl^rodynia , pletfM^rytm , la
pleuroăynia, f^arodi/nieu, etc
* PLEXAUBU, sau pleny»^ s. m.,
(fr. plexaire), genu de poljgti atalnlita
in loculu gorgonelota.
=y Google
njL
* PLEXE0BLA3TU, Ban pîesseobla-
8fw,-a, adj., (fr. plexâobUste, d'inicUft;
=iplettîtuTa, si ^Xa(n(!c=;rainu), se dice
despre embrjroaele aî carai c^tyledooi
resarn d'ia pamentu in doui lobi, si se
scamba in folie de una dimensione dîf-
feiita de a folieloru ordinarie.
* PLESICHKONOMETBU, amples-
aicronometru, s. in.,(fr.pl«xlohronoiBi-
tre), uua specia de ckronometru.
•PLKXIFOKMB, plexiformu, aaa
plessiformu,-a, adj., (fr. plaxirorne),
cate are form'a unui piexu.
* FLEXIFKDE, sia plessipede, adj.,
(b. plflxlpâde), care are pedele sau sti-
pea formata d'in unu plexu manifestu
de âbre : fungu plexipede.
* PLEXU, sau plessu, s. m., pl«xii,
terminu de anatomia : plettitura de
nervi, sau ai de alte vaae organice :
p{e3;«tîu brachiale; pkxulu cardiaeu, ple-
xuhi cervicale, pieiutu choroide, plexulu
eeUacu, plexuiu crurcde, etc.
PLICĂ, s. f.,pllMtura» plioatura, vedi
ai plieu.
FLICAB£,r., pllflare*ainâoQf,aim-
patui^ : a pUca una fdia; a plicâ una
pândia; a plicâ unu veatimentu ; a se
plicd ca unu $irpe; — Todi compasele :
complicare, mplicare , espltcwe , repli-
eare, applicare, etc.; compara si form'a
Secare.
PLICATILE, adj., pUoitUIg , ce se
p6t6 plicd : lucruri plicatili, şerpii sunt
pUcatili.
PLICATIONE, a. f., (plloatio), ac-
tione de pUeare.
PLICATIVU,-o, adj., (fr. pWcalir),
care e totu pUcatu, fora veri-nna or-
dine apparente, precnmu su p&rtile co-
rollei în tnacu (paparer).
FLICAIU,-a, adj. part., plieatH, în-
doniţa, impaturato; -> Todi compusele :
eontplicatu, iti^icatu, esp^4catu, repli-
catu, appheatu, etc.; compara si form'a
ţieeatu,
FLIGATUBA, s. f., pllcatnra, efec-
tnlu actionei de plicare : plicaturele u-
nui vestimeniu; manidlvlu arthiereidui
t numai plicature.
t PLICI-, (de la plică — pUccatura),
ia direrse compositioni de termini tecli-
Toii.n.
Ho te»
nici, precnmu : pHeicdlu,-a, adj., (fr.
pll«lflollo, d'in piica sicollu), ca col -
lulu plicatu, se dice despre unele insecte;
pliciferu.-a, adj., (fr. pUefKre), care
pârta plice, ca structur'a fibrosa a unei
specia de spongie; pliciforme, sau plid-
formu,-a, adj., (fr. pUcirorme), care
sâmina a plice; plidpenne sau plieipen-
nu,-a, adj., (fr. pllotpenne), care are a-
ripele sau elytrele plicale de a lungulo
pre margini; insecte plidpenne.
PLICU", pl.-e, si -uri, pUeati^a, pli-
catura, lucra plicata : unu pliat de
eharteia; plieu sigillatu; pune serissorea
tn'r'tinu pliat; plicurile unuivestimentu.
PLINIRE, plinitu, plinitudine, plinu,
vedi : plenire, plenitu, plenitudine, plenu.
* PLINTHIDE, 8. f-, pllnthii, (icXtK-
9'U), una cărămida cadrangularia; de aci
apoi figara cadrangularia in genere.
* PLINTHIU,3.m.,plliithlQB, (nXiv-
diov), una figura cadrangularia cava, in
care erau trasae liniele cari arretau o-
rele, una specia de orologin solariu.
* PLINTHOPTGU,-a,adj.,(fr. plU-
thopjKB, d'ia ffXtvdoi; ^ cărămida, si
îwrt=curu), care are estremitatea ab-
dominelui de colore caramidale.
* PLINTHU, s. m., pllnthns, (sXEv-
doi;), cărămida; in architectura petr'a
cadrangularia oare se pune la baaea o-
nei columne.
* PLOCE, s. f., ploee, (n>.oxiJ), repe-
titionea unui coventu, figura de reto-
rica.
* PLODEEE, V., pl«4ere, yeiiplau-
dere.
* FIiOBABILE,adj.,pl9rabnis,dem-
nu de ploratu, care te face se plângi;
tristn : atare plorobUe, figura plorabile.
*PLOBABE,v.,pIi>nre, a plânge tare,
a rersă multe lacrime : ae lassămu co-
pUlii si tmdierih se plore, harbatiloru
nu ae eovine a plorâ; plorămu mortea
amicului; mammele phra pre copiUa
perduti.
* PLOBATIOKE, a. f., pl«ratl«> ae-
tione de plorare.
* PLOBATOEID,-Wria, adj. s., pu-
ratftr, care plora, plânge, vâraa lacrime
ai suspina.
« 1 FLOBATU.-a, adj. part., plon-
,y Google
«90
PLU.
u>, plânsu, lacrimatu, udatu cu lacrime.
* 2 PLOKATU. a. ra-, vloraiui.-u».
actulii de plorare, plansulu : ploratulu
ftmindoru si alîu copilliloru sfascia â-
nimele siitdatoriloru.
«PLOSTELtU, pl.-e. plAstelInm.
earru micu; yeii piat4stcUu.
* PLOSTRAKIC. s. m., ploitnirh.s.
care mena carrulu, si care face carre, ro-
tariu; Tedi plaustranu.
* PLOSXRD, pi.-c, plostrum, carru
ordinarhi pentru transportarea sarci-
ueloru; Tedi plaiistru.
" PLOSU,-«. adj. part., plosim, vedi
plausu.
PLOUARE, t., pluere, a ae verai
d'iu Dueri in forma de apa : a inceîiulu
a plouă; ploua de adi demaneiia si nu
maiinceta; eri plouă tota diu'a; aplouatu
destullu, acumu ar face betie de' ar in-
cetâ; mi se parc co va se ploue; ploua
cu grandine; pl6ua tare; ploua de vî-rsa,
ploua, tuna si fulgera; dupo semne are
se mai ploue ineo multu; mi ar pare bene
dico n'ar plouă mane, co m'asiu duce
la iirra.
1 PLOUATU,-a, adj., part. , ndatu
de plouia : omeni plouaţi; vestimente
plouate; flg. HMM plountu, fora anima,
umilitu, miseru, ticallosn.
2 PLOUATD, 3. m., actulu de ploua-
re : dura plouatidu de trei dille; plQua~
fuZu eellu mxdtu a eausatu mari inun-
dationi.
PLOUENTE, adj. part., pluens, pin-
jla»,ţ\ajlo»na,ţ\omi)s\i: tempuplouentc;
ettu annu tota ver'a a fostu ploucnte.
PLOUIA. si ploia, s. f., pIurlB, ac-
tione a caderei apei d'in uueri; ap'a ce
cade d'in nneri : plouia calda, plouia:
rece, plouia; desa, plouia rara. nu mai
incita ploui'a: abundantia de plouia,
lipsa de plouia, plouia cu grandine;
plouia torrentiale; fig. plouia de petri,
^oma de glonţ ie.
'PLOTJIOSJJ, sau ploiostt,-a, adj., pin-
Tins, pliTloBus, plenu de plouia, care
adduce multa plouia, care da plottia .-
tempu plouiosu : nijjti plouiour ; luna
plouiosa.
PLUGtAKIUE,-e8CN, v., agrlunltaram
tx«reere, a essercitâ agricultur'a, a se
Ptn.
ufcupli cil ararea campniui, a se ocnipi
<!ii pUiijulu = aratrulii.
PLU(<ARlTU,3.m., «i(rlcBttnra,oc-
ciipationea cu ;)Z»^f(^ti=aratriilu.
PLUGARin, s. m., aţricnitor, h^tX-
cola, colttuus, arator, aratoriu; de aci
si subst. abstr. f., plugaria. professione
a pluiiariului: ^ricultura.
PliUGU, pl.-ttri*. aratruB, aratru,
macliioa cu care araiimenii pamentalo.
Vorba care occurre in forte multe limbe,
inse a cărei origine e incerta.
• PLUMA, s. f., plana, penna : pan-
serile sunt inthraecate in plume. perine
de plume: a dortni in plume.
* PLUMACIU,-a. adj., (plomaeloi),
de plume: — subst. plumaciu, pl.-iV; pli-
maclun, asternutu de plume.
* PLUMARE, T., plunare, l. a facă
plume, a se accoperf de plumi:: 2. a co-
perf cu plume; refl. a se plnmă: 3. a
tesae san cfoe cu flori.
• PLL'MARIU.-a, adj., planari»,
I. de plume; 2. tessutu san cosntn ca
flori;— subst. m., plumariu, pluauntu» ,
artista care tesse sau cose cu flori.
• PLUMATU,-ti, adj. part., plunaUi,
I. acccoperitu de ^umc; 2. imbraccatu
in plume; $. teasutu sau cosutu cu flori.
* PLUMBAGINE, s. f.. pUmbago;
1. mineia de plumbu: 2. macala de ca-
Icre de plumbu, morbu de ocli; 3. una
planta.
PLUMBAKE, V., plnmbare, a muni,
a intari, a leg& ca plumbu. & plnmbni;
vedi plumbuire.
PLUMBARlU,-n, adj., plnnbarlas,
dephtmbu: subst. m. plumburiu, pltmin-
rlUHurtlfex, plumbnrlns, lucratoriu de
plumbu.
PLUMBATU,-a adj. part., plnnta-
tns, muuitu, intaritu, legatu cu plunAu,
plumbuitu.
PLUMBATOKA, 8. f., plumbatiri,
legatara sau intaritura cu pltanbu.
PLUMBIU,-»,. adj., plambens, ii
plumbu; fig. greu ca plumbuh : plt^'
biulu austru: menia plumbia; greu 1»
mente, stupida : capu plunibiu, mente
plumbia; — de colorea ^umbtilui : fada
plumbia.
PLUMBOSU.-d, adj., plMbMW.
=y Google
„Google
«92
PLH.
plnteirlDH , care fabrica plutie , (vedi
pluiiu).
PLUTIRE, -fiscti, V., (de la pluta)
nare, natare, a innotă pre apa : lemnde
pliitescut pre apa; a incarcaht pWa, si i
a daiu drumulu se pluietca; navea e
prea incareata, si plutesce cu greu.
PLUIITORia.-a, adj. s., nans, na*
tana, care pluiesce: vase plutiiărie.
• PLUTnj,pl.-ie, platens.siplatenn,
1. strnctnra de scaodnri, de trabi sau
de gardu spre a se apper& in contr'a
arra&catnrelorn cu p^tra aan cu alte
materie ; 2. pariete de lemnn sau de
scânduri; 3. scândura pre care se poau
cartUe sau si alte lucruri, cuniarin ;
4. patu de scânduri; 5. pulpita pentru
lectura.
• PITJTOCRATU, 8. f.,(ffX«m.)tpo-
T(a), domnfa cellom avuţi, forma de
gnvernu in care domnescu numai celli
avnti : pltUocraii'a e nessufferUa pentru
co eelli mai avuţi nuBunt totu dea uh'a
ti eelli mai boni si celli mai intellepti;
participarea la Septurile stcUului dîtpo
eensu, e totu de a ufia una pltUoaraiia
mai mvăiu iau mai pueinu mascaia.
• PLUTOCEATICU,-», adj., relatÎTu
la plutocraiia : guvernu plutocraUcu;
eonstitutione plutocratica.
• PLUT0C8ATU, a. m., care tine la
sf Btem'a plutocratica, care participa la
pltttocrath : plutocratii dispunendu de
avere voru se dispună si de i^epturile
politice.
• PLUTONE, 3. m., Pluto, si Plut«B,
(nXo&twv), dieulu infernului, fratele lui
Jone si Neptunu; de acE : plutonieu,-a,
adj., relatifula P^&)ne, relativu \&plw
tonismu : terrenu plutonicu; formatione
plutonica; — plutonismu, a. m., (fr. pUto-
nlme), hypothese geologica, dupo care
se attribue focului subterraniu coustruc-
tionea atrateloru principali alle scârtiei
pamentniui iplutonismulu, vuîtanismtUu
si neptunismulujoearoUurile principali
in geologia;— plutonistu, s. m., (£r. pln-
toalBte), geologu de system'a ptutonis-
mtilui : plutonistu se disputa cu n^tu-
msHi; — pUttoniu,-'a, adj. ,-pIatonlDB, pro-
pria lui Plutone : cas'a plutonia; pîu-
twia, (fr. plntonlfi), nome allu unei va-
PNK
rietatidecolnbre;j)Iu<ofltu,(plut»BUH),
nome ce se da cavemeloru a carom
profunditate nu se connâace si cari es-
aala vapori arditârie si mephitice.
* PliUTONOMIA, 8. f., (d'in «Xoimţ
=aTatfa, si v^tv = administrare), ad-
ministrationea averilom; regule dupo
cari 30 câştiga, se conserva, se appUca
si se imAiiiteacu averile.
* PLUTONOMICU,-a, adj., relativa
la plutonemia : mesure plutoitomice.
* PLUTONOMTJ, s. m., care admini-
stra averile; — care scie cumn se ae in-
avutesca.
' * PLUVIA, 8. f., plDTia, plonia; vfldi
plâuia.
* PLUVIALE, adj.,plaTUll8, ăe^iSuia:
tempu ^uviale, tempa plouente.
* PLUVIATICU,-(i, adj., plavlatlcui,
de plouia, si :
* FLU7IATILE, adj., plRvUtllU, de
plouia : apa pluvităHe, apa de pUuia.
«PLUYIOSU,-a,adj.,pluTiosBB,pleiia
de plouia, plouiosu : iirna plottiosa.
* PLUViy,-a, adj., plarli», care ad-
iace plâuia :ventupluviu;Jouepluviulu,
Joplt«r plarlus.
* PNEUMA, pl.-ma^, pneana, (icvsu-
tui), spiritu, ventu, aeru.gasu.
* PNEDMATICU,-a, adj., pnensati-
eu8, (xviottauxâ; = spirituale), relativa
la pneuma: machinapntumatica;pumpa
pneumatica, organe pneumatice.
* PNEUMATISMU, B. m., {arveufta-
xis^l, fr.pneiimati8ni0:=8piritlialÎ8ma),
hypotese dupo care se presnppune inor-
ganismulu omului unu principiu spiri-
tuale, de Ia care ar depende saaetatea
si morbositatea corpului.
* PNEUMATISTU, 8. m., (fr. paea-
natlste = spiritualistu), caie admitte
hjpotbesea pneumatismului in medicina.
t PNEUMATO-, (de la svsopui ==
spiritu, gasu), iu diverse composîtionl
de termini technici, precumu : pneuma-
tocele, 3. f., (jcveoitaroTtiJXT], fr. paeoMa-
t«c6le, d'in x'>}Xi]=tuiâore), distensione
a tunicei vaginale prin gase, care formâ-
dia una tumore rotunda; accumulatione
de gasu in ans'a unui intestinu herniata;
infiltratîone gaa6sa la tedsntnr'a cellola-
ria a scrotului (ctţlielorB); pneumatoce-
X.
pheiit, s. m., (fr> pnennAtoetphâl*, d'in
x«f>a}.iţ=capu),cDl]ectioDflde gasa, care
se fonn^dia io vaaele sau în meinbr&-
nola nrnrniili: ntu>utM/i£iv-jbuMt{n. n. f . (fr
PNE^ m
:= branchiu), branchiu care serve a res~
pir& la pesci,âeacl: pneamobranchicde,
adj., si pneumobranc^itt, - a, adj., este
rnanirft nrin hm.nphÎA florif aiihef ni
„Google
«94
POC
afliBCtatn de pnaammîa; si subst. unu
pneumoniea, una pneumoniea; pneumo-
n&e, s. f., (fr. pneanmiitte) , inflamina'
tione a pnlmoDilora, syDODytnu eupneu-
moni'a.
• PNEDMONURA, s. f., (fr. pneu-
iDonnrej d'in mefi^v = pnlmone, si
ubpâ = c<$da), care are organele reapi-
rat6rie la coda; subst. pi., pneumonureîe.
dirisione a ordine! crnstacieloru bran-
chiopodi.
*PNETJMOPEBICARDIU, b. m. ,(fr.
pBennopfirlcarde f d'ÎD xyE{>[ia = aeru,
ai nspcxîpStov=:perioardin) , dilatatione
aeriforme in caritatea pericardiiilui.
t PNEUMOPHTHOE, a. f., (fr. pneu-
m*phthoâ , d'iD itvt6[i(t)V =: pulmone , si
ţHti = phthtsia), pbthisfa pulmonaria;
pneumopleetiai -a , adj., (fr. pnenmo-
pleetiqne), fflativu la pneumoplegia, s,
f., (fr, pnennopliţle, d'in «XTi-pj^col-
pitnra), paralyi^ia de pulmonî ; pneumo-
pleuresia,9.f.,{fT.paenmap\euT6Ble),sjaO'
-ayma eu pleuropnevmonia;pneutnopleu-
reticu. sau pneun)opleuriticu,-a, adj., (fr.
pneumop Icnrritlfine), syDODjmu capleu-
ropneumonicu;pnmmopleurite, a. f., (fr.
pneamoplenrlte) , sjnonymu cu pleuro-
pneumonite ; pneumorrhagia , b. f., (fr.
pBenmorrhagle, d'in ^fii = roptnra),
scarsnra de s&Dge care vine d'in pnl-
tnoni; de aci : pneumorrJtagica.-a. adj.,
(fr. pneamorrhBKlqoe), relatiru la ptieu-
morrhagia; pneutHorrheia, a. f., (fr. pneu-
norrbâf, d'in ^etv = curgere), scursura
care provine d'in pulmoni; de acf ipneu-
morrheicu,-a, adj.^(fr. pDeumerrheiqoe),
relativu la pneurnorrheia: pneumose, s.
f., (fr. pnpumose), nome generica allu
affectioniloni pulmoiit]om;pneumofoinfoi,
B. f., (fr, pnenraotoinlejd'in raţJ-lj ;= ta-
liatara) , dijsectioDS a pnlmoniloru; de
acf:pnet(m0fom)cu,-a,adj.,(fr,pnaDBiot«*
Bil4De),relativu ]Apnmmi,tomia.ăi pneti-
motomu, B. ni.,di93ectoriu de pulmoni,
POCAKIU, pi, 'f, poonlnm, (îcoîiţptov),
enpa, micu vasu d<; beutu, pocuru.poteriu.
• POCILLARE. V., (de la pocillu), a,
d& de beutu la masa cu pocUlulu.
♦POCILLATORlD,s.m.,p<K)lllator,
« are da de beutu la niâsa cu poeUltUu,
WD.
poetdariu, atpariu, unu grada de dem-
nitate in recbi'a ierarcbla.
* POCILLATU, 8. m., actnlu de po-
cUlare; functionea pocUlatoriuM.
* POCILLU, ţl.-e, poetUnn, demin.
d'in poculu, micn podu, pocurello.
POCINU, pocint^u, pocineiate, po-
cinare. podnatu; redi pacinu, jwch*-
teUu, pucinetate, pudnare, pucmatu.
* POGLU, pL-e, poolBDi , contrassu
d'in ptcnlBiB, cupa de beutu, pocarin.
* POCULAKItJ, 8. m., poolltatar, po-
cillatorin, cnpariu; vedi poalkdoriH.
* POCTJLENTU,-o, adj., pscBlentas,
de beutu.
* POCULU, sau ţoduru, pl.-e, p«ob-
Inm» (noT7}pu>-,>), micu vasu portativu cu
care se serrescu âmenii spre a bee, po-
cariu, pocoru, poteriu.
PODAGEA, s. f., podag», (lofiirpa),
dorere remnitica la petidro : ellu suffere
ăe podagra; podagr'a e la petiore, ehi-
ragr'a la mâni.
PODAOBICU,-a, adj., podagrie» ,
(icoSaYptxâc). relativu la podagra, care
suffere de podagra, podagroau,
PODAGBOSU,-a, adj., podagroBaB ,
plenn de podagra, care Buffere de poda-
gra; subst. unu podagrosu, una poda-
grâsa, poăagrosii.
PODAQRU,-a. adj. s., p«dager, (so-
Sa^(t6z), care suffere de podagra.
PODARIU, s. m., (de la podu), 1. care
face poduri; 2. care oustodeece podolu
si iâa tass'a de trecere (teloniulu); 3. pâr-
tilor, care trece pre 6menî co podulo
(plut'a) preste apa.
* PODKRE, B. f,, peleres* {imS-^ţrrfi),
veatimentu longu eomn portau eacer-
dotii, (vedi in apocalypae).
* PODIARID, s. m., podUrius , unu
genu de istrione sau mima.
* PODICE, 8. m., pud», partea pos-
tica, sediu, curu.
* PODICU,-a. adj., pAdlona, («oit-
xâi;). de unu petioro.
PODlBE,-ea<»(, v., (de la podii), ta-
balara , ounUbnUreţ iacnure» a face
podu, s aşterne eu scandare : a podi una
casa, a podi theatruiu, a podi seen'a;
nuti dt de mvitu se-podiaiu si ttntde.
=y Google
„Google
ăophyVu; subst. pi., podophyUadâe, fo-
mili'a de pl&nte cBre are de typu poâo-
phyllulu; ţodophyllite, s. t,, (fr. p«di>-
phfllite), ioflEimiiiatione a portionet fo-
liate a tessutnrei reticnlarie la petiorn;
podophyllu,-a, adj., (fr. podophfUe, d'in
^XXov=f61ia) , care arepetiorele sati or-
ganele locomotive compresae in forma de
folia; s. m., poăophyUu, (fr.podopliflle),
gena de plante dicotyledonie, cu fiori
completa, polypetale d'in famili'a rennn-
oalaeieloru, care an de typn una planta
originaria d'in Amerie'a septentrionale :
poSophyUulupeltatu; podopsiăe, a. f., (fr.
Ii*d«pBlde) , genn de conchylie bi?alye;
podopteru.-a, adj., (fr. podoptire, d'in
ittep^v), oare are pedanclii muniti cn es-
pansioni ia forma de aripe ; se dice de-
spre plante si despre animali; podorni-
thu, a. m., (fr. podornitlie , d'in &pyEi:=
passere), passere alle cărei petiore serva
numai spre a se susţină ai a merge; po-
dosauru, s. m., (fr. p^dosairlea, d'in
oaSpoi; = serpilla) , serpilla care pete
merge pre petiorele s^lle; de acf : poăo-
8tturieu,-a, si podosaurinuro, adj., (fr.
podounrlen), relativu la podosaurt; po-
ăosemu, a. m., (fr. podosime), genn de
plante monoeotyledonie, cn Sori glu-
macie, â'in famili'a graminieloru , o-
riginarie d'in Messien; podo8omatu,-a.
adj.,(fr. podosomatv, d'in ofiiia = cor-
pn) , allu carorn corpu e totn in pe-
tiore; snbst. pi., podosomat^, (fr. p»-
doBOMates), ordine de arachnidi cepha-
lostome; podogpermu, 8. m.,(fr. pcdogper-
ne; d'in <Ji:ip^ = aemeatii, granutin),
fauicella nmbilîcale a granutlelorn , la
pHnie: podostemu, a. m., (fr.podOBtime),
genu de plante monoeotyledonie cn fiori
monoice, originarie d'in Amerie'a sep-
tentrionale unde cresen pre arbori si pre
petrele inundate; AeiLCi-.podostemiura,
adj., (fr. pvdosUnA), care sâmina cn
Dnu podoBtemo; podostomu, a. m., (fr.
podostome), genn de zoopbyti d'in fa-
mili'a proctolilom; podotheca, s. f., (fr.
podothâce, d'in dijxi]=:tbâca), pelle care
copere totn petiomln mammiferelorn ;
pc^toariu^a, adj., (fr, p*d«i«aire» d'in
C(ăov=:animale), cu multe petiore; subst.
pl., podofoari^X^' P«l»i««lres),cIaBM
VGE.
de animali Ia eare formationea petioro-
lom predomina, ca la emetacie; insecta
aracbnidi , cepbalopodi; poduru,-a, adj.,
(fr. pffdnre] d'in o6pdt=:coda) , care are
nna c6da ce serM do petiore ean de or-
gane locomotârie ; subst. pi. , pftduf»-
le, genn de insecte d'in ordinea aptere-
lom; de aci : podureUe, s. f. pi., (ft. f
dnrellei), famili'a de insecte aptere.
PODU, ţl-poduri, (p«dtBM, ati8u>y),
1. podUn , constrnetione de scandare
unite ca se poţi stă si ambii pre dens'a;
2. tabnlâtnm mperlmt} dama, tabula-
tnln casei, descoperitu san accoperitu :
podulu casei; ase 8t4 in poAi; a pune
lucruri in podu; a transformă poitUm
in camere; 3. p*asi ponte preste una
Talie sau preste unu rîu< podu statato-
riu, podu ăeîemnu, podu de pdra; potbt
trecutoriu, pon* tradnetllli, pcnto, pOB-
tone; podu ahoratoriu, p«ns T»latflli;
a trece ap'a cu podulu.
FODTJTin, pl.-te, 1. pcsUealmi,
demin. d'in ptxiw, mica podn, podisiora;
2. nnn pesce, c; prlnsg nas», Linn.
* POEMA, pl,-mafe, poCsa, (jcoEtjimi),
compositioue in versuri : poema epica ,
poema dramatica, poemahueoliea, poema
lyriea, poema degiaea , poema stOyriea.
poema didactica; poema lunga, poema
scurta, poema sÎMime; a compune «na
poema, a serie poemate.
* POEMATICU,-o . adj., (noiTjţimi-
x^), relativa la poema .- eompogUione
poanatica.
«POEUATIU, pl.-te, pcSnailM,
(xo»]ti.dnov), demin. d'in poema, miw
poema.
•POESIA, a. r., ptiBli, (ffo[i]atc),
l.artea dea compune in versori; in op-
positione ca pros'a, art«a poetiea : eBu
se occupa eu poes^a; ne place poeiFa;
wUivati poesCa; poesFa moderna, poe-
ei'a antica; poeai'a italiana e cea mo*
formosad'in^epoesfde modeme; 2. corn*
positione in versuri, poema : poetla «o-
a^a , poesia profana , poesia eroHea ,
poesia didactica; aserie sau con^mne
una poesia; poesieîe lui CatuUu; Ovidiu
a scrissu mtilte poesie; aeesie-a «( mi-
mat poexie = âctioni poetice.
* POETABGi-edtu, v., pettarl, (it.
=y Google
„Google
«98 ŢOL.
.gtmopode, adj. (fr. 90ţ<Hiopii4e,d'i[hso&Ci
imfi(iţ=pede), cn barba la petî(Sre;pojo-
norhvnehu,-a, adj., (fr. -posOBorbrafineţ
d'io pTXDC^rostni), m rostrulu munitn
de peri la base, po^nostemone, s. m.,
(£r. pfffOMMtÂMoiie, d'in ektjiuov =: sts-
mine), genu de plante âicoiyledonie, cu
fl»ri complete, monopetale, d'in fami-
li'a labiataloru; pogonoUm^a, s. f., (&.
yoir«iMtoMte » d'in co|i,7J = taliatara),
■ctione de a taliă, tunde, rade barb'a;
de aci : pogOnotomicu,-a, adj., (fr. po-
c*i&to»lqi«), relaiivu la pogonotomia;
■pogonotomu, a. m., (fr. poţaHotone),
«are talia, tande, rade barb'a, barbiariu,
terminu borlescu.
PQI, adj., p«Bt, p«8tes, (It. poi, fr.
palt), apoi.
'FOEUAIIE, adj., (d'ia po8t>niui«,
poBt-ar«s), perendl» : mane te aeteptu
.lamme.fvmâne vimt eu la tene;si
miâne sipoimăne mmu mai ave de Ih-
i)ru; eri si aUaUaeri, astadi, mâne si
poimăne; sedeti la mene peno potmârte;
de poimâtte itiainie ne vomu occupd cu
■ geometrica; erediu co eUu va veni pre
.poÎMone.
• POLAlîlSAKE, ¥., (fr. ptUtlier),
a> aam& ptlariMtione.
• POLAEISATIONE, s. f., (fr. 9»U'
rlMtian), modiâuatione ce ^regenta lu-
mtD'a trecundu prÎD nuu ctistallu cu re-
fraetioDA dapla, sau- eadeodu pre una
auper^oia cu care face 35" 26', Bi care
consiste in impregiunurea co tote mo-
lecu]4le aeellfli-asi radie luminase sa
Afla atiHCi 'dispuse parallelu unele al-
t«ru-a, asi& ino&tu faciele loiu omologe
SQDt inttkse s^e.;acea-a6i l^tive a apa-
tiidui.
• POLARITATK, b. f., (fr. palarltt),
prspiietate ce are magnetulu aauiaculu
-nagoeticu de a se ioderepti spre po-
lii Inmei; stare a unui corpu iu care se
manifesta doui poli oppusi.
. *^ POLAEIU,-»» . adj., (p«Urls, it.
pvhte; fr. pvUIre), r«latiTU: U polu :
^lla poiana, cercu . poloni*,- mare po-
biria, d'in giurulu polului pamentuluî.
• POLEMABCHIA, s. f., (rco^top-
yIce), fanctione a jwlemarchului.
• POLEMAROHIC0,-a, adj., (no).*-
tu(pXtx<k). relativa la polemarchu, sau
la polemarc/^.
* POLEMARCHU, s. m., («oWţiap-
^oţ=:belIiduce), commandantele arma-
tei la Greci, pr«et9r, unulu d'între cei
diece arohonti, la Atbeniani, care cu
tempulu deveni judecătoria, ca ai pre-
toriulu la Eomani.
* POLEMICU,-a, adj., (icoXB[ux6ţ=
bellicu), &g. relatiTu la certa, disputa
sau discusaione, mai allessu in scrissu,
aude părerile contrarie se combătu ca
argumente : dissertationa pcieţnica; trac-
tactu polemiat; opera polemica; tieoîo-
gia polemica; stylu. polerncv, genu po-
lemicu; scriptoriu păkmiett; de ac! sub.
f., polemiea: polemica religiosa. polemica
poUtiea; »'a indnsuuna lungapolemiea
infre cei doui autori; nu mi place a me
ovupd cu polemic'a; polemie'a de multe
ori lumina cestioniley de mu^ ori le
încurca mai tare.
* POLEMISARE, v.,(fr. voLemlser),
a face polemica, a diaputâ in forma ;io-
lemica.
* POLEMISTU, B. m., (fr.pole«Ute),
care face polemica, scriptoriu potemicu.
"POLEMONLA, s. f., poleaonU,
(na>.s|ji.dviov , fr. poUmolne), genu de
plante dicotjledoaie mooopetale, vak-
riana greea.
' POLEM0NIACIU,-rt, adj., (fr. p»-
UmoaUa^), care s^mina cu una pole-
monia.
* POLEMONIDE, adj., (fr. pol6m«-
Bfd«}, sjnonymu cu poUmoniaciu.
* POLEMOSCOPICU,-o,adj.,(fr.p«-
Umoscoplqne), relativu la polemoscopu.
FOLEMOSCOPD, sau pplemoscopiu,
s. m., (fr. poiânot^flopej â'in}c^XE|io;=:
bellu, si oxânety :==. inspectare) specia
de teiescopiu cu d6ue reâessioni bî cu
d6ue refractioni, cu care se potu observi
obiecte ce stau d'in deretulu obs8r?a-
toriului sau de laturile lui, si caie e in
usu mai allessu la beliu.
* POLENTA, s. f., paleKia, (it. p«'
lekta), memelUga.
* POLENTAEin,-a, adj., poleKa-
rI«B, r.elativu la potenta; fubst. m., care
face t'0J£»2a,. si. care vine cu polenta.
memeliigariu.
=y Google
„Google
700 ŢOIm
eella mare de la m&na si de la petioru,
pdllieariuhl.
tt POLLICEBB, V., pftlllc»r«, apro-
mîttie, ase oblig& la cera. Badecîn'a
sabat. poUicia, a verbului intensivu
pdlUcitare, si a deriţateloru selle.
POLLICIA, 8. f-, (it. eubUle, fr.
lettre d« ehaif«), nota Bcriesa prin care
se obliga cineva a solve una summa la
terminuln prescrisu, littera de scftmbu.
. *POLUGITABE,T.,palltaItkrl,a
pTomitte tare, a face multe promisaioni.
• POLLICITATIONE, s. f., polUol-
taU«(actioDe ăspoUieitare, promissione.
• POLLICITATORID.-Wrw, adj. b.,
p*Ul«ltftt«r , care pdUieita , care pro-
mitte, promisBoriu.
• POLLICrrU,-o, adj. part., polH-
«ItBt, promlBBD si sabst. p^lieitu; ţ\.-e,
polHaltnn, promisiuln, promiasionea.
• POLLINAKE, V., a emitte polUne:
plantele poUina.
• POLLlNABIU,Hi, adj., p«Ulnarls,
si poltlnsrliis, (fr. poUlDaire), relatîvu
la poUine, accoperitn cn nna pulbere
oare sâmina a polline.
• POLLINATIONE, s. f,, (fr. ptlU-
nKtian), actione de pollinare, emîssioae
de pollim la plante.
• POLLINATOBIU,-<<Jnc, adj. s., care
p<Mina, care emitte polline.
• POLLINE, B. m., poilen , pulbere
fecundatâria la fiori.
• POLLINICD,-a. adj., (frâne. pBlH-
■tine), relatÎTu la poUine : massapol-
Imiea. organe pollinice.
POLLlNIPERU,-a, adj., (fr. polllil-
thn), care produce poUine.
•POLLINOSU,-a, adj., (fr. poUl-
■eax), plenn de poUine.
• POLLUERE, sau poUuire, v., pol-
I««re, 1. a udă, a immo]li&, a scaldă;
2. a maculă, a sordi, a spurcă; 3. a cor-
roBipfl, a violă, a profană. Radecin'a
derivateloru : poUutu, polltUoriu, polht-
tione.
« POLLUTIONE, s. f., pollntlo, ac-
tione de pcMuere, udatura; maculatione,
spnrcatione, profanatione; versatura de
sementia : poUationea ceUont sacre, pol-
îutionea unei haserice.
• POLLUTOBin.-^orta, polUttr, u-
POL.
datoria; maculatoriu, spurcatoriu, pro-
fanatorin, violatoriu.
• POLLCTU,-o, adj. part., pollntis»
ndatu; maculatu; spurcatu, profanată;
violatu.
• POLLUTUBA, 8. f., pollHtf*, effec-
tuln actionei de pdlwre.
" POLTRONABIA, s. f-, (fr. p«l-
troBnerle), calitate de poltrone, lipse
de coragiu, laseitate.
• POLTEONARlU,-o, adj., rdatÎTU
la poltrone, care stoiina a poltrone.
' POLTRONE, s. m., (it. p^Itrane»
fr. psltron), fora coragiu, fricosu, 1m-
siu : ellu e unu poltrone.
• POLTBONESCU,-o, adj., (it. p*l-
troncBoo, fr. poltrattesqie)t depoltrooe:
fapta polb-onesea.
• POLTJ, 8. m., pftUs, (KdXoi), fia-
eare d'in celle dâue estremitati alle as-
sei immobile in giurulu carei-a se in-
torce (rotâdia) unu corpu sfericu : polii
pamentului, polulu areticu, pol»du an-
tarctieu; prin estensione se dice : poli
magnetici, poli eleetriei.
i-POLT-, (d'in 7roX(Jţ=multu), in
divprse compossitioni, precumu : polifa-
canthu,-a, adj., poljacuitboB, [(soXăA-
xavdo;, fr. poljacanthe , d'in SxKvfta=
apinu), munitu'cu multî spini; aabst. m.,
polyaeanthu, una specia de cardu; po-
lyachyru, a. m., (fr. pelfBchrre), gena
de plante d'in familia labiatifiorelorn;
polyaeu8tieu,-a, adj., (fr. polIaeaBBtlqWţ
d'in axo6£tv=audire), care maltâpliea
soourile; poli/aetu, a. m., (fr. poifaete),
genu de crjptogame d'in fomili'a fim-
giloru; polgadelphia , a. f., (fr. p«Ija-
tlelphle, d'in ă3GXrp6;=frate), claase de
pLuite alle carom stamini aant Îmbi-
nate in mai muUe fascitfre; de acf :po-
lyadelţhu,-a, adj., (fr. ptif adelphe), re-
latiTu la polyadelph(a;polyaăenH,-a,ti].
(fr. polfadine, d'in S£ijv=:glaiide), care
produce multa glande : eassfa polyadena;
pdyamatypia, s. f, (f^. paljMUtjpl»,
d'in 5[JL!X=:ilBnl, imperuna, ai t6ir>c=:
typariu, caracterin, littera), moda de a
tornă mai multe littera Împreuna; deaoi :
p6lyatnatypu,-a, adj., (fr. polf aaatjpe),
relativa la polyamatypia, BÎpolyamaty-
pare , ?., (fr. p*i/aa«t/per){ piUţ/ama'
=y Google
POL.
typaiu.-a, part., (ir. polţamatfpi); po-
Ijfandrui, b. f-,{fr. poiraadrie, d'in âvijp,
ÂvSpii;;=barbatu), societate in care una
mnliere are mai mnlti bărbaţi; de aci
applicata la plante : classe de plante
cui aa mai multe de douedieci de sta-
mini la nnn pistilln simplu sau multi-
plu; de ud : polyanăHeu,-a, adj., (fr.
poljandrlqoe), relatîvu la polyanăria;
polyandnt,-a, adj., (fr. poljandre), se
dice de florea care are mai multe de
douedieci de atamini; polyandrm, a. m.,
polf andrlon, (xoXoâvSptov) , cemeteria,
la antici ; ^^an^a, s. f., (fr.paljrangle
sau polţan^Ion), genu de plante cryp<
togame aUs caroru semeutîe sunt in-
cluse in mai multe camere; polyanhe-
mia, B. f., (fr. peljanh^mle, d'tniîvaiita=
lipse de sânge), impucinare generale de
sânge; pdlyatUhemjt,-a, adj., (mXoÂvds-
(io;, fi-. poljantUme), care are multe
fiori; de acf subst. m.,poîyanihemu, po-
l/anthemutn, (noXQÂydeţjLOv), specia dere-
nuncli; poîyantheru,-a, adj., (fr. polj-
antliârâ , d'in âv^pa = anthera) care
are multe etamini ; palyanthiu,-a , adj.,
(fr. polTaathd), cu flori compu3« sau ag*
gregate, poh/aittku,-a, adj., (îr. poiraa-
tbe, d'in %v{K>;— fiore), care coprende
multe flori; polyarchia, s. f., (moXoapxEa),
guverna compusu d'in mai multe per-
sone, in oppositione cu monarehia; de
aci: polyca^chxcUf-a, adj., (fr. paUar*
ehlqne), relatlru la polyarchia, si po-
hfarchu , 3. m. , (ictÂ^ap^o;), membru
âJivt anul guvernn polyarehicu; poiya-
9pi3tu,-a, adj., (fr. poljaspitte, d'in
â(]nî;=:placa), care are corpulu coperitu
eu multe place; subst. pi., polyaspisttle,
(fr. polJasplstes) , sectione de reptili
ophidie; pdlylaphia, s. f., (fr. poljbaplile
d'in ^cpij^colore), atare a unui corpu
care presenta mai multe colori; palyhia,
s. f., (&. poljbta, d'in pbi; aviaţia),
g«nu de crustacie decapodi bracbynre;
pcAybUtmia, s. f., (fr. poljbleaaU, d'in
p>ivv<x=:=mucu), superabundentia de mu-
cositate; poîybola, s. f., (tcoXd^^Xoc, fr.
pftlfbole), machina bellica cari arranca
de una data mai multe proiectili; poly-
botrya, s. f., (noX&porpui: fr.|poIrbatr;e),
gena de plante d'in famili'a fericiloru,
POL.
701
I caracterîsatu prin capsule aessili, glo-
I but6se, annellate, cari form^dla mnlte
spice mici, unite in unu racemu (bo-
tra); pdybrachia, 8. f., (fr. poUbraoIile,
d'in ^pa^ifav =: braciu), monstruositate
compusa d'in mai multe bracia super-
numerarie; da acf ; polybrachicu,-a, si
polybraehiu,-a, adj., relativa la pdly
brachia; polybranchiura, adj., (fr. polj-
branehe, d'in ^pd^x'^v^branchiu) , cu
mnlte branchte; subst. pi., polybran-
chiele, ordine de gasteropod! si de para-
cepb^pbori, care coprende moUuscele
cu branchiele in forma de arborelli pre
laturile corpului; p<Aycamaru,-a. adj.,
(fr. polTtamare, d'io xa[ulipa=oamera),
care e formatu d'in unirea mai multora
camere i/ructo polycamaru; poîycame-
raiicu,-a, adj. , (fr, poljcaiiiâratlqae) ,
se dice despre unu orologiu oare serre
la mai mulţi indici de 6re, cari se afla
in intrala saa in afor'a unoi edifleia;
polyeardia, a. f., (fr. ^oljeardle), gena
de plante dicolyledonie d'in famili'a
rhamnatelora; polycatpia, e, f., (soXu-
xapiEîa), mulţime de fructe, abundantia
de frncte; si una genu de plante dico-
tylodonie d'in famili'a earfophyllelora,
de acf : polyearpicu,-a, adj., polycar-
piu,-a,8ipolycarpu,-<i, adj.,(^6)iapxo;),
fr. polyearpe) , ca multe fruote; polyge-
nia, s. f., (fr. polsfiaie), genu de plante
indigene la capulu Bonei Sperantie,- po-
lycaphalura, adj., (fr. polj'cdpfaal», d'in
xsţpaX^=:capu), cu multe capite; aabst.
m., polycephalu, (fr. polje^phale), spe-
cia de Termi intestinali besiculoai, de
cari se presuppane co mai multe oapeta
se termina prin una singura besica; po-
lyceratu,-c, adj., (fr. pol^eirate, d'ia
xăpoc^cornu), cu multe corne; polycent,
a. m., (fr. paljefere), genu de moUusce ;
polychetu, a. m., (ir. polţchâte), gena
de plante cryptogame d'in famili'a ^n-
gHora-fPolycfiîoru, s.m., (fr. pol; ohlore),
genu de papiliooi d'in famili'a diuroi-
lora; pdlyeolia, a. f., (fr. polţcbaltef
d'in xoM=bile), superabundantia de
bile; polychopteru,-a, adj., (fr. pol;ch«p-
t^re, d'in iccX^^ooi; = ntulticoloru , si
xTsp(iv=aripa), cu aripele tinete de ma-
cule longitudinali numerâse; polyekorwţ
>y Google
702 POL.
s. Di.,(^r. p«ljflborloid'in/upiov = cft-
pBDla), genu de fructe compuse, care re-
sulta d'iti mai multe capsule îmbinEite
împreuna; de acf : polyehorionide, s. m.,
(fr. poi;ob«rl«BMe), genu de fructe com-
puse, cari sâmiDs cu poîifehonulu; polţf-
choiimtia. s. f., (fr. polfcbotonie, d'in
TO[i,iJ=.taltatnra), sipoîifehotomura.iii.,
(fr.poljehotora«),impsrtituiDmaimulte
irticaifitiom; polifchresiu,-a, adj., polf
chreitos, (icoX,(i/pY]aioi:), care tblosesce
multu : meâieamente polychreste ; po-
lyehroa , s. f. , (fr. polrehrotie) , genu
de plaate dicotyledooie d'io familt'a
amarautaoieloru; pobjâiroisfiiu, s. m.,
(fr. p*lfohr>Iiiaie, d'ia ][p(ia=:colore),
calitete de a inanife8t& direrse colori,
comu făcu unele corpuri criataltisate;
potyehroite, s. f., (fr. potjohrolte), prin-
cipiu colorante ailuBafrannlui.d'incare
una mica cantitate galbinesce mari
masse de apa; polţfchromia, b. f., (fr. po-
ijrekromi») d'in )rpo)[)La=coIore), Btarea
unui corpu alle carul teaauture colorate
ofiera nuaatie diverse; polychrormi,-a,
adj., (fr. poirokrome) , de mai multe
colori; ţ(i3{yc/ironi»,<a.adj.pel)olir«nlBBt
(noXuxp°vu'c), care dura multu tempn ;
polyehylia, a. f.,(fr. poIyohjUe), supera-
banâantiadech;lu;po^M9iu,-a,adj.(fr.
poljflhjle), care da maltu chylu; poly-
chymia, a. t, (fr. polfehjmie), aupera-
bundantia de sânge; polychj/mui-a. adj.,
(fr. poirebyme); polydadia, a. {., (fr.
polfciadl«, d'io xMSoc — tamu) atare
a unei plante care produce mai multa
frundia sau ramuri de cătu face ea de
ordinariu; polydaAu.-a, adj., (fr. polj-
eUde), care produce mai multa frun-
dia sau ramuri de cătu do ordinanu;;?o-
lydina, s. f., (fr. polfcline, d'in xXivi)
= patu), genu de passeri d'in famili'a
alcyoniloru; poUfcloniu.-a, adj., (fr. po-
lyelftne, d'ia xX(i)y=ramu), se dicedeapre
plantele allu caroru fustu se divide in
multe ramuri; polycnemvy n. m., polje-
aeaien, {izdkbv.vrffja-i), genu de plante
dicotyledonie d'in famili'a atriplicate-
lora; polycomu,-a, adj., (fr. polroome.
d'in ■nit^fi = c6ma), cu multu peru; po-
lyconchu,~a, adj., (fr. poljoonque, d'in
x^iq =: concB, scoica), cu multe scoici;
polycopria, s. f., (fr. poljeftprle, d'in
xonpiot :3 stercu), abundantia egceaaira
do escremente; pohfcoccu.-a, adj., (fr.
poljooqne, d'in Kdxxo; ^ granutiu, ae-
mentia), care se compune d'in multe
gta.HTi'iie; pdyeotylariH,-ia, adj.,(fr.p«-
l>«*tjelBlre), care are mai multe pare-
chie de ventose cari margioescu partea
poateriore a corpului; polycotyUi,-a,i-^y,
(fr. peljeotylB) d'in xot6X7j=cavitate),
cu mai multe cavităţi; potijcoiyleăo-
nit*,-a, adj., (fr. p»lje»tjrledan« si psur-
cotritidoaAf d'in xoTOX'>]S(bv:=lobu), care
are mai mnlti de c&tu doui cotyledoni:
planta polgeotyledonia: aubst. pi. po-
lyMtyledoniek , (fr. pelrc*t7Mi»des),
divisione a regnului vegetale, lacare se
repârta plantele cari au mai mulţi de
c&tu doui cotyledoni; polyeratia; s. f.,
(fr. pol^Afâtle, d'in xpâm; =: potes-
tate), synonymn mpclyarc^a;poU/era-
tiou,-a, adj., (fr. pol;e»tlţ|Be), rotativa
la polyeratia; polscraiu, s. m., (fr. pa-
lyerate) membru allu polj/eratiei; poly-
cydicUj-a adj., (fr. pttlyofellqne), care
formâdia mai mulţi cycli; polycj/du, s.
m., (fr. p»lf«yele, d'in x6i(Xoc^<iercu),
genu de ascidie d'in marea Adriatica,
cari se ţinu ca înfipte pre petre; po/y-
dacri/a, 8. f., (fr. poljduorjet d'in Sd-
xpu = lacrima), eacretione superaban-
daute de lacrime; polydaetylia. s.î., (fr.
polydâctjlie, d'in SixToXo;:=degetQ),
monstruositiite care presanta mai multe
dâgete decâtu au animalile de ordinariu;
polydaetylicu.-a, adj., (fr. poIjdMt)"
llque), ralativu la pdf/dactytia ; pdy-
dadyUi.'a. adj., (fr. poljdâctjle), cu
mai multe dogite; subst. m. , polydac-
tjflu. (fr. poljdkctjle), genu de pesci
d'in famili'a dimeridilofu ; polydedabi,
s. m., (fr. polj-il^dule), genu de reptili
sanrice; poli/desmu, s. m., (fr. poly-
desme), d'in Sestuî; := legătura), genu,
de insecte aptere d'in famili'a myria-
podiloru, allu caroru carpu e fonnatu
d'in unu mare numeru de articulationi,
de acf : polydesmide, adj., (fr. pAlţdcs-
înlde), care sâmina cu unu polydesmu;
polyâipsia, s. f., (fr. poljdlpsle, d'in
Sl'^n = sete), genu de morbn gastrosu,
caracterisatu prin una sete escessiva;
>yGoog Ic
polydtmte, s. m., (fr. poljdoite), ganu , adj., (fr. poJjffastrp, d'in Trtcînip^sto-
de concbylie uaivalre d'ia famili'a h<<- j luacii). care are mai multe stomace sau
=y Google
704 ŢOL.
laturi ^ polyţfODu; una patra pretlosa,
pre care s« observa mai multe linie; po-
lygraphia, s. f., {jcokvjpaf{a, fr. p»iy-
f raphi«), scriptura multifaria; arta de a
scrie in mai multe moduri secrete; poly-
graphieura, adj., (fr. pclygnphlqae),
relativu la polygraphia ; polygraphu, s.
m., (icoXu^pditpoţ, fr. poiygraphe), care
scrie multu, si despre mai multe mate-
rie; polygynia, a. f., (fr. poiygynle, d'in
YuviJ==muliere), căsătoria cu mai multe
malieri, nome datu de Linneu plaate-
loru cari au mai multe pistille ia Sa-
oare flore; p6lj/gyHieu,'a, adj., (fr. p«-
l7r7ai(iu)i relatiru la polj/gynia; paly-
^nu,-a, adj., (in>>jyjâv)]c> fr. p*l;ţTne),
care conţine mai multe pistille , sau
care pdrta mai multe ovarie : fi^e
p^gţ/na; polygyra, a. t, (fr. poljgjre),
gena de conchjlie nnivalre; po^halitu,
8. m., (fr. poljlullte)» varietate de ani-
fitta de ealoe naturale,- poU/hemia, a. t,
(fr. pslrMale, d'in at[utz=8ange), Sa-
perbundentia de sânge ;i>(%AutorM, a.
f., multitudine de cotmoscontie; deaci:
polyhistorieu,-a, adj., relativu la foly-
hisiaia; polyhistore, s. m., (noXotâcoip,
fr. palrhlstor), care are multe conso-
scentie; poh/hydria, s. f., (noXoQSpta, fr.
poljhydrU, d'in S6u)() = apa), mulţime
de apa; in med. radare forte mare; po-
Ufhydni,~a, adj., {m\bxtSpo<:), eu multa
apa; poh/hyperhemia, e. f., (fr. pol^hr-
pirhtnle), fiuperabundentia generale de
aange; polyl^, s. m., (fr. poljlipe}*
gena de insecte d'in ordinea cirripedi<
lom; polylepide, adj., (fr, p*lrWpld«,
d'in Xaici^ ^ seama , soldiu), ca multe
Bcame sau Boldî; pdylogia, s. f., (noXo-
hrjlai, (fr. p«lrIosle}, multa vorbire,
locaoitate; talentu de a vorbf despre
multe si diverse obiecte; pdylog», a.
m., (RoX&XoToţ, fr. pairiorie), multu
vorbitoriu, locace; care scie se vorb^sca
despre multe si diverse obieote; poly-
lyti^Ma, a. f., (ptljlroiphle» d'in Ijm-
pk«), supsrabundentia de lympbaţjw-
lytfM^, adj-, iioXu[)Lad^, (fr. poljma-
tbe), care scie multe : unu polymathe,
peraona care possede multe si diverse
connoscentie; polymathia, s. f., (icoXo-
)hd^sta, si noXDţutdia, fr. polinaUile),
pot
multa scieatia; multe si diverse conno-
scentie ; mare eraditione ; polymathi-
ca,-a. adj., (fr. poljmathtque), relativa
]&poîymat}âa : seâlapolymathica, in care
sa invâtia multe scientie; po^ymelia, i).
f-, (fr. p»l7iH41le,d'in [UXo{:=m«mbra),
monstruositate de mai multe membre
pre acellu-asi corpu; polymdicu,-a, adj.,
(fr. p<Lf K^llqne), relativu Ia polymdiai
polymdu.-a, adj-, (icoXu|i8XiJ;, fr. polf-
Midl«), cu multe membre; polymeria, a.
f., (xoXoiiipGia, fr. pol/a4rle), composi-
tione d'in multe pârti, gena de plante
d'in famili'a convulvacieloru; paigmeri^
eu,-a, adj., (fr. poljMârâ), compusa d'in
multe părţi ; poU/merismu, a. m-, (ii.
polrnârlsBie), moDstruositate earacte-
risata prin essistenti'a de oi^ne super-
numerarie; ptlgmeroiomalura, adj., (Rr.
pfflrm6roa«Bute), earo are corpulu com-
pnsu d'in mat mi^te segmente, san d'ia
una lunga seria de annelle; snbst pi.,
polgmerosotuateie, ordine d'in subolas-
sea aracfanidilora ceplialostome; poly-
menâ,-a, adj., (ffoXQti.spiJi;), compusu d'in
multe parti; sabst. m., polymeru, (fr.
poljmire), geuu de insecte d'in ordinea
diptereloru; polymitariu, s. m., pcl^mi-
ttrUa artlfexi măiestru care tesse ca
fire de diverse colori; p{)Zy»Hfw,-a. adj.,
pflljaituB* (noX6(un>ţ), tessutu d'ia fire
eu mai multe colori; polymnia, b. f , («o-
X&[jivio<, fr. pvjjnnle), gena de plante
d'in famili'a corjmbiferelora, cari crescu
in Amerio'a; polymorphia , a. f., (xoXo-
(LopcpEa), calitate de polymorpkui pclif
morphiamn, s. m., (fr. poljH«rrkUMe),
stare de isomeriaparticularia, prin care
acelle-aei subst&ntie ieau forme criatsl-
lioe forte diverse; f>oIyiNorpAM,-a, a^j.*
(icoXI)(M>p9oi:> fr. poljBtrphe), oare ite
multe forme : plante polymorphe; peHy-
mythia , s. f., (fr. ptijajtUe , multi-
me de mythuri; poema iu oare fabalele
se afla in mare mulţime; polymythu,-a,
adj., (7toXf»tio9oţ), care coprende multe
mytburi, fabule, sau narrationi; poly-
myxu, s. m., ptlrnifxoi, (roX6(io£o(:, &.
pttlynjxe), lampa cu mai multe braue;
polynemide, adj., (fr. poljiâmMe), care
sâmiua cu unu polynemu; potyiKmu, a.
m., (fr. peiyaiae), gena de pesei aoaa-
=y Google
Pmu
di'n famili'a percoidilora; polynesia, s.
f. {ptljaiait, d'in vijc»><=:insula), mul-
ţime de îDsnle, asia se oomesce una
mara parte a superfaciei globului nostru
terrestre dintre Asi'a si Americ'a, care
in addeveru e compuBa d'in mare mul-
ţime de insule, d'între cari cea mai
estensa eiÂuatrali'a; polynesiu.-a, adj.,
(fr. pftllntHten), relativu la polynesia;
snbst. unu polyneaiu, una polynesia;
polynesu;p<âyneuru, -a, adj.,(Ti:oX6yeupo<;,
fr. poljnenre) , cu multe nervature :
plante polynewe; psychoiri'a polyncwa.
polynomw, 8. m., (fr. poljnome, d'in
vop.ţ^paite, divisione), nome ce se da
la veri-ce cantitate algebrica compusa
d'in mai mulţi termini distinşi prin
semneleH- si — ; vorbele -.binomiu, trino-
mtu, etc. indica pdynomie de doui, trei
termini, etc.; polynomiu,-a, adj., cu mai
maititetmim;pdlyodonte,Aâj.{no\Q6Sm(:,
fr.palr*d«nt«), cu mulţi deuti; substpo-
lyodonte, gena de pesci chondropterygii;
genu de plante d'in famill'a graminie-
lom;f&mili'adeconchylie acepbalophore
lamellibranchie; polyommatide, adj., (fr.
pcljvnmatlde), care simina ca unu po-
îyonmMtu, b. m., (fr., poljonmkte , iro-
XoâţL^coţ = cu mulţi ocli), geau de
lepidopteri aiurai , care coprende mici
papilioni , ornaţi cu formase colori, si
cari ofTeru neace macule ocellate; po-
IyoHjrmu,-a, adj., pol>oBJB■B,(ffoXu(i>vu-
|u>ţ), care are mai multe nomine; polyope,
adj., (jEoXfxa^, fr. p«lr«pe), se dice despre
-moastrele compuse d'in ă6m corpuri
unite si alin caroru capu porta patru o-
cli;j)oîycij)AtAaîr»u,-a,adj.(noXt>dc|>&((>.{j.o<;,
fr.polf opptlialiDe),cD mulţi ocli,precuma
■n papilienii polyommaii, nomiti ui ar^i;
pt^opsia, snbst.. f, (fr. pol; epslo, d'in
&)«< = vedere), vedere multipla, apeeia
demorbti;peiyojrf»c«,-«,adj.,(fr.p»!rop-
tlvit>),te\&thîi\Apolyopsia\polyoptru.-a.
adj., (fr. ptiroptre» d'in SrcEi3dai=Te-
âere),careimmultesceobiecteIe la vedere;
snbst. m., polyopiru, (tt. pnljoptre).
Titra prin care obiectele se vedu mul-
tiplicate, inse mai mici; polyorexia, s.
f., (fr. polyorexle, d'in £ps£i(; = ap-
petitu), morbu gastrosu, caracterisatu
prin uua fâme escessiva; polyovulurai
ttm.TL
POI.
705
adj-, (fr. poijorniâ, d'in oTain=ouu),
care coprende mai multe oua; polyosu,
s. m., (fr. poljoKe), genu de plante
rubiacie cari se afla iu Cochinchin'a si
in Java; poUipedia, s. f., (îroXtMraiSia, fr.
pol}'p4dl«, d'in 5taiţ jratSdţ = copillu),
multimedeBopilli;aiivmaliainnumerulu
fetîloru ce pertinu laacea-asi gestatione;
polypcrianthiu,~ii. (fr. pnljp^rUnthS) ,
se dice despre una flore alle cărei organe
sessuali sunt iuchise in i6ue sau mai
multe involucre; poli/petalia, a. f., (fr.
pol]:pâtaUfl,d'inn£ta>!oy=petalu),starea
unei corolb poli/petalc sau a unei plante
cu flori polţjpetnle; fioh/petalu,-^. adj.,
(fr. pi>l}p^t^>le),carf^ ecompusii d'in mai
malte peialc libere si distinse : corolla
polypelaia; polijphfigia. s. f., (TcoXoţjafia,
fr. poljphaţte), mâncare multa, vora-
citate; poliiphagv,-a, adj., poljpfaagus,
(xoXo(pdY*:i fr- pi'Ijphiige), care mânca
multu, vorace; pc/yMarmHm. s. L, (fr.
pttlrpharmacle) , prescriptione de ul'u
mare numeru de medicamente; poly-
pharmacura.a,^}., (:coXuţăpt)xxxo<;, fr. po-
Irpharmaque), care prescrie multe me-
dicamente; polyphilia, 3. f., {izoKafOda,
fr. pttljphille), amiciţia cu mulţi sau
peotru multi; pol'iphllu.-a, adj., (itoX6-
ţiXo;, fr. pnijphUe), care are multi amici,
careamu multi si multe; polyphonia,
s. f., (:roXof(t)v£a, fr, po.jplinfiifl), mul-
ţime de voei;;iioîy/'Ao;!M,-a, adj., (îioXoyw-
voţ, fr. pol.vphone), se dicn despre unu
eclrn care repete aonurile de mai multe
ori; pohjphorv.-n. adj., (xoXuiptSf*!:, fr.
polyphnre). care porta multu; subst. m.,
polyphoru (fr. pnljphor'-), | protuberanţi»
de asupr'a ovariului, si a cărei parte sii-
periore devine recpjitaclnlu comune alin
mai multoru ovarie; polyphragmu,-a,
adj., (fr. polţphrnicme, d'in ţpn7[ia :=
sepimentu),care are mai multe sepimente;
polyphthongu,-a. adj. s., (îtoXoy&oYYOt;,
fr. pnlfplLthouf;Qe),cumai multe sonete;
subst. m.. unu instrumenta musicale
egyptianu; patyphjUurn. adj,, (soXoţîoX-
Xoî, fr.poljpii jlu=multifoliu),cu multe
folie : calice polyphjUu, involucru po-
îyphyUu, sputha poîi/phyU/i; polyphysîa,
3. f., (pftifphfsie, d'in ţ&a>] =ventu),
abundantia dn flatuositati; polyphylu,-a,
45
>yGoog Ic
adj., (iroX&pOToţ,fr. p»ljphjte), cumulte
pUnte : ffenu polyphjtH. care coprende
multe specie; p<Ayţiaritt,-a, adj. s., (fr.
p«ljpUire),cares^minaai)oîypu;9ubgt.
poIypiartM, szapolypariu, (fr. pol; pier),
locuentîa commQne solida in care lo-
cuescu zoophytiî eonnosenti sub numele
de pdţipi; polypifent;-a, adj., (fr. polj-
pînre), care pfirta polypi; polt/pionla,
8. f,, (fr. poif pionfe, d'in muvrrgrasau),
Bi^rabondantia de grassime, obesitate;
polypittt, s. m., (fr. polyplte), polypiariu
fossile, îwîyp&icopAorM,-a,adj.(fr.p«Iy-
plMophore, d'in irXdif^placa), cu cor-
pnlu accoperitu de a Inngulu cu place
calcane; poîyplaxiphoru.-a, adj., (fr. po-
lypUxlphore), synonyraa cu polyplaco-
pkoru; pohjpode, adj., (7roXu;iooţ, :roX6-
noSoc, fr. pftlfpode), cu multe petidre;
s. ţl.polypodii, (fr, polrpodes), subordi-
ne de insecte aptere, care coprende celle
ce au mai multe de octu petidre, inse
mai pucine de cincidiecî; genu de plan-
te ctyptogame d'in famili'a fericiloru ;
mODBtra caracterisatu prin petifire au-
pernumerarie; polypodia, s. f,,(TOXoîtoS[a,
fr. peljpodle), mulţime de petifire; mon-
stru cu petidre supernnmerarie ; poZy-
podiaciu,-ia, adj,, (fr. polj podiacâ), care
B^mina cu \invt. pohjpoăe;polypodicura,
adj., (fr. polypodlţjue), relatiyu lajjoîj/-
podia;polypogone,8.m., (fr. poljpoţoa),
genu de plante d'in famili'a gramimelom,
cari crescu in părţile meridionali alle
Europei; poîyporu,-a, adj., (nakbnopoi;,
fr. pitl)-pore),care are mulţi pori; poly-
posia, 8. f., (iroXiKtooîa, fr. polţ-posle),
dorentia de a bee multu, synonymu cu
polydipsPa; poîyposu.-a, adj., (fr. poly-
peDx),plenu ăe polypi; polypteru,-a, adj.,
(iroX6;CT£po; , fr. polyptere), cu multe
aripe sau pinne; subst. m., polypterii,
genu de pesci ossosi, holobranchii, d'in
famili'a siagonotiloru; polyptotu,-c, adj.,
(5roX67rTtin;oţ, fr. polyptote), cu multe
caşuri; subst. m. p(»îjp(o<M,(îioX6jcî(iJtov),
Sgura de retorica, care consiste in re-
petitionea acellei-asi vorbe sub mai
mnlte forme giammaticali ce pote lui;
polypttjchUf-a, adj. (tcoX6ktox°î)i om-
puau d'in mai multe tabellntie; aubst. m.
^olypiychu,caxti de censu in evulu mediu;
poi. _
potypu, s. m., {jcoXlyiiovti , fr. p6l.vp«).
nome ce s'a datn anîmaliloru radiato,
a caroru gura e incongiurăta de mai
multe eilie, tentacule sau lobi mobili :
pohjpii s'ati nomitu asia fiendu co ten-
taculele CM cart simt prwedidi , sutU
analoge bradeloru animaîelui marina
pre care anticii Iu nomiău polypu; po-
lypii sunt celle mai simple d'intre tâte
fientiele regnului animcde dupo apongia-
rie, elli viuu in genere infandulu apei. si
strinsi in unu numeru eonaiăerab^; de
ordinariu polypiisunt affipti pre corpuri
străine cuestremitatea loruposteriore, si
mt esaecuta ăUe mişcări de eâtu celle ce le
sunt necessarie spre a intende sau a con-
trage ientaeuleloru;polypii se reprodueu
cânduprin oua, cari se espulsain <^ora si
se affigu pre alte corpuri, cânduprin una
specia de gemme, cari se născu pre su-
perfaci'a loru si nu se separa neci una
data, formându tolu atâli polypi noui.
cari marescu mass'a gaierale in indefi-
nitu, de ad divisionea inpolypi ovipari
si polypi gemmipari, la cari se mai aâ-
augu polyjni sdssipari, cari producu
pârti de p^ypi separate de restulu cor-
ptdui ; — polypi se numescu si escres-
centiele camose , fungdse, fibrtise, car-
cinomatâse , cari se potu desvoM pre
tdte membranele mucâse , d^ro cari ao
vedu mai desuin fossele nasalî, in ma-
trice sau in ragina; — polgrhisu.-a,
adj., (fr. polyrhlze^ d'in ^fC« := radeci-
na) , cu miilte radecine sau libre radi-
cularie; polyrhynchu,-a, adj., (fr. polj-
rhynqne, d'in p^TX^; = roatru), cu mai
multe rostre sau tentacule; potysareia,
s. f., (itokaaixp'x.ia,, fr. poIyBkrcle), escessu
de carne, obesitate; polyseelia, s. f., (fr.
polyacâlle, d'in ox^Xnc^irpetiorn), mon-
struositate caracterisata prin mai mult-e
petiore supernumerarie ; polyscdicu,-a.
adj., (fr. polyscAlIqne), relativu la. po-
hjscclia; polyseelu,-a, adj., (ihiXwweXtJi; ,
tr. polysc^Io), cu mai multe peti6re su-
ţiernumerarie; poiyscoptt,-o, adj,, (tcoXq-
3X0ÎCDC, fr. polyHcope) , se dice despre
unu vitru cu facie, care immultesce ob-
iectele vedute; polysecu, a, m., (fr. pa-
IjB^que, d'in a7]xd; =cella), fructu alle
carul celle separate proviou de la mnV»
=y Google
fOT. __
ovarie, inse cari sunt moD09perine;poIy-
semu,-a, adj.,|«ilj-geniis,(iToX(>Gi]|io;),care
are mai multe semnificationi , ecivocu;
polysepalu,-a. adj., (fr. polţitâpale, d'in
ofeTtaXov =: sepalu) , cominsu d'in mai
multe aepiWfPolyseiUf-a, adj., (fr. pol]'-
Bhtt, d'in geta^peru groBlu), cu multe
sete sau perigrossi; polysialia, s. f., (fr.
poljsUUei d'in at'aXoy = saliva), secre-
tione sDperabundante de saliva; poly-
sigma, a. f., poljalgma, (mXu<iq|ji«) ,
- repetitioae -dâsa a litterei s; polysoma-
tia, B. i; (fr. polj' somaţie, d'in oâţia
corpa), corpulentia escessiva ; polysoma'
te, -o, adj., («oX6o<io(Law(:), cu mnlte cor-
puri; polysomia, s. f., (polfRomie, d'in
9G>^ :=corpu), monstruositate cu multe
COT^UTÎ; polp$omicu,-a , adj., (fr.poljso>
mlqne), relativu la poU/somia ; polyspa-
8^«,-a, adj,,(fr.pol;spaste,(d'inci;cdie(v=:;
attragere), care possede mare potere at-
tractira; subst. m., polyspastu, polyapa-
stoi, (ituXCxmaatov), machina compu-
sa d'in mai mulţi scripeţi; polysper-
ntaticura, adj., (fr. polfspermKtlfiue),
cu mai multe sementie sau granutie ;
polyspermia, s. f., (r[oXi>aicsp[j,Ecc, fr. po-
lrBp«ttBle), superabuudantia de sperma
iau de sementia; polyspermu,-a, adj.,
(ito^oiceptto^, fr. pol) sperme), cu multe
granutie sau sementie ; polysporu .'a ,
.adj-, (iroXCuncopoc, fr. poly spere) , care
conţine multa SBm6ati&; polystackyurn.
adj., (noX&otgt-/uc, fr. pol}stacby6), cu
multe spice; i>Wys^a;»%It4,'a , adj., (;co-
XixJTiyuXoţ), cu mulţi struguri; poly-
stattru, 8. m., (icoXdsraupo;, fr. poljatau-
re), yestimentu patriarcbale ornatu cu
multe crnd; polystemone, adj-, (fr. poiy-
sUnone, d'in oi^ţtuv := stamine) , cu
multe stamini; pohjatigmatu.-a , adj.,
(fr.poljRtlgnatâ, d'inOTLY[ta::=Btigma),
eu mai multe stigmate sau orgune pis-
tillarie in Ga-care fl6re ; poli/stichu, s.
m., (nokb^jayoztîr. polj-stlque), geiiu de
crţptogame d'in famîli'a fericiloru ;
poli/stomu,-a, adj.,(noX6!Kojio;, fr.pol)-
stome), ca multe gure sau sugutiîrie;
piAysfromu, s. m., (fr. pBljstreme), genu
de ctyptogame d'in famili'a Hcbeniloru;
po^stylurOt adj., ()toXu»roXoî, fr. p»lj-
ttjlt), cu mnlte columne; la plante, cu
__poi. loi
mulţi sty\i;p(Aysulfuru,-a, adj., (fr. p»-
If aalfare), sulfura sulfurata; polysylla-
hia. s. f., (fr. polfsjlUbte), multiplici-
tate de sjllabe in vorbe; polysyllabieu,-
a, adj., (fr. poljsţllablqne), compusu
d'in mai multe syllabe : echu polysyl-
labicu; polysyUabUmu, a. m., (fr. polj-
BjUablsme), systema basata pre multi-
plicitatea syllabeloru in vorbe; polysyl-
lnhu,-a, adj., pal}8>llabns, (jraXusbXXa- .
Poc, fr. pol jsjliabe) , formatu d'in mai
multe syllabe : vorbe polysţ/Uabe; poly-
syîlogismu , 8. m., (fr. poIjarllo^lHOie),
syllogiamu compusu d'in mai mulţi syl-
logismi; polysyllogisticu.-a, adj., (fr. pt*
IjsjUogUtlqne) , compussu d'in mai
mulţi syllogi.imi : rationamentu poly-
syllogisticu; polysynăesmu, s. m., (tcoXu-
auv5G<3ţLo;), mulţime de cosjuctioni; po-
lysynthetu, s. m. polysj'othetoB, (jtoXo-
ouv&ETov), figura de retorica care con-
siste in repetitionea conjuctionii xaE=
et:=st; polytechnia, B. f., (jtoXwTiXvtix ,
fr. poljtechnie), mulţime de arti; scola
polykcknica ; polytechnicu,-a. adj., (fr.
pilf techBlqiie), care coprende mai multe
arti : instittitu polytechnicu , scola po-
lytechnka, in care se invâtia mai multe
arti; seientie polytcchnicc, «".ari se inv6-
tia in institutele polytecbnice, seientie
relative la vi^ti'a practica, precumu su
scientiele metbematice si physice cu di-
versele loru applicationî; polythalamu,-
a, adj., (fr. poiftbaUme, d'in ddXaiLo;
rricamera), se dice despre unu conchy-
liu univalvu care si are cavitatea sea
separata in mai multe celle , prin totu
atâte sepimentf ; polythecia, a. f., (fr. p«-
lytbicte, d'in dTjxij =th4ca), genu do
zoophyti d'in classea polypiloru ; poly-
iheisare. v., (fr. pelythilaer), a professâ
polytkeismulu: polyiheismu , (fr. p«1j-
thilsme, d'in *s(S;=dieti), aystema de
religioce care admitte plurîtatea diei-
loru. oppusa i»on-)f}ie{smului , care ad-
mitte numai unu dieu; p6lythmticu,-a,
adj., relativn la pohjtheistnvr sau la po-
lytlteistu ; pohjtheislu, a. ta., (fr. pely-
theiste), care profâssa folytheismulu;
poly(heliu,-a. adj., (fr. poljthfil*, d'in
< dTjXi) = mammeUa, titia), care are mai
' multe ovarie in fia-care flote; polythrifi'
=y Google
ciu, s. 111., (fr. polf tbriticloii), g^na de
plante cryptogame d'in famili'a fungi-
loTu; pdlijtotnia, a. f., (fr. polftomte, d'in
'n)ii.ij=taliatur3), dirisione in mai multe
pJirti, synonymu eu polychotomia; poly-
totnicu,-a, adj., (fr. pnljtomtque), reia-
tÎTuU polytomia; polytomu.-a. adj-, (fr.
poljtome) , dÎTÎBU in mai multe p^rti ;
polytonu,-a, adj., (fr. polytone, d'in t(J-
vo<;^toiiu), cu mii multe tonuri; p(Ay-
trichoide, adj., (fr. poljtrlehoîdi); care
sâmina cu unu pohjtriehu; poUtrichu.-a,
sdj., poljtrlohes, (:coX(iTf»/o;, fr. polj-
trlqne) , Cil multu peru, perosu^ Bubst.,
polytrichu, a. m., polj trlohon, (;toXurpt-
/ov, fr, poljtrlc), genu da plante cryp-
togame d'in famili'a muschiloru; poly-
tropkia, B. f., (îtoXrvcpoţîta, fr. poljtr*-
phie), abundantia sau escessu de nutri'
tura, mare nutritione ; polptrophurC
adj-, (îtoX(rpo!poî), tare nutritu, si fârte
nutritiTO; polytroptri, 3. f., (îtoXotponta,
fr. polf trople), varietate; varietate de
pbenomene ce offera.unele cristalle; po-
lytropieu,-a, adj., (fr. pol^troflqâe); re-
lativa la polytropia; polytropu.^a, adj.,
(icoXiJTpoJtoc, fr. polj-trope), multifariu,
variu; care offere phenomeuulu pohjtro-
pier; polylrochu, a. va., (fr. polytrAque,
d'in Tf>o3(>i = r<ita), care are mai multe
corone de cilîe; subst. pi., pohjirochele ,
familia de infusorie rotifere; polytypa-
re, V., (fr. polţtfper, d'in 'r6xoţ=:typu),
a tjpari in multe esaemplarie : a pohj-
tipâ una carte; polylypariu, s. m. pors.,
care polytypa; Bi reale, prin care se po-
lytypa; polytypaloriu, a. m., (fr. polj^y-
peor), care polytypa, polytypatu,'a, adj.
part., (fr. tolytjp^), immultitu prin ty-
pariu; polytypu,-a. adj., (fr. poljtjpe);
sa diee despre genulu cart serve de
typu la mai multe specie; polyuria, a.
f,, (fr. ptljarie, d'in oopovrzurina), ac-
cumulatione de urina in besica, polyu-
ricu,-a, adj., (fr. poljnriqoe), ralativn
la poiyuria; polysoariu.-a, adj., (fr, po-
I>>i>alre, d'in Cwov^ianimale), care s^
mina totu de una data cu animali de
diverse classi ; subst. pi., poUjzoariele;
polygonHe,s. f., (fr. polyaonlte), specia
de schistu cu zone de diverse colori;
pol}fsonu,-a, adj., polraonos, (îtoX6Cco-
ţqi;
vo;, fr. polyaonâ), care e semuatu cu
mai mnite zone colorate.-'subst. m.,po-
lysona, polyionost (itoXi^tovoc), specia
de patra pretiosa.
1 FOMA, s. f., pomum, fructuln unui
arbore : pome selbcUiee, pome nobilite.
ponte dulci, pome acre; merde, perele,
pruneU sm pome; pomii proăucu pome;
copillii manea pome; Moldavii nomescu
strugurii poma.
2 POMA, pi. -muie; (jiM^ia), opercla,
copercin, occure in diverBe composîtionî
de termeai scientiflci, atâtn ca parte an-
teriore, c&tn si mai vertosu ca parte
posteriore a eompositionii.
• POMACANTHU, s. m., (fr. p»nâ-
oanthe, d'in iC(ă[Ut=:opercIu,si &Mv&a=
spinu), genu de pesci thoracici d'in ma-
rile Indiei.
♦POMACITJ.-d, adj., (fr. p«i«ac6),
care s^mina cu tinu pomoriti^rosacin;
subst. pi., pomadele. tribn de rosacîe.
• POMACENTBU, a. m., (fr. pom-
oeutre), genu de pesci acant^opterygii,
d'in famili'a scienoidiloru.
• POMADASU, s. ro., (fr. pona^a*
ajg, d'in j:tb\3.a =: operclu, si Saaiy; ^
aspru), genu de pesci tboracici d'in ma-
rea roşia.
• POMADEERE, s. f., (fr. pooi.aer-
rU, si pomailire, d'in ică^a = operclu,
si S^^i; = membrana), genu de plante
dicotyledonie d'in famili'a ramnoidi-
lom.
POMARANCIA si pomerattcia, a. f.,
p«BDin aaremn, vedi pomauraneîa.
rOMABIA (cu i lungn) 3. f., p«Ma-
rlnm, mulţime de pome; mulţime de
pf>»ii.' vedi pometu.
POMARIA (cu t scnrtu), s. f., (fr.
poiBKlre), genu de plante dieotyledo-
nie din famili'a leguminiîseloru.
POMABin,-(i, adj., pomarlns, rela-
tivu la pomi si la pome; subst, m, per-
lonale, pomariu, pi. pomarii, care cul-
tiva, si care vende pome ; reale, poma-
riu, pi. pomarie, pomarlam, gradina de
pomi, seminariu de pomi, sc61a de po-
mi; 2>omaritt, 8. m., (fr. pomnier), rosa-
ciu, genu de plante dicotyledonie d'in
famili'a rosacielorti;
• POMASTOMU,-», adj., (fr. p«u-
yGoog Ic
POM.
stome, d'in n&ţi;sc^operclu, si az6]jji=z
gnra), cn gur'a coperita, ascunsa.
FOMATA, s. f., (it. pomata, fr. vom-
made), specia de cosmeticii pentra un-
gerea perului.
* POMATABIU, s. m,, care face, si
care vende pomaia.
* POMATOBEANCHIU,-a, adj-, (Ir.
yomatobranebet d'ia icului =: operelu,
si Ppii-rx^^'=^'^^°<^^'")i '^^ braachiele
ascunse.
* POMATOMD, 8.ni.,(fr.p»iBat«ine,
d'in ffl*ii.a=:operclii, ei toiiij = taliatu-
ra), genu de pasci acantbopterygii, d'in
famili'a percoidiloru.
* POMATOEHTNCHU, s. m., (fr.
pvmatarJilii, d'in luioţLa = operelu, si
p6txo<: = rostru), genu de passeri cari
locueseu in terţele calde alle Asiei.
POMADBANCIA, s. f., ponui aa-
renm, (it. araBol», ven. narania, isp.
■aranja, port. laranja, fr. orange), por-
tngalla, eorruptu portocalia.
* POMERIDIANU.-o, adj., pameri-
dlaiiDB> si postmerldtanas, dupo me-
diadi : tempuht pomeriăianu, orele po-
meridiane.
* FOMEBIDIE, adv., poneridlem ,
pott-BeridUffl , dupo mediadi, dupo a-
m^dia.
* POMEEIU, pl.-ic, pomoerlnm, spa-
ţiu d'in intrulu si d'ia afor'a murulai
cetăţii, unde nu eră permissu a edifica;
apoi in genere, murulu cetăţii.
POmItU, pl.-e. ponietam, mulţime
de pomi, gradina de pomi.
POMIPERU,-a, adj., pamifer, care
produce pome : ramuri pomift^e.
POMIFOBME si pomiformu.-a. adj.,
(fr. f onlferme), care are form'a rottinda
ca una poma.
POMOLOGIA, s. f., cultur'a pomiloru.
POMOLOQU, s. m., care cultiva pomi.
* FOMOKA, s. f., pomana, die^ssa
a pomeloru la anticii Bomani; cultura
de pomi.
* POMONALE, adj., pomonaUs, re-
laUvu la Fomona : fiamine pomonoZe,
Aameo poraenalls.
POMOSn,-a, adj,, panvBiis, plenu
de pome : gradina pomasa; corona po-
mâsa, de ramuri incucate vu pome.
PON.
709
1 POMPA, 8. f., pompa, (^totir^), ap-
paratu magnificu, magnifîcentia, splen-
diire, fastu; ceremonia; proceasione :
pompa triunfale, pompa imperiale, pom-
pa regale, pompa maiestosa, pompa so-
lennale; pompa fiinerale; a desvoltâ mare
pompa; a iviră in cetate cu pompa; a
inaugura cu pompa una serhatore; a
nu face pompa; a uri pomp'a; a fugi
de pompa.
2 POMPA, s. f., (fr. p»npe), ma-
china pneumatica sau b/draulica; vedi
ptmipa si derivatele selle.
POMPALE, adj., pompalis, de pom-
pa, magniticu, maiestosu.
POMPALITATE, B. f., porapaUtaB,
calitate de pon^ale, totu ce compune
una pompa.
POMPABE, T., pompare, 1. a face
pompa; 2. a scrie si a recită cu etn-
pliase.
POMPATICn,-a, adj., pompatloas ,
pomposu, fastuosn, maiestosn. .
POMPATTJ,-a, adj. part., pompatoB,
facutu cu pompa, pomposn.
POMFIFEBTJ,-a, adj., pamplfer, fas-
tuosn, magniâcu, pomposu.
• POMPILU, s. m., ptmplluB, (7ra|ji-
ntXoc), 1. unu pesce de mare caire Inso-
ciesce navile, nomitu si nautUu, naotl-
Ids;— 2. (fr. pomplle), genu de insecte
hymenoptere.
POHFOSU,-a, adj., pomposas, plenu
de pompa, solennale : styîu pomposu;
ornamente pompase; sărbători pompase,
sacrificie pompase.
POMU, s. m., pomu, arbore care
produce pome : pomi seîbatici, pomi do-
mestici; pomi pîeni de pome; pomi înflo-
riţi; a plantă gradin'a eu pomi; a cul-
tiva pomii; a face negotiu eu pomii;
prov. pom'a nu cade departe de pomu.
* PONDEBABE.E, adj., pouderabl-
Ua, care se p6te pondera: maleriaponde-
rabile, in oppositione cu imponderabile.
*PONDERAKE, v., ponderare, a
mesuri cu pondulu, a trage in campe-
na, a câmpeni, a cântări; fig. a mesură,
a essamină, a consideră, a estimă, a
appretiă, a judecă : a ponderă aurulu;
a ponderă vorbele; a ponderă rationile
pentru una assertione si in contr'a ei;
>yGoog[c
710
PON.
dupo ee amu pouderatu tâte, amu decisu;
ponderaţi iene Ittertdu înainte de a luă
una resoîuiione.
*PONDERABIU, pl.-te, pondera-
rlnm, locii unde stau depuse pondurile
publica.
* PONDERATIONE, s. f., ponderaţi»,
actione de ponderare, in t. a, verbului.
* PONDERATOBIU,-;ona. adj. a.,
pttDd«rKtor, care pondera, ia t. s.' ver-
bului.
* PONDEEATU,-a, adj. part., p«ii-
deratna, mesuratu cu pondulu, trassu
in campena, campenitu, cantaritu : lu-
cruri ponderate, vorie ponderate, ra~
tioni ponderate; a\i^. de ponderatu;5vhat.
ponderatulu.
* PONDEBATURA, t. f., pondera-
to», aetulu, effectulusiresultatulu ac-
tionei de ponderare : ponderatur'a lu-
cruriloru cari se vendu cu pondulu.
* PONDEROSITATE, a. f., (it. pon-
dertsitl), calitate de ponderoau, greu-
tate, importantia : ponderositatea vor-
heloru si a raUoniloru.
* PONDEROSU, adj., ponderosus,
plenn de pondu, de mare ponda, greu,
importante : materie ponderase; vorbe
ponderase; rationi ponderase.
PONDtf, pl.-wri si-eri, pondns, (de
la pendere), 1. greutate, in senan pro-
priu si fîguratu : tâte lucrwUc maierieUi
au pondu, si tâte se potu mesurd cu
pondulu; mare pondu, micu potidu; lu-
mm'a n^are pondu si de acei-a se nega
materieditatea ei; fig. pondulu vorheloru
unui omu; ponătUu rationilorn; părerea
unui omu cu autoritate are pondu; vor-
bele lui n'au ned unu pondu; 2. greu-
tate determinata : pondu romanu de
douespredieci uncie = pondu de apo-
theca = libra; pondu de commerciu de
sessespredieee uncie ^ pondu atticu^^
mmK; pondu de' auru, de ar geniu, de
aranM, de ferru; pondu de carne, de
farina, de pane. In acestu sensu , in
Daci'a superiore se aude plurariulu pon-
di sau punăi .- trei pondi de carne ,
patru pondi de sare.
PONENTB, adj. part. prea., ponem,
care pone; in logica, care affirma : mo-
thUu ponente si modiM taiiente.
FON. ^___
PONEBE, si punere, ind.pres.ponttsi
punu, poniu ei puniu.poiu ai putu ; pom
si puni, poi si pui; pone st pune; po-
nemu si punemu, poneii ai puneţi; pom*
si punu; conj. prea. ae ponţi si punu.
poniu si puniu . poiu ai putu; se pont
si puni, poi si ^i; se pona si pună,
ponta si punia, poia si puia,- ae j^onemu
si punemu; se poneti si puneţi, se pona
si pună, {wnîa at punia, poia si puia;
imperat. pone si pune; poneti si puneţi;
perf. posi si puşi, posei si pusei, aup.
posu ai pusM, postu si positu, v., ponere»
unnlu d'iutre verbele celle mai fecunde
in limb'a ronftna, cu nnantie varie, inse
forte delicate, si cari mai facile se potn
intellege d'in essemple de c&tu d'in es-
plicationi otioae: pune curieaprem^,-
puneai lemne in focu; ea pttse eopiUuIu
in patu; eHu si puse pellarVa in «tqw;
noi ne pusemu la mha ; voi ve puseti
in fruntea armatei; ei sepuserain miş-
care; ellu se pune garante pentru frate
seu; cându audi ac^ta-a omu^u^e puse
la cugete sau pre cugete; a pune nmUa
fatiga la unu lucru sau pre unu lucru;
pune-te tnatnte, si dlu se se pună ina-
poi; puneţi sarcinele diosu; spune me-
natoriului se pună eallii la trassura;
a pune in funetione, a pune in servUiu
puhlicu; a pune judeci, a pune admi-
nistratori; a pune capetu unei lungi si
grelle lucrări; ce nome ai pusu eoptUu'
lui ? pune lucrurile aceste-a bene, se nu
se perda; a puTie tote la caile; a pună
odii pre ceva; a pune unu coventu bonn
pentru cineva; ellu s'a pmu se scria
una epistola; cine te a pusu se fad
cesta-a? pune-ti mentea tn capu; in lo-
gica : a pone = a affirmi. Tedi
positele : anfeponere, appoTiere, compO'
nere, contraponere, deponere, despo
descomponere, esponere, imponere, inter-
ponere opponere, posponere, preponere,
proponere, reponere, seponere, stra-
ponere, superponere, supponere, trans-
ponere.
PONTARin,-a, adj., ponUrlns, reia-
tivu la ponte; a. m. unu pontariu; care
face ponte, si care onstodesce pontde.
PONTATICn, a. m. povUHeaM, tasn
pentru trecerea presta p9Hle.
y, Google
PGS.
PONTE sau punte, s. m. si f., itons,
cosatructione de lemnu, de p^tra sau de
ferru preste una valle sau unu riu, care
servesee da trecutâre; poda : ponte de
lem»u, ponte de petra, ponte de ferru,
Traianu făcu ponte dt petra preste Du-
naria; a trece preponte; a sta preponte;
a se luptă pre ponte; prov. a se face hm-
fre 8% punte, a persiste. •
PONTEFICE, si pontice, a. m., pon-
tlftx, vedi ponti^ce.
PONTIGELLU, si ponticeUa. s., p«m-
tltsala», iemin. ă'iu ponte, mkn ponte,
BBu mica punte.
POSTlCUrO, ^î; pontlcHB, ralativu
la ponttdu eussinu sau marea nâgra :
terrile pontice, abitatorii pontici, de pre
Ifinga marea uegra.
PONTIFICALE, adj., poatlAMUs, de
pomifice, relativu la pontifice : curte
ponUfieale, funcţionari ponii(icaU;s\ib9t.
pontificalii =.6mean pontificelui.
PONTIFICARE, v., (fr. pontlfler), a
ff pontifice; a essercită functioDÎle de
pontifice.
PONTIFICATU, s. m., p«utifieatag>
demnitate pontificale, fauctionea poti-
t^eelui : pwdificaitiiu lui Pt'u JX;pon-
tificainUu e cea ruai inoUa demnitate
eedesiastiea; nu toţi sacerdotiipotu aă-
junge la pont^catu.
PONTIFICE, B. m., pontlfex, archie-
reu, episcopu : pontifii au cei mai in-
tdti demnUari eeckssiasticî ; pontifi'
cele massimu e cellu mai mare d'intre
pontifici; pontificele romanu porta tit-
lulu de pontifice nuisaitmi in baseric^a
catkolica.
' PONTIP.ICItJ,-a, adj., postlfleiis, re-
lativa la pontifice : dreptuiu pontificiu;
aubst, pontiHciu, pontifielu, potestatea
pontifieia.
PONTIVAGU,-a, adj., pontlrarua»
care ămbla in pontuz:zm&r$; subst. pi.
pontivaffU, p«scii m^rii.
PONTONE, s.m., poito. augm. d'in
ponte, uave care swve de ponte, ponte
de oavi.
PONTONID, B. m., peutonlom, ca si
pontone.
PONTU, 8.m., pontaa, (ndyto;), mare
ia genere : ferele pontici, pescii; apoi
POP.
711
pontt^ eussinu , pontis eozinns ^
marea n^gra.
POPA. 9. m., popa, servitoriu allu
altariului, preutu, sacerdote : a se face
popa, a f% popa la una baserica; a trai
ca unu popa; popa fora baserica; pân-
tece de popa; fetioru de popa.
POPANU, pl.-e, p«pâmiDi,(gitf«avov),
tma specia de placenta care se ducea Ia
baserica.
POPABE, T., a face popa; de acf ;
popanda care se prepara la popia, cle-
ricu care aştepta a ff promossu la gra-
dulu de popa.
POPELLU, s. m., popelloi, demin.
d'in populu, micu poporu.
POPESCE, adv., sacerdotallter, in
modu popesctt : a mancă si bee popesce.
POPESCU,-a, adj., sacerdotallB, re-
lativu la popa, de popa; ca unu popa :
functione popeaca; lucru popescu.pran-
diupopescu, cenapopesca, mesa popesca,
forte bona.
POPIA, B. {., saeerdfttlDB, gradu sau
(demnitate de popa, preutîa.
POPILIjA s. f., (d'in pap«» t>>>P"lai
pBplliK=:copilla), vedi copiUa.
POPILLAEESCE, adv., vedi copil-
laresce.
POPILLARBSCU,-o, adj., (de laiw-
jjt'ÎIu =copillu), vedi copUlarescu.
POPILLABIA, s. f., vedi copillaria.
POFILLARIKE,-e«c«, v., vedi copil-
larire.
POPILLARIU,-a. adj., (delapoptHw
^ copilln), vedi eopiUariu.
POPILLAROSU,-a, adj., vedi copil-
leu^osu.
FOPILLTJ, s. m., (d'in pupus, pupn-
luB, pDplllQg — copillu), vedi eopUlu.
POFIME, s. f., Bacerdotlnm, mulţime
de popi : s'a a^nat» tata popimea d'in
terra.
POPINA, s. f., poploi, taberna, locu
unde se aduna 6menii, m&DCa sibeupre
banni; ospetaria ordinaria.
POPINALE, adj., psplnaUi», relativu
Ia popina.
POPINABE, V., poplnari, a petrece
in popina, a mancă si bee; a dă ae bea,
a incbină cu pocariolu.
FOPINABIUra, a^}., p«plnarlM,
=y Google
712
POP
care pertine la popina; «nbst. m., popi-
nariulu, care administra popin'a, cars
tractSdia pre ospeti, ospetariulu; f. po-
pinari'a. ospetar^ss'a.
P0PINAT0KIU,-(<5m, adj. a., popi-
n»tOT, care popina; care petrece ia po-
pina; care tnchina cu pocariulu.
POPIRE,-escM, V., (de la popa), a face
popa, a ordina preutu; rffl. a sepopi, a
se face poyn; astadi terminu triviale,
in locu de cliirotonire, ordinare, conse-
crare.
POPITU,-", adj. part., facutn popa,
ordinatu preutu; astadi terminu triviale,
in locu de chirotouitu, ordinatu, conse-
cratn.
POPLARE, ?., (fr. peupler), a impo-
poră, a proved^ cu poporu.
POPLATU,-a, adj. part., (fr. penplâ),
impoporatu, provedutu cu imiora.
*POPLIC0LO,-a, adj., poplleola,
care lingusesce pre poporu.
' P0PLICU,-a,adj.,p«pllen8, |>Bl>li-
ens » relativu la popln. publicu; vedi pw
hîicu.
* POPLITE, 3. m., poplea, partea su-
pina a genuchiului, apoi ei genuchiulu
ensusi.
1 POPLU, s. m., paplBs, popnlng»
mulţime de limeni, poporu.
2 POPLU, 8. m., (tranaformatu in
plopu), populDx, (fr. iietipll«r, it. ploppn),
arbore mare si formosu care cresce dreptu
inausu, ai carui-a i plaeu locurile umede.
POPOLU, g. m., po;>oln8, popoliiH»
poplnt). poporu; vedi poporu.
POPORAND,-a, adj. s., (it. pop'ola-
no), d'in poporu, unulu care face parte
d'in poporulu cepertinelaunabaserica,
parocbianu : jiarochulu dice : poporanii
mei. poiMrande mcUe.
POPORAEE. Y., {it. pop'>lâre, fi-,
peupler), a impoporă, a provedâ cu po-
poru: a popord unu locu, apoporâuna
terra: vedi impoporare.
POPORATU,-a. adj. part.,(it. popo-
l«t8, fr, pcnplă), impoporatu, provedutu
cu poporu ; tcrra poporata, locit popO'
ratu; vedi impoporatu.
POPORU, pl.-c, (d'in popoloe), po-
polus, mulţime de Omeni, mulţime de
oetatiani, conectivitatea cetatianiloru :
^OP.
poporulu romănu ; popomlu (f ttt iota
terra; poporu euJiu , poporu ettnZuoAi,
poporu barbaru, poporu selbatteu; vocea
poporului e vocea Uu doomedieu; a itUer-
rită popondu; a linguşi poporulu; a
conduce poporulu ; a seduce poporulu ;
a se servi cu poporulu caeuunu instru-
mentu; poporulu de diosu se nomeaee
vulgu; poporulu e unu leu pre care nu
dei>e se Iu inierriti; guoertudu debe te
foca totu pentru poporu, co-d poportd»
compune staiulu; e detori'a nâstra de a
lumina poporulu, nu de a tw âespretiâ;
cine ăespretia poporulu, nu nterita a fi
sufferitu in mediloeuUi poporului; func-
ţionarii sunt pentru poporu, nu pogn-
rulu pentru funcţionari.
POPULACIU,-a, adj., p*pkImIm,
relativu la poporulu de diosu; de acf
subst. f., poptdaci^fk, (it. ptptU»*» b.
popoUe»), poporulu de dioBa, Ta^aln,
Ignobile Vnlgoa.
1 POPULARE, adj., popoUrii, re-
lativu la popdJu, in iDteUessnlu celln
mai largii : îuerore popicare , portare
popvAare, vorbe poptdari, cântice popu-
lari; omu populare, guvemu poptdâre;
ellu e forte populare; vedi Bi pop*dari».
2 POPULARE, V., (it. p«pi»Ur«, fr.
pcipler), s impopori. Compara : po-
plare, populare, poporareiai iii^>oporttre,
cari differu prin forma, inse dau acello-
asi intellessu.
• POPULARISABB, ?., {tt. popoU-
rtser), a î&oe populariu : a popubtriti
s^nti'a; a popularisă pre unu onm
care eră ntcony^oscutu poporului; lit.
a se popularisâ, a se face popnlario.
• POPULARISATU,-», adj. parţ.,(ft.
ptpnlarU^), facutu populariu : aaeiiii*
popularisata.
* POPULARISMU, B. m., (fr. p»pi-
UrUme), popularitate inaltiata in b^b*
•tema : poptUca-ismtilu aristoeratiioru e
totu de a un'a suspedu. .
* POPULARITATE, s. f., populirl-
tas, calitate de popt^riu, portare a a*
nui omu care caută favârea popomlni :
a si caatigă popularitate; omdu ore
multe caiitati bone , dero n'are poputa-
ritate ; addeverata poptUaritate; falta
popularitate.
=y Google
FOFtTLAEIU,-a, adj., p^poUrls,
relativii la populu, mai uaitatn de câta
1 popidctre, inse identica in sensa :
omu popularul, guv&nu populariu, ap-
pucature poptdarie, fapte popidarie, in-
trige popularie.
POPULATIONE, a. f. , (it. pop«)a-
lUnr, tr. popnUtloii) , actione de po-
pulare, multiplicationeprin generatione,
mat allessQ inse: numemln poporului
care locnesee in una târra, rehtivu
la estensionea ei ; mare populatione,
mea poptUatione; escessu de popula-
tione; populo/tonea terreloru române;
popidationea lEuropei; popuiationea glo-
Mai terrestre.
POPULATOBrU.-ioria, adj. 8., (it.
p«puUt«re), care popula, impoporatoriu.
POPULATU.-a, adj. part., (it popo-
lato , fr. penplâ) , impoporatc : t^a
populata, satupopulatu, locuri popidate;
vedi si impoporatu.
POPULOSITATE, s. f., p»pul»altaa,
nomerositate, mulţime, stare populâsa.
P0PUL0SU,-(i,acU.,P«pnlo8B»,pIenii
de poporu, numerosa, f<îrte popnlatu :
tirra populâaa, insida popuUsa, mer-
catu popidom.
POPULU san popuru, (compara po-
poki sau poporu, si popZu), s. m., ptps-
lia, mulţime de âmeni; vedt poporu.
POBCA, B. f., porca, fâmeH'a por-
cului, scri^fa,- vedi poreu si scrofa.
P0BCAEE8SA, b. f., muliere a por-
eariului; muliere care pasce porcii.
FORCABIA , B. f. , (pronunţia porco-
ria), 1. fnnctione de poreortw, 2. fapte
de poretmu, sau si de porcu, porda.
POBCABIU,-a, adj. s., porcarlna,
relativu la poreu; sobst. m., porcariu,
păstoria de porci.
POBCASTBU, B. m. , ponutrom ,
1. ana planta nomita siporeiîlaea, por-
elllaeat 2. (it. poroastro), porcellu.
PORCELLA, (cu Ksupressu, por cea),
B. m., poreelU, demiu. d'in porea, por-
eeliu de gennla feminina : scrofa nottra
a fetatu dom porcelli si trd porceUe;
fig. ea e grassa ca una porceUa.
P0BGELLA2IA, b. f., (fr. poreelalne);
Tedi potiolana.
FOBC£LIJNU,-(i, adj., ponelUni»,
de poreellu : came poreellina; ^ndule
porcelline.
POBCELLU, B. m., p«rceUBB,demiD.
d'in poreu, poreu mica, tSueru : scrofa
cu porcelii ; sugu poreeUii la mamm'a
loru: porc^lu grassu; came deporeellu.
POBCETBA, 8. f., poroetra, acrtffa
care a fetatu numai ana data,
PORCESCE,adT., in modu porcesat :
a mânca porcesce.
F0BCE8CU,-a, adj., (de la poreu),
relativu la poreu, ca an poreu : vietia
poreeaca, mâncare porcesca. portarepor-
cisea.
POBCIA, a. f., natura de poreu, vie-
tia poreesea, mâncare poreesea : poreCa
unui omu fora educatione ; cine pote
spune tote poreiele lui.
POBCILIA, b. f., porellla, scrofa care
allapta porcelli,
POBCILLACA, 8. f., ponlllaca, una
planta, porttdlaca.
POBCIN'A, B. f., paroiu, carne de
poriM.
POBCINABIU, s. m„ porelnarins ,
negotiatoriu da porci; oegotiatoria de
carne de porcn, de poreina.
POBCINU,-a, adj., porelnna, de
poreu : bctu porănu, eo^pordne, carne
porcina.
FOBCU, s. m., p«reBi, gena de ani-
mali mammifere d'in ordinea pacbyder-
melora cari se ingraasia tare, ai a că-
rora carne e bona de mancatu : poreu
ăomesHcu, poreu selbatieu, poreu grassu;
grassu ca un poreu; carne de poreu;
lardu de poreu, coste de poreu; earnati
de poreu; a mancă ea unu poreu; trâea
de pord,
" POBISMA, pL-Mote, («iptqta, it.
porlBDia, fr. porUme), propOBÎtione sab-
sidiaria care se applica la demonstratîo-
nea unei theorema saa la aolationea n-
nei problema.
• PORISTICU,-a, adj.,(j»ptaT[)«ic, fr.
porlfltlqne), care se basâdia pre ana po-
risma : soltUione poristica.
• PORITU, fl. m., (fr.. parite), gena
de eoophyti care se appropia de astrea.
• POBNA, a. f., (ndpvi]=aneretrice),
in compositioni, precuma : pomogra^
pMa, etc.; vedi pomographia.
y, Google
7U
POE.
* PORNIA, 8. f., (nopveia), fornica-
tione, curria.
POENlRE,-e«cw, v., (iicâpmfu), iiitr.
a purcede, a plecă la drumu; traasit. a
pune in mişcare; refl. a se porni.
PORNTTD,-a, adj. part., incitatu, ap-
preusu de pasaione; appiecatu spre ceva.
* PORNOGRAPHIA, s. f., (fr. por-
BOf rapble) , tractata despre proatitu-
tione; pictura obacena; de aci : pomo-
grapJaeara, adj., ((t. pornagraplilqae),
relativii H pomograjţhla; si pornogra-
phtt, s. m., (sopvoYpdyoî, fr, pornaţra-
pke), care scrie despre prostitutione, si
care pinge sceae obscene.
t POBO,- , (d'in xrâpo;=duru , san
d'in 3ciJpoc=:poni), in diverse composi-
tioni, precumu : porocele. s. f., (fr. poro-
thXt, d'in icapo;,si xijXi]^umore), her-
ofa alte cărei involucre aunt dure cal-
liîse; pwoc^halM, s. m. , (fr. poroc^-
phsle), genu de vermi intestioali; poro-
dermUj-a, adj., (fr. poroderrae, d'in ic6-
poţ, si 54p{j.a=:pene), cu pellea pordsa;
porodothia, s. f., (fr. porodotbie), genu
de plante crfptogame d'in ordinea li-
cheniloru; poromphfda, s. f., (fr. po-
romphale, d'in jrâpoi;, si ăţt!paXd;=3bu-
ricn), henifa umbilicale complicata cu
callositati; poronia, b. f., (fr. poronle),
genu de plante crjptogame d'in ordinea
ţnngWoTV; porophora, s.m., (fr, poro*
phore, d'in z6po^, si ţ>fpEtv=portare),
genu de plante cryptogame care coprende
licheni pleni de pori; porophyllu,-a, adj.
(fr, porophjlle, d'in niipo;, si ţjfiXXov:^
folia), cu foliele plene de puncte transpa-
renţi aaa^mine poriloni; pvropteride ,
adj., (fr, poropt^ride, d'in ;cdpo;, si
fftspti—ferice), alle cărui sporangie se
deschidu in vertice prin unu poru; po-
rostemone, s. m., (fr. porostftmn), genu
de plante d'in famili'a laurineloru; po-
rotheliu, s. m., (fr. porothillon), genu
de plante crjptogame d'in famili'a li-
cbeniloru; porotictt,-a, adj., (fr. poro*
tlqnA, d'in nâpot^duru), se dice despre
substantiele medicamentase cari se cre-
deau apte spre a produce callositate.
• POROSITATE, 8. f., (it. porosItA,
fr, poroslt^), calitate de porosu : poro-
aitaka pellei; porositaiea corpw^loru.
POR
• POB0SD,-o. adj., (it. p»rM», fr. p«-
renx), plena de pori, cari arefwn : iote
corpurile nu porose.
• PORPHTEA, 8. f.,(jcop(p6pa), 1. pur-
pura, colâre roşia, vestimentu de eoi6n
roşia; 2. patra roşia inţhisa presuata
cu macule albe; 3. p^tra dura care se
poto poli, presarotadecristalle, sau p^-
tra care presenta oristalle respandîte
in mediloculu unei paste omogene.
•POBPHTRBTICU,-o. adj., pw-
phf retfens, de porphyra .-marmore por-
ph/retica.
•POEPHYBICU,-a, adj., (fr. p«r-
phjri((06), care conţine porphyra, care
areapparenti'a de porphjra .- pHrapcr-
phyrica; structura porphi/rica; monti
porphyrici.
• POEPHTEIONE, s. m.,p«rphrrl9,
(iropaupuuv), passere purpuria.
• POBPHYRISARE, V-, (fr. p«rpJij-
risfli:), apulberaliaănnasubstantJadura
(pisandu-a pre una m^sa de porphjra).
*PORPHTRISATIONE, s. f., (fr.
porphjrlsftttffn), actione de porphyri-
sare, rednotîone in pulbere menunta,
pulberisatione (operata pre una m^sa
de porphjra).
•PORPHYRISATU,-o, adj. part-,
(ft, p«rphf rlg^), pulberisatu, macinatn
meruntu.
• PORPHTRITE, s. m., pflrphjrito»,
(iropţopinj:), porphjra; una massa de
p^tra care e^mina cu porphyr'a;— varie-
tate de fico rosiu.
• PORPHIRITIOU,-«, adj., (fr. p»r-
phyrftlqae), sjnonymu cu porphyrwM.
t PORPHIRO,-, (d'in sop^pa=pur-
pura), in compoaitioni scientifice, pre-
cumu ; porphi/rocephalu ,-a . adj. , (fr.
porphjroedphalef d'lu r.eţaiXi^=capn),
cu capulu rosiu : papagiMu porphyroee'
pJudu; porphyrogenilu.'a, adj,, (xop^-
poT^WTjToţ). născuta in purpura, nome
ce se dă principiloru byzantini cari se
nasceau pre tempulu candu puentele
lom eră imperatoriu : Constantimt por-
phyrogeaitulu; porphyroide, adj., (irop-
(pupOEtSij;) , eore sâmina a porphyra :
structura â» peira porp\yroide;purphy-
ro£onu,-a, adj., (itopfopdCwwc, fr. por-
pbjroaoBti), cabr&oa deporpAyra:/»-
yCOOglC
POR^
m*vRa porphijrosona ; porpkyruru.'O,
adj., (fr, porpliTrnre, d'in o&p4=ci5da),
CD cdd'a roşia : papagăllu porphyruru.
• POBRACnJrO,adj.,porrao«DB, (fr.
pornea), de potvu, cu colore verde pal-
lida ca a porrvlm.
• POEBECTIONE, s. f., porre«tl*,
totendere, prolungire; dare in m&na; vedi
TOTbnlu perregere.
• POREECTP.-o, adj. part., porrec-
tug, intensu, prolnogitn; datu în m&na.
• POBREGERS.jwrrfissisiporresset.
porressu, ei porredu, psrrtgere, a in-
tende, a eatende, a proluiigl;-a dâ in
m&na, a offeri, a presentâ.
*PORKIGINK, 8. f., porrlf», unu
morbu de pelle, ca petinginea.
• POBKIGINOSU.-o. adj., perrlgl-
>*siiB, plena de porrigine.
POBBU, si purru, 8. m., pormin si
parrns, (npisov), specia de alliu, allîu
selbaticn.
POBRUBE, adj., (porro, ic6^^a) ,
eemp«r, totn de a nn'a, contiunu : si
aeumu si porrure.
POBTA, B. f., porta, sppertura larga
prin care poţi intra in unu loca inchisu
fora a te aui, usia larga : porfa cetatei,
por^aeasei, porf a curţii: ainirâ cu carni-
Iu pre pdrta; a inehide port' a, a deschide
port'a, aimlAăpreporta;aessilap6rta;
a stă la porta, a aşteptă la porta; pârta
mare, larga ai înalta; pârta mica, au-
gusta si hassa; fig. porţile cerului, por-
ţile paradisului, porţile iadului ; port'a
othomtma. inait'a porta, subUmeaporia,
fuigicCa porta, curtea enltannlni de la
Constantinopoli , guvernulu turcescn;
de ac{ ei sinipln port'a : a merge la
pdrta, a veni de la porta , a conferi eu
pârta, a se inteUege cu port'a; nu se
invoUesee porţia, nu consente port'a.
POBTABILE, adj., portibllli, care
se pi3te portă; — care se pate supportă.
POBTANTE, adj. part. preş., porUns,
care piirta, eare duce.
1 POBTABE, T., portare, a dace : a
portă pre dneva euvorh'a. eumentiotii;
a portă pre unu omiu pre ia taserice, pre
la icone, pre la sâneti; a portă sarăn'a
sea; a portă vestimente noue sa» vechie;
a porta arme; a portă flori i» pâhria;
POR. T15
reâ. aseportâ, se gerere ; ellu se porta
bene, ea se porta reu; portati'Ve iene si
veţi fî lăudaţi de toţi; numi plaeecumu
se porta şcolarii acesti-a. in sensu mo-
rale; d^ro ei in sensu esteticu : ea se
porta formosu, eUe se porta cu gustu;
pro7. sau te poria cumu ti e vorb'a, sau
vorbsce cumu ti e portulu.
2 POKTAKE, s. verbale, (pertitf»),
gestle, m«res, iu t. B. verbului : m'a
fatigatu cu portarea de la unu loeu la
aîttdu; portarea sardnei nu e usiora;
nu mi place portarea acestui omu; por-
tările vostre m'au desguslatu eu totulu;
professorii punu note la portarea seo-
lariloru; nu numai invetiatur'a, ci si
portarea debe se fia bona.
PORTABELLU, a. va., demin. d'in
portariu, Janltor, (it. useiere, fr. Iiula-
8ler). apparltsr, functiouariu pubUcu
insarcinatu cu communicarea acteloru
de justiţia, si cu essecutarea aententie-
loru, etc.
FOBTABESSA, s. f., |anitrlx, femina
care custodesce, incbîde si deschide
ptfrt'a; si muliere a portariului.
PORTARIU, s. m., portariHS, Janiter,
care cnstodesee , incbide si deschide
pdrt'a : numai domnii cei mari au por-
tariu; infemulu inco are unu portariu
care se numcsce Cerheru.
POETATIONE, e. f., pertatio, ac-
tioue de portare .- portationea sareine-
loru.
PORTATIVtJ.-o, adj., (fr. portatiO,
care se pi5te usioru portă : carte porta-
tiva; dicHonariu portativu; lectica por-
tativa; mortariu portativu, mâra porta-
tiva.
POBTAÎOBIU.-a, adj. a., porUtor,
care piJrta, care duce : portatoriu de
sardne greUe, portatoriu ăe diortc,
portatoriu de scrissori; portatoriu de
vorbe, de metUitmi; portatoriu de vesti-
mente pretiose; portatormde bâUt, por-
tatoriu de triunfu, de victoria.
POBTATBICE, s. f., portatrlx, femina
care p6rta.
1 POBTATU,-a. adj. part, partatu,
geatBs, dnaan : sardne portate, vesti-
mente portate, «orfw portate d'in casa
in casa.
=y Google
716
POR.
2 FOBTATU, s. m., perUtlo, actalu
ie portare : poriatîdu sarcineloru,v€8ti-
metUeloru, vorbdoru.
FOBTELLA, s. f., partella, demin.
d'ia porta, mica pârta.
* PORTEMIA, s. f., pvrtenU, ima
specia de nave de, transporta.
* POBTENDERE, portensi ai por-
tetuei, portensu si portent», v., p«r-
teodere, a arretă, & anuotiă, a profetă
san profetiaă.
* PORTENTIFERU,-a. adj.,porten-
tlfer, ai
* POBTENTIFICU,-a, adj., ptrten-
tlficoB, miraculosu, monstmOBu , pro-
digioBU.
*POBTENT0SU,-a,adj.portentttB0B,
plenu de portente, miraculoau, ptodi-
gioau; fabnlosu : naseere portetUâsa, '
serpe ăe una mărime portentosa; nar-
raiione portentâsa.
* POSTENTC, pl.-e, porteatum, ar-
retare, monstru, prodigiu; miraclu, mi-
nune : portenteU dieiloru; portentele
poetHoni si aîle pieioriloru; acestU'O
nu € omu, d porkntu, monstm.
POBTICELLA, a. t, portfouU, demin.
d'in p^îrta, mica piirta.
POBTICU, pl.-fi, portlcuB, galleria
eu colamne : ălu seperâmbla eu amicii
set in porticu; porticeîeai basilicelesunt
publice.
* POBTIONALE, adj., portlonaUa, .
relatiTD la portione, particulariu.
* P0RT10NAEIU,-o, adj. s., care
participa la portione; care se buccura
de una porii<me.
* PORTIONE, a. f., portio, parte me-
snrata, parte, rata : ellu taHă boulu si
deâe fia-carui-a câte una portione de
came; portione mare, portione mtea,
portione adecata; portione de buccate,
portione de vinu; fia-care se se muUia-
mesea cu portionea sea.
FOBTITIA aau portieia. s. f., portnU,
demin. i'in porta, mica porta.
POBTITORIU,-iorw». adj. a., portitor;
1. perceptoriu de portoriu (vama); 2. lun-
trariu, care trece pre i3meni cu luntrea
preate una apa, (podariu),
PORTORIU, pl.-e, portorlBM, tassa
pentru trecere, {vama).
POS^
* FOBTBACTn,pt)»*-a«ii, portrcft»,
f\.-e, efOgieB, efSgia dupo natura, (fir.
portnltţ it. rltratttt).
POBTD, pl.-Hrj, 1. portu», atatione
navale, locn unde atau narile la mar-
ginea marii, d^ro si la riuri; 2. modnln
de portare eatetica ai morale, n«», ■•!«■ i
portu demna, portu insemnatu, porAt
maiestosu; 3. amlctos, «nltos, vnutes,
apecia de vestimente ce pdrta oinera :
portu barbateseu, portutmdiereseu,porhi
elegante; asia mi e portultt.
FORTDLACA, sau porţullaea, 9. f.,
portnlau, una planta; vedi ai por^Uoea.
PORTUOSD,-a, adj., p«rtK*8u, cu
portu 1., care are portu : mare portu6sa,
navigatione portttâsa.
POBU, a. m., pcrns, {ic6poi), canale,
gaura : spongi'a o/re pori mari; peBea
are pori miei; tote corpurile au pori
mai mari gau mai mici.
FOSCA, a. f., pOHcSf una specia de
braga.
tt POSCEBE, T., poseere, a cere, a
deaideri, a dori. Badecin'a verbului
postulare si a derivateloru selte.
* POSITIONE, a. f., positlo, 1. aetiono
de ponere : positionea nomehti; 2. ai-
tuatione : m aeeapositione grea, fwpo-
tea face mai bene; 3. propositione, tliaa^
4. cantitate : poaitionehmga sausaaia
a unei syilabe.
* FOSITIVISMD, a. m., (fir. poil-
ttrlsme), systema philoaopbica basata
numai pre data positive := confirmate
prin esperientia, prin urmare synonTDia
cu empwiamu.
POSiTIVISTU,-«, adj. a., (fr. p«il-
tlrlBte), aectatorin allu posiiivigmtM
sau allu philosopliiei poaitive.
FOSITIVITATE,s.f., (fr. pobIUtIW);
calitate de posUimt, stare a unui corpu
care maoifeataplienomeDele electricităţii
poaitive.
P0SITIVO,-a, adj., p^sltiris, J. in
gramm. gradUu positivu; 2. in logica :
motîu j)08tMvu=:aMrmativu;3.in pbysiea
electridiate positiva, eledrieitate ne-
gativa; pdu positivu, pdu negatim;
4. secnru, probatu prin eapenentia;
lucru positivti; sâentie positive =: em-
pirice.
=y Google
POSITORIU,-((ine, adj. 8., positor,
care pona : positoriulu fundamenleloru
aceatm edificiu, aeeaiei cetati, acestui
institulu, acestei invetiature.
POSITU,-a, adj. part., posltot, pusu;
Tedi pusu.
FOSITDRA, s. f., poiltan, actulu de
ponere, actitudine : a luă una positura
de omu cora<fiosu; in acea positura tllu
credea co pote atmneniiiă pre omeni.
POSSEDENTE, sipossidenteMj- part.
prea., possldens, caie possede -.fericiţi
possedentii.
POSSEDEBE, possedui, posseduta si
possesat, v,, passidere , a avi in manele
selle, in poteatatea sea, a tina anu lucru
iu potestatea sea : a possedi una casa
tHaresiformosa; apossedemosieiniense;
a possede banni; a possede vatte conno-
scentie; ellunu possede nemica, ce apos-
sessu a perdutu totu; eu poisedu acestu
pamentu eu dreptu ereditaritt.
P03SEŞSI0NE, s. f., p.>8se>slo, ac-
tione de possedere : possessione secura ;
poBsessione precaria ; a fi in possessio*
nea cuiva; a despoliâ pre cineva de pos-
sessioneasea; a Iu scâted'in possessione.
P03SESIV0,-a, adj., possealfus, re-
lativn \& possessione, prin care se ar-
i6ia ana, '^ossessioae -.pronomineposses-
sive: easu possessivut^genitivo.
POSSESSORIUrSoria, adj. B-, pos8«H-
lor, poBsesHorliiB , care possede : pos-
sessoriuiu unui lucru nu e tola de a
«»'a « proprietariulti lui; in Moldavi'a
arrettdatorii se numeseu possessori,
POSSIBILE, adj., poaslblUa, care se
p6te face, care pt3te fi : lucru possiMle,
caşuri possibUi, totu ce e possibile dupo
kgile logice, nu e totu de a un'a possi-
bUe ai dupo legile ph^sice; faceţi totu ce
va fi possibile pentru adjunger ea acestui
$eopu.
POSSIBILITATE, s. f., posslblUtei,
calitate de po8s3)ile :possiiilitatea mwpi
fapte; possibilitatea de a adjunge un-
deva; posS'ănIÂtate logica, possibUitate
phyiica. possibilitate morale.
POSTA, 3. f., (it. poată, fr. poşte),
1. inatitotu de trauaportu accaleratu
ifin distantia in distantia, ai mai allessu
de transportu de acriaaori : 2. statione
P 08^ 71 T
a institutului de tranaportu acceleratn *,
3. distantia de la una statione pâno U
&\t'ii=zcalle de una posta, approssima-
tiru de 16 chilometri : a dâ serissorile
la posta, a le pune pre posta, eapitamt
de posta, calli de posta carrutiade posta;
a callatori cu po8t'a;d^in posta inposta;
acumu e^lile ferrate făcu si aervitiulu
de posta.
POŞTALE, adj., (fr. postai), relativu
la posta : servitiu posteUe. caile poştale,
tassa poştale; reforma poştale; conven-
tione postaie.
POSTAUONE,3.m.,(it.p»8«gIIoii*,
fr. poBtlUon), 1. care tuSna callii de
posta; 2. callu de posta; 3. carrutia cu
patru sau mai mnlti calli; de aci : re-
ri-ce carrutia U3i(}ra.
* POSTAMENTU, pL-e, buit, basea
anni monumentu, a anei statue, sau a
unei serie de columne.
" POSTABE, V., eoUoeare, aelen tv
Btrnere, (it. postare, fr. poNter), 1. a
pnne ceva la loculn sen, a assediî; 2. io
specie a aaedii ana artnata sau una
c4ta de armaţi la nuu locu corenitu, la
nnu posta.
POSTARIU,-a, adj. a., relatiTu la
posta, lenatu de regula ca subst. perso-
nale : 1. mesatoriu de calli de posta;
2, aervitoriu la posta; — femin. pogta-
POSTATA s. f., Tedi postatu.
POSTATD,-a. adj. part. , ooUoeatMi
militarii postaţi la aeellu postu; leuatu
si ca 3. f-, reale, postata, a) stratan,
atratu, pătura, mai Tertoaustratu de pa-
mentu, ce se sapa in una săpătura;
b) frft?mentim a^rl, buccata de locu,
mai vertosu de locu aratu sau seminatu :
postata sau postate de edliu, de cipa; a
sapa peno dai de una postata de arena;
a secera unu postata de meliu, a seminâ
doue postate de pepeni.
* POSTDATA, 8. f-, (fr. postdtto),
data posteriore cellei addeverate.
* POSTDATARE, v., (fr, poitdater),
a dată una scriasore, unu actu de la
URU tempu posteriore cellai addereratu.
* POSTDILUVIANU,-a, adj., (fr.
postdilnTien), care viue dupo dilnriu:
tempuri poatdăuviane.
=y Google
718 Vm. ______..
* POSTDORSALE,adj.,(fr.p«stdor-
>il), pnsu dupo ăosu sau in dosu.
* FOSTE, B. m., postis, usioru, pi)a-
stru de la usia eau porta; usia, porta.
« FOSTERARE, v., post«r«re, a ro-
mana in urma; a intardiă; a face prea-
tardia : coptulu grânehru a poateratu
estu tempu.
* FOSTERIOBE, adj., posterior, (it.
p»it«rlore, fr. postârlenr), comparativu
d'in posteru, mai in urma, Torbindu de
(loui Bau de mai mulţi impartiti in doue
c6te : partea posteriore a corpului se
oppune la cea anteriore ; petiorele po'
steriori oile cadrupediloru; ei despre
telnpu : fundarea Romei e posteriore
institutionei olympiadiloru; — a poste-
riore, (b pviterlorl), tenuinu de logica,
argumentare făcuta dupo celle urmate,
intemplate; dupo date empirice; — ab-
solut, s.m., posteriore, sediu, sedutu.
* POaTEBIORITATE, b. f., (it. po-
HterlorlU, fr. poiterloritâ) , calitate
sau stătu de posteriore : pasterioritatea
unui faptu, unui evenimentu, unei nă-
scare.
* POSTEBITATE, s. f., pMterltMs,
(it. posteriti, fr. po8t«rlM), 1. calitate
sau stătu de posteru; 2. tempu venito-
riu, venitoriulu; 3. următorii cei născuţi
sau essiti d'in origiue commune, ţei ce
conEinua generUtionea in acea-asi fa-
milia, geute, natione, specia, etc. : po-
steritatea lui Adamu; posteritatea lui
Btucaleone.
* FOSTEROMANIA, s. f., (fr. posli-
romaale), mania de a si lass^ nome la
posteri.
* FOSTEROMANE, adj. s., (fr. po-
Bt«r«m>De), dominata de posteromania.
* FOSTERU,-», adj., poatem», (d'in
pott), care vine apoi, care vine in ur-
ma : (iiu'a postera e diu'a de mâne; — ,
ca subst. m. mai vertoau \n^\.pQsterii,
fiii, nepoţi, strănepoţi, etc.
' POSTGENITU,-a, adj. part.,p08t-
frenttus, nascutu in urma, mai micu de
naseere; in genere : posteru^fiXm, ne-
potu, stranepotu, etc.
•POSTHUMU,-a, adj., Tedi pos-
Umu.
" P08TICIPARE , V. , postlcipare ,
(pi»i>t-cap«tri>); B leu& in nrma, maiapoi;
a ammanâ : a postieipă prandtulw.
* POSTIClU,-a, adj., (posticlia , fr.
pDstklie), d'in postim, facutn sau ad*
au3u in urma; adrenticiu, străina, ar-
tificiale, falsu.
* POSTICD,-o, adj. b-, posttcn, ţca
antica d'in ante , asi& si posticu d'in
poit), d'in apoi, d'in deretu, d'in dosu:
murulu po^icu, petiorele postite; —
subst. reale, a} mase. posticulu, dorâln,
a) de casa, ^) de omu sau animale;
b) fam : postic'a , usi'a, port'a, farestr'a
d'in dosu; fig. cnrulu.
* POSTILLA, s. {., (it. pMtIUa, fr.
poBtllle), nota marginale , nota scurta
ce se face pre marginea unui testu de
carte.
* POSTLIMINIU,B. m-, postllMlalM,
(post-linen) , proprie , intorcere la li-
minile selle, intorcere a casa, si de aci:
1. intorcere la statuia de mai inainte,
reintrare sau restituire in derepturile
de mai inainte; 2. dereptuin de a reveni
la statalu si derepturile de mai iuaînte;
3. in genere, intorcere, reTenire, redia-
tregare.
* FOSIMERIDUNU si pomeridia-
mt,-a, adj., poatoierldlaDii, si p«Merf-
diajma; de dupo amâdia, ce vioe san se
face dupo amedia : ore postmeridiane ,
oppos. la antem&idiane.
* POSTOPINANTE, adj. part. pre».,
(fr. postoplBâDt) , care opina in una'*
altui-a sau altorn-a , oppositu la prt-
opinante.
* FOSTPECTORALE, adj.,(fr. ft»}-
pectoral), relatiTU Ia dosnlu peptnlni :
aripiore pogtpeetorali.
" POSTFONERE si pospunete, poi-
puşi si pospusei . pospusu; si postjposi ii
postposei, postpositu, poslpostu si post-
posu, V., poiitponereţ a pune inapoi, a
pune dupo altnlu sau alţii; fig. a estimă
mai pucinu , a nu preferi : a postpone
onorei avutiele.
♦FOSTFOSITIONE, s. f., (p»tp.-
sltl», fr. postpoiltlsn) ; actione de
postponere.
*FOSPOSITU, postpostu si porfpow.
-o, adj. part., poBtposltaii si p*itp«st8i :
lucruri postposite, persone postposUe.
=y Google
^POS
* POSTREMITATE,"». f., pcrtrent-
taa, calitate san statn de posfy-emu.
* POSTBEMtJ.-a . adj., p»«trenns;
superlativa ă'mposteru, cellu mai âe
apoi, cellu mai d'io urma; .cellu mai
departatu.
* POSTSCENIU, pl.-e, postusenlam,
parte atheatrnluid'in apoi'asceoei.nnde
Gtau actorii inaiute de a pară pre sce-
DS; fiţ. secreta, ceva ascunsa.
* POSTSCBIEBE, si poscriere. pon-
erissi si poserissei . poserissu si pos-
s^ptu; \., pftBtserlben ; a scrie in ur-
ma, mai vertosu a scrie intr'nna scris-
sore deja subscrissa.
POSTSCBISSU, si poscrissura. adj.
part., posfuiiptsa.
POSTSCBIPTU sau poscriptu, un'a
d'in fermele participiali alle verbului
po^eriere, leuata de regula ca adj. sau
ca subst. m., po«tecnpfu-2t(=pftstsori-
ptnn, ce se scrie intr'una scrissore dejji
subscrissa.
POSTU, un'a d'in formele partici-
piali alls verbului ponere=paHere, po«
>ltvB> psitns, (compara si it. posto* po-
sU, fr. poate); 1. cu Însemnare mai ap-
propiata de a verbului, a) ca part. paas.
leuatn mai allessu ca adj., arborii posti
longa muri, la umbra, nu prospera;
b) ca sup. si subst. abstr. postvlu arbo-
riloru in pamentu; 2. ca mai dessu ca
snbst. reale, m., postu, pi., posturi,
a) îocu, unde se pone ceva sau cineva :
fia-eare se stea la postulu seu; b) in
specie, loou de occupatu, si de aci în
parte : a) tocnlu unde unu commandante
pune onuln sau mai malti armaţi spre
a custodf : a leuă, occupă posturile; a
deşertă postiduieu, a stă la postu, a
fugt de la postu; — prin metafora, cellu
pnsu sau celli puşi a custodf postulu;—
^) functione, oficiu : postu de profesao-
nu. de medieu; a pune in postu , a re-
mane fora postu; ^) iu genere : postu
de onore; nu iotu postulu de onore e si
postu onorabile; si lucna-ile au postulu
POSTULANTB,.part. d'in postulare
(pestulans, fr. postolant), care postula :
mtdti poatulanti pentru unu aiHgwu
postu.
POT.
îlfl
* POSTULARE, V., p«8tBUm 1. in
genere, a cere , mai vertosu a cere cu
persistentia ; 2. in specie, a) a cere in
judicata; a trage in jadicata; b) a cece
una functione , a amblâ se capite nnn
postu.
* POSTULATICID,.a, adj., postnU-
tlcIuB, capitatu prin postulare, cautatu,
{ cerutu, sollicitatu.
* POSTULATIONE, s. f., peitiU-
tloţ actione si resiiltatu allu actionei de
a postulare.
* P08TULAT0B'in,-/(>ria , adj. s.,
p«Btiilat«rf si »«BtalMUTlv»ţ care postu-
la, sau serve Ia postulare.
* POSTDLATn,-«, adj. part. sup.,
pHtuLatHB, cerutu : fundioni de mtdti
posttdaie, postulatulu unei functione; —
mai vertosu ca a.m.te&le, posttUatu-lu,
pi. postulate-le; postulatam, (fr. peatii'
Ut) : a) in genere, cerere si ce se cere,
cerentia, etc; b) in specie, postulatu ^
principiu ce se cere a se admitte pen-
tru demonstrarea unui altn addevem;
mai vertosu , ce se cere adversariului ,
la inceputulu unei discussione, ca ad-
daveru reconnoscutu, ca axioma : pos-
tulatele mentei commune si sanitose, in
philosophia : postulatele rationei prac-
tice.
* POSTUMABE, V., peatnnareţ a fi
pOStumv.
* POSTUMATD,-a, adj. part., postu-
matim; s. m., postDin«tuB,-nB statn de po-
stumu.
* POSTUMII,-», adj., pogtumoi} uu'a
d'in formele superlative de la posteru,
cellu mai de apoi, cellu mai d'in urma:
filiulu postumu B cellu d'in urma nas-
cntn, cellu mai teneru, inse in specie :
filiu pos<ufflt(=cellu nascutu dapo mor-
tea tatălui, sau dupo facerea testamen-
tului tatălui; aaiă si : scripte postume,
opuri postume, etc, publicate dupo
mortea auctoriului.
* POSTUEA, 8. f., pasitn», (it. po-
stară) ; actione de ponere, si mai ver-
tosu, stătu produssu prin acMa ac-
tione : positura , actitudine, etc. ţ vedi
positura.
* POTABILE, adj., potabiliB, ce se
p<ite potâ, boQU de beutn : apa potabile,
=y Google
730
POT.
vinuri potaiiU , de si nu d'in celU mai
bone.
* FOTACE, adj., potax; bibace, cui
place a be«, betivu.
* POTACLU sau polacaiu, a. m., p«<
taenlnm; \.loc\l idpotatu; 2. ospetiu
de bentort, de p«rtrecutori la ospetiu.
• POTAMIDB, s. f-, (jrotaiUc, fr.po-
tanlde, d'in vcna^z =:riu, fluTin),
1. Djtupha de rin; 2. genu de concbylie;
— de aci si : a) potamtu,-a. adj., (fr.
potamlt«) , care viue iu riu ; subst. m.
pi., potamitii, familia de reptili.
+ POTAMO-,(d'inffOTaiic = fluriu),
in composite Bcientifice ; pottmiogstone,
s. m., potABogeto, (Roxa(|LaTE[T(>iv, fr.
poUmoţâton, d'in Ţeituv =: vecina), genu
de plante nomitu ai naiade; potamogra-
phia, s. f,,(fr.p«t«iiioţrapfale{d'in ^pâţay
^ descriere), descriptione a fluvielcru;
de aici si adj. poiamografhicura, lela-
tivu Ia potamographia; b. m. personale,
pot amograpJiu, auctoriu de potamogra-
phia; potamologia, potamologieu, pota-
mologu, redi pokanographia, poiamo-
grapMcu,potamographu;potamophilu-a,
adj ., (fr. po Unoph I le, d'in 'pL>.i>4^amicu),
care ama âuviele, leuatu ca s. m., po-
tamophilulu, genu de plante.
* POTAKE, T., potare; a bee; a pe-
trece beendu, ca beutura.
• POTASSA, s. f., (it. potassa, fr.
poUaie), substantia alcalina, ce se afla
in celle trei regne alle naturei, d^ro mai
vertosu ia plante : potas^a se estrage
d'in plante arse si lessiaie; potass^a e im'a
d'in lasile chymice celle mai tari; po-
tasiu serve silafabricationeasaponeltti.
* POTASSIATU,-a, adj. part., (fr. po-
tasiIA); mestecată cu potassiu.
t POTASSICO-, (d'in potassicu), in
composite scientifice : potassieoammo-
nieu,potassico-argenticu,poiassv;0'cal-
eicu, potaasicO'hydricH , patasico-mag-
ne$ieu, potasico-mereuricu , potasstco-
sodicu, produssu prin combinationea u-
oei sari potasaice, cu una sare ammo-
niea, etc. etc.
• POXASSICTJ,-a , adj. , (it. potas-
»tt»t fr. potassiqne), se dice despre pri-
mnlu grada de oxydatione a potaesiului.
• POTASSIDE, adj. s., (fr. p«t«8»ido),
generata sau formatu d^in potassiu: ca
s. m. reale , unu potasside, nume gene-
ricu applicatu Ia corpuri, cari au de
typu potassiulu.
* POTASSIU, s. m., (it p«UgaIe> fr.
potai8lnni=lat. potassf am); metalln so-
lida, forte ductile, de colore argentia,
ceva mai molie ca c^r'a si oiai asiorn
ca ap'a.
•POTATIONE, s. f., potaU*. (fr.
potatlon), actione de potare.
* POTATOBIU,-W«a, adj. s., p*U-
tor, si patatorlas, care pota, sau serre
a potare : se strinsera toţi potaiorii
it'in cetate, si sacrificară lui Baeehu.
*POTATU,-o, adj. part., pvtataa,
beutu; aupinu de potatu; subst. m., po-
tatulu. aeutulu de potare.
POTENTARIU.-o, adj. s., (it. r-
tentarit), in seDsnlu formei potentatu
sub 2.
POTENT ATORIU,-«na, afij. a.,
patentatsr, in sensnlu formei poten-
tatu sub 2.
POTENTATU, s. m., poUatatiB, (it. '
pfttaatat», fr. pvteiUt), calitate de pO'
tente, 1. abstracta, a) in genere, po-
tere; b) in specie, potere poUtica, dom-
nia, supremaţia; 2. concretu, cellu ia-
vestitu CD potere , domnitoriu , mare
domnitoriu, domnitoriu alia unei terre
mare si potente ■.potentaţii Europei dis-
ponu de sortea nationăoru.
POTENTE, adj. part. preş., poteni,
(it. poteate), care pote, care are potere,
1. in genere : /ami.'tc straUtâte si po-
tenţi; stătu potente, ntuliere sanitosa si
potente; cetatiani potenţi prin avere;
omu potente in coventu; geniu potente ,
espressioni potenţi, motu potente , af-
fecte potenţi, odore potente, damori po-
tenţi; mana potente, bracie potenţi, pro-
tectione potente, adjutorie potenţi, omk
a totu potente nu e, co-ei numai dom-
neăieu e a tota potente; 2. in specie,
a) bonu, capace : poierUe a se luptă sta în-
vinge, a domni; b) potente de sau pre,
domnu : potente de menia san pre me-
nia , potente de cupiditate , potente de
sens sau pre sene; — inse si zjunca po-
tente de tauru; umeri patenti de at-
seminioneri 9d,n pentru asaemni oneri.
,y Google
POT.
POTENTIA, (pron. putintia), a. f.,
potentls, potestas, facultas, copia, (it.
potenila Bi potenza, isp, port. prov. po-
teneia), posslblHtas, calitate iepotente,
1. potere, fortia, vertate, a) ia genere :
potetUfa eoventului, ventului, vinului,
opet ce cade; potenti'a medicamentului,
sapord, erhclorur, poterii' a devină, a tatu
potentia; h) in specie, a)potere politica,
inâuentîa, creditu, consideratioue, etc.;
2. facultate, aptitudine, capacitate, me-
dio, etc.; a) in genere : potenh'a e numai
virtuaîe,poterea e actuale; potenti'a e sem-
bureli paterei; potentiele suf/Ietului; a fi
eu potentia, a se pot^; a nu fi cu potentia,
anuse ţoU;afiin potentia, prin poten-
tia, a fi preste potentia; cineva pote avi
potentfa, fora se aibă poterea, preeumu
si d'in contra pote avi potere, fora se
(H&a potewtia; dupo potentia ■' a lucră
dupo potentia, a adjutâ dupo potcTitia;
a fi sau nu fi potentia, a se potâ sau a
nu se pot6 -.e potentia As a face ce do-
riţi, nu e potentia de a trece riulu, nu e
p03Hibile; b) in specie, despre cantităţi,
potentia = productn d'in doui san mai
mulţi factori ecali : potentia secunda
= cadratu; potentia cubica; a redicd
ununumerula a patr'a potentia, a scote
radecin^a unei potentia.
POTENŢIALE, adj., potentialls, (it.
potenzUle, fr. poteittlel), relativa la
potentia, in potentia : calităţi potenţiali,
nu actuali; particule potenţiali, modu
potenţiale, cari eapiema potentia; medi-
camente potenţiali, ceincon'au inceputu
POTEtîTIALITATE, s. f., (it. po-
tenslallUk), calitate sau stata de poten-
ţiale.
POTENTIARE, v., (it. potenzUre),
a dă potentia; a redică la potenti-j.
POTENTIATU,-a, adj. part., (it.po-
tenzUto), redicatn \i potentia.
POTEÎITIOSU,-o, adj., patena, fnr-
Ub, robustas, Tallâas, potla, possibllls,
qnod fler! patest, quod Hcet, (compara
si isp. potencloso), plenu de potentia,
plenu de potere; 1. act., vertosu, ro-
bastu, sanetosu, etc. : calîi potentiosi ,
eeUu potentiosu assupresee pre cellu ne-
poteniiosu; celhi mai potentiosu d'in voi
ToK.u.
POT.
721
se se lupte cu mene; 2. passivu, care se
pote, atftta ia seasa materiale câta si
morale : possibile, faeile, permîasii, li-
citu, coyenitu, plausîbile, virtuale, etc,
potentiosu, nepotentiosu, lucrulu se cere
se se facă,
1 POTERE, prea. potu si potiu, perf.
potui, sup, potutu, V., pftsse, (it. potera,
isp. port. prov,, poder, v. fr. pjolr, o. f,
poDTolr), a av^ vertatea, facultatea de
a lacră san face ceva : dne n'a inve-
tiata a scrie, nu pote scrie, nu potemu
essi de aci; nu vcti poiâ voi trei invinge
sesse; d'in nemica nu poţi face ceva;
cine pote indereptă lumea cu Umerulu ?
potut'ati intellege spusele lui? amu poţi
inco cită multe etsempU; — mai puciau
elegante ca conjunctivu : cine pote se se
lupte cu ellu? — cu infiaîtivn subintel-
lesau : cine pote, osse rode; — absol.
fora îaGnitivu ; a pote multu, a pote pu-
einu, a pote câtu unu tauru; potemu si
noi ceva; voi nu poteti nemica; de aci :
a nu mai poţi. a) a nu mai av^ potere,
a nu mai potâ duce, aufferf, asuccambe:
nu mai potu de căldura, nu mai pote d&
urritu: nu mai poteti dt somnu; nu mai
potu bietele vite de sete. de famc. defrigu,
de căldura; nu mai poteam de frica; b) in
ironia, a nu pesă cniva, a au se teme, a
nu se turbură : de tene, de fric'a de voi
nu mai potu eu: — caadu verbulu ce se
conatruge ca potere e refleasivu sau re-
flessivQ-paasivii, pronomiaelo reflessive
ae punu ca mare elegantia inainte dâ po-
tere : nu me potu satură, nu v'e pottti
stemperâ, nu se potu domină; ce cereţi
voi 'nu vi se pote dă; cumu-se poteaface
mai bene tucrulu d'J câtu asîâ ? de aci,
applîcatu si singuru, fora infinitivu, ca
refless. pass. imper^ouale : &e pote, nu
sepote; se pote un'a ca a(esti:i-a ? vedi
singuru co s'a potutu si s'a preapotutu;
cu acestu modu nu se pote applică poa-
se allu limbei classîce, si de acf eapres*
aioni ca : asta:i se pote, acea-a nu se
pote, se traducă in latin'a prin : h«e, fieri
pr)t«st, iilud fieri non p >te8t = lit. a-
cista-a se pote face, acea - a nu se pote
face; inse in alte limbi sorori aSălmu es-
presaiooi identice cu alle nostre' : fr.
celn SC peut ^ it. si paft ^ se pote;—
y, Google
p6te (subintellege fi) se applica si ca adr.
tna, foralUn, (fr. peat-ttre), CU CODJ.
eo : pote co va veni; pate eo ne vomu
mai vede; pote eo morimu peno atitnâ.
2 FOTEBE.s. verbale, poteatia, tIb,
fartitado; robnr, potestns, effleacla, ef-
fleaeltsB, raonltu, copia, dirltln, pe-
tenUtos, (comp. it. patere, fr. psuTOlr);
. tarla, Tirtate, facultate ; in genere : de
poterea sau nepoterea vostra nu vreu se
stnu; in specie : 1. târfa corporale saa ma-
teriale : in poterile setle se summetesee
caUvlH; nu are lipse onmlu de poterea
taurului ; poteri atletice; poterea unui
omu, unui bou; a si perde poterile; po-
terea petiordoru, mânUoru, muschUoru;
potere de reaistere; patere passioa, ac-
tiva; 2. intensitate; efficacitate, vigore,
energia ; poterea vocei, sonului, vinidui,
medieamattuUii; poterea coventului, es-
pressionei, passiotieii 3. insemnare, va-
Ure, întelleasa : in iota poterea coventu-
lui; 4. facultate a su^etalm; potereade a
eogitd, de a intellege, de a s&iti si ju-
diiă; a ai incordâ poterile spiritului;
5. avere, stare, avntfa : omu cu potere
in vite, m hanni; — vomu intende nego-
tiulu nostru, e{aidu vomu prende mai
multa potere; si in genere, mediu de a
laeri : eu n'am neci una potere de a te
a^ută; Ban adjutorin, r^dimu, instru-
menta, titlu: m poterea amiciţiei, in po-
terea titlului, averei, etc.; 6, facultate
legale sau legitima, derepti],auctoritate:
pierea de a tracta in nomele edtui-a;po-
terea de a legă si deslegd; poterea pa-
rentesca; poterea legei; nu ai potere de
a stipula in nomele terrei; potere de vie-
tia si de morte; 7. iu sfer'a politica, a) po-
testate, auctoritate, dotnDia, etc. : pote-
rea 8up>-ema; poterea legislativa; a ad~
junge lapotere.apuneman'aprepotere,
a aiusâ de potere; h) ia sensumaî mate-
riale, a) stătu, t^rra suverana mare si
potente : marile poteri alle Europei; po-
terile s'au scoUatu unele asuprea alto-
ru-a; P) potere armata de useatu, de
mare; poterile terrei industriali, corner-
âah; 8. inse si pofere^violentîa, im-
petu, furia : vreţi cu poterea se ne des-
poUati de ce avemu mai earu; cercă a
(ud cetatea cu inadlotioni, dero, fienda '
POT.
I co aceste-a nu successero, caută a ua
I leud cu poterea; in poterea iemei, a ve-
rei, a gerului, a bătăliei; de aci potere
=pnntu culminante: in po^ereo noptei,
dillei, etatei; 9. in forte multe construc-
tioni cu celle mai multe d'in ioiemna-
rile descriase ; a si pune totepoterHe, a
lucră d'in poteri, a nu ave potere sau
ave potere; a lucră, adjutâ dupo potere.
POTEKITT, (si potiriu), a. m., p»te-
rlun, (Tcor^piov, vedi si V. potare); 1. in
genere , vasu de beutu, pocarin, cupa;
2. in specie, santulu poteriu, oallz, ca
serve la liturgia.
POTESTATE, s. f.,poteBU8^ (it. pe-
teită, si poteatate); potere de a face,
si in specie, 1. potere legale, auctoritate.
dereptu, facultate; 2. potere politica,
domnia, auctoritate, functione, etc.;
3. in genere, potere, potentia : potes-
tatea suprema, potestatea imperatoria;
potestatea parentesca; potestatea bărba-
tului, tutoriului; a f% sub potestatea ol-
tui-a; a se suppune potestatiloru.
* POTIONABE, V., pfttlonare, a dă
potiont, a face se bea, a adapă.
* POTIONAEID',-a, adj., poti^urli»
TeiAtiva\Apotione:provisionepotionaria.
« POTIOLANA, 8. f., (it. poiiolua),
materie terrosa d'in care se fabrica vase
eleganţi, farfuria.
* POTIONE, B. f., potloj in genere
beutura, in specie, a) beutura medicale,
b) beoturş invininatoria, c) beutura fer-
mecatoria, filtru.
* POTIOKE, adj., petlor; compara-
tivu d'in potli, leuatu inse cu insemaa-
rea de mai bonu, mai de preferitu, mai
insemnatu, mai importante; si superla-
tiva : potissimu=:cel\u mai bonu, cella
mai de preferitu, etc.
* POTIRE, V., potlrl, (d'in pvtli), a
seface|)Offir»te:=domnQpre ceva, a pooe
man'a pre ceva, a leui in potestatea
Bea, si de acf, a avâ, a possed^.
POTIRIU, s. m., vedi poteriu.
* POTOLOGIA, B. f., (fr. poUlesIe.
d'in 3r6TOţ=potione , ei Xd^foţ =r diacar-
su), tractatu, despre potioniSAubeuttire.
* POTOIiOGIC0,-a. adj. , (fr. p«t»-
l9Ctqiie), relativu la potolo^.
* POTOBHJ,-(ona, adj- s. , fUt ii
,, Google
PRA.
potorlns; 1. beutotiu , care bee, si in
specie, cellu ce petrece iu beutura, in
oBpetie cu benture; 2. ce serve Ia beutura :
vcae potorie, de unde ca subut. reale,
m., potoriu = rasn de beutu, cupa; vedi
si poteriu.
* POTRICE, a. f., p»trlx, femina care
bee, bentiiria.
* POTU, adj. part., potns; a) act. care
a beutu, beatu, b^tu; h) pass., adapatn,
imbetatu; beutu ; ~ subat. m. , potos,
beutura, in specie, beutura imbetatoria.
* POTDLENTa,-a, adj., potulentos;
l.bona de beutu : vinuri poiulentei 2. beu-
tu. imbetatu, b^tu.
* PRACTICA, B. f., vedi practicu.
* PEACTICABItE , adj., (it. pratl-
eablle, fr. prfttleable); care se pote prac-
tică : bonu consiliu, ăero nu e pradi-
cabile; espedienii praetibUi, locu practi-
cabile, călii sau drumuri practicabili,
* PRACTICABniITATE,s. f.,(it. pr»-
tleablUtă) , calitate de practicabile :
practieabilitaiea acestei caile.
* PEACTICALE, adj., (it. pr«ticale)î
relativu la practica, de practica, numai
d'in practica.
«PRACTICANTE, adj. part. pras., (it.
prfttleante), care practica : omeni prac-
ticanţi iote virttUik; unu medieu prae-
ticanie; practicanţi de ospitale; practi-
cante de advocatura.
* PRACTICARE, t., (it. pratlcare,
fr. pratlqoer), a face practica, a pune
in practica : 1. a practică celle cogitate
si proiectate; lege bona, dero reu practi-
cata; a practică celle invetiate, eonsiliate\
a practică jusiîli'a, moderationea, tem-
perantî'a si alte virtuţi^ a practică unu
metoda ; cine practica muUe , invetia
muUe; 2. in specie :a^ a essercită : a
practică medidn'a, negotiatori'a, tempki'
ri'a; 6} a â in relatione, a visită, fre-
centă : pucine persone am praeticatu ai
practicu; a pradicâ in unu locu sau unu
locu, una casa; c) a tracta, negotiâ : se
practica despre insoratori'a tea.
« PBACTICATIONE, s. f., (it. pratlea-
slone), actione de practicare, praclica.
* PKACTICATU,-a, adj. part., (it.
p»tlcat«), metodu pradiccUu de muUi,
cdle practicata de mtdta îtime,-— sup. nu
PRA. 723
e loat de praeticatu eeUe ce ai invetiatu-
' PRACTICE, adv., praetlee. in modu
practicu : eceo ce va se dica a precede
practice.
* PRACTICD,-a, adj. s., praetlenB»
(jtpaxnxd^, it. pratlco, fr. pratlqne))
oppos. Ja theoretica, si la specidativu;
relativu lapraa:e=fapta, actione, sau lu-
crare : 1. ca adj., a) in genere : filosof
practica ^ morale ; connoseentie prac-
tice, applicationi practice aUe reguîeloru
abstracte; studie practice; ohservi^iane
practica; ratione practica, mente prac-
tica; b) in specie, ce se p6te effectnă, care
serve in fapta : consiliu practicu , lege
practica; c) conforme esperientiei, ea-
perimentatu, essercitatu, deprensu, in-
demanaticu, preceputu a face si lucra :
omu practicu in negotiu, in econimia,
in portare, in cogitare; medici praetiâ,
chirurgi praetid , invetiatori pradici ,
barbatu de statupracticu in aUe economiei
naţionale si in finantie; ă) connoscutoriu,
familiariu , bene connoacuta cu ceva :
conductori practici de locuri, practicu in
lUteraturele midtoru limbe; — 2. ea
aubst. reale, a) mase, prcâticu, ce e
practicu : nu uită practiiculu pre longa
theoreticu; d^ro mai vertosu, b) f., prac-
tica, opp. la theoria, a) in genere, punere
in lucrare , realisare , effectuare a unei
idea, unei cogetare, unui consiliu, unei
regule : wiai aniâniu practic'a . apoi
theori'a, dicu unii; dero practic'a fora
theoria e actionea fora cogitare; nu se
face inse cineva artistu fora practic'a
artei selle; cu tote aceste-a câtu departe
e adesea practic'ade theoria.' foraprac-
tic'a virtutei nu vale ncmica filosofi'a
morale; in theoria merge lucrulu, dero
in practica nu se pote; critic'a e fa-
cile, pradic'a dif/icUe; p) iu specie, es-
sercitiu, deprendere : practica cu instru-
mentele de observatu cerulu; practica
multa se cere de la chirurgu; j) consne-
tadine, commerciu, relatione, familiari-
tate, etc.-.praclic'aunuilocu, unei case,
practic'a cu celli boni si bene crescuţi;
pradic'o îocMrtioru relle siapersoneloru
depravate te deprava si pre tene; de aci,
5) coDcretu, a) persona cu care se afla
cineva in stxinsa legătura sau relatione;
,CoogIc
p') p«tsona ce compera celle oecessarie
re^alatu de la ac^lu-asi negotiatorin;
t) iiegotiu, daravere, affacere; >]) pasau,
manopera, prin care caută cioeva a caa-
stigi f&?tîrea coiva; iutriga, intellegere
secreta.
FBADA, prădate, etc.; vedi prida,
predare, ate.
*FfiAOMATIG0,-ah adj., prâgna-
tleai, (gr. ]rpa7(u(Ttx(i<:), proprie relatiTQ
la affiiceri, si in specie la affaceri de de-
feptn, la relatioui sao darayeri cirili si
BOcietarie : sanctvme pragmatica, de-
tKat*ktragmaticu, eomtUutione pragma-
tica, prin care imperatorii romani rega-
lau t^SiMfUi munioiii^i, sau societarie;
$fin/ttim«' pfajfmatif» germanieat aotu
IffJAqare CmJuVI, 1* 1713, regulă ano-
c^ODM caiei Austriaca, in sensu mai
generale; istoria pragatatita ce preaenta
evenimeiitele osia în câtn se se, p6ta
trage d'iatr'ensele cooqlusioni piactice
peatru.alfAMfU'— ca subst a) m. perso-
nale, unu fmgjmticu, case e versatu in
affaceri dq deceptn; b) f. reale, pragma-
tica: a) scientia a unui pragmaticu;
^) aubiutellegundu : scinc^ione, rescriptu,
responau allu unui principe datu unui
coliegÎD, unei aocielati, etâ, ce cere ex-
plicări asupr'a modului de a se guberuă.
VR&NDiB^-eseu, t. a., prandere, a
mancă de am^dia : am pranditu a casa;
miu prandi mane eu mai nutlii amici;
a mancă, ospetă in genere.
PEANDISIOBD, s. m., demin. de la
prandia, mâncare de demanâtia, gus-
tare, ce se face inainte de prandiu.
PBANDIU, B. m., prandiin, mân-
care de am^dia : Bomânii in genere
manca de trei ori pre di, mâncarea de
demanetia ua numescu prandisioru, cea
de amedia, prândiu, cea de sera, cetta;
mâncare in genere ; tempu cănda se
prandesce, m6ăm ii: te ai scollatu in
prxwdiu, forte tardin.
« FKAFKDin, s. m., pr>ped!iiim spe-
cia de plante, nomita si leopoditt, de aci
pate si papedia, =kpapadia.
* PBASINATU,-a. part. adj., p»-
Blnatiua, colorata in facî'a prosti ; cu
ţţMtiatente prasittaie.
« FBASlNIANU,-a, adj., prasIuU-
niu} cară bate in prasitm .- faciapnask
niano; vedi si prasînu.
* PBASINU,-a. adj., vrutwi», («pi-
otvo;, it. prABlno « fr. )irulii«), de colo-
rea propui : bUe prasina , vestimente
prasine; factionea prasina eră tare fa-
vorita de Nerone; ca subst., a) m., unu
prasinu, luptatorJu d'in fa«tioa«L pra-
sina; b) f., prasina : a) factioue» pra-
sina; &) specia 4e pamentu rerde.
* PBA31tI,-o. adj. 8., praiiu, pr*-
sliB, dsi jromt deicolorea prasul»^ ea
aubet. m., pram : a) specia, de ^nta;
b) patra pretiosa de colcre prasia.
* PBASOIDE, adj. s.»prMolâe8,.care
aâmina cu praaula; ca a. n, pgaaoide,
specia de iopatu.
PBA&U, (pf& a ItiVui^ uraeu,. an
pradiu), s. m., peasti, {np&aov), mmW)
specia.de allitt,porrtfaBfl.iHiKKH degta-
dina.
«FftATENSB, ad^, |ntf«aalB{ de
pratu.
PBATU, pL-fi, pratuB, (it. pnt», fr.
prâ), campu pastionosu, de pastiona;
pastionea ensasi, erba de pascutu; prin
mai mare estensione, campu, sesso.
* PEAVITATE, 8. f., pr«TlUs, (it.
prariti si praTitate) ; calitate sau stătu
de pravu, 1. strâmbătura, Bcaldatnra,
deformatura ; 2. uriitîone, deformitate;
3. reutate, corruptione, demoralisatione,
miaellia : pravttatea datineloru «i afap-
teloru vostre.
* PBAVU,-a, adj., prama, (it. pr«T«);
1. atrambu, scâlciata, deforme : petiore
prave, linia prava; 2. metaf., strâmba,
nedereptu, reu : pravu invetiu, prave
appucature.
* FEAXE, sau prasse, a. f., (itpdStţ);
in sensulu formei practica ca snbst. :
in theoria e asia, in praze nu,- omu e»
ftmlta praxe in aUe negotiului, vedi :
practica la practicu.
PB£, (scurtata in pronontia pre a-
locurî in pe), prep. corresponditoria prin
etymologia, si in parte, si prio sensu,
classiceloru : per, pr», io uttele caşuri
si classicului pr«] I. simpla, l.in senau
propriu locale, corresponditorin ; a) cJaa-
şicului per, (it. per* ir. par), cumu si
ablativului claaaicn, Ia iatrebuea : ţn
yCoogle
PRE.
unde =: quat a se uită pre feretlra ^
p«r fenettrkm ipeetare,pre mare^ pre
tMca2u:=terra marlqoe; asia ii:aaeuitâ
preu$ia,pre g(Mr'aehianei;a seperam-
bld pre ealle, pre eampu, pre monte; a
cade pre seara; a trece pre ponte; a cal-
l(Uori pre mari, pre riuri, pre eallea de
ferru; sângele eurre pre nasu; foca esse
pre gwr'a lui; tornati pre gura, nu a la-
turi; se cODstrue in acelln-asi sensu, ca
tote adverbiale locali : pre iei, pre coilo,
pre(nei,preaeollo,preieia,pre<iollea;pTe
atwe, pre aprope, pre departe, pre susu,
pre diosu.pre d'indereta, pre d'inainte,
pre afora, pre dinafară, pre in intrv,pre
d'inintru, pre a laturi, etc, multe d'in
aceste locatiooi adverbiali ae applica si
cu sensu de adiectîvu .- mai presusu =
SBpertor, exoellens; — si multe &a mai
multe si variate insemnari, cumu : a
amblâ pre departe , a appucâ pre de-
parte, a appucâpre cineva pre departe,
a i vorbi pre departe, etc; candu spa-
tiiilu sau loGulu de missicare e iucliisii,
in locu de simpra pre, iotra composit'a
pre in := pr'in = prin : a trece pre in
cetate = |ier nrbem tranalre, (vedi mai
Ia valle) ; — &) la Întrebarea : unde =
Kbil a) spre a arretd loculn in ^re sta
ceva sau cioeva, asupr'a carni-asta cine-
va : coresponditoria latinescnlui : in,
«■per, sau simplu ahlativu, cumu : a sedS
pre scaunu := Iu sells şedere; asia si :
a se colea pre asternutu , pre pamentu;
a dormi pre molle,pre una ureehia,pre
una costa; a stă pre petiore : a.') a stâ
in petiore, pre petiorele selle; d^ro si
f) ase pune si stă pre petiorele altui-a;
asi& si : a fi pre petiore; pre locu, a') Um,
^') Btatln =: iD data, fora firu de intar-
diare; — p) spre a arretâ locnln la care,
spre care sau asupr'a carui-a se missica
ceva sau cineva , la Întrebarea : unde
= qno 1 correspondendu latinescnlui Iu
sau super^ cumu ai dativului, ai chiaru
aecusativtdui latinescu : a cade pre
pHra = In Upldem eadere; a pwie
coron^a pre capu = eorenam oapiti Im-
ponere ţ a se sui pre monte = ■on-
ten BDbIre; asia si : a cade pre moUe,
pre duru a sari pre pata, pre gardu;
a incaUeeâ pre caUu;' a asseăiă pre
PRE. 735
solida base; a se lassâ grm^ pre cinetfl;
a pane pre mesa, pre camim^ati^me
mân'a pre carte, pre fronte , pre vidnu.
pre capu; prin pm^erea mănelonu¥pre
capu ae chiama benecoventarea asupr'a
cuiva; prin punerea degetului pre *n-
acrisse addeverescu celii ce nu său carte
contradele loru; a.pune mÂn^pr&uuu
b^iu, pre una petra, pre unu omu, etc.,
nu numai a redici man'a asupra-îc, -ci
si mai vertosu, a prende, appucă, -etc;
7) la întrebarea ; undeP spre a arretâ
partea cui sau asupr'a carei-a se facemas
operatiooe , corresponditMia -accuijati-
Tului latina in frasi ca : a apeUâ pre
capu=capitt Inx&Ttţa spellă pre cineva
pre petiorez=a spellă cuiva petiorele; a
se speUâ pre mâni=:ia si spellâ^aânile;
prov., a se spellă pre mâni de ceva :
a!) a perde acellu ceva, ţ!) a se scagâ, a xe
lapida de responsabilitais; — aeatcă 6-
menii pre petiore, a calcă pissic'apre
cada, — proverbia : a ccdcâ unt* omu pre
eoda,^i Iu supperâ ren, unde Iu dore;-
a dă cuiva pre foile ; pre coate =& Iu
bate; — a bate pre spate; — 2. metafo-
rice, a) în sensu temporale, arretăudu :
a) spatiulu de tempu in care se faeo
ceva, eorresponditoriu. classicului per,
cumu si ablativului claasica : pre nopte=z
per aaotein , pre scminu=per sobbiiib ,
pre acelle tempuri = Ulii tesporibog;
asia si : pre tomna, pre ierna; pre luna,
pre annu, pre unu (mw<^«s d«sc4pta de
mai multe ori pre n^te; măfiea de cinei
ori pre di; sânctulu acestu-a se serhedia
de mai multe ori pre annu; a servi pre
annu, pre luna=:a servi cu annulu, cu
luh'a; a solve pre annu, pre luna, pre
fia-care di; pre fia-eare annu se in'
templa aeestu-a; pre tempu bonu, pre
tempu reu, pre plouia, pre ninsore, pre
intunericu, prelumina.^tc.; cu sensu a-
nalogu, inse si differitu, occurru : m
annu, intr'un» annu, de patru ori in
annu, intr'unu annu, analoga si dif-
feritu de : de patru ori pre annu; tâmn'a
ver'a , iem'a ; imi'a pertrecemu in ce-
tate, etc, analoge si differlte de : pre
tâmna, pre ierna; pre ierna pertrecemu
in ceiate; — ^) spatia de tempu, inse d'in
panta de vedere differente de cella pre-
=y Google
726 m ^
cedente de la a), corresponditoriii clas-
sicolni In ^ fr. ponr : pre trei dille =
Im tren dles =: ponr troU Jours : te im-
promuiu ţre (ret dille, mm te potu im-
promutâ pre mai multe dille cu summa
asia de mica; a prende lucratori pre
mai multe lune; ve dau provisioni pre
una Beptemana , analogu : pentru una
teptemana; h) in aensu modale, a) cu
participie san snpine, m sensulu adver-
bifllora clssaice tenniaate ca e sau In ;
pre ascunm ^ oecnlte , pre răpite =:
raptlm, pre /un«tu=fiirtltn, pre irUre-
cute = certatimî asia si : pre neaştep-
tate, pre tăcute, pre plăcute, pre taliaie,
pre veduie, pre neveăute, pre audOe; pre
dreptu, pre nedrepiu =}aste, lojuate,
reote necne; p) in multe alte locutioni :
pre plaeu :=■ ad Ilbitum, obsequiose, ad
arbttrlDiB; asia si :pre voîia, a facepre
volia cuiva ixa pre voWa cuiva ; a face
pre plăcu cuiva aau f re placulu cuiva;
— pre faeia, ea mai multe însemnări :
a.')a cade pre facia=^f Tocamb^re, asia si:
Cy cade pre nasu. pre spate; a se lassâ
pre fada; ^')pre /îieta^palam, aperte :
luerulu e pre faeia, nu pre ăosu; si ca
adj-, inimicu pre /îiCM^IniniEens «per-
tns;— pre dosu, a') proprie pre dosulu
eallului, paginei; a intoree vestimentulu
pre dosu; a cade pre dosulu cuiva, si ca
adj., vistimentupre dosu, de aci p') me-
talbr. ca adj., pre dosu^rerersua, pra-
TUB, perperuBjomu pre dosu; si ca adj.,
arerte» prare, pe r pe ram ; a face pre
dosu, a spune pre dosu, clara, oecnlti?,
per anbaseg : a dice pre faeia, nu pre
dosu; pre intregu, pred'infregu^zrtete,
spertp; Injoste, per Tlm ; a spune pre
ă'intregu, aappucd calleapre d'intregu,
a leud ce e altu altui-a pre d'intregu;
pre caile, a) proprie ; a mergepre callea
cea tnai scurta ; ^') rnetaf., recttt, bene ;
a nu face nemiea pre callea lui; c) in
sensQ de prettu , ca classicnla pro ca
Mativu saa simpla aUativu : a vende
pre nimica, a comperâ pre hanni nume-
rati; a seambă boii pre calU; d) in ju-
ramente,caclas3iculuper:prc amicitVa
nSstra te rogu si conjuru=ptr amlcl-
tlain noBtram or« te et obaeero; asia
ti : pre legea mea, pre domnediculu meu,
PRţ
pre onorea nostra, pre eopillii tei pre
ce ai tu mai earu; pre toţi dim ai o-
menii; a jură pre tvangeliu. pre cruce,
nu ve juraţi w« pre aUarin, neâ pre
baserica, neei pre ceru, neci pre nomele
meu; e) ca obiectn, a)indirectu, la ver-
be ce espremu applicare , oecupare se-
riosa, etc, ei cari in latin'a ceru de re-
gula nun datîvu ; a se pune pre lucru,
pre invetiatura, pre carte; a pune dori
grelle pre bieţii creştini ; a sari pre ci-
neva; p) directu, la verbele traoBitive ,
unde in limb'a classica sta accusativulu
simplu , inse numai canda e sensnlu io-
doiosu, asia co obiectulu un se pote de-
stingebene de subiectu : leulu tnmnoe pre
ursu, Româniihaturapre Turci,Antoniu
intrece pre Bxulu, a nomi pre cineva in
funetione, a facepre cineva boiariu; asia
totu de uo'a cu pronominile persouali
absolute :pre tenerespedu maimtdtu de
câtu pre toţi; pre voi preferu celloru
alţi ; inse fora pre , candu sunt con-
juncte : te respectu, voi nu ne respecta-
ţi ; ~- totu asia, fora pre , si cu sub-
stantiTele, candn nn incape neci Dna
ambiguitate , ba inco pre, in assemini
caşuri, ar fi nn numai inelegante, ci
si superflua, si prin urmare incnrca-
toria ; maceUarii talia vite; parentii si
ama eopillii f amati-ve parentii, copilit; —
II. iu composite, de cari aremu in limba
doue classi, l.claaaeacompositeloru im-
proprie, in cari prep. pre seallaturapre
ionga alte prepositiooi, asii co nn face
cu densele unu coventu unicu, ci numai
uaa locution(> , una justapositione , in
care elementele componenţi si pastr^di»
fia-care seosula seu particulariu; asii,
de essemplu , a) pre se pane înaintea
prepositioniloru nrmatorie: a) la, preia,
a) relatiru la locu, in sensnlu classice-
lora per, circa ! a trece pre la Giurgiu,
pre la Brailla, pre la Bucuresci; a trece
pre la ioH amicii, a amfilâ pre la tote
casele, a trece pre la pad<re; metaf-, o
dâ pre la gura, pre la nasu. preia ochi;
a trece pre la o<^ii cuiva; a palpa pre
la peptu, pre la pantice; p') relativa la
tempn, in sensulu classicaln eirea, cn
accusativu, sau clrolter, pre Ionga abla-
tivu : pre la opiu ore ^ bora elrolter
=y Google
PRE.
73T
mUt^ asi& si : pre la awdu 1500; pre
îa meâiulu no^ei; pre laapprenstdultt-
mntarilora, pre la appunulu tarelui;
P) o, pre a, numai relfttiTu Ia loca :
pre a eaaa, pre a monti; ţ) longa, pre
hnga, in sensula latinescului elroB si
prKteT) propter : pre longa riu , pre
longa mtir», pre l(mgaparieti;a8tâpre
hnga cineva, pre longa oui , pre longa
coptUi; pre longa celle spuse mai caută
Beaăaugemu si cdle urmaiorie;—mi\At,
a se leuă bene pre longa cineva, a se tn-
navuti pre longa cineva; — 8) svb :=
suptu, pre stă) =: pre suplu z= lat. lub,
•ubter ; a se stracoră pre sub apa; a
se peramblâ pre sui portîcu; pre sub as-
eunsu, dioe mai multa de c&tu pre as-
cunsu; nietaf., a bagă pre sub nasu =
ironice si ridicule, a mâncÂ; a face pre
mb mâna, pre ascunsa, asia si : aâă
pre sub mâna, a lucră pre sub mâna, a
se inUUege pre sub mâna; a framitte
serissori, arme, merei opprite pre sub
mâna; — b) pre se pune dupo prepos.
de, ăepre, lat. 4e siiper, ex i de premuri,
de pre casa, de pre monte, de pre caU
Iu, etc-, — 2. classea compositeloro pro-
prie, in care elementele componenţi
sunt si occnru totu de un'a ca coventu
nnica cu Însemnare speciale, se desparte
in alte done sectioni, 1'. sectionea com-
positelor lai pre cu alte prepositioni,
cnmu : a) a, prea, adv., nlniun, nlais,
admodam = preste meeura, afora d'in
caile, in giadu preste care nn se pote
trece, etc, superlatiru mai potente de
c&tu forte si alte ass^mine : construita
ca adj., prea-bonu, prea-reu, prea-fri-
ecsu, prea-miaellu,prea-urriti,prea-ne-
intellegutori; 3) eu alte adrerbie: prea-
bene ie porţi, prea-reu ve portati; prea-
reu aii faeutu; f) cu verbe : prea te im-
fii; prea ve affedati; prea te intreei; prea
v'ati lungitu nasulu; — prov., neciprea-
prea, neci forte-forte; — in sensu mai
dulce : nu me prea lassa ânim'a; — b) in
pre in, contrassu pr'in, prin, in sensula
latinescului per, si ablativului simplu :
a trece prin foou si prin apa = per
Ignem et aqaan translre; Jprin tene =
per t«; prin concordia repvAWa cresce
^e«ac«rdU reifpBbllea cre8eltjaei& si
a) locale : a se peratrMă prin cetate, a
se stracoră prin taie, a se inverti prin
casa; a trece prin padwe , prin una
tirra, a pertrece prin weehfa aadtă. a
se stracoră prin gaura de sSrpe; a per-
tunde prin pamentu; si fig. a treceprin
mari ai greUe nevoUe; h) instrumentale :
prin voi am se hmiinediu lumea, prm
tene are se se glorifice omenimea; prin
inv^iatura si prin portare bona ve veţi at-
trage lau^a totoru-a; prin fenestre ea-
pUămu lumina,— analoga inse ai diffe-
rito : cu ochii veăemu; — e) intre, pre
intre, contrassu pr'in/re, printre, ca
sensnlu classicului per, differitn inse de
allu precedentei prein, intra c&ta lucră-
rile prin cari semidsicasau sta ceva, na
sunt unite si continue: a st perde prin-
tre arbori, printre alţi omeni, printre
vitele turmei; a amblă printre dom muri
tare appropilUi; ă) intru; pre in^ru, con-
trassu pr'intru, priMfru; inse numai in-
naiuteacorentelomcari incepu ca vocali:
printr'enstdu, printr'ens'a, printr'aceate
ăifficultâti, printr'aceUe peride, in loca
de prin, ca si intru in locu de t»; e) estra
sub form'a estre, prestre, contrassn pro-
ste, pestre si peste; a) in senso locale : ,
a") trans, nltrâ : a trece preste mare,
preste riuri; a fugi preste noue terri ti
noue mari; a sari preste unu gardu,
preste unu muru, preste una foasa; a-
mietdu siede preste caUe, preste ibvmu,
preste ponte; — de pr€Sle=tx BltArlore
partoi omeni veniţi de preste mare; — p')cv
sensu appropiatu de allu claasicnlni sim-
plu per si saper : a fugi preste câmpuri,
a se reversâ preste toţi agrii; a lassă
ctdlea bătuta si a appueă preste campu;
3) in sensu temporale, a!) ca lat. per si
inter, bpI» : presfe nâpte, preste di, preste
tâmna, preste annu : se eolcă ser'a si
addormi, diro preste nâpte sescoUă siple-
că, 3') ca lat. In si post : preste trei Inne,
preste patru anni vomu vedS acellu-asi
fenomenu; ^) in seniu mai ideale, a') pln^,
ampllna, iDpra, nltra : a dă preste oe a
mai datu; cinci preste numerulu eerufiu;
am perdutu preste una miUe de fiorinti;
a passi preste puterile date , preste
marginile dereptului si bonei covenientie,
lucru preste poterile melle; aeitia-a .
=y Google
prestepotentia;presie aeeste-amai adausse
câteva alte eovente; ^') in conatructioDÎ cu
dîfTerite verbe, spre a arretl partea a-
nui ce asupr'a canii-a se faceuDaopera-
tioDe, sau obiectulu actionei, construc-
tioni, în care limb'a classica pune ca-
şuri simple sau cu prepositionile : ad.
In* soper, etc. ; a cade preste cineva sau
ceva; a ââ preste dneva sau ceva = In*
eldere Iu aUqnem, In aliquIJ; a ââ pre-
ste mâni. preste petiore, preste gura, si
proT. adâ preste nasu=a frânge nasulu
cuiva; ţ) in conatructioni speciali cu sen-
suri particulari, ca -.preste wâtta^greu,
reu , supperatorîa : mi vine preste mâna
se făcu ce aici iu; mi a venitu preste
mâtia se me ahiatu di'n caile si se trecu
si pre la tene; preste totu, a.') locale : a
eercatu preste totu, fora se pâiadâ preste
ce caută; ^') in genere , generale : legi
pre$t« iotu=leg\ generali: a vorU preste
totu si in parte; — 2'. sectionea composi-
teloru prepositiooei pre cu adiective si
verbe, a) in sensulu elassiculuî per,
a) pentru forma, prepositionea pastrâ-
dia si in limb'a nostra, ca si in liuib'a
classica, form'a seajier : percutere, per-
mutare, perturbare, etc, afora de casulu
c&ndu adiectivuln sau verbulu Începe
cu litter'a /, cu care r d'in prep. per se
assemila ; peUucidu (per-îucidu); — in
pertundere, r alluprepositionfi a trecuta
insjllab'a urmatoria, &ăeeoi'in pertun-
dere in petrundere, (vedi acestu covea-
tu); in pertrecere, s'a suppressu r allu pre-
positioneî, de'unde a resultatu petrecere;
in fine in peramblare = perambDiBre,
per a trecutu în pre. de unde a resul-
tatu primblare: p) eâtu pentru seasu,
a') proprie si io genere, arr^ta percur-
sulu sau occupationea succesiva a diffe-
riteloru punte alle unui mediu sau spa-
hiu, si actionea completa, ce nu se mar-
ginescela superfacianeci lacîteva punte,
ci peitunde lucrulu de la unu capeta la
altulu : p&tundere; percurrere , pertre'
cere,persecutare,Vitc.;^')\aspem:â}ai-
jungere Ia terminu, la acopu -.pervenire;
b') augmentatîone, intensitate : perfa-
cile (vedi si mai dioau); c') consumere,
stricare, perdere, sensu pejorativu, etc:
perdere, perire, perfidu; b) in sensulu '
PBE;
clasaicului pra«r=înainte, â'motnfe, pre
fi'tttain/e.-preactiftt^aacutituiii capitn
precedere, preăicere, precogitare, preve-
nire, etc; de acf, pre=r:mai presasa, su-
periore : preferire, precădere, prepoten-
ie , etc; de unde si : predulce, pre-
duru; etc., analoge cu perfacile, si alte
composite cu per; unele d'încompositele
popul, prefacere, prefaeutu, etc., păru a
uni in sene sensulu amendononi forme*
loru:per:=per,3ipre^pr«ejtotu asii si
adv. prea, mai susu espUcato, pare annf
sensulu amendouoru particuleloru ; —
mai de apprope inse se attenge preposit.
pre = prae, precumu prin etymologis,
asii. si prin sensn cu c) pârtie. pro=pr9
:= gr. ^p6 = inainte : procedere, pro-
ferire, procurrere , protegere, prortmt-
pere, etc; dâro sensulu acestoru prepo-
sitioniecutotulu differitu,camu appare
d'in frasi ca : câţi mergu împreuna la
unu locv, toţi procedu spre aeellu loeu;
inse nwnai ceUi d'in fronie precedu ed-
loru d'in coâa; cine precede, nu succe-
de, dne procede. nu recede; etc.;— part.
pro se resolve si in por, de nnda popul.
porcedere sau purcedere, (compara, si fr.
poar=por); asii si : porregere;poUutiK^
pol-luiu, prin aasîmilare , in locu de
por-lutu; vodi mai sasu peUueidu, va locn
de perlucidu.
FREA, adv., nlmls, ■Inlnm, vedi pre.
PREACniRE, V., praeMDflre, a «8-
£ut{ la capitu.
PRE ACUTU,-a, part. adj., p:
preacuitu, ascuţita la capitu.
* PRE ADAMISMU, a. m., (f r. pr6a4a*
mlsme), credentia a preadanustUoru ssu
preadamitiloru.
* PREADAMI8TU,-a, e., care crede
co inainte de Adamu essistea alţi o-
meni pre pamentu.
*PREADAMITa,-a,adj.B.,(fr.pr«a-
dantte); care a fostu inainte de AAaim :
productioni preadamite; — cu intelle-
suln formei preadmistu, care crede eo
inainte de Adamu au fostu alti omeni.
* PBEALLEGABE, v., (it. pre«U«-
ţare, fr. prâallegaer), a alleg& mai in-
ainte.
* FREALTU.-a. adj., praaUa»; forte
inaliu, prea-inalta.
=y Google
PRE.
FBEAMBLABE, r., perambolara ,
vedi peromfiiare, cu Wtederiţateleselle.
* FBKÂMBLTJ bi preamiulu. adj.s.,
1. preanbulos, care amibla sau merge
iDainte; 2. ca snbst. m., reale (ît. pream-
bol*i fr. prdambnle), prefatione, preco-
Teniare, essordia, incepntn ala unei o-
ratioDe.
PBEAnDITn,-a, adj. part., pr»»-
dttii, aaditQ mai înainta , mai înainte
aaditu.
* PBEBASILARIUra. adj., {fr. pt6-
basllalre); pusu inaintie de partea baai'
îaria a craniului. -
* PREBENDA, B. f., (prebeirfa, it.
pr«beB4a, fr. prâbende), prnbltnn), ce
se coTÎne a se d : a) în genere, venitu
certu, castigu assecuratu; viaticn, banni
Bi provisioni de caile, portione de nutre-
tiu datn YÎteloru; b) in specie, venitulu
certu ce percepe una parochu, una preutn.
* PBEBENDAEIU,-a. adj. b., (it.
prebendarlo» fr. pr6b«iidler), relativu Ia
prebenda, si in specie, ce se buccura de
unapre/wflda, persona basericesca ce are
prebenda.
* PREBENDATICU,-a, adj. 8., (it,
prebeadatlflo), relativu la prehenăa; ca
stibst. m., a) personale, cellu ce se buc-
cura de una prehenda; b) reale, prebmd'a
" PBEBBNDATU,-o, adj. part., (it.
prebeudat», fr. pr^bendi), cellu dotatu
ea una prd>enda; ca snbst. reale, pre-
bendalu-lu, dereptulu si ofticiulu cellui
dotatu cu \tnd^ prebenda.
* PBEBEBE, prebui, preiutu si pre-
atu, T-, prMberB, (ceatrassu d'in prn-
hlb«re = prn-habere = luapâ^Eiv) ; a
pune inainte, a offerf , a presentă, a d(L,
a procură, a presta, etc.
* PBEBITIONE, s. f., prabitU; ac-
tione de prebere, si in specie dare, pto-
cnrare de provisioni pentru 6meni sau
institute publice, prestatione : preii-
tioni in natura; prebitioni de diu, de
farina, de came, de lemne.
* PBEBITORIU,-for*a, adj. s., pr»-
blt*r; oare prebe, si in specie, approvi-
sionatoriu pentru âmeni si institute pu-
blice (ffiipo/oţ) : prebitorii de nutreiiu
pentru artmta ; prebitoriu de vietuaîi
PRE.
7»
penlru stratni, pentru edlîatori. Ingnr'a
poporului a trecutu de necesse in jhvw-
toriu, si apoi scurbatu in preuiu, la Ma-
ceâorom&ni prevtu = îidpoj^oţ.
« PBEBlTa,-a, adj. part., prebltus»
datu, offeritu : ntttretiulu prâUu, grâ-
nele prebite ; subat. reale m., prebit^
sau f., prebU^a, ce se da pentru tinerea
omenilorn sau institntelorn publice ; ce
se da pentru intertinere, camu in acele-
aşi sensu CB prebenda.
* PKEBH;, pl.-e, pr«blniii, (d'in prn-
bere), ce se prebe, camu in acellu-aai
sensu cu subst., prebitu;'m specie, atnu-
letu. pretensu preservatîvu de deochin,
de friguri si de alte relle.
* FBBBUTU.-a.&dj. part., prabltiu,
datu. offeritn. Confere si form'a activa
prebiioriu, preuioriu, scurtata |ir«u<H=:
prevlu ^ xdpoxoţ.
PBECADENTIA, s. f., prlorea pat-
tes, prim» partea; precedere, prioritate,
dereptu de prioritate : doiea mulierei
fire preeadentia in averea bărbatului.
1 PRECADEBE, v., (prn— cădere),
prnsUre, potiorem esse, priores par-
tea babere; 1. a cadă mai inainte, si in
genere, a veni, a li mai iuainte; 2. în
specie, oa impersonale . a precade, sî
reâ., a se precade, a av^ prioritate, a
G preferitu; a fi mai presusu, a trace
ioaînte. etc.
2 PRECĂDERE, s.f., Ysăiprecadentia.
PBECANTABE, v., prnoanUre; a
cântă de mai înainta : 1. a predice, a
profetisă; 2. a descântă unu deseantecu
preeervatoriu de deocMu; a farmecă.
PRECANTATIONE, s. f., prneanU-
tio, actione de a precantare, si stătu
produssu prin acesta actione.
PBECANTATOBIU ,-iâf ia , adj. s.,
praeantatorj care precanta : precanta'
lori de şerpi.
PBECANTATU,-a, adj. part., pr»-
oantatoB : şerpi precantati.
* PRBCANIJ,-a, adj., prtBoanaH; canu
sau eanutu inainte de tempu.
* PKECABE, v.rprecarlî a face preee,
a rogă, a vorbi cu rogatione.
* PBECABia,-o,adj.,prec«rlpB, (it.
preoarlo, fr. prâealre), 1. rogatu, câr-
situ, sau cersitu cu rogatione, capetatu
,y Google
750 PBB;
prin rogatioDÎ; 2. metaf., iocertu, tre-
cutOriu : domnia precaria, patere preca-
ria; essistentia precatia, viHia precaria;
ceUe ce avemu in poterea dereptului nu
sa preearie; ce spendura de placulu al-
tui-a, e tolu de wti'a precaria; venituri
preearie.
* PBECATIONE, s. f., praeatlo; ac-
tiooe de precare, rogationeî formula de
rogatione.
* PEECATIVU,-a, adj-, preoatlTiia,
(fr. prfioatif), aptu la precatu, ce se că-
piţa sau Be face prin prece; ce espreme
rogatione : moda precativu; pace preca-
tiva.
* PRECATOEin,-«ria, adj. s., pre-
odtor si preefttvrlns ; care preca fau
serve la precare.
* PRECAT0,-a, adj. part., precatos,
rogatu.
* PRECAUTIONE, s. f., priec>iiU*,(it.
precauilone, fr. prâoautlan), actioue de
precavere; calitate de precautu; mesura
îeuata d'in ioaiute spre a STită unu reu :
a leuâ precautioni; prudentia, circum-
spectione; precautioni oratorie, prin care
oratorlulu se feresce de a vettem& si
supperi pre ascultători.
* PBECAUTU,-(i, adj. part., pr»eaii-
tng; care d'iD înainte se premuneace
contra pericle, feritu, prudente.
* PRECAVERE, v., praoaTerCî 1. a
leuâ meaure de securitate d'inainte; a
se ferf inainte de a cad^ in periclu, a
cautfi se evite reulu; 2. a fi prudente,
preveditoriu; a se ferf.
* PRECE, 8. f., prex, pi. preues, ro-
gatione, cerere umilita; rogatione cotra
domnediea si cotra sftnti.
* PRECEDENTE, adj. part. preş.,
pracedena, (it. precedente, fr. prieâ-
dent), care precede : diu^a precedente,
annuîu precedente, dissele precedenţi;
ca subst. reale, unu precedente , mai
multe precedenţi, fapta, dissa, conclusn
anteriore ce se iea ca norma in fapte a-
naloge : a eUâ mai malte precedenţi alle
ttdunantiei; a lucră dupo precedenţi.
* PRECEDENTIA, s. f., (it. preoe-
deuxâ), stata Rau calitate ăe precedente,
mai vertosu, dereptu de precederc, pre-
cădere, precadeotia, prioritate; ei cuin^
fEl
tellessulu ce are precedente, ea 8ulnt>
reale; a lucră dupo prccedentte.
* PRECEDERE,preces« si preeessei,
precessu, t., prneedere, (it. pr*eed«re,
fr. pr6o6iet)i 1. a merge inainte, a fi
înainte, a appucfi inainte: a preeedepre
celli ce au pleeatu inainte; una ăi pr»'
cede altei di; Marti'a precede MercurH;
streAonii au precessu nepoţii sau nepo-
tUoruj 3. a fi superiore, a Întrece, a fi
mai pre susu: starea tea precede pre a
nâstra.
* PRECELERARE, T., praMelarart,
a celeră prea-tare, forte, a Întrece prin
celeritate, a properă se appuce inainte.
* PBECELERE,adj.,pr«eeeler,forte
celere.
* FRECELLENTE, adj. part. prea. ,
praeoelleiis , care preceUe, superiore,
escellente, distinsa : preceltente în tole
si intre toţi.
« PRECELLENTIA.s. f., praeeeUen-
tlâ, calitate sau statn de prectilmte :
preeeUenti'a divinitatei.
* PRECELLEKE , preceUui. precd-
lutu si precelsu, v., praecellere, a se
inaltiă mai presusu, a Întrece, ase dis-
tinge : a preeeUe tote feminele prin fe~
cunditate; a preceîle in demnitate, in for-
mosdia.
* PRECBLSU.-a, adj. part., eellen.
praeeeUuB, forte inaltu, sublime.
* PRECENTIONE, s. f.,pr*ee«ntl«,
(it. precenilone, — d'in prae =: pre si
cantione) . inceputu de cântare; intonare;
dare a tonului de cântare.
* PRECENTORIU, -Wria, adj. s.,
praeeentar si pracceatorlng, (it. pre*
ceiiti}re si prezent ori», fr. procente atf
d'in prae=pre, si eantoriu); celln ce da
tOQulu unei cântare, relatiru la pre-
cantare, sau la celln ce da tonuln caft-
eam.
PRECEPERE, precepui, preeeptO» si
precepta, v., I. transformata d'in per-
cepere = perolpere, (vedi percepere);
2. prec^2'ere=praeelpereţacapesauap*
puci inainte, a len& sau capitâ mai
inainte; a) proprie, a.) in genere : ceru
si precepu dările pre annuîu unnatoriu,
a precepe lungu spatia in fuga; P) in
specie, ca termiau juiidicu : a preoepe
>y Google
m,
tittdi &-editate, a precepe dotea; h) meta-
forice, d) ÎQ genere : a precepe câluva
fempu de fug» : a precepe buccttri'a, în-
tristarea; a precepe prin cogitare celle
fiitorie; ^') in specie, a appuc inainte cu
consiliele, a preacrie, a instrui, a in-
vetiă : a precepe diet'a convenita mor '
bului; a precepe copiUUoru priittele eh'
maite de scientia si de arte.
* PBECEPTIONE, s. f., prâeaeptl»,
actione ie preeepere := praectperei si
resultatu allu acestei actioni : precep-
tioma dotei; preceptioni filosofice, morali.
* PEECEPTIVU,-o, adj., praeceptl-
nSf ce serve la jireceţierezrrpraeelpere :
parte preceptiva a filos<^ei. •
* PEECEPTORATU, s. m.,{fr. pr«-
eeptorat)( si:
* PRECEPTORIA, a. f-, (it. preoet-
torU); sarcina, officiu de preeeptoriv.
*PBECEPTORI0,-(oWa, adj. s. ,
praeceptort ei pracceptoriug; care pre-
cepe sau serve Ia preeepere; 1. in ge-
nere: precepiortu de ereditate; 2. in spe-
cie, conductoriu, directoriu, invetiato-
riu; mai vertosu invetiatoriu do ropilli,
edncatoriu, instructorii].
* PRECEPTU, - o. un'a d'in formele
partîoipiali alle verbului preeepere =
praeolpere, lenata : 1. ca adj., praece-
ptas: ereditate preeepta; 2. mai allessu ca
subst. m. reale, precfptu^prMveptam,
= invetiatura, prescriptione , instruc-
tione , regala : a nu asculta de precep-
tele mediciîoru; precepte flosofiee, mo-
rtdi, evangelice ; precepte de arte, de
grammatica, etc.
PRECEPDTU,-a, adj. part., 1. d'in
preeepere = percepere = perciper«,
pereeptnS) eomprehensas; si callIduB,
Beltus, etc; (vedi perceputu); 2. d'in pre-
eepere = preclpere, prieceptoB : dotea
preeeputa.
PRECEPUTOBIU,-(on«, adj. a.,
1. d'in precepere=percepere perelpere ,
(vedi percepuioriu); 2. d'in preceperc^=
praelperr, prnceptor, {"teii przcepto-
riu).
* PRECERPERB , v. , prwcflrpere,
(prs-carpere), a cârpe, rupe, coUege mai
inainte de tempo.
•PRECES810NE, s. f,, prieeeBsU,
PRE. 731
(it. precesslone) fr. prâeessUn), 1. ac-
tione Aeprecedere, in teinpu san in loen
2. in specie, jţM'ecessififle aecifaodielom
mica si bnta missicare retrograda a e-
cinoctieloru, asia co annulu tropicu e
ceva mai micu de c&tn anonlu siderale;
* PBEi7ESSORlU,-sono,adi.s.,pr»i
eeitor; cire precede, arUecesaorin : a
apperâpie preeeBSorii sei in acea-a$i
functione.
* PRE0ES8U,-a^ adj. part., praeces-
Bng, care a mersn inainte.
•PREOIDANIU,-o. adj., pr»Mda-
nens, (d'in prectdere,) uccisu mai inainte,
sacrificatu la inceputn : victime preci-
danie.
* PRECIDERE , precisi si preasei .
precisu, V., prieoidere, (prn ai eaedere=r
taliare), 1. a talia inainte, a retediă, a
talia in genere : a preeide capuîu, mâ-
nute, tirechiele , perulu; 2. a despica,' a
spantîcă : navile preeidu unâ'a mărei;
3. metaf. a taliă.amutiU, scurtă, mi-
cusiorâ, etc. : nu se cade a preeide de
una data vechiele amidtie; a preeide
limVa, sperantCa cuiva,
* PRECINCTIONE, 8.f.,pr»oluct!(.,
(it. preolDEione, fr. prâelncttoD); 1. in
genere si proprie, actione de precttt^ere;
2. metaf., spatia desparţi toriu intre ban-
cele unui teatru sau amfilieatru, asia
numitu, pentrn co erâ, la antici, circu-
lariu, precingea ore-cumu bancele.
*PRECINCTORIU,-^<5tto, adj. e.,
prnclnctor, prnelnetoriain, care pre-
ănge; ce serve a precinge, de unde ca
subst. reale, m., precindoriu. sau f.
precindoria = predndore, eingatore
pre d'inaînte, de la brânu peno la ge-
nuchie.
« PREGINGTURA, s.f.,prteolnetitra}
d'in predndu de la predngere; actione
si resultatu allu actionei de prectnţ^e.
* PREUlNCTU,-a, adj. part., prnclii-
etos.
PRECINGERE, precinsi si precinsei.
precinsu precinctu , si preeintu , v.,
prnctnţere; a cinge pre d'inainte; in
genere, a incinge; metaf, a coperf, a
infasciori.
PRECINGUTORIU , - torta , adj. s-,
vedi preeinctoriu.
.yGooglc
792 FRE.
PRGCINSO,-a, adj. part.. prneLiotas.
PBKCINTIONE, precinioriu. prccin-
ta, preântura; vedi : preănctione, pre-
cinctoriu. precinctu, precinciura.
•ERECIPEfiE, V., yeiiprecepere 3ub 2.
♦.PRECIPITA BILE, adj., {ifc,j.ieol-
PL(f0Xle) 06 se pete precipită; in specie
c^re M pote precipită pria actionea chy-
mica.
* PRECIFITANTE, adj. part. prea.,
prae«IpitaBs,(it.pr6clpltaate, fr.yr6el<
plUnt); OATe precipita sau se precipita:
preei^iantile unde, aolvtioae precipi-
tatite, substflntie precipitanti.
* PRECIPITANTIA, s. f., pruclpl-
tastUi actione, calitate, stătu si fapta
de preâpitante ;'a lucră cu preeiţiitan-
tia, a *M vede in precipitanti'a sea pre-
cipHţidt{ d'inaintea ochiloru; precipîtan-
ti'a.corpuriloru d'm aeru pre pamcntu.
* ;PKECIPITARE , V., pmclpiUre,
(it. pr«olpftare, fr. prăotpitor); 1. tran-
sit., a) proprie a dă dio3u în capu, a
amiDcă diosu r.\i rapiditate si cu vio-
lentia, a Îmbrânci, a dă brânci, a coluă
Ia pamentu, a arruncă ia ceva profnndu :
Domnedieu percepită ungerii rtbelli in
infeniu; a precipită pre cineva de pre
casa, de pre unu tumu, d'in inaUimea
unui muru; callii se sparia, appuca
fug'a si precipita carruti'a in riu; a se
precipită inputiu;ăâTo.ai in sensu bonu:
a se precipită jn braciele amicUoru;
b) niei^f., a) a anuosfi in mare nevo-
lia,,a perde,.^ ruină : a precipita pre
cineva in doliu, in atnaru, in miseria;
a se precipită orbesce in pericle; p) a
properă preste mesura : a precipită dis-
cussionea. collessulu vinieloru; ce ve
precipitaţi asia in nedonnoscutu; ^) ia
chymica, a face se sepreâpite unu corpu,
(redi mai diosu la 2.); 2. iatrans., a
precipită, Bi de regula reâ. a se preci-
pita, in t. 8. descrisae la 1. : pîoui'a se
precipita in torrenti; montele se preci-
pita cu urletu mare; mai multe sate se
precipitară in pamentu, se cofundara
de una data; de ce precipitaţi sau ve
precjpitati asii? — in chjmica .- unu
corpu, una substantia precipita sau se
precipita, caiidu corpurile sau substan-
tiele sotute si puseiotr'uauliciducadu,
se depuDu sub forma de fulgi, de pul-
bere, de cristalin.
* PRECIPITATIONE, s.f-, |.r«elpl-
Utla; actioae ie precipitare : prectpUa-
tionea in putiu, in mormenta, in »t-
seria; cu predpitationea nostra ^ri-
cămu tottdui Uter ati fora precipitatione;
predpitationea unei substarttie, uniu
corpu.
* PRECIPITATORia.-^oria, adj. s.,
prneipiUuB, (it.preclpltfttor«), care j)re-
cipita sau se precipita.
*PRECIPITATn,-o, adj. part., prw-
cIpltatDB, (it. preelpitato, frv.ptMpIt«):
precipitaţi d'tn incUtitnea turnului; pre-
i;ipUatu-lu petronieloru de pre copere-
mintele caseloru ; in specie ca snbst.
coţicr., preeipitattdu fecei vinului lim-
peditu; precipitatele chymiee.
•PEECO-ITE, adj. praeepg, ahl.
prneipite (d'in prnsi eapit, gen. «ipi-
tls), cu capulu înainte, preste capu, pre
brânci, in dioau, rapidu, subitu, etc.,
1, proprie : o arruncă pre cineva pre-
cipite; a se arruncă, a cade precipite;
caău precipiţi invertendu-se; 2. metaf.
a) despre locuri, dereptu in diosu, ra-
pidu : valle precipite, rupi predpiti;
b) plecatu ia diosu, inclinatu, care se
lassa in diosu; c) vîoleotu, impetuosa,
Bubitu, neasteptatu, prematuratu, et£. :
morte precipUe, plecare precipite, eu
passi precipiţi; a se arruncă precipite;
dau precipiţi in iniru; d) ardente, pas-
sionatu, temerariu, orbu, orbesen, etc:
precipite audacia; e) periculosu : t» pre-
cipiţi impregiurari.
* PRECIPITIOSU,-(j, adj., (it.,pre-
oIplUs»), plenu ăeprecipitie; in care se
afla precipitiu : monte precipitiosu, rupi
precipitiose, fosse precipiiiose; metat,
iimginatione predpitiosa; omu preci-
pitiosu; spuse predpitiose, eonsUiu prt'
cipitiosu.
" PRECIPITIU , pl.-e, priMlpliio».
(it. preclplsio, fr. pr^elpioe); 1. I»ca
precipite , gaura, gropa, surpatura de-
reptu in diosu si affunda : a cade in-
tr'unu preăpitiu; a sari, a se arruncâ
in precipitiu, a stă premarginca pree^-
ţiului; dne scapita in precipitiu, anevo-
lia essc tf i» ellu; a dă in procffUtu;
=y Google
PBE.
2. meti^orice, a) ia g«uere : ţrei^ifitiulu,
vityului, corruptionei , miseriă; b) ia
Bpecie, essaggeratione presta mesara, ce-
va essaggeratii ei spaimeotatoriu forte :
a spune precipitie, nu ne sporii pre noi
cu eissemini precipitie-
* PRECIPUU,-a , adj., pneclpuoa,
(d'ifl precipere =. preeepere = praee)-
pere); 1. in genere, ce se i4a inainte, si
de aci, particulariu, propriu; 2. in specie,
ce se iâa înainte, ca propriu si patticu-
laria, d'in una ereditate, d'in ana avere:
dotea mulierei e preeipua in averea bar-
MuZw; 3. metaforice, principale, estraor-
dÎQsria, siogularia, distiusu, cellu mai
bODu, cella mai insemnatu.
* PRECISABE, V., (it. preelMre. ft.
prtoiser, d'in precUu da la precidere);
1. A. talii, a retediă, a scurtă, 2. ca mai
desn inse, a f^e preeiş», = &.eflppae, a
spune in atâte c>o,veute cj^te se cern apte
a nu rQ]»!^^ neci nuA, ambignltate, a
spunş, a indică anume, esaactu : a pre-
ci^â ă(d'a; vflfiv pr^Â ^a.. circum-
stat^ielţ,
* PJRECISIONE, 8. f., QTiBiaiilOa it.
preclsUne, fr. pr^oUlon, d'in pgeaistt, de
la preddere); 1. proprie, actione, de pre-
ct(îere,taUare,retediare, scurtare; 2. me-
taf., reducere a espresaionei la atăte co-
vente c&te sunt neceasarie Ia latellege-
rea accurata a cogit&rei, foia prisose neci
lipse ce aru intunerecă Inteliessulu, ae-
curatetia, essactetia; etc. : a se esprcme,
a, vorbi cu precisione; precisionea ctt-
getarOoru; legile celloru douesprediece
table su unu modellude preeisione; arme
de preoisione.
* PKECISU,-», adj. part, prnolsns,
(it. preciso, fr. pr^els); 1. proprie si in
genere : petra precisa d'in monte , se-
pfAeru "prema in petra; fig. parte de
eredintiosi precisi d'in senvlu basericci;
2. metaforice : essactn, accuratu, neci
mai multu, neci mai pucina : stylu pre-
dsu, frase precisa; la doue ore precise;
ti dau precisu câtu mi ai datu; vorbe
precise.
* PBECITARE, V., (fr. pridter), a
oiţă mai Înainte.
* PRECITATU,-a, ad]. part.,(fr. pr*-
PBE.
133
dtu), citatu mai inainte : arttdit preci-
tatu; tu'gutnevte precit(Ue.
*PRECL AMARE, v., preaUţou-e»
a striga iuaijate.
* PRECLAMATaRIU.-«»-Jo, adj. B.,
prnelamitatorţcare predama, si in spe-
cie, cella ce strigă Înaintea flaminiloru
romani; in acestu sensu si predamiiato-
riu.
*PBSiCLAMITAJORlD, ve4i.prc-
elamatoriu,
*PRECLARITATE,8. f., prieoltritâsi
calitate de preclaru.
* PRECLARU,-a, adj., prcvolun^.-i'orte
clara, forte formoau, magnifica. e^ceUen-
te, etc.
« PRBCLUDBIREi predusi. si preOit-
sei, predusu, T., pnselvd«re; a include
inainte, ii^ OjChi, in âwia, si dftai;!,: a
incliide, opprf, etc. iit delavorea cuiva,
a impedică.
* PRECLUSIONB, s. t, poefllDslo, ao-
tione de predudere : predusionea apdoru.
* PRECHJSORIU,-S(in"a, adj. fl,, pr».
olnsor, care predtide,
*PRECLUSU,-a,adj. part., pnecUsm,
închisa inainte.
PRECOCE, ad)., prnccx, (&. pr^eoae),
care nasce, resatp, se cdce de tempuriu :
plante preooci, fructa precoce; — copiUi
precoci, spiritu precoce.
PRECOCEBE, V., prnooqiteret a toce
d'in inainte, a prea-coce, a rescoce.
PRECOCITATE,-!-, s. f., (fr. prtfeo-
citi), stare a lucrului precoce : prececi-
tatm fructeioru, a fionloru; mat muite
eause cantribuu la precocitiUea, cresc^ei
in regnulu vegetale ca ai in regnulu a-
nimale; precocitatea unui spiritu, des-
voUarea prematurata a intelligentiei.
1 PRECOGITAHE, aipţecugetare, v.,
pr«cogltare, a cogită d'inainte, a pre-
pară prin cogitare cq axe omulu a face,
a premedita; a face ca deplena conscien-
tia : nu am precogitatu a ti face reu; cine
nu precogita. nu e c^pahile.
2PREC0GITARE,s. f., ptaeoslta-
tio, intentlo; aetione de precogitare :
crime fora precogitare nupotefi, cupre-
cogitare ati facutu reulu.
PRECOGITATIONE, s. f., prKcogl-
tatlo, actione de precogitare.
y, Google
7S4
PRE.
PPEGOaiTAT0,-u, adj. pa-t., pr»-
«ogltatns , IntentDs , premedîtitu : reu
precogitatu, crimine preeogitate.
PRECONARE, v-, prncvDrri, a fi
precone, a face officiulu de jn-econe; a
strigă, a annuntiâ., a proclamă; de aci
apoi, a celebră, a laudă forte, a ÎDaltiă
cu laude.
* PRECONCEPEBE, v., (fr. prieon-
eeT»lr), a concepe de iuainte, fora coge-
tare indelaogata, fora connoscentia a
lucrului.
« PRECONCEPTIONE, s. f., (fr. yti-
oonoeptlan), prîm'a conceptione, prim'a
intellegere.
*PKECONCEPaTtJ,-a,adj, part.,(fr.
prieonifii), conceputu d'inainte.
* PRECONE, a. m., praeoo; etrigato-
riu publicu in adnnari, la judecie, la li-
citatione : la vocea preeonelui oeeurre
mvltime de eomperatori; prin estensioue,
nunţiu, annuntiatoriu.
* PRECONIARB, ?., vedi prieonare.
•PKECONISARE, v., (fr. pr«eoni-
ser), a proclamă; in specie, a proclamă
de allessn pre unu prelata ; apoi, a cele-
bră, a inaltiă cu laude : a preconisâ unu
medicu. etc.
* PRECONISATIONE, g. f , (fr. pr6-
conlsatlon), actione de preconisnre.
* PRECONlSATU.-a, adj. part., (fr.
pr^oonlsâ), proclamaţii; celebratu, Iau-
datu.
* PKECONIU,-a. adj, g., praronlus,-
om, relativu la precone : emolumeufe pre-
co»»e;— leuatu inse maivertoauci subst.
m. , reale , a) preconiu =: offii iu allu
preeonelui; b) preconiu, strigări a pro-
cortelui; c) in genere i)reconiu=:.':trigare
annuBtiare, proclamare; d) in apeîie pre-
coniu, inaltîare prin laude, celebrare,
glorificare.
PREC0NN08CERE,T.,pr«BC0Tn8see-
re, a connosce d'inainte, de mai înainte.
* PRECORDIALE, adj., (fr. i-recnr-
dUlIe); relatiTu la precordiu.
* PRECORDIU, de regula pi. -jrecor-
die, pnccor<II>; 1. diafragma, mem-
brana intre corde si intestine; 2. intes-
tine, pantice; 3. peptu, corde, ăuima;
4. 9caunu allu intellegerei, mento.
PREC07ENTARB si preeuvcntare ,
; JBE;
V., prBfftrl;acoTeQtămaiinainte, a hce
prefactione; ca b. f., preeoventarez^prm-
fa tio.
PRECUGETARE. precugetatu. vedi
pi-ecogitare, precogitatu.
PRECUMPENIRE, (in locu de pre~
ccmpanire d'in pre = prn, si campa-
nire)rescu, T., proptndere» pre»l«re;
a trage mai greu, a întrece prin greu-
tate ; metafor. a) a estimă , a judecă
d'inainte; b) a prevala, a preponderă,
a 3.V6 mai multa potere, influentia etc.
PRECUMPENlTORItr, (in locu de
precampaniforiu) ,'toria , adj. 8., pr»-
ponderans, praralcus, priBptteiiai care
precumptnesce.
PRECUMU, conj., yedi eunm.
PKECUNNOSCERE, v., yediprecon-
noscere.
* PRECUPIDU,-a, adj., pr*oiipi«a«,
prea-Gupidu, fMe cupidu.
*PKECUBARE, v., pracorare; a cură
d'inainte; a cură bene si pre deplena.
PRECURMARE, {precormwe), T., li-
tereldere, interrnmpere, tenafnar^ Q*
nem faeerej perseeare, laterBeear^ a
curmă mai inainte de finitu, talia; a În-
cetă, a înterrumpe, a rumpe, a suspende :
se precurmămu acesta discussioae sup'
peratoria; a precurmă degttulu, peiio-
rulu, mediloculu; a precurmă vorb'a.
PRECUBRENTE, adj. part. prea.,
pFBOtirrtinB, care precurre.
PRECUBREBE, prceursi, si percw-
sei, percursu. v., procorrere; a allergă,
a merge înainte, a ae duce in fronte :
do'.K precursera se annuntie lucrulu mai
inr.inte; semne urrite precum* eveni-
meritului; aappucă inainte, a leuă pre
d'i lainte , a preveni ; se nu precurra
vot h'a cogitarci; —a intrece, a & mai pre-
SUfU.
PRECURSIONE, a. f., precarslo, ac-
tione de precurrere, allergare inainte,
essire înainte, întrecere, preoedere, pre-
ver ire.
i*RECtJRSORIU,-sort"a, adj. s., pr»-
cni'ior si prncursorlDg ; care precurre :
sântuiu Jonnne bcUteeatoriala fu pre-
curwriulu lui Ckristu; Soerate fu pre-
cur.toriulu phitosophiei moderne; si des-
pre lucrurile cah se iutempta de rinu
,y Google
PBE
ioaintea altoni-a : acnte turburari fura
preem-sorieatteirevolutione; semne pre-
eursorie fortunei.
PRECDRSC,-a, adj. part., praecur-
«■B : semnele preeurse fortunei; subst-,
preetirsulu nuntiiîoru,
* PRECDTEBE, prewssi si precussei,
precussu, 7., prieentere, a scutnră Înainte.
FBEDA, pi. prede si predi, pr»da,
(fr. proie); ce unu animale rapeaee spre
a manca : letdu se arrunca pre preâ'a
tea ; tigrulu, ca si valturulu, traics'-.ti
numai d'in preăi: a dispută una preda;
spolie luata in bătălia : avutiele cetatia*
nilorn adjunsera preda invingutori'
loru; ce se venedia, sau se pescuesce, ce
se prende in genere^ ajîh'n pred'a cuiva,
si a fi pred'a cuiva, a â maletractatn,
furatu, a fi victima , etc. .- me aflu in
pred'a cupiditatei usurarihru, in predea
rapacitatei servitoriloru, in pred'a ea-
lumniei, a reshonârei, a passioniloru;
Momani'a este in pred'a factionihru po-
litice; cas'a mea e pred'a totoru-a; ce
se consome, se distruge : cas'a mea fu
predea flacureloru; terr'a se afla in pred'a
fomet^ si a epidemieloru.
« PBKDAC£,adj., (it. preilaee), appli-
c&tn a predă, l>onn de m&oa.
* PREDAMENTU, pi. - e, (it. predn-
raento), actione ai resultata allu acţio-
nai de predare : atâte predamente pre
hîHa terra!
* PKEDAMNARE, v., praedamnare;
a damna d'inainte, a damna mai inainte
de a cercetă.
PREDARE, T., praedarlsi praedare,
(it predare, isp. depredar, fr. dtipre-
der), aface preda, a rapi, despolii, leitâ
en riolentia ce e allu altui-a : sacrile-
gii latroni predara baseric'a; in noptea
treada au predatu trei case, trei nega-
tiatori; a predă tesaurulu statului; a
predă si desolă terr'a; ia acesta aensu
TerbnlQ are conjugatioue simpla ; predu,
predî, prida, predămu, etc, inse si În-
cărcata : predediu, prededi, prcdedia;
2. conjngatu ca aimplulu, dare; predau
predai, predă. etc. , ca directu compo-
sitird'in pre:=per san prae, si d'in dare,
ca intelleasnlu ie: a) tradere* r«d<l£ri>,
a di in m&na, in primire : a predă nu-
RţE;^ m
tretiulu ce s'a legatu a predă; mai avett
se predaţi ineo pre medietate d'in ee
sunteţi detori apredâ; apredâtnmân'a
in sem'a novului directoriu tota ave-
rea institutului, b) dedere, a suppune, a
inchină, a ii invingutorialni'; a predă
cetatea; invinsii se predara pre sene si
alle selle; c) praelegere , a propune, a
di lectione : professorii de Umbe voru fi
insarcinati a predă si elemente de scien-
tia. Inse in acestu intellessu 2. e mai
bene a se serfi in verbele adecate, a-
deeo : a) tradere. b) dedere, c) propo-
nere, de câtu a dă occaslone la ambi-
guităţi fiSrte snpperatiose , precnmu : a
predă una cetate, a preda săentiele.
* PREDATlTIU,-/îw,-o, adj., prae-
datUlDs,* tina; de prSda , d'in pr^da
banni predatieii.
PREDATIONE, s. f., praedatlo, ac-
tione de predare : predationile latroni-
loru, invingtttoriloru . fttnctionariloru
mâncători; mare predatione pre tirra,
pre tesnurulu statului.
PREDATORITJ,-(om, adj. s., prae-
dator ai praedatorlns; care preda sau
aerve la predatu : predatorii terrei, te-
saurului callatoriloru; navi predatorie,
cete predatorie:=cete ds prcdatori.
predaţi;,-», adj. part,, praedatoB,
despoliatu : omeni predaţi si dispoliati;
case predate: latronii nu se satura de
predatu. De la pre-dare part. predatu,
nu se potc rpeommendă d'in caus'a con-
fnsionei cp produce.
* PREDECESSORIU,-s^a, adj. 3. ,
praedeceBSorţ fostu Înaintea altui cniva
intr'una demnitate, functione sau sar-
cina : a urmă es.'^emplulu predeeesoriloru
sci; — predecessori. in genere, cei cari
au traitu Înaintea noatra, straboni, stră-
moşi : predectssorii noştri erau mai
ioni patrioţi de câtu noi. •
PREDE8EMNARE,v., gmedeslgnare
(fr. pr^dâ.'sl?Der),a desemnă, a arretâ,
a indică ceva de Înainte.
PREDESEMNATD,-a, adj. part.,
praedfslgsatiiB, arretato de inainte, an-
nuntiata, dissu de Înainte.
* PREDESTINARE, v., praedesti-
nare, (fr. p rodeşti nor) , a destină de
inainte Ia ceva : Domnedieu predestina
yCOOglC
786
PRE.
pre allessii sei; preâeiititMSgem amnel-
lii spre taliare; s'a predestinatu pentru
studie,pentru mustea, pentru mtise;pre-
destinu pre Miu meu la arme.
* PfiEDESTINATIONE, b. f., prae-
destinatio, acţiona de predestinare, ai
resultata alia acestei actione ; 1. in
gemre.-preăestinationela saeerdotiu, la
poesia, la arme, la sufferentia; 2. in
specie, a) decretu etemu si immutabile,
fatalitate : a crede in predesfinatione,
ea unu tureu; b) decretu eternu allu
lui domnedieu, prin care cinera e cbia-
m^ţu la gloria eterna. ■
* PfiEDESTINATU,-a- adj. part.,
praedestlnatas^ destinaţii de inainte :
predestinatu se mora innecatţt; muliere
predestinata a trai nemaritata; suffktu
predettinaiu la gloria eterna; omu pre-
destinatu la perdiare.
* PREDESTRU,-o, adj., prutdexter,
forte destru, f<}rte iademanaticu.
* PREDIATOBIU.-^ria, adj. s. ,
pnedUtor si praedUt«r[a«; 1. compe-
ratoriu de predie puse in lîeit^tione ;
2. relativu la comperare de predie pase
in vendiateprin licitatione.
* FEEDIATURA, s. f., praedUtnra;
fapta, negotiu de prediatortu, eompera-
tore de predie puse in Tendiare prin li-
citatione.
PREDICA, s. f., (it. predica, fr. prS-
ehe), sermo gaeer, coventu basericescu,
oratione făcuta poporului asupr'a co-
ventului lui Domnedieu; — predica =
TOrba lunga, invetiatura supperatoria,
mustrare, certare, etc.
PREDICABILE, adj., praedicabllls,
(fr. pr^dlcâble), 1. care merita sa fia
laudatu, deuinu de landa, de predica-
tione : fapte predicabili; 2. ce se pote
predică, attribuf la ntai multe subiecte:
calitate predia^le, epithetu predicabile;
si ca subst unuZu d'in celli cinci pre-
âica&iJi; 3. d'in care se pote face una
predica : suhieetulu predicabUe.
PREDICAMENTU, pl.-e, praedlea-
meatiiD, (it. predlcamento, fr. predica-
ment); aetione si actu de preăicare,
modu de predicare; 1. io genere: pre-
cUcamentele făcute talentului teu : 2. in
specie, ca terminu de logica, predica-
PE&
merttu, genu supremu, categoria, classe;
relatione a predicatului cu subiectalu,
atrebutu generale la diverse subiecte.
PBEDICANTE, adj. part. preş., pras-
dlcsns, (it. pred(cante), care predica :
predicanti in desertu, preăicanti de me-
ritele altui-a.
PREDICARE, T., priedleare, {%
predicare, fr. prfieber), a dice in gur'a
mare cotra toU lumea, a dice si. spuqe
cu aolennicate in pnblicu, a strigi inpu-
blicu, a proclamă, declară, publici, etc.,
1. proprie si in specie, des[tre.precone :
a strigă in publicu, a aununtii prin
strigare in publicu; 2. metaforice, a) in
genere ; a anuntiâ oficiale in pubUca;
a spune la toţi, a declară: cerurile pre-
dica gloria divina; se tăcu sau se prtxticH
miselliele telle; toii predica formosetCa
acdloru locuri; b) in specie : a) a inaltiă
ca vorbe, a laudă, celebră : a predică
virtuţile merele cuiva; a predică de
sene, de meritele selle; p) a predice con-
tinuu, a procantă, etc. : ce totu mi predici
nefericiri si nevolie ? de candu ti pre-
dicam eu aceste-a ! 7) a spune poporului,
a esplică coreutula lui Domnedieu, si
in genere : a propagă prin coventu , s
invetiă, convioge, lumină, Îndemni,
mustră, icertă, etc. : apredicâevangeliiAu,
coventulu lai Domnedieu, moralea cea
mai pura; a predică la surdi, a predică
in desertu; a predică cu essemplulu, cu
fapt'a; nu e destuUu a predică, ci se
cere a st face; a face e mai greu de
câtu a predică; S) ca terminu de logica :
a affirmă, a dice ceva despre unu
subiectu, a attribuf afirmative unui
subiectu una calitate : firea se pote
predică desprefieniie sifinite si infinite;
a predică mai multe calităţi la acellu-aai
subiectu.
PREDICATIONE, a. f., praedlcatU,
(it.prediesztone,fr.prâdieatl*B),actione
de predicare, si resultatu allnacestei
actione; 1. in genere zpredicationeasei'
rei addussa de correndu, predieationea
faptelorufflorioseăllenationei;2.\Rspt'
cie.jjretîrca, coventu allu unui sacerdote,
invetiatura, iudemBu, essortatione, etc.:
predieationea ApostolHoru; predicationi-
le de âominica; predicationileparodaiiuL
.yGooglc
^_ pkt.
PREDICATI?U,-o. adj., praeilleatl*
f«B, (fr. prAdleatir); aptu a predică, si
in Bpecie, afârmatira, categoricu : pro-
positione predicativa, Judeeie predica-
tive; apta a espuue predicatulu : espres-
fiofu predicative; si absol. predicati-
vuht, s. m. reale, eepressione a predi-
eatultâ.
PBEDICATOBE,-irice, si predicate
r%u,-toria, adj. s., prji6dlcator,-trlx, si
pnedloatorias; care predica saa serve a
predicare; 1. in genere : predicatori ai.
totoru meriteîoru; covente predicatorie
de fapte mari; 2. in specie, cellu ce pre-
diea corentulu lui Domnedieu, oratoriu
basericescu, si in genere, propagatoriu
cn coventnlu : predicatori elocetUt.
PREDICATU,-o, adj. part., praedl-
catas, (it. predicat»); 1. in genere : aeiri
predicate, virii4i predicate, evangeliulu
preăicatu de Apostoli ; calităţile predi-
cate despre acellu'osi st^iectu; 2. in spe-
cie, ca BQfost. m. reale, predicatu, unu
predicatu=ce adpredica despre nnn sub-
iectn , attribatu predicata despre una
subîecta : judeciulu e uniottea prin co-
gitare a unui prtdicaiu tu unu svineciu;
predicat^du se affirma sau se nega des-
pre suhiectu; predîcatulu propositionei
nue de câtu espresaionea predicatului
judeciului; predicatulu e de regala unu
eonceptude actione.
PREDICENTE, adj. part. preş., prie-
dloeas, (it. predleente), care predice.
PBEDICERE, predissi si predissei,
predissu.ai predictu, v., pr»dleere, (it.
pTedlcere si predire, fr. piAdlre); l.a
dice ceva înainte de altu ceva : cellepre-
disse; 2. a dice, a spune d'inainte ceva
ce are se âa, a anauntiă d'inainte celle
fiitorie, a profetisă : assemini semne pre-
dica tempu reu; a predice cuiva ce are
se patia dupo mai mulţi anni; astrono-
mii predica edipsile; 3. a face connos-
catn oficiale, cu solennitate, a pronun-
ţii, publică, promulgă, etc.; i. a prescrie,
ordină, consilia, etc.
PREDICTI0NE,8.f., praedlctlo,(it.
predliioie, fr. pr^dletion), actione de
predicere, si in specie, predicere a cel-
lorn venitorie, profeţia, dirinatione.
PKEDICTlVU,-a, adj., praedletlrai,
TM.U.
cate predice sau serve a predice, pro-
gnosticu : carte predicHva.
FRKDICTU,-a, adj. part., praedlctes;
ca adj. evenimatiele predice in cartUe
profetilora; 2. ca sabst. m. reale, pre-
didU'lu^piofetisL, pronunţia : predietde
astrologiloru, profetilora, dieUoru; — or-
dine, prescriptione.
PREDICUTORIU,-torta, adj. s., (it.
predlclt«re), praedletor; redi predie-
ioriu.
* PEEDILBGERE; predilessi si pre-
dilessei, predilessa si predilecta, v., dl-
Ugere, praeopUre, malle, (ît. prediit*
gere); a dilege mai multu, a preferi, a
vrâ mai bene.
* PREDILECTIONE, s. f., (ît. pre-
dlleiUne, fr. prMlUetUn); sentimentu
de affectîone mai mare, preferentia de
predilegere, cumu si obiectu de predil»-
gere : predUeetume pentru anula d'in
^lii, marteare de predilectione , sttidie
de predilectione; care e predileetionea
lui ? fora predilectione pentru ceva.
* PREDILECTU,-a, adj. part., (it.
predilett») , preferită , predilessa , a-
matu mai multa ca alţii : filia predi-
leciu parentiloru, studie predilecte, mân-
care predUeiia, predilecţii mei conici.
* PREDILESSC-d, adj. part., dtlM<
tns. (prsedllectas).
PREDISPONERE, si predispunere,
V., (praediBponere, it predl8p«rre, fr.
pr^dlspeser), a despune de iuainte, a
prepară ; a predispune mediele la scopu;
a predispune pre cineva infavore cuiva.
PREDISPOSITIONE, s. f., (it. pre-
dUpoBiilone, fr. pr£dlapositloii);actione
si effktu de predisponere; stătu de pre-
dispoau : predisposetione la febre, la
reu; predisposettone in favorea nostra.
PREDISPOSITU, predispostu. pre-
disposu si predispusu, forme de part.
d'inpredisponere.praediipOHltostprfdi-
sposi la rea, celle predisposte prin lege.
PREDISPUNERE, predispusu. etc,
vedi : predisporiere. predisposu.
PBEDISSTJ,-a, adj. part., praedletas.
* PREDITU,-a, adj., praedltna, (it.
predlto); proveduta, dotatu : mUitari
prediii cu bone arme; casa preăila eu
tote ceile necessarie.
.yGooglc
738
PBE.
* PREDIC, pl.-c, praedlDB, (it. pre-
d[«); boDu imniobile, mosla, agra.
* PREDIVINARE, v., pracdlTlDsre;
a divină d'inainte, a preaentf.
* PREDIVINATIONE, s. f., praedl-
Tlnatio, actione ai actu de predivinare.
* PEBDIVINU,-a, adj. 8., praedlrl-
nns, care are donu Iu de a predivini.
* PREDOMINANTE, adj. part. preş.,
(it, predonlnante, fr. pr^dvininaiit); care
predomina; parte predominante in una
compositione ; pasaione predominante;
vitiu predomnante.
* PREDOMINANTIA, s. f., (it. pre-
domlnania, fr. pr^domlnance); calitate,
Btatu si fapta de predominante.
* PREDOMINARE, t., (it. pred«mt-
lare, fr. prâdAnloer) ; a prevala, a fi
mai potente, mai multu, mai mare, etc;
a iştrece, s se redică mai pre ausu, a se
înalţii si stă mai pre SDsn : avariii'a
predomina in aeestu omu ; retdu predo-
mina benele; calcea predomina in aeestu
terrenu; vreţi se predominaţi intre e-
eeUa voştri.
* PREDOMINATIONB, a. f., (it. pre^
domlnulane); actione ăe predominare,
ai atatu allu eellni predominante.
* PREDOMINATORIU,-/oria, adj. a.,
care predomina.
•PREDOMINIU, pl.-«, (it. predo-
nlnto), prepoteutia, prevalentia, supe-
rioritate, preponderantia, etc.
PREDOMNIA, predomnire. ebe.,yeăi:
predominiu, predominare, etc.
* PREDONE, a. m., praedo, care pre-
da, latrone, furu, etc; predoni de mare,
de calli, de păduri; predoni de bellu,
Qg. predonii tesaurulvi publieu.
*PKEDONIU,-a, adj. s.,praedoiilDg;
relatiyula pfedone,— ca subatm, reale,
predoniv=ţT6ă& mare.
FREDDCELLU, pl.-e. terebella, f«-
ramen, demioutiTu d'in preducu : pre-
ducellu de butelia.
PREDUCERE, predussi sipredussei.
predussu ai preduău, T., praedncere* a
dace inainte, a dnce pre d'inaînte, pre
longa, a trage pre \oug&:apreduceuna
fossa murului, parietelui.
* PREDDCTALE, a. f., praedoctal,
(d'in preductu de la preducere) ca ee se
PBK
tragă linie : plumbo , negretia , re-
gla, etc.
PRED0CTORIU,-fo«a, adj.8.,prae-
dnctarius, care pre^tee san serreapre-
ducere : cureUe, funi preductorie.
PREDUCTD,-a, adj. part., :
tna, prednasu.
PREDUCU, pl.-e, terebra, faranea,
ohtoracnlani, (d'in preducere), 1. instru-
menta de a petrunde, de a găuri; 2.gaara
data eu acesta instrumenta, si in specie,
gaura la buti, la butonie, etc, mai ver-
tOBQ, gaar'a de la medilocola unei bote
sau batoniu; 3. astapusia pentrutasse-
mini găuri.
PREDUCOTORiy.-iorta, adj., vedi
preductoriu.
FREDULGE, adj., praedalcis, forte
dulce.
* PREDURARE, v., praedarare, a
dură forte, a face forte duru.
* PSEDDRU,-o, a^j., praedaros, for-
ifi dura : predura pelle, predura pa»-
nura; metaf. predurelabori, predureea-
pressioni.
* PREELEGERE,precîes»i8iprcd«s-
s«, preelessu si preelectu, v-, praeell-
sere, a pre-allege, a ăllege ca preferes-
tia, a preferi.
* PREELECTIONE, a. f.,(it. pre*!»-
ilone), actione de prelegere.
* PREELECTU,-a, praeeleetns, (it
preel«tto), pre-allessa.
* PKEELESSU,-a, adj. pari praeele-
ctns, pre-allessu.
* PREEMINENTE, adj. part. preş,
praemlneiiB, (it. preemiaeote, fr. prM-
mlnent), eminente intre eminenţi.
* PBEEMINENTIA , a. f., praeal-
nentla, calitate sau atatu de preemi-
nente.
" PREEMINERE, t., praernlieni, a
fi preeminente.
* PBEEMERB, preemui, preemtdusi
preempiu, V.; praeemere, a comperi
inainte, ă comperi cu dereptu de preemp-
tione, a esserciti dereptula de preemp-
tione.
* PREEMPTIONE, s. f., (prMe«ptI«,
fr. prâemptlttn; ă'iapreemptu de lapree^
mere), actione de a preemere, mai ver-
tosa, dereptula de a preeme, de a com-
>y Google
„Google
740 PRE-
om» prefacutu si perfidu; vinuri prefă-
cute, gemma prefăcuta; omeni prefaa^i,
mulieri prefăcute; ce e prefacutu nu place;
edli ce păru mai santi sunt celli mai
ret, co-ci su prefăcuţi.
« PEEFAME, pi. prefamine , pref»-
men; camu in acellu-asi sensu cu pre-
fatione.
* PEEPAEE, V., prBfari; 1. a CO-
veată înainte, a precoventă, a incepe
coTeatulu; 2. a predice, a profeţişi.
* PREPATIONE, a. f., pr»ratlo; pre-
coventare, ce se dice sau scrie inaiote
de a incepe unu coveuta, introductio-
ne, etc.
* FREFATUrd, adj. part., prnfatns,
inaintecoventatu,iaaintedis3U,pieâi8Su.
tt PREFECEKE si preficere, prefeci
si prefecei , prefectu , y,, pr»ficere; a
face mai mare, a pune in fruntea, in ca-
pulu, a face capu, capitanu, etc. :apre-
fecepre cineva unei provinda, unuiser-
vitiu, unei oşti, unei divisione de armata;
a prefeee pre ăneva administrationei,
instructionei,justitiei.6ic. Radecin'a de-
riTateloru prefectu si prefectura.
* PEEPECTU,-o, adj. part., pr»-
fectoB, (compara si it prefetto, fr. pr6-
r«t); 1. pusuin fruntea unui serritiu;
2. d^ro mai vertosu ca s. m. perso-
nale, unu prefectu = c&pa, directorin,
mai mare, inspectoriu, etc., a)in ge-
nere : prefectul» studieloru, prefectulu
gymnasitUui , lyceului, scolei norniale;
prefecttducancellaristiloru,computeloru,
castreloru; prefectulu ferrariloru,curel-
lariloru, pictoriloru; prefectulu pretoria-
niloru; prefectulu navei, etc.;~b) in spe-
cie, a) administratoriulu unei provincie,
unui districtu, etc. : prefecţii asculta de
ministrulu de interne; prefecţii au sub-
ordinati supprefectii ; ^) capu alia aer-
vitiului de securitate iutr'una mare ce-
tate : prefectulu politici capitalei,
* PREFECTURA, a. f., prafectora;
1. officiu, sarcina, demnitate a mtxtipre-
feău; 2. loculu unde lucra prefectulu;
3. estensionea, spatiulu in care se intso-
de jurisdictionea, poterea unui prefectu :
prefectur'a politiei, prefectur'a judeciu-
lui; prefecture vacanţi; a se plânge la
prefţţlwa; unaprefectura coprende mai
PEE,
multe sup})refeetare; prefedureleimbra-
ciau, la Romani, terri intrege; — pre-
fectur'a unei corporationi de măiestri :
prefectur''a caramidariloru, prefectur'a
calcionariloru.
* PEEFECUNDU,-», adj., prnfecHi-
ăus; forte fecundu.
* PREFERCLU ai preferadu. pl.-e.
prufericolBin si prefere olani, (d'in pre-
ferere), tava lata si larga, ta?a mare de
metallu; in specie, tava, patera de sa-
crificiu.
* PREFEEENTK, adj. part. preş., pr»-
ferens, care prefere.
* PREFERENTIA, s. f., (it. prefe-
rcnsa, fr. pritinucn), prlores partea;
calitate, stătu si fapta de preferente : a
avepreferentia,adăpreferentia;cupre-
ferentia, de preferentia, fora preferen-
tia; — ^jocu de cărţi.
PREFERERB, ai
P^EFERIEE, preferu, preferi, pre-
fere, etc, T., preferre, (it. preferlre,
fr. pr^rerer); 1. a fere sau duce, portă
inaiote, a) in.genere : eu una mâna ţinea
arculu, cualt'apreferieaunafaela;b)iB
specie, vorbindu de ceremonie publice :
a preferi imaginile strebonăoru mortu^
lui; 2. ca mai desu, a pune mai pre snsa,
aeatimă mai multu.a allegeca mai bonn,
a vr^ mai bene; etc. : a preferi pre u-
nulu altui-a; mulţi preferu bannii ami-
ciţiei si totoru virtutUoru; apreferi des-
onorei morlea; capitanu de preferită
totoru capitaniloru d'in lume; 3. a pre-
sentâ, arretâ, manifestă -.prefere in fa-
da bonitate, ca se si ascundă reuiatea
PBEFERIBlLE,adj.,(it.prererlblle);
de preferittt : mortea e preferibile âeso-
norei.
PIlEFERITORIU,-(orM; adj. s., (it
preferltore); care prefere.
PREFERITU,-a, adj. part. aup. d'in
preferire, (it. prererito).
* PREFEROCE, adj., prnferox; forte
feroce.
PREFEURATU,-fl,adj.,pnBrerr»tasj
provedutu ipainte, in facia eu ferr»;
provedutn Ia capîtu cu ferru.
*PBEFERTILE, adj., pnefertUisj
forte fertile.
=y Google
PBE^
* PBEFESTINABE, v., prisfestlnare,
a festioă forte.
•PKEFE8TINATU,-a,adj.part.8Up.,
prnrestinataa*
* PBEFICA, 9. f.,prfleflca; bociWria
de mortu, bocit6ria ce laiuiticîi Bomanî
er& chiamata a plânge pre mercede una
mortu.
tt PREFICERE, V., vedi prefeeere.
«PBEFIDENTE, adj., prnfldeiiM
prea-^denfe, prea-preaumptioso.
PREPIGERE, pre^si si prefisssei=
prefipsn, prefissu Bi prefictu^pre^ptu,
T., prefigere; 1. afige înaiate : a pre-
figs flammure in puppUe naviloru; 2. a
mani cu ceva la capitu, înainte; si in
genere : a inunf, a proredâ : pertica pre-
fissa cu ferru; 3.a fissâd'inainteiopre-
fige diu'a de serbare, aprefige condiţie
niîe de invoUre; dupo conditionile pre-
fisse.
* PREPIGORARE, v., pTnflf nrarej
a tigarâ d'inainte.
* PBEFIGURATIONE, 8. f-, pr«fl-
f aratl«, actione si resultatu allu actio-
nei de prrfigurarc.
PREFINCA, s. f., Tlnes, vlnca per-
ilneăj TlDca ni«J«r, (it. port. perTinca,
isp. perTenca, fr. perrenche); specia de
planta, de flore;— transformata d'iuf re-
vinca:^perviMca.
* PREPINIRE, T., prttflnlre, a fini
de mai inainte, si in specie, a predefirtî,
predetermină, prefige sau prcdefige.
* PREFINITJONE, s. f., pr»liiiItio;
actione de prefinire, predefinilione, pre-
ăeterminatione.
PKEFISSD,-a, adj. part.=pr»Uxus;
inainte fissu sau fiptu : diu'a prefissa;
ca sub3t.m. reale, ^we/îssM, uhu prefissu,
a) in genere, ce se prefige; b) in specie,
particella de coventu ce se pune Înain-
tea altui coventu, spre a modifici intel-
lessulu aeestui'a, oppos. la suf/îssu:cu
prefisse si mffisse se formedia eovente
nenumerate; deco la Ungere se pune pre-
fissulu pre, se formedia coventulu pre-
Ungere cu sensu differitu de cdlu lui
Ungere.
PREFLORABE, v., prteflsrare, in-
ainte de tempu a luâ florea, si de acf
fig. a debilita, ?escedi, impucină, etc.
PRE.
741
PREFLORIRB, t., proflorere, înain-
te de tempu, de tempuria a inflorl.
* PREFLUERE, v., praeaBere,a^tte
sau curre pre longa ceva.
* FREFLUU,-», adj., praefinnB,' care
flue san curre pre a lăture, pre longa
ceva.
* PEEFOGARE, v., prtefocare, (d'in
pre si foee=fauce), a suggrumâ, a strin-
ge de gâttu, a ucciâe stringundn .de
gUttu.
* PREPOCATIONE, s. f., praefoe»-
tlo; actione de prefocare.
* PREFODERE, prefosai si prefos-
sei, prefossu, T,, praefoderv; a fode sau
sapă înainte, pre d'inainte, mai inainte.
* PREPOMENTARE,v.,pr»eronieii.
tare] a fometită inainte, de mai inainte.
* PEEFORMARE, v. , praerormare,
d'inainte san mai d'inainte a formă, fi-
gnrâ, invetiă, etc.; preformati ânimele
copilliloru pentru aceste sentimente.
* PRFJ'ORMATIONE, s. f.,pr«ehr-
matlo, actione de preformare.
" PBEFORMATOBI[J,-ft>fi"a, adj. a.,
praerormator, care preforma sau serve
a preformare.
* PREFORMIDAEE, t., praefoml-
dare; d'inainte sau de mai înainte a /br-
miâă : a preformidâ fsrrulu chirurgului.
PREFORTE, adj., praefortls; prea
forte, forte tare, energicn.
* PREFRACTU.-o, vedi prefringere.
* PREFRINGERE, v., praeWn^ere,
a frânge de inainte, si in genere, a ru-
pe, sfermâ; part. prefractu,-a, praefrac-
tos, in sensu affine cu ab-fvptu, a) ru-
piu, aspru, rnde : fraseprefracte; b) des-
pre caracteriu, aspru, severu, incultu, a-
riâu, etc.
PREFUGIRE, T., praeragere; a fugf
înainte, a appucă fug'a inainte.
* PREPDLGERE, prefulsi si preftAsei.
2>re/«Isu, T., praeftiirere, a fulge, sau
luci forte, a respandf luce, lumina.
* PREFDLGIDU,-a, adj., praernlgl-
dns, forte fulgidu.
* PREFUNDERE , prefunsi si pre-
funsei, prefunsu si prefasu, r., prae-
fundere; a funde sau versă in abnndan-
tia, a reversâ : a pvfundetenerele plan-
te cu apa.
=y Google
742
PBE
* PREFORNiU, pl.-e, praefarnliim;
loca de înaintea fumului sau fornului-
* PBEFDSCU.-d , adj., praerosens;
prea-fuscu, forte fuseu.
* PS£GELIDU,-a, adj., praeţlMos;
prea-gelidu . forte gerosu; forte rece :
Tpregâide ierne.
» PREGENERATţJ.-d , adj. part.,
pnegeneratns; înainte sau mai ÎDainte
gtneratu.
* PREGERMINARE, v., praegernl.
nu-e; a germina tnaiute de tempu, prea
de tempuria.
PREGETASE si pregitare (prin me-
tatheae d'in pegritare), v., plgere, pi-
greacere, plgrare, piţrltcrl (=:iD for-
ma si senau cu pegritare), negllgere,
itapersedere lâborl veloperae, parcere,
Uborem fuţere; a nu avâ tragere de ă-
nima la lucru, a fugi, a av^ frica si gra-
tia de lucru, a &pigru, lenosu : betranii
se si pegrete sau pregite, ero juniloru
flU se cade a si pegretd; mi pegritu se
me scoKtt (fin locu ; nu am pegriiatu,
nu pegritu , nu voliu pegrită a servi
ehiaru cu mari labori pre amicii mei;
cine nu pegrita a se scoUă d'in patu
CoMtt si a essi in frigu aspru ? nu pe-
grita neci noptea a lucră ceva.
PREGETATORIU si pregitatoriu ,-
toria, (in locu ăepegritatoriu;veiipre'
getare); plgens, plgreseena, plgrltans,
desIdUsDBi care si pegrita sau pregita,
cui na vine se lacre, se se luisce, care
are frica, spaima, gretia de lucru, lenosu.
PREGETATU,-a. adj. part., (in locu
de pegritatu), neglessu.
PREGET0 si pregitu. (in locu depe-
gritu\ s. m., plgredn, plgror, pl^rltia,
deBldia* socordlv frica, gratia de lucru,
netragere de ăuima k lucru, lenosfa,
lipse de activitate, etc. : omu fora pe-
gritu sau pregitu ; a nu ave pregitu; ce
va se dica acestu pregitu ce arreta cal-
lulu ne vrenduse se scolie dg diosu? cu
pregitulu vostru perdemu occasionea.
PBEGIURU, 8. m-, (compusa d'in
pre=p9r,aigiuru=gjvaK),nTbl»Mttus,
eireultus, Tiolulam , cercu, circuafe-
rentia, circunstantia, starealacruriloru
relative la altu lucru considerata mai
mnltu sau mai pucinn ca centru : pregiu-
rulu foeidui, pregiundu casei, pregiv
ralu cetatei,pregiuridumeu,pregităviu
nostru, etc.; se applica mai allessa cn
pr«positionea in sî formedia locationi
adverbiali, precumu : in pregtvru sau
impregiuru, giuru in pregiuru, saa pre-
positioni improprie, precuma : in pre-
giw^lu focului, in pregiurulu casei, in
pregiurulu cetatei, in pregiw^u teu.
in pregiurulu vostru; si ca compasele :
d^in, pre, in, prin,'deprin : arboriiă'in
pregiurulu casei. locurUe d'in pregiu-
rulu cetaiei,pr\npregiurulu satului paseu
vitele, vinide de prin pregiurulu oppidu-
lui; solele de prin pregiuru suni pudnu
populate: vedi si giuru si impregiuru.
* PREGNANTE, adj., praegnaM, in-
grecatu; 1. proprie despre animali : ca-
pre pregnanţi , vacca pregnante, epe pre-
gnanţi; 2. metaforice, a) despre plante :
odii arboriloru sunt pregnarUi; 6) des-
pre petre si alte lucruri : petr'a e preg-
nante, candu agitata face se se audă ^-
ta petra in intrulu ei; c) în genere, tare
plenu, inflatu : sementie pregnanţi de
lapte; vipera pregnante de venenu; fusu
pregnante de suptire tortu; espressiom
pregnanţi de intellessu.
* PREGNANTIA, a. f.,(ît. pregnaiia),
stătu de pregnante : pregnantfa om-
loru, planteloru. muguriloru, espressto-
niloru; cu acellu-asi intelles^a si for-
mele : a) pregnatione, s. f.,=:praegBa-
tloţ ^) pregnatu, s. m.,^praegi«tB8.
* PREGNATIONE , pregnatu, vedi
pregnantia,
* PREGNAVU,-a, adj., praeţnavui
forte gnnvu, forte activa.
* PREGBACILE, adj., praegraelUit
forte gracile, suptire.
* PREGRADARE, v., prae^radar^
a gradă sau merge iaainte; vedi si pre-
gredere.
* PREGRANDE, adj., praeţraidit;
forte grande.
* PREGRAVARE, v., praegrararej
a prea aggravă, a prea iugreuonâ; a ap-
pesă; aassuprf.
* PBEQBAVE, adj., praegraTlsj for-
te grave.
* PREGRAVIDU,^, a4j., forte jro-
vidu.
=y Google
PBE.
• FBEeBEDERE, pregressi si pre-
gressei, pregressv, t., praeţredl; 1. a
grade sau merge inainte; 2. a appucă
iatunte, a prevanf; 3. a iatrece, a se â's-
tioge.
* FfiEGRESSIONE, s. f.,prMsreail«,
aotione de pregredere : nemţea nu se
face fora pregreasxone a anei cauae.
• PREQRESSţl.-a, adj. part., prw-
srǤia8f mersa inainte.
PREGDSTABE, t., praetrnatare; 1. a
'gnstâ d'in ceva inainte ^ cineva; 2. a
bee sau manca forte piuinn : pregustaţi,
nu gustaţi, neetanu se tnancati; mai ver-
tosn in îoivoire&eaa. a se pregustă : abid
m'offl preguatfUu, si nt lieai cup'a de la
gura; pregustarea dero, ca mâncare, e
mai puănu de câtu gustarea,
PBEGUSTATIONE, 8.f.,(pr«efMta-
tl«), actione de a preguslare.
PREGUST ATORlU,-*oii"a, adj. a. ,
praeiţDsUtorţ care pregusta : pregusta-
toriu de bucatte; metaf. pregustatori de
scientia; pregustatoriu allu desjrenate-
loru vostre plăceri; — la imperatori, la
regi ai alte persone însemnate pregusta-
torii aveau unuo^ciuinsemnatu.
PBEQDSTATtI,-a, adj. part., prae-
gutatBs, gnstatu inainte; puciau gns-
tatn.
*FREâTFSABE, v., praeKjpsare,
a gTp8& inainte, in faciai
^PBEGYPSATIONB, 9. f., actione
de pregypsare.
* PEEGyPSATU,-», adj. part., prae-
ţjpiatDs, gypsatu in facia.
PREIENTE, adj. part. pers., d'in
ţreire, vedi si pretenliosu. M.
PREIENTU, (ai priintia), a. f., pr»-
rMtiia, prosperltas, calitate si actione
de preienie : n'au plantde pretenţia in
aeestu pamerUu. M.
PKEIENTIOSU,-a,(sii>r«nctos«), adj.,
prospei-( Telix , faTens, care preiesce :
tetnpu preientiosa semenatweloru, M.
PBEINDICARE, r., (it. prelndican);
aindioi d'înaînte.
PREINSCIENTIABE, v., ainscientiă
d'inalDte, vedi si presdentiarc.
PRBINTENDBRE, v., (it. prelnten-
dere), a intende d'inainte sau pre d'in-
ainte, in facia.
PBE.
743
PBEmTONARE,T.,(itprelBt«iitre),
a intoD& inainte, a incepe a intoni.
* PREIBE (prin assimilationea lai e cu
i, priire), v., (puelre), prnflu«re, bexe
esse» prospere venire, ţsudere; proprie,
a merge sau di înainte, si de acf : a
merge bene, essi bene, a prosperă : «•
ceste plante preiescu in pamentu areno-
su,-=bene Teninnt; mai vertosu in forma
impersonale: acestoru plante preiesce a-
ren'asau in arena, gaudent arena; asia
si : nu mi preiesce mancarea=:aa mi e
favorabile, nu me nutresce; nu ne
preiesce in acesta eîima ; ee mâncaţi nu
ve preiesce; temptdu preiesce, sau nu pre-
iesce semenaiurdoru. M.
PREITOEIU,- (oria, (si priitoriu,
vedi^eire), care preiesce, vedi si preien~
tiosu. M.
PREITU, priitura, adj. part., d^in
preire. M.
PRE J ACERE, prejacui, pr^acutu, v.,
praejaeere, a jac^ inainte, in facia.
PREJACUTa, adj. part., d'in pre-
jacere.
PBEJUDECABE ai prejuăiccre, v.,
prnjndlcare; 1. a judică inainte, a de-
cide mai inainte prin jndicat'a aea : in-
ainte de a veni la judecătoria, se pre-
judice lucrulu arbitrii; 2, a judecă in-
ainte de a conniţsce lucrulu , a si face
ana opinione fora connoscentia de lucru;
3. a fi vettematorîu : celle judicate iritre
doui nu pr^uăica unui allutre\le;ăed-
sionea vostra prejudica mie si multoru
altoru'a.
PREJUDECATA, s. f., vedi preju-
decaîu.
PREJUDECATU si prejudicaiu,-a,
adj. part,praeJadIeatB8,judecata inainte:
essittdu evenimetOeUfru pr^udecatu de
(o(i,— ca s. reale m. prejudeeatu, si f.
pr«/Wec()^,7U(îîca^a, opinione, decisione
preconceputa; opinione erratica.
PEEJUDECE si prejuăice, s. m., ju-
dicatoriu ce judica inainte.
PREJUDECIALEBiprf;Mdieia/e, adj.
praejnitlGlalt!^ , relatiru la prejudidu ,
1, proprie : muifa prejudiciale]; 2. metaf.
vettematoriu : intardiare prejudiciale,
PREJUDECIOSU si prejudiciosu.-a
adj., (it. pr«jDdlzio8*, fr. projadleleu)
>y Google
IU
FBE.
pleon de prejaiădu sau de prejudieie;
1. oare are prejudeeie, supeistitioaii : po-
poru prejudeeiosu; 2. care adânce pre- '
7u(Ieciu=damna, vetteiBare: mesurepre-
judeciose interessiloru nostre.
PREJTJDECm si pr^udieiu, pl.-e,
praejiidleliin,(ff.prriJodlee,it.pnEtiidl-
ol« 81 pr«ţlti4lito); 1. in genere, jude-
cin formatu inaints de connoscenti'a sau
fora connoecenti'a lucrului ; opinioue ,
mai vertosu opinioae erratica, preren>
ticne, superstitione : e greu a desra-
deeinâ prejudedele tieehie; in loeu de
eotmoscentie reali, ne multiamimu eu
simple prejudeeie; 2. in specie, a) juâ«-
cin sau judecata facnta înaintea altui
judecia ; mainte de a ae preaentă voue,
acetisatulu a fostu condemnatu in doue
pr^udtcie; b) mai vertoau, cercetare ju-
deciaria a unei cestione secundaria în-
aintea cestionei principale; 3. metafo-
rice, a^ ce precede unu'lucrusid'in care
sau dupo care se pote judeca sau con-
clude, essemplu, precedente, etc. : dupo
prejudedele camerUoru anteriori; &> ju-
decata făcuta înainte detempu-, e) dam-
na, (sau dauna), vettemare;pnnaee5<u
procaseu mi s'au addussu mari pr^w
deeie interesăUoru ; aceste-a nu oâducw
pr^udidu neminui; faca-se UteruU*, inse
fora prejudidulu meu sau allu easd
meUe.
PSEJUBABE, V., (praejnrare); a juri
înainte, a recită juramentnlu ce aJtii făcu
si repeta apoi.
PBEJURATIONE, s. f. , prnJDratl* ,
actîone de prejware : formula de pre'
juratlone.
PBEJURTJ, yedi pregiuru.
• PBELABERB, prelapsi, sî prelap-
sei, pre2a^5U,T.,praelabl,aZa&e sau lu-
brica, lunică înainte ; a scapă, a se stra-
coră, a perf, a se face neredutu.
PBELAMBIRE si prelampire. v.,
prelambere ; 1. a Iambi înainte , mai
inainte; 2. lambf d'inainte, in facia, prede-
a supr'a, — de acf ; 3. a attinge a pregu-
stă, etc.
* PEELAPSlI,-a , adj. part., prwla-
pgas, Innicatu inainte.
PRELARGn,-a, adj., 1. prnlaiţDs,
|ort« larga; mai vertosu, forte larga de
PBB.
m&na, forte liberale, generosu, munificn :
prelarge osp^ie, 2. scrissu despărţita :
prţ Zar^=ainple, dUTose , ilof dUMm i
a vorbi pre largu, a descrie tote pre
largu; vedi pre si largu.
PRELASSATU,-», adj.part., 1. prae-
laBgatD8,forte Ia85()^ti=astenitn; 2. pra»-
lasatDg, lassatu înainte, destensu in-
ainte.
•PRELATIA, s.'f.,(it preUsla);
demnitate de prdatu, prelatura, prima-
tia.
* PBELATICnJ,-««,-a.adj., (itpre-
latlelo,-ilo); relativu la prelatu :eoUegiu
prdatidu, demnUaleprelatida,
* PBELATIONE, a. f., prvUtfa, (ÎL
pretatlone, fr. prtilatloii); 1. actione de
preferire, preferentia, ai mai vertosu,
stare de a S preferitu; 2. prioritate, su-
perioritate, si in specie, superioritate in
ierarchi'a ecclesiaetica ; prelatia, pre-
latura.
* PBELATI VU,-a, adj., (it. preUUro,
fr. pr^latir), aptu la prdatione : fUlu
prelativu.
* PRELATORni,-for»fl,adj.8., prae-
lator, preferitoriu.
*FRELATn,-a, adj.part,, praeut»,
(it. prelato, fr. prelat): 1. proprie, pre-
feritu : morte preUUa deaonord; 2. mai
vertosu inse ca subst. personale, unu
prelatu : a) snperiore , demnitariu de
prima ordine; 6^ demnitariu de prima
ordine in ierarchi'a ecclesiastica : epi*
BCopa, metropolitu, cardinariu, etc.
* PBELATUBA, s. f., (it prelata™,
fr. prâiatare); demnitate de prelakt;
superioritate, prioritate.
PRELAUABE, v. , praelavar* ; 1. a
lauă aau spellă inainte, mai inainte; 2. a
lauă pre d'inainte, in facia, pre de a
snpr'a; 3. a attinge usioru, vorbinda de
Ucide : undele lene se preiau pre r^>ele
inflorite.
PBELAUTU,-», adj.part., praaUa-
tas) spellatu io facia : ripele prektute de
bla»^ uncie;— înseşi in sensuln ieforte
lau^u^forte magnificu, munificu : pre-
lăute ospetie, prelaiUi convivi.
* PBELEGTIONE, b. f., praelectit}
1. actîone de prelegere : mai mtUte pre-
lectioni alle invetiatoriului se ceru , ea
>y Google
FRK
se pota unu eopiî^ ine^nitorm se liga
ctHHu se cade una bueeata de Ueiura;
2. si ce «« prdege, invetiatura data, es-
plecatione a unei leotione : preletiionea
precede inveUaiurei unei l^Hone.
•PRELECT0KIU,-ft>rw,adj.8.,prie-
I«rt«r, care preUge: esplicatiuia, inv»-
tiatorin, professoriu, lectoria ce da es-
sempla de leasu prin prelegerea sea.
« PBELEâAME.p]. ^eZe^amtne,- ce se
preUga, (vedi preUgare sub ].); ce se
lega d'inaÎDte, in facîa, la gUttu, etc.
• PBELEGANlTJ,-o, adj. , preleg*-
seuB, (d'iD prelegere), ce i6legea,*u coi-
lege mai inainte : ave preîeganie; — b.
m. reale, preleganiu {mHu):=.Yiiin fa-
cntu d'in stnigari ce se collegn si allegu
mai inaiote.
PBBLEOÂI^, T., I. pneleKâre, a) a
leg&iDaiDte,d'inainte,îitfacia, iDcapita:
aprelegă cornele, eod'a vitei; b) in ge-
nere : a ieg& unu cs cn altu ce; a legă
strinsu nnulu cn altnln ; c) a legă de
ginra in pregiuru , a infascicTă, a în-
cinge; d) metaf-, a legă, incatenH, far-
mecă: 2. praelefare, a ^ce UOD legatu
ioainte, a face legatu cn preceptione, cn
privilegiu.'
• PBELEOEBB, prelessi ai prelessei;
prclessu si prelectu, t., praleţerAj a lege
ioainte, in specie: a lege inainte, spre a
d& essempla de bona lectura, ai de acf:
a esplici, a ioretii, a propone , a face
leetione, a fi invetiatoriu, profesaeriu.
• PRELEVARE, T., (pr»leT«re, it.
prclerare, fr. prilerer); alevă sau leuâ
înainte , si in specie : a leuă , sau oppri
d'in una sumnia una parte, cn anticipa-
' tione.
• PRELIBABE, t., prallbare; a IM,
sau gustă înainte, si de acf cu tote in-
tellessele ce are si verbulu pregustare.
• PRELIBATIONE, s. f., prnllbatlo»
kctîone de prelihare.
• PRELIBAT0,-a, adj. part., pr»n-
katna, pregustata.
• PBELIMINAKIU,-a, adj., (fr. pr«-
liralnalre,— d'inpre{tme);ce3eface, dice
tract^diaÎDaînte de aincepe lucrnlu prin-
cipale : discursu preliminariu , cestione
preliminaria, negotiationi preliminarie
pentru facerea trattaftUm de pace; si ca
PBE.
74S
subst. reale : preliminaride paeei ; pre-
liminariele unei calamitate nu pttfti fi
de eătu calamitose.
* PRELINERE, i)re2tNui, prâimtu ,
V,, pTie]ineTe,annged'iaainte, în faeia,
pre de a snpr'a; a spoli.
PRELINGESE, prelinti si prelinsei,
prelinsu, T., prollngere, prnUnbere,
1. proprie, a linge inainte, a linge mai
înainte; 2. a linge pre d'inainte, in facia,
pre de a supr'a; di aci, 3. a attinge u-
sîorn in cursulu sen; vorbindn de uno
licîdu, a cnrre pre longa, mai vertosn ca
refles. : ap'a se prdinge pre budiele va-
sului; vinidu se prelinge precepulubu-
/ei,- lenele unde alle ritdai aeprelingu pre
ripele aşternute cu irba si flori.
«PRELINIRE, T., prnilnere, vedi
prelinere.
PRELIXSU,-a, adj. part., linsD pre
d'inainte,
* PRELOGARE, V., prolccu-e, apune,
assediă inainte: organele senstUui sunt
prelocate in facia.
*PBELOCÎKE, preloeui.prelocutu,
V., prnioqal; 1. accesau locutf inainte,
a Torbi înaintea altui-a; 2. a Torbl mai
inainte, a precoventă, a începe a vorbi;
a introduce, a face introduotîooe la una
oratione.
* PRELOCID, 3. m., pl.-e, (pr»l«-
qnlnm) prefatione; vedi si prelocutione.
'•PRELOCUTIONE.s.f., prnloeutio,
actione de preloeere, si in specie: prefă'
tione, essordiu, introductione la unu
* PBELOCUTU,-a, adj. part., pr»lo-
ontnB, vorbitu înainte.
PRELONGARB, (si prelttngare), ai
PRELONGIRE, (si prelungire),'escu,
T.,prnl»ii?ure; 1. aIungfforte;2. alungi
mai multu : a prelungi unalinia, a pre-
lungi vieti'a, terminulu.
PRELONQU, (si prelu*igu)ra, pr»-
lonfDH, prea-longn, forte longn; in spe-
cie , mai longu de c&tu latu : mese pre-
longe, nasu prelongu.
* PRELU, pl.-e, prelom, {d'in pre-
mere), storcutoria san storcutore; instru-
mentu de storsn, de appesatu cu potere,
(eseu.
PBELt]CERE, T., prnliieere, si
>yGoog[c
746
PBS.
PBELUCIBB,-e«cu, t., pr»lii«we;
l.alacf i]iaiDbe,adocelaQiina cuiva în-
ainte; 2. a IdcI de mai iiiainte; S. a iDci
mai tare, a se distinge, a iotieee; 4. a
lucf forte.
PBELUCIDU.-a, adj., pnelaeldas,
forte Indtn; care laoesce mai tare, care
ge disting.
FBELUCBABE, prelumt aipreluere-
dw, T., pr»p«rare, elaborare^ esnrer-
t«re, a trasformi pria lacrare : a pre-
luerâ lamNuZ», a prelucra una carie.
* PRELUDEBE, prelvsi si prelusei,
preiau, V. , prnlndere, a lude, a cantâ
sen joc& isainte, mai ioalnte; a face in-
oflpatQ, proba de jocare, de cântare; in
genere, a începe, a face inceputu : a
prelude in nou'a itUreprendere eu una
mprudentia.
* PRELUDIU, pl.-«, (prvmdlani , it.
prelidlo, fr. pr^lade); 1. inceputa de cân-
tare Bsn de jocare, cercare sau proba de
cântare; 2. in specie : a) nna fantasia mn-
sicale, ce seire de introductione la ana
alta bnccata de mnsioa ; b) buccata de
rnnsica pentru instrumente, ce serve la
ana sjmphonia, la nna melodrama, etc.;
S. in genere, prmu inceputu la veri-oe,
prima Încercare la nnn lucru âre-care :
ee am tUssu peno aei, e numai preîuditdu
edloru ee am a diee; aedOionile sunt
preludiele belleloru âviU.
FBELUMINABE, t., (prulDuIgare;,
a Inmini Înainte, a duce lumina Înainte.
PBELDMINATU,-o, adj. part. , pr»-
Invlutnii luDiinatu înainte.
PRELUNGIRE, prdungu, vedi '.pre-
longare, prelongu,
* FRELUSIONE, s. f., pralnslo, ac-
tione de preludere, preludiu.
* PR£LUSU,-a, adj. part., preUsns,
jocata, «cantata, cercatu înainte.
* PRE^iIACEBABE, t., pnBmaee-
r«re, a macera de înainte, mai d'inainte.
PBEHANDA si premandu, pi. pre~
mande,{i'iupremandarey,l.pTKmviia-
tio, pree«ptf«, preeeptDm::=commaa-
dn datu d'inainte, mandata datu d'in-
ainte, preceptu,in8tnictione,etc.; 2. di-
laţi», procr«stlBatlo=ammanare, intar-
dîare, perderedetampu,negligentia, pre-
get», etc.;3.ipeelet,prBtextas,prete8tn,
PBB;
menţiona, unamagire, etc., 4. prMklti,
prtBbeRda, re4ditaB=::Tenitu , si in spe-
cie, venitulu nnni parochu, unei baserica,
ce ee da pentru preutu, pentru interti-
nerea basericei, dare, contributione. etc,
— In acestu d'in urma sensn premanda,
pote fi si în locn de premenda, oorrapta
d'in prdtenda; vedi prd>enda.
PREM:AKDARE,7., l. prnund«n ,
a mandi d'inainte, mai înainte; 2. me-
taforice, a) diirerre, prAerastlnare, a am-
masâ, a intardiă , & lassi de a^ ^r«
mftne ; nu se premanâapre a doWa di,
pre alta di, ee se eade a faee astadi;
ee tot» premandati, si nu decideţi mai
currendu; b) nefllgtn, liiterMittere> a
neglege, a nu face, a di uitarei onu la-
cra, a d& la una parte, a nu lai in con-
BÎderatîone, etc.; c) p^texerei pne-
tendere, speeloa prMbere* praaseferre;
Inftaeare» etc.; aincurcâ, ingani addeve-
rulu, a menM, aammagi, a preude oclîi
cu lucruri speciose, cu mentioni, cn pro-
teste. '
PREMANDATIONE, s. f.,p«e««ii-
dftti« , proerjiBtlnjitl», etc, actione de
premandare.
PBEMANDATORIU.-tofKi, adj. a.,
pnemmadsns, pr»«rasUnaU| etc.; care
premanda.
FREMANDATU,-a, adj. part., prae-
uandatDif pMflrasttsâtBS, dlUtai.
* PREMATURARE si premahirire,
(prienatorare si praernatnrescere); 1. a
mfUurâ SBQ maturi de înainte; 2. ca mai
desn inse, a prea-maturi, aprea-raaturf,
a matnr& sau maturi forte, applioatn mai
vertosu in forma participiale : prema^»-
ratu, prematuritu : intreprenăere pre^
utaiurata, inceputu prematuratu; aeme-
naiure premaiurate; desvoltare a spiri-
tului prematwata, grâneprematurite m
erescerea loru.
* PREMATUR ATU, -a, adj. part,
praematnraB.
* PRBMATURITATE, s. f., calitate
sau stătu de prematuru : pramaturitatea
pomdoru, intelUgentiei.
*PREJIATURITU,-a,adj. part., pne-
mitBtafl.
* FBEMATURD,-(i, adj., pruMti-
nis , 1. forte maturu : perne ţnmature;
yCOOglC
PBE.
eons^e prematvre; mente prematura ;
2. maturu inainte de tempn, fora tempa :
betranetie premature; ierttaprematvra;
desvoUareaprematta-a&spirituluievdte-
matoria spiritulm ensusi.
• PBEMEDITAEE, v., prMaedltmrl,
(fr. prâMidlt«r); a medita a8upr*a unui
Incni peoo a nu In esseontă, a proiectă,
a precDgită : omu care premedita una
crime, una ifudlatione, unaruina, una
airsa eaptiosa.
• PEEMEDITATIONE , s. f-, pr««-
nediUtlo, (fr. prAmidlUUou); actione
de premeditare, precogitare, cogitare in-
ainte de a lucră : erime comissa eupre-
meditatione, ueâderea eu premeditatione
este unu assaainatu ; fora premedita-
tione, este unu ommoru; dwpo legile no-
stre, premeditationea la crimine trage
cu sene aggravarea penaUtatei.
*PEE^EDITATU,-a, adj. part., pm-
Di«dlUtiiEi| (fr. pvtmiilti), precogitătu :
plami premeditatu; ealvamia, aeiione,
mme. insulia premeditata.
• PKEMENTE, adj. part. prea., pre-
nans, (it. premente); ewe preme : mas$a
premente, fortia premenie ; epUndrupre-
mente in maehina.
•PEEMEEE, preimi, premutu; si
presai sau pregaei, pressu, t., prenere,
(it. premere, fr. presser := preaaare) ;
1. proprie, a appesă, a se lassă grea, a
cs1cÂ,astringe, astorce, aimpinge,eto. :
şpcaiatele mianme preasera la yei^uri
prtmtii sei; din nebăgare de tema co-
piSuIu prease cu pettorulu unu aerpe;
eaUU premu frinele eu dentii; /"^ele
premu ugerele vaccUoru celle plene de
lapte; cu vertose mâni erotdu preme si
suggruma monştrii de şerpi; 2. meta-
forice, si in Bpecie:a^ aattiDge, a trece
pre longa : navile premu coatele mâr it ;
h) a tina strinsQ, a appncă, a stringe:
cedrii premu frende focosiloru etdli ;
c) despre locuri: a calcă, a aedâ, a stă,
a ee pune , a occapă ; d) a coperi, infa-
Bcioră, ageoDiupamentulu preme teaim'
rele avarihru ; teuere frondie prwnu
templele podtdm; e) a formă prin appe-
sare Bau storcere, si in genere, aformă:
pastorii de oui pr&nu laptele inthia-
gatu ; f) a stringe de aprope, a strimp-
PltB.
7«
toră, a urmări : inimici i_
meau eu auăaeia mie'a noatra i
venatorii prenm fer'a de t6te partUe;
g) a incarcă, a ingreonă : vaai preaae eu
merci aăjungu in portu; presai de greu-
tatea armelom; aonmu greu premea oclH
dormitoriului; h) a intyparf, a lassă ur-
ma, a infige : bcwharulu presse apat'a
afundu in pepMu neferi(kt«i muliere ;
vesti ffie de fere presse in arena: i) a
lassă in diosu, in specie: apune, aplantă,
a implanta; a dă diosu, a «ilcă la pa-
mentu; a strioge : a prţpne gvitvAu eu
laau , a preme pre cineva in hrade;
si in specie: a) a tin6 pre locn, a opprf,
a cnrmă, a infrenă, a margini, etc. : a
preme aangele, ap'a in cursulu hru ; a
preme frenelecăllului; aprememerstdu,
vori'a, vocea, gemdele; ^) a scnrtă, pres-
cDFtă, stringe, etc., vorbindu de stjlu;
k) iu sensQ ideale, a appeiă, a storce,
a stringe , a incarcă , insarcină, ingreo-
nă, iucommodi, snpperă, persecută, nr-
marî, a ascunde, ainnecă, etc. -.neceasi-
tate urgente ne preme de la spate ; mari
ietorie premu pre densulu ; preasi de ne-
volia, caută se facemu asii ; a preme eu
amm^tiari, cu torture, eonfeasionea
erimineloru; a preme in peptu spcnm'a,
urr'a, meni'a, iueeuri'a; si in specie : a
reduce, stringe, Îndesă, scurtă, micu-
sioră, etc. : a preme celle in/late si su-
perflue.
FBEMEBGEBE, premersi Bipremer-
sei, premerau, t., praelre^ prBeenrreni
s merge inainte, a precede, a pre-
cnrre.
PSEMBRaUTOKIU, -iorio, adj. b..
praecnrior; care premerge oniva, în-
ainte mergiOoriu.
FBEKEB8U,-a, adj. part., mersa in-
ainte.
* PREMIANTE, adj. part. preş., pwe-
mfaiiB, (it. premiante), care premia, da
premM : premiatuîuaeeepta premie de la
ţo'emiante.
" PREMIAKE, T., (it. prevUn); a
dă premiu, a onoră cu premiu, a remu-
nera : \a premia lucratorii dupo îueru ;
labori bme premiate; a'aupremiatu toH
studenţii ee s'au distinsu prm studiu ri
bona portare; a premia ceUe maiboiu
>yGoog[c
748 PBE.
ă'in tote operile litterarie, artittiee, sci-
entifice.
* PBEMIATIOlfE, 8. f., (it. premia-
Blone), actione de a premiare
* PREMUTORIU, -(ona, adj. 8.,
(praenlKtort it. premlntore); carepre-
mia : Domnedieu e aaprcmulu premiato-
riu alia totoru fapteloru nostre.
* PREMIATU,-a, adj. part., (it. pre-
■l>to), onorata ca premiu : şcolari pre-
miaţi; opera premiata.
* PREMITIA, s. f., vedi primitia.
* PREMIN^TRARE, v., praeMinl-
stnre; 1. a properă spre & Bem' coiva ;
2. a offert.
•PREMINISTRU,-a, adj. s., pr»e-
mlnlster; 1. ministru pref-edente altui
ministrn ; 2. forte dispuan a servf ai in-
detoră ; aervn, servitorin umile ai is-
TOtatu.
* PREMISSA, 3. f., vedi premisiu.
* PREMISSIONE, a. f., (it. pranils-
Btoie), actione de a premittere.
* PREMISSUj-B, adj. part.,praemh-
sDB, (compara si it. premUso,-», fr. pr«-
mlsge); 1. in genere : militarii prsmisM
ia aodlu locu; ăonurile prcmisse; celle
premisse voru face se se intellega bene
edle ee am se dtcu; 2. in specie, pre-
missa, s. t., {anbiateillege propositione),
nn'a dia celle done propositioni alle n-
nui ayllogismu in forma, d'in cari ae
trage a trei'a propoaitioue nomita con>
secentia : <nne c^mitie premissde nu
pote se nu admitta conseeenti'a loru;
deeo negi una premiesa sau amendoue
premissele, caută se negi si conseeenti'a;
cu tote aceste-a conseeenti'a pole ^addeve-
rata, fora ca premissele se fia totu asia;
d'in premisse addeverate inco se polu
trage consecfntie false.
* PRKMITE, adj., pracrnltlu , forte
mite.
* PEEMITTERE, premisisi premisei,
premissu, T., praemlttere; 1. a mUte în-
ainte: apremiV^entin^iu, legioni,callari:
2. a pune înainte, a prepune, a face mai
înainte, ai in apecie, a dice mai înainte :
peno a nu intră in materi'i, me rndu ne-
volitu a prcmitte câteva observationi ne-
eeaaarie la intellessulu celloru ce am a
spune.
PEE^
* PREMITD, (Bi/»re»»rf«),'8.m., (ii
premlts), pressiscoB, actione si resni-
latn alia actionei de premere : premituiu
dorului pre peptu.
PREMIU,pl.-e,pra«m)iiin,(it.preiiiIa),
ce ara cineva înainte sau mai presoso
de altii : 1. in genere, privilegia, snpe-
rioritate, prioritate, dietinctlone , pre-
eminentia, etc. (fr. afanta^e): a se bue-
ettră de tote premiele fortunei, positio-
ttei, educatioriei; premiele aecordate de
lege; mai Vertosu, pr^da -.premie opime
storse de la invinsi; 2, prin me^fore, fo-
losn, castigu ; ai mai vertoau : recom-
pensa, remufleratione, dam făcuta, ono-
rariu datu pentru diatinctione : cere
veri-ce ăaru si premiu de la mene; legUt
propunu premie virtutiloru si suppUde
vitieloru; cumari premie attrage in par-
tea sea pre adversari; a propune, a de-
cerne, a dă unu premiu, a obţine prt-
mialu; premiele se mesura dupo meritii*
fapteloru; asia la şcolari se da jtremialii
antăniu cu corona . premiulu antăni*
foracorona; premiulu alludoile, siehiaru
premialu allutreile;apropurie maimiJie
premie de differiie valori.
* PREMODERARE, v., praenadf-
rarl, a moderi de înainte, a direge si
mesori de înainte, a prescrie.
* PREMODaLARE, v., (praem»*!-
lari), a modulă d'inainte, a regulă dup«.
♦PREMOLIRE, V., praemollrl. »
moli sau pară d'inainte, a luă dMoaiate
totemesurele,afaced'iuaînte toţi paasii
pentni BDCcesuIu unui lucru.
PREMOLE, adj., praernollls, forte
molie.
PREMOLLÎARE ai premoUire, v. ,
praeniollIre,amolliăsau m ol If dinainte,
fig. a îmblandf, îndulci d'inainte.
* PREMONERE, premonui, prem-
nutu si premonitu, v., praemoiiere; 1- ■■>
genere, a moni d'inainte, a spone si in*
vetiâ de înainte, a prescrie, — 2. in spe-
cie : a prenuntiâ, a. predice, a spune de
inainte celle venitorie.
* PREMONITIONE, a. f. , praem»-
nitio, actione de premonere.
•PREMONITOEIU.-tona, adj. e--
praemonitor ai praemonitorlas, caref^
mone sau serve a premonere.
y, Google
PRE.
' PREMOUITU , si prtmonutura ,
adj. part., prnmonltDs, ioainte monitu.
* PREMONSTRASE, premostrare si
i»'emwsf»-a*-e,T.,prKmoB8trnr6}l.amon-
stră in&inte, de inaiote; 2. in specie: a
predice, prenunUă, profetisă.
* PKEMOKDERE , premorsi, si pre-
morsei, prernorsu, v., pr^morâere^amor-
ăe sau musca înainte, d'inainte, in facîa;
si de aci : a leuă buccat'a, a piscfi, a in-
cepe, a strică integritatea.
•PBEMORIRE., V., praemorl; 1. a
mori iaainte, mai Înainte de altulu; 2. a
mori înainte de tempu; prea de tempnriu;
3. metaf., a deperf, ammortf.
* PREMORSU,-a, adj. part., prnmDf
SBB, muscatu înainte sau de inaiute.
* PREMUNIBE, y., pruniDiilre, (fr.
pr^mnnir), a munî de Înainte, a prepară
de înainte celle necessarie : incontr'a fri-
gului caută se te premunesci cu vestimente
si locuentie caldurose; contr'a fometei
premuncsce-te cw provisioni de reserva;
premuniti-ve contra tote nevolieîe.
* PEEMUOTTIONE, s. f., pr»mBiil-
tU, (fr.prâiauiiltioD);actîoDede2'refiiu-
tiire; in specie, figura de retorica, prin
care oratoriuln prepara pre auditori la
una propOBitîone ce i ar attiuge, d^co
s'ar â emissu in modu abruptu.
* PREMUTU.-d, adj. part., presHus,
vedi pressu.
•PRENARRARE, t., priBnarr«re;
a narră înainte, mai Înainte.
•PRENATARE, si prenotare, v.,
praBBatare; 1. a innotă înainte; 2. ain-
notă pre loagamavileprenataprelonga
ripe.
* PRENAVIGARE, t., praenBTieareî
1. a naviga înainte; 2. mai vertosu, a
naviga pre longa, a trece, percurre na-
vigandu.
PRENDEEE, si i>rindere, prensi ai
prensei, prensu, v., proheudere si pren-
dere, (ît. premiere, iap. port. prenderţ
prov. fr. prendre) , inae eoventulu ro-
manescu are una esteosione de intel-
lessu, care coprende al parte d'in intel-
leasniu classiceloru : compre1ieiid(«re, de-
prehendere, ba înco si parte d'iu intel-
le&sulu classiceloru : ciipere, oonetpere,
per«Ipere,cumn si, infine, parte d'inin-
PtlE.
749
tellessuln classiceloru: eonnecteref al-
llgiire, Jnuirere. adJiiDţere; llger«, affl-
ţere; soere, aâgnere, eoDenere;baereret
adhaerere; ■gglnlliiare, cftBglutlnar«ţ
coagulare, eonoresoere, congelare; 11-
eere, deoere, poise Ueri, etc.; I. ca trans.
A. proprie, 1. a appucă cuana mâna sau
amendoue mănule : cu una mana voi
prendeti piî'a mat bene de câtu ua po-
temu noi prende cu amendoue măm^ ,
căutaţi de prendeti passerellele scăpate
d'in cavi' a; prendeti ccUusi'a de coda;
eopiUii si petrecu prendendu musce si
alte insecte; nu caută se prendi aUnne,
co te impungu eu actdu seu ; prensera
bouii si i puseră la jugu ; prendeti doui
calU sii puneţi la traesura; in acellu
jocu unii fugu , emo alţii allerga dupo
densii ca se i aăjanga si se i prenda;
totu eorpulu teu e numai unu vulnu, si
nu sciu de unde se te prendu, ca se nu
te supperu; d'in aiâii assistenti nu potu
prende unulu, care se merga cu mene
ea marturu; — candu nu se prende cera
in totu, ei numai in parte, ac^sta-a se
«spreme c\^de: a prende pre cineva de
vestimentu, de nasu, ăe capu, de peru,
de gâttu, de mâna, de peptu ; a prende
caliulu de urerhia ; prendemu boulu, a-
rietele, capr'a de carne; prendemu vasele
de torte, instrumentele de manuchie; — in
specie : a prende pre cineva in cbora, a
se prende in chora ; ca se joce chor'a si
alte jocuri romanesei,se prenăuuniicu
alţii de mâna; de ce nu prendeti fetele
inchora? fetele se prendu intre fete, co-ci
le e rosine se se prenda intre juni ; pro-
verb, teaiprensu in chora, cautasejoci;
— 2. a appucă nu numai cu mân'a, ci si
ca altu ceva, cu unu Instrumenta mai
vertoau, a) în genere : pescii se prendu
ctt plessi si cu alte instrumenie; soridi
se prendu cu curse ; prendemu focu, car-
boni, cu forcipile; omenii prendu pas-
seri cu laciele, prendu animali selba-
tice ctt câni, cu arme; potemu prejide
ceva cu dentii. cu bradele ; callii, iotiii
se j)rendu eu funi, etc, h) în specie
a) a venă : a ţirende pesd = a pescui ;
a prende cancri, brosce testose ; septe-
man'a acesta-a pescarii nu au prensu
nemiea; a prende liepuri, capriore, wm
=y Google
?S6
FBG.
urau, mai nmîti lupi; venatorii nu au
prensu niă una passere de mâncare ,
ăero au prensu mulţi corbi; nuseprendu
aaiâ ratiele selbatice; cu greu se prendu
gâseele aelbaiiee ; fi) despre lucmri si
persane inimice, a) mal raru despre
îucruri : a prende una cetate, una forţa-
refta, etc, incare sensu intra de regula
oompositulu coprendere; ^') forte desa
inse ei elegante despre persone;în acea
iataUa miUti d'in ai noştri perira parte
uemi, parte prensi; a scambâ prensii
in beUu; una eeta de eallarifuiramisaa
spre a prende câţiva d'in inimici , dero
nu potuprende nici unidu ; ^) forte desu
de assemine si elegante, despre locuri,
in sensula materiale de oceupare, (vedi
mai la valle sensnlu awlogu ideale) : tote
scaunele sunt prenae; au venitu aUii
mai inainte si au prensu tote locurile
bone cdle d&igentiei; ai nostriprensesse
bona positioneinfaci'a armateiinimice;
primii veniţi prendu celle mai bone si
eoounode scaune; prende si tu loeu unde
poti ; tote aceste seccature de vestimente
rupte prendu locu in desertu si forafo-
losu; — in sensn metaforica,' a prende
îoeu^ fi bonn, a contribui, a serrf, si
dfl acf : a arâ effecl;n,aprodnoeflffectuln
doritn, (vedi si mai diosu a prende bene) ;
vorb'a lui a prensu loeu si m'a adjuta^
forte nutltu; vorb'a ceUui potente prende
locu la toH si totu de a un'a ; acestu eu-
nisioru prende locuimporta^ injoetdu
mac/tinei; aceatu adaussu nu prende
heu in aetione, d e numai unu prisosu
incwcatoriu ; inse : prende numai locu
=:nu face nemica, nu contribue, nn ad-
juta intra nemica;— S) despre persone
culpabili sau accnaate, cumu si despre
animali stricatorie, a arrestă:j»-etMera
si dusaera pre'Christu la archiereu; nu-
mai dupo lupta aangeroaa se potura
prende latronii ; prendett furulu si Iu
pundi la im^iaore; de mulfu âmila ei
fugari, fora ae i pata prende ; de Iu voru
prende, au se Iu spendure ntyudieatu;
a tini inehi8e,nemaneate si nebeutevi-
, tâe prense in terrih'a satului; s'au
prensu turmde arrendatoriului in ae-
menaturel* sateaniloru; de ce mi-ai
prensu si tini caUtdu, forase tifiastri-
P^^
eatu eeva? 3. despre animali, cari appnca
pred'a cn unghiele sau ca alte mediloce :
eaimiele prendu aorid; şerpii prendu si
devora brosee; pescvimaimari pren(U*8i
devora pre celli mai miâ; tkdpea, ee
dorme muUu, nu prende galiine ; pa-
ianginuluprende musce in pandiele selle;
ce de musce s'au prensu in adelepaian-
ginidui ; pescele prende adesea si und-
ntdu cu buecatelVa de carne tCin eilu ;
aunt catusie venatorie , cari prendu tiu
mimai sorid, d si paaserdle; cânii le-
purari prendu Iepuri;— B. metaforice,
1. a supprende, a appucă in moda im-
provistu, a appucâ in fapta, & oppri in
cnisu, etc, a) in genere : forturiaprense
navea in mediitlu mard ; noptea pren-
sesae pre bieţii callatori in mediloa^
desertului ; latronii, ce specfdau in pă-
dure, soriră de ne prensera si ne des-
poliara ; au prensu serissorile secrete,
au prensu si nuntit ee le addueeau; ne
va prende air'a in poxiwea infeiiaia de
facutori de relle; b) in specie, a sup-
prende ceva sau pre cineva culpabile, a
prende in âagrante delictu, a convin-
ge, etc. : a prende pre dneva cu mâna
in saceu, in punga ; a prende pre dne-
va cu mentioni, cu intrige ; a luprende
furandu, conspirandu; a prende pre
conspiratori si conspirationea loru; a
se prende in vorba, in covente ; prov. a
prende eu mesur'a, cu lUr'a mica^m
prende cu mentioni, c« tn^eUaftont, etc.;
— mai vertosu : unu barbatu si prende
mulierea cu altulu, preeumu si mulierea
si pote prende harhatulu eu aWa; absol
a prende, afi prensu; eşti prensu, prov.
eşti prertau de capu si de peftor«=esti
deplinu convinsa de culpabilitate, n'ai
in cotrău scapă;— 2. u captivă, farmică,
seduce, ammagf, etc.: formosetieie d
numeprendu. numiprenduodii;preusu
si ammetitu de gratiele dineloru; eol-
lulu teu nu prende odii prin formose-
tia; asia mai allessa: a prende odulu,
odii; a prende deodi; odulu prende,
odulu se prende, nu mi se ptindu o-
cUi, etc, cu differite grade de energia
a intellessului: nu mi se prendu odii
pre ned un'a d't'n aceste formosdie, si :
ned un'a d'in aceste formoseiie nu m
.yGooglc
prendu oclii; absol. a prende^:& am-
niagf, ase prende=a se ammagf: nu
me mai prendi, nu mai poţi prende ned
copiilii; dnes'aprensH una data, nu se
mai prende a dou'a ora ; 3. a precepe
cu sensulu esternu sau internu : a) io
genere : n'am potutu prende ned una
vorba d'in cella spuae; n'am prensu
nemţea ^i* ce a vorbitu ; veniţi mai a-
prope, dico vreţi ae prendeti ceva d'in
eonversaHonea loru; campulu ae inten-
dea eâtu prende oclulu cellu mai agera;
uredtt'a nu potebene prende şanurile
nea prea gravi, ned prea acute ; b) in
specie : a) a coprende cu mentea, a in-
tellege, precepe, mai allessu la Macedo-
români : prendi romanesce? prendeti lim-
b'a romanesca, care eusioradeprensttP
nu prendemu inîelîessuJit coventeloru,
de si prendemu forte bene aonulu ace-
storu covente ; p) la toţi fiomănii iuse,
a') in genere cu intellessuln de a leu&
in capu, in mente : a prende sdre, in~
vetiatura, consiliu; si cu de ; a nu prende
de sdre ; copiUu ce nu prende de ned
una invetiatura aparentiloru; ^') inspe-
oie CB intellesaulu de a computâ, cal-
culă, numerâ, etc. : »t4 ti prendu diu'a
de eri, ea di intrega de lucru, pentru eo
mi ai veniiu in prandiulu mare la lu~
eru ; de eenu mi prendi la computu si ce
mi eşti detoriu de mai înainte ? asi& lOtâ
Tertosu in locutîonile : a prende in si-
ma, in computu, a nu prende in sema ;
d^ro si absol. aste-a se prendu, aeeUe-a
nu se prendu; prendu aceate-a, nu prendu
aeeUe-a ; de aci : a se prende =: a se
trece, a se potâ : ce fad tu, se prende
tma data, dh-o nu se prende de mai
multe ori , (vedi si mai diosu : a se
prende=Li se coTeni, etc.); 4. a câşti-
ga , a trage una venitu , a stringe nnu
venitu, a percepe dliri, a se folosi, etc,
a) eâtu ai prensu pre calîulu vendutu ?
n'am prensu mai nemica, abia am prensu
ce me costă pre mene; prende multu, pu-
dnu de pre mosior'a sea; d'in remasele
eontributioniloru numaipotemu prende
nemica ; de la saline tesaurulu publieu
prende si incassa mari summe; estu
tempu, d'in caua'a seeeetd, ahiă au poiutu
la^eatinii prende sementi'a băgata in pa-
mentu; b) in specie, a leuli cu mercede
a conduce, a auctoră : a) despre persoue :
a prende de tempuriu săpători de vinia;
nt- mi am prensu inco omeni eu bradete
pentru lucru la easeU ee am a edifică,
am prensu pene acumu numai măiestri;
nti potu prende unu servitoriu, unu co-
pitu cumu se cade; tote speUaiores-
sei e spunu co siint prense pre mai mtlfe
diile; carrutiari prensi eu iun'a, cwon-
nulu; neei unulu nu se prende eu lun'a,
d toii ceru se se prendacu diu'a; ^)âe-
sp 'e lucruri, miii vertosu de locuri, Id-
ca}»en, etc. : de ce ineepi a te mută fora
se ti prendi una casa ? am scrissu ami^
cuivi se mi prenda, la una ospitaria,
mai muUe camere, si mi a respunsu co
a prensu destuUe ; tote scauneiede frotUe
de la teatru sunt prense de abonaţi;
prendeti mai multe eamUie, co-ct câte
aii prensu, nu ne voru ineapi pre toţi;
— de aci absol. afiprensu=& fi occupatu,
obligatu, indetora^u ; a se prende=^a se
obligă, insarciuă, etc., (vedi mai diosu
sub H.); — 5. aienâ,capitĂ, propagi,
immultf, face, contracti, etc.,a) in genere:
aprende fHguri, tusse, gutturaria, — dif-
feritu de : frigurile, ^t4^rartu2«, tuasea
prende pre dne-va, cari se esplica prin
celle spuse mai susu;— a prende semen-
tia de bonu grânu; nu potemu prende
pord, stupi; fora boni tauri nu poH
prende bone vUe cornute; cu banni se
prendu banni ; — a prende invetiu reu;
anevolia te desveti de retdu invetiu ee
ai prensu una data ; b) in specie, a.) de-
spre persone si alte fiientie sentitorie,
a) a contractă, a capită nna dis^osi-
tione, applecare, abitudine, unu iavetiu,
una calitate, paasione, etc., fia rea : a
prende ura, pica, menia, ftaia, greOa,
aversione, desgustu eto., de ceva sau de
cineva; ce ati prensu atâlagretia de totu
ce e dtdce ? vedeţi se nu prenda copShdu
de micu ura de carte) etc.,— mai vertosn
passione : a prende spaima, frica, eo-
tremuru : calUi prensera spaima d se
arruncara cu caTrutCa in rupe; toţi au
prensu frica, tremura d fugu, etc, —
inse si : spmm'a prende pre luptători;
fric'a nu pendepre celli animosi; etc.,
eu seoau analoga, ddro si diSeiitn, care
=y Google
ihi PHE.
inse se esplica d'iD precedenţi; aeiă si :
einem ţrende mirare, A6ro si mai desu :
mirare prende pre dnm : nu ne prende
mwarea, de ce ve prende pre voi mira-
re;— fia bona : a prende gustu, plăcere,
volta bona, misericordia, affectione, com-
paswme, etc. : faceţi se prenda copilluîu
fHaeere si gustu de invetiatura; pren-
danu eompassione si de luermi tnant-
mate; câta affectione nu prendu venato-
rii de armele loru; ^') a coDcepe, a Ini
ca sementia aau fetu in sene : epele a-
ceste-a nii prendu de nea unu armessariu;
sunt vacce ce prendu in data de reri-ce
tfoiru; abaol. vaeca sterpa, ce nu prende
neâ inir'uim annu; si despre plante :
pamentulu botm prende tota sementi'a;
aeeUu-asi pomu nu prende tnserte de
veri-ce altu pomu; analogu, d^ro si dif-
feritu : aceUe-asi inserte nu prendu in
toţi pomii; acea-asi sementia nx prende
bene in totu geruUu depamentu; si refl.
semetUi'a se prende, insertele prea tar-
diupusenusepretidu; aaîăsi: aprende
raăecina, plantele prendu radedna, si
ieQ..arborelliise prendu, ebc. (vedi si mai
diosii);— ^) despre lucruri inanimate, a
contracU una calitate : tmtulu a prensu
oăore de rand^; asii ai : a prende CO'
lore, macedime, pulbere; vin^u prende
aerore, odore de iute, etc; de aci, 6. in
genere : a leuă, capitâ, face : a prende po-
tere; callii de animosi nu prendu carne
pre densii; dero si de reu unu omu nu
prende carne pre densulu; a prende
ehiagti , grassime ; a prende suffletu
sau suffiare^a. resufflă, a suiflâ; dâro
si fig. a prende suf^tu= a insufâeti ,-
a prende potere materiale sau morale ,
BiÂ^axi: a prertde anima, coragiu, nasu,
cotediantia. etc; inse : a ai prende â-
nim'a cu ceva, eu beuiura sau cu mâncare
=a si fortifică; — a prende limba, gura,
vorba, etc., ca sensu generale de a in-
eepe a Torbf, a prende coragiu de vorba;
inse si cn sensu speciale : a prende vorba
eu cweva=:a se prende la vorba cu eine-
va=^ inoepe rorba, a intră, in vorba, a
se dă la Torba, etc, (vedi si mai diosu ;
— de aci , 7. cu sensu si mai generale
de a mcepe, a se pune pre lucru, a se
qipuc de lucrti, a se dî la lucru : nu
prende a face nemica; a prensu la beutu;
si refies. prendeti-ve cu ăentii de carte;
fiendu CO nu aveţi ce mancă aWa, pren-
deti-ve de memelliga; prende-te eu totu
dHnudensulu de acesta măiestria; 8. io
sensuri materiali, d^ro metaforice, si
mai multn sau mai pucinu departatede
sensul ulu originarîu : a) a accatiă :prM^
acestu vestimentu de ceUu umiu, pren-
deti ceste fiori îa peUeria, de urechia, de
peru; si refl. spinii se prendu de vesti-
mente; plantde părăsite se prendu de
alie plante; b) alegă, irijugâ,acoD;ange,
înnodă, etc. : a prende vitide tenere de
pari; viti'a se prende de totu preste ee
da; a prende jundi la jugu ; a prende
ladtdu, ad'a, funea de guitulu cuiva; a
prende doue capUe de fune; e) a infige,
bagă, bate, e^tc. : a prende scandur'aat
mai multe cunie de (dta scândura; prenât
toţi nasturii vestei; d) a lepi, aggluti-
a&, etc. : a prende cu coca folitie unm
fasddu; passerea se prende nu numai
cu Iade, d muUe passeri se prendu de
lemne viscute; ni s'au prensu pefiorde
de scandurele unse cu ceva glutinosu;
e) a cose : prende mâniede la loeulu
ioru; nu te imbraecâ eu eamisi^a, înainte
de a ua prende pre undee rupta; leuati
ace si prendeti mai CMrrendu clinii vet-
timenUdui; f) a stringe, condensa, con-
gela, inchiagă, consolida, etc, mai rer-
tosu ca reâes., a se prende, vorbindn de
Ucide ce se consolida prin frigu : incepe
a seprenăe ap'ariuriloru; nu s'a prent»
inco glada , nu ve daţi pre glada, eomie
incobenapren8a;eer'a a inceputu apren-
de pre de a supr'a; nu sdu de ce lap^ nu
se prende; a mancă lapte prensu; di»
lapte prensu se face lapte batutu; ft&rea
laptelui sau crem'ase prende maiantd-
niu; laptele fertu se prende in datapre
de a supr'a, inse si : laptele prende flore,
crema, etc, cari se esplica prin celle de
maisusu; — in acestu intellessu, reSes.a
se prende are aprope sensu de intraosi-
tivu, despre care caută se attingemu 1»
urmatoriulu : II. ca intrane. A. in for-
ma refl. simpla sau si refless. passiva,
1. a se prende^A prende radecina, a w
accatiă, a se lipi, etc, (vedi snsn Ia I);
2,a remao^, astăintr'annlocn,aseniU
=y Google
m^
I& BCflUu locu, a intardiă, a au mai ve-
ni : unăe se duce, se prenăe, de acf, a
se stabili ia aceUn loca : câtt siraini
vinu la noi, nu se nuri intorm in terr'a
îoru, ei se prendu aici intre noi; 3. a se
prende : a) a se naDier&, a se lena ia
computo, ia sama; i) am coveaf, a se
poM, a se permitte, a se trece : prov. se
prende ca mue'a inpariete; voiu vorM,
de mi seva prende sau nu vorh'a; ceUui
ee pote, tote se prendu, (yedi si mai ansn
la I.); 4. a se prende : a) a se 4eg&, oble-
g& : a 8« prenăe frate de cruce cu dne-
va; nu me prendu se ti faeu lucru honu
m asia de pueinu tempu, (vedi Bi mai
goso la I.}; &j a se mesoră, a se puae con-
tra, a si face ia pisma : nu te prenăe eu
eei mai mari ca tene; de cete prendi la
voria, la certa eu cei mai invetiati si
mai vertoai ca lene? c) a pane remasn :
me prendu pre eapulu meu, pre tota sta-
rea; a se prende la intreeere in fuga pre
miUi de lei; abs. a se prende cu cineva
=:& Iu provoci; de acf prov. si pop. ase
prenăe in câni ^ eoatninaclter sfere,
realtl, obitar^ — B. in forma activa,
1, cu seneulu de : a) a concepe, a pren-
de radeciaa; b) a nametâ, tina computu;
c) a influl, coatribui, adjnt&; ă) a se co-
veni, (vedi mai susu ai la I. sila II.); —
de act, 2. si ca traositivu, inse in fonna
nnipeiBonale, ca lat. decere ^ a seda
bme, a seda formosu : nu le prendu a-
eeste vesHmente, nuprende pre unu june
a face si vorbi ca unu betrânu; albulu
se prende mai bene de cătu negrulu ; ee
reu te prende acesta colore la facia;
3. inse ca intransitivu, dăro totu in for-
ma unipersonale, cuintellessuluclassice-
loru : profloere , snocedere, iisn reni-
re, etc, cmnuitoluce mânca, tmi pren-
de; Imerulu nu mi prende de locu; mai
veitosa in constructione cu bene : eco-
nomiele ti prendu bene la tempu de ne-
voita si de lipse; ce invetiati in scola ve
va prende bene in vieti'a socicde; si refl.
a se prende bene : nu mi s'a prensu in
ned un'a d'in maiestriele ce am esser-
eiiatu.
FB£KDITI030,-a, adj., lînrenB, sd-
kierese, repeasi riseoBiis; care se pren-
de : plante prenditiosn, materia viscosa
PEE.
75»
si prendiliosa; cotfa e prendifioaa; vedi
si prenăitoriu.
PRENDITORE, 8. f., vedi prenăi-
toriu.
PRENDlTORra,-fl, adj. 8-, care pren-
de, se prende, saa serve a prenăere, 1. in
genere, captor, hiereiia, repeng : pren-
^ditorii lui Christu maletraetara pre
prensu; prenditori de passeri eantatorie;
plante prendilorie, eder'a e planta pren-
ditoria; 2. in specie, ca a. realp, prendi-
loriu, si mai vertosu f., prenditâria =
prenditore, a) abstr., captio, captas i
prendifore de ursi; a scote venalort îa
prenditore de lupi; prenditorea de ursi
a mersu forte bene; i) concr., locn sau
instramentu ileprensa, prensorloM, de-
elpnlDD, fnBldl» : una gropa incon-
giurata cu duplu gardu, in care noptea
se baga unuporcellu, e bona prenditore
ăe infestatori lupi,
* PRENOBILE, adj., prnnobilU, forte
nobile.
PRENOME, si prenume, pi. preno-
mine, prnnoineti, nome piisu înainte de
alta nome, si in specie, nomele indivi-
duale allu unnt omu,prepuBu, de regula,
la antici Romani, cumii se propune si la
noi nomelui de familia : i}renomel€ e ăe-
ro addeveratulu nome allu unei persone,
nomele ăe baiteeu, atmu se dice ca es-
pressionea vulgare, ero nu connomele,
eumu vreu se Vapplice unii cărturari.
FRENOMINARE, v., pnenomtnart^,
1. a dâ unu prenotne : coptllula fu pre-
nominatu dupo nomele sântului ăiliei, in
care se naseusse; 2. a nomină sau nami
mai inainte : prenominafii onorabili
domni.
* PBENOSCERE, prenosoui, prenos-
cutu si prenotu, v., prniioBcere> a nosee
sau eonnosce de mai inainte.
* PRENOTABE, v., pnenotare; 1. a
notă inainte, mai inainte; 2. a nota in
capa, in fronte; 3. a intitula; 4. a di-
stinge.
* PRENOTATIONE, 8.f., (it. preno-
taslone), actione de prenotare.
* PBENOTATD,-a, adj. part., prae-
DOtatDB,
* PRENOTIONE, a. f., praeaetlo, no-
tione anteriore, precedente; prejudecin.
48
.yGooglc
?5*_
F&t
PEENOUIBECpren«r«;,-cficu,T.,r«- 1
■•Tue, r«floere ; a renoaf, reDon&, re-
foim&, regeaeri, etc. : a prenouf «Wa,
vestimentvlu.
* FRENSABE, v., prensare si prek«n-
B>r«, (d'in prensu, forma intensiva d'in
prendere), a se dă, a amblă, a cautâ se
prenăa; a prwde cu potere, violentia.
* PRENSATIONE, a. f., prMMtl»,
actione de prensare.
. PBENSATOKIU,-<oria,adj.8.,(pre«-
•ator), care prema.
FBENSATU.-o, adj. part., prensatos.
PBKNSATUBA, s.I.,(aiprin8attfra),
prensla, eaptora; actione si resultatu allu
aftionei de prendere.
* FBENSIONE, s. f., prensloţ (d'in
prensu de la prendere), actione de pren-
dcre : prensionea fugarHoru.
" PBENSITABE, v., preiiBltare,(d'in
prerssn de Ia prendere, forma itetatira),
a tota amblă ss prenda.
FBENSOBE si prinsore, s. f., vedi
prensoriu.
FBENSOBm,-o, adj. s^ (i'inpremu
de ]Aprendere), care prende sau serve a
prmdere, prenditoriurtoria, l.mairaru
ca Bulist. persooale, etptor : prensori»
de ursi, de lei; 2. ca mai desu ca subst.
reale, prefiAoriu, de regula inse f.pren-
aoria =z prensore, prinsore, a) abstr.,
a) in genere, oaptio, captura , oaptns :
prensore de lupi, la prensorea fugari'
Uru am luatu si eu parte, ^) ia specie,
■poaBio=râmasu, nu face prensore cu
ellu, co te remane; a face, a punepren-
aorepre tota starea, pre capu, pre una
miile de gtdbini, a câştigă prensorea a
perie prensorea; tn. tote prensorUe eu
perdu; b) concr. prenaorlam, lasldtae,
earoer, (comp. si fr. prUta* it. priglo-
■e), locu si instnimeutu de prendere, si
in Bpecie, de praisu si inchiau omeni ,
carcere, inchisore.
FRENSn (prinsu),'a, adj. parL, pre-
baiiBus Ban prensas, oaptuB; adbnrenB,
«raxoi, etiiaexasf consatHs, ooagola-
tsi, etc. (vedi prendere) : fugari prensi,
peaceh prenau; plante prense de vesti-
mente, fiorea prensa la ureehia; glacia
nn hene prensa; aummele prense in şe-
ma n ceUe neprenae in sma, etc. — in-
PBB.
strvmente de prensu peace;pirenttdmvr_
siloru.
FBENSUBA (j^naura), a. f., eapta-
ra; actione, dâro mai ver^n resultatu
alia actionei de prendere, 1. io genere :
prenawa si strinaura de gUttu; prenaura
de pesce, deli^deursi;maimiilteprenf
iurede friguri; neineemnakiafoatupreit-
svr'a de grane de e^u tmtp»; 2. ia sjp»-
cie, agrn închisu d'in locunle comunay.
* FBENU, e. m., praeanmi peptine
de acarminatu linu, cftnepa si altele.
* PBENUMESABE, v., (prMaaUf
rare), pernaBierare; aiam^eranf 1- t
numeri intre altiii 2. a numeri de iO'
ainte; si de aci : a aboni, a pnoe iatr* i-
bonatî; 3. a nameră in tota, de la prima
la ultima.
* PBENUMEBATIONE, a. f., actio-
ne de prentmerare .- prenumeratioite la
diarie si la alte publicaiiom.
« FBENCUEBATn.-o, adj. part., a-
bonatu.
PBENUME, prenumire; redi : pre-
nome, prenominare.
* PBENUNTTABE si premimeiare v .,
praenaRtlare ai praeauelaref a anonn-
ti&, a iaecieotii de Înainte; a predice, a
prenotă.
* PBENaNTIATIONE, a. /., prae-
nuatlatio] actione si reeultata ^lu ac-
tionei de prenuntiare.
* PBENUNTlATIVa,-o, adj., praa-
■HntUtlTUB, care are faoultatea de a pre-
dice.
* PBENtJNTUTOEID.-torta, aiU- ».,
praennntlatvr, care prenuntia.
*PBENDNTIATO,-a,adj.part.,Pf*«-
RUhtlatDB, Duntiatu ioainte, prediaaa.
* PBBNDNTIU.-o, adj. a., ikmpbi-
tlui, 1. care prentmtia, predicatoriu,
2. ce ae prenuntia, predietione, aemna.
« FBEOCCDPANTE, a^j. part. preş.,
prieooeapans, (it. preoeaapaate). cart
preocettpa.
*PEEOCCDPARE, t., praoMipa»;
(fr. prdoefloper) l.aoccHpâinainte,ni>i
inaiote : inimicuiu preoeouppâ pagUw-
nHe celle mai bone; 2. a appucî inaio-
te, a preveni; 3.aoccupÂforte,T0tktD4n
de apiritu, a absorbi meniea; a turbării
iocîeti : me preoccupa sortea capSlfi»
=y Google
mâne.
•PEEOC3C0PATIONE, i. f., prw-
•i«a]Mitl*, (fr. f rioeeipalion); actioue
de preoceupare : precoeupaiionea posi-
HonUom hone, preoeet^atume de sor-
tea aUorusei.
•PREOCCUPATU,-a, adj ■ p8rt.,p«e-
•eenpatns; iocupreoecupatu, spirite pre-
oceupate de mai înainte.
• PBEOPINANTE, adj. part. pree.,
(f FMftplBui, b. prd*pfiMHt), care pre-
«pino.
• PBBOFINABE, t., (praetplnHrl,
tt. pr4»plHr); a opinft inaUbea altDi-« :
iwe* n^am eogetutu a preo^iriâ asuprea
acestei eatise; dne vor%esee eontr'a ideei
despre eare a preopihatu, e»te neeonse-
eente.
, PaBOPINATIONE, s. f., (ft. pr«-
«plaatUn), aetione de preopinare.
*PB£OBDIMAAE, T-, prawrdlMre,
1. A ordini eemt ini^ntta altni-a; 2. a
ordini, r«gQli, desthii de mai inaiote.
• PKBOBDINATIONE, s. f-, pnieor-
4lBatl«, actione de ţveordinare.
* FBIiOBDINATD,-a, ftdj . part., prae-
•rdlnatns.
• PBEOSTGNDKBE , preo^ensi si
preostensei, preostensu, t., praeoBtende-
re, a ostende sau arreti mai infunte.
• PBEOSTENSU,-o.aâj. part.,prBe-
•iteMBBi, arretata mai iaainte.
PBEOTESCE Bi preutesce. adr. , »•
eerdatoB more, in modii preotescu.
PBEOTESCTJ si preiUeseu^-a. adj., gi-
eerdvtallB, de preotu, relativa Xapreotu
sas la preoţi, lapretrffa; vestimetUe preo-
ţeşti, portttpreotescu.
PBEOTESSA si preutessa, e. f-, Ba-
««r4atlt eo«Jiiz, soGia, coosorte a preo-
ttUui; momm'a ţrtotessa.
PBEOTIA si previia. s. f., taeeri*-
tlami preabjterlDm, preibj^ratns; da^
raia sau demnitatea de preotu : preotFa
n« se da de cdtu eeUoru ce se consacra
Otl/ultit eedesiastiat.
PBEOTIME'si pretttime, a. f., saoer-
detaa ccUeţlnn vel naltltailo ) toţi
preotH; mnltimâ de preoţi.
PBEOTO, ti prmtu; k m., BaeerdoH,
prMbfter, (H. T. preretc, ii n. ptele.
PWL WC
isp. preite si prebltero; cat. preberst
proT. prerelre, preire sî preitre, fr, pr«-
tn, macedorom. prerto alb. pii*TtBf si io
alte limbe : aogl. gax. preast^ngL prlevt
germ. priester» traasformate parte d'in
grec. npsop&repo;, parte d'in lat. praekl-
tor), celln ce s'a consacrata servitiQlni
divina, si e antorisatu a face oeremo-
nielersligiâse : veri-cebasericaare preo»
tUseiipagafiiamulH, caii dtristianismidu,
avea preoţii set : preoţii hii Joae, lui A-
polUne, im Bacdui; preotH indiani se
numewu st bramani sx bonei , preoţii
gaUiei se ntmiau druidi; la Qreeii antiâ
prinapii aveau si mistionea de preoţi
saerificatori, de acea-aportau a UUwi eu
ipt^a si un» outUu eu tica; preoţii ro-
numi se aUegean d'intre âmenii eei nm
considerau.
•PBEPABAIITE, adj. part. pr«s.,
prae^arana, (it. pr4parante), caieitr»-
para.
• PBEPABABE, r., pnaparart, (fr.
pr4parer); a pară san dispune de mai
înainte, a pune de inainte in stare de a
servi la unu scopn : a pr^arăcas'a spre
locuire; ampreparatu pamenttdu spre a
Iu ară; prepara'tni mes'a ca se măneu;
preparatu-tiai. merindele de caiiatorlaf
buecatariu ce sete prepară buceaie; ww
professoriu de ekymiea are lipse de unu
preparatoriu, care se prepare celle ne-
cessarie la demonstrarea legiioru chy-
miee; — âg. a si prepară terrenulu de
successu; a prepară pre parente pentru
trisfa scire a mortei Uliului; a prepară
eu arte ceUe ce are a diee in urma ; a
prepară discwevlu ce are se pronunţie.
« FBQPABATIONE, b. f., praepara-
tlO) <fr. priparatlon); actione de prepa-
rare, sau de a se prepară : a vorbi, a
predică cu preparattone; preparationea
buecateîoru; nudieamentele sunt prepar
raiioni farmaceutice.
• PREPABATIVU,-a, a^. s. , (it.
preparatiTOf fr. pr4paratir);aptii& pre-
pară, ce serve la jireporofu: lucrări pr«-
parorftt«;subat. m.reale,pr^ara/tt'u,Bau
f. preparativa, mesura luata de înainte
pestro unn scopn anomitu : nu se a
lemaiu neei una pr^arativa;^*na revo-
Mume ce destron6dia:0'e unu prittpipe,
=y Google
iK
PBE.
serve de preparativala una altarevolu-
tione; mai Tartosnin plurale ; maripre'
parative de lupta; preparativde unei £•
tpeditione, UNttt asaediu, unei eaîlaioria;
a si pcrdetempulu in preparative inutili:
aefyta-a reclama celle mai seriise pre-
parative.
* PBGPABAIOBE si pr^ratoriu,-
toria, adj. b., praeparator si prupars-
torlai, (fr. prAparatear); care prepaira,
sao Berve a prepară; in B^cis oeHu ce
intr'una cursa de ptiyaîca saa cliymica
prepara celle neceasarifllaesperimentele
profesaorelni.
* PBGPABATU,-a, adj. part, pra«-
yaratns.
* PRGPABATDBA., a. f., pniepwa-
tara, actione, d6ro mai Tertiwn reSDl-
tata alia actîoaei de preparare.
* FB£PABVU,-a, a^j., vnuMm^r
forte parvtt.
PBEPATIBE, T. .prupati, a pati
forte, a patt rea da cera.
* FBEPEDLMENTU, b. m., prupe-
dtKentam, impedîmeata, pedica prepa-
rata.
* PBEPEDIBE, r.,pHepedlre, a pune
ceva iaainte de peAi, îapedli, a impedicâ
petiorele, si de aci in genere : a impe-
âie&, încurca, opprf.
«PBEPKONERABEBiprepetnMorare,
T., pnepignerâre, a pegnerâ aaa pem-
noră de mai iaainte.
* PBEPETE, adj., praep«s,-prM-
petis, (d'iD prepelere=prepetire} , ra-
pedita, rapidu , si ia parte, cu rapidu
aborn : prepeti sagette, prepete ventu,
prepetele sioru allu aeerei; aripata, ei
de acî, ca subst. passere aripata, abora-
tore, si in specie, sboratore bona deau-
garie, de unde, prepfte=iAQitu, faiora-
bile, ferice. (Na e improbabile ca pre-
pitu =; pripita se fia essita d'ia pre-
pete. M.)
* PREPETERE,8i prfipe/ire, v.,prae-
peterpj a se pornf cu mare furia, a se
ropedi, a tande la cefa cu mare iocor-
dare.
«PREPOLLERE;v., pnepoUere, afi
prepotente ; a potâ forte mnltu, a fi mai
potenta ca alţii.
♦PBEPONDBBANTE, adj. part. prea.,
praep O n deraia, (it. preponderaBt«, tt.
prtpondtirant), Min prepondera : forti»
preponderanti , inftuentia preponde-
rante.
* PEEPONDEEANTI A, 8. f., (it pre-
ptDderanis, fr. prtip*ndriraae«); calitata
de preponderante : preponderantCadas-
siloru avute, preponSeranti'a apirituim
asuprea materiei.
« FREPONDERABE, v., praepeade-
rarei 1. a poader mai malta, a fi mai
greu ; 2. metaforice, a) a iaoliB& iatt'aaa
parte ; a preponderă in partea republi-
cei; b) ih superiore, mai potente, mai
influente; c) a întrece.
• PREPONDERĂ TIONE, 8. f., prae-
PaiideraUaţ actione da preponderare;ă
cu intellessula formei pryionderaitlia,
Btatu sau calitate de preponderante,
FREPONEBE, siprepunere, prepun.
prepuseif prepusu ; n preposi, preposei,
preposu, preposittt ai pr^ostu, v., prae-
ponere} inppoaere, sBBploarif dlffld«r«i
(compara si it. prepsrre, iap. prepeaer,
poit.prepor, proT. prep«ner); 1. iponeaoa
pune Înainte, mai înainte, mai su3u san
mai pre susu, «aproprie si in genere •.aceste
versuri se se prepona in frontea cartei;
a prepone celle prvne c^oru ultime; pre-
cumu edificieloru se preponu vestibute.
asia si orationiloru se preponu essor-
die; b) metaforice, si in specie : a) a &ce
mai mare , a pune in capu : a prepwae
pre cineva unui servitiu, unui ramu de
servitiu , unei nave, unei intrependere,
unui negotiu, administraiionei finantte-
loru, etc.; p) a preferi, a dă preferentia;
a prepone vietiei selle intereasHe publice;
a prepune interessiloru amicului saltUea
patriei; 2. a pone. ia menta ceva inainte
de connoscenti'a lucrului enauai, a) ia
genere, a prejudică, a auppune, a pre-
suppune : dupo tote apparentiele preptmu
co lucrulu nu e asia eumu spuneţi voi;
b) in specie, a suspectă, a nu se increde,
a se teme de ammagire, de insellatiooe,
de proditione, etc: pre unulu (fw voi
doui mi prepunu co mi a furaiu bannii;
a prepune pre tnuUi, pre unuU; asipre-
pune mulierea, a si prepune servitorii;
nu am prepusu si nu prepunu ned «mi
reu d*!» partea vostra; cmtupoMiprâ-
=y Google
PBB;
pune bon^a nostra eredentia; eeprepunu
eu, am eovente fkndatese creau eo atiâ
e; tţfratmii prepunu si pre sodele ti fi-
îa sei.
PEEPONITOEni,-<ono, fprepunflo-
toriu ai prcpuUoriu), adj. a., 1. in ge-
nere, prtcpoii«iiB, care prepuDO, pune
inainte, maipreaust/; 2. io specie, snppo-
Kens, ■ntptouist gusplctosngt care pre-
jndiea; care du crede, no are încredere,
si in specie, e app'ecatn a se teme» a na
se încrede, a avâ prepuse, etc.
FREFOBTASE, T., praepartan, a
port& inainte, in facia.
•PREPOSI'nONE,8.f.,pr«eposltiff,
(it. Frepoaislone* fr. prâpo8ltI»n); snp-
p*iUI«, Baiplel0fpr«^adtelDra»4irBden-
tlif actione de a preponere san de a fi
prvposu, 1. in genere: preposUionea «-
neipartchia de ccUli altei pareeMe ; pre-
positionea unui omu in capulu admini-
strationei; — coiterBi. preposetione, co-
rentn de relatione ce, de regula, se pre-
pune ecvmUdui, a cai relatione cu alto
coventu espreme : in, de, cu, sunt prepo-
sitioni, prepositionea ai eomplementidu
seu; — 2. in specie, prejndecin, supposi-
tione, presappositione, si mai rertosn,
neineredere, temere de a fi insellata;
(vedi si preposu ca subst. reale).
♦^PBEPOSlTIVU.-ffl, adj., prtep»Bl-
tlfH, (it. prepoBltlTo), aptu a & prepo-
aitU, care sepoteprepoNe, san e preposu;
in specie : covente, partioelle prepositive;
toUdulu e preposUivu in ceUe alte limbe
serori eu a nostra.
" PREPOSIT [/,-«, adj. part., prae>
poBitu» pnsn in frunte : c^i prepositi
eompani^oru de armaţi ; subst. prepo-
tifulu administrationei acestei eaUe;
prepositulU unei baserice, unei eparchie;
prepoaUele sunt lucrurile preferite, eon-
sideraie ca «tai bone de eâtu altele, fora
st fia absolutu bone.
• PREPOSITCBA,8.f.,p^aepo8Uo^a,•
actioae si actu de preponere, d^ro mai
TCrtosu, statn de prepositu; ofQein alin
unui prepositu : preposiiur'a catedralei
e vacante; ai locu, resedentia a prepo-
tituhii.
• PBEPO8TATlC0,-a, adj. s. , (it.
trepcstatleo); relativa laprepoato; oa
PBE,
«T
subst. reale, offlciu alin prepottuhti, e-
molnmente alleprepos^ultn.
* PBEPOSTEBâBE, t.. p»«p«Bte'
rare ] a pone ce e postern inainte, s
interrerte; a pune de a indosele, de a
inderetrele.
* PREPOSTEBTA, a. I., si :
• PBEPOSTERITATE, s.f., p»«p*-
■terltşsf stătu ie preposteru, ordinein-
terversa; fapta si lucru facutu pre dosn.
• PBEPOSTEB0,-a. adj., praepoBte-
niBţ pasu, oumn dice Bom&uulu, ca de
a inderetrele sau inapoiele inainte, in-
terrersu, pre dosa, de a inderetrele : o-
meni preposteri, muliereprepoitera;be-
tranu preposteru; prepo$tera nascere;
frasi prepostere; ce pate fi mai prepo-
steru de eâtu a face de cete ai appucatu
tu ? — ren, fora locu si fora tempii : pre-
poatere cereri, prepostera pasâione.
« PREPOSTD,-a, adj.part., praepv
8taa=praepoiltaR, (it. prepoate^pra*
posito), prepositu : barliatii prepo^ la
gubemacltdu nava stattilui; sobst., pre~
postn căli&oru publice ncUionali ; pr0-
postulu catedralei, epifeopiei,.meiropotiei.
PBBPOSU, si prepusu,-a. adj. part,
1. in genere, praeposttia i barbătiipre-
posi administrationiloru ; onorea pre-
posa av&^; eoventele prepose aitoru
covente se dieu prepositioni ; se aflamu
unu barbatu demnu de preposu in ca-
pulu pottrei nostra armata; 2. in specie :
a) ca part. si sup., a) presto totn, snp'
pOBltas, praeJnilestiB, eoiJeetiB=:5t(p-
pow, presnpposu, prejudecatn: c«U« eu
maUu inainte prepose de agere ingenie
in astronomia sunt astadi fapte de-
monstrate; nu ede preposu aasemine
ceva monstruoau ; preposulu e mai ade-
sea fora fiiHdamentu; b) in parte, bub-
pe6tnB=in care n'are cineva încredere,
temntu co pete inselli, co a pututu face
unu ren: nwlieripreposedeinfanticidvt;
omeni preposi defurtu; nu te inerede
eellui preposu; a_) subst. ra. reale, pre-
posu, 'pl. prepose si preposuri, BUBpIeloi
pre tene cadepreposuîu de acestu furtu;
a ave preposu pre cineva co acesfu-a
Var'fifaraiu; a aăducepre cim-va in
prepoeu:=a pune in preposu^ia Iu face
preposu; inie : a pune in preposu 8i=
=y Google
a hagă in prepcsu, la prepasu=& la face
st prepona; onm cu preposu. a') car»
porta prqmu, e prtpomt de altii, ^')
oare are prspcww pre alţii: {ffor./îtnilu
«1 UHU preposu, furatulu eu una waAe
ie prepose; reu fora preposu msepote.
PREPOTENTE, adj. part. prea., »rM-
ftt9t, (it. prepotente) ; oare pote mai
molto că alţii, sQperiore in po/ere: cella
mai potente, forte potente: oetatiani pre-
pottmti prin averi ai fUmcHoni ; li pen-
tru lacmri : pr^xitentea natura, pre^
potattde sora;— subst. prepotentii, celli
prea-pofenft, tari ri mari : a te incJună
prepotentihru diUei.
PBEFOTENTIA, s. f., pracpatestU,
sUtu, calitate iopr^otenie; prepotet^
ti't eeiatianiloru acuţi.
PBDPOTEBE, T., pra«p«Me} tapate
mai multa ca alţii, a fi sapenore in po-
tera, a prepooderâ, a fi prea inflaente.
FfiEPUlTOBin, prepuuitoriu, prt-
pumere, prepusu, etc, redi : preponere,
preponitoriu, preposu.
• FBEPnfiGABE. T., praepnrffire}
a parg& de inainte, dâ mai înainte.
• FREPUTIAEE, v., praapatUrer a
trage in ausn sau in dioen prepuHuUi.
* PBEPDTIATU,-a, a^.pajt, pr»-
pitutoi, provedutu ca prefmtiu, necir-
flumoisn; de aci si preputiatione, b. f.,
praepBtlstla, oppos. la eireumcisione.
* PBEPDTIU, pi. preputie , praepa-
*!■■( (fr. prtpnee), pellea ce inveleaee
estremitatea membrului ?irile : in an-
tieitate Egţfpttanii si Judanii ai taiiâu
preputiulu; astadi Judanii si Maekome-
danii si talia preputiulu; UMorea, pre-
putiului se nomesce eircumeisione.
FBEBADEBE, prerasi ei prerasei ,
prera«ti,T.,prnr«dere,l.aradsd'inainte,
in facia; 2. a rade, pre de asupr'a; 3. a
attinge, a merge Upitu ca ceva, pre longa
ceva :navilepreradurip'a,coat'amarii.
PBEBADUBE, T., prMradlare, a
radid forte, a coperf cu radiele selle.
PBEBANClDn,-a, adj., praeranei-
dae, forte rancidu, prea-ranei^.
FBEBAPIDIJ.-a, adj., praenpidiii,
forte r^idn, prea^rapt^.
PREBAPIfiE ai prerepire. pr^epii,
prtrepitu si prereptu, t., praertpero»
ŢRE.
praereptaat 1. a rapl d'inai&te, d'in o-
eli âre-cnmn: 2. a rc^ inainte de tempo;
a sntedpâ; 3. a rapt cu rapiditate, a
smulge; si intr. a se rapedi en furia.
* PBEBEPTOBIUriorM>adj.B.,prae-
repter, oare pr«rape, râpe (Jre-cnma d'ia
ocli, d'in gara.
* FBEmGIDU,-tf, adj.. praerfvMw»
forte rigidu, prea-rigîdu.
* PBEBIFIU, pL preripie, prawlpU,
loca longa rip'a, pre longa ripa, intr'ona
rip'a : croeodUH stan m prer^ie.
* PBEBOBOBABE, v.. praentann»
a rdboră mai de inaînta.
* FPEBOBOBATU,-*, adj. part.,
praersberatu. de inai&te, mai de ii-
ainte raboratu.
FBEBODEBE;, prerori si prermi,
prerosu, T.. prwri<er*,aro(l8d'iaaintet
in facia, pre de a snpr'a; a masei, a În-
cepe a mpe, etc.
FBEROQABE, v., praenran, a ro*
g&=nntreb& inainte, mai ioainte deal-
Ui; in genere, a preferi, a se adcessi da
preferentia.
FBEBOGATIONE, s. L, praerafatla,
aotione de prerogare, in specie coBensii
de prerogativa.
FBEBOGATIVA, s. f., pnanfatira,
redi prarogaUvu.
FREBOâATIVn,-ii, acy. s.. praer*-
ratlTDB, (compara si it. prereraUra» fir.
pr^raKatlre) ; 1. care e Întrebata mai
inainte de ^tii, care are dreptolo de a
fi intrebatu, de a si d& părerea ai a roti
mai antftniu : triburi prerogative, cen-
turia prerogativa; si absoL praro^afwa
(subintellege een^'a>-t&u,-etc.); 2. aba.
s. f. prerogativa, a) senuia distiaotin,
neindonioBu : supplieatianea e preroga-
tiva a triun/ului; b) mai vertosnin seun
vulgare, distiuctione, privilegia, calitate
distinctiva si essentiale : prerogativde
coronei, prerogativ'a odimanloniiMdio-
nali e votarea ve»iturdw% si spetdoru;
nu mai pucâiu formosa prerogatwa a
aeelloru-asi adunări e leuarea ratioui-
loru pentru bonnH dispensi; preroga-
tivele omului fada eu bestfasunt mmttt
ei Btra^icite.
PBBBOSU,-a, adj. part., pratnfMi
roao de inainte.
=y Google
PKE.
na
FBEBUMFEBfi b! prempere, prentpsi
n prempaei, premptu, t., pncrnnipen,
ft rampa inainto, in &oia, la nnu capitu
la uns parte; — applicatn mai Tertosuin
form'a partieipîale, prerupiu,-a,=prM-
rBptni, (compara si it. prcrntto), ruptu
in facia aanio tătare, si de aci, Torbindu
dwiHre localităţi : dereptn in sDsa sau in
dioBD, raposn, precipitioan, rapida forte,
a) proprie : prerupte henri, .preruptu
monte, prempta ripa; prerupte fosse,
vttUi; prerupte eaatre ; si abs. a »e ar-
r%mc& tu prerupte; b) metaforica : pre-
rupta audaeia, rioleota si pericnlosa.
PHEaUPTţr.-o, adj. part., praernp-
iWf (?edi prerwHpere).
* PBESAGIBE, T., pneBâflre, 1. a
$agi san sentf d'inaînte, a avâ presen-
timenta de ee are se se intemple; 2. me-
teorice, a predice, a profetîsă.
•PRBSAflITIONE, B.f,praeaa7ltl«,
atAAmitie preaagire, preaentire, presen-
tîmentu.
*PBBSAGIU, pl.-c, priesafinm,
1. presentimentn deGeTafiitorin;2. ma-
DtftstatioDeaaoestai preBentimenta; me-
dia de a manifeat assanine preeenti-
meste : profeţia, predictione, semna pre-
nan^torin de celle renitorie, etc.
* FBESAQO.-d, adj., prteisgni, care
pre$age, presente, predice, profetisa.
PBESALTARE,r.,prnBaltai-e,asaltă
înaintea cuiva, Înaintea altoru-a: juni»
formoae vergini preaalta camdui triun-
fale.
PBBSANCTU si pres&tau,-a, adj.,
(preaaniitns), si despărţita, presantv,
prea-santu, titlu datu prelatiloru bsse-
riD^ ; — mai modestn si mai covenien-
ti«8aetitlntadepre(Man/iYH, ce inco se
da aeelloni-asî persone.
FBESABABE, t., sate Mnaper^ere,
a pnne sare merunta preste ceva : a pre-
sară aimea,*apoi metaf. : apresardbne-
eatele eu forma, a pre$arâ callea cu
arena, a presară orationea eu fioriedle-
retorice,
* PEtESlBYOPE, adj. s., (fr. yMbrope»
d*!!! ffpi<ipD;=betrftnn, si (!«{> := oohia),
proprie, oare are ochin sau vedere de be-
Mon, se diee in specie de veri-careomn
eun vede uamai de departe, de la ana
carta distantia, fora se pota fed< d^
apr<}pe.
* PBESBTOPIA, i.f, (it.irt-e^U-
pla,'fr. preibfople), stata de preeftiepe.
* PBESBTTEBALE. adj., (it. t>retbl-
tersle, fr. preabjUral), relativa lipret-
bffteru : eagapreabyterale.
* PBESBTTEBATU, s. m., (it.»»-
iblterate, fr. preibjterit), demnitate
de presbiteru.
* PBESBTTGBIA. b. f., Tedi presty-
teriu si presbyteratu.
•PBESBYTERIANISinj, 8. m., (tt.
preBblterlaaliBis), seota a pre^ffteria-
mloru.
* PBESBTTEBIAND,-». adj. B.,{it.
preablterfana, fr. pnibrterten) ; eecta-
rla d'in Anglia, care na reconnosoe avic-
toritatea episcopale.
* PBESBTTEBin, a. m., (praikrte'
rlam, &. prfsbftire), officitl ăipresbg-
teru; casa de pFssfiyfmi; loca ande stan
presbffteriiinbaaeriea, — ordineaa pre»-
byteriloru, conciliala preab^/teriloru.
* PRE8BTTEBU,8.,preibjter,(«pt-
o^ittEpoţ), proprie senior^mai betr&nn,
titlQ ce se da saeerdotilorn sau pteoti-
lora : presbyterulu A»t<»nu, pre^^ter'a
Antonia; — pre8&^^a=:socia saa fosta
aocia de preabyteru.
* PBESBTTIA, 8. f., (fr. preAytle);
vedi preabyopia.
* PBESBTTISMD, s. m., (it. pres-
bltlsB» , fr. preebjUiBie) ; vedi prf$-
byopia.
* PBESBYTU,-o, adj. s., (iL pre«-
blta, fr. presbfte); vedi prssfryope.
PBESCIENTB, adj. part. prea., pr»-
selena , (it. presaiente , fr. preselent) ;
care preseie : Domnedieu numai e pre-
seiente.
PBESCIENTIA, s. f., praeselentla ;
calitate de preseiente, si soen^âemai
inainte, scire data saa laata mai înain-
te : preaeienti'a completa e numai m
Dotmedieu.
PBESCIENTIABB, v., praesciseer»,
prMiiuitlare; a di, saQ lai adentia de
mai înainte.
PBESGIBE, r., praeselref 1. a scî, a-
M de mai inainte, a luă seientia saa sctr*
mai inainte de idtii sau inainte de ere-
=y Google
760
PKE
nimentu enansi; 2. a sof ceHe Teoitorie,
ce are se fia.
PRESCITU Bi preteiutura, adj. part.,
pnescltns.
F£ESCin,-a, adj., praaBclns; care
scie, conDoace, a&a, seote d'inainte, in*
ainte de evenimeotD ensusi : muitere
preseia de a tto$tra sorte venitoria; pre-
geţi de firidele ee ne ammeniiiau.
PRESCRIERE, preserissi ai preseris'
sei, prescrissu si preseriptu, t., prae-
s«rlb«re;l. a scrie d'inaiote, mai insin-
tp; 2. a acrie in capu, în fronte, laince-
pnto; 3. a scrie san desemni inâinte
celliii ce vri a iiiTetiă se scria sau se de-
semne; 4. a precepe, a ordini d'inainte ;
veri-cumu, nu numai prin ecriasa : me-
dicii preseriu dieta rigorosa; menteasa-
nitosa prescrie se facemu asia ; a pre-
scrie legi, regule de portare; asia pre-
scrie legea; 5. a aşterne in gcrisau , a
scrie unu conceptu; si de acf, 6. a tran-
scrie, a copii, a scrie dupo esaemplnlu
san conoeptnlu datn : da si di copişti-
loru se prescria câtu mai currsndu a-
eeste eharteie; 7. a capitÂ, prin trecerea
de tempu, dreptaln de domiaia san de
proprietate asnpr'a unui ce i dreptw^le
unei natione, ea atare, tut se prescriu
neei i» secle.
FRE&CRIPTIBILE,adj., (it. preaerit-
tlblle, fr. preieriptible), care se pote
prescriere, \.'ng&nvT6:reguleprescrip-
fAtlt. manuseriptu prescriptibile; 2. in
specie, cu inaemnarea verbului prescrie-
re de sub 7., suppuau Ia prcacrijrfione :
{Migationi prescriptibili.
PRESCRIPTIONE, a. f., praeserlptto,
(it. preflerliUne, fr. prjaerlptlon); ac-
tione si resultatu allu actionei de pre-
seriere, 1 . in genere : preseripHonileme-
didloru, preseriptionea tea e mai rea si
mai Ulegibile de câtu maeulatoriulu; pre-
seriptionea Htlultâ in eapulu discursu-
lui; prescriptionile legei civile, legii mo-
rale, mentei sanitose; 2. in specie, ca ter-
minu juridiou, (redi prescnere sub 7.) :
a oppone adversaritdui preseriptionea;
prescriptionedeunu annu, deeindanni,
de dieee anni; sunt drepturi ee nu ad-
mitta prescriptione.
FR£SCRIPIiyn,-a, adj., praMerlp-
PRE.
tfTBR, (it. prcHrittlro); relatim la pre-
scriptione, si in specie la preseriptioitea
juridica : eestione prescriptiva.
PREâCRIPTOBIU,-forio, adj.8.,prM.
gsrlbeng; care prescrie ,- prescriptwmlu
conceptului meu;prescriptorii mosidoru
vostre.
PRESCRIPTU,-a, adj. part., pra«-
serlptDs, 1. ca adj. dereptu preseriptu,
eharida .preseripia, honuri preser^ite;
2. ca aubst. reale m., preseriptu, pi. pre-
seripte, praeacrlptam ce ae prescrie :
ordine, regala, inatmctîone, ete. : pre-
seriptele îegei, menta sanitose; a trece
presto prescripte; — preseriptu verh(de=:
procesau verbale.
PRESCRlSSn.-d , adj. part. , pn«-
lorlptns, preseriptu : dreptu prosenssu,
tanpu de prescrissu una mosta; Bubst,
preserissaluacestoruchart^cereteBipu.
PRESCURA, s. f., (icpo7pop(i),k*stia,
panla saeer; p&ne sânta, p&ne de regali
in patru cornuri, figuranda cnieoa, oe
se dace la baserica, si care serre ca ostia
la sacrifioiuln liturgtcn.
PRESCURTARE, t., (prae-ex-eirte-
re), abbT6TUre; a scnrti forte,afubCB
multu mai sonrtn; in specde, despre scrip-
te : istoria prescurtata; prescurtare de
istori'a Bomânilorv; Mto si : a prescur-
ta caUea, a prescurta distantiele, pro-
porţionile, dimensionxle.
PRESCURTATORIG.-torw, adj. b.,
abbrerlaton care preseuri^iia saa ser-
ve la prescurtare.
PRESCURTATU,-a, adj. part., ab-
breTlatus.
PRESECARE , t. sap., preseeaiu ă
presectu, praeseoareţ 1. a seci sau talii
inainte, in facia, pre de asnpr'a; 2. a
leuă prin secare auptiri parti, aşchie, a
poli, a formi prin secare.
PRESECCARE, v., praeslocarei asec-
ci de mai inaiute.
PRESECCU,-a, adj., praeslMta» forte
seccu, prea-seceu.
* PRESBDE si preside, adj. e. , pra»-
Bea,-praestdlB, (ÎL preslde)jcare presteie
spre a protege saa direge ; protectorin,
directoriu : presedde seneitiJm, camerei
depulatUoru; presediiprovinei&toru; pr»-
ae^i judeei^ru, prefecţii; ia spwio,
=y Google
PBB.
7«
presede dllu unui fri^tmoriu, presedenifl.
• PBESEDENTE ai presidente , ad. .
part. preş. b., ptMsIdena} care pregiede .-
dieuUt presedente artiloru; presedentii
provitteieUmi; in «pecie : presedente a-
dimantiei, tribunariuiui.
« FBE8EDENTIÂ si presidentia, a.
{., (it, presldeoMf fr. pr6gldenc«); cali-
tate, demnitate de presedente .- prese'
detUi'a adunarei, senaiulni, eonsiliulu^'
de «iHtB^ri; a 88 (uiresaâ la prcsedentia,
Ia officiuîu presidenUei.
• PRESEDENTULE, ai presiderUiale,
adj., (it. presldentUle, d. prialdentlel);
relativu la presedente : attributioni pre-
sidentiali.
PEESEDBRE, presiedere si presidere,
presezi, preaedutu ai prgsesBu, (vedt ai
simpl. şedere sau siedere), v., pr««afde-
ret !• a ^ed^ inainte, in fronte, in capo
sau capitn; 2. metaforice, a) a protege :
domnedieidu victori^oru presta arma-
tdoru nostre; 3. a fi capu, condnctoria,
a direge, a inapectă; ia specie : a pre^
tede ttnei adunare sau tma aăunore in
delib«rarHe aelle; a presedi wnui triiu-
nariu sau utw tribunariu,
* PBKSEDIÂLE si presidiale, adj.,
pneBtdiallBt relativu la presede.
■ * PBESEDIAfiE, v.,r»eBldUrl} a fi
in sau de pretediu.
•PRESEDURIU si presidiwiu,-a,
adj., praesldlariBs; relativa la presediu.
* PRESEDIATD si presidiiUu, a. m.,
praesldiatos} demnitate de presede.
*PBE8EDICsi^en(]iWpl.-e.prae8l-
dl«Bi=actn de presedere, şedere inainte,
ai de act: 1. protectione, apperare, mai
vertoaa făcuta de armaţi, eecorta, gar-
nisione; 2. omeni armaţi, ce appera una
loca; 3. locuia apperatu; 4. adjatoria.
* PBESEQME, pL presegmine. si
* PBESEGMENTO, pl.-c, praese-
ţmen; ce se preseca d'in ceva , aşchia ,
PBESEmNABK, V., praeiemiiare ;
1. a semînâ d'inainte, mai inainte: 2. a
semiuă in facia, pre de asupr'a : mulţi-
mea steUeloru presemihata pre itolt'a ce-
rului serenu.
♦PRESENTABILE,adj.,{it. prMea-
tablle, ft. prisentable) ; care se pote
presentâ : nu sunteţi presetriabiii la
curte.
* PBE }£NTANin,-(i, adj., praesei-
teaeii«}dt presente, de momentula j]re-
serUe; rap.dn, energica, sabitu.
* PBEî;ENTABE,v.,praesMtare,(it.
presentarn, fr. prrisenter); a face pre-
sente : a ) une saa addace inainte, a pro-
pune, a d^., etc. : apresentâpre cineva
cuiva, spre a Iu face eonnoseutu; a pre-
sentâ pre toii domnului ; a se presantă
cuiva; a presentâ camerei una lege, unu
proiectu de refomi'a dărtloru; a prese»'
td euwa una parechia de armesaari; a
se presata ochiloru, mentei, memorie*,-
a se presentâ cuiva travestitu, mascatu;
a se presentâ la judecătoria, inaifOea
judicitoru; partite litiganti nu se pre-
sentara la diu^a fissata.
* PEKSENTABIU,-a, adj., pneaeii-
tkrlva; de presente, de momentu; subitu,
rapidu,
* FBESENTATIONE, s. f.,pra«i«>-
tBtI«, actione de a presentâ san a m
presentâ : preaentatianea nouiloru w
niti la domnulu casei; presmtatume de
splendide mâneri.
* PEESENTATOEIU,-<orio, adj. a-,
(it. presentatore); care presentâ.
* PBESENTATU,-o, adj. part, prae-
BentatuB.
* PBESEIfTE, adj. part. preş., pt>»-
aenst (it. preBente, fr. pr^Bent); caie e,
se afia iu localu ande se vorbeece, d«
facia, inaintea ochiloru, 1. ca adj., pro-
prie : erau presenti mariuirii; accusatU
fura judecaţi, fora se fia presenti; eu toii
ai set presenti; mai muUi şcolari nu au
fostu presenti la acea leetione; mttna
mc^oritate a deputtUUoru erâ presente
la acea aedentia; — tempu presâite, mo-
mentulu presente, impregiuraripretenti,
staiulu presente aUu hicruriloru; — ea
termina de grammatica : tempu pre-
sente, participiu presente, eonjunUivu
peesente; — b) metaforice, a) presente=:
ce se face iudata, fora intardiare, pre
locu, in momentu sau la momenta : pena
presente sta pre capuiu peeeatowlui, st^
plicie presenti; — eu compăru cupeeuma
presente; ^) care Jucrădia indata, la mo.-
meatu, effîoace, potente : a^uioriepre'
>yGo6g[c
TOT
PRB.
Mtiti, medieameniu presente; •() despre
menlw si ftnima, resolutn, netnrliUTatn,
DHparistu, etc. : m nevdiele o^ie mai
grdie, inpehdde cdle mai ţnari eretdti
e eu mente presente; spiritiUu seu pre-
imteMmdeatm'anu se tta^ra sinu
m imenrca fwi utia data; S) assietente,
adjabitorin, fovorabile, propitin, etc. : a-
WMM diett prMeiU^ preMirit ni <u Mi
«t U^ţ 2. m snbai m., {wtente, a) in g^
iMra,Mepr«wnf0, h) inspeoie, «) tempn
fmwNfe : preaeiUde sta ca mnw ptmin
Mnirtaihi n' t«Nito-ii(;prewnMe mo-
d«I«* conjimetitm; ^)âftni, donn, maon,
oe w da, » offnre caira.
, * PBESENTIA, s. f., pneHiiHt, (it
prMMHfl, te. prtMsee); ststn dfl pre-
sente, fimtia de faeii, 1. proprie si in
genere : presenti'u marturUoru si ali-
tigantUtru lajtideei»; pretentta aeestoru
omeni tot mi piaee; canditterogi,te(^i
in preaen^a Jui D<mnedieu;afdeeeietu
tk prMentia^:a se presentâ; perUi d'in
presenii^a nostra; 2. in specie, a) pre-
mn^ja^tempu presente : in presentia=
poNirw presente, pentru aciinm : in pre-
sentia nu se pote face nemica: b) pre-
smiia de spirOu, de mente, de inma=
spiritupresent«,mente presente, etc., ca-
re dq se sparia, nn si esse d'in seoe : re-
solatione, oor^n, sânge rece, ete^ej pre-
stKtiaTrimpressione presente, energica,
capHata prin propri's vedere, prin pre-
pri'a^reieMfta a Incmlni; d) presentia
^Mssistentia. adjutoriu, protectione.
* PBESENTIALl, adj., prMsentftliBi
(H. prsscBilile); de pretenţia, d'in pre-
aenMa, d'in presenfe,-— inse direotu d'in
presente si form'a presento/e^prMMa-
Ull^ vedi si presentariu, BÎpresentanin.
• PBESKNTIMENT0, pl.-e,{lt pre-
MBUnent», fr. prtsentlHeiit), prMMi-
■l«t acta de presentu-e : aveam ww
tristu presentimentu de ealamtatea ee
îndoia se manifestă ; dororose presenti-
mente; hone presentimetUe.
FBESENTIBE (dnpo pronunţie lo-
cali : presemtire, presimtv-e), presentiit
preaentUitaiprenaensH, i.,(\eiisentire),
^Mieatlre, a senti de inaint» : cânii
presen^ra lupii; a presenti venirea cmp-
voj a preHti retdu ee amnetia pre omu ;
PRB.
.fw om presaţii de ieeu ee «r4 se
patiu.
* PBESEPE, 8. f., praetep* si prat-
sepesţ (d'in preaepire), garda pre din-
ainte, si in genere : veri-ce se pane a
pedica,obstaoln,închisore,ete.;iB8pene:
ce se pnne înaintea vitelom, 'oa se an
resipesoa nutretinlu ce le se da: Jesutu
puse dEupo nasoere intr'una presepe.
* PBESEPI^ T. snp. pregepitu b
prateptu, prMMpt») a sepf pre d'in-
ainte; a inohide ca gndn.
* PBESEPITU Bl preseptu,-a, idj.
part., praeteptns.
(fr. pr<s«rver) ; a servi, apper de te-
unte de relle : fton'a erescere prtiina
junimea de desordine; temperantfa pre-
serva omulu de morii.
* PBESEBVATIONB, s. f., (prauM-
Tâtio), actione de preservare; arte, flioâs,
medin de preservare.
* PBESBBVATIVU,-a. adj., (fr.pr^
aerratl^; care pote preservd : mediein»
presert>ativa;t>^ikiepreMerviaive;ma
snbst., preservativu contra firigmileru,
contr^a cholerei; labsrea egte «eUit m«
bonu preservativu coMtr'a WtMJw,- h-
minele sunt preterveMmdu eiUm mai ef-
icace eontr'a errorHoru.
* PBES£BVÂTORnT,-/(ir«a, adj.i.,
oare preserva, care are potere de ipr^
servă: me^upreservatorim; matima pre-
servatoria.
* FBESIDE, preaidere. prendeak.
presidetitia, presidiale, f^'eâiăim 4te.:
vedi: presede, preaedmte, pressdmUs.
presedere, presediale, presediu.
* FBBSOLIDU,-^ adj., pnsMlHM,
f«te soliău.
PBESONARE, v-, praM*ure,ai«i
inainte, mai inainte.
FBfiSPEBABB, v., pnwep«rkr«>>
speră inainte, de mai inainte.
« PBESSÂ, s.f., vedi presau.
* PBBSSANTE, adj. part pre*, im-
Bahs» (it. preHaate, fr. prMsut)i eae
preesa : necesiţi prmsanti.
* PBESSABE, V., preiMre, (fr. P»»-
ser I d'in pressu de la premerey, a pnni*!
appesă, strioge, etc. ou potere, eb TiO'
lentia:pref5a petiorviu laufre piH*'
=y Google
FSB.
nilw MM»; a pres$d copUMu, amiaiu
la pe^u; preasati ugerele plenedelapte;
a pres$A pre eutera prin auetcritatea
ua; a frenâ eotuâeniiîa sau pre c<m-
tdetitfa OHtva; a se pre»si=Sk se lassA
tare grea, » se i&desî, ase iudesof : ne-
DoiTa HO presaa de la gptde.
«PBESSATU,-a, adj.part., ^eeMtu.
«FBESSATGBA, s.f..(it.pr«nBtara),
aetiiHifl si effectu de preaaare.
* PBESSIBILE, adj., (it. pmelkU*),
eare cede prenionei.
* FBBS8IBILITATE, 8.f., (it pns-
•tMUU), calitate de preaeibile.
*FBESSICIU,-a, adj., preiilelM,
«amu presM, camn appesata.
• FRESSIONE,B.f.,preislo,(it.prei-
aleaflf fr.praiilvaţ d'inprMMtdelaffre-
mere), actione si effecta ailuactionei de
pnmere : pressiimea oerNliii. pre6ai<mea
atmosferica; preaaionea apei aau tdtoru
Ucide pre paridii vasdoru ee le eotttiitu;
wu^iite iepre8sioiK;tg.nu e permssu,
i»ipo kgea nottra, afaeepressionecon-
s^tutieiâmeniloru; aUe^erHes'aufaeutti
m yttename d'Mparfea gvibenumtUoru.
• PEES8IB0STRU,-a, adj. b., (fr.
presBlrtitre), care arerOstniln presm=:
tartitn; de airi >.f.|)l., preaiirostrfsle ,
fiunfliade-pasnri.
«FBESSOBIU.'Wna, adj.B., pmMr
si pr«n«rlait (compara si it-prisure,
&.YM»eBT si prMBelri d'in jiresnt de
la jţremere), eare preme sau serve a pr«-
(Mre: omeni avuţii pt^enii si pressori
ai «eUorw pauperi ; — sabst. reale, m.,
prt$aoriu,%d,nt.pre»9ima, instrnmentu
de presaione, storouttSre : preaaoriu de
«MW, de olive, de mere si de alte pome. ■
*FB£SSU,-a, adj.part., presni,
(compara si it. presso,-* , fr. preş»),
1. in genere : uwie presse dau musk*;
ai noştri fura eu vislmlta presat de
VMtu»M;pres8ori*ide presnt oUve; snbst.
pressulH atmosferei, in preasniH apei ;
2. ia specie, i. f., pressa, a) actione de
premere, indeeare, si de Ad, soUicitare
mai mnltn sau mai pocino importam ;
h) mai vertosn, ce preme, a) mâltime de
^tmenidesi, midtime ce aeiBd^,.caloa:
pressa msmt m leeulu strimptn; P) instru-
mwtB de prenure, preia, BtatufMn,
tescu, etc., în genere : prsssa de braeist
pressa de vapore; presse meehmneej
pressa hydraidiea; in specie, preia dety-
pt^raphia, si de acf, typographia : cartea
e 8ti& pressa, a eesiht de tub pressa ; Ip-
bertatea presm ; preis'a e tuta mare ai
bsHe faeutoria ^tere, d6ea omenii hh
timsa de tkns'a.
«FRESSULUi-o, adj., prassolBBt eaHB
pressn, deminut. d'in presau.
* PBESSUBA, 8. f., praran, (U. pvM-
anni} d'in pressn), actione ei mai al-
leeeu^effeetn alin actieaei de premtre:
prsssur'a etdeiamenttiomstrni^; preţ-
snr^vieUeifpaupertatei; prems'aimi-
MHuIwi mmaoe.
* FltESSUBABB, y-, (fr. pmtarer),
premere, irgere; a fliee pretsnra; a
strioge, strimptori tare si de tdte ptr*
tile; Tsdi u CMnpoanla impttsswan,
* PBGSTABILS, adj., praottoUlh }
1. earo e de preatat«;=A9 daiv, de ao-
Inta, de facatil, eto. ; 2. oare e de iir»-
statn=zi.a pasa mal presnni, âiatiaBn,ee'
cellente : presftAiIt ealtMt.
* PBBSTABILIBB, t., (it.pmtabH
Hre), a stabili d'inainte, de mai inain-
te : a prtstahUi «ondiftoinfe poem.
* PBESTANTE, adj. part. pwe., prae-
stane, (it.preitaiit»), eare pnria, l.«sra
sta mai preensu, distinsn, eBoelleat» : tt-
nima prestante, virtnii prestanH, poetn
prestante; 2. care da, concede, solve,
face, etc. : anni» prsstanti aervitiv âmt-
cSoru.
* FBESTANTIA, s. f., pMeetairtla,
(it prettaaia si preetHula» fr. pres-
ta nee) i'ia preskmie) ţ 1. escellentia,
snperioritate : preatanti'a natnrei 6m«-
nesd ; prestanti'a virttdil9m suffletesei;
2. dare, aeta si lacra datu, si in epecie,
dare, mrcina pnbliea , contributione :
presianUe t» natimi, in banni, in lueru.
* FfifiSTAKE, prestai si prastetei.
pre^atn, Y., praestare, (it. preetare, fr.
pr«ter); 1. inttans., a^ proprie, a eti în-
ainte, mai inainte, în fironte, in capi :
eeUe done cete de armaţi preOan arma-
teixntrege;h) a Rt& nai ţresosa, a fi
syperiore, a se deetingB, a întrece : a-
MUtM'a presta aomnationei; inprmkm
tia slraboim noştri pnstetera tUorufo-
.yGooglc
7«4
PRE.
poreloru vecine; intre eeali tuprestai;^
ca unipresonale : presta = Bta mai bene,
emu bene, e de preferitu: 2. transit.
a) a pnue inainte, a preseot&, a ar-
ret& : ai noatri pregtetera mare ver-
tide t» acea haialia ; a se presta blanău,
indulgente, aspru. ir^easibUe, neinvinsu;
a preatd parentiloru respectu si amare,
aaudloru affeetione sibenevolientia; b)&
concede, trade; a ăi, impromută, face
bwe, etc: aprettâ euiva ori-ee cere;
a preUd urechi' a, apatele la lovHure; a
presta juramentu; e) a face servifiu, a
ia«e bene; a face in genere; a se pune
pentrn altulu, a reapnnde, a garanta.
•PBESTATIONB, 8.f., praeiUtU,
(it. f MsUifDne , fr.yteitatien), actione
de prestare, cnmn si ee se presta, inin-
Beoanarile speciali de : 1. prestationez=
reapotiâere, stare pentru altulu, garan-
tue ; 2. |>r«sfaJi(m€=30lTere a datoriei :
prestationea contributionei pentru eâlli;
3. concret, tassa, tTibntu:j)re8^JQni in
hteru, inbanni; prestationi de producte,
de vite.deomeni, debraeie; 4. in genere,
Hiritiu, &oere de bene, impromatn, etc.
•PBESTATORIU,-foria, adj. a.,»r»-
ataUr, (it preaUtore); an presta, care
da aaa face prestatiom : responditoriu ,
garante, adjatatorio , impromntatorio,
centriboitorin, etc.
* FBESTATD,<a, adj. part. aup. d'in
prs^are.
PBESTB, prep. vedi pre.
* PBBSTEBE si presteriu, s. m., pre-
ster (ipTjunjp, proprie ardifewii*); 1. tnr-
faise, vertetiu de rentu foooHi, care ap-
pare in forma de columna de focu; 2. spe-
cia de s^rpe, & cui morsicatnra caeiona
sete arditoria.
FBESTEBNKBE, v., prasterner»;
1. a aşterne înainte, de mai inainte; 2. a
aşterne inainte, pre d'inainte.
* FBESTETIA, a. f., (it. preatena,
fr. preatesBeJ; calitate si fapta de pres^.
* PBESTIDIGITATIONE, s. f., (fr.
pnattdlKltatiDB, — i'mpresluMdegitu),
arte si actu de prestiăegitatoriu.
* PBBSTIDIGITATOEIU . - loria ,
adj. 8., {fr.pTâBtidlKitatear,— din presta
ei deffit») , care prin prestett'a degeteloru
sau m&nilOTu scie essecut& lucruri ce
PBE.
pani spectatorilora minnni,A
prestidigiatoriu,
* FBESTIGIA, 8. f., de regula iapL
prestigie, praeatlfrla, illusîone magica,
farme.catoresca; farmecu : s'a» deseope-
ritu prestigiele vostre; prestigide teOe
nu mai ammageseu pre nemine; si Sg.
HM cu vorbe deşerte si eu prestigie veţi
paie ascunde aideverulu; prestigiele
nuerUoru, forme, figure animagitorie,
mai Tertosu^: prtstigide tfaporUunt, fr.
nlraţe.
* PBBSTIGIABE, t., pramUgUrtfi
praeatlgUri, (it. preatlfUn), a faea
prestigie, a ammagf cuprestigie, a£u-
mecă : a prestigii ochii, urediiele, WKU*
tHe; poterea de a prestigiâ şerpi ţ fig.
ociii se prestigiâ de departe; veri-ee pre-
aUgia odii de departe,
* PBESTIQUXIONE, s. f., aotione
de prestigiile, sie&ctn allu acestei ao-
tione, farmecu.
* PBESTIGIATORIU.-torio, adj. a.,
praeatlKlatur» care preHigia =magB,
farmecatorin, ammagitoriu, insellatoria.
* PBESTIGIATU,-a, adj. part., (pr»-
•tlţatna, it; peatlgiat»), cârmeoata : o-
cU preiiigiati.
* PB£STIGIOSU,-a, adj., prcstlda-
saai (it. preatlgiftHo); plenu de prestigiâ
sau de prestigie: magicn,] £armQcatoria,
ammagitoriu, illusoriu, etc : transfer-
mationipresHgioae; raţionamente prei^
giose.
* PRESTIGIC, p). prestigie, praaaU-
EiuB! 1. in intellessulu formei presti-
giâ : farmicu, magia, etc.; 2. mai rer-
toan si in specie, inseoao metaforicu de
potere mare asupr'a Tolientiei altoru-a:
prestigiulu numelui, auctoritatei, rM-
gionei; a nemiă, mieusiord prestigiulu
legei. administrationei.
P&EăTimE&K,prestinsiBiprestin-
sei, prestinsu si pre^netu, t., prae-
BtliţDere; 1. a stinged'inaiute, inCacia,
in ochi; 2. a leuă ochii, luminele, a orbf.
» PBESTISSIMD,-a,acţi.,(it. preatia-
Bin»), auperlativu d'in prestu : forte
presta, si adv. forte correadu, mai ver-
toBu cţ terminu musicaJe.
•PBESTJTE, 8. nl.,pfaeatea,— prar;
atlitlsj (d'in preriareţt caia sta înainta
=y Google
s&n in eapn, ia t'ronte, ai ia specie :
1. ţroteotoriu , patronu, etc. , vorbinda
mai allessa de diei, de ^nti; 2. mai ma-
relennei parochia, udqÎ saburbin.
• PRESTITUERE, v., y raestUnere ,
a statue d'inainte, a prestabili, a pre-
deatiD&; a prescrie, a predeter(nii)&.
• PRESTOLANTE, adj. part. prea. ,
prMstoUnii care prestola : servitori
prestohnti ai totoru tyranniîoru.
• PRESTOIANTU, s. f., (prteBto-
Untu), calitate si fapta de presto-
lante.
« PRESTOLABE, r., praestolarl ai
prae«t«Ure, (d'io preatu), a ^preatu, a
fi paratu, dîspnsD, roliosn a face servi-
tia; a st& parata Ia ordiDile cnira; a &
zelosa, etc, (fr. i'empreBNert ^tre em-
presiâ).
* PRE8TOLATI0NE, b. f., (praest*.
Uti»), actione de prestolare, (fr. enprea*
seneit).
• PRESTOLATU,-rt. adj. part prse-
tttUtnt, (fr. enpr«sB<).
* PRESTRANGOLARE si prestran-
gwrare, ?., praestranţalare, a atrangulA
sau strangură pre d'inainte, a sufTouA.
* PRSTRICTIONE, s. f., Praestrlo-
tlof actione de pres(ringere,
• PRESTRICTU,-a, adj. part.,prae-
■trlotns , ]6uatii de regula ca adj. si
sabst.
PRESTRINGERE, prestrinsi si pre-
ttrinsei, prestrinsuai prestrieiu, y., prn-
-stringerej 1. a stinge dinainte, in facia;
2. a stritagetare; 3. astringesauappuci
tare, a face mare impressione, mai rer-
tosu asupr'a ochiloru, a orbf; 4, prin e-
stensione, a ebeti, debilita.
PRESTRlNSU.-a, adj. part., prae-
•trletnst
* PRESTRUCTIONE, 8. f.,praestnie-
tio, actione si effectn de prestruere.
* PRESTRDCTU,-o, adj. part., prae-
straotufl , lenatu de regula ca subst.
saa adj. ' '
PRESTRUCTDRA, s. f., prMBtmc-
tnrai actione, d^ro mai vertosu resnl-
tatn allu actionei de prestruere.
♦ PRESTRUERE 9iprestragere,pre-
ttruasi ai prestrussei, prestmssu si ţre-
f/rtWu, T. , praeitroer», a strue=.eii-
PSR. «S
&C& înainte, d'inainte; a astnpft prin oon-
stnictione.
* PRESTU,-a, adj., praesto, st pra*-
■tns, (d'iti prestare); l.presente, facla,
la indemăna; 2, paratu a face serritiii,
Toliosu, fora pregitn, zelosn, cn tragere
de anima; Z, agila, indemanaticn, naio-
relln, rapidu, celeru, veloce;— 4. ca adT.
cnrrendu,rapidn, pre locu, indata, etc.
* PRESTCLTU,-o, adj., praeatalt»,
forte stultn, prea-stiâtu.
* PBE3TUPIDU,-a, adj., prMitipl-
dns, forte stupida, prea-stupii^.
PBESUDARE, v., praesodare; 1. a
sadă d'iaainte, mai ioainte; 2. » audi
forte; a si d& mare fatiga.
* PRESULE, 8., praeaal, (d'in pre-
salire = presarire, care »are, saltă în-
ainte); 1 . proprie : premda m toU saltă'
tionOe; 2. metaf. siprinestenaionetpre-
side, prepostn, cella ce presiede, direge;
3. episcopn.
* PRE3nLBn,-a, adj. part., praesal-
sas, pmi-«aîstt^prea-sarata. ■
* PRESULTARE, v., pneaalUre, a
saltă înainte, a dace saa condneâ sal-
tulu.
•PRE9ULTAT0BIU,-ima,adj. s.,
PrteBnltator , care presulia , coodace
unu saltu.
* PRESULTORIU,.tona, adj. 8-, pr»-
sDlUrtCare presalta: vedi si prc$dUcf~
toriu.BÎ preside aab 1.
« PRESUMENTE, adj. part. preş.,
praesnmenB, care prestane :pre8umenii
de virtuiealoruijtmii sunt presumenti.
* PRESUMENTIA, 8.f., (it. presa-
meMa); calitate si fapta de premmente:
presumentia ptena de vanitate ; vedî si
presumptione,
* PRESCMERE , presumpsi si pre-
sempseifpresamptti, t., praesanere; 1. a
sume sau-lsu d'inainte, de mai înainte:
eăte presame eopilltdu înainte de a veni ,
la Bcola; 2. a prejadecâ, presuppane,
imagină, crede; 3. a si lenfi asnpra-si, a
ai arrogă, a ae snmmetf, a se incommette,
a cotediâ,a se crede si pretende mai multa
de <!&tu i se cada : juniipresumu de sene.
* PRESUMPTIONE, s. f., praon--
ptl«, (fr. pr«i nnptloa); actione de ţresit-
mere : prejadecata, arrogantia, f
=y Google
m
pbE.
tf a, etc : premmptionea omvlm usiorMu
dt mente; preswmptioni nefundate; a
MrU mhtord ttt mare prnaum^ione.
*PBBBUMPnOSU,-a, adj^ pr»e-
wpUam) (it prM«at<Ma* si prcnn-
■!•■•) tt. priiOMptaeix); plenu de pr«>
$im^ioHe, coto^torin, sanimetiu, ar-
rogant(i,iDCOiiLD)ittitaria:iHtuj)rc«t(mp-
fiwt,- paiti pressumptioai, portare pre-
mmptioaa; ideepretttmptioeei dneecapu
aectm, e si pre$un^09H;~Tiii si pre-
* PRKSUMFriVU,-^s adj., (it pw-
■ntlr») te. veiafmpUty, oe sa prentme
nu sa p4te prttmte, ae pot«£oiiiectur&,
erei» oo an w fia: ootNiwAi |ir«sHmp-
Mm^ >irfjri|iyai—y<iMi; mai vertosu :
enăeprwvmf^xm,pr%nmpe presmiptivH.
*FBI£SDHPTU,-a, a4j. part, pra-
aniptai=ţTNiin*QBii, {Vejodacato, n-
emfe.
«PBESDMFTDOSn,-a, a^j., pm-
•■■ptMiatt (fr. priauiptacaz), Taiii-
tosQ, pleon de presnmptiooe : mgetare,
tdM pmm^ţtuâta; omt, proieetu pre~
mmpî«o«u; vedi si presumpttoau.
PBESUPPONEBfi, si presuppmere,
(se oODJDga oa t. ponere^panere), v.,
(it, presDpptrra, &. pr^Bippoier) , a
si^tpnne de mai inaiatie, a prejQdscă, a
affini)& ceva oa addeveratu : ca ae ifUel-
Ugemtt dogm'a etemitatei , eauta se pre-
suppunemu co svffleltdu «ate tmf»a^«ri-
eie; a se fundă pre presupponeri.
PRBSUPPOSITIONB, a. f., (it. pre-
npp*Blsl«ie, fr. prâsopptfsltloa), actio-
nede preaupponere, suf^BitioDe preli-
■linatia, hy pothese.
* PBBTEOBBB, pretessi si pretessei;
preteaau si pretestu, t., praeteterei a
tege saa oopeH pre d'iaaiote, in facia.
* PBETBNDENTE, adj. part. prea.,
jrraetendfiHB, (it pretendente, fr. pinten-
ini), cue pretmde : mttUi pretendenţi
la tronu ; formoseti'a siavuH'afeteiim'
mtâtete» pretendenta la mân'a ei,
* PBGTfiNI>£B£, (pretindere), pre-
tenai a pretensei, pretmeu, t., pra«ten-
ttn, (it.prete«derei{r.pritendre); l.a
tmd&inainia, mai inainte, pred'ioaiate,
iB.&tw, 1» octii, etfi.; 2. iqetafotice:
PRE;
a) a pnne înainte pentru ocbi, a adduM
inainte, ca escnsa, a pretesUispeetoM
vorbe pretendenţi uritei vosfre etdpe;
h) in genere, a pune iuaintea ochilom,
a arretâ, a face se se v^dia de mai in-
aiste; e) mai vertosu a teode prea tara,
a dorf [Hm mnlto, siio apeeie, a) acere
câta nu se cade : jBrieijifelt as Urnii
pre «nu coUu c&tu nufaca; ^)\iiţfmm,
a cere, a dori : ce maipreiendi deUmtif
•f) a snstini cn peptua, a rrâ se aibs
corentn reri-camn.
* PRETENDITOBro,-/(îf»a, adj. s.,
(it pretendftore), care pretende.
• FBETENSIONE, s. f., (it. preten-
Bltne, &. priteatUn), actionedeprefcM-
dere; in specie dereptu ce are sau creds
a &v6 cine-T& U nnn Inoni : More fNw-
tensione, pretentiotie riOada, abamda,
legitima; a ai margvi^ pr^enaitmSe; a
$e desiate de prOensioni; a av6 preten-
atoni, a fi fora pr^enaioni, pletiH de
pretenaiotu; omtiîu modeatu Ware prt-
tenaionb de a atice nu sete; tindiere ch
pretensioni, care vrâ se placa prin cali-
tăţi cari nu mai snnt de etatea sea.
*FBETENS0BI17,-a, a^j. s., (it yr*-
tesBore) care pretertde. preimditâ'm,
vedi si pretendente.
* FBETENSn,-a, adj. part., praetn-
SBi, (tt pretenso, fr. pr^tendD); 1. in ge-
nere : pandieU preten^e tn f acide caae-
loru; 2. metaforice, a) cerata cs dereptn
sau fora dereptu : pretense damne.prt-
tense atriccUioni făcute de adlU noştri;
b) presnppasn, crednta, care se crede ce-
va, fora se fia : pretenra fUosofu, pre-
tens'a vostra scten^.
•PBETENTARE, y., praetenttre)
1. a tent&, cercă ioainte, de m«j inain-
te; 2. a tende cu potere inainte, inoclii;
a ostentă.
* PBETBNTIONE, s. f., in aoello-asi
sensu cu alia formei pretâmom, (com-
para si fr. pi^tentlon).
• PEETENTÎOStI,-o, adj., (it pre-
tenileso, fir. pritentteix), pleaudepr»-
tentioni : omu prdentiosu, femna pre-
tentiâsa, stylu pretentiosui si ca snbst
unu pretentiosu abanrdu, umpretentiS-
aa nesuferita.
• PBETENTUro, adj. part., praatH-
=y Google
PRE.
tu*, (de la pretendereit inteusu ioainte,
ia facia : tapetele pretente parietUorv.
•PKEIERIBB, y., praeterlre, a mer-
ge sau trece pre d'iuaînte, pre longa;
ft e6 strecori, a se duoe; a tiece preate;
a trece ca rederea, a un \a& in coDside-
ratione.
«FBETEBITIONE, a.f.,prâeWrltlo,
(tr. pr^Urltlon), aotione de preterire, â
in specie, tjgura de retorica, prin care
cratoriula ae prefac» co trece sab tăcere
sau co attÎDge prea-osiom Incmri, ce
inae soatina cu tarla; ca termina juri-
dicii, OEcissions a uuui erede intr'unn te-
stameoto : preteritionea annvUa testa-
* PEETEKITU,-o,adj. part.,pr»«t^
ritas, tracatn; in specie, tempa brecnta :
preierituiu tnoătdm ittdiattivH; oa ter-
mina juridica : eopiUti preteritu, ce pa-
rentele a aitatn a In mentioBi intesta-
mrato; asii ai : eandtdatu pteieritu, tr»-
oitQ cn vederea, nealleesu.
* PEETEBLABERE,-i<ip« saa la-
P8ei,'lapaa, r., praeterlaU;!. a luneci,
a se stracori pre longa ceva; 2. a ae stre-
cori, a trece.
* PEBTERMISSIONE, a. f., ptm-
tttmUalo, (it. pretermlBBlene), actione
si actu de pretermittere.
* PBETEEMISSU.-o, adj. part, p.r«-
termlBgBB, (it. pretermesBo), trecutu cu
vederea : focuri aUe auctoriidvi preter-
miase de copista.
* PPETEBMITTERE, (se oonjaga ca
T. mittere), v., praetermUtere, (it. pre-
ternfltt«re); a lassi Ia una parte, a trece
pre longa, a nn leai in considaratione,
a trece cu vederea, a scc^i d'in vedere,
a neglege, etc.
* PEETFBNATUBALE, adj., (prae-
ternatoralis, it, prateraatirale); preste
naturale, ce trece preate naturale, att-
pematurale.
* PBETEBNAVIGABB, v., praeter-
MTlsare» a navigi pre longa, a navîgi
preste, a pertrece navigandn.
* PBETEBYOLABE, v., praetsrro-
Ure, a voii aan aboră preste, a pertrece
în sboru, a trece, a se duce.
*PfiET£SSEBE,prete«wi. pretesstdu,
li preteitm, v., tBMtezere, atrase inaiate»
PftE.
TOT
mai Înainte, aau pr^ d'inaint*, in£acia, yt*
margine, la capite, etc. : ai prttemtH
verge rotie la amendone'.eapitdegttmgm-
nUui; 2, in genere, a pune inaiatd, pnr
d'inainte; 3. a pravedâ on cota ds ani
inainte i 4. figor. a pane Înainte, spn
a accopw, a ascnnde, ai de ac(, «, aBQunde
adderernlo, pDomda inainte prefes^ a
pretestd, a cauţi aupterfagie.
* PBET£SS0TU,-a, a^j. part.,pn*-
textas.
* FBETrESSnTUBA, a. f., acUone si
effectn alia aotlonei de a preteater*.
« PBETESTA, a. f., traelwta, vedi
pretestu.
* FEETESTABfi, r^ 1. prartMlHl,
ateati, adimartorfa mai iuiint«;aAie»
tettametttu mai inainte; 2. a ioveatf cu
protesta, mai vertoan in form'a pwtici-
piale : prefe8^M=praetext»tm^=anve-
stitu cu pretestoi imagini pretettate, co-
piUw prelegtatu, 'etatea pretestata, mai
mica de 17 anni; fig. espresioni preta-
tate, Înflorate saa aacunse, coperito, ai
de aci, obscene; drama, tragedia prete-
stata 80!» preteata , (vedi pr^eatv) , i>
careactorii su peraone Înalte;, 3. prete-
atare. (it. pretestare, fir. pr6tei.t«T),
praetcndere , (vedi preteatu ai pretaa-
sere), a adduce preteze, a canti supter-
fugie, a ambii se se juatifice cu coventa
neaddeverate, a ascunde addevernlu ea
vorbe speciose : ca ae scape de a merge
eu noi, preteataco nu iar ^ beneiCOVaru
fi dorendu petiorele.
* PRETESTa,-«, adj. part., praetex-,
tns, (de Ia praetexerej; 1. in genere:
verge roşie preteste la marginile mefo»-
sei comperate; 2. in apecie, ca subst.,
a) m. pretettu, pi. preteste, praetextsi,
(it. pretestB, fr. pretexte), covantu, mai
Tertosu coventu apparente, specioso, on
care vr6ciiieTasefacaceva,8Bn8e8cape,
ae ae escuse de ceva, supterfagiu: pre~
teate frivole ; seie afla preteste apre a
se scapi de veri-ce greutate; atA pre-
teatu de dorere de eapu, ntt vri, miPi a
pune mân'a pre carte; nu <Merg9ti-.im
prieşte misellesei; sub prtieatu de s«kh-
pule religiose; b) f. pretesta, (subint^lla-
ge toga: togapretesta=U%i^»wiri^^*),
tog^ ,vMimeat|ţ ajbif, tftggutu pre jnw-
=y Google
ţM PKE.
gini ou UD& bfltta purpuria câ portă co-
pilli Dobililoru romani peoo la etate de
17 aani : atunci setwibau pretest'a cu to*
g'a virile; fetele portau preteat'a peno s«
mariiau;didatorii, eon3idn,pretoriiinco
portati preieita. •
1 PBETIABE, T., pretUre; a pnne
preHupn cerrâ; a âatermlDi val6rean-
nni lucru; a estjmă : espertii numiţi de
tribunariu tm pretiatu aceste lucrwi ;
sunt unde îuo'iaicaritmsepotupretiă.
" a PRETIARE, B. verbale, eatimatio-
ne, âeterminatione a pretiului.
PKETIATORin,-torw, adj., care de-
termina pretiulu, estima valârea nnui
laern, espertu estimatoriu.
PBETIOS(TAT£, s. f., prctioiltas,
calitate de pretioau.
PBETIOSU.-o, adj., pretloini, {fr.
pT^Heaz), care e de mare prOiu : obiec-
te pretiose, stofa pr^iosa; — atile : eati-
tate pretidsa, descoperire pretiisa, mo-
mente pretioae.
PBETIU, pl.-e, si-tiri, prstlan, (it.
preiio, fr, prix), valiJre a uDui lucru
determinata prin Bc&mbulu cu altu lu-
cru : pr^iuinbanni, pretiumtxre, pretiu
moderatu, pretht determinatu prin bona
involire, pretiu fissu, obiectu de pretiu;
care are una valtire mare; lucru fora
pretiu : a) care n'ars vaMre, Ş) a carul
ralâre nn se ptJte estimă : omtt fora pre-
tm;—a pune pretiu pre capulu cuiva, a
promitte una aumma de bauai cellui oe
î'ar ucctde; capuZw urmilatrone este pusu
la pretiu; iern'a lemnele se eauta, se vendu
cu pretiu; cu vmce premiu, fia cama vaS,
cu verice mediu : eauta cu ori-ce pretiu se
Ml faci acestci-a; a nu avepretiu, afifora
pretiu : a) aavâ micupreltu; d6ro si, P) a ti
de forte mare /reftu; — metaf.,aJpecaoia,
banni daţi pre ceva;— J> pecunia iu ge-
nere, c) mercede, recompensa, eto.
PBETHJRIK,-es«», t., vedi pretiare.
PBETIUITOBIU,-(<îria, adj. s., vedi
preiiaioriu,
PBETONDERE ai pretmdere, (se con-
juga ca V. tond&re=iundere), v., pr«e-
toadwe, a tonde înainte, in facia, la
fmnte.
* PBETOBE si prrfmw, b. m., prae-
t»ri (d'in praelrs), 1. capa, capitauu ,
ductoriu, conductoriu, directoriu, mai
mare,, etc; 2. în specie, inaltu magi-
Btratu romanu, însărcinata cu adminl-
atrationea dereptatei; de la priwudu 6eRti
punicu fura dotti pretori Ia Soma.pre'
torele urbanu, care judecă căuşele intre
celatianii romani, sipretorele peregritm
care judecă cmsde intre eetatianii ro-
mani si intre străini; 3. prin esienaione,
iu locu de propretore; care, dupo ce pur-
tă pretur'a in Bom'a, eră iDSarcioatu
cu adminiatrationea unei provincie.
• PBBTOBIANU.-o, adj., praetaria-
nRg» l.relatira Upr^ore,- la demnitatea
si fanotionea eea : familia pretoriană.
d'la sinulu căreia fasse unu pretore;
dreptu pretorianu; edifieie preloriane.
celle mai somptutiae alleomenilorumari
d'in Bom'a; provincie pretoriane, cari ae
garernău prin pretori; 2. relativu la
pretoriu, corpu de eustodi ai căpitanu-
lui sau generahulni : militari preto-
riani, coiiaripretoriani;prefectur'apr^
toriana eră demnitatea prefectului pre-
torildm; coorti pretoriane; ca aabat. unu
pntorianu, pretorianii : pretorianii jo-
cara tristu jocu stih imperiu; Constan-
ţinu desfientiâ pretorianii; prin metaf.
prctoriani= militari demoralisati cari
adjungu se iyrannite.
*FRETOSlCUJ,-tiu,-a, adj., rrato-
rleias, relativu \h pretore; ca sabst. m.,
fostu pretore.
*PBETOBIOLTT,'s. m., preetcrU-
lum, propie, deminutivu d'inpreforHi, ca
subst. reale, applîcatu inse si, a) Ia uni
casutia de târra, b) la una camera de nare,
mai vertoau la camer'a căpitanului navei.
* PaETORIU,-(on"a. adj. a., priettr,
praetorlDB, praetorlon) 1. ca adj.,rela-
tivu, a) la pretore capu ailu justiţiei :
legUe addusse i» poterea deretuhti prC'
toriu, comitie prdorie, in cari sa all^
pretorii; b) relativa la propretore : oste
pretoria; c) relativu la generariu : coorte
pretoria; care eră corpnlu de garda alin
fia-carui geaecariu romana : imperatorU,
Cesarii mai vertosu. aveau in servitiidu
sat coorti pretorie; nava pretoritc^nam
capitana sau eapUania; porta pretoria
a castreloru, ce de la cortulu generariu-
lui ducea directa la inimica, in oppos.
=y Google
ca port'a decumana; 2. subet., a) m,,
y6noBt3d,pretoriu^pretore; si foatu pre-
tore; b) m, lesiQ, pretoriu, pl.-e, a) cortu
alia generariuki; p) consiliu bellicu, ti-
nnta in cortulu generariului; 7) palatiu
alin pretorelui in Bom'a, sau allu pro-
pretoreîtti îa provincia; 8) palatiu allu
principelui; e) palatiu in genere, mai
vertosn Ia t^rra; C) palatiu allu unui ramu
âe admiDÎBtratione; camera nnde judeca
jndicii.
FRETOTINDINE bî preMindine ,
adr., oklqae, în totu loculu, veri-unde,
pre veri-onde : Domnediea e pretotin-
dine; cu de, de pretotinăine= uuiiqve,
d'in totu locnlii , d'in tote părţile, de
veri-nnde.
« PRETDBA, s. f-, praetar*, demni-
tate a pretorelui; tempu cfttn dora en-
sercitinlu acestei fnnctionî.
PBBUNâESS, (se conjuga ca t. un-
gere),!., praeniiRere; 1. a unge inaiute,
mai inainte; 2. a unge de inainte, in fa*
eia, pre de supr'a; S. a unge pucinn si
aeiorellu.
FBEnKUARE, (perurmare), v., In-
Beqnl, Metarli persequl; a urmă de ap-
prope, a tina de ECnrtu, a urmarf. -
PBEUESIBE ai preorsire,v., praedo-
atinare} a OTSi de mai inainte.
PEEURSITUra, adj. part-, pratde-
•tinatDS.
PEEUTE8SA, preutia, pretUu. etc,
redi preoteasa, preoţia, preotu.
•PREVAXENTE, adj. part preş.,
pracTalens, (it. preralente) care preva-
le : fvrtie pretxdenti, ratione prevalente,
vitiu prev^^nte.
• PBEVALENTU, a. f., (it. prera-
len»), calitate de prevalent<:.
• PBEYALEBE, prevtdui. premlutH.
(vedi si aimplnln vedere); y., praeralere,
(it. vreraUre, fr. prtiralotr); avaîe sau
pot4 mai multn, afi superiore in valore,
in potere, etc., a Întrece, a Învinge, a
preponder : ăHtUre vulturi prevaiu ceUi
negrii opinionea minoritatei prevaU une
ori; opinionile majoritatei prrvaîu de
regida; a prevale in creditu, in favore:
a prevale prin avuţia; — refleas. a se pre-
vaU, a trage folosn, a utilisâ, a folosi, a
se scrvf : a se prtvaU de crtdittdu, de
Ta«.Q
PRE- 769
inftuentfa ce are; ellu n'a leiutu a $t
prevaU de auetoritatea sea,
* PBBVABICABE, t., praerarlcarl,
(fr. prirartqiier); a seabbate d'in caile,
a merge strămbu : 0g. a se abbate da
ladetoriele selle, acommitte peccatein
essercitiulu functionilora selle : jadele
ce s'a deprensu a prevaripă, nu se mai
indreptedia.
* PBEVARICATIONE, s. f., praera-
rlfatlft, (fr. ptriTarisatlan), actione de
prevaricare, calcare a detorleloru func-
tionei si ministeriulni seu : mare, urritid-
sa, degradante prevaricatione; prevari-
cationea acestui ministru e manifesta,
* PEEVAKICATOBIU,-(oria,adj.8.,
praeTarloatort (fr. prârarleatenr); care
itLCe prevca-ieationi. care calea juramen-
tulu ce a deposu pentru functionea sea :
unu prevaricatoriu este condemnatu si
de lege si de morcde; funcţionari, mini-
ştri prevaricatori.
PREVEDENTE, adj. part. preş., prae-
Tldens, (it. preredente , T. prâr«jant),
care prevede.
PBEVEDENTIA, b. f., (it. preredeB-
la), calitate sî fapta de prevedente.
PEEVEDEKE, (se conjuga ca v, ve-
dere), V., prae?ldere, a vedâ inainte de
alţii sau inainte de evenimentu : pre-
vediu co d'in assemine ftipt-' arr^ se ur-
miăie una calamitate; se pote prevede ce
are se fia preste unu seclu; — ca subat.
prevedere, vedi prcvisione siprevedantia.
PBEVEDITOEItJ,-/ortfl, adj. s., pr*-
Tldus; care prevede.
PBEVEGHIABE (pre a locure ai pri-
vcghiare), v., in locu de :
1 FBEVEaLARE,-c(2)U. t., l. per-
Tlffture; a veglă pre ntipte, a pertrece
tiSta sau mare parte do n6pte in vcgla-
re r prevcglati co nu sciţi or'a candu va
veni ; trei nopţi succf-agive amu preve-
glatti la rapttla teu; 2. taerl, eoatodlre,
Inspleere, prortdere: Dofnnedieu preve-
glidia de late creaturelc; pastorii pre-
vegledia turmele; copilltdu micu are lipse
de prevtglare; nu ati prtveglatu bene
arrestatii, si de acea-a au scapatu de la
inchisore; a -preveglâ portarea si s(m-
di'ilu vnui copillu; p'dagogii vorupre-
veglă pre acolari in orele de reereatio-
,Coog[c
ne; mai mulţi d'in amidpreve^ara mor-
tuîu peno in diua; prevegîati ceste vite,
2PREVEQLA.RE, (preveghiare), 3.
Tetbale, perTlgUI% parTigiUnm, casto-
dU, tatelaj 1. actiooe d6 a praveglă, de
& petrece nopteasau parte d'ionopteiw-
gUatdtt : preve^rSe prea dese jnoto de-
rapind san^atea , mai allesait preve-
glariie in petireceri deafrenate; in spe-
cie, petrecere veglaiaău noptsa Ia roga-
tioni in baseriea : caiugerii aunt ăetori
a Wâ parte lapreeeglările cf in tote m^
tHe; 2. custodia, inspectione, vedere si
eittiAi606Ji:preveglareaeopS^oni,8Co-
larHortf, omeniloru suspecţi; pretfegla-
rea ttofneloru, terţinei.
PBEVBGLATIONB, a. f., fttJlfU»-
tl«i actione de prevegicare; vedi : 2pre-
veglare.
PEEVEGLATOKE, 8. f-, vedi preve-
glaloriti.
PREVEGLATOBrU,-/orio, (prcuc-
ghiaioriu), adj. s., perTlclUaB, «istos,
earator, prtcarat«r, luBpwtor, care
prevegledia : preveglatorii si prevegla-
torieîe mortiUui; preve^Morii Mt essitu
d'in baseriea; prevegtaioriu de a^li,
de vite, ăe tk^na, de luoratori la edi-
fidu; prevn^htoriu pre mo^'a cuiva, la
unapadvre a sttafSAa.—î. preveglatoria,
in genere : preveglatoria d« eopUU, de
morta de mcihosi, etc., âro ia specie, t»-e-
veglat6ria::=:preveglat6re , {preveghiaio-
re), LnBeInU, pbllomeU, una passere ca-
re eanta fonuoau, filomela.
PEEVEGLATTI.-o, (preveghiatu), adj.
part., perrlţlUtna : wiplile prevegiate,
mortu nepreveglatu , eopîHi reu preve-
giati; subst., preve^^utu vostru nu e
ăe aăjutisu.
PREVEGLrn,(prepcsft»"w),8. m., per-
TlcrUiom; actione de preveglare si tempu
c&tn tine preveglarea, curau si rogatio-
nile ce se făcu la una preveglare in ba-
seriea : prevegîiulu mortului; preveglmlu
aântidui Andreiu; prevegluUi naseuto-
riei de Domnedieu.
PBEVENIENTE, adj. part. preş.,
praerenieDi, (it. prerenleMte, fr. pr6-
Teaănt), care previne, l.ingeneteitne-
suire prevenienti reUeloru es s'aru potS
face; gratia prevenientc a divinitafei;
gşfi. ___„
2. in specie, care previne dorentialorut
TOlientielom altni-a, paiatu a fiu» totu
ce place altoi-a : persoiie eâtu se pate
de preeeni&Ui.
PBEVENIENTIA, s. f., (fr. pr«T#-
muioeX calitate si fapta de prevmieMte.
mai vertosu in sensulu acestui coventu
de Bub 2. : amAika prevenientia a os^n-
tatoriuîui cotra ospiti; prevenientif^
ei farmiea si attragu pre tott in par-
tea ei.
PBEVENIKE, (se OODJuga ca t. ve-
nire), V., praereBlre, (it. pr«T6Bfre, fr.
pr^renlr); 1. a ve^ ivainte : inimiculu
prevenisse la aceUu-asi locu pre caUe
mai scurta; prevenisse fam'a UtemiiU
intempîatu ; 2. a appuci inainte, a ţn-
intempină, a foce m&inte, B]aij«»mte.a
intrece; a) m genere : precanău medita
aceste-a, mortealupreveni;aprtv*aido-
rentiele popondui; a prevem ou suiei-
diidu ignomini'aaondemnationei; si paa-
sive : siar ^ resbonaiu, $e t^ ^ fostu
prevenitu de morte; b) io specie : a) a op-
prf, impedicâ se nu se facă : a prcoăii
unu reu; ^) a dă soire de jmi îpiainte,
a prescienti^ : teprevinu Aevevaream-
nistndui; 7) a face se prejadice ceva :
a preveni pre judiâ eontr'a *a^ in fa-
voreaaccusatului; 8] mai vertoau,aj)re-
veni dorentiele, asteptărite, voUele, plă-
cerea eui-va, etc., a fi paratu a Eace al-
toru-a tatu ce le plaoe Înainte chiaru
de a si madfesti acesti-a dorentiele.
PREVENITORni,-<»rw, adj. e.,prM-
reniensi mesuriprevenitoriereuUti, por-
tare prevenitoria eotra toţi; (vedi si pre-
veniente),
PBEVENIT0,-a. adj. part, praer*»-
tn», 1. in genere : ospitii prevenit la
oapstiu; 2. in specie : a) Judioatori pre-
veniţi in favor ea portei adverse; 6/pre-
pusu, credutu, mai vertoau credutu de
culpabile : preveniţii potu fi innocenti;
c) preiuscientiatu : nepreveniti deveni-
rea loru,
PREVENTIONE, s. f., praerentua ;
(it. prereniltfBflt fr. prârentlon); actio-
ne de prevenire, 1. iu genere : preven-
tionea mortei, preventiottea unoru-a
inainte de alţii; preventionea rsUeioru
ce ammenitia; 3. in speci», a) prejnde-
yCOOglC
rtti.
(»ii; prevenUone fâMM^Ue bUu iitfăvo-
ra&iie; fora prevtMiowe, -hlenu de pre-
vemtumi, orbUu de piiw&fiiiiM; hj'siaXa
aflaoeUai pnpnn'MCDlpiiMle'deMvh:
a fim preveiJtione, a jrnne in 'prev6n-
tione.
PBEVENTIVU,-a, a^., (ft. prtfn^
Hm, fir. prtreatl^ aptn a pfifTefltrfe,
carejiramne; tttmirepreveHHve. comptitH
prwwrfWM, «wAwore preve/Oitia; syste-
m'a ie ptmJtione premnMva « e^sli»^.
PBEVENTaBIU,-4or4*, adj. s., ea»
prewiM sao serre apnK)enirv,VrMr«ki-
tor t prenMonli tn bataiia; meăie pri-
Mntom dftr^ vHiitârie.
* PBBTBNTU.-a, adj. Mirt., p*u,-
Ttntas, preT«nitu, l^iitaflii w Vt^la ca
adj. si sabat.
' • PREVEETEEE ai jWwWrtâ-e, (*B
conjuga ca r. ««riere=z»M^e), V., prae-
rwtere, (it. prarertera si v^tii^rtlr^ ;
1. a T«rt« Ban merge iaainte, a a^
păci ÎDaînte,a intrece : a preverte'^en-
ftinle in fkig'a sea; 2. a preteDtpifa&, a
intompini, a impedicA : a prwerte p4ri-
iUk. Vt piwerte tlM)ttOfeă ett morUa;
3. a fi saperiore, a se distioge, 'a intre-
ce; a prefarf.
* PRinSlONE, s. f., t>r>erlBio. (it.
pnvlil*»e, fr. prtrislAn) ; actioae de
jtreveddre : tht^Hatom prtttenSu a ave
donslu ie pretrisione; âdsta'a intrece
prfviaionile nostre; previsioni addeve-
rite;prmi»ionile eom^idtitui,^buipfhtlui.
*PREVlSO,-a, adj. part.,p'wrtah8,
prevedntn, lenstn de regula na adj. satist.:
ceUc prtvi8e sparia si sttppera Mai pu-
ctnw de cătu eetle nepreviae.
« P&EVlU,-a, adj., pnerlna. (it. pr«-
Tl»,d'in pre=:prae,ainH=caU«);l.cs-
re e mai ioainte in oaIl« : lu-ifertda
prmu aurorei; 2. in g«Dere,'ptkedeiite,
pnmei^ntt^n, ce Tîne4anBiefoce,canrt>a
se se ^a itntinte de alHti ixytitcestic^e
pretia , ^eusaione previa, tfsamitti
previe.
* PBEVOLARE, v., prMTOlkre , a
roU sau sborft ioainte.
« PSIAPEIU.'a, adj., prlapelna, re-
Istivn la Priapu. dien alls |^6^ei de
reprodnctione, si de acf allu gradineloni
si Ttaiielorti; m^tu pHctffm. ikfsuri
Ml.
Wl
fi*'iap«TC,-'abB. pi*faf)«i«te,-66Aatore iti^-
notea lai 'PHapu, sau po^mate in ono-
JSa lai iVitfpK;— flg. obieenuţ—ie a^
sî : priapUk.'-a, a^. = piarpeiu; p*U-
pismii, pHsptstilua, tirectione a metti-
bKtltti virUe; 'pr^pdi^ . fi. m., ^K.
lM«»)»Rti>), p^Ufa itafimbade jH'it^ăh
mttVra MitUb.
PBPAPlCn.oa, prmim»:-^pr^i?b-
litJiu priapa; 'năi priopeiu.
putu, etc.; vedi :^>rixepa^,'pfeetpîtiiriu,
• PBIDIAND.-a, afti.,.Bi4<htia» tfi
prtUe : ptiditina.'^Mt^.ţi-mtife Hme-
cate.
• I^I'DIE »h. •pridîa. 8. f. 'SitiiilT., prl-
4ie; predtna, ffia'a-ţrettiddMte, dlu'a 'flb
Ptkeilo^; pt'lSie, 'nu adi ă ^llHi^u la
PBffiRnr, ^. 10.. ^t^iuk, Ye» a-
prOe.
• PBIMA, ^. l, ndi pfQhu.
• PBfMANU,'^, adj;, >rl>>'aftaa,'(it
prMWtfţ; relativa ta "pritnu, Ale Mitn'b
classe, mai vertosa de pfMa ^^dph,
Morte, coDbfiatiîa intru^as^^tli'; 'sko-
larii pHmărti; bi abs. p*i\hdH\i. UflitaHi
de pdiu'a legione.
• PRIMĂHB, %, (tt. trlftet, it. pti-
neKKla-e); a fi jdW'mu ihtre dtii, ht 90-
periore, a îbtrece : a prtAiâ iiitre poeţi,
intre oratori; a primd priit farma$itia,
prin iussu, "prin seitfnth, a priHiA ^tin
drepfv'sau in drfptu.
PRIMĂRIA, 3. f., vaglrtratn, *t-
bl« Tel pali'l ^raereataraJ prtnistasi K In
specie demuitatesauof^ciudepntffnrw
allii WD«i «Oamnoe, chttm si loenlli nn-
de âe essftfcita ac^^ta f^nctiooe : ode
vaHAate lâ prim^^, 2. în ^etisre, sb-
perieritate, primat».
PRIMARÎU.-a, adj. e., 1. pHnkrht»
(it. pftUihrIo si prlnlifo, fr. pTfUitre),
relativa la-j^rimn, de ^înmulugradu, de
gra&i iBCeţintortii, sau de'^mhi -cellu
mBlî inaîtti : aedie primărie, invetim&e
primărie; inse bărbaţi printori, nitdi&t
primărie, locttpritluuiu, onofrpt^intarie,
deihnilaii ptiinarie. opere artiAice pti-
marie;—ia specie, a)eaUephlf«eahm,tA''
=y Google
W2
PRI.
tani's C6 făcu celli caaatoriti la parentii
sei; h) veru primariu, vâra primăria, d'in
doni fmti, d'in done sorori, d'ia unu
frate si una sora;— 3. ca subat., a) pri-
mariu, ia geaere, orna de primulugradu;
h) in specie, urblsTcI pagi prMfectngi
deregutoriii primariu allu unei commu-
ne, capulu consiliului si administratio-
neî unei commane : primariulu capita-
' lei, primarii commtoiiloru rurali.
* PRIMATE, adj. a., prlmas, primulu
archiepiscopu in uua t^rra.
•PRIMATIÂ. s. f., (fr. prlm.tle).
demnitate de primate.
•PKrMATIALE,adj., (fr. primatlal),
relatiTU la primatia.
* PRIMATIC0,-a, adj., (it. prim-
Uco), de prifflu tempu, tempuriu : seme'
nature primaiice, pome primatice.
* PRIMATU.-ff. 1. adj. part., (d'in
pn'mnfe) : animali primotc, si absol.
primatele, ordine de mammifere care co-
prende auimalile primărie prin petfec-
tîonea organismului lom; 2. s. m., a) rea-
le, primatu. primuiu locn, superioritate;
in specie ca si îmmatvj ; b) personale,
primatu^primate.
PRIMA VEEA, s. f.. (de la primu si
vira> comp. it. primarera), r«r, primulu
d'in celle patru tempurt alle oraul'iii,
care in emisferiulu uostru dura Inuele
Ini Martin, Aprile si Maiu : diUedepri'
mavera, pritnuver'a maitotudea vn'aestp.
ventarosa: 6g. primaver'a vidiei.
PRIMA VEBARE, v.. Ternare; a ee
{ac9 primavera, a fi primavera, ca im-
personale : ptimaveredia, a primaveratu.
ai^ceputu a primavera. si refl. a se pri-
mavera.
PRIMA VERATICU,-a. adj-, relativa
la primavera, de primavera, care se cul-
tiva primavâr'a : grănu primaveraiicu ,
flore primavcraiica: lirudu. porumbulu
tunt de cultura primivrraiica.
PRlMAVEROSU,-fl. adj., analogu cu
primaveraiicu. iuse mai raru.
PRIMBLARE, v., corruptu d'in p&-
loMarei vedi pcrambl-arc, cu tote de-
rivatele selle.
* FRIMEVD,-a, adj., prlmsTQB. de
prim'a etate, de tempuri anteriori, be-
trftnii, reeliin.
PBt. . ^
* PRIMICERIATU, s. m., prlmlce-
rUtutJ, demoitate, oficiu deprtmteertu.
* PRIMICGBIU, 8. m. , prlmlcerli»,
(d'in prtmiiB si cera), proprie : celln alin
cui Qome e primu in tablele cerate, in
registru, in lista,si de ac(: 1. in genere,
capu, mai mare, prepositc, prefectu, etc. :
primicjriulunotarâoru/errariloru; 2. în
specie, si pre multe locuri popolarin :
a) capulu unui choru, b) capulu canta-
torilom baserîcesci; c) capaln jocatori-
loru iu certe jocuri natiouali: prmice-
rudu caUusiariloru; d) primulu anagno-
stu in baserica, in specie, cellu ce esse
cu facl'a inainte patriarctului sau altui
primate, candu intra in baserica.
* FRIMIFORME si primiformuri- ■
adj., primir«rints; care are form'a pri-
mitiva, primitivu.
* PRIMIGENHI,-fl, si primigeHU,-a,
adj., prlmtKenlBB si pclaigenng, primn
iu genuin seu, originariu, primu intre
primi.
« PRIMIPARA, s. f., prlBipars, (fr.
printpare), care nasce pentru prima 6ra.
* PRIMIPARITATE,-!, s. f.,(fr. pH-
mlparitâ), statu de primipara.
* PRIMIFILARE, siprimipilcaiura.
adj. s., relativu la primiitilu, la triari :
arme primipUarift: ca subst. personale :
unu primipilariu: a) militariu d'in pri-
mipilu, triariu; b) centurion»* de primi-
pilari san de primtpilu.
* PRIMIPILATU, s. m., prlmlplla-
tuB, gradu de ceotarione san de capa sUq
primipilului.
* FRIMIPILU. s. m-, prlmipllus si
prlmlpilnm, I. reale, parte d'in armat'a
romana, divi^ioue de armaţi numici si
triari; 2. per3ouate,ceDturione,capitaD()
allii ace.stei divîeione.
PRIMIEEi-escM, v., «oclpere, a ao-
cepe, a liiă in mâna ce s'a datu, sau a'a
tramissu de ia altnin; a accepta; a ad-
mitte. Vedi discussionea in Qlossarin.
* PRIMITIA, si primicia, pi. primt-
iie si primicii'.. s. f., prlmltl» si prlml-
oln, primele fructe, producte : primitiide
de struguri, de vinu. de granu, de am-
nelli, etc; Sg. primitieU junttiei; pri^
miticle producteloru meile littcrarie.
* PRIMITIVITATE, s. t, (fr. ţtlml-
, Google
FIO.
Uf IU), fltatu de primUivu .-primitivita'
tea acestei daiine.
« PBIMITIVn,-<i, adj., prlnltlns,
(fr. prlmltir), primu in genula sen, de
prim'a origine, ăeprimulu incepoto, o-
riginarii]; cară este maiantftiiiu facnto;
care se rep6rta la prim'a stare a uDni
iDcrn : lumea primitiva, âmenii primi-
tivi; haseric'a primitiva; titlu primitivu,
vcildrea primitiva a unei manete ; — îs
gramm. ; euvente primitive, cari aerrn de
radicali, din care se deriva altele; for-
ma este eoventulu primitivu, din eare se
formidia : formale, formalitate, forma-
lismu, formatione, difţormUate, confor-
mitate, etc.; limha primitiva, care se pre-
suppune to arfifostumai an taniu vorbita;
coton primitive, celle septe colori prin-
cipii, in eare se descompune lumina :
rosiu, auraneiu,galbinu, verde, eeruliu,
indieu ăi violaciu.
PRIMITOEITT,- Wria, adj. 8.,earepri-
mesce in specie, care primesce bene.
FBIMlT(T,-a, adj. part., ■eceptns, ac-
oepnta; acceptata, admisso; Vedi dis-
enssionea in Glossarin.
*PB1M0, adr., prlno, (ia form'a clas-
sica), in primnla loco, antaniu, mai an-
t&Din.
• PBIMOGENITALE. adj., prfni»re-
aitalU, relativi] la primogenit».
•PKIMbGENITU,-a. adj., prlmoge-
nuna, primu nascutu : primogenite am-
ndle, feti primogeniţi; ca subst. perao-
nalfl, primogetiitulu, primogenifa, pri-
molu filîu, prim'a filia.
♦ PRIMOQENITURA , -e, s. f. , (it.
primo gen itu FA, fr. prlBogdnttnre), an-
tanietate de naacere ; dreptu de prîmo-
genitura; a succede m ordine de primo-
genitura; Esaaa si vendu priwagenitu-
r^a pre unafertura de lente.
• PRIMORDIALE, adj., prtai>raia-
11b; lelatiru la primorăiu : stare primor-
diale a lucruriloru; monti primordiali;
minere primordiali ăeaurusuntinmon-
tn ceUi mai inaîti.
* PRIMORDIALITATE , s. f. , (fr.
prlBordlallt6), calitate, stare a unai
locfu primordiale.
* PBIMOBDIU, B. m., prlmordU pi.
. (primu-ordire), primn iocepu, de regula
PM.
m
in plor. primordie : primordiele lumei ;
primordiele unui imperiu, unei familia,
tmei eHnte, unui fluviu.
" PBIMORE, adj. s., primoris, depii-
mulu gradu, primu, mai allesea unu ce-
tatianu depn'm'a ordine, de frunte, d'ia
cetii mai însemnaţi : primarii acellei ee~
taţi.
•PRÎMOTICTI,-a, adj., prlmotleas, ii
PRIMOTINn,-o, adj., primu in tem-
pn,tempnria: primotine. puveere prim»-
tine. viteUi primotmi; vedi si primatiisu.
• PRIMO,-», adj. 3., 1. adj., primat,
(it. prim», fr prpinler), antăniu, care pre-
cede: n) retativn la tempu : pnmuluomu
d'in lume, prim'a femina; primele tem-
puri alle creat'onei; prim'le secle aUe
christianismuîui ; h) relatlvu ta locu :
primulu arbore longa prim'a srtala ee
vei afiâ; primulu oppidu, primea cam-
mune ee vei vede; c) relativii la ordine,
la sîtnatione. Ia grada: prim'a camera;
primele scaune; d) retativu la lucrnri mo-
rali : primulu pimrtu alia discursului,
primulu eapitulu allu cartei; prim'a fu-
riaajunetiei, primele assaUuriaIU ini-
micului; e) relativa la persone, lame-
ritn, la importantia : primulu barbatu
de stat» cu eare ne mundrimu; primulu
tenore allu operei nu pSte fi si primu
ministru;primutu capitanu allu aedului;
spnritu de prim'a ordirie; primulu ma-
gistratu este presedentele curtei de cos-*
satione ; primulu advenlu allu geniului;
primulu medîcu si primulu chirurgu
allu ospitalelui; absoluta : primulu d*m
celli ce s'au urcaiu pre miirulu cetate* ,
se numiă Paulu; prim'a d'in aceste co-
piile este mai formâsa: — (poporuln ap-
pHca si insupperktivu, acestu coventa :
cellu mai primu di» toţi, inse assemîni
constmctioni, nasn de recommeodata);
— 2. ca snbst. reale, a) fem. prima,
a.) summace se da de mai înainte, a*) pen-
tru asaecurarea nnei proprietăţi; prima
pentru assecurareavietiei; prime prentru
assecurare contra incendiului , contr'a
grandind; ^') care compensa pentru ope-
ratioai de comnaerein: primadc imporia-
tione, de esportattone; ^) pnma=betta
cordellaz=Tltt3, ilmbas; h) in acestu d'in
urma sensn si m. primit.
=y Google
m
JSL.
* PBIAţHU. 5. f.. mii prm*>i»i
Butivu d'in pHimy 8. i reule, piţiflwia,
genn d*" ^ri,
^BIN,^. pnp, coQtrass» d'in pre t»,
prV, prt\ p«n vedi, prc
* PBINqiPALB, «ţj, B., B^^^lpallK,
(it. prlielptle, ir.prlBcIpal), de prinţi*
pe; 1. ift genere,, prinoulfc tstUa im>ui-
semnata, qţftj, importante, oiat Ai^}^ :
agenţi ^ineisali. eanita. primqipai^ t-
ăea pnneip(Ue, rafione principate; nc-
stimatele orinetpali tftnt aân^mfOiele ,
itnaragift^. vij^hitiilţf, topaimtK *^
binulu: ^sniţfri prineippbi 2. iin speQÎe.
a) relsiim ta princv'e = domDitoriii,.
principescQ , âpînneicB ; bj relajdvu Ift,
prineipi^:^ dQu'4- parte a linifli dst ba,''
talia la Boipanii antiţi;— 3..ca subât;
a) personqJe^ niţA ftrimnjKi/e, mai mare^
capii, directorii], etc.; b) reale, ce e moi
ioBemnatu, maj eHsentiale : nu tiitati
principalele prs hnga accesgorie: prin-
cipalele cauet-i vroeessulut, cesHonei.
* PBINCIPALITATE. s. l, prl>cl-
M>t<u., (it. prlDolp4liU), Cucute de
prmnpafc.
•■ PKINCrPANTE, adj. part- pres-,
prlselptDS. (it. prfn(ilpâiite),careprtn-
cipa. domneece ca principe.
* PKINCIPABE, Y., prloelparl» (it.
prliiilparn), a domni ca principe, a fi
prmct^e^dnm nitoriu.
* PBINCIPATU, 8. m-, prlmelp^tm,
(it. prliiclp«t«), stătu, calitate, gradu
d<4 principe; 1. in genere, primnlu locu
sau grada, antanietate, BOperioritste :
in omu nuntea are principatvlu; elo-
eenti'a tine princip{dulu in lucrurile ci'
vili si politice; sorele tine prindpatulu
inire stelle; puntru principatu se certau
Aîhenele si Sparfa; 2. în specie loculu
cellu mai inalta in stătu sau in armata,
supremaţia, domnia, commandn; si iu
parte: demnitate dedomaitoriu nomitu
pnnnipe si ds acf, t^rra domnita de nnn
principe : pritctpaieledantAiane,
* PRINCIPE, adj. a., prbieepti. (it.
priMipe, fr. priDoe), primu in ordiqe,
ia incepatu; 1. m.iu rara ca adiectirn :
adttione pHndpe. 2. ca mai Anan, s- ta.
perwDaltt; a) in genere, primalu, oellu
._gfe
_,- .. .ta. c^la mai we, «^
mai deBtiDBn,ce11amai DotabUe: {înnet-
pii at^tief.c^a^i priwipţJe «hio*i*Iim;
prvicjipe2« f0fitihru, oratarilonit fâoiofi'
lofM; b) in qpecie, «) cn unsnlu mai largn
de-capu, inoepntoriu, orditoriu, aneuţ-
n9,6\e.:prineip«leace$tei8C0ledefiioto-
fit^prineipeU westei Wre si illuatrefa-
mUioi P) io aawn mai reatrinsu, BF')dom-
nitoriu , capn alls unui atato, alia. upei
t^jrra;^') filin de dpmniMriurO iaaaut!t
romana, fn'nc^a:=a dou'a diTiaione 46
armaţi, ce atan Ia bătălia intre astati n
triari.
* FBINCIPESGE. adT., prlielH»
n<re, in moiaprineipeseu.
* pBINCIPESCU.-o, adj., prUelpa-
lla, de principe, ia ijuemnajrea acestij
coventn d« sub 2- a.
* PBENCIPESaA, 8. £, 0^- »rt"*
pesaa, fr. prlnecMe), domnitoiia a omu
stata; aocia sau Blia a hav, 3fifmf« :
june pnncipesşa; formosa pnneipesai^
Gg. moliere muodra.: face fwv pniţui'
pessa, arefumurideprinâpi^sa. — (Vot-
bele mai popttlarie snnt : dpmwt, d^ni-
mtia. in loca de prtncipeafia).
* PBINCIPIANTK, adj. part pres.,
princlptaii»,(it.prInelplaBte);caref}r)q>
cijâa, Începe;: co^ijwtwv^ifvMtmH*-
vUiatura,
* PBJNCIPIAEE, v„ »nlnff|»l«r%.a
face principiti. a incepe.
* PRINCIPIU, pL principie, p«lie|l;
plDfB,(it. prljiclpt*« (t. prlnoljte); î. prj-
mu inceputu, prima e^QBŞ, : Do^omfdfem
este principiuhi jpţeft^fH^riUKţfomi j^rtn-
eipiulu suprentit. prinafit^u |iftn egfre_
se produeu si se missica t(^; 2.inapec^,
origine, cauşa : prţncfpitUu unei itkţ,
tintn connoscentie; a cercftâ cetifi in pyin-
eipiuluseu;sensuriUsuntpri*tr']^uIu eo-
noseentieUru nsslre; ^ nmtMlO, mp-
bile : amorea propria, este princtpinlu.
totoru actioniloru npsţre. 4. prim'a veri-
tate, mai evidente de c!Lt|u aU'a,, c^r^,
pote se fia connoscuta pţin raiione; pro-'
poaitîone addftveţatţ sjiu,cQiuldţrfUia ca
atare : primida principia a%,îţ» Des-
cartes este : eu cagetu, d'in care acestu
filosofu a fratsu eofwe«mfţ> : ^. noi*-
— prin estenaione : princip*^ « ''eli-
=y Google
PBL
na
gione; â6 morak, de jusHtia, dk eatoteţ
pnneipm^ondire; prtnctpni de pditiea;
a avi prittcţpfe. a lucră dapo prin-
cipie; 5. primele eonnosMiitie, prttm-
le elemente : principie de geometria,
prinâpie de gra/Hmfdiea, prinâpie de
physiea, de chymtuei, deme^eina, de ar-
ehteeiwra, etc.
PRINDESS, priHdiffoMi, pruiiUA)-
rÎH, primare, pfMWii^ ţriimtra, efc.
redi : iprenăofe, prettc^lmu, prendito-
riu. pren$6re, prensu, prenaura, ete.
PBBtTBB^Mwfnt, prep-, vedi pre.
*FBI<AATn,B.m.,prItt«tM,gradii,
loco, stata de priore, offieib de priore,
si in spflOtwdv pHore reli^osn, cnma
si' tempn efttin tibe ăemta o^itetu.
• PEIOEFTATe,-»', s. f., (ţrlarltu.
it. prl*TlU, fir. prl«rit4), calitate, re-
IfttiAne dO' pivire : pritUtate de data,
prioritate âe hypot^ea; a aoi prioritate
omişr'fVaiAMi SON asupr'a vnui îueru;
mai alleBsaiB adnn&rile delitMrative, in
adnn^rile politice : acista părere are
prioritate; amendamei^ulu cctarese pune
la votu cu prioritate asupr'a altoru a-
mendame>Ue.
* PRIOBE, adj. s^prierj (compara si
it. prlcrcf tr. ftlmr, d'in ^e^prae),
antefiorein tempn sau in ordine, in com-
paratione cu alte Incrari Ban persoDe :
partea priore, partea postmore; ca subst.
a) in genera priorii noatri = parentii,
strabocii, anteceasorii; mai marii, sope-
riorii; mai betrani, etc.; h) in specie,
mai mare, snperiore : priorii cetatei; si
mai allessQ : snperiore religiosn, base-
ricesen, in monasterio saa eenobin;p»io-
rele acellvi monasteriu.
• PBISCU,-a, adj., prlsoiiB, (it. prlsoc,
d'in nna forma prls» de aoea-asi rade-
cina cn pre = prae, de unde si pris-
timt, etc.), betrann, rechin, antica.
* PRISMA, pi. primate, priima,
(spia)iA); solidn alle oami basi oppnse
snnt doiie polygone ecali si parallele, si
alle cărui facie laterali snnt parallelo-
grsmme : de la form'a ti noJtir'a baaei
depende natwr*a s» fomfa pristueî; —
prisma se dice in physica una pmina
triangtAaria de vitru albn sau de cris-
talln, CQ eare se semi spre a desoom-
pune, prin refractione, radielelnnun^se :
prin una prisma se vedu tote colorile ce
se arrâta in curcubeu; fig. ce colora.lii-
cnirile dupo prejudeciu san passiooe :
pnsM'a cMorei propria; prisnia ima-
ginafionei cdtera radiele addevervini;
prism'a dorentiei informosetiSdia, ftro
primea urrei deformidia tote.
* PKISMATICCr, adj., care e facntn
informa depmma, care are form'a unei
prisme: eorpu prismatUsu, figura pris'
mofiea.
* PBSMATOrDE, adj., (d'ÎD icpbtpa.
ai'^oc^forma); care s^ina ca nna
prisma, care deriva d'în nn&priama, care
are fignr'a anei prisma imperfecta.
PBISSOSENTIA, s. f., snperlliiiM *
redandantia» rellqnnB^ ce e mai tbnltu,
superabnndantia, rednndsntia ; remasa.
FmSSOSt&E,- eseu, v., «bandare,
rednadaret BoperesBe^ a fi de prîssosti, a
G destnllu si mai multa de câta destuDa.
PBISSOSITU.-a, adj. part., saper*
flBBs, rellqnuB, remasn prestennmeru
san mesnra,
PBISS08U, B. m., (irepiocHiţ), reU-
qunm , aapcrllDiiB , rednndantla, ce re-
mane preste cea ce se cere, ce e mai
multa de cfttn e necessarin.si de acf, ce
e nefolositoriu, ba ehîarurettematoriu:
daţi si eeUoru flamendi â!\n prisaoBulu
mesei vostre; unu prisaosu la hannii ee
scieam ca am; de prissosu se despuneti
voi; e de prissosu a nai vorbi ceRoru
ee nu te aseuUa; prissostdu vetfema in
tote.
PBlSTINIOItD,-a, adj. s., (pristlnn-
Iqb), deminutiru d'in prisHnu, ca snbst.
m., pristinioru, applicatn la unu genu
de plante, flecona hederaslal «banae-
elBBOBl
*PBISTINU,-a,ad)., prlstlnnB, de
mai de multa, mai Tecbiu, mai de in-
ainte : datinele pristine; a recupera pris-
tin'a gloria.
* PBIVABE, T., prirare, a lipsf pre
cineva de ceva, a lenÂ, a răpi cuiva ceva;
a despoli&; a nu ii caiva ce doreşoe :
m'aiprivatu de lumina punendu-te in ft-
restra;numeprwăâepânea de tâte^l-
lele; — ca reflee. passivu, a se lipsi, a saf-
feri lipsea lucrnlui dorita : me prwu de
=y Google
m ML
veri-ce gusturi; nu se priva de nemiea;
MW pote se se prive de nemiea, fora a se
ţlange.
.•PRIVATA, s.f., Utrlna, (it. pri-
nţ* st priTKta), latrina, amblatâre, essi-
Mre; dâro si ca intellessa mai generale,
de ceva ascunsa, retrassu, camn : fare-
■tra, osia, scara, fio,
• PBIVATIONE, B. f., priratio, ac-
tioDe de a priva sau a se priva : a trai
in privatione continua, a se deprende eu
privationUe; — lipse da Incrnri neeessa-
m: afiin privatione deveri-ee; — per-
derea nnoi bonu ce a avuta cinera :pri-
«ationea devedere. de audm; prtvationea
ie dr^urile civUt; primUionea de a-
miei.
• PBIVATIVir,-!!, adj., prlvatlelai,
priTatitlni, priratlnis,(rr.prlTatlQ,ee
KTii&'pnvAtioae: eoventuprivativuipar'
tieula privativa; ne eunapartieviapri'
vaiiva.
• PRtVATU,-a, adj. part., prUatog,
lipsita de, scntitn de, liberu de : omu
privatu de pane. de vedere, de mente, de
bonuri; fora eredentia sufftetulu este pri-
vatu de lumxne; — omu ce na are func-
tionepnblica, sarcina officiale : omupri~
vatu, atrai ca omu privatu:— ia acesta
Bcceptione, si despre lucruri : a avS vir-
tuţi private; a sacrifică interessUe pri-
vate interessilfvu ptAlice; a gustă deîi-
eiele vieiiei private.
*e'RVfEGKlĂS.Kpriveghiatoriu, etc.
redi : preveglare, preveglatoriu, etc.
PRIVILEGIARE,v.,ţfr.prlTll6sIer),
a dă, a accoid& unu privilegiu, a favo-
risâ : Ituasii aupriveligiaiupre Bulgari
in eoloniele d'in Sussare^i'a.
* PRIVlLEGIARID,-a. adj. s., prl-
TlieRlariBs, care se buccura de unu privi-
legiu, care possede unu privilegiu.
* PRIVILEGIATU,-», adj part-, (it.
prlTlIegiHtn,' fr. priTll<ţM),inTe3titucu
unu privSegiu.
* prVIIEGlU,pl.-e,priTllesliim,(de
la priras Si lex, adeco lege in favorea
unni privatu), folosu esclusivu accor-
datu cuiva : privilegiu importante, teni'
porariu. perpetuu, esdusivu, privilegie
feudali; nu mai sunt privilegie decasta,
is candu totu Somantdu e eetatianu; —
PBft
metaf-, dODu, talentu naturale, superi»*
ritate a corpului sau a spiritaloi; liber-
taiea si rationea sunt privilegie ee dis-
tingu pre omu de animale,- formoseti'a
este unu more priviîegw la femine; he-
traneiiele dau privilegie ; — hypotfacoa
preferibile altoru-a : dotea are priviU-
giu asupr'a totoru creditorHorui a avi
privile^M antpr'a mobUiloru «oh mi-
mohUilaru cuiva; primvilu hypotheeari»
areprimlegiu asupr'a erediiorUorupoS'
teriori.
* PEIVO,-o. adj., prima, singura,
privatu, partioulariu, îndiridiiale; lip-
sita, despoliatu.
t PRO, prep. pr», («p^, pentru; oo-
earre separata numai in ftanca:a()orH
pro sau eon/r'a unei propoaitione; a fi
pro sau contr'a unei persane; in oompo-
sitioni, ou substantive, precuniu:pr(Mon-
sule. propr^re. proredore. prorege, prO'
tribuna, Însemna pentru, adeco : pentru
constde sau in locu de eonsvie. etc., ia
proportione insâmne in analogia; en
verbe, precumu : proeedere, producere,
proponere, insâmna înainte; in prete-
gere, propumnare. d'inainte, în faoia; ia
proclamare^ profeasare, iuaintea publi-
cului, in prorogare, mai departe inainte,
prin urmare : proro^are^mraanare pre
alta di mai de parte ; diversele nnantie
se voru reda mai clara !a fia-oare co-
ventu iu parte. In gar'a poporalul par-
tid'a pro a trecutu in pru sau cbiara
io pur: in-prumutu, purcedere, in loeu
de : in -promită, proeedere. Compara
si isp. por, si fr. panr.
* PBOAGORC, B. m., protonii»
(icpoi^Topoc), primariulu in unele cetati
grece antice.
* PROAMITA, s. f., proanlta, HOrU
a avului sau moaiulai.
* PROAPODOSE, s. f., praiipAdasli,
(npoa^TâSootc)) figura de styla. prin oare
la finele frasei se repete coventulu de
lainceputUfBauparted'inacestueovetita;
pi^lica miseria suffere npublic'a.
* PBOABCHE, 8. f., proarehe, («po-
dpx^), unulu d'in eonii VatentinUorv,
cari prefăceau ideele iu realităţi.
* PROAVU, B. f., prMTta, str&boD», .
i mamma a mamnifii sau a t ~
,y Google
Wţft
•PEOAVmr,-a. adj., prMTltng,
stmbonescn : amiciţie proavite.
* PBOAVU, 3. ii].,pro»riiB, strabirau
ia genere; in specie inse, tataia mam'
mei saa alia tatalni.
PROBA, (pre a locuri pru&a) , s. f.,
pnkaf (it. pr«Ta Biproo**, isp. pmeba,
port. proba, prov. prara ai praa, fir.
pnaTfl), DQ cn seiisula Btnrimptu ce are
elassic'a proba, ci ca eenstilu larga ce
aie acea-asi forma in unele d'in celle
alte limbe sorori, insemnandu inoo : pe-
rlenlnM* exparlneatiM» teataimB, ar-
raM«itHBif doeaatitaM, teatlmoiiiaBi
alfaanir «xenplnB, apeelneat etc.,:=
tota ce &ce saa serve a face se se T^dia,
oonaiJsoa, iatellâga addevemlD, boneta-
tea, calitatea aoni oe, 1. in genere : a
ââ probe âe addeverubi dissdoru seliei
imds- ve sufU probele innoeentiei vostre ?
dieo vrei »e te credemu, da^ne probe; a
dâ probe de intelleptione, de barhatia,
de capacitate de aptitudine pentru ar-
tiie formose; peno nu veţi dâ probe de
preeepere, nu ve potemu incredentid as-
temini negotie delieote; dâro si ; a ââ
probe de nebonici, de stnentitu. ^de bla-
^mnatu, de omu de nemiea, etc.;— ^fe
a eonnosee bontdu si reala, peraonele
sau lucrurile, le suppunemu la diffe-
rite probe; cineva trece prin grelle pro-
be Uiunfaioriu, pre candu sueeumbe in
probe cu tNMUu mai uaiore; Domnedieu
a^punepreedlihonila aspreprobe,6tc.
— probe convinguiorie, potenţi, irresidi-
biU, indi^itaHli. patenti, clare, mani-
feste, pgipobUi, irrefragubUi, irreousa-
(iti, etc-, si d'ia contr'a : proba conte-
rio&ile, dtAiiabile, sofistica, debile, etc,
— probele judidali ae oppunu la aimple
indicie; una carte, unu inscrissu, una
eUssa a cuiva potu fi probe ăe ceva ; —
2. in specie, modu de a demonstra, a) cu
ff^it'a : probe de wd&ttia, de prudentia,
de perfidia, de benevolentia, de amiciţia,
de ura, de sâentia, de ignorantiai b) cu
ineerearea : a essi triunfatoriu d'in pro-
bde concursului; fora a fi suppusu la
prob'a focului, nu se pote sci dieo acestu
anellu e dfi auru cwatu; înainte de a
joeâ una drtma, actorii faeu mai multe
prdbe, preeumu faeu pr(Aede c^e ee au
rao. m
se cânte si mai tmtUi musiei in peruna;
asia ti/pographii faeu una sa» mm mmZ-
te probe d'in eoU'a destinata asei^pari
definitivu; c) ou dlss'a, cn ioBcrissalu ,
ca marturi, cu aactoritati «îre-cari :
prohtie mdie sunt trâ morturi demni de
tota eredenti'a si inscriseulu eJograpku
aUu debitorelui; d) cu senBula, fia e-
sternu sau interna : la vinuri se face
probau eu guatuiu; nu se aeie dieo tma
colore va tini »i nu va essi, dieo nu a suf-
feriiu prob'a unei bona speUatura; e) ou
operatione de mente, decalcula mai rer-
tosa în arithmetica : prob'a muttipliea-
tionei se face prin diviaione a prod$ie-
tului prin unulu ffiti eelli doui faetori, '
preeumu si prob'a divisionei se face prin
mtdtiplicaiione : f) eu lucrn sau parte
d'in lucru ensasi : se ne adducati probe
d'in tote gr&tele voHre; de ce nu untra-
metti câte unn proba d'in vinurile teUe?
sartoriulu nu are probe de miterie mai
nSue; de aci, g) cu sensnlu de : a) mo-
stra, modellu, essemplariu : %tna proba
de vestimentu militireseu, de scripturei
eaUigraphiea; ^) calitate , val6re, etc. ;
prim'a proba de cmru, de grânu, de viiUi
^lauru. grânu. vinu de prim'a proba.
« PROBABILE, adj., prabUiUtt, (it.
proriAlle Bi prabablle, fr. prababl* si
prooTable), care se p6te proba, 1. in ge*
nere, care se pote demonetrA : tote ad-
deverurile nu su probabili; 2. ia specie:
care s» pote apprdbâ, crede, aocopti ,
Tertsimilo, credibile, plansibîle, a) io
genere : eauaa probaîtile. rationi proba-
bili, opinioni probabili, evenimente pro-
babili, ddetdu probabile allu venituri-
îoru «i apeseloru pre annulu venttoriu ;
date si summe numai probabili; b) in spe-
cie, demnu de approbatu, de lauda, pla-
cutu; boQu, etc. : oratori probabili, tauri
probabili, probabile modu descriere, pro-
babUi appucaturc, probabile portare.
*PR0BABIUORE,adj., pr»babIU«r,
comparatiTu d'in probcAUe; mai proba-
&tIe,applicatiiiD.derîvatele: a) probcdn-
liorismu, s.m,, (fr. probablliorîsme), doo-
trina tbeologica, dupo care, sab pena de
peccatu, e cineva obligata a letii nu una
reBolntionopro&oMIe, ci totu de ana data
cea mai probabile, redi si prdbc^ism»;
,y Google
ns PH». _
b)probabiliorigtu,-Hi, subat-pM»., (fr.pro-
brtlU*rlf(«, it pr«lMblll9Hgtiiţ,parti-
SMHi alin pr6i<AiUorismulm; c) pr«ba-
bUw-^aie, a. f., (it. prtbabllUrlU),
calitate iaprobe^Siore.
* PSOBÂBILIORISMU, probahOio-
riatHr probi^ioritate , T«di probabi-
Uore.
* FBOBABILISinJ, ii. ia., (it. pr*-
baUlliBi«> fr. pMhakflliB»), doctrma
coDtauis-iwvkiMufwnwlH^ de 6n ce
prababUisumtu eonoede omola! a potâ,
in b«aa ooBscieBtia, nrmi oaa opinio-
ne san nasfatiOfle maipncina probabUe
dfl oftto altele : JMMdfttlo dfedina tnce
de mvmtorm ii propagatoriu aRu pro~
«PBOBABILISSIMU.-a, adj., pnIm-
UUulMDf, (ît.pr*kablII»slMo, fr. pr*bâ-
biUula»), sapArlativn d'in probabile :
fortvpnÂakUei, cAtn se pote de proba-
bUe.
* FBOB ABILISin.-o, Babst.pen., (it.
prstaUlirta, fr. prababtUste); sectatoriu
alia prebtAHiismuliâ : probaHtUtii se
contenta m morale ctt prt^abilitati, «u
OpMMfH pfoAoftât.
* PBOBABILITATB, s. f., probabt-
Utas» (it. pMbablUlă» fr. pr»bab1im);
calitate de probabile, fapta sau opinio-
ne probtxb^ : e mare probabiliiate eo
va pUuă; iota opimonea are probabilita-
tea MU probtAUitatUe selie; probabUUa-
tea trassa ăm eosan analoge se pote
nomuâ mathemaiiea; grade de probei
îittJe; de moi multa aou mit pueina pro-
babMtate; a ave probe^iiitaH de eaatigu
mare, — ealeHÎudeprobabUitali;ecaîculu
de probabilităţi simplu si compositu; in
aoelln-aai eensn : probabilitate simpla,
probabdilate «otnfKuito;— ifiisensn reli-
giosn, probabiUtaie^prob<diili8itui.
* PBOBAMGNTU, pl.-e, probameD-
taH) (it. pr*raB«Ht«); actn ăeprobare,
si mai vertosn, moda sau mediu âe|;ro-
tare, proba : mari si manifeste proba~
mente de benevolimtia; a combate pro~
bamenteie adversaritdui.
* PBOBAl^TE, adj. part. preş., pro-
bam» (it. probMite Bi' prsrante) , care
proba : probe probanţi, ăoetmtentu pro-
^___ MW. _
PftOBABB,-edra. (inse siiD fbrmasim-
pla : probu, probi, etc), V., probare, (it.
probaf e si provare, ţt. prooTer), a tuice,
san dă proba, a cerc&, cerceta, jadeo&
despre bonetate, valore, addeveru, etc.,
1. in genere : aprobă addeverulu dis-
săoru sâie ; am prdbatu tn destuUu ce
nu e asia, ewm diei tu; probaU si voi
eo IM am eu dereptate; in îoeu se pro-
becH ee infirmi, probedi chiaru contra'
rtulu; amu probata co admu se ne sd-
criftc^mu pentru benele puSIicu ,- unu
bomtoratorim proba tole câte af]lirma,8i
ntt lassa nemiea nepr<^iu; a prebd o^
miâi,aundu,tmttl»,ee^aiUiUt,api'acâlu
e de bona sam de profknăa, laptde câta
e de earalu; ferieede voi, eo aii fostu pro-
baţi eu vorbe, Sro nu eu nevoite; âmeni,
amici prc^i in impregiurari gretle; /b-
culu pro&a oNfftîH si argmtulu, ero o- •
mtiu se proba in nefericire; 2. in spe-
cie, a) pentru arme, a cercă : a pr<AA
una puşca, unu tunu, una spata, si în
genere ; a probă una caldaria, unu vasu,
una oUa, una machina: b) a demonstra,
a confirmi cu argumente, esplicarl, mar-
tnrfe, ftpte, a face Be se ciedia, a con-
vinge, etc. : eti aceste epistole si eu mu>
heri ea marture ereăi tu eo ai probatu
dereptulu teu? — c) a approbÂ, a afli, a
crede, judecă bonil, utile, coT&nitu : a-
veţi opmioni ce nu po^ lauda si probă;
cine pote prcbâ portarea vostra ? d) a
face se approbe, se accepte, a recommea-
d&, etc, : aperu eo tie mai vertosu ti voUu
probă portarea mea. dupo ce am pro-
batu-a ai adoersariloru met; cuassemmi
fapte nu te poţi pro&tf nemtma.
PEOBATA, (pron. jx-ofcafo), s. f., pro-
batuB (n:pd^atov); animale, pecora, vita,
si in specie, oue;— de acî : probaiim,-a,
adj., probatlcns, npo^snxâ;, (it. proba*
tliio» fr. probatfqne), relatirn la oui :
porţia pro&otKHi, îacttlu probatieu, pes~
dn'a probatiea, unde Jndanii, la Jem-
salemu, scăldau ouile de sacrificiu, de
tui si absol. s. f., probatic^a, (snbinte).
porta, peseina);— probata, in gur'a po-
porului. Ia Macedoromâni mai vertosn,
a treoutu in : prâvăla, prâvta, pravda.
*PBOBATICA, probatieti,-a, T«di
pr6bata.
=y Google
: - ^^
* PfiOBA'EIOHfi. B. 4^»Mi«tin.(it
pr»lwsUB«t. fir. prahtUan), acţiona 4a
probare, proba, dwn«B8trâiî<Hie, etc :
probaiiotuqi owndu* > lagMati,. tmmdm ,
aawsicru, aăiUvenâm; probtâiotU irrt-
aVBbUv—in ipecift : ptobationez^etm'
fytnaiunte, ca, termiui ntoricu;— fwoin-
* FSOBA.a;nJ, & m., pnmtlft», (ffpo.
pdoco', vedi j»r«&ato), s^uift da planta*
analoţra plantei eâ^a omndMni.
* £BOBAi:iVU,-o, a4J.„prabitiTRB,
(it. pnbatiTo, £r. prvbatl^aftua^iMV-
Mt Wi relativn la proftaiu .* argimimte
probaUve, pKoba probatwa.
* FBOBATOBIS,-'ona>i 4^- s., pr«-
kKUr si piotatorlMj earfl (m^edia saa
aervs o pro&â : probaioriiau dnimdoru
nosfw e Ihiimedieu; ft-obatoriu de auru,
de vimm; probatori dttaU capsele; ma-
die probatoria de der^ttatSewutKt; Um-
guâitori si probatori ai potMtikfti con-
rofrft si iepravoti.
PBOBATU,-a, adj. pari, probatHB i
amu probaiu, omeni probaU, portare
probata totont-a; vinuri forte probate
pretotindine; meree probata si de toţi
îamâata.
* PBOBITATE, 8. f., probtţas» (it.
probltfc, fr. pr«Ut«); calităţi deproj^:
probitaiaa acestm-a e ineereata; probita-
tea. UI _tt>te aetionile caracterisa onitlu
addeoeraln bonu; mt^essem^ de pro-
bitate si de sinceritate afiamu la- Ba-
nwâ; omu fota Hru de probUcUe; pro-
hitatea nu pole /S fora sinceritate, fora
integritate, foraonestate; probitatea e e»-
aa» onestatfa probata.
* FBOBLEUA, pL-mote, problema,
{Kffiphffa), 1. propositione a cărei. â«Sr
iegfae se care dupo cegolela scientiai :
pr<^)lema. de geometria; a resohe una.
problewa;, 2. profositione dubiâsa si care
CDvgren se pota dadegi: problema ist»-
rjea; prflUona metaphysica; 3. iota ca
e gzenide iAteUasau : anulu a. sieşi urna
preiiţma; forţarea, acestui oatu e-wta
probiema.
* FBQBL^U.TIG£,adT.,probIaBa-
tlee, ţsqw^Yjivmx^i;), in atoia prabe-
mnUat,
* FBOBLfiAltAa;iCU,-ii,adj.,urobl<-
BaUeaiţ (itp^ijtWTHKic). Mie piSte se
fia sau se na fia, poasibile : jmheiu pr&-
biematiat, pcm eare aa espiemeDnapoa-
aibilttate; sdraproblematiea; fapte ptv-
Siematiee, cari aa necessitate da oonSc-
matione.
« PBOBOSGIDATU.-a. adj., Tedtptv
bosddiann.
"PSOBOSCIDE, 8.f., pr*b«Mii,(«vo-
^ooxtc), nasalo, rosirnla, e1efaatului;~
rostrnlD iasMtelorD diptara.
«PBO&OSGIDlANn,-a, adj., (fr. pra-
bcaeldien), care are nasnlu prolnngitu
ca proioseidea; a. pi., proboseidianale,
5inMlia d'in- ordinea mammîfaieloni;—
in aoella-asi senau si form'a proboaei-
datu^-a. (i£.pr«kftMMato), oare ar ff de
prefaritu.
• PBOBOSCIDIU,-a, adj. s., (fir. pra-
boscUi), mnnitn cu probttseide, vorbindu
raai vertosa da insecte; e. pi., probosei-
dieU, insecte twmiptere n parte d'in
celle diptere.
FBOBOSIBE, (contrasan d'in f)ro6fo-
8ire)rescu, t., piwbcfs mneerv, upre-
brare, objarfarsi a incaro de bâtijoonra,
a batjocnrf; a inftonti, a mustri, a
certă ren si cn aaprime.
• PBOBBACHU,-a,adi.,pr«br»ebja,
(npo^pa^bi;) oare are ana^JJaba sDiirta
urmata de alte patra lunge.
FBOBBOSIBB, v., vedi probosire.
•PBOBBOSITAT£,B.f., probrailtu;
calitate de probrosu : prdbrositatea por-
tărei teUe,
• FBOBBOSU,-a, adj., probrowu}.
plena de probrut batnjocnjîtorki, injn-
rioBQ, roBinosn : a aehdd pre ccRt- pro~
brosi; aemscitioneprobrosa; poasia prO"
broşa, covente probrose, traăare pro-
brosa.
«PBOBBU, pL-e, prabram; batqjo-
cura, fapta sau dissa batnjocnritoria, oa
rosinedia si avileace, 1. in genera.: ^n^-
brele de miseUia si dedesfrenare; a at
afftmdâ in vitie si probreronnose; 2. in
specie, m) &ptarosjnosav4eeiNiare, bla-
Btimatia, des&enare : a impută probre
eeUei mai caste mtdiere; b) deapretiola,
avilirea, dwonorea ce utdnce daifrttia-
rea : copiUii aeesti-a nu su de eâlu pro-
iridu familiei; pentru muiti pam^feria-
=y Google
780
?B0.
tea e unu probm nesufer^; apese lu»-
mriose fcustUe eu mare prol>ru si âeao-
nore; e) mai vertosn, vorba batnjuoorî-
toria, injuria; epistole plen» deiotepro-
hrde contra voi ; a arruneâ, a proferi
proltre ampr'a cuiva.
* PBOBU.-a, adj.,p»biis,(it.pr«b«,
ti. probe); prohatu in re^peciulu valorei
ri bonetatei 8«lle : bona, utile, virtosu,
enmn se cad« si se cere, mai rertosa. cu
respectu )a portare, la practica; adde-
Teratubonu, enconnoactentis honz,pro-
iafu cabotin, oneştii, etc., 1. despre per-
sone, a) in ^nere : parentii probi do-
reseu ca fUii loru se fia si mai probi;
omului probu ie poţi increde fora ned
una titna: celht probu. ehiarudeeopote,
nu ealca ăereplulu altui-a ; cine e pro-
bu, e$ineer«, integru, caatu, imparţiale;
fauri probi, negotiatori probi ; servito-
ria proba; &> în specie, caetn pndicu,
rosinosn : probe si modeste mulieri ; pro-
bulu teu de sociu ; 2. despre lucrnri si
obiecte abstracte; own* prob'*, agriprobi,
colori probe, meree prt^, banni probi,
eipressiom probe, portare proba; inse
si : mâncare pr^. betdura proba, des-
poliore proba, bătălia pro&o^cumu se
cade, etc.
* PBOGACE, adj., prueu, (it. pr«-
e«e); sudace, cotediatorin, nerosinatu,
nestemperatu, nebODaticu,etc.; 1. despre
persone : eurteani proeaci ; proeaci co-
pUli; 2. despre lucruri : limÂa procaee,
proeaci covente, proeace licenţia, procaei
ge^e.
* PBOCA.CIA, s.f., pr«esota, si :
«PBOCACITATE, s.f., preeaeltu;
calitate de procaee : proeacitatea eoeo-
sOoru, eopilliloru; proeacîtatea e mai
rea de câtu petulaniVa; stempera'ti ai
mesura procaătatea limbei ; jtrocacita-
tea mtdieriloru libidinose.
* PROCAEE, T., prosarei a cere ou
persistenţi», a solliciti, a pretende; in
specie, a pretende m&n'a eaira, n pett.
* PROCATIONE, 8. f., prooatlo ; ac-
tione de proeare:procationea mai rwA-
toru fete de acellu-usi petitoria.
* PR0CAT0BIU,-tom,8dj.,pree«ai,
preeoH ; care ^oca ai in specie, petito-
riu; Tedi si proeu.
«O
PBOGEDENTE, adj. part. prea., pr«-
eedeoa, (it. proeedente), eareproăde:
spiritalu proeedente de la tataia.
PBOCEDERE,(priQ metathese, i?roee-
dere=:pureeâere), procesai si procesai,
proeessu, V., preeedere, (it. proeederer
fr. proeider, isp. port. praeeder, proT.
proeedert preeedir si prooeilr); a eede
sau merţfe, a se misei inainte, a passf
înainte, a înainta, 1. in genere: a pro-
eede de la Bueuresei la Giurgiu; pro-
cede tu, eo eu te suecedu ; 2. in specie
a) despre armate, a ae pnne in mersa. :
ăUlarimea procede laaitaeumaiantâiu;
eetele procedu in tăcere ai bona ordine;
b) a face primula passn, a plecă: a pro-
cede la aUegerea unui preseâento; a
procedeîa votare; am proeessu eri abia
de a eaaa; ae nu procedeti inainte de a
proeede e«; procfde de aîd ind'ita, aou
eşti perdutu; armai'a se oppune a pro-
eede labatalia: orologiulu, earruUi, mo-
chin'a nu proeedu. e» stau pre loeu ne-
missieate; e) a se nasce, essi. a se pro-
duce, a appar^ : precede oratoriulu in
mediuloeulu multimei; spiritula santu
proeede de la tatulu; si refi. de ta tatalu
se poreede ; — d'in acesta causa procedu
aeeate effeete ; plant'a proeede d^in se-
mentia ; d^in bene nu p6te proeede reu ;
d) despre locuri, estensiooi, aseintende,
a essf : mai muUe promonlorie procedu
in faei'a acestei insule; e^ despre tempu,
a trece, cnrre, merge : etatea proâde
prenesetUite; f)aduT&, tin^;(;rjaseface,
a se pertrece, a prosperă mai rertosn :
tote negotiele seUe proceda de mirtune ;
cumu ti procedu affaeerile? h) a urmi
nna caile, unu metodu, una refula ; a
lucră dupo anumite principiepentruad-
jungereauDuianumituscopu; ase porţi
in unu modn : a proeede intelîeptcsee ; a
proeede cu regula si metodu; (Mmupro-
eedu seientiele naturali? cumu proeede
mentea spre aflarea unui addeveru?
cumu procedu faurii, agricultorii, diplo-
maţii? cumu proeedu judecătorii intru
cercetarea cestioniloru juăeeiarie ? d'ÎM
ura proeedeii nsiâ de reu cu noi.
PBOCEDURA, t(. f., (it. praeedora,
fr. prooddnre), vedi proeessura,
• PBOCELBDSMATICU,-o, «ij.,
yGoog Ic
frito.
pr»eeleiiMmiitl«ffl<« , {npoxi>.it>a|ianxc>c) *
despre unu petîoru metricu , compusu
d'in patru s^llabe scurte : petiorulu pro-
edeusmatieu esprime celeritatea.
* PROCELLA, a. f., proeella, veato
Tjoleotu, care da diosu, reetoraa : vol-
bura, turbine, fortuna, temp6state,etc. :
proceUa furiosa; metaforice ; proeellde
agUationiloru popt^rie, procellele pas ■
sionilont.
«PBOCELLEBK, r., pr<>ceUere,a
d& dioau,are8torDă,act>ldilapamentu.
* PEOCELLOSU,-«. adj., prsoello-
sitt, pleau de proceUe, espngn la multe
proeeUe :primavereprooeU<y8e, mare pro'
edlo$a, verUa procdloau.
* PBOCENTU, 8. m., nuu», foeui,
ioteresse la unu capitale, uşura, cameta;
in specie, uşura la unu eentu de capite.
« PBOG£B£ Bi proeeru,-a. adj., pro-
MFf |>r«eer«B,(it. pr»c«ra),inaItD, inaltu
sisuptirellu;^roeer'a statura ajvmUru,
procerii arbori , procerde ailve ; — ca
subsL personale : unu procere sau mim
proeenK=maTe, potente, notabile, prin-
cipe : procerii natioKei, cetaiei , terrei;
maiestm : procerii poesiei, musieei,
acientifi:
* PBOCEKITATE, s. f., proMrlUs,
(it: pr*eerlti); calitate de j)roeer«.-|ro-
eeritatea arbmloru, statttreloru; )>roce-
ritatea petioreloru.
* PROCERITUDINE, a. f., prooeri-
tndo, camu in acellu-asi iutellessu cu
allu formei proceriiak.
* PROCBRU,-«, adj., \eăi procere.
« PROCESSIONE, 9. f.. proee«Bl<>,
(it. proeesBtane, fr. prAceMios), aotione
de proceăere; 1. în genere : proces-
fiottea armatei in bona ordtne; proces-
sionea sattiului spiriiu de la tatalu;
2. in specie, procedere religioaa cucaa-
tari bABericesci : processione pentru
plouia, in onorea sântului Demeiriu ;
tnetaf. a umblă si calcă ca la proces-
sione, a merge înceta.
PEOCESS0 . (prin metatheae , por-
ee8su:=purcessu),-a, adj. part., proces-
■oti 1. in genere : celh 2>*'ooeS8iinainte
a^ungu si mai înainte ; ornio/a prth
eessa la bătălia ; diu'a de procesau in
itrametatei carrvlu de triunfu nu e inco
PBO.
78V
proecssu^inloeu; 2, iu specie, aa subst.-
m. reale; a) modu de a urmă, a se port4,
lucr& intr'uua actîoue: regula, metoda,
oalle, passu, mersu regulata, etc. : prc
ceasele seientiei. proeesse pedagogice ;
procesau raiionale,naturale, errattdtu:
cu proeesse bone nu fuci nemica eu <i-
eestu omu; proeessulu âvUisationei o-
mului, allu d^svaltarei mentei omsnesei;
b) in seosulu cellu mai speciale : a) ju-
dicata, cauaa de jndîcatn, tragere iu ju-
dicata : procesau dviie, criminale; a în-
cepe, intenta processu, a împacă, pro-
lungă, incurcâ, ialiă, curmă unu pro-
cesat; a portă procesae, a face processu,
a se încurcă în proeesse eu toii; a câş-
tigă, perde unu processu ; ^) procesau
veriole = cursulu unni faptu descriesn,
acta în scrissu prin care se constata nna
faptu : procefisu verbale essactu, proces-
sde verbul alle sedeiUieloru camerdoruţ
in materie ciffli si crimincAi; processele
verbali constata authentice faptele ce am
a «ervi de base la cercetarea proceaae-
loru,
«PROCEâSURA, 8. f.,(it. pmu.
sura), d'in procesau, moda de procedere,
mai Tertosu ia cestioni judiciare, — for-
ma de preferitu formei procedura.
PBOCETABEsi procitare. r., reci-
tare, praelesere, r«petere; 1. a conţi-
nu& a recită sau lege, a prelege; 2. a re-
lege, a repeţi celle lesse; 3. in genere, a
repeţi : a procită cantiet^.
* PROCINCTU, vedi prodngere.
* PEOCINGERE, (se conjuga ca t.
cingere iiindngere), prMiBKere, a În-
cinge, a prevede cu celle necesaarie, ap-
plicatu mai vertosu in form'a pârtiei-
piale, proct»cfw=;proelnetR8, l. ca adj.
part., proTcdutn, instmctu cu celle oe-
cessarie : floUa procmda; 2. ea subst.
m. leale, munitione, preparatione pen-
tru bellii : tote ordiniU de armaţi se
ofl'iin procinetu; in genere: afiin pro-
cmetu^=:i fi paratu, in puntolu de a fkce
ceva, a si aummette mânicde, eamu diee
proverbiulu populariu.
■ PROCLAMARE, T., precUmure,
(fr. proelamer, it. proflIa«are); 1. ia
genere, aBtrig&ingui'a mare; 2.iD spe-
cie, a publici , promulgi, spuse in {u- '
=y Google
w«
P£0.
bUm sica solmoitste : a prodamâ una
MMM eotutUiiiione. utm noure§e.
* PBOCL&MATK)N£, s. f., pr«el«>
■•Uv» aetioDe ăeţntdtmare : proclama'
tioma eMutittUionei.
* PBOCLAMATOBIU,-«, adj-s., pr«-
«UmaUr* cure prodama.
* PBOCLAMATU,-a,adi.part,pM-
FfiOCLOCABE, r., pr««liBar«, a gH-
oi, incliai, pleca iosinte.
PBOCIilNATU.o, adj. part.. pr*ell-
Mtai, plecatn inaînte.
• PBOCLITICn,-<i, adj., {itpmtkvtatAt),
eare ţroeUmt, se {deca Înainte, vorbiodo
in ipecie de coreate ce si perda toanlain
l^wiiintiat «ppleoando-Ia pre corentnla
lumatoiHi, ia oppoaitioM en *nettticu,
diMi 'dwpn oorente ce si perda tonaln,
appleoandn-la pre imu coveata prece-
deate; aali in espresaioDea : ae diee, co-
Tutido «e e proditicu. âro in : ăice-se,
uella-asi coveota e «ndtfiM .* artidul»
e m UmA'a luttra, at(i»Hcii;pr<muinenile
aeurtate : mi, ti, ai. Ut, etc., sunt eatuhi
mdMee. eandu proaUUM.
• PBOCIâTE BprodtvH-a.adJ., pr*-
ellvU aîipcrtHrii» (it. proellToJ; Încli-
nată, pl«i»taiBaiBla,applecatiO in diosn:
prodtvde eottt eiU rntkA; proeNcuIti
eeşeremettu oUti ctuet; meiaf. apple-
eatn, ToliodO : ome«w stmt ePin nasoere
prooitei ia liMăine; usioru de făcuta :
cw midiu maiproeimeemerauluin ăiosu.
• PBOCUVITATE, 3. f., prwH'ltai.
(H. prcellTltt, fr. pHelivlU); calitate
sm Btatn dtprâtiive : prodivitatea mu-
eMn «dUmei prot^vitaiewiturale la viiie.
«FBOCUVin, i)l.-«, proellTlsM; cera
pioe^Te, stata de protîive : prodiviidu
npflom, eopermenteloru.
• PROCLIVU,-a, adj., vedi prodive.
• PBOOOUIU, 8. m., prvflMUi (npo-
xâ|Mov); coma, peru de d'inainte.
• PROCONSCL&BE, adj., si
•PE0C0N8ULABID,-«, adj., pr.-
cllitaTht (it. ^«o0Bs«Iare, fr. pro-
evMBlmlre); relatlTU la mroe9tutie:m-
pmmfrtKVtKulare, fHatăuWpr^eonsu-
• PBOOOMSUXiATU, «. n., pr»««a-
«itotMf ^MoniMrt> âe<prtwwH«fe, cmm
rao.
si tempolD tU» 4un finationea de pfo-
eotuule.
* PBOCONSOLE, 3. m., prMwnsal ,
1. magistrata, ce ţinea loca de eonanle
intr'una prorlnoia, nade toet^U se ga*
berne, dapo ce essii d'in consnUtu, nne-
ori inse si ftra se fia portstti consn-
littiiln ; 2. in temparile imperiulai , ;a-
bernatorin ia proTineiele «eiiatalal :
muUi proconsuli fmu ertm^, attperhi si
spoliatori; de aci, pveoMirfeîsgaber-
natorin tyramiea si inicn.
« PROCBASTINABE, T.. prMraiti-
■M«, (it. pi<*erMtt««r«, fr. pnerasH'
uer); a anuDasi pre nune, pre a don'a
di, si in ^nere,aainman&:-twJMipi'tf'
erastina juâieafa.
* PfiOORASTINATIM^fl. f., pra-
onstlnatlo; actiooe de proeriutinare.
•PBOCRASTINATOJWU.-ferM, adj.
8., (it pF««nstlutofe); care «nunana
de adi pre mane.
* PBOCfiASTINATU.-a, adj. part.,
(it. pr«flr«ftlaato), ammuorta.
* PB0OB£ABfi, T., prMrear», fit-
praeresre, fr. pr««T<«r); a nasce, fVO-
dnce, 1. proprie : animările ee pnKna
muiti feti. au si multe mammUle; (Tin
trei muiieri ee a tintiiu, a procreat» eu
fia-eare mai mutti eop^i; sasatorfa are
de seopu procrearea si educarea âe eo-
piUi; d'in mice sementie tfrr^a procrea
mari arbori; 2. metaforloe, a faoe, pro-
duce, formă, casionă, etc.
* PBOCBEATIONE, a. f.,pmraatl*,
actione de procreare : proareationt de
fiaitie asaemini,
* PEOCBBATOBIU.-tena, adj. a.,
pr«flreat«r,-trlx] care procrea, parente,
nascatoria, suctorin, etc.
* PEOCRBSOEBE, t., (seoonjagaca
7. crescere), pr»ereaMre, a cresce d'in
altaln, a ss naace; a semail; a se immultf .
PBOCT-, ai prscto-, (d'in grec. itpta-
xf6c=ana, sedatu), ia eonpoaite acienti-
fice ca : procialgia. s. f., (&. proetslsle.
d'in ^iKozdorere), doreK de «edsta
finu semne de iaflammatione; d« aof :
ţroetalgieu,-a, a^j., (fr. prMtriglqMţ,
relativn la proăal^a; proctmgrt, s. t,
(fr. proetB^rc) d'in âÎYpa=prendere,'ajp-
pnean) , dorere artritioa la M^lta ;
=y Google
mi
)T0C^ttti,8.f.,(fr.itr«etlte),inâaiiiiQatii>ne
a sedntului; prodocele, s. f., (fr.yracto-
oale, din %-^Xti ^ surpatnra), vettema-
tura a reattlui; proctoleucu,-a, adj., (&.
prttetftlenqae, d'in XeoxdţnaUltt) > care
are aedutolu albu, vorbindu de certe in-
sectei proetortda, s. 1, (£r. pr«ot«D«Ie,
d'in Spiec=:tumore) , iniSatura a seda-
talni; proctoptose, s. t, (&. prtetoptou,
d'in inăaiz:=c&iBTe)^proctoeele; proc-
torrhagia, a. î., (&. rr«eUrrh«(let d'hi
^Ygîv=Tumpere), heniorrhagEaaBeda-
talui; de acf si : proctorrhagieii,-a, adj.,
(fr. prooUrrhBf tqne), relauTQ Ia proe-
torrhagia; proctorrheia, b. f., (fr. proc-
torrh^e, d'in ^itv^curgere) , acatgere
de mucositatipreseduta;deacI ^iproc-
torT}ieidu,-a, adj., {&. proetorrh^lqie),
relatiyu la preaorrheia.
* PROCU, B. m., p»eii8, (ii. proeo);
care cere, pretende, (yedi proeare), si
in flpecie, caie cere una nuUiere in că-
sătoria, p^itoriu.
* PBOCDBABE, r., proeuban, a stă
eoloato, a jaoâ pro paatice; a ati intensu
ai colcatn.
* FBOCULCABE, r., procalean; a
calcă înainte, a calcă ceva ce sta inaiu-
te; a calcă in petiore; a maletractă, ba-
tnjocorL
* PaOCULCATIONE, s. f., pr«enl-
eatlo; actione de proctUcare,
* PBOCULCATORIU, torta, adj. e.,
ptceiloator, caie proculea.
* PaOCULCATU.-s, adj. part., pro-
CBlflRttis, calcatn, maletractatn, batujo-
conta.
* PBOCUMBERE, v. , prouuubete ,
a cad6 cu &ci'a la pamentu, a se coIcă
ai inteada diOiiu pre pantice, a cada in*
ainte, a fi plecata, a cada, a se perde,
a se raină, a na mai potâ , eto. : prettsii
procum&H la petiorde invingutoriiUui;
procutnbu in genuchi la itaagini sacre;
tatattlu proambe si eapira; a procumbe
suh greidatea $arânei.
* PHOCDRA, s. f., (it. procura), of-
ficin alin procuratoriulvi , resedentia u
proct4faf«rw/ut, maiTert09u,poterpdaia
acestni-a de altuln a lacră in uoniele a-
cellai-a, cama si actulu prin care se da
acea potere ; foraprocur'a mea nu pote
PBO.
»8
I fiaăvoaduiume\t;proeurapii^t6tB=fro-
i eura de stătu, oilciu wu potve data
j proowratoriiiui de stătu.
* PROCUfiANTE, adj. part preţ.,
proeurans, (it. prMKraata), oare ţir<h
eura.
* PROCURARE,T.,proeinr«, ;(it.
pracirare, fr. praeiirar), a avâ cnra, a
veââ da cera, a direge, administra, enl-
Uvă, etc, 1. in genere : a proowiÎMSi
» aife fM\; a proeură agri, aanmiUure,
grădini ; a proem-ă de alie .mancom^i ;
2. in specie : a) a vei6 de iatvess^e si
negotiele altoi-a, a le caută, iaidBiiuiBtr&,
direge, a fi eooaomulu, ftdwi»iiriarato-
rinln, apperatoriiQn intereatilorn altuiwi:
eusâeant co athduproemdmosiiBUvpa-
trei h) mai Tarb-su, a) a fi adninisbv-
toria allu tmoiprOTioeia, agnbeEaăana
provincia, nna tdDutu; P) a fi proeww-
toriu de statti, & easercită offioinla de
miuistro publicu alia societate eirile;
l) ;ip appet&interesBJle în preoessa de jd>
dîcata alle caiva, a fiadvocatn aUncui*
va, a &v6 proeur'a de a tracta in Domele
cai fa; e) a cercă se oapite eera pentrn
seite san pentru t Itnlu, ai de aci : a pune
la dispositioue, a adduoe, dă,^.facilită
CU! va ceva : prţji. laljore ti proaara (o-
ffit Iu tote câte i su neceiisarie; nu sew
currtu ae ne procurămu apa ; a si pr«-
cw ă amici, favore; a procură vietuaUe
onnoto', vimrea neaşteptata a amicdoru
ne a proairatu inare plăcere.
* PBOCURATIONE, s. f., pracura-
tl«, (it. precarailoseţ fr. prâearatlnii),
actioDt! de procurare, I. in genere : pro-
euriUione a caîliloru publice, a negotie-
loru private, a negot^oru publice; pro-
curalione a intereasiioru domesticei pro-
curaiione de provisioni, de lemne, de
vestimente; 2. ia specie potere de a lu-
cră in nomele altai-a , potere de pro~
cwratoriu, mai vertosa procuratoriu,
privata : a dă procuttUfine, a ti face
toţi prin procwatiof%e,a lucră fora pro-
cur atione.
* PBOCURATORB,-*rice, adj. s., vedi
proom'atoriii.
* PROCURATOBESaA, proomato-
ria, procuratoriaiu, sa» proatratorattt,
fiii procuratoriu. ,
=y Google
W4 PKO.
*-PB0CDRATORfu,-torta, adj. s.',"
l>TMDrâtor,-trlx, (ît. proettrntern, fr.
procnratenr, si proenreiir), care procura
Ban serve a proatrare , 1. in genere:
procwatoriu allu meaei dimneâd, alJn
staulelora regali, procur(Uoriu aîlu cnl-
lUoru, procuratorii ttnei haBeriea, pro-
euratoriulu Mnei moşia ; procwratâri'a
unei case mare, a unei curte mare ; pro-
ettratorU de provisioni ai armatei; f>ro-
curatorii de vi'tiKrt ai eaaelorn nostre;
medie procuratorie âe cdle necessarie
vietiei; procuratârieleBSLUprocuratrinle
essereita adese maietrie vili si rosinose ;
— asi& dâro formele femioine : proeara-
târia ei proawatrice, au seosilla gene-
rale allu mascnliaeloru : procuratoriu ,
proeuraiore, pre candn forme, ca procu-
ratoresaa, ee applioa in eeasurile parti-
ealari, decarilaurmatorinlu: 2.in3pe-
eie, a) ia sensu mai largu, procuratoriu
=ingrigîtoriu, preTeghiatoriu, inspec-
torin, locutiDUtcriu , plenipotentiariu,
insareinata cn oegotie ei interesai alle
ahni-a, etc, h) a nome cu sensari mai
restriose, ix) administratoriu allu unui
boou, mai vertosu allu unui bonu !m-
mobile. moşia, etc., epistatu, ingrigi-
toriu de mosfa, de ospetaria, de ospi-
tiu, etc.; P) cellu cui e data poterea de
de a tracta si apperă procesBele cuiva,
advocata : aseinfadosid. a compare prin
procwatorila judecata ; celîni acemalu
df crime nu permitte legea a compare
pir» procuratoriu;:^) 1* monastprie si alte
in3titQte:economu, insarcinatu cu inte-
ressile materiali sau legali ; S) locotp-
uente, gubernatorîu allu unei provincia;
■) mai vertosu, miDistm allu legei, ma-
giatratu pusu pre longa curţi si tribn-
narie, spre a face se se observe atrict'a
applicatione si essecutione a legei : pro-
curaioriu getier ale, procurcUorîu de stătu
la tribunarie, corpulu procuratorii or u.
• PROCDRATD,-a , adj. part., pro-
t^anins, (it.prnctirat», fr. proctirft), in
9. verbului : celle necessarie procurate in
eurrenda; patere procurata prin rconO'
mi'a mecanismului.
*PB0C0R3ERE,prflc«rsi8i procur-
$ei, procursu. v., procorreri»; a enrre,
' ad& fog'a, amerge rapide inaiate; despre
PBO. _
locuri, a essf, a se intende iu afora de
locurile vecine; asi& despre parti de
plante, despre ramuri, etc; metaf. a
precede, propassi.
* PROCURSABE, v.,pr«curB«re,{d'ili
procurau de la proeurrere), a procurre
cu mare repiditate.
* PROCUBSATIONE, s. f., proeur-
titlo, actionede ţrocursare : procursa-
tionea eelloru usJoru armaţi.
' • PBOCURSATORID,-<ma, adj-^s..
procDrsatvr, care ţir'ocursa, în specie,
procursaiori, nrilitari, armaţi, fr. tlralt-
leam, vedi si procursoriv.
' PROCDRSIONE, s. f, pr^eorsl»,
actione de procwrrere.
* PBOCDRSORIU.-soria, adj.s., pr#-
cBmorsipraetirsorfiiBiCSireprocurrf, in
specie : militari procursori , cele pro-
cursorie, si absol. procursori^r. tlrall-
lenra.
PROCORSU,-a, adj. part., procur-
BDB, in s. verbului : militarii procursi;
momentulu de procursu bene allessu; in
specie ca snbst. m., procurstdu celloru
usiora armaţi; meUf., procursele unei
insule.
* PROCORVARE, v.. prooarTaro» a
cnrv& sau curbă inainte.
* PROCURVU,-», adj.,procirtB8,cur-
batu inainte : procurhe corne.
* PRODEQENTE, part. adj., prodi-
fcena, care prodege : filiprodegenti mari
patrimonie.
•PRODEGENTIA, s. f..prodlîfiitla,
calitate si fapta de prodigente.
* PRODEGERE, si prodigere, pro-
dissi si prodi.^sci proâessu, v., prodl-
ffere, a resipl, consume, mancă : n pro-
df.ga fotii patrimoniulu ereditu de la
boiii si strahoni; vedi si prodig^re.
* PRODERE, produi, produtu; si pro-
ăedri. proditu,v., pr«dere, (^o-(iarf,ca
si : p'răere-=^per'darc) a dâ pre facia,
ni in specie, a di pe facia calcanda on6-
rea, credenti'a, a vende : fapta infame
ea si prode amicii, patria, parentii; la
anticii classici însemnă si : alass4 pos-
terităţii.
PRODICERE, (se conjuga ca v. di-
CTr), V., prQdlcere,a pune unu terminu
mai departatu peutru tractarea aonipro-
.yGooglc
MO
oefisu : a ptodioeiîiligantUiotiu diWadt
•N/a«M)si«re, dlen ^mitoen. -
« PRODIOXATOBIU fAfmdktatore,
8^ m;, fniltiâMwf Tio»-diotftt<nri», lo'-
Mieatiri^ătdiettiitoriH. '■ ■ ■ ■
*F£0M0ri0NE,8.f., pnMsH^ac*
■ • PItODlCTU,-a, 81^. part; 5-, pnt
dtot«»> 'in & vetlntai : ' cNur- prnfe^
Urnmtiprviiidiu.- ■' <■- -.-.-^ .•■ . ...,
«. PROOIâALE, s<^i whvv T»ct(firoţ
« PBODSGUUTATEt % f^ ymdlf»^
litM/(it.. pmUrkUU ai^rrtAfaHtatv,
fr. mdlg]UtU)r oiditeten. ftiptadepr»*-
digalB, ă6pi\ocHgttt^ woessu de, spese, m-
npaiâfr'baDai, Blwe>ireBattaH«tai ■■•■"■
fi pTiidijnirlargu db^mtox, » dăj Bpaade
eu pFofaBiciiut, * xmţf, ota.vttuM pm
âiga MMi ttwmtt t» «e Btrn*^\ eo tiutn
-pcfiAw patria,' Mf^»' prodigaţi' /btv^
rii#«»(re. ■
• PRODIGATIONE, a. f.j prohsitt,
ftetiou de}«-t>âiyar«: ptodigiilioniea M-
•PEODIGATOBnj.-fom.a'ii- s-.
rnodlgesa, proAlgiii, earapnxIJ^,' resi-
ţltonv, prodiga, pfodigentei.- ' - 1
I ♦ P«0DIQAT0r«, adj. patt-V Pro-
' «PmmQSfi'1^&,^ro^ffe»tia,praii'
gere; vedi proăeffent^iprvăeffeHtia, pro-
■degefe. ..":■'■'!'
• PRODIGIALE, adj-, pr«4tsl«ll^>
dvprodi^K, esfiraordiDartU, eontra-^na-
torale, minm;^ : seimte proâigiaU;fe-
nemenu prodipale.
• PRODI6IATORr0,-*orio, adj. 8;,
pr»il(tator, cella ce m^lvaproâigieie,
inierprete de prodig. '
•PKOWGlOLD,-o«^pl.-e, lpr«ai?I#-
li», deoriiiBtiTii A'iQ procUgnt.
• PRODIGIOSITATB, e. f.,(rt. pw-
<lgi«dtu), calibatd de jMviiiîffo»».
• PBODI€H08U,-o, adj., prodl^l*-
•as, (iti' prtllţIOBo, fr. pnAiţleirx)
plenn de prodigk, eatraordinaria, oon-
tn-nfitarale, biiracuiosn, stranln, sin-
gulare, etc. -.pro^ioeeappivritiofn; pro-
IOM.II
raO^ 385
ăigîoaautatuitlfu-iHOHSi^mit prodigios e
*liA^lrt,■prodi^fieim•î^tsUiipn)i^§i9a$•ottt
nantentt>'- -■■ ■ ■■ . -x.
«PRODIOIUvpli^, pnMIfUMrţib
prodlglA, 'fr. ,pra41g4)ţ l. aaaOm >pnWr
gitolÎQj somiiii flibiawdinurtUkdAşpia Ce
tmeefia, sti^tMeidîVuiqf imiimiiAt'iţ
inteUeUalxwq, Mto aţ nuuidesQ iftMDSit
reu : aceste prodigie dedaratipoUmtAdir
vina; eiiipmlf\^ilX{Hii)ii ^'adte'»& om-
Bidtfrâla\tmtim.si-94 iltm^HH^if ' 'ii as-
preâigv tinilitttMmtOfie, if nfWsMenOf
Sj ■etafimta,fltiiiuiies'Dintelti^>sicţiiflicii,
ţ9pvik -on^staife'i • oretfatejdivimi.-i u«ft
wmutru 'dâ'^mnii&tts^» w^'^prAdigiu-,
ploma-^ sănge'.t^fiwdi^; ld<!r(ll^fl^:
*MK eop^lti' pentru «in^vita, itlUlligttlr
httse'^ice^wui prodigi»} it'fiuv pioâi-
gie de bărbăţia; anu rem^« faoaxpfo-
iHi/ie, unu atşdaltte faoepUIMiigiicl^ prc
grtuu in acai^tcmpta-' ■>■-■•..'■ > ■•,
'1 A;PRQjQIGiF,Vas >a^, vwtdisrii;; <it.
piwMl», ^^fiTtUguh^'Â'm-pi^oăigtre)*,
renplt«rbiţ filra^mesvxa: itaijgeeeH >bu
iBftta>laiga>«Ei8 taâiţa aploffM ili-'pifi-
>pţm ; «tUi eu\mânalarg»^m6.saupi»-
digi sau liberah; «eJIiet» vţâna sparta
MHiă<iMuide a mi'aiiitmai prtiHgii c^i
prodigi si,p6rd%t c«ierileinjoeari,inM-
petie,' -m pcrtreotri litMdinose; prodiga
<fe<iUu oMut-a ta ti de aUa^sek: «H de-
spre'looniri, on inieUesnlluF de ce* ad-
dnee iranpaţ speefteseed^ve : jirodi^'a
Itisavria, proâi^l6Dwrgair^rie; 2.iQe-
taflotiae, geseresu, avatiQsn, mare, abnn-
danto, Bnpert>tiidaAbe,.(iare. au erutia.,
nu WioaommciiprodigoitatrinAiprodigu
de nmţAu am, d» vieti'a sea; prodiga
mâHa ; si in ren c prodiga de. artam^
<dtora-a, prodiga ehtam ide onorea aea.
» PRODIRB, V., pEftdire \ {pTfă'ite;
eoiDpa«a'|i«r'»r«, -3n-«tv, eta.), a merge
uaintw, a inaint&j a«tai, a se-urieiăf a
parâj eto. : e liesiuMu o j»vdtpe»« a«Q\h,
dSoo nit se pole mai departe; noui actori
produ pre scenaţ ordiulu prod»i(t wpte
diUe, aUe grane produ- mai de fompit'
rin;ttprodi la iupta; abid prodiaaem
ă'inport*.
* PBODITIONK, d. f., pmilHQ^ (it.
prodlilone> V. fr. prodlt l«n); 1. d'in pro-
.yGooglc
78« PRO
ditu, dfl lajirodere, in intellessu speciale
de âftre pre focia cn perfidia : omcidiidu
eu proăitione e crime forte oăiosa; pro-
dittonea paliei, amieilarn, areandoru
incredentiate; prodUionea postulni, sto'
tionei,fi<manurei,creăentieijurate;2.i'm
jpro(Uhi i9i&prodire,prodUione=z6aBue
Înainte, arretare, părere, presentare, in-
aintare, eto.
• PRODITOBE,-pr<x«ri«, si :
• PKODITOBin,-forMi, a4j. a., pr*-
41tor,-trlx, si prcdleliif (ii. praditore,
prtdltoria); d'in proăHu de la profere,
eare prode asn serve a prodere ^ a d&
pre fîicia ca călcarea cndentiei : protU-
torii dt patria merita mortea cea mat
eoMpJtta; MueRti proditoriti dUu amnd-
loru, aiiit parentSoru, a totu ee e mai
sâniu; proditorideUMe eoveafe mi vom
repune capidu.
•PRODITU,-a, adj. part., 1. d'in
prodere, prodUur-a^i^Ttiltm i arcantie
prodite de vot, atât» nefericiţi proditi de
mtMOtt loru eomfdiei; mt poţi eueunde
meni'a prodita pre s^batie'a tea faeia ;
2. d'in prodtre, prodi^.-a, pradltai :
tioiH aetoriproikti pre scena; nu e tempu
de prodiUt pre scena.
• PBODBOMU,-a, adj. s., pninan,
(apâSpoitoc, it prodr*K«t fr. pr*droB«),
proprie, care oare sau merge, vine în-
ainte ; Inatu de regula ca subst. m. rea-
le, prodromulu, l.prefatione, precoren»
taie, introductione la nnn studiu, Ia unu
opu; 2. tempu ce precede inimediatuaDu
niorbu; prommptionea acestui morbu;
3. ventu ce bate optu dille înainte de
resaritoln caniculei.
PRODDCENTE, adj. part. prea., pro-
ipceast (it. prodneeole); care produce :
factori produeenti summ'a aeesta-a.
■ PBODUCEEE, (se conjuga ca v. du-
cere), V., prodieere, (it. prodarre si
pndneere, fr. pr*dnlre);adnceinainte,
a presentâ; 1. proprie, a) in genere :
produceţi actrieUe pre scena ; d'in eattre
eapitanulu produce oştea in fad'a ostei
mimice; a produce mărturii favorabili
si ăefavorcdnU; a produce unu necon-
noscutu in una soâeiate; a produce una
P^ mare in 2«nu; a se produce in lu-
meţ a nu te sd produce in Imne;— mai
PBO;
vertosu a prolangă, lungf, laţi : a pro-
duce findu, tdrcundu lân'a 8<Ht metas-
sea, ion^ctdiu; b) in specie, a) a sc6te
Ia lumina, a nasce, generi, foce, crea :
a produce fUii sifUiie; pamentutiu gratsu
produe» mai multu de câtu cdlumaeru;
eommerdulu, ca si edte industrie si mii,
produce valori; producere, in itidmtria
si commereiu, e o^osUu la eonsmnere;
una eausa produce mai mtdie ^ecte;
produce aneva mare sau mica impres-
eione prin vorbele, flotele, aspectulu
seu; mentea produce, sunt inse si menti
sterpe, cari nu produemnemiea; d'in ne-
mţea nu s'a produsau, nu se produce n
nu se va produce nemica; p) a produce
voce, a produce syUdbde, a le lungi;
2. metaforice, a) a promova a in^ti&,
a înainta : aproducepre aneva la cdie
mm incdte grade afle ierardtiei eivUe;
b) a anunană, a langE, a temporii& : a
produee-peao ăupo mediulu uaptei per-
treeeriie; aproduce eonversatianea peno
la diua; a produce (fin vera pre ierna
essecuttonea luendui; a produce UnCa,
planidu, directionea.
* PRODUCTIBILE, adj.,(it. pradot-
tlblle» fr. prodBctlble); care se pote pro-
ducere.
* PRODUCTIBILITATE, s. f., (fr.
proilnetlt>l[lt<); calitate de pro(2tM^iI«.
«PRODOCTILE, adj., predoetllla.
care ae pete producere, si in specie, oare
se pote prelungi, lungf, laţi, intende, etc.
Tedi simplu ductile.
* PRODUCTaiTATE, s. f., calitate
de productile.
PRODUCTIONE, a. f., prodnctl», (it.
prodnilanet fr. prodoetlan); actione si
effecto allu actionei de producere : pro-
ductionea nouiJom cantori pre seen'a
capitalei; productionea unei sţfllidie, a
tempului. a unei linia; productione de
grâne, de vinuri; produetionUe spiri-
tului, imaginationei, produetieni indu-
8tri(di, artistice.
* PRODUCTIVITATE, s. f., (it. »m-
dnttiTlu), calitate, potere de produe-
tivu : productivitatea acestui agru nu e
mare.
* PRODUCTţVU,-a, adj. , (it pr«-
dittlT*t fr. pndaetlQ, apta a produce-
=y Google
PBO.
re : principiu •productivii, agri forte
proâwiivi.
* PRODUCTOREr^icc , ai :
* PRODDCTORIU.-tono, adj. a., pro-
doct», (it. pr«4nttore,-ttloe, fr. pro-
dpet«ar,>triee) ; care proâMce; profluc-
torii si consumptorti; productori de vi-
nuri; mcmm'a e produdorCa fîliei in
hane; corpuri produetorie de caldwa.
PBODUCTU,-a, adj. part., prodnc-
tos, (it. pradDtto si prodfttto, fr; pro-
dplt); 1. ca adj. : effectele producte prin
acHonea apei, d4ro mai rertosu : 2. ca
sabst t6a.\0,a)a.'t>etT.produduîudeslri-
eatione prin butaîi'aapei, h) mai allesBU
concreta, ce se produce : effectu , Incra,
opu, etc., a) producte natwaii:=:prodit<i-
te oile naturei, producte artiiicifdi=spro-
duete oHU artei, alte art^oru ti alle in-
dustriei; productele agricole indigene si
străine; productele mentei, spiritului
sunt conceptele, noitonile, eogitatiomle;
proăuetuh labcrei propria; producttdn
erudu, productele brute;producttiiuunei
fortia, proAtetulu mai mt^oru fortie ;
p) in specie, a') productu, producte =
pf^xlHciâa^eote, cerea1i,Bemeatie,etc.;
^')produau = numeni produssu prin
multiplicarea de alţi numeri nomiti/oc-
tori; cantitate produssa prin mnltipli-
catîone de alte cantităţi ca factori,
PRODUSSU,-a, adj. part., produetns.
PRODUTU,-a, adj. part., prodfto».
* PBOEMIARE, T., prowniare, (it.
proemiare); a face proemiu, a incepe cu
proemiu.
* PROEMINENTE, part. adj., pr«e-
iBlneii8i(fr.pro<niliieiit); etae proemine :
ereseete de monti proeminenţi, fronte
proeminmte.
* PROEMINENTIA, a. f., (fr. pr««-
mlneme); calitate, stătu de proeminente:
proemnenti'a frontet, nasului ; proemi-
nenti'a scu^turei in releviu.
» PROEMINERE, t., proenloAre, (fr.
prftiMlnAr si pronlHer; d'ia prosiemi-
H«re), a easf mai afora, a se înalti mai
preeaBO : acdle doue creseele de monti
proemin»; nastAu proemine in faeia;
frorUea ce proemine se crede eo edeomu
inteUigente,
* PROEMIU, pI.-«, pr*«pBUM (ffpoo(-
PEO.
787
[uov, ît.pi'ocmlA,. ri'.[ii-«i6ino);priuu [tiiili^
a unei oratiooe, nnui sttidiu, unui dis-
cursU, prefatîone, etc.
•PROEMPTOSE, 8.f., (fr.prnemp-
tose, d'in £{im<Mn;=incidentia); ce bo
intempht, candu luu'a noua se face în-
ainte de tempulQ covenitu : proemptosea
se diee si eeatione lunaria.
• PROENCENPHALIÂ,s.f.,(fr.pr».
eitcAphalie); atatu ie proencephaîu ; de
aci -. proe»cephalieu,-a, adj., (fr. proeno^-
phallqufl), relativu la proencephaUa sau
la proencephalu; proencepkaîa.-a, adj.
s., (fr. proencâphale, d'in irp6= pro, în-
ainte, £7X^aXov ^ cerebrn), care are
creenilu afora d'in craniu, in regionea
frontfli : monştri proeneepkali . subst.
unu proencephalu.
• PROFANARE, v., profanare, (it.
prafanare, fr. profaner); a face profanu,
a vioM ce e sacru, a spurcă, a batujocori
ce « Bănto : a profană haseriede, vasde
sânte; "^rin estensione:» profană no-
mele de amiciţia; a profană arcanele,
secretele, dandu-le prefacia.
• PROFANATIONE, s. f., profanaik,
(it. prt>raiinztftiieţfr.profknat(on);antîone
de profanare, spurcare a cellorn sânte :
profanaiionea altarieloru.
• PROPANATOltE, profawitriee, si ;
• PROPANATORIU,-/(trifl, adj. a.,
profanator; care profuna, Tiok, spurca
celle sacre.
• PROPANATU,-« adj, part., profa-
Matiis, Tiolatu, spurcatu : lucruri sacre
profanate ăe pagăni.
• PROFANITATE, B.f., ţxcttxXU»,
(it, profanlU, si profanttate); calitate
de ce e profanu : profanitatea fapteloru
tâU; profanitatta ceUoru sesBedilled'i»
s^demana.
• PROPANU,-a. adj., profanns, (it.
profana, fr. profane); 1. proprie, departe
de fanu, de acţ, ce nu e sacru, ci mun-
dioa: istoria profana, tmisiea profana,
poesia profana-; mtlgulu profanu. ome-
nii profani, iu oppogitione an persanele
sacKC; 2. metaforice : a.) irreligiosu, spur-
catu : profanulu paganu, profah'a limba
ce pangaresce totu ce e sacru; p) neini-
tiatn, strainu : omeni profani in seienfi'a
adsta-a: profanu de totu ce se petrece;
=y Google
78»
PRO.
t) de reu auguhu : profan'a pasatre a
noptei.
" PBOPARE, vedi pro/o*».
* PBOFATU,-«. a4part.B., prof«-
tBB» (it. pr»rAto)j prpauutîatu, dissu,
Bpusu; massima, aseioma, etc
*PROFECERE, profeei, profedu, v.,
prttflcere, si preflolgel ; a &(te iaainte,
a dă ioainte, a inamtÂ, a propassl, a
progrede, a appncă înainte, a se folosf,
a â folositoriu, a contribui, a adjuti, et<.
* PROFECTABILE, {si profeUai>tt^
pr(^ttabiU), adj., proflalena» (it.pţ«llţ-
tabllfl, fr.prvSUble); de care potecinţe-
Ta pro/ecfawe,— utile, folositoriu, iiţlC:
tnosu.
* PROPECTARE, (ei pra/eitare, pro-
fUtare), T.,(profeeUre),proHDeţe«(vedi
8i profeoere, compara si it piivflttittb
fr. pcoflter , d'in profedu de la profe-
oere, cu iutellessu inteosivu de)>:. a pror
feee laultu, a face mare prof^âţt, a face
progresau, a se folosi bme si multa, a
trage mare folosu : a profeetă in teien-
.tiai a profectâ ă'in negotiu; a prvftctă
de tote oecatwnUe.
*PBOPECTIOND, s. t, pnrwU»,
(d'in prefect» de la pro/ecere); actioae
de profeeere.
*PEOrECTORIO,-<oria, adj.îi, pr»-
feetor ; care profeee.
* PBOPECTU, i8iprofeitu,pro^u},-a,
adj. part. , prafestna, (compara ai : it.
pr«fitto, fr. pceflt), ia&iatatu;. 1. in ge-
nere : studenţi prsfecti la unu inaMu
graău de sdentia; 2. in specie, ca subst.
m., profse^Uu, a) in sensu largii, pro-
greasn, Înaintare , crescere , prospera^
re, eto. : profed^Hu in bene, tn atlUarai
h) in seoBo strimptn, progressu in bene,
Bl mai vartosu., oaBtigu, folosu, iuavn-
tire, ete. : profedu trasau- d'in «novle
eapUdoru.
* PBOFERERE st proferire, v., yra-
ttirtf (it. pref«rlr«, fr. praMrer), 1. a
feri=a dnoe Înainte, a presentă i a pro-
fari %ma mpa de vinu; a proferi pcatid»,
petiondu; 2. meta^irioe, ») aproauntiă,
spone, artieoli ; a proferi reu uUimde
eylMie; b) a prolun^, ammană; e) apu-
blicft,dâ la lumina, produce in pubUcu;
iţ)a(teBco{ierfţ foce cojinoscutu; e) aad-
doce, presenti : a proferi marturi si au-
torităţi. . 1 ,
• PROPESSAKE, y., prftHte,rI,<it.
professare. fr. pr,<[reB?er); 1. a spune, df •
clar&i arreU in pul)licu Una opiniotţe,
nua credentia si alte assemini: a pro-
fessâ absUnentitt completa de la actioni
politice; a professâ errori, ereşie; pro-
fcssaii ăoctriae surpatorie de batile şo-
aptei; 2. a esaercitfi in publieji sşp
pantru publicu, ţi, iaretiă in publica : a
^ofessq.ptctinf^tphifţic^a, pkŞosoph^a;
&py fcssâoUiiri.a, ferrari'asia^m/ţk-
striti a professâ in scota puilipa.
. ,*PR0FESSAî:(;iBIU,-fona,.fi4),,a.,
(it-PEOfeasatorB), <iaxd profeaga, , SţfiU
Mxya 9, pr.<ffe»sar&: p3^<ffes^m 4« «?*
vatiom-
. ',PBOFESSATU,-«, adj. ,^parţ.» pt.
pr«feiMato» fF-prşreBaO : poua dp^ri»a
profBsmta de eretid. , , , ,
•PBOFESgiONAtf;,,»di-, (it- »tffn-
Blwale), relatjvuia'pro/dssişne .' iwtru-
ctistui professionale^scol^professiowtti.
* PBOFESSIONABip,-», adj- 3.,pţ»-
fesiloiurtast reli^Uvu Ifk.professione';
leuatuderegulacasiibst. peisottale,j>ro-
^cfisianarMt^wellu ce eaiefcita nufti^a-
ftssione,
• PEOFESSIONE,-», s. f-, |>tftto#fi««
(it. p^af4Wl^■>e)|fc-»'«f«■*l<>>l)i<l•:'lepla-
^atiDae.i)^blica si solenne : proftsmnea
eogitdom »elh.; 2. declaratione publica
a credentieloru bI. sentimantelovu ţse ar^e
cineva in materia de politica saii de ra-
Ugiajie;prcfeaBipn(i4e^edeti^iŞ.fiiAX6,
oonditione, mesaarla. : prof'Ssipf»te,..lţbfi'
raU; professiwe de adpocatu, de medicu,
de diirurgu; ferrariu, pellariariu, Icm-
nariu de professifittţ; omu fora,profes-
sione,
* PROFESSOBALE, adj., (fr. pr^fesA»-
ral), relatiiulapro/cMore; vietia^or
faisorale, fuucţiom profesioraU-
* PBOFESSOBATU, pl.-^ (it. »i;«-
reiBtrsto,. fr. pc«^«a»i)»t); 1, atax^t
conditione ieprofessare ; profesagr^f
ttiu sauta se fia omiratu, co-ci eUu Wfi
unu mare dăwtamenttt d'm parteac^i
ce Iu essercita; 2. durata a fuactioMÎ
OBui proftasore, : si^ profassoratutu lui
Lanaru f^au desteptatu nationalismutu
,CoogIc
PEO
intre Somâni; eUu are mut professoratu
de ătme ăiect si duci âe atmi.
« FBOFKSSORE, s. m., proressor,
vedi professoriu,
•.PR0PES80EESSA, a. f., profw-
t»rlsiix9r, muliere, socia ft profeeso-
relui.
• PBOEESSORin.-o, adj. b., profes-
stripr«fessorlD8) (it. profeasore, fr. pr«-
fesienr), câre professa, iuvâtia in pa-
blicu una scientiaBau arte; de acfaubat.
q).,f)rQ/eâSortu=iDTetiatoriupablîGnde
una scientia saa arte : professoriu de
istoria, de mathematîca, de litleratura;
bonuprofessore, assiduu professore; spre
a fi professore de universitate se cere
graăulu âe doctore; subst t,^ofessoria
=diiTetiatâttadeanascieatia, iau arte;
Bubst. f. abBtr, pro/'eworfa^rofesso-
rata.
• PBOFESSU.-a, adj. part., pr^fes-
aut> spusu, declaratn inaintea omeni-
loru : sentitnenteprofesse, tniintci6'aj»-o-
fessa, yrin^piu vrofesstt de adepţii s^;
de aoi sa\iii.unu^ofessu, unaprofessa,
care Bi a facutu professlonea de cr&den-
tia, si ia specie, udu monachn sau una
monacha care a facutu professionea ce
se cere dupo regulele moDasteriulni.
• PBOPESTU,-a, adj., profestas) ce
nu e festu, ci liberu : dUleprofeste, dille
in cari e iertatu a face lucrări ordina-
rie, dille de lucra sbm de Incratâre, in
opposit. cu diUe /âfite^:seibatoii.
• PBOFETABK, profetatione, profe-
tatuţ vedi propfietare, prophdatione,
prophetatu.
ff PKOPETERE si profitere, i^ro-
fee$i%\profe^ei, profeaau. t., profltorl»
(prft-fktpr 1), a spune, declară in publica.
Kadecin'a deriTateloru : profeasu, pro-
fe8soriu,profesii»a, profes^one,profe$'
sare, eto.
• PROFEŢIA, pro/eiu, eto.;vedipfD-
phfsUf^, propbeta.
« PROPICEEE, proficettte, prc^icen-
Wo, Tfldi pro/ecere.
» PROPIGU si pro;fcH»,-a, adj,, pr*-
fleanS} (it. prcfleno), care profioe, care
e de foIoBD, utile, fructaosu mw^o^
pucm* profîcue.
• PBOPILAMENTU, pl.-ti (it. p«-
fllanent*); actione sî effectu alia actio-
nei de profilare.
* PROPttARE (si profirare), t., (it.
pr»flUre,fr. proffller); l.a face, a leui,
redicâ, descrie prt^îu-lu : diprofilâ fad'a.
capviu, cornicea; 2. in genere, a deli-
niă, desemnă; 3. metaforice; a) a orn&
marginile unui ce; b) in genere : cresee-
tele montUoru eu masse de arbori pyra-
miăali se profUa pre bdt'a c&vlm.
•PROPII.ATU,(8ipfo;?ra*u),-o, adj.
part., (it. proflUtoj 1 facia profilata.
*PROPILATURA (ai frofira^a),
s. f., (it. pr«fllBtii»), actione , effectu
si arte de profilare.
• PROFILtr, (si profirv), p!.-e, (it.
profil», fr. profil); deliniamentu , de-
semnu, configuratione aunuiobiectuve-
dutu de una parte sau lăture, in realitate
sau in pictura, si a nume : 1. ca oppos-
situ la facia, pro/fJt*— lăture, parte late-
rale : capu in profilu, fada de frofUu;
imdieri vedute tn pr<^iia sau de pro^u;
e mai greu a depinge pre cineva in fa-
da de eâtu in pro^u; dupo profiic se de-
stingu, in parte, stirpUe de omeni; pro-
fUuîu classicu e eeîlu mai formosu typu
connoscutu peno astadi; 2. ca oppositu la
pîanu, pro/fIu=aspectn, desemnu late-
rale : chart'a capitalei in profilu; profi-
lulu unei catena de tnonti, unui mare
^uviu; 3. in architectura , profilu=:M-
pectu, desemnu ce are unu edificiu, canda
e intersecatu prin unu planu verticale :
profilulu castrului, pdatiulu^ 4. pro-
^Iu=oniamentu alin partiloru estreme :
profilulu cornicei; 5. figur. si omuîu cdlu
mai dnceru nu arreta oădevendu de
câtu in pro^u; 6. in genere, profiiu=
liniamentn allu uani ce completu, inse
in cea mai simpla espressione.
* PROFITABILE, profilare, profUu
=.prQfittahile, profittare, profittu; vedi
profectaiSe, profectare, profectu.
* PROPITENTE, adj. part. preş., care
pr<^.
tf PBOPITERE, T., praâtcrl, redi
profetere.
* PBOPLAMINE, s. m., prtfluieii ,
locotenente de flamine.
* PBOPLABE, V., proaxre, a sufflă
imunte, afora; a dă afora prin sufflare;
=y Google
790
PBO.
in genere, a verşi, a H afora : a si pro-
flă foeulu. men'ia.
* PROPLATD.-a, adj. part-, proB»-
toB, sufflatu afora.
•PROFLIGARE, v., proBlgrare, (pro-
fllgere); a calcă, dâ Ia pamentu; a in-
vioge, sfermi, taliâ in buceati, nemicf :
cu micu numeru pro/ligă numerose ar-
mate de inimici.
* PKOPLIGATIONE, s. t, prolllff»-
tio, actione de profligare, ai effectu alia
acestei actioQe.
* PROFLIGAT0KIU,-(wia, adj. 8.,
profllgator; care profliga : resipitorisi
profligatori ai patrimonidoru.
* PE0FLIGATO,-a, a(^j. part., pro-
lligâtng, in s. verbului : tota oslea pro-
fligata.
* PROFLIGERE, proflissi si proflis-
sei,profîissu si proflidu, v., (profligere),
proAictus,» calcă la pamentu, a di diosn,
a ruini, peide.
*PROPLUENTE,adj. part. prea.,
preflueua, care proflue : ape profluenti
in mare massa; proftuente litnbutia;
Btylu profluente; s. m. «hm proftucntc,
apa currente, riu, fluviu, etc.
' PROFLUENTIA, s. f.,proliueutt«,
calitate, cursu de pro/lueiite : jirofiucn-
ti'a vorbei, espressionei.
* PROFLUEKE, si
* PROPLDIBE, V., proflnere; 1. a
ftucre, sau curgere înainte, a flaere, a-
fora, a easfsi merge; 2. iu genere, a cur-
rc, niergo, a avd cursu, a se face, a se
pertrece.
* PKOFUlD.-a. adj., proflauit, care
pro/tue : profluc lacrime d'in formosi
ochi.
* PROPLUVIU, pl.-c, proflnvian;
1. actioue do pro/tucre. corsu.cursote;
2. in specie, ca termin» medicale : pro-
fluviu depanCice, de sangc, desementia
genitale.
* PROFUGERE, ai
* PROFOGIRE, V., pr«rii(tere, afugf
înainte, departe, a leuâ fug'a, a caută
se scape.
* PROFUOU,-a , adj. s. , prohiriis ,
care fuge, care a fugiţii, fugaria ; 1. in
geoere ; pro fugi d'in câmpul u do lupta,
mai tmltiprofugi de la rebelii; 2. in spe-
PRO
cie : ajcare smbla d'in locn in locn, ne-
stabile, fugarin; b) cellu fngitu de Ia lo-
cnlu seu : etramuUtn aiurea, essiliatn,
fugariu, etc.
* PROFUMAMENTD, pl.-e, (it. pr»-
rtiBiamento); actione de profiimare, cuinu
si mediu, materia ie profumare.
PROFDMARE, v., (ît. profomare, fr.
parftiiner), a di profumu la ceva sau
cuiva : Platoneseotepre Omeru cCinre-
public'a sea, dupo ce îu profkima hene si
Vineorona cu flori; apro/vmă vestimen-
teîe, peruîu, manele, faeCa, manuaide;
a profumâ una scrissore, caseua euritie
de contagiu pestiîentu; in specie, a pro-
/umâ^afTami, spre a desinfecti.
PROPDMARESSA, profiifmna, vedi
profumariu.
PROFUMARIU,-o, adj.s., (it.proflB-
Hlero — profnmierK — profnmerli , fr.
parfnmenr — parfunlcr — parfkmerfe) ;
relativa la profumu=.es8entie profuma-
rie; leuatu mairertosu ca subst. a) oiasc.
personale, profumariu = cellu ce face
sau vende profume = myr«p»U, na-
Kuentartya; fem. in acestu sensu : pro-
fumarcssa^ muliere a profumariului
sau muliere ce iu nomele seu face sau
vende pro/Hme.- h) va. Tedie,profUmariu,
plur. pro/ti»wr(c=va8U de facutu pro-
/titHesaudecoDservatupro^m«,'cJfenain.
reale; a) profumaria=:{utigueat*Tlm)^
arte sau negotiu de profumariu; stabi-
limentu sau officina de profumariu;
^) profumaria=:profumarez:ztas\i de
facutu sau de conservatu profume.
PROPDMATIONE, s. f,, actione de
prafumare.
PROFDMATORlD.-ton'a.adj. s.,(it.
prorumatore, fr. parnini«Br), care pro-
fumu; sau serve a profiunare : unsori
profuriMtorie; unu proflimatoriu cu de-
licalu MosM,— ca aubat. reale m. profu-
motoriu, pl.-e, sau f. profumatoria^^:
pro/tt»iai(»-e,=va3U8aumediudei»ro/îi-
mare.
PROPDMATU,-a, adj. part-, (it. pr»-
fiitnato).
PR0FnMU,pl.-e,si-t4ri,<it.pr«ha*,
fr. parfam), od»r, uugnentun, gufflnenţ
sau sufHtnsf l.odore, odore plăcuta,
oumu si subjtantia licida sau uuBUiosa,
=y Google
PEO
care essala assemine odore : a cwăe pro-
fwne pre aUariu; a ae affumâ eu dâi-
cioMe profume; a si unge pkndu, eaptdu,
a ai ^eed peptvlu si faoi'a eu edle mai
smvi iprofume; profuamlAi flcrUoru te
imitata; femi$M fora fitdore, flore fora
pro/umu,' 2. in specie; o) totu ce pentiu
plăcere sau pentru sanetate Be arde sau
ee ferbe, spre a capiU odorea fumuluj,
care ineo se dice profilam; b) fumn de
substantie odorose ; e) fig. adulationa ,
linguşire, ce place, imb^te ere-camu ai
ammetesce pre cineva.
FBOfUNDABE, v., (it. prornadAra,
fr. profti4er), a d&<ijfund»,'aaffund&,
a cofnndÂ; fi ruinÂ, d«rini&; si intr. a
cad^ Ia fundu, a se eofnndă, a se deri-
mă, a peri.
PROKJNDATIONE, 8.f., (it.profoii-
dail»*}; actione dejiro/unAireBistatu
produssn prin acesta actione.
PBOFDNDATU,-a, adj. part, pro-
fBiidatni, (it. pr«r«Bdata), affundatu.
PBOPUNDETU, B.f., (it.prof«»-
duaa); calitate de profimăn; vedi si
profu/nditaie
* PEOFCNDEKB, pro/unwai profan-
8ei, profanau ii profusu, ?., profandere,
(it prof«Bdere, A'in pro-fundere); 1. a
funde sau vers4 iuaînte, si de aci, aversa
multu, a respande, a reversă : a profunde
aange, vinu, t^a; 2. metaforice : a) a
iatende, aşterne callea : eandu somnuiu
profitnde corptdu, mentea vigMedia; b) a
soote, versÂ, respande : a profunde ela-
mori, planşete ; c) a se profunde:=n se
reversĂ, a updă, essundă, a se prea iu-
tende : viti'a de vtnia se pr(^nde ; d) in
specie, a resipl, perâ«, a) in seiisu laigu :
a profunde vorbe in ventu; p) in aensa
strimptu, a resipf, cuu3ume,perde, a si
pri^ndepettHmoniulu; sîinsensubonu:
a si profunde viti'a peniru hernie pa-
tria;—a siprofmdeur'a, nie»t'a, foadu
ânimei; a pr(^ndelaude, defaime, batu-
joeure cuiva.
PBOFUNDIMB, b. f., vedi profiMât-
taie si profundetia.
PBOF UNDIT ATK, s.f., proAindlUi,
(itprof»iidiU si pr«roDdIUte); calitate
de profundu. adâncime : profunditaiea
puti»iM;pr(^nditateaeogitaroi, ânimei,
PUP.
Tfll
d/Bcrdeloru provideniiei; proftmditate e
un'a^incelletreidimensionialle esten-
sionei ; profunditaiea se oppune la aUi-
tudme; in multe locwi nu se eonnosce
ineo profunditaiea mare*.
• PBOFDNDITOfilţJ.-forâ, adj. s^
profnBdena, pnfnwrj care profiinde;
veăi BÎ proftiaoriu, (comp. itpr»r*adl-
tere).
PROFUNDU,-». adj.,p«ftiiidB8, (it
praftnd»» b. pcefcad); care merge, ae
intende apxefundu, adimeu; l. proprie:
larga ai profunda e marea, wragine forte
profunda, fomu profund, fluvie pro-
funde, precipitieprofunde; vulneri, plage
profunde; si ca snUt profundulu marei
=:adunadu mard; 2. metaforice, a) de-
spre selbe si alte assemini : selîa pro-
funda, ii^deBpre'certi si spatin in genere,
inaltu : prof^nd'a bolta a cerului; c) fora
margini, immensn, nemarginitu, vastu,
mare, etc. : profimdadorere, intri8t<a-e,
profunde cogitaiioni, mediiationi; pro-
funda securitate, profunda taesre, pro-
fitndusonmu; profunda amore,passione,
ura ; profunda eonnosceniia de lucruri
si de omini; profundi eonnoseutori de
natur'a omuîui; profunda ignorantia;
profunda nopte, profunda intunarieu;
de acf , d) cdore profimda=co\(iX9 groBsa,
forte obscura, incliisa, etc ; — si ca subst.
reale, profundviu=a^ncHliu, abysstdu ;
cofundati ăi profundulu miseriei, cor-
ruptionei.
♦PKOFUNSU,-o,a4j.part,proh9i8,
verflata in abnadantia.
* PBOFUSIONE, s. f., pr»fiiBl», (it.
prefosfftiief fr, profaston); actione de
profundere, cumu si cantitate de ceva
profiisu, si de acf : resipa, liberalitate,
largitione, escesiva abnodantia, ete.:
profttsione de sânge, de pontice ; profu-
sione de vinu, de apa, de lapte la mor-
mente; profusione de vorbe, profusionea
eapressionei, profusione de cerimonie ;
a dă emva cu profusione tote ce cere;
se cade a apende fora profusione; pro-
fusionile perdu starHe.
* PKOPySU,-«i, adj. part., pnhaBs,
(it. profliao, fr. profas) , 1. proprie si in
genere, versatu in abundantia, reversatu,
resianditu, tare intensu:coâa profusa;
=y Google
m
PRO
2. metaforice, a) prolissn, prea copiosDf
vorMndu de Bty\vi: poeţi proflm, esprea-
aione profusa; h) nemesuratu, desfte-
natn, si în specie, prodigu, reaipitoriu :
•prcfttsi de aîlu «eu ai de atlu aUui-a;
proftisa 3ariiate ; profitsa a^ditate ăe
joeu fi ăe alte plăceri ; si in sensa bosQ,
prdf^8UcscoT?\om, liberale, generosu.
* PBOGENERAKE, v., pro^enerare,
(it. progMierare); aprodace, a face prin
generare, a nawe, a fl incepatoriolu Bnei
familie, unei stirpe, unei ^eoia.
* PROGBNERATU,-(i , adj. part. ,
pro^neratua*
1 PB06ENERE, si progeneru. a. m.,
prtgtnn; gmere iapo wpota : honulu
cAiama progenere pre soeiulu nepc4ei
setle (Titt flîiti sat* tFm f^a.
* 2 PROGENERE, progmut, proge-
nutusi progcnitUi'v., profrirnere, a p*^
genera, a produce, 8 face prin uasoere,
a nasce.
* PROGENIA. 8; f., vedi progente.
* V'ROQWnCVLk'RE—progenidare
sau progeHUelare::^progenuehiare, t.,
pr«KenlrnIare; a dâ,cad^ in genunchi, a
ingeDTmcfai&, B. rogi in genunehi:
* PROGENIE, si progenia, s. f., pro-
ţenluB, (it. prof enla si proţenle; d'in
2 progenere); l.-Da,sc6Te, essire, tragere
dupo nascere, genu : nu se eavta proge-
nia, ci capacitatea omului; 2. concreta,
posteritate essita d'in acelln-aai proge-
nitoriu, progenitura^'^, nepoţi si străne-
poţi, etc. :^Zu mat antâii suni progeni'a
ttUalui; si despre bestie, si chiani despre
plante: una singura vHia de vinia si
intetide progenifa premaimtdtejttgere
de agru.
* PBOGENITORE,-fricc, si'
* PEOGENITORnJ,-(orto, adj. 8..
proţenltor; o&re progene, nascnttiriu,
anctorln, primn parente, strabonn.
* PROGHNlTU,-a, adj. part.,proire-
Dltus, (it. proţeQtto), nascutu in seria
succesiva din unu parente : fiii ivogeniii
si fiUe progmite d'in actllu'osi tata ;
progenHii beirânuîui slrabonu.
* PROGENITURA, e. f., {(r. pr»genl-
tnre); fiii, feti esdt! d'in acelln-asi pro-
genitoriu : progmitvr'a lui Constantinu
ceiiu marc.
?m.
* PB0GENnGHIABE=fifV9eM)^
re, T., vedi prof/emcidare.
•PROGENCTU.-a wlj.pwt.^rag»-
nltw) Tedi progenitu.
* FROGERMIE, progenii, prOgenOu
si progestu. T., pr*8«nr«t a gar« aaii
pO(t& Înainte, a 9c4te, ^odaoe, hoe,
nasce.
* PR0aNA8C!EBBt=p»-«ia«M«, ţae
oonjnga ca v, ntuoire), v., (profsaHl^'
applicato mai vertaen in formele : X-pro-
gncAtt'a:^pronaiv,ft, adj. part., -pr*tru-
tuH, nascuiu, essita ca fe^ d'in eineTa;
pt>o§natii donmit^ritAtn; prognatii na-
tOoni nesiri; si despre plani» ; nouelle
prognate pre r^de riabâ; 2. prognatio-
m=^pronatione, a. f.,pr«Kiiatt«, nasce-
re, essire d'in cineva : prognatiom de
multe /tlte.
* TROGNATIONIÎ, prognatu, wdi
prognaseere.
* PBOGNOSE, s. f., (it. pt-vgaoiil,
fr. proKno8fe> din itp*t=inainte, si ivft-
atc=eoano8cenUa);cOnnoscenti8 Înainte
de evenimeutn, trâssa d'in coniecture, si
in specie, opinione, judeciu ce si face
medicnhi despre statnlu fiitoriu alin u-
nui morbu, judecin trasan d'in semne
sau symptomate ce preceda san inso-
ciesca morbala;— form'a progoosia se
applica mai rertosn la seiepii'a ri artea
de a face progno$e.
♦PROGNOSTIC A, s. f., vedi jiro-
gnostim.
* PROGNOSTICANTE, adj. part
preş., (it. prAgnoBtieante) ; oara pro-
gnostiea : semne prognostloanti.
■*PBOQNOSTICARE, v., (it. ţ**-
gDostleare si PfoBMtleare» fi. pr«ei*->
Btliner si pcenoitlqner); a face pro-
gnostica sau prognostice, a predic«i a an--
DUntiă filtorlulu : prognostibaramarisi
gravi evenimente; aprognoslid bm» sau
de bene; semne preeursorie prognosHea
marOe revoltdioni in societăţi, oa ri in
natur'a integra; a si prognostieă tmii
aUortt'a fericite succeese; in ^ecia,
a prognostieă essitulu, em'ttdu utm
mofiu. ■
* PROGNOSTIOATIONE, i. f., {Hj
pr«g**rtlcaei9Be si pr*B«Htl«ul4a»V'
fr. praţnortlntUaa « praatittoativa);'
=y Google
PBO.
aotiMe da progn^sHeare : prognasH-
catione de tanpm-i greUe.
•PBOGNOanCATORID.-iorw. adj.
S-, (itu pn|;B«itt<af«r« ai pr»BffstIe*-
tdM); oare progwstka sau Bârfe a ■pro-
ffitostiean:tmuitteăiou hon» prognotU-
oatmiK $eame prognoetiaOorie ăereUe.
* PBOaNOSTICATUra. adj. part,
(it. pn«B«itfe«l« si ytvBMtlcftto, fir.
myiiMtfqDj si prftBOAtlqn^), predissu.
» PBOGNOSTKKJ.'a, adj. s., pfo-
frttotfU*ii).fnpoŢfMen}ui«,-dv, itprofdo-
sUcftf 'li ^ro«»Blleef •*, fn ]ţrtfi*stlqn«
st proBortlqmi ţrftiMiUa), lelativu iA
progHom, &pin &prognoetieare; semne
ptvffHoetiee, âiasa prognosHca; medicii
au certe semne pronostice ăe sărutate;
ciraensa Bim^geJusr&le'.fapUfOppuoa-
tvre pronostice de smentire si As bru'
talitate; leuatn mat vertomi ca snbst.,
1. uaeo. proffnos^m. a) realeg aetnmi,
indiciu de celle fiitorie, si mai allessu :
o^nionejndeein, eonieatnrafÎEioatBpen-
tra celle Tenitorie ai traesa d'ia aeşe-
mioi semne sau evenimente coniecturali,
a) in genera : propnostieelemdlesead-
ăevereseu; se leuaH amente la progno-
stic^ infailibili alle scripturei; apolo-
gii pretenău a faeeprogxoetiee certe d'in
posttionea stdl^oru; ^} in specie, oa
terminn ii6me^ijii,prognosHctt=pro-
gnoae : a faeeunuprognosiicu<Jiutnor'
buktt t alu preveni si inlatarS; h) per-
sonale, progno^ev,-a, care faee pro-
gnostiee sau prognosi : meâieulu se fia
mai antamiu de tote unu bonu progno-
stioH; 2. fsmin. prognoeiiea, ret^e, a) in
sensulo maBculinnki prognoaticu de
sab l. a); b) scicDtia si arte de a f^e
.progmoriice : a sti^iiâprognosHe'a; vedi
si prognoski la prognose.
* PROQBAMMA, pi. programmate,
prngvawM^ (rcpdTpixi>,[iix, it. pAisramnia,
fr. proţrRmme), descriere, annuntuare
prin scrissn a unei ceremonia, serbato-
re : programm'a desehiderei adunarei
nalionde; în geiure : programmaâe
luorarii€uneis»ientia sauuneiseBSione;
progrwnma de unu oarsu ăe philosophia;
prsgramtnaie degymnasie; progmmtHale
decegamne, de eoneurstiri.
* PBOOBBDElBfi, pr$grmsi si pro-
PEO.
198
gressei, progresau; v., pnindl» (it-
proţrAdire); 1. a paasi, a merge inaln-
ta, a ioainti : a progrede nu ea regre-
ăe; a progrede incetu. passu cu passu;
2. metafor. a face progressa : a progre-
de eu passi rapidi in cuUwa n inper-
fectione.
* PBOGBESSARE, T., progredl» (fr.
pro«TMs«r); a face progresau, ^ pro-
grede, inse ou seosu mai sneiigicn da
c&tfl acetttha, ca fbnna ititansira a a-
csUui-asL
*PK0G}BE3SI0NE,8. f.,pt*Kroi»l«,
(Lt. pEOgrewlDDei &, prtgrMBlsn); 80-
tione do progredere; I. in genere : tote
mice inprine^iu, denHumariprinpro-
gressiane; 2. in specie, a) oa termi&s de
retorica: progressionea espressioneimer-
ge gradat» eu progressîonM iăedom
si aeniimetiteloru; b) ea terminu de a-
rithmetica, progr€esione=:mrvB, de tiu-
m«ri cootioiia proporţionali : progres-
sione arUhmttica = progressione prin
diffi»enlia; progressione geomefrica^^
progreâsiene prin ootiente ;-rriQ mnsioa,
propresstone=reproduotiQite in namern
indafinitu de ori a acellui-asi locumusi-
oale in modu symmetricu pre diferite
grade de scar'a musleale.
* PROGBESSIVD,-». adj., (it. fr*-
ţreBalTO, fr. pr«?resBlf), aptu a progre-
de, care pote progrede, sau progrede in
fapta; inprogreesione: passi progressivi
in ct^ura materiale si itlteUeetu^;motu
progressivu, creseere progressiva; omeni
progressivi; progressivii sunt partisani
ai progressului continuu.
* PROGRESgOBIlJ,-sorHi , adj. s.,
progresBor; care progrede.
*PR0aRE8SU,-a. a4j.part.,pc*)freB*
BBi. (it. prtţTOBM» fr. p»Bi4t), ioaîitx
tatu; 1. in genera : popore progresse in
cul^a; 2. in specie, oasubst. m. reale,
progressu-Ut, a)d.'b%U,progre88tdHStele-
loru; progreasulu omenimei pre cailea
perfeotionei; a impedicd progresstUu
naturale alUpOporMlui; cine pote impe-
âieâ progressulu inoen^lm fariosu?
b) ooncretu. passu inainte^ mai allesiu
in sensu meiaforicu : progressele fetcute
de Români in uUimii anni; progresse
in eimlisationo ; progresstle inimiOHlHi
=y Google
794
PRO.
in oecupaiionea terreî; a face in aeartu
temjpH mari progresse îa inv^atfo-a;
progresauiu in bene e leniu si aprope
insenaSfUe; originea Si progressidu ofti-
Icru n scteniiloru-, progreaaele săentie-
loru ntUurăle.
* PROGCBERNATOEE.-ince, si :
* PBOGDBERN ATORIU, si proguver-
natoriu,-toria, adj. s., (progobernator);
locotenente de gidfematoriu.
* PBOGTMNASMA, pi. progymna-
imaie, pragri»nMma, (icpofb^vai^it, it.
pr«f Innagma), easerciUn gymtiasticu de
prepantione; in genere, prepsratiooe
prin essercitie pentru ceva.
* PBOGTMNASTICA,B.f., vedipro-
gymnaaticu,
* PKOGTMNASTIC0,-o, adj.a., (it.
p r»f liiMastIc«,-a), rel&tivu la progymna-
sttt sau la progymnasma : parte progijm-
nastica a essercitidoru sau ^vâieloru
prineipali; casubst, a) fem.re&le, pra-
ffgmnastiea, parte preparatoria la unu
stodiii, Ia una arte : progifmnatic'a mu-
sicei^rudimentele ntusicei; A^personale,
progifmnagticu,-a^prog!fmna8tu.
* PB0GYMNA8TtT,-o. s. personale,
p rog; in nas tea, {npo-jV)LV<xaTri^); celln ce
face sau inv^tia progijmnasmate, cellu
ce prin essercitie practice introduce la
una scientia sau arte ; in specie, cellu
ce prepara la gymnastic'a proprie disss,
la essercitiele cu corpniu.
* PBOHIBERE, prohOntione, etc. ;
vedi : proiberc, proibitione.
* PROIBENTE, adj. part. prea., pr»-
hlbens, (it. prolbente); care proibe-.Ugi
proibenti esportationea cereaiUcru pre
mai midU anni.
* PBOIBEBE, Bi proibire, T., prohi-
ber«t (it. proibire, fr. pro biber); 1. pro-
prie, a tin^ inainte, ei de ac(, a pune pe-
dioa, a impedică, a oppri, a inchide, etc.;
a proibi intrarea strainiloru in terra;
a proibi importationile ăemerci siraine;
MM ti se proibe a face ce nu vdtema pre
aUnlu; 2. in specie, aunlass&sesefaca,
a oppri prin lege, prin ordinantie : legea
proibe negotiele rosinose ; legea religiosa
proibe mâncarea de came in ăillele de
Mercuri si Veneri.
«FBOIBITIONB, s. f., prohlbltlo,
PRO
(it. prolbfilonflf (r, prohibitlon), actione
de proibere: proibUionea esportoHonei
ăe tereali; proibitioniie legaU de căsă-
toria; im e pena, ei simpUt proibitione.
* PBOIBITIV[I,-a, adj., (it.p«lbl.
tlr*i fr. problbttlQ; aptu a proibâ : legi
proibitive, sy stema proibiHm; ay stema-
tele proiî»tive, in eoonoHomi^a interna-
ţionale, s'au demonstraiu ea damnase
chiaru eeUont ce ie praetiea.
•PROIBITOREririoe. si:
* PROIBITOBIU,-*»ria, adj. 8., pw
hlbltorsiprohlMtorlni, (it. prtlbUore,-
trloe, si prolbltorlo) ; oare proibe sau
serve a proibere : prescriptioni proibito-
rie ; proibitorii Âe ase face ceea bona
pentru popoeu.
* PEOmiTU.-fl, adj. part., prvhlbl-
tnsţ oppritu : easatoriele proibite, espor-
tatitme de merd proptita.
* PROIBUTD,-a, adj. part., prohtfel-
tD§, vedi proihitu.
* FBOIKCKNTE, adj. part. prea., pro-
Jial«ii8, (it. pr«leente), careprotece, ar-
runca.
* PROIGCERE,j»-otect(t, pnneouteai
proiect, V., projleerci (pro-^jocâreij ,- a
jace, sau arruncă înainte, a arrunc a-
fora, a-BCiite, etc.; l.in geno-e si pro-
prie : a proiece «na bueeata veninata
cânelm; a proieee sagette, laneie, glo-
buri foeose; a se proiece pre erba verde,
la petiorele cuiva; 2. in specie si meta-
forice, a) a departe prin arrancare, a
arruncâ afora, a essiliă, a r^Ue, a la-
ped&; b) a face ca una parte a unei coo-
structione sau unui edificiu se âssa afora
d'itt părţile adjaceuti; c) a lapidÂ, a
neglige, despretiă ; d) & se pr(nece=^Si
se arruDoă orbesce (in pericle); e) a se
diosură, aviU; f) a aşterne pre chartefa,
a face proieetionea unui situ, unui obiec-
tu ; g) d. desemni, a face plana ; h) a
dispune, ordina, regulă de inainte, a
plănui.
« PROIECTARE, ?., projectare, (it.
projettare si progetiare* fr. prvjetor);
forma intensiva, d'in iwoKCere, a arrunc&
cu potere, cu v iolentia sau cu accnrate-
tia, 1. in genere : a proiecta pre cineva
pre ferestra; a Iu proiecta se nu se mai
vidia; 2. ia specie, a) a impuţi oaama-
>yGoog[c
PRO.
795
tH\oa9,tK>bieciă ca8uppersre;&JaBCote,
a face se ^sa beae i^ora d'in părţile
adjacenti una parte a unui edificio; c)i
desemoÂ, aşterne pre charta plannln
nani obiectu; d) metaforice, a ordină,
dispune, regoM d'inainte, a se occupâ
cn nna idea : a proiectă una ealîatorta,
a proiecta una căsătoria; miniştrii pro-
iecta una reforma generale.
•PROIECTILE, adj.s., (it.proJet-
tll«i fr. pnjMtlIe); ce se pate proiece,
ee se nu8«ca in poterea nnei proiedio-
ne; ca subst. m. reale : «nu proetiUe,
a) în genere, ori-ce corpn gren ce se
mi^sica arruncatn prin aem; h) in spe-
cie, totn ee se arruncacu machine, pus-
ce, etc. : sagette, globuri de metallu,
petroie, etc.
* PROIECTIONE, 8. f., pr«Jeetle,
(it. pr«Jeilone t tr. proJeotUi; d'in
proiedu de la proiecere); actione de pro-
ieeere, l.in genere : proiectionea unui
solidu ponte pre vastulu si tmpeiuostdu
fiujnu; proiectionea ânghiuriloru edifi-
ciului; si coDcr. proiectionile ed^ciuiui
sunt destinate a se vede mai mtiltu, de
acea-a aceste proiectioni cerutotaatU.n-
tionea arehitectului; proiedionea ace-
storu masse de melidlu ceru mwe for-
tia de machine; 2. in specie, u^imputa-
tione, obiectione; b) asternere, desem-
nare pre chartofa, pre unu planu iJre-
care, a unui obiectu; mai vertosu, repre-
sentatione a unui obiectu dupo regulele
geometriei descriptive : proiectionea sfe-
rei, a cercului; proiediotiea vnei linia
curta, a unei linia derepta ; proiectio-
nile aceUei-asi mărime ăifferu dupo po-
sitionea sea cotra planulu de proiee-
tione.
*PE01ECTD,-a, adj. part., prajeotis,
(it. projett* si prflfett*, fr. prnjet),
1. adj., a) in genere, inteusu înainte,
essitu, proeminente, scossu afora, etc, ;
pantice tare proieetu ; 'părţile proiecte
(Ute edi(iciiilui, alle frotttei; parfiUe pro-
iecte aUe sculpturei; b) metaforice si in
specie , a) eminente, distinsa ; p) ap-
plicatu, pornitu la ura; 7) ca si abieetu,
lapedatu, aviUtn, de nemics; S) intensu,
cnlcatu la pamentu; 2. subst. reale,
a) abstr. appropiatu in sensu de alin
formeif)rt)teeh'o»e;actionesai]actu,mDda
de proiecere : proiectulu linidoru de-
repte pre unu planu pardllelu cu aceste
linie; proiectulu apâoru prm tui>uri,
allu sângelui prin vene; h) concr., ce se
proiece, a) corpn arruncatu si pusu in
missicare prin una fortia esterna, proiec-
tHe : proiecte pentru bunuri de cea mai
mare capacitate; ^) desemnu prelimi-
nariu, prima idea formulata in mente
sau aşternuta pre una chartefa peDkn
una edificiu, sau altu lucru 6re-care :
proieetu de lege, proiedu de palatiu; in
genere, planu, consiliu, dispositione :
a face pre tota diu'a proiecte pentru w-
nitoriu; proiedde cari ceru inddungu
tempu, nu su pentru fientieephemere ca
omulu.
* PBOIEGTUfiÂ, B. f., (it. projettarfl,
fr. projeetare); resnltatu allu actionei
de a proiecere, si in specie, ,a) promi-
nentia orizontale în architectnra; b) fi-
bra prominente la certe plante.
tt PROLABERE, prolapsi siprda-
psei, prolaptu, t., prtlabi, (pro-M>ere);
a cada, a lunicâ înainte; a înainta; a
prospera. Radecin'a derîvateloru pro-
lapsu si prolapsione.
" PROLAPSIONE, s. f., proUpsle;
actione de proUAere.
* PROLAPSU,-a, adj. part., pr«U-
psuH, cadutu; aabst.Qi.,prolapsuiu, (com-
para siit.pralMsfff fr.prolapiuii), sur-
pare a unei parti a corpului : prolapstdu
ouusiorului, rectului.
* PBOLATARE, v., proUUr^ 1. a
intende, latf, largf, mari : aprigă sta-
rea, vieti'a, marginile imperiului; 2. a
longf tempnlu, a ammani, istardiâ, tem-
porisă; 3. a pronunţia, proferi, spune.
* PKOLATIONE, s. f., preUtI*. (it.
proUiIone, fr. pnlatloa) ; 1. adducere
înainte, producere, allegare, citare ipro-
laMonea teddoru; 2. mutare, strămuta-
re d'in loco, depărtare, înlăturare :pro-
lationeik limitiloru, 3. ammanare, intar-
diare : prolationea termintdui; 4. pro-
nunţia : prolatione correeta ; si în spe-
cie, a) pronuntî'a musicale, melodia du-
po longimea si scurtimea syllabelorn ;
b) pronuntiarea melodica a notelorumu-
sicali, naesur'a coventeloni, mesora re-
=y Google
79S
PBO.
latâvk a tODuriloni dnpo longime si scur-
time.
* PROLATU,-a. a^j- part., prtUtas
(de la profern), 1. lougitu, latitu, scossu
afora, eminente, proeminente; 2. pron-
Quntiatu; diasu, espressu; 3. ammaoatu,
ÎDtardtatu.
* PBOLEGATU, s. m., prolegatu,
locotenente de^ej^tfmilitariu sau civile.
* PROLEPâE, 8. f., prvlepifi, (jcp6-
Xi)^, it. prolepst si pnlessi, fr. pn-
lepie), anticip&tione-, 1. Sgura de reto-
ru», prin care oratoriulu prevede si
combate d'inainte obiectionile ce i s'aru
pot^ face, latinesce cnratu oocDp«tio=
oecupatione, preoccupatione; 2. in pbi-
loBopbi'a epicureia j)ro2e^e=:sen3atio-
08 generalisata : in prolepse pote intra
errore; ned una data in senaatione en-
saai.
* PROLEPTICU,-a, adj.(;rpo;k»)Jcti5KS«,
fr. pr»l«pttqne), anticipatori u; 1. despre
febre: febre prolepUea, in care accessuiu
uimatoria antidpa asupr'a oellui pre-
cedente; 2. despre evenimente istorice :
data proliptica, indicata dupo una era
sau metodu chroDologicu iuco nefissatu
Ia indicarea datei in cestione.
* PKOLE, B. f., proles,. (it. prftl«),
fetu, progenia, progenitura, copillu, filiu
napoto, etc.; si despre bestie, ai chiarn
despre planta.
•PR0I»ETAKIA,8. f., dproletariatu,
8. m., (fr. prvUUrlst); stătu de ţa-oU-
tariu; mulţime sau classe de prol^ri :
proktmaMu e ferietdosti soâetatei
dvUe.
* PBOLETABIU,-a, adj. s„ proleta-
rlu I (it. proleterla , fr. proUtalre);
1. la Bomani, cellu inscrissu iii registre-
le publice numai cu copillii, adeco fora
neci una stare; cetatianu ce au da sta-
talul de nibaprole; 2. si astadi, peiso-
na de baasa si vile conditione, cofuo-
data in miseria , t>ona numai poitru
prole, pentru prooroatioae si immultire
a populationei.
* FSOLIBAB£, v., prollbiire, a libi
mai inainte, a verşi in onorea dieiloru
parti d'in unu licidu; aiacepe, a gustă.
* PROLIFEKU,-a, adj., (fr. pr»Uffr-
r*); car« produce prole, vorbiadu de or-
gane, cari dan uascere la alte organe :
ramu proliferu.
*PROLIFICARB,v.,(it. prolifloare);
a face, produce, nasce prole, atâtu de-
spre animali, c&tn si despre plaate.
* PEOLIFICATIONE, s. f., (it. pr».
liflesiioBe, fr. prtliaofttlan), actione,
potentia si effectu de prolifieare.
* PBOLIFICU,-a, ac(j., (prtlIHew,
it. proliuoo, fr. pr*llflii«), oare face
prde, care procrea, prţigenera, produce,
care mai vertosu produce, progeaera
multu, care impuiddia.
* PROLIHE, pi. prdUmine. pnllneii:
spaţiu da înaintea limeliiî unei usia sau
unei porta.
* PBOLISSITATE, s. f., prollxIUi,
(it. proilsgtu,fr.prolUlt«), calitate de
prolisiu, mai ?ertoBii fiendu TorVa
de stylu, de espressione : prolieaitatea
frasiloru, prolissitate de tempu.
* PBOLISSITUDINB, 8. f., pr»lU!-
tudo, camu in acelln-asi aensu cn allu
formei prol\asvtate , care in celle mai
multe caşuri e de preferită.
* PB0USSU,-3, adj., prolUns, (it.
prolisso» ît. prolixe), tare lassu, largu,
latu, longu,. intonau, 1. proprie: |>erH
ăespletituBxprolissuiproliiSa coda; pro-
lissu pantice;prolis&e veBtimetdei^.tab-
taforice, a) in genere, largu, inteosu,
vastu, JoDga : tempu prolissu; b) in spe-
cie, tt) despre vorbire si scriere : uns
prolissa oratiom; Ş) despre cogetare :
proîisse eonceptioni; 7) despre relţtioni,
impregiurari alle vietiei : commodii,
largu, favorabile, fericiţii; S) despre por-
tare, despre caracteriu : voliosu, gratiosa,
plăcuta, amabile, commodu.
•PKOLOCENTE, &ăi. part. pros.,
proloqneiu; care proloce-
* PBOLOCERE, prohcui, praloaUu,
V., prvioţslj 1. a ^offi^ locntf sau vorbi
inainte, a precoveută, 2. a predice, pro-,
fetisă; 3. a voibf de facla, in facia, a.
spune, a nu ascunde ce cogita; 4.apra-
ferit proaantiÂ, diee.
•PROLOCm, pl.-«, pr«104iilaBi, (it.
proUynlo), l.prefatione, piologu, 2. dis-
sa ioMmnata, Bpuasa cu auctoritate :
assioma, massima, sententia.
* PBOLOCUTIONE, 8.f., (pwUcn-.
=y Google
PRO.
tu» fr. proIooatUii); actioAe de prolo-
eere; cOTente ce se dicu mai ioainte spi'p
a înnodă apoi coDTersatiotii, oegotia-
tloni,
• PROLOCUTORE,-/rice, si
• PROLOCOTORIU.-fona, adj. 3;,
ffTolocafer, (fr. yr«loeutenr), care pro-
loce , Torbesce înainte , face nna prefă-
tiooe, introductione; cate incepe vorb'a,
dnpo care ar6 se armedîe aegotiationi
maîlonge. ' ' >
• PB§LOCUTţI,-a, 4dj: part,, prol»-
• PROLOGARE, 7., (it. proloyare),
proloJiol, I. i face prdogu. 2. a longf
Vorb'a, a începe a narră.
• PROLOGISTU,-a, s, , (it prolo-
Klsta), 6are face saniecitaxiaaprologu,
PRO.
797
Jtu
de lucru fora ned unu prologu; a intră
fora longe prologe in tnaterhi h) in spe-
cie, esaordiulu, preludiulu, in care se
espuae snbiectulu unei drama: taanttci
prohgele erau de regula, ero la moderni
j^ologde au cadutu aprope de totu in
desuetudine; 2. personale, prologu=:.&c-
toriu ce leciiA proîoguîu unei drama.
PROLONGARE si prolungare, v., (it.
prolougure si prolangare, fr. prolon-
Ker), a face mai JoDgu; 1. proprie : a
prolon^â una linia; 2. metaforice; a) a,
longf tempulu, a aminan^, a intardiă;
l) in genere, a face de looga durata, a
temporiaâ : a prolongâ bellulu, negotio-
niU; a prolongâ vorb'a epre a castigd
tempu.
PSOLONGATIONE aiprdungatioHe,
B. f., (it. prolongazlone si prolungazlO'
ne, fir. prol«iigBt[on),actione sî effectu
alin actionei de prolungare : prolunga-
tionea liniei; proeminentia , easiţura :
^olugationile capiteloru trabiloruime-
taforice : proîongationea MMui, nego-
tiationei.
PROLONQATORrU si prdltttigato-
riu,-toriă, adj. s., (ît. prolt'nţatore) ;
care prolongâ : prolongatorii hellului de
care svfferimu de atâti anni.
PROLONGATU aiprolungatu.'oMl
part, (it pr»laiigato si pralnngato):
a lain-'
nd&.
itc.;
PR
vedi;
* P (it.
prolosioDO, fr. prvlaslou), actione de
prdlvdere. camu si ceva cu caresepj-o-
lude; inceputu, cercare, essercttia pre-
paratoriu : prolusionea caniieului; in
specie, compositione masîcale ce serve
ea preludiu, introductione la una ope-
ra; compositione litterarîa de încercare
ai esaercitare preparatoria ; prolusîonUe
junelui poeîu.
* PROLUSORItJ.-sof/a, adj. a., pro-
lodtuit si proInaorluH, caie prolude sau
serve a proludere : compositioni prplu-
sorie ; cantu prolusoriu; juni prolusori
i» poesia,
* PBOLTJTC,-o, adj. part. (d'în pro-
luere), prolutus<
* PROLUVIÂ si proluvie. s. f-, pr«-
luTles, (it. proLurie), inundatione, ver-
satiira, scursore : infricosiata proluvia
=y Google
798 PBO. _^_
de pantice; proluvia a agriloru prin con*
tinue si dbundanti ^ouie.
* PROLUVIONE, 8. f., prolNTlo, in
sensu appropîatii de allu formei prola-
via sau prohtvie.
* PROLimOSUra, adj., pmIhtIo-
aua, plenu de proluvia, care inunda, se
intende si inrade totu : proluviosu tor-
retUe, proluvioBa eontagione.
* PBOLYTU, 8. personale, proljtes,
si praljtft, (npoX&tT];), proprie, absolutu,
applicatu, in specie, la jurişti sau stu-
dii m drepturi, cari dupo unu studiu
de cinci anni erau absoUi ds studiu.
* PROMAGiSTEBIU, s. m., pco»*-
glHterlBDi, oMciu, demnitate de proma-
gi»tru.
* PROUAâlSTBATD, s. m.,pr«Mft.
glrtratas, locotenente de magistraiu.
*FBOMAOISTRn,-a, s. personale,
proKiflBtsr, locotenente de magittru.
•PEOMALACTEBIU, pl.-e, (pro-
BaUcterlam, Tspo^aXefKTqpiQv, fr.proms-
lactârivn), incapere pre longa bănia, in
care se aboresce omulH bene inahte de
a intră in banî'a propria.
* PROMENT£, adj. part., pronena,
(it. promente), care prome.
* PBOMKRCALE, adj., promereallB,
relatÎTu l&promerciu, datu iacommerciu:
auru promercale.
* PROMERCin, B. m., pr«Ber«Iii«,
(d'in pro-meree), affine in intelleasu cu
eommerciu,
* FBOMERE, promui, promutu. ai
promptu ai prontu, prutUu, T., pronere,
(it. prouere» d'in pro-entere), a adduce
înainte, afora, a scote; 1. proprie: a
prome vinu d'in rellarii,. n /irome d'in
vestiar IU VLatimetite; u pi o<nv, si /n-^sentd
donurt prttiose; a prome vinu ă\n h\de
gialu pune in liutelie; 2. metaforice,
a) in genere, a trage, a scote : a prome
totu ce se pote d'in celle ce legi; nu po-
temu prome unu sensu (fin aeiatafrase;
b) in specie, a) ascote Ia lumina, a des-
coperi, manifestă, declară : a s\ prome
cogiteU si volide; p) a scote afora, a
face şefia prommeiae; si intr. a essi a-
fora, 8 promioâ, a se inaltiă, etc. : pre
undefluviulu emmpuanuaăuncu. fun-
ătdu lui ]prome si formeăvaproniurisau
PRO.
prunturi; redi iuse a\ prominere , si
i^romptu.
*PROMERERE, promerui. prome-
rw/M ai promeritu. v., priunerere, {pro-
merere), a mere=nieritâ pentru cineva
in bene sau in reu : ai promemtu de la
mene si nu ceri nemica; nu vepotu mul-
tiami pentru câte ati promerutu de /a
mene.
* PROMERTTU,-o, adj. part., pro-
«erttiit» si ca subst. m. reale, prome-
riiu, prtmerItBn, servitiubo&asanreu.
* PROMERUTU,-o, adj. part., pr».
merltua, meritatu pentru cineva.
* PROMICABE , V , pr«nle«r«, a
mică d'in sene afora, a radia; a pro-
rnmpe.
*PROMINARE, V., pranlnare, a
mnâ sau rnenă inainte, si intr. a se mis-
sică inainte; a merge, ambU; a ae per-
atnbli; — vedi si prominere, formata
d'in acelle-asi elemente.
«PROMINENTE, adj. part. preş.,
pronlnensţ Citepromine.-crescetepro-
minatti in acesta catena de monti; par-
tUe prominenti alte frântei.
" PROMINENTIA, 8. f., pronlnen-
tta> actione 9iii&iaA6prominente:pro-
minentieleeollinei, montelui;prominen'
ti'a latei seUe fronte, mice prominentii
păru id si coth pre intensulu sessu.
* PROMINERE , prominui, promi-
nutu, V., promtnerfli a mine inainte, a
easi afora, si io specie, a esif in susu,
a se inaltiă; in genere; a aelati, intende,
marf etc. : acestu vertice allu monttloru
promine intre toţi si se vede ^in mare
depărtare; unghiele ursiloru si altoru
fere prominu; eofundatu in apa, numai
capulu sm promine; glorfa lui, nomele
lui promine inlrfi toţi.
* PROMISCUITATE, a. f-, (it. pr«-
mlscDiU,fr.prftnlsciilt«), calitate, stătu
de promiscuu : promiscuitatea sesseloru,
promiscuitate illieita; promiscuitate de
proprietăţi, de averi, de possessioni.
* PR0MI8CUn,-o, adj., proMlsenii»,
(it. premlsoDft, fi*. pr«mi§coe, d'in pro-
mtficerer=f»e«cere),mestecatu, ammesti-
catu, nedespartitn, neseparatu, com-
mune; mai rertosa : confusu, desordi-
oato, fora lege, contra lege : usu pro-
=y Google
_J raft
miscuu de celle sacre siprofane; promi-
setiistimhaiatisifete, mtdierisibarhati;
căsătorie promiscua; aaatori'a promi-
scua e semmi de barbaria ; promiscu'a
sepultia-a a ceUoru avuii eu eelli indigen-
ti; etati promiscue, averi protmseue.
possessioni promiscui; calcule promiscue;
buecate promiscue.
* PKOMISSA, B.f-, vedi promissu.
* PBOMISSIONE, a. f., |>T«inIsBto,
(it. promlaslone, (r. pronliglan), actione
de promittere, in soiuidu speciale de : a se
legă co va face sau va dă ceva cuiva :
promisaione de ădjut^u; pronâssvme
solemne de a se xnsorâ cu una fHa ; pro-
missiani mari, de monti de auru. de
mare cu sare^ me lassu pre promissio-
nea tea; promiastone de dote. .
* PROMISSIVU.-Oi adj., pm-IsbItub,
(it. promlsgtT»), Aptmpromitte, prin care
se promiite : tonu promisivu, forma pro-
missiva, modu promissivu;—modu pro-
nâsinvu^^empu vantoriu, forma de ve-
nitoriu la verbu.
* PBOMISSOmn,-S(}ria, adj. s-, pr.-
nlaaor, (it. pronlsiore) , care promite
sau serve a promittere: eovente, moduri
promissorie ; unu promissoriuăermnuni.
•PROMISSU,-o, part., promUM»,
(it. pr*yie«8o, si promessa, fr. promis,
gi proaeBse); l.îageaere: fetapromissa
junelui de parentii set; fii greu la pro-
missu, promptu la implenitu ce ai pro-
missu; 2. in specie, ea subat., a) mase.
promissu, a) reale, a) abatr., actione
de promittere : promissulu vostru nu mi
tine de caldu; p') concr., ce sepromitte:
sunt satullu de atâte protnisse deşerte ;
p) personale, promissulu— pro>iiiss'az=.
sponsuln, spoDs'aţ&Jf. I>r(»mi8sa, a) per-
sonale, vedi mai susu la a), 3); ^) reale,
promissa=:promi8sione, in pi. promisse,
se confunde cu m. promissu in însem-
narea de snb a) a.) p').
* PROMITTERE, sipromettere, pro-
misi si promsei, promissu, v., proalt-
tere}(it. promeMere» fr. proBeltre» d'in
pro-mittere=mettere); 1. awWfasautra-
mitte Înainte, alassă se plece, se sejJuca;
a lassâ se oresca, se se maresca; ca mai
desu inse, 2. a se legi se facă sau se dea
cuiva ceva, a face se spere : a promiite
aAji^oriu pecuniariu, a promUte marea
cu sarea ; a promiite dote, una feta; a
promiite totu; ai teă. a se promitte, co
nu mai face astă.
* PEOMITTITORIU,-iorio, adj. s.,
(it. prOBi«ttItore), prftmhBor, care pro-
mitrte; vedi ai promissoriu.
♦PROMONTORIU, pl.-ie, prononto-
rlam, (promuuturlnin, it. pron«i)t»rI«(
fr. promoutaire), parte prominente, si a
nome: a) parte prominente a unui mente,
orâBcetn, piscu inaltu de nontţ h) ca-
petu de monte ce promine in mare; e) in
sensu mai generale, prominentia lacor-
pu, si in ap«cie, prominentia pre parietele
internu eUu tjmpanulni urechiei,
* PROMOTIONE, s. f-, premotlo, (it.
promAiloDe» fr. promotlon), actione de
promovere, in seusnlu speciale de înain-
tare in grada de demnitate sau fonc-
tione mai malta : promotioni numerose
se fecerainmiîifia; cu sensu mai largn :
promotiorie a scolariîoru d'in una dasse
inferiore in aU'aavperiore; in sensu ge-
nerale : prom(4ioneaspre reucdlui ap^
plee<Uu d'in natura la reUe, e forte usiora.
* PROMOTIVtI,-a, adj., aptu a pro-
mova; vedi promotoriu.
* PROMOTORE,-/riM, si
•PROMOrOR!U,-toHa,adj.a., (pr«-
mfttvr, it. pr«motore,-trl«ei fr. pr»-
Bioteur,-trioe), care promove sau serve
a, promovere, care da primnln Împuiau,
care e causa prima âre-cumu : sorele e
principalele promotoriu allu essalatio-
niloru ptUustre; promotorii unei soăe-
tati, unei serbatore. unui diariu, unei
reforme; promotori ai progressului sei-
entieloru si ariiîoru; promc^ori ai liber'
tatei, ai totoru uiilitatiloru communi.
* PROMOTn,-o, adj. part., proMo-
tBB, (de la proin»?ere), iuaintatu, a) ca
adj. şcolari promoti d'in dasse inferiore
in alfa superiore; societăţi promoie d^in
iniţiativa privata; b), ca subst. ^batr.
aprope de acellu-asi sensu cu allu for-
mei promotione : promotuiu scolariîoru.
* PROMOVERE , promomi, promo-
vutu, promovitu si promotu, v., prono-
*ereţ(it. promovere» fr. promonrolr), a
move sau missică înainte, a inaintă, a
ducesan £aoe mai departe; 1. projpm,
=y Google
a) in geoere : u promwS grtutali, pe^
tomie; eapitanulu promomi eastreU;
b)iQ specie, a intende, a mari : a promove
marginile imperiului; 2. metaforice, a
inaiută, a inaltiâ in gtaâu, in demnita-
t0 : a prcmwi pre tmlti căpitani la
maioria; a pr»moei pn şcolari d'in una
^ataede ăncUe in nU'a sttpffrîore.
■■* PBGMOVITORID,-«rta; ad|. 8.,
'(it. praMMritore),' oare' promove; redi BÎ
* PBOMOVITU.-a, adj; part., |m*-
■tti«lus; vtdi pfomtrftt.
* PROMPTABE, T., pnmpHrft, (tt.
(^rontâre); intensivn d'ln promere, I.' tt
scote in abnadantia, ou profaaione; 2. a
fi prtMp^ forte, a properi, i festină,
3. a'importUDA, suppn-&. -
* PROMPTARro.Ja, Vedi promp-
tmriti.
•PBOMPTETIA, e. f., (tt; prontei-
ia); batitate de promptu .- prompteii'a
^asaiîwn, cogitarei, spiritulat ■
* PROMPTITUDINE, 8. f.,(a:pr«ii-
tlfndlnflf fr. promptltude); clJitate de
promptu, Todi ei promptetia.
t FWMPTX], {^ promta, prontu=
prvntu) ,-a , adj. part. , prompfus , (it.
pToiito,fr.prorapt^ l.ca adj. promptu,-a,
pn^rie : scossu afora, scossu la lumina,
{msu snb ocbi, si de ac! : a)iDTederatn,
manifesta, vedutu, claru :ee e in ă»î-
m'a M se vede promptu pre frunte ;
tuerutu e promptu si invederatu; se eer-
n«fHu edU eonfîtae, se admittemu inse
cdlepron^te st sariiorie inocki; b) me-
taforîee, a) la Îndemâna, presto, paratu,
appIeeatD, dispusu, cu tragere de ftnima,
vollosni bnccnrosu, etc. : eeria simustra
pre edli eodaei, nu pre celli prompţi;
OHM eihi se pote de promptu si ăcstru
îaiote;mentea, braciele,ăevotamen(uia,
lahorea, tote aiprompte de la mene; pune
fia-care mana pre cete promptu; anima
prompta a urma si face bene; veău volien-
H'a vo^a prompta si resoluta a apperâ
eu veri-ee pretiu republie^a; promptu la
aăidatione, la menia, la lucru, lalupta,
prompta la libiăini, la avaritia; carte
prompta de typariu; earru promptu de
plecare; buccate prompte de mâncare ;
vestimerUtUu e promptu st honu de pusu
PBO.
pre eorpu; retpuasari prompte; ^) usiont,
celern, vivace, ftfra pr«gitQ, cnrrendn ,
fora intardiare, fora labore, facile, com-
modv , etc : facUe sî prompta e coHta
îa reU; cellumai scurtrtsi prdmptudrumu
âetii ajunge scoptUu e ac6stu-a ; tote
ftgHrele acestui tabellu suni prompte 1»
vivaci; si ea adv. a respunde promptu;
i) neitempemtu, importun^,3«pperato-
rinţ— inse promptu âiS^re fie pai-atu :
Unu laironepots fi promptu a mori In
oceasione, inse nu pote fi paraîu in «efti
umt casu a nhri ; ii acf asscciarea a-
cestom done etirenteasiă de desa în aiic-
torii classicl: argumente prompte si pa-
rate^rrargimeiita prompta «t parataţ-^-
a. ca BBsbt: abstr., promp^rrstatu t1-
sibile, visiMlitate, tragere deftnima,di-
spositlone, volia bona', celeritate, abpre-
■gitu, eto. ; m promptu « sipentruorbi
acesta aâdeveru; a fi in prompta; a ave
in pnmptu sefaca veruce câtu de greu;
nu e in promptu a ^rege niscc f6re sel-
batice.
■ • PROMPTUAUlU ^i pirotfipiariu,
(promtariu),-a,a,^.^., promptirarlns san
promtuarlB», pramptarlns, (it. prontaa-
rlo, fr.promptnalre); reiaţi vu la ;prom^/N
=:ia acoterea unui ce d'in loculu nnde
e pastratu, ţinuta 6re-cumu promptw^^
paratu la despositione: drwanwprOFhp-
tuarÎK, eellarie promptuarle; leuatn mal
vertoau ca BObrt. "reale m. promptua~
riu, pl.-ie, receptaclu de provisioni, ceN
lariu : prbmptuaHe de vinu, de cărnuri;
fig. promptuariu de coventc, de espreS-
sioni allcsse, de arguhtenle.
* PROMTARE , promtariu , prom-
tu, etc., vedi : promptare, promptariu^
promptu.
•PROMU,-a, adj. s-, promna, (d^n
promero), cellu ce scote si suliministra de
alle mancarel d'in eellarin; cellariu, ca-
morsriu, economu, etc., fig.fw-omnlu&i-
Uioteceî.
• PROMULGARE , promtdcu; VeM :
remulcare. remulca. ' '"'
» PROMULGARE, V., promnlţarA,
(it. promalgare, fr. promnlfroer^ a face
connoscutu poporului, a publică una lege
unu decretn, etc., (iu solennitate si cu tote
formalităţile cerute : a promtdgâ 1eg3e.
=y Google
?Eo__
• PROMDLGATIONE, 8.f.,proMDl-
gati», (it. prOMulgulvne, ir. proniil<
ţ«tlau), actione de promulgare.
•PBOMCFLGATOBE, promulgatri-
ee, si
• PEOMDLGATORIU,-/om, adj. b.,
pr«ranlf «tar, (it. prOMnlţâtarertfide),
care promulga.
f PBOMULGATU,-a, adj. part., pro-
■înlţatns, publicatu : legea inco nu e
promulgata; promidgatulu acellei lege.
• PROMULSA, 8. f., yeiipromtdside.
• FBOMDLSIDARE, a. f., pr*miilBi-
iuct, raau in care se pune si se da pro-
tmdside.
*PBOMULSIDE, 8. f., promnlBb,
baccata făcuta d'in oua, pesci sEu-a ti, meAi
sau mtUsa, ce, 1& anticii Bomani sa da
mai antaniu la m^; in genere, pritn'a
baccata, primnlu semtiu la m^sa, me-
didle.
•FBOMUSCIDE,B. f., promoBels,
(fr. proniifioMe), acellu-asi coyentu cq
proboscide, d'in care promusiide e cor-
rupta, applicatn inse si in specie la pro-
bosădea insectelora bymenoptere.
PBOMUTARE, (^mutare),Y., pr»-
sintiiaFl, mntuarl, commodare, a dă sau
leui promuia, in promutu, a face pro-
mutu; a mpromwtâ; vedi impromutare
=imprumutare.
PBOMUTU, s. m., vedi promtUuu.
PBOMDTUU , (contrasau , promutu,
prumutu)t-a, adj. b., I. in sensu proprin
si originaria, datn sau leuatu d'inainte
ca mutuu; a) ca adj. : se ceru imposiide
annuluiurmatoriupromtdue;b) easahst.
reale, prGmutulu::=ce se da sau iea ca
in promutu d'inainte, numerare, solvere
antecipata; 2. prin estensione, promutu.
3. m. reale, niitiiatlOf eominodatio, rea
vutuata. Tel o«ninddBta. peeunia ma-
taaUr rel oaminodata^actione sauactu
de a dă san leuă anu ce ntile, mai Tertosu
banni, cu modu gratuita sau cu usnra,
cnmu ai lucrulu leuatu sau data asia ,
mai vertosu peeunia data sau leuata asia :
promuteleeu mareuswa te affunăa mai
miiltu in detorte; a face promtitH=:a dă
promutu, si a leuă prixnutu, sau : a dâ
in promutu, si a leuă in promutu; pro-
mtUtda inse preauppone de regtda gra-
TOM.U
PRO. _ 801
tuitatea. — Locutionaa : in promutu , a
devenitu si simplu coventu compusu :
impromutu=promutu ; a faee unu t'ffi-
promutu; de acî si verb. impromutare,
cn derivatele : impromutatoriu, etc., de
cari vedi Ia loculu loru.
* FRONARE, V., pronarej 1. trans.
a face pronu, a pleca, inclînă inainte,
a plecă, incoveiă io geaere; prin meta-
fora, a pune pre caile, a face se pleces
aespedi;2. intrans., a fi pronu. incli-
natu, plecatu înainte, si în genere, a ti
plecatu, applecatu; metaf. a fi tare ap-
plecatu, passionatu, etc. Compara si for-
m'a pornire.
* PRON ATARE, v., prtnatare, a
notă sau tnnofainarnte, a inaintă m notu.
* PRONATIONE, s. f., (it. prtna-
ilone), actione de pronare.
* PBONATOBIU,-(oria. adj, s., (it.
prenatore), prtmavB, care prona : mt4-
schi prontămi ai petiorului.
1 PRONATU,-», adj. part., pronatoa,
(d'in pronare).
2 PBONATU.-o, adj. part., protrna-
taş, vedi progmitu.
* PRONAU,s. m.,pr«iiaog,(îrp(Svaoţ,
it. pronao), parte anteriore a unui tem-
plu, tenda a unei baserica.
*PBONECTERE,|»roBessisi prones-
sei, pronessu, v., proneetere, a neein în-
ainte, si de aci, a prolongă.
PRONEP0TU,-a, a., pr«iiepoB,f.
pr»DeptiH, nepotu d'in nepoţii, strane-
potQ.
PRONIA, 8. f., prnnnea, (jcpdvoia), cu-
rata romanice providentia.
* PRONITATR , 8. f., pronitas, (it.
pronlt& si proniUte), calitate ia pronu :
pronitatea naturei umane la reu.
PKONOME (ai pronume), pi. pro-
nominc, pron»in«Q, (it. proname, fr.
proBDn)i in locu de nome, coventu ce
tine locu de nomele unei persone sau unui
îacTU'.pronominde personali arrela per-
sanele coventului; sunt si pronomine de-
monstrative, posscssive, rdative. inierro~
gative; inse numaipronominele personali
au sensu de addevcrate nomiae perso-
nali.
* PRONOMINALE, adj., pronanl-
mallsi (tt. pnKODilaale, fr. pronoadnal);
51
.yGoo.glc
relativa la pronome : verbe pronomi-
* FRONOMINABE, t., prononiniire;
1. a nomi cn unn pronome; 2. a prono-
mind,z=A dă unu prenome, a noml cu unu
prenome; 3. a nomî cu altu nome.
* PBONOMINATIONE, s. f., (fr. pro-
DonlDRtlDu); acţiona de pronominare.
*PBONOMINATţJ,-o, adj. part., pro-
Homlnataa.
FBONOHIBE, si pronumire v., vedi
pronominare.
* PRONUi-fl) adj., pr«nii8, (it. pro-
no), plecatu înainte, inchinatu sau incli-
natn; 1. preprie : a seăe pronupre seau-
nu; proni cumu erau pre ealU cadtwa
in nasu; arbori pueinu proni, prone
nnieine de edUine, caile prona; pronulu
eoperimentu dUt casei; diu'a prona,
stelle prone spre appusu; grdnde cre-
scu si prospera in locuri deseiâse si
prone spre $ore; 2. metaforice, ajpromp-
tu, celeni, rapidu, usioru, facile, etc. :
prona e eaiUea la reu ; tote su prone ui-
vingutoriloru; prona vcdle ; prone ripe,
coste de mare ; cu prone p^ore curre
liepurde; b) plecata, applecatu, favora-
bile, ToliosD, etc. : urechie prone a as-
cuUd ; mai proni la reu de cătu la lene;
c) in genere , plecatu, tare applecatu,
pomitnspre ceva, passionato, capidu etc.:
natvre prone la libidini; anima prona
a se arruneâ in peride.
* PKONCBA, 8. f., vedi pront^.
* PBONDBAÎiTE, adj. part. prea. ,
proDţbassţ care pronuba, care e pro-
nubu aan pronuba.
* PBONUBABE, v., (pronubare) ; a
fi prottu&u sau pronuba.
* PEONOBU,-a, adj.8.,pr«nBl>08,-«,
(it.proiiiib«ra); IB> protiu&u, cella ce d'in
psite a mirelui e conciliatoriu allu ca>
satoriei; cella ce, la nunta, insocîesce
pre mire si vede de tote celle necessarie
la nunta; f. pronvha, cea ce d'in partea
miressei, face acelle-asi ofGcie ca pro-
n^ulu d'in partea mirelui. Compara
nwnu si nuna.
PBOKUME, etc., vedi pronome.
PBONUMBBARE, v., pronumerare;
a Dumer& înainte, a continuă a numeri,
% inserii, a numeri.
m.0.
• PEONUNCIA,flipro»iwiiio, 8.f., (it.
prannnila); vedi pronun^atione.
*PE0NUNCIIABILE,-*»a&i7e, adj.,
proiinnclablllH,-tUblllB; ce Be pote u-
sioru pronunââ, (compara si it. prouav-
alablle).
• PBONTJNCIANTE,-iwKfe, adj. part.
preş., pronunelaDS,-tUna, (it. prvnnii-
<)Iante,-ilante); care pronuncia.
• PRONUNCIAaE,-<iarc,v., proB»»-
eUre,-tIârei (it. pr«nanciarfl,-ilare, fr.
proMoneer); a nuncîi in publicu, a face
coDDOscuta, a spune in publicu, a pro-
clamă, l.in genere : principele pronun-
ţia legile votate, (vedi si promulgare);
judicde pronuncia senienti'a ; apronun-
dd opinionea sau părerea sea; pronun-
dara hellulu si diu^a ineeperei ostiUta-
tiloru; 2. in specie, a) a nominâ in una
functione , a promova in un gradu de
demnitate ; b) a spune, rosti, dice, re-
citi unu discursu in pubUcu : are se pro-
nunde mâne disairsulu seu de recep-
tione la academia ; c) a dice, spune, d&
pre facla prin graîu in genere : se pro-
ntmeiaii cu frica si veneratîone nomele
lui Domnedieu ; nu pronundd numele
meu; alta au pronuneiatu aceste minu-
nile ifUemplari ; d) mai vertosu, a ar-
ticuli unu sonu, mai multe sonuri alle
limbei, a le dice bena si accuratu : nu
pronunciati bene aceste Uttere; pronun'
daţi mai eu potere tdtimele syUabe aZ2e
covenieloru; pronundarea fora intonare
covenita e nesufferita urechiei.
•PRONDNCIATIONE,-(taiione, s. f.,
proDDiiolatto,-tIatlo, (fr.prononoUtI*ii);
actione, actu ai modu de pronuneiare:
pronunciationeaund sententia, unuidi-
scursu, unei syUahe, unui accetUu.
•PBONUNCIATIVU,-tto(iett,-«, adj..
pronanoUtlTiiB;-UatiTDa, (it. pronunsU*
tivo); aptu la pronuncto^u : gestvripro-
nuncvitive.
• PBONUNOIATOEm, -(oria, adj.
a., proanneiator,-tUtor, (jt.pr«iiimila-
tore); care pronuncia sau serve a pro-
nundare : organe pronufUMiorie aUe
sonwHoru articulate.
• PEONUNCIATU,-«aft«,-a, adj.
part.,pr«iiniiclHtuj-tUtii8 : coventepro-
nundate la acea solennitate; si/Uaba
=y Google
no.
reu protmndata ; deeretu allu fatuUti
pronunoiatu asu^'a nostru; sup. orga-
nde de pronttneiatu sonurUe limbei;
sabst. pronuneiattdu syllabeloru finali
semsone cere mare attentiom.
• PKONUNTU, pronuntiabile, pro-
nuntiare, eto.; vedi : pronunda, yro-
mindabile, pronunâare, etc.
• PBOPAGABILE, adj., (it. propa-
rablle), care se pote propagare.
• PIlOPAGAMENTU,pl.-e, (it. pr»-
p«ffan«nt«); acta si effeotu de propa-
gare.
• PROPAGANDA, s. f., (prop«ţ»Dda,
tt. prcpaţude); proprie fem. d'în pro-
pagcMdu.'a =: propagaataBj'Sfnm =(ie
prepagatu, care eauta se fia propagatu,
pnsn mai antftnin on fide:=oredentia :
propaganda ;^:=:propagare a craden-
taeî : eoUegi» de propaganda fiâe=zco\lQ-
gia flindi^ de pap'a Oregorin XV in
1662 pentru prcipa^oreaoredentiei cre-
ştina; leoatn apoi absoluta : propaganda,
1 . ca acelln-asi intellessu ce are si : eol-
legiu de propaganda fide ; 2. prin esten-
sione , a) propaganda = institutn de
propagare a credantiei, cama si actionea
de propagare ensasi; b) propaganda=
asBOciatoDo de propagarea certora doc-
trine politice sau sociali; propagarsa en-
sasi a acestora doctrine : a face propa-
ganda, ÎD sensoln cella mai generale,
a propagă.
•PB0PAGANDI5MU, s. m., (fr.
pr^pagandisme); sjstema, doctrina a
propagandei; mania de propaganda.
• PEOPAGANDISTU,-a, (fr.propa-
ffamdiste); partisanu alia propagandei.
• PBOPAGAJJTE, adj. part. preş.,
prapagani, (it. propa^ante), care pror
paga : sucadu propagante aHu plantei
sa» allu animoîefut.
«PBOPAQABE, T., propagare; a
planti mai departe, inaînte, a intende
sas a multiplică prin plantationo si ge-
neratioae, 1. proprie ; tote spedeîe de
animali ai de plante se potu propagă
forte currendu, deco se punu in condi-
tioni faborabili; ca greu tnxe poţi pro-
pagă fid, olivi, portuadli *n climatele
nostre; 2. metaforice, a) in genere, a
intende, a respande, longi, largf, la-
PBO.
90S
tf, etc. : a propagă limitUe imperiultii;
lumin'a, sontdu, odorea,8i celle asse-
mini se propaga; morUi eontagiosi ineo
ae propaga; propagămu ideele nostre,
mai (dlessu credentiele nostre religiose;
a propagă luminele, scientiele, artile,
ctdtur'a; a propagă nomele, memori'a,
glori'a cmva.
• PROPAG A "lONE, s. f., propasa-
tlo, (it. propaga^Ianet fr. propsgatlon);
acţiona de propagare, 1. proprie : pro-
pagationea vinielorv, vitieloru de vinie;
propagatione de bone vitie de botă, de
oui, de ealU; suni mai muUe moduri de
propagatione a planteloru; 2. metafo-
rice : propagationea credentiei, boneloru
doctrine, nomelui.
• PROPAGATORE,-frtce, si
• PSOPAGATORni,-'o«a. adj. a.,
propagator, (it. pr«pagatore,-trleei f^.
propagatenr); oare propaga : propaga-
toriu de vinie de ceUe mai bone vitie ;
mai vertosu : propagatoriu dUu creden-
tiei, allu unei noua doctrina; propaga-
torii seientiei.
• PROPAGATU,-o, adj. part,, pro-
pagatPB : vitie propagate; metodu de
propagatu pesce multa in pescine.
• PROPAGE, 8. f-, propage»; vedi :
1. propagine, 2, progenie.
• PROPAGINARE, v., (it. propag-
gf nare); a face propagine sau propagini,
a propagă, si in specie, a culcă si În-
gropa in pamenti] ramuri de plante, fora
a le despart! de stirpea sau tulpia'a loru,
(vedi si propagare) : a propagini vitia;
fig. a propagind una credentia , una
doctrina.
• PROPAGINATIONE, s, f-, (it, pro-
paşrglnatlane), aetione de propaginare.
• PROPAGINATORIU,-(om , adj.
3., (it. pr»pagsinat»ro) ; care propa-
gina.
• PROPAGINATU,-fl. adj. part., (it.
prepagglBat»).
•PROPAGINE, 3. f., propag», (iV
propBgglne si propagine), 1. proprie :
planta, ramu da planta, plecata, călcata
si ingropatu in pamentu, fora a 'fi des-
părţita de stirpea sea, ea se pota deveni
si ellu una planta independente : arborii
naseu si cresta sau d'in sementia,- sau
=y Google
d'in plantele raăecinei, tait d'in pro-
pagine, saa d'in MrceZIu;— prin esten-
siona, reri-ce ramu ce ae pote appiecâ la
propagare de plante; — 2. metăfţiice,
despre omeni si bestie : fetu, copillu,
copilli, progenîa, progenitura, posteri,
născuţi, etc. bland'a propagine a câni-
hru; propagine a familiei regale.
* PBOPALA, adv., vădi propalare.
* PROPALARE, v-, propalare, (it.
propalare); a manifestă, a dă pre facia,
a arretă, a pune Ia vedere , etc. ; (d'in
pr()paIa=pr«paUm, adr., de facia, pre
Eacia, in publicu. Ia vedere, Ia ocli, în
ocli).
•PBOPALATIONE, s.f., (it. pn-
palailooe); actione de propidare.
* PBOPALATORIU,-/on"a, adj. a.,
(it. pr«palat«re}, care propala.
* PBOPALATU,-a, adj. part., pro-
paUtns, (it. prapalat*).
PROPASSIRE, V., proffradl, a pas^
inainte, a progrede,
«PROPAIORE, 8. m., propater,
(icpondETup), si
* PROPATRE, B. m., primn pafreeau
parente, primu strabonu, incepntoriu allu
unei familia, alin unei gente.
* PROPATRUU, s. m., propatrnns;
unchiu despre bonu sau strabonu, frate
alia bonului sau mosinlui despre tata.
* PKOPATULU,-a, adj., propatolas,
(d'in pro-pcOtUu), forte deachisu, intensa :
odii ratecesoi pre propattil'a câmpia.
PROPE, prep. adv., pr»pe t cetatea e
prope, nu departe; prope de cetate; vedi
compos. aprope sau c^prope.
* PROPEDE, s. f., prvpea; fune de
legatu diosu velnlu de nave.
* PROPEDEUTICA, B. f., vedi pro-
pedeutim.
* PROPEDEUTICD,-a, adj., (it. pro-
pedeutica, d'in nponatSeÎKtv), care pre-
para Ia invetiatura, Ia cultura mai înal-
ta : notioni pr(^eăeutiee; ca b. f., pro-
pedeutica : propedeutica la studitii* fi-
losofiei; propeâetitiea la economica poli-
tica.
* PROPELLERE, propuhi ai propuU
sei, proptdsu, v., propelLere, a pelk, a
mei^ a împinge inainte; 1. proprie :
afrop^ OHtle Ia apa, navea cu remi.
raO;
mvoăcvim de la castre; 2. metaforice, a
impînge, indemnă, a depărta, allongă.
* PROPEMPTICU,-a, adj. B., pro-
pempHcon , (icpo]EG{i.]inxâv, d'in nponcft-
]m)cJc=aptu a tramitte), care pune pre
caile; ca subst. m. reale, pr<^tmptim=^
oanticu de plecare in caile, si caateeu de
despărţire.
* PROPENDERE, pr<rpen» si pro-
pensei, propensu, v., propeadare, (it.
propeidere, d'inpro-pendere); l.transit.
ipende sau spendurd inainte, a ţdeoă,
sau pomi înainte, dâro mai vertosu, 2. ta-
trans., a fi sau stă spenduratu, plecata,
pomitu înainte; metaforice , a) a spea-
dură, trage mai multu, mai greu in una
parte : rălele propendu tn m^a; b) a
6 plecatu, applecatn, piomptu, favora-
bile, VOliOBU.
* PROPENDULU,-a.adj.,propeiiia-
iDs; care propende : peri propendtdi.
* PROPENSIONE, s. f., propewlo,
(it propenBlaae, fr. propeaalftB^ attUo-
ne, dispositione de propensu, de prih
pendere^applecare, închinare, porsire
apre ceva ; propensionea ceaueorptirile
spre unupwUu de.gravitate;propen8io-
ne la bene, la reu. la studiu, la Une, la
deafrenari, la htsau, la resipa, la jocuri
adeaiorie.
* PROPENSU,-o, adj. part.,pr«pei-
SDS, (it. propenBo), 1. proprie, plecatu,
spenduratu, essitn inainte, afora; 2. me-
taforice, applecatn, inclinatu la una par-
te, si îa genere : appiecatu, pomitu la
ceva : propensa la libidine, la Itusuria,
la dementia.
•PROPERANTB, adj. part. preş.,
properaui, care propera ; properanti a
ajunge la tempu.
* PROPERAKTIA,s.f.,pr«peraatia,
calitate, fapta de properante.
* PROFERARE, v., properare; a ft
properu. a lucră currendu, fora pregitn
ai intradiare : properâmu a ve regpunde;
nu properâ a intră in casa ; properati
a inv^a mai currctulu lectionea; a pro-
perâ mortea; a properâ eopttdu si feriulu
buceateloru; a properâ cailea, a properâ
crescerea, adtur'a, invetiatur'a.
* PROPEBATIONE, s. f., propera-
ti*; actione sî stătu de properare : d'in
=y Google
rm
propefolione ai trecittu preste tmdte lo-
curi Sin testu; properaiionea tea te face
36 eaâA m mwlte errori.
•PEOPBRATOBIU,-*»^. adj. 9.,
propsnBi, care propera; vedi si prope-
rante.
* PROPERATU,-a, adj. part., prope-
rfttii : desvoUareproperaia, eeUeprope-
rate si pree^itate nu essu bene.
* PBOPEBTTrO, adj., properu»; pa-
ratu, prompta, celeru, rapidu, care se
face cnrrenda, fora intardiare si fora pre-
gita; : praperi pasai, propera mesura,
propen aăjvtorie, propere buceaie, pro-
pera morte.
* PBOPHBTALE si profeţea, adj.,
propbeteUi, ăe propheiu : gura propke-
taie; redi si prophelicM.
» PBOPHBTABE, si profetare, v.,
proplietate; a fi prophetu, a rorbf ca
prophetu, a predice, presagf; vedi pro-
ph^tare.
• PKOPHETESSA.sipro/'efcssa, s.£,
prvphettea»» femina care prophetisa.
* PROPHETU, ai profeţia, a. f., pr«-
l4eUâ, (icpovijTEta, fr. proph6tle, it. pr«-
reiU), predictione, spunere a ceUoni
ventorie inaiate de avenimentu ; pro-
pheti^veeJmtlmtesUmentuseeredttin-
spimte de sf>in^ulu ^mnu.
• PBOPHETIALE, si profetiede, adj.,
praphfltlallBf relatini Ia prophetia.
• PBOPHBTICU,8iî>ro/"s(M!M,-o,adj.,
pr«pk«tlanii, (npoţ7]TtK(J;); de prophetu,
relatiTU 1» pnyphetu saa la prophdia,
care coprende aoa prophetia : eovettte'
prophetiee, spiritu prophetieu.
• PB0PHETI8ABE, si profdisare,
siiu profetisare, t., propk«t1zare, (fr.
prspUtlaer, it. profetlsiare sî proretes-
sar«) ; a vorM ca prophetu, a predice,
a Bpnne celle -venitorie înainte de ere-
nimentn : a proph^isd numai reUe.
* PBOPHETISATC, si profetiacAu,
profetieaiUi-a, adj. part., predissn.
• PBOPHETU, si profetu,8. m.,pr».
pbflta, (npoif^niz, it. profita, fr. pro-
pMte), care predice, spnne d'inainte ce
are se se intemple; in specie, prophetii
jndani, ca omeni inspiraţi de spirita di-
viim : 3unt si propheti menţionaşi; eu
civUia<^ionea prophetu perdu creditt^.
*PBOPHYLACTICU,-a, adj-, (îtpo-
ţt]XaxTixd<, fr. prophjlflctlqne), preser-
vatiTU de morbi : medie prophjîactice;
abs. prophylaetiea=prophylaxia.
•PBOPHYLAXIA, s. f-, («poţ^Xa^tţ,'
fr. prophflaxie), preservaUone, parte
hygienica a medicinei, care are de ob-
iectu a lena precautioni de a conservă
sanetatea si preintempînă morbii.
*PBOPIABE,T.,propI&re, accedere,
a addnce si a renf prope sau aprope;
redi compos. appropiare, mai nsitatu
de cfttn simplula.
* FBOPINA, a. f., proplna, (it. pro-
plua, &. propine); de beuiu, ce se aide
beutu, (ţr. ponrbolre), ce se da preste
cea ce s'a invoitu cineva a dă.
* PROPINABB, V., propinarc, (it.
propinare, Tzpaidveiv); a dă se bea, a
presentă cuiva beutura; in specie, a) a
dă de beutu, a dă propina; b) a bee in
sanetatea cuiva; c) a dă se mance, se se
ospitedie; d) in genere si prin metafora,
a dă, a procură, a facilita, a pune si dă
la dispositione ce place si c&tu place
cuiva.
* PROPINATIOKE, 8. f., proplnâtI«i
actione de propmaret pertrecere cu mân-
care si beutura.
* PEOPINATOBID,-Mno, adj. 3., (it .
proplBatcre); care propina, si mai ver-
tosa, oare ospetedia, pertrece sau face se
pertreca in ospetie.
* PBOPlNATn,-a,'adj. part., propl-
natDH, (it. pr»pInato).
* PROPINCAHE, T., proplaqiiaret
a face sau â propincu; a appropiă, sau
a se appropiă.
* PBOPINCITATE, a. f., propluqni-
tas, (it. proploqnftă); calitate, stata de
propinciu : propincitatea toeuiui; meta-
forice, consangenitate.
* PBOPINCU.-B, adj. s., prcplnqnus,
(it. proplnqao); apprope, appropiatu, ve-
cina; consângenu -.propinm noştri, con-
sângenii noştri.
* PBOPrORE, adj.,proplor, compa-
rativu claasicu d'in prope, mai apprope.
mai appropiatn, mai propincu : in do-
minie'a propiore.
* PROPITIANTB, adj. part. prea.,
prapitlast, (it. proplilante); care pro-
y, Google
80« PRO.
pitia : sacr^ieie propiiianti, victma pro-
pitiante.
* PEOPITIARE, T-, prapitiare, (it.
pr«pl>l«r«( fr. propltler) ; a face pro-
piiiu, a imblandi, a împaci, a face fa-
vorabile, benevolitoriu , etc., Torbindu
ffl&i vertosa de diei : a propitiă manii,
wm&r'a oecisttîui eu sangeie oceisoriuhH,
a caută se propiitârmt meni'a si orgi'a
cerului; a propitiă si eapitâ pre toţi st
tote in favorea sea.
* PROPITIATIONE, b. f., propItla-
tio» (it. praplilailonef fr. pr«pItlatloi);
actione de propiftore; imblan^re, împă-
care, conciliare, câştigare in favore, etc.
*PBOPITIAT0BE,-(rMe, adj. 8.,8i
* PR0PITIATOEIU,-fciria , adj. s.,
propltUtor,-trlS; SÎ pr«pitlâtorii8,-oni
care propiUa san serve a propitiare : o-
vendu intre noi si domneăieu propitia-
toriu pre Christu, victima propUiatoria,
oa Bubst. m. tea\e, propritiaioriu, pl.-e,
mediu de propitiare.
* PROPITIATU,-a, adj. part., pr«-
pltlâtoa.
* PROPITIU,-o, adj., propltluB, (it.
pr«pbto, Ir. prspice); plecatn spre a fa-
ce bene; gratiosu, benevolitoriu, favora-
bile, blandu,etc.; 1. despre persone, mai
vertosa despre diei : fii, Bâmne, bene-
voUtoriu si propitiu; ăieii ni su propt-
tii; mam'a mi e propitiă, tata meu inse
e tare supperatu pre mene; 2. despre lu-
cruri : vetUuri propitie, volientia propi-
tiă, a aseultă eti ureehie propitie; ma-
re lena si propitiă callatoriei nostra.
* PROPL ASKA, ţl.-mate, proplatn»,
(irp^Xac|ia), modellu d'in gypia, d'in
pamentn, dupo oare apoi arteficele face
una statua, eto. : sunt proplasmate de
mana de artişti, ee se vendu une ori eu
mai mare pretiu de eâ4u operele deiSnt-
tiee alle altoru-a.
* PBOPLASTICA , e. f., vedi pro-
plastieu.
* PROPLASTICU,-(i,adi.s., (fr.pro-
plMtlqne), aptnafaeepr(>pJaMtafe,-8.f.,
propîastiea=&TtB de d.î&ce proplasmate.
* PBOPOLE, s. f., pr»poIi8, (jtpdjto-
Xi;, it. propoll, fr. propolig; d'in Jcţ)6 =:
pro, inainte, si iniXti; =: cătate) ; 1. ter-
tinln d'in celle trei Btrate ca cari albi-
PEO
nele lipesco, astupa stnpalo, inunt« de
a incepe se facă in ella e^ra; 2. materi't
resinosa, odorosa si viscoaa, din care se
face acea lipitura aaa spolitnra.
* PROPOLIA, 8. f., măiestria defiro-
pdu.
* PB0P0LI8ABE, mpropoUâore. v.,
(fr. propollser); a unge ou propoU; ft a-
Btup&, lipi cu pr6pole, (vedi propoU
mai vertoau sub 2.) : e de mirate ernw
dGnn^ prop<Ai$a eeTU mai miee fftm-
reUe, ea se nu le raeeaea fetii.
* PBOFOLU.-a, a. peramale, pnp*-
la« (vpoTcAktfi, d'in npd^iro, înainte, n
jruXisiv = vendere); care, dupo ce «obi-
pera, vende la alţii, care si ftwe mia
messerla d'in revendere, prempetim.
" PROPOMA, s. f, pr*p*Ba. (nptf-
nofut), beutnra, ce se bee inainte de
maucare.
*PROFONEBE, si prcpunere, (m
conjuga ca panere punere), v., pr*p*-
MTtiţ a pune inainte, in publica, a es-
pune, a arTet&, etc., 1. proprie : a pro-
pone una fiamum'a, a propone moitre
d^in eeUe lua^ate; 2. metaforice, a) a si
pane Înaintea ecliloru mentei, a si ima-
gina, cogit& : propeneii doui regi, dome
modeUe de regi; b) t, ei pune in mente
ca scopu, a se determină : mi peaponm
a face una longa cdUatoria, nu mi am
propusu a faee ntamta ineo; e) a sta*
bilf : nou'a lege propone; omnAtpropone,
Domneăieu diapone, d) a pune inainte,
a promitte, a publici ca premiu ; a pro-
pone unu singuru si mare premiu, mai
multe premie pentru aeea-asi hienire;
e) in genere, a espune, spune, dioe, ma-
nifesta, espreme una cogitare, părere,
opinione, etc. : a propone euiva m te
faea membru aUw unei sodetaie; n(n
proponemu se se inehida societatea; n'ai
de câtu se proponi ee vrei, sitisevafa-
ee; a propone cuiva unu offioiu, unu ne-
gotiu, a propone membrii de ailessu in
societate, mai muiti candidaţi pentru a-
eeUu-aai postu; f) in specie, a prelege,
a profesai, a iaretiă, a vorbf de pre ca-
tbedra, noulu profetsoriu propone bene;
ceUu vechiunu aremetodu de a propone;
eUtramenie propone eitteva Ia eopiUi
crvâi, aUratnente «anta n propoma la
yCOOglC
FRO.
omeni maturi;— ^aira sensnlu formei :
proponere:=propimere ca subst. vedi ei
propositione.
• PBOPONIMENTO, pl.-e, (it. ^to-
r*i»bifl*t«); actiODe, actu da proponere
si iu Bj)e^e, 1. ce si propone cineva a
flocQ : intentiODe, scopn, detarminatioDe;
2. cfi propone cioe altom-a, si modu de
propottere : propottimente de fUosofia
propommetitu fora metoău,
* PfiOPONITOBIU =:^propunUoriu,
(cu n snppressu, propuitoriu),-toria, adj.
s., pT«rAB«>B« (it- pt»p«nit«r«); oare
prt^one, proponente.
• PROPOBTIONABILE, adj., (it.
9T*F*nloaaklle,fir.pr*p*rtleRiiable);Cfl
se poi» proportiartare : linie proportio-
nabUi.
» PKOPOKTIONALE, adj., propor- ,
U«uliB, (it. praporzl*n>I«, fr. propor-
tUiiel); de proporfioHe, relativii la pro-
portione : termini, numeri proporţionali;
eant^ate media proporţionale intre doue
aUde; imposiUproportionaliatvenUiJM;
a faee pmii propcriiontdi eu merUulu,
cu neeessitaiile.
* PROPOETIONÂLITATE, b. f., (fr.
pr«p«rtl«aultt4 , it. prvporsionalIU},
calitate de proportiosale : proportuma-
litatea latmUom a doue figvre plane
•PBOPOBTIONAEE, V., (propor-
tiokare, it. proponlaaare, fr. propor-
tUa«sr); a face ee fia proportione intre
parti sau lacruri : aproportionâpartUe
aeeUta-aei totu; a proportionă dimen-
sionOe, longiiuăinea , de eesen^lu, cu
laiitudmea; a proportionă apeade eu ve-
niturUe, recompensele eu meritele, pe-
nde cu eriminile, îucrulu sau greutatea
lucndui €u poterile lueraloriului; a se
proportionă in spusele si smasele «eUe
at iateUegerea aseidtatoriloru si lecto-
riAaru.
*PSOPORTIONATORIU,-(ma,adj.
s., (it. pr*poniloMt*r«); care propor-
tionă.
* PROPOBTIONATUro, adj. part.,
pr«portioiatiis, (it. propertiooato): nt4-
meru de imeOatori proporţional eu ce-
rmtida de wUtwa alle poportdui; tote
partUe corpului acestei muieri stmt bene
PRO 8M
proporiionate; plăceri sueeessidui sunt
de regula proporiionate cu ItAorile ee
costa aeelle suecesee ; e greu de propor-
tionatu cu accuraietia reeon^eni^a eu
meriiulu.
• PROPOETIONE, s. f., pr*porti« ,
(it. proporzUae, fir. pr*portl*B}, pro-
prie, dupo portione, dupo mesura, si de
aci, prcportione=sooay9meati^A a parti-
lom ac^lui-asi totu,sau a diversoni lu-
cruri comparate, ori combinate impren-
na, Bi de acf : oorenita mesura , analo-
gia, similitudine, relatione, etc., 1. in
genere : proporUonea capului eu cor-
pulu; artisttdu e detoriu a observă cu
aeeuratetiaproportionilepartiloru, eo^
proportionea eumiUtd'inelemerUelefor-
mosetiei, si in tote celle urrite si adormi
nu e proportione; VUrutm prescrie co.
la temple, proportionea cere ca laturea
se fia dupla d^in longimea frontei sau
fadei; formoseti'a e una proportione
covenita a partHoru intre sene si cuto^
tulu; proportione justa, regtdare, armo-
nica, formosa, elegante; lipse de propor-
tione; proportione a recon^ensei eu me-
rittdu, a lucrului eu poterile, apeneloru
eu eriminile, a ctmiitaiei de provisioni
cu numertdu personeloru; espres^oneei,
styltikt caută se fia in proportione cu
ideele, cogitationile; espressionea are
proportioni covanite, candu in materia
sui^meesieasiAlime, ero nu umile;
attraetionea e in proportione inversa eu
cadratulu distanUeloru; regula de ar-
chitedura e co grossimea columndoru
eresce in proportione eu ereseerea di-
stat^eloru d^intre columne; in pro-
portione eu etatea se desvolta de re-
gula si inteUegiiUi^a ; in proportione
cu tempulu si lucrulu se dau si mer-
cedile ; 2. in specie , a) ca terminu
de mathematica, a) in genere, propor-
/ton«=retatione, ratione intre doae san
mai multe cantităţi comparate : pro-
portionea velodiatei apdoru emrentt
pre furiduri de aeea-asi oUieitate uni-
forme e aeea-asi eu a pr<^unditat«i a-
ceiloru-asi ape; superfiisiele sunt in du-
pla proportvme eu liniele, ero solide
in tripla proportione cu acMt-asi Urăe;
proportionea intre poterile nostre epro-
,y Google
808 rao
portionea intre poterS^ elephanttdui si
alle mmcei; ţi) in specie, prcportione':=
ecalitate de doue rationi sau reporta :
sunt proportioni ariihmetiee si propor-
lioni geometrice ; proportion&e arith-
metice, cari sunt proportioni prin diffe-
rentia, se dicu si eddifferentia; propor-
tionile geometrice, cari sunt proportioni
prin cotiente, se ehiama absolutu pro-
portioni; calculu de proportione, regula
de proportione; interessile, divisionile
de foîose dupo capitaîile sociali, si alte
problemate, se resolvu prin proportioni;
verice proportione are patru termini ««-
merici : termini estremi aiproportionei,
termini medii ai unei proportione; pro-
duc^u terminiloru estremi ai unei pro-
portione e ecale cu productulu termini'
lom medii ai aeellei-asi proportione,
preeumu si in una proportione arith-
metica summ'a terminiiorv estremi e e-
cale cu. a celloru medii; —proportione de
ecaUtate^:mtTe mărimi ecali, asia si :
proportione de superioritate, inferiori-
tate, etc.; b) in scientie naturali, mai al-
lessa in cbymica : proportioni ckijmice,
cantităţi in cari se combina corpurile
spre a produce unu compositu, si a nu-
me : proportioni definite, indefinite, pro-
por/ioui simple, mtdtiple; c) scara de
proportione, a) in desemne topograpbi-
ce, de edificie, etc., da mesur'a de rela-
tionea marimei lucrului pre carta cu
mărimea acellni-asi in natura; ^) la ba-
rometre, tbermometre, etc, scar'a de di-
visioni, de grade trasae sau insemnate
pre assemiui instrumente, spre a indică
gradulu de căldura, de gravitate, etc.;
d)proportione=:ăimeBS\oti0, in frasi ca :
desordinea, reulu a leuatu proportioni
mari, cert'a adjunge la proportioni ne-
prevediUe, etc, e unn gallicismu ce an
se pote recommendâ.
• PROPOSITIONE, 8. f., pr«pMlt[o,
(it. proposUlons, fr. propoitltlon); ac-
tione, actn de proponere, cuma ei ce se
;)ropone, si in parte, 1. punere in mente,
cogitare, deliberare, inteutione , deter-
minatione, resolutione, concepţii , idea,
scopu, etc; 2. manifestatione prin co-
ventu : coventu, discursu prin care dO
affinna saa nega ceva, cumu si cea ce
se affirma sau se nega prin discursu,
a) ia genere : propositione de fSosofit;
de naturalistu, demathematicu;propoai~
tioni intellepte, stidte, nebone$ei;afaee
mai tNwUe propositioni, dSro a tiM eapitâ
responsu la neei un'a d'in proposifiomle
selie; b) in specie, a) theorema, problema,
espressione ce coprende una addereru de
demonstratu, una ceetione de resolotu :
avemu a defini cerţi termini staetpMcâ
certe propositioni; ^) ennnti&tu de ano-
toritate, si incontestabile, masaima, pro-
Yerbiu : a se fundă pre propositioni aUe
intelleptionei popidare, otte /fliMogiflorH
celloru mai mari; ţ) ce se pune în-
ainte in deliberare, îs desbatere si appro-
bare, mai vertosa in cestioni de intorM-
se, cari ceru una decisione : propo8iti<mi
de pace, deimpacare;afaeepropositioni
de căsătoria; a leud in desbatdrepropo'
sitioneaintotu, adespartl propositi&nea
t'n mai mtdte parti; a appeobd unde
parii aîle proposiHonei, a re^inge aU«
parti dlle ei; propositioni eu eonditioni
favorfdnli, propositione inachtissibUe ;
cogita bene la proposiHonile ce ti fiteu;
S) mai vertosu in domeniula logicei si
allu grammaticei; a') propo8iiione=JTi-
decia eepressu prin covente ; in form'a
cea mai simpla proposOionea eoprenăe
doui termini, stănectu si predicatul m^
iectulu, predieatulu propositionei; pro-
positione simpla, propositione compusa;
propositioni principali si seeundarie;
propositione maiore si miriore a «yUo-
gismului;easijudeeitieceespremu, pro-
positionUe sunt universali, generaU,
particularie, partiaU, individuali, affir-
mative, negative; ca si judeâele, propo-
sitionUe sunt causidi, eonditionile, con-
trarie, contradictorie, copulative, dis-
junctive, esdusive, restrictive, eon-
csssive, finali, ecipcllenti, modtdi, ete^*
P') propositione = maiorea iiniii syllo-
gismu; ^') propositione ^ them'a unui
discursu, unei compositione : desparte
bene propositvmea de essordiulu prece-
dente, cumu si de partite coventuiui M
ou se urmedie; &') in sensu si mai gene-
rale, propositione::=iăoi, conceptu fun*
damentale, cogitatione principale, ma-
teria ce se traota si desrolta; e) in ju-
.yGOOQlC
rispnidentia, propositione=tiis\i , apo-
cia, cestione; C) in biblia, pani de pro-
poăitione ^ donespredieci pflDi , ce pre
iift-care septemana, Sambât'a, caobla-
tione de gratia, prentnlu jndann le pu-
oea calde pre una masa ia aanctuariu :
numai preutii aveau dereptu a mancă
{Cm pânile de propositione.—insenaM-
rile naoali si practice alle formei propo-
siHone intra si form'a ; proponere=zpro-
punere : a face propuneri de impacare; a
face propunere âease inehiăe discussio'
nea; a nu respunde la propunerea cuiva;
a nu se laasd de proponerea de a pleca
aaiâ aaren^.
*PROP0SITORID,-*ona,adj.3.,7edi:
proponitoriu si proponente.
* PROROSITU,-a, adj. part., propo-
«Itnsf (compara si it. proposlto, fr. pro-
pes); l.caadj., propoaitu,-a, si sub For-
m'a Bcortata : propostura, (compara it.
pr«poBto,~>)« în diferitele si rariele in-
tellesse alle verbului proponere : esperî-
mente proposite san proposte pentru de-
monstrarea aeellei lege de physica; of-
fert'a propoaita eri nu e admissiUle;
candidaţii la professura propositi sau
proposti in cursulu aceatoru doui anni;
doctrina proposita sau praposta la stU'
dmlu totoru-a; 2. ca sabat, reale a) m.
propositu, scMitAta propostu=ce si pro-
pone cineva, ce propone cineva, ce se
propone, si in parte : a) resolutlone,
cogita firmn si nestramntatu, intentione,
scopn, plann, regula, etc. : s'a lassatu
de propositulu de mai inaitUe; de acesfu
propositu me voiu tine in tota vieH'a ;
propositu de a caîlatori; a si adjunge
proposUulu; a lucră fora neci unu pro-
positu ; vorbe fora propositu, fora scopu,
fora motivu, san fora tempu si locn,
(vedi simaidiosu); asitinepropoaittău,
a nu se ahbate de la propositu, a na
perde d'in vedere proposttulu; omnlu
justa si tenace de propositu nu se abhctte
(Tm calleabenelui; propositu de portare,
de organisare, de lege organica; p) dissa,
vorba , spusa , etc. : proposiie triviali ,
proposite obscene; nu fi e rosine de as-
semine proposite? a nu responde Ja
propasitele batujocoritoric allealtui-a;
in specie, propost^rzsnbiectu, materia.
PBO. 809
thema de vorba san de scriere : a essi
d'in propositu, a reintră dupo îongadi-
gressione in propositu; f) precumii se
construe cu alte prepositioni , se pete
construi si cu ^n'p. a : a proposUu, fora
se fia acestu-a unu gallicismu, de câtu
sub form'a : h propos, cumu se aude in
gur'a unoru-a; sensulu acestei locutioni
e largu si variatu, asia co : a propositu
ins^mna : a) conforme scopului, impre-
giurarei, la tempu, la locu; b) in res-
pectu, in ce se attinge : a propositu de
eeUe promisse ; c) ai ca adj., opportunu,
covenitu, etc., — si in acestu d'in urma
sensu pote "deveni unu coventn compo-
situ : appropositu, ca adj.=opportunu,
covenitu, etc; d) f. proposita, scurtatu :
proposta, allu cărui plur. se confunde
cu allu formei rnasculine, si de acea-a
applicarea formei feminina e cu multu
mai restrinsa de câtu a cellei masculine,
asiii eo proposita:=:proposta Însemna :
a) lucru propostu a se face, lucru de utili-
tate si de practica; 2. propositione, enun-
tiatione, spusa a unui assemine oe :
proposita de trecere la ordinea dillai;
rcsponău la proposifa făcuta d^inchi-
derca discussionei.
PEOPOSTA,-proiws(M, vedi propo-
situ.
PHOVOSU,=zpropusura, adj. part.,
proposltuSt
* PBOPRETORE, si propritoriu, s.
m.,propraeti>r; vice-prefore, locotenente
de pretore; in specie, cellu ce, dupo
pretur'a de unu annu in Bom'a, in an-
nulu urmatoriu eră tramissu ca pretore
in una provincia.
*PROPSIARB,v., proprlare, (it.
proprlare); a face propriu ; vedi cpm-
p03. appropri^e.
* PROPKip, adv., proprie ţ in modu
propriu: diu'a proprie dissa; a vorbL
a se espreme proprie; a posseăe pr^
prie.
*PROPRrETARESCU,-o, adj., vedi
proprietariu.
* PROPRIETARESSA, s. f., vedi pro-
prietariu.
* PBOPRIETARIU.-a, a. personale,
proprietariu x, (it.pniprfetarlo, fr.pro-
prl^taire); în specie, cellu ce possede,
=y Google
ho
PRO.
are una sau mai malte ^oprieiiUi fun-
dane : proprietari mca-i , proprietari
mtei; in genere, cellu ce are dereptn de
proprietar asnpr'a unui ce : propriefti-
ritdn casei; proprietariulu pofe fi di'
versu de posaessoriu : arrendatorit atmt
possessori, fora se fia proprietari ut
mosieîoru; femia. e proprietaressa, iose
si proprietaria, i6ro ca sensn differito,
asii co proprietaress'a, ca ei possesso-
ress'a, pote Be nn fia proprieti^iaAmo-
Blei ce are barbatn-seu ca proprietcaiu;
— si ca adj., avere proprietaria; pentra
acestn senao coventaln creata inadensa:
proprietareseuj-a, adj., relativa Ia pro-
prietari», ca snbst. cuma : averiproprie-
taresei; de aef si &i\.proprietaresce.
* PROPRIETATE, -b. f., proprletae,
(it. prsprietft si proprietate» fr. prs-
prletj); calitate îe propriu, in specie
calitate propria, prin care una ce se de-
stinge de altu ce, 1 . in genere : proprieta-
tiie corpii, si^ftettdui, petrehru, plan-
teloru ; proprietcUHepipendui, seoriisio-
rei ; a connoace propridaUle ututi ce e
a cotiHosce acellu lucru ensusi; un'a
(fin prbprietatUe fîmdamentali alle w
net proportione e coprodudtUu tcrmini-
loru niedii e eeale eu aUu estremiloru ;
proprietaHlelinieloru.superfecidortt,vo-
htmineloru ; sub puntu de vedere chy~
mvM corpurile a^u tim^ câtusicom-
posUe au proprietăţile sclle; corpu-
rile inse au proprietăţi nu numai ehy-
miee, ci si proprietăţi physiee ; proprie-
tăţi generali idle materid sunt : impe-
netrabilitatea,-mobăOatea, divisibUita-
tea, porositatea, inerti'a, gravitatea, at-
traetionea; vai-câtu de generali, aceste
proprietăţi nu su inse essenticUi mate-
riei; dupo unii physid ei^ensionea si
impenetrabUitatea sunt proprietăţile es-
aŞttvdi dlle fia-earui corpu ; proprietăţi
tfUali,propri^atiorganohptice; proprie-
tăţi organice ; proprietăţi naţionali; —
8. in specie si metaforice, a) proprie-
fafe=:calitate de a espieme lucraln en-
susi de care e vorb'a, espressione parti-
colaria coniecrata unui conceptu : pro-
prietatea coventtdui, espressionei, frasei,
siylului in genere; filosofii caută se ,
iiUdlega mai bene de câtu ignoranţii
PRO.
proprietatea coventeloru; idiotismUlim-
bei sunt ensesi proprietăţile ei ; a vorbi
sau tcrie eu proprtdate ; lipsea de pro~-
prietate in stgUt proAtce unu vagu plen»
de eonfusione in modtdu de a se epreme;
—prin estensione si despre alte artire-
preseotative : pietoriu măiestru in ăe~
semnu si in vivacitatea si proprietatea
coloritului; — b) mK.Y6rto8n proprietate
=posBeâere sau avere propria, dereptuln
ce are cineva de a se bucoură si a di-
spune de ceva, a) in genere : derepţu de
proprietate, dereptulM de propri^ăte nu
e (ÂsoUitu, ei marginitu prin legUemo-
rali si mai e^lessu prin legile amU; in
virtutea proprietatei ntt pote omulu dit-
pone de îuerulu propriu asia, «mu k
vetteme pre alţii; usulu, nu cAusiîtt
proprietoUei , e permissu de ratione si
de legea positiva ; a ave si utufructulti
si propriOatea unei crestate; pote ave
cineva usulu sau usufhtcttdu, fora se
aibă proprietatea unui ce; locatarii au
ntunai wulu, ero nu si proprietatea ea-
adoru, in cari siedu; ustdu, mufruettUu,
abitationea, emphyteosea, hypotee'a sunt
parii alle dereptuîiti de proprietate; pro-
prietate mobile sau mobiliaria, proprie-
taii immobUi sauimmoHliarie; proprie-
tate fundana^proprietate de pameniu,
moafa; a avâ proprietatea nuda, pre
candu altulu are usufruOulu proprieta-
tei; proprietate litteraria, industricde,
artistica, care e una proprietate de ori-
gine eu totv^ moderna; in aodetai^
antice si omulu devenieâ proprietatea
omului; servulu eră proprietatea, lu-
crulu propriu allu dtmnulinseu; ^)in
specie si metaforice, lucru proprie», lu-
cru possedutu, avutu ca poprîu, a') in
genere : casele aceste-a sutri proprietăţi ■
aUe melle; toţi montii sunt propridati alle
nostre; lumiii'a nu e proprietatea nemi-
nui; cartea e proprietatea tea; p') in
aţocie,proprietate=.proprietatefitndana,
mosfa:arâ^ in proprietăţi; forap<dma
de proprietate; a si cultiva, (mmelioră «i
i»/(»r«»08e(t(i proprietăţile.
* PROPRIU,-a, adj., proprins, (it.
prtprttf» fr. prapre); ce se tine intimu,
strinsu de ceva, ce e esdusiva allu cui-
va, 1. în genere : acestu vitiu nu e pro-
>yGoog Ic
pnH hdraneHei sau ImeretUi ; coUMiIa
proprie aUe unei plante sunt eaUtati-
k ei partieularie; tote lucrurile au earac-
ierie proprie ; de averea propria a mu-
Uerei bariatulu nu poteăispotte;~toTi»
defiii in legătura cu promimenile possM-
sive, «danssa de necessitatea ÎDtelleBSU-
Ini : giedu in proprfa mea casa ; nu a-
bitati in propride vostre case ; esp^gu
d'in pr&pri^a sea patria; nu prin una
famâtate etmmntm, ei prin unafixeuUate
a Bea propria e CMtevs ora^Triu, poetu,
pietoriu: ean fara neceeaitate aintelles-
solni, ca ntmpIeoD&Bmn, inse earutii â«
eneiţi'a cpTentalui ; om vtdutu, amve-
ăutu eu proprii mei ocla; propri'a no-
atra vUti'a; propriele vostre aufferen'
tie; — 2. in specie si metaforica, a) ce
e allu cuiva prindereptu de ptoprietate,
ear«'e avere san poasesaione a eaiTa in
part« : lucntlu propriu nu e aUu nemi-
nui; b) in graniiDatioa Bi limba sau
styln : a)nome propria, opp. la iioimap-
pritoiwf Ban ecmmune ; p) pnsucu sensu,
voce, eoventu, espressione, etc., a') pro-
prHi=ţrimitirQ, oiiginarin, aatiirale,
opp. la nutaforieu, SropicM, figuratu :
seMMirile m^aforiee aUe covmteloru potu
fi MttUe «t varie, iro aenmdu proprm
oKu unui cor»friH enumoi utHtfo; p') pro-
priu^essactn, accnratn, aâeeak, onien
a d& MOBiilolacare se appiica iaseea-
prime cu oovente proprie ; a noMf Iw
erurile pre nominelc loru proprie; lim-
ba propria, atyUi gropriu ; si : auetori
proprii, poetu prt^riu, etc.; e) propriu
=CQ totolu alin seu, iotioiD, intrinsicn :
propria e Iwi Domnedieu miserieord^a,
propria omului rationea; insoătu de
f^opriulu omu mai ausu nomifu^;
eUtimpropn'asea persona; aspunc re-
produce propriele iui eovente ; eu pro*
pri'a mâna, cu propria sea gura, pro-
pria noatra scriptura; d) propriu=co-
renitu, apta, bonn de, jnstn : totu onudu
e propriu la ceva; nu e proprvt a face
ou ce Z« msarânati; nu e adsta mar-
more propria la statue, de faeu^ sta-
tue; instrumente cu totuîu improprie
sţopniui sau lucrului; e) propriu=dt-
rabile, constante, stabile : ncmioa nu «
data propriu mori^ortidut; celle perito-
PBO. 811
fie nu pofu fi ihirttbiU si proprie;—
3. ca sabat, reale mase. propriu-Ju, a)in
(ţenere, ce e propriu, proprietate, at-
tributu caracteristica alin cnira : pro-
priulu omului coco jRf(i>ieotKnf(i: pro-
priul» eaneiui e a latră; propriuZu be-
tranOiei, juneOei, barhatiei, st^eMui
generosu ; h) in specie, ce se possede,
oe are cineva en dereptn de proprietate :
perăe si propritău eiite ăoresce dllu td-
iui-a; 4. adv., propriu san proprie in
tote însemnările adiectimlni : ouele
^inu proprie de ăommUu, 6ronuâelO'
cofonulu loru ; a eor&f, «me proprie,
ae«^ covmtu nu insemna proprie te
dici tu: planta proprie dissa.
VWPTmAA, (pronnnliatn si : prop-
tSa. propMua), s. f., folenia, adnlniei-
Inm }*praestdlaHf flnbildlan t ce serr»
a sQStinâ sau opprt lemnn sau construo-
tione ce serve a susţină san opprf in
loen : luerurUe cari ammeniOa se cada
se muneseu ou proptetle; ea seim Itt-
niee samdu la vaUe, puneţi propti
la rolele d'inainte ;— metaforice, prop-
fcBa = 8nbsidiu, adjutoriu, favorito-
rin, etc. : fora bone propteUe nu te poH
Uni in mattulu postu ce m eapetatu,—
coventnla propteRa e proprie dsminoti*
vn d'in propto, care se dice, si d'in care
si verbnla prop*ire.
PROPTmE,.es(îu, v., ftHelre, laitt-
iier«, opltnlari, oyen ferre; a pune
proptella:a propti parietele, murtUu;
meteforice : a si pr(^ petiorde de pa-
mentu, mâmde de mesa, et^uht de po-
riete ; a se propti de ceva sau de cineea
sau cu cern, in dneva : betrantdu se
proptesee de umerU jundui; nu me potu
propti pre aeestu omu usiorălu si fora
bona eredenHa.
PEOPTKTJ, prep., propter, pentru,
(transformaţii, caprobabilltated'inprop-
*ru).
*PBOPT0MA, p!.-ma(e,(5cp<i«oJtia,
fr. prvptone), si
* PBOPTOSB, 8. f., propt«Bli, (wp«}-
maatii, fi. proptose); oadere afora, pto-
longare a unei parte de eorpu : pn^-
sea ouufiorului.
* PKOPDDIOSU,-a, adj., prepali«-
■H j plma de proptMJiu.
=y Google
« FROPUDIU, pl.-e, prepidlnnt,
lucru sau fapta de rosiae, fapta rosÎDOsa,
misellfa, flagitiu.
* PBOPOGNACLU,=proptimttarftt,
pLf-e , propHgnaciilom , (it. prcpngRâ-
e«10f &.propiiKQaele); Dindiu de propa-
gttare, l.proprie,Teri-ce lucrare deappe-
rsra, fortificatione; 2. in specie » metaf.
a) cetate fortificata, eaetru; h) rama
anteriDre ei inferiore alia cornului cer-
toru mamaiifere.
* PR0PDGNA5TE, adj. part., pro-
pajrnansf care ^opugna.
" PBOPDGNAJiE,=propiwinaf fl, v.,
ptopDcnare, (it.propnKnare); l.a luptă
inaiDte,'in frunte; 2. metaf., a luptă pen-
tru cevaeau cineva, a appBr& : harhati^a
a»ista in virtutea ce propugna pentm
d&-eptate.
* PR0PCGNATIONE,=i»-iJî)ttm»a-
Uone, s. f-, propBKnatlO) (it. propugnc-
xlone); actjone iepropugnare. maiver-
toBU in Însemnarea de s>ib 2. : propug-
naiionea pentru adăeveru si ăereptate.
* PaOPUGNATORE,-(r«e. si
* PKOPUGNATOKIC,=prop«mtw-
toriu.-toria, adj, s., propu^uator; care
.propugna, care se lupta, care appera;
\,ţnţn^:propugnaiorii căstellidui; si
pentru lucruri ; opere propugnatorie-;
2. metaforice : propugnatori ai liAerta'
t&oru.
* PROPULSARE, V., propulsare, (it.
propaţsare); ca intensiva d'in propellere,
a propelle cu vîgore, si chiarn cu violen-
tii ia propulsa oşti, aproptdaăperiMe,
a proptdsă forti'a cu forii'a.
* PEOPULSATIONE, s. t, ptopol-
satio; actione ă^ propulsare : propulaa-
tionea imputationiloru.
* PROPULSATOEIU,-io«a, adj. 9,,
propaUator; care propidsa : propulsa-
torii inimidîoru.
* PROPULSATU.-a, adj. part., pw-
pnlsatDH.
* PROPDLSIONE, 3. f-, (proPHUU ,
,it. propolsUne, fr. propnlslfto); actione
de propellere : machina de propulsione
a naviloru; proptdsionea ânimei, cotra
ceUe dorite.
* PBOPULSORlU,-«om, adj. 3.,
pr0pvU«r» (fr. propalienr); oare pro-
mo.
pfiUe sau eerre a propeUere : propulsorH
pericMoru ; eyUndri propulaorii.
* PROPULSU,-ti, adj. part., propil<
sat» impinsu, reepinsu, 1. ca adj.: im-
mâi propulsi, periele proptdae de pre
captUu nostrv: 2. ca subst. m. reale, in
sensu apropi&tu de allu formei propid-
sione : propulmlu ventulm favorc^îe.
«PROFUMNACLU, propmmarv, ete.,
vedi : propugnadu. propugnore.
« PROPUNERE, propmitm». etc.,
vedi : propofwre, proponjtmu, .
•FROFYLEir, pL-e. prtpjUeta,
(npoitâXauov, fir. prvpyMe, it. preptle*»
d'in xp^^pro, ioaint», Bi^i&Xi]=porta);
porta, intrare, 1. in speuie, [»rta ma-
gniSca la acropolea de la Atliette; 2. prin
eetensiona, intrare, vestibulu allu nani
templu sau altu edificiu mi^fiea t pe-
riatylu de columne superbe.
*PRORA, 8. f., prora, (npi^pat, it. pr*-
ra» fr. prone), partea anterioro, piaculu
d'inaiate alia unei nave sau altui vasa
de plutire, in oppositlone cu pup^eo; me-
taf. prora=nave.
* FRORATA, s. f., (it. prarata, fr.
pr«r«ta); proprie, doue cov«te : pro-
ra^, (pro-rata* subinttMirte), part» pro-
porţionale ce are nnulu la una aunuBa
de epese, de damoe, de castign, etc. :
prorateU arrendei pre trimestre.
1 FROREPERE, prorepsi si prorep-
sei, proreptu, V-, prorepere, (d'in pr«-
repere), a repe înainte; metaf. a se stra-
curfL, a veni sau a se duce pre nesenti-
te : prorepe helrafidn^a jpenfru cdH ea
cogita co au se renana totu terteri.
2 PBOE£PERE=proreptre, T., pro-
rlpere, (d'in pro-rapere), 1. a rapf În-
ainte, a ecâte afora; 2. refl. a essi rapide,
a se presentă pre neasceptate; a se pre-
cipită.
« PBORETU, 3. m., prerota, (npo>-
p&ny:); cella CBrenugalaiM-ani;-'Cua-
cellu-asi intellessu si proreH;=proreuB>
(icpw(ie6c). ,
« PROREU, 3. m., vedi proretu.
* PROROGABILB, ai^j., (it ppor«-
Kablle), care se pote prorogare.
•PROROGANTE, adj. part. pren^
pr«rogaiiit, care proroga.
* PROROGARE, v., prarasnre, (it
=y Google-
prar<»ţKre,fr. proroger), a proIOBgâtem-
pnlu data pentru unu ce, a prolODg& in
genere, a aniinan& : a proroga common-
dulv, pretur'a; a prorogă vteti'a, etatea
omuiwi; a prorogă diu'a de judecata; in
■pecie, a suspende si amman& seden-
tiele corpolai legislativii: a prorogă âe-
naMm, camer^a ăeputaiiloru.
* PBOKOGATIONE, s. f-, prarag»-
tl*, (fr. pr*r«Kttt*B, it. prcr^grulone);
actione de prorogare : prorogaUone de
trei dtSe pentru eomparitionea lajnd»-
eata; prorogatione pre tata Uma a a-
menăouoru eorptiriloru Ugislaiive.
* PBOEOGATIVD,-a, adj.,prowgi-
ttTii} relatiTn la prorogata, Îs- prwo-
gstione : adeleprorogative, meaurapro-
rogativa.
» PBOROGATORB,-<r»(!«. si
•PfiOBOGATOBIU,-/oHa, adj. s.,
prerftfator, care proroga : debUorii pro-
rogatori ai dd»tdoru.
* PBOROGATU,-o, adj. part., pr»-
MgatBtj prolongatn, aminanato : am-
gresau prorogalu, sestkne prorogata.
* PBOBSC, vedi prosa.
* PBOEDMPENTE, adj. part. pres-,
prtnapeiiB» (it.pror«Bpeiite);IamiKe
prorwi^enii (ftn oeUi Icin.
PROBUMPEBE, si prorupere, (se
coDJQga ca rwnp«rs=ruperv), t., pr*-
niMper*. (it. prorvmpere, fr. prvrooi-
pre)ţ 1. ca trans., a face se ^Bsa rum*
pendD, a scote, rersA cu mare impetn
sau furia; 2. d4ro luai vertosu ca intr.,
a «ssl rnmpendQ, s esal ca impetn, a se
Tersâ CQ furia aau in mare cantitate :
ostii prorumpu m terra, mpre8Sur<U\i
prontmpu n6ptea ^m cetc^ ostţpr'a ea-
■ 8trdoruno$tre;lacrimeleindeltmgueon'
tituite pron^aera d'in ocUi loru; pestea
prorupse cu noua furia; va prorumpe
hâlu ei mm cruntu; /tirioâtt prorupee-
ra in ammenitiari.
PBOBUPTIONE, s. f., pronipUo, ac-
tione da prorumpere : proruptiimea
laerimeloru, beUuUti, undeloru fiuvitdui
ii^latu; proruptionea passionUoru ed-
iom mat wAmte.
PROBUPTOElU,-i»n"o, adj. s., ppo-
npter, oare prorumpe : proruptorn pre-
dau ten'a.
PRO. 818
PRORUPTU,-a, adj. part. pr«rB|itM:
bellu proruptu intre poporele EiA-opei.
* PBOSA, s. f., proHftf prosa «ntlo,
solnte noaerla «ratto, (it. pr«u, fr.
proBft); 1. modu de a seespreme, avotv
M Bsn scrie fora mesur'a rigorosa ce ce*
re poesi'a, vorbire aau scriere desfacnta,
libera de regulele versiâcatioBet : prosa
ItUina, greea, franeesa; prosa elegante,
prosa armoniosa ea si canOeidtt sau
poeai'a;—ţnn metafora si estensioDe ,
in opp. cu poesta; coTCntnlu proâa =s
basau, volgare; triviale : lassa poesi'a
imaginationei, si intra in pro^a rvali-
ttUei;— 2. presa si prorsa = die^asa a
straboniloru Bomani, care face se 6ssa
pnincnin ou capula inainte, in oppoSk ca
postveraa sau postverta=f otUtri^, ca<
re face se âssa pruncolu cu capulu in de-
retmţ— proM, scurtatu d'in prorsa, nu
este de cfttu femin. adiectivnlui proau
«wpror9«,-a,contra88Tid'inpn>rer«,-o,
(v«di provertere), inveratt sau intorsu,
inainte, dereptu, in oj^oa. cu vetM,-a,
=iniorau, de unde apoi si aribat.versu-
im poetieu.
* FBOSAICU.-d, adj., tiamIoib. (it.
prosale», fr. progalqne), de|)rMa, rels-
tivn la prosa, in insunnare a coveatn-
lui de sub 1. : scripte prosaice, esprer
sione prosaiea, styluprosaicu; si despre
persone, sau aactori; seriptori prosaiei;
metaforice : eogetari prosaice, vistia pro-
saiea, portare prosaiea; — si ca- sub-
stantiva : proaaieii nu pofu intită siy-
luin poetiloru.
" PBOSAISABE, v-, (fr. ppMalsei);
vedi prosdf-e.
• PBOSAISMU, 8. m., (fr. pror
Mlsne, it. prualsno); calitate deprâ-
aaim, modu de a ee eapreme ca in prosa,
ai in specie, defeetn d9 poesia in varauri;
prin estensione, progauimt^valgmtat»
trivialitate : fH-osoMntMJu viefiei.
• PB08ANTE, adj. pari;, prea., (it..
prosante); vedi si pro&âorxu.
*.PBOSAPU,B. f., pr«HapiA si pttM-
pl»B, (it. prsMpti^; stirpe, familia, genu :
deaeedenti d'in vechia si Uiustra proaa-*
pia.
« PBOSAB£, v.,(it. pToi«r«.&. pr*-
ser); a scrie, a ae espreme in proaa.
=y Google
PW>SXBSSS,pro8ariu, y.,prss1Ure}
yrodli«, a aarl înainte, a proemine : cu-
cuHide prosaru in frontea hă.
PBOSABITUBA, s. f., pr««niIiieKtU,
pistili, aotîone si resultstn de prosa-
rire; iuflatnra, umote, buba, etc.
* FBOSABIU.-o, adj., pr»»rlus, de
pro9a,pro$*ieu, in specie: cni place proii
care io vorba, ca si in cogitare, snntire
si hicrare e prosaieu.
* PKOSATICITATB, 8.f., (it»r««a^
tlflttft),-calitate de proaoHett, defecta alia
reraoiilorn prosaiee.
•PBOSATIC[T,-a, adj., (it.proMtI«i>)
forte prosouw, ce tende spie pnsaicu.
* PaOSATORnJ,-<orw, adj. s., (it.
praaator», fr. pr«Bftte<r); care scrie, vor-
besc* in profo, mai vertosa care scrie
bene in prosa.
*FB08CBNtU, pl.-«, preisanlnn ,
(cpoox']jvtov, d'in xpdr=pro, înainta, si
(T)ii]vi):=sceaa); parte anteriore a scenei
theatrsle, unde stau actorii, scena saa
anteacena : imu nou aetoriu apparu in
ţrotcmm.
« PROSCINDERE, proscinn si pro-
adnm, protciiuusi t)ro5cwsw,(vedi-Bi
simpluln scm^e), t., prosclndtre, a
soinAe saa despici înainte ; in genere :
a despici, spantici, sfascii, mpe, etc.
*PBOSCISSIONB,s. f., proMlaile,
BCtione de progâindere,
•PBOSCISSn,-a, adj.paTt.,pr«ifllB-
ni, taliatuin &onte.
PROSCRIERE saa ^scrivere, (se
conjngacaT,«criei'e=tcnuere), T.,pr»>
'■()rlb«re,(it.proaeriTflre,fr. proBcrlre);
1. proprie, s scrie înainta, in faoia, in
pnblicu; 2. ca mai desa, metaforice; a) a
pro8cne=a face, prin sorissa ceva con-
uoscutu in publica: a proscrie tmakge;
b) a pro<cr»e = a af^ssii, a anDuntîÂ
prin scrisBU una licitaticne, loc&tione
sau vendiare, arrendare, atc. : a pros~
erie vendiare de merei cu redicai'a si eu
pretiu scadutu; a si proscrie toie m-
mwbUHe ea de vendieire; e) a proseriezz
a afTissii, a publică prin scrissn, co bo-
nurile coira sunt confiscate, a confiscă :
a proscrie availe rebelliloru; ă) a pro-
scrie=A pane pre ciâeva afora d'in lege,
ţ> I^ de Wte dreptarile de cetatiauu ,
rao
a Id derotâ mortei ; de acE ca sensu fi-
garată mai estensu, apro9or«e=:espul3&,
esailii, lapidi, devota miseriei : a ckiamd
la arme toţi proscriasii si deseredatU
aoeietcdei.
FROSCRIPTIONE, s.f., prescriptiv,
(it. prosoriiioBo, fr. proavrlptlon); ac-
tione de proscrwr« ; proscri^ioneain'
vinsUoru de co^a invingutoriu;proserip-
tionile capitdoru^edioru ntai însemnate;
proseriptionea mereifem, mosidoru de
arrendatu; liste de proscriptione aceia-
tiaiuloru cdîoru mai boni; proser^io-
nile hfi SuUa si Mariu.
PROSCRIPTOBE,-(r»«!, si
PSOSCHIPTOBIU,-fona,adj.a., pr«-
Bflrlptor , care proscrie : proseri^orii
aâversariloruinvinsi; unu crudu inmt-
gutoriu si proseriptcviu.
PBOSCBIPTU,-a, adj. part., pre-
Boriptas, leimtu de regula ca adj. si sab^
stantivTi : pueini proseripti scapără eu
vikia; omeni proseripti si blastemati
de toţi semenii loru; neei unu proseriptu
nu afiă gratia in clanentfa invinffuh-
ritdui.
PBOSCRIPTUBA, s. f., presertptira,
actione, dâro mai vertosuactn, moda dţ
proscriere, vădi si proscriptione.
PBOSCBIPTUBIBE, v., praBorIptB>
rire, a arde de setea de a proscrie pre
adversarii seu
PBOSCRISSU,-a, adj. part., pro»*
flriptns, vedi proscriptu.
FBOSECABE, v., proieoare, a seci
sau talU înainte, si in genere, a talia ,
despioă, disseci, sacriâci.
• PROSKCGBE, prosecui, proseeutu,
V., prvieqnli (it. prosegvtrei fr. p«ar-
BulTre); a urmă înainte, mai departe, n
in specie, a urma, insoci ca amica, saa si
ca inimicu.
«PBOSECTIONE, 8.f., prMeeUatai»
tione de proseeare : poseetione anato-.
mica a cadaverului; prosectionea unui
membru eancrenatu.
• PR0SECTORE,-irtcc, si
• PROSECTOBIU.-iorw, adj.8.,pr*-
B«otor, (comp. si fr. pnieeteir); care
proseea; in specie, cellu ce disseoa ca-
davere si le prepara pentra usoln pto-
feasoriulai de anatomia.
,y Google
PRO.
* PBOSECTU,-a, adj. part., pr9SM-
tns : cadaverele prosede; subst. prosee-
ttdu unui cadavru.
* PROSECDTAEE, v-, praaequl ,
(comp. si it. proaequltare), fonaa ioteo-
Biva a verbolui prosecere, a proaece ca
pereisteutia, a armări, insocf continuu
Bl cn attentione, diversa de persecutare,
care se iea mai multa in reu.
* PROSECUTIONB, 8. f., prMeentlo,
(it. praseoiuloiie), actione de prosecere :
prosecutionea amic^oru eu onori si ama-
bilitate; prin prosecutionile selle caută
a ti se recottmendâ.
•PRO8EC0TOBItI,-fma, adj. s. ,
proiecntor; ears prosece : prosecuiorii
bărbatului Ulustru; prosecuiorii mirelui,
prosecutâriele miressei.
* PEOSECUTU,-!», adj. part. prose-
eutni (cu sensu p^si?a).
* PBOSEDA, B. f., proeeda, (â'io pr*<
şedere); proprie, muliere ce siede inain*
tea casei, tine callea trecutoriloru : cur-
tiaana vile, ynlgare.
* PBOSELTTICU,-a, adj.,(fr. pr»8«-
Ijtlqoe); relativu ]&pro$dytu si hf>ro-
seîytisnm.
* PEOSELTTISMU, fl. m., (it. pro-
iellti8m«, t. prosdlf tbne); zeln de a
face proselyti : proselytismu rdigiosu;
proaelytismu politieu; proselytismulu e
permiSBU pentru iote creăentiele.
* PROSELTTa,-a, 8. pers., progelj-
tM, (xp&T^Xtycoi;, it. prosellto, £r. prft-
B^ljrte), convertita la una credentia, si
a nome : l. in sensu mai strinau, a) cella
GODvertitude la paganismula jiidaiemu;
b) cella convertita de la alta religione
Ia cea creştina; 2. in sensu largu, cellu
convertita la una noua credentia, etc :
vrei se ti faci pre toţi prosdyti ai idee-
loru si credentieloru teUe; puâni pro-
selffti attrage propagatioma vostra.
PBOS£MINA£fi, v., presemliure;
a semină inaiute, a rmai a semină a>
cella-asi sementia ; si de aci, a propaga
immultf; a produce prin seminare, âc.
* PROSEBPEBB , ai proserpire. v.,
proierpere ţ a serpe sau şerpi inainte,
a inaintă ca serpele, rependu; metafo-
rice : plante proserpenti.
*PROSEBFINA, s.f., proaerplia.
(it. proBerptia, te. preserpUe) ; 1. no-
mele propriu allu reginei infernulai, so-
ciei lui PIi>tone, filiei Cererei; 2. nome
eommune allu unei sare chjrmicazjolH-
tionea de nitratulu de argentu se dice st
ap'a Proserpinâ.
* PEOSEBPINACA, s. f., proserpl-
iiae% (fr. proBerpIuqoe); genude plan-
te nominatn si poh/gonu.
* PBOSEKPINALE, adj., preierpl-
iiaUbi relativa la proserpina: vedi si
proaerpina, mai vertosu sub 2.
* PBOSOCBU,-a, s.pers., proBocer,
f. pr«8oeriiB} bonnlu sau strabonnlu
miUierei cuiva, socrulu mare.
* PBOSODIA, s. f., proBOdIt, {icpwuf-
SEo, it. proBedU, fir. proBodle), pronun-
tiare mesurata a syllabelom coventeloni
dupo accontu si cantitate : prosodi'a im~
braâa logile cantitatei si aceenttdui u-
nei limbe; prosodi'a e parte integrante
a artei grammatictde; a obs^vâ prosodi'a;
a calcă preceptele prosodiei.
*PBOSODIACU,8iprosodwH,-o,adi.,
prosodlacDSt (it prosedUa9,-dlett i fir.
prosediaţ|ne,-diqDe); relativu la proso-
dia : differentie prosodice intre cavente
omonyme; metru prosodiacu, ce incepe
eu doue monosyllabe longe.
* PEOSODIABE, V., (fr. preaedier);
a observi posodi'a.
* PROSOP-, si prosopo-, (d'in np&î-
(uxov^facia), in derivate st composite
scientifice, ei;pro3opalgia,B.Î., (fr.pr«-
sopalgle, d'in $>.-);a;=:dorere), nevralgia
de ÎAC}&\prosopide, a. f., proBvpls, (icpoo-
uixii;, fr. pragopli), a) genu de plante
d'in famili'a leguminoseloni , b) genu
de insecte d'in famili'a bjmenoptereloru;
prosopographia , a. f., (&. prvsopogn-
phie, d'in ip(i!p6tv=de8Crierţ), figura re-
torica, prin care se descrie faci'a sau
celle d'in afora alle unui omu sau alta
animale, de acî si : prosopographicu,-a,
ad]., relativu la prosopographia sau la
prosopographu; posopographu = aucto-
riu de prosopographie;~pro8opopda, a.
f., proiopopoflls, (spoouzonotla, it. pr«-
saP6jaBiproB«pope«,fr. pros«p«p4e,d'in
]co[Eîv=facere), p&^soni^aiiane, figura
de retorica, prin care se £aca persone
lucrurile, se da vl^tia mortiloru, se făcu
=y Google
se TOibesca celli absenţi ca presen-
ti, etc. ; de aef ei prosop<^eieu,-a. adj.,
relativa la prosopopeia; — frosopu =
stergarin de facia, manestergara.
• PBOSPECERE, prospessi si pro-
8peS8ei,prospectu,Y.,TfToa9leBre;A8ţecii
inainte, in depărtare ; in genere, a se
nit& ori-incotran, a se uită, a caută, spe-
culă, obsenă; in specie, a vedâ de, a
av4 cura de; ca trans., a ved^ de de-
parte,, a imbraciă cu oclulu d'in depăr-
tare; a consideri; a prevadă; a procură.
* PBOSPECTAEE, v., proapeoUre,
ţit.proBpettBre); ca intensivu alia formei
prospeeere; a prospece cu mare atten-
tiono.
• PROSPECTIVUra, adj., prospec-
tirng, (it. prospettiTo); relatiru la pro-
speetu. aptu a face prospedu : ferestre
prospeciive;abaol. s. f-, prospectiva, arte
de a face prospedu, de a represeută
obiectele dupo distantie, positione, fi-
gura, colore, etc., de acf : prospectiva,
desemnnluensnsi.pictur'aensasijtabellu
făcuta dHn unu prospedu i5re-care;pro-
5pecfiv(i=sceua detheatru; prospectiva
rrvodere, apparentia : a pune in prospee-
tiva^A pune in prospeetu.
* PROSPECTARE,-/nce, si
•PBOSPECTOBlD,-(oria,adj.s.,pro-
8pect«r (d'in prospeetu), care prospece :
prospcetoriuluportarei copUliloru; Dom-
nediett e prospeetoriulu totoru îipsiloru.
noslre.
♦ PROSPECTD,-o, adj.part.8.,pro-
speetos, (it.proBpett«»ft. pro8pect);l.ca
part. si adj. cumu : monţi prospecti d'in
depărtare; celle necessarte prospecte ie
pareniii noştri; 2. ca subst., reale mase,
a) prospectu-lu, vedere in depărtare a
anni ce, mai vertosu obiectiva, lucru ce
se presenta ocliloru in mare intendere :
prospectulu unui vastusessu, allumon-
Hlorv depărtaţi; h)prospedu-lu, aspec-
tulu, vederea, mai vertosu subiectiva a
nnui ca : pros^dulM lugtAr^t tdlu catn-
purUora devastate ; a ave in prospeetu
eeva Siu pre cineva ; e) prospedtt-la, si
ca aspectn allu lucrului, si ca vedere a
subiectului : a avi marea in prospedu,
prospedulumareirapesce'ochii nostri;a
pwncfnproApecftt. apune in vedereouiva:
pşa
prospeettdu templului d'in fada; prospec'
lulu palatiuUâ de a laturi; ăjpro^e^u,
desemna, pîctiira, ce face se vedemu cu
una arruncatnra de oclu unulu sau mai.
multe obiecte in proporttonile si părţile
lom : prospectulu templului de edificatu;
prospedde cdătUoru capitali; e) pros-
pectu-lu, tabla, scriptu, ce in nnapagina
representa una seria deuumeri,de fapta
sau materie varie ; prospeduîu venitu-
riloru, allu speseloru ; prospedu econo-
mica; f) prospedu, programma, mani-
festu, etc. : prospedidu lucrâriloru de
faadu in sessionea veniioria a aduna-
ret, prospedulu unei ceremonie, unei ser-
bări.
* PBOSPECTENTE si prospiciente,
adj. part. preş., prosploieni, (it. prvBpl-
olente); care prospece : eu fad'a pros-
peăen^ la mare.
* PBOSPECIENTIA si prospiâenHa,
8. f., pr«spioi6iitiaj stătu sau calitate
de prospeţime : prospecientia si vegi-
lantia de inta-essi publice; si concreta ;
aspectu, forma prospedu allu unui ob-
iectu , apparentia : prospecientfa aces-
toru std^antie.
* PROSPERASE, v.,prfl8perâre,(it.
prosperare, fr. prospârer); 1. trans., a
face se fia prosperu, se merga de la be-
ne la mai bene; 2.intraD3., a fi prosperu
a merge de la bene la mai bene : bueca-
tele, vitele, tote alle nostre prospera;
eommereiulu vostru nu prospera; plan-
tele aceste-a nu au prosperatu si nu voru
prosperă in assemine terrenu.
* PEOSBEBATIONE, s. f., (it.pr«8-
perazEone), actione de prosperarc.
* PROSPERITATE, 8. f., pr«peri-
tM, (it. pro8perlt&, fr. pro8p6rltâ); ca-
litate, sUtu, conditione de prosperu ;
prosperit(Ue publica si privata; prospc'
ritate materitde;' prosperitatea statului,
nationei, commerciului, agriet^urei, in-
dustriei; nu invidicUi prosperitatea ma-
teriale a peceatosiloru.
* PfiOSPERU,-a, adj., ero8per si
prBsperuB, (it. prospero, fr. prospere);
oorresponditorin sperantiei, dorentiei,
asteptarei, dupo dorentia, ferice, favo-
rabila : smnne, presagie prospere; con-
diOtone prospera, stătu prosperu, terre
=y Google
PRO
pros^e, essttu prosperu; septe annifi'
eunâi $i prosperi; industria prospera,
commerdu prospent, eetati prospere prin
mdmtria si eorrmtereiu; cuprcspere suc-
ce$se.
PBOSPETAEE, ¥., J. a oapetâ, ac-
ceptă si tracta ca ospe sa^ospete, a ac-
ceptă bene, cu favore si onore, si io ge-
nera, a tracta veri-cumu=coiiTlTt« ac-
elfcre, beie hâlMre, mal* haberţ; 2. a
face prâspetu, in acetla-asi aensu cu
compos. im-prospetare, id genere, a re-
DOtiî, reface, reereti, etc^reeena red-
itt9f ren^Tare, recreare, redlKtr«;«re,
refrigerare, etc.; metaf. a prospetâ me-
mori'a ; se prâspeta lupl'a, belidlu; se
priapeta popidationea unui hcu; (vedi
ei adj. proapeiu).
* PBOSPGTU,-a, adj., reeens; nau,
de omrendu, neattinsu si nestricatii ioco
prin dentele tempului , integru, in tota
poterea, in flore ; pane prâspeta, bucca-
te prospeU, untu prospetu, apa prâspeta;
metnoria prâspeta; noufo/t, sciri prospe-
te; ee spuni tu,nue prospetu, ci de de
nmltu connoseu^ si rancidu. — S'a re-
ferita earentola la grec. npâcoatoc^in
intellessu cn alle nostre : pro^etu, re-
tente; se pote inse se fia esaitu d'in os-
pe, ospite, cumu pare a arretă verbaln
protpOctre, in însemnarea de snbl., tre-
cnnda prin însemnarea intermediaria de
turn venitu, ce pote leuă ospeţe.
* PR03PHTSE, 8. f., (fr. pre>physe,
d'in npMtp&c]c3&a[=aderere); morbu de
palpebre, cari ee lipescn intre sene sau
ca globolu ocliilui.
* PROSPICIENTE, prospieimtia, etc.
yedi : prospeciente, prospecientia.
* PBOSPICUU.-fl, adj., i.roipleaDi,
(d'in prospecere); cate se vede de depar-
te, si de aC), insemnatu, distinsn.
* PSOSSENETICUsi proxeneticu,-a,
adj., praxeaetlcas, (it. prosienetleo), re -
taUrn lAprossenetu : mercede prossene-
tica, si absol. pressenetica, sau si mase.
prosseruticu, ce se solve unui prosse-
nOu.
* PROSSENETU, si proxenetu^-a, s.
pers., pr»x«H«ta, (npoEeyTjnj;, it. proBser
■•ta, fr.' proxinite); iotermediariu, a-
gente in negotie : setuariu sau samsa-
Toa.IL
PRO 81T
riu; in spevie, intermediariu ia negoti^
rosinoae, mltocitoriu.
* PK0S8ENU si proxenu, a. m., (fr.
proxine ^ jEpd^GVo;, d'înicpd ^ pro, ai
^oc^oapete), magistratu la Atbene si
Ia Sparta, inaarcinatu a acceptă si oape-
tă ospetii publici.
* PBOSSIMARE, prossimatiotte, etc.,
vedi : approssimare, approssimatione.
* PROSSIMITATE si proximitate,
S. f., proxlmlUi, (it. proatlmlU, fr.
pr«zltBlt6); stătu de prossimu : prossi-
mitatea unui locu de cellu altu; pro3si~
mitatea intre eonsangini, comnati.
•PROSSIMU, si proximu,-a, adj.,
proxiniit, (it. prosslma); auperlatÎTU
d'in prope, forte aprope, cellu mai de a*
prope, forte vecinu : prossimi'a cetate,
prossim'a domintea , prossimii nosh^
sunt consângenii noştri de aprope.
*PBOSTADE, a. f., prostas, («po-
mdţ); vestibulu, intrare a casei.
« PBOSTABE, V., proBtarej 1. a stă
inaintn, a essl inainte, afora; a prosari,
proeminâ ; 2. a stă la vedere, si in spe-
cie, a stă la vedere in ocUi publicului
ca de vendiare, ca merce; de aci ; 3. for-
te desn, cu sensuin forte rea de .- a) a
se desonoră, a se rende, a face oeţotiu
cu onorea si padorea sea; b) a se arîU,
a si perde demnitatea de omn.
* PEOSTATA, 8. f., (fr. proitate,—
fem. d'in prostatu de la prestare), corpu
cordiforme ce sta inainlea coUului besi-
cei udului, dupo symphysca pubiana.
* PBOSTATALQIA, s. f., (fr. progU-
tklgle); dorere de prostata, la t)rostata.
* PBOSTATICD,-a, adj.,(fr.proit«-
tlqne), relatÎTU la prostata.
* PROSTEENERE, (ae conjuga cav.
stemere), v., prosternere, a steme aau
culcă inainte, a dă diosu cu faci'a in-
ainte, pre facia sau in brftnci; de acf in
genere, a culcă la pamentu, a devioge,
a ingenncbîă; s intende, longf la pa*
mentu, a reatornă, ruină, perde; a avilit
nemicf poterile corpului san sufSetulaij
pentru sufBetu, a ebeti, turbă, 3c6td d'in
menti;— in acestu sensu mai vertosu si
form'a de conjug. I. prosternare, de aci
si 8. f., prosternatione, (fr. prosterna-
tloi), ingenuchiare, umilire, etc.
H
.yGooglc
81$
PRO,
* PRuSTIBim, adj. s., itrostlbllic;
care se prostitue.
'PROSTIBTJLU, adj. s.,|»roatlbiilnm;
prostitutioDe, locu de prostitutione; si
persona care ae prostitue.
* PEOSTITUERE ai prostituire, v.,
pr«itltDer«, (it. proatituiie, fr. prosti-
tuer); 1, a etatue sau assediă inaiste,
in oclî, in publicu; de aci : 2. mai ver-
to8U, a) a. dă prada desonorei publice, a
si vende publice onorea si pudorea, a
face obiectu de commerciu ouorea si pu-
dorea; b) in genere, a avlli, degrada,
batujocorf, iudiosi.
* PBOSTITUTIONE, g. f., proatita-
tta, (fr. proBtltntlon, it. prvstltDzione);
Bctione de prosUtucrc : prostiiutionea
cetatiloru prea poptdate; in genere : pro-
stituiionea nomelui, reputationei selle ;
proatituHonea legei.
* PROSTIT DTORE,-Mrc, ai
* PROSTITOTORID.-'o"»- adj. s.,
prostftntor; care prostitue : prosti(uio-
ria de mulieri;prostittitoriulu seprosti-
tue si eUu prin rosinos'a sea măiestria.
* PROSTITtJTU,-a, adj., prostltiitus,
in. s. verbului : mulieri prostiiute; ai ab-
sol. una j)rf)s6'/ti^a=r:muliere publica.
* PROSTRARE, V., (it. prostrure),
ca inteusivu d'in prosternere, a culeâ de-
finitive la pamentu; metafor. a nemiei
cu totula poterile cuiva.
* PEOSTRATIONE, 8.f.,pr08tratlo,
(it. prostrulone, fr. prastratloB); actio-
ue de prosternere, 1. în genere : prostra-
tioni pre la iote iconele, prostratiotie
pre la toţi celli potenţi; prostralionea
armatei intrega; 2. in specie perirea for-
tieloru corpului sau mentei : prostratio-
tie mentale, cerebrale.
* PROSTBATORE, prosiratrice, si
* PROSTRATORIU.-fyna , adj. b.,
pr»str8t«r; care prosterne : prostrato-
riulu gigantelui; futige prostratorie de
poteri.
. • PEOSTRATU,-H, adj. part., pro-
«tratna, asternntu la pameotu, ingenu-
cbiatn ; debilitatu : stau prostrati tn-
ainteaimaginilorusac>e;l'amaflatui}ro-
stratu pre crba verde; mente prcstrata
de nndtu lucru cu capvlu; cerebru prO'
giratu prin eacessu de coffitare.
PKO.
PROSTU,-a, adj. s., simplex; igno-
bllis; isnorauB, stnptdns. AtultuBj vedi
!ii (ilossariu. cu tote derivatele selle.
•PEOSTYLU,adj.3.,prostjlftB,(jrp6-
TcuXo;, it. proHtllo , fr. progtjle); care
are stuli aau columne inainte, ornatu in
facia cu columne; ca aubst. reale mase.
prost!jlu-îu::^pronau-lu, facia ornată cu
columne.
• PROSTLLOG^SMU, s. m., {fr. pr»-
s} UoKlsme, it. proslUo^Urao); in unn^^I-
logismu compositu primulo syllogismu.
' * PROT.\SE, 3. f., protasU (jtptStaoti;,
it. protasl, fr. pretase ;— d'in ap(S=pro,
si tdioLţrrtenaione); 1. prima parte a unei
propoaitione; in oppositlone cu apodose
= inchiauare a frasei ; propoaitione in
genere; frage; 2. parte a dramei, esposi-
tione, introductione a unei drama.
• PEOTATICU,-a, adj., protattcaa,
(npots'RxcSt;, fr.protatlqDe); relativu la
probase, mai vertosu la protasea unei
drama : persana protatica, actoriu pro-
laticu, care appare numai in protasm
dramei.
• PROTBCTARE, v., intenaivu d'in
protegere, a protege cu energia, interesse,
persistentia.
• PROTECTIONE, s. f., protectio,
(it. protezlone, fr. protectlon); actione
de protegere : a fi sub protectionea unei
potente persona; protectionea luiDomne-
dieu; protectionea unui stătu mai mieu
de altulu mai mare ; protectionea pro-
ducteloru, commerciuhd, industriei na-
ţionale; a stă. a (i stA protectionea cui-
va, a se pane sub protectionea altui-a ;
cil protectioni a copită posturi mari ; a
si face si ăesehide caile la inavutirefora
protectioni ; in specie : protectioni ==pro-
tectionismu.
• PROTECTIONISMU, s.f.. (fr. pr.-
t«ctlon!sme); principiu, âoctrina,9y3tema
a proiectionistului.
• PROTECTIONISTtJ, a., (fr. proteo-
tloDlste); cellu ce e de părere de a ae
leuâ mesore protectorie pentru comnier-
ciulu si industri'a indigena.
• PROTECTORATU, s. f., (fr. pr»tec-
tarat, it. protettorftt*); titlu, demnitate
a protectoriului in sensuln speciale allu
acestui coventu, mai alleasa io sensulu
>yGoog[c
PKO.
810
politica : proteaoralulu lui CrtnwsU;
in^pneaioBetk-.proteetoratulu eadunvn
ailu unei patere mare asuprea principa-
tehru danubiane, ooveatnla proteetora-
ius:iproteetione, sas : ^eptu (preten9io~
n«) de prote^ione.
" PEOTECTORE, proteetriee, si
• PBOTECTOBIUrWna, adj. 8., pr»-
t«oUr, (it. p»t«tt«re, fr. pr^teetenr);
e»r«pr<>tege:totiprotectori%vo8tri nuve
voru aeapâ de re^onarea mea; protef^O'
riu aUu artiloru, aâentieloru, industriei;
santidu protectoriu aUu templului ; pro-
tectoria a ceUoru indigenti si asgupriti;
in specie ca titln iprotectortulu unei a-
«odemta, unei societate ; in Aogli'a, in
epoc'areTolationei,jpr0fectoriu=doiimi-
, torin, eaţm allu stataloi ; protectoriu^
proteetionistu,
• FBOT£CTn,-d, adj. part., p»tM-
tH> appetatu; accoperitu; soutita ; terre
beme protecte, locu prote(^u contra wn-
turi.
• FfiOTEGEBE, proteaai ai protesaei,
proteasu si protetiu, t., proteţere, (it.
proteggere, fr. protriţcr); 1. a tege sau
eoperi inainte, a copeii in genere, a om-
bri, a scatii &i de aci: 2. a apperâ; a
adjati, a snstinâ, &mi : Dimnedieu
protege pre eelii innoeenti; mUitarii
protegu tSrr'a de inimici ; se protegemu
pre celli nepotentiosi st assupriti; vesti-
mentele prctegu corpulu de intemperie;
a protege eommerciutu, induslrVa indt'
gena; a protege' artile si seienUele, pre
artişti si invitaţi.
• PBOTEIDE, etc., vedi proteu.
PBOTENDI^BE, (se conjuga ca v.
tendere), v., pratenderej afeniieinainte;
a tende forte, a încorda; a intende, a
longi, marf.
PBOTENSIONE, 8.f.,rr*tenslo; ac-
tione de protendere.
PEOTENSIVU,-o, adj., intensu in
linia inainte : tempulu se pote consideră
ca una sueceeione protensiva.
PBOTEKSn,-a, adj. part., protenanB,
tensa inainte.
• PBOTEBEBE, proterui, proterutu
■i protritUf y., proter»rc{ a tere, & calc&
sau a imbranei inainte; a oalc& la pa-
inentu; aBfanvf,sferBi&,nflmicl; metafo-
rice : caile protrita, bătuta, oounoscuta
de toţi, cominune.
• PBOTERVIA, 8. f., proterTla; cali-
tate si fapta de protervu.
♦PROTERVIBE, ?., proterTlrej a
devenC sau d protervu.
• PEOTERVITATE, s. f., praterri-
tAB; calitate si fapta de protervu; vedi
si protervia.
• PROTERVU,-», adj., protervns, (it.
proterr* } d'in proterere), proprie care
calea in petiore tote, si de ac( : 1. pro-
^erM4=:violeDta, farioan : proterve ven-
turi; 2. forte cotediatoriu , insolente,
arrogante, nerosinatu : protervi copilli,
turma de proterve mulieri; proterv'a eur-
tisana; — protervu dice mai multu de
c&tu pettiîante, proeace, etc.;— in sensu
mai mitigatu : pro^vu^voliosu, nebo-
Daticu, vivace, nestemperatu.
• PBOTESTAi^TE, adj. part. preş. s.,
protesta», (it. protestante , fr. prote-
&taKt); aae protesta, I.in genere :ceto-
tiani protestanţi contra ealcărUe legi-
loru ce le assecwa libertatea; 2. in spe-
cie si ca mai desn, ce ae tine de prote-
stantismu : basericele protestanţi ; pro-
testanţii sunt aaiâ de intoleranţi ca si
eatholicii; unu protestante, unaprotc-
sian/fi,— vedi si profe»(aforiH, care ede
preferitu in sensulu de 1.
• PE0TESTANTISMU,8. f., (fr. pro-
teRtaitiame); doctrina religiosa maian-
tftniu a lui Lutheru, apoi a lui Calvina ,
si astadi in fine a totorii cellcru ce ae
ţinu de baaeric'a aslii dissa reformata ,
desbinata de baseric'a catholica recu-
aandu a connosce anctoritatea pontefi-
celni romann.
« PROTESIABE, v., protestări, (it
protestare, fr. protoster); 1. a testă, a
spune, declară in publica, a declară, af-
firmă, aasHCură, promitte cu aolennita-
te: cerni dice conscienti'a, voliu prote-
stă fora frica si fora tema; a si prote-
stă in gur'a niare credentiele selle; a
protestă înaintea lui Domnedieu si a o-
meniloru, co spune aădeverulu, co e in-
noeente ; si o'edemu si prot^tamu, co e
una vietia fiitoria ; a si protestă peeca-
tuUt ; deliberară si deciseră se tramifta
legaţi, cari se proteste belltdu; (mtUu
yCOOglC
821)
PRO.
protesta de addeveridu unei faptff , de
innocitntî'a nea, ăe âevotamentwlu set*
eotra cint:-va. de sinceritittea nmieîHi'f
seUe ; prot<istămu rstim'a si gratUităivea
nostru cotra nnewa; a protesta ăe vio-
îeritia, dfi nuUiiate legale sî dsîncompr-
tentia; a protestă contr'ii unei senten-
tia, corUr^a unei deciaionr. contr'a unei
metura, contr'a unui votu, sî : a prote-
sta una sententia, una dedsione, etc, ;
amicii si protesta co se voru amâ in totn
de a un'o ; 2. ia specie ca termlDU de ne-
gotiu : a protestă-=& dă, face protest» :
a protestă unapollicia; si: a protesta
«nu negotiatoriu.
• PROTESTATIONE. s. f., protesta-
ţi», (it.prot«stseIoiie, fr. protestat Ion);
actione do protestare : altu ceva e pro-
tesiationea de amore, <*ltu ceva e ostenta-
tionea de limba; ttu protestationi , ci
fapte voliu; protestationi de devotamentu;
protestatione a unui adu sau contr'a a-
nui adu ; si cu senau concretu : prote-
sMtotierrscriptu ce coprende protesta-
tiOHia:aăâ, legalisâ protestaiionea sea.
• PBOTESTATOKE,-/ri«, si
■ PROTESTATOEIU.-^oWa, adj. s.,
(it. pr*testatore,-trlee, si protestatorlo,
fr.prote3tateur);care^âJe3fa sau serve la
protestatu : protestatorii de amiciţia, de
innocentia, de devotamentu; protesta-
torii pollieieloru ; vorhe numai protesta-
torte de amiciţia.
• PBOTESTATU,-a, adj. part., (|»ro-
t«itatDB| it. protestată, fr. protesta), io
9, verbului : poUicie protestate.
• PROTESTO, 8. m., (it, protesto, fr.
protetî d'in protestare); l. în genere,
actione, actu de protestare : nu luaţi a
mente protestele lui de devotamentu;
2. in specie, a) î)ro/erfB=plangere -.pro-
teste se audu d'in tote părţile in contr'a
acestei mesure ; b) profestu=ni:tu com-
meicîale, pria care cellu ce are unapol-
licia constata refuanlu de acceptare sau
de solvere acellei pollicie : codicele eom-
merâale prescrie formele si effedele pro-
testeloru.
' PROTEU, 3. m-, proteoB, (it. pro-
teo, fr.prot«e); 1. noiue propriu allu
unui dieu do mare, care potea leuă a
desea diverse figura; 2. priu metafore,
PRO.
a) protfu. genu de animali, (proteaa a«-
srnliiuii); h) omu !icaml>atorÎH, inconstan-
te, versatile, prefăcuţii, ftc,;— de aci,
S.derivatele : a) proteica -a, adj., (fr. pro-
tSlque), relativa Ja prof.eu, care s^min»
ca proteu : terrene proteice ; b) proteide.
adj. 3., (fr. prot«lde) , care sâmina cu
proteu animale ; eubst. pi., proteidiîe, fa-
milia de aninoali ee an de typu genalu
proteu, c) proteiforme, adj., (tt. protei-
forme, fr. prot4irorne) , de form'a Ini
Proteu ca diea : scambatiosu, inconstan-
te, epliemeru, peritoriu, itc.:fientie pro-
teiformi, natura de omu proteiformi'.
* PROTHEOREMA, s. f , protheo-
rema, (jcpo&st&pijfwt), theorema sau eon-
siderationo preliminaria.
*PROTHBSE-, 8. f., (ffpd^cţtc, fr.
prothese, it. protesi); proprie pnner« În-
ainte, 81 in specie; 1. pnnere, adaussu
allu unei littera sau uneisjHabalauan
coventu, mai allessu Ia incepotulu eo-
ventalui ; 2. punere a unei parte sau
a unui organu de lemnn sau de alta
materia : a pune unu petioru de lattnu
in loeu de eeUu de carne e a. face »mo
prothese; 3. pro(kese-=dMKTVi, m&s& pre
care se face proseomedia: mes'a protbe-
sei = mes'a propositionei, tradussu în
cărţile nostre basericesci prin : mis'a
punerei înainte,-— in tote insemnsrile,se
dice si prosikese; in cea din urma insem-
nare , de sub 3., se dice si proscomedia
^ grec. 7rpoaxot!.yj5£a, )rpoaxojj,i87J , inse
cu doue sensnri : o) o^tone, ca actione
de punere inainte=^(^erta. si : b) offer-
toriu, ca locu, masa, altariii, pre care
se face dblationea.
* PEOTHORACE, s. n).,(fr.protho-
ras, d'in 7rp(S:=pro, inainte, si ^pa£=:
thorace); prim'a parte a thoracelui in-
secteloru hexapodi.
* PROTflTMA. ţlprothymUe, (fr.
pratjnates, d'in Kptj^pro, inainte, si
{teti.a=sacrifîcin) ; offerta de torte, de
placente, inainte dea incepesacrifîciulu
propriu dissu.
* PROTHYRU, pi. prot>jre. protkTra,
(7cp(SfN>pa), vestibulu la casele grecesci.
* PROTlNU.-rt, adj. adv., protliu*.
rapidu, subitu,dâromai vertosaca adv.
in data, pre locu, fora interpunere.
,CoogIc
*PKOTIODURA,8.f.,(fr.protI«dBre)
primii gradu de combinatiODe a ioMm.
: PBOTIPENTADA sau protvffmtaăe,
s.-f., (^. K^iaitt[ SEyc{iic),:=:^u»a cmame
formata de primele cinci grade de dem-
nitate in ierarchîa.
* PROTO-, (d'in îcf»wt6c=primu), in
oomporâte si derivate, mai vertos scien-
tifiee : profo&romNra, 8. f., (fr. prote-
|)romBre,iiprotobroiiiiiro),pnmu grada
de combiiatione a hromiviUtx; protoea-
Honi*»,-a, adj. g., {te. pntoosBOnlqne) :
a) adj. ceu'H protocanonice, reconnos-
cate CB sacre înainte de canone; ft^suba.
m., primu canonicu; protocarhwra , s.
f., (fr, pr«t«oai-Iinre) , primu grada de
combioatioDe a earhoniului, de acf si
part. adj., protoearbonattt.-a , (fr. pro-
tMWbOK^); protoehlorura, 3. f., (fr. pr«-
tMhtorir«, it. protocloruro), primu
grada de combiiiatiooe a chhruUti: de
aci si adj. protochlorttratu.~a, (fr. pro-
feil*Tnri),prolocolu ei protoeollu, pl.-«,
(fr. prfttOQ«le , it. protOMllo) : a) re-
gistru; b) preaessu verbale alia unei a-
duoare deUberante; c) mai vertosu, pro-
■eesan verbale allu unei cooferentie po-
litica; d) ia genere Bi metaforice : a ti'
ni protocollu de iote seandtdele, de tote
faptele ai dissde veeiniioru; a insorie tote
nemicurUe in protocoHvîu vietiei seîle ;
de aci : proloeollire,-escK, v., a) a trece
in protocoUu; h) a face 'protocollulu; c) a
coUatiouâ unu acta; — protocyanitra, a.
f , (fr. protoojaHiire), primu gradu de
eombinationeacyanojreniulw,- protodia-
conu, B. m., (it. protodlMono)=f»-cÂi-
diaconu, prtnm dÎMonu; proti^uomra,
8. f., (fr. pratolliiOTore) , primu gradu
de combinatioDe a ftuoraim ; protogalv^
8; m., (&. protosale, d'in -]r&Xa= lapte),
primuin lapte allu unei muliere ce a
nascutu; protogeniu,-a, adj., (fr. prot«-
gint), primu nasciitu, produe^u sau nas-
cutu iuainte de ori-ce altu lucru; pi. f.,
pretogeniele, classe de auimali ce co-
prende infasoriele si polypii molii; pro-
togi/nia, s, f., (fr. proto^yne), specie de
gt&ait\i;protokndriodura, s.f., (fr.proto-
' itj drIodure),primu gradu de combinatio-
ne a iodurei de hydrogeniu; prototnar-
tgru a proUmarturu,-a, 8.pera., (fr. pro-
PHO. 82t
tomartf r, it.protouartl»), primu mar-
tyru : santulu Stephanu fu pratomarty-
ndu aestinistmdMi; protomedicu, s. m.,
(fr. protonideeln, it. protoHedlco), pri-
mulu roedicu; mediculn principale allu
casei domnesei; iiro^onotoriu, s. m., {ît.
prvtonotftfre, it. protouotarlo ), prîmu
notoriu : protonotariulu pcUrtan^uilui,
de aci si : proton(^ria=proionotariatu;
ţitprotouoUrlato» fr. protanotarUt), of-
ficiu de protonotariu;protonotariale, adj.
(it. protoBotarUle), relativa l^protono-
tariu; protopopa si protopopua. m., (fr.
protopapna, protopapej — ^putoicani;),
primu preutu, preutulu superiore si pre-
veghiatoriu in unu eercu de administra-
tioue basaricesca; de acf protopopesaa,
muliere a protopopului ; si protopopia,
B. t.i=protopopiatu, demnitate de pro-
topopa; proiopopesce, adv., in modu^To-
topopescu ; protopopescurd, adj., rela-
tivu la protopopu : oompetentia proto-
popesca, insemnie protopopesci; proto-
popire.-escu, v., a tace protopopu, a o-
nor& cu îanetioniU ie protopopu; — pro-
topathia, a, f., (fr. protopathle, d'in nâ-
^î^paaeione, morbu) , primu morbu,
neprodussu de alta morbu anteriore; si
ăăi.protopathieu,-a, (fr. protapathlque),
leliUva iiprotopatkia; protophosphura,
s.f,, (fr. protaphoBphore), primu gradu
de combinatioue a poaphinUui; si part.
adj,, protophosphuratu,-(i , (fr. proto-
pboHpbDrd); protophyllu, s. m., (fr. pr»-
topbflle, d'in y()XXov=:folia), prima fo-
lia a plantei, /bfia seminale; protophysi'
cu, s. m., (it. protoflste9)=^rof{)m«c2tc»,-
protophylu,'a,i,A}.,{îi. protophjte, d'in
iptn(iv=p1anta), primaintre plante, pri-
mu pruduBsu d'intre plante, si subst.pl.
protophplele, divisione a regnului vege-
tale, care coprende algele, muşchii, li-
chenii, etc. ; vegetali considerate ca
prime născute aUe regnului vegetale;
protoplasma, pl.-maie, (it. protoplaaB»,
d'in xX!i[)[i.ix=ifomiatione), materia se-
misolida, albuminosa ce conţinu cellulele
sau semburii si care e pre caile de des-
\ol\Aîe;i:rotopla8te, a. m., (it. protopla-
ste, d'in ;tXdon]c=forniatoriu) , prima
formatoriu, creatoriu; protoplaatu.-a,s.
pers. , protopUatui , (xpuioicXaTâ; , it.
=y Google
882 PBO.
Vr«t«pUsta, fir. pr«t*plaite* ăla likao-
ftfţ^formatn), primu formatu, craatu,
prima omo ; protopraxia, s. f., prota-
prula, (KptmKpttiCa., d'in itpUit^^M-
tion^. comp. ai fr. pr«t*praxle), drepta
pririligiata ftllu Dnni creditorîn; protor-
ganieu,-a. adj., (fV. pr*t«rf »ilqii«), care
eoprendâ primele vestigie de corpuri or-
ganice; protopsalte. si protopialtu , b.
m., (it. protoptaltc, d'in (|KU.nŢ)c=fian-
toriii),primiicantatoriiiallD unei baserice
însemnata, în specie, prima psiUtu alin
basericei patriarchale ; proteBdenitira ,
fi. f., (fr. protoB^KMlare), primo grada
de combinatione a âeleniulu; protoepa-
tariu, s. m.,(fr.protoipklhalre):=primti
spatariu. care port» spai'a imperatorin-
]m; protostUfura, b. f,,(fr. prctoaninire,
it. prfttosBirnrA). prima ţfrada de com-
binatione a stdfUretuî; protosf/ncellH,
9. m., (iTfiutoa&YxiXo;), gradu eoclesiaB-
ticQ in moDasterie; protothaUa. s. m.,
(fr. protftthalle, d'in daXXdc=bIastare,
eoltiu). primu ţestigiu de licheni; pro-
tofypu.'O, adj. a., prototipos. (fr. pr«-
totype, it. prototlpa , d'inTGicoc^r mo-
âelln,e83emplariu),primordiale:miM!e2Ie
protothype; ca snbst.m. reale: protothypu
pl.-e, modella , essemplaria originale ,
primuln essemplarin; metaf., unu pro-
totypu de inteUeptione si de virtute; de
&ei si : protothypieu,-a, adj., relativa la
proMhypu ca subst; protoverM>ra , b.
f., (fr, protoTArtibre), prima sau pri-
măria rertebra; de acf si : protoverte-
braie, adj., relativn Ia protovert^a;pro-
tovertebriforme, adj., (fr. protoTerMbrl-
(orme), care are /brina de protoeerfefrra;
protovestiariu, s. m.,(fr. protorestfalre),
primu vestiariu , mai mare preste ve»-
tiarii palatiului imperatoriuliii; ptAoxy-
du, s. m., (fr. protozjde» it. protassldo),
primu oxyău. primu gradu de oxydu ,
gradulu minimu de oxyda sau combina-
tione a oxygeniului; de aci si part. adj.,
protoxydatu,-a, (fr. pri>t«x;dâ); protO'
mugttia, B. t. , (fr. protoisuf ■« , d'in
Cso7ji.tt=:junetura), prima zeugma, (Tedi
acestu coventu) ; protogou ai protoeoa-
riu, s. m., (fr. protoioalre* it. pr*t*<««^
pi. pratoMi, d'in C>âov^ animale, Cwa-
(xovzzmnimâlcolD), primu typn d'io reg-
rao
nuln animale, care eoprende aniiuli d«
cea mai simpla stmetara; pi. pr(rfoao»>
riele, classe sau dirisione d'in regnnln
animale, ce eoprende snintalile de cea
mai simpla stmetara; pnrfu, s. m., (it.
prsto, fr. prou); a) in genere, primu,
mai mare; b) primo in ana arte; e) cella
ce in una t jpogrqthia, Biib ordinile mai»-
stralui, direge luoratoru ai laorarile ty>
pograbiei.
* PBOTBACTIONE, s. f., pntr«>tl«,
(it. pr*traiU«e); aotione de prs^gtre.
* PBOTBACTa,-fl . adj. part. , pr«-
tnetnit (it. protratt»), prolungata: K-
nia profraeta. fire protraete.
PB0TRA3EBE, protrtati si protrat-
sei, protrasiu si prabraetu , J., pretra-
here* (it. pretraere si pratrarre); 1. a
trage înainte; a trage in Teriee direo-
tione : satellitii protragu pre innoemie
la carcere; 2. metaforice; a) în genere,
a trage înainte, a duce, produce: apre-
trage cet>alahmina;Meprotrage tem-
pulu la vedere : h) in specie, «) a scote
la lamina, a d& pre facia. a desooperi :
a protrage mtrig^ miseBUoru; ţi) a am-
miiuÂ', ai in genere , a Inngt , .inteode ,
marf, prolua^ : a protrage veghiaeSe
peno dupo medtulN noptei; a protrage
pre a dou'a di ce e de facmtu futadi; a
protrage una Unia.
PBOTfiASSn,-ff, adj. part., pretraf •
tat, prolungata.
* PBOTBPPTICU,-o, adj. s. , pre-
treptleoD, (npofpeimiiâv, d'in KpmfiKUV
= îndemnare, admonere), ce serve la
admonere, ca s. m. reale, protreptieu-lu
^scriptu de admonitione.
* PBOTHICABII!, v., pratrieare , a
trică, a face ^ce=padioe, de înainte.
* FBOTBIMENTU, pL-<, pratrlmea-
tnra, buccate făcute d'in ingredieatie
protrite, d'in tooature sau piaatare.
* PBOTBOPU. B. m-, prat»p««,
(itpâTpomv); primulu mustu, ce curre în-
ainte de calcstnra aan atorgnra.
* PROTBUDEBE,^o(rKS( siprotru-
sei, protrueu, v., pr«trtidere, a trude în-
ainte, a impiuge, îmbrancf înainte; me-
taforice, a ammană, intardî&.
* PBOTBYGETU, B. m. , (xpmpom-
r^ţ, fr. pr*tris«t«), rla^aatater, ryi-
=y Google
FRO.
de«Utrtx, stellad'inconstellationea vir-
ginei, a cni apparitiooe prenuntia col-
leBanlu Tiiiieloru,('r[>u7dtv=a college stru-
guri).
* PBOTUBBfiANTE.adj. part. pres-,
K**>lM'*nB, (it, prtttaberaBte) , care
protvbera : artieulaiioHi protuberanţi.
* PBOTDBEBANTU, b. f., (it. »r«-
tikcraiift, fr, protuberanoe), Btatu de
protuberante : prott^erantie morbide sau
morboae; protttberantiete geuuehUom,
otseloru m genere.
* PEOTDBESARE, v., protaberare,
(ii. protoberare), a, ee infiă înainte, a
esBi prin infiare, a esf afora iaâandu-se,
a se \iiS.h:protuberacomitieleprefron-
tea amnâM.iti.
* PSOTUKBARE, v., prctarbare^a
tmrbâ sau împinge inainte, a imbrascî.
* PROTDTELA, b. f., prot«t«l«, of-
fioiu allu protutorelui.
* PBOTUTOKK,-tor»w,-a.adj. s., pro-
taUr,(it.pn>tntore, fr. protut«nr),care
tioe locuia unui tutore, oare gere in-
teresBile minorelui, csndu aceste-a Buat
oppnse cn alle tutorelui ensusi.
* PEOVECTIBILE, adj. , provecti-
blllH, ce se pote provegere, suscepUbile
de provectu, de progressu.
* PKOVECTIONE, s. f-, pr»T6ctlo,
Ac\iontăaprovegere:proveciione launu
gradu stiperiore.
* PROVECTU,-o, adj. part., pwtee-
tuM, inaiutatu : officiarn de currendu
proveeti; subst. provectulu la funetioni
mui inaUe; proveetulu etatei.
PROVEDENTE, provedsntia, prove-
dere, etc.; vedi : providente, proinden-
tia, providere.
* PROVEGERE, provessi si pr&ves-
sei, provessu si provectu, v., prorehere;
a vege, duce, carrâ înainte, a înainta, in
specie, a inaltiă, a promova, a redici la
una demnitate.
* PROVENIENŢE, adj. part. pres.,
proTtnlesB, (it. proreoleiite, si prore-
fiiemte); care provine : benele provenien-
ţe de la bonetatea lui Domnedieu; pro-
ducte provenienti fTin terri străine.
* PROVENIENTIA, s. f., (it. prore-
mlOH», fr. prorenaiee); l. provenire,
«BBire ei venire, derivatione; 2. in spe-
PRO. _ 823
' cie, locu de unde vino ceva sau cinevai
j si de aci : origine, fontana, etc. : merci
; deprovenientiasfy'aina;provenie»ti'aa-
i verei, documenteloru; eovettte de prove-
i nieniia suspeeia.
PROVENIRE, (se conjuga ca v. ve-
nire), V., provenire, (it. provoulre, fr.
provenlr); 1. a veni inainte, a essi afora;
j 2. metaforice, a) a se nasce, a se pro-
! duce : formose pasHoni provinu pre a-
: celle sesauri; fig. de unde provine reulu ?
■ de unde provinu tote calamităţile ? aee-
', sta-a nu provine ă'in ratione, ci d'in ca-
\ pridu; b) a creeee, si de aci, a essi be-
: ne, a prosperă : aceşti arbori provinu de
: sene; tote negotiele ii provinu, mie ne-
mica nu mi provine; c) a se arretĂ, a se
■ manifestă, a se petrece, face, intemplă.
PROVENITOfiIU,-<or(a, adj. s., pro-
( TenleuH, COK provine : errori proveni-
; torie (Tis imprudentia ; (vedî si prove-
\ nienie).
I PBOVENITU,-a , adj. part., venitu
d'in : merci provenite (ft» ticea terra.
PROVENTU, 8. m., prorentus, ve-
'■ nitu, productu : formostUu proventu allu
j grâneloru de estu tempu.
\ * PROVERBIALE, adj.. proverW»-
IIb, (it. proverbiale^ fr. prorerbUl); de
proverbiu, ca provcrbiulu : locutioni pro-
verhudi.
* PROVERBIARE, v., si
• PROVERBIALISARE, v., (it. pro-
verbUre, fr.proTerbUIlser); l.a face pro-
verbie. a vorbi in pt-overiie;— in aoestu
sensu mai vertosii form'a : proverhiare:
2. a face proverbiale, a trece în prtwec-
biu,— in acestusensumaivertoeu form'a:
proverbialisare.
• PROVERBIOSU,-a, adj., (it pro-
verbloso); plenu de proverbie : conver-
aatione proverbiosa, discursu prover-
biosu.
* PROVERBIU, pl.-e, proverbiu»,
I (it. pror.erblo, fr. proverbe), sententia
care trecundu d'in gura in gura a dere-
nitu populare si care in genere copren-
de unu sensu profundu : proverbiele eo-
prendu intelleptionea poporului; camue
saccidu, si peticulu, dice proverHulu; a
vorbi in proverbie; — proverbiele ■=zemiea
' proverbieîoru , carte a vechiului testa-
=y Google
M4 I«0 ^
mentu care eoprende ude coUectione de
proTerbie: — prin estensione : proverbiu
^>arabola. similitndipe.
• PBOTERTERE, proversi ai prover-
«î, provergu; sî proveriire, provertitu,
T., pr«Tertere; & pfirte, intorce, direptA
PBOVIDENTB, si proveăente, adj.
part. preş., preildeiis, (H. proTldentu
si pr»Ted«nte), care provede : omulu e
providente; proviăenti in toţi passH lom;
proviâenti de eonseeerUiele îueruh*i.
PBOVTDENTIA. 81 pt-orsdenfio, B.t,
prarldentUţ (it. proridenza, ai proTe-
demit fi"- proTldeaee, si prAmţance);
calitate, actu si fapta de prooidenie, si
a nome : 1. prevedere circniuspecta :
providenti^a vede d'inainte ce are se se
intemple, $i tea meastire itUellepte;a lu^
crâ fora provedentia; 2. sollicitndiiie ,
enra mare de ceva san de cineva : nu au
iemnu de patern'a ieaprovidetUio; 3. in
specie, suprema prevedere si volientia
attentîva cu care Domnedien conduce,
tîne si conserva tote în ordinea univer-
sale phjraica si morale : providenti'a di-
rina; si absoluta : proviăentVa ce ga-
iema lumea; eonsiliele, decretele, vdUen-
ft'a proviăentiei; fig. unu lucru sau unu
omu e providenti'a cuiva: acesta ăomna
e provtăentVa celloru indigend; spera si
crede, inse fii si tu providertti'a tea; o-
mului s'a datu ratiânea. ca prin ea se
ti fia singuru providetUia.
PROVIDENŢIALE, adj., (it. pro.l-
denilale, ft. provldentlel); de providen-
tia : mana providentitde, ocîu providen-
ţiale.
PBOVIDEKE, si prevedere, (se con-
juga ca V. vedere), y., prvTldere, (it.
pruvedert, fr. ponrrolr); 1. intrsns.,
a) proprie, a vedâ inainte, a vede depar-
te; b) metaforice, a)acaut&bene,aleuă
precautioni, a se fer(, a fi ca lenare a
mente : esii perdutu, daco nu- provedi ;
Domnedieu nu numai vede si seie tote,
ei si provede pentru toţi si pentru tote;
p) a av4 cura, sollicitudine de ceva sau
de cineva, a Ieu& tote mesurele de ap-
perare sau de indestullare, construitu
absolutu, cu dattvulu, dâromai vertosn
(HI (Jc, sau ca coDJunctÎTU : a provedi dt
PRO
sene, de eopiUî, de vite, de aUe casei,
de celle neeesaarie in callatoria;vei pro-
vede se nu lipsisea nemea ospetUoru;
unu ionti capitanu provede se aibă mt-
litarii fote celle nscessarie m una etpe-
ditione; s'a provedutu se nu ae inteti^şle
asia ceva; tu provede de tene, eoeupro-
vedu de mme, (ooniţara ai simpln : vedi
de copiUi, vedeţi de vite); 2. transit.,
a) proprie, a vedâ ceva înainte, în de-
părtare; h) metaforice, a vedâ de inain-
te in respectnlu tempuloi, a prevedi : m-
ainte de a mi se spune luerulu, presen-
tii si provedui singuru ee se intmplasse;
fortune, eaîamitati provedtde; precumn
gabernatoritdu unei nave prevede tem-
pestatUe, asia si capOanulu seproveiUa
insidieh inimicului; p) a pară, prepari,
procura, a av^ cura de a face tote celle
necessarie cniva seu la ceva : a provedi
pre caUatori cu tote eeUe cerute peiOru
una grea si longa caile; venaiori pro-
veduti cu ceUe necessarie la venatore;
armata proveduta bene eu de tote de câte
are lipse; a se provedi pentru Orna; a
si provede lemne, ' sau a se provedi cu
lemne de ierna; a proveăi armat'a cu
vietuaUe.
PBOVIDITOBnJ, si provedUoriu,-
târia, adj. s., provlsor, provldeas» (it.
proredltore); care ^Mwede .- proveditoriu
de copilli, de curte; proveditoriu gene-
rale de vidualie la amu^ vedi si : pro-
risoriu, providente.
PROVIDU,-a. adj., protldn», (it. pre-
Tldo, fr. proTlde); care provide, in În-
semnarea larga a acestui coventu : Dom-
nedieu dede omviui metUe provida de
celle fiitorie; natur^a provida face ani-
malile feroci pucinu fecunde; omeni pre-
cauţi si provvdi; se fmu providi deinte- '
ressile publice ca si de alle nostre pro-
prie; providu gt^iemiu, provida admi-
nistratione; — providu dice mai multa,
in unu sensu, de c&ta providente, si ea
atfttu mai muitu de cfttu previdente.
PBOVINCIA, 8. f., praTiaeU, (it.
proTlnela, fr. prorlnoe» d'in pro-vinee-
re); l. proprie, t^rra învinsa si suppasa
altei tcrra : pentru anticii Romani pro-
vincie erau terreie afora d'in ZtaH'a sup-
puse ăontinahonei romanej provmeU
=y Google
PRO;
pretorie,e(m8«hri; provineieîe imperMui
tOtomanu; 2. metaforice, a) re^one, ţi-
nuta, deapartimentu iasemuatu d'in a-
na t^rra, mare diridoae gnberDamen-
tale ; a imparii terr'a t» patru provin-
cie; h) oppositu la eapiioîea («re» : a
^of m una cetate de provincia; e) op-
posita la eeiate, io genere : cetatea si
provinei'a, provmeiele sicapitaiile lom;
d) proTinoia^offlciu, sarcina officiale,
ranctione, si in genere : sarcina, oegotîn,
affiioere, oceupatione : care e promnefa
iea ? proviud'a mea e una d'in ceUe mai
formose; provinei'a lui e parasitismulv;
a leuâasupra-si grea si delicata provin-
cia; a voatra e provinei'a de a scrie si
invetiă in publicu.
• PROVINCIALATU, 8. m., (it.pro-
TlielaliU), YoAi provineicde, cotra finitn.
• PBOVINaALE, adj., (it. pmtIb-
«lale, fr. prwTiaeUl); relatÎTU la pro-
vincia : admnistratione provinâate; in-
teressi provinciali ; promtntia provînr
dale, portu provinciale, âmeni provin-
ei(di; BÎ subat. a) unu proinnâcde, pro-
vinekdii; provincialile, locuitoriu.-tliria
în provincia; portu de provinciale, de
unu sau de una provinciale; b) snperio-
re religiosQ io nna provincia : parentele
provineiale, — de at^ ; provincialatu ^
demnitate de provinciale.
•PR0VINCULI8MU, e.m.i(fr.pro-
TlneUlIane); particnlaritate de provin-
cia in portu, veatimentn, etc., sî mai
rertoBu, in pronunţia, in accentn, în
construotione, etc, idiotismn proffmeiale.
• PROVISERE , provisui, provistUu,
si provistu, V., prsTlsfire, (d'in provisu),
intensim d'in providere, a rede înainte;
departe ca mare attentione, a se nitâ
inuntecn leuare a mente; a cercetă,
consideră, lena a mente.
• PitOVISIONALB, adj., (it. pr«T-
rlitonalfl, fr. prorlilonnal); da provisio-
ne : conventione provisiotude ; vedi si
provisoriu.
• PR0VISI0NABE,T.,(it.pr»Tfl8lo.
■are); a dă, procură, face provisione de
vietnalie, (vedi si compositulu approvi-
sionare).
• PBOVISIONABIU,-«, adj. a., (it.
pr*TTlil*il«r«}; relatam la provisione
PBO 826
de celle neceasarie, ca snbat. cellu ce
procura provisione, TÎotaalie etc.
• PROVISIONE, B. f., pr*Tlsl«» (it.
proTrlsUne, fr. praTlalon); actione de
providere, 1. in genere: o) providere aan
prevedere, vedere de mai inainto .- pro-
visionea mentei omenesci, a lucră fora
provisione; h) precautione; c) ordinatio-
ne; mesnra leuata înainta ca temperaria
înainte de meaur'a definitiva ; d) cura
d'inainte, preveghiare, procurare de me-
diele neeessarie pentru ceva sau coniac
ceva, si in specie, procurare de victnalie :
provisione de arme, de fuOretiu pentru
armata, de vietuaiie pentru iSrna, de
lemne pentru totu annvUu; de acî : 2. me-
taforice, cu senau concretu, provisione
^collectione de celle necesaarie la ce-
va, si prin estenaione : mulţime, co-
pia, abundantia, etc., a) in generale :
mare provisione de îns^umente I>eUiee,
de munitioni; provisione de idee, de spi-
ritu, de covente, de espressioni; protn-
sioni de nmie merd; b) in specie, mulţi-
me de victnalie ai de alte luernri neees-
sarie la economia.
• PEOVIăORATU, a. m., vediprori-
xoriu snb 2. a.
• PEOVISORE, si pro««Ofi«,-8ori(i,
adj. a., prorltar» si provlsorlus; (it. pr*-
Tlsore si prAvrlaerlo, fr. proTl«e«r> si
proTisoire); care provede sau serve a
provedere, 1. in genere : provisori da
ceUe ce au se se intemple; provisoriulu
eopiUihru, provisori'a copiUeloru; pro-
visoriu de arme, de vietuaiie; 2. in spe-
cie, a) provisoriu =: capu alin unui in-
stitatu, collegiu, lycen etc.; de acf si s.
m., provisoratu, (fr. proTlBorat)=roffioiu
de provisoriu; b) provisoriu =zprovedi-
toriu de celle necesaarie, mai vertosu de
victnalie la armate, la case publice aan
si laca3eparticularie;cJpr{wt«oHu,-a:=
tempoiarin, transitoria, care nn e defi- '
nitivn : gubemiu provisoriu, legeprovi'
soria, directori provisorii, professori
provisorii, dtepositioni provisorie oUe ,
unei lege.
• PROVISD,-a, adj. part., prtTlaat,
(it. prorlao ei profTlao), 1. ca adj. ar-
me provise de tempuriu; la idee provise
nu voru Up^ espressioni eopioee; mU-
=y Google
«» PRO.
tia provisa eu de tote; evenimente provi-
se CM »mUu înotnfe de eventvAu lom;
2. ca subst. m., a) abstr., provi&ulu cel-
lont fUtorie , provisuîu parentiloru de
sortea eopUliloru; b) ce se provede, câta
w provede, (redi si provisione cotra fi-
nito) : pronaidu pentru ealie aaiâ de
imdehatgata.
*PBOVOCABILE,adj.,pr»TWal>lllii,
(it. pr«T»e«blle); care se pote aaioni
provocare : vimitu promcabile, Ptotu
proveeaînle. nataraprovMobiie lamenia.
• PEOVOCABLU, si provocdbulu.
pl.-e, pr«T««abDlaBi; vocaMu in locii de
altu voeâbutu, coveotu in locu de altu
coventu.
• PROVOCAMENTU, pl.-e, (it. pr«-
r«euient«); actione si effdcta de provo-
care; provoeaniente la jocu, la lupta, la
certa.
•PEOVOCANTE, adj. part. preş.,
pr«TO«aiis, (it. proraeante); care provo-,
ea : eovente provocanţi la urra si la re-
bellione.
*PBOVOCABE,T.,proTaoâre, {it. pro-
vaeare, fr. proTaqner; — d'în prO'VOCare);
1. proprie, a vocâ sau cbiami, striga iu-
ainte, afora : provoeatipre eelli ^ininirui
nwor'o provoca soreîe se resara; 2. mai
TertOBQ metaforice, a chiamă la jocu, iu-
treoere, c^rta, Inpta, etc-, si de acf : a în-
TiU, interritâ, atlitiă, amtnatiă, indem-
ai., pune in missicare, etc. -.aprovocâ la
lupta derepia, la batcdia , la Jocu in
carii; a provocă cănii conim străini;
a provocă pre toii la lucru si adju-
torw; effensele provoca curte. urte. dis-
cordie; saratwele }>rovoea stomaeulu;
greti^a provoca vomitu ; a provocă appe^
tiiulu, greti'a ; în specie, provocare=ap-
pellare, si reâ. a se provocă : me pro-
vocu la judeeafa vostru, a se provocă la
auctoritati solide.
• PROVOCATIONE,e.f.,pr»TocatU,
(it. proTooaiionet fr. praToeatlaa); ac-
tione ie provocare -.provocatione la duel-
lu, provoeationi insuUatoric ; provoca-
tione la urra, la lupta, la bătălia ; fora
provoctUione sarein spinca^ea tneâ si me
arrunca Ui pamentu ; provocatianc la
auctoriiali, la instantia supcriore de la
aWa it^eriore ; provoeatiom a stomacu-
_^5?-
lui, a appetHului; a resputiâe eu semge
■rece la provocationile inimicHoru.
* PROVOCATIVU,-a, adj., proTooa-
tiTUBj (it. proTOuatlra); aptu a provoca-
re : essemple provocative la relle.
* PROVOCATOEE,-/ri«, si
* PR0VOCAT0RrU,-*<>m , adj. a.,
prD»e»t«r,-triK, si proraeatorlui, (it.
prtToealore ar pr«r»flat«rlo, fr. praf*-
eatear si provocataire) ; care provocă
sau serve a provocare .- mare provoeato-
riu si attitiatoriu de turbtma^; provoca-
torii popondui la rebdlione ; provoeato-
ritdu teu ladudlu: beuture provoeatorie
de appetitu ; superbia provocatoria ; co-
ventu provocaioriu.
* PROVOCATU,-a. adj. part., prate-
eatnH, in 8.Terbolui.
* PBOVOLARK, T., pMTolu-e ; a vo-
lâ=:aborâ, a louă sboru înainte; a essi,
veni, merge rapide.
* PROVOLVEEE, (se conjaga ca v.
volvere), v., proTolrere; a tioZee sau «ol-
he inainte: a duce, inibrancf volvendu;
reU. (4 se provoive-=& d& in genucbi ; a
se arrunca si volve inaintea cuiva.
j ' PROXENETICU, proxenetu, prox't-
mare, proximitate, proximu, etc.; vedi :
prossenetioi , proasenetn, prossimare ,
prossimitate, prossimu.
PRU, prep., pta, pentru.
PRUDENTE, adj., pruda»*, (it. pru-
dente, fr. iirndentţ — sourtatu d'in }ir{>t!i-
dente); 1. care vede ean scie d'inainte,
care provede, e providente: celli prudenţi
prevedu ce are se se intemple ; 2. meta-
forice si speciale, a) care ecie unn ce.
Iu counosce a fuudu, versatu, espertu in
ceva : prudente de miliţia, prudenţi in
astronomia ; mai allessu : prudente in
jure sau dreptu, Bi de acf : Jurepruden-
te=:juriprudente, jurisprudente ; b) Bci-
ente, cu scientia, cu conscientia, cn in-
tentione , cu precogitare : prudente si
dede mortea; c) intelleptu, inse diiferitu
de sapiente : eellu prudente are bonu
sensu commtine siiumineindesliUlaiorie
siire a se porta bene in diversele impre-
giurari oile vietiei; cellu sapiente e filo-
sofu, si vre se scia căuşele si rationik
lucruriloru; omulu prudente e prccautu
si adese preponUoriu; sides^e luorari:
=y Google
PBO.
eotuiUe prudenţi, planu prudente, faj^a
prudente, passu prudente, urmări pru-
denţi.
* PBUDENTIA, s. f., pradentla, (it.
fradeiua, £r.prQden()«);calitatedef>ru-
ăenie : prudenti'a serpiloru e proverhia-
ie; prţ^entiainA'e0u=:jureprudentia,
juriprudentia, jvri^rudetUia ; pruden-
tia de artea mUitaria ; prudenWa con-
> aia, w« ttllessu, in sâenU'a de a dÂa-
iinge benele de reu, addevendu de men-
iioue; prudenti'a stralwee in (diegerea
eeUoru bone d'iH eeUe rette ; prudenWa
« addeverat'a arte de a viue, preeumu
tntdicin'a e artea de a vindecă; in tote
te lueri eu yrudet^a : se te porţi cupru-
dentia, se vorbesci cu prudentia, se am-
hU cu prudentia.
* FBUmA, B. f., pnlaa, (it. rri(M);
brnina grossa, bnuns io genere, nene ;
geră, &igD.
•PEţJINOSU,-«. adj., prulnosHR}
pleou de pruina .- nopie pruinoaa; eria
pruinoaa; ponte pruinose.
PBUNA, B. f., prunamt (it. pruna» si
prugao) fi. prune); potDft, fructa de pru-
nu:mu8tu de prune, spirit de prune.
PBDNABESSA, s.f., vedi prunariu.
PBUNABlA, B.f., vedi prunariu.
PEUNABIU.-o, adj. b-, (it.praa«J».-a);
relativa hiprune, mai vertosD ca subst,
eellu ce cultiva sau vende prune; fem.,
prvnarea$a;~prunaria, prune mnlte;
locu pluntato cu pruni.
PRUNC£SCE, adv., raerlllter, lu-
fantlav nore; in modn pruneescu.
PBUNC£SGn,-a, adj., pn«rllli, de
pruneu : etate pruneeaca, jocuri prun-
eesci.
PBDNCIA, B. f., infantil, poarltU,
etate Ae pruneu .- in pruncea vostra; a
essi d'in pruncia ai treee in copillaria.
PBCNCIBE,-csctt, V., l.îutrane.. in-
ranttam aţeie, a pertrece, a si face prun-
ciră : cu eâti amu pruneitu noi, toţi au
peritu ineo de teneri ; 2. trans. , lufan-
ten edneare, a cresee unu pruneu .- eu
te am ptitneUu; e hene ca mamele sin-
gure se si pru.ncesca copiUii.
PBDNCU,-a, 3. personale, Linfani,
paer,fetu umanii mica, copilluprecandu
e ia paotioe, sau canda e de curreadu
nascato, portando aceUu-aBi onine, pre
cfttu suge Utîa : pruneii saltara in pân-
tecele mameloru; a nosce prunci 81 prun-
ce; a hattetâ , vaccină prunăi si prun-
cele; de prunca a dă semne de muita in-
teUegere; mente de pruneu; fitieapruncH
aeesti-a; iunoeentii ai eandidii prunei,
candid'a ai aeren'a fronte a j^runoidui ;
2. prin esteneione, likerl, prole*. pner;
nagcntu, feta allu cuiva, sau. inraBpee-'
tnlu etatei, copillu, omu de tottt tineru,
de fragila etate.
PBDNCUCID.-*)ti.-a, s. pers., infan-
tHlnB, pneronlns, (teminutivu d'in prun-
eu, de aci BÎ : pruncuctoru Ban pr«n-
cusioru.
PBONCULLBTrD,pru«CM«(iru,prtt«-
cutiu; vedi pruneudu.
PBDNETU, pl.-c, prnuetum. (it. pru-
neto), locu plantatu cn pruns.
PRUNU, B. m., prnnne, (it. pruiţn»,
fr. pronler); arbore, pomu ce da fmctele
nomite prune : pnmt selha^i.
*FBUBIGINE. s.f., prorlgo, (it.
prurlglne);ma&carime mare, neaufferita;
roia, scabia : pruri^tne ăepelle; fîg.
pruri^ine de acriaau, de voluptăţi,
* PBURIGINOSU,-a. adj., prnrlRl-
noBDs,pleitudepnir(^tne,rdiosu;metaf.,
Inbricu, lascivu , uestemperatu.
* PBUBIBE, V., prnrlre , (it. fxnl-
re), a sentf naspQsa mancarime : mi
prureaee peUea; me prwescu palmde;
metaf. prtweace de a serie, de a ae in-
sorâ.
* PRUBITIVU,-a, adj., pruritlTu»,
ftptu a produce pruH^ne.
* PBDBITU, 3. m., praritoa, (it. pro-
rlto, fr. prnrlt), mancaiiine : prtiritu
de palme; prurituliu de a scrie, de mari-
tatu, de desfrenari.
♦FRTTANEU, a. m. , prjtanenn.
(;c[>i>TccVEîav, fr. prjtanâe, it. pritanea) ;
j ediScin, palatiu io cetăţile grecesci, onde
Bc adunau si oepitau prfftanii, si unde
I se ţineau si nutrieau eu spese publice
1 bărbaţii ce bene meritau de patria.
I « PRYTANU, s. m.,prjUnesBiprj-
f tanls, {itptycasviz), un'a din celle mai mari
' demoiUtl in vechiele cetati grecesci.
* FSALLERE; sau sullere, v., ptal-
I l0re»(t{KlUB[v),acanU,Biin8pecie:a^8
=y Google
m P5A.
eanU d'in instrameote cu corde , d'în
citară, etc.; b) a caotĂ psalmi, a cant&
basericesoe.
• PSALMA, sau saJma, pi. psalmate,
pMlna, (4i^XiLa),cantud'ia instrumente
cu eorde, cautu basericeacu, bymnu re-
ligioBu; vedi si psalmu.
• FSALMISTU, sau salmistu, s. m.,
pvalMlBta, (<|»«X[U(in];}, oompositoriu sau
eantatoriu de psalmi : paalmsitdu «e
âiee ab8<Autu Daviăe.
» PSALMODU, sau salmodia, s. f.,
pialnodla, (<ţ<aX[U|>SEa, fr. psalmedle, it.
paalmodi») ; 1. cântare, modu de reci-
tare a psalmiloru si altoru lectore base-
ricesci,- 2. metaf. modn de a lege , re-
citi, deelam ei cbiaru scrie cu mono-
tonfa.
» PSALMODICU sau s(dmodiai,-a.
adj., (fr. pBftlmodlqne), reUtivu la psnl-
modia : cântare psalmodiea.
• PSALMODIABE, sau saimodiare,
T.,(fr. pgKlmodler); a face psalmodie, a
caută, recită psalmi si alte lectore ba-
sericesci; fig. a caută, lege, declamă, re-
cită .co monotonia.
• PSALMOGBAPHIA , psalmogra-
pAiCH. vedi pstdmographu.
• PSALMOGBAPHU sau scdmografu,
s. m. person., pislaiOKrsphni , (<]iaX[i.o-
ţp(fcţoc)i scriptoriu, compositorîu de
psalmi:— it aci : psatmograpbia, s. f.,
(fr. pHlmftfrraphle), arte ăc\ psaîmogra-
phu. =comp03itoriu, coUectoriu, com-
mentatoriu de ^aalmv.psalmographicu,-
a, adj-, (fr. psftlmoţraphiqoe), relativu
\Apaalmoffre^hu sau la psalmograpHa.
PSALMU, sau salmu , e. m. , psal-
nng, (ţaX(M}c, fr. psaimei it. Halno),
eantu, hymnu religiosu, în specie, cautu
religiosu biblicu : psalmii se atribuu, in
mgre parte , lui JJavide ; palamii de
air'a, de demaneti'a.
PSALTERIA sau salferia, s. f., si
PSALTERIUsausalferiu. pl.-e,pgal-
ttrinn, (4i(xXnJpiov); 1. instrumentu cu
corde ^^entiu psallere; 2.Crinticu,hymnu
de cantatu cu asseminea instrumentu ;
în specie : 3. collectione deh;mni reli-
gioşi, biblici, celli 150 de psalmi attri-
bniti in mare parte lui Davide.
PSALTICIA, B. S., vedi ptmcu.
P8ALTICU, sau 8allieu,-a, adj., re-
latîTU la psaltu : artea piMica; ai absol.
pga!tte'a=artea de a caută basericesce,
nomita si psdticia, (<{iaXnxia),
PSALTO, sau soZfu, s. m. , psaltm»
((|>iiXn];) cantoria de psahni, in geuw«,
cautaboriD basericescu : pscitU metro-
paliei.
t PSAMH-, si psammo-, (d'tn gt.^i^-
(IOC =: arena), in derÎTate si composi-
te Bcientifice, ca : psammitu, s. m., (fr.
pBaniBtte), specia de p6tra, c<Hnp08ita
d'in gresse si d'in argilla; de acî : pscmi-
mUicu.-a, adj., (fr. psaramltlgiie), rela-
tivu Ia psammitu, ca subst. m., psam-
mitieu, genn de inascte coleoptere; ptam-
m6biu,-a , adj. s. , (fr. pgaBnobl«r d'in
pEoc = vi^tia), care vine in cwena; ca
subst. m , pAuwno&iuIu, genn de con-
cbylie biralre; paammocolu,-a, adj. s.,
(fr. pBaBBoevle, d'in coIere=: locuire),
care locuesce in arena; ca s. m., psam^
moeoUt-lu, genu de couchylie ce oopren-
de mai multe specie de psammobit;
psammophide, s. f., (fr. psammophide),
genu de şerpi; psammosavru, s. m., {tt.
paammoBBiire), genu de sauri, psammo-
8tiu,-a, adj. s., (fr. psaunoat^e, d'in
&aT£ov=OBsu), care are forma de ossu ;
s. ffl., paammosHu-lu, agglutinatn de s-
rena cu forma de osbu; pscmmottu , s.
m. , (fr. pBBmmot^e) , genu de 'concby-
lie bivalve, cari au mare asseminare cu
paammobiele; psammothermu, s. m., (fr.
PBBmmotheme, d'in ^pgj.7] = căldura),
genu de iusecte hymenoptere.
* PSECADE, 8. f. , pseeas, (iţexic ,
fr. pBâeade); serva, care făcea si împle-
tea părulu domnei selle la Greci si la
Romani.
* PSELLISMU, s. m., (fr. psellIsMe,
d'in i{ieU.(ici=balbu); nome genericu pen-
tru defectulu de pronunţia.
* PSEUDALCANINA, s. f., (fr. paei-
dalcanine); materia colorante roşia.
* PSEODANCHDSA. s. f., p^endaa-
chnsa, (<ji£QSaY^0Qoa); planta.
* PSEDDAPOSTOLU, s. m., paeada-
poaUlBB, (<|i£uSan<i(7coXo;); apostolu mCD-
tionoau, (vedi pseudo).
* PSBDDBNCEPHALIA, s. f., (fr.
paendeie^pkalle, d'in <{«Qfii)(:=llieiltîo-
,y Google
DOSII, si l7xiyaXov=cerebru); nionstnio-
sitate produssa prin preaenti'a unei tii-
moti vasculoâa in locii de cceieni ; de
acf : pseuăencephaUeura, adj., (fr. pseu-
dflB«6phAlIqiie); relativu la jjseu^nce-
phaiia,-3aa la pseudenixphalu; pseuăen-
C6phtUu,'a, adj., (fr. p»«iid«nc6ptiale);
care are pseudencephdlia.
*PSE0DIS0D0Mir,-o,adj.g.,p8endi-
••doinas,(<{ieD&<Kidotw;, fr.paeodIsoiliiBe,
d'iinj)si>8i^ţ^falsu, mentionosn, 100?=
ecale, si S^toţ^casa, edificiu); edificatu
in modn inecale, cu serin de petre sau
serie de caramide inecali; a. m. reale;
subst. pseudisodomu-lu^zBiiQc&lione CM
serie inecali de materia.
t PSEDDO-, (d'ingr. <;)si>8:^«=falsii,
mentionosu, sau (jieoSoti^inentioDe), in
composite , mai rertosu scientificâ :
pseudoanioninu, a. m., psAndn-antonlitns,
AtUoninu falsu; pseudoacacia, s. (., (fr.
pB«Bda-*cMU), acacia falsa; pseudoaco-
nitu, a. m., (fr. pMudo-aeontte), genu
de plante d'in famili'a raouncDiacieloru;
pseudoaliasfrw, s. m., (fr. paeado-albâ-
tre), specia de albastru mifatatu; paeu-
doambrosia, s. f., (fr. psendo-ambrosle),
specia de planta; p^endoame^A^^n, s.m.,
(fr. psendft-anithjBte). specia de ame-
thjsto, spatbu nolociu; psevdoarenor
durd, ftdj., (fr, psendo-ar^nutie), care
sâmina Dumai cu una p^fcra aienacia ,
fora se si fia; pseudobasaltu, s. m., (fr.
pfleKd*'lMs«Ue), p^tra ai^illâsa; psai-
dobertfUu, s. m., (fr. psendo-beryi), car-
tiu verdin; pseudobîeptia, s. f., (fr. pipu-
d«-btep>l«, d'iD 3^^U=Tedere), nome
genericu pentru defecte de vedere^ pseu'
dobusBu, s. m., (fr. pseodo-bDxni), spe-
cia de planta ce sâmina cu biisanlu;p8eu-
docathcîicura, adj. 8., (fr. piendft'cath»-
liqifl), catholicu falsu, mentionosu, pre-
făcuta; pseudodiristu, s. m., pseudo-
ehrlBtns, (^ristu falsu; pseuăochryso-
lithu, 9. m., (fr. p8eud«-ohrj8oltthe),
specia de patra ce s^mina cu chrysoli-
tbulu; pseudocoia, a. f., (fr. pBeudoooIe,
d'in 4x(nj=:audiu),nomegenericu pentru
defecte de audiu; pseudocotyledoniu.'C,
adj., (fr. tiHendo-eotylldtnti), care pare
a &y6, fora se aibă, cotyledoni, snbst. pi,
pseudoeotyledcmiele, divisione d'in reg-
milu veţŢetale,carecoprendeliclienii,etc.;
pnendorri/stallu, a. va , pl.-e, (fr. psev-
iU-crt>tal), cristallu cu forme diferite
de alle typiilui de care pare a se tini ;
liseudocyese, s. f., (fr. pneodo-cjisejd'in
xoTjatc— ingrecare), falsa ingrec^e;p8eu-
dodnmanfc. s. m., (fr. psendo-dlanant),
adamaote falsu; pseudodieta, a. f., (fr.
pseudo-dlâte), dieta, adunare falsa, ille-
gale; pstwiodiptertt,-a, adj. s., paeads-
dlpt«>r*!>, (^euSo8(fftepo<;, fr. pseudo-dlp-
tdre, d'io £k=de doue parti, si icxsp6v
=8ripa), Torbindu de edificie, cari pani
a V16 doue serie de columne ; pseudo'
diaconu 9. va, paeudo-dlaconiit , dta-
conu falsu, neaddeveratu ; pseudodU-
tamnu, s. m., psendo-dietaMiion, fal-
su dictamuu; pstt^oed^cu.-a. adj.,
(fr.psoDddotirlqne), TOrbindu Aipolyedre
sau corpuri poliedric-, cari au faciete
A99,i-^gn\2t^;psătdoepiscopu, s. m., psen-
do-eplscopnw, (^e'^SEJutaxoxoţ), episcopu
falsu, neaddeveratu; pseudofragmwio:'
r\u,-a, adj., (fr. paeado-rrtfmenUtre),
care pare fragmentarii); pseudo/iavu.-a,
adj., pBeDd«flarns> care nu e curatu flavu :
colorcpieudo/laoaipseudognathu^a, adj.
9., (fr. psendoKnathe, d'in ţV(idor;=:fal-
ca), care are fal.se fklci; subst. pi. pseu-
dognathele, divisione d'in regnulu ani-
male; paeudographu.-a, adj.s.,(fr. psaa-
a»Kraplie, d'in Yp4yEtv=8criere), care
scrie mentioni, sau care face scripte fal-
nez^piastoffrapbu; de aci si : pseudogref
phia. s. L, (fr, psendo^raphle), arte de
pseudographu; pseudographiiM.-a, adj.,
(fr. piieDdaţrapblqne), relativu la paeu-
dograpkia, sau la pseudographu; pseuda-
iwermapkrodismu, a. m., (fr. psendaher-
Btaphrftdlsnff), hermaphrodimiu foraes-
cessu allu partilom; de acf si : paewh*
hermaphroditu -a , adj. s., (fr. pieada-
bermapbrodlte), care e in stătu ăepsea-
dohermaphrodîBmu ; paeudohgdropisia,
s. f., (fr. pseadohjdroplHfe), falsa Ay>
dropisia; pseudolii^«,-a, adj., psendall-
qnidus» care pare a caire,fora se cuira;
pseudologia, s. f., (fr. psendsloste), vorba
falsa, mentione; de acf : pBeudoJogu,-a„
adj. 3., (fr. pseadolaţvfl), care spune men-
tioni; pseudologieu,-a, adj., (fr. pieid*-
l«s1qae), relativu la p$eud<^jfu sau la
=y Google
m^ PSE
pseuddlogia; ţBe«domalctchUu, 9. iD.,(fr.
psendcmâlaehlte), petra ce pare mala-
ehUu, cupru fosfatată; pseudomediat s.
m., (ît. PHendotBedloo, fr.ptieiida-intde-
eln), medicn falsu, medicastru; pseudo-
mem&ratM, s. f., (fr. paendo-nembrMe),
falsa membrana; pseudomole, s. f., (fr.
pBoudo<n6le), falsa mole d'in matrice,
buocatade mole; pseudomorphura, adj.,
(it. pieadoraorfo, fr. piendomorphe, d'in
|iop<p7]=forma), care are forma falsa, un
a sea, ci stiaiaan cristdle^eudomorphe;
in acelln-asi sensu si : pseudomorphicur
a, adj.; pseuăomorphina, s. f.,(fr.pBendo-
in«rpliliiej, materia ce a^mina cu mor-
phin'a ; pseudomoTphose, s. f., (fr. psea-
d«nnrpliaBe), stătu decorpu psettdomor-
pMcu, corpu pseuâomorphu , eristalla
prodosBU prin conrersionea saa decom-
positioDea parţiale ori totale a altei masse
ce si a păstrata form'a avuta inaiote de
conversione; pseudomyrtu, s. m., (fr.
pMidff-mjrte), arbore ce s^mina cu myr-
tviu, mi/rtiUu; pseudonarâu, s. m., psea-
donardag, (ţsoSJvapSo;), nardu neadd»-
?eratu; pseudonormale, adj., (fr. psen-
dv-normale), care pare normaU, fora se
fia ; pseOdonymu.-a, adj, s., (fr. pMaiv-
nyn*, it. pieadOnino, d'in S^ofiA^no-
m«), care are nome falsu : scripte pseu-
donyme, dictianoaiu pseudanynm, ca no-
me de auctori soambate, neadderarate ;
ca s. m. reale: pseudonymu-lv , nome
foiau : a si ptAUoâ scriptele suh unu psea-
(JonyfflH ; de aci : pseudonynifa, s. f., (fr.
p*«Bd*Drmie), stata de pseudonymu, a-
bitudine de a ei publică scriptele, ope-
rele sub nome falsu ; paeudopatu, s. m.,
psendopatDoi, {^sa56ttfi.xov), podudecasa
falsu ; pseudoperipneumonia, a. f.,(p9eu-
doperlpneuBonle), falsa pert/meumâma;
pseudoperipteru.-a, adj., paend«pertpte-
ros* (({lEuSoTcspEncspoi;, fr. paeid«-perlp-
tfcre), vorbindu de edificie, care pure in-
congiuratu cu columne, fora se fia ; abaol.
s. m., pseudoperipferulu, edificiu cu pe-
rijţteru parutu; pseudoperistt>mu,-a, adj,
8., (fr. pseodoperlstoMe), care pare a
Ai6 unu peristomu, vorbindu de îicAeni;
s.m. reale: pseudoperistomulu, peristo-
mu currendu paritoriu la licheni; psea-
d(^hâippu, s. m., pseado-phlllpp», Fi-
ţ lippn falsu; pseudophthiăia. s. f., itt.
; piendophthlsln), phthisia falsa; de aof:
, pseudophtkisicu,-a. adj.,relativulapsew-
I dophthisia; pseudopia, s.î., {îr.fteai*-
I pie, d'inâ^=vedere,oclu)aliuctnatione
I a YeiemipseudopUhecu, s.ni.,(fr. psevl*-
I plth#qiie, 7[{frY]£=:simia}, animale ce a6-
\ mina cu simi'a, specia de mimutia; pae«~
doplatanu, s. f.,(fr.|tBendo-pUtaHe), pla-
tann falsn; pseudoplenrena, s. f. , (fr.
p8«Bdo-plenrdste), pleuresia falsa; pseu-
dopneumonia, s.m., (&, psAuda-pnenai*-
nle), falsa pneumonia; de aci: paeu-
dopneum<micu,-aj adj., relativu \ipsem~
dopneutuonia; pseudopode, B,iy,(îr.9Bt,a-
dopode, d'in ;roQo, xo8dţ=pede), care pa-
re a av4 petiore; snbst. pi. pseudopodile,
familia de animali; paeudopolypu, a. m.,
(fr,p8eQda-pol7pe),pol;pa falsu; j»eH^-
poru, s. m., (&. pBendo-pore), semnn allv
atigmitulev,pseudoporphyru,'a, =pseu-
doporphyri(»,-a, adj., (fr. pieidv-ptr-
phjrlqne), care pare a porphyr<K=ptir-
pura, care are apparentia de purpura ;
p8eadoprasu,-a, adj., (fr. psendo-prate),
care nu e rerde curatu, ci pare namai
verde ; a. m . reale : pseudoprastUtt, petra
assâmine cu petr'a prasului; pKudo-
prismuraaipseudoprismaticura, adj.,
(&. pteodo-prf Bnatlqne), care are sau că-
piţa forma appropiatadeaunei prisma;
pseudoprophau.'a, s. pers., pBunlopr«-
pheta, (^ei)5o7cpoţ7jT7];, fr. psendo-pM*
phbte), prophetu mentionosu; de aci si f.
pers, pseudoprophetessa (comp.fr, pBea-
dv-prophâtesse); pseudopropheOa, a. f.,
pseodvpropbetla, propbetia mentionosa,
pseudopropheticu,'a, relativu la pseudo-
prophettt aau la pseiiăopropheiia ; pseU'
dorasia, a. f., (fr. pBeudoraBle, d'in Spaotc
=: vedere)=;pseMdopfa; paeudoregtila-
riM,-«,adj., (f^,pBe^dl>•regllUer),=ps«I-
do»orma^e; paeudorexia, a. t, (fr,piei-
doreslft, d'in5peS[ţ:=appetifcu, fame),ap-
petitu falsa; pseudoriAinu, s.m., (fr.
pBeudO'nibts), rubînu falsu, specia de ear-
tiu rosiu curatu; pseuăosaphiru, a. m.,
(fr. paeodo-saphlr), sapbiru neaddevera-
ta , specia de cartiu albastra; pseudoae-
linUfS.m., pBendoBeItiiiiiB,(<{tST>âo9£Xivov),
selinafalsa;;fsewio5maro(7âN,8.m., piei-
doimaragdiiB r {^Stxjfapa-ţSoi), smft-
=y Google
PSI.
ragdu falsa; pseudothyra, i. m,, paeudo-
thjmm, (t|jeuS6d^pov), usia faha aau ii-
Ria secreta, metaf. mediu secretu; paeti-
dotopazu, 8. m-, (fr. pscndo-topaie), to-
pazu falsu; specia de cartiu galbinii ;
ffsewiourdfinu,-», adj.,{pien(i«-urb«niis),
care nu e urbaau addeverata, ci aninai
imitatu , vorbindu mai allesau de con-
9tructiooi : case pseudourbanc ; pseudo-
zoariu,-a, ai pseudozou,-(^' adj.,(fr. pseii-
do-zftalre), caie sămeoa, fora se fia unu
animale ; ca subst. pi., pseudoeoariele
sau pseuăozoele, divisione de fientie or-
ganice, ce s^mina multa cu eoophylele.
t PSILO-, (d'in gr. '}itX(iî=iiudu), in
composite si derivate scientifice : psilo-
ătaristu, s. m., pill«c!tfaarlsta, (({iiXoxt-
daptonji;), simplu citariata, care cânta
d'in citară, fora se cânte si d'in gara;
psilogastru,-a, adj., (fr. psilogastro, d'in
Ya(Tn(jp=:ventre), care are ventrea mida,
fora ţera ; psilogloftu,-a, adj., (fr. psUo-
fl«tt«f d'in Y^iuTra^ilimba) , care are
fructe oblonge si foraperi; psihnoturc,
adj., (fr. psilonote» d'in v&ro^^spinare),
care are spinarea nada, fara peri ; psi-
iopode, adj., (fr. pallopode, d'in noui;,
xoStfi;=:pede), care are petiorele nude ;
psilasomu,-a, adj., (fr. pHllosome, d'in
(Kaţi,a=LCorpu), care are corpuln nndu,
mai vertosu, suptire si luciu ; subt. pi.
psiiosomde, familia de molhisce; psilo-
siachtt,-a, adj., (fr. psllnstachr^, d'in
9tii^ui;z=apicu), care are spice mici si
suptiri; psilote, s. f., (fr. psllftte), genu
de insecte diptere; psilolhru, a. m., psl-
lothraniţ d'in ^^iXcodpov, (fr. pillothre),
unsore depilatoria, care face se cada pe-
rulu si se remana pellea lucia.
* PSITTACABIU, psUtacide, psiUa-
cenu, psittaeinu, etc, vedî psiitaca.
* PSITTACU, 8. m., pslttacBs, (-ţit-
iaxoc)i papagallu, de adipsUtaiariu.-
a, adj. B-, (fr.pslttacare), relativa ^st^-
tae%, de regula ca subst. psittacwiu,
genu de psittacu; psittacide; adj. 9., (fr.
pslttaolde), care sâmina cn psiUaeulu:
ca s. ţi. psittaciâii-:=-hTa\lisi sau ordine
care are de typu psittaculw ; psiitacmiu
si psUlacmu,-a, adj. s., pHittacenuit, (fr.
pBittftcln), de psittaeu. relativula psit-
tacu : colori psittaeme, subst. pi. p$U'
PST.
sn
I tHf.inn sau psiUiicenii=^sittacidii; psit-
Ur.uin, s. in., (fr. p>IUa«iile), proprie
deminutivu d'in pst/iocM, applicatu inse
I la unu genu de pxittad de totu mici si
cn cod'a rotunda; psiUirostrurO, adj.,
(fr. p8lttlr4str«), care are rostru ca altu
psittacului; s. m., psittirostndn, genu
de paaseri eu rostrulu ea ailu paittacu-
lui.
• PSOA, B. f.,(^'i(x, fr. pBoa.s), lumbo
si museulu iumbariu ; unuia d'in celli
doui muBculi abdominali : psoa majore,
pson minore.
• PSOADICU, -«. adj. , (pso«4lcRf) ,
relativa la paoe.
• PSOITE, s. f., (fr. pHoTte); inflam-
matione a psoei.
" PSOBA, s. f., p«ar«, (^(âpa, fr. psa-
re); l. scabia, rânia; 2. genu de plante,
de licheni;~~de act : psoranthemide, a.
f., piorâiitheiii]g,('ji(upavdE[L(<), specia de
rosmarinu, planta; paoriase,(tr.pa*Ti»-
se), inâammatione chronioa a pellei ,
morbu ereditariu, fora inse se fia conta-
giosn ea psor'a eneasi; psoride, a. f.,
(fr.p90rtde)=psi?na8e; psoriBH,-a, adj.,
psorlcns, {^(api%6-;), relativu la psora :
medicamente psoriee; paoriforme, adj.,
(fr. psftrirormej, care are fdrmasaa ap-
parentia de psora; psorosu,-a, adj., sca-
biosu, rftniosH : peeore paorose.
• P8YCHE, 8. f., psyoke, (-Kij), suf-
fletu, principiu allu vietiei in omu; di-
vinitate prin care se personifici suffle-
tuln la antici; de acf, statua cerepresenta
acâsta idea;— genu de insecte lepidop-
tere nocturne.
• PSTCHICU,-a, adj., {^iraz), re-
lativu la snffletu : facttltati psyehiee;
morfn paychioi; de aci si adv. piyiMee,
(^Ifoj^xaţ), in modu psycfticw.
• PSYCHISMU, 8. m., (fr. p»7oWb«b),
systema dupo care sufâetulu ar fi unu
flnidu psţ/chicu : psgchismulu nu e de
câtu materialismu aseunm sub unu no-
me străina.
• PSTCHISTUj-a, adj. s., (fr. psy-
ohiste), care admitte doctrin'a psyehis-
mului; de aci si ; psychi8^cti,-a, adj.
tPSTCHO-, (d'ingr.4,uxTi=s"''fl«'«>'
in composite si derivate mai vertosu
scientifice : paţfiătagogia, s. f., (fr. ţif-
=y Google
efa*ţ*;i«i d'in Ji^u^iJ = ducere , condu-
cere), a) ceremonia, proceasione eu scopu
de a impacă sufSetele eau umbrele mor-
tiloru; b) pretensa potere magica de a
evoca snffletele'mortîloru; c) recreare,
readducere la vi^tia a unui omu cadutu
ia lesBÎnu; de aci si : psychagogicu,-a,
(fr. pijebsgoţlqie), relativu ik psycha-
gogia : medicametUe psychagogice; ■psy-
ehagogu,-a, s. pers., (fr. pijctaigogue),
in intellessulu speciale de : celln ce
pretende co pote evoca sufâetele mor-
tiloru; psyehiatria, 9. (., (fr. psj-chtătrie,
d'in laTpfa=medîcÎDa), medicina appli-
cata in specie la morbii mentei sau suf-
fletului; de aci si : psychiatneu,-a, adj.,
(fr. psjeblatrlqne), relatifU la psychia-
tria: psychiatru, a. m., (fr. pi«f cblAtre),
medicu versatu in paychiatria; psycho-
gnosia, s. f. (fr.psfeli»g;iiftile,d'in7yu-
otţ,=coanoscentia) , connoscentia pro-
funda a8uffletului;deacf ai-.psychogno-
8tiat,-a, adj, (fr. pajobognaitl^ae), re-
latiTU la psychognoaia; psyĂogonia,
s. f-, (fr. pifohvfonle, d'in yoviJ gene-
ratione), generatione progreasiva a suf-
fletului, desvoUare in tempu a suffletu-
lui;de ad si -. psychogonica,~a,aÂ\., (fr.
pireh«ir*i>l«>ie), relativn la pA^eAoţjonia;
paychographia, s. f., (fr. psj'ehoKnphIei
d'in 7pâ(pEiv=:de8crîere), deacriptione a
suffletului sau facultatlloni acestui-a;
de aci si : psychographu, a. m., (fr. psj-
chograptae), auctoriu ie psyehographia;
psyckographicu.'a, adj.,(fr. piiţohogra-
phlque), relatiru la p8ychographia;psy-
chologia, s. f., (fr. pHjcholoKle, it. pul-
e»l«Kl«i d'in X^Yo;:=diBCarsu), parte a
filosofiei ce se occnpa de aufâetu, de
facultăţile lui si actiotiile acestoru-a :
psychologia esperimeniale, transeeden-
UÂe; de aci si : pagcholegu, s. m. pers.,
{tt. p*f chologae) , versatu in psycholo~
gia; psychologicu,-a, adj., (fr. pniehalo-
rlqne, it. p> teologice), relativu la psy-
ch^gia ai la psychologu ; psychologis-
mu, B. m., (fr.p87obolo;lsnie, it. psie»-
l«KtiBo), sistema dupo care suEBetuIu
se iea ca principiu allu totei couneacen-
tm; psychoîogistura, s. pers., (fr. pij-
ebvloflBte, it. pslobolD^lsta); a) cu in-
tellessulu fotmâ psyehoiogui hJceUa ce
se tine de psyckologismu, da mare im*
portantiapBychologiei,cudamnulualtDru
parti allâ aa\ent\ei;~-psyehomachia, 3.
f., PHjehoinaobU, (^u^oiiA^ta, fr. psf
choDiBnhle, d'in [J-^x^ = lipta), lupt'a
Buffleteloru, titlnlu unei poema a lui
Pruăentiu, in care se descriu luptele af*
fecteloru saffletului umana; ^sjfcAoflum-
tia, 3. f., (fr. pBjcbi>MBnoletd'in^vcs&
=:divinatione), devinatione prin evoca-
rea suffleteloru sauumbreloru de morţi;
de aci si : psgehomante, a. m., celln ce
essercita psychotnatiii'a; psychomanti-
curci, adj., relativu l&psyehomantia, sau
la psychomaiUe; psydwmatitiH , a. m.
reale, pafobomantlom, (^o^ojJAvtBÎov),
loca unde se evoca suitele mortiloru
pentru divinatione; psyehometru, a. m.,
(fr. pHfcboniitre), mesura propuaa pen-
tru appretiarea facultatiloru suMetulni;
de aci si : psychometrla, s. f-, (fr. psj-
ch»in<trl«), arte de a face usu de psy-
ehometru; psychometroiogia, 8. f., pij-
ehomitrolofle), tractatu acupr'a psyeho-
metrici; psychoplithoru,-a, adj.,pByoh»-
phtheroB, (^/oţ&tijMc), care nemicesce
aufflelulu, epitîtetu, datu lai ApoUvmi-
riu, care neg& suffletuln umana inOftrt-
siu; psychopompura, adj. s., (fr. pif-
ebopompe, {^av.ow6p,«oi:), care dnce suf-
fletele, ephithetu datu lui Mereuriu,
care ducea safBetele mortilora in infer-
nw; psycfiostiisia, a.f., (fr. psj ehoituls,
d'in ^tioic ^ ecîlibriu, poaderatione),
ponderatione a suffletelorn : Mercuriu
ducea sufftetelc la psycHostasia.
* PSYCHROMETKIA, a. f., (fr. psj-
ehronitre, d'in <^Q-xpi<:^Tecet si (tătpov
=mesara); apparatu de mesuratu canti-
tatea de vapori ce conţine atmospher'a.
• PSYDRACIA, a. f., {^8pa.%lx, fr.
pajdrncle), specia de pustule meniite.
• PSTLLIDE, adj. a., (fr. pajUIfle);
care sâmina cu psyllulu; aubst. pi. psyl~
lidăe. familia de insecte ce are de typu
genulu psyUu.
• PSYLLIU,-a, adj. b., pirlllon ,
(416XX10V, fr. pijrllIOD, it. pallUt); specia
de plante, alle caroru aementie semina
cu p5^I{t=parici.
* PSTLLOPHORU, s.m., vediiwyMw.
* PSYLLU, B. m., (4>&XX*;, fr. pi/Ui),
=y Google
^ PTE.
purice, geon de insecte hemiptere; —
p8yiiop^ru,-a, (proprie, care porta pu-
rici), se applica, in gen. m. ţsyllopho-
rulti, la una specia de planta analoga
cu psylliviM.
. • PTARMICU,-a. adj., (fr. ptarml-
qii«, d'in ^r[ap(iidc==:sternntare); care pro-
voca sternutare ; vedi si stemutatoriu.
•PTELIA, 8. f., (fr. pMlee); genu
de plante din famili'a terebiathacieloru.
* PTELIACHJ.-a, adj. 8., (fr. pt6l6«-
c4); care sâmina cu pteli'a; snbst. pi.,
^lianele; tribn de plante din famili'a
terebinthacielorn, care are de typu ge-
nulu ptelia.
* PTBENA, 8. f., («rSpva, fr. pterne);
caleaniu de passere, parte posteriore in-
feriore a petiorului unei passere.
t PTERO — , (d'in gr. mBp(Sv = ari-
pa, aripiora), in composite si derivate
scientifice : pterohraw;hiu,-a, adj. s., (fr.
ptârobFftnobe), care are hranchieU for-
mate d'in aripe sau aripiore; ». pi., pte-
robranchii, ordine depeşei; pterocarpu,-
a, adj. B., (fr. pt^roearpe, d'in y.a.pic6<;
:= fructa), care are frţicte aripate; s.
m., pierocarpulK, gena de leguminose;
pterocattlu,-a, adj., (fr. ptirocanl^), care
are cattZttîu san fastellalu aripat»; pte-
roeephalu,-a, adj. s., (fr. ptdroe^phs-
1«, d'in XEţ)a>.')j=capu), a) oare are ca-
paln aripaţii; b) care are Sorea sau gra-
nuntiulu aripatu, cristatu; s. m., pteroce-
phdula, gena de scabiose, plante; ptero-
eervro, adj. s., (fr. pt^roc&re* d'in xi-
(M-i == cornu), care are corne aripate; a.
m., pterocerulu, divisione de eonchylie;
pteroehiiura, adj., (fr. pUroehltSt d'in
XeE>.o(:=labru, bundia), care are UJtrele
'în forma de aripa, vorbinda de certe in-
secte, de unu genu de Tespe mai ver-
tosn; pterodaciylu, adj. s., (pterodaotf-
InB| fr. pUrftd&ctjle^ it. pterodattUo,
d'in SiJnttaXo; = degitnV care are degi'
tele aripate; ca s. m., pterodactylu, a) fa-
milia de passeri, b) gena de reptili sau
scamiferi fossili; pterodibranchiu,~a ,
adj. 8., (fr. pUrodibraDcbe), care are
branchiele pre celle doue aripiore; subst.
pi. pterodibrancAii, classe de pesci; pte-
rodiceru,-o, adj., (fr. pttirodledrei d'in
Si; r=: doue, si râpai; =coruaj; care are
PTE. 833
aripiore pre celle doue aatenne, rorbindo
de insecte; pterodiplu,-a, adj. s., (fr.
pttirodiplet d'in SiîrXouţ^duplu), caM
in repansa are aripele duplicate; subst.-
pi. pierodiplele, famjlia de insecte hy-
menoptere; pteroglossu.-a , adj. s., (fr.
ptârogloase, d'in 7X<ăaaa:= limba), cu
limb'a in forma de aripa; subst. pi. jrfe-
ropZoAseîe, familia de passeri silTane;p<e-
rogoniu,'a, adj.,(fr. ptâroiţo)ie,d'iD y^^-
yta:=ănghiu), care are angbiuri aripate :
frucle pterigonie; pteroide, adj,, (fr. pt6-
roîde), in forma de aripa : frondie pte-
roiâi; pterolophu ,-a ; adj. s., (fr. pt^-
rolophe, d'in XiSfoţ = cresta) , care are
crest'a ic forma de aripa ; a. m., pte-
rolopku-lu, genu de plante d'in fa-
mili'a synautherieloru; pteroma, pi. pte-
romate, pteroms, {nxi(iiii^, (fr. ptdro-
ne), aripa de edificiu, seria de columne
pusa de una lăture a edîKciuIni; ptero-
pegu. 3. m., (fr. pUropiire» d'in mit-
v6vat = a fige) , parte de care stan
prense aripele, mai vertosn aripele in-
8ecteloru;p(CT'opAaMerM,-a,adj., (fr. pt4-
ropbanire, d'in fdvtpii =: invederatu),
care are aripele usioru de vedutu, vor-
btndu de insecte; pierophoru,-a, adj. 8.,
(fr. ptărophore, it. pteroforo), care por-
ta, are aripe; s. ai.,pterophorulu, a) per-
sonale, nunţiu, care porta panne la pel-
laria; b) genu de insecte lepidoptere noc-
turne; c) gena de plante d'in famili'a
synantherieloru;jp(erop^yHM, s. m., (fr.
ptârophflle, d'in ţbWov ^ folia), genu
de licheni, plante; pttropfiytu, s. m., (fr.
ptârophfte, d'in cputdy = planta), genu
de plante d'in famili'a compositeloru ;
pteropode, adj. s., (fr. pt^ropode, it. pte-
ropoile), care are petiorele aripate; s. pi.
pteropodii, = ordine de moliusce; ptero-
spemta,-a, adj. s., (fr. ptâr«sperme, d'in
ojclpţict = sementia), care are sementie
sau fructe aripate; s. f., pterosperm'a,
genu de plante d'in fa milia malvacielorn;
pterosporu, a. va., (fr. ptirospore,), genu
de plante; pterostichu,-^, adj. 3., (fr.
pterostlohe, d'in trrixoţ = seria), care
are una seria de aripiore; s. m., ptero-
stichuli*. genu de infecte coleoptere; pte-
rostiflu.'a, adj., (fr. pMrostjle), care
are slyMu latu, largu in forma de aii-
,Goog[c
8S4 PŢE. _^
pa; pteroilteeat s. f., (fr. pt£r«tli«qiie, —
dijxi]=t^), a) parte acîkrysallidel cară
protege aripiorele i§ului, b) genu de
plante d'in famili'a synautherieloru; pte-
r(]t«,>aadj.,pterotii)i, (i7Tsp(ucâ;,fr. pt6-
r«te) , munitu ca aripe; b. f., pierota,
gena de plante; pteru, 3. m., pt«roD,
(mepdv), aripa de edificiu
* PTEBTGIBRANCHID,-o, adj., (fr.
pUryglbranohe ; vedi pentru etymolo-
gia liipterygo—}; care are branehie in
forma de aripiore; subst. plur., pterygi-
branchiele, famili'a de crustacie.
* PTERTGHJ,s.m.,pterjBliiiii,(ir:s-
pfrfiov, fr. pt^rjţlon); 1. macula in ocla,
pelliciora pre oclu ; 2. aripa de fmctu;
3.aripaana3aIuimammifereloni;4,genn
de plante, nominate asi& dupo form'a
frnctnlai.
t PTBBTGO-, <d'in gr. jrcăpoS, mi-
pu^og =:; aripa, aripiora), in composite
si derivate BCientifice : pterygo-angtdi-
masaUlariUra, ad., (fr. ptârlgo-atisiiU-
naxUUire) = pten/goidianu; pterygo-
colluna8ailariu,-a, adj., fr. pUr;ţo-cal-
ll-mâxlllftire) = pterigoidianu ; ptery-
gode, 8., (fr. ptârjgode), relativu la a-
ripa, ca 9. f., pterygodea, parte de la
base a aripelorn insecteloru, mai ver-
toau fluttimloru; pterygodia, s. f., (fr.
pUrjgodle), genu de plante; pt6ryg<»de,
adj., (&. ptârygolde), care are forma de
aripa sau de aripiora : apophysi ptery-
goidi, de la gâttu, pentru co fia-care
d'in aceste apophysi sunt composite d'in
doue lamine in forma de aripe; pterygoi-
dianu si pterigoidiura, adj., (£r. pUrj-
goldlen), relatiru la apophţ/sea pieri)-
goide ; canale pterygodiana, fosse ptS"
rygodiane, musculi pterigodiani, arteria
pterygoăiana, nervi pterygodiani ; pte-
rygomasaUlariura, adj., (fr. ptdrjKO-
nszlllalre), relatÎTU la apophysea pte~
regoide si la massella sau falca, oare
merge de la acea apophjse Ia falca : mu-
scidupterygomassillariuţpterygotna, pi.
pterygomak, ptar/goma, {nxsp'jita^ffv.
ptârrfome) : a) forma a aripei ; b) pro-
emîsentia in forma de aripa; c^inflatura
la Tulya, prin care se impedica coitiilu;
~pteryg(^p^atinu,-a, adj., (fr. ptfirygo-
palatim), relativu la apopliysea ptery-
PTI^
goide si la palatulu gurei : arteria pte-
rygopalatina:pterygopode. adj., (fr. pU-
rjţope), care are pedunculi aripaţi; ji^e-
rygopharyngiu si pterygopharyngianu,-
a, adj., (&. pUrj-go-pbarfitirleB), rela-
tivu Ia apopbysea pterygoide si la pha-
rynge; pterygopkyUu,-a, adj. a., (fr. pt^-
ri^opbjlle , d'in fiiXkov ~ folia), caie
are folie in fonna de aripiore; s. m., jite-
rygopbyllu-lu, genu de plante d'iu fa-
mili'a licheniloru; pterygophyUoide, adj.
s., (fr. pUrjgopbjrlloIde), care sâmina
cu unn pterygophyllu, ca subst. pi. pte-
rygophylloidile, familia de licheni ce
are de typn gennlu pterygophyUu; pte-
rygoBtaphylimtrd, adj., (fr. pt4r]-ţ*ita-
pbylla), relatiru la apophysea pterigoi-
de 8i]3kStaphyle;pterygotemporale, adj.,
(fi. pUrţro-tomportl), relativu la apo-
physea jrfm^TOtâe sila ossulu temporale;
ţterygynandru, a. m., (fr. ptdrnjnăi-
dre), genn de licheni.
• PTILIND,-a, adj., (fr. pHili), da
ptilu, (mU.ov), ca subst. a) m., ptUinulu,
gena de iasecte; b) î.ptUin'a, membrana
mollesimobilled'intreaatennelecertoru ,
insecte.
t PTILO-, (d'in gr. m^ov = pHln
=: penna mica, fulgu, aripiora de in-
sectu, mai vertosu, totu allu fulgiloru
ce copere d'in afdra aripiorele insectulu),
in derivate si composite scientîfice : pti-
loceru,-a, adj., (fr. ptlUcdre, d'inx^po;
= cornu), care are cxirnele sau anten-
nele fulgose; ptilodactylu,-a, adj, a;, (fr.
ptilodactji6, d'in SâxroXo; = degitu),
care are degitele fnlgose, ca s. m., pti-
lodaetylu'lu, genu de insecte; jt^tkMÎeru,-
a, adj. s., (fr. pHl»d6«), care are coU
lulu fulgosu; ca s. pL ptUoderele, fami-
lia de passeri; ptUopteru.-a, adj. s., (fr.
ptfloptâr«, d'in 7nsp<Sv = aripa), care
are aripe falgose; s. pi., ptUopterele, fa-
milia de passeri; piihrhynchui-a, adj.
(fr. ptHorhrDqaet d'in pbŢ/o;=:rostru),
care are rostntlu fulgosa; ptilose, s. f.,
(fr. ptiloss), a) totu allu fulgiloru unei
passere, b) cădere a cilieloru; ptiloste-
mone, adj. s., (fr. ptllOHtâme d'in atţ-
juov == stamine), care are stamini ftU-
gose; mhst. pi., ptîlostemone-le, genu
de plante; pUhstephura, adj. s., (fr. ptl-
yCOOglC
PŢÎ
loBtdplie, d'in m£ţoc=corona), care are
corma sau eorolla falgosa; s. m., ptUo-
gtephuUi, genu de plante; ptiloiu,-a, adj.
8. (fr. ptllote), munitti cu ptili, (vedi
ptSu la incepntula acestui articula), a-
ripatti;ca subat. m., reale, piUotu-lu,
a) gmn de plante cryptogame, d'in fa-
miU'a al^elorn; b) gena de plante d'in
famtii'a amarantacieloru.
* PTISANA sau tisana, a. f., ptlis-
ma, (intadiyi], fr. ptisane ai tlsane);
1. ordin mandatu, curatu de pellieiore
piin piaare; 2. apa, in care s'a ferta or-
din , ai serve la beutn mai allesau pen-
tru morboai; 3. in genere, beutnra me-
dicamentosa.
t FTOGHEU si ptoehiu , a. m., Pt«-
eheim si pt«chlBm, (icTca^EÎov^casa de
tiantu iudigenti, d'in icnoxâ!; =: scapi-
tatn, indigente) ; in acellu-asi sensu si :
pto(^wtrophiu , pt«oliotr«pIieum^-lDa,
{xaayţnpofelm , fr. ptoehotrophe , d'in
tpoţfij=nutrimentii); de act Bi:ptoeho~
trophu,-a, aiţj. s., ptoebotrophnsţ (mu-
XOTp^foc), care nutresce îndigentii,
proTede de densii; ptochotrophia. i. f.,
cura si fapta de ptochotrophu.
• PTOCHOTEOPHIA, ptoehotro-
pUw, ptoehotrophu; redi ptoeheu.
• FTTALINU,-a, ptyalismu; Tedi
p^aîagogu.
t PTTALOGOau,-a, adj. (fr. ptyi-
ligcgoe, d'in nT6aXoy=i: saliva, si i-ţeiv
=:ducere); care provoca ai secreta săli-
r'a; vedi ai sidlagogu; — de acf si : pfya-
Unu,-a, adj. s., (fr. ptfBltite, it. ptli-
llu) , Bubstantia ce se afla in saliva;
jrfyalumu, s. m., (fr. ptrallime» it. ptU-
llsno), morbu ce consiste in prea multa
Balivatione.
t PTTCHO-, (d'in gr. icrt5-xn)x*C=
indoaitura, încreţitura, etc), in compo-
aite BCJenti&ce : ptyehoplei«-u,-a , adj.,
(fr. ptjchopleure, d'in nXGupd(=:cdsta),
care are costa indouita; ptychopteru,-a,
adj. (fr. ptjohoptdre) , care are aripe
indonite; ca s. m. ptj/ehopteru-lu. genu
de insecte diptere ; ptyeho&permu.-a ,
adj. B., (fr. ptjflhoBpeme , d'in OKipp/n
^ementia), care are aementie indoui-
te, c» B. m., ptjfehospermu-lu, genu de
plante d'in âmili'a palmifereloru; pty-
PUB^ 8SJ
chostomurc , adj. a., (fr. ptjohostomet
d'in sţdjia = gura), care are gur'a aau
labiele indouite, ca s. m. pfyckostomu-
lu, genu de licheni.
* PUBE , s. f., pDbes, (it. pnbe * fr.
pabU); 1. proprie, periteneri, prinoii
peri ai barbet suptirelli, delicaţi, molii
ca nesce fulgi; 2. metaforice, a) peri in
genere; b) peri de la părţile genitali; in
specie : parte media a ventrilom infe-
riori, care la epoc'a pubertatei se copere
cu peri; e) partt genitali ; d) pubertate,
junetia; e) collectivu : juni, fetiori, po-
pulatione virile; in genere : poporu.
• PUBEDU,-a, 8. pers., pubedajjuno
adjunau la virilitate.
•PUBKNTE, adj. part. prea., pu-
bens; care pubesce : anni pubenti, juni
puhenti ; ai : trbe pubenti ; vedi si pu-
beseente.
1 PCBEBE, si puberu,-<i, adj., ps-
beif-puberls si puber,-li , (it. pabere
si pnbero, fr. pabire); cui adata pubea,
adjansu la etatea virile, adnltu, in e-
tats de a geneHi, de a nasce : copişti
ti eopillel* devinu mai currendu pvAeri
m terrele calde de câtu in cdle reă; si
deapre plante : arbori puberi; ca snbst.
peraonale : puberii = bărbaţii.
2 PTTBEKE, pubui, ai pubire, v., pu-
bere} a fi cu pvbe; vedi pubescere.
• PUBEBTATE, a. f., pubertu, (it.
piib6rt&, fr. pnbertâ); calitate, stătu de
pubere : pubertate prematura, tardiva;
e una pubertate legale, prescrissa de legi
pentru amendoue sessele; pubertatea
copUleloru, copilUloru nu advine la a-
cea-asi epoca.
• PUBERU,-a. adj., vedi 1 pt^ere.
* PDBESCENTE , adj. patt. preş. ,
pDbeseens, (it. pDbeicente, fr. pnbei-
cent) ; care pubesce : bucce pubes^enti .
barba pubeseente , frortdie pvbescetUi ,
fustellu pubeseente.
•PUBESCENTIA, s. f., (fr. pube-
■cenee); actione, calitate, stătu de pu-
beseente : pubesccnti'a barbei, pettUte-
loru, frondieloru, erbei, granului.
* PCBESCfiRE, V., pnbeitcere; a În-
cepe a dă pube, ai de aci, a deveni in
atatu de a gener& san nasce , a deve-
ni adultu, si , prin alte metafore, a n-
jyGooglc
^6 HTB
Bori, incoltf, blaetarf, cresce; a se coperl
cn lanngine, cn fulgi, si in genere : a
ae coperi, investi, infascioră in ceva, etc :
faci'a Itti c^iă pubesce; pubescu semen-
tiele, fronâiele; pubesce trunchiulu, pu-
besat ramurele, dandu alte ramwe, mu-
guri, Uastari, folie.
•PUBIANn, si puMura. adj., (fr.
piibl6D) ; relatam la pubn . si in specie
i&pube, ca parte a ventriloni : areaia
pt^na, symphyae pubiana, articula-
iioni piĂiane.
*PUBICOBNTJ,-a. adj., (fr. pubi-
e«me); care are cornete pobescenii.
« FUBIFLOBE, adj., (fr. pnblflvre);
care are flore pubescente , coperita de
pH5e=:falgi.
* PUBIPERU 8ipubifferu,'a, adj., (fr.
piblfrire); care porta, are pube'=itu\gi.
* PUBIPEMORALE, adj., (fr. pnblo*
femaral); relativu la pube si la femore :
musculu ptdnfemoraîe, care se intende
de la spinarea pubet peno la partea
media a femorelui.
f PUBIPE0ST4TICtI,-o. adj., (fr.
pnbio-prostatlqne); relativu la pabe si
Ia prostata : «mscvUt pubiprostcUicu.
* PUBISTEBNALE, adj., (fr. pabl-
sternftl); relatîru la pube ai la sterttu :
musculu pubistemale.
* PUBIUMBILICALB, adj., (fr. pn-
kto-oBbllIcal); relativu Ia pube si la
wnifrt7icu=bDricu.
* PUBLICANU,-a, adj. s., pnbllcâ-
nns, (it. pnblleanof fr. pnbllcaln); rela-
tivii la venituri publice; mai vertosu ca
subst. personale, ptMicanu, 1. la anticii
Bomani, arrendatoriD, perceptoriu alin
veniturilom publice : pubUeantdu si pha-
meuZu Sin evangdiu; 2. in genere, spe-
cnlatoriu pre veniturile publice, pre mo-
sfele statului, pre saline, etc : mulţi pu-
Hiieata de as^i erau una daia repu-
Hicani infocati.
* PDBLICAEE, V., publicare, (it.
pnbltcare, fr. pnbller); a face piĂlicu,
gi a nume : 1. a cbmmunică, face con-
noscutu publicului : a publică corpulu
legiloru române; a puMicâiegea, regula-
mentulu prin monitoriulu officiale; a
publică co densulu nu mai face parte
Sin una societate; a ptAîied noueie
pra^
fltem aădusse, cartea essiia de svib prdu;
in specie : a ptAlicâ scripte, cârti si alte
opere; 2. a face averea anui privatujw-
blica, a conică : a puUică averile es-
siliatiloru politici.
* PUBLICARro,-o, adj. a., pnpllea-
rlns; relativn Ia puhlicu sau la ptMi-
eare : actele piAlicarie.
* PUBLICATIONE,s.m.,pnblicaUo,
(fr. poblioatlon, it. pDblloaaiaii«); ac-
tione de publicare : publicationea legei,
unei carte, unei folia periodica, unui
diariu cotidianu; publicationi săentifiee,
litterarie, septemanarie, lunca^e; pt^li-
cationea averei cottdemnatihru pentru
inalta proditione.
* PUBLICATOEE,-*nce, ai
* PUBLICATOBIO, -foria, adj. s.,
piiblleator,-trlz, (it. pablicaUre^fr. pn-
bltcatenr); care publica sau serve a pt4-
blifare : l^rari puUicatori de traăuc-
fioni dassice; publicatorii averei ceta-
tianiloru oneşti; piAlicatori de noutăţi,
de sciri commerciali.
* PUBIjICATU,-a, adj. part., pnbll-
catnx, facutu publicu.
* PUBUCISMU, s. m., (fr. pubfioU-
me); scientia a puUicisiului : publieis-
muiu nu e totu de a un'a demnu de mis-
sionea ce arc de a lumina pu&ZtctiJu in
cestionile politice si sociali.
* PUBLICiSTU,-a, B. pers., (it. pn-
bllctiita, fr. pabUtilite); cellu ce se oc-
cupa cu cestioni politico si sociali spre
a lumină publiculu; in specie cellu ce
scrie despre cestioni de dereptulu natu-
rale, dereptulu gentiloru, despre diplo-
maţia, despre politica, etc : Aristotele,
la antici, Montesguieu, la moderni, fura
Ulustri publicişti.
* PtBLICITATE, 8. f., (it pnblIfllU,
fr. pnblleitd); calitate de publicu : pu-
blicitatea sententidoru juaiciarie; pu-
bliciiate a peccaidoru si crimineloru
vostre; publ^aiea sedenHeloru adunan-
tieloru nationcii; diarieU sunt tina bona
si larga caRe de pvhliâtaie; pubUcitOf
tea adeloru gubemiului e folositoria
guberniulutinsusi;publicUatea eartiloru
typarile; a dâ unei decistone tota pu-
blicitatea possibili\
* FUBLICU,-(i. adj. s., piibU«Bi, (it
=y Google
PUC.
8S7
pnbllflo, fr. pablle» — in locu de poplicu
âe la poplu, populu^popohi, cnmn ar-
râta formele mai vechie : poblIenB, po-
pllcns); relativa la populu sau poporu
intrega, oppositn la privatu, relativn la
stata, si de acf, commune, alia totorn-a
sau celln pnciau allu cellora mai mulţi,
1. ca adj., a) in genele : avere puhîica,
tesauru ptMieu, fiincHoni publice, offi-
âe puUice; aăministratione publica, se-
curitate pt^lica, interesse publica, lucru
ptMicu, ăonienie publice, lucrări pu-
Uice, ceUli publice, edifiâe publice, scole
publice, biblioteca publica, mesuri si
ponderi puUice, advoeatu publicu, pro-
fessori publici, locuri piMiee; atie pu-
blice, facnte de auctoritate publica sau
eonnoseute de publicu, de toţi; eompute
publice, viStia publica; vocea publica,
opinionea publica, morcăittUea publica,
ealcanitatipt^lice, applause si laude pu-
blice; benele publicu, ministru allu Iu-
erariloru puUice, allu instructionei pu-
blice; inatitute de publica betK^centia;
fortia, potere publica; venUuri pi^lice,
oreditu publicu, detoria publica; b) io
Hpecie : a) directn oppoeito la privaiu ;
dereptu piAlica, professoriu îe derep-
iulu publicu ; dereptu publicu aliu u-
nai stătu; ^) commune la toţi, sau la
una mare parte : serbatori publice, os-
petie publice; essamine publice; kefioni
publice; i) in sensQ ren, commune, fora
destinctione, vile, reu, de rea calitate;
S) despre persone : a^ despre bărbaţi :
omu publicu, p&-sona publica, investita
cu auctoritate publica; p') despre mu-
lierî : muliere publica = curtisana; asia
si : casa ptMica, locu |>u&{icu=bordelln
sau latrina; — 2. subat. m., puUicu-lu,
a) reale, a) in genere, o') ceva publicu,
lacm publicu, alia statului, avere, do-
meniu allu statoini ; p') mai vertosu
coUeetivu, totu popornlu sau mare parte
d'in ellu : eră pi^licu numerosu la
adunare ; vorbitoriu fora publicu de
ascultători; a respande lumineh scieri-
tiei in publicu; a essi si vorbi in pu-
blicu; a se face de risu publicului; pu-
bliculu ledoriu.publiculu commerciante;
a dă ceva in puUtw, a Lrage d^in pu-
Mieu; h) personale, unu ^u&Itcu = omn
puUicu; una publica:=. muliere ptăMea;
—3. adv. ^2tce=rpiibllee=dn ptMicu,
ca apese publice : ospitii p^Mci se os-
pitedia publice; a diee ai dedarâ pu-
blice.
VTJCBîSAtpuefiinosu, puchiom, etc.;
vedi : puclina. pudinosu, pueliosu.
FUCINARE, V., mlDoere, demlnnereţ
dlmlnuere, Immfnnere; estennire; le-
jAve, elerare} mlttgare, lenlre, aedare;
etc; afaca^cmu.-Tedicompositulutffi-
pueinare,
PDCINELLTJ,-a, (pron. si puiîneilu,
cu i sibilante) , adj. , panllvlns , pani-
Inlam, pamniper; deminutivu d'in pu-
ct'nu. vedi si puâniellu.
PUCmETATE, 8.f., panclUfl, exlgnl-
tasj tenaltss; calitate de pueinu : puci-
netatea porumbului si a grâului adduce
famete; pucinetatea raţiona acestui ju-
ne Iu appropia de imbeciUUate.
PUClNTKLLUj-a , adj., panllDlns,
gracIllB, liniiiIIlB, tennUf mlnotiiii pinl-
Inlum, pamniper; deminutiril d'in pu-
dnu, care împarte cn form'a pudn^u
sensulu primitiralni pudnu, asi& UQ*a
d'in forme se applica in unele însemnări
alle primitivului : nu mi place acesta
muliere pentru eo e prea pucinteUa;
pucintelhi ai supUrellu ctd^; ce puein-
telli si suptv-elU barboH ! puiAnteUi Sin
ai nosiri au venUu; vedi si pudnălu,
pucinticu.
P[TCINTIGn,-(i, adj., paolliig, tenii,
hnmllis; paallnlam; deminativa d'ia pu-
einu, vedî si pucintellu.
PtrCINlJi-a. (proD. si ptdinu, cu t sibi-
lante), adj. s., paacns, modieiiB, brevlij
pnolom, panio, parnmj 1. adj. OppUSU la
multu:pucina apa.pudnebuccaie, pudni
spectatori; muUichiam(Ui,puăniaUessi;
pudnugrânu, multuordiu; martcattmai
multa carne si mai pucina pane; pudnu
tempu am de perdutu; pucine momente ai .
semai traiesci; aveţi pudna rosine; pud-
na mente aveţi; pudna sare, pudnu oliu,
putina eepa, pucina lente; si subat. reale
m.,pucinulu :pud»ulusepotefacemuiiu;
dne nu se mUkiamesce eu pudnu nu e
muUiamitu ned cu muUu; a trai cu forte
pudnu; in fraai speciali ca : cellu pu-
dnu; mlnlnnm, saltenţ deco »« im dai
=y Google
iotu. âa-micellu pudntiăitanetate; eellu
pueinu nu am perdtdu, ăeeo nu am ea-
stigaiu;— cdlu mai puctntt=iiiitilBiiimt
eraueellu maipudnu, eină miîli; — fora
p«ctnur=pr«pe, pnne, jin; fora pueinu
nu eadui; fora pudnu nu fu câtu di-
ceam eu; pueinu îipsesee :=: pâroiii
abeat : pueinu ti lipsesce se innebo-
nesd; pueinu a lipsitu si se ne bata; —
de acf 2. ca adv., in sensa cantita-
tivu, Bi mai rertosu cantitate tempo-
rale, de tempn -.pueinu potemu itâ aiei;
a vorbi pueinu ti r,u mtdtu inteUessu; 4
face pueinu Sin gura; pueinu câte pu-
einu se irUenău in possessionea mea;
eâUi de pudnu, ca mai pueinu; nu mai
pueinu = nlbllonlnufl ; OU atătu mai
pMct»«.— Scurtatu d'in j)(iMct«M{=:paB-
elnus), de la paueu=fKtaua, compara
si it. poeo si p«clitn»( isp. pooo, port.
poDost proT. ptOBt V. fr. pascj pai, si
p*«, n. fr. pan); inse in multe din lim-
bele Borori, ca si Id limb'a classica, co-
ventulu se applîca in eingulariu mai
mnltu ca subst. abstr. sau ca adv., cumu :
pudna apa := panlDin aqnae ^ fr. pen
d'eai; pre candu in limb'a nostra si in
singularin e adiectiru, cumu e în limb'a
classica in plur. pudni oratori, muUi
poetizzzfaael «ratoreij mDltl poltae.
PUCLINA, (3i ţmchina), a. f., jra-
ula; ordore ce asse d'in ocli, mai ver-
tosu la celli ce sufferu de ocli : şterge-
ti-ve pudineh de la odi; a face, a tcote
pueline ; a si cură puclineîe ; îi se li-
pescu odii de pudine; prin estensione
pucItna:=glutiDU din urechia, odcura-
t(a d'in nrechia ; — din acea-asi rade-
cina cu puiire, puronw, etc.; form'a de-
minntiva presuppune una forma puda
in locu de puila , ca si vedu in locii de
vetlu:=T«talntţ compara si it. pntiţlio*
Bo, lat. pntIontoRna=puc!irtoât4, apoi :
pucliosu, essitu directu d'in form'a : pu-
da=puckia. M.
PUCirNARE, (si puchinare), v., )Ip-
pire, Itppns vel gramlosoi esae ; a dâ,
scote, Tace pudine : de ee padina asia
odii copiUuîui? ,si odii ai uredele ttUe
pudina. M.
PDCUNOSU, (si puehinosu)ra, adj.,
l<PH>t rraaloiai ; plsnu de pudint :
PUD.
odi pudinosi, tireda pudinosa^befy^wte
puditwse; ee pudinoai copiUi? metafor.
ee lucrare pudinosa. M.
FUGLIOSU,-a, adj., llppai, granl»-
■ub; in acellu-aai sensa cu alia formei
puclinosu; vedi si pudina. M.
* PUDEFACERB, pudefed, pude-
faetu, y., pndebeere; a face se se rosi-
nedie, a roBÎn& pre cineva.
*PUDENDD,-a, adj. part., pvdca-
4as} de care caută se fia rosine cuiva :
rosinosu, desonoratoriu : pudende twl-
neri; parti pudende, si absol. puăeudde
^părţile sessnali.
* PUDENTE, adj. part. prw-, pa-
d«oB, (it. pDdente) ; cuî pHde, e rosine,
rosinosu, modestu : mulieri pudenti,
juni impudenti.
* PUDEBE , V., pndere ; a G rosine,
ca uoiperson. cu dativu de person'a oe
sente rosioea : mi pude mie, deeo mu ti
pude tie.
* PUDIBILE, adj., pHdlkUl^ de car« .
se cade a pude , appropiatu dâro prin
sensu de form'a pudendu.'a.
* PUDIBUNDU,-a, adj., pudUandai,
(it. pndibondo, fr. pndlbood); oare d'iD
natura sea e rosinosu, plenn de rosine ,
forte rosinosu si modesta : pudende
matrone, podibundi juni; si cu sensa
passivu, pudibundu = pudendu,-a : pu-
dibunde fapte.
"PUDICE, adv.,padloe} in moda
pudieu. cu rosiue.
* PUDiaTATE, a. f., (fr. padUM);
vedi pwdieitia.
« PUDICITIA, i. f., padioltia, (it.
piidiolzia); calitate , virtute de fwilteii ;
pudidii'a midieriloru e prinia loru mr- .
tute; a perde veri-c$ pudieUia ; pudici-
tfa conserva eastitaiea.
* PUDIGU,-a, adj., padieni, (it. pa-
dfoOf ÎI. pBdlqoe); coi pude, i e rosine,
care sente rOBine , care nu Dumai nu
pote face sau dice , dâro neci ved^ saa
audi lucruri obscene , d'in natura rosi-
nosu, pleuu de modestia, castu : pudiea
vergine , june pudieu ea una vergine ,
pudie'a juneti'a, pudice eovente, pudice
matrone, pudieu portu.
■' PUJOOBE, B. f., pudar, (it.pDd«re»
fr. padenr) ; setttim«ntD ee ar* omnln
=y Google
PUE.
de ce e necovenitu, immorale; ai espree-
stone esterna a acestui sentimento : ro-
sine, coDfnsione, turbarare ce sente fa-
cîa ca totu ce e reu si avîlitoriu deiniiî-
tatei omenesei, modestia, castitate etc.,
1. proprie : pwAorea emodertUorta pas-
simUoru desfrenate ; fora pudore nu
pote cineva ăiee assemini vorbs ; rut e
pudore de una paupertate onesta; a pe-
ritu pudorea d'in lume; totu a perdku
mt^erea ce a perdutu pudorea ; 2. me-
taforice, ay caus'a pwÂwet , deeonore,
batujocura , defăima , peccatu , etc. ;
b) rosinea faciei, pellei, ca manifestare
a sentimentului pudorei.
* PUDORICOLORE sau puăorieolo-
rtt,-a, adj., )>adorl«i>lor, care are co-
lorea pudorei : pudoricolorea aurora.
*PTJD0E08U,-o, adj., pud o ros» b, -a,
plenu de pudore, rosinosu.
* PUELLA, B. f.. vedi pueUu.
* PTJELLARE, adj., vedi pueîlariu.
* FUELLARIU,-a. adj., poelUrla si
pnelIarUs; relatim Ia puellu,-a, copil-
lareseu.
*PnELLU,-a, 3. pers. , pnellns,-**
demimitiTU d'in pueru.
» PUEBA, s. f., vedi pueru.
•PDERA8TRU,-o, s. pers., poera-
«ter; pueru mai mare, eopijln mai ma-
re, eopillandru; copilin disgratiosu.
* PUERILE, adj., pnerlUs, (it. pue-
ril«( fr. pa6ril); de pueru, copiUarescu;
prin metafore : usiorellu , fora valore ,
fora insemnetate, fora pondu, futile, fora
mente.
* PUERILITATE , s. f., puerlllUs ,
(it. paerlUt&, fr. puertUU); calitate de
puer^ : a face, a spună puerUUati; cine
pote asadta ptarilitatUevostre? diswrsu
plenu de puerUitaii.
« PTJEBITIA, s. f., pnerltU, (it. pne-
riila); etate de pueru, copillaria.
*PUERPERA, 3. f., pnerpera, le-
chusa, muliere ce a naacutu.
* PUERPERALE, adj., {it. pnerpe-
rale, fr. puerpâral); relativu la puer-
pera si la puerperiu ; febt>e puerperale.
* PUERPERIU, s. m., pnerpet-iam,
(it. poerperlo); actu de puerpera , na-
scere sau focere de copilln; doreri de
naştere, de facare.
_____ POG. _ 889
1 PUGILARE si pugiUare, vedi pu-
ffilarui.
2 PCGILARE si pugillare, v. , pn-
gitari si paKllIarl; a ^pugiie, a se lup-
tă ca puffile; prin estensione, a se bate,
a bate; a i& cu petiorulu in cineva sau
ceva.
PUGILARIU si pugaiariu,-a,&ij.8.,
poglllarlH si pn^tllarlns» 1. relativn la
pugiUu : carticelta pugUlaria, Uh-u pu-
giUariu; abs. pugillariu . s. m. reale';
pi-, pugillarie, — possibile si f., pugil-
lare, — mica carticella, ce porta cine-va
cu sene pentru note, portofoliu; 2. rela-
tiva la pugiîe : lupta pugillare, luptaei
pugiUari, armatura pugiUare; 3. mare
cătu unu pugillu sau pumnu.
* PUGILATIONE ai pugillatione. s.
f., puiţilatln; actione i& pugiUare.
* PUGILATOBIU si pugUlatoriu.-to-
ria, adj. s., pnţlllator si pnţllUtorlDi;
care pugilla sau serve la pugillare :
ionu pugiîlatoriu ; Anglii sunt honi
pugillatori; foile pugiîlatoriu, petre pu-
gillatorie, ce se arrunca cu man'a.
* PUGILATU si pugitlatu, s. m., pn-
gllIatuB; lupta cu pumnulu sau cu ce-
stuia; arte de a se luptă cu pnmnulu
sau cu cestulu.
* PUGILE, 8. m., pnpil, (it. poglle;
d'in pQgDiis=pumnu); cellu ce se lupta,
se bate cu pumnii, si in specie la antici,
atbletu cu manele armate cu cestu : pu-
gilii nu gemu canău sunt lomH cu ce-
stulu; pugilii incepura se si joce pumnii
prin speetaiorii vedni.
PUGILLARE, pugUlatione, etc; vedi
pugilare, pugU(Uione.
•PUGILLOMETRU, s.m., (fr.pugtll»-
mMre), metru aau instrumentu de me-
suratn poterea unei lovitura de pugnu=
pumnu, vedi pugUlu; — de aci derivate-
le: pu^iomefrta si pugUometriai,-a.
«PUGILLU, 3. m., paglllas; demiuu-
tivu d'in pugnu=^pumnu; cătu se pote
len& si tina cu pumnulu : unu pugiUu
de sare; de aci si : cătu se pote leuji cu
pollicariulu si celle done degite delou-
ga pollicariu : unu pugUlu de flore de
nalba, (compara si it. pnţillo , fr. p«-
fllle).
* PUGIONE, B. m., pvgl», (d'ÎDjwjr-
=y Google
840
FUG.
pung-ere)', arma mica, acnrta, ce serve '
la mpunsuy pumnariu.
* PUGIONIPORME, adj.,(fr. piiflo-
nirorme); care are forma de pugione :
folie, frondie pugioniformi.
" PTIGIDNCLU, s. m., pnglnnoulMj
âeminntivu d'JD pugione.
PUQNA = pumna, a. f., pngns, (it.
pnţnaj d'in pa^t de unde si pugnu ^
pumnu, pungo'e, etc); bătălia, lupta
cu pumnii, lupta de omu cu omu, ai de
acf in genere, lupta, bătălia intre sin-
^lari saa intre armate : bătălia, lupta,
conâictn, etc, 1. proprie : pugn'a a trei
d'in una parte cu alţi trei allesside cea
alia parte; pugna navaie, terrestra,
eeestra; pugne de pugUi; de gladiatori;
2. metaforice, a) linia de bătălia, ordine
de bătălia; h) lupta in genere : pugne
îitterarie, politice; pugn'a intre spiritua-
lişti si materialisti.
POGNACE=pumfla«e, adj.,piigiux,
(it. puţnaee); applecatu a pugnare, aptu
a pugnare, bellicosu, bataliosu; 1. pro-
prie : a allege d'in luptători pre celli
mai robusti ti mai pugnaci; poporu
pugnace, genU pugnaă, natU>ne pug-
nace; 2.metaforice : diuertationepugna'
ee, scriptori pugnaci.
PDGNACITATE=:pMmnaci7a/e, a. f.,
pDfţnacltas, (fr. pufiiAcitâ); calitate, di-
spositione de pugnace .- pugn(Uitatea
eelloru (fbstinati.
PUGNA CLU=pamnadM, s. m. pl.-c,
pnsnaouliimt instrumentu depu^no; in
specie, locu bonu de pugna, castru, in-
taritura, etc.
FTJGNALE = pumnale, adj. B., (it.
pnsnile, fr. polgnard); propria relatiru
la pugnu ^ pumnu, si mai multu la
punctu = punsu, (vedi pugna), leuatu
de regalacasubst.m. reale: unupugna-
le^unu pugione; vedi si pugione, pug-
mtriu.
PDGNANTE = pumnante, adj, part.
pre9.,piigiiaDt|(it.pog:t]ante);carepu^na:
cete pugnanti ; unu micu nument de
pugnanti.
PUGNABE ^ pumnare, v., pii;iia>
re, (it. pugnare), proprie, a bate cu
pumnulu, a se bate cu pumnii, (vedi
pugna), inse in acestn'intellesa se ap-
PDG;
plică form'a pugmre = pummre, 6ro
pugnare^& se bate, a se lupta veri-cnmu
unulu cn altulu, cumu si armata ca ar-
mata, 1 . proprie : a pugnă fora arme; ttu
potemu pugnă fora arme cu cdU bene '
armaţi; 2. metaforice, a) a se luptă, a fi
in inimiciţia, in discordia, in dîssensione,
a se oppune, a contradice : stoicii pug-
nau continuu eu peripaticii; a pugnâ cu
nevoliele, eu doreri, cu mortea; căidur'a
pugna cu frigulu; b) a ae adoperâ, a la-
boră : pugnati barbatesce a adjunge la
acestu nobile seopu.
PUGNAHITJ ^pumnariu,'a, adj. 8.,
pogllUrlDS, pn^loj relativu la ^u^nti=:
pumnu, si la punetii=pun8u:armepu-
gnarie; potere pugnaria; — leuatu mai
vertosu ca subst. a) personale, cui place
a dâ pumni, a se luptă cu pumnii ;
ZiJ reale, uuupumnart'u, a) instrumentu
micu si Bcurtu de impunsu de aprope;
vedi : pugione. pugnale; ^) bett'a de la
mana a camesiei sau altui vestimenta,
PUGNATIONE =pumno(wne, s. f.,
(it. pBgnsxIone); actione de pugnare.
PUGNATOEE, pugnatriee, si
PnGNATORIU=:pttmna(oriH,-*or«i,
adj. 3., pagnator, pugoatrlx, (it. pi-
KDatore); care puj;na, luptatoriu, sancafe
serve la pugnatu, pugnatoriaa ; arme
pugnatorie.
PUGNATU=pwtnnaitt,-a, adj. part.
si subst. d'in pugnare, pn^natus.
PUGNIBE = pumnu-c-oscu, v., pi-
KBla verberare, CBdere; a bate, a lovi
cu pumnulu sau cu pumnii : a pum-
ni rea pre âne-va; refl. a se pumni ^
a si dă pumni anula altuia.
PUGNISIORU = pumnistoru, s. m.,
pagUlas ; .demiautÎTU d'in pu^nu =
pumnu.
PDGNTTU = pumnU».-a, adj. part.,
pngnli ensni.
PUGNITUEA = pumnilwa, s. t,
pnţnts eatio { actione de pumnire : a
leuă una rea pumnUura, a pati rea pum-
nitura; pumniture pre fota diu'asefaat
intre densii.
PUGNIU = pumnitt,-o, adj., pn-
grnens; relativu lapu(;mu=pumnu : can-
titate pugnia, loviture pugnie.
PDGNU =. pumnu, b. za., pagnm* (it
=y Google
PUL
pnirno , iap. pnna , port. pntdio , proT.
pnnh u p«Blit poln;, p«Inh, fr. . polnţ,
alb. psnghl; vedi pentru etimologia
coventula pugna) ; mfto'a strinsa, in-
chisa : a bate eu pumtu^ in meaa ; a
ăâ wi-va pumni, a leuâ umt pummt,
piantii; a airinge pwnnuht, a arretd
cui-va pumnviu; a tine in pumnu;
prin metafora : cantitate o&tu oontine
unu pumnu formatu d'în amendoue ma-
niile : unu pumnu ăe sare, trei pw»ni
de farina; — a se iote cu pumnii in
eapu de desperare; in acellu-asi sensu
si : a se biUe cu pumnulu tn peptu, dâro
ei eu întellesau de resbonare.
FUGNUCIU si pugnutiu=:punm«tiu,
a. m., pmţtllaaţ deminutiTu d'in pugnu;
Tedi ai pugniaioru.
PUGNUISE = pumnuire, pugnuitu
^pumnuita, pugnuiiura=s:pumHuitwa;
vedi : pugnire, pugnitu,pugniiura,
PDIABE, puica, puisoru, puiu, etc;
vedi : puUiare, puUica, pullisioru. pullm.
PDLBESAKE = pulverm-e. t., pnl-
Tflnr», palTcrlsarej a redîoâ pulbere; a
face- pulbere, a reduce in pulbere; a ad-
duce puîbere; a faoe ae abore sau a abo-
ră ca pulberea : puîbera neu^a ; ventuiu
pt^bera ploui'a; a aşterne, coperf cu pul-
bere; vedi ai composit. spulberare.
FULBEBABIU.-a. adj. s., polrera-
rlnat relatîvn la ptdbere; — ca a. pera.
iJMÎ6wariu=oare vende sau fabticapM/-
bere de arme; de aci ai : pu^ieraria:
a) arte, negotin de puUferariu; b) ofici-
na, fabrica de pulbere de arme; depositn
de Asaemiaa jtulbere.
PULBEBATICU = pulveraticu,'a,
adj. 8., palT«ratIoDi»-KB} de pulbere, oa
pulberea : vietia pulberaiiea, omeni pul-
beratiei; ca anbst. pulberaticu = mer-
cede pentru lucru greu, proprie ai in o-
rigine : mercede pentru grea lucrare de
pameutu, de Urt^na; vedi ai spulba-a-
tieu.
PCLBEBATIONE = pulveratione,
B. t, pQlT«ratto; actione de pulberare.
PULBEKATU,-a. adj. part ai subst.
d'in ptdberare : pulberattdu neuei.
Vm^mS=npulvere, a. f., pdtvis, (it.
polrereţ iBp. polTo si p»lrora,'proT. pal-
rcn ai poUra, y. fr. p»Ur«, n. fr. p»u>
dre, si poniBlire); terrma, pameutu sfer-
matn in mice ei imperceptibili parti-
celle; 1. proprie : ventuluvitdentu rediea
nueri de pulbere; eaUarimea eurrea rar-
pide prin unu tiueru d« pidbere; a scu-
tură pulberea de pre vestimente, de pre
mobili, sau : a scutură vestimentele de
pulbere; pulberea vettema odii; te orbe-
sce; d'in pulbere esse omulu, in pulbere
se intorce; corpul» omului putreâeseesi
se face unu pumnu de puîbere; 2. me-
taforice, a) in genere, Teri-oe materia
sau corpu redusau in particelle forte
mice : pulbere de s(risaori ; pulbere de
sare, sare in pulbere; pulbere de auru;
ptdbere fulminant^ = pulbere de arme,
pulb&-e de pusca=Srbade puaea; a face
eeva pulbere, a reduce in pulbere; a se
face pulbere, a se reduce in pidbere; se
tad d'in gura co te faeu puUtere; a face
armat' a inimica pulberea a nemid; de
acî, b) in apecie, a) pulbere ^ nimicire,
Hemicia, nemion, etc. : a scote, a trage
pre cine-va d'in pidbere ; aeestu omu
d'in pulbere ^a redieatu la avuţia si
patere ; meriţi se codi Srosi tn pul-
berea d'in care te ai redieatu ; nu s'ai-
lesse ptdbere de unu omu, de una easa,
de una avere, de unu sUriu, etc; pulbe-
rea miseriei, miselliei ; puUierea soaie-
tatei, poporului e totu ce e mai basausi
mai de nemiea îm societate, p) pulbere
=mediu de insellatione, ainma|ire, il-
lasione, de unde prov. vr^ se ne ar-
runecdi ptdhere i» odi; t) pulbere^=\\x-
cru gren, labore, si in specie, lupta :
fora se inghUi pidhere midia, in nemica
nu ti succede ; invetialu cu p%dberea =:
deprensu la luptele bellice.
PULBEBISAfiEsi pulberi^are=^
verieare, t., pnlretlure, (fr. polrârlser,
it. polrerliiare si pttlrereixaret p«lTeir
reKfUre); a face pulbere, s preface aaa
reduce in pulbere : unu ^tigrammm
de smyrna puiberisata. r
PDLBEBISATIONE ai ţulberisatio-
ne = pulva-i£atione, s. f., (f^. pilrerl-
satttBf it. p«lT«rliiail0Be) ; actione de
prlberisare.
PULBEBISATOETU ai pulberigato-
rui,=:pulverisatoriu,-a,tij, B.,(it.psl-
rertiMtore); care piUberisa.
=y Google
PULBKBISATD si ptilbeneala=zpul-
veneatu,-a, a^î- P&rt., pnlf erlBstiii, re-
dasQ in pulbere.
PULBEBIU = pulveriu.-a, adj ., pnl-
Tereut; de pidbtre; ca pulbere, de colo-
rea polherei : armeasari pulberii.
PULBER08U:=pHÎt)erosw,-a, adj.,
(it. polreroB*); plenu ie pulbere : eampu
pulberosu; pt^>erosi câjungu de pre
edle eaUatorii; pulberose ripe; si eu in-
iellesgQ de : a) care se face usioru pul-
bere : petra pulberoaa; b) nemicitu, da
neroica, usiorellu, ete : pulberose eogite,
piUberose eapeie.
PULBERTJLENTU=pMÎver«Ieii/«,-«,
adj., palTernieatas, ,(it. polrernleMt»!
fr. pnlTârnient); plenu de jmlbere : calle
puiberulenia, vinie pulvertdente, pwHie-
rulentele vere; vedi si puZierosu.
* PULCELLU,-». adj., poIcSeUn»; de-
miautivu d'in puleru
* PULCRALE, 8., de regula in pi.
pulcraU san pulcralie, polchnll»; dnl-
cetia, celle ce se dan la masa in urma
dnpo alte mâncări.
* PULCRITATE, s. f., pilohrlt»», si
* PULCRITUDINE, b. f., palobritndai
calitiate de ptdcru.
« PULGRU.-o, adj., puloli^r; formosn,
^ratiosn, nobile.
* PULEGIU, B. m., Tedi puleiu.
* PULEIATU ,-a, palejatos; facutu,
eonditu, aromatisatu cu ptdeiu : came
de porat puleiata.
* PULEIU, 3. m., poleflum si pole-
jnm, (it. poleg^fo si pnUfrsio, fr. poB-
llot, lânn. mentba pnleţlin); specia
de planta cu plăcuta odore.
PUIICARE, pulicariu, puUce; vedi :
puricare, purieariu, purice.
PULLA, s. f., Teretram, penis» mea-
tBla; membru virile; — appiicatu si in
esprtHsioni de domeniulu istoriei natu-
rale : pulVa callukti, a) specia de planta,
b) specia de burete; — d'in acea-asi ori-
gine cu : pulliu, ptd^liaro, ca inatrnmentu
de feoMditate, de impulliare.
PUIiLANDBU,8.m. vedi pMUiandru.
PULLANU, pl.-c, Sagryn; flagellu
duru si groasu.
PULLARE, T., ţtlUrtt vedi: puUiara
9i pulht sub 1.
PIJL. _____
PULLAREU, 8. m., amaiilDgj amante,
in sensQ rosinosu; vedi si pullariu.
PULLARin,-a, adj. s., pnlUrlni;re-
lativu Ia puUu ^ puUiu, in senaulu de
sub 1. (redi si puttiariu)', ca subst. per-
sonale, a) cellu ce vede de pulli, b) in
specie, la vechii Bomani, cellu ce vede
de fKtliit sacri; b) in sensu rosinosu, eor-
niptoriu, seductoriu, mai vertoBu de co-
pilli sau de copiile.
PULLA8TBtT.-a , s., pnlUstcr; de-
minutivu d'in pullurz puUiu; vedipidJu
sub 1. si puîliandru.
FULLATIONE, s. f, pulUtU; ac-
tione de ptdlare.
PUIJ.ATC,-a, adj. part., pnlUtis^
1. d'in pullare. 2. d'in ptUlu in însem-
narea de sub 2. sordidu, negru, mai
vertOBU investitu in negru.
PULLIANDRU, (pron. si puiandru),-
a. s., pallDlus, piillieenaiţ deminutivu
d'in pulliu. care inse în concnrrentîa eu
alte deminutive d'in acea-asi tbema, ar-
râta unu puUiu mai mare : doui pid-
Uandri de câne, de îupu; vedi si puUa-
stru. pullieellu.
PULLIARE, (pronun. si puiare), v.,
pnlUre» pnllolare, părere, felare; a
face puUi, a fetă, a nasce, si de aci, a
se propagă, immulti : soredi au puUiatu
forte in cdlariu ; vedi si impuUiare ^
imputare.
PULLlCA,(pron. puUiea si puiea),a.f.,
deminutivu d'in feminiuulu formei pid-
liu, a) proprie, pnllastraţiralHnajUTeii-
ca, pulliu de gallioa, gallina tenera :pul'
Ucileauinceputu a ouă; cloc'aascossu
trei ptdli si ânci puilice: h) metaforice,
amaaEa, snloa, amor, obiectnde'amore,
si in specie, amata : ptdliea eu fhri dalbe
la cositie.
P0LLICELLU si puUicenura, (pro-
nuntiate si ptâceUu, puieenu, puicionu),
s., pollieenaB, demin. d'in pulliu; — afora
de aceste-a si de celle alte peno aci oc-
curse, essistu si alte forme de deminu-
tive d'in acea-asi tbema, care se audu
a dese in gur'a poporului ; form'a fun-
damentale e : puUicu, d'in care mai nu-
mai f. ptdUea ae aude, (vedi acestu co-
ventu in parte), cuma si puUicutia, care
ar fi f. d'in m. pvilicutiu ; apoi de Mf :
,y Google
PUL.
843
jţuUicellu, pt^icenu,puUieianu,puUieiu
si cu 8 io locu de e .- pidlisiu :=eoUMt.
mulţi puUi, (redi si puMietu); de acf :
pulticiont, si cu s in locu de c : puSt-
8ioru,-a, cea mai nsitata d'ia aceste
forme : puUiaiori de raţia, de iept^e; si
metaforice : pullisioru^ meu! puUisio-
rii mammei! unu puUisioru de ntamel-
iiga; puUtsiort «osvH pre la manHwZs
vestimetUului ; — Tinn apoi formele :
ptiUieutiu,-a, puUia^, pi^ieullitiu, si
altele.
PUlLICtJTlA, (pron. si pwicutto), s.
f., deminutiTa d'in precedentele puUiea;
T«di si pullieeUu.
PUlLICULLITIA(=^i«intfio) b. f.,
demioutiTad'indemintitivnlnpuZIieuUu;
redi puUiceUu.
PULLIETIA (=puetia)y a. m., Tedi
piUlietu.
FULLIflTn, s. m., piitlUl«sţ coUec-
tivu, mulţime de piâli. toţi ptUlii unui
animsleţ vedi si puUietia.
PULLIBE, {= puire),-€sea t., vedi
ptiUare : serofele ae pullieseu forte.
PULLISIORU, (= puieioru), puUi-
aiu, puUiutiu, etc; vedi Ia : pulliceUu.
PtJLLin, (= putu) , s. m., paUit,
ralliUi»} eatalns; fetn de cmrrendu es-
flita d'in panticele mammei, si in ge-
oere, fetu atfttu de animali cfttu si de
plante, io specie inse, fetn tânem, micQ,
neadjunso inco la depleoa desToltare :
jţuUi de gaUma, de sorice, de hipu, de
mape, de ewrca, de corhu, de vuUuru,
■de rondineUa, de peUieanu; despre plaa-
te : unu puUiu ck piru; ac«sU-a ttu m
meri, ci puUi de meri;— ea sensa meta-
forica si mai estensu, a) obieota de a-
more : puZIinIu mcmmei ! fa eamu âicu
eu, puUiulu meu, — mai vertosa, amata,
amante : a sboratu ptiUiulu. s'a dussu;
h) obiecta micn : unu puUut de memel-
liga, unu puîliu de pw^na; si in genere,
paciou, dâro bo&u ; a trage unupidliu de
somnu, demaneare; de Ml:d) puI2tu=
Sore CDSuta, infloritura cn acnlu : ea~
mesia ett ptdli, veste cu formosi ptdli;
e) care d'in nascere, d'in natura e da
ana calitate; care are in gVadu mare
acea calitate : puîli'u d* betivu, puUiu
dadrlaeu.
* PULLULANTE, adj. part. preş.,
pBUBlans,(it.pnlluUiite) ; care puâula: '*
plante pulManti.
* PULLULÂLE, T-, pnlIyUre, (it.
pnlInUre, fr. pDlliiler);afacepuUi,(Tedi
pulUt sub 1. si puîliu), mai vertosa, a
face puUi mulţi, a propagi , immnltl,
(redi si puUare, pidliare), vorbiudu de-
spre anima]] si plante : d'in radedn'a
betranului arbore puHtUa alţi (wbori; a
fi multa, in mare cantitate : puUtdau
pedudiii in pirulu seu.
PTTLLU.-a, s. adj., i. poUni =puUitt
^^tu;— de acea-asi origine ca: jmkUu
— pueUa; — 2. pollns = ds colore in-
ehisa, venetn, negritiosu.
* PnLLTJLU,-(i, adj. s., pallnlm; de-
nunutiyu d'in puUu , at&tu ca subst.
sab 1, c&tu si ca adj. sub 2.
* PULMBNTABE, adj., si
« PULMGNTABIU, adj. b., pil«eii-
tuUf — pnlmefitârlvn, (it. yulMsn-
tare si pnlnentario) ; relativu b pwl-
mentu : buccate pulmentari; s. m. reale,
pulmentariu, pl.-e, fertura , legumine,
buccate ferte, totu ce se m&nca pre lon-
ga pftne , buccate ia genere , ferte sau
copte.
* PULMENTU, pl.-e, pslmentnm, (it.
ţnlmeiita, fr. pnlment; — coatraesQ d'in
pu^Mmentu) ; fertura, legume, totu oa
se m&nca pre longa pELse ca faitu sau
coptu, mâncare in genere, 6ro in speoie,
zâmat z4ma giossa sau ingrossiatâ.
* PTILMONACnj,-o, adj., si
* PULMONABnJ,-a, adj, s., pilm»-
BneeiiK, pnlmo n^rlnSf (it. palnenarfo» fr.
palBoniIre); relativu la puhnone : ar-
teria pulmonaria. morhi puItMonort;
subst-, a) personale : unu pubtwnariu,
care suffere de puZmont; b) f. reale,
pulmonaria, genu de plaote.
PnLMON£=:|juImdnH, (prin meta-
tbese : plumone sau p2wNonu) , s. m.,
pl.-î, pnlno t (af^ne cu greo. ]cyio|iMV
attice nX^uv , d'in icvjsiv == respirare,
I it. pnlnione , fr. pOHmon) ; orgauu de
respiratione la omu si la alte animali :
omulu are doui pubnont,- morbu de jwl-
MOKt; omu r&nasu eu unu ptAmone, ero
ccBm aUu ptimone i a fottu conaumptu
di» morbu M>eretdotu.
=y Google
PULMONIA, 8. f., {ti. pninvnie);
iuâiimitiatioDe de pt^motâ.
PULMONICîJ,-a, adj., si
POLMONIU.-ff, adj., polmoueag, (fr.
f almoBâ) ; relillTa la pulmoni : dorori
jndtnmie; 4d forms de puhnone : ponte
ptUmome ; care respira prin pulmoni ,
TOrbindn de certe animali cu sânge re-
ce, cari au pulmoni, ca a. pi. f., pulmo-
niete, ramu de animali pulmonie.
PULMUNCLU, B. m., pulmiiiiiTiIns
deminutivu d'in pulmone, pulmoneUu.
PULPA, e. f., palpa, iB», (it.,port.
pelpa, isp. pulpa, f^. ponipe, alban. pol-
pa); 1. in genere, carne molie, fora oBse
si fora (ţrassime : pidpa de la petiore,
de la coste; 2. in specie, a) came de la
petiorele posteriore; p^pa de vaeea, de
.porcu; h) parte carnosa de la petiornlu
omului, si in specie, partea carnosa po-
steriore de sub inâessur'a genQcbiuIni;
e) ai despre carnea sau mediuln pome-
loni : pul^a ceresiei, peraieei.
• PULPAME, pL, pulpamine, pnlpa-
n>«B» ei
• PULPAMENTU, pl.-c, pnlnamen-
t»} 1. ee fl camosu, ce e pulpa in cor-
pnln animalilom ; 2. bnccata, mâncare
de carne, si in genere, Ie^f»e=totn ce
sa manea pre longa pftne.
PULPANA, s. f., restlB slniif, l»e!-
Bla; parte inferiore a unui vestimentu ,
parte ce descende ore-cumu Ia ptâpe si
le flopere.
PULPATU,-a, adj. part., pnlpoma;
on tuna pulpa , cu bone pulpe, vedi si
pviposu.
• PULPITABE, T., pnlptUre; a face
pti^u, a podi, acoperi cu scânduri,
a face d'in scandure.
• PULPITU, pl.-e. polpltom, (fr. pn-
pttre); podn de scandure, inaltiatu, pre
care ae suiu omenii , ca se specte , se
Torbesca , se declame , si in specie, se
jdee ea actori: tribuna, scena, etc.; ma-
sa, cadra de scandure, pre care se pnnii
cărţile de cantatu sau de lessn.
PULPOSU,-a, adj., pslposas; plenn
de pulpa, care are pulpa multa san pulpe
grOBSfl si mari : petiân pulpose; mu-
Ztere pdlposa.
• PULSANTE, adj. part. preş., pnl-
Pin.
■ans, (It. pnlsante); CSTB p^ia : rctde
pulsanti aUe maekinei.
* PULSAEE, V., pni»»re, (it. palsa-
re); intensivu, d'in pellere, a imbrancf,
Împinge ca mare fortia : a ptdsâ usie-
le; a bate, a resarî : ven'a pulsa cu pa-
tere.
* PULSATILLA, s. f., (it. paltaHl-
la, tr. pnliatllle); specia de plante.
* POLSATIONE, 8. f.. palHătl», (it.
pnlBaiIone, fr. pnlsatlon); actione de
pulsare : pulsationea usieloru ; pulsof
tionea veneloru. arterieloru; pulsatione
arteriale; a computd puîsationtle de
unu minutu alia morbosului, pidsaiioni
prea dese.
* PULSATIVUra, a^j-, (fr. V\ur
tll); aptu a pulsare, care pulsa.
* PUL9AT0BE,-frwe, si
* PULSATORIU.-foria, adj. s., ppl-
lator, (fr. pnlHatenr) ; care ptdsa san
serve a pulsare.
* PULSIFICU,-a, adj., (it. polilflc»);
care face, da pulsulu : potere vitale ptd-
sifica.
* PULSELOQIU, pl.-c, (it. pnlillogl*.
ît. pnuilo^e); instrumentu de cercetata
pulsulu.
* PULSIMANTIA, s. f., (ii-, pnlil-
mancfe, d'in pulsu si iiavtEta = dirina-
tione); pretensa divinatione dupo pulsu.
* PULSIMETRIA, B. f., (fr. palilm<-
trle); arte de a fabrici san applici unu
pulsimetru.
* PULSIMETRICU,-a, adj., (fr. pnl-
■tmritrfqne); relativa la pulnmetria sau
"ii pulsimetru.
* PULSIMETEU, 8. m., (it. pnlslme-
tro, ÎT. pitlitm^tre); instramentu de me-
suratu pulstdu, celeritatea pulsuhâ.
* PULSIONE , s. f., palBlo, (it. pal-
■loBe, fr. palsiinjj actione de pellere
sau pulsare : puliianea jforiei , pulsio-
nea undeloru luminase.
* PULSU,-a, adj. part. si s., paliii,
(comp. si it. pnlso si pols« , fr. poala);
batutu, impinsufl. in genere : copiTIit
pulsi de la spaie caâura in capu; unde
pt^e de dlţe unde ; pulsulu unei rote
asupr'a aUei-a; 2. in specie, ca s. m.,
pulsulu=ba,tere a veneloru, & arterie-
loru , bătălia provenita prin undele de
,y Google
sânge, ce adduce ia elle diastolea si
systolea oordei : a palpă, cerea, cercetă
ptdmdu; ptdsu (recente, letriu, roru,
ietu, duru, vidUrUu, debile, forte ; me-
taforice : a palpă puindu cuiva =: a
cerea m ce ape se aiapa, ce cugeta, oe
dUpositioni are pentru ceva.
* PUliTACIC, -a. adj., (it. pidUew,
fr. pDlteoâ), care sămina ca pultea in
CQ se attinge de conaistentia sea; vsdi si
* PULTAEIU,-a,adj,, pnltarlait ro-
lativu la ptMe, care s^mioa cu pultea
\a consistentia; ca subst. m. reale, pvl-
tariu, pL-G, a) vasu pentru p^âte; h) vasu
in genere pentru varie uenri, si ia par-
te, pentru Borbitnre ferte, calde.
* PULTE, 8. f., pulB, pnltli, (aff. cu
ie^Xto^); specie de z^ma ingroasiata cu
farina sau fructe de plaate leguminose,
care fu cea mai vechia mâncare a anti-
ciloru Romani înainte de a connoace p&-
aea; mai tardia mâncare a paaperiloru;
peno astadi e ceva anEkIogu st intre Bo-
mâni, avendu numiri varie dapo locali-
tăţi; — de acf si : pultiphagu,-a, adj. s.,
pnitlphagna, (d'in (pa-[EÎv = mâncare),
care m'ănca pttUe, nume eomicu datu an-
ticiloru Bomani, analogu d6ro in seneu
cu allu nostru : memeUigarm; pultipha-
gonide, adj., poItlpbagouldiB, (comp. si
fr. PQttlphsgei pultlphsKOnlde) =: ore-
cumu pviUu de puUiphagu :^ pulliu de
Bomanu.
* PXJhTlFRAGXJ, pultipMgonide;
vedi ptUte.
POLVERACIU, ptdyerare, pulvera-
ticu, pidvere, pulverisare, pulvgrosu,
pulverulenta, etc.; vedi pulberaciu, pul-
berare, pulberaticu, ptMere, puîberisare,
pulherosu, pulberulintu.
* PDLVILLîI, B. m.', pnlvllUsj de-
minutivu d'in demiuntivulu pulvinu.
* FULVINAJÎE, adj. &., palvlurla,
— pulrlH», (it. pDlTlure» fr, pulil-
natre); relativu la pulvinu; ca subst. f.
reale, pulvinare-a, a) lectif d'in pulvi-
ne ca magnifice coperimeate penixu diei
sau pentru persone deifieate, care in ser-
batorea disea leetistemiu se ponea d'in-
aiutea statuei eau altarinlui diealoi;
h) gflQQ de plante.
FPM. ^B^
* PULVINABia,-a, adj. s., palviia-
rlaB,-nn; relativu la puioinu, idto mai
vert09u relativa la puîviaarea dieUoru;
ca gubst. m. reale, pulvincwitdu =. puC
vinarea dieiloru; vedi Apuîmnare.
* PDLVlNATU,-a. adj., paUlDitiis;
in forma de pulvinu, cu proeminentia
Bau proeminentie : cupe pulvinate, eo-
lunma pulvinata; pulvinatde arature.
* PDLVINU, pl.-c, pnlvlBBB, ceva re-
dicatu, inaltiatu, inflatu, si in specie,
a) perina de sednta saa de culcatu ;
b) pamentu redioatu, patu de pamentu,
radit»^; c) coma de caile, de drumu,
parte media a cailei mai redicatiL pen-
trn co Que CEklcata de amblatoii; a}mu-
cbia; e) arena, etc.
* PULVISCULABIU , - a, adj., (fr.
pDlvlsouUIre); relativu la ptdtnseulu :
mtUeria pulviseulariii; petra pulvi$eula-
ria, metallu pulmecitlariu.
* PULVISCULU = pulbisculH , a.
m., pnlrlsonlng, (it. pnlvlfle^lo, &. ptl-
Tlsonle) ; .deminutivn d'in pulvere =:
pulbere; appiicata in specie la pulbe-
rea forte menuta d'in t^psolele certora
plante.
« PUMICABE, V.. pBiBloar»; a freci
cu pumiee, io genere, a twtedf prin fre-
cătura, a freca, a nebedi, a poli.
« PUMICATIONE, B. f., actioBe<le a
punmicare,
" PDMJCATOBIU.-tona. adj. b., pn-
mleat«r} care pumiea, politoriu, netedi-
toiin.
« FUMIGATn,-(i, adj. part., panfea-
tns» frecatu, neteditu, poUtu, si de aef :
linsu, mollaticu, etc.
* FUMIOE, B. f., pnnez; patra vol-
canica forte fragile ei porosa, dâro ae-
pra la tactu, aaiă co serve la frecare
pentru netedire, polire.
*PnMICin,-a, adj., pnatoeiis} de
pumiee : petre pumieie.
« FUHICOSD,-», adj., pamleaau; de
satur'a pumieei, porosa : pe^e pvmieoae,
pamentu pumicosu.
* PUMILIONK Bi pumilime. e., pn-
mltl» si pKHli»,(Yedi pumilu, d'in care
pumilone, augmentativu); «ami, pitica,
pereona ean fientia forte mica.
* PUMLONE, 8., vedi pumUioHe.
=y Google
* PUMILU.-o, adj. s., pnallus; naau,
piticn, fortf) micu : pumiMi voru se se
memre eu giganţii.
PUMNA, pumnale, pumnare, pumni-
re, pumnu, eto^; vedi : pugna, pttgnaîs,
pugnare, pugnire, pttgnu, etc.
FUKOIU, a. m., (franc, pnneh, angl.
pDBoli); beutura tare , mistioso de nua
licore spiiituosa cu eacharu, ea ttieia,
Gusuocu de lemdDÎa, etc. :punciu cuvinu,
curomu.
PUNCTA=p«»ria, a. f., vedi pun^u.
PUNOTALE = puntale, adj. s., (it.
piBtale); relatim b puncta, facata ou
pwuta la una capetu; a. f., punctcde,
«eva făcuta ca punda la uou capetu.
PUNCTAKE=pu«/are, y., (it. pna-
tare, fr. pointsr); 1. a împunge cu punc-
fa unei arme, unui acu, etc; 2. a fisa&
prin impungere; 3. a însemnă cu pnnc-
te, si in apecie, a desemnai cu puncte, ai
mai vertosu, a destinge celle scrisse cu
puncte, virguU, etc.; in genere, a not&,
aemn&; 4. a concentra poterile, a concen-
tF& totulu in uau pundu sau in pncinu
spaţiu; &. a âirept& spre unu punctu, a
adjuată^a attintă, etc., vorbindu in apecie
de arme : a puntă tunuiu. puse'a; 6. de-
spre jucători iu cărţi aau in alte jocuri
aleatorie, a pune una aomma pre una
earte aau pre unu numern : a punc-
tă din greu, nu punctaţi cu atâta im-
prudentia si eotediantia; 7. a mari una
nota mnsicale cu medietatea valorei ei,
sau a cântă notele cu pausi intre ella.
PmiCTĂ.'I10H& = puntatione, b. f.,
actJone, arte de pundare, vedi ai puac-
tuatione, (it. pnataxlAne).
PUNCTATOEIU=j>tt»iia<on«,-'«'ia,
adj. s., (it. ptitatore, fir. polntent), care
pmda : punctatoriula iuntdui, punda-
tonudetypographia; inversionati punc-
tatori la jomrUe eeUe mai aleatorie.
PUNCTATU=pMn(£riM,-a, adj. part.,
(it. pontato); in a. verbului : passeri eu
' penne punctate, linia pundata, linie
pimdate si nepundate; instrumentu de
pundatu pandi^a; puntatulu unei fa-
da a pannurei; in apecie puntatu. ca
terminu de mosica : a) eemnatu cu
pundu, spre a ae mari not'a asi& sem-
nata cu medietate d'iu raloreaei; &)aem-
pm.
nata cu punctu spre a ae cântă despar-
titu, fora legătura, cu paual intre notele
auccesaive : cânta aceste note in modu
pundatu; cântaţi pttnetatu, nu îegaiu;
punctatulu se semna eu punăe 8uJ> sau
pre note.
PUNCTATURA = puntatura, a. t,
(it. pnntaturft); actione ai mai vertoau
effactu aUu punetarei : pundatura de
spata, a trage una rarapundatura ea'
mesiei; puncttUur'a armei nu e justa;
pundature inversionate la joculu de
cârti; pundatura = ceva pundatu sau
cu punde la capite : punetaturele stipe-
riori alte unui velu de nave; a pune
doue pundature la tympant^ preltitui;
vedi si punetale, putida.
*PDNCTELLARE,=:pwifaBare, t.,
(it. paateUare), a pune una punteUu,
a redimă cu puntelUt.
* PUNCTELLO=î)«nfeBu; pl.-e, (it.
pnntello) ; proprie , demînutîvu d'in
puntu, applicatu eu sensulu speciale de
lemnu sau alta eeva ce serve a redimă
ceva, ca se nu cadia; a închide, oprt;
înfundă, etc.
* PGNCTICLU=pim«du, pl.-e, (fr.
po&oti«Dle), deminatîTD d'in punctu.
* PUNCTIPEEU,-a=pKfi«/%rtt, a^.,
{îr\ ponettrdre), oare porta sau are
punde.
* PnNCTIPOBME=ptt»rii/orMe, adj.,
(fr. puaetlforme); oare are forma de
punctu.
*PUNCTIGBfiU,-a=p«»tf:</erM, adj.,
(fr. pBncttţftre), = pundiferu.
* PUNCTILIOSU = puntUiQtu.-a.
adj., (it. pnntlglloa»); plenu iepundi-
lie, mai vertosu in inaemnarea metafo-
rica acoventuluipuntilMi: omupundi'
liosu; nu fiţi puctiliosi cu amidi; vadî
ai punctiUiosH.
* PUNCTILrU=pi«n<iIi«, b. m., (it
psmttsU*), 1. proprie , deminutivu d'în
pundu; 2. metaforice, lucru forte micu,
nemica, aecc|tara, mica aaa mîga, ai in
parte : a) raSone, motivu futila; b) ma-
nia de a av6 coveutu în tote.
* PXJ^OTIhLA=punHlla, 8. f., (fr.
pvintllle), 1. deminutivu d'in puncta,
puntu; 2. în specie, inatrumentu de fa-
cutu puncte, de essemplu, instrumenta
=y Google
PDN.
847
de punetatu pa&DQre; metaf. ptmeiilla=z
punţii»*.
•PrNCTlLLABE=pfw*i«a«; T.,(fr.
potatiller) ; a face punctiUe, ca coD-
deialu, cu peiiDellulu , cu plumbulu, cu
acnla; etc; metaforice, a dispută peatru
aemicuri , peotiu seccatura; a impunge
cu vorbe, a attinge delicata, inse tare,
pre cineva in rorba; vedi si punctUlu,
punctilm.
• PUNCTILLOSU = pwimo8u,-a,
adj., (fr. politllleiix) ; plena de pwnc-
tille, mai vertoau in insemnarea metafo-
riw, a corentuluî punetălu : paaseri eu
petme punettUose ; eriticu punetiUoat,
dispiOaton punetiUosi; vedi si pune-
tUiasu,
• PUNCTILIF = pwritBM, 8. m.,
pl.'e,pawotlll«M,(fr.potntllle,p«Be«Ue);
1. deminutivu d'in puneau, punctinoru,
2. metaforice : lacni neinaemnatu, sec-
catura, nemica,- ratione, motim secca-
taroBu; redi si punetUiu.
•PUNCTIONE=pM«(w«e, a. f., pune-
ţi», (it. paulvnef fr. ponetlan); actione
de pungere : punetione a unui vulnu,-
pundione la pepiu eu fipot'a; puntiione
la degitu eu aculu,
• PONCTIPENNU=:i)««/ipetmM,-a,
adj., (fr. p»netipenn«); care are penne
eupmcte.
PDNCTIS10KU=pM«tistoru, s. m.,
pL-e,puctllIani; deminatiTadînpuncfu.
• PDNCTORIU = puntoriu.-toria,
adj., pKiiot«r, pinflt«rlDin; care punge :
eome punetorie; s. m. reale, puncto-
riu, pl.-e, inBtrumentn de pvfitu sau
pwtsu; vedi si punsoriu.
PUTUCTU —puntura, adj. part.,
pBMtDif (it. ponto, — pnDta, fr. point,
— ■ polnte). 1. in genere, a) ca adj.,
punsM, ce e impunsu : uloeri puncte.
ceUi ptmcti cu spat'a; liniele puncte pre
marginea chartei; b) subst. abstr. m.,
punotusţ-BB i punettUu albinei, vespei,
faurului cu cornulu, luptac^ni cu spa-
t'a; punetulu degitiduicueiculu;—ieii
8i|fun£u, impunsu; 2. ca sobst. reale,
concretu, a) forte desu ca m. punctu.
(si punftt), pi. puncte, paneton, a) pro-
prie ai ÎD genere, punsura, impunsura,
gaura sau semnu făcuta prin impunsu-
ra, cosutura. ete. : punctele lassate de
mursicaturele aibineloru; ai ocunu,
ăupo mai multe diUe, se vedu punctde
acului prepa^'a mea;punctele impresse
pre stofa; 3) metafoflce si in ape-
cie, a') semnu, nota, macula, etc. fă-
cuta prin impunsura, sau ou colore, cu
negretia de scrissu , etc. : mai multe
puncte se vedu in acesta gemma ; unu
ptindu negru intre sprincene; eăte unu
puntu albu innegreti'a fia-carui oclu;
lini'a se compune d'in puncte; celle doue
puncte estreme alle liniei; in scriere se
arreta cu unu punctufinitulu un& frase;
punduh si virgul'ain scriere, arreta unu
repausu maimicu de câtupundulu sin-
gura; a pune pundu ăupo fia-care (rase
cu iniellesstt eompldu; piindde de pre
laterile cu&iloru dejoeu; pund^ car-
tiloru de jooa^=afiWi caitilorn; fig. mai
multe punde negre apparu pre orison-
tele pol^ieu; ţ) in maâiematice : pune-
2m-Zu mt are neci una dimensione;
i) pundu = lucru micu, seccatura;
micu ponda, mica valore; fi') mai ver-
tosu, punctu:=aHC& mesura de te.mpii,
momentu : in unupunctu se face despar*
tirea sufftetulm de corpu, e') pundu :=.
locu micu, parte de locu forte mica :
pundulu de plecare si punetulu de ad-
jungere; cu sensu mai intensu, pundu^
locu, parte, facia : punctu de vedere, d'in
care speda cineva unu ce cu ochU cor-
pului sau ai mentei; asi& si : d'in aeestu
pundu de vedere, stii aeestu pundu de
vedere ^ de acâsta parte, în aeestu re»
'spectu, d'in acesta consideratione : a
consideră lucrtdu in deliberatione sub
iote sau d'in tote punctele de vedere;
d'in tote punctele de vedere asia e mai
bene; sub neci unu punctu de vedere »u
e bene asia; ij) pundu =z parte princi-
pale, BÎ de aci, lucru principale, idea
fundamentale; locu onde ae concentra
totala aau greuln unei cestioni : trei
I sunt punctde de desvoltatu in acista
cestUme; aci e pundulu greu; acollo e
pundulu st nodulu; C) pundu ^ es-
sactitate de lucru, de tempu, etc. : a
veni la pundu, a spune ce auăimtt d'in
punctu inpunctu,aaăjungelapundtt;
ft')puneftf=.suffragiu, votn data sau ca-
=y Google
848 PUS.
petatn care se insâmnaoQpunefu.-eandt-
datii aucapetatu totepurutele; i) pandu;
==: in mnsica, pre saa snb nota, arreta
co Talorea no^i e mai mare cu ma-
dietate, gan co intre notele punctate
asi& intercedu miei pauai, ae cânta deg-
legate, despărţita, x') ptmc/« = Bemnn
de valore, de meritn : acestu scolariu,
acestu coneurrente a essUu cu mai muUe
puncte; >.') puncju=70rba intpunguto-
ria, supperatoria, mordace : a vorbi in
puncte sau puneturi; — i) f, puneta=:
punta, a) impUDSura, intiepatura, ^) ca-
pitu, estremitate ascuţita : pundfa spa-
tei, acului; ^) in genere, pcurte proemi-
nente Bi ascuţita : dente, limba de pa-
mentu, pisca de monte ebc.
* PUNCTUALE =:piw(«a(«, adj.,
(it. fintoale, fr. vanetiiel); facntu la
pmnclu, facntu cn deplena aecnratetia,
cu tota essactitatea : diUgmtia ptino-
tuaie; wntre punctuale; si adr. a solve
punduăle.
* PUNCTUALITATE = puntuali-
tate, a. f., (it. pnntullU, fr. panotna-
IIU), ^ccoratlsalma dillK«ntla} calitate
si fapta de ce e punctuale, deplona ae-
cnratetia : punctualitate in tote lucră-
rile seUe, a tmpleni misaionea, commis-
aionile, detorlele cu puttciualitate;pwtc-
tuiAUaiea mersului unui orologiu.
' PUNCTUARE =pttntuare, V-, la-
terpnngere, dlspoaţere, (fr. ponetaer),
in acea-asi insemnare cu punctare,
ăiro mai vertosu si iu specie, a face
punctă in scriere, a distinţ^ f^asile si
membrele de frasi, cn semnele adoptate
pentm ac4sta-a : n» seti neci punetuă
baie,
* PUNOTUATIONE, s. f., (fr. penc-
tiatian); actione, arte, modn de punc-
tuare : semnele punctuationei sunt mai
multe; a invetiâ ai practică una hona
punctuaiiotie ; si in genere : punctua-
tionea unoru-a d'in figurelfi geometrice;
vedi si punetcUione,
PONCTDATU = puntuatu,-a. adj.
part. fntnrponotua. dlspmiotaa (fr. poDC-
tB6) : linia punctttata; in specie : sa-is-
sore bene punctuata; 7edi si punctai.
PUNBEE, T., vedi ponere.
FUNQAt B. f., nannplBra, eromenR,
PUN;
loeellnB, lacciiliis; saccn, saccnlletîu de
pandia, mai vertosu de pelle, in care se
pana si se pastredia diverse lucrnri,
dâro mai allessu banni : punga de m«-
tasse, de peUe, de pandia grossa; haie-
rele. pungei; punga plena, secea, desirta;
offlu cu punga plena:=cxi banni mnlti :
popnl. tufa in punga=:nemica in pun-
ga; a ave pung'a deschisaz^i fi parata
a adjută cu banni, a fi generosu; a bagd,
a pune in punga; a scote $in punga
:=a dă cft'n punga; cestu d'in urma si :
a solye, perde, etc., pre cumn : a bagă
inpunga/=za. castigâ, trage folosa : dupo
urm'a tea, dupo aptele telle, neâ hagu,
neci dau d'in punga; punga de venatO'
riu; punga de banni, a) in genere, plena
de banni, sau destinata a n impluta cu
banni ; b) snmm'a de banoi ce conţine
una pun^a; a) iu specie, summa de banni
determinata, 500 de lei, pre cari se cal-
culau una data procentele : a împru-
mută mai multu de 5 lei pre luna la
pung'a de banm; — applicatu si in espres-
sioni de domenîulu istoriei naturale, la
plante : pung'a babei := okrlliia aoan-
llS) L; pung'a popH ^ thlaipl bnrga
păstoria, L; — si la una mâncare : pun-
g'a popei T=z-veabn de porcu implutacu
sârDge.
1 PUNOACE, (si pungaciu), adj. s.,
erummlieeaţ tm, latrancalna, arusea-
t»r; tuTU de punge, fnru de mice lu-
cruri, d4ra indemnaticu; vedi si car-
paeiu.
2 PUNQACB, adj., pnnţrendl anpl-
das; care f>u»f;ebene, applicata, iuve-
tiatn a pungere : vacca pungace, ptm-
gami arieti.
PUNGACIRE, (si pungasire),-eseu,
T., BQppilare, Borrlpere; a fi pungace,
(1. pungace).
PQNGENTE, adj. part. preş. pna-
grens, (it. pangente); care punge : Ao-
ror't pungenti.
PUNQERE, punai si punt», punsu
si pundu =:: pundu, T.> psagere» (it.
paniere, fr. polndre); a pertande cu
ceva ascutitu la capetu, si de aci, a fissi
prin ceva ce punge, a cose pungundu, si
qietaforice : a attinge ondesente cineva,
a pisoi, qiuBci, supperâ, rettemi, interiU :
>yGoog[c
PPN.
uiwht tPm oOitmi pttnse cosfa lui eu
lonct'a; a funge eu amlu, a pnnge mai
dettt; ee me pungi asia cu vorbele telîe ?
me punge eogiUAu; Vau punm boii; Tedi
si oompos. impungere.
PDMGITORia, si funguionu.-toria.
adj. s., (it. ponffltore); oare punge sau
seire apuMjrere,-Tedi si pungente,pwnc-
toriu, pwMoriu.
PUNGITUBA, Bi pwM^ţrfwa, B. f..
(it. pan^ltir*); actioae si effecta de
pungere; redi ix\punctwa, pwrUura,
punsura, pwnsetora.
* PUNICANTE, adj. part. preş., pa-
nleaBR, roşiatica, Tedi puniâu.
* PUKICARE, T., a bate in rosiu, a
roffli; Tsdi punicante si pwttcu.
* P[INICID,-o, adj., pnnleiss; rosiu,
purpuria : ţunicw veUitâmte, puntcHtlu
30»^,- — d'in pumcu,-a, rrpsnlooi;
de la i^imu=FaBiii=:Penu8 = Cartha-
ginese, fienda co CartbagiDflsii erau co-
lonia phenieiana : linib'a p«»tea, com-
meretulu punitu; de acf si fig. m^m
pvnim = granata, rodia.
* PUNICtr,-a, adj., vedi pynictu.
•FUNIBILE, adj., (fr. pnatiMkU);
care merita a fi punitu.
* PinUBNTE, adj. part. preş., pa-
■leas, (it. ponlente); care punesee.
* PUNIB£,-e80U, t., panlre, si pnlrl,
(it. pailre, fr. piitr); a pedepsi, a inflige
pena; a resbonă.
* PUNITIONK, 8. f., puBltto, (it.
panltlone, fr. pOHlUon); aetione de pu-
'^nire, pedepsire, ped^psa, resbonaro, tor-
mentare.
lPUKITOBIU,-foria, adj. s., pDiilt«r,
(it. pniiltare); care puwsce : asprupuni-
toriu pentru ceUe mat mxee culpe.
2 FUNITOBIU, (cu nmolliatu, pui-
t0rUt):=p<mitoriu,-a, adj. s., carepune
= pofw; Tedi poiitoriu; (compara ai it.
P«Ktt«r0}.
PtTKITTJBA, (CQ n molliatu, puUu-
m) ^pomiura; a. t, aetione si effactu
de ponere; vedi npositura; (comp. ai
it. pffiltnra).
PUNITU,'o, adj. part., (d'inpttmre),
psalt», pedepaitu : puniti pentru pec-
eatele noatre; eopQiuîuptmitudeparen-
te eaptta mente; Bubst pumtt^, puoi-
ToilU.
PUP. 8«
tionea : puniUdu $c nu fia mai mare de
eâtu delietulu.
PdMSETU, yl-e, puMtut aetione si
effectu de pungwe: pometele tauriloru;
fîg. punsete in vorbe ; ptmaetele eon-
seientiei.
PUNSETUBA, s. f., paMotta, pane-
%aaţ aetione si effectu de pungere; vedi
si impuHsawa,
FUNSOBIU,-jona, adj. s., panKcnij
care punge sau serre a punge : arme
pungorie; vedi si pundoriu, pungîtoriu.
Pt7NSn,-a, adj. part. sup.subst. d'iB
pungere, puaotai : eelli punat in pectu,
arme de puneu; vedi si impanau.
PTJNSUBA, B. f., pHDctlo, pnaoUi;
aetione aî effectu de pungere; vedi si
punetura, impunsura.
PUNTABE, puntuare, etc. ; vedi:
punctare, punduare, puneau, etc.
PUNTE, B. f., Tedi ponte.
PUNTU, adj. a., vedi punctu.
PUPA, s. f., popa, (comp. it. papu-
la, fir. ponpet p»ap»n si pypei — radi si
pupu); copilla mica; metaf. a) papusia
:= papusia. figura de copilla adoruata,
cu care se joca oopillele ; b) amata , a-
mante, obiectu de amore; e) njmpha la
certe insecte, a nume la celle OTiforme;
— deriTate d'in acestu coveutu, cumu :
pupuda sau puputia, pupusia, etc., redi
si cu a ; papusia, etc.
PDPAIBE, T., Tedi pwporire.
FUPABE , T., «seolarl, si oneaUre,
palparflţ (comp. si it. poppsre=aaRer*
^sugere, isp. poparrr resfaciare, port.
p«npar=atti ugere uaioru, palpare; proT.
p*pai=:sugere, alb. poatîi = sarutatu);
1. proprie, a sărută unu pupu aan pupa,
a saruti copilli sau copiile; a sărută ca
copilln sau copilla : a si pupă eopiUiii
pupati-ve copiUi unulu cu t^tdu; de
ee nu pupi man'a bonei:? apt^ă tn^H-
ra;prgfronte; 2. in genere, a attinge
usioru, a palpă, a resfaciă, saratâ : a se
pupă ai reafaciă unuW pre altulu ca doi
porumbeUi ; — proverbiu : a se pupă m
gura = a se avâ, intellege bene; oa a-
cellu-asi intellessu in modu irohicu : a
ae pupă in botu; a pupă pre (nneva m
botu si ai leuâ d'in punga totu ; a nu
mai pupă ceva = a du mu capeţi :
.yGooglc
8iO PTJP
tut mai pupi tu asia omu, a$id gervu;
si cu locatiTU : t»t mai pupi acoUo, nu
mai ptqţaii la peramblare.
PUFASIBE (ou r molliatu, pupoMre),
-asou, T., rnerucere; •Satir», debUte-
rare; proprie, a vorbi sau lucrfi ca una
ptipariu=:zpupD, a TOibl si lucră ca unu
cQpîllu ; apoi in specie , a vorbi ca unu
copillu, a Torbf verdi si uscaie, a fleca-
ri ; de aci si : puparitoriu.-foria =: pU'
paitoriu,-a, care puparesce, flecariu,
limbutu; pupariiura = pupaUura, ac-
tîone Bi deprendere de pupariioriu ; —
verbulu pitparire presuppnue adj; s.,
pupariu,-a, ca uuu pupu,-a.
PdPARITOKIU, puparitura. pupa-
riu; Tedi puparire.
FUPATIONE, 9. f., •BflHUtlo, tal-
patlo; actione de papare.
PnPATOBlU.-o, adj. s., oHculstor ;
care pupa.
PUPATUrd, adj. part., oaonlataH;
sarutatu; 1. in geuere : eopdlipapati
prefronte, pupatulu copUlUoru ; 2. in
specie, a. m. reale, pupatu , pi. pupate,
oicBlom := sărutată : de pupalu nu e
peceaHt; eu atăle pupate supperi copii~
lulu.
PUPATUBA, s. f., «uDUtlo, oseu-
!■■} actione si etfectu de pupare : cu
pupaturde voatre supperati copillulu.
PUPEDIA, s. f., 1. una paaeere =
npnps» eptpsj 2. coUacu, p&De, paniii
tortas; — iu acesta d'iu urma insem-
nare coventolu pare a se tina de acea-
asi radecina cu pupa, papa , (vedi pu-
pa) ; 6io in prim'a insemnare a easîta
d'in acea-asi fontana an classîculu n-
papa, (comp. si it. puppa=:pupedia).
PUPELLtJ,-a, 8., deminutÎTU d'in
pupu,-a, (vedi si :ptipiî2u, pupilla);
metaforice, s. f., pupdla ^ geuu de a-
nimalcale infusorie, (redi si fr. pnpelle).
PQPILLA, s. f., pupllU , (it. papll-
l*, fr. pnpiUe) , demiuutivu d'in pupa,
leuata 'inse cu iotellessulu speciale de
f4ta ce isco nn e adulta , sau care si a
perdutu parentii si se a&a sub tatola ;
minore, orfana; 2. lumin'a oclului; si de
acf : nomele unei coustellatione, nomi-
ta ai lyra; — pentru acesta d'in urma
insemoare compara si gr. x(Spi]=fâta,si
PUP. ,
lumina a oalului; âro pentru prim'a in-
semnare redi pupu, pupa.
1 Pl7PILL\REsip«piiiori»,-a, adj^
paplIlarU, (fr. pnpltlaire, it. pnpUUre);
1. relativa la pupiUu,-a .- avere pttpU-
lare, interesai pupillari; 2. relativu la
pupilla := lamîn'a oclului : membrama
pupiUare.
2 PUPILLABE , T., pupilla». (ital.
papllian» fr. pupiiler); se dioe de Tooea
pauanului : pauonii pupiUa.
PUPILLARITATE, «. f., (fr. piipil-
larlt^); stătu de pupiilu,-a, tempu cătu
e unu copillu pupillu; vedi si papiUatu.
PUPILLARIU,-a, adj., vedi 1 pu-
pilîare.
PUPILLATIONE, s. f., actione de
pupăiare : pupUlatianea pauonessei.
PUPILLATU, 1. part. aop. d'in 2pU'
piUare, 2. subst. stătu ăa pupillu, -a,
pnpilUtns.
PUPILLU, (vedi f. pupila ia parti-
culariu), s. m., pupillut, (it. pnpllU si
popUU, &. paplll«); proprie demiautivu
d'in deminutivolu pupulu, leuatu inse
cu insemnare speciale de : eopiUa inoo
neadulto; copillu cni au monta parentii
si se afla sub tutela.
• PUPIPARU,-a, adj., (fr. puplpan,
d'in pupa si parare); care nasce pt^,
Torbindu de insecte ce si ţinu ouăle ia
pantice, pâno candu aoeste-a . devină
pupe 3= nymphe. >
• PtIPIVOBUro, adj., (fr. popIrtM,
d'in pupa si vorare); care devora ptţp«
r= nymphe, vorbindu de certe insecte,
cari la unele epoţe alle vietiei loru se
nutrascu numai tapupele altoru insecte.
• PUPOPHAGU,-a, adj., (fr. pnp»-
phaţej d'iupupa=larTa, si cpa-fEiv :=
devorare); care devora pupe, vorbindu
de larve de insecte ce devora alte larve.
• PUPPE, 3. f., pnpplB (fr. peape){
1. parte posteriore a unei nave, uaui
vasu de plutitu, iu oppos. cu prora ^
parte anteriore a vasului de plutitu;
2. metaforice, a) nave, vasu de plutitu;
h) spate, dosu.
' PUPU, (vedi f. p«po in parte), s. m.,
1. pupas, copillu micu; 2. ţembia, «ea-
Idb ^ mugura, oclu de plauta; vedi aî
pupa.
=y Google
PTTE.
* F0PULA, 8. f., fupuîMi demiautiru
d'in pupa; redi si pi^eUu, pupulu.
* FUPULk&E, T., (tr. pnpaler); se
dice de vocea pupediei : pupediele pu-
ptUa: redi ai pup^ia si 2 pupiUare.
* PUPULUro. s., pipHlas; demina-
tirn d'lD pufiu- vedi si puptiia.
P0BCEDERE, v., vedi procedare.
PUBGELLA, (purcea), purceau,pur-
eettutut, etc., Tedi : porceila, poreeUu,
poreeUuiiu. eta
PUBCESSU, adj. part. sap. subst.
d'iB pureedere; vedi proetssu.
1 FU^, adr., pmcei redi pvru.
2 PCfiB, s. f., pDi, pirisţ nmore fe-
tida ce esse d'in babe copte; redi Bipu-
roniu,
* PUfiEFACERE, r., rirefaeen} a
&u» puru; Tedi si purificare.
* PDBGABILE, adj., pBrrablUa, (it.
pBrgabll«); ce se pote purga saa e de
purgţUu.
« PnBGÂ.ME, pi. pttrgamine, si
* PUBGAMEÎîTa, pl.-«, pnryweii,
pugaro«stBi4 ce se purga, ce se scote
ca necuraţii; media de purgare.
* PUPGANTE, adj. part. preş., pnr-
gmu , (it. parg«Bt«) ; care pwga sau
serre a purgare : fnedieamente purganti;
Tedi purgativa si purgatoriu.
* PTJBGAEE, T., pnrfftre, (it. pvr-
fsrot fr. parter); a Eace puru, a cur&,
ooretiÂ, 1. proprie : a purga pomii de
ittse^ vettematorie; vin^a se purga pre
fitHiare atww de ramuri Imsuriomti;
a purga hculu de tufe âi de radeeine; a
purya pesci; a purga unu amale, una
fosta; 2. in specie si metaforice, a) ca
termina medicala, a cureti& prin Tomitu
sau deşertare a stomacolui : a si pwgd
ttemacuîu prin vomitive; a si purga
gritfa cu fdia de lauru; b) a aetJdt prin
coretiare; e) in genere, a ooretiă, lamuri,
allege, 8cap& de ce e rea : a purgd eom'
putele, a purga pre cineva de negligen-
tia. de insolentia; 'a pargâ statuUt, ce-
tatea de vagabundi; d) in specie, a) a
spellfi, a careţii de eiilpa, a disculpa,
escKSi, iadreptă sau îndreptaţi : prin
scrissori caută a se purgd de blastema-
tiek ce a faeuţu; —te rogămu se ne^pttrgi
cotra parenti n cauid; ^) in Bensa leli-
vm. ffil
giosu, a cureţi^, a spellă de peecate, a
espii : prin eon'esaioae sincera si prin
rogatione ve veţi purgd de tote paeeatde
si peccatellele; aeumu sunteţi purgati ai
impacati cu cogitulu vostru, cu Bomne-
dieu si cu ominii.
*PURaATIClD,-o, adj., pnrgatl-
clns; care serve la pttrgatu, care ptirga.
* POKaATIONE, 8. f., piirK*tt»,i(it.
pnrKiuioae, fr. parg^tloa), actJone de
purgare camn si mediu â» purgare :
purgationea eloaceloru; purgatione men-
strua; purgatione de culpa, de peccatu;
mai nuUte purgatiOni lemeie spre a si
usiorâ stomaeidu.
* PDRGATIVU,-a, adj. s., porgatl-
1U9, (it. parSAtiro, fr-pargatlf); aptua
purgare : medicamente purgative; abaol.
8. m., reale, unu purgativu := medica-
mentu purgtaivu.
* PlTKaATOBE,-*n<». si
* PURaATOKHJ,-foria, adj. B., par-
ţator,-trix 81 parţatvrtai, (it. porta*
t*re,-t«rIo, fr. pargatolrej^ care purga
sau serve a purgare : purgatorii eloace-
loru; penitenti'a epurgatoriadesuffietu;
medicamente purgatorie; luna purgatâ-
ria=Februariu; locu purgatoriu de con-
taetu cu eelli contagioai; — ia specie ca
s. m. reale, purgatoriu-Ut , după doc-
trin'a basericei catholiee, loca unde suf-
fietele auffdru pene temporali peotra par-
garea peccatelora; f. reale, purgatoria
= purgatore, locu de purgare, spella-
twia saa spellabke : purgatore de lâna.
' FDBaATU,-», adj. part., purgatast
caretiatu.
« FUBaATnBA. 3. U pnrgatara, (it.
parttatora); actioae, dâro mai rortosa
' S'ecta alia actionei de purgare, ce se
purga, sorde; necuratia : purg^urele
canalHoru ai curtiloru.
* PDBGITABE, v., pntffltares d'in
purgare. ca sensa iateosiru sau itera-
tivu, a purgd continuu, a purgd bene.
PUBICABE, V., (d'in purice), 1. pa-
Uoei Tfluarl, caperej «eeldere; a caută,
prende, occide purici, a curetiâ de pu-
rici : a puricd eamesi'a. pattdu, aster-
nutulu; a purică pre cine-va, unu co-
piUu; iase si metaf. apuricâ pre mneva
=: a seutto'â de puriâ = a bate, a d&
,y Google
852 roţ
bătălia; refl. a se purică ^ a se curetiă
de pwiH; 2. «UtuIIsi mIouIIb tltmaxtf
aprendesifiesăcupNrictâelemnnsande
forru, a tintul; 3. affluere pnllelbns, «b-
■Ddare, a fi plenu de ^purici, si in ge-
nere, a abundă, furnica, eto.; 4. serntari,
persomUrl, a cercetă in ammeonte si
cu mare accuratetia.
PURICAKESSA, s. f., proprie d'in
puricariu, lenatn inse cu acellu-asi sensu
co an si fonnele:;wrtcam, puricanda.
1 PUEICABIA, s.T., (pron. puricai^);
vedi purieariu.
2 PURICARIA, (pron. puneâria), a.
f., piillearla,(it. pnlloarlăi isp-pnlgoen);
specia de planta, polf tronun pallcarU»
L.; vedi si ţwrieoriu.
PUIUCABICIA,-(io, B. f., proprio de-
minutivu d'in purtcaria, leuatu inse in
acellu-asi sensu cu alluformeipttncana.
PTIEICABIME, s. f., in acelln-asi
sensu cu allu formeloru : puricaria, si
pu/rKonu ca subst. reale.
PURICABIU.-o, adj.8.,(p(iUMriQ»),
relativu \a, purici :hhaptm&ma==:erba
de purici; leuatu inse mai vertosu ca
subst., 1. person. puricariu,-a, care snf-
fere de purici; cui place se caute si se
oecida purici; d6ro mai allessu : 2. reale,
a) m., «nu purieariu, pl.-«, mulţime de
purid, ca/urttte(»-tt(=mnltime de /«r-
nie^ h) f, a) puricăria , vedi 2 purica-
ria in parte; P) puncaria = puneatiu
de sab 2, a.
PUBICATIONE, s. f., actione de
IwHcare.
PUfilCATOBIUj-forta, adj. s., care
ptmea : purieatorii vitdoru.
PUBICATO,-o, adj. part. sup. subst.
din puricare : camestele nu su puricate;
puricaiulu asternufidui; metaf. ti s'a
faeutu de puricaiu, ti s'a faentu de bă-
tălia.
PUBICATUBA, s. f., actione si mai
rertosa elfectu allu actionei de puri-
care : ce atâta puricatura pre tene! ăiu-
metate d'in dtve trece cu purieatw'aa'
stemutdoru si vestmenteloru.
PURICE, s. m., pnlex, abl. putiee,
(it. pnlloe si pnlee , isp. port. pnlga,
proT. plase si plnsB», fr. paoe); 1. in-
secta de ordinea aptereloru, pnlex Irrl-
FPB. ■
tans, £>., careviae ca parasito pre omn
si alte animali, sugundu sftugele lom,
cn toto co : ptwweîe canelwt, pwicek gal-
linâ, puricele mitiei, etc., sunt spede
ăiva-se de pta-ieele omuhti ; mmt si pu-
rid de plante; câne plenu de purid; a
caută, prende, ocddcpurid; proverb.
dne se culca cu cânii, se scolia eu pu-
rici; ce purice ti a intratu in ureehia ?
face pitrici, ăeco siedemtiUuinumilotu
sau pre unu lucru; si in genere : afa^
purid; a) a se impatientâ; 6) a i se faeo
de bătălia ; — ca connume de omu : An-
tonia Purice; 2. prin diverse metafore,
a) in domenîulu irtoriei naturale : a) pu-
rice de mare, specia de inseotu aoaticn;
si : purice de apa, specia de crustacie,
pnlex aqnatleoi; ^) purice de gradina
=puriee de irba, ebr^iomella oleraeMf
L.; h) acfonla, cUtuIui, ouniu, mai ver-
tosu cuniu micu de lemnu, de ferm, cu-
niBioru, ţinta.
PURICELLU, 3. m., deminntivn d'in
purice.
PUBICES3A, s. f., pnHearla; in a-
celln-asi sensu cu allu formelom 2 pw*
riearia, puricariaa; vedi si purieariu.
PURICIME, s. f., in acellu-asi sensu
ca : puricarime, puriearia; vedi pitrt-
eariu.
PUBICOSTJ,-a , adj.,pnllo«i8, (it.
pvleosftf jsp. pnlgoio); plenu de purid :
casa puricoaa. aatemutu purieosu, plante
puricose, câni purieosi.
«PURIFIC ANTE, adj. part. preş., pi-
rlfteavs , (it. porlfloante); care purifica.
* PUEIPICABB, T., pnrlfleare, (it,
ptrifloare, fr.pnrifler,— d'in purusifa-
cere); a îaaepuru, a cură, curetiă, a des-
fiice de totu ce e reu, strainu, etc. : a
purifică vestimentde, a purifică aurulu,
a purifică aarulu.
* PURIflCATIONl, fl. f., (it. pirl-
fltailone, ti. parlfleatloa); actione de
purificare : puriţicaiiionea aană/ui, ae-
rului; purificationea mndierd ce a na-
şa^ SE face dupo patrudied de diRe.
*PURIPICATORIU,-(or»a, adj. s., (it.
purlfieatore ai porlficatorlo, fr. pnrlS-
«atenr si pnriflejit«ire); care purifica •
sau serve a purificare : ceremonie pwn-
ficaforie; vedi si purifica.
>yGoog[c
PDB.
« FUBIFICATU,-a* atU- PB^> P"'!'
iMtai, cnretiftta.
« FUSIFIGTT,-a, adj-> parifiou] care
pttrifiea : sacrifieie purifice.
* FUBIFO^iE,atlj., (fr. pnrirsnne);
care are forma de pwe^puroniu: scut-
pat» pvnforme.
* PCEISMU, s. m., (it ^rimt, b.
pirtome); âocbina care cere in limba,
in scriere, in arte, perfecta purt^o^, care
esdude d'in limba, d'in espreseione totu
oe e strainu geniuloi acellei limbe sau
originei aeellei-asi.
*PDiaSTU,-(i,s.,(it. pariata, fr.po-
rlat«); cella ce ie tioe de punamtt si
practica acesta jwrismu.
* PUBITANISMU, s. m., (fr. pnrlta-
■Inte); doctrina a puriianUoru,
* PDEITAîra,-a, B. personale, (fr. pn-
rltalm, it. piritano); calrioistu, prote-
stante rigidu, memt»^ alia unei secta
religioaa, care crede co singura professa
eredentiele religiose celle mai pure.
* PDBITATE, s. f., pnrltiB, (it. pn-
rlU, fr. părete); calitate de fwru, per-
fecta cnrâtla : puritaim aerului, vesti-
tnetUvim, domtetUuIut, apei; puritatea
Jim&ei sto ut perfeeCa eorreeHone si o-
mogeneitaie; asii si : puritatea stylidui;
tote eâte acrieU, se scrieţi cu pwiiate;
puritatea de cogitu, de Smma, de suf-
fletu, paritatea virginitatet.
PCBOIABE, puroire, pwoiosu, pu-
rom, etc; vedl : puroniare, puronire,
pttronioau, puromu.
PnBONIA£E,-edm, v., snppunre;
pni enitter»; a scote pwroniu, a coce,
Torbindn de &u&e.
FCBONIBE {si puroire),-escu, t.,
svpparmrei vedi puroniare.
PUBONIOSUCsi puroiosurpuruiosu),-
a, adj., parslentna j plenu de pwoniu,
sordita cu puroniu.
PUBONin (si ptiroiu),'ţl.-e, pns, abl.
pare, (vedi si 2 pure; compara si it. fr.
isp. port. pis); amore corrupta si pnti-
da oe esse d'in babe copte; meteorice:
sorde, necoratfa, mai rertoso la ocli :
pnehina, etc.
PURPURA, B. f., purpura, (it. por-
porit fr. pourpre), 1. genu de molluBce
de mare, cari secreta una oraoie, oe la
pm.
8SS
contaotnia aerului eapeta una colore ro-
şia forte vivace : aeika eolore e eom-
mutte purpwei eu muncea ai cu bueei-
nulu; 2. prin metafore, a) colore depur-
pura; fia si de alta materia, destulla ss
fia ca & purpurei; h) materia, stofa de
colore purpuria; c) vestimentn de asse-
mine materia : âmbla investiţi m pur-
pura regcie; d) io genere, obiecta de
mare pretia; e) demnitate suprema, dom-
nia, regatu, etc. : a leuâ, a investi pur~
pur'a; a anibitwnâ purpur'a.
FnKPURARIU.-a, adj. s., pnrpera-
rioBi relativa la purpura : officine pur-
purarie; «ubst., a) pers., care fabrica
Ban vende purpura; care colora in pur-
pHra; b) reale, f., purpuraria ::= offici-
na, arte de purpurariu.
* PUBPURA8CERE, v., parpUrasce-
re (comp. si it. purpore^glore); a bate
in colore de purpura, a avâ colore de
purpura; a resplende de purpura .- sub
radiele sorelui ce resare purpurasee Iu-
dulu marei.
PUBPUEATU,-a, adj. part., porpa-
ratus, (it. porperato); a) colorata cu
purpura ; frâcce purpurate de pudore;
b) inveBtitu cu purpura : purpuratii regi;
ca snbst. unu purpuratu = nnn mare
demnitarin , mai vertosn : domnitoria
curteBftnn, etc.
PUBPURICD,-o, adj., (fr. purpi-
rlqie) : substantia purpurita, d'in ecîdn
urtcu ca acîdu nitricu.
* FUHPURIFERUj-a, adj., (fr. piir-
perlf^re); care porta jwrpura .- purpu-
riferii curteani, satrapi; s. f. pi., pur-
purifer^, familia de conchylîe.
PUEPUBItJU,-a, adj. s., (fr. parpa-
rln, it. porporlno); de purpura, ca pur-
pur'a : flori purpurine, (vedi si purpu-
riu); s. f., purpurina, colore roşia forte
formosa.
FUKPUBISSATU,-o, adj. part., pnr-
pBrlsBatuB] colorata, spolita cu purp»-
rissu.
PUBFUBISSU, 8. m., parporlsBia;
specia de colore purpuria mai inchisa,
mai obscura.
PURPURIU,-», adj., pnrpureas, (it.
parpare*} fr. poupr^); de purpura ;
rosln, viu, roşiatica, rosioru, etc. : pur-
=y Google
purie hudie; vinu purpuriu; facila moret
devenita ^rpuria prin reflessulu ra'
ăieloru sorelui la appusu; purpuri'a oh-
rora, purpuride rose; purpurii regi, sa-
trapi.
FDERTJ, s. m., vedi porru, porms.
PUBTABB, puriatorUt, etc.; Tedi :
portare, portcUoriu, etc.
* PDR(J,-o, adj., porai, (it. pur», tr.
pnr); 1. perfecta curatu : apa pura, miere
pura, lumina pura, ceru puru; 2. meta-
forice, a) in geoere, fora ammesticu ete-
rogenin, fora aminestiCD de ori-oe natu-
ra : auru puru, vinuri pure; b) in spe-
cie, a) totn, completa, absoluta, necon-
ditionatu, fora eeceptioue, etc. : pura
proprietate, d^ro si : simpla , numai :
untUu pote av4 pur'a proprietate a unui
lucru, fora se aibă posaesnonea acellui-
aai lucru; asi& si in locutioni ca : pura
si simpla affirmatione, purevorbe^aa-
mai TOrbe, fora fapte, vorbe deşerte;
P) imoiaculata, fora aniimeateca straian,
fora ammesteco de reu, correeta, etc. :
limba pura, stylu puru, anima pura ,
auffiete pare; anima pura in eorpu puru;
intentioni pure; pura mentione ; purulu
addeveru; a manca pane pura : a) pftne
curata, bona , dâro si : ^') pftne fora le-
gume; f) claru, limpede, fora iocurca-
tuf e, iora obacuritati, allessn, lamnritu :
eastigulu puru, computepure; idee pure,
nu numai scutite de ori-ce obscenu si
immorale, ci si clare, intellesse; — 3. ca
Bubst. m. reale, puru, a) totu oe e puru
în genere; b) in specie : a) puru-lu ^
serinulu; ^) pwru-lH=zâm'a longa, fora
buccatelle ; 4. adv., pure = pare, in
modu puru : a vorbi si scrie pure lim-
b'a sea.
• PUBULENTIA, B. f, paraleitla,
(it. pnrnleiiiat ff- pnnil«iioe); calitate,
Btatu Aapundentu : purulenţi' a bubc-
loru; puntlenti'a vaecinei.
PUEDLENTU,-!», adj., pnrnlentH,
(it. pnrulento, fr. parnlent); plenn de
pure=puroniu : buîonie purulente; ean-
eru albu si pundentu.
PUŞCA, s. f., (ca s sibilante), telom
igilvAniiim , (it. fiieile, fr. tuM para a
â in loca de focile = arma de foeu, care
forte bene ar soni si in Hmb'a nostnt^
arma de f<>oti ea tnba lunga : puaei de
munitione = pusei mihtarie; ţutea âe
venatâre; nu ne potemu bate fwa pusei
cu ostii; depositu depusei; Itomâân^i
siide bene se fia eu puse' a mfo-'wna mâna
si eu cartea i» iMa.
FtJSCĂBE (cu « sibilanta; vedi puma);
a dă cu pustfa, a trage ca puse'a; a
nccide ca puse'a; vedi si oompos. îm-
puscare.
PCSGABIA, (pron. puşcăria, cn s ri-
bilante), i'inpuscariu; 1. in genere : arte
de puşcăria; depositu depuMt; Muica
de pasci; 2, in specie, loca occupatu si
custodită de puseari, si ca mai desn :
carcere, inchisore pentm criminali; do-
miciliu ren, sordidu.
PUSCAB[ARin,-a, adj. s., l>e«Teera-
tus, carcere dlfiiiia) oellu oondemnata Ia
iacfaisore, incbisn pentru delicte sau eli-
mine; demnu de oaieere, scăpata d'in
carcere; nu te insod cu puaeariarii
acesti-a.
FUSCARnJ,-a, (oussibilante), rela-
tiva la pusea, lenatu de regula ca 3. ftstB^
a) puscariu = armata cu pusea, mi-
litaria ce se bate on pusea; b) in genere,
inyetiatu, indemanaticu amaBufpuce'a;
e) fabricante de pusei.
PUSCATU,-a. adj. part, bătuta ca
pMc'a.occisa ca pHse'a; subit. jMucotelu,
actalu de pascare.
PU3C ATDBA, s. f., actione de puseare
si effectu allo acestei actione : am audiiu
mai multe puscature de partea aeesta-a;
vedi ai compos. impuseatura.
PUSCKLLA, s. f., puala, pistalaj
deminutivu d'in pusa, bubaeiora, buba
mica : pusedle pre limba, una pusoella
pre nasu.
FUSGELLOSU,-a, a^., poiileaDs,
pnBtnlesat; plenu de puseeUe.: faeia
puscellosa.
PUSCELLnCLA,-^ia. s. C, deminntira
d'in deminutiTula intaeelîn.
PDSCHIA, si
PUSCLA (= pustUa) s. L, pasnlA ,
pnataU, putls; deminutiTU din pusa,
(sau pustia ensasi, transfonnnuta in
puada, ca ei vechi d'in vetlu); l. buba
mica; besfoa, besiootia] d^o si 2. baba
mure, biAoai;!, mai rertosQ : bubapesti-
=y Google
PTO.
lentiale, peste, ooina se applica pra b
locuri, mai allessu intre Uacedoromani.
PUSCLAB£=pu8cIiare==piMcAHir<9,-
ecUu, V., f HatnUre, f ■■tolMeere; a scote,
&ce una pmela sau mai multe pusele;
a face beaîce, besicntie.
V\jSCLOSXi=pmcUo8u=punAio$u.'
o, adj.iPUtnlftBiis, petitllens; plenu de
puscla, de pmde.
PCSCLU,-a, pusehiu, s. pers., ptisos,
pulOtPB8lolnsţdemii)utivud'inpiwu,-a,
copillu micu, pitîcu, mai vertosu dracu
de copillu, copilln reutatiosu, maligna
malitiosu : dascaltdu grecu e forte sttppe-
ratuiţrepusdii de bateUi; n» te adună ou
pmdii vedntdui.
PUSCOIU, in locu de
FUSCONIU; B. m., 1. proprie, puşca
mare; 2. pusea de lemna, ca care se joca
copillii.
PUSCtILHCIA,-ita, s. f., deminutivo
d'in putea, care presuppnne form'a mai
originaria puseulla; de aci si form'a:
puscuUiana. '
" PDSCnClA,-«ia , B. f. , deminutiva
d'ia pusea.
PUSETIONE, pusetura, 8., d'in pusu
de la punere =:ponere;Tedi : poaiHone,
posUura.
* PUSILLANIMITATB, 8. f., pu»il-
Ijiiimttu, (it. pmtlUnfiDlU, &. pnalllă-
nlmlt^}; calitate si &iptB de pusUlanimu :
pusiUanimitate misellesea; pusiUanimi-
tatede Iepure; pusiUanitnilate de spiritu,
de cogUare.
* PUSILLANIMU,-a, adj., pugUlanl-
mu, (it. puîiillaDitao, tr. pastllsDlme);
d'in pusiUtt si anima : puciau, mion de a-
nima, da sufâetu,fricosa, aparioso, laasia,
timidu, dabile de mente, etc : caUu pn-
sillanimu; ee eopUli pusiUammi ! sunt
ittse harhati aeiâ de pusillanimi ea 8%
mtdierUe eeUe mat pusiUanimei ca snbst.
peta. unt4 pusiU(mimu,utta pusUlanima
de muîiere,
* PUSILLITATE,8.f., pii8HIIUs,(it.
pnailllU); calitate, stătu de pusiUu.
*PUSILLU,-a,adj.,pti8llla>, (it. pn-
■IlIo);dâminutiTud'ir ptwu,-a, pncinellu
pucintella, micutiu, de tctu micu, piticu
ai Deinseomatu •.puaille fete, pusUli juni,
pusUli (omati, unapusiUa ntuUere, ptt-
POT. BM
sUlevate; ta sabat unu pusiUu,itnapu-
sUla ^ unu nani) , oua nana, rorbinda
mai allessu de copilli.
• PU3I0NE, pusioniu , a. m.,. piiai« j
deminutiTa* d'in puni, copillandru.
PUSIOBU,-a, a-pera., pnsHUns,-»; de-
mioutiva d'in pusu, copillutiu,-a.
PUSTULA, s. f., paatnla, (it. pns-
tnla si ptiit«l% fr. pustiile) ; 1. besfca,
besicutia pre pellâ, baba mica : ţustule
maligne, pustt^ syphUitiee; 2. prin ea-
tensione, beafca Ia alte luaraii '.pustule
de apa in ferbere; pustuie de eaîee; pus-
tvie pre vttru.
PUSTDLABE, v., pustolare; a face
pustule, ia senan ai traasitiru si in-
tranaitirn; ia acestu d'in urma ei form[a
pustidire.
PUSTUIATIONE, a. f., pMtvlaU* ;
actioue da pustulare, st stătu prodnsaa
prin acesta atare.
PUSTDLATU.-a, adj. part., pnitn-
latns, formata in pustule.
P0STDLOSITATE , b. f., stata de
pustulosu.
PU8TUL0SD ,-a , adj., putalftanB,
(it. pnstatoso * fr. pnstnlenx); plenu de
pustuk : faeia pustulosai cucumeri pus-
tulosi, pepene pustulosu.
PDSU,-o, 1. adj. part., (d'in punere
^panere), poiltus; vedi t fonere, po-
siiu;—2. pof iiB,-«, a) 9. personale, copil-
ln,-a, baiatu, al in geuere : omu mica ,
pitica, nanu; ai cu form'a : pu»u,-a,
oare pre longa insemnariele de suan are
si cea de : ragai, «rro^fora căpitănia,
fora stemperu, puscla; h) e. reale, f..
pu8a=pustula, puscla, (si pre a locuri,
pusla; compara si—puseeUa, etc.);— de
acf si : pusula, a. f., paiaUi (vedi si
mai susu scortatu pusla), deminotirn
de pusa, ca ai puscella , pusda;—pusit-
lare, pusulatu,-a , pianUtna , T., de a-
cea-aai însemnare cu : pusclare, pustu-
lare;— pu8ulo8u,-a, pDsolMDi, adj., de
acea-aal insemnare cu : pwdfisu, pus-
tulosu. M.
PUSULA, pwsutoto, pmtAosu; redi
pusu Bub 2.
• PUTĂ , R. f., put», falx Tiniterm
1. di^a a viniei , a vitieloni de vinia ai
altom arbori ; 2. cntitu de gradinarin,
■vGooglc
I»
PUT.
de Tiniarin, eoBorn , cosorelln ; vedi ei
puteUa; redi mai Tertosn jv. pwtore;
3. redi si puia Ia putu.
• PţITAME, pi. putamine, pntanen)
1. ce eade la putarea Tînni ce, ce se
pută. se talia si se arrnnea; 2. desparti-
tnra, si in specie, despartitnra la fhie-
te : putaminde nueei; si de aci : pelli-
eis, st^ortia : pittamine de faha.
• PUTAMENTU, pl.-e. piUtU; ac-
tione, si mai vertosu effectu ai modn dfl
putare .- putamenttdu vUiei cere pro-
eesse ăiveree si delicate.
• PUTAMINATU,-a. adj. part., (ft.
pntamlnA) ; proTcdntn cu putame =
teortia; snbst. pi. putamnatâe, familia
de plante jiutaminate.
• PtITANESCU,-a, adj., vedi pvianu.
• PUTANU.-d, e. pers., (fir. patalti);
1. proprie, demiautivn pejorativn d'in
jwAt; 2. in specie inse, desf^enatn, mai
vertoBU in f., pwtona=des&enata, cnr-
tisana; si ca adj., altitudini pittane. vii-
fia putana ; in acesta intellessa si for-
m'a pidane8eu,-a.
• PDTARE, V., pntare , (it. pntare ,
d'in raâecin*a pn, de nnde : pviu, pu-
tiu, puru, etc. = cu intelleasnln de :
taliare, eurare, cureiiare, etfl.); 1. pro-
prie, a talia , cnreti& : auru putatu ; a
pută lăn'a; a pută graăitCa; a pută vi-
0*0 sau dUi arbori; a pută granele; de
tempuriu se voru pută viniele ; 2. me-
taforice, a) in genere, a caretiă, lamn-
r(, allege : a p^ttă computele; e tempulu
se putăma computele nostre ; b) in spe-
cie, a) a calculi, computâ : fia-care tfin
aceste huceati se pută ea ăoue ; p) a ea-
timi. crede ; te puiamu omu probu: i) a
cogiti, judică, crede : nu potuputâ a-
eeste-a ea aădeverate; tedi si compos.
imputare, computare, reputare, etc.
*P0TATIONE, B. f., pDUtlof ac-
tione de putare : putationea arborUoru;
piriationea toloru impregiwar&oru.
*PUTATIVţJ,-(i, adj., pnUtlTns, (it.
pitflttT», ft. pntatir); d'in putatu de Ia
putare : instrumente putative de arbori;
in specie inse : patente putativu, oe
trece, se crade ca parente.
PDTATOEErirtec, ei
PUTATORIUrtoHo, adj., patatcr,
_JVŢ.
si pDtat«rli8ţ ca» pvta san serr« ft
puica-e : putatorH vUiH de vmia ; m-
strmmnte putatoria de arbori.
* PUTEALE, ete., vedi putiale.
' PUTERE, piOentia, etc., T«di : p»-
ttre. poieiUia, ete. *
PTTTIA, s. r., Tedi puHu.
PTTTIALE, adj. s., pntealK Mt««li
(fr. puteai); relativn Ia puHu nb 1. ea
8. f., putit^e-a, a) ingraditura la gvr'a
putitâm, ingiurnln nnni putm, unei
fontana; b) mnra descoperiţii.
PUTIANU.-a, 1. adj., pnteaaia, re-
lativn la pntin snb 1. : apa puttana;
2. s. personale, a) pBtm»,-^ deminn-
tivQ d'in putiu sub 2., mai vertosn cu
sensn pejorativu , si de acf : b) ner»*
trix, appiicatn mai allessu in femeninn
ca acesta sensu de muUere des/renata.
POTIARIU, s. m., pateariasţ care
sapa saa face putiuri.
* PUTICLU, pL-«, pitleiliisr^ L de-
minotim d'in putiu sub 1.; 2. appiicatn
in specie cn seasnln de gropa, mormentu
ăe omu pauperu.
PDTIDU,-a, adj., pstidns , (it. patl-
itt, fr. pottde); care pute, plenn de pw-
tore, l. proprie : carne putida, vinupn-
tiău, case putide, putida sentina; 2. pn-
tridn, Bi in specie, nesnfferitn, affectatn,
vorbindn mai vertosn de modain de a
se espreme : tu mtdiere le^-ana, putida;
putide fVasi, slylu putidu, putida lauda;
si pentru persone : putiăi poeţi.
PUTILLn,-a. B. pers., potlllas,-»,
demiDutim d'in putu,-a, copiUandru,
se liâa mai vertosn cq sensu de resftl-
ciare in form'a femin. putUla pentra a-
mendoae sessele : ee mai faci tu, piOH-
la?faasiâ,putilîa.
PUTIKA, s. f., laevB, laXtnm ţ Taan
mai Tertosu de lemuu, in oare se pnnn
si setinn Idcruri ca celle desemnate in
essemplele nrmatorie : una putina do
lapte, de brendia, de apa, de eureehiu,
de oua depetee, de untu de vaeea, de un-
tura de porou, etc
PUTINELin,pl.-e,|>Mtina'mai8trimta
BÎ oblnnga, ce serve labatnta laptespre
a scote si allege nntalu ; a bate putine-
livlu.
PDTINBLLA. s. f., demiantiTu d'in
jyGooglc
POT.
jwtma : Awe putinei cu ova de pesee.
PUTINELLF,-o, (cn * Bibilante),adj.,
radi pHcmeRti.
PUŢIN TELLU,-(i, (cn t eibilante),
«dj., Todi puemUBu.
FUTINU,-a. (cn t sibilante), adj.,
1. vedifwcinu; 2. si deminnt. d'in ptOUi-a.
PUTIOIU, in locn de
FUTIONiU, s. DL, pbbIo, pBtltlDB, de-
miuiitiTii din putiu snb 2.
PUTIBK, putiu, puţi, pute, etc. (mai
ren : putescu, putesei; comp. inse si clae-
Biceltt: pateieerei pMtlBe«n), V., pntere;
pateseere, pititeorej a scote, a A& odore
gm, neplaonta, rea, a fi imf?trfî<H : ca-
aaverde impuiite, putu: unÂtIti rancidu
pute; eaerait^^le norhowdui putu forte
rw; forte desn jn moda unipersonale :
tn aeista caaa pute reu; proT. nu pute
bene = nu pute a bene, nupute a nasu
de omu; metaf. a putl de negtegentia, de
lene, de inerţia, de reutaUa.
PUTIOSn,-a, adj. b., 1. adj., pntldos^
plenn de putiu, (Tedi putiu snb 3.), de
putore, de odore ţ^ea; 2. s. f. reale, p«-
tiSsa, (n puciâia), ulftir, materia ele^
mentaris, gnlfare.
PUTIU, 1. 8. m. reale, pi. puHuri,
pateu, (it p*u*t isp- p«io si posa, pr.
V«U, ir. pnlts), fontana iotr'adensn să-
pata pentm nen de apa : puHu aduneu;
nu m ăeHuRe puUuri tn cdaie; a scote,
iee apa d'in putiu; a adapă turmele la
putiu; putiu eu ew»pana, eu r6ta, fora
giMeta; a st face putiu desuffleiu; proT.
a eaăi tf tn lacu t» putiu; metaf. putm
de 8etenJîa=oma forte invetiatn; 2, d'in
putu,-a, a) s. pers., putiura, pntoa, pn-
tllloii (vcdi si ^diVM, ^puHoniu), copil-
landru, copîlln june, t^nem, leaata mai
allessQ ca termino de resfaciare in form'a
f. pvtia pentru amendone sessele : nu
face asia, pwft'o;— mai vertoan la femine
cu sensu reu de cnrtisana; — h) s. reale
m. puţi», d^ro mai vertosu f. puiia, pn-
4«a4a, ţenttalla^parti genitali, la co-
pîlli, d^FO si la persone mari, mai allessu
la femine; 8. s. m. reale m. puiiu si f.
jwftd, (comp. it. pD»o si pusa, vedi si
jnrfiiwti), putore, obieotn pulorosu.
PUTORE, e. f., piit«r; actioneâe|)u-
are, si lucm ce pUe; metaf. persona im-
pu^:ajiiierte,IenoBa,desiâiMa;(Jeor-
rupta cu totnlu, immorale,demoraliBata :
ce putore de şenitoriu!—^ pentru ani-
mali : putor» de câni, neaee putori de
pissici
FUTOBOSIA , (puturosia), a. L, it-
sldi», eocordla, Isuvia; calitate depi»-
torosu, mai rertosu in eensn morale de
lenosia si demor<^aatione.
PUTOROSIBE.-cweK, refi. a ae poto-
rosl, V., ^estdere^ puteBoerej a derenl
putorosU in sensulu morale alin ooren-
tolui.
PUT0B08U,-(i, adj., pitldas, fatl-
du« desldloHOB, lKnaTii8,i6e»rBţ l.plenu
de putore : hâtri putorose, aeru putoro-
su , sufflare putoroaa; metaforice, a) for-
te lenosn : putoroaa serva, putoroai o-
meni; b) detotn cormptn, demoralisatu;
ce putoroaa Hentia; e) in genere, nesnf-
feritu; si ca Bubst. personale : ynii pu-
toroau, una putorosa; ca sabBt. f. reale :
putorosă, una planta, eorlandraM testl'
ontatnn^t L.
FUTBAME],pl. putramine, patramen;
stătu de putredu, de putreditu; lucra
putreău. putrigmtL
PUTBE, adj., pater, si patrls, (it. pn-
tre); pntridu, stricatu, cormptu.
FCTBEDALIOSU, (putregaiosu)ra,
adj., pleno de f>tf^edaJ^,-careBâminaa
putredtdiu.
PUTREDALIU, (putregaiu), pl.-«,
pntredo, patrlUţo, lacm pu^-edu: tWN
putridaîiu de lemnu; metaf. nesee pu-
tridalie de mulieri.
FUTBEUINE, s. f., pntred»; statn de
putredu; obiecta putreda.
FUTBEDINOSU,-a, adj., (it. potre-
dlnosft); plenu de putreătne.
PUTBEDIONE, (pron. aiputregione.
putrejone), S. f-, putrefaetl», patrfldo;
actione de putredire si effectu alia ace-
Btei actione : pu^eăionea eorporHoru
morte; putredionea incepe cumortea;pur
tredione se face eorpuîu dupo morte;
metaf. putredione de omu = decrepita
si de tota copta si storsa {de poterile
corpului si alle suffletnlui : g» pulre-
dionUe nu faciwu luerwi mari; putre-
dione =1 lacra putred.
FUTBBDIONOSU,-a, adj., patHi.
=y Google
ssş PTrr.
pBtridBi; pUnn de ptdredione; vedi si
putreihumi.
,FUIIU5DIBE,-MW,T.,l-tra]]e.pBtrc-
tkeer«, tfue se dwini putridu; 2.iatr.
yntreieerei a deveni putredu; 3. metftf.
luiraere, UiigBete«r« jMeerej a laDgedf,
a fi lenosu, a jao^ ia miseria materiale
Bi morala.
FUTBEDITATE, i.f., (it. »ntr«4IU)
tteta ds pvtredu.
FUTBEDITIONK, 8. f., potrefaetlo,
pitred»; actione de putredire si efitotu
allu acestei actioni, lucra putreiitu :fw-
teeditiomea oneloru prin eanaru, a lem-
nului prin carie.
FUIB£DITIOSUra.adj., piMblllij
SBppnsu pHtredirâ, oozruptibils : eor-
pttUt not^ e pvtreMioau.
FUTit£DrroBin,-to^, adj. s., p«-
treBflCDf, pitrefaoleHi oare putrtdesee,
atfttajD Benea trans. cftta Bi intraosi-
tÎTU^
FUI&EDITU,-a, adj. part., pitr«-
fofltaij trecuţii in stare ptitreda : cor-
puri dtfienu putredite; sabsL putredi-
tolH corpimlom morte.
PUTKEDIT0BA, 8. t, patr^.» ef-
feeta alia actioaei de putredire : ^re-
^ure de eaae, de omeni.
FUTBEIDIT si ptOridura, >4J-> pitrl-
<at> (it.pitrfd«i fr. patrldo» iap. pitrl-
4*» port. pitride si p*drld«); Btricatu,
oomiptn, imputitn, in seasa propria si
metafoiioB : Imute putrede, ed/iieiu pw
^edu; ea cumw ti aru fi manele putrede;
eadavere deplenu putride; societate pu-
treda da corruptione; fimdamente ptt-
trede; omu putredu si Ia eorpu ti la Mif-
fiatu.
FCTBEFACGBE, v., patretaMref a
&ce pvtrt saa ptUreău, a boa ae se «or-
rampa.
FUTBEFACTIONB, l. f., (it patrefa-
b1»b«, fr. pBtrâfaatisn); acUone deputre-
/âeere : puirefadionea corpurUoru ear-
note si gratse.
FUT^PACTU,-a, adj. part., potU'
fhcUBi (itpatretatu» fr. patrJblt), po-
treditu.
FnXBEFICARE, piOrefieaUone, ete.,
vedi : ptttrefaeera, ^Urefaetion», etc,
PUTREâAIOSnspNA^Mm, pw
irigaiu=zpuitrigtdiu rodi : ptUridalioau,
putrid^u.
* PUTKBSCENTE, adj, part pr».,
pBtreweas; care putreiee.
* FUTRESCENTU, s. f., (it. patra-
■eeoia, fr. p stres eanse), stata de putre-
eente.
* PDTBESGEBE, v., potmiaen } a
se faoe putre, a iacepe a ptOredi.
* FUTRBSCIBILE ei putribOe. adj.,
patrlbllls, (it. pitrei«fUU, fr. patns-
etUe) ; BuppQBQ la pvirire tan jHtfred»-
r€, care ssiora pvbresee ; lemn» putrt'
8<^Xi, animaii putribUi.
FUTBIDIBE,;w^'d«,eto.;T«di -.pu-
tredire, putreda.
* PUTBILAâINE, s. f., patrllas*,
(it. patrflagldff, fr. patrllage); oevajnt-
tridu, materia putrida : putrilagini de
pre uUeri; ptiirila^i de I«fMM, de alte
plante.
* FDTEILAGIN08U,-o,adj.,(it.pa.
trlUKlaoso, fr. pfltrllaslneax); plenu
de putrUagine : materia ptOriloffinoia,
uleeraUoni putrilagmose.
FTJTKINA. s. f., (fr. p«tm); pulbere
d« metallu aaa p^u-ti de metallu, oe re-
manu lipite de pariaţii fomuhii.
PUTBIBEj-ssou, V., patreicere, pa-
trere, pBtrefaoeret (it. patrlre); oa Bi
putredire, atfttu traos. a faos se putre-
detca, oitu bI iutrans. adeTeBiywErtdti.
* FDTKIVOBU,-a, adj. b., (£r. pu-
trlTtre), oare devora materie putri aau
putride; s. f. pi., putrivore. sectiojia de
insecte.
FDTBOBE, 1. f., potrftr, (it. potrldt-
ra); putrediane, putrire san putredire,
putreditione,
FUTBnOSU,-a adj., pBtnftauijpUBu
de pidr^re, ptârilaginom, puirigiJdoau.
PUIUf-A, adj. 8., pBtBifHi^aiB, (com-
para Biit.pBt«rAfPi>tto,>afpattlB»fPBt>
tvneţ etc.; comp. si alle nqstre : putiu,
putioniu, putia, etc., ~ d'in rad. pa,
de tinde bI ; puru,pvia!r%, imputare, «to.);
1. adj. puru, omata, fora ammeateeu, eto.
argentu puru si putu; ăddewndu ptmt
n putu; 2. subst, a) personale , copil-
landru, si ia genere : nana, pitiea, pul-
lin, de totn mioo si menutu; in sp«cie
f., puia = mwatrio^ (oompan ai (w-
=y Google
PTC.
Hthi,-«y, Zţ) reale f., pută = părtâ rosi-
BOW, mai Tertosa alia femineL
FUTUBOSF,-a, atc.; redipuforoM.
PUTUTH,-», adj. part., d'in pwe«r«
^ potere; vădi poMv.
* FTANEPeiONB,8.m^(KQavffoiâv,
d'in n6dtvov = fiiba, pmtm oo in acea
luna s» Mtebr& serbatorea fyauepsiele,
in earfl se ospetaa Ch-eeii st «d fobe),
nomele unei hine (mese) in ealendarinln
Athenianilorn care oorrespondea la in-
cqmtn oo Imn tai Sestile, apd ca a Ipi
S^tembre si in fine an a Ini Oetobre.
* PYGNANTHBMU.-a. adj. s., (fr.
lijonaattiKfl, d'in Ktmvdc^desn, ai Sv-
IhffAt = flore); oare ure flori dese; a. m.,
p^anihemu-im, geaa de piuite d'in fii-
mili'a labiatelern. i
« PTONITE, s. f., (&, Pfeaite)) specia
de patra, varietate de topant.
* PTCNITIDE, B. £, fjttOtţ (mixvtc)
speda de planta nominal si verbaseu,
t PTCNO-, (d'in gr. «ţwy(iţ3=de«n),
in composite acientiilea, (vedi si : pţ/o-
nantJtemu, pyemte, ppimitide):pyeno-
C(irpu,-a, adj., (fr, P7«nftfl«rpe*d'in xop-
«6c =: fniota), care are fructe dese,
ia&aAi; pyenoetphalui-a. adj., (fr. prene-
eApkale» d'in MţoXiţ^roapn), vorbindn
de plante oare au flonie agglomerate in
fnrma de mare «i^mMms : «wvitti pţ/etuh-
uphaM; pifmog<miu,-a, adj., (fr. preae-
ireNe, d'in y^vo =: genncbin), ea» are
den si mnlte articulatioiu; s. m., pye-
tto^^mwlM, genu de anohnidi; |>iro«o-
phi!/llu,'a, adj., (fr. preaepkrtle, d'in
n^oy = folia) , care are foliele san
uondiele deaeBigross^f)9«»cuto&N,-a,
adj., (Cr. P7«*itaakj<, d'in oc&xx ^
spien), care are deae epice, voibindu de
plante ca flori diapnwiufonM de deie
nmtnB^mpy»ottifItt,-n,ffenwtjl»B,
(asKwianiXoţ, d'in <n6>,oc =g wlnmna),
eare are oolumne dese, mai dese de efttu
eeni regulek ordinuic; pyottolhelia, t.
f., (fr. pjFev«tli4tte), gana â9 licfaeni;
pyenotiim.fi, adj., (fr. pfciat^ae), aptu
a indesl, a face daan, a reoofi nmorile
d'in eoipn.
♦ PYCTACIU, pl.-«, (pyctMlmBi,
mxtâauav); lista, tabella de jndici ai
pjfcUloni.
* PTCTALB, adj., pretalU; relaHra
la ppetu : lupt» ppetali.
* PYCTtJ, 6. m., pretei, si pjatăţ
(«6xn]c); oare se Inpta oa pumnii; vedi
si pugile.
t PYfl- si pyj»-, (d'in prec. nvfţsz
cmii),in composite si den vatescientmce:
P9gargu,-a, adj. b., pf^argas. {itfyfmpyK,
d ia ÂpŢâţ == albo, fr. p^fargoe). Care
are cnrnln, partea oodei de longa eoni
alba : vultert pygtxr^; 8. m„ pygargidu,
a>geDudevnltBn, A) spada de antilope,
e) specia de cerbi ca bncoele eamlm
Mio;ppgifiaeu,-a: adj., pţrlslasis, rela-
tivii la onm, la soaQnnla de essire;
pgg6branchiu,'a,tij.,{tr. pjsobranehe),
oara are branehide longa earu; snbst.
pi. pygobranehieU, familia de uimali
acaticeţpy^fampw, s. m., (fr. pjf «lampe»
d'in XajMcA^ =: lampa), iuBeetu ca are
enrolu loeitorin, pop. iucuritm san U-
euriciu: pygomdu,-a, adj. s., (fr. pyg»-
Mâle, d'in [liXx = membm), care are
nnalnsan mai multe membre aoeessorie
in părţile poetice; snbst. î.pygomeUa, (fr.
PfS«««Ue), defectu, monstrositate de
pygomelu; si adj. pţfgemeliai ,-9 , (fr.
pjţon^UqBe), relativu la pygcmaina saa
la pymdm; pygopagt*,-a. adj. s., (fr. py
r«p«ţ«, d'in iMţ^ 2E infigere) , care
are corpnla nnitn cu alin altni-a prin
bnoeele onrnlui : moiutri pjfgopagi; unu
pggopagu, una pygopaga; de aof sis. f.,
j^gopagia, (fr. pf^spagle), monatrosi-
tate Aepffgopega; si adj. pţfgopa^m,-a,
(ÎI pyropatfqie), rriat!Vulaps(.9epaff*a
sau la pygopagu; pggoptatjfpoiA, »dj.
s., (fr. P7gftput7p«<ie, d'in kXok&q :=
latn, m no&ţ, xo&ic = pedn), care are
peUHvle late si puse longa cani; s. f.
pL pygopiatypoăiU, familia de paaseri;
pygopode, adj. s., {tf. prgopsde, d'in
no&c, imS6z =: pedţ) oare are petiorela
la cum; snbst. pi., pygopodUe, bmilia de
passeri palmipedi.
* FTâUSC-d, adj- ■■. vrfWM"!;
(sQTţuriâc, fr. pjţM<e» it. plcM«a si
ptaneof — d'in «o-))u} «s pamnn), pro-
prie, care e nomai de nnn pummt un
de una paima de mare, ri ia specie :
1. pitica fabalosQ ÎD antioitate, faonodn
parte din nm popom de tfmani toţi aaii
=y Google
de Dani, jq cftta fabnl'a ne şpone co
eran in continuii bellu cn cocorii; 2. per-
Bona forte mica ; tu pari pygmeu pre
longaaeestuomuinăUu; fig.noi mtUemu
wwee pygmei pre longa strahonii noştri;
fli ea adj, omttpygtiteu, muliere pygmea.
" FTLA, s. f., de regula in pi. pţ/ie,
f jlae, («6Xoit) proprie : porta, porţi; ap-
pllcata la trecători de nscatn anguste:
pa8Bii,striiDtona,angii8tîa,trecatoreeto. :
. p^lde Oarpatidont.
» PTLAGORU, 8. m., (fr. pyl«K»re,
d'in s6Xau=porti, si &ţop(i=adnnantia);
depntatn, oratoriii ce tnunettea nua
cetate gr^ la adnnanti'a de la î%6r-
nwpyU san de la Băphi.
• PyiOKICn,-(i,adi.,(fr.pyl«riqM);
relatira la pyloru : or^u pylcricu;
K^nda pylorica.
* PTLOKU, 8. m., («o>irop4;, fr. pl-
l«r«}, orificin inferiore alia stomaouloi.
t PTO-, (d'ia gr. «6ov = pnronin),
in deriTate si composite sdentifice :
pyoeeUOj B. f., (fr. proe^Ile, d'in xotXdx
=: Tentoe) , pnronin in ventre sau iu
aibdotmjie;pyoehesia, a. f., (fr. pysohâsle,
d'in x^Ceiv = cocare), Bcotere de puronie
la deşertarea stomacnlni; pyooyste, s. f.,
(fr. pf •cj'Bte, d'in %bya<: = saccn, fol-
lioln), tnmore de pnroniu; pyogenia, a.
f., (fr. p;o?AbI«), generatione a poro*
ninlni, theoria a acestei formatione;
pyohenUa, s. f., (fr. pT«Mint«f d'in
a^iA =1 sânge), stata alin sfiogelai
ammesticatn cn paronin; pyomese =
pyoemese, s. f., (fr. Pf omdie, d'in 8[teoic
= Tomere), romitn, versare de poromn;
ppomeira, b. f., (fr. pjcmMre), puronia
BtoinsD in mitra san matrice; ppophthc^
nUafi, f.,(fr. pyophthalrale^d'in âţdaXp.(Sc
= oclu), colleettone de puronia laocln;
Pifoplama, s. f., (fr. pjoplanie, d'in ickA-
yoi; := errore), mutare sau stramatare a
poronioln d'in una parte a corpniui ia
ait% pyopt^aia, a. f., (fr. proptysie, d'in
«t6(itţ= spatiure), spittare saa souipare
de puroriu; pyorrhagia, a. t, (fr. pj-or-
rharlef d'in pirfzîv = a rupe si curge),
Bcnrgere de pnroniu; pyorrheia, e.f.,(fr.
pjorrh^e, d'in ^iaiv = cargere)=:pf/or-
rhagta; ptjose, s. f., (fr. pjose), suppa-
ratione indeluDga la ocli; pyothorace,
s. m., (fr, p7«tk«rax), puronia strinsa
in tlwrace san peptn.
• PYBA, 8. f. pyr», (sppA, d'in «6p
:= foca); rogn , cnmnln de lemne pre
care se ardea unn mortu.
• PTBALE, B. f., pjralia» (fr. MmI".
' d'in iropd), genn de insecte.
• PTRALIDE, adj. 8-, pjnllB, (fr.
PrraUde); care afimina cn nna pţfrci»;
Bubst. pi. pyraiidi, familia de ioBOcte
care are de typn genuin pyrole.
• PTBAMIDA, 8. f., Tedi pyratmk.
• PYBAMIDALE, adj., (fr. py»»!-
dal, it. piramidale); de pyraimăe, ca
pyramiâ^a : tmmte pyrafmdale, orfion
pyramiăaJi; otm pyratmdale; in speoie:
Bolidu pyramiăale, figura geot/t^rusa py-
ramidale; numeri pyramăaK; metafo-
rice ; nasu pyranndtde, longn, mare si
ascuţita.
• PYRAMIDAEE.T., (it. plMwildai-e,
fr. piramlder); a face ca pyramidaa, a
dfi forma de piramide : arbori pyrami-
dati: fructe &ene pyramidate.
• PTRAMIDATD,-a, adj. part., pj-
ramiaatDa, in forma de piramide.
PTRAMIDE, B. f., pjramlB, («opa-
[j.{<:, fr. pfranlde^ it. piramide), SoUdn
indusa cu lateri triangolarie, ce an tote
nna vertiee commnne, care e si veriieele
pyramidei, 6ro la base cu nna polygoau
formata de basile trianglelora laterali:
dopo baae sunt : pyratmdi triangtdarie,
pyrami^ eaokangulorie, si in genore :
pyramidi polygtmdli; jM/mmide truH-
elaaia; a se redieă in pyramide, in for-
ma de pyramide; pyramidi regidcme;
pyramidiie Egţ/pttdui sunt monumente
gigantesd; in sensa mai eeteasu : ftor
cur'a focului formedia una pyramde
sau mai muUe pyramidi,
• PYEAPHEOLITHU, s. m., (fr. pj-
rapbrolttlie, d'in ffi5p = foca, ăţpoţ =
epnma, si U^ = petra); specia de pe-
tra luciosa, resinosa si vitria.
• PTRARQILLITHD, s. m^ (fr. »j-
rarţlllthe); minerale lodosu Incmatatu
81 cu argSia.
• PTEAT0, B. m., (fr. pyratr); rab-
stantia, sare formata d'in combinatîo-
nea acidului pyrtou sau pijrolignosu fer-
rugmoau.
.yGooglc
PŢR^
* PTBAUSTA, 1. f., pinDBta; vedi
pyrale.
* FTBELAINA, b. f., (fr. pjrriUIne,
— d'ia Jtop = foea si SXaiov ^ oliu); olrâ
forte volatile.
• PYBENAOnJ,-o, adj. s., (fr. pyr«-
■4ed); care sâmina cu pyrenea, a. f. pi.,
pyrenaciele, familia ds plante ce an frac^
tele pyrenoete.
♦ PTRENABIU,-a. adj., (fr. rjri'
utre); relativa Ia pyrme, ni in specie,
care are sao produce pyreni.
* PTB£NE, s. f., prnn, (sopi^, d'in
,«Sp z=:focu, scantelia, fir. pirtes), 1. spe-
cia de p^ra pretiosa focosa; 2. sembu-
rella contiuntu in una pericarpiu car-
ttosu si mnltieolore.
• PTKENOIDE, adj.,(&.pfr<itlde);
care s^mina cu una pyrene de sub 2.
• PTRETHRn, s. m., pjrethnim,
(a6pedpov, d'in m)p=Jocu, si afftety:=ar-'
dere, fr. pjrtthrej, gena de plante d'in
famili'a sjnantberiâlora, analoge cu ge-
nuin chrysanthema.
•PTBEnCU,-o,adj.8.,pyrettcnni,(fr.
pyrritlqBe); ce serre contra caldurei de
f^tre; s. m., pyretieu'iu^=maiictLTaeQtu
* PYEETINA, B. f., (fr. yjretlM, d'in
K6p=foco}; resina proveoita d*in decom-
positionea si destillationea de materie
organice.
• PTEETIRB, V., TBdi pjfrotm.
• PTRETOLOGIA, S. f., (fr. pjreto-
Uiţle, d'in noperii; =: febre, [vedi piro-
tire\, ai XoYâ(=disciir8a); tractatu de-
spre fâvi.
* PYBETOLOGICU.-o. adj., (fr. pj-
r4t*Utrl«ie); retatiTU la ■pyrOolo^ ei
la ţţfretologtt.
* PTRETOLOGU, b. m., (fr. prr«Ul«*
ţie); rersatu in pyretologia.
• PTEETD, 8.m., Tioperdc; veri-ce
morbuffbrile; vedi si Terbulu:pyre^ire,
pyroHre.
«PYBHXIA, 8. f., (fr. Prrexie); camu
in aeellu-asi sensu cu allu formei j^y-
retu.
•PTBGOMA, B. f., (fr. Pjrirsne);
gona de plante, vedi pyrgomaem.
* PTBGK)MACnJ,-a, adj,, (fr. Pjr-
g«aao<); cares^mina cu pjfrgom'a; subst.
ptb.
8S1
*pL pyrgomaciele, familia de plante eiri
au de typii geuulu pyrgoma.
• PYRGU, 8. m., pjrgns, (n6pToc),
proprie, turnu, castallu, applicatn inse
in specie si metaforice la : a) unu raau in
forma de turnu in care se pună si d'in
cars se arrnnca cubii de jocatu; h) gena
de arborelli.
• FYRICn,-a, adj., (fr. pTrle4ie,d'in
n6p=:focu); relatiTU la focu : jocuri pu-
rice, spectaclu pyricH, eaperimenie pu-
rice.
» PTRIGENU,-o, adj., (fr. Vjrtghw,
d'in icDp=foca, si Yivo^^enerattone) ;
nascntu d'in foca sau prin focu, de na-
tnr'a focului.
• PTRILAMPtJ, 8. m., (fr. PrrlUm-
pe); Tedi pygolampu.
•PTEITE, 8. f., pyrtteg, (mpCnjc,
fr. Pyrlle, d'in «6p=focu); 1. patra de
Bcaperatu; 2. p^tra, combinatione de sul-
fure eu unu metallu, maivertosu cn ferm.
• PTRITIFEBU,-o, adj., (fr. pyrltl-
ftre); care coprende pyrite^sehislupi/-
rOiferu.
• PTEITISABE, T., (fr. pyrlttwr);
A &ce pyrite, a strămuta in pyrUe.
• PYBITOLOGU, 8. f., (fr. pyrito-
logle); tractatu despre pyriti.
• PTKITOLOGICU,-a, adj., relativu
la pyritologia sau la pţ/rititogu.
» PTRITOLOGU, 8. m., (fr.pyritol«-
gne): care se occnpa cu pyritologFa.
ţ PYRO-, (d'in gr. B6p = foeu), in
derivate si composite scientifice : py-
roacetic»,-a, adj., (fr. pyroAatitlqne) :
spiritu pyroaceticu, etberu pyroacdicu,
substantie incolori si de aapore ardito-
ria; pyrobdu , 8. m., (fr. pyrobote, d'in
^dcXXstv = anuncare), machina bellica
cu care se arrnnca focu , missili focose;
de aci si : pyrobolariu, s. m., (fr. pyro-
boUire), militarin ce manuesce unu
pgroholit; pjfrochymta, 8. f., (fr. pyr«-
ohâmi«), parte a chjmiei ce tracta de-
spre focu; pyroehru,-a, adj. s., (fr. py-
rociire, d'in xp<^':=colore), care are co-
lore focosa ; a. m. , pyrochru-lu , gena
de insecte coleoptere heteromere; de
aci si : pyroeJwoide , adj. s., (fr. pyro>
chrolde), care sâmina cu unu ţyroelau,
subst. pi., p^oehrouiile, fomilia de in-
=y Google
Ui
rttL
secU; p^roâtratu. a. m., (fr. f jTMltn-
to), sare formata d'ia combiaationea a-
citMtti p^oeitrieu, ca nua baae; acidttln
pyroeifrieu aa estraij^ d'ia oellii citrieu
priD dastillatione a^a ; pyroeoraee, a.
m., (&. pjrooorax, d'iDxdpx^^oorbu),
■pecia de corba ca roatra roşiatica; pif-
rodectricUate. s. f., (fr. piroâleetrlolU),
electricitate desroltata pria inalta tem-
peratura; pyrogaiiatu, a. m., (fr. pjr*-
ftlLite), aare formata d'în combiaatio-
nea addului pyrogtdlicu ou nna baae,
6rQ adduîu pyrogaUicu ae eatrage d'io
oellu gMicu pria defitillatioaa aecca .
(radi mai aosu aeidu pyrocitriett); py-
rogenu,-a, adj. a., (fr. pjFogine» d'ia
Ysw^v^generara), generata prio actio-
nea focului , b. m. r^e : pyrog&ule ,
clasae de terrene; pyroide, acy., (fr. ff-
rwlde) : terrenu pyroide, ce aâmiaa cu
nua Urr&Mt pyrogettu; pyrtAairia, s. f.,
(fr. pjrolatrle), (fio >.atpCa:= adoratio-
ne), cultu allu focului, de aci st a. adj.,
pyroloArUi-a , adoratoriu allu focului :
an^ctî Perşi si mulie alte popore aîle
antidttttei erau pyrolatri ; pyrola , a.
t, {tt. pjrois), {Ţanu da plaate; py-
r<A^miu, s. m., (franc, p rrvtlsBit*) ,
sare formata d'in combiaatiouea aci-
âiăm pyrolegnosu ca ana baae; pyro-
legtuw* ai pynlignoau.-a, adj., (franc.
rjralisBenx, d'in ll^am ^ legnu =
lemnu), eatrasan d'in lemnu prin actio-
nea focului : sipiriUt pyrolegnosu, aeidu
pyrolegnoau, licori pyrolegnose; pyrolo-
gia, s. f., (fr. p/rtlogle, d'in XcSţoc =
discurau), tractata despre foet*. deapre
proprietăţile ai applicatiouile lai; de aci
si : pyrologieu,-a, adj ., (fr. p; rologlqne),
relativa îd,' pyrologia sau la pyrdo-
gu; pyrologa, a. m., callu reraatu in
pyrologia; pyroluaitu, a. m., (fr. p; ro-
lialtfl), un'a d'in oombinationile manga-
nesitdtti, d'in care ae eatrage oxygeniu
puru; pyromalatu. a. m., (fr. p/ronalate,
d'in maUm = măiu), aare formata d'ia
combîoationea acidului pyromalie» cu
ana baae; acidulu pyromalicu, estrassu
d'in ocidulumolicu cnstalliaatu prin ac-
tionea fooulai; pyromante, adj.8.,(fr. 9j-
raaneletit d'in tuJtyn« = dirinatoriu),
pretensa derinatione prin foou; a, f.,
ftb.
pyrotHintia, (fr. pjrsraaaflle), pretenaa
acientia sau arte a pyromintelm; pyro-
maehu.-a, adj., (fr. pfr«aaqae, d'inţt^-
Xea^an ^ batere), oare pria batere xto-
pera, da aoantelie de focu : petre pyro-
maebg, creminea pyromaeka; pyramae-
garSau. 8. m., (fr. pjrOHsrgaratfl), sare
formatad'ia combinationea acidului py-
romargaricu, eu una baae; acidu pyro-
margarieu, eaţractu d'in margaratu prin
actianea focului; pyromeeonaiu, a. m.,
(fr. p;ron6c*Bate), aare formata d'ia
combinationea acidului pyromaeomeu,
cu una baae; acidulu pyromecotucu,
eatractu d'ia oellu meconicu, prin aotio-
nea focului; pyrometru. a. m., (fr. 9jf-
mătre), instrumeatu de mesoratu tem-
parature iaalte; de aci ai : pyrometria,
a. f, (fr. pyromâtrle), arte sau scientia
de a meauri cupyrwidruîu, deafabri'
0& pyrometre; pyrometricu,-a, adj., re-
latÎTU la pyrometru sau Ia pyrometria;
pyromueatti, s. m., (fr. pjrvmucate), aare
formata d'in combinationea acidului py-
rojnueieu cu una baae; acidu pyromu-
ciou, eatracta d'in cellu mucicuprin ac-
tionea focului; pyronomia, a. f., (fr. Pr-
rtnomle, d'in vâţui; = lege), arte sau
acientia a legiloru, dupo cari ae regule-
dia gradele de căldura in operatioui chj-
mice; ai adj., pyronomicu,-a, relatiru
la pyronomia; pyroleicu,-a, adj., (fr.
PTrotâlqoe), eatraaau d'in oliu, si in
specie d'in oleatu de caloe , pria des-
tillatioae; pyropu , a. m., p^ropas*
(iropioicdt;, fr. pţrope), a) patra roşia*
tica , ca macule aau rerge roaiatice ;
h) amalgama de cupru ai de una parte
de auru, apecia de bronzu; pyrophagu,-
a, adj., (fr. ţjravbvit, d'in tparsslv ^
Torare), care davora focu, (redi ai i^nt-
voru); pyrophane, adj., (fr. pţroplune*
d'in ţia(vsiv=lucire), care devine pelUt-
cidu pria actionea focului; pyropUyctide,
a. f-, (fr. pjrophljotl^a, d'in cp>.uxTi<; z=
pustula), postula maligna; pyrophoru,-a,
adj. a., (fr. prrophore), care porta aao
da foca, leuatu de regula -ca subat.
a) peraonale, persOna ce la Greci aau
la Perşi mergea in froatea armatei ca
Taae plene de focu; b) reale m., veri-ce
preparatione care pote lea foca la cod-
=y Google
pm
taotala aerului : astaăiin lom de pyro-
pkore 86 uaUa amnarie piosphorîee;
pjfropho3phatu,n.m.,i!i.vjmfb*»Vi*t»)
t^sphatu oaldaAt\i; pyropteru,-a, ai}.,
(fr. p;r»ptâre , d'ia nisp^ = aripa) ,
care aie aripe roşiatice; pyrogcaphu, s,
m^ (fr. pf r<sokphe), scafa saa nave oe
se mişca prin vapori; pyrosoipiu, s, m.,
(ÎI. p}-r*i«*pe, d'in (ncoii:âeiv=spflotare),
instaromentu de meanratu poteraa calo-
rioalnij de aci si : pyroscopia, 8. f., (fr.
pyrosGople), scientia saa arte de a usâ
do pyroaetpm, de a fabrică pyroaeapie;
pyroscopicu.-a, adj., (fr. prraseoplqae),
relativa la pyroseopia . la pyroscopiu
Bii\i]&pyrosoopu;pi/roscopii, s.persoD^e,
a) vareatu in ptsriscopia, b) fabricante
de periseopie; pyroi6bicit,-a, adj., (fr.
PrroB^blque) , produua d'in sea prin
actionea acidulai nistricu; pyrosebatu,
s. m., (tt. p;ro8<bate), sare formata d'in
oombinationea aoiduloi pyrosebicu cu
QQa base; pyrose, s. f., (fr. pjns*),
dorore arditoria la ventra, care [ffoduce
eiuctationi de assemini arditorie pre
e»oifkag»9i'fi6pha)rynge;pyro»maragăii
B. m., (fr.pjrviiuragrde), patra calearia
oe piesenta appareotia de patra pretioia;
pyroswnUf-a, adj. s., (fr. pjroHone, d'in
oAtux ir: corpu), care are corpa focosa,
ca 8. m.,pyro8omilu, genu de moUnsce;
pyrosophu, s. m., (fr. PTroMphe, d'ia
oof6ţ=:intellepta, invetiatu), versata
in pyrosophia ^ scienti'a focului, cară
eră basea8CÎeiitieialchfaii8tiloru;pyro-
aorhiCH,-a, adj., (fr.pţrogArblqiie), pro-
dusaa d'in acida sorîicw prin actionea
focului; pyrostatieuro, adj. s., (fit. pjr«-
statlijne) , lenatu de regula ca 8. f.,
pyrostatica, scientia de a dispune cor-
puri Ia actionea focului asia ca sa producă
' effecte constanţi, regulate si ca mai
utili; pyrosteariea,-a, adj., (£r. priottâi-
liqte), estractu d'in stearaiulu decalce
prin actionea focului; pyrosiectrinu,-^,
adj. 8., (fr. pj-rcBUartue), oliupj/ro^titt
caada are consistenti'a grassimei; ~
popul, pyrostia, da regula pi. pyrosHele,
a. f., MţolBuiom falorum trlpes, in-
strumeutu de buccatarfa, de regula cu
trei peUore, pre care se punu căldările
se ferba; — pyrostomu,-at adj. s., (£r.
Pjrrostraie), care are gara de focm, ca
foeulu; s. m., pyrostowdu, genu de
.plante; pyro^ce&mo, s. f., (fr. Prrot*fh-
nle, d'in tI^vi]— arte), a) arte de a face
usu cuvenita de foca ; b) cbţoifa, pra-
tru co acesta scientia face dem nan de
foca in operatioaile aelle; e) in acellu-asi
senau ca pyrtmomia si eu pyrogophia;
d) arta de a face focuri de artiflaie;
ejpyroteehniachirwfficale, care applica
focala in oara de morbi ; ai^. jfyro-
teehnicu.-a, (fr. prr«tMb«tqu), rela-
tivu la pyroteehnia; pyroiicu.-a, a4j->
(fr. pjrrfttfqae), oare arde; si ca aubat.
m., reale, unu pyrotiou : petr'ainfernaît
e unu pyrotieu; — popul. pprctire,-eacu,
V., a) fbbri lab»rar*t a sufferf de febre,
mai rertosu de fabre lenta; b) imngntr»,
lasf ■eseerei talisHere, a langâdi, a de-
perl; e) iarmlUn, a dormită a fi am-
mortitu, etc.; — pjfitourim,-a, adj., (fr.
pf rt-nriqne), eatractn d'in acida urtou
prin actionea focului; de aof ai : pyrow
ratH, B. m., (fr. prroarate), sare formata
d'in oombinationea acidului pyrourieu
cu una base : aeiăttlu pyrourieu se ăiee
aiaaăn cyamtrioH ; pyroxenicvra. adj.,
(fr.'pjrtxinlqoe), de pyroxsnut care co-
prende pyroxenu mai multa aau mai pu-
ciaut pyroceenosu.-a, adj., (fr. p;r»xA-
■■«■x),.pleDn de pjfroxenutCKB ooprende
malta pyroxenu; pyroxenu, a. m., (fir.
pjToxâiie), sub^tantia minerala forte
abundante in natura; pf/ro3syliat,-a, adj.,
(fr. pjrozrllque). ectraotad'in temno,
(ţ&Xov), prin aotiouea focului : aeidupţ/-
roxylicu, (vedi si pyroaceiicu); pyroMOidu
a. m., (fr. pjr«B»ate), sare formata d'in
combiuationea acidului pyrosoicu euuna
basa; p^ro^otcu,-a, adj., (fr.prrosalqne),
estractu d'in olie animE^i, (6iuov = atu-
male), prin actionea focului; pyroeoo-
natu, s. m., (fr. p; »i*onâte) = pyro»
eoaiu; si pyroeoifnicu,'a, adj., (fr. pj-
roiaonlqM) =: pyroaoieu.
• PYKBHAGRU,-a, adj., (fr. pyr-
rhaere, d'in m^^iz = rosiu, si ÎKpa^
eatremitate), care are estremitatea (ab-
dominelni) roşia.
« FYBBHICHA, a. f., pjrrl«ba,-e,
(iro^^X^, b. pjrrblqne); aaltu, jocu mi-
litariD la antici.*
=y Google
^ PYEBmCHâRIDra, adj. s., Prr-
rUeh«rlui relatiru la pţ/rrhichi; ca
salut cellu ce salta saa iDrătia, direge
pre altiî a Balt& pyrrieha.
• PTERHICHIU,-a, adj. b., Pjrrhl-
ehtait (ffo^^x^;), relatÎTU la pyrrhieha;
in specie : p^ pţfirhichiu, metru pyr-
rhiâăM, petioru metricii compusu d'in
dona Byllabe scurte, Bi absol. unu pyr-
rfttcAiff.
t PTRRHO-, (d'in gr. jm^^iSc = ro-
şia), in derivato si composite scientifice:
pyrrhoeeru,-a, adj. , (fr. Prrrhvodre ,
d'in xijMb; = comn), care are anteone;
roşie; ptfrrhog(atrM,-a, adj., (fr. pyrrbo-
gaitre. d'in ţasnjp = ventxe), care are
ventre roşia; pyrrholeveu,'a, adj., (fr.
VTrrh»leBqi«f d'in Xetnuk=albuJ, care
e rOBia in susn si alba in diosa; pj^-
rhonotUi-a, adj., (&. pjrrkoaote, d'in
vâtoc = spinare, dosn), care are dosulu
roBta san spinarea roBia; pyrrhophatie,
adj., (&. pynrhvphuie), care are splen-
dore rosiatioa; pyrrhoproctu,~a, (fr. pjr-
rk*pr*ete), care are onrnla rosin; pyr-
rhopteru,-a, adj. (fr. Prrrhoptire, d'in
Kttpiv ^ aripa), cit aripe roşie aan ro-
şiatice; pj/rrhopygu,-a, adj., (fr. pf rrbo-
r3tt)=pyrrhoproe^; pyrrhorJtinu,-a,
adj., (fr. P7rrborhIn«» d'ia piv =::nasn),
eu nasnln rosiaticn; pyrrhosideritu, s.
m., (fr. PrrrlioalMrlta, d'in tAStipoz =
(errn), ferra roşiatica; pi/rrho8fomH.-a,
i^.,(fi.VjrTit»inme,i'inm6^^gura),
cu gnr'a roşiatica; pyrr%N^, s. f., (fr.
PTTrhate), genn de passeri.
• PTBBHONICU, ai pyrrhonm,-a,
adj., pjrrboalns; relativn la Pyrrhone,
filosofii grecu ; de aci si : pyrrhomsare,
V., (fr. pjrrkonlBer), a nnn& doctrin'a
(ijfrrotttea, a affect& seep^cîsmu in tote;
fyrrhomsm», a, m., (fr. pjrhoiiUine),
doctrina a lai Fyrrhone, si de aci, sy-
stema de Bcepticiamu in tote : prind-
pJKÎtt pyrrhoniamdui $e traduce prin
eoventde latine : nlhll llqaet z= nemica
nu e eertru, nil p«tlnB = totu e indif-
ferente.
• PTTHAQORICD.-a, adj., Pytha-
^rlenai relativn la Fythagora, âlosofu
grecQ : taibFa pythagorica; aaii ai : py-
thagoriu,-a, san pţfthagorett,-a, Prthaf o-
PŢU ^_
r«is; apoi : pytiw^orimmt , s. m., (fr.
Pf tkagorUme), ajstema a lui P^thago-
ra; pythagoristu,'a, a. pera., (fr. pjtka-
gorlslen), Prthagorsas, sectariu alin
pijthagoriBmnlui.
* PTTHAULE, 9. m., Pjthanles, (d'in
xod(>>y, ei ah\6z = flautu); 1. cella ce
cânta pre âauta lupt'a lui Apolline cu
Pffthone; 2. în genere, cellu ce insocie-
sce canticulu unui actoriu ea Santolu;
— de aci Bi:pythatdieu,~a, adj., pjtiiai-
lleiiB, relativn la pythtde.
* PÎTHIA, 8. f., pjtbla, (icoftCa); preo-
teasa divinatoria la oraclnln Ini Apol-
line de la Delphi.
* PTTHICU,-a, adj., p;thleiiB; rela-
tivn la pythone san la pi/thia : pt^ietdu
ApoUine; metaf. psihicele telle espres-
sioni; vedi si pj/t^H. «
* PTTHIU,-o, adj., pjihfus; relativa
la pythone, la pyt^, la ApoUine, la
Bdphi, Ia oraclaln de la Dâphi, (vedi
si pythicu); ca aubst., a) person. pyihiu-
lu = Apolline; f. pythia, vedi in parte
aceetu coventa; h) reale, m. pythiviu,
st) templu allu lai ApoUine la Delphi
sau la Dela; p) specia de planta.
* PYTHONE, s. m., Prthon, (im^Av);
sârpe, bellaora ocoisn de ApoUine la
Delphi; prin metaf., pythone, gena de
reptili, care serve de tjpn la una fami-
lia de ophidie, de ad si : pyihonicu,-a.
adj., pjtkoDieos = pythicu.-a : apiriiu
pfihonicu, divenatorin, inspirata; ptf^-
»!»,-«. adj. s., P7tiioBta8,-nM, relativa la
pgthone; a. m., pythoniuhi, gena de
plante;^fAonouJe;adj.,(fr.p]'theDo1de),
care s^mina cu unu pythone = r^&^;
BubBt. 'p\. pythonoidii, familia de reptili-
* P YTISMA, s. f., pjUBma, (itfitwiMc);
ce ae scuipa la gnatue de rina; vedi
pytissare.
* PYTISSARE, V., PfHisare, mwt-
Ceiv), a scuipă vinu la gustare.
* PYULCa, a. m., (fr. pynlţiKe, d'in
wbm = puronia, -ai SXnsiv = tragere);
instnimentu de traaaa si scossa puronia
d'in diverse eavitilti alle oorpnlnl.
* PYURIA, 8. f-, pjorle, din )c6ov=
poronin, si oupov = urina), urinare de
puronin, piaaiata ammestecata ca pa-
roaiu.
=y Google
Q.
• PTXACANTHU, s. m., pyxican-
tiiBi» (irofdLxoiyda, d'in ic^ţoc ^ bussu, si
£xavdn = acantiiu); bussu spinosn.
• PYXIDATD,-a, adj. part., faeutnin
forma de pyxide: /lori pyxidate.
* PYXIDE, 8. f-, py Jl8, {TroSk), cntela
mica, cateiora de bwsu saa de veri-ce
materia, in care se pnnu si pasti^dla
odori, profnme, medicamente, etc.
* PIXIDICULA si pysidtrfa, 3. f.,
Q; 865
pyxIdleDli, (compar, si fr. pjxidale);
1. deminutivu d'in pyxide; 2. meti^.
capsula de âori, de fructe, ce se despica
in doue valTule.
* PYXmmOSTBU,-a, adj. 8-, (fr.
pjxldlrostre); care are rostru in forma
de pyxide; subt. pi. pyxidirostrde, fa-
milia de paseri :
* PYXIDULA, subst. f., vediiJyaitdi-
atla.
Q.
Q, a septesprediecea littera in alfabe-
tnlu romanu, asnpr'a carei-a observkmn
nimatoriele : 1. anticii latini se află in
mare îndouentia asnpr'a originei, cuma
ti asnpr'a applicarei acestei littere; unii
erao de părere ca $ ar fî nascutu d'in
greculu sau feniciannlu eoppa, care la
Qreci nasta ca littera , ci numai ca sem-
nu numericu; alţii d'in contra susţineau,
eo litter'a în cestîoue e numai una sigla
combinata d'in cv.eaai :cd'înc5,' acesta
d'in urma părere e mai verisimile, d^o
leuămu in considerare atâta form'a cea
mai antica a semnului, cătu si mai ver-
to8uindelung'aâuctuationeceadomnit.u
asnpr'a applicarei lui in scriere; co>ct
in addereru, in celle mai rechîe in-
BCriptioni si manuscripte, aflămn scrisse
aceUe-aaî vorbe si cn o* si cu q, si cu
qa tpeqTdesţpeqTnfainlocude: pecodes
pecnniiM qnin ia locu de ODm; qroqlrea
in locu de qaoolroa; cvod in locu de quod]
MMe in locu de aqtiAe, etc; chiaru in
epoc'a classica, candu se stabili mai
bene regul'a, dupo care se se seria qa in
locu de ta, candu a se pronunţia in-
tr'un^a cu vocalea immediatu urmatoria,
totn-si fura fluctiiationi chiara in for-
mele anui-a si acellui-asi coventu, cnmn :
%9l^ee, inse, oai =: oui; loqal, inse
loontns si loţuntus; 2. in limb'a nostra
q sau qu , presenta doue directioni :
a) nn'a constante si apropo fora eacep-
tione, dnpo care q se pronunţia ca c cu
tots transformatioaile lai, a) puru si
originariu : torat = t«rq[iieo , coca ^
••qMj ^) sibilante : torei = Urqaea ,
IvuU.
coci = coqula, ^eiu = taqnenst ci, Ce=
qal; y) ca p inainte de t si s, unde si in
latîn'a appare c in locu de n : eoptu ^
coetBB, copseiz:zcoi.l, (d'inoooBi); b) una
direcţiune maipucinu constante, dupo
care q devine p, chiaru inainte de vocali,
si anume in : apa^KHaa, epo^eqna, fia-
cru =:qQatnor; — denotatu ecoacea-asi
scambare de c in p afl&mu si in grec'a
io respectu cotra latin'a : n^necv :r: co-
qsere, tincot; = «qnni), ;cdvTS = qa}aq[ie;
d'intre vechiele dialecte italice cellu
osoicu presenta acea-asitransformatione:
osc. petora ^ qnatnar, osc. plspld =
qalsqaldj — 3. limbele sorori noue latine,
afora de cea italiana, care peao la unu
puntu pastrâdia usulu classicu in ap-
pltcarea si in pronuntiarea lui qu, au
facutu de acestu semnu usu mai multu
sau mai pncinu departatu de cellu clas-
sicu, si differitu de la una limba la alfa;
ba inco erudiţii orientalîsti au abusatu
si mai multu de acestu semnu, scriendu q
fora u; spre a representâ arabiculu sau
eemiticulu qpf; 4. pentru limb'a nostra
româna litter'a q e superflua, si potemu
scrie pretotindeue c, adeco : ce, care,
cerere, cestione, cinci, cinta, etc. in locu
d&:que, quare, querere, questione, ^utn-
qui, $i«»2a, pastranduin|)ajru,(if)a, ^a
semnulu dictatu de pronunţia; — nu-
mai nominele proprie si cemmuni străi-
ne rem&nu a se scrie, dupo cumu figa-
râdia in limbele străine, si a se pronunţia
cumu pronunţia străinii , pentru essem-
plu:ispan. ItaeTfld't, franc. Italnatj angl.
<{D«iiee, etc.
.yGodglc
B.
B, a optagpredieeea littera in al&-
betaln romana, conserva, cu respectu
cotra limb'a classica, în tote caşurile si
pOBitioaile pronnnti'a sea, afora do trei
patra esceptioni, cari snnt mai malta
proTincialunm, si a nnme in : pertu, peri,
se piria; sariu, sari, se aaria; ceriu, ceri,
se cirio; pariu, pori, ee paria, se sap-
preme r pre a locnre; d'in contra pre-
ailecttonea organaki romanescn pen-
trn r, e asii de mare in cAta a atrama-
tatn si stramata si celle alte Ucide, mai
vertosa pre I, in r. (vedi L. N).
BABABBUBA, s.f^Tedi rhabarhara.
1 BABDABE, t., tolerare, inrare»
fferre, nittnece, pati, qnisseere, ao-
qnleieere; a toler& a safferf cu taiia de
corpa saa de snffletn, dâro si a sufferl,
patf in genere : a rabdă famea, setea
frigukt, etc. si : a rabdă de fotne, de
sete, de firigu; se nu dea domnedieu câtu
pite rabdă omuiu ; rabdă si tad, dSco
n'ai te se fad.
2 BABDABB, 8. verbale, t*leratl«,
patieBtIa, Indulţentlaj in t. B. Terbului,
tolerantia, patientia, Bufferentia.
BABDATOBnr,-feno, adj. s., tole-
raiiB, ladnlgens; oare răbda.
BABDATn,-a, adj. part., tflleratas,
t*leraiini8} tolerata, suferita; de suf-
ferita.
* BABEBE, V., rabere; a tnrbil; TOdi ;
robia, raUdu si rabiosu.
* BABIA 3. f., rabtesf fdria, turbare :
ra&Ta cănUont ; ca unu câne in ro&wi ;
metaf. se h^ta, se eirta cu raina.
» &ABIDIT,-a, adj., rabldas; plenn
' d» robia, Inrbatu, foriosa : câne ra-
biâu, aOtUU rabide; metaf. omeni ra-
biM de amore, de lupta; luptători ra-
bidi; fame rabida.
* BABIOSU,-a, adj., rablosnsî plenu
dero&ki, fiiriosn, vîolentu, tarbatu : câni
rcinosi,caietta rabiosa, leurabio8ti;meiar
forice : luptad rabiosi, jocaioriu in cor-
ii rabiosu.
» BABLA, 8., vedi robula.
* BABTJLA , s. m. f. , cabala , (d'in
rabere); proprie, una tarbatu; applicata
in specie : 1. la una persona care striga
ca unu turbata, mai vertoau la unu pre-
tensu apperatoriu de cause, oratoriu sau
advocata ignorante, care Bcie namai sbe*
ră, forase dicacoracorenitu; 2. turbata
de fame, si de aci, lesBfoata, mortina :
unu rtAla de cane, de eaUu; si absol.
ca si mortina, rqbîa :=z calin lessinatu.
« BABUIABE, V., rabnlam afere; a
â rtAula, mai vertosu in insemnarea co-
ventalai de sub 1. : a sber&, a se porţi
ca nnu r^nda; — mai vertosn in for-
m'a participiale : ro&uZafu. in genere,
âro in sperie, ca s. m., rabulatu-lu =:
rabnlatuB = sbâretu, gestu, etc. de unu
rabtda.
* BABlTLISTU,-a, 6. pers., vedi ra-
bida, mai vertosa sub 1.
* EABTJlATţT,-a, vedi răbtdare.
*BACCABE, V., raeoarejaragiiTor-
binda de tigru; TOdi si rancare.
« BACEMABE, V., raoemari; l.acol-
lege raeemi; 2. a provedâ cu racemi.
« BACE&IABIU,<a, adj.,raoeBUrli8;
de rtuemu.
* BACEUATIONE,s.f:,raeeButl*;ac-
tione de rocemore in tntellsssula de sub 1.
=y Google
RAC.
* RACEMAT0,*a, adj. part.
tns; provedntn cu raeemt.
* BACSMIFBBn,-«, adj., raeeniren
care produce raeemt.
* BAGEMOSU,-a, adj., ruenosiiB;
pleuu deracemi : raeemos'avitia de vinia.
* BACEMUrB.m.,rMeBBg}StingnrD,
si prin estensione, alte obiecte ce an for-
ma assemine ; raeemi de uve (atrugvri),
de soeu, de lUioM.
ţ BACHE, s. f., raelila,(â'iD^x'c=
spinare); columna vertebrale, seria de
osee rerticulate ce form^dia osenlu spi-
nare!; — de acf si : raehiagra, e. t, (fr.
TseUiwre), reomatisma de raehe: ra-
ehialffia, a. f., (fr. rachUIgle, d'in £«.70;
^ dorere), derere la ossnln spinarei;
raehialgieuro, adj., (fr. nehUlţifae),
relativa la rae/tiaîgia; raehiaîgite, b. f.,
(fr. raekUlKlta), îmflammatiODe a me-
daliei d'in oseulu spinarei; rachicu,-a,
adj., (tr. racbtdien), telativn la ratihe;
răchite, s. f., (fi-. mchltU), morbu de
raehe, care sta in molliare a vertebre-
loru, ei de acf incurbarea oolnmaei ver-
tebrale; rachUiau,-a, adj., (fr. rachitf-
que), affectatu de răchite sau de rarhi-
tiamu : copiili raehitici, june rachiticu;
c^â de douedieci anni si sa rachUice
mulierQe acellei Urra; a ave constitutio-
ne rachitica; dispositioni rachitice; si
despre vegetali : arbuşti rachitid, gr âne
radiitiee; ca subst. pers. unu rachiticu,
una rachitica; — rachitismu, s. m., (fr.
raehltlsme), morbu caracterisatu prin
molliarea si deformarea osseloru longe,
inflarea estremitatilora loru, incurba-
rea rachei, inâarea abdominelui, capu-
lui, etc,; rachitomiu, 3. m., (fr. raohl-
teme, d'in tojt,-:^ = taliatura), scalpellu
ce serve la operationi aBUpr'arocA^i,* ra-
ckose, 8. f., (fr. raobftse), molliare si ere-
pare a pellet bosiebru.
* BACHIAGBA, rachicdgia, răchite,
rachiiieu, etc.; vedi raehe.
BACKITA, s. f., Timen, tIbIdrUb
vlaga; genude planta, care cresce in ver-
gelle lungi si Âessibili, bone pentru im-
pletiture, legatare, etc., si in specie
a) răchita alba, lalix Tlmlnalls L.; b) ra-
ehiia roşia, sallz parporea, L.
BACLA, 8. f., (si lacra), «rea; trans-
RĂD 36?
formatu d'in arcula; vedi d^ro : arca ei
arctda.
UĂ.GL\JClA,-tia, a. f., arenla; demi-
Dutivu d'in rada.
BADECINA, etc., vedi radieina.
BADENTE, adj. part. preş., radeni;
care ro^.
BADEBE, raai si rosei, rasu, 7., ra-
dere, etadere, terere, delere; 1. ia ge-
nere si proprie, a leuă părţi d'in ceva
cu uun instrumentu taliosu : a rade bar-
Va, captUu, aprincenele, mustaeiăe ; a
rade barVa unui popa, a Iu deapopf ; se
rade bene, reu; asia si : a rade caaiu, ra-
dichia; a rade in mai muîte locuri ce
e scrissu; se radu eeUe scrisse, spre a scrie
altele; a rade pdli de oui; radeU acea mar
cula de pre mes'a de lenmu; aeandurele
se radu at cutitoni'a; a rade una gaUeta
de farina, a implâ bi?ne essactn; mesug'a
e plena rasa; ca^inulu e pl^iu rasu;
2. metaforice, a) a şterge, nimici, etc :
arădeană cetatede prefaeia pamenta-
lui; aradecaptdueondemnatuluicuunu
singuru îe^u ; b) a attinge in trectttii, a
attinge : undele radu fundamentele edi-
ftcifdui;vasuluplutindurade ripele riw
lui; c) in genere, a vettemă, daună, etc. :
si tunsu si rasu, in totu modula vette-
mato, tare dauoatn.
BADIA, 8. f., radlni) (it. raţgto, ru-
BO si rana, isp. port. rajo si ray», prov.
ral, ralf ai ralt, v. &. ral, n. fr. demio.
rajon, alb. rese); 1. proprie : v6rga,Ter-
gella, păru, etc., si in specie, a) spitia de
t6W.radieler6tehruanteriori, launaca-
rutia, sunt mai mici de eatu cdle roteloru
posteriori; b) ca teiminii de matbema-
tica, radia, semidiametrulu unui eercu :
radiele unui cer eu sunttote ecali; radi'a
dupla e diametrulu cercului; e) in astro-
nomia, radia veeioria a anei planete sau
unui astru, linia imaginaria ce ar uni
centrala acestui astru cu centrula altoi
astra in giuralu carui-a circula acestu-a;
d) iu genere, radia, distaatîa determi-
nata : radi'a unei urbe, unui satu; vite
prense afora d'in radi'a satului; e) ia
auatomia, ra(2Ki=:08SuIu bracinlui;/^Ja
botanica, radia, specia de oliva loi^a-
retia; g) baccata, fascia: raita de pan-
nuroi 2. cfl mai desu, linia de hmifW,
=y Google
86S
RAD.
a) in genere ai proprie : radiele sorelui,
îunei, ttelleloru; »u se vede radia de hi-
mina; radiele sorelui cadu oblice sau per-
pendiculari; radiele lumineloru d'în odi;
auritele rodie alle sorelui, argenHelera-
die alle lunei; radiele unei corona de
aw^, unui coUariu degemme; rodie di-
recte, radie inâdenti; radia reflessa^re-
fracto; radie convergenţi, radie diver-
genţi; h) in specie si metaforice, in
pliysica : swat radie si de caldura=ra-
âie calor^ice ; radie visuaU ; c) radia,
splendore, emaoatione, apparentia, fot-
mosâtia, dâro bî : lucore, pucina lu-
mina, etc. : tina rodia de sperantia; men-
tea omului e una radia a inteUigentiei
divina; radide gloriei, formosetiei; ra-
dâ& de &ucct4Ha resplei^ pre fada lui;
rodie de sanetote, de bona stare si de sa-
tiafa^ione; Tedi si rotiit* sub 1.
EADJALK, adj., (fr.radial); relatiru
la OBBuIu radia : musclu radiale, arie-
ria radiale, vene radioli.
BADIABK, T., rKdlare; (d'in radia,—
comp. si fr. rajer, si raj»Bn«r); I. trans.
a provedâ cu radie, a trage rodie; a ra-
dia una rota, a radia una corona; 2. intr.
a dă radie de lumina, a lumină, luci,
străluci : stellele radtou cu vivaâtote;
metaforice : frontUe loru radiara de hte-
airia; vultulu marelui poetu radia de
geniu.
RADIARHJ,-a, adj. s., (fr. radiaire);
relativu la radia, dispusu iu forma de
radie; Bubst. pi. radiarte, classe de ani-
mali, cari in structur'a partiloru sunt
ramate.
RADIATIONE, s. f., radlatlo; actione
de roăiare : radiationea stelleloru; ra-
^ationea fadeloru metaUice poliţe; rar-
diaiionea luminei, cdlorei.
EADIATU,-a, adj. part, radfatuH ;
provedutu cu radie; subst. pi. rodiotele,
classe de plante, nomite sisynantherie.
BADICALE, adj. s., (it. radicale, fr.
radical); de rădice, relativu la rc^ice
sau rodeâna; 1. adj., frondie radiccdi,
flore radicale; in specie : Uttere radicaU
(Jle unui eover^; covente; raăicidi vitiu
radicale; cura radicde, in oppos. cu :
cura palUativa; in calcula : semnu ra-
dicale, cantitate radicale: ia jurispru-
dentia : mdlitate radiceie; in politica :
reforma radicide, si : omenit radicali,
absol. radicalii, cari ceru reforme ra-
dicali; 2. ca sabat., a) pers., unu radi-
cale, una rodtcoZe, (vedimalsasu:omeni
radictdi)y %\:unuradicaleinfilosofia,%H
religione, in Utteratttra; b) reale, wt«
radicale; doue radicali; a) in cbjniia,
corpu simpla, elementaria : sulfiîrele e
radicale aUu unui acidu stUfuricu; rar
dicalele se considera ca aeidificante aau
basificante; P) în grammatica, thema
invariabile & nuni coventa, in opposi-
tione cu flessionile ce pote avâ acea
thema : can^ e radicalele formeloru :
cant-am, cant-aU, cant-asse, etc.; ^) in
calculu : radicale, sub radicale, afora de
radicale, etc. (subintellege semtiu yf).
BADICALISMU, s. m., (fr. radloa-
llBBe); doctrina, systema a celloru ra-
dicali in politica, litteratuia, etc. : ra-
dicalistntdu merge mai departe in poli-
tieade cătulihsralwimAu; roâic<Msmt^
pote ave bonele si rălde seUe.
BADICALISTU,-o, s. pers., care are
mani'a radicalismului.
BAWCANTE, adj. part preş., radl-
cana, (fr. radtcant); care rădica : plante
bene radicanti, radicantea edera.
BADICAEE , T., (diversa de redi-
care sau ridicare), radlearl, (it. radl-
eare); a dă, preode, face rodtce sau ră-
dici, a radecină : mtdta ewra ceru ace-
ste plante, perlo se raăice; radicatu ^
careadatu, prensu rădici, d^ro si: care
face, da multe si mari rădici : ^enmde
plante rădicate.
BADICATIONE, s. f., (fr. radleatlon,
it. radloazlone); actione de radicare;
dispositione sau totu alia rodictlom
unei planta.
BADICATU,-o, adj. part., ndleatsit,
radicinatu.
BADICE, B. f., radiz; radecina : ro-
dicea unei erbe, unui oriore; rădici de
mancotu; a se nutri ca rădici; a prenăe
radice,aseoteunuorbored'inra^ce,eto.,
de preferită mai vertosu in sensnri figu-
rate si scientifice, cama : a) rădice, par-
teacea mai de diosu : petioru, polle, ete. :
radicea unui monte, unei cotUne; radi-
cHe Carpatiloru; h) rădice, parte prin
.yGooglc
RAD;
care se tine, se prende, pre care se i^-
dima ceva : raăicea Itffidet, pennei, ru-
pă; c) ÎD filologia : radieea unei fami-
lia de eovente, radiâle Uuăm greea; ă) in
mathematioa : radieea unui numeru datu;
radieea cadrată, ctAiea; a scote radieea
unui numeru; e) ia sensuri mai ideali,
rădice, fandamento, principiu, origine,
incepQtn, cansa, etc. : a estwpâradieUe
reuiui.
BADICHU, radiAiora, etc.; vedi :
raăida, radieiora.
* BADICICOLU,-o, adj., (fr. ra«-
el«*l«); care cu rodteea sea si^de si se
nutreecfl pre radieea altei plante.
* BADICIFLOBE, adj., (fr. radlel-
tor«); eare are flori la rttdiee.
* BADICIPOBME, adj., (fr. r»dIol-
fcrne); oare are forma de radiee.
» RADICtVOBD,-a, adj., (fr. radl-
eiTore); care devdra, r6de rodiei.
BADICINA, (si raăeeina), s. f., radlx
(it. radţee; pr. rxelna si ruina, fr. ra-
elae); ramn in pamentu allu unei plante,
1. proprie : radieinele ea-borihru, rade-
an'a irbei; a prende radeeina, a scote
d'in radidna; in specie, radieina, parte
a plantei d'in pamentu ce e bona de
mâncare : a smidge doue radedne de
eepa, de aUtu;— ca espressione de plante
speciali iu censtmotione cu alte eovente,
Gumu : raăicina dulce ^lemnu duice=:
glfeIrrhUa grlabra (eehlaataî) L.;radi-
ein'a aerpelui sau serpdoru = poljgo-
nnai blstorta L.; — 2. metaforice, a) ia
matbematica : radicin'a cack-aia, eu-
Hea a unei cantitate; radieinele produc-
tdont de una sau de doue cifre; radi-
eina raţionale, irrationale; &j ee e ca
inceputo, base a altui ce; radiânde
deniiloru, masseUeloru; una rodictna
de mas8dla;radiein^a Umimţc) in sensu
mai ideale, a) radidn'a unui coventu,
radieinele Urnitei romartesci; ^) in genere,
radtCMM^inceputu, origine,causa, etc;
a sterpi radidn^a retdui, reidu d'in ra-
dicina;~-in constructioni ca : a prende
radieina : a')proprie ca Ia 1.; P') meta-
forice, a se Btabilf bene intr'unu locu :
străinii prenău eurrendu radieina in
terr'a nostra; strainu fora radieina in
aeestu locu; vedi si radiee.
^ BAD. 869
B ADICINABE, (siradeeinare), v., ra-
dloarl; a prende, dă, foce raduăna; vedi
si composit. inradiânare.
BADICINATU,-a, adj. part., radioa-
tns, care a prensa radieina.
BADICINIORA, s. f-, vedi radieiora.
RÂDICINOSU,-a, adj., radle»eig;
plenu de radieina, care are radieine mari
si potenţi, mai vertosa radidna camosa
si nutritiva : radidnom napi.
BADICINDCIA,-^, s. f., radleaUf
deminntiTQ d'in radieina.
KADICIOBA (si ra^einiora), s. f.,
radicala; deminatiTad'înrad»etti(i,(Tedi
si radicinuda). (Frim'a forma pote fi
una scurtare d'in radidniora prin mol-
liarea lui n, sau unu derivatu immediatu
d'in form'a radiee).
BADICLA, {radidia, radiehia), b. f.,
rapliaong; proprie deminutivu d'ia ra-
diee, (vedt si radicula), leuatu inse ca
însemnarea speciale de radidna ea sa>
pore forte si acuta, planta leguminosa
d'in famili'a cruciferelom : radide de
luna; vedi si reanu, rianu, rapanu.
BADICLOBA, {radieUora, radieJUo-
ra), s. f., raphanatng; 1. deminutivu d'in
radida : a manca demanStfa radidore
cu untu prospeiu; 2. applicatu in parte
si la una specia de radida, raphanni
rapfaanigtrnm.
BADICOSn,-a, adj., radtoosag} plenu
de rodiei, cu multe si mari radid.
* BADICULA, B. f., ra«lenU,(fr. ra-
dicale, radioeUe); 1. in genere, demi-
nutivu d'in radiee; fibra sau mostacie
de rădice; 2. in specie, parte a embryo-
nelui destinata a deveni rădice, coltin,
primu inceputo allu rtuUed.
* RADIC0LAKID,-o, adj-, (fr, raii-
enlalre); relativu la radicula saa la ră-
dice; vedi si radicale.
* BADICULIPOBME, adj., (fr. radl-
enllfnrme); care are forma de radiada.
* BADIOCUBITALE, adj., (fr. radio-
enbltal); relativu la radiolu cotului : ar-
tietdatione radiocubitcde.
BADIOLA, 3. f., vedi radiera.
* BADIOLABE, t-, a munt eau pre-
vede cu radiole, mai rertosu in forma
part. radidaturo, (h. ndltli), munitu
cu radide, ca subst. pi. radidate-le, fa-
=y Google
870
RÂD.
milia de mollasce, fiendu co an capsule
radianţi d'in centruln corpului cotra cir-
camferentia.
* EADIOIilTE, 8. f-, {fr. radloltte) ;
foiBÎle de eonckylie raiiolate; vedi ra-
dioîare.
* BADIOMUSCTJLABnT,-o, adj. s.,
(fr. radlo-MiiscnUIre); relativu la mu-
sclolu rttditdui hraeiaăs.
* RADIOPALMABIU,-a. adj., (fr.
ruUo-palnain); relativa la rotitulu
BADIORA, 8. f., vedi ratUmi sab 1.
KADIOBU, pl.-e, 1. deminntivD d'in
radw= rodta, radlolis, ei de aci si in
fling. radwra; 2. d'in ra^u 8ub 2., a) li-
mes lBtermedlD§, limite, mai vertosu li-
mite intre doue arătare, intre done des-
partimente de locu : a merge pre ra-
diant, a ară ai radiorulu; i) pnlTlnaS)
taruB, ţxiiYian,tarla : maimulteradiore
dâ eepa, de ălliu; (vedi ei rasoriu).
RADIOSU,-a, adj., radioBns, plenu
de radie : radtose stelle, radiosuht sore;
punttt radioau; fronte radiosa defor-
tHositia sau de buccurla.
BADISIORA, s. f., ndlolBB; demi-
nntivD d'in ra^.
EADISIOBU, fl. m., nUnlnm; demi-
nativu d'in radiu sub 2.
RADITABB, v., rasitare, abaeoare,
demetere, trineare, cartare, deterere;
l.in genere, a radeentotnlu, (vedi sird-
sUare); 2. in specie (mai rertosn cu meta-
tbeee : ratediare, vedi si : ratediu,raieiiia-
toriu, raiediaiara), a rade, truncă, talia,
iCvM, oto.: araditdcapuUicuiva cuspa-
t'a; aradită stupii, fagurii3tupilortt;stU'
pu neraditahi. a) proprie, b) metaforice:
ommIu acesta-a e stupu neraditatu, forte
avntn, plenu de avuti'a; a radiiâ ce e att-
perfiuuinramurUe unei plante, tichiaru
m frasHe unei ^eomposiiione; a radiiâ
perulu de pre fronte; a raditâ margi-
nile unei parmura, unui locu, unei terra,
un«i folia de charteia.
RADITORE, 8. f.. vedi raditoriu.
BADITOBITJ ,-2om, adj. s., ras»,
radeiis, tonsoc; care rade ssu serve a
radere iraăitorii de capu si de barba; —
ca subst. reale, a) va. raditoriu, pl.-e, ra-
dul», iastrumentuderun«;{<)r{iât^na^
RAD.
raditâre, a) in genere, instrnmentn de
radere; ^) in specie, instmmentu de ra-
dere eaaiu, redicla, si alte asaemeni.
BADim, s. m., rasBg, aectlo, detrttla;
aetione si ef eotn allu actionei de radere.
BADITUBA, 3. f., ramentuii, stris-
HentDm» qnod radula «xterltor; efTectu
de radere : mtdte raditure sunt in acesta
copia; raditura de eaaiu, de pane; vedi
si rasetura sau rcuatura; — peatra
metathesea : ratedUura vedi Ia locnln
seu, vedi si raditare.
RADIU, s. m., 1. pi. radie, radlng,
in aeelln-asi senen cn form'a feminina
radia : raditUu unui eereu, radiuiu vec-
toriu aUu unei planete; 2. pi. radiuri,
radnla, rallnm, a) in genere, instrumenta
de a radere; b) instrumentu de roşu
cnretiatu aratrulu : mai leuati ceUu radiu
si curetiaU bene aratruiu incareatu de
limu.
BADIUCITJ,-^, (s) eu «in locn de e
raăiusiu), a. m., pl>-e. radala mlBor;
deminntivn d'in rodiu sub 2. : neavendu
sapa, caută se sapămu eu raiiusie de
lemne; cu raăi%tsie scotu copUlii bran-
dusie si cdte radecine.
BADIUIRE,(cu forme simple irAiiHtK
si încărcate : radiuescH), v., radere *
e radere derâdere» ab radere, decnten»
exsterere, Inrlgare; a rade cu unu
rodiu, cu una raditare; a leu& cu as-
semini instrumente parti d'in ceva, si
de acf : a pisă, şterge, netedE, etc, : a
radiui erusfa pânei; a radiui lemnulu;
mes'a; a radiui si curetiâ scartdurde
pavimerUuh»; radiaţi mai itusetu si mai
ttaioru paridii; a radMi caramide, pS-
tra. etc.
RADIUITOBE, s. f., vedi radiuitoriu.
RADIDITORIU,-tona, adj. 8., care
raăiuie sau serve a radiuire; a. reale,
unu radiuitoriu, si f. radiuitoria ^ ra-
dimtore. instrumentu da radiuire; vedi
si : raditoriu, raditâria ^ raditore.
RADIUITU ,-a, adj. part., «raaus,
deraans; neteditu.
KADimTDBA, s. f., aetione si ef-
fectu de radiuire, eraelo, deraBl«.
* RADULA, s. f., radula; instrumentu
de a radere, mai vertosu de ferru.
• KADULlKOSTRU,-o, adj-, (fr. ra-
=y Google
BAIL
dallnrtn); oftre are rostru in forma de
rathda.
* BAJVINABE, T., (it. rafflmre, &.
rafflnbr» — d'in re-aff^ewe), perfieere,
ăbaolTere» pnripirfli a afBnă bene, a ^e
mai fhtu, cfttu se pote de finu; a ciireti&
bsne, a lamuri; a face perfectn, bonn;
metaforiee : a snptilisă, a fboe snptilîtati
de Torbe sau de <Kigitatiom.
B AGIRE, ra^ito, vedi : ntgire,rugitu.
BAânSIBK,-e8eu,T.,raueIre;apetde
Tiţeea, a on pot^ rorbi bene ; om ragtmHi
de atâta v»ba; compara : rattcu, rauei-
re,ete., si ii. amcarep ir. earoser, isp.
eir«4BM*r).
BAOUSITn,-a, adj. part. snp. snbst
d'in ragusire.
BAOUSIT0BA, s. f., rinltas, ae-
taona, effeotn, stata de ragusitu, rcmât-
tate ; rea ragusitura, una ragusittira de
tmAiere
BALLU, s. m., rallnnt (d'in radere),
instromentu ds ram aratniln, instra-
mentn de lemnn, d^ro mai allessu de
ferm; ferm de aratru; apeoia de aratm;
(redi si in Glossarin; roIHMa).
* H/^MAT-^t, adj. proprie, de romu, re-
IstiTiila romu, lenatu inse de regola ea
s. f., ramale-a, mai TertoBil in plnr. ra-
mMe^muMmy Ineni de ratmri, mul-
ţime de ramuri.
«&AM£NTOSU,-a,a(tj.,H««BtoHit
pleno de ra/nente.
* BAMBNTU, pl.-e, (rsmtntiiBi), ra-
veito» (eontrassa d'in radimenta); ra-
ditura , bnccatelle ce se radu ; ascMe,
sfermatnre, etc. : rameitte de Zemnu, de
pHra, de pane; {«in estensione : bnccata,
codm, etc.
•BAAQALE, ad. (ft. ra^al); relativii
la romu, care sta sau se afla pre romwW;
TOdi si ramw.
* BAHICE, B. m., ranex, (d'in romu);
1. lÂtîn, pam; 2. pnlmone; 3. snipatora,
vettematnra.
* BAMÎGO£tU,-a , adj., ramleoBua ;
care snffere de polmoni sau de aurpatura;
vedi ranMe sub 2. ai 3.
« BAKIFICABE, t., (it. raKiflcare,
fr. raHlfler); 1. a face, a dă ranmn : ar-
borii ae raimfiea; cornde cerbului se ra-
mifica; 2. a deBjÂrtf in rantHrt, si de aci,
a desparţi : ccdlUe ae ramifica, ctimu ae
ram^ea si cursuri de apa.
BAMIFICATIONB, s. f., (it raiiil|l>
eailone, fr. raml&catlon) ; actione dfl
ramificare si stătu prodassa piin acâsta
actione : ramifieationUe aeeUei aeienHa.
BAMIFICATU,-o, adj. part. d'inni-
mificar*.
* BAMIFLOBE, adj-.(fi-- ranlflere);
care are âori pre ramuri.
* BAMIFOBME, adj., (fr. ramlfome);
care are forma de ramu.
* BAMIU,-a, adj., ranensţderamu :
fragmente rame.
BAMOSU-a, adj., ramons; plenu de
ramuri : arbori ramosi, plante ramase.
BAMU, pl.-t, si-HTi, ruioi, (it. iap.
port. raiBo, fr. tkm«, rande, rameao),
parte a anei plante ce da din troncbialn
saD fostellnlu acestei>a, mai Tertoen parte
ce esse immediata d'in trunchiu, pM
candu : rtmundu sau roniw'a, ramu-
reibdu, etc., potu fi parti alle xthTă
ramu enEnisi, 1. proprie : ramurile uhui
arbore, unui ponm; rtţmu groaiu H
tufosu; ramuri verăi, ramu useaiu;pa»-
serile dormu pre ramttrUe arboriloru ;
2. metaforice, a) pentru comele certoru
animali : conuie cerbi^m au multe
ramuri n ramureUe; b) parte a anei
eatena de monti : Carpatn noştri au
mai muUe ramuti; saa a unui cursa
de apa si de altele aasemini : cdle trei
romurt aUe fluviiâni; asia si : unu
ramu aUu eireinuha, oSu forfeeOoru,
c) bittin, para, maciaca; d) membru vi-
rile; e) in sensu mai ideale, rotmi ^
parte essentiale si integrante : unu ramu
de sdenHa; multe seientie sunt ram ai
medianei; romu de administratione; a
trece â^m ramubt miUtariei in ramulu
aăminiatrationei; ramt^ abietUificu si
ramulu Utterariu Sin unu lyeeu; reg-
ftuZu animcde are mai m/idti romi sau
moi fliuUe ramuri.
BAMUCIU,-^, s. m., raMnlai; de-
minutiru d'in ramu.
BAMULOSC, ramulu; vedi : ramur
roşu, ramwru.
BAMUBA, s. f., vedi ramuru.
BAMUBELLA, B. f., si
BAUDBELLU, s.m., pl.-«, (radi ro-
=y Google
872 BAR, ^
wtiru); deminutiFu d'in ramuru.-a, n-
malns.
BiMUfiOSTJ.-â, adj., rînnUBiia ;
plenu 3e ramure:ratm*ramurosu,pomi
ramurosi, corne rcanurose.
RAMDKU, s. m., pl.-e, si f. ramura,
nmns) ramnliiB; amendoae formele au
acelle-asi insemnari, afora de sensulu
particularia allu formei f. ramwa de
snb 3., si a nume : 1. proprie, demînu-
tivu d'ia ramu, ramu mai mica, pre-
cumu si : ramurellu e mai micu de eâtu
ramuru; 2. inse foite desu in usalu de tota
diu'a cu însemnarea formei ramu : i-omu-
r'd sau ramurtUu unui arbore; rimmru
principale allu unui monte, allu unui
riu; ramare de fenicu, de oîivu; 3. nu-
mai f. ramura, in espresaioni ca : ra-
mura de Ian.9ore^febre nervosa.
BAMURIJCIU,-ii«, 8. m., deminuti?u
d'in deminotivulu ramuru.
BAMUSCULU, s. m., ramugoutoij de-
minutivn d'in ramu; vedî si ramusioru.
BAUDSIOBU' 9. m., ramnUB, rana-
seulna; deminutiru d'in ramu sau mai
bene d'in demifiutivulu ramuciu.
* RANA, s. f., rana; brcsca, brotacii,
batracu.
« RANACnJ,-a, adj. &., (fr. raiiae«);
relativu Ia rana; s. f. p). ranaciele, or-
dine d'in classea reptililoru.
* RANABITI,-a, adj. s.,(fr.raiialre);
relatifu la rana; s. f.pl. ranarie, fami-
lia de reptili, care are de typu genulu
rana,
BANCACK si raneaetu, -a, adj., gemi-
oaatrutas» salax; l.diumetatecastratu:
cdllu rartcace, boi rancaă; si ca BUbst.
unu rancaciu; 2. lasciva, lubricu, fora
stemperu pentru coitu. M.
RAKCABKv., raneareivediraccore.
BANCEDIME, s. f., (rancldUas, fr.
rancUlti); stătu de ranctdu.
BANCEDIRE, (rancid(re),-escu, V.,
raBeeseere, (it. rancldire» fr. Faaelr);a
se face, a deveni ranăău : untulu s'a
rancidUu; cumu mâncaţi carne ranci-
dita ? covenle rancidite, scire rartddUa.
B ANCIDITtJ,-a, adj. part. sup, subst.
d'in rancedire.
RANCIDIORU,-a, adj., raneldulDs;
4eminutiTu d'in ranciiJu.
RAŢL
BA^CIDITATE, s. f., (fr. ruoldlU);
calitate sau stătu de rancidu.
BANCIDITURA, s. f., actione si ef-
fectu allu aotionei de raneidire : r<m-
dc^ur^a tin^uî; raneidiUire de hucea-
te; aceste-a surU ranăditure de vorbe,
RANCIDC,(sirai»ce(^),-a. adj.,raM-
eidyH, (it. rancldo si ranelo, fr. raae*);
1. careaincetatu deaffprtJapetu: come
ranctda, iin^u ranciău;buccaierai%ăăe,
venaturi mai muZ^u de eâtu ronciâe;
2.metaforice,neplacntu,gtetiosu: oorte
raneide; si: acire ranoda, noutăţi rem-
ăde, Învechite.
RANCIDUC[U,-ttu,-a, adj., maelda-
in^ deminntivu d'in ronettJu,- vedi si :
raTKidioru, rancidulu.
BAKCÎDULTJ,-», aâj.,raaeMiIiaf d»-
minutivu d'in ronciAt,- vedi si remd-
dioru.
BaKCIRE, V., (niiotn); afi saa&M
ronctdu.
RANGOIARE, T., in locn de
BANCONIABE, (cn tt moltUta), dt
regula ia refl. a se raneoniâ, v., InqiU-
tos esse, snoeeniere, exardeaeere; a ii
in nestemperu; a se Apprende, inferben-
t&, supperă, întrista; (compara :raMore
si fr. ranenae, si it. rangvUre).
BANCORK, 8. f-, rancor, (it. rasM-
re, isp. port. prov. nwt, v. fr. ru-
eranr, n. fr. raaene); 1. gusta de ron-
ddu : raneorea untttiui, camei, ventf
ttdui tinvtu prea multu; 2. metaforice,
urra invechita, orra ascunsa; nestempem,
supperare, dorere, Întristare; (vedi si :
roncuna, si rancura,
RANCOBOSU,-o, adj., plenu ds rm-
eore.
RAKCUNA, s. f., (fr. raseiM), li
RANCURA, s. f., (it. raneura); urra
ascunsa, sentimentu de dorere pentra
offense, sentimentu de resbonare; anp-
perare, etc.; vedi si rancore sub 2.
RANCUBOS0, 31 rancunosu,-a, adj.,
(fr. raneuiieax); plenn de ranetma, de
rancura: vedi si rancorosu.
RAKDIA, s. f., vedi ransa.
BANI?OBU,-a, adj., (fr. railror*);
care devora rane : ramtforti serpt.
RANSA, s. f., itoaaohnsţ venter, T*i-
trlenUij 1. in genere, stomacn, capici-
=y Google
■ RAP^
Utea stomacnlui, aude stan celle mân-
cate si beute; metaf. 8t«B»«hiui, fel, me-
nla, supperare, gratia; a se vitorce emva
rtMs'a, 8 1 fi gratia; 2. in specie, etoma-
onln, ventriclnlu paeaerilora; — ăDim'a
tmni arbore, albumvlu = albarnna.
IUJISOSC,-a, ad., stoaiBchoBas, 1»-
«DDdaet plenu de rănsa, mai vertoaa in
Însemnarea metaforica a coventului, rân-
«omi=i8Dp{ieratiosn, care se menia eu-
rendu.
* BANUNCHIU, 8. m., in locu de
« RANUNCLn, s. m., raiiBneiilii8»(&.
rea»neBle,it.raiiBiionl«); Ldeminutirn
d'is rana, broscntia, batraceUu; 2. gena
de plante (vedi si ; ranunaUa, ranun-
adaeiu); — diTersu de:rmi(ncl«=re-
nmelH := renielu. etc.
•BANUNCULACrU,-o.adj. (fr. r»-
■oMenlae4); care sâmina oa ranundulu;
sDbst. pi., ramtnmlactele. familia de
plante oare are ds typn genuin ranundu.
*BANUNOULATD,-o, adj. s-, (fr.
r«H»neiit6); eamn in acellu-asisensuen
alia formei ranuneidacm; anbst pi. ra-
nunadatele, Emilia de ranunadacie,
* BANUNCULU, B. m., raMunoniusţ
vedi ratttinelu.
* BANUCU,-«o, si
« BANULA, s. f., raniU, (fr. run-
le); 1. deminutivQ d'în rana; 2. meta-
forice, tumore molie snb limba.
BAPA, s. f. ai m., rapu. pl.-i, râpa.
râpa» ^ bruslea râpa, L., specia de
planta, varietate de rean».
BAPACE, adj., npax, (it. rapatie, fr.
rayaee); care râpe cu violentia, cui pla-
ce a răpi, rapitoriu, predatoriu, eto. :
lupii sunt rapaci, paasere rapace; metaf.
funditmarirapaeiisi despre ăentiele ina-
nimate : rapacea morte, rapacUe unde;
rapacele infemu; rapace mâna, rapaei
unghie.
BAP AGITATE, s. f., rapMltu, (it.
tapMlU, fr. rapaoltâ); calitate si fapta
de raipace : rapacitatea b^loru; rapa-
citatea publicanUoru.
BAPEBE, T., Tedi rt^e.
♦RAPHANINU.fa/aMWiwsftU rojw-
»tn«,-a, adj., raphaHiauij de raphanu :
gustu raphanimi.
* BAPHAND,r(i/(mN si rapaitu; b. m.,
rapbmnag, (^a^MCvot;); specia de ropa,
reanu; vedi si râpa.
BAPCrUKE, s. f., Tedi ra^ione.
BAPEDE, rapedire,rapedu, etc.; Tefli :
rapide, rapidire, rapidu.
BAPICIA,-«ia, s. f., rapl»tr», genn
de planta oliosa; rapida de campu, al-
napU arTensls, L.; rapitia negra ^ el-
lupls Blfra» L.; — proprie, femin. d'in
raptcw, leuata ca substantivu.
BAPICIU,-a, adj., raplelas; relativa
la r(^a sau rt^; — rodi ai ra^eia in
parte.
• BAPIGODn,-a.adj.,(rr.rBpiM»da);
care are coda in forma de râpa sen rapu.
BAPIDE, rapede, adv., rapide; in
modu rapidu : a ewre. a (alergă rapide,
a vorbi, lucră, rapide; — ren applicatu
ca adj., ÎD locD de rapidu.
BAPIDIME, rapedime, s. f., rapHt-
taa, TflUeltaa, prnalpitlBBi! L calitate
de rapuJu .- rapedimea sagettei; 2. etJsta,
locu rapida : rapedimea ixdlei, coriei,
coUinei.
BAPIDIONE, rapedione, (pron. n^M-
giwie 81 rapejune), a. f., rtpldltas, In-
petDS, tomna; 1. aotione, dâro mai ver-
tosu stătu, calitate de rapidu;— 2. ceva
rapidu, mai vertoan, apa rapida, tot-
rentiale, torreDte:raj>idtoniZe unddoru,
torrentiloru; rapidionea profundei vaBe;
JesM se hatteea in rapeăîwa^ Jordor
tiuZui.
BAPIDIOBU, ropfidwrw.-o, adj., ra-
pldalna; deminativu d'in rapidu, eamn
rapidu: vedi si rapiânAu.
BAPIDIBE, fopedire, (se conjuga od
forme simple : rapidu, rapiâi, sau : ra-
pedu, rapidi, etc., si cn forme inoaroa-
te : rapideseu sau rapedeaeu , «te); a
face rapidu, si a nome, 1. raptlai, «aai
iBipetBt JaeSre, Hltiere; a orranci, îm-
pinge, tramettecnrapiditate,euimpeta:
a rapidi sagette; a rapidi seauntâu m
cineva, a rapidi depariete; a rc^i^ ar-
maţii sei pre inimiâ sau asupr'a im-
mieiioru; te rapeda de im te vedi; a ra-
pidi inputiu, in pree^fitif; a ropedi ed-
lulu in ausu; a rapidi carrulu pre ra-
pidisiu; 2. reS. a se rapedi, raere* liraa-
re, ImpatBBi facere t a te r^idi la co-
ptUu, seluieein unghie; acoipitr^ h
=y Google
874
BâP.
rapeăe orapr'a pasaerei; ai noştri aera-
jieău de mai nalte ori asupr'a tmmtM-
lom ee stau pre locu ai resisbt eu in~
versioaate; a ae rapeM in cosa, in ritdu
torrenHale; a se rapidi la cineva eu emti-
tidu, a$ apaCa, cm parulti; a ae rapedi se
ptma mân^a, se appuce, se fuga, se seape
fin mâtnUe eumn 3. in specie, a) cstr.
raptln «Uteraţ matsrftret «xpedlrej a
trsmitte pre recite, in mare featinatio-
n«, mai T«rtosn si ou ide'a aocessoria
de : m vecinetate, la ioeu invoctnatu,
cumn : rapeăi unu nunttu pSno acdUo;
rapediii ^iva caUari cvraori, case ne
adduea aări de la facfa locuim; b) intr.,
nptim tter biure, ire,a mtlgera^de,
mai Tertofln tota ca ide'a aocessoria de
la nnmenilD precedente : se ne rapidimu
singuri peno aeollea; rapedi tu pMw ta
tBlăte,penola$ah^veeinu;—biacfHla-
asi intellesBii in forma reflesa. asera-
pidt are mai malta enei^a : rapeăi^
tu p4no la mene; deceae nave ra^editi
pSno aeollea ? se se rapedia cineva pino
la medicu, peno la preutu.
BAPIDISIU, pl.-e, rapldius , rapl-
iaseUrna, deeUrltaa» derexlUa» akrap-
tHK, praeaipniiM; eeva rapiâu mai rer-
toBO, looa tare inolinatu, care merge
rapide la valle, loca răposa, precipitiosa :
rapidiăiuht apei; sunt mari rapedisie
pre acea costa de monte; rapidisii^ ri-
peloru; intdtu si perieulosu rapedisUt.
RAPIDITATE, s. f., raplditas; cali-
tate BL atatu de rapidu: rapiditatea ^-
riidm; rapiditatea siondui pasSerHoru;
OH rigiditatea fulgenâui.
RAPIDITIONE, rapeditione, s. f, r*<
pldttafl , lapetna » pr»elpltatlo, fostl-
Batl«, Tohamentla, eto.; actione de ra-
pedire cama si calitate, potere de ra-
pedire : a vorbi eu rapeditione, a îutră
m tote ou laudabHe rapiditione; rapedi-
tionea curnUui de <q)a; rapeditione mis-
earUoru tnimictiZui asupr'a nostra.
BAPIDITI08U,-a, adj., i^mptus ,
praealpltang, lahenena, rapldus; plana
â» niptdw, appleoata a se rapedi, ra-
pida, impetnosQ, precipitîosu : mUe ra-
peditiosa, ape rt^editiose; omu n^e^-
tiosu in tote apj^teatw^ selfe.
BAPIDITOSTD, mipeăUoriu ,-Utria,
RAR
adj. s., raptJK Jaeleaff rneia; cure rar
pide saa se rapede.
RAPTDITU, rapeditu,-a. adj. part.,
d'in raptdtre, raptEv Jactus, naten-
toBt prReetpitABB, rneis» IvpetnBi b-
oiflsii ete.
BAPIDITTJBA, b. f., Inpetns, pna-
elpltatlo; actione, d^ro mai vertosn ef*
fecta allu actionei de rapidire : rapidi-
tur'a aageUei, rapediturele inimieulm
asupr'a nâatra; rapiditwa pino la «mu
locu; ee sunt rapediturele aceste-a la
mene ? nu me sparia rapiditureie teBe.
BAPIDIU, ropaJm, b. m., Impetas,
praeelpltatlo} actione de rapidire : rar
pedudu passerti n^aee.
BAPID0. rapedu.-a, adj., rapUH,
(d'in radere, redi si rapide); care se
mişca ca mare celeritate, forte iate,
a) in aensa phjrsicn : rapidu fiuviu. ra-
pidi torrenti, rapide venturi; mai ra-
^ăa e cogitarea de câtu veniuiu «0»
moi rapid»; rapidu sboru, rapida fuga;
rapida caiii, rapidele sagette; rapidu
ea fulgerutu; merau rapidu; b) in sensa
mai ideale : atylu rapidu, vorba rapi~
da; atratUu rapidu oNv metiei, oRk o-
rationei; — in specie, precipitata, vee-
mente, impetaosu, etc. : in tote oile vo-
stre seti rt^nd* ai precipitaţi.
* RAFIDULir.-a, adj., npldnlnsj de-
minativii d'in rapidu; vedi ii re^idioruj
BAPIGIONE, rapegione, rap^one
saa raptgune; vedi raptdtone.
1 BAPmA, B. f., raplaa, (it. nplia»
fr. raplie); actione, Titin de răpire, pn-
dare, si ce se râpe : prada, fnrtn, mai
Tertosu, maneatorfa, easactione, eto. : a
merge la bataUe cusperantiaderi^nHe;
nu mai poţi aoote rapin'a d'm gur'a In-
piAui; rapinde fonctionarUoru preva-
rieatori.
2 BAPINA, B.f., raplna^(â'in râpa);
una varietate de râpa.
BAPINATOBID,-ftJm. adj. b., rapl-
Bator; care face rapine (1 rapina) : ra-
pinatori ai eetatianiloru.
BAFIBE, T., (se coDjaga forme sim-
ple : rapu, răpi, râpe, etc., cari an de
preferită formeloru Încărcate : rapeaai,
rapesci, etc.; vedi si rapere), sup. rt^u
m raptu, rapen, (it ra^re, £r. ratir); cu
jyGooglc
potereft, ca riolentia, ca mare pieeipi'-
tantia a pane man'a pre cinară saa ceva,
a la leuÂ, appaoâ, emolge, dace, etcj
1. proprie si in genera : ai noştri rapu
ai aâdttw ea^Uvi d'mtrt iniand; eumu
eotediati a rapt fetâe omenUom eCin ca-
sele lom ? dela focar iu rapira t^oiti n
arruHeara in noi; a răpi spat'a, lanai'a
ai a eurre la bat<dia; toţi rapu fia-care
ce le vine a m^^ta spre a se hale; arapi
m Mau; aantvlu fk rapi^ de viim m
ceru; a răpi la judedu, la supplidu;
eoraffiulu et^itanului rt^ si pre câU
mai frieoai in l>aiaii^a, la hataUa;navea
fit rapita âe ventw^ mdlente; im umi
ntomen^fociilurapitotueă^iaidu; 2. in
specie si metaforice, a) răpire, Airare,
predare, leaarecupoterea sancaamma-
girsa ce e allu altni-a : amicii menUonoâ
te linguaes&t, ea ae ti rapia d'm pvnga
tott^ latrotm ne rapira totu ce aveofmi
CH noi; b) a leaă mulierea, fât'a cniva,
a le seduce : a răpi vâ-ginile eu uperan-
tie aimnagitorie; si ou sensula de ansa :
a ra^ t^u ee se afla in caae peno st
eoptUii st muUerOe; — ca ide'a acces-
soria de celeritate : a raf4 ce potu si a
fugi, arapi eastrele in«ntcultn;—cj des-
pre morte, a leoă inainte de tempa, a
renf pre neaşteptate : mortea răpi aeestu
mare barbaiu, pre eanău cogiiâ la cea
moi mare ititreprendere, rajpUiinflorea
etatei de una cruda morte; d) in genere,
a leui, appocÂ, coprende, tr^e, dace cu
Tîclentia eau ea {Hrecipitantia : stylu ee
eurre ea torrentde, râpe ai muiUe rell«
pra longa bone; a răpi pre toţi in par-
tea opinionei aelle; e) io parte, a appaci,
coprende, trage, attrage cu potere, ca
pasaitMie, etc; a) in bene : rapUi de bue-
euriof dedomtrUe accepte; rap^ de far-
moaeti'a vktutei; acesta aăre fericita ne
răpi forte; ^) in reu : rapUu de mam'a,
de /Î4rta, de paasionea jocului; candu fu-
ri'a ne râpe, nu mai scimu ce faeemu;
i) a smulge, farâ, leu& cu poterea sau
ammagirea, etc.
RAFISTKU, B. m., raplstrun; vedi
râpa, si rapitia.
KAPITIA, s. f., vedi rapicia.
BAPIT0R10,-^io, adj. s.. raptor,
rapisBa, r«plnit«r, (comp. it. raplt«re)j
care râpe ; răpitorii averei nostre; pas-
aeri r(^itorie; răpitorii verginiloru ai
socieloru vostre; formoaHia rapitoria,
promisae rapitorie de menU; spectad»
rt^iitoriu, situri n^ntorie.
EAPITU,-a, adj. part, raptoB, in 8.
verbului.
RAPITUBA., s.f.,raptu*,»pliu^ac-
tione de rtşnre, effecta allu acestei ac-
tione, ce se râpe: eu tote rapiturele vo~
atre nu ati sdutu a ve incamti; rapi-
iwr'a verginiloru.
BAPONE, B. m-, rapo} rapitoriu, foia,
latrone, vedi si raptoriu,
BAPPOBTAKEI, v., (it. npportare,
fr. rappsrter» — contrassu d'in re-ap-
portare); 1. a adduce in deretru; 2. ca
mai desa, a referî, adduce soire, ăi scire,
espnoe prin vorbe Bau in scrissu; — de
preferită e form'a mai simpla .-reportare.
* BAPSODIA, 8. f., (pa^tfSîa, fr. rap-
iodIe);Danta, parte din peeaieleomarice.
*BAPSODU,s.m., (^4><pS6c,fr.rap-
8»de); cella ce cantâ rapsodie.
BAPTABE, T., rsptar^ (d'in raptu),
intensiva d'in rapwe, a răpi cu mare
violentia.
RAPTIONB, B. f., Mp«»î 1. actiono
de răpire; 2. septenber, luna lui Sep-
tembre.
BAPTOBIU,-*i)m, adj. b., raptor si
raptorloB; care râpe, rt^itoriu : rapto-
rii averei si onorm vostre; aprende pre
raptori si celle r(^te,
BAPTUi-o, adj. part., rtptmsirapitu :
soeierapte, averi rapte, ^lerapte; subst.
raptu-lu, actione de răpire, vorbindu
mai vertosa de femine : raptulM Sabi-
ndoru, raptwhi Elenei, raptuUiProser-
pinei; latronii nu potu trai de câiu eu
rapt^u.
BAPTUBA, s. f., nptM, rapina; ac-
tione, dâre mai vertosa effecta allu ac
tionei de răpire, lucru ropî^ : raplu-
rele vostre de latroni de cedru.
BAPIT, 8. m., pl.-t, rapiiBij vedi râpa.
BABKFACEBE, v., rarefacere; a face
raru; vedi ai rarefieare, rărire.
BAEEf ICATIONE, 8. f., actione de
rarefacere : rareficaiionea <urultri.
KABEFICABE, v., (fr. rarâfler}^ a
face raru, a marf volumele, o rofqţcâ
=y Google
876
RAB.
aendu; toU gaeeU se potu rarefică, vedi
si rarefacere, rărire.
* BARESCENTB, adj. part. preş., ™-
rei««BS(Care raresee.
* BABGSCGNTÎA, s. f., (f^. ranseen-
e«); calitate, etatu de rarescente.
* BABESGEBE, t., nrescere; a de-
Yenf raru; Tedi Bi rărire ca intra ositivu.
BAiEICELLn,-a, adj., puUo rarior;
deminntiTQ din raru;it aci sUrarisiorM,
raruc%u,-tiu.
* BABIFLAMMD.-a. ad)., (fr. raH-
tMmmi); cti rare macule de fiaeura sau
ea flacorV
* BABIFLOBE, adj., (fr. rariflore);
CD rare flori.
* BABIPILD,-a, adj., rarlpllns» ca
pa-i rari : raripilele capre.
BABIBE,-e5cu, t., l. tians., rareh-
eer«ţ a face rant : a rari pomii puşi
prea ăeai; a rari firde orditttrei; 2. intr.
a) ca mai desn reS. a se rari, rareseere,
a se fiice raru : nuent 50 rareaeu; lu-
mea tFin mimeroa'a adunantia «'a ra-
ri^, a remasu pucina; asi& si : s'au ra-
ritu betranii prin morte; nu se mai ra-
resee lumea ce se inâesa in aeestu locu;
rariti-ve, ca se seăeti mm eommodu; b) în
forma activa, a rari, Jam nou celebrare,
a merge rara : a rari de la unu hat,
âe la seola, de la una casa, de la ba-
seriea; mai rarUi, ve rogu, de la mene;
de ceai rariiu de la nai?
fiABISIOBn,-a, adj., vedi runceau.
BAEITATE, %. f., raritat, (it. ra-
rltâ, isp. rarldad, prov., raritat, fr. rg-
rettf); calitate, statn de raru :rarUfUea
nueriloru, grămdui resaritu; raritatea
sâriloru, raritatea merea; raritatea
imemloru boni; ă concr. Incm raru :
amatoriu de rarităţi.
BABITOBlU.-torta, adj. 8., rarefa-
elent; care rare$ce : eausde raritorie tdle
aerulHf.
BABITn,-a, adj. part., rarehetai.
BABITUBA, 8. f., ranfaotlo, iIItb
calTitlnn; 1. actione de rărire, cumu Bi
effeotD prodnsSQ prin acesta actione ;
2. ceva rtaHu, mai vertosa, pădure rara;
locn in padare, despoliatn de arbori, (f^.
elalrUre) : raritur'a padm^ei , rctrititra
de pădure, rorifurete podurei.
BABn,-a, adj., ranB, (it. isp. port.
rar«t prov, rar, fir. rare); oppositn la
desu, coventuln raru, ins^mns : depar-
tatn in părţile selle, oare presenta spa-
tie mai mari Ban mai mice intre părţile
selle, nu indesatM -. 1. proprie, ii in ge-
nere : peru raru, peri rari, patua rara,
selha forte rara, eema ai^re si rara,
aervlu si iote gaaele suni rare; dentH
pepHneIm stern prea rari; prea rari
bateţi parH; staţi câht de rari la mma,
pentru eo e lom destuBu; grâne rare,
ordiu si mai raru, erba forte rara; a se
bate rari si cMaru respanditi; rara um-
bra, rare frondie, rare gaurelie, rare
impunseture; scrieţi litierele fia-earui
coventu mai rare; ai noştri se arrunea
rari as-pr'a inimicSoru puşi in dese
ordini: 2. in specie si metaforice, a) ce
se face la momente de tempu depărtate
si pneine : rare sunt mom^ttde nostre
de fericire : rare autU epoctAe fecunde
in noue idee si noue inventioni; mai
vertoBU ca adverbiu, rara : raru se »«-
fempla asia; raru veniţi se ne vedeţi;
raru mergemu la iheatru:de ce vedueeH
astă de raru la baserica? mad allessu
ia loentione : a rare ori, oppns. la : a
dese ori, si fora prep. a : rare ori sau
a rare ori e asid de bene dispusu ; si in
sensuln de sub. 1. ca adverbin, rara
sau rare 1 a semnă mai raru, grâne
raru seminate, onitMi de bataUa raru
atsediate; b) care na e commone, vul*
gare, care cu grea se afla : singulare,
estraordinarin, âistinsu, unicn sau greu
de aflata in genuin seu, etc. : ee e prea
bonu, e si prea raru: rara passere e
acâsta-a; muiere de rara formosHia;
«nu mare si raru tatmiu; carte forte
rara; omeni rari si estraor^Hnari; huru
raru si (J)iă credUnîe,
RABUCin,-«H(,-a, adj., vedi rartceOu.
RASA, 8. f., TasBB panavB, elUfllami
proprie, form'a feminina d'in part. ram,
leuata ca subst. reale cu intellessulu
speciale, a) de pannura rasa, fora peri,
fora flocoi;i) mai verto9u,TeBtimentn de
asBemine materia, ce p6rta calugeiii,
vestimentu monachate : a lassâ ras'a,
pentru spata, a ae faee d'in monachn
militario, (comparaşi fr. nu = ittiţCi
>yGoog Ic
BAT.
877
lucia, it. meis = pannara de l&ns; it.
isp. ras» ^ metaese rasUe; îd gr. med.
pîaov, r%Ma rui qnn pll«B ■«■ habet,
pilllsn moMMlioroB).
BASAM£, pi. rasamine, ai,
BASAJIIENTU, pl.-«, râuaim, (d'in
rtaare), ce se rasa, ce sa rade, părţile
letute prin ratatura :
RASABE, T., ruitin; d'îa ratu, iu-
tensim, a rade bene, a rtuitui; vedi si
nuikire; de aci si : rataiu, reaatvra, etc.
cari inse pota fi şi : rckseiM = ronto,
ras^mra = ron^o; vedi aceste co-
vente.
BA3ATn,-a, adj. part. sap. subst.
d'in raavre.
BASATITK&, 8. f., TOdi răsare, rasain,
sirontaro.
BASETU, raadwa, redi : ramfN,
rasikwa.
* BASILE, adî-1 rwlUaj rasu, setiditu
netida : raaiie facia, rasăi aty»erficie}
raeiU câmpuri, aesauri.
BASITABfi, T., raaltve; a rade bette,
a ladini, eontU, netedf, şterge; redică,
nemief, etc.
BASITU = niwfii, s. m., radendi
aetU, aetione de radere : a dă utm hotm
BASITnBA=rase<t4ra. 8.f.,rajKn;
aetione ai mai vertosti effectu allu ac-
tionei de radere : ce de rasUvre in trei
linie de aaiptura !
BASOBIU,-«oria, adj. s-, ratcr; rtr
dali> rallHH; noTHHUj U««8f pslTlDas,
Uru} 1. care raâe sau serve a radere :
raaori de barbe; 2. in specie, a) instru-
menta de roM, (vedi si roditor radia);
b) limite, âiscia de locu nearata intre
doue arătare, (TOdi si radioru) ; e) pul-
Tinu, loca sapatu si ceva inaltiatn, pata
de pamentu aapatu sau ei cu ^rba, (vedi
Biradiom).
BASTMU, in loca de rasteliu san ro-
steRy, si,
BA8TELLU, pl.-e, rastelUni, elavni
v«l TftdlRB JiKcUi; deminutiva d'in ra-
ttnt, applioata inse cn insemnarile de:
1. InstrumentU' ea denti de sgariatn, de
săpata si caretiatu pamentolu; 2. lemnn
de jogQ, eu care se inchide cerbicea vitei
in jago, (comp. si f r. rltMR, it. r«steU«).
BASTBAEnJ,-a,adj., rutrarlis; re-
lativa Ia rastru.
BASTBD,pl.-e,rftBtrDiii;inBtnunentii
cu mai raulti denti ce serve la săparea,
curetiarea, lucrarea agrulni : a sfermâ
glebde cu ras^^tUu.
BASU,-a, adj. part., tmhb, (de la ra-
dere) : barba rasa, popi rasi; sup. instm-
tMentu de raau &arfr'a,- subst. riutilii bar-
bei; ca subst reale, a) m. rasu, (it. ram,
fr. rai), stofa de metasee laeia, foia
fira de peri; b) t rasa, vedi aee6tu co-
ventu in parte.
BASCBA, s. t, nnn, (it. raswa;
fr. runre); aetione derâdere, ai effectu
allu aoeetei aetione; 1. ia genere : ra-
sur'a ce^mlm si a barbet, răsura de ra-
dide; rasw'a polahtltii ou Umb'a; 2. in
specie, a) ca punitiona : rasitr'a Umdet
erâ una grave pttmtione; dero rasur'a
Umbei aiă n in anteinda: nwwr'a capu-
lui n espunerea Ia puUtfi» a unei nm-
liere eriminate; reuw'a oondemnatSoru
la morte; b) răsura, rabas eailBM =
roşa eelbatica.
BATA, s. f., vedi ro*K.
BATABIU.-a, adj., ratartas» relativn
la rate; ca subst. f. reale, rataria, mica
vaau de plutitu făcuta d'in trabi.
BATE, 8. f., ratiB ; eombinatione de
lemne ce serve Ia plutire, pluta : prin
roti se carra lemne delamonte pre riu-
răe ce eurgu d'in aceşti monti.
BATIA, a. f., anas} genu de passeri:
ro^ st^atiee, raţie domestice, oua de
raţia, came de raţia: ratiele sunt ani- '
molt aeatiee, —masculina rationiu=ra-
tioiu.
* EATIPICANTE, adj. part. pree.,
(it. ratlfleante» fr. ratlflant); care ra-
t^ica.
*BATIFICABE,v.,(ratlBe«-e),ratBn
heero, aprr*l>are, (it. ratlfleare, fr.
ratifler); a confirmă ce a promisan, la
ce s'a iovolitu ensusi sau pria altuia :
a ratifică eonventionea făcuta de pleni-
potentiariu.
* BATIFICATIONE, b. f., (it. rat[fl-
oaBl«u«, fr. ratlfleatlon), appr»batl«t ae-
tione de ratificare : ratifieationea ^oc-
tatulm de mai mulţi domnitori.
* BATIFICATOBIU,-fe>na, adj. b.,
=y Google
care riOifiM sau serve a ratifieare; vedi
* RATIFICATU,-o, adj. part., (it.
rfttlflMt«), ■pprttbâtnBf confirmatu,
« RATIOCINABfi, V., ntiftflliiarl} a
Incr ca roHonea ; a calcală , compută ;
d^ro mai aHmia : a eogită, a ratioD&, a
hce raţionamente, a trage oonolnsioDi.
* BATIOCIKATIONE, s. f., nti«ol-
u««; actione bî effectti alia aetionei <le
roMoemare.
* BATIOCINATIV0,-a, adj., (ratlo-
ebiatiTiiB); aptularatioemare,
* BATIO0INATORIU,-*)ria, adj. b.,
r«tlMli*t*r, oare rofioema.
* BATIOCmiTJ, s. m., ntloelBlnm,-
compntn, calcula, raţionamente.
* BATIONABILE, adj., nUtubills,
(it. railOBăblle, îr. rdiMiiafels); oare
e ammesuiatu roitiofui, cb care poţi ra-
ţiona, si care pote raţiona : oani/u e unu
onimoZe raiiotuAUe, motive raiionabiU.
* KATIONABILITATE, a. f., ratl*-
■abllIUii calitate de rationaiUe.
* BATIONALE, adj., ratiauallB, (it.
nilonale» fr. ratloael); relativu la ra-
Uone : omuJu e im» anmaie raţionale ;
theologia raţionale, lucrare ratiotu^.
* EATIONALITATE, s. f., rationa-
lltasi calitate, stata de rationtde.
* RATIONALISÎJU, e. m., (fr. ra-
HtnallRBie); doctrina care are de prin-
cipiu poterea si indipendenti'a rationei
omnlni.
* RÂ.TIONALISTD,-a, s. pers., (fr.
' raţionaliste); care se tine de doetrtn'a
raticnaiismului.
* RATIONAMENTU, pl.-e. (it. «-
gtonamento, &. ralsonnemont); actione
si effectu aUu aetionei de ratîonare, a
nume, a) tragere a uDui nou judeciud'in
unuia sau maimalte alte judecie; b)ju-
decialu trsBsa d'ia altu judeciu; e) fa-
tuitatea de a trage jndeeie d'ia alte ja-
decie; d) discarau; vorba losga.
* RATIONANTE, adj. part. prea., (it
ragloiaiite, f^. raUonaant); care ro^-
nSiia : (Usputatori rationanti eu metod».
* BATIONABE, t., (it. ragfvnare,
tt. ralWMier), ratloclnarl, dlaserere,
disputare f Bernoglnarl ; a lucră cu rar
tionea, a cogit&, judicÂ, 1. io geoere :
RAŢ
a ratiimd bene, dereptu; a raţiona reit,
fcUsu; passiotule nu raţionată; a abuaâ
de vorhe nu ea raţiona; 2. io specie
a) a trage conclaeioai, a scote d'in nnulu
san mu multe judecie unu noa jndecia;
h) a di rationi, esplicari, argamento,
taxi se luminedie, se probedie ceva : le-
gea nu rationSdia, ei CDiamnăa si im-
pone; ej a si dă computa de totn ce dice
sau face : a si raţiona tote fantele si
dissele; d) a eompută, calcoU, an-
mer&, eto.
*fiATIONATOBIU,-(ona,adj.s.,(it.
raflcaatore, Cr.ralsMmeBr);caret-atio-
nidia: ageri rationatori; simt st ratio-
natori fora firu de ratione; de aef : ra-
tionatori» = care ou accepta nimica
fora ratione, si : «are are mani'a de a
rt^ionâ in ori-ce, cu loea si fora locu.
• BATlONATU.-a, adj.'part.,(it. ra-
ţlonato, fr. ralaaaiâ), in s. rarbuM
rationare; subst. m., rationatulu.
* BATIONE, 8. f., ratio, (it. ragUme,
f>. ralion, st ratlon); I. actiooe de compu-
tare, calculare, computa, calcula, 1. pro-
prie : a tinS ratione de totu ce intra n
esse d'in eassa; fa ratione de ce ti am
ăatusi ce timairemawid^oria;adAraf
tione de summele apense; cassariulu fora
presedente nu pote presentâ raUomle;
a trece in ratione; a scote Sin ra^one;
a approbâ raHonile, a respinge ratio-
nOe; copillii invitia a imporţi eu longe
rationi »nu simplu hannu in cente de
parti; 2. metaforice, a) registra de com-
pate, de darareri, si in genere, regi-
stra, lista, catal(^a : rationi de morţi
si naseati; h) summa, nameru; c) nego-
tiu, affacere de commerciu, de tnteresse,
darayere, si in genere, negotia, tncni,
affacere : a procură interessUe si ratio-
nile mai muîtoru-a; ratiomle unei mare
aodetate, ună mare companie; in tote
negotiele si rationile meUei private si
publice; acest» lueru sta in legătura cu
rationea nu numai domestica, ei si pu-
blica; a se dă fia-caruia tempulu co-
veniittspre asiregulâ ratiomiefamUiari:
rationi civUi. munieipaii; rationea bd-
2u2wt gaUicH; rationUe mdle, tale; vedi
bene ee ti vine la rationi, ce cern ratio-
năe t^e; fia-eare prefere rvMoniio pro-
>yGoog[c
^ttAT.
prie raHonSont {dtui-a; d) in sensnii
mai ideali, a) ratione ^ computa, co-
Tentn, eaplicare, etc : aveţi se daţi Im
DoBMudim rali(me ăetote fentele v0^e;
aeoitnâsee, inteBegeraiionileunmplatiu
immamsUiu;setraimita8iăcaaietaim
amu oU se ăamu ratione de vi&i'a no-
atra; tut e {AtHtă» se eeri ratione de
nStia (Mut-a, condu Ut enauti nm poţi
dă ratione de a tea? de oHu, oa si de
nagatiu, se tade se ne dămm ratione;
^) ratione:=zK\$.tiOQe, lespeetn, amme-
sbea, eommarciu, etc. : ce ratione pote
fi if^e unu miseUu si mm omu eumit
se cade? atsfie carii sunt modeme m
m^tone eu tdtâe tnulte mai vechie; f) in
8p«eie, ratione = nomern ce eapreme
reUtionea eaa repoitolu intre alţi nu-
meri : ratione ari^Mtetiea, rationi geo-
mOrice; eetUitetea intre doue rationi con-
stUue una proportione; — de aci, ra-
tione=ţOT&ia9, parte, cantitate mesn-
rata : raiioniie de came si de pane date
miUtarilon^ rationea de lannedatafia-
amti-a; S) in sensn pregnante, ratione
z= eoDsideratione, leuare a mente, bă-
gare de sama, cnra, etc. : a nu tine ra-
tione de san^atea sea, de interessile
oelle mai mari aUe casei seUe; a nu ave
ratione de luerulu pwMtcu, de onoreasi
demnitatea nationei; e) ratione =: por-
tare san moda de portare, a') subiectiva,
procesau, metodu, modu, planu, regula,
mesnra, mediu, caile, eto.: fora ratione
mt adhmgemu neă unu aeopu; w ce ra-
tioni amu pote capetâee ne este de lipsa;
a si seambă tota rationea diseursuiui;
rationea hataliei de datu a dotCa di; a
si face una ratione pentru tota viMia;
^') obiectini, relatione, forma, moda,
gena, natnra, etc. : ordinea si rationea
de bătălia a inimicUoru erau dtfferite
de rationea si ordinea nostra de lu^a;
rationi de vietia, de portare, de cogitare;
ra^oni de stătu, de g%Aemiu; ai noştri
se &ate eu aeea~asi ratione, dSro ratio-
nea de aporia beUtiiu caută şese seambe
dufo iay^egiurari; II. actione, cnmasi
fiteoltate a mestei, care % appiica la
calcula, ai de acf in geaere, actione ii
fiwtiltate de a oogită, judlci, intella-
ge(etc.,aprope ayaon;ma caintdl^m-
tia, a nome, 1 . partea cea mai inalta a in-
telligentiei, mentea, mente sanetosa,
drepta jndicata, etc., a) proprie si in ge*
nere : ideele rdative la Dmnediu smt
proprie raţiona; rationea ne face se *n-
t^gemtceebenesaureUfCeseeadesau
nu se eade a face; rationea vede, percepe
n int^ge nu numai eeUe presenii, d si
ceUeireatte si eeUefiitorie; rationea este
addeverat'a lege a omtdui; wanai ratio-
nea per e^addeverutu; rationea se sente
rotmata si tmUHa de passionUedeoari
nu si pote d& computu; se asc^Mâmu
de dtetaltie rationei; rationea rediea pre
omu mm pre susu de tote ceUe cdte am-
nudi; rationea eauta a nu lassd nemiea
intemplarei; rationea se perfeetionSdia ,
in eopiUii miei rationea abia htcuresee;
ratione pura tkeoretiea si practica ;
eritic'a rationei pure theoretice n eri-
Oc'a rationei pure practice, făcute de
lUosofulu Sânt; b) in specie, a.) mente,
prudentia;compatu, mesura, ecllibrin de-
plenu alin facnltatilom intellectoali :
omulu e t» pace eu sene, eandupassio-
nile lui se suppunu rationei; passionUe
turbura si intunerica rationea; pi pm-
dsntia, lumini, cultura; 2. principiu alin
mentei, ce confirma ceva, motiru raţio-
nale, corentu, cansa, temeliu, etc. : a) in
genere : fwtulu nu pote lucră fora ra-
tione; a ave rationi de a lucră, vorbi
face asia; a confirmă fia-care assertio-
ne ou rationi si argumente ponderase;
fonti de rationi oratorie; rationi morali;
a avi ratione se dica si foca asia, nu
aveţi ratione de ave plânge; pentru a-
ceste si alte muUe rationi ne promtn-
tiămu contra părerea emissa; h) in spe-
cie, a) in retorica si logica, ratione =.
fondamentu, argumenta, temeliu, de-
monstratioue, ai^meutatione, dîscns-
sione, etc.; si de acf, p) ra^n«=:dr^u,
covenţo, addeveru, etc. : n'ai ratione a
cere mai mtdtu; f) ro*ione=8ati8&otio-
ne, indestuUare; 3. in sensn mai inaltn,
conformitate cu rationea, legitimitate, .
ecitate, ordine, lege, r^ula, etc.: a m-
vetiă cu rtUione; ee faci si spum, spune
si fa eu ratione : rationea evenimente-
loru, lucurUoru, faptdoru, canseetntie-
loru, iesvoUarei fenomenehru; 4. ra-
=y Google
^0 RAU^
tiotK = doctrina fnodata pre ratione,
theoria, sjatema, scientia, arte, etc. :
fw avemu lipse de noue rationi moroJi;
rationea propagationei, luminei; ratio-
nSe 8* iUseipUnele ăiversdoru seolede
fUotofia; 5. ratione = opinione fundata
pre corente raţionaţi : acea retlione uni
ti in^>aeă tote ceUa aUe păreri.
BATISIOBA, s. £, aiutlcDU] demi-
niitiTu d'in raţia.
*BATlTn,-a, adj. b., ntit»,-»
(comp. si £r. nUt«)j proprie, prOT^utn
oa ana rate, ou una imagine de rate; ca
Bubst., a) m. ratiUt, moneta romana an-
tica OQ una imagine de rate pre deos'a;
h) f., ra^ta, passeri ce formedia typnln
unei familia, asia nomite pentru co Bimt
lipsite de corina la atemu.
«BATIUNCULA, s. f., nUmeslaj
deminntivn d'in ratione.
* BATU.-a, adj. part. s., ratns, (d'in
rerl); compntatn, calcnlatu, mesnrato,
gi da aci : confirmatu, approbatn, asse-
cmatn, realisatn, etc. (vedi compositala
ratifiaxre); oa s. f., r(i<a=portione, ro-
Mont, parte ammesurata d'in ceva : a
S(Ai>e mumia detorita in patru rate e-
eali; ratele e(^diane de eUm; rafa de
orditt data unm etdlu pre ^care di
(vedi Bi ratione, prorata).
* BAUCA, a. f., vedi rauca.
* BAUCABE, T., (fr. ranqner); a dâ,
emitte, voce raitca, soauri rauce; rauea
instrvmerUtdu, nu eanta, in manuîe
teUe; se dice si de vocea tigralnii/WriQ-
m tigri rauca; vedi ei raneare, raccare.
* BAUCEDINB, B. f., rawedo, statn
de raneu, voce rănea, curmare avocei :
raiMcedine de canUoriu.
* BAUCIBE, V., rauclre; a fi rauea,
adeveni ranou, a sonă rotieu; si trans. a
f aoe roM/M : milita vorba pre tonu inaUu
teraueesee.
« BAOCIS0Nn,-a, adj., ravclB^niisf
CD softK rtweu; rauciaon^ comici.
* BADCITATE, 9. f., rueiUs, (fr.
ruelt«); Calitate, statn de raueit : rau-
dtatea vocei, a sujferi de raueitate; si pen-
tru instrumente, raueitatea tubei, bttc-
* BAUCn,-a, adj., nam», (fr. raa-
!■«> — eontrassa d'in rmnou, vedi si
BE.
ravt*)i l. proprie, cui ammortesce vocea,
cui se strica vocea, perdendu si sonori-
tatea si suavitatea, care are voce aspra :
raucele comici, raucâe betrane ne agof
ria urechide ca rawcwÎH hru eamtn;
2. metaforice, despre lucruri inanimate,
aspru, irritatoriu, etc., rauoAn eonm,
rauc'a tuba, raueulu murmuru ăUu un-
deloru, rauc'a arame. rauca rumore.
* BAUDU, 8. m., vedi rudu.
* BA VE, 8. t, ravlif (affine gd rwu),
rcmeitate.
* BAVICU,-a, a4j., d'in raoe; vedi
rovidu si ra«c«.
* BAyiDn,-a, adj., rarltli» } plena
de rooe; 1. proprie : ravida voce; 2. m»>
taforice, despre colori, inchiBU, cama
negru : rondi odi.
* BAVIBE, T., nvlre; a fi rrniu, a
Torbl rami.
* BAVU.-o, adj., mtii ; (affine cu
roucu ^ ratiictt); 1. ammortitn, aspru,
irritatoriu : voce raea, gutiu ravu, raoe
cântice; 2. despre colori, inchisn, venetn,
spellacitu, negrastra.
t 1 BE, 8. f., res, abl. re==:Iuflru, in
composite si derivate : repubUea, reale,
realitate, reaUaare. etc.
f\ 2 BE-, re-, paridcla inseparabile,
appiicata inse in forte multe composite
cbiaru populari, apropo esclnsivn cu
verbe ai derivate d'in verbe, cumo: re-
versare, re~manere, etc.; asupr'a formei
nu e de observata de câtu : a) in com-
positioni mai none, part. re flgorâdia fora
e inainte de covente ce incepu cu a : rop*
portare raffinare, etc in locu de : reap-
portare, reafinare, (dupo fr. rapp*rter*
rafllaeir, it. rappcrtare, r^laare); inse
in celle popularie, fora acesta elisione :
readducere, realbire, etc.; dâro : 6^ dopo
norm'a limbei classice sa interpone mu
bene imn ă intre re si vocalea iniţiale
a coventulni urmatorin, aslă cod'inwn-
dare, agere, etc-, se f acu compositelo ; re-
cUmdare, redegere, asia ar fi se fia si : re-
dalbireia loco de realbire, inse si in lim-
b'a latina: afiămu re»41fi<:aret^:reedi-
ficare etc.; 2. cfita pentru aensn, re ia-
aâmoa : a) proprie, mişcare sau posi-
tione inapoi, constrariu lui pro, cuma
arrfita derivatele :. rdru, ăeretru, rece-
=y Google
BEA.
der« e cootrariula lui procedere; aaii si :
remcmere, reportare,reehuere, etc; ncn
adj., recUne, reairhu, reăuncu, etc;
b) metaforica : a) repetîtione, începere a
unei actione de la capn : irosi, ă'in
noH, etc. : rdegere , repetire , reeoiere,
refacere; p) restabilire, reponere in atatu
anteriore, renovare, intârcere la etarea
primitiTa, etc. : reăintegrare, renouxre,
restdbOâre, reverdire,recrudescere, refri-
^are, recuperare; e) cd ide'a accesso-
ria de dereptu, de detorta : recerere, red-
dere, retribuere; cn acea-aai noantia in
terminii offîelali : reportate, referire,
remtfdia/re; d) snccessione, continuare a
acellei-asi actione, corroborare si in fine
deplenire, completare, plenitudine, si
oMarn escessn ; retmerc, redwiăare, re-
splendere; e) reacţiona, contrariare, cumu
81 reciprocitate : repumnare, reststere,
redamare, reserîere, resaUttare; repre-
mert; — de multe ori inse reaeUonea pote
fi nemicirea actionei, si de acf re z=
espressione a ideei contrarie : retegere,
redtidere sunt contrariele simpleloru :
tegere, dudere; f) depărtare, dare la ana
parte, affandare, retragere, ascunde-
re, etc. ; reponere, recessu, retacere =
r^cere, retieentia, reputare, etc.; 3. re
figurâdia BÎ in compositîone cu es^ex,
unindn sensulu ameDâouomparticleloru:
re^tatere, rescâeere, restornare.
• REABILITABILE, adj., (fr. rfiha-
bllltable); care se pote recÂUitare.
• REABILITANTE, a^. part. preş.,
(fr. râhabUlUnt); care reabilita.
• REABILITASE, v., (fr. rihsblli-
t«r); proprie, a face ^rosi abile, a pune
in statuia a&teriore, si în specie, a pune
în drepturile perdute; in genere, a în-
drepţi, jnstîâf^ ammeliorl.
• BEABILITATIONE, s. f., (fr. rfi-
babllltatlos); actîone de reabilitare si
statn produssu prin acesta actione : rea-
mita^oneacoHdemnaiiloru aflaţi in ur~
ma imtoeenti; realnlitationea faUitUoru.
• RKABILITATOEIU,-(orio, adj. s.,
care reabQita san lerve a reti^itâ.-sen-
tenUa reabiUtatoria.
• REABILITATU,-o. adj. part., (fr.
râhablim) ; pusa in statulo anteriore :
ftdm reabiUttai.
REACCOPEBIRE, t., vedi recape-
rire.
* REACTIONARlU,-o, adj. s., (fr.
rdacUoniuIre); relativu la reactione :
gubemiu reaetionariu; unt* reactionariu
nu e amieu al^ progresmlui,
* BBACTIVtr,-a, adj., (fr. tiacUt);
care reage, aptu a reagere : poiere reac-
tiva; 8. reale : unu reactivu, substantia
eu care se făcu analysi chymice.
* BEACTORin,-(orw , adj. s., (fr.
râaoteur); care reage : corpuri chymiee
reactorie.
* BEACTTJ, forma part. d'în reagere.
lenatu de regala casubst-sau adj.;Tedi
sî reactione, si reăactu.
READDORMIBE, v., tedormlre; a
addormi ârosi; Yedi si reăormire.
BEADDUCEBE, ¥., (ae conjuga ca
V. ducere), reducere, referre; a adăuce
înapoi, a adduce ^rosi; metaf. a adduce
a mente; vedi sî reducere.
BEADUKABE, t., readnnu-e; a adu-
nă ârosi.
BEADUNATIONE, s. f., readniiatl*}
aotiono ie readunare:readunationea os-
seloru la inviuarea ifin morţi.
BEAELARE, T., Itemii inrerlre; a
află ârosî.
EEAPFONPARE, t., r«BierKeret a
affund ârosi.
* REAGEBE, T., (fr. reaţli?— vedi si
redegere); a age sau lucră contra, a rea-
ponde cu acHone la alta actione : por-
ţile unui totu reagu unele asupr'a al-
toru-tt.
REALBIBE, v., (redalbare, rsdalbe-
re); a albi 6rosî.
* REALE , adj., (realis, it. reale, fr.
r^el); relativu la 1 re, care e tinu lu-
cru, 6to un fictione, actuale, essisteute,
inâentia,iQ lumea reduta : creştinii credu
in presentfa reale a corpului si sânge-
lui lui Jesus in pane si irinu; aceste-a nu
su reali, d numai sperate.
* REALISARE, t., (fr. râall«er); a
&ee recde; a infienti&, a d& fientîa : a
realisâ una idea, unu planu; visele no-
stre s*!» reaUaatu; omulu reălisa ab-
»tra(^ionile mentei, si le crede apoi fien-
tie recdi; a redisă vem^unle prevedute;
a reoJîME mort ea/tiguri (fin negotiu.
W
.yGooglc
* BEALISATIOJJE, a. f., {fr. ră«ll-
Mtloi); actioae ^'realisare ei effecta
ftllu acestei actioDe.
*BBAUSATOKIU.-n, adj. 8„ (fr.
r^alUatear); cai'e reali sa : realisaiorii
aperantieloru nostre. ^
* RKALI3A'Itr,-«.a'ij.part.,{fr.r6»-
Ils4), in s. verbului. ' ^ '
* BEALISMTT, s. m., (fr. r««llsm«);
Bystettia filosofica ce admitte realitatea
ideelorn §6wral\ sau abstracte; sjste-
nia artistica ce tine ck pnucipiu imita-
rea rÎBalitBtei,escladendaidealele;'sys'te-
ma ce se coteace cu materiidistmdu.
•REALTSÎU, B. pers., (fr.' i^'aliste);
care se tine de reo^innti,' sect^riu allu
realismului.
BKALLEâEBE, v., (se conjuga c^ t.
Ugere), Iteram «Ugere; aaZ2eae.ârosi,vedi
si ricHî^ew.' " ' *'
QEâLL£SStT,-a, ,part., releotnaj al-
lessA ârod.
BEAPPABEBE, t., (reamrerţ); a
oppori irodJ" ■ ' ■ r,u ■
BEAPPRENDERB.T., (se conjuga
o&V.prendere), MtuMtăVTtiAappren-
de 6x081.
BEAPPnCABE, T., Itemn eapere,
iDOlpere} a appaeâ ^rosi.' "
BEABABE, v., Iterun arare, agrnm
DCTârei a ară îuco 'link'âata.
BEABMARE , t., rnrsiia «rmare ; a
armă ârosi. ' ' '
BEATIIT lABE, t., reiaeltare; a ixt-
Utiă ârosi.
BEAUBIBE, T.. Heran «aro llnere;
a auri ârosi.
BEBAGABE, t., reinaerere; a bagă
irosi, san a bagă inderetru, la loculu seu.
BEBATERE, T., retnndere, reTer-
berare; a bate irosi, de a don'a ira; a
bate ca potere, a bate continuu ; bcUai
ti r^ateti acea-ati caile; Wmu bate si
rdtate arfa.
BEB ATTEZ ABE, {rOmptenare) v., r«-
baptliar^ a baUeeă ârosi, de a don'a ora.
* BEMLLABE, t., rebelltre, (A', rfi-
toll^r); 1 a' intră d'in am In bellu; a
r«aon& beUtiIu; 2. a se scolia ca heUu.,
a se rescoljă, a face turbnrare, a se re-
ToIU; — dton, ^n aceîle-asi Însemnări
HEC. ■
* REBELLATIONE, a. f., rebelUtU;
actione si stătu de rebellare.
* REBELLATOBrU,-(orio, adj.s., re-
belUtor; care rebeîla, mai alleasa care
indemna la rebdlione pre alţii, capu de
rebelii.
* BEBELLATU,-,a, adj^ part, d'in
rebellare. '
* BEBELLE, si rebellu,~a, adj. s.,
rebelUa; care rehella, cara se scolia cn
arme contr'a cuiva, care mai allessa se
BC<}Ua cu ai'Die contr'a ordinei stabilite :
râieUii leaara ărmde si incepura a
predă; metaforice : dorere re&eUe, morbtt
rebeUe; copite rebeUi; coracieriw re-
beUe.
«BEBELLIONE, s^l.f. rebellia} ac-
tione de r^eUare, revoltare ; a ordi re&el-
lioneireheUionea suppusiloru contraim-
pSUUori; a face rebeUione, a compretne
rebelUonea; 2. m. rebegii»» «tiu rebdle.
unu revoltatn.
* BEBELLIU, 8. m-, s. f. reheUia, re-
belllDBi; rebeUare,' turbnrare, revolta;
vedi si : rebeUione sub 1.
* BEBOABE, si reboţtare, v., reboare;
a reson& tare.
* BEBULLIBE, v., rebolUre; a buUi
irosi; a se reversă, a se infiâ.
:RECADEBB, t., recideret a cădi
âroai; metaf. a caâ^ in acellu-asi peccatu.
BECALGABE, t., roealcare; a calcă
irosi, d'in nou, a ipai' calci inco una
EECALCITBANTE, adj.,part. pres-,
reoalcltrgns, (fri râcaloltraât); carers-
calcitra : colii recalcitr<:\rUi.
BECALCITBaBE, T.,'>ecalcltrare,
(fr. râealcitrer); a ariuncă, a dă cu pe-
tiorele in deretru, vorbîndn in Sjpecie
de calli si alte animali: cqMUreoaîcitrd
ai nu vreu a trage; vacc'a rsc^ţiţra si
nu se lassa mulge; metaf. a repsţe, a fi
incapetinatu, rebelle, indocile.
BECANTABE,T.,recanere,reoa^bire;
1. a can^âârosi, de a dou'aora; arepetl
acellu-asi canticn,,3i, in^eţi^e, a repeţi
acelIe-aşi vorbe';' 2. a revoca, â cântă
san dice contrarie la cell^ mai inwnte
disse; 3. a descântă, a ;ieoiiol|farinic4ila.
i^Ci^lţkm,' SI ^fcap^f^,\v., n-
enrerarej a cafilă ârosi^ i% ^ţ>}i.
=y Google
• BECAPITCLANTE,atlj. part. prea.,
rflo»pltaUiiB| care recapitula.
• ESCAPITtTLABE, v., recapitulare,
(&. rdoipIMer); % iepetf puntele prin-
cipali aUe unei oratîone, unei Bcriere,
a resnme, a spune in pucine corente.
« BECAPITOLATIONE, b. f., (fr.
rtitspItoUtţou); actione de reeapittdare
n reaultatu' alin acestei actione.
• BECAPITULA,TIVlI,-o, adj,, (fr.
r4DâsltDUtlf);apta,facutuarecaptfuIare.
• ţECAPITnţ^TORIU,-(oria , adj.
9., (fr. rifioapiţaiaţtiir); care reeapitala,
Yedi Bl'mapU'tdaţft^. ,
• BECiPtTULÂTU,-a, adj. part., (fr.
rii'Meiuiâ), ,_ ^^^_
_ *' KE^AVţî.-a!' â^., risearujcara ia
intru, spie funda : reeavulu pcîatu aliu
gureii reeave specie. ^ | ^ i ., . i ,
S:E(^ adj. ş., (reeeiiB)j,,^lKldiiB; *-
UtDBi, lionrloBUB; frl(rf|g, etn^eUtiuij
1. adj^., contr. calat* :jpdne rece, buc-
eate reci, tmpu rece, apa forte r^ ; de
eeviau mâm^ reci? şuftt animali eu
tân^t rece; recele mormentm reci fiori
me ireeu; ntetafor., omu rece, a se ar-
r^â rece o^ra cineva; rece la iote plân-
gerile; stylu rece; omeni reci cotra totu
ce e publicu, reci de baaerica si de reli-
gione, reci de iote, red peno si de so-
ciele si coptUii loru; — adv. a ascultă
rece; a vorbi, htcrâ rece; a cauiâ la iote
rece; — 2. aubst. a) in genere, m., rece,
receU:aserUi recele mortei, mormen-
tvAui; recele noptxloru de tomna; b) in
specie, a) iţi. totu numai in sing., buc-
cata rece :mi place a mancă rece, noue
nu neplace recde; ^) f., rece-a, plur. re-
REC^ 883
parte; ne departâmu de porlu, ero usca-
iulu si urbile receda; 3. in genere, a a«
depărta, abbate, a) proprie ; se nu rece-
dtii de siaviu cu f>uile pre plouia afiâ
de mare; h) metaforice : a nu recede de
la detoria, de la ccdlea bertelui, de la
natura, de la lege; a recede de usu, de
eonsuetudine. , .
* EECENSENTE, adj. part. preş. 8-,
reeensens; care recense : reoensentele a-
cellei carte; reeensentii cetatei.
. • EECENSERE, recensui, recensutu
si recf^sti, v., reoeuaere; a nnmerâ, Ted4,
inspecti in totu; 1. proprie : armat'afu
strinsa si recensuta de principe ensusi;
reeensura iotefamUi/sle; e tempulu de a
recense turntele de oui; a recense lânele
dupo numendu fmiloru; 2. metaforica,
a percune, revedâ, trece in reyiaione,
narrandu, esponendu, criticanda, censur
raaăn, cugetandu, etc. : a recense fiyate
memorabili; a recerise iote cariile ceap~
păru la lumina; a recense cu multu gus-
tu si multa inteUigentia,
* KECENSIMENTU, pl.-e, recenslo,
(fr, râeengemeiit) ; actione de recensere,
raviaione, numeratione, inspectare, etc.
« ICECENSIONE, a. f., recenslo, (fr.
râcenslon); actione de recensere, cumn
si reaultatu alia acestei actione : recen-
sionea ceiaiianUoru d'in iota terr'a; re-
censionea operdoru litterarie de ctir-
rendu apparute.
* BECENSlJ,-n, adj. part., recensnaj
inB.Terbulai; aubst. recensulu generale
allu populationei ier ret.
* ItECENSUTD,-a, adj. part., reeen-
sub; in s. verbului.
* RECENTARIU,-a, adj. a., reeen-
tocius; relativa la ce erecente, casubst.
pers., reeertiariu, care vende ceva rece
si recente, mai allessa care vende rtn»
recente si rece.
«RECENTE, adj.,reeeii8, (it. recente,
fr. recent); care nu e vechiu, nu e da
multu : nou, teneru, de currendu, mo-
deruu : auctorii recenţi, iempurile re-
cenţi; recentea urra, recenţii qspiti, re-
cente seriptoriu, scriptele recenţi, nioăe
recenţi, portulu recente; poreclii recenţi,
oui recente ^nae;— metaforice, recente,
prospetu, nealteratu, intru aeioica atri-
.yGooglc
884 MC;
Gatu,iDtegra;otia recenţi, pesee recente,
arme recenţi, armati recenţi, ca tote po-
terile integre; reeentea hatoUia, buceate
recenţi, — mai Tertosa, integru in po-
teri, robnstn, in tote poterile eelle :
eoRi recenH, a pune h^itaei re4senS in
Zoctdu csRoru storn de pofm,— ca adr.,
de cnrrenâa, nu de multa, ete.
KECEPEBE, recepui, rec^utu si re-
ceptu, T., reolpere* (it. reeeperet reci-
pere Bi rloerere, fr. reoerfflr); d'in re-
tapere : A. a cape saa lena în deretm;
in apoi, a tina san trage in apoi, 1. pro-
prie i adâ ai reeepe; ce dai nu mai re-
cepi; a reeepe ceUe perdute sau răpite;
a reeepe â^in eampulu de hat(dia arma-
ţii defatigati; reâ. a se reeepe : a se
reeepe in cosa.tn dormitoriuluseu; a se
reeepe in cod^a osiei; a se reeepe la tirra,
la moaki; 2. metaforice, ei ia specie,
a) ca termina technica de Umb'a nego-
tiulai, a opprf ana parte pentra sene; h) a
iecapit&, recnper& : a si reeepe suffta-
rea, a ai reeepe mentUe rapUe de frica;
e) aee reeepe, a) in genere, a m6 re-
eorsa, a refagi, a se converte : a ae re-
eepe la atte- eogitari, p) a se recrea, a si
reni in fire, d^ro si : t) a serecoU^e,
a întrA in sene : a se reeepe d'in spaima,
Sin atupore; castraţi de tempuriu, jun-
di eu greu se recepu; B. a Iea& ce se
offere, } . proprie : nu e caatdlu eare se
ne recepa; unu portu seevru ne recepik
m semdu seu; a reeepe hene pre toţi
âspetii; marea reeepe fhmie; ftuviele re-
cepu riuri; a reeepe una urbe, una tirra
eâ suppuaa; a reeepe sfnn'nti in târra; a
reeepe pre cineva m amioNo,- vomu /f
wsoUo recepui eu petre; reeepe-ne si ne
protege in ea^a tea; 2. metuTorice, a) a
cspiti ca venita, a câştigă : câtu reeepi
de la moaia ? b) ca termenu de medicina,
a leuâ in sene, a se compone : acestu
antiăotu reeepe moi muUe ingredienti;
de aci si : reeeptu,-a -^ recita, si mai
Tertosa imperat reccpc=:re«Ipe, c» ter-
mini leaaâ si applicati in medioina;
e) a lea& în beneTolientia, a accepţi,
approbă, admitte, etc. : ceUi moderni la-
pida fâÎAde ee recepusse anticii; onesta-
tea nu reeepe asseminea insoâre; in pe-
rJclK /We'a nu reeepe misericoriia; Ih-
BEC.
crulu nu reeepe intardiare; aeeste-a ae
recepu si se tolera, fora inse ae fia for-
mose; ă)ma.i rettoBa,a^alea&asapra-8i
ceva eommendatu, commissa : a reeepe
căuşele ceUoru ce aîlerga la dSnatdu se
i le incredmtiedie ; nu ae potu reeepe
cauae rosinose fora vettemarea reputa-
iionei; p) in genere, a lena asapra-si, a
se insarcinâ, a se legă, oblegă, a pro-
mitte, a respunde peatra cineva etc.
* BECEPIENDABIO = redpienda-
riu, 8. m., (&. r^olplendalre); d'in rece-
pienău, proprie, cella ce are se fia rece-
putUf Torbinda in specie de una mem-
bra ce are se fia admissa cu c 6rta solen-
nitate in ana societate, mai vertosu,
scientifica, in ana academia : diaeurstdu
recepiendaritUui; si fem. una recepien-
daria.
* BECEPIBNDU = recipiendu ,-a,
adj., reclplendu t proprie, gerundira
d'in recepere : de reeepâu, de admissu,
care e se fia adausBO, se cere se fia ad-
missa; Tedi si reeepiendariu.
*BECEPIENTB, adj. part. preş.,
reolplensf (fr. r^elplent, it. recipiente),
care reeepe .- ca s. reale m., unu rece-
pi^iU, Tasa destinata a reeepe in sene
mai Tertosa Ucide diBtillate : unu rece-
piente chymcu ede regula vHriu; Tedi si
receptadu.
« BECEPI8SE, 8. U (reoeplase, fr.
r<cdpl8i£), proprie, perfecta infinitiTa
din Terbodu recepere, appiecata ca sabat,
f. cu intellesBola de : inserissuaădeveri-
toriu de receperea «nut ee, fia scrissore,
banni, documente, etc. : se nu pertU re-
cepiasile; (compara si interesae, pentru
forma).
* BEOEPTACLU, s. m., pL-e, reeep-
tuulnra, (fr. rJeeptAClef it. reoettă-
eolo); loca unde se reeepe, se pune si se
pastredia cera; 1. in genere : corptdu
e ore-cwnt* receptadulu aufjietului ; re-
cepfacltt aUu apei; receptadu de pas-
aeri, de pecore, de aUe mancarei; recep-
tadu de cersitori; 2. în specie , locn de
scăpare, refugiu, adappostn, ete.
* BECEPTA, B. f., Tedi reeeptu.
* BECBPTABE, r^ reeeptuei inten-
siTii d'in recepere, a trage U sens, a re-
wpe a deH sau ca potere.
=y Google
^C;
* KECE;PTATIONE,B.f.,.rM«rUUoj
actione de a recitare.
*RECEPTATOBH7,-/oria, a4j. a.,
receptator; care recepta.
* REOEPTATD,-a, ae^. part., reeep-
t»taaj în s. Terbulni.
* RECEFTIBUE, adj., reeepUbtlta;
' ce se pote reeepe, dâro si : care pote re~
cepe : omu reeeptdiîle. ■
" RECEPTIBILITATE, 8. f., (fir. t6-
e«vtUiUIU); calitate de recsp^t&Âe : re-
eeptibilitatMi aensurUoru.
" RECEPTICr0,-^,-a,adj.,re«eptl.
elnsţ-tlBS} ee ee receţ», de recepuiu.
* RECBPTIONE, a. f-, receptlo, (it.
reeeilon«, fr. r^eptlon); actioae de
reeepere, ei modu de reeepere : recep-
tione de scrisson ăe la amvA; reeeptione
si ospiiare de străini; reeeptione mag-
nifica a legatUoru veniţi de la poterHe
amice; reeeptione officiede, reeeptione la
palatiu; reeepUonea nouSortt membri
academici; receptionea unei terra siib
protectvme, receptionea suppuneră unei
cetate; reeeptione de cauHone; receptionea
unei Iwrare publica ca terminata.
' RECEPTIVITATE, s. f., (fr. ttMf
tliM); calitate, facultate de recepHvu :
reeeptdnUtcOea veditulut e mai mare de
eâtu receptivitatea audivUii; spontanei'
tatea si receptivitatea suffkUdm umanu.
* RECEPTIV U,-a, ac^., (fr. rtceptl^;
apta a rea^ere .- sensttriie sunt pasaive
si receptive.
* BECEPTORin.-iorw, a^j. s., re-
eepbr ai reccptorins; care reeepe sau
serve a reeepere; reeeptoriulu benevoli-
toriu si gmerosu aUti stratn^oru; triun-
fatoriu si reeeptoriu (^u terreloru sup-
ptue; vase receptorie de spiritose.
* BECEPTU,-a, adj. part., reeeptnB,-
■iii (comp. si ir. recette, it, reeetu);
recepntu; 1. in genere : cdati receptein
st^ponere, ospiti cu mari onori rec^i;
Bubst. rec^^u de pre vendiarea catlu-
Im; 2. in specie, s. f. reale, recepta (pron.
ai recetta), a) ce se reeepe ea venita :
reeeptele si spesele; b) materia medicale
ce ae da pentm ana medicamenta spe-
ciale; de ad : a) prescriptione medicale,
p) Bcriptalucecoprende ac^ta prescrip-
tione; de ande metaforice : euconnoscu
REC.
885
una bona reeepta de maUa,deinKlentia.
RECEPUTD,-a, adj. part. b., reeep-
tut; în B. verbului : serissorile reeeptiie;
camera de ree^utu ospiti; nu e îocu ăe
receputu; reeeputtdu visitatorîloru.
. REGÎIRERE, recerw, reeerutu, are-
eestu, reeesitu, reeisitu, v., reiinlren,
(fr. re<iu4rlr), reposoerej 1. ea mat
desD, a cere înderetru, a cere înapoi Ia-
cmla impromutatu, sau a cere de a doa'a
<ira, ârosi, a repetf cererea ; Ia fermtfw
voliureea'eptmtualecetiamdatu;fimm
nevdliti areeere ee ntt vrusse reăde la
antâni'a cerere; 2. a cercetă ai 4ro a
cercetă, a întrebă contiana si cu man
coriositate si atteotioDe ; a reeere eu
serupulositate addeveruUt; a reeere scrip-
tde de c\»renău appcarvie; 3. in specie,
cu ide'a accessoria de necessitate, fia
physica sau morale : a dorf, cere ce ara
cineva de lipse sau ce e alia sen, ce i
se covine •.lăscrissuserecerucondeUeri
eharteia; a si reeere dreptulu seu pre
ealU le^i; se reeeru rare calităţi pen-
truacătafunctione; indesertu reeeremu
prudenti'a ce aveaţi alta data; Idiertatea
reeere rnuUa ctfUura; se reeeru greUe
eonditioni; asia si simpla : ee ceru ăoui
honi seriptori.
RECERUTn,-a, adj. part., reqnlBltai.
BECESITIOKE=:re(»n«tone. s. f ., re-
«BtBltlOf (fr. r6qnl8ltlon);actionedere-
cerere si effectn alia acestei actione, lucru
recent : recesitione ăe provisionipenfru
armat'a in mersu; a face recesitione pen^
tru der^tulu seu; reeesitionea fortiâ
armata in casu de turburări seriose.
RBCESITORnj=re(îwi*ort«,-a, adj.
S., reqnlrew, (comp. sifr. r^QnlBltoIro);
d'in reeesitu de la recerere, care reeere;
— s. nu reale, redsitoriu, pl.-e, recesi-
tione in scrissa, făcuta mai allessu de
ministrula publica de la una judicato-
ria : lunge, ăero defaxordbii aeeusat»-
lui reeesitorie.
BECESITU = recuifu,-a, adj. part.,
reqnlBltasi-am, recerutu : inatrttmentde
recesite la acesta operatione delicata;
aubst. m. reale : recesitde la scriptura.
REGEŞTII si recistu,-a , adj. part.,
requlBitui; vedi reeesitu.
BECESSIONE, B.r., teeeulei Mtioua
.yGooglc
da receăere : recessionea passerUoru pe-
regrine ^1» terrde nostre e setnnu de
approţnarea temjudui rece.
BECESSO.-a, adj. part. b., recesBo»;
eppnsu la accesm si la proeessu: acces-
ul la luaitri hone, reeeasuhi de eeîle
rdle: viitCa <menmei pare eo sta in con-
timte recesse si proeesse; concreta, loen
retrassn, secretn, anghin, letragere : a
petrece traneiTtu in unu reeessu d'in
monti.
RECHTAMARE, v., vedi reclamare.
EECIARIU, 3. m. reale, p!.-e. Ueis,
TkBrerrlK«rftt«rInm;Tasiiderect^Tini),
apa si altele; vedi si redtore.
1 BECIDBBE, T., reeld«re, (d'in re
si cădere); vedi recădere.
2 RECIDERE, reeisi, reeisu. v., rt-
cldere, (d'in re si cedere = talîare); a
talii d'in cera, ai de ac(, a scurtă , re-
tediâ, 1. proprie : a redăe faguri de
miere; a reeide arbori, arhorei d'in ra-
deâna; a redde longulu peru. barb'a,
eapu^ cuiva, unghiele, degitele cuiva;
a redăe irb'a cu dentit; 2. metaforice :
a redde muUe dHn unu diseursu; a re-
<âăe vorbele superflue; a redde onora-
riulu,mereedea cuiva.
* RECIDIVA. 8. f., vedi reddivu.
•RECIDIVARE, t., (fr. rioWirer);
a face redăiva. a reeade în ace^-asi
cnipa; in genere, a reveni, renasce, ase
repetf. etc.
* RECIDrVATU,-o, adj. part. s., re-
«Idlratng.
* RECIDIVI3TU,-o. adj. s., (fr. ti-
•MiTiBte); care reddim, reeade in acea-
asi cnlps.
* RECipiVTI.-a, adj. B., reoWlTBs,
(fr. rfiflidir,— recIdiTe); din 1 reâdere,
care reeade. si in specie, care reeade in
una culpa de acea-asi natnra : cHmi-
nah reddivu; si ca subst. pers. unu re-
ddivu incorrig^le; — inse f. recidiva
e si reale, asia co r6ci(îtra:=recadere in
acea-asi cnlpa;— cu senau maiestenwi;
reddivu,-a=zcMe revine, renasce, se re^
pete ; febre recidiva, gente reddiva; se-
mentie reddive; reu reddivu.
* RECIPIENDARIU, redpiendu, re-
eipienie, etc.; vedi : reeepiendariu. reee-
ptmdu, recepiente.
•RECIPROCARE,,»., realfr»Mr«,
(fr, răclproqner) ; 1. a face miScâro
redproea, a misei in deretni, a misei
in c6c6 si in eollo; si intr. as6 miscf in
deretru, ase misei in collon[ini<x^:
redproea marea de doue oW jwtf di; eir-
r'a se redproea ; 2. a iţerţ^ nnpla de la
altnlu; a cere de la unnlâ ii de la al-
tuln ; 3. a intorca un'a penţra alţ'a, a
face altoi-a ce ae a facnto,
* RECIPROCATIOKEliJ.'f., replpro-
eatlo, (it. reeipro'oaitone, ' fr. Mclpro-
«atlon); aetione de redprMcure: red-
procationea fluasului marSi. i-eeîproea-
tionea talioniloru, redptae^Mm'jgeţi-
duMui unui orohgiu. ' ^ ■-- ■
" RECIPROCATORIU^fom, adj. 8.,
reetpracans; care redproaîi
* RECIPROCATU,-o, adj. part., re-
olpEoeat,ai, in 3. Verbului.
* RECIPROCICOBNE, adj., reelpr*-
oleorBls; care are come redproee, in-
torse inderetm : redprodcorrni arieti^
* RECIPROCITATE,!:!., (fr. riolpo- ,
cItA); calitate de redpro^ : redproeUa-
te de mişcare, de adjwtofie; lege de re-
dprodîate a numer^oru primL
* RECIPROCU,-tt,' âd]., r^ţfpTMBij
(it. nelproco, fr, râcIprQqne); caf 6 id6r-
ge si vine pre acea-asi caile, care re-
vine pre acea-asi caile, in acellu-asi
modn : mutuu, impromutatşi, âe.lanaiila
la altulu : mişcările marei sunt ricipro-
ee, eo-ei dupo fiussu urmidia reflussu';
vecinii si făcu adjutorie redp^Me; ,&%-,
stole redproee. corresponăentîa rii^o-
ca, promisse redproee, derepturUe si de-
toriele sunt redproee; tuUur'a cere uti-
litate redproea; obligationUe ca d u^
litatile. sunt redproee, chiaru canduwt
stt eeaU; — in specie, a) io granimaţi-
ca : pronome reciprocul verbe v-mp/me,
cari, desiadeseaidenticeinforma^sliW"
inse differite in sensu de : pronÎMte re-'
fiessivu, verbe reflessive; veriu redprocU,' '
în limb'a classica, se pote lege si ina-
poi, fora se pârda cantitatea,' m'efmr'a '
in care e s6rissu; b) in logţca,' î^ Şlo-
sofia : concepte redprbee'hzi (iari au ac-'
curatu acea-asi estenBionâ':d!e/inJ^HZ««t
d^niiionea caută si fia eo^^xpfe reci-'
proce; propositioHi reeiprpct, rm^ţe^ct ^^
=y Google
BEC.
887
unei proposttione ; c) ia mathematica :
roHone reciproca = ratîorte inversa"
* BECIESCEKE. v., refloleiaer^'i',»
desce d'ia dou, a repansa,' a se recre&^^
a donnl, ase stemperă, a^e'zmpăcâ^^:'
mi polemti redesce inmc^yacid^cu a~
eista amnenitiare[ in specie, ^^ repausă
in mormeiitu : se recitea in pace!
* BECIETE, 8. f., reiiBle§; rep^iisUj
stata alin cellui ce redesce^ repausu. i|ace
mangalare, etc.; in spticie, ţepÂusuIa
mormentalui : pentru redeteâ "suffte-
Mui cellui repausatu.
* BECIETORra.-iOTJcţ, a^., 8.. if>-
qslAiiB» reqnfetorUsi-nnit i&t6 reciesiie
san aerrfl la ^mescere ; ca b. m. reale,
redetoriu, ţt-is, loca de repansli alin
mortiloru.
* BEÎCIET0,-a, adj., reqifieţjiji' rer,
pansatu, recreatu, etc.: agri j'eeteti; osii
reeiete; recieti cu Domniâu.,' ^ , ^.^
BECIEE',-escM, r., l.trans.; refrlge-
nre : a red apa, vinii, eim^aj â. intr.,
frl^eseere, refrigerări t nu stă numai
in camisia, co recesd i-
Jnta (fin mare caUur u
redmuj nu mie frici ia
refl. a se red are seni :
leuati a mente se nu f-
etta tart tempuXu, se ri t;
te recesd huccatele; metaf. a se red de
ceva sau âe dneva, ab allţio» alienări,
a deTenf 'îndifFerente, a Be iQstraip& :
ttM sdu de se se fia remit de cmâdî sei
cdli mai'honi; s'au redtu toţi de fote
celle natiâri'ali.
* RECISAMENTtr, ţtl.-e, reolsamei-
tnn, (d'in reeisare de la 2 reddere); ce
se recide, se talia, buccata, buccatella
sau buccatella taliate : redsamenfe d'in
monete de auru; doue redsamerUe de
pyramide; redsamente de faguri i {■veii
si retediamentu).
* RECISABE, V., (reol»are; compai''
ai fr. râciser); a redde, de totn, a tal-
liâ detotu,at?anchiâ; (vedi si retediare).
* BECISIONE, B. f., reelslo, (fr. re-
•iBton]; âctione de reddere (vedi 2 re-
ddere) ': reeisionea arborelui ifin rade-
dna; redsioneă htibd putrida; reddo-
nea Sfg^loru.
* BECISITIONE, reeisUoriu, red-
situ. ete; vedi : reeesUiotu, reeesUoriu,
reeesitu, etc.
* BEOISU,-a , adj. pait. , (d'jş 2.^
ddere), reolsos : degUele recise; ţns^ru-
mentu de redsu faguri de mieţe. ■ \
* EECITANTE, adj,, parjt, pre's.,, rer
eltans, (it. recltante) ; care r,ecita : XOr.
piUi redtanti fora consdentia UctionUe
date. , j!
* BEpITABE, T., r«efUr*, fit. necl-
tare>fr. rdclter); 1. a dice ca voce inajta,
a proniinti&, a apune ceva, a oan-i, şi ;
2. ÎB specie, a) spiuţe^ d'in ipemoria, pre
d'in afora : a reatâumt l<fm ^e poeffia,
sau de prosa; eopwii r^^ta ^J^t^ionea
loru;muUipoturedtă veri^cătudemulte,,
audite de îa dneva; a redtâ prtfpriele
covente edle cuiva; h) a spâne de pre
carte, alege in genere,.4ro^i;i;p0«,a).a
cită, l«ge unu actu in npa adunare : a
redtă scrissorUe căpitanului ţnetorioşu
in sertatu; a redtâ tesfuiu legdi a^rediâ
teatamentulu inaintea marturiloru; Ş) a
lege in publicu, a prelegQ ; a ri redtă
noueîe compositioni îitt^arie.
* EECITATIONE, s. f., reoltatio, (it.
reeitailane, fr. râoltatlon); actione de ,
redtare: redtationeacoventuluifora ad-
jutoriulu scripturd; redtatione^ă'in bw-
moria a ceîloru invetiate; redtamnUe do-
cumenteloru.
* RECITATIVU.-a, adj. s., (fr. r«el-
tattf, it. recttatlvo); apta \& redtare:
tonu redtativu; in specie ca subst. reale
DL sau f., redtativulf^, recitativ'a, cao-
ticu ce se redta mai multn de c&tu se
cânta : recitative d'in oper'a comica.
* BECITATORIU,-foţta,, adj, s., r«r
ottator, (it. reeitatore, fr. r^olfatenr);
care redta : ioni redtatori de poesif si
de prosa : ca se gttsU aeista poesia, râga
pre unu redtatoriu se ti ua recite; reci-
tatorii âe ăoeumetUe, de acte, de testidu
legii la umt tribunariu.
* EBCITATU,-», adj. part., reolta-
tni( in s. verbolni. „ , ,
REaTORE, B. f., Tedi recitoriu.
EECITORIU,-«oria, adj. s., ^pfyig^v
rasH, ras refrlţeratorlntn; care rec^ce .
sau serve a redre : ghiada redtoria de „
apa; ca s. reale, m., redtoriu, pL-e; oe
serve la redre, fia vasu, fia bentura, fia
=y Google
şes BEC
mabcare, fia medicameutn; f. reeitoria
= reeitore, Taau de recire; Todi bÎ re-
dariu.
BECITU,-a, adj. part., reWger«tiis;
in s. verbului,
BECITURA, g. f., con^elatnm) resul-
tata allu actionei de reeire, si io specie
buccata congelata : reeitura de limonia;
redture de pesee, de petiore de porcu;
redi si rece, pi. reâ.
* RECLAMA, s. f., (fr. riolMie), pro-
prie medin de reclamare, si in specie :
a) coventn ce se pune sub ultim'a pa-
tina a nnei folia typarita, spre a re-
ehiamâ in memoria pSno unde a'a typa-
ritu pre acea pagina; b) ultimu coventn
d'in unu canticu, d'in nnu versu, etc.;
c) micu articla de diariu, prin care se
recommenda ceva.
•RECLAMANTE, adj. part. preş.,
reeUmanB, (fr. râolauijint), care redamoi
yedi si retHamatoriu.
RECLAMARE, [rediamare. rechxa-
ware) , v. , reoUmire , prarteare» (fr.
ricUmer, It. rMUmare si recblamare);
1. a domâ sau chiamâ inderetru : a
reclamă ouile, cânii, caUii; a reclama
pre plecaţi in cdRe; 2. 8 dama sau stri-
gi contra, a responde ca clamare la
clamare; mai rertosu, a cpntradice : voi
reelamaii la iote câte sunt bone, si ta-
ceti latote proponerHe rdle; cum* se in-
ehidemu gureU celloru ce le peaa si cari
redama ? 3. a revindică, a cere ca de-
reptu : a redamd boulu]sea de la fttru;
4. in genere, aprotestă: aredamă contra
opinionea espressa aeupr'a intentionei
selîe.
RECLAMATIONE , (reckiamatione),
B. f., reelamatlo, (fr. r^olamatlon); ac-
tione de redamare : redamaiionile cel-
loru inversionati nu ne spcma; n'ai neei
unu eoventu de redamaiione in eontr''a
vecinului; redamationea €deloru,plecate
la eampuhi de hatalia.
RECLAMATOEID,-<orw, adj. s., (fr.
râelamatenr); cară redama : redamalo-
rii contra tot* si tote.
BECLAMATU, (rechwmatu),-a, adj.
part., reolanatns, r«voaatni, in s. ver-
bolai.
BECLAMITARE, T., reelaBlUr»;
intensivu sau iteratim d'in reăamart,
a totu redama, a redama continua ai
ca mare Tiolentia.
RECLIKANTE, adj. part. preş., r»-
ollnang, care redina.
SECLINARE, t., nellnare, (fr.rtell-
ii«r}; a dină sau plec& in deretm, spre
spate, a redimi pre spate, pre dosn; in
genere, a se plecă si depărta in ana
parte de liai'a derâpta.
RECLINATIONE, B. f., (reellsatlo,
ft. r^clinatloa); acţiona de reeZinore :
reclinatione de la iene si indinatioitu
lareu.
RECLINATORID,-«orta, adj. s., r«-
elInaiiHt reellBatorlun, (comp. si fr. th-
cliiuit*lre); care redina; ca s. m. reale,
redinatoriu, pl.-e, si f. reel\ruit6ria ^
redÂnaiore, loca de colcatu, de dormita.
RECLlNATU,-a, adj. part., reellaa-
tas; in s. verbului.
RECLINE, si redinu.-a, adj., teeU-
nl8 si reollnas] plecata in apoi , spre
spate; si in genere, plecatu tare ia ana
parte; vedi si redÂve.
RECLIVE, si redim,-a. adj., r«U-
rlB, - bb; plecatu inapoi, spre spate, si
prin estensione, plecatu tare in una parte;
metaf. rigida.
* RECLUDERE, reduşi, redtuu, t.,
reolndere, 1. in sensulu antica, contra-
riu simplului dudere sau dauiere, si
prin urmare : redudere := deschidere ;
a deschide ce e tnchisu : a redude por-
t^, ttside, peptaîu animaliloru, jwĂhIn
cupumnarîulu; 2. in sensula modonia,
a incbide bene , a bag& si tina in pro-
fanda incbisore, a margini, separa cn
totalu de societate : criminali condem-
nati si reduşi; penitenţii se reduău de
hona vdia; ce te ai redum in casa n
nu mai essi in lume ?
* RECLCISIONE, a. f., (nolnaiv, fr.
rtielnstfto); actione de redudere, coma
si stătu alin cellui redusu, mai Tertosa
in Însemnarea verbului de sab 2, : a ce
comJemnâ singttm la eterna reeZustone
in una cdla a monasteriului; a conăem-
nâ pre faUitH fraudulenti la reclusume
de trei anni; a$pra redusione.
« RECLUSn,-a, a^. part., reclHRij
in e. verbuloi.
=y Google
BEC.
889
BECOCEBE, T., (se conjuga eav. co-
eere), rcMqoere, 1. a e6c6 de a doa'a
4ra; 2. ia genere , a paii san prepară
de a doa'a draprin actionea focului; 3. a
aice forte, tare; vedi si reseocere.
BECOCTU = rea^,-a , adj. part.,
rcoMtiiB; in b. Terbulai.
BEC0&ITAEE = recti5e*are, v., r«-
Mgiiăn, a cogUâ ai ^roai cogită, a eo-
jRJiJ affanda si matnru.
RECOLCAKE= reetdeare. v., reeol-
iMue, nembere; aooîeâ^roBÎ, refl-,
a le recoleâ; vedi si reefiUoeare.
BECOLLECTU.-a, adj. part., (reeol-
iMtu), recolIesBii : men^e recoUecta,
poteri reetMeete ; grane de annu recol-
lecte; -~ de acf ei f., recoUecta, acurtatu
in re&Ata; vedi ree^a.
BECOIiEGEBE = reeullegere. re-
eoUesH, recoUeaau ai reeollectu, (scur-
tata , recoUu, de nnde recoZ^o), t., re*
ealllrere, (coiQp. si fr. noienUr); 1. a
coUege , stringe ^rosi ce s'a resipita :
a reeollege armada respanăita; 2. a
stringe de pre âruma = a recdUeye co~
pifln espoeiti; 3. a reetitnf, a recre&, a
len& d'in nou : a si reeollege poterile, a
si^raccMege mentea, eogitarea, ideele, si
de ad : a «e reeoUege, a si reni in sene,
a intră in sene, a si concentra tote po-
terile, etc.; 4, a atringe la tempii si de-
pnne la locolu covenitn : a retoUege
grânde, vutide; (Tedi ai recoltare).
SGCOLLOCABE, t„ reevUocar* ; a
coBoeă ârosi , in locnlo san positionea
anteriore; in specie, a pane, longf , ia-
tende irosi in patu, pre pata, ca se di}r-
ma, eto.; vedi si recolcare. •
• RECOLTA, 8. f., (Tedi reeollegere.
si reooUectu), frn^a peroeptio, (&. ri-
eelte); actîone de reeoUegere sau atrin-
gere frnetele pamentnlni, dtfro ai fracte-
lo collease sau strinse : recoU'a acestui
atmu a foatu eâtu se pote de hona; reoMa
devutia.'deprune, depepeni; estu tempu
n'amu avutu recolta.
« BECOLTABB, t., tragt,» perdiie-
r«; a &oe recolta : temptdu de a recolta;
a recoltă grânele, viniele, fSntdu, nu-
tretitilu; metaf., d'in peeeatu dorere r«-
coUâmu.
* BECOLTAXn.-a, adj. part., coUesu.
BECOMBIKARE, «., (fr. ree«Bkl-
■er); a combină de a doa'a lira.
BEGOMMENDABILE , adj., mm-
B6idakllls,(fr.refl*simati4able); demnn
de recomnundatu.
BECOMMEEfDANTE, adj. part.preB.,
eomineiiduig, (fr. reeomniandaot), care
recommenda ; vedi si reecmmendatoriu.
BECOUMENDABE,T., comneodare,
(fr. reeemniander); a commendâ CQ totn
de adensulu; 1. in genere : a reeotnme»'
ăâ aervitoriulm se veghieăie bene ea^a,
a recommenda cuiva se wmaresea pas-
siiunei persone suspeefe; reconmtendati
copUiUoru se se porte bene; ve recom-
miendu coneordi'a si bon'a tn/ellej/ere
inire voi; 2. ia specie, a propune pre ci-
neva ca demnn de a fi accepta, a vorbi
bene pentru densala : a recommenda pre
străina amicUoru set ; a recommenda
cuiva unu poetu, unu servitoriu, unu
invetiatoriu,una carte; arecommendălid
Somnediea sufletele repausatUoru; TOdi
si eommendare san cammandare.
EECOMMENDATIONE, a. f., een- ,
■lenlatio, (fr. reeommgndatlon); actioDS
de recommendare : scrissore , vorbs de
reeommendatione; reeottmendationitefa-
cate de măiestru disciptUoru ; fora una
reeonunendatione speciale nu vei capUâ
ce vrei de la acesta persana.
BECOMMENDATORIU,-fom, adj.
S-, commeiidanB, (comp. ai fr. reeomnian'
datotre); care reeommenăa san aerre a
recommenda : saissore reeommendato-
ria ; covente recomnendatorie ; Tedi ai
recommendante.
EBCOMMBNDATU,-o, adj. pari,
o*miiienilAtii8}in s. verbulot : persone re-
commendate, cârti reeonmendate; seris'
âore recommendata la posta.
• RECOMPENSA, s. f., (it. rloflm-
pensB, fr. rioompeBse), prnnlain, mer-
eei; pretiu pentru unu servitiu, rema-
neratione data d'in reconnoacentia a be-
neki ce ni a'a facntu, a meritului cellui
ce a făcuta aerritie, etc. : recompensa
daie harbatilorum«ritosi pentru patria;
de miveifaeeacestuhene,veicap^ăwta
bona recompensa; recompense ecali me~
ritului; coco recompens'a servitieloru
nostre; reeompmsa miiitare, naţionale;
=y Google
890 REC.
n etiU ce fam a-fst. eapeta reeomftens'a
eove»ita retiteM asU«; recompems'a eel-
lui reu. e pena.
* BB<i»M£E}NâABK, v-, (fr. r«Min>
p«DBer, it, rleompensâre); reniDMrirfl,
perMlrBnt'R dă reoon^stMu-a fecom'-
penai merita, $ermtide, faţUidt epmle
ttwritoM; tâtu-mi dai tu, mm recompeitea
neâ-mnm'a parte'ă'ilKsuătt&e ftulte,
(fin perdeie^ ee-am wffiritmd'maeaus'a
tea; prim^reeompetut^iCe dau.ceUr po-
tenii ceîloruee i Unguesscu si i otwiM-
gesour^iuetii'amtenta ae fia ammm^ti; a
reetmfMBd darnnnÎHacldiuiau; pentru
reu OH reu «ei fi reeonipst*satH.
«BE0O]{PENâATIONE,.8. f.. r«-
HueriUof ftotîon«ide reeampensart.
* BBCOMPBNSATOMU,-*«-ia, adj.
B., reM«Mrat«i)carBr«>iMi|Mn8a;Z>om-
nedieM e re€(mpensat«nuiu celloru ioni
si celloru rei.
* B££OMPENSATU,-a. ailj. part.,
(fr. Tianwiftmai,. it, rleoBf«>Mt*^ re-
muneratn.
BECOM'FONBN VE=re«W4iHisnfe ,
adj. paTi.pr«9.y«eeMHf*»«vs; eareirt-
compone : partUe reecmponenti-iotniu;
Tedi Bl zrecomponitoriu, recompositoriu.
BECOMPONEEBe=f ecom;w»cre, T.,
(ae ctwjuga ca t. ponere=- punere), re-
eoBpcnen, (fr. r«««Mpo8Mi); a eompone
6it)s\ , d'ÎQ nou : a reeompone\ maohin'a
iesfaMtoi-M-reecnipom elemmide aflate
prin anali/ss thymiea; a reeompone pe-
rii puMitit ăesordine; a reeompone una
pagina.
BEGOMFONITOBin = recompuni'
toriu,~toria,»i}. 8.,V9iii:re€<m^weRtt,-
reeompoaitâriu. >
BECOMf OSITIONB, s. t, reooMps-
sttlo, (fr. reeţBpMlUos) ; actioae si
effecta allu'actifnei ii -.incomponere :
reeontpfisHiiomA unui torpu d'in ele-
menire- odlci rocompogitionea mai mui- ■
toru fiaginHi pleue de errori •typogror
phiee.-,
EECOMPOSITOHin,-*ofw, adj. a.,
rM*apit*euf'Care reeompone saa 8«Te
a recompenere; vedl ai recompanente.
BEGOMPOSITU si recomiHu^ti.-a, adj.
part., reo«ap»Bltag, reeoapoHtas, re-
eompusu : corjni^ deafwMUi in eUmen- I
BEC.
ie,d6ro recompositu prin eon*»"*'»"»*'
acedorwa.
BECOMPOSU = cccodţmsura. 'adj.
part., recompo»ltwn«M*(ii'(i dea»m~-
pusa ai reeompusa; b, operati&ne de>re-
eompusu ee s'a deaeompusu.
BECOMPLETARB,''T., Iterwi ■ ••■-
pl«re; a completă ârost; d'id itoti '
BECOMPDTAEB, t.,- (reoo«piit««»
fr. recompter); a computAăe i dou'a'lâra.
* BECONCaiABILE, vadj-., (fr.'ri-
oentUUble); cârd se ţatO' reeemiiiare.
* RECONCILUNTE/adj; part/prw.,
reeonoyUns; care reeoncfWdf'HaptiUetttB
Ia reeoneiliare rspiriiu reeoncăianies-
* UECONCILIABE, T., nosadllar^
(Gr. recoMlll«r, it;. rleonelllare); a con*
dliâ Sroai : a reeoneilUi' socii frosi car-
taţi; in genere, a impaoA prEt eellî' dssbi-
nati, certaţi : a reconcilia părţile, fac-
tion^, fraction'3^ ad^nardiei ;' metaf. a
reewciliâparuiete differentie deOpinioiti; •
de principie.
* BECONCILUnONE, s. f., reecn*
ellMi*} actione si effeotn ^alli aotioofli
de reeoneiliare: reamciliationea gratiei
DomnUoriului,reeoneiliationea' edÎBru
doue familie, ceUoru doue faetioni; re-
conciliatione aineera de amendoue ţ«r>
tileţrecondliatione'eu eonscientfa, eu
Domnedieu, cu soăeiatea omdneaea.
* BEeeNCILIATOBID.-torwi adj. 8-,
reconcllUtor; c&re reeonoUia sau semr
a reconciiiare : covente'reeoneăiUlMtA
♦BECONCILIATU.-a, adj.part;,'*«i-
olllâtas; coneiliatu ^rosi.'
* RECONCINNABK, T., reeoictiiaareţ
a condnnâ ^roBJ, a repari : a rwoncinttă '
casele; mehaf. a reeonănn â duniMite '
* BEGONDEBE.reODfMJKi, reeondutu
si reconditu, v., reeonderej a conde san'
pune inapoi, indoretrn.-la nna parte, si
deacf, a depărta, ascunde, a ăi affnndn,
affundâ, bagă, eto. : a reoonde grânele
in bone granarie; armat'a fugaria se re-
condu in una desa selba; a si reeonde
urr'a, meni'o.
* BEOONDIRE, v., {reeoi>dIrfl>"it. ■
rlcondlre); a condi, aromatisă^d'in nou, '
inco ana data.
1 RECONDITU, (pron. rcc(»ttîto*)ţ»n>
adj. part. d'in rwMîNre: '
=y Google
BEC
2 BECONDITU,-a,(pron.recoMdiiM),
sdj. part., (d'in recondere), refi»adltui;
SBcnnflii, datu affundn, etc. : reeonditele
sterete aU« «afwrei ; amdiţ}6 reţqiţâitţ.
HI ainulu pametUuîui.
• EECOln>D'nJ,-«. Adj. part., (d'in
reeonăere). recaidltas.
BECONDUCEBE, t., (se eonjnga ca
T. ducere), t., Tecondonere, (fr. r^omp-
dilre); a eonâuee ^rosi saq înapoi,, ia-,
deretra; 1. in genere ; fl recqp^ift^ fţtyj,
cuie de la $peetaelu if<iiişai.Xevophoii^
te reeondmţe d'in Asf^ ai» ,Şv^|^ «^Rt
ăied miUi ae Oreâ; diep, ţetn^f^jtstţi
şira la itwne, te reamăueu eu tnaurm..
a casa; a reeonduefiJ^f^ trH^ljţito* pt^o
la p&rta; 2. in specie, a rearreiţd&.
EECONDTJCŢIONE, a. f.,(fr' .rfi^ţn-,
<lofltt*i); actione de ^eţom^Hţeţ^: !■ in
genere : reamăuction^' mvljeret de îa
teatru a casa; 2. îa specie ireco^ucr^
iiottea unei t^wia, UHf^l^^pţupJ^fm^
apri, tmet vinia.
BECONDUCTOBIU, -for»(i,.,adj.>,
(re«OBdaet«r), reeqşdţiţetti ;, ^fi ţe-
eonăiuee sau aerre â recwaucerf^
BECONDtfCTU,-a, adj. part. 8., re-
etndnetDi; ;n a. yer^nlni wb^?.'.,a^
reeondudi, case reeohâueţe.,
Mndnetas, ins, verbuţui'siilj 1, ,
• EECONFESSAEE,, j-, (ir. ^e««a-
hiser); a con/es^ ^^ ţ'â<Jii'a.(^ja iţai
canfeesd inco una data. ' ' - -
• BECONPESS AT0,-a. adj. part., (fir.
reevnfesflâ); confessatu Ae a d3i^ .(Jra.,
• BECONPIBMABE, t.; (ÎEr. rieon-,
flrm«r); a eonfirmd.^o^l d'ii^ poi}.,
• BECQNFIRT^îTJ,-o, adj,, part., ,
eonfirmatu d'in nou.
*BEG0NPORMABE, T., rurs^qi ooa-
romare, (tt. rieoiirorMţf^;,a.e<)ţy«^â
6r08i, d'in nou.
• EECONPOEMATU,-a, adj, part„
d'in nou eonformatu.,
•BECONŢORT AirtE, adj . part. prea.
reereansi' (fr. .rdeotifortut), d'in nou ^
coi^orihţu. ,
• BECONPOBTABE, t., recreare,
rctteer*, (fr. rieaofnrter) ; a eonfoftâ,
d'in Don, si de acî, a confort4 bena, de
tura de vinuri generfifţ; a reconforta e^
hone sperantie ânimele fieXtoru^af^ietif
* EECONF,OBTATIONB , s. f., re-,
creativ (fr. râe*nf9rtat(^ii) i acţ^onş ai
effectu alia actionei de reeonfprtare.
* BECONFORTATIVU',-0. adj., »-,
creang, (fr. reconfortaţi f); apta a repon-
forţare :beuiurs, tntmepţirecqx^ortative.
* KECONFpBTATqBln.-iona, adj.
8., care recmforta sau aerre ţ reeonfe^
tare; vedi si : reţ^fţfortt^im, reconfort
tanie.
*aEC0NFOBTATU»-a, adj. part.,
d'in nou confortatu.
•BECONFOBTU, pl.-e, reereatţjţ,
BoUtlnni, leraiiea, (fr.,p<eţ|fţţjţţ^ ^
tione, d^ro mai vertoai) ţpedia si effectn
de reeonfortare : reconfort^ pentrii,, 6-
nmde amarite.
* REPONFBONTAHE = rcewf/rwfir,
taire, T., Iteram oonferr^, (it. rlq^nfr»a-
tare, fr. reeţni^onte^; a confroţffd d'in
nou, de adou^iira; 0Ke(ţn/yo^â^r-,
(«ru ăejâ eonfrontati.
* RECONFBONTATIONE, s. f., (fr.
neonnrtfntBtlon); actione de retxmfrfftfr
tare.
* EECONFRONTATD.-o, adj. part,,
d'in nou eonfroniatu.
* BECOXGBEGABE, t., Iteran tfm-
gregue, (it. rleon^regare), a,eongregâ
ârosi, de a .dâu'a âra.
* BECONJUNGEEE, t., (seconjiţga
ca verbu jungere), (it. rlosnfţpravre) ;
a eonjunge de a don's ora, a conjungt
6rosi, d'in nou.
•BECONNITIONE,a,f„rec»Ri|tU, ,
(fr. recognltlon) ; actlone de reconnor,^_
scere : reconnitionea cidp9Î(>m.80ill^,.r.e-^ ,
connitionea caîlarimei,pede^Ţime^,^iţ(ţr-^.
tei de currendu essita la lumina J
* EECONNmVn,-a, adj.; reoţfp^.,.
tlTus, (fr. rioofBltir); apfil, ^desttjlp^lift.
la reconnoscere : acUi reconntlivu.
* RBCONNITU,-o, adj.:, ţeeiiiţiiiţfls.;
reconnoscuţu : culpele^ reeannite, deto:-^,
ria vechia reconnita.'benefieiereconniie,
EECOKNpgCENŢE, adj.,parti, preţ,,'
reflogaoBcengt gratni, bene^clţf^um ip«-
ni9r,(c6[nparait.r[coţoţ,ceD(e,|^.reeoş'
naUsBBt); care reconnosj^e, 1. in geawţ ; ,,
d^itcri rteonnosce^^,Mtffifis^^aţ-
=y Google
m__ BEC.
actorie; 2. in specie, grata, care recon-
nosce benele facutu, care tdne mente
beneflciele ei doresce d'in anima a satis-
face pre benef^ctorin : ve sumu reeonno-
leenti de acesta mare benefaeere; nere-
connoscentehii se retragă munerHe;
Tedi ei reconnoscutoriu.
RECONNOSCENTIA , — recmno-
seaitia, s. f., ftg;iiltl«; anlntDa ţratns,
(it. rloonftseenEa, fr. reconnalaBsoce) ;
calitate ei actn de reconnoseettte; 1. in
genere : reconnoacetitiele făcute asu'
pr'a positionei oatelui; 2. in specie :
reeontMteentia profunda cotra bene-
faetori.
BECONNOSCEBE = reeunnoscere,
reeonnoseui, reconnoscutu sireeonnitu,
T., reeo^nof cere ; aţnoseere, fratnin
Tcl beaeltclomin neiiioreiii esBe, gra-
tlM> habere taI referro , (compara 91
fr. reeonnattre» si it. rloonoscere); a
«MTKîsce 6rosi, a leuâ, capitâ ^rosi con-
noscenti'a nnui ce perdotn; 1. proprie si
ÎD genere : a reconnâace celle sciute si
tâtate wia data; auditorii nu aştepta a
eonnosee de îa noi lucn^u, d a recon-
nosce numai ce si ăensii seiu; cu greu
se pote cineva reconnosee asia trave-
ttiiui dupo fada reconnoscu co eUu e f%-
liulu teu; a si veni \n fire st reconnosee
copiUii, amicii: reconnoscu in aceatu
ofw^entulu cdelrului poetu (dlu epope-
tet nostre; 2. in specie, a) a cercetă, ob-
servi, esploră, trece in rerisiooe, etc. :
se tramettu inainte aăXari, cari se re-
eotmosca loeurUe; a reeunnosce armafa;
a reconnosee c^HUdenouessite la lu-
mina, nou'a editione a eodidloru; b) a
pertunde, intelloge ; dupo odi te reemno-
s<mcecogiti;c) actmnoscecaallaBen, ca
addeTeratn, a nu sefoce co na eonnosee, a
GonfessA etc. : areconnosce culp'a; a re-
connosee detorieleseUe, meritele dtui-a;
a reconnosee unu copUiu ca filiu e^u seu;
a reconnâsce ăe rege, de domnu; a nu re-
cunnâsce domnPa,auetoriiatea, dereptulu
cuiva; de ee nti reeonnosei co am de-
reptu ? la morte reconnoscu f^a de fi-
Ita a sea; d) ca mai desu, a eonnosee
benele facutu si voliosa a responde eu
alte beneficie : reconnoscemu sipurru-
rta vomn reconnAsce hoKle ce ne faceţi;
a reconnâsce sermtiele eu servUie; a
reconnosee unu bene cu duplu, cu triplu
bene.
BECONNOSCUTORIU.-fona, adj. s.,
reeogiii>BcenB,1ieaeflelomiii inenor;care
reconnosee, 1. in genere : caUari recon-
nosetUori ai positioniloru inimiadm;
2. in specie : reconnoscutori cotra be-
nefaeutori; vQiisireconnoseente, (comp.
BÎ it. rkonvBcltore).
RECONNOSCUTU ssrecMBtwscttft*,-
a, adj. part., renognltBS.
* BECOKSEMNABE, v., ree«iiil«iiâ-
n, (it. liconsflţnare); a consemna âroai,
d'in non.
* BECOKStDEBABE , T. , Iteru
coBfllderare, (it. riecriiBtderare); a con-
sidera ârosi, de a doa'a âra, d'in nou.
* BECONSILIABE, t., Iternm can-
BlUam dare, (it. rleonsiUare); et\consUiâ
ârosi, d'in nou.
* BEOONSOLABE, r., denao nalarl
vel consolări, (it. rleftaiolare); a con-
soia d'in nou.
* BECONSOLIDABE, v., iterun e*ii<
BOlIdare* (fr. rMonsoUder); s eomdlidâ
d'in non.
* RECONSTITOENTE, adj. part.
pres., care reeonstitue.
* BEC0N8TITUEEE, si-irc, v., It«-
ram eoBBtltnere , (fr. reconstltaer) ; a
constitui 4rosi, d'in nou.
*EEC0N8TITUTI0NE, s. f . , (fr.
reeanatltiitlan) ; actione de reconsti-
tuere.
RBCONSTITUTU.-o, adj. part., eon-
stiiutu sau cosiitwtu d'in nou.
•BECONSTBUCnONE, a. f., (fr.
Teeon8trDetlOD);actioneâe reeonstnure;
reeonstrucHonea edificidoru puUiee ; re-
conatrttetionea ten^leloru.
*BECONSTBUCTU,-a, adj. part.,
(fr. reeonatrnlt); reconstrusBu ; temple
reconstructe, .
* RECONSTB0EBE ,si reconsfru^erc,
T., Iteram coBstraeret (fr. reooDgtrnl-
re); a consirue de a don'a ora, a repa-
ră : e mai usioru a derimă de câCu a
reconstrue.
•BECONSTRUSSU.-a, adj. part.,
d'io non consb-ussu.
« BECONSULTABE, t., IterHHQ»»-
>yGoog Ic
_^ B^
BBl«re} a consttUd d'io nou, (comp. fr.
nttmnltn).
• KECONTINIIABE, v., (fr. reoon-
tlaner); a cotUiiuiă d'in nou, a reincepe
contmttarea : a reeoitUnuâ una vechia
dynaatia.
♦BECONTINUATIONE, a. f., (fr.
r«eontliiutl»B); actione de recontinua-
re : recontinuationea operei interrupte.
*BECONTINUATU,-a, adj. part.,
d'in noa reeontmuatu.
BEGONTBAGESE, t., (se conjuga
oa V. tragere), it«rum.e«Btnbere; a eon-
trage ^rosi, d'in noQ; a con^age ca po-
tore, cn energia.
« BECONVOCABE, t., lt«rBn oon-
Tftearc; a convocă âroei, de a dou'a ora,
d'in non.
« BEGOPIABE, T., Iteram deserl-
ben, (it. r«6oplare, fr. r«oopI«r); a co-
pia a dou'a ora; a copîâ d'in nou.
•BECOPIATU,-a, adj. part-, d'in
nOQ copiahf.
« B£COKDA£ILE, adj., ree«rdabl-
Uif ce ae pote recordare :midt«He de
Utcruri recordabUi stau in memori'a o-
« BECOBDABE, v., rsctriarl si re-
9*TiMx*, (it. rloftrdare, fr. reeorder);
a repune in eorde, in memoria, a ad-
duce amonte; 1. mai raru ca trans.: a
retvnjdctnva ceZIe ut^ofe; metaf. a apune,
memora; 2. ca mai desn, reâ. a ti re-
cordâ=.i ai adduoe amente : cu plăcere
ne recordămu de ben^aeertle , de feri~
arUe « chica-u nefericirik trecute; — a
si GOgit^ pune in mente : condu mi
reeordu ceUepatite, mi tremuratotucor-
pwfc*,- — 3. d'in corda, recorăare = a
tende inco ana data, sau de mai multe
ori conTa unui arca, untu inatramentu
mufflcale, etc., a incordâ bene, tare;
insa in aeoata sensa mai bene : reincor-
ăare.
* BEGOBDATIONE, a. f., reeorda-
tl«, (it. riflordsilone si rlaordaglcne ,'
fir. reeordAtlon); aotioneai facultate de
reoordare : suTenire, memoria, addu-
cere a mente : plăcuta e recordaUonea
de reUele patite si trecute.
«BBCOBDATITtJ.-a, adj., reMrdkti-
ntţ t^ la rtoorăare.
KBO . 898
BECOBE, (d'in rece, recirt), s. f.,frl-
gus; contrariu la ctiore san caitkira :
recârea demanetidoru si sereloru de
vera; recârea setbeloru frondiose; e re-
eâre, se face reeâre spre şira; in casa, la
um^ e mai recore de câiu afara la
sare ; a lahoră, seceră, cossi pre reeâre;
a plecă de n^pte pre reeâre; a senti re-
eâre; sentimu reeâre in stomacu ; reeo-
rea revivifica florile si irVa.
BKGOBIBE.-esctt. T., rttttsmut,
aeatiiM l«Teare, frlgeioere, frlgerej re-
eroare, ler^re, mitigare; 1. a face aan
di reeâre : a recori cas'a; a recort sor-
bitur'a, svfflandu in ea; se essimu d^in
acesta suffocante ccUore , si se ne reco-
rmu pucinu; cotra şira începe a se re->
cori; tempuîu s'a recoritu sensibOe; a
recori florile si irVa udandu-le; a se
recori sccddandu-se cu apa rece; tdtii
pr^ndu a se reeori, scaldandu-se in
apa calda; a si recori fad'a, capulu, pe-
twrele; 2. a usiorâ, miouaiori oaldur'a
fd>rile in parte, ai de aci, a uaioră, mi-
cuaiorA, allin& dorerea, sufferenti'a, etc.:
mt s'a mai recoritu si ămm'a si capulu,
de candu awtu consolationile teUe; co-
pHitdu ardea ea foeuiu, ocumu pare
ceva mai recoritu; dupo aiăte grdle la-
bori s'ar eaăi se ve mai reeoriti si voi.
BECOBITOBE, B.f.,vedirec«-tft>rH*.
BECOBITOBUr.-ioria, adj. a., refrt-
ireraas, rerrlKerat«rInB»-Bm; csiq reco-
reşce sau serre a recorire : %mbre raeo-
ritârie, medicamentu recoritoriu, beutu-
re reeoriiârie; ca a. reale, a) m. reeo-
ritoriu, pl.-e, ce eerre a recori : recori-
târiele ţinu stomaculu in stare bona;
h) î. recoriiâria = recoritore, in genere
cu senaulu formei de sub a); âro in spe-
cie, locu sau vasu de recorâ-e.
BECOBITU,-», adj., re&lgerstii; ia
B. Terbului recorire.
BECOBOSn,-a, adj., friglias, gM-
diis; plena de reeâre : nopH reeorâse ,
vera recorâsa, selbe recorose; metaf. re-
corâse covente pentru foatlu ânmei no-
stre.
* BECOBPOBABE, v., r»e«rpar« a
corporâ ârosi, a face ^ai eorpu; siro-
ineorporare, d4ro cu ors-oare âifferen-
tia â« sensu.
=y Google
«14 MC;
• RBCORPORATIONE, a. f., re««r-
^r«tl*; actioae de recorparare.
*EECORPORATIVU,-a,adj.,rBeor-
Itontlntf râlativu la rpcorporatione :
reeorparative euavhite.
• BECOBP0RATtJ,-a, adj. part;, re-
tor pn rata i.
BBCOBRBGEBE, t., (se conjnga c&
T. eorregere, si ca gimplala regere); a
eorrege ârosi, a doa'a ora, d'in nou.-re-
tortvgt eutadi eorrectur'a fieMa •eri.
BEGOSEBE, T., (se coajagi «a'T.eo-
8er«),'r«iaer«, reurelre, (fr. rMov-
ixt); a eâse ârosi, a câte a doa'a dra,
d*ia nou; in specie, a -eâse ce s'a diseo-
B£CX>SSIRE, T., Itervn ««netere,
deietav^ a eosH de a don'a 6ra.
« BEGBEANTE, adj. part. preş., re-
erMu; care recreai ^edi si : recreativu,
reereaioriu.
« BECBEABE, v., recreare, (it. ri-
ereltlK, b. reerAr, si rtiereer); 1. a
cred >Bat) ftoe 6rosl, a face d'in nea, de
a doa'a-6ra : a recrea Uimea în iâea; a
ri recrea ^areirperănta; 2. ca mai deaa,
a repune io stare bona aiiteriore, a) in
genere, a) TOrbindn decorpn san de po-
terile Ini ia nerea astea cu somnu ei
MM/ruMnte indeatuUaioriu; a si recrea
petiorele ăe ieasHudineaeallei pedestre;
P) Torbiodn de aafSetD^'de poterile suf-
fletnlni i'areereâ ânimele afflieie; ceta-
tiami se recreară dupo espuleionea ty-
vmmim;h) in specie, a resoffiâ, a per-
treoe, a se dirertf : âmpo lucru muUu,
eamta »e ne recretmu bene; sunt ore
de lucru si Are de reereatu; a se recrea,
conversandu'cu amteit; unu 2ueru pare
a ne reered de aliiiu, eo-ci varietatea
pare a recrea forte pre omu; verdet^a
recrea o^nostri,
• BECBEATtONE, b. f., ree^eitU,
(fr. r^r<*tlos); actione -de recrbare :
reereation^ eopiUiloru studioşi voru fi
ie90ti -tairte; a fi in recreatione; recrea-
tione^mm hiermprin alta htcrumai
HStom; reereationea artimUei fatigate de
tMHlte mersu; ret»*^onea ptOtriloru
caepidmi,ei oile mentei.
« KBCSBATiyU,-<i,'adj., (fr. r4er««-
m); apta a recreare: jocnreersitUtiti;
divertimente recreative, iectwre recreati-
ve, beuture recreative.
• RECBEATOBIO,-^)Ha; adj. s.. re-
vrutvr, reereans; dnrecrea sad serrs
a recreare : ^niu reereaioriu oSn sode-
tatei omenUoru; beutura reereaicria de
stomacu: vedi si : i-iereativu, si retreante.
• RBCBEATU.^i, adj.part. a., recrei-
tH| ina.Terbnlaî ■.armaiahene recreată;
recreaţi forte pt'in 'joeiir^ Mimice ; trei
^le se cerupentrurecTeai^ omenUon
atâtn de seccati cii^frtHi.
« BSCBEMENTOSU,*», adj.,(fr. H-
er<iaeiitieax); plenn de fecrementu.
•BECBEMENTU, pli-e, reeremei-
ti», (fr. rder^BrtM; — 'Jin'Veiiernere),
1. in genere, cdWaDege ren d'in beva:
recremente dephtiAu, deferru,degrănu,
de farina; 2. in Bpe4ie,^(t/ca si eso'C'
mentu sau savmertta ; b) 'nmore rea ,
care despărţita de sânge ^rin "Qnn or-
gana eecretiro, rerine pre caile' de ab-
sofptione : recremente de getţeratione ,
recremente aUmeOl^aie, ttðmte ht-
hrifiee.
BECBEFABE, v., re«Mpar«; a crepA
de repetite ori rorbindn de despicarea
nnni IemDU;'dero si Uai Vertosu de so-
unln prodnssn.
BECBEPATU.-o, idj. part. sap. d'in
recrepare.
RKCRESCENTE,aâj. part. prea., re-
ereseens , (ît rlcresoente), care r'eere-
sce : ape reereseenti.
BECRESCENTIA, s. f., (it. reere-
seenti»), atâta si actione de reerescen-
te ; reerescentCa apdoru re^iate w
tempulu noptei.
BECRESCERE, v., (Se cotijuga ca y.
cretCere), reereaeere, (it. rTci'eseere, fr.
reerottre); a cresce ârosi, d'in non ; a
mai cresce : rîulu set^usse, dero a re-
ereseutu.
EECRE8CUTU,-a, adj. part d'irire-
• BECBIMINANTE, a4j.,(fr. M^l-
'HlnWirt); ckte rm'iMna.
* BECRIMINARE, t., îfr. r^e^ttl-
ner); a fespande la inenMVniii'ba'i^
inerminari : rUiirimini si tu. Se n aU
M^tAile; -dHHisalidi Umm'imia-
toiv^.
=y Google
RBC.
* REOttUilJJiA'flONE, 8. f., (fr. li-
erlBlnatlon); sctione de recriminare,
* BECitlMINATOBIU.-^oria, adj. b.,
(eqmp. si îr, rderimlnatoire) ; Care re-
en'mina sau serve a recriminare : fian-
geri reerimineUorie.
* KECRIJCNATD.-a, adj- part d'in
reerinanore.
♦RBCBUDESCENTE,a(y. part. prea.,
rMradeHtBB, (fr. reerudwfiimt); car« re-
crude$ee.
♦BECBDDESCBNTIA, 8. f., (fr. re-
erRd«(«eBe«, it..riflrBdeB««iiii»);siatade
recruitsoente : reemdeaoantia de doreri.
*,BGCSUD£SCEKE, t., rearodesse-
rei 8 deveni ^roai enidu, a intet^i alenă
nona intensitate, rorbiuda mai vertosn
de doreri ; de juorbi , etc. : vtdnerile
reervdesim; 'fvri'a ccddurei febriU re-
cniie«ce; ăororile reemdesaira; beUidu
ai fwş^prUe lui reorudesat; vedi si re-
entdire.
BECKUDIB£,-«scw. v., ceetndwettre;
camo in aceUit-aalseasncu alin foimei
rperudeadere.
KECBUDITO,-a, adj. part. d'in re-
emdire.
* EEGKUTAJIE , t., nvrlementun
«XQreUBi ooRBerUerCf (fr. reecnter); a-
stiinge,^ obiaffiMa miUtiibnoui reeruti
ţvedi reandu).
* S£CBUTn,-a. 3., botbs mlles, tir»,
Mtfleias; 1. oon chiamatu san addussu
in armata, noo militariu cu care se im-
plenfflce locolu nnui militarin emerita
ei liberata d'in servitin; 2. in genere,
noTiciu, ignorante, rude in cera : noi
nufiN inco recniti in aci^ arte , in a-
cista scientia, m connosc^uft'a lumei
reale. (D'in recreseere, reereseutu, con-
trassa recrutu],
* BKCTALE, adj., (£r. reofail); rela-
Uth la redtdu iAtestinolai : vina redate.
* RECTANGL(J,-a. adj. 8.,(fr. reotan-
rl«);C8reareangluarir«c^sau derepte:
figure xecUmgtde; ftrw)tgN»i«* rfttanglu;
ca s. m. reale : «itu redanglu ^ ree-
Am^mIii, (ur^elogrammn ea patru &n-
ghinii derepte.
•BECTANGULAJlIU.-o. a4j., (fr.
netangvUtre); relatim la unn nectan-
gUt : figvra rectangtdaria.
BBC. 8gR
* EECTABE, = .reptare, J., vedi :
direetare = dereetare =z deref^are, n
indereptare. îndreptare.
* BECTASCENSiaN£,a.f.,işiMui»
reetaţ ascenaione derâpta a sbellelora,
in aatroDomia.
* BECTICABE , = rgpticarei, retti-
care, v., vedi : deredictra-:=: ierepti-
eares:zder^icare, si mai vertosa : ret-
ticare = redicare.
•.BECTE„adT.. Tedi radu.
* BECTICOBNE , adj., (fr. ncU-
corne); care areccme.sauantennereeie,
BQbst redicomUe, seatione d'ia fami-
U'a iosectelorn rynehophore.
* BECTIPICANTE , adj. part, (fr.
tMtlBaat); oare rectifiea.
* BECTmCABE, v., t»ntg%t; ad
reţaUn exlţere, (fr. raetlflar); apune
ia regula, iaordine, a ioderspii^a. oorre-
ga: aredificâeon^ntteîe, limîtiU adow
moaie vecine , eontiructioniie reUe aUe
fraaei; a reet^ied una Ueore deattUata.
* BECTIFICATIONE, S.I., (fr. reo-
tlfisatloa); actione de redifitare : rec-
tifieationea frontaridoru.
* RECTIPICATIVU.ra, adj., (fr. ree-
tlfieatlf); aptu a reăifioare.
" RECTlFICATOBIU.-ioria, adj. a.,
(fr. reotlBeatenr); care redv^ Bau ser-
ve a redi/icare : reet^catoritdu eom-
puteloru; 3. m. reale, unu rectificatoriu,
pl.-e, instrumenta de reciificatu licori.
* EECTIFICATU,-a, a(U. part. a., (fr.
rwtlM); calculuredi/iajtu;in8trumentu
de reetifieatu licori.
«BECTIFLOBE, adj., (fr. reetlfiere);
care are flori rede, paiaUele cu aasea
plantei.
* BECTIQBADU.-a, adj^ (fr. mtl-
grade); care ^af^=mflrge diredu îa-
aiate : reetigradii paiaagini.
* BECTILmiU.Ta, adj. (fr- neUIl-
gae); care are linia reda : /Sfjtra radi-
Unia, triangle redOime, miaeare redi-
linia , fustdli rediUmii.
* B£CTIN£BVU,'«, adj., (fr. reetl-
■erre); care are nervi redi : foUa redi-
np-va.
« BECTIONE, a. f., TWttvs mtiona
de regale, directifiBe,'bdmiBi&tsatu)ne :
reotiinea avarei ]»ubliee.
=y Google
m
BEC.
• BECTIROSTRU,-a, adj., (fr. reetl-
mtn); care are roghitlu rectu : pas-
sere reătroatra.
• BECTIIABE, T., rectlUre; inten-
siru d'in regere, a rf.ge cu tăria si po-
tere; a tina bene in linia directa, a di-
rept&, conţină in regula.
• SECTITE , 3. f., (fr. reetito); in-
âammatione de reetu.
• RECTITUDINE, a. f., reatltod» ,
(fr. reetttHdc); calitate de redu; 1. pro-
prie : ncti^tăinea caUei, liniei; 2. me-
taforice, conformitate cu regal'a, a) in
intellessn intellectnale : ree^itdmeaju-
âeetultii, eogitard, mentei, spiritului,
iiHv^inationei, gustaUii; h) in sensn mo-
rale : reetituâinea intentioniloru, ani-
mă, faptdoru; e) in specie, camu in a-
cellu-asi sensu cn : ecitaie, «qnlUs.
• KECTOSALE, adj., (fr. motonl);
relativa la reetore san re^oriu in intel-
lessnlu speciale allu coventulai : dem-
nitate rectorate, attribtttioni re<Aorcdi.
• EECTORATU, s. m., (fr. reotor«t);
demnitate de redore in sensulu speciale
allu coventniui : a aspiră la redoratu.
• RECTOEE, rerfnce, si
• RECTORIU,-«ria, adj. 9., rector,
(fr. reotear, it. rettore); care rege, di-
rege, direptedia, guberna, etc; 1. ia ge-
nere : rectorii armatei inimice , reeto-
riidti navei ; ăomnediea e nu numai
ereatoriu, a si suprema reetoriu alht
«mversuim; rectoriidu cerului si albi
pamentuhtii mentea, rationea ereetrieea
wţţldiAm nastru; suffU^u e reetoritdu
vteftei omenesd; 2. in specie, directoriu
idln nnei scoIetSimai vartosu, allunnei
seoleinalte, daunei oniveraitate rreC'
tor^ ttniversitatei, attributionile rec-
tordm; reetorde si professorii univer-
sitatei eompunu conaUiulu academieu.
*BECTOUBETRALE,adj.,(fr.regto-
■rftral); relatim la reetu si liuretra.
• RECTOVAGINALE, adj., (fr. rea-
t*T«i:lB«l); relatiro Ia rectu si la vagina.
• RECTOYESICALE, adj., (fr. reete-
rvfleal); relatirn la rectu si la vesiea
■m hesiea : sepimentu reetovesieale.*
• RECTBICE, f., rectrix, (fr.reetrlx);
1. in genere, vedi reetore; 2. in specie,
pfona âe la cod'a nnei passeri, pentru
EEO
00 serre ca rectoria in abomlu passerei
prin aeru.
* RECTU,-a, adj. part-, reotni, (com-
para si it. retto, fr. reetan, lat. Iste'
stlBKn rectiiM); 1. adj. derectu san
dereptu sau dreptn, fia in tinia orizon-
tale san perpendiculare, opp. la «/roiM&ii,
^eatu, inclinatu, etc. a) proprie : edUe
recta, linie recte, pari recii, ordini reele,
mersu reetu inainte; rupe recta, pred-
pitiu rectu, cdsfe de monte reete, ripe
de f^vie recte; tine caUea recta; h) me-
taforice, a) in genere, dereptu, covenitu,
aptu, conformn naturei lucrurilom, le-
gei, regulei, etc. : a pune lttcrrtr0.e pre
caUe recta; nu ve ăl^ateti (fin ccUlea
recta; ceUe recte in U^ se lauda ; es-
preasioni, eonstrucHoni reete; ortUione
recta; reda ratione, recte judeme; ânglu
rectu =: de 90"; trtanglulu rectanglu
are unu anglu redu ; in sensu morale,
dereptn, bonn, cumn se cade : totu ce e
oneatu si redu, e amaiile prin sene si
pCTttru sene; 2, snbst m., reetu-lu, a) in
genere, ce e dereptn, fia in sensn phf-
sicu, cnmu : redttUt nu e sfr^mbidu;fi.A
in sensn morale : rec^u = benele,
benele morale, virtutea-, b) in specie,
rectu-lu=i trei'a si nltim'a parte a in-
testinului grossu, a^iă nomitad'in caus'a
reetUudinei ei; 3. adv., in tote insem-
naiile adiectivnlui : a merge reetu in-
nainte, in deretru, in susu, in diosu;
rectu ati vorbitu, reetu se lucraţi; mai
Târtosu sub form'a : reete, cumn : a
sborâ reete m susu, ajudieâ reete, a
lucră reete,
* RECTURA, a. f., reetar»; effectu
allu actionei de regere : reetur'a cai-
lei, liniei.
* BECUBARE, v., reeobarej a cubd.
stă culcata pre spate, a dormi pre spate.
RECUQETARE, rectdeare, recwHe-
gere, etc., vedi : recogitare, recdeare,
rect^gere.
« RECOMBERE, v., reeinbere } a
eumbe, a se enloă pre spate, a se lassA
pre spate : a reambe pre irba verde;
si despre tacmri : pontea se rumpe n
reeun^ cu mare f^gore.
BECUNNOSCEBB, etc., Tedi rwm-
noseere.
=y Google
REC
* BECnFEKABILE,adj.,(fr.r«Mpi-
rable); ce se pote recuperare.
* BE^UPERANTE, adj. part. prea.,
reeapenas; care reatpera.
* EECDPEKAKE sireciperare, v., re-
euperkr* si reolpenre, (it. reenpertn,
fr. recoBTrer; d'in re-capere); arecapită,
recâştiga, a ci^rită sau leu& inderetm, a
i&torce : a recupera celle perdute; a si
recuperăparte d'in ce a perdutu in jocu;
a si rect^peră sanetatea, vechi'a repu-
tatione , pristin'a in/luentia si gratia; a
si recupera prin somnu poterile sec-
eate de multu lucru.
* RECUPERATIONE, a. f. , reo«pe-
latlo, (fr. râonpâratlos); actione de re-
cuperare : recuperationea vechiei splen-
dore a famliei.
* RECUPERATIVU.-o, adj., reenpe-
ritlTiisj aptn la recuperatu : siatu reo»-
perativu ^lu proiesstdui.
* BECUPEEATORIU,-(orw , adj. s.,
recuperator BÎ reeoperatotiaB } care re-
cupera sau serve la recuperatu : judecata
recuperaioria ; recuperatorii cetatiloru
nostre d'in manule veciniloru răpitori.
* BECUPEBATU,-a, adj. part, reou-
peratnsj in 8. verbului.
«BECDBARE, t., reonrare; a resta-
bili, insanetosiă prin cura sau eurandu.
RECCREENTE, adj. part. preş., re-
earrenB, (fr. r^oorrent); care reeurre :
reeurrentii la a^utoriidu vostru, fura
recusati; arterie recurrenti; versulure-
eurrente ae pote lege si inăeretru eu a-
edle-asi eovente si aceUu-asi intellessu,
RECURRENXIA, s. f., (fr. r^ettrren-
ee); calitate de reeurrente.
BECURBERE, (si recurgere^recursi.
81 recwrsă, recurau, v., reonrrere, (it.
rleorrecfl, fr. reconrlr); a curre inapoi,
a dâ fng'a in deretru, 1. proprie : AkfHca
lasea caUea si recurru in cetate; 2. me-
taforice, a) ia genere, a reveni, a se in-
torce; h) in specie, a allergfi Ia refngîo,
la mediu de apperare si de adjutoriu :
a reeurre la bonetatea cuiva; ri'am unde
ae recurru in acista nevolia; vai de na-
ticnea c^igata a reeurre la aăjutoriuUt
attei-a mai potente; cui nu serve fort^a,
reeurre la astafto,— mai vertosu, a cere
adjatorinlu justiţiei publice, protectio-
mj^ 897
nea legei : a reeurre de la una senten-
tîa a unei instantia inferiore la judeea-
t'a altei instantia superiore,
RECURSARH:, v., reganare i inten-
sivu d'in reeurrere; a reeurre cu mare
precipitantia.
RMnJBSIONE,s. f., reearsU; actione
de recurr^e.
• RECURSITANTB, adj. part. preş.,
reenrflitaBB.
• RECURSITARE, T., recursltare,
iterativu d'in reeurrere, a reeurre con-
tinuu.
• REOURSOBIU,-a, adj. 8., reonr-
reoBţ (compav. si fr. recariolre); care re-
curre sau serve la reeursu : actione reeur-
soria făcuta de partea ce a perdutu in
proceasu.
B&CURSO,-^, adj. part. s., reeoraui,
(comp. si fr. reeonrs); in s. verbului re-
atrrere : callatorii recurşi in cetate; nu
e locu de reeursu la alte medUoce; re-
eursu ne remane numai la grati'a dom-
nesca; mention'a e recursuhi eop^liloru,
preeumu astuti'a e recursulu ceUoru ne-
potentiosi; a ave drepiu de reeursu la
curtea de coasatume; a face reatrsu la
curte; a acceptă recursulu, a respinge
reeuraulu.
BECDEVARE=recur6arc, v., reenr-
karej a cwrhâ in deretra : a recurba gut-
tulu eallului.
• RECURVIPOLHJ,-a, adj., (fr. rf-
onrrifsll^); care are foliele rewrie.
•RECURVIR08TRTJ,-a, adj., (fr.
r«cnrrlrogtre);carearero9tru1urec«rftu.
• BECURVU —recurbu,-a, adj., r*-
cnrTHs; curbi* inapoi, plecatu in dere-
tru ; recuriele prore, puppi; recurhele
cerbid tUle ca'liloru.
• BECUS A, 8 .f., (it reensa), lepiilsa;
actione siactn de recusare.
• BECUSAliILE, adj., reonsabUU,
{tr. râcuaable); oare se pote recusare.
• BECUSANTE, adj. part. preş., re-
euMita; Ddjereefiaairespunaureeusante.
« BECUSABEl, T., reeasare, (fr. ri-
enier, it. rlcnsare; — d'in re-eausa); prin
vorba sau prin obiectiont, d'in motive
addeverate sau d'in preteste a na ac-
ceptă, a respinge, a lapedă, a dene-
g&, etc., 1. iu genere : a reeuaă un»
57
=y Google
fitiu, soci'a sea, amieii aei; a nu reeuaă
nemiea favoritUoru aei; a r'ecusă pro-
nsionile cerute; a recusâ desfacerea unei
deioria; si despre lucruri : peUorele re-
euta a amUâ, reeusa si mântde a prende,
reeusa si gur'a a imbuecă; — a reeusă
tote aueioritatUe si toţi auctorii; 2. ca
tenninu jnridicu, a obiectă, reiectă, re-
spinge, a nu vr6 Incrulu, person'a pro-
posa : a reeusa arbitrii, jwatii, judicii;
a reetuă mai mtdti marturi; — a sere-
tmă, a si recusâ awtpeten^i'o, eapaci-
U^ea.
• KEGUSATIONE, a. f., rMauUo;
actione de recusare .- recusatione de a
lolve ddoriele făcute de miniere; recu-
«Utotwa marturilont; recusatione ai-
sdhOa de a Uteră ceva.
• RECUSATOBrU,-*oria, adj. b., re-
•RMI8, care reeusa; vedi si recusante.
« BEGUSATU,-a, a^j. part, reems-
tUf io 8. verbului.
* B£CnSSU,-a, adj. part, reenMos,
io s.T«rbnlui recuze.
* BECDTEKE = reeotere, recussi ii
recussei, recussu, t., rvonterej a cute aau
loTf in deretm, a face se earia inapoî :
ineutemu pile i» murw, si murulu le re-
eiUe.
• BEDACCBNDERE, v., (se conjuga
ea T. aeeend&^e, Bi tncendere), t., redae-
■•■dere] o aecende 4rosi, a apprende
d'is nou.
*BEDACTABE, t., redlgere.'Mm-
fl0rib«r», nm serlpta tradere; iat^ensivu
de la r^gere, a redege ca potere, cu
energia, 1. iu geuere : a redacta pre re-
leUi; 2. ca mai desu in specie, a ^terue
ia scriBsu : a redacta unu responsu la a-
dress'a adunantiei;a redacta unudiariu.
* BBDACTIONB, s. f., red-etlo, (fr.
r^daetlon); actione de redegere, 1. in
genere : redactionea ţrovineielmt re-
oeUi; redactionea grândoru in grţinarie;
2. ca mai desu in specie , actione si ef-
feotu allu actionei de redegere în scrissu,
de astemere concepte, idee io scrissu :
redactionea unui diariu, unei petitione;
unui' responau la diseurstda trontdui;
— si cu seosuln de persone ce redegu
ana folia sau carte : redactionea se com-
pone^in una mimerosa societate de bar~
baţi cMeasi; si caa'a, unde Incra redac-
torii : la redactionea âiormlm aeeU»-a
se duci acestu annuntiu.
* EEDACTOKE, redactriee. si
* BEDACTORIU.-torMi. adj. s., »•
dlgenS) Boripto tndenB) (fr. redaetenr);
care redege, 1. in genere : redaetoriulu
urbiloru r^eUi; 2. ca mai desu in spe-
cie, care aşterne iu scrissu ideele : re-
dactorii responsvAui la diacursulu tro-
mdui.
* BEDACTU,-a, adj. part., redaetns,
•oript* tradltos) 1. io genere : rehiMU
redacU, provinâele redare la suppo-
nere; 2. ca mai desa ia specie, aster-
nutu in scrissu: responatduerâ redactu
de trei dille.
* BEDADOPTABE, t., redadvptareţ
a adoptă de a dou'a âra.
* BEDAMABE, v., redamare; a res-
ponde cu amore Ia amore.
* BEDANIMABE, t., redantuarej a
animă d'in nou, a reinsufâetf.
* EEDABGUEBE = redarguire, v.,
redargHere, a argui contra , a aocus&,
a convinge de contraria.
« BEDAUSFICABE, r., redansplear e;
a auspied d'ia nou, a auspică ârosi.
« BEDDEBE, reddui,reddutu; si red-
dedei,redditu, v.,redderef (dlore-dore,
comp. si fr. rendre, it. rendere); a dă io-
deretru, a dă ârosi, a mai dă, 1. proprie :
redde-mi cartiie ce ti am ânpromutatu;
se reddemu cu ma* mare mesura ce amu
accepiatu; a redde captivii, ostaticii ; a
redde fiorcarui-a ce e aZ2u seu; a dă si
redde beneficie; reddede libertate inehî-
sHoru; cutnu mi va pot6 redde on&rea
rapitaf 2. metaforice, a) a dă ca deto-
ria, a solve, desface, iotorce , cede : a
redde recompensele, premide covenite; ,
a redde serissori la adressele loru; a
redde gratia, a redde tributulu cove-
nitu natarei; a si redde tdtim^a sufţlare;
inatrwnentele reddu sonurile ce U se
ceru; a redde justiţia, dereptu, eoventu;
a redde computu, ratione ; gur^a sea
redde daru U>te ayUabele ; h) a dă pria
scrissa sau Torba, a) a espreme, tra-
duce : a redde ^in coventu in coverttu;
^) a espane, a spune, representă, etc. :
ce se cogita daru, se si redde daru; a
jyGooglc
redde nominele una data au^te; a redde
eausele eorruptionei aceUei arte; t) a res-
ponde, repeţi : reăăeti vorbele ca eclmlu;
S) a imiţi, reprodace : seiti pertunde si
redde eleganti'a modelMui; e) a face :
latronii reddu infeste tote callile; am se
ti reddu mâne terminatu veatimentulu
ce mi ceri astadi.
REDDICARE, y.. vedi retticare.
* BEDDITA, 8. f., vedi reăditu.
* BEDDITIpNE, s. f., reddltlo] ac-
tione âe reddere : redditionea impromu-
tviui, eomputeloru.
* BEDDITIVt,-a, adj. a., reddm-
thb; relativu la reddttu b&u la reddi-
tbme : partida reddîtiva.
* KEDDITOBIU,-tono, adj. a., red-
ditorj care redde : redditoriu aUu to-
torv detorieloru.
* REDDITUro, adj, part. a., reddl-
tu, (compara ai it. rendtto,-^, fr. rente);
1. in genere : eomputele reădite, espres-
aiotie reddita cu alfa edvalente ; pre-
mii^ reăditu meritului; subgt. reddi-
tu-lu atmuaie dllu unui agru bene cul-
tu; 2. ia apecie, s. reale, a) m. redditu-
ht, venitu, Teoitu anonale; b) î. reddi-
ta, {renta, dupo fr. rente), cu acellu-asi
sensQ ca si allu formei reăditu s\ih a),
dâro mai rertoau venitn annnale pentru
una fonda aau snmma ore-care de banoi,
si mai alleasu anmm'a data la teaaurulu
atatnlui ireădita de cinci, de patru la
centu; a eomperâ reădite; a negoiid reă-
dite; reddit'a e susu, se suie, scade.
* KEDDUTtJ,-a, adj. part., rediltnBj
ia s. verbulni reădere.
* BEDEGERE=redi3er6, redessi ai
redessei, redessn ai redădu, v., redlţe-
re ) (di'in reă = re ai agere) ; a age =:
menâ, duce, Împinge in deretru, 1. pro-
prie ; a redege ouile, caprele, vaecele de
la postume; cdlarii prendtt si redegu
pre fugari in castre; 2. metaforic^, a) in
geamo : a reăege lucrurile inprislinulu
stătu; a redege urta operatione de caU
eulu la cea mai simpla espressiwe; h) in
Bpecie,a)ainca3sâ, percepe, ^dâuce,etc.:
a redege veninurile de pre mcuie ; ^) a
adduce la una stare, positione, forma,
a face, mai vertoan a adduce la auppn-
neie, a constringe : a redege provineide
RED. 80»
ai cviatile rebdli; fora arme nu se re-
degu ceUi armaţi; a redege la miseria,
la sapa de lemnu, la ăesperatione; f) a
scadâ, deminof, micuBiorâ : redsge iota
dissertationea la câteva peruKle; a re-
dege la unuiu de la cinei; 3. ca mai
desu, a aşterne celle cogitate sau con-
cluse în scrissu : se aUegu mai muUi se
redega responsulu proiectatu; in specie,
a scrie si direge una folia periodica :
a redege bene, reu, diariulu; in genere,
a scrie, a compune : materia am des-
tuUa, ăero nu dispunu de fempu, ca se
ua redegu sisei r^idu una forma sa-
tis factor ia.
* BEDEMEBE, reăemui, redemvtu
si redemtu sau reăen^tu , T., redinere ,
d'in {reă = re si emere) ; 1. a eme sau
comperă in deretru, arescomperăcea'a
Teiidutu : a redeme eu pretiu indouitu
cas'a venătUa; 2. in specie, a) a com-
peră unu captiru, a Iu liberă prin com-
parare, a Iu reacomper& : d'in «mani-
taie si generositate redemu mvUi prensi
d'in aerviUite; h) a deaface, scapă, li-
beră, apperă : a redeme pre cineva de
nvtrbu, demorto,âfij?erictu;3iacomperă
pentrn aene, a) in genere : tende a re-
deme tota tSrr'a; b) in apecie, a arrendfi,
a allocâr, a intreprende : avuţii specu-
lanţi redemu tote veniturile stcUului ; a
redeme unu processu, a se inavuti rede-
menău processe însemnate; e) metafo-
rice, a) a comperă, mai vertcwu ceva
doritu, a capită, caatigă : a reăeme nu
viâli'a, d celeritatea mortei, cu pretiu
insemnatu; a redeme benevolienti^a mi-
lilariloru eu largitioni; ^) a detârce,
inlatură unu rea ; a redeme cu banni
tenia de verge; y) a impacă, incMdejga-
r'a, a imbonă, apellă : a redeme ofen-
sele, eriminele.
* BEDEMOLIBE,r., (fr. red^mollr),
a ăemoli âroai : a redemcii sireeonstrul
* BEDEMFTIOITE, 8. f., r«deiK»ti«,
(fr. ridemptlOQ); actione de redemere,
l. in genere : redemptionea ci^Uviioru;
redemptionea de peride, ^ morte, de
pecoate; 2. in apecie : redemptionea ge-
nului omenescu d'in servitutea peeoc^-
iuiui.
=y Google
«BEDEMPTABE, v., red«nptare;
iatenaim d'in redemere, a se adoperâ
■e reăima.
* BEDEUFTITABE, r., redemptl-
tar«; iterativa d'îa reăemere, a redme
continuu.
* KEDEMPTOBIU,-(om, 8. adj., re-
4eHpt»r; care reăeme sau serve a rede-
mere : summa redemptoria pen^^ ca-
duH in servitute; ia specie : redempto-
riulu nostru d^in servitutea peccatuUti
« Jesu OhrisUi.
* BEDEMFTU.-a, ac^. part, redes'
ptnH t omenit r^empti d'in serviltUea
peceatidm.
* BEDEMPTUBA, s. f., redeaptura;
actione si effectn allu actionei de rede-
mere; in specie : prin agrietdtwa, prin
negoHu si moi vertosu prin redempture
feee avere colossale.
* EEDEMOTU,-a, adj. part. b., re-
demptBg.
* BEDESCENDEBE, (se coujuga ca
T. deacmdere), Iternoi deneiidere; a t^-
cende ^rosi.
BEDESCEFTABE, T., mrsDtt exper-
sefkoere; a desceptă ârosi.
BEDESGLIDEBE, v., iternn ape-
tlre; a deschide ârosi.
* BEDESSn,-a, adj. part. a-, i«d«c-
tBS] in s. verbului redegere.
*BEDIBEBE, t., redhibere, (d'in
reă^e Bia6efe=a»ere); a di in deretru.
•BBDIBITIONE.s. f., redhmtio,
(fr. ridhlbltfon) ; actione de redibere :
proces» de redihiiio»»
* BEDlBITOBItJ,-*wi«, adj. s., red-
hiblt«r si redhibltoriaB; care redibe sau
serve la redibere, (compara si Er. tH-
hibltolre) : adione redibitoriajudicata
rediltitoria.
* BEDIBITU.-a, adj. part., redhlbl-
iBSfSi
* BEDIBUTU,-a, adj. part, redbibt-
t«i; in s. verbului.
BEDICaBE = reddicare, v., vedi ret-
tieare, cu tote derivatele selle.
BEDICEBE, V., (ee conjuga ca t. di-
cere); a diee 4{0si, a repetf ; a dice si
redke.
« BEDIGEBE, redimre, etc., vedi :
redegere, redemere, etc.
BED.
BEDIMABE, r^imu, râdimi, redima,
V., (cu d sibilante), ftilolre, snffnlelre ,
admlulculari , sn sten tare ; tncanbers
Bltl; Inoitl, eonfldere; dereiilrH, perre-
nire; a pune pre unu ridimu, a pune unu
redimu, astâpreunu redimu, 1. proprie:
asiredimd capulupreperina sau deperi-
na,a seredimâcucapulupreumendusa»
de umerulu cuiva; a nu se redimâ pre sau
de nemica; redimararm* lanâele depa-
rieti; a redimdparietele eu mai muIZe redi-
maiori; caută se redimămutrabeaeuprop-
telle; si cu sensu intrans. unu stratu de ca-
ramidi redima pre (dtuUt; totu ectifieiu^
redimâ pre arcuri, dâro in acestu sensu
mai desu si cu mai multa energia intra
form'a refl., cumu : umt stratu se redima
pre altulu; tota mass'a se redima pre
unu puntu; 2. metaforice, a) in sensuri
analoge ceUoru de sosa : tota greutatea
admiuistrationei redimapre doui trei o-
meni; b) ca refl., a se increde, a se in-
committe : »u te poţi redimâ pre acestu
omu, nu te poţi redimâ pre credent^a
lui, pre promissele, pre vorb'a lui ; dne
se ridima pre altulu , mai to^ de un'a
e inperielu de a cade; tu te redimi pre
favorea ceUoru mari ; cj a si leuă una
puntu de redimu : a se redimâ in pe-
tiore 81 in mâne; d) aleui una directioue,
a deveni, perveni unde-va, mai allessa
unde DU se aşteptă, a cad^, etc. : unde
Iu a-edeam eu eo s'a dussu si unde a re-
dimatu ellu ? unde Iu trametti si unde ri-
dima; undedămu si unde redima saget-
tele.
BEDIMABIU, 3. m., reale, seUa bra-
ehlata; scaunn cu bracie de redimalu-
BEDIMATOBE, s. f., vedi reăima-
toriu.
BEDIMATOBIU, - târia , e. m-, m-
elensi SDHtentator; faleruniţ adnisleii-
Innjoarer^tma sau serve la redtmaiu;
mai vertosu ca subst. reale, m. redimatO'
riu, pl.-e, gi maiaIlessuf.re(JtmaMm=
redimatore, ce serve la redima^ .-reâima-
torite g<wăului, muruiui,coperimentuiui;
redimatore de seaunu, redmaiorea de
la spatele unui aiediu.
BEDIMATU.-a, adj. part., d'in redi-
mare, fnltoB.
• BEDMEBE, etc, vedi redemere.
>y Google
RED.
901
* BEDIHICLU, pl.-e, redtmiciiliuB;
legatara de guttn, de capn, de &onte :
eoliana, laciu, catena, etc-, ce serre ca
OTnamenta.
* BEDIMIBE, T., redinlreţ a legi la
capo, la gnttu, la fronte; alegi, coroni,
încinge, etc., vedi si redimidu.
SEDIMU, (pron. redimu, cu d eîbi-
lante), s. m., fiileraintadnliileiiliiDi,e«-
iBHeo) labilitom t presldlun, tnteU;
ce serve a reămare, a%utinere, in sensn
atâta materiale căta ideale : terr'a e
r^unulu petiorâont Iui; fora unu bona
si forte rldimu acesta omu va cade de
c$rtu; filii su»t redimulu betranetielont
pea-entiloru ; n'avemu aliu redimu de
eâtu in ăomnedie» si in generosUatea
tea; a află redimu in eas^a cuiva.
* BEDINTEGRANTE, part. adj., re-
dUtegrsBa; Cbxindmtegra.
•REDINTEGBAIlE,v.,redlBtegr»re,
(d'in red=zre si integrare), a integri â-
roşi, d'in nou, arestatiri, renori : a red-
integră batali'a , lupfa ; a reăintegrâ
studide, ap^antCa, coragi^u.
* BEDINTEGBATIONE.s. l, nila-
t«gr«tl*j actione de redintegrare.
« BEDINTE&RATORIU.-Wrw, adj.
8., redUteţrittr; ciu'e recUntegra; vedi
si redintegramte.
* BEDINTEQBATD,-a, adj. part.,
r«iUateffrata^ in B. rerboloi.
* BEDIRE, V., redlre, (d'in red=re
si ire); a merge, cede in deretra, a se
intârce, a veni inapoi, etc.
* REDISSOLVERB , t. , (se conjuga
ca T. solvere); (tr. r«diBs«ndn); a dizolve
^rosi.
BEDISSn,-a, adj. part. â!in redieere,
reilctas; in s. verbauii.
* BEDE8TILLABE, t., (&. ndliUt-
ler); a destiUă a dou'a 6ra.
•BEDISTBIBDERE, v., (fr. rrtl-
•tribier) ; a diatriiue de a don'a 6ra,
d'in Don, ârosi.
* REDITIONE, B. f., redltlftj actione
de redire : celeritatea reditionti vostre
ne pune in mirare.
* EEDITU,-a, adj. part. s. d'in re^
dire, redltns; intorsn, venitu inapoi.
* REDIVIVU,-a, adj., redlTlTaB](d'in
redi = red = re si vivw); care reviue,
ioTiu^dia 4to; care se recrea si viue d'in
noa , prin esteDsione , eterna : virfyUea
romana e rediviva ; bî cu intellesn de
renouatu.
•REDOLERE,T.,rfld«l«re,(d'in«(i=
re si olere) ; a ole, respande odâre mnlta
si in mare depărtare.
«BEDOHABE.T., iteram donare,
(comp fr. redtnpter); a domă de a doo'a
6ra, ^rosi.
* BEDOMITABE , t., iteram dtml-
tare » iterativa d'in redomare , a repeţi
redomarea.
* BEDONABE, v., redoaar^ a dmă
a dân'a âra, a dona ârosi.
« BEDOFTARE, v., redeptarei a optd
ârosi, de a dou'a ora.
* REDOEDIRE = redmdire, v., re-
dordlrl; a ordi ârosi, a dou'a iJra : are-
ăordi si retesse.
REDOBMISE, t., redomlre; a dontU
ârosi de a dou'a âra.
REDORMITARE, t., redormltare;
a dormită ârost, de a dou'a 6ra.
« HEDORNARE , v. , redoriure; a
omâ 6roai, d'in nou.
* REDOT ARE, v., Itern» detare, (&.
redeter) ; a dotă de a doa'a ora : a m
redotâ fiia, a corei dote s'a perdutu de
eotra bor&o/u.
* KBDOTATIONE, s. f., (fr. redota-
tlti); actione de redotare.
* EEDOTATU.-o. adj. part., (fr. rt-
^•tiy, dotatu d'in noa.
* REDRESSARE, t., (fr. reireaser);
a dresaâ d'in noa.
* REDUBITARE , v. , Iteram dobl>
tare, (fr. redenter); a diAită ârosi, d'in
nou.
REDUCERE, v. , (se conjuga ca t. du-
cere), redneere, (it. rldsrre, ridneere ;
fr. ridafre); 1. a duce in deretru, in a-
poi : a reduce armada inpatria; redusae
toţi essiUatii in terr'a tor»; pastorii re-
duat turmde de la pastione la stâna ; a
reduce pre destronatu pre tronidu fer-
reî ; redueemu bracide ; remigii redueu
si producu remii; in specie a dace a
casa, a pertrece, a duce in patria, la Io-
culu Ben : junii insoeieseu si redueu pre
ceUi baroni la tasde loru; capOanulM
redus» osUlein pairia som^ose st \nte~
=y Google
m MD;
gre; 2. metaforice, a) ou sensa mai ap^
propiatu de cella de sasa : areăuceiom
amtet eeriaii la impatx^one ; indema-
nalieulu adminisiratoriu reămse terra
la prittitCa ei prosperitate ; b) cn sensa
mai departatn , a) in geoen , a duce la
una stare ore-care, dfiro mai vertosa a
dnce la nna stare mai rea , a violentă,
a dnce la estremitate, etc. ; a reduce u-
na cetate in ptâbere; a reduce pre ora-
tori la sapa de lemnu ; a reduce rtJtellii
la supptm&v , insolenţii la reapeetu st
moderatione; cu mvlta linsura, abia re-
t^eu ursele cateUii sei la una forma ;
a reduce judidi lajustUia; a reduce una
eegtione la addeveratulu stătu si intel-
lessu; a reduce vechiele doline si prisH-
nulu portu; areduce corpulu la deplena
langore, ment^ la completa stupore; a
reduce solidele in Ucide; a reduce in re-
gula, in ordine; ^) in specie, a striuge,
restringe , mieusiorâ, simplifică , ete. :
a reduce ealaiiele la cea mai simpla es~
pressione; a reduce «nu discursu de me-
ditate; a reduce portîonile cc*idiane de
mâncare si beutura ; a reduce spesele ,
luasulu dispenăiosu; a reduce proportio-
nile unui edificiu, und aria, unei curte.
* REDTJCTA=fedM«a, subst. f.; vedi
redMiu.
* REDUCTAItE , v. , redactare ; in-
tensivn d'in reducere, a reduce cn mare
fortia, eaergia san celeritate.
* REDUCTffiILE, adj-, (fr. r^doctl-
ble) ; care se pote redue&re : cantităţi
reductibili sub alta forma mai simpla ;
porfionUe mUitarUmi nu mai sunt re~
duetSnU.
* REDTJCTIONE, ?. f., rednotlo, (fr.
rridyetlon); actione de reducere : reduc-
tionea essUiatiloru in t6rra; redudionea
fraetionei numerice la aedlu-asi deno-
mitoriu, la cea mai sempla espressione;
reduetioneasareiinpidbere forte menuta;
redudionea portionei de mâncare, a spe-
teloru, a proportioniloru unui edificiu;
reductionUe făcute in budgetu; redudio-
nea tasseloru pre artide de consian-
pHone; reăudione a unui ossu lussatu.
* REDUCHVO,-» , adj. »., (fr. rfi-
<lut<r); ^rtu a reducere: agenţi chymîd
redueUm.
* REDUCTOBITT.-i^a, adj. a., re-
dnstor; care reduce san serve a reda-
e^e : machina redudoria de osse lus-
sate; ca s. reale, m. redudoria, ţL-e,
machina de reduasu osse eseite d'in lo-
culu loru.
* REDUCTU,-a, adj. part., rednetng,
(compara si it. rldotto=:rldntto, ft. râ-
dslt, redottte); redussu : 1. in genere : in
proportioni forte reducte, venitu redădu
forte; rebellii redudi la suppumere; 2. in
specie, ea subst reale, a) m. redudu ,
pl.-e, locu retrassu, mai allessu locn de
retragere pentru armaţi spre a se ap-
peră; b) f. redudu {r&^tta, sau reduta
dupo fr. redoHte), cu acellu-asi inteliesBU
ce are Bi form'a m. redudu, inse in spe*
cie, redacta = micu propugnacla, micu
casteUn sau fortaretia, de regula in forma
cadrată, ca se oppresca prin ea pre ini-
micii attacatoH.
* REDULCEBARE, v., rednleerar» ;
a ulcera ^rosi; metaf. a face se recm-
desca, se se deschidă si attitie ârosi una
reu, una dorere, etc.
•REDUNDANTE, adj. part;. pre8.,re-
dandans, (compar, si fr. redondant), care
redunda; muUe eovente redund ''t m
unu singuru versu: fluviu redunoante.
* REDUNDANTIA , s. f., redniidin-
tla; stătu de redundante, 1. in^genere:
redundanti'a totoru apdoru; 2. in spe-
cie : redundanti'a stylului, orationei.
frasei, versului.
* REDTJNDARE, v., rednndare, (fr.
redonder; d'in red==re si undare), 1. pro-
prie, a se versă, a se revers& : lacuri
redunda, riurUe voruredundâ, auince-
putu a redunda si doacele; ap'a d'in căl-
darea ferbente redunda; 2. metaforice, a
se versâ in mare abandantia, a fi cn pri-
Bosu, prea mnltu etc. : recbinda sângele
versata; junii redunda in tote; awtdu
redunda in fora, redunda bradăe, fora
se redande armele; veniturile voru ad-
junge siredundâ, nu voru redunda pro-
visionile; in specie, ce e de prisosn in
una &ase, in unu discursu : frasea Im
redunda; e bene se abunde stylulu. nu
inse si se reăunde.
* REDUNDATIONE, ■. f., rodând»'
tio; actione de redundare.
=y Google
ME;
* RBDTJNDATU,-<i, adj. part. s. d'in
reăwtdare.
* RBDITPLIGASE, v., rednpllMrej
a mai dMjAicâ, a duplică inco una data;
in genere, a repetf acelln-asi lucra.
* BEDUPLICATIONE, b. f., (redn-
plleatlo, f^. ridnplleatlon); actione si
eff^ctn alin acţionai de redaplicare .-
redupHeaiiaHea verbeloru grecesci; re-
duptieationea aceRoru-asi coventepreg-
natiti de inteUessti.
* BEDUPLICATIVUro. adj.,(fr. ri-
dnplloallQ; relativa la re^plieare : syl-
labe reduplieative. eoventu reduplieativu.
* REDUPLICATD,-fl, adj. part., re-
dBplIwtHB.
* BEDURESCERE, T., redareseere}
a duresce ârosi, a se face ârosi duru :
ferrtdu redfu redwesee.
REDUS8U,-a, adj. part. s., rednetag;
in B. rerbalni : persana reăussa d'in es-
$Siu, fi-actionUe de reăussu la mai sim-
pla espressione; snbst. redusstău prea
mare dlUi portionei de mâncare.
* REDUTA =: redutta, f., vedi re-
zida, redwcfa.
* REDUVTA, 8. f., redBTU, (fir. rido-
re); 1. not«/ia-=inacula alba la n&ghia;
2. bnbisiora la anghia; 3. cunJBiora, tin-
tisiora; 4. sfennatiira, remaBU; 5. genn
de insecte hemiptere; — de acf : «-
dumade, care sâmina cu reăuvfa, ca
ÎDiectn : redtmadăe, familia de insecte
ce aa de typn genoln reduvia.
«SEDUTIADE, 9. f., vedi veduvia
sab6.
* BEDUnOSTT,-a, adj., redDTloisst
plena de reăuvie la unghie.
' BEEDIFICABE, v., rendifloare» (fr.
tMiatr); a, edifică de a doa'a âra, d'in
nan.
*' REEDIFICATIONE, s. f., reedlfi-
eatloj actione de reediAcare.
* BEBDEPICATU.-a, adj. part. snbet:,
nadifleatii.
« REEDITARE, verb., Iterun «dere,
(fi.tMilttr); a edita ^rosi ana carte.
* REELE6IBILE, adj., (fr. r^^llgl-
U«); care se pate reelegere.
* REEIECTIONE, s. f., (fr. ri^leo-
tUi); actione de redegere.
* BE£LEGTD,-a > adj. part., itenm
BEF. 903
eleetBB, (fr. t6<1ii); ^rosi allessa : depu-
taţi re^eeti.
• REELEGERE, v., (se conjuga cav.
legere), Iterum ellgerej a (Uege 6iosi,
a allege d'in noa.
• REELESSUra, adj. part., Itemn
«leotDB.
« REEMIORARE, verb., Iteram enl-
gT%n, (fr. r^^Bigrrer); a emigra ^rosi,
de a doa'a 6ra.
• REEMIQRATIONE, a. f., (fr. rM-
mlgratlon); actione de a reemigrare.
*REBMrGRATU,-a, adj. part., «-
migrattt d'in non, de a doa'a iSra.
• REESFOBTARE, t., Iteram expar-
tare, (fr. râexporter); a esportâ âroai;
a esportâ d'in locala unde s'a importaiu.
• EEESPORTATIONE, a. f., (fr. rSex-
portatlon); aefcione de reesportare.
• EEESPORTATU,-a, adj. part., (fr.
r^exporti).
• REES8AMINARE, v., (fr. t««x«-
mlner); a essaminâ ârosi, de a dou'a 6ra.
REES8IRB, T., Iternm exlre, rem fe<
llclter ţererej bese eederCt flnecedere*
(compara fr. rânsslr, it. rlnsclre); 1. a
eaai ârosi, a essi in deretrn : areessi cPin
casa mai spre sSra, dttpo ee essisse mai
de demanetia; 2. ca mai desn : a easi
bene, a av4 bona essitu, si de acfin ge-
nere : a merge b^ne, a prosperi, a suc-
cede, etc. :»H reesse grănului in acista
natura de pamentu; nu cefi reeasi in
celie ce ineepeti, ăeco nu veţi leud bone
mesari; nu am reessitu se Vindupleeu
si se i tragu nemica d'in avar' a hă mana.
BEESSITA, s. r., vedi reesnfu.
RBESSITU,-«, adj. part. a. din rees-
sire, 1. in genere : ce insemna essittdu
si reessittdu voshv necormatu? 2. in spe-
cie cas. m., reessituiu si maideau t.reea-
sit^a = BnoeeflinB, res bene ţeBta) Bne-
cesBa,bonu essitu, etc. : reemtAe arma-
tei na^ioncii; multo l(Aore fora reessitu,
fora reessita.
*REFABRICARE, T., refabrlaulj
a fabrică de a doa'a 6n.
REFACERE =re/ecer9, refaouiâre-
fecei, refaaUu, si refaetu, refectu, r., re-
fleert, (fr. refalre, it. rlforre); a face
irosi, & face ce a mai fiicatn, a. face d'in
nou, a repară, ammelioră, imbonetatl, a
=y Google
904 REP __
drege, etc. : tote se etriea mai eurrendu
âe eâtu se refaeu ; natur'a reface con-
tinuu operele selle; a reface oatea, ad-
ministrationea, legile; a reface armele,
eăifimle, vestmenteU, naviU, mvelitorea
casei, munt edifieiulm; a reface starea,
averea, veniturele; a reface pre cineva
^ funcHonariu, deputaiu, senaioriu; a re-
* face poterile corpului sau aUe sucu-
lui; a se reface de fatiga, de moriu, de
langore; cu greu se refaeu omenii de
unu lungu morhu.
• EEFACTIONE = refedione, b. f.,
tefeetl», (fr. râfeetlon si r^futloa); ac-
tione de refacere, si stătu produssu prin
ac^ta actione : refectionea templului, mo-
numentului, eoperimenttdui; refectionea
poriilorv, ferestreloru; refectionea pote-
riloru; coDcr. mediu de refacere : refec-
tione de stomaeu.
* HEPACTORIU T^refectoriu,-toria,
adj. s-, refeetor si rereetorlng, (com-
para si fr. rftfeotftire); care reface san
serve a refacere : refectorii templeloru
si monumenteloru; s. reale m,, refedo-
riu, pl.-e, salla de mâncare, mai allessn
intr'Hnn moDasteriu san in aitu mare
institutu.
EEFACTU = refedu.-a, adj. part.,
refectDs, (compara si lat. aeilifiela re-
fActe) : mtirt refectî, poteri refecte; oşti
refecte hene de fittiga; a incepe batali'a
. cu armat'a refecta; si ca subst. refaetf^u
potereloru; vedi si refacutu.
BEFACUTU.-a, adj. part., refeetua,
in s. Terbului.
BEFECABE, t., margrloaro, Testis
•r«m snerej a c63e marginile unui ve-
stimento, cea'ce se face indonindu, snf-
flecandu pucinn acelle margini: a re
feed manicele camesiei; poUele nu su
refecate bene.
BEFEGATIONE. s. f, iii»Kliiatl«;
actione de refeeare si effectu allu a-
eestei actione.
BEPECATORItlriona, adj. a., care
refeca.
REFEGATD,-a, aOj. part. s. d'in re-
feeare : maniee refecate, refecaiulu pol-
leloru
REFECATCRA,s.f.,mar«iDatiD; au-
tione de refeeare, d4ro mai vertosu ef-
REF.
fectu alin acestei actione : refecatur'a
eapiteloru sto'garitdai.
BEPECEBE, refeetione, refeetoriu, re-
fectu, vedi : refacere, refacttone, refai>-
toriu. refadu,
SEFECU, pl.-e, si -uri, varfo, ora,
Testls sDtnra Ia margine, (f^. oorlet, it.
ttrlo); CBBtlKstlo, veutloţ 1. ooaatnra
pre marginile unui vsstimentn, nnni pe-
ticu de pandia sau de pannnra: refeeu
bonu, refeeu forte reu cosutu; refeeulu
manieei, guilă^lm, poUei; a frage, cose
unu refeeu; fora refeeu se desircana ster-
garide; 2. metaforice, vessatione, aspra
maletractare, rea frecătura, reu sapone .
ce se da cuiva : a leuâ unu refeeu, de la.
cineva; a leuâ pre cineva la refeeu.
* BEFELLEKE,v.,r6r6ll6te,(d'inr«-
fallere); a demonstra falsitatea assertio-
nitorn altui-a, a convinge de neadde-
vem, de menţiona : a refeUe martur» n
marturiele loru; a refeUe si sptdierâ Me'
mentionile.
REPEEBERE, refersei, refertu. v.,
refervere, referrMoere>a/'er6« d'in nou.
* KEFEBCERE, r^erst si refersei,
refersu si refertu, si
* REPERCIEB, T., refercire. (d'in re-
fareire);&imţl6 rasQ,a indes&,indopi etc.:
a referei tesaurulu, stomacîdu; a refâfiA
cartea cu tote pwriliiatHe.
* aEFEEENDABIU. s. m. pers., (fr.
reMrendaIre), proprie, relaiivti la ref^
rendu, ca snbst., care e insarcinatu a re-
feri, mai allessn functionarin de la cnr-
tea de compnte, insarcinatu a essamini
si r^eri asupr'a computurilorn : nu ad-
jungu referendarU eurtei de eompute;
— in genere, secretarin referitoriu.
* REFERENDD,-a, ger. d'in referere,
referendtiB, ce e da referit/u : eefîe refe-
rende.
« REFERENTE, adj. part. preş., re-
ferensi care refere : judiede referente.
RBFERENTIA, s. f., relatione : r«-
ferentiele intre sociu si soda; cu refe-
rentia la acesie-a. fora referentia lanoi,
REFERERE, si r^erire, v.. referrs}
a fere, a duce, poitÂ, presenU, face, d& in
deretru, 1. proprie, o) in genere: am re-
feritu deşerte pungele cm cari am phcatu
plene; b) in specie, a) a ii, a duce indg-
=y Google
REF.
retni ceva detorito : a referi aummeie
m^otmdate Bau inateăetOiate cuiva;
^) a referi passidu, paşii, a se trage îna-
poi; 2- me^forice, a) in genere : eehula
refere vocea, sonuriîe; annulu refere a-
edile-a»i fenifwn,- a si referi mentea, oclii
la ceva; douim'a lui referi cdle mai for-
mou S/Sia alte terrei; b) in specie, a) a me-
sor& cu aeea-EBl mesnra, a intorce cuiva
benele saa realn : cuntw ai facutu, ti s'a
referitu; a referi assemine pentru asae-
mine; areferi gratia; ^)&dâănc6d!ijnio'a,
a renonfl, resUniă, restabili, repeţi, re-
produce, etc-, a referi pristinele âatine;
eopîUti refleru pre parenU m fiffure si in
earaetere; 7) a spune eu vorb'a sau in
scriasn,auTetă,espnne,portăvorb'aetc.,
eovetttde «ostre, de si secrete, se refav
mpufiltcu; nu sdmu referi nemiea despre
aeeste-a, gurde rdle referu vorb'a de la
untdu la ^tulu; prin mai mulie scrissori
tivoliu referi detaUele evenimentului at-
thisu in aeSsta aerissSre; S) a responde :
îacoventde nostre nu referi cUtecovente;
s) a espune officiale, a dă scire oi^ciale :
legata aeesti-a referiră in nomele man-
dantUoru sei; a referi superiorâui, dom~
nid»i; eommissarU referiră cu accwra-
tetia eeîle aflate la faefa lowlui; a re-
feri la aenatu, îa consUiu; presedaitele
convocă a^nanWa si i referi de ceUe
eommunieate; ca sensn mai generale :
Ia tene me referu; la voi referu Uicrulu
ca la auetoritati competaiH; C) ca ter-
minn de negotie, a trece in registre, in
compate, Iu libri, a Înscrie, etc. : a re-
feri la debite, la credite; areferiinlibru
epistolele accepte; a referi in registru
preseurtu eoprensidu noteloruaeeepute;
a r^eri aummde percepute in tesauruai
in servitele tesatmdui; 1]) ca mai desu,
a referi ceva la altu ceva; a pune in re-
latioQd : tote câte se refera la jfrivati, nu
8u publice; Epicureii referu tote la to-
hq^ate; egoi^tUu refere totu la sene.
• EEFKBirORIU.-ftjftt^ adj. s., tb-
rere«8, M refereuBj care refere sau se
refere; Tedi si rrferente.
" REFSBlTUsirf^erti<u,-a,aâj.part.,
relatiB.
• REFERStJ,-a, adj. put. d'in re-
fereere, f edi si refert».
REF. 905
1 BEFERTn,-a, adj. part. d'in re-
ferhere, ferta de a d6u*a dra.
2 REFBRTU,-a, adj. part. d'in re-
fereere, Mfertnsj plenu, rasa, indeaata
forte.
* REFIBULARE, t., refibalare} a j!-
btdă a dou'a ora.
REFIGERE, refissi sau refissei; si
refipsei, refissu, si re|Wu = refiptu, v.,
reBgere; 1. a fige âroai; 2. a scote, a
desprende ce e infissn.
* REFIOURARE, T., refl^arare; a
;5ffMrâ ^rosi, de a dtSu'a 6ra.
* REPINGERE, refinai ai rej?«îei
refinsu, (si refidu^, t., refiagrertf; a^
finge firosi, a finge de a don'a 6ra.
* REFIRKARE,T., reflmars, ifirmâ
âroai, de a dou'a ora.
" REFLAGITABK, v., reBasltate, a
flagitâ, a recere cu persistentia.
* REPLANTE, v., reUans; oare refla:
ventwi reflanti navei nostra.
* REFIiARE, V., reflmre; 1. a yW sau
st^â 4ro9i; 2. ca mai desu inse, a flâ
sau suffld contra.
* REFLATIONE, s. f., raflatiaj ac-
ţiona de reflare.
* RBPIiATORID,-/orta, adj. s., re-
llans; Tedi 3i reflante.
*REFLATlT,-a, adj. part. b. d'in
reflare, reflatns : r^atuht ventiUui.
REFLECARE = reflicare, t., r«pU-
oare, marţrlnare; 1. a eummette, a suf-
fUcâ : reflecati-ve manicele, pulpanele
langeloru vestim^ite; 2. a cose pre mar-
gine anabuccata âepandia,depannara:
a rejlecâ stergariele; — vedi si refeeare,
awfflecare.—Oam.asiiffiecare'^Ktiin locu
de suppUcare, asia ai reflecare e in loca
de repleeare. M.
REFLECATIONS, s. f., replleatlo,
marţlnatlo, actioBe de re/Zecore.
BBPLECATU.-a , adj. part. s. d'in
reflecare, roplloatnBt narţlBatas.
REFLECATUBA, s. f., r«plfeati*t
acţiona de reflecare si effectu alin ace-
stei actione.
* REPLECTENTE, adj. part. preş.,
reflectens, care reflecte.
* REPIECTERE, refîeaai si reflessei,
reflessu, t., relleetere, (comp. si it. rl-
nettere, £r. r^fldeiilr); v,fUcte iDapoi,iQ
=y Google
RBF.
deretra, aintorce inderetru; 1. proprie :
cânele refkcie eoâ^a suA p&ntice; a re<
fleet^puănu captau; mai vertoau : m-
perfectele ludo refiedu radiele Ittminei;
hmin'a se repete dupo certe date si in
certe directioni; apele limpide reflecţii
irb'a, arborii, animaliie d'impregiaru ;
twmiea nu rejlede mai Une obiedele de
câtu «nu honu spedu; in ttnu verht* re-
fleanm aOionea se r^cte spre stAieetu
enatisi; firontea serena reflecte pacea suf-
ftettdm. 2. metaforice, a) in genere, a
intorce, îadiiptec&, amollii, etc.:nu vei
potS reflecte cerhif^a si prudimea acestui
wmt; a n reflecte metttea si ânim'a spre
totu ce are mai earu; si intr. fwCa mor'
&hIw fw reflecte de locu; h) in specie, a
intri in sene, a cogită matura : copUUi
mid reftedu pueinu; omului maturu e
datu a re/lecte; fora a reflecte nupt^emu
avi consdentia de diasele si faptele no-
sire; de acea-a si espressioni ca : con-
sdentia reflessa, mentea reflessa.
• BBFLESSIBILE, adj., (fr. rfifleil-
ble); care se pote reflectere.
• REFLESSIBILITATE, s. f., ffr.
rifl«xIblUt4; calitate de reflessibile.
• EEPLESSIPLOSE, adj., (fr. rfide-
xlflore), care are flori reflesse, intorse in
deretm, in afora.
• BEPLESSIONE, s. f.. reflexi«, (fr.
rjtexion); actione si facultate, cuma si
effectu allu actionei de reflectere : re-
flesdonea radieloru luminase, reflessiO'
nea olnecteloru de pre ripe in limpid'a
wtda a riului; insh-umente de refleasione
a honinei; mai vertosa : reflessionea o-
muUa maturu; fora reflessione in desertu
portămu mente; a face multe si mature
reflessioni asupr'a passului de facntu ;
reflessionea actionei espreasa prin verbu
asupr'a suinecttdm ensttsi.
• EEFLES8I VU,-o. adj., (fr. riflMlf);
aptu a reflectere, relativu Ia refUsau sau
la reflessione .poterea reflessiva a radie-
loru,aomuluicoffitatoriu;verbereflessive,
pronomine refUssive, etc, diffarite de :
verbele reciproce, etc, vedi si redprocu.
• REPLESSU,-a, adj. part. b., re-
flexBB, (it. rlflesso, fr. T^flâehl, reflet);
in 8. verbului reflectere; 1. ca part.: ima-
!/inile reflesse de unde mu de fpede; Iu-
B^F\
mttt'a reflessa de fadele lude «t poJite;
negaţie inăelungu si maturu reflesse;
afacepassireflessi; 2. ca snbst. m., re-
flessuiu Wminei de la aceste obiede; ve-
demu nu raitele astrtdui dUld, d numai
unu reflessu tdlu aeeUoru radie; unu re-
flessu aUu spîendârd mentei divine.
* REFLOSIBE,-esc«, v., reBoreseere)
a înflori ^rosî; vedi si rdnflorire.
* REFLUERB, reflusn si reflussd.
reflussu. y., si
* REPLUIRE, T-, refloere; a flue in
deretru; a flue preste ripe, a se verşi; a
flue la un locu : sângele mi reflue la
eapu; eandu meava se infla, fluvide re-
flwt; lumea reHue la aedlu locu.
* BEFLUSSU,-a, adj. part. s., ro-
llDxns, (comp. si fr. reflnx); in s. ver-
bului refluere; I. in genere : reflusstilu
totoru {^loru eurrenti; 2. in specie, des-
inflarea marei : flussidlu si reflusstău
oceanuUti.
* REFLTjn,-o, adj-, reSnas; care re-
flue : riuri reflue; marea reflua.
* REPOCILLABE , v., refocllUrc;
a fodllă ârosi, a revivifică : a refocSiă
pre langicUt cu efficad remedie.
» REPOClLLATU,-n, adj. part., reh-
elllatng.
* REPODEBE, refossi si refossd, re-
fossu, T., reftoderet a fode = sapi ^roai;
la antioi : a desgropă ârosi.
♦REPORMA, s. f., (fr. r*f«riii«); actio-
ne de reformare, dâro mai allessu effecta
alin acestei actioni, 1 . in genere: refontia
coZeiidanttîu», reforme politice, reforme
in legi, in institutioni, in invetiamentu;
reformele nu sunt innovaticnUe impru-
denţi de tota diu'a; reforme religiose, ai
absol. reform'a=reform'a religiosa d'in
secaMa XVI; 2. ia specie a) reduo-
tione, deminutione, impucinare, scăde-
re : a face mari reforme in spesele su-
perflue, in lussulu de misa n de vesti~
mente; b) mai vertosu, a) impiicinare de
fmetionari in genere, ^) 4ro in parte,
in miliţia^ «^ impucinare de calli, ce nu
mai sunt boni pentru armata; ^') impu-
cinare in numerulu .armatiloni prin li-
centiare si alte impregiurari; Y) impti-
cinare a officiariloru prin punere in di-
sponibilitate, fltc.
.yGooglc
BEF
907
* EEFORMABILE, adj., (fr. ritot-
nsble); oare se pote reformare.
" REPOEMANTE, adj. part. prea.,
rerornaiiBf care reforma.
* REFORMASE, v., refarmu-e, (fr.
reformer sirâformer); 1. d, formă ^tua,
d'tn noa : a reformă cetele de ca-maii ce
se dUsolsesse; armafa sparta se reformă
m data; 2. a acambâ, transforma, altera,
face altnlu : nemica nu se pote reformă i»
lumeforavoli'aprovidentie%;3. aecambă
fona'a, fora a acamb& essenti'a, si de
acî, a ammelîoră, imbonetati : nu po-
temu reformă noi lumea; a reformă si
correge datinele, diaciplin'a armatei; a
reformă invetiamentulu, a^inistr(^-
nea; a si reformă abitudinile , indina-
OonUe relle, earaderiulu; 4. cn sensnlu
de : a) in genere, a reformă = a mo-
dera, impucin^, sappreme : a reformă
spesele in tote câte sunt superflue; a si
reformă lussulu in vestimente.sumptulu
i» mâncare si beutura, b) in specie, in
miliţia, a dimitte, snppreme : a re-
formă ccMii, a reformă mai miMi ofd-
ciari.
*REFOBMATIONE, s. f., r«r«rmatto,
(fr. ritorniatloii); actione ie reformare:
reformaiionea ordinUoru armatei ; re-
formationea disciplinei, invetiamentului;
r^ormationea mai miătoru of^ăari;
absvL reformationea ^ ce s'a facutu in
religione in seclulu XVI.
*REPOEMATOEin,-«rta, adj. a.,
Mfornator, (£r. refornutear); care re-
formedia sau serve a reformare : refor-
matoriidu disciplinei; reformatorii lim-
bei; litteraturei; a se dă de r^ormatoriu
in tote; reformatorii usiorelii strica mai
midtu de câtu ammeltora.
* REFORMATn,-a, adj. part., re-
fvrHatig ; tote au reformate in terra, of-
ficiari reformaţi; abs. reformaţii, celli
ce se tina de reţomia religiosa d'in se-
clnlo XVI.
« REFOBMIDANTE, adj. part. preş.,
r«fornitdanB; care rf/ânmâa.
* REFORMIDARE, T., retomldarej
a fugf inderetru de formxdine,, a for-
midâ forte,a se pertundo de frica : are-
formidă ferrulu chirurgului; nu refor-
mtâu a retpunde la attacwHe wstre.
* REPORMIDATIONE, s. f., wtor-
mldatlo; actione de reformidare.
* KEFOETIPICAEE, v.,(fi-. reftrtl-
fler); a fortifică ârosi, d'in nou.
*REPORTIPIOATU,-o, adj. part.
d'in refortificare.
" REFOSSa,>a. adj. part, r«f*isDi,
in B. verbului refoâere.
* REPOTn,-a, adj. part., refotni; in
8. verbalui refovere.
* REPOVEEE, refovui, refovutu si
refotu, V., refoTere, a fovi, sau inoaldl
6rci|ii, Bi do acf, a recrea, revivi&ci, rein-
snmetf, etc; 1. proprie : a refove eor-
pulu ammortitu de frigu; a sirefovi po-
terile prin dulcdCa dimsi s% acMtrita-
tea aerului; 2. metaforice, a refovc scien-
tiele, artUe, sperantiele.
* REPRACTABE, v., intensivn d'in
refrangere, (comp. ai fr. râfraoter).
* REPRACTARIU,-a, adj.s.,refrafi-
tarfas, (fr r^nractalre); rebelle, nesup-
posu, resistente : militari refractari,
despre substantie, cari cn greu se potn
frânge, sfermă : metale refractariu,
petre refradarie.
* REPKACTIONE, s, f., (refracţi»,
fr. rrifraotlon); actione de refrangere :
appm'ut'a rffraetione aunuibastonu co-
fundaiu in apa; in apecie : refractionea
radieloru Uiminose; prin refractione se
descompune lumiWa si propice mmw-
nai'a varietate de colori in natura.
* REPRACTIVU,-a, adj., (refraetl-
ras, fr. r6fraetir), aptii a refrangere : ţ.
patere refractiva asupr c mninei.
* EEPKACTORIU,-«r«(i,adj. s., re-
fjrIngenB, (renractorlog, fi-. râfnetolT«);
care refrange sau serve a refrangere ;
linie refraetorie. ewha r^radoria.
* KEPBACTU.-fl, adj. part., refrae-
to§î refrantu : rt^iele refi'ade, bastonu ■
ce pare refraetu in ofa.
* REPKAGANTE, '',Jj. part. prea., re-
fra^ang; care refraga.
* REPRAOARE, v., refragarei oppos.
la suffragare. a rtfragă := a se oppooa
anui competitoria, a lucră contra ace-
stu-a : cumu pota refragă ceUui mm
bonu amim aîlu meu? in genere, a aa
oppane, a rasiste : prin tăcere refraga
toii la opinionea txw^a.
=y Google
908 REF.
* REFRAGATIONE, a. f., vatrAgar
tiOj actîone de refragare.
* REPRAGATORIU.-iono, adj. s.,
refragator; care refraga : opinionea tea
are midti refragatori.
• BEPRAGATU,-a, adj. part., refra-
gatas; in s. verbului refragare.
* REFBANGENTE = refringetUe ,
adj. part., refrlngen», (fr. rfrrliiirent),
care refrange : medie refringenii ; ca
snbBt. unu refrangente aUa radiei.
REFRANGENTIA=»-e/nw3enfia, s.
r., calitate, potere de refringente. «
REPRANGERE=re/>i«(7erc, (se con-
juga ca T. frângere), refrlngrerej 1. a
frânge âroaî : a refrange pane; 2. a
frânge inderetni : a refrange capulu;
3. in genere, & frânge in multe buccati,
a sfermă : unu bastonu eofundatu in apa
pare a se refrange; a refrange port'a;
metaforice : a refrange pre inimicu. po-
terile lui, a refrange comulu edloru po-
tenţi: i. in specie de lumina : raăiele
se refrangu; tote partite luminei nu se
refrangu in acellu-asi gradu.
BEFR ANTC = refranctu=refradu,
adj. part. d'in ref¥angere, refractus;
vedi si refradu.
REFBBCARE, v., reMoarei a frecă
itoA, de a dou'a âra, d'in nou; metaf.
a atfitiă, învenina d'in nou.
• REPBfîCATIONE, s. f., («frica-
tl«); actîone de refreeare.
REFRECATU.-a, adj. part, (refrloa-
tns); ârosi frecaiu.
BEFRENÂNTE, adj. part. prea., re-
ti*B»M, care refrSna.
REFRENARE, v., refrenare, (fr. re-
fr^aer); 1. proprie, a tin6 inderetru cu
fi'enele : a refrenă c(dlulu; 2. in genere
si metaforice, a opprf, impedicâ, repre-
me, etc. : a refrenă apele in furi'a lom
de versare; tnai nmlH se refrenâmupre
juni de catu se i attitiamu la gloria ;
a n refrenă cupiditatile ; — si , 3. cn
sensu de a tn/renâ, pune frenuie a dou'a
6ra; vedi si reinfrenare.
REFRENATIONK, s. f., refreaatio;
actione de refrenare.
REFRENATU,-<i, adj. pari, refreaa-
taa; in s, verbului.
• REPRIGERANTE, adj. part pros.,
REF. _____
refrigaraai, (fr. rifrlfffiraBt); care re-
frigera; in specie, ca s. m. reale, unu
refrigerante. a) vasu ce serve, mai ver-
tosn in deatillatione, Ia reftigeratu;
h) medicamentu, buccata de mâncare ce
refriga^a = recoresce.
* REFRIGERARE, v., refrlgerarej a
face ^roai frigida, a red âroai, si in gene-
re, a recf, a reoori; l.proprie : a refrigera
prea marea calare; a refrigera camerele,
dormitoride, ap'a. vinulu, pânea, huc-
eatele; 2. metaforice : a refrigera una
prea mare ardore, prea muUu eelu; a-
morea de inventione se refrigera si pere
ehiaru cu iotuiu;fervorea patriotica s^a
refrigerata si sfinsu <Aiaru in muUe
anime.
* REFRIGERATIONE, s. f.,rerrUe-
ratio, (fr. refrigeraţi on); actione dere-
frigerare.
* REFRIGERAT! VU,-a, adj., (fr. tt-
frlfţiratlf); vl^\xl% refrigerare; vedî ei
refrigeroioriu.
* REFRIGERATOBIU,-ftiria, adj. b.,
rcfrigerans, si refrigeraitrloB; care re-
frigera sau serve a refrigerare : potionx
refrigeratorie; ca s. m. reale, refrigera-
toriu. pl.-e, instmmentu, mediu de re~
frigerare : vasu, medicamentii, beutu-
ra, etc.
* REPEIGERATU,-a, adj. part., re-
frtgeratnB>
REFBIGEKE, v., (se conjuga ca v.
frigere), ittrns rttgere; a frige ârosi, a
dou'a ^ra : nu refrigeti carnea, eo nu
va fi hona; (comp. si fr. refrire).
* REFRIGERIU, pl.-fi. refrl?eria>;
rec6re, recorire, recire; metaf., recorire, ■
usiorare, mangaiare, etc.
* REPBIGESCENTE, adj. part. preş.,
rerrlgeBoensj care refrigesee: fervore re-
frigescente.
* REFRIGESCENTIA,8. f.,refrife-
scentla; stătu de refrigesceitUe : refri-
gescenti'a dororei, fervorei patriotice.
* BEFRIGESGERE, v., refrlgeseem;
a rec{, a se recf ^rosî; a scadâ, de-
pert, etc, 1. proprie : refrigesee tem-
pulu spre sera; 2. metaforice : refrige-
see ardorea imaginationei prin lentitU'
dinea pennei; refrigeseu si amorile ceUe
meii (O'denti.
=y Google
REP.
909
* BEPBINQENTE, refringere. «te.,-
yedi : re/rangente, refrangere, etc.
REFRONDIKE=re/r«»d»fe,-csctt, v.,
refIrODdesoere, a frondi sau infrondi
ârosi; vedî si reinfrondire.
BEFUOIRE , V., refBg«re, (comp. si
fr. ^ralr), 1. a fugi ârOBJ, de a dou'a 6ia.;
a repetf fug'a sea; 2. a fagi in deretrn,
inapoi, a lena fug'a, a dă doaolu, a se
retrage, etc. : infricandu-se de nu-
rnenUu inimoidm , ai noştri refugira;
refugiau de campaiu de hatalia; meta-
forice ; nu refugiti de eaîleabiOutci; re-
fuge de veri-ee labore, de veri^ce greutăţi;
3. in sensu pregnante, a fngf, a al-
lerg la cine-va saa la ceya spre scă-
pare, pentru adjutoriu si protectione :
eriminalii refugu la aUariu; la cine se
refugimu? oct refuginm ea la ^ngunAu
nostru portu de saMe.
BEPUGITU,-a, adj. part. d'io refu-
gire.
REPCGItl, pL-c, refugiu», (fr. refn-
ge); actione de refugwe, d^ro mai vei-
tosn, în eensu concreta de : locu dt re-
fu^re, \. proprie : capitanwlt* deporta
nactle, la cari dtcojiru (i avutu refugiu,
armata s'aru fi b(^u eu mai pueina
bărbăţia ; selbele dedera refugiu fuga-
rilor»; Bomănii eautara si aflara tatu
de a un'd refugiu in montii loru; 2. me-
tafome : portu si refugiu eră senattdu
romanu aUu totoru poporeloru; eell» mai
bonu refugiu pentru innocenti e con-
sâenti'a.
REFUGn,~a, s. pers., refagă; care
ftmbla cu fug'a, fagariu; care vr^ se
scape cufii^a; — si ca adj., refigng,
care re/uge, in largulu si intregulu sensa
alin verbului refugira : refuge unde.
•REFULGENTE, adj. part. preş.,
refdlgenai (fr. refulgent); care reftdge :
arme refdgenti.
* REFULGENTIA, s. f, refalgeitU;
calitate de r^tdgente : refvigenti'a ar-
tneloru.
* REFULGERE, refulsi si refidsei,
r^ulau, T-, refalf ere; a ftdge inapoi, a
fvige ârosi, a fuige de repetite ori, si de
acf a respande fidgâre, a d& fulgore;
1. proprie : refulgu steleUe, reftdgu nue-
rii de radi^ sordui; reftdgu armele
I metallice la sore; refi^gu gemmele la lu-
mina; 2. metaforice : nomde seu refrAge
de glori'a propria si de glori'a strabo-
nihru.
• REPUNDENTE , adj. part. pres-,
refindem; care refunde; vedi si re/wi-
ditoriu, refusoriu.
* REFUNDERE, refunsi si refunsei,
refunsu si refusu, t., refandera, (comp.
si fr. refondre) ; a funde iu deretru, 6-
rosi, d'in nou, cu abundantia, preste mar-
gini, etc.; 1. proprie : refandeti lieidulu
in vasulu in care stă mat inainte; sto-
mactdu refunde cei se da prea mnâiu;
a refunde formele ce nu au wstf» 5*1»
tgparie; sorele refunde neuea si glad'a;
a refunde sangde e^atianUoru ; 2. me-
taforice, a) a respinge : seopellele re-
fundu undele cu fitria; b) a dă cu abun-
dantia, a rerersă : sSnidu pamenttdui
refunde ce depunemu in ellu; c) in gene-
re, s tornă, face de a dou'a ora, d'tn
nou : a refunde una opera, una poema,
unu diseursu, unu planu, et«.
* BEPUNDITORID,-(ma , adj. s.,
refnndeiiB, rerasorlas; care r^unde sau
serve a refundere; vedi si r^undente,
refusoriu.
" REP[JN8D,-a, adj. part., refams.
• REPUSABILE, adj., (fr. refnBaUe);
care se pote refusare; vedi si reeuse^Ue.
* REFUSARE, v., (fr. refiiaer), re-
cosnre, repndlare ; negare, delegare;
a respinge , a recusă, repudia, deneg& :
a refusă una cerere.
♦ EEFOSATU,-a, adj. part. d'in re-
fusare, (fr. retuti).
* REF0SIONE, s. f., refUilof acţiona
de refundere : refusione a licidului in
pristintdu vasu.
*REFnSORID'-3ona,adj.a.,reraiideis
refaserlDg; care refunde sau serTe la
refunsu ^ refusu sub 1.
• REPUS0,-o, l.adj. part. b. d'inrc-
fkndere : forme de liUererefuse,8angtAe
refusu; refustAu vinului in prvmtdu
vasu; 2. 8. m., r^usu, (fr. retas), d'in
refusare : reeusa, reousatione. denega-
tione, etc. : asufferi midte refuse la
eererHe seUe.
• REPDTABILB, adj., (fr. r*f«ta-
ble), care se pote refutare.
=y Google
910
BBG.
* BEFUTANTE, adj. part., reratans;
oare refuta; vedi si re^atoriu.
* BEFUTAEE, r., refnt»re,{fr.r6ni-
ter); 1. a respinge, a ae oppune, a nu
acceptă, a înlătură; 2. ia specie, a res-
pinge cu coventulu aseertionile caiva,
a contradice, a combate, a derimă ar-
gamentele adrers&riuki, etc. : a con-
firmă dissele nostre, refiitanâu alle ad-
veraariulm.
* BEFDTATIONM, a. f., refatxtio,
(fr. rtniUtlftB); actioBd de refutare; în
specie : refutationea face un'a d^in par-
UU unui diseursu judiciariu.
* BEPUTATOEIU.-i^rio. adj. a., «-
htetor si rchtatorlyg, (fr. râfutetenr);
care reftUa san serve la refutaiu : ar-
gumente refvttatorie.
*REPDTATU,-o,adi.part.,rerutatiis,
)D 8. verbulni.
* BEâALE, a4j., re^alU» (fr. rtjal,
si Tigaie); de rege , relativa la rege :
forma de gvAemiu regale; insemme re-
gali; domnia regale, nome regale, scep-
tru regale, principe regale, principi re-
godi; — ca de rege : veatimente regaii,
lussu regale, mese regali; omatu, cul^
regaîe; — ca subst. ojper80nale:Mt«(re-
gcUe, regcUii. membri ai familiei regelui
saa âmeni si afora d'ia familia, â6ro de-
Totati familiei regelui; b) reale, f. re-
jrale-a=âreptu allQ regelui de a percepe
certe venituri.
* EKGALISTU, a., (fr. rojmllBt» si
regaliste); partîsaau, favoritu allu rege
Iti», alia aystemei de guberniu regale.
* HEGALITATE, b. f., regnum, re-
gla potflBtas, (fr. rof ante) ; demnitate
de rege; in acesta senja inse mai bene ;
regcdu, pre candu form'a iregalitate, ca-
litote de regale, ar intri propria si in
&asi ca : regalitatea mesehru, omătu-
lui, munifitxHtieî, etc.
* BEGATU, s. m., regaam; demni-
tate de rege ; t^rr'a în care domnesce
anu rege.
BEQE, B. m., r -z, (it. re si rege, isp.
rtjy fr. rol); capn allu statuia, care rege
statnlu, 1. proprie : rege absoUUu, rege
tonstiUitionaie; ceUi mai mtdti regi sunt
aplecaţi la despostimu; regii terrdoru
Be aehmara m congreaat^ regde Perşi-
loru, regele Franeiei, regele Italiei;
2. metaforice, aj despre domnedieu: re-
gele cerului , regele universului; b) de-
spre dieii de prim'a ordine ai anticilom :
regele dieiloru si allu animiloru eră
Joue, regele infernului erâ FUitone;
c) si despre animali : leulu e regele a-
nimaiiloru; d) in genere, capu, capu sa-
premn, ca mai destinsa, etc. ; regi se
dicu cei avuţi, regii avuţiei; asia si : re-
gii negotiului; regii scientiei, regiipoe-
siei; regele oratoriloru; regele unui os-
petiu. unei adunări, e) rege = una d'in
celle patru figuie la joouln de cârti;
3. fem. e regina, in diversele însemnări
alle coventului rege, a) regina ^ con-
juge a regelui uuni stătu ; b) regina =
femina ce e ensasi investita cu potesta^
tea suprema : regin'a Angliei; in alta
seosu inse : regin'a Greciei; c) despre
dine : regin'a Junone; d) despre ani-
mali : acer'a e regin'a passerUoru; e) in
genere : regin'a unui bcUla, regin'a for-
moaeiiei, regin'a matroneloru, etc.
*BBGENEBABE, t. , regenerare,
(fr. r6g«n«rer); a genera ârosi, a nasce
^rosi; a regenera carnea; prin batteau
se regenera erestinulu; metoforice, a re-
formă, aammelior&taretjânerâ imu po-
por», una natione; a regenera sdentiele,
disâplin'a.
« BEGENERATIONE, a. f., regeae-
ratlo] actione de regenerare.
» BEGENEBATOBIU, -*o«a, rege-
nerana, (fr. r6gân6rat«Dr); care regene-
ra : regeneratoriulu limbei.
* BEGENEBATU,-a,adj.parL, reg«-
aeratas.
BEG£NTE, adj. part. preş. s., regens,
(fr. râgent);carere(}R, 1. in genere :ven-
turile regenţi, a^sulu navigationei; dupo
astrologi erau stelle regenţi dle fia-carm
annu; omul» regente iota economica a-
eestei case; 2. în specie; care rege, sau
are se rega statuia pentru unu tempu,
mai vertosu in tempulu minorennitatei
regelui : regentele, regentea IVanciei;
potu fi si mai muUi regenţi; in Serbfa
fwa trei regenii.
BEGENTIA, s. f., (fr. r^genee), ca-
litate de regente, ai in specie, gnberaa-
re a unui regente pgno la nuyorennita-
=y Google
tea regelui; tempoln c&tu tine calitatea
de regente : mai malti imparttt regen-
ii'a cti regMa mamma a minoretmelui.
fiEGEBE, ressi si ressti, resau si
redu z= reptu, (compara : diregere, di-
reaau, ăir^u, .e<c.), v., regere, (com-
pard si fr. râţrlr); a direge, a gubernă,
1. proprie : Domnedieu rege imiversulu;
gvbernatorii regu nacile eu gvheraacle;
regeti hene eolJwfti , frende calcului ;
2, metaforice, a direge , dereptă, admi-
nistra, etc.; a) in genere : domnulu casei
rege acesta cota ; invetiaiorii aunt de-
iori a sci rege ânimele copiUiloru; ratio-
nea rege affedele suffieiultâ omeneseu;
a rege operationUe unui beli»; a rege una
scola, unu institutu, una fabrica, una
bas&rica , unu ramu de servitie publice;
a rege finantiele; a rege teatrxdu eu mul-
ia intdligentia; a si rege cuUur'a agri-
ioru cu bonu metoda ; mai vertosu : a
rege ^atuiu, legionile, armafa; b) iu spe-
cie, a) ca tarminn da grammatica : unu
verbu pote rege mai muUe substantive ;
prqposUionile limhei grecesce regu trei
âOn casurOe acestei ItnAe; p) a pune pre
cellu ratecitu iu callea derâpt^ a eor-
rege, a iniereptâ.
* BEQEBEBE, regerui. regerutu; si
regessei, regestu, t., ngeren; a gere
inapoi, inderetni.
« BEQEBMmABE, v., res«rKli>r«j
a ga-mnâ ârosi, d'in nou.
* BEGERMINATIONE, s. f., regei-
Blnatlo; actione si effectu allu actioaei
de regerminare.
* BBQEBMlNATU.-o, adj. part., re-
(«rvlnata».
* BEGEEUTH,-.!, part. d'in regerere,
regestas.
BEGESGE, adT., reglej in moda re-
geseu.
BEGESCn,-a, adj., re^last de rege
allu regdui : palaiiu regescu, avare re-
gesea; dementVa regâsca.
* BEGESTU.-o, adj. part., d'in rege-
rere, reţestas; in s. verbului.
BEGIA, (pron. regia, 6to despre re-
gia vedi la regiu), a. f., bonornm adml-
nlstratio, (fr. rigle); proprie, ar Însem-
ni, ca si regalu, demnit^e de rege, e
inse appUcatu de regula ca iutellessula
S^ HI
de : administratione de bonuri sau re-
nituri ce se incredeutlâdia la pergons
Îndatorate a dă computu : a committe
cuiva regi'a unei auccessione, unei mo-
şia; mo^ date in regia; în specie sa
dica de venituri da alle statului sau alle
commuuei : fucrart pubUee făcute in re-
gia; căutarea salineloru se face in regia,
precumu e in regia si monopolulu sta-
tului asuprea tabacului.
* BEGIBILE, adj., rcglblUa; cares»
pote regere.
* BEGIGIDIU, pl.-e, (regloUion, fr.
riglolde); ocâdere de rege : regieidiulu
e condemnatu astadi de opinionea pu-
blica mai luminata.
* BEGICIDU,-», a., (regkida, fr.rd-
giolde, vedi si re^tctdiu); careocc^rej^i.
* BEGIFICn,-a, adj., regifloni; re-
gescu, maguificu, sumptuosu : regifieu
lussu, re^ee mese, regifice vestmtn^.
*BEaiPDQin, s. m., rcgtftiglnn;
proprie, fuga de rege saa de regi; ser-
batâre la anticii Bomani in 24 Februarin
in memori'a espulsionei regilor» d'in
Bom'a.
BEGIME, pi. regimine, rtglaan, {b.
r6grim«); actione de regere, cumu si
modu, procesau, mediu de regere, 1. in
genere : regimde eaiUloru, navUoru,
instiiuieloru de edueatione , eastioru de
sanetaie; in ratione resiide regimele
fientiei omenesd ; regime raţionale de
cultur'a agrUoru; regimele navei e datu
gubematoriului, asia si regimele casa
si familiei e datu tatălui; in saasu OOD-
cretu ; gubernaclulu e unu regime; frâne-
le suni regime p^itru calU; 2. in specie,
a) regula de vîâtia iu stătu de aanetate,
dâro si mai yertosu in ntatu de morba
sau tâma de morbu : regimele tmiroeta
totu ce e uiile vietiei si sanetcUei; unu
bonu regime se intende nu numm la
mâncare si la beutura, ei unu regime
completa are in vedere aerulu ca si ve-
stimentde, repuusalu ca si sommdu;
nu ti impune regime dif^cUe, cdlu mai
simplu e pote cella mai horn* regime ;
absolutu, pentru casu de morbu : a se
pune pre regine, a lassă regimele, fora
regime rigorosu nu folosescu medicamen-
tele; h) in gubemiola statului, forma,
=y Google
912
BBG.
Bystema de gubernare : regime despoticu,
regime constUuHonaie, regime liberale;
in sfera mai restrinse : regimele finan'
titde, bonu regime de ac^nistratiotu;
regitiule supremu cUlu armatei e allu
(u^iUui statului, ero offiâanloru ăupo
grada, stmt commtsse re^mtm de divi-
siom de armata, regimini deregimente,
regimini de companie; statulu are lipse
si de unu regtmepeniru selbe si domenie,
unu regime pentru saline; — in efer'a
juridica e : regime dotale, regime corn-
muntUe pentru căsătoriţi, regime hypo-
ihecariu pentru hypothece; c) in gram-
inatica,caBucQ depende delaunuverbu,
unu verbu pote ave regmini directe si
indirecte; relaiionea regiminUoru se es-
preme cu preposUioni sau eu flessioni;
in celle mai multe d'iu aceete insemoari
cn sensn concreta, regime := pereona
ce rege : regitoriu. diregetoriu, retio-
rw, regidatoriu. etc., sau lucru, ce da di-
rectione : regimde mersului unei mO'
chine,
KEOIMENTU, p1.-e, regimentara,
(it. reglmento, fr. răglnent); proprie,
camu in acelln-asi sensn ce are form'a
regime, applicata inse la ceva ressu, di-
ressu, condussa, commandatu de unu
regitoriu, capo, capitana, si ia specie la
unu corpu, sau dirisione dearmati, allu
cărora numera a Tariatu dupo tempuri
si locuri, d^ro care coprende mai multe
companie de pedestri sau de callari : re-
gimenUi de <xilarime, regimerUu de ve~
natori, regimentu de marginari; afica-
pitanu intr'unu regimentu.
BEIQINA, 8. S; reglQtj vedi rege.
* KEGIONALE, regloDalIa, si
* BEGIONABIU,-», adj. s., (fr. ri-
KlftBUtre); relativu la una regume:
dima regionaria, producte regionarie;
ăiregutori regionari, synodu regionale.
* REGIONE, 8. f., regi», (fr. rif I«b),
d'in regere; 1. proprie, directione in una
parte, dimcnsione, linia : a nu se abbate
Sin reponea sea, d'in regionea cdiei
.mare st bătuta; seWa se intende cu ca-
fenea de morUi in regionea marelui flu-
viu; mai vertosu in espressionile : in re-
pioneo, (fin regionea, cu sensurile : a) in
dirwtiOBe sau d'in directione derepta;
ţi) in partea sau de partea oppusa, cbiiru
in facia, facia iu facia : nu pote fi eclipse
in luna, deco aceaia-a nu sta in regio-
nea sorelui; Unisle a doue pagine typa-
rite se punu si stau in regume sau d'in
regione eeUe d'in una pagina cu celle-
d'in pagin'a oppusa; 2. metaforice, a}re-
gione = linia ce marginesce vederea,
linia de vedere, limite in genere : re-
gionile terrei marginescu si glorCa no-
melui teu; abia se tine in regionile eo*
venien^; b) re(7ume=part« de cera sau
de lume : regionea septentrionale se op-
pune la regionea meridionale; c) regione
^ parte de ceru sau de pamentu inde-
terminata , a) in genere : locu de stabi-
lire in regione salubre; regione fertile,
deşerta, sterpo; in regionea portiloruee-
tatei ; multe si vaste regtoni aUe terrei
sunt inco inctUte, si cantate de popore
inco seJbatice; P) in specie , parte in-
determinata a unei târra : tinutu, co-
preasQ, etc. : in regionile iîtmaniei de
longa JDanubiu; in regionile acellei-asi
ierre despre monte; chiara si parte a
unui agru, a unei cetate : regionile co-
pittdei Bomaniei de a stang'a riului;
f) in sensu mai ideale, repîone^sfera,
cercu, dominiu, coprensu, etc. : in regio-
nUe specidationUoru intdte ; a deseende
d'in htminosele regtoni alle notionei si
imaginationsi in nuerosde regioni aUe
reeditatei.
• REaiTORIU,-A)nfi, adj. s., reeUr,
regent, (compara it. regltore^ fr. cigli-
Henr); care rege, direge, administra etc.;
in specie, cellu cui e incredeutiata una
re^-.regitorialu domenidoru mai mtA-
toru proprietari.
• BEQISTEABE, v.. (fr. rofl»trer),
ce trece in registru; vedi si inregistrto'e.
• REGISTRATORII ,-iorta, adj. 8.,
(fr. rtiglst rateur); care re^isfra , trece
in registru.
•BEGISTRATUri, adj. part., d'in
regibtrare.
• REGISTRATURA, a. f.,(it. regls-
tratnra); actione de a regisfrare , d6to
mai allessu effectn allu acestei aotione,
cumu si offîciu allu registratoriului.
• REGISTRU, pl,-e, (fr. registre, it.
regUtra), acta, iiublloB tabRln; libru in
=y Google
care a« treca actele de tota diu'a : a
trece m rg^ittm aetutu integru sau nu-
mai tn reatmqdu; registru de intrare ai
de essire! in genere, registru = lista,
catalogn, etc.
• REGItJ.-d, adj., i-eglnBî relativu la
rege, regesc», \. ţroptie : potestdte re-
gia, insannie regie, dttmnia regia, de-
repturi regie, funda regrU; prerogativa
regia; — ca sa bst. reţeta, subinteltegandu:
a) casa, regia = casa regesca; palatin,
castellu, cnrte, si de acf, familia re-
gisca, omeaii regelui, curtea, cas'a lui;
b) orbe, cetate , regia = residentia, ca-
pitale; c) regia = basilica, templu, co-
Inmoata a nnni editiciu monumentale;
2. metaforice, de rege, magnifica, splen-
diAn, distinsn, etc., însemnări ce con-
vină mai bene formei rc^aîe: starea re-
gia, averi regii, ^sauregiu, vieturegiu,
vestimenio regie, ospetiu regiu.
• EEQtA, 8. f., vedi regula.
« BEGLUrm'ABE, V., re^Iitlnare;
a glutinâ jko^, d'in non ; metaforice :
owele fracte au se se regJutine în cur-
rendu.
* BEGNANTE, adj. part., re^nans,
(comp. si fr. razant); care regna in
actn : prmâpii astadi regnanti; regele
regnante essereita poterea sea de rege.
«BEGKABE, v.,reKHare, (fr. r6-
gner) ; B av6 regnul», a fi rege, a rege;
I. in specie : a regnă pre muUe terre,
pre multe si varie popore; una massima
favorita asia ăissiloru constOittionaUsti
diee : regele regna, «» guberna; regele
regnă peno îa adumee betranetic; 2. in
genere, prin estensione, a domnf, a do-
mină , a dispune cn deplena potere, a
fi domnu, etc. : lui Cicerone se impută a
desea eo regnă injttăeeaiorie; mnUid'in
eetti ce nu p^ria tiMneJe d^ regii regna
in f<^a pn aitU prin eloeentia, prin
avere, prin virtuâi^ ft^igiilăisi anmor-
tirea regna in tote ; paihetieuht regna
abxHutu m ^ocentia; legeai- nu capri~
ctttld, aa regne in societatea omeneaea;
a regnâ pre ănimele, pre mentila alto-
ru-a; in cas'a sea fia-care regna,
* BEGNATOBIU,-'«Ta, adj. s., reg-
natan care regna : domnltoria, rege in
actn, potente, etc.
REG. _ 913
•BEGNATU,-oradj. part. s. d'in
regnare.
" REGNIOOLABE, adj., relativa la
rcgnicdli.
* BEGNICOLU,-a, s., reţiIcoU, lo-
cuitoriu alin uoni regna.
* BEGKU, pl.-e, regniiin, (fr. rbgne);
1. demnitate, potestate de rege, dom-
nia, etc; a) în specie: regnulu cojf
centra poterea publica in manele unui-a
singuru; regnulu celtoru d'in urma trei
domnitori ai terrei; b) in genere, dom-
nia, potere, dominatione, directione,
prepotentia, etc. : regnulu egoismului;
in cas'asea arefia-care regnulu; 2.,mB-
taforice , a) t^rra pre care domnesce ci-
ne-va : vastulu regnu dlîu Russiei; si in
sensu ideale : cas'a sea e pentru fia-
care regnulu seu; regnulu marei; de
acf, b) t-c^»«=dominia, coprensu, clas-
se, etc.; naturcdistii aămittu trei regne
de fientie; regnulu animale e unulu d'in
aceste trei regne,
* SEGBEDERE, regressi si regres-
sei, regressu, t., regredl; a grade, passf
Înapoi, inderetrn, a d& înapoi, a merge
inderetru, a se retrage; 1. proprie:
cine nu progrede, regrede; e rosinosu
a regrede de frica ^in eâmptUu del^p-
ta; 2. metaforice : dupo acesta digres-
sione, se regredemu la stâneefulu âes-
baterei.
« SEGREDIKNTE, adj. part., regre-
dleuBi care regrede.
* BEGBE9SI0NE, s. f., re^resslo,
(fr. rdgresHloa); actione de regredere,
in speiJie : figura de st^lu, prin care
coventele ce compunu ana frase, viau
in frasea nrmatoria in ordine inversa.
* BBGRESSIVD.-a, adj., (fr. rfigres-
Btf) ; applecatu a regredere , care re-
grede : dupo mişcarea progressiva StM-
cede aU'aregressiva;s^gi8mu regres-
aiva.
* BEaRE8SU,-o, adj. part. s., re-
gressoi : progresstdu si regreesulu stei-
leloru erranti; regressulu armatei se
fece in ordine; aftin regressu, a â& in
deretru, a seadâ, etc.
BEGULA, s. f., regala, (it. regola,
iap. rejU, port. regra, fr, reglej— d'in
refere); ce serve a rege, direge, direfdă,
58
=y Google
914
REO.
81 a Dome : 1. iaatrumentu de a trage
sau duet liaie deropte, lioia, io scestu
senau si scurtatn regla, (reu rigla) :
regula de lemnu , de metallu, ds ferru;
fora regula nu ptiti trage UtUe der^e;
leuati reguVa in tnâna si pIutxAtiZu in
eMa, si trageţi linie; regula dep^ariu,
de lemnariu, de murariu; 2. in genere,
ăereptariu : peipendiclu, acia, scandu-
rella derepta, etc. : a lucră si poli pS-
tr'a dupo regula; a plantă arbori, bate
pari cu reguVa ; regiUa de proporitone,
regula de calculu; 3. m&i vertosn in
Bensu ideale : norma, lege, principiu,
ordine, metodo, totu ce serve a direge
actioaile , cn intelleasu forte intensu ai
variatu ; regula de portare, , regtd'a vie'
tiei noatre omertesei; regul'a administra-
tionei puJtlice si private; a nu se de-
porta de regtd'a ce si a facutu dntva;
legea e regula : regulele justiţiei, ad-
tmnistrationei, scolei, armatei; regiUele
unui syllogismu, unei definitione bona;
regulele acientieloru esperimentali; inin-
vetiamentu sunt de c^servatu regule pre-
cise; regule grammaticali ; reguVa fora
essempU si applecare practica n'are va-
lore; operele de imaginatione au regu'
Jele selle -. regulele comediei, tragediei; tra-
gedia in regula; regulele midUpUcatio-
nei; compute in regida; regtd'a unei eor-
poratione rdigiosa; reguVa liturgiei^u e
regula fora esceptione; regula generale;
partictdaria; — mai alleasu , mesura ,
ordine, bona ordine : a trai in regtda,
fora regula; a martcâ, bee fora neci una
regula; — in multe casări coventaln
dâre pote leoă, dupo celle alte coTente
cu cari se conatrue, si aensa rea : be-
tivu in regula, unu tniatiUt in tota re-
gul'a, etc., analoge cu : misdlu cumu
secc^.
« REGULAMENTAEIU,-». &^., (fr.
r^lenentslre); relatim la regulamentu:
disposUioni regtdatnentarie.
* REGULAMENTU, pl.-e, (fr. rigle-
nent); dispositio&e, care da regtda sau
regule, prin care se regvUMia, ce e de
facutu : regulamenttdu organicu aUu
terriloru române nu mai are in moft
parte valore; regulamentu pentru pditi'a
ţa^itaki; regulamente administrative,
^G^^
municipali; regulamente gentrtdi; re*
gulamentidu camerei, sencUului; alueră
dupo regulamentu, contra regulămentui
— actioDe de regaiare : regtUamentulu
computeloru, regulamenttdu inta-essi-
loru private. ■
* REGULANTE, adj. part. preş., re-
gnUiiB, (it. reţoUite); care regulSdia.
1 BEGULABE.-ediH, (d'in regula),
V., regaUre; «rdloRre; eompoiere, mo-
derttrl, etc, (it. regoUre, fr. râgler), a
face, lucră, dispune di^o regula, 1. in
sensulu ooventului regula de sub 1. si 2.
a trage linia derepta, a pune in linia
derepta , a direptâ : a regtda Itnide
de pari pentru ingradire; a regtdd car-
t'a pentru scrisau mttsiea; 2. in sen-
suln coventolui regula de sab 3., a
ordină, face ceva in regula si dupo
regula, a dispune si face cumu se cade
si se cere, a) in genere : a si regulă
vieti'a. negotide caaâ; proverbide regu-
ledia bene portarea omului in cdle mai
multe impregiurari ; a regtda mes'a.
celle necessarie la eaUatoria; a regtda
tote peniru ospetiu, pentru celebrarea
nuntii: m* te şeii regtda tu. si vrei se
regtdedi pre cUtii; aregtdâ curstdM unui
riu; a regulă pre dneva in speae, in
mâncare, in bwtura; a regtda conditio-
nile contractului, a regulă contractidu
ensusi; a regulă unu orologiu, una alta
machina; a regtda orologiulu seu lîiQio
meridianu, dupo altu orologiu; b) in spe-
cie : a) a regtda eomputde : a') a pune in
regtda; ^) a desface, licidă; ^} a regtda
pre cineva, are, intre alte sensuri, si in-
tellesulu de : a la pune la loenlu setji,
allu invetiă mente, a i d& peu'a meri-
tata, etc.
2 BEGULABE, adj., vedi regtdariu.
♦REGULAEIFLOEE, adj., (fr. rf-
gnUrlflore); care are ftm^ regviori.
* BEQULABIFOBME, adj., (fr. r4-
gDUrlf«rBe); caie are forma regulare,
* BEGULABISABE, t., (fr. r«vaU-
rlser); camu în acelln-asi sensn cu re*
gulare, si prin urmare acestu-a. este de
preferitu.
* BEGULARITATE, a. f., (fr. râgnls-
tlM, it. regolsrltă ai regvtaritate); ca-
litate de regiAariu : regtdarHatea mi$-
.yGooglc
corei siellelorui regularitatea flussului
ai re/lvssului mărei; regtdaritatea pro-
portionUoru fadei; regtUarUatm figa-
riloru geomeirice.
* BEaULAlUU si regulare, adj., re-
fHUrlSf (it. retrolue, fr. r^ţnller); coa-
forme rtgulei, si de aci, stabilitu, con-
stante, certu, nestiamatatu, etc., (redt
si regulaiu) : figura geometrica regula-
ria; ^/ramidi regularie ; regul<ma mi-
şcare a steUelorui venituri regularie;
verbe regularie, deelinatione regularia;
pvlsuregulariu,portarereguloha.t)reuii
regulari ai unei baserica.
* REGULATOBIU.-Wrio, adj. a., (fr.
rigulKttat); care reguledia sau serve a
regulare, 1. in genere : regulatoriubt
disciplinei naUonale; pr^vtregulatoriu
€dlu mercatului; 2. ua b. m. reale, unu
reffulaioriu, pl--e, ce serve a regtUa; si
ia specie, apparatu destinatu a reguid
misoarila unei macliine : regulatoriu de
maehina de vapori, reguia&>riulu unui
orologiu de pariete.
* B£GULATU,-a, a^j. part., ordln»-
tna, eertni, moderatasi nudestns, (com-
para it. T«gaUto, fr. tig\6)t cu inteUes-
sulu largn si variatu ce amu indicatn
la formele : reguia, 1 reguka-e; \. in
aensula coventolui regala de sub 1. si 2.:
pari reguîati, cAoria regulata pentru
scrissu mustea; 2, d6ro mai vertoan in
sensulu coventuloi regtda de sub 3.,
a) in genere : negotie regulate, irUeressi
bene regtdate; a duce vietia neregulata;
portare regulata, processe regulate; o-
rologiu regvik^; b) in specie, constante,
determinata, certu, stabilitu : nemica
mai regul<^u de c&tu miacariU corpwri-
hru ceresd; ptdsu neregulatu; venUu
neregulatu; preutii regulaţi ai unei bo'
serice; remunerări» reguiaiu; freeenta-
iione neregtdata la scola.
* R£âULU, si regellu, a. m.. ref alai,
(fr, raţiile); 1. dsminntivn d'io rege,
2. metaforice, a) Slin de rege; b) nna ţaa-
Berella; e) specia de nan metallu, annt,
ca rege alin metallelorn.
BEGUSTABE, T., re^gtarej a gustă
^rrai, a gustă de mai multe ori.
tt BEIECEKB, reiecui, reiecutu si
reieifu, r., rejicere, a Jaee, an\iac& in-
BEO 815
apoi , inderetru , a lapedi. Badecia'a
Torbeloru : reieetcAile, reiectcmiu. re-
iectare, reiectatione, râectione, reieetu.
«HEIEOTABILE, adj., (fr. rejete-
ble); care se pote reteetta^e.
« BEIECTANIU,-a,adj.,r«jeetuieuj
camu in acellu-asi sensn ca alin formei
reiectabUe.
* KElECTABB=rei¥)((Wfl, y., rejeo-
tare, (fr. Mjetar) ; intensiva d'io reie-
cere, a reieoe cu mare energia.
* BEIECTATIOSE, a. f., reJeflUtIei
actione de reieetare.
* REIECTATO-a, adj. part. d'in re-
iectare. r«Jeet«tmg.
* BEIECTIONE, s. f., rejeetlo; (fr.
rejeetlon); actione de reieeere, 1. in ge-
nere , a) proprie : reiediotua edloru
mâncate si beute; reieetione de sânge
muUu; h) metaforice : reiectiotiea arbi~
triloru, juratiioru, conditionUoru, pro-
misselom, 2. in apecie : reiedionea 3u~
didloru, ctmd/idatiloru propuşi; reiec-
tionea proprid etdpe pre aUii; prin re~
iedionea totoru candidatUoru propuşi
nu se mai pote face electione.
* RElBCT[J,-a, adj. part. a., rcjectm,
(compara si fr. rejet); armnoatn înapoi,
lapedatu : propo^Honi utUi reiede eu
mare despretiu; una lege reieda nu se
mai pote repune in desbatere la acea-asi
sessione; reiectulu sângelui pre gura;
reiedulu legei in mai multe sessioni.
* BElEC[JT[J,-a,adj.part., reje^ut,
in s. verbului reieeere.
" UEIMBABGABE, T., (fr. renbar-
qner), rnrsBS Ia naremliBpsnere^iatin-
barcâ 6roai; ca refl. a se reimbarcd ^
naveni tternai c«iiscendere = a se im^
barcă 6rosi; — mulţime de alte verbe
compuse deja cum sautmserecompUDU
apoi si cur';, care da,iriae9emiDi recom-
puse, de regula mai numai Însemnarea
de : erosi, de a dou'a ora, d'wnou, cnmu :
reimhracare, reîmpărţire , rdmpingere,
reimpla^e, reimportare. rdmpremere, re-
impreunare, reimpromutare, etc., si :
rdnaUiare, rdncaldare, rdncareare,
reincepere, reinehiauare , reinchidere,
reindouire, rdndopare, rdndreptare,
rdnfadosiare, rdnfientiare, reinflorire,
reinnodare, reinnegrire, reînnONtre, re-
>yGoog[c
916
BEL.
inspirare, retnstallare. reitistituere, re-
insuf^art, reinsuffUtire, reintegrare,
(pentru acesta d'in urma vedi si redin-
tegrare), reintrebare, reintroducere, re-
mpitore, reinvoeare, roitdtrire, ratUor-
eere. reintrare, ete.; de acea-a credemn
snperflan s -le deactia hi tirtîoH spe-
cii^, ei ne Tomu referi' peiUni elle la
acestu articlu.
'S^HSBnA.CĂSH, reititpartire , etc.,
vedi : rembarcare; si : rănaltiare, re-
incaleiare. etc., vedL.': reimbareca-e.
* B£IT£BABE, v., (fir. rfilUrer), i-
te»r^ a face si reEace ce a mai facutu,
a repetf; vedi ai simplulu Uerare; — de
ac[ si : s. f., reiieratione, {îr. reitera-
tlon), actioue de reiterare; adj., reîfe-
rati^,-<^ (fr. râlUritlf), care reitera;
parL sap. reiteratu.
* REITEBATIONE, etc, vedi reite-
rare.
« BEJECERE , r^edare, etc., vedi :
reieeere, reiectca-e, etc
* BELAMBEBE = rekm^re si re-
lampire, v., relambere) a Iambi ârosi :
a si relamifi mmtaeiele.
RELANGIBE, t., reUiiRsere! ilangl
sau langiâi cu totnlu, a & de tata seccatu,
saa storBu de potere, a amnioitf; 1. pro-
prie : ce fi au relangitu maniiie si pe-
tiorele ? 2. metaforice : rdangesce lumin'a
^âleloru; a inceputu a mai relangi fu-
riosvUt ventu; relangescu ânimele, ar-
doriie, precum» relangescu si dororiîe
acute:
BELABGIEE, v-, vedi lărgire.
BELASSAKTE, a^j. part. preş., re-
laxaaaj care relassa : medicamente re-
lassanti.
BELASSABE, r., 1. Itemn rellu-
q>ere, a lassâ itoii; 2. relaxare, (fr.
relielier), a lassÂ, largf, moUiă,etc., ^-
rosi» 1. prow»8 : pantieele se stringe si
se r^asa; rela^gioii ceva celle legature
prea.slrinse; arelassdcorelkle, braeiele,
fitnea, iici'a, Iadele; 2, metaforice, a des-
£ace, destende, molliă, largi, uaioii, re-
crea: d'in tempu in tempu se ne relas-
sămu mentile incordate in ddungu la
eogitar»,; a si relassa poterile , a si re-
lassa petiorde; a relassa ^in pretiu,
^in pnţânsioni, d'mdereptulu seu; ar-
ML.
dorea, selulu , amorea, passionea ae re-
lassa.
BELA3SATI0NE, b. f., relaxatlo,
(fr. relaxiofl si relâehement); actione de
relassare, si stătu produssn prin acesta
actione ; relassationea pariticdui; hra-
eiidui , nervUoru : relassaiionea menin
de mare si incordata lucrare.
BELASSATU,-a, adj. part. , relaxa-
tns, in 8. verbalul.
• BELATABE, v., (fr. relater); are-
ferf, report& ; a relată unu aetu in inven-
tariu, in registru; rehtati asttpr'a cestio-
nei a cui cereetewe s'a eommissu voue.
« EELATATU,-a, adj. part., d'in re-
latare,
• BELATIONB, s. f., wiaU», (fr. re-
utlan); actione de referire, enmn si
stata, effectn produssu prin acâsta ac-
tione; 1. in genere : relationeajuramen-
tulai, culpei, aecusationei; 2. ca mai desu
in specie; a) espunere, mai allessa es-
punere oficiale, soleime : celli inferiori
se dea relatione eeUoru superiori; rela-
tiorteeotra camere asupr'a stareţ generate
afinantitloru; si afora d'iii-8f«t*a]^blica
sau ofGciale , relatione ±: eepo^ione ,
esplicatione , namtione, eţam, ete. :
relationea causeloru ce esplie<k eveni-
mentele; relatione asupr'a siarei'de
culbtra a popordoru orientali; b) ra-
tione, reporta, legatara, referentia, com-
merciu, contactu, etc. : relationile es-
sistenH intre differitii termini ai 'unei
ecatione algebrica; rdationile conoepte-
loru intre sene, ti relationile acellant-asi
concepte cotra mentea subieduUfi cogita-
toriu; nu su intre noi relationi neci den-
midtia, neci de sânge; a av6 relationi
cu toţi ominiiceUi mai insemnati iii acea
cetate; relationi commereiali, relationi
amicali, rdiUioni iUiăte; nu pote, dini, fi
relatione intre aceste doue lucruri, dero
unu lucru ore-care pote fi in una rela-
tione sau si in mai muUe relatiâiU âu
unu altu lucru ore-eare d'in.Umieti luii
Domnedteu; a cgută se intre in.rtikt itm
cu cine-va; a rupetote reiatiofii^eutela
lumea. ' '
*BELATIVS, adv., nUUre; vădi
relativu.
• BELATIVITATE, s. L, (fr. rel«tt-
=y Google
Tiu); etata de re^tvN : r^ativitatea
fietUieloru finite oile îumei.
* BELATIVU,-fl, adj., relutlruB, (fr.
relatl^; eare se relata, sta in relatione,
{Yfiii felatione sub 2.) : instrumente
■ relative la agricultura-, c^e aispusu tu
peno acumu, nu păru relative la ce e in
cestione ; tote legile relative la organv-
sationea invetiatnentului ; pr<inoMine
relative; acestu coventu- d^nfrase e unu
relativu; proposUione relativa, judeeiu
relativa; mai vertosu ca oppos. la abso-
lutu : totu este relativu in lume, eine-
mica nu e absoltdu; ea tote aeeste-a
enuntiatele ce facemu nu su relative,
ci absolute in tata poterea coventului;
legile omenesâ nu potu pretendc a fi
absolute, ci numai relative la impre-
giurari; mărime relativa, avulVa rela-
tiva, ea si pauperMte relativa, bonetate
relativa; — ca adv., in form'a mase. re-
lativu, sau mai bene iu form'a relative
^ relfttlrfl : amini relative culţi, stătu
rdatipe civilisaiu; a vorbi relative, nu
absolute; relative cotra alţii, tu eati în
positione forte bona.
* BELATORIU,-Wria, adj. a., reU-
tor BÎ relatorina, (fr. reUtenr); care
relata sau serve lareIafH,-in specie, care
ofBeiale refere, sau reporta ; referente,
reportatorin; ca sensn mai esteusu, es-
ponitorju, narratorlu, etc.
* E&LATQ.-d, a(U. part. s., reUtus}
referitu, reportatu, etc.
BELAUAKE , v. , Iterun Urtre. (fr.
rclarer); ilauă 61091 : a laud ai relaud.
* EELBCTU,-a, adj. part, , relectns,
in s, verbului relegere : eartUe bone se
fia Iede si releele.
BELBGABE, t., 1. d'in legare, ll«are,
a) iterBiB Urare) a legă ârosi, de a doua
âra; b) rellţare, a legă in daretru, d'in
deretru, a)proprie ardegâ manule cui-
va la. spate; a si relegă perii, coâeîe im-
jiIeMtte; a relegă eom'acidlului; in spe-
cie, ca eapressione nautica; a legă la
ripa : a relegă Itmtrea, funea luntrei;
Ş) metaforice : mentea nu e relegata de
ceva esternu; 2. d'in legare, legare^ a tra-
mitte, ei, in specie cu ide'a acceasoria in
ren, aessiliâ, arruncă inessiliu, a> pro-
prie : a si relegă midierea la t&rra. Ia
monusteriu; a relegă pre eHUi măitmi-
mosi in inskle; a rdegâ bicele vite in
locu departaiu siforapaatiohe;Bri'tein-
nVa e relegata ia mâf^tKa «ottffMn^
tei; in specie, ca termînujuridieu, airit-
mitte in essiliuln eella mai usioni, 6Afe
consiste in depărtarea essiliiituliit deia
loculu seu si msrginirba Iui in altu I&efa
sub certe conditionî si p^tru'uuu certn
tempu : a relega la monaateriu; omeni
relegaţi, nu essUititi in acestu deserlu:
b) metaforice, a) in genere, a relegă ■=z
a depărta, reiece, reapinge,'ammfln& : a
rdegâ procesSulu la lerminu indifinitu;
a relegă veri-ce amhUwne; a relegă bel-
lulu d'in annu in arinu; h) in specie,
â) cu indicarea scopului, obiectului la
care se relega ceva : a relegă acesta
scientia intre oelle inutili; a relegă ad-
p'apre altulu; ^') a legă prin testamentu :
a relegă dote nepotiloru
KBLEGATIONE, s. f., 1. d'in rele-
gare sub. l.,actionede relegare, rellţa-
tio : relegationea manulofa la Spate;
2. d'in relegare sub 2., relegatl«, depăr-
tare, Bi in specie, easiliare, cea mai u-
siora forma de essiliare.
EELEGATU,-a, adj. part. s., 1. d'in
relegare eub 1., rellgatoBi 2. d'in rele-
gare sub 2., rele^atus.
* BELEGENTE, adj. part. ^rba., re*
legens; care relege.
* £EL£G£BB, reUssi si reUssa, re-
lessu, sireleetu, v., releirer^Cfrl rMIre);
1. Acollege 4r(ffiî, areeollege; 2. a peretifre,
străbate ârosi : a relege ta-rile âî imrile;
3. ca mai desu, a străbate, pei^treoe ca
leetur'a, sau , a lege de a dou'a tea, ori
de mai multe ori acea-asi carte .* a lege
si relege eartile classice. fMetOrii ctaa-
5tet ,- reUgundu loeulu din testu t^ara
ea Vinie^ssesse reu; in sensu mai es-
teneu, a retracta, a pune si 6to pune
m&n'a pre una lucru, a'repetf cn Torb'a
sau cu mentea : a »i rdege tote eette pă-
ţite in hene sau in reu.
« BELBNTISE, t., releateseere ; a
deveni 6tosi leniu, a ammorti ârosi.
* BELEKTESCEBE, v., r^nt^bcere;
Tedi releniire.
* BELESSn,-a, adj. part., relMtnSf
in B. verbului relegere.
=y Google
S18
BEI.
BELEHABE = relevare, reluare. T.,
rel«TBr« , (fr. relerer); a îeud sau leva
Arosi d'in doq, 1. a redic& ^rosi : a si re-
leva eorpulude diosu; metaforice : a re-
levăcapulu, &Uu&cora^\i;arelevăaplen-
iorea, formoseti'a; mâ vertosn a pune in
redere : a releva honde si rellele unui
âerîpiu; părtiie de reîevatu i» aeestu ta-
kOu depictara; 2. a UBÎor& ârosi : a r' !e-
i>(i«arcin'o,Ia6o»'ea; metaforice, autioră
de unu rea, a scapă, si in genere, a mai-
lii, allioă, indnlcf, imblandf, recre&, etc:
omenii, beendu apa rece, credu co se re''
leva de morhu; a si relevă setea, stoma-
mIh, fimtea; 3. a lena inderetni, înapoi
ce a data : de eene releuati ce de bona
voUa ne ati ăaiu ?
BELEUATIONE = rdevatitione , s.
f., releratio, actîone de releuare sau re-
levare : relevationea sarcinsi, retdui,
morbultâ.
BEIiEUATU = relevata, relaaiura,
adj. part, releratog, in 6. verbului.
BELEVARE, etc, vedi releuare.etc.
BELEŢITT, pl.-e, emlnens tfpns, e-
nlneotla, (fir. reltef, it. relero si rllle-
ro); actione, i6ro mai vertosu efTectu de
ase relevă. c6\iCQ sereleva, seredicain
snsu, resare, siinspecie despre sapature,
BCnlpture, etc. : figurele de pre templa
săpate in releviu: relemtdu figurehru.
* EELTCA, fi. f. , vedi rdicu.
* BELICANTE, adj., part. preş., re-
llqBsns, care reliea, vedi si reliatioriu.
* BELICABE, V., rellqiiâcl si relt-
qnu-ej a mai remanâ, in specie, a mai
reman^ detorin, a mai av^ se dea una
parte d'in detorla : tmpromutatuîu de
care tu mi eşti responditoHu a relicatu
mai mtilia de câtu a solutu,
*BELICARIU,-a,adj.8.,(fr.rellqual-
r«); relativa la reliea ; ca 8. m. reale,
seeriu de rdice de santi, vedi si re-
lidariu.
» BELICATIONE, b. f., nlioatlo;
aetione de relieare, d^ro mai vertosu ,
resultatu allo acestei aetione, remasu,
reatu : râÂctUonea actoriei, si in gene-
re : reUecAionea tempului. vietiei.
* BELICATORni,-iofw, adj. s.,r -
llqnator, care reliea : relicatori d^in
annii precedenţi; vedi si relicante.
• BEL.
• BELICATn.-a, adj. part. a., rell-
qiiatiia, (fr. reltqnit); in s. verbului re-
lieare; subst. relieattdu d'in annii pre-
cedenţi.
• RELICEBE = relincere,- rdissi si
relissei. relissu si relidu, v.,r«Uiqn«reţ
alasB&inapoi, inderetru, în urma, alas-'
să la unu locu dre-care, a lassă se treca,
a neglege.
• BELICIA, 8. f., mai vertosn in pi.
reUâe, reliqnlae, (d'in relieere); remasu,
remasîtia, restu, 1. în genere: rdidele
unei nave sparte, unui poporu de multu
peritu; relieiele armatei infranta; 2. in
specie, a) ce remane de Ia m^sa dnpo
mâncare; b) ce remane d'in cadaveru;
e) c^averula ensosi allu unui mortu;
d) mai vertosn, corpulu sau parte de
corpa a nnui aantu dupo morte : sanie
relieie ; e) metaforice : relidele anticei
Roma, pristinei nostre gloria.
• BELICIABItJ,-a, adj. s., relativa
Ia relicia; vedi si relieariu.
• BELICINU,-», adj., r6UolnnB,{d'in
relieere); lassata în deretrn, si in specie
incurbatu în deretrn, contractatu, incre-
titu : fronti relicine,
• EELICTIONE, s. f., rellctlo, (d'in
relieere); actione de relieere : rdicUonea
si proditionea capului vostru.
*REI,rCTU,-a, adj. part.. relIotnBi re-
masu in deretru, lassata în deretru, pa-
raasîtu, etc. : amicii relidi inwma; sum-
meU relicte inco nedesfaeute; socPa si
copillii lui relicti in completa miseria;
relictu dHn summ'a de desfacutu.
*KELICU,-a, adj. s,.rellquii8, (d'inre-
Ueere); ce a remasu sau remane^ sabat,
restu.
• RELiaiONE, 3. f., rellgio, (it. re-
llţione, isp. reliflon, fr. rellţion; —
probabile d'in relegere); 1. temere si a-
more de Domnedîeu, fervore cu care se
adora fientj'a suprema, gi a nome, at&tu
sentimentulu intîmu c&tn si manifesta-
tionea prin practic'a cultului, sî in ge-
nere, natur'a cultului si a credentîeî :
relîgionea sta in reconnosctrea si a-
dorationea unei fîentie supreme; reli-
ţ/i3<.e ■■ aturale, religione posilira, re-
velată; rdigionea orthodoxa, calholica,
protestante; a ave una religione, differitu
=y Google
REK.
9I«
ie: a fi de una reUgione ; nu e poporu
fora nligione; cu religione, eu ferbente
reliffiffne.mprofundusentimentuderdi-
ffione; omu fora neeiuna reHgione; 2, me-
taforiee, a) subiective, acrupnlu religioşii,
sernpulu de conscientia, t^ma religiosa,
frica de peccatu, etc. : a si face ă'in ceva
tma religione, unu punetu de religione;
ftrmentatu in eogitu de religionea fap~
tei ee avea aeeommitta; religionea jiura-
meniului; si afora de sfer'a reJt^'one» :
consoîeQtiositats, angore de eogitu, pane*
tnalitate, accaratetia : a n iw^^eni sar-
anele, eommissionile, offtăek, lacndu
eu eea mai mare religione; b) obiective,
demnitatea, maiestatea, santitatea im-
maneote a unni obiectu divinii sau reli-
giosD : religionea temţUeloru, baseriee-
foru, vaseloru sacre, imaginiloru santi'
loru; religionea altarii^i, mortnenfe-
loru.
* RELiaiONABIU,-a, adj-, (fr. rrtl-
ţtotinalie), relativu la rdigione; in spe-
cie cellti ce ae tine cu alţii de una reli-
gione; vedi ei eorreligionariu.
* RELIGIOSITATE, s. f. reiiffloBltaa,
(fr. rellKloBlt^); calitate, aentimeatude
rdigiosu : a luerâ cu religiositcde; a jtt-
dieă si conăemnâ numai eu mare reli-
giosiMe; religiotUatea deforiei, jura-
menMm, credei^ei jurata.
« RELIQIOSU,-a, adj., rellflMus,
(fr. rellglanx); plena de rdigione, 1. in
sensuln coventului religioneA.fi sub \. :
omini forte religioşi; femin^ mrit mai
religioae de eâtu barhaiii; se da mor-
menteloru respedu reUgioau; idee reU-
giose, sentimentu religioau; serbatori
religiose, cwIAi rdigiosu; 2. in sensnlu
coventalui rdigione de snb 2., a) su-
biective : terrani religioşi; ee religtose
mulieri in toţi pasrii ce faeu! ement re-
ligioşi in iote faptele s% negotiele loru;
fnarturureligiosu,judicireligiosi, măie-
stri rdigiosi; b) obiective : templu reli-
gioau, vase religiose, selba anttca si re-
ligiosa, altarie religiose, carie rdigiosa,
imagine religiosa.
* RELINCERE, v., vedi reUcere.
BELTMOBRE, v., Itemn llnfsre; a
linge ârosi, de a dou'a dra, de mai mul-
te ori.
RELIPIRE,-fiSM, r., Itersn Uisre,
«Kf intlurAj a Jjpi 6Km, de a don'atfn,
d'in nou.
* BELIS8n,-a, adj. part, relletui io
s. verbaloi rdvxre.
BEIiOCABB,T.,r«loeu>e;aIocâ4rMi:
a rdoed easeie, graăin'a la aeâ-asi to-
cători.
* RELOCEBE, relocui. rdoaOu, v.,
reloqil) 1. a loee = vorU ârosi, 2. a
loee = vorfri contra, a reaponde, a oon-
tradice.
BELUCEKE si rehtcire,-eteu, t>, »-
Ueer* si relnmimre; 1. a lum 4rosi, •
ineepe ârosi a lud; 2. a luet indertini,
a redde lucea, lumin'a.
REU]CTĂSE=ireluptm'e,j.,rtlmtU-
ri) a luctâ contra, a resiste : r^atantU.
draamii mtttaforice : reluctante pudort
appetitului bruiale.
«BELUDERE, v., rela4«re; a res-
pundd cu jocu Ia jocn.
BELUMINAB£ , v., relumioar» ţ a
huninâ ârosi ; metaforice : a rdummâ
orbH.
REMAUINABE, v.,/ltera» nolere;
a macină ârosi, de a dou'a (ira.
BEU&CBIBE,-esCH, v., remureise-
r«;amaeH, âeveflîârosimacrti,-si traoa.
a face 4ro3i macru.
«REMALEDICERE, v.,(8e conjugaca
v. âieere) remled leereţ a nuledice ârosi^
* BEMANABE, v., reMauare; Xmană
inderetm.
« BEllANGIFARE, v., remanelparef
a manăpâ 6iosi, si : a manâpâ indere-
tm, in apoi.
« BEMANDABE, v., reHÂ*«*ref a
mandâ âron.
REHAKEBE, remasi ai rmtaaei, re-'
masu si r&namu, v., remaDer«, perma-
aerej manerej restau, rellaqul, aiiper-
esBe; saperare, TlneerS) c*BTiaa«r«f
eertare^ (ît. rlnanerc, isp. port. remaae-
eerj prov. remaneri remainer) renaa-
dre, remanre); a mani inapoi, indeze-
tru; 1. proprie: a) in genere : toH au
trecutu, toii au pleeatu, h-o noi amu re-
maeu loeuiui; loti elevii fura promoH,
numai voi remaseti in aeea-asi dasse ;
toţi essu d'in casa, numai eu remanu in
Cftta; precandn eu inaintassem departe
=y Google
020
BEM.
copUiulu remaae; noi plee^nu, voi reata-
notii ăuceti-ve roi, eo noi remcmemu aiâ;
cui place ocf. ae remăna; forte deBU in
formele de despărţire : remaneti sane-
tosi, si ae ne reveăemu aanetosi; remâni
mamma, saneiosa: remâni, tăia, sane-
tosu: remaneti, fraţi saneton; reiMone^,
casa si gradina $i voi tote locurile, cari
atifostu leganulucopillarieimeUe, rema-
neti tote aanetoae; remâni cu Bomne-
dieu, (it. rlmutl ««n Dls); a diee fia-
eorut-a unu remâni aanetosu; nu laa-
sati ae r&nana de turma ouile fetate;
mai multe carra remasaaae de cell»-alie;
nu sau cumu ae face co anrn remasu de
soai de. caile, co amu remasu de a ple-
ca eu acea l>ona dilegentia; — &desea
-en pleoDaBinu : in dereiru, inapoi. cumu :
a remane in deretru de toţi ; elUi pleca
inainte, eu remânu înapoi; celU ee ap-
puea iruiinte, nu se uita si nu vedu pre
ceUi ce remânu inapoi; — b) in Boeeie,
a mane durabile, a stă, seda, dură, per-
manâ, etc. : remasetim iota noptea in
mediloculu desertului: remanemu in cea
ee amu appueatu de la ■strdboni; de aci
remaae diuin'a connoseuta; de ad re-
mâne vorh'a popiAaria, proverbiulu; nu
remânepetra pre pHra, nu rmtâne maca-
riu urma d'in ceMtrea cetate; de atunci
a remasu se ae diea acâsta vofbai veâeti
SB nu remăna maade; a remosw stare
msarede la acesiu omu; nâue nnremâne
nemica d**» starea lui; ranaaera eopUli
mici dupo mSrtea lai; eem mnmrăbile
rtmâne in memori'a postsriloru; nu re-
mânu in mente atăte detalie; eu remânu
neatramutatu in aUe malle, in reaolutio-
nile melle , in ce am dissu si promiisu ;
dupo mene nu sâu atmu veU rţuane ;
cumu remâfte luerulu cu mem, cu copU-
Iii md, euinteressUfi meUe?(viii situai
la valle) ; 2. metaforice, a) în genere, &
dflvenf ei 6, a adjunge iu udu etatu, a se
afli, etc., cu diferite couatructioui si
sensuri : nu remanemu ned una daia
nmnsi; mulierea remaae grea; nu vei
remant triunfatoriu; au remasu miseri
si cositori ; a nu remane nesentitortu ;
renuineti nestrămutaţi, constanţi, fideli,
vcti remane singuri; a remane cu budiele
in/late; a remane in sapa de lemnu; a
remane de rosine, de batujoeura, de ri-
3tdu lumei; a rem^nS cu nemica, eu nome
reu, cu dorere de capu si eu onmvu de
anima; remânu pauperu si curaiu; câtiu
ti mai remânu ăetoriu? nu vremu le ve
remanemu detori; remas&^a morţi pre
locu; cumu mai remane negotiuUt no-
stru? m&i vertosu a\i:dea sttpra; cuina:
tote oile selie vre se remăna ds aatiipr'a;
vorVa lui se remăna de a eupr'a; eâu se
remânadeasupr'a, etc., se ÎDTinga,(redi
si mai Ia valle); analogu si : remane
asupra-mi; tote remânu a supra^mi,
ct remane ost^a-we? etc. (vedi ta ur-
matoriulu b); b) iu specie, a) a mane prin
scădere, a resultă priu redncere sau de-
ducere, sau:a e38f,aâ mai multa, etc.:
seadendu d'in patru doui, piai remânu
doui; de mare seceta a remasu pucina
apa in albi'a riuUii; dieo ti dau tie atâttt-a
ce mi mai remane mie? nu te intristâ
de aceUu perdutu. co-ei ti remâmt tott
celli alţi; nune a remasu nemica de la
parenti; maoca^i totu, se nu mai remâ'
nia nemica; câţi au mai remasu tCin
coetanii noştri ? ne adjuMQt câtu\M ai
d<4u si ne mai remane; ee reanâne se fa-
csmu? ee mai remane se mai dicu? nu
ne remane de câtu se morimu sau se itk-
vingemu; nu mi a remasu nemţea n^a-
cutu; ^} traos., a învinge, a intrece, a fi
superiore ; nu Iu remane-nemim ia fuga;
cându e vorb'a de miseUîe, nemine nu
ve remane; pre voi nu ve potu eu remâni
la vorba; ăne pote remane cu gur'a pre
unu limbulu ca tene?mu vertosu, a în-
vinge la prensare : cine pre dne a re-
masu in acea prensore? te am remasu,
se mi dai ce mi ai promiaau; a joci f^
masu, pre remasu.
BEMANIABU, V., l. rea;(i se^ma-
niâ, a se mania ârosi^IternmlnuBljin
acestu sensu mai bene a se remeniâ; 2. a
rsmaniâ=a remanut, retraatarQj(fr. re-
manler). a remania, sau mânut 4co3i.
KEMANSIONE, {sau remasione), s.
f., rea«D8lo{ acttone de rema»su aaa de
remanere : remansionea tea iti atititale
nu mi place.
REMANSORia, (sau i^emtuoritt),-so-
ria, adj.s., remusor; care retnwu.', oui
vertosu care remane in urma.
=y Google
BEM.
BEMANSn,-<i, adj. part., d'in rema-
nere, (remuiMs); vedî remasn.
BEMANmBE,-es<»i, t., vedi rema-
tnare anb 2.
* EEMABCABILB, adj., (fr. renat-
qiHble); demnu de remarcf^.
* EEMâ^BCABE, y., (fr. remar^icr);
1. a marcă, i&semnă de a don'a ora; 2. a
obs«rT& ca mare leuare ameute; 3. a
observi, avedâ; 4. a distinge, discerne.
* REMABCATU,-a, adj- part- d'in
remarcart.
BEMABITABE, r., iternm mnritwe;
a tnaritâ 6rosi, de a dou'a 6ra; refl. a
se remărita : muîierea eui a morUu bar-
batulusicm nt4 epermissu aseremariiă.
BEMASIBE,-eâcu, v., de regala ca
refl. a se rema»i, plgnore certare, spon-
flloiea faoere , a face prensore ; a se
prende, a se iotroce; in speoîe , a se
prende cu unu pretiu puaa : se nere-
mamnu pre ce vrd^; vva me mai renw.-
ss8ct4 cu tene, eo nu dcâee promitti; a
se remasi pre capulu seu, pre Ma sta-
rea sea.
BEMA&ITIA , a. f., rellquUe; rell-
qmmKr reatdDnni, qmoi snperMt} reati-
fflan; 69 remane : cn remasHiele d'itt
unu mare oapetiu se potu satură miUH
ftamendi; remaitUie d'in vechie âetorie;
remaaitie (fm fainii ce erau m terra;
remasiiia eapitata prin seaderea nume-
rvAui mai nucu ^tn cella mai mare; tmu
ntaneru ee se importe eu aUuh* fora a
laasâ rema^Ha;' remaaitiele mortuarie
aUe reposatăoru; a şepcii remasitiele
morbului; a depttne in mormentu rmta-
«ifiele celkti espira^.
BE)IASU,-a, adj. part s., d'in rema-
nere; 1. in genere, rellctas; qal Boper-
est; snperatntj, ristBSi etc. : celli re-
masi in m'âta, starea remasa âela pa-
renii eopiUiloru; parts d'in armat' a de oc-
capatione remasa in tCrra; conlributio-
nite remase neimplemfe in annii prece-
denţi; summ'a remasa de desfactitu mai
in wmo,' rmiastdu vostru in urma nu
mi jAaee; remasulunostruin mediloetdu
câmpului eră p&Heulosu; remasulu in
cai^u aUu turmeloru; 2. io sptecîe, ca
subst m. reale, remasu, a) reUnaum,
quadsupereat, reHldaim, rtUmatmt ee r«-
BEU.
921
mâtK prin Bcadere, sau: ce e deprisoaa :
d'in scăderea unui numeru ă^in «italti
residta unu remasu; ^in eoMparare a
venitariloru cu spesele resuUa unu re-
masu in favârea venituriîoru; 6) spon-
sto, prensore : a face remaeu: tiai m-
tatu ăe remasulueeamufaeui» amendoui;
a câştigă remasulu, a perde remasulu;
(compara si it. rlmaso).
*BEMEABILE, adj., remeaUllB ;
care se pote remeare.
* BEMEACLU, s. m., pl.-e, renes-
vnUni caile de remeatu, pre car6 re-
mea cine-va.
* BEMEABE, t., reneare; a remorge,
a reveni : a remed in patria.
* BEMEATţI,-a, adj. part.s. din re-
meăre. remeatas.
*REMEDIANTE,adj. part. preş.,
remediaiiB] care remedia : inăemcHMtici
remedianti ai totoru relleloru.
» BEMEDIAKE, t., remefiare, (tV.
remridler); a addnce remediu : a reme-
dia detempuriumorbului, unui reu ăm-
matiiiatoriu , necovenientieloru preve-
duie.
«BEUEDIATIONE,'a. f., romefla-
tlo; actione de renediare.
*BEMEDIATORIU,-(oritt, adj. a.,
reH»aiator; care remedia : remediata^
riu ăe langori.
* BEMEDIATU.-s, adj. part. s. d'in
rett^iare, reiMdIatna.
« BEMEDlTABK,v., Itenim neftlte-
r«; a m^aiă ărosi : a medKd ' st reme-
ditâ.
« BEUEDIU, p1.-«, rsmediDM , (fir.
revMe); ce remedia, mediu de a reme-
dia; 1. proprie, media de Tindeoare,(lein-
Ban«to3Îare, medicamenta : bonu remediu
de morsicaiwa e crstoru^ de gediină ;
lassarea ăe sânge trecea de' lonu reme-
diu pentru celli mai muJti' morbi; crede
ca possede unu remediu pentru ioti
morhH; 2. metaforice, mddiu ^lădjtttoria,
de iolatoratu una km OTvr-can: remediu
de memoria, de menia, dainMstiav, de
urritu. de amore, de, una paasione iire-
1 (xtre; remedie bone pentru corruptione;
I remedie de a sterpi mancaioriele, con-
cussionile; eonnoscenti'a de sene e re-
7nediu contra superbia; remeditiht «rt-
=y Google
REM.
teltii e m htcm 3i oeeupatione; ellu e
ptrdtUu fora remediu.
» BEMEHORABE, v., MmevorKre,
{ti. Mmtm»rn); a memora itoai.
* BSHKHORATIONE, a. f., (fr. re-
«<M«r«tl»i); aotione de rememorare.
* B£llEMOBATU,-a. part. d'in re-
mtmorate, (fr. reniHorti).
BEMEBGERE, v., (se conjuga ca v.
nurgare)., 1. rencrgere ţ a marge ^TOSi :
a remerge eop3Mu m apa; 2. rentarct
a «MT^ ÎDderetni.
* BEMETEBE, t., remm si retne^ei,
reHMiif, V., ranetl; 1. a metc, mesurâ
^rosi; a masară in deretru , in apoi ;
2. metaforice a percQrre, străbate; a di
afora, a vome.
* BEMIGANTE, adj. part prea., re-
Mlgaisţ care ramga.
* BEUIGÂRE, V., remlfsre; a face
lucru de remige, a dă cu remulu : mat
nuiUi remigi remiga d'tn totepoterUe, ea
te invinga ventulu wnirariu vamM.
* BEMIGATIONE, s. f., remlgatlo;
acţiona de remigare,
* BEMIGATOEID, -Wrifl, adj. s.,
redi ei remige. '
* BKHIGATU,-a, adj. part. 3. d'in
remigare,
» REHIGE, s. m., nmn, abl. rei>ig«,
d'in {remu si t^ere); care mSna remulu,
care trage, care da ca remulu : remigii
remiga eu anima ; remigii unei hmtre,
unei nave, unei trireme.
" BEUIGIU, pl.-e, reoilfliim; 1. ac-
tione de remigare, actione de remige :
mimai cu remi^ulu . fora pandie, eu
greu se pote duee acesta nave; 2. concr.
coUect., a) totala remiloru, construo-
tiosea remilorn ; b) toţi remigii unui
văBU de platitn; c) mataforiee : aripe, ca
cari passerile nota in aeru.
«BEMIGBABE, t. , remlgrare; 8
migra inapoi, a se intârce.
* BEMINISGENTE, adj. part. preş.,
natlBlsceng; care reminisce.
* BEMmiSCENTIA, 8. f., realali-
«•atUj calitate, statn, si mai allessn acta
de remniacere : reminiseentie de eopil-
laria.
« BEUINISCEBE, v.,reBiIiitsel,(r0-
, d'in ntdicea men, de ande
RgM.
m«nte, etc); apaua ârosi in mente, a
si addace a mente : a reminiseti de tre-
cutu, de morţi, de eelie patite; a nu gi
reminiaee faptele, dissele, promisseîe de
alta data.
" BEMLPEDE, adj. s., resipea, (fr.
râmIpMe); care are pedi caremulu:re-
mipedile raţie, remipedH cymi; snbst.
pi. remipedite, a) familia de insecte d'in
ordinea coleopterelom; b) genu de oru-
stacie.
BEMISCEBE=r«itifl8Ccrc, v., (secon-
juga ca V. meteere), reml^eere; a meâce,
mestic ^rosi; metaf. a remesee mentioni
eu addecendu, vocUe cu somUu inetrw
menteloru.
* BEHT39A, s. f., vedi remiasu.
« BEUISSABIU.-d, adj. s., reMtssa-
rius; relativa Ia remiasu sau la remisaa.
* BEMISSIBIIiE, adj.,reinlflBlblUi,
(fr. r^nlsalble); care se pote remittere :
delicte remiasibUi, culpa remissibSe.
* BEMISSIONABin,-a, adj. s., (fr.
remlssIODnatre); relativa \&remia»ione,
si in specie. Ia remissionea descriBSori.
* BEMISSIONE, s. f., remlisio, (fr.
rfimUsIOB); actione deremt^fere, lassare,
dasincordare, lărgire, etc., a) proprie :
retraetionea si remissionea spnncene-
loru, frontd, cordei, aretdvi; b) mai var-
tosn metaforice : remiasionea culpei,
d^ietului, peeeateloru; prin remissione
se recrea mentea, precumu prin remu-
aione $e evita rumperea eordei unui areu;
regii, principii au drepttdu de remis-
sione a peneloru; remissio-aea voeei, la-
bord, incordarei mentei; remissionea
fArei, doreriloru; remiasionea e neces-
saria fia~carui-a dupo indelunga si grea
labore; ăecretu, aerissore de remissione
a penei unui eondemnatu.
*BEMI88IVn,-a, adj., remlsBlma }
aptu a remittere : medicamente remissive
de doreri si de inflature.
* BEMISSD,-a, adj. part. s., remls-
SDBfS, (compara si fr. remis, remise si
remlBse, it. rlmessa), l.în genere: jieo
cate remisae, mente remisaa ; omenii nu
su înco iene remiasi de spain^a ce i tur-
bura; serissorile remisae dupo aădressa;
nu se afla remediu de remiasu pueinu
furia dorenloru; nu a sperantia de re*
.yGooglc
_^ UStL
missu; 2. iu specie, ca gubst. re&le, m.
remistulu, b\ mai deso f. remiss'a, ce se
remitte; si a nome : a^ de pene, culpe :
remiss'a peeciUeîoru, peneloru; b) ce se
i^rta, ee laesa cuiva d'in una detorfa,
â'io pretinln unui ce de vendiare : a
faee remissu de procente si a cere »«-
maicapitele;vedau unaremissadedoue-
âied la cent», deco comparaţi totu;
e) siunma ce se da bancarului ca mer-
cede a sea si ca tassa a banniloru; cumu
si ce se lassa ca premiu cellni oe per-
cepe nna summa; d) ammanare, aştep-
tare : nu mi da remissa, ea se Iu potu
desface de ce au detoriu, etc.
EEMITTERE, rmisi si remise», re-
missu, T., remlttere, (fr. renettre, it.
rimettere); a mitte, tramitte inderetni,
inapoi; a mitte sau lassâ ârosi, a de-
părta, alloDgă, respinge; etc., 1. proprie
si in geDere : remitteii inco pre ceUu
tramissa acoUo; candu ne remittdi căr-
ţile ce v'amu tramissuP a remitte copUlii
a casa, parte de osie in castre; ti re-
mittu scrissorea ce mi ai tramissu, ini-
tnmi remittu sagettele nostre; ripele re-
mittu undele cehatu cu furiaacssteripe;
in specie, alaBB&, moIliÂ, destinde, largi,
desincordă ceva intensu, strinsu, etc, :
a remitte frende prea strtnse, legaturde,
funea prea intensa, cordele prea incOT'
date; de tristetia se contragu sprince-
nek ai frontea , de buceuria acelle-asi
se remittu ; 2. metaforice, a) a lassă,
largi, destringe, molliă, allină, usiori,
niicn3ior&, recrei, a ammană, intardiă,
temporisâ; etc. : musie'a ne remitte si
ne contrage ânimele; a si remitte men-
tea si corpulu dupo indelunge îahori si
faiige; a remitte oştea dupo unu mersu
lungu si rapidu; nu remitte pre mâne
ce poţi face astadi; remittead'in dî in di
inceputulu hellului; incumbu pre lucru
si nu remittu nemica; a nu remitte ne-
mica d'in pretiu , Sin avaritia, d'in
lussu, d'in pretensioni; furia dorerti nu
se remitte neci de cumu; intensitatea
ventului s'a remissu; si ca intrans. ven-
tidu remitte, febrea nu remilie, ploui'a
nu mai remitte; de ce nu remittu dore-
rile? h) a lassii, iertă, concede, etc. : a
remitte cuiva ce e detoriu; saccrdotii ou
^ MM. 928
poterea de a remitte peeeatele; a remitte
culp'a, pen'a, offenseU; a remitte cuiva
eas'a vendUta, a remitte caUii ven^iU;
ă6to ai : a ăd in deretru; a remitte Sin
pretiu; c) a dâ cni se covine : a rtmiMe .
scrissorile dupo aădresse, si de aef : a
remitte la judieai'a, la voli'a, benevo-
lienti'a, lâplaeulu cuiva; noi ne remit-
temu pentru iote la voi ca eelU mai in-
ieUepti.
* BEMIVAân.-a, adj., r«ml**s«ii
(d'in remu si vagare), misicata, impin-
sn, portatu de remi.
* BEMUBILABE, T., (fr. resenbkr);
a nu^â ^rosi, de a dou'a dra.
* BEMOLIBE, T., renollrlj a moU,
impinge inderetru.
REMOLLUKE == remollve, v-, re-
molllre; a molliă âroaî; dero si a se re-
molliâ, a deveni ffioUe, lat-reBollestere.
* KEMOLLIENTE, adj. part preş.,
FemoUUeiiB;carerem(^ia.- medicamente
remoUietUi; vedi si emoliente.
BEMOLLIBE, v., vedi : remoUiare.
* BEMONEBE, remortui, remonutu
ai remania, v., remftsere; a tnone ^rosi,
a dă d'in nou admonitioni cuiva.
* BEMONSTKANTE, remostrantesi
rfniEw^an^e, adj. part. d'in remonstrare,
(fr. remontrant), care remonstra,
* BEMONSTBANTIA , remostran-
tia si remustrantia , s. f., (&. remon-
tranve); fapta de remonstrarite : ranon-
strantie aspre pentru culpe mice.
* EEMONSTRABE, remostr are ai ra-
mustrare, v., (fr. renoutrer); a monatrâ
ârosi, si mai vertosu, a mu^d, a anet&
si pune iu vedere reulu facatu, culp'a, etc.
a remonstra pre eop&Xi cu asprime; te
remonstru co reu faci.
« BEMOBA, a. f., reaari) intardiare,
si ce oppresce, impedica, intardîa.
* RBMOBANTB, adj. part preş.
remoruis, Care remora : impregwrari
remoranti d'in caUe.
* BEMOBABE, v., remerarlj 1. in-
trans. a remanâ in urma, a intardii,
aseopprlindelnngnlaunulocu;2. trans.
a intardiă pre cineva, a Iu tina inde<
lungu, a tina, oppri, impedica.
* BEMOBATIONE, 8. f., rencratloi
actione de remorare.
=y Google
924
BEM.
•EEMOEATOEnT,-/oria, adje., tenw-
rator; carerentora,cuiDte)lesu 8i traus.
refitoraioriula nostru in caile, si cu in-
tellesu iiitraus., retnoratoriu si casca
gura la tote nemicurile.
* KEMORATD,-a. adj. part. s. d'in
refttorare: remoratna.
* BEM0KBE8CEEE, v-, remorbeuce-
re; a cada ^rosi in morba.
* REMORBIKE , v., remortescere ;
tteroBi norbvsnin reddero; 1. a cade
^rosi in morbu; 2. a face se cadia ^rosi
in morbu.
* BEMOECARE,()tc.,Tedire»i«îcare.
* EEMOEDEEE, remorâisiremorsei,
remorsu , r., renordere, (cdtnpara si
fr. remerdre); l.amordciSrosi.aJMorde
de a dou'a âra; 2. a responde cu morsi-
ctttu Ia morsicatu; 3. metaforice, cogi-
iulu remorăe ren pre peccatosu.
REMORSICARE = remwsicare, v.,
a morsicA ^roai, a dou'a 6ra.
REMOESU,-j(, adj. part., d'in re-
mordere, reii«rBii8, (comp. si fr. remors)
1. in genere : cânii remorsi de cânii
morsieati âeaceUi-a; 2. inspecta, s. m.,
' remorsu : r&norsulît intorsu cdîui ce te
a morsicatu: remorsuJu conscientiei.
* RBMOTIONB, s. f., remotio, (fr.
remotion;— d'inremoto de 1» removere);
actione de removere : remotionea nnui
ttitoriu; meâiculu cogiia mai ânlăniu la
remoHonea eauselom morbuhti.
* REMOTU,-a, adj. part. d'in remo-
vere, remottfa^ depărta tu : pedicele remo-
te, CMÎp'a remota deîa sene; remotH In-
diani, regioni remote de terr'a nostra.
* EEMOVEBE, v., remoVere; a move
sau misei inderetru, a dă Iii una parte,
a depărta, ialaturi, «te, 1. proprie : a
removi veri-ce martwi, veri-ee arbitri
de la loeuîu de inteltegere secreta; a re-
movi câm'a de pre frotite ; a Si removc
manaU de totu ce nu se cade a attinge;
2. metaforice, a remove pre toţi străinii
dala una vorbire secretti;'ă'remiive urr'a,
mettVa. veri-ee alta passioti^.
* HBMOVOTU,-a, adj. part. d'in re-
movere, rdm^tna.
* REMU', 8. m., pl.-i, remtg, fit. remo,
fr. rame); iiiBtrumentâ de menatn unu
vasu de pLatitu ca manule, specia de
lopata ce serve a miseâ cu braciele una
nave.
REMUGIEE, v.,remuglrei l.afMii^
4roiii; 2. a intorce mugitulu, a responde
la mugitu cu mugtfu.
* REMOLCANTE, adj. part. preş-,
remuIcanH, c&Td remvlca : nave remtd-
cânte alte vase de plutitu.
* BEMTJLCAEE = remureare sau
remorcare, t., Temuleare, (comp. si fr.
remtrqncr); a trage unu vasu de plutitu
cu funi legate de altu vaBU : a remulcă
tma nave, mai multe navi incarcate cu
merci prin tma nave cu vapori; prin
estensione, a trage earre prin alte carre,
ca la callea ferrata; metaforice, a duce
pre cine-va de naau.
* REMULCATU ,-a, adj. part., re-
miilcHtus; in s. verbului.
* EEMULCERE , remuhi , remulsei.
remulsu, v., rcmulcere; 1. a mwlceinde-
retru, i' apoi : a remulce eod'a catusiei,
perii metassosi ai copilîului; 2. a muiee
4rosi , de repetite od ; 3. metaforice , a
lingusf, mangaiâ, imblandf, etc.
* REMUlCU,s.m.,remnloum, (com-
para si fr. reniorqae); actione de re-
muîeare : remulculu naviloru prea one-
rate; ranulculuenecessariumaivcrto^Â
in stisulu apei currente.
EEMULGEBE, v., Iteram mnl^prej
a mulge ^rosi, de a dou'a ora, de repe-
tite ori; a mulge si remulge biet'a vaeca
asia. eo nu se lassa picu de lapte pentru
vitellulu ei.
RBMULSU,-a, adj. part. s., 1. d'in
remulcere, 2. d'in remulgere, remulaun;
mulsuluvaecelorudemaneti'a,remulsulu
aceUoru-asi ser'a.
* REMUNERANTE, adj. part. preş.,
rti'itauneraBa; care remunera, vedi sire-
muneratoriu.
* RKMUNEEAEE, v., rsmunerârl;
(fr. râmnnârer); a di pretiulu covenîtu
onui servitiu, a recompensa : a remw
nerâ cu generositate tote servitiele făcute;
profesorii sunt pudnu remuneraţi; a-
grtdu remunera eu productulu seu la-
borea si spesele agricultoriului.
* REM0NERATIONE, s. f.remuye-
ratio; actione de remunerare : remune-
rationea benevoUentiei, serviiidoru, fa^
=y Google
tetoru bone, meriteloru; si ce se da ca
racompensft.
* REMUNERATIVU,-a. adj., (fr.rfi-
mnnâratlf); aptu a remunerare, care re-
munera sau serve la remuneratu.
* BEMUNEBATOBrU,-'«->fi. adj. s.,
remoBeratar, (fr. râmnoâratear); care
remunera sau serve \?l' nemuneratu :
Domnedieu va ^ remuneratoriu ăupo
fapte; legate, donationi remuneratorie.
* BKMUNERATU.-a, adj. part., re-
mniierAtiiBt <t) s. verbolui.
*REMURMCKABE,v.,reinnrniitrftre;
1, A murmură ârosi; 2. a responde cu
murmuru la murmuru; 3. metaforice, a
Torbf contra, a responde, a contradice.
BENA, s. f., arena I tem arenosa,
glarea, breTlaj acurtatn d'in arena,
1. arena, 2. locu coperitn de arena car-
. rata pre ripele selle; 3. arena ammeste-
cata cu petra menuta, petrisin; 4. parte
a fundului unui riu'arenoau, ce se redica
si esse apprope in faci'a apei, (compara
si it. rena, renacoia).
* BENALB, adj., renallşj de reni =
renidi : doreri renali.
* BBNABRABEl , t., renarrare ; a
narrâ ârosi; a espone d'in nou.
BENASCENTE, adj. parL d'in re-
nascere,nna»wns,\{ii. rlnaaeente); care
rcnasce : artile si scientiele renâacenti;
fenicele renaseente d'in a sea cenuşia.
BENASCENTIA, a. f., (fr. renolssan-
eft); atâta, cnmn si actaderenasc«nfe:
renaacenti'a littereloru, femeelui d'in
cenusi'a sea-, epoee de renascentia mo-
rale, naţionale; vedi si renaseere.
I^^A3CEBE, renăscut , renaseulu
BÎ renatu, v., renasoi, (it. rlnaeoere, fr.
r«Hattre}; a se nasce sau a nasce ^rosi, a
revine; 1. proprie : ^in cenusi'a pa-
rentele renaace puUiulu de fenice; d'in
nemica nu renasce nemica; pennel^ ca-
3nde renaseu; ctt prmoKera totu re-
nosM; noui denii formosi renascu in
loeul» ceUohi caduti;' in acellu-asi in-
teHtuuţ Inbe ca mai 'multa energi'a, si
refless. : i<^ se tenaseu; conditionea de a
8e,.renaace sub' aUaformk'ede aperi
aubtfwn^-4« mai inainte, (T«di ai aim-
pliilu wiseire); 2. meteorice : atâte si
atâtu de mari monumente renasc» sau
^ BEN^ 925
se renascu; fontan'a seeea penhu unu
tempu, renasce; renasce diu'a, renasoi
astrele; renasce unu heliu, una passio-
nc, una dorere, urr'a, amorea ce se cre-
deau trecute st orc-cumu morte; una na-
tione caduta in uitare de sene, inco se
renasce; renascerea Momaniei; Greciei,
Serhiei.
BENASCtJTU,-a,adj. part. a. d'in
renaştere, renatns.
BENATn,-a, adj. part., rcnatoR» re*
naseutu.
* RENAVIGABE. v., renafigarc; 1. a
naviga ^rosi; 2. a naviga in apoi.
BENE, a. m., de regala in pi. reni,
ren, reaes; 1. renichiu, renicM; 2. selle;
vedi si reniclu.
* RENEGABE, v., (fr. tenler), ejn-
rare, abjpirare; Iternm negare; 1. a
ncgâ ărosi ; 2. a spune contra adde-
veru, co nu connosce pre .cineva sau ceva,
a se face co nu connosce , a nu vr^ a
connosce, a se lapedă, etc. : Fetru re-
negă pre Jesu; a si renegă parentii,
originea, religionea. '
* RENEGATIONE, s. f., (fr. renâga-
tlan); actione de renegare : renegatio-
nea copiUihru d'in sângele si carnea
aea; rcnegationea rdigioneî.
* BENEGATU,-a, adj. part, rene*
gatDs : renegata sunt tofu de a un'a
mai rei de cătu addeveratii credent^osi
ai religionei, la care au trecutu renega-
ţii; aubst., unu renegatu.
KENICHIOBU, renichiu, eljC; vedi
reniclu.
BENICLU, (si rcnuău^i^rcnucMu,
renunclu = renuncfâu, in Sne rerun-
du = rerunchiu), a, m., pl.-i, ren ,
renlcnluB, (it. rene, rogiiono,prov. Ton-
bo, rnnhoţ fr, retn, rognon; — allu nostru
sub form'a r£ntclu=:lat. renlcula», 6to
sub form'a rentinc^=rşn4ncţţipresup-
pone unu lat. renancnlns ; cetle doue
forme, differite alle limbei n^ostre ae ei
applica in sensuri differite. si. a.numej;
I. proprie, sub form'a r^tctt*! parte car-
nosa interna dnpla la omn si a1t« ani-
mali : morbu de renicli, dorere de renţ-
di, a si vettemă unu reniclu; mai allessu
la bucc&tarfa : a face huccate de remeli,
tocana de ranidi; cu unu renidu, chimt
=y Google
tosa a animalilorn ; metaforice : mar-
gini, etc.
* REPANDERB, v., rapandere, a
p<măe, deschide, largi, etc. drosi; vedi
si respandere.
•KEPANDIROSTRU,-o, adj., (re-
pmdlrostrnB); care are rastru repandu.
* BEPÂNDU.-a. adj., repaadna, care
e recwlm, incurbatu inderetru : rostre
rt^ande, rqaanda cervice.
* BEPAN6EBE, repansi si repansei,
repansu si repaciu, (vedi si simplulu
pangere), v., repanţere ; a pange sau
înfige 6roaU metaforice : a bag&, plauti,
semioâ, etc.
BEFAOSARE, repaosu, etc., vedi si
rep(atsare. repausu.
* REPARABILE, adj., reparabilie,
(fr. r^parable), care se pote reparare ;
perdere reparc^U, damnu r^arabile,
offensa reparabile.
' BEPARANTE, adj. part. preş., re-
pâ»Ds, care repara.
* REPARARE, v., reparare, (fr. rt-
parer); a pară ârosi, a reface, renoui,
restaară, a derege , indereptă , etc,
l.proprie : a repară tnbliotec'a incensa;
a repară vestimeniele, i»eaicianienlele;
a repară invelUorea casei; o repară mo-
numentele attvnse de dmiii tempului;
2. metaforice : a repară reulu faattu;
a repară damnele ces'au additssu cuiva
a repară offemele, injurieîe. perderile,
a repară onorea offensata, pudicUVa in-
auUata; a cere reparare pentru strica-
tionile ce ni s'au adiiussv; fora repara-
rea ce ceru, nu voliu (i salisfacutu; în
specie, a recrea, iotramâ etc. : a. si re-
pară poterile, sanetatea derapinata.
* BEPABATIONE, s. f., reparatlo,
(&. r4paratfon);. actioue de reparare :
repar^ionile aueloru, mamtitenteion*,
veatimenteloru; pentru, reulu facuiu ee-
remu repargţione; fora reparatio»^ nu
pote trece acâsta injuria.
* KEPABATORIC-forw.adj. s., re-
parator, (fr. rfiparatenr si r^paratolre);
care repara aan serre la reparaiu : re-
paratoritdu edificiului, reparatorii ono-
rA noştri heviure repargiorie de poteri.
* BEPABATU,-o, a^j. part b., rapa-
ratns, in. s. verbaloi.
Rgg. ^
* REf ARĂTURA, s. f., npBraUai
actione de reparare, d4ro mai vertosn
effectu allu acestei actioae : eu UAe re-
paraturde făcute wveUtarei, Mu ţtâua
în casa.
* REPABTIHENTU, pl.-c, (it. r*-
partlmeato, fr. r^partlaent) ; actione
de repartire, si modu, si effecta allu a-
cestei actione.
REPARTIRE, t., Itenui parHri,dl-
Tl4er», dlstrlbnert! (ît. rIparUre. fr.
r^partir); 1. a paHi saa imporţi ârosî,
d'in nou; a stdtimparti, a face impartiri
si subimpartiri; 2. a imporţi dnpo sta-
tulu si dreptnlu sau detori'a fia-caruî-a :
a reparti una ereditate dupo spiritîdm.
nu dupo litter'a testamentului; a reparti
eontribviionea in proportione at starHe.
REPARTITIONE, s. f-, partltU, dl-
vislo, dUtrlbuUo), fr. râpartUliM» it. re-
partlglgne); actione de repartire, cnma
si efFectulu acestei actione; in specie :
repartitionea creditata, impos^loru;
repartUionea actieuluiuHUifaUUttintre
creditori.
RBPARTITU,-a, adj. part., (it ra-
partlto, fr. reparti); in s, verbalui.
* REPABTDKIRE, t., repartnrlr^
a pariuri ârosi, a parturi a don'a 6n,
de doue ori.
REPASCERE, v., (se conjuga ca t.
pascere) repascere» a pasee ârm; me-
taforice : a si repasce odii, sperantiAe,
fantasi'a.
* REPASTINARE, v., repaatlDar»;
a pastină ârosi, a paatinâ de a dona âra.
* REPASTINATIONE, a. f., repaati-
uatio, actione de repaatinare.
* REPASTINATU,-a , adj. part. 8.
d'in repastinare, repastlnatiu.
* REPAUSARE, (pre a locuri : re-
posare, mai pnciou bene : repooaare),
T.; q&leaeere, reqaieuere, <|aletl rol
otlo Be dare, eeaaare, stare, caasistera»
deslnere, sodere; rlta deraugl, Tita <«•
cedere, mori; sedare^tmtqaUMraţMv
ponere, refleece, (it. rlposare, fr. repo-
sar, — lat. paosare si med. lat repat-
sare, — pare inse, co precnma in lim-
bele sorori asii si in a nostm, avaruta
înâuentia asupr'a sensolui si intensi-
mln i'iareponere=^repuitere^-GMKmc9
=y Google
suna : reposare; de altramente verbutu e,
de certu, essitu d'in subst. repausu, de
6n ce se dice si cu forme încărcate :
r^MU8ediu^repo8ediu,repausedia:^^r6-
posedia, etc, inse ai mai dean cu forme
simple : repausu, repauai, repausa, etc.,
cari sunt si de preferitu); a fi sau stă
io repausu, a ÎDtrâ sau adjuuge in re-
pausu, a pnue in repausu sau a dd re-
pausu;l. proprie si in geaere: dupo atât e
labori caută se repausămu pucinu; fora
se repauae. se appuca erosi de litcru; ar-
maţii, fatigaii de lungtdu si rapidulu
mersu, nu se potu arruncd in hiitalia,
fora se se repause căte-va ăille; form'a
refi. a se repausdiioe mai muitu de cătu
form'a simpla, a repausd; asi& : repau-
sa cineva in mormcntu, repausa d'in
vietia, poie repausd chiaru de nevoUa,
repausa, pentru co e impedieatu de a
lucră sau anAlâ, a se mi$eă; inse : se
repausa de grclle si in delungutelabori,
ne repausămu si catUămu a ne repausd
prin somnu, prin distractioni si alte
assemini, de lassitudinea diîki, de suf-
ferentiele morbului, de dorerile si fer-
mentările vietiei; — tota natura repausa;
tote repausa noptea in natura, fturile
inco se păru co repausa; ventulu numai
repausa, plou^a de câteva dille nu mui
repausa; daco ve doru pitiârele de mersu,
poneti-ve si ve repauscUi pre ceste scaune;
— ca transitivu : a si repausd mentea.
petiorele, braciele; se mai sicanu d'itt
caUe, ca se ne repausămu ensine, si se
repausămu si bieţii caUi; — 2. meta-
forice, si in specie, a) ca transitivu, a
recrea, trancillâ, impacâ, usiorÂ, al-
lină, etc. : a si repausd oclii faiigati de
multa lectura; a si repausd tote poterile
suf/letidui si corpului; Domnedieu se le
repause terrin'a si ossele in mormentu,
se le repause si suf/ldeie in impercUl'a
ceruriloru; nu si pote repausd spiritulu;
in specie : a repausa agrU, terrinde =
a lassă se repause aceşti agri st terrine ,
lassandu-le nearaU si neseminate in
tempu mai indelungatu; h) ca întraiu.,
a) arepausăzxn dormi xnurepausi bene
cu stomaculu prea incareaiu; passerile
repausa pre ramuri; vaocele si alie turme
repausa la wnbra, etCi, unde : r^ausa
ToitlL
pote & =rs)edu, nu âmbk; ^)dL repausu
=: a reposd = a morf : registru de re-
pausati si născuţi; repauiatulu talalu
nostru ; au repauî^u întru Domntdu;
si cu intellessii de : ajace, dormi, stă, etc.
in mormentu : acî ropausa parentH si
eopillii noştri perduti; c) a repausd ^
a reposâ, a) a redimă, a se redinjă : tota
gretitutea edi^dului repausa pre una
supiire trabe; tote repausa pre spinarea
nostra; argumerUationea tea nu repausa
pre nemica solidu; P) ia specie a se în-
crede, a si pune tota încrederea : re-
pausati-ve pre noi; prov. a se colcâ si
repausd pre acea urecla.
BEPATJSATC = (repoaalu) ,-a, adj.
p&rt.s.d'iDr(!pausare,qDiet»B,re(inIetiiB;
receuHr integer; sedatus, tranqQilUtas;
ilU itttaactaa, mortuuB : cete de armaţi
bene repausate; a leud la lucr^ boii
repausati; spirite repausate de tota ir-
ritationea; celU viui siuUa atrrcndu de
cetii repausati; asia aicea repausatuiu
nostru tata repausatei nostre mamma,
REPAUSU, pl.-â, otlam, qxles, re*
qaten, onasati», tcânţnlllltag , animi
traD^DiUltaB} feri», semons; reoreatio,
remUsii», Intermisslo, Interi-iiptlo, pan-
ssţ etc, (fr. repoB, it. rlposot Tedi si
verbulu rcpausare); incetare de Incra
sau de mişcare, interrupere de ac-
tione, etc, 1. in genere : repausu de
lucru, de invettatu, de aratu, deseceratu;
nu e câtu de micu repausu in dorere;
plouiafora repausu, allergatura de dille
intrege fora cellu mai micu repausu; in
repausjdu doreriloru, damorHoru; re-
pausa d'in caile, d'in strigare, d'tn
cântare, d'in petrecere ; si concreta ,
locu sau tempu de încetare, de opprîre,
de interrupere, etc. : a face mai multe
rapause pre una caUe asia de scurta;
avemu, afiâmu numai doue repause in
aeSsta longa caUe; nu afla locu unde se
si repause capulu; deco vrei se ti wt'
plcnimu ce ceri, da-ne repausu de câteva
ore; a nu dă repausu inttnici^oru se
appuco armele in mana; — re^usu^
receîut mormentu; profundulu repausu
aUu unei nopte tranciUe, candu tote
sunt in repausu; 2. in specie, a^incetare
de lacru, spre a se recrea, a recapită
.yGooglc
potori : st mentea are lip$a de repausu,
pre cumu si corpidu are nevolia de
repausu; tote membrele Hostre se faiiga
dupo lucru, si aulipsa derepausu; oelii,
ca si manule, au nevolia de repausu;
diUs de repausu sunt saiatorih si
vacationile; a leuâ căte-va momente de
repausu; fora neci unu momentu de re-
pausu vei dă pre hranei; ore de repausu
cavita se aibă si bietele vite; — in specie
a) somnu : a gustă repausulufwmului;
totA nopiea n'am avutu repausu in patulu
meu; P) despre morte : repausulu pa-
rentiloru noştri in seriulu solului udatu
eu sângele loru; 7) stare pre locu, şedere
dîosu, coloare, etc: repausu pre acdunu,
pre pofti, pre canapelle, pre Mfa verde;
repausu inmai multe locuri pre drumu;
h) tăcere , sileotiu; in acestu sensu ai
concretu, precumu : in periodele lunge
se ceru mai muUe repause; in mustea
inco se făcu repause; repausulu tn vor-
ba, i» cântare, sta in suspcnsionea
vocei; c) allinare , usiorare , pace, tran-
cillîtate, etc. : nu mt dau repausu do~
reriîe; dati-mi repausu, eo am se scriu;
vednii nu ne dau repausu cu certele si
batiţjoeurele loru; nu si afla repausu de
dorere; nu mi aflu repausulu suffktului
de câtu in manganiarile vostre; in re-
pausulu passioniloru si aîlu totoru per-
turbaiioniloru suffletului.
REPEOTINABE -— repeptenare. t.,
repectere, a pectinâ ^rosi : a se pectinâ
si repectină.
REPEDE, etc; vedi rapide.
* SBPELLEBE, repulsi si repulsei.
repulsu, V., repellere; a pelle = im-
branc(, împinge in deretru, a respingo,
depărta, allongă, etc, 1. proprie : a
repelle inimieulu d'in terra, de longa
cetate, de la ponte; 2. metaforice, a
respinge, depărta, a nn acceptă, a nu
A'p'^rob&i a repelle tote peridele, arepelle
toteproposiiionilesiopinionile; a repdle
pre cineva de la una fitnctione.
• REPENDESE, repensi si repensei,
repensu si repesu, t., repender», (comp.
81 fir. rependre); I. Aperide^roai; aspen-
dtiră SBQ Bttarn& d'in nou; 2, metafo-
rice, a) a cantart ^rosi; b) a întorce a-
ceft^ei samma,a solve acea-asi enmma;
HEF.
e) in genere, a soire cu acea-asi mesn-
ra, a face assemine pentm assemine.
atătu in bene câtu si in ren .- &rependc
ăamneîe. a repende benele eu reulu.
* REPENSABE, v., repengare; in-
tensivu d'in repcniere ; a repensâ ser-
vitie cu servUie, bene cu bene; volupta-
tea adesea »w repensa damnele ce ea
trage dupo sene.
* REPENSATIONE, s. f., repem»-
tloj actione de a repensare : repensa-
tione mutuale a beneficieloru.
*BEPENgATORin,-(oria, adj. s.,
ropensAtor; care repensa.
* BEPENSATU,-a, adj. part-, repen-
satns} in s. Terbaluî.
* BEPENSU,-a, adj. part., repeaBiisj
in s. verbului rependere.
*BEPENTE, adj. part.adv., l.d'inrc-
pere, TcpeDg, care repe; 2. repena =:
subîtn, subitanu, d'in negru senina;
camn in acellu-asi sensu si deriratnlu:
repentinu ,-a, repentlnns i repcntina
morte, venenu repentinu; repentine sdrt
prin telegraphu; repentia'a venire a
bărbatului; repentin'a apparitione a os-
iei inimica; repentin'a cădere a mini-
strului; repentile tumulte.
•REPENTINU,- a, adj., vedi rc-
pente.
* REPEPTINABE, v-, vedi repec-
tinare,
* REPERCUSSIBILE, adj., reperoua-
slbitts; ce se pote repercutere.
•EEPERCUSSIONE, s. f., reper-
cnssto, (fr. rtipereassioii); actione de
repercutere : reper cussionea luminci so-
retui prirt luna, repercussionea sonului,
repercussionea umoriloru in eorpu.
* BEPERCU8SiyU,-a, adj., (fr. ti-
peronsHlf); ăptu a repercutere : unu to-
picu repercussivu.
* REPERCDSSORIÎJ ,-s(îria, adj. s.,
repercDtlens ; care repereute : medica-
mente reper cussorie, superfecie reper-
cussorie de lumina: vedi si repercutiente.
* REPERCUS8D , - a , adj. part. s. ,
d'in repercutere , reperenssug : radiele
repereusse, sonu repercussu; repercus-
sululuminei, repercussulu petrei arrun-
cate.
* REPERCUTERE, repercutai ei re
.yGooglc
BEP.
ft3l
peratssei, repercmsu, v.» raperoutere,
(fr. râpercnter) ; a peraite ioapoi , ID-
deretru, a repelle, a reapinge, a redde,
a dă inderetru prin pereusBione, l.prO'
prie ai iu geneie : gemmele reperoutu
htmin'a hminatoriloru ; văUHe reper-
euiu vocea, elamorile; 2. îd apecie si
metaforice : reulu physicu se repereute
totu de a un'a asupr'a moralei; despre u-
morild corpului, ce sunt se ^ssa, se se
secrete, si se respingu io intru de ve-
ri-una causa.
*REPERCUTIENTE, adj. part. preş.,
d'în repercutere, reperentlon», care re-
perăde; vedi si repercussoriu.
REPERDERE, v., (se conjuga ca v.
perdere) v. , Iterum perdere; a perde
âroai : a reperde starea sea.
REPEBDUTU,-a, adj. part., denna
p«rdltii8.
* REPEEtE, T., repsi si r^sei, reptu,
repere, (affine cu Ipitetv) , a merge pre
pantice, a se teri , I. proprie , de ani-
mali : şerpii repu; vermele repc; 2, des-
pre prunci : copiUii repu inaints de a
amblă in petiore; metaforice, de eelli ce
abia se mişca, sau de celli ce se umile-
scu : linguaiioriu bassu ce repe si inain-
tea cellm mai missellu ; despre stylu :
espressioni repenii pre pamentu; despre
ape, nueri, focu, plante etc. : plante re-
penti, focuiu repe ca vn» aSrpe ; repu
nuerii ca bellaurii.
* EEPEKIRE, T., reperii, reperitu si
repertu, reperlre, (din re-parere), pro-
prie, a recupera, a reface , si de aeî :
1 . a afli, gassf; 2. a afla cera non; a des-
coperi, imagină, escogitfl ; 3. a afla, a
estîmi.
* KEPEBITORIU=rfiperioriM,-Wna.
adj. 8., repertor, si repertorIiiB,-iuBi;
care repere sau afla : repertoriulu vi-
tiei de vinia; in specie, 8, m. reale, re-
pertoriu, (comp. si fr. r^pertolre) , ce
serve la aflare, cumu de essemplu : li-
sta, registru , catalogu, tabla do mate-
rie a anei carte, eollectione, etc. : unu
r^ertoriu de jurisprudentia , reperto-
rie de theatru, de dramate, de comedie;
prin metafore : memori'a unui omu e
•mu repertoriu; locurile ammuni sunt
repertorie.
* EEPERPETUARE, v., (fr. repwr-
pitner); a perp^uâ âroaî.
* REPERTORID, adj. s., vedi repe-
ritoriu,
* KEPERTU ,-a, adj. part. , reper-
tuB; in a. verbului reperire.
* REPETENDU=repeiMndM,-o. vedi
repctere.
* REPETENTE, adj. part. preş., re-
peteHs, (fr. riptitent); care repete : şco-
lari r^tetenti.
« SEPETENTIA, s. f., repetaatu,
(compara si fr. ripâtance); atatu si acto
de repetente.
REPETERE si repetire, t., repetere*
(fr. râpâter); a pett ârosi, a porni d'in
noa, a se adoperă 4rosi, a face 4rosi, a
reveni asupr'a acellui-asi lucru , a at-
tacfi 4rosi; l. proprie, a) in genere : 2a-
tronde repete peptaUt caUatoriului cu
spat'a si îu culca la pamentu; canele
repete eu dentii, boii repetu eu comele;
b) in specie, «) a cere 6rosi; p)a reveni:
a r^ete penaţii, a repete locurile eon-
noscute; 2. mai veitosu, metaforice,
a) a chiam&, leuă in deretru, a incepe de
la capitu, etc, a) in genere : a repeţi
pre espulsi in terra; a repeţi obieetde
lassate in urma sau depuse la cine-va ;
se repetu transporturi de noue proci-
sioni; ^) in specie , a.') a incepe, a face
ârosi una actione sau una vorba, a re-
face, redice :re;>e/)mu celle lansate, con-
tinuamu celle începute; repete celle ce
ai spusu acesloru-a; repetiti leetionile
invetiate m-ti de muUu ; a repeU ana
vorba, unu coventu, una syllaba ; acto-
rii repetu părţile loru d'in dramate,
cumu repetu si cantorii cânticele de
eantatu; a repeţi acelle-asi errori, aceU
le-asi prelensioni; adârepetite lovituri,
a dice de repetite ori; acestu scriptoriu
se repde in apusele selle; oratoriulu se
pole repeţi in celle ce dice; ce totu ve
repetiti? se repetu veckiele doline,
se repete una lege . se repetu modele
si porturile essite una data d'in usu;
de aci cu însemnarea de : a imita, re-
produce : fila repetu parentii, moder-
nii repetu operele antiâloru; — pre
tota diu'a vedemu repetindu-se aeelle~
asi misellie; in spedele puse unele in
,y Google
932 EEP^
faâ'a aUoru-a $e reptiu in infinitn ob-
iectele reflesse; ornamentele, de pre una
fada a edificiului se repetu pre celle
aUe faeie; ^') a începe de Teri-node, a
trage in vorbire, a începe in genere :
am in cogitu a repeţi originile g^itei
nostre; breve va fi narrationea, deco n«
se va repeţi de la cea mai depărtata idea;
a repeţi conceptele seBe ă'in ânim'a fi'
losofîei; a repeţi covente d'in pidberea
vechimei; a repeţi ăe la capu, de la in-
eepuiu, de la primele origini; caută se
repetu mai de susu, mai de departe; 7') a
repeţi cu memori'a = a si repune in
mente; b) a cere ârosi, a cere in dere-
tru, a cere ceva detoritu, etc, a) in ge-
nere : nu improHwtâ amicului, co ti Iu
fad inimieu, candu vei repeţi vnpromu-
ttdu; septe cetati greoe repetu pre Omeru
ea oUu seu; a repeţi bannii rapUi; Ş) in
Bpecie, a.') a cere satisfaotione, a reclamă,
rerindecâ; de acf : repetendu=:repetun-
ău.~a, ce e de revindecatu, mai vertosa
absol. f. pi. repetunde = repetnnd» =:
mancatorfe alle fanctionariloru, esaac-
tioni, rapine; — Ş') a peti drosi in căsă-
toria : muUi petira si repetira acesta
feta, fora se pota eapetă măn'a ei.
BEPETITIONE, s. f., repetlo, (fr. r*-
p^tltlon); actione de repetire : repeţi'
iionea cetloru fterate; mai veitosu : re-
petiHonea acellui-asi eoventu, acelloru-
aai vorbe, acellm-asi locu d'in una poema;
repttitionile sunt adesea negligentie,
ăiro repe^tiomle se făcu si in adensu
eu mare utilitate pentru form'a si intd-
lessulu diseursrAui; — prin repetitione
se invetia iote bene ; repetitionea unei
drama de jocatu; repetitionea unui cân-
tic» de cantatti; repetitione mimviiisca
a gesturiloru, s» vorbeloru altui-a.
RBPBTITOKIU.-Wria, adj. S-, repe-
titor, (fr. r4p6tlteiir); care repete : re-
pditorivlu sponsei răpite; repetiiorii
rapinei publice; in Bpecie : repetitorii
ce faoi repetitioni seolariloru; repetitori
de baecalaureatu; potemu invetiă si fora
repetitori; cercu repetitoriu zzz inetru-
mentii astronomicu de leuatu ângluri
cu mare precisione.
KEFETITUra. adj. part., repetltas,
in 8. Terbnlni.
EER
REPETUNDU,=rcpcfcînd»,-a; vedi .
repetire.
• REPICTD,-a, adj. part. d'in repin-
gere, replctus.
• SEPICU, 8. m., (fr. replo); la jo-
cnlu de cârti, candu unulu nnmera trei-
dleci, fora se joca nect una carte, 6to
adversariulu nu pote numer& neci un'a,
si de acea-a primulu dice noue dieci iu
locu de treidieci.
• REPINGERE repinsi si repinsei,
repinsu si repiciu, v., reptoţereja pinge
âroBi, de a don'a ora.
REPLA.NTABE, v., It«rnin pUxtwe
(fr. replsnter), a plantă 6tos\ , de a
dou'a ora.
REPLANTATIONB, 8. f., (fr. replas-
tatlon); actione de replantare,
REPLANTATn,-a, adj. part. d'in
replantare.
• REPLACDERE, replausi si replatf-
sei,replausu, T.,replaDdere; l.iplaude
^rosi; 2, ATeapotiăe ca plaasulaplausH.
RBPLECARE, v., yedi replicare.
RBPLilRE, T,, (ae conjuga ca v. im-
plere, complere), T., replere; 1. a imple
itOBi, (vedi si reimplere); 2. a mpU de
plenn, rasu, si de acf : a iadepleni, com-
pletă.
• REPLETIONE, s. f., repletio, (fr.
rJpI6tl«n); actione de replere, cumn 8i
statn produssu prin acesta actione ; in
specie, prea mare ingrassiare a corpului.
• REPLETIVU,-o, adj.,(fr. rSplfitif);
aptu a replere : iniectioni repletive.
• REPLETU,-a, adj. part., d'in re-
plere; repletns, (fr. r«plet); tare plenn,
cu totiilu deplenu, plenu rasu; in specie,
tare grassu, prea grassu; inse si : buc-
culatu, grasau c&tu se cade si câta sî^de
bene.
REPLICA , B. f., (fr. ripllqae), d'in
replicare, mai alleau, si in specie in în-
semnarea corentului de a responde, de a
esplicâ : replica viua; repli&a e responsu
la responsu; replica rigorosa, veemente
la celle scrisse sau disse de altulu. a re-
mane fora replica; responsu fora re-
plica, argumentu fora replica.
REPLICARE = replecare. V., repll-
. ţâre, (fr. r^pllqner, repUer sireplo^sr);
a plică san plecă, incoveiă, indouf, infa-
,, Google
_ ' BEP.
sciorâ, 1 . ÎD genere, a) proprie : a r^licâ
ima fiarta, una folia de ekarteia, una
pergamena; a replică budiele; a repUeâ
una soriasore; a teplecă manieele, pul-
panele , etc., differite de : a supplecâ
Bau sufflecâ manieele, pulpanele; h) me-
taforice : a replica annalile terrei; ar-
nwide se replica suh marea pressione
a massei inimiciloru; petiorele, genuclii
mai vertosu se replica; 2. io specie ,
a) a resfoliă, a cercetă, a face de repetite
ori; b) a reaponde la altu respousu; a
respODde iu genere cu vivacitate; c) a
pleca de a dou'a ora in una directione
6re-oare, a porni âroai : a replecă in
acea-asi directione si la aeeUu-a$i locu;
a plecd si replecă, fora ca se mai ad-
junga unde vrea.
BEPLOUAGE, t., replnere; & plouă
ârosi.
BEPLUMBARE =: replumbuire, 7.,
rep 1 nai bare , Itfirnn plumbare} 1. a
plattAă Bau plumbui ârosi; inse si 2. a
displumbâ, a dislipl plumbuht, etc.
*SEPLUMB, adj., replnMlsj ^rosi
plumatu, cui au crescutu ârosi pennele.
BEPOLIBE,v.,repollre,(fr.repolir);
a poli 6TQsi, a don'a 6n, sau de mai
multe ori : a poli si repoU spatele, pw
scele; metaforice a repoli espressumile.
• EEPONDERARE, v., reponderarej
a ponderă Ărosi; a ponderă ce a ponde*
ratu albuln; metaforice , a intorM aase-
mine pentru assemine.
REP0NERE = r6pHnei-e,T., (se con-
juga ca V, ponere=:punere), reponere;
perl mere, pessamdarer perderei profli-
.^are; 1. ca coDceptulu particellei re
predominante, a) a pune in loeulu de
mai înainte, a) proprie : a repune pre
toţi si tote la locuîu s&t; a repune ce a
rapitu in thesaurulu statului; a repune
unu ossH, una mâna dislocata; a si
repune caemWa, manteUulu, diadem'a,
calcionii; a repune pre tronuri regii
restorncUi; a repune (dbiturele in ar-
mariu ; a repune cupele si vinulu pre
mese ; a repune Iwninele in candela-
bru; p) metaforice : a r pune pre cop-
piUu in findu ceUoru te recita; invetio'
toriulu inăemtinaiicu sine repune pre
disâpU in caile bona: dram^e interes-
REP. 933
sânii se repunupre scena; b) a curbi
in deretru : cpcnii si repunu guHulu ;
a 8% repune cu gratia capulu spre spate;
c) a puQS la naa parte, la păstrare, a
pune bene, a) proprie : numai sete repune
ce capita; celle alie animcdi daupudne
semne de a sci repunere; a repune in
cave vinurile, in ceUariu provisionîte
de ierna; a repune summele câştigate;
a repune in pamenttt; celli morii se
repunu in mormente; p) metaforice:
cogitaiionile repuse in scripte; remâne
affiindu r^usa urr'a, amorea; d^ro si :
a repune ufr'a si resbonarea pentru
altu tempu; d) a pune ^rosi in loeulu
altui-a : se inlaturămu aceste superflue,
si SC repunemu altele mai necessarte,
e) a pune âroB) diosu, a lapedă, arruncă,
lassă, etc., a) proprie : remigiirepusera
remii; a repune sarcin'a, iMrulu nefcf
euiu; a repune studiele favorite; p) meta-
forice : a repune tote plăcerile lumei;
f) a reaponde; g) ca mai desu, a face
nevedntu, a perde, nemici, a infrange,
invinge, debellă, etc. : a si repune sane-
tatea, viSt'a, averea , onorea; a repune
pre totu inimtadu si adversariidu; m
dnd se luptă n nu Iu potura repune;
si reBess. a se repune : eelli mai mutH
d'in eoetanii noştri s'aurepusu aijacu
in mormentu; 2. cu conceptulu verbulni
predominante, a pnoe undeva, a depune,
assediâ, redimi, a) proprie: cocorii d'in
urma si repunu copitele in pennde
celloru d'inainte; repuneti lemne pre
focu; a repune uvsle in vase cwate la
locu seecu; b) metaforice : in umanitatea
vostrarepunemu caus'a nostra; a repune
tota speranti^a in sene; amu repusu
viiti'a si libertatea nostra in arnUle si
bradele voatre; mai muUu volitt repune
pre tene de eâlu pre toH; nu repunemu
addeverai'a onore in title, in judicat'a
ominilora; a repune pre cineva in nu-
merulu celloru boni; a repune pre celU
morţi in num&-ulu dieiloru; spusele telle
nu le potemu repune de câtu intre fabule.
REPORTANTB, adj. part. pree., re-
portana; care reporta; vedi ai r^porta-
toriu.
REPORTASE, v., repertare, (fr. re-
porter , rcMperterf si rapporter); a
=y Google
portă san dnce inderetrn, a portă itoai,
1. in genere, ajproprie, a duce iaderetro
înapoi : a reporta vestimenteîe, vasele
impromutate de la cineva; a reporta
plens vasele dusse deşerte; a reporta
ostile dHn campu in iematiee; multe si
varie coZîi repcăia la purUvhi de plecare;
h) metaforice, a) a addace ca Tictorin
d'lQ lupta, a câştigă, etc. : ai noştri
reportară priăa opima de la initnieu;
asi& si: a reporta victoria, gloria;
premidu, trimifulv; ^) in genere, a
sddace inderetru, a dă inderetrn : nu
ai reportată ă'in caîlatori'a tea av»e,
d mai multa miseria; 6ro in specie a
adduce Înapoi soire, sciri, si in genere,
a referi, spune, a dă relatione, mai ver-
tosu relatione ofGciale : a reporta celle
aflate lafad'a locului, a reporta asupr'a
Harei soeietatei. a reporta de tote mis'
earile armatei inimice; 2. in specie, a) a
trece una summa d'inderetru Înainte,
a trece de pre pHgin'a precedente in
cea urmatoria, de susu mai dioau, etc;
b) a portă 6roai, vorbîndu de una sarci-
na, de nnu restimenta, etc. : nu maivreu
a reporta vestimentulu portatu si lape-
ăatu; nu mai vreu a reporta sorctn'a
onorifica de presedente.
REPORTATIONE, s. f-, rep»rtatl«,
actîone de a reportare.
RBPORTATORIUrf'Sna, adj. s., re-
pertBBsţ care reporta, in specie, care
da relatione.
BEPORTATU,-», adj. part., repor-
tatna, in s. rerbalni.
REPORTtJ, s. m., reUtIo, ratU, (fr.
rtfrt si rapport); actione de reportare.
enmn si statuia, effectulu produssn de
acesta actione, 1. in genere : reportulu
aurnmei ^in dom. de susu; reportulu
datu de eeUi tramissi la facCa loeuiui;
reportele marturiloru nu consona, ra-
portu asupr'a starei finantiaria a the-
saurului; 2. in specie, ratione, relatione,
eommeroiu , legătura , etc. , (compara
ratione) : eealitatea a doue reporte prin
eotienteeuna proportione; a se o/fâ m
reportu uneie eu altele ; a ave sau a nu
ave reportu cu unu ce; in reportu cn
numerulu, cu poterile; reporte naturali
»> necessarie alia lucrwtforu, t^efientio'
loru Sin unhersu sunt ensesi legile lom.
BEPOSARE, reposatu, etc., redi :r«-
pauaare, repausalu.
* REFOSCERE, v., reposcere; n po-
sce sau cere inderetrn; metaforice, a cere
ca ceva detoritn, a reclamă, revind»-
ci, etc.
* BEPOSITIONB, B. f., repositlsj
actione de repon&-e si statn prodnssn
prin acesta actione ; repositionea repo*
satHoru in mormente; repositionea grâ-
neloru in granarie; r^ositionea totoru
inimidloru.
* BEPOSITORIO Bi repostoriurtâ-
ria, adj. s., reposlt«r=r«pi>ster, si re*
poiltorIfla,-iiB , (compara si fr. repMl-
toire, si reposolr); care reponesm serre
la reponere : repositoriulu tempîdoru;
repostioriuiu inimidloru ; in specie, ca
s. m. reale, repositoriu = repostoriu,
pl.-e. locti in care se repune ceva, locu
de sedutu san de repausatu, eto. : repo-
storitdu terrenei eelloru immormentati;
repostorie pre marginile caUd; in spe-
cie : repositoriulu eucharisttei.
* SEPOSITU = repostw,-a, adj.
part. d'in reponere, reposltus = repe-
stas ; granele reposte in granariu, pro-
visione repoaiia in magasinu ; tote re-
poste la loculu seu.
* REPOSSEDERE, v., (se conjnga ca
V. possedere), (fr. repnggeder); a possede
4rosi, a recapită possesione.
* REPOSTOBIO, repostu, Todi ; «-
posUoriu, reposiiu.
* BEPOSU = fepura,'a, adj. part.
d'in reponere, (repositns); in t. s. yerbu-
lui : hanni repusi : a) pnsi la una parto,
d^ro si ^) perduti; vasele eadute repuse
pre mesa; mtdti d'in ceUi repusi in acea
lupta inversionata; starea, ea si viiti^a, .
«t e repusa,
« REPOTARE, T., reptUro; 1. a po-
td san bee 6iosi; 2. a potâ sau bee dupo
altnln, a responde la beutu cu beutu;
vedi si : repotinu. repotiu.
* BEFOTATIONE, 8. f., ropetatl»]
actione de repotare.
BEPOXINU.-o, adj. s., (repoUniis),
repotia; relativ u Ia repotiu san repotie;
ea 3. f., repotina, de regula in pi. repo-
tine, a) repotiu san repotie; h) una ser-
=y Google
batore tradiţionale la Um : faiimde
mai aîlessu liâu parte la repotine.
BGPOTIU, 8. m., de regula in pi.
repatie, repotia, (vedi si : repetare, re-
potinu); 1. beututa dupo altals, rea-
pODSQ cu beabura la beutar'a altui-a in
unu ospetic de nunta, de oascere , eto.;
bentura dupo masa, petrecere ca bea-
turadupooapetiu; 2. in acellu-asi aeQsn
.cu repotine sub b).
* REFfi£MER£, represn si repre»-
sei, repressu, T.,4-eprlBer»» (fr. râpri*
raer); a preme inapoi, inderetru, a op-
pri, impedicâ; proprie : a reprerne apeie
inver$iUtira; d^ro mai vertosa meta-
forica : a repreme pasaionile, revoltele,
ment'a, furi'a, gemUele, damor^; si : a
repreme doreriîe.
REPBENDBRE, reprerm si repren-
sei, reprensu, t., repreheadere = re-
pr»idere (fr. repreadre); 1. a preitde
âroai : fagkii fura reprensi; a reprenăe
latronu scăpaţi d'in mantde emtoăi-
loru; ce a iia-didu de una parte, a re-
prende de aUa-a; se ne reprendemu la
remam; a reprende firulu luerârei in-
tcrrupte, vorbirei, cogitarei ; nu mai re-
prendi acestu callu seapatu; nu ne mai
reprendeti in acea-<m errore ; 2. a tina
iu loctt : ne repren^ da pulpana; ne-
mica nu ipote reprende si refr^i4; 3. mai
vaitoan, a) in specie, a tio6 in locu, oppri
una errore sauprecellucoua comitte, aî
de aci, a respinge, muatrâ, defăima, im-
pută, censură, etc. : mtdti reprendu pre
aUii de peecate in care ensisi cadu; me
reprendeti numai pentru co mt făcu ea
mi; parentii sunt detori a reprende ai
casligd pre /Ui; a reprende err orile, men-
dele, incorrectvmHe, versurile fora me-.
sura; cfia daemi a reprende si in ceUi
mai boni; a reprende cu severitate vUiele,
portarea, faptele, dissde cuiva; e facile
a reprendoi diffieUe a face mai bene; b) in
genere, a contradioe, a lefută, a com-
bate, etc.
BEPBMSABE, r., reprehemare =
reprensaro; intenaivu d'iu reprendere :
a reprensâ de mâna; a reprensă eu a-
maritione vitiele <Utoru-a.
REPKENSIBILE, adj., reprehenil-
bllU,(fr.r«pr4lieiiilbl6);cares9 poter«-
prenâere, demnn de reprensu : portare
reprensibUe. espresnoni repreusibili.
BEPBENSIONE, s. f., repreheialo,
(fr. rdpr6heasloi); acţiona da repren-
dere, 1. in genere : reprenaione de mâna;
2. in apeoiesifortedesu,critica,ceaaura,
imputatione, mostratione, etc. : repren-
sionea temeritatei, insoletttiei, obscuritor
teimespresaione; demnudereprensione,
lucru fora reprensione; si concretu, ce se
reprenăe, ce e de reprensu; reprensione
= refutare, combatere.
aEPKENSIVU,-a, adj. , (fr. rSpri-
kensir); aptu a reprendere; care merita
reprensione.
BEPBENS0BIU,-»6rto, adj. »., re-
prebeniori care reprende .- hetranetia
reprensiria; aspri reprensori ai vitie-
loru.
BEPKENSU,-a, adj. part., d'in re-
prendere, reprebeDiag=repi'eiigBa; la-
tronii reprensi; copiile aspru reprense
de mamma.
* BEPBESAUA, a. f., (it. rlpreaa-
ţlla si rappreBBgltA, fr. reprâsallles),
oUrigatU; reprendere de la inimicu
pentru co a prensu si ellu, taiîone, fa-
cere de reu pentru reu : nu predaţi
terr'a inimicului, co are se facă si eUu
represalie.
* BEPBESEN:TANTE , adj. part.
prea., repraseotans, legatoH, (fr. re-
prâseotant); oare represenia : a se ju-
dicâ prin representanti; represetUaiUii
partiloru i» litigiu; represef^ntupote-
r^oru mari in congresm; representafUn
poporului, unu representante aUu opti-
matiloru; demni representanti ai scien-
ii«, artUoru, ai filosofiei, ai commer-
ciuZui; scolele n'au representanti in a-
dunarea unde se tracta de eUe; in sensu
mai generale : covente representanti con-
cepţie; concepte representanti fientie si
aditatidllefientieloru; imaţ^int represen-
tanti eu fidelUate originaîile-
» BEPBESENTABE, t., reprnsen-
tare, (fr. repr^senter), a representâ 6-
roai, a pune san adduce d'iu nou in fa-
cla, 1. iu genere, at&tu in sensu propria
si materiale, câtii si mai vertosu in
sensu metaforica si ideale : nu vreu se
nu representi aceşti omeni ce nu mi au
=y Google
ţrensu odidu îa prim'a presentatione;
dupo ce te ai presentatu una data prin-
cipelui, de ce ceri se te representi? inse
si : a represeniâ pre dneva cuiva=a In
present in persona eau a Iu dă in mani,
(vedi ei mai la valle la 2.); asiii si : a
representd lucrurile incredentiate; mai
departe : ariile representa prin multe
gi diverse procease : pictur'a representa
prin ăesemnu si colori, statuari'a repre-
senta de asseminea prin liniamentele
date petrei si altoru materie; a repre-
senta una diVta îa scaldatore; teatrulu,
seen'a representa unu palatiu , unu
eampu; dero ce are facultatea de a re-
pres^itd tote câte cogitămu, este limb'a,
coventulu; vorbele separate representa
nu numai conceptele, ci si relationile;
vorbele in constructione representa co-
getationile si chiaru ideele de cea mai
abstrusa metaphysica; litierele repre-
senta sonurile elementarie alle limb'ei;
nu numai vorb'a, ei si gesfulu, acţiona
de tatu genulu representa ideele nostre,
earacteriele, typurile : a representa una
comedia, una tragedia, una drama; o-
tmdu pote representa altu omu sau alţi
omeni ; a representa ca typu, una viti-i
de omeni, genulu omenescu integru; in
specie deputaţii representa naiionea sau
parti d'in natione, an^assatorii repre-
senta pre domnitori , procuratorii re-
presenta pre committenti; si lucrurile
repres^ta'alte lucruri : candorea, al-
beti'a representa innoeenti'a; si : a re-
presenta la oclii mentei, a si representa
tote cu facilitate; a nu si pote representa
ce nu vede ai ocUi; 2. in specie, a) a
d& pretiniu, a solve pre locu, a dă ar-
genti numerati, a solve cu pecunia nu-
merata; h) in sensu estensn, a face pre
data, aci, fora intardiare : vedeţi ce e
de representatu si ce c de ammanatu: a
si representa vocea, 3crissulu,judicat''a,
opinionea. etc.
• REPRESBNTATIONE, 9. f., re-
pFBBeiitatlo, (fr. reprtisentatloH): ac-
tione si effectu alin actioneî de repre-
sentare : representationea ospetiloru la
Jhmnu pentru plecare; representatio-
nea unei comedie; representationea ter-
ţei pre hnga gt^emide aiforu terre;
representationea natxonâ prin amessH
sei; representationiîe mentei sau eogi-
taiionei sunt conceptele nostre; repre-
sentatione la palatiu; representationea
pretiidui pentru celle comperate; repre-
sentfdione nu e predpitatione.
* BEPKE8ENTATIVD,-o, adj., (fr.
repr^Bfintntir) , aptu a representare :
c&ventele sunt representative de con-
cepte; ambassatorii au caraeteriu repre-
sentativu: forma de giAemia represea-
tativa adunantie representative.
* BEPRESENTATORIU.-foHo, adj.
s., represflntatnr) care representa san
serve a representare : representaiorH
partiioru in litigiu; vedi si representante.
* KEPRESENTATU,-fl, adj. part.,
reprKseatatni, in s. verbaliii.
«BEPBESSABE, v., (represHre),
reprlmore; intensiva d'in repremere.
* BEPSESSIBILE, adj., (fr. tipn»-
sible), ce se pote repremere, ce cânta
a fi repressu.
» BEPKES810NE, b. f., represM*,
(fr. râpresslon) , actîone d« repremere:
repressionea re^Uionei, passioniloru,
meniei, reului ammenitiaioriu.
* REPBESS0BIU,-a<5ntt, adj. a., n-
presBOTţ caie repreme : repressorii eeU
loru mici , repressoriiAu latron&oru st
latrocinieloru.
" BEPBESStJ,-a, adj. pari. d'in re-
pretnere, repreasog.
* BEPBOBANTE , adj. part. prea.,
reprobans, care reproba.
* BEPBOBARE, v-, reprflfcare, (fr.
râprnaTer); a na acceptă, a nu probă,
a nu approbă, a condemnă : a reprima
portarea cuiva, a reprobă doctrinele «-
nuifilosofu;cetatianiirepr(Aa eudreptn
coventu lucrările deputaiiloru cari vendu
interessile terrei; Domnedieu va repro-
bă pre ceUi ce au eaicatu legea tui.
* REPROBATICIU,-a, adj., ropro-
batlelss; de reprobatu.
* EEPROBATIONE, a. f., repralia-
ti», (fr. rdpr*batloii); actione de repro-
bcwe : reproitationea%eelloru peecatosi;
fapte ce merita reprobationeu totoru-a.
* REPROi;ATORia,-((ir(tt, adj. a.,
reprobator* (fr. r^probateir); oare re-
proba.
=y Google
REP.
* fi£PBOBATn,-a, adj. part., wpro-
katnsj în s. verbulni,
* BEFBOBU,-a, adj., reprobnsţ con-
trariu ţrtAu, si iD specie : folan, nead-
âeveratn, mentionosa: tnonehirepro&a.
REPBODUC£RE, t., (se conjaga ca
T. ducere), Iteram prtdneere, (fr. re-
pr«4iln); a produce ^rosi, a produce
d'iD nou : celli mai ifutUt arbori taliaii
se reproăueu; traduetoriulu e detoriu
.a reproduce formoseUele teitului; spe-
eiele se r^oducu regulatu; d'in aeel-
U-aai cauM se rqşroduea aeeUe-asi ef-
fecte.
* BEPBODDCTIBILE, adj., (fr. re-
pF*4«oUI»le), care se pote reproducere :
ram viUde de animali peregrine sunt
reprodadibiU in edte terre.
* BEPBODTTCTIBILITATE , s. f,,
(&. repr«dnotlbiiltâ), calitate, facnltate
de reproduetibile.
* REPRODUCTIONE, a. f., (fr. re-
produstloa); actione de reproducere :
reprodtietione de hybride tPin hibride nu
aeface.
* BEPRODUCTIVITATE, b. f., (fr.
reprodiiQttrlU); calitate san facultate
de reprodM^vu.
* BEPRODUCTIVn,-o, adj., (fr. r.-
pndBctl^; aptu la r^roductiane : con-
sumptione reproduetiva.
* RiyBODD0TOBIU,-(.ina, adj. b.,
care reproduce, si care te reproduce.
* BEPBODUCTD, ei reproduam.-a.
adj. part. d'in reproducere , (fr. lepro-
dKlt).
« REPBOMISSIONE, b. f., reprcmls-
alo , (fr. r<pr»nl8Bloii); actione de re-
premiere ; felidtatea promssa cellom
boni in imperati'a eemriloru.
» B£PBOMISSn,-a, adj. part. d'in
repnmi^ere, reprOMlRsoa.
*BEPR0M1TTBBB, v., (ae conjuge oa
V. promiUere), repromittnrp, (fr. repro-
nettre); 1. a promiUe ^rosi : promite
sirepromitte, fora se implenâscapromU-
sde; 2. in specie , a face promissione la
promiBsioue , a respende cu promissa la
promissa.
« BSPBOPITIABE, v.,repr«plU>re,
a propitiă ^roai, d'in nou : a si repropi-
tiâ UnUsamtii.
REP. m
* BEPTABDNDUrO, adj.,reptilni-
4as; care rej^ metaf. Imesu lingueito-
rin, fora demnitate neoi rosine.
* BEPTARE, T., r«ptftr«; intensirn
d'in r^ere, a r«pe totu de a un'a : repta
serpde, repia venttii; si trans., serpiilde
reptaagrii; metaforice, a se avilî, a seti-
miH, a perde veri-oe sentimentu de dem-
nitate, a fi bassa si misellu linguaitoriii ;
nu reptati la petiorele potentiîoru cri-
minali.
« BEPTATIONE, s. f., r»pt«tl«, (fr.
reptaUoa); actione si actu de reptare :
reptationea serpUoru; reptationile m-
sellUoru de advlaiori.
* REPTAT0B1U,-Wm, adj.s., (r«p-
tatoT , fr. reptatelre), reptaae; care
repta : ret4atorii de adulatori, omim
forte reptatori.
* REPTATO,*[i, adj., reptatas, in e.
rerbnlui.
* REPTILE, adj., repttlli, (fr. r«p- '
tile); care repe, care merge prepantîce :
reptilii şerpi; ca s. unu reptile, sau una
re^iOe; pL f. reptUde, animali rep^tU;
refdiJile = classe d'in regnulu animale
admissa de celli mai mnlti zoologi re-
centiori ; — metaf. repiilii linguşitori.
* BEPTILrVOKÎJ,-a, adj., (fr. rep-
tUlTttre); care devora reptila : reptUi-
vorde eieonie.
* REPTIONE, (=rep«un«, diversu de
rapHone=rapeiune) , b. f., (reptlo), ac-
tione de repere, leuatu inse ca mai desn
in intellessu conta'etu de ceva repente,
ceva cadutu , caditura : reptiane de
callu, reptioni de mulieri beirome.
* REPTORIÎJ,-(oria, adj.8.,(rept«r),
repens; care repe; vedi si : repente, rep-
tante, reptatoriu, etc.
* REPTţJ,-a. adj. part. d'in repere.
* BEPUBESCEBE, v., repihVBeera;
a pubesee ârosi : eine pote repubesee?
* REPUBLICA, s. f., respnbllca, si
res pnbllca) (it. repabllM» fr. ripi-
bllque); 1. in sensD propriu si antica,
reptAlica^=\iierQ pnblicn, interesse pu-
blica, si de aci ; stata civile sau politicu,
guberniupoliticu, potereEuprema, admi-
nîstrationeastatulai,potere publica, etc.;
cumu : desprethUu legHoru e perdiarea
fia-earei rcpubiiea, a se devota interu-
=y Google
m RER
aHoru repubUcei; 2. ia intellessu me>
taforicu si mai modernu , stătu ean
gabernia ce na e monardiica, unde aa
.UDola siogoru, ci mai malti faoa lege
si gaberna, ei a name, a) stătu in oare
legea âomnesee : SparCa, cw celli doui
regi ai sei, eră rept^lica, precumu 8%
-Som'a, CM ccUi doi constdi ai sei, eră re-
puiUca; b) statn in care celli mai avntî
si influenţi faeu lega : assemine repu-
blica e una republica, aristocratica;
e) atfttu ia care totu poporalu sau cea
inai mare parte a poporului ensusi si
directa sao pria represeataati face lege
si guberna : assemine republica e re-
publica democratica; d) stata ia care
una mica numera &ce lege si guberna :
assemine republica e republica oligoT'
chica; 3. pria estensione si metafora :
republic'a lUtereloru; acesta casa e una
mica republica; republic'a lui Platone e
unu opu ce coprende ideale acestui filo-
sofu asupr'a politicei.
^EEFOBLICANISMO, s. m., (fr.
r^pybUcaiilsme); dootriaa, systema re-
pw&Iieana; seatlmente , priacipie, opi-
aioii repu5b'cane,- ia specie, affectationi
de seatimente bî opiniâui republicane.
•BEPUBLICANU.-o.adj. 3.,(fr. r6-
pnbllektn); relativa la repiMica, ineaa-
sulu eoventalui de sub 2. si 3. : forma de
guberniu republicana, constitutione re-
publicana; cui place republic'a : suffleiu
republicanu; ca subst. unu republicanu
ferbente, mari repubkcani, republicani
de impregiurari.
* BBPUDIABILE, adj., (repadlabi-
lls, fr. rtipndUble); de repudiatu.
•RBPUDIANTE, adj. part. preş.,
repudUng, care repudia.
.'*EEPUDIABE, y,, repiiiare, (fr.
r^pndtor} d'in repudiu); despre căsăto-
riţi, a renuntiâ, a annunti& cellui altu
sociu 00 nu Iu mai rr^, a Iu lassă, a se
despartf : a ei repudia maUerea; 2. a
respinge, a DU accepta uaa ereditate:
a repMlia legaiulu; 3. in genere, a la-
ped^ respinge, despretiâ, etc. : a repu-
ăiâconsiiAele aUoru-a, opiniomU altt^,
adjutoriele offerte de altu Iu.
* BEPUDUT10NE,8. f., repndlatU,
(fr. r«piidUtl«a); actioae de repudiare :
REP.
repudiationea m^ierei, creditatei, opi-
nioniloru aîtui-a.
♦BEPDDIATORIC-forio, adj. s.,
repudiator] care repudia : repudiatorii
promdentiei.
* BEPUDIATU.-a, adj. put., repa-
dlatua, in 8. verbului.
* REPUDIOSU.-a, adj., repnilABiu;
de repudiatu; vedi si repudii^bile.
* BEPUDItJ, pl.-e. repBdlBm; rupere,
despertire de căsătoriţi pria simpla de-
claratioae a unei part^ co au voliesoe a
mai trat imperuna : arenuntiă, dedară
repudiu; reptidiulu differe de divortiu,
repudiuîu mne numai de una parte, di'
vortiulu d'in conaentimentulu amm-
douoru partiloru.
* BEPUQNANTE = repumnanU ,
adj. part-, repugnans, (fr. răpaţnant),
care repugna : assertione reimgnante
sensului commune.
* REPnGNiNTIA=fepamnairi«i, s.
f., repusnatitlo, (fr. râpn^nanoe); cali-
tate si acta 'Ae repugnante : repugnan-
ti'a celloru contrarie, ripugnanlfa pas-
aionUoru la dictatele rationei; a acâ re-
pugnantia de totu ce e urrOu si obsoenu;
rcpugnantia de lucru, de vinu, decame;
a face fora repugnantia ce ni se cere; ce
repugnanta intre cane n catusia J re-
pugnanlfa ceUoru ce se dicu cu cdle mai
inainte disae.
* BEPUGNARE = repumnare, v.,
repBKnare» (&. r^pu^uer; — d'in re-pug-
nare}i a pugnă contra, a resiste, con-
tradice, a se bate fronte in fronte, pepta
la peptu, a Qu se iavoll, a se respin-
ge, etc; 1. proprie : ai noştri repugna
barbtUesce inimieUoru eu muUu mai nu-
meroşi; 2. metaforice, a) ia genere : a-
c^a sare repugna cellei de mai in-
nainte; consuUi ned cedea neei repugnă
cu potere; opinionile repungna; a re-
pugnă mentei sanitose, sensului com-
mune, sentimentului de pudore; fratU
se nu repugne fratiloru; aceate-a repu-
gnanaturei omenesee.prinei^loru cel-
loru mai elementarie, logicei cdlei mai
simple; repugna juniloru a fi serioşi;
totu ce mi propuneţi, mi repugna;' ne
repugna atâta manoare si betdtu'a; certe
alimente repugna unoru.otaem,.ie si
=y Google
BEP.
t^aeu aUor»-a; b) ia apeeie, d'ia na-
tura a DU se iDToU, a se respinge : /o-
ăaria repugna ameiiiei; reâvugna ecd-
dulu si (riffuhi, ap'a si foculu, amorea
si tiff'a.
* BEPUGNATiONE=f epMWna«o»w,
s. f., repuKnatlo; actiooe de repugnare.
• KEPUGNATOKIUrtirepwmnafom,-
toria, adj. s-, repngriiator si repiigaa-
torina; care repugna.
* BEPDQNATU = repwnnatu ,-a .
adj. pari s. d'in repugnore.
SEPCLLIARE, airepuBire, v., repal-
lABoere; a puUiâ Bau puUi ârosi : repul-
îeseuporumi}ettâe.
•REPUILQLANTE, adj. part. prea.^
repnililais, care repulhUa.
* BEPtILLULAEE, t., repullnlare,
(£r. tepnllnler); a puUidd ârosi : insecte
si hrosce repiMulara.
* REPULLULATIONE, s. f., (fr. re-
pDllDUtlon): actione de repîâlulare.
EEPULLULATU,-«, adj. part., d'in
rept^ulare.
* BEPULSA, 8. f.; vedi «putew.
*KEPULSANTE, adj. part. preş.,
repnlsam, care reyulsa.
*REPUL8AKE, T-, (repolsare) ; in-
tensiya d'in raliere, a repeUe cu tio-
lentia.
* BEPUL8ATI0NE, s. f., repolsloj
actione de repulsare, si istata produssn
prin acâeta actione.
* BBPDLSIONE, b. f., repalsl*, (fr.
rdpnlsloa); actione si potere de repel-
lerts, 1. in genere ; reptdsiotua numero-
sUoru inimici cu una mâna de omeni;
2. in specie, opp. la atU'aetione .- attraa-
tionea si reptilsionca materiei, corpuri-
hru, molecuîeîoru; repidsione magncr-
tiea; metaf. e repuisione intre urtitu si
formosa.
* BEPULSOfiI0,-son'a, adj. s., ro-
polsor si repslBsrUa; care repeUe : re-
pulsorii aripei nostm d'in derepfa.
* REPULSU.-o. adj. part. s. d'in re-
petlere , repahiiB, — repnlsa; 1. in ge-
nere, respinşi) : materie repulse: 2. ia
specie, 3. f., repulsa, (anbint. pctitionc),
respingere : dupo aiâte rep^Ase, cumu mui
ai coragiuhi a sollidtâ man'a acestei
femine ? repidsa de la constd(Uti, de Iu
BEP. 989
pretura; a paU reptilsa; a ţiallesanfora
neci una repulsa.
* BEPT7MICABE, T., repuMloarei a
pumică ârosi.
* BEPUMICATIONE, a. f., repniil-
eatl»; actione de repuMtcare ; politta-'a
si repumieationea nestimateloru.'
» BBPCMICATU.-o, adj. part. d'in
repumicare.
BEPUNERE, repunitoria, etc., vedi :
reponere. reponitoriu.
BEPUNOEBE, repunsi si repunsei,
repunsv, repunctu, si repuntUf v., re-
pBnK«r6ja punge ârosi : a repunge iub'a,
ânimele.
* REPCBGANTE, adj. part., repar-
gnns, care repurga.
* BEPUBGAKE, v., repnrgaro, (fr.
repurgcr); a purga iiiosiicntic'aa pur-
gatu si repurgatu aceste teste.
* EEPURGATIONE, 3. f., lepiirsa-
tlOf (fr. lăpursation); actione de repur-
gare : repurgaiionea panticelui.
* REPURGATtJ,-a,ad). part.,d'inf&-
pttrgare. repor^ains.
♦BEPDBGI0, p!.-e, repurgin») ac-
tione si inodu de repwgare.
REPURTARE, etc., ţedi reportare.
BEPUSU, adj. part. s., d'in reponere
= repunere, repoait»; vedi reposu.
* BEPCTANTE, adj. part. pres.,»-
potans, care reputa.
* EEPUTARE, V., r^patare, (fr. rfi-
poter), a pută ârosi, in iutelloBsulu co-
ventalui de ealeuîarc, &putâ un'a cn
altele, a trece la eomptdu : a repută tote
edipsile peno la epo<ia acesta-a; a repută
alimentde, vestimsntele; d^ro mai ver-
tosa, a cogită affundu si maturu, a pon-
deră, estimă : a repută nepotentide o-
minesci, adversităţile, poterea inimicu-
lui, faptele bone si reUe alte selle; te re-
pvtam omu de omenia; ăeco reputi bene,
vei vede co asia e.
* BEPUTATIONE, a. f., repatatl»,
(fr. rtipntatton); actione de reputare si
effecta alin acestei actione, 1. in ge-
nere : reputationea acellei summe in par-
tea mea; reputatione asupr'a evenimen-
teloru istoriei antice si recente; 2. in
specie, estima, opiaione, nome, mai ver-
toau bona opiniona de care ae buccura
=y Google
940 SBS.
dneva : a fi in mare reputatione, a si
capiiâ reputatione pretotindine; fia-ve a
menii a ve paatrâ repuicUionea; aperde
reptdationea, acea casa si a perdutupri-
stin'a reputatione, a si face reputatione
de invetiattt, ăe$tuUu, de omu de nemţea,
de sârUu, de seeteratu.
* KEPUTATU,-«, adj. part. d'in re-
putare.
RERONGHIU, b. m.; vedi renidu.
f KES-, particia de compositione,con-
trasaa d'in re si es; vedi re.
* RESACRARE=resccrare; v., res»-
«rare ei resecr&re, (fr, reBurer); a sa-
cra ârosi, de a dou'a ora.
* RESALnTARE,T.,reBalBUre; l.a
sahitd ârosî; 2. a reaponde cu salutare
la salutare.
* BES ALVARE, t., resalrare, a salvă
irosi.
* RESALVATU,-a, adj. part., resal-
Titns, in 3. verbulai.
* RESANARE, v., resanare; a sană
ârosi, a face ârosi sanu sau aanetosu.
RESAFARE, v., Uernin fodere rel
•cnlpere; a sapă irosi, a sapă din dou.
« RE8ASClRE,v.,r68aroEre; a S(w<Ă
irosi, a derege, a repară : a resarei ca-
mesiele, caldamentele, murii, învelitorea;
metaf. a si resarei starea ruinata, per-
derHe ineereate.
1 RESARIRE, V., (se conjuga ca t.
Sarire), Ittmm satire, reslllr», «xallire,
SBbellIref meti conoatl; •rlH, exariri,
prorealre, enlDeret excelterej abdere,
perdere^ etc; 1. a sari irosi : nu e bene
se resari foas^a. gardulu, murulu; 2. a
sari inderetru : piVa lovindu in pariete
resare si revine la arruncatoriu;brosc'a
de pre ripa resari in apa; grandinea re-
sare de pre coperimentulu unde cade;
3. prin varie si differite estensioni ai me-
tafore, s naerge in una direcMone, si a
nome: a) mai vertosa, insusu, aseinal-
ti&, sau in afora, a essf, a se arretă, a
pari, etc., a) in sensu materiala : sorele
reaare si appune, steîlele resaru, lun*a
nu reaare aata aera de eâtu forte tardiv;
asia resaru erhele, reaare semenii' aiţiov.
ee ai aeminatu, resare^ asiăresaruperii
pre capu si pre corpu, resaru si bubele
pre fawt sau pre peUe, resaru come vi-
telliloru si amnellUoru; resaru hmim-
melle pre senulu copillehru; resaru nm-
stacie si barba; resaru apele d'in fontane,
d!in tuburi; p) in sensa mai ideale : ca-
palu acestui omu resare mai pre suau
de tote copitele ; figurele acestui tabellu
resaru forte bene; fet'a pare mai resa-
rita de cătu a vostra; copiUi bene resariti
pentru etatea loru; reaarit'au lutnei iix-
min'a connoscentiei; ee resare d'in celle
spuse P virtuţile resaru intre alle to-
ioru-a; frontea lui lata si resarita; ee
resare mat muitu in tote aceste-a, e eo
nu potemu face nemiea; prov. undebati
si unde resare; asia si : eandu eu vor-
bescu de alttdu sau eu altulu, ce resari
tu de aeoUo? — de unde, a') cu sensuln
generale de a venf , interveni pre neaş-
teptate : de unde ai resaritu si tu aici?
P') a se duce unde neci prin mente ti-ar
trece : unde Iu cauţi si unde resare;
l') ca unipersonale, despre allucinationi,
fantasie, furie, tone etc. : ce ii a mai
resariiu ? ce ti s'a mai resaritu^ ve re-
sare d'in claru seninu; le resari co nu
su buccatele ferte; ee spuni tu. ti se re-
sare si nu e nemica; ti s'a resariiu eo
eu ti asiu fi reu voitoriu; b) despre com-
motionile de frica, de spaima : s'a spâ-
na^ eopillulu, cod resare in somnu ;
cellu ctdptătile resare la veri-ce mişcare,
la veri-ce vorba a altoru-a; e) a ratecf,
a di de una parte, a ascunde, a perde :
puneţi bene scrissorUe, ea se nu resana
veri-un'a; s'au resaritumulte documente
d'in archiviu; (in aceatu d'in urma sensa
se pote ca resarire se fia=:res«arire,d'in
re-es-sarire).
2 RESARIRE, 8. verbale, reallleadi
actlo, ortag; actione de 1. resarire : re-
sarirea sorelui; in resarirea irheloru ;
cu resarirea stelleloru; resarire aschie-
loru, a pilei, sagettei.
RESAKITAND, reaariUanu, si re-
sarUianu,-a, adj. s., ortentalts; relativa
la resaritu : partea resariieano; poporele
resariteane; merei resariteane; venMtlu
resariteanu; si abs. resariteant^u; ca a.
pers. unu resariteanu, resariteanii.
RESARITELLU, adj., ui^aseuln,
bUIubouIiib; deminiitiTu d'in resanta=:
mare, înalta : /ete resariteUe.
=y Google
RE8ARIT0BE, e.f.,Tedi resaritoriu.
IlESARITORIU,-(tfna. adj. 9., resl-
llens; orlflDg; pessulnaj care resare; in
specie, ca s. f. reale, resaritâria-^resO'
ritore, genu de cnniatore, de Terriga pen-
tm usie si altele de inchisn.
EESARITD,-a, adj. part. s. d'in re-
sarire, qn( restlnlt, «rtas* «rleus, oel-
Biis, emlneos, etc, 1. iD genere ; pileh
resarit'i ccidu in capulu nostru; erba
parte resarUa, parte nerasarita; aemin-
tiele resarite: stellele resarUe; fi-ontere'
sărita, eopillu prea resaritu dupo annii
lui; resaritulu lunei, stelleloru, barhei,
frântei; resaritulu patietUelui in somnu;
2.iDspecie,ca8.ai,coiicr., partea de unde
resare sorele : de la appuau spre resa-
ritu ; intorce-ti fada spre resaritu ; —
se nu se confunda cu abstr. resaritulu,
care sta prin seasu intre resarire si re-
saritu ca concr. curau se vede d'in es-
semplele urmatorie pre longa celle de
sub 1. : in resaritulu sorelui, a plecă c«
res^ritultt sorelui.
BESABLTtTBA, s. f., resilieiidi a«tlo,
ortns; emlneutlft, projeotora; metna
eoDimotlo, hallDolDBtto; recIaameutUDi ;
actione si actu de resarire, d6ro mai
Tertosn effecta allu acestei actione, 1. in
genera : resariturele rotillei de lemnu
arruncate pre fad'a apei, (resaritura^
b. rlooebet)} resariturele pilei arruncate
pre diosu; resaritur'a apei d'in tubu;
resaritur'a sangeluîpre nasu; neîncetate
resariture in somnu; de unde asta resa-
ritura pre tene? resariturele ceUui ce se
sde culpabile; callulu are resariture;
2. in specie, aşchia, sboratura, fragmenta
de ceva ce se talia : resariturele sean-
ăureloru trasse la randdla.
KE3BATERE, t., (d'in rc5-si batere,
secoDJuga, cav.Ăa^e),pertiiiidere( pe-
netrare, peragrare, translra, etC; a trece
de collo pgno coUo, a pertrnnde, 1. prin,
intru, in intru : cuniulu resbate penode
cea parte; frigulu resbate peno la osse;
ap*a resbate prin celle mai mice gaureUe
aUe pământului; nu poţi resbate prin
acista mulţime inăesaia; cumu se res-
batemu peno la JDomnu prin atâte oh-
stade ce ni se porm? a resbate peno la
poluiu pamentuM; nu vomu resbate cu
BBS. Ml
petiornlu peno acoUo; a resbate in casa.
in cetate, eu t(4e forti/icationile oppuse;
cine pote se resbata prin aeestu desu,
prin aceste lacuri, prin aeâle selie, prin
aceUi monti?8i ca obiectu directa : am
resbaiutu cuniulu prin muru, si : am res-
batuiumurvîu cu cuniulu; 2. apercnrre,
ainblă in lungu si in latu, de la una mar-
gine la alfa : se resbatemu ierrele si
marile; se resbatemu montii; se resba-
temu regionile cerului cu mentea; 3. a
bate pre deplenn, a rupe cu batcdia; a
devince : a Iu resbate in bătălia; ai no-
ştri resbatura oştea formidabile a ini-
midloru, 4. a sbate ârosi : a sbate si res-
bate ciuruiţi.
RESBATUTU,-a, adj. part. a. tfii
rcsbatere, pertasnst penetratas^ pera*
ţratna.
1 mSBONAS£=resbunare. v., 1. nl-
«Isol, Tlndlcore, par pari rependere] a
face assemine pentru assemine, a esser*
cită talionea, a inflige ensuai pena fa-
cutoriului de reu, si in genere, a si verşi
foculu, a si in^nâ anim'a : a si refiotuf
de cineva pentru ceva=a si resbonâ pre
cineva de ceva; de miselliele si de inju-
riele loru neresbonămu ca mai bene prin
despretiulu ce le arretămu; a si rehonâ
reu, cu barbaria, eu crudvne; a resbonâ
penata offensati, onorea călcata, cMti-
tatea si pudiâti'a desonorate; —in sensn
mai dulce : a si resbonâ de ăille relle,
gustandu cu escessu plăcerile; a si res-
bonâ pre afora de amarxdu sorbitu t»
casa; de aci cu însemnarea aprope de
wnbonare, resufflare, nsiorare insere-
nare : se mi se resbone ânim'a de greU
lele doreri; se mi se resbone suffletulu,
mentea de fermentările si oppressionUe
dubietatei; de unde, 2. despre tetupu,
ceru, etc, reserenareţ ierenare; a inBB-
reuă, a serenă, a se disnueră, a se lu-
mină : incepe a resbonâ sau a se resbo-
nâ pre a locuri: s'a reâotUitu bene, co
a essitu st sorele; nuerii se resbonâ, ce-
rulu nu se mai resbonâ de septemane.
2 KESB0NAKB=m6i*ti(Wc, s. ver-
bale, ultlo, TtndlctK) serenatlo) in s. ver-
bului 1 resbonare : resbonare cruda, bar-
bara; e inse st resbonare nobile, justa,
covenita; resbonare pre cineva de eeva;
=y Google
resbonarea eervîui, a.) pena ceresca data
pecoataloi; ^) inserenarea cerului.
•_ BESBONATORIU = resbunaioriu,-
toria, adj.B-, cireresbona, l.in genere,
altor, Tindex s Domnedieu e reshona-
toriuiM totoru assupritiloru; resl/onato-
n'nîtt onorei naiiondle; resbonatorii no-
ştri de neomeniele vostre; 2. in specie,
MltlonU onpiduB, appeteni, cui place a
siresbond : eamiU'a e resbonatoria.res-
ionaioriu ca camUl'a.
EBSBONATU,-(i, adj. part. a., d'in
resbonare, attus, TlBdicatas.
BESBUNAEE, resbunaiu, etc, vedi:
reibonare, resbonatu.
BESCACARABG, t., dlstendare, pa-
tcEacflrej orara dlstendere; a depărta
cera de altu ceva cu care sta a leaturi,
1. ia genere : a rescacară, degîtele mă'
neioru, peiiordom; a rescacară bramele
tircinulm; cu sensu ai mai generale, a
intende tare : nu te rescacară asia de
mvUu, in eâtu nu mai are nemine locu
de tene; — a deschide largu : scorti'a
fructeloru erepo, «t ee rescacară forte t«
multe loettri; 2. io specie, a destinde,
depărta petiorde : a se rescacară, ca se
ineaUice ceva grossu; a amblâ, merge,
calcă reseaearatu, cu petiorde reseaca-
rate. — (Coventiilu e prin metathese, in
locu de re-cascarare, im eascarare e
cascare cu are reduplicatu, prin urmare
ar fi de preferitu form'a recascarare
candu vorbimu serioeu, si numai cu sensu
ridiculu se se applice form'a rescarare,
cumu se si aude forte desu). M.
BESCACARATU.-a, adj. part. b.
â'iu rescaearare, dlsteatos.
UESCAGABATOBA, s. r.,dlBteiitIai
■eparatlo, diajonctura, actionesi effectn
alin actiooet de rescaearare : reseaca^
ratur'a bradeloru unui circinu, rescaca-
ratura de omu de care nu mai ai locu.
B£SCA]UmiAKE, T., iteraai mutare,
a scamhiă h-osi.
BESCfflASABE aireschirare, t., (se
conjuga CQ forme simple : reschvu, rcs-
<Airi,-reichira, etc), rareracere, dleji-
cere, dieoernere, dlaslpare, declarare,
a face rarn, a rari, a depărta, a aeparâ,
a resipf : a resdiiră perulu, foctdtt, te-
tionii focului, granulu; a reschiară
BE3.
scaunele; galUnele resehv-a stereulu, ba-
ligariulu; a resehiară bene cogetarea
sea. — (Coventulu pare a fi essitu d'in
resclarare =: resdiarare ^ reaehiarca-e,
d6ro si d'in rcsfirttre=reschirare, (comp.
chiru ^ firu); cea d'in urma opioione
pare mai probabile dupo pronunti'a for-
meloru : reschiru, reschiri, etc). M,
RESCHIARATTT = reschu'otu , - o ,
adj. part. 8., d'in reschiarare.
BESGEIABE, t., (se conjuga cu for-
me simple : reschiu, reschii, reschia, etc),
lila in glrglllam dneere rel erolrer^
a pDoe, a destinde de pre fuse sau de
pre glomuri firele de tortu, a depen& :
fetele reschiară tote fusele; nu ati res-
ehiatu n&nica de atunci. — (Coventulu
pote se fia essitu sau d'in acea-ast fon-
tana cu reschiarare ^ reschiariare ,
de unde apoi : reschiaiare, cu căderea
lui r, ca in suptiare = suptiriare, sau
d'in acea^asi fontana cu resfirare :=
resfiriare = resfiiare, transformata
apoi in resekiiare, ca si chiru in locu de
firu; san in fine ea si deschiare=:deschia-
iare = desdauare). M.
RESCHIATORIU = reschitoriurtâ-
ria, adj. s., care reschia, leuatu inse io
specie si de regula ca b. m. reale, res-
ckiatoriu ^ resehitoriu, pl.-€, glrglUosi
instrumentu de reschiatu.
BESCEIATn,-«, adj. part. s., d'in
resckiare.
• EESCHIBABE, reschiratu, resehi-
toriu, etc, vedi reschiarare, reschiaratu,
reschiatoriu.
«BESCIND£BE,rescin», rescinsu,si
reseissu, T., resolndere, (fr. reaeiader), a
seinde ârosi, a talia, rupe, strică, descinde
d'in nou, 1. proprie : a resânde pontea,
pontUe; a rescinde invelitorea, murulu,
plag'a, vulnerile, bub'a; 2. metaforice,
a) a deschide , doBCoperl : a rescinde
callea, a rescinde mtiele; b) aţlesfientii'
una lege, dispoaitione , etc. , a rescinde
legea, decretulu. contraciulu , pactulu,
convsntionea , sententi'a , dedsionea ,
iradatula.
RESCIBE , V., resoire j a sci mai in
urma; a sctîte, a ii Ia lumina ceva as-
cunsu sau nesciutu, a descoperf, a aâ&.
«RESCISSIO, 3. f., resofsRlv, (fr. reiel-
,, Google
KES.
943
8i»H); actione de resdndere; in specie :
reaăssionea unei lege, unui pactu. unei
sententia; res-issionea cdloru judecate.
EESCISSORIU.-soria.adj. 3., reselB-
dena Bi resolssarlng > (fr. rescisvlre) ;
care reseinde eau serve la reacisau : ac-
Hone res(^soria; ca a. m. reale, rescis-
soriu pi. rescissorie, mediu ce se invoca
pentru resetssionea unui contraetu, u-
nui actu,
• RESCISSD,-», adj. part., d'in res-
ăndere , reselBaiis : clause rescisse dHn
unu tractatu. artidi ăi lege reacissi,
RESCOCERB, t., (se conjuga ca T.
coeere, compara airecocere), perooqnere
deevqnere, conuoqnere, a coce beue,
pre deplenu , aaiâ ca totu licldulu cellu
eoptu se dispară : earamidele nu numai
ae eocu. ci se rescocu; ati reacoptu ouăle;
pănea a'a reseoptu, e prea rescopta; ăico
ţânea nu e rescopta, nu e bima si u-
$iota de mancatu; bucatele copte tafocu
se rescocu apoi in stomacu; metaforice :
m tempu de iima terranii se rescocu pre
lontjO focu; omu deerepitu si cu corpulu
rescoptK prin vitie si peccate; — vedi
si scoeere.
RESGOLLA, s. f., sedltlo, tomaltns;
actione de rescoUare, rebellione, tur-
bnrare, tumnltu.
SLESGOhhkIi&=rescuaare, t., rele-
Tare, resurgereţ rebellnref ad rebel-
landum Incitare; 1. a scoUd ârosi, a
rediei ârosi de diosu, san d'in somnu,
d'in morbu, etc. : a se rescollâ d'in greu
morbu; areseottăprecdlideadou'aora
ea^i; 2. in specie, a attitiă, a indemn&
Ia Bcoilare contra cineva sau ceva, mai
vertoan contra ordinea stabilita, a re-
volţi, rebelii : a rescollâ poporul», a
se rescolld contra gi^ernitt; unu micu
numeru se rescoUa^e cu armele in
tnăna.
RESCOLLATORIU, =re8adaioriu,-
f^(i,adj.8.,rebelUtor,sedltU8ns| care
rese<Ma, se reacoUa, instiga la rescoilare.
RESCOLLATU = rescuUatu,-a, adj.
part. d'in reAcoUare,releTAtnsf rebellls,
aeditlffB».
BGSGULLARB, etc., vedi reseollare.
BESCOMPERARB =: rescumperare,
T., rediMerq 1. a comperd inderetrn ;
in acesta intelleesu inse se applioa mai
bene form'a : reeomperare : cu ce nâ
ceri ca premiu pentru lucrvlu meu, fret
se me faci a Iu reseomperâ sau a Ut re-
comperâ; 2. reseomperwe ins^mna in
specie : a) a comperă cu pretiu mare,
b) a arrendi, lena, cu arrenda venituri
mari, maivertosn venituri publice; amu
fostu rescomperati d'in captivitate cu
summefahulose; fUiiduluidomnedieune
a rescomperatu de servitutea peceaUilm,
cu sângele seu; a reseomperd pre dnci
anni venitulu sarei, dUu momţpolwlt»
de tabacu.
RESCOMPARATIONE =re«CMffipe-
ratione, s. f., redemptlo, actione de
rcscomperare.
KESCOMPERATORIU = reacumpe-
ratortu,-toria , adj. 3., redemptar; eare
reacompera : reseomperatoriuiu gentiba
omine$cu d'in servitutea peceatului.
RESCOMPERATU =resetmperaiu-
a, adj. part. s., d'in rescomperare , 19-
demptug.
BESC03SU,-4t, adj.part.d'in re«eo^e.
EESCOTERE, y., (se conjuga ca v.
scotere), latcrnin eztrahere; a scote&tos'i.
BESCR0CE, (d'in res-cruce), a. f.,
compitaitif trlfinmjlocu unde se incrv-
cia doue sau mai multe calli.
BESCRIEBE, v., (se conjuga ca v.
scriere), reserlbere} 1. a sene ârosi, a
scrie de a dou'a ora; a transcrie; 2. a
serie in deretru, a responde prin scrissn
la disne si mai vertosu la scrisse, a) in
genere : ti am rescriau la tote tcriaaoriie
telle, ti vdiu rescrîe si la cea d'in urma;
h) in specie, a.) a t&rie contra, a contradice
prin scriere : a rescrie la celle pt^icate
de adversari; ^Jdespre domni sau juris-
consulţi ce respondu la unaintrebaresiiQ
cestione de dereptu : la cererea nostra
resa^sse principele co ne inaellamu
asupr'a sensului legei; ^) a acrie in
regiătru una snmma ca soluta san de
solatu, si de aci a solve, a desface.
RE8GEIPTI0NB, b. f., reacrlptli^
(fr. rescriptlen) ; actione si effectu alin
actionei de rescriere : rescriptionUe rin-
cipdui; vedi si reaeriptu.
RESCRIPTU,-a,adj.part.B.,rcTCrierc,
d'in reserlptu, (fr.resorlt), l.in genere:
dbv Google
aerissori rescripte la oaie aorisson, 2.in
specie, a. m., reale a) reseriptulu prin-
eipdui; rescriptele jurisprudentUoru ;
h) rescriptde papiloru; c) rsgmpUdu ce
te concerne in libruht riegotiatonului.
BESOBISSTJ,-a, adj. part. s. d'in re-
scriere, reserlptig : copie serisse ei re-
serisse, riserissulu unei copia nu cere
mare desteritate.
RESCEDCE, (d'in res-si cruce), e. f..
oonpitDm, triTiam; locu ande 86 incrucia
doue sau mai multe călii.
• RESCOLPERE, v., (se conjuga ca
V. eadpere), resonlperej a scuipe ârosi,
d'in Don : a resculpe una linia.
EESCUMPEBARE, etc,, vedi reseom-
perare.
RESBCABE, t., reseeare; a secă sau
talii 6toai, 1. proprie : a resecd palpe-
brde, nodurile trunehiloru, lungulu
peru, bârfa prea lunga, Ungkiele; 2. me-
taforice, a talia parti, a oareti&, a scurtă
retediâ, etc., eeUe superflue se reaeca; a
resecă dorentiele, vitide; a resecd in
tufft^, in anima, unde âore; a resecâ
in carne viua. sau d^in carne viua.
BESECATIONE, s. f., reieeatU, (fr.
rHâestlon); actione de resecure : rese-
cationeafagwiloru,peccateloru, appeti-
tdoru brtUali; reseeationea unui socie-
tanu d'in societate; redi si resectione.
RESECATn,-a, adj. part. d'in rese-
eare, rtucatns, si reseotm; vedi si re-
ae^u.
RE8ECGARE, T., iternin slecu-e) a
aeeeă âtosi, 1. iotrona. in/Iatu la ince-
ptUtdu primaverei, rittsioruîu resecca
pre vera; 2. traos. a reteeeâ stasfnt^ spre
a prende pesce.
BES£GCATI0NE,8.'f., actione de re-
8e(fcare.
BESECCATUrn, adj. part., d'in re-
seeeare.
*Ş£SECE,adj. s., resex, ă'inreseeare,
ce e resecatu; in apecie, a. f., reale, re-
aecea , a) tfinera vitia resecata; h) in
sensulu de reseeta, de care vedi resectu.
RESEGEBARE, v., asecerâ de a dou'a
6n.
RESECERAin,-a,adj. part, seceratu
de a doo'a 6ti.
* BESECEBE, resecm, reseeufu, si re-
sectu, V., resMiKl} aurm&ini4>oi,deiDttT
poi, mai vertosu pre cinera cui rorbimn.
• BESECBARE, T., r«Morare; vedi
* RESECTA, a. f., vedi resectu.
* RESECTIONE, a. f., re«»eti*, (fir.
reseetlon); actiOBe de reseeare : resee-
tionea faguriloru, periloru prea htngi,
resedionea unui ossu; Tedi si reseea-
tione.
•BESEOTU.-o, adj. part. d'in resrearc,
re«ectuBr (compara si fr. reseote); 1. in
geuere : unghie reeecte . viUu reseciu
d'in rădice; 2. in apecie, s. f. reale,
reseeta, a) ca se talia d'in ceva; i) mai
vertosu, reseeta ^ parte a asaai unei
curba, copren^a intre verticele curbei
si puntnlu de concursă allu tangentei
ou assea.
* EESECUTU,-a, adj. part, d'inre**-
cere, reiecatns.
* BESEDA, s. f., reaeda, (fr. ri»Ha),
genu de planta ce forma typula îivai-
Mei resedaeieloru, asiănomitn pentru oo
se dă alta data de medici ca resedante
de inflammationi.
* RE8EDAGIU,-a,adj.,(fr. r«8«daoâ);
oare sâmina eu rese^a; aubst. pL, rese-
daeiele, familia de plante ce are de
typu genulu reseda.
* RESEDANTE, adj. part. preş., re-
iedanit care reeeda : remedie reseăanti
dorer^ buboniului.
* BESEDARG, r., resedare; a seda
4rOBi; in specie, vorbindu de morbi, do-
reri, paasioni, etc, a aliena, stemperă
modera, usioră, rindecă, etc.
* BESEDATU,-a. adj. part., rescda-
tut, allenatu, stemperatu, etc.
« RESEDE, {reside,resiede), adj. resei,
(d'in resedere) ; care resiede, siSde, ro-
mâne, sta nestramutatu, ai de aci, im-
mobiIe,inactivu,lenosuforte:apereMiIi, ■
anime resedi, ammortite.
BESEDENTE, {reaidente, resieden-
te), adj. part. preş., resldeos* (compara
si fr. rJaldant si rriildent); care resii-
de : miniştri străini rese^nti in capi-
talea nostra; unu strainu residente in
cetatea vostra; in specie, oa s. m. prea.,
unif resedente, unu representante la una
curte domnesca, si care e mai pQOiuu de
>yGoog Ic
căţa UQU ambassatoriu, dâro mai muitu
de cfita nnn agente.
BESEDENTIA, {resiăentia. resieăen-
tia), s. f., (fr. r^gtdence); loculu , cas'a
unde siide cineva, de regula iu una
cetate, in nna t^rra : resedenti'a prin-
eipdui e de regula in capilalea terrei;
resedentia de prefeetu , de supprefedu,
de i^iscopu, de arcki^iscopu ; episcopii
au plecata de la resedenticle loru prin
eparchie.
KESEDERB, {residere. resiedere), v,,
(se conjuga ca v. sedere^siedere), regi*
derof (fr. rislder) ; a sedS^siede diosu,
a remanâ sedendu; 1. proprie : st*ffleiulu
resiede in corpu , unii credu co resiede
in capu , aUii eredu eo resiede in corde
(anima) ; tu pleci, eu resiedu la pencdii
parentesd; 2. meteforice si iu speciale,
a) a sede stabile sau de ordinariu , a Io -
ca£ regulatu andeva : a reseăe in capi-
tale, la tnosi'a aea, in strainetate; de acf :
a) despre domnedieu, despre domni-
tori, etc. : domnedieu e pretotindene,
ăero poporulu crede co resiede in ceru si
in temple; principele resiede candu in
capiiaie, candu in aUecetati; ^) figu-
rate : acoUo resiede nodulu cestioneii
gustulu resiede in Hbrele limhei; potesta-
tea suprema resiede in eorpulu sociale
in modu abstradu, ero in principe re-
siede in modu reale ; b) a remanâ , a Be
lasa&, cofaudă, merge si lassă la fundu,
a se ctssediâ : dcco rcsie^ montH, se in-
fla apele; se infia si resiede marea; se
ailina si resiedu ftacurele; rmmcu in voi
resiedu inco pristinele datine; nu mai
resiede neci urma de urra.
BESED(JU, si residuura. adj. s., r«-
aMuiig,([r. rftsldu); C6re8iede::=:remâne;
ce se assi^dia la fundu â'in ceva ce se
limpedesce : partea de ddoria restdua ;
tutnm'a resedua prin scădere ; fecea re-
sedua d^in destillare sau stracorare; va
8. m. leale, reseduu'lu = residuu-îa :
reseduuiu d'in impromutu ; d'in straco-
rare remase unu reseduu limpede^ inco-
lore si inodore; riaeduu (fin vechie corn-
pute.
* RESEGME , pi. resegmine, reaeg-
mlna, (d'in reseeare), ce se reseea , bac-
catella : resegmine de unghie.
TOK.U.
* EESEGNABE, si resignare = re-
semnare, V., restcnarj, (fr. rislirier si
resiţner); 1. a segnă aau semnă 6rosi,
in aceatn sensu mai desu reinsemnare;
2. a dessigillă, a deschide, desface : a re-
segnâ srissorile, testantentulu; in genere,
a deafîentîă, a desface, dissolve, strici :
a resegnă pactele; a descoperi : a re-
segnâ celle fUtoric, celle ascunse; 3. a
rescrie, a responde prin scrissu; a re-
spottde in genere, a solve ; 4. a lassi,
concede : a resegnâ loadu, positionea,
benefidele sdle in favorea aitui-a; in
seusu mai latu si metafoncu, a 1ms&,
ăi, ÎDcredentiă : a resegnă sortea sea
ia voli'a lui domnedieu; a si resegnă
vieti'a , suffieiulu in manule fienHei su-
preme; refl. a se resegnâ, a si plecâ ca-
piilu , a se suppune cu volia fora volia :
a se resegnâ îegei naturei, volientiei di-
vine; a se resegnâ a Biberi si trai; in-
vetiati a ve resegnă.
* RESEGNATIONE, si resignaiione=
resemnalione , s. f., (retlţnAtlo , fr. r6-
Blgamtlon) ; actione de resegnare, 1. in
genere : resegnationea scrissoriloru ;
2. in specie : resegnationea derepturi-
loru selle fratelui; resegnationea omului
piosu volientiei divine; a mori cu resegnâ-
tionc de addeveratu crestinu.
♦EESEGNATD,-a, adj. part.,re8lrB«-
tDH, iu 9. verbului.
RESEMEN'AliE=re«emtnare, v., re-
Hemlnarc, a seminâ âi'osi; a nasce, pro-
duce 4rosi.
BE^EMENATU = resemmatu ,-a ,
adj. part., resenlnatui, in a. verbului :
agri resemin(Ui cu ordiu.
RESEMNARE, etc; vedi resegnare.
BESENENARE = reseninare , etc.;
vedi reserenare.
* RESERAEB, v., reserare; a des-
chide sef-'a=incuniat(3ri'a, a descunii.
* RESEElATU,-a , adj. part. s. d'in
reserare. reseratnst descuniatu.
RESERENARE=reserino>-e, v., lt«-
rum serenarei (fr. nss^riner); a $e-
renă ârosi; 1. trans., ventulu sparge
nuerii si reserena certdu; 2. intr. : cerulu
reserena; — metaforice : a si reserena
frontea; froiUiea lui reserena sau se re-
>yGoog[c
BE8EBENATU = reserinatu,-a, adj.
psrt., d'in reserenare.
* RESEBEBB, v., (din M-râ %8erere
:= seminare), reBerere; s sere sau se-
mină, planU, produce ârosi; vedi si
resemenare.
* BESEBTA, 8. f., aepoBltlo, tobsl-
, dlRjraodestlaf Terecondla, (&. r^aerre);
aetione de reservoirt si effectn alia ace-
stei actione, si a nome : 1. in genere :
reserva de buceate, magasine de reserva
pentru annii de aeceta; reservele de pe-
cunia sunt însemnate in iote casade pu-
hUee; n'avemu reserva de medie pecunia-
rie pentru amutiu ta-matoriu; 2. in spe-
cie : a) restrictione : reservele facuteîa
inclamrea contracttdMÎ prin a nome ar-
tide; b) parte ce tine cineva pentru sene
in vendiarea , arrendarea num ce , etc. :
resenfa moşiei intreee partea arrendata;
e) iu genere, parte dostinata si păstrata
ca detorita cuiv^ d) reserva de mitiUa,
si absol. reserva =: subsidie, parte de
armata ce sta parata a ă& adjutoriu la
impragiarari; e) in sensn morale, reserva
= modestia, mssora, rosine, pudore,
saa circumspectione : a vorbi eu midta
reserva; a fi fora reserva m tote dissele
si faptele ; a se inerede fora reserva si
orbesce in âneva.
* BESBBVABE, T., reserrare, (fir.
r^Berrer); aservi punendu la una parte,
a servă pentru venitoriu, a oppri si pă-
stra pentru altu tempu mai de apoi, pen-
tru ^tu Bcopu, etc. : reserva provisio-
nHe pentru alte impregiurari mai greUe;
a reserva aceste nadie, aeestu p2a»w la
estremitate mare; a reserva stereulu pen-
tru agri; a reserva parte de orfe in re-
pausu si deplene poteri pentru actionea
decisiva;nu adjunge a câştigă, ciseseii
si reserva ; cine nu reserva parte efin
castigu nu se inawtesce; se reservâmu
ceva perUnt caşuri neprevedute; Domne-
dieu reserva edloru bont recompense co-
venite; la ce sorte omw fostu reservati?
curtea judieiaria a judieaiu puntulu
prindpale siareservatu a se pronunţia
asupr'a punteloru secondarie; a si re-
serva partea cea mai formosa a gradinei,
partea cea mai bona a fflosiet; tm re-
gervu a protestă, a me opptme tCin tote
poterile la axâiia infy'eprindere; eîlu si
reserva dreptulu de auetoriu.
* KESERVATIONE, s. f., (fr. r<ter-
Tation); actione de reservare.
*EE8EBVATU,-a, adj. part. d'in
reservare, reserratss i cetele de armaţi
reservate; muliere reservata tn portarea
sea; (yedi si reserva.).
1 EESPACIAEE , sau resfeciare, t.,
(d'in res-si fada), laetari, distendere;
«xhlUrare; blandlrl, snppalpâri, mol-
cere, mţUlter habere, slbt nlmls Indnl-
ţerC) loxurlarl, hellnarl, dlritllB Tel to-
iDptatibDB dlfflnere; oorrnmperer dlssol-
Tere, Tltlarej 1. a intende, desfaciorâ,
largf, rarf, deschide, face commodu : a
re^aeiă grânulu, ca se se ussuee cur-
ren^ si bene; a resfaeiă mereOe, ca se
se vedia tote bene; 2. ca mai desu inâe,
in sensu metaforicu, a) a face se se bue-
cure, se se largâsca, se se infle cuiva
&nim'a de bnccurla si de satisfoctione :
dulcea ei voce resfada tote ânimile; a-
ceste colori plene de armonia resfada si
odii celli mai nesentitori; ânimile pa~
rentitoru se resfada de suceessele fili-
loru; b) a desfetă, a tracta bene, a face
se pertreca de minune, a implâ de plă-
cere, si mai vertosu, a cofundi sau af-
fund& in plăceri : buccatariulu ne res-
fada cu buccatele ceUe mai delicate si
«Ortofe; mai vertosu in forma refl. a se
resfada : eu sufferu si sorbutot^ amandu
vietiei, pre candu tu te resfecii in mese,
in ospetie, in peramblari, in pertreeeri
de totu gen%^u; a se resfedă in orna-
mente; avuta se resfaciain averi, infe-
rieiri si plăceri; de ae£ : a face pre diffi-
cile,pre capriciosu, preuasurosu, etc. .-nu
co dâra Bw li ar fi fome, dero se resfada
si de acea-a nu manca; ce mi te resfadi,
si nu fad ce ti dicu eu? candu Iu rogi,
se resfada si nu vre; nu Iu rogâ, co se
va mai resfada; muUu ai se te resfadi
si se nu te apptici de lua^? c) a man-
ganiă, a attinge blandu, si nsiorellu cu
m&nule : re^adămu co^ti, pidlii de
passeri, vUeUii, mantii; a resfaeiă pre
dneva prefada=a resfada faeCa cuiva;
a resfada ccdluîu pre coma, pre fronte;
âne e prea resfeciatu, uaioru se pote
corrwnpe; de act, d) a resfeciă==tk cor-
yCOOglC
rampe, strică, missellf, etc. : eulp'a e a
bărbatului eo mulierea s'a resfadatu
pino aeoUo, in câiu na mai inteUege de
eoventu ned de rosine; eopiUii resfe-
ciati$e mitw m eapulM parentiloru;juni
reafeăati si desmatiaii; si eu nnanti'a
pftrtjcnlaria ia : a fi insdl&iie, nerosi-
ntUu : ce retfaeiata fda ! ce retfadati
■ juni! (comp. si ît. sfaceiato).
2 BESPACrARE sau resfecua-e B. ver-
bale, «xliIUrfttio, ţftudlnm, lâetitta, ro-
liptas,UbU«|lBXHrUB(blaiidltUe, bUn-
<lIai«iitBBi , ilBiolntio , etc., ÎD tote b.
verbaloi : reafeeiarea ocliforw, gmtu-
l«i, ureehiei; resfaâarea in ospetie, in
amitie , in jocuri , în ves^mente ; res-
feeiafe eu mdn'a pre fronte a eidluiui;
reafeâari făcute copilUlom; ce iusemna
aceste resfectari aite vostre ? resfeeiari
ăe copitU, de muliert; bi : una reafemare
de eopiUu, de omw; vedi si resfeeiatwa.
RBSFACIATIUNE sau resfeciatione.
(scmiatn resfaetone), b. t, camii in a-
celln-asi aensa cu alin formei 2 res-
fedare, omno : ee resfeciatime ăe co-
pitUt, de wadiere; resfeăationi de juni,
resfeeialioni in vestimente, in ospdîe
BESFACI ATOBIU Ban resfecicOoriu,-
^^na, adj. B.,exhilBrAn8, sensiiB eâpleus»
■■leensi blaBdl«n8, bUadas; care res-
faăa : resfeeiatorii copUlUoru; colori
yesfeăatorie de odi; covente resfeciato-
rie; reafeeiatori'a ăe eopUii mamma pote
se li eorrumpa.
BESFAGIATU hm re8feciaiu,-a. adj.
part. s., d'in resfeeiare; »more et blan-
dltlli «xeeptng, peramanterbabltus; la*
xnrlsosj stbl nlmlum IndalgenB, dlsBO-
latOB; pnlcber, adkbbos} cumu, l.iD ge-
nere : copUlu resfeciatu, nmiiere resfe-
eiata; nu avemu de resfeeiaiu caUi si
copiUi; eu atâtu resfeciatu ai se strici
câpfflulu; cu resfecuUulu teu me faci se
perău tempu pretiosu; resfeeialalu in
ospetie, in pertreeeri, in vestimenie;
3. iu apecie, cu sensu ai activu, care
resfeda = satiaface, buccura, formosu,
placutn, amenu, etc. : resfedatele situri
oKc Corpţrfiîoru; una resfeetata campâ'
nia se in/emJe inaintea nostra câiu
pote prenăe ocMu cetlu mai ageru.
RES. »»
BE8FACIATUBA aau resfeciatura, s.
f., bUnditIn, bUBdlnentuBi, Hbtdo, etc.
actu si effectu de resfeeiare, în t. a. ver-
bului, precumn : ea multe resfedatari
se eorrumpu mentOe si ânimiîe eeUaru
teneri; lussa resfedaturele si te appuea
seriosu de lucru : ce su resfedatureU
aceste-a pentru buccate? una resfeda-
tura de copillu e unu copillu perdutu;
dne pote face volfa resfeciatwehru; a-
siă co resfeciatura ^ cine e resfedatu,
capriciOBU, stricatu, misellu, neroBi-
nata, etc. : dne ti a reeommendatitres-
fedaiur'a acista-a de muliere?
WSVkClOTSS saa resfedone , s. (.,
vedi resfadatione.
BESFACIU Bau resfedu, ţl.-e, bUi-
dlmeiitiin,blandltlse, Hiippalp«tU, liixB-
rleH, libldo) eto.; actione, actu, effectu
si mediu ăa resfadare: resfadulmodi'
loru prin colori; resfadu in maneari,
he uturi; resfacăUu copilliloru; resfaeiuhi
eomanpe mentile si ănimele tenere; ce
6 resfadulu acestuia de nu mâneaţi ee
vi se pune d'inainte? a trai intr^unu
resfadu de plăceri, de abundantia si
de prosperitate.
RESFIBARE, v., flU erolvere, Slnni
detrahere, erolTer», rarerB««reţ dls-
cernere» separarot dlsslpare, dlflt«nde-
re, en»eltare» exsoeoltare} 1. proprie,
a deafasciorâ firulu. a trage, intende,
Bcote filmele ; a resfiră tortulu ăe pre mo-
dioru;resfiratiad'a8trinsa si chiaru in-
cut-eata; se resfirămu ladtUu d se mesu-
rămu cu ellu acâsta distantia; 2 , prin me-
tafore, a) a resfolîă, deschide, intende' :
a resfiră cartea, a resfiră tote, folia de
folia; b) a departi, rari, intende, re-
sifi eie.: a resfiră ăegitele; passerHe si
resfira aripile ; a si resfiră pertJ/u ; a
resfiră pădurea; pauonuiu si resfira cu
mundria cod^a; c) a mieci, agit& snaci-
t&, attiti& etc, a) in genere : aresfirâ
tote (Titi armariu;lam resfirată tota caia,
tota arc'a, tolu poâulu, fora se dau ăe
ce căutam; ^) in specie : a resfiră foadu,
carbonU. ea se se apprenda mai bend
BESFIRATIONE, b. f., eroUtlo, r«-
refkotio,flepanitl<>,etc., actiene de res-
firare : resfirationea penneloru; resfWO'
Uonea car&ontloru d^in focu.
=y Google
«8
BES.
RGSFIBATU,-a, adj. part., erolituit,
rarefaetns, dUteiU»} in a. verbului.
BESFOIABE, v., (cu l molliatu, in
locu de)
BESFOLIAKE:, r., erolfore, perrol-
T6r«j Mratarif perBerut«rl;41steHdere,
psteriDerej tDn«re» dlstftndl, extendi }
I. proprie, a'iotorce om folia sau mai
multe, si in specie, folie de cârti; a caută
in ana carte , a peilege tina carte : ce
tfftu resfoliedi acea carte aau in acea
carte? am resfoUaiu cartea de tnai multe
ori [fin scortia in eeortia, fora ea prin
aceste resfoliari eu attentione se pofu
află loadu eitaiu de tene; a'resfoUd
auetorii dassici; a re$f<diâ in tote bi-
bUoteeeîe ; flg. a resfoliâ monumentele
antice, a reafoliâ originile poporului
roMonu,- 2. prin metafore, a) in genere,
a intende, a desface, desfascioră, dea-
chide, etc. : a retfoliâ tapetde in tota
mărimea sea; a si resfoliâ vestimet^ulu;
fig. a se resfoliâ ^ a se inââ , intende,
a se ingoufă, etc; b) in specie, a scrută,
caută, cerceU, etc. : a resfUiă tote d'in
casa; ăne nu si reguledia lucrurile, res-
foliedia tota eaaa, ea se afU ceva ee li
e de lipse.
BESFOLIATU.-a, adj. part., eroln-
tu, dUtentuB, tamldos; în B. verbulai : ce
mi tta^ asia resfoliati ? tota cas'a resfo-
liata de tene; cârti resfoUate de mene.
RESPOLIATURA=res/bia(t«-a. s. f.,
«rolntla, reTolutlo] actione de resfoliare
n effectu allu acestei aotione : ce va se
diea acesta resfoliatura prin tote lucru-
rile melle?
RESPOLIRE = resfoire, resfolitu =
resfo^, resfolitura ^resfoitwa; vedi :
retfdUare, resfoliatu, refoUatura, cari
snnt depreferitu.
BESFRANGEBE sau resfringere T.,
(seconjuga ca y. frangere),T«tTlBg*TtiA
frânge inderetru, inapoi, si de acf in ge-
nere, a frânge, a abbate d'in lini'a de-
râpta , X. proprie : a resfrange capulu
eu gratia spre spate; a si resfrange pe~
tior^, braeiele; cumu si resfi-ange pal-
pt^rele?speeleleresfrangu imaginile ob-
ieeteloru ce se presenta ; bastonulii pare
reefrantu candu e affandatu in apa; de
preauperfaci'aapei ie resfrangu radide
sorelui spre ocUi noştri; 2. metaforice :
consecerUiele portărei altorwa se res-
frangu si asapr'a «ostra; peceat^ pa-
rentiloru se resfrangu si asupr'a filiîoru;
parte d'in prosperitatea publica se res-
frange <isupr'a fia'Caniia d'in ceta^ni.
EESFRANTU = resfrunctu = reţr
framptura; e,A\. part. d'in rtsfrangere,
refractuB.
BESFRINGKBE, etc., vedi r^fran-
gere.
BESIDENTE, residentia, eto., radi.
resedente, resedentia.
BESIQNAKE, eto^ vedi resegnare.
RESILIABE. T., (fir. realiler); a aa-
nallă, desfientiă unu acta :><i reaUiâ.umt
eontraetu, una vendiare. — (Focnatu
d'in resilwe, compara resilire si resdn-
dere).
RESILIRE, V., resilire» (d'in re si
salire:=sarire; compara si fr. r<BlUr),
a sari inderetru, in speoie, a si leui vor-
b'a inderetru, a se retracta, si de aef,
a intorce, a strică unu pactu, a desflen-
tiă una involire; vedi si resiiuire.
BESINA, s. f., regina, (it. isp. port.
reBlna,fr.r6slne); materia inflamm&bile,
grasaa. unsurosa, de colore galbinia,
de Bapore mai multa Bvx mai pncinu
forte : a unge cu rema; unsu cu resina;
odore de resina; firbUoriu de resina ^
resinariu.
BESINACIU,-», adj., resiiiMeiis; de
resina : semburete rosmarinuZut e resi-
nadu..
BESIN ALE, adj., reslnalls} de rejiiM.
BESINARE, T., restnare, (fr. rM-
ner); a ange cu resina; a mestici eu
resina : vinuri resinate.
RBSINARIA, (pron. resinaria), B-U
arte si ofGcina de resitiariu.
RESINABin,-a, adj. s., retativu Ia
resina; in specie, ca s. m., ferbitoria de
resina sau de peeura.
BESINATU,-a, adj. part, resiiutas;
unsu cu resina; subst. resinatu-lu, sare
formata d'in combinationea de resina
cu una base, (fr. r^eiaate).
* EESINIDE, adj., (fr. râsţnlda); care
sâmina cu restn'a; subst. pi. resinidile,
familia de composite care coprende re-
sinele.
=y Google
* BESINirEBU,-a>&(lj-. (rAstnlKre);
care da regina.
* EESINIFOBME, adj., (fr. t€»lai-
forne); care are forma, apparentia de
resina,
* RE8INIGDMME, a. f., (fr. reiinl-
ţomme); snbstantia ce participa d'in
oatnr'a ai a resină b\ a gummei.
* KESINOCEKUro, adj. s-, (fr. ri-
Blnoeirnm); care coprende resina si
eira; in speeie, s. m. reale, resinoceruJu,
medicament!] oompostu d'io reaina si
â'in cSra.
* BBSINOIDE, adj., (fr. rtislnsTde);
care s4mina Cd resin'a, pare re$ina.
BESIKOS0,-a. adj., resluosos, (fr.
r^slnenx); plenu de resina : remediere-
siftose, reainos'a pece; ladanulu e rest-
nosu; plante resxnose.
* KESINULÂ, sau resinvra, s. f.,
refllnyU, (ft. râstnule), demlDUtiva d'ia
resina, 1. bucatella de resina; 2. cu a-
cellu-asi sensD ca si form'a subresina.
BESIFA, 8. f., (pre a locuri risipa),'
IbmbI Buraptog, dlIip!d«tio, pntasio,
prtdiţentia, dlBflOlntlnr llberalltayi ac-
tione de resipare. de nemesurata con-
sumere a cellora utili, etc. : mare re~
sipa de sare, de fenw, de apa; e si resi-
pa ăe tempu, de poteri; dero mai ver-
toaa naipa de ianni; eu acista resipa
desfrenata a ianniloru publici «năe ad-
jungemu? resip'a ne va ruină; folosiţi'
ve de Ut",ru fora resipa; resipa de summe
mari pre nemicuri; resip'a e t'nimtca c-
conomiei.
EESIPABE, (ai resipîre.-escu, inse
resipare e de preferită), T., (d'ia re — si
5ipare), dlsBlpare, spargere, diapergere,
dlBJIcere, fnndert, profandere, profll-
ţare, prodlgere, dlUpidare; a sipâ,i
arrnncfl la derăpta sî la stang'a, id susu
ei in dio&u, in tote părţile , ai de aci :
a rarf, depărta, allungi, resfiiâ, etc,
1. in ţfenere : ventulu resipa toţi nue-
rii ; suf/larea austrvlui resipasse ne-
gur'a; muUi au venitu, dero si muUi
s'au resipata; a resipa fenulu ă'in por-
conie, ea se se ossace; scapă cap^a ou
margeUele si le resipa tote pre diosu;
n«i resipati ap'a, vinulu farin'a; se re-
Sipara pre a casa; amt^ifa nosira hatvt I
si resipa armatele mtMîmIu*; fofiura
si resipara tota armafa; a resipa si
pv^ierea cdatei in ventu; vnu ţaratie
cu doru ăe anima nu si resipa copJUjt;
2. in specie, a) a spende, dispende fora
mesura, a perde ce e utile, a nu eco*
nomf, a strici, etc. : nu reripati $area,
eo e forte rara si costatoria; a « resipa
starea, tota averea, totu ce câştiga pre ne-
micuri; muUi si resipa averea in beHa,
in jocu de cârti; a si resipa eaa'a; a rt-
sipâ in câteva ăille oe a slrinsu eu su-
dori in dieei de anni; b) a desface, pu-
tredi : eorpuht se se resipesea in terri-
tt'a (Tm care a essitv.
BBSIPATOBIU, (8ifestpiforii«),-o,
adj. s., prvdiţeDB, prodlgss) !■ largi*
tl«n6 prftfuBas, «ffaani; care resipa, si
iu specie, care uu are mesnra in spese,
în consomerea de lucrori utJli ; resipa-
iorii se ponu sub tutela; cine e resipa-
toriu, e condemnaiu la lipse si strimp-
torare.
BESIFATU, [6\reaipiiu),-a, adj. part.
sup. d'in resipare, dissipatns, dlsjeetns^
profasos, perdItnB, dllapldataa.
RESIPATUBA, (si resipara), 8. f.,
dlBslpatiO) dUapIdatlo} actlone de re-
sipare, si mai vertoBU effectu ăllu a-
ceBtei actione : resipaturele nemesurate
au se te ruine, cu totu castigulu ce te
favoresce.
*BESIPEBE, resipui, resîpuiu T.,
vedi resipeseere.
* BESIPESCBNTE, adj. part. prea.,
reslplgoenB, care resipesce in inaemna*
rea coventului resipeseere de snb 2. : ne-
bonii rcsipeseenti.
* RESIPESCENTIA, s.f., reaiplaeen-
tla, (fr. r^slptsceaoe); actioue, actn si
stătu de resipescente : resipesceniCa' si
penitentCa tea sincera meritoTliertarea
erroriloru si nebonieloru tette.
* BBSIPESGEBE. v., reslpere ai re-
BlpiBcere, (d'in re- si sapere); 1. asentf
saporea. gustala unui ce, a a.\6 gustu
de ceva sau pentru ceva : mustulu re~
sipe ferru sau a ferru; asii si : a resipe
a limu, a amaru, a raneidu. a muet'âu;
fig. acestu stylu resipe a terrenu atticu;
2. a si venî in Sre , in sene, in m°nti,
a Inretiă me&te, a se intelleptt; mai al-
.yGooglc
960 RES^
lessQ BDb fonn'a resipescere : mi pare
bene, co resipesci.
BGSTFIRE, resipUoriu , etc.; vedi :
reaipare. reaipatonu, etc.
• KESISTENTE , adj. part. preş. ,
xealBteiis, (Er. râslatsnt); care resisie :
fortia resiitente fortiei; rebeUii resistenii
armcUei; appetite resistenti ratiofiei; ae-
rtdtt resistente la mişcările fientidoru.
• EESISTENTIA . a. f., (fr. rtsli-
tance); calitate, facultate de reaisterite:
maieria fora reaistentia nu pote fi; re-
siatentia aoliăa bm* de soliăe; reststen-
tia solâdeloru e mai mare de câlu a li-
dăeloru; a se suppune fora resistentia;
cetatea, deşi hene munita. nu fece re-
aistentia; a nu oppune resistcrdia; a in-
vinee resistenti'a; factione de resistentia.
• RESISTERE, resteti ai re&teid. re-
stettdu, T-, (redi si eimplulu sistare), ra-
jiisteiej (&. ri»iater);asisfe,astâ,a8tă
contEa, a se pune contra; a st pre locu,
si de aci, a remanâ'pre locu, a seda, etc,
1. iii genere : retrageti-ve si nu mai re-
sisteti fora succesu; fiiH 'se nu resista
parentiloru si invetiatoriloru sd; mar-
morea resiste ceselluîui med tare de eâiu
pctr'a commune ; uaArelVa nu pote re'
siste furiei pîouiei ; omeni cori resistu
pretotindene si casca gur'a; a resiste
in tete locurUe amene; abia incepusse
a vorbi, $irestete cu vorb'a neterminata;
2, in specie, a stă contra ca inimicu,
adversarîu, a) in sfer'a militaria : ^t-
mele nostre resistu harbatesee la alle i-
nimicUoru; a resiste erupUoniloru, atta-
atîui neasteptatu; b) afora d'in sfor'a
militaria, în genere : totu de a un'a res-
tetemu, resistemu si vomu resiste eonsi-
licloru miselliloru; a resiste barbatesce
persecuiioniloru fortunei; a resiste do-
rcrei, tenlationiloru, passioniloru, ap-
petiteloru basse si vUi; imperatoritdu
restete se nu i se redice statua; in fine
navile potu sau nu resiste venturiloru,
fortuneloru, undeloru; tenerele plante
cugeru resistu frigului; obstaclele re-
sistu mersului si actionei lucruriloru si
personeloru.
« KESOLUBILE,adj., resoliibill»,(fr.
r^soluble); care ee pote resolvere : cor-
pulu omului e resolubile; materia reao-
MMe in apa; problemate de ecitetdtt re-
solubili.
* BESOLUBILITATE. b. f., (fr. r«-
aslnbllltj); calitate ieresolubUe : reao-
lubUitaiea ^ânghdui.
* BESOLIJTIONE, s. f., reMUUt,
(fr. rfisolntlon); actione de readlvere,
1. in genere : readu^nea corptâtd o-
menescu in ptUbere; resoUUionea op» m
vapori, a glaeiei in apa; reaolutionaa
UOoru corpurUoru in elementele lom;
2. in specie, a) in medicina, a) readu-
tionea tumoriloru, disparitionea lora
fora Buppuratione; ^) reaoluUonea mem~
brdoru, peOoreloru, măneloru, oclt-
loru, etc. ammoitire, paralisia, debi-
litare; bJiQJumprudentia :reso2ulionai
unuicontractu,unei vendiare, unuipactu
unei conventione, eia. :desfieDtiare;c)în
mathematica : resolutionea unei pro-
blema , a unui triâaglu reetUiniu , etc;
d) in seuBu mai estensu, oc) resolutionea
unei cestione, unui ăĂfficuUate, unet pro-
blema somah, etc; ^) âro in parte:
&) resdlvtiorte ^ decisione, determioa-
tione,etc.:resoîu^iond/îrma, nestranat-
tata, coragiosa; a leud una resolutume,
a nu se mai lassă de resolutionea îeuata;
leuara resolutionea de a mori sau in-
vinee; ţ) resolutionea anima, coragiu,
târfa de Buffletu : cu resolutione vomu
triunfâ de tote greutăţile; e) in maafia. i
resolutionea unei ăiasonantia in una
consonantia.
* KESOLUTIVU,-a, adj., (fr. rfisoU-
tlf); apta a resolvere : medic:imente re'
sohtivedepantice, de tomonVsicasubst.
&b3. unu resoluiivu : resdutive de mari
dificultăţi.
* RESOIUTU,-a, adj. part. d'in re-
solvere, resolDtns, (fr. râsolo); proUe-
matele resolute; corpu resoîutu in ele-
mentele selle; eandujacemuinasta-nuttt
resoluti de poterea somnului; in specie :
resoîutu a se bate peno la morte; omeni
resolvii a si adjunge acopulu eu vcri-ee
pretiu.
* RESOLVERE, sau resolbere, readai
si resolsei; n resoUti, resoUiiu si res(^,
(vedi simpliilu solvere), t., reaolvore»
(fr. r^Boudro); a solve dxosi, a deslegâ
ce e legatn, imbinatu, strinsiţ, etc, a
=y Google
desface, moUi&, deschide, etc.; 1. pro-
prie, a) ÎD genere : a resolve Ugcdurde
si nodun'fe frea Prinse; a resolve ci'n-
gvtorea; a resolve cateneUmchisulm^M
resolve pre inchisu de caiene; a resolve
petiorele de pedica, ăe ferru; caldur'a re-
solve fflaâ'a; foeuiu resolve metdUele si
p^reU; el^fmisHi sciu resolve corpurile
m celle mai miei partieelle; aresdve ceva
in ptJbere, cumw se resolvu caăaverele
in semdupamentuUii; sud sufflarea ven-
tultu seresoU}enegttr'a,nuern;nueriiti
negwele se resolvu si in plouia; b) in spe-
cie, a) a molIi&.moUesI, ammortf : feUci-
tatea it^ si resolve ace^ popore; som-
nia resolve si mollesesee corpwîu; ^) a
solve, a desCace ana detoria : a resolve
pre to^ itUru tote; 2. metaforice, a) in
genere, a dealegă, desface, strică, ne-
micf, desfîentiâ : cu neci una peniten-
tia tui te vei resolve de acesiu pee-
eatu; a resolve assertionUe portei con-
trarie; b) in specie : a.) a indnlcf, al-
iena : a resolve urrele discordia a re-
solve doror&e, intristarea; Şi) m medi-
cina : medicH sdu resolve himorile fora
si^puratione, a resolve pantieâe; t) în
mathematicB : serese^vuproblematenu-
meriee, triăngUiri, etc.; 3) in jnrispru-
dentia : a') a desfientiă, aonolliil : a re-
so Ive una vendiare, unu coniractu; p') Ed
a impaci, satisface : a resolve litigiulu
cu mdtiamirea totoru partUoru; s) in
sensn mai largn in domenulu înteUigin-
tiei : a') a esplică : a resolve eestionea, e-
nigm'a, difficidtatile, obscurUa^e, ndn-
teilessele; ţ') a decide, a determini, mai
allessn sub form'a reâessîra, a se resolve :
oamlu cu mente candu voliesce se facă
ceea, cogeta, se consulta eu sene, apoi
se resolve; dUi sta pre cogite si wtse
resolve, se plece scmsestea pre loeu;mi-
litarn resolsera se se htpte si se invmga
sau se mSra.
BESONAIirTK, == resunante, adj.
part preş., reionansţ (fr. r^BtDiiaiit),
care reaona : fiotta resonante, temple bene
resonanti, voce potente si resonante.
RESONANTIA, =re«4»an*ia, 8. f.,
resoiântU, {te, rfisonnanee); calitate
de resonante : resonanti'a biMei, tempUt'
lui; si concr. resonan^'a viorei, âtarei
si (ătont instrumente e partea destina-
nota se resone, caps'a aeestoru instru-
mente.
BESONÂBE=:resunare,7.,reioiiare,
(it. rlBonare, isp. port, resonar, fr. r6-
•onner);!. a soniî ^rosi, d'in nou; 2. a 8o-
nâ inapoi, a responde Ia sonu, arepetî so-
nuîu.'echuUtresona, boU'a e asia cons-
truda coresona forte bene; sunt ed^îeie
ce nu resona aprope neci de atom; 3. a
sonâ tare, ca potere : de mai multe diUe
Vam auditu wrltîndu, si potentea voce
a oratoriului pare eo resona inco in
urechide nostre; vocea loru resona peno
la urechiele Domnului.
BESONATOKIU,-Wm, adj, s., reso-
BHiai care resona : resonatori^a voce a
oridoriuUt.
RESONATTJ, = femmoi«,-a, adj.
part. d'in resonare.
liESONXJ.^esumti-a, adj., rexosna;
care resona, reproduce sowdu : resonete
râUt.
EES0NITU=rcs«»eft4,pI.-e, reaul-
taoB goonB) actione si resultatu de re-
sonare : resonitulu cehului; metaforice :
faptele lui n'au resonifyti diss'a hti avu
mare resonitu.
KESOBBENTE, adj. part. pree., re-
«OFbeDSt (fr. r^sorbant), care resorbe :
medicamente resorbenti.
BESORBEBE, (si resorbire; vedi si
sîmpl. sorbere=sorbire), v,, resorbere;
1. a sorbe ârosi : abyssidu ressorbe no-
vea abid essita in facVa undei ; metaf.
nu sem cumu ne resorbe tmd'a politicei;
a si resorbe laerimele; 2. a sorbe de re-
petate ori, Bi de aci, a sorbe totu , a
scnrre, seccă.
RESOBPTIONE, s. f-, (resorptlo, fr.
râsorptton); actione de resorbere : re-
sorpHonea celloru perdute in orgams-
m^ corporale.
BESOBPTO,-o. adj. part. d'in re-
sorbere, resorptnB.
KESPAKDEBE, respansi si respan-
s^, respansu, si
EESPANDIEE, v., (d'in res- sipan-
dere), repandereţ dlsslparei «patgere,
dlBperferei dlsjicere, perfercc; a pânde
in tote părţile, a resipă, 1. proprie si in
genere : ventuht respanăe nuerii; cN
=y Google
greu potura respande mtdtimea aău-
■ nata; florile răspândeau odori imbeta-
torîe; turm^a de lupi se respanse in fine;
3. metaforice : sarea aeesta'O se res-
„ande eu celeritatea fulgerului; rea vo-
litorii noştri respat^u fame defavora-
bili noue; elli au interesse, na noi, se res-
panda acista carte; a r^anăe in poporu
instnutionea; a respande in vulgu ideele
noue, eredentiele si doctrinde ceUe mai
bone.
BESPANDITD,-a, adj. part. s. d'in
reapandire.
BESPANSTJ ,-a , adj. part. d'in rea-
panăere.
BESPASSU, 8. m., (d'in res-si passu),
lDterT«Ioiii, dtiBti», prolâtto] ioter-
vallu, tempu scurtn oeoccDpstu , si de
acf : tempn de resufflare , de repaneu,
tempu de aşteptare , de ammaDare, de
aolvere sau desfacere a unei detorîe; etc. :
lassaii-ne unu respassu de trei dille si
vomu face tatu ce ne cereţi; da-mi res-
passu de cinct diUe; avemu lipse de unu
respassu mai longu, ca se potemu face
hiâv bonu.
EESPATE=r(B/)rfe ; proprie pi. d'in
reapata :=. re-spata, fbnebrlB pannns,
pandia ce copere faci'a mortului de la
fronte peno )a petiore.
* RESPECERE, v., (se conjug» ea t.
spectre), reeplcere, a spectă i&apoî, in-
deretru; stspectâia pregiuru, a spectă
ea leuare a mente, a consideri, a nu
trece cu vederea; a proredâ, a se iute*
ressă , a porta de cura : tiu vreu a re
apece ăico si voi me amaii; a respece in-
tereasea publica; mulţi respecemu utili-
tatea privata mai muUu ca cea publica;
a respece etatea, caracteriwlu, positionea
unUi omu; la ce aru respece parcntii
mai mtdtu ca la filii aei ?
* RESPECTABILE, adj., (fr. reopeo-
table); care merita a fl respeetaiu :
summareapeetabilc; ms'gecie : ceUiboni
sunt respectabili ; virtutea e reapeda-
biU; peraone respectabili prin calităţile
eumu si prin positionea loru.
* RESPECTABILITATE, s. f., (fr.
respecUbllitâ); calitate de respectabile.
»BESPECTAKB, v., rMpecUre, (fr.
mpeetcr); intensiva d'in reapeeere, a
EES
porta respectu; a respece cn moltu stu-
dia si mare cura si interesse; 1. pro-
prie si in genere : ce respecţi, au te tem
de ceva? se respecta longu unulu pre
altulu, ea cumu aru pari eo se connosw;
indelongtt respectămu la terminulu ăe
unde amu plecatu ; in taeere si mirare
respe<iamu sorele resarindu; 2. metafo-
rice si in speeie, a onoră, a vener&, i
arretâ estima ai amore; annvioli, ete.:
a respectă parentii, peraonele baaeri-
eesei; se respectămu bdraneti'a, perii
albi; se reapedămu totu ce c mare, san-
tu. formosu, tnnocente; barbarii nu r»-
specta ned etatea, neci sesstdu, ned tu-
noeenti'a; a respectă proprietatea, per-
son'a fia-caruia; a se respectă pre aetu :
cine nu se respecta pre sene, a perAttu
tota dtmnUatea de omu; a nu reapeetA
nemiea e suprem'a neomenia.
* KESPECTATO,-a, adj. part., «•
speotataSt (fr. reepecU); in s. verbnlui,
* KESPECTIVU,-fl, adj., (fr. respM-
tif), care resjwce, care se refere la cineva
sau ceva, relativu, si in speeie, relativa
la fia-care in parte : partite respective
alle fia-carui crede; servituti reapective
intre vecini cu agrii sau cu casele; in
sensu mai generale : pr^iarationi re-
spective la ealle; indigentie respective la
corpu, la suf/tetu; ca adv., respeetitu
sau respective : respective la ce se attinga
de noi, suntemu paraţi a plecă; asii si :
respective la voi, la fraţi, la sorori, la
societate.
•RESPECTOSU,-a, adj., vedi re-
speetuosu.
* RISSPECTU,-a , adj. part. b. d'in
respicere, respectul, (comp. si fr. res-
pect); mai vertosu ca subst. m. respei^,
pl.-c; a) in genere : terribile fu reapee-
ttdu cctatei pentru celli esaiti d'in ea ;
fugu fora respectu la celii rcmasi in
urma lipsiţi de adjuiorim b) io specie:
a) refugiu, locu nude caută cineva scă-
pare; p) ca ide'a accessdria de cura , de
solliciiudine, da iotaresse, a') oonsid»*
raţiona, veneratione, estima unita cu
amore, frica : respectu a^ra paretUi si
invetiatori; respectu de aiXe s&atc, de
seola, de monumente; respectu retigiosu;
a fi ddori resp-tiu la toţi oeUi mai m-iri,
=y Google
la eeUi mai 'betrani. la toH eeUi disHnsi
prin mrtutăe si talentele loru; a stă in
respedu, dîfferitn Aa:a$tâ eurespeetu;
a tinS in respe^ ; respedu la persone,
reapeet» la proprietate ; reapedu mai
vertoeu de sene ensMt; âne n'are rea-
peetu de sene, cade forte diosu; loou de
mare respeetu H eovenientia; de preu-
tulu ignorante si betivtt n'an poporanii
reapectu; aibi respeetu de soeî'a tea, de
eopiUii tei, (Jiiaru de servitorii tei, de vi-
tde ielle ; numai respectul» de armat* a
nostra opprt pre inimă de a irrumpe in
tSrra : musie'a neconnoseuta n'are re-
speetu; a ave respeetu, a tine respeetu de
iote impregiurarHe; p') relatione, legă-
tura, reporta, ratione, etc. : aceUu'asi
Utcru pate fi addeveratu si falsu ăupo
reapeetde in cari se considera; mai ver-
tosu cu prepositiooile cu si in -. in re-
apeetidti aeestu-a, in iote respedele, eu
respeetu la interessea ptiilica, fora re-
speetu la regtd'a generale; si cu alta pre-
positioni : ă'in respeetu eotra interes-
sile sdU,
*EESPEOTUOSîJ,-a, adj., (fr. «b-
peetoeax); plenu de respedv; copiUires-
pet^uosi cofra parenti si preceptori; amo-
re respeetuosa cotra copiUi, coira soăe,
eotra sorori ; mai respedttosu e t^esea
a tace de câta a vorbi ; se cere una re-
tpectuQsa ă^catetia eotra celli miseri ai
amariti,
BESFEBU, s. m., ovDtrji pllum, ni-
itnas eapllliMt adrursiit, contrarlna,
lafensus ţ io directîone contraria cu dî-
rectiouea perului , si de acf , coutrariu ,
leuatQ mai allessu in loouiioni adver-
biali ca : a vorbi in resperu cuiva; aaiâ
si : a responde in resperu, a leuâ in res-
peru, a freca in resperu; a rade. a tunde
in resperu; a se hud in resperu cu ci-
neva; eatuai'a si cânele se au in resperu.
* RESPEKGEKE, respeisi si resper-
sei, respersu , v., reaperţere ; a udfl cu
rari si mici picature, a stropi : a rr-
apcrge altanele cu snnge.
* RESPERGraE, 3. f., reapergoj ac-
tione ai efectu allu ectionei de respet-
gere : respsrgine de sânge pre vesti-
inentu.
* BESFEBSIONE , s. f, respersto)
HES. 958
actione de respergcre : respersimea cor-
pului mortu ea vinu.
* BESPERSU,-a , adj. part. d'in re-
spergere, reBperBDH>
BESPETB, a. f. pL, vedi respate.
BESPICABE, (in locu de resţAieare,
compnau d'in res- si plicare ^ plecare,
se conjuga ou forme simple : respicuisz
respUcu, re8pim:=reaplici, respiea^res-
plica, etc.), v., explicare, deoUrarej e±-
plauare; a desplică, desffasciorâ, des-
face, etc., 1. proprie : a respică foliele
flora; a respică deltele; a respică p^
rulu in doue prin una carrare in cre-
seetu; a respică unu lemnu; a respică
unu volume de pandM; 2. metaforice, a
esplică, espune, arretă, lamina, etc. : rea-
picati-ve mai multu ideele; ide'a nu e
bene reapieata; se respieămu luerulu, co
nu ne potemu inieU^ fora acesta res-
pieare; 3. a pronunţii : a respică bene
tote litierele.
RE8PÎCATU,-a, adj. part. d'in rea-
picare, expllcatna, explanatus.
BESPINABE, respina^u, etc., seanda
in multe locnri in locu de : respirare,
respiraUi, ea si : suspinare, suspinatu,
suapinu , in locu : de suspirare , suapi-
ratu, susptnu.
BESPINQEBE, respinşi ai respinsei,
respinsu, v., repellere, repalsare, reJI-
cere , abnoert ; a impinge inderetm,
1. proprie : a respinge inimiculu d'in
terra ; respingu mânute ce vreu a lovi;
2. metaforice : a respinge aceste condi-
tioni asia de onerose; respingu de la
mene veri-ce responsabilitate; res[nnaera
tote propunerile si rogationUe nostre;
a respinge videnti'a eu violentia.
BESPINSD,-a, adj. part. d'in rw-
pingere, repulsni, rejcctai.
* BESPIBABILE, adj., (fr. respira-
l»le), care so pote respirare : aeru re-
spirabile.
•EESPIRABILITATE, 8.f.,(fr. res-
pirabllltd), calitate de respirahUe : re-
spirabilitatea aerului.
•BESPIBAME, pi. reapiramine. n-
Hplrameii; canale de respirare.
* BESPIBAMENTO, pL-e, respira^
neatunj actione , actu si stătu de re-
spirare; repausu.
=y Google
954 RE&
BESPIEA^ÎTE, adj. part. preş., re»-
plrams, care respira : afiiaramu pre vuî-
nerctti abia respiranti.
EESPIBARE, (pre a locuri, respi-
nore), respirare, ţfr. resplrer); a spiră
ioapoi, contra, a resuiflEi, a Bufâi inde-
retru aaa contra, 1. in genere si pro-
prie : nu respira vetUtdu mersului na-
vei nostre; 2. mai rertoBu metaforice ei
speciale, a) a trage sufflare, a tesufflă :
retpirâma m puimonti; greutate de rea-
pare; a respiră greu, usioru, desu,
raru; nu mergeţi asia rapide, co vi se
impedica resjnrarea; a respira aeru honu,
ren; a respiră odori, profume; h) a Tine,
a â vinu, a traf : tote câte respira, sunt
fientie viue, abia mai respira, respira
inco; e) pentru tabelle, s^tue si celle
assemiui, ce păru vine : tote /igurde (fin
tabeUu păru co resping marmorea res-
pira trectmdu prin mân'a artificelui;
d) a manifestă : vorbele lui respira blcm-
âetia si honitaie; tote faptds si mişcările
ei respira umanitate; i6io si : a nu res-
piră de eătu urra st resbonare; nu rea-
pira decâtu voluptate sensuale; asia si :
a respiră gratia, farmecu; e) a se re-
crea, a leu repansn, usîorare, alllnare,
Încetare de greutate, de labore, de do-
rere, etc. : l^ati-me se respiru unu mo-
mstUu; n'ant momeniu de respirare la
grdieie meUe labori; dorerea me lassă se
respmt e&teva momente; reuiatea, cogi-
tulu reumihi lassa se respire; in dille
de serbatore respira si bieţii hboratori;
a re^nrâ de frica, de spaima; omulu
respira si de plăceri; nu mai respira
meni'a, furorea tijrannidut.
BESPIKATIONE, b. f-, respiraţia,
(fr. reaplratlva) ; actione de respirare,
si in specie, actione si facultate de a
trage aerulu neoessariu la vi^tia : appa-
ratu de respwoHone, organde respira-
tiona; respiraitonea coprende doue mo-
mente principali, aapirationea si cspt-
rationea; respiratione rara, desa, cdere,
lenta; respiratione ecale, inecale, facile,
^iffieiîe; respirationea e eommune totoru
antmaliloru, numai moduîu de respira-
tione difere ăupo genuri; si plmttele au
una respirnftone; r8sptr(i^(7flc=rupaii3a;
ăupo labore grea si inddonga se cere
pucâna re^ratione; nu da UuratorHoru
neci maearu una ora de respiratioiiie.
EBSPIBATOEIU,-WHa, adj. b., rw-
plrat*r, (ir. resplrateorsi resplratolre),
care respira aaa serfe le respiratu :
organe respiratorie, fntsieore respira-
torul.
BESPIBATU,-a, adj. part, respin-
tos, in 8. rerbuluL
'. EESPLENDENTE, adj. part. prea.,
regpleBdens, care resphnde.
* BESPLENDEBE, t., reepUsier^
1. a reflecte splenăore, a d& splendore
d'in splendore; 2. a s^ende forte, a fi
plenn de splendore.
HESPLICABE, vedi respicore; iose
form'a completa : resplicare are si aan*
sula de : a estică pre dosu, a espUcâ
reu : voi respUeatt tete eovetitde si dis-
sele nostre.
RESPONDENTE=resput»denfc, adj.
part. preş., responden»; care responde :
SHCcesserespondenti dorentieloru nostre.
BBSPONDEEE,=:respi«idsre, respon-
si si responsei, responsu, v., respondere,
Bp«Bdere,oaTere,(fr.rApOBdre, it. rlspoB-
dere),!. proprie,aspondelaaltasp(»wio-
ne, apromittelaaltapromisBione, a&oe
assemina pentru assemîne, a intorce cu
acea-asi mesura : cu vorbe bone vomu re-
sponde la vorbele bone; daco ne daţi auru
se fiţi bene inereăentisti co nu vomu
responde arame sau cu arome; responde
cu aceUe-asi vorbe cu cari si eu te am
intrd>atu; 2. metaforice, a) pentru op»-
rationi sau aetionl de vorba, de voce,
de scriptura, de espressione, etc.; a) in
genere : a responde la intrebarea pro-
posa; a nu responde la ir^ebtxrile fa-
cuie, ci a responde a laiuri, preste
câmpu; a responde currendu , prompta,
aeeuro^, limpede ; a responde eva-
sivu, ineurcatu, inganatu; a responde
vagu, preeisu, fora supterfugie; a rea-
pmde cu injurie la blartdele nostre co-
verde; a responde verbcde sau in scrissu,
prin scrissu, prin interme^vlu aUei
persone, prin interpreţi; p6te cineva
responde si cu tăcerea; la intrd>arHe si
dissele insolenţi responde cinwa si cit
bastonul deco nu te intrcba nemne,
n'ai se respondi; a responde la incri-
=y Google
mmari, la critice; a responăe la toH st
la tote; nu vomu eonăescettăe a respottăe
la Me catminiele, la tote ttemctir^ ai
secaturi; la t(^ opinionile neftindate,
la tote assertionite gradate; ăoui «ttn
u intdiegu si se re$pOHdu prin aemne;
la tamntia m ocIhIk retponăe eine-va
«k seiime totu d'in odi; miiti respondu
dondn (fin captt; strigămu la feristra,
strigămut si batemu la uaia, fora se ne
rMfwndta âneva; am responsu la tote
$cri»aorile teUe , ti voliu responăe ai la
eea tTin mrma ; mie nu respundi; eehviu
re^onâe la tote voale, la tote sonurUe;
pupile, vâîlile, montii respondu la plan-
g^He nostre; rvpele respondu cm plo»-
aete la planstdu nostru; cantoiarii res-
pondu cu cântice la vorbele saeerdote-
lui; ehoru la choru responde; b) io specie,
tt) despre jurisconsulţi, oraole etc. : con-
adiatu oradulureaponseineovente forte
obscure; juriseonstdtii respondu la ces-
tionile_ indomose; p') despre celliinTitati
laproDontiarea nomei ni ; nu au responsu
la appellulu nominale nuti bene de diu-
metate ^in celle inacrissiinlistaţAe acf,
•{) a fi presente, a se preseotă, avenl etc;
coventde respondu, eandu sunt idee de
espressu; febrea responăe regvlatu la
ora; S') in nnu essame : a responde bene
la limid, a responde inse reu la scien-
tie, a nu responăe nemiea la filosofia;
e') a fi nesuppnsu, insolente, a nn as-
cnltâ, a contradice '.faceţi dicu, si nit
mi responăe; fîlii nu respondu parentx-
loru; senu mirespondi. co tirupu gur'a;
b) a face assemioe pentru assemlne, a
interce cu acea-asi mesnra, si de aci, a
fi ecale, conforme, symmetricu, armo-
nicn, a st& facia in hoia, a stă in acea-
asi direotioDe, pre acea-asi linia, a cen-
sonâ, a ceosenti, a se involf, etc. : eeUi
doui poli ai cerului respondu la cdli dcui
poli ai pamentidui; aceste camere res-
pondu eu celle d'in fteiasi celle de suvu;
generositatea nostra oauta se respondu
la liberalitatea vosira; responăemu cu
poKteHs. eu comjdemente la complemente,
cu onori la onori, ru daruri la ăaruri:
copiUii nu responău adesea asteptarci
pareritSoru; muUi nu respond'i li spi-
ratUi^ puse in ei; restâtatele adesea
nu respondu la l(Jiorile nostre} ăe muUe
ori la offectionea nostra respondu aUH
eu repugnantia; e) a soire, a redde c&tn
a capitatn ; responde-mi indata hannii ee
H am ia^omutaiu; detoriuîu mh rea-
ponse la tempu summ'a detorita; deco
nu resporide iilu &anmt cetie detoriu,
ti voUu responde eu peno la unu bannu;
si in genere, a solve, desface, numeri :
cassarii voru responde fiindionariloru
onorariele câtu mai currenău; percu-
tării n'aw responsu summele eovenite
neci pre lun'a trecuta; d) a siă, a se
pune pentru person'a sau detori'a al-
tni-a, 8 mv6, a garanţi : pre treăen*
ti'a tea nu ti potu impromtdâ neoi unu
bannu, deco n'ai pre cin«va olfuln care
se respondia pentru tene; ea respondu
ăe eUu n ăe detoriele ha eu person'a si
averea mea; bărbaţii nu respondu de
detoriele faeute ăe mtdieri fora autori-
sarea barbatiloru; cituva nu pote aăe-
sea responde de sene, neoumu de edtvilu;
in senau mai generale de asseamire :
nu potu responde ăe ee asiu face in as-
semine impregiurare; nu ti responăemu
neci ăe cellu mai intimu amicu (^ no-
stru in eestioni asia de teniatorie; e) a
dă ratione, a fi detorin se dea ratione :
fia-eare responde de faptde seUe; parentU
nu responău ăe peceatde filUoru minori,
ăero caută se respon^ ăe urmarHe ti-
liloru minori; cumu vei responăe de as-
semine fapta ? miniştrii respondu de ad-
ministrationeci sea representantiloru ter-
rei; diro si representantii au se respon-
dia ăe portarea sea ruitionei; nu e fapta
fora respondere, numai faptele fora eon-
seientia nu attragu responăere; respon-
derea jace pre capulu auctoriului fap-
tei cu conscientia; in responderea de fap-
tele selle sta iota demnitatea omidui ;
cellu scutitu ăe a respondere, nu e ineo
adjuhsu la demnitatea de omu; f) a avâ
sau tina una direotione, si de aci, a avâ
unu capitu, a essf, resultâ, adjunge, a
se termină : eăllile mice respondu in al-
tele mai mari; ărumulu acestu-a res-
ponde in aîtu ărumu; acesta camera nu
responăe in neci un'a d"»! eeiie alte;
gur'a tunului iu* Tcsponăelatinta;eau-
taturele nu respondu la cbieetele avute
./Google
f)5S
RSS.
m vedere; ai de aci si îd frasi oa :
doruUt d'tn genucUtt responde acumu in
caleâmu. aeumu in cotta, acutmt chiaru
tM capu; d'in costa junghiulu responde
in peptu; proT. unde haii si ^mde res-
ponck; eredeam co mniulu batutu are
ae re$pondia in aeettu puntu, si eîlu a
responsu departe a laiure; de aci, g) a
pertunde : sageifa response pmo de eea
aita parte a pulpei p^tondui; euniuUi
e prea scurta, si nu va respond* peno
la cea alta faeia a ecandurei; a inee-
piitu a responde «nftilti prin pellea u-
trdui; mierea a cautatu serespondiasi
K eurra pre gaurellele aceste-a; nu oredu
eo va pote responde prin assemini
mice gaurelle.
BESPONDITOEIC=mpundiioriM, -
tSria, adj. b., responsor» iponsor, praes,
TU, (compara si it. rMp*>d|tore , port.
pr. respoBâedar); care responde; 1. in
genere : se ofiara mai mulţi respondi-
tori la întrebarea pusa; parte symme-
triea re^onditoria altei parte ; 2. ia
specia, a) responditoriu7=gaiAa\a, cau-
toriu, care iea asapra si se respondia de
' altulu sau de dâtorîele acestui-a; b) re-
aponditoriu = detoria a ăi ratioue :
miniştrii constituţionali sunt respon-
ditori de admiiustrationea loru; vedi si
respoHsaiUe.
responsabile:, adj., (fr. respon-
Mble), detoriu a responsare, a respon-
dere, in iasemnarea acestui coventu do:
dare de ratione :iotu omulu eresponsa-
b&ie de faptde selle făcute cu consden-
tia; vedi si responditoriu,
BESPONSABILITATE, s. f., (fr.
responiabllilâ)) calitate i^responscdiUe :
responsabilitatea de faptde seUe.
HBSFONSABE, t., reaponsareţ ia-
tensiru d'io respondere, a responde cu
potere si accuratetia.
EESPONSIONE, s. f., roaponsl» ,
(fr. reHponslon); actiooe de respondere,
1. in genere : responsionea aecusatu-
lui ia accusatione; responsionea orato-
riului faeuta sie-si; iu specie : respon-
sionea pentru aUalu, pentru person'a
lui sau pentru deioriele lui; responsio-
nea annuale a eontr^Uonei la sodeta-
tm de hentfacere.
liES.
BESPONSITARE, t., resptMlUn;
vedi responsare.
RESPONSITOBID= respvnsitwiu,'
târia. adj. b.; vedi responditoriu.
EESPONSOBIU.-sona adj. s., rea-
poBHori care respcmde : responsorii de
person'a acestui inâmiduu; Todi si res-
ponditoriu.
BBSP0NSU=re4punni,-a, adj. part.
B. d'in respondere, rcBponsnB,-nmf (fr. rt-
poNdu, si ripaiaei it. rlspoiio); 1. in
gemn: parte de detoria responaa, parte
na-asponsa, contr^tionile response;pe'
Horele response decunie, paUnarespon"
sa prin impunsur'a aadui ; caută unu
cuniu de responsu pariefele; nu e inco
tempu de responsu contributionile; n'am
tempu de responsu la scrissori, la sa-
lutationi; responsulu unei parte din da-
toria; responsulu banniloru prinşi d'in
contributioni; 2. in specie, ca subst. m.
reale, unu responsu, pl.-e, (mai pueinu
bene : responauri), ce se responde, in
seosu largu alIucOTentuluinspoikiere:
responsu afjlirmativu,negativu, positivu,
daru, ohscuru; responsele oradeloru e-
rau tolu de a un'a ambigue; pror. si ta-
cerea e unu responsu; la tote sa-isscrUe
nostre neci unu responsu; responsu la
una nota diplomatica , la una td-
dressa officiale, la una addressa de
felicitare, la una sorissore de negoUe;
responsu la una scriere, la una critica;
a lassă fora responsu tote intrebarile
nostre repetite; a se intoroe fora neei
unu responsu, a nu eapiiă responsu la
cererile selle; a dâ resportsu la tote, a
nu dâ responsu la nemica, sau pentru
cont] Trâ, Raupeotru co bu Bcie; — seda
responsu cu unu semnu cu unu gestm;
la dispretiu dispretiulu e responsu; la
estravagantie tăcerea e responsulu.
BESPDNDEBE, respundUoriu, re-
spunsu, etc., redi : respondere, respon-
ditoriu, responsu. ato.
* BESTABlLE,adj., restabllU} ce se
face ârosi a stare, se stea.
* BE8TABILIBE,T., r«stabillr«,(&.
rttabtir); a pone in Btatulu, in dreptu-
rile de mai inainte, a repari, renoui.
•BESTABILITU.-d, adj. part. d'in
restabilire.
=y Google
SES.
9S7
* BESTAGNANTE, adj. part. prea.,
resUfiiBiiSj care restanga : riu restag'
nante, rturt restagnanti.
*BESTAGNABE, t., mUtnaMia
sta^â inderetru sau Ia una parte, a se
rerersă; a â iauudatu , a se coperi cti
apa : canari reatagnate.
* BESTAQNATIONK. 9. f., rwtag-
Mtţio, (fr. reaUf natlvn); actione si stătu
de restagnare: restagnatiomle riuriloru
wfiaie ăâ continua plouia.
«RESTANTE, adj. part., restus,
care reata : posta restante, c^i pueini
restanţi dttpo plecarea celioru muiti; ca
subst. reale : unn restante i'in sumtn'a
de responsu.
« &ESTANTfA,s.f.(re8tantls). stata
ă9rettante,mski allessu cu s«o9u1d d»sub-
stantiv reale alluformei resttmte : reatan-
tiete eontribwtionei d^in amtwltt treeutu.
BESTARG, V., (se coujuga ca r. sta-
re), re8tare,(fr. restort it. restare) ; l.a
sti, remaoâ inapoi, iadeietru : a) pro-
prie : candu eu proeeău, ellu testa;
b) metaforice : deaifrie'a mare s'a dussu,
toiun ne resta in âttima ore-eare ttata;
2. a Bt& contra, a resiste , a se oppaoe,
mai desEi inse iu form'a : resistere; 3. ca
mai desu inse: a) a reioan^ capriaosu :
ce resta subtragundu patru d'in sepie?
ce retta din marea lui stare? ee resta 0-
mulvi dupo morte ? nu ne resta alta ape-
rantia; b) a man^, stă, a se opprf, seda
la unu locu : se resiâmu si se repau~
sămuad.
* RESTAURANTE, adj. part. pres-,
reBtanraiSt (comp. si fr. regtanrant),
care restaura : voi ve daţi singuri de
resiauranti ai vechieloruinstitutionii si
ca siţbst. reale : vinultt e unu bonu re-
staurante de stomacu; si locuia de re-
ataurare a stomaculai; unu restaurante
d'in celle mai bone aUe acestei cetate.
* BFSTAnBARE,T., restaDrare, (fr.
restoarer); a pone ârosi in stare bona
pristiua, arestabilf, restituf, reoorâ, re-
face,repară, recrea, etc. : a restaura tem-
plele arse in parte; a restaura theatrulu
pre caile de ruinare; a restaura in pristi-
ndepririlegie, Septuri in pristin'asta-
re; a restaura litierele, sdentiele, mo-
numetttde, artOe, capetele de opera aUe
arlitoru; in specie : a si restaura sane-
tatea, poterile corpului; mâncări si bea-
turi generose restaura slomaoulu,
* BESTAUBATIONE, a. L, restau-
ratiOr (fr. restauratloa); actione de re-
staurare : restaurationea edificieloru pu-
Uiee, statueloru, tid>elleloru;resiei^atiO'
nea littereloru, sdentieiitru; restauratio-
nea vechiei ordine de lucruri politice; re-
staurationea vechiei di/na»tia pre tronu;
restaurationea Sioietatei, stomacului; si
coQoi. mediu de restaurare a stomacu-
lui, cama si loca de mâncare si beu-
tura : restaurationUe eeUe mai multe
d'in capitalea terrei nostre sunt aUe
atrainilom.
* RESTADKATIVU.-o, adj., (fr. «-
ataaratlf); aptu a restaurare.
* BESTACBATOBlD.-foria, adj. s.,
(fr. resUBratear), care re«toura sau aer*
ve a restaurare : restauratoriulu pacn
si concordiei intre cetatiani; in specie:
cdlu mai bonu restauratoriu, la care nu
te cQsta multu mâncarea si beutur'a; si
ca s. m. reale, unu restauratoriu, pl-e,
locu, stabilimentu de ospicare.
* BESTAURATD,-a, adj. part-, re-
staaratas.
* BE3TE, s. f., restls; fune, in spe-
cie, fane grosaa, da nave, pentru essem-
pl»; vedi si rudenie si rete.
« RESTIARIA, 3. f., vedi resliariu.
* BESTlARIO,-a, adj. s., reitlarUs,
(fr. restlafre); relativu la reste: arte re-
stiaria; negotiu restiariu; ca subst. 1. m.
personale, «nu restiariu, cellu ce face
sau vende resti; 2. f. reale , restiaria,
planta repeate a cai scdrtia e bona de
implettitu resti.
* RESTICULA, s. f., (si m. resticuluy,
reatloala si regtlculas,*''»; demioutiTU
d'in reste, reste mai supUre, funiora,
sfora, etc.
* BESTILLARE, v., restUUre; a
stillă iuapoi, inderetru.
RBSTINCT[I,-a, adj. part. d'in re-
stingere, restinotna.
RESTINGERE, restinsi si restinsei,
restinsu si restinctu, y., restln^nereţ a
stinge ârosi, 1. proprie : opprende lumi-
nele si a le restinge; si iu genere, a stinge
bene, a stinge de totu : 9 restingefoculu,
.yGooglc
itMxmUultt, flaeitrâe; 2. metaforice : a
stinge, a şterge, sterpi, DemicI, : a re-
spinge una numeroia familia; unamare
cetate unu poporu; a resHnge ardorea
pasnottUoru , vrr'a, furfa, appetitele
brutali, etc.
BESTINSO,-a, adj. part d'in re-
gtmgere, restlnetus.
* RESTIONACin, si restom'u.-o,
adj. s., (fr. reitla»«); care B^mina ca
plant'a restione; sub. pi. restionide san
restionadde, familia de plante cari an
de ţfpn gennlu restione.
* EESTIONE, B. m., resHe, (fr. «•
stlo); 1. ca si restiariu, Bubst. m. per-
sonale, cellu ce Incredia san vonderec^i;
2. aabst. reale, ^na de plante mono-
cotylidonie.
•BESTIPOLARB, v., (d'inre-si ati-
jwlore), restlpsUre, (fr. restlpitler)) l.a
sfipwfd âiosi, a stiptdâ d'in nou; 2. a
gt^idă reciproce, a responde ca stiptt'
lare la stipulare.
« KESTIPULATIONE, s. f.,r«8Upii-
latl», (fr. restlpnlatlon), actione de re-
stipulare,
•EESTIPULATO,-o,adj.part.,MBti-
pnUtns» in s. verbolni.
* BESTITABE, t., reatiUrej inten-
sivn ^'in restare, a' testă, remanâ de-
parte in nrma; si iterativa, a totu restă,
a totu rematâ in arma.
* BESTITUENTE, adj. part. preş.,
restltuens, care resdtue : bărbaţi res-
tituenti vechia ■pros'geritate a tarei.
* BESTITDEBE si restUuire, v., res-
tltaere, (fr. restltBer); a slatue 6rosi,
a face ^rosi se stea, a repone in petiore,
in stattilu anteriore, a restabili, reataură
repari, refiwe, etc, 1. in genere si pro-
prie: a restitue orâmUe armatei tvrhw
rate; a restitue sanetatea, vederea per-
ăuta, perulu,dentiica^tii;2.iaap&ciesi
metaforice, a) in eensu latu appropiatu
de celln precedente : a restitue vechCa
Sesc^ina, lupt'a, bătălia, legile si da-
tinele de mai inainte; b) a intorce ca
detoratu; a redde, a dî ce se covine si
cui se covine : se se restitua tote alle
mortului eredUoru; vi se voru restitue li-
bertăţile si tote derept'trUe ; a restitue
bonurile fia-earui-a; a restitue passulu,
fuwiwnea, offidulu ce oecupa dneva;
a restitue pco^ile de agru ecdeate; a re»*
titue cuiva celle perd^, cdie furate; a
restitui pre ăne-va m positionea, inof-
fieiulu, in demnitatea de mai inainte;
e) despre condemnati, essiliati, etc, a
repnne in positionea de mai inainte : a
restitue pre eondemmnatii aflaţi inno-
eenti, m tote derepturiU loru; si ia ge-
nere, a redde cniva dereptaln, loeralu
rapitu, a Iu repune in dereptnln seu ;
d) cn sensu mai latu : a resti^te una
lege, legile abolite sau eadute in desu^
tttiine; a restUue d*» servitute la lAer-
tate; a restitue pre ceUt certaţi in ami-
ciţia.
* EESTITUTIONE, s. f., restltaU»,
(fr. r«Btftitl*n); actione de reatituere :
reaiUutionea theatrulm arsu; restUu-
tionea ceUoru rajnte; restUutionea easi-
liatiloru in tSrra si in tote drepturile
loru; restitutionea testului addeveraht
dUu unei carte ; reitiUdionea deplenet
seUe saftetate.
•BESTITCT0RnT,-6iMa, adj. s.,
reatttntftr si restltntorlnR, (fr. reittts*
tear si restltatolre); care restitue san
serve a restituere : medieu restOutoriu
cdUt sanetatei melie; restitutoriu4u mo-
mentdont de gloria ; actione judidaria
restUutoria.
• RESTITUTU.-o, adj. part. d'in res-
tituere, restltiitDB.
BESTOBNABE = restumare, T.,
(din res-si tomare), versare, evertere,
infertere, sBkvertere, (comp. ai it. tras*
tornire, isp. port. trastornar), a tomâ,
intorce inderetru, si mai vertosa, la nna
parte : in dlosu sau in susu, pre spate
sau pre facia; si prin metafore, a d&
diosn, a derimfi, strică, deatrnge, per-
verte, etc., 1. proprie : a restornd va-
stdu cu ap'a; a restomâ earrulu cu
lemne; a restomă statu'a; a restomâ
lemnele d'in carru, florile ă^in eanistru,
ouăle din polla; venturile aure^omatu
arbori, case; navea se restomâ, luntrile
se restomara sine affundara pre tott; a
restornd pre cineva in capu, in nasu; a
resfornă diosu, a restornd eu fada in
diosu, cu fada in susu; a restomâ pre
spate,pre una latere;a aerestomăpre
jyGooglc
patu, preMta; a sta restonatu pre erba,
pre tapetuht astemutu; a reatomu toie
eu limulu indiosu; si cu intellessa de vol-
vere:se restoma unda eu furia; 2, mett^-
toTia6iarest{)rnăarmmperiu,areBtomă
de pre fy-onu; a reatomă ordinea sU^i-
Uta, legile, guvemiulu; a restomâ tote
prineipielc sociali; a restomâ pre ceUi
iHmtdri $i inaltiâ pre eelli umUiH; a re-
stttmă pre cineva d^in tnalt'a sea posv-
tione; a ht restomâ d'in postu, de la pa-
tere, etc.
BE8T0SNATI0NE, 8. f-, «TerBl»,
BHbTeril»; aetione de reseomare.
BESTOBNATOBIU=fW(Mrf«rfor«i,-
târia, adj. s.,eT«ra«rt snbTerMr; care re-
stoma san Betre a restomare : doctrine
restomatorie de stătu.
RE9T0RNATU,-«. adj. part., erer-
BBSţ BDbTerBUB, perTersJlB.
RESTORNATTJBA, s. f., aetione de
restomare, d6ro mai vertosu effectu allu
acestei aetione : restomatttrde neince-
tcAe aHe ordinei prinimprudenifa eeUwu
orJnti de passioni.
• BESTBICnONE, 8. f., restrietlo,
(fr. rOBtrlotlvn); aetione de restringere,
cnmu si mediu de restringere, mai ver-
toBQ eonditione, prin care se restrin-
ge : reririctionea frenelcru; speseloru de
tnSaa, lussuhti in portu; restrictionile
espresse in contracta caută se se respec'
te; numai easuistUoru sunt date si per-
misie restricţiona mentaU; a lauda, de-
făima, eoisurâ, eondemnâ fora restrie-
tione ; se poie dice co e asia, inse cu
ore-cari restridiom.
• RESTBICTIVU,-», adj., (fr. re-
Btrlotlf); aptn a restringere : eonditione
restrictiva, propositioni restrictive.
• EESTKICTUro, adj. part. d'inre-
Oringere, restriatns; in s. veibalai:
sensu mai restrictu, prea restrtctu; le-
gtUura prea restrida; margini eâtu se
pote de restricte.
RESTBINGENTE, adj. part. preş.,
nstrinKena, (fr. restrliţent); eare re-
sbinge; in specie : medicamentu re-
stringente, remeăie restringenti; si ca
sobst, unu restringente : a applica unu
restringente.
BESTBXKQBBE, T., (se conjuga ca
V., stringere), reitrlifere, (fr. restrelo-
dre); I. a ^inge ^rosi, a stringe d'in
nou; 2. a stringe ea polere, tare, forte,
a legă. BtrinsD : a restringe marmle cri-
minorinZui la spate; 3. metaforice, a
trage in deretm, atio^ in frSnu, a stringe
margini : a restringe liberetatUe, spc*
aele, lusstău; 4. inse si : a restringenti
lasBi, largi, deslegd, etc.
• BESTBDERE, restruire, si
* BESTRUGEE E, restrussi si restrus-
sei, restrussu si restructu, T., restroere;
a struge ârosi, a redici ârosi : a restruge
altariele; metaforice : a restruge creden-
t'ia, legea.
B^TU, pl.-un, rellqnnm, relIqaUe,
(fr. reste); ce retta, cejremane : restulu da-
toriei vomu responâe c&tu mai c/urrendu;
mva e unu restu de responsu; ăivisione
fora restu d'in una suUraetione; ple-
cară muUi spectatori, ero restulu remasc
pre loeu; d'in acea materia mi am factttu
vestmente, 41 cu restulu voliu poie inve-
sti si copitlii; restulu d'in casiu s'a man-
eaiU; restulu cellorit remasi viui in ia-
lalia, restulu banniloru ce ni s'a dat»
pentru spese de mSse.
BB8TDRNARB, etc., vedi restor-
nare.
RISCCELLA, B. f., d'in resueire-.re-
sucelle de noueUe, de smiedle, Tlmlna
tortn.
BESUCIRE,-«^cw, V., Iteram torqoe-
re, rttorquere; 1. a sud 6T0a\; 2. a in-
torce inderetni, in alta directione, a
stiambâ.
BESUDABE, t., rasodare; a suda
ârosi , a reassudâ.
BESUFFLABE,Y., redare, respirare,
■Bplrare, transplrare; re«rere, requte-
scere, qaleBeere} «xhaUre, eraporare,
enlttere, eraneBeere, reendescere) per-
farare patefacerej farnam exlre, etc;
1. a au^a ârosi : resuffla foctdu, co se
stinge; resuffla lamp'a, co nu s'a stinsu;
nu e benesuffktta cu auru braăarea, se ua
resuffli dero, co nu ti dau pretialu ce
am dissu; 2. a suf^d in deretm, si de
aci, ca si respirare, asia ai resuffiare =
a sufflă, trage in intru san in sene, si :
a sufflâ, a â& afora, d'in sene unu fluida,
ventu, odore, mai vertosu aeru, necea-
=y Google
m BK;
sarie la vi^tia omului si altoru animali,
cnma si pl&nteloru : resuiflâmu pre na-
ri,-pre nasu, pre gura, cupulmonii; a
resuffld oeruiCu odoriferu aîlu unei de-
mankia de primăvara; resufflămu inse
ai prin tota peUea, yrin porii pellei;
resufflâmu umori sub forma de abori
sau sub forma de sudore; sudorea resuf-
flaprin porii peUei;d'in gm'a mvUorv-a
resuffia puiore nest^erita; calUi resuf-
fla fumu 8% focu d'in narile loru; d'in
gur'a taurUoru resuf/la fiacwre de foeu
si volvori de fumu ; fumulu nu are pre
unde se resuf/le de câtu pre formt; for-
nulu astuptUu de fuligine nu resuffla
bene; apde morte resuflla pestifere mtas-
mal(; ^in cadavrerele espose la aeru
resuffla putore mortifera; d'in butUe
eu vinu in ferbere resuffla ahori spiri-
tosi; metaforice : d'in âKt'm'a rea si
veninata nu resuffla de călu veninu si
rentate; d'in dnun'a celhă honu re-
suf^ blandetia, indvlgentia, consola-
tione; 3. iu specie si metaforice , a) a
recrea, a d^ repausu, a redde repauau, a
repausă, a redde poterile, mai vertosu
CA intrang. : anudainimiculuitempu se
rewffle; a mai resuffla dupo atâte la-
bori; eră perduttt, si a inceputu a re-
tuffti si eUw; nu mai resuffla terr'a
de invaâoni; b) a ernmpe, a si versă
foculu, rauciJrea : de canău sujfere tote,
si abia cKumu resuffla; a aflatu si dlu
oecasione de a resuffla si a ai versd
foculu si amarulu; cellu mai paiiente re-
suffla in fine; e) a recrudesce, a iucepe
ârosi, a se manifesta d'iunousicuuoua
furia : aceste bube paUiate resuffla in
altu locu; ca se nu mai reauffle, se cere
cura radicale; d) a scote, emitte, a easf,
a se stracoră, a si face locn, a pertuu-
de, etc., a) ia genere : unu saccu, una
hiUe, unu vasu prea plenu si indesatu
resuffla pre undeva, sau : ce sta in elle
resuffla si essu, curru; ^) in specie de-
spre TOrbe de celle disae si făcute in as-
cunsa : nu resuffla nemica d'in dtlibe-
rationile consiliului de stătu ; toţi se
jura se nu facă a resuffla ceva d'in celle
ce au ordinatu; f) despre spiritu, odore,
sapore, etc, a se perde : vinu resufflatu;
buecate reMffkUe; ^ofume re8t0ate ;
asid resuffla nu numai mnulu, profu-
mulu, ci resuffla si vasele ce le conţine.
KESUFPLATORE, s. f., vedi resuf-
flatoriu.
liESUFFLATOBIU.-Wrio, adj. 3.,cara.
resufla, si prin care resuffla, esse ceva;
resufftcUoria sau resufflatore, iptraa»-
Inn, splramea : resufflatorile eaeeloru;
resufflatorile caldariloru de machine eu
abori; resufflatorea tmH bute, unu* iw-
loniu; resufflatorea respirationei omu-
lui; metaforice : resufflatori sunt ne-
ceasarie pentru plângerile celloru ne-
multiamiU.
RESDFFLATU,-o, adj. part., respi-
ratug, eziiaUtus> eTauIdaii etc.; vedi
resufflare.
*RESULTANTE, adj. part. prea.,
resolUni, care resuUa : pilele retul'
tanti d'in parieteU ce lovescu; effectt
resuUat^ d'in acesta oausa;»wiim'atO'
tale resuUatUa d'in additionea summe-
loru parţiali; obligationile resuUanti
d'in promissionUc vostre se ve fia sa-
cre; ca subst. f., resuUantea = forti'a
rmitante, forti'a ce nsxiUa d'in compo-
sitiouaa mai multoru fortie.
BESULTAHE, v., resultare, (fr. r«.
tmUer;— d'in re- ai scdiare); a s&Uă sau
sori erosi, de a dou'a <}ra, de repetite
ori, cumu si, a sari ia apoi, iaderetcB,
l. proprie : deşerte, fora effectu, rewUa
sagettele de la loricele militariloru, und'a
sfermata resuUa de la rupile bătute; 80'
nuri resuUa de la cdUne, monti, cope-
remente, in cari sontdu adjunge; 2. me-
taforice, a) a saîtâ, a du 3,v6 mersu Unu
si grave, voibinda opal vertoau de pro-
nunţia : syUabele scurte accumulateu-
n'a dupo aU'a, resulta la audiu; b) ca
uuipersouale, a ess{, a essf ea consecen-
tia, a urma, a esst ca effectu : ce re^
sulta d'in atâte vorbe si d'in atâta de
mare perdere de tempu? flendu co pas-
sionea n'are margini, resulta co «a de-
vine mai furioea,decoeineva obtempera
la cererite ei ; d'in cdle espuse re-
suUa invederatu , co lucrulu e asid
eumu amu dissu noi; nu are se resuUe
nemiea d'in tote adoperationiîe nostre;
ce va resuUâ in benele sau rm*lu nostru
d'in aceste evemminte ?
=y Google
BESULTATU.-a, adj. part. s., (r»-
■BltstnBţ ir. TinM, ei rdanltat), in 3.
rerbnlui; l. in genere : smorile resul-
t4de (TiM eopermientde boltite oile edir
jttfMfJw; 2. in specie, s. m., remtto^,
|d.-«, ce remUa, ease ca effectu, codb»-
centiAi etc. : resttttafwlu toiwn ItAori-
Unt nottrefii mtUu; reatiUaititu ddibe'
rationitoru; deâbaienlam, diamasionei,
dupwfci, cvtei, luptei, batatiei; restd-
tate boae , retuşate reUe; rest^atde
relle sunt conaecentie alle portărei reUe;
a remane fbra neci unu reeuUatu; se
aateptămu resttltatulu tugotiationUoru.
* SESUMERE, resun^isi si resump-
sei, resvmpht, T., resHvne» (fir. rdtn-
»er); a sume, a leuă âroei, a leui in
âeretrn, 1. proprie : a resunw luendu
lasBotu, cartea una daia pa^leeta; a re-
attme armele, hteranle liUerarie; a re-
atme sotmmlu tn^rerapf», lupt'a; a re-
sume poteri, anima, coragiu; 2. meta-
forice, a repeţi celle digse, si in specie,
a repeţi in scurta, a ennmeri puntele
principali, a recapitula discnrse, coven-
tari, etc. : a fesume divertde opinioni
eepretie; a resimie in câteva eovente tot»
disewvuiu, iota ewgumentatumea, iote
deabaterile ampr'a umd proeeem, unei
ceatione; prin noue metafore : principele
regume i» sene tote poterile statului.
« BESnMFTIONE, s. f., resnmpti*,
(fr. râsnmptlon); actione de reautnere,
1. iti genere : resufi^oTtea poter^oru;
2. in specie : reamnptionba unui di»-
CNrsu, unei deiAatere.
* SESCMPTIVU,-a, adj., recwptl-
TBs» (fV. rdssmptiQ, apta a resumere :
medicamente reaumptive pentru morboai
n^oteittiosi.
• BBSDMPTOBnJ,-*tSm, adj. s., re-
iHBsniţ si resflnpttrtnB } care resumo
sau serve a resimtere.
• BESUMPTU.-o, adj. part. s. din
reammiret renKptai, (fr. rtotni, n ri-
atmft»), 1. in genere : poteri reamnpte,
«Meftite rcMimpta; 2. in apede : duewrsH
fiene renaupte; absoL a. m., mu re-
amiptu Sin t(4e ăetbaterHe.
BESUNAKTIA , resunare , reeune-
tu; ete., vedi : reaonaniia, reaonare, re~
aomtu, etc.
B6S. m
* BBSCPIKABE, v., nnptmnrt,; a
face resupinu, a supină inapoi, a di,
pleca pre spate : gdUin^ beu reaupi-
nandu căpiţele; metaforice, a restomă,
Btrică, turborji.
• BESUPINATIONE, a. f„ {tMnpl-
natlo, fr. rdratlDattos); actione de re-
aupinare : reaupinaiionea unei flore.
* RESUPINATU,-a, adj. part., re-
snplaatDR, (fr. rAsiipliiti), în s. verbolui :
fiori re&tpmate.
« BESUFINn.-a, adj., reinplaasi m-
pinu inapoi , plecata inderetru , cnl-
catu pre spate, 1. proprie : restomatu
si resttpina corUempla cendu steUattt;
a amUă resupinu, eu capulu resupinu;
budie resupine alle utaă vasu; 2. meta-
forice, lenosu, ammortitn, addormitu.
. *REStJEGENrE, adj. part. preş.,
reBBrgeos, care ruur^ ; femcele re-
aurgente d'in cenerOe aeUe; resurgeniii
contra ordinea stabUUa; apeU reaur-
genti (fin costde montelm.
* BESCBâEBE, resurai si reswsei
(=^estareaai si resurer^et), rentrstt si
reaurtu, retwressu ei renrrec<ii, (vedi
si aurgere si regere); 1. a aurge ^rosi,
a se reddicâ, essi, par^, resarf, nasce
d'in nou : aj proprie : erotUu cade, d<^o
reaurge ai continua ImpCa; de huccuria
mar&osii resurgu ai ae it^aaedia; re-
aurge iim'a, reaurgu stdlde; resurgu
fantele aeeerate, talifUe; resurgu apde,
ce seceasae. d'in aenuîu pamentului; re-
aurgu eo'bori cPin trunehH tt^iati; re-
surgu luntrile cofiindate; i) metafori-
ce : Otfi vr6 fatuiu ae reaurga HVoî'a; bd-
Udu, fkri'a, bataU'a reaurgu fia-care in
modiâu seu; 3. in specie trî prin meta-
fore, a) a anrge, a se scolii d'in morţi,
a revine : cdli morţi a» ae reaurga ai
sefiajudieaUcM ceUi remasi vim; b) a
surge contra , a rebell& : conspire^ a
reaurge contra ordinea «i paoea ierrei;
(redi ai insuirgere).
• BESUBBECTIONB, e. f., resar-
r«etl«, (îr. r4sirre«tl«n)-, actione de
resto'gere, m speme, reinvinare : remir-
rectionea mortiloru; la pasce serbămu
reaurrectionea salvatori^ui nostru.
• BE8DSBE0TU,-o, adj. part. d'in
resHrgere, resnrreetaij 1. în genere :
61
.yGooglc
planUle restmecte dnpo pa$ei4t^vite-
loru ; popore reamreete pre neaateptaU;
2. ia specie : căli morii resurrecfi ii
chiamUi la judedu^ wUu ă'in urnta.
• BESURSA, s. f., Yedi «W4r«*.
• EESURSU,-a, adj. part. s., i'iare-
Burgere, mntttetn, (oomp. si fir. re-
sftaree); 1. in genere : aple resursa (Tm
pomâH^H,- 2.in specie, B.fl reale, resursa,
ce vine în aijjatoriu la nevolia : mediu,
medilocu, adjutorin, fontana de adjato-
ris, avere, facultate, etOw : resurse de
vieita; fora resurse de noue venituri nu
mai merge administratioRea} omu cu
muZ^e resurse, omeni fora resurse ned
tnaieriali, ne<Â ifUăleetuaU; a nu ave
neci una resursa de eststentiapre veni-
toriu.
• RESUSCITASE, T., resoBeitare, a
ausăiâ âroBÎ; a resusaid arborii eaduti,
monumentele derimate; a resuscită mor-
tU; a resuscită urrele sddormite, diseor-
di'a impacata.
RETACEBK.'v., Itaron tjwere, a
tac6 ârosi; vedi si reticere.
B£TALIABE, T., 1. Iternm geeare,
a ttdiâ ^roei, a tc^iă d'in nou; 2. d'in
teJie^^aioire, r«taUare=a istoroe atue
pentru atare, a mesuiâ cu aoea-asi nte-
Mira.
. * BETABDANTE, adj. part. pres.,
retardauB, oare retarda : retardanti de
ta lucrulu ce mh suffere intardiare; mi-
şcare retardante.
P BETARDAEE, v., retardare, (fr.
rebitter); a tarăâ tinendu in urma, pre
loco, a intardiâ; 1. proprie : planetele
condu aeceiera, condu retarda awsutu
seu; aceursera in adjutoriu, dero /W's
retanktti priu ceiUea cotita d'in necon-
noseenti'a lomrUoru; ai intr. orologiele
vostre retarda forte; 2. metaforioa ; ne-
potentiele corpului retarda faouUoUiie
mentei; pre unii retarda intristarea, pre
aUii retarda si buccuri'a; neci etatea,
ned sessulu nu ne retarda a ne face de-
toriele; numai braeiele vertose lÂlejimi'
leru rOardara prt Mitmct de a intra
* BETABDATIONS, s. f., ntarda-
tt9f (£r. nUrdatton); adâone de retar-
dare, cumn si stata prodnssa prinaeea-
. ^m.
tai K^natretardationeă tieUeHnfy-e-
cerea fgMwridwwi,
* BETABDATIVU,-!!, adj., (fr. re-
taNatlQ, eare r^arda : m^ retarda-
titm.
«BBIABBATU.-fl, adj. part., zt-
tar4atai) intardiatn.
* B£TASSABE=rctea»rfl, t., rrta*
xare, (&. retaxer), a taasă'^toa, a tassă
din nou, si a oome : a) a ]Bos1z&, im-
patÂ, otmenr ârosi; b) a impone noue
taxa, sau a pone d'in nou taxe.
* BETASSATU = retawrfa,-a, adj.
part., retazatBB, in s. verbatiH,
* BBTAXABE, etc., radi retassco'e.
* BETE, s. f., retc; plâsB§, impletti-
tnra, mai rertoni implettitiura de fir«
de aoia, in specie, Eorâta spro a prenda
a&imaH, spre a ven& : rete de passtri,
reti de pesee; a tenăe, desfascioră r^Oe;
a prende in rete. a prende cerbi cu reti;
iose Bi : rete de eapu, una eî^anţe rete
petUiru peruUt tapidui, reti pntfnt pul-
vine de ornamente; a coperi eu rete tote
« BETECTU,-a, a(^. part. d'in rete-
gere, retoetaa.
BETEDIABfi, v., raeldera, a tali^
a scurtă prin taliaie; vedi ai raditare,
â satwt. reieăiu.
BETECni, pl.-e, reunMUf sefaea,
aesncntum , raaanen, fzasraentaM) ba-
CHlaa, vmHb, pessalDi; M 80 retedia;
parte reteditUa, taliata d'in ravs mai
loDgn, inse si aotione da retediare, r«-
«islo , etc., dâro mal ram : reiedm de
păru, d$ faguru, mari rettdie de lannu
de comu; retedwlu fin faoi'a pamm-
foit» a arboreUului; retedidt remase Sin
taliarea arundiniloru; in specie, lemna,
|)iKcata de lumnu ca serve ea ouniu sau
ca ineuniatoria de usia : inahideim'a
si pune reteditdu.
* BETEOKBE, rttessi si retessa. re-
tessu siretedu, r., retacrare, Iteran
tetrer^ 1. a ^, a ooperi âroai, â'io mn :
tegv sireiege eai''a,ar^geitmitdude$-
eoperitn de veniu; 2. a âetege, a dese»*
peri, a) proprie : a reiage eapulu, p^pttin,
bramÂe, prorele ; a tetege spiuAe res-
^lOndmti; a retege cale saore de prejniia
aUariului; b) metaforice ; a rt^ge at'
=y Google
BET.
canele, mgateriele, secretde; a retege fi-
rde unei eonspiroHone.
BETKLLÂ, B. f., ret«, refloalnm, u-
tialHKj proprie , daminntivu d'in rete,
dâro ÎD usu Bi eu saneula generale de
wte .- r^eUa de eapu; reteiie htssose
fentrv rochie; rateUe de prensu passerii
nietaf- retdU de eăUi fetrate.
BETENDEBE, = retindere, y., (so
MDjaga ca t. tendere), reţendera , ite-
rin teiider«f (fr. r«t«ndn), 1. a tende
^resi : a ratende arciUu ; a retende ta'
petele pra poneii ; 2. a destende : a re-
tertde ctyrdele lyrei prea intense; meta-
foric : «* mintea, ca si corpula, se re-
tende pri» repausit.
* KETENTARE, v., retentare; 1. a
tenta, oerc4 âiosi : a retentd ce nu a
potiUu ftice mai antâniu; a retentâ c<d-
tea lassata, studiele dcaerute de mttUu;
2. inbensivu d'ia reţinere, a retine cu po-
tere si' energia, a Hnâ cu tăria pre locu,
si de aţi, a infreni cu potere : a retentâ
pre fugari, pre spariosi ce vrea a dă
dosuUi, ctdiU spariati sipornitiin fuga;
a si retentâ fari'a, ard^ea menia.
n RBTBNTATOBlU.-teria , t^j. s.,
r«teiitat*r, care reienta.
* RETENTIONE, b. f., retentio, (fr.
ritentlva); actione de reţinere : reten-
tionea unei parte d'in mercedea servita-
rUoru; rettntionea dotei nuUiereij reten-
tienea armesaarUoru d'in fug'a mare ;
retentionea instrumenteloru măiestru^
lui pentru delorie; retenttonea gangelui
in- vene.
* BGTENIOmU,-foWa, adj s., re-
teKt*r, {k. rMAntear); care rdine.
* EETENTU.-a, »dj. part. d'ia reţi-
nere, ntkntDB t partta retentâ d'in ce
ni se covine.
* SETEPORU, a. m., (fi-. r«tfipo»);
genn de polj/pt;
* EETEEGEBE, T., (se conjuga ca v.
ptergere), r«terrere; a terge sau şterge
4ro6i.
* BBTEBâU,-a , adj. part. d'ia re-
tergere, ntttm, ut 8. verbuluL
BBTESSfiBB, r., (se eosjuga ea t.
tessere), retexere, Iterom texere; 1. a
tesae ^rosi In a, pTO[ffia si âg. : a retesse
WM âitemmi, tina oroHont, 2. la antici,
a destesse .- Peneîope retessea noptea cea
ce teasusse diu'a.
KETESSUTa,-a, adj. part. d'in retes-
sere, retextDg; in b. verbului.
BETESTD.-o, adj. part. d'in retes-
sere, retextns, in s. Terbnlni.
BETIARIlJ,-a, adj. s., retUrlHS ; re-
latiru la rete, mai vertosu ca subst. pers.,
retiariu, a) care fabrica san vende re-
ti; i) gladiatoriu care lupta si caută se
'preada pie adrersariu cu reţea.
* BETICBNTE, adj. part. prea., re-
tUeug, care retice.
* RETICENTIA, a. f., «tioentI«,(fr.
râtloenoe); fapta de reticente, interrn-
pere a oorentuluî inceputu, mai yertoan
ca figura retorica : reticentiele făcu se
se iriteUega mai multu de eâtu eeUe es-
presae.
* RBTICERE, T., (d'in rc-si tăcere),
retleere} 1. a tac6 ârosi, (vedi retacere),
2. a tace, a) la una Întrebare făcuta, a nu
responde, a nu vrâ sau a nu sci reaponde;
b) in cursulu vorbireî , interrupendu ce
a inceputu a spune, ca se dea a se intel-
Jege mai multu sau ca se evite ceva ce
ar Bupperă pote pre ascultători.
* BETICOLA, B. f, ei m., reticulu,
pl.-e, retleDlom, si reticalns» (fr. titl-
«nle); demiuutivu d'in rete, 1. in ge-
nere : reticula de capu, de infasciorattt
perulu; saccu de reticula; reticula de
pulvillu, de guUeru, de manicutie; 2. in
specie si metaforice, a) folliculu fibroau
la radicea certorn plante; b) firele annel-
larie ce ae afla in ocliane de astrono-
mia sau de agrimensura : reticula ca-
dra, reticule circularie; c) constellatîone
d'in emisferuiu boreale.
* BEXICULAEE, v., d'in reticula, a
provedâ cu retiatla.
* BETICOLAKIU,-a, ac^., (fr. rfitlos-
Ulre); relativu \a reticula, care s^mina
cu reticul'a : membrana reticidaria, te-
stura reticularia osseloru; parieti reticu-
lari; ca subst. f., reticularia : a) genu de
fungi; b) genu de pesci, de murene; pi.
reti^iw^ie, tribu d'in una focoilia de
polypi, ce aa forma de membrane aau
folie reticularie.
" BETICULATU.-o, adj. part. retl-
onlatiB, (fr. rAtionU), provedatu cu re-
>yGoog[c
9U_ BET.
Hcula. sau facutu, tessutu in forma de
rfticula ; fereşte wHci^te, parwti re-
tkulati; conce reticttlate, criataUu reti-
culatu, frondie retimlate; abs. rettet*--
latu-ht, moda de a eonstroge in forma
de reiiatla.
* BETICULITELU,.a, adj., (fr.T6tl-
eulltete, — d'in retieida si feiar= pan-
dia); care are sau face ttle = pandie
ca reticuVa; vedi si retiteh*.
* KETICULD, pl.-s, vedi rdiada.
* RETIFEEU,-», adj., (fr. rfttlftre);
care porta sau are retKula ; foHa reU-
fera; subst. pi., retiferele, familia de
pesci.
* KET1K)RME, adj., (fr. ritirome);
care are forma de rete.
* RETINA, s. f., (retina, fr. ritine);
demîuutiTU din rete, (yedi si retella
reticula); applicatu . in specie la mem-
bran'a ce se intende de la nervulu op-
ticu peno la cristalUn'a oclului : pre re-
tina se ăepingu obiectele ee făcu im-
pressioni in oeli ; sensibilitatea retinei;
retin'a e partea essentiale a vediului.
* BETINACE, adj., retlnax; care re-
tine bene.
* BETINACIiU, si retinaculu, pl.-e.
retlnMolnm , (fr. râtlnaole, si râtlni-
odIdir); ce retine : retinacle de vitie de
vinia, retinaelu de părţile rupte si vette-
mate; metaforice : retinaelele passionei.
BETINENTE, adj. part., retlnens,
care retine.
BETINENTIA, s. f., retUeiitU,
(comp. Bl fr. retenance); calitate, facul-
tate de retinentc : retinenii'a memoriei
ăe tote celle trecute.
RETINESE, V., (ae conjuga ca v. Une-
re),retiH«re,(fr. retenlr); l.a^n^^rosi;
a appncă , prende si tine sau avâ ârosi ;
2. d^ro ca mai desn , a tine inderetro,
a oppri, a) proprie : vreu se plecu, de ee
me reţineţi? nu retinemuprenemine, ci
toţi $epotu duce; a retinS in locu calhilu,
earruîu, oştea; a retine pre mai muiti la
mesa; a nu si poU retine laerimele, plan-
sulu, manide, monfa; a retina pre cineva
de mâna, de vestimentu, de piru ; a re-
tine pre callatori d'in caUe, vitele (Tin
trecere, merdle dHn transporta; h) me-
taforice, a) appropiata de sensuln pro-
pria : a retine eop&lii ăe la rea prin pu-
dore mai bene ăe cât» prin frica ; a si
retine furi'a,turl>area,iuccurf a; aretine
pre toţi in tnarginUe ăetoriei si oile bo-
net eoveni&Uie; a retină gentile sappuse
in respectu si ascultare; a retine pre au-
ditori cu farmeadu lec^tret; a retini
amicii câştigaţi, atnicitiele vechie; p) cn
ide'a verbului predominante, a păstră,
a na perde : eu Uandeii'a si eu e^
menti'a se reţinu si coriserva mai bene
suppusii ăe câîu cu fric'a si cu spai-
ifi'o; a retini cetăţile, legamenteîe de a-
midtia; a retinS amicii, amieitiele; a si
retinS ăreptulu , starea, vechCa vtrAtfe ;
a retine datinele, poriulu; mal rertosn :
a retine ceva in memoria; a mine si re-
tine in mente; 7) in specie : a ) tini ce e
alin altui-a, a opprf parte d'in ceva
pentm sene : nu ti reţinu nemica d'm
mercede; ve dau t6te, ăiro r^inu pentru
mene numai aeista arma; se nu reţineţi
ă^in summa neei unu banna; p') a în-
frenâ, modera, etc. : numai fri&a retine
pre celU mtdH de la crimine; nemica nu
pote retinS furi'a lui.
•BETINERVD,-a, adj., (fr. rftl-
nerre); care are nerm împlettitiin forma
de rete.
• RETINITE, 8. f-, (fr. ritintt*); in-
fiamatione de rkina.
• EETINNIRE, v., retlnnlrt, a^Mftf
ârosi , a S00& d'in noa ; a responde cn
sonu la sonii.
• BBTIOLA, (reti6ra), s. f., si m. «-
tidu, (retioru), retlolnia; deminntiTn
d'in râe, vedi si reteUa, si reticula.
«BETIPEDE, adj., {ti. r4UpU«);
care are petiorele coperite ore-cnmu de
una rete; subst. pi. retipeăHe, familia de
passeri.
EBTIPABIBE, v., vedi retyparire.
• BETITBLTT,-a, adj-, (fr. ritlWle);
care are san face tela=pandia in fofma
de rete; subst. pi. retitdele, divisionede
aranie = paian^ni; vedi si retiaiiiielu.
EETONAKE, = retunare, v., ret»-
Bare, 1. a tona ^osi; 2. a tonă inde-
retni , a responde ou tonu la tonu sau
cu sonu la tonu.
BETON DEBE=nfandere, v., r«toi-
dere) a ton4e <rosi, a toiufe de a don'a^n.
.yGooglc
SKV.
BETOKSTJ = rettmsu,-a, adj. pari.
d'in retotidere, ntonsu.
KBTOBCBKE, (ae conjuga ea verb.
torcere) , t. , reUrqure , Itervm *er« j
reTcrtorej (fr, retclrdre si râtorqner) ;
1. a torce ârosi : acista midiere târce si
retoroe lan'a, ai Unulu , si canip^a ; in
spacifi, a reswA :-86 retoreemu honÂoailu,
tartulu d» Unu ; 2. a târee inderetru in
apoi, a) in geiteie : serp^ si retorce ea-
|wiii iprv coda; a retâr^ cuiva faă'a
apre spate, (roinele la ăos»; a retorce
otfitt spre locidu de unde a ptecatu ; a
retorc» pervXu , mmtaeiele ; mai vertosu
a torce pre iWu, (redi si reatorceref :
a retorce v^timentulu, eaciulVa , foUa;
b) in specie si metaforice, a) ia sensn
ideale : a retorce mentea la eeUe trecute ;
mai Teitosu, a intorce contxa : a retorce
imputationile, argumentele; ^) a intorce,
a si seambâ părerea , involirea : âlu a
promisau de bona volia si cro eUu re-
târee; f) a T6qî inderetru : a retorce
turrendu (Ttn ca^e; (vedi si intorcere,
si reinioreere).
HETOBE, retorica, retorieare, reto-
ric», rtloriu, etc.; vedi : rhetore, rheto-
rica, rhetorieare, rJtdorieu, rhetoriu, etc.
Rî?rOKNARE = retumare, v., 1. a
tomă ârosi, Itemm fundere : a retomă
vinu in eup'a deşertată; 2. a tomd inde-
retru, refoBdere : aretomă vinidu in bu-
tea d'in cares'a acossu; 3. a se i ntoice, re-
Tertl t nu rOorna a casa peno mane, (vedi
si reintomare; compara si restornare,
ciuon si fr. retoninert It. rltoriutre).
RBTORXATU = retia-natu,-a , a^j.
part. s. d'in retornare; in t. s. verbu-
lui : vinu retomatu in aceltu-ttsi vasu;
fiffure rdomate.
* RETOBFESCEBE, v., si
« BETOBFIBE,-escu, retorp«ieerfl]
a torpi ârosi , a ammorti sau cada d'in
nou io torpore := ammortire,
*BETOKBEfiE,v., rettrrere, a forre
^ frige, arde 6roii.
* BETOBBIDU,-a, adj. , nUrrMiii,
prin torrere sau ardere nu nomai fripta
ai uscatu, ci si soorUtu.
* RETORSIONE, a. t., (ft. «Union),
actione de retoreere : retorsionea ca-gn-
metauM.
RET.
»5
RBTORSIVU,-o, a^j., (fr. riUtaif),
aptu a rOorcere.
RETOBSU,-o, adj. parii, i'ia retor-
cere, retartog.
BETOETtT,-o, adj. part. d'in retor-
eere, retortng"; cu gur'a retortala ure-
chia; subst. î.,una retorta, vasucbymicu
in forma de besioa cu guttuln retortu.
•RETOST0,-a, adj. part d'in re-
torrere, r«toBtn8.
* EETRACTANTB, adj. part. preş.,
rAtnetans, care retracta.
* RETRACTARE, v., retraetare, (fr.
r^troeter), intensivu d'io retragere, a
tracta ^rosi, a pune ârosî cu Doa'a ar-
dore mân'a la lucru, 1. in genere : a
retracta agruUt, vîtii'a, armele, pandi'a,
composUionile; msi vertosu da lucrări
intellectuali repetite : se nu retradămu
aoeatu subiectu, eo ăorerea e inco recente;
a retracta disaertationile, orationile, poe-
aide, inainte ăealeăâla tijpariu; 2. in
specie, a) a si leuă vorb'a inderetru, a
intorce, a desdice ce a dissu, a negi, etc. :
audorii calumnieloru sunt detori a sile
retracta; nu retractu ce am ăiasu; a nu se
retracta, candu vede co reu a faattu; re-
tractaţi opinioni ai assertioni asia de
false si pernidose; h) a nu vrâ, a recusi,
a respinge, inlatur : a retracta niliifa.
" • HETRACTATIONE, e.f., retr«oU-
tlo, (fr. retraotatlon); actione si actu
de rdractare : retraetationea composi-
tionei; retraetationea celloru disse in pu-
blicu ae se facă e*'oai in puhlicu.
* RETEACTATOKnJ,-;oWa, adj. «.,
rfltrMtat*r; care retracta : retractatorii
ol^gationiloru impuae loru de legea cea
mai aanta.
* EETRACTATU,-o, adj. part-, re-
trsetatDB : compositione retractata cu
aceurateiia; calumnie retractate.
* RETRACTILE, adj., (rfltractllU,
fr. r^traetlle), care se pote retragere :
unglie retractili.
* RETRACTILITATE, s. f., (fr. vi-
traetlUtt); calitate de retractUe.
* BETR ACTIONE, 8. f., retrielU,
(fr. r^traott«n); actione si stătu de re-
tragere : rctractionea petioreloru jwco
intense; rctractionea copsd, retractionca
unei c<^; rdracHonea la viMfa privata;
=y Google
era MT;
* BETB08TABE, t., (rrtrsiUre),
a stă in deretru, in nrms.
• RETROSTATIONE, t. f., (fr. i6-
trtstatlon), stare Inderetro, poiitione
in urma, in apoi.
* BETKOVERSIONE.a. f., (fr. retr«.
Tfrslon); actione de retrovertere si Btatu
prodnsBU prin acesta aotione : reirover'
aimea matricei.
* RETROVEBSU,-a. (scnrtato : re-
trorm, retroisu, re^r(uu),adj. s., retro-
TersnB, si ittnnuaţ verm := intorsu in
deretru, si in ^nere, întorsu in alta
directione, mai vertosn in directionea
opposita : argumente retroverse si re-
trorae, faa'a bcmmiluire^oversa; fiendn
Torb'a dfl tempu : în urma, in trecntn,
d'in trecutu, treentti; ca subst. retrO'
ver8uîu=retror8ulu=ţaxt6a, faci'a d'in
deretru, doaulu, etn.; ca adv., mai vertosu
8Db fonn'a : retrorsu =: retroasu z= re-
trosu; (compara si : dorsu =r doem :=
dosu ^ dorsnm , cnmu si : diorau =
âiossu — diosu = âfl«r»v, si : svrau
^ SU8SU =«tMM^arBun, »saM, con-
trassn d'in BnbTersnm).
• RETBOVEETERE, v., (so conjnga
ca T. vaiere), (retr«Tertere}; a verte^
iaioFce io deretru, a intorce pre faci'a
opposita.
• KBTEU, adv., ai subst. ntn, ?edi
retro.
• BKTBUDEBE, retrvsi si retrasei,
r^ruau,r.,TetTaien;Atr«de=impinge
in deretru, si de acf, a bagft tare a
fundn : eogitationi retruae.
* RETBU8U,-a, adj. part. d'in re-
fy^tidere, retrunB.
BETTICABE, (si redăicare. redicare,
ridicare; form'a retOcare, nasouta d'in
reeticare; se aS& reprodnssa in com-
poaitnlu deretticare; pentra sensa com-
para, pre lODga ; regere=::ng»rt, si com-
positulu : eregere = erlf ere = in sensu
cn rettieare=:reddieare, cnmu si popid.
a rettică saa reddieâ prin eaaa ^ a
derettieâ prin casa; si prin urmare
tonuln correctn e : r^tieu ^ rMdieu ,
rittiei ^ reddiei, r^ttica==reddica, etc.,'
âro nn : reddicu. reddiei, reddtoa, etc.;
— compos. arrettiearcBe transforma totu
asii in arreddicare, ardicare;— compara
BET.
ai it. rliiâre, d'in reetlarc); t., d'in sen-
sulu primitiru : aptmerectu=:thnptu,
si mu vertxnu, dereptu in tvăt, coven-
tulu a desfitsciorata una nespusa varietate
de însemnări cama : re^er» , erlrei* ,
tollere» eff»re) «xtcUwe; Mll«flare, «r-
dlMre; rapere, erl^re, e«rrtpen,
■nftm, dep*rtar«, stpArtar^ d«laetm
luberej exeitare^ rekeilare, et»:., 1. pro-
prie, a misei si dace, pune dwepta ma
in susu : a rettieă atatue tmui mart &«r-
batuia retticâ oqwlu, fnânitfe, pt^erde;
a retticâ eadavereierigidein petiore n a
leredimâdenmru;aretlieioaiitaceni,
eotra ceru, si a se rogă;rettieaii odH ti
căutaţi in aore, mu in pamentu; se ni-
ţică eortin'a si meepiî r^resentationea;
pre acellu îocu se r^tieara mat mtdte
case 6en€ construite; a rettică flammtv'a,
spatele, kmeide ; a r^tieâ securea se
dea in eapu; proy. si eni^., d'in wm
valle adunca muUe ciore se rettiea; ace-
rele s'av retticâ^ de nu se mai vedm;
pruncul» începe a se retticâ si tine m
petiore; ursit inco se fKifu rettied in doue
petiore; aUe bestie serretiiea in patru
petiore; a se retOcd de âhsu, de pre
patu, de pre seaunu ; fîaatrele se ntO-
eara indata ai se intentern departe; f%-
wuAu serettica in aeru; obieeiale mat «•
siore ea ap'a se rOtiea pre faei'a ei; mon-
ta rettiea creaedele sdle peno la mieri;
a retticâ aaceii in esrru; a rettiea hue-
eatde de pre câmpu, mercUe d'in iatu-
tura, bcumii de la banca; a rettieă si in-
eareâ tote d'in eaaa; omenn de frufa m-
oursorUoru barbari rettieara pre sene,
pre ai sei ai oile adie, ai fugiră la mente;
rettieati celle îingure de diosu; de ce nu
rettieati celle huecate de pre mesa ? ret-
tiea pucinu mâs'a de pandia; a retticâ
mes'a : a) d'in locn in alta loca : a ret'
tiea mes'a in spinare ; P) a leu& celle
puse i«e masa, de acî ou nuanti'a parti'
calaria, de a Isui de la ana locu si pane
la loculn corenitu : a rettieă luerurOa
d'in eaaa; a re^ioâ patvl», mai cwteu
a^emuiviu; aretticâcartiieinbibiieteea,
(redi si deretticare}; 2. metaforice si in
specÎQ, a) in sensu analogu si appropîatu
de cellu de ~8usa, a insltii, esaaltă, ce*
lebri, laudă i etc. : a reftioăpre «meni
=y Google
MŢ^
la mm,îa ăemmtaii,la grade in<^;a
M rettied ă^in pulberea obsoiritaiei la
ffleria si amtla; retticara la tronu in
UHommitaie pre oeiîu mai forte de braeiu
si mai agaii de mente; a r^iid p&no
in eem cu laude essagerate ; a răltieă
prttitdu, valorea ; asia se rettiea n a-
peU; asia se rettiea eopiliii si se faeu
omini mari; asia se re^ca none gene-
ratiotti; asia se rettiea grânele cres-
MmdM, eto., a rettiea târr'a la prosperi'
Ude si pcfere; a rettiea eapidu , a se
ranndil, a se roscollă : suppuau ai wni-
Utu acestu poporu rettiea erosi capwlu;
a retticâ nasidu, a se înnndrf forte; ai
i0tr. a retticâ tPin ^arincme, d'in umeri
=:a rtttieâ sprineende, umerii: Iq sensu
propriu ai metaforica; a retticâ stegw nu
nuiNoi de haiaUa, de rthbUione, ci si a
retticâ stegu de dissohOione si demora-
Uâmre; h) a face se dispară, a nemid, a
perde, a occide, sau a leii&, rapt, ete. :
reMea oimctM'a d\nire omint, vei ret-
tiea t<^u farmeadu vietiei omenesei; a
rettied ounxi vieti'a; a retticâ omeni-
loru tote libertedUe; a retHeâ cuiva d'in
easatcte; latronii r^tieara si dussira.
tete; a retHed euiva mc'a pensiorie de
care as htceurd; retticara omeni si i dus-
sera ec^vi; archiereidu rettică dandu
diaeonuîiti; a rettiea cuiva tote mediele
detraiu; a retticâ tote pedictUe d'in
caile; a retticâ tote greutatUe; c) a leu&,
prende, stringe, doce, adiiQ&, «t«., a) la
miliţia : a retticâ iota junimea pm^
6ste; ^) pentru adjutorin in genere ; a
retUeâ pre toţi in pvtiore pmtiru oppe-
rărea lea; t) peutrn oppositiODo , rebel-
lioae: a rettied mai multe juăecie contra
et^itaie; a se retticâ contra ordinea sta-
MÎtfa; a retticâ mt^imea; S) forte desti,
la inchisore : capii eonjurationei fiara
retHeati îm mediulu n^pfet si dussi la
inehisore; d) a dace, tin^, a fl capace :
eamdu, eantariulu nu rdtiea aiâtu-i;
mtdti ommi nu rettiea neci la heutu; nu
ti rettiea umerii atare greutate; e) retl.
a se rettied, in %. a. attiDse, si inco : a
se reMicâ = a cresce, a se inâ&, a 8«
mui, etc. M.— (E probabile si etymo-
logi'a red-aquare:=rediquare, rcdi-
care. L).
BEŢ; 969
BETIICÂ.TA = reădiaaa = rediea-
ta, 8. î., Tndi rettieatu.
RETTICATOBIU = reddicatoriu=i
redieatoriu,-t6ria, adj. s., t*llenB, extol*
leoB] efferengţ auferess, etc., care ret-
tiea sau reddiea.
BETTICATU = reddiealH = redi-
catu,-a, adj. part. s. d'in rettieare, l.in
genere, in t. s. verbului rettieare, sub-
Utni» «latns, edltnftt ablat», etc. : fxa-
nule ewate rettieate la efrv impaea
diei; libertatea rettieata totoru; medie ie
rettieatu si arruncatu petre; re^coMu
cu mamde vostre nue de adjunsu; sorvie
rettieatu pre orisontc; capitantilu retti-
eatu pre scufe la poterea superma; 2. in
specie, s. f., rettieata, a) actione de ret-
tieare = sDbUtto , elfttu t b) despre
merci si alte lucruri assemîui, nnlTerM
merolnn rendltlo t«1 «Btl», leuare,
comperare eau vendere in totu a certoru
merci, applicata mai allesu eu prqi. eu :
m retticat'a = simnatln» imlTAralHt
a conferă, vende cu rettieata, oppoiita
la : cu ammenufwZu, cu menutisiubt, cu
huceafa; ca adv. inse, pre rettieate, pote
lena celle mai mnlte d'in însemnările
lui rettieare.
EET'nCATURA = reddiMtttra =:
redicatura. s. f., «Utl«, >ltltn4«, ezeel-
BitM, tDDiQlDS} actione de rettieare, d^
mai rerteen effectn alin acestei actione,
mal allessu in sensu concreta, eoTa ret-
tieatu : rettieature de pamentu, una ret-
ticatwa de panuntu destt^ de imdta;
retticatur'a edttinei merge lenu si pre'
nesentite; rettieaturde de greatati mari
ad^cu surpature.
1 BETDNDEBE, v,, Tedi reton-
dere.
2 BETUNDKBE, retmsi si retţmsei,
retunsu si retusu, t., retas^eret (comp.
pertwndere); 1. a te»<Ie=: bate ârosi, a
bate de repetite ori : tunde si retunde
.ferrtdu p6no ee e ealdu; 2. a tace se
perdia asontitnln, proeminentt'a : r«-
ttmdemu securile, cuţitele, cuspidUe
lancidoru; i9 acf meteorice : a re-
tunde prrn marea ardere a MqpntdfM-
tUcru, insi^en^a impudentUoru, <u-
eulit'a limba a eid/umniei ; a retunde
Atn'o, meni'a, in^etuln erm^aitorOoru.
=y Google
«o
RED.
1 BETUNSIT,-a,adj. part., din Ire-
ttmâere, retongiaţ veâi retonsu.
2 RETCKSUra, adj. part. d'in 2 re-
tunăere, retiins.
*BETUSU,-o, adj. part, ■diD2.t-fliu«-
dere, retnsna : secure r^usa, eusture
reiute ; metaforic* : arăofea de (eUu e
forte retuşa; sensuri retuse prin abum*
de voluptăţi ISniinoK.
'B:ETJPĂSSBM=retiparve,-eecu, T.,
rmt*u trvli in«id«iw,*a typati 6rOBi, d'in
HQ : a repari eoUde si pagiHde cu
pna muUe errari si ăefecte esaite de
aubprtiu.
BBTYPARITU, = *««partft*,-a, adj.
part d'in ri^^arire,
IlETYPABITURA=rrfiparift4TO, s.
f., aotione si mai vertosa effeetu alia
actioDei de retyparv'e.
BKU, adj, 8. adv., (d'in reusj com-
para si it. reo, rlo, lap. port rM, prov.
no), ■ftlDB, Bobst. aKliin , nalefleisH»
air. mata; contrariu U : bona, &en«, in
toia vast'aloniesteusioneââ intellessut
I, ca adj. (f. rea, pi. reUe), A, in genere,
care mi an perfeotioDea genalui seu,
eare e d«feeti?u iu udq Bau mal mnlbe
respecte, l.de lucruri: a) materiali :
^in semenii^a rea nu nasoe nemţea botiu;
dimm rea, ame reUe, vtnti reu, voce rea,
oetAogm ren, relie instrument, iuoeate
câtu se poie de reRe; h) spiritoali : rea
judicat», idee rdle, argumente c^u ae
vokdereUe,eem»area, a fi apperaioriu
htoru «OHwIorH reU»; Sin rdie appe-
tHe ai nictitei re» carMeu, refle d^o-
siHoni; 2. de perflone si uimali : tata reu,
invetiatori rei, reu si nem/fm^ oan-
ttioriu, rdieeantatatorieâeoptreavetnu
estu tempu; botrei. ccdli si mai rei; câfw
rmside datu corUlont; e rm eoonoma
vutlierta m cegita numai la omam&tte
ti petrtari; rei Ji^taei, simai rei eapi-
tani; dneva pote fi reu geometru, rai
etdetdatoria; B. in specie, ca respecta
la alte flentie differite de cea calificata
prin ooDTeatnhi in cestione, 1. reu zlz
care nu serve la ceva, nu e apto, oa-
pM», aofficiente, eto., ajr»raobiectu<e«
se pote i&se aeioru întellege) : apa rea
(lubintell. de beutu, de spellatu eame-
titj etc); reu juăi«aiorfU,reiMnaie^ria,
RED.
reu preJHi, rea tnetcede , reu coieiM»»-
Hu, reRe coeiitoreaae; h) mai desa &i ob-
iecta espressn, in specie on de, ani
rara cu alte prepositioni : p&mde vard»
tunt re&e de mâncare; ^andia rea de
eametie ; caSt4 reu de eeălarki, tempu
reu de edlatoria; âneva e reu de wifa
sau de aWa, pote fi reu ăett^; mai rer-
tosu «n unu supina : apa rea de beu^ ,
d« speU&tu oftmesie. de fertă legumim,
vestimenie reUe de portatu iem'a, ai med
reUe de port(du vera, reUe de tânma 'ea
si de primavira, reUe de totm temptdm;
apoi ia locutioBi ca : ofMH reu "de gura,
reu de ludru, ete., difierite de .-mim ck
gura rea, de gura rea; t4nu omu reu (fe
gura vorieseeMu de a un'a de reu; urm
orna eu gura rea e si ellu unu maiedir-
cente, dâra pote fi si eu gur^a pUna de
amaru, sau de vapore, de gu^ neiAor
cuiM, pote ave in^ne gura cu denti stri-
eaii; unt* eaUu e reu de gura, eandu im
suffere bene frenuiu in gura, e eau prea
molie sau prea tare de gura; tatu aaiâ
e si eaUtdu de gura rea; omu na de
mâna = omu Imu de mâna. adeeo :
a) fara, ^) inie si incapsee de a faoe
ceva ca m&n'a, si greu de mănt; omu
reu la anima, la st^fktu, etc. , esprenn
oalificationi morali, de ian mai la vaJIs,
inse differite intm cfttu-va de : omu
reu de anima, ăesuffletu; 2. mt^niepla-
cuta , defavorabile , iafecandn , contra-
ria, neferice, sapperatorin, amarîtDriii,
trista, etc. ; m reVk tempuri traimu,
oaUoHa rea, semne relie, vânturi rdle
ne Mu la oria; feiMpuIu f^ asia de rm
in cătu nu $e petit oapiiâ mei aernert-
ti'a arruncaia in pamentu; pmnentultt
reu nu recompensa laborea; reu ai ier-
ribile fu finitulu vieHâ aedlui omu; mii
relie steUe ne amu naseutu; tSpte cmm
rei si de mare seceita; a se afla in rea
posiiiom, in grdle si relie iti^regiurari;
anima rea = nfritudo ; a moriiu de
anima rea; de oe ai anima rea? S.rm
^ tare, poteote, «iergion, violntu, pe-
ricalosa, pemldosa, aerâfferitii, etc.,
eanda sta pre longa eovente ce si ellv
insemna ceva reu : rea bătălia, relia
morsicaturi, buba rea, râie caieUe, rtm
ccdht; rea venemt; G. in seasQ morale,
=y Google
BEU.
1. in genere , eare ea ToKentia si con-
scie&tia Bâ abba tede la legea morale, sau
face altui-a rettemare : ceRi rei vor»
ereâi supţ^ciele eterne; portare rea,
fof^ reUe; fapta rea rtu aăăwie; omernU
rei iirreseu pre ceili boni; suffîelu ren,
âMma rea, emu A'in naUtr» ren, reu de
suf^i^ reu la aufftetu, tuffktu reu de
omn =: rentate âe omu; reu eogitu, a
pune caiva reu eogitu; rea vtUieniia, d'm
rsa vcUentia, ete., si pentru animali, la
eari prin reu se intellegs numai vio-
lehtu, ifeUmtatoriu, etc. : câne reu, care
musca; «alin reu, boirei, c&ri impnogn,
i6io si mai vertosn in seofiuriîe mai
snsu indicate : hoireic=.boi macri, debili,
inutili; 2. in specie, a) reu:=iujustu, ne-
dereptu : eelU n>ai avuţi sunt adesea eelU
mai rei; asia se buewra, in retdatealoru,
ailaee are unu pauperu; ne despolia j»-
dieii rei n fora -eensu de justiţia; inse :
judicatoriulureunu numai faee mderep-
tate, d ae porta si reu eu celli ce are a
judieă; unu medicN reu e n ignorante Ae
aUe medicină, dero si aspru, ineffahile;
b) reuz:z.im^obu : tisiâ de reu si misdiu
co e capace se te ifuelle pre faaa, nU
mmai in ascunau; c) reu=::aspru, prea
aepru, orndu, barbarn, impolltn, innr-
banu, etc. : rei invetiatori cotra sena-
rii loru; tata reu cotra eopiUulu seu; nu
fiii rei eu celH miaerir, d) re«=fi>ra mi-
sericerdia, foni indnlgentia, fora Itene-
Tolientia, iiliberale, etc. : doomu reu
eu toţi servitorii; vorbe rdle si aspre
pentru bieţii eersiiori; — II. ca sabst.,
A. personale : ceti» reu, cea rea, oelJi
rei, eMe reUe, mai neci una data :
r«ula, etc., (compara bonu) ; celli rei
făcu totoru^ reu; nu te aăumâ <tN celU
rei : eu eeZIu reu, reu vei fi; d'm deUe
doue muîieri, eare e cea mmrea si netm-
pacata? inse neci una data absolutu :
cea rea, edle rtUe; B. ca ifiai estensn
tn intelleBD de subst. reale, ntuîu, unu
reu, pi. relle-ie si eelle relle, eu aeel-
le-asi, differentle ce stau ai intre dassic.
nalnB, Kata* (de cari vedi ei bonu,
bene), si s some ; 1. eing. retdu, ttnu
reu, oppositu essacta la : benele, pnu
bene, a) absoluta si in genere : reiJa mi-
premu, cfitmoseenita bendui si a rew-
BEP. 9n
Im; fttnnaj omtrfu sm destinge midu
morale de benele morale; reukt sî'biMle
au fostupuee wmulte siftteihatefttoso/iee
sireligiose ca doue principie; heneleten-
de a sterpi reulu; principudu rmlm ar
fi dweoMM sau eeva atsemine; anima-
lUe a'in insiinetu fum de reu, evita
retdu rdativu la denaăe; kuIw pentru
omu e physiea sau mottde; retdu mo-
ral* e vitindu. reulu materide sta in
Upaele de ieRe neoessarie maturei ph^
sioe a <mului; a fi gemulm fwriui e a
amâ rewlw pentru reu; retUu iăetde, reiHu
reale; pote pentru d^itatea omemsea
nu ar fi bme fora reu; omiÎH pare ^in
natura mai appkcatu la reu de câtu la
bene; b) in specie, a) despre intellegm-
tia : a crede in reu, a ci^ co la reu e
de^natu; a cogitd reulu cdtui-a, a preoo-
gitâ unu mare reu cuiva; nu U ameogi-
tatu neci unadataretdu;iocut.aleuain
nome, a nome de reu, sas eimpln : a leuâ
a reu, ea reu=:a inteUege reu, pre dora,
Bau : a se snpperâ : iote eâtefaeitidivi
ace^i omu, le liea a nome de reu;
P) de»pre partea morate, praoti«a : Ia
reu nu se responde eu reut co-d nu «
permissudelegeadivina a faee reu pen-
tru reu; prin reeusarea de a mi impre-
mutâ cdiu ti am cemtu, mi oi facti^
mare reu; nuMvremareidu,eialtiivrsu
si dores(M reulu vestru; • se nu fad neţi
una data si netniflui reU; locnt. a Îeu4 m
retdu : tm leaati ned vitele eu reulu ;
si in goDon:euret4utmfadnemiieei,eu
reulu nu se indupleva aJiU la voUde vo-
stre; de acf : cu rsuIw=eo vielentia; fwlN
e,eoivuam asculkdu de bonele eonaSUt
{dle eelloru prudenţi; i) morbn, doreri :
reulu de capu; reuZu nu k vn^iev eu
pallvaive; aentiu nhm mare reu de sto-
maeu; reulu a acadutu la petiore, diro
e mai intensu la mane; mi e reu; ePm
reu merge in moj reu; S) reu = facere
de reu, Tettemare, sopperare, stricatio-
ne, etc. : locnsteie av faeuiu mnUtu reu
grâneîoru; unu faoutoriu de reu eamta
a faee retâu si fora tttiUtcOeptniru dm-
aiUu; reu adâussu inieressiloru, aoerm,
onord ouM\i,— Bfl nit se amsKstice rm
ca adj. cu reu ea adv., (vedi mai diosu
la UI., compara si bene); — 2. oa pi,
=y Google
673
REU.
rtilc, eeIZe rsBe, in tote aeDSurile adiec-
tlmlni, Mii co reu = ritia, defectu,
TettooMre, BtrioatiODe, supperare, sof-
ferentia, miBeria, etc. : unu reu e ur-
maiu de alte rdle; se aeceptămu de la
Domnedieu rdUeU ca si hm^; im unu
reu, d tote reUde ne ati fawiu, ai alte
rdle m ati mai face. deco ati pote; rel-
lele paupertăţii, rdîele climei, rellele
morbuim; aUege «fi» tote rellele pre
ceUn mai pucitm ren; — IIL ca adv.,
opp. accurata la bene, A. in genere :
agri reu luerati, case ren edificate; mî-
mia reu armata, reu investita, reu nu-
trita, reu essercitata; a invetiâ reu lec-
ticnea, a serie reu, a vorhi si mai rett
una limba; a precepe reu pre cin&)a e
mai reu de eâlu a nulu preeepe de loeu;
a dormi reu; abee si maned reu ; B. in
speciale, 1. in modu supperatortu, nefe-
Ticitu, miseni, amarltu, grave, violentu,
«scessiTU, nesnfferitu, in modu damno-
su, etc. : negoHula merge reu, vendiarea
merge si mai reu; a jaee reu, a pcdi forte
reu; ne dore r&t capu^; reu ne vine
ori-cumu sedemu si ori~cunm dormimu;
a veni reu , nu numai : a) in genere , a
snfferf de corpu, p) a Bufferl in snffletu,
ci Bi in specie, ţ) a se aenM morbosu; a
trai reu cu mtdirea; a se bate reu, a bate
pre dneva reu; a hee reu, nu numai :
a)ibee vinu reu, apa rea; ci w.ţ)d.bee
maltu , fora mesura, (compara si bene)',
carnea e reu sărata; a eautâ reu, a se
mtă reu la cineva, a) a caati strâmba,
P) a cauU ca supperare, cu invidia;
2. in intellessu morale : faceţi bene cel-
Icruceve faeureu; nu de frtea penei se
nu faci reu; a oogitd r«i, a) contra
logica, p) a prscogiU ae retteme; a se
porta reu in funăionea sea. cu inferio-
rii sei, eu superiorU, mai alleasu eu cdli
miseri si amariti; a vorbi de reu, diffe-
ritn de : a vorbi reu in genere, a vorbf
iaeorrectu sau a vorbi fora judicata,
inse : a vorbi reu de cineva, are mica si
delicata differentia de : a vorbi de reu
pre ceneva = a defaimi, calumnii; a
«kee reu , opp. la : a ăke bene : d£eo
dieu rai, jiro&edia co âieu reu; asede-
prende reu. a se invetiâ si mai rew; se
invttia cinevaculenea,cubetfa,euaUe
BBU;
vUie; reu ati faoutu de ati pUeat» fora
sarea uostrc^ reu fad co nu inveti neci
lucri ceva; 3. mai cu tote verbele, ia
cari intre si bene : aiede reu se faceţi
asia; nu U siede reu acestu vestimentu
sau cu aceatu vestimentu ; inse : eedem»
reu dumi; toţi ai casei sunt reu. toU
sufferindtt de friguri; ordiele stau reu.
si mai reu stau grâride; nu effft reu in
aeestu omatu; reu dedâvtitupre petra;
a se află reu; eSi sunt reu eu tata lu-
mea, sunt reu ehiaru cu familfa loru; a
face reu are Însemnări corresponditorie
mai la tote celle ce are locutionea : a
face bene. (vedi bene.)
BEUGTIA s. f., (pronun. ei reieiia),
cu acellu-asi intellessu , la Macedo-ro*
m&ni, ce are si form'a : reutate.
REUMATISMU, etc., vedi rheuma^
tisnat.
BEUNION£,9.f.,(fr.r6iinlOB);actione
de reunwe ; reunionea budieloru. reu-
tuonea sodiloru despărţiţi; metaforice :
reunionea spiritelora, ân^ndoru in dis-
cordia; in genere, adunare, societate,
mai mulţi strinsi împreuna pentru ne-
gotie sau pentru pertreceri : reunione
de invetiati, de amid, de familie vecine,
pre ierna mai vertosu se faeu dese si
numerose reunioni,
BKDNIBE,-e«CH, v., (d'in re-si unire),
dlBjtinota Iterun oonJnBţere, coUigere;
(fr. r^uDlre); a uni ^rosi, si de ac(, a
Btringe, aduni : a reuni amidi depăr-
taţi; a reuni partUe desprense de Mtilu
loru; a reuni pre ceUi mai (Iluştri 6-
meni in casele seUe; vecinii se rewteseu
a dese pre la casele fia-earui-a d'in ei.
B£I7NITU,-a, adj. pait. d'in reu-
nire, (fr. rânnl).
BEUSSIBB, V., vedi reessire.
BEtlTATE, s. f., maUtlA, mallsal-
tis, ImproblUS) praritas; calitate de
reu, 1. in genere : reutatea vorbird, ve-
stimenteloru, mancarei; reutatea eandui,
gr^ieloru, reutatea remedieloru , biAe-
loru, etd.; 2. in specie : reu^o^ omu*
Uti; reutatea barbarului, păgânului; a
face rentate; reutatUe vostrt au treontu
ori-ce mesura.
BEUTATIA, (pron. reutatia), s. f., va-
Utlat BâUf rIUh] dispoBitionelftreuto<s,
=y Google
. ftBV.
de si nu sre ceva grave, ci rine mai
multu d'in vivacitate si nebonfa, cuma
si fkpta venita d'in acesta dispositione:
retitatie de eopSli neboneOiei, inse : reit-
tatiaăemutiereartificiosap<4efisigrav€;
vedi si retdtaiotie.
BEUTATIONE, (reutadune. in locu
de nutatitione d'in reutatitu de Ia reuta-
Hr«), s. f., malItU, vxllKnltBij cu sensn
mai energica de efttu alin formei reu-
taHa, co-ci : reutatCa e rmntaivirtmle, iro
revtationea e actuale; reutationea se ma-
nifesta prin ode ăe rentate, cari au da
tcopH a svpperA, inveninâ pre cineva;
reuiationea âe mâiere rea suppera eu
mtdtu mai reu de câtu reuiati'a de co-
pîRu; ee reutatione de paganu!
BEUTATIOSU,-a, adj., naUfnns;
plenn de reutatla sau de reutatione , de
reutaie : eopUli reutaHosi. nudieri reu-
tatiose; omu mai reutaOom n'om vedtdu.
RE0rATIBE,-es«4, v., pejus, <l«te-
riu fiuere; pej*rein, detertvreM flerlj
MArliare , «zuerbare ţ a faM mai ren ,
a se &ce mai rea; a invenină, a Bupperă
forte, a amari, etc; vedi inreutatwe.
BEtJTATITU,-o, adj. part. d^n reu-
tatire; pejor, deterler rtuitnsi acerbatna;
exareerbatoH; vedi si inreuiaii^.
REVEDKBE, v.. (se conjuga ca v.
vedere), reridere, (fl:. reTolr) ; 1. a vedi
^rosi, a vedS d'in nou : a revedi locidu
natale; formule de salutare : $e ne re-
vedemu, la revedere; 2. a oercet d'in
nou, si in genere, a essamini, cercetă
ea ammennntulu : a revedi una parte
de armata, tofa armat'a, casarmele, in-
stitutele de sanetate ptMica; a revede
pentru vîtim'a âra opulu de typaritu.
• BEVEG KBE,T., (se conjuga ca V. «e-
gere), rerehere; 1. a ijejs=carrâ trans-
portă ârosi; 2. mai vertosu, a carr& in
apoi, 8 adduce inderetru.
• REVELANTE, adj. part. prea., re-
relans, care revela : eartUe revdanti
natur'a divina.
" BEVELANTISMU, b. m., (fr. ti-
r^laatlgme); doctrina, systema ce are de
prindpia revdationea divina ; vorbindu
mai vertosn de systemate filosofice ce
pleca de la acesta principiu.
• KBVBLANTISIO.-o, 8. pers., (fr.
ftEV,
9ÎS
rriTAUHtIflttt): care se tine de reveUm-
Usmn.
* REVELARE, r., revelare, (fr. i^t^-
ler;— d'in re-ai f eiofs); a desvell, desco-
peri, dâ pre facia, a espuoe vederei, 1. in
genere : a revelă copttlw, pepMm, fron-
tea, faefa, camAi, are'a, caiaeendu;
metaforice : a rewlâ orHtmrele eontpi-
rationei, seerdeU private, arcane po-
litice; tenipnln revela tafe si «eUema* m-
eunse; a revelă confessoriuUti ămm'a
sea; mârtea pete revdă arcawAe vietiei;
a revelă tota nuseUfa portărei seile; a
revelă pre taţi eompHeii sei; 2. in spe-
cie, de Domnedien si de legea divina :
Domneăieu se revelă prophetSoru; dUt
revelă volienti'a si legea sea.
* REYELATIONE, s. f., rerelatls,
(fr. rdT^latlon); aetione de revdare,
precnmu si effectu alin acestei aetione,
1. in genere : revelationea eonspiratio-
nei si eapilont ei; revelationea arcone-
loru private sau puliliee; revdaHmea
eon^icHoru; a face rweloHoni gremif
supr'a ministriloru ; revelaHonea âm-
mei, cogitelorv stUe; 2. in specie : reve-
latione divina; revelatiomle făcute prm
inspirationea prophetHoru; rev^atiCHe
directa, transmissa ; revdationea en-
sHna , jtidana; revel^ionea Ua sanht'
Jaanne; a crede inrevdatione; tota ane-
toritatea seripturei jaee pre revelatione ;
diu'a revelationei e diu'a judeduUii de
apoi.
* BEVELATORITT.-f^rui, adj. s., r*.
TelatsfţSi revelitarlia, (fr. r4rf late»),
care reveia, sau serve a rev^are : r«re-
latorH crimei si dNCtonfoni ei;indieie
revdatorie de ce s" a pertrecutu scnt are
se se pertreea.
* REVELATTT.-a, adj. pari, rereU*
tas, in 8. rerbolui : rdigione rw^ata ;
arcane revelate.
* REVEUiBBE, v., (se eMţjngs eav.
veUere), revellere; a tielte=smulge ârosi,
a sma^e, rupe d'in nou, oamu si a smul-
ge in deretm, a smulge ceva inflptn :
a revelle sagettele, inouniatorUe, fUa»-
murele.
BEVENDEBE, v., (se eoBJnge oa v.
ve»derez=.viiulere), revenlere; a oMde
4roBi, a venăe ceUe eomperate : a re-
=y Google
9M ^SV.
vmde eu cmmenutidu ce s'a cemperatu
cu redicat'a,
BEVENDUTn,-a, adj. part. d'in re-
vendere, T«T«B<it«g.
BEYENfEKTE, adj. part. pree., r«-
nalent, oare revine.
REVENIRE, V., (ae coDjaga oa t. ve~
nwo), reremlce, (fr. nrenlr); 1. B veni
^si, a vmi d« a doa'a âra; 2. mai ver-
tOBo, a vem inapoi , înderetni , a se îa-
tOrce, a) pro[Hri« ; revinu a casa triwt-
feiori; eMiItaMt revmva in patria; a
revetti la penaiU sei; paagerile 'peregrine
rtvirm la vechieleloru cuiburi; essed'i»
casa demamti'a si revine ser'a se ae
Dulee; b) metaforica , st') in genere : re-
vinu acelle-asi tempuri , oile anntdui ,
reviitu florile cuprimaxer'a; erVataiiata
revine; eortie si edte sielle revinu la o-
riaoHt^ fătrea, «a si «nw cUtacit de apo-
pleeaiti, pott reveni; mnetatea ineo pote
retieniţ ierurile pme in mente si uitate
rnitm de aesanine in mente; dupo di-
greawmi Utitge ramie Norraforiulu la
AthIw eoventUltU seu; adesea revenimu
pre (dte eâtii acoUo de unde otmi pîe-
catw; atia poporele revinu adesea la ve-
cAtele datme si inetitutioni, p') in spscie,
»)a si reveni iti sene, a si reveni in
mttiri , a ei reveni in fire, inse si iim-
plu : a n veni in sene, in sentire, in
fire; P) a veni ^rosi Ia etarea priatina,
a se restabili, a se intramfi,aBe iosane-
tosiă, etc.;-r) arepetf celle disse,sau, ca
UEiaia,a reni, dapo ana digresiune,
la BBltieotiala verhirei ; 5) a s6 cortege,
a 86 desdice : a reveni d'in errorile, rateei-
rOe adie; s) a se oorenl, a se cada : d'in
tdu castigultt mie revene a dou'a parte;
3. a reveni, ei refl . a se reveni, (pre a locu-
te chiaru cu forme incaroate : reveneseu,
revenesoe, ae revenesce , etc), a) trans.,
tt) in specie, liDineotare, madefwieret
nnre» mh> snttti ftsperfere=a odă,
B ndi cn pn»na apa sau altu licida, a
noUii : a reveni tabaculu, eo-oi nereve-
ititUMsferma si nu te taiia bene; a
r9e^ifiarile;fora pamentutotudeaun^a
revenitu florile se ussuca si morui came-
«iel« mamte aunt nesanetose; ^) in Ben-
mka g«nflrale alin eoTentolui revenire,
zeMfararer nl«ere=a recorl , nsiori,
MŢ.
reoreă, a face se si revină in fire, se
reintre in stare pristina ds potere si
vigore, etc. : a reveni bietele flori Icm-
gedite de multa căldura; a si revent â-
nim'a îessinata de fame; a se reveni de
fatiga prin pudnu repoMSu; a reveni ca-
sixAu se pote referi st la iattUeasala
precedente, peiUru eo revenierea castu-
lui se face , prin pon^ea la umediiate;
b) intrans. a reveni, si ca mai multa e-
nergia reSes. a se reveni, humerej hu*
mescere, radere, nadeatiere, rerlras-
eere, rftrileiteere t in tote iosemnarile
ce s'au indicata laform'a transittva : la-
baeulu se pote reveni iene in cuteie de
ferru aibu puse in loeu umedu, parietii
ce revenesat aunt periculoşi saneta^;
easiulu revenesce in cave; inse si cu în-
tellessu de raneidire : utriidu se pote re-
veni «* aeeatu locu, (comp. si fr. rere-
nir cu aceUu-asi intellessn , cumu si
isp. Terenlrae),
BEV£NITU,-a, adj. part d'in reve-
nire, in t. B. verbului :'arato-n reveniU
de la eârnpu; strde revmitu Ia pumcitUu
de plecare; eameaie revenite;revemrnen-
tvAu tabacului de taJMtu.
BEVENITUBA, s. f., rerlnleadl m-
tlo, (fr. r«r«iige si rerennr*)» hnmeeU-
t\», nadefMtIOf nror» nad*rţ actione
de revenire, cumu ai effectn allu aoeS'
tei actione , mai allessu in sensu con-
oretucu insemnarea verbului revenire Ai
sub 3. : revenitur'a parietHoru e pericw
losaaan^aiei; revenitur'a tabacului, pa-
meatului d'in eUele eu Hori, a peruM
cu unsori,a casiului prea uscatu.
* BKVENrAEE,T.,reTenUre, inten-
sivii d'in revenire.
1 REVENTTI, s. m., ieâirhabarb»a.
2 BEVENTU, s. ă'iarevenire, rtim-
tas : reventulu celloru dutsi in eaUa-
torta.
* REVEBBEBANTE, adj. ţuut., re-
verberana, care reverbera : table mttaU
lice reverberanţi de lumina.
* BEVERBEBANTIA , s. f. , actione
de reverberare.
* BEVERBEBABE, v., reyerberare,
(fr. r«rert6r«); I. a Ber6erâ=bate 6-
roşi; 2. dâra mai vertosu : a verberâ ^
bate, împinge ina^i ; Murii reverbera
jyGooglc
RBY.
lumn'a ca-dmlelHi sore; tcMde de tne-
taU» roeerheru Ummn'a lamipelom ; acO'
peUele reverbera fwiosde imde.
* EEVEBBERATIONE, b. f.,(£r. ti-
T^MfAtUa) ; actioue dQ rever1>erare ,
mai' allesu despre lumiaa, căldura, ao-
DU, etc. : rev&rberatimea radieloru aore-
U^ ecidurei si îmmei focvlm; raver-
leratio»/^ vocm d'in tote viMile wcme.
« BEVERBESATUi-a, adj pact,, r»-
Tcrbentna, in ft. Verbului.
BGYEBDIBE, t., roTlreseere, a verdi
6tm, vedi si reinverdire.
* REyERENDU,-a, adj., rerercnâBs,
(fir. rtrtreii), care e demna ie reve-
rere : revergriâ'a innocetiiM a coţillarUii;
i^evţre»delB betranetie ; mai rertosu ca
titia de oaore Ia {leisoae baserjcesci :
reverenăvimyairettte, reoerendii par ochii
iu acesta intellessu ai io auperlativu .-
revereridiasimu, reTerendlaslani^ (fr. r^
Tfeendlsslne) : r^>arendi8»imi prelaţi.
* REVBBENDISSIMU,-o, adj., vedi
reverenda, ootn finito.
* REVERENŢE, a(tj. part, j^fis., i»>
TereRSf car^ revere.
«BETEBENTIA, a, f., Mrerontla,
^. r4T<r«Boe)i calitate ai »ctin de reve-
rende, cespectu coveoita; reverattia se
cade se areUaimi fia-carui-a, diro mai
aUeeu cdloru virtuod; revereiUia coira
juăid, coira iHvdiaiori, eotra locurile
sânte; a vorbi, a se porta Cu rever&riia,
fora reverentia; a cere fora »ect-UHa
reverentia; muiifeataie esteriia , a^ce-
stui untimentu, care are approps valo*
rea unul complemuitu , iudiunatjoue
maidiiDale .- a face multe reverentiei celU
ee $alta imfretma ei faeti rewentie la
diverse momente aUa salttdm; condu
ee deepartu omenii ti făcu de aasetmne
rtverenUe; ca titlu la peraoue baserîee-
Bci : reverenti'a tea paţ&^de paroehu.
* REVERENTIOSU,-a, adj., (fr. ri-
T^reMlMx) , pleuQ de reverentvi, mai
TertoBU : ^enu de retvrenfie, prea cere-
moniosn, amile, etc.
* RETBREBE, retefM, reverutu si re-
vtriiu,\., rererwi, (fr. rivârar); a onoră,
respedâ, a avâ profundu respectu, a-
mere si tema de cineva aan ceva .* re-
mwtu prv parenti; omenit recent son-
BKV.
m
Iii, suiUenM detori a revere mai vertosu
virtutea, itmoeenti'a.
REVERSARE, 7., (reTenare) ^ It«-
ran raadere, Iterun Tomera} effulere,
prorondere, diffiBderef esnularef re*
dnsdare, ilssipare, sţargera} 1. a nersâ
6r03i : versa sireversavinuiud'incttpe;
vulcanulu incetasse de- a versa lave;
dSro ineepu apoi a retiersâ si ea mat
midta furia; metaforice : et «t ret>erMni
meni'n pre noi; 2. a versA prerte raar-
giai, ai de acf, aversa ea abondantia,
a lespaude, resipl, inneoâ, inuidă, etc,
a) proprie : ap'a se infla m farbere si
se reversa tfÎM căldări; riurele inflate
de multe plouie revertara apele seUe
pre (oia eampâni'a; unu torrente de bar-
bari se reversă dHn terrele vetme in
alle nosire; se seminati grânele mai re-
versate; grănu reversatu, ordie rever-
aate, paiure reversata, in care arborii
sunt reoersati; b) metaforioe : Domiie-
dieu se si reverse miserieordfa «ea osm-
pr'a nostra; ceUu laterale reverm beia&r
/iiwnie selie pre toţi câţi fai ineon^ttra;
ia epeoie, despre lumina, lllHeaaeen 1
sorde re»>6rsa lumin'a sea m immenMiu
spaţiu aUu universuUti ; una lumina a-
bundante ăe re^sa d'in martie eamk-
labre; mai «llessu : se.revirsa dtu'Oisi
unipersonale ; se reversa de diua, sere
versa diorile, si : se reversa de diori;
in reversatulu de diua, de diori; iiito
ai despre alte fluide : se reversa aenUu
in tote casele, sareversassenegur'a pre
tot* montii.
BBVERâATn,-<(t, adj. part. s. dHn
reversare : riuri revărsate, reversatt^
dUlei.
ReVERSATURA, a. f., exiadaU*,
dilTwi*» etc, actione, d^ro mu vertosu
resultatu alin aotionei de rei>ersare :
reversaturele fluviub»; si locu unde se
reveraa ape : reverso^w^ maret, (vedi
si versaiura),
« REVERSIBILE, adj., (fr. T^veril-
ble), ee se pote rvtwfere; i» specie : pem-
siorte reversibile, privilegie reversilnlin
la aUii.
* REVERSIBILITATE, 9. f., ttnv
sIbUItâ); calitate de reveraUtUe : rever-
sibiUteiiea unei dote.
=y Google
976
REV.
« BfiVEBSIONE, 8. f., r«TflrBi*, (fr.
rirenlfti); actione de reveriere, 1. in
genere : revenione ^in eaUe; reversio-
nite regulate aUe tempurUoru annului;
2. in specie : a) reversione ăe eovmte
ce revinu ctt setiaii differitu; reversioiKa
wfMu coventu (fin hoAu ordutariu; h) re-
versionea unui âreptu, unei peneione,
unei dote, unei donatione la edlu care
a dispmu de elle in favorea o/^t-a.
* BEVEBSUro, adj. part. a. d'in re-
vertere, rtnniiBp (comp. si fr. rerera),
1. in genere: easiUatn reversi t» tSrra;
reversubt verei, reversului aorelui; 2. ia
specie si metaforice, ca snbst. m. reale
concr., reversu-lu, pi. reverae-te, partea
Ban laturea intorsa, dosnlu : a) rever-
sul ptânei, reverstdu manetei; b) rever-
swlt4 vestei; reversele maniceloru; c) a
lovi armai'a in reversu, de reversu, în
costa, in latare; 3. in sensu ideale, con-
trarietate, disgratia, reu, nerolia, ad-
versitate : reversele fortunei; a cerea M
patt tmdte reverse.
*BEVERTERE, reversi ai reversei,
reversu, v., rerertere; a verte inapoi,in-
deretru, a intoree, mai ram cu sensu
transit., si mai desa cn oellu intrangi-
tira de : a se intoree, rerertl, a reveni,
a TB&f in deretru, 1. proprie : nu veţi
reverie ewrenău d\n caUaioria; se re-
veriemu a casa ; ai nos^ reversera in
fuga; 2. metaforice : vocea scăpata d'in
gura nu nm reverie; a reverte la S(me-
tate, in groH'a emva; in specie a rever-
te unde a lassalu vorb'a; in sensn mal
genende : a reverte oelii in toie porţile.
B£V£STI£E, t., rerestlre, (fr. re-
TStlr); 1. a vesti ârosi : a revesti imagi-
nile despoliaie de avutioide loru stofe;
2. metaforice, a vesti cu vestimentulu
cenitu, coTenitn, si a nome, a) in ge-
nere : a revesti pre ceUi nudi, pre cdli^
pauperi; a revesH eas'a moriului eu ne-
gru; a se revesti de serhatore, de baUu,
de doUu; a revesti imaginile santiloru
«K vde st^erbe; a se revesti de miresia;
prin una mai mare estensione ; a reve-
sti murii eu tapete; a revesti ori'a ca
mm bonu stratu de arena; a revesti va-
au^ eu ^umbu; a revesti eoperimentele
ti parietii eu frondia verde; pammttdu
REV.
se revesti eu vsrdetia sicuflori;m sensa
ideale : a revesti frontea eroiloru euglo-
rta si immortalitate; iota fxmti^a eicre-
vestita cu formoseUa, graUa si eandore;
mai departe : a revesti f&rme «tone =:
a se reve^ cu forme, sau in forme noNe;
fiutiartilM reveste alta forma; sub penn'a
unui soriptoriu de ^eniu tdeele c^ mai
abstracte revestu colori viue; a ai revesti
ideeie eu colori splendide; h) iu specie, a
investi, a conferi, deferi cuiva una fnno-
tione, unu titln, una demnitate : a des-
poliâ pre alţii de fiutctionile loru si a
revesti eu aoelle-asi pre favoriţi.
BEVESTITn,-a, adj. part., rereetl-
tBBi (fr. reTity).
* BEVIBBABB, v., rerlbrar^ 1. a
vibra ârosi; 2. a responde ca vUirare la
vibrare : anima la anima revibra.
* KEVIBRATIONE , s. f., reilbra-
tio, actione de rcvSirare.
* BEVIBBATU,-o, adj. part;, s., rerl-
bratas, in s. verbnlui. .
* BEVICTIONB, 8. f., rerletU; ac-
tione de revmcere, in specie : rmctionea
assertionUoru adversariului.
* BBVIGOBABE, v., (fr. reTU»nr, si
reTlgoirer); 1. a redde v^orta, a di
4roBi vigore; 2. a mari vigorea, a di mai
multa vigore ; a revigora âmmde.
* BEVILIBE, Y., revlleseere , inr-
ins Tllem reddere, a faoe ^rosi vHe; %
se face san devenî ârosi vUe : revUeseu
prin usu eeUe cu ardore dorite.
BEVO!iCSSS=yevingere, T.,(8eooB-
jnga ca V. vinoere=svingere), a vinee &
roşi, 1. proprie : eu acesiu pkuw fktra
revinse eatervele r^UHoru; 2, a cen-
tradice, a derimi argumentele adversa-
rinlui : 3. fig. eumu potu oclii revince
w-seAteie , sau uretMele revince oclu! a
revince mentionile, assertionUe nefim-
date, iote coJumniele, aeeusationile, incri-
minările.
* BEVINCIBILE, adj., reTlaeUUU)
oare se pote remneeFe .- asserfioni re-
vineibili.
* BB VINCIBE, T., rerineir», (vineire.
popul, pentru luntri si alte vase depla-
titu); 1. a vinci ârosi : a revind Iun-
trile irosi orepate; a revind ptodior^
rUehrueu ereeurideferrUyCO-eivineUa
=y Google
M etrcmi de ntmeîle nu HtM inâeiim^
2. a vjncf inspoi , inderetra, in diosa :
navi revincUe cu oatene âefemt; meta-
forioe : a revină ânimeU prin amare;
a ai revină pre mulţi prin beneficii; unu
principe » revineesce poporele prin in-
ttre$uate le porta.
BEVINDEBE, revHMÎHAf.-vadi reven-
den, revenâtOu.
RETINDICABB, t., 1. Itona sBDa-
r*» a vindicA, âroBi : ae nu mai codi in
morbu dttpo ceteai rnvinăicatu; 2. ite-
rna TlidloarOt si in genera, T[ndte«ref
(fr.r«TeBtfiqBer),Bcereinderetni ceis'a
levatn, a reclami allu seu : a revindieâ
eaJMu furatu, a revindieâ mobilile ra-
pUe; a rmndieă una ereditate, doeu-
maite ttAstraaie; a ai revindieâ dreptu-
rtla oaleate sau reeusate; metaforice :
fortun'a revindieâ mare parte ă'in glo-
ria belluM.
8EVINDICATI0NE, b. f., (fr. re-
r«sdle«U»ii); aotioae de revindicare.
1. revindicationea cellui recăzu in
morlm; 2. revindicationea unui dreptu
etdcatu.
RBVINDlCATn,-a, adj. part. snp.
d'in revindicare, 1. revindieatu se nu
mai recadi in ao^iu-asi morbu; 2. drep-
turi revindieate pre caUe legale.
* BEVlBfiSOEBE, t., redreseere;
1. proprie, a reîaverdf; 2. metaforice, a
reintenerî , a reinflorl, a reoapiU pote-
rile eelle.
*BEVISEBE, revisui, revitutu, r.,
reriMre ; 1. a «edâ 4rosi; 2. a cercetă
irosi, a visiti d'in noo; a oerceti, con-
sidera, ete,
•EEV18IONE,8.f., nrliI«,(fr.r«Tl-
tUi); actione ăerevedere, l.in genere:
revisionea aoeUoru-asi locuri si peraone;
2. in specie irevisionea armatei in tatu
saumparte, revisionile făcute scoleîoru;
revisionea computeloru; revisionile date
operdoru de typaritu; revitionea liste-
limidedorcdii-revisionea arceloru, seri'
nidoru cuiva.
* KEVISITABE, t., r«TlBlt»re, (fr.
rerlsiter); a visitâ ârosi; a visitâ dOBii
si de repetite ori.
BEVISOEIU,-8or«», adj. s., (fr. reTl-
nar), care revede : revisoriu de corn-
Toa.IL
MŢ^ m
pute, de scole; revisorH sunt detori a
rapportâ la superiorii loru.
BBVISU,-a, adj. part. d'in revedere,
rerlana, revedata : computele revise.
REYICERErsreCTeere, t., (se conju-
ga ca 7. viuere ^ vivere), r«Tlreret r«-
TlTlgoere, (fr. rerlTre); a viue ârosî, a re-
veni la riâtia, a inviue, a inviuă : pt4u
reviue plantele, potu reviue si poporele.
* EEVIDIPICABE=»-wipvScafe, t.,
rtTlrl&oare, (fr. reTlrifler); a face ^rosi
viuu =: vivu. a vivifieâ droai : a revivifieă
ânim'a, sângele, colorile, amorea, w-
r^a, etc.
* BEVTVIPICATIONE.B. f., wMtl-
ofttlo, (fr. rerlrlftcAtl»); actione dere-
viv^eare : revivifieationea converaatio-
nei.
* BEVIVIPICATU,-a. adj. part., re-
TiyiflektoBi in b. rerboliii.
*B£VOCABILE, adj., reree^blliii
care se pote revocare : deerOele fotului
nu 8U revocabili; damnu irrevocabHe.
* BEVOCABILITATE, fl. f., (fr. rt-
neahlUii); calitate de revocabile.
* BEVOCANTE, adj. part. prea.,
reroeanst care revoca.
* BEVOOAEE, T., reTooare, (fr. r<-
rvqner); 1. a vocă, strigă, chiamă ia
deretru, inapoi , a) proprie, a) în ge-
nere : de câte ori vreu a essi afora,
me retini, me revoci si totu me tnjrsii,'
a revocă (ftn eaUe prin telegramma ;
metaforice : a revocă pre ceRu lessinatu
in sene; a revocă addur'a in corptdu
aprope in^aăatu; a ai revocă celle ui-
tate, poterile perdute; p) ia specie, de-
spre militari : a revocă eaUarii prea
departe inaintati; a revocă pedeatrii din
beUalia; deepre actori dramatici, decla-
matori, etc., a i face se repeta : conta-
torit boni se revoca mai de multe ori
pentru oceRu-iui eanticu; str^aioriidu
revocatu pronunţia ae^le-asi eovente;
de câte ori pronuntiu ceva reu, eenao-
riulu meu me revoca cu severitate; ţ) me-
taforice : a readduce, a restabili, a re-
staura, etc. : a revocă poterile corpului
ai alle atletului, artile, vechiele datine;
dâre ai : a retrage, infreni, opprf, etc-,
a si revocă imaginationea prea adven-
tata; a revocă pre emeva de la crime,
>yGoog[c
978
BEV.
de la errore, de la deprenderi rdle, de
la appetite brutali; b) a referi : a re-
vocă toie la voluptate si la interesse; a
revoca regulele speciali la una generale;
arexocâ toUt la arte ailapree^tte; ego-
iştii revoca totu li sene; c) a destitui,
deififlatî4 :a revocă toţi prefecţii, a re-
voca «nu decreiu, una lege; 2. cu alte
inaemaari sile particulei re, a) a toc&,
atrig&, chiam ^roai : a revocă si pen-
tru a dou'a di la cina; b) a vocă, strig&,
chiamă d'ia partea sea, a reeponde cn
vocare la vocare, a ee voeă aaulu pre
altttlu.
• BEVOGATIONH, s. f., rero«atlo,
actione d« repoeare, (comp. si fr. r<To-
uU*ii), 1. in genere : revocatione a
easa, revoeatiowa osta din bătălia, re-
vocationea coventeloru disse; 2, in spe-
cie : revoeationea unm funcţionarii, u-
nui pUn^lentiariu, revoeationea legei,
deerett^, testamenit^i, donationâ; ai
concr. a scrie si subsme revoeationea
or^nei daie.
• RBVOCATOBia,-«ria, adj. a., re-
TCMtor» ai reT«cat*rlaa, (comp. si fr.
r^TooHtoire), care revoca sau serre Ia
revocatu : revocatorii ceîhru plecaţi;
acte revocatorie de primde dispositioni
aUetestamentidm.
• BEVOCATU.-o, adj. part., rer^oa-
tu, in s. verbului.
« BEVOLABE, v., reTsUref l.avoZâ
= tboră 4roBi, a si leuii 6rou stxu-ulu;
2. 8 sbor înapoi : porumbdlele spariate
revolara; metaforice : revola sagettde.
• REVOLTA, 8. f., vedi revoUu.
• BEVOLTANTE, adj. part, (fr. ri-
roltaat), <are revdUa aau se retH)lta :
eovente gretiose ai revdtanti stomatMlu
MQ de stomaeu; nu pote fi ceva mat rii-
voltante; propositione revcltanie; au-
jw6ta revoltante;s<i\iii. utmrevoUanie:
revottantii Unora ameU tn mârta; a
r^reme pre revoUanti; ceUi rew^nti
confru legile naturei tunt rebeUi con-
tra Domnedieu.
« BEVOLTAKE, (cu forme simple :
revoUu, revoUi, revolta; etc., de prefe-
ritu eelloru încărcate : revoltediu, etc.),
T., rerolTerej ad rebellandoni Ineltsre*
Mdltlcnem eonmofere, rebellarej ato'
KBV^
«aekBMf Udlfmfttl«n(iH ■«rare, (fr.
r^Tolter); a viMd ^ intorce, a redici,
reacolU, si mai rertosu contra, a revolve.
a vdJve in intru sau in afora, (vedi ai
revohUare) ; 1. proprie ai in genere :
terribUde b^lavru se revolta, revoUa
ineoUaciturde seUe; und^a cdM monte
se frânge de m^ si se revolte; 2. ia
Bpecie si metaforice, a) a reacolU, re-
dici poporuln sau parte d'in ellu con-
tra ^berniu, sau pre rerl-cine contra-
altn cinera : a revMi ple&ea, şcolara
eontr'a porfesaorii^m seu, professorU
eontr'a direetoriidui; a se revoltă m
oontr'a noueloru legi, noudoru tmpo-
site; se revolta unii si contr'a natmvi^
eontr'a Im Domnedieu, eumu ae revol-
tară anticii giganţi eontr'a hU Joate; b) a
addooe gretia, a face se se intorea sto-
macalii, si prin metafora, a indîgni :
covenfele lui revolta pre ori-dne; mai
pueinu de câtu atătu ar rev<Md pud*-
citi'v rationea ae revolta la ori'Ce ab-
surditate.
•BEVOLTATU,-a, adj. part, (fr.
r^TolU); in 8. verbalul.
B&VOLTU,-a. adj. part d'in revol-
vere, rerelitni, (fr. rireln): /Ion revolte,
ornamente arehUedonice revolte; aerpi
revolţi, peri revoUi; in specie : annu
revoUti, fermrnK revoUu, mesi revolţi,
(vedi si reooUUu).
* BEVOLUBILE, adj., rerelabllti;
ce se pote revolvere i revolUbUi fire.
* BEVOLUTABE, v^ (reT*litare),
1. a vcAută eroai : porculu $e revoMa
m tenci; 2. a valvtâ in deretni, inapoi,
si in genere, a volută in una directione,
in snsn, in afora, in intra, etc.; mai
vertosu, in forma participiale : foliere-
vohUate, Unia revolutata. coroUe revo-
lutate, (compara, ai fr. râT*lnt4, vedt si
revoUu).
« BEVOLUTATn,-a, adj. part. d'io
revolutare.
* BBVOLUTIPOLnJ,-a,adi., (fr. rt-
r*lDtlfftU6), care are folie reVulate.
* BEVOLUTIONAEE, v., (fr. rim-
IntUaier); a adduce una t^rra la rem-
Itttione, a revoUi : a revoluţiona poporele
terrdoru ce occupa.
* EEVOLDTIONABia,-a , adj- s.,
>y Google
MV;
(fr. reTolDtloDBalrs), relaUvu la revo-
hitione politica si sociale : gi^erniu
revolutionariu, principie revolutionarif.
ca Biibst. unu revolutionariu, amicu
alin revolationei, cui placu revolutionS^,,
care li^a parte Ia elle.
* BEVOLUTIONK, s. f-, rerolntlo,
(fr. rârolntlon); aetione dd revolvere,
1. proprie si in genere : revolutiortea
uHta globu sub una repulsione potente;
revolutionea foUeloru unei carie; rcvo-
hOionea pamentului si altortt planete
in giurtdui a&relui; revolutionea lunei
in giurulu pamentului; fia-care astru
n face revolutiouea sea in giurulu altui
astru; revolutionea pamentului in ^u-
rwiu assei selle se dice in specie rota-
tione; in geometria se dicu linie de
revolutione, superfeeie de revolutione,
soKăe de revolutione; in arehitectura
sunt ornamente de revolutione; revolu-
tione siderale in astronomia ; prin re~
voMioni siderali se determina tem-
pt4lu; de ad revolutione applicatu cu
senstdu de tempulu câiu tine una re'
whtfione a unui astru ; de aci revolu-
tione = curau de tempu , mai vertosu
cursu de tempu indelungatu: revolutio-
nea se^loru , anniloru , temporiloru
annuiui; 2, metaforice si in specie, cu
sensurile ideali de seambare, transfor-
mare, desyoltare, ciirsu , erenimentn,
intemplare, etc. ; asia : a) revolufionile
terrestri produsse prin diluvie , prin
vulcani, cotremure si aUe catastropftt^ ;
osia si revdutionile atmosphericc; b) re-
voMionilc physice in corpulu omului se
făcu dupo differentiele de traiu , de e-
tate, de sessu;revolutionisttbite si critice
se opera a dese in umorile organismului
omenescu ; se făcu tn./îne revolutioni si
in ideele omului, revolutioni mornîi, re-
ligioae; revolutioni de eredentie, revolu-
tioni sunt mai vertosu turhurari treeu-
torie mai midUt sau mai pucinu pro-
funde in economi'a functioniloru orga-
nisnudui nostru ; c) revolutionile poli-
tice, revolutionile sociali sunt a dese
scanAari usiore : se face una revolutione
politica prin stranMtarea poterei dUn
mâniile finei faăione in mânule altei
faetione; sunt inse si revolutioni politice
BET.
979
iii sociali cari prefucu Mu in una so-
cietate : revolutionea frnncesa d'tn an-
nnlu 1789 fu un'a d'in celle mai ntari
revolutioni : principieh revolutionei ,
spiritulu revolutionei; istori'a revolutio-
nt^t-u sociali, revolutioniloru repubUeei
si imperiului romanu; d) in Utteratura
ineo se făcu revoU^oni in senstAu ge-
nerale allu coventtdur, ero in aensu spe-
ciale revolutionile in una drama , de
essemplu, sunt evenimente neaşteptate
cari, cotra finitulu actionei mai vertosu,
seamba eu totulu eursulu acestei aetione;
e) io fine : tote X'*<^rurile lamei acestei-a,
tote părţile immensului universu sunt
suppuse revotni'onei si revolutioniloru:
d'in actionile si reactionile fienHeloru
născu revolutioni subitane, terribUi, fu-
neste, dero si revolutioni lente . benefa-
eutorie, minunate.
* REVOLUTD,-a, adj. part. d'inre-
i'olvere, rerolntnB , (fr. rârolii) : şerpi
revoluţi, flori revolute, globu cu veemen-
tia remlutu ; unde revolute cu impetuo-
sitatc , în specie : annu revohitu , doui
mensi revoluţi; prim'a etate revoluta ;
] terminulu de desfacere a detorieloru mi
' inco rcvolutu.
* REVOLVERE , sau revotbere , v.,
i (se conjuga ea v. volvere sau volbere),
\ reTDlTflr**; 1. a volve ârosi : a volve si
' revolve butea. b'Uoniulu ; torrentele re-
volve furiose unde; 2. mai vertosu, a volve
înapoi, in deretru, si de aci in genere, a
volvein unadirectioDe,inauen,iD diosn,
in afora, in intrU, etc., a volve de multe,
de repetite ori, a) proprie, a) in genere :
terribileh serpe procede si se resolve in
SHSU si diosu ; venturi violente si con-
trarie revolvu undele ntarei in tote păr-
ţile; iorrentii revtilv't infricosiate voitori
de ape; firulu, tortulu de pre fwtu sere-
volve pre resehiatoriu; si cu ssnsu gene-
rale de intorrere, u^ntre m deretru, mai
vertosu in aensu intransîtiva : revolvemu
n dese la loculu unde amu stătu in de-
longn; de trei oriseredieă in cote si ge-
nucli, de trei ori se revolse inpatu; mai
vertosQ despre tempu : revolvu tempu-
rile anntdui, revolvu atte lunei ; P) in
spocie , de folie in genere, de folie de
carte in specie : a revolve eartile dş
=y Google
990 BH.
currendu esiite la Utmitui; a n per-
trece tempulM r&x^ndu pv^ftrosde
mtmuseripte alie b^liotecei pvilice; pes-
trn alta folie, a volve in lotru saa in
afors : frondie revolte, foUa revoUa,
(vedi in paite si : revoUu , revoluta) ; a
revolve pulpan'a unui vestimentu, a na
reflec& in intra sau i& afora; inse : a re-
voive foli'a de placenta , numai : a in-
tende, desvoltă; b) metaforice, ct) in ge-
nere : a revolve pre ăneva in miseria ,
in desfrenare, in lusswia; intr. a re-
voZtw, si reâ. a se revolte in peeeatet in
l^astemcUie, intnisseU^a; labhreanostra
revolve a dese in desertu; p) in specie, a
revocă prin narratione san pria'cogitare,
a renarrâ, a repeţi, a recogită, etc. : se
rifoîvemu tote faptele si păţitele trecute;
aceste-a revolveamu in noi, in mentea no-
stra; volve ei revolve in sene spusele e-
nigmatice alle divinatoriului; revolvemu
doruhi, spaim'a, ftric'a de alta deda.
* REVOMEKE, t., (se conjaga ca t.
t>omere), reromere;a«ome âroai,a redde
celle inghitite, a vome înapoi, indere-
tni : nu pote revome ap'a inghitita tn
cofundare; metaforice ; a revome bannii
mâncaţi din cassele publice.
• REVOMITU, s.m., i'ia revomere,
reTAmitns; actQ de revomere, dâro mai
vertosu effectn alin acestui acta , ca se
raiome.
« fiEVOMUTU,-o, adj. part. s. d'in
revomere, reTftmltnH i e greu de revo-
ntutu ce ai inghiOtu.
« BETULSASK, T., (raTMlsftre, îr.
rJTiilBer), intensiva de la reveUtre, a
face cu multa desteritate sau cn violentia
ana revulsione.
" REVULSIONB. a. f., rerBlslt, (fr.
râTalslon) ; actîone de rwelUre , 1, in
genere : revulsionea unui degitu, unui
ramu; 2. ia specie, a) revtdsionea retUui,
morbizi, doreriloru. causei acestoru
reUe de la unu loat in aiiu hcu; b) cn
sensn mai estensn : revulsionea subitana
a umoriloru d'in eorpu tn una parte a
aceatui-a.
•f BH, combinatione de littere spre a
representă conson'a gr^ca ^, care occare
prio urmare nnmai in vorbele de ori-
^ne gricăt d^ro care in limb'a româna
RHiL
se p6te scrie pretotiadene si simpla r;
vedi essemplele urmatorie.
* BHABABBABA saa rdbarbara, s.
f., si m. rhabarbaru sau reAarbaru ,
(rhabarbaium , fr. rhubube) ; gena
de plante d'in f^mili'a polygonielorn :
rhc^arbarulu e medicamaitu pretiostv
ahd rhabarbarvlu e tonicu si purgativu;
inse rhabarbca^lu are sapore forte ne-
plăcuta, (vedi si rheu).
* RHABAEBABINU sau rdbarba-
rinu,-a, adj. s., (fr. rbabarbarln); de
rhediorbara; ca s. m. rhabarbarinti, ei
f. rhabarbarina, substantia colorante in
galbinu sicristalUsabile, (vedi si rheinu).
t BEABDO-sau r^xlo-. (d'in grec.
ţia^Soq ^ vergella, varga, bitin), in di-
verse composite si derivate, precuma :
rhaidoide, adj., (fr. rhaMvlde), care s^
miQacaunav^rga:os«HrAaM<)iâ^*rAa&-
dolot/fa, B.f.,(f^.rhabdolo(^l•),calcu]nfa-
cata pre nesce vergelle; si adj. rhaido-
logicu,-a. (fr. rhal>il*l«Klque} , relativa
la rhabdologia ; rJuUidomante , s. pers.
(fr. rhabdoaant^ si rbabdomanoleiit d'in
[i.dvn; ^ dlvinatoriu), care pretende a
divini cu una vergelJa ; rhoMoman^i
s. f., (fr. rhsbdciianele), pretensa arte a
rhiâidomantdm; adj. rhcd)domatUicur<*,
relatiru la rhabdomatUia si la rluMo-
mante;rhabdophoru,-a,aăi. s., (fr. rbib-
dopbore), care porta batiu, in specie,
cellu Însărcinata, Ia anticii Qreoi, a
tina ordinea in jocurile publice; d« acf :
rh^ophoria, s. f., (fr. rbabdspbtrle) ,
officia allu rhabdopîumdui ; rhabdu , b.
f., rhftbdft8,(pd^£o;}, specia de fenomeun
luminosu ia aer».
* EHACHE,fAocAiiicM, etc., vedi : m-
che, raehiticu.
* BEAOADE, 8aa ragade, s. f., riia<
gas, pl..rhAgad6B, (Itartâi:, pi. ^a7d8sc,
fr. rhagadc); micainflatura sau ruptura,
sgariatarala difTerite parti alle corpului,
mai vertosu inse la budie si la seduta.
* BHA6ADI0LU, sau ragadiohf, a.
m., (fr. rba;adl*le), proprie deminntivu
d'in rhagadiu, applicatu inse in specie,
la unu genu de plante d'in famili'a sy-
nantberieloru.
* BHAGADIU, sau ragadiu, pl.-e,
rhagadion, (^ţâdtov); proprie demîau-
>yGoog Ic
tivD d'in rJiagaâe, lenatD inse in specie
ii eu sensnlu fonnei rhagade ensasi.
* BHAOIA saa ragia, s. f., (fr. rha-
Sl», d'in acea^asi radecina cu rhagade);
gena de insecte coleoptere tetramere.
* BHAGIU sau ragiu, s. m., rbaglon»
(^ov, fr. rhsf ion); 1. genn de insecte,
2. specia de paianginu forte micu.
* BBAOOIDE san ragoiăe, adj., [tr.
rbagoTde , d'in ^i^, g. ^«761; = bacca ,
boba de ana), care are forma san colore
de una bacca de nua, (vedi si uvia).
* BHAMNINQ sau rammnu,-a, adj.
B., (ft. rhBHDlne); de rhamnu; ca aubst.
m., rhamninu, \i f., rhamnina, materia
colorante estrassa d'in rhamnu.
* KHAMNin sau ramniura, adj. s.,
(fir. rhuine); care sâmina cu rhamnulu;
snbst. pi., rhamniele, familia de plante
cari aa de typn gennlu rhamnu.
«RHAMNOID£sauniffliwn(fe,adj. s.,
(fr. rhânnolde); c&re s^mina cu rham-
nidui vedi si rhamniu.
* EHAMND sau ram»!*, s. m., pi.-»,
rksynva» (^âţivo;, fr. rhamvleri si «er-
prim); genu de plante d'in famili'a rham-
tiuloru sau rhâmtwidUoru.
* BHAPONTICINU sau raponticim,-
a, adj. &., (fr, rhapoatieine), de rhapon-
tieu, si f., rhaporUieina, substantia ce
estrage succulu d'in rht^arhara.
* BHAPONTICOIDE saa raporUi-
eoide, adj., (fr. rfa>poiitle*tde); cure a6-
mina cu rhapontiadu,
♦BHAPONTICU sau rapontieu, a. m.,
rhapentleoB ^ rhenm pffBtleim, L. ^
radix pontlea, (fr. rhaptntle) ; 1. spe-
cia de radecina de rhcÂorhara; 2. geoa
de plante.
* BEAPSODIA, etc., veJi rapsodia.
«BHEDA sau reda, s. f,, rkedsj carm
de callatoria cu patru rote.
« KHEDABIU san redariu,-a, adj.
s., rkedarlut relaUm Ia rheda:jugaHi
rhedari; ca s. pers., rheâariu, a) care
mSna una rheda; b) care fabrica sau ven-
de rhede.
* RHBTORE sau rdore. vedi rhetoriu.
* RHETORICA sau rdorica ; s. f.,
vedi rhetorieu.
* RHBTORICARE sau retoricare, v.,
rbetorleare,-!, (ir. ritorlqner) ; 1. a
Torbf ea rhetore, ea oratoriu, in bene;
înee si in reu , a vorbi ea rhetore, a
face rhetorica, a declamă, a YOrbf em-
phatiee.
* BHETOBICD sau retorieu,-a . adj.
s-, rhetorlona, ca s. f., rbetorlea ,-e ,
(fijwptxdc-ij, fr. rhitorlqse si rUtor-
rlelen); relatiru la rhetoriu, 1. ca adj. :
ariea rhetorica, figure rhetorice, seola
rhetorica , precepte rhetorice, procestu
rhetorieu, tonu rhetorieu ; 2. ca subst.,
a) person., unu rhetorieu, a) cellu ce in-
Tâtaa ca studente artea rhetorica; ^) cellu
ce scie prof essa si practica artea rhetorica;
in acestn sensu se applica , ca si rîteto-
riu, adesea in ren; — b) reale, f. rheto-
rica (snbintell. arte), arte de a dice saa
coTentă bene, oratoria : in aensiUu cellu
Mai strinsu rhttoric'a are de obiectu a
formă oratori ; in sensu mai largu rhe-
toric'a coprende legile de a serie bene în
veri-ee genu de litteratura; de a investi
ideele in omatu elegante; figure de rhe-
torica; a inveiiă r'^toric'a si a practică
preceptele rhetoneei; in classca de rhe-
torica invăia şcolarii rhetoric'a ; meta^
foriee, rhetorica, potere de coventa, elo-
centia, medie de persuasione : a sipurie
rhetoric^a ca se convingă pre ane nu
vre a se convinge; inse si in reu, rheto-
rica, frasi pompose, inSate, affeetate,
deşarte.
* RHETOBISABE sau retorisare, t-,
rhetorliarei (^i^pECeiv); camu în acelln-
asi sensu cu : rhetoricare.
* RHETORIU sau reforiu , a. pers.,
re1Ji«r, (^ijtup; fr.rheteor); 1. in sensniu
originariu etymologicu, la Grecii antici,
allu caroru-a e coientnlu, rhetoriu==o-
ratorin, omu cn potere de coventu, elo-
cente; 2. in sensu oe a leuata inco la
anticii Bomaui, a) in bene, rhetoriu ^
profesBOriu de rhetorica , de artea de a
corentă in parte, si de a scrie in genere;
h) in reu, rhetorUt = omu ce vorbesce
sau scrie in styla affectatn, pomposu si
inflatu, d^ro secou si desertu, in tona
declamatoriu, etc. : retorii Jt» tempulu
incertului desereditara retorie'a.
* RHETBA sau retra , s. f. , rhetra ,
i^r^tpa; fr. rhitre); dissa, dissa celebre
% nnui orna de auctoritat», si de zei : 0-
=y Google
raclu, decretn, etc. : retreleîui L^eurgu,
lui Solone.
* BHEU, s. m., rhen, cu acella-aBi
senau ce are si rhabarbarai vedi si rha-
ponticu^Thtum poittlcum.
* EHEDMA sau reuma, (pre a locuri
rema), pi. reumate, rheama, (peuiwt, fr,
rhume); îd genere, fiussu, curgu, eurstira,
6ro in specie, a) cursu d'in Dasu,cataFrliu;
h) Sussa, reflassuallD marei.
* RHEDMAMETRIA, sau reuma-
metria. s. f.. {tt. riamâinitrlfl); arte de
ft facesau de & applioâwnu rheumametru.
' EHEUMAMETRICU , aau reuma-
metricu ,-a , adj., (fr. reoinam^trlciue) ;
relativa la rheumametru sau la rheu-
mametria:
* RHEOMAMETEU, sau revmame-
tru, 3. m., (fr. reamamâtre, d'iQ ^Eij[ia=:
rheuma, si tii^pov^nietru, mesura^; in-
stirumentu de mesuratu rapiditatea unui
cursu de apa.
* RHEUMAPYRU sau reumapuru ,
s.tD., (fr. rhnaispjre,<fiD ^iU[i.a=fliiasu,
si iti)p=foeu); febre rheumatica.
* RHEUMATALGIA sau reumatid-
gia. 8. î., (fr. rhamaUlţte, d'in ^8U[i.a=
flusBU, si ^ţoţ = dorere); dorere rheu-
matismale.
* RHEUMATALGICU sau rheama-
talgicu,-a. adj., relatiru la rkeumatal-
(jTta. (fr. rhonatatijclqiie).
* RHBDMATISMALE, sau reuma-
tismale, adj., (fr, rhumatlgmal); relativu
Ia rheutnatismu; vedi si rkeumaiicu,
* BHEOMATICU sau reumaliM,-a,
adj. s. , rfaennHticns , (^et>(i.anxdi:, fr.
rknmatlqae); rtilativu la rheuma, io spe-
cie la rheuma = rheumatisma : ăoreri
rheumalice ; ca subst. u»u rheumatica,
care suffere de rheumatismu . vedi si
rheumatismu.
* RHEUMATISMU sau reumatismul
(pre a locuri rematismu), a. m,, rheii-
»at[aians, (^sujiixn3;L(ii:, fr. rliumBUame)
d'in acea-asi rădice cu pEJi[t.a:=:rheuma,
flussu); uua data rheumatismu =ă\issu
de sânge ce nu se termina cu una he-
morrhagia, astadî rhtumatismu=mor-
bu caractei'isatu priti dorerî acute, con-
tinue sau iuleriuitti'iiti, mobili, etc. : u .
Ofe rheumatismu, a sufferi de rheutna-
EHl;
tismu; rheumatismu la petiore, ăe pe-
tiore; rheumatistiM articutariu, museu-
lariu, viscerale.
* RHEUMATIZAREBaureMfJKrfworc,
r., rheo mat] sare) (^eQtuxdCeaSai, fr. rha-
matizf r); 1. a suS'erf de rheumatismu;
2. a capită rheumatismu.
* EHEXE, sau resse, a. f., (fr. rfceils,
gr. ^■^£t(;z=rnmpere); ruptura violenta,
a) a veneloru, b) a budieloru, c) a cor-
neei oclului, ă) a altoru parti molii alle
corpului.
* EEXIA sau ressia. s. t, rexla, (fr.
rexle); genu de plante, de aci si adj.,
rhexiu, sau ressiu;-a , (fr. rexlA), care
semina cu una rhexia, subst. pi. rTus-
stele, tribu de plante d'in famili'a melo-
siomacieloru, cari au de typn gennlu
rhexia.
EEXlU,-o, adj,, vedi rhexia.
t RHIN-, si rhino-, (d'in grec. ^îv, g.
^tv<S; =: nasu), in derivate bî composite
scientifîce : rhinalgia, a.f., (fţ. rblnalgle,
d'in âtXYoc=dorere), dorere denasu; a^j.,
rhiHalgicu.-a, (fr. rhinalglqne), relativa
la rhinalgia; rhirtanthu, 8. m., (fr. rbl-
nauthe, d'in £ydT);=:âore), gena de plante
d'iu famili'a personateloru ; de aci si
adj., a) rhinanthaâu.-a , (fr. rhlnai-
thnoti), care s6mina cu rhirMiUhulu,
mhit. pi. rhinanfaciele , familia de
plante ce au de typu genulu rhinantku;
b) rhi»anthiu,-a, (fr, rhlnaotbi), oare
semina cu rhitiantulu, b. f., rhitMiUhie,
tribu d'in famili'a serofulaeidoru; e) rhi-
nanthoiăe, (fr. rhlnaiithoIde)==:rAinafH
thiiciu; rhinapteru , - a , adj., (fr.rhl-
napt^re, d'in ămepoî=:fora aripe), care
are rostru, /ora se aibă si aripe : subst.
pi. rhinapterele, familia de insecte ap'
tere: rhinariu, s. m., pl.e, (fr. rhtnartvn,
^cvâpiov=Da9cioru), a) estremitate a na-
sului certoru mammifere fora peri; b^ la
insecte, spaţiu intre budie si marginea
nasului; c) collyriu, nomitu si rhiniu,
rlnlon, (Piviovy,—rhinenc'phcdu,-a, adj.,
(fr. rhiiieiiciiplial«), care are nasaln af-
fuudatu in capu; de aci : s. f., rhinen-
cephaîia, (fr. rhlneuoâpfaalle), s ti tu de
rkinencephalu; adj., rhinencepJutlicu.'a,
(fr. rhIueocephalliiH«), relativu la rhi-
nenchephcdia.—rhinenckjfsta, B. f., (fr.
,CoogIc
rhlHMtkrtlff, d'in trff>atf;=âatanivn%
ÎDieetione in nun; de aci â: rJuneit'
thf/t$, 8. f. si m. rhinenehfflH, rklaca-
ehjtoa, (^vrjyfi^i, tr. rhinaekjte), in*
atrnmenta de inieciâoni in duo; — rAJitî-
fN.-o, adj., (â-, rhlnlt«), care are noBO
saa botu albagatu, sabsi pL rMniteU,
fomili'a de insecte; rMiute, aug. f.,
{tt. rtlBlto), a) inâunmatione a membra^
Dei naBQlai, b) s membranei de la bo-
toln animalilorn; rhindbatu. b. m., (^-
vtfpKcoc fr. rbiBtbate), a) gena de pe-
8oi; b) gena de insecte, de corcnlioni;
rhmoearpu,-a, adj., s., (fr. rblaesarpe;
d'in XB{»[tS<:=frnctu), care are fmctuoa
una forma de nasn, s. m., rMnoearpidu,
genn de plante dicotyledonie; rJUnoce-,
phciu,-a, adj-, (fr. rhliioeepliale, d'in'
XfiipaXiţ = capu), care dreptn capti are
aprope namai nasn; de aât, s. f., rino-
eephalia, (fr. rblii«oepIi«Ue) , stătu de
nnn monstru rMnocephalM; si adj. rhi-
noe^halicura , (fr. AintetpliallqDe) ,
rela^TU la rhinocephalia; rhinocerurd,
adj. 8., (fr. rklnoeire, d'in xdpa(«:=cor-
nn), oare are coran innasu sau infronte,
ca 8. m., a) ThinoeerulM, famili'a de in-
secte; h) rhnoceru si rhinocerote, rbl-
■Mer«a, (^vdxspt»;,fr. rhliiee6roH),genu
de mammif ere d'in famili'a pac^ytlmne-
lom ordinarie ; metaforice : nasn ăe
rhmoeerote, a) nasu de omu prea longu;
b) nasn dotata ca delicata o^ore, si de
aci, c) propensione si facilitate de a
sentf tiefectele altui-a si a Ie Ieu& in
risa; d) applicatu apoi : a)la nnaspecia
deinsecte, Ş) launa specia de concbjlie,
y) la ana specia de pesee; rhinoatesmu,
8. f., (fr. rhiaoeaeime, d'in xvljtijLa =
mancarime) prnrîtu alia nasului; rMno-
de, adj. s., (fr. rhiB*<le), care sâmina a
nasu, applicatu ca nome la unu genu de
insecte coleoptere, d'in famili'a ewcu-
lionSoru; rhtHiAaryHgite, s. f., (fr. rhl-
■•UrjBffite), inâammatione simultana
a membraneloru nasale gi gntturale;
rMtwlophK, a4j. s., (fr. rhlM»lapke, d'in
Xifo^ =. cresta) care are nasu ca Qoa
cresta, oa subst. m.* rhinolophulu, gena
de maminifere; de acf si adj., rkinolo-
phinurtt, (fr. rhlulopblne) , care 8^
mina eu rm^pMu; sabet. pL rhinoio-
phinU, tribu d'in &mîli'a vespertOdoni'
diîom, care are de typu gennla rhmo'
lophu; rĂinomactu,-a, adj. s., (fr. rbln»-
maerei d'in tuixptfţ=:longu), care are nasu
prealongu, ca subst. m., t-Mnomaavlu,
genu de insecte coleoptere tetramere
d'in famili'a roetricomfioru=zrhinoce-
rdoru; de aci ai adj. s., rTmomacriăe;
(fr. rh[n«nMirUe),care8âmtna cu rH-
nomaendu; subst. pi. rMnomoenăUe,
parte d'in ordinea aircuKonUoru artho-
ceri; rMnopkide, adj. s., (fr. rkliopbide,
4'in 8ft<=3erpâ), Torbindu de aerpi cn
nasn tare prolongatu; rhmopJunia, s. f.,
(fr. rktaopkoBie, d'in (p<i)vi)=:Toce), da-
rea TOcei pre nasn, resonitn d'in fossele
nasvlm; rhinoplastia, s. f., (fr. rhli»-
plaHtie, d'in nXao;(3<;=formatu, făcuta),
arte de a reface nasolu cadutu 9&u taliatu;
de aci si adj. rhmoplastieu,-a, adj. g.,
(rhlisplutlqne), relativa la rhinopla-
stia, ca 8. t, re^e, rhinoplastica, (sub-
intell. arte rhinoplastiea; ca s. m.pers.
ana rhinoplaaticu, cellu versatu in rhi-
noplastia, in acestu intellessu şi rMno-
fiastu, (fr. rblRopIaste); rhinoptia, s. f.,
(fr. rUnoptle» d'in S^k; = vedere)^ ve-
dere prin nasu; de acf si adj. rhinopti-
eu,-a, (fr. rhUvptiqne), relatiru larAt-
noptia, ca s. pers. unu rhinopticu, care
are rhinoptia; in acesta sensa si rhi-
noptu,{îi. rbiaopi6);rhiHorrhagia, a. f.,
(fr. rblB«rrh»f[ie, d'in pa-fetv^rumpere^,
hemorrtiagia d'in nasu; rhinorreia, a. f.,
(fr. rhlBorrbrie), scorsura de mucosi-
tati limpidi d'in naşa, fora symptoma
de inSammatione; rhxnose, a. {., (rhln*-
se, ~ directa d'in ^ivdţ = pelle dura)
stata de lassare si incretire a pellei
Ia unu eticu; rhinosphenaie, adj., (fr.
rhlnotphtiial), ae dice de una ossu de la
facia; rhino3tomu,-a. adj. s., (fr. rhlio-
Btome), care are ore-cumu ^ur'a landsu.
oa subst. pi. rhinostomeh, a) familia-
de insecte d'in ordinea hemiptereloru ;
b) familia de reptili ophidie; rhinotheca,
B. f., (fr. rhlietkiqae), membrana ce co-
pere partea superiore a rostrului passe-
riloni.
+ RHIZ-, Hi rhijio-, (d'in gr. ^EC«=
rădice, radiciha), in derivate gi oompo-
site seientifice : rhijiaspra, s. f., (fr.rhl*
.yGooglc
Hire, din Sfpa = preoders), instni'
menta chinirgicn da appncatn radeoi-
nele dentiloni; rhietmtlM, adj., (fr. rhl-
hdUi«, d'in £ydoi;=câore^|, oare da Sori
sau pediincule la radecina; rhieainthiu,'
a, adj. 8., (fr. rhjuathri), care creece
pre Fadecio'a plantelorn, sabst. pL, rhi-
Mttthiele, f&mili'a de pkate paraeite
pre radecîoele altoru plante ; rhixia ,
B. f, rblilas, (K^<)i Bi'ccu traasa d'io
radecina; rhi£oita8tu,-a. adj., (fr. thi-
lobUBte, d'in ^a<Ttdc=bIaatu, germe),
care a essitn d'in nna radecina; rhis(h
bolu, 8. m., (fr. rhizobole), arbore de o-
rigine americana; de acf si adj. rhieo-
fio!iu,-(i, (fr. rhlsoboli), care sâmina ca
rhitobolulu, subst. pi., rhieoboliele, fa-
mili'a de plante cari an de typa genolu
rhiaobolu; rhisoetonia, s. f., (fr. rhlioe-
UnlAt d'ÎD xT^voţ^iocciâere) , applicatu
in specie la nnn gena de faogi părăsiţi
pre radecinele planteloni; rhieode, adj. a.
(fr. rhliode), care s^mina cu ana rade-
cina, Btibgt. pi., rhisodii, familia de
vermi; rhieographia. s. f., (fr. rhlioţra-
pli(e, d'in Yp(iţiety=de8crier6), descrip-
tione a radecinelora; rJiieographieu,-a.
adj., (fr. rbtioicraphlqDe), relativu la
rhigographia; rhieographu, e. pers., (fr.
rhliographe), auctoriu de rhieographie;
rhinoUthu, 8. m., (fr, rhliollthe, d'iu XI-
9oz), radecina foasile, petrfficata; rAi-
goma B. t., pi. rhigomate, (fr. rhlione,
ftCoitia), a) fastella subtarraniu allu
ferigplora si altom assemini plante ;
b) corpulu radecinei; c) radeoior'a unaî
grauntiu; rhizomatoide. adj.,(fr, rhlio-
natnTde), care are r&t'^oma eaa ceva as-
semine cu una rhieoma : radia rMgoma-
toidi ;~rhieomato3e, b. f., (fr. rhls»ii«-
t«Be), conversionea raieânei in rhieo-
mo: rhisomorphu,-a, adj., (fr. rhliomer-
phe), d'in (lApţ^^orma), oare are for-
ma de rădice , ca s. m., rhieomorphuUt,
tribu de fungi; rhieonyehiu, pl.-e, (fr.
rblianrfllitoii, d'in Smi ^ unghia), fa-
lange de care tine unghi'a mammifere-
loru si pasaeriloru ; rhigophagia, a. f.,
(fr. rhliopbasle, d'in tpaţeîvr^mancare),
stătu, traiu de animali ce manca rade-
cine; de aci si rhieophagu,'a, (fr. rbl-
MykaK»), a) adj., oare se nntresce ou
radecîne; b) subai, a) ia. rAuu^AapH-li^
gena de mlentelle insecte eoleoptoK;
p) pi. rhieophagde=aictioae de insecte
alle caroru larve traiesjja in radeoinade
plante palustre; rAtzopAtIu,-a, adj., (fr.
rUsapblu , d'in ţdsiv = amare) oui
plăcu radecinele plantelorn; rAu0pÂorti,-
a, adj, s-, (fr. rhliftphore, d'in ţîptiv ^
portare), oare porta, are radecina, s. m.,
rMgophondu, gena de plante dicotjle-
dooie; de act si adj. rhiMpliori»,-a,{(t.
rlilB«pb«re), care aâmioa ca rhiea^io-
rulu, snbst. pi. rhieophoride , familia
de plante cari aa de typagenulD rAuo-
phoru; rhi£ophffîhi,-a,iăi.{tr. rliIsopli7l«
le), oare are radecine la folie saa frunte;
rfieopode, adj. s., (fr. rbisopode, d'in
1C0&; g. imS6^ =. pede), care are radecine
la patioru, snbst. pi. rkisopodile, a) sec-
tioae de fongi, b) familia de licheni; a.
m., riăeopodde, base a unui fangu; rU-
jnopogone, a. m., (fr. rbfiopofoa, d'in
jcdi-{im barba), genu defungi;rAtiw«per-*
mu,'a. adj., (fr. rbliespenne, d'in asip-
[LK^sementia), care are semen ti'a longa
radecina, sabat, pi., rhiaospermeîe, fa-
milia de plante cryptogame; rhisrosto-
mu.-a, adj.s., (fr. rhiMStvme, d'in orii-
[uc=gura), care are goc'a la ladieine :
medusa rhieostoma; si s. m. rAufomiÎH,
genu de acalepti; de acf si ; risoitomide,
adj., {îr. rbtioitoraMe), care s^miea oa
rJutastomutu. sabst. pi., rhigostomiM,
familia ce are de typu genuin rhirostt-
mu ; rhieotomia, s. f., (&. rhliot«Hi*i
d'in n^-^ = taliare); scotere d'in radt-
cina a unei pladte, in specie a snei plante
medicinale. erborisaHone , deaeriere a
planteloni medicinali, eto.; de acf si i.
pers. rhisotomu. (fr. rUiots^s), oelln
ce se ocoupa ou rhieotimla.
t BUOD, si rJtodo, (d'io gr. ^6Sm
=:rosa), ea mai desu in derirato ei eom-
posite scientifice : rhodaeantim,-a, adj.,
(fr. Aedaeantkef d'in£xaydoţ=i:a«antn
saa aoantha, spiau), care are rose spi-
nose : acada rhodaeantha; rhodaiu, 8.
tu., (fr. rkodate), sare formata d'in com-
binationea ozydtdtu rhodieu cu una
base; rhodm saa rodia, (gr, mod. piStav),-
miâlum rranatiiM , gramUa, proprie fe-
minina d'in rhodiu şan rodiu, (gr. mod.
=y Google
po<tdt)^Mali« crusta, arborele ce da
rodte saa granaie : rodia itlhaHca =
baiMtUia» asii se dice Sorea ^e rodiu
gabatieu;—rhodieur<i, adj., (fr. r^i-
4w), de rho^ ca metalln : aeidu rho-
ăku, sari rkoâiee; de act si : rhodieo-
otamoniCHt-a, (&■ rliodle«-iiaiB«nliiiie).
rhoâieopota$8icu,-a, adj., (fr. rhvdleo-
pttuslqne); rhodieosodicu,-(i, &dj., (fr.
rkedlM-iodlqoe) oumbinatu d'in sare
rodiea si d'in sare tmvumiea, etc; rho-
ăina,-a, adj., rbadlnnat ţ^Styo;), de
ro$a:tin»we rhodina, s. n., rhodmu si
f.,r]NNi)tMi=:esaenti'a de roşa; rhodwht,
s. m. si f. rhodiola, a) si rodtoru, ro-
ăiera, demiautiTU d'in rodiu, arbore,
si d'in rodia, fructulu lui; b) rhoăiaUir
a. (fr. rhedlole) , genu de plante d'in
fomili'a crtuMlteloru ; rhodUe, a. f.,
rketitb, (fr. rhedlte), specia da patra
pretiosa, specia de fossile; rJiodîu, s.
m., a) si rodtti, arbore oe da rodie, (vădi
mai sasu rhodia); h) metallu , ce pro-
duce in combinationi sari roşie; rhodo-
erinite, a. t., {ti. rhodMiinite), gena de
poljpi foasUi d'in famili'a eriniteloru;
rhedodaetifiu,-aj adj., (&. [k«dtdaetyle,
d'in SiixTQXo^ ^ degita), care are de-
gite de roae, roşie : Omeru califica au-
ror'a de rhododactyla; asiadi naturali-
itii dieu rhododaetyîe la certe passeri;
rhododap^ie, s. f. roâodapline, {^SoSi.-
ţyţ), ir. rh*dodaphKti), daphinu sao lauru
rosiu, oleandru; rhododendnt. b. m.,
rhoi«dţ«dr«i, (fioSiSsvSpm, fr. rheie-
deodren), genn de plante, camu in acel*
la-aai sensu cn rhododapfate, de aci si
adj. rhoăodendriu,-a, (fr. rbododeadrA),
ear« s^inina cn rAodendruI, snbst. pi.,
rhoăoăendriele =z rhodoracitie; rhodo'
gattrM,-a, (fr. rh«d«r«streţ d'in fs-
(îTijp=:pwitice), oare impantien deco-
lore rosiai rhodographia, a. î., (fr. rho-
d«sr«plile, d'in YP«7*tv = descriere),
dPscripMone de rose; ăa Mi rkodogra-
phiM,-a, adj., (fr.rhvttnKrapbi^ne), re-
latim Ift riwdogn^a; si rhodographiu,
s. pera., (&. rhedogrşphe), anctoriu de
rhodographie; rhod<d€ueu,-a, adj. (fr. rho-
dalMfue), care 0 rosiu ai aibtt; rhodolo-
ffia, s. f., (fir. rb«di>I«Kl«), kactatu deii-
pre rosti rhoăomdU flau rodauiere, 8.f.,
OTO; m
rhodemell, (^oUfuXi, &. rIi*4onel si rk*-
demtle), a) miere de-roie, miere rotobi,
si abs. rosata; b) gena de plante d'in fa-
mili'a algeloru; rhodonOe, B. f., (fr. rh*-
deDlte). minera de manganesiu; rhoâo'
pode, adj., (fr. rhodope, d'in noâc g. noMc
1= pede), oare are petiorde roşie ; rko-
(îc9)jeni,-a, adj., (fr. rhoduptire* d'in
ffiCBpdv = aripa), oare are aripele rorie,-
rhodoraciu,-a, adj., (fr. rbedcnee), oare
sâmina cu rhodot^ndn^, Bnl»t. pt, tko-
doramle, familia de plante ce aa de
typa geaala rltododeni^; rhodo8<hrho-
dicurCl, adj., (fr. rhftleso-rkedHiie) ; 0-
xgău rha^o^hoăieu, combinatn d'in
ox^ăndu rhoăosu cu cella rhodiett; rko-
do8permu,-a, adj., (fr. rhodeaperaie, d'in
oKip^ 7=. sementia), care are sementie
roaie; rhodostomura, adj., (fr. rbedeit*- '
me, d'in md^ut = gura), care are gnra
roşia; rhodosura, adj., (fr. rhodeni), de
rJiodiu metallu : aciău rhodosu,
« BKOQVE, s. f., (&. thognt, ^o)7[ii)
= spărtura, ruptura); 1. spărtura, ore-
patura in craniu, superficiale saa si pro-
funda, fora inse se fîa dealipite celle
doae parti; 2. metaforice, specia de le-
gătura la spartnre sau franture.
* BHOITE, s. f., si m., rhoUu. raitei
(potvTii, fr. roite); vina, Itoore de rodie
sau granate.
t BHOMB-si rhomho; (d'in gr. ^-
^oz = rbombu sau rombu), ia derivate
si composite moi rertoau eoientiâce :
rhoDibatUra. adj. part., (fr. ibenbt), fs-
catn in forma de rhombu, «are are forma
de rhombu; rhombiferu,-a, ad|., (fr. rheN*
btnre), care porta, are rJumbi, facie
in form'a rhotiMui : smaragdu rhom-
Uferu; rhomb^iu,-a, adj., (fr. i^embl-
r«llâ), care ars folie rhtmăxde san rAom-
liiformi; rhombiforme, adj., (fr. rbonbl-
forme), oare are forma de rlim^; rJumt- '
hiporura, adj., (fr. rhoablptre), care are
pori iu forma de rhombu; rhtmbUa, s.
F., (fr. rhsmbtte), urma de pesoe foseile;
rhomboeăru,-a, adj. e., (fr. rhembeidre),
care are ca eâre san facie rhombi, b. m.,
f Aomboedm, figora solida, solidn ce are
forma rhomimide , (vedi si rhomboide);
de aci si adj., rkonUtoedrieuro, (fr. rhora-
boidflqne), relativa la rjiomboedru
=y Google
980
BHO.
erisl<JHeriuHiiboedriee;rhoml>oidide, adj.,
(fr. rbonboTdil), relativii la rhomboide,
ea mhet. rhcmboide, adj.B.,rbiiBboIdet,
l^o^txiZ-^i, tr. rb»Hb«1de), cars are for-
ma de rJumAu :fig»r« solide rhomitoîdi;
ea snbst. unw rhomboide, solidu esaaedru
all» cui facie Bont rhombi c&t« doni pa-
ralleli; muselurhm^foide, si abs. rhom-
boUeU, musclu de partea poeteriore a u-
meiului; rAom&o8poru,-a,adj.,(fr.rhitai-
b*ip«re, d'in atc6p<K = granntiu), care
are sementiore cu forma de rJuimbu ;
rhombu eau rombu, s. m., rk«mbni, i^op-'
^x, fr. rhombfl), proprie rapida inrer-
tire, si de aci in specie : a) turbine; bj
rota, cerca, si in parte, cercn de forme-
eatoriu;e)corpa de form'a unni turbme;
si in parte, d) &gBn geometrica, care
e UDu parallelogrammu alle cui lateri
sunt ecali; e) oGhindevitriiideferestra;
f) gena de pesci; g) genu de conce bi-
Talve.
* RHOMPHEÂ, sau rumpia, s. t,
rhnnphaea, (^opjipaict, fr. rhomphtoj ;
1. lunga, lata si enrba spata, dupo altîî
scurta d^ro forte ascuţita, uuitata la
Thraei si alte popore; 2. lunga lancia,
untatalaacello-aBi popore,(vedi si rum-
pitt).
« BHOMPHEALE, Baunimptolaadj.
rbsnphaealii; relativu la romphea.
* RHONCHARE, ronchnre, eau ron-
tare, t., rbonebare; a emitte, Ai rhon-
chu, a roncheeâ, necheza, sforaf; (vedi :
ron<^xare=rintheeare = ronelneare).
* RHONCHISONTJ, roachitonu, sau
ronâsonurOi &dj., rh«Bob|gonns; care da
vDU r^oncAu, sonu ronchisatoriu : rho»-
ehiaonii armesaari.
* BHONCHU «IU roncAif, s. m., rh*»-
ebaa; 1. proprie, sonu, voce data de calin
si alte assamini animali : ronchetu, ron-
eht»atu, gforaiiu, 2. metaforice, a) da
vocea brosceloro si altoru-a assemini ;
b) risD immoderatn si jmmodestu; e) tra-
gere pre sasn, sau in nasu, si de aci,
risu, leuare in batujocara.
* RHOPAUCn B&aropaiicura, «dj.,
rhapalienat ({>0KaXi*6<: fr. rhopalliiae,
— vedi ii rkopakt), proprie, in forma
de măciuca, maciucaiu, applicatu ins»
la una veraa : versu rhopaiicu, in care
mr.
coventele nrmatorie an âa^careaiiaayl-
laba mai mnitu de cfttn oelle precedenta.
* BHOFALTT.sau ropdlu, s. m., rhe-
palDBii (^dnoXov); proprie, maduea, ap-
plicatu iaae la una specia de nympJkÂi
:= Bynpiiae*, planta.
* BHUfi, rhure. sau rure, s. f., rbii,
(^Qc); specia de planta ce serve la co*
loratu.
* BHnSELINU, san rtudimt, s. m. si
f-rh^selma saurHS#Iifia;rbaBeIlM«,(^o(>-
o^Xtvov); specia de opitt, planta.
tRHTNCHO-, {d'in gr. itfrtxt<=io-
stru), incomposite scientificerrA^HcAo-
hdeUa,9. f.(fr. rhjBehobdelle, d'in ŞSiXXs
=lipit6re), genu de pesci; rh^nchobotri'
de, adj. b., (&. rbruDiiobetrlde), care are
rostm ca unu hotru, snbst. pi., ryncho-
botridii, divisione de vermi; rhynekoM'
phalu,-a, adj. s., (fr. rbrnobociphale ,
d'in xEţ(xXi}:=capn), care are capuln al>
longfttu ca Quu rostm; subst. pl.rAjfn-
chMephalele, familia de pesci ; rhyneh<h
chaama, s. f., (fr. rbraehoehâiBet d'in
X^f^V"^ =ca8catura), cascatura, des-
chisur'a rostrnlni nnei passere; rhyn-
cholithu, B. m., (fr. Tfaraehclltbe, d'in
Xldoc = patra), rostru fossile, petriS-
eatu; rhynchophoru,-a, adj. B.,(fr. rhji-
ehvphore, d'in (popd(=portatoriu), cve
porta, are rostru, s. m., rynehophorulu,
a) genn de insecte coleoptere, b) subst.
ţ\.,rynehophorele, familia de insecte
d'in ordinea coleopterelora ; ryneho-
8poru,-a, adj., (fr. rhjaehespere, d'in
(n[6(>o;:=Bementia, grauntiti), cveare
grauntie cu forma de roatru ; rhyneho-
stenura, adj.,(fr. rhfiohoit^ieid'in mt-
v6c = strimtu), care are rostrnls strim-
tu; rhţfnehoatomv.-a, adj. b., (fr. rbjv
ofaestome , d'in oc^ţLoc := gura) , care
aregur'asancapuluprelongatuin forma
de rostru; rhţfnehotheca, s. f., (ti. rbjM-
obotfaâqne), genu de plante.
- EHTPARO&RAPHIA, s.f..(fr. rky-
paregrafible); luam de ryparogrt^hm.
* BHYPAROGRAPHICU,-a,adj.,(fr.
rhfparvKraphlqiie); relativu la rhypn-
rograpMa si la rhyiHirographu.
* RHYPAROGRAPHU,-a, s. p«B.,
i'hjparoiţraphiig, (ponaptiŢpatfef, fr. rbf-
parof raphe, — d'in ^capii« =; Bordido,
,, Google
BIC.
98?
si fp&pnv = scriere, depÎDgere; oare
depingfl Ban scrie laomn sordide, com-
muni, Tnlgari, trimli.
« BHTPODE, adj. s., rlirpvdeB, (^
«AS^y, care suretia sordile, in specie,
amorile corrnpte.
* BHYPTICU.-o, adj,, (fr. rhjpttqie);
ÎD aceUn-asi seuao ca form'a rhypoie.
* BHTTHMATU,-a, adj. part^ (fr.
rbjtliBt); cu rhytJmu, plenn de rhyth-
nm : frase bene rhytkmata, mrsun ren
rh^hmate.
*RHTTHMICA, B.t.,yei\rhtfthmiett.
* BHITHMICU,-», adj. a., rhjthMl-
eu», (fr. rbjthBiqne), relatiYU ta rhyth-
fflb ; misean rhyt/mice, periodu rhytK-
meu; ca snbst.,») m. pers., rhfihmicu,
care ior^tia pre alţii san obserra ensusi
rhyt'hmfAu;b)t reale, fJiyiAwrico, rhjth-
mlos, arte de rhythmicu; — adv. rhyth-
mite : asalta rhifihmice.
* BHYTHMOPBIA, s. f., (fr. rhjth-
map^e (pt>dţ)^i[a); parte a artei, mai
Tertoan cellei ntnsicale, care coprende
legile rhţftJmiuim.
*BHYTHMU, 8. m., rtajUiaug,
^D&p^C, fr' rbjthrae); Dumern, rneenra,
proportione in mişcare si io parti alle
totnlai ijustde prt^ortiotu alle unei
statua, 1
t edi^u
* montuNetifti,
consti^u rhyHimdu aeestoru-a; rhytk^
mulu miaearei ni se revela mai vertosu
in saltatorii cu gratia si arte; rhythmiiiu
eatttuiui in genere se eonnosee dupo
tadu si mesura; in poeaia, in pros'a
bene serissa inco e unu rhţftfmm bene
sentitu; dero rhythmulu poeticH differe
demesw'a poetica : rkj/timu ascendente,
rhythmv descendente; rhytkmu spon-
daicu, dadj/lieu, rapidu. lenUi, maies-
tosu.
* UHTTID, s. m., rhjtluw, (^iuov);
pocarin, cnpa in forma d« cornu, cornn
de beutn.
SIBAKTtT, s. m., (itAnisI); st>ecia
de pasaere, — fjare in locu de ripuriu,
de la ripa, de ora ce ac^^ta pdssore ai
face cuibnlu in ripe dn mare sau de
rinri.
* BICA, s. f., riea; Telu de cdpu peu-
tra femtne.
mCAIBE, ¥., cu n molliatn in locu de :
BIGANIBE, T., (se conjuga en forme
simple : rteatttti ^ rieaiu, rieame ţ=
ricaie, etc., de preferitu cellora inoar*
cate : ricaniam=::rieai^8cu, etc.), aea-
b«re, r>4eref riwarei a sapi cti onghiele
sau ou alto ceva .- gallinde rieaniu
steretdu aau in stercu; a mani infom,
in eenuna, in pulbere; metaforice, a) a
ară prea in facia : nu ca-a ci recame
numai pamentuîu; b) a attetiâ, escitA :
a ncanf eroti e^^a, urr'a, dorerea.
MCANITD, = rieaitH,-a, adj. part.
s. d'in ricanire, rlmatos.
BICANIT0BA , = ricaitura , b. f.,
rinaU*, rlMitara; actione si mai ver-
toaa effectn alin actionei de ricanire :
ricaniturde gaUintlom voru deagropă
ce amu semmatu in gradina; aeesto'a
e ricanittu'a, nu (o-atura.
' BIOINA. B. f., ¥edi 2 rieinu.
* BICINATlJ,.tf, adj. part. 8., (fr. ri-
cine, si rlelnate), a) in forma Aerieitm,
care sâmina a rictnu; ca subst. f. pL,
ridnatele. tribu de plante, cari aa de
typu genulu ricinu; b) a. m., reale ri-
einatulu, sare formata d'in combinatio-
nea acidului riânicu cu una base.
* BICINIATU,-«, adj. part., 1. rl-
elKlats»; preveduta, vestitu ou unu ri-
cinut .- mimi ridniati; 2. (fr. rlolaU),
d 'in ricinu. formatu ca riântdu, asse-
mine recinului; subst. pi., riâniatele,
famila de aracbnidi cari au de typu ge-
nulu ricinu.
* BICINICU.-a, adj., (fr. rialnlqiie):
de rieinu : acidu ricinicu.
«BICINIU, s. m., pl.-e, rlclnloBt
d'in riea, micu velu mai allessu pentru
feniine.
* KICINOIDB, adj. 3.,(fr. r!elMl<I«)
care s^mioa cu ricinulu, (vedi 2 ri-
cinu sub l.),ca subst m.re^e, unume-
diuameutu purgativu si vomitiru forte
violentu.
* 1 BICINU.-a, 1. adj., rlelnai, de
riea, cu riea : mitra ricina.
* 2 RICIND, 3. m., si f., ricina, rl-
•iBH; 1. genu de plante dtcolyledonie;
sub forma mai vertosu lem. ricina, =:
oliu de recinu, datu ca purgatiru; 2 genn
de insecte forte supperatorie pentrn a-
uimali, mai vertosu pentru passeri : pe-
=y Google
m
, tat.
âaebia,ieapi»ia, etc-, ridnu ăe pauonu,
BICTANIA, ţsi riUania, ritania),
S. f., pro«ulUi, prtterTlbu, iupo-
dintlat fiRlitate si foptA de ritianu.
SICTAî*U,-a. (Bi rittam, Vedi rictu),
tuJj., pM6u, proterrHB, liBpud»»} pro-
prie, care are rjitu mare : unu rittnmi
de mistretm; ca mai desa metaforice,
aerosinatn, prea cotediatoriu : rittanii
de coptUi fora roiine de omint.
ftlCrîOSU,-a, (si rUtosa , vedi riio-
au), ma^ao rletn praeditot , pr«eax ,
proterTos, Impndens; 1. proprie, plenu
de rittu, ea mare rittu : rUtosi pord,
rUtona scrofa; 2. metaforice, iDselente,
impertinente, neroeinata t riUoai eopSH.
• RÎCTABS, T., rletare, intenaivu
d'in tingire, & eascA, a avâ rietu mare
ei lai^, in speciale, ee dica despre vo-
cea leopardiloru.
* BICTu, (trinaformatu in pronun-
(ift in rittu a&aritu), pl.-wri, rlotas, ros-
trom, roBtellam; d'in rtttgire. proprie :
caBcatura a gnrei, si de acf : 1. casca-
tara a gurei spre risu, riau cu arretarea
dentîloni; 2. guramarecaacataaanima-
liloru, a fâreloru mai vertoau : ridulu
beJlattrului, rictulu tigrului, tlefantulm;
3. in specie botulu porcului, mai ver-
toBu selbatecu : porcH rima m ritulu,
dau cu rittulu, si baga riHulu in dru;
rittidH iotduii de aci metaforice, sprea es-
preme insolenlia , impudentia , eţc. ,
în fraaî populari ca : a d(i yreste riUu;
omu cu mare rittu; a leuâ, face riUu,a
si bagă rittidu unde nu se cade; a rupe
ritttdu cuiva, etc.
RIDEBE, preş. riău Eiridiu, conjunct.
pers. III se rida si se ridia, perf. risi
si fisei , risu; v., rldere, «rfidere, Irrl-
dereUftcnrl, nogarl, (it. rldere, isp. rolr,
port. rlr, prov. rire si rlr,fr. rire)ia si ma-
nifesta buceuri'a prin mişcarea faciei, mai
allassu a gurei, oppoa. la plângere : noi
I^ngemu, voi rideti; 1. intrans., a) m
genere si proprie ridemu de câte or%
înfemptHâmu /îerrfie cari ne plaw; rt-
dmti vedendu pre altulu ridendu ; «-
demu de nehoniele âmeniloru; eUu riâe
de. tote nemicurile; a ride ca nebonulu;
ea ride se mora; a nde infundatu, a rtde
ţm ^
in ironia, a ride fbrtiaiu: i) in spene ii
metaforice, n) a ride amiciUe, a ai espre-
me buccuif'a, amorea, favorea, etc. : co-
pOlulu saltă in hraa^ matmnei si ride
tatălui; fortun'a ve ride intru tote; nu
mi ride fOtoriulu ea voue; avutuiuiridu
toii si tote; ^) a fi serenu, amabile, a-
micale, placatu, amenu, incantatorin,
resplendente, radiante de bocouria , de
formosetia, de gratia, etc. : ride cerubt
fora nueri; riae aurulu si alte orna-
mente in casa, pre eorpida cuiva; ride
fad'a omva, prOY, ride mustăciră cuiva
de sueeesseieproprie sau alU ăueciUo*^^
sei; dupo una alma piouia ride erb^a,
ride frondSa, ride câmpulu, riAt floriie,
ridu tote odiUru; mal rertosu in form'a
participiale preaente : campulu rideate,
ridentUe fiori, riăentea frorUe a unei
candide $i formose copiile; ridente aean-
thu aşterne campulu ; marea e lena $i
ridente; mai departe: ride vinulu mpd-
lueide eristaile, ride si scdta ânim'a t»
peptulu plenu de buccuria; 7) a resarf,
a incepe se appara, ae ^asa, se dea, se
incoltesca, et«.; asia ; ride muataci'a cui-
va, DU nnmai, a) ca sqbd : pare bene cuiva,
ci BÎ p') reaare, appare, pentru primea
or'a formos(K vâi si : ride barb'a, ride
granulu, ride erVa; S) a vorbf in joca»
a joci , a nu Torbi serioss : astani nu
se pate, vrei seridi; vorbesd seriomsau
ridi ? sdu co ridi si eo nu se pote ee
mi promiti; de aci cu sensnlu de pertre-
cere : in tote serele ne adunămu de per-
trecemu sponendu si ridendu; auetori ee
sctu rids in scrierile seUe ai face pre
dltii se rida; eomedfa ne face se ridemu
si se pertreeemu bene; a) a ride de eeva
saw de cineva, cu mai multe sflDSuri : a')a
pertreee, ca si mai sasu : a ride de dxs-
sde spirOtttdi oile cuiva,- a ride de mi*
scări, de gesturi comice : apoi in apecie
^') a si bate jocu : toţi ridu de mtselli'ci
tea;dnenuvaridedeunU8tf^ucatene?
a si ride de eas'a cuiva, de eopiSn, de
copile Iui; f') cu ide'a accesaoria de
ammagire, mtiuire, seducere, etc. : «i
au riau de noi venăen^-ne vitre m
I locu de gemme; a ai ride de innoeentx'a
si credulitatea aiUoru inesperti; £)a au
I pesi : a ride de ammenîtiarUe cuiva
,, Google
BTO.
2. traus., a ridepre cmeva, a defăima,
bstajocnri, ammagl, menii : tota lutnea
te ride pentru assanini fapte; cu aase-
mini promisse vrei ae ne ridi ea pre
nisee copUli fora mente.
* BIDIBUNDU,-a, adj., rldIbiiii<loa!
plenu de risu, care ride mnltu, apple-
cata a ride veri-candu ai de reri-ee.
* BIDICA, s. f., rtdlts} pani de care
râdima ceTa,ÎD specia, para de redimata
si legata vitia de viniB, charaeu, aracit.
KIDICARE, ridicaţii, ridicatura, etc;
Tedi : retticare, retticaiu, rettieatura.
« BIDICLA, 3. f., rldlenla; deminut.
d'in ridica.
* BIDICULABE, t. , ridiculum prn-
berej a face ridiculu, a face de risu : a
riăiădă unu omu, faptele hti, portarea
lui; a ridiculâ ce e seriosu, a ridictdă
celle sânte; (vedi si ridicuîisare).
* BIDICULABin,-a, adj. a., rldicn-
larlns; relatÎTU la ridiculu : a vOrU si
spunemulte si ridiadtuie; ca sabst. pers.
care spune lucruri ridieule.
* RIDICULE, ad?., rWIcnle, vedi n-
diculu.
* Rn)ICULlSABE=ndicttZi^are, v.,
(fr. tldienllser); Tedi ridiculare.
* BIDICUI.ISSIMTJ,-a, tuMa rldlon-
Ins; forte ridteulu, c&tu se pote de ridi-
ctdu : e ridiculu, ba inco ridieulissimu;
titluri ridiculissime, (comp. si fr. ridlou*
llBilme).
* BIDICDLITATE, a. f.. (fr. rldica-
mi); calitate de riăiailu : ndieulitatea
portuUti, gestului, vorbei cuiva; si concr.
acta ridiculu, fapta ridicu^.
* BIDICULOSISSIMU,-», adj., ridi-
adosissimu; superlativa de forma clas-
sîca d'in ridiculosu , forte ridiculosu ;
vedi ridiculosu.
* RIDICOL0Sa,-a, adj., fIMcuIobiib,
plenu de ridiculu, cui place a ride ai a
face se ridia : părăsiţi ridicalosi, ridi-
culosissimi; nu mi placa in scrissu celle
ridioilose, ei numai celle reâicale.
* BIDICULU, adj. s., rldlealus, (fr.
rldlcnt«); care provoca, attitiaris». l.in
bene, jocosa, cai place a ride si a face se
ridia. comicii etc. : deeo nu eşti cPin fire
riâicxăiu, nu fad pre alţii se ridia; omi-
ni mai ridîculi de figura si de poriu, de
STO. 98»
câtu prin vorbele hru; vorbe ridiade;
fada ridicuîa, gesturi ridieule, portu
mai ridiculu; unii făcu pre riăxdUi ea
d'in măiestria ; ridia^ ai joeose disse;
2. in reu, demnu de risu .- ne&oniele
voatre sunt ridieule si supperatorie; de
stultitia potetKu ride, co-d e in addeveru
ridiculâ; a U%iâ unu tonu ridiculu ; a
ae face ridiculu prin vanitatea sea; a
pretende co scimu ce nu sdnm e forte
riăiatiM; 6 ridicvHu a imtă pre ceUi ee
nune ăa măn^a a imită ; 3. ca sabat-,
a) person., unu ridiculu, cellu ce d'in
natura, sau ca d'in messeifa, face pre
alţii 36 ridia, buffone; b) reale, ce e n-
dictUu, ce face se ridia : dissa, fapta,
portu, jocu, gluma, etc., ce attrage dis-
preti(]= rjsH, batujocura, etc. : aunt
muUe generi de ridiculu : ridiculu sp»-
rituale, delicata, urbanu; ridiculu gros-
aolanu, inurţanu, fora apiritu, inmtsu;
atmse delecta miâtu de frigidele ridi-
eule (dle părăsitului; ridicuhUu e ceUu
mai bonu fiagellu allu vitieloru; de ri-
diculu, ca de cea mai bona arma, făcu
usu seriptorii de comedie, de satyre, de
critice; nu se cade a arruncâ si reversă
ridiculu pre celle ce merita respeetu si
veneratione; i. ca adv., iu form'a mase,
riâieulv, sau cu form'a particalaria, ri-
dieule : a gesticula ridtcuîe, cuntu s*
vorbesce ridicuîe; a ae portă, cogitd,jw
dieă ridieule.
BIDITOBIC,-a, adj. a., rideis, rldl*
cdIub) care ride sau face se ridia; vedi
si ridente la ridere, si ridictdu.
BIOAIBEz=rîjranire, rigaitussriga-
nitu, etc., vedi : rugaire ^ ru^anire,
rugaitu=ruganitu, etc.
* BIQ-ABE, T., rlţarej udare, adă-
pare, 1. proprie : plouiele riga tole ter-
r^; a rigă gradin'a, ftorHe, (wborii;
2. metaforice si iu specie; aj ca si im'jjare,
a duce, trage apa unde-va, b) in sensu
ideale : d'in productionile gertiUoru se
riga popore multe si numerose.
* BIGATIONE, 3. f., rlţatto; actione
de rigare.
* BIGATOBIU,-Wna, adj. s., rlga-
tor, care riga sau serve a rigare=:ma-
chine rigatorie de gradine intense; ri-
gatorii gradinelor».
=y Google
990
BIG.
* BlQATU,-a. adj. part., ricatns, in
is. verbului,
* BIGEPACERE, v., (se coBJuga ca
T. facere), rigefacere, a face se rtgtsca.
* KIGENTE, adj. part. prea., rlgens;
care rigeace, care e rigi^,
* BIGESCEBE, t., rl^excere, a ae
face, a deyenC rigtău : rigescu tUiele,
ugerele, rigescu perii de mare spaima.
* RIGlDlFOLin,-a, adj., {fr. rlsldt-
l»116); care are fdiele rigide.
* RIGIDITATE, s. f., rlţldlUx} ca-
litate, stătu de rigtdu : rigiditatea ca-
daverului rediu; rigiăitedea lemnului
de cerru; rigiditatea caractcriului, mora-
lă, principieloru.
* SIGlDU,-a, adj., rigidug, (fr. ri-
gide; d'in rigire); 1. proprie, ioflessi-
bile, iramobile, duru, tare, inlemnitu,
tiepenu, intiepenitu, immarmuritu, in-
ghiaâatu, etc. : rigiăii peri ai porcului^
mistrdiuhti; rigidu pamentu; rigidulu
corpii allu mortului reciiu; rigidH odi
ai cellui tpariatu sau mortu; rigidele
cdumne, rigid'a petra, rigidulu cornii;
rigide arme,' rigidulu ferru; rigide pe-
tiore , rigide mâne, rigida unghia; ri-
gide stofe tessute cu auru ; rigUulu
guitu alia lupt^ui; 2. metaforice, iaes-
sorabile, severu, auateru, rude; duru,
barbaru, ammortitu, etc. : voce rude si
rigida; rigidii Sabini, rigidii Nomadi;
rigida virtute, rigidi critici, rigidu pa-
rente, rigidi orthoăoxi, rigidu confesso-
riu, rigidi observatori ai litierei si spi-
ritului legei; calvinistu rigidu, ji^id
rigidi.
* BIGIBE,-esc«, v., 1. rigere, a 6
iofiessibile, immannnritu, iughiaciatu,
duru, tiepenu, a intiepeni; 2. rlţescere,
a deveiif duru , inSessibile , tiepenu ;
3. rlirerMflre, a face în&esaibile, duru,
tiSpenu.
* EIGOEE, 8. f., rlRcr, (fr. riguenr;
d'in rigire). etatu de rigidu : inâessibili-
tate, immoDÎIitate, duretia, immarmu-
rire,aniiiiortire;3i metaforice, severitate,
asprime, etc., 1. proprie : rigorea frigu-
lui unei aspra iirna; rigorea cerbicii,
guttului; rigorea ferrului, osseloru, pe-
riloru la certe animali; rigorea fadei,
nervUoru; rigorea metallidui, l&nntdvi,
MM. _______
cornuiui ; rigorea ochiloru immobili;
lungele rigori alle unei aspra inchisore;
2. metafvrîce : rigorea legiloru , regu-
leloru, prindpieloru, demonslrationi-
loru; rigorea fortunei, sortd, fotului;
a se cere de rigore, a lucră cu rigore, a
observă cu rigore tote prescriptionile
medicului; lucruîu e probata, demons-
tratu in U>ta rigorea , cu rigore mathe-
matica;rigorea caraeteriului, datindoru
* EIGOBISMU,B. ni.,(fr.rlf»rlBBe),
doctrina, in specie, doctrina morale sau
religiosa ce are de principiu rigorea
precepteloru si rigid'a loru observau tia :
rigorismulu aeelloru secte religiose.
* BIGORISTU,-a, s. pers., (fr. rlyo.
riste); cellu ce se tine de rigorismu,
duce prea departe rigorea în principie :
censori, critici rigoristi; de partea ri-
goristiloru n'tw t?iat poţi esn ned una
noua productione litteraria.
* BIGOBOSITATE, s. f., (fr. rl^K-
renseti); calitate si fapta de rigorosu.
* BIGOBOSTI,-a , adj., (fr. rlg«a-
renx); plenu de rigore : rigorosu geru,
rigorosi peri; mai allessu metaforice :
rigorosi judid, rigorosa perfectione, es-
same rigorosu, si abs. rigoroaulu : a
trece rigorosuîu. a se suppune la rigo-
rosu; supplide rigorose, penitentia ri-
gorosa ; intellessu rigorosu allu unui
coventu; dieta rigorosa; demonstrattoni
rigorose.
*BIQUlI,-(i, adj., rlgnas} 1. care
riga, uda : riusiore rigue de câmpuri;
2. udatu : riguele gradine, riguu monU
prin numerose fontane.
BIIA, riios», etc., radi : roma, ro-
niosu.
BIMA, 3. f., rlina; lumbrleus, torre-
niiB Termin, (d'in rly, de nnde ai rin-
gire); 1. proprie, crepetura, cascatura,
ruptura, gaura, etc. : rimele murului
se casca; rima larga, angusta; a face
rime, a astupă rimele; olla, căldare, oi-
bia plena de rime; pamentu plenu de
rime prin rim[itulu rimatoriloru; 2. ca
mai desu in u.^ulu populariu, specia de
verme ce st» afla in pamentu : a caută
si stringe rime pentru venatu de pesce;
voluptatea attrage si prende pre omu,
cwnu rimde attragu la uncu pesoiii—
=y Google
nmoiitapo fr. rlae^it. rlmăt ai cu seasu
de conaonantia finde a doae rersuri,
d'inrAjf^ma in locu de rAyf Amu, care e
de preferitu, si mai de preferită ar fi :
comonafiiia finale; inse pote fi si rima^
linia, versu, si de aci : finale de versu;
veratliu enstisi^iSHlcu, linia, etc.
BIMARG, V., rlmare si tlMuI, r«-
dere* (d'ianma); 1. in seosula celtu mai
sttimptQ, a despică pamentula, a u&,
sapă, inse cu seosu "mai multa peiora-
Uto, asii co : a riatâ agndu3=a sgariă
agrutu, a ară in &cia8iren;afletwlwi5e
rimapamentuUicura^eleneuunghiele;
2. in seosu largu, despre animali cu
rostm, gMare si ritto : paaseriie rima
ai $trica formoade prate; corbii rima a-
rtdvfele n acotu aementi'<^ $oriai rima
casivbt; mai rertoss despre porci : por-
aiiu rima; nu laaati porcii in arature,
eo le rima, si le strica; 3. metaforice,
aj a rode, supperâ, a attitiă, escitâ :
H»K vtdturu rima viscerele pecatosiUui;
ve rima, se vede, la anima , itfvidi'a,
dondu de plăceri, de gloria; pror. so-
riâi rima m copulu ^i ; b) a caută ,
cercă, rimondu, sapondu, etc, ei in
genere, a scrută, cercetă, etc. : ee a-
v^i u rimaţi itntm'a «o» t» ânim^a no-
i^afvMhii onufnct rimau vieeerdevic-
tâneloru immolate; a rima secretele, co-
gitde ojotmse aUe altoru-a; — dupo fr.
rlmer, rimare, a) a consond in finali;
Yorbindu de doua sau mai multe yer-
Buri ; ^) si trans. a tace se eonsone in
finali doue sau mai multe versuri; f) in
seiuu mai largu, a versifîed, a face ver-
tvri.
RIMATOBIU,- torta. adj. s., rlaitor
■■■» care rima : passeri nmatorie, ca-
dn^ţedi rimaiorie; metaforice : rimatori
ai ânimeloru si aecreteloru; in specie si
abaol. HHH rimaioriu = porcu : a cresee
rimatori de speaUa; carne de rimatoriu;
a ctutodi rimatorii : ai se aăjungi custo-
de de riwuitori, la rimatori; — dupo fr.
rlHMr, rimatoriu:=Qtad scrie, face ver-
suri, in specie, reu poetu.
BIMATU,-a, adj. part., rimatei t pa-
mmte rimatu de porci; — d6ro si : ver-
suri rimate in cruce.
BIMATUBA, 8. f., utl« et efreetas
BOT.
»1
rlmandi; actioue si efToctu de rimare :
rimalw'a porcului; rimature de porci,
de passeri, de sorici.
«RIMOSIPEDE, adj., (fr. rlmosiyHe),
care are petiorele rimase.
RIMOSITATE,s.f.,(rimoHlUB); cali-
tate, Btatu de rimoau.
RIUOSD,-a, adj., rtiotsuB , {b. rl-
menz); plenu de rime: in rimosa hmtrene
amu puau; rimose oile; rimoaulu pulmo-
ne; metaforice : nu fad bene se d^uni
in ureehiek acestui rimoau de linAuiu
aceste secrete.
RIMULA sau rimura, s. f., rIuiuU> (fr.
rinole); deminutivu d'in rima:rimulâe
de pre conea; cu urta rimila prendi
pescde mare.
RINDUNELLA, s. f., fiAironămeUa
si rundineUa.
* HINGENTE, a^. part. preş., rl»-
ţeoBi (fr. rlngent), care ringe sau rin-
geace : gura ringente, coroUe ringenti.
• RINGENXIFLOBE, adj., (fr. rln-
rentULvre), care are flori ringenti.
BIXGIRE, T., (se conjuga cu forme
incarcate : ringeacu, ringesd, etc., dâro
si simple : ringu, ringi, ringe), ringl ,
frendere, caehlanarl; a cască, deschide
gur'a, a descoperi, laasă se se yâdia, a
arretă dentii, a striuge dentii de menla
sau de dorere, si de aci, a ride ren sau
cu rentate, a si espreme supperarea, me-
ni'a etc. : fugi d'inaintea lupului, a
câneliii, cca^e vedi cumu ringeare;omi^
ringe sau de manl'a sau de reutate, aau
de sivUetia; potemu ride, dero nu ringi;
ce mi ringiti la nasu, condu euvein-
vetiu de bene? scH numai ringi de tote;
turbattdu Hgru ringe infricosiatu; a ringi
dentii, cu dentii ringiti, cugur'a ringita;
in sensu mai intensu ; muru tare rin-
gitu, plage ringite; (compara si : r«^«=
ri^^u).
RlNOITTJ.-a, adj. part. a. d'in rin-
gire; rinf ens, hians, fnndeis, rlmatos;
rletuif «aehlnaes, iu s. verbulni ; gura
ringita; ringiiulu stuUitoru.
RINQITURA, s. t, rletus, caehln-
nne; actione si mai vertosu effectu allu
actionei de ringire.ringiturele cânelui,
tigrului fitriosu, ringitura de menioau,
de stuUu.
=y Google
992 B^
RINICIT, riniehiu, «te., vedi reniehiu
*BINOCKBC, etc, Tedi rhinoeeru,
rhinocerote, atc.
ItIFA, s. f., rlp«ţ râpei» prieolpttlDn;
1. margine de uscatu pre loDga ana
apa, mai rertoau una apa cuirente, riu,
âarin, etc., littore, terma, malln : riulu
are doue ripe : rip'a derep/a st r%ţ^a
ttânga; 2. loca precipitiosu : rupe, pre-
cipitia, rapedisiu , etc. : a dă earrulu
de ripa, o cade in ripa ; metaforice : te-
merari* acesti-a au ae dea t^a de ripa;
a se affundd in rip'a lussuriei; vedi si
rupe.
'BIPASESE, Hpareruâ, siriparienae,
a4j-i rlpârlemU si rlpareiisU; care e
loDga ripa, in specie, despre osM ce sta-
tienidia longa ripele anei apa.
BIFABIU,-a, adj., riputDsj relativa
la ripa : rondinelle riparie.
* BIFENSE ai ripese, adj., rlpenslsj
situata longa ripa : Daă'a ripenae; mi-
lUari ripenai ^ milUari ripariensi.
* BIPICOLU,-o, adj., (rlplooU, fr.
riflotle), caie siâde traiesce, pre rip'a
Doei apa.
BIFOSU,-a, adj., prMceps, prMrnp-
toB» abrgptiiiij d'iu ripa, mai rertosn in
însemnarea acestui coventu de sub 2.,
plenu de ripe, rapida , precipitioau, de-
reptu in subu sau in diosu : locuri forte
ripose si pmculâse, monti riposi, casta
de monte riposa; vedi si ntposu.
BIPULA, sau ripura, s. f., rlpnU*
deminutivn d'in ripa.
BISCHIABE, rischiatoriu, eto., vedi:
resiAiare, resehiaioriu. *
BISETU, 8. m., vedi risUu.
BISIBiLE, adj., rUtbllls, (fr. rlslble)
1. care pote ride : omtdu e animale ri-
M&ile; 2. de care poţi ride , oare face se
ridi : istoria risiSUe, comedia risibile.
BISIBILITATE, b. f.,(fr. rliIblUM);
calitate de risibtle.
* BISILOCIU, 8. m. , rislIaquIaM j
Torbire ca risu.
BISIONE, 8. {., rkio ; ridere , cama
ri actu, effectu, lucru de risu.
BISIPA, risipire, etc., vedi : resipa,
regipire, etc.
BISITABE, V., rMUnţ iotensim si
Ma
îteratiTii d'in ridere, a totu ride, a ride
multu si continua.
BISITU = risetti, pl.-e, rliai, «a-
chlnniiB; actu de & ridere, mai rertoau,
risu in gw'a mare . oama si obiectala
risidui, (compara it. rliiu, f^. rU<e) :
risitele loru se audira din mare depor-
tare; unu risitit oh/mpicu, omericu erup§e
de tote partite ; nu mai incita risitele
acestea; unit risiht de omu; aceste sunt
risete de hoi.
BISlfA, ţl-mate, (it. risna) : una
risma de charteta , una fascicula da 24
c611e de cbartefa.
• BISSA = rixa, a. f., rixa, oert»,
bătălia.
*BISSABE —rixare, ?., rlxartj
a se cert&.
* BIS3AT0BIU=riicatoriM,-«, adj.
8., rlzator si rluterlnij care riwo, sau
serve la rissa.
*RISSATU,-o, adj. part., rlzatu,
in 8. verbului.
* BISSICABE ai riseare, T.,(it. Hii-
cne, fr. rlsqner) , a arraDc& in bracele
fortunei, a periclita : a ritaieă, una
summa de bimni ; negotiatorii rissiea
mai totu de a un'a.
♦ RISSICAru sau riscaUi,-a, adj.
part, (it. risleata, fr.rlaqnâ), periclitata.
• EISSIOOSU SAa.riseosu,-a, adj., (it.
ihlcaio, &. risqiienx), espuau rissieu-
lui, periculosQ.
« BISSICU aaa ructi, a. m., (it. rl-
■ioo, fr. risqoe), perlenUii, dlierlmaSf
arruncare in braciele fortunei, periclu : a
interprende ceva eu rissiaiiu ai peri-
clxdu seu; pre rissicu si perielu.
* BISS03U = rixosu,-a, adj., rlx»*
sBBj cui place cârt'a, care caata c^rta.
BISD ,-a, adj. part. d'in ridere, rl-
aaa, (it. riso, fr. ris), l.ia g«nere:mw-
lieri rise de toţi pentru vanitatea ioru;
nu eiempu de riau si de joeatu; ăfide risu;
nuede risu ce ti spunu eu; 2. io apeoie,
ca anbst. m., risu, unu risu, a) abatr.
fora plurariu : risetu^ e risu in gur'a
mare ; risu malignu, reutatiosu, sardo-
nicu , prefacutu; a se inflă de risu, a
crepij de risu, a mori de risu; risu ome-.
rieu, riau d'in budei; risustidtu, stu-
pidu; âttfw risu si ^âtuu; risidu n plitif-
=y Google
Biti.
mlu ttau, la eopUH, aprope unulu ăe at-
Mu; a provocă risulu altoru-a prin ri-
auUi 8eu;a se pane pre rieu, a nu si potâ
tini risul»; a fi risulu lumei , differitu
in Bensu de : a /S de risulu lumei; ăeco
noi surUemu de ristdtt totoru-a, apoi voi
sunteţi ristda totoru-a, (vedi si mai la
. yi.\\eB]ihh);afacederisupr€ cineva sau
cern : se scit co te făcu de risu, dcco nu
nri implenesci dorentfa; a se face de
risu prin misdiide aelle; etc,, differite
io senaa de : a st face risu de ceva sau
de âneva : ve faceţi risu du iotu ce
merita respectu; a si face risu de onorea,
de casele âmeniloru , de legi, de bon'a
covenientia; a si face risu de lucrulu cu
care «"a insarcinatu; nu ve faceţi risu
de laborea, de sudarea omului, de vittle
omului; b) concreţii, risu = obiectu de
risu, pi. risuri : unu risu de vestimentu,
Testimenta de risu, rea lucrata; asfa si :
aceste-anu su aratre, ci risuri de aratre;
risu de carrutia, nu carrutia; risu de
orologiu, nu orologiu; — a fi risulu cel-
lon» mai miselli; a odjunge risulu, a de-
veni risulu,a se face risulu lumei.
BITiNU,-«, adj-, vedi rictanu.
BITMICD, ritmu. etc., vedi : ryth-
mteu, rhytkmu, etc.
1 BITD, 9. m., etc., vedi rictu.
2 RITO, 8. m-, rltus, (it. iap. port.
ritot fr. rttfl); 1. modu de cuUn reli-
gioşii, practica religiosa, U3u sau cere-
monia religiosa : ritulu basericei ori-
entale, a se tine de ritulu orientale; diffc-
rentie deritu, nu de dogmate se ofla intre
dtfferitek baserice; 2. usu, datina, modii,
lege, regala, processu, etc. : usurile si
riturile fia-carei nationi, ritulu acestui
genu de animali, rîiurile fia-carei specia
deanimali; dupo riiulu ^anciloru. dupo
ritulu Italiloru. dupo ritulu Asiatieiloru.
• BITD ALE, adj., rltmilsj de ritu.
relatiru Ia ritu : cârti rituali; rogatione
rituale.
• BITCARIU, s. m., 1. personale, care
esBecnta ritulu; 2. reale, carte care co-
prende rituln, sSxo^'Sfov.
BIU, s. m., vedi riuu.
'B.IV ALE— rivale, adj. s., rÎTaUs, (fr.
rlTâl); relativu la riuu=:rivu , de rivu,
1. proprie : passeri rirnli; proprittari
ToilII.
riuali; 2. metaforice, a) in genere , cellu
ce vre si doresce acellu-asi lucru ce do-
resce si altulu, concurrente, competito-
riu, adversariu etc. : nationi rivali la
domnita mariîoru; cetati rivali; e raru
ca celli ec se applica la acelle-asi mă-
iestrie se nu fia rivali; amendoui rivali,
mai mulţi rivali perUra acea-asi /uttc-
iione, aceîlu-asi premiu; b) in specie,
care are sau caută a avâ împreuna cu
altalu favorile unei mulieri : aveţi a-
cea-axi amica, sunteţi dero rivali; pen-
tru acesta feta ai mulţi rivali ; a ama
fora altu rivale; — ca subst. unu rivale
de temutu, rivalele postului, poetu fora
rivde; numai celli mai destirui, ca si
celli mai obscuri, nu au rivali.
• mXJ&.LlSA.SE=rivalisare, V., (fr.
rlvallser); a fi rivali in sensalu coven-
tului rivale de sab 2. : a rivalisă cu celU
mai honi de professionea sea.
• EIDALITATE = rivalitate, a. f.,
rlralltas, (fr. riTalttâ); calitate, stătu
de rivale, mal vertosu in insemnarea
coventulu de sub 2. : rivalitatea popo-
reloru pentru prindpaiu; rivalitatea a
doue case de commerdu; rivalitatea a
doui şcolari, a doui poeţi, a doui pictori;
rivalitatea amantiloru; riiralitatea ce-
tătiloru antice alle Greciei.
RIUARB, (si nuire,-escM), v., flncrei
a curre ca riuulu. vedi riurare.
EIUIBE, V., vedi riuare.
BlDRAKE,'r(Jiu, (si riurire,-escu),
V., t-lTatlm flnere, a curre ca unu riuu.
KIULLETIU, s. m., vedi riurellu.
BIOUELLU, pl.-e, rlvulus; deminu-
tivu d'in ritm; — alte deminutive d'in
acellu-asi coventu sunt : riutiu, de unde
nou deminutivu ; rtutioru ai riusioru;
apoi : riulletiu.
BIDRIRB,-escM, T., vedi riurare.
EIUSIURU, riutiu, vedi riurellu.
RlIJl] ^ rivu, pi. -uri, riTOH, IdtIbs^
flamei) ; cursu de apa-, apa currente : a
bee apa de riuu; nu trece riuu pre longa
acea cetate; riuulu vine, (reşce, se tnfla,
se virsa; riuulu scade, secea; ceVe mai
mari riuri alle Bomaniei curgu d'in
monte si se versa in Dunaria.
RIVALE, rivalitate, etc. , vedi rtuale
riualitate.
>yGoog[c
9f>4
ROB.
BIVARIU,-fl, adj. s-, rivaU», vedi
rivale.
" RIXA , rixare, rixosu , etc, veili :
riaaa, rissare, rissosu, etc.
* HOBIGINE, etc, vedi rubigim =
rvgine.
KOBIU ^ roibu,-a, adj. 9., robiuH ,
rnbenB, robus. Tatagţ de coloro inchiaa
roşia, vorbîndu mai vertosu de callu si
alto animali : caUu robiu, epe robie;
subst. , a) ca nume propriu de callu :
robiulu=roihuîu. robi'a ^ roib'a; h) f.
robita =; roih'a, specia de planU= ru-
bla = rnbla tlnotorum, Linn.
* ROBORARE, v., roborarej a dă ro-
bote, a face rohustu, tare, potente : a
roborâ corpulu eu alimente sani/ose; a
si roborâ memon'a , mitUea i>rin esser-
dUe eotidiane.
* ROBORARIU,-a, adj. s., robsra-
rlDB; ăi robore , ca arbore , de lemnu
tare; ca subst. reale, rohorariu = încă-
pere, locn incbîsu cu lemnu tare.
* ROBORASCERB, v., robor<iBa«re,
a se face, a deveni robustu , a teuă, a ca-
pită târfa, potere.
* ROBORATU,-a, adj. part., i-obo-
ratuBf in s. verbului.
* ROBORE, s. m., robur , si robns ,
(comp. it. rorere, si fr. rouTre); 1. spe-
cia de ceriu forte tare, si in genere,
reri-ce arbore sau lemnn tare; 2. meta-
forice, a) obiecte de ro^ore .- scaune,
mese, armarie, aratre, etc; b) tarîa, so-
liditiite, potere , etc. : robore de ferru ,
de petra ; a prende robore in peliorc ;
neci etate neci robore covenite nu are
unu copiliu ea tene ; robore de suffldu ,
de braciu, de espressione ; c) partea cea
mai tare a nnui ce : anima, mediit, trun-
chiu, potere, etc. : roboreîe armaki, in
roborele ternei.
*ROBORIU,-a, adj., roborens; de
robore : ponţi roborie, lemnu roboriu,
* BOBOROSU ,'a , adj. , r«borosus ;
plenn de robore : bracie rotorose; vedi
BÎ robustu.
* ROBURNIU.-d. adj., robornenaj
de robore : roburnie glanăi.
* ROBUSTETIA, a. f., robnr, (it. ro-
buateua); calitate de robustu : robuste--
tt'a bracieloru, mârieloru, pctioreîoru.
* ROB0STU,'a, adj., robastas, (fr.
rahuHte,it.r«bn!it<>),i^ro&0r£,l. proprie,
ferestre robuste, făcute d'in robore; asii
si : usia, porta robusta; trunehiu robu-
stu; — in acestn aensa de preferitu
sunt espresaionile : de robore, roboriu;
robumu sau roburniu ; 2. ca mai desn,
tare, solidu, potente, etc. : r(^»utele
bracie alic junelui terranu; robustu
peptu, robuste petiore; robusta ' mente,
robuste ânimc.
ROCHIA, 3. f., Ularls restis, ni-
ItebrlH Uga ; veitlmentu mulierescu
lungu de regula p6no la calcânie, inue
si : rodită scurta, rochia de copillumicu;
prov. si popa curochia; — roehi'a ron-
dinellei. specia de planta, de âore, per-
Tinea, fr. pervenche, (comp. it. rocebeUt
isp. roqDete, fr. rochet).
UODANU, a. m., vedi rotanu.
RODERE, roşi si rosei, roşu, v., ro-
dere, oarroilere, edere, exedete; terer*
(leterere, (it. ro.doreţ isp. port. roar*
prov. roder); 1. proprie, a rupe, sfermi
cu deatii, a mancă, mai vertosu a mancă
ceva i\iTU,tATO isoriciiroducusiu, cârti,
pannure, chiaru si lemne; asia roda a-
ceşti roditori scanăurele; cânele rode eu
plăcere acellu-asi ossu in tempu de mai
multe dUle; betrdnii abia rodusi carnea
molie; prov. cine pote, osse rode; cim
nu, neci came molie; a rode crusta de
pane; 2. metaforice, a) a frecă, vettemă,
vulnera, mancă, gaurl, etc. : caleionii
me roâu la petiore; «na rota se rode Âe
alfa; vestimente rose astă de tare, in
câtu li se vedu firele de ordUura si de
batutura; apele rodu ripele riuriloru;
tcrmuri rose de unde; sipicatur'a de apa
rode petr'a cea mai tare; boi cu guiiulu
roşu dejuga; cerbici rosedejuguluser-
vitutei; prin ascuţire armele se si rodu
incetu incetu; ferrulu aratrului se rode
de pamentulu ce acestu ferru sfascia;
vieti'a desfrenata rode vieti'a ensasi;
b) a rimă, molesta, aupperă, nu dă
pace, etc. : acesta-a me rode la ânimo;
ve rode vermele conscientiei; înceta de a
mirodeurechielecuasseminipretettsioni;
eopillulu mi rode urechiele se Iu dueu la
theatru; muUerile ne roda ureckiele se
lecomperămu ornamente de ÎH88u,{<iomp.
=y Google
ROG.
si it. qaesto ml rade); c« me rode pre
mefţ^e, e ceva ce nu ai crede; mai vertosu,
a sfaaciă pre cineva sau ceva, a defăima :
invidioşii rodu pre toţi câli porta in-
vidiei.
BODIA, 3. f., fructu de rodiu, vedi :
t rhoă-, sau rhodo-,
RODITOBIU,-((>na, adj. s., rodens,
(eomp. it. roditore); care rode : de tote
roăitoriulu ăente cdlu tempului.
RODITURA, si roseiura, rositura, a.
f-, (comp, it. roditnra, Isp. port. r«e-
dnri); actione de rodere, dâro mai ver-
tosu effectn allu acestei actione, ceva
roşu : roăiiur'a apm, roditurele făcute
de apa in ripele torrentelui; ce roditura
dedei acestei buccatella, fora se potu trage
nemica d'in ea.
RODIU, 8. m., arbore ce da rodie;
vedi : t rhod-,
* RODU 8) rattdu, rudu, pi. roderi,
ruderi, rodna, randns, rirdDB, (affine ca
Tuila^irude); massa rude, mai vertosu,
massa de metalici, si in specie, masaa
deaiame, si moneta d'in acestu metallu,
moneta de pucîna valore; vedi si rudu.
* RODUSCDLU si raudusculu, s. m.,
rindiiSGUlDm, rodnic Dlam, mdaBcuInn]
deminutivu d'in rodu.
TLOQA.^ruga, s.f., preoei, preofttlo,
(comp. isp. rneg;*, port. r*f«); actione
de rogare, mai vertosu effectu allu ace-
stei actione : Domncdîeu va ascuUd rog'a
ceZIuî innocerUe; rogele nostre nu fura
asoultate; vedi si rogatione.
* ROGALE, adj., roţâlis, relativa la
rog» : fiaear'a rogale, cadavere rogali.
BOGAMQNXU, pl.-e, rafamentum,
pre«âlIo, preeeSf obsearati«, eroaţlta-
tift] actione de rogare. espressione cu
multu mai energica de c^tu a formeloru :
roga ^ ruga, si rogatione : ia tots roga-
mentele nostre se arretă inesaorabUe;
asetdttUi eu indulgentia rogamentulu
bietului nefericiiu.
ROGARE, v., rogare» preeart, orarei
obBeorarer efUagitAre, (it, rogare, isp.
pori rogar); 1. a cere una esplicare, a
intrebâ, a) in genere : a rogd pre cineva
ceva, de ceva, despre ceva : un^a te rogu,
ai£a respondi; b) in specie, a) despre
întrebare officiale : consulii roga pre
ROG. 995
toti de părerile loru; cineavenitu, ro-
gu-te, in urma essirei melle d'in casa ?
P) a cwe juratnentu, mai allessu la mi-
litari; 7) a cere consentimentulu suiva
la una stipulatioue, a întrebă despre a-
cestu consentimentu; — in acestu sensu
mai raru se applica simpliilu rogare, de
6ra ce e supplenitu prin compos. inte-
rogare = întrebare; 2. ca mal deau inse
se applica rogare, in sensu de cerere cu
respectu, cu umileutia, cu amore, cu
fervore, adesea cu planau, cu passione :
supplicare, implorare, etc.,, a) a rogd
pre cineva : a) rogu pre Domneăieu se
ti dea mai antâniu mente; nu te rogu se
faci ceva pentru mene, ci numai pmtru
benele teu, te rogu si âro te rogu, se nu
mai fad asid; te rogu se me lierti, ăeco
te am offensatuin ceva; am se te rogu
unu ce si mai insemnatu; nu rogă mor-
tea, reulu neci allu inimiâloru tei ;
p) roga pre toti la cas'a si mes'a sea;
nu te rogu la mesa, cumu te rogu la
lucru si la portare bona; ^) de af^ori
te am rogatu de unu lucru asia de micu;
nu rogu pre nemine de nemica; roga
pre toti vecinii de adjutoriu; si : a rogd
pre cineva pentru ceva = a rogi pre
(nneva de ceva, inse : a rogâ pre cineva
pentru cineva, are sensulu cu totulu
differitu ; a rogd pentru cineva = a
rogâ cuiva : a rogâ morte aiesi, inimi-
ctuui, a rogâ amicUoru dille multe si
fericite; etc; bja se rogd, a.) Domnului
se ne rogamu; nu ne rogămu neminui,
neaimu se ne rogămu tie; cine ar eon-
scende se se rogc voue? camn inacellu-
asi sensu si : a «e rogă la Domnedieu,
la toti onienii, se Iu scape de dorere; nu-
mai celli cu cogitu curatu se se roge la
Domnedieu; 3) a se rogd de cineva : me
rogu ie ellu ca de unu cruntu si canosu
barbaru si paganu; ne rogămu de ei cu
lacrimele in ocli. fora sei potemu esscrd;
— a se rogd de cineva, dice mai multu
de câtu ; a rogâ pre cineva.
ROGATIONE, s. f., rogatlo, obse-
cratlo, preaatio, preo«s; actione, actu
si effectu allu actionei de rogare, mai
vertosu in Însemnarea coventului de-
sub 2.: cu rogationi si cu bene nu ca-
piii nemica de la acestu onm; rogatio-
=y Google
996 EOM.
nea religiosa; rogationile de demaneti'a,
de s6-'a; carte de rogationi pentru tote
momentele vietid; rogationi ferbenti; se
pknmu rogationile noslreâe ser'a; a nu
face ceva cuiva fora mtMe rogationi; nu
asteptatimidterogationi, canduveckiama
latnesa.
ROGATOBIUr«"a, adj. a., robi-
tor, obBeerator; care roga sau serve la
rogatu : tonu rogatoria; volia fi eotra
Domnedieu rogatoriu pentru voi.
KOGATU,-», adj. part. s., rogatu*»
txorhtus,6tAag\tAt[ta:desirogati,nuve-
nn-a la mesa; multe d'in rmtUerile ro-
gate nu veniră la hgllu; rogatu cu la-
erime nu vru crudulu se me ascidte;
dupo rogatulu vostrtt m'am induple-
catu a face aceste-a.
KOGU, s. m., rogw, ciimuru de lemne
pentrn arau- cadaverulu uoui repaiisatu;
metaforice : pre rogu nu arde si glorfa
eu meritu câştigată.
ROIBU, etc., vedi robiu.
BOMA, 8. f , Uoma, cetate fundata de
Rmulu, acumfi 2628 de anni, longa
riniu Tibere in Latiu, parte centrale a
Itaiiei; nomita si cetatea eterna, co-ei
adjunsa la domni'a lumei connoscute
de antici, dupo ce perdiî domni'a poli-
tica, urmă a fi si e ţtm asta-di capi<
tale a totei lume romano-aUhoUce^cama
de câţiva aoni e si capitale a regatului
italicu ; de la acesta cetate avemu noi
nomel« si âenti'a nostra morale, de aci
si mnlte covente importanţi si com-
muni in limb'a nostra, d'ln cari dămn
numai urmatoricle.
BOMANESCE=r«m(inesce,adv., ro-
manice; fabulosp, (fr. romanesiinement);
in modu romancscu. 1. in intellessnlu
cov^ntutui romaHescu, de sub 1. ; a co-
gită, senti, vorbi si lucră romanescc;
scii romanesee? ai cu prep. in, prc : in
romanesce nu se dice asia; asia se aice
pre romanescc; 2. iu intellesfluiu coven-
lalui romancscu, de eiib 2.{desprediffe-
rentiele de pronunţia vedi Bomnwi).
ROMANESCU=rafflnncscu,-a, adj.,
ronanlcuB; faljoloauK, ActDs « (fr. ro-
maitsqoe); relatÎTU la Momantt, 1. in
intellessulu strimptu de Dacoromanu :
limb'a romanesea, portulu romanescu;
RQM.
multu € dulce si formosa lunlj'a rotaa-
nesca; terra romanesea, ierri romanesei;
inse si ca nome propriu : Terr'a iîomo-
nesca =: Monîani'it. (vedi si România);
industria romanesea, negotia romane-
scu, agricultura romanesea, caracteriu
romanescu, proăuctioni romanesei, cârti
romanesei; 2. in intellessulu cellu mai
largu allu coventului ^manu=membru
allu gentei romana sau latina, mai verto-
su inse membru allu unei-a d'in nationile
noue latine, applicatu adeco in aeellu-asi
intellessu cu allu formei roraatiicu in es-
sprossioni ca : limbele romanesci^im-
bele romanice, nationile romanesci=Ma-
toni/eroma«ice;—d6rocutol.ulu în parte
romanescu^zzde romanu, ca subst. reale;
romanticu, fabulosu, fictivu, fantasticu,
imaginatu, miraculosu, etc; vedi ero-
manticu.
ROMANIA = iî«maMfa, s. f., Daeo-
romanUţ Komanla , romanltas, 4ftc«-
r»manlca llngna, ruBtteltas, (fr. Bonma-
nle, Dac oro mau ie, R»inanle> Komaţno);
d'in Romanu, calitate , stătu , cultura ,
t^rra, limba,etc.a7îomcinu;ut, 1. in in-
tellessulu strimptu alin coventului Ro-
manu, a) t^rra a Romanului, si in specie
cu trei differîte insemnuri, a) in intelles-
sulu cellu mai largu si totu de una data
ceHumaiaddeTeratu,iiomani'a=Z)act'a
antica, si mai multe Însemnate parti
d'in triânglulu ilînricu; Şi) in intelles-
sulu cellu mai strimptu : Romani'a fu
eâtu'va tempu numai Terra Romanesea,
nomita si Montani'a. si absol. Tcrr^a,
(in asu mai allessu la Romanii de pre-
ate Garpati); 7) iu sen&u intermediu,
Montani'a si Moldavia = Daci'a infe-
riore; b) limb'a Romanului, romanita-
tea ei. cumu ai romanitatea fîentiei Iui
esaenii&le ivorbesce-mipreromania, deco
trei se te intellegui acesta-a nu e pre
românia, cipote pre turcia sau unguria;
c) d'in tempurile nefaste pentru nomele
de Romanu, românia ai cu intellessulu,
a) de ierranta. plugaria; Ş) si mai reu,
de servitute terranisca; 2. in intelles-
sulu mai largu allu coventulni Romanu,
a) România = imperiulu romanu, ncr-
mitu asia iu totulu sen sub imperato-
riulu Justinjanu; b) in urma remase no-
=y Google
BOM^
mele de Bomani'o numai la una forte
mica parte a acestui imperin, la Thra-
ci'a, conservata de imperatori pSno la
căderea Constantioepolei, astadi tnrce-
sce Buneii; c) ijornaiita^parte din Ita-
li'a; d) in evula mediu ai peno mai in
coce, ifomantQ=Thes3aIi'a si parte d'in
Greci'a septentrionale.
ROMANICU,-». adj., romgnioua, ro-
uannB, (fr. roman, romula); relativu la
Romanu, 1, la Techiulu Romana : ara-
tre romanice, eullu romanicu; 2. mai
vert09u, la Bomanulu modernu : limbele
italiatia. francesa, ispanica, portugal-
lica, romanesca sunt romanice.
ROMANIME, 3. f., Btmansrnm mul-
titndot populuB; 1. mnltime de Bomâni
= Dacoromâni; 2. toţi aceşti Bomâni,
poporulu, nationea romanesca.
ROMANIKE,-escM, v., romaiium red-
dore, foecre; a face Eomânu^zDaeoro-
mana : se romaneseu nu numai omeni
de alte nationi, ci si chiaru locuri, da-
tine, etc, cu greu 3e râmanesce Juda-
nulu; despre coiente în parte, a dâ a-
ceatoni-a forma romanesca ; a romani
strainxsmii, deco swit necessari limheî.
BOMANISARE, v., (fr. romaniser);
1. a face ca Jtomanii, a imitd pre Ro-
mani in limba, in portu, etc; a B apple-
catu spre Romani si alte Romaviloru;
2. a face Romanu , a romanisâ resari'
tulu, terrile si poporele suppvse prin ar-
mele romane; Galli'a, Ispani'a, Dad'a
si alte tarei se romanisara; a romanisâ
scriptur'a, portulu, arckite<^ur'a.
ROMANISM0, 3. m., 1. idiotismu,
caracteriu particulariu allii Romanului
sau alia Hmbei selle : d'in limVa popo-
rului au se invetie scriptorii addeveratii
romanismi, cari, cu mare damnu pen-
tru stylu, lipsescu d'in scriptele loru;
2. vieti'a naţionale a Romaniloni bene
ordinată dupo principie conforme na-
turii romaneBCi.
ROMANITATE, h. f., romunttas ;
1. calitate de Romanu : romanitatea
de origine si de forma a coventcloru
limbei nostre;de romariitaten sentimen-
teloru cuiva ne potemu indout; 2. collec-
tîvu, toţi Romanii, tote nationile ro-
manice, lumea romana.
ROM. 897
* ROMaNTIA, s. t, {fr, ruMAiice);
a) istoriora fantastica scrissa in versuri
ai destinata a S cantata; b) canticn e-
roticu doiosu, elegfa, c) bueeata de mu-
sica scurta, simpla si gratiosa.
*ROMANTIARIU,-a. adj. s., (fr.
romancier); relativula romantia, si mai
vertosu Ia romantiu , ca subst. scripto-
riu de romantie.
* ROMANTICU,-«, adj., (it. roman-
tlvo, fr. romantlqne); care farmecă fan-
tasi'a : aspectu ro^anticu, monti ro-
mantici, terra romantica, romanticu si
incantatoriu stylu; seripiorii romantici
sunt in lupta cu celli classici; si ua subst.
personale si reale : romantidlont place
romanticulu. Vedî eromonlicu.
* ROMANTISMU, s. m., (fr. roman-
llsine); amore de ce e romanticu, sy-
stema, modu, procsssu allu scriptoriloru
romantici. Vedi eromantismv.
* ROMANTIU, s. m., (it. rootanzo,
fr. roman); istoria fictiva in care amorea
joca rollulti principale. Vedi eromane.
* ROMANU=rMmârttt,-a, adj. s., Bo-
manns, Dae»romaDus, ronaulouH» rus-
tious, (it. romano, fr. roranin, romau,
ronmalii); relativu la Roma, I. in intel-
lessu etrimptu ; a) ca snbst. personale,
a) nome naţionale allu celloru ce locu-
escu in Daci'a antica si in mai multe
parti alle Kuropei orientale : nomele de
Romanu se păstră, intre toţi Rotnânii, .
ca cellu mai mare documentu de nobi-
litalca originei Româniloru ; Românii
portara cu mundria si constantia adde-
vercdu romana nomele^de Romanu, ce
inimicii cautara a accoperi cu oppro-
briu; ?) d'in ingratitudinea strainiloru
asia de bene ospetati de Romanu, aeestu
gloriosu nome fu applicatu peno mai de
una-di cu sensitlu de : colonu, terranu,
plugariu, rusticu, incultu, etc, y) subst.
m. reale, romanu, specia de planta, de
flore^chrţsanthemum, L. (care pote av^
alta origine; se aude si romanitia, plan-
ta); b)Cdk a,i}.românu,-a:limb'a româna
=^limh'a romanesca; asia si : portu ro-
manu, agricultura romana, terri ro-
mane, etc.;— 2. iu intellesau largu, a) ca
subst. personale, a) nome naţionale, allu
poporului rege; ^) uome geneticu alin
=y Google
988 ROK^
poporelorn modeme ce TorbeECH limbe
esBJte d'in vechi'a limba romana saa
lamina; y)cu sensu mai strimptn, a') Io-
cuitoriu allu territorlului romanu, parte
a Italiei; p') locuitoriu al!u lîomaniei
d'in tri&DgluIn illyricu; h) ca Bubstant.
reale, m, romanu, vedi romantiu; e) ca
adj-, romanu,-a; a)reIatiTUlaiiomanti
antici : îimVa ro»wna=Km&'o latina,
inse si : linil'a romana=:limh'a rustica
a vechiloni Romani; aaia si ; imperitdu
romanu, virtutea romana, artea romana,
ornatu romanu, arme romane, monete
romane; architeetura romana; comeăia
romana, satijr'a romana^=satyr'a lati-
na, ete.; p) reiaţi vu liSomanii reeentiori:
limbeleror»ane=Iimbeleromanice;UrHie-
le romane noue au esaitu tote din vecMa
limba romana rustica; limbele romane
noue sunt populari, premmu limVa ro~
mana antica erâ de assemine populare,
plebeia.
* KOMBU, etc, Tedi rhomhu.
RONCHEZABE, {runchezare, rinehe-
eare s\nechesare),Y., hiiinlre,roiiohare,
roiioliiEare),cach]nnarl;l.proprle,de3pre
vocea calliioni: epeZe ronchezaarmessa-
ritdui; armessari^âu sare si roncMza:
2. metaforice, a ride in gur'a mare, si
de acf, a ride fora rosine, a ride adesea,
fora se aibă appetita de risu : nu ridu
aceste mtdieri, d, roncMza ca epele; a
$altâ si roncheză de multa plăcere.
RONCHEZATU.-o, adj. part. s., d'in
ronehezare, hlnnltng, cuehliiiius:ronc%€-
eatiAu epei dupo manăitdu remasu in
urma,
EONCHEZATUKÂ,fl. f.,liInnItus,M-
eblnnviţacinie ronehezare: audimuron-
ehezature de ealli in vaUe; metaforice :
ronchezature de mulieri nerosinate.
KONCHEZU, 8. m., blonltQB; actione,
de ronehezare : cu rot^ckezu responde
manăiulu la ronehezulu epei.
BONDINELIii, s. f., hlruado, una
pBBsere, vedi si rundineUa.
KONIA, {rdnia, rînia, ai eu n molliatu
râia,rtia), s. f.,(it. isp. port. proT. rosnii
fr. rogne), seables} morbu de pelle ce ca-
Biona mancarime nesuferita, 1. proprie :
a leuâ ronia, râni'a e forte contagiosa;
de acf prov. a se intende, prende, leuă
ca roni'a; metaforice, r6nia, ronia de
oma ^ orna importnnu, nesufferitu, de
care na te poţi usioru scapă -.nunepo-
temu scapă de acesta ronia de lin^ndi. —
Dapo unii essitu d'in r^igine=ruUgine
=rti(7tiie, si a nome d'in una forma adj.,
rohiginia, scurtata successivn in : robgi-
nia, rohgnia, rognia, ronia.
RONIARE, {râniare, rîniare. si cu »
moUiatu roiare, rîiare), t., scabie arflel;
a lena, capit& ronia : una oue roniosa
face se roniedie tota turm'a; mtdti ro-
ni^dia de sene, numai prin sorde, fora
se liee ronia de la aîtii; metaforice, a
senti, a av^ mare mancarime, mare ne-
stemperu.
RONIATU,-a, (roniaiu, rîniotu, si ca
n molliatu roiatu rîiatu), adj. part., s.
d'in roniare, loble «ffectiiB.
BONIOSU, {rdniosu riniosu, si cu
n molliatu , roiosu, rHosu),-a, adj., (it.
isp. port. rognoso, fr. rogueux) seablo-
SDSţ plenu de ronia : oue roniosa, eaUi
rdniosi, erha roniosa; unu hetranucâne
roniosu; metaforice:unu avaru roHiosu,
sorditu forte; asia si : roniosii Judani,
sorditi si la corpu si la suftletu.
RORARE, (pre a locuri : rouerare, sau
rouorare,rourare, roorare)j-ediu, v., r«-
rare,{d'inrore=ratte); 1. a cada rore, ca
unipersonale sau impersonale: eslanopte
nu a roratft; roredia in tote demanetiele
cu abundantia; cerulu roredia=fnce se
cadia rore; de aci si ca passivu : erh'a
fu lene rorata in este d'in urma nopţi;
2. prin estensione si metafore, a pici,
picuri, udi cu picature : d'in formosi wt
odi roredia Icurime; perulu lui roredia
de pro/umu; trans. sângele roredia pe-
tr'a; roridia căpiţele nostre cu pieaiure
de apa.
* RORARItT.-a, adj. s., rorarlos; mi-
litari romani, ce începeau attaculu, apoi
se retrăgeau : Varrone dice: roi-arll dicU
sb rore, quia bellum commltlebatit ant«(
Ideo qnodante rorat quam pliilt=:r'C}ra-
r» se dieu asîd de la rore, pentru eo
incepu batali'a, si pentru co roridia
înainte de a plouă.
RORATIONE, s. f., roratio; actione
de rorare : rorationi de şira , de dema-
netia, de preste nopk.
=y Google
KOS
Oiifi
BOBA.TU,-a. &(lj. part. b. d'in rorare^
r«r«tis, in 8. verbului.
ROBE, {roue, rouă), s. f., r«s, g. ro-
rls, (pTOT. rosţfr, roade, it. rugladi, de-
rivat«, afânfl cu gr. SpiSuo*;); 1. picature
de apa ce se formedia sâr'a sau oâptea
pre 4rba bI pre alte corpuri : rore de
sir'a, de ăemaneti'a, rorea demaneHei;
a seceră numai pre rere, ca $e nu se
scuture grtmntiele ; »w cade rore, cade in
fia-eare tiopie rore abundante; florile
ama rorea demanetiei; copilliîoru place
rorea, le place a auAlă eu pdiorele nude
prin rore ; prov. plenu de rore ca unu
câne; 2. prin estensione si metafore,
a) veri ce altu licidu ce ee v^rsa sau curre
ia picature, mai vertosa licidu ce recore-
see, delecta, etc: «na rore de vinu re-
coresce budiele ai ânim'a nostra; rorea
lacrinuloru; rorea titieloru mammci, nu-
tricei; b) ceva molie, tgaeru, fragidu^ de-
licata, si de acf, caduca, currendu peri-
toria, treciitorin, etc,: una folia de pla-
centa , una eonfectura e rore, se face
rore in gura; rore e formoseli'a tenere-
tiei, ca rorea trecu teneretiele; e) iu spe-
cie, a) rore dulce = melllfro, a') miere
inco nelucrata de albine; ^') miere, succu
dalce allu âorilora ; P) rorea certdui,
a') in seaau materiale, uoa specia de
planta ^ glroerla flaltaiB; ^') io senau
ideale : favore, benefacerî alle cerului;
Y) rore marina^rosmarinu, ros mari-
IIII8 si roBDiurluas, genu de plante.
RORELLA, 8. f., (fr. rorelle); 1. de-
minntiTU d'in rore; 2. în specie, genu de
plante, alle caroru folie păru coperite
de rore.
• RORIDU,-a, adj., rorldosj roratu,
plemi de rore : roriăe spelunee.
* RORIPEBU,-a, adj., rorlfer; care
adduoe sau da rorc:roriferele boite alic
* ROBIGERU,-»,adj., roriger.camu
iu acellu-asi seosu cu allu formei ro-
riferu.
ROROSU,-u, adj., rorDlentua; plenu
de rore, roratu : dcmanetie rorose; meiA-
forioe, tener, dellcatus, forte molie, forte
fragidn : rorose confetture, rorosa folia
de placente.
* RORULBNTU,-a, adj., romlentos;
plenn de rore, roratu ; rondent^a erba;
vedi si : rorosu, roridu, roscidu.
ROŞA, (pre a locuri rusa, si rusia),
s. f., roşa, (it. roaa, fr. rose, affine cu
grec. ptJSov); flore si planta ce produce
acesta flore, typulu familiei rosacieloru,
1. proprie, a) ca flore ; ros'a e regin'a
floriloru; sunt rose albe, gaXbine. dero
mai veriosu rose rosk; Grecii si Eoma-
nii adomaa cu conune de rase statuele
Venerei si Florei; roşele se vescedeseu
currendu; tanpulu roseloru; e in Matu,
pre la BoBalie; duleeti'a de rose are gustu
forte delieatu; b) ca arborellu : ros'a pare
emblem'a voluptatei prin tenereti'a si
grati'a floriloru selle; ros'a selbatica se
dice rosura; 2. metaforice, a) despre ob-
iecte ce s^mioa mai multa sau mai pu*
ciDU cu una roşa : rose ăe architeetura;
mai vertosu, a) ros'a venturiloru, ce
serve a determiaă dirsctionile veotului
pre mare ; ^) flore de adamante sau de
alte gemrae ; flore de alta materia ce i-
mita ros'a; b) ce e escellente in genulu
sea : ros'a fetelom. muUcriloru d'in a-
cea cetate; c) formosetia, junetia: roşele
etatei; rosete budieloru, senului, hucce-
loru ; budie, degite ăe rose ; ros'a virgi-
nitatei; d) plăcere , desfetare : nu de
rose e seminala vieti'a ; prov. nu e roşa
fora spirei; ned noi nu ăormimu pre ro-
se, nu stămu pre patu de rose.
* ROSACJCU,-a, adj., (fr. rosaolque);
de roşa , de colore de roşa : acidu ro-
sacieu.
*ROSAClU,-a, adj., rosaoeus, (fr.
roaacâ); de roşa, care s^mina cu ros'a :
conune rosade, oăorerosada, oUu rosa-
ciu, flori rosade ; subat. pi. rosadele,
familia de plante ce au de typn genulu
roşa; si fem. s. rosada, roşa mare, mai
vertosu flgura de roşa in architeetura
san in pictura, etc.
•ROSAGINAT0,-a, adj. part., (fr.
rosaslnâ); care e facntu in forma de ro-
sagine; a. f. pi. rosaginatt=rJu>doradf,
familia de plante ce are de typn genulo
rosagine.
* ROSAGINE, s. f., (fr. rcsaglae);
genu de plante; vedi si rosaginatu.
* ROSAGINIt],-a, adj., vedi rosagi-
naiu.
=y Google
BOSALE = ruaaîe, a'\j. a., roBalls,
roaslia = rosales escM, {inscr. Orell.
No. 4419; ib. 4418, rosae et ese»),
pentecftstfl) l. ca adj., de roşa, camu in
aceea-si insemuare cu a formei rosaciu,
relativu la roşa, mai vertoan ce se face
cu rose sau io tempulu roseloru : conuna
rosale, colori rosali; 2. ca subst. f. de
regula pi. rosali saa rosalie := rusaîi
eau rusalie, serbatori ce seibădia Bomâ-
Dii in tempu apprope de una septemans,
inoependu d'iu Dcminic'a a şaptea dupo
Fasce, pentecoste, a cinci dieci'a di dupo
Pasee : in Samhet'a de Rosali Homămi
impartu, pentru morţi, vase plenc ca
tn'flu si mâncări inconunate cu fiori; de
asseminea cu milli de anni inainte, an~
tiâi noştri straboni Romani, pre fia-
eare anntt. camu in accltu-asi tempu
allu annului, in care si Românii de as~
tadi faeu Rosalile, conunau mormentelc
repausaiiloru cu rose si făceau ospdic
in Ottorea acestoru-a ; cuUulu dieiloru
J^ani se mani/'esta , ca in multe alte
impregiurari. la Românii de astadi, ca
si la Romanii antici, in celle ce se făcu
la Bosaîie; mulţime de locutioni popu-
lari au cursu despre Rosalîe, cumu : a
appucă pre cineva Rosaliele, a Iu lettd
Bosalie^, a i veni Rosaliele, ctc., a.) a ca-
da in morbu, P) a se înfurii, a i veni
tonele, furie de meufa, de supperare, etc. :
asta credu Românii co in totu cursulu
aeptemânei Rosaliloru nu e bene se lu-
cre cineva inainte, ci numai dupo a-
nUdia.
ROSAKE, V., (rosare), ronatoit, (comp.
fli fr. roaer, roaat, rosate); 1. a face
d'îo losp ; 2. a colori in faci'a rosei, a
ae roaâ =: a leui colore de roşa;— mă
vertosu in form'a paitîcipiale, rosaiu,-a,
a) in genere : oUh rosatu, vinuri rosaie,
didcetia rosata, unsori rosate; b) in spe-
cie, ca subst. reale, a) m. rosatu, unu
rosatu, A) in geuere, ceva in a cui for-
matione intra ros'a prin foHele setle,
prin succu, odore, etc; p') in specie :
a') dulc^tia de rose ,- b'/ viim, acietu de
rose; c') iinaore de rosi;d') medicamontu
de rose : miere, sîropu, unaorc de rose;
e) in line, ro$utt = sate formata d'iu
eombiuationca acidului rosicu aau roşa-
Ucu cu unabase; in acestu intelleasn 8>
rosaeatu; P) s. f., rosata, in B. formei
masculine de sub a), afora de insemn&rea
d'în urma de sub i).
BOSARin.-o, adj. s., nsarla», (fr.
posaire); de rosa, relativu la roaa : un-
sori rosarie; ca subst. ca. unu rosarm.
a) pi. rosarii : ut) cellu oe cnltiva sui
Y6aie rose; Ş) pUnt'a arbostula ce da
rose; b) rosariu, pi, roaarie : a) loca
plantatu cu rose, gradina de rose, (vădi
si rosetu); p) specia de corona ou bac-
ce, specia de metanie cu 150 de baoee,
dupo cari monachii si recita rogationile;
cj, s. f. rosaria. locu plantatu cn roM,
mulţime de rose, etc.
lîOSATU,'a, adj. part. s , rtsatis,
d'in roHitre, redi verbulu.
* BOSCIDD,-a. adj., roocldis, (d'ia
rim, g. r«rb); pleuu de rore, rorafii .* ro-
scidd sera, roseide nopţi; rosdd'a miert^
ce picura ca rorea; prin eatensione, si
metaforice : a) udu, udatu, rccorîtn;
h) molie, teaeru, fragidu, delioatu.
KOSETA, B. f., (fr. roselte); 1. pro-
prie, deminutivu d'iu rosa, (vcdi si ra-
siora, rosd^k, etc); 2. metaforice si ia
specie, a) Sore in forma de roaa, flora
oie-care la peptu, etc, d^ro mai vertosu
la calcîaminte ; h) specia de planta co-
rymbose, etc.
BOSETU, 8. m., rovetuMj locu plan-
tatu cu rose; vedi si roaariu, rosaria.
ROSEU, - a, adj-, vedi roaiu, obser-
vaudu aci numai, co allu nostru roaiu
pote fi essitu atâtu d'in roaeu =i:roseii|
c&tu si d'in ro^su =: (rossni =: mBin);
si de acea-a, atâtu in interessea etymo-
logiei, cătu si mai vertosu a unei bou
si intellepta differeatiare a conceptului,
a bene se scriemu si se pronuntiămu ro-
aiu, rosic*. roaicare, etc., in tote oolla
provenite directu d'in rosa; inse : roa-
siu, rossire, rossiaiicu, etc., in tote celle
derivate d'in rosau ^ russu =l routit
ruber, (fr. r*ux, ragjţe» it. mno, i^.
port. roxo).
UOSICA, s. f., vedi rosicu.
KOSICU,-a, adj. s. , 1. adj., vedi ro-
sacicu si rosiu; 2. s. f, deminutivu d'in
rosa; vedi ; roseta, rosul'i, rosiora^ rO'
sisiora, etc.
=vGoogle
R^
* ROSICOLLU,.a. adj., (fr. ros«-
eolle); care are eoUulu rosiu, (vedi rost»
si roam).
* BOSILLA, 8. f., (fr. roBlUe); 1. de-
nuantiTD d'in roşa, (vedi si : roseta, ro-
stea, rotiora, rosisiora, etc.); 2, appli-
catu ia specie la OBU genu de plante;
de acf 81 pari adj. rosillatu,-a, (fr. ro-
■IIU), facutu ca rosiU'a, subst. pi. ro-
siUate, Bectione de plante ce au de typu
geanln roaiUa.
•EOSILLATU,-a, adj. part., vedi
rotOia.
* BOSINA, 8. f., rOBlaa} proprie, fe-
min. d'in adj. roaitut,-a, de roşa, ca
roe'a, applioata ca subst. f. la una spe-
cia de plante.
BOSIONE, 8. f., roBl»» d'in roşu de
la roâere, aetione de rodere.
ROSIORU,-«. adj. h., (reseoUOt ^O"
niUi I. adj., demtnutiTii d'in rosiu,
(vedi roaeu), camu rosiu, ce %re ceva
d'in alia rosei, mai vertosu d'incolorea
ei cea rosaia : rosiorele degitelle alle
pruncului; 2. ea subst. f., rosiora; a) de-
HiinatÎTa d'in roşa ensasi, (vedi si : ro-
ska, roseta. etc); h) in specie si meta-
forioe, a) flore artificiale ce imita ros'a
coauta, depinsa, Ac.; ^) rosiora. specia
de pesct ca scame, spinare saa aripioie
rosiore, (vedi si rossiora, pentru forma
compara si <dinsiora); in acesta d'in urma
seiua si m. rosioru.
*BOSIPENNU,-o, adj., (fr. M86ipen-
■«); care are pettne roiie, (vedi rosiu si
roaeu).
B08I8IOBA, 8. f. demjnnt.d'in roşa.
BOSIBE.-MM, T., (fr. rosir); a f^oe
sau a se face rosiu. prin urmare dîfferitu
de roasire, (vedi acesta covmtu, vedi 8i
roam).
1 BOSITU.ti, adj. part. d'in roaire.
2 B,0Slt[}=r6setu, s.nj., fl-e, (ca
risitu=:risdu); vedi rosihu^a.
BOSiTUBA = «seftwa, s. f., vedi
rodiiwa.
BOSIU,-(i, adj., roeeni, (fr. roi>«); de
roşa, d'in roşa, assâmine ros»' in odore,
in colore, mai vertosu apoi iu gratia,
formosetia, farmecu, etc. : fiore rosiu :
roatele budie, digite, bucce alle coiiiUii-
Im; roti'a aurora.
ROS.
1001
fiOSMABlNU, s. m., rtBiiarlDaa;
vedi rore.
BOSSIARE, 91 rossire.-eseu, v., ta-
bro colore Infleere, rubefaeere, rnbe-
Beere, ernbOBcere, pndere, (it. rosseţ-
slare, arrossiref fr. roasBlr, ronslr); a
face rossiu, a se face rossiu. a av4 co-
lore rossia; amendoue formele : rossiare
ai rosaire, fiendu nsitate, pare co cea in
are, se applica mai multu numai in sen-
sala materiale : a ros5i(f ona cCâ Posee, oua
rossiate, pariete rossiatu, vestiminte roS'
siate de aange, apa rossiata eu aangde
oeeisUoru, etc.; ^ro form'a in trd se ap-
plica at&ta in sensn materiale : a roi^
oua; eu fada roasita de foeu, etc., ottn
si mai vertosu in sensn ideale : a fi cuiva
rossine, a espreme, arret acesta senti-
mentu prin roasirea faclei sau si alta
cninava, sau a se face roasiu de menfa,
de indignatione, etc. : roastra de mema,
de indignatione. de supperare; eellu ros-
sinesu roasiesee de veri-ee i diee dneva;
sunt nndti, cari nu rossieseu de nemiea;
nu roasiti de ee spuneţi? nu rossUi de
ce faceţi ? reăeai. a ae rosat dice mai
multu de cătu simplulu a rossi.
B0S8IATICn,-a, adj., anbrgbcr, ro-
blenndas; deminutivu ore-camu d'in
rossiu, applicatu inse la ann rossiu mai
malbu sau mai pucina deschisu, batendn
mai mnltu sau mai pucinu in alba : roS'
siatic'a arome, nueri roasiaiici, rose nu
roasie, d rossiatice.
BOSSLATQ = roS8itu,-a , adj. part
d'in rossiare^rossire, rnaiatas, rabe-
fiaetne.
BOSS10ANU,-«, adj., ruflM, rnbl-
«■iiduB;augmeatativud'ia dominaţi valu
rassicu ■' muliere rossicana; rosaieani de
baiaii. M.
ROSSICABK, V., rnfare, (comp. si it.
rossloare) a fi rosaicu, a face roMtcu,
mai vertosu in forma participîale, roasi-^
catu , omu rossicatu, peri roâicaiî, nasu
rossicaiu; a ai rossieă peruht; ecdli roa-
sieati, vaece rosaicate; rossieatii mteUi.
R08SICATU,-a , adj. part. d'in ros-
aicare, rnAttus, ritrsius, rnblcnndHs.
B0S81CU,-a, adj., tutuit, sabrafoB,
sobraben deminutivu d'in rossiu, ap-
plicatu mai vertosu in form'a feminina.
=y Google
1008 BOS^
roBsioa, Bl inco ca subst. m., unu ros-
stco^unu omu, ana persona rossicata;
mii allessn, ca nome de c&ne, sau ca
coDDome de omeni : Constantinu Ros-
stc'd ,' canele Jîossic'a rCa venitu se
nuMce cu ceUi alţi cant.
BOSSrECIU=r(Msic(tM=ros«(i« ,-a,
adj., gibrnber, gnbrablenndai, subrotl-
lai) care bate in rossiu : muUe animali
atăhatecx au pervlu rossieciu; -~ appli-
oatn mai vertosa la nomine da vite, la
boi mai allessu : Soiaieciu t invetiatu
a trage la derepfa; — d'in acellu-asi si
alte nose forma de demiautive : rotsi-
âoru, atc.; vedi mai cq Berna : rossioru;
compara si it. roasleclo.
ROSSIETIA, 8. f., rnbar, rnbedo;
deutlnm laflinmatlo , (compara si it.
rcsseiia); 1. calitate de rossiu : rossic-
ti'a rosehru, atamâ, ruginei; sî concr.
ceya rossiu, cu care se rossiesce altii
ceva : rosâetia de scriasu, de eoloritu oua
rossie; 2. morbu de denti, ce se maui-
feBtaprinrossie^''agiDgiDeloru: asuf-
feri reu de rossietia; greu se vindeca
rosHetia.
BOSSIME, (cu 8 tare Biueratu), a. l,
rabor, e«l»r ruber; applicatQ in specie,
cu differeatia de sensu de allu formei
rossietia, la Însemnarea de cera rossiu,
cu care se colora unu altu ceva : ros-
sime pentru Aua rossie de Pasci; se mai
eomperati si rossime de seriasu, de trassu
linie.
1 BOSSINABE = rusdnare .-ediu ,
(cu s tare sineratu), T., dHii rossine;
1. pndorem lUoulIneutere, cftnfaBderc,
coKTlncere, objorţare, «pprobrlo, de-
deeore anioere) a dâ de rotsine, si an-
Dume, a) a face se sentîa rossine, se se
confunda de ce a dissu sau facutu, a mo-
stra , a convinge de neaddeveru sau de
stultetia, de mîBellfa, etc. : a rossinâ pre
cineva; eUu său se rossinedie in medilo-
eulu unui pu&ticti numerosu pre inseUa-
toriuUisi ammagitoriulu ignorarUHoru;
b) in sensu mai reu, a face se patia ros-
sine, a face desonore, batujocara cuiva :
nu eredeamu se ne rossinati si batujoco-
riiiasid casele; mai vertosu,a violÂpu- {
dorea, virginitatea, a desonori, etc.;
2. mai allessu ca refles. a se rostind, \
pndere, rererl, asenti riMnne, a se con-
funda, a se teme, a se modera : nu se rot-
sinedia de nemine si de nemica; rossina-
ii'Ve de voi ensive, rossitati-ve de lume;
dicQ nu se rossinedia dneva de (dtii, neâ
aUii nu se voru rossinâ de deniuluiro»-
sinattt, iu amendoue sensurile princi-
pali : ammagitori rossinati, « essf ros-
sinatu d'in servitiulti seu; casa rossi-
nala de copOli, parenti rossittaii si a-
mariti de filH; cu nerossinatulu acestu-a
nu scoţi la capetu; ce nerossmate nwltm,-
s'a fheutu muîierea una nerossinata de-
sfrenata etc, aaiă co rossinatu = pa-
dore affeetnH, euBfhsuBi oaitIoIib, d«-
decoratuH; iiadens» TereennduB, etc.,
precumu rossinare ca subst f.= eonrlv-
tlo, dedecarntlo, pidor, Tareenndia» pB>
dleltla, etc., in oppos. ca nerossinare=s
impudentlD, etc. (vedi si rossine),
2 BOSgINABE = russinare. s. ver-
bale, vedi l rossinare, cotra finitu.
lîOSSINATU = rus8inatu,-a , adj.
part. d'in rossinare; vedi dfiro 1 ros-
sinrire. mai allessu cotra finitu.
BOSSlNE = rtMs£»c, s. f, (custare
atueratu), pador, pidloltts, vercc»'
dia, decBs; cantunella, «pprobrlaM,de-
decoa, partea genltales; proprie : rtw-
aore, rossietia, aplicabu inse, 1. (a af-
fectu allu snfaetnlni ce face se rosgimu,
se ne vina rossialu in facîa, si de aef,
a) indignatione de totu ce offende dem-
nitatea nostra de omu, de totu ce of-
fensa ce respect^mu si amflmn; b) t4ma,
respectu, modestia, moderatione; c) mai
vertosu, santimentu delicatu altu femi-
neloru de a si păstră puritatea, castita-
tea : omeni fora rossine; ft-enuUi rosii-
tiei ne tine in mirginile bonei covenien-
tia; rossinca perduta, totu perde femi'
n'a; roseinea me impediea a repeţi aeelk
covcnie; a fi cuiva rossine ; nu ti e ros-
sine? ba mi e rossine , dero oautu se
caleu in rossine si in totu ; âieo le oro
/î rossine de lume, nu aru face ce faeu;
prov. amu venitu la miere ai nee ros-
sine a cere; ne e rossine a cersi; ve e
rossine a amblâ rupţi si sordid* ; dero
nu tic G rossine a ve ăesonorâ si aeUi;
si in alte constructioni : cu rossine mi
vine, mi vine rossine se le dioi cetciui tm
=y Google
mai « roisine in Zunv, a peritu rotsinea
iPin lume; inse despre : a fi sau uu fi de
ro$si»e, in senro ^nerale, redi mai la
Talie SMisaln speciale alin acestei et-
preBuone; 2. mostrar* aspra, impuia-
lione grea, mftontare, si mai vertosu,
lucm, fapta {hn care se umilesce, se
avilesce, se defţrada cineva : batujocura,
opprobriu, desonore, etc. ; a face cuiva
mare rossine immte de tnare nwnem
de asaditOori; a face de rossine e inse
nunummah^rontâeuvorb'a, eichiaru
si mm vertosu eu fapfa : fdele uno-
reRe făcu parenUi de rossine; pre unu
ammagitoria, pre umt mentionosu cu
greu poţi se Iu faci de rossine; a se face
de rossinea lumai; si : a face cuiva ros-
sine, inse âifferitn in sensu de : a face
pre cineva de rossine : ne va faee Ua-
skmatuîu mare rossine; ve va faee ros-
sinea ce nu ati maipaiitu; a dă de ros-
sine, appropiatu, iuse totn differita de :
a faee de rossine, a accoperi de rossine
si hatujoeura; aseundetC^ rossinea; a
pati rossine mire; asia rossine inco
n'am patitu; mai vertosu : a ii de ros-
sine, nu nnmai in sensulu generale de :
a fi rossinasu. a nu se corenî, etc, ci si
mai vertOBU i a fi de rossinea omenUoru,
apprope în sensu cm: a fi rossinea ca-
sei, familiei, nationei; a remane de ros-
sine : amu remasu toii de rossine in-
naintea Domnului; nu ve iernai co vo-
liu remane de rossine in coventulu, in
Iiwtk2«, in promissele melle, in toteeâie
faeu si dicu; 3. in specie, prin metafore,
a) părţile rossinose , părţile genitali;
b) rositima fetei, planta, specia de plante
=AaeBB BllT6BtrlB, Linn.
BOSSINOSU = russino8U,-a, adj.,
pndeBS) pudleuB, TerfteanduB, tlmldat;
tnrplf» etBtnmelUiBB , lţr>oialiiloBBB}
dedecorans, dedecens; plenu de ronsinc,
1. in bene : fete rossinose, june rosst-
nosu ca una feta mve; e asia de rossi-
nosu, co nu cotedia a deschide gur\i
neă se cera se mance; celle formase si
rossinose incanta niat muUu ânimiltăe
eălu celle formase, dero nerosinose; 2. iu
rea : rassinos'a sture de misi^Uia, la
care ai adjunau; depeccate si fuiit-: roa-
smose, nu depauperiate, severossinati;
prov. fug'a e rossinosa, âero samtosa,
proverhiusi ellu camurossmosu, canău
s'ar aplică in tata intenderea hU; ne-
mica moi rossinosu de câtu a fi fricosu
si lassiu; ce e mai rossinosu de cătu a
si vende eogittdu.si andrea?
ROSSIORA, s. f., vedi rossiaru.
KOSSIOBn,-a, adj., 1. nsaMUi, ru-
bteunduB, BBbrober | deminatiru d'in
roasiu, od ide'a aocessoria de gratia,
semaificandu : rossiu dulee, placutu, etc.:
rossiorele hudisiore tUle candidei fete ;
ouasiore rossiore ; copUluti rossiorţ la
foaia; pruncu cu degiteUe rosnore; june
formosu si rosăoru lafaeia; 2. ca sulwt.
a) m., rosaioru, a) espUe oolore rnkr*
IniigrnlUe, parte ăe aste cu colori ros-
sie : Eossiorii se dica si Bossii, Rossii
de Vede alta data, etc.; Mossiorii erau
juni si anmasi; p) specia de pesci cu
scame sau spinare, aiipiore rossiore;
y) nome propriu de vite, de câni, etc.,
b) f., rossiora. a) specia de pesce; P) spe-
cia de plante, c^endnU offletnallB, L,;
(vedi si rossiora).
BOSSI&E, rossUu, rossitura, etc.,=
russire, russitu, russitura, etc.; vedi :
rossiare. rossiatu, rossiatura.
BOSSIU,-a, adj., raberi rubeni, ru-
biovadna, rnruB, rusiiB, fbUI«8 tal-
tdb; etc. : sangde animaliloru mai per-
fecte e rossiu; omeni rossii la fada; ve-
sHmoite rossie , penne rossie , bracie
rossie, ftammto'e rossie; muri rossii de
re/lsssianea luminei sorelui în apponere;
rossia aratne; auru rossiu apropo ca a-
ramea; edle mai muUe rose sunt ros-
sie, flore rossia, oua rossie se spargu la
Pasee; fîacar'a curaia e rossia; calcioni
rossii; eu odii rossii, rossii d'in natwa
sau d'in svfferentia ; testele de cancri
ferti sau fripţi sunt rossie; de acf : ros-
siu ca uttu eanoru ; pellw se face ros-
sia la primea intrare in apa rece; o-
mulu se face rossiu de rossine, de me-
nia , de atipperare , rossiu ea foadu ,
rossiu ca flcanm'a focului; omu at na-
sulu rossiu de hetia; — ca subst., a) m.
personal^, a) unu rossiu^unu rossioru
d'in armaţi, (vedi rosaioru); ^)unuroi-
siu, rossii. iu opp. cu dlbU, omn d'iu
factiouea asiii nomita rossia; b) dâro si
=y Google
mi BOB;
mai vertoau, reale abstr. rossiultK=(iol-
lore roasia , materia rossia , ce colora
SSD Berre a colori rosaiu .- roasiulu late
la odi mai tare ca eelle alte colori; unu
rostiu purpuriu , unu rossiu spelîadtu;
rossiulu inclisu , dssdisu, luminosu,
obseuru, viuu, ftaceu, etc., a dâ cu ros-
aiu parietii , nu mi pîaeu casele date eu
rosgiu; elefaniii, si bufalii au orrore de
ro88iu; pror. mm te spartă de rossiu, de
sânge in specie; de acE si ca adr., a co-
loră rossiu; nu mi place se portu rossiu
la eapu.
R0SSIUCIU=r(iS5iM/tM,-(j. adj.; rn-
bellna, rnsacna; deminutîru d'in rossiu;
T6di 8Î rossioru.
80S80RE, s. f., rnbor, (it. i-os8»r«);
(d'in rossu; vedi rosaiu si russu), in
intellesu differitu de alin formeloru ros-
aiStia , ei rosslme . întru eâtu rcs'iorea
e ceva mai activu asupr'a sensului sn-,
biectulni sentitoriii, ^ro rossiStfa e cali-
tate passiva.
ROSSC,-a. ad^-, rassuB , rnber, vedi
russu, rossiu, roseu.
ROSTELLU, pl.-e, MstoUomj demi-
outivu d'in rostu = rosiru : rostelle de
puUi de gaUina ; metaforice , applicatu
la parti de animali sau si de plante, ce
aD asseminare cu unu rostellu, de es-
semplu : a) partea ce tine locu de gura
Ia certe insecte; h) mica prolongatione
incnrba la certe plante.
ROSTrRE,-cscM, T., Tedi rostrire.
ROSTOCOLLIRE,ros(ojoHtre, etc,
Tedi roiocollire ;= rostogoUire.
ROSTRALE, adj., rostralls, (fr. rOM-
tr»l); relativu la rostre (vedi rosiru) :
eolunma rostralc , corone rostrali : co'
hmmele rostrali erau adornate cu prore
si puppi de navi.
BOSTRABE, v.,roBtnre, rostratux}
1. a Înfige rostrulu. 2. ă proved^ cn ra-
stru, applicatu mai allesu in form'a par-
ticipiale, rostratu.-a, (comp. şi fr. ros-
tr4) , proredato cn rostru, facutu ia
forma de rostru : falee rostrata , navi
roatrate; corone rostrate se dau celloru
ce sariaa si se suiau antâniu in una
nave a inimicHoru, (vedi si rostrale);
despre insecte, conce, folie, frondie, etc.:
fciia rostrata, conce rostrate.
ROSTRIRE = rostirereseu. v., pr«-
nnntUre, ennntlare, «fferre , pntttri,
plani» alnte dloere, exprlnere ; ftd po-
pnlnm rerba faeere, orattoDein habere;
(d'in rostru =z rostu), a dîce, pronunţii,
apune, etc, : arostri liene litterele, a ro-
stri eoventulu seu de recepUone in una
societate; cajntanulu strinse in giuniht
seu pre toţi militarii si rostri una caU
dwosa si animata aîlocutione ; a rostri
una oratione funebre , unu panerţyriat.
R08TRIT0RIU = rostitoriu.-toria,
adj. s., pronnntlans ; dleens» peroram,
care rokresce : rostritorii de eovente la
acea adunare.
n08TRlT\}=rosiitu,-a, adj. part. s.
d'in rostrire f pronsntUtoH, dictau; dl-
etl», etc.
ROSTRITDBA=ro5(tftifa, s. f., pr«-
RDBtiitlftf dlctlo; actione, d^ro mai ver-
toau modu alin actionei de rostrire.
ROSTRU = rostu, pl--e. (si-uri), ro-
Ktruiii;Tla, ratio, eoti$lllani;flliini,i>rdo,
HtamenţilIctlD; peroraţie, proDimtla-
f Io, etc, (compara it. isp. roatro, port.
ro8to); d'inrodere, proprie : instrumentu
de roşu, gura in aenaulu celhi mai largu
si in parte: 1. in intellesulu celln mai
appropiatii de cellu originariu, gura,
a) in specie , pentru passeri : eurbulu
rosiru aUu acerei; corbii rodu si rumpu
cadaverele cu rostrele ; gallinele ricânia
cu rostrulu ; in rostru carra passerile
mâncare pentru puîlii set; colamVa se
intorse cu unu ramuru de oUvu in ro-
stru; b) si pentru alte bestie ; rostrulu
porcului se dice in specie rittu; rostrulu
elefantului se dice in parte si probos-
cide; rostru desimia, de sorice, de câne,
de camelia , de rapriora , de lupu ; c) s\
despre <ţmenl, a.) in riau : nu ti bagă
rostrulu unde nu ti ferbe; longuUt si
rossiulurostru allu beţivului se î>agaprin
tote ollele; si deapre imaginile sau ata-
tuele omiuilorn; p) d^ro ai in sensu bonu;
in sensu de gura. in cea mai nobile ap-
plicare a acestei parte a corpolui ome-
nescu, appiicare analoga ca a coventului
linAa instrumentu de vorba ide rostru,
pre de rostru = memorlttr, pre d'in
afora : a invetiă unu diseursu pre de ros-
tru; a sciâe rostru pre Omeru; a spune
=y Google
de rostrutotu ce a lessu; de rostru nupofu
inco reătâ partea mea d'in drama, (vedi
ai uai la valle); 2. metaforice, a) iu aeusu
materiale, despre obiecte ce s^mina in
forma ctiros^{u,cumu : a) secere; ^) un-
culu de la.capitulu uduî b^tiu, uoei ver-
gelle; 7) ferruln aratrului: S) parte de
dioan a barbei, barhia:=:^barbilia;e)ro8-
tre de lampe, de («ft«H. etc; C) roatre de
pamentu, de una insula, BpreesaemplQ,
vj) roatrulumalliidui, malliortdui; d) mai
vertoau, rostrulu luntrei, navei, veri-
earui vasa de plutitu; in specie : rostru
de ferru; apoi : rostrele ancorei; cu ro-
strele naviloru spărgeau celli antici na-
vile initnidloru ; cu rostrele naviloru
prenae si sparte adomau aceUi-asi an-
tici skUuele, columnele si alte monu-
mente redict^e in memori'a victorielpru
navalii c" rostre se adomau si coronele
offerte Juniloru militari nauH ce ascen-
deau mai antanta in navi inimice, (?edi
ai rostrale, rostraUt); eu rosire de. navi
teuate de la Oarlhaginssi in ţfrim'a ba-
t(^ia navale, ce strabonii noştri lîomani
reportară, se adornă si tribun'a dHn
fortdu Romei, de unde marii oratori ai
domnei lumei coventau poporului rege:
do aci : b) iu sensn ideale, a) de regula io
• ţlai.f rostre, a') tribun'a romana d'in fo-
rula Romei, de unde vorbiau poporului
tribunii, eonanlii, etc. : o descende d'in
rostre, a ascende in rostre; a coventâin
rostre, laroslre, pre rostre, etc; p')prin
estensione, rostre = tribuna, tribuna-
riu, ambone, etc., de unde coyenta ora-
torii, pronunţia judicii, eto. : rostrele
basericei romane; ]3) dicerea, pronuntia-
rea, sponerea, coyentarea nnni diseurau
inaintea unui publieu : rostrulu coven-
teloru pre/Mirate, rostrulu unuidisettrsu
politicu, rostrulu unui panegijricu; ro-
strulu unei oratione funebre, unui co-
ventu academicu, unei poem; i) pro-
auntiaUone in genere, espressione : ro-
stru claru, incurcatu, allessu, ivtdlesm;
are rostrtdu pudnu obseuru, rapidu;
preeipit'Uu; d'in rostrulu cuiva inve-
tiâmu mai bene du cătu din cârti; S) pre-
CDiDu sermone = Bermo = covetUu,
Vorba, e d'in serere = inxeriare cove-
oita si regulata , coHocare in ordinea
ROS. 10^
ceruta a eoventeloru, asi rosiru a tre-
cutu la una seria de Însemnări, in cari
predomina ide'a fundamentale ieordire
ordinare, si a nome : a'} jirooessu, caile
metodu, modu, planu, regula si regulare,
ratio&e, esplicare, assediare, diapositio-
ne, etc. : omu fora rostru in tote aUe
aeite; a vorbi, lucră eu rostru si fora
rostru; a face rostru totoru feldoru selle
de maritatu = puelUs csLlouare; tote
lucrurile au rostrulu loru; nemiea fora
rostru; de m^e ori inse nu potemu dă
de rostru mtdtoru lucruri; lucru inour-
eatu, cui cu greu dai de rostru; a face
rostru de mâncare, de plecare , de cal-
care; de ce nu m> faei si mie unu re
stru, cumu ai fucuttt muUoru-a ? fa-mi
ro^ru cumu poţi; ce rostru se ti faeu ?
Ş!) prin nna noua intorcere la aensulu
materiale , rostru = fim, mal allessu
&ra de orditwra : nu mat potu descurcă
Rostrulu acestei pandia; a unge rostrulu;
mai multe fire d'in, rostru s'au ruptu ai
nu potu află capiieUele rupte; 1') apoi
ârosi reintorcere la aenaulu ideale de
Imia, caile, urma,- procesau, ordine, etc. :
nu potemu dă de rostrulu acestui lucru;
nu seiu nemiea de rostrulu lucrului de
care totu me întrebi, am datu in rostrulu
Calliloru furaţi mai de una-di , nu pu-
temu dâ in rostrulu vacoeloru ratecite;
nu am potutu dd in rostrulu tesaurului
ingropatu, allu locuri unde e ingropalu;
(vedi ai rostrire).
ROSU,-a, adj. part. a. d'in rodere,
roBiia : roalo osse r6se de căni , rtpa
rasa de apa, ossuderosu; rostdu ossuUti
costa tempu bietului câne.
* ROSUL&, s. f., rosiila, deminutim
d'in roşa.
* BOSULARE si roaulariu,-a, adj.,
(fr. rosulaire); d'in rosula. ce sâmina
ca rosuVa in forma : /lori rosulari.
* ROSULENTU,-a, adj. , rosilentna;
plenn de rose, coperitn de rose : eampu
rosulentu. locuri rosulente.
BOSURÂ., s. f, r»8io, (comp. si it.
roBnrg): actione, ei effectu allu aotîonei
de rodere : rosur'a ripcloru de unde;
rosurele sorietloru in easiu; ce se rode,
mai rertoau remasUie, remasitie de 1»
masa : Uusati rosurele pentru eatdli.
=y Google
l006
ROT.
ROTA, 8. f., roU, (it. r«U Bi rnota,
isp. rMda, port. proT. r«dA, fr. rone,
alb. rrtt«); ceron solida care se intârce
in ginrnlu nsei aBse, de regula cu radîe
san spitie, cAre serve la mişcare mai
rertosu a carreloru si carrutieloru, etc,
1 . in genere si proprie : carrutxa cu dom
rote, eu patru rotc; rotele anteriori alte
earmîui, rotele posteriori aUe camdui;
rota de mâra; rotele morei, mora cu pa-
tru rote, adeco rote de apa, eo-ei ntâr'a,
ca machitta complicata, are si alte rote,
cumu e rofa /uâuJtit morei 8au rot'a u-
tte» p^tra de mâra; rotele ce porta /usii-
In unei petra de mora sunt rote cu denti;
rote cu denti se afla si in alte machine;
rote cu dentiin machinelede vapori; rote
eu denti deorologiu; a rupe una rota; s'a
frxmtu ima rota la carru; lipseseu mai
nndte radie la doue rote; a ferrecâ rotele;
rotde de apa tervu si la seossu de apa;
rote de apa petUru udatuiu gradineh»^:
rote cu care se scote apa $inputiu;rota
apoi de depenaiu, de reddicatu greutăţi,
de trcasu ancore, eto.; mare ca rot'a
earrvlui; apoi : bou de rota, eallu de
rota; a trage la rota; nu ebonu de rota
asia teneru juncu; inse : a trage la
rida, a fila rota, etc, a sastină greulu;
2. in speciala si metaforice, a) rota de
olUrin; b) rota, ca instmmenta de snp-
plioia barbam : a pune pre rota, a trage
ai rtmpe pre rota; a emdemnâ la rota;
e) rota = disca : rot'a Iu»«, soreUti ;
d) in senau mai ideale, a.) în genere :
rofa fortuneiy inconstantea rota a sor-
tei; asia merge rot'a camdui vietiei :
rot'a adduee acumu pre unii susu, acumu
pre alţii; rotele earrului euUurei voru
sfermâ poporde ce nu se incarna la ju-
guiudivinei cultura; ^) în specie, a'}câta
deomeni, adunare in genere, 4ro in spe-
cie, turma de militari, mai rertosu turma
de callari : trei rote de callari, (inse d'in
alta rădice, it. rotta, iap. port. prov.
rsta, T. fr. roota); P') rota = in ginru,
de giurn In pregium, pre in vecini, etc. :
a dd rota prin vecini; a dă, a face una
rota pre m giurulu casei, a merge rota,
a ttd rota pre longa cineva; a dă rota
emva .- catusiele dau rota mesei; corbii
da*t rota eadaverulitii latronii se facura
BOŢ;
rota inpregiuruUi coIWorilorM; inse :
a se dd rota=a se dâ de a rofa=i se
folve : globulu se da rota; daţi rota
disculu, globtdu, pil'a; si a invertf :
saltă faeundu rote, mergundu de a rofa'.
in rapide si gratiose rote; eaUulu joea
dandu, faeundu capriciose rote.
KOTABILE, adj., roUMIls; care n-
sioru se pote rotare.
ROTACANATD = rotocanatu,-a .
adj., ţlob*sns, rotuKdHs; d'in rotaeamt
=rotocanu de la rofooii=:in forma de
rotaeu. si prin urmare ; rotacanatu =
facutu in forma de rotaeanu. M.
ROTACANU,-(i, adj., Tedi rotaca-
vatu.
BOTACin,-a, (si cu s in locn de e,
rotasiu), adj. s., (retaeeua), I)«r rel
eqR,nB ad temonem alllţstns rel Jna-
iitBBf de rota, 1. in genere : corollero-
tacie; motu rolaeiu, forma rotacia; 3, in
specie, absol. ca Bubst. calin sau bou,
ÎDJugatu longa rote : celH doi rotaci;
rotaeiulu d'in derqţfanumai pote duce
la rota. M.
ROTACtJ = rotopu, pl.-e, (foU«»)*
roU nendo fllo aecftnedat>t ftlrgUliia,
rhombiis; demiuutivu d'in rota , appH-
catu inse în senaulu speciale de instru-
mentu de torsu san de depenatu tor- •
^u^H. M.
BOTALK, adj., rotalla; de rota, in
rota : invertire rotale.
BOTANU, (pre a locari rodanu), ţ\.-e,
in acellu-asi senau aprope cn allu for-
mei rotaeu. IA.
ROTAPU. pl.-e, vedi rotaeu ai ro-
tanu. ii.
B0TARE,=ftrfire,-(!8CM, v., rotare,
rotari, (it. rotar, iap. port. pror. radar,
fr. r6d«r); 1. trans. a mîscJL, a face se
se misce in rota, in ginru, a inverti,
TOlve, revolve : ttppuea pre inimicu de
mediloeu, Iu rediea si roieSia de mai
multe ori in aeru, apoi l'arrunea la p<f
mentu; a rota fulgeratori'a sea spata;
ventil violetUu rotedia masse de pul-
bere; undefariose rotdu petronie enormi;
2. intrans., a merge in rata, în gium,
a se invertf, a se volve : saltatoride
rotidia eu celeritatea si usiorenti'a, eu
care rotâdia unu turbine pu$H in m>-
=y Google
ROT.
care de certa si vigotusa mutHt; rui«Uiu
vulturii in giurulu eadavcrului; ca mai
desu ÎDae cu acestu iutellessu ia forma
leâess. a se rota, a se roii : pammtulu
se rolesce in giurulu assei selle; se ro-
tesc» rolele, globurile; — iu specie, a
dă rota, (vedi rota) : a se roti prin ve-
cini; a se rota, a rolă pre la oui. prin
staule boUoru, printoleincaperiteca'
aei; — forte desu in form'a paiticipialp,
mai vertosa de conj. L, rotatu. care se
applicasica &dj-i cumu: eallu rotatu=
«quug seutuUtnsţ macule rotate.
KOTARESSA, rotaria, vedi rotariu.
ROTABIRE,-escH,v., r»iU Instruore;
a face măiestria de rotariu, a face rote
81 a le dispone unde si cnniD se cade;
mai allessu în form'a part. rolaritwlu
unei mora.
ROTABIU,-a, adj. 3., r.)tarlu8, plaii-
strarluBj relatiru la rota, ca rot'a, ia
rUa; io specie ca subst., a) person. ro-
tcariu, care fabrica ro/e, si in genere care
facel^sau vende carra si carrutie; fem.,
in acesta intellessu, tirotaressa=.(em\-
na a rotariului, si femiua ce veude sin-
gura in nomele seu rote sau carra; b) f.
reale, rolaria^unaiestrfa a rotariului.
ROTATILE, adj., r^tatllis; ca rot'a.
in form'a sau in modulu rota ; mişcări
rotatili.
ROTATIONE, s. f., rstatlo, (fr. ro-
tatlftn); actione de rotare : rotationea
pamenlului; si sorele pare a ave rota-
tione; agricultorii făcu mare usu de ro-
tatione,de seminarea in rotatione a dif'
ferite ssmentie; rotatione in giurulu u-
nui punctu fissu, unei linia fissa; rota-
tionile saltatriciloru.
BOTATIVD,-«. adj., (fr. rotatlf);
aptu a rotare, care se mişca in giiiru
ca rot'a.
BOTATOBIU.-tofia, adj. s., r»tat»r,
(fr. rotatenr,8irotatoire]; care rotcdia
. sau serve l&rotatu .- muşchi rotatori;pafti
alle machinei rotatorie; mcchanismuro-
tatoriu.
ROTATU,-a, adj. part-, roUtiiB.
ROTATURA = rotitura, 8. !., rota*
tlO) rotâtng; actione, actu si effectu allu
actionei ierotararotatureleunei simia.
BOTICA, 8. f-, rotuia; demlnutivu
BOT.
1007
din tvla; de aci mtilbe atto uoue demi-
nutive, cumu : roticia = rotilia, roH-
ăura si rotisiora; si cu form'a : rotuea,
de unde apoi : rotucia = rotuUa; si cu
dupie forme ; roticucia= rotictttia, ro-
tieolla, roticula. «tc.i form'a cea mai u-
sitata iuse e : rotilia. de care vedi in
parte. M.
BOTILLA, B. f., (rotllU), rotnU, (it.
rvtelU, isp. rodtUa, port. rtdllliaţ fr.
ronelle); deminutivn d'in rota : rotSle
de carrutioru pentru copillu; rot^ele o-
rologiului; rolilln du jocalu; rotillele u-
iifii coclia; rotille la calcariele eallariu^
lui; vedi si rotica.
ROTILLAliE, V., ToWere, ralatare,
r*lTl| (compara it. retolare si riiot«lare,
isp. rulUr si arrolar, prov. r»4*lBr
si rollar, fr. roiiler, alb. rrout«Dlots);
a face rotiUa = a face roia, (vedi roto),
si de aci, ca si rotare, cu sensu at&tu
trauslUvu cita si intransitivu; a face se
mărga una rotilia, a face pre cinevasau
cevd altulu se m^rga ca rotUVa : a voi-
ve,invertf, etc; amerge, rorbindu deu-
na rotilia sau rota, si de aci : a merge
ca rotiWa sau rot'a, a volve, a se voire,
a se invertf, a se misiei de giuru in pre-
giuru, etc, : riusiorulu roUlla blândele
selleape de crisialiu; pilele rotUledia cu
celeritate; copillii se uita cu mirare la
turbinile ce rotilia; vedi si rotare, ob-
servandu co rolillare insemna si : a dâ
forma de rotiUa sau de rota, a face ro-
lundu. orbiculariu.
BOTILLATU,-o, adj. f., part. 8. d'in
rolillare.
BOTILLATOBA, s. f., rotativ, c«a-
verstA, etc; actione, si effectu alin ac-
tionei de rolillare : rotillatur'a roteloru.
globului, cercului. i
EOTIRE -eseu, ?., vedi rotare.
ROTISIORA, rotilia. s. f., vedi ro-
tilia.
BOTITU, rotitura; vedi : rotatu, ro-
tatura.
BOTOCANATU, rolocanu; vedi : ro-
taeanatu, rotacanu. M.
BOTOCOLLIRE', (pire a locuri si ro-
togollire, si rostogoUire),-escu,Y., ratare,
rolrere; vedi rotare, roHUare; vedi si
rolulare.
=y Google
10^ ROŢ^
HOTOCOLLD, s. m., (d'in rotocoUire),
Sjn», ffrbU, corana, rotae elrcunactus,
orbions mttng t unu mare rotocoUu de
omni stau in givrulu foculw; a dă cui-
va rotoet^lu, etc. (vedi ai rota):
* EOTUEA, 9. f., rttnla, (fr. rotule);
1. deminutivu d'in rola; 2. io specie si
prin metafore applicatn la obiecte ee
sâmina cu rotuVa = rotUVa, cumu :
a) 0890 la geuuclu : rotUVa genueluluizz:
rotîd'a gemcUdui; h) specia de conchy-
lie si de conce.
* ROTULARE, v., vedi rotiUare. cn
care conaooasi in forma si in sensu, pre-
cumn consona ia sensu si cu ratare \
twrentele rolula unde furiOse; vertegiu
de paliere rotida in oelii noştri; eu dul-
ce murmuru rotida riureUulu printre
florii mai vertosa in form'a participiale,
rotulatu,-a : conee rottdate, frondie ro-
tulate de ventu, rotulate in form'a loru.
* BOTULATU,-o, adj. part. d'in ro-
lulare.
BOTDNDARE = r(rf««di«,-MCM,T.,
rctundarci (it. rotondare, isp. port. r«-
dondear, proT. artdondfr, fr. arrnndlr);
a face rotundu : a rotunda sa» rotundi
ceva cadru; a rotundă anu locu, una
curte, unu agru; a rotundă unu arbore,
frondt'a arborelui; in form'a cu-t>e, mai
rertOBu, si in sensuri metaforice delicate,
si a nome, a) Mcmn, amputare r«se-
ur«i recldere» a talia, forfecă, retediă:
a rdtmdi viti'a de vinia; a rotundi pe-
tiorele, nasulu, mân'a cuiva, a Iu mu-
tila; b) demere, detraberOf deminoere..
ascadâ, micusioră, etc. : a rotundi 8pe~
aele super/iue; a rotundi pensionile, o-
«oroneie functionariloru prin simplu
budgetu; avemu ce rotundi d'in aceste
eondelit, d'in aceşti artieli de computu;
se rotundimu pre d'in doue summ'a; nu
rotunditi asia pre de integru; c) rum-
pere, Interramperei a rumpe CU ce?a
sau cineva, a încetă cDrrendn si resolutn
relatîonile : se faci bene a rotundi cu
mene, cu omenii ce nu mi plăcu mie;
rotunditi cu aceste vorbe gretioae; sci'
mu noi se ve rotundimu, deco sunteţi
miselli; a rotundi cuiva, a spune verde
si cnratn : a rotundi iotoru solUcUato-
riîoru.
BOT ■
ROTUNDA'flONE = rotundUione,
a, f., rvtondatlo, actione de rotundare,
de rotundire.
ROTDNDATORIU = rotunditoriu,-
toria, adj. s., care rotunda- sau rotun-
desce, rotundans, (comp. isp. redvndea-
dor).
ROT0NDATO = rotunditu,-a. adj.
part d'in rotundare, rotundire.
ROTUNDATORA = rotunditta-a, s.
f., ratandatio; actione ai effectn alin ac-
tionei de rotundare, rotundire : insem-
nota rotunditura făcuta in spese.
ROTUNDIA, (proQ. rotundia), s. f.,
rtntudttagj calitate de rotund, vedi si :
rotundime, rotunditate.
* ROTDNDICOLLU,-a, adj-, (fr. ro-
tandlcoUe); care are collu= gnttu ro-
tundu : rotundieolle passereik.
*ROTUNDIPOLIU,-fl,adj., rat«-
dirollBS, (fr. rotaBdirollâ); care are fo-
lie rotunde : rotundifoUe erbe.
ROTUNDIME, s.f,, rotuaditaB,- cali-
tate de rotundu : rotundimea pamentw
lui; vedi si rotunditate.
ROTDNDIORTJ.-o, adj., rotandnlas;
demJnntivu d'in rotundu : buceutie ro-
tundiore, gura rotundiora; am castigatu
astaăiunasummaroiuruliora; iu specie,
ca sobst. f. reale, rotunăiora. nome datu
la doue specie de plante : a) frlechOMa
hederaeea L., b) Teranlea cbanisdrjSr L.
=Teroniea Plin.
ROTUNDIRE, rotundUu, rotunditu-
ra;.jeii : rotundare, rotundatu, rotun-
ditura.
ROTUNDITATE, s. f., r«tnndlUs;
calitate de nrfundu, forma appUcata cu
sensitlu generale, pre candu formele :
rotundia si rotundime, se applica cu
aspecte particularie : rotunditatea ca-
pului acestui omv, rotunditatea globu-
lui, cercului, rotunditatea periodidui,
disseloru cuiva, (vedi rotundu).
ROTDNDU,-«, (pre a locuri prouun-
tiatn si retundu), adj., rotnndaS) (it. r*-
tondo si ritondo, isp. port. red«iid«, prov.
redonsi redaii,fr. v. rooad ai rfiond, ft.
n. rffiid); in forma de rota, de cercn, vor-
bindu atâtu de linie, cătu si de super-
fecie si de solide; 1. proprie ; pamett-
tulu e rotundu, diseidu sordw si oUk
=y Google
, RDB;
Itmet e rohmiUi; capt^ omtUHi are for-
ma tiprope rotunda ; vasele, căldările,
tMtAe celle moi mdte aura rt^wnde; celle
eiHmdrie» ai conice ineo se diat rotunde;
cerpu rotundu, figura roturtda; odii
tmU rettmdi, de ai m cereiAan; ar caută
89 dieemu rotundu numai Ia celle ee
mut. M sirot'a, {de unde roturidu), ro-
tunde, perfeetu rotunde ca si una rata
sau eereu nudhanaticu; tnse in limb'a
generale dieemu si : mâne ra^năe, de-
giie rohmde, guttu roturtda, fronfe ro-
tunda, eto.; 2. metaforice, a) Ae nameri,
eompnte : numeru rotundu, compute ro-
tunde, fora fracUoQi; isse si: în numeru
rotut*du, approasimativu; bj rotundu =
gratio8a,plkÎ!Dtn, armoniosa, polîtn, etc,
ee faeejormoseti'a omtdu csterna, sunt
mai emessu liniamentele rotunde ălle
figurei lui; fl-asi rotunde si plăcute veri-
earei ureeiUa sentitoria de armonia '•
asii si : pertodu roturtdu; numeru ora-
toriu fctundu, cadentia roturtda; e) da-
ni, dltitlaetDs, liber, Blnoemg, si adv.
«Iară, «perte, llbere=:eurata, fb^aam-
bfl^, Terdfl , sineera , liberii, etc. : a
spune cuiva rotundu ee vre si ee nu
vre; omu rotundu in tote faptele si dis-
atie; său wi'a si rotunda, se me las-
sali in pace; eu ve taliu rotundu appe-
titulu de a mai face de aeeste-a; ne spuse
Si ne deăe afora rotundu si fora multa
ceremonia, (vedi m rotundire).
* BOTUND[ILU,-a. adj., rotandaln*;
demmatÎTD d'in rotundu; Tsdi si ro-
tundioru.
BOUE, rourare, etc.; Tedi : rore, ro-
rare, etc.
BOUBTJSCa, 8. f., in loen de rauru-
sea=:laurusea = ls.btnaeii vedi dâro
Iil}r«8Ca. If.
BOVINA, (ia loca iaruvina^zruina
compara : fluviu cu fluere. ţdouare cq
elass. plaere; comp. si it. rorlna); s. f.,
laeaH» Toriţro; loens proFindis, lln«*
•«• ct paladosna I caîlii fugindu spa-
riati si infktriati ne bagara in una rO'
virui, de «nde ram mvhe dilie nu po-
femu e9»i; vaece, xnteili si oXte pecore
caăute si oblimate in acea periculosa
twma. M.
* BGBEFACSBE, r., (s9 conjuga ca t.
Tom. n.
BUB. tOO^
facere), ribefkoere; a face se rubesca,
a face rosw, a rossl : a rubeface lâna,
metasse.
* EUBBPACTIONE, s. t, (fr. ruM-
fBetfon); actlone de rubefaeere si stata
prodassQ prin acâsta actione; in specie,
roasire a pellei, forte dorarosa, proTOcata
de medicameate irritaati, sau si d'ia alte
canse : rubefaetiortea aporOania na e
provocata jn adensu,
* BDBBPICANTE,' adj., part. preş.,
d'in rubeficare, rabefkcienB, (it. rublfl-
cante, fr. mbABimt); care rwbefioa : me-
dieammte rubeficanti; si abaol. ca aubst.
unu rubefieartte rr udo medicamenta
rubeficante.
* BTJBEFICABE, v., (it. rablfleare,
fr. rDbAfl«r); B face se rubesea, a face
rossitt, a rossi; in specie, a provocă prin
medicamente rosairea pelleî : mustaritdu
rubtfica peUea.
* EDBEFICATU , - a , adj. part. d'in
rubeficare, rnbafactuB.
*BUBELLAND, si nMîianu.-a.
adj. 3., riib«llEanDa, (fr.rDbellane); pro-
prie, demimitini d'in deminntiTiiln ru-
beUu; io specie, ca subst. m. reale, ru-
beUianulu := rubellantdu , sobstantia
minerale de colore rossia incbisa.
* RTJBELLIONE, s.m.,rabeltlo, (fr.
robelUoti, d'in rubellu); I. specia de
pesci r09sii,(Tedi si rossiorw); 2. specia
de scarabnsiu rosaiaticu.
* RUBELLITE, s. f., (fr. rnbelllte);
specia de subatantia minerale roasiatiQa.
* BUBELLU,-a, adj., mbellog; demi-
nativn d'in rubru, eamn rubru, rossia-
ticu : mnu rubellu, vitie de vinia ru-
bdle; abaol. f., rubella, specia de Titla,
de uva.
* BUBENTE, adj. part. preş., ra-
bena j care rubssee : rubente purpura .
rtdtenti urechie; in specie : virgine eu
faei'a rubente de pudore.
* BITBERE, V., vedi rubire.
» RUBE3CENTE, adj. part. preş.,
rabeseens : rubeseentea aurora, frotUi
rubescenti de pudore. rubescentile rose.
* BOfiESCERE, T., rnbescere; a se
face rubru, a se rossi : ruhesce cerulu
la resaritu: rubesce marea, ruhsscu tOte
de radiele sorelui.
,y Google
1010 RTTB.
* BUBETA, s. f., ribeta, (îr. rnbite;
d'in rubu = ruga); specia de brosca ce
Tiue in rugi, ai de care se crede a â forte
venisosa; rubeta se dice si TeoiDuIa a-
cestei brosca.
* RUBETU = rugetu. pl.-e, rube-
tim, rubeta; loca plantatu, coperitu cu
rugi : a coUegs mttre d'in rţ^te; vedi
u ntgetu.
* KUBIA, 8. f., vedi rubiu.
* RUBIACINATQ ,-a , adj. part. si
* KDBIACIUD,-a, adj., (fr. rnbla-
elmi); proprie, demiautÎTii d'in rubia-
ciu, in specie, care sâmioa cu rvbCa, ai
de Bcf, subst. pi. rtibiacine sau rubia-
einate, classe de plante ce au de typu
geniilu rubia, coprendendu -mai multe
familie.
* RUBIAClU,-a,adj. 8., (fr. rnbUc*);
de rubia, caro sâmina ca fvbt'a,- subst.
pi. rubiaeieU, familia de plante oe au
de typu genuin rt^ia.
* EUBIASTRU,-a, adj. s., (nbea-
Bter, fr. mbiastre); proprie, peiorativu
sau deminutivu d'in rubiu; in specie, s.
m. reale, rubiastru-lu, specia de rubia-
cia. planta. ''
*BUBlCANU,-a, adj. s.,(fr.rDbIean);
deminntîTu d'in deminutÎTulu rubicu
de la rubiu, pucinu rubiu, batendu in
albu, in negru, etc.; in speoie, de calli :
ccdlu robiu sau roibu cu macule albe.
* RUBICELLD,-a, adj. a., (fr. rnbi-
oelle); proprie, deminutivu d'in demi-
nutiTolu ri^icui'a, de la rubm; in spe-
cie, ca B. m. reale, rubieellu, specia de
rviinu tare descliisa.
* EUBICILLU,-a, adj. a., (fr. rubt-
ellle); proprie, ca si rubieellu, deminu-
tÎTU d'in deminutivulu rubieti,-a, de la
rubiu; in specie, ca 8. m. reale, rubi~
eillu, Bpeciadepasaerecuguttuluroââtu.
* RUBICIU,-a, adj., deminutivu d'in
ruinu, ca si rubieu,-a.
•BUBICOLLU,-», adj., (fr.rnbleoUe);
eare are co/2t(2u=guttuIu rosaiu ; vedi
si rubicillu ca substantiva.
» BUBICOLU.-o, adj., (fr. rDbicole,
d'in ruAu = rugu, si colet-e^ locuire);
care viue pre rugi, in rugi.
* BUBICU,-o, adj-, vedi rubiciu.
* RUBICONDU.-a, adj., rableoiidiis,
(fr. rPblooKd); roeaiu, foitd rossin, tare
rossiu,mai Tertosu cuisiâde reu rosaiulu:
n^icună'a luna in tanpulu de eeUpie;
riibicundele corne; rubicundt* peru, rtt-
bieunde penne, fada rubicunda, bueee
rubicunde, coJIu ruincundu, vocea ru&i-
cunda.
* RUBICUNDULU.-a, adj.,riU,Iew-
dHlni; deminutivu d'ia rubioundu.
* RUBIDICOLLU,-a, adj., (fr. rubl-
dioalle); Todi rubicoUu.
* RUBIDn,-a , adj., robidu, (d'in
rubire) ; tare rubru, tare rossiu, mai
vertosu cui nu siâde bene rossiulu : fa-
ci'a rubida de beiivu; rvbideU (Ale bene
arse.
•RUBIPICABE, etc, ve^i rube/i-
eare. etc.
* BUBIFOBME, adj., (fr. ribir«rn«
d'in rubu = rugu, ai forma); care aie
forma de rugu.
*SUSlQALE=robigale, adj., r4b|^
Ub, pi. robl^Alla; relatîvu la Ruhigu=^
Robigu =:Bobl(Os, dieu anticu romanu
ce protegea grănele de rubigine, de regu-
lain plur. rubigali=robigaU, roblţalta»
serbatore a lui Robigu, in fia-care aunu
la 25 Aprilie.
•BDBIOINABE, rubigine, nMgi-
noau, etc., vedi ruginare, rugine, rugi-
nom.
* SUBINU,-a, adj. s., (d'in rubiu),
applicatu in specie, ca subst. reale, a) m,
rîÂinu, pl.-t, caibuKonliB» (fr. RoblH*
it. rablD»); gemma, nestimata, patra
pretiosa, de colore rt^na mai maltusau
mai pacinu viua; b) i. rt^ina, (fr. ro-
bine), specia de substantia minerale de
diverse colori rubie.
* BUBIOIDB, adj. s., (fi. riblolde);
care s^mina cu rubi'a, ea s. f ., rubiotdea,
genu de pknte.
* BUBlBE,-e5ct4, v., rubere, nbeiee-
re, rubefacere; 1. a fi rossiu; 2. a 34
face rossiu; 3. a face rosaiu; (vedi ru-
befacere. si n^tescere).
* B0BIU,-a, adj.s., rnbens; rabla;
1. rossiu, rossiaticu, (vedi ai robiu) :
animali rubie, callu riAiu, vacca rubia,
vitelU rubii, rubtulu asinu, ruinele epe;
2. a. f. reale, ruiia=:rDbUtplanta a cui
rădice serve tiactoriloru, (fr, rarauf).
=y Google
BOB.
* ROBOSG, 8. f., rnbor, (d'in mbire);
nwsMtta, rossinla iD tote diversele lui
TOTMtati, 1. in genere : rttbore plăcuta
mmrihita eu eandorea; mborepurpurina;
nâforea sangdm; rttborea fadei, hucce-
lom, comei, unghiei, floriloru, cerului,
aramei, et«., 2. în epecie, a) rossire de
rotsine, ce rossinM face ee âssa in faeia :
puăwm aâdttce rubore, fric'a pallore;
b) roBsinea ensasi, pndorea ; faeia plena
de modestia si de rubore; c) sentimen-
tnla pndorei : Sin rubore nu eotSdia a
tpune eevre.
* RUBRICA, 8. f., rnbrlea, (fr. rn-
ktMjiifl); proprie, femlDinn d'in nifincw,
deminntim d'ia ruftru, appltcatn inee
ca snbst. cn intellessulnde: l.pamentu
de coloraţii rossiu : murarii, lemnarii,
moUta in rtAriea aei'a ce le serve a de-
semnă linie; 2. materia de 8criBBn ros-
xaiinmanuseriţaetele, si chiarutypari-
ttle de mai înainte, tiHele se afla serisse
turturica; manusoripts mai vechie sunt
in integrmlu seu ecrisse M rubrica: de
ftcl : S. prin metafore, a) r«6nca=ca-
pitolo de codice, de lege, de una carte
ore-care; b) m&ne(i:=pagina, colnmna,
toea unde , ia ana scriptn , se aâa nna
ordine de idee : mai in tote diaride ofti
una rtibrica de varietăţi; nAric'abiblio-
grafiii ; nArieele annuntieloru ; c) ru-
brica =. categoria, olasse, etc, : rvbri-
c'a camtribuitorUorv pre capu; aceste-a
mi ae potu dassifieâ in neei un'a d'in
mbriăle merdioru inscrisse in U^i-
Ide portorieloru.
* BUBRICARE, r., nkrlearei 1. in
genere, a face rubru. a coloră rossia;
2. in Bpecie, a) a color& cu rubrica;
b) a scrie eau Impari cu materia ro89Îa;
ti) a olaseifică, pune in una rubrica.
« BUBBICARIC-a, adj. a., nbrtea-
Tiu», (fr. rabrlealre); relatiru la ru-
brica; in specie, a) cellu ce scie scrie
beBeeur«iriea,culittere rossîe; b) celln
olasgifioata ia una n^riea.
*ROBaiCATOBID,-(<ina, adj. a.,
raferleâstf (fr. rabrleateir); care ru-
brica, in specie, artiatu ce scie scrie bene
liUere colorate.
* BnBBIOATD,-(>, adj. part., rnbri-
MtaH* in s. vetbblui.
BUC. 1911
•BUBBICATILU,BirMfencoZu,-a, adj.
(fr.rnbrlcaDle);care are fustellnlu nAru.
* BUBBICODU,-a, adj., (fr. rnbrl-
eaiKle); care are eod'a rubra.
* KUBBICOLLU,-a. adj., (fr. mbrl-
eolle); care are tioIJu{t4=guttnla r«^.
« RUBRIOORNU.-d, adj., (fr. rnbrl-
corfie); care are comele sau antennele
rubre.
* BUBRI008n,-a. adj., iubrlcotns;
plenu de rubrica, in specie de pamen-
tulu dissn rt^triea.
* RUBRlPLORE,adj.,(fr. k>Bblfl9re);
care are fiore rubra.
* BUBRIQASTRU.-a, adj., (fr. ro-
bri^astre, d'in Taonjp = ventre); care
are venirea rubra.
* RDBEIPEDE, adj., (fr.irnbrlpiile);
care are pedii = petiorele rubre.
* RDBBIBOSTEU,-a, adj., (fr. m-
briroBtre); care are rostrulurubru:r(Uie
rubirostre.
* BUBRIVENTRE, adj., (fr. rnbrl-
rentre); care are verUrea rubra : frin-
gille rubriventri.
* RUBRn,-a. adj., raber ai mbrai;
roaaiu, in aonsnln cellu mai latn pentru
tote diversele ai multiplele varietăţi
alle colorei in cestione, (vedi ai ru-
bore):rubrulu sânge, rubreie flacure; pa-
rieti rubri; ruhr'a rugine, vinuri râ&re,
frondie rubre.
* R0BU, 8. m., ribns; vedi rugu.
* BUCTAMK,pl., ructamine, roeU-
m«B|actuder«cfare effectu allu ructam.
* RUCTAMENTU, pl.-e, rnotamen;
vedi ruetame.
» RUCTANTE, adj. part-, meteng;
care ruda : ructartti (Ttn îmbuibare.
« RUCTARE, V., mctare si rncUrli
a face rude, a scote ventari pre guttu,
pre gura, si de aci, a scuipa, verşi, vo-
me, 1. proprie : a ructâ ce a mancato;
lipitorii^ ruda sângele suptu; eellî prea
îmbuibaţi ruda eoniinuu; 2. metafo-
rice : vulcan» ruda fiacure ; in moda
ironica, a dâ d'in sene ; a ructâ versuri.
* RfiCTATIONE, a. f., rnotati*. (fr.
raetatlan); acttone de rudare : ruda-
tionea vinului beutu fora mesura.
* BUCTATC.'a, adj. part., rnoUtas,
in 8. verbalai.
=y Google
* BUCTn, B. m., nietM, (redi nt-
gere, d'in care rudu); actione, actn de
rugere, rwstatitme, scotere de ventari
pre gatta, pre gara, scnipatn, vomita,
Teraato : ntctu de vetUuri adde pre
giOtu.
BUDA, rudorm; vedi 2 rude, si ru-
âtarw.
1 B[rDE,adj., rmiUt, (fr.nde); oenn
e inco formata, lucrata, politu, cultu,
ce e in stare de tota natorale, ca e ael-
batico, brata, etc., 1. proprie : materia
rude si bruta, materie rudi, ean^ ntde;
pome rudi; lâna rude, lemne rudi; mar-
more rude; 2. metaforica, a) incQlta, ne-
formata, nepolitu, neinvetiatajforacon-
DOscentle, side aci: noTiciu, teaeru,fora
esperientia, etc. : coptUe rudi ai mno-
eetai;rudeaprufU^,rudiiamneUi;stylu
ruâe, voce rude. portarerude; onm asia
de rude ca si unu urau de pădure; na-
tura rude; etate rude, anni rudi ai eo-
pittaneii istoriei rudi, poeţi si mai rudi;
poptdationi rudi si cu iotulu primitive ;
OHM rude in primde notioni de sciemtia,
rude in litiere ca si in sdentie, rude in
elocentia, rude ,m fote ariile; b) io in-
tellessala cellu mai larga ce are s> as-
pru, ai de aci: grea, neaufferitu, fati-
gante, etc. : eeta pole fi rude nu numai
la tocAi, ă si rude la ureckia, rude la
gust», rude la oeli : unele colori sunt
asia de rudi pentru ocH, ca si unele şa-
nuri pentru urechie; suht beuture asid
de rudi pentru gustu, eu-nu sunt eovente
rudi pentru ur^hia si ămma; rudi sunt
lovUurele mortei, rude e mortea entasi;
labori forte rudi, dorori si mai rudi.
2 fiUDB, (pre a locuri ai ruda), a. f.,
nil»; b&tin, rergella d« lemnn mai
antftnin, apoi de ferru, eto., mai allesan
rergella nide, cnmn e leoata d'in pa-
dare, nelucrata; applicata inse in spe-
cie la : 1. batiu de ammesticata in căl-
dări ai alte vase ce ferbu; 2. batiu de
atUtiata focolu; 3. pertica de ammes-
ticata oalce, arena, petrisia, etc.; 4. te-
mone Ia carra saa carrutia; de aei :
oaUu, bou de rude, b*s ni eq^ia tenOHl
j^MtBsj 6. io senao mai generale, rude
=baccatade c4rarossia,(comp. fr. bft-
fm te eire i'Earagmt), de a^ne, eto.;
BOD;
6. dâro mai, vertoaa, batiu, varga d*
lupta, la anticii Romani : asumiue rude
capitau, ca eeva onorifieu, gtadiaterii
emeriţi.
* BUD£NXAfiE, V., (fr. nieaUr;
d'in rudente sub 1.); a £ica ţneelmuMe
ornamente in forma de rudente.
« RUDENTE, ralwiţ 1. aoLj. part.
prea., d'in rudere, care âwai; 2. 8.fiuie
ds nave.
* RUDBBALE, adi)., {tr. rmUni) ;
redi ruderariu.
* RDDEBAfi£,T.,rUetu«)aa0tane
ca ruderi.
* BaDBBARIU,-a, adj., nUwmtimf
relativa Ia ruderi; i. perB»n. eare aa-
teroe ca ruderi.
* RTJDERATIONE, a. f., nidM«U«ţ
(fr. ndiratlM); actione de ruderare n
eftecta alin aceatei aotione.
* RUDEBE, ei rudire, v., raisiMf a
mngf tars, a Bber&, a sioerâ ca rentolo
furioan, ea bellaoruln fadoaa, ea an-
nolu etc.; in specie dea^we 1h; vădi inie
si rugire.
" RUDETIA, a. f., (&. mdMae); v«di
rudiiate.
* RUDIÂBIU, (si rMdariu),-a, «4i-
B., ndiarioi, twAIm IteBarlu; in gt-
nere, relativa la rude ; ai ca sab«t
personale, cellu ce are a face on rude
ca lemna, cu materia rude, lacratoriu
d'in materie rudi de loeniri rudi. tu-
dime^e ore-cumu de locruri, de bbri-
eate, cama : fuse, lingurVţU lemn» gnt-
solane, etc., in specie, r«djart«=MUa
donata ca rudea.
* BUDICULA, a. f., nlleala; demi-
antivn d'in 2 rade. .
* RUDIMENT ABIU,-o, adj., (fr. i«-
dtmenUire); relativa la rudinutUi»:
conuoeeentie rudimentarie, grammOtiea
rudimentaria ; stamitie rudiwuntasw,
terrenu rudimentari».
* RUDIMENTU, pl.-e, nrflaHtiB,
(fr. raiimeat; d'in 1 rude); iacapota de
formatione, elemeoto, principiu, etc.,
1. in genere : rudimetU^ orgaiseUim
picmtăoru; mdimairfiitii «mii /«to m
paniiee; rudimentele sdea^ei, adturei
omeiiesd;2 in specie, a) despre iovetia-
tmtti rudimente de Utteratura, de Uh^
.yGdoglc
B^
it^mimatiea; 6) mal allessa pentru
miliţia t rndimemtulu artei mUitore, ru-
âimaUek ăt rnăUn, a (a>i dmrs meU-
mtmte de aervitiu.
* BODIBE, v^ rrfcn) redi ruăere :
■* aUDITATE, B. f., nM»g, (fr. m-
4ewe); oaliteto de mie. caBm ei fapta
mia, io oma nidc; afpeiritate,tsprioie,
nwoiwtia, impoUtetis, selbatiofa, bar-
bBfa, «te. ; m^tatea aţf/Uiim, «iprcs-
noiMi, mmmilom; mditateit pmirilom
tmini; miitatea pemmtirei; atâta mâi-
tate ia e^ mm simple noHtmi nu po-
teai attepti ie la lampreteitauemiUtt;
nmmai prin etUtura ewMW ^m rudi-
talea pritmtiva.
* BCDOBE, 8. f., rBdor, (d'in m-
iere = rwiire) : mdarea tăinuiţii.
BUDU = r9d»i=raiidu, pi. mderi.
nitu ^ r*dȤ := rw<BE| 1. in genere,
mm» mie, materia nelncrata, brata;
2. in specie, a) metalla mie; nelama-
ritn, nai Tertosa nalnerata si nefor-
mabn : mdu ie aum; ie argaUu; rt^>
ien ie ferm, ie arome; h) p^ra me-
nata pisata, sfermature de patra; c) mal
Terterâ, a) maro vechia si derimato;
p) 4«rimttara din aaeemise mura.
* BUBNTB, adj. part., nieMi, oare
m^'Tedi T. mere.
* BDEBE, (si «lire. comp. ww« =
obmir» :=. ebrana). t., meTe; a cada,
a M rainâ, a peri; a ee prect]Ht&, airnocă,
aUergi , a ck ortm ; si trans. a fboe se
oaâa, a d& dioso, a derimi, derapesâ;
a mtornă, turbura, etc.
* BUFARB, T., rnfkr^ a faoe mfu,
a dă facia rossiatîca.
« BUPESCSBE, si mfire,-eBtM, v., m-
fMwr*} a se &oe, deveni rttfu, a se ro$*
ntâ, roisi; inse n cd intellessnla for-
mei mfare ^ a face rt^u.
■f BDFI-, (d'in ntta = roBfliaticn),
in wmposite soientifice, preeamo : ru-
fibar1m,-a, adj., (&. rnflbirbe), care are
barba rvfa; rufiearpu,-a, adj., (fr. rall-
e*tft, d'in xafHc^q =: fmctn), oare are
frmete rufe; rufieodu,-a, adj. (fr. mfl-
«a«<«), care are coda rufa; ru/icoZZu,-a,
adj., (fr. rafleolle), care are cottu=gaitu
n^- n^eomUfa, adj., (fr. rafioene),
care are come sau antemie rufe: ntfi-
gatir%t,-a , adj., (fr. intraitre, d'in -^
on^p = Teatre) , oare are emir» rufa;
rvfilahm,-a, adj., (fr. raflUbre), care
are Idbre ^ bndie rvfe ; ni/!nwmw,-a ,
adj., (fr. roflMaae), oare are mâne mf^,
tarri rufi; mfinervu,-a, adj., (fr. Fifl-
nerre) , care are nervi sau f^re mfi;
ruHpa^-a , adj., (fr. rBflMipe), oare
uipdpe n^ mftpeie, adj., (f^. ml-
vhtt), care are peii n«S. petiare m^i
rufipenHHf-a, adj., (fr. nflp«»H), care'
are peittM ean aripe rufe: n^rostru,-a,
adj., (fr. rafrMtre); care are rostm
n^ : papagaUi rvfirostri , psittaem nh
fireetm; mfitarsu^a . adj., (fr. rafltar-
«e), oare are farti ntfi; rufiventre. adj.,
(fr. ntrentre), care are venire rufa :
seiuruhi rvfiventre; TBdi mfigaitm.
*R0]PU,-a,adj., niros;r(W8«i*iett,oare
nu e bene rotem , d4ro .afora de acesta
mai^ne pneion canm vaga , se applJea
Ia tete tonorile rosntăm de la mai des-
chise la mai inobise : heetie rufe , câM
rvfi; omu rufit. eu peri rufi ; grane rufe
sare mfa , oui rufe; si ca subst. , nome
propiia de animaJi, san connome de o-
mini, (compara si popul. r(W9teu.-a).
« BCFDLC,-a, adj., nihliai demiaa-
tivH d'in rufu.
1 BUGA, rugamentu, rugare, etc.,
redi : roga, rogameniu, regare, ete.
2 BUGA,s.f.,rnţ«}cretitaradepeIle,
mai allessn de fronte : mg^ mnute-
iiei. betranetiei; mgdenu dau auetoritate
betranUom; pre frontea tea vedu ruge;
si pentru alte obiecte : rugde pomelom
veseeiite, floriloru langedite ; rugele u-
nui velu, unui vestimentu.
BUQAIBE , (si rigau^ , In loon de «i-
ganire, sau de ruguire ? — veri-cumn ,
coTcntulu se dice si in forme : mgaiu ■=.
rigaiu, mgaiescu, rigaieseu, si e de certa
essitn d'in rogere, oa si ruetare, ruetu);
a d&, Boote Teotm*! pre gattn, pre guTa=
raetarei— de aci si : mgaitu, part. sap.
lubst. = neta*; mgaitia-a, a, f.^me-
tatte, metis.
1 BTTQAEE, v., rojarof vedi rogare.
2 BUGAKE, V., rnj««î 1. intr., a
face ruge, a se increM : vestimenMu
ruga pretatinăene ; in acestu seitaa ai
=y Google
10U
MG.
reflees. a $» rugă : de ee ti s'a rugatu
frontea 9 2. trsna. angă frontea, «prin*
eeneU; a rugă vestea, eamista. vdulti, e te.
IBDOATU.-a, adj. part;., rogatns;
vedi rogatu.
2 BUâATU.-a . adj. part., rir«tas,
iooretiţa : frmtt rugata; b. m. rugeMm
fnmt», ete.
* BUQEBE, T., primitiToIo d'in care:
rudw , radare , enustare , eragare ^ a
seote Tentnri pre gara, a Tome etc.;
(compara ipcfrţnv).
BUOINARE, s. f., T«di ragimre.
BUGINE, (pre a locori rugma; eoren-
talB pote co e BCartatD d'ia emgine ^
aeritlnet Ban contrasau d'ia r«bigifier=
rBblKlne), s. f., aeroţo, rablgo, (it. ra?-
fflnc, ]fip. rftbln, rabla si oria, fr. rcallle
[d'iii demin. mblflli»]); 1. proprie o-
xydu de arame, de ferra si da alte me-
tsUa : mgine de plumbu , de ferru, de
arame; ruginea rode femtlu; armele no-
ifre, laatate de nudtu tn uitare, a'au eo-
peritu de rvgine; a pretide rugine, a ewe-
tiâ de rugine; banni atersi de rugine;
2. metarorice, a) ia senau materiale,
a) sorde ce ae prende pre denti : cur«-
tiaii-ve dentii de rugine; ^) araora, mal-
lara , carbone la ^ne; b) in Bsnau i-
deale , a) ammortire a mentei, a ftni-
mei prin isertia: mai tcuturati ruginea
de pre ttitn^ si ănimile vostre, p) lipae
de progresau, remanere in nrma cd celli
TecM si on celle vechie : laesaU rugi-
nea trecutidm; cu aensu mai largu, des-
pre ori-ce e iDotile, ren : ru^ne de eu-
Htu, rugitu decaUi , etc.; ^) amore de
celle lumeaci cu completa uitare de celle
cereaci : ruginea lumei ifa innecatu suf-
fletulu. ee nu mai vede cerwfu; S) iayidia,
Inima rea : ruginea detractoriloru.
BUGINIRE,-escM , Csi ruginare) , \.,
Mraţlaaret mblslDare, mblKlae* obdv-
eer» rel trabere; torpeaeere , terpent
]aeer*,(it.srrDginlreailrriiflalrfl,proT.
•rBgrlaar, fr. ronlller, i'earonlller);
1. ca mai deau în eenaa intrana., a preude
rugim , a) proprie : armele no$tre au
ruginitu in euniu; deeo ruginesce cuti-
tuĂi HH mat talia ; ferraie aratrului
iunt ruginite, dero jp*tn u»u au se se
ăetrwgimsca ; mi au ruginitu fete seni-
lele de argentu; theiaurele. ee strimgtH
in eeru, nu ruginaseu ea eelle îngropate
m pamentu; h) metaforice, a) a na biiî
face progresau cu spiritnlu, aremani
statktaariu, a ammortl, a as tio^ de
celle vechie, etc. : he^ranii fWttri tm
rugitntu ai nu mai auni Inni pentru
aceste ttmpuri; mtniăa , ^antiilH , eeZIe
mai nebiU faăâtati rw^mesM; n tt-
âeaa. a te m^ftif : aeestit ferru nu se
ruginesce omirendu ; 2. traos-, a fiKe
ae prenda rugim, a eoperf de m^'n»:
ap^a ruginesce ferruiu, eumu sMordt'-a
ruginesce me/ntiU; in aoestn seara iotm
si form'a : ruginare ^ rulngiuare; —
ruginare inae pare s fi si s. f. eoncr. ia-
locu de ruginale, proprie si îd origine
adj., lenata ca anbst., ca ai hranare ^=
hradaiU =z branbUlej si in specie sab
acesta forma, ruginare, pare a fl appU-
cata la una atea sau la una âore ?
BUGIMIXa.-a, adj. part. d'ia m^
nire. aeroglastai.
BTJ6IN1TUBA, a. f., autla nblfl-
Dsadl , rea rabiglae obdaeta, maj ao*
tione de ruginire, ai maiTertoen efFectn
alin acestei actiooe, Incru ruginitu : m-
gina^r'a ferrulm; d^ro in alts aensn :
ruginaPuredefefru, apoi in alta MBsa:
rugtmtwe de ferra; si metaforice : m-
ginaturele de bdrani, nu mai moru m-
ginitureîe ammortite in locu.
BDGINOSU, {rubiginosu),-a,»^.y
FDbtgluftBBs, MrnftiMMBs, Urp»r« «ay-
tutt, Inen, (it. rosKlii»**! isp. poit »■
rDKta«Bo); pleou de rugine, tare espun
la rugine ; ferru rugineau,. gr ăne rugi-
nose, denti n^inosi: metaforice : căpi-
ţe ruginose. spirite ruginoae.
KnGmE,-escH, T., ruKire (it. ras*
glre si raggblaref iap. port. pror. ra-
fEr, fr. rafTlr, ai fr. t. rotr); a 8ber&, a
atrigâ cu potere, mai rertoau vorbinda
de leu : leulu rugesce, si ominii fariasi
rugescu ca leii; rugesce unu Uetu batmtu
de dorere ; ee rugiţi la noi ca nisce t^'
gri ? rugesce si bietviu asinu.
BUGITC, part. s. d'in rugire, nt\-
taa : rwgitulu aainulux nu e ca oUh ^-
lutiinse cu differentia ca mu^u damw-
yifu, ai rugittdu leului, rugitele muUi'
mei poporului interrilatu; in ac<Ssta for-
.yGooglc
BUI
ma si : rugetu, ctktnuffetu pre looga mu-
ffUu: (compara si it. nggiu, isp. port>
nsUo si rnM«, proT. rn^lt, T. fr. mit,
n. fr. rat).
RUaiTURA, s. f., rnţltus; actione si
acia de rugire : rugiturele lei^i; rugi-
tufde batutuhti.
* RDOOSITATE, b. f., ra^sltas; ca-
litate de rugosti.
« BUGUSU.-a, adj., ragcsiiHj plenu
ii» ruge, (redi 2 ruga) : rugosde l>ro8Ce,
rmgoa'a fronte a betrant^i, rugosii spa-
dmi, mgoBele aeortie de arbori; metafo-
rim : rugo^a mart», rugos'a ietranetia.
B.VQV=rulm, b. m., pl.-i, rnbas^ (it.
r««« 8i roT*» isp. port. mbo); specia de
arborelln spinoBu, alin coi fructu se di-
ce Mwra .- si de spinos» rugi spendura
negre mure, et in daria feaerentla mvra
rakeUB. — In Daci'a superiore se de-
semna mai mtilte specie de arbnsti cu
nMDel» de rvgn, precamu : rugu selba-
tiat, frutcx r»B>e eaalnaei rugu de gra-
d4na. rratex rogae; rugu de monte, ra-
bas ftatloani, rnbus repeiiB. Dictiona*
rinta de Btiâa.
BUâUMABE, V., Tedi rumigcu^e.
* BUlDU,-a,adj.,rnl4u«,(d'int-u«re);
plaeata, poniitn a ead6, care cade ; vedi
ei mente.
RDIKA, s. f., ralna, (it. raina si ro-
TiBBţ ÎBp. pork ralsa, proT. ruina si ro-
iHf fr. ralne; — cOmpara si rovina);
d'iu mere ^ cădere, derimare, derima-
tura, derapenatora, etc., 1. In abstracta,-
a) proprie, a) in genere : ruin'a impe-
tmsaauneimaremassa de apadelama-
re~ moIfMW,- ratn'a elefantiloru in rupi
profimde: rut»'a mai muUoru a/rbori se-
ctari, dero ineorobusti. infortwn'amare
ăeeri; ruin'a eoperimentuluipre ospitii ee
petreceau voltost; P)ca maidesu in specie,
dsapreediâcie,deaprecoustrnctio&i:pnn
nufropere de mai multe earamidi ae ope-
râmin'a turnului; rmn'a tneaperii unde
emau, oceisepre toii e&H şedeau la cena;
n^'a woAtHlin theatm, noului pala-
iiu, mai multoru ponţi; ruin^a mtdtoru
eam in marde eotremuru aUupamentu-
tui; mîM'a Itwtei nu va aporia pre eelUt
juitu; avemu de a ^nge ruinele mai
■mtem-tf iPin monmientde nottre; m
ROI.
101«
greu se voru repară aceste ruine; b) me~
taforice, cădere in sensuln celln mai
largn : derapenare, stricare, Tsttemare,
nevolia, calamitate, perdere, nemicire,
distructione, etc. : tu ruin'a sUUuhH
vreţi a ve scapă de perire; rum'a ceta-
aioru, averei publice si private; mî^'a
aanetatei, poterîloru corpului si sufle-
tului; ruw'a mai multoru famUie, mai
muî^>ru mari case commerciali; peria ai
scelerata in ruin'a patriei; mtii'a imtn
stătu, unei natione, unuipotentatu; mi*
nele fortunei private ai publice; ruin'a
totei armata intrata in batedia; mar»
ruinaadiuasadeineendie.de grari^ni,
de inneaa-i; cwmu se reparăm» ruin^
faeute prin invasione in iote ramurile
aetivUatei nationei; Elena fu ruin'a
Troiei; libidinea e ruin'a averei; vreţi a
ve inaltiă pre ruinele aUoru- a; 2. in coa-
cretu, ce cade, se derapina, bo derima,
Be perde, se nimicesce, sau ce e cadntn,
derapenatn, perdntii, etc. : ruinele eeta-
tihru derimate; ruinele templului arsu;
ruina de omu; una ruina de muliere;
nesee ruine de caUi, de boi; cu ruine de
omini nu poţi câştigă bătălie.
RDINABB, T.,dlrnere, ererterejde-
turban, destrnere; a addnce, impioge,
trage la ruina, 1. proprie : a ruină tem-
plele; minora st arsera totecetatile,rui-
rtara si totepontile;vepreoepeti aruin'a
nu seiti inse reedi/ică; a ruină tota padu~
rea, toţi arborii padurei; a ruină d'in fim-
damente; a rtânâ nu numaiunu pariete,
d totu edifieiulu; tempula rode si ruina
omulu si Iote alle omului; tempestate
mare a ruinatu pomii gradineloru. arbo-
rii adbdoru; 2. metaforice : unu ministru
ignorante si neglegetUeva ruină finan-
tiele; mulţi si ruinară nu numai stă-
rile, ci si sanetatea prin lussuria si in
desfrenari; a ruină unu omu in positio-
nea aea, a Iu ruină in averea sea; a Iu
ruină in nomele ai reputatumea lui; si
reâeBB. a se ruină, va s. verbului in>
transitiva : easeU ceUe mai solide se
minară in curren^* vi seva ruinăsa-
netatea, atomaeulu se ruina si ehiam
pung'a cuiva; fote aUe omului se ruina
eu tempulu; m'am ruinatu, ne amu m^
natu cu in^rudmtielenostre; omeni rut-
=y Google
lOK
BDU.
nati in sanetaie sau ăe sanetate; case
eommereiale ruinate prin foUimentele
oUoru eaae.
EDINATOKIU ,-foria, adj. s., dl-
rnen», «rerten», etc., care ruina : hts-
surVa si ăesfrinulu sunt rmnatorie ai
ăe averea si de sanetatea omidui.
BTUNATU,-». adj. ţart., dlmtua, •-
TeriDB. detnrbfttu.
, ETJINOSU ,-a . adj-, ratnoaus , (fr.
rnlneBx) ; plenu de ruina, plecatu, por-
nitu la ruina : ruinosi parieti, rutnose
columne, rutnose fundamente; erba co-
pere si asa*năe ruinosele case; metafo-
rice : ruinose argumente, ruinosa stare;
ai co sensulu acUţa alia formei : rutna-
foriu : ruim^uJu luasu, ruinase de sa-
netate libidini.
BUMA, s. f., bI rume, pi. rumtne,
Tima ai rnnenj parte a gtomaculai sau
gottului : iDghitit6re, pharynge, etc., a
nomo la vitele rumigatoiie, de unde a-
poi V. ruminare^rumigare.
BUMANESCE, rumânescu, etc., vedi
romanesce, romanescu, etc.
BUME, a., Tedi ruma.
HUMEGABE, atc., vedi rumtjjare, etc.
* BUMICE, B. f., rnmex, specia de
planta, coanoscnta ai sub nome de t»a-
erisiu.
«BUMIFICABE, t., rMlBearej a
(acfl rumore, a respande rumore de ceva
sau de cineva, ala face connoacutu prin
rumore.
BUMIQ ABE ^ rumepore, mnilgare»
romlnarf ] oonsldcrare, perp«iidere,B«-
dltu-l, ieeKm medltarli patl, tsUrire}
(it. rngomare ai ninluare, isp. port.
riiBUrt prov, rvialar, fr. rnnlner); a
scote d'în atomacu in guttu ai a me-
stică, vorbinda de certa animali, 1. pro-
prie : boii, vaceile, vUellii rumiga; oaile
si caprele, dupo ce au paseutu, s'au
pusu acumu se rumi^e, pre rumigatu ;
eerlni si capriorele făceau rumigarea
sea; — prin estensiona a mestică , rode,
manei : in lipsa de alta erba, caprele
rumiga frondia si ramwelk verdi; si
despre omeni : ee rumigi de adi dema-
neiia in gura? rumigatt ceva înainte
de a pleca la aâie; 2. metaforice, a) a
medita, a consideii de tote porţile imu
BTO;
ce, a cogită maturu, a reflecte : legsU
puânu, dero rumigati bene ; ce instmuM
aceste fapte si eovente nenunigate ?b)%
lucri cu accoratetia, a essecnti ev pie*
cisicoe si perfection«, a elabora, cod-
cooe, etc, c) a aufTeri, toleri, duc$, iit'
ghiti : cine pote rumtgă assemmi w-
^on^ori, espressioni asia ie greiiosef '
nu pote rumiga alâtu-a crwf a mMI«-
gentia a copiUului.
RUMIGATIONE, a. f., (nHifatl*)
rsinlDatiai actione de rvmigare.
BUMIGATOBIU,-/tfrto, adj. g., n-
mloaton oare rumiga : OfiiiiiaJ» nfiii»-
gatorie,
BUM10ATU,-a, adj. part s., raHlga-
tuBţ rnmf Dstna.
BDMIGATCBA, s. f., naiMtt«|.ef-
fectu allu actionei de nmi^ore .- rumi-
gatvr'a bouiui, caprei; rianigaturete bon*
lai sunt erbe si ordtu.
* RUMIGEBABE, T., rimlgerulf a
port& rufflâr£ de cava, a raapaide nt-
mare, a face Ia miiltî coanoscata, a p<H:t4
Torba despre ceva.
« BUMIGEBU,-a, adj. a., roMlcAnK
insj oare porta vorba, soiri, n»atati pre
la unii ai alţii.
* BUBdlNALE, adi..»Hiaalb| rek-
tiva Ia rume, (vedi ruma).
* BUUIKAKTE, adj. part prea^ ra-
■liansţ care ruminai animali rMM^
nantU vedi si : rumigante, riMwyafarM.
«BUMINABE, V., riMlnrifvedi
rumigare.
* BUMINATIONE, s. f., rNMlMtl*»
vedi rumigare si runUgatione.
* BDMINATOBIU, -(^ria. a4j. i.,
rnnlnaUrj oare rumino; vedi si rum-
gatoriu.
» BUMINATU,-a, adj. port a., rn-
vlBatna.
* BUMOBE, s.f., rnatr, vorba, diasa,
famacetreced'iBguraiagarasiaenapu-
dein pablicu : rum^reiwxtriasifvramf^
toriu curre intre omeni; rumorea de oeUs
intemplate trece d'ut gura in guraf nv M
leuaii dupo rumore, dupo rumori; d'm
rWHorea publica snmu si noi ^ eomuţ
uniite rumori <m protmatu atrocea /iap-
ta iPin noptealreâtta; curru rumori fortă
gravi d*^e voi; pmmt m peşti âtt rm
=y Google
BUM.
merit eanău eo^ttiUt nu «e mputa ne-
iMt«K rtnnoH faoorăbUi sânt defavora- .
hUi emva; -~ prin estensione si : rumo-
rea rnirelleUnru, fronâieUru, eto., mur-
mani, aosarni, etc.
BDMPEBH, Bt rtifiere, rufwt bî nip^ei,
r^t)fo,T.,rBMr«<'«»(it< r**pere,iap.port.
r*Bfn^ plOT. rimpn ^ iWBpre, ix. roa-
pr«); a.Mrmă prin riolentia ooa^ni-
tetM, a strici jnnotnr'a cdiriDsa a par-
tilora 06 faoD tun totu lieae collejţatu,
L iu geun u prepne, a) ia sant^ntie
si pivMrlne : oe w prea mtenda, semm-
p«ţ nu te mtentie, ea Urwnţi; aeCa. »»-
âe e mai tuptiee, aec^ se ntmpe; cumu
te carpesei, te ai rwnpi; ae earpesce o-
nuUu de una parte, si se mm^ de al-
ta-a; b) ib parte, a) despre âre, panoiire,
legatare si alte aoaloge : multe eaieia-
memte ai M ntmpi, peno ae dai de ce
eatdi; copiUii rumpu atrrendu veatimen-
teU ; eaiUi rupeera fitnile de cari emu
Jegaii; •• s^au ruptu camesiele; ae ha-
twarm ai ri rupaera totu de pre den'
aii; eu ecdeiouii rupţi nu potu merge
pnn spini; eailulu rupse peâic'a si leuă,
rupee apoila fuga, {vtii si mai la valle:
a rupe Ia fuga); apoi : a rumpe peâic'a
si ÎB alta iosemnare speciale : a rumpe
pedu^a morhtlui; apoi in genere : a uu
mai esiti, a se resolve; a inrÎDge, Înlă-
turi ori-oe obstaclu; — servuludoreace
a nmqie catenele, m cari e ferrieatu; e
utient a rumpe aau Udiâ nodu^ greu
inee a Iu dieîegă, nu rvmpeti, ei desle-
gaU, ăeeo pot^, legaturele; ^) despre
pMDe, ^bâ, ramare ai alte analoge :
prtm'a memma rupse pome ifm pomuU*
eotmoseentiă benâui si rwlut , ma»că
ri deda si primidm omu ae mance; a
rwnpe prmte, eereaie, mere d'm pomii
edttii-ai vUele ee pasat, rumpu sau amid-
g» erb'a cu dentii; unu veniu violentu
a rvpiu matte ramure d'in pomii noştri;
rwnpena ranurele sttperfiae sau uscate;
i) despre p&ne si alte mâncări : lupiisi
eâoM rumpu d'in carnea ee le cade in
gura; aeeati-a, ea ai alte nudte animali,
nu morsita, ci rumpu; dico nu e cuiitu.
rumpe pânea ri imparte toloru-a; aaiă
si : ananpe, in lipse de cutita, unu puU
hu, ima gaiiina, umt nimtef^H fr^uaau
Bim.
1017
fertu; a rumpe cu mân^a aau- cu dentii;
rumpemu inse cu dentii si tma aeia, u-
nu nodu; sorim rwnpu aaiâ muUa lu-
cruri, rodendu; rumpe ri mie una huo-
cota de caaiu; buceatareatele mmpu fo-
itele de coca, ea se foca ruptureUe; —
in malte d'in celle precedenţi nmfre
se appropia da frângere, afermare, sfor '
aeiare, smtdgere, etc, aoesta sensa lesare
mai vertoBu in urmatorialu : S) deipE»
părţile corpului animale, despre \ewa»
si alte analoge : a rvmpe ha^otuiAupre
spinarea miva: pota inse ae ae nuNfM
asia MU bastonulut ci spinarea; ventu-.
rile rumpu catartele; a rumpe osaele cui'
va eu unu mare păru; a rumpe urecIMe,
nasulu, petioreie; a n rumpe guUubt,
eapulu. juTighiatur'a guttului; ormina-
lii erau rupţi una data cu barbaria in ,
unele terre: porâirupsera mai muIti eo~
piUi; lupii au ruptu mai muUi viteUi;
leulu rupse pre osinu in mai muite hue^
coti; a se rwnpe una rcta; se rumpu aa-
rile carrului; latronii t-wnpu uriele ri
pertundu in casa; ri rumpe eineva spi-
narea, spatele eu mari greutăţi; eu vio-
lenta mişcare ri rumpe renidO, aeUde;
in specie : iumpere=:stirpar8, Tettemara
la părţile genitali; — mai tote e«eni-
plele date au si sensa met^orieu : a
rumpe nasului:» iofrontă tare; a rum-
pe caiva urechiele, nn numaiai le dealipl
tragandu de elle, ci si : a') a In bate
ren; ^'jaimporbană cu eereri, cu vorbe, -
cu cântice nesnfferite : unuinatrumeniu
striaOu ti rumpe urechiele; versurSe ne-
polite rumpu urechiele ădăoate; eepSlU
rumpu urechiele mammri se i permiAle;-
— a si rumpe capuht , nu nnmai : a ai
Iu &ange, ci si a ai Iu bate, a si In h-
tig& forte prin cogitare si meditare; prov.
a nu se rumpe cu fire=a nu se sfermÂ)
fati^; asii ei : a si rumpe petioreie^ a
si rumpe mănuie; eu petioreie rupte de
fatiga; omeni rupţi de fatig'a eailri;
milUarii erau rupţi ri lesrinati , dupo
ce se batusse tata (Jtu'a, etc.; s) dffi^a
agri, pamentu, apa, gMacia si alte masse
solide : a rumpe pumentulu cu aratrulu,
j ferrale arairului rumpu semdu pamen-
I tului ; in specie : a rumpe pamentu t a
' ară pernei ver^ne , ineo ne aratui
.yGooglc
ms
BUM.
d^ si in genere : a rumpe pamentu va
sgdiea a- ară . de sî a arâ cu -greu : a
rumpe agrii tomn'a si primăvara ; apoi
noetâforioe : a rwnpe pamentuÎH := a fi
foriosu, ammenitiat^riu, impetoosti, etc.:
fligu de rupă pammtviu ; sta se se rupă
pameniulu sui rapiduht mersu aUu cal-
Ia?nmei : se rumpe pametdulu , deco na
se fam hti toie voliele ; — asii si : na-
vHe nmpu cu eeleriiatt undele marei;
gkiaeCa se rumpe sub mari greutăţi;
diro ffhiaei'a se rumpe si prin eaîdwv:
asia se rumpu si nuerii, plouiele, se rum-
pe eeruJu in pJouia; ţdauVa se rumpe.
conAi e subitana. rapida si abundante;
in aha orâine de idee : a rumpe pamentu
Sin oUu sm sau tFin allu altoru-a : a
rumpe d'in singur'a sea mosf-i părtUe
edle mai bone , spre a dotă fetah: ellu
rumpe ee pote d'in agrii veciniloru; n
ritmpe d'i« carnea sea, ca se consfroe
pre eeUi eari ; rapacii rumpu ee potu
si de la cine potu . rumpu cAtaru d'in
btmnuUt veduvei, <Ulu servitoritdai. etc.
de nnde : rumpere =: răpire, si de acf,
a rapedf, a se rapedf in una directione :
a nm^ de a fug'a. a rumpe la fuga.a
rumpe afara, in intru, in pădure, etc.
(wdi si mai la yalle); C) despre masse de
indîTiâae, twnfMre^iâespartire violenta,
det^oere, nemicire, stricare, etc. .- a
rumpe pede^rimea, eallarimea. tata ar-
mafa inimicului: a rumpe diumetate
Sin tutma; ventulu rupse vitde de noi,
ne rupsepre noi in tote partUe; în bel-
Jele si diseordiele civili se rumpu amici de
amiei si chiaru fiii de parenii; se rumpu
a deaea unii de dtii eelli de aedle-asi
credentie; a se rumpe de una communi-
tate. de una confederatione: mai muUe
provincie se rumpu de imperiu; se nu
se rumpa membrii aceUei-ast familia;
1)) casta a attinge in fine inco puoine
importanţi semniâcationi, a) a rumpe
caii". ^ Iter o«r»ere, a face caile, a
IHTOgrede in caile : amu ru^ bona parte
Sin ealle in seurtu tempu; a rumpe cal-
ica spre pădure; n'amu ruptu nemica
Sin eaUe ; si prin eat«nsione , a lacră
pute d'in Incm : o rumpe bona parte
Sin ee aveamu a seceră ; ^') a rumpe
raIfe=adeBcbide oalle oooa : a rumpe
ROSŢ
caile prin pădure, prin monti, preHe
eâmpu; a rumpe ddli prin loourt relle
si grelle de amiilai/u; 7') a interramp*, a
cormti, opprf, face se ineete, ete. : a
rumpe tăcerea; ee rumpH/i vorVaf a
rumpe firulu ideeloru; a rumpe cUrnAi
ape», etc.; ~ 3. metaforice, a) in ge-
nere : a rumpe eateneU servitutei; a
rumpe firulu netiei; a rumpe veri-cele-
gaiwre si rdationi M lumea; una patere
rumpe relationOe seUe cu aUapoterede
care e ofensata; a rumpe ^a^atubt,
eonventUmea. jwrammtt^ de oredmOim.
promisseU făcute; a rumpe mmfa , că-
sătoria, sponsaliele; a rumpe amicttt'a,
pacea; a rumpe eu cineva sau ceva : a
rumpe cu amicii sei intum, a rumpe tm
soUicUationile: a rumpe eu sit^iele; a
se rumpe de etneea : parte Sin baserica
se rupse, parte d'in federati se rupsen
de celli alţi. (vedl si mai susn); b) in
specie, a) analoge cu c&ten leontion
citate Taai snsu , in cari a intrata eapii,
petiore. etc. : a si rumpe peiiorele, eto-,
se formedia multe si enânima : a rumpe
ănim'a, a.') proprie : a spantieă pre iitt-
mieu si a i rumpa âwim'a; sentiu eo mi
serumpu baierek ânimei; ^') metaforiee :
vaieteU lui rumpu ânimde; mortea mi-
nunatului barbidu rupse âmm'a totorm-
a; mi se rumpe tlnim'a de sufferenti^,
de agoni'a bietul eopiUu; in egoismulu
seu omulu dice : de toţi mi se rumpe â-
nim'a, dero de mene na se rumpe si mo*
muKu; si ironice : ai rupte ănim'a mer-
cofului, comperandu ee ai afiatu mat
reu,- p) analoga cu : a rumpe pedie'a,
in sensn metaforica (vedi mai Basn), sa
applica si absol. a rumpe = a inospe
a face primnla passu, ia ceva : eopUMu
a ruptu a vorbi, a ruptu romanesee, mm
eu grett va rumpe a dice ceva in atte
limbe: toţi rupaeni in plânsu; oumm
rwrqie una data ceva, asia merge si or
sid se finesee, (compara si ruptore); mai
sasu s'a indicatu co a rumpe =si a ter-
mina, fini, incetâ, ete., de ac^ : y) a de-
terminti, Gssâ, st^ill. decide ,_mai Tor-
toaa canda e vorb'a de pr«<tu, '(compara
si ruptore) : nu se mai rumpe unu pre-
tiu pentru grâne; nu potu vmdeeupre-
tiu m*% mare de câtu «cUu ce s'a rvţtu
=y Google
^ sror.
iitplatia; eâitâu stau la invoUre de ve*-
diare at â« eomperatore, pârtUe eauta $e
mmpafia-carevn'adelaaU'afotosemai
ttwrtV 81 de 8C{ : a rumpe = a face n^
tor0=» fiBsi pretJolti corrente de t«i-
diire m cmafenre.
BUHPIA, a. {., napiâf vedi rom-
phea = roMpftta.
BUMPITOBIU,-f^ria, adj. s., taţtat,
flraetor, ete., care rumpe : rumpUorH
tradatulm; vădi u rwptorut, oue e de
preferi tu.
BUMFITUBÂ, etc, vedi raptefo.
BGHPOTIHSTU, s. m., rinr*tIoe<
tu, (d'in rtmpotinu sub 2,, vinia de vi-
tie umili, vinia tafosa, tafiufa de viaia.
BUMPOTIMUro, adj. b., romp*U-
■M, (d'in rumpH-tinere) i 1. adj., ee
serre la tinerea Ban sastioerea Qnai
nmpu, limtM%iaenArumpuhti;2.mhat.
ţ., rum^tma, si m., rumpotinu. arbastn
de care ae iDfiuciora ei sa ansUne viti'a
da fitti'a.
BUMPU, B. m., runpBfl, (d'in rum-
pere), 1. ramn de vitia ce sa ingropa,
propagim; 2. Bi in acellD-ati intellesem
ca nmtpotitm ca sobst. snb 2.
* BUMUSGLU, B. m., mosealis)
denÎBiitiT» d'in nimore, de regula cu
BesBn peiorativn : rvmore Heinsemtiata,
Tşna, deşerta, rumore a Tjlgalai, aâe-
eariloru.
* BONA, a. f., nu, (fr. roM)-, 1. ar-
ma, Bpaoia de jaculu; 2. metaforice, spe-
cia delif^ere, de scriptura, propria Scan-
dinaTilom : rumele servi«cm s* latnagia,
de dci : nme magice, rtme amare sat*
defaMminU.
*EDNATC,-a, adj. pMt., ruBatasi
faaota in forma de nuia ; arm» runaie,
seriptmra rtatata.
BUNCA, s. f., rnBM, mnoe, abl. mn-
e*a«)(d'ia runeare, comp. si gr. pmdyiţ),
1. ioatruDMnta de cm-etiatu erbe reUe,
inutili, de sspstu si desradeoiaatu er-
bsle iautjli, sardu , sapa , faleelia, eos-
«ortt, etc.; 2. instrumeatu de raeu si
politu lemDUlu, gcaadurele : eutHonia.
dolabra, etc {vedi si ruHcina),
BUNCABE, (primitirulu lui ortiH-
car<:^airuniwe sau adrttneo/'ez^ur-
noMore), v., Tiinw[ej(vedi nmco, comp.
Btm:
lOH
si gr. ^ovdbEtv, ^DKotvtCetv); I. a scotiSt
desradeeioă, curetiă erbele relle, im»*
tili : a sarri, sareuld, sapă, pUvi; S. a
rade si poli temna, a ăi la randeJta, la
nuttea, (veâţ si runeinare); în genWe, a
curetiH, metoră, poli, netidf, etc.
BTTNGATIONE, s. f., rnneatl«j ao-
tione de runeare; rtMcationea gradinei.
BONCATOBIC-Zorio, adj. s., ran-
oatori care runea.
RUNCATU.-d, adj. part. s., raiiMt«tt
in 6. verbului.
RUNCINA, s. f., raael», (d'innm-
ca); cutitonia, dolabra, randella.
BUIlfCINARE, V., ranetRarej 1. a
neted! cn rundn'a : a runcittâ ««m-
dttre pentru usie; 2. a ăi forma de nm-
cina : folia runeinata.
BVNGINATIONE, a. f., runiliattot
actione de rimănare.
RCNCINATU,-«, adj. part., ronel-
■«tas.
» BUNCONE, (si nmeonm), s. n.,
rnneo; înstromeiitu de nificate graâlie,
^ri, vinie : aardu, sapa, saponiu, etc.
EUNDINELLA, (pre a locflri rimtkt-
ndla, rindweUa ei rtmitireUa) ; M-
rnndo, abl. hlmndlne, (ît. roadlaellai
prov. IronitlUt nndala si jsriadellA,
V. fr. aroDdelle, n. fr. hireadelle ; — t
ca 31 in mai tote limbele Borori , aei4
si in a nostra, rwndmeUa a proprie unu
deminntivu d'in runăiMe; scurtata din
irvndme = hlrundlne, oare se afla si ta-.
celle alte limbe Borori : it. ruadlBe si
rftndlna, prov. Iroada si Iroadst v. fr. U->
TCidflsi arsad»); gena de passerell* cari
imuţigf^ia prîmav^r'a io terrele nostie,
si emigrâdia tdmna, forte bane o<mao-<
scnte si poponilni : runtUndleU Buntfias*
aeri peregrinanti; la «HcaptrtHλ primO'
tn-rei rundinellele vinu in terrele nottre, <
cu se plece apoi. apire Umma, ti ie se duca
I inaUeterremaicaide:ţtOY.6UUnartm<-'
j dinella nu se face primav4ra:=unm U>
; r»nf>» nan twlt t«Ti oua de rundineUa,
! pulli de rundmella; {»tU)U de rtinăi--
': nella = oidUB klruadlneMt ruuiineUa
■ riparia, montana;— roehi' a ruM^neilei,
ana specia de pJanta.
, • BDNICC,-a, adj., (fr. mnlqie)! re-
I latiVB la ruHa sau la rune, in iltellea-
b.Goog[e
imo
ROP.
snln eorantolui de snb 2 : earaeteriu
mmeu, Uttere ntnice, seriplur'a rumoa
e-a SomâmavUoru.
* BUNOQKAPHU, b. f., (fr. nm»-
gnyUft, d'îi) ntna. si Tpdif uy=z:scrlftre)]
descriere, scriere despre rtme, tractatu
dfl nmt; da ari irunogrspkieu.-a, adj,,
{fr. na»grâli|Be), relativa la rHnoţrm-
pMaaau larttno^rspftu, B.,(fr. rnno^ra-
pli«); aactoria de runograpMe; eella oe
Bnie-aan tcie scrâ en rune.
BUFE, B. f., rapes; monte de patra,
mai Tflrtoaa, derepta in snan, ttana de
p^tra, (fr. rceher, rvehe* rae); precipi-
tin, (vftdi si mpim) :■ vedi sa oadi de pre
rvpa; a arruned de pre mpe; a $cap^
in rupe; a ăâ hraneicMvam tma rupe.
« BEPELLA., 8. f., demiontivn d'in
rufe; de ae\ adj., rupellariura. (fr.m-
pellftlre), adj. s., relativu la rupe, oare
Bta, se afla prin rupe : eonce rupdlarie;
B. f., rupdlaria, genn de conchjlie Ih-
TalTe.
BUPBBE, T., Tedi rumpere.
* RUPESTBU,-o, adj., (fr. rapeitre),
de rmpe, 1. despre plAnte : plante ru-
pestre; 2. despre sari, despre Bare corn-
maie mttî Tertosn : sare rupestra.
* BUPIA, B. £, (fr. raţia); inflam-
DUtttOHB > pelUf, oaraeterisata prin be-
sleatie, eore se obserra mai rertosa la
SBrofnlosii ren nntriti.
* BUPICAPBA, B. f., rnpio/ipra; ca-
prade rupe, eapriora.
* BUPIGE, adj. b., rapex, rnatiou,
nepolitu, inoaltn, terrana, bnstianu de
psdnre, nesentitorin eaimapMra, rupe.
* BUPICOLn,-a, adj., (fr. mpleţle,
d'in nipe si oolere); care oresoe saa rine
in rupi; oa Bobst. f., rupioola saa m.
nipteolu, a) gena de eonOiylie; b) genu
de passeri.
* BUPICONE, (si rupieoniu), adj. s.,
raylee ) aagmentâtiTa peiorativa d'io
rupies.
* BUPIFBA.OD,-a, adj., vedi sassi'
fragu.
BDPINA, s. f., rnplna; caverna, ca*
Titate, preoipitin in una rupe; — proprie
femin. d'in adj., repitM,-a. := de rupe,
n fupe.
BUPTA, 8. f. adr., vedimpfH.
BnP.
BnPTARIU.-a, adj. b.. re4«viit*r»
p»tlare parte Tel prlvllefle mirfeiU}
1. ctae U^ ca rupfa loera, care cot*
tracta ca rupt' a; 2. de aci, cue trage
folMQ mai mare, e snperiore altni-a prin
poaitione si câştiga ; pririlegiatn ore>
cama : ruptarii mstiga mai mtMu de
eâtu cei ce lucredia eu diiu'a.
• B0PTILB. adj., (fr. rnpttie); ce a-
aiors se rupe; espsaa la'nq)4w : orţsh
tui» eerUtru planU 9unt ruptîH
• EUriILITATE, 8. f., (fr, rup%^
IM); calitate de ruptOe.
• BDPTINEBVC-o, 8dj.,(tf. rwptt-
nerve); oare ara nervii saaâbrele rt^
ori rupim : falie rmptinerve.
BOPTIONE, B. f., ropti», (fr. rip-
tlen); actlone derttinpere, cama si efTeeîn
allii acestei aotione, (radi si ruptura),
BUPTORB, s. f , redl ruptoriu.
BUPTOBID,-<T, adj. b., 1. in genere,
raptor, (fr. rapteire), care rittNpe Batt B«
rumpe :ruptoriipaeii, tractatului, jura-
metUalui, eredeutieiJHrate, ruptorîiprt-
tii^i;bastmeruptdriede<)s»e; 3. in spe-
cie, ca sabst. reale, a) mase. ruptdriu
medieammtu ruptoriu, speria de oan*
teria potente , eara corrode ai rnmpe;
b) mu Toliosii fem. ruptoria = ruptâret
a) in geaere, aettone de rumpefe ^
FiptU, soIsbIa, dlsaftlntle* rrMti*> etc.)
cama ai tempn , modu de ntmpere ; îm
ruptorea gkmei, n«m, podului, ponH-
loru; Una ruptore de ape infi>itmiata,
de ţ^uia ee se virsa ea cu cofa; p) in
specie, &) paetm, statitiB, ce se al-
lege, la ee se iavoiesou, cnnstitaa, oe de-
cidă se facă : asia feeera in fine ruptSre
dupo tmUte desbateri ; ^') incepatn ,
prima pasau , ineeptim ; deco se faoe
ruptore rea, asia merge lucruS» peno la
finitu; faeeti Sin mi eS^iva ruptore. n
totive vomu imiţi si urmă; f) mai rer-
tosa, pretin oarrente, pretia fiasn ; «'d
faeutu ruptore de a vende grande cw
pretiu mai seofM; de aef : ruptore =
portione, pute determiaatta, pr^enda ;
^) Bi concreta, in sensuri multe ei rarie,
camn : a') omn neeataratn, IniatlablUit
laexpletHB , edaz , eto. ; ruplotilo de
coptUiftH se maisatwa, ^) restliyaa»
neta, vestimeota ruptu : ou ruplorta
, Google
RUP^
aeiitora w me ineestu eu de serhatore ?
ammm meoUo mptor^ oceUs-a de ca-
«MM; •(') iHpiidlenst libln»s«B, deafre-
Data, neroBsinatn, nesatorata devokp-
titi SftBSUJJi : ruptori de rniUim, etc.
(redi ai rvmpere, ntptft).
BUPT0,-a, adj. part. b. d'in rtm~
pere, 1. in penare, npti», abmptos,
temtm, lauratus, Mlsnu, ntptsB» A-
Mptai, etc^ si ripUs, ulsil*, liM-
r«tl«, UsMlntl«» etc.: aeia mpta,ve»ti-
. mmi9 fWfrfe; parie de oui ntpie de ter-
mo; a» naaiUit ruftit; ooJItdori mpH de
fatiga; armata n^ţta m baceati; fruc-
telw ttţrfN d>m ycme » gu^atu; gla-
tSa rvptoi omem rupţi n msatwati
de betdura ti de maneare; tractata
rupte, inwltri rupte, promisse rupte;
— t» ruptulu gladei, nevei; n^tidu
psfritloni; rupttdm peruUti, nandui; rup-
Mtumei ptirti de ălt'a, ruptelw eonfe-
dentiUiîoru de «m; — ^ in spetue, a) ea
piKt tdj., ruptUi-a, lasatUbllIa, iiiex-
yleblUi, llbtdli«aaa, oesatnrabiâe mau-
MFe si beiitaia, otimu si mai tMosq
dt TolupUttî : rupţi dermee mai satura;
b) ca 8ub8k, a) m. rt^, in unele d'in
inaemnanlfl speciali ^e formei : rup-
tore, coma : a lucră eu rttptulm, a se
«Mwlt eu rupttdu, la unu lueru; n^
ttUu faadu in vendiarea grânelortt; b) f.
rufÂa , a)cstâ ruptu ie snb b, a) :ase
itwcU eu rupfa la Uicru, rupPa făcuta
pnUtdm fiâDej,- p') in sensn mai gene-
rale : rupfa d'in aUe aUoru; a m mari
agrubt eu rupt'a d^i» agrii veeinilorv;
eu ruptde, pre rupte de la alţii a se
inonUL
BDPTUftA, 8. f., mptl*, (it. ttmfl-
tan» ai r»UBr>t isp- port. ranpsdnra
si ndara, fr. rnptnre ai ratare), actione
de rumpere, d6ro mai vertoaa sffeetD
alia aoelUi actione, ceva ruptu : rup-
tur^a gladei, uevei; rupiur^a tiueriloru
= plovoniu, plouia abundante, rapida,
scarta, Imber, nimbvai n^tur'aapeloru
Sin reiervatorie; ruptur'a nasului, pe-
(iofulut,- ruptur^a unui nervu, unei vene;
nQrfw-'a renidăvru, seUdont, medUoeu-
lui; a fixee ruptura depamentu pretânt-
•m; abaol. a) n^atura =z anrpatara, ret-
lyn^ura ^ Imm prarop-
BtfR.
1031
tai; t) n^atura =r rvptore in sensnln
speciale : rvptur'a fanuta in primde
vmdiari de grâne se mantine ineo; uHa
ruptura de caUu, caditora de calin, d4ro
ai oalln voraoe; ssiă ai : rupture de boi;
applicatn la peisone are sensa si mai
grave : mptarele de copSU, de mu-
lÂeri, etc., aont, a) oopiUi, mnlieri eu
vestimeate rupte, oa in : rupture de «w-
mesie; rupUtra de oueuttta, eto.; -b) eo-
pilli, mtilieri oeaaoetosa; c) muUeri im-
pudice, libidinoae,. etc., — rHfrfur'apa-
oet, anieitiă; si abaol. una ruptura a'a
facutu intre aceati doui boni amici; mp-
tur'a sponsionei , ju^fmentului faetOu;
fuptur^a unei baseriee deaU'a; ruptm'a
faetiotiiloru unite pentrueaurtu tempu;
ruptur'a rip6i<tru prin aetionea battdiei
apei; ruptar'a mai multoru parti Un
corpulu mo^€i a fostu forte vettemato-
ria inieresailoru propnetarHoru, (redi :
rumpere, rupta si ruptore).
KUPTUBELLA, a. f., proprie, demi-
nntiva d'in ruptura, apt^icatn inse in
specie la aânsuîn de : buccatella rupta
d'in nna folia de coca : se faoa attadi
pentru cena si ruptmreUe cu untu; bb se
faoa eima eu rupturile; ruptureliele
reaulta d'in ruti^erea fiAiei de coea in
buecateUe, ero t<âiateUii sunt taiiaUd^in
foU'a de coea.
* BUBALB, adj., raralls, de rttre,
relativn la rure, terraneeeu : viitia ru-
rale, lucrări rurali, fttnău rurde; legea
rurale; seole ruredi.
«BUBABE, T., rnrare ainrail) a
stă, traf, pertarece la rure, la Utm :
muUoru-a place a rură.
* BURATIONB, a. f., nratl») atare,
pertrecere Ia rure, la târra.
* BTJBATU,-o, adj. part s. d'la ru-
rare, mratns.
* BUBE, s. m., rai, campu, t^rr'a in
oppositione ca eet^iea, ai de ad, poest-
sione de t^rra, faedu sau mosla de t^rra:
cetalianiloru place a easi se pertroea la
rure; la rure respirămu aeru mai eu-
ratu, mai saluAre.
* BtJBICOLABE, adj., rartecfairis,
relativn la ruriedu.
*BUBICOLn,-a, adj. a., rarieAla,
care ooltâva rur4e, sao care Tine Utrure,
=y Google
1022
KU8.
în rm-e : rurieoUi boi, rurieok divini-
tăţi; oa subst. pera., unu ruricolu, unu
terrann, a^cnltoriu.
* BUEIGENU.-a, adj. a., rarlţaoa;
nascutu la rure, la t^rra; ca aubst.
{iers., unu rurigenu, unu terrann.
* KUEINA, a. f., rurina, vedi rurimt.
* BUBIND ,-a, adj. s., de rure; ea
SBbst. f., rurina, dina protectrice a ru-
relui, aaratureloru.
* BUBSOBE ai rusore, a. m., nn^r
si niMn (d'in rursu); dieu ce făcea aese
iutotoa celle intemplate aan celle per-
-dute, furate, (comp. ai fr.. rineir).
* BUBSTJ si rusa, (acnrtatn d'in re-
versu de la revertere; compara : prorsu
flî prosu ^ proverau, etc.), adv., rnr-
Ha, rnraiiMt proprie, intoran inderetru,
applicatu inae ca adv. : 6rosi, d'in nou,
d'in contra, de alta parte,, etc.
BUSALI, rusalie, a. f. pi.; vedi : ro-
sali, rosalie, la rosale.
*BGSGABIU si rustaritt,-a, adj.,
maeaiias si rnstarlns; relativa la riweu.
* BUSCD ai rustu. a. m., rKse»,
si mBtnm, apecia de planta, de mără-
cine, de aoaiu, nsans aenteatiig, lÂnn.
BDSIA, {rugia, ruja), s. f., vedi :
ro$a. ai roşia, la rosiu.
BUSIETIA, rwietiu, etc., vedi :
ro$8ietia. rossietiu, etc.
BDSINABE, rusme, etc; vedi : ros-
tmart, rosBine.
* BUSOBB, B. m., vedi rwawe.
*BUSSABB, V., rassare, rusitiij a
faoe ruMu, ainveatf cn vestimenturtisaw;
mai vertosu in forma psrticipiale, rus-
tatu : faetionea rustaia a luptatoriloru.
•BUSSATg,-a, adj-, part. a. d'in
ru8S(o-e, rmsatng.
BUSSIOLU = rus8iom,-a, adj., ras-
sealusi deminutivu d'in russiu.
BUSSIU,-a, adj-, rassenaj d'in ru$au
rossiatiou : tunica russia, ceUlu russiu.
BDSSU,-a, adj., naiaaţ rossin : russe
giuffiue.
* BDSTABin.-o, adj., rodi rusoariu.
* BUSTICANU.-a , adj., rattleaaas
âe ru$tieu , relativa la ruBticu : viUta
rusHeana; ai de partea rea, grosaolanu,
.inenUn, impolitn.
* B0âTIGABIil, V., natlearli 1. a
HUT.
traf ca rustimt, a trai la t^rra; 2. a es-
seroitâ economi'a mrale, a ee occi^ cu
agricultvr'a; 3. i tucră ren, terranesee,
(vedi si fr. rastlqicr).
* BUSTICATIONE, a. f., rutleatl»;
actione de rmticare.
* BU8TICATU,-<i. adj. part. e. d'in
rustieare, nntloataB.
* BUSTICG, adv. , niitiM j ia modu
ruatiat : a corbi rugtiee, a se porta ru-
stice.
«BCSTICITATG.s. t'., nistUltae,
(fr. rnstleltâ); calitate, atâta de rustim,
cumu si fapta, moda de Incrare nwticw,
portare de rusticu. in partea bona oasi
in rea : vechi'a simplieitate si rustieUate
a omeniloru; in stătu de ruttieitate; ru-
sticitatea se oppune la urbanitate; rm-
ticiUUea portului, vorbei, omătului ;
rmtieUatea nu seie neci da cu gratia.
* EDSTICD,-o. adj. a., mstlois, (fr.
rastlqae); d'in ras abL rare, de rure, de
tirra. terraneseu, oppositn la urfra»«=
eetatianesem, 1. proprie : viett'a rugtiţa
e cu multe mai vechia de câtu eea ur-
bana; vieti'a rustica e magistra a eOs-
nomi«i, piefi'a urbana provoca la resipa
si lussuriai popuUdionea rustiea e îa-
boriosa si prin ae6$ta-a robusta; gra-
data rusUea, easerttatiee, porto rustitu;
soriede ur&onu si aorioele rusticu faat
subiedulu unei admirabiie fabuia in
Oraiiu, flueru rtutteu , pertree«ri ru-
stice ; si ca anbat. pers. : rusticu, unu
rusticu , una rustica : rusticii » ru*^
cele toţi vestiţi si ornaţi âe serhatore;
2. metaforice, in moda rusticu at&ta in
beoe cătu si in rea : grossolann, inonltn,
impolitu, rude, etc. ; unoru-a place ie-
nuiu rusticu; asperitate ru^ca; rwtfin
9t iUiterati advocaţi, rustica si indocta
mâna, gesturi rustice, jocuri si ristte
rustice, rustie'a si okrt'a rusticitate.
* BUSU, adv., roiam; vedi rursu.
BUTA, a. f., roU, (it. ruta, iap. poit.
rada, prov. mda ai ratlu, fr. rne, ai gr.
pun]); genu de plante, care formediaty-
pulu familiei rutaddoru .- oliu de ruta.
odore de ruta, vinuri eu ruta.
* RUTABLU, pl.-e. ritabaUm, (d'in
rutu de la ru«re); varga, batia, iaatcH-
mentu de mestîeatu oale ce fiarbă, de
=y Google
BUT.
miBcatn bî attitintn carbonii, tetionii;
metaforice, membra virile.
* BUTACIU,-a . adj. s. , roUceas ,
(fr. TvUti); de rtUa , assemine rutei ;
Bubit. pi. rutaeiele, familia de plante ce
sil de typn geanlu rtria.
* BUTABE , T. , (rntare) , ritatis,
(ff . raU); l.'a mestică cu ruta; 2. a face
ruta, a d& forma derula, — maiTertosn
in form'a participiale, rutatu,-o •* vinu
rutatu, muaUt rutatu, bracie rutate;
«abat. pi. rutatele, tribn de plaote d'in
famili'a rutacielorit.
* KUTATC-o, adj. part. d'in rutare,
r stătu B<
* RUTELLD, 8. m., rntellum, demi-
nutiru d'in mtru : rutelle de remi, ru-
tellu de aarculalu flori, rutellu de fo-
eariu.
* BDTILANTE, adj. patt. preg., m-
tiliis, (fr. rutllamt); care rutila : flam-
ma rutUante, auru rutUante.
* KDTILAEE, v., rntlUre, (d'in rw
lUu), a face rutil», si a deveni, aliru^7t4:
o rittUă perulu. faă'a, spHncene/e; »■«-
tila armele de arame de radiele sorelui ;
rttfAa auruht.
* RDTILINA, s. f. ai m. rutUim, (fr.
BTP-
10S3
ratUIne), proprie, deminutivn d'in ru-
tilu, lenatn ea subst. reale cn intelles-
sulu de : substantia rutila, produssa
prin actionea acidulai siilfaricu asupr'a
salieinei. ■
* BOTILIRE^-eseH , t., ratllheerej
a bate in rutilu. redi si rutUare.
* BDTILITE, 3. f., (fr. mtlllte); Ta-
rietate de minerali.
«BUTn.TJ.-a, adj. s., ntllu, (fir.
rntlle); rossiu ce bate in galbinn de
anrn : ntiiTa flaeura,rutitele vass dea-
roflte, nUilii nueri oe se ved» unt ori
la appuau; rutila barba, rutile muifa-
de; — oa snbst m. reale, minerale oe
are colore rutila.
* BUTBU, pl.-«, rntram, {i'mruere);
instrumenta de aapatu si de arruncatu,
sapa, saponiu, lopata, lopatelta, ve-
trariu, etc.
* BUTTJ,-o, adj. part. s. d'in ruere.
rDtaij.
* BTJTdLA, 8. f., rutnUt deminutifu
d'in ruta.
•BTPTICU,-o, adj., (fr. rrptlqoe .
d'in 'pftmeiv = purgare) ; care serve a
pnrgîimai vertoau umori relle d'in corpu :
medicamente ryptice; vedi airhypticu.
=y Google
s.
S, a nonesprediecea littora in alfabe-
toln romana. SoDoln acestei littere e si-
bilante san sineratorin , inse cu d6ne
nosntie bene distincte, un'a mai lena.
si alfa mai aspra Bau mai tare. I. S
conserva sonnlu îenu : 1. înaintea to-
ealilorn : a, e, o, u, precumn in : saceu,
saitu, aaturu, seecu, sera , seu, semnu,
aoru, somnu , soâu, surdu, sugu, mesa,
mesura, formosu, vasu, vase, versare,
Utsse, etc.; 2. înaintea vocalei i scurta,
piecnma in ipersicu, peruca, asin», a-
aina, frassinu, massima. resipire, tes-
sitoriu. etc, ; 3. Înaintea consonelorn ,
precamu : spargu, spurca, spuma, spi-
eu, stătu, storcu, stingu, scând)u, sca-
ra, icamnu, scriu, stingu, asprv, astru,
pastoriu, tmtstrare, ustto'are, etc. II. S
suna aspru, ca ital. sei, franc, che, angl.
sA, german. sc&, 1. Înaintea vocalei î
dara si plenisona, precumu in : besica,
retina, rossine, îessia, essire, passire,
tussire , tusntu , cerşire, cersitu, etc;
2. Înaintea vocaJei i semisona finale ,
sau insocita de alta vocale, cu care for-
mâdia una diftonga impropriu, piecumu
in: mutei, ursi, verşi, passi, grossi,
grassi, ingrassiare, pissiare, eamesia,
easiu, rosiu, rosnu, casionare, etc.;
8. înaintea vocalei e cu aHsimilatione
de i. Bl aname : a) înaintea syllabeloru :
e$8, esc, c«(, err, erp, ert. ell, precum :
mtceZIu, insellu, s^a, sesse, sessu.
$estu, tusseseu, ceraescu, passescu, ros-
uMcu, târpe, desertu, etc.; ?) in urmato-
riele : sedu, şedere, aedutu, (siedu, sie-
aere, siedulu), sSpte, apoi in sorice, (sio-
nce); 4. înaintea eonsonei c aineratiţria,
preciunD in : pesee, pesci, patcere, na-
seere, ereseere, deseetare, vescidu, sâen-
tia, etc.; 5. Înaintea consoneî t sinera-
tiîria, precumn in : j^ti , trtsH, ostî,
crestinu , eastigu, angusti, etc. ia care
casu t perde siueratur'a sea dupo ce 8
impromutata>a precedentei selle s, as-
a^mine se vede co e (de Ia 4) perde siue-
latur'a sea dnpo ce a impromutatu-a
precedentei selle s, si se aude aict ca t
duru; observa bene pronnntiarea in :
născu, naşei, nasce, nascere, nascutu;
crescu, cresci, cresce, ereseere, creseutu.
SA, (pronunţia sâ), in locu de sea,
poBS. f., bdm; vedi seu.
SABANIRE, (si âavantVe),-escu, V.,
(d'in oipavov), a accoperl cu velu : a sa-
hani corpulu mortului.
SABANITU, (u savaiftitvt),-a , adj.,
part. d'in sahanire : eadavere sabanite
cupândie albe,
SABANC, (si savanu), s. m., »»!>■-
OBin si saTanain, (sd^ayov, isp. BBban»,
prov. BATena, v. fr. saT^ae, alb. ursa);
velu, in specie velu cu care M accopere
unu mortu; stergariu de păndia cu care
se stergn 6menii dupo essirea d'in baia;
— vestimentu superiore allu terranilom.
SABBATA, si sâmbăta, a. î., Babba-
tnm, (it. sabats, isp. port. Bkbado, prov.
sabbatt sabatisspte, Ba^de, dIsBapte
[=d[eB sabbatl], fr. »medl [=:sftbbati
dles], eoventu de origine ebraica, diu'a
septtma, di de repausu : la creştini sep-
teman'a începe cu dominie'a si se finesce
cu labbai'a; aabbat'a mcrtiloru; a portă
sabbatele , a &ce ceremoniele religiose
in memori'a mortiloru; fig. a portă cui-
va sabbatele, a In scrie Ia registru ca
se nn se uite vindict'a. Tedi ai sâmbăta.
=y Google
SAC.
1025
SABBATARIUra.adj., sabbaUHiis,
relatiTU la sahhata; subst. pers. unu sab'
batariu. care serb^dia sa6&af a, judanu.
SABBATISARE si sablaţi nare, v.
(lat. BabbatiEsrei it. Babattuare; fr. sâb
bntlser), a serba sabbat'a ca judanii.
SABBATlSMn, s. m., {sabbatismDg,
ît. MbatlsDio), serbare a sabbatei, ritu
jadanica.
SABIA, s. f., (it. scUbla, isp. sabie, ,
fr. 8Bbr«), enstB, ţladIuB; arma de ta- [
liata : a talia cu sabi'a, aseote sabi'a, a
baga sabi'a in tSea, a încinge sabi'a, a
străpunge eu sabi'a, a ascuti sabi'a; sa-
bia turceşca.
SABIABE, T., (fr. gabrer), coneare,
eaneatin aoindere, ferire; 1. a d& cu
sabi'a, a vuloeri, occide cu S'jbi'a; 2. a
d& unui lacra forma de sabia,
SABIABIU, 8. m., fabricante io sabie,
care face sabie.
SABIATU,-a, adj., (fr. sabr*), for-
mata ca una stdna.
* SABINA, 9. f., sabina, (fr. sabine),
Bpecia de plaota, jnntperus sabina, Linn.
• SABINIU,-a, adj., (fr. sabln£e); de
sabina, subst. tsabinia. genu de plante.
• SABINITE, 3. f., (fr. aabinlte); p6-
tra ce offere urme de ptaot'a saUna.
SABIORA, s. f-, 1. Kladlolns; demi-
nutiru d'in sabia; 2. sabina, demion-
tiva d'iu sabina, io locn de sahîniCra.
SABIUCIA sau sabiutia, s. f., «ladlo-
las; alta demînutivu d'iu stAia; vedi si
8(Aiâra.
SkB\]C\J,saHci*,socH,a.m.,veiisoeu.
• SABULARE, v., (sabninre, fr. sa-
bler si sablonner); 1. a aşterne cu sa-
hdu; 2. a frecă cu sabulu.
* SABDLETU, a. m., sabuletnm; loca
coperltu de sahulu: mulţime de sahula.
« SABULONE, 8. m., sabnloj aug-
meutativa d'in saiulu, sabulu in graun-
tie mari.
«SABnLOSU,'a,adj.gabaIogasjplenu
de sabulu : îocu sabulosu, agri sahulosi.
* SABULU, sau săbia. 8. m., sabnlum,
(fr. sabie); pamentn arida si pulberosu,
arena : cu sabiâu se aşternu curţi; cu
sabulu se ammestica calce pentru con-
ttruetione de parieti.
SABUBKA, savurra ai saurra, s. f.,
ssburra,(it. saburra,sarorra8isaTarrv
isp. sorra si zaborra, port. satbro, sal-
To, pr. Nsorra, tr. saburre si saere, alb.
aabocira, n. gr. oa^&^^a, turc. sabonra);
sabulu cu care se incarca navi, spre a le
tin4 io ecilibriu. candu nu su încărcate
cu aitu ceva; metaforic^, incarcare de
stomacu cu materie vitiose si reu digeste.
* SABUERALE, adj., sabnrralls} re-
lativa la saburra : ineareatura sahur-
rale.
* SABURBARE, T., sabnrrart; 1. a
Încarcă cu saburra : a saburră bene na-
vea; 2. metaf., a indopă, imbuibi : a sa-
burră passcri de taliatu, porci, etc.
* SABURRARIU,-a adj. a,, sabnrra-
tins; relatiru la saburra; ca subst. pera.
umi saburrariu, carratoriu de saburra
la navi.
* SABUIţRATU,-a, adj. part. s., sa-
burratas.
* SABURBATDBA, s. f., actione si
mai yertoau effecta allu actloaei de sa-
burrarc.
SACCARE, V., saeoare; 1. a pnne, a
bagă in mccu, (redî si irtsaceare); 2. a
stârce in saccu, a stracoră prin saccu;
a stracoră in genere.
SACCAUIU,-». adj. 5.,saccarlng,(fr.
HBccalre si saccatEer); relativa la sacctt:
nave sacearia, încărcata cu sacci; tare
inearcatu; ca subst. peraon. unu saeca-
riu, 1. care face sau vende saeoi; 2. care
carra cu saoeulu; 3. care duce cu spi-
narea.
SACCELLARE,v.,(saeeellar«); I . a dă
forma de saccellu, a face sacou ; 2. in
specie, a pune saccelli la morbosi, (redi
si saccellatione, saccellu).
SACCl!:LLARlU,-a, adj. a., sacceUt-
rlug, (fr. saccellalre); relativa la rac-
cellu, in Însemnarea speciale de saccellu
de hanni; ca subst. pers., saccellariu,
cella insarcinatu cu pung'a, in parte cu
thesaurula unui principe, etc.
SACCELLATIONE, s. f.,Baeo«n«tift,
(fr. saceellatlon); actione de saccellare,
in specie dissn despre appliaa-ea de sac-
celli la unu morbosu.
* SACCEUFORM:E,adj.,(fr. saeeel-
Itrorme); care are forma de saccellu.
SACCELLU t pl.-i si-c, sacoettaBi
l026
SAC.
1. deminativu ă'ia saccu : saccellicu s€~
menUa de gra^na; 2.iaepecie, a)saccu
de banni, punga, arca, cassa de banai;
1>) taceusioru implutu cu materie calde
ce se applica la unu membru morbosu.
SAGCHABABE, (pre a locuri zac-
charare),^,, laoctaaro oondlre, asper-
fere, admlaeerej in or; stallum e»g6TB,
(fr. sflorer); 1. a face, coiidf cu saccharu;
a pane iu cera saccharu; in genere, a
îndulci; 2. a cristallisi : s'au saecha-
ratu prea multu aceste ponte.
SACCHABABESSA , saechararia;
vedi saceharariu.
SA(?CHARÂBin,'a, adj. s., (§aeo>ia<
rartns, fr. saorler, snererle, etc); rela-
tivii'la saeehdru : lucruri, preparatiom
aacchararie; ca sabat., a) personale, unu
saceharariu, a) care fabrica sau vende
saccharu; ^) care condesce, face de alle
mancarei cu iaccharu, va acestn sensu
f. sacchararessiA, femina a saecharariu-
ttâ, si fabncatoria de saccharu, sau care
prepara de alle mancarei cu saccharu;
h) reale, a) m., unu saccharariu=va,su
de pusa sacehatit; ^) femin!' sacc^ra-
ria"^ fabrica de saccharu; mulţime de
saccharu, etc.
SACCHARATU,-a, adj. part. a. d'in
saccharare; in genere: buccata tare sac-
charata; nu eşti indemanatecu de sac-
charatu; ca subst. reale f. sac'charata^
bnccata cu saccharu; in specie, s. m.
reale, unu saccharatu^^Aie, nominata
si oxalatu.
• SACCHABIDE, adj. s., (fr. Baecha-
ride); de saccharu, cu saccAaru;ca subst.
reale f., a) medicamentu cu saccharu;
b) subst. p\." s'accharidile > familia de
plante.
• 8ACCHAEIC0LU,-a, adj., (fr. mc-
eliaricftle); care cultiva, sau unde se cul-
tiva materia de saccharu: terre saecha-
rieoîe.
SACCEABICELLA, s. f., dilolaj bnc-
cata, poma etc., saeeharate.
•SACCHARIPICABILE, adj., (fr.
tuaharlBsbleJ; care se pote saccharifi-
care.
• SACCHABIPICAEE, v., (fr. sao-
aharlfler); a face swcharu . a coaverte
in sadharu.
* SACCHABIFICATIOSE, s. f.. (fr-
saeebarlfleatlvii); actione de sa&ăiarifi-
care.
* SACCHARIFICATtJ,-o. adj. part.
s. d'in saccharificare.
* S ACCHARINATU,-a, adj., (fr. lae-
Dbarlnâ); care E^meua cu sacehaniu;
subst. pi., saccharifMtde, familîade plan-
te cari au de typn amndinea saa^-
rosa.
* 3ACCHABIKtJ,-a, adj , (£r. sMeba-
rin), de saccharu : materie saccharine.
planta saecharina; industria saccharina;
animali sacch^irte, carorn place sac-
charuîu.
SACCHABIBE, (pre a locuri, jsaeeka-
rire),'escu, v-, vedi saeekarare; reu inse
saccharisire.
SACCHABITU, (reii8accharisitu),'Ci,
adj. part. d'in saccharire; în stvacie ca
subst. m. reale, saecharitu, (comp. fr.
Baceharlte), specia de vina condîtu cu
saccharu si cu scortisiore.
* SACCHARIVOBTT.-d, adj., (fr.
saeeharlvore), care manca saciAaru,
traiesce numai cu saccharu.
* SACCHABOIDE, adj., (fr. saoeka*
r«Ha); care are apparentia iesacehemt.
* SACCHABOLAT0,-a, adj., (fr.
■aeeharol«);seâicedeBpremedicaii]OQte,
făcute asia, co saccharuîu sau mierea e
escepiente, principiu fundamentale; si ca
subst. reale m. unusaccharolaiusolidu,
sac^tarolate molii; vedi si saccharolu.
* SACCHAKOLICn,-a, adj-, (fr. sae-
ebarollqoe); relativa Ia sacharolu.
* SACHABOLim, s. m.,(fr. iacoha-
rollte); preparatione medicale cu sac-
charolu.
* SACCHABOLOGIA, b. f., (fr. 8a«-
charvlogle, d'iu X4vo;=âiscarBu); trac-
tata asupr'a sac^arului.
* SACCHABOLTT, s. m., (fr. eaceba-
rol); proprie, demiti. d'in soccAarw, ap<
plicatu in specie la însemnarea da :
saccharu ca escepiente sau principiu
predominante în unu medicamentu.
* SACCHAEOMAZA, s. f-, (fr. tae-
charomaie , d'in [uiC^ = coca); medi-
camenta eocosu cu saccharu.
* SACCHAEOPHOBU,-a, adj. S-, (fr.
saoeharophtre, d'in fâpuv = ducere);
,y Google
SAC;
care aâdaet, â& atucharu; s. m., rţale :
saaiharophondu, planta, canna de aac-
iharu; — de preferită e : aacchariferu,
mai vertoBa ca aâiectiTu.
SACGHABOSU,-a, adj., (fir. ne«bi-
nvxy,ţ\Baait3a(xhar«: plante saeeha-
ro$e; metaf. dulce : aaccharoâe eovente.
SACCHABU, (dnpo locnri : eacharu,
gdharu, eaam, etc.), b. m., ••oefaarpM,
(sdx^apov, ît. «oflre); priacipîn imme-
diatn in Tcgetall si animali : saccAo-
ndu ffenJTM eommereiu, se eatrage mii
vertosu Sin bete 8* ă^in eanna indiana;
condimente eu aaetharu, cafea foraiae-
charu, a indidd cu saaAaru ; dulce ca
ioechamlu.
* SACCHOLACTATD.B. m., (fr. tae-
ohtlwUte); Bare formata d'in combi-
I nationea acidulai saoAolaeticu cn una
base.
*SAGCHOLAGTIGn,-a. adj., (ft.
M«ek*litlqie); d'in aaccHmt si lapte:
addu aaoÂolaetieu.
* SACCHOGOMMITE, s. f., (&. ue-
•k»K*Bnlte); principiu saccbarosn alin
trbei dulce, nominatu si glycyrrhijiina.
* S&.CCtB\JGCK, adj., sHolbaeoli;
care are bnccele forte plene, tare buc-
cnlatn, orecumu : cubucce înfiate caeao-
di bene impluti ai indeaoH.
* SACCIPEBU,*», adj., (fr. sMoinre);
oare porta unu aaccu sau unu membm
ca UHU aaceu.
* SAGCIFOBME, adj., (fr. laselfor-
m»); care are forma de aaceu.
* SACCIFEBI0, pl.-e, saBOtperinm
(sacou si pera); aaceu pentru punga,
pnnga.
8ACC0NIU, (eii«molliatn,«acc(nu),
B. m., (it. iMconc), ^aeeu mare.
SAGCOSU,-a, adj., Baeeartni; pro-
prie, plenn de aacci, si, prin estenaîone
si metafore, inflatu, buccnktn, etc.
9ACCD, B. m., pl.-i, lacons, (<s&**o<z,
it. gaeee, isp. port saoo, proT. fr. smj bî
in altelimbe); punga mai mare de pandia,
de piille sau de alta materia : aaccu mare,
ia^nrici;dmo materia: aaecu de pandia,
$ăeeu de cânepa, aaccu de metaaae, aaeei
âtf'jvRc; ăupo uau : aaccu de grănu, de
tIrdtiA, de meUiu; aacei de hanni, de nuci,
i6ectt de ceMatoria, aaeeu de mUitia,
SAC.
IMt
aaceu de venatoriu, aacci de atraeoratu,
de atraeoratu eaaiidu, de eaaamplu; eto.;
inse ei in intellessu de cc^citate : a
eomperă trei aaed de farina, a adduce
muUi aaed de banni, etc, in acestn sen*
sa ai cu prep., cu .- aacei eu ordiu; in—
eapresionile : saecu de bcmni, aaed de
banni, etc. intra si ide'a ie abundan-
tia, avuţia : eu nu am, ca tene, aacei de
ianni;~pioierb.3'ainfundatum^ea%n
aaecu; nu ailergati cu saeeuiu la pere lău-
date; cumuesaccuhi, ai p^uMlu;apren-
depre cineva cu ntân'a in «occu; saccttlu
metUioniloru; — in alte sensuri, a) aaeeu
^pannnra grossolana, mai vertosu pan-
nurs pentru vestimente de monacht;
h) «ocCH^Testimentu de assâmine pan-
nura; c) saecu=vestimentu ren taliatu,
rea accommodatu; d) Aaecu=veBtimentu
de penitentia : se ne inAraceamu in
aaecu ai ae atămu in eenwna, pentru ea
ae abtinemu liertare de paecatete, cu tari
amu meniatu pre Domnedieu; e) aaceu
^ specia de plessa de prensu pesee.
SACCnCIC, sau aaceutiu, a. m., laeca-
Idb; deminutivu d'in «occu, de aci noua
demin. aaccuaioru ; Tedi si saceuileeiu,
aacculliu, etc. (comp. bI it. saeeHcel*).
SACCmC, B. m., vedi aaccuUiu.
SACCULABIU.-d, adj. s.,iBeoDUrtB>,
(fr. saeoalalre); relativn lasaeculu, mai
vertosu si in specie ca subst. personale,
aaeeulariu, care seie cu măiestria, cn
prestigie substrage baunii din pnngele
altoru-a.
SACCULLECin,-«iH, pL-e, sMeylnij
deminutÎTU d'in saceu, applicatu in în-
semnări speciali ca: aacctdleeiudeseursu
aerulu hrendid; saecuUetiu de pusu in
eUu de alle mancard;aacadUciu dene-
ceaaarie la coautu; aaccuUetiu de pîessa
pentru pesee ; sacevUetiu de prinsu pe-
ace; aacculleae de lente, de banni, lae-
etdl^ciudecersitoriu; (form'a preBuppone
alfa mai originaria : saceuUu).
* SACCUIiLTU, (sau aaccuUu, si dupo
localităţi, cu l molliatu, aaceuiu), a. m.,
aseenlns, (comp. ît. sMeolo, isp. saeal*);
demiuntÎTa d'in saccu; vedi ai aaeeuiu.
SACCULTECIU.-h'M, s.m.,pl.-e,sao-
ealoi; vedi aaeculledu, d'iu care pare es-
sita cu unu sensn dftminQtiTU essageratu.
=y Google
102S
SAO
SACCUIiU, a. m., sacculuB, (compara
si fr. .laccule); demÎDutivii d'iu saccu:
'succulu ăr, stracoratu vinulu; saccvlu de
hanni, ăe necessarie Ja cosutu; în specie :
sacculu inparli de animali sau ăeplante.
SACCUTIU, s. ra., vedi saccnci».
SACECLÂRia,'". adj. s., (sacelU-
rtuH, fr. BscelUIre); sacerdot» allu unui
sacellu, titlu iu baseric'a creştina orien-
tale; diversu de saecellanu..
•SACELLU, pl.-e, sacellum; demi-
nutivu d'in sncrtt, sacrariu micu, templu
micu, baserica mica, basericiitia, capel-
la, etc.
* SACEKDOTALE,adj.,88cerdotaU8,
(fr. sacerdotal); de sacerăole : vestimente.
sacerdotali, ornamente saa^fdotali fiinc-
tiotM sacerdotale; la Itidiavi erâ una
casta sacerdotale, la Momanii antici sa-
cerdotii faceuu poporului jocuri sacer-
dotali.
* SACEBDOTE, s. pers. (f. sacerdote
bI sacerdotessa), sacerdos; (d'in sacru),
persona saera, preuttt : sar&doiH si pon-
tificii; baserica fora sacerdote, sate re-
mase fora sacerdoţi si fora invetiatori ;
laantici eraust sacerdotesse ce servieau
mai alksau altaride si tcmphU dieeloru
satt dineloru.
* SACERDOTESSA, a, f., vedi sa-
cerdote.
* SAOERDOTIU, s. m., Hacerdotlum,
(fr. Bacf-rdoce); demnitate do sacerdote
sau de sacerdotessa, preutia, cumu si
collectivu, prcvtimc .- poCerea sacerdo-
ţiului, mark e mîssionea sacerdoţiului ,
terţele sacerdoţiului, desUnarile addus-
seintrc creştini prin sacerdotiu,d£spotis-
mulu si intoleranti^,a saeerdotifdui; sa-
eerdotiulu ceUoru antici consta mii al-
îessu in sacrifîciulu de victime.
« SACERDOTUL0,-H, s. pers., sa-
cerdotiilu8,-a,demimitivu d'in sacerdot.
"SACOMĂ, pi. sacomate. Hncoma,
(oijiMaţia, fr. Bacome), 1. pondu ce face
ecilibriu in bilauce ; 2. torn de aruhî-
tectura, ornamenta resaritu.
* iSACRA-UENTALE, adj., (it Hacrn-
mentale, fr. saoramontal si HBcrnmen-
tel); relatÎTU la sacramcntu, mai ver-
tosu la sacramentulu religiosu : covente
sacramentali, confessione sacrameiitale;
____^G , ^.
cu seuHU mai intensu: f^rer^c zc^rram^n-
tali. aau solennî,
»SACEAMENTU,pl,-e,Mcr»i»^iiţnBi.
(it. sacrameiţto, fr. Haeraneqt); actjone,
d^ro mai vertosu effectu allu aetionei
de sacrare. lucru sacratu, symbolu allu
unui ce sacru, etc., si in gpecie, 1. in
şensulu anticu, a) summa depusa, (mai
tardiu numai garantata), de părţile 1)-
tiganti; summa numita saerapientu, pen-
tru co cea depusa de condemnatu intră
apoi in erariulii statului si se applicâ Ia
scopuri religiose, si mai vertosu la lu-
cruri sacre publice, sau pentru CD snm-
m'a se depunea la unu loeu sacru : Var-
rone dice : «iul jndiel* rlterat, MOiin bb-
eramentnni e iacro auferebat, rletl ad
aerarlum rcdlbat, cine invingea la-ju- ,
d'Cita, si rţhuâ sacramentulu d'in lo-
cuia sacru, ero allu invinsuiw reveuiea
tesaundui; h) proeessulu easusi, purta-
rea processulni i judicii prohuntiara co
sacramentulu nostru eră justu; »t» cu
judicafc si sacramente, ci ou arme si
I violentie despolia omenii; c) in limb'a
i militaria, s()indetortrea, iegar«a ceUoru
j Doui conscrissi a face servitiu de bella,
I dupocarelegamentuurraâjiwtţmeniKÎH,
' in origine propriu, liberu si spoutiaDU,
[ âro mai in urma cerutu si impusu de
tribunu; p) de aci, a') aacramentu =
I jurumentu allu militariloru : impefflfo-
I riulu cere sacramentulu ostei, suppune
I oştea la unu nou sacramerttu; ^') si afora
I de sfer'a militaria, sacrameniu^=: jura-
I mentu, hgamenttt, olÂegam'.ntu , etc. :
sacramentu de eternaamoresi fidelitate;
2. in sensu recentiore, leuatu io specie in
dominiulu religiosu, a) in genere : sacra-
mentuhiunnircge, îtmti sacerdote, unui
ponli^cc; b)ia speeieunulu d'in celle septe
mijsterie alle religionei creştine : sa£m-
mentele hasericei nostre sunt battfsulu,
myrulu sau con^rmationea, eucharisti'a
sau communicatur^a, confessior^ea. atc.;
euch'jrislt'a se dice si absoluţu saaii^u
sacratn^ntu; sâttulu sacramentu. einSte
si pof-eriulu , unds sta sâniuîu sacrq,-
mentu; conuni^a inco e sacrgmentur^wir
gerea de pre urma inco se num^a >».-
tre sacramente; cine a leuatu toie- sor
cramentele, sau uUimeh sacramerUe, e
=y Google
SAO
fUrte aprope $e moria , mffere de greu
morbu.
* SACBABE, T., sactare, {fr. sacrer);
a face sacru, a iochini lui domnedieu ,
1. proprie i a sacra unu templu, una
statua, una imagine, vase, vestimeiUe,
unu agm, una stlbu; pamentu sacratu
mortiîoru; si ia sensu reu, a condemnă,
a'inchiafi, davove \i perdiare : a sacră
capula, vieti'a mortei voluntaria; 2. me-
taforice.aJafaceiaviolabile.stÎHitciejea
e sacrata; a respectă c&aântu, a adoră :
saerămu altariele ; h) in apeeie , a) a
ordiDd, face aacerdote, a ââ cuiva ca-
raeteriula de preuto; p) a unge rege,
dJmnitoriu; 7) a imojortalisă.
■*SACRABIU,-o, adj. a-, BsorariuBî
relatÎYu la ce e sacru; mai Tertoan ca
subst. m,, a) pers., care inspecta celle
«dcre; 6^reale,unus«ctianu, pi. sicrorie,
locu de paatratu celle sacce, ctimu : În-
căpere In baserica, unde se ţinu obiecte
sacre : vaae, veatiinente, etc, incapere
in casa, care serve ca capella.
"* SACBATIONE, s. f., Bacrntlftj ac-
tibne de sacrare.
•■SACKATORIU;(ofi«. adj. 9., sa-
orator, care sacredia.
* SACKAT0,-o, adj. part., aBcratna,
in 3. Tcrbulni.
■ SACEICOLU,-M, s. per., sacricola;
care are cura de celle sacre, de sacrifide,
pfeutu, etc.
* SACKIFER0,-a,adj.,9acrir6rîcare
p6rta, duce lucruri sacre.
* SACRIPICABILE, adj-, (fr. sa-
eriflable); eare se cade a fi sacrificatu.
■*SACliIFlCA2^TE, adj. part. preş.,
sacrlOoaas, care sacrifica.
* SACRIFICARE, v., sacrlfloare, (fr.
Btferlfler); a face sacrificiu, 1. proprie,
in sensu rellgiosu, a inchinfi, devove;
mai vertosu, a jungbiă victima in onorea
Ini domnedieii, a iramolă : a sacrifieâ
tduri si oui immaculatc; unele popore
aiUiee sacrificau chiaru omeni ; Aga-
memtione se inăupleeă a sacrifica pre .
filia sca Iphigem'a; « voru crede co celU
ceve noru occide, sacrifica lui domnedieu;
2:iQetaforice,adăperdiarei,aperdeetc.,
a si sacrifică pentru alta, p&ttru i>atria,
petiiru cOpilli, viSti'a, stat'ea, sanitateoi
SAC. 1029
a sacrifică una parte d'in stare, spre,a
seapâ alta parte; a sacrifica prea mulţi
omeni pentru unu successit neinsemnalu;
a sacrifică pre unii altoru-a, in favorea
aitoru-a; a si sacrifică repausulu, tem-
pulu. a se .Sacrifică pentru amici; s\ in
altu senau ; a sacrifică museîbru, gra-
tieloru : cine nu sacrifica gratieloru, nu
pate place intru n&nica d^in celle ce
face.
* SACRIPICATIONE, s. f., sâcrlfl-
catlo; actione, acta de sacrificare.
* SACRlPICATOBHJ,-^ma, adj. s.,
sacrIcrIDeatort (fr. eacrlQcateur, si sa-
crlllcatolre) ; care sacrifica sau serve
la aacrificatu : marele sacrificatoriu allu
altariului; sacrificatorii basericei nostre;
vasu . ferru sacrificatoriu.
* SACRIFICAT0,-a,adi. parte., sa-
eriflcstng.
* SACKIPICATURA, s. f., (fr.- sa-
erllicatnre); actione si effectu de sacri-
ficare; in specie inae, demnitate de sa-
crificatoriu religioşii.
* SACRIFICE, a. m., care sacrifica,
sacrificatoriu.
* SACRIFICIU, pi. -e, saeriflcinm, (fr.
sMriflce); fapta de sacn/îce, 1. in sensu
religiosu, inchinare Ini Domnedieu, of-
ferta, oblatione, mai vertosu jungbiare
de animali: saerificiulu unui centu de
tauri ; saerificiulu unui porcu , unui '
amnellu, unei parechia de colun^t; sa-
crificiu de espiatione a peceateloru, de
impacare a urgiei dioine: saerificiulu
amnellului lui Domnedieu in rnoău stjm- '
boUcu e singuru permissu de religionea
nostra ; sacrifieitîlu lui Jesu Christu ;
2. prin eatensione , perdere , laasare ,
icedere, privatione, etc. : saerificiulu vte-
tiei pentru patria; a face mari sacrifide
pentru benele commune; incapace i!e sa- ,
crificiu pentru unu bene fora utilitate '
personale; saerificiulu cogilariloru, âni-
mei, affecteloru nostre la totu ce e mare,
formosu, divinu.
* SACRIFICO.-d, adj. 3., naoriflcug,
(d'in sacru-facere); care face ceva sacru,
si in specie, care face sau serve a face '
jungbiare victimei sacre : sacrific'a se-
cure a sacerdotelui sacrificatoriu: vesti-
mente, vase saor^ce; regi sacrifici.
.yGooglc
1080
SAC
• SACBIFICaLU, s. m.,MerlflenlBs,
deminutivn d'in sacrifice : rege aaerifi-
eulu, nz iHrlfloDlii.
• SACRILEOIU, p].-e. sierllefliiB;
fiipta d« »acriieg»,\. predare a nuni tem-
plu, a nnei baserica; 2, violare, vettema-
te, calcare a religionei.
« SACBILEaU,-a, adj. s., iierlleKH,
(d'ia socru ei îegere); 1. in specie care
coHege furandu celle sacre, /Wru de ceUe
taere : sacrUegiloru se se infliga pene
aspre; 2. în genere, care viola, Tettema,
batajocuresce celle sacre, impiu, fora
de lege, scelerata, etc. : sacrilege mane,
saeruege cogite, sacrilege covente, sa-
erUege spargeri de case, incendiu ils
ten^le si mai saoHegv.
* SACBISTANU.-o, adj. 8., (fr. aa-
erUtaln, Baorlstloe); cnratoria, aerri-
toria alin sacristiei unei baserioe; (vedi
Bl sacrariu).
* SACRISTIA, s. f., (it. laerlitla, fr.
•aertatle), Bacrarl»] loon de păstrata
vage, Testimente si celle alta lacrari alle
unei baserice; (vedi ei aaerariu).
« SACBISTIKn,-a, a^. s., vedi sa-
cristanu.
f SACEO-, (d'in sacru =: ossu sacru)
in diverse composite scientiSoe, pracuma:
sacrococcygiu,-a, adj., (fr. taero-Doo-
fl jslan , relativa la sacru si la coccyge ;
saeroeossalgia, a. f., (fr. aaaracaxalf la),
dorere de eopsa si ăe sacru; sacrofemo-
mie, adj.,(fr. sa«r«-HMaral), relativu la
«ocru si ia ternare : mvacrAu aacrofema-
raie; sacroUiacu,-a, adj., (fr. aacro-lUa-
qaft),relatirti ta «ocru si la UivţsaeroUm-
barut^'O, adj., (tr. Ba«r«-l«Hbatre), care
se intende de Ia raA-u la Itimbi; mutculu
aacroUimbariu, si ibs.sacr<dumbariuUt;
SacrosciatiCHra, adj., (fr. saoro-seU*
tlqie), care se intende de la sacru la
isehiu ; sacrospincde, adj., (fr. saero-
■plnal), care pleca d'in sacru st merge
prin spinare : museulu saerospinale, si
absol. «ocnupinolele ; saarotroehatUe-
riui-a, adj., (fr. Ba«r«>tr*elianUriam),
relatÎTu la sacru si la troehanieru; sa-
arowrtebraie, adj. s., (fr. Biaro-vertâ-
kral), relativu la sacru si Ia vertthre.
« SAGBOSANCTIT = sacrosantura,
adj., aaenianotaa, (d'in taeru-sanctu);
SAC.
proprie si in origine ineonginratn, ma-
nitu ca sacre ceremonie; de aci, 1. in-
violabile, ce nu se pote neci sa cade
a viola, attinge, vettem&, etc. : trUmnii
fAebei romane erau sacrosaneH; jura-
mentulu e sacrosanetu; person'a regelui
e siurosanda; mormentele sunt sacro-
scMcte; 2.afora de sfer'a religiosa, s&nta,
respectabile,veQerabile,etc. : sacrosanc-
tele legi aUe patriei, saerosaneCa me-
moria a marelui repausatu; de feriata
si sacrosancta memoria; sacrosanefa
innoeentia, sacrosanctele imagini aUe
eroiloru nwrti pentru omenime.
* SAGBU,-a, adj. s., saeer, laera ,
iMvam, (it. BiorOf fr. sacre si Baer^t
— d'in radicea sm» sau sar* de unde
Bl : saneire, sanctu ^ satUu, rădice
affine cu grec. âf, de unde : S.-{ux:,
i.fv^<i)i închinata, dedicata Iul Domne-
dieu, anai divu, nnui BKntn, (gr. Updc),
1. in genere: totu ce e inchînatu Iw
Domnedieu, rdigionei, sântUoru, e sa-
cru; sacrele altarie; persana sacra; sa-
eerdotii sunt persane sacre; diUe sacre,
whori sacri; pauonulu eră sacru Jit-
nofwt, precumu acer'a eră sacra I«j
Joue; fonti si seU>e sacre; Pamassidu
eră sacru museloru; poetH sunt sacri,
ea inehinati museZoni; focu sacru, fO'
cortu sacru, unde se tine si se pastrSdia
ţoculu sacru ; vesRmente , vase sacre;
sacrele temple; sacrele mormmte; puRii
socri oi antidloru Romani, boidu sacru
aUu EgyptianUoru; Cârti sacre, saer'a
seripim^a, istorta sacra se oppune la
istori'a profana, etc. ; prin estânsione,
si afora de sfer'a religiosa, venerabile
si venerandu, Inviolabile si respeo-
tandu, etc.: derepturUe sacre aZIe omului,
sacrele detorie idle parentiloru ai fUQoru,
saer'a libertate a cetaiianului, personâc
om&nUoru sunt sacre; saer'a memoria
a strabonUoru, saer'a ferrino a patrie^
udata cu sângele apperatoHloru ei; 2. in
specie, in sensn rea, a) Închinata unui
dieo pentru perdiare, essecratu, blaste-
matu; fijprin estensione, si afora de sfer'a
religiosa , detestata , blastematu, etc. :
saer'a fame de aurw, sae/a casa a soele'
ra^iloru; S. ca subst. reale m. sacru,
a) in genere, obiecta sacru, &pt« re-
yCOOglC
SAG.
lOSt
ligioaa, si in pi. sacrei e := ceUe sacre ^
culta alia dieilora, ceremonie reli-
giose, etc. : sacrele unui templu, unei
easaprivata; sacrele lui Bacchu, Cererei,
sacrele cre^inSoru; h) in specie a) se-
creta, mysterîu, arcanu, etc. : a divulgă
ceUe sacre alle casei ăomnesâ; p) sa-
cru'lu = ossidu sacru =: altim'a ver-
tebra inferiore a apiaarei.
SAPBANELLU, s. m., urthamug
tlnettrlai , Lin.; proprie , demloativa
i^aaafranu, applicatuluse la ana spe-
cia particularia, ce serve la tineiura.
SAFBANIBE.-escH, v., croi» eoB-
4ire} a aromatisi cu safranu.
SAFfiANU, (corraptn in pronaatia :
siafranu, si siofranu),a. m., erocnsf (fr.
Bafnii, si in multe alte limbe); gena de
plante d'in familia iridialoru; vedi si
erocu.
1 SAQA , s. f, saga, vedi 1 sagu.
2 SAGA, s. f., si m. sagu, sKguni si
saga, (aâioe:, it. a^js, fr. Hale, lajoa ,
— dupo Polybiu, de origine celtica);
1. pannura groasa, mai vertosa vesti-
meotu de assemine pannnra, vestimentu
ce se pdrta pre de asnpr'a, mantelln, etc.;
2. in specie, 'mantelln militareson, in
opp. cu tog'a, vestimenta civile, da nnde :
«i^=belln, toga=:^îico, etc. : a lucră
barbatescs m saga, easiin toga; a laasă
tog'a pentru saga; a lassă sagele, a face
pace, etc. '
* SAGACE, 3. f., lagu, (fr. aagac»,
d'in sagire), care are agerime, de sen-
tire, de intellegere, pertunditoriu, ageru
la sensn, la mente, 1. proprie, sagacile
nări alle eeUoru mai muUi câni;gâscele
inse se arretara si mai sagaâ in Capi-
toliu; oclu sagace ; 2. metaforice, des-
pre mente : mente sagace, spmtu sa-
gace, sagace ratione, sagace prevedere a
celloru ce au se se intemple; sagace a per-
tunde ânimele, cogitele aUoru-a.
•SAGACITATE, s. f., Bagaeltag,
(fr. BayaelU); calitate de sagace : saga-
citatea nasului, odiloru ; sagacitatea
mentei; se cere multa sagacitate in po-
litica.
* SAQANtI,-a, s. pers., mai vertosu
ca f. aagana, satana; care pretende a avâ
poterea sopeinaturale de a apune celle
fiitorie, sao de a face lucruri ce nu su in
poterea omului; farmecatoriu, ghieUo-
riu, etc.
* SAQAPENTT, si sacopenht, a. m.,
Bagapemim si BaoopenlDqi, (accY^njvov);
specia de planta umbrellata.
* SAQAEID,-a, adj, s-, sa^arlai; re-
lativu la 2 saga : negotiatori sagari;
absol. pers., sagariu , negotiatoriu sau
fabricatoriu de sage.
* SAGATU,-a, adj. part-, (d'in 2 sa-
ga), sagatag] investita, coperitn cu una
saga; facutu d'in pannura grossolana:
cacttiUe sagate.
* 8AGENA, s. f., Baţena, (aaf^VTj);
plâssa mare de prensu pesce,
SAGBTTA, 8. f., pi. sagette, (mai pp-
cinu bene aagetti), Hagttta, (it. saetto,
isp. Bieta, port. seta sî Betta, v. fr. paiette
si saete, n. fr. Bagstte); missile ascâtita
ce serve pentru arco : tote sagettele Îi4
mergudirsctu la ţinta; cod'a sagettei,
aeamele sagettei; sagette wechiate si ve-
nenate; sagett'a sbora, siuera, , attinge,
se ir^ge, pertunde; h avS desimile sa-
gette in pharetra; eeleri sagette, celeri
ca sagettele; arctdu si sageti^a au peritu
aprope intre nd, lassandu locu puscei;
metaforice : sagettele amorei, sagettele
Woniei si satyrei; afundu vulneraţi de
sagettele invidiei; sageti'a ăieului Vat-
tinse si occise ; sagett'a detonitului; o-
mulu acestu-a e sagetta, aagettaemm-
tea lui; ~ sagetta, una constellatione.
SAGETTABE, v., aaglttare, rnlne-
rare, (it. flaettare); a armncâ sagette,
a dă Bau trage cu arcnlu, a valneri,
occide cn sagett'a, 1. proprie : ai noştri
sagettara in inimici de ăemaneti'a peno
sâr'a; cadu eroulu sag'ettatu de mai multe
sagette; a sagetta in eapu, in ânima,in
peptu, in petioru; Domnedi&i se te sa-
gette (fin ceru; a sagetta passerăe in
sboru; 2. metaforice, a vulnera, supperă
tare : sagettatu de acesta amore neferi-
cita tSnervlu mori eurrendu ; a sagetta
pre dneva in anima, la Hcati, la re-
nuncki; te sagetta eu vorb'a, cu eauta-
tur'a lui; 3. a dă forma de sagetta : fo-
lia sagettata.
SaGETALE, adj., (fr. nagltUl); care
are forma de «a^to.
=v Google
SAGEa^TARIU.-a, adj. s., sa^Uta-
rloB» {te. Ba^ttalre, isp. saetero, port.
seteiro, prov. sagltarl); relativa k sa-
getta : lupta sagettaria. calami saget-
tari; ca subat. pers., sagettariu : a) fa-
bricatoria ai venditortu de sagette ;
b) armatn cu arcu si sagdta; c) una
coDstellatione d'in celle douesprediece
zodiacali.
SAGETTATORITJ,-i£»-»a, adj. s., sa-
rittans, saf ittarlus; care sagetta : co-
vente sageiiatorie de anima, sagettato-
riu de passeri; erau, la noi, si intre
mulieri, bone sagettatorie; absol. m.,
sagettaţoriu : a) armatu cu arcu si sa-
g^; b) uaa d'in constellatioui; vedi 9i
sagettariu.
SAGETTATU,-», adj. part., Bajlata-
tiiB> in a. verbului.
SAGETTATUBA, s. f.,BaKUt86mlB.
bIo, Tulaasf actioue, d^ro mai vertosu
effectu de sagettare : sagettaturele lui
la anima, sagettatur'a ânimei; cu una
sagettatura dede. fer'a la pamentn.
SAGETTIFERU.-d, adj., Ba«ritUfer,
(fr. «agUtif^re); care porta sagette :
sagettiferele pharetre, aagetliferii nO'
madi; si in iotellessulu formei sagetta-
riu, mai allesau iu însemnarea de con-
stellatione; — cu acelle-asi însemnări ai
sagettigeru.
* SAGETTIPOLItr,-a, adj-, (fr. sa-
ţlttlfollâ); care are folie in forme de
sagette.
* SAGETTIGERD,-a, adj. 8., vedi
sagettiferu.
* SAGETTILINGIJ,-a, adj.,(fr. sagit-
tlllusae); care are limba ca sagttfa.
* SAGETTIPOTENTE, adj. s., sagit-
tipotenB; vedi : sagettiferu^^agettariu ,
Gonstellatione.
* SAGETTtICIA,-('a. 3. f., sagEttnla,
(compara si it. saetnzza) ; deminutivu
d'in sagetta.
* SAGETTULA, s. f., .iagittula; vedi
sagettuda.
* SAGINA, 3. f., sarlno, (d'in sag=
aâ"!, de unde odttstv; vedi si sagma, etc);
proprie, astupare, si de acf in specie, în-
dopare, imbuibaro, ingrassiare, cumu si
concr. cu ce se indopa, 1. proprie : sa-
gin'a taponUoru, curcaniloru, porciîoru
SAO
de taliatu; a si procură sagma pentru
doui porci; 2. metaforice, a) si despre
omini '.nu cuauctoritatemorale,eicusa-
gina tine mulţimea pre longa sene; b) co*
piosa natrire, copioau nutrimentn; e) vi-
t'a, asimalea ingrassiata ; d) graasime,
grassîme prin indopare, prin Îmbuibare.
* SAGINASE, T., ga^lnare ; a facfl
sagina, a indopă, irobnibă, ingrassiă,
1. proprie : a saginâ pulli de eolum-
bella. boi de immolatu, porci de ocdsu;
a sagină eallii cu ordiu; plebea sagitM
pre favoriţi , casei injunghie mai apoi;
aăjunsera in tSrra, unde, lessinati de
fume, se aginara; spre eandu mulţi morw
de fame, unu micu numeru de fericiţi se
sagina peno crepa; a saginâ pre toţi eu
mâncări si beuturi escesite; metaforice :
agridu saginatu cu frondi si erbe de
muUi anni; celli ce se sagina cu sangeh
poporului.
* SAGINARIU,-a,adj.s.,B«sIii»rliiflî
reiaţi TU lAsagina;ia specie subst. o) per-
sonale, cellu ce easercîta sagina de vite
de taliatu; b) reale, saginariu , si f.
suginaria , locu de a saginâ vite de
taliatu.
* SAGINATIONE,s.f.,8«ffiiiattoîac-
tione de o saginare.
* SAGINATOBIU.-fona. adj. a., a«-
glnanBj care sagina, easercita măiestria'
de a Bagiuâ vite, si iu geuere : sagina-
toriulu nepotiloru cutote bonurile terrei.
* SAGINATD,-a, adj. part. s., «agi-
latDs, in s. verbului.
* SAGIRE, V., gaglTo; 1. a senti be<
ne, ageru, cu seusulu esternn, cu na-
sulu, oclii, gustulu, etc; apoi metafori-
ce, a cogită, a cogită ageru, aavâ aensnin
internu ageru, apertuude eu mentea,etc.;
2. a preseoti , a divină celle fiitorie, a
profetisă;compara:£a^ace, 1 saga.pre-
sagire, presagiu, etc.
SAGITT A, sagittariu, sagittiferu, etc.
vedi : sagetta, sagettariu, sagettiferu, etc.
SAGLA (dupo localitate, pron. si :
saglia, saghia, segkia, neghia, sechia,
seehia, etc.; vedi si 2 saga), s. f., Bagn-
lum, sagnm ; proprie, deminutiru d'in
2 saga, leuatu inse cama inacea-asi în-
semnare, adeco: 1. vestimentu de pan-
nura grossa ce se porta pre de asupr'a
=y Google
SAG;^
altora Testimente : mantelln, fltc; ve-
stimenta portata mai vertosa de ter-
ranl; 2. bî paonni'a , materi'd d'in care
M faoe assemise vestimentn. M.
8AQMA(sicnff8nppr8S3H san assimi-
latn ca m, ca si ia derirate : tagmariu^
aamana, sammariu, etc), b. f., aagm»,
eiftollae, (aâ'ffa, în alte limbe sorori :
ît. Mima ei i«Bia, isp. salma si xilma,
fr. somrae = a&rcîna, proY. suna =
ssins, si germ. saum, mai allessn in com-
pMHe, ea : safnmsattel); 1. sella ce Be
impime unei bestia, destinata a portÂ
sareine, 6n mai alIesSD asinului, mala>
lai; Bella de maln, de asinn etc; 2. sar-
cina, ona, inearcatura grea, dnssa in
spinare, sarcina pasa pre sella : vite de
sagma.
SAGMAitlARE, (si samariare, aam-
fMOrtore), V., alltellasf onera Imponere;
a pane aagmarmlu san sagm'a; metafori-
ce, a iscarea, oneră; si, a joci ca pre unu
stultn.
SAGHABIU,(si«aMmar}ti,«(imanH),
adj. s., BDrmarins, Ba^mat oUtellae, Jn-
■eatuBf (compara si t. gr. aaf^pioi;
a. gr. oa^piQv); relatiru la sagma, de-
stinata a porţi in spinare sella, greu-
tăţi, etc. : eallu sagmariu ; mulii si asi'
nn sunt mai dlJessu animali sagmarie;
absol. ca snbst. m., sapmariu : o) in loca
de eallu sagmariu=ca,Te porta sella ca
sareine, fi metaforice : nu sum sagma-
rtulw vostru; b) reale, sagmariu^^agma
=:se]U, sella de malu sau de asina mai
allessu.
* SAOME, 8., laţaMii, (d'in atus, de
anda si : saneire, sacru, etc.; vedi si sa-
cru, si 2 saga); manaclu de ârba sacra
ce portan fecialii si alţi legaţi, spre a
fi inviolabili intre inimici.
SAG-NA, (d'in sagma, cu n in locu de
M, pentru differentiarea conceptului),
S. f., nl«UB sellâ Tel clltelils faetnm;
thIbd), dIodk; Tulnn, buba produssa la
spinarea unuî animale ce porta sareine
pre saffma sau selh: in genere Tulnu fa-
cuta,produ39aprîa frecătura iaanaparte
ore-care; metaforice : nu ntiivge omulu
la sagn'a lui. M.
BAGMRE ,-escu, v., alltelllit, oellâ
Btterere, rDlneraraj a face sagna, a
SAL.
108S
strica prin sella, sagmariu, a mineri
spinarea unei rite sagmariai'm genere
si metaforice, a vulnera prin frecare sau
in altu moda. M.
* SAGOCHLAMYDE, s. f., saRocMa-
BijB, (oaiox^c-ftî); vestimentn ce line
mediu intre saf;fi,(Tedi 2 saţ/u), si cAZa-
myde; in specie, veatimenta de Qfflcia-
ria romana in tempn de pace.
1 8AGU,-a, adj. s., 8a;D8,-s, (dinxo-
gire, vedi si sagace); cellu ce spune ye-
nitoriuln, celln ce face farmece; nAai ver-
to^ in form'a fem. saga, care are si
sensu de eolloeitoria de malieri la băr-
baţi.
2 SAQU, s. m., gagom; vedi 2 saga.'.
* SAOULA, B. f. si m. sagulu, pl.-e.
garnloni deminutiTU d'in 2 sagu; vedi
si sagla.
*SAGUL ABE, t., (sagnlire), sagsU-
tas; a vestf, coperf ca sagula, mai ver-
tosn in forma part. şagul<^u,-a : mai
mulţi terrani bene sagulati.
* SAGULATC,-a, adj. pafi, sagiiU-
tns, in s. verbului. - .
SAHAKAKE, saharu,0tc., reil iii îocn
de : saccharare, aaccharu, etc.
SALA, si salla, s. f., ania» ambnlatlo,
xjstQSi oecasj atrlnni, coenaDiiliim, en-
blle salntatorlnm, ludug gladlatarlas»
saltatorlnst etc. (tt. isp. port. sala, fr.
salle), camera apatiosa, incapitoria, 1. in
genere : martie sale alle pălatiului; aUe
univeraitaiei, aUe ospitiului; 2. in specie,
a) sala de reeeptione la curte sau la alte
case mari; b) sala de vorbîtu, de audien-
tia; c) sala de meăitatu, de ^udiatupen- '■
tru alumnii scol^; d) sala de mâncare;
e) sala de saltare, de jocu, de arme;
g) sala de deîiBerare; f) sala de peram~
blare, de communicare irdre incaperUe
unei case; a esd in sala , a se peramhlâ
prin sala, pentru co ploui'a nu permUte
a essi a fora, etc.
* SALACACCABIA, S. f., BaUeaoea-
bla (^axaxxiipia) ; sdratura, bnccata
sărata fârta in olla.
* SALACE, adj-, salax, (d^ soltre
:= sarire, ca sagace d'in sagire); care
sare, care nţi se astempera, vorbindu
mai vertosa de masculi, copreosi de pru-
ritn : scHan cocoşi; metitforics, lasciruj .
=y Google
Viu
SAL.
lubriou, Ubidinosa; applieatusiensensQ
trsns., care provoca la lascivia, la lu-
bricitate, la libidine : bevture salact, sa-
iaeSe ean^taridi.
« SALAGIA, B. f., saUoU. ««UelUs.
(fr. lalMla); 1. diâ'a marei, (vedi solu),
BOd'ilm Ntpttmu, nominata si Ampht-
trite; 2. abstr. in acella-asi sensu ca
taiaeitate ; 3. gena de polypi; 4. genu
de plante essotice.
* SALAGITATE, s. f., lalaeltu, (fr.
MlMlt<); calitate, dispositione de sa-
laeţ, lubricitate, oapiditate de imprea-
nare seesnale, etc : salaeitatea eocosiu-
Im, a ponmibetlSont; salaeitatea emti'
adloni satyri.
* SALACOKTB, m., mUm, (aoîLdnuDv);
proprie, augmentâtivu d'in salaee, care
aa legăna, merge leganaodu-se, misai-
eandncopsele,aideael,effeminatu, lasci-
TD, eto.; in specie, paupera care face pre
marele si arainlu : muadro, fastuosu,
deşerta, vana, fanfarone.
SALAMAKDBA, a. f., aaUmsadn.
(oaXftiLAySpa, fr. taUmaxln); gesii de
reptib batrade, oblnnge de corpu, ter-
minate de asseminea înapoi cu lunga
coda : oZto data st credea co salamatt'
dir^e nu ptău in focu; de act , amanţi-
loru salamanâr'a eră obiectu de diverse
emltlemite pentru eternitatea amorei;in
thymPa vechia, tonge de salamandra e-
nm m^^orHe rosaie de nifnt; si in bo-
tamea porta nomele de salamandra una
planta, nominata si salamandra pdrosa,
pentru eo arruncata in foeu nu a^;
stiamoMdr'a jocă mare joat si la <d-
ekymisH.
• 8ALAMANDBIDE. adj. a., (fr.ia-
Uauidrlde); care sâmina ca salaman-
dr'a,- sabet. pi. scdamandridile, familia
de reptili oe are de tjpu genala sala-
mandra.
* SALAUANDBINU,-a, adj. b., (fr.
MUMandriDrloe); care,s^enacu,ţala-
mandr''a; sabat. ţl.,8aiamandrine=z3a-
IitinflfM&'uJj.
• SALAMANDBOIDE. a^. s., (fr.
■aUMaidrvTde); vedi stdamandride.
• SALAMANDBOLOGU. b. f., (fr.
MlaiUBdr*l»gle]j d'in X<iţoţ=:^i9carBa),
toactatOfâescriptione a mdamamlreloru.
SALAME, s. m., wUâaeatsH, Ma{«r
botDlgi, (it. galAHe, d'in sale=sani)ii
saratura, lucru de mâncare aaratu, mai
Tertosn : carne sărata si uscata, pa»-
trama, etc., in specie iase, carnaţia sau
camatu mai mare, mai grossu : soiamte
de VerotCa; saXamii noştri nu tu coh-
tati ea sakimii străini, pentru comtsu
bene eonditi.
SALA1I0RA, si saramura, s. f-, ■■-
ris, msrlea, (it saUnaJa, Isp. salMUra,
port aalnonra, fr. ssnanre, n. gr.oo^-
[jLO&po, dupo allu nostru, asia si turc. m^
UiBogra, ero t. gr. &)^p6v, dupo care
si n. gr. ipţJLupiiv , — d'in sale = sare,
si muria ^ moria); apa sewata : apims
pescele in salamura; salamura depesee;
a intinge cu pane in stdamura; tala'
mura pentru cueumeri; metaforice : aU
facutu sup'a salamura, prea sărata.
1 SALABEi V., adie, etc, redi : sa-
rare, sare, etc.
2 SALABE, s. l reale, vedi saiifriu.
• SALABIABE, T., naroedem trt-
buere, (fr. ■alarler, it. saUrlare); a d&
salariu, (vedi salariu, ca subst. reale),
a solve cuiva salariu, a prende sau tina
cu taUaiu : a salarid d'in thesaimthi pa*
hlicupre toţi invetiatoriii cine ti serve,
fora te Iu salariediP a salariă dupo ter-
vitiu, dvpo meritu, (2tţpo demnitate; sun-
teţi saîartof j, si prin urmare oUegati a
htcrâ.
• SALABIATU,-a, adj. part b., (fe.
■alarlti, si eaUrlat); 1. in genere ; Uh
oratori salariaţi, professoriu bene sala-
riatu; mâne e terminulu de salariatu
eoUegutorii de vinia; 2. in specie, ca
subst. concr. salariatulu = stătu, cod-
ditione de emu salariatu.
- * SALABIABIU,-a, adj. s., saUrla-
linsţ care liâa salaria, in intellessulu
reu de mercenariu simplu mai vertosu.
SALABin,-a, adj. s., uUrlsi, aaU-
rlun, Mereei, praHlnm, (it. laUritt, fir.
■alalre); relativa Ia 8ale,=^3are, 1. adj.
administratione scdaria, negotiu sala-
riu; absol. personale, unu saiariu, ven*
ditorin de sarature, in specie, vendi*
toriu de pesce saratu sau de came M-
rata : corporationea salariloru ; 2. mai
vertosu ca subst. reale, a) mase, 'tala-
yCOOglC
SAL.
rm, pl.-e, a) in specie, â) mIoHk =
pietiu de sare, banni penbru sare, dati
mîUtarilorn, snbiotell. argmtu, ca si :
ealeiarm, vestiarim, ete. = banni de
ealdamatUe, dt vestmente; ^') sahriu
^Tun de aare; Y)8cdanu := onorariu,
meioede ODoraria , gratificatione , etc.;
P) dâro ea mai deso, in genere, salariu
=mercede, pretin covenitn pentru ser-
Titin facntu, pentru lucru in genere, pen-
im Inoru cu cdrpolu, cu m&nele in par-
te : Aipo Uuru $i salaritdu, a aervi fo-
ra $(dariu; atdoriu pre luna, pre annn;
teiariele taintorSoru; aalariele func-
^onarHorui salariu meiuratu, tnodica
modeatu; ch salariulu greu te poţi intt-
«Kff; a<Âaiele aseeratorUoru, edlegttto-
rtlom de vima, aapaiorilont, earraiori~
Ioni de arma, etc.; h) fem. salaria = sa-
Iare,a)Tasnde sare.(comp. si fr. saliire);
P}locn dee8traB8UAa*-«,7)Degetiu de aare;
<alar«^pecie de peece, salar = truta,
fMf^ru, (redi Biisararia, sarariu).
SALATA, 8. f., (fr. iilide); proprie
fem. d'in aalalu =z sarofn, leuatu inse
in specie cu intellesBulu de : verdetia,
erbe eondite bene ou eare si oliu; ârba,
erbe ce eervu la acestu scopn : taptuet
pentru tăiata, salata de eicoria; salata
de peseiaiori euverăetie.
Salba, s. r.,t«rqneB, naalle anmmU
«•■Mrtnitt ornameatn de edZu pentru
femine, coBofw. in specie, collaun de
inonete : astadi «oJ&ele de monete ăe
veău rare ehiaru pre fetele si muUer^
de iSrra; alta data inse sc^'a eră pri'
mtUu omamentu aUu fia-carei Somâna ;
ceBe avute portau siMe de monete aurie,
ceUe moi pudnu avute se muUiamiau
si eu aatbe de manete argentie; diro
Stdb'a er& partea essentiale (Tm dotea
fetei de Rmnânu; si astadi se porta solie
de margaritarie, etc.
SALBIA, ei salvia, 8. f., lalTla, (it.
isp. port. salTla, prov. salra, fr. lanţe;
de aci ai in alte limbe); genu de planta,
salTla «faelDallB lui L., d'in famiU'a
laMat^oru.
SALGE = salice, b. f., lallx} genu
de plante din'famllî'a aalicinaidoru :
selba de afdct, lemnu de salee, florea de
$alee e plăcuta a^neloru; salee ptan-
SAL. Itffe
gerosa, seăciplettose; pari de sel^ ţott.
tristde scUei.
SALGETTJ, 8. m., MlietaMi loeu
plantata cu saloi.
SALGIOBA, s. f., deminntiTa d^n
salee.
SALCIOSn.-a, adj., lailpld», ft-
tauf proprie, plenu de salee, adeeo d«
gushi de salce, si de acf, fora gurta,
insipidu , nesaratn, de eapore grea si
neplăcuta, (redi si solcfu).
SĂLCIU ,-<i,(cn ( lnngii,<aIc(u,Mle(a),
adj., laBlpIdns, btans} proprie, care
sâmina cu salcea la giutu, si de aol :
fora guatn, neplacutu, nesaratn, dlegra^
tio9n, satiosu, eto. : apa stdeia , ohm
taîeiu. eovente aaMe.
SALCOSTJ,-a, adj., iaBlfUit, ritnu}
din salee; (redi sakiotu , vamn d
scdeiu).
SALE, 8. f., lai ei »iei redi sfire,
observandu co in ^ultime de deriTate,
ca : talamura, si mai vertosn derivate,
mai recenţi, intra fonn'a cu I .- «oImn,
salina, etc.
*SALEBBA, 8. f., Balebra, (de la
acdire := sarire); caile inecale, eu multe
sărituri, glodurcsa; asperitate, ineoa-
litate,etc.; metaforioeiMtleAreles^IiiĂN,
frasei, perioduUti.
* SALEBEA'nj,-o, adj. part, sale-
kcatne; care ara multe sole&re.
* SALEBBITATE, 8. f., ealebrltaBj
calitate de sole&ru .- Sfdebritatea ea&n;
metaforioe : 8oilel>ritatea «ocet, fi^asei.
* SALBBBOSU.-d, adj., BalebreBnif
plenu de sdlebre : saldirosa carrare;
metaforice : stj/lu săkhrosH, voce saie-
broşa; s<debro8a e catlea benetm, inse
forte netida a renZui.
* SALCIA, si stdgama, i. ţ., talRaîaai
pUBu in solcunura, ceva sara^, sora-
tura, M.
« SAL6ABIU si salgamariu,ii, a^j.
8-, salgaaiarlaBj relativu la«al^ sau Ia
SMgama; in epecie, absolntu pers.', care
face sau vende salgame. M.
« SALEABE, adj., Ballarbţ relatiTU
la soliu ; corme saliaire ; metaforioe ,
despre ospeiie, eplendidu, mi^niflcn:
ospetiu saliare, otanu se dă in temptiu
«olfttfirfm soInlorK.
=y Google
I{li36
SAL
* SALIATU, s. m., Btllitos; demni-
tate de saliu.
* SALICARIU.-a, adj. 3., (fr. sall-
Mlre); relativa la salice ^ salce ; in
speoie, s. t, saliearia, geuu de plante.
'* SALICASTEU, s. m., saltoastrum}
(d'in saUcez^salce); propria : rea salce,
applicatu inse la una specia de vitia
de rinia selbatica, ce cresce in saîcetu.
* SALICE, s. f., Bsllij yedi saîce.
* SALICICOLU,-a, adj., (fr. salkl-
eole);.care siâde, viue in salice^^salce :
iHsecte salicicole.
* SALICIFOLIATU,-a, adj., si
■ * SAlICIFOLIU,-a, adj., (fr. sallcl.
rotlS); care are folie assemini cu alle
salicei '= salcei.
* SALICINîJ,-a. adj. s., (fr. saliolue);
de Salice = salce; absol. m. saîidnu-lu
san f. saîidn'a, aubatantia estrassa d'in
, care e bona de friguri.
E, 8. f., (fr. sâlielte); p^tra,
iresenta forma de folia de
OBn,-a, adj., (fr. italici-
tra salicea = salcea ,
ondile ei.
., s. f., (fr. eatleoftue);
i, 3.f., (fr. sadcornle);
genn de plante, ce copreude specie d'in
genuin salicornului.
~ E,adj.s.,(fr. salt*
Qa cu salicornidu
ibst. pi. salicor-
iribu de plante, ce
dicornu sau sali-
n., (fr. Ballcoroe);
famili'a chenopo-
diloru,
* SALICTARIC,-», adj. s., salicta- ,
rlnsj relativu la salidu -. lupi salictari;
absol. pers., salictariu, custode allu unui
s<Âid,v.
♦SALICTU, s. m., Hallctum; (con-
trasBu d'in sidicetu = salcetu) ; vedi
scAcetM.
* SAliIFERU,-o, adj., (fr. saliffere);
care porta, conţine sale = sare: straie
de pamenfu sdUfere; vaste caiHpănie sa-
l^ere.
SAL
* SALIPICABILE, adj-, (fr. saUfl»-
ble); care se pote sdlificare.
* SALIFICÂRE, T., (fr. sallfler); a
faee sale = sare, a conTerte in sare.
* SALIFICATIONE, 3. f., (fr. snllfl-
oatlou); actione de salifîettre, conver-
sione in sare.
* SALIPICATU,-a, adj. part., (fr.
salina).
* SALIGINOSU,-d, adj., (fr. buHbI-
nem); plenu de sate = sare; agri sali-
ginosi si sterili.
*SALIGNU,-a, adj., HaUsnn» ; de
salice ^ salce : fusii saligni, Ainie sa-
ligne: vedi si salieinu.
* SAUNA, s. f., 7edi sdinu.
* SALINABIU.-n. adj., salinarloB;
relatÎTU la salina : eonstructioni sali-
narie.
* SALINATOKrU.-o, adj. s., Balliia-
torj negotiatoriu de sule = sars.
* SALlNU,-a, adj. 3., salinus, (fr.
salio); de sale =: sare, cu sare, ca sa-
rea, etc. : gustu salinu, plante saline,
apa salina, fbssili saline, formatione
salina, concretioni saline; ca snbst.
reale,a^m. sulinu, unu salinu, a) veri-ce
e de sare, cu sare, ca sarea, etc; P) Iii
specie, salina = vasu de pusu sare la
m^sa; h) f. salina, a) in genere, ţeri-ce '
e de sare, cu sare. materia sarpîa, mai
vertosu carne, mâncare sarfita. etc;
P) in apeeie, a') salina = vasil de sare
pentru m^saâau pentru culina, (vedi si
3U3U salinu); p') locu de unde Se scote
sare, fodina sau ininera de sare : sali-
nele d'in Momani''a sunt copiase.
SALIKE ^ sarire, t., salire ; vedi
.sarire.
SALISIOEA, 8. f., si
SALITIA, s. f., deminutivud'insaîa. '
SALITKA, s. f, si ra., salitru, ul-
trum ^ Balnitrl,'(it. salultro, isp. sa-
litre si salltro); sare de nitrti; si de
aci, pulbere fulminante.
* SALitJ, 3. m., sallas, de regula pi.
saWI = 8uI», (d'in salirc=^sa.rire);^TO-
prie, carefiare, saltă, in specie nome datu
collegiului de sacerdoţi, instituiţi de
Nunta, ca, in onorea lui Marte, pra fla-
căra annu, in prima medietate a luese-
lui Maitiu, ae aerbedie, saltaadu armaţi,
>yGoog[c
_^ SAL.
BÎ CD ancUiete in mana ': dw^ele «o/it-
ia^ ae nutmă premie.
* SALIUNCA, 8. f., saiiunoa; geau de
plaaU, ralerlaiia «teUlea, Linn.
■^ SALIVA, 3. f., BaliTS, (fr. saIIt«);
umore ce ae secerne d'in gl&ndile sa-
livarie; baUe.
«SALIVALE, Bdj., saUTalls , (fr.
SBll»l); ds saUva.
* SALIVARE,. T., aaUrarfl, (tr.- 8»ll-
Ter); a Us8& saliva; iu specie, a face
xbulta stUiva.
*SALIVAEIU,'*,adj., sallrarlo»,
(£r. BalLTalDe); relativu \&Jaliva : gkm-
dura stdivaria,
* SALIVATIONE, 8. f.. ialitatla, (&.
BAlIratUn); actione de salivare; io spe-
cia : Sttlivatioae eaaionata de urm morbu
sau de unu medieammtu; salivatione
prea copioea.
* SALIVATU.-o» adj. part. d'in sa-
livare.
« SALIV0SU,-(i,adj.,8aUTtaa^pleDU
de saliva, balloaa, sideaci.Tiacosu, etc:
.apa salioasa; gura s(^»03a, budie saii-
voae.
SALLA, 8. f., vedi sala, ca dwivatele
.selle.
« SALMACiDU,-fl, adj. s., salmael-
das, (d'in salma = salgama, si d'iD a-
ddu); acidu sau aoru ca una salgama,
impuDgutoiiu (le Ură ba, etc. ; ape salma-
cide; up'a marei e salmacida;— ca Bubst.
m., unu salmacidu, fientia de apa ce sta
intie vegetali si animali.
SALMI3TU; \eii pscOmisiu.
* SALUONE, s. m., salaio, (fr. sau-
■•n); geau de pesci.
* SALMONIDE, ai salmonoide, adj.
s.^fr. BalmoniAe si salnonolde); care s^
mina cu salmoneJe: subst. pi., salmonz-
dii sau salmonoidii, familia de pesci,
ce are de tjpu genulu salmone.
SALMU, s.in., vedi psalmu.
SALNJTRCr, 8. IU., vedi salitra, sa-
lUru.
SAXONE, si salonti, s. m., (it. saisna,
fr. salaa), exbedra,aaliitatorlDi«fiubtle;
camera mai spatiosa într'unu desp&rti-
meata allu casei, unde se recepu visita-
torii : salone bene mobilaiu; satone spa-
tiosu si bonn de săltata; în genere, in-
8AL.
1681
capere epatipsa : salonc de eşpositione
a obiectelcru de indu^ria sau de artt
formoso.
* SALORE, s. f., salors 1. (d'in sa-
k=:sare, saumai bene d'in v^bulif-aa-
Jer«=i:8arare), impressione a sărai, ca-
litatea ce da acâsta impressione sensu-
lui nostru; 2. (mai direotn d'in saiu),
colore a faciei marei, ierdele de marţ,
veri-ce colore assâminO.
*SĂLPA,3.f.,Balpa,(fr.Balpfl); 1. spe-
cia da peace;.2. specia de moUusiie.
SALPETRU, s. m., (fr. aalpâtra); in
acellu-asi sensucu allu formei ; salnitru
1^ salitra, scditru.
* SALPINGOMALUU,-a, adj., (ff.
BalpiBgomalUaa*— d'in oâXxcţE^tuba
ai maîliu); se dice de unu muwulu :
mmcultdu salping^mc^liu, caji^ k Id-
t«ide de la tub'a ureehiei peno la phoe-
rynge; si absol. salpingomdlitdtt,
*SALPING0P5ARTNGIU,-(l! adj.,
(fr.MlpIgo-pharjDKlen); reiaţi ruU^uSa
si la pharynge; vedi si ealpingomailiu.
* S ALPINGOSTAPH YLINU,-a, adj.
(fr. sa[plng»-Btapk;lln); relativu latH&a
si la owsioru, vedi si salpyngomaUi».
. S UjFIU,-a, adj. b., (fr. salpien); care
s^mina cu salp'a; subat. pi. saipi^ fa-
milia de moUasce, ce are de tjpu ge-
nula soJfMi.
SAL^A, 3. f., embanima, eondlnM-
tnv, (it. salM, fr, sance); proprie adj.
femin. d'in salsu = saratu, leuatu ca
subst. in însemnarea speciale de : «m-
dimentu licidu, in care intra »»re si alte
aromate : stdsa de capa, iiiUsa de pesei-
siori sarati, salsa de cappere.
* 8ALSAME, pi. salsamine, âaisa-
nea; vedi saisamentu. ' w
* SALSAMENTABIU.-a, adj., sala»-
BWBtartus; iti&tiYaliseisatiteţ^ifiam
salsamentcariu , puţine salsamentaiia ;
negotiaioriusfdsamentariu, siabsol, twu
salsamentariu.
* SALSAUENTn,pl.-e,BalBaai»(M,
(it. Balsaaieat»); ceva $aratu; pesM.sa-
ratu, carne sărata, pesce imeiatit tma
marinatu,marinata,«aZamNr(itMlifti,^.
* SALSAfARILLA, e. f., (it. «aiw
parifţUa» isp. aanaparUla, £r. 6iin^
parelile); specia de planta d'in genula
,Coog[c
lOM
SAL.
muloce, originuria d'in America, a no-
me Ă'ia Pemvttt; — originea coventa-
lai e iapanica, co-ci in limb'a isp&nica,
nursa ^ rugu, PariiU ^ nome p)x>piiii
de medioQ.
* SALSEDIME, b. f., aalaed», (it wl-
M4iM); calitate, sapore de salsu; vedi
si : $câse^, salaiUidine.
* SALSETIA, 9. f., (it tilaeiis); ca-
litate de salsu, gnatn de salsu; vedi si :
aăltedine, aatavttidiite, talare.
*9ALSICITJ,-a, adj. s., (Mlileini,
it. Mltl««l«ra); farclaieii, UoaalM ;
(d'iDsaÎ8w),facntacondita cu sare, sa-
nitofcas. reale, a)m.^ălsieiu,BAntai&, si
inipecie, carnatiu,eto.;b) sif., saHaida,
ia acelln-asi iBtellessn cn maac. salsiau.
* SALSIQINE, 8. f., B«lflr«i vedi aal-
augine.
• SALSITUDINE, s. f., salaltadv; ca-
litate, sapore de stdiu, de sare; Tedi si :
MltetlitM, aălaetia, aalore, scdsugine.
SAJân,-a, adj. part. d'in tciere =:
Mlen, Mtlit, Bilini , aBi& dâro saIsN=:
»tiMM=:aaratH : ape adUe; ap^a matrai
e aalaa ai amara; eontr. inatdau = ne-
sartttu, in eensa propriu ei metaforica,
«a si simplDln xalsu.
«SALSnOlNE, si adaigine, a. f.,
MlsBK», lalBlf»; calitate, sapore de acu^e;
Tedi si aalaitucUne.
» SALSUHE, s., (it Balaane), iBlsa^
mtMt Mlsaraţ aaratura.
• SÂLSUBA, 8., f., salinn; (d'io aal-
fH,)l.abst. actione de tarare; 2.concr.
taratwa : 8a1amiira,pesceBaratu, carne
sărata, marinată, etc.
• 8ALTABnNI^,-a, adj., aaltaboB-
4mj care $aUa, mai allessa cui place
a aaUă, nebosu de adtatu si în saltatu.
SALXABE, T., saltare, (it. aaltare,
lap. port. Baltar,pror. lantar, fr. santer),
•xillire, exiHltare; extcllere» elerare,
(d'in mUm de la 8aiire = 8eaire, ca in-
tensivn alia acestni-a), a sari ca potere,
a sarf de mnlte ori, si d'in alte puncte
AeTedere, a sari cu gratia, cu arte, etc.;
1. intraofl., a) in genere : cu mare usio-
rmtitt' sotta aimfa pre fkme ausu ai de
pre fiam dioau; a aaltâ pre eaUu : a.) a
Mrf^ M arniDoi pre calin, a incallic&;
0) k no ioăi fn loco, pre spinarea ori*
au^
Mai, pre sella, oi a sari «onttnaa, a se
redic&, mişcă in snsa : a ai aaUâ pro-
pritdu eorpu; aatta eomde eoUtlont cari
fugu; a(dta apde inferbere, »altap<k-
metUtilu in coiremwn; atâta ânwt'a de
buceuria, aaUa pnincu, fetii vupemtieAe
matrUoni; scâiamu cu tctn corpiâm. dtro
potemu adltă ai numai eu parti ie aOe
corptdm : stâtămu cu eaptdu aau d*m
eapu, aaitămu ^in petiore, d^inmâiK;
(vedi si mai la vaUe : a «oUii eapuh);
unu earru, una earrutia ineo stdta, fi
saUandu pote faiigâ; soita femdu, arVa
in carru, etc. ; i) in specie, a) a joci cd
corpnln, a sari, a bs misei in rhythmo,
dnpo mesora, dupo cantioa : imtlterjle
saltă mai bene ca hoHtatii; s« ol|itfâiiiN
ai apoi ae aaltamu, câtu va pkâe; ne-
mine sobriu si seriosu nu aaUa; la tote
eeremotude ioru rdigioae edli antiet
nu numai contau, d si a(dtau; aaltamu
la nunte, îa hailuri; diro puâni sal-
tâmu, prin saloni, romanesce; a aaltâ
pre aeena; a saltă pre fune; ^) despre
atf Iu : fraaea acestui aeriptorm sălta, nu
eurre Unu si armoniosH; 2. transitim,
a) in genere : a saltă e(^lii in braeie;
a sfdtâ capulu, mănuk, umerii, eopadc;
a soită una pila, unu globu , banni in
mâna; eu umerii nu potemu aaitâ (fin
^cu una bute incareata; asia : a aaită
(i^i» 2oeu unu petroniu, veri-ce aitu greu;
b) in specie, derpre jocnlu dup cantica :
a acită dtor'a, a saltă eadriilu;callii imco
invMia a săltă multe jocuri.
SÂLTATIONE, s. f.. saiutit. (fr. ui-
tatloa); actione de scJiare, cama si ef-
feetn allii acestei actione, 1. in genere :
săUaUonH^ carrvAt^i pre una cme soa-
brosa; aciUalionUe apei in ferbere; 2. in
specie, aăUarea in rkythmu, dapo can-
tica, dnpo musica, si mai vertosa, artea
de a joc& : la anticii Bomani, atdtatio-
nea coprendea nu numai aaittdn, m m-
teUeasu atrimtu, d ai actionea (Zroma-
Hea, theatraie. si chiaru aetionea ora-
toria: prin saltatione ae imt^u tote gc'
HeU st mişcară, ee omulu pote face.
8ALTAT0BE,-(rwe. adj. s., si
SALTATOEIU,-o, adj. s., laltatev
trix, si taltateiias} care aoMa sau aerve
la Kitaiu, 1. ÎD genere : mucare tciUa-
=y Google
SAt^
toria a earruhi pre caile aăUbrosa; »dl-
tatorfa unda in ferberea apei; 2. in
specie, deapre sattulu în rhythmu, cni
place saa oare soie saltă : erau muUi
BaUatori, diro pueine saUatorie la bal-
hiht principelui; stătătorii si saltatri-
dîe ^eatn^; desteri saltatoriprefuni;
figtire aaltatorie, seola saîtatoria.
SALTATU,-a, adj. part. 8. d'in sal-
tare, laltatni : petronie cu greu săltate
^in loeu, figwde săltate; S(^atulu ear-
rvUti prin tote gropile unei eaîte sca-
brosa; de nuiltusaltatu la ballulu ăeeri
s6ra am recita forte reu; saltatulu pre
fimi, pre pertice; in saltattdu faciei pa-
menttilui intra unu mare eotretimru.
SALŢATUBA., a. f., salut», iftlta-
tlo; acţiona de saltare, dSro maî ver-
tosa effecta alia acestei actione, (com-
para si iap. imldadnra) ; saltaturele car-
rtUiei au aggravatu morbulu; saltaturele
umerUoru, hracieloru, capului si altoru
părţi alie eorptăm nu siedu bene orato-
fwJut; saltatur'a prea de susu casionă
pericuiosa stirpatura.
SALTRLLA, s. f., enl«lUj a stsr-
nata implata ca palie, cn fenu, cn
fulgi, etc. : saU^a imphOa eu lâna.
H&l/IELUiGlkriia, u. f., suldtBla;
deminntira d'ia saitella.
9ALTICTJ,-a,adj., saltlenBjapplocata
a saltare, cui place a $altâ : saltice co'
pille; in specie, cas. f., saltica, genu de
araneidi saltigrode, (comparaşi fr. aal-
tlqne).
• SALTIGRADU,-o, adj. s., (fr. aal-
tlfrade, — d'in saltu ai gradere); care
grade ^ merge saltandu, care se mi-
sca tn salturi; ca snbst. pi. sedtigradele,
tribu d'in ordinea pnlmonarielorn, fa-
mili'a araneidiloru : salligradele se ar-
runca in saltu pre prSd'a loru.
1 SALTU, pl.-e. ai -uri, saltns, (it.
isp. port. Batto, proT.fr. sânt, — d'in sa-
iire^=isarire); actione de sarire, cumu si
effecta alia acestei actione, 1. in gene-
re : ca unu saltu sari foss'a forte larga;
prin unu stdtu de la mare altitudine re-
mase pre loeu morta; unu mare s(dttt
aîlu carrutiei ne făcu pre toţi se cademu
(fin eUu; brose'a âmbla in saltu, multe
alte animali ou mersu in saltu; scdttdu
8^ W»
calUUui, luptdui, vulpei, cornieiloru .
eorbihru, vulturitoru; saltuht si eursalu
apeloru in ferbere; natur'a nu face
saliu; numai ht unu mare sdUu potemu
trece preste obstadulu ce ne sta ţnainte;
aproeede fora stdtu, in prelectiim^far
evite ment'doru tenere; salturile preste
ideele intermediarie făcu neintelUâie
celle spuse in urma ; si concr. ann lu-
cru preste care cania ae sari, mai ver-
tosa : obataclu, difficoltate, etc.: ocf
saltulu e greu de invinsu; mai mtdte
salte de superatu eu anevolientia; sal-
tulu eaptdui. bracieîoru, umeriloru fam
rea impressîone in spectatorii si ascul-
tătorii unui oratoriu; assemini salte
prendu pre saltaiorii pre acen'a theatru-
lui; saltulu face styMu ăwusidisgra-
tioBu. etc; 2. in specie : saliuîu cAoret,
eadr^idui ; a invită pre una damna la
unu saltu, a ua prende pentru mai mid-
te salturi; a trage utm saîtu d'in ceUe
mai fatiganti; a ave passionea saUtdui;
saltutuprea rapidu e periculosu; în soZfu
se cere multa gratia si usiorentia, fora .
acesle-a saMidu nti are neei unu far-
mecu, cu atătu maidisgratiosuesaUtdu
fora mesura, afora ffin mesura.
2 SALTO, a. m., pl.-e, aau -uri, ail-
tpi, (affine cn grec. SXcioc); locu nearata,
lassatu pentru păduri si pentru paacutu,
pădure, selba de pastionatu : tuf^fa,
O'ângu, etc. : armafa avea se treca prin
mai ntulfe salte; se tramissera cete de ar-
MoM, spre aes^oră aceste S(ăte; in S€dtu-
lu conmmneipaseu viţeii ti)tortl-a;m9tat'
forice, atrimtore, obstacln, difficnltate.
3 SALTU, 8. m., vedi psaltu.
• 8ALTUABIU,-a, adj. a., lalturlDi,
(fr. saltnftlre); relativu la 2 saltu; in
specie, s. personale, a) s<iltuariti = cu-
stode de saltu; b) inspectoriu de aelbe.
•SALTUENSB ai salmsa. a^., salta-
•Dslil relativa la 2 aălt^ : eamptai sal-
fiKnsi. '
« SALTUOSU,-a, adj., laltotiai; j^
nu de saltu, de salte (2 s<Afu) : lij^ri
saltuose.
* S ALU, a. m., salam, (oAXoţ),— (d'in
sale = sare, combinata inse prin aenvu
cu 8alire:=^arire =Lsaitare, agitare, etc.)
apa tarata si agitata , iu apeoie, miTM
=y Google
mo SAL; ;_
deschisa, in oppos. cu cost'a marei, lu-
ciulu marei, 1. io ţ^enere, mare, oceanu;
2. metaforice, a) reu de mare; b) agita-
tjone, agitatione a spiritelom, etc.
* SALUBRE, Bi salubru.-a, a^., sa-
Inbrls, (fr. ulabre; d'iD salute); care ad-
duce aalute, aanetosn, datoriu de aane-
tate, maatuitoria , (vedi si salutariu),
l, ia genere si proprie : aeru sciubre,
oiimenfe ăaltAri, dima forte soiubre, locu
ai ceru forte salubri ; sunt părţi de alle
agrului pestilenţi, dero si parti forte
aoM/ri; acea parte a urba e ett toluîu
insaluJtre; ape salubri; annu insaiubre;
Sin mediaanente unele su salubri, aite-
ie insalubri; 2. metaforice : eonsilie sa-
lubri, menţione salubre, ceventu salubre,
Ugisaluhri,precepie salubri, invetiature
a salubri; si cu obiectu : malv'a e aaU^e
corpului, dima puânu stdubre starei
noatra ăe aanetate; invetiatur'a moraie
e aakibre poporului; si eu intellessn cu-
rata de sanetosu, potentCt etc. : saltAre
mente in corpu salubre.
* SALUBRITATE, b. f., aaUbritai,
(fr. BslDbrlU); calitate de salubre -. sa-
lubriUdea aerului, rmtrimentvlui, sân-
gelui, climei, locului, apei, paludei; sa-
luAritatea puUica, regviamentu ăe sa-
lubritate publica, precepte, legi de salu-
britate, mesure de salubritate, consiliu
de salubritate; salubritatea corpului si
a mentei.
* SALUBEU.-a, adj., vedi salubre.
* SALUTABUNDU,-a, adj.. Balota-
b»dng; care saluta, diapusu, paratu a
aalutare; vedi si salutante.
SALUTANTE, adj. part. preş., mId-
Ubi, care saluta.
1 SALUTARE, adj., Mintatts, redi
salutortH.
2 SALUTARE = «irHiwe, (vedi să-
rute la loculu seu), v., salutare, (it
■alnlarei iap. pror. saladar, port. gan-
dar, fr. Balner); 1. a tina ia salute, a
tin^ in bona s^re, integru si nevette-
matn, a mantnî; 2. ca mai desn inse, a
ori.atUute, a oră de bene, a) io genere :
a atUutâ de bona venire, a salută pre
caMe, a aalutd de bonu ineeputu, a sa-
hUti pre cineva in caile; b) \a specie
a) a viaită : se mergemu, se saîutămu
SAX^
pre cdli ee serbedia aatadi diu'a MOMCt
lut; p) a face complemente, incliinatioiu;
-[) cu aensu mai generale : ve salutu i-
rosi locuri de copiUaria; scUutămu, dupo
lunga eallatoria, solulu, montii, rwnie
piUriei ce revedem»; iota natur'a aaU^
sorele ce appare in tota maiestatea sea;
ţota armat'a Iu salută imperaioriu ; a
salută d'in a^>u, cu mân'a, etc.
* SALUTARIU,-a,(8i8aiirfa«),adi.,
BalotariB, (fr. Balntalre); telativu la 8<^^
Iute, ce adduoc salute, in sensu mai ge-
nerale de c&tu allu formei salubre : a crede
salutarie celle v^tematorie, remediu sa-
lutariu, meswe saUttarie repttblieei, m-
structioni salutarie, inveţtiatur'a e sfiht-
tăria poporuUii, effectu salutariu oUu
vorbeloru lui; căldura saiutaria plante-
loru; in specie, littera salutare == Ut-
ter'a A, care, ca abbreviatione, iosemna :
absolverr.
SALUTATIONE, s. f.. Balutatlo, (fr.
eaiHUtian); actione de «olu^e : «i/bcH
st taiionUu mutuaU, salutationi respec-
ţi ose cofra celli mai mari , aalutatumi
affeciuose la toţi amicii ; aecSpta in
serissu salutationile ce n'am pottUu a
ti face d'in gura ; mâne se presentâmu
aalutationile de annu nou la toţi amicii.
8ALnTAT0RlU,-torta, adj. s., bbIh-
tat«i- si Balatat«riiiH ; care saliUa san
serve la saluiatu : salone salutatoriu; o-
ratione salutaioria de diu'a nomelui ;
salutatorii veniră desu de demanetia ;
salutatori de annulu nouu.
SALUTATU,-a, adj. p8rt.,BaUt«tiB,
in s. verbului.
SALUTE, a. f., salut, (it. Balit*. fr.
salit, — d'in salva); stătu de salvu ^
neattensu, integru, nevettematn ; bene,
sanitate, mântuire, scăpare, conser-
vare, etc.; 1. in genere : salutea statu-
lui, reptAlicei, poporului ; salutea pu-
Uica ; aaltOea familiei, onorei, averei,
peraonei; a viue pentru^aaiutea nationei;
toţi portămu pesu de salutea patriei; a
si caută salutea in fuga;aingur'a salute
pentru desperaţi e se nu spere scdute ,
in tnânuîe voatre sta salutea cetatei ;
tu singuru poţi assecurâ salutea toto-
ru-a; ce doriţi mai miUtu de câtu sdu-
tea? »ue salute de vietia noatra; la cm«
,CoogIc
_^ SAt;
m afle Inetii omeni «aîute ? a aăăuee «a-
hite ctUoru i» pericîui neci aalutea en-
sasi nu pote fi spre galute acestiti omu
perdutit; 2. in specie, a) ia sfer'a reli-
ţiosa, m&ntaire, scăpare de penele eter-
ne, capitare a beatitadinei eterne : sa-
Itttea sttffleteloru nostre; pentru aalutea
nostra a moritoriloru sufferi morteeellu
nemoritoriu; a/i, a âmblă in callea saîu-
tei; sahtteaetema; nue saluteforavirtu-
te ti creăentia; ae nu ăoreaei mortea, ei
mai vertosu aalutea peccatosîdui; b) in
sfer'a sociale, orare, gratulare, felicita-
re, etc. : salute, boni amid; salute dau eu
vom în nomde edita ce m'a tramissu ;
salute MO* antaniu de t$te ve orediu in
$crissorea la toţi; eu salute se incepeau
epistolele onticilor» Romani; cu salute
<i sanetate incepeau toţi Românii peno
, maideunadi scrissorile selle; astadipare
cdloTU mai mvlti co salatea n'ar mai fi
de moda in eapulu smssoriloru; salute
CH vorVa, eu eapulu, eu mâh'a redicata
sau pusa la eapu; salute miîitaria , scdu-
te cu stegulu, cu armele; in eapulu deere-
tdoru Âomnesd sta : salute la toţi celH
presenti, si fiitori.
* SALTJTIFERU,-a , adj., Btlotirer;
care adduce salute : ape sdutifere a-
gritoru; aeii si : scUutigentra , ^ saln-
User.
* 8ALUTIGERU,-fl, adj., vodi salu-
t^eru.
* SALVARE, T., sklTue, (it »l-
rar», fr. aanrtr); a &ce salvu, a ăi, a
r«ddfl saiutea, a mantuf, scapă, etc,
1. in genere : a salpâ cetatea deimpres-
wrare; a salvă vieti^a, averea, sanitatea,
OHOrea, glori'a, reputationea, armat'a,
navUe ; etc, a salvă de morte, de peri-
du, de damne, de despotismu, de servi-
tute, etc; a salvă t^arenti'a, appa-
rentiete, eandu a'a perăutu fundulu,
realitofea, etc., 2. in specie, a mantnl
de perdîorea eterna, de servitutea pecca-
tnlni : Ohrittu salvă omulu de servitu-
tea peeeatului si a mortei.
* SALVATOBtn.-a, adj. s., ««Irator,
(it. MdTatcre, fr. aanTeiir)] care salva
saQ a aalvatu : salvap>rii patriei, liber-
tatei; in specie : saîvatoriulu omului =
Ohritlu.
Tom. n.
SAU.
1041
* SALVE, s. f., (fr. ealre); proprie,
imperativa d'in salvere, applicatn ca
subst. f., in insemoarea speciale de sa-
lutare, cn detoaatare de arme, in onorea
cuiva sau in onorea unei dille mare si
memorabile imai multe salvi de bunuri,
doue şahi de pusei; cu repeHte salvi de
tunuri si de pusce salutara auror'a dil-
lei de renascere a României,
* SALVERE, V., saiTcre; a G salvu.
a fi bene, sanitoau, — applicatu mai ver-
tosa io salutari.
3ALVIA, s. f., Bslrla; vedi salhia.
* SALVIPICABE, adj., Balrlflearei a
face sahu; vedi si salvare.
*SALVIPICU,-a, adj., BtlTlflcDBi
care face salvu ; salvi^^lu sacrificiu
aîlu jilitdui omului.
* SALVU,-a, adj., sâlniB, (it. saUt,
fr. aaif); intregn si sanitosa, io de-
plena potere, etc, 1. in' genere : pă-
rinte eeresce, tine salvi, poporulu si
Domnitoriulu romanu; vrentu salvi si
integri pre toţi ai noştri; a red,uce ar-
mat'a salva si nevettemata ; salva si
scăpata e repuhlic^a; a nu scapă salvu
d'in mânule facutoriloru de relle; salva
sum, si rogu cerulu, salva se fiu; salvi
si sanetosi sunt si de mente si de corpu;
a nu scapă cu eapulu salvu, cu mânule
salve, cu petiorele salve; salva ni e a-
verea, salva vieti'a, salva onorea, salvu
nomele bonu; 2. in specie, a) a fi salvu,
a fi bene, a st& bene, a nu se teme de
nemica, a scapă bene, ca faci'a curata;
b) în salutari, a fi salvu : fiţi salvi,
mergi salvu, intoree-te salvu; c) in con-
structioni ca : cu legea salva, cu salva
legea, sau fora prep. legea salva, salva
legea, salva fiendu saa remanendu le-
gea^iăln lege^fora vettemarea Ie-
gei; asia si : salve drepturile unui tertiu,
salva onorea, salve interessUe tJKsauru-
lui, etc.
SAMARA, 9. f., vedi samera.
SAMABin, etc, vedi sagmariu.
SAMBAtA = sambeta , s. f. , vedi
scAbata.
* SAMBUCA, 8. f., sambiioi, (fr.
Hta'bftqDe, aa^^tm\); proprie, fem. d'ii)
mtN&ucu, ap[dicatu cu sensulu speciale
de : a) instromenta masicale cn corde,
>yGoog[c
da forma triftogularia, de sonu forte a-
cata, si de acea-a, considerata ca igno-
bile; h) machina de bellu de acea-asî
forma : Marcellu applică aamîmc^a la
eoprenderea Syracuseloru.
*SAMBGCINÂ, s. f., ■anbnciiiai
redi sambucintt,-o-
* SAMBUCINUra. adj. a., subiiot-
«a^gaHbsetstrU, (i«BbDolDB8,-a. fr.
■ambaeln,-«); 1. de aambuc», aambu'
eiu,-a; flore samhueina, lemnu samiu-
Ctnu; ca Bubst. reale, femin. sambueina,
■î m. sambuănu, succu, substantia de
flore de sambuat; 2. s. f., Aam&uctna si
Mombueine, in acâsta forma si m., care
oanta cu samduc'a; io acelln-asi intel-
lesBU Bi f. sambucistria.
« SAMBaCISTRIA, s. f., saubDol-
itrla, (gr. oa^md(3XfAa.y, reiii sambu-
ana.
« SAMBTJCIU.-a , adj., gudbuecui,
(&.' sambnot); de sambucu : fiore $am-
bueia , lemnu aambuciu; ca b. f. , pi.
tambudele, trîbu de plante d'in fami-
It'a caprifQliacieloru, care are de typu
genulu sambucu.
SAMBDCa, (fora m, eabueu, si cu b
snppressu : saucu , socu), a. m., samba*
CDB si labnenB» (it. sambueor isp. Habnc»
BÎ Moeot port sabDfo, prov. bbdo ai
HMbnc» T. fr, aim, n. fr. lareia); gena
de plante d'in famili'a capriofoliacie-
lom : socu eomnmne, fiore de socu; lemnu
de soeu; cu tieve de socu st făcu copillii
pmeonie de joeu; — fructalu e aambuca
^sdbuca^sauca, soea:=:bacca de $oeu.
SAMEBA =: samara, a. f., lanera
si lamaraj semeutia de ulmu.
* 8AM0L0IDE, adj. s., <fr. »■>«-
l«Ide); care s^mina cu samdului ca s. f.,
genn de plante.
* SAM.OLU, B. m., samolnat (fr. ua-
m«L«); 1. specia de planta; 2. genn de
plante.
SAMPKTSU, a. m., vedi sanetu.
* SASIPSnCHma si sampsudtm.-a,
adj-, Bampgiicbtna§, de aampsuchu: oliu
$ampsuchinu.
" SAMPSnCHU si sampameu, a. m.,
aanpBHehBBi si BampBnoum, (9di[i4oX°W>
Specia de planta, majoranu, trlgaMBi
mjorKUf ian».
8A^^
•SANABILE, adj., Bacabllls; care
ga pote sanare. : dorere sandbUe, doreri
sanabili. vulnu insana&ile.
* 3A2fABE, T., Baaare; a face sonu,
a insanetosid, a cură, a vindică, etc^
1. proprie : a aană mineri, ulceri, db-
reri de capu st de stomaeu; a aanâ tu-
morile, bubele ai buboniele, tote nepoten-
tiele; metaforice : a sandvulnerile.pla-
gele stard selle, atarei pMice; a sand
mentile militariloru; a aană diseordiele,
dissensionile , amarele cure oile vietiei.
* SANATIONK, s. f., Biaatlo; actione
de aanare : sanationea corpuriloru si
suffietiloru.
* SANATORIU,-((}na, adj. s., b«bi-
tsr, (comp. si fr. sanatolre); care sana
sau serve a sanar/t : remedie sanatorie
de tote ăorerile.
*SANATn,-a, adj. part.,aaMtDB,ia
s. verbului.
* SANCIRE, r., sanelre, (d'in radlcea
Bae, de unde si sacru, sanetu, etc., af-
fine cu gr. S7, de unde : Sţidc, ârţvii);
proprie, a îngrădi, inchide, muni, co-
peri, apper&, etc, applicatu inse in spe-
cie cu sensuiu de : a investi eu inviola-
bilitate, a face inviolabile, stmctu, sa-
crosanctu, si de acf, aconârmă, intarî,
stabili, ratifici, a iacongiură cu respecta
religioBu, etc., 1. proprie, mai rertosu
despre legi si alte acte officiali : a sand
legea, mai multe legi; a sanci prin lege
nestrămutata; 2. metaforice, despre cri-
rnine BÎ pene, a opprf, a repreme, infreni
crimine prin pene : a aanci cu morte
veri-ce atlingtre la persona, la onore.
SANCTIA, s. f., vedi aanditate.
* SANCTIFICANTE, adj.part.pres.,
«anctlflcaiB, care aanctifica.
* SANCTIFICARE, t., sanotlfloare.
(fr. saaetiaer); a face sanetu, a dice
sanetu, a face inviolabile, a incongiurâ
de veneratione, a respectă, ooori, glori-
fică, laudă, celebră, benecoventă, etc, :
sandulu spiritu sanctifica suffietele no-
atre; Ghriatu veni ae sanctifice ce se con*
siderd ca spweatu; a aanctifica ap'a
prin a/fundarea aanctei cruce; ae taneti~
ficămu diu'a Domnului, nomele Dom-
nului; aeneaandifieâmuprenoienaina,
lucrandu in vinia credetUiei st bmdM;
y, Google
ae ne sanetifieămu. estirpanda, pre eâtu
$e pate, radu morcAe si physieu in noi
ensine si afora d'in noi.
* SANCTIFICATIONE, b. f., wnetL
aMtl», (fr. sanetllleatloii); actione si
stata de sanctificare : sanctifieationea
snfjMehru nostre ; sanctifieationea no-
fltWiit divina.
*SANCTIFICATOBIU,-W'^a, 8. f.,
MDettfleitftr^ (fr. sAuctifleâtenr); care
sanctifica ,- aptriia sanetificatoriu.
* SANCTIFICATU ,-a , adj. part.,
■•netlOeatis , ia s. TerbnlDi.
* 8ANCTIFICIU, 9. m., saBCtlBelnmt
fiaeere de sanctu, iiro mai vertosu ca
coner. ceva sanctitu, sanetuariti.
« SANCTIFIC0,-a, adj., oanetlflcna,
(d'in sandu ai facere); care face sanctu:
sanetifieuîu spiritu atlu lui Domneăieu.
•SANOTILOCC,-a, adj.,sauotlloqDU8,
care {oce=TOrbesce, spune, ce e sanctu :
sanetilotdi profeţi, sanctiîoculu evange-
listn Luea.
* SAMCTIMONIA.s.f.,Baifetlm(.iila,
(pentru forma compara si acrimoma,
parsimonia); stata de sanctu, perfecta
coratfa de peccate, castitate, etc. : pri~
stm'a sanetimonia a matroneloru ro-
mane; sanctimonî'a innocentiei, căsă-
toriei.
« SANGT1M0NIALE, adj., sanotlno-
■falisţ relativa la sanetimonia : viâtia
. sonctimoniale.
* SANCŢIONARE, y., (fr. Banctlon-
ner); a dă sanctione, a înrestf cu sanc-
Uone : a sancţiona una lege; usulu sanc-
ţiona multe eovente; fora sancţionarea
principelui, acesta conventionen'are neci
, tma valore si potere.
* SANCTIONATU,-a, adj. part., (fr.
iasctloBoi).
•SANCTIONE, s. f., xanetlo, (fr.
•aictlon; d'in Sanctu de la sancire); ac-
tione de saneire, în. specie, 1. auctori-
tate data anei lege prin penele ce se
prescriu contra celli ce aru calcă dispo-
sitiODile ei : fia-care lege, fiachiaruna-
iureAe, porta in sene sanctionea sea;
2. prin estensione: approbatîone, confir-
matione, ratificatione, etc. : sanctionea
legei , decretului , regulamentului ; cu
MDSQ si mai eatensa : publiculu, popo-
SAN.
1M8
rulu n'a datu sanetione acestoru idee,
aeestoru eovente.
SANCTIEE, si sântire,-eBcu, (d'in
sanctu), sancire, sanctlfleare; sacrareţ
a face sanctu : a sanctl ap'a, a sandi
mai multe persane diaconi si preuti; a
sandi una lege; refl. a se sandi'.^»Kuo-
te§eere : a se sandi prin faptele selle.
SANCTITATE=9artfrtaie, s, f., saiie-
tltast (fr. Kaliitetâ); calitate si stata de
sandu : sanditatea legiloru, sanctitatea
regelui, persanei omului; sanditatea
acestui justu ; sanctitatea legamentu-
lui conjugale ; sanditatea tempieloru ,
sacramenteloru, credentiei; sanditatea
archiereiloru si preutiloru; sanctitatea
ddoriei. consâentiei; a se portă eu sanc-
titate eotra toţi si in tote ; sanditatea
depăşitului; a si impleni cu sanditafe
detoriek selle; a lucră, vorbi cu sanctita-
te; si concr. perso na sarrn, titlu baseri-
cesca: sanditatea seaparcnteleepiscopu;
— in acelle-asi insemnari si form'a :
sandîa =. santia : sandi'a căsătoriei;
sandi'a legiloru, detoriei; sandi'a sea
parentele basericei nostre.
* SANCTITUDINE, s. f., sanctitnaoj
calitate de sandu; redi sanctitate.
• SANCTOKI0,-a, adj., sanetor, (d'io
sancire) ; care sandiona : sandoriulu
legei: sandoriulu /lammureloru armatei.
SANCTU, (si săntu. sâMptu),-a, adj.,
lanotus, (ital. isp. port. sants, pror.
sanct, sânt, Ban, aaint] fr. aalnt, alb.
Belnt); aacer, dlrna, dlTinuB;facuta in-
violabile, munitu contra veri-ce viola-
tioae, apperata, assecuratu de veri-ce
attiogere, intactu, integru, si de acf,
demnu de totu respectulu, venerabile, a-
dorabile, divina, puru si immaculata
de peccata; 1. proprie si in genere :
se dicu sande câte nu su neci profane,
neci sacre, ci confirmate cu una sanc-
tione : legile sunt sande, pentru eo su
confirmate ai susţinute prin sandioni;
sandu e, de si nu sacru sau sacratu lui
Domnedieu, totu ce se ridima pre una
sandione; ce e sandu e apperatu si df-
plenu scutitu de veri-ce injuria a omu-
lui; porţile eetatei, murii si alte locuri
publice sunt sande; nu potu stă intre
celli perfidi sandele legMteiUe offe $0-
y, Google
1044
SAH
eietatei si bonei credentta; semeţele ac-
torie alle par&ntUorv cotra filii; saniia
e person'a omului, sanda Uberteitea lui,
aancta proprietatea lui; person'a tribu-
nUoru ple&ei eră sanda, (vedi si sacro-
sandu); 2. metaforice si in specie,
a) care impunerespectu, venerabile, au-
gusta, adorabile, dernou de tota onorea,
laud'a Bi mărirea, mai vertosn, diviau,
păru, curata de poccatu, piu, cu frîc'a
lai Domnedieu, bona inconscientia, etc. :
numai unulu Domnedieu e sandu în
addeverat'a insemruire a coventului; se
dice tnfie si de omeni : unu omu saneiu,
una muliere sanda; nemine nu e mai
integru si mai sanctu ca denaulu; har-
hatu sandu si severu in toie legamen-
tde s^i in nomele sandului (= lui
Domnedieu); sandulu nome cdlu lui
Domnedieu; sanct'a noatra religione,
sand'a nostra baserica; sandele vesti-
menie, lanctele myaterie; sand'a Domi-
nicoi Bomânulu dice si : sand'a Luni,
sand'a Joui, sand'a Veneri, etc. : sanc-
Hi parenti ai basericei , sandele ma-
riyre; dâro ei : sandii eroi ai li-
bertatei, nationei; solemnile si sanctele
^lîe alte renaseerei României; sand'a
dereptate; sanctu e cooentulu teu; sanc-
tele invdiaiarsee nedau sapienţii; sânta
nefiavorb'a,ce amudatu; a face sandu
pre cineva, nu numai tu intellessulureli-
giosu : a sandi, a pune, numer& intre
sandi, (vedi mai diosu Ia b), dâro si :
a correge, a stemperâ, a pune pre eal-
lea benekî, etc. : a face sandi pre mi-
aelli, d'in unu blastematu a sciutu face
unu sandu; conscientiosi si sancti ju-
dtei; sand'a pudore si innocentia; d^ro
si : sancfa frica, sanct'a bcUalia, a dă
cuiva una sanda de bătălia; b) mai yer-
tosu, is Bfer'a religiosa, a.) stînc<u=celLa
ce prin faptele, mai allessu prin erois-
mulu seu pentru credentia e cbiamatu
a se buccută de glori'a si beatitudinea
eterna : sânciulu Corneliu , sândulu
Stefanu, sândulu Qeorgiu, sandulu
Ignatiu, sand'a Barbara, sandele mar-
tyre, mai vertosu : sant^a Măria, prea
sand'a fdvora, sand'a vergine; sand'a
Mcffia, differitu de : sanda-Maria, ca
»ibator« in onorea sântei Măria, asia
SUî;
si : a') serbatori alle altoiu san^: sanc-
tulu Demdriu; la sanetuln Demdriu;
la sandii patrudied de ntartgri ; la
sandii Pdru st Potdu, si : la sane-
fulu Fetru si Pauiu, (vedi u uuu
diosu : Sampdru); p ') baserica ce are
patrona pre sandulu a oui nume porta
baseric'a : se mergemu mâne la saiusttibt
Qeorgiu ori la sandtd» Nieolau; bate-
rie'a sandului Demetrw; — si absoL
unu sanctu : sandidu = Domnedieu,
asia Bi : sandulu sandiloru, inse si on
sensu generale de ; forte sandu, eeUu
mai mare sandu, sandu intre sancti;
si absol. f. una saneta, sand'a : a pune
intre sande; si freale : sand'a saneteloru
:=paitea cea mai s{mcta a tabemacln-
lui, a templului, a baseiicei, si prin es-
tensione, a unei case, sanduariulu, (vedi
acesta corentu);— a adoră unm sandu;
a se incAtnâ la mai muUi sancti; fia-care
casa romana are unu sandu oUu aeu; as-
semini sandi patroni ai casei addnou a
ment^ de penaţii antici; — prov. eamue
sandulu, si temi'a^zdupo sandu si t»-
mVa, dupomeritu,<lnpo demnitate; a fw
ave sandu : aceste disse «t faptfi alle tdle
n'au neci unu sanctu; omu fora sanctu,
lucru fora sandu, mnbla fora sanetm;
iskas: cuaerudeaanctu::=eufaeiadesaHO-
fu, eu porta de sandu, eu căutătura de
sandu, etc.=cu apparentia fora se Sa;
— p) despre persone si luoruri sacre :
sancfa baserica, sand'a eruee, sanetde
icone, sandul poteriu, sand'a mSsa,
sand'a comminecaiura, sanefa catape-
tasma, sand'a scriptura, sand'a ana'
fora, sandulu myru, etc.; sandii ar-
chierei, sanctii episcopi, sandii diacon*;
inse : archiereii, episcopii, metropoUtH
se dicu si prea-sandi; prea-sattctuiu
metfopolitu; — 3. Înaintea mai multora
nomine proprie de sandi, epithetuln
sandu s'a contrassusî s'a agglutinatucn
nomele propriu,precumuia : Sămpetru,
(sânctu-Petra); Sâmmetriu a&MSamme-
dria, (sându-Demetriu) ; Sângiorgiu,
(sându-Georgiu): Sânmcâra, (sandu-
Nioolau); Sântâderu. (sându-Theodo-
ru); SânvasHiu, (sandu - BaaUiu) ;
Sânjuenne, (săndu-Joanne). San^uen-
ne^sandiuenne se numesoe si ana fion
=y Google
sm
gtibina ce eresee pre campn si inflo-
rese» cotra floitaln lunei Ini Jnnin, f al-
llm TtriBi, lĂnn.
SANCTUARin, pl.-e, Mnfltnarinm,
(fr. SRiietBAlrfl); 1. partea cea mai saocta
abasericei, altarinlnfmes'asancta, 2. in
sensn mai estensn, a) locu unde se pas-
tredia iDcrnri, obiecte sande; b) locn
urcann allu nnei case, unde se retrage
einera san nnde pastrMia Incrori pre-
tdose; 3. metaforice : sanetuariulu co-
gittdui, eonseientiei. animei omului.
* SÂNDALIARin,-a, adj. s., sanda-
llarlnii (fr. saBdaller); relatira Ia san-
daîiw : o/fieina sandaîaria; ca s. pers.,
tmti sandaliariu, celln ce &ce san vende
tandalie; fem. mndaîiareisa.
* SANDALIDE, s. f., aandalls} spe-
cia de feniou.
* 3ANDALIQEBU,-a, {sisanăalige-
rnZu), adj. s., Bandall^nlns,-»; care
portasau dace dnpo domnnin sau domn 'a
sea Bandcdie; itf specie ca s. f. sandaît-
genila.
* SANDALIND,-a, adj. a., (fr. san-
dalln si Bantalln); 1. de sandaliu, de
î<jTm'& sandaliuUti : eonee sandaline;
2. de sattdaUi; ca s. m., sandalinu,
specia de arbore indiann, allu cui lemnu
odorifem serve a adornă templele si
palatiels amtiloro, (redi si sandcdu);
ca s. f., sandalma, (ft. gantallne), mate-
ria colorante si odorante, trassa d'in
SAN.
104S
* SANDALIU, si sandala. pl.-e, san-
dallnn (savSiiXtov, it. aandalo, fr. Ban-
dale); calciamentu ce nu copere totu
petioruln, pantofu : sandal de peUe,
sandalie de metas$e; pre marile ccdduri
aUe verei sandaiiele sunt mai eommode
ea aMe calnamente.
* SANDALU , pl.-i, (fr. sandal si
sastali sanacr. flandaiia=8f rlen ujr-
tlfallnm); arbore de Indi'a, cumn silem-
&n si odoratnla profumu ce se trage
d'in acest lemnn : sandalv. aVm , gcd-
binu, rossiu.
* SANDAPILA, B. f., Bandaplla, (fr.
landaplla); patu de transportata cada-
verele celloru pat^eri, pre candn alle
cellorn amtj se transportau in lectica.
* SANDAPILAKITJ,-!», adj. s., «an-
dapllarlne; relativa la sanăapUa; ca
subst, pers., a) cella ce face si vende
sandapile, b) celln ce porta noa aan-
dapila, pune umerii si duce nnn cada-
veru pre sanăapila.
* SAKDAFILONE, s. m.,Banda»IIoi
celln ce se Însărcina cu immormenta-
rea celloni ce se dacn ca sanăapiVa la
gropa.
«SANDABACA, s. f., «andaraea,
(aavSaptJtxv), fr. sandaraque) ; materia
colorante rossia.
*SANDARACATD,-o, adj. part-,
BandaraoatuB; ammesticatu ca sanăa-
raea.
» SANDABACrNTI,-a, adj., sandara-
olous, (savSapixtvoc, fr. Bandaraeine);
de sandaraca, de colorea sandaraeH; s.
f. reale, santiaracina, si m. sandar»-
cinu. substantia resinosa si pnlberosa de
sandaraca.
* SANDABAClTJ,-a, adj., Bandara*
ecDB; de sandaraca : eolore sandaracia.
* SANDTCE, a. f., sandjx, (a<ivSoS);
miniu san alta eolore assâmine miniului.
SANETATE, sanetosu, etc., vediso-
nitate, sanitosu, etc.
8AKGE, s. m., eangnla; ernor, (it.
port. Banţufli isp. sangrc , prov. Bane
si Bang, fr. eang); lieidu rossia in cor-
pulu animaliloru vertebrate de celle pa-
traprimeclassî,siincorpuluaneIlidilora,
6ra in insecte si cru'stacie de eolore alba,
apoi de eolore albastra in mollusce, etc^,
1. proprie, inse ca mai desu fiftndu vorb'a
de orna si de alte animali cu sânge ros-
siu : sangde circtda prin arterie n prin
vene; sângele de arterie e mai rossiu de
eâtu eeîlu de vene; sângele curre, adeco :
sângele curre in vene, dâro si : sângele
curre d'in nasu, d'in vulneri; a versâ
sânge, a) a versd sânge pre gwa, b) a
versâ sângele omului innocente, a si ter-
să sangeie pentru patria; ~a leuâ sân-
ge = alassd sânge : harbiariuîu lassa
sânge cuiva, ce e in periclu de apoplea-
sia; tifrannii vărsa fora mismcordia
sangeie suppusiloru sei; — a perdemuitu
sânge prin hemorrhagia; a scuipă sân-
ge : eticii scuipa sânge; sânge caldu,
sânge rece, sânge feriente, sânge btU-
liente; sarigele ferbe in venele cuiva de
, Google
104S
8AK.
meni'a, de indignatione, de căldura,
de plăcere; dero sângele inglaeia m
vene de frigu, de frica , de spaima ;
gangele se suie in capu prin inear-
eare de rtomaeu, eumu se sute sângele
m eapusi demenia, de mare furia; sân-
gele caldu face pre omeni animosi. ira-
eundi, violenţi, ambiţioşi, turbulenţi, ne-
sttmperati; sângele rece face pre omeni
blaflât, slemperati, patienti, mentosi; de
aci espressioDi ca: omu cu sânge rece, a
lucraşi vorbi cu sânge rece; a vede, spec-
ia , aseultă tote eu sânge rece; a nu si per-
de sângele rece, a se b(tie cu sânge rece.
a responde cu sânge rece; a ocăde omeni
eu sânge rece; 2. metaforice, o^ origine,
genu, familia : voi, copillU mei, sunteţi
sângele meu; in venele Românului cur-
re sangde anticului poporu romanu; nu
d'in sânge omenescu, ci din sânge de
fere pari tu essHu; cine si pote urri sân-
gele seu ? nobilele sânge allu illustrei fa-
milia; fraţi de sânge, purenti de sânge,
feti si fete d'in sângele propriu; prov.
sângele apa nu se face; h) potere de vii-
tia, potere, vi^tia, vigore, vivacitate ;
pTOy. de si juni, ferbe sângele in voi ca
in eaneri morţi; toţi impilatorii sugu ca
lipitorile, sângele cellu mai bonu allu
poporului; părăsiţii se nutreacu d'insu-
dorile de sânge alle omului activu; neci
sânge, neei macariu forma si cohre d'in
vechi'a nostra potere nu a mai remasu;
espressioni fora sânge si colore; a nu
avi firu de sânge in sene ; mai alleasu
ou respecţi! la ooimoru : setea de sânge
a ferei, a tyrannului; a perde si versâ
sânge multu pentru gloria desirta ; ba-
taliele costa sânge muHu; a se scaldă in
sânge; a se udă, încruntă eu sângele in-
nocentiloru; sangeh versatu allu victi-
meloru innocenti striga resbonare; c) si
despre alte li cide assemini cumav&san-
gelui; sângele vitiei=:zvian\m\de aeumu
nu voliu mai bee cu voi d'in sângele a-
eestei vitia de vinia; d) in efer'a baseri-
cesca : se nu uitaţi co ati fostu rescum-
perati eu sângele fUiului lui Domne-
dieu; heti ifin acestu-a ioti, aeestu-a e
sângele meu, care pentru voi si pentru
muîti se virsa spre liertarea peeeateloru;
— 3. M se obserre, a) ca nome de ma-
SAW.
teria, coventnlu sânge, ca si in limb'a
classica si in celle alte BOrori, nn ate
plur., numai ia espressiooea biblica:
harbaiulu sangeriloru = rlr Buţnln»-
leatDS, BiigiilBtn Bltlens, appaie alin
plar., sângeri, care, de certu, a esaitn
d'in form'a sing. sangeru eaa sângerez
sangene'^zl&m. saii|;n«ii,abl.MifilB«|
b) sob form'a sing. sangeau, sangette^
sangeru, sângere, s. m. plar., sangamsz
sângeri, se applica, a) U aoa specia de
lemnu, de arbore, strâns »asnlBMf
(compara si it. saninliie = stngenu,
sangeru); p) sub form'a femin. sangata
=: sângera. «Tsnrmis eurapnni] f) la
derivate : sangsnosu = sangero8u,8an~
genare = sangerare, etc, de cari vedî
in parte; c)ia locutionea: sânge de fraţi,
cu form'a ordinaria si cu -âensula de :
una speda de gumme ^ ţaminl, mb-
ţotB ilrBennU,
SANGENARE = sangerare, (vedi
sânge sub 3.}, t., HsagaliHre, crnsmtare,
sanguine np6rgeT6, gangiilBeB mltt«'
rej 1. iotrans., a perde sânge : de ce
ti sângera nastdu? ne sângera drumeJe
de ăorere; sângera vit'a pre sedutu; «il-
nerile sângerau inco forte; 2, traosit.,
a) a impl4 de sânge : a si sângeră M-
stimentele; eu spat'a sângerată; eu ma-
nile sângerate, cu oelii sangereUi, eu wh-
Bulu sangeratu;b) i\a.88& sânge : a «ait-
gerâ calluîu la ureehie; (compara it.
sas^nlnare, isp. port. •aigrar, pror.
sufnar si stfnar, tr. aal^ner).
SANGENABIU.-a. adj. B.,sa&Knlaap
rloB» (fr, Baiiri>li>alre){ relativu la sânge,
1. in genere : colore sangenaria; 2. in
specie, setosa de aange : fera sangena-
ria, tţfrannu sangenariu, nature san-
genarie, inatirwtu sangenariu; si despre
lucruri : doctrina sangenaria, conjura-
tioni sangenarie ; 3. ca subst. reale,
a) f., sangenaria, gena de plante d'in
famili'a papaveracieloru; b) pi. f., san-
genariele=zcarnivore, famili'a de mam-
mifere.
SANGENATICU = $aageratieu,-a,
adj. s., sangnlnariBB, BingulueBa, Bâii-
guInoleitoBi bvtalaB langiUens; reU-
tivn la sânge, 1. adj,, a) plenu de aan-
ge, implatu, maculata cu sangt : nam
=y Google
s^
gangeraticu; h) pleua de sânge, d'in care
enrre sânge: vidHeri sangercdice; e) plenD
de iange, ca malta sânge: temperamentu
sangeratieu; ă) setosu ăo sânge : fere
sang^ratiee; e) de colore a sângelui;
2. s. m. reale, unu sangeratieu ^:ear-
naiiu implutu cu sânge.
SANGENATIONE = sangeratione ;
s. f., RanKalnttloj actione de sangendre
saa sangerare.
SANGENATORIU = sangeratoriu,-
târitt, adj. s., ganţnlnaisi crnentaB; care
«antena = sângera, pleon de $ange ;
anime sangeratorie de profundele vui-
neri alle dorerei,
SANGKN ATTJ," a, «an jeraft*. adj.
part. B. d'in $angenare = sangerare ;
ca 8. m., reale, unu sangeratu = unu
sangeratieu ca subst.
SANGKNATDRA = sangeratura,8.
t., actione si effectu alia actionei de
sangenare = sangerare .- sangeraturele
ânitnei; sangeraturele vestimentulm dau
de fada pre ommoritoriu.
SANGENIUrO, adj., BaognlnetiB} de
sânge, ca sângele in colore, eto. : pică-
tura sangenia, pam^itu sangeniu, vinu
sangeniu; sangeniele creste alle şerpi-
loru; — unu sangeniu = uns persona
d'in acella-asi sânge.
8ANGKN0LENTn,-a, adj., augul-
Dolentoa} plena de sânge, ca sângele în
colore : sangenoîentele mâni alle scele-
ratului; temperamente sangenolente; ini-
mici sangsnolenti; rebellione aangeno-
lenta flori sangenolente.
8ANGEN0SU = sengerosu,-a . adj.,
MognlnoBiis, Mngnlnolentaif «rnentog,
(it. iep. SKBgofnoBO} prOT. smiRiioaB ai
langnVB, fr. Baiţneax); plenn de sânge:
bătălia gangerosa; sângeroşii tgranni;
eeUi grassi sunt si sângeroşi ; ape san-
gerose; fere sângerase; unu sangerosu
currendu se apprende si se menia.
SANG'ESV^sangeru. s. m., lemnn,
arbore; (vedi sânge sub 3.}.
SANGEBARE, sangeratieu, sange-
rosu , etc., vedi : sangenare , sangena-
tieu, sangi-noiia. etc.
* SANGIFIGARE,v.,(fr.unfiilller);
a face ean produce sânge, a cooverte to
a&nge.
* 8ANGIPICATI0NE,8. t, (fr. bm-
folfleatlnn); actione de sangifieare.
* SANaiFICATIVn,-a.adj.,(fr.f«i.
tcalfleatir); aptn a sangifieare.
* SANGIFICATORIU.-torio, adj. s.,
care sangifiea.
* SĂNGIFICATn,-a, adj. part. d'in
sangifieare. (fr. Basfolfle).
* SANGIFICU,-a, adj., (fr. auţnlfl-
qat); care fsee, ecamba in sânge : ope-
ratione sangifiea, substantie sangifiee.
SANGINARE, etc. , redi sangena-
re. etc.
* SANGINICOLLU,-a, adj., (fr. nn-
fnlDlcolle); care are eoUu rossincasoii-
gOe.
* SANGINIPEDE, adj., (ţr. Baifil-
■Ir^de); care are pedi = petiore rossie
ca sângele.
•SANaiNIROSTBU.-a, aâj., (fr.
BanţalniroBtre); care are rostru roB^Q
ca sângele.
*SANGlN0LENTO,-a, adj.,Yedi
sangenotentu.
* SANGISOBBTI,-a, adj., (fr. aaasal-
gorb«); care sorbe sânge: insedesangi-
sorbe ; ca b. m. reale, sangisorbulu, gena
de plante rosaeie. ,
SANGISTTGA, s. f., Binţnlsiirif redi
sangisugu.
8ANGISUaTJ,-a, adj. a., (fr, saBral-
Bttg^t si Ban^tne); care suge sânge : in-
secte sangisuge ; in epeeie , b. f., sangi-
«t^'a^BaagBlBDKR, genu de anelluti,
connoscute si sub nomele de iipitori.
1 SANIA, s. f., traha ; trassnra fora
rote, cară serve, iârn'a pre nene, in
loca de carra si oarmtia : a seperanMă
in sania, sanVa luniea bene pre nene si
pre glada. (Fote ar â bene de snpple-
nitn cu tragă = traha de la tragere =
traherfl).
2 SANIA si sânte, 8. f., »aiil«a,
(forma debilitata d'in 8ange=::imgata)t
sânge corruptu, stricatn-, prin estenaio-
ne : pnroniu, venena, mgine, etc.
SANIARB, T., trahi rebersjacarri,
duce, perambU cu sanfu : plaee muUo-
ru-a a se sania.
SANIAXn.-o, adj. part. s. din sa-
niare.
SANIATUBA, s. f., actione si effectn
jyGooglc
104S
SAN.
allQ actionei de mniare; in specie, tem-
pn c&tu ambla, se perambla cineva ca
san^a: saa cătu duce cn una sania.
SANICIOSA 91 sanisi6ra, a. f., si m.
$aniâoru, senisioru, sanlouls, (fr. bmI*
ele); specia de planta.
* SANIFEBU.-a, adj., siuirer ) care
addnce sanetate; vedi scUutiferu, salubre,
* 8AN10SţJ,-a, adj., Molesniţ pleou
de 2 Bănia : fetu saniosu, şerpi saniosi.
SANTSIOKA, s. f., si m-sanisioru; Tedi
saniăora.
SANITABIU,-a, adj., (fr. aiDlt^lre);
relativn la sanitate : regvicanentu sa-
nitariu, legi sanUarie, linia de cuatodi
aanitaria,
SANITATE, sau sanetate, a. (., ual-
tu, sKloBr (it. tanltate si sanitade, aa-
nltăţ isp. Binldad, port. aanidade, prov.
•utat, BSDdat, laaetat, fr. a«nt«); cali-
tate, stătu de 8ant4, at&tu pentru corpu
c&tu si pentru suffletu : sanitatea cor-
gvlui si a mentei, 1. proprie si îu ge-
nere : se MU ceremu ie la Domnedieu de
eâtu sanUatea metUei si a corpului; li-
hîdinile derapina sanitatea; a per^ sa-
nitatea, a si recapitd sanitatea; fora
sanitate tote sunt deşerte; a se huccurâ
de sanitate perfecta; pace si sanitate se
ne dea Domnedieu; si despre animali,
despre plante si chiaru despre aJte 0-
biecte : sanitatea viiiei de vinia; tota
twm'a e in deplena sanitate, 2. meta-
forice si in specie, a) despre suffletu,
mente, in genere, stătu in care suffle-
tnlu nu e turburatu prin neci unu af-
fectu, mentea nu e orbita de neci una
passiene, nu e attensa de necianumor-
bu, etc. : passionile despoîia pre omu
de sanitatea mentei; a si recupera de-
plen'a setnitate a mentei; sanitatea
judeeiului, judecatei; sanitatea âni-
M»; a si veni in deplena sanitate a
mentei; h) despre stylu, oratiţme, lim-
ba, etc., deplena puritate si correctione,
mersn naturale, vigore, TÎ^tia, etc. : in
decadentia limh'a scriptorUoru sţ eor-
rumpe si perde sanitatea; sanitatea
iictionei classice; imbecillitatea nu e sa-
nitatea stylului ; c) in multe formale de
orare : cu multa sanitate; ne inehină-
fflu cfi multa sanitate; ve trtm^temu
SAN.
mtdta sanitate; remaneti eu sanitate;
sanitate ! cu sanitate ! mergeţi eu sani-
tate ai ve intorceti a* samtate; a dice.
spune cuiva sanitate; a cercdA de sani-
tate, a intrebă de sanitate; sanitate bo-
na ! — si ou îde'a acceasoria , a) de pa-
ce ; ce mai este pre aici ? bene, sanitate,
pace si sanitate; ^) de laesare in pace,
lassare in geDeK,desistere, încetare, etc.:
sanitate bona, dico tw vreţi; a 1(lss&
sanitate, sanitate bona, a) in genere :
a si laiâdiu'a bona, asedespartf;^') in
3pecie;a parcai :lassâsaniiatebona stu-
dieloru. ap&'anfieloru edloru mai bone;
d) despre lucrări, târfa, robore, etc. :
eanUiâea demnului de eerru; e) sanitate
= salubritate : sanitatea aerului, nu-
trimentului, vestimerUului; in acestn in-
tellesu intra si form'a santtatia : sani-
tatVa casei, riului, eto.
SANITATÎA, (pronunţia, sanitatia),
s,f.,BalubrtUB,vedi«an»fafo,cotra finita.
SANITATIBE.-eACU, v., Babren U-
eere; a dă sanitate = salubritate, (vedi
sanitate, cotra finitn-, vedi compos. in-
sanetatire). — (Pare co a căutata se es-
eista alta data si /(>rm'a«antre=»aRare
[compara si fr. assainlr], de unde : sa^i-
toria, de care vedi la locuia seu). M.
SAmrOBIA^sani^ore , s. f.. bfp»-
rlon perforataai , hf<»a«rapu plK«r;
proprie, fem. d'io saniloriu de Ia una
verbD sanire, 'supinu sanitu applicatu
inse in specie ca s. f. reale. Ia unu
genn de planta, de Sore : untu de sani-
tare, untulu de sanitare vindica cur-
rendu si bene mineri, taliature, impun-
sure, etc. — (Form'a sanitare, ce se aude
iu muU« parti, e de preferită formei
sonatore^:3unalore; — acâsta d'in urma
forma pare a fi in locu de sanatore, de
Ia sanodu d'in sanare). M.
SAMTOSELLU, adj., sanuB, b«ae
eaous; proprie deminutivu d'in sanitosu,
inse cu intellessnlu speciale de gratia
si interesse : sanitoseUi! — insoclatu gi
ca sanitosUf ca se esprema apţesţire a-
snpr'a conceptului : eumu eşti? sanitosu
saniiosellu, cumu vedi.
SANITOSIA, (proam^t^şfinitpsta), s.
r., ealnbrltas; formata direcţii d'in sa-
nitosu, camu in acellu-aal intellesajf
=y Google
au^
eu sIIq formei sanitati^ ; vedi samtaU
cobra finita.
S&MTOSIABE, T., Bnire; a &ce sa-
Hitosu; vedi comţoa. Aniatieiosiare; —
samiosiare , insanitosiare sunt forme
de preferită formeloiuiaonitosircin-
SAKnOSIBE,-esm, t., redi smito-
siare.
SANITOSU, Bau satt^osuj-a, adj., bs-
uiSf Mtnber, ritldDfl, rsbnstns, salros,
UealHiliiflrDiuB,Halldiit)dBrKblIlB,etc.;
plenn de sarutate,e&Te na e moriosu,CAT6
addnce, da sanitate, 1. in genere si pro-
prie, despre omini, bestie, plante : omu
aaniiosu; sanitosu ea tunuîu; vitele nO'
stre sunt tote sanitoae, ăesî morhdu de
vite infesta turmele ; granele peno a-
cumu sanitoae au inceputu n sufferl de
morbulu ruginei; mente aanUosa in eor-
pu sanitow. toţi se intorsera ă^in cal-
latorîa sanitosi; armafa s^a iiUorsu sa-
nitosa d!in acesta lunga espeditione; sa-
nitosu de peptu, de petiore; 2, in specie
si metaforice : a) despre sufâetu si fa-
cultăţile lui : mente sanitosa. juăieata
sanitosa, idee sanitose, sensationt sâni-
tose , princ^ie sanitose, affede sanito-
se imagini sanitose, cogOiaiioni sanito-
ae; b) despre lacrurî, a) în genere, po-
tente, robostn, energica, natnrale, cumu
se cade, etc. : lemnu sanitosu, vestimente
sanitose, pannura ianîtosa, sementia
sanitosa, armata sanitosa, aanitoa'aju-
netia; cu mai multe sensuri :cot)enJu sa-
nitosu, vorba aanitoaa; a spuneun'a sa-
nitosa; si ca adr. a vorbi sanitosu, a
eogitâ sanitosu; proY. fag'a e rossinosa.
dSro sanitosa; de aci : fu^ sanitosa, si
absol. saniios'a : a fugi la sanitos'a, a
leuâ la aanitoa'a, etc.;— ce sunt aceste
idee nesanitose, espresse in frasi si mai
nesanitose ? limha sanitosa, sanitoseU
scripte dRe dassiciloru; de acf : 3) sa-
nî^ost(=saZu&re .- sanitoau nutrimentu,
dima sanitosa; case sanitose, a') case ati-
Iw&ri, si ^ cose solide; c) {otie desu in
orari : ftene ati venitu sanetosi; rema-
neti sanetosi; remani, mamma, sanitosa;
ae ve aflâmu sanitosi, se ne vedemu sani-
tosi; si cu ide'a accessoria de lasaare
completa: intr'uivi bona demanetia am se
SAP
vm
te laau aaneioau, deeo continui a me
amari asia de tare; a lasaâ hanea s«u-
tosa z= a morî, a se retrage d'inlume.
*SANNA,8. f.,«tiiiu,(aAwa<); strâm-
bătura ridîcnla, inganare.
* SAKNAEE sî sannire, T., «BMiurej
a face sanne, a îngână.
* SANNATORIU.-toTMi, adj. s.,BaM-
nitor] care face soHHfi; vedi si «awnioiH.
« SANNIONŞ, s. m., umnio; care si
face una măiestria d'iu fatierea de sanne.
SANU,-a, adj.. Bana»; sanitosu, in
seosn materiale si ideale : in corpu sa-
nu sana mente; aane eovente, aana ju-
dieata ; dictione aana si dassica; serip-
toriu tanu si correetu; sensuaanu, sana
vedere.
1 SAPA, s. f., Ugo, raatruB, larai-
laro,(it.iappa,isp.Hpaifr. B«pfl};instru-
mţntu de taliatu, sfermatu si scossu
pamentu : sapa de ferru; sape bene a-
scutite; si actionea făcuta cu acesta in-
strumentu, adeco aapatura : una sapa
nu e deatâlapeniru viniapreprimavera
si vera, se ceru cellu mai pudnu dou»
sape; a dă una sapa porumbidui, pepe-
niloru,— proT. insapa, si mai euergicn,
in sapa de lemnu, la sapa cU lemnu ^
forte pauperu : a adjunge in sapa de
lemnu; sap'a si Iopa^'a:=gtare desperata,
forte greu morbu, incurabile, deorepitu-
dlne : de acumu in coUo aştepta Sf^'a ai
loptU'a; numai sap'a ai lopat'a te so(^a
de acestu morbu.
2 SAPA,s. f.,Bapa,(d'ia «apere); sucea
fertu mai rertosu buccq de me, moitu
fertu, peno la consistentia de miere :
sapa intra in prepiu^ationi farmaceu-
tice.
SAFA£E,T., BBffoders, effoaeve, ub-
raare, MDtpece* pasUoare, sarrlre,
(it. lappare fr. ssper) ; a face, a lucrî
cu sap'a (1 sapa), a tali4, sfermi, Bcote
cu sap'a, 1. proprie si in genere : a sa-
pă una gradina; sapati mai de tempo-
riu gropele necsssarie la plantarea de
pomi; a sapa cartofi, rime,Âori, etc. =:a
scote sapandu; sapati putiulu mai a-
duncu, nu ati sapatu dekullu de adun-
ce gropele de buceate;sapa ţote locurile,
ca se afle thesaure, se descoperia vene de
auru ; a sapă unu mormeaţu ; frroT. ttu
=y Google
IftSO SAP;
iapă gropa altuUa, co eadi tu mat an-
tâniu m ea; cine sapa gropa altw-a,
cade elIu m ea; 2. in specie 9i metafo-
rice, a) despre sgri, arature, vioie, etc.;
a lacră co aap'a : vini'a se se supe du
mat multe ori; dSco nu sapi bene agnulu
porumbu nu fad; papusioiulu nesupatu
nu prospera; b) a surpa cu sape sau cu
alte iostrumeote, a derimă: a sapăunu
eastru, a sapă fundamantel': edificiului;
e) de acf, prin esteosioDe, a surpa, stri-
că, derapină, rode, etc, a) io senau ma-
teriala : apele, batalVa apeloru sap» ri-
peU; bubele de rea natura sapa in carne,
sapa si ossele; ^) in sensu ideale : unu
morbu ineurabUe sapa saniiatea Oieesiui
robustu june; turburătorii sapa funda-
mentele societatei; aceste doctrine au sa-
patu si surpatu basile religionei si mo-
ralei; a sapă pre ăneva, a cautâ se Iu
surpe, se la mine; d) a scalpl : a sapă
in lemnu, in marmore, in eboriu; figu-
rele principali nu tu bene săpate; si de
aci, prin noua metafora, a intyparf, a
imprime, etc. , in sensu materiale si i*
de&le ; a si sapa nomele in ânitnele to-
toru.'a;idea. sentimentu aduncusapatu
in eapiiele si ânimele omeniloru.
SAPATORID,-f(im, adj. s., fossnr,
•Tersor, Bcnlptar, etc, (compara si fr.
Mpeur); care sapa : săpătorii de vinia,
de mormente: militari'sapatori; săpăto-
rii basiîoru societatei ; săpători in pi'
tra; morbu sapatoriu de sanitate, bube
sapatorie; ca 8. f. reale, sapatoria=sa-
patore, a) abstr. foislo, pastlaatlD, etc:
îa sapatore de vinia; b) llţo, saren-
Inn, etc, instrumentu de sapatu : să-
pători de fosse pentru castre.
SAPATU,-a, adj. part. b. d'in să-
pare, foHSiia, «ffoBsoB, erersoSf sealp-
tni, etc.
SAPATTJBA, s. f., resslo, ererslo,
HCnlpttra, tarritara, paBttoatlo, etc;
actioDe de săpare, d^ro mai vertosu,
modn si effectn de săpare : sapatur'a
rintet, porumbului; a solve pentru să-
pătura prea mviUu; sapaturele făcute de
ape in ripele riului; numai sapatare pre
toiu aeestu locu; aapatwele eleganţi alle
temfiului.
« 8AFBBDA, a. t, up«rdi, (fr. sa-
SAR
perde); 1. specia de pescs Barata forte
reu, specia de arengu; 2. gena de in-
secte coleoptere Jongicorne.
» SAPERl;;, V., supere, (affine ca
grec. ăirtSi;, aa^i^, aocpd;); a fi suceosu,
a avâ suceu, ia specie, a av^ sueeupla-
cutu la gustu, a fi gustosa, si in genera,
a av^ gustu, 1. proprie : oliulu sape
bene, sape reu; ap'a ce sape, nu e bona;
peseelesape inco amare; 2. a sentC gn-
stulu; 3. a senti in genere; a percepe,
a coprende cu mentea, a intellege, a fi
intelleptu.
«S.VPHBKA, s. f., Kfr. iiaph6>e,
d*in aa.fiit;); un'a d'în celle doue vene
ijubsutauie de Ia crure : saphen'a ma-
jore=saphen'a interna, oppos. la 8a-
phun'a minore = saphen'a est&-na; la
un'a d'in saphene se lassa sânge, condu
suffere petiorulu.
* SAPIDITATE.s. f., (fr. BapidlH);
calitate de sapida : sapiditatea apei
metallosa.
* SAPIDD,-a. adj., sspldns, (sapide);
care sape, are sapore : multe gaze sunt
sapide; ap'a bona de beutu nu e sapida;
metaforice : a) placutu : sapide vorbe;
b) cu mente, mentosu : sapide copiile.
* SAPIENTTB, adj. part. preş. d'in
sapere, gaptens, (compara fr. 8s;« si
aafant, it. sarlo si sa^ţlo); preceputu,
intellegatoriu, intelleptu, plenu de in-
telleptione, de scientia, daconnoscentîa
si invetiatura, filosofn, etc, 1. io genere:
sapiente ecellu ce vede, inteUege, percepe
si si espliea bene lucrurile; stuftH sunt
aniipodii eelloru sapienţi; muliere sa-
piente; muliejtile sapietUi se dicu si ceUe
ce au pretensioni numai de sapienţi;
copillu sapiente; ea sub ^t. pers. unu sa-
piente, unu mare sapiente; detoriele u-
nui sapiente .- sapienţii nu făcu asid ;
sapienta poporului; si despre lucruri
abstracte : labori sapienţi, sapiente por-
tare , sapientite conaUie, sapientea lui
moderatione: sapiente poesia, sapiente
elocentia, sapienţi covente, etc; 2. în
specie, in sensu pregnante, filosofu, si
ca Bjibst. personale, unu sapiente : celli
septe sapienţi ai Greciei antice; celli mai
mari sapienţi ai Grealoru fura Socrate,
Flatom, Aristoiele, Zenone; Epieunt
=y Google
SAP.
/b MfWMfe materialiatu; $aţientii Frân-
ai, Germaniei.
* SAPIENTU, B. f., Hplentlkf cali-
tate de sapiente, 1. in genere, mente
igeraiintellegereiintelleptione, percepe-
re, agerime de mente, scientia, etc. : a
se portă in tote eu sapientia; sapien-
ta eaclude stultitfa : sapienti'a popo-
rului; pentru aeisia-a nu se cere multa
sapientia; sapientia de lucrurile eivili;
2. in specie, filoBofia : sapienti'a gre-
cesea, sapienti'a franeeae: multa sa-
pientia se eere pentru viitia; sapisnr-
ti'a e eeUu mai honu ăaru aUu lui Dot»'
nedieu; sapienti'a eeîloru divine si o-
mane,- fora sapientia nu e scten^'a;
professoriu ă^ snpipntia.
* SAPIENŢIALE, adj., sipleotlalls,
(fr. sapienţial); relativQ la 8apienHa=
flleso&a, ia specie : eartUe sapienţiali
alle HbOei.
* SAPIENTIPOTENTE, adj. b., w-
ptentlpnt'viit potente prin sapientia.
* SAPINin,-a. adj., Mplneas; de sa-
piMU : eoni aapinH, frondia sapinia,
iemnu aapiniu; ca s. f. sapinia, si m.
sapiniu, iemnu de sapinu, bonu de In-
orn, fora noduri.
* Sapinu, a. m., pl.-t, saplnm,
(comp. si fir. eapla) ; genn san specia
de arbori asemeoe cu ptimZH, cu abie-
tele.
SAPONABE=::«apiţtMre, 3. f.. lap»-
■arla •ffleta«ll>t specia de planta; redi
si saponariu, saponeUu; — corentuln
responde Ia una forma originaria : sa-
ponole ^ (gapnoalla).
SAPONARELLA = sapunareUai 8.
f., demiontlTa d'in saponare, applicata
inse JQ aoelln-aai sensu cu saponare.
SAPONABESCU.-a, adj., relativa la
saponariu, ca sabst. m. personale.
SAPONABESSA , saponariu ; vedi
saponariu.
SAPONABICA, saponarida,- tia ;
redi : saponare, saponardla.
SAPONABINU.-o, adj. b., (fr. s«p«-
varlne); de saponare; ca snbst. reale i'.
saponarina, si m. saponarinu, sub jtan-
Ua estrassa d'in una specia de sapo-
nare.
SAPONABIU = sapunariura. adj.
8AP.
lOSl
a., (laptiarl», comp. si it. sapsnajt,
ispan. jak«aero, fr. aaTointer, si sape-
nitre); relatim lisaponez=^aponu; m#-
gotiu saponariu, fabrica saponaria; mai
TertOBQ ca subst., a) personale, sapona-
rm, cella ce fabrica san vende saponu;
fem. in acestu intellessn : saponaressa,
muliereasaponarinln, sanfemina cs fa-
brica san Tende saponu în nomele sen;
b) reale, f. saponaria, a.) si saponaria
:= măiestria de sapontaiu; fabrica, of-
ficina de saponn; p) saponaria = sapo-
nare, specia, gena de plante, asii no-
mîie, pentm oo facn spnma ca sapontdu;
vedi si saponsUu, saponare.
SAPONATD = sapunatu,-a . adj.
part., ffr. giipoaâ); ammestîcata cti sapo-
nu, focntn d'in sixponu, de natnr'asopo-
nului; s. f. reale, sapeiuiiazzMmi. sapo-
nu bonu, vpdi eaporu.
SAPONE si saponK=sapunu, s. m.,
flapo, abl, aapoDfl, (it. sapone, isp. Jabov,
port.iabin, proT. aabOifr.garoDfdeaofsi
inaltelimbe); massa molie compoeitadin
una materia grasBa 91 d'in una aloale, care
serve la spellatu de albiture si Ia alte
usQri : a eomperâ saponu pentru moi
mtiUe loMiare de cametie; a se speUâ cu
saponu pre capu, pre'măni; ad&euaa^
ponu, ditH mai nâdtu saponu la comi-
sia; cine si rade barVa, da cu saponu ;
sapontd» aeestu-a mu face spuma; sapo-
nulu bonu spuma bene; cu beaiee de sa-
ponu sejeea eopUUi; saponu de lussu;
saponu ordinariu, sapomAu oriinarvu
eureHa mai bene; essentia de saponu, sa-
ponu odoratu, profumatu ; — metafo>
rice, a) «nu saponu = nna bnocata de
saponu; b) unu saponu = cAtu saponu
te da una data la albiture, la eapu. la
barba; eto., c) 8aponu=frecatnra, mos-
tratora, caetigatione aspra : a dâ cuiva
unu bonu saponu; de aci si locntioni ca :
a rade fora saponu = a maletract&
ren, etc.
SAPONELLU, 8. m., 1. deminativu
d'in saponu, buccata mica de saponu;
2. metaforice, nnn genn de plante, ■«-
poiaria eneliuillai vedi si saponare,
saponariu.
• 8AP0NIPICABILB, adj., (fr. m-
pealllabla); oare se pote sapoMMcare.
=y Google
1062
SiP.
« SAPOmFICABE, V., (fr. upoil-
ter); a &ce aapone, s converte iQ«a|>o-
fw : otide «e MpOHi/$ea pHn (deali.
* SAPONOICATIONE, 8. f., (fr. ■■-
r*BiaMU«B); actîone dosaponi/ieare;
tapoitifieationea nniurei de balena.
* SAPONIFICATU,-a, adj. part. a.
dlo aapOnifieare.
* 8AP0KIF0BME, adj., (fr. 8a»«mt-
bme); care are forma, similitudine de
aapotu : arffiUa saponiforme.
SAFONINA, 6. r., vedi saponinm.
SAPONIMJ,-a. adj. a., (fr. aapoala*);
d» aapone; a. î. «aponuM. ai tu. sapo-
ninu, reale, eatractn spnmosa d'in sa-
ponarea ofRânaU.
SAFONIBE = Mapunirereseu, t.,
■V^ae laTare» (it. Ivt^ioiaret isp. Jb-
hanart port. «naalMir , fr. laTonier i si
in alte limbe); a luii, spellÂcu saponu,
a ik ei frecă cu «apomi,— prov. a rade,
fora a taponi := a rade fora aaponu.
SAPONIU, (CQ n molUatu, «opmu), 8.
m., MresliH', raitria, Ura) proprie
augmentativu d'in 1 sapa, leiiatu ime
si cu iuBemoari speciali , applicate la
diverse forme de tape.
SAFONOSU.-o, adj., plenu de aapo-
nu, de natnr'a taponvivi : mAtiantie sa-
ponoae; (compara : fir. aarvnneax, iep.
jubea***),
SAFONnz=«(ipHiM, 8. uL, HpcjTedi
aapone.
* SAFOBABE, T.. (Mpvran), b^w
rataii (&*. atmnt, d'in aapore); 1. a d
sapore, a face saporoau : a sapord mo
bene btiecatele; hueeata pipţtrala si m
parata inco si eu alte eonditnente; 2.
gustă, a gustă mai vertOBu ou marş plă-
cere, ou voluptate, ca gnlositate : ceUu
flamun^ sapora ai una bueeateUa de
tnemelUga; a aapord ne^ahtdu $in eu-
pde Mtm^mauhti otpetiu,
" BAFOBATIONE, s. f., (fr. Ha^ra-
tlta); actione de taporare.
* SAFOEATD,-a, adj. part. s. d'in
M|Ware, iftperatns.
« SAFOKE, B. f.. upor, (fr. sareir,
d'in saperey, gustulu obieetivu, impres-
sionea, sensationea, cumii si calitatea, ce
au obiectele dn a face acâata impreseio-
ne asapr'a guttului subiectiva, 1. pro-
prie ; f^a bona de beuiu e fora saporer
aaporUe sunt : amarulu, aeruto. didcelei
mierea ai aacdiarulu aunt de aapore
dulce; sapore aspra, plaeuta, auave; a-
apr'a aapore a apei de mare; 2. metafo-
rice, a) anbiectivu, in locu de faculta-
tea guattUui, sau sensationea acestui-a;
b) eoncretn, mai vertosn ia plar. sapo-
rHe ee Imguaeaeu mai bene poAtCnlu
omului: e) aapore se pnne si în locu de
odore; d) in sensu Ideale : săparea suave
a îoeutionUoru Umbei romane popviare.
*SAFORIFICU,-a. adj., (saporlflena,
fr. sâporlBqie); care face, da sapore :
substanti» soporifice, parUada saport-
fiea.
*SAF0R0SO-a. adj., (fr. BtTonreix)!
plenu de aapore, in specie de bona aa-
pore : buccate aaporoae; aaporomlu suocu
aUu strugurului copta.
* SAFORU,-(i, adj., saporns; cu sa-
pore, care are sapore. pîenu de aapore;
vedi si aaporoau.
•SAFFHIGC-o, adj., Mpphleis, d'in
Sappho, Sappko,£aMt(p{b, celebre poeteesa
greca de la Mytikne in Lesbu, oare d'in
caDs'aamorei desperate pentm Phaonte,
se precipita de pre scopellnlu hueaăieu
ia mare, si prin urmare, aapphieu:=w- .
lativu la B<qapho: mui^a eapphiea, vor-
sulu a(qaphiat; Oratiu, la Somani, a
serisau muUe ode in m^ru aapphicu, o-
dde sapphice oile Zw Oratiu.
» SAFFH[BABE==M^re, v., (gap-
pUrare), sapphlratus j a omă, ca sap-
phiru, mai vertosu in form'a participia-
le : anelle aapphirate.
* 8APFHIBATU = aafiftau,-a, adj.
part. d'in aapphwaire, sapphiratiB} vedi
sc^lnrare.
* 8AFFHIBIND =«a^r«Mi,-o, adj-,
BxppMrlnos, (fr. Bappklrlii,-e); de sap-
T^ru : petre sapphirine; ca aubst. reale,
a) m. sapphirinu; b) tsappkirina, ape-
oia de pe^ de oolorea aapphimlDîifia-
sturi de aapphirina.
* SAFFHIBU=:S(vfrt4, a. m., sspphl-
rni , (odiRţBtpoc, fr. uphlr) ; p^tra pr^
tiosa de colore albastra ca a eeralni,
dura aprope ca st adamantele si ni-
binulu : aapphiruUi ae numera intre
jremme.— (Nomele proprio : JS^a>4tr^,n
=y Google
8^;
fem. Zamfira, a potutu «ssf d'in Sof*-
]!nt = safiru, [ca si Bombata = sab-
bafa], d^re ^î d'in Zeplu/ru).
* SAPBOPHAGfiBE,?., sapropfaaţ»-
r«, (oanpofaYsEv,d'in aa]Ep(tc=pa^di], si
ţeq«îic=iiiaBcare); a manca ee e ptOridu.
* SAPE0PHAan,-<i,adj.,(8«proph«-
saa, £r. saprophare); care manca putre-
dmi, care vine ia corpuri putride; subst
pi. saprofJuigde, familia de insecte co-
leoptere.
« SAPBOFYfiU, a. m., (fr, lapropţ'
r«> d'ia aaspâi;=patriâu, ai «&p~foca);
terminu paUiolo^on : febre putruta.
* SAPBD,-<ir ft4J-> •aprvBţ (oanpiit;);
jHtIre, putridu : caaiu aapru.
SAPUNÂBfi, sapunaria, aofmnariu,
sofnmire, etc., vedi : saponare, sapona-
ria, saponarm, aaponire, etc.
SABA., s. f.. vedi a^'a.
* SABABABA, 8. f., ursbira, si m-
rafc^U} braoce large, pantaloni largi;
— coveotu persicn, d'in care pare a fi
essitn si : saivari san eiaîvari, trecutn
mai ant&oiu prin gara de Taroa.
SABAIIUBA, B. f., Tedi aalamura.
1 SA BABE, (cu fornte simple : $aru,
sari, sora), r., ultre, lalllref si salers,
aallereţ (it. uiUmt; isp. proT. salar^ fr.
tsl«ri alb. B«Uii); a pune, i& aare, a
COndl CD sare, 1. proprie : prea aarati
bueeatele; aâiâ aaratu place numai he-
tivăoru; a aarâ peace ai pune in bvto-
nie; a mancă muUu pesce sca-aia; came
Barata, verdetie garate, fructe sărate;
2. metaforice, a) anaoafteţ nerelbns ea-
Titaten Inferre , a face caru, a redică
pretiulu, a aettmpi : grânele sunt prea
sărate ; nu te poţi appropid de negotia-
tori, au saraiu fote; pretiu prea acu^atu;
b)Aii gratia, a face placată, (Tedi si
sare) : covente sărate; totu ce apuni ai
faeHHeneaaratti;ntaaratdevoatrevorb€.
2 SABAK£, 8. verbale, saUeadl ae-
tt», taUtira, MlB«B*ntaB; !• in s. ver-
bului : sararea pescdtii, camei; 2. dâre
si effectu allu acestei aetlone, ceva aa-
ratu : betivUoru plăcu aarar^; redi si
saratura,
dABABESSA, s. f., aararla. mnliere
a aararitdui, si muliereoare rende sare,
redi sarariu.
ŞAft^ 1058
SABABITU, s. m., texa pr« lalvf ta»-
sa de aare, pre aare.
SABAMn,-a , adj. s., «alartaf , sa-
llDH,-flBi; relativa la sare, (redi si sa-
lari»); ca subst., a) pers. sarariu, care
face sau veade sare; femio. sarareaaa;
b) fem. sararia, a) commerciu de sora,
negotiulu saranuUii ; ^) mulţime de
aare, depositu de sare; f) mulţime de
lucrnri aarate.
SABATELLTT,-a, adj., salmliig, «a-
raliBi deminutira d'ia sartOu : btieeate
camu saretdle; pretiu camu sarat^Ut.
SABATICD,-*. 1- adj., (pron. sara-
tieu), vedi aaratellH; 2. 8araticu,-m ,
(pron. aarâticu), relaUru la sare; ea s.
m. reale : Mrdfuti^tama pentroMire,
(vedi si sararitu), banni de atare, ţno'
tm sare.
SABATin,-a, (pronunţia «aro^, M-
raţia), adj., lalaaliB} ct^tan- aaratu, care
lire gusta de sare pronuntiatn : ape «o-
raţie.
SABATORIII,-a. adj. s., csrs sora
(comp. isp. saUdar).
SABAT0,-a,adj.pai:t.,(d'in Iwmre),
salsu, lepldnB» faeetn , earns , X- în
gen«e : peace aaratu, locuri sărate si
sterili; aare de aaratu pesce; aaratulu de
pesee; 2. in specie, a) placutu, guatosD,
gratiosu, in oppos. ou nesaratu=iiagu-
stoBu, disgratiosu, aeplaoutu, etc.; b) oara
scumpa '.pretiu saratu; (redi 1 sarare);
c) s. f. reale, sărata ^ salata : vedi
8(d<Ua.
SABATCBA, a. f., RalUara, aaUira,
stlaaHientiBi, aalsedoi acţiona ds sara-
re ; a di bona saratura pescelui; d^o
si mai vertosu, effectu allu aeellei-aai
actione, ceva saratu in genere : betivi-
loru plăcu saraturele , a mancă tmdte
saratwe ; in specie : a) loera de mân-
care saratu; b) locu saratu : in saro'
tura ae nu ««mini grâne.
SABBESIRE, sor^w, etc., vedi ser-
bedire. serbedu, etc.
SARCA, s. f., vedi saree sub 1.
* SABCASM:n,s.f.,saro«iD]M,(aap-
xacifuSc, d'in aip£=cartie, ~ &. Btceaa-
me); batnjocura mordace, coventa ce
ore-ouma rumpe d'in came, amara im-
putatione : a ae eipune lasi
=y Google
im
SAB.
cunndd at sweasm; aarcasmilH e iro-
nia emtara.
• SAECASTICU.-a. adj., (fr. i*ue»-
ttiqne); mordace, amaru auppeiatorin :
tonusarcasticu; ortaori sarcastici, scrip-
te sareaatiee; awente amare si sarea-
$tiee.
SABCE, s. f., 1. fnllos atra; 8p«cia de
passere; 2. imilax aarsaparilia Linn.,
specia de planta (ledi seUsapariUaji
3. »areez=aalci, a) aallz, arbore; b) em-
baaiu, ooDdltBra:=Boiidinieiitu cii sa-
re, (redi etUsa). — In difforitele selle
insamnari eaventnlu caută se fia si de
origine diversa, in însemnarea de snb 3.
se reftfre, de certa, la sale = sare. in
însemnarea de sub. 2. pare una mutila-
tione d'in salaapanlla saa aarsapiiriUa;
in Însemnarea de sub 1. compar, fr. sar-
ealle. M.
* 8AHC1ME, pi. sardmene. Barei-
■«■) (d'in sarc&e); lesultatu aUu aclio-
neî de sardre, cosututa, carpitara, etc.
8ABC1NA, s. f., sarelaa, ouat, fa-
•eti, Munai, trlbntuMj 1. legatara de
mai multe lucruri, si in specie, lega-
tara ce se porta io spinare : una sar-
eiHa de lemne, doue sarăne de fenu; a
earră imsarcin'apaiiesifertu; 2. greu-
tate mare, at&tu în sensa materiale
oftta8iideale,a) in genere: ceUi privi-
legiaţi nu porta nea una sarcina a ter-
re^prenoi laboratorti eadu iote sardnde
terrei; sarein'a unei nave, unui earru,
sarein'a ce se pote impune unui bou, u-
twi ctUlu; am tota famth'a in sarein'a
mea; nu mai potu portă si sartitiele al-
toru-a pre longa greu'a maa sarcina ;
toţi $e descarcă de sarăne pre mene; tu
e>M vit'a de sarcina a totoru'O; a lassă
totu in «orcin'a cuiva; aeeste-a su t» sar-
ân'a vostra; b) ia specie, a.) sarcina =
fructu allu panticelui femioei : muliere
eu sorctn'a la gura; av^i respedude ceste
ffiNltert cu sarein'a ta gwa; mai grea
sarcina ca acesta d'in urman'amavutu
cu cdtu copiilu; tu, copiUulu meu, fusi
prim'a sarcina a patUitxlui meu; ^) sar-
cina = dare grea, contributiona cotra
stătu : sarcinele proprittaţeî fundarta:
proprietate fora neci una sarcina; 7) sar-
dita SC fanctione, offlciu : sarcinele 0-
8^;
norifiee, sarănele rcHutnerate; impon^i
numai sjrâne foramereede; ca sensa
si mai generale de missione. : sarcina
delicata, sarcine date pre eredentia :
S) sarcina =z ce porta unu militarîu in
sfHnare, candn merge in caile la bătă-
lia, si de aef : sar ana, mai vertoau in
pi. sarcine = lucruri neceasarie arma-
tei la callea sea in e&suri de mereu : ai
noştri supprensera armada inimica care
leuă fug'a si lassă tete s^cinele in ma-
ntile armatei nostra.
SABCINALE, adj., BanlBalIs; rela-
tivu la sarcina; vedi ai sareinariu.
SABCINABE, t.. sareiatre, sarelre,
«nerare, grayare, convlttAre; 1. a pune
sarăna, si meUforice, a dă sarcina, a
committo, a inoredentiă cuiva ceva, una
negotiu, etc; (vedi si compos. însărci-
nare); 2. a impeticâ, a c<i3e,ca petice, a
pune petice, a carpi, repari, derege ceva
rupta, stricatu,etc.,in 8pecie,acarpfoaI'
ciamente si vestimente; (redi si soreire).
SABClNAliIU,-a, adj.S., saroliarluM
relativa la sarcina : vite sareittarie, nave
sarcinaria =. nave aneraria; ca s. m.
personale, unu sareinariu ^ cella ce
porta sardne cu spinarea.
SABCINATOfilO,-(<Srio, adj. B.,i»r-
cinator, oneratorj care «orctna, 1. care
pune sarcina .-«arcinajoriu de nam/sor-
cinatoriulu nostru cu aceste negotie;
2. care carpesce : sardnat<mu de vesti-
mente.
SABCINATU,-a, adj. [»rt. d'in sar'
cinore, sarclnatai t femine sordnate;
vedi si compos. insarcinoht.
SABCINIOBA (cu n moUiatu, «or-
dora); s. f., sarelnnU; deminutivu d'in
sarcina : una sardniora de lemne.
8ABGIN0Sn,-a, adj., garelnosna;
plenn de «arcine, 1. passiva, sarcinatn
cu mare si grea sardna sau cu multe
sardne : aarcinose carra,sarcinosa nave.
2. activa, care pane grea sardna san
grelle sarcine : sardnose dări publice;
sardnos'a (feslatione a femineii
SABCINDCIA,-tia, s. t, sarolnnla;
vedi sardniora.
* SABCmOLA, 8. f., sarolaulai vedi
S(]rcinif>ra si saretttKcia.
SABCIOBA, 8. f., 1. in locu de sar-
=y Google
ŞAB^
einiora; 2. dâmioutiva d'in taree, ca si
aalciora d'in salce.
* SARCIKE, tarcii, sarcitu; ei sarsî,
aarsei, sarttt, T., sarelre; a derege, a
repară, a carpf, si iu specie, a derege
calciameote sau vestimente, atâtu ia
senau materiale câtu si ideale : a sarci
calcioni, bracee, camesie; a aarâ funile,
aei'a, pandiele, velde; a sarei murulu,
invelUorea, parietn, casele; a sarci dam-
itele, rupturele, ruinele starei; a sarâ
perierile sufferite.
* SABCITE, 8. f., sarolteH; specia de
patra; vedi sareolithu.
t SARCO-, (d'in gr. aâpi, g.o«px<iî=
carne), in compoaite scientitice : sareo-
base, s. f., (fr. sarcob^ie» d'in ^i>; =.
baae), forma de gţ/tu^xue, la famine, ca
nou diacu uaruosu; sareobiu,-a, adj., (£r.
■areoble, d'in ^iOQ = ?i6tia), care viue
iuoarue : insecte sarcobie, subst. pi., sar-
eobteie, tribu de inaecte; sareocarpu,-a,
adj- s>i (fr. saroooarpe, d'in xxpn^; :=
fructa) , care are fructu carnosu , ca
subst. mascuL iarcocarpulu. paite car-
nosaa fructului, cas.m. pi., aareocarpii,
tribu de fungi; de aci si sarcoearpiu,-a,
adj. s., (fr. Biir«oear|»Ieii), care sămina
cu unu sareocarpu, s. m. pi. sarcoear-
pii, famili'a de fungi; sarcocele, s. f,,
(fr. sarevoftle » din xi^Xi] = tumore) ,
c&rue dura ce se face pre testiculu âau
pre membran'a interna a acrottdui; sar-
cocephalu.-a, adj. s., (fr. aareocipliale),
care are capulu carnosn, ca subst m.
atu'cocephaltda, genu de plante d'in fa-
mili'a rubiacieloru ; sarcocefihakttu si
sareocephaliu.-a, adj. s., (fr. sarooeft-
pkal6), care e ca sarcocephaluîu, subst.
-pi. aarcoeephuliele, tribu d'iu famili'a
rtămeielora, care are de typu genulu
aareocephalu; sarcocoUa, a. f. , saron-
flftUa, (fr. Barcoe*Ue), reaîna, ce se a-
fla pre arborellulu aarcoeoUu, s. m.,
(fr. sarooeolUer); aarcocollinura. adj.
s., (fr. saroneolllDe), de siu^eocoUa, ca
s. m., sarcocollinK-la, si f. sarcocollin'a
subatantia eatrassa d'in scwcocoUa; aar-
code, adj, s., (fr. §ari)«de), de carne, in
specie, genu de plante leguminose; aar-
eode7^dru, s. m., (fr. smroodendref d'in
8tv6pgv = arbore), genu de zoophyti cu
8AB. .
HM
totula carnosi; sarcoepiploeele , s. f.«
(fr. sareoSpIplocUs, d'in ixLTckoofi^^
piplu, ai x'^Xy] = sorpatura), surpatura
prin căderea epiplului in serotu cu a-
derentie carnose ; s<wcoepiplomphalM,-
a , adj. , (fr. BaroaSpIploMphaltt) , cui
s'a surpată epiplulu in buriai, {i^jpa,'
X6;), ca aderentie carnose, de aci si s.
f., aarcoepiplomphaîia, surpatura a epi-
plului in buricu ca aderentie carnose;
aarcogastru,-a , adj., (fr. aareftraatr*,
d'iu ■ra(ni}p^ Teatre), care are ventrile
carnose, s. m., aarcogaatru, genu de in-
secte; sareographu,-a, adj. s., (fr. aar-
uoţraphe, d'in -jpâfav = scrierb), care
scrie carne, in specie s. m., sarcogror
'phvlu, genu de licheni; sarcohydrocde,
s. f-, (fr, sareo bfdroeâ le), aarcoeele in-
aocitacu hydrocele; aarcoide, adj. s., (fr.
sareolde), care sâminacu carnea, subst
pi. sareoidile. ordine d'in classea polt/-
piloru; sarcolenu.-a, adj. s., (fr. »u-
eoUne, d'in itXivri = braciu), care are
bracie carnose, subst pi, sareolenele,
classe de molusce, cnmu si unu genu de
plante; aarcolithu, s. m., (fr. tarc^Uthe),
subatantia minerale de colore rossiatica
ca a carnei; sareolobu,-at ^dj. s., (fr.
sarcolobe si sarealftM), care are lobi
carnosi, s. f. pi. sarcoiobele, tribu do
plante leguminose; aarcoiogia, s. f., (fr.
sareoUf le), parte a anatomiei ce se o&-
cupa cu carnea si alte parti molii alle
corpului; sarc<]foyi<;u,-a, adj., (fr. sareo-
loţiqae), relaUvu la sarcologin; sarco-
ma, pi. «arcof»ate,(3(]ifiX(ii[j.a,fr.Bare»ne),
tumore, inflatura ce are consisteuti'ade,
carne : sareomate in amendoue narilei
parte carnosa pre looga ovariulu plui-
teloru; sareomaiOBn,-a, adj., (fr. sano-
nateni), plenu de aarcomide, asaâlBino
unei siweoma : inflaiure sarcomaioae;
sarcomphaUf, a. m., (fr. sareoBphale,
•vb, d'in ÂiupaX^=:burîcu), a) inflatura
de rea natura la buricu; bj genu de
plante; aarcomycetu,-a. adj-, (fr. aar-
eomţcite, d'in it6}iij(;=fuagu), care ar*
ventrea carnosa, vorbindu de cerţi fungî,
subat. pi. sarcomi/cetii, ordine de fungi;
aarcopkagu.-a , adj. a. , sareophaffnt ,
{|Jc^p^^ofA^o^i, fr. aareophage, d'in fivjKit
^mâncare), care manca, Gonatmucarnej .
=y Google
1«M
8AB.
medicamente $areophage , si ca snbst.
m. rerte, nmk aarcophagu, pl.-e, aj in
genere : j>^^a in/«rna^ e unu sareo-
T^agu infneosiatu; h) în specie, a) aar-
eofhagv, mormentu de p^tra ce se eli-
ce *co consnmeH enrrendu cămile ca-
daverulai; Ş) p6tra d'in care ee face as-
. semine mormentu; i) prin eatensioDC,
sicrin san imagine de sicrin laceremo-
mele funebri; sarcaphyUura, adj. b.,
(fr. sneophrll»! d'in ţâXXov = folia),
oare are folie camose, a. m. sarcophyl-
Udtt; a) anu genn de arbnati, b) nnn
geno de plante d'in familt'a algdara;
sareoţhyma, pi. sareophymate, (fr. ssr-
«•plijMfl), infi&tura, tumore in carne
sau in alte parti molii alle corpului;
Borcopoâe, (d'in ffo5;, g. noSj;=pede),
care are pedt carnosi, e. m. sareoiMiii,
gena de fongi; aarcoţteru ,-a, adj. s.,
(&. saretptfere), care are aripe carnose
sas ca carnea, s. m. sarcoptemlu, genn
de mollasce; sareopyotde, adj., (fr. sar-
«opjeTde, d'io ■rfxv = puronin), ce s6-
mina a carne cu pnronin : seutpatu sor-
eopyt»d§; sarcorhamphura=^arcorhyn'
eAti,-a, adj. s., (fr. gareorhampfae, d'in
^<l^upoc==:p67xot = roetru), care are ro-
stru carnOBii si reenrbu , s. m. sarco-
rhBm^^e^e = sareorkynchele , familia
de passeri; sarcose, s. f., ure^sla; (o'&p-
XMotţ, îx.wt»tt)=.aarcoma, in specie,
BUCOma la vite; aareose inse si forma-
tiane, genert^ione a camei; sarcosper-
mu,-a, adj., (fr. saroMperme, d'in anip-
(Ut = sementia) , oare are sementiele
san capsulele de semeatie carnose, subst.
pl. sareospermeh, tribu de plante; sar-
eottemUf-a, adj. s., (fr. sarcostome, d'in
otd(ia=gura), care are gur'a carnosa san
ca cunea, in faci'a carnei, subst. pi. tar-
eoatomele. familia de insecte diptere;
aareostose, subst. f., (fr. s^rcostase, d'in
&m6v = ossu), ossificare a carnei sau
altei parte molie a corpului; sarcothla'
«{q, 9. f., (fr, urootblnle, d'in 9K&s.iv=
batwe,'contandere),coBtt]sione profunda
a camei san altorn parti molii alle cor-
pnlHi; 8arcoticu,-a, adj., (fr. aftniDtlqDe),
relstmi la came, in specie, aptn a ac-
cdiaffr renascerea carnei : remeâiusar-
mtieu, medicamente mrootia, cUmente
sareoHce, si absol. subst. m. reale, «nu
sarcotieu, sarcoticele reeommendate ea
mai muUft.
* SABCUtARE, T., «ronlare, (fr.
sBToIer); a lucră cu saradulu, a sap&,
moIIi&, teriioă agrulu, a cnretiă agmln :
a sareulâ vinfa, porunAuUt; gradine
bene sarculate.
* SABCULATIONE, s. f., sareiiU-
tlo; actione si modu de aaradare : sar-
cuUon^ agrului de $emin<Uu eu granu,
*S ARCUL ATORIir,-(<irM, adj. s.,
BsrenUnB, MrcoUtorin, (comp.si fr. sar*
elenr si sarelolr); care şarada sau ser-
•iilasarcalatu; ca s. f. reale, Boreu-
latmia ^ saratlatore =: instrumentn
de sareulare, sî m., sarculatoriu, pl.-e,
in acellu-asi sensu cu f. saretUatore, care
are si seusulu de sarculatura si de tempn
de sarculatu.
* SABCULATF,-c adj. part. s. d'in
sareulare, saroulatiiB.
* SABGTJLATUBA, s. f., urcBlatl»,
(comp. si fr. aarolnre, sareUfre); actione
de sareulare, dâro mai vertosu, moda si
effectu allu acestei actioni : mai multe
sarculature se ceru la porumba, la pa-
pusioniu; si ce se curetia prin sareulare,
* SABCULTJ, san sarclu pl.-e, sareo-
Un, (d'in sarwe := sarrire); instm-
mentu de sarritti agrulu, de săpata si
curetiatuagrii : sareuîu de gradina, sar-
chIu de sapatu granele, papusioniulu ;
fora SiO'Culu, nu poţi bene curetiâ gra-
dm'a de tote părăsitele; sarcidtdu are
de regida la tmidu cfi» căpiţele eodei
una sapa, la ceUu altu eapitu ăUu codei
dom denti sau si mai muUi.
* SARDA, s. f., sarda, (fr. sarda);
1. genu de pesci, ce se prendu si sena-
ra ,- redi si sardeUa , sardina; 2. spe-
cia de patra, de cornf oia; vedi si sarda-
ehatu.
* SARDACHATU=sar(Jaj(rfit,8.m.,
HSrdacbates, (aapSa^diTrjE;, fr. sarduba*
te); p^tra pretiâsa, specia de aehaUt =
agatu.
SARDELLA, s. f., lardlia, sarda, (it
BardelU,aIb. sardelle; isp. asHIna, port.
sardinia, fr. sardlnej si it. sardlaa pre
longa sardella, prov. sarda, T. gr. axp- ,
SlY^y, proprie, deminutim d'in aarda
=y Google
SA6;
sab 1., applic&tu inae la uua specia de
pesctsion), ce ae sară, si care Bâmina
mnltu ca arenguhi, aamai co e mai
mici] de efttii acesta-a : sardelle in oliu,
satââXe de putina, una cu/eîa Ae sar-
ăette, mai mulie acaiule de aardeUe.
SABD£LLnCIA,-^ia, s. f., demina-
tivQ d'in sardeUa.
8ARDINA, s. f., sardluaj vedi sarda
8Î sardeUa.
SARDIU, s. m., veâi sardonia sab 2.
SABDONIA, s. f., sardonia, sardoa
kerba, (compara si fr. sardolae, sardo-
nle), 1. proprie, fam. d'in adj. sardoniu,-
o = de Sardinia, d'in Sardini'a (insu-
la), leoatu inse in specie ca s. f., (sub-
intell. erba), specia de ^rba reDinâsa,
care face se se strâmbe cineva, indata
ce pane pre limba d'in acea ârba; de acf
si adj., sardoniat,'», adj., (fr. garil»ul-
qne, comp. si gr. aapSipo;, aapSovixâz,
oapSâvio; : )i£iSrpi Sk aapSâvtov, Sont,
Odjfas.), appiioatu la unu mu eu str&n-
ha^a, riaa conviAaiim, ca risuJu ceUoru
ee gusta tCin sardonia : risuhi aardo'
nicu, Iat»orho8i,e8ymptomamortifera;
prin estensione, de mu fortiatu, numai
d'in bnăie , fora volia de risn , mai al-
lessn, risn maligon , plenu de rentate,
dâro si de dorere in fundalu ănimei :
ruwlu seu sardonicu denota reutatea
lui; cu unu surrisu sardonieu reaponee
la blondele meUe covetiie ; 2. cu refe-
rentia la aarăa de snb 2., sardonia r=
specia de patra pretinsa; redi si sardo-
ngche; in acestn intellessu si form'a
aardiu, ce e, de certa, unu adj. derî-
Tatu d'in sarda , lenatu tnse ca sabst.
sub forma maacnlina, (compara si grec.
aipSiov).
•SABDONYCHATU,-a, adj. part.,
■ardnjflhatas; oruatu cu sardoni/che :
matniie loru aardonychate.
* SABDONYCHE, s. f., Bardonjx,
{oapSâmi, fr. Mrdonjx) ; specia de p^
tra pretinsa; vedi si sarda sub 2.
SABE =: so^, g. f., n\, (it. sale,
isp. port. proT. sal, b. s«l); substantia
dura, secca, fragile, solubile in apa,
coadimentnln regulatu si necessarin
orecnmn allubnccateloru omiilai, 1. pro-
^e : sare eonmmne, sare aibă, sare vi-
SAU.
106?
neta; sare de saratu pesee, sare de bm-
eate, sare pentru pecore; nu poneti astă
de multa sare in buccate; buecatele fora
sare nu ne plăcu; fodirUe sau minerele
de sare se chiama si sarine sau sdine;
copiase fodine de sare are BomanVa;
sorea fodineloru României e monopo-
hdu statidui rotnânu; d'in aalinde Bo-
mantei se si esporta una cantitate de
sare ; sare se estrage si d'in mare; a
mancă pane cu sare, a intinge in sare
cu memelliga; tali(^oru de sare taiia
sare (fin salina; 2. metaforice, a) prov.
mat bene se intingi in sare si se te uiţi la
8ore,decâtu8eintingiinuntU8ise cauţi
in pamentu ; caru ca sarea in ocli , a fi
cuiva sare in odi , a arruneă sare in
ocli, a mancă pânea si sarea cuiva, a
nu mai manca pane si sare cu cinepa;
a manca st sare in cas'a cuiva; b) sare
= symboln allu intelleptionei, mai ver-
tosu in limb'a biblica : voi sunteţi ta-
rea lurmi , dicea Jesu apostoliloru tei ţ
deeo sarea ae impute, ee mai remâne de
celle aite^ c) forte desu, sare=gratia,
farmecă , gn:itu, spiritu, acume, ageri-
me, etc., mai vartosu despre stjlu: omu
fora sare; vorbe cu sare, scrisse si diate
fora firu de sare; a vorbi eu mdta sare
si agaime; n» afli firu de sare in totu
ee dice ai face aeestu omu; sarea sati-
rei, comediei; sare caută se intre si in
eoventele oratoriului; 3. in limb'a scien-
tifica, in chymica mai rertosn,'sarG =
substantia formata prin combinationea
cbymica a nnui ocu^tt cu una baae; in
aeestu inteUessu tace si pi. sârt .- şart
neutre; aulfaieie , earbonatele, ete. sunt
sari; sările au si elle gensrile ti spe-
eieie loru; sările te combina cu aite sări
ai producu sări duple.
• SABGU, s. m., aar^s, (&. târfe);
specia de pesce de mare.
SABICA, !i. f., 1. pron. sâriea, Tedi
sortea: 2. pron. sarica, vedi : sariceila,
aarieica, etc.
8ABICELLA, (pre a locuri si' san-
gella) , s. f., 1. arsenlunni, specia de
tare venenoaa; 2. lalsala kall = soda,
mai yertosu snb form'a de sarigeUa, —
CoTentulu cu forma deminutira d'in
aare, a-essitu directu d'in alta deminu-
ST
.yGooglc
10S8 SAtt.
tivii sarica, de unde apoi si ; aariâea
^ in sensu cu saricella sub 1.
SABICICA, s. f-, vedl saricdla.
SARICINU,-a, adj. s., d'iu sarica.
(vedi Sarţceila), ftţpTicatu In specie cu
inseinuar^ti de : aciău tartaricu.
ŞABrOELLA. s. t, vedi sariedla.
SARINDARIU, s. ffl., oniclom qn«-
draglotB mlsKaratn, prnsertlni pro de-
r&ietis 1:= ofSciu liturgicu de patrudieci
de dille , mai allessu pentru repatisati;
— (n. gr. oapotvBâpiov, d'in oapAvSa =
pabil<diecî).
1 SABIRE ^saîiVe. (cu r aau l ino-
liatQ in utie locuri, a) la presentele in-
dicativului pers. I si n sing. , cumu :
saiu, sai= sariu, sari; inse : ellusare,
elli safu, etc. ; b) la preş. conj. si im-
peratiruhii. pers. I, II, III, sing. si III
plur., curau : se saiu. se sai, se saiaz=
se sariu, se sari, sn saria. rtc), sup. şa-
rjau si saltu. T., saltrn, ţit. salfre, isp.
port. saltr, proT. Kaltr, sallilr, salllr si
HallHr, fr. BattUr); cu sensu muitu mai
esteosa de cătu cellti ce are coventulu
în lihib'a dassica 3i in celle alto limbe
sorori, ds ora ee verbuhi nostru respon-
de nu numai la simplulu classicu ,b«i-
llre ( ci 3i la (relle mai multe conipo-
site alle acestui-a ; ai>Ellire, deslllre,
«■Vsillre, insiLlre, transslllre, exsllirei
onmu si la derivatele : exsnltare, etc.,
si la alte TBH^e ci : mlcaref etc. ; inse
multele si variele inseunari alle lui
aai^e , 9S 'pirtu reduce la xsa'a, funda-
mentale , care e : a face ana miseai'e
impetuosa, utiu immtu, mai totu de a un'a
en ide'a aeccessona de : in susu, in di-
redione superiore , pre candu alte d%-
reefioni se determina, derttgiila. prin
covente a nome ; 1. intrans., a) in ge-
nere, fora determînatione : hroscele
Mru , nu ât/Ala ; multe passeri saru :
actru merlele , saru fringillele ; calKi,
boii, porâi, lupii si alte animali âmbla,
irue si saru; amneUH saru, candu sejd-
ea; omenii saru de h»zcuri^, âe wmfet ;
Borimu st jocăntu; a sari una data, a
sari de mai muUe ori; pilele arruncate
in mum sau in pamentu, aaru in laturi
rdU iti'susu; sate ânim'a, sare pulsidu,
tam vinele; sare cineva in somrm, dif*
____^__ ŞA*i
fsritn de : san d'in samna; sate ănWa
cuiva::^espttria:neăaai-iiuaniiA*a.i»a
cadUtu din palu; saru spriheenele, saru
mai vertosu odii d'in o^ifeft lotit ; ifi
blasteme : sari-ti-aru oelH. se ve saria
oclii; ti saru o«ttir:veî fi b^tutC jţreste
facia : vedi, eo ti sari otiHi-Se HM piei,
cumu ti dieu. apoi ti saru o,etii: a^aţl :
ti saru faltOt, ti saru dentH; st' : Ot^itu
astă de tare, asia deaeru,incât!itieflKe
se saria fcAtile, dinţii; — saru Vairale
prin locuri stâebrose, sânt ap&effih tu-
buri, saru apele in ferbere; Saru undele
in furi' a curgtim, sare ap'a unui flmiu
in una catarrdeta; prov. undi sare ea-
pr\ sare si ed'a; nu şeii Se unde Sare
leporeh; — a aari cuiva ton'a, menVa,
aschi'a, etc., cari se esplica prin esţtres-
sionile cn sensii materhde : saru aşchie,
pirti d'in lemnitlu taliatu; saru bucea-
tefh ăecUFa a/Wwinîa.- saru cunieled^n
găurele lora, sort usi'a A*¥tt usiorii «r!,
sare cuniatotea d'in orbit'a sea; swre
assea, sare rot'a d'in orbit'a sea; sare
vinulu spumosu d'in buteU'a destupata,
sare vinulu d'in butonie, sare sângele
(fin nasu. d'in vSna, mreap'a^infhn~
te, etc.; b) in specie, cu determinationî
de directioni, cu sensuri fbrte delicate-,
si diverse, espres^e cu diverse preposi-
tioni, a) cu la : a sari Ia= a sari am-
pr'a, de si intre amendoue constrnotio-
nile essiste differentia bene sentitaila*
tronii sarira Ia -noi; ui noştri sarira eu
furia asupr'a inirHit&on, pre tntmîei;
sariti pre ei, eopitU, etc., de Unde se vedn
difTerentiele d«lk»te intre eella trei con-
structioni : a sari la. a sort asupr'a, a
sari pre : toţi saru la tneiu, <o(fst»i*o-
supr'a mea, toţi saru pre mene; ^)tB'in,
d) proprie : a Wf*»'i*» putiH, 'M- fbssa,
in gr(^. a sari m apa, a -aari de pre
caUu in riu; a sari in spinarea cuiva;
^') metaforice: a sariHnipiHbma^iva,
mulierile impudenti saru ih Hpihtirea
barbatiloru ce nu eonnoscu:ţTOv. asari
d'in caidare in foeu; a saranfovWpen-
tru cineva; pentru toi svtrimu in fbm, in
apa,inmare, inrupi;—aBaii4neapu,iii
petiore, in mâne, in o6sta Bfen pre eâsta,
pre pe^u, etc.; 7) m preste, «') proprie : a
sari preste gardu, preste fossa, pmt»
,y Google
■ 8AB.
«HTU, preaie porta; a sari preste eaUu,
preste mai mtilti omeni puşi in seria si
in petiore;p') metaforice; a sari preste
marginile bortei covenientie, preste tote
legUe, preste tote or^nik si inftrudio-
nile, preste difficuUati, preste locurile
edle mai essentiaîi aîle unui seriptu; a
aaripreste cinci ordini si tre^e la a sessea
ordine; nu sari preste celle ma^ insem--
note locuri d^in carte, etc., aaiă si : a
sari afora, a sari in tntru, a 8(tri la de-
r^t^a sau la stanca; a saripre duru,
pre moUe; a sari sub patu, a sari pre
patu; a sari $in patu, d'in arbore, de
pre casa, de pre inveHtore, etc; S) fora
determinatione de directione, a') a sari
^=a trasări, a Be spariă, etc. ; sare con-
tinwi in agitatulu seu somnu; ce sariti
asia, ca»du vedeţi acestu omu9 (yedisi
mai snau : sare ânim'a); ^') a sari z=. a
sIlerg inadji]toriu:to^i sesarimupen-
tru unulu; ăico nu sorim» pentru celli
as3upriti,necialtii nu voru sari pentru
noi: nu sare, se te vedia tnortu; deco ve-
cinii nu saru la neeolia, de ce mai surU
vecini? sariii ai stingeţi cas'avecim^lui.
co e ammenUiata si a nostra; sariti cu
toHi; mai vertosu in esclamatioiii : sa-
riHt sariti! co me ommore ; sofitil eo
e focu mare; sariti! lotrii! ~ i) » sari
cmva, ca impersonale , sau subintelle-
gondu sabiecte ca : tona, furia, capri-
ciu, nalUtca, etc. ; ce ti sare erosi? nu
âCtu ce ce sare; nu poţi inttllege ce le
sare; erosi ve saru tonele, etc., S') a sari
=:a trece cu vederea in enumerare sau
in l6ctaifk:a82rimaimtf,ltepagine,{veăi
si Ia 2. mai diosn), inse ai fora obiectu ;
aii 8(mi». si de acea-a. nu inteUegeti ce
legeti acumu; a sari la fio'C^re liniapre-
şte eovetUe importanţi; 2. trans., a) in
genere, a)proprie: a sari gar^lu, foss'a,
murulu,port'a,pedieele; a sari una rupe,
unu laiu precipiU»; a saţri caUu mai in-
tdiu omu in fetiore; a sari unu riur^Mi;
P) metaforice": a sari difSeţiUaiile, a
sari unu mare obştaelu; h) ' in specie,
a) a trece cu vederea în lectura, în enu-
merări : a sari nominele mai muUoru-a
serisss ,*n lista; a sari multe covenie tfi»
unuperiodu; si, intrans. (vedi mai susu):
a sari ăe la pagin'a diece lapagin'a
SAB. 1 05»
cinasprediece ; de ce nulegiin ordine,
ei sari de eollo peno collo? &) a fecundă,
Torbindu mai vertosu de armăsari sau
de tauri : armesariuîu sare epele, tau~
ndu sare vacci^.
2 SABIBE = sarrire , v., aurire aî
sarrlre ; a cnretiă, sap&, in specie se
dice despre agri si seminature : a sar-
ri gradin'a, vini'o, florari'a, pepenii,
rapiti'a. grânulu; metaforice : a sarri vt-
nfa basericei; vedi si sarculare.
* SARISSA, s. f., SAFlasa, {aA^iaaa);
lancia lunga, a Macedonilorii mai ver-
toan.
« SARISSOPHORU, s. m., sarUso-
phoraa, (aagta(io<pdpo(:); care p<irta sa-
rissa. armatu cu sarissa.
• SAKITA, 8. f., vedi saritu sub 1.
SABITI0NE,8. f., s»mio, si saritio,
sarrttl«; 1. actione de 1 sarire : sari-
tionea broseeloru, saritioni continue d'in
somnu; 2. actione de 2 sarire:^aarrire :
sarrilionea seminaturehru.
SABITORIU,-Wrta,aaj.a., 1. d'in
1 satire : sallcas, sattor, opltnlans, ob-
seqntosoa; care sare , a) în genere :
mersu saritoriu, cursu saritoriu; sări-
tori pre fune, una gratiosa saritoria
pre fune; săritorii de scena; săritori
preste tote convenientiele; styîulu se nu
^saritoriu; b) in specie, a) care sare
pentru altulu in nevolia, dispusa a ad-
jutâ, aervf pro altul» : muliere saritoria
pentru toii; vecinii se cade se (ia sări-
tori pentru vecini; defeciulu teu e de a
nu fi saritoriu; P) e. f., reale, saritoria
^:=saritura. mai vertosu ceva de saritu;
2. din 2 sarire = sarrire, săritor, si sn-
rttorlns : lucrări sarriiorie, instrument»
sarritoriu.
SABIT0,-(i, adj. part. a., I. d'in
1 sarire, qnl BRlnlti saltita, a) in ge-
nere : sariti in somnu, sartli d'in somn»;
saritulu broscei, a descântă de saritu
cuiva, care suffere de saritu; h) in spe-
cie, s. f. reale, sărita = săritura; a si
perde sarit'a, a si perde săritele, a scote
preciweuad'insariie^aperdeaaufaceae
Biperda computulu; Bicaadv-:akfit«;'re
sărite; a amblâ pre sorite, ca br'osc'a; a
se intreee in sărite; 2. d'in 2 sarire '=
sarrire, aarttna=:: Barrltas i semino^trţ
=y Google
10«0 SAR^ _^„_
bene sarrite; instrumente de samtu
agrii.
SARITDBA, 8. f., 1. d'in 1 sarire, sal-
taUoi laltns ; sariturele broseei, merlei,
amnelUloru, coltului; săritura in puHu,
săritura presto gardu, săritura asupr'a
inirmâloru; săritura in somnu, săritura
(TiH somnu; scuturaturele ai sariturele
earrutiei pre caile saUhrosa; saritur'a
animei; abaol. a sufferi de săritura, a
descântă de saritwa: 2. d'in 2 sarire
^ sarrire, sarrltura : sarritur'a agru-
lui, viniei, gradinei, seminatureloru.
* SABME, s., pi. sat-fnine; vedi sar-
mentu.
* SAKMENTACIU,-a, adj., (sarmen-
UoeuB, fr. sârme ntBc6); care s^mina cu
aarmentulu; subst. pi. sarmentaciele =
viniferele, familia de plante.
* SARMENTICI0,-ftM,-a, adj. , sar-
■entlcIas.-tinB; relatlTii la sarmeniu :
cenuşia sarmenticia.
* SABM£NTOSU,-a, adj., sarmeu-
toBiis, (fr. sarmenteux); plenu de sar-
mente, care are multe sarmenle .- vitia
sarmentosa, arbuşti sarmentosi.
* SARUENTU,pl.-e,sarmentnm,(ft-.
aarnient,— d'in sarp^re); 1. proprie si in
genere, ramurelln suptire, fia verde sau
uscata; smicella, etc.; 2. in specie, ramu
fieesibile de vitia de vinia si de alte
plante ce, creseundu, caută se se râdime
pre ceva : fasdclu de sarmente, a arde
sarmenteîe oscate, a talia sarmentele
oseate; cenuşia de sarmente, foca de
iarmenfe, bătălia la spate cu sarmente.
SAROSU,-a, adj., sallnnsj plenu de
tare, care conţine sare : agri arenosi si
sarosi.
* SARPA, 8. f., (fr. serpe, v. fr.
aarpe, — vedi sarpere); instrumentu de
cnretiatn arborii, mai vertosu viti'a de
vinia.
* SABPEKE, V., larpere; a smnlge,
talii ramure, a talia, curetii arbori,
mai vertosu vitie de vinia.
* SARRIRE, sarritura, etc.; redi : sa-
fire, săritura.
* SARTORE, s. m., aartor, vedi sar-
toriu.
* SABTORIU.-iwio, adj. s., aartorj
1. d'in pflrw're, care sarce, dereg;e, re-
para, earpesee, mai vertosu : earpitorin
da vestimente, croitoriu; 2. d'in sarirr
=:samre,curetitoriu, aapatoriudea^i,
de semînature, de vinia, etc.
♦ S ARTU.-a, adj. part., Bartnsj I . d'in
sarcire; vestimentu sartu; 2. d'in sarire
^ sarrire : grane bene sarte.
• SARTURA, s. f., aartara; 1. de la
sariu d'in sarcire : sartur'a caîcioniloru
costa ca si fadur'a d'in nouu; 2. de la
sartu d'in sarire = sarrire : curetîare,
lucrare, săpare a unui agru, cumu si
effectu, stătu produssu prin acesta lu-
crare; vedi si : săritura ^ sarritura.
1 SĂRUTARE, v., oscBlarl, basUre,
BUBTlare; a pune budiele pre faci'a, mft-
nule, etc. cniva : a sărută pre fronte,in
gura; a sărută mân'a preutiilui; a se să-
rută si impacă; săruta tu copillii in lo-
culu nostru; a rfâ w?(i»i'« sărutare rc-
pausatului: a sărută ca Jud'a ^= a âă
sărutarea Judei; sărutări faciarir. om-
magitorie; prov. a sărută in botu si leuâ
totu; — sărutare =i salutare, are inse
si sensulu largu alin formei salutare.
in frasi ca : saltUare. târra eara, ce rf-
vedu cu buccuria; vedi : scAutare, sal~
vere.
2 SĂRUTARE, s. verbale, oscnlnm,
basium} snaTinm; salns; vedi 1 săru-
tare si hasiw.
3ARUTATU,-a. adj. part. s. d'in să-
rutare, OBcalatDS, oscnlnm : toti copiUii
sărutaţi de mamma; prov, de sarulatu
nu e peceatu; unu dulce sarutatu.
* SA3SA.TU.'E=saxatile, adj., «axa-
tlllB, (fr. Baxatlle); telativu la sassu : a-
nimali sassatili, columba sassatiîe, pesei
sassatili.
* SASSETU=S(ia;c(M, pl.-e, saxeiam;
locn de sassa, formatu, coperitu cu sassu:
in sassete nu prospera laborea agriad-
toriului.
• SASSICAVU=Sflj:icaw*, s. m.,(fr.
saxlcava); gena de conchjiie.
♦ SASSIPEBD = saxifo'U.-a, adj.;
saxlfer, care porta sau duce sisse.
• SASSIFICARE = saxidcare, v.,
(sailflcare); a face sassu, a converte in
sassu : anticii credeau co ochi M-sdusei
cassifîca pre omu; vedi si sassificu.
• SASSl¥lC0=8axmm,-a, adj.,B«il-
.yGooglc
^ SAT.
Usisf care faee aaam, oonrerte in aasm:
sassifietdu capu allu Medusei.
* SA.SHl¥KAQXJ=8axifragu.'a, adj.
8.,jwxirraKB!t, (fi. sazffrxţe); care frân-
ge, sfarmă sasae : sassifrage erbe; ca b.
rn., sassifragulu, si f. -taasifrag'a, genii
Ue plante; pi. f. aasaifragtie, familia de
plante oe are de typa genulu sasaifragu.
* SASSIGENU = saxigenu.-a, adj.,
saxtsenDB;uaBCDtu,prodDS3Sud'in«as«H.
*' SâSSITATE, 8. f., «uitam calitate,
duretia de sassv.
* 8ASSIU=5aziu,-a,adj., aaxeiejda
sassa: coptrimetUe sassie, effigia icusta;
metaforice : anime sassie si ferroae.
" SASS0N£=8<i:c(ifle, iisassa, s. m.,
BBxo; nome naţionale allu una poporu
gttimikuxi : sassisediceeellorud'in Tran-
tilvani'a^ soBsoni celloru d'in Garma-
m'a, a nome eelloru fftn Sassani'a.
* SASS08ITATE = sttxos»<a/e, a. f.,
sax«sltaB} d'in «iM«o«u, ia acellu-asi sensu
ou allu formei sassiteOe.
* SASSOS0^(u:(uw,-a, (maipuciun
bene sassuosu = saxuosu), adj., aax*-
»as, (saxuoBDs); plena de sassu, de sasse:
Vttlle aassom, locuri sasBose, agri sasso-
st, terre sassose.
* SASSU=5<i2M, pl.'f, aaxua; p6tra
rQâe8iaolida,)naivertosupetronin, maa-
aa de p^tra rude si solida : dvrfii^a $a$-
suhti, sasse forte mari, a orrantă eu
sasse de immensH volume; a lovi navea
de sassele termului; voBulu se lovi de
sassele ascunse sub apa; sasae infrico-
siaiu de mari se rumpu prin actionea
apei, d'in toţi monti; a^a pIovoniaM
viglve sasse de pre monti.
* SASSnOSn,-a, adj., vedi sasaosu.
SATANA^saJanu, s. m., sataa, aa-
tanas. {aatavâz, octTâv, fr. sataiii satana);
coTentn ebraicu, care ins^mna : inimicu,
leiatu cu senaolu de : iniDiicn allu ge-
nului omenescn, spiritulu renlni, ini-
micu si allu lui Domnedien, ca capu
allu spiriteloru sau asgeriloru rebelii
Ini Domnedieu : satana mai midttt de
câtu veri-ce altu draat e reulu impeUi-
tiatu, idealele reuUti; fugi inapoCa mea,
satana; tentatu de satana ; lapedati-ve
de satana; metaforice, unu satana =
ammagitorin, proditoriu, semiaatoriu
SAT.
iMl
de discordia, etc. : se esdudemu j'tttfre
noi pre aeeău satanu.
SATANARIA, s. f., aaUnarla; specia
de planta.
SATAKBSCE, adv., in moda satane-
acu; vedi ai satanice la satanieu,
SATANESCn,-a, adj., (aataniMi);
des atana : cogite, fapte sataneaci ; vedi
ai saianieu.
SAIANICU,-a, adj., (saUaleaa» fr.
aataolqae); de satana : aatatuca raita
ie, satanice cogite.
SATANO, a. m., vedi satana.
8ATEANESCn,-a, adj., matlMtiaa,
paganuaj de sateanu, de sateani : vite
sateanesci, porte sateimeseu.
8AT£ANU,-a, s. pers., rleanaB pa-
Kanaaţ rastleasi locultoriu de satu, (vedi
2 satu); sateanii aceatoru doue sate ve-
cine; parte Sin saiearti.
• SATELLITG, si satelUtu, a. m., aa*
telles, (fr. aatellite) ; care armedia ai
insociesce pre altulu , spre a Iu apperi
si aerW, ceUu pnsu si devotata Ia voliele
si ordinile cuiva, 1. proprie si in gene-
re : aateliitii regelui, principelui; tj/rtm-
nH ai satellitii loru; sesse aâmniatri ai
aateliiti inaocieacu aeestu omu; 2. in spe-
cia si metaforice , a) corpn eerssca ce
insoci^ce ana planeta in revolntionea ei
in giurulu sorelui : lun'a e satelUtele pa-
măiUilui; pre longa Joue se vedu patru
sateUiti; cu senaa mai estensQ ; lue^e-
ruhi e satellitele noptei; sensurile atmt
iiatellitii mentei omului; b) mai vertosa,
personale, aatellite = adjutoriu, mSna
de adjatoţiu la ren, etc. : miniştri de-
votaţi ai aateUm orbi ai tyranniei; satel-
litii totoru voUeloru si l^iăi$tHorv cel--
loru corrupti.
SATESClT,-a, adj., raiUona, rutl<
easos, pafanuBi de satQ : eaae satesci,
baseriea sateaea, acâla aateaea.
SATI, adv., Batla j de sati, destullu :
om maneatu de aati, am lueratu de sati.
Derivatnlu aatiu a făcuta de s'a data
uitării radecin'a aati; vedi saţiu.
SATIABE, T., aatlar*] a di, adduce,
face saţiu, a aaturâ, destnllâ, a £u;e sa-
telite manea si rm se moi satia; a
satiâ flammăii; a ai satid setea; satiâ-
se-voni vuiturii de camoa hd; matafo-
XiOOg Ic
1062 SAŢ;
rice: a strfttf agrii de stercu, a aaHă «-
na hase de aeiău; a na si poţi satiă o-
dade aoeUeformoeeiie; i si saiU l^tdi-
niZe: cinepote satiă unu avani? a se
saiiâ de sânge, de ommoru; eellifr^ sotiati
nu mai cere ănim'a; mai vertoan, aaa-
tnrflpeno lagretia, a icgretiosiâ.
SATIATD,-o, adj. part. s. d'in sa-
tiare, Batlutos.
8ATIETÂT&, s. f., satlM» skUetss,
abl. saţietate, (fr. satl«t«); cantitate de
saţiu, cantitiite iodestullaţoria, coma si
Btatn de satullu, 1. in genere : Mietate
de grânu; saţietate de mâncare, inse
lipse de he/tttwra: 2. oa mai desn inae in
specie, statn de saţiu, saturare peno la
saiiu, peno la ^etia, si de acf : gretia,
desgustu, urrîtu, etc, a) proprie : des-
gustf^u si saţietatea de mâncare se vin-
dica cu ceva amaru; a hee si mancă peno
la saţietate; saţietate de dulce, de carne;
b) metaforice : prendemu currendu sa-
Oetaie si gretia de ce amu doritu cu paa-
sione; ce e prea multu, adduce saţietate;
saţietate de plăceri; omeni temperanti
si abstinenţi prin s(^ietatea de volup-
iati; saţietate de tote aZI« îumei, sa-
ţietate do sene, de vi^ia.
SATIONE, B. f., »tloj actlone de
1 serere : seminare, plantare, etc. : sa-
Uonea grân^oru, arborîloru, pomUoru.
SATIOSU,-a, adj., satlans,gatl«taten
affereaa, hstldloausţ odlvsiiB, InBUarlg,
InsnlBUBf taedium afferena, molestng,
grsTlB, etc.;, plenn de saţiu, 1. proprie
si in genere, care satura si satura cur-
rendu : buceatele duld sunt mai satiose
de eâtu celle acre; unttdu si duleSti'a
sunt satiose ; buoeafa ^fora aromate
esdteUorie e satiosa; 2. mai vertosu in
specie si metaforice, neplacutu, nesa-
ratu, desgnstosn, gretiosn, urritioBu, ne-
snfferitu ; ce omu satiosu in tote mrbele
si fa^le lui ! satiose covente , satiosu
copiUu, satiosa portare, satiosu jocu,
satiosa cortversatione; satiosa e lumea,
satiose desertcUioniîe ei.
SATIBA, saMritM, ete.; vedi sc&iwa
la. satunt.
t SATI6, adv., latla { forma classiea
care occnre acumu numai io com'posiie
ca : satisdare, satisăa^ne, saiisfaoere,
SAŢ;
satiafiietione, eto., de cari vedi mai la
Talie.
* SATISACGEPEBG, t., (satla-u-
olpere), T., a aecepe ca saHs = inde-
sttdlu, in specie, a aecepe nna oantione,
oa bona Bi indestullatorîa, usitatu mai
vertosn cu form'a de snbst. satiSaceep-
tione = Batlaaceeiptio, acceptare a ciu-
tionei.
• SATI8ACCKPTI0NE , 8. f., Baţli-
acteptle; redi satisaeeeipere,
* SATISGAVEBE , T., BatUrearere i
a dâ eavtione indesttâlatotia.
* SATISDARE, T., satlsdire ] a di
îndestullu, a iadeatuUi , a satiafaee, in
genere; si in specie, a â& (iailtioâe in-
destulatoria.
* SATISDATIONE, s. f., Batlidatl*}
actione de satisdare.
♦ SATISDATOBIU,-<orMi , adj. b.,
gitlBdater; care satisda.
• SATISFACERE, v., (se conjuga ca
T. facere), satUfaoere, (fr. aiftlsfilre); a
face indestullu, a îndestulii', a maltia-
mf pre deplenu, a impaoă pre deplenn,
1. in genere : a satisface mai antattiu
pre ai noştri^ apoi a satisface pre aîtU
străini; satisfacemu tote dorentide si
aşteptările; nu mi satisface Osf-erile;
prin portare bona st studiu dăigente
soolarii satisfaeu pre parenti si pre in-
vetiatori; nu potemu satisface si pre noi
ensinesi preioHomemi; esphcărUetMlstre
nu satisfaeu merdea, rattonea; numai
virtutea satisface eonsdenti'a; a satisface
eogitulu, sentimeiUulu de onore, gusUilu,
plăcerea, sentimen^tlu ăefbrmosu;îortB
desu si cu dativu : a satisface mentei,
consoientiei, detoriei; a '^aKifăte pvAli-
cuini, portei luminata a pâUHâ^ui; a
satisface cupiditatiloru,vdidorv, Itbidi-
nUoru, cerentieloru, neoessitatHoru, etc.
= a satisface eupiditdtUe, etc.; 2, in
specie, a) a satisface ere^orii =: a sa-
tisface credt^ori^0ru,-t=aide3faCB,Ade8-
faCe ce le e detorin; in sensu mai largu,
a i impacâ veri-cumu; b) a <si satisface
otiorea = absol. a si satisface ^ a se
8atisface=» Bi resbonJl, a si spell^ des-
onorAa, eto.
• SATISPACTIONE, 8. t, Batlsfae-
tio, (tt. aattseaaitaiil); actîone si me-
,CoogIc
S4T.
din, «una si «ffectu alia actionei de
aaU^aaere : saiişfactumea creditori'
loru; a dă satisfactione pentru davuiele
aăămşe.morei sau inieressiîoru euim;
$atis/adione mare e pentru parenti suc-
cessulw filiiom; fora saiisfactiotu nu me
potuir^aeă; atUisfactionea eonsemUiei,
cogituiui; unu anima nobile a fia cea vtai
tnaresi mai bona satisfaetiont in bme-
ficimtia.
•SATISFACTOWUr^om, adj. a^
MţlafteleiB, (&. sitlsrMtelrf); care 8a-
Usfffse sau serve a satisfacere : esplica'
Uoni satisfactorie, reparatione de on^r^
saiisfacttria; documente satisfactorie,
probe satiafadorie, cat^ione satisfado-
ria; portare si dilif/entia sat%sf^lctorie.
* SATÎSFACTUra, adj. part., satlg-
faotm, (fr. iiatisfalt).
*SATiaFAC0TORIU,-o, adj. a.,
TQdi satisfadoriu,
* SATISPACUTU ,-0- adj. part., et-
tlBfMtas.
SATin, s. m., Bstletas, attlM, fastl-
dlDin, tudlHMj 1. «antitatesatisfactoria,
indestollatoria, copia, abundaotia : sa-
ti» de huceate, saţiu de tote necessariele,
saţiu de somnu, de repcmsu, de peram-
blco-e, etc., 2. mai vertoan inse in secau
snbiectiTU, a) in geaere, atatu de inde-
stullara, de saturare, io opposit. cu ne-
satiu : saţiu de taancare , ăe jom , de
aaUatu, de omatu, de peramUare, de
caîlatorla, de ledura, ăe mustea, etc., ai
d'in coDtra : ne^oftulu dejocu, de sal-
tatu, de lectora, de avuţia, ăe gloria, etc.
b) ia gpeoie , a) deşgustu, gretia , etc. :
satiulu de libidini face pre mulţi absti-
nenţi; ne prende saţiu de dulce si do-
rimu dcrtiiu » amarulu; ^) mai vertosu
cu ide'a acceasoria de tedm = urritu :
satiudelwnea acesta-a deşerta; coprensi
ăe satm pentru tote oile lumei; tatiu de
sene ea si de tote dlle lumei; de satiulu
vieţii ce ducea, sifece singuru s6m^a,si
dede ăngurumortea; — ca abstr. satiuna
are si du pote av^plor., Dumai in sensn
metaforicu coucr. iatiu=lucru sau per-
sana greliosa, pote i\6 si pi. satiuri de
mulieri.
* SATIVU, adj ,, sMias, (d'in aerero,
MtBSf Mtlris), oare Bfl sâmica : comeaa-
UTL
UK8
tive; cânepa, Unu si ăUe p^nte satim: '
plantele sative se apponu la. ^ante agre-
aţi, silvestri. eanţpestri.
* SATOKIU,-", adj.B.,8ator,ai acto-
rlBB, (d'ia 8«rere,4 utui, sator)i'e&r0
s^mina sau serve la seminatu eaa plap-
tatu , 1. proprie : satorii ie ^^ni/tp, ăe
pomi; sacei si aite instrumente satorie;
2. metaforice : satori si a^ieUori ăe
turburaţi , de Meleri ; Domnediett s sa-
tariulu ometuloru si allu totoru ,fien-
tieloru.
« SATBAFE, si sairapu . e. m., sa-
trapes, (oaurpiiirT];, fr. Batrape), Goveotn
persanu cuinsemcaraa: 1. propria, a^ de
generariu de armata persana; i>) ie {gu-
bernatoriu de provincia persana; 2. me-
taforice, in sensu commuoe, a)gnberna-
toriu despotu , superbii si apoliatoriu,
b) omu influente, potente, snperbu, lus-
sosa ai assupritoria : viitia si portare
de satrapi.
» SATRAPIA, 8. f., 8«triH>U> (fr. sa-
trapie); 1. demnitate de sa^rupe; 2. gu-
beroiu ai fapta de satrape. fapta si por-
tare despotica si libidinosa.
*SATBAPICU,-a, adj., {fr. Batra-
plque); de satrape : gul>erniu satrapieu;
fapte satrapice, fastu satrapieu.
* SATKAPU, a. m., vedi satrape.
1 SATU,-(J, adj. part. a., shIub, sata,
satDiD; 1. seminatu, plautatu '.pomi sati
in pamentu arenosu , pepeni sati in a-
rena, grane sate de tempuriu; 2- subat.
satulu prunilorUtperiîaru; satulu de or-
diu, de meliu, de rapitia ; metaforice :
satulu de copUU, de feti si fejte.
2SATU, 8. m., pl.-c , (mai pucinu
bene saturi), oolonla» pagna, rlcaB; mul-
ţime de case pre accellu-aai locu , cari
inse nu făcu unu oppidu sau urbe : tote
satele si oppidele d'in OfCellu tioutu;
a fundă unu safu, a strică ^ ăerimâ sa-
tele; allessii satului, primgriw*i tfo^uiut;
prov. ce sde satulu, nu scie barbâtulu;
a află satu fora câni, si a se peramUâ
fora batiu.
SATUCELLU, saiutMnu, etc. ; vedi
satueiu.
SATUCÎtJ.-iJM, pl.-e, pasnlns, tIco-
Ins; deminutivu d'in 2 satu, satu micu,
CD pncine case; — de aci noae damiun-
=y Google
lOM
SAT.
tire : satudanu, aatueeUtt. si syncopata
iaeelUi : nomtie ăe Saceîle porta unu
eompleaau de sate in TransSmni'a ; a-
poi MotuO», de unde BatuUedurti», inse
aceste-a se coftanda cn adiectirele sa-
tuUu, satidleeiu.
SATOLLARE , t. , aatolUre , a face
8(UuUu, a satnră, a îmbuibă : asi sa-
tuUâ ponticele, setea de mm*.
SATDLLBCIU, - «u , 1. s. m., pl.-e,
deminatirn d'in subst. satullu de la
2 aatu, pagnlBB, tIcdUb; vedi si satu-
ciu cotra fine; 2. adj., deminntivu d'in
adj. satullu,-a:saiuUusatuUe€ittde tete
câte i cere ânimi'a.
1 SATULLU, pl.-c , vedi aatucia si
laUUleciu sub 1.
2 SAT0LLU,-(i, adj., situllos, sâtnr,
(it. sâtftUo, proT. gftdoll, v. f. gaonl, n.
fr. Boâl» alb. sâdd); proprie, deminutiTu
d'in saturu, leuatu totu cu intellessuln
acestui-a, 1. proprie, care bi a allenatn
famea, si prin estensione, setea : boi
sătulii, vacce satulle; ouile nu au venitu
satulte; calîi sătulii de ordiu si defenu;
vitelle S(4ulle de apa; prov. cellu scUuMu
nu crede ceUuiflamutidu;betrani aeumu
se essiti satifacuti ^invietia. cumuessu
de la unu ospetiu celli sătulii; prin una
si mai mare estensione : satuUu de aom-
nu, satullu ehiaru de şedere, de otiu,
de repausu; omeni sattdli de banni, de
plăcere; catnu rarujnse se vedu omeni
aatulli de' voluptăţi, de avuţie, de auru
si de argentu; 2. in specie, desgusta-
tatn, ÎDgretiosiatu, lassu, care nu mai
pote sufferi ceva : suntmtu satidli de re-
forme relle; satuUu de lume si de alle
lumei; ceUi sătulii ăe viitia si făcu sin-
guri s^m'a; swn saitdlu de atăte vorbe
si promisse desirte.
• SATUEABILE, adj., laturabUU ,
(fr. Hstnrabl^; care se pote saturare,
* SATUBANTE, adj. part pres-, satu-
rans, (fr. satarant); care satura; vedi si
saturatoriu.
SATtJBABK, T., aatnrare, BatlBfaoe-
re, expiere, ra§tldlaiii rel taedlnm af-
ferre, (it. ■atprare, isp. port. laturar,
fr. latnrer); a face saturu = a face sa-
tullu, 1. proprie, a aliena famea, a dă
e&tu pote si se coTine a mancă : a sa-
__^ ■ SAT.
lari eaUU âe ordiu, a stitură vaeceU dfi
^ba sau M irba; inse intre constme-
tioneacn prep. ăe, si cea cn prep. eu, re-
sare a desea nna delicata diferenţia; a
satură ospetii cu ce e mai reU, ea se nm
mai pota manea ce e mai bonu; a scUură
ca pane si sare, a satură inse de dul-
citia; cine se satura eu ceva, nu mcâ
mânea, de regttla, dUu ceva, deşi eelU
gurosi, dapo ce se satura de ceva, totuşi
mai manca si altele ce le place; e ptc-
catu a se seoUâ nesa^ratu de la mSs^a
iriearcata âe buccate; a satură gallineU,
gâscele, tote passerHe de grauntie; ceUi
avuţi si generoşi satura pre flamunăi:
mancă-voru pauperii si se voru satură
si voru laudă pre Domnidu; 2. in spe-
cie si metaforice, a) a aliena setea : a
satură vUele de apa; a si saiură setea ,
a satură de vinu; h) a satisface, indes-
tullă in genere ori-ce dorentia : a sa-
tură pre avari de auru, de argentu, ew
tote co avariti'a, ea si alte cupidităţi
passionate, nu se satura neci una data;
a se satură ăejoeu, de saltatu, de som-
nu, de otiu, de sedutu; a se satură ăe
versatu sânge, ăe intrige, de politica, ete.,
inse in multe d'in aceBte-a, ea si mai la
ralle, in sensn ren : a se satură de ba^
talie; a satură pre cineva ăe bataiia, a-
siă eo senui măi cera ânim'a ceva a-
tare; c) a dă mai multu de c&tn se cere
sau doresce, mai ant&niu despre maneare,
beutara : a indopă, a Îmbuibă; apoi si
despre alte lucruri, si de acf, a desgus-
tă, a ingretiosiă, a face se se urrâs-
ca, etc. : ne amu saturatu de vorbele
vostre; ăne se satura ăe bene, pare eo
vre a gustă re^Au; dne te saiura de
dulce, manca amare si acre; ne amu
saturatu ăe voi; muUi se saUira nu nii-
mai ăe lume, ci de vieti'a loru, de sene
ensisi; ăne se satura de sene, doresce
moriea; ni s'a amariiu si saturatu cu
assemini miseUi; acella-asi sensn, cuu-
na nnantia ironica, au si frasi ca celle
citate mai susa : a se satură ăe joeu,
de eallatorla, etc; ă) despre lucruri,
mai allessu licide, a nn mai dissolve
ce se pune în elle : ap'a unm vasu se
satura ăe saceharulu ce se pune in ea,
eo acesttt-a nu se mai ăissdve in acea
=y Google
^ .gAT.
t^a; uni ^i apti aaimratadenitratu de
pota$ta; apa tatmata de eoloe,- ferrulu
se aatma de «xyjemu; liâdiAu nu s ineo
tmetakvatm; apa destUlata satwata
desaregemma.
SATURA.TIONE, a. f., Httntl»,
(fr. BstRratUn); aetione de saturare :
saturationea a emâ măli de omeni eu
■cinei pani; sotmatione de lume ai de
ăUâ luntei; satitrationea apa de ndfatu
de 9oda; saturationea unei base cAymiea,
HfMM aeSdu.
SATUBATOBIU.-fOTM, adj. s., uti-
nforţ 0(r« satura : saturatori ai pau-
perHoeu fiamunâi.
SATUBATU.-d, adj. b. part., satora-
tai, (oomp. si fr. utart).
* 8AT0BEIA, 8. f., Bi ra. Mtureiu,
MtaroJa si MtBr«|aK;'Bpeois de planta.
SATUBITATE, s. f., satnrltas, (f^.
8«tBrH6); Btatu de sotofu, saţiu : $aiu-
ritateapantieelui, saturitateaf^eer^oru
deaerte ; sutuHlatea unui licidu , unei
base ehymiea.
* SATUBNALE, adj. s. , B^tnraallg;
relatam la Saiurnu; plur. f. satumăli=
«atef-»(]îie=satBrBalla=Berbatore a hii
Satumu; metaforice, pertrecere deefre-
nata, portare libidinoBa : m satwnali
amtinue petireeu despotii ăesfrenati.
* SATlTRNAUCIU.-rtti.-a. adj., m-
tiraallalv8rtl«sj relativa la sahâiuxli;
redi Botuntcde : muneri iaturnatieie.
* SiTUBNIA, B. f., vedi satumiu.
* SATnRNIANU.-a, adj., Batarnlnaj
relativa la iSia^timu; ca b. m. pera. fi-
KulataiiSoAtrau/TediBisafiirMu, satur-
nigenu.
* aATDBKraENU,-a, adj. b., Mtnr-
■igeaui naaeatui'mSaiwnu, ia specie
deBpre Joue, Slinlu Ini Satumu.
* SATUBNILABIU. b. m., (fr. Mtnr-
ilUbe); iDstrumentu de observata po-
ritionile satellitilora planetei ăaturnu.
■ * SATOBNITE, 8. f., (fr. sataralte);
nome allu nnei niinersle, alin uoet spe-
da de plumbu.
* SATnBNIU,<(7, adj. 8., Batomlui,
(fr. tatunieD, Batiiril«),- relativa la Sa-
tumu : ateWa satumia = planet'a 8a-
tiattu; versuri 8aturnie,pocnta aatiirnia;
ca svbst., a) perBon. 8atumi»=Slia alin
SAT.
10»
Ini Satumu : Neptunu, Plutoiie, mai
vertosn Joue; Satumia^Junome, Fe-
sta; etc., b) reale, f. aaturnia, genn de
insecte d'in famili'a noctnmeloni.
'SATUBNU, a. m.. Sat^rsni, (fr.
Batarae,— din lerere, Batas, Bator);dieu
omn care veni in Itali'a snb domni'a Ini
Janu, în nrma identificata cQ ^eonln
CroHu=z.Kp6vo<:, geaitoria alin lui tfme,
Phttone, Neptunu, ete., vedi si Saimt'
ntu; Tarrone dioe : ab Mitn tietM Mt
Hă.t»Tama,delasatu=MeminaiH e'adissu
Sa^nu; diea Satnrnt = litVa tui âo-
tutm. san Sattimi=8abbata; tea^paUi,
regnulut lui Satumu; ~ prin metaîsre :
a) jSafurHu=plaDeta d'in syatMB'a na-
stra solaria : 8atta-»u are seţte satA-
liti; aneUulu lui Satumu; remlutionaa
lui Satumu se face in douedieci si ntme
de anni, dnci menai si patruspreâieee
ăille; rotationea lui Satumu se faoe ă-
prope numai m diece ore si medieiate.
SATDBU,-a, adj. a., satur, aatera si
Batira» 1. adj., satuUu, care mauoa
san a mancatn , oftta i cere inim'a ,
a) proprie : eeUu saturu im maimânta;
copiUulu saturu nu cere mammei titia;
vitele venite satitre de la pastione; sa-
turi colii de ordiu; eine e «otem de
came, vri st mdnee eipa si aUiu; b) me-
taforice, a) care a benin e&tn i etae ft-
nim'a : saturu de apa, de vinu; ţ) in ge-
nere, imbnibatt], Îndopata, implutn, nn-
tritn, ingrsBBiatu, etc. : otmm stOuri de
toie plăcerile, de tote botuir^ 7) ei de-
spre Incmri : agri saturi descuia; piUmte
scOure de rare; colori sature; bameh^miea
satura de unu aeidu; vestimente sature
de purpura; espressioni sature, stj^ sa-
turu; — si ca intellessn activa : saUu'u
t^tma; '2. Bubat. t. satura si satira (sub-
intellpganda lance =z caBtrona , eto.),
a) sajt4ra=:vasa implnta cu varie frne-
te; b) prin alte metafore, a) mâncare d'in
varie ingredientie, de tote epeciele, am-
mestecatura ; Ş) oompo9itione , soriptn
san musioft, formata d'in differite ei varie
subiecte, lege ce dispune de differite ma-
terie, collectione de diverse, materie etc.
(fr. pot-pavrl); t) in specie inse, mai
vertosn snb form'a satwa, (comp. fr.
atire), «') modn de scriere , projtrin
,, Google
■MW ŞÂJ. .
iBMnaailwii, diffmto de aat^r'a grec» :
la Bomemivatir^i fit mai onlânt» dr»-
matiea, Ofoi tturai» âidactiM: iatir'.a
ăidaetiea fiagMA vUitle si Sefeetde o-
smttw; 4e'l«f : p') ca senanlu neentiore
^'! aoripta in versori, frlnoare M<<xa-
mim'li'ie nin vîId^, defectele, 'ponio-
nils Aeafreratt, eto. : samm satirei, m-
Uf<jpenenaL*, tangmitftte *idira, msr-
daeetahra; mitir\i se. wu fiu peraontde.
ti tf onia^mmuâ a$upr'a mtiehru m
gmere; amU m satire in pfoaa,eihiatm^
la'CcUt (MiK»;~4ii eeaan mai estensn,
.MiMra:=T«ri-«e'flcnptD,<dissa mordace
n d^imotoria pentru eiae-va; — 3.id*-
riradw idlm satura ^ saUra : a) aaiirare
Bi Mtirisare, {îi. aatlrlMr), a face $a-
tim eidva : omeni boni aatirati cu ama-
ritione si vmmu mare; h) satirieu,'a,
adj\ Mtlrl«i8, (fr. sfttlrlqne), relativii
la MMr«i. pleno de satira : versuri sa-
tirice, aUiuione satiriea, pMti satirici;
c) tătvastu,Hi, a., (fr. 8aUrl*td),,-care
sori» tr^le satire, nnn reu poetu satiriaH;
satiMgrapku, s. m., Batlr»ftr«pihM, i(fr.
MMmşmvH = floriptorin de watire,
austom coMncu.
* SATfBA, B. f., Mtrra, v«di saiim
la Kâtnm.
«SAfTTfilASE, s.f^ut7rkiU,,<<uf
fupfsotc, fr. sMrTlMa); initatione mor-
bâaaiyruritDlni 8eseaâle,prov«iitaiiD8i
adeaea «i 4e mgola prin usolu de a-
ţArMNna«..iDai allessa d« eantkaridi;
2. satţriage =^ekpiumtias6, d'in caus'a
piavUtdtti seasnald <Ae ove snffeiu eo'
■pwiwH Aaâephaniitm.
* SATYRULSmi , s. m., (fr. Mtj-
cteHtcţ; morba de Iambi, pravenitu d'in
satgriase,
» SATnaGn,-^ adj. s., satjrlcns;
relatÎTU, 1.1a satyri : statue satirice;
drama, .poema satyrica, jomri aatyrice,
itUirieUate satyrioa; 2. la salpra : ge-
mtiiu<de ■arama aatyriea; 3. ai la satira
= M/ura, ^radi aaivnt ijatra fioitu) :
toripte st^ipfiae <amtra ee e vtai reapeo-
foiiilet— «aaubst. m. reale, aaigrien =:
opn aatmCM, scrissu ia .prosa sau in
TWsnri.
* SATTWDE. adj. 8,, (fr. latyrlde);
care s^miaa ca nnp stâf/ru; aubst. pi
aatffrietiU. tribd da iniMte lefkidopten-
« SATTB^On, 9. »., Htyflaeu, («t-
copEoKoc) deountitiTa d'in satt/ru.
*SATYBIC.'a,a4j.«., Mtvi*Mi,(Mf
T6piov, fr. BMtjrioD); relatin 1* aaii/m,
ca mai dtsu. s. m., mta, aătgritii-gian
ds plante, care isritaappetitâiiwadU-
le; beatora prepMuta d'ia atari plante.
* SATYBU, a. ni., mtjnt, («tropoc,
(fr. Mtjrre); 1. spMÎa de simia; 2. w-
midiea ce aemi&â a simia, in parte ou
figura de omu, in parte cu figan de oa-
ppu, da eaBemplu, amu in pwrtes f >pe-
riore, inee ai aoi ca corne la oapn : «So-
tyrii, ca si Faunii U» ^il«ami, erau
dioimtati sUvestri; Satjfiirii s^nepitau
nymphele selbeiaru ; i»tci Satgru ^«*'
forte iaacm; de aci, 8atynK:i<ma forte
muUerosu; oa subst nale, f. satitra,u m.
satyru, mai vertosn pi. Butyri 3=qpacia
de drama greoa, io eare so^ym arau
primele persene.
' SAUCIABE, T., 8u«la»«} a £aoB
saudu, a plagf, a Tuloerâj a «ocide,
netaforice : a aii. cultivi nunsafiala.
* SAUCIATIONE, 8. f^ laMtatlei
aetioneai effectn altaaoUonei de«iu-
oiare.
* SAUCnJ^, iii; •■■«!«• vulne*
rota, ptagitn, vettematu, taJdata, im-
punea, etc, 1. ţTOpâfi-.i'a^wwi goueii
de pre eâmpulu de iatalia;4avieft ffmaut
mai midti cerbi saucii, «no lufmwma,
petiore saueie ; 3. metaflinw c Mituim
pamentului saueiu de ,famdH şrtftpiiui;
mai vertoBU deapre celli valoerAti ide a-
more .- rsjnn'n satmade granemiinu in
peptulu seu.
* 3ATIABE, «ORM,- ivedi :,«tft>Mre.
auaviu.
* SAXATHifi, 8aa:eiu.mxu, eic., yedi:
8assatile,.saasetu, *fls<u.
SBATEBG, (contrassu d'in eabtUere;
compara it. ibatteref pror. «abaţre* r.
fr. eabattre» o. fr. s'âbattre); (Maeat«r«f
exeDter«,Jaiitar«*«gltarei exasttaratfltc.
1. a face se easa, a soote jirin balialia,
prin agitare, prin tragere, sirţngere,
smulgere, stc., si anome, a) proprie ; a)a
cerne bene, erlhro uieoernere, «isatare,
asbalebene ciurviu; nu sbaietitaretefa
co e prea rara, ai fbatuia firea ta)feiagu
yCoogle
8BA.
M treea gieenu ae eaât; P) a stni«or&
batendu Baa storonndn, & Biţ4, storee
en totala, rerMUra, eiprlnera» exm-
gtnt flzt«rqnere i HU abatdi astă âe
tare ugerde vaecdom, co mw om» re-
mâne nemiea pentru Dit^U; prwttdulw
altoie manunellde aicce de lapU; mt ati
t^HxtulM tatupwonivXu cCin bvhomm ven-
turi aride neeormatu abătu ai sventa ae-
mnafwele; h) uetaforioe, a) a storee,
SMC&, ddspoliă de totn (^e^reciDeva,aau
de poteri, exyrl««r«, eztkrqawtv «x-
iDiTCret exhiarlre, 8p*llire : A ^ate
pung'a cuiva, a abate prednem dtMe.
a sbatt aangeîegi pot^He coniribvUori-
lofu; nu poturu trei enei ae sbota numea
de la denmJu; ^) a se bate pre pretia, a
cântă se se iatellega, se se involiestfat
c»iittiider«( eerUrtf rixarli si in genere,
a desbate, cerceta, cero& ea ammaDu-
tula, dlMntere, p«rierutarl, inieRtlţâ-
re I de irei dille abătu pretiulu; ae abă-
tură ai certată indelungu fora reeul-
tatu; sbatefe animata fu asupr'a aeeUei
ceatione; nu compera nemiea, fora se ae
abată pentru pretiu;oeabat^iatâtupre'
Uidu unui nemiea? nu mai ineape aba-
tere, nl4 mat e de sbatutu ampr'a pre-
tiulni; 2. H faoe se intre Mendtt,aper-
trunde, a reabate, perforare, peDetrar««
IrriiBfperef perradere, etc. : cunădu
abate scandur^a peno de cea parte; nu
potemu abate prin aeestu deaiaiui 3. a
Bcatar&i arrnnoă in busq, Jaetarei a»t-
eitare t ecundu ne abate infrioasiatu,
aeestu eeiht are tNer^u aaiă de Imu
tn eătu HU te abate de locu; i. In forma
refl. a se i^fate. afora de insenanarile oe
aresab aceea-asi forma, âapo oelle mai
80811 indicate, insâmna si : ae m a^ltue,
c«Bv*Terl, exiBltare a ae bate on faria,
desperare, esealtsre, etc.: niae 3&afe pep-
tulu de frica; ae abate bietuifi copOLu de
dorere, eumu a'e sbatu brosede in gur'a
aerpUoru; injunghiatii se abăteau in sân-
gele loru; ae abătu ramia^ele aub auffla-
rea unei violenta tempestate.
SBATUTU,-a, adj. part. s- d'in »6ii-
tere, ekoiiBSBB , exhanstoB , P' rforatas*
paetiiBi etc. : in t. s. verbolui abatere :
ugentiu sbatutu de viteltu, farin'a abor-
Ma «n seta, prttiu sbaluhi mddtmgui
nuede sbaMutItâtu de multa ampr'a
unui nemiea,
SBEERE, T., vedi abeuere.
SBEBABK, (fi ^narare, contrasH
d'in e8&erar«,==ex-b«lue), t-, baUMSi
belare* riid4r«r rnf In» btrtlreT »1— a
re, eJnUre, ioerepare* streper»! MtRtre*
petflf 1. proprie, despre oui, capre, ai
celle assâmini: amn^ti sbera, edii Ai-
ra ăupo mammde Ioni; 2. prin Mtou-
Bione, a) desfure alta uiinuli, p«tro
cari essistu alte covente propirie, d^ro
lai cari se applioa aberare cd aeiisalD da
strigare poU^, violenta si diagratioaa :
askm fikra, «nn asin» ASra inse mo*
t&re ea una om', abira ai vaee^ dnpo
mteUn loru, j>re«umu viteUH iMtu du-
po mommele lonţ s&lrd peno ii leulu,
si^a tigrii, abira taurii ; 3. dospre O-
meni on direrse idee accessorie, a) stri-
gare violenta ^orocata da menfa , de
dorere, etc. : abira de furia, nu ae pate
cAstinS de a sberd, eăndu Vappaea do-
rerUe ; ce aberi , ea n candu te ar toiiâ
âneva 9 eumu Vattingi eătu de taioru,
abSra ca unu indra^u; b) verbiee cm
voce mare : nu aberati, ctmd* «orbiţi;
pâre eo sberi . de eăte ori varbeaci ; nu
aberati , co deaceptati morboaulu Sin
«omnu; e) cântare ca veee tare, d^ro m-
pra : nu cânta, ei s&^a; dieo cânii, o-
poi sfieH; d) a abo'ă Ia ^ a moatr& as-
pru, cu furia, a strigă eu inrersionare t
oe sberi ia mene? nu tberă asia la eo-
pUlu , eo Iu bagi in spaime.
SBEBATOBITT.-tona, adj. s., care
sbera, baUns, roglenB, oiannB, Iftlfae-
peaB : abercdoride oui, si abs. sierato-
riele; nu eati cantatcria, d unm lAera-
foriu ; Bl f. reale : sbertttoria =£ abera-
tore =: sberaiura,
SBBBATU , (si ^nerahi),-», «dj. s.
pait d'in sberare, balatua» riiRitas»«tc. :
sberatuUt amneUHoru; de s&erotalu ecw-
tru nu potu addormt, tn «fienitalu loru
te eold si te scolii.
SBEBATUBA, (si abieraturah «■ U
baUtns, rngitnB» strapltos, elMtatiţ ae-
tione de sberare, dâro mai rertoau laffactu
allu acestei aotione : ^emtura de a-
ainu. sberatur'm amneUUoru; \abaNiurde
copOMiui dmipo mamma tem o " ^^
yGoog Ic
ceptă in dteratvrele de afora; eu una
aheratura Iu fac» se trasară d'in somnu.
SBERITC, (ai sbiiretu) , s. m., pl.-«,
kalBtoB, ragUnSi elimftr, eJalaUnţac-
lîlHie, actn de sberare : sberitele eiiloru,
amuioru; gberitek patientelui , unu po-
tente sberHu easi dHn gw'a totoru-a in-
dignati; ctt sberitele vostre nu veţi storce
nemţea de la mane.
8BEBCIBE,-esc«, v., rif«te, eorni-
K«re, ooBtr«here, Mar(i«ieerflt fluoet-
Beerejsfaces&ercie.&striDgesi contrage
ceva, ai de acf, a vescedi, marcf, flacct :
a sberei nasulu, d'in nasu, in semnu de
gretia, de diapretiM; hetraniloru se sber-
ceseepellea; una betrana si ^>ereita. M.
SBEBCITD,-a. adj. part. d'in sberâre.
8BEBCIT0BA, s. f., rus», rnicoBl-
tw; actione si effectu allu actionei de
abereire : sberciUtra d'in nasu, sberei-
turele frontei; si coDCretu sbereitura de
muliere. M.
SBERCIU, pl.-e, si -uri, mf* ;
BtriBsnra, adonoatura , contraotione a
pellfli, a uoei pan&nre , etc. : sbereiele
pellei. M.
SBEBLIKE,-eMu, t., horr«re. arri-
gere, arrigl} a redici in snsu, vorbinda
mai YertosB de pari : leulu sberleaee
eâm'a; caUti sberleseu perulu s\ «re^
tetele; peru sberlitu ; de spaima ni se
^erlisse perulu; metaforice : a se sberli
la celle disse, a se indigoA, a se sparii.
— Pare essito d'in s := es, si d'in peru,
degeneraţii in beru; vedi si perltre =
a arde perulu. M.
SBEBLITU,-(i, adj. part. d'in sfrer-
Jtre.H.
SBERLITUBA , 1. 1, «rre«tIo, har-
r«r; actione si effectu de sberlire : tber-
Itfur'a comei, p&Horu. M.
SBEOERB = sbeere si sJere , {con-
trasBU d'in esbeuere), t., ebibere, comM*
b«re, exhanrlre, exBagere; l.afteetotu,
a seurre; 2. prin estengioue, asugetotn,
a eseaurf, a seccă; 3. in specie, a suge,
essaurf.
SBEUTOBIU.-fâna, adj.S., «klbeng,
«•Mblbenif exhairlens; blbnlni, btbax)
care sbeae : earia sbeutima.
SBEUTUi-a, adj. part. d'in abeuere,
exbaBstoB.
SBICILLARE si sbioiulbare, t., 1. in
acea-asi insemnare cu a formei sbioire
= exateeare; 2. abradere, deeortlearp,
a rade, a lena pelles, soorti'a, vorbindu
mai vertosn de plante : a abiciullâ câ-
nip'a, linulu. M.
SBICIRE,-e5Cu, v., «leeare, exateea-
re, areseeret a oscă, a seccÂ, a svclU
mai vertoau : a sbiei la aore vestiment(^
ude; cumu ineeta ţ^M.i'a, ae ai ^ieesee;
nu se sbieeaee, pentru co totu ploua. M.
SBIEBABE, sbieratu, etc.; vedi sbe-
rare, sberatu, etc.
■ SBOEACE = sburace, sborame ^
ahuradre; Tedi aboraticire.
SB0BÂRE=s6Mrare, (contrassu dla
eşuare ^Bx-Tolare), t., roUre» ero-
Ure, BdTolaret (it. sfolare, isp. TAlarţ
port. Toar, fr. roler); a notă in aern, a
ambl& in aeni cu adjutoriulu aripeloni,
1. proprie ; celle mai tmjie passeri sbâ-
ra, tote passerile selbatiee abâm, atru-
tiulu inse si altele nu abora; passerile
domestice eu grea potti sbori; a sbord
in ausu, in diosu ; a sborâ d'in cavia,
d'in euibu ; 2. prin estenaione si me-
tafore : sbora sagettele, shora petrîle
ensesi arruncate cu ciolentia, sb6ra as-
chiele de aub ietulu securei; de callulu
00 fuge celere, dicemu co abora; sbora
aaUatoriele usiorelle ; sbâra si fulgii,
pulberea; cn nuantia particularia de a-
lacritate : sbora i» braciele mamei, suf-
fiettdu lui sbora in ceru; 3. a face se
abore, a leuă, taliă, rampe, ptc. rapide:
a sbord capulu, nasulu, petiorulu, una
aşchia d'in lemnu : tunul» sbora petio-
rele multoru caUt; seewea cu unu ictu
aboră parte din truncu ; 4. prov. HH
totv ce sbâra, se manca; in cântice de
dom : a aboratu puUiulu, a'a dussu ea
aci'a de petioruBiu.
SBOKATICIRE = aburatieire.'esou,
7., ralltare, nido rel eablll excitare}
1. a sboră continuu si in tote pilrtite, a
se invertf in sboru, a joci in sboru ;
2. a face se shore, se si liee sborulu, ae
foga, si in genere, a scorni, a face se
esaa d'in cuibu, d'in culousiu, d'in as-
cunditore. — D'in unu adj. 8boraticu=i
8burateeu,'a, (=ex-T«lBtleuB)^facutu
a sborâ, oui placs a ^orâ ; si de aci
yCoOglc ■
OTO;
priu metafore : mconatante, venturatieu
=::T«nta8iia, leTUi (vedi cn acestu 9ensu
si fAoratu ^ sbmatu, d'in care sbora-
ftcu); ca sensala lai aboratieire ae dice si
sboracire = sburacire, iose aeestu-a
formata d'iu una adj. sboraee ^ sbu-
race, (ex-Tol«x), applecato, capaee a
gborare. M.
SB0BAT0RE:=:8&ur(iA}re, s. f., vedi
aboraiorim.
SBOSATOS.IU =aburatoriHrt6na,
adj. 8., ToUtor, ToliBi, rolMer, tcU'
tilU^aleS) (it. veUtore, isp. roladur,
port. Tot4*r); care abora : pUBSeri sbo-
ratorie, si absol. sboraioriele, una aha-
raiona, tote sboratorxele; doi armessari
sboratori; Pegasuht eră callu aboratornt;
insecte sboratorie; in specie, m. sbora-
toriuiu := âentia saperiore, gania alia
imaginatioDei poporului : Joanne He-
liade a scrisau una admirabile poesia
asupr'a sboratoriiUm, poeaia intitulata
dnaru pentru aeesta-a : aboratormlu ;
sboratorii ttu dau cerioru fete ntiAt^i
pace in aomnu.
SBOBATU, = sburatu,-a, adj. part.
H. d'ÎQ aborare, TolatoB, (it. Ti»uto,-a,
isp. Totada» fr. T«16e), 1. in genere :
paaaerile aborate ^in arbore, mai mtdte
aşchie âborate d'in truncu, eapUele eon'
demnatUoru sborate de camifice ; sbo-
ratulu vulturului, in aboratulu puUi-
loru d'in cuibu, la sboratuUt notiUoru
feti; 2. in specie, aboratu ^ nmton»,
musf Ieri*, laeoaataM» venturata, In-
oomtante, usiorellu, fora mente, etc. :
eapUele aborotiloru juni, sborate fete ,
sborata muliere.
^OBATUIRE = fimratuire ,-esau ,
T., d'in aboraiu, cu acellu-asi iotellesmi
ce are si form'a ; shoreUicire.
SBOKATUEA=s&iira<Mra, a. f.. t«-
latara, TOlatns, eaeinraţ frafneatnoiţ
frastnn, aianln, fnatla; actione de shh
rare, dâro mai Tertosa moda de aborare,
cama si effectu allu aceatei actioae; 1. in
genere : sboratur'a aeerei nu e ca abo-
ratur'a vulturelui; aboratura in ausu,
sboratttra eu ofipele intenae si nemiş-
cate; aboratur'a capului eu apat'a, aho-
rc^r'a peiioreloru eu tumdu; 2. in spe-
cia, buecata taliata sau rDptad'îDoera,
SBO.
1069
mai allessa d'in unu lemnu : «na abo-
ratura de cerru; a rumpe apntarea euiea
cu una groasa aboratura de eornu; am-
bia eu doue sboratio^e in mâne ; abora-
ture de focu; mai multe sborature de
carne, de peiie, de pannura; io specie,
sborature de f^mbu : a mcareâ jwsc'tf
eu aboraiure, se inearca si tunuht eu
sborature.
mOSJiT\}mmi=sburaturire,-eseu,
T., d'in aboratura, iu sensula formelora :
sboraticire, sboracire, inse mat estenau,
adecD, afora de inaemnarile mentioDa-
teloru forme de : a face se abore, ae
fuga d'in cuibu, d'in euleusiu, a soomi,
si ioEemnarilo : a) despre fllii, filie ,
nepoţi si alţi favoriţi, Mlleeare, pretpl*
cere, a i pane in stare de a trai prin
sene, a i dă la cas's lom; b) fnitHţna
jBcere» a arruacă cu aborc^ure; c) a ta- '
li& una bnecata, mai vertosu d'in nnu
lemnu, solodere, akielndere.
SBORU , s. m., pl.-uri, (compara a
iL TOlOj isp. TDelo, prov. fr. tal, port,
ma), Tolatna, erolatna, Inpetag, s^rl-
tsi; aaadlaarinm foinm, «afarlaBţ
actione, acta de a sborare, 1. pro-
prie : sbondu passerei, aborulu aeerei;
si prin estenaionă : sborulu sagetiei. sbO'
rulu globului d-, foca arruneaUt <fin.
tunu; a prende pU'a in sboru, a impu-
sei paaserUe in sboru; suffletele loru «*
au luatu ^orulu eotra ceru; 2. meta-
forice, a) vesta, adventn, irapetu, etc. :
imaginationea poeiiloru si îmă sbondu
in regionile eeUe tMai inalta; a dă sboru
eogitariloru adie; nu oppriti sboruiu ee
Ml leuatu spiritele; nu impedieati abo'
nUu eommeroiului , seientieloru , af
Mloru. libertaiiloru, cine pote adurmied
abondu mentei tum mare geniu ? ani
si : fonău pote leuă sboru, urui maehinA
pote leua aboru, una mare idea Itea mare
sboru; b) mişcare animata de commer-
cin, ai in coaor., locala si tempala unde
se face acâsta mişcare : sborviUi moti-
loru, sboru maresefaceinfia'Care Joui
in acea cetate: sboruiu de la aanta~Ma~
ria a fosiu pucinu animalu.
SBUCCINARE, (contrasso di'n eabm-
dnare, se aode si sbuecimire , sbuociw
mare; redi bucctna, bucânu), t., 1. Inc-
=y Google
lOTO set.
elMure, a^meemă tare:a8bitoduâimm
fapta, ea n've mmtâ afiimeanata;
2. o*BBar«re,aflt«r*, MBeatot^, a tai-
80& ou viol«Btia, & sootDr&, etc. : sonkJu
petemtâ «btuctna treterii; carrtiti'a j>re
M0e MiMroMi ite ^ttotma Me oauU;
a dmeână ^in fimăemuntu; t«^ te
tbkeema ea fnrion mÎ indraeiU.
8BUCCINAT0ErU,-*ona, adj. a. d'ia
almeeinare, bieeUus, flODiM*»nB, obm-
eKttw» ^ care sJmeeina .- $imeeimUorii
iaaiior» loaiOatei.
SBUCGINATU.-o, adj. part. d'm«&wo-
einare, taeebMtafl, nsnactit.
SBDGCINATDfiA, b. f., bHoIiailt*.
coM*tt*| acţiona de sJmccuuav si ef-
fwta alin acestei aetione ; simeemati^
re2« pameiUtdm prin eotrtnuiru.
SBUBABE. abwcaoriu, eţc., vedi abo-
rare, thoratoriu, etc
8BU&DALIGIA, s. f., laMlrla, petn-
landa» levUai» erafatU* eto., calitate
i9 tbmrdaiieu. M.
SBUKDALICU, (d'in lAwiare, mai
pncrnubene, siKnJaInti!H),-a,adj.,UMl-
ras, petalaas, aTagans, lerls, mtotu;
TQBtnratu, nestemperatu, usiorello, ne-
bonatiea, etc. : fete eamu sburdaUee,
te cojmUh AmdakCH l vedi si tbur-
dote-M.
SBUBDABE, t., (cu forme simple : â-
iimia*im<frNrcIa), erafari, flaotnan, la-
MlrUe, ielMtare, lietari, Ubldtnoie a;
serai a fi Bostemperatn, a fi nebonaticu',
a BO ae stemperA, a sari plenu de bu&-
curfa, a fi easaltatn, si de ao(, a fi ubîo-
nllii, instabile, Bventurata, mai vertcuu,
a hce escesse, nebonie ce nn se potu
pannitte. (Compara it Bli»r4«Uare, fr.
dAkarAar; pote se fia contribuita si har-
dii=:bardaB, in însemnarea de : a »u /t
greoim). M.
SBVSDATn,-(i, adj. part. d'in Bbvr-
doTK, Yapis,T«iito«Di,leTli, taiolTDB,eto.;
STentnratn, nestemperatu, nebonaticu,
untwellu, etc.
*'SCABEX<LTJ, 8. m., •eabflltnm; demi-
nutivu d'in scarniu* .- seamn«Uu^»ca»-
mZIu, aeawuUu da peUore; metaforice,
Bpecîa de inatromentu musîcale'ee se
ptme in mişcare cu petioruln.
eCABBBE, ri aeabwe, t., seabeni a
ţCk,
^an&, a scobi ; a $eabe eapniu, imlfa
wedii'a, aeertfa arborUorm.
SCABIA, s. f.8im.m!a&w;l. f. seOlec,
(£r. iieaUe),8ţfariatiira, a^ritate, crun-
tară, etc., o) io genere : BCtACaieortiei,
seabi'a feiwvîui, rugine, aeatn'a denti-
Icru; b) iu speeie, a) Bgariatnra, besica,
buba, Tulnn, etc. (in acesta sensu si ca
t atramutatn d'in loou : soaiba. âoagin
loca de c .- sgatba) : are mai multe sca-
bie aatiagaibe pre fada; ^ mai rentosa,
bube derdfna, morbulo rdMicv api^catu
ca aeesta ioteUaaaa si la plante; f) me-
taforice, mancarime, si de aci, acarpi-
natara, sgariaturade maaoarime, de ro-
ma,- 5) ce sgaria, si iu specie, scabia, ana
gena de plante; 2. m. scabiu, cu h mol-
liatu aeaiu, geţu de plante, eardaua,
ai in apecia : a) acoinu = dlpsaeiis M-
loalaBi Zînn.; ^) kardaaa; 7) seabiu bene-
eoventaht^earda» benedletni ; S) sea-
bm menmtu = ralllna apnrlnae lÂnn.,
Domioatu pre alocuri si turitia ; a) sea-
biu venetu = «rţurlna pUdqmi etc.
tote plante ce producă prin spinii lom
scabie aau sgariature. îi,
* SCABIDU,-», adj., Habldaat plenu
de aeabia : cu matMle seabiie; metafo-
rice : aeobid'a avatr^ia.
SCABIETE, (cu b moUiatu acaiOe),
B. m., eardaig; genu de plante spinose,
acella-asi co 8atlntc=iaeaiu, (vedi sca-
bia, mai vertoBU sub 2.).
SCABIETU, (cu b molliatu «cateta)
s. m. , loDos ear^Dli eeeiipatns) locu
plenu de seabi^^cai, saa aeidtietizzaea-
ietii (vedi seabiu la scabia, ai setM^
ete). M.
SCABIOLA si aaibiora, s. f., (d'in
scabia), heaM*l»,aim.seabioim=seaio-
rH, (vedi «eoitt* la scuiia), deminntivn
d'îD seabiu=acai*i, M.
SCAB108U,-a, adj. s., scakloiu, (fr.
«eablaax» Beablenia); 1. d'in seabia =
sganatura, asperitate, buba^roiua, etc,
(ai seaibosH. agmbtatt. ca si sgaiba =
sgaina, seo&ia), plenu de scabia : capre
BoMose. grane aeabiose, seortia scabia-
sa, pelli seabiose, moMttitie seabiose;
metaforice : soabiosi avari; 2. d'in sea»
bia si seabiu^^eam, de unde ai teaioau
=acabio>tf=:»^tali vel eardab «ocuff*-
=y Google
sCa>-
tai, p]eB«d«M(i6i=seat, spino»u.ţlas-
tatn on accM gan spini, cardni; s. f.,
tecAioss, geau da plante d'in famili'a
dipsadeloru, nominala si simplu, sca-
bia; Tedisi sM&ia ca gBDu de plante. M.
« SCABITUDINE , 3. f., seablM»,
(d'ÎD Mabia)î maneasimo, nai^tartoen
de rănia, iiio si : aeabitudine âe bătă-
lia, de scriam, de vorba.
* SCABRA3«U,-(i, adj. part., Ms]>r«-
tiB, (d'in seaAim) : scăldate vitie de vi-
nia.
* SGABBG, B. fL, BMjtMft, (d'in sea-
bru); in aaeUi-s8i intalleasu eu allu fer-
mei scabia,
* SCABBIDU,-a, adj., ioabrUas;
plenu de seabre : denti stabridi de rtt-
gine.
« SCABBBTIi., 8. f„ BaabrUJi; edi-
tate de scabru : soabreti'a mârteioru ,
ăeniiloru. limbei, peUei, ferralortt.
« SCABBIGODU.-a, adj.,(fr. anM-
cande); oare are coda aea^a.
* SCABBlCOBNU,rtf, adj., (fr. sea-
brleoriw); oare ate csmc seabre.
* 8CAJBBJC0ST[J,.a, adj., (fr. sea-
brleoBti); care are coste sctĂrs.
« SCÂBHIDiE , adj., (fr. scAbvtdc) ;
asprula tactu : i^itte sea^riAi; abaol,
snbet. pi. aoabri^, fomilia de plante
C8 an foliele \acabn san ptmcltvje.
•SCABRIPLOBE, «U- (f^- «aWI-
Ovre); oare are flori sau calici jMai^h
SCABBO^IilU.-a, adj., (fr. aeabrl-
f»Ii«); care are folie seabre.
* SOABBQSITATE, s. f.,(fr.j)«abro-
■it<); calitate de aeabroati.
*SCABB0BU,-(i,adj.,8ea))iroeBa»fw:te
seabru, tare fcnĂru :,p^ie- acabroaa de
sorăe,ecUleaDahr6»a,îocmiacabro$ei su^
taforii» : sotmri scpbroae; mai i^wtoau :
periculosu, difâcUd, delicatu foit«.«tic. :
cettione aeabnaa, istoria «MArot a «8^^ -
premdsri sc^om-
* SCABBD,-a, adj.. »v»tir, (fr, ma-
br«»-Hl'iii ^eoitre); aapru^radetCu «ga-
riatnro, inecale, etc„ mai wctom d'in
necanitiA) !• proprie, oj io genere : ou
tnâTude soabre, dmk iBCB^ ia rugile,
«ea6n<«i netotm omeni, sot^'a sisortia
u ărbtrOoru, şc^ire^e, SM&fiip^;
f)>iit s(>0oiei,<biUKWQ, soalnout:=i agoi'
BOA.
1671
bosu, mai vertosu, rmiosu: oue aeatira,
ci^aXi seaitri; 2. ipetaforiţo : versvf^
telle suttf seabre, scaîmile pm94f (fHe
isterieuiui reu seri^oeit*.
SCAD£NX£,part.»dj.,(d'in,«<»idâr»);,
(it.8ea4«nt*),»cldetia,decld0BS»exteNB,
dMBtiHie«8i d«t«rlor; etc. care^scade.
SGADENTIA, s. i;., ACtu, stătu de
seademte, 1. ia^nere : scaden^ia apei,
pretiuliU;'2. in apevM, if) dlw salaUo-
nla, di de soln^iie, ternvou de desfa-
cere a uDâi sumina detorita : a aţ^ve
înainte de scadentia; b) exltos, Hali,
t«nBlHB,iu genere, finito, essitu; c)i»-
feetus, lipse, vitiii: taulte su st;adentiele
omului; (vedi si la scădere, frăei ca : mt
e onm fora acadire).
1 SCĂDERE , (contraasu d'in esca-
dere. se conjuga ca t. cădere), v., exel-
dere (=r ex-eadere), de&eere, de«zesoe>
ra, mlnirf, deviani, deterlox flerl, de*
eUere, labt» deUbi, d^Qrlr; mluHerej
dUilnnere, Immliiuere, dedncftţţ, detţ»*
ha», denare, pessandarei vlUare, etc.
(compara it. ^oadere, pror. eiaehaaer> v.
fr. eecbealr, n. fr. 6«hair, in celle iUfi
lifflbe soFori cu de pce longa ax t iap. dM-
caer, port. deseablTi ete.);l. ca intxa$u.A
cadediosu, a cade d'in iaaitvffea marifel,.
pretiului, poterei, averei, ek., a se ml-
cuaiori, deteriora, a) io genere : apele ve-
nite mari aeadu aeimu rt^ide ; ^^llfiţe
dttpo solstitiulu de vera scad» fK>^i^
soiatitiuiH de ierna; pţetitUu jtrweJfţru .
a mai aeaduUt ai astaâi, dt^po ee aea'
dusse treptatu in diUele trecutţ;iHtem-
pu de aeedio aeadu torrentU ee crescu
tu tiMpu de ploitia; scade futila d^rcfi-
îoru, acade caldur^a mor&tt^i se^du ai
infltiturele, bubele; scadu mw^^ie. seu^u
si bannii d'in pretiulu Ion*, sca^ pp~
terile ai alle corpuiut cu titer^t^H ţtaţfii;
scade formQsett'a, scade destei^aţea,
aeadu t(de virtiftile cu temstfi¥i P «• be-
traneti'a ; tct^e cineva Siv ce a fff^ i
scade d'ingloria, san^e SifiprAtiu,^ţffr
de d\n _ onore, scade dîin ottoti, fcade
d'inpoţere; 8\:scaăe ct^iţ?» p^*rf (fc «w-
du cuiva oenifunile, şctuîu tMwrtf^o «
oeRe bane calităţi; aca4e fyrin'a ifţţi,
saocu, scade sacculu ctf farina, a^d^
pmig'a,. scade vMtiort'a, etc^ m» ori ei
,y Google
1074'
SCA.
oa ntumti'a de : a dâ inapoi, a regreasd;
— b) in specie, a rettemâ, danni, a fi
in detrimenta, mat vertoiti in frasi oa :
ce ii icade tie acistc^-a ? noue mt seaie
nemiea, ăero voue poie scade multe; ic- |
co «o nemwu nu mi a scadidu^ tUeo va
aeadS eeva, mie, nu tie va scadi; ee m
scade se apprenda cmevaluminareasea
de la Ittmmorea vostra? 2. tratuit., a
Tace 90 cada, a lase& se cada (fin; de a-
cf, a micosiorfi, sabsMge, deteriora ,
Titiă, vett«niă, etc., a) in genere : a
acadS portioniîe de mâncare, a scadâ
pnt»^ eentn =za mai icadi d'tit pn-
tv»; a scadi unu numera <rin altulu; sea-
derea ca ^leratione arUhmelka esle con-
traria aăă^i<me%i a seade salaride, ono-
rariele, spesele; a nu scade nemica d'in
ce a disau si ce a cerutu; a scadi meri-
ta, laudele cuiva; a scade pentru' sene
bona parte iTm castigulu covenitu td-
torU'a; a scadi mare parte d'in merce-
ăta covenita pre unu mense; a scade
eeva eu parte inaemnata; a »eadi copi-
tele cu douedied si dnd de proeenU;
h) in specie, a) a scadi pre cineva cu
ceva : a Iu scadi eu doue d'in trei parti
aBe detoriei; a Iu scade eu totu ce e-
rd detoriu; ^) a scadi cuiva eeva : n«
ttveii dereptu a ne scadi onorile; si re-
fless. flu t» se scade nemica; ha mi se
seade mwttw, mt se scade totuiu, si in
forma actira neutra : mi scade muMu,
(vedi si mai snsn); de aci : scădere =
Upse, defecta, Tîtiu, etc. : toH avemu
scăderi mai mari sau mai miei; omu
fora scădere nu pote fii nu mi ai spusu
eo oMulU venăutu ar avi assemine scct-
dere; de altramente scădere ee liâa ca
nibst. si in tote celle alte iosemnari alle
Terbnlni : scăderea apeloru , scăderea
unui numeru d'in alU* numeru, setate-
rea pretndui eomestUnUlorUf
2 SGADEBE, B. verbale, Imafnitlo,
dfliItictIO) detraotlo, detreetttl*, atte-
BBatla, deffeetPBf Tltlnm, etc, rediver-
boln soadere, redi si seadimentu.
SCADIUENT0, pl.<e, dlnlButlo, in*
Blantlo, dednotlo, Bubdpctift} actione
effectn si resnltatatn alia actionei de
teadere, (vedi X scădere si 3 scădere) :
a vende cu seadimentu de trepied de
SCA;^
procente; a nu vre se faea neei umu
seac^uentu «fin pretMu (issu; a dd sea-
dănentu; seadimeniulu apei ferte, sea-
dimontuiu fem^u arsu si lueratu; eu
midia re$ipa se face mare seudinwniu m
swmn'a de bueeate.
SCADITOBIU, -«oria , adj. a. , care
scade.
SCADITUBA, 8. f., effMtu allu ac-
tionei de scădere .- seaditura de mai
muUe ptdme a apelont rtHJm.
SCADUTU.-a, adj. part. din scă-
dere, iBniHBtas, dednetaa , attenaatns,
detarUr tutu, etc; Tedi 1 scădere, ob-
senra&dn aci numai frasi ca : bueeate
scaduie, oUa scaduta, caldarisettdute,ehc.,
analoge cu : riuri scadute, ptmge seor
dute, etc.
SCAFA, 8. f-, acapfaa, leapklum, lanx,
paealiM, (fr, aoaplia, seaphe, — oxdfi] ,
oxoţEov, d'in 3xdirtEtv=^ii6ere, eavare,
seo&ire); Tasu cavat», mai rertosa de
lemnu, si in specie, 1. specie de cav^ia,
mai mica de oftta capisterea : una
scafa de farina; 2. lance de bilance :
c«Ua doue scafe aUe bHancei; 3. cupa de
beutn : una scafa de Icnite, de vinm;
4. Tisa de plutitn; 5. olla de nopte;
6. specia de gnomone eeneavu, in aoeste
doae insemnari si sob form'a scafiu;
7. ossn allu earpuJmi saa alin forstJut;
8. geno de conchylie.
SCAIETE, scaietu,8oaiosu,8eaiu, etc
vedi : scabiete, setAktu, sct^tiosu, soa-
biu, etc.
SCALA, scakiriu, seaiire, etc., vedi
sawa, etc.
SGALAMBABG, t., dlstorqitere, le-
■prarare, •• t«1 labra dltUTqner», da-
prarare; a strâmbă, scaloift, in specia,
a strâmbă faci'a, gur'a, etc., refl. a m
sealan^ la cineva, M.
SCALAMBATU,-a, adj. part. d'in
scalambare, dlittrtns, depraratas. H.
SCALAMBATDKA, s. f., «rfi «*b-
torslo, d»praTatl«| actione â« setd«m~
i<ue, si effsctn allu acestei actione :
scalambarea gurei lui te sparta^ M.
SOALCIARE, (cbntraasu d'in eMoJ-
ciore), r., prave ealeara, ealeean dt»«
tArqaere, deprarare; ealee M«v*rq 1. ft
ealc& rea ou ntdcii, a strâmbi «aici»"
jyGooglc
şCk.
mectele mai vertosn, & strâmbi ecieea,
ctdeânivlu'aTmiealădmetUu: metaforice,
& Btrambi, strică, etc. : a scaldă frasile,
vorhfile; a scălda unu vestimentu, una
Unia, unu batiu, 2. a lovf cu petiornlu,
a i& impnlsii cu petioriilu, si de acf, a
d& impalsa, a misc&, mat Tertosa a
legănă albi'a, io care dorme unu pruncu.
SCALCIATORIU,-iMn«.adj. s., dtstor-
qneas, depraramst care scalda : scalda-
itriu de ealdoni; metaforice : sealclStori
de limb'a materna,
SCALGIATU,-a, adj. part. d'in scăl-
dare, eontortuB, deprATMns.
SCAICIATDRA, s. f., eontorti», do-
praratlu; actîooe de BCaldare. dâro mai
, vertosu effiBctu alin acestei actioni : scal-
ciaiur'a cioboteloru, scaldaturele fadd;
setUdaturele limitei, frasd.
SCALDA, s. f., (d'in scăldare), Kqna
ad Urandam; 1. proprie, apa de lautn
si recoritu , mai rertosu pentru prunci;
2. prin estensione, bănia ^ baia, apa
delautu;trumu si actionea de a ie lauă.
SCĂLDARE, (contrasa i'inesccddare
^ «xealdare), v.,Uvarfl, In balneomde-
«ttten, (it. isaldare, isp. port. «ircaldar,
'prov. «tcaadar, T. fr. esoandert n. fr.
^ehander); pTopHe ; a scote coZduIn, si
de acf : a bagă si lauă, spellă si recorl
in apa rece, ai iti gbnere, a lauă, spellă,
retori totn corpulu : e bene a scâlăâ co-
pillulu micu in tote dilleh; se ne scal-
dămu vir'a in riu; nu te soaldi si tu
eu noi in aeista liritpidă siredefoMana?
morţii se scalda, a scalda pre repăusatu,
a nu immermentă neimlăăiu; in^ta*
ferice : a s6ăl3â in sângele mit?lt<n{oru;
imdele ftăiîitlui scalda ripde, scalda
petiorele unui monte, scaldăuita cetate,
secdda agrii; ât oăii scăldaţi in lacrime;
taddati in sudore; ceUi scaîdaH in vinu
tunt tare h^i.
8CALDAT0RE, 8. f., vedi sealda-
toriu.
SCALD ATORItJ,-fo*-Va. adj.fl., uter,
larani; balveum, laraeramţ (it. aoal-
datoret si acaldatejo)] care salda sau
■erre Ia scaldatu : scaldatorii si scnl-
. datoriele mortului; in specie, 8. t reale,
scaldatâria = scaldat6re , a) vasu de
teOidatu, locu de acaldalu, bania=baia;
ToK. n
SCA
1071
b) apa de scaldatu. curnu si actulu de
scaldatu : si cine intră antâniu in acea
scoddatore , se făcea sanitosu, de veri-et
morbu eră coprensu; dupo battetu, a
dou'a di, se face scaldatore bdttexatului;
fora scaldatore tiupotemu face scalda; a
atfundd in scaldatore.
SCALDATU,-a,adj. part. s. d'in scăl-
dare, lotus; Iu balneum demlsani.
SCALD ATURA, s. f., lotio; in bal-
neABi demiBsio; actioQo de scăldare, d^ro
mai vertosu, effectu ăitu acestei actione :
doue lealdature prh di nu strica; a face
una bona scaldatura; acatdatur'a pas-
serUoru de apa prenuntia ploiiia ; scaU
datur'a si linsur'a cătUstei e,dupo vulgu ,
iaco unu semnu de plouia.
* SCALE, s. f., sqoales; scalare, eor-
de, necuratfa.
* SCALENa,-a. adj., scalema, (axK-
Xijvdc, fr. BCAldae); care are lateri ine-
cali, vorbindu ia specie de unu trianglu :
unu trianglu sealenu.
* SCALIDITATE, s. f., iqualtdlUi;
calitate de scalidu.
* SCALIDU,-a, adj., ■qnilldna, (d'in
scalire); 1. tare. rigidu : vestimente sca-
lide de auru; 2. ptenu de sorde, nespel-
latu, nepeptenatu, etc, ă) prt)'prie : tn-
fasdoratu in scalide veHimente; scaU-
da tnâna, scalidi denti, scalida rugine;
b) llietaforice : scalide espretsioni, sca-
lide c(>gitari.
« SCALIRE, 7., iqaalere; 1. ă fi tare,
rigidu, aspru, rude, nepolitu, etc.; a fl
aspru de sdrde, a fl ptenu de â6rde, a fi
n'espellatu, nepeptiuatu, necufătu, etc. :
scalescu armele tn cuniu.
* SCALITATE, s. f-, squalltaai cali-
tate de scalida.
* SCALITUDINE, ^.f-, aanalltuffoţ ca-
litate, at^tu de ficatîfiii, swie.
SCALLONID, (scalloiu), scalluiiu,
vedi : calloniu, callusiu.
* SCALM0,3. m., «oalrtiu», (axaXp,(îs,
fr. Boalme); cuniu de lemnu de care ae
prende aan remu aitu unei nave.
* SCALOBE, a. f.,aqaalor,(d'ia Sca-
lire); stătu de scalidu. 1. in genete, ri-
giditate, asperitate, vertosfa, lîflSe de
polîtafa, etc.: 2. in specie, soMe Întă-
rită, sorde grojsa, necnratia mare, eta. :
.yGooglc
10^4 SCA.
plsnu de scalore si de pulberCi scalorea
faciei, vestimenteloru, mâneloru; 8C(do-
rea doliului; metaforice : acalorea cor-
ruptionei, scalarile stylului.
«SCALPELLU,pl.-e,scalpellum,(fr.
■CKlpel); deminativu â'in soalpru, ap-
plieatu in specie Ia udu instrumentu
chirargicu sau aoatomicu, oare serve la
disseeare : nu e medicina acea ce appli-
ea acalpellfilu; a eerettâ eu scalpellulu
partea presuppusa morbosa; metafori-
ce, a) genu de îosecte cirripedi; b) acu-
te de unu pesce fosaile; c) genu de mol-
iQBce.
« SCALFERE, T., scalpere, (fr. bcaI-
per, affine cu iXicpeiv, pcecumu scuipe-
re af&ne eu vX&ţ^Ety); afgariă, scarptDÂ,
talia, di9sec&, spanticâ, sapă, etc. : a scal-
pe ai dspinge; ascalpe marmore, cupe,
impure; a acalpe flori eleganţi pre cupe:
a sealpe in patra una inscriptione ; a
aealpepellea craniului; a sealpe pamen-
tulu cu unghiele; a si sealpe capulu, bu-
Va cu degitcîe.
* SCALPBU, pl.-e, sealpram; instru-
mentu de scalpere alin seulptorîului, cal-
cionariului, chirurgului, anatomului, etc.
(redi ei sealpellu); cutitellu.
•SCALPTORin,-(or»a, adj. s., softlp-
tor, si scalptorius] care scuipe sau ser-
ve a aealpere : scalptori de petra; ca s.
m. reale, unu scaZpf(WJu=^in3trumcntu
de aealpere. mai vertosu pentru p^tra.
* SCALPTO,-a, part. d'in aealpere,
Mâlptni.
* SCALPTURA, 3. i, Boalptarâî ac-
tiene, modu, arte de aealpere : scalptu-
r'a gemmelo'U; si lucru esaecutatn prin
nalpa-e : scalpturele acestui artistu,
* SCALPTURIGINE, s. f., scalpta-
rl90,(d'in5C[i/j);un're);sgariare,ricaire.
* SCALPTUliIRE, V., soalpturlre,
(d'in Bcalptu de la scalpere); a Fgariâ,
rical : «wîe se credea thesaurulu ingro-
patu, omulu incepit a acalpturi cu un-
ghitle;gallinele sealptureseu pamentulu.
" SCALU, 1. adj., gqiinlDBj scalidu,
■ordidn; 2. s. m., scalu, aqnaluB, genu
de pesci d'iu famili'a soliacieloru.
SCAMA, s. f., Hqnama, fibra, plnmaţ 1
lIiiaBeiitnm,(it. sqnama, isp. port. eacu-
»ftf — affine potecuscafidu^scalire, etc.); I
SCA.
1. soldiu de pesce, de serpe, etc. : sca-
mele carpului sunt mai mari de câtu
alle lusciului; auriele scame alle heUau-
rului; 2. fulgu, firu de penua forte sup-
tire, penna suptire : «catncZtipuJIiTora
ăegallina; scame degallina betrana.de
găsee; Z. firu de linu, de cânepa, etc,
in specie, firu smulsu d'in paodia, d'in
pannura : scama de pandia de linu; sca-
m'a e necessaria la btAe, la vulneri; cu
seama se pune alefîa la ulceri; a astupă
cu scama iote crepaiurele unui vasu.
SCAMABE, T., fllatlm nseltere, r«-
t«rer«, (it. gqnamare, îsp. port. eioa-
var; — d'in scama, mai vertosu in in-
tellessulu covi^ntului de sub 3); a face
scama, a scote, smulge, rumpe fire de
pandia, etc. : a scamă unupeticu de linu,
de cânepa; si refl. a se scamă, a se des-
tramă, a se desfiră : cumu se scama a-
ceata metasse .' in celle-alte Însemnări
alle cuventului acama : pescii sunt sea-
mati, Goperiti de soldi, inse : a scamă
unu pesce, ra se dîca sf : a Iu curati&
de scame ; asii si : a scamă una pat-
SCAMABItI,-a, adj. s., (sqBsmarlaa);
relativu la scama; ia specie, cellu co.
face, prepara scama pentru usulu celloru
vulufîrati, ulceraţi, etc.; inacestn sensu
aiscamatoriu, care inse are si altu sensu,
de care vedi Ia acamatoriu. s. f., scamaria
^scama multa, loca unde se preparaşi
se tine aeama.
SCAMATORIA, s. f., reale; vbH aca-
matoriu.
SCAMATORIU.-foria. adj. s., 1. (d'in
scamare), care scama, fllatlm retexens,
sqnKmBB detrahenst 5Cama/orJu depan-
ăia pentru ospitali; scamatoriulu pesei~
loru; 2. (dupo fr. escatnotenr = prM-
stlglstor), care face prestigie, de act si
3. f., reale : scamatoria ^ pruestlglBe
^ preitigie, care ar însemnă mai bene :
occupationc cu scamare, preparatione de
scama pentru vulneraţi, ulceraţi, pen-
tru astupatu crepature, etc.;— s. f. re»-r
le scamatoria = scamatore = instru-
mentu de a scamare.
SCAUAT[J,-a, adj. part. din scamare,
sqnamatus, fllstim retexus : pesce 8Ca-
matu, curetiatu de scame; petice depcut-
.yGooglc
SCA.
dia aeamate pentru vulnercUi, etc.; vedi
teamare.
8CAMATCfBA, s. t, (isp. port. es^a-
mâdara); scama de pandia, etc.
SOAMBARE^scamJiare, (contragsa
d'io escam&ia*-e=6x-cainblBr6,-cn a in-
tunecatn pgno la trecerein i, schimbare),
T., esinblre, (it. oanbtaret eanglare, si
flcamblare, proT. eamblar, eanfary es-
eamblsr ai eBcamJar, fr. ehanger» ichan-
ger),miitare,eomnntare, ImmD tare, per-
■intar«, troasfimare, traosfisarare ,
TerterCf eoDTertere, dlaslmnlare, adul-
t«rareţ enentlri) allam fnltam iei ha-
bltom Inânere, Tartare, renorare, etc.;a
face altuluin parte sau in totn, a altera,
modifică iD pacti sau in totu, fia ac^sta-a
ÎD bene sau in reu, 1 . tngencre : a scambâ
form'a, loculit, faci'a, colorea, natur'a
unui lucru, unei fientie, unei substan-
tie; a scambd ceva d'in loeu, a seambâ
ordinea; multe animali si scamha perulu
sau peltea pre fia-care annu; proverb.
lupulu scamba ph-ulu, dero nu inve-
tiulf; in lume se aeamba tote, si noi ne
scambămu cu elle; se seamba temptdu, se
aeamba impregiurarile ; copillii seamba
dentii la una certa etate, seamba si ma-
selleîe mai tardiu; carnea, sângele, tote
$e seamba in noi; mentea, părerile, cre-
ăentide se seamba eu tempulu; scam-
bămu părerile, cumu scambămu si co-
gitele, consiliele, planurile nostre; unu
bonu capitanu si seamba planulu, tac-
tic'a, ordinea de bătălia dupo tactic'a
inimicului; a scambâ Iraiulu, modulu
de viitia; a scambâ abitudinile; a scambâ
legile, regulamentele, organisationea u-
mit ramu de administratione; a scambâ
ealhi, a scambd vesfimentele, a scambd
eamesi'a, a scambâ roehi'a ; seamba
cineva vestimsntulu ăupo tempu, 'dupo
loeu si dupoalte circunstamtie; s'a seam-
batu omulu. s'a scanibatu boiariulu. nu
mai e cumu Iu scii; a scambâ multe d'in
«nu scriptu; a scambâ covente, frasi.
copite intrege alle unui opu ssrissu; a
nu aeamba nemica sau a scambâ totu;
asia, cu acista conăitione, se seamba
totttlu; se pottt inse scambâ vorbele, fora
»e ae scambe intellessulu, acamharea in
form'a coventtdui trage ăupo aene si
sCa.
107S
scambarea intellessului; multe scambari
se făcu in tote ramurele administratio-
nei;unalimbaincosescamhar.utempulu;
— mai tote, chiaru si celle mai com-
muni espressioni, in cari intra coven-
tulu scambare, an mai multesidifferite
intellesse, cumu : a scatrAă anelle, a) a
le renova, a le dă alta forma; b) a dă
si leu unele in loca de altele; c) a si
dă anulu altui-a proprinln sen anellu
in semnn de veoitoriu legamenta con-
jugale, etc. (vedi si mai diosu) ; 2. ia
specie, a) a leuă sau dă, d'in errore,
unu ce străina in locu de allu seu : a
acambâ pellariele, gallosii, bastonele;
d^ro si mai rertosu, a dă si leuă ca e-
eivalente, a comperă si rfinde : a scambâ
napoleoniinlire, aseambâbanni sună-
tori pre charteia; a scambd callii sei cu
boii cuiva; a scambâ una moşia eualta-a;
mulli âmbla a scambâ mosiele aelle cu
a^le statului; a scambd una merce cu
alta merce. granu cu vite, ordiu cu mel-
liu; in sensu mai intensu : nti aaiu
scambâ starea ai positionea mea neei
eu a unui mare si potente rege; inse ;
a scambd in, si cu sensuln generale de
sub 1. : a scimbâ unu omu xn lupu; ae
crede codraculu sepote scambd in multe
si varie forme; de aci : b) a pune in
locu altu ceva, a leuă loculu altui-a,
Torbindu mai vertosu de persone : pos-
turile, stationile militari se seamba u-
nele pre altele la anumite ore; cuatodi'a
se seamba, alţi armaţi vinu ae scambe
pre eelli de peno acumu in statione; a
scambâ miniştrii, a scambâ pre septe-
mana servitorii; a seamba unu vesti-
mentu, va se dica : a) ca sensula d'in a-
cesta paragrafu, a leuă altele in locu
de celle peno aci portate, sau a investi
altele curate, spellate, etc, d4ro si :
^) a le fiice altele, a le dă ^ta forma;
Y) a leuă altele ecivalenti in loculu a-
celloru-a; S) a leuă, d'in errora, celle ce
na su alle aelle; e) a leuă in locu de alle
selle altele atari, in clltu sub aceate-a se
ee ascundă, se nu 6a connoscutu etc;
c) a scambâ faci'a, a) in genere : a
scambâ faci'a unei rochia; si metafo-
rice : a scambâ fa'^i' a lucrurilor»; p) in
specie, a') a acati^â faci'a de frica,
>yGoog[c
de roiine; mai vertosn : a seambă faeie
ăupo senfimwtele ce franenta anim'a;
^') a si seambă faei'a z= a se pre&ce,
a Be face neconnoscutn; ^') in genere,
a ei di , a leuă alta fada, mai allesBii
in &asea : a se scambâ la facta; Jesu
te scdmhă la fada ; scandarea la fa-
da = transfigurationea; (vedi in de-
Tivate si alte nuantie de sensu); d) a
scambâ wrb'a, a) a vorbi de alta ceva
difFeritn de cea ce vorbi peno aci; Ş) a
TOrbf in alta limba sau ca alta tonude
. celle naturali si usuali vorbitoriidui, a
si dissimaU vorb'a propria, etc; t) a si
calci eoventalu; 5) a seambă vorbe, mai
vertosn a vorbi unulu altuî-a, a se in-
tellege :-am scatnbatu abia câte-va vorbe
eu eltu in acea cestione; a seambă vorbe
aspre; anuseambânedunavorbacu vi-
sitatorii, etc.
SCAMBATIONE = seambiatione, s.
f., nuUtio, TirUtto, mntabllitai, farle-
tu, nabltltasi TolnbllIUsj actione de
scambare, actu de scambare, dâro mai
vertosu, effecta, abitudine de scandare:
acambationile tempului, scambationea
fortunei; dupo scambationile venturiloru;
scambationUe unui caracteriu, unei fire
de omu; scambationile eoventeloru se
ehiamasiflessioni; scambationile de for^
ma a coventului represetUa, de regula,
aeambaiioni eorresponderUi cu intelles-
sulu acelltti-asi eoventu.
SCAMBATIOSU =«camftioiwfl(,-o,
tdj., BoUbill*, rarlablll§, mobllis, ro-
UbilU, lae«Dgt«iiB» levli, Ineertoi, pro-
earlaa» etc.; suppiisa la scambare, ap-
plecatu la scambare, si de aci : incoo-
stante, instabile, incerta, variabile:
ce natura de muliere acambatiosa si ca-
pridosa! seambaliosa si inconstante e
fortun^a; ce nu e scambatiosu pre ace'
sta lume? seambatiosa e averea, seam-
batiosa favorea, seambatiosa 8% ventu-
rosa natur'a junetid.
SCAMBATOBIU=sca»iJiafOM'u -io-
rta, adj. s., mnta&s , Tarlani, mntabl-
U», Uatabllli, m«blll8, Inconatana, le-
vlai Mntator, oommntator» arţentartus»
nentarUs ; 1. transît., care seămba :
âcambatorii datineloru antice; in specie,
ttambatoriudebanni, siabaol. unuscam-
8CA;
batoriu, (fr. ehanţear); £. iu);ittU3.,ciire
se scâmba, mai vertosu, care se seămba
usioru, suppusu la scambare continua,
apropo cu însemnarea formei scamba-
tiosu, si de aci, inconstante, îastabile,
ventoBU, etc. : scambatoria dinconstante
e fortun'a; eeţempu scamhat<^u! scam-
batori sunt amicii menţionaşi; scamba-
toria si caprieiosa e d'in natura muîie-
rea; 3. f. reale, scambatoria=^camba-
tore, locu de scandare, dâro si tempo,
cumn si actione de scambare : seamSa-
tore de calli nu e la tots poştele.
8C&}iBAl\J = scambiatu,-a, adj.
part. a. d'in scandare, matatne, e«B*
MDtatns, 4lB8[iiiuUtns, adnlteratni etc:
câtu de seambati ve aflu aatadi ! seam/-
baiulu moneteloru; si cu intellessaln
formei «com^o^iosu = «atablUi, etC :
Domnedieu e neacambaiu;diro omu ne-
seambatu nu s'a aflatu; sta» neseam-
boii in decisionea ^cUa.
SCAMBATU£A,s. f.,mntRtlo, trus-
ftrDatIft, etc; actione, dâro mai ver-
tosu, effecta allu actionei de scambare:
scambaturele volientid fora energia.
1 SOAMBU =: scambiu , (contrassa
d'in escâmbiu, cu a intunecatu păno la
trecerea in t, sehimbu), pL-urt, mnlatl»,
eomranutlo, etc., in 1 8. verbului 5cani-<
bare, 1. in genere : scambulu mai nud-
toru parechie de ealli;numiplaee scam-
bulu in nemiea, co-d BomâniUu are pro-
verbiulu : nu mi traiesce scambulu; scem-
bulu vietid, modului de vietta; scan^ndu
custodiloru, setttinelleloru, stationiloru;
scambulu calliloru la fia-eare posta;
scantbii de anelle intre spons^ seambidu
camesieloru pre fia-care di; scambulu
bastonului eu allu altui-a; locutioni : a
dă ceva in seambu. a leud in seandm;
de acii in scam&u=:impromatata, on'a
pentru alfa, etc; ee eapUămu in tea»'
Mu sacri/icidoru nostre? 2. in specie,
a) in cotnmerciu ; scanAulu fu prim'a
forma a negotiului; scambidu e si asta-
di, in multe caşuri, form'a acestei in-
dustrie; b) mai vertosu despre coromer-
ciula cu bannii enaisi : mensarii sunt
agenţi de scattAu; agenţii de seambu
procura mari facilitaţi commereiuluiin
gertere; seambu de summe sonotorie m
=y Google
8CA.
MHmM in ehariete; e) ei concretu, ce ae
$eamba, taai vertoaa dsspre restimeote
oe se pnnn ca bone si spellate in locu
de celle portate ai sordide : mi Upaeseu
«eam&Hrt spre a tne investi cumu se cere
lafieUu.
2 SCAMBn,-a, adj.,fleaiiibiii,(axatL-
p6i); strâmba, oontortu, vorbindn mai
allessn ieosso ipetiore scanAe. — Unu
demiontivu d'in seambu, &r fi scom&ulu,
de unde s'&r trage verbulii scatnhtiîttre,
prin metstltese ecalumbare = sealam-
bare; vedi acestn coventa. M.
SGAMBULABE, scam&uiu; vedi 2
acambu. M.
8CAM£LLA, 8. f., (fr. •quiaelle); pro-
prie deminotiTu din seama, seamutia,
seamtUa, seamisiora, etc., leuatn inse
ca insemnarea speciale de : folisiora,
bradia, a cartoru plante.
* SCAMBLLIFEBU,-a, adj., {fr.
Rqakfflelimre); caie porta, are seamelle :
plante scamellifere.
* SCAMELLIFOBME, a^., (fr. squ»-
■lelliroriBe); care a,n forma de seamella.
* SCAMFEBtr,-a, adj., sqounirer,
(6. B^DiBînre); care porta sau are
aeame : seam^erii şerpi; acamifer'a eer-
biee a draconelui; asii si : scamigerM,
■^ adj., •qvanlKer.
* SGAMIFLOBE , adj., (fr. ■«aani-
l»r«); care are flori cu scame.
* SOAHIFOLIU,-il, a4i., (fr. sqnanl-
MUy, care are fcAiore ca scamele.
* SCAMIFOBME, adj., (fr. iqn<inil-
fom*) ; care are forma de scama,
Torbindn de plante, de petre, de con-
ce, etc.
* SGAUIGEBn,-a, adj., vedi seami-
feru.
«SCAUIF£DB,adj.,(fr.aqii«nlpicle);
care are petiore scamate, coperite de
scame.
* SCAMIPENTÎE, adj., (fr. iqBaml-
yenie); oare are aripiorele scamate, co-
perite de scame; BUbst. pi. seamipenmi,
familia de pesci.
* SCAMin,-a, adj., aqnameiis; de sea-
nţa, cu scame : scamii şerpi; metafo-
rice : serpariu acamiu de auru.
* SCAMMA, B. f., BOBinma, ((ntdiţLţLa,
d'in orAmnv = săpare); loco de Inpta
SCA. ■
lOTT
in palestra; locu de lapta in genere;
lupta.
* SCAMMONIA. e. f., Boa«noB«a,
(axati.[uov[a , fr. leavmaiide) ; planta ,
cumn si pnrgativu d'in acesta planta.
« SCAHMONITU, a. m., icamavnl-
tn, {tna^^vlTr^i:, ît. BOiiBiBODlte};vilia
de scammonia.
SCAMNELLU , (pra a locnri seaa-
nellu), p\.-e, Besbelliini Beamellna, soa*
mltlnm} deminntiTu d'in«eamnH.- seam-
nelle de paiore, de copiUi.
SCAKNU,(pre alocnri «counu), p].-e,
Boamaum, Bedas,Bollam,eathedrafeediIe»
Bensa lanloBla, fldlnni oanterloluaj etc.
(comp. it. leânnoţ isp. esoanaj trecutu si
in D. gr. axajLvl); mobile pre care Bedemn,
1. in genere iscamnH de lemnu,seamtte
de ferru; scamne de palie; scamne de
cespite in gradine; scamne de meitase,
de Ittasu; scamnu conmtodtt; scamne de
' theatru, de speetadu; scamne de mSsa;
a pune cuiva unu scamnu se aiida; a ee
pune pre scamnu; a se scolia de pre
scamnu; a cade de pre scamnu, (fm
scamnu; a se sui pre scamnu, ca ae vor-
lisca mai de suau; a se bate cu scam-
nele; s aeamnu cu rotiUe , eu elaterie;
scamnu eu spate, eu redimatore; scamne
fora brade, cu 6raci6,- scamne^e au jio/ru
petiore, muUe inse si ireipdiore; scamne
lunge, pre cari potu sede mai mulH; 2. in -
specie si metaforice, a) trona : scom-
Mulu domniei, a se sui pre scamnu, a
fi datu diosu de pre scamnulu terrâ;
b) reBedentia : scomnuZu pon^i/tceZut, la
scamHu^N unui metropolitu, etc., si cu
intellessala de sub a; e) reaedentia a u-
uui fanctionariu, comu si jurisdictione:
scamnulujuâecatorescu, a^inistrativu,
in tote seamnelejudeâanc;d)\oc\i,Tmd9
sta veri-ce : scamnuZu matricei ; si in
sensa ideale : scamnulu cogitarei e ca-
pulu; saanntUu gloriei; acamntdu reu-
lui; e) pie ce râdima sau se pune ceva,
a.) £camnulu unei viora, pre care r^tma
cordde; b) scamnulu unui templariu,
pre care ellu hwra hmnu; scanmidu
unui lemnariu; f) vasa de escremente :
a merge la scamnu; a nu avi scamnu
de mai muUe dille.
« SCAMODERMn,.(i, adj., (fr. squ-
,Coog[c
1OT8
SCA.
■*d«rffle, d'in Sip^ = pelle); care are
pellea coperita cn scame.
SCAMOSIARE., fllatlm rttexere; a
face seamosu, a destramă, a desfiri, a
etualge seama de pandia, etc; si refl. a
se scximosiâ, a se face scamoau, a se
destramă : camu i>e acamosiedid acesta
materia!
SCAMOSITATE, a. f, (fr. ■qatno-
Bttâ); calitate de seamosu : seamosita-
tea serpiloru, peseiloru: seamoaitatea
certoru fiori, certoru plante.
SCAMOSU,-(i, adj., sqMmoiins, (it.
aqatnfts*) îsp. port. egcBinoBVt fr. squa-
■enx); plenn de seama, de scame, cope-
rita de scame : seamoaii pesd, şerpi,
seamose lorice, scamosa pannura, sca-
mosa came.
SCAUTJCIA.-fi'a, s. f., aqDtmnla, 11-
naaieiitDn; deminutira d'io scama.
SGAMTTLA, b. f., aqoâtniilftj demion-
tivn d'in scama.
SCANDALISARE =: scandalizare,
T.. 8oaailAllsâr«t (fr. scandalUer); I. a
adduce îs scandalu. a dă occaaioDe de
seandalu : prin portarea loru voruscan-
dalifă tala Ivmea; rellele essemple scan-
daliea mai multu de câtu edifica celle
bone; a iadjgoâ. prin scandulu : toţi se
acandaligara de aasemine nerossinare.
SCANDALISATlJ=scandaIwa/«,-a,
adj. part. d'in scandalisare.
SCANDALOSU,-a, adj., (fr. icaBda-
leuz); plenu de scandalu, care casîona
scandalu : actione seandalosa, portare
scandalosa, scripte seandalose, contra-
dictioae scandalosa, commerdu scanda-
loau.
SCANDALU, pl.-e,seâiidaInni,(ox(iiv-
BaXov, fr. loandale, d'ia cnciCs'v^ceapi-
tare, scbîopetare, lonicare) ; 1. proprie,
pedica ce sta in caile cniva, camu si im-
pedicare de acea pedica; 2. ca maidesu
inse, metaforice, a) occasione de pec-
cata, de ren : vai de cellu ce face pecca-
tulu, dSro vai si mai multu de cellu ce
da seandalu la peccatuf ăiavolulu se
tine numai de scandate; b) fapta, dissa
ee provoca scandalu : a face marescan-
dalu; scandalu pttbUcu, oecasione de
tcandalu; a se tini de scanăale chiaru
in haseriwi faptele eeUoru mari swit
adesea scandede pentru eelli mici; c) lar-
ma, BComm»ta ce se proYOca prin nna
fapta rossinosa ; a fugi de scandalu; a
nu face seandalu; a se impucâ fora
scandalu ; d) indignatione provocata de
scandalu, de reuln essemplu : doctrineU
lui au provocatu seandalu, si au sepro-
voce altu scandalu si mai mare,
* SCANDERE, v., soandere; 1. trans-
it., a 8ul : d scande scările de fune alle
navei; a scande montele, eoUin'a, mu-
rulu cetatei, calltdu in fuga mare; a
scande arbori ; metaforice ; a scande
gradele ierarehiei; si in specie, a me-
3nr& anu versu, a lege in mesura ver-
suri, cumu si, a &ce bene sentita me-
sur'a Dnni canticn : a scande versuri &
roice. versurile noue nu sescandudupo
acelle'osi prinâpie , cu cari se seandu
celle vechie; 2. intrans., a sui : d scande
in arbore; steUele scanau pre ceru; so-
rele scande spre media nopte; vedl si
compositele : aseendere, ăescenăere.
* SCANDICE, s. f., iflandli, leandlx
oMri'rolluBi. Linn., specia de planta.
* SCANDIGIN0,-a, adj. B., (fr. !«■-
dlelnâ); de scandice, care sâmina ca
scandicea; subst. pi, scandicinele, triba
de plante d'in Famili'a ambelUfereloru,
cari au de typu scandicea.
SCÂNDURA, B. f , seandnla, selnduU,
aBser, tabaU, (it. aeindolât fr. ieban-
dole, — d'in scandere, inse si cu al-
Insione la scindere); tabla de lemau,
1. in genere : scândura de eerru, scân-
dura de abiete; acandurele de patu, de
mesa; gardu lie scandure; scândura sa-
nitosa , putrida; scandurele usiei ; eu
scandure se faeu si seerinie; de aci : a
dormi in pamentu intre doue scandure;
metaforice, prin allusione la ann nau-
fragiu : singur'a scândura de scăpare
a noatra e aeesta-a; nu wede maeariu
acandura de care se se aeaUie; 2. in
specie, cu sensu mai appropiatu de scan-
dere. lemnu ce serve la invelitore.
SCANDURiRIU,-a, adj. b., leaida-
larins, tabuUrlsj relativu la scândura;
in specie, b. m. personale, cella ce face,
vende sau lucra scandure : seandurarii
nu câştiga multu cu scandurele.
SCANDUBELLA , scandwicia,-tia ,
=y Google
scţ
aeandunteia,-tia, 1. 1, deminotive d'in
aeandura, UbelU, aBstreoUB.
* SCâNSILE, adj.. BeanşflU , (d'ÎD
scansu de la scandere); ce se pota scan-
dere, pre care se pote cineva suf : monte
seansile, arbori scansili.
* SCANSIONE, fl. f., Bcaii8l«ţ actione
de scandere : acansionea ccUinei eră
diffidle; scansionea versuriloru,
* SCANSORITJ.-a, adj. s., neandeoB,
seansorlaB] care scande saa serve la
seansu : maehine scartsorie.
* SCANSU,-a, adj. part. a. d'in
scandere. seaasai.
SCANTA, scantda=::sea»telia, sean-
teiarez^^enteliare. scantilla, etc; vedi :
scinda, <icinteiia. 8dnteliare,scint\Ua, etc.
1 SCĂPARE, V., (it. B«apare, isp.
port. prov. escapar, fr. âchapper), 11>
berare, rlndieare, aervare, eonserTare;
Bolrere, expedlre, absolvare; naoninlt*
tere; emlttere, aralttere, oinltterej ex-
cldere> erUnere, deăner»» labl, eUbl,
evadere, cffuţere, eonfagere, reftipere;
dernngi; errare, faller»! rngere, etC.
1. in genere, a) trana., a liberÂ, salvi,
mantnf, appet&, conservă, preservÂ,
scote, trage d'in nevolia, desface de reu,
de grea, etc. : nu medicii si medieamen-
tete m'au seapatu, mi aa scapatu viS-
ti'a, ei natur'a mea robusta a potuiu
singura a me scapă de acestu peridu;
pre mulţi am scapatu de inneeu; nu am
potutu scapă nemica d'in focu; doeen-
ti'a patroniloru nu te va seapâ de pe-
n'd ce meriţi; Domnedieu, care ne a
seapatu dimaimariperiele, nevaacapâ
si de aceste'O; om&ii generoşi acapara
de servitute mulţime d£ captivi; a scapă
pre cineva de detorie, de creditori, de
dări grelle, de amende, de lucru one-
rosu; a scapă unu omu de allu omu :
nu Iu potu scapă de acesta muliere, de
aeesH socii periculoşi; nu te potu scapă
diece (ftn mânuîe lui; metaforice : a
seapâ pre cineva de prepusulu, ce are
lumea pre eîlu; a scapă lumea de su-
perstitione. de ignoranţii, de miseria; a
scapă tSrr'a degreuttUi , cumu sei^aa ci-
neva ierr'a de invasioni, de depredationi,
de spdliationi; si tefless. a se scapă
de cineva; a se scapă de ^t^^tati, ie
mustrarea eogitului; a se seapâ de de-
torie, de creditori; a ae scapă de Iu-
iru, etc. (vedi ai maj diosn la b); — trei
nnantie bene caracterisate distingă in-
tellessulu a trei espressîooi ca : a') a
scapă pre cineva de inehisore. ^') a sca-
pă pre cineva de la inehisore, 7') a scapă
pre cineva d'in inehisore, — nuantie ce
decnrm d'in differânti'a de aensu a pre-
poaitioniloni : de, de la, d'in, cu. cari
se lega obiectulu de veiba : seapatu de
inehisore e celîu ce a fostu ammeniUaiu
eu pen'a de inehisore, fora inae ae fia
fostu condemnatn Ia dens'a; seapcdu de
la inehisore e celW condemnatu la ai-
dsta pena, fora inae se fia fostu bagatu,
de faptu, in incbisore; scapatu Sin in-
ehisore e cellu de faptu inehisu dupo
coridemnare, fora inse se fla implenitu
terminuiD de punitione ; — b) intrans.,
a ae mântui, a essf d'in periclu, d'in ne-
Tolia, a se desface, a se curetiă, etc. :
amu scapatu cu faci'a curata; nu scă-
paţi de aceşti miselli asia currendu ai
usioru; a scapă de inehisore, de la in-
ehisore, d'in inehisore: nu vetiscapdde
mostrarea eogitului, de orgi' a cerului; a
seapădsdare, de lua^lu impusu, de
detorie, de creditori; a scapă nebatutu;
a scapă de focu, de îatroni, tf i» mâ-
nute predatoriloru; amneUulu scapă de
lupu, d^in gur'a lupului; metaforice :
a scapă de paupertate, de prepusu, ^de
supplieiu, de frica, de temere, de doreri;
nu seapâmu de un'a, si dămu cu capulu
de aU'a; nu seampămu de cossa n ne
ponu la secere; vreu ae seapu de unu lu-
cru asia de greu, easeme potu appucă
de altele; — a scapă djce mai-pncimi da
c&tu leâess. a se scapă, (vedi niai susa):
vre se scape de lucru cellu ce lua^a fora
tragere de anima, sau vri se teape de
lucru ca de ceva molestu, se scape veri-
cumu, se scape pentru momentu, etc;
cine inae vrâ se ae scape de lucru, sau
caută de Iu face eu tragere do (inima,
sau Iu face pre deplenu si cu aceurate-
tia; cine ae seapa de lucru, nu mai are
86 revină la ellu; cine seapa de lucru,
pote fi oUigaiu a ht retneepe; — 2. în
specie, a) trans., a lassi se se daca, m
treca, se fuga, se âasa, se se perda, aa
dbv Google
fl»da, fltc. : Boqxt cPin mana totu ce
appuca; ai a scăpata cacinfVa oTin eapu
m punt*; mţnatoriulu scapă frende cal-
ISoru; Bcdpara ^in manele loru pye Ifitro-
ne;a)^ulu scapă passerea (Ttn manţi;
iMotfa v^te se nu scăpaţi si se 8par-
geli vasa Qsiă de cpstatorie; cuttoin au
seapatu pre sceleratidu datu in eusto-
d€a loru; amu seapatu caflii din staulu;
cMtodii scapără tote veteleprenfe in. se-
minature; a si scapă udultf,; a scapd vor-
ha; nu potH tinS, si scapă mai tnuîte
vorbe compromittitorie ; vorb'a ce scă-
pau, nu se mai intorce; si reâess. : a
se scapă, a se scapă se dîca ; se scapă
M spunq ce nu se cădea a spune; se
teapa, nepotenda se si mai tina ttdulu,
(vedi mai diosu) ; metaforice : a scapă
ceva sau pre cineva d'in vedere ; att
stapatu unu lucru ă'in vedere; am sea-
patu ă'in odi pre amicii plecaţi pre
nave; seapassemu d'in vedere termulu
marei ; nu scapă ă'in vedere pre nouii
ospiti; a scapă una bona oceasione, a
scapă unu honu castigu, a scapă huc-
eoieUe bone d'in gura; a scapă ossulu
d'in gura, prid'a. etc; h) într., a) a se
dace, fugi , cada , etc. : vorb'a ce scapă
nu se mai intorce; passerea ce scapă
d'in cavia , nu se intorce singura la a-
eista-a; toţi latronii au seapatu din
inehisore, de «u& custodia; earrulu scasâ
de ripa; vulpile scapără in laciu. (vedi
si seapitare); se nu ve scape vorb'a des-
pre ee s'a pertrecutu intre noi; se nuve
scape d'in mente ee ve am spusu; leuati
tim'a se nu scape disagii de pre callu;
au seapatu ouile d'in staulu ; — ase
scapă dice mai multu de cfttu simplulu
a scapi : se seapa eellu ee se uţta, se
p&de cu totttlu , 8aa : se scapă eellu ee
te adopera a se domină; d'in contra :
seapa cineva d'in imprudentta , d^in t4-
tiorentia de mente ; se scapă eellu pas-
sionatu, infUriatu se facă ee n'ar volî;
seapa uriu stultu se dica si se spună ce
mt se cade; - de aci : ^) metaforice, a
teapă, a se teapă = a cada io peccatn,
in errore; Y)aav4recnrflula8djutorin,
la protectione : a teapă in ba^ert^, a
caută te scape in păduri, prin caverne,
unie'a sbapta-t a desperatului e s« hii
8CA
spere scăpare ; undf te scapu , umţe te
measeundu?
a SCAPlBE, s. verbaU,, Uk^!«U«,
•IIlnKlaiţt dimlBiIo, amlsşio, eraşlo, rari-
rlan^praeildiun, et(;.,actionede)ţMi|>a-
re, cumn ei mediu de scăpare, Ipcu de scă-
pare, adjutorin, proteett^t>& : m JiMe,
Domne, aflu singur'a mea scăpare de
inimici si de tote nevoliele; scăparea to-
toru eelloru assupriti ti^SfCutati sun-
teţi voi; scăparea nostra e_ceţaiţa; t/ţa-
parea latronUoru d'in ine}^işorel spapa-
rea d'in mâna a vosulut ; sţn^^re^ (M>
easionei. castigidui.
SCAPATIONE, B.l.liberţt^aali-
bIo, eifaţlnm, UpiDi, error, etC-, actioDe
si'actu de scăpare : tcapationea de cap-
tivitate; scapationea inchiţ^mi, s^pa-
tionea eaptivUoru; scapation% tn vorbe ti
fapte necovenite.
SCAPATORIU.-'^na, adj, b., libera.-
tor, elTaţlens, amltteni, «mUţens, etc.,
care «capa : seapatorii noştri de morte.
SCAPATUrOj adj. part. s. d'in scă-
pare : seapcUidu teu ă'in vedere ne face
mare damnu.
SCAPEBAMENTU , pl.-e, pjrItM,
Ignltabnla, ielntlLIftt[o}mUfitlţi;actipne
de scaperare : scaperamentuli oeliîoru
leului furiosu; in specie, instrumentu
de scaperatu. de regula in plurale sca-
peramente ^ aeaperatori, (redi si tba-
peratore) : scaperamentele eonsistţf ă^in
unu amnariu, d'in cremene si d'in esca.
SCAPEBAKE, T., mioare, aciatilUr»,
fnlţarareţlsnen elleerp, exentere; dU-
Jlcerei smerlre; ţAstlre, Tebem^şter «■-
pere ; a scote focu, lumina, a scânteii,
lucurf, arde, etc. , 1. proprie : sc^pera
petrele sub călcaţurele ct^lîloru; in spe-
cie, a fulgeri : scapera, eerulu, scapera
nuerii; Macedoromânii dica : scapera
si bumbunedia, in locu de allu Daco-
romanilorn : fulgera si totţa ; in spepis,
a scote sc,aDteie de focu d'in u^a cre-
mine bătuta cu unu amnariu, a apprend,e,
face focu : astadi nu mai seftperăhiu eu
ereminea si ca di^nariulu , scaperămu
cu fosforeUe; 2. metaforic^ ,^ a ft plenu
de foca,^defurore, aardeâe'menB,etc. :
scapera oelit leutui interrUaiu; spapera
făwa omului dt mento; scapera Anim'a
=y Google
, SfA.
âe amore; a tcaperâsi tonă de indigna-
Uone;. a dqL palm^ se scapere ocUi cuiva;
wdi se mt tis:eapett oclii: si despre meu-
te : dVn mţntea gmiului scapera cogUe
grandiose; nu seagfra neuuoa d!m ea-
pul» siuUultii.
SCAfEBA:(QB£, s. f., vedi seape^
roAoriu.
SCAPEBATORIU,-*wia, adj. secare
seapera, faiţKraDg, mieaBs, Ign&m ell-
fllea^ I ecaperaiorii oeli ai muUerei ir-
ritato: in specia, scaperatore, s. f. reale,
a) actioB^. da a scaperâ = scote foca
cn amnariulu, d'in cremene; h) instru-
mentih pentru assemine actione , de re^
gula in pi. scaperaUtri : amnariula, cre-
minea si esc'a faeu seaperoiorUe.
SCAFEKATU.-a , adj. part. s. d^in
$eaperare.
SCAFEBATUBA, 8. f, nlcaU», ful-
r«r, ftilgiir, selntnifttlo; actione de £00-
perare : scaperatur'a oclUoru, nueriduit
petreloru; dâro mai vertOBU, effectu allu
ac«ll«i-a8i actione, si în specie , instru-
mentu de a scaperâ focu:amnariu, cre-
mioa, eta, de regula in pi. scaperature;
&iio ia genere : scaperaturele =: scatir
teiele.
SCAPETARE, sa^tatione, etc, vedi
acapitare. scapitaiione, etc.
SCAFHA, scaphiu, vedi scafa.
*SCAPHOrDE,adj.s.,(fr.MiaphoHe);,
care s^mina ou una scapha : ossu sca-
phoide allu mâaei, ossu scaphoiăe allu
petiorului; foşse scapJwidi, cavUatesca-
phoide.
* SCAPIPLORE, aţij., (fr. soiplilera),
care aje/lorea8inflorile\pretmusoapu.
* SCAPIFOEME, adj., (fr. scaplft».-
Mtt); care are forma de scapu : fustetlu
scapiforme.
•SCAPIGEBD,-a,adj.,(fr.BMpl»frii),
cace-parta, sau are seapu sau scapi, allu
cui fusteliu sâmina cu seapulu,
SCAPlTABE, T., (contrassn d'in es-
eapite^criii. Mţiiţitare, prov. desiw||tar)i
decidere |. exoldere , oecldere , labi i
daUbJ, nlnnl, demlmui, deSoere, relU-
nillarlţ Jattţatam fâcerei pu upcrlem
patij & cada in diosu, a seadâ, a ay-
pune Bau a depune, si de acl,[ a perile
d'in vech'ia stve, mai narţoEN^ai deveni
8Ci.
ÎMI
pauperu, etc. : ealUtlu seapita m tmm
petiorv in cea gropa; a scapitâ da pr«
ripa in riu; scapUam deipirpU^m
apa; sorele seapita dupoaiSiitat fXHWd
scapitâ in mare; Ztm'a inco tm sco-
pitasmstA oriăonte; eră. si eîlu, amtu,
diro acum» a sec^tattita»iâ dovfair^ tu
câiu eersesce pâneti. de Uite diUel«; «Kfi
compassione dt. eeHi. seapUaH mti d*M
culp'a loru; amulii aoe>tU'a;a iMpiMu
muUu d'in ce er» aiia d«ta.
SCAPITATIOKE, b, f., «»«•, m«»-
BUB, rel famllUrlB jMtura, pupcvtaa;
actione de seofntare, si effaetn, itata
produssu prin ac^ta actione, ioispeoie,
paupertate, perdere a stareţ, a aT<rai< :
seapitationea. eallulm eu unu petioruin
gropa; scc^taiionea sorAui .ăupo monte;
in mare aeapiiatione' se afin ttUi oâ, eri
se desfetau in avuţie.
SCAPITATU,-o . adj. part s. d'in
scapitare, qal eaeldlt* ««eldU^ paBft*
rlem patltar i steUeUiseafitate svb'^D*'
sonte; adjutaii pre ceBi aei^itati.
SCAPULA, s. f., eeaiuilU! 1. ^wta
a umerului, omoplaUi, at&tn laomucftta
si la alte animali; 2. metaforicei, oj spate,
dosu, Bpinare : vai de seapuleie telle! —
i) despre lucruri, a) parte superiore a
unei machina: scaptdelettativei; ^^«alme,
crescitu, piscu alia usai ovonte.
* SCAPULALGIA, s. f., (ft şeapa-
laigle, d'iu SX^oi =: dorere); dorere Ia
scapule, la umeru.
* SCAPULALGICU,-a, adj., (fr. bu-
pslalfflqiie) ; relativa la seapuhigia,
ia doretea de sec^nUe,
* SCAPULABIU,-a. adj. b., leipila*
TtHs, (fr. seapalalre); relatiTu la aea-
puîa : arterie acaptUarie; dorere acapu-
laria; vene scaptdarie; pennescapulane
lapasseri; — 6. m. reale, foapHÎarw.
pi. seaptdarie, a) vestimanta sacerdo-
tale, ce se pone pre ameri, omopharHi,
(miMţ^ptov ^ ce Be poita pre omeni),
h) fasci 1 de materia ce descende de la
umeri penio diesa, t^ legătura de paudia
data dupo umeri,' ca se tina alta lega-
tara medioioale.
■•SCAPULOCOEACORADLALB,adi.,
(fr.MapBl»-aftra«a-radUl)joareBe refera
de la scapula si apophyiea coracnde
dbv Google
1082
BCA.
peno la radia : musetdu scapulocoraco-
radiaiU.
•SCAPDLOUMEEALB, adj., (fr. ac»-
pilo-hDM^ral) ; lelativu la acaptUa si
Ia umerH : arterie scaţmloumer(Ăi.
SCAPU, s. m., seapuif (ax()ino<; =
oxl^pov, oxijxtov)) pre ce râ<iiina ceva,
si ÎD specie, pre ce r^dima una planU :
f^Biellu, fuBtie, stelu, lugeru. coda, pe-
tiorn, truneAiw. etc, prin estensione si
metafore, a) foste in genere; h) in spe-
cie, a) fustele unei columna; p) fustele
sau cod'a unei lancis, unei secure, etc,
Y) petioruln unai candelabru, unei mesa,
unoi tabla; 2) fustele san petiorulu, fus-
Bulu unei scara, unei rota; e) sullulu de
laaaa atativa, sau altu lemnu transver-
sale de la acea-si machina; -r]) auUu de
pandia, de chartefa, de pannura, etc.
SCARA. =: scala, S- f., Honla, scalae,
(it. BeaU, îsp. escala, port. egoalasie^-
flida, prov. escala, fr. âchelle, v. fr.es-
«hflla, alb. scila), fradns, stapes =
stapeda, icabellDiii, sappedaneum, no-
■IcBm dlaţramnia; Index, eataln^u», re-
partorism; via, areoa, ambltas, portes;
instramentu, meâiu da scansu = de
suitu, 1. ca mai desu si proprie, doue
pertice sau doua fanicu grade transver-
sali, eto. : scara de lenmu, scara de
funi, scara de ferru; sunt inse si scare
di t»armore, de petra; seara c^ unu ca-
pitu pre pataentu si cu altulu in ceru :
ingerii descendea si aseendea pre acista
aeara; seareh de la usi'a caseloru sunt
stabili, asia sunt si scarele turnuriloru,
cumu ai scarele făcute in alte edificie
si părţi de edificie; scările mobili; a sui
icar'a, a se sui pre scara; a descenăe
sear'a, a descende de pre scara, a dea-
eende pre seara; a punescar'a, a vedică
tiredimâscar'ademuru; luptatoriipunu
acare la murii eetatei, ca se saria pre
aceste scare in cetate; a cade pre scara,
de pre scaraj a tini scar'a cuiva, ca se se
pota sui for a periclu; asubstrage, aleuâ
eutva scârba; in particulariu cu respectu
la scarele stabiXi de la usie : a sedi la
seara, a aşteptă la scara; proT. a sui
scarde cuiva ~ a se umili, etc. : nu mi
place a sui scarele neminui, si cu atâtu
mai puemu scarele celloru superbi si
SCi.
potenţi; seara m ceru, seara la ceru^
miracîu; a di, imbranet pre scara; a se
face seara si ponte = a face totu, a si
pune tote poterile, etc; 2. metafoi'ice,
a) scara (Jeseî^,ochin,cercinu precare
pune petiorulu. candu cineva incallica,
si pre care râdima petiorulu, dapo ce
a ÎDcalticatu : sella fora scare; s'a rupiu
un'a d'tn scarele acestei selte; a se tînS
bene tn scări; prov. nu Iu ţinu bene
scarele; b) scara de carrv, de carrutia.
de trassura. etG., unu gradu aau doue
de lemnu sau de ferru, pre care pune
petiorulu cellu ce vre a se sul in tras-
Bura : nu poţi sari in carrutia, fora a
pune unu petioru pre scara; redica sca-
rele carrutiei: c) scara a unei carte =
tabla de materiete ce coprende acea
carte; si de acî : d) seara^ repertoriu,
catalogn, lista, indice, etc, ordinate
dupo unu principiu ore-care; e) scara
de musica =^ complessula celloru s^pte
tonuri mnsicalî, gamma, diagramma:
scara majore, scara minore, scara chro-
matica; f) scara de proporttone, care ser-
ve la desemnu de cbarte, de edificie, etc;
g) in sensu mai ideale, estenaione, spatîn,
sfera sau mediu de actione, planu, pro<
portione, etc: geniulu face totepre scara
larga; eommerciu intensu pre una larga
seara; a si restringe scar'a ideeloru;
h) scara = pertu pre rîpele apeloru,
mai allessu pre longa fluvie : scoria
Galafatu; — in acestu intellessu, mai
vertosu , si cu Z in locu de r : seaVa
Gallati, — (reu transformata, pre a lo-
curi in seria = schela).
* SCAKABEIDE,adj.8.,(fr.Hcarab«-
Ifle); care sâmina cu scarobeulu : insecte
«c<ifa6eidi;subst.plur.scara6eidife,tribn
de insecte ce au de typu genulu scarabeu.
SCARABEU, (si scarabusiu = sca-
rabttciti),8. m., scara baeos, (cncapa^aEoc
= ax&pa^;, fr. searabâe) ; 1. genu de
insecte coleoptere pentamere, d'infamîl'a
lamellicorneloru; 2. in limb'a vulgului,
scarabeu = veri- ce insectu coleopteru;
3. p6tra pre care e sculpitu unu scarabeu.
* SCARABO, 3. 31., (oxiipapoţ, fr.
loarabeţ vedi si scarabeu); genu de con-
chylie.
SCABABJJCÎV =scaraimsiu, (pre a
>yGoog Ic
SCA.
locori si fora t, cora&wtu), b. m.; vedi
scarabeu.
SGABABn7,-a,adj. b., soiIarU, sca-
larlDS) relatirn la scara : forme sca-
rarie; in specie b. m. personale, searariu,
cflllu ce face sau vende seare.
SCAUIABB = MŢanare , (io forme
simple : aeariu, eearii, searia, etc), t.,
tetrlfioare, soarirare, 8eabere,TiilH«rarfl
Uesrare, laRlare, an^otbiis faedare; a
rad«, freci, rampe, sfaseiâ, mai vertosa
cu UDghiele : lassa eatttsi'a in pace, eo
te searia; cu facfa seariata; gallineU
searia in pametitu; nu scariati seârti'a
arboriloru; ne au aeariatu cănii ; me
searia ceva t» guttu, pre guttu; aonurile
aspre searia urechiele; aveţi unghie asia
demari, in câtu scariati pre cine puneţi
mantile; a searid ehaTtela=s, acrie ren,
proT. piaaic^a blânda searia reu.
SCAEIATOBIU=sifanWoriM,-a,ădj.
B., atarlfloans, scsbens, Tulaerans, etc,
care searia : hMture seariatorie pre
guUu.
SCAaiAT\3=.sgariatu,-tt.B.Ai. part.
&. d'in seariare,
SCABIATUBA = sgariatura. b. t,
eotis , Mrtkls laeeratlOf ^earlflcatlo;
actione de seariare, dâro mai vertosu,
effeetu produssD piin acesta actione :
seariaiurele pre seârti'a arborelui; aca-
riatur'a de pre fronte, scariaiur'a galli-
ne2oru tn pamentu.
SCABICA , scariceUa , scarieia,-tia ,
searieiora ^ searisiora, b. f., tote de-
minntiTe d'in scara, nnele forme inee
applieate si cusensu speciale, cumn : ctt-
rala deseariei'a seW^(vedi siseariga).
SGABIFICABE, T., acarlfleare, (fr.
searlQer); a scariă, frecă, dissecă, etc. :
a BCarifieâfaei'a, spinarea cuiva; a soa-
rificâ una buba; a seavifită superfaeia
marmorei.
8CARIFICATIONE,s.f.,soai-iacatlo,
(fr. ioarlfleatlon)! actione de scari/icare .-
searifieationea cere de îa ehirurgtt pre-
eautioni forte mari.
SCABIPICAT0BItI,-(oria,adj.8.,(fr.
searlfl«8teur); care seari^ea; ca s. m.
reale, scarifieatoriu ^ instrumentu de
scarificare .- chirurgii applica tme ori
SGariţieah>riiidu.
8CA.
1088
SCABIFICATU,-a, adj. part. d'in
searifieare. searlfloatas.
8GABIQA, s. f., foleram, rDlalnea-
tum; acellQ-asi coventu în forma on aea-
rica, leuatu inse ca eensnlu de râdimn,
redimatore, si in specie : a) parte, lăture
a unui earru, unei carrntia, parte ean-
cellata ca si scar''a; b) capra, podu de
scandare cu patrii petiore, etc.
8CABIRE,-e8«4 T., In rradna pai-ttri»
ţraAntln dlstrlboere, snianian outen
perRtrlngere, BcarEfleare; lleerl> llei-
tart; a pune, a face in forma deseară, si
a nome, 1. a gradn&, a impartf in grade,
a dispune in grade; 2. a crestă, scariă,
scarificâ vorbindn de pelleinpartîonla-
rin ; 3. alicită, a dă mai mnitn, a redică
pretiulu; 4. a micusioră gradatu Inmin'a,
colorile, etc.
SCABTSIOBA, scaritia; vedi seariea.
SCARISTU, adv. (d'in scara), rrada-
tlm, ea searia.
• SCABITE, 9. f., searltU, (mtapîttc,
fr. gearite); 1. specia de pesce ce s^mina
in colore cu searuht; 2. genu de insecte
coleoptere.
SCARITD.-o, adj. part. d'in searire.
SGABITUBA. s. f., fradatU, Ilelta-
tlo; actione bi effectn allu actionei de
sCflrf're.
SCAEMÎNABE=«caniienare, (con-
trassn d'in esearntinare), v,, eamlnare,
(it. carnlnare si searmlgllarej tirol. it
«carmeDar, isp. oarmenar si eaeariae-
nar, prOT. carnenar), caplllog reller«,
Telllcar«, se rn tari; dl>serere,reprebeK<
dere; a caretîă lâna. Unu, etc, emnl-
gundu, peptenandn si allegandn ce e
bonn d'in ce e reu : a scarmină bene
lân^a: nu ati searminatu linulu cătu ve
am datu; metaforice, a) a smulge pd-
rula; a bate pre cineva : vedi se nu te
scarminu;nu te am scarminai» de midtu;
b) in sensu ideale, a cercetă, a scrută,
a critici, etc. : se acarminâmu bene lu-
erulu, eestionea.
SCABMINATIONE,s. f., earnloatlo,
TellicatlD, soi-ntatla; actione de«carmt-
nare .- scarminatione de lâna; searmi-
natiorie conseientiosa a seriptului.
SCABMINATOBin,-«r»o, adj. s-,
earnlnaai, diasereii, TtlUeast, (COmp.
>yGoog Ic
1M4 SCA.
isp. esMrivaudAr); csn sMnntna : tn-
tâUgente searvutiatorm dSu aperdom
de arfa,' ~r %t. reile, Bearmm^oria=
acarmnal^ti, iastrumeata de searmi-
SCABUINATU.-a, iij. put. b. d'in
Mearmnmr*, e*miastM» ■ernUtiiB) etc.
SCASMINATURA , B. f.,wmla»-
tio , ■flrBtaUot eU., aoiioDe. si effectn
idlu aţtioDai da searminare : «nrmnmi-
tw'*,lfitui; a dă una frono: scormino-
tma\eeUui eoptUn nesiemperatti; »car-
mmaUara tnmtf/i'twa a optdui do arte.
SCABFA I 8- f-. BÎ m. acarjm , med.
1M> *urt.M t (it. ae«iv* Bi Bcsrpbio >
isiii HwyfR > fr. eHArFl» » compa»
Uit, «unif B«sli(* Mrppi««iHi = *m^f
care A uu dfniiiititiTn d'iD «arp«* „ de
unde apoi leirpas) ; aoccu , pantofe ,
mat aUesa pentru feminei
SCĂRPINARE, t., (d'ia tuui latiou
BcalpiRBre * traseu d'ia seaîperfi) , eca-
ber«hili«lptBEire,icRlper«} a£rac4parti
la (Sui ne aeste mancariaie : a ae scar-
pină m eapu, la petiore, pre spate;
a scarpină copillulu tn capu; a scar-
pină pre dmva la tcdpe; a «ii sţfwpind
mâmk; dvpo ce se seaUa tardim, apoi
8la in ptdu de se scarpină ore intrege;
de m^ta scarpirtare, s'a scaruUu, si
secuittturele iftn scărpinare ctntinua
s'au f9a4u bube reUe; otmdu sţ scar-
pina.a4es(a w eapu, candu nu. scie ce
se facoi rpetilQnţfit a bate, a îtdcixen:
ainotfyi ssarpinara beae pre inimici;
vetU sfinstte sfarpimL
aCARPINATIONi; s. f., aetl» «a^
k«n4i, H«);iju4i. ^iMndi} actione de
«cwyware.
aC4BPINAT0EIU,-tor»o, adj. s. ,
■«abeib Haipei*! c«re scarpină.
SCARPINATU.-a, adj. part s. d'in
scărpinare : ti s'a fafD/u de scărpinat»,
te manca spinatea.
SCAEPINATURA, s. f. , actione de
searpinM'eaUSKta allu acestei actione:
a tragţ. tmmtctionf' mm b»w searpi-
natwa.
SCAEPINU, 8. m. , d'in scarpu de-
minutivQ, cumu si d'in ăcarpa.
SCARPU, s. m., vadt «Hwvrc-
SCA:RU,B. m.,Hariis,(fr.8e»r«);gBna
SCA;
de pesci d'in famili'a labMÎdilofB, ta-
bria aoaras. Linn.
• SOATEBRA, 3. t, BMt«br«t teate-
rea. essirea, sarirea, reiarirea onn apa :
seatebrele fontamAor*; Ttdi si $catvfige,
si scaturigine.
« SCATKBE, T., HitentaesiiBari,
resarf, Torbindu de onn lioidu, mai tat-
togn de apa, a otiFre d'ia fonte, ete.;
1. proprie : fontii seaiu <fya paineniu;
sangtAe scote d'in t&n'a Udiaia; Umpt-
dtdu riMSiom seate ă^in coafa uimi
ntpe; seate ap'a d^in parietAe vmidn;
2. metaforice , a aband&, a formici :
860^4 leporii in aeSsta sdba; scote marea
de varie animali; scatu riuriie de pesei
si de eancri.
• SCATOMYIA, 8. f., (fr.aeateHja*.
d'in max6i: = eserementn , si tu>Id ^
mnsca); gena de insecte 06 vinu in san
pre dscremente.
• SCATOMYIDB, adj. a., (£r. auU-
Mf alde);care sâmina cu 8eatomj/ia;sahtt.
pi. scatomyidile. famila de insecte, cari '
au de tjpu gennln seatomyin.
• SCATOPHAGINC.-o. adj. s., (fr.
aoatophagln); relatiru ta acoiophaguţ
gabst. ^\.te(Uophagm»kt trîbn de insecte
diptere.
• SCATOPHAGU,-a. adj. B.,(fr. au-
t«pha{r4, d'in oxotdc = escrementa, si
ţa-reiy =: mâncare); care m&noa escre-
mente; ca s. m., scato^^gulu, genu de
insecte; vedi ai seatophagintt.
• SCATOPHlLtI,-o, adj.a., (fr. aoa-
tephll^, d'in sxatâc = esorementn, ei
f iXâKv=:amare); cui place a vine in eB>
cremente; ca subst. pL seaiophUde, aec-
tione de insecte d'in tritotlumoiiidilera
diptere.
^CATDLA = eeatoia, s. f., areala,
eapasU, ilteiu, pjxlat ontefa, cateion,
capsnla, etc. : scattda de oua de peaoe.
scatida de lemnu, scattda de orgeMn
pentru tabaeu, (compara iU leatola).
• SCATDBIGE, e. f., ioatartxj wdi
scaturigine.
» SCATURIGINE, b. f., acatnrlse,
pi. aeataTlsineai actione "de seatere, â
locu de. ande soaW onn Itcidu.
• SCATURIBE, y., acatarirej infetnsi-
Tn d'in tcatere, aessf, sari,rMari,iîtirre
=y Google
8CA.
d'în fonte , etc. , 1. proprie : «uUe ape
aeaturesău d'in aeeUu moitte ; 3. mata-
foiifie a ftbaiid&, a formic& , a fi ple-
DU : 8cahtreS(M inseetale in perii eapit-
im ei.
8CkTJ=seăHU=sgău , 3. m., ntens,
«atrlxf valTk; — io origine, coventalu
pare a fî adj. : gemu. soaua, («x-«*-
tm), CB Însemnarea de : tare cavatu ,
iarjfu, profuTtdu, si : iare esMfN» SBOsm
afara, «te.; oompara :.8eaiit>c, acaurare,
acaurit, etc.
8CAniBE=scaiitfv, (acaire, agcâre),-
eseu, T-, oeBl«« admodam Bt«Ud« aps-
rlr«, ean stnpera Intaerli stopete] a
desohidfl tare oclii : a scoitf oelii; a
seaui odulu apre a Iu assaminâ; a se
uiţi la ceva eu oclii tare deschişi, a se
miră, a caută oa stupore : a se scaui tota
diu'a la aeeeaiure; scauiti lene oda , se
nu eadeti in atrae; stau eu ocUi aeauHi;
alaasămortt^ cu odii ficawi^';— inge-
nwea oasc& tare, a deschide, etc;Tedi
ii acaurare.
SCADITUBA =z agamtm'a , (tgai-
ttwa), 9. t, actione de atauire, si stata
prodnssn prin ac6sta aotioae.
SCAUNELLU, aeawtu; redi : «eon-
neUu, siMfMHi.
SOAUAAKE = agtuam», y^, «enlM
aapl* apvrlre, atollde «t «l^nă&t*ra-
sploere» iiiirt> ttuurarlj a deschids o-
clii tare : » aeaură umu oelu, apre a hi
eaaamină; a tace odi mari, a se nitA cn
mirare, cu stupore san oo mare attes-
Uone : acautati odii la t»tu «emiculu;
ce atai cu odii teemrati la aetiature?
SCAUfiATU=«^iira*«.-o, adj. pwt.
fl. d'io acaurare.
" SCAUBU,-a, adj., mahhm, (maQ-
poţ); tare scoasa afora, tare essita, forte
proeminente , vorbindu mai vertosa da
osse, si in specie de vktUian, de adcă-
nie-fOdiaeaiiri. gemuiii aeauri , mal-
Uoru acamv; nu rideii de celii acauri ;
eopdiu:3cmru.
« SQAZONTB, adj. &, uaaeB, (tmi-
Cmv, fr. ttmnm}; pr(^rie, sckiopu, ap-
plieatfi in spaei» la una Terra iambica
trimetra, can, in loen de tom&u, are,
in nltimola petioru, una sfondeu sau
froefow.
ftCĂ.
iOd6
* SC£LEBABE,v.,sceUnir«|aspirrci
prin sedu, a sparci ' celle lanote, eelle
iDYiolabiti : eîlu si so^&Ma 'tuAnule cu
aange innoeente.
* SCELEBATKTIA, s.'f., seelerlt»;
(fr. BcftKrateiBe); calitate 9i Aifpta da
aceleratu; redi si sedetitate.
* 8CELEBATISMD, a. f. m. (fr. n6-
l«rati8ve); scderitate, acderat^ia re-
duasa in aystema, sistema scelerata,
doctrina scelerata.
* SCELERATU,-a, adj. part., soele-
ratHS, (fr. sogl^rat); 1. spurcata CQ
sceleri : pamentulu seeleratu, tSrr^aee'
lerata. ca»e aederate, locuri acderate;
2. metaforice, plenu de scel«rt, care face,
a facutu, e deprensu a committe sce-
leri : omeni sceleraţi si impii; aederatii
n'oH tSma de Dmtnedieu; seelerattilu nu
respteta nimica; eontpircdione ordita de
oeUi mai scderati; scelerata eonjuratiane,
aeelerate eonsilie, scelerate fapte; disse
scelerate » mpie; de acf : seeleratu :=
blastematu, malediotn; fnnestu, perni-
ciosQ, inse si in sensu mai mitîgatn, oa
in espressiooile : seeleratu de copiUu;
sceleraţii mei de amici nu me crwtia t»-
tru nemica; scelerate, nu face asii.
* SCELEBITATS, s. f., Boelerltuj
calitate ei fapta de sederaiu : 9cderi~
taiUevostrevorufiaeprupmntedeDom-
nedieu; vedi si scleratetia.
* SCELEB03U ,-a, adj., soelenHij
pleaa de sceleri : nu poht pune mân'a
pre aeeUu seeleroau si impiu latrone.
* SCELESTU.-o, adj., nelestas, cu-e
committe şederi : tu eati reu, tu Uaste'
matu, tu sedestu; — blastematu, ml-
seilu, insellatoriu , mentionosa; dâro
ca si seeleratu, si in sensa mitigatu, in
jocn.
*SCELETU,s. m., pl.-e, seeletM,
(axaXBTtfc, fr. a<|B«lett«) ; nnmu oasele
inseriate alle unui aniinale : scdelu de
■caUu, acddtt de hou; sceleti, de omine
sedete de animali antedAuviane; metafo-
rice, a) scdetu^zom-a sau alta animale
forte ma«ru, oare are nnmai pellea si os-
sele, foraflru de carne : unu acdetu ie be-
trânu; a deveni . a fi sedetu; h) acdetu =
prime liniamente, prime idee alle nneî
carte, etc., fbra desroltari n ontament^-
=y Google
1086
SCB.
0 dâ sceletuhi unui opu de filosofia; —
(ren pronUDtiata ei scrîssu ; scheletu).
• SCELOTTRBE, a. f., «oelotyrbe,
(axe}.or6pPT]); impletticire& petioreloru in
mersa, paralysia de geuucli, de petiore.
* SGELU, pi. 3celeri, Beelns} peccatn
mare, fora de lege, crime, cea mai tare
espreasione intre celle ce eapremu io
modu generale actionile morali relle :
n« e mai mare scelu de câiu proditionea
de patria; prin acelerile mstre ati at'
tras&it asupra-ve orgi'a divina; a corn-
mitte seeîultt, a perpetrâ scelulu, apre~
medita cellu mai atroce d'in sculeri; a
concepe cogitulu unui orribile scelu; st
despre animali : scelu =: facere de ren,
stricatione, etc; — âcefu=r peccatu; —
gedu ^ fatalitate, calamitate, etc,
SCENA, B. f., Boena, (oxTjviJ, fr. soine),
proprie si in origine, cortu, coperimen-
tu, etc, leuatu inse io urma prno astadi,
1. in sensulu cellu mai usitatu ai ore-
euma propriii, loou, parte a tlieatrulni,
nnde apparu si vorbescu actorii : a essi
pre scena; scena larga, acena atrimpta;
acena tragica; ăecorationile acenet; ap-
paru muUi adori pre scena; scen'a e
plena de actori muţi, ce nu sputm ne-
mica pre seenv; 2. metaforice, a) scena
, ^ parte d'io una drama i- scen'a cea
mai formoaa d'in acesta tragedia; sce-
nele acestei comedie nu se lega bene u-
nele cu altele; scena pathetica, aeena co-
mica; prim'a setna d'in primviu actu
aîlu Marnei; bj scena ^ locu publicu,
locu unde se presenta cineva publicnlni,
Inmei; de aci, c) acena, cu una mai
mare estensione : scen^a lumei; nous
genertdioni apparu in soeh'a, pre scen'a
acestei lume; mai vertosn, sfera de ac-
tione, arena, etc. : scent politica; a se
trage de pre scen'a politica; scen'a ba-
taiiei ; scen'a crimei, etc.; d) scena ^
erenimentu, fenomenu, actione ; scenele
naturei; scenele terribUi aîle bellului ci-
vile; in specie, actione, fapta scanda-
losa : a face scene, a face una scena
(fift celle mai BUfperaiorie; scen'a ce fa-
ceţi, este indignatoria.
*SCENAL£,adj.,ite«ial1i;relativula
acena : decorationi scenali, gesturi sce-
noii, infacionare scendle, pompa scenale.
SCT; ^
SC£NABIU,-a, adj., i«enulH| re-
lativu la scena : pictori scmari.
8CENICU,-a, adj., leealeasf (oxtjvc-
xiîi:, fr. seâniqiie); da scena, relativn la
scena : jocuri scenice, gesturi scenice,
artişti scenici, opuri scenice, decora-
tione seenieai metaforice, in oppoe. «n
reale, scenieu = imaginarii] , fictiv» :
regi scenici, avtUie scenice*
* SCENOGRAFHIA, s.f., loencrr»-
phla» (ox^voţpaţta, fr. sotinosraphle);
arte da a depinge decorationi scenice;
prin estensione, deaemnu, pictura per-
spectiva: scenographi'a unui hcu, unui
edificiu, u»(?i cetate, unui palaiiu,. unei
gradina, etc., vedi si sciagraphia.
•SOENOQBAPHlCU.-a, adj., (fr.
seâBOţrapbiqae); relativa te scenogra-
phia.
* SCBNOQRAPHU.-a, a. pers., (fr.
sc6iiographe); cellu ce scie si esaercita
scenographi'a.
* SCENOPEGIA, 8. f., (fr. iii6n«p«-
^re, (oxTjvoinnEa); punere, aasediare de
cortu, applicatu in specie la serbatorile
corturiloru, la Ebrei.
* SCEPTICISMU, s. m., (fr. «eptl-
clame); Sistema a seeptiealui; prin ea-
tenstione, indouientia de tote, mai ver-
tosn, assâmine ind^nientia affeetata.
*SC&PTICn,-a, adj. s., seeptieii,
(sxExctxâ;, fr. Boeptlqne); care dubita de
tote, care ca principia de cogitare pnne
indonienti'a, ai de aci, negatione a totu
ce essiste : fUosofi sceptici, fHosofxa
sceptica, doctrine sceptice; prin esten-
sione, cellu ce DU crede nsiom, cella
ce se Indoniesce de ce nn e evidente ;
cellu ce na crede in nemica.
* SCEPTRATU, a. m., (fr. sctptrate);
moaeta cu ef&gi'a uoni domaitorîa ar-
matu cu sceptru.
* SCEPTBIPEBU = aeeptigeru .-a .
adj., ■ceptrlfer:=sceptrlEer; care piîrta
sceptru : scsptrifer'a mâna a regeliti.
SCEPTRU, pi.-e,8ceptrani,(<nciî7crpov,
fr. le^ptre); ia origine, bastona de r^-
dimu, applicata ia nrma esolnsivu Ia :'
bastonuiu de auctoritate, bastonn regale,
devenita aemou alin regnului, alluim-
periuloi, allu domniei, ai de acea-*,
sceptru ai cu insemnarile de : potestate
=y Google
SCH.
108*
suprtma, domnia, regnu, imperiu; etc. :
aceptrtdu «i coron'a sunt însemne re ■
gali; regin'a sta in tronu cu sceptrulu
m' mâna; a preferi sceptrulu vietiei;
sceptru de ferru allu unui tyrannu ap-
pâsa greu pre suppmii lui; sceptrulu
lumei, sceptrulu marei, sceptrulu ce'
rutui; — saptru = una constellatione
boreale.
« SCEPTUCHU, s. m., «eeptoclioB,
(ax,tpcaAx'>i) i proprie, ca iasemfiarea
ce au si tormele : sceptriferu, seeplri^
geru, applicatu inae, mai allessu la o-
rientali, a insemnă unu mare demaita-
riu ce pdrU, in cerimonie, sceptnilu
dciUDitoriulDi.
SCE'£U=.gchetu. schitu; Tedi aaeetu.
* 8C£VlA=proD. scevia, si
* SCEVITATE, a. f., kcutIUb; cali-
tate si fapta de scevu, stângăcia, si de
ud: lipse de de8tentate,de auccessu, etc.
* SOEVOPHYLACE, b. m., (fr. sefi-
TopbjrUx^oxBOO(puXa£); cellu ce in una
baserica, e lasarcmata a păstră vasele
sacre.
* SCEVU,-a, adj., Beaerug, (oxauSc);
stângu, ieiţrestâng'a; metaforice, stân-
gace, ueiudemanaticu, fora desteritate.
* SCHEDA= sceda. s. f., aBlteda si
HcldBţ (ox^Sk, TfiSjî); folia, tabla, iu
specie, fuliale papyru, de carte sau
chartefa; -~ de aci deminutivula : sche-
duta := scedula, cedula, etdura; vedi :
eedtda.
•8CHEDULA, a. f., lebeduU; vedi
st^teda.
SCBELX, b. f., Tedi seora=scala co-
tra fioitu.
8CHELETU, s. m., vedi sceletu.
* SCHEMA, (schima, dnpo pron. noua
grec^sca), pi. schemate, aobema, (a)[^|ia),
llgorat geatna, geatleuUtli»,TiiltuiJ, ori»
hablItUf corporls liabUiB, foeda riltoi
dlBtortlOfOrdo} Lin genere, forma, figa-
ra, formula, facia, portu, esteriore, a-
bitn, etc. : credu eo aprope nu me eon'
nosd in acista schema, in schema de
saigru, de bachante; lucrulu leuă alta
ichema ; schema monachica ; schema
geomttriea; schsmate sculpte pre cupe;
vestitu in schema comica; a dăm una
schema comprensiva ideele si reg^Uele
unei parte de acientia; schemate, in
fia-eare sctentia , resunui ideele (^traete
in forme usiore de perceptu; in schema
de cruce, de steUutia, de utuu, etc; 2. io
specie, a) figura de styln, de retorica :
cu unu cuventu greeu se dicu schemate
figurele retorice; ironi'a, hyperbol'a si
atlete sunt schemate retorice; b) ordiae,
mai vertosu ordiae religiosa, tagma :
schetn'a preutesca. sehem'a calugeresca ;
a) gestu, portu allu corpului, partilora
corpului : «cAema scenica, schema- co-
mica; nu mi plucu aceste schemate ea-
saggerate; dj gestu, mişcare contorta, in-
tortochiata, strambatara, (redi : sche*
moiire. schtuionosire. etc).
* SCHEUATICU.-a, adj., aefaenatl-
cDB {<Tfyffjiziv.i^^ Ir. aehematlqie); rela-
tivu la schema : tabelle schematice; sche-
maticii erau si neace eretici ce credeau
co eorpulu lui Chriatu a fost» numai
nalluca. ero nu realitate.
* StJHEMATISARE,=«ciemah>orc
T., («eiioiAtlEire, ox^f^^^C^^, fr. boM*
natiMr); a dJi schema, a pnne in schema,
a formă, formulă, imagină.
« SCHEMATISMU, s. m., Boheaiatl-
BMOB, (<ri(Tj^W3^ fr. Boliilutiime);
actione si effectu allu actionei de scAe-'
matiaare : aeentu-a e unu aehematismu
de idee, nu una sgstema de idee; seh*-
matismu de figure geometrice.
•SCEEMNiClA (si schimniâa), n,
f., solitarii Tita, statas, sslltarll eena;
stata,Tiâtiade5eA€»imcu;cellade8^^eiM-
Htcu .- a se duce la sch^mnida. aimbradd
schemniâ'a, a vive vn schemnida.
«SCH£MNI(;iSMU,(8i8cA)mmetm«)
s. m., gjatema de vi^tia achemniea: dieo
toţi aru imbraciâ schemnidam^u, s'ar
atinge yenuiu omeneacu,
* SCHEMNICQ, (si seki$nmcu),-a,
adj. B., {schemonieu. d'in schema=:zoT-
dine monachale), solltorlos, aoUtoil-
nla Ineola; monachu solitariu : sehem-
nicii din infundatwele Garpaiiloru;
vietia schemnica, practice schemnice; si
metaforice : te ai faeutu unu addeveratu
sehcmnicu, co nu mai essi in lume.
SCHEMONOSmE, (si schimonosire,
d'in schemone, d'in care si aehemo-
ntcM), etc., Tedi achemosire.
=y Google
loŞe BCH;
SCHKMOSI£E, (8isehimosire),-esett.
T., dAtMra&rO) detarpire, dlstorqserei
eoitorqaerej & Btrică achem^a =form'a,
81 ia genere, adeforniă,de8Sgură, stram-
b&, scalciă, intontochii, etc. : a si sche-
HKul ;Ebet'a, ^r^w, verb'a, scrierea; a
sehemoti lUterde; — cu allusîone nu nu-
mai la $ahema{axf!\JM), ci ei laăo^ţTjp)-
vitv 3= a faoe bbh ti difforme, nrritu, etc.
SCHEMOSITU, (si acAimosiiu),-», adj.
ţut4ia sckoHOBire, 4«f«nBatai,4eror*
■ISf terpla* foedas.
SCH£B10SITURA, (si schimositura),
B. f., aotiode ai effecta de achemosire,
itt»taaiil; itltwmitta, tirpttudOi etc.
* SCHENIU, s. DL, (fr. uh^ilon, sxot-
vtov, Tedi si adienu); canbioacn fioerulu,
ca âantolo.
* SCHMOBATIA, s. f., (fr. soktas-
baUe); arte de sdtenobatu.
«SCH£NOBATlCa,-a,adj., (fr.sohe-
nobatlqit); relafavu la stAenobatia san
]& tehâwbat».
« SCBENOBATUro, s. pers., schce-
■«tat«i» (fr. ■oh^RabatSt moivo^dcnjc. —
d'in (ixolyo;=faae, si ^orfvGcy^amblare);
fanambulu, care ămbla, saltă pre fune.
» SCIE]HJOBENU,-a,«dj„,<fr. lAd-
Btkta«, — d'in acelle-asi «lemente cu
sehoHobatu); care Ambla, at>a, Tiae pre
papura, (redi si lehemt).
« SCKBNODOBU, s. m., (fr. Kh<a«-
4«re); gena de plante gramioie.
* SCHENU, s. m^Mteeaniţ (o/oivoc,
tr. ithiM); 1. p^Hira; 2. fune da papu-
ra; 3. fiue, in genere; 4. una meaura de
longitudine; 5. la antici aerrindu inco:
a) OB aroma de viinti; b) ca 'deresau pen-
ixa mulieri, omi allessu pent£uourtisane.
ŞCHIOPA = adopa, s. (., Htltkana,
lodraai; proprie, f. d'in sehiopu, ore-
euma : palma sAiopa=Maiua, leuato
inae in specie cu intelleasuUi de ; spa-
ţiu, tkstantia. longUuăine ide la capi-
ivitt pciUatUâiptMO ia capitvk* indice-
hă : sehiop^a 9 mai mica de catu palm'a;
doue paîm0.>i una şchiopa; nu de una
pohta, d. numai de una şchiopa; dero
schiopde differu, ea sipalmele. de la omu
la omti.apla e fuimM,de uua schi&pa.
SCHlOFAfiE = adopare, (in forme
limple : achiopu, ackiofii, schi^>a), t..
oLandIoare, claodora reddere, (comp. si
fr. oloper, cloelier, oloqner; Tedi si ;
schiot>etare, sehiopu); 1. a fi sdtiopu, a
calcă re u, a deveni sehiopu : de ce şchiopa
callulu? nu său ăe ce şchiopa boutu de
amenăouepetiorele; seprefacueo şchiopa;
toţi au sehiopatu, numci tunu aiaehio-
paiu; de ce ati sehiopatu? metaforice :
şchiopa versulu, frasea, perioduUi; nu
sehiopa intru nemţea acesta mat^ina;
şchiopa si una rota, sehiopa lOttiimite
parti alle «nei machina; şchiopa cineva
in ce face, in ce eogita. asia eo : a aehiopă
= a DU merge bene, a se iispedici, a
err&, a cada in errori, etc.; ^. a face
sehiopu : cine a sehiopatu cânele? tu mi
ai sdiioptUu caUii; lovitura la petiore au
achiopatu pre toţi, numai câHva au re-
masu neschiopati.
SCHIOPATOWU = selopatoriurto-
ria, adj. s., care adiiopa, eUndleaos,
•landum reddena.
ŞCHIOP ATn=»«toptit»,<-a, adj. part.
s. d'in schiopare.
St;HIOPATDKA = 8CÎopo/t(ra, s. f.,
acta âAschiopmre, cuma si statadeAsAio-
patu, de sehiopu, elandhatlo, clanditat.
SCmOPlT&3iE==:s<!hiop«tar^e=sdo~
pitare, T., (in forme simpl : -aihit^itu,
schiopUi, schi^ta; mţii pafli^o beae ;
sehiopitediu, etc), eU^deiw, eUndton^
în acellu-aai seasucuaUaformei:««At«-
pare, inse gi difTerindn, a) pentru co se
applica numai ca intransitivu; &)pentrn
co, arendu forma intensiva, diee mai
muitu de citn schiopare io sen3U int»Mi-
sitivu, asi co : a schiopiiâ = a s^Uapâ
inddungu. continuu, forte rea, ato.
SCHIOPITATORlU=:sdopitaA»i«,-
toria, adj. s., d'in schiopitam.
8CHIOPJTATU=«iopifof«,no, adj.
part. s. d'in schiopitare.
SGH[0PlT&.TUfiA=8cIppi(afttf(i, s.
f., actu si effectu, stătu de sohiopiiare.
SCH[OPlTU=seAiopei« == sdopilu,
pl.-e, olaudleatio; actu de aehiopitare :
sehiopitulu caliului; sehiopitele rote'i ,
carrultU, petioralui, amendouorupetio-
reloru.
SCHIOPn = «c^^,-a, adj., elaadmi»
olaKdleaast manona, labens, Impe^ltatf
(compara it. lopp* — verb. ai»pplear«f
=y Google
şm.
iep. a«p** fr. itXttfptt proT. T. fr. elttp,
mad.lat.eloppni, etc.;— para afitraoa-
formate d'in cUndai^elnilas); 1. pro-
prie, maDcn de nnu petioru sau de nmeii-
doue, care merge ren cu unulu sau ca
ameadoue petiorele : callu sehiopu de a-
mendaue petiorele; a vindecă şchiopii;
sehiopu orbu,CHiHu va fi sehiopu orbu:^
forte maacu; 2. pria sstensioDs si meta-
fore, in»Boa, def«elaoâa,peccatodD, etc.:
versuri sr-hiope.
* SCHISUA, (si «ewttia), pI.-Mo^e,
Mhl»na, dUsIiitam, diseordia, {ty/ia^oi,
fr.sehl.me); 1. în genere, despicare, dis-
secare, despărţire; ^i metaforice, dissen-
sione. discordia, uctione, imparecbis-
re ; 2. in specie , rupere a unei parte de
all'a a h&ieticeiisehism'a intre cresti~
nil d'in oriente si d'in accidente; mtiUe
sehismate ae făceau intre creştini ehiaru
in primele tempuri (Ule ereatinismului.
* SCHISMATICD, (si seismaticu),-a.
aâj.,(fr,achlttBiatlqne); relativa la «c^'s-
mci, eare face schsma : do^rina schis-
matica, partite schismatice; schismatieu
in baserica e mai pudnu de cătu eretica;
erestinii de baserir'agreca nomeseusehis-
matiei pre crest'nii de btueric'a latina,
si vice-versaeelli debaserie'a latina no-
wtescH Bchismaiiă pre etUi de haserie'a
ffrica.
* SCHISMATISABB = KA»"«maf«>a-
rt, (di sciimatiB \rt), r., (fr. Behismktl-
Mr); a face schisma, a bagă schisma
ÎDtre celli uuiti, si ia specie, intre eelli
de Bcellfl-asi credentie religiose.
* SCHlSMATOBaANCHlU,-«, adj.
S.,(fr.BobliaaUbr8iielte); oare are frran-
cAiete despicate, crepate; subst. pi. sehis-
ntatobranehii, familia de pesci.
* SCH[SMAT0PTEaiI>E,adj.3.,(fr.
whlMAtopUrid*); CAre An capsule cre-
pate; subst. pi. sehismatopteridile, fami-
lia de plante.
* SCHlSTOCAHPD.-(i,adj.,(fr.scAts-
tocaTfie, d'io o/tocd; ^ scbistu, si xoip-
mic := fructu) ; care are fructe crep'Ue.
* SOHIST01DE,adj.,(fr., ichlitoTde);
care sâmina cu schishUu ca subst. ;
$as8U schistoide,
* SCHISTOSOMIA, 8. f., (fr. schls-
tossnlej d'in <r/ţo%6(; ^ Bchista ca adj.
ToM.n
6Cr. lOM
si (iAtJLa=corpu); ruperea, creparea ab-
dominelDi id tota lungimea sea.
•SCHISTOSOMlCU.-a adj., (fr. icbl-
fleh[»t»s»inlqur); reiaţi ru Ia schistoso si
mia si la «/"hislnsomu,
•SCHIST0S0MU,-a,adj-8"{ff-««»'l»-
tniome, vedi schistosomiii); care are ab-
dominde ruptu, crepatu in tota a sea
lungime.
*SCHI3T0SU,-a.aclj.,(fr.Bchistenx);
plenu de schislu ca subst., de natur'a
achistuUi : terrene schistose.
* SCHISTn,-a adj. 8., achlitns, («xt-
oTiSţ, d'in ojf'Cs" = crepare, despicare,
fr. schiste); 1. adj., crepatu, despicata,
dissecata, despartitu, mptu, etc. : pttre
sehiste, eipa schista : 2. ca mai desn, 3.
m. reale, schistu, gena de patra cu struc-
tura foliosa : schistu argillosu, schiatu
bituminosu.
SCElTiJ:=seitu. seetu; vedi ascetu.
t SCHIZO-, (d'in grec. ox^t* =cre-
patura, despicatara, ruptura, eb.), in
composite soieutifice ca : schieoceru,-a.
adj. s., (fr. tehlBordre, d'in xăpa; =
coruu)., care are cornele sau antentele
despica, ca s. m. reale : sehieoeeriUu,
geau de insecte hymenopttrp; sch eo-
dfirmu.-a. adj.ie., (fr. ■ehli«derine,.d'iD
8£p[i.3=:peile), care are peUea erepata;
sck.toiithu s. m. (fr.tohliDlIthe), gena
de minerali; sehieopetcda-a, adj. s., (fr.
■sb Ii oprita le), care are petalde crepate,
ca 9. m. reale : scheapetalulu, gena de
plante; sch>eophyllu,-a. adj. s., (fr. schi-
■opb7ll«, d'in fiiX\ov =. folia), care are
folide crepate, ca s. m. reale : sehito-
phyllulu, genu de fungi; schifitopode, adj.
s., (fr, lebiiopode), care are pedii sau
petiorele despicate, ca subst. pi. sehtxo-
podile, familia de crustacie; »chieopteru,-
a, adj., (fr. sdiiiopUre, d'in Jmp6v =
aripa), care are aripile despicate; schi-
eutrichia. s. f , (fr. schlBotricbie, d'in
dp{£, tpiy;6i; =: pâru) = bifurcatiODO a
pertloru U pstremitate.
* SCHOLA, scAaloriu. scholiu, etc.,
vedi : sadn, scolariu, scoliu. etc.
* SCIADECrzsaena, s. f., geladeaB»
ictnot, {oxliiefui, oxlaivot); specia de pe-
sce de mare.
« SCIAQBAFHIA, 8. f., eelaţriphla.
,)OgIc
090 8CL
(oxuc-ipaipEa, fr. ■eUţra^hit); in acelln-
asi sensu cu scenographia, mai Tertoaa,
desemnn de umbre; apoi, aj reri-oe de-
aemnu cu umbre; b) plauu, Uliatora de
planu, de ediâeia umbrata ; c) aflare a
orei prin umbr'a aatrelorn.
* SCUGBAPHICU,-a, adj., (fr. «Ia-
Kraphtqve); relatim la ioagraphia sau
Ia sciagraphu,
* SCIAGKAPHU,-a,adi.9., (fr.BoU-
Srapbe, vedi si «ctai^rapAta); desemnata,
depiusu cu umbre; a. pers. cellu ce Bcie
desemnă, depinge bene umbrele.
*SClAMAMTIA,s.f.,(fr.HUn8iiel«,
d'in oxide = nmbra, si [lavcsUt = divi-
natioae); pretensa arte de a divini dupo
umbre; in specie pretenaa diTinatione
prin evocationea umbrei mortiloru.
* SCIAPHILD,-a, adj. 8., (fr. sela-
pblle); cai place umbr'a; ca aubst. m.,
unu seiaphiiu. geou de insecte coleopte-
re d'in famili'a rhioocerelorn.
* SCIAFODE, adj. e., de regula pi.
m. sciapodi, gelapodef, (oxumco^); po-
poru fabuloau in Africa, ai cni membri
am fi arutn tal pe de petiore asii de mari
in c&tu le redicau in ausu, ca se serva
de tanbrdla.
* SCIATERICU,-o, adj. a., (icUUrl-
qne, d'in Enctd=umbra, si njpsîv^ob-
serrare, arretare); care prin umbra ar-
r^ta or'a : gnomone sciat^icu, linia
săaterica, stylu sciatericu; -~ a. f. rea-
le, sciaterica. artea de a face aau obser-
vi unu instrumenta sdaterieu.
* SCIATBBIU, pL-«, (fr. selatira);
guomone, ce arrâta orele prin umbra;
linia ce arr^ta prin umbr'a sea una ora,
(vedi ai sciatericu).
SCIATBA, (pronunţia »ia^), 8.C,
tentorluBD) cortu.
SCIATBABin, 8. m., care &ce «eio-
fy-e; care e iusarcinatucuproTisioneade
gciatre : marele aciatrariu.
SCIBILE, adj., loiblUa , (d'in icire);
care se pote scire.
SaOA, 8. f., vedi sOieda.
* SCIBNA, 8. f.. vedi : aciaâe».
* SCIENOIDE, adj. b., (fr. ■elanelde);
care semiaa cu seieiia ; sabst. pl. «ete-
' nmdii. famili'a de peaci.
gClENXE, adj. part. prea., leteai)
80;
care seie, «etufonu, eu aeientia : eunui»-
fa Bciente tau neseiatte; face seiefUe ce
face ; identi faceţi crimele, peeeaiulu ;
mat scimte ea denaulu nu e oUm/h; m
da de $eiente câte in sore si in Iwfta.
SGIENTIA. 8. f., leientia, (tt. Miea-
■a* seleoila; isp. eleaeluf port aeleaela»
proT. Bclesta, fr. leleBce); eoţaltl»,
prudenţi*, erddltl«, doetrUa, dlHlplI-
la, ars, stodloin, llttern; iistl«» atta,
iDdiDlum; atatu, calitate de sciente, con-
nosceutia sabiectiva, cumuai : ceseseie
= connoscentia obiectiva, lucru conno*
scvtu, invetiatn, etc., 1. io sensu sobiec-
tivuid av& $eientia^de eeUe ee ae ptr-
trecu in giurvlu seu, a nu avi «cten^
de nemea d'in edle pertreeute; dico
aveam sdmtia mai ă^inainte de pleca-
rea voatra, plecam ai eu cu voi; a face
cu seientia de lucru iotu ce face; a «tt
axi desena seientia de eauaa, de eestio-
ne; a face peecatu eu seientia; se ceremn
liertare si de peeeatde faeute fora seien-
tia; a plecatu fora seienti'a mea; nueîa
seienti'a mea cea eeme ittirdn ; a veni
in scieniia cuiva; a veni seientia cuiva
despre ceva; a Uuâ seientia despre tata
câte ae făcu, se mişca, se ordescu; dup»
sceptici nu potana avi seiet^ia de ne-
mica; seienti'a e lumin'a mentei; fora
aeientia mentea orbiea in iiUunerieu;
dementele grammciicaii potu essereitd
nu Mumat mentea copUliloru, ci si cea
mai profunda aeientia; milUarH avea
tâentia de locuri; nemţea ttti seapa de
seienti'a Ini Domnedieu,totuntofe8umt
in adentta lui, tote se faeu eu scientfa
lui; midiere eu mtdta seientia de tdle
casei; omu eu seientia de aUe agrieul-
turei, de <dle eammerâului, de edle ad-
miniatationei; aaenti'a lectionUoru de
fia-eare di; mdta aeientia de militaria,
de dereptu, de theologia; seientia deuna
limbaatraina, de mai midte limbe străine;
aâentfa de a formă covente, de a le con-
strui, de a le oppJtctf; a leud jcten^ta, eo
are ae vina aiei unu mare musieu; sneit-
tittdeomeHi8idetucruri;scientiadelşime,
de curte; 2. in intellessn obiectivii : pro-
gressulu scieniieloru si artiloru; seien-
tie theologice , soientie filosofiee, sdeiMe
naturali, sâentie moraU, MwnJfte foH'
y, Google
SfŢ ■
tiee,8eientiemat1iematice;ainvetiâseien-
tieîe; scientfa differe de arte, intru câlu
seientt'a se marginesee la theoria, iro
artea appliea aeienifa: virtutea nu e una
leientia ce se mvitia prin regule; icienti'a
geografiei; istoriei; ehymie'a si physic'a
xunt seientie; campulu fia-carei scientia
e forte vastu; seienti'a se invStia d'în
earti sau d'in propunere; inse esperienii' a
propria e mat bona de cătu seienti'a d'in
earti,
3CIENTIFICE, adr., (scientlflee, fr.
»ientlflqpement); în modu aeientifieu.
SCIENTIFICU,-a, adj., (soientliteug,
&. BcIentlilqDe); care face seienti'a, in
sensn obiectim, relativu liscientia. sau
la una seierUia : tractata sdentifieu ,
lucrări setentifiee si litterarie; materia
sâentifica, demonstrationi seientifiee,
VKtodu scientificu, processe scient'fice.
SClEUrSlOhĂ, = scientiora, b. f.,
•elenilolA; deminutiFU d'in aeientia.
• SCtLLA, B. f.. sellU, (oxaXa, fr.
Mlli«); I. gena de plante, B«llla maritima
lAnn., eepa de mare; 2. specia de cancrn
de mare, de lacn.
• SCILLIND,-o, adj., Bellllnua, (ot£X-
Xivot;); de scilla : acietu săllinu; vedi ai
seilliticu; aubst. pi. scillinele, (compara
Bi ft. iBllIAeg), famili'a de plante.
• 8CILLITE, 8. f., BcIlUteB, (ohiXXIti];);
Tinn de seilla.
• SCILLITICU.-a. adj., selllitlcnsţ
de scilUie, de sciUa; vedi si seillin»,
• SClLLITINO,-a, adj. s.. (fr. gcllll-
tlae); de sctUite, de scilla; ca s. m., seiî-
litinu, Bau f. sdlUtina, Bubstantia ce se
estrage d'in scilla.
• SCINCOIDE, adj. s., (fr. selnoolde);
care aâmioa cu scinculu; subst. pi. sein-
eoidele, familia de sauri.
• SCINCU, 8. m., pl.-i, selncnB,
(uidftioz, fr. Bcloqnt); genu de reptîli
B&nrice d'in famili'a scineoidiJoru; vedi
si seincoide.
SCINDBRE, sdnsi si sdnsei, soinsu;
sau soissi si sâssei. scissu, v., scindere
Sff. salnder); a talia, a despica, crepă,
.esfaca, despart! cu violentia, a dissecâ,
a rumpe, asfaaciă, etc, 1 . proprie : acer'a
sande peptulu victimei; cu securea se
$ciendu Imnele; a scinde piruUt in dow
SCI. 1091
prin una carrare m crescetu; scinsera
plieula serissoreii a scinde unu vesti-
mentu, a setnde pandia, a scinde pelle;
a scinde ponţea; naviîe seinău undele,
aratrulu scinde senulu pamentului; a
scinde i^âne, carne; 2. metaforice ; a
scinde unu coiitraiUu, unu paetu ; a
scinde una propositione, una idea; ba-
seric'a se scinse in doue, fia^care d'in
aceste doue parti ie scinsera i» altele
mai multe; iatali'a se scinse numai prin
intervenirea noptei; cupidituti contrarie
seîndu sufflttele stultiloru ; a scinde
vocea, vorb'a.
SCINDILL4, (pronun. sindilla, sin-
drilla),'a. f., sciDdula. guandula, t«KBl«|
scandurslla de lemnu, ce serve Ia invelita
edificie, teglade lemnu, de scândura, etc,
scindille de pinu, scindille de cerru; a
pune scindille pre unde ploua; a pulrt-
dita scindUl'a invelitorei.
SCINDILLARIA, b. f., BcsndDlarU,
BcandularK artificlum; măiestria, nego-
tiu de SC mdi Ilar iu; — si sub formele :sitt-
ăillarta, seindritlaria = sindriilarta.
SCINDILLABin,-ffl.(sindiifanu,sirt-
drillariu), adj. 3-, «eandularlmi; relativa
la scinăUla: ca s. pers., cellu ce face saa
vende scindille.
SCINDILLIRE, (sindillire. sindril-
lire),-escu, Y., snaadullB, teţalla teţere,
a coperf, inveU cu scindille : a seindiUi
cas'a. magasinulu,
SCINDnBA,B. f., selodiila, deminot.
scindurella, vedi : scândura scandureUa
redi si sdnta, si sdndiUa.
SCINTA = scânta, s. f , BelatlUa,
ITDtta, mica, htlnm, paululom, exlgnun;
1. ca mai desu, in sensu de : picătura,
sfermatura, pucinu, forte pucinn, nna
nemica, etc. : n'ai sctnta de mente; nu
da ned scinta de viBia; 2. mai raru, in
sensu speciale de : mica părticea de foca,
d'in ceva apprensu, etc. : scînte de focu;
unascîntaapprende siineendeunamare
cetate, — in aceatu intelltJBsu occurre,
de regula, form'a : sdnttîia = teantelia
= scanteta=:io Intuia; classiculu bcIb-
tllU, ca deminativu, presuppune una
forma ; boIdIh, care s'a păstrata in alia
nostru : scinta; d^ro, fiendu co sdnta
se aude , de regula, iu pronuntia, cu
,CoogIc
lOW • SCI.
e primitiva si cu vocalea t ce rine dupo
e forte obscura, potemu presnppane sau
co t dupo e înaiote de n a'a obscuratu,
03. ia stritttu=:strimptit, si a mantiautu
asia, in scinta si deriratele selle, sctn-
telia, etc, prOQunti'a primitiva a loi
e, sau co a avatu influeotie asapr'a
aetiStoru covente, si una allasione Ia
acundere, d'ia s ai candere^apprendere,
ce sta io compos. incenăere^incindere
■=. ta^flndere ; totu aâJă paru co la doue
dîfferite origini făcu allusioae, atâtu in
clasdic'a, c&tu si in limb'a DOâtra covea-
teleiBetodaUsi acEodula, (la DOL scân-
dura si sciaâiila) , referite si la scan-
ătrt^Lsuire, ai la satid^t := dte&^&xre.
cumu a'ara referi sciata, sctttfelta, etc,
^ scunfn seanfefia, etc, si Ia scădere
=: apprendtre, si la actnc^ere. M,
SClNTELI A=sc(in^fta, (cu E molliatu
acanleia), s. f , solntilla, (it. tclatlIU,
ifip. oenUlU, port. ointlUtproţ. elntllUt
V. fr. eselBtflIe, n. Cr. 6tlBe«Ue); demi-
uutlvu d'in scinta, (vedi acestu coventu),
leuatuinse cu iosemnaroa predominante
de : parlijella<l>! focu, de flacnra: scin-
ttlie essu d'in petre bătute cu alte petre
tau cu fruste de ferru; una scintelia
incende una cetate; seantelie esau pre
fornu; seantelie easu d'in odii eellui
meniosu; prin esteosioue, sfermatura,
picătura, mica, etc, dâro totu de a un'ft
cu ide'a funditmeotale de lumina : a nu
avS săntelia de, mente; seinteli'a easita
dtn capulu geniului devine incrurrendu
foeu SI lumina mare; — pror. aseinvetiâ
ea fiitiruitt eu seintetiele.
SCINTELIABE = scanteliare, (cu l
molliutu, scanteiare), sânteliu si-ediu, T.
Hlitlllare, (it. i«liitllUr6, isp. centelU-
rtf port. ctiitllUr,prov. 8ltitlliar,fr.itln-
ael«r, comp. aiscintj) ; a d& săntelia sau
8Cintetie:,scinttliediapetr'a8ubpetiorele
eallidui ferratu; sdnttliauodii fereiin-
territaie; odii omului potu seinteliă de
mfnia, dero sdntehedia si de huccurta;
stelltle scintelia, scintelia si neuea de
lumina; in sensu de ammenltiare : vedi
eo i scinttlia odii.
SC INTELIATO RI D=scanfeiia*oi-itt,
(cu l moJhatu , 8canteiatoriu),-a-. ndj.
9-, selntUUnsţ (comp. iap. eeatelUdcr);
SOL
care scintelia : petre sdnteiiuiu' te, odi
scintdiatori.
SClNTELlkTV=seantdiatu, (sea»-
teiatu),'a, adj. p<irt. s. d'in seinteliare.
SClîn^BLIATDBA = scantdiatura,
(seanteiatura), s. f., (comp. isp. eeatel-
InAora), selntlllitloi actiooe de adnte-
, Itare si efTeetuallu acestei actiooe : «cm-
teliatur'a focului ardente, petrdoru de
căldura: scinteliaturele ocliloru.
8CINTELI0RA=8canieiJora, (scan-
teiara). ?. f., scIntlllnU; demioutivud'iD
scintdia, pre longa cure occurru, cu a-
celiu'&si seosu demiuutiru, si formele:
sci»tdiucia,-tia = scarUeliutia, (8ea$^
teiutia) . seintelieia,-tia = seaniditia ,
(scanfeilia), etc; iuse unele si cu inseni-
nari speciali, ca nomine de flori, cumu:
a) scinteliuda rossia=MniigMl» arreM>
bIb, Linn; b) scinteliuda galbina^eh9~
lldonlam majm, Linn. (comp. it. sela-
t«llniiat isp. cnttlliichii).
SClNTEI.lUTIA=&canfeIutfia,fscan-
teitttia). etc; vedi sdnteliora.
SCINTILLA, sdntiUare, vedi : acin-
telia. adnteliare.
SCINTILLaTIONE, s. f., selatUU-
tl«; actiooe de adntUUu-e : aeintdlatio-
nea atdUloru.
SCIOLU,-a,'adj., bcUIubi deminutira
d'in seia, care scie forte puoinu, medie-
tate de sdutoriu.
* SCIOMAGHIA, B. f., (fr. seloas-
chle, d'in (nctti=:umbra, Bi=:ti^]ci)=lap-
ta); lupta simulata, umbra de lupta.
* S0IOPHILU,-a. adj. s., (fr. «el*-
pfalle, d'in mii ^ umbra, ai ţtXc:v=a-
mare); cui place umbr'a; s. m., săophi-
Mu, genu de insecte diptere.
• SCIOPODE, vedi sdapode.
• S010PTICD,-a, adj., (fr. seitptl-
qae, d'in oxid^umbra si Sţiţ^visione):
relativu la visionea in umbra : sphera
sdoptica.
• SC10TERICU,-a, vedi sdoderieu.
* SCIPIONE, s. ta., selpl», (affine cu
oxItiuv, oxi^ffuv, d'in acea-asi rădice ea
oxfjTTpov = sceptru), bastonu, ce serve
de rădimu celloru debili de petiore; iu
specie inse, bastonu de onore : acipwme
eburnlii scipioni auriţi, scipioneleunui
senatoriu, unui prelatu.
jyGooglc
8CL
1 SCIRE, prea. adu, aeii, sete, scimu,
aeiti, »mu. cooj. ae ada, perf. sciui.Btip.
advtv. (ai sdtu), v., tcirt; a connosce
cn deplena eonadentia, a possede cu eer-
tiUidine in mente, a intellfge, percepe,
eopreode si tina io mente, etc., 1. in
genere, cd obiecta directa, a) de lucra :
M» multe, diro nu ti adi îueruîu teu,
negoiiulu teu; admu leetionile; dne nu
aeie aciato'a? aunt omeni ce nu adu ne-
mu» pre lume; a sei ts^ori'u, fora a ad
geografia ai chronologVa, nu se pote;
aeiata-a, ar fia sei. cumu ie ăiee, pre
din ofora, fora a $d ai percepe htcnlu
m aene; aeiti carte? adti vre-una măie-
stria? iu sdi un'a, eu sciu mai multe;
nu e dalu voue a ad tempurile; e de mi-
rare câte Umbe sete aeestu omu, sde la-
tinesee, francesce, (O'ăbeace; Domnedieu
ade celle trecute, celle presenti ai celle
venitorie; nii e datu omtdui a ad celle
fiitorie; — forţa deau cn unu verbu la
iofinitivu ; nu adu scrie , nu admu
calculă; ade bene vorbi; nu se sde om ă:
seie responde; admu lueră, nu adti leuâ
hterulu de la eapitu, nu aduinvetiâ;—
in locu de infinitivu intra conjunotÎTulu
inse cu mai pucina elegantia : sdi se
dormi ai se manei, altu ce nu sdi se fad;
—cu obiecta de unapropositioneinterro-
gatira indirecta : nu şeii de unde sare
t^orele; nu sde ce ae d faea capului;
nu admudeunde venimu nuscundti-ne;
flu admu unde ne dacemu duţo morte;
nu sde ce ae faea, ce se ăica; — b) ca
obiectu de persona : te sdu dne eşti;
candu nu te adu ad ce poţi, m'astu m-
sellă ai eu de laudele teUe; lase in tote
celle aasemini, obiectulu addeveratn e
totu unu lucru, ^ro accuaatÎTulu de per-
sona sta spre a arr8t& ore-cumn subiec-
tulu propositionei obiective; mai desa
ocoiirra f rasi analoge ca: ^ «ctuântm'a,
eogitele, voltele, aspirtUionUe ; te sdu
totu, ti sdu totu auffletulu, ne aeimu =
ne connoscemn; 2. iu specie, a) a află :
am sciWu ce a'a intemplatu d't» una
serisaore a unui amicu; b) a aci de : a) a
aet de omenia, a sd de frica, a sdde
bătălia, a scl de jocu, a nu sdde ne-
mine,nuvreuae adu de tene ^ nume
temu de tene, saa na rrea se te coo-
Doscu; p) a proredâ, cari : nu ade de
nemica: nu ade de casa. de eopilU. de
interesdle selle; -j) pre eâlu adu eu ^
dupo eumv setu. eto.
2 SCIBE, s. verbale, seire. Bclentt»,
■nntlaiBt lodielav; scientia, cnmu si ce
se sdCt ce se afla : ai pleeatu fora ad-
rea mea; nu eu adrea nostra a'a facutu
aaiă; nu avemu sdre de voi, de la voi,
despre voi; a lettâ adre, a dă de adre
de celle intemplate; nu vinu scirt *de la
theatrulu beUului, ce adre aveţi? sciri
relle, sdri bone; nu me lassu pre seirea
tea, tt) nu me increda in sdentt'a. ca-
pacitatea, etc; p) nu me lassu pre spns'a
tea; a nu avi de sdre de dneva sau de
ceva; a leuâ de sdre, etc; differite de :
a MU avâ adre, a leuâ adre, etc, appro-
piate de ; a leuâ in adre, a dâ in adre.
* SCIRPABE, V., «olrpctet a facp, a
implettf d'în adrpu : a adrpâ eaniatre.
«SGLBPin,-a, adj., selrpeiiB] de
adrpu : aşternute seirpie, eants^ sdr-
piu, imagine adrpia; aubst. pi. sdrpiele
(compara si fr. selrp^), familia de plan-
te ce an de tjpu genuin sdrpu.
* SCIBPU, s. m., pl.-t, sclrpne. (fr.
seirpe); genu de plante, papura : sdrpu
palustre, lacustre.
* SCIBRHOCKLE, s. f., (fr. sqilrrho-
c&Ie, d'in oxŞ^o; := acirrbu, si xijX]i)=
testicle), acirrht de testide-
SCIRBHOGASTRIA, s. f.,(fr. Bqnlr-
rhoţutrle» d'in oxf^^z=scirrha, si fo-
sTjjp =: ventre) ; morbu de adrrhu la
stomacu.
* SCIEBHOGASTEICU.-a. adj., (fr.
iqHlrrboKaBtrUoe); relatim lascirrAo-
gaatria.
* SCIBRHOMA, B. f., seirrhcna,
(m[^^o>|ux]; tumore dura in oorpulu o-
mului.
* SaBRHOPHTHALMIA, s. f., (fr.
Bqalrrh«pfaUtftlnle); opHthahiia compli*
cată ca scurhu.
* SCIKBHOSARCE, s. f., (fr. »q«lr-
rli*Mr(|B«, d'in oxi^^ ^ scirrhu, st
o&pi =: carne); intaritura a tesentutei
cellularia.
* SCIBEHOSE, B. f-, (fr.sqntrrbftw);
tnmore dura ce resalta d'in Inoga in-
flammatione, vedi si idrrhoma.
=y Google
lOM
6CL
* SCIRKHOSU,-a, adj., (Ir. «qnlr-
rktax); pJenu iiseirrhu, de natur'a seir-
rhului: masx'a seirrhosa pate gangrena.
* SCIRRHU, 8. m., nelrrhoi, (fjx{^-
Poi, fr. Bqulrrbe); tamora dara io cor-
pnju omului : seirrhulu pote duce la
caneeru.
* SC1SCERE.V., BClieere, d'in sdre.
iDCoativa si desiderativu , a începe a
Bcf, adori.aToli, acanti se afle, a cerce-
tă, a intrfbă, a consultă etc.
SClSClTAEE,T.,BcUelttrIî d'in sci-
seere. intensiva, iteratiTU, a caută cu '
ardore si d'in tote poterile cu mare cu-
riositate, etc. se scia, se afle, a cercetă,
a desciîse, a scrută, etc. : a sciscitâ pre
cineva asupr'a intentionilorului; a sci-
scitâ părerile altoru-a, opinionile, sen-
timentele; a seiscild caraderiele omeni-
îoru; a scis<^â pre callatori; a sciscitâ
pre prrpttsi.
SGISCITATIONE, 3. f., schcltâtloj
actione de mscitare.
SClSCITATORIO,-fmo, adj. 8., soi-
seltatorţ care sciscitâ : medicii sdscita-
tori ai patientelui.
SCISCITATa,-a. adj. part. s. d'ia
idsătare, «elBcIUtis : de la eelli sdsci-
taii nu află nemica; nu e tempu de sd-
tcUatu.
* SCIS3ILE, adj., selsBllli, (fr. scls-
Bile, ~ d'in seissu de la 8cindere);(iae
se scinde uaioru : petre săssili, lemna
forte smfile. stofa sdssile.
•SCrSSIONARIU.-a. adj. s., (fr. boIb-
Blonnalre); lelatÎTO la sdssione : membri
sdssionari, doctrina scissionaria; scis-
sionari de rehgiorie.
* SGISSIONE, 8. f., Bctsslo, (fr. hcIb-
BlOBf — d'mscissude]ascinciere);actione
de scindere.-scissionea unui lemnu, unui
vestimentu; mai vertoâQ : acissionea unei
parte d'in socii de celli alţi ; adssionea
adunantiei in mai multa fractioni;schis-
m'a basericei inco se dice scissiooe, si
schismntieii se dicu sdssionari.
^ SCISSORlU.-fiorio, adj. s., aolBsor,
(d'in seissu de la seindere); care scin-
de eati eerre a seindere : seissorii de
lemne; sdssorU eoneordid ettatianiloru.
* SCISSD,-a, adj. part. e. de Ia ««n-
dtre, BolBioi I lemnele sdss€;unghide cor-
^ ^
nutelorusuntsdsse;aumhlâcuvestimen-
tulusdssu: BÎ ca snbst. sdssulu lemnului.
• SCISSUBA, s. f.. selB^nr», (fr. boIb-
Bore, — d'inseuftide la şantiere); actio-
ne de seindere. eumu si effectn allu a-
cestei actioDe : ficissur'a lemnului, os-
suluifparietelui; scissurelemundui; sds-
sur'a domestica a casd regnante turbtt-
ră poporulu.
SCITARE, V., Bcitare, (d'in sdtu de
la sdre. intensivu); a iti a set, a cerce-
tă, scrută : sdtnti, si veţi află.
SCITATIONE, s. f., Boitetit; actione
de SC' tare.
SGITn,-a, adj. part. s. de la sdre saa
sciscere, Bcltas; 1. adj., sciutoriu, per-
cepnta, deprensn, abile, întellepta, etc. :
militari sdti la luptt, in lupta, a lupta;
scitele eovenie oile filosofului; si cu in-
tellessu de:80tWu, passivu, si de acf,
decisn, conclusu, etc.; de unde : 2. subst,
decisioue, coDclusii. decreta, etc., mai
vertosa ca compositn cu plpbe san ei cq
popolu ::= poporu : plebisdtuiu pentru
allegere de domnu ; plebiscitele poporu-
lui romanu ineepura a avipotere de legi;
si despărţita de plebe sau poporu : sct-
tulu plebei, sdtele poporului eauta se se
respecte ; in sensu mai esteosu : scUde
pontifidloru. sdtele synodului; si afora
de sfer'a politica, opinione, doctrina, In-
Tetiatura : sdtele filosofiloru.
SCin,-a. adj., bcIub, (d'in ficire); care
<cie, seiente, applicata mai multa in com-
posite : consdu, insdu, nesdu, de cari
vedi la locuia lorn.
* SClURrU,-a. adj. s., (fr. selarleal;
d'in sduru, relativa la sduru; snbst.
plur. sduriele, familia de mammifere.
* SCnJRtJ, s. m., BcIuruB, (oxloupoc,
d'in m.i& = umbra, si oitpi ^ coda);
genii de animali cn coda tufosa, vetw-
ritia.
SCIUTORIU,- tom, adj. s., Bdem,
doctna, erndltut,,perltn8; care sde,
cumu si iaretiatu, doctu, incercatu,
espertn, etc. : sunt omeni sdutori de tote,
fora se fia sdutori de lucrulu seu; mare
sdutoriu de ânimeleomeniloru; sciutoriu
de alle legd, de tdle politied; sciutorU
de carte.
SCIDT0,-(i, adj. part s. d'in sdre,
=y Google
BCL.
»eft«a, 4««tiiB, parltos, prodenst e«1II>
<«>; oorBitnS) notBS, eertnsj 1. part.
adj. a) proprie, participiu passivn : lee-
tionea scimÂi; mergeţi la heulu sâiUu;
vorbe$ei si seiufe ai neaeiute ; nu leuaii
edte neseiwte in lom de senite ; seiutu
e âe Mi, aeiui« de tota lumea, co aeS-
ata-a e asia; pentru eeUe nesetute se ne
adjutăma eu celle seiule ; s^utu ti eră
eo am se vinu astaăi; aeesti-a sunt o-
MKni sdvti; h) metaforice, ia sensn ac-
tivn, a) care a seitdu, a aflata, invetiatn,
si prin nrinare , oare sâe , e invetiatu ,
«spertn, abile, Îndemânatica, precepotn
prnndente , eto., (compara si : prece-
putu, aeittt) : omu maturu si seiutu in
aasimini negotie delicate ; ai deapre In-
cmri : eu sdvte mâne attinge cordde
lyrei; P) certu, neindouîosu, fidele, în-
cercata , ete. : ineredentiă scrisaorea la
omu seiutu;— Bi adv. a vorbi pre sdvte;
— 2. 8Qp. snbat. : pre seiutulu vostru
nu ne inereâemu ; nue cu potentia de
aewUt aceste-a.
SCtUTUBA, B. f., Bsleatf», ţerltU,
prudeiitla , etc.; actione , acta de sare,
i6io mat Tertoan, stătu de aeiutu , da
aâente : in cârti vechie sta : sdutur'a
binelui $i a reulni; pomulu sciuturei
benelui si a reuM = pomulu sdentiet
bendui st a reului, pomulu connoscen-
tiei benelui si reuîuJ.
SCLAVIA, B. f., B«rrltDit ; sUtn de
adavu, servitute, dependenţi» absoluta
de volnotatea altni-a.
8CLATU =8cMau,-a, b. m., (it
BchUro, b. MeliTf), BerriiBt serTQ, omn
oe su are personalitate, ce e oa si Iq-
crula altui-a, (vedi aervu).
t SCLEB-, si sdero-, (d'ia gr. oxXi]-
pic = dorn), in composite, carscîcran-
thu, s. m., (fr. ««UrtBthfl, d'in £vdo;=:
flore), genn de plante ; de aci sderan-
tlaura, adj.B., (fr. BeMramthd), careaâ-
mîDa cit acleranifudu, ca snbst. pi. sde-
ranthiele , familia de plante cari an de
tjpn genuin atUeranthu; adersma , "b. f.,
ţi. sderemate , (fr. BelAr^me), indara-
tnra in tesButar*a cellnlarîa; asi& ai :
aderemia, a. f., (fr. Bel6r<Bl«) ; sdero-
carpu,-a, adj. s. (fr. BoUroctrpe, d'in
7utpjc6i == fnictn), care are frude dure,
MB. m.seleroearpulu, genn de plante sy-
nantberie ; sderodermu,-a , adj. S-, (fr.
seKroderBei d'in Sepţui =: pelle), care
are pellea dura, ca subst. pi. sckroder~
mii. familia de pesci; ai sîng. m. sclero-
dermtUu , genn de fungi ,■ sderogenu,-a,
adj. s., (fr. aelârog^De). care produce
materia sderosa, ca s. m. sclerogsnulu,
si f. selerogen'a , materia ce produce
teasntur'a sderosa a corpolai : gelatina,
albnmina; sderdepe, a. f ,(fr. sel^roldpe,
d'in Xsntf = aoldin); genn de plante
composite; sderoma, pi. sderomate, (fr.
selârome), intarîtnra a camei morbida;
acleromucosu,-a , (fr. selâro-nnqneiix),
relatirn Ia teasntur'a cellularia mem-
branosa; sderophthalmia, s. f,, (fr. soli-
rophtliâfinle , d'in ây&aX[tă(; = oclu),
ophtkalmia cn tumori dare, de aci : sde-
rophthalmieu,'a. adj., (fr. sel^ropbtbal-
mlqv6),re\iti7al& sderophthalmia; scle-
rophyllu.-a. adj., (fr. sel4r»pbflle, d'in
fbXKov = folia) , care are folie dure ;
sderophgtu, s. m.,(fr. soKroph jte), genn
de plante cryptogame ; sderopode, adj.,
(fr. soI6r»pode, d'in iroQc, na86;^pede)
eaieaj:ipedea&apedunduduru;3el^ope,
B. m., (fr. iel<rops),genn de crocodillu;
8cteropteru,-a, adj.,(fr. BcMroptdre, d'ia
iccspâv = aripa) , care are aripe dure ,
bone de sburatu , si ca a. m. aderopte-
rviu, gena de inaecte d'in famili'a cur-
ctdionidUoru; sderoscwcosttra, adj, (fr.
BeUroBareeux » d'in adpf^carne) : ies-
aatura de fbre sderosareosa; sderosar-
eoma, s. f., (fr. sciirfisaroome, d'in u&pi
^icarne), carnositate dura, mai vertoau
la gingine; aderoatomu ,-a , adj. a., (fr.
■el^roBtone) d'in anjjjia =; gura), care
are gnr'a dara , ca subst. pi. aderosto-
mele, familia de inaecte diptere ; srh-
roft'de, adj.s.,(fr.sDl^rottde)=:£cIero<icu,
(vedi mai diosu); 8cleroticu,-a . adj. s.,
(fir. Beliratlqne) : medieamentu adero-
tieu, care provoca indurare; ca s. f. reale,
aderotic'a ^ membrana fibrosa, de care
tina muscalii ce punu globulu oclului
in mişcare, asi& nominata pentru dure-
ffa ei ; aderoti^^a ae chiama si comî'a
opaca; poporulu eonnosce aderotic'a sui
nomde de dlbidu odidui; aderolife, a, f.,
(fr. seUrotite), inflammatione a sdero-
=y Google
IftW SCO;
tieei: $eleroxylu. s. m., (fr. aeUroxjle,
d'in iHKm = lemnu), lemna dara, genn
de plante.
SCLOPARE, $elopitare. seiopu , eto.,
Todi : Bchiopart, sehîopitare, schioim, etc.
8C0BA. s. f., Todis«oft«.
8C0BABID, s. m., «jpHniiB amiu,
BsiiDe bftrbatvlBB; specia de peece.
8C0BE s. f., iMblB BÎ ■cobi, flbnU,
eaelm, Bnii, ferrfi flbuU, euhiens }
{ă''\n aeahert), 1. ioBtrumenta de aca-
here:\\mtk, sau pilla; 2. instrumeutu de
scahere, de satlpere. de săpare, de gău-
rile : dalta, tertbra, etc,; 3. ce se scabe,
ce oade de pre obiectele lucrate cu instru-
meote ca celle susu menţionate : pul-
bere de iemno, de ferru, etc, prin es-
teosieae : scârtia, Bcama, soldiu , pelli-
eia, Borde, etc, 4. cunin = caiu, penna
ce se bate sau inSgp, mai vprtosu;uucu
de ferm cu care se prende si lega ceva :
eu seobi se vineesr^ îuntrei crepata; pu-
neţi mai multe , bnteti mai multe scobi
la f«năulu vasului , ea se tina si se nu
se âes^fira,
8C0BINA, B. f.. aeobtiia; proprie, de-
tninutiru d'in scobe. applicatu inse mai
alleosn U nna specia de limn sau pilla.
SCOBIRE.-eficu, (d'in scobe de la
scabere), V., acabere, eaTir«, exesrsrfli
fadleare , fodere, Inciderei seulp^re,
eselare, etc, a ecari&, a sapă, a găuri,
a talia, mai yertosn in forma de arca :
a setiU in p mp.ntu. a si seobi dftntii: a
seobi cu seaipfllulu bubi le srA>b\ndHbub'a
se invenenidia; corbii seobeseu cu rot-
irde eadaverele sau in ctiăavere: a seobi
lemnusauin lemnu, ascobipilratauin
pitra.lHn'anouapa'-e8C'jbita,com«lecer-
iorupeeore sunt scobite: ascobiUngire,
albie, capisteri; nu scobiţi pâneaceavemu
sedămuospetilorula m^sa; ou senaumai
«nerigica de : effttdere = seotere : a seobi
odii ; metaforice : a seobi in capu, i»
mente; a seobi pung'a, are'a, etc.
8C0BIT0KE, 8. f., vedi scobitoriu.
SCOBlTOKID.-fiJWa, adj.B.,Beaben>,
ezraTana, aeslpensţ etc, care scobesce :
scobitoriu depitra, scobitoriin lemnu,
seobitorii de lingure; ca b. f, reak, sco-
hitâriaz= seobilore, instrumenta de sco-
J^=«««l9«f ■«alpnatientlacalpIiK t
SCO^;
soobitâre de lemnu, de pStra, de ferru;
in specie : seobUSre de denti, seobii&rt
de utfich'e etc.
SCOBITD,-a, adj. part. snbst d'in m>-
bire.
SCOBITURA, 8. f., eael«tiira,ex««-
Tstlo, iDelanra) actione de seobire. â4ro
mai vertoBu, effectn allu acestei acUo-
ne : scobitura in Umnu, scobiturele fă-
cute de apa i» ripele riului: ce atâta
seobifura in denti si in ureehie?
SCOCA. s. f., Tedi «cotea si seoeu.
SCOCEBE, V.. (contrassu d'in «ci-
cere. se conjuga ca r. câcert), eiea^aera,
dec*qDerej a coce bene, a ''^«e in dfBlallu;
a fjce prea tare; a termini de a c6ce:as-
semine buecnta nu numai se coce, ei se
seoen; scoeeti panea, fructtXe.
SCOCU, pi. -un, canat a.BtIuiflIdIsat
canale de scurBuIu, de casuln apei; in
upecie : seoculu mard, piu». — (Proba-
bile, mase. d'in f. scoea:^scoica, co ci
intre conee au multe form'ade ti;ba saa
canale : musicii lui Nrptunu cânta ade-
sea cu Mnce ea eu tube, buceine, etc). H.
SCOFALCIRE.-tsctt, T. , (contraam
d'in eseomfidcire), eafarei ^xeaTar^jta-
baribaa deprarare, glbbnin reddar*, «•
maol«Te, axtrvnarr; proprie, a curbi ca
una falee, ei de acf, in specie, pre de
nna part», a cavă, cofuodi, afTuodi :
ti s'iH seofalcitu buceele: a scofitld pd'
lar'^a cuiva; pamentulu de multa timi-
ditate se seofalcesce; 6to pre de alta par-
te, a infli, cocoaiâ, coorav& : pamentulu
se seofalcesce de umid-tate multa, pre-
cumu se seofalcesce astâumidudemtdta
căldura; ie acf, io genere : a strâmbi, ia-
tortoch'i, d'-pravi; in specie : a ema-
cri, debilita, etc. : de tSnera s'a seo-
falcitu aresta muliere; ce seofaieiti de
teneri I M.
SCOFALGITD.-a, adj. part. d'iniM-
faUire.
SCOFALGITORA , 8. £ , ezearatis,
Klbber, depriTatlo, exteniatlo, etc,
Bcttone de scofaldre, d6ro mai vertosn,
effectaallo acestei d&iiow.seofalciUui'a
buccdoru. ia oppoB. cn seofaldtur'asj^
narei, d^ro si : seofaieitur'a spinard,
ins^mna nu nnmai : gnbboai'a spinarei,
oi si : affundarea, ewbatur'a i» intru;
,y Google
_ soo
nettforiee : scofedeiiura de omu, decalîU,
oma dflcrepitu, calin nnc^Uentu si de-
nllatn. etc. M.
SCOICA^AMU, 8. f., Tedi eonea ă
seom.
6C0LA, B. f., nhcU, [oxr^, it.
!«■«]«) isp. «Hiifllât port. prov. «smU,
te. tfe*l«. ilb. a«»II» apoi mai in tote
Umbele Europei), Udosi 1. proprie, in
ţenoTP, feoIa=oft'u, ^ro in specie, a) o-
tio coDseentn ]& iDTetiatarft, la stndin,
occDpatione cu inretiatnr'a, docta occn-
pstione, erudita conTersationn, prelec-
tione, proponi menţii de scîentia : ««"olele
ae introdn»Sfra la Ront'a eamu pre iem-
pulu hi Cicerone; acpstu-ă ne gpune
entusi eo fUtt a inceputu a thte teole
dtipo mod'a Oreeăoru; SfoleU, pre îonga
scripte, erau potenţi medie de divulga-
rea aeientiei ta ontid; eeole ae făcu ai
artadi îa poporeU enUe, seolAe au in-
tejputu ehiaru st la noi insef'h nomtle
'de leetioni, preleetioni: h) metaforice, lo-
cuia, ediSeinli) proponimRnti'Iorn, pre-
leotioniloru docte : (f»n seoltile filosofi-
loru easiau oratorii celli mai mari: Ci-
eerime visitâ iote seoîflu Greciei ai Asiei
minore: 2. de acesto d'in nrma eaoBi) se
l^ga mai ia aprope intetlessnlu usiiale
de BBtadi allu corentolui, si a nome :
a) edifloin pentru inretiatur'a Bystema*
tiea, cnmu si invetiator'a cesndainas-
semini inslitnte : seole publice, gede
private; aeoie primărie, fUment'irie ncole
secund^rie, scole superiori; acola depie-
tura, de arcĂiteetura, de muaiea; seole
profeaaionali, industriali, agneole, aeoia
ăe natatione.de eciiatione; aeole de f' te.
aroie ăe adulţi; a'urmâ la aeola, a dea-
ehwie aeola, a indâde scofa scolela stau
inchiae; aeoi^ naţionali sunt de mare
însemnate pentm eaaiatenti''a nationei
enaesi; adâ. anu dă cop\Uii la aeola; a
trece prin aeola; astâprebonceleaeolei,
a apirâptilbereabaneeloruseolei. &^prin
diverse metafore, a) «eolu^compleasnln
syatemei de invetiamenta , de edaca-
tione alia nnei tem, unei natione, etc. :
aeoFa si baaeri<^a romane caută ae Ha
eeUe doue ancore oUe nationei romane;
P) >cota=doocrina a unui mare inretiato-
lia : aeoVa ImiSocrate, «osfa lui Aristo-
BCO.
lOOT
tele; f) eeoIo^BColarii, difloi|4ii, ttadio*
aii, sectarii acellH-aBi doctrina: unutif
d*!» âcol'a lui Epieuru. Im SapJuaU,
lui Spinosa, lui Ktnt: 2) in senfln mai
estengn : seol'a detfrefuttiloru, eeUi (Ttn
saA'a perduiiloru: t.) in flne e si : aeola
de ealli , aeola ăe pomi; aeoFa de pomi
se diee si set^innriu,
« SCOLAUENTU =: afulammtu =
acuramentu, s. m., (comp. it. aevUMsat* '
fe. ^oDleMent), eflliTiam, fiuxUi acţiona
de scolnre. in specie, morbn veneriu.
1 ŞCOLARE. = sculare, aernan ,
T., (contnsen d'in esrolare^=e8eorare),
floere, «fllflsre, rattatfm flner*, per-
oaliret a car&, a cnrre în picătura; «i
trans. i fac* ne cure asii, a straeurâ.
2 ŞCOLARE, adj.. sek*larla) relatira
la scola: freeentatione şcolare, moMi
acoîari: verfi ai 'foloriu.
3C0LARESCE, adj., aflb*Uatle«| in
moda aeolareseu, ca acolarin .- a trai
acolnrnaee.
SCOLARESCn.-<i, adj., (compara Jt.
aeolar^ge»), «4 «Dselptlns perllHrai)
de sco'ariu: vOtia aeolareaea, jocuri
aeoloretei, nhitudini seolaresei.
SCOLARIA. s. f., vedi seolariv.
SCOLAKIME. B. f , dlBetpDlania
moltitndof jnultime de wolorî, toţi teth
larii nnei aeola sau ai totoni tooMont
unni cptatn, nnei terre, etc.
SCOL ARIRB.-e«(!H. T„4l>.eIpBliiBHB«;
a fi acolariu : am seataritu impentna- eu
celli mai insemnatibarbati;aiuitatu, at
ved», ro ai scotaritu eu fwene.
8C0LARITD,-a, adj; part «.d'in
seolcmte ; seolarituUt nostru aaprolongă
ineo umu anuu.
8C0LABID,-a, adj. b., aekeUrif,
acbffUrlas, (it. BO»Ur«) si •e*la|«, isp.
port. proT. eaeelar» fir. Ăe*li«r); relatiTU
ia seola : annu «etrioriu. aeamme Molorie,
tabla aeoltuioi mai TertoBU îdm, s. pers.
«nu seolariu, f. una seoiaria = una
saĂaresaa, dlaelpaU8,>a, cella ceinvMîa
la aeda, discipln; — seoiaria, 8. f. reale,
statn de seolariu, tempa ettn « tmsn
acolariu,
8C0LASTK% adr., ■ekclaatleef in
modn aeotastieu.
8C0LASTICa,-a, a^j., «ektlaitleMt
=y Google
ian
BCO. .
(fr. flwl»tttti«); relativii la teola, de
SMia, d'in «mm; 1. in genere : annu
seahiHett, earie seotaaUea, disciplina
aeoUuUoa; studie seoUutice, tnetodu sco-
laaUeu, Uetioni aedaatiee; 2. in specie,
a) cu alluaione Îs evnln mediu : fihsofia
icoiasiiea; theologia scolastica, apetsvia-
tvmiU scolastice, obaewr^tUi si mptiU-
taiiacaiastiee. de acisica ?ub6t.a)persoD.
WMi aeeiatHeu : auptUitatUe acolastiei-
lom; P) reale, acolastiea. (subiutell. sy-
stema) : theologu in aeoiaâiica ; m greu
$e emanăpara eogitaiorii de scolaatic'a
ettdtM mediu; h) ca aubst. personale,
a) omn simplu: euacolastieiiperlreesau
Greeu antiâ; Ş) aeolaatieu = acoîariu,
diecipln; y) acol^tim = inTetiatoriu
iescola, bî in specie, invetiatoriu de
retoriea, retoriu in oppoa. cu oratoriu;
$)scoIa«f((7u. in aenau mai generale, omn
d»ae»la, cărturarii], mai vertosn, legistu.
* SCOLECE, B. m.. seotex, (cmtbXi'je,
fr. soolex); proprie si in genere, verme,.
applioatn inse, de regnla, Ia una genu
de fermi intestinaU.
* SGOLECIA, B. f., ictlecU, (oxn-
X-v]xIa); 1. morbu de Terml, de «eotect;
, 2. veuinu lassatu de morsioatur'a unui
venoe; 3. epeeia de rugine de arame.
* SC0LE1CI03G, li. t, (tt. teoWeUae),
in MM-aai ituenuisre ca a formei : «cole-
cta de snb. 1.
* SGOLGCODE, adj., (fr. laoMaede);
relatirn la aeeleee, oare s^mioa eu ano
scol«e«.
* 8C0LEC0LOOU, s. f., (tt. wli-
«•bfle), traotatu despre aeUea, despre
renm iu gesere.
* SGOLECOLOGICD,-a,aâj., iovUd*-
l«rl4>*); rvlatim la acoleeolo^.
* SCOIilASTU, . 8. m., (icbolUitast
9xo]^taan}ct fn nvllaite); care faoe
seofM : acoliaitii hti Homeru. seoHastU
lui VkgUiu, lui Oratiu; acoHoitii tra-
giciiorugrea;inAle$aandna apparwa
priumi sooUaati; adesea soolia^i aeti-
îut-wi auetori» se contradicu, si in-
eurca «Mt mtdiu de cât» haninidia pre
leetoriu.
* 6C0LICU,-a, adj., uhsUeiis] rela-
tirn la seola; vedi : «eolore, soolariu,
« SCOLIOSE, E. f., (tt, Be*U»Mt oxo-
XImsu:, d'in oxoUoc^ strâmba); strâm-
bare laterale a columnei vertebrale, s
oBBuIul spinarei.
* SCOLIU, pl.-e, (aehsUnn, ax6\m,
fr. Boolie); nota mica, scnrta la nna
testn allu undi auotoriu : scolie gram-
maiicali. critice, istorice; seoUe asupra
lui Homeru; aeoUe aaupr'a auetoriloru
dassici; cu greu se inteltegu audorii
antici fora ore-eari acolie câtu de scurte;
scolie la Pindaru.
SCOLLABE=«ct(Uwe, t., (contraMU
d'in eacollare), extollera, BaBoltaret
exellare, Boblerare, «rlgere, reiirferCf
expergehoere, si «xperf lielj Bggnilf
adorlrl, israderej a redic&, a redicft io
8USU, s redic de diosn, bî in specie ,
ce) adesceti d'in somnu; ei refi. a 86
deacet&ţ Ş) a deaoetă d'in somnulu mor-
tei, a inviui, a face se renna la ri^tia;
c) a face ae ae rediee; d) ai intrana. a
scoiiâ ^ a ae aotdlâ, a se redici, a sa
descet& d'in somnu, etc. : aeMa, liia pa-
tulu teu si ămbla; Jesu scolia pre La-
saru ^in aomnu; seoUati, eopiUi, se
mergenu la câmpu de demmetia; ae ne
scoUămu, co e diua alba; se nu me aool-
lati d'in aomnu prin strepittUu wab^
scollati biet'a vita caduta; medicii mt Ut
potu aeoiîă d'i'npof»; Tătara se scoUara
asupr'a TarcHwu; seoUa-4e de vorbes-x
in petiore; acoUati aervitorii de la me-
ditdu noptei; a se seoUă in mediMlH
noptei; eadutu asia de reu ineâlu nu
se mai aeoUâ de diom; seotiati, seoilaU,
Români, si luptaţi barbatesce; seoUati,
umhre alle straboniioru, d'^ mormen-
tele wstre; se ne acollămu cu Mn jmm-
tru i&rra si libertate; seoUati-ve pentru
patria celU et mai otwA sânge de Bo-
mâmu! (redi si rescoUore).
SCOLLATORID , = seuUatoriu,-46-
ria, adj. s., care seoUa : aeoilatoriulu
(fin morţi allu lui Laearu,
SC0LLATU = 8cnllata,-B, adj. s.,
d'in seoUare, eUtnSi «xeltatoa, ereet«t
•xperyefMtDBi adortuB» rebellls, eto. :
celli scoUati eu arme in mâna, fura
prensi si inehisi; scoUatnIu de danane-
iia e aanitosu; dupo teoBa^du de la mi»
aa, continua lucrarea ineeputa.
=y Google
SCO.
SCOLLATURA = «(*Hotora, 8. f.,
acţiona de seoUare, si effectu allu ace-
stei actîone.
* 8C0L0PACE, adj. b., aMlopax,
(oxoXdwtaS, fr. «cnlopax); 1. B. f ., genu
. de passeri; 2. arlj'.. se dice de tote pas-
serile câta au rostmlu lungu bî aeotu.
* SCOLOPACIDE, adj. s., (fr. scolo-
paelde) ; care sâmioa cu «eolopacea ;
sobst. pi. scolopadăiU. familia de pas-
Beri cari an di* 4ypu geoula scolopaee,
•SCOLOPENDRA, s. f., acolop^n-
4rai (mtoXâicivSpa , fr. sonlnpeBdrft);
1. gpnu de iaaecte d'iB famili'a chelo-
podiloru; 2. genude pesci roarioii 3. geou
ide plantfi.
*SCOLOPENDRACnJ,-a, adj. s.,
(fr. Bcnlnpendraeâ); care s^mina cu sro-
lopenăr'a: subst. pi., scolopenăraciele,
familia de in^cte, cari au de typu ge-
nuin srohpefiâra.
* SCOLOPENDRINTJ , - a . adj., (fr.
•eolopeadrln); care sâmins cu «eolojien-
âr'a, de seohpendra.
* SCOLOPENDRITU, 8. m., (fr. sco-
lap«>4rlt«l; gann de zoophyti.
* SC0L0PENDR0IDE,adj..(fr.8c«-
lopfB^FoMe); care a^mina cu scoh-
pendr'a.
* SCOLTMO, 8. m., gealymos, (oxii-
Xottoc. fr. aevl^me); gena da plante.
SCOllBRIA = seumbria, s. f., spe-
cia de seomhrUf vedi acombru.
SCOMBROIDE, adj. a., (fr. Betabro-
Ide); care s^mina cu Bcombrulu; snbst.
pi. seombroiăii, familia de peaoi cari
au de typu genulu scombru.
SCOMBRU, fi. m., Hcoiaber, {0x6(1,-
^poc, fr. goombre); genu de pesci, care
e typnlu familiei acombroidUoru.
SCOMPUTAEE=scoMpiore:= scon-
tore,(cootras8ud'inesc[)mpu^are), T.,(fr.
flBMiBi^ter,it. B«0Dtare),4e suibma deilu-
eere» decesBivuea faeer^ a seadâ d'îu
Bumm'a ceruta înainte de termenulu so-
Intîonei.
SCOMPDTATU= aeomptatu=^uti-
tatu.-a. adj. part. d'in scomputare.
SCOMPUTU = scomptu=scontu, s.
m,, (fr.eBoompte, ît. BBoato),deMiiBmB
deeesel*] actione de scomputare, cumu
Bi effectu allu acestei actione, ce se
SCO; IMfl
scadă dlu summ'a da solutn inaiate de
tertninn.
* SCONTARE, aamtu ; vedi : momi-
putare, ncnmpuiu.
* SCOPA, B. f,(so*pa)iae«vM. l.ra-
mura suptira, smiclla; 2. în specie,
gena lie plante, (vedisi^parui 1a«copa*
riu): 3, mptura ds smiccUei-de ramnrelle.
* SCOPARtU,-a, adj. a.. flcoparlH.
reiaţi rn la 91:000, ăescoif; snbst, a) pere.
sropiriu. c<*\\n ce onretia cn seop^a,
meturatonu; h) reale, f. seoptria. planta
= chPlinpniltnni scoptirla. L'Hn.
* SC0PELLOStJ,-o,adj., Bo«piil<»s»s
plenn de scopeUe : mare seopellosa. loeu
diffiiMltosu si seopdlosu; pre unu fluviu
seopflUiw.
* SCOPELLU, pl.-c, senpBlng. {<n6-
]CEXocifr.^ca<>tl);rDpeacninînata,mpede
pr<i litulu marei san in mare ensftsi :
navi sparta de scopelle; cu greu evitâmu
aceUe periadoge scopelle; mataforice,
iicopeUu := rupe, periclu mare, naro-
lia, etii. : de aeestu scopeUu se vom
sparge tote plarMtriîe vostre; intre aceste
doue perieidose aeopelîe eu greune twmw
atrocord întfori si salvî.
* SCOPTONE, si seopu, a. m., aeopU,
si seopBs; fustelln allu certom plantCj
cartom bacca, folie da plante ; coda,
pedonclo, etc.
* SCOPLU, s. m., 8«»pbUi t vedi
aeopeUu.
1 SCOPD, 8. m., redi scopione.
2 SCOPTJ , 8. m. , pl.-Nrt, B««piiii j
(oxotrSO) flola t tamliBB» eoaslllm ,
mens, metat oea ce are cineva in vedere,
ţinta, si de sef, obiecta, cagito, inten-
tione, plsDU , etc. : acopulu de dat» la
ţinta e pusu la distantia prea mare; a
si adjunge «copuZti, aeopurUe; mt faOH
aceate-a eu seopu, (Tm secpw de interesaci
nu vine ellu eu aet^ reu; tofş au unu
seopu in lume; care e acopuluvi^inprt
pamentu ? nu faxA neoi unu pasau, neei
una miaeare fora seopu ; patere odof»-
tata la seopu, medie adaptatela seopu.
SGOPDLOSn, acapuht; vedl bcc^mZ-
losu, acopellu.
SCORBURA, s. f., MTBM triMlţOft-
TDB tranouB} gaura in troncnlu uimi ar-
bore : in tcorbure si faeu aubtui muUo
=y Google
1100 SCO. „_^_
patseri selftifiee. — (Probabile d'ÎD a-
eea-afli rădice cn aerobe).
8C0BBDR0SU,-(t, adj..eaTitt,«a*«r-
mauBifiena ie scorbtwcganntmtrunchi
SCORBtJTICU.-a, adj., (fr. wor-
batffne); relativa la seorbuta : eonsti-
tutione seorbutiea, dispositioni seor-
btaiee.
8C0RBUTD, 8. m., (■««rbnfns, fr.
•e«rbot); morbu c« corrampe mass'a
gftngelDi : scorbutulu attaea maivertosu
pre tnarifiari,
SCORDin, 8. m., Btordlfln. (oxopStov);
1. planta cd odore de allia; 2. ca si
$eordc^lln.
8C0RDOLELLA , 8. f. , elbts altl*
«oBdltus. (dxopSoXta); mâncare cd allia.
SCORIA = scurta := sgurh'^sgvra,
B. f., BeorU* (matph, it, gearU, iep.
port- eaccrU. fr. ncorle, alb. Bcarl, n.
gr. oxoopA. oxoopCa]; fiordi de metallu ;
scoria de ferru. de arame: scoria vulca-
nica; metaforice : o se face scoria in
gura: pane ca seori'a.
SCORIACIU,-». adj., (fr. BeortaeO ;
ca «cort'n.
8C0BIAEB ^ seuriare ^ sguriare
=z agurare, V., H«rldeare, fr. sesrl-
flcr); a face teoria, curnn si, a curetii
de scoria; metaforice : a si scoria in
gura: vedi si scorificare.
• SCORIFICARE, r., (lacriacare, fr.
8e«rlfi«r); 1. a face scoria; 2. a eepaii
■eoH'a a careţii de scoria.
• gCOHIFlCAŢIONE, s. f., (fr. loo-
rlleatl*ii); sctione de acorifieare.
• SCOBIPICATORIU,-(Ma, adj.,
(fr. acari Oeat*lri>); care seorifica sau
serve la scorifieatu : teste seorificatorie.
• SCORIPICATC,-o, adj. part. s. d'in
scorifieiire.
• SCORIFORME, adj., (fr. loorir^r-
■e), care are forma, apparentia itscoria.
SCORMARB , scormonire ; yedi :
seisrmnre = scrumare, scrumonire.
SCOBI<imB,-eseu, t., laeetiere, pro-
roeare, mlkcrtarlt laelUre; Înger»,
eoHMisftotf 1. a ammotii, a iDterrită,
a indemoi, a scote d'iu ouleusia, ato., a
scorni cânii la vcnatu; a scorni venO'
Mu; stomita iMHMt In;» » apri; 2. a
SCO
imagini, a fictiOD&, a menti. ete. : seor-
nUi cale nu trece omului prin mfnie;
au seomitu omului nome reu. — (Pro-
babile d'io es si eornu, asii co : scor-
nire la venatQ ^ a fote se casa veoa-
tula ; pote si ca alluBione la acea-asi
radfcina cn : Scanare ^ sgariore)M.
SCOBMiTU.-a, adj. part. a. uin
SCORNITURA, s. f., prerMitU, U-
eltalloţ fletlo. «onaflatain) acţiona de
scornire, si effecta alia acestei actione :
scorni/ura de lupi, de apri; seorniture
de m^ntioni.
* SCORPENA, s.f.,Beorp«Na,(ax<îp-
natvet, fr. aesrpiae); genu de peaci, scor- '
pin de mare.
SCORPIA, 8. f., aBOrplo, soorplni,
(ît. gonrpiOf si aoorpUae, fr. scorpion),
gena de insecte; metaforice : scorpia de
mtdiere; vedi si : jcorpione, scorpii*; 81
cn sensn de : a) reptile forte veninosa
si mare, specia de bellaoru; b) âagelln.
• SCORPIACD,-o, adj.s.,soorplMiia,
(axopm.XKâi:); relativa la seorpiu; in spe>
cie, s. m., reale, unu scor;)iacu=medi-
camentu de morsicatura de seorpiu.
SCORPIONE, seorpiu, b. f., (vedi si
scorpia), leorplo, Hcorpini; 1. genu de
insecte, dereptili; 2. metaforice, a) una
constellatione; b) genu de pesci; c) gena
de plante; d) genn deconchylip;«^ Spe-
cia de funda de armncatu sagette sau
petre; ^p^tra de limite, acerva de petre
ca puntu de limite.
• SCORPIONIDE, adj. s., (fr. sovr-
plttsldfl); care s^mina cn unu scorptono;
sabat. pi. scor^onidilc, tribu de insecte
ce au de t^pu gennla seorpione.
* (JGORPIT&, s. f., ■«orpUlB, (oxop-
«Cnc); p6cra pretiosa ass^mine incolore
san in forma cu scorpiulu.
SCORPID, s, m., vedi seorpione.
» SCORPIORU, s. m., soorplar»,
(oxopstoopoc , fr. seorplare); gena de
plante.
SCORSONER A, s. f., vedi seorsottera.
* SCOBTARE, T., ■('•rtarl, (d'in
eeortu); a & desfrenatn libidinosn.
• SCORTATORID,-«aa, adj. s. ,
aearutori care scorta, desfirenata libi-
dinosn.
jyGooglc
SCO
• SCOBTATa.-o, adj. part. s. d'in
seortare. seorUtns.
* SCOBTE, B. f., aeortesi p«lle; in
specie, pelle a testicleloro.
SCOUTIA, 8. f., eortez, liber* erngta,
tapei,rlKtdtUB, durlt(eH;cecopere ceva,
pelle, pelle de plaete, 1. proprie ; scâr-
ti'a arborelui; dur'a si grosn'a scortia a
trunclului; seorti'a pânei, pepenelui,
scârtiele unei carte; 2. tessutura ce ee
aşterne sau serve Ia iorelita de paturi,
tapetu, in specie tapetu de lăria terra-
uesco : a aşterne pre diosu, pre pata
seârti'a; sco'tia forte formosu lucrata
si înflorata; allessulu de scortie; scortie
allesse eu colori plăcute; 3. prÎD meta-
fore, rigiditate, tăria, diiretta, intari-
tura : prin agglutinarea de lioore, ea
care s'a udatu pandi'a, aeeata-a s'o fă-
cuta seoriia; gullere făcute acortia.
* SCORTILLD, 3. m-, BoortlIIoBi
demiuut. d'm scoria, desfrenatu, per-
datu; mai Tertoau, muliere perduta si
miserabjte.
SC0£T10SIARE,-(^iu. t., cristsre,
Ineruatsre, oortloe vel «arstfl «bda-
•«re; a fdce scortiosu : scorliosiatiprea
tarepeptii cameaieloru; a deveot scor-
tiosu mai allessu sub forma refl. a se
scortiosid vedi ai comp. ingcortiosiare.
SCOHTIOSlATU.-a, adj. part. s.
d'io aeortiQsiare.
SCORTIOSIAT0RA, 3. f., actioue si
effdctu allu actiooei de scortiosiare.
SCOBTIOSIUE, s. f., erostatlo, ri-
S«r, rlfidltagţ calitate de scortiosu :
aeortiositma etrtoru pepeni galbeni.
SCOBTIOSn,-a,adj.,c«rticallB,eortl-
Htns, cortlcoaut, oraMtatai, rIsIdoB,dii-
rniţ coperita cu scortia, care, are scortia
tare si grossa, si de act, tareţrigidu, etc. :
pepene galbinu scortiasu: peptni scor-
tiosi, trunchi scortiosi, pâns seortiosa;
Camesie seortiase, gulleru scortiosu.
SCORTISIORA, s. f., criiBtul«,tBpe-
tnluB, clnaanouiBK ; dettinutiyu d'ia
scortia, 1. proprie : scortisiora de pa-
riete, seorlisior'a smicelltîoru; 2. meta-
forice, scârtia de unu arborellu, care
se chiamacii nomele mase, acortisioru:
a condi laptele cu saccharusi scortisiora.
• SCOBTO, s. m. , soottnm, (de a-
8C0.
1101
cea-asi origine eu coriu. coreUa ^ eu-
rella, etc.}, pelle, pelle preparata, lu-
crata, argasita. etc; prin metafore, orna,
maiallftsau mnlieredesfrenata, perduta.
• SCORZOKERA, s. f., t.coi-sfiei'a,
seArioaerablapkiiloAZ., (fr. BcvrflttD^re»
si soorivnire, precumu la noi , âcorso-
nera); genu de plante d'in famili'a sj-
naotheneloru.
SCORUMA, scoruma; scorusia. $c6-
rusiu; v^di sorbu.
S:03S1TUBA, (seossetura). b. f., ex-
eusslA, extraotlo, projeotnra; actioae
si effectu de scotere, ceţa scossu, es-
sita : scossitur'a ffontei.
SCOSStJ,-a. adj. part. s. d'in «cofere,
exoa»gD«, extraotoB, promitem, «xao-
tni, etc. : dcati scossi, maselle scosse,
eopilla scossu d'in tota nevoli'a; froate
scoasa, ocli scossi, fete scoase la chora,
\- detoria inco nencossa, instrument de
scossu muselle, nu e tempu de scossu a-
eumu ctrne, de acossu detorie, etc.
SCOSSURA, 8. f., excnsslo.exitrao-
tU, projeotara; actione de scotere. cuma
ai mai vertosu, effectu allu acestei ac-
tione : seosaur^a dentiloru, scoaaura
frântei: redi si aeossitura.
SCOTERE, scom si scossei, s^iossu,
(contraasu d'in e3Cotere=escuiere), 7.,
excntere, (ît. scnotere, prov. esc(itlr,ea*
eodra, T. fr. escorre si eiieoBrre, n, fr.
8i!couec), extraiiere, ezlmerat demtre,
promer», eTOllere, exhaorlra, erigeret
abigere, dlnlttere, exprtnere, evit-
tere, edere, efi'erre» ejioere, expellere,
exclodere, dedacere, effodere, liberare*
eliberare, perclpere, aeqolrere, et6.
proprie, a arrunc& ufora, si de aci, ca
sensu fundementale, a trage afora,ad&
afora, a face se âasa afora, mai antftniu,
conformu sensului radecinei verbala, cu
violentia mai mare sau mai mica, cu la-
bore si cu nisu, apoi, prin estensioue, a
face se âasa vericumu, ai a nome, 1. cn
TJoleutia, cu labore, cu nisu, aj tragundti,
smulgunda,etc. : a scote arborii d'in ra-
decina; a scote dentii cuiva, masaeUele
cuiva : dentistulu scote mass^te; scâteti
apa d'in ptUiu', eu mare greutate veţi acâte
cuatăUboicarrulud'inlimu;a scale oclii
cuiva d'in inaăvertentia, dero celli cruâi,
, Google
1102
sc6.
barbari $i resbonatori inso scotu adesea
ocltt vidimeloru urrei hru; proT. curnu
cu ainiu $e sc6te=reu eu reu, dorere cu
dorere sţscâie; futnulu, picatur'a si tra-
îtdw reu te scâte d'in casa; metaforice :
a scâte ociti euiea, a. impută crudu si a-
mara ; mi sootHi oelii, eo mi ati facutu
Mitt bene; pentru unu bene nu se cade
a scote oclii euiva; unii altoru-a si sco-
tu oelii pentru miseliiele loru; inse : a
scote oclii cu ceva ==. a unge oclii =: a
ammagf : cine scie cu ce le a scossu o-
dii ? — ascf^e suffletulu euivaz=s, Iu sup-
per&, ressfi, amari forte, a ommorl, etc:
ne seoteii suf/îctulu at atâte prttensioni,
eu atâte dări grelle; a scote d'in fire:
«) ca si : a scote suf/letvlu=:i hee na
pirdift patienti'a, etc.; ^) A6ro si ca : a
scâte d'in menti = a ammagf, a inne-
boof, etc. : juni, nu scoteti fetele d'in
mente; cine te a scossu asia d'in menti?
— a scote euiva banni, a scote banni,
si absol. a scote =: a răpi, 8t6rce, des-
poliă, len ca volentia sau fraude; dero
ai in seneari mitigate ce vinu mai Ia
Talie : a scote banni, A) a i& banni : a
acote banni d'in pung'a sea^a scote si
di ceva cersitoriului; p') a scote bannii
de la cineva := a si capitâ bannii im-
pramDtati, des( ea ore-care diflicultate;
f) cu alte varie sensuri : a scote muUu
depre moşia; a nuacotenemica dHnne-
gotiulu seu, a nu si scote neci copitele;
si ; a acâte folosu, a scote castigu, etc; a
scâte sudore cuiva, a scote sudori, (yedi
mai la Talie); a scote lapte d'in patra, a
fi forte desteruj—ij sapandu, redicandu
cn spinarea, ca mftnale, batendu, etc. : a
seâU d\» mormentu; a scote spat'a; scote
euniuîu; scâteti usiele; scoteinu callii (fin
ttaulu; pastorii scotu ouile la campu; a
scâte vinu d'in bt^e; a scâte vestimentele
(fin arca;ascâte (Tin casa, d'in cutelia;
a scote d'in saca*; a acote phmlu = a
smulge, etc.; 2. fora violeatia, d'in im-
pnUu naturale, eau cellu multu prin
scientia, pradentia, desteritate , etc, a |
emltte, produce, nasce, face, a duce a-
fora, a misei d'in loca, etc, a) in ge-
nere, a face se âasa, a dă afora, etc. :
gal^tde scotu pulli; pamentulu scote
iPin seiwtH seu erie; iÎAele scotu pttro-
niu; instrumentele de masica, faucHe o-
mului si alle altoru animali scotu «oct
varie; inae : cineva scâte voce, in parte
differitu de : scâte vorba, adeco : «) e-
mitte vorba, pronunţia; inseei : P) res-
pande vorba, divulga vorba, ramore; —
a scote sttdore, a) peltea scote mdore, si
cu acellu-asi inteltessu : unu omu, unu
morbosu scâte sudore; dâro, P) a BCJte
sudori, a,') a verşi sudori, a labor mul-
tu, a se adoperi, p') a se supperă, a se
înfurii, a se amari; •{') a scâte sudori
cuiva, a Iu vessi reu; — a scote denti,
differitu de : copiltulu scote denti ; vi>
tellulu sepie corne, differitu pucinu de :
limacele scote . corne, mai differitu in
sensu multa de : unu omu scote corne,
face pretenaioDi, face capricie, se muo-
dresce, se anim^dia, etc; — a scote
Callii de la ttaulu; a scote cărnurile de
pre calli; a acote boii de lajugu; — b) in
specie, a) a divulgi, a di in publicu, a
di pre fdcia, a respande in publicu; a
scâte la lumina; scâtemu la lumina ad-
deverulu; se scotu la lumina cârti; si :
a scâte cârti de sub typariu; a acâte do-
ue coUe de dictionariu; a scâte trei nu-
meri de diariu. inse ceva differitu : a
schite numai trei numeri d'in diariu,
trei esaemplarie cCin revista; a scâte la
lume pre cineva = a icote in lume, sco-
teti fetele la chora; nu e omu scossu pe-
na acumu in lume; a scoteaforci,cu mai
multe sensuri, a') in genere : a di la
lumina, a divulgf^ f) in specie, a di a*
fora d'in casa, a espulsi, a respiuge, a
destitui, (vedi si mai la ralle); P) a es-
ţorti: Eomani'a scâte producte agricole;
scâtemu vite; târr'a ce nu scâte ncmiea,
nu pate importă nemica; nu scâteti grdr
nele, co avemu si noi lipse in (erroj-f) a
espune, a pune in vedere : negotiatoriubt
si acote mercea; in genere : si scote ai
arreta avutiele, ornamentele ; S) a acâte
la, cu forte varie sensuri, a') ca mai
âUBU : a scâte la lumina, dâro in intel-
lessu mai estensu, a scote la capitu, a
nu scote la capUu : nu scoţi cu densulu
la capitu, nu scâtenm la capitu lucrulu
sau cu lucrulu de care ne amu appuca-
tu; a scote la vendiare, ca mai susu :
a scote mercea; nu mi vine a acâte îa
yCoogle
SCO. ,
vendiare obiecte chare ânitnei melle; a
aeâte la sapa de lemnu. a redace, etc.; a
scote la seceratu, la aapatu de vinia, la
lucru de cămpu s) in genere, a foriii& :
a tcâte mai tnultt discipli, mMestrultt a
scossu discipli demni de densulu; a sc6-
te una copia, a aeâte imaginea cuiva;
nu m'ai scossu bene domnule fotografa;
C) & coQviDge : a scâte de menţiona, a
scote de rossine pre cineva; asii si ; a
scite de mifellu, de fvru, de smentdu;
Xt) a câştigi, capiti, etc. : nu mi potu
sc6t€ căpiţele; a si acote d'in capite =:
a se desd&mnă : nit mi ani scossu d'in
capite, necamu ae scotu casltgu ă'm a-
eestu iemerariu negotiu; si ia genere :
a n scâte d'tn capite=A si resbonă, etc.;
a scote mari foloae d'tn mttalle, d'in
scambt^u moneteloru; ce ai scossu de
pre acea vendiare, d'in acea specula'
tione? (vedi si mai susa la 1); ^) a scote
versatu, a scote bube , etc. (redi si mai
B11SU : a scote denti, come); i) a scote
ioanele, a face processionile ; x) a scote
superationUe, a scote reulu, a scote d'm
errore, etc.; X) a destitui, espalsi, de-
tnitte, eepelle, degrada, etc. : a scote
un» vechiu aervitorm; a acâle d'in mi-
liţia; a aeote mai mulţi offieiari; a scote
d^in pane, d'in funetione; ^) io âifferite
sensari : a 8c6te pre âneva sau ceva de
la anima, a scote de la estima; v) a li-
beră, scapâ, mantiif : a scote pre eineoa
(fin nemlia, a scSle d'in detoria, a scote
ePin servitute; in speciale : a si scote
seidtele ce atau pegnorate; a si scote o-
rohgiulu pusa la cineva pentru detoria;
a si scote moaCa d'in mânule strainUoru;
a acote pre cineva d'in incurcatura ,
d'in indouentia, d'in miaeria; o) a scadâ:
scote d'in trei unalu, eâti mat remănu?
acotendu d'in seyte patru, mai remânu
trei; s) adedace, conclude : d'in aeeste-a
ae poÂt acote mai multe si insemnate
consecentie; p) a scote d'tn casa, afora
de insemnarile ce are dupo celle indi-
cate mai SU3U, ins^mna si : a') a im-
mormentă : n'am cu ce scote mortulu
d'in casa; ^') a mariti : n'am eu ce mi
scite fetde mari ^in casa ; a) a scote
moda noua =: a inventă; asii si : a
şcdte dări noue; x) a acote amtafa la es-
SCO.
llOS
sereitiu, la bătălia; a scâte la peram-
blarcy la recreare, etc. (vedi mai snso :
a scote la lume); o) despre pasaioni : a
81 sc6te focula, a si srâte amarulu, a ai
scâte meni'a; vre se si scâta totu vene-
nulu pre noi; nu si a scossu tdta suppe-
rărea; ţ) despre macule : cu sucea de
lemonia se scota multe macule: nu pot»
scote maculele westim&ntalui; ■/) a scote
afora. pre longa altele indicate mai
suau, si cu Însemnarea, de : a face se
ordme : purgativala acestu-a scâte a-
fora. etc.
* SCOTU, s. f., leotU, (fr. seotie),
specia de ornamentu architectonica la
una colamna.
SCOTITORID, -«ria, adj. s., care
scote, extraotor, exaetor, etc. ; in s.
verbului scotere.
SCOTITDBA, 8. f., Tedi seossitura
si scossura.
SCOTUCIEE si scotocire , -eseu , T.,
excDtere, disontere, serotarl» peraora-
tarl; a caută, a rescolU, a scrută : a sco-
iaci in saccn, in arca, armariulu; furii
scotacesca in posunariele omeniloru.
— (D'in scotere, pote inse si in locu de
scrotocire =z serutadre d'in scrutare,
vedi si scoturare). M.
SCOTUCITOKIU,-fono, adj.8.,8erB.
tator; care scotucesce,
SCOTaCITU.-ci, adj. part. d'in sco-
tucire, soratatas.
SCOTDCITUBA, 8. f., sernUtloi ac-
tione, actu de scotucire.
SCOTrJBARE=sc«fMrare, v., exeo-
tere, BDoeatere, qnatere, eanniiteref da-
enterC) agitare, exaglUre, eomnoTeret
nandarej a agiţi, a face se se misce, mai
Tertosn cn violentia, 1. proprie : ventU'
rile scutura frondiele, ramurele arbori~
hra; cânele essitu d'in apa se scutura,
ca se cadia ap'a de pre ella; eallii se
voiseră in pulbere, apoi se scollara si se
scuturară; paraţi de lupta, celli ăoui
adversari scuturau landele d'in mântde
selle; a scutură capulu, c6n'a=.a scu-
tară d'in capu, d'in cama; se sctUura
arborii, ed^ciele, tote de pre pamentu
se scutura, candu e eetremuru; de co-
tremuru se sciUura montii; mon^ît scu-
tura inoUde selie creacetei ae soutttra 9-
,C'OOg[c
U(»4
SCtL
perulu, carnea de frica, de asersione;
mersulu acestui eaUu te scutura reu; scu-
tura reu si camdu ee merge pre caile
Malebrosa; a scutură d'in eupu, amme-
nitiandu, etc; 2. metaforice, a) a cu-
reti bateudu , agitandu c«va , etc. : a
scutură unu vestimentu , a si scutură pe-
tiorele de pulbere; a teuturd cărţile; a
scutură cas'a. bibliotec'ai b) in conatrac-
tioni cu diverse seosuri lasadurâpun-
g'a, si: a scutură pre cintva. a)aileu&
tota, Ş) a la bate : a scutură s^-ghCa,
spinarea cuiva; in sensu mai estensa :
a scutură unu vasu, unu saceu, ea se
6s8a tatu ce conţine; a se scutură de â-
neva sau de ceva ^ a fugf cu orrore, a
se lapid&t etc. — (D'ia seotere, sau mai
bene d'in elameDtele d'in cari a essitu
si sctOere).
SC0TUBATIONE=«cirf«rafwtw, b.
f., qiMiatioţ eODflBssIo, excnialO) «glU-
tl«t noiidâtlo, etc, actioae de scuturare.
SCOTURATOEIU = saUwatoriu,-
toria, adj. e., conensBor, exeiia»r, «fi-
tator, Tflxator, etc., care scutura.
SCOTUEATCr = seuturatu,-a, adj.
part. d'in seoturare, qauBua, eaoeuBH,
exeaiBiB, anctvBtma, etc.
SCOTCRiJ:\}h^=seuturatura, a. f.,
qnaisU, ««neMBlo, ez«Bisio, âfiutlo*
««■nutlo; actiooe de seoturare, si mai
allessu, effdcta alia acellei-asi actione :
KtM satturatura de cotremuru, seiUu-
rature de friguri; violenta seuiuratura
de eapu. d'in capu.
* SCREABE, Y., Bcrearei a Bcuip& cn
mare incordare, a se Încorda, a face nisu
se scuipe; vedi si scremere.
« SCBEATOBIU.-^O'na , adj., Berea-
tori care screu : gretiosu screatoriu.
*SCBEATD,-a, adj. part. s. d'in
serearn, soreataB.
* SCBEATOBA, s. f., (aoreatu); ac-
tiooe, i6iQ mai vertosa, effdctu allu ac*
tionei de screare.
SC&EMENTC7, y\.-e, exorementan;
d'in scremere, ce ee secreta, mai alle^su
pte sedutu : scrementtledepasseri; vedi
BÎ eserementu.
SCREMERE, seremui, scremutu, v.,
«aarsare» nltl^ eaitlj partarire; a face
8CR. '
nisa de a actfte, a dâ afora ceva in g»-
aoT9; ia specie, a faoe se dea afora d'in
sene, se scuipe, se se deşarte, etc,, de
regula ca refl. a se screme : se screme
omalu se se desirte pre sedulu; dero si
se screme se vSma: se screme femin'a in
facere; proT. se screme monlde se nasea
unu soriee^fttrtarlaat moBteSf aasM-
tnr rldicBlis Mas, (Hir.); ee screme
brosea «e se faea mire cătu taurula. de
aci in genere : s^. screme, ca se torne
unu versu, un'i fras^; te poţi screme
eâtu vrei, co nu vei adjunge a ecală prt
rivalele teu; — (Se pote ca scremere se
fia esjitu d'in spremere = exprlMerej
credemu iase co totu asi& de uaioru a po-
tutu essi si d'in screare ^MTttm). H.
SCKE&[lT0RIU,-2(iria, adj. e., eal-
tflDBi exereaiorj care screme se screme.
SCUBMITD, (sctemetu), pl.-e, >cr«i-
tna, Ubor, aivna; (d'ia saremere)', ac-
tione, acta de scremare ; cu totescremi-
tele vostre nu me vefi attinge neei eu
degitulu celu mtcu; a essi a fora. a se
deşertă numai eu mvUe scremite; eu
dorerâie seremiie cdle feminei se nasce
pruneulu; si coacr., ce se face saa se
scote ca scremitu : scremitulu cellei mai
ignobtle creatura; — vedi si scrtmitura.
SCREMITaBA, B. f., aoreataa, »k-
BerealU, ntiiB>t actione, d^ro mai Ter-
tosu, efiectn allu accionei de scf emere :
aeremiture dorerose; fora neci una sere-
mitura de eorpu sau de sptritui nemţea
eu scremitura nu e gratiosu, — (AcUn
scremttura, cfttu si acrim ta, s'ar u poţi
scrie : seremutura si seriimttu inse reţi:
serematura, scrimutu; acesta d'ia urma
e mai bene se se scria totu de Qa'iL,:seri-
mitu sau scrimttu, ca se nu fjca difS-
cultate de accentn si de inteilessu eu
scremutu). M,
SCR&MUTU,-a, adj. part. s. d'in
scremere, aerealos, olana, «Bl»a« : totu
ce e scremutu, nu e plaetUu; ce atătu
scremutu pentru nemiea!
•SCKIBLITA, 8. f., torlHtUitur-
tisiora, turutU de sapa.
* aCRlIiLITAaU, s f., TediacriWt-
tariu.
*SCfiIBLITABITI,-a. adj. a., «rl-
blltarlasf relativula«crt6Mu; in speeie,
=y Google
8CB.
•• penontle, cella ce face sau vinde
tenMita; s. f. reale, aenbUtwia = arte,
Quiestris a scribUtantiIui.
SCBIBU, a. m., Hrlka, (d'in tcrti>e-
rez=9<inere), oellu ce are officiu de a
fene , scriitoriu publiea ; eeoretaria :
aerUni «nui mini3teriu; prin eeteBaione,
feriiu =: cartnrariQ ; — de aci si offi-
1 SCBI£BS,r=8(jrtwrft;=»erttfere,=
iert&ere, scristi m 9»i$$ei, scriatit si,
Mrvrfw, V., aerlbere» (it. lerlrere, isp.
•Hriblr^port. wererer, pror. «aerlue,
fir. isrlre), adserlb«r*, ecateribere) 1k-
Mrlkere^ persoriber*, pruavriberei re-
Mrlber», traaiwrlkerei e»np«B«re; de-
atlHarej proprie, si iu origiae, a scării,
seab«, Bcalpe, sapa ca ceva acumiuata,
flo nnu acu, onnDQ atyla, etc., si de aci,
a tr^e linie, figare, semne; littere mai
Tertosn, I. iagenere si in sensala com-
mane si materiale alia coTeotnlai : a
tvie litUrde, a invetiâ a serie liiterde;
mi sdu $erie, diro seiu lege; invetiati de
tuta data pre eopUU a serie eMe pronu»-
Mate ai a lege ceUe aeriaae; aeiti, eopUli,
oeumu, a serie trei littere; a tărie dupo
carte tj/parita, a serie dupo «nu mo-
delUti a scrie curatu, legAUe; a serie
formoau, wri^; a serie cu littere mcoi;
eu litiere miee; unde ai eandu scriemu
CH Ititere mari? a serie pre basea unei
itatua nomele eroelui eui s'a redicatu;
a scrie pre cruce nomele mortuiui; a
serie mai midte copie depre una ordine,
de pre una dreuîaria; a scrie ineetu, ra-
pide; a serie pre parieti =r a serie pa-
rieta : şcolarii aeriu parietU cu creta,
m carbone; a scrie mtdte eoile de char-
(efd; a serie lectionUe ce aade d'in gia'a
Mwefiafonifîui,— ca insemnari mai ape-
eiali i a scrie in cancdlaria, la cancela-
ria, ca aeriitoriu; a scrie toţi seolariOn
unw eatalogu generale; a scrie sacrii
fkusarei clMse in cataioge parţieiAari; a
$eri»lamiiitia,aseserie la miditia, tn «i-
liMa, incavaUatia,ini»fa>Uaria;a8erie
jtmU petUru mt^'a; — scrieti-ne »i pre
noiiHtrememibrnacesteisoeietateiserieti-
ve in liOde electorali; nu neaiscriaau in
Utfa de aUegtdori; s'a omisiu ase serie
mai MdUe nomine in acesta Usta; me-
TeM.U
8CB. IIOS
taforice : a acrie nomele benefaeutoriu-
lui in memori'a sea; acriate acesta eo-
wftfe t» ânim'a sea; absol. acrie acista-
a = obserra si tine mente; a scrie la
cineva ceva : a) a ii. prin scrisau uns
scire; ^) dâro si, a trece una summa pre
compatulu cuiva, si de acf : a acrie =:
a tioâ compnta; — a serie =: a destia&,
predestina, mai vertosa in forma pas-
siva : ce e scriatu omidui, caută se pa-
iia; taiâ mi a fostu aorissu se patiu; a-
aiă s'a scrissu pentru voi in cartea or-
sita; — 2. ia specie, ca ide'a predomi-
oante de activitate intellectoale , ds
cODOeptione si compositions in scrisau
de toii genuin : a eapune in aeriasu, a
eommunuM ţ>rin scriaau, etc.; a) preste
totn : a scrie istori'a poporului romanu,
bsUete si gloriele acestui poporu; a acri»
de agricultura, de eommereiu, de po-
litica, de economi'a nationcUe; a acrie
despre immortalitatea sufletului, despre
amiciţia, despre betranetia; a acrie lau-
dăe harbatdoru distinşi; a acrie locu-
rile ai siturile; a aarie amidloru; da ce
nu acrii amidloru ? ti aaiu acrie ai eu
âdco mi ai scrie tu, eo-ei multe aaiu avi
a ti serie; n'am ee se ti mai scriu pen-
tru acumu; a scrie bene, a acrie reu; a
sa^ poetice , oratorie ; a acrie simplu,
a acrie cu facilitate ai gratia; — scrie
amicHiui se mi faeaaiei totu ce va poţi;
ae acriemu ct^itanului se nu puni in
lucrare planulu faeutu de eUu; seriasc
copilltdai se se strămute la altu insti-
tutu de invetiatura ; ti scriu ae nu fad
asia; — amu aflatu scrissu la mUti
sa-iplori co mortea e mai bona de câtu
viiti'a rossinoaa; ni se scrie co aceUe lo-
curi aru fi infsstate-de mare amtaffi<Me;
b) ia parte, despre aote publice, officialî,
jadicîali, administrative, leţislatiTe,etc.
a) a scrie legi, decrete, regulamente ,
contracte, decisiom,sententie;P) in spe-
cie, a.') pentru armata : a aorte noue
cete de voluntari; a scrie d'in tota tân^a
junii de la 18 anni in auau; ^') in sfe-
r'a juridica : a acne tesiamentu, a scrie
erede pre cineva ; f) in commercÎB : a
scrie la cineva awnme ce a'aru A covenitu
a acrie la altulu.
2 3C;BI£BE,=sf
,y Google
IIM
SCft.
ieriben, s. verbale, aerlptu, aerlpti*;
seriptora : scriere legătile, formoia, ai-
raia; scriere HUgibik, ineureata, urri-
ta; scriere cu litiere latine, eu Itttere go'
thiee: scrierea si le^ut'a sunt de rigore
in dassiîe aeolei elementaria; scrierea
pre mratu a mai muîtoru copie; scriere
asupr'a starei, despre starea finantie-
loru; scrieri poetice; scrierile acestui
mare auetoriu; a si face nome prin serie*
riîe selle; scrieri satirice.
SCRI1T0B[A, 3. f-, Tedi scriitoriu.
SCRIIIORlUr'orta, adj. s., eerlbeas,
Mriba, lerlptor; care scrie Bau serve a
scriere; ia specie, ca sabst., a) perso-
nale, a) scriitoriu, cellu inaarciDatu cu
officin publica de scriere : unu primi-
seriniu si doi scriitori; s'au immultifu Iu -
crarile eanceUariei, sinu adjungu scni-
tarii căii avemu; Ş) scriitoriu, cella ce
seie a icrie bene, celln ce possede artsa
serierei: unu mare scriitoriu, honi seri'
itori , sunt inse si rei scriitori; scrii'
toriu saiirieu, scriitori dassici, scriito-
riu istoricu; b) reale, a) fam. seriitoria,
abstr., a') officiu de scriitoriu , mai al-
lessu cellu de cancellaria, âro pentra
scriitoritdu de scrieri artistice numai in
ironfa se pote dice seriitoria : mania
âe scriitoria=::mania de scriitoriu, man-
Mrime de ascriere; p') loca, ande se scrie,
{vedi nrmatoriala P) p) m. sariiioriu-::^
înstramento de serissu, masa de serissv;
Yedi acriptoriu, care ar fi de preferită.
SCRUTtIHA, a. f., vedi scriptura.
SGBINIARin,'a, adj. s., sertiiUrliisi
relativa la scriniu ; io specie ca sabxt.
personale, scriniariu^e»i\a pasti pre-
ste scriniu.
SCBINrOLU=:BCfm(w«, 8. m., scrl-
BtoliB , detninotivu d'in scriniu , pre
loDga care oocarre si deminativnlu scri-
SCBINIU Hi scrinu, pl.-e, Beriolm,
(it. lerlf no , isp, eserlilo st eeerlnn» ,
prcT. e>«rin, fr. âcrin, de acf si in alte
îimbe); proprie, d'in scriere, incapere
de scripte, si prin estensiono, incapere
de puBU, de tinatn si pastratn obiecte de
pretiD ; armaria , arca , lada , racla ,
caasa, etc., 1. in genere : s&iniu de vg-
ftimente; scriniu de serissu, de tinutu,
actt.
acte, scr^e; scriniu da alhUure; a pune
in scriniu, a scite if tn scriniu sadtde;
2. in specie, a) arc'a legei vechia, la »-
brei : mai mulfi leviti portau pre imAn
scriniaiu înaintea armatei; p) «apiliM,
feretran^rcassa de mortn : apunemor-
tulu in scriniu ; a immormentâ fora
scriniu : ^) metaforice ; tu eeti, Măria;
serinndu salutei eredentiosiloru ; - in
însemnările de snb 2. se aude si se afla
.scrissa form'a : seeriu.
SCBINTIRE.-escN, v., 1nx«re, <li-
torqDeret labi , 4alle<ter« j a dialoc4, a
tnut& d'in locu, a strâmbi, a smentf, »
plecfl la una parte, etc; 1. in specie de-
spre osse, despre parti alle corpalni : m
si scrinti p^orulM, mân'a, degiiuhi:*ti
s'a seritilitu una mâna , gutttUu; 2. in
sensD mal estensa ; dico se scrintase»
ceva in wm machina cătu de mare, iota
maehin'a se strica; a nu scrinti d'in loeu;
a nu sorinii eolnmh'a la una pariez
3. metaforice : a scrinti d'in edUea bi-
nelui.— (Probabile, în looa de scKntire,
d'ia acea^aA fontana cu dinare. indi-
nare , etc,, vedi si eUntire , pre a locoii
ermtire). M.
SCKINTIT0,-a, adj. part. s. d'in
serintire. Inxatas, dlitvrtns, deflexas.
SGRINTITOBA, s. f., UxatI*, U»-
sBBj actione de serintire, si effeota allo
acestei actiooe : scrintiUir'a pettortdmi.
serintitur'a nntruiui intr'ima parte.
SCRIMU, s. m., vedi scriniu.
SCBIPETE, 8. m., reekanva, traeklea,
maehin'a de redicata greutăţi, in spe-
cie , rotilla de redicata : cn scrieţi n
potu redicâ mari petronie , mari froM
cu mai mare usiorentia ; scripetH mpvw
si tessutoriloru; scripeţii stativei se dim
in apede scripetelti.
8CBIPETELLU, s. m. , pl.-t, demi-
niitivo d'in scripde, appleoata inae ai
in specie la : scripeţii 4e stativa.
SCBIPTILE, adj., scrlptlll^ oe ae
p<3te scriere facile : l^ere seripetih.
SCRIPTIONE, 8. f-, scripti* , (d'in
scripiu de la scriere); actione deceW-
ere : acriptionea ae invetia prin mate
essercitiu allu manei si oelulu^ serip'
tionile in libru magestru ; scripUoit^
offMcM.Judişiali,mini$kri«k;tmiftim$
=yGoog[c
SCO.
estacta, teriptione erratiea; nu se in-
terpreta aeMe ăupo scriptUme.
SCEIPTITAEE, ?., scrlptltsre, (d'in
teriptv da Ia scriere); inteosivn d'io
aeriere, a scrie adesea, a«cn'esi 6ro scrie,
% se esBercită in scriere.
8CRIPT0RIU,-torw, adj. 8-, acrlptor
si §erlptorioi, Borib«, (comp. it. aorlt-
tore si acritojo, fr. ieritolre); care serie
saa ierre a scriere : instrumente serip'
torie , negretia seriptoria ; ia apecie ca
BUbst. , a) persOD^e , unu scriptoriu,
a) cellu se scie beae scrie : scriptori
4asaiti; unu scriptoriu prosaieu; eelli
mai honi scriptori istorici , scriptori
dramatici, scriptori satirici;^) cellu ce
compune ictaţ\ib\ice:seriptoriuluunui
testamenttt; f) cellu insarcioatu a sarie,
a coptă intr'una cancelUrla; b) reale
scriptoriu-lu := tn^sa de serissit, iaca'
pere unde se acrie.
SCMPTU.-a, adj. part. 8. d'in «criere,
aerlptus, BerlptBtn , 1. ca adj. si part. :
litierele scripte pre pitra a fundu se ew
Hosai si se Ugu bene dupo milli de anni;
carte bene scripta ; 2. mai rertosu ca
snbst. reale, «nu scrt^'w, muite scripte,
rorbindn de veri-ce se scrie sao s'au
scrissu, carte, opera, tractata, etc. : scrt-
pte istorice , dramatice , poetice ; scripte
elassice; scripte de detorie , de impro-
mute; scriptele unei casa de commereiu;
a tine scriptele de eorre$pondentia si de
eompute; scripte documentaţi, officiaii.
SCBIFTUBA, B. f., Hrlptora, (it.
■«rlttira , isp. port. «Borltiira » piOT.
aerIpUra si «aeriptiira, fr. tiorltn»); ac-
(ione de scriere, cumn si moda de scriere,
effectu alin scrterei, opn strissu, etc.;
1. ÎD seosulu materiale alia coventalai
scriere : seriptur'a littereloru; a inve-
ttd scriptur^a si ledur'a; scriptur*a no-
mehti in una lista; esserciUe de- scrip-
tura; scriptura legibUe, formosa; scrip-
tura urrita, incurcata; scriptur'a pre
petre, pre muri, pre ekarteia, pre pan-
dia, pre pergammii; 2. in seosuln intel-
leotiule allu coventalui scriere, a) abstr.
serii^ur'a assidua farmedia unu bonu
wrttijortu; genu de scriptura d'yi cdle
mai difficili si m(ii deOaite; mai multe
ti am ^mşt^niocUu orale de câtu ii aaiu
SCB.
IIOÎ
pot4 spune prin scriptwa; b) ca mai -
desQ inse, coDcr. st) abaol. seriptur'a san
sani^a scriptura, si in pi. santde aerip-
ture : a eonnosce seriptur^a. a nu soi
scripturele: va inviuă a .trei'a di, dupo
aeripture; interpretare fatUastieaa sarip-
tureloru; singur'a vostra auetoritate e
seriptur'a; ^) in commerciu : scriptura
duj^, scriptura simpla; a tine aerip-
ture regulate; sunt scriptice cerute de
lege, alte scripture se lassa in voli'a
negotiatariului; f) in sfer'a juridica :
seripture legali, autentice, auppuse con-
teationei.
SCRIPTUBALE, adj., st
SCBIPTDBAfiI0,-a, adj. s., aerlp-
turarlas , (fr. aorlptnral) ; relativu Ift
scriptura, si ia specie , la sant'a scrip-
tura : interpretare scripturale , cârti
scripturali.
SCRIPTCBIEE, T-, BeriptDFlrej a
iv6 maocarime de a scriere, maiii'a de
scrissu.
SCBISSOBE, s. f., Utene, epietela.
Berlptnrft, (d'in «crisM de la scrwre),
a) form'a «crteret, «crt^«r'a ; are seris-
sore formosa; Tedi si scriptura; b) ca
mai desu inse, ce se commanica în
Bcrissu cuiva, epistola : acriasori corn-
merciaU, acrissori la amici ; sunt inse
si acrissori docte ; scrissorile cadu in
genuUi epiatolariu; scrissore familiare;
scrisaore de fdieitare, de conaolationc,
de eaaortatione; a espedi acriasori; a nu
recepe acriasori; scrispore deschisa, etc.
SCBISSn,-a, adj. part. s. d'io aerxere,
uriptnB , aeriptiin : acte acrisae, epi-
stole serisse; a se pune la scrissu, scria-
stdu a câteva linie va arretâ eumu seri
scrie; nu am nemica de scrissu; nu ede
scrissu ce spuni tu; si coucr. scrisstdu
ce ti am datu la mâna te aasecura ai te
scapă de tote temerile; aimpromutâ fora
scrissu, condiiionile (Tin acellu scria^u;
scrissîlc poetului, istoricului , drama-
turgului; aerisse filoaoficc, economice,
politice; a publică acrisae inco inedite;
vorbele fugu si se ducu. scrissele remanu,
SCROBB, a. f., se robia, serobs; gropa,
gaura săpata in pamentu, si in genere,
gaara: gradinarittlu sapa acrobile tom-
n\ si planta wborii primavăr'a.
=y Google
lioa
8CR0BIRE,-e«CH, r., mmjIo imbmvnt
» udă, a ăi cn serobitura.
8CE0BITU,-a, adj. part. a. d'in scro-
tire, ■■I7I0 lubotOB.
SCBOBIIUBA, B. f., «mjlolrabneudl
Mtl«t tmjlmmti&ciioae ăi 8Crobire,camn
■i effeotn alin acestei actione, si^mate-
ria de scrobitu; eu ce se serobesce.
SCXtOFA, B. f., Berofa, (it. scrAfa);
p4roa, porca femells : ugeridu sorofei ,
terofa fetata. serofa selbatiea; metafo-
rice: a^ mtiliere, femina fora rossine,
Hîdida; h) la jocuri aleatorie, casn de
mare saccessn, (vedi si scrofaria).
8CB0FARIA, s. f., acrofamm mnlti-
taio, ipnreltleB} 1. mnUime de serofe ,
tnrma de serofe; ataulu de serofe; 2. me-
taforice: a) sorde, impudeutia; b) la jo-
enri aleatorie , caatigu , saccesn mare
aeaBteptatn.
SCROPICIA,-«a, 9. f., vedi seofueia.
SCBOFINU, • a, adj., eerofinas ; da
ierofa : riUu scrofinu, perna şerofina.
SCBOFIPASCn,-a, adj. b., screâpa-
•flm; care pasce serofe, cresce ser6fe.
SCBOPUCIA.-^w, s. f., (BorofaU),
dsminutiva d'in serofa; de acf ai : sero-
fiuiora, serofusiora;9i alte forme rsero-
fieia,-ii<*t scro/îsioro; scrofttUieia,-tia ,
d'in altn deminntira , scrofulla ; inee
despre serofula vedi la IocuIq ae«.
SCROPDLA, B. f-, de regnla in pi.
ieroftde, sorofnlaet proprie, demiontirn
d'ia serofa, lenatn inse in specie cu În-
semnarea de : morbu ce consta in tamori
maligne, mai ailesBu la gattu.
SCROFULARE, s. f. (fr. RorofaUl-
n); gena de plante. '
SCROPCLLA, 8. f. , vedi scrofueta.
SCROPULOSD,-o, adj., (fr. serofn-
leix); pleoQ de scrofule : eopiUiscrofu-
Ion.
SCBOPtJSIORA, serofutia. vedi aero-
ftUM.
• SCROTALE, adj., (fr. serotal); re-
tatiTii la scrofH.
• 8CR0TIP0RMB, adj., (fr. serotl-
terne); care are forma de serotu.
• SCROTU.s. m., BCMtoii, (probabi-
la, metathese d'in seortu); follele testi-
oleloro, btisielori], c<}lielora.
9CBUHABE, t., elDeren, Uatn ■>•-
__ _ K&.
fere; a acarii serumulu; — pre a locnri
Be dice si in locn de sewmare.
SCBUMTJ, B. m,, cIbIs, carfe», firtUa,
fallg»! carboni stensi, cennsia, resîdan
d'in ce arde, funigine, etc.; — probabile,
d'in cremaxe. M.
• SCRUPEDA, a.f.,Bcrup6d«, (xpo6-
RsCa); serritoria lasciva, pncinu mo-
desta.
• SCRUPlTJ.-a, adi.,8erni»«as;de««i(-
|)u,~ plenn de scrujpi, de petre acuminose,
spinosn, aspra , rude; metaforice : spi-
noan, grea, nevoliosn.
• SCRUP080,-«, adj.,8«iij»BB«i
plenu de acrupi, de petre acnminose, as-
pra, mde, spinoan, in sensa propriu st
metaforica : caUe serupoaa.
* SCRUPU, B. m., serapBs j p6tra a-
cuminata, coltiorosa, aspra, rude, etc;
metaforice : sentimentn, codiţa ce tur-
bura si suppera : cura, târna, etc., in
acestu sensn mai deso form'a seruptibi.
* SGRUPCLARE, adj., lorapnlarlij
de nnn serupulu in pondu, forte neîn-
semnata : acrupulare differentia.
* SCRUPDLOSITATE, s. f., locupa-
losltas; calitate si fapta de scrupulosu:
a si implenl eu aeruptdosiUde detorwU,
a p»ne cea mai mare scrupulosUate in
iote ammenuiele lucrului; ammanarea
lucrului d'in serufmlositate.
• SCRUPULOSC,-a, adj-, scrapaU-
sus; plenu de scrupuli, spinosu, aspru,
rado, etc, 1. proprie : locu scrupuhsa,
scrupulosa scârtia; 2. mai vertosa me-
taforice: accuratu, ansia, plenu de cura
ai de attentione, esBactu , minutiosu,
plenu de temere si de moderatione, etc:
aerîpfori scrupulosi, servitoria scrwpM-
losu . funcţionari pueinu scrupulosi';
eonscientia scrupulosa. lueru scrupu-
losu.
•SCRUPULU,pl.-î,sau-f, acrapnla»,
(fr. Bernpnle); demiaativt) d'in scrupH,
petricella acnminoaa, 1. proprie ; intre
ealatli se afla ai serupiÂi mulţi; scru-
pululu ce mi a intratu in ealdonu, mt
a sangeratu rcu petiorulu; 2. d^ro mal
i vertosn metaforice : a) in senan mate-
I riale, a) a 288 parte de pondu san II-
i bra romana; p) parte forte mica d*In
nnu minntu de tempu; 7) in genera,
,y Google
ser.
I]0«
~ttiăî Demies, unu picu, noa mica, etc:
i^wt niet «nu «crupult* ie menie; h) in
sensn ideale mai alleseu, a) sentimentn
cogitn impDDţrutorin ore-comn : angore,
oura, târna, turboiare, indouentia, etc. :
NU Ie pota «eote serv,p^mViik ee U împin-
ge si tormenta ănmCa diu'a ai itoptea;
a avi sau nu avi scnfpwlu; a arruneâ
sempulu in peptulu hti; cine se ne sca-
pe de a^ruptdeU ce ne fermenta 9 ^) ac-
onratetia, diligentia, essactitate, sere-
ritate, delicatetia, etc. in implenirea de-
toriei, sarcinei, lucralai, negotiului no-
strn, etc. : a face toi» si tote eu mare
scruptdu; omeni fora scrupulu in faptele
hru; artefiei eu mare scrupidu; nu si
face serupuht de nemiea; eonscientia pZe-
nadescrupulu; scripte cenantateeHmeo'e
scrupulu de ensusi auetoritâu loru.
* SCBDTA, g. f., de regula in pi.
semte, aenU, (affine cu gr. ^pbvr^)•, pe-
ticn, c&rpa, restimentu mptn; vedî si
verboln scrutare.
* SCfiUTABE, T., urntari, (fr. Mra-
Ur); proprie, a trece in vedere peno si
serutele, (vedi scruta), si de acf, a cer-
cetă tote cu ammenutulu, a essamiui a
tondu, a scrutud, I. proprie : latronii
scrutară case, navi, temple, tote; scru-
tară in tote angUtrile; scrutară si tote
găurele; a scrută palide, fenuUi, arma-
nele, arcde; a scrută marea st uacatulu;
a scrută tote eăUile, tote sdbde; a seru-
tă profunditat^ marei si immensitatea
cerului; 2. metaforice : a scrută ânimele,
n^fldele, cogitele, a scrută secretele al'
tom-a, intenti^nile. volientielefdisposi-
tionUe, a scrută căriUe vechie, hOlio-
teede celle mai mari; a scrută consden-
tfa; a scrută pre alţii; in fibrele victimei
scrutau anupieti volienti'a ăieiioru.
« SCBUTAŞIU.-a, adj. b., lerntx
rtai} relativn la scruta; in apecie ca 8.,
a) pers., senttarw, oellu ce 'stringe ii
Tends roptore, petice, Tecbitore, pOiea-
rittib) reale, f. soruforia: a) commerciu
de seruteriu; p) ofâcina, stabilimeatn
Aiserutariu; 7)mn1timede scrute.
* SCBUTATIONE, s. f., MntatUţ
aetione de scrutare .- serutationea casei
prensulm; scrutationUe făcute insen-
•ŞCRDTATOBIU,-(oWa, adj. B., aera-
tator,(fr. aerotnttRr); care«erH/a:«(TH-
tatoriulu ânimei omului e domneăieu; ti-
leffeti scrutători ai suffragieloru.
* SCEDTATU,-a, adj. part. i. d'in
scrutare, MrBtatis.
* SCKUTILLU.a. m., soratlllHt oar-
natin de porcn.
«SCRDTINAEE. v., si
* SGBUTIXIABE,T.,(fr. ierattai«r)j
a iace scrutiniu.
* SCBDTINICpL-c, BflritrDlam,(fir.
semtlB , — d'in Krutare) ; actione d*
scrutare, cumu si media de scrutars,
1. ingenere : scrutiniulufaaituareâoru
eall<aorUoru; scruHniu in casele eelloru
prepusi ea conspiratori; seruHniulu cor-
retponăentiei conspirtdarHoru i 2. in
specie, electione prin suffragiii secretn,
Totare in secretu : a aUege personde
prin scrutiniu: candu e in joeu una
persana de aUessu se cere stiutistmtu,
a incepe serutimulu; a inchide seruH-
niulu, a termină scrutiniuîu, a inter-
na scruHnitdu; primu, seeundu serm-
tinim; metaforice, «cru<intu=billeta da
votare, suffragiu.
SCBDTDCIBB=«cro<«!trfl,-«w!u, v.,
lerntarl, f enemtarlj d'in scrutare, ia
senen materiale : a smUud armarndti;
sacdi, dissaecU, tota etu'a, tote ăngUi-
rSe; mâna rea are servwlu ee seruiuxetce
prin tote aUe domnului. Jlf.
SCUFA, e. f., (it. lenni», eaflU, m.
«■e*flaf e*lla» port. «Bcvlfa, mIĂj a. .
fl«lir«, cMf»; compara bî eoi^), oapltla '
t«ra«a»rIlMlaBB«etarBaBtCoperimentll
osiom de capu, mai alleasn ce ie pnoa
noptea, candu dorme cineva : scufa
feminisea; scufa barbatisca; a nu. poM
dormi fora scufa incapu; uni luo'iăori,
mai aUessu buceatca^i si panarii, porta
scufe, candu esserâta hteruh* seu : a-
oeste sci^e servu a scuti Imeeatele de
necuratie de ăUe capului,
SCUFIA = seufilia, s. f., rllMlna,
falerlevlMţ scufa mai mica, scufa da
copilla : scu/Sia cu formase rtielle si
cordele; — proprie d'in scufa.
SCUFILIA, B. f., vedi scufia.
SCUFlCIA,-«o, s. f., vedi-»c*/ţora.
SGUFIOBA, 8.f., pUMUB,ral«rteal>i*
jyGooglc
1110
sen.
MlantlcRj deminntira d'io saifa. san
msi bene d'in geufia=:Benfttia : seufiora
de eopillu; aeufiore pSrta si mulierile;
— ftlte deminutire d'io acea-asi fon-
tana Biint : tcufieia,-ti(i, de nade apoi :
seufieiora, aevfiaiora; 8eifiueia,-tia.
8GXi¥l'nA,8cufiutia,6te.V6ă\8aifiora.
SCUFONDÂ.RE=8co/M«dafc, v., (con-
trassn d'io esconfandare), Imner^ere,
- tBbnerfere; deprimi, dealdere, delabli
dceldereţ cn sensu mai energica de c&tn
sila formei eofundare : una nave eo-
fimâata totuşi se pote scote (fin apa ,
navea seofundata nu te mai pote re-
cupera ; Se eofunda, la baitenu, eepiUi
i» colymbetra; dSro cine se scofunda, se
inniea; casele se scofunda eandu se
trepa pamenttAu; ca mai desa occurre
eoventnla in sensu intransitivu, atfttn
iu forica simpla, c&tu si mairertosu cn
nai mirlta enerva in forma refl. a se
seofandă: se scofunda ripeleriului, rose
de hataU'a undeloru; metaforice : dne
se scofunda in precipitutlu libidinilont,
e perdutu irrevoeabiîe.
SCUFDNDATI0NE=:8Ci)/^Hda<ioMfi,
B. f-, tnmerBio, subnersio, delaptna;
a^tione de seofundare, 'camn ai effectu
slin acestei actione : scofundationile
mai muîtoru sate in aeellu eotremurui
ferifi-ve de scofundationi pre unu ter-
renu asia mobile.
SCnF0NDATORIU=MC(j/uNda<(mw,-
toria, adj. ş., care scofunda, mai allessu
in sensu trana. terrene scofundatorie.
SCO F DND ATU=s<»/'i*»id(rftt, -o, adj .
part. B. d'in seofundare, BDbnerBm , de-
mlBsait.delBpani.
SCDFDNDATUBA = seofunâatura,
fl. f., BBbneril*, demlatl^, deUftHj
actione de seofundare, d4ro mai Tei^
tosD, effectn alin acestei actione : seo-
fiindatw'a carrtdui in aeellu loeu Umosu;
seofundaturele montiloru, ripeloru, lit-
toriloru.
SCUIPARE ^ scupiare, si seuipire
^zscupire, (se coDJnga cn forme simple :
scuipu, scuipi, scuipa), v., apnere, spn-
tarei eenspoere, lespuere, (it. ipsUre,
isp. port. cat. esoiiplr, pror. t, fr. «•-
eopir si e'aoaplr, port.eoBplrsiflnapIr);
ft seote, Biept& salira, si prin esten-
BCT. ^
Bione, si sânge, si chiara alte Ineniri,
1. proprie : a satipâ m*iUu; eeOu recitit
satipa muliu; ceUi ofticoşi scuipa sân-
ge; a scuipă pre icandure, pre porteft,
pre tete Sin casa; a scuipă cTiiaru pre
vestimetttele altoru-a; nu e formosu a
scuipă in odii altoru~a; scuipaţi in sw-
dariele vostre; scuipa ce ai mibueea^
eo pote vei scuipă si ossulu, vei saupâ
aetdu d'in guttu; 2. metaforice : seu*-
f?ămu de supperare; scuipam» totu ee e
reu ai peeeatosu; seuipâmu si ne lape-
dămu de satana; fa-ti cruce si scuipa.
SCUIP ATOBE, 8. f., vedi stwqu-
torîu.
SCUIP ATOBIU = seupiatoriu, si
scuipitoriu := scupitoriu,'t6ria, a^. B.,
apntator, Bpatanaf Taaeoliin apitli ex-
elplendlsj care scuipa sau serve la seui-
pătu; ca B. reale f., scuipatâria :=seui'
pat6re = 8eupiat6re, rasn, olla de sciA-
paţu in ea; io acâlln-asi intellessu si m.
seupiatoriu.
8CDIPA'ru=setiptate, siseuipau=
scupitu,-a , adj. part. b. din sai^tare,
seuipire, BpatuB, apotatuB} ipatam t tm-
buceatur'a scuipata , sângele seuipatu ;
ffosu âe seuipatu in eHu; scuipatiUu pre
scandure nu e eovenieniiosu; si oooor.
tmu seuipatu mare. scuipatele de pre
scandure ; a nu si poţi Uni scuipaiidu;
le curre seaipataiu Sin gura.
SCUIPATURA=«cttpioft»ro.8i sem-
pHura==.scupitura, 9. f., ipotaBeataB,
Bpatamen, apatan; actione de seuipare,
si mai rertosn , effectu alin acestei ae-
tione, et se scuipa, scuipatuiu : scuipă-
tura de sânge; scuipature dese; una
scuipătura, doue scuipature.
SCDLAMEKTU, sculors, vedi : mco-
îamentu. şcolare.
80ULLA, B. f., Utimaeatni, «na-
■entam, genmeat enatiai 1. înstol-
mentn : scullele lenmariului, faurului;
scuUde maiestndui nu se pegnera ;
2. ornamenta , obiecta de omatQ, pr«-
tioBQ Testimentn de ornâta, d^ro mai «I-
lesBn omainenta de metalle si petre pn*
tiose : are scuUe milUe adista muliare; a
sipegnerâ seuRcIs; Bamantie sacrificară
scnIms ssUe la nwelia si Upte de p^
cKHta apatrieii metafttrio* ; ttn e seiwa
=y Google
BOT;
i» mmt; nu au gattle de ealli eeati cot»'
peraU aeumu: — 3. bî aob form'a mase.
sculitt; pi. sctiUe. in sensula speciale de
Hm In apIrRm ecaToluti := fire reschia-
te : UNU setillu de meta$se, ăove satlh
de lâna, mai ttuilte seulte de tortu de
Unu. — (Pentru etyaiologta* compara
lat. »olloii, pi. Bptliat gr. ax5Xov, verb.
SCULLABE, etc-, vedi seollare.
SCDLLTJ, 8. m., vedi sculla sub 3.
* SCDLFEKE, (si sculpire), sculpsi si
seulpsei, aculptu, t., icnlpere, (afSnoQU
'fXfxpttv, ca si scalpere cu -[Xdipsiv); a
sapA in patra, ia lemnn, îd metallu, etc.,
1. proprie : nu e sculpiu in petra, et
do^u (fi» Umnu; geie swlpeminunatu
ineboriu; temple debaaerica bene sadpte;
a scuipe armele sdle in siffillulu seu;
2. metaforice : coventele styltdui seu
păru tadpte.
* SCDLPONU, 8. f., sealp«ne«t cal-
âuneutu de lemnn, sapatu d'in lemnu;
Qsloîamentu ren.
* SCDLPONIARE, Y-, (senlponeare),
WKlpaneatusja încâlcii c\iseulponie,Ap-
plicatu mai vertosu in form'a pârtiei-
piale : 8eulpomatu,'0.
* SCULPONIAXn.-a, adj. part. d'in
ttulpouîare, aealponeat».
* SCULPTAKB, v.,(fr. wnlpter.d'in
MwJ{^); intensivu d'in setdpere, lenata
inse eauiu in acella-asi aensu cu acesta-
a : a sculpta in lemnu, in arame, in e-
horiu; a sculpta figure de tMimali.
. • SCULFTATD,-«, adj. part. d'in
tadptare. lonlptKs.
« SCULPIILE, adj., iflilptiliit oese
pote setdpere, si sculpiu, sâUptat» : o-
jwra MuIpMIi.
« SCnLPIOKIU,-tort(i,adj.s.,Bealp-
(•r,(&.Holptear);care taUpe aauserve
^seulpere:instnment«seulptorie;8Cidp-
ttri cÂiii in marmore, in arame; sculp-
torii ten^ilei basericei.
* SCDLPTU.-a, adj. part. d'iu saO-
pm, te^lptw.
* SCULPTUBA, s. f., unlptnra, (fr.
.MiilptBre);aGtioaeâeseH2p«re, dâromai-
lejrtoBU, artedescHlpere, si lucru seulptu
PQH gc4Bta arte : a invetiă sculptur'a,
m aii aedptur'a; smiptura m lemmi, in
PCP^ nu
I pHra, in metaUu; temple fora seulpiure;
scuîpture de la ceUt Mai ioni sculptori;
Sadpturde columneloru.
* SCULPTURALE, adj., lenlptar»'
tms; de sculptura, relatirn haeuiptura:
periode sculpturali.
SCUMBBIA = scombrla, s. f., vedi
scombru.
SCUMFIA , 8. f., nome da plante ,
1. sjrtBga TDlgarU, X. CODnoscuta pre a
locuri si snb nome de scrinte, 6ro pre
altelocurisub nomele de meUinu; 2, rhnB
eorUrla, L., pentru co serve la argasitu.
SCURGERE, T., vedi acurrere.
SCURMARE, T.,rimsrl, ieaber«,f»>
dere, Heratarl , emere , exangeltare ) a
scariă, sapă, scmtâ, attitiă, etc; 1. pro-
prie : porăi scurma pamentulu; scur-
maţi, nu araţi; gaUinele scurma in gra-
dina, in cumtUulu de ordiu; latronii,fu-
rii scurma in saeeuUetiele ăltoru-a, in
dissaccii eallatoriloru; a scurmăin pun-
ga pre cineva sau pung'a cuiva ; a
scurma in foeu, in cenuşia; 2. metsJFo-
rice : a scurmă eSrta, urra; a scurmă
lucrulu, cestionea; a si scurmă capulu,
mentea; a scurmă discordia. — (Trans-
formatu d'in eseorrimare). M.
SCUBMATOHIU.-forifl. adj. s., rl-
nans, scrutător; care acurma.
SCURMATU,-a, adj. part. d'in scur-
mare, rlnatus, loratataB, exinieltatai.
SCURMATURA, s. f., rlmatlo, ion-
utio} actione de scurmare : seurmalure
făcute in armariu,inpameniu,prmtote
porţile casei; seurmaturele porcffont.
* SCURBA, s. pers., Heirraj 1. omu
bene orcatu, mundru; 2. comicu, oelln
ce face pre altii se rida, bufone.
«SCUBRARE, T., lenrrarl) a fi satrra,
a face pre altii se rida.
SCURREBE = scurgere, (contrasan
d'in eacurrere), scurşi si sew^sei, scurau,
T., ezearrerei (it. eecrreret iapan. «b*
«nrrlr si eiecrrer, port. eseerrer, ptOT.
eic*rr«); ennersi «Manarei exhaurlref
«zprlnerei pereoUre; exsorbare, ekl*
bere, eombiberei a foce ie curra afora,
dâra mai vertosn, a scote, bee, sorbi,
secci, etc. totu liciănlo; 1.' proprie :
se aeurremu locunlo; se acurru apele, ae
leurru riurile, nu ("oh acurau ineo 6«h
=y Google
1113
8cn.
apele revertate fin inundatione; a aeur-
re vinulu if tn hUomu; a seurre mai
multe enpe de vinu; betivuîu scurre tote
oUele de vinu; viteUulu geurre ugerulu
vaeeei; eopillulu acarre peptulu mam-
mei; a scurre hene serulu d^in eastu;
lasgati se se scurra serulu; a settrre
mierea d'in faguri, succuiu d'in lemo-
nia; a scurre sângele, pur oniuîu d'in
hube; se seurru babde; se seurru si oclii;
metaforice : se seurru odii cuiva dupo
cineva sau dupo ceva = a dori forte-;
Idbora si câştiga, ca se nu ti se searra
oelii la man'a aîtui-a ; odii jundui se
seurru dupo eandiă'a feta ; — Um-
pedi fonti se seurru d'in cottele co^•
lindoru; 2. metaforice, a) in genere :
8 scurre pung'a cuiva = a scurre pre
dneva = a despoliă , len& totn; a scur-
re thesaurulu=A secci : s'au seursu ter-
f-'a, contribuind, si totuşi thesaurulu
terrei inco e seursu ; scurse sunt tote
fontanele de venituri; h) ÎQ specie, des-
pre tempn, prutsrlre t se scurre viSti'a
omultă forte rapide; mulţi anni s'au
seursu de atunci; in temptdu seursu de
eurreniu.
• SCUBBILE, adj., BonrIllB; rela-
tivu la scta-ra, de scurra : jocuri de co~
vente seurriU.
« SCaBBIUTATB, s. t, aearrllttw,
(fr. scnrrlllt^); calitate de scurrih, co-
ventu. geatn, etc. de scurra.
SCURSORE, 8. f., redi scursoriu.
SCDBSORin,-sona, adj. 9., hairlena,
exbaurlfnK; emanaiig, etnManţ prollii-
rloB, efAuTlain, cnrinS) d7seDterla,etc.
care seurre ean se scurre, 1. in genere :
seursori de cupe, scursorii lacului; 2. in
specie, a. f. reale, sa^sâria =:i8eursore,
actiene de scurrere, o) in genere : seur-
sârea apei. ape fora scursore: si concr.
scursorile lacului : a) satrswele; p) d4ro
bI : locnrile pre nnde se seurre lacnln ;
b) in specie, sciirsnra morbosa, ordina-
re, dynenteria, coforire, etc.
8CtJBSn,-a, adj. part. s. d'in sem-
rereiz: scurgere, tihMttat, exsteoatRit
«niazDgt evaaatBB : apele scurse; seur-
sutu ajetoru.
SCtJBSUBA, 8. f., exiiflcatio, eata-
B*tl*f «xbustae, efflRXM tscursw'a a-
BCU.
peloru, lacului, mierei, rintiZHt ^m&H(^
satrsurele eanc^iloru, doaeeloru.
SCUBTA, 8. f., vedi seurtu.
1 SCURT ARE, -ediu, t., (cootrasas
d'in eseurtare. it. seortare, fr. <eoart<r),
eBrtare,fţreTlar«,deeDrtan,a])breTl«r*,
niBp«rfl, Interrnnpere, notllarAf de
mlnnerei a face semiu, mai sem;ţu , si
de aci : a talia, rampe, interrnmpe, mu-
tiU, mioQsiorâ, etc., 1. proprie: a «evr-
tă eod'a, perulu; a saaid unu vesU-
menfu, una fune, una acta; a scurtă
una linia, una ^tantia, una eaUe; a
scurtă d'in eaUct d'in drumu; ver'a $e
scurtidia nopţile; iSrn'a se seturtiâia
Ailleh; si in genere : se seutiSdia tem-
puîu; ni se seurtedia viitfa; a seuriă
terminulti; a scurtă dorerUe, eto., 2. me-
taforice : a scurtă vorb'a , si absolatu :
a scurtă; nu mai scurtidia, canAt in-
cepe vorb'a; a scurtă unu discursu, tma
carte, lectioniîe; a nu scurtă nemţea (fin
eeUe serisse; a seurtd unu auctorUi, unu
tractatu; a scurtă nastdu, a) a mutili;
Ş) a frânge, tallă cotedianti'a, snperbi'a,
pretensionile; asii si : a scitrtă caUea
ewitfa=:a Iu marginf de a vag&; a seurtă
spesde, a seurU pertrecenle, o^etie-
le, etc.
2 SCURTASE, h. verbale, «teeirU-
ti», «bbreTlatloj actione si effecta alin
actionei espresse prin verbu, ceTaxcur-
tatu : scurtare a caUei, scurtare (Tin itto-
ri'a sacra; scurtarea vorbei, nastUm.
SCUBTATOBIU.-fona, adj. e. , omf
tâHt» deeartana, abbreTlaiii« etc. , oare
scurtidia.
SCUBTATD,-n, adj. part. d'in «c*ir-
tare, eartttw, abbr«TlatDB, natlUtai.
SCURTĂTURA, a. f., enrUtlo, ab-
brerUtlO) e»BpendiaBi| brerUr ftittia;
actione de scurtare, si mai rertosn ef-
fecta alia acestei actione, ceva seurMn,-
ai in specie, lemnn seurtu; bnccata de
lemnu : scurtature d'in IraM , ifttt
pari; scurtătura de fuste; seurtatur'a
codei, pendui; scurtature de leetiffHi,
scurtaiur'a istoriei saere.
SCUBTEICA, 8. f., (d'in seurtdiu'dt
la8CKr<N),anleoUmbrerlBa}TMtimeatn
seurtu, fora pulpane, maiallessudablt-
nitu; de aci ei deminatiTulo : tourteim-
,y Google
SCO;
oJa.-'M. appleosiu bî ia spseie la nni
$eurteica elegante.
SCnBT£LlD,-a,adj.,deiiUDiitimd'iii
ăeurtu, de oads apoi teurMiea ^ $cur-
Uita.
SGDBTIGELLU, adj., kreTlaiealii^
deminotiTa d'iu satrtu; si alte deminn-
tire, ca settriinoru, etc.
SCURTIME, i. f., breTltuf calitate
da semiu : $c«rtmea temptdui, eaiUei,
wrftei, njllabdoru, vedi ai brevttate.
SCtTBTISIOBU.-a, adj., vedi seurii-
SCUBTUra, adj., eart», (it. o*rU
si leart», isp. e*rt», port. carto, prov.
••r^ fr. eoirt, alb. «e«rt«i de aci si in
alte limbe); oppoaitu la lungu, 1. pro-
-prie, despre âiâiensioDe, spatio : mâne
tetuie , petiore scurte , nihi pelioru mai
tewrtm de câte aUvi»; limi'a ăerepta e
«a mai scurta de la tmw ptmtu la
dUtdm, caUea eea mai aewia; eamene
scurte, tHomce scurte , urjchie scurte,
cente scurte, degite scurte, acta scurta.
/km scurte; si : omu aeurtu, acurtu in
petiore, scurtu in corpu, aeurtu in guttu,
aeurtu si groasu; aeurtu de eâda : a) cu
cM'a scurta san ialiaia, rupta; b) dâro
ei : seurtu de e6da. in frasi oa : nu eati
iiitmmtutourtudee6da;s^adiisau acuf^
de eâda, aaeapatueueâ^a scvrja,- 2. me-
taforice, a) de tempu : seurtaviâtia, dSro
plena de fapte bone; scurta e vieti'a o-
mutui ; i&trtu tempu, in scurtu tempu,
si absol. in scurtu, (vedi si mai diosu
la 3.); tenmnu seurtu; aeurtele dille
aUe iamei, aeurtele nopţi aU« veret; scur-
te ne păru orele in f&imre; si cu ab-
fftiaete : şedere aetăia, somnu scurtu,
vedere scurta; b) de vorba, de styln, etc.:
teurta aefianarrationea, aearte periode,
ijfUiAe aourte; vorba sairta, a ave vor-
Vu scurta, a â lacoaion; vorba scurta
.o IhctumnUu; c> in sansu ideala : menle
teurta, piov. mente scurtat poUe lunge;
aeurtu de mente, omeni seurti de perce-
pere, de conc^tione; S. ca snbst., a) m.
mai allessn in locntioni adverbiali ca :
a tini ie seurtu pre eincvt, a Iu Uud
dr aeurtu; a appueă de scurtu, a spune,
tapUeâ pre aeurtu, in seurtu; mai tmv
tosB, in scmiu, eu varie insemuari ,
SCţJ.
.11^
«) a diee m scutite si eqprcuditoiitv
fi) a veni in aeurtu; a absol. Mfirte:-'
scurtu. aaiâ fu luervlu; aeurtu :=^ in-
tr'nnn covcntu, eto.; b) fem., seurie^; •
a) Tarix, BobaUrlB timor = inflatora,
buboiul, mai allessn lasnbsuare; P).t«-
■tlBt Uţaferarlar ^ vestimentuteurte.
SCUSA, scuaare, sauation^, eto..
vedi : eseusa, escusare, eaeusatione, etc.
SCUTA, = muAm , s. f., lenU» ştw
irt; propria, fem. din soutu . applioatn
inse in insemnari speciali, cama: 1. dison,
.taliariu, tava, tavitîa, castronu, stra-
china, cupa, vasQ, tassa, galleta, stc.;
2.pelliceUa,peIle, folle,follieuln,ghioea,
scortia,faBCi8,eoperimenta,iQvelisiu,et(i.
SCUTALE, =: scutare, s. f., leataU;
curella-de ftinda.
SCUTARin.'a, adj. 6.,Bflnt>rluB,(it.
Boudlere, isp. «seadertf port. eBemlelr**
prov. eseidier si eieidsr, essnlart St.
6eaj9t); ralativu la seutu : faJ>rieţ acu-
tărie; mai vertosu ca subst. personala
m., unu aeuiarm. a) oelln ce fobrica
acute sau seuiwri ; b) cella armatn OQ
acutu : acuiari erau pretorianii impeny-
toritoru; e) eellu ce pârta «Mtete sau io
genere armeleunui luptatoriu superior»,
armigeru; d) cu alluaione mai multa la
form'a fem. acuta, seutarivUt = paato-
rinlu magistru allu unei stena.
SCCTATa,-a, adj., scitatui facntu
in forma âe seutu, d^ro mai vertosu,
armatu cn «cute : eoorti seutate ; cat-
lari seutati; ai absol. scutatii, appli-
eatu si cn sensulu formei soutertu de
snb b).
* SCUTELLA, B. f., BiiatalU, (comp.
si fr, «ootelle); deminutivu d'in acuta :
acutelle de didcetia; metaforice, a) etm-
oeptaolu la certe plante; b) genu de loe-
phyti.
•SCUTBLLABIU,-a, adj. s., (fr. md-
tellaire); relativu la seutella; ca Bubşt.
f., reale aeuteUaria, geaa de plante d'in
famili'a labtateloru.
* SCCTELLATU,-a, adj. , (fr. iw-
tellÂ); facntu in forma de seutella; in
apwae : plante aeuteUate, mnnite sau eo-
porite de aeutelle; ai ca anbat. pi. aeutel-
laUHe.
* SCUTELLIFOBMB, a^j., (fir. m-
>yGoog[c
1114
BOT.
Mllferai*); eare are forma de acuteUa
sau de seutt.
•SCUTBLL01DE,adj., (fr. «ntel-
l»I4c) ; eare are forma appiopiata de a
jovfeUei sair $cutvlw.
SCnTENTIA, B. f., Inmniiltu. Ilber-
tM) (d'io scutire), apperare de sarcioe,
de dări cOtra statn; libertate, derepU.
•SCOTIBRANCHIU,-a; adj. a., (fr.
teatlkraBehe); care are hranehie2» co-
peritfl ea de unu $eiitu; snbst. pi. satti-
(nincAJde, ordine d'in classea molln-
teeloni.
SCUnCA, B.f.,ieBtl«a; propria, fem.
d'in scutictt, applicatn la senstiln spe-
eiale de : eurreUa de batuttt, cu care
batali'a e mai blânda de c&tu cea data
en flageUidu.
SGUTICELLU, s.m.,deminutirud'iD
tmtiea : seutieellviH pruncului.
SCUTICn, p].-e, fueU, ftict»; in
origine, adj. formaţii d'in scutu : seutUsu.
applicatn apoi ca Bobat. atătu fem. (?edi
Miriica), câtn m. seutica, copertuni, fa-
Kta de pandia sau de pannura cu care
w infasciora, se copere cineva, in spe-
flie, pentm prunci : adău fasci'a si seu-
tieele, se infasciâmu copUluIu; apeliati
ecutiesle; seutieidu mt e ewaiu; desfa-
aaati eopiUulu, acoMi-Ui cPi» seutuse.
♦ SCUTIFOLIU,-a. adj., (fr. MatlTo-
IW); care are folie in forma do aeutu.
< SCDTIFORUE, adj., (fr. seatlf»?-
Mo); care are forma de seutu.
SCUT[GEBtJ,-a, «mticrer^seitlgera-
lai, (fr. scntlstre); care porta aeutu, sî
de aci, care porta arme, armatu; ca b.
m., aeutigerulu, genu de insecte aptere
d'in famili'a myriadipodîlorn.
• SCUTILU,-», adj., leutllis, (d'in
WHtte); forte maoru, care are ore-cnmu
BQmai peUea si oasele.
* SCUTIPEDE, adj., (&. acitlţide);
ear« are petiorele seuttOe, coporite cu
pelle in forma de scufii.
8CCIIBE,-€«eu, t., llb«r«r«,ieryare,
MBMmrS)' ImnoBCBi reddare, Immii-
■ItMte donare) a apper&, a umbri ew
fcufiilu = Hat* defenderei p»taţ«re,
ri de icl, a apperi Teii-eamn, a pro-
tege, a Bcapi, mantuf, etc.; 1. in genere :
ţptiksce-m, DomnSt de navolia ai de
sou.
peceatu; am fottu seidUi Se bdlm, ie
peste, de iote eedamUatile; a aeuH de Jtt-
cru, de greutăţi, de sarSne oturose;
a seutl de nef^cere, de eupperare, de
amaru; a scuH de pena, de îabore, de
fatigoi a scuti de una eoZZs loHga, grea
si dispendioaa; a aeuH de vorbe r^,de
batujocuri; ei ironice : aeutiti-ne deatăta
amore, de omidti'a voatra, de ienevo-
lienti'a voatra; 2. iu specie, a apperii de
sarcine, de darf cdtra statn, de aagv
ife, etc. : a scuti de mUitia; a acuU pre
celli betrâni si nepotentioii de eapUa-
tione ai de alte dori; vedunete paupere
sunt scutite eopălii, studentU pm^ien
sunt scutiţi; de taasele aeolastiee; scutiţii
formau, inainte de regulamentuln orga-
nica, unaclassedeomeiti, cari serviouim
mintia, sau ea «aiari si apparitori laju-
deeatorie; scutiţii faeeau aervitiu^ eu
spesde loru. numai şefia seutUi de veri-
ee dare ai augaria.
SCUŢISIOBD, s. m., aeatalam) do-
minutivD d'in seutu; redi si seuttdu.
SGUTITn,-a, adj. part. d'in scutire;
lanaiiiB.
* SCUTOCONCHIU,-«, adj., (tr.M.-
to-eenehlea); relatiru la scntulu oon-
ohei urechei : museitU aeutoooneĂH.
' SCQTOIDE , adj., (&. hiUHb) ;
care are forma appropiata de a mw-
UUui.
«SCnTOSTEBNALE, adj. (£r., mU-
sternal); rolatiTU la aeuttdu ei atermiiu
oertorn insecte.
* SCUTBA, 8. f., Todi aeuta.
* SGDTBISGA, s. f., si m. seuUiaeu,
8e«tr(sein) deminutivu d'in acutra.
SCUTU, B. m., pl.-«, si -uri, Mituit
(it. teado, isp. port. esoada, pror. «Hat^
fr. tev, «oaseoa, alb. sUat, n gr. axcS'
tov, mtoâSo, OKOordpt); prateetU^ ielta-
■t», praesldlnn» rernKlnni, eto.; proprie
Bi in orgine, aeutu (affine on «Sco^
pelle, ooriu, bi, in geaere, totuoe oopara,
infasoiora, prot^, appera, etc, t^ifH-
eatn io specie, 1. ca mai îean, la uoa
arma defensiva, făcuta d'in. soaodim
si coperita ca oohn, de forma oblonga,
in oppos. ou d^iu sau cIupm^ltpMt*
de forma rotunda : seii^ de eaUari, de
pedntri; ti fecera4mte dl'inaeortiade
,y Google
_ m. ■
arion $i 'â*f» nokellâ im^ttUe, riU a-
eoperiraindatacup^; aarruneâaM'
Mm si a fiigl; mare rornw eariof'
mneă mhÂiIii,' mammde laeedemaniane
iieea jumloru fUii, pleeondula hatalia,
laeoHieele coemte : ean eu ace$tu scutu
$ttu pre dcesftt seutu; 2. metaforice, o) in
niiBii materiale, a) flgnr'a cftmpnla in
forma de scutu, in care se desemna ar-
mele onni omQ , unei famiira , unei
terre : scufele /omiZieloru patritMne;
seutulu Bamaniei; ţi) mODeta ce porta
Dnn seutu alin domnitorinlDi saTi allo
terrei, ia pi. t ,- seaH de auru, de ar-
gentu, aadi falşi; -j) modu de altnire,
(redi ri seuttda); S) la lemnăria, la mese,
mie, etc. , seutu =: plana oblonga de-
semnata pre scandare; i) in sensu i-
âeaIe,protectioae,faTore,-adjatoria,etc.:
a pune âetorPa publica sui scutulu ono-
rei nationaie; eelli pauperi si debili se
punu rai seutulu eelloru avuţi si po-
teuH; su6 semttilu garanţiei peteriloru
euromans seafia asseeureUa essistenti'a
poliHea a Somaniei; diro cATm mai
Jxmu seutu aliu essistenOei nostra no-
tiondU voru fi pepturUe juniloru ro-
fflânt.
SCUTULA, s.f.,iflDtBU, Be^Ule^Cfr.
■ Hntole, siB7til«t gr^ OKmiX-^); 1, demi-
nntirn d'in seuta, appiioata si la mai
malte si varie figare de form'a aaei
saUa, rotande, dâro maî vertosa cadra-
te : «cucuie de table, de parieti, de usie,
defaeie de armarie; apoi : scutida, geou
de plante, cama si unu gena de coace;
2. seuttda = seutale = seyt(de, a) in
genere, snlla, cjlindrn, etc. : pre scu-
tii dedera usioru navea la apa; b) în
^eie; a) epistola secreta, la Lacedemo-
niani, epiatola scrissa pre pelle, pre ana
eorella (vedi scutu), si infasciorata pra
ann salin, ano faste, de pre care numai
cella cai era aâdresBata, seiea, fora se
na strice, a desfascior& pellea scrissa;
p) BJrpe cylindrioa, s^rpe oa una solia.
* 8CDTDLATn,-a, adj. pari;.,ae«tn-
Utii; omatD cu forme deseututa:»aae
seuhdate, pelle de eallu seuhdata. vi-
ttUi saauîati.
* SOCTULTJ, s. m., seiM»} demi-
BQ^ra d'in actOu; vedi si seutiatoru.
spB. im
BCDTDBABE, seuturatu, «te., vtâi :
seoturare. seotura^, ete.
SCTFHIFOBME =z acupifbme, ăâj,,
(fr. Bcj'phirorMe); care are forma de
scyphu.
* SCTPHU = seupu, s. m., lerphait
(ax6ţo{); pooaln, cttpa.
* 8CYPHD1IP0KJO: = seuptM~
forme, adj., (fr. BcjrphBlifome) ; csre .
are forma de seyphuîu.
* SCYPHULU = scupulu. s. m.,
sejţhnlBi si sefţalii; deminotiTU d'in
scţ/phu, metaforice, parte de planta at-
seminea nnni seyphiUu , (compara si
fr. ifljphnlfl).
* SCTTALE, s. f., seytale, (oxtT<ftX>i));
Tedi seuivla sub 2.
* SCYTALOSAGETTIPELLIPBBU,
m. pers., scjUiasarlHiiteUirM; cella
ce porta una maeiuea , sagdte si ana
peOe de lea, connome data lai Ertmle.
SDRUMtCABE, = sdretitioare . (d'in
ss-demiecare = dumiewe, ou unu r in-
trasn, afora denaecamaTad*ia:«r-<fc-
re-meare ; comp. si isp. desnlţar) , T.,
(dentoBre)j minoUtfnettiieldeMteoate-
rere; a face buccatelle meaat«, a rope în
mici bncatelle , a Bferm&, etc, mai e-
nergiou de c&tu detuieare sau dumietuv :
a sdrumied p^te in lapte; a sdrumied
oasele cuiva eu fustele; n'ati impartitu ,
ei ati adrumteaUi agrulu; ai noatri adru-
micara osteâ mt'mtctloni; Domnedieu «a
sdrtmtieă pre tntmteii noştri. H.
SDRnMIGABITJ, pl.-e, frnatnni ■■-
KtrameBtnn 1d hroita («aterendljinstni-
menta de sdrttmieore, camu si effeotslo
prodassa, sfermatnre dumicate, etc. M..
SDEnMICATIONB=«(bvmtea<toiM,
s. f., «antereadl mU* «t e&etai, BStio-
ne si efTecta de idrumieanv : sdnumea-
tionea a trei armate de una mâna ie
otitent. M.
8DBUMICATD = sdremieatu,-a,
adj. part. d'ia sdrumicare:immieusdrn'
micati; adrumieatuln ponei in lapte. M.
SDBOMICATUBA = adremeatura,
s. f., eentereadl motl» et effMtns, (Ira*
st*} actione si effecta de scbumieare :
sdnmieaUtr^a armatei, adrumieaturefy
pane. U.
8DBUNCINABB,T.,(â'iDa
>yGoog[c
Ulg SE.
citMire)| MMt«r«, Bifl«Rt«r«» ocneitere,
ramit«i«i a saltă cu violentia, a face
se nri» d*!!! locu, a scutură, a 8ferm&,
jonenUt stc i.earruti'a sdruneind reu;
9 si sdruneină ¥na mâna. vnu petioru,
mrmii nu sdruncinaii temdiele ed^eiu-
Uti soeietaiei; totn eorptdu ni e sdrtmd-
mtu de retdH mersu alia eallilorM pre
«ari amu e<Mantu. M.
8DBUNCINATTJ, adj. part. s. d'io
tiruHemare. M.
SDBUNCIXATD&A, s.f., sye.naBBi,
«•MHtiuB, peraniato} actione si effectn
de adrwuinare ; săruncinattirele car-
rutiei pre caUe forte sălebrosa; sdrun-
tmatmademâHatdeereieritdenerviM.
1 SE, pronome refl. pers. III aucnsat.
w, MM, (it. il, iHp. port. fr. M» proT.
■I»h); 1. proprie, a) la rarbe refles-
sive : a w colcA, a se seoUă. a se speUd,
o te imbraecd, a se deseetâ, a se depăr-
tata ae apropia; calUi, dupo eese tolvu
m ptilbere, se scolia si se setUura; latro-
mi se arruncara cu furia pre callatori;
b) la rerbe reciproce : se bate anulu eu
attulu, se batura unii eu alţii, s'au ba-
tutu in parte; navUe se loeira intre den-
tete; edli certaţi se u»paeara; mulţi se
involira, muiti mu se invoUra; 2. meta-
forice, o) la verbe passire, de regula
inse, a) candn sabiectulu rerbului pas-
ntn nn e persona : ut* totu ee «bora, se
monea; merdle b<me se caută si se MMdu,
se compera eu bone prdiurii se feeera
muUe ammeUorari luerurUoru; nu se
pote dice sau se pote diee; ~- iaae : o-
itmiu se oedde, na e de necesse passivu,
ei reâessiTu, asii potu fi reSeasire sau
ceoiprooe si : porcii se oceidu, latronii se
oeeidu. etc.; ambiguitatea se inlatura in
assemini caşuri prin determinatioaî co-
venite : latronâe se oceide <idesea de
eallatoriu, vacede se oceidu ie măcel-
lari, Mtimeti se învinseră de ai noştri; —
b) Ia verbe impersonali : se cade, se co-
pine, se dice, se spune, se crede, se au-
de: rut se crede eo ar fi aaid; se sptme
eo ar fi pre puniu de a ineepe beUulu;
nu se dUeasiă, mai bene se dice altra-
Htmte; — 3. ID respecttilu foneticei si alin
eonstructionei se observa , a) io coo-
«tTMtioiw se ata, de regnla, inaiote de
M;
Terbnlncucare se cooBtrae,camn8e mde
d'in essemplele sasu citate, inse ^rop^
_regulatu ae pnne in urma, c& ai pro-
aumînele analoge de la celle alte pet-
Bone, a) la genindie : seoUan^se, de-
acetandu-se; faeundu-se diua, wmu
plecă la campu; Şi) la casu de intenro-
gatiooe si de ori-ce affectu alia snttte-
tnlui ; duea-se de la nene; cade'te ore
se dâmu câniţoru panea filUoru? dj»
ca multa elegantia se pote pospone si
in veri-ce altn casa : eade-te eelhru be-
trâni a dâ bonu essemplu eeUoru teneri;
mai spon^-se multe âUeI« despre âSti;
numai la infinitivu pare co in usula. de
astadi ae eaclude cu totulu pospunerea;
b) in respectulu foueticn, e de la se, se
elide, in prontmti'a familiaria, inaiate
de bote vocalile : s'aude, s'urea, s'orbe-
sce, etc.,dâroeli8ionea pare dura inaînte
de alte vocali, afora de a : ^appuoa,
s'aeeatia, s'au dussu;—^. se cu ne, sene,
ca ai iNcne, tene, se applica in constroo-
tioni cu prepoaitioni : omulu pentru sene
face totu, amore de sene, ommondu de
sene; pentru sene nu e bonu, necumu
pentru cdtU; magneiuiu trage la sene
ferrulu; acesta fapta trage dupo sene
reUe eonseeentie; nu da de la eene; ee
vorbe da unu eopilUt di'in sene? a co-^
ffitâ in sene, cu sene; a vorbi eu sene.
a intră tit sene; a se inteUege intre sene;
a Ji conseeente cu sene ; ai ca obiectu
passivu cu pre : pre aliii au tnantuitu,
ero pre sene nu pote mântui, ai ca ad-
aossula superfluu alia simplului se -.pre
aUti adjuta, pre sene nu se sâe adi**iă;
ce animde nu se ama pre sens? — omu de
sene, de capnlu seu, domnu pre sene; — de
setw=spontaniu, de bona volia; — ({e
sene =. singura, fora altnlu, fora itn-
pulsu; — pentru mai multa appesare ie
insooiesce si cu dativulu si : senesi, âe
senesi, eu senesi, cotra senesi, a se tor-
mentă pre senesi; calliimergudeginesi;
inse mai pucinu correotn : 0eN«»ii, se-
neti, etc. (vedi si 3 se).
2 SE, conj.. Bl, *t, (it. ic, fr. b1), iaw
de nnu ubu asii de intensa si de sensori
asii de multiple si varie, in ofttncUssioel*
•I* m%, ou accoperu de cftta parte d'in
aceetu intellossu, 1. ca lat. ilt-e^n-
jyGooglc
- OT;
mendu, a) modnla hypotheticu : sevina
tatalu acumu, ar fi vai de noi ^ ii pa-
ter renUt, etc; se nu ;lu eu eoneiUante,
ne amu certă de tote nemicurile; se nu
fia plecatu,ramu fi aftatu a casa; se nu
M fia suppusu Urr'a nostra Tarciloru,
atUle aru fi fostu evolutionile vietiei no-
stima naţionale; b) modulu condiţionale,
unde limb'a classica pnne Bl ca imper-
fectolo san plnscaperfectnla conjancti*
Toloi t se am ce ceri. ti asitt dâ^=»l
h&b«r«Bi, direm; se fiu ovh/h, asiu A
ăatu := il habnlaaem , dedlstera ; se ne
/ffliH eapuitu d'in tempu, nu amu gentt
astaii urgentile lipsi ee ne app4aa ;
Uaceâoromftnii (pre unele locuri si Da-
corDmftnii)dicii : sefuretimatintellepH.
nupatireti ce paHti; se eu eanlarrm,
toti me ascultare, etc.; dâro assemioi
fnfli para a intri mai malta intre celle
hypothetice de aab a);—c) la conditioni,
de oari e cineva certn san cellu pucina
are corantn a fi certa : se vrei pace,
para ieUu ^ ti tIb pacenit para bel-
Umj se vreţi a ve peramblâ, imbracali-
ve; se darili a ve apperă căminele, leunti
armele;d) composite in iasemnarilepeno
ad descrisse, Buot : si se, se ai, chiaru
se, chiaru se st=ietai, etUmali f ametsl,
leoate mai vertesn in sensnlu bypothe-
tica de sab a) : se si faci ce vei face,
nemiea nu f6lQsesci=ti\.*n%l raelag,etc.;
âiiaru si se erepi, nu făcu dupo vdi'a
tea; se si fii de sipie palme in fronte,
nu tm ar pesă de tene; si se me speti'
dure, se mi talie limb'a, nu asiu trade
seentde ae«ste-a; ca acesta in tellessu si
simplo; se le fad ce le ai face, nu su
tHultiamiti ; se ve. imbuihede tote. totu nu
ve saturaţi; (vedi si la 2.);— ej cu mare
damnu alia claritatei limbeî, se aadu a-
stodi, pre a locnri, si mai vertosu se legu
in oElrtile de astadi, in loca de conjunc-
tîonile descrisse, aprope esclasîvn con-
janctionile : de. deco, deşi, chiaru di~
co, etc., d'in fericire, inse se occarre
forte desn in gor'a poporalai d'in tote
pârtile; Ia Macedoromftni in locn de
dSeo. etc, se dice sr:se e, se fure, dupo
differitele nuantie alle conditionei san
hypothesei; — 2. ca lat. nt, a) in frasi
h^pothetice : se ti lipsesea ceva, totu
• Si lllT
te poti consolă eu ee ai=:tt i«alt all-
qnid, etc.; se dicemu co ar fi a»\â. Mu
nu poţi face nemica; se punemu eo ar
veni tatalu, ee s'aru intemplâ atunci; se
concedemu premissele. poţi scote (ftn
elle consecenti'a ee vrei a deduce 9 b) ia
frasi imperative san proibitire, la ia-
demnu san deademnu, la temere saado-
rentia, etc. : rogă pre amici se Iu sus-
Mna^amleoB roţaTlt, at opea r«rreiit;
si ne^tivu se »u,=:ne, nt nou : nerogă
se nu pleeămu,^rogkilt Mpr»iela«e-
remnrj asi& si : te invitu se te ^emperi;
nu ti am âi^w se nu mai faci aisid? ne
ai dissu se ventmu mai tardiu; spune-U
se se, laxse de prHensioni essagerate;
me temu se nu trino domnidu, (vedi It
eo despre delicatele difTarentie d'intre
constractionile ca sesi ca codtipolrerbs
ce insemoa temere); b) in propositloai
finali, Qnde, pentra mai malta claritate
sta cn ca înainte, (redi ca) : ocU aveţi,
se vedeţi, urechie se audiii =«eiil«8 i«-
betli. nt TMeatlB, ntc.,flti maifamasiă
senupatiuceammai patitu; nu faee.se
nu ti se facă; ae nu patiu ceva, nu essu,
d stau in casa; ca sepotemu percepe mai
bene laerttlu, vomu urmă aeestu me-
toda; ca se iiu ti se intemple ceva. nu
te ammesteeâ in acista nffacere; 3. ca
mnltu mai namerose Bunt caşurile ia
cari ae allu nostru pnre a na arâ aan
eorrp«pondmte in limb'a c'.assica, ci se
pune spre a espreme modulu conjanctivn
espreHRii in classic'a namai prin deşi-
nentiele verbului, fora adjatoria ds
veruoa conjunctione , a) absoluta : ii
făcu, se faci. se facă, se facemu =; fâ-
ciam, raolasţ faclat, fdoIamnB : se te
culci de tempuriu, si se te scoUi de de-
manitia; se ne rugămu sSr'a »t demane-
tVa; suBU se avemu ănimeU! se nu ve
daţi somnului, se lucrâmu câlu potemu;
mai vertosn in interrogationi dubiose :
ce se făcu ^ quid raclam 1 unde se aU
lergu? unde se mi plecu capulu? ce
se ne facemu noi? la cine se a/lămu
scăpare ? eu cine se ne intellegemu ? ds
unde se trngemu adjutârie ? eandu se
ne adwimm? b) relativa : a) in inter-
rogatione indirecta : nu sciu ce se făcu
^neBcift qaitl fkelan : nu avuceserO'
yCOOglC
w& ^
pimdie;iuiaflâiiaiunde8ene aseunăaimi
mvitia~ne tu c«mu se faeemu mai bene;
ntt vedemu decese faceţi asia, etc., dif-
ftrite prin sensn de : nu vedem» de ce
faeetiatiă cnmu si de: nu scih de ce ai
face a$iă; dâro camu iu acellu-asi senan
ca celle de sosn : »ti aveţi ce ai ineoirău
faee=nu aveţi ce si ineotrâu se faceţi;
P) la propositioni subordinate legate cu
ralative, a.') in genere : eandu ae plece,
seseati retinutu, diffetita inse de : canău
ae plece de ad, mi ar pari bine; p') în
•pecie a) candu propositîonea subordina-
tâ depende de an'a Degativa; nu e omu,
eareae nu connâsca acista'a, eau de un 'a
interrogativa : care e omulu care se te
tirtda? b) candu proposltiouea enbordi-
nata a Ifgata de alt'a prin relativele :
W sMu, veri-câlu, câtu,câ(u-câtu, veri-
CţMHH, veri-oe, etc. : veri-câtu se le dai,
c^ aeledai tctu mai ceru; veri-eumu
M te porţi cu elUi, nu Vimpaei, differitu
de : veri-eumu te ai portă, si de : veri-
«HDHt te porţi; asia si : faeii aaiă in câtu
aenume laase fora adjutoriu, diSeritu
de : faeu aaiă m cătu nu tne lassâ, sau :
m câtu me lassă fora adjutoriu; i. suat
d« assemiae multe casări, in cari ver-
bulu nostru CQ se nureaponde neci cu Ter-
bnlu in conjonctivu aUu limbei classice,
cnmu de easemplu, a) in genere, verbalu
cate substituitu inânitîTulai classicu,
a) fia acesta infinitiru stuguru : nu sctu
ae acriu = neselo seribere : nu poteti
aeitwetiati, ne place sefimu eu voi; ^) fia
infinitiTulu insocitu da unu accusativo
ca Bubiectn : e urritu sementi=ztuT»t
Mt M aeiitlrl i nu e dereptu se te me-
nii pre mene; nu credu se fia venitu a-
ffltCH^=ioi ered» Tenlsae imloDa, dif-
feritu in cătuTB de*: nu creau co a ve-
nitu tmieulu; inse : nufictu serie, nu ne
potetnu miaeă de aâ, etc., sunt de pre-
feritu; b) in specie cn certe prepositiaai
teoate ca conjunctioni, mai vertosu :
fora, peno, si locutionea : m locu :peno
se adjftngemu noi, se termina spec-
taclulu;neminenupotepretende la stra-
lucitulu nome de filosofu ; fora se dea
una theoria morale ; ţora ae te lin-
guaeacu eu, totuai eşti tu destuUu
ie ingonfatu.
ţ3 3E, M» particula insepar^ile ,
care pare a fi acellu-asi coventa cu pro-
numele refieas.*^ care iu limb'aclassiea
occurre si sub fonn'a «©-mb = sl-ie =
il ae = prep. fora, (vedi ta i se form'a
aene cu sensulu de singuru, fora edtulu :
de sene = sin^ru, fora impuhulu ol-
tui-a, etc.)t si care, de aoea-a in composi-
tioniie ca verbe si adiective are seosuln
de ; separatione, despărţire , deportare,
puneresau ăuc^ela unaparte, mai ver-
toau cu Duanti'a de : aeopu anomitu,
pentru care se face separaiionea, cuuu
ae vede d'in compositele : secedere, se-
eesaione, seditione, aeponere, etc.; sepa-
rationea e une-ori asi^ de pronuntiata,
co compositulu cu ae devine opposituto^
ba chiaru negationea aimplului : secor-
dia e lipsea, negationea de corde sau â-
nima; securu, d'in se si cura, e nega-
tionea, lipsea veri-carei curo; — in Oft
ae attinge de forma, se nu suffere neci
nna mode&oatione înainte de coasonan-
tile iniţiali alle coventeloru, cu cari in-
tra in compoiiitione; âro înainte de to-
calile iniţiali, se intercala unu d : ae-d-
itione ^ sedUione; (vedi «ssemplele ci-
tate mai auBu).
SEA, proD. poseess. f-, aua, vedi aeu,
* SEBAClCD,-a,8dj.,(fr.i«b>eUDe);
de sebu=seu; vedi si : aebic», aebaeiu.
* SBBACIU.-a, adj., sebieeia, (&.
lAbMi); de stbu=seu: materia sabaeia.
* SEBALE, adj., aeballsţ de aebu =
seu : luminări aebali.
* SEBABE— «eHore, v., aebarcj d'in
se^ ^ sm, a face d'in aebu, a o^ţe cu
sebtt.
* SEBATO=:«ett«f«,-a,adj.part.d'iB
sebare : umori sebate; în specie, s. m.
reale, sebatu-lu=^Bire formata d'iu com-
binationea acidului sebieu ca una base.
« SEBÎCD,-ti, adj., {ttUoai); ăe aebu
=zseu; vedi si sebacieu, aebaeiu.
* SEBIPEa0,-a, adj. a., (i«blftre);
care porta, da, produce sebu=aeu, graa*
sime : wbori tebiferi; ca s. m. aebiferu-
Iu = unu mare arbore d'in terrele celle
de medîa-di alle Asiei.
SEBOSU = seHom,-a, adj., aebvipif
pleun dfl aebu ^ aeu, de grassime : ac'
ios'a meduHa.
=y Google
_ am.
SIBU, = Meu := Bom^sem, 9>, m.,
Mfem I vodi 1 sen.
* SECA, B. f., Blea, (d'in 1 seeart^z
B««M«), pnmnariD; metaforice, dente a-
cntn, ^era, outnii e allu apraloL
* SECABILB, adj., twablllB; Ctrs se
pote secare.
SECĂ-LE :=8eeare=:»ecara, 8. f., b«-
»&!•> (ii »Male, fr. Betirle); specia da ce-
reale : pane de aeeare , a aemina mtdta
SfiCALnro = seeariiwra, adj., (fr.
■iflaUM); ds secale = wâwe; ca snbst.
nale, f., aeealina, si m. seeaUmt, gln-
tiiKi de farina de aeeare.
SBCAMENTU, pl.-e, Meameatiim,
aatn de 1 aeeare, d^ro mai vertosu ef-
fecta allu secarei, ceva aecatu.
SSCA^T£,adj. part. prea. d'in 1 se-
&xre, tnwtn, (fr. s^exiit, sAoaate); care
Mea, l.in genere : «tgtrumeittu seeamU;
a. in specie , s. f., reala snbint. linia,
una aeeante : seoantea umti eercu.
1 SECABB, T., »eiwr«) a talii, des-
pici, sfascii, ete., 1. in genere : a aeed
A^wilu, mâ»tUe, petiorele, degitdeCHim;
aai aecă ungkide; totehcnmk se potti
aeed ai divide; a secă fenn, irba, gră-
ne eopte; 2. in specie, a) despre opera-
tioni anatomice, chimice, eto. : a aeed
membrulu gangrenatu; a seeâ cadaverele.
a aeed mna btĂa, unu buboiu; b) a oas-
tri; 3. metaforice, a) despre spatiti iu
genere, desinre distantie , etc. : naviU
seca CH eeleritate undele marei ai alle
/tenuIiH,- aratrulHaeeapamenttdu;pa8-
aarite aeca aendu t» aboruiu aeu; a ae-
ed urna odUe : aeoUo ealle cu eaUe ae.
aeea; Inu^ oe se aeea, formddia <m-
gihiri; diametnitu aeea cereitlu in dom
medietati; b) a Tnlneri, ofFensi, suppe-
r& : a aeeâ faefa emva eu unghiele; api-
ttti seca iinerele petiore nude; eovetâele
lui inaoknii ne aeeara ânim^; vorbele
Uni me aeeara la ţicaii, retiucli^:z8eoara
jfeatii, renudii; e) a cormi, interrumpe,
termini, împacă nnu prooessn de es-
sempln, ete. : am facutuiee amu pottftu,
ai attm aeeatu lunguiu procesau.
2 8ECABE, (secara), s. f., vedi ae-
eak.
âHC&ABQIO, seeV«M»,-a, adj.)«lll-
SBC.
im
rlMMB, leealt ■tztns i pUnn de se-.
eaire=:aeeoie:grâue aeeartm.
SECABELLA, b. t, proprie* denian-
tivn d'in 2 9eeare;.appîieBia inse « ou
senan speciale la nomine de alte plut»,
a) aeeara = eummu, h) aeoar^ia :s
anim; si snb form'a : aceatiea.
SEOARICA, s. f., redi seeoreUo.
SECARin,*a, adj. s., slearlait reU-
tivu la aeea =z tiea , lenatu în speeie
ca s. personale, tmu «ecariH= ceUnee
da eu fiee'o, mai vertoau in emu, omeo-
ritoriu, si in specie, ommoritoria Bteroe^
nariu : secani eauta ae te oeeida, (c9mp.
si fr. slealre). >
SECCABILE. adj.,aleflaklUi|car9 h
pot* aeeţare.
8BCCANIU, (eu n moUiatn, feoodiH).!-
a, adj., iIoMBens» «eerkiit lanbiii
(d'in seccânu); d'in natura «eeew, l.pn-*
prie : agru aeceâniu; seecănide areitt,
pere seecânie; 2. mebarorice, nesufEHH».
ajM^ra, acerba, amara, molastu; fr^ia-
stfatu, inslpidn, neplacutu, gretiosu, sa-
tiOBD, etc.; Tedi si aeeeattH.
SECCANn,-a, adj., tleeaiasţ proprie,
angmentatira d'in seecN, forte seMH«
d'in nator'a sea seceK; letime sewmei
metaforice, duru, nesnfferito, aapm, »-
cerba; iieplaeatti, ineipidn, nesaratat Te-
di si seccomtt.
SECCABE, 7., sleeare. easleeare, (i(.
seeeare, isp. port. seoart pror. tacar u
■•efeartfr. lAcber), exhaurire; l.bfâas.,
a face aeoeu, a face se perda onidJtstM,
licidolu, ap'a, etc- : a) in genert'ta seer
eă unu laeu, una pcdude; o seeed mw
fontaua, ttnu putiu; a aeecA fitiele, «-
gerul»; sugacii secea mammiUele; a aec-
eă una cupa, una bu4e. unuvaau; uai
aeeoâ pendu, eoMtaneîe, vestimău^i
vânturi cc^duroaesu f/la ai aeeeapameM-
tnlu; a aeecd lacrima cuiva; a ai aeecd
fruntea de audore; a seceă grânul», or-
divUu, de macinatu; a aeeeâ fructe, a
aeeed lemne de lemnăria; b) ia specia
despre umorile corpului, ale scote, Tin-
deci ; a seceă bubele ; a aeccâ tmorile
reUe, a ai aeced ai inaanitosid eorpulu;
b) metaforice, a Duâ&, despolii, leud, ete.
a seccd Urr'a de po^wla^ione, de buo:
ccde, de argentii a iMeââmwieîe,a «(-
>yGoog[c
KK
asa
eâveri-ee effeete bonetfin âmma; 2. in-
trftDBitîTn, a se face seeeu, a perde u-
nudit&te; ai metaforice, a perde Teri-«e:
tcrrmtH ce se inffa la incepuMu pri-
maoeni, seeea ia wrnto,- n« se mt^ge
tmm a SMmfu una fontana (Mm di aJh
tmdante; tmtUe putiuri au aeccatu; cai-
darea, ap'a cCin căldare a seeeatu, prin
evaporare; a aeccatu pung^a, a seeeatu
SutamtUu; seeca pre iota diu'a averea
(arm.
SBCCAEIU,-a, adj., stetarlns} rela-
Uth la seeeare : eani^ seeearie.
SECCASTBU , s. m., f«nl emnaliii }
4rba secată si oscaia, fenn; in specie,
nmoln oblongu de fenu.
SEGCATIONE, g. f., ilfleatUiţit. Me>
oaaUi», prOT. aleoaoUn); aetione de
aeceare, camu ti effecta alin acestei
actiCDe : teecationea lacmriloru, poteri-
lom.
SECGATI09U,-a. adj., sieoais, ■!«-
ukllli» ■leeatlTBiţ arldas; oare seeca,
•sptiBB la «e£care, d'iQnaturafoiteseMu.
SECOATin,(proD.Me(M(fu),-a,adj.8i
SBOCATIVO,-», adj., aleeatlrns, (it.
teaeatlrot fr. Bloeatl^j aptu a seeeare :
puUferea seeeativa serve la edoratori;
l9eu seeeativu, arena seeciMva.
S£GCATOBIU,-forM, adj. b., >lc«a«)i]
■teeat*rlaB; care seeea sau serve la see-
oatu : seceatorii lacului; instrwnente
uoeatorie de ape.
8EC0ATa,-a , adj. part. 8. (fin aee-
tor6, aleeatn* « exbanstas : lacuri sec-
eate, fimtana seccata; tkesaure secMte;
îassa apei tempu de seeeatu, ' -
SfiCCATmKB,-e8c«, v., vedi seeca-
turire.
SECCATTJRA, a. f., alocaţi*, aleflltas)
angaOi ln«ptiae» iHawUtUa, InportiiBl-
taa, noIeatU] iDeptns, ttlnna, InssIsnB,
ni«lestns) aetione de seeeare, ai effeeta
allo acestei actiooe, ceva seeeatu, 1. pro-
prie : seccatur'a paludiloru putmae
vom face loeulu salubre; aceste loewi
eu seminature mundre sunt seeeatttre
de paludi Umose si pestilenţi cita data;
2. metaforice, a) in geoare, ceva seceu,
f6ra valore, nnn nemica; h) in specie,
a) Torba seeca. fapta seeca, fora mente,
B^rella, si, pre de asapr'a, lappţrato-
ria; ^) ai omu, persomi seeea, de n
inepta, si pre de asnpr'o, aapperatorit,.
importuna, neplacata, inaipi^ nesnf-
ferita, gretiosa : ee seeeatura deawmf
nu te poţi lassâ de ateeature 9 seaeatn-
rele ti mânea temptdu, te fam se prfu-
di urritu de lume; eu aeeeatur^ nm te
pune la lucru serioau.
SBCCATUBIKS, si »eeeatmre,-e$m,
(vedi si «ecHire), v., aleearat aasart»
Ineptlai agerej d'in seeeatura, areadli
celle done sensuri principali alle aoestai
coreotu, 1. a'aeccî, ai in specie, aBCcei-
nnn agra, a onltiri, eto.; 2. a facă, a
dice seccatnre, nemianri; a face umi-
cnri; a p«rd« in deaertu tempalo.
SSCCBTA, aeeeetosu; T«di : aaeeiU,
secoitoau.
SECaCU,-a, adj. a., vedi seeieu.
•SECCIFICC-a. adj., «IseliUMi
care boe «secii, care seeea : seeăfitu
âeru, seeeifiea ealore.
SECGITA, a. f. (in locu de seceitofe),
»leelt«s, (it sIe«lU, sleeltate, ai ha-
okltâ, seoekttate, isp. BeqatdaA, fr. sla»
ait6), arMItas; fainei, invpUţ Stata d»
aeeeu : sâeeifa aenUui, s4eciiele verti ,
secerele lunei lui jviiu; in specie, lipsa
mare de plonia neoessaria la bnccate,
care addnce (omite : e mare $4etita m
tirra; de sâeâta au seeeatu si fontan^
edle mai tAundantt; metaforice, in ge-
nere : siecUa de nottâtaii, de sări jKiif
iice; siecita de hanni domneaee de câteva
aeptemâne.
SECCITATE, a. f., ileeltas; oaUtaU.
stătu de seceu; vedi seeeita,
SECCITOSn.-a, adj., aridis , bImhi
(compara isp. «eqMmn, port B«q«l*Hţ;
plenu de seeeita : annu seee^osu; âufW
treianm aeoeitosi veni unu atmu ft-
cundu.
SECGOG[JLa,-a,adj.,Bleo»ealw;cai«
are odH aecei .- omu duru, aieeoeuhi.
SECCC,-a, adj. s., BieoDB, (it. Bece**
isp. port. Bfloo, prov. fr. seo), arldas.
exsaoţnilB» naellentas, itrif«Bns, va»
CDDB, vamiB, frlrAlDS, Ineptns, naRatar*
itaLtDB, Btotldas, ratnas» lasIpMBi, ■••
lestus; arldoB, vletnai Jejnalaa; lipsitn
in parte saa in totn de umiditate, care
na e umidu, si, prin «stensionaf dwsrtn.
=y Google
•- SEC.
TftMQ, nuda, ete. i. proprie, a) in ge-
nere : agm aeocu , laat seeeu , riureUe
§eece pre vira, putivri aeeee, putma
seeea, cupa aeeca , fotttana secea , eaUe
aeeea, pamentu seecu; odi $ecei, fera la-
crime, sau fora amori; spate, vene secce
âe sânge; iatm» secat; nod secce, navi
seeee , voce secca , gura seeea , capitina
aeeea de creieri . capu seecu de mente;
punga seeea, thesamru seecu; seecu de po-
turi; omu seecu de fortuna, etc.; b) in
specie, a) de tempn, de aem, eto. ; annu
seecu, tâvma forte seeea; aeeeele dUle
. aUe cânelui, aeru seeeu , ealdarn secea,
aeeeeU caîori aîle Urnei lui euptoriu,
seeea Ivna , aeeci mensi ; ^) despre oor-
pOla omnlui aanibisu, vacan de nmori
oa sem&u de morba , tare, selidn, xo-
bnstn , etc. : prin mseari si essereitie
eoven^ corpurile voru fi totu da a un'a
secce si soUde ; f) deepre sensulu gas-
tnitii, a') setosu; p") sobriu, nebenta, ne-
maneata , si de ai^ , moderatn , tâmpe-
rata : visele cdloru seeci păru a fi mai
energice de ediu aile ctiloru beli; t') dâro
ren, neplacntn la gnetn, care aearia gnt-
tnln : viwt seeeu, pere seeee; 2. metafo-
riM, a) de^re styln, esprassione, vor-
ba ete., CD mai mnlte Însemnări, a) so-
lida, indasata, enei^cn si pom, pre-
oisn, etc. : iote espressioniîe acestui
aeriptorin sunt sincere, sanUose si secce;
se laasâtim liberu eursu imaginationi-
lom junSoru, deal in scripteh lortt nu
su tMe severe si secce; p) fora snccn, fora
ornamenta , fora gratia , fora ânleetia ,
dnm, rnde, aspm, neplacntu, eto. : stglu
seeeu si aprope lessinaiu; se nu se per-
mittajtmilorMcompositioni aecee ai aride;
f) fora intellessu, desertn de iatellessu,
frivola, n8ioru,fora valore :ace8(e-a aunt
vorbe seeee ai desSrte de veri-ce aensu;
aeeea vorba . nu numai fora intellessu,
dâro si fatua, inepta, foatidiosa, neaau-
ferita ; de aci , b) despre intetligentia,
despre aufflptu in genere : a) sterile ,
stnitu, stupida, ineptu , ebete, nepreee-
pata , si chiara rea precepntn , etc: :
omu seeeu de mente, mente aeeea, eaptt
seeeu , omu cu capu seeeu : capulu ten
secea a facutu , capulu teu ae patia; nu
te intdiegi eu capiii seeee; pericidosi
ToK.n
SEC.
U21
sunt celli eu căpiţele seeee; secce sunt
fapt^, fote appwtUurele - seeee , tote
vorbele seeee; seeea si inepta muliere;
seeeu mai eşti, baiate ; ieccu ai fost» si
eeli; p) cu sensu si mai enei^ou, de ne-
mica, mi8ella,8i mai vertosu, disgratiosu,
gretiosu, supperatoriu, importnnn prin
aeeealurele sette : nu şeii cumu se scapi
de seeculu aeestu-a, deaeee'a de muliere,
de aeccii de attM; e) despre fortnna,
sorte; a fi stecu de fortuna, si aba. a fi
seeeu = a au i succeda : aeed mai sunt
si ei. seca in tote decese appuca. (redi
mai la valle : a calea in seeeu) ; 8. ea
anbst., a) personale, umu aeeeu, ima
secca, (vedl mai susu) : seeeulu de baia-
ta, seocele de fete; unu seecu eumu
n'ai mai vediUu; cine pote Sitfferl see-
culu acestu-a? b) reale, aeccuiu, a) ce e
seeeu, mai vertoan locu aautempu seecu:
a trage luntrile la seecu, pre seeeu; a
esai la aeeeu; seeeulu aeestu-a va ad-
duce mare seeeita; a pleeă pre seeeu,
seeeuiu nu va tini tmUtu; amu eaUatO'
ritu pre seeeu, si metaforice : unu seecu
mares'a sentitu in thssauru; ^) in specie,
ajunu, abstinere de carne, de ce e grassu,
oppositn la dulce : lassatidu seecutui, a
lâaaă aeeeu de paresime, a rumpe aec-
etdu si dă prin didee; seeeulu e grea de
observatu, eăndu nu su pome si legu-
fntne dbundanti; ai metaforice : a lassd
seecu de plăceri, de ce ne place, dejoeu,
de petreceri; ^) in locntioni adverbiali
cu differite însemnări, cumu : a calcă
in aeeeu, a,') a calci reu, a nn calcă so-
lidn, pre solidn; p') a incepe ren, a essl
rea , a nn snccede ; asia ai : a plecă in
aeeeu, a essi m seecu; a lucră, assudă
in seecu; a lovi, bate in aeeeu, a sari in
seeeu; de aci in genere : in seecu =m
desertu; in seeeu ve agUarati, in seeeu
ve agitaţi, in seeeu ve veH agita; a vorbi
in seecu; a essi cu seeeu : a'} a essl cn
vase, cu cofe secce înaintea cuiva; ^') a fi
de reu anguriu, a presagl ren.
SECCUC[U,-îiw,-a, adj., deminutivu
d'io seecu; de unde si seceudoru ai see-
eusioru,
* SECEDEBE, aeeessi si seceasei se-
ceasu, V., teoedere, (fr. sâcJder); a 86 d&
la una parte, a se trage, retrage, a se d»-
71
>yGoog Ic
1122
SEC.
part&, desparţi, etc., 1. proprie, a) in ge-
nere : se seceda si se peria d'in noi eelU
pertUUi si per/idi; de ce «tt pote suffte-
ttdu seade de corpu ? câtu cendu secede
de pamenttt; artnat'a inimicului seeedea
pucitm de hi cetate; b) in specie, a) a se
ingi, retrage : seccÂi judiăi, se deli-
bere; ^) a se retrage d'ia vi^ti'a publica,
politica : a secede la moşia; -ţ) mai
Tortosu , a se desparţi , a se rumpe de
corpnlu politîcn, cumu si de commtinio-
nea religiosa : de multe ori plebea ro-
mana secesae d'in Bom'a pre diverşi
monti veăni eu urbea; 2. metaforice :
adutumti'a secede in opinione ; opinio-
nile seeedu.
«SEGELA, s. f., «eqoelB, (fr. a<(iael!e);
urmare, ce armâdia, sau cine nrmedîa,
comitatn; partisani.
SKCfiRAKE, secere, etc., vedi : seei-
rare, secire, etc.
* SECERE, secui, secuttt (si sectu),
T., seqil f a merge in urma, a nrmâ; in
specie, a) a nrm& ca inimica, a urmări;
b) a srm in ordinea tempnlni san dopo
ranga; e) a urmă Toliosn; d) a urmă nna
parte, nna factione, nna anctoriUte, nna
modellu, a imita; e) a urmări unu ecopn;
f) a armă in poterea nessnlni logicu.
*S£CESTBA£E, v., geqwstrare,
(ir. adfi^Btrer); a pnne sub secestru, la
seeestin, a pune secestru, in sensulu ju-
didam si speciale alin ooTentului; ia
senitu mai generale, a) a margini, in-
cbide; b) a desparţi persone de altele;
a departi; c) si despre Itiernri, a pune
la nna parte, a asconde : a seeestră celle
mai bone si pretiose parii d'in ereditate.
• 8ECESTRABIU,-a, adj . e., segne-
•trarlBsi relativn la secestru : actioif,
cerere seceatraria.
• SECESTRATIONE,_s. f., npque-
BtratiOt (ifiqueitration); a'cticne de se-
eestrare.-secestrationea bonuriloru, per-
sanei; secestrationea celloru ret de celli
boni. vitdoru morbose de celle sanitose.
' SE(;E8TRATOIHU,-iori«, adj. s.,
•eqieiitrator, seqoeBtratorUs; care se-
eestra san serve la aecestratu : a. va.,
reale, secestratoriu^^locni ieseees^are.
* SECESTRATU,-a, adj. part. d'in
atţettrare, ■«{■«strat»,
ssc.
* SECESTRU, H. m., sfqwetar, (fr.
g<4ne»tr«); 1. personale, a) nna t«rtia,
una peraona intermediatia si desinte-
ressata, la oare se despune Inoruln in
litigiu; &Jjudioele, arbttrulu, alta per-
8ona intermediaria, la care se depune
summ'a ceruta prin judecata ; e) in ge-
nere, mediatoriu; 2. reale, a) statuia
unui iueru in litigiu depusn la ann ter-
tiu d'in ordinea jadicelui; b) in sensu
mai largu, opprire, depărtare, mărgi-
nire : a pune vna midiere deafremata in
secestru la unu monasteriu; c) si laera
pusu in secestru.
* 8ECEBNEBE, r., (ae coajuga cav.
cernere), seesraere) a cerne bene, a se-
pari, desparţi, allege, etc., 1. proprie :
a seeerne eaprelede oui; aseeemefir^
de batutura de'ceUe de orditmat seeemu
florile in ennistre; va seeerne negin'a de
grânu, celli boni de celU rei; seeemu
apele de oscaiu, foculu de aerv ; mum
grossit ne seeerne de voi; eăti-va 8e se-
eemu de ceUi cdti; una aripa de «nlIaK
secemuta de otte; instrudionea seetme
pre invetiatu de neinvetiatu; 2. meta-
forice, a separa, differi, distinge, dis-
cerne : a seeerne albuU* de negru, stram'
bulu de d^vptu, meniior^a de addeotru,
benele de reu; nu smi 9ecent« ce e mtUe
'de ce e inut^.
* SBCESPIXA, B. f., leoftapita, (fr.
■âeesplte); d'in 1 «eair«. mare cotiţii ce
serve In secaiu. la junghîatu, Îs taliatu
carne, la buocataria.
« SECBSSIONE, a. f., seeciBl*. {tr.
^ieesafoD); actione de seeedere : seees-
sioneu judtcUom; in specie : secetsmtea
plAei, seeesaioneastatdoru emfedertde,
secessionea de baseric'a universaie, ge-
eessionea basericdora partiaU.
* SECfiSSU, part. s. d'in i
Beeesau; in specie, ca BUbBt. abstr. se~
cessulu passerHoru pre tomna; raai rar-
tosu : seeessulu plebei. poporvlui;iaeeg'
sulu unei parti d'in erederUiosi, si coDcr.
secessuluz=loc\i de retragere, si de aci,
secessu ^ singuritate, solitudine.
SECHIA, B. f., vedi : geghia si sagla.
SECICU,-<i, adj., BeotnB, aeeawABU,
seetam f«aan; d'in secare, secat», ta-
liatu meuatu : carne şedea; in apeois
=y Google
SEC;
s. tyteeiea, si m. neieu, ceva taliatu,
tocatn, menntitu, si in parte : a) carne
tocata; h) fenu tocatn, ^rba tocata.
• SECIBAJUENTU, pl.-e, slclUmeB-
tnin, pl.-«; actione, actu de sedrare,
d^ro mai vertosti cs se secvra, ceva se-
CirtUu : 8eciramentuaJ»mdattte de ordiu.
8ECIRABE = aecerare, t., «lollire,
■etere, (it. setare, isp. port. segar,
d'in ăeeare directe); a talia ca aecirea :
a seea-â grâneU, obiele, meliulu; a se-
ăirâ erhoi Srb'a e seeirata; metaforice :
wiortea seara juni ca si betrâni ; a se-
eiră nasulu, degittdu, unu petioru cuiva :
tmmriîe aeeira petiorele a^iloru.
SECIBATIONE, s. f., messlo, me»ls)
Bctîone de seeirm'e, si effectu allu a-
cestei actione : seeiratione de timpuriu
a ţp-âmilui.
S£CBBATOBnj,-<orM,adj.8.,nies«orj
care sedra : a tente seeiratori Ia grânu;
n» se afla sedratori si setwatorie; seei-
ratoriidu lucra eu diu'a; s. f. reale, se-
âratiria =: aeeiratire : a) tempa de se-
dratu, si actione de see&atu ; b) ce se
teeira, c&tn se sedra; redi si sedrisiu.
SECIBAT[I,-a, adj. part. s. d'in se-
drare, mesii* ; teneri seceraţi de morte
prematura; seeeratulu meliulwi; fora
doue sedraie pre primavira nu eresce
iene ârVa Sin gradina.
SECIBATUBA, s. f., measU; meMis,
■esBBrat actione de sedrare, dâro mai
Tortosn, effectu allu acestei actione,
modn si tempa de aedratu : sedratwr'a
ordttdvisefacemaidetem^triudee&tu
a jininwitu; Sfictro^r'a vo^ra nu mi
place, eo-d se face prea de susu.
SEGIBE = secere, s. f., sloiUet Mx,
(it. Mf •!«); inatrutnentu de secatu, (vedi
1 Mcare), si in specie , de secată ârb'a,
de secatu grftnele : cn sedrea se sedra
granulu, ordiulu, meliulu; eu sedrea se
tedra ^b'a; seeire bene acuta, bene dm-
tata; — tecerea mortd, sedrea tempului,
sedrea beirânului Satumu; a si talia
cu sedrea mai multe degite ; — nu sdi
portă secirea; a leuâ, prende, duce la se-
eire; a nu merge la sedre, a urrî sedren.
SECIRISin, s. m., nesBlB) ce se se-
dra, onma si tempulu de sedrare : pre
SEC.
112»
* 3ECLU, pl.>e, seeliM si aveilaM ;
vedi se&du.
«SECLUDEBE, seduşi si sedusei,
sedusu, T., seolDdero; a închide sepa-
ratu, 1. proprie : a sedude mulierile,
eumu le aee^idu Turcii; a ^eclude viieUii
de vacce, amnellii de oui, edii de capre;
2. in genere, a aepar&, despart! : sedu-
seră ritUu de monti ou unu muru de
pitra; 3. metaforice : ntpplidu seclusu
de odii om«niîoru.
«SECLUSIONE, s. f., (Beelasilo);
actione de sedudere.
* SECLDS0RIU,-«i5»-io, adj. s
elM*r, seclniorlDin; care se^lude sau
serve a. sedudere; in specie, s. m. reale,
loca de Închisa : sedusoriu de passeri.
* SECLUSU,-B, adj. part. s. d'in ee-
cZudere, sedus bb*
* SECOBDE = socorde, adj., ■««•»
si ■•eors) proprie, fora corâe:=âmm(i;
in specie, 1. fora coragin, fora tarla de
BufSetu, fora vigore si energia sufQe-
tesca, fricosQ, lasaiu, misella; 2. debile
de mente, stapldu, stnlta, grossa si tare
de capa : Tib&iu fu mai eaUidu, Claudiu
mai secorde; 3. addormitu, ammortita,
inerte, lenoso, Împuţita, incapace de a
pUne m&n'a pre ceva, de a lucra ceva :
cu asid secordi ne voru remane tote ne-
faeuie.
* SECOBDIA=so<»rdta, s, f.,see«r-
4U si Rveoraiat calitate, stata de secor-
de: fricosfa, lassitate; stupiditate, stnl-
tetia, grossime de mente ; mollitione,
inerţia, lesosfa, incnria, apathia, indo-
lentia, iocapacitate si repugnantia de
labore, etc.
SECBETA., s. U vedi secreţii.
SECBETABE, v., Beceraere, ezserea-
re, (fr. stieriter, d'in seeretu) ; a secerne,
a allege ei d afora, mai vertosu despre
organismula animale.- acelU organe se-
creta umori UniAcanti; relle umori se-
creta acestu omu; bilea se se<»^a prin
ficatu. inse 81 : arborii, plantele secreta
oliu, succu, resina; in genere : a secre-
tă ce» superfluu, ce e reu decee bomi.
SECEETAEIA, secretariatu. vedi se-
er^ariu ca subst. personale.
SECEETABIO,-a, adj. s., (georeta-
rlns,-Dni), a seorţttst (fr. 8e«r<tMr« 81
=y Google
1124
SEC
MeriUrt;); relativa lasecre^Mcasubst.:
arce, armiArie stcrttarie; ineapere. ca-
mera secrttaria; ca mai desu inse «a
Bobst., 1. m&ic, reale, locu secrefu, dea-
partitu.pusuU una parte, departatuetc;
a) io geoere : foculu, avutiele, thesau-
rele atconse in sterttariele pamentuhi;
fia-eare casa si are secretariulu seu;
b) ia specie a) camera despărţita a jii-
diciloru sau altoru funcţionari de auc-
tonuilc; p) camer'a de scrissu corres-
poiideuiiu a uDui privatu, cumu si scri-
ntti pt-utru ace^tu scopii; 2. mase. per-
sonalii, perâooa cuisâincredu secrete io
genere, âro io specia, a) cellu insarci-
DatQ cu correspoadenti'a pre !oDgaalta
persona : bontt secretariu, abili secre-
tari, seerttariu forte doctu; b) cellu in-
aarcinatu cu redactioaea delibrrationi-
loru unei adnnantie : secretarii nu ad-
jungu; se ceru mai mulţi secretari; se-
eretariulu generale allu soeietatet aea-
âemiee romane; c) cellu iosarcinatu ca
Qoa divisiODe d'in cancellarie admini-
strative; d) mai vertosu, secretariu suu
teeretariu de stătu = mioistra; cu iote
aoeste-a si : fia-care ministru are unu
secretariu aUu seu in ministeriu, nomitu
secretariu generale ^ directoriu gene-
rale, sau absolutu : directoriu; — de aci :
secretaria, s. f., ofScia da secretariu in
genere, dâro iotr'onu sensu particulariu
si mai nobile, aea-etariatu, s. m. , cumu :
tecretariah* de staiu. secretariatulu de
statuia ministeriulu deeaterne; — 3. m.,
gena do pssseri rapaci dianie : secreta-
riuludestruge şerpi de ceUi mai martin
Africa.
*■ SECRETATORItr,-(om , adj. s.,
care secreta; vedi si seeretoriu.
* SECRETÂTn,-a. adj. part. d'in se-
cretare, aeeretns, excreatna.
* SECRETIONE, a. f., secreţi*, (fr.
sAertitfai); actioae de secernffe, 1. in
genere : mortea e secretioneapartiloruce
compunu corpulu; 2. in specie : sf-cre~
iionea lacrimeloru; secretionea organis-
mtUui animale e mai eomptieata de c&fu
secretionea planteloru; secretionea bilei,
«alttwi,tirinet; secretîont medullaria, fol-
Itcviaria, fecale; si concr. materia aecre-
ata : secretioni normali, anormali; dupo
SEC,
secretioni medidideseoperu sărs^as^p-
tomatele de morbi; mai Tertosd, seere-
tion>=\iân, urina, audori si alte ce essn
d'in corpu : secretioni morbide.
* SECRETIVa,-a, adj , {fr. seerAlIO;
aptu a tina ai ascoode secntele; de aci
si s. f. secrHivitate. (fr. soor^tlTlti), ap-
titudine, facultate de a tina si asconda
secretele.
* SECREŢI VITATE, b. f., vedi «-
ereiivu.
* SEOKETORID.-fon'o, adj. s., se-
c«raen>i eier«anS( (fr. sderâteursi •<-
oritslre); care seceme, face stcretione,
1. ÎQ genere : secretarii stercului d^in
lâna 81 alte materie brute; 2. in specie :
apparattdu secreloriu aUu orgintsmm-
lui animate; organe secretorie. fia-eare
organu seeretoriu si are fandionea, o/'-
ficivlu seu.
SECRETU,-», adj, part. s. d'in ««-
cernere, seeretna , seeretam , (it. isp.
port. seoret», pror. fr. aeoret), desertaa,
BsIltartDi; deşertam, solltndo; 1. adj.,
a) ca mai aprope de sensulu verbului
secemere, despărţita, separata, pusu la
una parte, de una parte, in parte, etc. :
imperiusecretu, administratione secreta,
Ihesauru sea^etu; agru seeretu de allulu,
arature secrde; puneţi pomele aceste-a
in aUu si seeretu canistru; maî vertoau,
separata de ce se tine de necesse, si de
acf , privata : secrete de umiditate, de
calore, de aeru, nu potu viue neci piaH-
tele; seeretu de libertate pere omulu; cumu
si, datu afora prin impnlsu necessario,
prin actione naturale, etc. : umorile se-
crete d'in differitele parti alle organis-
mului; b) mai depărtata de aensulu for-
mei proprie participîale, intrandn mai
afTundo in natur'a de adiectivu, a) des-
pre localităţi, despre spatie, etc., depăr-
tata, despartitu, ei de acf, solitarin, sîq-
gnraticu, desertu, si de aci, nelocuito,
incultu, etc. : locu seeretu, a') departatn,
despartitu, la una parte; Ş') Bolitario,
nelocnitu; y) desertu, incultu, cumu si,
5') ascunsu, vedi mai Ia vale la b); asiÂ
si ; monti secreţii caile secreta, camere
secrete; pre ealteasecretanuâmblamuUi
omeni, ba inco pre caile secreta nu se
incommitte mai nemine a ambîă; vaOa
, Google
rao
' tăcere $i teerete telhe, aeerde coUine; la-
trotm ne prettsera si ne ăespcliara in
aeeUe locuri secrete; applicatn ei la par-
sone ei la actioDi de persODe : passionite
intra si se tnctibia mai vertosu in eelli se-
creţi; ituâMtsecretu. nteditaiione secreta,
disputationi secrde; ^) departatn de cun-
noseaotia, aSConsn, areaoa, mjsteriosa,
uaiDtellessB, ce nu se da pre facia, etc;
«') in ganerd : nu poţi connosee ânimeU
scapete, cogitele secrete alte omului; nu-
mea Domnedieu vede ceUe secrete cdle
omului; negotiationi secrete, tractatu se-
cretu, eonventione secreta, intdlegere
secreta; consUie, instruefioni secrete;
miseere secreta . medie secrete, acfione
secreta; epistole secrete, ordini secrete;
secrete relationi, intre noi si natura se
afla secrete relationi; secretele jocuri
oUe organismtdui, alle unei machine;
usia secreta, usiaeuclaueseereta,hr68ea
de usia eu deschidere secreta ; farmeea-
tiri'a ehiama in ad^utoriu descantiee si
alte arti secrete; scientie secrete; reme-
diu secrelu : vulgulu crede in remedie
secrete, aUerga la remedie secrete; mor-
bii secreţi sunt morbi rossinosi; vitie
secrete, defectu seeretu, desfrenari se-
creta, amore8ecreta,urra secreta, arrun-
catura de oeli secreta; unu seeretu far-
mecu in tote celle disse de ellu; secret'a
gratia a gesteloru selle te incanta; con-
sHiu seeretu; scara secreta, camere se-
crete; sigiliu seeretu; tineti seeretu ce
ve sponu eu; a tine ceva seeretu, cumn
BÎiatinepre dneva seeretu, allu închide,
tina aaounsu, atc; ^') in specie, a) des-
pre persona, seeretu = care scie tacS,
care soie tina cera seeretu : ti tramettu
omu forte seeretu, cui poţi increăe tote
ea si la unu mutu; h) secreta = allesu,
diatiiDSU, escelleote, raru : assemine ta-
lente secrete merita tata leuarea amente;
covente, espressioni fecrete; 2. ca subst.
ce e saa se face seeretu, abstracta si con-
creţii, in diversele insemnari descrisse
sub 2; a) despre locnri, seeretu z= sin-
gnritate, solitudine, desertu, locu nelo-
euito, incnltn, etc. : nu potemu dă unu
sboru eogitarei mai liberu ca cella ce liia
dens'a in secretulu selbehru; a medita,
a se affundd in cogitari in unu pro-
8EC.
UW
fitndu si tacutu seeretu; omenit meditO'
tivi cerca secrete silentiose; secretde or-
ribili (ri/e Sibyllei; pîene de orrore re-
ligiosa sunt secretele selbelorv, caverne-
l(yru intunericose, unu seeretu de aseeiu;
cn sensu si mai energicu : a lassâ in
seeretu, a iramitie in seeretu, a dă se~
creţului, a relegă, d& desertului, pardia-
rei, etc.; in aceste insemnari si f. secre-
ta; b) seeretu = mysteriu, arcanu, me-
diu ascuDsu, inchieore, etc, a) io^Ţenere:
cine connosee secretele ânimei omenesci?
secretele naturei, scientiei, artei ; pre-
tensele secrete alle farmecatortei, omu
ce nu scie tine secretele; a dă pre fada
secretele, a păstră secretulu; a lucră în
seeretu; ce spuni tu, nu mai e unu se-
eretu pentru nemine; a nu connosee se-
cretulu «net casseeuhanni; secretulu a-
cestei cestîone, acestei problema; a vorH
in seeretu, a trage pre cineva in se-
eretu; secretulu nu se pote păstră intre
mulţi; mai bene se mori de câtu se dai
pre facia secretulu; a pune ceva sau
pre cineva in seeretu, la seeretu : cri-
minalii se punu la seeretu, se punu la
seeretu ceUi ce su periculoşi; in secre-
ttdu inehisorei , i'n secretulu cogitului;
P) iD Specie, seeretu = tăcere despre ce
nu se cade a spune : a vende secretulu,
cellu mai mare seeretu se cere pentru
aceste operationi militari; mulţi faeu
Uaatematie si eavia apoi se si asseeure
secretulu furpitudinei aeestoru fapte;
ceru secretulu pentru tote câte s'au dissu
aid.
SECRIU, etc. vedi scriniu, etc.
* SECTA, 8. f-, seeta, (fr. seote, it.
setta); 1. proprie, urma de petioru sau
de carru, caile deschisa, bătuta, si de
acf , caile trassa pentru una actione, pro-
cessu, metodu; 2. in specie, a) doctrina
filosofica sau religiosa, politica, sociale;
scola; b) cetii ce urmedia acea-asi doc-
trina : sectele filosoHee, secttlereligiose;
a face parte d'in una secta; a se des*
parti in secte; b) in genere, câta, mat-
tima de omeni uniţi pentra unn scopn,
chiam si in ren : secta de UUroni, de
predatori.
* SECTARE, T., BMbirl, (d'in sedu
=: seeutu de la secere); iotensira d'in
,CoogIc
11 g6 ■ SEC.
ateere , s urmi «n zela si coDBtaatiB,
fia in beafl sau in ren; a Qrm& nedeipar-
titQ, a urmarf, etc., in specie, s armări
cn ardore, mtâ vertosu cu inversionare, a
persecută : a sectâ pred'a sea, pre aA-
versarii sei; a sectă plăceri, desfratMri;
a eeetă eovetUele ai gegtde auva.
* SECTABin,-a, adj., McUrUt, (fr.
•«etain); relativa la secta : herhea
sectari , castraţi ; in specie inse, ca s.
personale, celln ce faee parte d'in una
secta filosofica, religiosa, politica, etc. :
senari fanatiâ, sectarii diverseloru re-
ligioni se cSrta ei se perseevta unii pre
aîtii.
* 8EGTATI0NE, s. f., 8e«utl«{ ac-
tione de sectare : sectationea bonehru
essemple.
* SECTATOBIU,-tot^, adj. a., neoU-
t«ri (fr. sMtatsvr); care secta, urmedia,
insociescfl, urmedia cu ardore, cella in-
cbioatu nnei set^a, 1. in genere : ce lipse
are unu candidatu la aUegere de seda-
tori zeloşi ? seetcdorii si satellitii ta nu
pot» faee nemiea pentru tene; muiti sec-
tatori mergeau dupo densviu; 2. in spe-
cie : sectatorii acellei doctrina, acelUi
eredenOa: sectatorii lui Aristotele, lui
Platane, lui Moefumede.
* SECTATU,-». adj. part. s. d'in sec-
tare, sectatn*.
* SECTILE, adj. eeetlUfl, (fr. Heotlle);
care se pote secare, (yedi sectu), cumu
si oe e see^:= taliatu, despoiatu, etc. :
porruZtt stetUe, lemne sectili, petre aec-
tUi.
* SECTIONALE, si
* SECTIONARIU ,-0, adj., (fr. iiee-
tiaBBiUre); relativn la sectione.
«SECXIONE, 8. f., eectl», (fr. leetlen);
actiene de secare =: taliare, despicare,
despărţire, cumn si ce se se seca, ee ta-
lia, se desparte, etc. : setHonea eorpt^Mi
in doue; seetionea unui petioru gangre-
natu; seetionea ptuiUoru genitaU = ca-
stratione; sectionUe tMui periodu, unei
frasc. unei carte; sectionileuwtiservitiu
administrativu; sectione din aeea-asi di-
visione d'in armata; sectionUe mai mul-
toru linie: aectioni conice; a imparii to-
tuiu unui eollegiu de allegutori in mai
vwlte serOorti; eodiaeulu cu eeaptriulH
SKO
are doue sectioni: seetionea vemaie tem
de primavera si seetionea tmetmimtde
sau de tâmna.
* SEOTIVU,-a, adj., ■eeUnu, (d'ii
seetu de la secare); apte a secare, Un
si aptu a fi seeatu : porrU seetivi, pUra
sectiva; Tedi si seetOe.
*SECTOBIU,-ftina, a^j., bmUf,
■•etortta, (&. leetoar); care Mcosrtalia,
despica, rampe ete., sau serre la «care,
1. ţiopTie-.sedotiudeserpeuie.deptmge,
de jruÂEurî; seetoriu de lemne, de erbt, de
grâne; 2. metaforice, a) 8e<:torHi=:eelln
ce licita la averile confiscate, si in spe-
cie cetlu ce compera aceste averi in
totu, ca se le venda apoi si specule in
parti; de aci in genere, seetoriu ^nn-
ditorin, comperatorin; i) seetoriu, a.
reale, pi. seeiorie, a) parte de eercu, oo-
prensa intre anu arca si done radia,
facia cn 8e(;rffKn^t(=:parte de cercu, co-
prensa intre tinu arcu si ana corda; e
inse si : see^orÎH aferim, generatu prin
revoltUionea unui seetoriu eereulariit;
P) 5ec^tulu=:instn]m8ntu astronomicu
de observata si leuatu differentîele de
ascensiane sî inclinatione a astreloru.
* SECTU,-a,adj. part. s-, l.d'insecare.
seotas : unghide bene secte; sedulu tM>
ghielorU; 2. d'in aeeere, seotii = smi-
tns; vedi : sectare, sedatoriu, etc.
« SECTUKA, 9. f., stotorajactioDesi
etfectu allu actionei de secare, (vedî
seiAu sub 1.) : sedur'ascandurelwu, see-
turele in scorfi'a arbordui.
* SKGU, 3. m., Beeog, d'io secare,
sessu, genu, generatione, etc; redi sess»
si seeulu,
* SECaBABE,y., attuUniitcnbă^
a se culca, a dornif despărţita, sii^Ţurn,
de una parte.
« SECUBATIONE, e. f., ««eobiHai
actione de seculare.
* SECUBATU.-o, adj. part d'in «-
cubwe.
« SECUBITU, s. m., aeonbltni> stata
de aeei^re. dormire separata.
•SECDLA = seeura.B. L, leeibt
(d'in secara); specia de seeire; vedi ri :
aeeire, secure, ascespita, etc .
« SECnLABEr^secN/oriN, a^j., »oa'
lariB, (&. BrionUIre, a<eiller); r«latiTn
,CoogIc
OTO
la «eoihi : jacuri seoulon, serbatore se-
eulate, cantore secidare. ommi saduri,
arbori aeeidarii annulUBeeidare termina
uHuneulu: dmraPa aeetdare a eerrului;
vUtia eeenhre; variaiioni ieevUoi oile
attrehru; ia specie, 3eeulare=mtmdanu
IiiniMint, ewilti, peritoriu. in opposit, cu
ipir^tmU, sifjieteMCit, etemu. mai ver-
tosn ca haaerieeacu, reUgiow, etc. :
viitia.MCtihre: pretUi seculari, nu mo-
ttadU; jurisăietione seculare, auctoritati
seculari; affeetioni seculari, dorentie se-
etUari, vdUtpta^ seculari; secultu-ii se
«PfMiiiH manachiloru ai devotiloru; bo-
nuri seculari, awre seculare.
« SECULABlSAfiE, t., (fr. ■«enUrl-
s«r); a Uce seetUare, a trece iu stătu
seaUare, in seoBulu speciale alin coven-
tnlui, a face mundanu, cfvîle; 1. in ge-
nere : a secularisâ tnonachii, ealuge-
rii; a secularisâ monasieriele; 2. iu spe-
cie : a seeularisd averile monasterie-
loru, mosiele acestoru inspitule.
•SECHLABISATIONE, s.f., (fr.»6.
enlNrliâtioB); actione de secularisare.
• SECULABISAXa.-o, adj. part. d'in
seoularisare.
* SBGULABITATE, s. f., (fr. >«cii-
UrtU); stătu de seaUare : secularitatea
arbonloru; in specie : secularitatea fo-
siuhii monachu, fosCeloru averi ntonas-
teriesei; secularitatea eaaatorieloru; se-
cularitatea affeetiottUoru omului.
•SECDLABIU,-»' >dj., vedi secu-
lare.
'*S£O0Ln=£eclH,pl.-e,secilan8iae-
«luM, (fr. 8U«1«) , proprie, deminutiru
d'ia MCM de la secare, prin nrmare :
1. ganeratione , gena : secle de omeni,
de oniMo^i. de fire; unu seclu de vite,
d« <m, de bei, de aiUi ; 2. ca mai desu
inse, oj generatione de 6meui iu sensa
strimta, duţafa cea nat cotomune a a-
aai geneiatioae de <iineDi, viâti'a com-
mune a omului, ca 33 de annî; da aci :
b) genuin omeneacn ce vine in unu
oeitu tempn , cumu si : spirîtulu , ge-
nioltt acallui tempu , epoc'a, tempulu : ,
fdtmule in hone ca «i in relle fura acel-
le secle ; ceUu mai ferieitu sedu , celle
mai triste aetle; se ne tememu de sedele
de foca aUe frecMtu^ ornuln de secZuIu
8BC.
nw
seu; sunt genii ce nu su de sedtUu seu;
ce etrieaie si eorrupte secle! sedw de
auru, de ferru; d) in cellu mai largu si
mai usitatn sensu, 8eclu=cea mai lon-
ga Ti^tia de oma, spaţiu de unu centu
de atmi, unu cetUenniu : noi viuerm in
sec2uZtt XIX; in sechdu aliu VJI, inain-
te de Christu ; e) apoi, seclu =; longu
tempu iudeterminatu : nomele vostru se
viua in sectele see^eloru; de sede nu te
am mai vedutu: sede păru momentde
ceUui amaritu; d6ro momente impercep-
tibili si perdute su sedele in «enuZu e-
temitcUei; cu multe secle in urma, si cu
mai mtdte secle inaintf;d) in limb'a ba-
sericesca, «ec/u!u z= muDdulu, lumea,
lumea sensului, lumea profana, lumea
passioniloru : ae ne desfucemu de catcnele
sedutui.
* SECUNDA. 8. f., vedi seeundu.
* SECUNDANn,-a. adj. s., seeonda-
dbb; relativu Ia ceva seeundu : şcolari
seatndani, d'iu secund'a classe, d'inse-
cundulu annu allustudi6lorn;in specie,
militari secundam aiabsol. secundanii,
militari d'în secund'a legione, d'iu se-
atnduîu regimentu. etc.
* SECUNDANTE, adj. part. preş.
d'in secundare, seeandans, (fr. secoa-
duit); care secunda : venturi secundanţi;.
iu specie, unu secundante la unu dueUu.
«SECUND ABE, v., BeoaDdare,(fr. se-
conder); a fi secunda ^ faTorabile, ad-
jutatoriu, benevolitoriu, etc. : a secunda
precineva in adoperationHesdle; mam-
m'a secunda fetele, si fetele secunda pre
mattima; ventulu secunda navUe, notn-
gationea; in specie : a secundă una prc
punere, a secundă pre cineva in propu-
nerile lui; a secunda pre cineva in
dudlu; si cu dat. a secundă cuiva; a se-
cundă celloru assupriti si debili.
• SECUND ABin,-o , adj., seeanda*
rlni, (fr. aecoDdaIre) ; relativa la unu
ce tecundu, la ordine secunda, la locu
secunău , la gradu seeundu , la mftna
secunda, etc. : grâne seeundarie; dassi
de studie seeundarie; eaUe secundaria,
propositioni seeundarie ; ce propuni tu
e secundariu ai fora importantia.
* SECUNDAXU,-a, adj. part. d'in se-
cundare, HeoBBdatni : secundaţi de bone
.yGooglc
1128
SEC.
mnturi; a. m. aeeundatulu =: BMnnd»-
tui,\oc\i\xiseeundu,gTaă\i\\isecundu,etc.
in oppositione cu prinvUtdu .- «nui-a
catita se dâmu primatulu , aliui-a ee-
rundatulu.
• SECUXDICEBITJ, s. m., secundl-
eerlns, (d'in secunău si cira), functio-
aariu de seeundu gradn.
* SECUNDU,-a , adj. B., seemidu.
{b. Beeond, aeciinde, — d'in KeqDlzzsece-
re); care seee=uxm6i\&, vine dapo pri-
mnluinlocu, in ordine sau seria, in tempn
immediatu dupo altuln, dnpo aniăniulu,
aUu douile : seeunduîu loat . secunda
di, secundulu mese alîu annului: a stâ
in secundulu locu, a se tmdtianA cti se~
eunătdu gradu; mat hene ac£ primu, de
cătn ae(^ seeundu; prin esteusione, in
Talore, in pretin, cellu mai appropiatu
de primidu : persona secunda dupo dom-
nitoriu; secundulu loeu de nobilitate, de
distinetione; poetuce nu e seeundu neei-
unui-a ; 2. despre cursuri de apa . de
venturi, etc. : a) secun(2u=: favorabile:
a adjunge in portu cu ventu aecundu ;
venturi secunde menara navile pre tote
marile; candu mergemu tn diosulu apei,
plutimu in ape secunde; de aci seeundu
^ tn diosu: h) metaforice, seeundu. =
favorabile, faustu, fericitu, etc., oppos.
la adversu si Ia contrariu : murmure
aeeunde se rediea d'in tota mulţimea a-
dunaia; clamori, strigări, acclamationi
secunde; toţi omenii, toii diei ve sunt
secundi ; in tempuri secunde, ca si in
tempuri adverse, remase aceUu-asi ne-
stramutatu; fortun'a nu ii va fi totu de
a un'a secunda; essita seeundu, lahori
aeoinde, bătălie secunde; 3. ca adv. si
prep., a) adv., seeundu, a) in urma: eu
voliu merge inainte, tu mergi seeundu;
^) in secundulu locn, ca mai aprope; in
secundulu puutu ; b) ca mai desu, ca
prep., s£cunâu, a) in spaţiu, dupo : mer-
geţi seeundu celli pleeoti itminte; as-
conse pung'a seeundu armariuîu d'in
faeia; de acf, pre longa, in longnln, pre
a laturi, longa : armat'a procede seeundu
rip'a derepta a riului; ingraditure se-
eundu căllile publice si seeundu fluvie:
castrele stau seeundu mare; centauri'a
st na^'ce seeundu fonti; ^) in tempu, io
8EC;
ordine, seeundu^B data âiqw, iînme-
diatn dnpo, a) proprie : aeeimdu mnoo-
tiu, teemu^ aomtm, seeundu tata mm
tu mi eati tata; seetatău diei omenii «w
faeu mai muUu bene; seeundu voce ga-
tulu vale mai muUu în actimea orato-
ria; ţ) metaforice, seeundu = dnpo,
conforme cu : a viue seeundu natm'a;
a hterâ seeundu lege, aeatndu ratione;
seaaidu cogitulu, dorentta cuiva; 7') se-
eundu =: in favore, dnpo volia ; e) ea
adv. de modn, 8eeun<îu=on &vore,'ca
fericire: seetm^u ne merM hteruh^ 4. ca
BDbst., a) personale c seeundidu, secuit-
Sa : lyrimidu noseu^u, seatndulu nat-
eutu; b) reale, m. nna seeundu saa f. una
secunda =: parte de tempa forte mica,
si, in specie, sessagesim'a san cenfettm'a
parte, a.) d'in una dra; fi) d'in nna careu
sau mai bene ana circnnferentia : se-
cundele se tns^na eu semniău ('), pre-
cuirtu : 35"; 4\ 5S,38'.
SCURÂ, 8. (., vedi aeoria.
SECCOE, s. f., leenrlB, (it. teoarasi
■enrei isp.B6Knrţport.aefnraţ — d'iOM-
eare)\ mstrumenta de seeatu = de'ta-
liatu si Incratu lemon : eu ««eurea »
talia arbori, eu securea ae seca lemne
de focu; inse : eu securea ae ocddu m-
tele, cu aecurea mai vertoau se oeeideau
victimele la ottantt; prov. de securea
fora eâdan'are frica pădurea; in specie,
instramentu de essecutione a crimîna-
liloru : a suppune caputu eondemnatw
lui la secwe; a lovi cu secarea; prin me-
tafore : securea sta spen^irata aaupr'a
capului totoru eetatianUoru.
SECUREH^LÂ, eecuncd, seeun'oe, m-
euricia,-tia, seeuriela, securieula, s. f-,
seenrlflyls; deminutive d'in seeiu^.
SECUBICLA, seeurieuia, a. f-, bmu-
rlenla.
* SECtJRICLAVE, s. f., (fr. »Miri-
cUtb,— d'in securu si cZom); spoda d«
căldare sau de tegaia cn clave sau ehiaue.
* SECDEICLATU,-a, adj., seeorleU-
toa; făcuta in forma de «ecunola ; ear-
dini securidate; ca subst, reale f. secH-
riclata, (subintell. irba), specia de ^ba
inutile în lente; vedi si aeeuridaea.
* SEGUBICULA, s. f., woirlMb;
1. proprie, demiDutira d'insecnrs; 3. me>
yCoogle
8BC;
taforioe, imu nneu, ana scobs de form*a
wcMrei (saa codei rondinellei), io archi-
tectara.
« SECDBIDACA, nj., seenridaoa, (fr.
iM«rld«qae); genu de plante părăsite
ei inutili, ba si Tettematorie al toru plan-
te ntili, de âra ce elle sunt ca secarea
plaotelorn utili; vedi siiecuriclaţu sub 2.
*8^ZVBlFE&J]=seeurigeru.-a, adj.,
•MKrlfftr, sMarlger, (&. sâenririre* ai-
t*rlgirt)i care pârta aecure, ca eubst.
pi. aecurifertle, familia de insecte b;-
meooptere; s. f. secwriger'a, g^ena de
plante.,
* SECCEIPORME, adj-, (fr. iiSeorl-
foiMe): care are forma de secure.
* SECURiaEBU.-o, adj. s., vedi se-
curiferu.
* HECUBIPiXPU,-a, adj., (fr. leau-
rlf alpe); care are palpe in forma de se-
cure : insecte seatripatpe.
* SECURITATE, s. f., leenrlUs, (fr.
ticnlU si Biiretâ,~-d'iu securu); statn
de securu, 1. proprie : securitiUea es-
duăe vm-ee evra, securitatea sta in ăe-
pfen'a neturburare a suffletului; securi-
tatea âaimei se traduce in serenitatea
vuUuIui; a dormi in deplena securitaie;
ctllu atuîtu addorme in securitate de ce
sepote intemplâ a dmCa di: 2. metafo-
rice, si in specie, a) in reu, lipse de cnra,
nepdsu. indolentia, negligentia : secu-
ritatea wtprudente e eausa de multe ca-
lamităţi; wi prodigeti laude scolariloru
dUigenti, co-cî acesta- a le pate aăduce
iMaseeuritate funesta; b) obiect! vu, lipse
de periclu : securitatea publica, securi-
tatea personale, securitatea călliloru;
miniştri ai securitatei puiUee; securi-
tatea de aiU mânearei; e) cautîone ga-
ranţia : securitatea ereăitorialui sta mai
muUu m probitatea dcbitoriulm; a nu
impromutâ fora securitate.
* SECIJfiD,-u, (rsu : seguru dau ai-
guru), adj., aecurus, (>t. slonrg , isp.
port. segD», prov. gegnrf t. fr. seţur,
n. fr. sfir;— d'iu 3^6, si cura); fora cura,
oare na are cura ^ tiina de nenuca ,
tiancillu, plena de multiamire, de pa;
ceţ ete., 1. proprie : securi dela spate se
nebatmu cu inimieulud^in facil ifumt-
m securi fura tupprentipre neMioptatej
SBD.
1129
pace seeura, repausu securu, securi de.
tote porţile, inse nu securu si de una
parte; securu de amorea. de fedea ju-
rata; securu de pena. de perdere, de
damnu; securu de suecessu, de essitfdu
bătăliei, de venitoriu; si despre lucrnri :
a duce vietia 8eeura;somnu securu, pace
seeura, mese secure, ospetie secure; 2. ia
specie si metaforice, a) Mg^gente, in-
dolente, fora neci unu pesu ; b) obiec-
tivu, ce nu e de ternutu, fora periclu,
apperatu, de care nu se teme cineva eto. :
fţH d/ţămu locu securu: amoredeluorulu
la omeni securi; increăe-te acestui omu,
co e securu; passu moutu, arma seeura,
e/mtatura seeura, responsu securu, res-
ponditori securi ; nmnimenie secure ;
tempa securu, de care nu se teme cineva
eo se va scamibâ; eaUe seeura. pădure se-
eura; venituri aeewe; copaii se afla la
locu securu si la persona seeura.
* SECTJTIONE, s. f., aeentloj acUone
de a secere.
* SECtrT'bRnJ,-*ano, adj. s., leeu-
tot, 8aeiitor[iia,(fr. BdciiteHr};care sece,
1. in genere : inversionatî seeutori ai
nouei doctrina; 2. in specie, unnlu d'in
c^t'a gladiatorilom ce se laptan cu gla-
diatorii retiari, pre cari urmau acelli-a.
* SEDAME, pi. sedamine, sedaBen»
(d'in sedare); mediu de sedare : numai
mortea e sedame acesta dorere amara,
* 8BDANTE, adj. part preş. d'in se-
dare, Mi»m,ct.nseda:remdiesedant\
de dorere.
* SEDARE, T^ Sfidare, (d'in şedere);
a face se siedia, a assediâ. aliena , a
stemper&i a impac&, trancillA, incet&, a
carm&, etc. : a seda marea interritata,
foadu tare încensu, ventulu in furia: a
seda famea, setea, cedarea, dorerHe.
mancarimea, scăbi'a; a seda urr'a, dis-
cordia, pestilenH'a, furide discordia n
'oile bdlului, turbationea passioniloru;
a sedd spaim'a, fric'a, vaietele, tamen-
tete; a sedă unu omu nestemperatu, unu
eopiilu nebonaticu, una persona htbri-
ea, etc, metaforice : curre Erodctu ea
unu fluviu sedatu; eu suffletu sedatu as-
cultai tote.
* âEDATIONE, s. f., sedaţi», (a^da-
tion}; actione ^ sedare, 1. in genere: 8^
..Google
USO 6ED.
tUHonea ptustonilorit . menfet, ftiriâ
venttditi, tneendiulm; 2. in specie : se-
deâionea âorer^oru easionate de vtdneri.
• SBDATmT,-a. adj., (««««tlTas »
t44itlf)ţ apta a mdare; ia specie ; re"
medie. meSiecmente «sda/tee, si absol.
•MM aedalivH; de sedative are Iwaa pa-
timUU.
• SEDATOEIU.-tom, adj. s., sedator,
caiB seda, saa serve hiedalu -.aedatorii
florei populare; remedie sedatorie de
doreri.
• SBDATU.-a, a^j. part. e. d'in se-
dare, BedctD».
SEDE, (nede,— Tedi ei aedia, sediu),
8. f., 8«d«i, (d'in sederey, unde aiiie ci-
neva sati ceva, si a nome, 1. scamnu,
troDU, conopella, etc. : sede apostolica;
sede regale, sede domnesca; sede de juăice,
de senatoriu, de vrofessoriu; in specie,
scamnu de rasu, parte inferîore precare
ala ana vasu; 2. in genere, loco, locu de
loouentia, de şedere: casa^ locaentia,'
templu, patria, etc. : în câmpuri oşti,
in agri d&Bastaiione, in tote sedile dom-
neace ferrulu si foctUu; in sedile scele-
rate, alle seelariloru d'in tartaru; se-
dSe oelloru pii, sedile dieiloru; 5 meta-
forice, fundamenta, base, etc. ; in capi-
tale e şedea miscarei ai vietiei naţio-
Hole; auperbi^a ai are şedea in sprincenie)
iambuiu domnesce in sedile impari aJle
tfimetrviui iambieu; ad e şedea argu-
mentationei, aedea discursului; nu re-
manu oasele fracte in aedUe stUe; a re-
slomă unu turnu d'in'sedUe selle. cum»
se restori%a si una institutione d'in se-
dile seUe.
•SEDKNTABI0,-a,adj.,ijedenUrli]8,
(fr. Hâdenttln); relativu la sedmte, in
specie, care sta multu aedendu diosa,
pre Bcamnn , care nu se mişca inde-
etnlln, care se face sedendu, etc. : omu
aedentariu, oeatpatione sedentaria, vii-
tfa aedentaria casiona adesea morbi
gravi.
• SBDENTE, (siedente) , adj. part.
preS. d'in şedere, sedens; care slSde: ju-
niei aedenti lajudeâu.
SEDWTU.,{aiedentia), s. f.,oonnB-
■Bl, tMBlo, (fr. a6»net) ; stata de se-
dente, 1. in genere : sedmtia de lumt;
a făee, a Hne aedentia de hieru, de se-
dratu, de arat», de preleeHoni, a ine»-
ti, etc, inse si t a tini sedentie d^pre*
I«lfioni=a âice preleetioni; 3. in 9peaie4
consessu, stringere si aedere Împreuna
a membrilom unei societate : sedentia
ptMica, sedsntia privata. aeerHa. in'
ckisa, aedentiele ^naiidui, soc^atei a-
eademice; sedentide eurtei de «aasa*
tione; a tini sedentia, a Uni mai multe
sedentie pre di; a leuă parteU aedentie,
a lipsi de la mai multe sedentie; a det-
ehide aedentîa; a inelâde, auapmde, re-
dicA, dimitte sedentt'a; a Uni protocoUe
despre sedentie; a nu poţi tini sedentie
cCin cau^a lipsei nvimerului preaeriaau
de regulamentu; in una sessione seHnu
mai multe sedentie.
1 SEDEBE, {siedere)f prea. iad. aied»,
si siediu, aiedi aiide, se^mu. aedeti, ti»'
du, conj . se siedu si se aiediu, se aiedi, se
sieda si se aiMia, imperat. siedi, psrf.
seduifsiediui), 8edtUu(stediutu}, si aessu
(siessu), T., şedere, (it. sederB} isp. ser,
Beer, seder, port. iter* prov. sezer^ fr.
sealrf— afBae cu gr. SSoc, si saascr. 8*<),
usldere, aldere, rţalden, habtiDre» iii«-
rarl>ei>an»rsTliqnlesoerfl, »tlarUdeai-
dere; cangraere, eonreolre) qnadrsre»
deqere; a se paae diosu, a remaaâ, a st&
in &cel1a-asi locu, in acea-asi positione,
1'. in oppositiane cu stare = a fi in pe-
tiore, şedere = a fi diosa, a sti diosa,
(redi inse si mai la vaUe) : a sedi pre
scamnu, pre pcUu, in patu; regin'a siede
mundra pre tronulu seu incongiurahi
de numerosa curte ; sctăarii siedu pre
banee, invetiatorn^ stide pre catbedra;
de ce nu sedeti pre aeamne? peniru eo
ne doru sellelc de şedere; ciorii noştri
siedu bene pre ealli; a sedi intensu pre
erba verde ; a sedi intensu cu fac?a m
âîosH, cu faci'a în susu; a sede pre ge-
nudi , pre vene ; a sedi eommodu pre
soamne căptuşite cu metasae ; a aeii de
a derepfa de a atang'a ta miaa, in trag-
aura; a sedi in carru, in nave ; a sedi
pre mia piira; inse si : a sedi in peH»-
re; nu sedeii, merogu. inpetiore, aandm
noi sedemu diosu; nu sedeii afvra, eemAu
eu sieAt in eaaa; sedu ore integre pre
unu petiont; — si despre Inerori : wm
,CoogIc
corfa nSd» &en« in bSitiottea, vestimm'
tda nu giedu num armarm; mii'asU-
de mtmaa parata; si : mS^a tiSde , nu
mai eade; 2. & sa pnns diosn, pra cera :
j0 mt leâetipn eetnee ae frânge; aatăi
m.fftmHttihi; etorale «Mdti pre apinorM
eertoru mte; aamu aiide, aeumuteee^a;
3. ft sU de regula, si a nome : a/« lo-
onf, » avj domidUi], a r«s«d£, a fl sta-
Ule undeva : «Mie tietU 9 aneău aprvp»,
aiide d^iorte; aedemu tn raduriM forte
deportate ; sedemu aprope de marginea
eelatei. ia marginea sf^nka; padura-
rmtu aiSde inpadwe; in poduri siedu
fare ai aite animali «ri&aftee; aiedu mm
mhUu la tkvtt de câtit in cetate; nu scH
undeaUâemedimlu eommimei? b) a at&
peaton cfttnTa tempo, ea oepete, a ospe-
U : a eeie ia una eaupona , la una os-
petaria; a aede la awneuiu «eu pentru
eâtuva tempu ; eu aensn mai esteosu :
a aede la indiiaore; e) ca jadice, codsî-
liarin, ete. : a aede pre aeammilu de ju-
ăioata; aaeăâ ea atnatoriu; a sede arbi-
tru; cu seDBu si mai estensn : a sedS in
aervitiu, in fitnctione; a aed^ mai mtiUi
OMMt argatu, mUitariu in armata; nu
aiedu aervitorii la domttdu <upru n reu,
tiH aiedu servitoriele la domne aspre si
severe; ăeeemt aiedu servitorii la voi?
i. a pertrece tempa, staadu andora,
a) in genere : iem'a seăemu in cetate ,
vir'a aedemu la terra ; a aedi de vorba:
im tote, serile nedti de vorba peno la
meâMu n^atei; inse cu una nuantia
difforita :'a sedi la vorba, (redi si mai
la Talie) ; mai siedi, da ce te dud asia
eurrenduf de eesedeti asiâpueinu la
noi? ae vede eo nu-ve plaee a aede la
noi; de nnde cn sensulu si mai estensn
de a stâ. a ae afiâ, afi, inse afiin una
atare tempu indelungu, cumn : siedu
eascandu gur'a, şedeau uitandu-se la
joeuri ; unde sedeemu eautandu-ne de
negotiele noatre, veniră ae ne turbta-e
neBeeveHttwoai; ce seddi aearpinandu-
«f in eapu? de ce aedi eu damAu spre
ymme; Mdea intorsu spre ăitii ; a sedc
jire spini; siedu bene tote; aedu grande
nneeirate pre eampu , sedu nestrinse
di pre eampu; ie aci : ^) in specie,
(i').a sti in paoe; a ti stea^eratu, & na
^ BBR^ 1181
Buppert pre altuia, etc. : a aedi hetn;
siâdi bme; aedeti bene, btdaU! deee ml
aseuUati ae sedefi bene f nu aiede im
paee; P') a fi lenosu, otiosn, inerte, a lin
lucră nemica; pror.*: a aedi eu mdfUile
m senu; tata diu'a siedu fora lucru ,"
dieo aedoHu aaiâ , jMrtmu de fome; ao-
denitt si nu faeemu nennea; ce aedeti ti
nu puneţi wtan'a la lucru 9 3. constraita
ca Dnipersonals, mai allesiu ea a^T-
bme, reu. formoau, urritu, ai analoge ,
a aedi = a <e eoveni, a ae eadi , a ca-
dra , etc. : nu siide bene se ve jporfttM
osia; HH aiede formosu se vorbiţi asia;
aettlu omatu H siede forte bene; ecfot^'
moeu M aiide acea pdlaria! ti aiide moi
bene eu negru de eâtu eu ol&w ; şei» eo
nu mi siide bene eu gaîbinu.
2 SEDEBE, (aiedere), a. verbale,
seiBioţ titit» f Mor* t oIUm , desldlae >
««Bmoratift , etc.; in s. Terbolni : a-
tâta şedere pre scamnu mi a ammortitu
petiorele ; in şedere ca aim stare , tu
mergere, in âtiiblitu, se pastrămu Cme-
nienti'a ; ile la şederea eu mânule in
senu nu eapitcmu nemica; undo eşti cu
şederea ? ne aflâmu eu şederea la tir-
ra; şedere fora lucru , i6n si : şedere
la lucru , aeăere in aervitiu : ee atâta
aeăere in aetilu loeu ? in şederea mea
acoUo om potutu termină eu mcoum
tote negotiele nostre; aedere de vorba,
şedere la vorba.
* SEDIGLD , 8. m. , Mdlenlaa , veâî
sedile.
* SEDIQ[Tir,-a, adj., sedigttas, ţd'in
seaae si degitu) ; care are aiaae deg^
la una m&na.
* SEDILE, B. f., sedile, (d'in aederef;
pre ce ae Mide : scamnu, conopella, eto;;
mai vertosn, scamnn longu, bănea : «^
diSiile acelei, thea^^uhn.
* SEOIME , pi. aedimine, ledlnen ,
vedâ sedimentu.
* SEDIMENT A£rn,-a, adj., (fir- ai-
dinentifa-s); de «edtm«nfH , reUtîTn la
aedi'nentu : strate sedimetOarie , pro-
ducte sedimentaria; terrmu aeSimien'
tarim.
* SBDIMENTU , pL-e, «edlamtotii ^
(£r. eedlHeat^-HJ'in 1 Nder»); oe stMsi
dioBo, la fuidn, in specie, ee s» Imb», iq
)Oglc
un
BCD.
licid« » la fandu : sedimenitJu urinei ,
Meiiniente âe apa twiura, c4>'a gtraco-
rata bene nu lasia seimuntu , d'in se-
dmenteU udului tragu medieii semne
numerose st precise asupr'a morbUoru;
solu , ieritenu de sedmentu, formata de
ape retrasse i» unde părţi aUe globu~
iui; iţise ei cu sensnlu mai generale ca
rasnlia d'in rerbu : tedimentuhi inde-
It^ngupre $eamnu ammortesce petiorele.
* SEDITIONABE.T., (fr. itidUiaii-
■er); a face seditione , a provoci sedi-
iioae.
* SEDITIONE, s. f., «editi», (&. 86dl-
tUi); mergere in alta parte, de alţii, ai
inspeciefdespartireiCuacellu-aaiseDsuoâ
are si fieecanof»e:=rebellioiie populare,
politica, saQ militare : revolta, defac-
tione, deabinare, etc. : $e făcu Meetioni
pri» seditioni violente, a provocă la 3e- .
ditipne si diseordie, provocatori si esd-
totori de seditione; prin estensione, afora
de sfer'a publica : dîscordia.|di3seDBione,
factione, desbinatione, tulburare, etc.
* SEDITIOSU ,-a , adj. , sedltlosui ,
(fr. tâdltleu) ; plenu de seditione , cui
plăcu Aedi^iuni^, caie participa la se-
ditione : cetatianu seditiosu, poporu se-
' diiioau, factione sediiioaa, muliere aedi-
Hosa : mulierîle seditiose porta bellu eu
mărita, consUie seditiose , tentativa se-
ditiosa, secte seditiose.
S^Y>lTOS£,(sieditore), a. f., vedi se-
diloriu.
SEDITOBIO, (sieditoriujrtoria, adj.
B., Beasof) babltator, narans} nora; d«-
aUUlBiBi ilţtlatlOi TlglUa, eUflabra-
tlo I coetai elneabrantlom , (oomp. ît.
Mdit«ce); care siede , 1. in genere : se-
ditorii pre scamne de judiâ, seditori la
iSrra, seditoriu la mesa, in eas'a altm-
a; sediloriu la terra , in casa ; bfinn se-
ditoriu pre callu; 2. in specie, seditoriu
la lueru, care lucra ii<iptea, si da aci, a.
f. reale, seditâriu ^ seditâre, a) pertre-
Mr»anoptei in lucra, elocubrâtione ;
h) locu si tempu is care se faee aoâats
UQflnibratione; si cu senaa mai esteosu,
veghiare, prevegbiare; e) mai Tertwn ,
adonare de omeni ce lucra noptea, in
aţeoie, femine m ae atiingo, noptea, la
RBu loea ai kqra , borou mai vertosn i
8ED.
a se stringe la stâitdr* ; tu »*at fostu ,
sor'a, la sedOirea ie a şira; eu mi I^
seacu âe la ned-una seăitore; Matitortb
sefamrestdatHinlomgiiemoptideiinaa;
si co sensQ mai eetănan : «ediAJw la
Moritt, seditire longa «hmIh «e e §rm
morhosu.
SEDITURA, («ieditwra), b. f.. uaalo,
■tati», mtratlei bsblUU», (oomp. iţ
awaltara) ; actiene da şedere , onmn si
raodu si efleotu alia acaatei actione : ae-
dilttra pre soanmu, seditura iJMMMModo,
ce atâ^ seditura in «ocUh Ioc«^ stiii-
tur'a eu wtâHtiâ ht senu nu aăduee ne-
miea lenosultii; seditura preetdiupisna
de gratia; seditura m peptuiu pre lueru.
SEDIU , (xieditt) , 8. m. ai f. sedia,
(siedia), sedu* (comp. it ledla, fr. aig*)
pre oe se siide ; aeamno , trona, banca,
eto.; vedi si sede.
SEDUCERE, T., (ae conjuga car. du-
cere), dDeere»(fi'. B<dBlre)ţ a duce lansa
parte, a trage de nna parte, a rdeapartl,
departi, etc., 1. in genere ai proprie :
Iu sedusese in seeretu, ea se i vorbisea;
a seduce viteUii de vaeee; nu si pate
seduce odii de la femina ; 2, in apeeie
si metaforice , .a duce departe de etdlea
benelui, a corrumpB, ammagi, eto., mai
ailessu despre femîne ; diavobdu, sub
figura de sirpe, sedusse pre muliere; ad-
versimi nt^ri seiura seduce totijtidimi
si ehita-u patronii noştri; usioru se lassa
seduce innoosntta ; passionUe sedueu
pre omu, mai ailessu avaritţa seduee
pre mulii; diro si muUi ce nu se feduat
de aaru si de argentu, se lassa seduee
de appeiite Ubidinose; blastematii eauta
a seduce fiUele de familia,- si alte miiWs
lucruri ssducu, sed«c« etoeenti'a, stduee
form9seti'a„S6duen vorbele blonde, se^
ducu promissiorale, sedueu t<^e una fien- ■
tia ce se lassa duce de nasu.
* SEDDGTILE, adj., ■edncHlIi; apta
a fî sedussu : se seduce cine e se^tetUe,
* SEDUCTIONE, a. f., ledietlo, (fr.
•<dBcU««); aetione de seducere, eniaa ai
mediu de seducere; 1. ia genere : sedu^
tionea câtoru-va d'in assistatti in una
camera seereta; seduetiouea sufflettiM
de eorpH prin morte; 2. in specie, am-
magire, oomxmpere, CEumecare, iDeao**
oogic
8EG
l^SS
tare, flte., ciimn si mediQ de atomagire :
$eduetionHe auntltri, poaitionilont; se-
âuctitmile placeriloru, libidiniloru; se-
dmetim^ judieiloru, seduetionile ânt-
melorU innoeenH: tedttetionile poesiei.
etoeentiei, picturet; culpabili de seduc
tione; seduetionile diatolului.
* SBDUCTOBIU.-Mrta, adj. 8., ■•-
daetorţBedBeterltas,(fr.i6diieteiir);care
sedue$ : teduetorii innocentiei. sedueto-
riviu judieiloru; gratie $eductorie: sofi-
ştii ttu su de ediu aeduetorn eelli mai
periculoşi; sedaetoriele atmtie, plăceri
alle tumei.
* SEDaCTU,-a, adj. part. d'in sedu-
cere, wdnetiii} )D s. verbulai : ânimele
sednete de grati'a musieei, poesiei; men-
iile seducte prin speeiosele eovente aUe
sofistitoru ; judici tedueti si eorruptt;
mtUierea una data sedueta cu greu re-
aiste la alte seductioni.
•SEDUCDTORID.-^oria.adj.B., vedi
seduetoriu,
* SEDQLA, 8. f., (ledaK); deminn-
tivD d'ia stde.
•3EDnLÂSIU,-a,adj.B.,(B«dilar[ns),
sedolftrlii, (d'ia aeâuia); relativu la se-
ăula, ia specie, sabat, reale m. unu se-
iulariu, pl.-e, sau si f. una sedularia.
pre ce se siSde. si in specif, pre ce se
siSde in Dna trassara, cairutia, etc.
* SBDULITATE, s. f., oedolitaBt ca-
litate si fapt» de sedulu : seduUlatea
materna, sedulitatea nutriciloru; sedu-
litatea addeveratt^i amicu cotra ami-
di tei; si in sensu ren : sedulitatea stul-
tului; prea mare sedulitate degenera in
adulatione; si mai reu, sedulitatea pote
vettemâ pre cdlu care e obied^lu acestei
aedvUtate.
* SBDULTJ.-a, adj., sednlus, (d'in şe-
dere, casi Creduluitia credere); proprie,
care siMe cu persisteotia pre ceva, la
cera, iDCordaudn-si attentionea lacera,
si de aof : assiduu. zelosQ, diligente,
sollicitu, plenu decura si de amore, at-
tentivu, paratu a indetori etc. (Fr. em-
presaâ) : seduVa nutrice, seduleîe mam-
me, unu sedulu agrieultoriu, unu sedulu
parente de famliv, seduli amici, seduli
servitori; sedula cura, sedula labore,
ttdule prevenientie; inse : unu sedu^
pote fi si importunu; fflvUi Mâult sunt
numai îinguHtori; ntuUe socie, muUi
amici, muUe mammefacu, fienduprea
seduli, reu ehareloru fientie, pentru am
sunt asid de seduli; si ca adv. : sedulu
implenesee tote câte i se comtHondă; «e-
dulu mi adduee bietulu omu tote câte
mi cere Anim'a; sedulu leuămu aments,
sedulu ne faeemu detorVa; sedtUu-^
consiliaţi si invetiati de bene; sedula
leuă eapitanulu tote mesurele, eaum-
vincemu in acea bătălia.
• SEDDSSU,-a, adj. part s. d'in se-
ducere, sedDctBg, in s. Terbaluî :^tuljet
sedussi, fete sedusae, ocli setbtssi de
formosttt'n si grati'a verginei; mediede
seăussu mentile usiorelle; seduvntAi/l* '
litloru de familia merita pene eevere.
SEDUTU, {8iediutu),~a, adj. paH: 8.
d'in 1 şedere, qol sedlt; smiAB) inii*,
■Mnitlot habititlo, desldltţ otlav; ea-
las, nates, cltines; 1. in genere : m&Uu
seduti in aeellu locu ; catli seduti in de-
lungu. hoisedttti sîmai inddungu fwtft-
jugati; cu sedutuiu in neluerare nu ea-
pitâmu nimica; de la sedutulit vostru
nu am foîosu; sediUulu indeltmgu pr»
eampu tdlu bueeateloru; 2. in specle;''B.
m. reale, parte a omului san altui anima-
le, pre care si^de de ordisarin : dosoln,
curulu, etc.: bueeeleseduttdui; bube la se-
dulu ; prin estonsione : sedutuiu Unei
' cupi", unui vastf.
' * SEGESTE, si sejres^a, s. f., A se-
geetn. a. m., tegeste, segeiUj copeii-
I nento de palie, de pelle, panâia,'ete.,
I ce serre a coperi carra, merci si mai
1 TertoBD grane.
I «SEGETALE, adj., legetăUi, (fr.
gâ?«tal) ; de segete, relativii la segete :
gladiolu aegetate = sabiora segetale ,
planta vettematoria segetiloru.
• SEQETE , B. f., 8e«res, pi. segetes;
1. campn semenatu, agm semenatn, se-
menatura; 2. sementia semenata, seme-
naturc; 3. metaforice, a) campu de aft-
tioue, pamentn, mediu de actione : se-
menti'ii magestruM cadtt în bona sege-
te; h) venita, folosu, productu, caatign. .
• 8EGETIA, s. f., aeiretiH, (proprie, f.
d'in unu adj. segetiu de la segde, prin
urmare , relatim la segete) ; U aiiiioii
>y Google
^tHlwjdea partea de priacipiu eleetro-
Degatira,
« S£LENIDE, adj. e.^ (fr. ■«lAylde);
«Bsttu d'in selemu combinata cu alta e-
lemeoti; si ca sabst m. reale, dbu $e-
Imiie, oorpn formatu cn selenia ; sele-
nidii, fiunUia de minerali ce essala una
odore de adeniu. odore aprope ca cea
de rapann impotitu.
* 8£LENIFERn,-a, adj., (tt. ttfUit-
nr«); care porta, conţine selemu : atib-
ttanti» adewfere.
* SELENIFICU.fi, adj., (fr. uil6ml-
Oţne); care foce, prodace seleniu.
•S£LfiNIOSa,-a, adj., (fr. aiU-
idevx); de sdeniu, in gradu mai miou
iose de cftta ce e eelenieu : aeidu $de-
* SELENISALE, s. f., (fr. itUnliel);
$ale=:^€are cbymica de aelenîu, QlaBse de
sari chjmice ce resnlta d'in combina-
tionea seUmâiiloru cu basi ebymice.
* 8BI<BKITE, s. f., selenltU, (fr. b«-
limlte); 1. sare chymica formata d'in
combinationea scidalaî aâeniosH cu una
base cbymîca; in acestu inteUesn si m.
lelmJJi*; 2. patra, in care credeau co
veda figar'a lanei (?edi sdene) , ddro
care nn e de c&tn calce mlfatata.
* SELGNITIU, 8. m., aelealUiM ;
specia de Mera.
* SBLENITOStr,-a, adj., (fr. b«1«ii1-
tenx); plenn de selenitu : apa selenitosa.
* SELBNin, 8. m., seleDlsm, (fr. »t-
UBlnn); proprie, m. d'in adj.5elentu,-(i
^ de lâna, (vedi eelene), applîcata la
nomele nnai eorpn simplu, la unulu d'in
metalle, in correUtione ca tellnriu,
(d'in fallfire=pamentu), nome data al-
tni metallu ce are analogia ca teleniulu.
* SELENIDBA, s. f., (fr. aeltntare);
oombinatione de seleniu cn aitu corpa
elementariu.
* SELENOCENTBICD,-fl, adj., (fr.
stUBoeentrlqne, d'in ielenoeentra ^
oentmla lunei); relativn la eentrulu
Urnei,
* 8ELEN0QAMIA, s. f., (&. aiHno-
(•■le, d'in oeXiJvi] =::: luna, si ii.^i =
nunta); io medicina, fenomena de aom-
nom&ultsmtt.
« SBLENOaAMICU,-a, adj., (fr. ■<•
l«B«Kuri<l>e) ; relatim la aHmoga-
mia.
• SELEN0GN0STICn,-a.adj.8.,(fr.
•AUitogBOitfqDe, <— d'in acXl]v7)=lnna,
si ţvâstc = conn03(!entia)i relatira la
connoacenli'a lanei ; ca s. f. reale, wle-
nognostica, scientia, tota de coduobcob-
tie asnpr'a Innei.
* SELENOaBAPHIA, s. f., (fir. KU-
■•f raphle, d'in oiXi}yi]=iana,,8Î TpAtpnv
=de8criere); descriptionea lanei si ma-
cnleloru ce faci'a ei presenta.
• SELEN06BAPHlCn,-a, adj-, (fr.
■<l<a»fraplilqH) ; relativa la Mlewtf-
grapkia si la sdenograpkn.
* SBLBNOOBAPHU, s. pers., (fr. s«-
MMgrapbe); anctorin A^aAeiutgraiplm,
versata in aâetwgrap\\a.
« 8ELEN0PE, B. m., (fr. ■«Itaopi,
d'in oeXijvi]=:luna,si^=Tedere);g«Bn
de insecte d'in famili'a araneidilora.
• SBLENOSE, s. f., (fr. silta^ie);
macula alba, de forma rotunda, insDgle.
* 9BLBN08TATO, e. m.,(fr.B<Wi«-
stete), instrumenta de observata lun'a.
• SEIENOTOPOGBAPHI A, 8. f., (fr.
sMtiKotapofripble, d'in o^ijv)] = luna,
'câxoc =lora, xpiJE^v ir: descriere); de-
scriptione detaliata a superfaciei lunei.
*8BLBN0T0P0GBAPHICU,-o,adj.,
(fr. 9<liaotopoffrâ|»hl4ue) ; relstîm la
8eîettotoj)oţ^a{jAki.
• SELIBBA, B. f., sellbn, (scartatn
d'in s&mA»brd)\ medietate de Iifira.
* SELIOASTBO, a. m., MlqnartnB,
(d'inacea-asiorigiDeoii8e(JtIe,se7Ia,etc.);
scamnu, maiallessuseamnonide, gros-
solana, primitivu.
* SELINA, s. f.sim.MÎtftM, aellMi»
(oâXtvov» fr. silln); gena de plante; vedi
si fljnu.
* SELINOIDE, adj., aelliel^eai (si-
X[V0EtS7]<:); care sâmina ca selina, de
genalu seltnet.
• SELINU, 8. m., vedi acXvmi.
SELLA, (sxhMk, siia), a. f., 8ella,(it.
port. aella, isp. Bllla, prov. sella, selfea
si cella, fr. selle), ephlpplam, eUt«lIa«;
ea xa, coxandtz, ren, Itmbaa; deminn-
tiva contraasu d'in deminutivuln atăvia
d'in seăe, de la şedere, pre ce st siide,
ce serve la sedttfu pre densuln, scamna,
=y Google
1. in genere : aj>allitu bietubt $i s/a ae
oadf/id'inp^iorţ, ăati-i d^o una sella; sel-
l'a eaîămariuîif^ selVa profşssoriului;
seiie se afla si la carrutie â carre :j>re
S^la aia menaiqriula de trăgători, pre
Untji selle stau mai pomt»odu si callaţorii
in CiirnUie; aellele eleganţi, pre cari se
transporta 6meni de alţi omeni pre u-
meri, se dicu lectice; lecti<fele sunt dero
aelle gestatorie; 2. in specie, a) scamuu
f entru âmeuii de sUtu , peotru marii
iemxiit^iiisellelemagistratiloru romani
erau de eboriu, eîle se ăiceau selle curuli;
a obţine sell'a curule e a perveni la in-
alte funetioni publice ; b) ca mai desu
iDse, in usulu vulgare, sella = apecia
de scamnu de puau prţ spinarea unai
jumenţu, a) mai vertosu pre unu callu :
a pune selVa. pre callu. a leuâ sell'a
.de pre callu, a stringe aeU'a cu dngl'a;
callu de sella, ia oppoa. cu: callu de
trassura, si mej;afcr. : a fi Cfi^u Ae s^lla
^ a portă grşutataa aUoru'a = a /»
secure de osse, care insee ou^iţau piai
Ţargu si mai eoergitiu ; seîla de aţiru,
selki de lemni* ; sellele se ctiptusescu eu
pelie; şpareîe feliei, ^lakrile seUpi. pvl-
vinu de sella; a callari, a incallecâ fora
; reţi si
iell'a, se
elicate,
îu i ee
anituiu
eniipre
şi pen-
la, inse
se dice
, de te-
te a do-
jsaîma-
; si vet'
tema lellele, rem^ne desellatu; sellele
lintW eallu nu duai' atâta greutate; a
"calcă pre selle^'q lovi in selle. a rumpe
cuita sellele; dupo atâtu sedutu pre
sC(tMn(i, am eăpitatudorcre "de selle; cine,
la lucruîu seu, sta continuu pleeaiii de
medilocu, ineo p-Ae capitâ dârere de selle;
dportâ cinguiorea prea pre seU'e; a''^,4a
mftliere si pune strofiulu prea.pi'e sdle.
; ' SEţiLAMENTO,pl.-B, inatriinieiitora
' s«lUi;%, (d'in 1 sellare)-, actione de 86l-
T»K.n
SE^ 11^
^re, 4,4r9 mai yertoau, celle necessarie
Ia sellatu; tnulie dHn sellammte ge'îtgf
sescu la eavallarî'aarttK^eţ; jeiiai)> set-
listemtu.
1 SELLABE, isim-e), T-. epbIj|>i»luB
Imponere; a pune sella pre unu jumentii;
ycdi Bi compoa. insellare : a sdlâ~ţn-
sellâ^inseuâ colii.
2 SBLLARE, ad^., selIarSs} vedî srf-
lăriu.
SELL A BESS A, seîlarfa, vediseUon'w.
SELLARIU,-a. si seUare. pdj. a., sel-
larlg, (it. oelUJo, isp. slllero, port. se}-
lelre, pr(
lai re); re]
seUa, cu
sellari sa
incapcrisi
apeoie, rel
jumente, i
S0D^1;S, se\
selle; fem
loriului, ţ
seu, face'
ria : a.) ari
^ime de se
mulţime
de scamnt
scamne {
oertreca' acu nu.
■ SEIiliATtJ,-n,adj. part. s! i'itisettare.
■ SELLISTERNnJ,p!.-«,BelIl8terBtiiiB,^
■(fr. aellisterne, d'in seUa-sternefe); V. ih
oprita, ca lectistemiu, fiindu co ospetiuln
acestu-a ae făcea pentrn'uâu dieii, nnde
bărbaţii atâu pre terfe (bdnopelle) ; sej-
tisterniu, oapetiu In onorez uo» âiea,
unde mulierile stâ^ pre selle (scarbne) ;
2. cu aenan jnai egtebau, nraii;gio'itu totu
la sell'a ăe jumente, seUi8te^itt:=tni\
8tratnm^tr8tn,'a8ternDtu de sella. de
pusu anb sella, aau pre sella.
■ SELlitTCIA,- (ia ai sellula; s.% sel-
lala; deminutivn d'in sella. '
SEI.LULA, '8. f., Vedi seOUcia.
. SELLnLARtU.-o, sdj^. 8-, sellDlarns,
relatîTu'la sellula : măiestri st^ulaH,
Si absol. sellulari. '
SEMA, 8. f., {sima, confere' gr: fi[ia,
lat, Bltnnl), mesura, computu, ratlone,
"oecurre in frasi ta ; a tAaned fora sema
fora meaura; ţUuo Ae si^H flwet, «nuc
73
=y Google
de una sema eu mene, de mărimea mea,
de etatea mea; una sema ăe omeni, una
epecia de dmeni; a dă sema , a d& com-
pntu, a d& ratione ; a tine senta , a Uni
1» sSma , a tin6 computu; a luă sem'a ,
a bagă de sema , a observă cu atton-
tione, a attende ; a bagă in shna, a ob-
servă, a respecta; a luă sama ăe cineva
sau de ceva , a veghiâ asupr*!! cuiva ; a
luă sem'a cuiva, a Iu observă de aprope;
a liiti pre âneva pre sha'a sea , a răs-
punde pAntru deDsnIu; a 9i face singuru
sem'a, a te uccide cu manete selle ; de
7H>na sfyna, de securu, de certn, fora in-
donentia; mai cu sima, mai allesmi.
* SGME , pi. semine, semen; semen-
tia in sessulu celiu mailargu; prin esten-
»oue si metarote ; a) elementu, princi-
pia, inceputu; b) cuusa, origine; c) auc-
toriu, inceputoriu, etc.
SEMEMARE, semene, etc., vedi : se-
minare, semine, etc.
* SKUENTABE, v., gementare, a d&.
produce sementia : sunt spede sterili
ce nu sementa; multdu nu sementa; po-
temu sementa unele plante.
* SEMEKTATIONE, b. f. , semeiita-
ti*t actione, actu de sementare.
SEMENTE, si semetOia, s. f., senen-
Uiiţ(it. Mmeate t ■«neoU; senciBa;
prov. s«meBsa, ,fir. 8«Men«e, iap. se-
*')»lfRte, port. semente), semen f cu sen-
aolu cella mai largu , ce are si form'a
seme, ce se semina si d'in ce se na^cu
plantele si aninialile, 1. proprie si ia
genere : aementia de grânu , de ordiu,
de meliu; semcniie de pepeni; de mere,
de pere; s&nentia de cânepa, de Unu, de
roipitia , de diverse flori si plante ; se-
menti'a taurulm, armessariului; semen-
tia genitale; aementia bonă, rea, stricata,
putrida; di'nsemenlKlepîantdorusenu-
trescu multe passeri; mulţime de semen-
tie consume si omulu : grâne de semen-
tiet, qi de act prin estensione itatm, oui
de sementia; gailine de sementxa, scrofe
de sementia; amnellele se ţinu de semen-
iia, amneUii ceUi mai mulii sejunghia,
si pudni arieti ae lassa de sementia ,- a
prende, a perde sementi'a de caUt boni,
de grânu bonm s'a perdulu s&nenti'a de
voceele formose ; se perde. si sementi'a
de omeni formosi si vigorcsi, proT. a tm
ave ceva neâ de semeniia , a un aVâ de
loca ; aoiă si : nu se afla, ce ti cere ă-
nim'a, neci măcar» de sementia; 2. me-
taforice, a) origine, începută, cansa, fa-
milia , genu, etc. : ftrft Mfi tragemu d'in
sementi'a lui Adamu; unu mare poporu
esst d'in sementi'a eroelui; sementide
retdui, una data arruny^e, euanevolia
se stit'peseu; sementia nobile, iUmtre;
nu eşti d'in iltustrea sementia a genii-
hru mari; b) elementn de connoscen-
tia, de scientia, de moralitate, etc. : se-
menti'a arrtmaaa in tenerele anime
alU copUhriei. va prende profUnde ra-
deeine; semenH'a coventuhii Uâ Domne-
dieu; sementiele prineipaliloru virtuţi;
sementide virtutdoru naţionali se se se-
mine in ânimUe fUiloru de Romanu.
SEMENTI0BA,8. f., deminutivnd'in
sementia.
SEISESnOSXJ.-a, adj., senine âkni-
dans, fccBMdna; piena de sementia.
SEMENTIVU, - a , Adj., genentiTiiij
relativa la semmtia : fen» sementivu.
generi de grânu sementive.
* SEUESTRALE, adj., vedi seme-
striale.
» SEMESTRE = semestru,-a, adj.
s., senestrlg; I. scnrtatud'io şexrzs^s-
se, si mensU = mense, dţ sâsse mensi,
de u:;a medietate de annu : domnia se-
mestre, ^erminu semestre; subst. unu 8«-
mestru , spaţiu de tempu de sâsqe Inni
sau medietate de annu; 2. scurtata d'in
genlB, si mengls, de ana medietate de
mense : luna semestre, luna plena.
• SEMESTRIACE, adj., (fr. sfiBes*
trai, s6niegtrlel); de Unu semestriu : a-
dunantie semestriali, mercede semes-
triale, licenţia semestriale.
• SEMESTRUErU,-a, adj. s., (&.
sâmestrler); de anu semestriu, pre ano
semestriu, (vedi semestriale ai semestre);
in specie, s. pers., celluceare volia,li-
contia de servitiu pentru unu semestriu.
vorbindu mai vertosu de militari: a re-
clamei semestriarii, semestriarii au re-
venitu la regimentele selle.
* SEMESTRIU, s. m.,se«e?trlBB, (fr.
semestre); 1. spaţiu de tempu de s^e
mefui :primulu semestriu, seeundulusc-
=y Google
8EM.
meţtră^ 2. spaţiu d» tempu de.uua me-
dietate de mense.
• SEMESTEU, adj. s., vedi : sme-
^re si semeatriu.
« SEMESC.-a , adj. part., leneBiii;
(codi 8emie$u).
t SEMI, particula, (ai^neca gr. i(\fX),
ce iotra oiuuai in composite cu sensu
de mediu, medietate, una d'in doue parti
ecali : aemidieu, semicereu, aemivoca-
le, etc.; prin estenşione si metafora, ae-
mi ^ micu, suptire, cumu : semifuniu,
aemiapata, 6tc.; ia îoTiaa., a) aemi perda,
de regula, ânalea i inaiute de vocali : ae-
nţesn := semiesu =: teneaoB^ienilesDB
=: semimancatu, Bemirosu : oase semese;
b} înainte de fibra, mestre ii modiu, Be
Booita in ae : s&libra, atmestre, semodiM,
(redi «cesie coTente la loculu loru) : —
aemiaoerbur-a, a^j., ttfti»MTba»,8emia:
eerhe vMe; 8emuidapertu,-a, adj. part^
•eMladvertos; «sie aerniadaperteisemio'
grote, ai j.fatMlatr»»tli tpopontsemior-
grttU; $wtiae^ustu,-a, adj., seMUM-
hutttiK eadavere semiambuste; aemiMl^'
lHtto<N,-a,adj.^«HiUmpitaUiir:<fMi(]M-
ftiitatertmiiri; aernionime, semianimuro,
>dj.ţ BtnlninlB si auiiaiilmiiB i betrani
atmiimm,.*ni>rboauB$mia»ime,»emiani-
aic eorpiii»eanatMuiariu,-a, adj., (fr j^
«1-MinUlBe): ţd^m ie aOfe seimattnti*
loria; semta)mitNi<-a, adj^ aejvUimuu;
MMumuia nQcU..awmimuadi; ««mta-
jwrfN.-a, &dj>P&rt., at«i\M,fntvaiQdia«r
mapttii; stmiarimitrat wU-* (fr. bA|o1<
«Kle»), ariana mitigatu; de aoîai s- m. w
mittriani8inu,(fi.»iml-MltnUme),9ri9r
nietmtmtig^3ii»emairiau.-a. adj. part,
lentatratw i doliu aemi(Urat¥i aemia»-
aiu.-a, adj-i leMlaxlaB, ca.medifitat9.ds
rote : aemiasaie oarra; semHKirbarv,-<i,
%ăj^ aMiUwrbarus : omşi» aemibarbarii
WMHiott, i4j> B., senllMj : âmeni semi-
boi; aemibreve, adj-, BenlbrerUt mai
vertoBu in mualoa : tvite semibrevi, (com-
para si it. Bemlbrerei fr.iiml-bttTq); sa-
mieanUj'a, adj., seMleaaiB : peri $emi-
oan»; amn«iqtru,-a, adj: »„ eoaloipsi:
ammcaprU silvami; aemieaain, a. m., si
f9m..aeiniM8i«, ( pre a locuri semicâaia si
SMNC&inn), OMens feMbalnii casîu de
ne«a, biuodiade vaocsj semi«e«jwmai
a^ \iz}
B. t, Bealeeiteslna, meditate d'in cen-
tu la procente i semieeratînriu , semi-
€ereu.laiu,-a, adj., BemloircuUtuB, (&.
sriml-olrcnialre) : ferramehte semicereu-
late.aemicercu. b. in,, Hemiairculus ; doue
simicercuri are unu eircu ; semidnctu,-
a. adj. part., BenlolDctu», abia ('nm'nsu,
semiâusu.-a, adj. part, Bemiclansus;
semicoctu,-a, adj. [>art., HemleoctiiB; se-
miconfeciu,-», adj. part., semlonnfeetnB:
.lucruri semieonfecteisemieorjporale.&dy,
BenlcorporallB: imagini semicorporali.
asii si semicorporiu,'Ci, &dj., semlcor
poreuBj semicrematu si semieremu,-.».
adj., sen i ere mat a « si semleremus : se-
mieremate, aemicreme corpuri; sentierw
du,--a, adj., BeaUrudiB icarnt: semi^u-
ăa; sen '
«■e) : pi
adj., B<
cota : li
f., seali
Cjflindri
d'in am
dru; «ei
ofUicUm
8. f., te
tellB, dl
ra cem»
midir}ni
dieu; sei
midMiii
aemdup
miopie
pufinu de auple, Materne == setnerme.
adj.,.fleKlscRţlfi Bl xeiporinli^ de medie-
tate armata;^eMi£«^ si »em««H,-a, adj.
part., BenleşiiB si bcimbiib, de medietate
mcMeatinsfmi(ormatur<h ^dj. psrt, (fr.
»6mltinmi),fpilu aemiformaiu, aern^ficr
tu,-a, adj. part., Bemiractnv : vnsti/nente
aemfacte; semifastigiut s. m., Henibail.-
cIdh, medietate i»fasiigiu, semiferM>-9'
t,ij.,uitkitir:aemifi'riifetitauri,semiferu
ganu de ont<»ti; aetM'forme, .aHj., aenl-
briBlii, ca si precedentele sem^ormaiu,:
aemiformai luna; semifumante, adj., se-
m.UmBMa»:focuacmifumaTUe;iDeia£(iric& :
ofHciu ssmifumantt. caldu, recenta; sţ-
mifuniu. s. m.,BeitiiriiiilBBt fuoe suptţre;
s^migermanu ,-(i, Adj.., BemlţermanuB :
poporusetaigeimjinut s6migreeu^-a,,Aă^t
=y Google
1140
smt.
ătmlSTmeaueetatetemigrecOiUmbasetiii-
greea; semigrave, adj., semlţraTls, me-
taforice semibStu ; smUstoricu = se-
mistorieUi'O, adj., (fr. stial-fafatorlitfle):
opere aemiiatOrice ; semiiarUe^zBemiante
adj-t BflnlbUiiB, de medietate căscata :
semianti labte; 8emulcu,-a, adj., seni-
falnleAs; seminane^emiinane, adj., se-
nlinuiis, de medietate desert^; semiin-
tegruy-a.^iî.fStMtlattgtTţ semijudeu^
aemijudann.-a, adj.s.,'B«inl]ndKa*)5emJ-
jejuniu, a. ol., BeinlJeJBalan; medietate
de BJanD; $emijuger%i, b. m., semijDKenn*
medietate de jageni; semUaeerttra, adj.,
BAMtlacer ; semilautura , adji, seniUn-
tns : petiore semilaute; semiîiberu,-(i ,
adj., Mmllibtiri semilibra , ».î., leniltl-
brâ, Tfdi selibra; semiluna , s. t, Beml-
iHiia, (fr. Bimi-lnne), a) proprie, medie-
tttte de luna, medietate» 'âisCuhi 'lutiei
himinosu; b) metaforice, «) veri-ce îma-
giae, ornametitii, pictura, -in' fortb'a se-
mUunei; p)iti specie, sem.nnlQ, iQ semnele
turce&ci,preflamihure,etc.,priQnoHame-
tafora : Mmtlun^a /i( învinsa decruee; —
3emihinatiat,-ci, adj., Benllnnâtleos : tttt
eSti dq^u lunatieu, dirosemilututtieu
Mu eiU; semUunatu ,-a, adj. part., ţfr.
Bdmlinii^), facQta în forma de semihtHa;
semilunariu,-a, adj., (fr. s^nri-lilniilre),
in fonntt de semiluna ; eari^gim se-
mt'lHMarw,- semiminima, s. f., {tt. sânii-
MlnlMe), notft mnsteale; «efnuRadi<Jtr,-a,
8«alBi««diB, de medietate vdummi-
marinu,-a, adj., Bsinlmatiass i animali
Bemimarine; semimare, seilhiin, medie-
tate de mascalu, hermaţ^itoăitUT aem-
matctAu, s. m., seikliiiu«nliiB,'fbf» păr-
ţile genitali; semma/^tru,-«t, adj., Beml-
utarBs, nu deplenn raatani; smimUrV,
S. f., niBimItrai m^ra mica; aemiMWtit.
•a , adj. , BenlBortuns ; semxnece , adj.,
■«BlBeelB» medietate iicoisn; senimuau,
-a , adj., Blolnudna : mulUri stMiimăe,
statua aeminuda; semiobolu, s. m., s«-
nloboloa { ţemiomu . s. m. , semiboai»,
medietate omn : semiorm^ centauru, me-
taforice : lemifera; semionust«,-a , a^.,
genlauBstas: navi semxonusie; Hmio-
folu, s. m., (fr. B<ml-optl«), opalu miea
an pucinu nMău;' aerniorOi a. f., senf-
k«r% inedi«tat« de on; semiorhe, s. m^
<mţ,
iMiUrbU, MmioertH; sctmpagemu-.-a,
adj. B., leMlparamvi^, tetitipalmal» :±:
semipălmifmi,-a, adj., (fr. etai-pKfnt,
B«Ml-pBlBimre) , de m«dtetate pălMafM
san paUmfent : paţieri Memtpdinate,' se-
miparaUeUeu,-a, adj.,(fr. B<iH>-i>aMW-
llţine), «are nn e d^plenu perăUt^ ;■ se-
mtpof^nte, adj., settlpstew : vesM&iiIe
semipc^enti; satupeAăle, adj., B»iMpe-
dallB, (fr. »4Ht-pMiil),de una medietate
de pede loagu. latn , groasa,- eto. ; sem-
pedaniu,-a, adj., MiM]t«(lft*eiiB, = ae-
ntipeidle ; seh^ede , adj. s. , Mmtpn,
a) medietate de ' petiorn, mai - rurtoso,
ca mejnra ; &> ttiedietste defeti<niiâe
Tersn ; c) fora nnii petiom , cu snu pe-
tloru â'fo Joiie ; semipdagianu.'^ , ulj.
s., (fr. flâml'p4hi;lto), pelagiaMU nriti-
gatu, care eattta se oonoilie pdagimti^
tHulu ca i)rihod9!nBiuiilu ţ aentipmne^,
-h, adj., (fr.' ittoI>peBB«) ; semiperiih
tUeu-a}, ad}., <&; 8eiri^ârl»lt4B*)i"BB
regulatu periedien-i twij««a sem^mo-
dioă ; sem^perfectn^-a , adj:, seaiperfi^
QtiiB ; virtuţi setniperficte; 8emiperitu,-eh
adj., aeKtiMrltH':MMj|MfMMsaM<'and
de ret n perietdosi- «a si iemiioetă ; -ger
mtperaUi % Miripersat"ttKdl«tateud«
Perstt; iemtpJudarieU, adj . , MM JAiitorf-
iim;semip«$<fina, 8.1,B«BilplMlki,pisciM
BhĂ, loco mieu 4e pute; iemiţ^gmi.»»,
lt<lj.,«Bai^MBa,demffdletat»pl«nniM^
viîpiene mpe,navii tem^tena •mkmai'e'y
mmipkmiegiom; smt^ebs^dii, s. f., (&
««Mi-prâb«M«X yreftmda "mai'taiiu 4e
ofttii«eaoTâiDiuiiitmm^«fci,wljt,ţfr.«4-
nipr«BT«), proba îBSBfgolent^ sem^vvtft-
Metft^-a,-adj., (fr. kiiHl-pirttoA)^ ibftnna
do $m»pritma; semputtttwt-ti, lkdj.f part.
iflBilpuUtii»', d« medietate UiUotu : se-
mipalala ntia âe vinia ; seumasu/^,
part. adj. .-seMlruu: OMsniMMirtfiv
(eMtredMta:-d,«âj.pait., B^reiaetBi»
de medietate "»du83ii, ineiivbata., ^«j,
mmrefeetu.-a. adj. part;, sUiU«rMhw,
de medietate reparata, etc.t'«eihtraMA|,
•a, adj., (fr. Btail'roBtre), caw parei«
arii numai meditate de roetru^t fNiwen
semif^tre; gemirotundu.-a , adj., M•■^-
retBBdit : ineapere semirolu»^ j-stmi
rutu,'^, adj., imlratm i cate stâurmit,
templu 9eminitUf<)elu»ma8iimruta,mui
=y Google
^L
stfmiruti}Mmi$agettatm,-9, &ij.,{!i.timl'
angit)t6)y in forma, ăo-setnisagetta: semir
«OHCtUi-a, adj., senisanelna, metaforic^ :
(fr. Bânl-g<cnUlre) : vietia semisecula-
rtat(»-&0rt,«ini9^0<Z(m; «t;Mn««*i6j b. ju.,
8tniB«i(ex*,de Qiediek^e b^traou; semi-ţ
8epuUu.-(i, adj., part. , semlgepnUns ■ de
medietata ÎDgiop^tn : alid setnisepulte
m cadtuierele ; semisermone , s. m., 'g«-
«Uerma , rorba, covento impeifectu :
liarbaru semisermone; semi3eecu,-a, adj.,
atmliUcuiilacu semiseccu, eaîdare se-
miseixa; sanisomnu.-a, adj., semtBqm-
nn») demedietate addoimitu, tare ad-
dorotita, amiDortitu, ammetitu ; semi-
sofUMii betrani ăecre^i; sewisonante,
a^. parti'ţemlBviiânB; asseminesi ; se-
mupnu.-a, gemlsoniii , mai rertssn de
littereei de sopurile ca elle representa :
litiere semisonaati , sanisone ; semi-
aopitu,-9,'i^., semlsopltua; de medie-
tate assppita, addormitD , ammortitu,
aounetitu, (vedi si semisomnuy,8emiso-
po^iurc adj., BenlMporqg» de medietaţe
addormitu, affundatu iu booidu, beetu
de 80BiDa,(Tedi si semisopiiti. semiscm-
nu); semispata. b. U sevlspatlia , mica
^ata de. bătuta sţ^u de statîva ; aemi-
sta3nip(uiUf-q, adj., (fr. Hâml-atamlnali
rţ), care n'a tonvertitu tote stiimineîe
in.petale; semsiri^u,-a, adj. part., (fr.
leml-strl^) -.columne semistriate; semi-
s«jn»H,-a,adj., Beralbnplnaa, de medie-
tate fUBu prb spate; semitaeiu.-d, adj.
grâne semitrite; semhtsiulare sisemu^
attdare==;semuattrare, v., BamlaBinUre
91 ^ţmastaUre, a ustură = arde de me-
djetate: .omeni tmiusluk^i scapă ă^in
ggţ mi
flaeure, metaforice : semusfulafi de temr
puri grelle; semiu^ra, adj. part., Be-
ntBBtog ;^ corpuri semiiuste lAe toniie;
metaforice^ : a smpâ şemusH â'in ith
cendiulu revoîutiotieij 8emit!idu,-a, adj.,
BemlTletDg j.gemiviru , s. m. , BemlTlr ,
a) medietate omu si medietate bsBtia,
fera : semivirii centauri;h) liermaphro-
ditu; e) castratu ; d) mollesitu, mulie-
roeu , omu-muliere ; 8emivivu,-a, adj.,
semiTlTus, de medietate viuu, mortu,
mai mortu : Vam laasatu semiVivu, trd-
gundu-si uUim'a sufere ; semivoecde ,
adj., BemlrooâllB , in grammatica : so-
nuri setnivoeati, consone semivocali, si
absol. tina semivoeale : semivocaliîe lim-
bei nosfra; semivolucre, adj. a., bcdiIto-
iPcrlB, de medietate Bboratoria.
*'gE]lilNALE, adj., semUallB, (fr.
sâmlnal); relativu Ia seine ^ sementia:
plante seminali , perderi seminali, lobi
seminali, licidu seminale aîlu animali-
loru.
1 SEMINARE, (semenare), v., semf-
nare, (it. Beminare, iBp. Bemnar, port. ba-
mear, prov.semenar si «emiiar» fr. semer,
— ă^lnseme,'p\.8emin€^ementia),af»v
ţere^ eoBgperfrere, profiiiiderejaarrua-
c& seme pre agru aratu, a pane, bagi Be-
mentîa in senulu pamentnia, ca se resara
ei producă fructu, 1. proprie : a seminâ,
grânu, meliu, orăiu, cânepa, Unu, pepe-
ni, porutnbu, secare, trifdiu;tempulude
seminatu pentru fia-carţ genu de seme
nu e aceUu-tm : mdivlu se simina mai
tardiu de c(Uu orăiulu; a seminâ unu
agru cu meliu, apoi eţt grânu in annuUt
ttrmatoriu; a lassâ agrulu neseminatu,
ea se repause: seminatu continuu aed-
lu-asii soluperde poterUe ăeproducfione;
ce »e sSmna, se groapa de regula; 2. me-
taiforice , , a .respaiidf , arnincă , uiten-
de;, latT, propagă , etc. : campiai semi'
tiale cu flori imbetatorie 3e odori ; a se-
mind callea cuiva m rose, cu corone; a
seminâ ea mana larga beneficie; a se-
tUinâ solutu teneru alluânimelorujuni;
d seminâ credentie sdtutarie, principie
sanitose; a seminâ discordi'a, urr'a, in
locu de a seminâ amorea, fratfa, con-
cordi'a, pacea; se seminâmu viriuieasi
se aterpmu vtftulu/ proverb, ce vei ae-
=y Google
1143
SEH.
mină, vei seceră; semint ventu, fortuna
vei ciiUege.
2 SEMINARE/«etH«n(u-£j, r., (vechiu
)t.BenbUre, seinbUr«,D.it.BlmlţIUre,
soinlgrllare } isp. «emblar si stm^Jar ]
port. s'emelhir, prOT. NembUr, fr. sev
bter), HlmlllH esBe, pir eise, >imlIitB-
dlnem habera, apeeleni ţererej Tlderl,
itmllf» Tlderl , par vlderl] a fi asaemine,
1 . proprie : vot semitiali ea doue oua; erha
cu erba nu semina; a scmind ea âoue pi-
ctUure tU apa , ea doi odi ai aeellui-asi
ofMu; filii semina, deregulu.eu parentii;
dl cine semina eopiUulu? nu semina
neci eu tatatu, rteei eu mam'a; meritulu
imaginei e de a semina cu originariulu;
eopi'a de multe ori nu semina eu ori-
ginariulu;\ini relationa mai intima se
espreme cu dativulu; semina eu mene,
arrâta d^ro una relatione mai depăr-
tata de cătu : semina mie; cm semina
Oeeslu copiUu? eui ai seminaiu tu? co,
deşi fîUuîu meu, nu semini mie ncci in
statura si forma, neci in caracteriu si
portare; em semina eatelMu ? eatellulu
semina cânelui sau eatellei, 2. construita
cu a. sensulu lui seminare se appropia
de sUu lui părere : a ce semina acesta
muliere ? semina tare a una simia; nu
simina a nasu de omu, seminati a omini
de ncmica; nu seminau a âmini, seminau
mai multu a ursi.
SEMINÂBIU,-a adj. s., semlnariiis,-
■m, (Tr. B^mlnatre, — d'in seme, pi.
semint); relatîvu la srme, ca mai desu
inse, subst. m. reale, unu seminariu,
a) proprie, scola de plante, de pomi :
seminariu de persid, deceresi depruni,
de perl; h) metaforice, a) in genere :
deco lassati se traiesca câteva' eapite de
turburători, d'in acestu semifiiriu voru
ptillulă mulţime de alţi turburători;
seminariu de boni ofHciari, de aotli di-
plomaţi; seminariu de professori, de
măiestri; seminariu de relle si erimine;
seminariu de certe si de discordie; p) in
apecie , scola de formatu preuti : semi-
nariu de elerid centrale; â^inseminarie
voru essi preuti honi si copaci a direge
poporuîu pre callea rellgiosa si morale.
SEMINATIONE, s. f., >enifDatlO]ac-
tionede 1 seminare :seminationca agru-
hti eu hona sementia ; setimtiilioni in*
tensa pre Mai multe mUi de jugtM ti»
pamenitt.
SEMINATORB, s. f., vedl semina^
toriu. - - ■
SBMlNATORTU.-fMa.adj. !., 1. d'in
1 seminare, senlnator si Hemlnatarlba;
(it. aamlnatore, isp. aenbrador, port.
semeador, prOT. Bene«ad«r, fr. aernegr);
care s^ina sau serrela semtno^ .- esĂ
semirvitorivXu se semine sementia ; se-
minatoriu de multu grânu; nu eşti bonu
seminatoriu; in specie, e. f. reale, se-
minatâria = scminai^rfrrinstrumentn
de seminatu, saccQ de seminatu, cumu
si modu de seminatu; 2. d'in 2 seminare.
■InlIlB, coQsImlUs, Care semina altni-a
sau cu altnln : fUiu seminatoriu tatălui.
SBMINATU,-a, adj. part. s. d'in
1 seminare, semlnataB : sementie semi-
nale, tempu de seminatu ordiu, semi-
natulu ordiului se face maide tempuriu;
— in specie, s. m., seminatulu, a) orare
de prosperitate, ce făcu copflHi Ia annuln
Don cu unu ramu artificiale; b) si c'oa-
cretu, acestu ramu ensusi.
SEMINATURA, s. f., actioae de $e-
minare, d^rd mai vertosu, moda, 'effectu,
stătu de seminare, Tocu seminatu, etc ,
1. d'in 1 seminare, (it. senluatara, Isp.
Hembradura,port.semeadpra),se>ilnatI«)
%^mtik\,\»,»tfiithTJvtaîsemiruitUr'agTă-
nuliii inainte de semenatar'a (Atoru ce-
r£ali,8eminaturele supeno acumu forma-
se; a oecupâ cit violentia semmaftir'a al-
tui-a; seminatura des't, rara; apaseese-
minafurele;custodedescminature;tote8e-
f»/nafiirele unei commune formedia ter-
rin'a communei;2. d'in 2 snitinare. Bimf-
KtndOfODD^ruentu. statQde setriinare:
cesemiruturdla acestu 'Mpîllu cu copiU
lult* meu ! seminatur'a lupului di cănde.
■ SEfiîNE,(preaîtK:ur6siseMmu),adj.
S., simIIlB, ooDslinlllBt (it. Blmllei îsp.
Blmll,fr. semblable), par, compar; prkxl-
iQOB, propInqDU», alfaa Vel alter (eţ«),
care e ca altulu in totu sau in parte :
cânele e semiue lupului, ominii su se-
mini ominiloru, mâna eu mâna e se-
mine; doue rote IU semini; fraţi gemini
si semini, sunt inse si ffetnini nesemini:
inac^stfi forma de adiectÎTu intra mi!
,y Google
1, 4i<y simplula
SOL
dMB coi^odtslu Mumm
wiiiif a» mai dnsU occune oft Bubst.
^«wiwafa meu : tetu omdn .a semind*
mtifu; SMWla em mmhm m aemplace
M M. odMMi; iidwKkte ctt WMmu to',-
Mt (w» m^tiM jire teimuU mt^; cu
grm ti ram oj^ mhhim oUm* mUu, m-
■MW oUhi froti; WMtfiu formeâia pof
nMa; netemmii mt $e impareehiSăia
btme.
SfiMINIU, pl.-«,iealiil»»(â'iii 1 se-
MHKTo); procreatione, edueatione de
pMore : aammu de bima semeiUia de
epeaidecfM,
SEMINOSU,-a,adj., BeulaMsajplena
âe aeme, ie «anim : temittotii pepem,
aemmeaele eueurhete, aerninotidu meit-
mere.
tSfiHK>-,nMmno-, (d'in ^r.cn]|uuiy
= semnu), in oomposite BCieatiSce oa :
aemUgraphia, a. f., (fr. se»£Iegr»phlfl
Bl Bânlogniplile, d'in •(ţiA<pm.v=»cneîie,
descriere) : a) scriere ou semne de scrip-
tiin tachygfrapliica, prescnrtatai b) parte
a medicinei ce tracta de valorea semne-
lont morbiloni;de aci : adj. semiographi-
eu,-<i, (£r. aâmlugrapUqne 8) ainila-
fraphlgit) , relativa la semographia
si la 8muograpfiu;8. perB. semiogri^u,
(fT.sdMt*KrapkssîrtM<I«Kra^e)i cellQ
ce seoccopa de taniograpiia, versata
in semiograpMa; semiologia, s. f., (fr.
ite<l*l»rle, d'ia XiiYoc=^3CUiBa),thÎK>-
ria a semnelota morbilom; de aci : a^).,
9emioleg%cu,'-a, (fr. BAH^IoUglqiie), re-
htint la semt^tgia si la temiologu; «.
pers. semioiegm, (fr. B^mitotorM), cellu
TAravtn in saR)to2o^, anctoriu de «e-
MM^Oţite «ww'syftTW, 8. p., (fr. BinA»-
l»lnrflţ -d'in- fâpai? = porfcţw), offioift-
rio ce portă, Ia âreei, semuila imei c^^
it ano»^ jgmiotioti^-d, adj: s., (£p. i«-
■AlatliiMeVnlatiTO la IsbibmI» morbi*«
Iwa-.doctrinavmniotiai, pmMm eaten-
ftole ^aHwdiţe^rtnaf timietita edea dw-
ttt|< ammele de Bymptomcde; ca s. f.,
semiotic'a (snbintellessa doctrina ,iht(h
ria), parte ft medieinet care trăeta iea-
p<i»aemmdemoriilorn;Mio â:itmMiea
3c (D railitia, in tactica, arte de a coo-
duoe ana armata cu -semne, na on Twe.
. B. f., MpiUf abl. seMttsM^
(d'ui semi'a asae); mediet»te de aş$e,
medietatd d'in anu tota âre-care, 1. in
{fsnere : po$sedu doue avimn cPi» to-
ta terr'a; pu^e mân'a pre aemissea ţfh
îoaaalei avere a moriului; 2. in ^ecia
a) Mfnus(i=medietate d'in mooet'a ro-
mana 0816; metaforice : omu ce nu vale
WM semme, an vale una banna; b) «£-
mwSfi^ medietate d'io veri-ce moaetaţ
<^ semisae = medietate de procente prs
ana meose saa pre unu annu; d)aemitse
== medietate de jugeru; e) semme =:
medietate de passn, de petîoru, etc. ia
lonţitudiae; f) semme^onedietate d'io
unn numeru sau Bumma ore-care.
* SEMITA, B. f., semita; caile angusla
pre care &mbla cineva oamai cu petio-
ruln : carrare, parte a cailei pre care
&mbla pedeatrii, oalle laterale, caile se-
cundaria, ealle mica, etc.; 1. proprie :
semitele prin monti, prin dese aeibei d'in
aemita a face eaUe; arrUa'ne una se-
mita, deco nu una oaUe larga ai btOuta;
pre tote căUHe si eJuatu pre iote 8«nit^;
aemita forte angusfa; semite forte ait-'
guate prin deae n apinoae tufe; aemite
aecreti, semit'a vulgtdm, amite abba-
tuie; 2. metaforice, a) despre alte citiţi,
in genere; b) in seosa ideale : elocentiei
n poeatei nu plăcu semitele, ca apaii^
large ai intenăe; pre ooeiMm aemit<k tw-
m» ad^unge la MeUu-asi seopu.
. * SEUITALE, adj., senlteUa; relfr.
tivo la aemita : diei aemilaU. . .
* SBlfflTAfiin ,-a, adj. g., Maltarte^
relativa Ia MMn^a :-«nNtfarte-ifHiUeri i ^
SBMNAL£,.adj. e., ndi aignaki . ..
SEMNARE, s.sc^iuirs ssdţjţiHirB,î
v.y atgnan; veii aignare. ■■
SBMNIflCAfiE, = aegmtkarv »
sigmifar e, iie^năi -aigttificare. ■:
SEMNISIOKU, = aigni^ ^ şh>«,
rifWui;^ wataHaif et&; demumtiVu d^i»
aemnu .-.aemmmre deversaiu.
aRMND, =aegml=aigim,iL^e, (it.
MgB«t fr. «Igne), atgnii, irtâ, «am,
prat^rUn, veattfftm» ihdlaliMf «rgi-
aMtan,4«ciiMBtaa, ««jMttit^ hmb-'
U, elMrtrix» mtUt Umm, flilifileiUMt
eflserveafkceBftseeonnoMa, se m intel*'
iegfteera, 1. ingtoen : mmhm Sin «itMi,'
=y Google
m
iHn uiMH, iTAl Anina, d'M oiti; a face
sArtHu (TÂi crtf^, ttti Mptt'u, M UMe-'
Mti, iit oeliilH ; a face. « Să iemite ăe
intekefftre adtt ăe neinlelltgere ; nu sU
«Mine ăe phuia; semlivîu pre peSea pe-
edrtUfnt: f(a-eare «reţinu semnupei^ru
vtMe seUt; susmuhi pre vite ae imprttM
eu fer^ulu arsU; litierele $uHt »em»tU
vodhfu; soniir^, eoventele sunt sem-
neU eoncepieloru, sentimentelont si oo~
ffiteldru omului; sbiâreiele surtt semnele
dorefei, nemuUiamirei; prin eenttie ei-
prentti si alte animaU âorentiele lorv; a
dă semne ăe vSeb'a^ a nu dă neci tinu
gemnu de inSHa, a di d'in eonira tote
semnele de morieţ semne de caleuht, de
eperedioni algebrice; semne geotnelrtce,
semne geografie ; mi se faee semnu la
ocDu, la nasu; mi e'a făeutu anu semnu
la ureeMa; 2. in speeie si metafoiioe,
a) semnu. iu militJa, a.) semnu m t»*
i'a cu to)rnulu : adâ semnu de bafalia,
de retragere eu iuccinulu; ţ) semnu ^
fiatnmtink, st^ga, stendsriu : semnele le-
gionttoru; semnulu armatei integre; a
leaâ mat miuUe semne de la inimid, a
perie mai mvAU semne in bătălia ; a
depune, incMnă , trade semnele; a fUgi ti
ălesertâ seninele: h) semnu de venilQriu :
mi se feeerantulte semne ăea^ta ca-
lamitate, dero mentea mea preoceupata
n« inteUesae <xeite semns; semne pre-
atrsorie unei mare revoltcHone; nu vrie
st cinerve semnele- ee i facMse Ae moriea
ee Vammenitiă; aemne de insan^osiare;
dff-niMMJwrare; e) «emntutfâgunl scnl-
pita, depioBif^ţvMsa: vtataaţ imagine,
arma; ii io speoie, a.y\itmâAi:^sigillu,
pweteţ p) gmtnti=sQna».: «rMmk de ml-
eatura de omu; senme di» mâna,d« de*
gite pusepreeeva; ^) ManMtiitbnMdce :
semne de versat», do tndneri, de talia-
tmrede tpăia, d» aApitOre 'băit/măn;
ssmntde ^aata,.ăeiaiţuuamai 2>«aRvti
=:iDactiIa]MNit nnâU8emiunegKe.unelc
sjal&ejjtnnmiijtf a^Hîainunisoclkiinai
nuiUitteauuproiueee.preguttu; tţsmmt
=figs»8idâale pne ceru tssmtu^Mdia^
coMj -Omvmk^ «') MmmĂedaiutmptk-
<^a MV cu alto om»; daiilaagmnH;ei
benbaimttiâseăaila «mnu;^)miimM
d9:qijint ,\Upiite ; nm.t p^ymmt «nm^
mi.
H tioid smneU pf^pridatsipij) •
in tsDEni' mai iiteal« v a'ţ atmmu s
aieetnra, inămmv a jnStxâ Ăupo m
n'ai smmt' cătu de mice despre a '
r*Au luendui; mai aHeasâ ia iMntiosea:
pre temtiff .- pre semne a- fugUu , pn
semne ta nn a «oih^h ; n»- s'a sepUâlH,
pre semne, d'msoamu; pre semn* m
nu ai ştire de celle mUmţAate;pre semne
eogHi ae plenţ ^') «mnu 3ii proba dMii'
mentu: multe semne de amiciţia si deA-
votamentu mt dei» aeellu omu; semne
de benevolientia, ăe urra, de avtore, de
interesse; semne de menia, de furia> de
intelleptione. de rentate, de benetate. >
S&MNDLLBX:i[J,-2n*,pL-^, ilirlllam,
BatDlaţ âflminatiru d'in-MoMu, tmU Bi
* SEMODIALE, adj., lenodlallB; de
una eemadiu I placentei semoiiat^âlle
semodiali.
* SEHOQIU, G. ni., semdlisi (cott-
trassa d*!!) s«nH «i modtii); medietaie de
modiu.
* SEMONU , 8. f., Mmntât antica
diâa a RomaoiloEU, di^ a semineloni.
* SEMOTU,-a, adj. pbrt. d'iaRM«w-
re, lenieta*) de^brti^, departatu, dif-
feritu, ete. : a cere locu ăe initllogers
semot» de alţi arbitri; nature ««note.
* SBMOYEBE , v. , sMtvnre ţa de-
părta separandu, a despartf, a iBlabor^
•SEMPBBFLORENTK, adj. pari
pre&, i««pna«rai«) ue inflireete>eem-
pra, celotn ie aan'as in fiarei.
*SEMPERPL0BIU,8.Di.,
a»Ttom) stătu de 3emperfiare»te}i a
d^ ptente? v(di ai «er^pensoii.
*SKMPEBVIR£NTE,adj. park.prai,
MliptrTtraas» (fr. aainMrrtnă^t w
vardesee 9empre,ce e totitdeoriin'anvrt*
de : fiori sempervirenti. ■, '
■■* SfiMFBBVXVU.-d.adi^ aempetiii.
<Ni*,{fF. Mtaptrrlid); ca mttnMfiQvtt/M*
totu deauB^a vit4M> in apede s. f.; sas-
pţrviiM, g«nu d« planta; f. pL Simpet'
vive, fytaiMa. de planta ce an -^ If ptf
genuin MfNfien>»o.
* S£MFITEBNITATfi, i. f.. e%mh-
Uraltai, (fr. »««vU«nitW); «aUtaia,
durata de seaipiiohm : imAi.emdH m
=y Google
am.
mw , (tr. seiipll«riel) ; care dara aern-
jm, eue totandfrVBii'a a dmiit si tiotn
d*'a vo% T> AmiiiDomnedieii e-Bempi-
tamM; fmiIM <r«[2« eo st lumea e sempi-
ier^a; addeweraM&Mumeitis aunt sem-
pUeme; Mmpifemo menmria, gloria;
semp^tma tara; eeva aempitemu^ ne-
peritoriu viue in ntn.
.■.» BIMFBE, sdT.,8eaper, (it. s«vpr«};
tots de a un^, ai a dwds, a) de durata
Arra fine , &J de durata oe un -kra oeci
iBoepntn n«cl finita : sempre vom viut
miffUteie nostre, smiprtxa vme memo-
ria barbatUoru mari; ediu etemu sem-
pre a fostu ,e,8iwi^m sensulu e«llu
mai sttimptn, aempre = eoatinmi, mai
vertoBU in musica : sempre lenu, setn-
pr4faru n maieBtosu.n^sempniegatv;-'
in compuse intra sub form'a stmper,
preaumu : semperviroUe, aempervivu.
SKUTIRE = simtke, eto., vedi gen-
SGUUIBE,-e0c«, v., (d'io sema), p»
almlll rel puri hsbere, c*«Jker«) a C9-
&iutfi,'a i^vină d'in assemjnare.
• SEUDNCI^, 8. f., aemanel», (d'iu
•Mfisitmeii); medietate de nn^a.
• SGMUNCIALBadj., seBBiielatlii.si
• S[aiUNCIAitlU,-a, adj., semimeU-
rtiM} rehtifu la aanunda, 4» nna se-
MUKtna : ponderi semttneiaii, semun-
ci«rM proemie =ii^eeatA de medie
tate.
>.«S£NACLU, sau «ftiMe«Ju; b. m.,
«eiMulnnj Balla a stnattdui.
■AjaSNĂRlQLV,'Oru,-a;»)^., «tiMfio-
IH ] demisutivn i-in Mnarm^vni-MU
Uenic Mnaii' peior aUm ; <amiriolii poe-
tiutndiriâtVmattiKffilL. . ' ' .
.«,âfiN:&BI{J,-<i,'a>dj., M<wrbi«t (d'in
snM(Hi,),'dti siasi : fiMnt 3e»afiu-,
Htai rIImsi) : «ar«*rt, wiMriw, des^Dsa pe-
tiet»)' mai Teitoau :. wM^Me leoatie,
ia otre f emU' si abaol; whi amanu : •«
MTM p«mate «n pure- senarie .
8ENAX0BB, s. m., vedi senatoriu.
SESkTOSMSGE, adî„ atutockj in
Bodu Mnaioresai.
gKNATOEESCU,-a, adj., ie»«t«rlDB,
reUtir^Q la aOnatorei vedi si senaioriale.
amttmu.
siSR. im
SENiOlOBESSA, 8.1, mdltt» a;«e-
natoriului; Yeâi ai senatvrm.- i ■. ■,
SENAXO&IA, s. f., *n»t»3»Ht^l-
tas, (fr, sânatorerle); demnitate deM?
nafore,' dereptu de s&ttafâtt.
SENATORIAIiK , adj., (fr. stea**.
Flal); de «tM^prtM ; deminifofe [senoh*
riale, derepturi senatoriali. ; .
SENATOBIATU, b. m., twK wnaeo-
rte. .
SENATOBIU^a, si «n<tfor«.-irto«,
adj. s., B«Mt«r> Banat»tl«ei, (d'io <em=
betrft&u, fr. 8i£M*tent' »- ta-lo»);- 1 . ea
snbst. senatoritt, si mai vertosu, KHa-
tore, memlaru allu stnaiMHi, alleasuSK^
nominatu membru. allu ae/iuivim :9er.
naiori aUeaai, senatori atminati, aemt-
torepre vielia; amatorii Romei, sena-
torii congreasultti americâmt; în.aueatu
intellessu fem. senatriee(ă^Ti8awttore),
si aenatorhaa muliere a aau'i gaiaiâre,
{senatoria ariosemoi unamulieie, oaţe
ar n ensasi membru allu aentctului); 2. e»
adj., 3enaioriu.-a, relatÎFi). la-subsL j«-
natore zm senatariu de sub 1. : demni-
tats atuatoria, iusemne senaţofie, acam-
»u aenatoriu, onori aenatorie , Hota ««r
natoria.
SENATU, B. m., eeaatu, (d'in SOM
^ betrăni, fr. sânat); proprie, mulţi-:
me de betrftni, adusare de betrflni^ si
in ipeoie : adu&are delibenuita deoiQW
maturt'pe&tru ^iftteressile sjbatirtvii seta-
tei, eto. vMtxiJiN^H si popontlHitMKmu;
senatiidu, dupo differite conaUtuii^i
oUe atatti^i, are ^£rite derepturi ai
petsri; in unele terre U^ S6naiulik4«
ctmpme (}e«muii nwmoii de,priw^-,
|W; Ia A», senaiuhise aV^gei nit»tuă «r
piicopii M m^opcAUn, gieâţif in .aenotu
prfi viitiaiOfi^priifiiea, maian^e^. ştf
uo^ultii;, deo'^d», dţUberfiţionile aetufn
tuluiiC0inpeif>»ii4» SM«atelH*>rmonţre(f
prin alk^tri a aenatakti. , ■■.--.
SEifATtISGONSOţjTD, «ubţtt. .m.,
roitatBw^asBltfin ; decisienai/^retu
ajlu.spnatului, TOibindumai ailessnde
wtMiulu vecAiet SariM ,: ămpa . SMpm
2ti«eâfMuttitÎH,MdeMfiei trevute; in^a-
ceatt, ceatione ea eerp unu senatuaponti
sttltu.
. .SmOm^i. fn vedi S9^l^m^a^
.yGooglc
1M6 MM.
-l ^NB,pr«n. r^. pers. III, accus.
s». seMj Tfldi î u.
> SSEIire,' (Miuet), 8. m., assex • be-
irftoti, itiDOSD.
* SENECIONE, B. m., sfneel«, (d'in
WMiw, fr. *im6^*m); 1. ^prie, belrânu,
tftffi' betrftDn, MrftDUiioaii; 2. genu de
plante.
* i^NSOTA-, s. f., eevectB, si
* SENECTUTE, 8. f., «eMotoB, {d'm
«MMt); Htatn, etate d« aemee. beiraneUa.
* SENBSC^IE, T., seneseere, (din
mte^xmwe); a derenl betrftnu; a albi;
a deperl, a cad4 în debilitata, a lan-
gadl, eto., at&tD despre aDiinali, câta al
deepre plante, si cbiarn despre alte In-
enni : mneaeu âmimi , geneseu eaîUi ,
atnegcu arbofii, Beneacudatmeie ensen,
Mneaee-porttiki, ete.
* 8ENI0A, a. f., vedi senice.
* SENICE, a. m., bbmx ; redi sene,
ebservandu co maac. senies a cautatu
ee aibă ai form'asenH», de unde apoi f.
MHtea = betr&na.
* SENICO,-o, adj. s-, Tedi tmiee.
* SENILE, adj., seallU, {fr. senlle)j
de sme (amice) : porttt smile, etate $e-
nUe, peri senili, mentt senile, morbi ae-
ttiU, nepotentia senile, atultitia senile,
anni senăi.
* SENILITATE, a. f., (fr. senlItM);
rtatn de senile : seniUMea mentei.
SENINARE, etc., v«di serenare.
« SBNIONE, 3. !., ttnio, (din senu.-
a,}; numern de aâsae, sesaime.
'■■ * SENIOBE, adj. a., neBlvr, (fr. sel*
fnenr); proprie, comparatiTu d'in sene
(smvse), mai betrftnu, celln mai in eta-
te : /Vote aeniore; seniorii se despartm
de juniări; mett^orice, reapeetabite, Te-
nerabile, ai in apeoie, noîrile, domnn,
m^i allessn ca titlu : mare seniore, ie-
Hiorii 6e2it Mari; ie ai tmndritn si fa-
cutu mare aeniore; seniori despoti; SMW-
rii se fi« despretie pgporuht.
'* SENIORIA, 8. f., (fr. selmfleHe);
Statn, Calitate de seniore; in specie, no-
MBtate', domnfa.
'• SENTPEDE, adj., 8enlpeH,(d'in se- 1
ttn'.'^a,' si pede) ; care are s^aae pech ;=
petiore.
*SENISE,-«<M, T., seaet*, leaese^rei
afrnMdeTetif betrftnn; Teti Bt Mm&-
8..m.,^ swlaM^(d'iafeiic=E
setuea); atatu, «bate da ame^ diffieiitti
de form^e ttneeta ai atmedmte, istm
efttu aoeete-a na preeenta, ea amtn^ ba-
traneti'a de partilfl ei oellereUe : MNwIti
e hetrwM^a eu Hapotewrtcfa «i, cmw
rvirile selle.
* SfiNSABE, T., (■•■•an), •«■Mt»,
(comp. si fr. a%*wt); a proveidâ, dotă ea
temu ^ mente, imtelUăm, mai verton
in form'a ptrtioipiale, Jeftiate ; owhin
auHt tentaţi; in speoie, mmm^h = ea
mente sanetoaa, oa jndicftta, cn «smm
commune : muUeri tmaeie, a^Uu mn-
atUu ea umu barbatu maturu.
* SENSATIONE, a. f., (fr. semwUea);
impresaione percepntaprinMtminauf-
fletala nostru.
« SENSIBILE, adj., seMiMlb,(fr.Mn-
sible); ce ae pote aentire, perceptibile
prin sensu, mai vertosn, prin aettmht
esternn : tonurile mint aenaătSi ureehiei,
precnmu colorHe sunt sensibiU tdaâmi,
si despre celle ce se petrecu in anffleta :
nepUuere sensibile, dorere de dnuMa sMi-
st&ile,- ai despre Inernri, ca iasemnarea
de importante ■* perdere aerta&He , dom-
ne sensibUi; — dnpo francesce^ semibiie
ca aenan actim. sentitori» : bUiatee mh-
s&tUe, anima sensibile; a fi insentUiliU
totu benele ce li se face;6mim ttMnMidtli
la dorerile altni-a; insensibile la tote
ii^uriele ti mal^na^arHe ee i ae ad-
dueu.
• ^NSIBILISABE, T., (fr. ••uAl-
lls«r); Tedi smu^are. ■'.■'■
♦ SENSIBILITATE, s. f., (fr..iMal-
bllltri); calitate, âtosHlate de wiwMe;
1. in nanssarea originaria ai' [Mpria
a ccT^ntulm 'Sensifttfe, ' in iaseBnuea
ţttaaiTa : semtMitafea ctAmUoru, aapo-i
rHom.-aonurAorv; ««lUJbtN^aMx tct«ni
obieetelorH sensibUi cere certe conăitio-
ni pentru st^iectul» sentitoriu; 2. in în-
semnarea actira, facultate de a tenti, de
a percepe tensationi : omuîu pottede
prin escdUntia, sens&tilittitea; dero ti
in vmUe emimttli esaiste sensiAitilaiea
in gradu destuUti de tfta^; vegetedSe
enseai se buccura de ore-eare t
,, Google
SEN.
tatsj m nai estessn • BmstbiHtatea U-
Itmeoireorâdmy ^«i; in senau mfti re-
strinro : BmMMlittUea oehîui. uredet.
taetitM, tUfaett^i; ffustttlui; sensihili-
tatmt nervilont; ^organu ie estrema sen-
MhTtfcife; — «muUt inse are dara con-
âeiăitth tktUdeîe sensibUitatei, de aen-
taHmi; ifl sensola cellu mai restrinao,
TOTbinda de oma, setmb^ate = dis-
pontione delicita la affecte de amore,
do eoinpasBi«lK, de onore, ete. : a avi
mbtv, âdicata, profanâa sensibilitate
paniruMu ce attinge pre omu.
■* SEl^CIiU, san sensiculu, s. m.,
uailealas] dflmiDutiTU d'in sensu, mai
TertoBU ia insOTanarea coventulni sensu
=rintette98u,8etiteHtia.6tc.,mma si, ea"
pressione» a«eetei iosemnare, adeoo fra-
• 8BNSIPEEU,-a, adj-, seiiHlhr; care
addncfl 8eBsii=:geiitirfl, care face a senti.
• SBWSIFICARK , V., senHincarp;
1. a face, a dă 8m»t(=8entire, a face se
se&tfa; 2. mai rertosu, a suppune ^en-
sulm. sentirei, a face ae intell^ga, ae
pere^pa prin senau : a sensificd eopil-
liloru mici abstraeiionile.
• SBNSIFICATIONE, s. f., Bonsia-
catl*} aotione de sensiflcare : sensifica-
tionea concepteîoru abstrade.
• 8ENSIPICATOBIU,-ion'a, adj. s.,
B«aBiBoator] Care sensijica, vedi ai sen-
sificu.
• pEîraiPICATU ,-a , adj. part. a.
d'in sensificare, genaini^atus.
• 9BNSIPICn,-a, adj., seoBl' ' :s }
caife sensifiea : medie sensipcp. ariefi-
cieiH, (^edde inse naturali sunt ca
mai sensificc pentru inteUegerca copil-
Mui.
■ * SENHI'LE, adj., MeostlU} dotatu cn
ămsU, sentitorîu : d'in etva' inimile
nu se năsec ceva scnsik:. vedi ai sc«st-
tivu.
• SENSmTC.-a, adj. s., (fr. gensl-
tir^'ve); aptu a scnti; sufflctviu e sen-
sitvou; tota animalile su seasitive, po-
teri sensitive, facultate sinsitjva; at ab-
BoI. aensttiv'a ^ facultatea ita a scntf;'
iiio seMtitiva, ca aubst. f reale, ie dice
si tina apecia de planta, noinita ai aca-
cia pudica : la călu mai micu coiUmIu
stfs.- fW
sensitiv'a si infiede rămiurele, si sMligO
foliorde, si inchide florile; poetH aU 6at^
tatu si ennta cu predilecHone form089-
tiele ^ gratiele pudice aUe sensitevei.
* SENSORTU.-d, adj. 8., sensnriBs,'-
tnnt, {tr. aeng»rtQn); care sente yan «eir-
ve la senlire, sentitoriu; in epecie ca 8.
m. reale, sensoriu-lu = parte ce sewte,
si -a nome, a) parte a ceiebrulni ce se
crede centrulu commane allu totortl
sensationiloru. ai de act dîaan de re^-
la : sensoriu eommunt; Jijsîede, acamnn
alin BufSetalnî, sufSetulu enausi : docţii
inse sifiîosofii nu conseniu unde, in ce
parte a corpului, se pună aoestu «enttmu
commune.
SENSU, 8. m., pl.-n, gensus, (d'in
sentlre; fr. geng); actione si acta* de
■ientire, cumn ai acuitate, si organn de
sentire, moda de aetrftVe ; seniire, seft-
tiu. sentimeniu, etc, 1. deapre COrpu :
iote animalile du stnsurii co-ci seritu
ealdulu si frigulu, dulcele ai amarulu,
si fora unu sensu nu se pote percepe ie
e placutu si ce e contrariu; omulu are
cinei sensuri : scnsulu iadului = sen~
suht tadUe, sensulu gustului sau gusta-
tului = sensulu gustaiile, sensulu ve-
diului=.sensulu visuale, sensulu audiu-
lui=sensulu auditivu, sensuhi olfaetu-
lui =: sensulu olfadivu; organele sen-
suriloru, illusionile sensului, errortle
senstaHoru; sensulu iadului se afla M
lotu corpulu, celle alte sensuri resiedu
numai in certe parti alle corpijlvi, eumu
sensulu vediultti resiide numai tn odi,
arebrulu ar fi centrulu sensuriloru, sen-
surile SC ammagescu. se imbetA de plo*'
ceri, orrescu de doreri; m ietrandia se
perdu, sau cellu pucinu lanpedesai, adn-
surilc; a perde senswile, ct rf recupefrâ
sensurile, a remanc fora sensu; a vădi
sub sensuri = a fi înţederatii : ce Hti
cade sub sensuri, emai pre susu'de sen-
suri; 2. deapi'e sufâetu,' a/ sensul» in-
ternu. sensidit intimu =' conscienti'a
psycbologica : prin sensulu intemu d-
vemu connoseenlia nu numai de cellece
Sit afla afbra d^in noi,- ci- si de celli ec
se pertrecu in noi, in suffUtvdu nostru;
b) sensu = potere, facultate de a pSr'-
cepe, intellege, cogit&aijudică, meBt6f
>yGoog Ic
U*8 88M-
Eatippe, jadeetto, dereptt jadicata,
ntante eanitoBa, eto. i omu cu sensu, cu
vmUu senm; a si perăe sanauUi; a ai
essi Jtn ieitsu, d'in sensuri; cellu. ee si
esMi Sin sensuri e unu tmeniitu. unu
fuHogu; a nevoUa hagi eeva in eaputn u-
mti omt fora sensu: unde ve e senstdu,
cattdu vorhiti preste cân^? mai vertoau
in locutiODile : bonu sensu, sensu com-
MfMe,- si cu ore-care difTâreotie : sen-
suin vulgare, sensulu populare, cellu
Wtai sim^ bonu sensu : fora multa tn-
vetialura, fora multa si profunda age-
rime de menie, bonulu sensu ne spune
cwww itfi tM portâmu mat hene in tota
impregiurunlei sensulu commune e in
talu genulu omenescul muUe inse faeu
ameniicontra si fora sensulu commune;
şifnsidu eommune einimiculu totoru dber-
riftionihru si essagerationiloru; c) stn-
m*lu morale, ^propiatu de intelleasulu
piecedente de sub c), conscienti'a mo-
rale, sentimentulu afunda de ce e beae
bI leu morale, si in specie ; sensulu o-
nor ei, sensulu pudorei;fora firu de sensu,
nu de demnitate si de moralitate , ci
oeci c^mni de bona covenientia; sen- ,
stdu benelui, formosului, addevtrului,
aUf* divinului si religiosului se attingu '■
forte de api>rope; mai departe ; sensulu [
dâ amore paterna, materna , fraterna;
unaulude amore de patria; sunt pa-
rmUi asi^ de denaturaţi, co nu au sen-
ndn de paternitate; sensu ce au tote a-
nimfdile; e unu sensu de plăcere nobd?
{dîuânittKt, cumuc si unu sensu de plă-
cere, allu spirit^ui; ă) totiiiiD intellassu
tqorale, d^co in reu, sensu^bassa plă-
cere, cnpldi^te fora frenu ds totu ce
liiiguaesca si aaAi^ÎAca sensurile esterne ;
aservi sensurUoru, beti'a sensuriloru,
v^Uiptatiîe sensului, a si mortijied sen-
«fnw, omtdu ffins.uriloru, servulu sen-
surUorui-c) despre cogitare ia unire cu
C9veptulu,,cu orationea, a) sensu :=
şencepta, cogitaUone, idea, intelleasn,
qemiiificatioae : primulu passu in ţilo~
aofare e connoscenO'a sensului covente-
laru, in ăllegorta altele sunt vorbele,
tdtmlu e sensidu ; sunt vorbe cu mai
multe sensuri : smsu primtivu, sensu
(mjţffH , sensu metaforicu ; unu co-
ventu ars mânai (in« smmpnprm, «M*
mat multe sensuri met»fefrite;sm-«al
voebitu in şenauiu acsdt*^,- hh « :«•
eestH-a aeNwZw MMnMorti Mell^' ăm*
ndu fraaei integru, mutilatu;a siisâe
captdu se scoţia mimwIw unei frate: »
nu are ne» unu sensu ; sensu-prefim
du, sensu nţtfstiaui aile^vioui vârbe fcm
sensu. seaeu suspemu; <t dâ, a mu 'iâ
neei unu sensu; a aşe, a am me nevi,
unu sensu; inse : ce« mi ora anwiii
canda e, nu dubmu fon iaMlnan, oisi
neiatellesau» netnttllifiiitle , a&mrdw;.
b) sensu =: cogitatio^e.BSINMMl.JB eo-
vente, si de ftcf, «mwn =c santoabift-,
frasa, perioda, eapreauoae 4onpl«t« ft-
unei cogitationet e) ia fine, amMustb-
rectione, parte, faua a unui^e : acir-
eetd îu(»Wtt in tote sensurile; a strm-
bate unu locu. unu cămptn i» tott aentu-
rile; a si intende activitatea in divene
sertsuri; lini'a se se prolougţ inmmeuln
cellu oJ^M, nu in sensuîit tu eare ati pro-
longaiu voi; sengulu miscarei pame»-
tului, lunei, altoru astre e aceltâ-asi.
«SENSUALE, adj., ■eaşml(»i (tt.
Hensnel), relativii la sensu, 1. io gene-
re ; activiiuti sensutii, . adu sentuale;
fkntiesensuali; animtdiie swU iţeifîsw^;
2. in specie, inckinatuMtwurtloru, pla-
cerilofu sensuriloru corporalij car* «n
connosce, nu sente de c&tu ce cade: sub
sensulu esternu : omu senswde, mnditfţi.
sensuali, wluptati sensuri, tnMa^stn-
suale; cine duae vtefia.^enswoîe, se de*
grada ei degeneţ-a d'in omuM ^niich
« SENSn^XISAEE, t., (fr. smih-
Uier); a tae9 senauale, I.aattril).uf«m-.
sului esterrw : a senşuaîtsă cositorea,
rationea pura; a sensucdisd conceptele
siceUealiegrodiţcte alleca^arpi l&ara
sispontana; S^inacella-asişeiisucual^
formeloru sţnsibilisare. aensiAeare ;^
a reduce la intuîtioni conceptele ^
stracte : e de lipse a senţtuăişâ jiĂs^oc-
tionile pentru ftagiSd mer^e. a copţUtr
riei.
• SENSUALISţlU, a.»., (fr. «w-
sualUne); doctrina, systenia filosofica,
care reduce tota lamea iatellectu^ la
senstdu esternu, ia oppoaitioae cu tn-
tetlectualismulu aau cu ideaUsmuin :
=y Google
SEN.
1U«
«mhoUmm epieurianu, eon sapa ri
mtralea.
- .V8BNâOALISI'0,-«, idj.B., (fr.Beii-
«Mdiitf^; ptrtisaaii alt« Bentialismn-
hti: smmdâtii ă idetdiitii au fostu si
tmnt uMO t» cirta.
--.*SENSOALITATB, 9. f., i«nni*ll-
tut'ţfr. Mwuliu); calitate, stata, ^
ooltstov si icbu san fiiţita de aensuak:
1. ia gtoere : smautilitaka fimtielen
atmali; tenaiuUUatea e inerente eorpu-
ini (MNe»a«cui 2. in apacie, ca itensuli]
râ» (46 la atmatiale svb 3.) : a vive of'
ftmâatu m aaunalitatf; Bmsaahtatea
unoru ommi nu ^i^en ăt bestialitate
M brutaliUit^ uhee si mantă eu sen'
■■ •SENTE,s.f.,Hntii}g0HGdaplaQta
BŞÎBoaa'i-uain, ipinn, Buraciae^ eto.;
T«di .Mnftcfl^, «ic.
, « S'BMiyfiNTIA, s. f., BBBteatlAt (fr.
«mkftne, — ia loen de aentientia d« la
«»HMntfe)ţ. stata si acta de «n^tmfo;
saDUmento, cegâtn, iateRtione, ofH-
BiOM, .roUaafcial, seopu, ete., 1. pro^
^Bi«, oj in gen«ei vrwii a connotee $en-
taUi'a si opinioiua mu ; itii potu dâ n
ăf(i»mA tU oSim^Mt^entia si opinionea
mta personais; nu intellegu si nu potu
pertimâe aentemti'q par&ttiioru despre
imnt^tt nwa; nu s de cMu filosofw ann
si face si am una senlentia oerim sisia-
bHe detpre «ntar'a hâ Ihmmdieu; dien
«inAetvaure.eotisatttiieitasudesenten-
ifa mta; je natsiasai miteă d'in aeetia
4diitwtia;.dsatea-a8ismle»^de-aeea-
a» rtsolutione ms ii»u; persista in eeftr
teitti'asieogituiiiBtaud»maiitudnte;asid
tAi ti fostu trisei^imii'a, asiâimeastadi
sententi'a, asia mi va/isin>âneaentmti'a;
tm.ne imomu dupo setttenti"a.aU«r»-a;
ăUfO ssnteniîr'a oelloru mai lummattsi
tmii inMiefţtii iotenergu dup9 stnten-
ti'a si ănvtia »«si^a; aianeati «t beii
<(!<« t>s «re sententi'a si âniwt'a; b) in
j^oi«, seniartUa =: opinione offioi^e ,
mai rertosa, opinione, judecata a jude-
!WUu.oiSeiAle : sentenliele smat&rihnt se
impartira; d'in tote amteaitiele ned una
MU iţitnmi tnaiorUate; sententiele eur-
iUoru intdte n'oru fi bene se seMittrtf
âico} a Aâ^sanisutfa de/tnitioaiacus^
sententPa anei instantia mferiare; Stm-
tentia investita detete formel&lepfdi;
fora ima sententia trt forma nu poH
scote aeSsta d^oria ; a essseutâ senten^
tVa, a oppri esseaitionea sentenUei; seit-
tentia de morte , sententia eondmmaiO'
ria; sententi'a arhitriloru. sententide
eiperHlortt ; 00 sensu mai largu : sen-
tt^i^a ' lui I)omnedieacontr*a peooatosv-
loru; a aşteptă sententi'a xnnorruptihHo-
fttt judioe allu bmei; 2. roetaforioe, des-
pre discuFsa, eorentare, a) sensu, cogij-
tatione , intellessa , ooncepta, coprenea,
idea, etc. : cp. sententia coprende aelsta
formula? sententie profUnde eoprenaein
pucine covnte ; sententi'a unei Uge f m-
niii orficlu de lege ; nu delittera , et de
serUmtia se ve tineti; aoSata-a trAsm-
tent%'a epistn^j h) sevOentia = edgltere
espresea prin oovente : proposHiMi^
frase, perioda, rersa, -si in speoie,- dlHa
insemoata ei memorabile a mni-omi
intellepta , a nnui filosofo : maasiiMK
prîncipin, proverbiu, «to. : sentev^iispe!^
lUica, sentmtie morali, sententte.in^
gios«; sententie evangeliee',' nnttntiep^
pt^9ri: sententieU poporVtm se iraââou
in proverbie ; oent^ntitl* veekiloru fiia*
BoA: ortiHon'! ptena de ssntetOie.
* SENTBN¥ULG< adj. , («eatMtl»-
lli), adr., «eii4eattaliter,'raiatlralaHi»-
tentia, ia ferma ăa sententia lajflussm-
tentiale.
* 8SNT£NTI0LA ^ sentsntiora, 9.
f,, MBieatUtai-deniinitini d'in Mwtm-
tia, scurta, mica sententia, verbiada d«
uaa âîisa in paeibe- cofeatej 4iDa 'mas-
glnia scurta. , .. . 'i. „..
* SENTENTIOSDrO. ai^., ■«*«■»
ttoHs. (fr. 8et>tMeUiix]ţ piesa dt-MM»-
tenti» : 4ietiane tmtaittiasa siiflemm de
spiritu; styUt senttntiosu, disamau^asm
tensiosu, vorbaseatentiostni pratsntiosa;
si : oamsenbsmtiosM, oratori seii^atiim,
po«tubsseittentiMttdemne.ftd0idiiL.:>'-.f
-. * SENTIOK, s. f., «eirtjxţjpâeia de
plante spJHOse, nomităsi «jmoaMţ;*U>;
Tedi si : sente, mntietUa. . 1 ,i . -^k-
SBNIIO£LliA (scurtata, pre-a laulUJ
ia:«M<»Ua,strafonuataiB:«iHC«M<MMtr
eSa. simeia),s.I.,nsltni,Mmul»^it»r
mi, eupU, aalas; pMprie, dftnia«tivH
=y Google
un
ssrt.
WMtf int«ntion$a immtcNbH, copitamda
C9»m<mdâ sff te meipa hipl'a; a nu st
setm positionea, âtarea; a nu atnti unde
Mafia, unde sta, wtde merge; e) de
pBrtflB iQorf^ va senii rtoonnateentia;
a nu tenii' eo faoe reu; a aenti variuUa,
benele mortUe; nn M «mte niseUi'a,
rîtemnetn, d^sonorea; rm si aeniu peoea-
ttîe; ă) in form'a reCQesBÎTa : a se stnii,
afonde eensurile mai saau' abtensa,
nan tnuse genie mwt unu mttu, tiu
M sente eo mftla, nm se-awU ai nu s;
aent« nemica; se »ent*, dhvnu-sepoAe
BjMMe.etD., are st aonsola de: a ave
eUarO/'eonsei^Hti» de sene : besiido fiM
se sen^ ca omuIh; Mrif inse si otutm
ce nu se tentm; cine na se sente. e a>
fara d^in smtiri, (vedi si ^ seiUvreh
ontudtt yrm morbomt nu se Knte; eopUiii
ineo tniei nmsesentui- maite muMm nu
sesen$iideI«Mm; inse: anuse-^nti yi
fl»{H<ni 0i:a tUia pace, a aii Baail8o&,
a'DQ fooe iti^itn : nu «s setUe « nu «e
emde nemitu; semt w eantiti, cât*t mim
dvrfNi ek; oimdu ooMta-a nu -se sente,
twseattie^
' > £ 8BNa:îBB4'<Bi stmUre, timUre; vedi
1 ■wftr<)T'8. rertolej smsu; ia t. B.Tei:-
ifoim': edle 'ână.smttiri {^ emuiui;
tote.emmMe n'auaeeate eincÎMntwi;
MH^«0«li oein, cu uraoAels; edfa^et»-
tvftîa'oeest» «ow / n si perăe aerUirea.
â sî-eMt <Ftn MiMre, a n wiJ m wn-
tîM, ebd, diffehte ia Ben8u:a si.essf
dHn sentiti, a n mwI'M sentiri : veniti-
«e m tentiri; s > tn /o^ sentirile, a ai
fast teHamentulu penocanAt e in 9pntiH,
pmoeanâtte in Iote senitriU; nue, se
p$tk,iii>aeHtiri, in tote sentirile; morbo-
atâtui aveniiu in sentiri d'in deliriulu
«s.awa; sentire de urrtt, de emore, de re-
connoscentia; aentă-e de ham^^n^,
^eompaamone; s«ntire de părere derm,
deparere de hinei senttn de eelle <^ wi
)«« M'tntoMpIe; s&i^^rea de positioaea,
ie-sktrea sea.
■• £^TITION£, (» amtiOium, sinUi-
■ţime, etc, radi 1 aeniire\, a. f., Heaaaji ]
aotione da 1 aentire , ciuuu si eţectu
alia a««Biei antioae : seintwe, sen^ stn-
iEHtwnt; faevUaU de <* uiUire=Mnsihi-
miits:sentiti»inle eM«-ne;.8e»titipmin-
mu.
teme de bueeuria si-d& ivflţiţtpr^ager'a
sentitione a cânelui eu olfalctiUu; senti-
tioni affMndfi, superficiali ; sen^ţioHe e-
mrgica, vijta. vivace; aeatitio^i flacaţ,
aerbide, debili; sentitione delicata a N-
noru flori ca aenaitivele.
SENTITIOSn,-a. (si semticioau. etc.,
vedi 1 aeniu^e), adj., sanalbUU; l.ce se
pote sentire; 2. inse si activu, care seii^
CÎi yivaeitfite, ţâre aentătoriu: pârii forte
senlUiose alle corpului; părţile bţtifif^e
sunt mai oUeiau aentitioşsţ oi^u aenti-
tioau in puntulu d^ onore; jugmi forte
sentitiosi la slemurare.
SENTIT0BIU,;<onft,^j,SL^«ţatien8,
deliMtKSi hniMDns,; gravls^ "fS'! »»7
neotliţcomp. si isp. ■enţldarj; care sente,
mai verbosH, tme.sesie, cu mare viva-
oitate : ^tţtie sentiforie, jAantelesunt
sentihirie; cinele e fartţ, sentiţortu;
-n'oM ve^utu wuliere mai sentiţoria, nu
numai de dorerile corpului, ci, si de
alle suffleiidui; şeaiitori si compafUori
eu toii eelH miseri; ce smiitoriu copUlu!
sentitoriu si ditdnatcfiu ehi aru fie v0>
lientiele parentiloru ai invetiatoritoru;
bHance sentiţoria, partea morhosa e cea
mai aerUHorioi ia sjiecle, sensitoriu =z
iosanuiatoiiu, îasemnata, grave, impar-
.taate ; perdere, sentiţoria, progresse
jentitorie.
SBNTiru,.o, (si semtitu, etc, vedi
1 sentire), adj. part. d'in senliret seii-
«DB ; celle şentite au cadutu sui sen-
suri; latroai aen^ti eo erau se spargă
casata de i^nni,- lalrone sentitu da carte,
Utpi sefititi de caîli; nu e usioru de seri-
titu s} distitisu saporile; sentitulu ure-
chiei, sentitulu audiului; iu specie ipre
sentite, pre neseniiiti pre asntite iăresce
irVa rea, asia pro seyitite crescu fetele
si copiUii; a reni pre nesenliie,ase9tra-
, cord pre nesentite. ' "
SENTIU, a. m., pl.-uri, sensa», (d'în
sentire); ia celle mai multe d'in ib'sent-
narile formei sensu : sentiuiu vederei;
sentiidugusls-iului; fora senliu de sorturi;
aentiulu îmstului e cella maî volupthriu;
omuîu are cinci sentiurî; dupo sentiuiu
.mţu s} allu dltoru-a; sentiulit coiranune,
bonulu sentiu; sentiuiu naţionale; fora
.S^ntţu de onore necide puăore; pucinu
=y Google
aentm de bona cooenie^iu »'dr cere de
la eegti impuiienli; serUiuht untâ co*
ventu, unei frase, unui ariicln de Itge.
* 3ENT0Sn,-a, adj., B^-ntoaus; plenu
da aenti (redi sente) : campu sentosu;
metaforice : pre coUli sentose; pre ccdiea
cea mai geiUoaa.
* SENTI7,-a, adj., sestna; care ure
3enti, (redi sente) : rugi senii, locuri
sente, eu gf-eu amblămu pre eaVe aenta;
mfitaforiGe : pre callea senta a vietiei ;
eaUea benelui pare senta, callea reu-
lut fora aenti.
* 8ENU,-a, adj., de regula io pi.,
8eni,-e.atm\,-»,-m,{i^iTi8i3aey,o&tea698e:
mergu acni seni; a da fia-earui eeratto-
riu seni bonni.
SENU, pl.-wi, iIkiis; Tastinteotu care
accopere peptulu; spatiulu d'înte peptu
si vestimeotn : a portă serpele in senu;
peptulu easuai, mai alleasu peptulu unei
femine; prin metafora : aenulu unei
mări; vedi ginu:
* SEORSU, adj.adv.a.,sMniii, M»r-
mmy (d'in 3 se ii verau da la vertere);
poan de nsa parte, data la nna parte;
mai verto3U ca adv., de uoa parte, in
parte, deapartitu, separatu, etc. : a tracta
aeorsu uneie de altele; seorsu de mâna.
deUmba aideaUe părtipoteeasiatevtitiu.
* SBFALA, 8. f., (Bep«lan, fr. b6-
^Le); âa-care foliola ca formâdia cali-
cele naei fiore : «epavele sunt folielele
« SEPABABILE , adj., aetaralilllB,
(fr. aâpar«ble); oare ae p<}ta separare :
ttttiele nu e aeparabile de onestu; nu e
eorjpu alie eui parti ae nu fia s-paraMi.
« SEPABABE, V., Bepann, (fr. »i-
yarer); a desparţi ce e conjuDctu, a des-
parţi, despreunâ, diajuoge, a tract& dea-
partitn, etc., 1. proprie : bosphoit^use'
para Europ'a de An'a, Binulu separa
Franefa de Qcrmani'a, Danarfa sepa-
ra Bomani'a de Bulgan'a; a separă mu-
lierea de bariatu; a sepca-i una parte
(fin terra; a separă pre soăi da corpu;
nu s^arati, ce naiur'a a impreunaiu;
• separă ouHe râniose de ct^san^ose;
a Mporâ pre celU contagiaţi de eelli cu-
raţi; a separă ce e putrida de eee viitu;
mtindu medianu separa curtHe. vedni'
To-n.
ăEP II53
Utru; 2. metaforice : mica linia separa
benele de reu, virtutea de vHiu; nu me
voliu separă de voi in numica; nu mi
voliu separă opinionea ai volienti'a de
a vostra; a si separă inieressile selle de
alle altui-a; a separă partea morale de
cea materiale a unei ceatione de trae-
tatu.
* SEPABATXONE, s. f-, Be|>anitl»,
(fr. B^paratlon); actioDe de separare si
effectu, stătu produsau prin acâata ac-
tiooe : congregationca puneteloru de ao-
cusatione adjtUa pre aeeusatoriu, iro
SBparaiionea aceUoru-asi puntti adjuta
pre aceaatUu; separationea camei de
osse, pellei de carne; aeparationea ami-
cUoru boni e acerba, eumu dorerosa e
separationea de ori-ce ne e eharu; aitpa-
rationea sociloru , conjugiloru ; separa-
tionea pareriloru , separationea in fac-
tioni. separationea terrei in mai muUe
parti; separationea eeUoru rei de edli
boni; aeparationea disewsului in parti
prine^>aii ijupo ideele fundamentali; se-
parationea fraaei. p^ioduluiin memhte
meswate; separationea unei incapere
in aUble mai mioe.
* SEPA8ATISTU,-a, B.pera., (fr.K-
paratlate); partisanu de separatione,
mai allesau in cestioni de religiooe ai
de politica : intre Români nu mai suiU
separatisli cari aru vri ae vedia sepa-
rate celle doue terre uniie.
•SBPARATIVD,-a,adj.,8epar«tl»B8,
(fr. siparatlf); aptu a separare : cause
separative. motivu aeparativu, oecasio-
ne aaparativa,
* SEPARATOBlC,-i(SHa, adj. 8., »«-
paratorj care aepara.
* SEPARATU.-ffl, adj. part. d'in se-
parare, HeparatvB.
•3EPE, s. f., BepBB, (d'ia aepire); gardu
iugraditura:5ej>e de nouelle.
*SEPEDE,adj ,s«pe8,(d'lD8«x~sâa-
se, si pede); de sisse pedi, cu sisse pedi.
* SEPiJUBILE, adj., sepellblllB; ce
se pate aepelire.
* SBPELIENTE:, adj. part. prea., ae-
pelleai, care septle sau scpelesce.
* SEPELIBB, T., Bopeliret a îngro-
pa, in specie, a immormeiitâ; metafori-
ce, a affundâ, cofundi, petde, nemicf.
7S
.yGooglc
1154 SEf.
* SEPIA, 8. f-, tepU» (oipcta, fr. 8«-
pU si nitbt); moUuacu, ce emitte d'io
sene unn buccd negru; metaforice, ne-
gretia de scrissu.
* SEPIACID,-«. adj., (fr. e6p[«e<);
de sepia, asaemiDa sepiei; sabst. pi. se-
piaeide, familia de conce nnivalre.
« S£PIABra,-a, adj., sepUrlns, (fr.
■6pUlre); de s^e : passeri sepiarie, fHn-
gUlţie sunt sepiarie.
* SGPICOLn.-a, adj., (fr. siplooU),
(d'in sepe ai colere), care viue, se afia
pre eepe, in sepe.
* SEFICLA san «âptcuZa, s. f., se-
ploaUf deminativn 1. d'in sepe; 2. d'in
sqpia, Tedi si sepitUa.
* SEPIDIA, 8. f., (fr. B<pldle); pro-
prie, denuDntÎTU d'in sepia, appUcatn,
inse in specie la unn genu de insecte co-
leoptere heteremere d'in famili'a luci-
fugeloru.
* 8EPIEPHOBU,-o, adj. s., (fr. 8«pl6<
phere, d'in cn]iria:=8epia, si ţâpsiv =:
ferere); care porta, da negretia ca »e-
pi'a; Bnbst. pi. $epiephorele, familia de
mollnsce ce au de tf pa genolu sepia.
« SEPIHENTU, pL-e, aepIaeitiiM,
(d'in s^ire); ingraditnra.
« SEPIOIDE, adj., (fr. s«pl*ia«); oare
sâmiaa ou sSpi'a.
* SEPIOLA = seiMoni, a. f.,.Hpl«-
U, (fr. •4pl«le); deminutira âCia sepia;
applicata si la una sabdiTisione gene-
rica de mice sepie.
* SEPIOLIDE, adj., (fr. ««ptollde);
oare sâmina cu s^ioi'a.
« SEPIBJQ, T., seplre, (d'in sepe); a
foce aepe, a inchide cu sepe, a ingiadi,
si in genere, a inchide, incinge, incon-
giurÂ, infasciorÂ, etc., 1. propriei a sepf
gur'a pvtitdui; a sipi curtea, aratur'a,
gradin'a , agrulu , pomarta ; a sept
etatea cu muri, cu opere de asscU^;
a sepi selb'a, eastrele: a $epi venatulu;
tepOu in velu de pandia alba; a sepi a/r~
mo£a intmtciilui m una iesa i^ure\
2. metaforice : a si sepf îtm&'a; a sepi
imt^nationea vagabunda; a sepi impe-
Uilu eupiăitaiiloru; a sepi campulu unei
seietitia; a sepi aren'a aetivitatei; a sepi
licenti'a, spre a lassă atrsu Ubertatei
aăăeveraie; tM lepiti gurele vitei d'in a-
8B^
ria; nu veţi sepi gur'a ceTliii intdleptu
ai doetu.
•SEPONERE = «epune»'e. y., (se
conjuga ca 7. ponere = punere), aep«-
lereja pune de una parte, la una parte,
a desparţi, separ&, depărta, etc., 1. pro-
prie, a) in genere : nu spendeti toţi a-
ceşti argenti, ei seputteti una parte; se
aepune totu ce se ascunde; se aepunemu
parte din caatigu; prOitilu preddoru
făcute in bellu se Iu sepunemu pentru
scole si temple; a sepune d'in tote hucr
cotele pentru cdli ce n'au venitu la mita
si potu veni maiin urma; b) îq specie,
a relegă, eeailiă; 2. metaforice : pentru
fia-eare lucru, pentru fia-eare stuăiu se
aepunemu tempu; nu seiti sepime ee e
urhanu de ee e agreste, sepune ee e fa-
cetu de ee e insipiău ai nesaratu.
« SEPOSITIONE, 9. f.,8•po8ttl•Ja^
tione de seponere : sepositxonea «net
deăma (Tin castigu.
* SEPOSIT[J=scporf«.-a, adj. pari.
din seponere. 8epMttaa=:>«p«BUB.
* SEP0SU^epK5«,-a, adj. part. d'in
stpvnere, seposltnaj' Tedi sepo9Î<H=8e-
postu.
* SfiPTANU.-a. adj.,TedisepfimaNti.
SEPTE, {si6pte), adj. numer., septaB,
(it sette, isp. Biete, port. eete» proT.
aet, fr. sept); numerulu cardinale 6+1 :
s^/Nte (imim si sipte mulieri ; siptesprt-
dieee = septendeola : siptetprediece
dtUe : s^tedieci := septos^lnta t sipte
dieci de d»nt; sSpte eente de militari,
sSpte măl> de callari; de sipte ori =
Boptlesf câte sSpte^^câte sipte septe ■=.
septeil; aHM s^eU ^ septlanfl; a sep-
tea=z.iKp%ivM.
* SEPTBJaOE, adj., aept«]«Kl8, (din
aipte si juguy, cu a^pte iojagatu, oan
are sâpte injngati : aeptejugi earra.
SEPTEUANA, a. f., vedi septiimna.
SEPTEMBRE, b. m., septenkerţ i
şaptea luna incependu a oumeri de la
Martin : Septembre e luna de tdmmi; m
poporu Septetnbre e cfmnoscutu si suA
nomde de ropftone: Septembte are trei-
dieci si un'a de diUe; in sipte Septem-
bre^n sipte aUe 2ut Septembre, la noue
Septembre = la noue alle lui Sep-
tembre.
=y Google
^.
« SEPTEMDECE, adj. nam., septem-
ieohii sâpte-8pre-diece=17.
*SEPTKMDECIOCTONALE, adj.,
(Cr.HpteHd4elaetaMal;-^d'iD8ep^iN(iece
8Î oetimu); care are forma de prisma
octogona cu $Sptfspredieee fade : cri~
at<dle geptemdeeioetonali.
• SEPIIEMDENTE = septendetUe ,
adj-i (fr. feptomdenU); care are sepie
dOHft.
• SEPTEMDIGITATU=«e|>fend»^t-
tatura, adj., (fr. Btf%%miiglti); muuîtu
CD sipte degite sau lobi,
• SEPTEMDUODECIMALE = sep-
tenduodecimaie. adj., (fr. septcudnod^-
elnal); oare are forma de prisma dode-
eag<ma ea aiptesprediece facie.
« SEPTEMFLDD.-a, adj., septen-
■■■st care /tue=curre pre septe bracîe
sau oltie : septen^uulu Nil«.
n SBPTEMrOLIOLATU=fiej)tem/b-
ItoIw.-a, adj., (fr. HmptenfvlU) ; care
are aepte foUoU : folie septemfolxole.
«SEPTBMG>EMINn,-a, adj., »?•
leHgeHlD^tj de sipte ori geminu : aep-
temgemm'a Borna; septemgeminuluNilu.
• SEPTEMLOBATD=«^fefntofru,-a,
wy» (f'- lepteBUbi), mmita cn siptelobi.
• SKPTEMMACDLATU — septem-
maeiibt,-a, adj.,(fr. i«pteainacKi<); care
are aipte maMle de eolore.
• SBPTEMMESTEE = septemme-
gtru,-a, adj., neptemBeatrli; de «ipte
mensi : prund septemmegtri.
• SEPTEMNEEVATU^gfţifawnflr-
oil,-a, adj. s., septemnermiif-a, (fr. aep-
tonBerTti); care arâ sipte nervi, ca snbst
f., geptemnerva. specia de planta, no-
mita si plantagine.
• SEPTEMPEDALE, adj., septempe'
iali« de septe pedi : statua septempe-
daU.
« SEPTEMPLICARE, v., (leptem-
plleare); a face septem^ice, a insepti.
• SEPTSMPLICE, adj., septemplei;
d'in eepte assemini parti fdcutu, insep-
titu : septempUcele Nilu, septemplice
firu, septemplicx scuturi.
" SEPTEMP0NCTATTJ = septem-
pimetH,-a, adj., (fr. leptempnnotn^);
semnata cu septe puncte de eolore.
« 8EPTEUTBI0NALE , septemtrio-
SEP.
]15S
ne; vedi : septentritMuUe, septentrione-
' SEPTEMVIKALE, adj., septeoTl-
ralU} relatiTU la septetnviru : autiori-
tate septemviraie; absol. septemmraliv=z.
septemvirii.
• 3EPTEMVIRATU, 8. m., septem-
vlrstaB} demnitate de septetnviru.
• SEPTEMVIRU, s. ra., eeptenrlr;
anulu d'in septe viri = bărbaţi, oari :
1. la Romani, erau însărcinaţi , a) cu
dispunerea soleunitatiloru si ospetieloru
publice; }>) cu divisionea agriloru; c) cu
i'udicatele relative la divisionea agrî-
ora; 2. Ia celli recontiori, septemvirusz
unulii d'in celli septe electori ai imperiu-
lui germanu; unulu d'in celli septe dem-
nitari ai Ungariei; (compara si fr. sep-
ten* Ir).
• SEPTENABID,-a, adj., Bepteaa-
rlis;(fr.BflpMBalre);carecoprende0e^e.-
numeru septenariu; versuri septenurie,
de s^pte petiore san s^pte syllabe;/7u^u
sef^nariu, cu -s6pte tnburi.
• SEPTR^DEGE, septendecioetonaîe,
septendente, etc.; vedi : septemdeee, s^
temdecioctonaîe, septemdente, etc.
• SEPTENI,-e. adj. pi., Bepteol; vedi
septenu.
• SEPTENNALE, adj., (fr. lepten-
nalf — d'in septenne); de septe anni.
• SEPTENNE=sepft(e«ne.adj., ^ep*
tennh=BeptDeDnIs; de septe anni; CO-
pilU septenni.
• SEPTENNIU = septuenmu, s. m.,
pl.-e, aeptenilnn = ieptue^aluni; spa-
ţiu, durata de septe anni : doue septen-
nie tatmeri in etatea tea.
• SEPTENTRIONALE, adj., tepten-
trlnnalls, (fr. «eptnntrional); relativu
la septentrione==.mâii& nopte : regione
sf^tentrionale, hemispheriu septentrio-
nale, venturi sei-tentrionali, nationi sep-
tentrionali; terri septentrionali.
•SEPTENTRIONARIU.-a. adj-, aep.
tentrioKarlDB; camu in acellu-asi sensu
cu allu formei septentrionale.
•SEPTENTRIONE, a. m., septentrlo ,
pi. septentrloDei ^= septem trlones;
proprie septe trioni^sSpte boi aratori ;
spplicatu inse, 1. iu sensu mai appro-
piatu de cellu propriu, septentrione =
constellationea de sâ^e stelle de longa
.yGooglc
lise SEP.
polulti de iR^dia nopte, snnt inse doue
constellationi cu sept/: stelln pre tonga
acellu-asi polu, nomite : urs^a mare si
ws'a mica. 6ro in poporu connoscute
sub Dominele de : carrulu mare si ear-
rulu micu, in capetulu earului miai sta
steU'a polare, ce coincide spprope cu
pduîu cerului si allu pamentului; 2. prin
noue metafore, septentrioite:a) partede*
spre m^dia nopte a lamei integre sau a
cerului ori a pamentalui in parte ;
h) ventu despre m^dia nopte.
•SEPTENU,-a, adj., de regula in
plur. septeni,-e, septeol; cate geptc ; ea
snbst. f. fifptena = totu de eepte : aep-
tena de ăUle, in specie, septena =: ser-
Yitiu religiosu dupo septe dille de la
mottea cuiv.i,
* SBPTICOLLE, adj., aMtlcolUajcu
septe cdline : urbea septicotle ^Rotna.
* SEPTICOLORC,-a , adj., (fr. gep-
ileoltrc); i» sipte colori, care are aSpte
colori.
*SEPTICD,-a, adj., septicns, (aij-
imxdi;, tt. septlqne); care produce putre-
dione ; medicamente septice.
* SEPTIB, adv., septles; de septe ori,
in septe.
" SEPTIFARID,-a , adj. adv., (sep-
tirariua), adv., septlfarlnm; io ^pU,
d'in septe parti , impartitu in septe ; ei
ca adv. septifarie.
* SEPTlFOLIU,-a, adj. b., («ptifo-
Dbb), s^ptlfollnn, care are septe folie;
». m. jeale, septifoU», specia de pUota.
* SEPTIFOBE, adj., geptlfarla, care
are septe fori=^epte ^citiseture, septe
gaure sau tievc : ^ueru septifore.
* SEPTIFORME, adj., oeptihrnis.
(fr. septirortne); 1. cate are septe forme;
2. d'in septu si forma, care are forma
de septu.
' SEPTIPRAGD,-a, adj., (fr. septl-
f ri^Kfl) , care frânge septulu , care case
frangundn, rumpendn septulu.
* SEPTJESSAOONALE = septihe-
j'<i</OKa/e, adj., (fr.gttptlbeitţo nai); care
are forma de uoa prisma hexagonale
cu Septe facie.
* SEPTILE, adj., septllls, (fr. «cp- 1
tlle); de septu, ce tine de septu, vor-
bindu mai vertosu de plante. |
SEPTIMANA = septetrana. s. f.,
sepllmsnaţ (it. Betttnava si senaua,
isp. port. semăna, prov. septmaua, set-
mam, geninana si gemafnn, fr. semalae);
hebdonas ; proprie, f. d'in septimami.
leiiatu ca subat. in specie ca intellessulu
de : spatio, durata ii tempu de aepte dd-
le: doue septimane. unumenseare opro-
pe patru septimâne, annulu are cmei-
dicci si done de septimâne; la Sfptimana,
pre septimana=^pre fia-care seplimana,
in una septimana. ^po una septimfma.
eu septiman'a, in septimatui; septiman'a
cea mare, septiman'a cea luminata; sep-
timan'a brendiei, septiman'a lasaatului
de seccu, septiman'a pathemdoru, septi -
man'a pasaioniloru; proT. o portă aăva
septimanile = a porta salvatele; sep-
^im(ina= parastase de septimana pen-,
tru unu repausata.
SEPTIMANALE.adj., hebdanudi-
rins; Aeseptimana,deQi-c&reseptimana.
SEPTIMANIJ,-a,adj., septlau»,
(d'in aeptimu) ; relativa la se^tmu, in
specie : a) se/aimanu , militariu d'in
septim'a legione; b) seţ^manu, scolariu
d'in septîm'a classe.
* SEPTiMATRU, s. m., septtnatrw
1. in sensu. anticu, serbatore dapo septe
dille dfi la idele uuui neose; 2. prin es-
tensione, iu sensu actuale, ofticiu reli-
giosu ia septim'a di dupo mortea uoei
pirsona.
SGPTIME, s. f., totu compusu d'in
septe uuitati.
'SEPTIMONTIALE, adj., septtawB-
tlalia; relativii la septimontin: pastloni
scptimontiali.
* SEPTIMONTIU , 8. m., sepii-»»-
tlan ; 1. loculu occupatu de cetatea
Borna, care couată d'in septe inonft sau
coUine: 2. serbatore (in Decembre) in
memori'a occuparei celloni septe monti
sau colline ia radi'a cetatei Koma.
* SEPTIMO.-a. adj., s«ptlmB8, (d'in
sipte, num. ordinale); iiiit* septele:sep-
timulu rege allu Rimaniloru, septim'a
di dupo plecare, in fia-care septima di;
septimulu m/msc allu annului; septim'a
ora d'in di; septim'a dasse; ca s. f., una
Sfiptima, multe septime.
* SEPTINGENABIU,-o, adj.,MptU.
,y Google
SEP.
ţeanl»! relativii la 8eptingenu.<sa.-
re coprende »ipte cente : nument sep-
tingertariu.
* SEPTINQENIre. adj., septlngenlf
r&te gâpte cente; mai rani singul. sep-
tingenu,-a.
•SEPTINGENTESIMU,-o, adj.,
2tliiKeiiteBlmui , (d'îii septingenti) ;
I sipte eatiele : annulu âeptingente-
swnu de la fundarea Bornei.
*SEPTINGENTI,-e, adj., 6«pHa~
natl; Dnmern cardinale, septe cente =
700 : 8ef4ingenti hiptaion.
* SEPTINOENTIE, adv., sapUngea-
tlesţ de lipte cente de ori.
*8BPTINâEN0,-a, adj., septinse-
Biiii vedi $^ptxngem.
* SEPTINSULAKID.-o . adj. 3., (fr.
8«ptin«uUfrfl); d'in celle aepte insule
(in marea Ionica).
* 3EPTI0CTONALE, adj., (fr. sep-
ti«et«iul); care are forma de prisma
octogona cn septe fade.
* SEPTIONE, s. f., Boptloj actione
de sepire : septionea urbei cu muri, sep-
ttottea agrUora eu gardu imv.
* SEPTIFEDK, adj., »eptlpe8,(fr. sep-
tlp«d«); de aipte pedi, cu sipte pedi, si
prin motafora, forte mare, nespusa de
nare.
SEPTIBE,-e8Cu, T.', yeăi : tnseptire,
si septetnpliaire.
«SEFTIZONIU, s. a).,septliouiDBi,
(fr. septlioBe); edificiu mare ca sepie ■
eono :=,eeiwtignati<mi.
* SEPTnAOENAIUn,Ta. adj., sep-
toasenarlQSr (fr- septaug^nalrc) ; rela-
ti?u la septuageni, oare coprende sej^e-
dieH : nutaeru septuagenariu ; omini
septuagenari, de septedieă de anni.
* S&PTUAGENl,-e, adj. pi., sepUa-
geol{ Dom. distributivu ; mai rara in
Bing. afiptuagenUi-a : de câte sâptedied :
aeptuagene peiiore.
" SEPTUAGENU,-», adj., upUâse-
■Uj rodi septuageni; ca b. f., sep^-
pcna=iiumera de septedieă de obiecte.
* SEPTUAGBSIE, vedi septuagie.
* SEPTUAGESIMU.-o, adj., lepU»-
KMlMiiftiam. ordinale, 2M11 siptedie-
ctle .- se^ageaim'a di inavrUe de paece,
ei absol. septwngeswia.
SEP. , 115?
* SEPTUAGIE, adv., septoaglas; de
septedied de ori.
* SEPT(JAaiNTA,adj..septiiag!iiUî
namera cardinale, sâptedieâ = 70 :
septuaginta caUcai; s^ nomele de sep-
tuaginta se connosce sitraduetionea ve-
chiului testament», traductione făcuta
in Alesaanârfa, pre tempalu Ptolemei-
loru, de sâptedieei invetiati.
*SEPTU£NN£,â(p^nmu; vedi
set^enne. septenniu.
* 8EPTU,-a. adj. part. s. d'in sepire,
septn»; ingraditu; luata mai vertosu ca
snbst. septu. septom, îngrăditura, ^ordu.-
septu de ncm lle, septu de arundine, sep-
tu de scandtcre, septu de muru, septu
viuu: septu de oui, de capre , de porci,
de viteUi; in scientiele naturali, septu=::
septa = membrana, etc., ce desparte
dotie cavităţi alle organismului.
* SEPTULA, s. f. si m. septulu. pL-
e. (fr. septnle); deminutivu d'in septa=^
septu; in specie, septu ce desparte in
doue capsul'a certoru fructe.
* SEPTULATU,-a, adj-, (fr. septoli);
muaitu cu septula.
* SEPTDLIPERU,-a, adj., (fr. sep-
ttilif6re);care porta, are una septula.
* SEPTULU, a. m.,pl.-f, vedi sepiuZa.
* SEPTUNCE, 8. f. 8i m., Beptniixi
septe uncie , septe d'in douesprediece
parti alle unui totu : septunce de auru;
septunce d'in unujugu ăepamentu; in
sensu mai largu, s^pte lucruri : septunce
de cupe.
* 8EPTUNCIALE, adj., (fr. spptun-
cUl); de sepie uncie.
*SEPTUPLARB, v., (fr. septnpler); a
face septupU* .- septupUtti numerulu cinci.
* SEPTUPLAT(I,-a, adj. part. d'in
septuplare.
* SEPTDPLU,-a,adj..8eptnpln8,(fr.
septuple); careede<^f^e ori mai mare :
desdamnare septupla. numerulu septe
e septuplulu numerului unu; patruspre-
diece e septuplulu numerului doui.
* SEPULCBALE, adj., «epuler»[U,
(ff. s«pkiUral); relativa la sepulcru :
fada sepulcraie, candele 3epulcrali,uma
sepuUrtde, ceremonia sepula^aîe; statue
sepulcrali, ornamente sepulcrali; fada
septUerale, vidtu sepulcraie.
>y Google
1158
SER.
* SEPULCRET0, pl.-e.aepiilorotum
locu de sepulcre, de mormente, locn de
immormentara, cemeteriu.
* SEPULCRU, p].-«. sepnlern», (fV.
8<piilcre, — d'iu sădire); locn de ae-
pelitu, mormentu : de demanetia merse-
ra mulieri la sepulendu eeliui immor'
merdatu de trei dUîe; a plânge in tote
dUiele la sepuXcnâu unicului seu fUiu
rapitu de morie: sepulo'ele nu $e pro-
fana; se respedămu sepulerele. se leap-
perămu ie profanationUe străinului; Je-
sU'Chrisfu nomesce pre farisei, sepulere
apoUte pre dinafară; sanefulu sepulcru
e cellu in care fu depusu mantuUoritdu
nostru: pen'a sepulerului la machomc'
dani e purgaforiulu, prin care trecu na-
mai o'edentioaii morii incarcati de jiee-
cate; metaforice : ce place muteloru se-
pulcre!
* SEPULTARE, v., gepultire; inten-
siva de la sepelire; a tina sspuUu, im-
mormentatu.
" SEPULTORTU,-<âna, adj. s-, se-
pnltor, (d'in sepultu); care sepele, im-
mormenta, 1. proprie ; sepultorii mor-
tiloru: 2. metaforice : septMorii turbu-
rariloru civili.
* SEPULTU,-a, adj. part. s, d'in se-
pdire , sepaltuB ; in^opata : thesaure
s^ulte in pamentu ; âmini perduti si se-
pulti in detorie ; sepulti in somnu si
in ietia, in vtnu; sepulttdu affundu allu
eadavereloru,
* SEPULTURA, s. f., aspnltors, (fr.
stpnltnre, — d'in sepultu ie la sepelire);
actione de sepelire , de immormeD-
tare, cumu ai loculu de immormentare :
locu destinatu la aepuUur'a strainilorv;
modu de sepultura, cermtonie de sepul-
tura, sepultura prea in fada; sepuliu-
rele afbra st departe de eetati si sate
scapă poptidaUonile de mulie eontagioni
pernieiose,
* SEPULTURARrU,-a, adj., lepnl-
tirarlDi; relativu la sepUltura.
* SEQUÂCE, seguente, sequere, seque-
8trare,sequestru. etc.; vedi secace, seeen-
te. secere, seeestrare, secesiru, etc.
1 SERA, s. f, seruDi (tempii)» (it.
■era, prov. ser, fr. sofr) , Tflsper, re-
spera j tt:mpi)Iu dapo appnsuln sânM
SBH.
p8ao ce se întnneoa bene : te face tira,
e şira; ne appucă aer'a in medSoeuUt
padurei; fu sera, fu demanetCa, prim'a
di; ca espressione de tempo, in forte
mnlte locntioni cu differite ai forte de-
licate nuantîe de intellessn, a) fora pt9-
poaitione : ser'a $edemup$m tariSu; nu
se siide air'a ană tardiu; sbr^a Uterati,
diu'a <ve peroMNafi; sSr'a pre reoors e
mai usioru de Itieratu in tempu de vSra;
sh'a essimu din casa, sir'a easu pasae-
rUe nocturne; inaocitQ de min demon-
strativu : ista sera nu essu neeaire; a
şira am essitu; eri şira nu am hcratu;
h) CQ prepositioni : eu sir'a, de tma data
eu sir'a, pre şira, «ti& şira, mtra lira,
spre sera, despresira,de sira,de eu şira,
insera, insir''apasedora,insSt'anasee-
rei, in de sera; — cn respectn la calită-
ţile spaţiului de tempn, cnmu si Ia uUe
ca ce ae împle acesta tempn : pertre-
eemu lungile sere de ierna cu vecinii si
cu amicii; a si consume serele prin ea-
fenelle; apertreeeunaformosasSra,una
amara n triata şira ; şira serena eu
luna plena, sere nuerose. fortunose; de
aci in orari : hona şira, la venire; tera
bona. la ducere : ti orediu sir'a bona;
jiecaii, fora se ne dieeti ser'a bona; m-
trati, fora se daţi botia sir'a; a si leuâ
sir'a bona de la toţi, a nu st Uni, a nu
ăâ neminui bona sir'a; — metaforice :
ser'a vietiei, ser'a wnd vietie hene per-
trecute nu e mai puoinu formosa de eâi»
celle alte părţi aUe vietiei; nu i» sir'a
vietiei vomu sufferi a ne desonorâ.
2 SERA, s. f., (Btraformatn in aara.
si m. saru, saru), sera, (it. ««rra , fr.
Berre, serrnre); 1. caniatore, mai ver-
toBU coniatorea ce nu e fissa la nsia ;
aera de usia, fora aira ta nsia; a bagă,
a pune sir'a; a scote aer'a, sir'a mt tms,
d cade, si fora şira usfa se deschide,
SERAFICU = seraphieu,-a, adj.,
(fr. a^raphlqne), de sero/k : ordinea se-
rafica; bonitate serahea, fbmtoa^ia at^
rafiea.
SERAFIMU — seraphimu, st sera-
phinu, seraphu, g. m., ■erapblBi,(fr. s4-
rapbin); angeru de prim'a ordine : m-
rc^mii ecUi eu multe aripe, ai <3*enbi-
mii ceUi cu ocU mvUi.
>yGoog[c
SEA
11S«
SEBAFU = aeraplat, s. m., vedl te-
8KBARE, V., 1. din 1 sera, respera-
■«•») & se fiu», a fi s^o, ca imperson.
aeridia, începe a seră, ntt serasae ineo,
(vfldi eompos. iimrare); 2. d'in 2 s^a,
' sera elandere = a ineODii nsî'a Od «er'o;
Tedi nua-are si reserare.
SERBABE=8ert>ar0, v., strrare, (it
•«rtare ai lerbire, prOT. lerTâr). eele-
brare, fSstiH dtea a?6r«; «darl] 1. bod-
anin cetln mai populare e alin coinposi-
tolni o&8ert9re=0&wrt>are=:*b8erTare)
=a tina, respecta, mai vertosa, a tiDâ si
respectă, ODori nna di de serhotore; in
specie, a un 1ncr&, a nu se occnp& de
bestia) ete. I a sa^bă âmCa nasterei u-
nui eop&lu, ăiu*a nomeîui tea ; a aerhd
una dl memorahUe, a aerhâ toţi sandii;
lenosii serbSdia totu de a un'a; a seria
ca ospetie, «n ospetie ai perireceri de Mu
^etMlU; a aerhd in famUa paacele ai alte
mari aerbatori; acesta dinuae serhSdia,
ae aerbedia inae multe ce nu am fi de
aerbatu; 2. in sensulu celin mai lata, a
scapi, maninf, apperă, păstră, tina ne-
attÎDsn, integra si neTettematii , etc.;
o) proprie, a) in genere : me perdi cu
vorbele telte; ^in contra te acapu ai
aervu; voi mi aii servatu viMi'a; nu me-
didiau aermtu viSii'a parentelui nostru;
armafa a servatu. prin eoragiulu aeu,
onorea naţionale; a servă tSrr'a, I3>er-
tatUe, eaade ai templele, a servă totede
incendiu, de tnnectt; a aervâ ăereptatea,
eeitatea. onorea, castitatea, innoeenti'a,
amieiti'a; a aervă pacea, eoneordi'a; a
ai aervâ demnitatea; p) in specie, a pă-
stră pentru venitoriu, a economi : aer-
vaH parte d'in eastigupentru impregiu-
rari neprevedute; a servă poterile arma-
tei pentru una bataUa deeiaiva; b) me-
taforice, a observă, lena s^'a, a Teghiă,
priTeglii&,lenă in s^ma, a consideiă, etc,
«) in genere ; me serva aceşti omini eu
câte pah-u ocli; a aervă eaUea cuiva;
cânii neaddormiti serva liminde eaam;
a aervâ meaw'a, hon'a eovenieufia; a
servă tote miacdrUe conqnratorSoru;
aervoti outie meUe, aervati ceRt copSli:
p) in specie, a') a custodf nnn locn, si
4e aof, a stă, ped^ in imu locu; p') a pă-
stră in depositn; ţ') a obswvă semnele
annnntiatorie de venitoriu, presagie-
le, etc.
SEBSATIONE =: servaiione, s. f.,
MnM9ţ actioQâ de aerbare :^ gervare,
aervoHonea ai^utei, vietiei; aervationea
semndoru preaagitorie; serbiOionea dĂ-
Zei nomelut.
SEBBATOBE, s. f., vedi aerbaiorw.
9KBBAT0BESCE, aâj. s., Rolenal-
Ur, rettire; in modu aerboioTeacu.
SEBBAT0BE9Ca,-a, adj., feiUvas,
•«leaalil de serbatore : regimente aer-
hatoresei, oapetiu aerbatorescu.
S£BBAT0BIB£,-e80H, r. , feitim
dlem aKere; etlarl, aeasare; a tina, âKe
serbatore; metaforice : a nu lucră, a seda
in nelucrare, a fi otiosu.
8EBBSDIHE, a^bedu, etc., vedi : ;w-
biă&e, etc.
SEKBESCE, == serveace. adv., serrl-
IKcr) in inodu serbeamt : a ae portă set'
beaee,
SERB^CXl, =aerveacu,-a, adj., >«er-
tIUb) de aerbu : vi^ia aerbeaea. eondi-
tione aerbeaea, aentimente serbeacL
SEBBIA, = senda, s. f., BerTltas t
aerrltlnmf stătu, conditione de aerbu,
1. in sensulu celtu mai mde : aerbi'a
Shreiloru in Egtfpiu; a aeapă (fin aer-
bi'a deapotianudui, aerbi'aterranUorule-
gati degleba; 2. in sensu mai mitigatu si
metaforicu, a) stătu de salariatu : in
aerbia ai naacutu, in serbia ai se mori;
b) aerbi'a peocattdui; amu foatu reaewn-
perati eu sânge de aerbi'a âiabolulm; tw
se pate scapă de aerbia mtâierei, de ser-
bia om&t^umet.
SEBBIDETIA, = «er6cdetta. s. f., a-
eldltaa, Merbltu, InBobltas, Inilpidl-
tas, palUr, etc; calitate de sirJndu :
aeriideti'a serului ; aerbiăeH'a pomdoru
necopte ; serbideti^a fadei , vuUuhti ;
aerbidetfa coventeloru celioru nes(a-ali ai
inaipidi.
SES£tDlkz=aa'he^ b. t cama in a-
cellu-asi sensa caallnformeiser&od^'a.
SEBBIDIME , = serhe^me , b. t,
cama in acellu^asi sensn ca alin for-
meloro : aerbidia ; serbidetia.
8EBBIDI0NE = aerbedione, (aerbe-
june, ca rap^wne = rpednione), s. f.,
=y Google
1100
SBR.
seidIUi, pxUor, etc., actionfl, efFectn,
stata prodnssn de svrbidire, cama in a*
cellu-asi sensu cu alia formeloru : ser'
bidetia, serbidia, serbidime, Berbiditura.
SEKBnmSXJ=serbediorura. adj.,
deminntim d'in sirbidu, cama sârbii.
SERBIDIRE =2 serbedire.' esat, v.,
aeeseeret palleseere, pallereţ a Be fac«
sSrbidu, l.aperdegQBtiilu,aBeacrf,etc.:
fui lassatilaptelege serbidisca; mai ver-
tosu ca refles. : a ae aerbiăi : unfelti nu
a'a serbiăittt; Mu laptele s'a serbiiittt:
ferbeti laptde. eo se serhidesee mai iar-
3iu; 2. a perde faci'a, colorea, a palU, a
ingalbinf, a negri, etc., si aoE cu forma
reflessiva, mai enerţ^ca de c&tn ceasim-
pla : cumu s'a serbeditu aeSsta fSta la
faâat eumu s'a serbeditu faci'a fdei !
de doreri si de marhu, de miaeria ser-
Udeseu celle mai formase fade; serbidc'
tee OfHwIti sî de mare ar^ira a sorelui.
SEBBIDITU = serbeditu. -a. adj .
part. 8. d'in aerbidire.
SERBIDITUBA = s^beditura, a. t,
aeMlt««» H«rbltaB, iaalsitas, palUn &c-
tione de s&'bidu'e, ă6n mai rertosu ef-
fectu allu acestei actione, stătu prodasau
prin acea-aai actîone : serbidiiur'a lap-
telui; cine pote mancă aceste $erbiditta-e
de pome, de buccate? cine pote hee şerbi-
d^m'avostradevinu? serbidUur' a fa-
dei; serbediture de eopiUe; aerbiditvre
de verbe nesărate.
SERBIDU = aSrbedu. (sarbednX-a.
adj., BctdnB, Merbng, uer, raocldusi
ţalIHns, frlţldoif tosnlsiig, loalpidaH;
abBOnna, abtnrdisţ vitiatu, stricaţii, de-
terioratu, si a nome, 1. acra reu la gusta :
lapte sh-bidu. untu serbidu; numiplacu
buceatele serbide; ce mnus^bidu; 2. ve-
scida ipallidn, negru, negriliu, etc. : omu
eu fada serbida; ce ftte tefere ai cu tote
aeeste-a serbide, juni de tempuriu ser-
hdi prin abusulu desfi-enariloru; 2. iu
sensu mai ideale si generale, nesaratti,
insipidu, neplacntu, gretioan, rece, etc,:
cumu vrei se ridemu de vorbe asia ser-
bide ? atjflu serbidu, musieasii^tida, etc.
— (Dupo unii d'in In^iapldis, in oom-
paratione cu it. selpld» st aelapldo :=
insipidv, isp. aBbrldo=<apKJH, si eui-
lili9i=insipi^; noi inae incliDămu ate-
SEB^
feri eoTeotda la aeru, aeru de hpte,
car« si prin forma si prin sensn , (aoru
si p<ălidu), esplica bene pre s^bidu, alia
cui iatellessa fondameotale e tota a~
erore ai paUore). M.
SEBBATORIU = »en>atoriu,-twia,
adj. s-, serT«t*r, HrTitariiK; diea tt~
ataai faiiaet «tltiM, TmUtIUs; care ser-
ba = serva, I. ia genere : aervatorii
vietiei si averei noatra; setDotoritdu pa-
triei; servatoriuîu nationei, gentdui o-
mmeaeu, onord naţionale; 2. in specie,
a) ob3ervatoriu,Yeghiatoriu, priveghia-
toriu; b) reala, a) mase. sermtoriu, ce
se appUca la servatu; p) îem. serbatâ-
ria = aerbatâre, di de obserratu, de o-
noratu : serbat6reascrbatoriloru,i»8er-
b<itorile pasceloru, ca opposa ^ di de
lucru, serbatâre ;=: di de otin, si deacî
aerbatâre = otin, şedere ca mftaule in
Benn, etc.
SERBATU = servatu.-a. adj. part.
d'in 8erbare,:=servare, aeiTstnai 1 . ia
genere : semnele servate, vîetia servata,
thesaurulu servatu;medie de servatu p6-
rulu: 2. ia specie : di serbată cu mare
solennitate; nu e tempu de serbatu_ Hl-
lele nomineloru.
SERBIBNTB = ierviente, adj. part.,
i'inserbire=8en)ire. serrlflnaj care aerbe
=. serve, mai rertosu, care e dispusa a
aerbire, 1. in genere : omu serviente, ad-
lariuserviente; 2. in specie, casubst. pers.
m., unu 8erbiente=unu serviente, {ser-
giente, sergente, comp. fr. aersent), cellu
ce serre in una ofticiu pablicu de ordi-
ne inferiore, a nome : a) la miliţia, ia
una compania, «srvienfe=:sDbofâciaria;
b) la judicatoria , serviente = appari-
toriu; e) in administratione, 8erviente=:
lictorin, viatoriu, etc.
SEBBIET[7 = servietu, s. m., man-
tile, (fr. aerviatte); bnccata de pandia
de stersu la m4sa mânule si gur'a, ster-
gnra, stergetu.
SWl,BlhE=servSe, adj., serTllIa» (&.
aarTlle); relativa la serbu=8ervu : CM-
ditione servile, offide servili, negotie
servili erau pentru antidi Romani tote
afora de agricultura; beUulu servile fu
t&ribile; revolta servile; metaforice, aer-
viIr=baB$u, vile, abiectu nedemna, etc.,
.yGooglc
S^;
portare servile, omu aervUe, temere ser-
vHe, caracteriu servile; despre luorări
litierarie : tradudione servUcimUntione
servile, ce, fon libertate ai Bpontatiie-
t»te propria, se Uae orbesce de essem-
plarin : mitatatori. peeore s&^li.
SEBBILISUU = sermZumu, s. m.,
(fr. Berrlllinie); Bystema de serbilitate
z= a&^vUitate,
SEEBILITATE = «ervarioie, a. f.,
(fr. t«rTiUtd); calitate si fapta de ser-
vile, de omuaerviîe : basseti a, abiectione :
servilitatea lingusiriloru , servilitaiea
âe earacteriu; in litteratara si arti : ser-
vUitate 6ria; stuUa servilitate i» tra-
ăuctione, in imitatione.
SEB£lB^=zservire,^re3.8erbu^ervu
si serbescu^^^erveseu, etc, y., .servire»
(it bftrTlre, iap.port. %ery\t, proT. Ker-
Tlr Bl Birrtr^ fr. serrlr); a â servu, \. ia
' însemnarea antica a coveutului: eşti
servu? aervesai.inco; detorii ee nu sol-
veau, serviauereditoriîoru; captivii ser-
vieat^ peno mai âe tmaăi servieau mare
parte de omeni, scrviea mai vertosu vi-
tita negra de omeni; Ebreii serviră grea
servit^e in Egyptu; metaforice : a ser^
vi passioniloru, cupiditatUoru. ambUio-
nei, onorUoru; servescu muliipecealului,
servescu diavolului; in specie ca terminu
juridico : serve unu locu altui locu, ser-
ve una casa altei case ; serve port'a ve-
cinului aitui vccinu de ireeutore, (vedi
si servUute); 2. ia însemnare recentiore
a) io specie, a fi domesticu launu domnii,
i&servitoriu;nupoliserviladouidomni;
nu potiti servi si tui DomrKdieu si lui
Mammona; a servi cuiva sau pre cine-
va cu fidelitate : nu sciţi servi; peno nu
scie cineva servi, nu sete neci domni;
servesce ca se înveţi a commandâ; serve-
sce-te singurtt, co nu afli Mu de a un'a
omu care se te scrvi-sca; mai bene se snrve
omj^u ensusi, sidetimlte ori, e rvu svrvi-
iude allii; a servi de instrumentu, desatcU
litn, si : a se servi de cineva a de unu
instrumentu, (vedi si mai la valle); b) in
5enere,'a fi datn, îaţbinatu, suppusu,
erotatn, dispnsu a dă cuiva mâna de
adjutotiu, a fi paratn a f<ice bene, a fi
de folosa, etc. : a aervl patriei, aUariu-
l«t, instruct'iQnei, interessihru puUiee;
ŞEB^ mi
a servi poporului, totoru-a, tm sie m
parte; a servi placerHoru SeUe sau aJle
aitui-a ; a servi eausei bone, causeloru
rdle, ambUionei selie sau ambitioneial-
toru-a : a servî demnitatei, onorei sdU,
repuiat^nei. gloria; a servi posterita*
tei, omenimei; ui cu acCQS. a sevri patri'a,
instructionea, interessile seUe sau aUe
terrei;aservialtariulu, scoVa, baseric'a,
eommerciulu, agriadtur'a; cu subiectu de
lucru : la ce serve una spaţa? la ceti
serve penn'a Sin mana ? cui servu aceste
lucruri ? cui serve furtulu, predationUe?
nu ne serve acesta-a la-nemica, serve pote
se strice, hro nu se adjute; ap'a serve, ne
sa^e la tmdte si variate usuri; c) in ore-
cari Însemnări speciali: o) aservi statu-
lu sau unu ramu de lucrări publice, unu
officiu publieu, a nome : a!) a servi in
miliţia; a servi la cavallaria, la tunarîa;
a servi doue termine, a servi tota vieti'a;
a servi ca offiâariu, ca simplumilitariu;
3') a servi ca preutu : sacerdoHi serv»
liturgia; servu multe aîieofficie, servitie
religiose; mai veitosa, a sacri&că, liturgf,
si de aci, a servi = a immolâ, sacrifi-
ca : celli ce ve voru occide, voru crede
co serveseu lui Domnedieu; a servi celle
mai bonepe^ore placerei ospetiloru; ţ') a
servi in canccllaria, a servi la prefectu-
ra, a serd ca professoriupiAlicu; a ser-
vi la lucrările publice: a servi annU de
pensione; S*) a servi la mesa, a servi an-
tăniu ospetii si demnele; a servi ceUe
mai bone buecate înainte.
SBBBITia = servitiu, pl.-e, i.errl-
tlam, (fr. servlee); 1. stătu de servu, ia
sensuln anticu, cu intellessu leu, cod-
siderandu conditionea servului de par-
tea ei cea rea, in degradatione?, mise-
ri'a si abiectionea personţii asia degra-
data, pre canda form'a servitute arrâta
statulu servului simplu ai fora alte idea
accesorie in ren; 2. in Însemnare tecen-
Uore, a) stata, ofMu de domesticu
mercenariu la unu domnu : serviiiu in
casa, in curte, la campu, la slauht,
la gruAina; b) officiu publieu, in specie :
a) scrvitiu militare : a intră in serviţi»
a cssi d'in servitiu; ^) servitiu religiosu,
divinu : servitiu la una baserica; servi-
tiu pentrt^ sattairca stegwt^oru^ servi',
.yGoogle
1168 . 8Eft.
tm fitnebre} f) $emtm ttt ramulujnăi-
eaturei, servâm tn ramti» admtnufra-
tianei, servitm in instrttctkmea pMiea;
a avS annii de servitia ^ a sv6 etatea
pentru una fanotione, cumn si, a im-
pleni annii ce se cere pentrn acea fanc*
tione, saa spre a msf la pensîone; e) in
genere, servitiu = folosn, favore, etc. :
a fitee mari serviiie terrei. instructiond.
seietUiei: eotnmercmltti, agriealturei, o-
menimei; ti swm forte reconnoseutorin
petOru aeestu servitiu; in loeu de «em<
Hu, mi of* face mare ren; servitiele ad-
4iU8e (HfHihA de vite; aermtie facttte to-
ioru amwâDrw; nu e dispusu a faa.ne-
Mtntri neci unu servUiw; d) in eensu
■eoncretu, mai Tertoau collectîvn, a) în
ţevere, inatmmentu de servire la ceva ;
«eirtfiu de huceataria, servitiu ds aer-
vitu theia; servitiu de eosutu, servitiu
de ehirurgu; p) in specie, persone, o-
meni ce servu la ceva : unu servitiu ăe
lăutari; mai vertosn, servitori : n'aventu
servitiu completa pentru tota cas'a; ser-
v^ulu nostru nu e de Domne adjuta.
SEBBITORIA=smJiVor»a, s. f., vedi
serbitoriu.
SEBBITORIU = servitoriu.-tMa,
aiţj. s., serrltor si gerTltorins, (it. ser-
Tlton BJ Mrridvreţisp. port. prov. aer-
▼l4or, fr, lervltijiir), care serie=serve.
1. in sensaiu celln mai rigorosn allu
coventolui, (vedi si aerhu aub 1.) care
e servu, in servitute; 2. in sensala mai
mitiga,tn, a) care serve pre mercede :
servitorii si serviioriele unei eaae mare;
a prende, a âemitte servitori si servito-
rie; servitori diligenţi, fideli ; servitârie
lenose; servUoriu la staulu, servitoriu
dt4po trastura, servUoriu in casa, ser-
vihriu in curte, la huecatari'a; h) care
serve in officin pnblîcn : servitorii sta-
tului, miniaterieloru, seolei. etc, inse
in ofGcie inferiori; d^ro si in sensu mai
nobile : servitorii altariului, haserieei,
Un Vomnedieu, sunt mai aîUssu preu-
ta, deşi servitori ai baserieei sunt si
eeUi ee euretia baaeritfa, apprendu fa-
elele si candelde , etc.; c) in sensu mai
estensa, senjifori« = indetoritorîu, pa-
rata a indetorâ, adjutâ, face plăcere, etc.;
meni pleni de ionetate si servitori ori-
a^UOa impre§iurarea,(v^i ai ler^w
te); 3. ca anbst. f. reale, seriitoria:=8ervi-'
toria. a) camn in acelln-asi sensn en alin
formei serbia, stata allu oellui ee se afla
in servitute; b) stata alin cellui salariata
de nnu domun : sa-mtorfa ti a fostu
partea, veri-ee ai faeutu spre a esri ^in
acesta servitoria,
SERBITU, = servUu.-a, adj. ţafti
d'in serbire tsL sertire, mtiIH».
SBBBiTUbINE, = servituăine, s. f.,
lerTlindo» si
SEBBITUTE, = servitute, s. f., ser-
Tttag,(it. Berrttli si BerTltad«,serTltate,
fr. gerTltnde); stata, conditione de serbu
= servu. cama in acellu-asi' sensa cd
allu formei serbia, l. în sensula cella
mai rigorosu aMDCOTentnluitsenttfnfed
Ebreihru in Sg^ptU, in Sabylone; prin
servitute omulu perde libertatea si dem- .
nitatea de omu; servitute aspra, degra-
dante; a scapă de servitute, a fiin ser'
vitute; ane pole sufferi servitutea? a
rumpe catenele servitutei; a eadS inter--
vitute; me\aîorice iservitttieapeeeatului,
in servitutea passionUoru; a fi in servi-
tutea unei muliere, a nu pote seapâ de
servitutea amorei; 2. in sensn mai mi-
tigatu, a) statn allu cellui salariata de
unu domnu, (vedi si servitoria); b) in
sensu mai largu, dispositione de a face
bene, de a ajută, face plăcere, adduce
folosn; c) ca terminu juridicu, s&rvitute
=: indetorire onerosa a nuni edificiu, u-
nui agru etc. : servituti asuprea moşiei
scosia la vendiare; suppuse la servitute
potu fi eâUHe, drumurile, etc.; d) si con-
creta collect. mulţime de servi sau ser-
vitori, mai allessn, adoratori ai anei for-
mosetia.
SERBU = servu,-a, adj. s., serv»,
(it. port. «erro, isp. BlerT«, prov. serr
si fler, fr. lerf); !• in sensu rigorosn si
mai anticu, omulu prensu in belln si
tipsitu de libertate, sau omulu prensa
veri-cuniii, vendutu, comperata si trac-
tatn ca vita, ca lucru, asili nomitolu
8clavu=:3chiau, a) proprie : Romanii
patricii si făceau lucrulu de totu genulu
prin servi; de ad immuUirca fora sema
a serviloru in repubUc'a romana, si de
acitumuJtedeservianmeHitiatoriedees-
>y Google
MB;
sittentfa Oatului; Oreeii oMtki mco lu-
crau prin wrn ttomiH «t iloti; proleta-
rii vechiei Borna, ăe ai Somani liberide
lume, ertm itwe t» fapta tervi; popora
itttrege /iira terve m attticitata : .^rm
fitra m delungn itrvii EgyptianiUru,
BabyîonianSwu; sub âespotismtiH a-
aiaiieu jac» serve mai mdte ai mort
geitii asiatieei in Eitrop'a, deai creştina,
mviti omeni avură ai finttra turme âe
seem; m tirr'a nostra enaaai aervii boia-
rUoru o&tâ ae liberară de currenău; «I-
tariitlu, monaateriele enaeâ poaaeăeau,
ift nomele I>omtedieuluilii>eriatei. mUU
ăe strvi; aceşti servi era» preste totu
Ţigani; dero ekiaru Bomănii tnmaasa,
terranii fura servi, legaU de ghh'a pa-
meniului domniloru: in civiiisat'a A-
mertea boreale aUâ dupo unu atroce
i«Uu mUe, se hberara Negrii servi; —
a.liberd, a liertâ mai molii servi; — 2. in
seoaa reoentiora, metaforice, a) in seosu
raligiosn : aervii Domnului; toH swntemu
servii Domnului; liSrta. Domne, peeca-
tâe acrvuWi teu; servii, servii Domntivi,
se cantamu Dom/niâui; b) in senau mai
larga : a) in rea : servtilu pantic^i,
CupiditaHhru, passionihru, ambiiioriei,
appetiteloru brutali; Ş) si in bene :
servu detoriei, servu onorei. siudieloru,
offieiului; servu paraiu a face plăcere
fia-earui-a; de acî in forme de s&lntare
onorifica : kervuprea pleeatu, umillaim
sfrtni, accipta inchinationile servulm
Domniei teUe; c) ca terminn juridico,
despre edificie, immobili, etc, cari snnt
enppnse nnei indetorire oneroaa : caUe
serva, ptUiu servu, radiore serve; mo-
side serve au mai mica valore de câtu
eeUe libere; terţina parte a moşiei dom-
mdm proprietariu eră serva serviloru
legaţi de glebo.
• SEBBDLICOLU, = servulicolu.-a,
adj. a.( B«rT«lle*|ya} care vede aau pre-
vede de servi, prevegh^dia servii.
•SEEBULtT = servidit,-a, adj. s.,
••mlasi deminntivu d'in sa-vu.
SEBCA, E. f., vedi serica.
SEBBNABE=scnnare, (prealocnti
wninore, «Oftare,— preş. sertrui si aere-
niâia), t., aeranar*, (iap.pott. serana ,
prOT. Mreur); a fiicf, si a se face $s
SEB. 1168
renu, 1. trans. : eu surrisuUi seu aeren»
tempestatUe , serena marea infuriata;
meniotuiu ineepe a n serenă finntea;
aereriati camerele tete eu wuitfa Inm, eu
multo lumine; eu ae&ata speremiia ei st
serenara /Vonitle; 2. intr. : aerenSăia w*
fu2u, serenasse partea eendui; si absoL
impera. serenedia, serenă, aermasse spre
resaritu;ii refl. se serenasse bene, eandu
irosi inmieră mai rat; vedi si oompos,
inserenare ^ inaerinare , înseninare,
(compara si compoa. it. inaeniuire ai
aaierCNare, port. aiMreaar» prov. ■■»•
renar, &. dupln compos. rasatriaer).
SEBGNATIONE = serinatione, (se-
mnatione; vedi aerenare), s. f., BsrMia'
tIo] actione de aerenare.
SBBBNATORIU, serinatoriu, (aem--
notoriu, etc.^,'a, adj. s-.Mrenatorjcare
ao'ena : ventu aerenatoriit aUu ceruUi*.
SERENATU =: serinatu, (aeninatu,
aeinatu),-a, adj. part. d'in aerenare, >••
ranatDS, ceru «erenatu. fronte serenata.
* SEREKIFERC.-d , adj., aeranirer
care addnce seretuilu: sereniferi au^ri.
* SEBBNIFICU,-!!, adj., serealBoot;
care face serenu : serenifice venturi.
* SEBENTSSIMU,-a, adj., MraBlaal-
■UB» (fr. fl<r6alsiime); auperlativn d'in
serenu, forte serenu : ceru serenissimu,
odi aereniasimi; in specie, titln de res-
pecta datn certom principi : aereniaai-
MÎi fraţi si fiUi a% regelui; aereniasim'a
persana a principelui.
SEBENITATB, s. f., aeramltai, (fr.
tdrâalU); stata de serenu : serenit^ea
cerului, frontei, vietiei, tâmnei, verâ,
primaverei; serenitatea ănwtei, odUoru;
metaforice : aeren^atea eogiiului, eon-
sdentiei; ca titln de onore data oertorn
principi : serenik^ea sea fratele impo-
ratoriuliti.
SBRENţT=«flriiMi. (pre a loenri $o-
ninu, seînu),-a, adj. s., Hreaai, (it.
isp. port. fl«r«ao, prov. Berea, fr. ae-
rela); pnra, curata, dam, Ittminosn, ne-
tnrburatu, etc., 1. adj., a) proprie:
C0ru serenu, tempu serenu, parieserena
a cerului, partite serene oUe aeruJut;
nopte serena. dUle serene, t6mna Mrena,
stelle aerate; (yse serene, fronte serena,'
mare serena; si despre ventqri : tmttru
y, Google
1164
SER.
$«reim, veniuri serene; b) metaforice :
viUia aerena, cogiiu serenu, anima se-
rei»», cellu innocente pate essi cii fronte
«erena in lume; pucine ore serene nm a-
vtiiu in amarit'a mea vietia; dieii atUiâ
ervu sereni, mai allessu Joue eră sere-
MM, »erenistimu; strenele regioni alle
wgitarei pure; serena domnia, serettu
reynu, aerene imperie; 2. subst. reale,
aerenuiu ; serentdu frontei; a plecă pre
serenu, iFin serenu : a tonă, fulgeră
«Ttfi s«r«nM, â^i» 8erenu=ţre oeastep-
tabe, subite, fora motiva, fora causa îd-
telleBsa, «t«., bI ou mai malta energia :
d'in cJ-aru serenu : a se legă de cineva
d'in daru sa-enu, mi a venitu asid reulu
pre capa d'in claru serenu; pror. dupo
Hueru vme serenu, dupo plouia si se-
reitu„dupo fortuna si serenv; metafo-
rice : ce serenu pre vultuiu neu.' sere
nuht cerului se reflecte in odii candidei
fetiore.
* 1 8£BERE, T., serer« ; a seminâ,
planti, nasce, genera, etc; redi ; satlvu,
satione, satu, semc, etc.
* 2 SEBERG, serui , serutu si se>ia.
V., serereţ' a infiri, ianoda, implettf,
pBoe UDOlii loDga altulu, a ordf, ordi-
ni, etc.; Tedi comp. ctmserere, inAerc
r.e, deaerere, diaserere, ai derivatele: se-
ria, aeriti, etc.
SEBGA, 8. f., vedi serica.
* SERIA, 8. f., seriei» serlai I. d'in
2 serere, firu, ordine, suceassione, ca-
tena, etc., a) proprie :S£rJe de margelle,
de marguriiarie; seriele dcntiloru; serie
de peri, de meri, de persie, si de aîti
pom; seria depari, doueserie de arbori
pre ceUe doue laturi aHe caUă; seriele
de armtiii, armai'a dispusa in trei se-
rie; «colorii ae asaiedia si praeedu in
doue serie; doue serie de candidaţi la
domnia; serie de numwi; b) metaforice,
a) in genere : seria de idee, de cogita-
tioni, de evenimente, de eauae si de con-
seetntie; aeria de operationi, de lucrări,
de laitori; seria de anni , de sede; seria
de publica^otii , de typariiure; seria de
processe, de calamitaii , de revolutioni;
serie desimdie, de connoscenlie: ^) in spe-
cie , a) genealogia, suecessioue : seria
atemdente, seria descendente, aeria de
SER
eonsangenitate , seria de mai multe ge-
nerationi oile gentei; ^) în calenlu : ae-
ria de numeratione, prim'a seria de
trei cifre, e de unităţi . secund'a seria
de milli , tcrtt'a seria de miUioni ,* ter-
minii unei progrestione arithmetiea sau
geometrica constituu una seria; seria
crescente; seria decreacente; 2. seria ^
vasn, mai allesan raau de pamentn, care
serve a pastr& licide, fructe, saratn-
re, etc. : olla, butonia, capsa, si alte as-
semini.
• SERIALE, adj., (fr. atrM); de ae-
ria in aenanlu de sub 1. : numeri «e-
ricdi. dispositione seriale a indivisHoru.
• SERlARIU,-a, adj., vedi seriale.
SERICA = sereea, (pre a locnri sa-
rica), 8. f., Berf«H, psIU, ţaBuaeus, trsn-
B«p>i,(n]ed. lat. sarleai saraea, sarea r=
vestimentu pnsu pre de asupr'a; it. aar-
Klaţ iap. port. «arta, slrso; îap. sarea;
portsarja; prOV. sersB,BlrţBa; fr. serf e,
Harfe, sarraii, Barrot) bas. lat. si sart-
o*tDB| garrvtns, sareotiomialb. sarea, —
trecuta si in alte limbe atraine : germ.
sarsche; V. sl. scaka, n. al. srijka. —
compara ai alle nostre : serga , si mai
corruptuin:sKr^a,cerjra, etc); proprie,
femin. d'in adj. serîeu.-a, applieatu mai
antâniu ca adj. cu substantive : veste
serica, bunica strica, de metasse. apoi
cu ellipse de âubat. serica = materia ,
vestimentu de metasse; inse in nsuln
vulgare de astadi applieatu , 1 . ca mai
desu, la unu vestimentu lungu, la ana
mantellu de l&na tessutu d'in grosse fire
si cu facia villosa, mitiosa, metassosa :
pa^oriuhi nu pote trece ierh'a fora tma
bona sSriea ; pastorii mai vertosu porta
serica: ca sirica ambla in ăille friguroae,
cu serica se invelescw in noptite frigu-
rose alle iernei; cu serica se servu si cdH
Bomăni, mai va-tosu la caile pre tnare
frigu; si muliarHe porta aeriee in aeellc-
asi impregiwrari; 2. ca sensu mai lai^u
mai yertosn sonitatu in sirea, (si siertja
pre a locuri cer^a), oj io genere: mate-
ria, pannura tesanta d'in fire grosse de
lâna, mai adesea pre un'a d^n fa^e
floccosa, metasiosa; b) in specie, obiecta
de USB variu, cumu : a) serea, serga de
ţotu, de inveliin, dt astemulm pre patn
.yGooglc
&ER.
pre eonopelie. etc, Ş) serca si sSrga ie
invelita caUt si alte vit^:: di pusu sab
seUe, fltc-, f) ierea si sirga de pusu pre
eorpu, mai veriosu pre umeri, pre spate,
pre peptu; candu e mai pucinu frigu
arruneămu pre noi una'serea sau serga;
sireeţe nau sSrgele omsniloru eleganţi
gunt si elle eleganţi; radierile avute au
aeree de tapetu anaticu: de acea-a :
3. serica si sirea s'&r pot4 applici si io
seosula sec mai origiuarîu, indicatu la
începntiila acestui articlu, adeco : se-
riea si sSrea, a) materia de metasse si
ds aUe Ussatare eleganţi; b) vestimenta
si alte obiecte de acesta materia; vedi
si aericu, si derirate de alle acestai-a.
SBBICABK, V., (lerleare), Berloata»,
ralia rel faognpa indoere rel teUre;
a vesti, inveli cu serica, 1. in sensula
coTantQlui serica de sub 1. si 2. si de a-
cea-a si sab formele : aereare, sergire,
(eergare), camn : a serică pastorii, cal-
lat<iri bene sericati, a serică scut $ergâ
callii, patarUe; vedi si compos. iascrî-
care, insercare , insergare . etc.; 2. ia
sensulo Ini serica de snb 3. : domne
bene sericate, pfaee miAierei se ae por-
te serieata. M.
SEBI0ATO,-a, adj. part. d'in seri-
care, serleaUs, gantapa Udatul.
*SERICICOLD,-a,adj., (fr. sirlol-
«•le) ; care cvUiea serica = metasse,
relatÎTu lacnltur'aiaetasseiio^ra/iont
teridcole, industria sericicola; absol. se-
ricictfiit.
* SERICICULTURA, s. f-, (fr. sirl-
eleiltare); cnltnra de fiericu=metiisse :
serieimdtur'a nâstra , care leuasse mai
inainte ^oru, se V6de astidi tniide tetu
in decadentia.
* SEBICOMTIA , s. f., (fr. serUu-
mjt, d'in serica, si [i.u(a^nansca); geou
de insecte diptere.
* SERECU,-"- adj-, serleus.-n", (ft.
B^rlqae); proprie, relativa la 8'.ri=:Si-
nesi sau Ghinesi : sagdte serice, mared.
seriea. beUu aericu, etc, dâro Serii fura
desa d'in anticitate celebri prin meias-
acaiele selie, ei de aci : sericu = de me-
. tasse: vestimente serice, camesia serica,
rochia sarica, fl.iTitmure serice; prin es-
teosioDe, despre veri-ca materia molie
SER.
1165
floccosa, villosa , metassoea : vestiţi in
vesiimenti serice si sumptuosciCi sabat,
reale, a) mase. «ertc« ::= metaese, ma-
teria de metasse, cumn si obiecte de
metasse; prin estensiooe, materia, Bto&
cu molletia de metasse; b) f. seria», .cu
acellu-asi intellessu ce are si fwna'a
mase. sericu de sub a); vedi inse si se-
rica in parte.
SERICUTIA, (iisercutia, sergutia,
cergtaia. etc.); s. f.,âeminatiru d'in se-
rica, se*g>i. etc.
*SERIDE, s. f., lerlst atfitt, (fr.
gârldle); geou do planta; specia d'in a-
eestn genu. .
* SBBIETATE, a. f., sarleUt, (d'in
seriii); calitate si fapta de wiriu : serie-
tatria cogitarei. lueriirei nostra.
« SERILE, adj. s., serUls. (d'in 2 «e-
rern); impletititu, ca s. f. reale , seri-
lea=îaae, acia, legatara : serili de po'
pura.
* SERIOLA= seriora, s. -f., Mri«la,
deminutÎTU d'in seria, 1. in seosulu w-
rvri de sab 1. : seriore de marigelle.ima
seriora de furmosi denfî ca una seriora
de ntargaritareUe; 2. io senanlu seriei
de sub 2. : seriore de licori, de fructe
condite cu sacchiru: 3. genu,a>de plan-
te, b) de peeci (comp. ei fr. lirlsl*).
* SEBIOSITATE, s. f., (fr. MrlMlW);
stata, apparentia de seriosu : seriosita-
tea fadei, vuitului , frontei, ecuiiatmei;
seriositatea proponerei, eegitara,nego'
fiului; si joeulu si are seriositatea sea;
seriositatea betrânilaru, betranetiei.
" SERIOSU,-a, adj., »9tima, (&. a6-
rieax); aagmentativn d'in aeriu, forte
seriu, 1. proprie : covente seriose. aerio-
se vorbe, serioşi cesHone; viMi'a e ce-
va S'^riosu; evenimente seriose : bătălia
aeriosa; ee^ta seriosa; betrâauîueserio-
su, tt't sUd^i bone eopilluhii.a fi aeriosu;
negotic, lucrări seriose; eogitari seriose,
tonu seriotu; S' canda joca,8ejoaa,eUu
e si ae tine totu seriosu; in dramate sunt
parti si'riose si jocoae; drama seriosa,
tragedt'ii e seriosa; 2. metaforice, iU'
portante, mare, momentosa, solidu, oer-
tu, etc. m bene li ren : propaaitioni se-
riose. appart^ de unubdlusierioau, in-
teresai aariose ; voim foca r^eMiOtttte
>yGoog Ic
1166 8EB^
eeUe mai seriose; bciaUa seriosa; ceatio-
nettkuâintoreura sericsa; unu singura
passu reu pote ave consecentie seriose,
domne aeriose, morbu serio$u; 3. ca
subat., mfti tllessu ia loentiooi adver-
biali : a Uuă seriosu ^ a leuâ im seri-
om. la aeriom; nu laiati Me in aeriosu;
seriostău nu are îocu tatu de a un'a si
pre totindine.
* SEBITATE, 8. f., icrltu, d'in 3
serv; calitate, a4»tii de seru : fapta, ve-
nire, docere, facere, etc.,8ei-a:wnĂ)tea
adfwi^srei Ia de^inatione.
* SEBIU,-(i, adj., eerini; grave, se-
vera, serioen, care nn jiica, lui se j6ca, ou
ride, ete., 1. proprie : ăel%ieruri serie $e
voriead «rut; vorba seria, drama seria
parte dajoea seria in una drama; tra-
gediele su serie; ee am dissu in joeu, in
risu, pare-mi-se eo are se fia seriu sî
aeveru ; seriu lempu, serie eestioni, serie
studie, âmeniserii in totenegotieleselle;
b^ânii aunt aerii si severi; nuaiedebe-
ne wnvi eopiUu a H seriu; seriele se po-
tu ammestica eu eeUe joeoae; 2. meta-
forice, a) in genere , insemaatu , mare,
nomeniosa, certo, etc. : vin» aâri se-
rie ie la campulu heUului; se faeu trac-
tari serie despre ammeliorarea poaUionet
noetrn pelitiea; aeeatu paasu va avi con-
seeentie serie perUru tota viSti'a voatra;
b) in specia, a) negru, batendn mai
vertostt in negru, ammesticn de negru,
de (dbu, si chiaru de nnupoUtdu roaaiu :
mUi aerii, vaeee aerie, piru seriu, (si se-
ru, •d', directo d'in 3 seru : eaUu aeru,
«acea sera; ^o sttru pare eseita d'in se-
vera, probabile affine cu seru si aeriu,
transformatu iDseenccesivu in : seueru,
sueru, auru);^) tristu, posomoritu, sap-
pentiosn, inohiBu, etc. : june seriu ca
umibetrâMudeerepiiu;betrăne serie. M.
* SEBIVA, 8. f., atriiBii'iaZserere,
corona, implettitora de flori : serive de
rose; vedi si seri».
SEBMA (si avrma), s. f., ■etalltenn
n»m, aereiH itamen; &m de metallu,
^ ann, de ferm, mai vertosu de alama,
de arame, (d'in 2 serere?).
* SBBtfOCrMANTE, adj. part. pr«e.,
MnMelHaai; care sarmocina.
* S8B1I0CINABE, v., aermelaari; a
tina aermone = a conversa, a st& la vor-
ba cn cineva, a vorbi ai pertreeecovor-
b'a; in specie, a tina unaconveraatione,
ana conferenţia.
* SERMOCINATIONE, s. f., aene-
olnatto, (fr. ie'r«»clutUB); actione de
sermocinare. conversatioue, conferenţia;
in specie, fignra de retorica, prin care se
da, se attribne anei persona vorb'a, fa-
cnndu ee vorbeaca dopo earacterioln ei.
*SEBMOClNATOBE.-frH», si
* SEEMOCINATOMU, -«rw, adj.
s., umflelBaUr,-trix; care aamoeina,
mai vertoBU cui place a sermcmtâ. &
limbaţi : sermoeinatrice mmoăesia si
immoâiea.
* SEBMOCINATn.-a, adj. part d'in
sermocinare.
* SEBMOLOGIU, pl.-e, (fr. %wmt-
lofe); collectione'de sertHO»t=predioe ,
carte ce coprinde aermoni.
*SEBMONALE, adj., aerMiilI* i
relativa la sermone.
* SEBMOKAHE, T., MrMaail, (fr.
t»rmamrker);Asermoănă, a conversA; in
specie, a limbuţi; a faoe observationi
multe, lunge si nrrîtiose.
« SEBUONABI[J,-a,adj. s., (fr.Hr-
■•■nalre); relativa la sermone, (vedi
si MrmoNojtf); in specie, s. m. raale,Mrh
monariu, pl-e, oollectione de sermoni;
= predice, carte ce coprinde aermom,
(vedi Bl sermologiu); inse ei s. m. per-
sonale, unuaermonariuzsstMa ce acom-
pusn saa compane sermoni ^pre-
dice.
* SERMONE, ft. f., ■■»!•, (d'ia 2 se-
rere); vorbire intre mai malti, conver-
satioue, dialoga; io specie, vorbire fami-
liare; ÎH baserica, predica, invetiaturaÎD
ana limba simpla : Oratiu ntmesee aa-
tyrele selle aermom.
* SEBODEBMOSU,-a,adj., (fr. tin-
derMeix); si de seru (1 8eru)Bi de derma.
* SEBOLlNU,-a, adj. a., (fr. »fir«ll-
ue); d'iu serolu, de serolH; ca m., sero-
linu, sau f. serolina , substantia eatrana
d'in aerolu.
* SEBOLU, 8. m., (fr.ierale); 1. demi-
nativu d'in 1 «ei%* 2. gena de erastade.
•SEaOSANGINOLENTD,-a, a^j.,
(fr. itfrotHgBlieleit); de seru (1 aer*)
=y Google
^ m.
si de sânge, plena de serit si de $ange;
umori serosangvM^ente.
* SEBOSITATE, b. f., (fr. tinam)\
calitate de serosu : serositatea laptdut;
in Bpeeie : aeroaiiatUe dHn organismuhi
omtÂti si dltoru animaii; serosUatile
produm h^c^opieele ; serosttatea peri-
ecarditUui.
•SEBOSn.-a, (pronunţia aerosn),
ftdj-t aerosas, (itr. sleross, isp. gnaro»
si lerasD, port. «otmo, fr. «ârenx); plenu
de sertt, (vedi 1 seru) : lapte serosu,
sânge serosu, umori serose; tystetna st-
roşa a organistmdui am'moîe, escreme»-
te serose, seMxpatu serosu, membrane se-
rose, subetantie serose.
* SEBOnNA, a. f., redi serotinu.
* SEBOTINU,-o, adi.,aer«tliiiis, (fr.
•4rotlii,-«, d'in 3 seru); dupo analogi'ă
formei annotinu z= nâtinu, serotintt^r=
tardfD, ee resare, naece, maturesce, vi-
ne, eto., tardfa, 1. proprie : pere seroti-
ne, sementia serotina, iMta aerotina,
Aori serotine, puUi de gallina serotini,
vitdtu serotinu, arbori si pomi serotini;
2. metaforice : ospiti serotini, predoni
serotini, fttri serotim, etc., ce ftmbla se
fare pre şira, noptea tardin; 3. s. f., se-
roMno, oj In genere, prodQctionetsrdia;
b) ce Etmbla sh-'a, noptea; mai vertosn,
specia de vespertilioni.
SEBPANU, (pre a ^ocnre jerpanu).-
a, adj. S., lageaB» uer, InmanlH, slnl-
11* serpeati rel 4r«flODl, ^i^u, aatroie
ftiBtIsi (d'in sSrpe), ce' a^mina a airpe,
a ballaarD, mare forte st potente, gigan-
tieu, animoBU, focosQ, farioan, etTc. : cu
patru serpani ca nesct balauri; cu die~
ee juni serpani, l<4ri serpani; ai leuatu
una serpana tmiliere; mai rertoan ca s.
serpani ds ealli, serpani de juni, una
serpana de 6pa, serpana de muliere; si
reale, «ttu serpaiiM^cevamare, gigan-
tica, in specie, serpanu ^ faste mare
ai groasa, âagella grossu si dara : a rum-
pe spinarea omului eu unu serpanu. M.
SEBFARIA, 9. f., vedi serpariu.
SE8PAEICIA,-«a, 8. f-, (d'in şerpă-
ria» de la serpariu), specia de planta,
pvlrfaU «nan.
SEBPABin,-a, adj., flerpeiitInnB;Ber-
peatlna ■■Itltnd*^ fiuela* sona, elagn-
^ SER. 1167
lat, «InffaUj relativa la slrpe : veninu
serpariu, forme şerpărie; buu alleaeu
ca aabst., a) mase., a) persoo., pretMsa
incantatoria âaa prenditoria de terpi,
io geâere, oare prende si devora aerpi :
passeri şerpărie, eiconi'a e şerpăria ;
p) reale, serparitt. pl,-«, a) mulţime de
şerpi; 0') eaiba, sede de şerpi; t') mai
vertosu, fascia, br&na, zoaa de pelle ca
care se încingu terranii : pastorii poria
toţi formase si ornate şerpărie ds peUe;
a portă toţi banmi $ei i» serpariu, (Tsdi
si serperaalru); S') serpariu = cnreUd
de batata saa legata, (redi ai serpanu);
b) f. reale, a) şerpăria r= serparieia ;
Ş) şerpăria: a') mulţime de şerpi, ţ^) ren-
tate mare, Tenina ca de serpe. -
SERPE, (pronnatia nd^), s. m.,
aerpeas, (d'iâ serpere, it. port. i«Tp«
si aerpute, isp. alerpe si serpleste,
prov. Bcrpeat, aerpes si flwp* n. fr. aer-
pent, T. fr. aerpe), aaţale» etlabet}
reptile , ordine de reptili , mai tote ve-
nÎDOse ; şerpi negri , şerpi twrdi , şerpi
albaştri, şerpi gaUteni; odi de sSrpe,
cod^a s&rpdui, limb'a ^rarUe a şarpe-
lui; sirpe mare, mtcw; sirpe de apa,
sirpe palustru ; peUe de s^rpe; şerpii
seâmba pellea; monstru de sS^; setam,
soldi de serpe; şerpi aonatori; serpH
morsica dmim si vite; moraicaAur'a de
sirpe e pemiciosa; deonide si edte pas-
seri devora şerpi; serpeh se ineoUaee-
see, se intortoehia; prin ineoUoeiture,
serpa mari si po^nti ooeidu âmim si
alte atnmali; fiori de sirpe, sirpeîeefio-
roşu, te appnea fdtre de sirpe; — pro-
verbie ; /W simpli ca ponmbH , si ttf
tellepti ca şerpii ; cotitura de sirpe ,
tine si inealdesee sirpeU ammortUu tn
sena, si eilu, deseetandm-se, te morstM;
eandu te morsiea sirpde, ti e fVica ti de
serpiUa ; n» avi miserieordia de sirpe ;
in peUea aerpelui se ascunde diavoMu;
a apă ea brose'a in gur'a ser^»n ; ~
in constmctioni diverse fem^dia no-
mioe de plante, cama : irb'a sirpdm:
ajserpentaria, b) specia de eardtm; redi
la differite alte coveate,,oamii ; irba,
odu, etc., c) ana coastellatlone boreale,
vedi ei serpente.
SEBPENTABIA, 8.f., x^ăiserpentvriu.
y, Google
S£RPENTA.HIU,-u, ^aj. d., (serpei-
terla^), BerpenUrla, (fr. serpeRtalre);
reUtivu la $erpeftte,de ngali, casnbst
f. reale, aerpentaria, a) planta, geou de
plante; vedl serparieia ei a^pe; b) con-
stellatione boreale; c) specia de passerj.
8£IRFENIE, adj. part. preş. b., ler-
^«■s; eare aerpe : animali aerpenti, răt-
reliu aerpente printre flori; in specie,
sabat. m. si f., a) serpe, b) nna constel-
Utione boreale ; e) specia de verme re-
pente ia corpalu omului; d) spesia de
carta forte auptire si transparente, cu
una figura da a^rpe pre dens'a.
•SEBPENTICOLC,-a, adj. s-, wr-
peutlcola, ţfr. serpeitlevU); care adora
unn serpeHte : Ebreii aerpentkoli.
* SERPENTI FORME, adj., (fr. «r-
peitirorme); care are forma de serpente.
» SEKPENTlGENU,-a, adj. s., ser-
pentigena} geoeratu , nascutn d'in aet'
pente, filiu, puUiu de a^rpe.
•8EBPENTIGfiRU,-a,adj.. (fr. »er-
peatlgftre); care porta bdu aerpente :
dwu aerpenligerv.
SERPENTINA, b. f., (fr. gerpeatlue);
proprie; fena. ă'iaaerpeHtinu.-a, applica-
ta casubst. fem. a^specia de plante, (vedi
si aerparieia, serpetUaria); b) specia de
colubre; c) specia de testose; dj specia
de minerali, nomita si ophite; e) specia
de tunu Techiu.
«SERPENTIN ALE, adj., (fr. ■«rp«ii-
tlMl); 3i
* SERPENTINARlU,-a. adj., (fr.
aerpcBtiiiuire); relativa Ia serpentina,
maivertosulaser^wnfin'a minerale; iose
ai in seosu mai litrgu de ce semina a
serpentinu, mai allesau sub form'a aer-
penti/Hule : verawi serpentinali, scrisae
in linie tortuoae.
» SERPENTlNOSD,-a, adj., (fr. aer-
pHttnaux); plenu de serpentina, mi-
nerale mai vertosu.
* SERPENTINU, adj., gerpentlniis,
(fr. Bciptntin); lelativu U serpente,
de serpe : scame serpentine, peUe ser-
pentina, remediu serpentinu, marmore
eerpenUna, Itmba serpentina, atâtu pro-
prie câta si 'metaforice; ca subat. reale
m. unu eerpe»<mu=iDatrumeatu, parte
de inştniuenta sau de machina, ce sâ-
8EB
mifia cuuiuva a serpe, iu specie, instru-
menti) ce serve lacondeneatalu producte-
loradadiatillatione; specia de tana,etc.;
vedi si serpentina.
* SERPENTIPEDE, adj., serpentl-
pes; care are psdi de aerpente, cu pe-
tiore de aerpe : sirpentepedii giganţi.
* SEBPERASTR0 , pl.-e, (sArpera-
Btrvm), serperistra; legatare de petiore,
cu cari ae ţinu derepte petiorele strâm-
be alle copilliloru; metaforice, in jocu,
despre ofSciarii ce ca mare severitate
priv^hiâdia si ţinu in frenu pre mili-
tari.
* SERPERE, (si serpire), r., lerpare,
(affine cu repere» si cu gr. Sposiv) : a ae
mişcă fora petiore, cellu.puciiiu fora pe-
tiore apparenti, cu nuantia accesoria de
a se miseâ tortuoau, cea ca Iu distinge,
in parte, de repere; l. proprie : serpH
aerpu prin eacellentia, abttra paaaer^,
innota peseii, inseserpu serpentii; repH
ai vermii, inse şerpii nu numit repu, ei
ai mai vertoau aerpu; repu ai âmenii pa-
ralytici, repu si haasii lengusitori, repu
si platUe, inse numai serpele serpe; unu
infricosiatu bellauru se vedd sarpendu
%n unu platanu; viper'a aerpea cu mare
celeritate, cu fu^a nu potumu scapă de
serpele ea aerpea dupo noi, 2. metafo'
rice, a) despre carsuri de apa, despre
plante, despre fiamme, etc. ; Umpidi
riuri serpu prin prate seminale de flori;
unu fluviu serpe prin una amena valle;
unu riu serpe pre longa murii ceţatei;
fonuiu ca unu bellauru, serpse prin tota
cetatea; multe vitie de vinia serpu pre
inalti arbori; eder'a si aiie plante pă-
răsite serpu pre trunchii sî ramurele
arboriloru; aaifi : serpe fulgerutu, serpu
radide de Uimina, serpu liniele curbe,
serpuhhe prepianentu, serpe aeanikulu
in tote părţile; b) va genere, despre ob-
iecte ce ae miaca, se intendu lentu, pre
Dâsentite, io tote directionile : serpe
reulu, contagionea, eorruptionea, de-
pravationca; serpu rumori ; serpe venr-
nulu corruptionei in aangele totoru-a;
serpn murmure, susurre; serpe itUre toH
una usu, una consuetudine; serpe aam-
nulu. serpe veternulu, aerpe inerii'a in
venele ommtloru.
=y Google
-^ ^R;
S&BPIGELLA (si serpingella), a. f.,
proprie, deminutiTa d'in serpigine, inse
applicatu in specie in sensulu formei
sirpigine.
SERPIOINE, a. f., serplg», earbnn-
ealns,uitbrax,(fr. serpigr*» — d'inser-
pere); cera ce serpe ^ se intende aer-
penău : aerpiginea eertoru pUtfUe; si in
specie, a) Teri-ce ulceratione maligna
tortaosa si irreguUre, mai vertosu pe-
tigine, scrofule, ulceri syphilitice; b) in
parte, carbone, anthrace, ulcere pesti-
lenţiale.
8EBPIGIN0STJ,-«, adj., (fr. sbrpigl-
Kenx); plena de serpigine, 1. io genere :
plante serpigitiose; 2. ia specie : tdeeri
aerpiginoae, buba aerpiginosti.
SBBFILLA, (straformatu in siepirîa,
$iopirla), 8, {. fii m. serpillu, UcertoBţ
proprie, deminutivu d'in airpe, applica-
tu inse în specie la unu genu de mice
reptili cadrapedi : proT. te musca aer-
pâe, ii e frica n de serpUla; vedi si
ierpulu.
SEBFUIE, T., Todi serpere.
SEBPISIOBU, B. m., aeipiU, demi-
nntÎTad'in «^rp^-vedi si : serpwUu,8er-
pMeciu, etc.
SERPOKELLtJ — serpuneUu, s. m.,-
•erprllnm; proprie deminutivu d'in ser-
pone = aerpcmu, applicatu inse in spe-
cie cu sensiUa formei serponc, ca planta.
SEBFONE = «firponu = aerponiu,
{cn tt molliatu serpoiu), s. m., Inn^ens
serpens} serp;lluin,(comp. it. aerplllo si
serpclo, port. pr07. aerpol, fr. serpolet);
1. augmeatatiTu d'in sSrpe, mare ser-
pe, ballaurn, dracone; si snb forma f.
terponia, (cu» molliatu, serpoia); 2. me-
taforice, specia de plantedegeoulu thif-
imdui; vedi si aei-piliu = serpulUt.
SERFUIBE , {serpueacu si aerpuiu),
T. aerperej a ambl& ca airpele, in acellu-
Bsi sensu cu allu formei aerpere : serpa-
eacm şerpii, aerpueace unu riuaiorv, aer-
pneaeu si muUi pesâ in lacuri , serpu-
esce fiamr'a încendiului, etc.
SERPUITORin,-/(iria , adj. s., ser-
peaSf repena; care serpue.
SBRPDITU,-a, adj. p»rt.s. d'in ser-
putre : littte aerpuiie.
8EBPDITUBA, s. f., orbia, ToUnen,
TmiIL
8Etî.
1169
elnu; actione de serpuire, si mai alUssu
effecta allu acestei actione, ceva ser-
puittt : aerpuitur^a unui airpe, tmui cut-
au de apa; serpuijwele liniei, /uZ(/erttZ«t.
SERPULA, 6. f., serpnlâ, (fc. serpa-
le); 1. proprie, deminntivu d'in serpe sub
forma feminina; 2. metaforice, genu de
animali, de annellidi.
SERPULATO,-o. adj. part., (fr. ser-
paU); făcuta ia forma da şerpuia; snbst,
pi. serpulaiele, familia de atmellidt cari
an de typu genulu şerpuia.
8EBPnLLECin,-fiw, s.m., serpoU,
«nKilonla; deminutira d'in aerpe, trassn
d'in alta deminutivu serpulu, leuatu in-
se acestu-a si eu sensu metaforicu, de
care vedi la sofpullu, vedi si.serptnoru,
si serpurtdlu.
* SEBPULLIPEBU,-a, adj-, aerpBl-
llfer = aerprltifer; care adânce, pr<H
dace serpuUu ca planta.
SEBPnLLn=:aerpiau, s. m.,8erpnla,
■erpallnn = aerplllaa := lerprllun j
1. deminativn d'in serpe, applicatu inse
si la unu aitu genu de reptili, la aerpil-
la\ 2. specia de plante d'in genuin ihy-
mului; vedi si serponeUu, serpcnu :=
aerponu, etc.
SBBPUNELLn, «erpunu, etc., vedi :
aerpondlu, aerponu = aerpone.
SERBA, (pronunţia sierra), s. f. ser-
ra, (it. aer» si teta, isp. alerra); in-
strumentu CQ denti pentru taliata lemne:
airr'a cu dentii aei runl^te aau rode mai
muUu de câtu tcdia lemntUu; eu sârr'a
se l(dia acandure; serra eondusaa de u-
na tnachina de apa aau de vaporii eu
sârr'a cea mare ae talia si petre; eu sSr-
r'a taliau Ebreii pre profeţii loru; me-
taforice, a) specia de pesee, vedi si aer-
ranu; b) sirra = modu de dispositioue
a iirmatei in lupta; e) «^rra = machina
de trieratu cu serre; d) «Mv=machiaa
de tortura; e) serra ^ catena de mouti
ai carorn vertici presenta âgor'a unei
aerre.
SERBABILE, adj-i aerrablUat ce se
pote serrare, ce merita a 6 serrtUu.
«SERBAGINE, s. f., aerragai pul-
bere, ce cade, candu se talia lemnuln cn
s^'o.
SEBBAK0,-a, adj. s., (aermni, fr.
?4
1170
SER.
Berrao); de serra, râlatiru Ia sirra : for-
ma aerrana, pubere serrana; in specie,
8. m. serranu = gena de pesci.
SEBBABE, T., Berr«re; a secă, tali&,
rode ca sârr'a : a aerrd pini siabietide
C(»utrnctione;aaerrâlemne,petrei popo-
re barbare, ca Ebreii antici, serrau ai
omiHi, serrau jjro/etii.
SmBABIA, s. f., TBdi serrariu.
SEBRABIU,'a. adj. s., B«rr«rinB; re-
lativa la aerra : operationi serrarie, es-
aeaUione aerrana a unui eriminaie; în
specie, ca subst, a) person., serraria:=:
care Incra ca serr'a, mai vertosu care
are una machin'a (mâra) de sirra pea-
trn lemnăria : aerrari ăe petre, âe lem-
ne; b) reale, aerraria, a) maieatrfa de
serrariu; p) mactuna (m^ira) de aerriUu
lemnăria.
8KRBÂ.TA, s. f., vedi aerratu.
S£RBATIONE, B. f., eerratlo; actio-
ne de aerrare,
9£BBATOBIU,-fona, adj. s., ser»-
tor ei semt*riia; care aerra saa serre
la saratu : maehine aerratorie; si ab-
sol. reale, t aerratâria = aerratore, si
m. aerratoriu, pl-e, machina de aerratu.
SBBBATBINA, s. f, ssrratri»; of-
ficina de aerraUt lemnăria; redi ei aer-
ratoriu.
SS)BKATU,-a, adj. part. s. d'in ser-
rare, lemtua t trunchi serrati, monete
serratepre mwgine, serrattdu lemneloru
de eonstruetion^ ca subat. reale concr.
t serrata, a) specia de plante, nomita
si letonia ; b) altA specia de plante ,
ehamedru.
• SEBRATULA, a. f., serratnla; pro-
prie, deminutiTa d'io serrata, applicata
in specie cu sensulu formei serrata =
betonia.
• SERRATOLATU, - a . adj. 3., (fr.
aerratnlâ); faCQtn in forma de serrâtula',
subst. pi. aerratulaiele, familia de plante
ce au de typu genulu serratula.
SEBBAIUbA, s. f., Berrittara; ac-
tione de serrare, modu de aerrare, ef-
fectn allu s&rarei, ai coner. pulbere, ce
cade la aerrare : serratur'a arboriloru
de constructione; multa aerrattira cade
la serr(Uuiu acestui lemnu.
• SEBKICODU,-o,adj., (fr. serrlcau-
de); care are coia dentata ca serr'a i
subst. pi. serricodele, familia de inacct-e
coleoptere.
*SERBIf ERtr,-a, adj., (fr. Berrînrt);
care p<}rta una serra; care are scamele
dispnae ca ana serra; c>ire s^minaa kv6
pre spinare ana seria de dentideserra;
asii ai serrigeru.
»SERRiaEKC,-o,adj.,TedisCTy»/"er«.
* SBBRIPEDE, adj., {fr. serrlpide);
care are pedii sau petiorele dentate ca
serr'a.
* 8EBBIR03TBU,-a, adj., (fr. lerrl-
rostre); care are rostru dentatu ca una
serra; aubat. pi. serrirostrde, familia
de paaseh din ordinea palmipedilom.
* SERBULA, a. f., sermUj demina-
tivn d'in aerra.
* SERRULATD,-a, adj. part, (ser-
mUtns, fr.Berrili); facutu ia forma de
aerrula, deotatu : foUe aemdate.
* SERTA, B. f., serU; proprie f. d'in
aertu de la 2 serere, applicata inse la
una specia de plante, nominatasîmellt-
Zofu,- redi si aertula.
* SEB1:ARE, r., (sertare), aertatns,
(d'in sertu de la Z serrere); a infiri, a
implettf, astringe, inciDge,;etc.:a«er/â
corone de flori; copite sertaie &i corone,
eu maiestate regale.
SEBTABELLU, s. m., arcnlt, eip-
aala, acrlnlnm; deminutivn d'in «eria-
riu : sertarellu de neceasarie la coautu.
SEBTAEIU, (pre a locuri aaUariu,
de aci si n. gr. nuprăptov), s. m., «rea»
oapgai BDrinlaB} capsa, arca, acrinia, etc.
sertariu depusu celle neeessarie la aerisau;
ne face lipse de mai muUe aertarie pen-
tru pastratu lucruri menute ; — ledi
aertu ai 2 sera,
*SEETATD,-o, adj. part. din aer-
tare, sertatag.
* SEBTD,-a, adj. part. s. d'in 2 se-
rere, lertoBi-nm t flori serte, mâna eu
mana serte; doui ensi aerti de peru e
bata inversionatu; lucruri mai pretiose
serte in aertarie] ca subst. reale coacr.
ertu-lu. sertunt, implettitura, obiecte
implettite, in specie, Sori implettite,
conuna de flori, (fr. gnirlaade; bei-
qnet); vedi aerta in parte.
* SEBTDLA, s. f., sertuU; proprie,
yGoog Ic
deminntiTu d'in serta, applicatu inse
cu sensuln formei serta.
*SERT0LATU,-a, adj. part., (ft.
wrtuM,— d'îii seriala); facutu in forma
de aertula : flori, frondk sertalaie.
• 8ERTDLIFEKU,-a. adj., (fr. Berta-
lînre); caie are sertule.
* SERT0LU, pl.-«, sertnloni, (fr. ger-
tale); deminati?u d'in sertu ca subst.
coDcretn, micu mannclu de Qori; in spe-
cie, flori ai caroni pednncli pleca d'in
acellu-asi puncta alin plantei.
1 SEB0, (pronunţia »eru), a. m., se-
rtu,' (it. «Iero , isp. spero , port. soro,
sfflne cu gr. ipdc) ; partea cea mai aup-
tire ai iicida a amorilorn : siru de lapte,
tint de easiu. seru de untu; a bee seru;
oftieoaUoru se prescrie sirulu; lapte
prensu «cursu bme de liru; a seurre si-
nduţafaee buccate ea seru fertu, skralu
de titia nu nutresee in destullu; sera de
mcea,sira de mpre:=z8eru de lapte de vae~
ea, de capre;— n fem. şira, (jsSra, mra),
in speciale, aira de untu.
2SEKn, (pronantiatu fim, xaru),
s. m., sera; Yedi 2 sSra.
3SBRn,-a, adj., lerns; tardfu, de
$6ra, (care e fem. d'in «stm, vedi 1 sâra) :
sin nople, seru tempu, seri anni, sSra
tâmna, şira posteritate, sera penitentia.
SEUVA, servare, servire, serva, etc,
vedi : serba, serbare, serbire, serbu, etc.
SESAMA, a. f, vedi sesamu.
* SESAMIA, B. f., seumla, (fr. »i»t-
Mle); bucoata condita cu sesamu.
*SESAMINU,-a, adj., seBamlnas,
(oTjaafttvot;); de sesamu : oliu sesaminu ,
placente ses'imine. '
* SESAMOIDE, adj. a., iesamoldei,
. (arpa^MiSii:, fr. sâiâtnvlde^; care aâmina
ca sesamtdu, mai ?ertosu cu unu graun-
tiu de sesamu, micu, menutn : grauntie
sesamoidila articulationi;a. t, sesamoi-
âea, specia de planta ca s^mina cu se-
samtdu.
SESAMU, a. m. si f., sesama, (mai al-
lessu cu intellessulu de grauntiu, se-
mentia de sesamu, pr9 a locuri, susamu,
naaau), sesians^iesaBd, (oijoaitovrz
oija&ţLf), (fr. lisame); genu de plante o-
Uose, oriunde d'in oriente : olia de ae-
sanut, sementia de sesamu, pane eu se-
SBS. mi
tnentia de sesamu, oowigi cu sesamu,
* SESCENARia,-a, adj., s«xaena-
rlns, de sSsse cente, care coprende sesae
cente, (vedi sescenu) : numeru sescena-
riu, coorti sescenarie.
* SESCEJS[I=sefiCen*eiii,-fi, adj., wa-
eeni ^ seBcenteal, num. dtatributivu,
câte sesse eente : a distribui militari-
loru d'in acea compania seseeni denari;
— mai ram occurre sing. sescena=^es~
centenu,-a.
* SBSCKNTESIMU,-a, adj., sexaei-
teBiiiin'B=seâcenteBlmnB; num. ordinale,
alia sesse-centele; sescentesim'a parte a
tcAtdai, si sescentesim'a; lu^qtori ses-
cenie^mx in ordine,
* SESCENTI,-e, adj.,Bexeentl^aei-
eentl; num. cardinale, «^ie ceN<e=:600 :
sescenti luptători îeuara parte la aeea
bătălia.
* SESCENTIE, adv., sexceotles =
B«8oetitlflBf de sisse cente de ori.
*SESCENTOPLAGU,-a, adj. s. .
flexeflntopUgus; care capeta sescente
plage:=si33e eente de plage, in locu de :
multe, nenumerate plage.
* SESCEKU,-a, adj., BexMnmsies-
eenug; vedi sesceni,'e.
j- SESCI-, adv., Besţnl, (scurtatu d'in
seMUqne), va se dica : si medietate, si
pre medtetate, cu medietate mai multa;
86 applica inse mai oumai in composite,
d'in cari d^mu acf celle mai principali :
sescialtru,-a, adj,, aeBqntslter, medieta-
te d'in celtu altu, d'in alia donile, cu un'a
si medietate mai mare, etc.; sesdcyathu, a.
m., BesqniefstbDs, medietate d'in celln
altu cyathu; sesddegitale, adj., Beaqnidt-
gltallB, cu medietate din cellu altn de-
gîtu mai mare ignure sescidegitali; sesci-
degitu, s. m., sesqildlţltBB, medietate
d'in cella altu degitu; seseijugeru. a. m.,
BeBqBljuKerBin, medietate d'in cellu alta,
aecundulu jugeru, unu jugeru ai medie-
tate; seseikbra a. f., sesqallibrs, una li*
bra si medietate; sescimense, s. m., sei*
qoliMenBU , unu mense si medietate;
fiescimodia, s. m,, sesqolnsdlas, nan
modiu ai medietate; sescioboUt. 3. m., lei-
qRUbolair unu obolu si medietate; ses-
cioctavu,-a, adj-, BesqaloeUTas, care e
mai mare de c&tu altulu cu una octava
>y Google
11^2 ŞES;
seadopera, b. f., gesqiiopen, nna (U ai
medietate de lucru; a»i& ei : seseiopu,
8. m., seaqQlopag; $esciora, s. f-, Besqnl-
hora, una ora si medietate; sescipeăale,
adj., sestnlpedalls, cu una medietate de
petiorumailungu, mai mare; metaforice:
versuri seadpedali, forte luDgi; aaiă ai :
ăenti tesnipedali, nasu sescipedale; ses-
cipedaniit,-a,i<ly, BeaqalpedanflDB = se-
adpedale : corne sescipedanie ; 8escipe~
(ie, B.m.,BeBqDlp«», Qtinpede=:petiora8i
medietatedelongitadine, lAtitudine.etc;
seteiplaga, 9. f., seaqalplaga, una plaga
ana ictu si medietate ; 8esciplariu,-a ,
adj. s., geiqDlplirlna, care are cu me-
dietate mai multa de câtu altulu : unu
militiaiu, la vechii Eomani, pentru bar-
iati'a sea, eră sesciplariu, leud rationi
seseiplarie, cu medietate mai mari de
eâtu aoeiisBi; aeseiplice, aăj., tMnalpl^x,
ca medietate adanssu : nwneru $esei'
plice; aeseiplicariur^t. t^dj. a., aes^nlpll-
earlng z= sesciplariu ; sesciplu = aes-
eit[dîi,~a; adj., sesqalplns = BSHenpliiSt
CD medietate maritu; asii si: sescupUce
^ sesciplice ^ Bescnplex : sescupla sau
aesa^iee ratione; se8citertiu,-a , adj.,
■eiqnlt«rtlai f care e mai mare de cătu
altuia CD una tertia; sesciulysse, a. m.,
BeiqalnljsBvst a) iu genere, unu Ulysse
Hi medietate, forte callidu, versntu; b) in
specie, nomele anei aatjre a lui Var-
rone; sescuneia, a. f . , seaeanoU, una
uneta ai medietate de uneia; sescunciale
adj., aeaonnclalli, relativu la ana ses-
cuneia.
* SESCUNCIA, sescunciale, seseu-
pUce, seseuplu, etc, vedi la sesci.
* ŞESELE, a. f., sesellB, (o^eXc;, fr.
tiatu); gena de plante d'in famili'a am-
belliferelora.
« SESSAGENARIUra. a^j., aexaţe-
BarluBt (d'in sessagenu); da s^sedieâ,
care coprende sessedieci : numeru aea-
aagenarw, betrâni aeasagenari, mulieri
$es8agenarie,ăe 60 anni; aeaaagenarii
raru eu boni de ceva.
* SESSAGENI,-e, adj., Bexas«iit} câte
iissedied : cetele coprendea seasageni
eaBari; fia-care lăture de sesaagenepe'
tiore in longitudine; — in sing. aessa-
jfenu,-a,»«^tg«avi», occurre rara,
* SESSAOENU,-a, adj., sexageaia;
vedi seaaageni.
* SE8SAGESIMU,-a, adj., flexâ7«*I-
moB; numeru ordinale, al!w aăssedieeSe:
sessagisim'a di, aesaageaitmiluannu, sei-
sageaim'a parte , si abml. sesaagesim'a.
* SESSACIIE, adv., ««xasia») de aia-
aedieâde ori.
» SESS AGINTA, adj. ind., aerafUtaj
num. cardinale, sSsseăieei = 60.
* SESSANGULAEIU,-a,adj.,(fr.i«-
xaiignUlre); care are sâaae ăngluri; vedi
si aeaaangulu.
* SBSSANGULATlI,-a, adj., lexas-
KDlatna, (fr. sexanruld); mnnita casisie
ăngluri : cristaUe aesaangtdate.
* S£SSANaULn,-a, «dj. a., Mxaa-
^Ids, (fr. aexanţle); care are titae
ăngluri; abaol. un» sesaangtiln, fignn
cu sisae ănglmi.
* SESSAKGENTICU.-a.adj., (fr. u-
xarţentlque) ; care coprende de $i3»e
ori atâta baae argentiea, c&ta coprende
sarea neutra correspondente : comdiMa-
tione chymica sessargentica. ,
* SESS ATKC, a. m., sexatrisj prim'a
di dapc a aessea înainte de idele anni
menae; yedi ai âneatru,
SESSE, (pronunţia sOaae), adj., ms«
(it. BClf isp. port sels» fr. bIx); mus.
cardinale, 5+1 : aeise omeni, sine
muMeri; aissesprediece = tSapredieee;
aaiă ai : a4aaedieci=^ieei; aitpredieee
omeni, aedied de omeni; siiaae cente de
eallari; sSsse mUli de antU; siaae «A-
lioni de locuitori; trei ai at trd faeu
shse; de sesse ori câte sSase fam trei-
dieei ai sSaae; de doue ori aSsse faeu
douespredieee; a dă fia-earui cersitoriu
câte aisse ianni; siaacentesisse died si
aesse de oment.
* SESSIBLU, 9. m., BeBstbnUn; ceva
ce serve la se^itu : scamnu, etc.
* SESSIFEEU,-a, adj.,(fr. teiinn):
care are sessu, (redi 2 sessu).
* SESSILE, adj., BesflIIIi* (fr. bsb-
sile); apta la sedutu, relativa la aedere:
dosu de callu sesaile; flori seaeUi, folie
sessUi; metaforice, umile, ce siide diosn
ce e dioau, nu bubu, nu redicatu : It^tu-
ce aeasili, mtdve sessili, tufe sessili.
* SESSlLIFLOBU,-a, a^j., (£r. im-
yGoog Ic
■flillam); care are flori MW0t : planfo
* SE8SILI0CLU,-a, a^j-, (fr. tes»!!!-
•tia): earo are odH aeuSi; snbst. pL aea-
aAiâdAe, iiunilia de cmstacie cu odi
8ESSIME, I. U 1- numen de 8^«e,
■■■eru leBarhit) redi si ssn»; 2. d'in
MHH, plaalHea rute, aeqn^rţ loen v&atn
80ani:eamţ>sinare«mi,eampflBias&sa.
* SBBSIMONin, s. m., sesBincnlim,
(d'in 1 sessu); locQ de seăn^, cnrnu m
tfmeaii m didn la acelln-ad loca : a*
âBDaatia, lesslone, etc.
SESSIDNE, B. f., tMile, (fr. babsI*!!,
d'in 1 «unt, de la aeăert); 1. in genere :
«Arfoid. fNtfrmdu, SM«ion«a anm; «rfe
MMtONÎ ai alte gesturi moUaiiee nu su
eoveniie oratoriulu; 2. in specie si meta-
forioe, a) bcu si tempa, unde si cfitn
sta una aduiiantia delibnante, omnn si
deciuonile, conolnsele, etc., cari impla
aoella tempn : seasione orâinaria; sea-
MMM wfrnordtnano,- a deschide, a in-
ekitk aeawmea eamerelam; sessionea
juratUoru mi tine indeltmgu, dSro se
ţinu HMH nntUti lesaioni de juraţi pre
OMUu; Utermil» aeaaimei ineetate au
M ae oontinue in aearionea tamatoria;
ataaienea de estu tampu a foatu fecunda
ai ien» imfUenita; in intervailuiu aes-
SMuifoni,- h) MMt(»MC=intruQire stiinsa
pentni petrecere si conversatione, dâro
mai Tertosu, intranlre docta, prelec-
ti«M, conferenţia; e) şedere cu m&-
oale in setiu, otiu; d) şedere îndelunga
luidAT», mai veftoan, şedere fora lacru,
pwdere de tempu pratm cascare de
gur».
âES8IBE,-««eH, t., a face de aSsae
ori atfttu, applioatn mai allessa in for-
m'a partidpule aeaaOu, vedi inaeasire,
, V., seialtare, (de la
aeaau, d'in aedav); iatensivu alia verba-
la! aedere, a atde multa, indelanga.
« SESSICNCULA, s, f., setilnieai^
deminativn d'in teasione, mica intrnnire
de pertrecere, de oonversatione.
. * SESSOCTONALS, adj., (fr. lexM'
toulţ — d'in aiaae si octonu); care
a» 14 fild^ d'in oan «^ prolMgats
ras. - 1178
dkn uns oebiedru ; eristc^ sessoetmali.
* SESS0Bin,-8ona, adj. s. , lesior,
•eagorlas.-nin, (d'in âessu de Ia Şedere);
eare aiSde sau serve la aedere, 1. in ge-
nere : seasori pre seamne intheatru:
aeasoriu ionu pre wrt-ee eaUu, veelii
aeasori pre aceste locuri: 2. in specie,
cellnoesiâJeinnOa adunare deliberante :
aeasoriî aceUei curte judiciaria.
1 SESSU. (pronunţia 8ihe»),-a. adj.
part. d'in aedere, leustu 1. ca adj. planot»
aqnyB, netidu, ecale, fora inaliimi, vor-
binda in specie de spatie, de locuri :
eompd aeaau. enlme de cdUine aissa; ea-
viăiari'a ae bate bene numai pre heuri
$ea$e; pre eatlea aesaa amUcmu tnai u-
aioru âe eâţu pre cea montoia; 2. ca
Bubst. planltfei, nqnor, locn, eaperfacia
de loca cu totulu planu, fora inaltimi :
pre wlmea monteluiaflarâimt'unuaeaau
forte vastu; pre aeaatm ai, pre eoUine;
inimicvilu ae tine intre inalttmUe mon-
tHoru ai rm esae la aeasu; a M bătălia
in aeasu. pre unu largu sesau; a se laaaâ,
aăeaeende de lomonHpreaeaBtiri;mon-
tan&oru nu piaeu aeaaurUe.
2 SESSU = sexu, a. m., sexui, (fr.
sexe); genu : atmt doue aease la aninu^ ,
sesaîdu masetdului ai seasulu feminei ;
ntonatrii ee uneacu i» sene amendoue
aeaade aunt hermaphroăOi; prin esten-
sione si metafore, a^ despre plante si
chiarn minerttli; b) porţile genitali.
* SESSV ĂL'E=8exuale. adj., texam-
lli, (A*, sexiiel); relativu la sesau : or^
gane aeasmaU, parii sessuali, funetîoni
sessuali, differentie aeaauaU, inateint»
aeaawde.
* SESSDALITATE, s. f., (fr. sexii»-
Iltti); calitate de sesmăle : aeaaualitatea
planteloru; m animal* e mai bene pro-
mtntiata aeaaualitatea.
* SMSSUNGULn,-a , adj. , sexvBici-
lBS,-a; care are aeaae unghie.
* SESTA, 8. f., vedi «es^ti.
* SESTANlUjr^estoMUra, adj.,HxU-
nevB, (fr. B«stBBe,~-d'in şestu); de aisae;
care coprende aSase, sau e relaUvu la
aeatu : febre aeatana,
* SESTANTALE, adj., sextaatlUfl i
relativu la sestante, care coprende una
8eHam$e; V0di ai aeakmtan».
.yGooglc
«SESTANTABITJ,-a, adj., s»tai-
tarlnif fd'in sestante) ; care coprende
unu aetîanie : asaii Mitantari copren-
âeau numai aesf aparte iTin a$m Ubndi
mai vedi.
. « SET ANTE, s. m., ■«xtm, (ti. sez-
Unt, — d'in sestu); 1. tSst'a parte a u-
nni totn in geaere; 2. in specie, ajsisfa
psrte a unni cerca astronomicu sau
geometricu; b) s^^a parte a moaete!
aose Ban altei moneta; e) Îs astrolog,
sesfa parte a natnerului sesse. conei-
deratn ca perfectu, lenatu ca unitate;
d) sestanteU Uraniei, = mica oonatel-
latione boreale.
• SESTARrOLU=«erfaWoru, b. m.,
gextarfolDsi deminotivn d'in sesiaritt.
SESTARIU, (pronunţia siestariw),'a.
adj. 8., isxtarliiB, (fr. sextarlni, BJtf«r),
irafrâtai ainletraf relatim la sestu, care
e sest'a parte d'in ceva, leuatu inse de
regnla, ca Bnbst. m. reale, aestariu, pi.
-e, a) in genere, sest'a parte a unei mean-
re depoD'du, de capacitate, etc; b) in Bpe-
cie, a) ca meaura de licide, giâfa p»^
acongiului; ^)ca tneBnradsaride, s^sfa
parte d'in modiu ; t) prin estensione,
vasu de ore-care capacitate', si. in spe-
cie, ca mai desa in usnln popularin, ca
sensulu de muîetra = rasu de n^ulau
vaccele : vaec^a acesta e astă hona âe
lajyte, la fia-care mulsura. da mai multe
sestarie de lapte; vaec'a imple de mai
mulie ori sestariulu.
» SESTEBTIABITJ,-*!. adj. 8., sester-
tlKrlti<; (fr. seatertialre); care vale nu-
mai nnii««s£er^t(; si, metaforice, care nu
are etare, fora avere, fora valore.
« SESTERTin,--a adj. s., BMtertI»,
(contrassu d'in Bemliqaetertlasţfr. aes-
teree); care coprende doue si medietate
(d'in tertiu), leoatu inse, de re^la, ca
sabat. m. reale, unu sesiertiu, pi. ses-
terţii, cu sensnrile speciali de : a) sea-
tertiu = mi(id. moneta de argentn, care,
in origine, avea valore de douî assi si
medietate, sau de nnu cartn d'in.dena-
riulu de argentn ; b) mai tardiu . snb
împeratori , seatertiu =: si moneta de
arame de patm asBÎ; e) se8tertiu=ţn-
cinn, de mica valore, secAatura, etc.
«SESTIFOBME, adj., (Ir. Hitl-
8KŢ;
fi»rme}; care are «âus forme : eeistoBe
sestiformi.
*SESTILE, adj. b., Hxttlli, (fr.
eextlle); relativu la sestu : atdU$ettiii,
depărtate un'a de alfa cu Best'a parte
d'in gradele nuni cercu; annu seatUe
aUu republieei franeesa. in care $e mh-
merau sSsse diRe eomple»tetitari«; mente
sestite, îa,antieii Somoni, eră aettid»
ineependu a numerâ dela Mortiui 8eMe
mai itt urma se distini^ eu mMwIe de
Augustu.
* SESTU.-a. adj. s., lextai, (fr. sexte
si iixl^M*); alin s^ssele : siifa parte;
aesfa daaae; aeafa âra ; gi absoluta :
sSit'a;=somnM de am^dia.
« SESTDLA, s. f., lextal^ demina-
Uvu d'in sesta, applicatu inse in specie
la sest'a parte a unei uneia.
«SESTTJPLABE, v., (lextaplare,
tr. textnpler, — d'in siase); a face de
aisae ori mai mare: a sestupldmeaur'a;
vedi seatuvlti.
*SESTUPIJCAEE, T., (MxtHll-
oare); camu in acelln-asi sensu ea alin
formei sestuplare; vedi aestupliee.
* SESTUPLIGE = sestiipiu,-a. adj.,
sextnples = eextoplss, (fr. tflxtnple,
— d'in aesse st ţlicare); de sSaae ori
mai mare i cerni ai datu. ti am intorsu
aea^tplu: aestupluUt numervlui dom e
ăouesprediece; a^tnplulu Im siase e ira-
dieei si sease.
SESTDPLU,-a. adj., vedi sestu^ioe.
SETA. (pronunţia A^o), b. f., seta,
(med. lat. letaMia, sltMlnH^iedattiB,
it. staflclA, neap. aetMsIo, iap. eedu**
T. fr. stal, n. fr, »u, norm. let, alb. Blta*
n. gr. aha, buliT- f>lt«, ung. silta, confere
gr. anticu adiiv, otj^scv, oijotpov), Ineer-
nlcBlqn, pnlllnarliiai erlbnu, oUkt*
num rel clllelnmi 1. grossu ai duru pera.
Bi proprie, ass^mine pSrn la bestia, mai
vertoso, pâra impungutoriu : Siteâe ca-
pra, de poreu, de apru; sete de la coSa
eoSuIut, de la coSa t>ac<»i,-.2. metafo-
rice, a) de păru de omn aspro si tare;
b) de obiecte &cnte d'in assemincpârn:
a) in genere, cuma : lacie, oateae;
acia, etc., Ş) in specie, ai ca mai desa,
ca sensulu de : tesButura ăe eemntu h-
tina, i4to appUcate ei la cantiriii i»
=y Google
8ET;
alte Inernri , chiarn la stracorata li-
ciâe, etc. : gita deaa.sSte rare; prin s^a
trece numai farina de grâ/nu bene ma-
dnatu; a cerne eu sSta dha. adâăe mai
muUe ori ceva prin sete de differUa de-
aitate; a straeorâ laptele prin sUa; a
ireadu si prin ciuru si prin seta : a') pro-
prie, beDe cernntn : farin'a se treca ai
prin duru si prin seta: 3') metaforice,
ftllessn bene, cercatn prin tote, de care
somn bene incredentîati cumo e, ana-
lyaatu ai bene ceroetatn, etc.; si multe
idte locntioni si proverbie, in cari intra
sSta eu sensu naetaforicn, comn : s'a in-
vechitu 8&Pa penfyru mene, lassa se se
invefkiiaca ai pentru voi: e noua ineo
sifa, lasaa se se inveehiiaca aSt'a m a-
poi se veăemu; a vede ea prin aHa, nu
vede neâ ea prin sHa: a strică sH'a eu
cineva: <m strieaiu amendoui set'a.
SETACnj,-a. adj. s., (seUcenh-imi,
fr. letaed): care s^mina a aeta : peri de
omu setaeii. setaeie mustacie; ca s. f.
reale, setaeia = aSta de cernutu rea; si
mase. aetaeiu := ceva, in genere, facntn
d'in aeta : firu, lacin, etc.
SETANITJ,-a, s., getanla, getaMtoa,
(mjtavEa, (njtiviov); 1. specia de plante,
specia de mespUu; 2. specia de capa ;
3. specia de hulbu.
SETARE, T., (d'in sete), vedi insetare.
SETARSSSA, setaria, s. f., vedi ae-
tan».
SETABIU.-a, adj. s., relativa la se^,
care face, mai vertosu, san vende aăe
de cernntn; femin. setareesa, muliere a
Aeten'ultji. sau mnliere ce face ori vende
sHe; f. reale aetaria, arte ean negotia
de aetariu, cnmn si mulţime de a^, of-
ficina de sete, etc.
SETE, 8. f., sltls, (it. sete, isp. sed,
port. seie, prov. set, v. fr. s«l, D. fr.
f\i)\ ardore de a bee : mi e sete, nu vi
e 8^ eui e sete ? neminui nu e sete;
ealU fripţi de aete; a bee fora sete, a avi
mare se/e din caua'a ealdttrei; a prende
s^, mare aete; a arde de aete, amori de
sete. a erepâ de sete; a atinge setea, a ai
apprende setea ai mai tare prin bere de
mdta apa; a appueă aetea pre cineva;
metaforice : aete de avuţie, de plăceri, |
de gloria, de laude, de aange, depreda-
SEU.
.1178
Honi: aetea de îussuria e mat energica
de câtu famea de hieauria. etimu n se-
tea de auru emaifariosa de eătu fomea
de auru; si in bene : setea de dereptate,
de libertate, de formosu si de sublime.
SETICIA = setitia. B. f., deminntivD
d'in sSta, asia si aetisiâra, mica sita da
cermitp.
•SETIFERU,-a, adj-, setlfer, (fr.
sttlfSre); care porta, are 8«to : setiferU
apri.
»SETIFLOBU.-o, adj., (fr. setlflcre).
oare are petalele florilorn assemini cu
♦ SETIFOBME, adj., (fr. ««ttforMe);
care are forma de seta.
•SETIGEEU.-a, adj-, setiser, (fr.
8âtl;6r«); care porta, are aeta .- s^ge-
r'a aerofa, setigeru corpu. setigere ve-
atimetUe; absol. seHgeruhi = aprulu;
subst. pL setigerde, f umilii de mam-
mifere.
SETIOSU,-o. adj., vedi aetoau sub 1.
* SETIPEDB, adj., (aetlpeg, fr. a6~
lipide); care are pede=zpetioru c&s^'a;
subst. pi. aetipedile, familia de insecte.
SETOSIA, (pron. setosia), s. f., slUt
srd*r, sitlenloBi BtatOB; stătu de setosu
= tare insetatu.
SETOSIAKE, V., Mlnţ a 6 setosu;
vedi oomp. ina^osiare.
SETOSC.-a. adj., l.BUl6BH,8lticinlo-
HHBt plenu ăesete : aetoau de apa, setosu
de vinu; metaforice : setaşi de avuţie, de
plăceri, de gloria, de laude; 2. BstoaiiB;
plenu de aete, in genere : aetosii porci,
setoseU code aUe armessar^oru, sdosulu
apru. ■
1 SEU, s. f., vedi seba si seuu.
2 SEU, f. sea, pi. m. aei, f. sdle, pron.
pOBSeB. BDDB, <», BUin, (it. SD», Isp.
Bu ai enjo, port. sei, prov. Bleut fr.
B*a, si Bleu); 1. ca adj. : adlariulu cu
caUulu seu ; nemine nu fuge de bende
seu; parentele eră eu fota famUi'a sea;
ane nu appera eopillii sei ? bărbaţii ve-
niese ca midierile aelle; vitele adle^ nu
aiU meUe, a perdutu pastoriulu; — de
regula, ca si possessivele de celle alte
persone , se omitte , oandu nu suffere
sensulu, sau se Bupplenesce on iun pro-
nome substantivn, cnmu si: si a per-
.yGooglc
117«
8BU.
Arfti ttarea ^ a perăuUt starea tea; ai
a perdmtu vmim = a perăutH amim
sei, eto., de si aceste frasi an nnantie
differite; — 2. ca sabat, ca articlnln
piepnsa : aUu sem, a sea , cama : ce e
aUumeu, MueaRH seHţtMoUuseupote
OHudu fi mvUiamitu; cine appeteses ce e
oHu cJitn-a, perăe si allu seu; a ne mar-
gmt in allu seu, in alle seUe; a si fiice dSe
seOe, le pare reu co nu :las8i $esi facă
aSe sett«, voliâe adie; ea ai aei ae
stringe, eu ai aei pertrece; im ai aei eu
Mi peri ai eapitanulu; eu aUe aeUe
ae prensera ai latronii; S'in aUe aelle
da ommZu ai attom-a ; — rea evita
unii poiBeBsiTala«e«, fia ca snbst. fia ca
adj., canda se refere !a vnn enbîecta
phrala, panenda, dupo Kmb'a francesa
loni=lnr, precsndn pana , tota dnpo
acea-asi limba, seu, sea. in locu de lui
lei; etc.; poponiln romftnii inse se tins
in genere, si mai pretotendine, cama se
tiou cărţile mai vechie, de norm'a lim-
bei classicfl, restrinsa de certa, ca si pea-
tra se, la sabiectulu propositionei; asi&
dâro ; omidu da ^in alle aelle, si : ome-
nii dau ifin aUe selle; eapitanulu perdu
tmiii S'in ai sei, si : căpitanii perdura
mulU dHn ai sei; — 3. spre a di acf una
mica idea de decUnationea acestui co-
Tenta, caata se puaema in vedere dîffe-
ritele forme ce ars ellu si d'in cari a-
fi^n si in lîmb'a latina, adeco : ms, sa*
nm, »ou, sas,:=snaB, ina, bbdsi, anoii
Bmu,= grec. (g(Sc), Sf, aipii; cu acestn
dlD urma, ufâ^, corresponde form'a cea
mai completa a latioalui: snns = ivdb{
si mai bene inco cn sanscr. sta, «tu ;
precamu in latin'a saa s'a vocalisatn v
in u, 8nB§, sau s'a snppressn cu totulu
in BBB, asii si in Hmb'a nostra , pre longa
form'a mai integra seu, sea, (ca e in
locn de u = v), se aade si form'a redas-
sa : au (pre a locnri so), aa ; aceste d'ln
arma forme se aadu, intre Bomftni, de-
clinate, canda se afSga de aprope anal
substantiva ca articlala : soru-sa, gen.
d. aoru-aai 81 aoru-sei; fi'ote-seu gen. d.
frate-seu, etc.; astă se declina, la Mace-
doromâni, si ' celle mai intrege : sem ,
seoru : fratUoru seoru, etc.; aceste-a von
servi si se voru applioi si la celle ana-
loge, cama : teu, fu si fo, tea si Aţ, eţp.
SEXTABE, V., lebare; vedi setare.
SEUOSU.-a, adj., sebesns; plena da
seuu: vedi : seuu si aeboau.
SEtJtJ, (si mai redassa aeu, — d^in
aevu, sebu), s.m., B«biiB,(it. atr* si ier»!
îsp. port. Bflbe, retorom. len , ft*. iill) ;
grassime de bon, de oue, de capr^ sîde
alte animali : luminare de aeu»; seuu de
vocea; a unge eu seuu; muUe alifie se
faeu eu aeuu; muUe iueeate ae prepara
cuseuudevaeea;8euulunueatiâdeb<mu,
ea wttulu in bueeate; untur'a de poreu
nue Beuu;mtiitor%t'ainaeplaeemttimi^
tmfur'a de porm de eâtu seunUu de vaeea;
came fora seuu, came eu setM; a face
seuu, a prende aeuu, a perde sewdu; etc
• SEVERITATE, 8. f., sereriUB, (fr.
•iT^rlt^); calitate de severu si fapta de
severu : severitatea aOâe bene he^&nuUâ;
diro MU una severitate triata, care se de-
genere in aeerhitate; in eeUe serie ae
cere severitate, in ceUejoeoae gratia; se-
veritatea eenaorUoru, eriUâloru; eu ae-
veritatea uniţi htandetia si affahOitatea;
severitatea parentelui; severitatea judi-
cHoru; severitatea disciplinei; prea mare
sevaitate cotra unu eopiltu; severitatea
legiloru, severitatea judecatei; severitatea
CM-aeteriidui.
* SETERUrd, adj., Bererns) care na
ride, na joca, grave, aspra, rigida, etc.,
1. despre persone, a) in genere: oetrâ'
nului siide bene a fi aeveru; âmenii de
stătu eauta ae fia severi ; gravi ai aeveri
senatori: severu eavta se fia in iote ae-
tele vietiei omulu dereptu; juăici aeveri,
parente aeveru, invetiatori aeveri, mam-
me aevere cu eopSlii; eelkt der^tu e
severu cotra sene; eriiiei severi; nu ne
pîaee a pertrece cu cetit severi; nu pentru
severi sunt cant<a^ ai jocurUe; ae ceru
severi custodi alii legSo^; b) in specie,
cu nuanti'a de : duru, rude, aspru, mu
vertosn, fora indnlgentia , care na per*
dona, etc: tata prea severu cotra eop^
Iii aei; invetiatori prea severi eotra dta-
cipîi; aeveri si erudi de firea Utru 2. des-
pre lucruri, a) in genere : eu eâtufiiePa
e mai severa si mai triata, cu atătu spu-
sele ai disaâe joeose păru mai aarate ai
mai pkumte; severa nopte, severa taeere
=y Google
fflV;
a MptSont; vMN severii; âiaeifiina w-
twro, mandate tevere, juăeeie levere,
legi $even, portare severa, pene severe ;
eovenfe severe , faaa swera , eoiUa-
ture severt; eogitatumi si espressioni
nit atâtu gravi ai severe, pre câtu ele-
ganţi si gratiose; severa tragedia ; h) ia
specie, ce) forte correcto, regolatu aus-
terii, etc. : văiute severa, morale severa,
a^pareutie severe; p) scrnpalasu : econo-
mia severa; y) despre opuri littersrie,
aeveru =: grave, correctn , accuratu ia
fimda ca « in forma, dăro fora affectatio-
ne, fora ornamente ambittose : stylu te-
veru, eompoaitione severa, constntetione
severa, ornamente severe.
* SEVIDICU,-a , adj., aMTidlaoB}
care diee, vorbesce Torbe set?e=:turbate,
fnriose.
* SEVISALE, adj., BSTirAltiţ rek-
tivu la seviru.
« 8EVIBATU, 8. m., serlritisj dem-
nitate de seviru,
* SEVIBE, V., 8»eTlre, (fr. a«Tir); a B
sevu, a se portă aspru, a tracta aspra,
a pnnl asprn, 1. proprie, despre fere,
despre bestie selbatice : seve lupulu in
iota turm'a; sevu lei, tigrii sevu; câ-
nii sevira forte unii pre ^tii; aenpitrele
seoim tote passerHe; 2. metaforice, des-
pre veri-ce irritatione violenta, furioaa,
rsbiosa, passionato, etc., a) despre perso-
ne : prea sevUi, domnii mei; si betrânii
si midierile sevu, ba inoo snti mai re» de
câtu alţii; caută a sevi contra latroni si
omicidi; tatălu apprensu de menia seve
contra filiu; seviti pre spinările si eer-
bie^e nostre, diro respectaţi pttdioiti'a;
a sevi asuprea cuiva eu verge, cu fla-
gele; rebdlii sevira asupr'a eeUorupre
eari aveau urre vachie; h) deapre lucruri
si abstractioni : seve marea de venturi;
seve furi'a de hdlu, setea de sânge; seve
in thra pestea,
* SEVIRU, 8. m., 8»Tlr, (d'iu sex =
stoe, si Tlr^bsrbatu); uduIu d'in mem-
brii collegiului de sesse, si a nome, u-
nnlu d'in celU tease prepositi ai celloru
sisse divisioDÎ de callari, Ia vechii Bo-
mani; iu specie, s^iru augustalp=iaem-
bru d'in collegiulu de sacerdoţi sacri
Ini Augmtu.
SPA.
im
* SETITATE, B. f^MWTlţMiealitsta
si £apta de sevu; vedi si semtia.
* SEYITIA, B. f., iMTltlai aotioDe,
oumu si fopta de sevire, 6to mai ver-
tosn, calitate de sevu : asprime, rabia,
furore, selbatiofa, crudime, eto., 1. pro-
prie, de fere si alte bestie ferose : pr*-
eumupasseriîemtfaaite pentru si$ratH,
asia si ferele pentru sevOioi tmpeMu
m sevitfa eanUoru rei se imblanăescs,
deco ne pHMenHi diosu la pamentu;
2. metaforice si ou multa mai dese; «»•
vitia ^ verUce actu, fapta de irrita-
tione : violentia, rabJa, furors, cradÎBW :
MU te temi de seoiti'a nottra f temeH-vt
de semti'a camatariloru; seviti^a n «ne
delitatea tyrranului: oppretaorii mt CM-
noseu de câtu sevUia pentru «Mppwri,
ca si domnii rei pentru servi; si deqm
lucrări : seviti'a wurei, pestei. temptM,
incendiului, amoreî, urrei, vindictei, fa-
mei, setei.
* S£YITUDm£, s. f., M«TlU«*t ca-
litate si fapta de sevu, mare sevitia;
vedi sevitia.
* SEVOCABE, V., seTOflue, a tooAs:
chiamĂ de una parte, la una parte : a
sevoeă câţiva din adttnare, asevoedpr»
Ha-care m unu locusecretu; metaforice,
a despart! : a sevocd mentea de oeli, de
alte sensuri; a si sevoeă âniM'a de ÎM-
teressi, de negotie.
* 1 SEVUi-a, adj. , uevis i lipru,
violentu, crudu, selbaticn, tuilMttii, r&-
bioau, furiosu, etc., 1. proprie ; semfu
leu, «evit apri, sevi câni, teve fere;
2. despre persone : sevulu tyranmu, se-
vele nouerce. sevulu AchUle; seva mu-
lia-e, sevi harhaii; 3. despre lucruri si
abstractioni : sevde tmde oile wtarei,
seva proceUa, seve venturi, s&)'a i^na,
sev'a secure, scvtdu ferm; seca sete, ssvs
cupidităţi, seva passione, seva orrore,
seve spaime.
* 2 SETU, s. m., mtam =: MkiH l
yedi : «e&u si seuu.
* SEXUALE, sexu, eto,, redi «eenin-
ale . 2 sessu. etc.
SFABIMARE, sfarimatu, sfarima'.
tura. etc, redi : sfermare, sfarmaUt,
sfermatura, etc.
SFASCIA, B. t, (d'in t. ţfudati^
jyGooglc
1178
SFE.
MfMHtiH, p«i«ii{ tfaseia rupta (Ttn
vegtementuhi mm; redi si fascia.
SFASCaABE, V., lHerar«. laiiUre,
UM«rp«r«i ilrvaperO) dlstrakere) a
i^doceio fttiei«. a tKlîă, s rampe: as/â-
Mwf ^ndi'a, veBtimenitUa; eănU, porcii
afasdarafmntmiiU copiUi; letdusfaaeid
omMriw; Inpii ifeaeiara bieţii amndli;
vite ifcaeiate de spurcaţii lupi-.asfaseiâ
OK spat'fi peptuht, pantieele euiva: a sfa-
Mîfi jmUm eu e%ttUuiu; metaforice : a
tfiM*& âmmă etâva; misesfasâa, c&n-
ă» te vedu in asii stare; faetionUe se
tfiieia intre sene; se sfada unulu pre
attulu : a) se despolia, rampa ce potn
' nanhi de la altola; h) se calttmnia reu
hhuIq pret^toh: se sfasda ea ferele
intre ămaU; Adradorn mei .me efaada
pretetindine.
SFA80IATOBin,-toria. adj. s., Uee-
rator, dllae«r&tor, «arpUr, detraotorj
care sfaseia : scena sfasdatoria de âni-
mo; sfaedaiorii glorid si nomelui meu.
SFA8CIATU.-a adj. part. d'in sfas-
dare, laeerotas, diseerptns , mpanfl :
vestimente sfasdate, fada sfasdata ca
nnghieîe, anima sfaedata de dorcre.
8FASCIATDRA, s. f., Ufleratlo, il-
lM«ratla, dlatraetlo, detreetatlo; acti-
one de afasdare. mai allessn inse effectu
alhi aoeatei actione : sfasdatura in
ăoue a tapetului : sfasdaiurele ânimd
aeOe Ae mamma; sfasdoitarele invidioşi'
lortt, detruAatorilortt ; te sfasdature sen'
Mu tn stomaeu.
SFASGIOSU.-a. adj., Ucer, paDnosna,
Ueflrahllli, flasllls; 1. ţleaa ies fascie:
sfasdosii eeraitori; sfaadosu vestimentv;
2. care usiorn se face ia sfaacie, se des-
face is folie ; petre sfasciosei
SPAaOIDCIA=s/a«ci«rf«i, s. f., de-
miautiTQ d'in sfasda.
SFENA, sfera, sferica etc., vedi :
sphena, sphera, spluricu, etc,
SFIRMABB, T., fran^re, frUre,
«•nfrlDKere, pertrlnţere , eonterere*
comut Un ere, d«lere, erertere, profl)-
sare, ezHtliKneret a frânge ei preface
in bnceatelle, a strioĂ, deatruge, nemicf :
a madnâ si afermâ petre; a ifermâ os-
sele, ftuerele petioreloru; a sfermâ oile
9i tiikvasei »e gemură tta^iele cadnUe;
SflA.
nu s'a sfermedn nemţea d^in ce se potea
sfermâ; eu mutarea ni tfau sfermatv
speetele si muUe alte. obiecte de preHu;
a sfermâ sensuri de olive, de persice eu
deHta; e add de tare im mâne, eo pote
sfermâ cremini n alte petre eu denvele;
s'fl y/ermofti jjZacTa; metaforice : a sfer-
mâ muUime de brade cu labori inut^;
a si afermâ eapuiu eu eestioni otiote;
nu te sfermâ asia cu firea : ee ve sfer-
mati asia at firea? ve sfermati in âe-
sertu; a afermâ eomulu eeUoru arro-
gnnti; ai noiiri sfermara trei armc^
de oşti; nndie imperie sfermă acellu do-
mitornt de popore; mi se sfermâ Ae poî,
mi se sfermâ d de tnene.
SFEEMATU,-o. adj. part., d'in sfer'
mare, frastni. eontrltna» etc.
SFEBMATUBA, s. f., fraetU, fraf
neatiim, frngtnlaaij actione de sfermare,
dâro mai rertosu, efFectu allu acestei
actione, cera sfermatu : sfermatur'a u-
nui ossu; sfermature de pane; si cănit
se satura d'in sfermaturde mead dom-
nului seu.
SFEBMITI03TJ,-a. adj., friabilii,
fraţllig; care se pate afermâ. usioni de
sfermatu : sfermitiosulu vîtru, afar'
miiioseîe gUbe,
SFEBmTU, a. m., fraatU, eantrl-
tlo; actn de a sfermare; sfermittdu glebe-
loru. sfermUu de] eapu cu nesce seeca-
ture.
SFERMITTJRA , s. f. , fraf atentam ,
miea, frnstun; frastalnn, ntcalajbnc-
eatella forte mica : ae se sature d cânii
d'in sfermiturele mesd nostre.
SFOBA, 8. f., fanlonlDS, regtlonla;
acia mai grosaa, d^ro fune maisuptire:
sfora de legitu manude de flori, de in-
tf-nau camesie de uscata; — metaforice,
mosîa mica si ăngusta : d(Hie afore Ae
moda; prov. a trage pre sfora:=i inselU.
SFORICELLA, e. f., deminutiTQ d'in
sfora. d'in care si sforisiora.
SFOBIBE,-escu, v., faaloalo matirll
aţram aietlrl} a mesură CU sforţa, si,
ÎD specie, a mesurâ unn locu.
8G&.lQA,sgaibosu,sgmre.agău, sgau-
rare, etc.; vedi : secţia, scabiosu, tam-
ire, seău. scaurare, etc.
SGABDA, 8. f., evllare, nUtaii col-
=y Google
SL.
lînv, si in ^Mde «olIaDn de cftne : eămi
fora agarda te prentht ti oediu.
SGABUAB, tf/ariatu. ato., T«di : seo-
riatv. eearia^. «te.
8aOUOTQ8U,^MxmNiwfom).-ci,aâj.,
■trcpeiB, fr^gcins, taailtiiUMf plsnn
SâOMOTU, f$eommoht}, pt-e, itrs-
IiItnB, eli»«r, tuMflltasf sona conhKa,
Bonn tare, olamora, striptre Tiolsnta,
larma. tamnUn, eta.
S0UDUIBE=at!utotre, etc., vedi seu-
SQTJBA, agwrare, eto., radi : seorto,
1 SI , (scartato d'in am) . pronome
refl. pers. III dativn. ilU,(ît ri* isp. port.
fr. M, prrtT. alf m); in eonstrnctioiie pro-
iramele si urmdă\& acelle-aai rpgnle ca
sf aDaloţ^le : tm (socrtatn d'in mie),ii
(seorUta d'in (ie), ni, {scurtata d'in
nâue), vi (aovrtata d'io vSue); compa-
ra':'Mî aâduatanîmte, H aduei a tnettte,
atadâmeammte.niaăâiMannammte,
n ttăămeeH a maUe, si addueu a metUe:
mi iifip«nti, ti impuni, ri impune, ni
impumemu, m imputteti. aiimpunu. etc;
st talia «HglaÂe, si seile oehn, n fcu»
ăe mpu: ai perde tempiUu eu aeeeatwe;
pleonastice : dne ee face, sieşi face; nu
mit, asie si a faeuta rm.
2 SI, adv. eonj., als, Ita, et, itUm,
qB«(|Be, eie. (it. bI» isp. b1 si sla, port. sin
proT. fr. tf); ou senan forte intensu si va-
ria, d'in eari d^n miiDai poeine, l.adr.,
a) ca ide'a de similitadine si de affirma-
tione : «f ae fouse pre la noi. (Jăefi Ia voi
te faee asia (=a-m-a, vedi mat diosn);
■eaijba nue ai; h) cu ide'a de similitudine
ca Gorreb^Tii la eumu, mai vartosn in
proverbie soirte: eumu e siceulu, ai pi-
UaUu; euma e domnuJu. si servulu; cu-
«Ht e sânetuiu, si temt'a; irumtt diee, si
deadice; eumu e invtUu, eatdesveHm;
eumu a venitu, se mai duce; eumu faei,
ii te ti faee; eumu veni, si pleeă: eumu
Mdu. <i mori; c) on sensula generale
de calitate; de Talore ore-care, mai rer-
toaa eo «oi : wtai ai, ai mai ai; ae crede
mai ai de eâiu ioti; tm afla pre cineva
mai si de câtu aene; dir.î ar taea, diro
incepe H'abere «{ tmi b'ii Iu thuitti^
8IB; n»
faee reu. face m datm «f min st; tieăi
mai si, du-4e mai M; d) cn masQlD preg*
naşte oe au dastictle : etlav, «••qvtf
l|Me, a) qnoqae : si eufU8n(=:«r* 9>m|u
pvAtUtor, si noi na dueamu. dSeo im
aedeti st m; ^) Ipse i si Jcue wi a^
}M<^=lpM JapUer aoa poseeli sfewnu
«'amu p*me eu aeestu taiwm, tiammu
iu ae te ineommitti a Iu provotd; r) »t
Vam, ca correlatim ip nna propontioB«
ce vine dnpo alt^a ca nu nUmot, ca se
dea mai molta poter» conjanetioailoni:
ei.diro, MWe. etc; nutmmuieu, eiaivoi^
noB taataB «f «, Md vtSam t«i) «ti mt-
maieaprele,eiaiouSeai»prena«eOitiagiu;
nu numai a negletau orăinile, eisiUv
deapreUatw; in aneetn intallemn se-r*-
pete si in amendone (ba aiînmaimBlts
propositioni) ea si claaB. «t : ^ ^aiatu
tA detpc^MtuzTitt TorbAratiB et a^lla-
tMţ »{ avutieîc. si ^Mri'a. ai ononi» an
deaerie ; de acf in addiiaoai : doui ai eu
doui faeu patru; 2. ea conj., si = et, n
in certe ca3nri=ci> class. q>e si amie,
ae. serriada a intere simpla nn'a dnpo
alfa cogitate si evenimente ; wni h«-
tfănu ehifonâ mortea, mortea tuni, «i Iu
intriAă ee vrea : vremu ai potewm . ee
vretm*; amu fi orhi ai aiuiti; onona si
d^ori^a cere asia ; ai, dupo ee se feee
dwa, ae atrinawa in eonsiUu; 3. in
composite cu altele multe intra aoestn'
ooTentn, a) ca adveibiu, asi, miâ, asiee,
aaiai, asiaai, aaiaidere = tlB, l(l*m, Itl-
dem, etc, b) dâro si mai vertosu, ca
ceDJnnctione i eaai = qaasl, Blgotjciui
eumu eaai eandu := util, perinde ■« ilj
deşi, si de=:tt $t, etbiMBlj tctu M=ta-
nea, tasetBl) c) râ ea indeflnitp Gaad-
ieetive sau adverbie, comn si cu rela-
tive:/Samei»6,/iasicare,/3a«itfe:=qtU«ne,
veriaieine, vmsiean, variaiee = ^•
eunqae. atc
' SIBILANTE, adj. part. prea., sibl-
Ubb; care sibila : aerpe a^HaiUe, JMtt
nftilonfe, liOer'a a e aibUante,
* SIBILABE = nvOare = aimmfa
sau nuerare, t., stblUret (it. «IbtUMi
isp. illlnr, part. BlMbir, prov. alklar si
Blnlar, ff . «LfAer); a dă acutu saa ranca
si acntn aonn : a aiuerâ di« ^trai se
aviarâ, cate aed
>yGoog Ic
nw
8IC.
«frye; titura whi flmem; mtera ai «eu-
iwîSa; M ritu te aiutra ri oellt cd pro-
mmHh «i nw om «uoomm Ia « promtKK;
a mmrd pre eetitatori, pre adori, pn
tnton, toMie «omirt oUe eerteru Umbt
te mtera; e te aiuara mai tare âecâtut
* 8IBaATI0N&=nmrti<tMii!, g. f,
■Ikllstl*, (fr. ilbiutl»); acticme ei modo
â*«Marfl:nfriIa<M)fMa imiit sonu, tiue-
raiimea aerj^orv.
* SIB3l4Ă.'£0SiXJ=zaium>toriu,-tâna,
adj. a^ MblUtan oara aiMa =z timra;
ca ^ s. FN^e, amirat&ria =: Murale,
iutroBieBto âa murate. *
^SSBSLk'£{}=»mraite=sUierttlm,-a,
adj. pari. d'lo nMlar»=fMtrar«, ilblla-
tw t Uitare aMiat»; amraiuiu tirpelm.
* 8XBILITUBA = tiuiratura, 8. f.,
•IbUâtasf action» de $ii>ilare:=aim'are :
amFaturade inteUegere aUa latronUoru.
•SiBtLU=Ltiueru,'a. adj. s., tlU-
hai 1. ea adj., aomari tibile, voeeaibila;
2. nai rertosn ca snbsi: eiuertUu van-
ttiim, terpe^i; aivermlu de imtellegere
aU« latronUoru.
*SlBUAjĂ=aibgUa=tibMa. i. f.,
slk7Ua=slkaUa, (oŞoX>.at);niuUerepro-
fetesaa iinmaimuitepiurHallepame>t-
fMlwt, lailiverae epoee, appamra aibţ/Ue;
mmefuraeeUe maieeleinriaibi/Ue; aibyU'a
de Omm; metaforioe, midieTe ce are pn-
taononi da epiritu, dâra ei mulierereiH
tatioaa : betrătt'a aiMta, nu ne ptoau
aSiyUele.
* SIBUUNU =: aibpUinu = sibul-
limi.'a, adj., BlbillUni; da sibi/Ua: oarti
MAjrUme = it&ri aibylMni, profeţia ti-
ftyUiiia; a eeroetă librU «t^îJmi.
* SIBIKA , 8., f., albina = Bibjna,
(oi^yi)); 1. specia de lanoia de reoatc,
tmablu = raiabulnH; 2. lancia, in ge-
Dsre.
SlBmCA, a. f., derivata d'ia sibina,
in sansnla aoe>tni-a de sub 1.: eu ai-
Unee te prende mai ăUettu petce; te
OMUJH tiwe n opri, co-ci ttbine'a ar« eua-
piăe de ferru limga, lata si forte tare.
* SIBULLÂ. ai aib^Ua, etc, vădi m-
bOia.
SICA, sieariu, vedi : teeOf leeariu.
WOOAHU-,
8ID;
redi : aoiMUfMi, taeeare, aeecHata, etc
* SICSBA. a. f., ilcera, (oUEpa); ape-
<»a de bentara inlratatoria,
3IGHID=«ie}H ai new, Mortate d*ii
ar8idim=iaraitim ai araiea, si ac«ata-a
i'ia artidu.
SICLTT, 8. tn., pl.-f , Blelas} monata »•
1»aica antica.
SlCBin, TMU MrMH si MRHW.
SIC0, redi atsMw.
' SID&BALE, a4j., sManiUB, (fr.el-
Mral); de ndti, relatim la aiim : coin»-
ti'a siderale, oAede aiderdi; atrau ai-
daraîe, annm 8idertde,mfluefUie aide-
roii, remiutione aiderale, Umina aida-
nde, ohaarvdUom aidarsMf^tsiAeldlime
dbaervataria oalromomiM.
* SIDEBABfi, T., iMerarf} a anferi
d« odw, a fi ren ioflnantiata de aidu; ti
in speeia, a capii, a perde poterile s^n-
ritolai, eamn perde ei alle corpnbt^ n
refleas. a ae aidard, a fi batotn de sare.
* Sm£fiATIGin,-tu(.-a, adj., aM*<
ratlelnsf-tliii relatira la gidartOit, aan
la aidu; in specia : oapiatn, prostratu :
vite sideratieie.
* 8IDEBATI0NB, s. f., aldanUa,
(fr. ilUratloa); d'in. aiderare. 1. statn
allu aidului, inflaeatia a sidultit; 2. ia
specie, infinentia rea, mai alleasn morba :
prostratioue, oapiare, etc.: aideratioma
viieloru, aidaraiionea plantdam.
* SIDEBATU,-fl, adj., part. b. d'in ai'
derare, sMerata« i eeUt aidereti oapUat.
ae dke, adţntoriu Sin beiâum de «iniM
aainina.
* SroEBIGD,-a, adj.,(fr. slUrlqae);
1. d'in aidti, pL aidere, relatÎTa la «-
dere : huirina aiderioa; 2. d'in (ASnfiov=
ferm, relatim la ferrn : proprietăţi a^
dorice. .
« SÎDEBIDE, adj., (fr. alffirUe,-d'in
a(fi7jpoc=femi); care sfimina ou /emilii;
aubst. pi. «tderidtle, familia de minară
ce au de tţpn ftrrviu.
* SIDEBISMU, 8.m.,(fr.8M<rlaM);
1. d'in aidu, pi. sidere, docMna rali-
giosa oe invâtia a adori ndercle, stel-
lele; 2. d'in i^pioi; =z fura, spetâa de
magnetismu animale, prin eaie mag*
oet^nduln ee pune in relaiiona cn nae-
taUale.
=y Google
sţi). .
* SIDBBITE, B. f., tldartUsi («Si)-
pttiţ, ît. ildirltsi ~- vedi si siăeriăe);
1. specia de plaiita;2. Bubstantia matalli-
oa oe Be comiHiia ca certe specie de firru;
S. ipeoia de patra pcetiosa.
* SIDK&ITU, a. m., iMerltee, (otii)-
pinjc , fr. ilUrite, — vedi ei aidende),
1. msgaeta; 2. ipecia de adamante.
* SlD£BlU,-a, adj., lidoreu, (Cr. ■!-
Uti)i d'in sidm , pL aidare, relativa la
aidere : baWa sideria,tiden'a nâpte, air
darie rodie.
t SIDEfiO-, (d'in gr. otSTjpoţ =
ferra), ia ooraposite soientifioe, ce : n-
danmdatu, s. m., (fr. sIMn-Mtclte),
carbonata oe coprende si ferm; tidaro-
eArMMw, B. m., (fr. KlMre-ehnsie), ebro-
nite de ferru; atdsnwArute, b. m., (tx. il-
Mn akrlite» d'in XP»^ = dubu) > p^
tra ia eare intn nud Ttitosn feuru o-
ligiattt;a^ato^ameHra,a^.,iîi.alMr*'
•rMMiM) ^ktfăroferroenmttemaiderO'
damdeu, B-m-^fr. eiUr«4M4ra»d'inMy-
tpw ss, arbore), genii de plante euo-
tioa d'in famiU'a rubiaoiek>ni; eMeri»-
jrarfn(,-a, adj., (fr. iiMmastret d'in
7«ociJp=:Teatfe), care are ventrele fer-
raginosn; aiderogn^iiia, a, f., (&. il4(-
x*ffn«Ue>, seriera BUi B^ate in ferm
aaa aciahn; de aci ei : adj. ndero^ni-
fiiau,-»! (b. iMiMKnpkÎQM); relatim
lă aidaeign^Ma si Ia $idarogr<^a/Mf s.
ndarogroflm, (£r. tlMFevEaşiu), cella
icrstlUt esparta in nderegrcfAto; «ide-
ftOMONfia, 8. U (&■ sU4r«HaBfll«, d'il
ywtvn(a ^.divinatioae), pretensa divi-
natione ea ana v^rga de feiru arsa, pre
care se obierrft paliele arroncate arden-
da; «deroM, b. f., (fr. auecaae) , ferm
earboBata; aidereteehnia, a. f., (fr. sl4<-
r*to«halet d'in Tix^=<u:te), arte de
a traoti fwrolu, de a iu Bcote d'in pa-
menta, lamori, etc.; awUroteeimieu, - a,
adj., (&. siMretaeknlqae), relativa la
aiderolechnia ; aiderohnu, 8. m. si f. ai-
' denOina, (ît. ilMretlBe), sabstantia ce
coprende ferru; sideroxyâa, a. pi., (fr.
•Uinxitee), gena de minerali, oare oo-
[tteiide oxjfdete de ferm; «tdeiuryiti,' a.
iii.,(Cr. BiMfexrleid'in^&Xov^lemikU),
geim de plante essotioe' aidamrgia , s.
f.,(fr. BMira^ie) din Sp70v=Inora)=it-
m iişl
derofeeAnia, arte de alaerAfemla, parte
a metallwgiei.
* 8IDER0SU,-a, adj., sldensas; ple-
nu de sidere = stelle; in specie, pro-
stratu prin influanti'a etellelorn.
* SIDU, pi. sidtiri, aidtre m iidsri,
■Ubi, pi. Blderft, (afBne oa g^ee. iASoe:sz
forma, imagine), 1. proprie, stellele n-
nite pra cem la nan loon intr'nna ima-
gine âre-oare, eonataUatione : aunt atatta
ainguhri, aant inse aleile adunata la
unu locu m una figura de animale, cori
ae dieu aidere: fidertîe de primăvara, air-
derile eoăiaeali; Taumia e aidu de pry-
mavSra; eurauiu aiâeriîorH; mra'a aau
eamdtt e «idu aprope ăe pdidu bortaie;
2. metaforice, de r^la in plnr. aidari'.
a) oeru,>bolt's cemlai; h) maninaltime ,
a attinge atdehle eu ereseettUtt; e) nop-
fce, nopte en stelle; d) oeli radiant], fbr-
niosi; a) eepressione a tempnli^ ftninilai,
elimei, r^enei, tempeotatet,etc.;/?es-
preseivM a Inflaentiet ee ee credn C9 a«
Btellele asnpr'a eanHatel sau sortn o-
menitom; vedl ei atetta.
SIISSTA. aieattmu, vedi : tata se-
atarim.
SIFILS, aifonu , redi : syp^, ai-
phane.
StOA, e. f., silex* eis; 1. eiWee, sp»-
oia da p^tra, crwma; 3..p4tra de sMn-
titB instrumente talioBe ; — probablto
senrtatu din «iMjfa=«i1iea = aSwe. M.
* SieiLLABB, T., sfffIlUre; a pmw
aiffiUu, a inchide cd aigiUu, : aigutmTi
fMnnentutu; aigillsti bene epistoVa; ă.
sigillâ tote obiectde repauaaatidm; W
aigilla magaginde negotiaioritorH ee dott
fallimeiUu.
* SiaiLLABIGI[J,-a, adj. B., ilflUa-
rleia*; relativa lîksigiUu: anelle aigHh^
nete; ea Bubst. reale, ai^Uarieiu, pl.-e,
mica imagine de făcuta dam; vedi ai
aigUlariu.
* SIQILLABin,-a, adj. s., ilţllU-
rlns^a; relativa la aigiUm : arte aig^la-
ria; ca subst, a) m. pers., aigiiuâiusi
cella oe face sta vende aigtUe; b) m-,
roale, aigiliariu, pL-e, = imagine mica
tramissa ca dara, mai vertoBu la aigd'
Iarie=nltim'a di a sataniaililoni; e) f.,
aigOUaiă = arte de st^OitrtH , io ape-
>yGoog[c
ura
816.
de ct« sigUiarm pentru figuriae de dara.
* SIQXtLATIONE!, B. f., (fr. bIşIUi-
!!•■); acUoae de sigiUare i iigMationea
teatamemtub», epu^>leloru, magaginuliti
cetim /îiUite.
* SI(iILLATOBIU,-(on"a,adj.8., (fr.
•IffilUtear); care sigilla : aigiilatorit^
^iatoldoru secreta, noteioru diploma-
tw; sigiUatorii teatamentt^i, oateloru
faliitulMi; sigUiat&rii victimeloru, la an-
tici, erau sacerdoţi; sigiUatoriu, ia locu
de aigiliariu, 9. m. personale.
* SiOILLATa.-o, adj. part. s. d'in
MgUtare, lifllUtu.
* SiâILLAIUBA.s.f.,elfUlaU*;M-
tione de mgiUare, d4ro moi rerhuu ef-
fscta, modu allu aoeatei actioiu : sigit'
hOm'a ptmgdoru ou (urgenţi; sigMatur
reUutieloru.
* SIGILL10LD,z=atyaJu)rM,pL-e, «I^
tUUvlMij deBunntiya d'in aigM».
* SIGILLU, pL-e, liflUraţ deiuiia-
tin d'io ngim, mica Bemna, si oui rer-
tosB, mica ţigara, mica iangine : figu-
rina, statuiora, eto., 1. ia genere : vasa
eu minunate sigiUe pre tUe; 2, in spe-
cie, semna ce se înfige pre scripte, do-
cumenta, etc, pecete : sigiliu prwatu,
sigiliu piMicu; stgUlulu statului; tigil-
m» eommunei, scotei, baserieei; a pune
sigilh pro tmu testamentu, pre unu oro-
«are hîcru; a pune aigUle ia cutele in-
iiiise aUa wwi faUitui a ridică, nmpe
«ipMele; met» cu sigiUu, sub sigMm, fbra
tigUlHi sigUlu cu insemneie fimtUiei. $i-
gUlm eu inUialile cellui a cuie sigUUtlu;
de Iwcru pusu sub sigiliu nu te pote at-
Unge de cătu eeUu in dereptu de a rum-
pe sau ridică sigiliulu.
* SIQLU, de regula ia pi. sigle, il-
rla, (scurtata d'in sigiliu); semna de
abbreviare, abbreviatura ; nu su per-
misse sigle in legi.
SIGNAKUi = segnare ^ semnare ,
T., ilcaare; a face, impreme signu, (vedi
semnare, insetnnare), 1. proprie, a) in
genere : a signă vitele cu ferrulu, a
tignâ in fronte eu una macula negra; a
signă eu una Umiie; a signă loculu cu
unu fuste infiplu, &> in specie, a) a mani
CU una sigUilu : a signă eptiaolde; a signă
WM{e,jMtM^-nprin eitan8ione,aaQb-
m. ^
scrie : ti signăeontraetulujtractatuîuipar-
cttdu de căsătoria, testantantul» ; si da
acf, a«i(7nd=C0Dclude, determina; P) a
impreme, intjparf pre meoete : a sign^
numit; a signăpre monet» armde terrei,
imaginea domnului; moneta signată in
acestu annu; metaforice : Hnimi sigmatu
in memort'a nostra; ^) a orn&, deoe-
ră, OQOr& ; a signă pre mctoriu eu co-
rona de «mru; S. metaforice, a) a descrie,
desemna, eâpreme, (redi signifieare, ce
intra mai desu in acestu seneu) : a signă
lucruiu, ide'a eu una eireunUooutione;
b) a observft, aot& : primii signara vor-
b'a immieiiom travestUi, ea dtfferitaâ»
a nostra.
SieKATABin^fe^MKanw^KfmM-
tariUt'a, adj. 8., (fr. siKaaUlre); care «
aiignaUt; vedi si aig^atori».
SlâNATiONE, 8. f., ilffMtlei aefeieae
de tignare.
SIGNATaKIU=W9Mft)rHi=zHimM-
t<»iu,46ria, adj. s., elffBâterf care «i^
ito, si in specie, a) oare rngna anu de-
cumentu ca parte coBtraotaote, oa mar^
tom, etc; b) oare signa moneta.
SIGNATU = segnaSw=»emnoltti,-^ ,
adj. part. s., algaitai : -cOnltraete ng-
nofe, vita sigmia; moneta de emrmân
SIONATOBAs ce^Mtera =«>»•
natura, s. f , (Ir. slgBâtare); acttone d«
signare, cummu si effecUi allu aeesM
actione, mat rertoeu, nome sigtwtn pre
oua dooumentu : signtaur'a eu man'a
propria, signatura data prin altulU; m
stringa signature; petitione eoperita de
multe signaturoi a si şterge signatut'ti,
a si negă signatur'a ; a si rteonnosee
signatur'a; fora signatureU mai nmUom
omeni probi nu ti potu tmpromntă ttm-
mai pre Signatur'a tea; a pune sign»-
tur'a pre coUa de tgparitu.
SIGNIFEBIT = semniferu .-n , a^j.
s-, BUnlfer; care pdrta nun signu .- 1. ro
genere : prore stgnifere ; 2. in speciey
aj care porta constellatiani,8teUe : sig-
nifer'a bolta, signifemla jsodiacti; b) de
regula ca siibst. pera., unu igniferu ss:
cetlu ce porta fiammur'a, unei armatei
de aof, signiferu^ duce, capu, oondnc-
toriu, ete.
=y Google
m.
SIGNIFICANTE, adj. part. preş.,
slSnlSeans, (fr. slsniOjuit); care aigni-
fiea, iu specie, a) care orr^ta, espreme
bene, luminatu : geatu tigmficanie;
hjmomejitosw: ce apune elbt, nu eaigni-
ficante.
SlâNIFICANTU, s. f., iilfilllfl«n-
tli, (fr. slgntflAiee); calitate, poterede
signifieante, momentuoBÎtate, issemna-
tate; in specie, Însemnare, întelleasu.
SIGNIf ICAHE = $egnifieare=8em-
nificare, T., alţnlfloxre, (fr. Blfotiler);
a face signu, a dă aignu, a arretă, s «li
se ae intellâga, etc, 1. in genere ; co-
venie ce aignt^a ceUe ce sentimtt, vremu
si ecgitămu; benevoltenti'a aisistentiloru
ni se aignifica prin t^tplause repetite;
tote aceste-a ngnifiea eogitele vostre; te-
merile se significau prin fremite siprin
paUoreafaadoru; câţi ventâ, signifieaa,
eo au vaiutu cu ocliiseiminunta;tendu
mâmtie ai cu vocea aignifica, co vreu se
se suppuna; serissorea tea nu ngnifica
de unde, candu ai in ce di a fostu espe-
dita; 2. in specie,, a) a aonuntiâ, declari;
b) mai vertosa, a annantiâ veoitoriolu,
apresagi; si : a predice tempulu bonn sau
ren ce are se fia; c) ca mai desu, a avâ
sau d& nnu iatellessu clara, a espreme :
muUe covente alt' a signifiiiau itnadfUa,
aîl'a s^ni/ica astadii ce gignifkaacista
vorba?
SIGNIFICAT10NE=8eiîin»^co(»ne,
S. f-, BlgultLcM; (fr. algnlflofttlon); ac-
tione de significare, cama si effectu allu
acestei actione, ce se significa, lucru
iignificatu, 1. in genere : a ckiamăpre
cineva eu signifieatione d'in eapu, eu
tignificationi d'in ocli; signifieatione
de calamităţile advemte; cu focuri fscera
signifieatione celioru impressurati; sig^
ntâcationea volientiei de a scambă tes-
tamentulu; signifieationea victoriei eu
clq^ori de hwicuria; 2. in specie, a) ea-
presaione de consensn, semnu de jntel-
legere, de approbatione : se vedusi in-
tellesse signifieationea totoru volientie-
lorui b) presagire, predicere : colorea
nueriUmi e signifieatione a tempului;c)<i9,
mai desu, intellessu alia unei espres-
sione : a) in seosula puru grammaticale, 1
intellessu, însemnare : hiw eovent» are '
SIL.
im
mm muUe sigmfi'tiUoni : aignifietUione
propria, originaria, primitiva; signifi-^
cationi metaforice, derivate, figurate;
signifieatione aUegorica; mgn^eatione
generale, particaîare, speciale; signifir
catioTU acairaia, precisa; signifieatione
vaga; adesea acdlu-asi eoventu pare a
ave signifitationi contrarie; p) ia sesau
retOTicu, eapressione energica , coventa
appesata; d) dare io scire, inconnoaiMB-
tiare, notificare : signifieationea senten-
tiei. decisionei, eonventtonei; a face, dă
signifieatione.
SIGNIFICATIVO=«emni/îca/iCTf,.a,
adj., slţnifleatlT», (fr. slfUlSoatll) ;
apta a significare : gesturi signifieatwe,
coventu significaHvu de sene, co-ci muU
covente significative numai in reiatiene
eu altele; ia specie, care significa bea*,
cu energia : geatu aignificativu , motu
de capu forte signifieativu.
SIQNIPICATOEID = semnifieato-
riu,-t0ria, adj. a., «IgnlOefttorfUrlw*
(îx. Blgtlflektear) ; care $ignifka .Sftu
seţve la aignifieatu : eoveate ngnifioiBt*
torte de passivitate; puncte aUs ficitjrfi-
cei significatorie de ceUe venitorie peu-.
tru astrologi; sigtKfieatoriulu sententi^.
loru curiei judiăaria.
31GNlFICATQ=w^tjfoa«u =: sen-
nifieatu,-a, adj. part. s. d'in aignifiioaea,
slKflUcatu&j-uB : ceUe significeiienusu
semnele ensesi; aign^ietOidu eaţUa ae a»,
distingă bene de significatoriu; signifi"
catidu generale allu unui coventu se
pune i» opposUione <m signifioatele apt-
ciadi cdle acellui'asi coventu.
• SIGNITENENTE, adj. pait. preş.,
slţDtteDens; care tine, conţine signe^
atmne, in iotellessalu speciale de (U^re;-
signitenerUele carru allu »^«t.
SlGS\J:^$egnu=:ssm»Uf s. m., tlgi
Dan; Tedi semnu.
• SILACIU,-a, adj., sllioens; (fir. il-
lacAe); de sile, ce sâmioa a sile.
• SUiAîf tj, s. m., stUnns, (o[Xi)vâ<;=
<uka.'^); 1. cepu de bate; 2. foate, apa
ca esse d'in pamenta, — asia uominate
dupo capnlu lui Silenu, educatoriulu lui
Baccbu, co-oi form'a acestui capa se da
mai tota de aa'a la gor'a cepului, fon-.
telui, etc.
=y Google
tl64
8tt.
SILBA, si^atieu, etc., vedi : silva,
tUoatieu, etc.
* sile; 8. f., itl, (fr. ttl); specia dâ
plmentu galbinu ce bate in rossia, spe-
ci'a de aera cea mai formosa,
* 8ILENTE, adj. part preş. d'in si-
lere, slleni; oare sUe := htce, nu face
Btnpito, luma, Bgommotu, etc.
* SILENTIABia.-a, adj. s., »tlen-
tlarlis; cella iDsarciinatQafaceAiI«ti<jii;
in apeoie, celln pnsn a tia6 sileniiu in-
tre Berri; mai tardiu anb imperatori, si-
UiUiarnt = consiliaria secretu alin im-
peratorintoi.
* SILENTIOSTJra, adj:, «Ileitlosiij
pisnu de sUeiOim, cofnodatu ia silm^ :
sSwtidsa nopte, sUentiâK locuri.
» SILBNTIU, 8. m., ineatlvm, (fr.
sllABM, — d'in tiiere); stata de tăcere,
lipse de sonn, de itrepitn, in oppesitione
cuTorba,8trepita,BgommotD,UTma,etc.:
a a$etiitd i» silentiu; a faee, tini, pa-
tfrd aHentik; a rumpe, turbură ailen-
tMu; a atdin sUentiu, a east â^in siien-
Mk; aHeiit wIh noptei, desertului, moT'
măituliU; in specie, in limb'a angarale,
sflsMfwzrseman lea; metaforice, sHen'
tiu = B«dera, inaotiTitate, inerţia, otin.
* SILEBE, T., lUflM; a fi, stA in tă-
cere, a tacri; metaforice, a stft inaotirn,
inerte, a fi otiosn, in repanaa.
•8ILESC&RE, T., «Ileteere; a se
«temperi de a face etrepitu, de a Torbf,
m taeâ, a inceti, etc
* SILICA, s. f., ■lllqna» (fr. Btllqne);
pericarpin compositn d'in done valve,
pastare : sUiee de lente, de faba; meta-
forice, genn de concbylie bivatre.
«61LIGABE, V., sUtcKrl; a faee,
prende nZtea : Utitea a sUieatu.
« SILICABin,-a, adj. a., BllIurUs;
1. relativa la silice; mai vertosu, s. pers.
sUieariu, cella ce aşterne caile ca silice;
2. relativa la silica, !. reale, sUicaria,
gena de conchylie.
« 8ILICA8TBU, B. m., slIleaatniM;
apeda de plante, nomita sî piperite.
«SILICE, B. f., silex, (fr. illex),
1. Bpeeia de patra forte tare; 2. metafo-
rice : a^veri-ce patra dnra;bj in genere,
ţffm, sassn; e) doretia de ftnima, cni-
delitate : âitima de silice.
■_ ^1^
* SILICEBNin, s. m., slUeerali»;
1. ospetin funebre; 2. betrftna decrepita;
ă. specia de carnaciu.
* SILICIA, s. f., vedi siliciu.
« 8ILI0ICn,-a, a4j., (fr. itlIeU'e);
de silice : aeidu sUidcu.
* SnJCin.-a. adj. s., it[lee»f-«, (fr.
■lllee, Blllelnm); 1. relativa Ia silice ;
petre silide; snbst. reale, a) m. sUidu,
metallu, corpn elemeatariu , estrassa
mai allessa d'in ailicia; b) f. silita, sub-
staatia d'ia oxyâidu sitideu; 2. rela-
tiva la sQica, ca s. f., siliâa, specia de
plante cn silice.
* SILIGOSa,-a, adj., (fr. Blllţiienz,
•llloenx); 1. d'in silica, plenn de silice,
care prodaoe silice : plante silieiâse;
2. d'in silice, plenu de silice : pamemtu
silicosu.
* SILIGULA, 8. f., Btlleala, (fr. silf'
euie); deminativn d'in sUica; in specie,
mica silica, forte scnrta si mai lata de
c&tu Innga.
* SILICULIFOBME, adj., (&. itUea-
lirome), care are forma de silictila.
* 8ILICaL0Sn,-<i, adj., (fr. iftlea-
lenz); care prodace siiiade ; planta si-
Ucuhsa,
* SILiaiNABin,-a, adj. s., «Illrl-
■ftri»; relativa la siligine; s. pers. sili-
ginariui care face pftne de siligine.
* SILIGINE, B. f., alUf»; specia de
gi^na esoellente, tritlenM hlber^vH,
Linn., si fariaa de acesta grftna; flore
de &rina, in genere.
« âlUQINIU.-a, adj., ilUrlaeiiij de
sUigine : pane siliginia.
* SILIGINOSITATE, s. f., (fr. sIII-
KlBVBlte); calitate de siliginosu, fiore de
farina de siligine.
* 8ILIGIN0S[J,-a, adj., plenn de si-
ligine,
* SILITRA, silitrosu; vedi : salUra,
sditrosu.
* 8ILL0aBAPHU, s. f., (fr. tUI*-
(npkle, din oiXXtJ; = rîsn mordace.
Bl fp&fei* = scriere); arte de a scrie
silii; tractata asapr'a siUUoru.
* SILLOGRAPHICU,-», adj.,(fr.»ll-
loirrepltfqBe); relativa la siUographia,
SKQ la siUographu.
* SILLOGBAPHU , - o , 8., alllemi-
,, Google
8IL.
1185
phiiB» (otXXcrfpdcpoi;, ^anc. sIUogr»pli«),
scriptoriu de silii.
• SILLU, a. m., sUIna, {nik\6<;, £r.
iitlle); risu mordace; in specie, poema
satyrics mordace.
* SlLn,-a, adj-, sUdb; care are nasu
nare si carbatu ia snsu.
* SILUROIDE,adj.B.,(fr. sIlnroTdc^,
care sâmîna a siltiru ; g. m. pi. siîuroidii,
familia de pesci ce an de typu gentilu
ailuru.
• SnUBU, s. m., Blluma, (fr. sllnre),
•lliirn> gUnls, Linn.; geDU de pesci;Tedi
ai aUuroide.
SILVA ^ silba si $etba, a. f., sllra,
(it isp. sfllra, proT. selT» si bIItb); mul-
ţime de arbori crescuţi in acellu-asi locu,
cumu si loculu plantatu cu aibori, mai
vertosn, arbori mari, pădure : betrănele
silie de pini, de carpini, de fagi si de al-
te $peâe aUe Carpatiloru; sUbele Cârpa-
tiloru offeru hone lemne de constructio-
ne; sUbele de cămpu dau lemne de foeu;
«il&a desa si utnbrâ3a; silba secularia;
sUbele statîdui, administrationea si pre-
veglarea sttbeloru statului; a talia una
siUta , a plantă silbe ; — metaforice ,
a) nlva=multime de desa si Îndesate
Incruri, si de acf, copia, abuadentia de
materia , etc; b) silva =: collectione de
locuri diverse d'in diverşi auctori, carte
CD varie compositioni.
SILVANU.-a , adj. s.', Bllvanis, (fr.
sIlTAli, BjlTBln) ; relaiivu Ia stiva,
de silva : animoii silvane; in specie, ca
sobst., a) î. pi. silvanele, ordine de pas-
Beri; b) ip. savant*, genu de insecte d'in
fomili'a xţ/lophageloru; e) ca mai desn,
şUvanu. dieu de silva, la antici; d) m.
reale, sUvantt, una substantia minerale,
vedi si silvanitu,
•SILVANITU, s m., (fr.sjlTanlte);
Bobstantia minerale ; vedi si silvan»
sub d).
SILVATICELLTJ=w76aiîceHt* si sel-
bc^ieellH,-a, adj., deminutivo â'inâilt;a-
tieu.
SILVATICESCE=«tta/tcesce si sel-
baticesce, ad\.,»mT«f feroolter, Immanl-
ter, karbarej in modu silvatieescu : sil-
hatieesee se arrunca pre omu si Voccide
tUbatieesee.
Iran.
SILVATICESC0=«i6a(«!escuBi sel-
baticescu,-a, adj., fernsf ferox, bibtiib,
ImmautB ,l»rbBr db; de silvatieu ca subst.:
furia silbaticesca, maletractari silbati-
cesci; silhaticescile cruăimi aîle tyran-
mdui, silbaticesc'a hru brutalitate.
SILVAIlClfL—sUbaticiaBiselbaticia,
8. î,, ferltas, ferooltas, serltla, Imma-
nltaB, barbaria; (leBertom; statu, cali-
tate si fapta de silvatieu, 1. in genere :
silbatici'a porciîoru necustoditi, silbati-
ci'a vitelliloru născuţi in silbe; silbati-
ci'a viţii de vinia, a perului, mcrutui
si altoru pomilassati fora cultura; silba-
tici'a omului lassatu a viue singuraticu,
afora d'in societate ; multe popore reca-
dura in si1h<4icia, multe tncon'auessitu
(Tm sUbatida; partea cea tna» mare a.
poporeloru pretense culte sunt inco in
ailbaticla; 2. in specie, a) desertu, de-
fecta de cnitura materiale : lipsita de
bracie , terr'a se cofunda în silbaticia ;
silbatieiele Asiei despre medianâpie; sil-
batici'a montUoru si sUbeloru tteealcate
de petioru de omu; b) in sensn mor Je :
silbatiiA^a mentei, resbonarei, urrei; sil-
batici'a appetiteloru bnttali ; silbatici'a
crudiloru tyranni ; silbcUiciele furiosu-
lui de blastematu; — in specie, pentru
f^re : silbatici'a leului, tigrului, panthe-
rei, lupului, ursului.
SIL VATICIME=s*ffia«CM»e si selba-
ttcime, a. (., TerltaB, fţr«eltas, lixinanl-
tas, sffiTltlB, barbaria]. (d'in silvatieu),
cu acella-asi intellessu ce are si form'a
silvaticia inse ca differentîa co se applica
mai in speciale ca collectivu :, mulţime
ăeselbatici, toţi silbaticii, vaste ierte
silbatice si abitate de silbatici, cofon-
daie in silbaticia; (compara si it htUng-
glame, salTatfcnme , BalraţglBa» salra-
tlclna; isp. BalTKJIna, port. Balvazlahaţ
prov. salraţiflna, salvazlnha, Balvalalna,
fr. adj., HanTâfln; bI allu nostrust/i;a^t-
cione.)
SILVATICIRE=siifta/t«»-e si selba-
ticire.-escu, V-, reram, ferocen, barba-
rnm reddere rel flerl; s»rlr6, Teraelre»
Tiirere, perterrert» exparesoere; a face
sau deveni silvatieu, 1. in genere ; se
sShatiefisett viteh domestice lassaie se
âmble singure prin sUbe si deşerte; s'a
.yGooglc
11S6
81L.
aObeticitu vinfa îaasata in neaâiura; ty-
rannii selbaiieeaai terr'a st popondu;
perii, merii, ceresii si oiH pomi se sel-
baticesat fora cultura, asia se siU)ati'
cescu si grânele; giJ)em%eîe despotice
s^atieira terrele celle mai inftorite in
at^a-a; 2. i[) specie, a) & inteiTit&, in-
fiiriă, etc; b) a se spariă : asta silbaticescu
copillii; vedi atmu se silbaticesee eopil-
lulu; se silbaticira eallii st appueara
fug'a.
SILVATICJONE=siî6a<icione ai seU
baticione, s. f., ferltas, feroeltas, In-
naDitâs; barbarie» ; cădere insilbatieia;
deveuire in sUbatida, stătu desilvaticu;
Tedi si silvtUicia, silvcUicime,
SILVATICITn = «iMi"ctii4 ai seUta-
' ticitu,-a, adj. part. s. d'in ailvatidre.
SILVATICOSO=«ffiaficosa si »«»a-
tieo8ti,-a, &dj., efTernSf elTeratufl ; (d'in
ailvaticu), ca sensnla speciale de spa-
riosu, de care na te poţi usioru appro-
pi&, care fage da contacta, etc.
SILVATICU=«H«ri»CM 8iselbatia*,-a,
adj. H., BllTBtlons, (it. aelTxtlco, salra-
tloo, gelragrgloi salrairglo; îsp. lelratleot
aalrajoi port. selratlo»» salTafem, sel-
Taţen; prov. aalratge, »«lTatJ«, sal-
Taţfl, salT^Jei fr. antrage), feros, ferax,
«IfeTDS, effer»taB, saeTas, Imnaiila, bar-
barna, Inenlfas, aţrestU, asperatas, t«-
litnsj 1. proprie, de stiva, relatira ,Ia
sUva, aprope in acellu-aai aensu cu allu
formei si7oe«^re, sicopereBensuIuforme-
lorn : padureău ai padurescu; 2. ca mai
desu inse iu sensu mai estensQ, si anome,
a) inculta : pomi sUbatiă , pome selba-
tice, pamentu selbatieu, omu sâitatieu,
popore seWaiice; b) neimblandita, oedo-
mesticitu, indomita, immansaetn, etc. :
calltt silbaticu, porci sUbatici, mtellu
aUbaticUiboi selbatid, câne siUiaticu,
.passeri siîbatice .gaîlina silbatica, co-
eosiu selbatieu, vacca silbatica; c) spa-
riosn, intractabile, ce fuge de contacta :
copilUtsiîbatiai, fete silbatice;d) deatiTiM,
mai sllesau deşerta de 6miai : terri siî-
batice, locuri sUbafies, campu silbaticu,
monte silbaticu; e) feroau, feroce; fere
fUhatice; si de aci, furiosu, desfreoatu,
cradu, neomenosa, barbaru, etc. : silha-
ficele unde olfe morei mkrritate, silba-
Stt^
tic^a menia a despotului ; silbatui ty'
ranni; siîbatica portare, eilbatic'a anima
a luptadloru încrunţi,' silbalic'a si ne-
impacat'a lui resbonare; siSbatice n%(de-
tradari, silbatico si brutali appetite, sil-
batica passione. siU)atieu eoragiu.
SlLV^TZE—iilvtttrura, adj., gll-
TeBter> si sllrestrla ; de silva, relativa
la silva : eoUina silvestre, monte silve-
stre, animali silvestri, umbra silvestre,
passeri sitvestri, gaUina silvestre, tauri
silvestri mai mari de câtu eelli eampe-
stri, pruni silvestri, silvestri come; sil-
vestre musa, silvdsri cântice.
* SILVIA. B. f., (fr. BilTle); nome data
la multe specie de passeri cantatorie.
* SILVICOLU,-fi, adj. a., sllTleola;
I. care co2e^si^de, riue in silva: silvi-
coli ăivi si silvicele dive; omeni silvicoli;
sabst. pi. silvieolele, familia de insecte
coleoptere; 2. care cwa, cuUiva, preye-
gla silve : operationi silvicele ; Tedi si
sihieultoriu, silvieultura.
* SILVIC0.-a, a^., (sIlTleoB, fr. bH-
Tliine); relatiru la silva : studie sUpice,
offieiu silcicu , admxnisiratione sUviea;
ia specie, aeidu siîviw = estr&ssa d'îo
colophaniu.
•SILVICULTOEIU,- (oria, adj. s.,
■ilTlealtor, care cultiTa sUve; 1. ia ge-
nere, locnitoria de silva; 2. ia specie,
care scie si practica artea de a propagă
ai conservă silvele.
•SILVICDLTOKA, s. f., (sIItIobI-
tnrat fr. atlTlcnltnre); acieaţîa si arte
de silvicultoriu in sensuln speciale de
sub 2. alia coventului : scota de agriad-
tura si de silvicultura.
• SILVlFBAGU,-o, adj., allrlfraffnii
care frânge, sfarmă silve : silvifragele
tempestati,
• 8ILVIGERţJ,-«, adj., sllriger; care
porta sUva : stivigeri monti.
• SILVINU.-a, adj. s., (fr. ajlrln*);
de silva ^ lemnu, arbore ; leuatu mai
rertosu ca subst. m. silvinu, sau f. sil-
vina, Bubstaotia 5a2tna, solubile, de sa-
pore analoga cu a aarei marina.
SILVOS0 = sîlbostt = selbosu ,-a ,
adj., ailTOBaa; pleaa de sUva, de sUve :
locuri nlbose, ierra silbosa, monte sU-
hosu, eoUina sUbosa.
.yGooglc
am.
8IHBBIA, s. m., mereei; marcede,
salariu.
SIUBUSEl, ^ senAure, si semibivu, a.
m., iiaol«BS, MM»iiţ fransB) aelBD»;
(d'in seme) , appiicata în speciale la se-
minele ian, tari : aembure de eeresia ,
sensuri de persice, senâturi de dive;
MfK&nrt de mere, de pere; semburi de
HHO, de portimbelle, de prune; pror. nu
mancă cere$ie cuunumaimcurelamisa,
eo ti arrunea sembtmi in nam ; a joeâ
arruned eu semburi ; prin esteDsi one si
metafore : sâmburele unei armate, sem-
burele unui fetu, geniu in sembw^e; sem-
iurele unei doctrina, unei instituiione
ee are se fia mare; seoĂureie unei poema,
unei lege, unui opu in genere.
SIMBUBELLU = semburetlu, s. m.,
deminntivn A'ia sembure :sembureUide
baeoe de uita.
SIMBUBOSO = senAuro8u,-a, adj.,
iHleoraoii lentain plesai; pleDa de
sembure, d« saiiburi, cu mare sembure :
aemburosi struguri.
SIMGfiLLA. = sineeUa = senedla,
(scortatn d'in sentieeUa) , a. i. redi sen-
tieOla.
* SIBflA, 8. f., Bl m., simiu, slmla, b1-
■1m, (d'in simu); applicatn ca nome g;e-
nericu limimutia:8imiide su forte ap-
pteeate ia imittOione de tote ee vedu; de
aci metaforice >' smia := persona cni
place si ee precepe a imită; in specie,
staltn imitatorii] : se nu ne facemu si~
imelfi neminui.
* SIMIANa,-a. adj. s., (fir. staleB);
de simia, ca sâminaounfm'a; snbst. pi.
aimnaneU, familia de mammifere ce are
de tjpn gennlu smia.
* 8IMILA., s. f., Blntla; cea mai bona
&rina de grftnn, flore de farioa de cellu
mai bonn grâ&u, d'in care se făcu pa-
nisiiJre, turtisiâre, placentiâre, etc; pria
metafora, p&ni, paDisi<}re , cornuri si
altele d'in assemine farina; — (de aci
si cormptnlu simbla a9.a jimbla).
* 8IMILA0INK, 8. f., stmtlasejina-
eelln-asi sensn, apropa, cu alin formei
tmnla.
* SIMILARE = «imaanu,-a, adj.,
(&. ilMilaire); Care are ceva sxmiie, a-
nalo^, omo^niu : partiiU nmtlon.
snt.
1167
« SIMILABITATE, s. f., (fr. siaila-
rlM); calitate de similare.
* SIMILE, adj., BimUl8,(affinecagr.
âţioEoc, ^]i.6<i); semine, assemine.
« SIMILITATE, s. f., BlnlUtu, si
* SIMILITUDINE, s. f., slallitul*,
(fr. BiHllltBde); calitate de stmtle, se-
minare, assemlDare : aim^itudine per-
fecta, essa<^, totale ; simtlitudine par-
ţiale; simUUwiinea fratelui eu frate; si-
miiitudinea imaginei cu originariulu, a
copiei eu testuîu; similitudinea caracte-
rieloru, datineloru; similitudmea a doue
sau mai multe triângle; Domnedieu feee
omtriH dupo imaginea si simiUludinea
sea; in specie, ca termina de retorica :
aiwimtudinile adjuta de una parte in-
tellessviu, ero pre de ait'a delecta uno-
ginationea; de aeea-a se pote forte desu
face simil^udine trUre ceva mai smtitu
si (dtu ceva moi (dtstractu.
* SIMIU, 8, m., bIhIob; vedi simia.
* SIMONIA, s. f., (fr. alMonla, m. lat
BlKtBla, oi^via); de la nomele propria
Simone, rendiare illicitade celle sfinte.
*SIMONUCU,-(i, adj., (fr. bIm*-
nlaqne); cellu ce e applecatu a committe
timonia : episcopu simoniaeu, protopopi
• SmeLAm,=8implariu,-a, adj.,
BfBplarlB si BlaipUriBB; relativQ la
simplu; in specie, despre militari cari
aa rationi simple.
«SIMPLICASE, T., alMpUeara; a
face simpHce; a simplieă una cestione
complieata; vedi si simplifieare.
* SIMPLICB, =semţdice, adj., »!■-
plex; caratu,na ammestioatu, na oorapu-
Bu, nu implettitu, etc, 1. in genere : na-
tura simplice, sub8tarUia.simf^iee; eestio-
ne aimplice, causa simplice; lucru smpli-
ee, limpidu si luminatu; buccate sim^id;
mâncări simplidibeutwa simfiice; mor-
te simplice, moda de morte simplice, fora
tortuxe, etc., 2. in specie si metaforice :
a) simplice de mente si ânma, stDcera,
care nu scie si neci precepe, neci sente
chiaru reulu : fiţi simplici ea cohmlm,
Umba simplice; cella simplice bate adesea
in stultu; respectaţi ceşti aimpUd prunei;
b) mesuratn, fora lussn, fora lossnria,
fora fasta : oma^ stmpUce, vOtiafort^
y, Google
11S6
Stlt.
simpliee. vietu simt^tee; redi si simplu.
• SIMPLICICODU,-«, adj., (fr. alm-
pUclcftude) ;'care are coda (fustellu)
simpliee .- plante simpUeicode.
*SIMPLICICORNir,-a, adj-, (fr.si«-
pllvioornff) ; care are come (anienne)
simpUd, nemnnite cu peri : insecte sim-
ptieieome; snbst. pi, simpUdcomele, fa-
milia de insecte diptere.
• SIMPLICIFOLIU,-», adj., (fr. slm-
pliclfolli); care are folie simpUci; subst.
pi. simplicifolide, Bsctione de plante.
• SIMPLICIMANIT.-a, adj., (fr. Hm-
plittlmiie); care tkremânide(tar8ii)aim-
plict; subst. pi. simplicimanele, sectione
de insecte d'in tribuln carabicelom.
- * SIMPLICIPEDE, adj., (fr. sl-pli-
elp6de); care are petioreIesîmpIt>f; snbst.
pl. sitnplieipediU , tribu de insecte ca-
• SIMPLIGISSIUn,-», adj., slnpU'
eIsBiMva, (fr. glmplieUsIme) ; superla-
tivu d'in simpliee, forte simpjice.
« SIMPLICITATE, s.f.,8lmpH«IUB,
(Gr. slmpUoItd]; calitate Bi&ptade<tm-
pKce, 1. in genere : simplieitcUea ele-
menfeZoru, simpheitaiea cogitarei, aim-
pUâtatea eestionei; 2. in specie, a) in-
genuitate, candcre, etc. : amabîleasim-
plieitafe ainnoe«ntiei; de si aduita,vir-
ginea are simpUătat^i unei mice coptUe;
fericiţi celli ce peao la betranetia pa-
Btredia simplicitatea copiUariei; simpli-
atatea nu e ned ignoranHa, neâ stal'
tdia, ci d'in contra aimplidtateasepote
mărită ca multa seientia. at mtdta in-
telHgentia si chiaru cu unu maregenw;
inse b) simplicitate si : a.) credulitate,
facilitate de a se l&ssă ammagl; P) stol-
tetia, bobletia; e) abstinentia, infrena-
ro deveri-ce lussu, lussuria, affectatlo-
ne ; simplicitatea limbei, omatuhti, vie-
ttdui, mobililoru; sitnplicitatea narro-
iionei, espositionei.
• SIMPIiICOBNU,-fl, adj., (fr. atm-
pllc«TBe); care are corne san antenne
ample; vedi si simpliăcornu,
•SIMPLIFICARE, t., (fr. tiiinpll-
Oflr); a face simplu : a simplifică cestio-
nea, argumentationea,problem'a;asim-
pi^câ un» metodu, unu proeessu, una
machmai a simplifică unu ealculu, una
operaHonc fincmtiaria; ctdctUde se sim-
plifica prin cdg^a.
* SIMPLIFICATIONE, 8.f.,(fr.Bl«-
pUllefttlftn);actionede8tmj}IMoare,cumu
si effectulu acestei actione : sim^ifiea-
ticnea unui caieulu, simpiifieationile
mdodutui.
* SIMPLIPICATOaiU,-(orta, adj. s.,
care nmpJt/iea san serve Ia aimplificaiu.
* SIMPLIPICATU,-o, adj. part. s.
d'in amplificare.
* SIMPLITATE, e. f., slnplleifau;
calitate de simpW, in acellu-asi intel-
lessu ca alin formei simpliătate.
* SIMPLU = 8em^u,~a , adj., «■■-
plns, (fr. Blmplfl); in acellu-asi intellessa
ce are si form'a simpliee; 1. in genere :
substantui simpla ; met(^le su sim-
ple, elementiUu e simplu ; metodu »im-
pht.machine fortesimple,calcultdu pate fi
mai simplu de eâtu atătu; cea mai (tmpla
eapressione a acestei cantitate, a acestei
idea ; spiriiulu e simplu, Domneăieu e
fientia simpla; idea sim^, conceptuiu
cellu maimnpUi; — una simpla vorba;
unu simplu servitoriu; — simplu tnili-
tariu, care nu mai are alta titlu; sim-
plu preutu, simplu cetatianu, simplu
negotiatoriu; — 2. in specie : a) fora oi^
namente, fora lusau, fora affectatioDe :
diseursu simplu, linAa sinaia si tntel-
lessa, viău simplu, vestimen^ si mai
simplu, nutrmentu aimfiu si frugale,
stylu simplu, espressionile cellemai «hn-
ple, casa simpkt, mobiU simple, simple
eoperimente; b) conforme natarei, ratio-
nei, justiţiei : ce sponeti voi e simplu «f
naturcUe; e) fora rentate, care neci co-
gita, neci precepe ore-cumn reuln; can-
didu, ingenuu , nativu, etc. : de si omu
mare, e inse simplu ca unu copiUu, ce-
rulu e promissu ânimdoru simple; fiţi
simfdi ca cobtmbele, eo numai c^oru
sit^i e promissa imperati'a cerurUoru;
poporu sin^lu si derepiu, amid simpli
si sinceri; d) inse si credulu, stultu, ce se
lassa usioru ammagf : nu su asia sim-
plu, in cătu se credu unei vulpe ca tene.
* SIMPLUDIARIU,-a,gimpUdlutyB;
(fr. slmplndlftlre, — d'in simpluiudu);
relatiTU la simplu ludu : funerisimj^
ăiarie, unde apparea numai istrioni.
jyGooglc
mţ
SIMTIBE, eto., vedi aentire, eto.
* SIMU,'a, adj., slmna, {ai^^); care
ara nasn latu, dăro scnrtu si turtitu.
* SIMULACRU, pl.-e, slm&UerBBi,
(fr. §ImiiU«re, — d'in simuîare); imagine
fonna1.a, făcuta aaaemine ou qdu obiecta,
effigie, statua, icona, idoln, fantasma,
apectm, figura, forma, ect.; 1. proprie
despre imagini de arte, de umbre, de
fantasia, etc. : a) imagini de arte :
vrură a dă diosu $itiiulacrele ăieUoru;
gimulaerele ăivQom date diosu se redi-
eara de nohu; muIti pictori greci, dupo
ce si feeera wt imagina^one typidu unei
ffiulwri formosa, ^sera co depingeau
smwlacridu Elenei 2ut Menekm; mari
Mmuiocrfi de eroi; marde si magnificulu
aimulacru eila lui Joue; sîmulaare de
stelle, de arbori, ^/>ticte;&) imagini de
specie, de umbre, de fantasia, etc., camu
in acellu-asi sensu ou gr. EtSuXov : î»
specie, tn ape limpide, in veri-ce 5wper-
ficia luda si splendida, apparu simu-
laere de lucruri; ce vreţi si căutaţi a
prende fugaeile simt^aere d'in apa?
umbre si simulaere de repamati; deşer-
tele simuiao'e aUe mortiloru, smutaerele
si mai deşerte alle fantasiei apprense;
a adoră stmulaerele imaginoHonei s^e;
2. metaforice, deşerta apparentia, imita-
tione, umbra, pallidu restn d'in ceva :
smulaa^ de libertate, de constitutiane;
de rege, de rept^lica; simulaere de vir-
tuţi; SHNuIaem de lupta, de latalia na-
vale; nmulacred't» veehielemariinstitu-
tioni aUe nStionei.
* SIMULAME, pi. simOamine; sl-
BtnUnci, si
* SMULAMENTU, p1.-e, BlmnUiiien-
tan; actione de simulare, comu si actn
de svnulare : imitatione, fietione, pre-
&06rs, illussioue, ammagîre, etc.
* SIMULANTE, adj. pait. preş. d'in
simtUare, Blnalma, care sitmda : papa-
gaiiu simtdante de voei, de covente, mu-
Ueri forte siimdanti.
* SQfULABE, T., BlHDUre,(fr.BlMa-
ler» — d'in simUe); a face sim^ ^ 86-
min6 = ass6mine: a imită, arepresentâ
imitandu , a reproduce form'a , fign-
r'a, etc., 1. proprie : a smulâ unu be-
trânu, WM betr&M; mtenUtii da regi
SIH.
118»
vrură a simultj tonetulu; a nmwltf fitri'a
lactMntâoru; a simula cetatea sea na-
tale; a simidâ eu arte,pre tela,ammali,
arbori, flori, fhtcte ; a simula nu mânai
figur'a corpuîui, d si earacteritdu-suf-
f&ttdui omeniloru; 2. metaforice, a arreU,
a face se para ce nu e, a se preface,
a finge, a mentf, etc.: neci se cempere,
neci se venda mai bene, nu aimtda necî
(itssimula unu omu onestu; a simiM una
venăiare, una eomperaiârs, una detoria,
tma plecare; a sitmdâ urra, amore. con'
stanfia, fidelitatcbucewia, intristare; a
se simula furiosu, impacatu, supperatu;
a simtdâ bataîia navale; cdtele a eo-
gitâ, altde a siaudă; simidara co pUea;
simulaţi co aveţi alte negotie.
* SIMULATIONE, s. f., stmaUtU,
(fr. slmnlâtlou); actione de simidare, SJ,
in specie, apparitione in locu de reali-
tate, prefacere, mentire, faciarfa, illus-
sione, ammagîre, etc. : cu iota «intuia-
tionea vostra, cu tote simidationile vo-
stre, preeepu si divinu <ogitele 8» doren-
tiele vostre; simulatione de virtute, de fi-
delitate, de amore, de urra, de supperare,
de bucmrta, ăe impaca/re , de dorere, de
misericordia; simidatione de beUu ; d!in
portare, d'in Iota vietCa se esaa si sepe-
ria simulationea si dissimulationea: nu
e lipse de sitmdatione si inseUatione;
bene se oppune simulatione la simula-
tione.
* SXMULATOBIU.-fofttf, adj. s., bI-
BBnUt«r, (fr. slmiUtenr); care simula,
1. in genere, care imita, imitatoriu :
simide su simlatorie alle figurei si ge-
sturUoru omuhti; 2. în specie, care se
preface, mente, ammagesce, insălla, etc.:
simulatori de amore, de studiu si de fi-
delitate; omeni cotediatori, simidatori si
dissimuîatori; Socrate eră simulatoriu;
simtdatori de virtute si de sawHtate, de
benetate si dereptate.
* SIMULATU,-«,adj.,part.d'in«(iiu.
tare, «ImoUtnBţ simdata pace, simulata
plecare, simtdiUe certe.
* 81MULTANIETATE, s. f., (fi. b1-
mntaadlU); stătu de simuUaniu : simvl-
tanietatea a doue evenimente, simidta-
nietatea venirei maimtdtoru-a,simidia'
nietatea iăeeloru.
=y Google
im am.
* SQlULTANUr.-o. adj., (slmlta-
■eas, fr. liailtantf,— d'ia slan)); M se
&ce in acellu-Bsi tempn : aetioni mmuZ-
tanie, miseari simiUttatie ; de si sucees-
sive in espresiotu , sunt inse sinudianie
conceptele tmei eogitatione; tempwi si-
mttUoHie oîle adionihru ee espretmt vor-
bele d'tn aee<i-asi propositione.
* SmULTATE, B. f., sInBltas, (d'in
•IhbI); 1. proprie, venire in un'a, ve-
nire impemna, congressu; 2. d6ro ca
mai desn si in speciale, concnrsu, con-
tactn ostile a doue persone Etan a doue
&ctioni : riralitate, ostilitate, urnt,
discordia, lapta, cMa, inimiciţia, etc,
de regnla in pi. : a depune sitnuUatile oe
porta, a fi in simuliîdi inire densi; »«
interoede stnmUate intre noi ; a si at-
trage simuMati pentru haiele puiMcu; a
împacă, stinge simultalile; private si-
multati nu avemu cu netnine, numai cu
factionile ne cfiămu in simuUaii; amt-
citi'a se seambă in simuUate; a desea
simtdtate insâmna ostilitate, lupta, bă-
tălia.
* SIUULU,-a, adj,, siiBiilHB;demiDi:-
tiva d'in simu.
* SINAFE, s., Blnapl, {dva.m); genu
de planta, connosenta si sub nomele de
muitarw : farina de sinape, aementia
de ainape; aveii eredentia naeariu câta
granuntiiUu de sinape; si sinape : a) fa-
rina da sementia de sinape ; b) semen-
tia de $inape; e) fomentu, emplastru de
farina de sementis de sinape.
* SINAPISABE = sinapigare , v.,
slDapl»r«» (fr. stnaplaer); a face cu si-
nape, si a nome : a) a fomentă cu «ina-
pe;h)& ammestică cu sinape : a şina-
jnsd banfa; i) a pertnnde cu sinape :
a sinapiaă peltea.
* SINAPISATI0NE=:5iiiopwa/wrt6,
B. f., (fr. slnapluttos) ; actione de n-
napisare : sinapisationea economiei or-
ganice a corpii.
. ■• 3INAPISATU=«rtapw(rftt,-o, adj.
part. d'in sinapisare.
«SINAFISMU, s. m., alDapismua,
(fr. ilMplune); fomentn d'in sementîa
de nnape, applicatn la p^ti dorerose :
a pune, a applică mai multe date de si-
nainanu la aceUu-asi lom; eutionoa »•
m
napismului; a fad tu» de ffHMpimw
pemi-ru ^irivationea dorerei, retdm.
SIKCELLA, s. f., vedi sentietOa.
* SIKGEBITATE. 8. f., sln«eritast
(fr. slneirlW); calitate de SMC«rH:mt-
ceritatea amieUoru, »ineeritatea e mam-
m'a addevenUui: fora aineeritate nw et-
siste amiciţia; sinceritatea trece aâesoa
de inâvAitaie si inurbanitate; sineeri-
tatea ătiimei, eogitului, mtentionei, pro-
mssdoru, vorbdoru; aineeriiaiea tetttt-
lui, documentului, mtaiuriei.
» SINCERU, adj., slseens, (fir. sin-
eâre); curatn, pnm, deplenu pnro , fora
neci unu ammestîcu, nefalsicatu , iwn-
tiatu, addereratu , neiwe&cntn , nealte-
ratu, mai aUessu in senan metaforica,
1. proprie : a distinge eelie fucate si »-
mulaie de celle sincere si addeverate; vi-
nu sinceru sânge sineeru. vase sincere:
anima sincera , suffietu sineeru , amia
sinceri ; amicii sinceri in peride ai ne-
volie se eonnoseu; sanentia rincera ;
2. metaforice : grntu sineeru , judicata
sincera, intet^ione sincera, bueâiria sin-
cera, amore sincera, sincera concordia,
sincerairr^acatione, sineeru ^udiu, sin-
eeru devotamentu;~ăeiţTe stylu, o)«»i-
ceru = curatn, purn, deplenu pum, at-
tătn in fojma cfttn ei in funda : tatu e
sincera si românu in dietionea acestmi
poetu; sineer^a gratia a limbei acestui
scriptoriu; b) sinceru = addeveratn :
sincere vorbe, sincere teste, sincere do-
eumente, sincera espressione a sincera
selle sentire si cogiiare; «ne e sinceru,
are pre lim&a ce aye si in anima.
• SINCIPIT ALE, adj., (fr. slneipltal);
relativu la sinâpHe : regione tineipitdle,
• SmCIPITB, B., slnefpst, (fr. sli-
clpnt) ; a) partea anteriore a «apulni,
crescitu; t^sta a capnlni; b) capitina, mai
Tertosu affumat& de porcn; e) capa pre-
ste totu.
* SINDONE, B. f.,Bln«««,(aivS<i)y,fr.
sladon); a) pandia de bombacn; b) lin-
tiolu de pandia; c) mai vertoaa, lintio-
Mu in care fu infascioratu corpulu Ini
Je8»-Christu : it^aseiorattt in «indoM
se puse in mormentu nouu; d) scama,
buccata de pandia, ce se introdaee in
gaut'a făcuta ca una tW^M cbirnrgiia.
,y Google
SBŢ;
1 SIKE=sette, pronome formatn d'in
1 se , sej vedi d^ro 1 se; — compara :
mene, tene, sene.
• 2. SINE , prep. sloe, (vedi 3 se),
applicata inse, cu senaulu de fora, peno
acamu numai : a) in locationea : sine
gua, mai vertosu negativa : sine qua non
^ sine qna nou = (fr. sine qua non),
proprie, fora care mt, si de aci, indis-
pensabile, neapperatn, necesaarin, de
necesse : eonditione sine qua non; b) in
composite : sinecura=slne eu» = (fr.
8ln<oiir«) : a) ofBciu remuaeratn, inae fo-
ra sarcina de a la implenf : prin influ-
enti'a si grati'a regelui se iuecura mai
mulţi de grasse sinecure ; 3) iQ genere,
ofGciu usioru de portatu, d^ro bene si
prea multu remnneratu : tohacestepos-
turi suni aădeverate sinecure; de aci fii:
adj. 8. sinecuristu,-a, (îi. slD^corlste);
care oceupa una sau mai multe sinecu-
re : sineeuristiiseingrassiain otiu, ^în
auăorea poporului; s. reale m. sinecu-
rismu, (fr. slneoniisme), syatema a cel-
loru ce susţinu sinecurele : sinecurismulu
e lipitorea nationei.
SINECURA, etc, vedi 2 sine.
SINGILIONE, s. m., slnglllo, (proba-
bile, d'in fimţ/MÎu); scurta si simplu ves-
timentu.
*SINGILLARITr,-a,adj.,alnBlHarlQg,
(d'in singulare); de totn singulare, sin-
guru-singurellu.
1 SINGUIAEE = slngurare, adj.,
•luKuUrls; vedi singulariu.
2 SINGCLARE = slngurare, v., se-
f redare, alienare, separare, (ti. Isoler);
a tassă singulu =r singuru : a singură
pre cineva de ai sd, de amici, de tota
hmtea; a singură vifa morbosa de celle
sanitose;
• SING0LAEISABE, t., (fr. slngD-
Urlser); a face singulariu, \. in genere:
a singidarisâ mie morhose de celle sa-"
nitose; 2. ia specie, a distinge in modu
singulariu ; a si singularisâ portulu,
poriarea ; se pote inse distinge cineva,
fora a sa singuîarisâ.
• SINGULABITATE, a. f., Blognla-
ritu, (fr. Bingnlarlti); stătu de jin^uZa-
riu : singularitatea faptei; evenimen-
Udttt, smgidaritatea numerultn; nn^H-
iartiaiea htptei, singtdaritaiea locului,
ntonfeha, unei capra de turma; singtich
Htotea parentelui in senulu familiei; si
plur. d^in singularităţi se pote trage u-
sioru una generalitate; singuUarUntUe
unei cetate, unui locu ; in specie : sin-
gularitate ie portu, de portare; evitaţi
singularităţile in vorbire si |t» scriere,
ea si in portare; singulariicdea proceăe
d'in una mente puânu sanetosa; singu-
laritateaconeilia raru estân'a si amorea.
SINQX^LâSI\J^singtirariu,-a,=sin-
gulare (sub 1.) adj., slngalarlB* si sln-
KolarlnBj relativu la singtdu=zsinguru,
care e san face nnmai unulu, singam
in genulu sen, etc., 1. proprie, a) in
genere : faptu singulariu, fenomenu sin-
gulariu, proprietăţi singularie, confor-
matione singularia; suffletuiu e de na-
tura singularia; datinasingularia; lupta
sm^Iona^duellu intre unuln ei anala
singuru; singularia tara, singularia a-
morea, singularia passere, omului nu
place a fi singulariu, erbe singularie,
forma singularia; b) in specie,») in gra-
matica ; numerulu singulariu, si abs.
singulariulu ; nominativu singuîariu,
verbu de numeru singtâariu, easuri sin-
gularie; p) in geometria :p«Brte sm^fM-
îarie atle unei curba; f) m. pers. unu
singulariu, de regula in pi. singularii
— Blugrnlares, câta de armaţi particula-
ria, câta de callari allesai in custodi'a
imperatoriloru ; 2. metaforice, singura
in gennin seu, estraordinaria, distinsa,
escellente, rarn, unicu, etc, a) in genere:
singularia formosetia, muîiere de singu-
laria gratia, meritu singtdariu, virtute
singularia, calităţi singularie, omeni
singulari prin geniulu seu; b) in specie,
cu sensn reu, a) preste tota : singularia
audaeia, singularia impudentia, singu-
laria si atroce crudelitate; p) in parte,
cu nuantia ţie cellu ce vr^ a trece de'
estraordinariu, capritiosa, fora tete men-
tile, ca elin nemine, etc. : omu de fire
singulare, eu ăaiine si deprenderi sin-
gularie; mtdti se temu a spune addeve-
ruUt, ca se nu para singtdari ignoran-
tUoru.
SmQXJhkTîCU.:=3ingm^aticia, s. f.
e«lltndo , BlngnUrltuj stata de singtt-
=y Google
1192 e^
Ia^ţ«u==sîH^waJieu :singuratid'a tfeZZui
ce fi a perdutu fantUCa si amicii,
SmGULATICU = singuraiieu,-a ,
adj-, »*lJU, HlnguUrli, «olIUriM, de^er-
tas) relativii la aingulu ^ singwi*; cui
plaoe mai rertosu singuru : oue ce âmhla
totu aiitgaratica ; de ce âmhîa aceste
pecore singuratice de turma ? locu sin-
guratica, monti singuritiei; omu singu-
ratiou, muîiere singuraiica si melan-
colica ; d'in fapte singuratice nu a-
«emu derepiu a conclude la generalităţi;
remasa singuratica si standu singura'
tica de iota ce avea affeetione; numeru
singuratieu.
SINaULEI-LD=«rt(fl«-eiÎM,-a, adj.,
8«laBţ (fr. seulet d'in seni); deminutivu
d'in 8ingidu-=: singuru, applicatu inse
si ca appesare asBnpr'a formei origina-
ria singuru : singuru singureUu a ve-
niiu, a facutu ce eră de facutu: siede
singurellu capiUula, sicdu aingurelle
Inetele mulieri.
SINGCLICU^siin^Mrjcu.-a, adj-, de-
minutirula d'in singulu=8inguru;Yed.i
singulellu.
SINGULIBE = singttrtre.-escu, v.,
Tedi 2 singulare.
SINGULITATE = ginguritate=sen-
guretate, s. f., glnsoUrltas* saMtodo, de-
«ertuB, (d'in singulu=LSinguru); calitate
de singulu, si in specie, statti de singuru,
laaaatu aingw^, si lucru desertu, delas-
sata, nnudeaertiiianasolitudine: singu-
ritoiea loa/^i; a viue in singuritate ;
eunut se mai potu trai in singuritatea
in care am r&nasufora soda si eopilli?
nu N e frica a te bagă st înfundă in
singuritatile aceste-a? se cautămb a sca-
pă de singuritatea in care stămu cu
eeîle alte popore, ce singuritiUe trista st
infioraioria.'inconjuratu de triaf a sin-
guritate.
aiSQVLVÎU = 8inguriUt,-a, adj.
part. d'in gingurire, slngalarlng ; veiU
7. tingulire.
Sm&'nLXS^isingurH, = senguru.-a,
adj.,8lii;aloi,pl.8lBfoli,(it.8lnf*Ufisp.
port.proT. BliiKaUr;;fr. ilngulteri deriva-
te), 8«lBiţBBi8tniifeiiSţdeBertBBt8ponta-
»»u», Bp«Bt«}fora altu,fora socin, nein-
B00itu,ne8djutata, unica, etc, a) in gene-
re : unu singuru d'in copaia mai seapatu
de morte; de ce ai veniiu singuru fora
soeia, fora amici? siide singuru in una
eaaa asia de mare, singuru ca eu-
culu; ouUe âmNa singure, fora pasto-
riu; copiUii mici se. nu casa si se âmble
singuri pre căUi ; singurde gcrissori ie
la tene aceste-a sunt ; singurele sate ne-
infestate de acesta eontagione stmtlcelle
ffin monte ; nu e singuru omu, care se
se pota incommitte la acista-a ; singura
virtutea face fericita; a pertrece singuru ;
miţAace mai bene singnru de câtu reu ac-
companiaiu; mai bene singuru deeăta at
soci miseUi; unu singuru omu mare pate
pune pre etdlea feriârei una intrega ter-
ra; a stă singuru in locu singuru; loeun
«in,9ure=Bolitarie, singuratice; asii si :
monte singura, coUina singura; caUu
singwu de juganalu seu; b) in specie :
a)numai,numai unu, insocitu adesea si
cu unu : untda singuru, unulu singuru
Domnedieu, unu singura Domnedieu;
singuru eu te potu adjutd : ă) nemine
altalu, p*) fora unu altulu; — p) de sene,
spoutaniG, de rolia, de buna rolia, fora
impnlsu, fora adjutoriu : copiUidu a itt-
ceputu a se redieâ si passi singuru; sin-
guru mi ai promissu:^ altro 'promM-
gtl; singuri se dedera, singuri ne fecera
propositione; fora se Iu mâni , merge M
singura caUtdu; singwu, fora tfNpHimi
fora indemna, etc.
SINGURARE, singaraticu, singura,
etc.; vedi : singulare, singalaticu, singu-
lu etc.
SINISIORU, s. m., Te'di sinuau.
* SINISTRU,-o , adj., alnlater, (fr.
sinistre); stângu, ce se afla la mân'a,
laturea stânga, oppos. la destru : mâna
sinistra; se nu sda sUistr'a ce face des-
tr'a; laturea sinixtra si laturea deşira,
, bradulu sinistru si braciuUt destru; odw
sinistru si oclulu destru, rip'a sinistra si
rip'a deşira a riutdui; rolele sinistre aUe
earrtdui; si abol. de a ainistr'a si de a
âestr'Ofla destr'asila sinistr'a, in sim-
str'a si in destr'a; metaforice , a) stân-
gace , neindemauatiou , ineptn ; b) iie-
ferieitu , defavorabile , ren : ventu si-
nistru grâneloru, sinistra lupta; nnt-
stre fto'adui'a si or'a de plecare in adlta
=y Google
SIB.
110S
etdU; mtemplare rinistra; sinistra ai fa-
talefU aceaiatalia; c) ren, snpperatorin,
BpaimestatoriD, perniciosa : aapedu si-
nistm, proteeteamia^, catdatura sinis-
tra, faeie sinistre.
SINTJ=sen«, pl-urt', atnns. (it. isp.
«BDO, port. Hf« BÎ bm; prov. sen si »t,
fîr. B<tn si Hlnos, alb. sin), tren Ia m ,
flexBDs, anwn; TeBtimentnla ce accope-
re peptuln, si, prin estensione, multe Bi
varie obiecte assloge in forma : pepta,
polla, pulpana, flessnra etc; vedi sentt.
SIKtTAME, B., Blnvmen, si
SINUAMENTU, pl.-e, Blno»meii,(d'in
n'ttuare); actione, dâro mai vertosn, ef-
fectn alin actionei de ainuare.
SINUANTE, adj. part. preş. d'in «-
nuare, bIhubs, care sinua.
SIKUABE, T., Blnnare; a face ca si~
ntdu. a dă forma de sinu, a arci, a ro-
tnndf, incoreiă, etc. : serptt sinua spi-
narea; se sinua comele taumîui , cuma
se sinua si comele lunei ; se sittua co-
tidu, se sinua umerviu, se sinua pep-
tulu, se sinua aripele armtUei, se sinua
frontea tumo^et, ae sinua rip'a unui
fluviu t» mt^e îoeuri; unăde roău ai ai'
nuaripele.
SINUATIONE, B. f., Blnuktl»! actio-
ne, cumn si effectn alin actionei de ai-
nuare: sinuationea lunei, ainuationUe
ripeloru fluviului.
SINUATU,-a, adj. part. 8.d'in ainu-
are, HlniiataB.
SINFCrU,-*™, pl-e, deminutivn d'in
ainu; asia si : sinusioru, si ainisioru.
SINUIRE, V., vedi ainuare.
SINUOSITATE, a. f., (fir. BlanoBltâ);
stata de ce e sinuosu : ainuosiiatea
ripeloru , sinuositatiîe îabyrinthftîui ;
s&ngde percurre sinuositalUe veneloru;
metaforice ; sinuositatiîe ănimei, eo-
gUard.
SIKnOSU,^^n<uw,-(i, adj.,8tnD0BBB,
(fr. slBBenx)) plenu de sinuri : sinuoae
ripe, sinuosu velu, sinuosa mare, sinuo-
M vestimentu, sinuose folie, sinuosi şer-
pi, aimtosulu areu; metaforice : sinuosa
Uioria, sinuosaceatione, ainmsu ăiseur-
«u, sinuoae ăisae; sinuoaa anima, sinuosa
cogitare.
« SIPABIU, B. m., pl.-e, liiiarin,
(oEnapoc); micn toId, vela de nave; in
specie, cortina mica de theatra.
* SIPHONE=«/bfic,=«/o»u, s.m.,
Blpho si Blfo, (stţuv, fr. Blyhoo)] tubn ,
si in specie, a) tabu de vitru sande me-
talln recurbu, alle cui bracîe snnt ine-
cali : aiphonele aerve a strămută lieide
d'in unu vasu in altulu; b) tubu în ge-
nere prin care se trage, se bee nnn li-
cidn; e) metaforice, a) radia de apa,
rSna de apa; ^) flacnra de focn; i) tnr-
bine de veotn, de care se crede co ab-
sorbe ap'a marei; 8) la conchylie, spe-
cia de canale.
* 8IPHUNCLU=«/«ncie4. pl.-c el-
phDBenlaB =: «IpnBeulDB } deminntÎTi)
d'in siphone, mica tabu de apa, etc.
SIBA, (contrassu d'in seria), s. f.,
BerleB, ftrd«, fllsBi; seria, ordine, firu,
occure in specie in : şira spinarei ; nw
dâre sir'a spinarei; a si frânge sir^a spi-
narei; apoi in : Hra de fSnu;airaâe pa-
lie; aire de grânu, de ordiu, de mâiu,
cumnlu oblonga de fenn, de palie, etc.
SIBBENU.-a, adj., BirbeaBS, (<iopP')]-
vit); cate Torbesce incnrcatu, balbn,
stirhu.
* SmCITTTLA, s. f., eIreltBU; specia
de nva; redi si strcula.
* SIBCDLA, s. f., Blreala; specia de
nva; vedi si airatuta.
*SISBNE, B. f,, BireB, (oeip^, fr.
Blr^Be); 1. passeri fabul<}Be cn figura de -
muliere.ce stan pre litnlu de mâdia-di
alin Italiei si, prin dulcele sen cantn,
attrageau navigatorii căti treceau pre
a:ono : de seoj^hle airmilorupeneau
toţi tâU. se laaaau Fedeăuee de vocea si-
rmiloru enaeai; 2. meUfoilLe, a) cellu
c" F^\] cea ce casta forte.bene; poetu enn
poetessa incantatoria; bj in genere, ma-
liere incantatoria si sednctoria prin gra-
tiele selle; c} prin nna mai larga meta^
fora : pegriti'a e una perictdosa sirene;
d) genu de reptili batracie.
* SIBIACU,-a, adj., Blrlaeas, («itipia-
xit); relatîvu lastellanrtn :smaee co-
lori.
* SIBIASE, B. f., alrUalB, (asiploati;.
fir. BlrlaBe,— d'in siriu = sttMa); retta-
mare a oapnlui, capiare, prostrare prin
prea mare caldora a Borelni, lorire la
>yGoog Ic
IIM BIS^
capaa aorelni prin ealdara, mai vertoaa,
lovire a copilliloru.
* 1 SIBIU, e. m., sirlin; planta, no-
mita si artemisia sau serpullu mare.
* 2 SIRIU, e. m., strUs, (oGipco^);
un'a d'in Btellele ce formâdia constella-
tionea caneUii eau caniculei : siriu c cea
mai splendida steUa pre ceru; anticii
te ţineau forte de influentieU siriului;
colorile, ardorile siriului.
SIRMA., etc, vedi serma.
SIRONIBE (ca » molliatn siroire),
V., ludue; a face sironiu, a curre iu si-
ronia.
SIKONIU, (cu n rnoUiata, siroiu, si
chiam sioiu), ţl.-e, mâţo» reram se-
rtes, miffwia ordo, mi^ torreiif) 1. pro-
prie, augmentatlTu â'in«iru : sironie de
oşti barbare; unu sironiu de copilli, de
wvtatii 2. metaforice, unda, torrente :
aironie de laorime, a innotă in unu siro-
niu de sănge;atrrusironieîe spumeganti
d'in monte.
SIROPU , 8. m., (fr. bI»i>); licore
de beutu dulce si plăcuta : siropu de
frage; siropu se diee si ăulcetia cu succu
de pome.
* SIRFE, B.f., Birpej specia de planta
nomita ai lasere.
1 SIRU, pl.-e, si -uri, sertos, «rdo*
fllum, Unea, e«Boat6ti»U*] forma mase.
d'in şira, (de la seria) : unu siru de
margelle; armaţi puşi in siru de baia~
Ua; a std in siru, a merge in siru.
2 SIRU, B. m., BlniB^ {oBipâq); gropa
de baccate, de gr&ne.
SIBUIRE, T., (d'in siru), a pune in
siru,
*SISARÂ, s.f., Bliara;genude planta,
nomita si eriee; — probabile, de aci si :
8maiu=8usariu. planta ce manca si o-
mulu; redi si stsere.
* SISERE,s.f.,8iBer,(<jbapov); planta
cu rădice bona de mancatu, sIhdi Blia-
Tmmt Linn.; vedi si sisara, si fiu.
« âlSTERE, stetei 9i stetui, st^utu,
T., Blster«, (affine cu gr. Ctrcavoi,— essitu
d'in stare prin dnplicatione); 1. trans.,
a) a face, a pune ae stea, a assediă;
b) in apeoie : a) ca termina juridicu, a
face se comptua pre cineva sau ceva la
jadMîa, si lefi. a te sirie; ^} a oţgxl, tiai
BIT;
in locn : a sitte passidu; asiste eamdtt,
callii; a siste in loeu; si metaforice : a
siste beUidu, batolCa, Umorile; a siste
sângele, pânticele; a siste fug'a; f) a
sustinâ, a confirmă, stabili, etc.; î) a
statui, a stabili, determină^ 2. iutr., a
BS pune, a se assediâ, a stă, sed6, etc.,
în specie : a) a compară la judecia, la
judicatorîa; b) a se opprf, a stă pre
locu, a incetă, etc., c) a se stabili, a se
rastabill; d) in genere, a stă, a fi, a es-
siste;— compara compositele : essistere,
assistere, desistere, consiatere, insistere,
persistere, resistere, subsistere, etc.
* 8ISTRATU,-a, adj. part., Blstratu^
maaitn cn sietru : mulţimea sistrata.
* SISTRD, pl.-c, slstrun, (asfaţpov);
1. instrumentu de percuasione, de oara
făceau usu Egyptianii in serbatorils Xsi-
dei si in albe lascive serbatori; 2. meta-
forice : a) sarcastice, ca instrumentu
bellicu; b) la recentiori, unu instrumentu
musicale cu corde; c) genu de conce. -
* SISUBNA, s. f., BlBoroa, (otoopva);
1. culcita de lâna; 2. mantellu de acea-
asi stofa.
* SISYMBRIU, s. m., elajnibrlaM,
(aoo^ppiov, fr. alsjmbre); gena de planta
d'in famtli'a crucifereloru.
* SISYRINCHIU, 3. m-, ilijrlB-
ehion, {aimpiTXWv, fr. slarrlBqne); spe-
cia de planta bulbosa, specia de c^pa.
SITA, etc., vedi seta, etc.
* SITARCHIA, s. f., BlUrchta, (m-
Tapx^K, fr. aitarchie,— d'in aî-coţ^pane,
granu, si ctpyij =. magistratu); admim-
stratione a provisionilora, la Qreci.
* SITABGHICiJ,-o, adj., (fr. sitar-
ohlţiDe); relativu la sUarehia.
* SITELLA, B.f.,altelU; deminutiva
d'in aituîa.
* SITICIKE, B., BlUeea, (d'in siiu si
eancre)i Ia anticii Romani, cellu ce caută
la immormentare ou fiautula ai cu alte
instrumente.
* SITICULOSU,-a, adj., sltlcnlBsns;'
plenn de tete, forte setosu; vedi aetosu,
si celle alte derivate d'iu sete.
•SITOCOMU, a-, (fr. Bltoesns,
d'in aîzoi ^ granu , si nâ^Z^v ss pro-
curare); magiatratula Atbene,careavea
imj^tionea granslora şi gnuurielora
=y Google
8HA.
poblice : aitoeomit» »ă *um eâSe ro-
« sirOLOGU, fl. f.. (fr. slt«lorle>
d'io o£TOc=:grann, si X^i:=:disciirBu)
tnuitfttn asupr'ft alimentalora.
* SITOLOaiCU,-o. adj., (fr. stui*-
rloe); relativa la sitologia.
« SITONIA, s. F., BlttBla, (sinavEa);
ofBeiqlD, nefrotialn aitontiM.
* SITOKU, 8. m., tH«», (oitiviiţ),
1. o«Uu C.6 compera ei procara griM
pentru cotate, pestni una armata, etc;
2. genn de insecte, (comp. si fr. •Itoae),
* SITOPHAGU.-o, adj.,(fr. •tt*pht'-
g», d'in olToţ^gritnn, si ipaftlv := mân-
care); care msnea gr&iin.
* SITT ACA, s.. stttMej vedl pnttam.
* SITUi-a, adj. part., ilins) loatn mai
TsrtoBn ca snbst., sitni» (fr. alte, it.
slt»), 1. stare, positione, situatio&e, etc. :
giiul» . forttCa . circumaenpHonta pa-
metUulm; ai^Au sinatur'aloaAvi, unde
e pu«a acea superba cetate; siMu ttrbei,
agrului,easirdoru; sitvlu pyramîâiloni;
aiturilemaritime nu su opportune cetati-
loru; 2. metaforice, a) aitft = regione,
parte de lume; b) parte a lucmrilorn dapo
aspectalu ce presenta : situ ridente. a-
memi, ineatUatoriu; situ agreste, stZia-
Ueu, grandîosH: situ trittu, monotonu,
intonau; siivri ptctoresei; e) io pictară,
ce se representa pre unu plann, in unn
aspeetn : aeegtu ptetoi-iw seie bene allege
n dă Khurile; d) stte =: pntrig&iu )
mncedine, muschin; nigine, pntredine,
Borde, et«., ce prende una obiectu ce
jace îndelunga in acellu-asi loca : siiidu
n ruginea prendu armele ce sie^ spen-
dvrate m euniu; mitre paUiâe de situ;
argentaria, veatimente si oUe sculle ae
petdu eoptritede situ; barba, fada, mâna
orride de aitu; de acf : e) st^u^rngine,
Teseidime, ammortire, pntredine, depe-
rire, etc., a mentei ; mareestm spirite de
ctiu ai de si^; eovente vechie sepuite in
nfulti uOarei jaeu si aştepta imffîaraa ga-
imZom, ea se issa ă^m vdemt^ sitiUui
plenedsviitiaaidegnaCareintanerirei.
* SITUASE, T., (fr. sltner, d'in siA*);
a d& situ, a pnns si assedii in pesitionea
eorata de caile vecine, cnmu si de ceren-
ti^ aspeotnlai : la iwm he» $'u tUth
ilOS
atu portuh4; a siaituă cat'a, graiin%
fabric^a; a sUuâ partUe armatei; a fi
lene niuidu; cetate situata in soopu ie
negotiu.
* SITUATIONE, 8. f.,(fr. iltuatUn);
aotione de aitttare, eoma si resoltatn
alin acestei âotiooe : panere si aedere
in loculncoTenitn, si, prin estenirione si
metafore, positione, stătu, etc., fia bonn,
fia reu : fbrmosa situatione, Mt3e si-
ttttttione, b<masituatione, rea aituatiom;
sitmiioneaarmatei.finttHlidorHţaseafiâ
in8ituationedifficile,delieata,periadoaa;
ee ai face tu in acSsta situaiione? âm-
tM'a nostru se afla m «na ai^ux^one ee
nu se pote descrie; situationUe differito-
loru persane aUe uneidrama; sOuatione
incureeda; situationea' eomputdom ge-
nerali, preeumu si aituationUe ceUoru
particulari, suniu tote aituationi forte
ineurctde.
* SITOATU,-a, adj. part. d'in situare,
(it. BltaatO) fr. sltoâ); pasu, assediato :
cetate bena situata; case reu situate; gra-
dine formosu situate.
* SITUL A, 8. f. Bi m. situlu,tltml^-ai,
(fr. situle); 1. micu rasa de licide; Taen
cu care se sc6te ap'a d'in patia, vâdraj
2. una specia de colu&rs.
* SIU, B. XB., Blofl (otov); nna planta
palustre, •lim Iatlf»llnn, Linn.
SIUERANTK, aiuerare, aiueratione,
siueratoriu, siueratu, siueratura, siueru,
vedi : aibilante, siHlare, sibilatione, eto,
SMACINARE, (scurtatu d'iu esmaei-
nare), t., muiere, stiooiitere, rexarei a
macină ntenuta; a sfennEl; a scutură tare,
a vessă, a fatigă : carrutiele ne au ama-
einaUt ăeneau acossu denii* d'in gura;
dci- pace âmenUoru, si ti» mat smaci-
nati fn^'a lume.
SMACIXATU,-(i, adj. part. B. d'in
smadnare : a^:inse eu toţi dantii d'm
gwv amadnfUi.
SMACINATQBA, s. f. fluoenilo, ve-
zBtlDf actione si effectu allu actionei de
amaeinare : smadnatureîe eamlui pre
eallea salt^isa; amadnatura con^tw
a lumei de inmaori.
SUACIBE, T., vedi amandre.
- ăîiALTĂ.SE=smdltiare, r., eMM>
■tnm Mrfr UlUure» naurtf pUsera»
jyGooglc
1196
eah.
itattngnn; a om& cn smaJ tn, 1 . proprie :
a smaltâ braeiari, eatene; 2. metaforice:
a) a depinge, a orna, ca diverse colori:
florUe smaUa verdele praitt; b) a Instră:
d gmdUâ detUH.
8T!/LALTAT:0'BiV=$midtiatoriurto-
ria, adj. s., enoMstes; care smalta.
SMALŢ ATU=«w»aWata,-a, adj. part.,
eneRoatag.
8MALTATnBÂ=inNaIMafKra, s. f.,
e»«»tle«) actione, procesau, arte de
amaUare : smaltatur^a hraciarihru; me-
taforice; smdtatur'a prattdui de flori.
SMALTINU.-a, adj. b., (fr. gvultlae);
de smaltu : lustru smaUinu ; ca b. m.,
amaltinu, si f., smaltina =: miaerale ce
serve la fabricatioDea amalttdui.
SMALTISIORU, s. m., deminntivQ
d'in smt^ ^ smcdtm, ea sensu resfa-
ciatorin.
SMALTIU, s. m., vedi «i«aK«. '
SMALTIUTRB, etc., vedi : măUare
maUiare,
SMALT0Sn,-a,adj.,pletiiide8miiUu;
in specie, plenn de lustru : denti atnaU
tosi.
SMALTTT = amaUiu , a. m.,- eDcan-
tiM; naltha, {pÂX&a, fr. gmalt si imM,
it. gnslta), Ingtrum, nltorj COtnposi-
tione de vitm si de metalle, ce serve
a coloră si lustri : smaltulubractarUoru,
catendoru; prin estensione : amaltt^u
ăetUUom; aveţi cura te nu si pârda
ăetUii smcJiulu; mnt vase de pamentu
fora smaliu; dUde de ferfu surU fora
tmaitu; patdlele au perdutu amaliulu.
SMALTUIBE, etc, vedi smoZ^orâ, etc.
BMAilCIKE, (pre a locuri, smaeire,
8mueire),-e8cu, v., raper«, ra^tarS) ex-
torqaere} a leuă cu violentia d'in m^a,
si de aci, in genere , a trage, a leu&,
smulge ou violentia : a stnanei gpat'a
cCiti tnâtta; a amand bidulu omu in'
coUo si in-eoee.
SiSĂNCVÎU,-a, adj. part., d'in smm-
eire.
SMANCITTJRA, s. f., raptl«; actione
d« smaeire si effectu allu acestei actione
mianeitur'a spatei d'in mân'a.
SUANTA^k, B. f., ttoa Uctls, Hob,
•l»tlKitii; flore de lapte, crema : hrendia
w amatăna, buoeatem smântână, eatu-
siei plaee smantân'a; a leud smantân'a
laptelui, de pre lapte; metaforice, sman-
tân'a ^ âore, ce fl mal bona.
SMANTANIRErescn, v., Uotla B»-
rem detnere; a lena smvmtân'a de pre
liytte, a stringe smantân'a de pre lapte.
SMABAaDnfn,-a, adj., ■nia»K«I-
■ns, {a\MpS;rjii'm<;, fr. sMaraţdla) ; rela-
tivu la smaragâu : petre smarag^ne,
smaragiin'a verăeOa.
SMABAGDITE, s. f., (fr. sM«rar-
dlte); minerale de formosa oolore verde
ca a smaragdvUti.
SMABAQDU, (pre a locuri sma-
randu), s. m., gmaraţdng, (a^pa^Soz,
it. gmeraUftţ fr. tiiaeraitde); p^tra pre-
tiosa pellncida si de limpida colore ver-
de; applicatu sila &et^2!w, mcdaehite, etc.
* SUABIDE, 8. f., snarls, {ofiapk,
f r. vnare si anarldle); 1. genn de pesci;
2. genii de insecte aptere.
*SMECXICU,~a adj., iDcetleM ,
(a^flKnxdt:, fr. amectlqae); ce serve la
sterau, la curetiatn : argilla smeetiea.
* SMECTITE, s. f., (fr. gmectlte);
nome genericn datu la diverse terrene
argillose; vedi si smeeticu.
*SMEGlIA,pl.-tNafe, sne^ma, (qi'ţf-
tia); mediu de curetiare, de Instrare;
vedi si smeeticu. '
SMENTIBE (scurtatu d'iu esmenti-
re),-eseui v., tnrbarei detnrbare; degi-
pere» IngaBlre» errare, aberrarejoVea-
dore* Beandallxareţ 1. proprie, a scâto
d'in menie, d'in menti, a face se p^rda
mentile, a innebonî : cu vorbele loru
smentescu pre ceUi maturi de matte,
necumu se nu smentisea imberbii si mu*
Uerile; refl. a se smenH, a perde men-
tile : mulţi eredu eo cineva seametUesee
si da mtdta invetiatura; 2. metaforice,
a) a misc& d'in locu, a turbură, etc. :
nu smentiti nea unu amiu de la locuiţi
seu, co-â unu cutm smen^u turbura
iota economica machinei; in genere, a
vettemă, [supperă, impedică, opprf in
libemln cursu allu desvoltarei ; a smenii
d'in caile, a smenA de la lucru pre ci-
neva; aamentipretotiă'inlucrtduloru;
a amenti părţile unui lucru; a smenti
liwb'a orologiului; a smetUA spinarea
caUMui; si in sensu mai estensoi a eirA,
=y Google
SML
a face ren, pre dosu : a smetUi reu;
amentiti reu, deco faceţi asia; mergeau
Jf^te, ero acutnu de câtuva tempu au
smentitu forte reu; smenteseu şcolarii ce
d'in diligenţi deviim negligetiti; smen-
tesce si rota, tssi^u d'i» orbiCa des-
chisa; smentescu ominii, candunu baga
sema la passulu ce făcu; 3. mai vertosn, a
scandalUă: vai de cellu ce se smentesee,
dero mai vai de ceUu ce smentesee, prin
care mne stnentirea (Utoru-a; câlu ce se
smentesee, e deja smentitu.
. SM£NTITa,-a, adj. part. d'in smen-
tire.
SMENTITUKA, s. f., tarbatlo, de-
tarbatit» err»rt dententlSf BeanJalan;
actioae de smeniire , cumn si effcctu
allu aceatei actione : smentitur'a luerur-
rHoru de la îocu; smentUura addussa
credetUiosăoru.
SM£BDALlU,-a, adj., vedi smerău.
SHEBDOrO, adj., aordldus, foadui,
tnrpU, deformiB, •bftmtiublUs; sordidu,
pleuu de gretiose necnratie, si ii acf,
urritu, deforme, terribile, de care te in-
fiori, tremuri si iatorci faci'a. — (Bes-
ponde, prin forma si sensu, si la : ea-
merda, ei la sin«rdaJiu=Bm«rdaleDS =
SMKU, 8. D)., 1. iDffeatiB MtgAltn-
• dliU genliB TtUtleai] genia de mă-
rime si potere gigantica si sboratorin :
a se luptă ca unu smeu, lupfa smeiloru ;
sari murgule, ea unu smeu; 2. Ignla
taXmM, TolatieoBi bellanru de focu ce
da aBB^mine sbora in aem, prin nueri;
3. mllns ohartMflDB = carta făcuta se
Bbore si cu care se joca copillii. M.
SMCUBA, s. f., baceâ rabl idaelj
fruotn allu amewului : a face dulcetia
de smeura; smeî&a se afla mnUa la
motUe.
8UEnBABIU,8.n).^ubit8 IdaeuB, Im.
arboreUu ce da smeura; in acestu intel-
le&Bu, pre alte locuri, Be dice mai bene
smeuru; smeuirariu sa dice bene cellui
ce college si rende smeura.
SMEUBU, B. m., rubuB Idaena^Z.,- vedi
SMU.
11»
SUICELLA, s. f., (d'in acea-asi fon-
tana ou smieura , smieurare) , rlrgala;
vergella, veigella fert« snptire si mica :
a implettl panarie cu smieelle; aduna
smieelle uscate ăc appratsu foatUi; a
per sică copillulu cu una smicâia; de
una smieeUa nu dore pre omu mare. H.
SMICUBA (seartatn d'in esmioura),
8. f,, ntloa, fruBtulnsit Tlrţala^ nouellăf
vergella mica si snptire, inse ai : amt-
cure de pane, de carne; Tedi si smi-
eella. M.
SMICURABB, V., io frostala redlre>
re, BlMBtatlaiBeaarefOtaHiiDerefOCB*
terere; a face smeure, afermiture, mice
buccatelle, a pisă, etc.; si: asmicurâ=z
a scote bacce =: enuoleare, baceas ex-
trahere. M.
SMICURATUra, adj. part. d'in «m-
eurare. .
* SMILA, B. f., BiDilaf (ii|UXi]); specia
de cutitu, de lima; cutitellu.
* SMILACE, s. f., BMUax, (&. bmI-
Iae«);genude plante spinose, snllax
■spera, lAmi.
«SMILACI0,-a, adj., (fr. snUactf)
care s^mina a smilace; aubst. pL smUa-
ciele , familia de plante ce are de t;pa
genulu smilace.
SMIBNA, 8. i., vedi amyma.
SHDCIB.E1— «mt(Ictre,T., vedi : amân-
are, Bl smulgere.
SMULGEBE, (scortatu d'in esmuige-
re), smulşi si smulsei, smulsu si smuUu,
V., flar|i«re, eTelIere> extrahere, rape-
re* eripere, extorqaere, plsnaB detra-
here, explUre, (comp. it. BMBfnere);
1. proprie , a mulge cu violeutia, a suge
en mare riolentia .- dupo ce a mulm u-
geruUi vaccei, viiellulusnmlge aeestu «-
geru si seccu de lapte, vre se smulgă si
ce nu mtt e de snwîsu; 2. metaforice ,
a) a scdte, trage cu violentia : a smulge
arbori d'in radicina, a smulge pâmed^in
pomi; a smulge piruîu cuiva ; a smulge
peri d'in eâd'a unui callu, d'in com'a
ctAlului; a smulge penne d'in aripele u-
nei passeri, abaol. a smulge passeri ; a
smulge spat'a di'in mah'a ommoriioriu-
lm;h)m sensu mai detorsu: a smtdge reU'
Iu d'in radeeina,asnmlgemtiele,aamU-
ge erbele inutili; a smulge pre cineva :
a) a bate = a smulge pertd», si, in ge-
nere, a vessi, maletractă; ^) a atârce, a
lena totu oe se pote leoA, a dispoUi :
=y Google
1198 80B;
eelli avidi amtUgn de la toţi ri de pre-
totendine.
SMULGUTOBIU.-Wna, smulgutura,
redi : amtUsoriu, smulsttra.
8MDLSITC, (si smidsetu), a. m., «-
vilils, extractlo, exsnetUţ expiutiv ;
actione de snHdffere : amulsUu^ peru-
lui totu d'in capui snadsite de peru.
SMULSITUBA, s.f.,tr«otio,estr«<i-
ii«, Texatio, explLatlo{ effectu alia ac-
tionei de smtUgere : smiUsitura de irba,
amulsitura dep^nt, 8n%viBititr^a totulap-
(elui (fin ugem.
SMULSORE, B. f., vedi smtdsonu.
SMULSOIiIU,-«ori«, adj. e., extra-
heBBţeTfllIflas, exhaorlens, «arpenit ex-
plUns} care smulge; ca b. f. reale, amid-
8oria:=amultore,enl»lD,tiLittMli«, ex-
piutlo, aotioaa si effectu de smulgere,
eman si modu, ei tempii de svndgere :
tmtUtorea erbeloru inutili, smulsore de
piru ea intre ceşti doui inco nu am ve-
dtdu; la smulsorea vaceei de vitelUt pu-
ne unu capitu ; smuisorea crestmiloru
de răpitorii deregutori.
SMUIiSU.-o. adj. part. s. d'in smul-
gere, extraetiB, «xeerptog, explUtiB :<
peri smulşi, mudaulu pirului.
SUCLSURA, s. f., exgtractio, expl-
latl», ex&aiBtBg, rexatlo} actione, dâro
mai vertosa effectn de smulgere : sinwJ-
mr'a periloni, smidsur'a passerîloru,
Mnilntr'a edloru mici de eelU mm'i, smul-
Mir'a erbei inutile.
SMDLTTT , B. m., (de Ia snwlgere) :
Btmdtuîu periloru, smulttdu erbeloru in-
nutm.
8MYBNA ^ smma, s. t, smrma,
(9(i.&pva); arborellu si gutnmel ce emitte
Bi ce Be appreude ca profumatoria ia
temple : addussera si offerira auru si
amţ/ma si thymia; vedi si myrrha.
* 3MYRBHIZA ,8. f. , bb; rrhlsa ,
(ofiD^^a); plaota nomita si myrrha.
• SOBOLE, etc., vedi avhole, ete.
* SOBBIABE, V., Bobrlare; a face 80-
Artu , a scote cuiva ammetirea, fumurile
beţiei d'io capu, a diacapii.
• SOBBIETATE, s. f., aabrletas, (fr.
MbrKU); calitate de sohriu, 1. proprie,
mesara io beutura, Rtatu alia cellai ce
OQ M ImMta, au e b^tu; 2. metaforice,
SOC^ ■
a) abstinentia, temperantia, modera-
tioDS io victu; h) sanitate, integritate
a mentei, meote lucida.
*SOBBINa,-a, s. perB., B«briaaa,
(contraBsn d'in sororinu ; vedi eoaorin»
=eu8Hrinu); copilla allu anei sorori;
copilli = veri d'in done sorori ; veru
d'in Boru-a mammei.
• SOBBIU,-a, adj., MbrUe, (fr. »-
bre, — contrasau d'ia se-e&riH); care na
e ebriu = bietu , 1. proprie : ceUoru e-
brii nu plaeu, candu sunt sobrii, eeîle ce
au facuiu ca ebrii: nemine maturu rm
soita gobriu; se vede co nu eşti sobriu,
de vorbesei astă; 2. metaforice, o) despre
laomri : sobria apa, sobriu viciu , sahriu
a^ru,fora vitia de Tinia; sr^rie uve, ce do
imb4ta;80&m9a^e,aceste-anti sh t>orft«
«o6ne, ci de bStu; b) abstinente, tempe-
rante , moderata in vicba : orna sobriu;
mulieri sobrie, placai aobrie; e) domou
pre mentea sea, ca mentile integre , au
capiu,Dn ammetitu : sobriu eşti de mivor-
besâasiă 9 aceste-a numai eelXi desteO,
numai eelli sobriipotu face; si despre lu-
cruri : mente sobria ; covente solme, de
orna cu meotile integre.
SOGGATU,-a, adj. part. sMoatm;
munita, calciata ca socei, care porta
socei.
SOCCIPBBU,-a, adj., soeeirer) care-
porta 80CCT : soci^ere persane pre soma,
soeeifer'a comedia.
SOCCIJ, s. m., pl.-i, soflons; specia de
aaiorallu, micu, umile ctdâu, Bpecia de
sandaliu; in specie , soccu == calcia de
actoria comieu, ai de aci metaforice, io
oppos. cu eothumi, socei = comedia, in
fine, soceu , a) si ia form'a deminati?a,
soeculu sau soccluj base a noei sta-
tue, etc, 6^calciamentu de lemnu, (comp.
ai fr. socqne, aoole).
SOCCUIiU aao socâu s. m., sseenlnsf
deminutivu d'in soccu; redi soccu.
SOCIA, adj. s-, vedi $ociu.
SOCIABILE, adj-, Boolabllla, (fr.s*-
olahle) ; care e dispusa a se sodare, a-
sioru la soeiaiu:,naiw'aafaeutu omwlu
soâabile, d'in natara e omtdu sodtAUe,
omu forte sofiiabUe, mulieri forte socia-
bilii; si alte animali su soeto&iti,- oMn'a
e forte sociabile.
=y Google
800
SOCIABILITATE, s. f., (fr. atelabt-
Ittâ); calitate de sociabile ; sociabilitatea
omului, albineloru; soaabilitatea otnu-
hti cu omu e ncUurale,
SOCIALE, adj. smUIU, (fr. social);
relativa la sociu. la socii, camn si la so-
cietate, l.m geneze lomidue animale so-
ciale, inleressi sociaU in commerciu, le-
gamentu sociale e easatori^a, lucrări si
lofiori sociali se făcu de amicii atrtnsu
■uniţi; 2. in apecie, a) despre societatea
civile : ordine sociale, leffi sociali, revo-
Itttioni sociali ; primele calităţi sociali
sunt hetKvolientCa si concordCa cetatia-
niloru; viţie sociali, detorie sociali, eri-
nuni sociali, ceUu mai mare scdu socia-
le e a prode patria inimiciloru; statulu
soeialein<^po8itio»e cu statulu natura-
le e una fictione; b) despre socii = fede-
rati, confederaţi ; lege sociale, padu so-
ciale, armat'a sociale; bellulu sociale fu
portâtu de tote poporele italiane a la-
iuri eu Romanii; e) despre socii iu că-
sătoria.
* SOCULISARE, y., (fr. ••eUlIwr);
a face sociale, a strioge in societate dr
vite, mai vertosn : a soeialisâ poporele
selbatiee,
* SOCIALISATIONE, a. f., (fr. ao-
clalliatlon); actioDe de socialisare.
* SOCIALISATU.-o, adj. part. d'in
aocialisare.
SOCIALITATE, s. f., Melalltaa, (fr.
aatlMU); stata de sociale, societate, în
speciei stătu perfecta cirile, ordine so-
ciale.
SOCIABE , T. , eoolftrej a face sociu,
a conjnnge, a nof, împreună , injugă,
1eg& , etc. : poporulu aociatu prin com-
munitate de dereptu si de utiUtiUe e ad-
deverat'a societate omenesca; bariatulu
si mulierea se soda pentru tielia; no-
tur'a impinge sessele a se'sociâ;totu ge-
nulu omeneseu e aodatu; a soeiâ sortea
sea eu a altui-a; a sodă viâtCa, buceu-
rieîe si intrisiarile cu alţii; a sodă mâ'
nule, dereptăe; a soeiâ cantulu cu cor-
dele; a soeiâ blandetfa cu severitatea;
vedi Bi : assodare, consodare, etc,
SOGIATIONE, B. f.; soeiatio; actione
de sociare, si stătu produsau, prin acesta
Mtione.
_. SOO llW
* SOCIENN0,-a> adj. s., BOclenniB;
(i'insociu-annii); $ooiu de annu, do ser-
vittu, de studie, de negotia, etc. : ca-
maratu, sodale. eompaniu,
SOOIETARIU.-o, adj. a. (fr. seeK-
tatre); cellu ce face parte d'in una so-
deiate : societarii soeietatei litteraria;
si ca adj. : iiUeressi societarii; si despre
sodetatea civile : economia societaria.
SOCIETATE, B. f., goolettts , (fr. so-
elâtd); stătu de socii, collectivn, mulţime
de socii, 1. in genere : a viue in societate;
omulu e naseutupentru sodetate; sode-
tatea totoru 6i»eniloru, genului omenes-
eu integru; conjunctionea , sodetatea,
communitatea intre omenişi omeni;sode-
tatea blandetid cu severitatea; societatea
celloru debili cu eelîi potenţi; societatea
prudentid cu fortitudinea; sodetate dvile,
sodetate politica; originea şocidafd, so-
sietatUoru; afora d'in societate omulu nu
e nemica; sunt si alte animali ce tnnw in
societăţi; albinele, formidlef ormediaso-
defati; 2. in specie, a) nnione, relatione,
commercia intre omeni: plăcerile soeie-
tatei, detoriele cotra societate, bonele cove-
nientie in sodetate, societăţile atUice, so-
detatile moderne;a amă societatea, a fugi
de societate; societatea de tirra, sodeta-
tea urbana, inalfa societate, a /ţ (Tin
bona sodetate, âifferitu da : a fi de bona
societate; a aftâplacere m unasodtiate,
a nu afiâ plăcere in sodetatea ativa, in
sodetatea unoru-a; sodetate elegante,
wbana, rustica, spirituale; b) unione da
persone cu scopu de a lucră în acellu-asi
acopn si in acelle-asi interesai : sodetate
de commerdu, sodetate intre trei pen-
tru librăria; sodetate de asseeurare -'
sodetate de incendiu, sodetate contra
grandine si alte calamităţi; sodetate de
arme, de gymnastica; societatea pentru
invetiatur'a poporului; sodetate docta,
artistica, litteraria, societăţi academice,
sodetati sdentifice, sodetati didactice;
societăţi de adjutorie mutuali; sodetati
de beneficentia si de caritate; sunt si
sodetati secrete, camu eră sodetatea
carbonariloru italiani; sodetati de con-
spiratori; se făcu si sodetati, ea se pro-
fane nomele sandu allu sodetatd, se
facu ai sodetati de fim, de latroni, dt
I Google
1200
SOC
ommagitori ai despolNdori ai socieia-
tei; — inse si : societaii religiose, nu-
mai deco ti'aru fi, ea societatea ce porta
dulcele nome ăUu lui Jes»; c) federa-
tîone, eonfederatiODe : soeiet(Uea intre
Romani si tote poporale ităliee , socie-
tate formâsa s'ar pate face intre natio-
niie latine, ai mai superba ar fi societa-
tea popordoru europiane, care ar duce
mai eurrendu la societatea genului o-
meneseu mai strinsu legala contr'a bar-
bariei ce ar mai viue pre pameniu.
• SOCIOFBAUDU,-o, adj. b., saclo-
frti4a8| care frauda soăi.
S0CIO&C,-ora, s. pers., deminutivu
resfociatoriu si affectuosu d'in sociu,
mai allessu ia intellasaulu de conjuge :
aodorulu meu, socior'a mea.
SOCIBE, V., vedi ; aodare, si insodre,
insoeiare.
SOCnJ,-a, adj. s. , loelst, (it isp.
port. BocU, alb. §l»k, slohjs); unita ca
altuia, legata ca altuia prin natura sau
on scopu de a se adjută unuln pre al-
tuia, 1. in genere : sociu si adju-
toriu voliu fi tie in acesta nevoOa; par-
ticipi si aoeii ai buccurieloru si fericiri'
lorw mette seti ai voi; ne vei ave socii
fiddi ai insepartibili in bone ea si in
rdle ; Boâi, nu numai de inima , ct
ai de aânge; sadele noatre de eallaria;
eu 8um soda a aortei teUe, amiea ai ao-
eia a bonei ai rellei telle fortune; sode
de seola, sode de lucru; sode de jocwi,
de plăceri, de dureri; si despre animali :
una parechia de calli aurU sodi, una
parechia de portonbei aunt aoeii; a per de
soeiulu dejugu aUu urmi bou; amarit'a
turturella si aperdutu si plânge sodulu;
si despre lucruri : mâna cu mâna e so'
da, petioru cu petioru e sociu, adu eu
odu e aodu, adii sunt aodi; numeru cu
aodu := numeru pare; numeru fora so-
ctw ;= numeru impare; ajocâ cu sociu
aau fora sodu; 2. in specie, a) cellu
ce, pentru negotiu sau f^te interesai ai
Bcopnii» se unesce cu alţii ; aodudene-
gotiu, sodi pre una librăria; sacii de
offieiu, de măiestria, de arte, de aertntiu,
de scola; b) federatu, confederatu : po-
porde aocie, gentesocia eu a n6s^a,po-
teri MCM,- c) oa maidesu, de coiţjugi,de
SOD.
căsătoriţi, si in acestn sensu, f. e aoeia
:=sode, inae si forte desu nocîa, (proba-
bile in loca de : socilia,cxima si dica in
alte locuri, la Macedoromâni asii re-
gulatu) : nouii sodi sunt amendam te-
neri si formosi; n'am avutu piirte de
prim'a soda; de ce n'am avutu parte de
primtdu sodu? aceata-a e a trei'a soda
a acestui barbatu; a ave parte de bonu
sodu, de bona soda; aoda bona de eaaa,
aodu reu de casa; aoeii veniră impreuna
cu aociele si cu copiUii; aoeCa vieliei, ao-
dulu vietiei; sodi se ae dilega d ae ae
reapecte intre sene.
• SOCORDE. Bocorăia, Tedi : secarde,
SOCRA, B. f., vedi soeru.
SOCRESCE, adv., Bocerornin vel «•-
ernyn norejinmodusoereseUiCa socru,
sau cu soera.
SOCBESCU,-a, adj., id aoeerBm rel
Sffcrnin pertlaeasf relatîvu la aocru,'a.
SOCBIA, s. f., stătu, af&nitate de
socri.
S0CRIBE,-e8cw, T., 1. a dice soeru,
-a, dleere sueertiin Tel Boornin; 2. a iace
a capiti soeru,-a, Bseernin rel BOcnini
kabere; si refl. a ae aocri.
SOCBD,-a, B. pers., »*mt, Boerot, (it.
BD«eer«, isp. snegro, port. sagro; prov.
••ier, B«f r«; Bnegre^ affine, si a nome,
a) pentru mărita , tataia sau mamm'a
mnlierei; b) pentru muliere, tataia sau
mamm'a măritului : socrii sunt intre
aene coscri (consacri) , sacrele coaere
(eonaocre).
80CU, 3. m., Baabuoa, Tedi aambueu.
* SODA, B. f., (fr. sande, it. soda),
BalB»U kali, Linn. a. seda; 1. genn de
plante d'in fomili'a cheropopodieloru ,
cari crescu pre littorile maret si d'in a
carorncenasiaseeatragasubstaDti'achy*
mica de acellu-asi nome; 2. oxydu de
sodiu, substantîa solida, alba, caustica,
deliceacente in aeru prea incarcata de
umiditate, d4ro perdente ac^ata apa pre
aeru mai seccu, cea ce ua distinde de
poitaaa, care nu mai perde ap'a absorbi-
ta: sada pura = s(^ trassa d'in aoă^a
ordinaria prin calce TÎaa, apoi prin al-
eoolu; sod'a ordinaria sau aod'a d^in
commerdu ae copita prin trădarea cu
=y Google
SOD;
apa a cenuşiei vegeialitoru disse soâe;
iase: incommereiuBeăa nomele de Boda
«i la cenusi^a platUeloru maritime arse
in focu.
* SODALB, s., sftdallKf sociu, came-
ratu, commilitanu, condiscjpla, etc.,
1. in geoeie : amicn si sodale, chihh
n vecinu forte de aprope; cine e amieu
mai fidele si sodale mai placutu de cătu
lene? deco mi ai /% frate sau sodale,
cttntU te asiu tradâ mai bene? sum so-
dcde si forte familiartu cu elle; totu de a
un'a am avutu sodali boni; comp(Urio-
ttilu si sodalele nostru; faeu totu pen/rtt
sodalii mei ; juni coetani si sodali; mi
place se am puăni sodali, ăero jucundi
si fiddi; si ca adj., gendu sodale eu
iirn'a, roşele sodali eu Maiu, jocuH/e
Bodtdi cu juneti'a si formoseii'a: 2. ia
specie, a) membru allu unul collegin,
unei confratia, unei societate etc. : so-
dali religioşi, sodali de măiestria, so-
dcdi de mUitia, sodali de seâla; b) in
ren, participe la secrete si illicite iq.tel-
legeri, ia comperari de aufFragie, la con-
spirationi, Ia in^ge, etc. : sodalii ad-
veraarUoru noştri; fia-care factione si
are sodedii set.
* SODALICIABIO,-«ariti,-a, adj.B.,
aodşllelftrliig,>tUrlDS} relativa la s(^i-
daliciu; ca B. persos. celln de aprope le-
gatu ca altulu, frate de cruce, frate de
ăniioa, ioseparabile.
» SODALIGlU,-^u,-a, adj. s., g«d«-
llelnsi'ttas, (d'in sodale); relativa la
sodcde, de sodale, ca sodale : dereptulu
sodoltciu, derepturi soăalicie, strinsu
legaţi prin relationi sodalicie; mai ver-
toea ca Bubst. reale, sodalicw, intima
amiciţia, legamenta de întiz, compa-
nia, etc., a) proprie : dulcele sodalitiu
de miliţia, de scola ; sodalitiulu nostru
d^in copillaria peno la aăunce betrane-
tie; bj metaforice, a) veri-ce insoeiare,
nnione, societate : sodalitiu de eultori
ai aceUd-asi săentia, aiaoeUei-asiarte;
sodaHtitUu caleionariloru,Bapon(mloru,
corellariloru ; p) stringere Împreuna,
pertrecere, ospetin ; ai.vostri setirmde
sodaliăe, currendu au si ai noştri soda-
Ueiu; f) în reu, secreta si illecita unio-
ne, stringere, legătura peotro iatrige '
TO» II.
SOR 12IH
de allegeri, comperari de 8uffragie,con-
Bpiratioui, etc.: sodalidu ăe conspira'
tori, sodalieiulu factiosHoru ; in acesta
sensu si adj. se nu se permitta coUegie,
adunări, sodalicie.
• SODALITATE, s. f., sodalltaa, (fr.
BOdalttâ); calitate de sodcde, cumu si
uuione de sodali : fratfa, confratfa, com-
pania, etc., in abatr. si cbncr., 1. pro-
prie : ve ceru si redamu serviUe de so-
diAUate n familiaritafe; omu de mare
nobUitate, de mare familia, de mcwes<h
daiitate si doeentia; d'in intima sodali-
tate prense urra neîmpăcata mntra mai
mulţi d'intre sodali ; asiu vri desbarâ
si deporta aeestu esceUente june de soda-
litatiîe siconvietulu istrionUoru; 2. me-
taforice, a) T6ri~ce Unione, Bocietate,
d^ro mai vertosu in scopuri religiose :
Boăalitate ăe caritate si de adjutorie la
nevolie, sodalitate de apperare a ptidi-
citiei ; sodalitate de artişti, de măiestri,
de eorellari, de caleionari; b) stringere,
adunare de pertrecere, OBpetin : se fa-
cernu, pre annu, mai multe sodalitati;
c) în sensu reu, secreta ai illicita adu-
nare, societate : se voru oppri tote so-
dalitatile de factiosi si eonspa-atori.
• SODALITHU, s. m., (fr. iod«llthe,
d'in soda si lithu:=:p6taiy, minerale, ce
coprende multa soda.
. * SODALITIABItJ, sodalitiu; vedi :
sod(diciariu, sodalidu.
• SODItI, 8. m., Hodlsm, (&. sodintii);
metallu, care, combinatu cu ozydu, da
soda : sodiulu are colore de argentu
forte splendida, sodiulu inse e molie a-
prope ca cer'a; sodiulu e bomt conduc-
toriu de electridtate,
SODOMA, s. f., Sodoioft, {libo^,
ÎI. Sodome); 1. Cetate a Palestinei, care
imperuna cu Gomora, pentra peccatele
selle, fu arsa cu focu d'in ceru si cofun-
data ; 2. in limb'a popornlui,. applicatn
Bî ca esprassione commune cu intelles-
sulude: caUmltai, aenunaa, una cala-
mitate, nespHsa nevolia : multe sodome
am patitu, dero sodoma ca acesta inco
n'am patitu ; de aci : a) a. f., sodomia,
(franc, sodomie), peccatu contra natpra,
infame si ignominiosii coitu : sodomia
si mai spurctUa se committe chiaru tiifrt
jyGooglc
1208 SOI^
peraone de âifferitu sessu; I^) adj. : sodo-
imcH,-a, relativn la Sodoma si la sodo-
mia; e) 8. person. sodomitu, (ti. Btdo-
nite), colin ce cade in peccataln sodo-
miei.
SODOMIA, Bodomica, sodomitu; vedi
Sodoma.
SOFA, ($ofâ , pi. sofalîe), 8. f., (fr.
sofa), corentii tarcu, appiicatu la nnn
lecţii sau conopella, pre care se pote
pune si intende cineva forto commodn.
* SOLAGINE, 8. f., soUff», (d'in 8ole=z
aore), planta nomita bI heliotropiu, po-
puliuiu florea aordui.
* SOLAME, pi. scAamine, sotemen, si
•SOLAMENTU, pl.-e, soUnentum;
actioae de 1 solare, d^ro mai vertcsn
mediu de a face ftcâstu actione : sola'
minele muiciloru si soiaminteU cerului
eăienara ftiri'a doreritoru nostre.
* SOLANIOU,-a, adj., (fr. solanlqne);
de 8<^nu, planta : acidu solanim.
* SOLANIFOLIU,-a, adj., (fr. soUol-
faU«); care are folie ce a^mina cu celle
de solatm.
«SOLANINU.-a, adj. s., (fr. loUnlne),
de soianu, planta: stiecu sdanînu, folie
solanine; a. f, solanina si m. solaninu,
Bobstantia alcalina , estrassa d'ia unele
solatte.
*SOLANI0,-a,adj., (fr. solanS); care
eâmîna a soianu, planta : pîanie solanie^
aubst. pi. solaniele, familia de vegetali
dicot;ledonie: cartofii suntem familia
soIonteZoru.
* SOLANOIDE, adj., (fr. lolaaoîde);
care s^mina a soianu, planta; s. f., spe-
cia de planta, (^Ice-amar'a?).
* SOLANTB, adj. part. prea. d'in
1 solare, solans, care sola, eonsolante,
eonsolatoriu.
* SOLAND,-a, adj. s., soUnag, i«U-
miiH, (fr. saUaani, it. salaaa), d'iasoZe^
sSre: loi^itorit solani; ca auirat. m. ,
a) lolanu = ventu despre sare, resari-
teanii; b) Mfanti=:veDtn caldu si secce-
tosu ce suffla despre Afric'a; e) genu de
plante monocotyledonie d'in familî'a so-
laniehru, care coprende specie interes-
aantj omului, cumu : cartofii, patelagel-
lele roşie, etc; d) specia de planta, no-
mita si «^ehnu.
mi.
1 SOLARE, T., §olarl ţ a manganii,
a consolă, a &ce fCnima bona cuiva, a
caută se usiore, se alleue cuiva întrista-
rea, dorerea : a solă pre nepotentiosi si
indigeati, a sold pre celli trişti si ama-
riti; metaforice, despre lucruri, a aliena,
imblandf , Împacă, etc. : a solă eurde,
pesîdu, firida, lacrimele, amarţdu; vedi
si composituln consolare.
2SOLAS.E=solarm,-a, adj.,Mlârla,
salarlnm, (fr. solalre); l.de s6le:=s6re,
relativu la sSre : Utce solare, diseu so-
lare, irha solare^fiorea sorelui ; onmi
solwe, cadrante solare; planta solarii
florile solari, in genere, se deavdUa,
eandu sorde e de asupr'a oritontdui;
ca subst. pers. 8oIartu.-=lc>cuitoriu de
sare; ca subst. m. reale, solariu, ţ\.-e,
a) orologiu de a6t6 : mai muîte solarte
su in cetate; b) orologiu in genere, fia si
orologiu de apa, orologiu mecbanicu.etc.;
c) parte a unui edificiu espusa la sore;
2. d'in stâu^^terrenvi relativu la solu;
ca ţ.m., reala, «oîartH=impo3ita pre
soM, dare pre sdu.
*SOLATlOLU=soia(ioru, s. ra., pI.-«,
saUtlolBD; deminutifu d'in solatiu,
«SOLATIU, pl.-e, BvUUan, (d'in 1 so-
fore); actione de solare, cumu si media
de s<âare : consolare, manganiare, alie-
nare. Îndulcire, uslorare, etc. : aceste-a
su s<^ide, aceste-a su fomentele doro-
riloru; se aibă, cellupueinu, aceste so-
latie in amarulu servitviei; de solatiu
mi e, conu am perdutu mai multu; at
ce solatiu se pote indulci amarvlu sortei
nostra ? intre mortneiUe eu cauiu 8(Aa-
tiu si pace; poaserHe su solaiiele singu-
rstatei tiibeloru; in specie, in llmb'a ju-
ridica, summa de desdamnare : nu te mai
t^nge, co ti se voru dă saiisfaetorie so-
latie.
» SOLATOBia,-<^ria,adj. 8., BoUUr}
care sola, consola, mangania; vedi si
solante.
•SOLATEI,-a, adj. part. s-, 1. d'in 1 so>
lare, svlatna, dbI lotattam estallataait
1. d'in aolez=s6re, aolatus, appucatu de
dorere de capn d'Jn caus'a calorei aore-
lai : copilit solati; vedi si sdire:=zsonre.
SOLDA, 3. f., 8im..§oldu, (contrassu
d'in solidul), utipmibm, i
,y Google
BOL;
litl*] g^mna: 1. mercede destinata aoU
âatihnt, stipendiu data uilitariloru;
2. desfacerea unei Bumina detorita : sol-
cTa computtdui; 3. mercede, salariu;
4. snb form'a m. «o^K^ceva âc^idu,
(redi solidu).
« SOLDASE, T., (fr. Bolder, it. sol-
dâre si ealdare), Bolrere; meroede oon-
dncerej solidare; 1. a dă solda soldati-
loru; 2, a ă& mercede, a prende ca mer-
cede, cu salariu; 3. a desface unu eoni'
putu, unu restu de detorfa; 4. a confir-
mă, intarf, consolida, (vedi solidare).
SOLDATESCB, adj., mllltarlter, in
modu soldatesou : eu nu sciu de câiu
soldcUescese făcu si se vorhescu.
SOLDATKSCU,-», adj., (it. solâatesoo,
fr. BoldateBqne), mllttarlSf de soldatu,
relatiru' la soldatu : portu soldatesou,
uniforma soldatesca, servitiu soldcUescu,
eaaeeutioni soldatesci, tonu soldatescu,
gesturi soldatesci.
SOLDATIA, (pronunţia floWoiîflJ, B.f.,
nllitla; calitate, măiestria, servitia de
soldatu : a fi lemtu la soldatia, a fi m
soîdatia.
SOLDATIME, b. m., mtlltnm mnltl-
tndv, torba, eople; mulţime, câta de
soldaţi, mnlti sau toţi soldaiii.
SOLDATIKE,-e«c«, T., mlUtare; a fi
soldatu, a servi ca soldatu.
SOLDATU,-», adj. part. s. d'in sol-
dare, eolntos, mercede coiidaotas;<:oii-
solidatDBi 1. iu genere : computu sol-
datu, servitori soldaţi, sateUiii soldaţi,
parti debili alle edificiului soldate; 2. in
specie, omu armatu pentru apperareaeta-
tului, (it. soldatB, &. Bvidat) : soldaţii,
in celle mai multe sttde, eraumai inain-
te addeverati mercenca^i, si inco mer-
cenari străini de statulu, in care ser-
vieau ca soldaţi; astadi mai in tote sta~
tele nu mat sunt soldaţi in acestu in-
teUessu; soldaţii, la noi, de essemplu, in-
s6mna atâiu câtu si militarii; militariu
dero, nu soldatu, mUitia, nu soldatime,
ar fi terminii proprii.
SOLDIC, s. m., Bqaama; strdes;
1. scama de pesce, de s^rpe, etc.; 2. sor-
de, necuratla; vedi ai scama.
80LDn,-a, adj. s., vedi : solda, si so-
Hău.
* SOLDUBin, B.m., soldorlog, (radi
si solda); custode alia personei cuiva,
custode armata pre mercede, devota
cuiva pentru argenti; coventa celticu,
vedi ensaai solda.
SOLE^socc, a. m., vedi sare.
* SOLECISABE, v., (fr. Boliaiser); a
face sdlecismi.
« S0LECI3MU, s. m., aolwoIanB,
(ooXoixio^i};, fr. saUalsme); constmctio-
ne incorrecta, vitiiîSB, in tota frasea sau
in parti alle frasei : solecismii formiea
in ceUi ce se ammeatiea a saie in limb^a
noslra; soleăsmu de coneordantia; me-
taforice : solecismu de portare, de cogi-
tare.
* SOLECISTTJ.-o. B. per8.,8«lffiel8ta,
{aoXoiMav^z); cellu ce face sohâsmi, care
scrie sau vorbesce ineorrectu limb'a.
* SOLEGII,-ci, adj. b., Balncas, {oi-
Xoixo;,-xoy); ineorrectu, VitioBU ia con-
structionea limbei.
«SOLEMNE, etc., vedi soUmne, etc.
* SOLENE, B. m., solen, (owXtjv, fr.
Boline); genu de mollusce bivalve.
* SOLENNE, etc, vedi soUenne.
* SOLERE, V., solerei a avâ depren-
dere, invetiu, a fi deprensu, dedatu, in- ,
vetiatu, a face de ordinariu.
* SOLERTE, etc., vedi soUerte, etc.
* SOLIA, B. f., Holea; la calciamente
pellea groasa pre caro calcămu, talpa.
* 1 SOLIARE, V., (Boleare), solea-
tns, a ittcalciă cu solie, a pune solie la
calciamente.
* 2 80LIAKE=soîiar»M,-a,adj., so-
learfSi BolearinB] relativu Ia soita, care
are forma de solia : folie soliari, celhda
soliare; a. m.pera., soliariu. cellu ce scîe
face sau vende solie; s. reale, t., soliare
sirn. 8oliaTiu^=solia de petioru, calciu,
pantofu , calcionu , etc. (compara ei fr.
aoniier).
« SOLICANU.-aj adj., soUcanuB» (d'in
80Îu=singara, si canere=:cantare); care
cânta singuru : solieanele muse.
* SOLICARE=sorica»-e, v., (sollcare);
a bate, a inealdi, vorbindu de sok^sâre;
vedi sorire.
* SOLICATIONE=«or«!aWon«, 8. f.,
BOlloatia; actioue da solicare; morbu, do-
rere de c&pu d'in caus'a soricarei.
y, Google
1!!04
SOL.
« SOLID AME, pi. solidaminei soli-
dftmen, si
* SOLIDAMENTU, pl.-e, Bolldamen-
tDin; actioae de solidare, cumn si medin
de Eoliăare : sdidamente allemurihru.so-
Udaminele corpului sunt ossele aanetose.
* SOLIDARE, T., Bolldarej a face so-
It(iu=desn,taro,fir[iia,totu,intrega,etc.:
o sdidâ murii, parietii; a solidă impe-
riulu. tronulu: vedi si solidificare.
* SOLID ABlU,-a. adj. s., (fr. aelldat»;);
unalii peDtra altolu, unuia pentro totl.
* SOLIDATIONE, s. f., solldatlo; ac-
tione de solidare, cnmu si efiFectu allu a-
cestei actioue.
* SOLIDATORnJ,-(o«a, adj. s., bo-
lld«tor] care solida : solidatorii cailei,
pamentuhii.
* SOLIDATU,-a, adj. part. d'in so-
lidare, Bolidatns.
* SOLIDICORNU,-a, adj., (fr. iolldl-
eorae); care are antennele tari ca cornuîu.
* SOLIDIPICARE, Y., (fr. B»lldlfler);
a face sdidu : a $olidifică unu lieidu ;
ap'a se soItdif^M de geru; metaforice :
a solidt/fcâ ăomni'a, poterile statului.
* SOLIDIFIOATIONE, s. f., (fr. »•-
Udiflofttloii); actione si effectn de soU-
• difieare.
" SOfilDIFICATU.-a, adj. part. d'in
solidifieare.
* SOLIDIPEDE, adj., Bolldlpes; care
are pede:=petioru solidu, anghia nedes-
picata.
* S0LIDI8MU, s.m., (fr.s«lldl8iD«);
doctrina, systema medicale, dupo 6are se
attribae partiloru solide nlle corpului
nna lucrare activa si principale in feno-
menele vietiei, in opposltione cu liddele
d'in eorpu, caroru-a se attibue numai
nna acţiona passiya si secundaria.
* SOLIDISTU,-a, s. pers., (fr. soll-
dlste); cellu ce se tine de solidismu.
♦SOLIDITATE, 8.f., Bslldltas, (fr.
■•Udtti); calitate de solidu : soliditatea
corpuriloru, soli^aiea crustei fa-restre;
mare soliditate, fora soliditate ; solidi-
tatea averei. possesaioniloru ; soliditatea
storci, positionei; soliditatea mentei, co-
gitationiloru, caracteriului, promisato-
nUoru ; soUditatilc sunt si masse solide.
* SOZJDU,-Ki, adj., soUdDB, (fr. bo-
. SOL;
Ude); contrassn soldu.-a, (forte proba-
bile d'iD 8olt(=8olnn), plenu,de consis-
tentia» desn forte, indesatu, massivo,
compactn, etc., 1. proprie si în genere:
corpuri solide opposite la corpitri lieide;
multe corpuri solide se făcu lieide prin
itMUa temperatura ; metallele celle mai
solide devinu liăde la inălte tempera-
ture; ossisioreleurechiei sunt solide, oss^
corpidui sunt in genere solide; dttpoE-
picuru atomii sunt fortesolidi; superfa-
ci'a pamentului e solida si globosa ; pan-
ele solidu; casiu solidu; a edifică pre loeu
solidu; a sapă peno la unu stratu ăepa-
mentu solidu; absol., ce nu se edifica pre
solidu, cade; destinge solidulu de de-
scriu, solidulu si mollele pariiloru unui
corpu ; in geometria solide şutit corpu-
rile cu celle trei dimensioni ; 2, meta-
forice BÎ speciale : a) in oppos. cu ce e
despartitu, impartitu, fora continuitate,
si prin urmare : completu, deplenu, totu»
integru, etc. : vrei stipendiulu s(^du si
nu de medietate; corpulu solidu, fora se
i lipsesea parii; cotremurulu absorse
mari cetaii solide ; diece anni solidi. on-
nulu solidu, diu'a solida, discalu solidu
allu lunei ; d'in una summa solida mm
Upsesce nemiea; cine solve in solidu
sau in soldu, solve in totu si integru;
se se salva Ha-mrtâ-a in solidusa^soUu;
a responde in solidu^a responde fia-
care de totu; b) bene stabilitu, nestra-
mutatu, addeveratu, reale, etc. : bonurile
fundane sunt celle mai mlide ; amiătia
solida, crcdcntia solida, principie solide,
solida mente, solidu capu, solide pro-
missioni, solide idee, solida positione,
solida casa de commercitt, solida tronu,
solida gloria, solide venituri; nemica so-
lidu in lumea acesta-a; astă pre solidu,
a fundă pre solidu ; fdicitatea dome~
stica e cea mai lunga si cea mai solida ;
c) ca subat. m., reale, soliâu-lu, soldu-
lu, ori'ce in totnlu seu, fora respectn la
părţile solie, si in specie, moneta consi-
derata ca unitate, fora a tin^ compntu
de fractionile ei : mai vertoau se dicea
de una moneta d'in tempulu imp^atori-
loru romani, moneta, la ineepufu, de
auru il. 35 de denari, dero care in urma
varia (.jrte iu vahrea tea.
=y Google
80L^
* SOLIDTJNGFLATUrfl, ai
* SOLIDUNaULU.-fl. adj., (fr. b«H-
daDRtiU); munitn de uDa singura si $o-
liâa vngla=mgtâa Ia petioru : mamm-
fere soliăungute; snbst. f. pi., solidun-
guîele, familia de mamifere cu u»gle so-
lide.
* SOLIPERU.-a, aâj., solirer, (i'in
soU^zBorp.^ si ferere = aăducere); care
aâduce sorele delaunu \iiin spre altulu :
regione soîifera ; pentru noi terrile ori-
entali sunt solifere cre-<!uniu.
* SOLIFUNDItJ, p],-e, golIfnndlBni;
mica buccata d»/uni!u,micu agra propriu.
* SOLiaENU,-a, adj. s., solt^eita,
(d'in 8de:=sore, si genere =z tiascere);
născuţii, generatu d'in sore : goligenulu
JEeie, soligenulu Phaetonte.
*SOLILOCIU, p].-€, sollloqntam,
(fr. flftiiloque); vorbire cu sene singura,
asi& Domita si monologu, (ţLovoXâYo;).
* SOLIPEDE, adj., (sollpes, fr. 8«H-
fkit,d'\a8olu^30îida,Bipeăe~petioru);
care are petionilu, in specie, ungl'a so*
lîda, adeco constandu numai d'in nnuossa
la âa-care petiorn : eaUii wn/ solipedi,
ioH nu su solipedi; subst. pi. solipedile.
familia de animali cu ossu solidu la
fia-care petioru.
' SOLIPUGA, a. f., solipnţi^ specia
de formica venenosa; si contrassu, sol-
puga.
* SOLISTIMD si soH^irm. s. m,,
Bolisttmnm , Bolllstlmnniţ (fr. HoUlstN
mnm),- proprie adj., lenatu ca subst. (sub-
intel. trlpndlnn), auguriu bonn, trassD
d'in moduln de mâncare allu puUiloru
sacri asia de precipitatu In câtuacesti-a
lassau se le cada d'in gara multe granu-
tie.
* SOLISTITIU, soli^iiMAe, redi so\-
stitiu. solstitiale.
* S0L18TD,-a, s. pers., (fr. Mllste);
care essecnta unu solu de musica, de
cantu ; (redi 2 solu).
* SOLIT ANIU,-a. adj., soUtaneiDi;
1. (d'in soItYti=8»lItD8), cu care e cine-
va sditu, invetiatu, deprensu : aolitania
dorere; 2. (d'in soIh=bo1iib), in parte,
singuru : opera solitania.
« SOUTANU,-a, adj. s., solltanni)
(piobabile d'in sole^ore, promonto-
SOL.
lgQ5
riutu sordui), relativu la sore, la clim'a
torrida, la Âfric'a septentrionale; de
ac( ca subst., applicatu la nomele anei
specia de limaee.
* SOIJTABB,T.,Bolll«r«,(d'inMÎiiM
de Ia 8<Aere), a avâ invetiu, datina, de-
prendere, a face san dice de ordinari»,
asia; a-^tu harhatu solită a diee.
* SOLITABItl.-o . adj., solltarlus,
(fr. BoIItalre, d'in 50Îu=S9Us); care sta
singura, separata, despărţita, la una
parte, departatn, etc, 1. in genere:
natur'a oborre totu ce e solitariu, al-
binele nu su solitarie, îmlu e soliiariu;
vietia retrassa si solitaria ; eumupoteti
viue asia solilari? patiperii si melanco-
licii sunt solitari ; mulţi filosofi su soli-
tari d'in principiu ; mulieri solitarie si
deportate de iâta societatea umana; cellî
solitari potu cade preda unei imagina-
tione morbida; fapte solitarie; evenimente
solitarie; solitari misantropi; 2. în specie
a) ă03eitn:loairi8olitarie,monti solitari, -
ruine iolitarie . deaertu soHtariu; h) io
specie : a) in botanica -.flori solitarie; p) in
architectara : columne solitarie; 7) verme
solitariu, si abs. solitariulu. acellu-aai
ca tenta; 5) animali solitarie, ca leulu,
ursula, mai vertosu apruln ; a) in sfer'a
religiâsa, eremitu, monaohu >e viue fn
solitudine : statuîu de solitariu nu e Uatu
naturcde omului; solitmi desertultâde-
vinu adesea setbatiet si misantropi.
* 80LITATE, s. f., soIIUb, (fr. solit*);
Btata de soZu^soIub : solitatea pyratni-
diloru in mediloculu deserttdui.
* SOLITU,-a, adj. part., (de la ver-
bala 8ofere),Hollttia,(fr.Bollte),deprensa,
învetiatu, indatinatu, ordinaria, usa-
ale, eto. 1 solitele peramhlari, solittdu
vietu, solite abitudini, solite vestimente;
nu potu lege de eâtu pre cartea solită;
solit'a vâstra inertfa, solifa tea Uusio-
rentia; soUtu somnu, solUe visite; de so-
litu nu dormi, nu mând la orele aceste-a;
am dormitu mai muUu de câtu solitu
sau de solitu, mai puânu de solitu , moi
de solitu, ita.; vedi si oppos. insotUu, in-
tratu mai afnadu in asu.
* SOLITUDINE, fl. f., «•Iltid», (fr. i*-
lltadc; d'in«oI«:=Boliia); statu ăe solu
allaiuiDi orna s{tu anailocnisingaretate,
=y Google
1206
SOL.
desertn etc., Lin genere : aviue in sditu-
ăine, solitarii viuu tn solitudine, fagu de
âmeni sicauta solitudinile- solitudine in
cetate, solitudine in agri, solitudine preio-
tindene;solituăineadesertuhiimontiloru,
se^eloru, pahdiloru; solitudinea mor-
menteloru; sc^itudinea vedunei; 2.in9pe-
cie cu respectu la obiectele ce lipsescu :
stătu delassatu, desertn, parassitu, sin-
guretate, etc. : aibi indorare de solitudi-
nea nostra ea orfani; in ce solitudine
amu remasu de eopilli ! solitudine spai-
mentatâria ne impressura d'î tâte păr-
ţile; n'avemu pre nemitie in solitudinea
si calamitatea nostra ; sunt inse si so-
litudini plăcute, si chiaru atiractive ai
farmeeatorie; cetatea, alta data fortepo-
pulosa ai plena de vietia, e asta-di una
trista si miseranăa solitudine.
* SOLIU, pl.-c, sollnm, (compara ai
fT-seall); a) in senauln cella mai desn
nsitatu, scaana de <3meni mari ai Însem-
naţi, mai vertosn de principi =i de regi,
tronu, etc. : solitdu regelui, principelui.
a sedi a lene pre aolie regali; metafo-
rice : a se sui pre s<Aiu, a perde soliulu;
h) in sensu mai generale, a) lavacru,
spellatoria, albia, bănia carata, cetu-
ra, ete.: soliu de spellatu vase, aoliu
de loture;^.soliu de haniatu,de lautu, de
speUatu camesîe; ^) pata, casaa, sarco-
fagu de morţi.
•SOLIVAGtJ,-a, adj.,sollTagns,(d'in
8o2u=goluB, a\ vagare^r^gul) t care
va9(i,vi]^a&ufuîa,ămblainc(Jcesiincollo
fora capitâniu ai singuru : animalile
solivage nu se stringu in turme; omului
nu place se fia solivagu; ia genere : sin-
gi]raticu,.golitariu, aingnlarin, etc.
* SOLLBMNALE, soîlemne, sollemni-
tate, etc; voii: soU^nah, sollenne,
soUennitate, etc.
* SOLLSm A.'LE = 8olennale, adj.,
(fr. solennel); relatiTU la soUenne, la
soUennitate;— de preferită e form'a sol-
lenne.
*SOLLENNE=sirfe«rte=^o7eiMMe, boI-
leals^sollemiils, (d'in soUu=.AoUaa, ai
annu^aiiDiis); 1. proprie, ce revine pre
totu annulu, vorbindu in specie de ser-
batori, de festivităţi fisae Ia acea-aai
epoca a annnlui, ai de aci de serbatori
SOL,
mari : (fcVo inviuerei mantuitorit^i e
cea maiaolenne pentru cresHni; s'ar caăi
ae avemu si noi dUle sdUenni nationt^
eumu aveau străbonii Bomani: 2. me-
taforice, a) cu conceptuln religiosa pre-
dominante: religioau; festim, dirion,
angustn, insociatu de pompa mare si de
mnlte ceremonie : proceaaioni si roga-
tioni sollenni, ospetiu soUenne, supj^i-
cationi publice si soUenni; in ăiUeîe sol-
hnni alle septemânei paseeloru; soUen-
nile vestimente alle saeerdotSoru, adl-
lennile facle de la procesaionea făcuta in
tempulunoptei; si ca, Bnbst.8otlennUe sa-
crificiului, sollennile triunftdui, ineo-
ronarei regelui; b) cn conceptnladesta-
bilita ai ordinată predoniinante : nsi-
tatu, ordinariu, uauale, Îndatinata ; euru
de eaTli sollenni; darelasemnu eu arme
aoUenni: soUenne era la Romanii an-
tici a ăesiiJiîăe de nopte casele adie elien-
tiloru; aoUenne e amicHoru a se stringe
in ospetie de mai multe ori pre annu ;
formăe soXlenni alle proeeasului de judi-
caia; ceîle sollenni pentru darea «mi
petiiione; modulu sollenne de adione ai
de portare aXlu unei clasae de omeni;
c) in genere, soîîennc=:pomp08U. eere-
moniosu, facntu cu multn apparatn, etc.:
eovente soUenni, mersu soVenne, geshiri
aoUenni, receptione sollenne.
* SOLLBNHISARE , y.. (fi-. g«ln-
nlser); aface soUenne: a soUennisdăiu^a
renaseerei Bomâniei; a sc^ennisă M^
morfa harhatitoru c? au meritatu hene
de patria.
• SOLLENÎIISATIONE=g(.Icnni«i-
tione, a. f,, (fr. BoIennlBitlos); acţiona
de soUennisare.
•SOLLENNITATE=soîetmi*afe=«>-
lemnitaie, s.î., BoUennttaB^BOllemnltoi
= BoleiiQlta8=8oiemiiItaB, (fr. soles-
nU6J; stătu de sollenne, cumu si media,
ceremonia, etc, care face ceva sollenne;
sollennitatea serhntoriloru, soUenniiatea
incoronut CI regelui; soliennitateanunlei:
a vorbi, lucră cu soUennitate; in spe-
ciale : forma, formalitate, etc., cari făcu
una acta sollenne , autentica : prea
multe sollennitati pentru unu acbt âe
pucina importantia.
*SOLLEBTE=soîcrte, adj.,8oUflr§=
=y Google
SOL
Bvlerg (d'in soUuz=anllm»^=Mu, inte-
gru, B\ arierata, proprie oare sde fota
artea, Bi de aci): deplenu precepntn,
meiestm, destm, deplenu indemauatîcn,
care acie si'se precepe bene a escogiti
si essecută, etc.; 1. despre perâone : omu
mgilante si soUerte, Retori ingenioşi si
soUerti in artea loru; nemine nu « mai
soUerte si mai ingeniosu de câtu tene;
tUbinde aunt sdUerti st ingenioae; 2. dea-
pre lucruri : ou soUerte mente imagini
lua^ri noue si nea-iteptate; in tote ope-
rele Iui afli una soUerte dispositione a
partiîoru; sollertea cu^odia a grâneloru
si peeoreloru;judeeiu' soUerte a distinge
formosetiele scripteloru ; ca adv. sciţi
espreme soUerte faei'a, mersidu cautO'
tur'a imaginiloru.
•SOLLEBTIA=goIertia, s. f., eoller-
t]a=8»Lert)a; calitate de solerte : pre-
cepere, ecientia, desteritate, abilita-
te, et«. : soUerti'a aibinehru; paianginit
denâta mare soUertiaintorsusiteasutv;
artea nu pote attinge ao^ertVa natw^ei;
sdlerti'a ingeniului, mentei, judieiului,
8<^lerti'a de a cogitd ai espreme celle co-
giioie.
* SOLLICITABILG, adj., (fr. BOllIel-
tokle); care se pate soUiatâ : officie sol-
liatalna.
* SOLLICITANTE, adj. part. preş.,
(d'in soUi6Uare), soUleltAnsf care sol-
liăia : mulţi solliatanti mân'a acestei
muUere
*S0LI1C1TARE, T-, soUicitMP, (fr.
BClUolter) ; a face soUicitu, 1. proprie,
a agita ca violentia, a turbură forte : a
sottiatâ marea diin aduncurile ei; a sol-
Ucită stomaculu eu votnite; a soUidiă
undele cu rănii; a soUieitâ tote terrele,
toie poporele; 2. metaforice, aj io ge-
nere, a attiti&, a turbura, a insufflă
cura, nestemperu, temere, passioue, etc.:
multe mi app^a si soUicita peptulu;
de ee se mi soUicitu si amarescu suffie-
tulu cu unu miseUu; acista thmt ne soU
liâta forte; eumu se nu fimu soUicitati
de vetUtoriulu terrei? parenti soUieitatt
de sanitcOea si vieH'a eopiUHoru sei; a
sc^iâtâ pacea statului, cetaHanil<»ii;
a soUieitd instinctele celle mai irutedi;
h) in specie, a) a proTOci, a attiti&, at-
BOL.
1207
trage, itnpinge la relle ; a soUieUd la
revoUa, la peecatu, la Ubiiine ; a solli-
ătâ unujuiiee, una mtdiere; &) inse si
in sensQ bonu, a canti se capete, a cere
cu persisteotta, a pune BuH'a iu coste
cuiva, a supplîcâ, etc. : a soUiciiâ favo-
rite cuiva; a soUieitâ unu officiu; a sol~
liâiă grati'a; a soUieitâ peritru sene sau
pentru ăltii; nu soUidtu perUru mene ;
a soUieitâ mân'a unei vergirie.
*SOLLICITATIONE, 8. f., iflllclt».
tlo=s<illeltatl«, (fr. sollleltatlon); ac-
tione de soUieitare : cu tote soUieitatio-
nile nu Iu potui inâupleeâ; soUicOationi
persistentisi chiaru ammenitiatorie; sol-
licitationea poporului la rebelUone.
• S0LLICITAT0ElU,-i6ria, adj. s.,
goIllcltBtor=Bollottator (franc. Bolllel-
tflor); care soUidta Bau serve la soUiei-
tare : soUicitatorii la rdieUione, covente
soUicitatorie la corruptione.
• SOLLICITATO,-o, adj. part., (d'in
soUieitare), iolUcIUtDBi^aolleltfttaa.
• SOLIICITU=S(JÎictf«.-a, adj., «1-
lloftnB==:i«llcltiiB, (d'in soU*t=Mll»n, si
flltag=attttiata); tare attitiata, forte in-
territatu, forte turburata, etc, 1. pro-
prie : marea solUcUa de furiose venturi;
aertdu e in soUicita misieare.ieuscUieUu
passu, mersu; 2. metaforice, 'tarburatn
in Buflietu, plenu de cura, de temeri, ne-
8tempern,ne3teQiperatD,neimpacatu,etc.:'
mammele soUidte de sorteafililoru sei ;
âmeni soUieiti de averile si viSti'a loru;
cânii sunt solliciti a custodi eas'a dom-
nului; soUieUu eailu. soUiati Uepurii de
ee se fimu noi sMiciti pentru toţi? si
despre lucruri : scAticifa Mranitia, M^
licit'a amare. soUicitele temeri.
• SOLLIdTUDINE =MÎici(«dtBC,
s. f., Bollieltado— «olloltnds, (fr.aollt-
eltode); Btatu de soUicitu, mai vertosa
in intellessulu coventuluide8ub2:tar-
burare maie de snfdetu, temere, nestem-
pern, amara cura, etc.; si de alta parte :
mare interesse, mare cura, mare affec-
tione ce pdrta cineva cuiva ; soUiciti*-
dinea mammeloru pentru fiii; a senti
soUiâtudine pentru benele eommune, a
nu ave aoUicUudine neci de aUe seUe,
neeumu de aUe altoru-a; cu ee tanere, cw
ce 8oZItctfHâiN« ast^tanm aeeUu mo-
=y Google
1308
SOL.
meniu; aUungati amarele scMieituăini
ce ve rodu ânimele; ce ti fad nngwnt
goUieitttdine. dupla sdliătudine senliu
pentru tene; fii deplenu itteredintiaiu âe
adlieitudinea ee ti poriu.
* SOLLISTIMtl, 8. m.. yeiisoliatimu.
* SOLLU,-a, adj., boUdbj totu, inte-
gra, deplenu, fora lipse, apoi : singuru
in genala seu, (redi si 2 solu).
* 80L0GE, adj. s., aolox; Torbioda
in specie de lâna : nespellata, oescar-
minata, nepeptenata, brnta, mitiosa,
grossolana; ca sabst. f., soloeea : a) l&na
de assemine calitate; b) materia, caion
si restimente de assemine I&ua; materia
ai Teatimente grossolane in genere; c^ in
gensn mai ideale : ti tramdtu unu ean-
tim lucratu d'in toloee.
* SOLPUGA, 8. f*"fedi solipuga.
* SOLSECIALE,adj.,(fr.Bols«<|iIal);
Telativu la solaeciu : plante aolseciali.
* SOLSECITJ, s. m., wlsequlnn, (d'in
80le=zaâre si Beecre:^ urmare, proprie:
urmarea sorelui), applicatninse in spe-
cia Ia nna ^enu de plante, nomituai he-
Uoiropiu, balfotroplnm.
* SOLSTITIAIE, adj., golstltlBlIit, (fr.
selBtlelal);^elatiTn1a solstitiu mai ver-
tosu Ia soistUiulu de vâra : ăUie solsti-
tiaU, punte solstitiali, altitudine solsti-
Oale a sorelui; in specie si metaforice,
telativu la medinln verei, la tempuln de
celle mai mari calori : ctdduri solstitiali;
totn asi& si d'in contra : frigulu solsti-
titie ăliu iemei.
* SOLSTITID, pl.-«, Btlstltlmn, (fr.
Hftlatleei d'in 8<^e=sore, si sistere sau
stare): parata stare a streini de c&toTa
dille in doue differite si oppoaite pante
alle eclipticei, cari sa ca mai depărtate
de ecatoriu : sorde are dâro doue sol-
sttiie in fia-eare aitnu, aolstiiitdu de vSra
pre la 9—10 Jnnin, sisolslitiuludeiSr-
na pre la 10 — 11 Decembre: 3orele se
a/la intre eeUe doue solstiiie,
1 SOLU, s. m., avlBBi; (fr. b*1); cea
mai de diosn parte a nnai ce, funda,
base, fundamentu, pre ce se râdima ceva
in genere, asii : soîulu unei cotnera, u-
nui ed^iâUf unui mormentu, unui tem-
pliii;8dludemarmore,ăepetra,aolulumă'
ra,t<>Mu fluDiHoru; trabi se punu si
m^.
mgropa m solu; etc.; in specie, fod'a pa-
mentalni pre care stan si se râdîma tote
celle terrestre, considerata m^ vertosn
d'in pantnla de vedere allu calitatiloro
selle asnali : a eealâ tote eeiatile ea s<y-
lulu; soÎM hmu de grdne. de vinia; in
solu iomt prospera aemenii'a ee ise în-
crede; sciuseeeu, greissu, feeundu, sterpu,
macru, desu, rarv: prin metafore; a) loca.
t4rra, regione, pamenta, etc. : sotulu na-
faîe=:patri'a; solulu romanu,adli^ unui
popora; fora solu nu e natione; pre solu
s^ou naHonHe. iro nu în aerw h) posses-
sione immobile, bonu immobUe; e)Bcan-
nu, tronu, etc. (yedi sisoli»).
2 SOLU.Hi, adj., B•lDB,(f^.Benl);8in-
garu, fora altolu, depărtata si neinso-
citn de altuia; 1. in genere : solu am
fosta si sum pre lume: solu nu poţi re-
dieâ greutatea; inse si plur. : soli, fora
adjutoritdu aitont-a, nu ne pOtemu bate
cu una mare patere, ee are muUe osh';
2. in specie : a) singarn, delassata, pa-
rassitu, fora consangini, amici, etc. :
sole anui remasu . sole ne au lassatu;
h) de locuri, singuratica, deşerta, etc. :
locun* sole, eampu sdu. monti soli; vedi
si derivatele : soUtariu, sdîtudine, de-
sc^ore. ete.
* SOLUBILE, adj., Bvlnbllle, (fr. se*
InbU, d'in so(tiere);cHre8epotes^I««;
sariîe aletdine su soluhUi tn apa; meta-
forice : prohlemate soîubUi.
* SOLUBIIJTATE, a. f., (fr. stlaftl-
MU), stătu sau calitate de soltt&tie : so-
luiilitatea sariloru alcaline m opir.
* SOLUTIONE, s. f., B»latl.,(fr.8e-
IntUn); actione de sdvere, ai effecta alia
acestei actione, 1. in genere : sdutionea
nodului, soîutionea sarei tn apa. solu-
^i'onea linibei dupo mai multe dille de
ammutire, soîutionea sfofnoeului,- solu-
tionea cerei, glaciei, untului, plum&ului,'
mat multe aoluUoni de sare făcute ina-
eelZu-osl liâău; 2. in specie si metafo-
rice : solidionea tmeiproblema , uneio»*
stione ; soîutionea unui trianglu, unei
eeaiione ; aoUdionile date diffteultatiloru
ee se redieasse; — soîutionea mereedeipre
mai mulţi mesi inainte; soîutionea inte-
grale, partitde a a^iteloru, a ăetorie-
loru;— soîutionea de peec-itei—soltdio-
=y Google
SOL
nea uiteip<»te aarmalet, sohitumea mai
muUoru regmtente.
* SOLUTOEE.-frice, bi
* SOLDTORIU,-foHa, adj, s., sold-
t«r} care solve : BoUUoriul» a-edUtrihnt,
solutoriwlti problemei.
* SOLDTU,-a, adj. part., (de la t.
aolvere) aolntns : sarea sohda in apa;
jugănit soltUi ăe la jugu; eera ineo ne-
atâuta; problemate de muUu aolute, de-
torie solute, impromi^lu sdlutu; omu
BoUitude cure; fioZufu=:liberu, etc.; sica
sap. subst. tempulu de solutu impronat-
tulu; soltUuht impromufului; (vedi ver-
bulu s6lvere).
* SOLVENTE, adj. part. prea., sol-
reiiB, care solve, 1. in genere : ap^asul-
vente sarea, eald^rele solvenţi glad'a;
2. in BpeciA, ca subst., unu solvente:
a) cellu ce salve eoatulu ia Mnuivatituta
de instrnctione, in opposîtione cn unu
stipendistu sau stipendiariu, vorbindu
in parte de stuitenti; I>)qit egtsolTeDdo,
boBnm a»n«ii, cellu ce e bonu a s61ve
detorfele; de la care nu pete perde cine*
va nemica d'in ce a creditatu; (vedi si
Bohnbile).
* SOLVEBE san şomere, solsi si soU
sei: si solui, solutu si soltu, T., solreref
a deslegă cera legatu, a desprende ce e
prensu, a desface in genere, 1. proprie :
soîveti nodala, legatarele, eatenele; sol-
veţi pre celli legc^; a solve cânele , cai'
UUu, boidu; a solve eonun'a, perii, ve-
stimetUulu; a solve unu choru, una tur-
ma, ana cita, una adunantia, unu ma-
muhiu de flori; a solve unu orologiu, una
mackina; a solve c^r'a, untur^a, glad'a;
se solve plumbuit*, se solvu si alte me-
talle; as^ve pantiede, a salve limb'a,
(vedi si compositele : resolvere, dissd-
vere, etc); 2. in specie : a) a solve «a*
vea, ancor'a, funea. etc., a dcsiegă si
plec& pre apa; h) a solve una detoria, unu
impromuta, etc., a desface, a plaţi; a
solve prttiaiu lucrului ; solveti ce ati
mâncata si beutu; veţi solve servitorii,
mercedea servitoriloru; metaforice : a
solve triinUala natard, a morf; a salve
promissele, a solve gratî'a, a solvebene-
fidde, a solve benele cu reulu; c)a solve
una problema, una cestione, una enig-
SOU.
1309
mo, etc. a le esplică; d) a s6lve carele,
tristele affeete, negrde cogite, frie^a, ti-
m'a, betVa, etc. a resipf; e) in genere, a
desface, scapă, liberă : a solve etatea
de frica, de spaima, de greviat&e dari-
lora, de Utnga dortre, de mare amara,
de cure si temeH; a solve de peecate, de
culpe, de nevolie.
* SOLVIBILE, adj., (ft.solTable); oa-
re are de unde salve, bonn debitorin.
* SOLVIBILITATE, s. f., (fr. sol-
rabllitâ), stătu sau calitate de solvibile.
t SOMA, fg-, ^5[].ix=corpu), appli-
catu in composite scientifice ca : soma-
tologia; s. f., (fr. somatotoglet d'in \6-
Yo<:=discQrsn), tractatu asupr'a parti-
loru solide alle corpului omenescu : so-
matoloffi'a mbracia osteoloffPa simyolo'
gi'a; de aci 9i adj-, somatoUgi<M,-f^, (fr.
BoraatulORlqiie), relativula somatologia;
— somatoplatypoăe, adj. s., (fr. somat*-
platyp«deţ d'in icXaT6;^latu, si nou;,
j[oS(i;=pede), care are pedi palmaii si
puşi inapoi'a corpului ; subst. pi. soma-
toplaiypodile. familia de passeri acatice;
— somatotomia. s. f., (fr. BOmatotomie»
d'in TO[j.i)^a]iataFa), anatomia, etc,
(vedi soma, intratu si iu alto composite,
cnmu : orthosomiaia, orihosomaticu etc).
* SOMNAMBULU,.a, adj. s., (som-
nambnluB, fr. Bomaantbflie), caresesciJUa
d'in patu addormitn, ămbls, vorbesce si
lucra chîaru, fora a se deşteptă; cetla
ce Ambla, vorbesce, etc, desf addormitn
prin magnetiamn;— mai mnltn ca subst.,
unu somnan^ula. ana somnatrimla.
* SOMNAMBULÎCO,-a, adj., (franc
Bonnanbnllque); relativa la sonmam-
bulu si la sofnnahuUwia.
* SOMNABDLISMU, s. m., (fr. som.
nambnllBine) ; 1. statn de somnambul;
2. fapte de somnambulu.
SOMNIALE, adj., somnlallsi relativu
la somniu, ce da, addnce somnie.
SOMMARE, T., Bomnlai-ej a av6
somniu. a visi; vedi visare.
SOMNICDLOSţI,-a, adj., Bomalou-
loBDs; tare somnurosu, ammetitu si îm-
betata desomnu; si ce da, addnce somnu:
lectura eomniealosa, (redi si somnifer»),
SOMNIPERn,-a. adj., Boumirer, (fr.'
s»ginmrs), care adducewmfMt; somw-
=y Google
1210
BOH.
feruht macf*. somniferu vetumt; ca subat.
unu somnifer» : tnoculu e energica som-
niferu.
80MNIFICU,-a, adj., B«miiIfleDg»â'm
(aonmu si facere); care face, aâdace
somnu : medicfanente somnifice.
S0MNIPLORU,-a, adj., (fr. somnl-
aor«); ce ei face Bomnulu pre âoii.
SOMNISIOBU, s.m.,dein.d'in somnu,
1. fora plar., a dormi unu somnisioru,
sonmisiorulu eopillulw; 2. cu piur., de-
spre pestx : aomnisiorii sunt bona buc-
cate; d'ia somniaiori se facă bueeate.
SOMN'in, s. m., Bomnlnm, (fr. Bsoge);
visu; ve'di visu.
SOMNOBE, B. f-, soporiaoDiBni, T«t«r-
Dim; somniileiitBSi sODialealftBaa; tra-
gere lasomnu, siâeacl:laagore, letliar-
gia, ammortire, applecare continua si
irreiaBtibils la somnu : ce e semnarea a-
cest-a pre capulu vostru? dese^pta-te,d'in
somndre,8omn6reanue8aneto»a; mal
Tertosu ca adj., (diipo &na.'iogV&: cânele
acestu-a e una putore), m frasi, ca:
somnore de argata, somnori de aermio-
rie, cu somnorile acesteia Hu poţi ve-
ghii unu lucru asia delicatu; (confere
«tipor eorTt^Btapldns c*rTB8=s£upore
de eorbu=8tupidu corbu).
SOMNORIME, B. f., T^di : somnoro-
sta si somnidentia.
SOMNOBOSIA, s. f., BomnnleiitU,
TftUrnanj atatu, abitudine de somnO'
rom.
SOMNOBOSUra, adj., BomnnlentiB,
atainleiloiiBB, (it. sonDolos» si stanvill-
•B*, proT.Baaettasf ft. Bonelllenz, — allu
Qostru essita directu d'in aomnore, sau
indireotu d'in «omnu prin ţ\. somnuri;
somnta-osu, ca ei nodurosu d'in noduri);
plenu de somnore sau de somnu, cuî
place somnulu, pre care trage s'omnulu :
addcrmitn, ammortitu, langedu, Ietbar>
gica, indolente etc. : ce potu face cu a-
ceatu somnoroau si putorosu? inse si cu
sensQ mai mitigatu : g(}mn(»-osu=cai e
somnu, coprensu de somnu.
80UMU, B. m., 1. de regnla fora
plnr., sennns] (it.Boiin«{ isp.soeDD)t
port. flomiio, aono si Bonho ; prOT. sera,
avu } fr. Bommraef Bomeil demin.); stătu
dorita de orna si de alte aoimalt dopo
soa.
fatiga, stătu in care addorms sensoln
BÎ se suspende mişcarea si actiones :
Bomnu dulee, îenu, usioru; somnu greu,
profundu; somnu turburiUu, interrup^,
agitatUŢ somnu fora vise; somnu tta-bu-
rata de visu; in somnu usioru areane-
va vise; in somnu greu, de si pote vise-
ăia, nu areconseientiaăevi3e;afieuiva
somnu : mi e somnu, ti e semnu, ni e
somnu ; na me pratde sommdu ; me
fură somnulu; ainâ me fură somnulu.
si inctpui a viad; a dormi somnu, a
dormi unu somnu; a dormi unu «omn«
usioru, greu, lenu, turbur atu; a dormi
somnulu mortei; a si faee somnulu, a
nu si face somnuîu; cine nu si face som-
nulu, e reu dispusu; a trage unu somnu,
a trage unuionu somnu; diferita inse :
a trage la somnu, ne trage la somnu,
beutur'a aeesta-a trage la somnu, tem-
pulu ploioBU trage la somnu; eu somnuly
nu se pune omulu; sonnulu Hne loeu de
nutrimentu; a se scoUâ d'in somnu; a se
dă la somnu. a cade la somnu ; betu de
somnu; omu fora somnu; a spariâ som-
nulu cuiva, si : m> s'a spariatu somnuZu;
eandu se sparia somnulu euiva, nu mas
pate dormi ; medicamente de somnu, me-
dicamentulu de somnu e somniferu;
somnulu multa ingrossiamentea; avorH
in somnu, etc.; — plur. nn pote intri de
cătu in espressionioarsomnunlficeomu
dormita in otiulu impusa noue ; 2. cn
plur. i specia de pesce de ape dulci, sl-
lDrDs=gllnrDsg r«iiU,nomitu, forte pro-
babile d'in cans'a inerţiei, somnuleatiei
seild : ccwnea somniloru nu e oea mai
bona came de pesce.
SOMNULENTIA, s. f., BomnuleatUf
(fr. BftnBolenee); stătu de Bomnuleatn.
S0MNDLENT[J,-a,a4j.,BainnDleBUg»
(fr. eomnulent); plenu de somnu, apple-
catu la somnu, cui place adormi : eopUH
somnu^ft.
80MNDLLECIQ,-«iu, s. m., deminn-
tivu d'in somnu, iu amendoue sensurile
acestui coventu : 1. dormi somnuUeetulH
teu; 2. somnidledi sunt ioni de mânca-
re ; (f edi ai ; somnusioru, somnisioru).
SOMNUB0SU,-a, adj., vedi : somno-
ros u si somnulentu.
SOMNUBUra, adj., soMnarsaj de
=y Google
somnu, ce se facd in sotnntt : imagini
aommwe, redute in somnu,
SONABILE sau sunabile. adj.,fions-
bllist ce se p6te aoHare, care sona bene.
SONANTK sau sunante, adj. part.
prea., sonaiiB; care sona: corpuri so-
nanti.
SONABE sau sunare, t., Bonare, rn-
noreB erebeieere, hnan exlre, (it.
Bonar* si Baonare* isp. prOT. Bonar, port.
soar, fr. sanner); a d&, a emitte cea ce
percepe nrechi'a, 1. proprie si in ge-
nere : aram'a si cdte metaJle sona, cam-
pania sona; insirumentele de mustea
sona ; sona in ceru, in apa si pre pa-
men/u; dulci accente se audu sonandu
de departe ; na sona nemica ; orologitdu
a sonatu de muS^; vocea passeriloru se
deseSpta cu rasarUulu sorelui ai sona in
tote părţile; de unde sona, ai ăe unde
se aude; a sonâ bene, reu; a sonâ dulce,
daru. distindu; aaondaspru, raucu,
surdu, eonfiisu : a sonâ tare, cu patere;
a sonâ incetu, fora potere, etc.;— si cu
obiecta directu caverbu trans.; inse, ca
verbu in realitate intrana. construita
nnmai cu obiecte cean intellesu analogu
cu allu verbului ensnsi : orologitdu sona
ăieee bre, /u&ele tonasvmnvdu de b(Ua-
lia; mai mulţi aonau campanele; nu
sona ce ae cade a sonâ ; sonati oU'a ea
se vedeţi de e sparta; sonati butea, ca
se veddi de este crepafa; sonati monefa,
ea se ve ineredentiati de e sau nu e fal-
sa; CQ obiectuln construita cu a:aaonâ
a spariu, rM sona a arame, nu sciu a ce
sona ; sona a ehora ; eapulu teu sona a
seecu, a pl&tu ; vocea sona a rauca, a in-
necata; — modnln sau scopnlu se espre-
me eicnde: asonâ campanele âe mortu;
a sonâ de bătălia, de retragere, de con-
centrare; sona defocu, etc., — 2. in spe-
cie : a) despre ntuaica, a cântă : toţi sona
bene in acesta cela de sonaiori; a sonâ
d'inflaeru, d'inflautu, d'in buednu, d'in
eornu. d'in organu; b) a spune, espune,
espreme ceva, a avâ cotare sau cotare in-
tellessu: eeeo cumu sona ac6sta senteniia;
luerulu ce s'a pertrecutu sona nu cumu
Im spuni, ciaona ckiaru d'in contra; mi
intdlegu ce tatu mi soni la urechiaje)».
merge vorb'a, a cnrre rumdrea, a se latf
SM; . 1211
fam*a : sona vorb'a despre tene prin tata
eetcUea; sona vorb'a, si absolut, sona ^
ceva, sau pass. reâess. se aona : se sona
de beUu, de pace, mai energice de câtu :
aona de pace, de betUt; nu se sona ne'
mica despre ce amu faeufu noi; nu re-
suffla nemieasi nu se sona n«mica despre
conspiratione; aona vorb'a co principele
arvrâaseambâministeriulu: sonavorbe
de una disaoîutioTte a eamerdoru; cemai
aona in lume, prin lume; d) a sonăpeU
lea, spinarea cuiva, a.bate, a & batutu
reu, ca intr. veii'''fH sona pellea, vedeţi
ae nu ve sone peltea ; ca trans. vedeţi co
ve sonu pellea; leuati 8em*a se nu ve so-
nămu peUea si spinarea; le am sonatu
SOKATA sau sunaia, s. f., vedi so-
natu.
SONATOBE sau amatore, s. f., vedi
sonatoriu.
SONATOEIU eau sunatoriu,-i6ria,
adj. S-, sonaoBţ sonltans, Bonorag; ma>
taUlcnm] care aona, l.iu genere: aona-
torii de tube, de corwiri; senatori de
cynOtede, de tifhaire, de organe; sonatori
si aonaiorie, absol. celli ce cânta cu in-
strumente musice ; metalle bene sona-
torie, 8onat6ri'a moneta ; sirpe sonato-
riu, şerpi sonatori, orologie sonatârie ;
vorb'a sonaioria prin vecini; murmure
sonatorie de beUu de pace; 2. in specie:
a) moneta sonatâria, metallica, în oppos.
cu monet'a de chartefa, etc.; asi&: banni
sonatori, galbini sonatori, lei sonatori;
b) absol. {., 3onat6ria=i3onatore, a) iu
genere,' instrumentu de sonatu, de datu
semnu, clopotellu, etc.; p) in specie, so-
natâre, utUu de sonatore, nomine de
plante, hfperleiim perfaratom si hj<
ofauiDS niger lÂnn. (compara si it. bo<
natore, isp. port. «onador, fr. Bonnenr).
SONATU sau sunatu,-a, adj. part. a.
(d'in sonare), (Bonatas), Bonltas, sonoB,
pnlsataBt (it. BonaU, sonata, fr. Bonate);
1. în genere .- tube sonate, dopotelU sO'
nati, ora sonata, mai multe bueeati ăe
mustea sonate de mai midti; vorbele so-
nate prin vecini; instrumente de sonatu,
bone de sonatu ; sonatuîu instrumentu-
lui; sottat^u tubeloru. eornurtloru; so-
natuîu grave, acutu, suptire; sonattdu
,y Google
1212
SON.
periundUoriu; 2. in specie, subst. f., so-
nata, buccata de musica inetrumea-
tale.
SONATOEA ean $umtura, a. f. , a»-
Bitiis, (it soDatar«( isp. Bonadura); ac-
tioae de sonare, d^ro mai vertosu ef-
fectu altu acesteiactîoDe;âONa^'a/'er-
ralcru, sonatwrele desertului, in sona-
turele tubei.
SONETTU, pl.-e, {it. aonetto, fr. aon-
net, d'in sofuwe); poema lyrîca, compusa
de doiie prime caterne ds Torsuri urmat»
de ddue terne de verauri : e dificile forte
compositionea unui bon», formosu si ad-
âeveratit sonettu; sonettele lui Petrarca.
SONETU sac sunetu, s. m., Tedi so-
nitu.
* SONIPEDE, adj. s., Bonlpeat care
sofia d'in petiâre; ca mai desn s. m. in
locu de ealla.
SONISIOBU aau aunisioru. pl.-e, de-
minutiTU d'insonu a&usunu, (sonulns),
TOC y la.
80NITARE, T., sonltare, (forma in-
tensiva sau iterativa d'in sonare); a
sonă continuu, a sonă cu potere ; aoni-
tau tubele; sonOara iota diti'a si tata
noptea campanele basericdoru.
SONITU sau sunetu, pl.-e, sonltns,
(isp. port. sonido) ; actione de sonare,
cumn si modii, si mai vertosu effectu de
sonare .- a dă, a nu dâ sonitu; de ce nu
mea da fluenda sonitu ? aeista viara da,
se6te sonitu plactttu; in aonUulu tube-
loru; a se scolia in sonitt^u musicd ;
unu mare sonitu veni d^i» aav, mari
sonite esau d'in aesUe crepature alle pa-
mentului ; sonete suavi si farmeeatorie;
joca ehor'a la sonitulu fluerulu^ intra
vaceele in satu la sone^u buedmdm;
a pertrece pre cineva in soniteht muşi-
cdoru si campaneîoru ; ureehi'a delicata
sente ăifferentiele de sonitu allu metal-
Idor»; sonitele elementari artieulaie alle
limbei; — nomele teu are mare sonitu, unu
evenimenlu are mare sonitu; reulu face
mai mare sonitu de cĂtu benele; (vedi in
aoestnintellessusicompositulnrefiont^»).
SONIMETRIA, s. f. (fr. gonIm«trIe);
scientia sau arte de a construge sau ap-
plică unu sonimftru.
SONOMETBICU,-a, adj.,(fr.8oti»^
80P;
trlqne); relativa Ia sonometria sau Ia
sonortKtru.
SOKOMETRU, 3.m., (fr.scxcB^tr»);
instmmentu de mesurstu sonurUe, in-
tervallele de sonu armonice.
SONORE, 3. f., sonor; actione de fio-
nare, impressione, mai vertosu sensar
tione a sonitulm, sonitu suave, armo-
niosu.
SONORITATE, s. f., (fr. Boii«rlt4)|
calitate de sonora : sonoritatea vocei,
metallului, aurului, argentului, aromat.
SONOKU,-a, Bftntnig, (franc, sonore);
plena de sonu, care sona bene, clam si
puni, care sona tare si cu potere si cn
armonia: voee sonora, vo^ sonore,
periode sonore, frasile sonore sunt ade-
sea deşerte de sensu; sonoruUi ntsurru
allu albineloru; sonore tunite st deHmite.
*SONTE, adj. bodb, gen. BonttBi I. vet*
tematoriu, stricatoriu; 2. culpabile,
demna de pena; — in acelln-asi intei-
lesau si derivatulu sotUieu.
* SONTICU,-a, aty., soatfeisj vedi
sonte.
80ND sau sunu, pl.-uri, boboi, (it.
snono, fr. son); actulu de sonare, d4ro
mai vertosu effectnlu acestui actu : şa-
nurile limbei, sonurile musicei; aonulu
tubei, cornului, fluerului, vocei de bar-
batu sau de mîdiere; sonu claru, acutu,
grave , suptire, pertunditoriu , imdtu,
bassu; aonuri surde, rauee, aspre, rudi;
sonu dulce, suave, molie; d'in sonwi e-
lementarie articulate se formedia sţ/llct'
bele, syllaiele su sonuri compuse, si d'in
aceste sonuri compuse se făcu covettiele.
«SOPHIAsau 80^i,3.f.,8ophla, (oo-
Î'irt); sapientia, intelleptione ; inse in
imb'a usuale numai ca nome propriu de
femina : miAte se ckiama Sophia t'n o-
ces^u loeu.
* SOPHISMA sau sofisma. pi. sophis-
mate sau s<^smate; eophlsna, (o<7to)L9,
fr. BophiBne); argumentu captiosu, ra-
tionamentu falsu si mentionosu spre a
duce pre alţii in errore : carte, scriere
plenade sofismaie, sofism'a implica totu
de a un'a intentionea de a ammagi; a
descoperi, refelle, resâhe sofismatele.
* SOPHISTICA sau «o/îs^ica, 8. f.,
vedi sophisticu.
,y Google
80P^^
* SOPHISTICABE Bau sofiaieare, v.,
(fr. BOpklBtiqoer); l.a fi sofistieu, a face
sofismate; 2. a face sofiatica, a falsifică :
a sofistica beuturde, monefele,
* SOPHISTICATIONE sau sofislica-
tione, a. f., (fr. Hophistlcstlon) ; actione
do sofisticare : sofisticationea moDftehra.
" SOPHISTICATORIO sau sofistiax-
toriu,-t6ria , adj. b., (fr. sophistlqnenr);
care sofistica, aofistieaiorm de vinuri.
* SOPHISTICATU sau 8ofistieatu,-a,
adj. part. sabat, d'iu sofisticare.
" SOPHISTICU sau sofisticu,-a, adj.
8., MphUtionaf sophtatloe, (aoţinv.'
xjţ,-ij, fr. sophUtliiae); relativH la SO-
phisma, cumu sî la sophistu in sensaln
reu allu acestui coveatu : ammagitoriu,
eaptioBU, etc.: argumentu sofistxcu; con-
ciusione sofistica ; ca s. f. reale, sopM-
stiea sau sofistica, măiestria: a) de a
faie sofismate; b) de a descoperi sî re-
felle sofismatele.
* SOPHISTU sau «o/îs(u ,-a, adj. s,
pers., flophlBtes, (aofinzifl, fr. sopfatste,
d'in acea-asi rădice cn sophu ei sophia);
1. sofiştii, la greci, iu anticitate fura
lenati in acello-asi intellessu cu sofii
sau filosofii, cumu si cu retorii; 2. d^ro
in currenâu ei abusara si de logica si
de limba, si asi& adjunsera se fia leuati
de ammagitori.
* SOPHOM ANIA sau sofomania s. f.,
(fraDC.sopboDianie,d'inixKpfi;^aopliu, si
ţLav{a=maii{a); maufa, affectatione de
sapienţi a.
* SOPHU sau aofu. s.m., soptana, (ao-
<p<^); sapiente, iutelleptu, filosofu.
SOPIKE sau supire, (vedi si comp.
assopire=.aS8apire, pre a locuri atfiu-
pire), T., soplreţ a cofundă, sau a se co-
fnnd& >Q somnu greu, a se ammeti, a
addormi, etc., 1. proprie; iwbaHmii de
beutwa, sopira; loviiu la capu remase
so^tu; 2. metaf. maivertosu de lucruri:
a impacă, aliena, imblandf, farmecă :
a sopi dorerea, menVa.
*SOPOKARB,v., 8«p«r*reî a co-
fundi in sopâre, 1. a addormf somnu
greu si profundu, a ammeti : a soporâ
şerpii, a soporâ mentile caiva; 2. meta-
forice, a) a împacă, aliena, imblandf,
farmecă, {teii si sopire); b) a provedâ
SOP.
iâi3
cu potere de soporare: soporafa virga
a somnului.
* 80P0RATI0NE, s. f., (fr. soptra-
tion); actione de soporare.
* SOPORATIVU,-a, adj., (fr. soporâ*
tir); aptu a soporare : medicamente so-
porative ; metef. lectura soporativa.
* SOPOKATU,-a, adj. part. s. (d'iu
soporare), soporatas.
* SOPOKE, s.f., 8opor,(d'insoj>»-c);
1. somnu greu ca cellu debetfa, amme-
titura, lethargfa; 2. somnu profanduca
cellu d'iu betfa; somnulumortei; ia ge-
nere : langore , somnulentia, somnore,
lenosfa, indolentia, inerţia, stupere ; si
ce face assemine somnaiopiulue sopâre.
* SOPORIPERU,-o, adj., soporlfer,
(fr.soporlKre); care adduce sopore : lapte
soporiferu, macu soporiferu : laudanulu
e soporiferu; cama in acellu-asi sensu
si soporifica.
* SOPOEIPICU,-a, adj., xiăi sopori-
feru.
* SOPOROSU,-», (fr. soporenx);
plenu de sopore, care adduce grea si pro-
funda sopore.
SOPOEU,-a, adj., soporug; (d'in so-
pore); care are ai da sopore.
SORA, sărata, etc.; vedi sorore si soru.
SOEBA, B. f., vedi sorbu (arbore).
. SOBBE, s. f., puU ; ceva fertu ee se
sorbe; vedi si sorhu.
SOBBERE, sorpsi, sorptu, si sorlnre
V., sorbere, (it. sat-blrei isp. soTber,
port. sofTer, prov.v. fr. sorblr, alb.8»iir-
bots); a suge si Înghiţi , a trage si În-
ghiţi, 1. proprie, a) cu gur'a, cu rostmln:
a sârbe d'in cafea, a sârbe cafea ; nu
sârbe prea calda thet'a ; se sârbetnu câte
unu oua crudu, co ne diregemu vocea;
sârbe acesta-a, co e Ucidu; a sorbemar-
garitarie licidite in acietu, a sârbe sân-
gele cuiva : şerpii sorbu broscde ; vaceele
sor6« apa d'in rii4;6JcuTeri-cemedilocu:
piantele parasUe sorbu sucoJm ăUoru
plante; albinele sorbu tmerea ^in ^ri;
pamentulu sârbe umiditatea, mai vertosu
aren'a sorbe umiditatea; marea sorhe tâte
/luviele in senulu seu; — in genere: cine
sârbe prea ferbente. nu mai vre a sorbe
neci rece ; vorticele de i:^a sorpse tâte
navUe , sorpse si mai usioru Umtrile.;
=y Google
12U
SOB
sârbemu odorileeutia8ulu,s6rbemu efâaru
cu odii formosfiiele, etc; de acf : 2. me-
taforice : a sârbe cu oclii, a plaeâ f<}rte:
te sârbe cu oelii; poţi sârbe cu ocUi a-
eSsta gratwsa eopăla; a sârbe cu mentua,
cueogitarea; a sârbe ceUe ce spunu, celle
ce aude; a sârbe invetiatur'a.
SOSBETU, s. f., (fr. sorhet); beutura
cn apa, cu limonia sau alte fructe si cu
sachâni, beutura recoritâria; beutura ce
se bee si calda.
SOBBICABE, T., Borbillare; a si»--
bere câte pucinn, c&te nau pica : a sor-
bieâ cafSu'a in ăoue ore; sârbtii, nu
sorbieati.
SOBBILE, adj., sorblUst ce se pate
$orbere sau sorbire : oua sorbilii ca sobst.,
unu sorbUe, beutura ce e bona de sor-
bitu.
SOBBILLABE, t., «orbUlarejasârbe
c&te una picn, a gustă cu incetnlu si cu
mare appetitu ; vedi si sorhicare.
SOBBIBE, T., vedi sârbere.
SOBBITIONE, s. f., Borbltla; actioue
de sorb^e sau sorbire, cumu si effecta
allu acelleî-asi; chiara ai ce se sârbe:
sârbitione de ihsia in fia-care sera.
SOSBITin saa sorbetiu, s. m., ft-
bltlam; in sensulu formei : sorhitione^
80BBIT0RrU,-Wn"a, adj. s., Borbea»,
care sorbe, cui place a sârbe, care e ap-'
plecata a sorbere sau sorbire : mtu^e sot'
biioriu de cafia; srobţtâri'a arena.
S0RBITD,-a,adj.pari8., d'in sor-
bire=ssorbere : et^ellele sorbite, cupade
amaru sorbită; gur'a si limb'a servu la
sorhitu; sorbittdu unui ce asia ferbente
te pate reu frige; cu unu sorbitu inghiti
totu.
SOBBITUBA, s.f.,8orbltIo,hBastDB;
tvU, (d'in sorbitu de la sorbire^or-
bere); actione de sorbire, dâro mai rer-
tosn effectu alia acestei-a, chiaruBiceva
ce se sârbe : beutura, buccata, cibu, etc. :
sorbitur'a unuilieidu ferbente nu se face
ea a UHU* licidu rece; sorbiture de lente,
de fasole, de pome, de carne, etc.
SOBBţJ, B. m., l. in aensa mai directu
ca TSrbulu sorbere, aorbltlum, haii8tiis=
sorbitura : sorbulu navei de vortiee; la
multe locwi aUe aceUei apa sunt infri-
fosiate sorburi ce sorbu luntrile ii le
_; B^:
inneca; de.unde : b) ţarg eg» rtrtex, vor-
tiee, vertegiu, de apa,(comparaisp.Mrb«
si port. Borro = gura, Înghiţitura de
apa etc.); c) tarbo, yertegiu de ventu
forte violetitu, ca tromb'a de mare; 2.cu
pl.-i, anu genu de plante, d'in cari spe-
cie : sorbulu domestieu^^orbtUu âe gra-
jina^BorbuB donestics Linn.si sorbulu
seliatieu (compara it. Borbo, port. Borbs
ei Borrelrst isp. sarbal» Ir.Borbler);
fem. sorba, Mrbnai, (compara it. lorbi,
isp. NorbSf fr. Borbe)» fructulu arbnrel-
lului sorbu.
* SOBDE, 3. f., B«rdeB ţ necnratîa,
impuritate, sparcu, spurcatione , etcj
sordUe nowlui, urecleloru; sardea ea-
mesieloru si altora vestimente ; sordea
corpului, petioreloru, pellei; in specie,
ca Bem&u de doliu, spre aproYOc com-
miseratione; spurcatu d'in matrice, si
in genere de partilenattiraliallemulie-
rei;— metaforice : bassu, micn de suf-
fletii, rile, misellu, de caracteriu ren,
de nemica, si maculata, abiectu, pntore
de emu, etc.
* SOBDEBE si sordeseere, v., Mr-
derei sordeseere j vedi sordire popul.
* SOBDIDABE, T., svrdldarei aface
sordidu : a si sordidă mânule, vestimen-
tele; metaf. a si sordidă sufflettUu, âni'
m'a cu relle eogOe.
* SOBDIOATU,-a, adj. part., (d'in
«ordHJore) : fada sordidata, vestimeniu
sordidatu, in specie ca semnu de do-
rere si amaru, spre a attrage commî-
serationea altoru-a ; despre pertu si or-
natu, negru si in totu casulu sordidn
c&tu se pdte.
•S0BDIDU,-o,adj.,B»rdidii8,(fr.Mr-
dlde); plenu do sdrde : copiUi sordidi,
vestimente sordide, cu faei'a sordida de
pulieresidesânge; metaforice, ajbassn,
vile, de nimica, abiectu; &) ignobile,
de despretiato, de nemica, misellu in
genere; in specie, avara, complitn:
sordidi avari, sordwia avara, sordida a-
varitia.
SOBDIBE (reu pro a locuri sortite),
eseu, V., sordeBoere, gordldarej 1. a face
sordidu : nu dă prin lawri litnose, cote
sordesci; m'amsorditudHn pdiorepino
in capu; ii ai sordiiu tâte, ti ai sordttu
=y Google
SOB.
1815
vfiaHmentele sitotucorpulu; 2.afiplena
iigorde: de ce Haordeacu tâiepreteHe?
3. metaforice : a G sordidu in tote in-
semoarile ce are adj. sorăidu.
•SORDITUDINE, s.f., Bor<lltndo,(d'in
sorde); stătu allu cellui ce e sordidu.
SOBDlTUrfl, adj. part. a-, (d'in aor-
âtre), 8«rdld«tn8, BsrdldaB : te ai dusBU
eur^u cwateîlu, simiaivenitu sorditu;
eorditi toţi de sânge.
SORDITDBA, s. f., sordei; actione
de sordire, dâro mai vertosu eS'ectD allti
acestei actione : ee aorditura pre veati-
mentde teîle, dSro cedesorditurepreco'
gitulu, pre ântm'a si pre nomele teu.
SOBDU, (pre a looari sortu, ca 5 aiue-
latu, mortu), 8. m.,si>rdeg] IsnominUj in
acellu asi sensu cu sorde, applieatn mai
vertosn in seosulu morale alin formei
8orăe:^ignomima, maculade ignominia.
* SOKDUIiENTIA, 8. f., Bordnlentla;
stătu de sordulentu .- sordutentt'a albi-
tweloru.
• SOEDULENTU,-fl, adj., sordilen-
tns ; plenu de sorde, forte sordidu : eo-
piUu sordulentu, fete sordulente.
SOBil, s.m., Bol, (it.Bftle, isp. port. «ol,
proT. Bol, solei, soleil) fr. Bolell); corpu
cereacu ce appare cella mai luminosa
pre cernlu nostru io forma de diacu
splendidu : sdrele resare, se reăica, de-
acende, appum; sore-reaare, 8ore~ap-
pune; de la sâre-resare si aâre-appune;
resaritulu ai appusuîu sârelui; cale in
stre ai t» ffina ; cere câte in sore si in
htna, spune câte in sare si in luna ; a
ată Ui sare, a stă aub sare, a se uită la
aâre: la sore te poţi uUd, la faet'a fetu-
lui formosu nu ; prov. : mat bene se in-
tingi in sare si se cauţi in sare, de câtu
se intingi in untu si se cauţi in pa-
mentu.-
SOBECE, s. m., etc., vedi sorice.
SOBGENTB, adj. s., vedi surgente.
SOBICAEIU,-a, adj. a., 1. relativa la
sirice, applicatu mai yertoan lacatuaie:
pissica soriearia, cui place a ven& sarici,
dâro nsuale ca snbst. reale la : a) una
specia de planta, butea rol^arls lAnn.
b) aoricariu saa soricariu roaiu, mtlmB
ntu, care ven^dia sarici; — ca aubat.
pen., aoricanu, (f. smcaressa), oella oe
persecuta si occide sMcii;—s. I. abstr.
soriearia, a) occupationea soricariului
saa soricaressei; p) mulţime de sarici;
(vedi si soriâme, aoricetu; in aceatu
senan si m. soricariu); 2. d'in soriâu
cni place soriâulu.
SOBICE (de ordinariu pronontiata
siârece, care pronunţia occarre si in de-
rivate), 8. m., nins, aorex, (it. isp. sorce,
fr. Bouris); gena de animali loditorie si
forte stricatorie, c&ndu se incuiba prin
case, etc. : aprende86rici,piasic^apren-
de sorid; prov. ce nasee d'in pissica,
sorid mănâncă ; a se av6 intre sene ca
pissic'a eu sârieele.
SOBICELLXJ, s. m., musenlnBiâemi-
nutivn d'io sârice; Tedi si aoriaUiu^^o-
rieuctu.
SOBICESCE, ady., mnrlam more; in
modu soricescu, ca siricele aaa ca soridi.
SOBICESCU,-a, adj., sorlejoni, >d
Diiires pertlDens; relativa la sorice, la
sarici : genulu soricescu.
SOBIGESSA, s. f., mas femeii^ «rae-
ntenm; 1. proprie, femella a sMcelui ;
2. osaale inse arsenicu, ce serve la occi-
derea sârieiloru, (inform'asortcica pare
a se confunde cu săricică).
SORICETU, s. m., vedi soricariu.
SOBICIME, s. f, vedi soricariu.
SOBICINU.-a, adj., sorlclnuB, marl-
nos; relativu la sorice, la sarici.
SOEICin,-B, adj. 8., l.eu tonala pre
ci : soricta, de colorea sâricelut, peralni
soricelui, kIItob, otnerenBj 2. cu tonala
pre ri .- sorieiu, leuatu de regula ca
subst. sorieiu, gnllu catls, pellls, pelle
de porcu, mai altessu cănda porculu sau
porceliula e perlitu : copilUloru place
sorieiulu, a rode sorlciu. M.
SOBICONE, soriconiu, ei ca n mol-
liatii sortcotu, s. m., major moB;aag-
mentativu d'in sorice, s6rice mare ; î.
soriconia, si soriconiea, (aorieoica), rea
applicatu ca fem. simplu.
SOEICtJCIU,-im, s.m., vedi soricelht,
SOBIORA, s. f., vedi sorore.
SOBIBEj-escti, v., aprle»!, soli ex-
ponere, (compara it. sole^sUre si asBO'
I Ure, iap. aBolear, si Ingolar, prov. bo-
I lelhar); a pune la Sore , a espune la ca-
' Idrea si Inada'i tarelui : a sorigrânulu
=y Google
1216 S^;
umeditu; puneţi afora vestimentele u-
mide se se mat sorisea; soriţi ăesu co-
piUi; hetrânitoru place se se soresea ,
condu le e frigu, derosi tencrihru pla-
ce se se soresea; si şerpii, pre sore for-
mosu, essu din gaure si se intendu se
ae 8orescai\^ specie, abate, a lucf stin-
caldf,tare acrele;— As regulaca imperson.
soresce tare astadi; in neci-una din
dillele cânelui nu a soritu asia; in ge-
nere, a lucf si incaldi, a apparâ siJrele :
dupo nueru si recore prea mare soresce
mai iene.
• SOBITE/s. m., strltes, (owptTvjî, fr.
lorlte» — d'ia otapâg^camulu); syllo-
gisma formatu d'ia accamularea mul-
totu premiase, curatu rom. aeervu:=t-
cerviiB : de ceUe mai multe ori soritelee
una sofiama.
SOEITU,-a, adj. part. s. (d'in sorire);
aprleatiiBi aprienitt soli expoiitnst
SOBITUBA, 3. f., «prlOBtto; actione
de aorire, cama si mai vertosu effectu
alia acestei actione : soritur'a betrăni-
hru, soriiurele de tala dtu'a alle copU-
Uloru.
80B0BB (scurtata soro, soru, sora,
dnpo localităţi; inse pL constante si pre-
totindine, soron^rjurortj, directa d'in
sarorez=aurore), e.f., soror, (istr.sorore,
T. it. Hortre, n. it. snora, si deminat.
svrella, prOT. sorre sî gor, fr. soenr);
coasangena d'in aGelii-asi parenti; l.pro-
prie : tu mi eaii soru, eu tisufraie,noi
auntemu aorori bone d'in aceUu-asi tata
ai d'in aeea-aai mamma; soru bona ca
si frate bonu, pote inse fi unafemina
soru vitrica eu unu frate sau mai mulţi,
eu urta soru sau cu mai multe sorori;
8i.p6te fi soru vUrica numai despre u-
Hulu d'in paretUi, mai raru dero soru
vitrica despre amendoiparentii; 2. me-
taforice, a) soru de lapte, care auge lapte
de la una njtrice imperuna cu fili'a sau
Sliuln nntricei; b) soru de cruce, (vedi
frate de cruce); c) in genere, se dice Ut
nei femine ca care cine-va e fdrtefami-
liaria, mai alleasubarbatuludicemulte-
rei salle -.soru; — 3. pentrn forma, o) co-
ventulu simplu si primitivu, admitte
in declinatioae : a) la noin. voc. ace.
siog. de reţ^ida si mai pretotindine for-
soR.
m'a soru, multa mai rara form'a sora
^ro soro tine locala latre amendâne
celle alte forme , afora de Tocatim
ande intra apropre dsclusiTn ; oc^ste-a
e soru-mea, soro-mea, sura-mea;iiae:
soro! soro bona si dulce ! nu vedu pre
soru-mea, pre soro-mea, pre sora-mea;
ca articlu naaiai : aor'a, sor'a nostra,
sor'a vostra, fiendu co tote celle tretvo-
cali u, 0. a se elidu fia-care^ inalotes
articlului; P) in gen. si dat. sing., occnrre
de regula form'a completa sorore: da»
sororei melle, nu dau inse sorarei vo-
slre; copiUH sororei telle. nu ai aororm
melle, etc., cu multa mai de preferită
de căta formele scaitate : dau aorei
melle. nu sorei telie; formele scnrtate
păru de admissu in poterea nnantiei
delicate ce espremu, numai cu pos-
sessivele meu, teu, seu, i. mea, tea.
sea, cari atunci se declina , remaneoda
form'a scurta soru, etc, nedeclinata si
neartiealata : dau soru met, eopUluiu
soruaei; inse cu vostru, nostru , 9%c.
d'in cootra: dausorei, si mai bene : dan
sororei noatre; eopillii sorei vostre, si
mai bene : eopillii sororei vo^re; — plur.,
cumu s'a observata de la incepatu, se
formâdia d'ia sorore, adeco : sorori, sî
se declina regulatu : sororile, aororHoru,
actiate aorori, acestoru sorori, etc.; —
b) in derivate, a) d'in form'a scurtata:
a') soriora=suriora. (in locu de soro-
riola), ttororcDU; deminutivu, appllcatu
cu mare resfaciare in tote Însemnările
primi tivului,, fora se aibă irregul&rita-
tile acestui-a in âessione; fi')sorata^:au'
rata, s. f., sororls lDstBr=ca una soru,
in locu de.soru, appllcatu la veri-oe fe-
mina, âa si străina de familia, destnlla
se fia delicata, mai allessa Ia celle te-
nere, -r-scurtatu d'in 8orora<(i=:SHfUrata.
SOROKIMÎE=sorurMire, T., Bororia-
re , vedi sOrorire.
« SOROBICIDIU, s.f., BttraHeMliHj
occidere de soj^u.
*■ SOBOBICIDU, s.m., Borvrielda »
oeciditoriu de soru.
S0B0BIBE=8W(»-ire, (vedi si cem-
positalu in3ororire^irtsworire),-esem,
v-, Bor»rIaref conjansere, nariUre; a
f^ce sorore; 1. iu sensDlu cella maiap-
=y Google
SOB.
rore âe lofite, a d& lapte anui copUlu
străina imperuna cn allu een; 2. is sensn
generale , a leg&, Qonjnnge, uni, appro-
pri& : asorori vUiele cu (ăiâe, mw^v
miH ajpru ae aororesce cu eeite veeme; li-
mmie ntu^e m sororeaat; vedi si so-
roriare, onmu si $ororare la sorore.
£JOBOI!ITn=mron^, adj. part. s.
d'in sororire.
SOBOBIU,-!!, adj., iorortns; relativu
la Bcrore : aamtate sororie, r^itione to-
rme.
SOBT£!,a.f., Mn,(it.B«rte,fr.Mrt};
parte, mai Tertosn parte ce capita sau
aie cineva de la Întâmplare, de' la for-
tona, 1. in sensnlD callu mai primitiva :
a arrtmeă sortSe, a trage aortile; sortea
mea e de mint, a tea e de Umnu; si pre
eamân'a îm arruncara sorii; a seâte ă'in
urna si moneră sortQe; ă'in doue cente
de sorti numai doHe sorti su eu câştiguri
mari; eu a» immsu de aorte; generării
nu se aBeaaera, d $e traaaera la sorti;
vei huă si oeeqrfâ volioau cea ceti cade
la sorii; ee tia cadutu la aorii? neei
MM data iw mi cade nemica la sorti ;
se nu ineredmtu sortUoru negotiete im-
portanţi; in specie, «orto=:profetfa, o-
raclu, pentru co se dă una data pre ta-
ble de sorti : sortile Fythiei nostre essu
neaădeverate ; 2. metaforice, fota, de-
stinD, cama si parte, fortuna, statn, po-
dtione, ete., fiAbone ean relle, destuUa
co se considera ca fapte alle intempla-
rei, alle orbului cssu : nu sete si nu pre-
vede mentea omului ce pote adduee sor-
tea ai faiulu; nemine «(4 e contenta neci
m sortea ce ain^mt ai allege ai imbra-
da; in sortea bona ae ne tememt de sor-
tea rea; amara, cruda, hcwbara; sortea
armeloru nostre fu trista; a pUmge sor-
tea aea, sortea aUoru-a; a si ammeliord
sortea; a regiUâ prin testtmentu sortea
CopS^oru; a asseeurâ emva una sorte ;
eapritide, arbitritdu, bonulu plăcu aUu
sorta; sortea rea cada pre c^u mai tn-
noente, (vedi si la !■);— in specie, sorte
=qkarte a unui sociu in unu negotiu, d^ro
mai vertosu, «or^e=capite, in oppos. ou
: i^torce-mi si sortea si pro-
SOBTICLA sau aortiăila, s. f., Mf
tleiuj deminativn d'in sorte, applicatn
in specîo la taMiti'a de aorfi.
80BTIF£Bn,-a, a^., Bortlferi care
da sortit in specie, care da oracle.
SOETlQEBTI,-a, adj., sortigerî.vedi
sortifer.
SOBTILEGI0, s. m., iortUegliiB,
(fr. Bortll&Ke); 1. spunere de oracle, pro-
fetisare; 2. farmecu; pretensa spimere a
venitoriulni si fortnnei, a sortei.
80BTlL&Gn,-a, adj., s., sertflegu;
care spune oracle, sortile, care profetîsa;
Care pretende a descoperi venitori'a aorte
a omului.
SOBTIEE, T., sortirl, (d'in aorte), a
pune sau trage in sorii, a allege prin
sorti ; a sorii care se fia prmu ai care
aeeundu: a sorti juraţii; in genere, a ii
sau leui prin aorii, si de aci, a capitÂ,
obtinS : a sorii sârte bona, aârte rea; a
aorii averi mari; a sorti pixrtea cea mai
bona.
SOBTITIONE, s. t, lertltlo; actione
de soriire : sortilionea dede juăid pre
adtieraarnaeeuaattdui.
SOETITU.-o, adj. part s., (d'in sor-
tire), BortltQB ; eelli sortiţi d'in juâid
nu ne erau favorahUi; in um'a de aor-
titu se (arunca soriile totorti-a; a nu fi
contentu de soriitulu loru.
* SOSPITALE, adj., lospItalU} rela-
tivu la aospite, salutmn.
* 80SP1TABE, T., BOBpItare , (d'in
sospite) ; a foce, ttnâ aospite : a salva,
mântui, conservă, tina sanitosu.
* SOSPITATE, B. f.. Boipltas; stata
de sospite, salute, sanltate.
* SOSPITATOEIU,-<<iria, a^j. «., m-
splUtftr ] care aospita : sospitatoriulu
auffleteloru nostre.
* SOSPITATU,-a, adj. part a., (d'in
sospitare), Boapltatus.
* SOSPITE, adj. s., »<nfM, (proba-
bile afSne cu gr. oâc); salvatoriu, salu-
tariu, servatoriu, mantuitorîu ; d4ro si
passîva : salvata , servatu , mantoitu,
scapatu, nevettematn, sanitosa, etc. ;
junii ffau intorsu sospUi in patria.
* SOTADE, B. m., Sotsdea, (l^ondiSi].;);
nomele unui poetu libidinosn; si de aci
adj., sotadiu, aetadeoB si sotaăieu,-a, m*
taUens, relativu la Sotaăe, si de aci in
>yGoog[c
genere : libidinosu, ignominiosa, etc. :
versu âotaăiu, veravri aotaetie.
• SOTADICU- sau 8otaă.iu,-a , adj.,
vedi Sotade.
' *SOTERE, B.m.,8•te^,(<Jo>nip);maIl-
tDitoriu, aalvatoriu; — de aci b. f. pi.,
soterie, Boterli, {iMv^pia}, serbatoria
pentru scăpare de greu morba sau de
alta mare nevolia.
• SOTEBIE, 8. f. pi, vedi aotere.
• SOTHE sau sote, s. f.,(8»thU); no-
me datu de Egyptiani stellei «ni»; de
acf adj., sothiacttf-a, (&■ BothiaqHe), ie<
lativu la sothe : periodu soihiaeu, cy-
elu sothiaeu; periodulu sothiaeu eră de
1460 de anni.
*SOZUSA, a. f., Boinsa, (atoîouaa);
planta ce se dice si artemisia sau ser-
pviUu mare. .
SPADA, s. f., vedi spata.
• SPADICABIU,-a, adj. s., bpwUm-
rtosj relatiru la spadke; care colora
castaniu.
• SPADICE, 8. f., Bpadix ; 1- rama-
relln de fmicu smulen cn fructulu sen;
2. negru ca fenîc'a, ca castan'a; castaniu,
fenicin, etc.
•SPADICEPHALU,-», a^j., (fr. epa-
dleipbalei d'in oicdtStS^spadice, si xe-
(pa).i^=icapa); caie are capniu castaniu.
• SPADICINU,-a, si
• SPADICIU,-a, adj., (fr.BpadlelBâ,
spadie^); relativu la apadice; subst pi-,
^adieiele, claeae de plante cryptoco^-
ledonie.
• SPASONE, 8. m., spad«, (aicâSm);
castratu, eunuchu; si despre plante, fota
fructu, fora sementia.
• SPADONU, 8. f., si
« SPADONATU, s. m., Bpadonatm ;
statn de spadorn.
• SPADONIU,-a, adj., BpadoaliBt ca
spaâonele; fora aeinentia, etc. : plante
apadonie.
• SPAQIEIA, B.f., (fr. Bpaglrle, d'in
oBAstv^rumpere, si Ăie{pe[v=adanare);
scientia sau arte de a desface, descom-
pune si recompune, combină elementele
constitutive alle corpuriloru, Bjnon. cu
chimia.
*SPAaiIllGCr,>a, adj., (fr. BpaKirlqnfl);
relativa Ia apaguia sau la spagirimtu.
SPA.
* SPAOmiSUd, e. m., (fr. B»a«l-
riama) ; 1. chymia, (alchymia), eare se
ooonpi cu analyBea metalleloru ai cautt
asia dissa petra f&osofale; 2. systema a
unoru medici ce vreu a tract& corpslu
omului in respectulu morbalnisi sane-
tatei in analogia ca processele chymi-
stiloru apagiriei.
«SPAOISISTD, 3.m.,({r.Bpaflrlsfa);
medica partisanu Eilla spapiriamiilui.
SPAIMA (contrassu d'in gpavma;
vedi apaimentare), s. f., pa*or, terrt rt
fermldof accessu de frica mare, mai al-
leasu de frica fora oaasa, formidine : a
bagă spaima in cineva, ca difiierintia de
int&lleBSu: abagâprecinevainMpaima:
nu bag<^ apaim'a in eaUi, nu bafftti
caUa in apmma; in : a bagă m apaime,
coventuln pote fi si plur., dâro si sing. :
a prende apaima ai spaime sau apame;
ne lem apaim'a ; fora apaima , eu «pai-
ma : callu cu apaitna ; e apaim'a sau
apaimele lumei; a fugi, tremură ăe spoi*
me; apaim'a lui Domnedieu inei;e oem
de .apaima, lucru de apaima, gem ăe
apaima.
SPAIMENTASE, (contraasad'inxpo-
vimentov) , T-, exparefuen, torrere?
perterrerei (compara it. apanatare si
Bpanttre, isp. port espantarţ pr. «ap»-
natar, T. fr. «apareater» eapauatar
si espcTeiter, n. fr. epenreater); a in-
frici, a baga fiica saa terrore in oiae-
va : oştea se apaimentă si leuă fug'oi a
apamentâ cu bataiia, cu liaimenitim;
nu ne vomu spaimentd de nemţea; ne-
mica nu ne spaimenta; -- pentru dîffi»-
renti'a de sensu vedi apariare.
SPAIMENTATIONE, b. f., actione
de i afaime»t<a-e, t«mta«tla.
SPAIMENTAT0E1U,-Wr»a, adj.».,
terrlficoB, terriblUs, faraildaliUls, (it
sparentatore ţ îap. port. esputadar);
care spaimenta : apaimentatiăia armata,
apaimentatorie detuniie, ^aimentatoriu
tyranm^—B. ţoale f., apaimentatoria=
spaimentatore , ceva de apaimentatu ;
vedi si spariatore.
SPAIMENTATUro, adj. part s. (din
apaimentare), tariitoB, pertcrrlUa.
SPATMBNTATURA. s. f., torrtfte-
U*t «faiterutl«) pavorj actiODa dl
=y Google
. SPă.
spaimentare, st mai allessu effectu alin
acellei-a; mffere de apaimentatura; a
ăeseantâ de ^aimentatura; Tcdi sifipo-
natura.
SPAIMENT03U, adj., tetrlfiea», pa-
TtdiBf (it. spaTentoBp, isp. part. «spa-
TtstOBO, prov. eapiTantOB); plenu de
^ameniu, de spaima, cu doue iotellesse:
1. activu, care inspira spaima : eumu se
nu te spaimenti de ce e spaimentostt?
2. passiva, care eente spaima : copillu
spaimentosu, spaimentoiii li^xm; a-
cesta d'in urma senau predomina in
spamosu, care mai na se aude ca sen-
bqIu actim ce are spaimeniosu.
SFAllfENTU, pl.-e, terror, t«rrli!a<
!■■{ CD acella-asi iotellessu ce are si
form'a spaima, cu differsntia co fdrm'a
spaimentu are si însemnarea de ceva eu
care spaimentămu, sparietore.
SPAQIOSn.-a, adj.,terrIKcns, parl-
dnfl, timidas; plena de spaima, rara inse
cn sensn activu, (vedi spaimentosu), ci
cu seusn paasiru: /Hcom, spariosu: eall»
spaimosu, spaimosele columbe, spaimos'a
fUa.
SPANAGU, s. m., vedi spinacu.
SPANA'nC!D',-a,aâj.,4tiaBilnlierblEi}
cama apSnu.
SPANIA, (pronunţia spania), s. f.,
statD§ Imkerblsf stătu de apânu.
8PANIBE,-escu, V., imberbls fterl}
a se face, a adjunge spânu.
8PANTICAKE sau spanP:care, (d'in
es Bipantice), t-, erlscerare, exenterare;
laeerare, dlBeindere» dlseerpere, (isp.
daspaneljar; deBpaunrrar},' a descMde
panticde, a talia ponticele, 1, proprie :
spanticati pesdi si seoteti ^plii si ouate;
a tpantieâ unu cmnellu, unu hou; a
spanticdcuspafaunuoma; 2. metafori-
ce, a rtimpe, a sfasci&,crepă, etc.; a span-
tieă vestimentele; a spanticâ pândi'a.
SPANTICATIONE, s. f., erhceratl*,
diaeerptio, laoeratlo; actione de span^
ticare.
SPANTICATU.-a, adj. part. a., (fin
spantieare), eTlsceratiiBi laoerataB>
SPANTICATDRA, a. f., eTlsoeraH»,
laeeratU) actione de spanticare, cuoiu
si effectu allu acestei actione : spanti-
catur'a mai tmiltoru 6meni cu spat'a;
SPA.
1819
spanticalurele făcute in marUelhtlumeu;
metaforice, nna persona r.esaturata, ai
de acf, desfrenata, Inexpleblllsţ hellao,
err*, neqnaia ; spanticdttwa de copiUu,
spatiticaiura de muîiere.
SPANU,-ii, adj., {azAviOi), Imberbii);
care un are harha, care na face baria.
SPARANQA, 8. f., si
SFABANOUiS. m., asparagos, {iaicA-
paYO(;, it, BparâgU, Bp&raţo siaapilrafAf
isp. eaparagro, port. eapara^a, fr. aa-
perf e, n.gr. azâpaŢfi, — trecutu si in alte
îimbe moderne); specia de planta bona
de mancatu canda e tenera; vedi si for-
m'a completa asparagu ; — derivatnln
sparangalu nu se pote approM.
SPARGACIOSU,-a. adj., etc, vedi
spargutiosu. etc.
SPAB&EBE, sparsi si sparsei, sp^iu
si sparsu, r., spargere, dUperţeret ilU*
slpare, dlaolnder^t rampere, dlrnmperef
lanlare, frangrere, «onfrliifarA, flndere*
Bolndere; Cndere, secare, aperire, (it.
Bpargere, r. isp. esparţer, n. isp. «b-
parelr, port. esparglr, si eaparilrf pror.
eaparKflr,«BparaersieBparBer*{r.comp.
ilB9erMr=dispersare); cu doue sensuri
fundamentali : 1. a lesipl, 2. a sfermă,
d'in cari se modifică si variâdia, 1. in :
a presară', semiii^, stropi, nd&, irrig&,
latf, întende, arPL^tcâ pre intensa spa-
ţiu, etc.; a) in genere si proprie : spar-
geti nuei, aliune, eofetturi la tmnta; au
inceputu a se sparge nuerii; se. sparge
negur'a; a sparge, rose, flori, frmdie;
a sparge sementia; a sparge carnea cu
midta sare; a sparge altariulu cu sânge,
cu adori ; a ^arge sânge, apa, vinui
şerpi sparai cu varie macule ; a sparge
gradin'a cu apa; tfiurii spargu ptdberea
cu petiorele; de una si de alta porte
spargu sagette; b) inapecie simetaforice,
a) despre una mulţime, a resipl, des-
parţi, impartî ; ursuZu se rapede si sparge
cănH; navile fîoUei se spargu in depăr-
tare pre vast'a mare; mulţime de spec-
tatori sparsi pre tote calUle; se nu spar~
ga chor^a; a inceputu a se sparge adu-
narea; nu s'a sparsu^nu s'aspartu
inco baUulu; se spargu toţi d'in adunare
si fugu incotrau veou; mai allessu ca
nuanti'a de violectia de Ia iirmatoriuld
,Coog[c
1220 ^k.
2 : abia ch patere armata sparaera si
disperaera poporulu aâunatu in mare
tmmeru; ai noştri sparsera ordinile de
hidoMadUeinimieUoru; apoi : sespargu
iodetatile c&Uoru ret; se spargn de sene
adese eetde de facutori de reUe; se sparg»
dicele, se spargu conspirationUe ; 3) 1°
genere, a respande, despre vorbe, ru-
mori, eto., a sparge fam'a, nomele, me-
moriza euivaj a sparge vorbe ecdumniâse;
se spărgea pretotendine vorh'a de heUu;
2. a sfermfi, strică, violă, talia, efa-
Bciă, etc., a) in genere : se spargu oUele,
s'a» spartu totc urctorele sioUicelkle; a
sparge eopulu cuiva, a sparge lemne ;
CM tunuri spargu mwrii eeiatei; a sonă
a spartu, (vedi si sonare); a sparge mer-
etUuiu, (in aceste-a si sensulu de sub 1.,
BÎ de aci) : se sparge nun^i; se sparge con-
ventionea, involirea; — a sparge nuci cu
ăattii, cu sparguiorea; a sparge semburi
de prune, de caisse, de oHve; a sparge oua :
mergi mai incetu, ca se nu spargi ouăle
Sin ptăpana; se spargu si căldările, se
spargu si casele; de acf ; h) a sparge
eas^a, wuibaserica, unu thesauru, a fur&
san c«rc& a far& si predă ca effractione;
inse : a sparge ea^a euiva= a face reu
trăia, a pune in discordia conjugiî, etc.;
e)ase sparge=::a fi 8por/tt=a.Du se mai
satnră : pare eo eşti spartu de tiu te
mai saturi ; d) a si sparge capulu, pro-
prie : a si sparge eapulu de pariete, de
wia; d^ro ai metaforice : a si sparge ea-
pu^ dics mai multa de c&tn a si baie
capulu : in desertu ti spargi eapulu cu
assemini seeeatwe; e) a sparge capulu
CHtva cu sberete, eu strepete etc.; ca tu-
hde vostre ne sparg^i capulu; a se sparge
«berandu, eu si: a se sparge maneandu
si beendu; se sparge de grassu; se sparge
si de risu, de bucouria; se sparge si de
8upperare=eripa de suţperare; f)ase
sparge in eaputu euivorra cada pre ca-
pnlulni urmările relle, fora se le fia me-
ritata, ci fienda causate de alţii; g) a
rope, vorbinda de restimeote : âmbla
eu veatimente sparte; si de acf : vite
aparte de Ittpî si de alte fere; Ittp»
sparaera ealhlu; inse : a sparge lupii,
si cn inteltessulu de sub 1. si cella de
lab i. : pastorii cu cânii ^arsera lupii,
SPA^
prensera pre untdu ai ht sparsera <m
cuţitele; h) despre agru,pamenta: a ari,
a sfermă, etc : a sparge pamentu nou,
a sparge gUhde; de aci si : a sparge unu
monte, una colUna ; i) a sparge una
buba, si intrans., buVa va sparge sen-
gura in, eurrenda ; mediculu va sparge
buboniuiu; asia si : se sparge una besiea;
si spargu sau se spargu nu nuMai beţi'
cile essiie pre pelle, ci se spargu ai be-
sicele inff ate ca âeru, etc; k) a resipt
averea, si de aci locutionea : mâna spar-
ta, una mâna sparta=zvmu resipitorin,-
tdria; a avimâtt'asparta::=&<i&BipeTie
totn, etc.
SPARaiK£, s. f., Bparfo; actione ia
spargere, cnmu ai effecta alle acellai-asi :
apargine de sare. de piperu; aparginSe
făcute de tunu in mm-vlu eastrutui.
SPARGUTIOSU,-o, adj., sparBlli^
fragills, AbsIIIb; suppusu Ia spargere:
lemne spargutiose,
SPAEGDTOfiUJ, -(oria, adj. s., ip»r-
K«nB, dUperţeng, maipeng, firangeai,
frangUmlnm; care sparge sau serve ■
spargere : spargutoru de case; a. f. rea-
le, st>ar^^ria=«par(^ore, iDstramaii-
tu da spargere : spargutore de nuei,de
aUune.
SPABIABI!, («pariu, sparţi, spam,
spariăm», etc; pre a locuri : spertare;
speriu, sperii, speria, speriâmn, etc, con-
trassud'ip espavoriare),T., exparebetre
(ît. spanrare si apanrlre, îsp. port. w-
paroreoer si esparorir, proT. espartr-
dlr, espaordlr, ospaorir); ainspiripa-
vore, a bagă frica, a implâ de frica pre
cineva : vedeţi se nu apariati eaUa, ni
ati apariutu colun^dlele, de ee spariaU
vUellii PţtOJ. vrei ae sparii lupulu eu pâ-
lea ouei; nu spariati eopillii de miei ai
spectre, eu strigoni, cu fantasmate dt
tatu genulu; se ne travestimu, site nt
ascondemu, ca se spariâmu, la nopte,
pre spariosidu nostru amicu, care te
aporia si de umbr'a sta; refless. a se ipa*
riiî , expareref «xpareseere : se apans
de tote, m'am apariatu ai de voi; ww
CfiU* 80 aporia ai de umbrea aea; Ml M
apariati de nimica; se nu ae aporie, ci
nu e giiiu morbosu; prov. aeuipa-ti ta
«ttw, coteai apariati^ ne anm turnat»
>yGoog Ic
8Pi.
mi
âe nebonSele si blastema^l» Uti; proT.
86 sparia ca viteZIttlu âeporfa ncua; ne
aum spariatu de atâta ^ouia.
SPABIATIONE, (redusen pre a h-
canltisperietwne), b. f., paror, p»re*
futlot tlmidiUH; actiop, sentîre de
gpariare, d6ro mai vertosa, etato pro-
doBSU prin acestn Bentimentu : sparia-
tionea Iu eonfiinde ai Iu face se perăa
totu ce sâe; sparialionea eaUuîui h* face
se dea de ripa cu earruti^a; spariatione
mare la acesta pecora de ce wde nou
sau i se pare nou: spariaţionea tea e
ca spariationea mteUidui de'pârt'a noua.
aPARIATIOSU,-a, (pre a locnri :
j|)erte/tâsu), adj.,'paTldiiB, timido*, tl-
nldlsslmns, IţnaTag , parore labaran^
soppnsu Ia spariare, care nn pate se nu
se sparie de ori-ce, chiani de miiDÎca :
calUi spariatiosu si prin acesta-a forte
perieulosu; spariatiosele coJwm&e, ji|>a-
riatios'a oue. spariatiosele fetisiore,
SPARIATORItl, (pre a locuri : spe-
rietoriu),-toria, adj. s., terrtflenB, horrl-
floni; terrleniBB, «rlan formtdo; care
sparia sau serve a spariare : spariatori
de passeri ce infesta grânele; unu spa-
riatoriu de passeri; spariatori de venatu;
B. f. reale, spariat6ria=8pariai6re, cera
făcuta a sparia, in specie, a sparia be-
stlele, mai vertosn pasaerile ce infesta
cerealile : faceţi spariatori pentru ao*
rele ce infesta forte papusioniutu.
SPÂRIATD,-o, adj. part. a., (d'in
spariare), terrltuB; pareractas» terre*
faetBi ; calli spcaiati, coUtmie spariate,
omu spariatu de jace; spariatori de spa-
riatu passeri ce infesta cerealile; suf-
fere de speriatu, a descântă de spariatu.
8PABIATDBA, (prea locuri : sperie-
tura), a. f., p«Tttr» tln»rţ terrtrf tat-
Kldo} actiose de spariare, d^ro mai rer-
tosQ effecU allu acestei actione, affeetu :
spariatw''a de sirpe e mai rea de câtu
ori'Ce (âta spariatura; spariatur^a data
edloru fricoşi; n'ampatitu spariatura ca
acista-a de una umbra.
SPAJtlOSn, (pre a locari : sperio8u),-a,
adj., parldast Ihnldosţ terrIBoa*] 1. ac-
Utq, oare sparia ; spaitnentatoriu, cu
acesta sensn inse forte ram; 2. ca mai
desD, passiTu, oare se sparia, oarepren-
de frica de ori-ee : adlu spariosu, «qpilN
spariosi; tw tramitte unu.apariogHla
lutruastâ de spariosu; ăeeo eşti spariotu,
nu te hagi in locuri plene de pmeU.
* SFABOIDE, adj., (fr. epanide); care
semina cn sparvlu; s. m. pi., sparoidii,
familia de pesci.
* SPAEOPHAGU,-a, adj., redi spa-
rovoru.
* SPABOVuBU,-o, adj., (fr. ipan-
Tore := sparopha^); care TOra, devora
sparu sau spari, (vedi sparu snb 2).
* aPABSIFLOB[J,-a; adj., (fr. epar-
slfloret d'in sparsu viflore); care are /tort
sporserrrare, pucine,
* SPAB8IF0LIU,-a, aflj., (fr. spar-
BlTotte); care axefsUe sau frvndiespar-
se=rare, pucine.
«SPABSILE, adj., sparsIllB, (fr.
Bparslle); care ae p6te sparga-e=X08i-
pire, rărire, etc.
* SPABSIOKE, 8. f., aparalo, actione
de spargere.
* SFABSIPEDE, adj., (fr. eparel-
pMe); care are pedt (petiore) sparse s=
depărtate.
*SPABSlYU,-a,adj.,iparBlT«B;aptn
la sparsu : sparsive sagette, laneie.
* SPAES[J,-a, adj. part. a., (d'in
spargere), Bparsni : /toriie sparse in
âUlăi Uii, caile sparta cu Hori, aduna-
rea i^arsa in tote partîle, banni sparsi;
— acesta forma participiale a verbului
spargere pare a înclină Ia sensurile ver-
bului de snb I.; pre candu form'a spartu
inclina Ia intelleeaele de snb 2. alle ver-
bnlui : âlla sparta, gura sporfa, care
apane tote ai nu tine nemţea secretn, si
de aci ca adj. unu limbutu : unu gura
sparta, de ai gura sparta.
SPABSITUBa ai sparsura, b. f.,
apwcalOy dispersie; effraotl*, eto.; ac-
tione de spor5rere=resipire si sfennare,
ciimu si effectu allu acellei-asi; inse si
aceste forme păru a inclină spre seusolu
formei participiului d^iarsH, in oppoa. cu
foim'a spartwa, ce tine de sensolu for-
mei tpartu : sparsura de midta semen-
tia, sparsiav de flori, de sânge, inae :
tortura de muri, de case, deeapu, etc.;
spărtura de omt, intre alte senauri,
(vedi spargere sub 2., are si iasemn»-
=y Google
ian
SPk.
nt, de : om» nesatiosut libidinoau, etc.
8PABTABIU,-a, adj., sparttrinsjre-
Ittiru la 2 spca^ : tocuri spartarie ,
unde cresce spatia; b. reale, m. spartariu
si f. £f)arftir{a=loca unde oresce spartu.
ISPABTţJ.^i, adj. part. e., (d*!!!
ilMU'jTere}; vedi sparsu.
2 SFABTTT, s. m., (ipartaB, arâpiDV,
fir. apnt si Bpxrte); gena de plante d'în
fitmili'a graminieloni, d'in alle carod^n
specie Be &cn fiuii, tetelle ai alte im-
pletUtnre.
SFABTUBA, s. f., vedi spqrsitura
risporsitro.
* SPABU, 8. m., ipunB, (fr. «par»);
1. mica arma de arruncntu inourbata :
landa, etc; 2. gena de pesci : spondu
ioiraiu eun'a ă^in specieU acestui genu,
■păros aaraU, Litm.
* SPASMA, f. pi, 8pa$maie, vedi
tpaamu.
SPASHATICn.-o, adj., (fr. spasna-
tlqiu); relatiru la sjfnstnu : omrtti apas-
matici , absol. «nu apatmaticm , una
spaamatica.
• SPASMODICrr.-a, adj., (fr. npas-
Hedlqne); relatira Ia spcumu : miacari
spamocUee, staţu spastiadicu, coHstitu-
tione spamodica.
• SPASMOLOGIA, s. f., (fr. spâim»-
Ugle); tractata despre morbii spasmatici.
* 8PASM0L0GICU,-a. adj., (fr. bpm-
n«l«giq««); relativa Ia $pa$mologia.
SFASMOLOGU, b. m., caic se occn-
pa cn spasmologPa.
SPASMTJ, s. m., gpasmns^ («caniidi;,
fr. 8pa»aie, d'io a;tiicetv=smacire); 1. con*
Tulsione in genere, 6to in specie, con-
tractione involuntaria a mnsculiloru :
epasmulu pate precede convulsiontk;
apaamu tonieu.
• SFA3TICU,-a, adj., BpastloBs, {aica-
oKXcSt;, fr. Bpaitiqne); cellu suppusu la
^asmu, care are spasmu.
SPATA, s. f. pi, apate (si pre a lo-
curi spete, inse mai vertosu candu e
Torb'a de spetele omului), spatha, dor*
■a», tertruBf (sx£^,a. g. aicaîK, it.Bpsl-
U, T. isp. flspalta, n. isp. sgpaldA, port.
wpalda, prov. eapatla» si espalUf T. fr.
. eBpalde, n. fr. âpanlej — compara si fr.
apathe^ in seosu originariu, propria si
generale : tabla, se&ndnra hiiigs,1itati
plana, si de acC appiicatu Ia varie obiec-
te ca varie nsuri, cnmn : 1. paletta de
batutu, intensa, mestecată, etc. unsori,
medicamente un9orose,etc.;Tedisidem.
spaMila; 2. parte a stativeloru, ca care
se bate batntor'a pftadiei : epata dSsa,
spata rara; a tesse in spata desa, a teue
in spata rară; spata tes^oritUui e una
specia de peptine; detUii spatei; a'au
rupta ntai mtdti denti de ai spaiei, cu
care tessu; a trece firde de baiutura prin
apata, au essitu mai multe fire din spata;
— in acesta sensa pre a locuri st pL
spete in loca de spate : ^pde de acoHie
:=:spatede seoriie; fora spete=:fora spa-
te nu se pote tesse, etc. , inse form'a
spate, acf, ca si pretotiadîne, e de pre-
ferită; 3. sabia, mai vertosu sabia lata
si cu doue ascuţite, inse fora acame ;
8p<U*a principelui, a încinge spafa, a
trece prin asaitiitda spatei; a crede nu-
mai in poterea apafeî, a se hote eu apa-
t'a; a lassă se rugine spa^a in teea , tu
cuniu; a trage, a scote apaffa; a haga
spafa in tSm; a se bate cu spatia; a ta-
lia, spanticâ cu spafa; fabrieatoriu de
spate; lipsesou spatele armatUont, —
necaire pi spete in locu de spate ca a-
cestu întellessu;— spo^, pi. spade, cve
se aude pre a locuri, nu se piJte appro-
bă;— 4. maoiariu de secare, fustellu de
plante, si in specie ; fastellu, fiore, de fe-
nicu (vedi si spatedia); 5. fnindiele n-
nei specia de sapinu, si acâsta specia de
sapina, de abiete eosasf; 6. membrana
coriacia ce copere, in forma de sscca san
de cornu, :tote părţile ;fractificationei
certoru plante si mai vertosn a fenici-
loru; 7. scândura laterale Ia corpulu u-
nui carru sau anei carrutia : moi multe
spate d'in dript'a camdms'auperdutu;
(vedi si spatidîa); 8. ca mai desu inse
cu eehsula de omoplata, hoMeros, ter-
goB, OorBon, sospiln ^ parte a corpu-
lui oEDului sau fii allu altora animali,
care in intellessulu cella maistrictn,
imbracia celle doue parti aUe dcsulai
d'intre spinare pene la selle, 6i6 ia
sensu mai largu imbrsfîa parti mai mari
sau mai mice : dostdu intregu eu aeU^,
numai umerii, omoplafa, etc, in acesta
,y Google
_ 5PA;
intellesBii ftce pi. si spele, in loea d«
apate : me dom amenăoue Spatele, me
£)re numai spat a tPm. dripffa; a âmee
acarrâ pre spate; mt^ duat spatele
omUhi. boului; a si rupe «na spata;; a
manea spata de bou, de vitellu ; epata,
spate de poreu; prin eetle ăoue spate
se desinma spinarea; vm. de tţatde
meUe. in re^eetuln grentatei axa a bă-
tăliei; o sede pre spate : a) a seăe pre
spatde cuiva, a sede pre spatde eci-
lulttt, b) a sede pre spatele mIZ«, cd
faci'a in shhd; a lena de pre spate; a
Iot» in spate, unde na e prea lentito-
rin cineva ; pre cCin spate, pre la spa-
te : a appued pre la spate, de la spate,
a lovi pre t'mmieu de la ^ţate, differitn
de : a lovi in spate, (vedi si mai snsa);
proverbia : cu spatele nu poţi indrep-
tă lumea; -a se pune eu spatde : a) a
intorce apatde la cineva, d'in lipsea de
attentione sau d'in despretiu, inse si. :
h) a si pane tota poterile; eu 8patele=
cn forti'ai'T-metaforiee : a)spatele aeau-
mtlut; h) spatele casei; e) spatele coim-
Un; cl)8patăiemontelui : la spateletium-
telui, ete.; 9. ca nome de plante : a) spor
ta, absol. laserpttluM; b) spafa draeU' .
hti, poljpodlun fillr bu.
SFATAUn. s. m., apathaUnm— ipa-
tallnm, faicaddXiow); 1. ramu de fenicu;
2. legatara, ornamenta de braciu.
SPATANGin. 8. m., spataMglas;
(axEXTctno;); genn ie ecbidinie marine.
SPAXABE, B. f., d«r8»,(d'indfMia);
1. dosu allu unui ce: spălarea tmuisetm-
nu, 2.scanâura ca serve ca doBn,calatnie;
ca gradu, etc. : spatarile unei seara;
epatarea unui sctmnu; vedisi^iMfanK.
SPATABES5A, spătăria, etc., vedi
spatariu.
SPATABIU.'d, adj. s., >4 spathaoi
^rtliens, belUiInx, spathaniia «plfex,
(tt. spaltlera, isp. espţtAera, fi*, eapa-
Uer); relativu.la spo^i, 'leaatn inse de
regola in usn ca, spbsL, a) reale, m.
spatariu, de care vedi sp<Uare : spala-
riulu unu scamnu; h) peraon., spatariu :
a)care fabrica sau vende spate de teasuta,
fem. 8pataressa=mo^Q a «patenHlui
sau care vende si fabrica eosasi spate de
tessutu, sau spate de armatujp) cella ce
ePĂ. 1228
p6rta spa^a ca arma, si e pusa in ca-
pnlD osiei nneiterre :capitanu, duce, etc.:
marele spatariu aHu Terrei romanesci,
marii spătarii m imperatoritdui romanu
de resarit", fem. spataressa — mulierea
spatarudut; e) reale, f. spătăria, a.) ar-
tea, n^otiuln cn spate de tessntn, cumu
si naagannn, maltîme de spate; ^) arte
SBD negotiii alia cellui ce fabrica, vende
spate de araiatu; f) demnitate a spata-
rwhit ca duce, capa. alin armatei, camu
si edificialu unde se tine administra-
tionea armatei : se mergema la spătă-
ria, spatarfa nu e departe de aiei; a ca-
pdâ spatarfa, a portă spatarfa eu dem-
nitate si capacitate.
SPATBDIA (pre a locuri spetâăia;
vedi si spatii in pi.), s. f., Bpatfea, Bp«<
tbila* dorapHj'esneellIi elathrl, tendi-
enla* ţradai» feraU, etc.; 1. în genere,
deminativn d'in sptUa : scaiidnra sapti-
rella, ce serve la diverse asnri in parte,
adeco : 2.|in specie, a) spatediele, spatei;
h) spatecUde tm«t la^re a corpului ti-
tuu earru sau earrutia; c) spaiediâe u-
nei cadra, una ferestra, unui odu de
ferica; d) apatedielede legatu osse frac-
te SON ăidocate; e) eeîle ăoue spatedie
alle unui itigu de boi; f) spatedide de
imţdettitu parietii «»ui eanistru; g)spa-
teditle urni erwe; h) spatedide de pa-
puTO^frondiele de papura.
• SPATHICn,-o, adj., (fr. spathiqne);
relativa la speAhu.
•SPATmPICAKE,v., (fr.spathlfler);
a face ^pathu. a radoce in spathu.
* SPATHU, 8. m., (fr. Bpath); gena
de minerale.
SPATIABE,v.,spatUrl,(d'ln 8pa«iu);
a d& spaiiu, a pane in larga, a largf; a
essf la larga, a essl la peiamblare; a se
peramblă, a pertrece; a respiră aera; a
lea&campula in capo, a ftigf, allergĂ
preste c&mpu; a se intende, etc.
SPATIATOBIU.-WWa, adj.s-.flpa-
tutorj care apatia; in specie, care se
per&mbla, esse la peramblare cu altuia.
8PATICELL0, (pre a locuri : ^eti-
eâXu, ^aeeălu, si spacdiu), s. m., (apB-
thiU)f dnnlan; demin. m.; A^va^pata,
l^uatu de regula in sensnla speciale allu
uuui Boanuia si altora obiecte analoge :
.yGooglc
ISM SPA;
^ţaiiaUe âe seammi, de seamneUu; —
ea aceBto*asi intellessu si spaiiaitiH,
insa si tapaHeuiia in sensulu âerniou-
tivu de Ia apata.
SPATIGUTIU, Bt ^iaOia, a., redi
SPA.110UJ=^atioru, s. m., s^^-
laii ; demin. d'in spaHu, micn apofw.
SPATIOSITATE, s. f., spatioiltMi
fftato de spatiosu: spatioiitatea eâu^ultii,
heiulm marei.
SFATIOSU,-a, adj., spatlsfmf pl«nn
de spaţiu, larga, latn, amplu, inoapnto-
rin, commodu : ineaperi spatioee, camera
apaHosa si luminosa; spatiose eulmine
de monti; spattâsafr'onte, spaiiosuforu;
metaforire, a) despre tempu : spatios'a
viitia a hetrâmilM, spatiosu baUu; h) ie-
apre alte lucmri : mare sispatiota e men-
tia omului ; spatiosa memoria.
SFATIBE, (cn t dura, pte a looori
qwMre),-WM, t., dtnl «plnui Iizsre
Tel tnmgent deloMbare; a veitenă,
deslocÂ, enrp&, frânge spatele ■' m ai vm-
dutu eaUi si hoi spatia; nu comperu eu
vitaspatita; si refl. ^au spatUuunuee^
se spateseu si omenii ce eadu reu pre
spate; metaforice, a Incri fdrte multa :
nfam ^laiitu astaăi cu luenlu; si ironice :
mj te ai fpatitu eu hundu de astaâi.
SPATISIOBA, B.f., ipxthiU^ ^rladlv
1»; deminutivu d'in spata; vedi si
SFATITOBIU, (ca t dani, ai ap^o-
riu)rtâria, adj. a., delwbus ; care apa-
tesee.
SPATITU, (ca t duru, si spetitu).-a,
adj. part. b-, (d'in spatirt), delRvbatnsi
fllnvbtB t ealii spatUi, epe spatite. mt se
pete vindieâde apatiiu; spatUtUu ealUdui,
SPATITDBA, (slsp^i^ra), s. f., d«*
liabaUftj actione de spaUre, ă6io mai
Tertosa effectn alin acellei-asi : spati-
twr'a etdMui m prea grea inearedura;
metaf. spaiitur^a nostra eu unu luoru de
nemiea.
SPAŢIU, pL-e, ipatlim, (ii.spailt,
ft.espaee), locn deschisa» neoccnpata,
deseiîu) ce se p6U occnpi; 1. proprie,
a) in genere : spatiulu, ea si templu, e
infinitu; spaHidu, m care essistu tote
fien^tie finite; infimtatea spatit^ n a
tempu^; spcOiu hrgu, latu, am/iu, ie
a^unsu; hmgu si hiu spaţiu de Uat;
se diee spaţiu de loeu eumu si spa^ ie
tempu; b) in specie : a) loca marţ^nttn
san mesnrata, interralla, Mtensiooe,
distantia, eto. : stelele păru a se miseă
in «ţeSe-tm ^atie; unu mărespaimie
caUe se pereurse in puânu tan^; nu
ne aporia Uingulu spaţiu cMu eoZIn;
nu eapatiumt^ intre eeUedoueeaatre;
inimeulu ae aaseăiă departe de noi nu-
mai dom mSOiarie deapaOu; p)anD largn
loca, unde se potn omenii perambU san
intrece la faga pre diosa Baa pre calli, et&:
in una cetate mare au temple, grădinari
dUe spatie intense; nti ease <meva ora-
toriu Sin offieinde retorHoru ai (fm
apatiele academiei ; de acf : sptUiu ^ pe-
ramblare, amblare, etc. in asbstractn :
ae faeemu in fia-eare di unu spaţiu la
câmpu sa» la gradine; 2. metaforice,
a) despre tempu, a) in genere, tempu,
tempnla c&tn s'ar ceieiapatiu de tmti
annu, de unu meae, de una di ai una
nâpte; spaţiu de ti'eidied de diRe;8emiu
apatiu de ten^, lungu spaHu deten^u;
p) in specie, tempula pentm fia-care ac-
tione, &a-care negotia : occasione, oppor-
tunitate, otia, ete. : numi aeda tempu
ai apatiu; vino, dieo ai ten^u ai apa-
tiu ; i) dfHriti(=me8ara de tempo pentrn
rhytfamnlu poetica saa oratoria; b) apar
Mu=calle, druma, loca de amblata san
de peramblatn.
3PAT0SU,-a, adj., magBoroMterr»-
rmn ; plena de apaie, care are spate late
si Tigorose : ^'tiMi sp'atosi, unu apatosu
ai rpbuatu adîu ; apatoai ai robusti tauri;
(compara it. «palloto, isp. espaldad*,
proT. eipalat).
3PATDCIA,-'M, B.f., sp>ttala,mlaa*
seaU tergora) deminativa d'in spata;
redi aispatio^H.
SPAT0LA,'s.f., deminutiru i'iaspata,
applicata in speciale, l.iipatatarrgpa-
tknla, (fr. spiitile), în Însemnările de:
a) scaniorella de mesticatu sauiatensu
ansori ai alte medicamente ; h) scandn-
rella de legata ana ossa fractu, etc.
(vedi ai apate^); e)spatuciad9 porcellu
saa si de porcu; d) flore eau fastello a
certora plante, mai TertosnafenicUora;
=vGoogle
^B.
e) genn de pasaeri însemnate prin ro-
Btrnlu loru lungu si lataietia ; O speeia
de pesci; 2. spatul^ (oxardiXi]), Inssn-
ria, TOlaptate libidtnoss.
SFATULA£in,-a,adj.8.,(fr.ipatalaI-
re];relatdyulaft»a^Zaininseninariâflnb
1^ spplicato in specie ca s. f. reale, spa-
ttăaria, a) geau de plante crTpti^pune
d'infamili'afangiloru; i^genn de plante
dicotyledonie d'în famili'a violaoieloru.
SPATULATU,-a. adj-, (fr. apatnU);
&cDtn in forma de apatuia, oare are
forma de spatuîa : folia spatulata.
SPATULIFEEUra, adj., (fr. apatali-
ftra); care porta îormsk âeapatuta, {redi
si spattiUau) : folie spaluUfere.
tj- SPECEBE=:«pM»re, T., (gp8e«re=
Bpleflr«=a speetă); a caută, a se nita, a
imbraciă cn oclii, ca rederea, ete. ; ră-
dice forte fecunda, care pre deasa parte
nasce derivatele : «pecia , speciale, spe-
eiosu, specula, spedto'e, etc; ^ro pre de
alfa compositele : aspeeere, eonapeeere,
iiupecere, reapeeere, etc., fia-ou^ cn4«>
rivate numerose analoge cellem ce wm
d'in radicea simpla.
SFECHIABE, t., aarteti in sfwe∋
refl. a se vei6 in spechiu; vedi speclare
Bl speculare.
SPECHIU, pl.-e, flpe«BlBm , T^di spe-
du si speetiu.
SPECIA, 8.f.,8peel«Bt(it.Bp«ale, Ir .ei-
p^);de l&speeere, l.in sensulo cellu mai
originariu de vedere, ea actira : căută-
tura, facla, etc.; 2.ca mai desu inse in sensn
passiyu de ee $e vede in unu ee : appa-
reatia estenia, celle d'in afora, forma,etc.,
a) prnprie, a) in genere : sptd'a figurei,
portului, loctdui, eetaiiloru si siturUoru
loru; muliere formoaa âe speeia; ful-
nurdiHu speei'a sferei eeresd; apeeia
noua n estraor^uiiria; speeia orr^rite;
speei'a acestoru omeni si tmdieri e eătu
se pote Ae onesta : nu e specia ăe giAer~
mu mai ăeforme de câtu aeiata-a; b) in
speciale: a) apparentîa para, in oppos.
ca realitatea : se presta forme, cori
au mdle si offeru
snt.
19»
hicesca ocluli]i;Bplendot8,6r namenta,etc.:
H cere pompa si certa specia m diseur-
aulu «rotorului; mai muUu a* motulu si
apeeCa ei^ttiva ascultătorii gi spectatorii;
peptaride sifrontwride dau spect'a coNi-
loru ; dkco favorea, ereditula st ape^a
dau fericirea, te poH eonsiăerâ ferica
y) concretu ; simulacru, umbra, Bpectrtii
apparitione, etc. : somnuiu luise turJmra
de vocea si speei'a morfuZui apparufu;
si: imagine, efQgia, statua, etc.; 3. me-
taforice si ca mai usuale, speda^ao se
vede cu mentea : notione, conceptu, î-
dea, etc; espliva-ne ce se ascunde suha-
eSsta specia; în speciale za) obiectnlu a-
Bupr'a cami, intre multe asemini, se at-
tinta attentionea in particalariu, asi&co
8pecia=paTticularîtate, oppos. Ia gene-
ralitate; de acf : b) ca coltectivu âre-
cnmn, j|;)e(»a=toteflentieledeunap«nH
câte sunt assemiai, an acelle-asi carac-
terie, 5f)ect(i=mna classe de flentîe saa
de obiecte in oppositione cu gerndu =
elasse de fientie sau obiecte superiore
apeeiâ, aâ& co : genuîu eoprende, de re
gyia, mat m*die specie; pentru fiîos^
si pentru mtdu comune genuUt si spe-
eCa sunt eovente forte elastice, asia co
filesofii ensiH se contenta eu speei'a cea
mai aprope de unu genu, si potu leuâ
ca apeeia ee au eons^eratumai an^niu
ca genu; naturalistii s'au adopercUu in
totu modidu a defini speeia ca claasea
eea mai restrieta, de la care cineva de-
seende la individue; ăiro si eUi s'auve-
ăulu neeeaaitati a face adesea d'in una
si singura speeia stabilita una data, mai
multe varietăţi : in usnlu popalarla se
applica coTentele : specia si genu. in in- ^
tellessulu de categoria sande classe ""^t*- ~
in acelln-asi sensu, de si cn ' .,"^*
delicate : una specia d' ' , aiffetentis
da de nmUeri, eh" ijmemi uw.ft*
omu, unaav ,«, ri • «na speeia «
^aensuio de <f^'^ ^ntie ce au
sufi apeda de amiciţia, suh
Google
cjîde'ft de clasae, 8peeia,se modiSos nsiorn
in ideele de : a) linia, in speciale: Unia,
ramu d'in ana atirpe, ramn de genealogia:
eonaângenu in specia aseendătte, în spe-
cia descendente ,- trei specie de etmsange-
netate sunt inilt-e noi; consăngenu de
aped^a cea mai deportata; de acf sispe-
eia=radia, in speciale radia de rota :
spedeîe rotei, s'au frantu doue specie
d'in una rota;— in acesta sensu ei for-
m'a spieia ; care inse pote â eseita si
din spiea; — Ş)specia=:eaBu, easempla,
speeime, etc., mai allesau in limb'a jn-
ridiea : se propune in deshateri ae&sta
specia, atare specia ; speeide amendoue
m» su aceUe-asi si de aceUu-asi genu,
ci tMfl spica differe de una ăUa specia
în mai muUe punturi; ^) speoiaz^wA-
atantia de farmacia, medicanienta, mai
allessa erbe aromatice : specie mdnerarie,
pectorali.
•SFECIALK, aâj.,apei!l«]lBi(fr.i9«-
flUl); relativa la specia : aittorisatione
speciale; calităţi speciali; ce e speetole,
nu e generale ; aptitudine speciale ; sei'
enţie speciali, connoaeentie speei<di asu-
pr'a lucrului ; ca adv. in spedede.
• SPSClALISĂJtE , T., (fr. speciali-
ser); a face speâaXe. a caracterisA, de-
fini cu precisione, cu essemple »pedaXi
san particulari si individuali : a sp^ia,-
ImA Xacrwnle, persanele; a specialisâ
ce cogita dneva : a speeicdisâ sâentiele.
• SPECIALISTU, B. per., (fr. ai>««l»-
Uate); cellu ce se occnpa cu una speda-
lUate de scientia, de arte, de negotiu, ete.
•SPECIALITATE, 8.f., 8p«irilUi,(fr.
tpieMtti); stătu de spedăle: spedali-
tatea individului ; spedaUtatea scientid,
arid, negotitdui; la universitatea rofHâna
s'ain iMentiatu spedalitatUe de litfera-
tto-a, dîât^eptu, demedidna, descientie
mathematice d phyaiee.
SPECIABESSA, specutria, etc., vedi
spedariu.
SPECIABIlT.-a, adj. s., r^tivu la
^eda, l.in genere, apeeUriH, cami) cu
acellu-asi sensu ce are si form'a speciale.*
propodtioni, idee spedarie; donu speda-
rîw, affeetione spedaria; 2. in specie, re-
lativa Ia jţîiecie^medîcanwn^ de regula
M snbst, a) pers., s^KCHimsqrbarMa-
8PB^
e»piila=cella Cd fiice si vends medi-
dieamente; apotl^ecariu; f. speciaresia
=maliere a apedarwlvi, san cate sin-
gura face sati vende medicamente; h) rea-
le, f., 8pfietaHa=pbarnae»pftKam, an
Kfl41«âMeatorla, a) officina de spidariu,
apotheoa; p) arte de speetoriu, armada,
farmaeeutiea.
SPECIE, 8.f., speoles, forma deabla-
tivn latinu : in spede ; am vorbitu în ge-
nere, acuma voliu vorU in spede.
• SPECIFICARE, V., (fr.sp««lfler);a
reduce genulu la spede, adescrie ia parte,
cu de a mennntalu, acaracterisă, a precisl-
legea nu specifica tete; in unu eontractu
sau in UHU regtdametUitt se spec^ea ca-
surikpartMdarie; a specifică e aemti
nemteUessuri ei eonfutioni.
• SPECIPICATIONE, s. f., (fr. iip4-
oUeatlom); acUone de specificare, cnmn
si effectu allu acellei-asi.
, * SPECIPICATlVa.-d, adj., (fr. ipi-
elfteatir); aptu a specificare : clausa spe-
dfieativa. tonnînt spedfieatim.
• SPECIFICITATE, e. f., (fr. apâcU-
t\u); calitate de spedfim : specificitatea
graoitatd eorpwrt'Ioru ponderate tn apa.
• SPECIFIC0,-a, adj., (fr.spielSqBe);
care face ore-cumu specTor^particula-
ritatea, oaracteriulu propriu alin nnui
ce, si de aci : spedfieu = cu totulu spe-
ciale si propriu unui ee : r&nediu sped-
fieu pentru ffăjre; gravitatea specifica
a aurtdui; ca 8. m. r«ale : unu bonu spe-
dfieupe^rumorbulttvostru; metaforice:
laborea e bonu spedfieu pentru rnorHi
suffietului.
'SPECILLATD.-d, adj., ipeematii!
provedutn ca nnn spedUu sau cu mai
multe ppccUle, (vedi spedilu sub 2).
• SPECLLLU, pl.-e, apeaiUiin; l.trassu
directn d'in verbala speeere, spedlîu=
instrumenta de apecere saa înspecere,
de cercetare a partiloru morboae alte
corpului, fr. aaBde ; 3. trassu d'in unu
derivata alin verbului speeere, din spe-
chIu, asii co spedUti. e deminutiva d'io
«peeulu.
* 6PECIME, pi. speetmtne, apeelmei,
(d'rn apecere); ceva dupo care 9e Sjpece=
savedO] ee connosce alta ceva: mostra;
proba, esSemiţlanu, vU-iumt speeime âe
>yGoog[c
8PE;
optau poeticu eevreaptâHied; speamine
de Moime de vistmente; specmine de
grânu, de ordiu; specime destuttetia,
apeeime de inteUeptione, etc.; mai ver-
tosa : modellu, ideale da perfectione, etc. :
unu speetme de formosetia feminina;
apeâmeîe artisttdui e unu eaptt de o-
pera.
* SPEClOSrrATE, B. f-, apeeloBttâii,
(fc. gpdfll«Btt6); statn de epeeiom, 1. in
bene : speeiosUatea faciei unei virgine
farmoaa si pudica; 2. d^ro si in ren:
speâosiiatea sofisniatehru.
* SPECIOSTJ,-o, adj., speelosna, (fr.
■pfiolenx); plenu de specia ■^ splendore,
d<>core,formosetia, etc., 1, în bene. spUn-
didu, Qugnificn, care prende oclii si far-
mecă RensnlD : mt^iere speciosa sî blânda
in facia, rea inse de anima; doui eoptUi
apeâosi si innoeenti ea nesee ângeri;
2. in ren : care prende numai oclii, care
orbesce, ammagesce numai cu appsren>
ti'a, fora realitate, captiosn, etc. : ape-
^se argumente, speeiosepromisae. diaae
apeeio9e . eovente spe^ose mai mtdtu de
căiu addeverate; cu speeios'a lui argu-
mentatione seiu lettâ deocU n ammeti
pre toţi.
SPECLABEsaâ «po^iare, t., aarretâ
in speeîu, reB. a se ved^ in specia; (vedi
si sveadare). ,
SPECLU,pl.-e,ip«oalnin4rit;.ape««hl*),
obîectn in care se reflecte flgur'a altorn
obiecte; vedi aoeculu.
•SPECTABILE, adj., speotabllls,
(fr, Bpeotable); care se p6te gpeetare;
in specie, demon de spectatu, de consi-
derata, de onoratu; distinsu, insemna-
tn, etc. : dramate spedabili. joeu spee-
tiănle; omulu ceUu mai speetabHe; in
tempulu imperiulai : specfti6i7» erau dem-
nitari cari nrman in data dupo SUtstri.
* SPECTABILITATE, a. f.. speeta-
bllltas; calitate de spec^o&iTe; in specie,
tiUn alin spectaiUelui.
* SPECTACLU sau spedaadu; pl.-e,
apectaoolam, (it. spettaoole, fr. gpeoU-
elft); d'in spedare, ce se specia, 1. în
genere : multe sunt spectaclele naturei,
diro spedadde aceste-a attragu pucinu
odii cpMui puctnu sentitoriu si cogita-
toriu; potemu me^pe la mai multe spec-
SFB; 1387
^ocle: Ia speetadu'de fere pretetut dă-
mestieiU, la apeetatMu (dlergatorihnt
ăecaRi, la speetadtdudeioeatoripre fu^
ne, eto.; speetacht grandiosu , terrMe,
orrendu; hatalide intre doue oaH potufi
speetacîe grandiose, sublimi, dSro ai or-
rende , speetadulu crimei , ea si aUu e-
roismidui, attragu oeUi omului; 2. in
specie, in theatru, dramatele, fiatragiw,
comice san cantate: speetndu tnigieu,
eomieu; apedadu de operai Bomemii
antid si dau apeelaele de Radiatori,
speetade de hiy'f de hmini eu omem,
sau ie fere cu fere, sau de &mem o»
fere.
* SPECTAME, pi., speOamne, spee-
tunen, ei
* SPECTAMENTU, pl.-e, speotaMe»-
tom; ce se speda; 1. ca9i«/Mnin«,-2.oa
si spedadu ; inse in amendone eensn-
rile applicate la Incmri de mai pnoina
momentositate de cfttu celle oe espremn
formelo: spee^ocZu si specme.
* 8PECTANTE, adj. part pree., d'in
^dare, spsetans; care spwia : eeiU
spedanti eu gttr'a căscata pre eâSi.
•8PECTAEE,v.,Bpeet»rfl; intensiTu
ă^mspecere, a spececn mare încordare, a
■vBăi cu attentione, a caută si a se niti cn
mare cura, si de act : a observă, a conside-
ră, etc., 1. proprie, a) in genere : spectare
dicemaimuUuăecâtuve^e;vedemu fora
se speetămu ; d^o nu potemu speetâ fora
a vedâ; unii manea, cdtii specia; spee-
tămu tragediele si alte dramate in ihea-
tru, pr^umu aseultămu una hona mu-
sica; a spedă cendu stsUatu; a spedă
la luna, la st^ : a speetâ la dhora, la
ceUi ce se dau in leganu ; spedămu pre
edli ce jâca pre fune, spedâ/Mu joaAu
pre fime ; a spedă in ausu, in diosu, in
ceru, pre pamentu; a spedă fissu la pa-
mentu; h) în specie, a) a assiste la una
prodnctione theatrale : spedâmu eu plă-
cere dramaide naUfmtdi; toţi au s^M-
tatu cu farmeeu 8<M*du famosei scâioi^y-
ria de eri şira; p) despre loouri, sitnri,
a Be nită in veri-ce directione : a spedă
la cdmptdu infiorita, la selbele inverdite ;
a spedă ap'a currendu, lafoUde eaden-
du, la amneUiijocandu; ^) a se uită cn
oclu scrutatoria : Cs specta^ eu i
jyGooglc
1228 SM;
Ia vitâe, la grânele altm-a? speetcmu
aămiralnlea regularitaie a cKrtulm steU
ieiont; 2. metaforice, a) in genere:
tpecta audaefa acestui omu; sp^tati, ve
rogu, sUdtetfa omidui; la tene specia
iote coventeU; pre voi ve specia culp'a,
detoH'a, eto.; h) in specie, a)a3eniUla
una ţinta, la ana scopu, la una caile, linia
de direotione, a ţinti, a avd in vedere, ai
de aci, a observi, conaideră: se speetati
legea, regtd'a, norm\a data ; se cade se
spedati st interesase meXU; deco spee~
tâmu la medUocele nostre, n'amu mai
interprende nemica; speetati htcrulu si
de aUa parie; p) a judeci, a approbă :
a »u specfci unu omu numai dupo una
caltto/ei'—inform'a part. spee^i^, pre
lODga celle alte insemnari alle verbulni,
are si intellessulu de : cercatu, l^obatu,
verifieatu'seoaru, cer/u, etc.,de]una parte,
â-o de alta parte forte desu : onorata,
bagtUu in sema, eonsideraiu, eu mare
v^ia, atralueitu, distinsu, eto.
* SPECTATIONE, s. f., «pecUtlo ;
actione de speetare; in t. s. verbalni.
* SPECTATIVU.-a, adj., apeetatlruBi
apta la «pecfore, relativa la ipectare,
8ideacl,theoretica:con«idteraJtQt»J apeC'
tative; vedi ai speadativu.
* SPECTATORE,-^"«, ai
* SPECTATORItî,-for«a,adj.8.,Bp«o-
tatfr,-trlx, (fr. apectatear); c&tb specia,
1. io genere : spetiatorii cer ului si ceîloru
eeresâ; attentu spedatoriu totoru păr-
tilont naturei ; amu fostu spectatori Iau-
deioru filiului vostru i ee staţi spectatori
«u mânule in senu la acestu nespusu
mi? 2. in specie, a) carespec/ointhea-
tm : erau mimerosi spectatori si nume-
rose spectatoriela acea dramanationaîe;
h) Bcrutatorin, cercetatoriu, cercatoriu;
e) jndecatoriu, verificatoriu ; in genere,
jadioatoria eonnosoutoriu.
* SPECTATU,-o, adj. part. b., (d'in
apectate), speotatsB j vedl speetare mai
vertosn Ia finitu.
*SPECTIONE, a-f-, apwtio, (d'in
«pm»re); actione de specere, de speeta-
re; in specie : a) observarea aaspicie-
lora; b) dreptalu de a face acesta ob-
BWvaie.
*3FECTBn, pl.-a, speetrum, (fr.speo-
tre); d'in tpeeere, ce se 8peee=at vede
1, in genere, ca'9ispecia,mmulaem, adeco:
apparitione, fantasma :speeJniIwmorAi>
lui de eurrendu appare amicului m tnnv
2.inBp(cie, aj fantaama, Btrigonin:M
Bparia de uttu spectru; aeestu spei^H
appare in iote noptUeinaintedenteâiuUt
noptei; tote tu pentru voi speefyre ti
spaime; b) figura a nnui ce pallida si
diforme : speetrulu sordut, spedndu
lunei : specindu sorelui se produce prin
decomposiiionea luminei in cc^orQe ei;
c) me1»forice, perBonamacraBidifiarme:
acesta muliere e unu ^ecfru ; unu spec-
tru de omu: si pentru animali : untt spec-
tru de callu, «nw coQu spectru.
* SPECTU, s.m., Bpeetis, (din spe-
eere^vedere); căutătura.
* SPEOU, B. m., BpecaH, (affine cd
on&i;); spelunca, caverna, gaura in pa-
mentn natarale san artificiale; prin e-
stensione, veri-ce cavitate, aduncatara;
metaforice : «pecu^pantice : in spectUu
serpelui. (D'in speeu prin unu abl. spe-
cere, ae pare a se fi formatu pescere si
peseera, ca d'in latu, latere si laiwe).
* SPECULA, s.f., speeaU, the*rli;
■ereatnra, (d'in tpeeere cn forma femi-
nina, cuma speculu d'in acea-asi rădice
CD forma masculina si cn altn sensn);
1. proprie, locu de spectaiu, a) loca in-
altu de unde pote cine-va speiiâ de-
parte : foliaioria de focn, patullu de ve-
ghiatoriu, etc.; p) locu veri-cumu bonn
de vegbiatu, desptonafu;deacf : f)abstr.
si in genere : a ii in specula, a stă in
specula, si pi. a stă in specule, a fi pre
speeula=zi spionă, a pandî ; in speade
siinsidie; 2. metaforice, pnntu inaltn
d'in care se imbracia ai se considera con-
noacentiele ei acientiele , a) spe&tla =
theorfa: specula filosofica; b)spectda:^
mercator'a esaercitata ca intelligentia
Bi d'in pante de vedere mai inalte : spe-
cul'a raţionale iute de despretiatu ; inse
si in sensu pejorativu : specula eu sân'
te, speeuVa cu ereâulUatea ceUoru simpli.
« SPECULABILE, adj.,BpeeiiUblUs;
care se pote speculare : tneree speada-
hile; cale depărtate forte su eu grai ape-
culabili.
* SPECULABTINDU,-o, adj. b., ipe-
yGoog Ic
8M
«■UbiBdaa); applecato a speculă d'in
tote poterile, a speadâ cu iocordare ;
in specie, cellu ce spionedia.
* SPECULANTE, adj. part. s., (d'in
speculare), Bpacolns; care specula ; spi-
rUu mai multu specuiante de câta prao-
txeu; speculanţi eu tote fora ro8aine;8pe-
aiiantii m negotiu numerita asestu no-
me fora observationea strictei justiţia.
ISFECULABE, T., Bpeeilarl, (fr.
Bp6cfller,— d'in specula); 1. a se nită,
a observă d'in ana loca inaltn sau cella
pacinn bonn si acomtnodatn; 2. a observi
CD cariositate si attentione; forte desn,
a spionă; '6. a consideri d'in punte inalte
connoscenti'a, scienti'a; a medita af-
fundu; a se Inaltiă ca mentea la caasele
si raUonile locrurilora : cine speaUa
inse, nue de regula practicu ; se pote
inse ^eculă si lucră; 4. a face calcule
negotiatoresci d'in punte de vedere large
ai raţionate; 5. inse si in reu : aspeciUă
eelie sânte; a speculă bon'a creăenHa a
omenUoru ottfsti; a spectdă in modu
sordizi pre caii in flerâtta.
2 8PECUIARE, aijj., si
* SPEC0LAEITJ,-fl, adj., specaUrls,
speenUrlDS} (fr. sp^enlaire); relativii la
spedu : unii creau co vederea se opera
in modu speadare; ferru speculariu, ca
lamine lucioss ce reflecta lamin'a ca
gpedulu; artea apecularia:^ artea de a
foce specie; petra speetdaria; ca aubst.,
a) «i>ec«Iartu=fabriC3toriu sau vendi-
toria de specie; fem. speeularessa; ^) pre-
tensu divinatoriu, care făcea se appara
cQiva in nnn speclu personele san 1d-
erorile de cari se dacea dorn; b) reale;
a) «pecMÎana^officina sau arte a spe-
adtuitilui; ^) m. speculariu, a) oclu de
ferâstra; p') specia de pesce.
* SPECULATIONE, s. f., specaUtlo,
(tr. sfienlMon); actione de speadare,
coma si effectu alin acellei^asi actione :
apecuUUionilefilosofice; speculaiionimer-
cantili; speculationea fora practica nu e
pentru vietia, inse si pracOc'a fora adju-
toriulu specidationei cade in ammortire
ai in rugine; sţeoulationea positionei i-
MtmiculM făcuta prin milit<mi ceVimai
ionit aUessi de capitanu.
* SPECULATIVU.-o. adj., (fr. spâ-
SPE.
1239
enUtlf); aptn, relativa Ia speeulatu, la
speadare : scientie speculative; politiea
spectdaliva; omu pred speeulalivu; ome-
nii speculativi su pucinu apU la ţvoe-
tic'a vietiei sociale.
•SPECULATOBnJ,-*orio, adj. s.,
speculator si speonlatorluB, (Fr. sp^M'
lateor, spâenlatolre); care specula sao
serve la speeulatu : speculatorii se re-
dica in inaUde r'egioni aUe eogitarei;
speculcUoriu ăllu eaussloru arcane tdle
fenomeneloru naturei; speculatorii ctfBt
mort oi cornnerdidtâ si industriei; ape'
culatorii sciu forte bene cd&didit, diro
adesea ei uUa de justiţia in speoidatio-
nile loru; speculeiorii ce veghMiaut ce-
tate, ea se prevină ineendiek; speada-
torii iramissi a esplorâ positionea tni-
micului; la anticii Momani speculatorii
formă in fia-earelegione unacoorte par-
tieularia; spectdatorii sunt astadi si or-
gane alle politiei ; vestimenlu speada-
toriit^=vesti7neniu de specidatoriu; ia a-
cesta d'in urma sensn si form'a : spiomt.
* SPECULATU.-a. adj. part. 8., d'in
speculare.
* SPECULIFERţr.H», adj., (fr. 8p4-
cBlifire); care porta spedu : pasaeri
apeculifere, ce porta speclu pre aripa.
SPECULU aau speclu, si spechiu, pl.-fl,
Bp'«ciiltiiii| (it Bpeechio); d'in specere,
in ce se spece, se speeta si se vede cine-
va, 1. ca mai desn : vitru saa metalln
lucida io care se reflecte flgur'a obiec-
telora; 2. applicatu inse si la alte in-
strumente de diverse forme, cu cari se
esplora certe cavităţi alle corpului, ca
se se pota connosce statala orgaDelom
interne : speclu de o<iu=speclu oeulo'
riu, speclu de nasu, speclu de uteru.
* SPEOKA, pi. spegmate, aper^Mf
cortex arberis, qulngj 1. ia acellu-aal
senau cu psegma, 2. scârtia de arbore,
si mai vertosu, corbe de acesta scârtia.
* SPELIU, a. m., spelaean, (cnnjXaioy);
vedi ; specu, spelunca.
SPELLACmE,-escii, v., naleUTara,
Tlm, colorem, splendaren t«ner^UB-
gaere, mareeBcere; d'in speHare, cu
sensu pejorativu, a speUă reu, a strici
speUandu, a sordf mai multu ca a spd-
M, 1. proprie : ai spejiaeitu, nu sfmat^
y, Google
1230 SPE.
eameaide; 2. ca mai desu metaforice, a
face se p^nda /iiet'a, edlorea, splenăorea,
vigorea, a şterge, vescedi, impallidi :
cwNu s'a speUacUu faei'a fetei? s'au
apeUaatu HorUe.
SPELLACITUEA, b. f., effeotu allu
speUaeirei : speUaeitw'a fadei rochiei.
SPELIiABE, (coDtrassa d'in spellaua-
re, si aeestu-a d'in eşperlavare, se con-
juga regularin : speHu, spelli, spatia, se
spkle, spellatu, etc), t.. Urare, laere,
■bli«re, oAjurgare, ropreheadere; lol-
Jtrtţ ăbsolrere, liberarei renonolare,
Taledlfl«re} wltteref perdarej decolo-
rarej a cară, curetîi de gcrde cu apa,
a kmă bene; 1. proprie : a spdlâ corner
aide, albittirele se spiUa in apa fârta «i
te si fi-iea; aspeUă mânuse; prov. : mâ-
na ţre m&na spilla, si amendoue mă-
nula spMla faot'a; a si speUâ eapulu,
corpulu, peVea, se dice a si lauâ a^ulu,
pdiea; a sţeUd mesele, nu numai ăt
pandia, ci si cdle de îemnu sau de alta
materia; a spellă usiele, scaunele, acan~
durel^ 3. metafoiice : a) despre culpe
si peccate : a si spdld peccatele nu nu-
mai prin penitentia, ci mai vertom prin
practic'a constante a virtutei; a spellă
de 0H^ in sensQ mai generale : a spd-
tă de veri-ce reu, de veri-ce nevdia, de
ffsrt-ee greutate; te spdlu de credUvri
aide detoria; ia specie ca refless. a se
speUâ de ceva sau de cineva, ca mai
multe sensuri : a) propriu : a se spellâ
pre fada, sau a si spilîâ faei'a; inse :
P) mai multu metaforice ; a.'] a se spellâ
{te eineva=a se liberă, sct^ă, ^') a se
sp^â de cineva, de ceva^ a se Ispidi,
a dice co na Iu conn6sce, nu la lecou-
nâece; t') âro despre lucruri in parte :
a se spellă de ceva=a perde : ne amu
speliatu de sadide nostre; si proT. a se
speUâ pre mâni, si a se speUă pre gura,
pre budie; a si spellâ budide de ceva,
inse âiase spellă premăni=a, ae scu-
să, a se d& de innocente, etc.; b) a mu-
8^, eert& aspra, pror. a spellă pre ci-
neva eu Qtw si cu adeUt; vedi se nu ti
spdlu eapulu; mai vertosu in batujo-
cun : te spdlu pre capu eu sordile tdle;
c) despre colori, a şterge, 'face se dia-
pwa : acesfe c^ori « spdla; s'a apd-
laiu facCa rochiei, (vedi apaUadre); d} ■
fugi, a ae carrâ : spdlati-ve de aid.
SPGLLATIONE, s. f., laratto, abU<
tto; actione de speUare, cnmu si etfectu
allu acellei-asi : spellationea petioreloru
disdplăoru de eotra măiestru; spdla-
tione de fada, de colore; si : speUatione
de omu, de mu^iere=80râe de omu, de
moliere; speUationi de colori z= colori
spdlacite, essîte, şterse.
SPELATOBE, speUatorSssa, vedi spd-
latori».
SPELLATOEHr,-«ria, afl. fl.. Ură-
tor, Uraerani; penloUUm; oare sp^a
sau serve a speUare : spdlatori si spd-
latorie de lâna, în specie, care apd-
lă, face measerîa de a spdlâ albitn-
rele; f., speUatoressa : nu ae afla de-
atuUe speUatoresse; ca subst. reale :
a) m. spellatoriu^ce serve \ASpeUatu:
locu de spelkUu, vasu de spdlatu, bnc-
cata de pandia sau de pannnra ce serve
ta spdlatu, armariu de speUatu. 611a de
spellatu, etc.; h) !.ta,)spellatoria=:^8pd-
latore, in acelk-asi intellessu co spd-
latoriu de sub a) : bănia, etc.; inse si cn
intellessu de «peKare=Uratlo}C^f.8pe^-
latoria, a) messeria de spdlatoriu n de
spdlatoressa ; ^) camera, officioa de
spdlatu albitnre mai ant&nia, d4ro apoi
si pentru alte usnri, de essemplo : ea-
s'a unde se apiUa pre fada, pre mdm
devU interni ai unui institutu, san
morhosii unui ospitiu; etc.; acestn intel-
lessu sep6te d& si formelorudesub&J.
SPELLATO,-a, adj. part. a., (d'in
spdlare), Uratna t vase speîlate, vase
de spelkitu, spdlalt^ vasdoru.
SPELLAIUBA, a. f., Uratl», abUtlt;
absoUtlo; actione de speUare, sieffecta
allu acellei-asi : tina speUatwa de ca-
mesie, de fada, de gura; spdlatw'a fa-
dei roehid; una speUatura, doua spd-
^o^di'iDse : 8peI^ur£2e=:lQcrurile spd-
late.
^SPELTA, s.f.,8palta;speciadegiiDQ,
(compara b. ripeaotre).
• SPELUNCA, s. f., spelnnea, (gr.tiirţ-
Xi-ji, T. fr. apâionqae); cavitate in pa*
mentn, mai allessu ia monte; eavenia;
* SPELUNGOStr.-d, adj., Sfehae*-
=y Google
SP£.
1281
sat; plenn de spelunce, ca hige spe-
hince : monte sţeluncosu, eoUine spe-
îuncose. sUbe speluneose.
SPBNDIU, B.f., (prea locuri spem),
specia de pIaata=:belleborDSTlrtdl8.L.
gPENDUBARE, (contrassu d'in cs-
penduîare, ca d sibilante), v., peodere,
aaspeiid«re, (compara it. penioLare si
speiivlsret port. pendurar, prov., pen-
delllar; franc. pendlUer); a pune sau
a aiâpendtdu, l.traDsif;.: a spendwâ
came, vestimente in unu cunia, de cu-
niu; a gpendură pre cineva sau ceva
de HNN păru, de una trabe, de unu ar~
bore, de vmt ramu de arbore; a spenckirâ
tmu juiiu pre cruce ; alta data spen-
durau, si m unde terri spmdura ai a-
atadi pre crimnalii incorrigibiH; 2. in-
transitiTU ; manele spendura de umeri;
htcrukt aptndura numai de unu firu de
P^tn; vru se sară d'in arbore si remase
tpenduratu de unu riunu; ia specie si
metaforice : aj a 9t& in poterea cuiva, a
fi snppusu, a nu fi liberu : una tirra
spendura de aft'â, cum» si unu omu
âpendura de aîtulu; vtHia nâstra spen-
dura ăe multe easuri si impregiurari
neprevedtOe; viSti'a sicilianuM kt mia'a
unui tf/rannu, spendura numai ăe unu
firu depiru; multe spendura de unu
firu de piru, ă& un» nemiea; — dela
tene spendura, de lawi spendura, nu
spendura de la noi se fia astă sau al-
tramente; de ta voi, de voi spendura se
fiii fsrieiti; b)%8 grea, a ponderă, a
av^ vaiere : tSte aeestt-a nu spendura
UNU grammu; 3. in forma refiessiva :
a se spendura : me spendtiru de ret face
aaiâ; mespendurusi faeuasiâ; se spen-
dura muia de supperare, de amartdu vie-
tiei, de mostrare de eogitu.
8PENDUBAT0BE', b. f., vedi apen-
ditratoriu.
8PENDUEAT0RHr,-«r»a, adj. s.,
pendenB, Buspendenij tunUMţ patlbn-
tun; care spendura, sau serve la spen-
durare; in specie ca subst., a) pers. spen-
duratoriu=x&T6 avea of flcinlu de a spen-
dura pre condemnati, eam^ice; &) rea-
le, f,, sp9ndurai6ria=:spenăuratore^
instramentu ds sapplicia pentni con-
â«Q] niti : c ptme pre cineva fttspmâHra-
tore; a nu scapă de spenăwratore; spen-
dtiratorea se dice in fura; a reducă
spenăuratori la tote reserudle drumu-
riloru.
SPENDTJRATU,-», adj. part.8., (d'in
spendur.are); 1. in genere, pendens, siu'
pensiiB : vestimenlde spenduraie in cu-
niu; cuniu de spenăuratu vestimente;
2. ÎD specie, a) in oraee am»=:$pendu-
ratu ca criminale; b) in ernee flgendDBi
nebnlo, neqiiaM=(ie spenăuratu, si de
acf : bla^emt^, misellu, de nemiea, care
nu respecta nemica sân^, etc: cu spen-
dura/» nu te appue-: de lucruri teriâse;
feresee-te de spendurat^ acellu-a; in
sensu mai mitigatu, applicatu mai ver-
tosu Ia copilli : spenduratulu deeopiUu;
eu speHduratii de puschi nu scoţi ut ea-
petu.
« SPERABILE, adj., sperablUBt ce e
de speratu : salute sperăbile.
* SPERANŢE, adj. part. preş., (d'in-
gperare), epeniiBi care spera.
* SPERANTIA, s. f., »pei, (it. spe-
ranza, fr. espolr^ espâranoe); stătu, vir-
tute de speranţe : sperantfa e una d'in
trinitatea virttttihru creştine; sperantia
de mai bene, sperantia in promisse; pu-
nem* speranti'a in voi; se aveţi speran-
tia in Domnedieu ; una htcore de spe-
rantia; eine perde tata speranti'a, se
despera; lucru in sperantia, secerisiutu
venitoriu e numai i» sperantia; aeeste-a
su numai sperantie , nu reeditaţi; spe-
rantia, nu certitudine; sperantie illu'
sorie, sperantie inseUate, atumagiie
sperantie deşerte; eopillii suni sperantia
parentiloru, junii speranti'a patriei;
speranti'a pere cea d'in urma in onut.
* SPERABE, V., aperare, it. sperarei
(fr. espArer); a aşteptă ceva cu Încre-
dere, mai vertosn ceva favorabile; a
crede co are se se facă ceva, etc., 1. a
aşteptă ceva favorabile : sperămu toH
in Domrudigu; speru, co vei veni, eumu
ai promissu; speru in promissele teUe;
speru, eoveifi sanetosu ; de la ceUu a-
vtţ^ mulţi multe spera; ce speraţi de la
acestu omu avaru? dupo celle trecute
speru tatu de la densulu; sperâtnu in
feriâre, in venitoriu; sperămu in viett'a
csvase fia; fericirea sperata, glori'a
.yGooglc
spâ'ata; vittoriele sperate; speramu se ne
oc^tmgemt seopuht; speraţi, dero spe-
rat* t'n ăesertu; nu se spera se seape de
acestu morhu; se spera mtiUu de toţi de
la aceşti miniştri; 2. a aştepţi ceva de-
&Torabile, a se teme : nu aceste-a am
speratu; ee pote cineva speră mai reu
dwpo ccHamitatUe aăveniie ?
SPEBATUra, adj . part. (d'in sperore),
■f eratna i favor^ sperate, nue de spe-
ratu nemioa.
SPEBIÂBE, speriatu, speriosu, etc.,
TOdi spariare, spariatu, spariosu, etc.
SFEBLIBE.-esM, (pre a locuri, sher-
Ure; probabile d'ÎD ea si peru), t-, hla-
plduej borrercf tavrrescere; a redîci
pirul* în ansa de spaima sau de menia :
cuIMu sperlesce eonia la vederea ser-
(Kiwi; m se sperlesce phrulu de ajpaima;
vedi pissie^a, lendu sperlindu-se.
SPEBLITUro, adj. part.B., (d'in sper-
Ure), k«rrldnsf blspidns.
SPEBLITUBA, s. f., horror; aotione
si fltatn de sperltre : sperlitur'a pendui
poreUoru.
* SPEBUA, pl.-ma^, apnn^, (franc,
■perme); Bementi'a animalilorUiprin es-
tsnaione si a plantelorn; de aci multe
composite gi derivate scientiGce : sper-
matieui-a, adj., sparutloas, (aiEEpţia-
miĂi) reiaţi vu la sperma ; spermaiinura,
adj.s., (fr. gpermatlne), do sperma, 3.f.,
spermatina BÎm.spermatinu, Bubstan-
tia particularia, conţinuta iu sperma;
spermatobola , s. f. , (Er. spermaUboU,
d'in pd^Eiv =: arruncare), macbina de
seminatu ; spermatoeele, s. f., (fr. sper-
■atoefelf, d'in xijXij=tumore), inflaţura
a colieloni d'in superabandantia de sper-
ma; spermatographia, s. f., (fr. aperiDa-
tograpUe, d'in Yp^?Etv=:deBcriere), de-
seriere ^spermei; 8permatographieu,-a,
adj., (fr. apermfttOKnphlţM), relativa
la spermatographia si la spermatogra-
phu; spermatograpJm, a. m., (îi. apema-
torraphe), cdiu ce se; occupa cu sper-
mtUographfa ; ^>ermatologia, s. f., (fr.
ipernatolftir le, d'in Xi-foz = discursa),
tractatu despre sperma ; spermatologi-
eu,-a, adj., (aperBatotoglqne), reUtivu
la spermatologia si la spermatologu;
tpentatQiogu, a. m., (fr, apernuUlcgiu),
cellu versatu in spermatiÂogia; .
topeia, s. f., (fr. sperraatvptie) d'in xot-
Eîv refacere), productione de sperma;
8permatophagu,-a, adj.s.,(fr.aperBaU>
ph«ge), care manca, devora sperma;
spermatorrheia, a. f., (îr.afttmmUrthit,
d'in p£Etv:=curgere), cursâredeaperiM;
sperm(Uose, s. f., (fr. apernataae), pro-
ductione sausecretione de sperma; sper-
midiu,-a. adj., (&. sparmldA), prodoara
i'ia sperma: plante spermidie;8permiodi
a.f., (fr. apermlodfl), sperma ie broaee;
spermoderma, s. f., (fr. aperMsdenMt
d'in S£p)i.a=pelle), pelle, tonica, eope-
rimentu allu spermei ; spermogor^, s.
f., (fr. apermcgoflie) , genu de plante;
spemophar%,-a. adj.s., (fr.Bp«r«opktn,
d'inip^pEtvsportare), care pârta sperma.
• SPEBNACE, adj., iperuaz, (d'in
spemere), applecata g. spernere.
SPEBNABE, V., sperucl, ai
SFEBNEBE, spemm, spemutu si
spretu, V., spemere» a nu consideră, a
despretiâ, a &v6 deapretiu de ceva.
SPES A, pi. spese, expesasM, luiptuf
eroffatlo, (it. spesa), ce seapende, cese
da d'in mftna pentru procurarea locm-
rilom necessarie : spesele casei, spetele
statului; eUu are mai mori spese de eStn
venituri.
SPE8ABE, T., expe^dere* (it. apetan);
a face spese, a spende, (fr. d^pantAr).
SPETE, pi. spetire, spetosu, etc.; vedi
spate. siog. spata, spatire, etc.
« SPETILE, a.f., apetltej de peptn saa
de pântece de scrâfa.
*SPHACELABE,v.,(fir.iph«>*I«');a
face sphaeelu, mai vertosu in part. spka-
<»{(ifu=:coprensa de sphaeelu,
• SPHACELATU,-a, a^j. part aap.
d'in sphacf^e.
• SPHACELU, B. m., (o^ixaXot, fr.
gphao&Ie), gangrena ce coprende mem*
brulu aau organula in totuln lai.
• 8PHAGE, B. f., (oţapi, fr. iphare),
guttu, parte anteriore a guUulni
• SPHAGEBEANCHIU, a. m., (tr.
ephagâbrancba); genu de pesci.
*SPHAGETIDE,a.f.,(fr.apfc<iflUie);
vena a sphagei.
• SPHAGNOIDE, adj. s., (fr. spkr
raalde); care sârnina cu «p^^mifaţi,
,, Google
^^
pi., BphagnoidUe, familia de plaote ce
an de tjpn aphagnidu.
«SFHAGND, s.f., sphkgBBi, {ofiTvoc,
ttanc s^hAlgne); gena de plante erypto-
game.
fSFHEN-, (gr. aţijv^cuniu, p^nna
de despicatu lemue, etc), in derivate si
compoaiteBcieatifice: spAena, a) ia sen-
solu datu SQsa; b) sabatantia vitrosa si
transparente : sphena amorphico; — £2*^6-
neneepluUu,-a,&i'i.,{îc.»fhineiic6phKl»),
care are una deriatione monstrosa in
oetfnlu aphenoidei gphenenceph^a, b. f.,
(fr. spMBeBoiphaUe) , monstmositate
ăB$ghetiencephutiUt afhenencephfdicu,-a,
adj., (fr. tpliâMBetphallqve), relativa
Ia spheneneqţhtUu sau la sphenenee'
phtdia; s^nimassSiianura , adj., (fr.
i^ial-KaxUUen), relatîvu la ossulu
«pAMoide si la f(Uc'a=ma8siira iufe-
riore; spheniiteu, a. m., (fr. sphâaliqne),
geaa de passeri, sî gena de insecte co-
leoptere; 8phenocephaiu,'a , adj. B., (fr.
•phiH««<pk«le), care are orecbie ap-
propiate si îmbinate sub capu; spheno-
ct^uUa, 8. {., (&. apUnoetiphalle), mon-
strooBitate a stihenocephalHlui; spheno-
..e^hidiett,-a, adj., (franc, sphgnoedpka-
Uqne), relativa la sphenoctphalia sau
^heiu>cephalit;-~sphenociia, 3.f., (franc
gpUHoelisJ, specia de planta d'ia Indie;
^henoffyniu, s. m., (fr. iiph^nog/ne),
gena de plante d'ia famili'a sf nantheris-
toni; sphenoidale, adj., (fr. «ph^nold»!),
relativa lAsphenoide; 5jrA«n9ide, adj. s.,
(fi. aph^DoIde), cares^minacuansspAe-
na (vedi la incepatulu articlulai) : ossu
apkenoide, oaae aphenoîdi, abs. unu sphe~
iuide, 3phenmdele; 8phen(maS8iilari«,-a,
adj., (fr.srheafmaxiUalre), relativa la
ossulu si^tenoide si la-osaulu masnUariu;
tpheno^^ntaiey a^j-, (fir. spMst^eolpI-
tal), relativa la ossulu aphenoide si la
OBsnln ecăpitaU : oaan sphenocăpitale;
^tenort>itariii,-a, adj., (fr. spktiiio-or-
bftalr»), relativii la sphenoide si la or-
btta: cavitate sphenorbitaria; — sphmo-
paJofinHj-a, adj., (fr. «pb^no-palatln),
relativu la ossnla sphenoidt si Ia po-
iata .- nenm ^henopfdatinu ; sphenopa-
rietale, adj., (fr. iphdH-pLiiAtal), rela-
tiTu la oasnla sphenoide si Ia onalufa-
IVlf.lI.
SPH. 1M8
rietaîe : artieidationile sphenoparietali;
— 8j)AeMopferu,-a,adj.,(fr.sphda«pt6re,
d'in )cw{>(}v=:arîpa), care are aripele in
forma de sphenaz^mnia , (vedi la ince-
putulu articlului); sphenopterygi>~paUf
iinu,'a, adj., (fr. sphâno-ptârfgv-paU-
tln), relativu Ia sphenoide, Ia aripa si
Ia palatu : musctdu sphenopterygopala-
tinu; sphenoramphu,-a, adj., (fr. sphfi-
nOTamphe, d'ÎD ^tJi[j;^o{:::.- rostru), care
are roatrula in forma de sph&ta : pas-
seri sphenoramphe, absol. f.,sphenoram-
phele, familia de passeri; sphenosalpin-
gostaphyUnura , adj-, (fr. sph^no-sal-
pIiigo-8tAplijllD),=i sphenopterygopala-
tinu; 8phmostaphgUnu,-a, adj-, (franc,
iph^ao-staphjlln), relativu la sphenoide
ei staphyle; sphenotentporak, adj., (fr.
epliâao- temporal) , relativu Ia ossolu
sphenoide si Ia ossulu temporale (de la
temple); spAenuru.-a, adj-, (fr. spinare,
d'in a6p4=ciida), care are câd'a in for-
ma de 8pAeMa=cuniu.
*SPSE^Ă.— sfera, spera, a. f. , aphnra
=8pherR, (aţalpa, b. splidre); corpu ro-
tunda, roman, globu; 1. in sensula scien-
ti&ca : sfer'a e perfeetu rotunda; co-ci,
dupo de^mtionea geometrica, sfer'a are
tete puntele superfaciei selle ecale de-
portate de centndu seu; pamentulu deri
rotu^it, nu se diee sphera, ci numai
spherMde sau globu; metaforice, a) sphe-
ra= iougine a unei sphera ncAurale,
nomita si 8p}.era astrononnca : spher'a
eerescaz^spher'a astronomica; spher'a
terrestre = glohulu terrestre; b) sphera
=regione, orbita a unui astru : ali'a e
spher'a Junei, aWa spher'a sorelui, aU'a
spher'a stdldoru; 2. prin metafore ul-
teriori, a) veri-ce corpu rotunda, de es-
semplu : pila de joca, eto.; b) gena de
conce bivalve glohdose; e) cerca de ac-
tione, de influentia, de dereptu, eto. :
nu eaău aeeste-a in spher'a nâstra de
oeatpationi; in spher'a modesta a tinuj
inveOatoriu sateseu pote face cineva
mulfu; in spher'a seientieloru physice; a
se margini in sphera sea, a esn d'in
spher'a sea; in spher'a mea voliu faee
totu ee voliu poii; afora din spher'a mea
nu potu faee nemica.
«SFHEBALB=«/'er(iIe, aperole, adj.,
78
>yGoog Ic
1284 BPH;
aphnrslis ; relatim la sphera : fvrma
spherăle, miseari spkerdlî.
•SPHBRANTHID,-a,aaj.8.,{fr.Bpb«-
riBthâ); care sâmina cu sphsranthulu;
snbst. f. pL, spherantkiele , familia de
plaatecariaudetypiigenulQ8/)ĂM-a»(ftM.
* SPHEKANTHU , a. m., (fr. sphâ-
raitlie); gena de plante.
* SPHERIA, a. f-, (fr. BpMrle); genu
de plante cryptogame d'in famiU'a fan-
giloru.
«SPHEBIAGIU,-a,adj.,(fr.Bpb6rUc«)ţ
care sâmina cu nna spheria, subat pi.,
spheriaâele, triba de fnngi ce are de
tjpu genulu spheria.
* SPHERICAEPUrfl, adj., (fr.apM-
rloArpe); care are carţulu apherieu :
plante ^herkarpe
•SPHEETCITATE. s. f.* (fr. sph*.
rlel(6) ; atâta , calitate de spheriat :
aphcricitatea eendui; spheruHtatea a-
Birdoru provine in parte de la motalu
de rotatione, aiinpartedelaforti^aeen-
tripda.
* 9PHERICU, sfericu Ban 8perieu,-a,
adj., Hphnriens» {afatpiv.6^, fr. BpM-
rlqpe); relativu la sphera : corpa sphe-
rieu,astrelesuapkerice, figura sphmea,
motu spheriea, triânglu apherieu, iriân-
gluaţherieu rectanglu, triângle spherice
edl<Uerali; polygone spherice, /ustt spl -
ricu, pyramide spheriea, eona spheriea,
aegmentu sphericu; trigonometria sphe'
riea.
* SPHEBICULA, B. f., (Bphnrloulâ);
deminatifu d'in sphera.
* SPHERICULATU,-!!, adj., Hphnrl-
eaUtas, (fr. Hphârlciilâ, d'in spheriaila);
caie are aprope form'a de sphera : cu-
pre$8i spheriâdati.
* SPHERINU,-o, adj., (fr. sph«riB«);
care eâminacuspAet-i'o; sabst. ţ\.,8phe-
rinele, grupa de plante cari an de tjpn
gennln spheria.
♦SPHERISTERIU, pl.-e, Bphnrlste-
rlnm, (a(pa:pranjptov, fr. spMrUt^e);
locD nnde se jocau la $pWa=pila.
* SPHERISTICU,-a, adj., (fr. 8ph«-
rlitlqne); relativn la sphâisiu : esser-
âUe spheristiee.
* SPHERI3TU, 8. pera., iph^rlsU,
((Rpettfxon^, fr. apMrItte); «a» jiicB cn
^m ,_
pifa; oare inv^tia pie alţii a jocă CQ
pil'a.
t SPHERO-, (d'in aţj'ixîpotibpfiera),
intra in multe ai varie compozite sciea-
tifice : spheroblaatu,~a, adj., (fr. iphiro-
bUBte» d'in pXAVcâc^germiaatn), ai cni
cotyledODÎ na ae diyidu in doae, ci es8a
d'in pamentn sub fonua de siphetieula .-
embryoni spher(Masti; spherobolu,-a, adj.
8., (fr. Bphtirftbole, d'in p^X£CV=aiep-
tare), care alăpta spherieule, ds regoU
ca snbst. m., spherobolulu, genu de
fangi; 8pheroearpu,-a, adj. 3., (fr. iiphi-
rocarpe, din xapic6;=fracta),'oare are
frncte spherice, rotunde; s. m., s^^hero-
carpulu, genn de plătite eryfitogane ;
spJKrocarpiu si 8pheroearpatU:-a, adj.
8., (fr. Bphârocarpi), care s^nrina ca
spheroearpultr, snbst. pi., spAerotttffMe,
tribn de plante d'in famili'a Soridieloru,
cari au corpnri de reprodactione spherice;
~8pherocephciu,-a , adj., (fr. BţIiir»o<-
pbâle, d'in xaţoXiJ^capu), care are ea-
petina eanâore spherica^=globtyBAipUm-
te spheroeephale , bureţi s^terOelepkdi;
— 3pheroeeru,'tt, adj. b., (fr. ■phtrîie^n^
d'in 7iÂpai=:eoian), care are coiUte saa
antenn^ rotnnJe; 9. m., spheroeervU.
genn de insecte diptere; sphsnedfim.-ifi
adj., (fr. spfa^nâdrfţiue) : cristaUutphe-
roedricH, cn trei ani perpendienlftri, in
giamla caront-a ae pdte descrie nna
cercn, si prin urmare uafepheraţ'B^ie-
roidale, adj. s., (fr. spMrvTdal), relfttira
la una spheroida, in geiiere care se sp-
propia in forma de sphera san de alle
spKerei : aceatu mOaUa presenta maate
spkeroidcdi. ibeol. mut spheroididei'tphe-
roidale cotijuneta: varietate de ada-
mante, derivata d'in spheroiiatea se-
stwplata de adamante; aai& ai : sphfroi-
daieaeompressa; spheroide, adj. s., tplw-
roldes, (a^poEtSTJi;, fr. spMr«TI«), oare
s^misa cu spher'a : figura tpkeroiie;
pamentukte spheroide; forte desu absol.
ca anbat. m., nnu $pheroiăe=fsaTfa ore>
care solidu a cni figura se appn^ia de
a sphera, ^ro in apecie : a) pammtiH»
e unu spheroide i b) certe plante snnt
spheroidi dupo ceri» parti; e) Mpharmde,
unu genn de peaci;— sp^(nâmii.-a,a(Ij.,
(fr. ■pb«r«î4Ue), reUtivu U $phmide;
=y Google
SPE
1235
a.m., spheroidinusit.spheroidma. genn
de coace; spherdlobu, s. m., (fr. spbtiro-
l«be), genu de plante d'ui famili'a legu-
minoselora; spheromachia, a. f., gphpro-
MseUAf (<iţaipo|jA/Ca, £r. gph^romaehle),
lupta la pngilatu ca sph^ede plumbu; de
ad Bi : ^eromaeha, a. pers., (fr. iphâco-
iiia4ue),oeliu ce laptalapagilata ca sphe-
re de plumbu; adj., 3phă-omachicu;'a,
adj., (fr. sph^roniMlilqBe) , relatiru Ia
spheromaefiia sau la spheromachu; sphe-
rottvji, 8. f., (fr. 8pUr«ni«J, gena de cra-
stacie, typa alin familiei apl^omidUont;
sphvrometru, s. m., (fr. 8pher«B4tce),in-
strnmeata de mesaratu curbatnr'a facie-
lora ^heriee; sţAerontetrieura, adj., (fr,
BpUr«M«trlqi«), relativa l&gpharome-
fnt; spheromide, adj. 8., (fr. spheromtde),
care s^mina ca apherom^a : sabst. pi.,
sf^ieromidUe, familia de cmataue care
ace de tţpu genulu apheroma; sphero-
myeetttra, adj. s., (fr. ■phâramjrcfete,
d'in |jL6x'>j;=fangu), care are capetîua
t^eriea: fungi spheromyceti; snbst. pi,
ipheromyeetii, familia sau îribu de fungi;
^heronemiţ,-a, adj. s., (fr. sphâranâme),
care are tessutur'a sphenM; s, m., aphe.-
ronemulu, gena de plante cryptogame ;
splKropharv,-a, adj., (&. »ph^«p|)*re),
Qşre are rostru sphericu; 9. m., sphero-
phondşt, genu de plante d'in familî'a li-
cheniloru; spherophyht, s. m., (fr. sph<-
Mpfajte, d'in cpi>Ti$v=;pI&nt^), planta cu
i^actiBcfitiODfl sphfirica; spheroplia, s.f.,
(fr. şphArtfplie), genu de plante d'în-fa-
. mili'a algelorn; spherosiderite, a. f., (fr.
ţyhârosiaârlte f d'in (itd')]poc=ferra) ;
apeciade ferru carbonatu cu masse ^he-
rice; 8pherospermu,'a, adj., (fr. BpMra-
■perine,d'incii[£p[i.:c=Bperma,semeatia),
care are sementie Bpherice, rotunde ;
tpherula, a. f., (gphaernla, ir, spliârale),
deminativu d'in sphera, applicatu inse
si cu senau speciale de : a) eoneeptaeulu
$pheriai, rotundu, oblanga sî cţ^cu,
oare prin ana orificiu aupeciore sparge
sementie mucilaginose, ce prin nscatio-
ne pe reducu in pulbere; b) specia de
insecte; — sphertdacw,-a, adj., (fr. şpM-
rnlui), c&re sâmina eu una apheriiţa::^
spheia, mica;. sabst. pi., sphervi^^,
jămilia de mollijtjce; n^h^t^itiSf s..f., isi
m., tpherulitu, (fr. Bpbrirsllte) : o^ glo-
bule si mice sphere in certe minerali
Titrose; h) genu de conchylie fossîli.
* SPHINCTERItJ, s.m., (fr. sphlno-
ter=ay[Y'<'^P) d'in oţpIi7siv ^ strin-
gere), musculu annulariu : sphintitervA
intestinale.
♦SPHINGBsau sfinge, s. f., Bphlox,
(aţtYî); 1. monstru fabulosu de forma
feminina, care. Ia unu monte de la The-
bele Oreciei, ţinea callea trecatorilorn
si le propunea una enigma, si, daco nu
uaresolvean, erau ucoisi : etugm'a aphin-
gei fu resduta de Edip», si sphingea
inco nccita de aoestu-a; 2. metaforice -.
a) imagine de tphinge; i) statua ordi-
naria, in particulariu : statua egyptiana;
c) genu de insecte lepidoptere.
* SPHINQIDE, adj. s., (fr. spblnxl-
dfl, d'in sphinge); care e^mina cu sphin-
gea, in specie ca sphingea insectu; sabat,
pi. sphingidile, tribu d'in ordinea insec-
teloru lepidoptere, cari au de typu ge-
nuin sphinge.
* SPHONDYLU, s. m., vedi spot^
dylu.
«SPHBAGIDE sau Vroffide, s. f.,
Bphragl8,(aţjMtŢ{i;,Cr. aphragids); 1. pro-
prie, sigilln, applicatu inse : 2.priame-
taf. a> la patra bona de ţxgHiaU^, .pen-
tru sigiMe; b) aitu gena de pameilta ce
se vende cu sigUie impresse pe ellu;
c) in medicina , unu globalo de empla-
stru.
* SPHBAGITE, sau afragite, s. f.,
gpUraţltls, {ofpa-ilntz); unu sigiliu im-
pressu : aemau, etc.
* SPHYGMICU,-». adj., (fr. $phjg-
mlque, d'in o^uYţwSţ^pulau), relatiţu la
pulsu.
* 3PHTGM0CEPHALIA, s. f., (fr.
«pbjgmacâplule, d'in afUYţu}<:=pul8U,
si xsf a>.:^==capu); pulsatione incommo-
da ce se aeute la capu.
* SPHÎGMOCEPHALICU.-a. adj.,
(fr. gpbjgsiocâphalique} ; relativu la
$phifgrnocephaîia.
• SPHYGMOMETEn,s.m., (fr.aphjg-
.■umitre, d'in a(fU7[id<:=pulan, si yâ-
tpovzzmesura); inatrumentu de mesn-
ratU'Cn precîsione pulsuln.
* SPHYRENA, 8. f.,BphyirM«,(of6-
jyGooglc
1SS6
SH.
pofva, fr. sphfr^ne); gena de pesci ca
botnln ascuţita.
SPICA, B. f-, ai m. spicu, p].-e, >p1-
fls, BptoiBi, «plen, (it. sploa si spl^â»
isp. port. esplţi* prOT. eiplg» bî espl^i
fr. tipl); 1. in gensulu cellu mai strîmtu
si mai particuUriu, spieu insâmna ca-
petula superiore allu palitdui gr&neloni,
care conţine grauntiele : spice plene,
unu spieu grassu, unu spieu maeru ;
spicele de estu tempu sn mari, dero seeee;
a dă spieu : ordiulu a datu apiat; bar-
b'a spicului, eonana de spice ; a adună
eu spieu cu spicu, a stringe spieu eu
spicu; assemiuare gratiosa cu mustoeie-
le : mustador'a lui spiculu gramdui;
metaforice, form'a m. spieu, na se ap-
plica, pre c&ta scimu noi, de c&tninlo-
entionile : spieu de plouia, spieu de
geru, spicu de frigu, spieu de ventu, in
eaii spieu esprime agerimea si marea pe-
trundere a lucrulai de care e Torb'a; inse
i'ar potâ estende si la alta sensuri ana-
loge; d^ro : 2. form'a fem. spiea se ap-
plica cH sensn mai variatn, a) la veii-ce
sâmina maî mnltu sau mai pucinn cn
spiculu eereaîitoru, cumu : capitina, crâ-
sta, a altom plante, cando aceste-a sa
acnminate si spinose; b) Ia sagetta, mai
rertosn, acnme alia sagettei; c) Ia cea
maî laminosa stella d'in constellationea
Tergioei; d) in medicina, a) la empla-
stra oanstica in form'&de spicu=zspiea;
§) in genere, la reri-ce legatara alle cui
âre, acia de legata pre margini, sânt
dispuse ca firele barbei spicului.
SPIGABE, V., Bptcare, nploai lejere,
a mani cn spica saa cn spicu : sageUe
spicate , grane spicate, ordie inco nespi-
cate; si : a aduna spice dnpo secerata,
(vedi si spicuire, spieilegiu, etc); si a
ii spicu, a essl spicu, (vedi si inspieare;
(it. iplgarej lep. port. esplgarj fr. «pier).
SFlGATO.-a, adj. part. a., (d'in spi-
tare), spicatni.
SPIGIA, vedi spiciu, si specia.
SPlCIFEUU,-a, adj., splelfer, (fr. spl-
eînre); care p^irta spica, spicu, spice pre
eapu sau capitu; s. m., spiciferut specia
de paaonn de Japoni'a.
SPICIfLOBn.-a, adj., (fr. spleiflon);
nx* |re ţlori dispaw n tpiouiu.
M^
SPIGIFOBME san spidfortnura, adj.,
(fr. apleir«ra«); care are forma de sptni.
SPIGIâEBU,-a, adj., (fr. splelr^re);
Tedi spiciferu.
8P1CILE0EBE, v., spicat le^re; a
eollege spiat eu spieu, a adonă spiee
dupo secerata; redi si spicuire, spieare,
SPICILEGIU, s. m-, spUllerlnn, (fr.
■pielile; actione de spicUegert; spieUe-
giulu se face dupo seceratu; metaforice,
adunare de acte buccata cn bnccata.
SPICILEGO,-a. adj. s., (spIeUegM);
care aduna spice.
âPlCIU,-a, ipteens; de spicu, iespice :
cununa spida; — ca snbst. f., spicia redi
speda.
SPICOSn,-a, adj., spIcU âbnndam* i
m^gau habenij splfias; plenu de spiee,
care are mari sî plene spice.
SPlCd, s. m., pl.-e, splea; vedi spiea.
SPICl7IBE,-escu, t., tpleaa reltetas
leverei a stringe, a coUege spicele las-
sate dupo secerata, a allege si collega
spieu cu spieu.
8PIC0IT0EnJ,-((iria, adj. 8.,"(d'iD
spiettirv); oare spiew.
SPICl7ITD,-a, adj. part. s., d'in ^'-
emre.
SPIGUITUBA, a. f., splellegrlomi ac-
tione de spieuire, si effecta alia acestei
actione : spieuitwa pre locuirile secerate;
metaf. tpieuiitira de prin tote cârtite.
SFICtJLA, s. f. si m., spiculu, spt-
eal«i apltnlun; deminatiTU d'in spiea
ai'spi^, (redi si spieuUetiu); in specie
si metaforice , a) f. spicula, specia de
arborellu, b) m. spiculu, punta, acume,
acu, etc. : spicu^iea^iH£Î;)n<, in specie,
acnmele anei arme de arruncatu si de
impnnsu.
SPICOLABE, T., splenUre» (d'in^-
eula, spiculu); a face ascutitn, acnmi-
natn : laneie bene spiculfUe.
SPICDLLECin,-<i«, pl-e, ipleiU,
dennnutiva d'in spieu, de care redi la
spica,- alte forme de demiontirn din
«picu : spicueiu,-tiu, spicusioru, etc
SPICUSIOKU, «ptcu««, vedi «pteul-
leciu.
SPINA, s. f. si m., sptflu, pl.-i, spl-
■a, (it. sploa ai apln», isp. prov. «iplaa
ai MplMj fir. tflav, alb. splnt, —pro*
,y Google
m.
babile d'io spiea saa apicu, ri a nome
contrassn d'in nna forma spleait aplt-
•B8( prÎD armare : ceva aeuminalu, tm-
punguioriu); l.înform'aceamainBuale,
spinu, a) in genere : parte, escreatia
pungatoria a DDei plan^ : aeaâ'a are
gpini; spinii seaiuîui, ţpini mari, $pini
mici. spiHuIu impunge; nu e roşa fora
spini; i) in specie, a) arborelln ce da
frnctn nomitu porumba, praiins splnosM,
lAnn. Ş) spinultt ăraaiha, inse si pi. f.
spineU draevilm=:Kjttglum eampeitre,
L.; c> metaforice, a) peni aspra, sau «pi-
ni Dssosi ai certora animali : spinii a-
rieiuhi; spinii eaprului, pre spinarea
eertoru pesei si pre laturi orrescu spini;
P) in sensu ideale, unu ce aspru, amam,
neplacnta, dorerosn, etc. : nu pre rose,
ei pre spini âormimu; aci e spiwtlu ee
te supp^a reu; plena de spini e caUea
bendtti; eonuna de spini se pune mai
adfisea p^e eapulu justtdui; a si impleiti
eonuna de spini; spinivadâpamentulu
pentru peeeatulu vostru; a sede totupre
«pmi=a fi impatieute Forte; 2. form'a
f. spina, pi. spine, (vedi mai susa : spi-
neU dracului), ae applica mai numai in
sensa metaforicu, coma : a) oasuln spi-
narei, seri'a oBseloni, Tertebrelom, ce ee
intende prin mediloenln spinare*; de aci
la medici : a) spina-iifida=:=atlawrbiă~
da=proprie : spina ^spinare despicata
in âom, afectione nomita ei : hydrora-
eheeongeniale;^)spina-ventosa:=afljtA-
rentwarraO'ectione a organului medul-
lariu; b) spina ^ murala d in cerculu
Bornei, pre longa care se făceau laptele
celloro ce se intrecea la cnreu; c) spina
:=una cnretitiire, scobitiire de denti.
SFINACItJ.sis^naett, (scrissa si pro-
nuntiatu de unii si spanaeu), fi. m.,(BpI-
naeon, it. splnaae, isp. «spinacat T. fr.
espiBMhe, alb. aplnakj, — tote essite
d'in una adj. fipinaciu=[gplBaeeD8] de
Ia spina = spinu, fiendu foUele acestei
planta dentate, pre candu port. eaplii&-
fr« a essitn d'in splnirenptov. esplsar»
si n. fr. âplDirdB, d'in spinanw=[spt-
■ulne]; — trecutu si in alte limbe mo-
deme); speoîa de planta legominosa bene
connoscuta : spinaeueucamesxarneeu
spiiKiw; spinacu cu ocAiuri de 6m; —
sn 1287
sptnaeu, metaforice, e > intellesan de :
a) lucru insipida, b) lucru commune ,
e) cu pucina raldre, si de aci : d) ren,
de nemica : spinacu! tote spinacu! a
face spinami in iote câte face si diee.
SPINACU, s. m., Tedi spinaeiu.
SPlNfiLE=8pinare. adj. s., iplnalle,
aplna, dorBiim, (comp. it. iplnale, isp.
espinal, port. eiplnhal, fr. tiplnler, tipl-
■Ifere, spinal); relatÎTU la spin'a doBU-
lui, 1 . ca adj . nervi spinali. meduUa spi-
naie, arterie spinali; 2. subst. f. reale,
spinale-a=spinarea, a) in sensulu cellu
mai estensn : dosu allu unui animale,
spate alle omului si alle altoru animali,
partea posteriore, la omn , de la collu
peno la nâd'a curului; h) 6to in geosuln
cellu mai reatrinsu : paţtea resarita a
dosului omului si altoru animali, a no-
me : seri'a de vertebre ce se intende prin
mediloenln dosului spinarei, spatehru;
c) in sensn intermediariu, a) spinarea
numai spatele propriu disse, ^) spinare
=partea de diosn a dosului, sellele, etc.;
— d) intra iu multe si varie construc-
tioni : a sari in spinare; a arruneâ tn
spinare, pre spinare; a îeud de pre spi-
nare, d'in spinare; a earrâ cu spinarea;
a reăicâ at spinarea; a pune spinarea
la ceva; a fi in spinarea cuiva; a duce
la spinare, in spinare, spinarea duce
sau nu duce câlu puni pre Aens'a; etc,
celle mai multe ca varie insemnari me-
taforice, cuma : a cada in spinare, pre
spinare; una feta cade in spinare unui
june; una nevoita ne cade in spinare;
una culpa cade in spinare cuiva; a ar-
runeă âdp'a, nevdi'a, saran'a in spi-
narea altui-a; cn ammenitiare si cu va-
ietare : vcâ de spinarea mea ! vai de spi-
narea nostra ! vai de spinarea caUu-
lui!— te mânea sptnarea=vrei bătălia;
nu ne mânea spinarea,-— in alta ordine
de metafore intra mai pucinn, cumn in
constructionile : «pinarea eolUnei, spi-
narea unei seria de monti, culme sau
machia.
1 SFINAKE, s. f., vedi spinofe, mai
allesau sub 2.
2 SPINAB&,-eâ>«. t., splnls manlre,
pnngere; a mani cn spini; a deveni spi-
tiotu; a impunge; vedi si comp. tn^pmore.
.yGooglc
1236
sn.
SPDTABITT.-a. adj. 8., splailh, spl-
aetaat relatiru la apinu, (vedi si spi-
na, spinale); ca sabst. m. reale, spina-
nu, m. si f. spituma, maltime de ^'nt;
redi spm^u.
SFINDEBE, san spendere, spetui si
spmsei, apmsu, t., expenderei a di d'ia
m&Da baoni, a f&ce spese.
• SPINESCENTB, adj. part. preş.
(din spineacere), •plii«ic«D8i (compara
Bi fr. spIneseeBt).
• SPINESCENTIA,, a. f, (splmeBoen-
tlftffr.spIneMeiiee); Btatndesptn««eente.
«SPINESCERE,V., BplBescete.afdue
spini, BBQ a B6 face sţinu, spinosu; a
Be rednce, a adjnnge^fn'nu.
SPINETTJ, p].-e, spisetas, (it. spl-
aeUt fr. iptnmte); maltime de apini, de
plante spinose; locu abundante de spini,
de plante apiBore : spinrfu de rugi; spi-
netu de maradni, de seai; d^ro maivar-
tosn : spinetu de spini proprii ett po-
rwube; metaforice : spineteU cailei boui;
spineto dicdectieei aristot^ice.
8PINIA, s. f., vedi spiniu.
• SPINIÂSaOIDOCCIPITALE, adj.,
(fr. ipinl-axoldo-tcelpltalt d'in spinu,
asse si oecipite), relativa la spiria do-
sului, a$sea corpului si la occipite sau
cefa, care se intende de la asse peno la
oecipite : musculu spiniassoiduccipitalef
si absol. spiniassoidoccipitale-h.
• SPmiASSOIDOTRACHELUT-
LANTOIDIU,-a, adj., (fr. splnl-axoîdo-
trMbJU-atlantftTdleD); care se intende de
la assea spinei peno la atlante : mus-
culu spiniassoidotracheliatlantoidiu; si
absol. (Tedi ai precedentele covontu).
• 8PINICODU,-o , adj., (fr. spial-
eaadfl), care are pennele, in specie pen-
nele eodei in forma de spini, adeco aeuie.
• SPINICEBEBRALE, adj., (£r. spl-
nleâr^bral); relativa Ia cerebru si spi-
na, care are una systema de nervi ca-e-
brospinale.
• SPINICOLLn,-a, adj.,(fr. iplnlcol-
1«); care are eollula spinosu.
• SPINICOBNU,-£i, adj., (fr. iplal-
«•rne); care are corne sau mtenne spi-
nose.
• SPINIGBUBE, adj., (fV.iplnlerQre);
care are peâi sau jfluere ^nose.
* SPINIPEBIT.-a, adj., iplalfer. («r.
«piainrc); carfl porţia, are apmi : ^m»-
feru rugi; absol. s. m., spitrifeniiu, spe-
cia d« pesce cu spini pre spinare,
* SPINIFOLm,-a, adj., (fr. splMlIl»-
lU); oare are folie spinose.
« SPmiFOBUE, adj., (fr. spUll^r-
ne); care are forma de spini.
« SPINIGEBn,-a, adj., (fr. ■plals&n);
care pârta, are spini: vedi si spinifent.
• SPINILABBU,-a, a^., (fr. gpl*!-
libre); care an îiUire~hudie cu spini.
« 8PINIMANU,-a, adj., (fr. splilva-
ne); cară are mănule sau petionie spi-
nose.
• SPININEBVU,-a, adj., (fr.splal-
aervi); Care tae nervii, fibrele, firele spi-
nose.
• SFmiPEDE, adj., (fr. splilpMl);
care are pedii^petiorele spinose.
SPINISIOBU.a.m., spt»Uj deminu-
tiru d'in spinu.
* SPINITABSU,-o,adj.,(fr.ipliItat.
ae); care are tarsii spinosi.
• SPmiTE, s. f., (fr. iptaHe); inflam-
matione a medullei spinale.
SFINin,-(i, adj. s., splnea*; de spinu;
8. f., 5pinta=:specia de ritla de vinia.
* SPINOCABPU.-a, adj., (fr. ipio*-
otrpe, d'in xapnâc ^ fructu); care are
fructe spinose.
SPINOSITATE, 3.f.,splao8asiUtiB;
stata de spinosu : spinosOaiea rugiiui,
scaiului; mai vertoau in intellessalu me-
taforicn : spinositaiUe frasei, argitmm-
tationei; spinositatile passuluidefadu^
8PIN0SU,-a, adj., splaosns, (it. spl-
noso, isp.AgpInos*, port. eapliihai«, proT.
eipUM , fr. 6ptneax); plenu de spini,
munitu cu spini :erbe spinose, spinosa
roşa, spinosH rugi, spinosii amm; spi-
nose folie, spinosa scârtia, spinosa ci^
spfnosa selba, spinosu arbore ; metafo-
rice, difUcile, anOvoliosn, plena de ne-
voile : spinos'a caile a vertutci; spinosa
lucrotre, spinose labori, spinose cure;
spinbsa si amara viitia; spinosa ceatio-
ne, spinose negrie; mai allessu neutra
oratione st cogitaMone, sjnnomstspni,
nodorosa, intortoohiata, incQrcatH'':<pJ-
nosafrase, spinosu sigtu; apinoasiv ai
suptMe stylu allu dicUeetiM atoieiloru.
SfpO|^U,-a, adj., bpImbiIuii
demÎQutiva «TiD spini»»» camuspinom,
pucinn tpjnoau : eonee spinosale.
SPINTÎfCABB, etc. , ved^ $panticar
re, etc.
« 8PINTHEBS, Ban gpintere, a., Bplii-
tk«r, (probabile â'ia. aţiftrr^p, compara
ai fr. spinther); 1. braciare ; 2. specia de
nqperale in mice criatalle decttedre,
verde iuchise; 3. scai^telia, sciDtilla; de
aci, pustula, besicutia, cosaiţi etc.
* SPINTHEBOMETRICTT,-(i, adj., (fr.
■pintliârometriqae); lelativn U ^nthe-
rometru.
*S^NTHEROMETR0, a. m., (fr.
•plnth^ronitre); in^trI]In^ntu de mesu-
ratu fortfa scitttiUeloru electrice.
* SPINTHELA si sphintria, spinfna,a.
f.,tfplilQthrla, sisplntrjs (fţ;. apliithrie,
d'in acea-asî originecn spi>t^Aere=aţtf-
xvijp); modu indecente de deafrenare
intre bărbaţi cesipetreca impreana:
dupo Suetoaiu, s^nffiria erj^mfţionea
curta îui TS>eriu,
* SPINTUENţCE, s-f., gpdUnlx)
(imt.v9aplz); specia de paasere forte sor-
dida; de aci si : spinUimiciu, s. ni-, spln-
UraiolbiD, ca deip)nnti?n pejoratiru»
una paasere mica de ren auţpiriu.
* SPINTDENtCIU, 8.m., Tedi s^nn-
Uimice. '■ '
* SPnnJ, a. âi., splnot; redi spina.
«SPniţfLA, 3. f. ^i m., 8pintUu,apl-
■Blai 'deminntivu ^lin spirit si s^Aiu:
mica spiiUK=ipinare, miou 'spi'nu:=spi-
niaioru; (oompara si fr . splnnU).
* 8PmţJLABlD,-o. a^''8.';tfr.8plno-
Ulre); relativa'la spinula; in apeOle ca
B. f., fpinularia, spâcift de^lante, anome,
specia do alga.
* SPIliItrLTFERU,-,o,adU (fr.aptn»-
URti); care p6rta, are «pJrtNM, (Vedlspi-
nula). -^■■. ■
* SPINDLIPLOBU,-a, adj., (fr. ipl-
■ullflore); care arp flori Spnltdou.
* SPINULIPOEME 'sispinuliformura,
adj., (fri'Bpliiiillf^niis); 'care are forma
desgmula.' ■' "
SPIOţrAKE,;eâi«,,T., apetnlarl, eb-
Berr&r^, dif^rre i ft' fi ^onu; & esser-
citâ y^onfâ; a bbsetrf {'a delată;- de
regnla'cQ sep^b re'â'l^yedi specnlare.
m. 12M
SFIONABIA, a. f., lucrare, fopta de
spione, vedi spionia.
SPIONE aau 8j>tc?f»H, s.m., (fr.MpioD,
it.8pii), BpeouUtor, deUtor; care spio-
nedia, care observa faptele si vorbele
altom-a spre aledenuntiă; ţ.spiones3a.
SPIONIA, S. f., I. spaealatust stata
si fapta de spionu; 2. spionta^^tiplaali
=:specia de vitia de vinia, (vedi ai spi-
nia la spinin).
•SPIONU, 8. ni., (fr. «pion), vedi
spione.
* SPIEA, s. f., Bplra, {aireîpa, fr. spi-
re); ce e îuvertitu, eacitn, impletticitn,
incollacita, precnma, în genere' tnatiels,
intestinele, etc. : spir'a, spirele inteaii-
neloru; spir'a unei seare inaUa; in spe-
cie, 1.1a linie :«pir'a liniei; de mtiUc
ori, in acestu casu, însemna numai ttnu
odu aUu liniei spirale integra; 2. la
columne, apira'= toru sau tori ai basei
columnei; 3. (|jira=/MM«ceBe infasciiîri
pre fnanln aan arborele navei; ^'.ipira
^evolntione de oşti in forma orbicalan;
5. spira^ehoTV. desu de <}meni san de
alte fientie, mai allesau de bacchanti;
Q. spira de fuma, de Samma, de vs- -
pori, etc.; 7.spira=partedeeerteconce.
* SPIRABILE, adj-, Bpirablltiţ care
se pdte spirare, bonu de spiratu : aeru
spirabile; metaforice, ceservelaviâtia:
tejurupre acesta lutnina spirabUe; d
ca aensu activa, spirabile := care p6te
spiră. vtoe.
* SPIRACLU a&a spiracuht, pl.-e, spl-
raonlom, (fr.BpIraeiIe); gaAra detpiratu:
spiradele' cavei de vina; in specie, spi-
raele =:±'orificie alle traebeieloi^ insee-
telora.
«SPIRALE, adj.s., (fr. spiral, ipl-
r«l«); relativa la spira, cu forma de
spira : linie apiraU, elateriu spirale, seare
spirali; ornamente de arckitectwa spi-
rali; la plante : folie spirali, fiuteUiapi-
rali, enAryoha spiride,' vase spirea;
pedunelu spirt^; conee spirali; ca s.f.,
spiraUa, ceTa in genere spirale : «ptro-
iea, spiraîile unui orologiu ; spiralMe h-
nei macMne; caten'a unui orologiu se
infasdora in spirale in gi%tndu ftwtdm ;
foUele certoru fenieţ suin spirale; in
specie, 8pirak=^ima apiirde.
=y Google
1149
8PI.
* SPIBALITELUra, wtj-, (fr. ipl'*-
UU1«); care face <«îa pândia spircâe : ti-
ranie spnralitele.
* SFIBAME, pi. «pH-omine, iplra-
ven, si
* SFIEAMENTU, pI.-0, aptranentnm,
actione de spmxre, Afxo mai allessu :
medin de gpirare, rea%iflîaiore, gaura sau
esnale de aufflatn, de resurSatu : spiror
meiiide eavei; vedi si spiradu.
*SPIHANTE, adj. part. preş., (d'in
tpirarp), gplraw»; care spira.
* SPIBANTHlU,-o, adj., (fr. iplran-
thd, d'iii£ydoi;,=flore,8ianEÎpa=sijira);
oare are flori saa sepaîe spirali ; de aci:
apiranthu, s. m., (fr. aplrauthe), gena de
plante.
* SPIBANTHH, 8. m., vedi apiran-
thu.
* SFmAItCHIA,a.f.,(fr.apIranhle);
officin de spirareiu.
* SFIRABCHICU,-a, adj., (fr. splmr-
ehl^ae); relativu la apirarclâa si k spi-
rarehu.
* SPIPARCHU, 8., (fr. Bplrarqne, d'in
o«Bîpa=8pira in sensa de ehoru de bac-
cbanti, si &px^'*^^i^^S^^o)i care âirige
unii ehoTM de hacehanti..
•SPIEABE, T., Bplrare; a sofflâ,
1. proprie, a) in genere : und'aferbe sub
impulaulu veaturUoru ee spira; apira
aminilu, spira ventu d^tn varie direc-
tioni; tPinpepfulutaurulmspirafiaaira;
fora ineetare voru spiră odori pre alta-
riuhi teu; unde uft^a nu spira si nu
murmura; spirau d'in tote părti}-e suavi
odori de fhri; b) in specie, a trage şan
emitte aufflareispi'râmu aeru; pre câtu
vomn spiră, vomu luptă pentru derep-
turile nostre; nu potemu spiră macaru
fora temere; a spiră desu si greu e semnu
de morbu ; se nu spirali aeru pletut de
uâasmate; de aci, prin metafore, a) a
Tine, a fi in vi^tia : pre eâtu spiru eu,
nu poH tu faee ee vrei ; <Aiâ mm spira
paHentele; aruspicele consulta spiran-
tile viseeri; spira venele, si baie ineo cor-
dea; — in specie pentru littere : littera
s^rante=8UtilarUe ; 2. metaforice, a) a
aT4 Tentn favorabile, a pluti ou Tenta
farorabile, a aT^Buccessuid^eo ne spira
ventuUt fortunei, vomu av4 suceessidu
8M.
doritu; b) a TÎufl, a fi plenn de vi^tia,
a 9 vivace : suffletulu si meniea strip-
toriloru ingenioşi spira in aeripteUlortt;
spira si viue'amorea lui de patria; mu
allessu de imagini vivaci, de repreienta-
tîoni plene de viâtia : statua spiranie,
marmuri spiranti; effigie Sin marmore
de Păru viue si spiranti; c) a aspiri, a
tende susn, a fi ambitiosu, superba, mân-
dru ; d) transitive, a) in genere : eaJMu
spira focu; chimer'a spira flaeure cPi»
gura; taurii mjugati ^tiraa flamme; o-
dore suave spiră din'a d'in auiiidu tm
peru; ^) in specie, a fi pleuu, a&bnndi,
a manifestă, etc. : a spiră tara. menia,
bellu ; a spiră bland^ia de angeru, bo-
nitate divina; a spiră mtmdria nesuf'
ferita.
" SPIBATIONE, 8. f., splratlo, (fr.
splratl*»); actione de spirare, eamu si
effeetu alin acellei-aai : odorea spiratîo-
nei , spiratione usiora, grave.
* SPIBATU,-a, adj. part. s., (d'in spi-
rare), aplntuat aer^ spiratu, oiorHe
spircUe; spiratiUu odoriloru ; organude
sptrofu odori,
* SPIREA, B. f., «pirna, (aicsipaia,
fr. Bpir6e); g6tm de plante d'in famili^a
rosttcieloru.
* SPIBEACIU,-a, adj., (fr.eplr<a«<);
care s^mina a spirea ; subst. pL spirea-
dde, tribn de plante d'in famili'a ro-
sacieloru, cari au detjpugniulu sjnrea.
* SPIElCU,-a. adj., (fr. Bplrlqne); re-
lativu la spira : linie spiriee.
* SPIRIPER0,-a, adj..(fr.Bpirinre);
care piJrta, are spira; snbst. pi. spirifs-
rele, trîba de conchylie.
* SPIRIFORME8i5pinror»wt,-a,adj.
(fr.gplrirorinfl); care K6 forma de spira,
* SPIBIBOSTRTJ,-o, adj., (fr. splrf-
roBtre); care are rostru spirale, i* jpt-
raîe.
* SPmnAm,spiritalitate, etc., vedi
spmtuale spiritualitate, etc.
* SPIEITO (pre a locuri synoopatn,
spirtu), pl.-e. eptrltoB , (ît. şpUlto, iap.
eaplrlta, port-esplrlt», proV.eBptrIt si
sperlt, fr. esprlt, aib. apirt):— d'in spi-
rare, forma secundaria pre longaform'a
spiratu, oa,,Bi suffldu d'in stelare pre
longa suf/latu; aaîă eospirituiosimiai
\
snfflare de nero, b1 in genere, snfflare,
msi Târtosn : snfflare în actione, in actn
si miaoare, aera in mişcare, etc., 1. pro-
prie, a) in genera : spirihilu ăiffere de
vmta, de aeru agitatu, intru eâtu ven-
titiuespirUutHaiveemente, iroapiritîdu
e aeru ee mfţla lenu $i incetu: totude a
tm'a aendu se miaea attbifi^ulsulu unui
tpieiiH; attegt^ pentru aemena^ di de
spirifu lenu St pZacitJu,* aeesU'a nu ae
^otu ăiee si face de e&Ut suh inf^entffa
u/Mii spirit divinu neeotUenUu; ntentea
foUutui maufflcda 6re-aimu deunurpi-
riU^ ditmU; epirilulu eliasioru, fam&%-
tidugreu: eeeatătu deeommune easpt-
riiulu e^oru viui, pammtidH eeUoru
tnorti, marea căloru natanti? preeumu
fora apa nu potu liue pescii, asia fora
ipiritu âmenii, passerSe, etc; — spiritu
tuave de odori se reversa inaeru; spirUu
de putorosa odore; i) in specie : k) aernla
t^ratu, resufflare, respirare: eu treilu-
eniri se tine viifCa : cu mâncare, a*
beuha-a, eu spiriiu; eme trage spiritu,
viue inco; frasHe îmge nu se pota pro-
nunţia fora spiritu; a si dă tiUimulu
tpiritu; a eoUege uUimulu spiritu essitu
^in gur^a unei fientia chara; aUinsu de
mai muUe vuZnert si dede ultitmdu spi-
rOu; ft) abstractu, sofSare, respirare :
apirituiu pertunde in pulmoni si i incăl-
de$ee; aenduprin spirUu vivifiea sinvr
tretee animalUe; t) mfflare ca condi-
tione a Tiatiei, su^re de viâtia, vi^ti'a
ensasi : tyranni^ priva de spiriiu mtd-
tbne de eetatiani; S) suspiriu, snspinn :
si eeltoru ce nu vreu, erumpu spirite eu
lacrime; e) in grammatica: spiritu as-
pru, 8ptn<utenM=spIritDsaspert*pIrl-
tis lenlB; 2. metaforice, a) spiritu, in op-
sitioae cn materia, personiRcatu si rea-
lisatn in mai mnlte modnri: a) Domne-
ăieu e spiritu si cu spirituJu se cade se
ne inehinămu lui; spirOulu divinu; spi-
rittdu sântu; săhtt^ spiritu; 0) spirit
= Bobstantia iocorporals aBnfietuIai o-
menescn, ca particella d'in spirituiudi-
vinu : Bpiritulu e immortale, spiritidu e
partea nosira cea mai nobile ; spiritulu
e neperitoriu; ^) d^ro, afora de Domne-
dieu, se concepu n aUe spirite hone, in-
torporalA : a) atmt spirite bone, angerii;
^ spirite rate, demonii; •{) m fine ea
spirite ineorporaîi se concepu suffMeU
despoliate de vesimeniulu corpulM.- 90 a-
poi svh nome de spirite trecu, in limita
viUgvlm, si strigonii, spectrele ai tote
fantasmgl^ : l) 8piritulu=mitQe^\n ,
prineipinln vietiei onintni, considerata,
in partea intelligente ca si in cea affec-
tira, Tîâti'a umana ensasi, in oppositione
cn eorpulu ; spiritulu si corpidu ; spiri-
ttdu e tare. carnea debUe; etc; e) spi-
K^urrmente.inteUipfentia, judecata, etc.;
spiriiu fiiasofieu, spiritu critica , apîritu
poetieu, omu ăe spiritu. ofmi eu apiritu ;
omu fora fvru de ^iritu ; a avi in spi-
rit», a eoprende eu spiritulu: hu mi au
daiu Domnedieu spiritidu unui genw ;
legile de eogitare aUe spiri^lui; spmfyt
justu, spiritu sofisHcu; spiritu aijeru,
vastu, profUn^ ; d) spiritu = afFecta,
dispoBitione:g;)îrifu^&iât4, spu-itu re-
ielle, spiritu doaUe. spiritu reu; c) m^-
taforice : sptH^u JB«6ÎM»(, spiritu nrdio-
noie. spirUu militariv; spiritu ăe eorpu;
spiri^du legUaru;f) licăre alcoolica; spi-
ritu de rimi, spiritu de prune, etc.
* SPIBIT0ALE=smnftiîc,a(y., Bpl<
ritnalls=splrttali3, (fr. splrltnel); rela-
latim Ia spiritu , 1. in'intellessa mate-
riale : arteride spirituali. partSe spiri-
tuali cdle pidmonQoru, in^rwnente de
muaica ppiritut^i: 2. inintellessn ideale:
siAstantie, fieatie spirituali sunt sufj^
teîe nostre ; ângerii si demonii se con-
cepu ea fientis spiritucdi; poterile spi-
rituali, faeuUaiile spiritwiiJi se oppunu
la poterii- corporali; poierea spirituale
se oppum paterei mundane; în acesta
sensn mai estensn : omu spirituide, imi-
liere spirituale; eovente spirituiâS. epi-
stola spirituale ; physionomia spirituale ,
vultu Bpiritutde.
* SPIRITUALISAKE, y., (fr. aplH-
tnallBer); a face spirituale, in specie:
a) a spiritucdiad solidele sau licidele, a Ie
face spiritu ; b) a spiritualisd sensul»
materiaie sau KUerde ; e) mulH filosofi
eauta a spirituaHsâ materi^a, prectimu
alţii tendu a materialisâ spiritulu; poeţii
SpirituaHsâ pasaionile.
* SPIRITU ALISATIONE, sT f., (fr.
BplrUnaiiiiitlCB); Kotione de a spiritua-
oog Ic
IM» Wţ
liMre: ipir^alitatiiMea Ueaniont m
faet'ftm de^iUetione.
* af>IBITDALISATn,-4, »dj. patt.
* SPIRITUAUSMU, e. m-, (fr. «Firi-
ti*lltHf^ syBtama filosofica, oue ad-
mitt» s aite fientie divetse de corpuri,
fieftiw fiomite, spirite, : spiritwiUsmtlu
^ in ofpo$Uion9 cu materialiamuli^
spmtutUiniadu e ai abiau de spmtuali-
tate.
* SKBITOALIST0, b. pere., (fr. «pl-
ritai^Ute); cwsprol'ess&docl^iD'asjHrt-
* SSUUTUALITATE, s. f., splrltia-
IUms, (fr. srIrLtuUU); caUtate, natura
de y/iiituale : apirUuditatea sitffietulMi
omemacu, tpir^iiialitaka stA^antieidi-
vma; M^ritualitatea te <^pum la mate-
rittUtate.
* aPIEITUOSUsaipiHiosio, (siscur-
tatu apirtoaia; vedi si apâHaotu), a. f.,
Btata de ^iritttosu : ^rHuosVa Ztcort-
lom, (cQiDp. Cr. iplEltooittâj.
* SFIBIinDSU=Mfnrifomi, (si scur-
tatu apwtotttf^-ai adj., spirltibns alinn-
d««i,(it. gplrltaiia> Isp. esplrttfM, port
eapliilt)MW% &■ sÂUltatnx); plenu de
gpirtu=dii aensulu apedaie de essentia
de TÎDU, etc. : h&iiure apirituoae, vinu
tare g^^Hmw^ inse si : otnu 9piAtu<au,
cosilf^^trittMi»^, muiere spirituosai etc.
=|de4i dB ntfflte si de anima, in sen-
Buu celln mai nobile aUu coveutului
aj^itu.
* aPIBIVAlTU.^a, adj., (fr. splrl-
vi^r*); ftlje cui mtve sunt spirali : coace
apiri^ve de ţUtgu in ausu.
* SBIBOBaACHIOPEaHD.ra, adj.,
(fr. Bptnbnuihl«pho|-ef d'in 07CGipEi:=Epi-
la, pp«xiwy=braciu, si ţ£ps(v=portare);
care porta braeie apirali; s. f. pi. spâ^O'
hrMl4oi^K>rele, «fŞB^e die, mcUhuce ace-
* 3PIB0BBA.NCHIU,-(i, a<^j. s., (fr.
•rlrobra^lu); cvra Aif^branchie spirali,
B. m., aştrobratuătiu, genu de insecte
* SPIBOIDB, &4j., (fr. splrelde); oare
sâmina cu apira.
M^ oare are Mn «piriu^- ţubst pi..
m^
apirtiobele, trjlbQ de plante d'iu fiupil^
cmc^erdoru. .
• SPIKOSTyi,U,-a, adj., (fr. sp|rf
itfle); care are atyiv spirtth.
• SPIEOTLE, B. f., (fir. spltorle); <j-
lementu, coţpu elem^ntaf t^., radjpale ,
(T«di si spvoj/Uira).
• SPmoymRA, s. f., (fr. «ffln/U-
ny, combiuatione de apiroj/le cu alta
corpu simpla.
« SPUfTOSIA, spirtosu, spirtu, etc.;
vedi : spirittto^, apirituoau, spirUufiic.
• SPIBUIiA, B. t, spb:nlfl,(fr. spiro-
le); 1. deminuti?a d'in apira; 2. in spe-
cia, genu de conce.
• SPIEULACIU,-^), adj. s., (fr. «pi-
roLiA^); care sâmina cu spinWa; subst.
pL apiruladele, familia de couce.
• SPUlT]tATa,-a,adj.,(fr. sjţlruW);
faoutu in forma de spirale sau spwa.
f SPIBURtI,-a, a(Q., (fr. splrare, d'in
offsîpazrspiru, si 0^9=06^); care are
eod'a spirale; vedi pi spiricodu.
• SPISSAMENTU, pl.-ţ, splsumeii-
tom; acta de spissgre, dâro mai rertosu
instrumeotu, mediu de spissare , dopu,
stupă, etc. : spissamwte de pltUa.
• SFISSABS, T., splsaaret a ^e
spusu,a iadesi, condensa; ingrpssiă, etc.:
lapte apissai»; ap(a spt^sata ssfaţţ gla-
eia; metaforice, a iude^, a faqe ţlf^u :
a apissâ venir.ea aea la noi,
*SPISS£SCES;E,Y.,Bpliseaoere,8pla-
Btr^ a se face spişath. dâre si a face
luptatprii snissesca i)fdinile sefU.
• SPIŞSfCQRNU.-a, adj., (fr.şp^şl-
e«rB«); care are ţyr'wle sau fmţennele
apisse.
• Sf ISSigpADU.-o, adj., şptvjyra-
dut care faofi paşşi a^ns^si, care calţi^
leutij, jpcotu.
• SPISSIEOSTBU,-a, adj., ^(fr. spls-
ilrogtre); care are rostrtdu spţasu,
• SPT^ITAŢE, s. f., Bpl8sitţi,sj edili-
tate, stătu de spişsu : s^aiţitiea ordiu-
Ittt, erhei, pomiloru.
• SPISSITQDINE, 3. f., BplBiltndei
io acel1,v-a8i sensu cu alia formei spis'
aitate, inse mai eneţgiciţ : spissifvdinea
teaauturei, spis^ttidinea (ţf^^ *)k(^,
cote de valori.
>yGoog[c
8PL.
U.-o, adj.. BplBM^ (comp. tr.
<p«U); dasso, inâewtu, Btrinso, com-
{laoliu, ebo., 1. proprie : spista negura,
$pim num; spisaa pândia, tpiMae U*-
NMs; spiste tmibre de no^ spiatu m-
ttmerieK spma wmenMa, «piira irla ;
$pi$ri erhm, spissi spectatori, qn$m
iheatru, ipMM temphi; spiase seamne;
^itaa grmdme; 2. meUfmce. a) eu
pani api$ti—tU^ si notuti, si de acf :
«I»MH=:lentn,ii]eetn, molie, tu:(liTii,eto.;
&^ ce e desu, ce ee face sdeaea, eontimiu :
apiase viaiie la aedlu-aai loeu; e) impe-
netrabile, greu, difficile; —si oa adr. a
eakâ spissit, a msrgs ei pOssi apisatt, a
viaitd aţÂaau.
8PITALE=«pifoIw, e. m.,Teâiosp»-
iaîe, oapiHu.
* SPITHAMA sau apttanta, s. f., gul-
U«M«, («R^at»}, fr. spitkame); meaura
de loaţitndine la greoi : paîma, achiâpa.
•SPLANCHNIOU,-a.adi., (fr.Bplaooli.
■IfM* din aK\A-{x*L s idaoeri); rela-
tiva hTisceri : nervii a^^tmehtiiti, paih
tiedee eavitate splan<Ani^.
+ SPLANCHNO-, (gr. «cJAfxvov =
8plaachnii=Tiscere), in compositeBcien-
tifice : splanehnoeoâa, a. f., (tt. aţUmOt-
uefite) , casta de apUmelmoaceletu ;
aplaniÂnodenie , a. m., (fir ipUBeluio-
dent^ , denti de la aphîanchnoaoeletu ;
iplanehnograplUa, s. f., (fr. ipUnebno-
fn^le, d'inţpdEţ«v=âe scriere), descri-
erea riscerilora; tplanchnogrt^tim,rai
adj., (fr. ipluehne^npbtqRe), relativu
la at^anchnographla sau la spItmeA-
nographe; a^n^nograpJm, e. m. pers,,
(fr. BpluohMîrapke), cella rersătu in
spUmehnograpMa; aphnehnoiăe, adj. (b.
8pl«neiiii«M4), care Bâmina cu splan-
dam; sabst. pi. apianehaoidik , triba
d'in famili'a Uehmiloru; aţ^anehnoli-
thiatia, 8. f., (fr. splaaebnollth teslei d'in
}.Edia(Kc=imp6trire), morbn de pi^a la
Tre-DDoIa i'in ^lanchne; apiUmchnolo-
gia, B.f.,(8pluiekMl«sta)d'inX(i-)cx;=di8-
corsu), tractata despre apla^chne, par-
te a anatomiei care tract^dia despre
8pUmiihm=:jawtii aplanchnologieu,-a,
a^., (fr. Bp]anabnol»slqae), relativa la
^Oanelmolo^ saa la splânchn^off»;
^kmehnologu, b, m., (fr. ipUBeliDeU»
ţ»t), cella vetiata ia tpbmeJmthgh,
saa auctorin de naa aphndmcitgtai
apUmehmaeivda, b. f., (fie. splMBhmBM»
pie, â'iBm«CHV=pspeotare),ii>8pectieDe
a visceriloni aaei Tictime peabn â«»-
coperireavenitoriolui, laaottoi; ■ylondA-
noMoIete, s. m., (fr. ftpUvhM^Mlette).
parte a aeeietklm oe inEoecâtfn vimsmii»;
aptanchnoaeeleUatt-a, adj-ţ (fr.aplHflk-
KesiRelftttiqne) , relativa la ^ilAfMk-
noauktu; aplanchnotomia , s. f., (fcţac.
spUiebiotoafet d'in Topii^^dissecare) ,
anatomia a Tisccriloiu; aploiubnal^m-
cu,-a, adj., (&. spUnebaotoaiţiM), rt-
lativn lafpIoncAttotowfa, apianeluMier-
t^ra, vertdra a aplaneimitfielştuitd ;
spUmefaiowrMfrede, adj., (fr. ipltMk-
KtTertebral), relatira la i^leatehmmtr-
SFL£NA=jp[i»a, s. f., Bpl*i,_l|««,
(tmkiiv, augl *plee>> a. gr. oxXiJvii; &.
^lesB, numai camotba dupo A,ngU, dro
pentru splm'adtfoorne &.nte),iinulud'iB
visceri sau splanchne : d&rere de aţUna,
me dore a^n'a. ti a^a ittfiaiu aiieH'i^
metaforice, a} nplena=:ma-budeapteiim,
in genere : auffm, se vede, de «plmo;
si pecorde sv^eru dea^^ief\a,hnaimom
de spiena; ouQe mai verioşu tmmt de
splena, le appnca spien'o; — omu fora
aplena. care nu scie de fatiga, ladefet-
Bis) bjia specie, a)«plena:=bype(»adzfa,
melancholla, egritudins; ţ^mi ffntre,
splena, si mai rertosu in form'amaac.:
8plmt«IuBaaspIe««-te,b.ypocbondr(a in-
sodaia de tristetia san melimolioUas u de
arritola de sene ai de lame a celloi ap-
pncatu de aeâsta affectioae moibosa :
spienviu aau spimiek predomina intre
AngU.
*SFL£XALaiA, 8.f., (ti. >pl«MUfe»
d'ia SXToc=dorere); dorere da aptma.
* SPLENALaiCU,-a, adj., {ţr. «pW-
naigiqne); relativa la aţientdgia i Mf'
ferentia aplenalgica.
8FLENABE=<ii)uMre, v., tpleM-
tieomoib* lapiicarej a cad^ ia splma,
ca morbn; a fi appueatu, a safferl de
aplena : au ^ienaiu midie oui; nu man'
că 6ue spiatata, co poU aptaud ai tu.
SPimĂTlCU^apiimaicia, b. f.,
.yGooglc
-SPLBNATICU=:fipIiHa*«!«,-a, adj.;
tţlenetleis, llenleDg, lleaosos» (it. port.
iplnetlco, isp. eaploiietloo); relativu la
spîena. mai allesan la «plena ca morba :
affeetionetplmmtiea; in specie hypochon'
dJriCD, melancholicu, tristu, etc.; si ca
m\mt.uim»plenntieu, una spîmatica;
de ae( si sabeL f., Bplenaiiâa=Bta,ta de
tplmatim; redi si iplenla.
SPLENATU=spHtMrf«,-a, adj. part.
s., d'in splenare : vacca sjfi,enaia; eu cRepo-
tiiume de sţilenaiti; splenaiviu unei oue.
•SPLENDENTE, adj. part. preş. (d'in
sptendere), iplendeiifl} care splende;
splendentiie steUe. splenăentea luna.
• SFLENDEBE, T., spltnderej a Incf,
a stralDcf, a lucorf, etc. : st^lde aplendu,
unu Buperbu sare aplenăe pre ceru; unu
focM mare tţUnăea in pădure; splende
OHTuIu pre ăensidu, splendu n^tîma-
tde; me^forice : aplende gîorta Home-
Ini em>a,- splende virtutea, splendu trtr-
tuaUe Un; proretbin : nu toiu ce splende,
e auru.
«SPLGNDESCSKG , v., apUndeioere]
a iBcepe a splenda-e, a deveni spten-
ăenie.
*3FLENDIGASE,T., BpLendlcare j
on seosQ demioutivu, adesea pejorativu,
d'in splendere .* ăbid mai si^endiea unu
eortm de hma; abid spfendtea unele
gteBe, condu e se resaria sorele.
« SFLKNDIDU,-a> adj., spleadldas,
(fr. flpl«BdMe); «are aplende, mai allessa,
plenu de s^endâre, 1. proprie : stelie
tf^endide, ^alendida ^wiina a sârehâ,
ăviicea si s^endid'a lumina a lunei pre
HMa sera serena; intre stelie cea nui
a^nâida; s^ndiău auru, splendide
ganme, splendide arme; spletutide pi-
eatureUe de rare, splendidu adamante ;
in particnlariu despre avuţie , luasu :
splendide vestimente, splendida corona,
splendide ornamente, splen^du ai su-
per&u ptdatiu, splendidu omatu, splen-
t^duţortUfSj^endide camttie; splendida
otpeHn. spiatdide mese; splet^tda nunta;
^tencUău templu; 2. metaforice, a) in
genere, m^nificu, mnnifica, escellente,
insemnatn, etc. ; unu^ d'in «eUt mai
splendidi eroi, bar^atu forte splendjdu,
inv^iatu intre ceUi mai splendidi, âni-
8PL^
meh ceUe mai mari ri gplen^de prin
vertuti; spZenduf a podessa; mai splen-
didu e nomele nostru de câtu aUu vo-
stru;— in specie, cu ide'a accessoria de
apparentia. in opposîtione cu re(dUatea,
si prin urmare : splendid, care are spe-
âosa splendâre.
* SPLENDIFIGABE, v., spIendlB-
etre; a face se aplenda, a face splendidu.
« SPLENDOBE, s. f., spleadcr, (fr.
Bpleodenr); actii de splendere, impres-
Bione asupr'a veâereî : lumina intensa,
strălucire, etc., 1. proprie : splendSrea ■
sâr^i: aplendârea aimdui, argentuiui;
gemmdont; 2. metaforice, magnifioen-
tia, pompa, gloria, distinctione, escel-
lentia : splendorea omattdui, vestimen-
teloru, ospetiului, sţlendârea nomeltti,
familiei. vietieL
* SPLENIX>RIFERU,-a, adj., splea-
darifer; care addnce, da aplsndâre.
SPLENE, B. m., vedi aplena.
» SPLENECTOMIA, b. f., {fr, >pl«-
■ie«ti>inIe,d'in<iicX'iJy=3plena,silx'ci|iye(v
=ta]iare d'iaodice); estîrpare a splenei.
*SPLEldCTOMICU,-a,adj., (franc.
apUneetomlqne); relatÎTU la splenee-
tomia.
* SPLENEMPHBACTICU,.a, adj.,
(franc, aplânenipliraetlqae), relatiru la
sf^enemphraxia.
* SPLENEMPHBAXIA, s. f., (franc.
Bpl^DempbraxIe; d'in oicXi)v=:spleDa, si
i^pdneiv = iachidere); obstmctione a
spienei.
SPLENETICU,-a, adj., splenetle»,
(fr. Bplânâtlqae); relativu la splena;
in specie, care are spfena; absol., unu
splmeticu, una splenetica; Tedi si sple-
natieu.
SPLENIA=:gpIin{a, s. f., ipleaeUMS
morbns; dorere, morba de s^ena; splena
morbn.
SPLENIATO,-a, adj. part., 1. aple^
nlatnsi d*!!! 5pleniw:=empla9tru, prove-
dutn ca nnu spleniu; 2. spleaetleo marb*
InpUeatM» d'in aplenia, appucata de
sp^enfa; cadutn in aplenia.
SPLENICn,-a,adj., splealons, (franc.
BpIâDlqae); relativu la ^lena : arteria
splenica, afjfeetioni aptîmee, medica*
maUu spIentCH.
>yGoog Ic
SPL.
*SPLENIFIGAB£, r., (fr. splânlflet);
de regula in forma refless., a se. spleni-
ficâ=& se face splma, a degenera în
spietta : se sf^enifica fieaiulu, de essem-
^; — nsitata mai allessn in form'a :
spleitifieatione (fr. splânlfieatlon), ac-
tione, â4ro mai vertosn efFcotn, statn
produBsa de splenifieare : splenifieatio-
nea fict^îui, prin spUnifimtione fim-
tuUi devme splena; — m acellu-asi in-
tellesau si formele : aţ^misare, spleni-
saUone, (&. splânlastlon).
«SPLKNIFIGATIONE, splmisaHom,
etc., vedi splenifieare.
SPLWHmiOSJizzigplinisiora, s. f.,
âflmiDUtlm d'ia sj^na; asi& si alte for-
me, cumn : splenueiartia^splintitia,
«pplicate si cn sensuri speciali.
SPLENITE, B. f., (fr. spldnlte), in-
fismatione a splenei.
8FL£NIţJ, s. m., spltnlnm, (tncXi^tov),
d'itt epiena, 1. specia de planta nomite
si : erb'a aplenei; 2. d'in caus'a assetne-
narei ca apleh'a in formft si colore, aple-
nm^^emplastiu, legatara, fomenta, etc.;
— proprie, adj., 8^^tti,-a, relativii la
tpkna : muaâ*^ apleniu, arteria spU-
nia, (redi s. f. aplana in parte).
t SPLENO-, (gr. oitX7]v=8pleDa), in-
tra, sub acâsta forma, ta compoaite
scientlfice, cumn : splenocele, s. f., (fr.
apUnaeilet d'in xiJXi]=;tnmore), surpa-
tnra a splenei; splenographia, s. f., (fr.
spUnograplile, d'in ŢpiJi7Etv=descriere),
descriptione a splenei, tractata asnpr'a
^lenei;splenographiBU.-a,&i};({T.Bfl6-
«•«râphiqne), relatim la splenographia
sau la splenographu; splmographu, a.
pets., (fr. spl^BOgrapbe) , cellu rnsatu
in aplenograpMa; splenologia, s. f., (fr.
spUB«l«Kle, d'in Xd-[o;=âi3cur3u), trac-
titn asnpr'a splenei; splen<dogicu,'a,
adj., (franc. ipl^DOlogrlqne), relatirn la
splenologia san la splenologv; splenO'
hgu, 8. pers., (&. spltinologrne), cella
versata in s^^ndogia; splenonda, s. f.,
(fr. ipUnonele, d'in S-pH>;=:tnmore), in-
flatura a splenei; splaioparectama, s. f.,
(fr. spUstpareetame, nap^tajiaz^ten-
sione preste mesnra), mărire escesiva a
TOlomeloi splenei; 8plenopkraeticu,-a,
$ăi.^ si sfienophraxia, a. t, (fr. aplâa»-
8fO.
I24â
phraotlqiie ai Bpleii«phraxfe)=l}flen«m-
pfwaeti&Â si splenemphraxia; spîenatO'
mia, B. f., (fî*. 8pI£not«nte, d'in co[jliJi=:
taliare) , estlrpare a splenei; splenoto-
mieu,-o, adj., (fr. gplânottniqae), rela-
tivn la splenotomia : operaUone splato-
tomiea.
8PLENţJTIA= splimaia, s. f., vedi
splenisiora.
SPLINA, splinare, splinatiai, stc.;
vedi : splena, aplenare, splenatieu, etc.
SPODIA=:«p«Dt»a, B. f. si m., spodiu
=sptuliu, apodlom, rsTlIla, (oicâdtov, &.
apode); cenuşia calda, chiaru ardente,
mai ram : cennsia rece, I. form'a m.
apodiu, care are sensn mai reatrinsn, si
a nome : a) cenuşia metallica , seoria,
mai Tertosn : oxifdu de eincu, prodossa
prin saMim&tione; b) spodiu, in genere:
cenosia vegetale, calda sau rece; c)qM>-
(Jttf,eboriaoaIcmatn; 2. ftnln'afem.spo-
<jta=8pi4dta, in genere st proprie, cemisis
calda, ferbente : in spodia se coca bene
owxle : a eoee turfa in spodia, a tneofdt
peseisiori^arati in spodia; proverbiu, a
trage spodCa pre turfa sea; — metafo-
rica, a) pBStale, babe forte mice si
rossie ce essu pre t<}ta pellea omaloi ssn
pre parti de alle pellei : peUea eof>iII«(-
hii e t6ta una spodia; de ce acea ^odta
pre fruntea si eoUulu teu? h) paililnn
•t malorn, forte pucinu, nemica si ren ;
spodia s'aallessu de ca^a lui; neei spo-
dia nu s'a alles^t de amdiâe lui; forte
deso unita cu focu pentrn rea mare :
spodia si focu,
SPODmE=spttdim, b. f., radi tpo-
diUira.
SP0QlR'E=spudire,'6SCU, r., tn ape-
dinoiţ In olnerem convertere; oalid* ti-
nere ealflfaeere, «oqnere; pnatolaa 1b
onte.emmperei (ă'in spodia), 1. a face
spodia, a converti in spodia; 2. a coce
in spodia : aspodi pucinu ouaie; 3. mai
allessn refless., a se spo6A=.i suJte bu-
ballicie, macule mice rossie pre pelte :
deeevis^a spodiiu facila ? cmnu s^au
spoăitu copUlii'le s'a mieustoratu eal'
dar'a.
SPODITE, 8. f., (&. ipoflte); genu
de minerali.
SPODITU=«pw«ii,-o. adj. ţwt. ».,
.yGooglc
1S46
SPO.
(d'in tpodire) : turta spcdita, apedia de
aptăUn tmia, apoăittiiu turtei.
SP01>VJ:UB^=: gpuăitma, s. l, ac-
tione de tpoăve, dâro mai vertosu ef-
faeta allu acestei actione : spoditur'a
peJM a allinat» marea eaidwa interna.
• SPODOCEPHALU.-B, adj., (franc.
ifoiMipliRle, — d'in sp»iis=:a]co8^i:=
spodiit^spiidia, ceaasia, si xsţaXiJ=
oapo); care are oapnlg cenustn.
* SFOSOGHBUrCi, adj., (fr. B|M>d«-
«M, d'ia «cofidi;, de care vedi spodoee-
phalti, n d'in xpâeu=cok)re); de colore
* SPODOLBtrCD.-o, adj., (Cr. gyodo-
Iwmie» d'iu «co86{, do care redi ^odo-
Mpiriw, Bi Xtiniic=alba); de colore alba,
oe 4Mte in eennna.
«8F0D0UANTE, s. pers., (fr. aptd»-
■aaaiMj d'in <nro86ţ, de cai» T«di apodo-
eepjloltt, str(kAvncz=:diTinatoriD);celln ce
pnitende a divini dapo cenuşia.
* SFODOMANXU, s. f-, (fr. t^oi*-
Ma««ia); pretens'a arte a $podomante-Uii.
* 8P0DU, a. m., spodns, {onoŞdt;); io
awUo-asi senan cn gpodiu, (vedi spo-
âM|i«podiH,-a>« forma deadj.â'iDS|X)dw.
aPOIÂS&=Sfmiare, vedi spoiiare, si
ean^osit. deapoliăre=idegpiHare.
âPOIOE, etc, radi tpoUre. etc.
BFOLIâBE, (rednsaa in pronunţia
ne B ktenri la tpuiare)^ t., ipoUare,
{fr. apallM, eomp. Mpaalller»— d'intpo-
UH); a detrage apoliidtt, a desbraocî, a
deareatl, a dMCoperi', aaii san dean-
d&, etc., 1. proprie si ia genere : eom-
MONdâ uspdlie si apoi se bata eu vergi
pre ctUp<Aiii; a spoUă de iote veHimeH-
tele $i lassâ mida; a si spolia peptulu
nu e fomosu pentru tma tmdi^e ',■ a
apoUd pre aUli uecisi pre campulu de
fiâtelM; a spolia de arme, nu st de ve-
liimeHite; a spolia trun^i arboriloruăe
itMia; a spolia lentia de pdlieie; a
tpdUâ'Mpulu de perv; a spoită ouHe nu
numai de Mna; lAaide p^; absol., a
apolwf amnâU, rtteUt, etc., a belii, a le
\vok pellaa; â. in specie, a leti&, rapC
cn violentia sau prin fraude : latronii
$ptAiema pre eaUatori; a spolia teH^lele,
a ipoUâ jlhetaundu; a hpoliă casete o-
mmtfint; a tpotiă pr« timwt da Mh m
are; vrdi se me 8p<Aiaiidetotueeitm im
punga; a spoUd terre iiUrege; a tpdliă
Itmea, si a nu se mai satwâ.
SFOLIABin,-a, adj. 8., (spollarlH),
spoliariHif relativu la spoZiu, la spoite,
in specie, s. m. reale, spo^tw^^ a) ca-
mera de desbraccatn la bănia; b) locn,
gaura, cuiba de spoliatori, delatroni,
casa de latroni; e) locu in thea^ nnde
se tr^eau gladiatorii occiti spre a i
despoliii de restimente.
SPOLIATIONB, s. f., apel[.t[«t {ti.
gpftlUtUa); aotione, actn de spoUare:
apoliatiomle admini^atiUiioru.
SF0LIAT0Kin,-6)ria, ai^.a., (V«1U-
tOF, (fr. ipalUtAar); care spoJta .- «polia-
torii de baeerice:
SFOIiIATU,-a, adj. part. s., (d'inapo-
liare); spoUatm.
SPOLIATUBA, 8.f.,apolUtl«t aota
si effectn allu aetionei i«9p«iimre:ipo~
Uaturde temţitUoru ei eaasdoru fMi&Uee.
SFOLIBB, (oontrassad'inefr/)olw-e,ca
l molliatii, spotre),-e8cu, t., «xp«lln,
colorare, parletibsfl «olorem ladneen*
parletes da&lbare. tlaf en, Ilaere, eMII-
■ere, eto., l.insensnlaceUamaigenna-
Ie, a d& loatm, a luBtarflf, a di colore, a w-
loră, eto.; 2.iBeeBsa speciide^o^ d&colora
parietilorn, si mai vertosn^ a dion albn,a
albi : a spoii pareitii pre d^in afom, aipoli
preă^inimtru; a ^p^ieai^a, casele; i} de
căldări si alte vase, mai allessa de arama:
spditi desu cMărSe , ea se nu 99 imie-
ninati eu buccateie făcute in sUe; daţi
se spoliisoa iote vasele ; nu sude wmUu
apolite aeegte tiganie; se spoUetcuvatde
de bueeataria a* sttmnu sau cu eusti~
toru; inse : e) pentru formosetia : se spo-
liescu multe obiecte cu auru, eu argetUu
si alte metalle pretiose; dj-in sensu mai
generate, a unge, tinge, etc. : a si spoU
fadele m negretia ; mtdierUesi spoUieseu
faci'a cu romu, cu albu, eu materie a
ieşea inveninatorie siveaced^torisdefaeiai
a se spoli eu fece, eumu se spUiau m 0-
rigine atiorii greoi; e) metaforica, a di
■au leui saperflciale connoBcentia de
e%3i^:aireaiiu.prin ^o(A«, numai ea- te
se»poli6sea; eitubietiijuninumaiepo-
Uti d'in seole; otnu spoltfn siforatteei
tma commeenHa pn^undih
=y Google
^ ^
SPOLITIONE, <ca Imolliatn »p<Mio-
ne% 8. f., ftctione ei effectn alin actionei
de apoWe : ăpcAitione eu eonnoiistintie
forte superfi/^i.
SP0LIT0BESS4, ffpoliforio, etc., Tfldi
apolitoriu.
SFOLITOSIU, (cn 2molUatn, ap<»i<h
riu),-ioria, adj. s., c&re apoliesce : spoli-
fori eu arg^iiH, a* auru; in specie, spo-
Htorw = oellu ce esaercita measerfa:
a) de a spoli vase de bnccatarîa ; b) de
a BpcU parietii caeeiora,— in amendoue
aceste iaseoiDaii fem. apolitoressa, mu-
liere ispoUimtiiu sau femina ce sen-
^rtfin noniele9en,8polt«scc,pre mereede,
p»rietii OMeloni, etc.;— s. f. abatr. spo-
Moria=maiestr{a de apoUtorm BAuspo-
SFOLITU, (cu i molliatn, ipoitit),-a,
mii. P^^^- B-i (<^'i° spolire) : etdâari bene
apolite, staanu de spolitu vasde; spoliti^
vaaelam, parietUoru.
SFOLITURA,(caZmDlliatu,spoiVHra),
9. f., actione , d^ro mai veitosu effectu
alia actionei de spolire : 8polit^tr'a pa-
riMont, tpoUatweîe vaseloru de bueea'
tqria; ^Klittira, nw inmtiatura:8poU-
tura ie UUerattira, de titoria, de tote
«onnoseentiele; ou ce ae apoUesce; co-
ntura <^a, negra; spoliiura CH feee, cu
drtit», cu fdbu, cu rossiu.
SFOLIU, (cu I moliata spoiu), b. m.,
pl.-«, aj^ilnn, (a^e cu gi. axuXov, com-
para fr. (Ieţ«iill«); coperimentu, te^-
mnitu detrassa de pre oe se tine : vesti-
metttu, sc(^a de aibare, mai rertoati,
p«lle de animale, etc, 1. proprie si io
genere : spolMu unui superbu ieu oeeisu,
apdiele mai mulioru urai; apoliulu a-
pndui, oueiftaandui, aerpelai ; si despre
eorjţidu omnloi iu opposit;. ca suffletulu,
cn spintolu: «poiiuîu, spiiîiele norfaZt
aSfl repamaMm ; a depune in mormmtu
«polieîe mortcdi aHe pareatelai seu;
i. in speicie : a) armator'a detrassa de
pre eorpolo listelui occisn in bătălia, si
de acf, in genera, pr^ de la inimicn,
mai Ulessn in pi. spolie:dati apdiele
fora ndore si fora sânge; ducde portă
spoliele âueăm inumeu oeeisu; ^ţoHele
Mrasse de Nttu duce (dtui duee oedsu
M auusi Inram^ teu t» dim sgoUe o-
8P6
IMÎ
pime; re^ăe daeorapala^Mu'MHM'spo-
liele leuate de la oati ; ina^tttira forte e-
rortuZu cn apoliele (fin beUtdu-portatu
eu cea mai opulenta gente ; a ntportă
tote spoitele si predele făcute mimieUoru
la erariuhi republicai; b)ţna eatensiona
apdiu, apolie, ori-ce detrassa altni-a cu
TÎolentia san prin fraude ; admimstranUi
aeinavutescu eu apoliele administratUom.
* SFONDA, s, f., ip«B4a j 1 . margine
a patului; scaAdurale, ce forma petio-
rele si partea orizontale a patului;
2. patu de repaasu, conopstla; S.patn
de dusan una moiin, feretru..
* SPONDACU, vediBptfmtoK.
* SFO}fDAICn,-a, adj., afaU^tu,
{sTMvSaXzâi; fr. sp»id«(^); oâmposita
d'in spondei : versw-spondmeu; inapeeie,
spondatcu se dioe de rersolu exaBKtrn
âactulicu, aUecui ultime' dime.pitiore sa
apondei; flautu, flmnt spondatoh tibia
apondaica, care accompanîa nnnSj/miiN
religioBu sorisim iaspoîtâti.
* SFONDAULB, s. m., (speilHlu.
(fr. Bpondaale, d'in onovSijrzUbatioae, si
a6X6ţ=Sautu), musicu cecantAcudoue
fiaate in acelu-asi tempn, ca«âu se &•
ceau Wniiioni sau alte saohânie.
* SFONDAULin, B. m„ ■ponâiBilaK,
(vedi apondaule); cantica de. sacrificiu
accompaniata de unu sp9K^îie.
« SPONDEUE, sau spundere, sponei
si sponsei. aponm, (vedi comp^. rewM-
ăere, ăespondere), t., ipondere, (affiiie
cu gr. onivSetv^libare, depndemravSij);
a promitte . ou santitate si religioaiatc :
apondemu aijwămu, ca ne vomu Mn^ de
UgamşnivXu faeutu intre noi si voi;
spondeau pre eapuht seu, eo voru acote
luerulu la bonu eapetu; despre pruneu
aftrologulu apondea mare venitoriu;
sponde innomek leu, co-cţpraceUe aponse
de ăliii nu punu credentia sisperantia;
mai alIessQ, a promitte in căsătoria,
aponserafetdeeuatraini, la străini, afyn-
inUom; sponsera junii ett străine, la
atraine, strmniloru; form.parti.fip(>»SM,-
0, ca subst. personale, applicatu ca mai
deau ou intâUessulu de : promissu in că-
sătoria, in celle alte limba 3orori,precumu
in it. iposorOi in fr. âpau, — iptuat, iQ-
sâmna maritu, usaore.
=y Google
\m
SPO.
* SPONDEU, s. m., t ptaiem, ipsi-
deini, (isnov^Etoţ, sirovSsiov, &. spood^e
d'inoicovSij^Jibatione, sacrificiu); l.vasu
de libationi; 2. ora de libationi; 3. p«-
tiom metricn, poeticii, compasu â'in doue
sjllabelnnga : precnmu mores : nsr-
svlu exameiru heroicu se compune (Pin
apondei si d'in daciţ/li.
• SPONDTL ALGIA, B. f., (fr. tponij-
UIri«t d'in on<}vSoXo;=i7ertebra, si £).-
■fQir=âorere); dorere, affectione a colum-
nei vertebrale.
*SFONDTLALGICU,-a, adj., (fr.
f pondr lalKtqBe);re]ativn Ia apondylatgia.
♦ SPONDYLARTHBOCACIA, a. f.,
sposd^UrthrocMef d'in oxdvSoXa; :=
spondylu, JEp&pov = artlclu, si xaxia =
rentate); ren, morbn, a nume : caria a
colnmnei vertebrale.
* SPOKDYLE, B. f., ipoDdTlet {imv-
26Xi]); insectn ce vine ia pamentn ai
riîde radicinele; specia de rima.
• SFONDYUTE, 8.f., (fr. Bpasdjllte,
d'in spondylu): inflammatione a colnm-
nei vertebrale.
• SPONDTLIU ai aphonăyUu, s. m.,
spondfLldm si Bphondj'llBn, (affoVS&Xiow
si aţoyâ&>.iov); specia deerbaifAiar'a ttT-
siiltit=lad'a ur9Hl«tr::lieraoIenB8phOD-
djlnm, lÂnn.
* SPONDTLU si sphondgUt, a. m.,
tpendjlPB si BphondrluB, (annSvSDXac si
aţâvSnXo^, fr. Bpand/le), vert^a in ge-
nere, 6to in specie : a) vertebra de spi-
nare, si mai vertosn, vertebra superiore,
si a nome, secnnd'a vertebra d'in celle
superiori; &Jrottlla a fusului de torsn;
e) parte carnosa a conceî ; dj genn de
mollnsce ostracie ; e) genn de insecte
coleopiere tetramere; f) suffr^n in
forma de rotilla san de globnln.
8P0SESE=z^mnere, (contrassn d'in
esponere, se conjuga ca v. ponere.=^ptt-
nere), v., «xponoret dleerei faterl, de-
clarare, enuntlare, narrare, ensrrare,
Tflferret deferre, recitare, (it. esporre
si sporre, isp. esponer si expoaer, porf,
espor, pror. expener, eiponersî " loa-
dre, alb. spoan) ; proprie, si in geuere :
a emitte, a dă afora, a Bc6te d'in intru,
si de aci, applicatn in specie la vorbire:
a eapreme, a face connoscu^ altoru-a
WO
prin sonuri vocali ce acie ai ce sente, ■
pronunţii ceva, de la syllaba peno U
discnrsn : a dice, enuntîă, declară^ nani,
referi, etc., inse differitu de: dUen,
vorbire, etc., cu cari pare a se confunde;
1. in genere : aspune ce cogiia, aspime
verde cuiva add^jendu; a apune Mu ee
scie ; a nu spune totu ce eogiţa; a fi
spune iote peeeatele; mai spuneţi nm
data ee ati spusu, conuam inteUeisii;
am spusu luerulu cumu s'a petrecut»; a
spune istorie, fabule; spuneţi unde n
faceţi aitele; sptoKti mele de la reitt-
ritu si altele de la appusu; a si spwu
la toţi amoruJu si pest^Oe; spun^ Mu
fora fried; a spune ceva ia weekiaispu-
ne-le oo astadi plecămu; spune-mi mdt
ai fostu asta nâpte; tote tpttni, numai
un'a nu mi spuni; ve apwrn ttn'a st în-
teUegeti aWa; eu am spusu d'in eapiiU
loaâui, eonueră bene asia; 2. in spe-
cie, a) a deacoped, a ăi pre facia, a de*
ferf, delatâ, accuai, etc. : se nu me
Spuni invetiatoruîui co nuam perdutu
cartea; se dusaera parte de conjuraţi si
spuseră pre complicii sei; eUu a spusu,
de eertu, auctoritatei ce am voriilu iiUre
noi; h) a martori, confessă, d& pre fa-
cia addevemlu : it^rAaii at desierit»^
voru fpune toUt; a spune confesaoriuim
tote peeeatele ; a si spmte si versâ ăo-
rulu câtra unu amieu; e) a referf, aar-
retâ cu ammenontolu; d) a aairă, e-
narră, memora, etc.;— vedi si esponere.
* SPOKQIA, a. f., apenrU, (omrnii,
fr. «poDfe); anbsta&tia marina porosa,
ce serve Ia stersn si nscato Ucide : cu
spongia'se şterge bene sâng^ vulneri-
loru; a dâ eu spongi'a, a trece eu apon-
gi'a preate ceva:=& atarge, si fîg^a<ie<-
fientiă; metaforice : a) vestimentn af-
fenatu ca spongta; b) radicea aspara-
golui; e) patra porosa, specia de pumice;
d) apecia de muacbia, de Hebene; e) boc'
catella de ferru fusa.
*8P0NGIABE,v., speiţUre, (fr.
6p«aţflr) ; a aterge cn spongi'a, a en-
retiă, CQ spongCa; a dă forma de spon^.
• SPONaiAEIU,-a, adj. a., (fr. ■?•■-
flalre); relativn la spongia; snbst. pL,
spongiairide, familia de zoophjte oa aa
de t/pn gennln spongia.
=y Google
* SPONGIATU,-o, adj. part. s. (d'in
spongian) , §p»iif Utng, (fr. BpongU) :
(râlypt apongiatt.
*SFONGm)BME, adj., (fr.spoiţlfar-
■«);care informa, aspectu ăapongia.
* SPONftlOCARPUj-o, adj. b., (franc.
s]wiKl*eBrp«, d'in «api[(ii;=Aractu); rare
are frocte spongmei sabst. pi. aponffio-
oorpAlâ, familia de alge.
* 8?OmtOLĂ. = 3poHffhra. s. f.,
•Hiffl*!*, {(r. spttBfiftie^ deminotivn
d'iD apoHgia, appUoatn ai eu insemnari
apeoiiâi : a) mice radieine de alle aspa-
i^lni; b) parti esterDe de certe vege-
tali; e) fastella co tesautnra sptmgiosa.
* SPONGIOLU =: ^ongiom, a. m.,
•peBstolnsj specia de spongia.
* SPONGIOSITATE, s. f ., (fr. spon-
^•■114) ; calitate de tpongiosu : spon-
giog^atea plantelom.
* SPONGIOSUra, adj., ipongloius,
(franc. sp»nri«ax); de spongia, care are
stmetnra porosa ca a spongiei : tessu-
Um sponghse, gpongiosa pnmce, spoit'
jROsa pane, spongîosu easiu.
* SPONGITE, e. f., iponţitlB, (aitoţ-
•fiziQ, &. ftponglte); specia de p^tra pre-
tiosia ca maltî pori ca ai spottgiei.
•8I*0NGIZARE, T-, Bpvnt li«re, (oitor-
TiCKv); a şterge, curetii cti spongt'a; redi
si spongiare.
SPONITOBin = s{)tmt«onii , (cn »
molliatn 8pttitoriu)ra, adj., care spune:
unu anititatu spunitoriu de istoriore ai
âe anecdote.
8P0KSA, s.f., vedi sponsu si spondere.
SP0N8ALB, adj. s., sponHlIij spei-
salU} relatirn Iii sponsu ca snbstantiTii :
dm'a âe a spondere de nunta e diu'a
sponsak; uspdiu sponsc^; ceremonie
(ţpoMoIt, ca snbst. f. reale, 1. spoMca?e,
d« regala in pi. sponsaUz=spon$dlie :
aponwiiele eoiorinei nostra f^a forte
ătuv;— aorta de sponsalie, la aponsalU;
3. tlialamn, patu de sponsa.
* SFONSABE, T., spoata»! a face
apoHMi si mai allessa sponsa : a tponsd
pre /ilta sea cu «mi honujune.
*8P0NSAIICnT,-fiu,-a,aâj.,sp»Ma-
Ueliii-tlui relatirn U sponsaiie, (redi
sMMMoIe : domai tponsaUcie.
* SPONSIONB, a. f., tfouH, (d'in
•Stu.IL
OTO; 1249
sponsu de la aponâere); actione de spon-
dere , 1. in genere : sponsioaea pacei,
a face sponaione de armistiţiu; sponnom
comtnereiali; atunci serumpesi'sponsio-
nea si pacea; sponsione de conjugiu;
2. in specie, a) in processe cirili, spon-
MOiK^obligatione, stîpnlatione a pikr-
tilorn litiganti, cacellu ce perde, se nu-
mere celjni ce câştiga una certa snnima;
b) concreta, sponsione, samm'a deposita
in stipulationi; c) ou sensn nai estenan,
sponsi&»e=cantione, garanţia.
* 8P0NS0aE, si
* SPONSOBIU,-sma, adj. s., «poK-
Bor, (d'in «potwu de la spondere); l.care
sptinde pentrn altulu, care promitte siae
obliga pentm altuln, care responde si
ata bonu pentm alttilu : garante, i au-
toriii, etc.; inse : 2. si cu alte semniS-
cationi alle verbului spondere : a) spon-
sorii unei fete cu unu june sunt, de re-
gula, parmtH ceUtti de sponsu siai otUel
de sponsu; h) parente spirituale, parente
de baptezn, nasiu ; martaru de bapteza;
c) in sensQ mai largu : vot geţi sponsori
de toH eelli aUi: avemu Imni sponsori
pentru bonulu essitu allu lucrului.
* SPONSU, sau apunsu,-a, adj. a., (d'in
spondei-e), aponsos; 1. in genere : ăona-
tionile sponse basericdoru si scolehrv;
2. in specie : fet'a sponsa cu acellu ju-
ne; nu ati olless» dl bona de sponsu fi'
liele; sponsulu nu a v&iitu de câteva dUle
se ai v6di'a ipons'a; sponsiilu si spona'a,
sponsii astipta diu'a conuniei.
«SPONTALB, adj., speotallB; de
apontf, relativa la sponte; vedl spon-
taniu.
*SP0NTANIETATE,8.f.,(fr. sp»»-
tan«lU}; calitate, stata de spontaniu :
spontani^atea adioniloru, miscarxloru;
spontanietatea si receptivitatea mentei;
spofUanietatea eogitationa,
* SPONI'AKIU si 8pontanu,-a, adj.,
ipoatanenSf (fr- spttntaB^); de sponte :
de bona volia, de volia^ roliosu, volan-
tatriu, liberu, neimpinsa de altuia, de
sene, etc. : mişcări spontanie, merstdu
fientidoru animate e spoN^antw, aetioni
spontanie : beneficie apontanie, dona-
tione sponteiiKi; «omite apontonUi. mia-
mrSe spontanie alle carârmtui; miaca-
>y Google
12B0 ^O
reaspontaniaseoppttnelamiscuavane-
ee$titata.
* SPOKTE, s. f., (ipona), •pcite} ia
locutioni : de aponte, de sponka sea, âe
TOlis, de voli'a sea, in oppositione co :
de necesse, da neTolia.
* SPOBADE, adj. s., (franc. ip«»4«,
d'in 2 sporu); reslpitu, diisipatu, spar-
sn, etc. : stelle sporadi, iruuîe sporadi;
absol. sporadile (subintell. insule), in
specie ca nome propria : Sporadiîe ma-
rei Egea, in oppositione cu Cydadiîe a-
ceUei-asi mare.
* SPORADICE, adr.,Tedi sporodtcw.
* SPOEADICD,-a, adj., {fr. ■p.ra-
dlQDe, d'in tjwade); sparau pretotindine,
forte raru : morhu $poradicu, cholera
sporadica, specie si generi de plante
fjţoradice.
* SPOEANGIOLU. pl.-c, (fr. sp*»!-
tlole); deminutivu d'in sporangiu.
* SPOHAMGIOLIFERU,-a, a^., (fr.
sp«Tanr>vimre); care prodace apofan-
* ŞPOBANGID, pl.-e, (fr. iporaoKe,
d'in (jJu6poţ=:2 sporu, si d'in 4yt!Îov=
Taau); besica Bau capsula membranoaa,
care conţine sporii unui mare nameru
de plante cryptogame.
* SPORIDE, adj., (fr. sptrldâ, d'in
2 sporu); care nasce sporu sau sport :
veghii sporidi.
* SPOHIDIA, s. f., (fr. sporidie, d'ia
sporide); corpusculu reprodusau de fongi.
* SPOBIDlF£BU,-o, adj., (fr. sp«rl-
dînre); care porta sau are aporia.
* SPORIDIFORME, sau sporiAifor-
mtt,-a. adj., (fr. Bporldltariiie); care are
forma de sţoridie.
* SPOSIDOCmi, B. m., (fr. sp«rld«-
qiia, d'in ocJpoc^S sporu, si Bi>y6^=
receptaclu); urganu de plante, analoga
cu sporangiulu, (vedi sporangiu),
SPOBIBE,-eâCH, T., anţare» multi-
plicare) aoeresoerej oreeoere, prolieere,
proţredti 1. trans., a cresce, adauge,
multiplici, etc: au se sporesca numerviu
regimenieloru; ca se sporesca şcolarii, se
sporitnu scilele; a spori vitele cornute,
Uiurii, armesaarii; a se spori : se spo-
reseu, ctwm s'au sporitu sipeno acumu,
judanii in tdrr'a nottra; ni te sporesc?
SPO
laborea, fora se ni se sporesca meretâtoi
2. intrans. a cresce, a se face mai nt-
re, a se marf, a se immultl, a se inaltii,
a 'progrede , a prosperi , etc. : nu mi
spcresce nemica, nu ne sporesee la ne-
mea : nu ne tporeace la negofiu, nv ne
sporesee la invetiatura; nu ne sporttet
la caile; nu ti sporesee la fwea, nu ii
sporesee la nemica; au sporitu forte n-
peZe riului; ^ntele nu sporeseu neeitM
multa căldura, neă eu muUa umiditsU,
* SPOROBOLU,-a, adj. s., (fr. sp*-
robole, d'in <m6po<i=.2 sporit, si ^dUnv
=:arnincare, 8pargere);care8i»ir^ip«-
ri; B. ta.,sporobolu-lu, gena de plante mo-
nocotyledonie d'in famili'a gramimelora.
* SPOROCAEPU,-o, adj. 8., (fr.sp.-
rocarpe, d'in anjpoţ=:2 sporn, Bi d'in
xapnijţ=fructu); care are spori ca îme-
te, s. m., ^oroearpu-lu, parte reprodtic-
toria a licheniloru.
* SPOROPHORU,*a, adj., (fr. ipo
r«pk«rfl; d'iaaiE<ipoc=2 sporu, ai ţ^pctv
=portare}; care porta, are spori.
* SPOROPHTHALMIA , s. f., (fr.
■peropIitlulBle, d'in o7r(Spo;=2 sponi,
si i<pdMXp.(i«=oclu); lepra de ocli.
* SPOROPHTHALMICU,-a,adj.,(fr.
8p«repbtbaliiiIqBe); relativa la «poropA-
thalmia : remediu sporophthalmicu-
* SPORTA, 8. f-, aportfl, (fr. Bp«rte>,
corb« implettita d'in papura, corbede
pusu ai portatu in ea diverse lacrnri : de
allemancarei.etc.
* SPORTBLLA, s. f., iportall^ de-
tninatiTa i'iasporta, sau mai bene d'in
sportuia,m\ea corbe mai alhesD pestni
fructe.
*SPORTULA, a. f., gportuU, (fr.
spartale); ca si spOrteUa, deminutiru
d'in sporta; applicatn inae, prin metafo-
ra, si cu sensulu de : a) dam de come-
stibili sau de mice summe de moneta,
specia de cUmosfoa, ce patricii romani
impartiă clientilora aei in portioni de-
terminate; de acf : b) daru in geii««.
1 SPORU, 3. m., aaţmentBB, Inere-
meatoB, profectuB, proţrasf Bs; bbcbM'
■DS) 4Bnatna, otllIUe; actu si effectnde
a sporire : cine lucra cu ănitna, art
sporu la lucrulu seu; n'ai sporu la ne-
niea; n'ai spont la invetiatim, n'n
=y Google
^ SPO
spom la neffoti», n'ai sporu la hene$au
i» hene, ai ăpom numai la reu sau in
reu;fa-neunu mieu aporu la saîaride
nostre; e unu aporu de venituri pre aoeatti
annu; deeo nu e sporu de venituri, nu
potemu face sporu la spese; nu e sporu
neei seadimenîu la tienitu; — a leuâ spO'
rulft cuiva = a Iu impedică iu actio-
Dea Bea; a Iu face incapsce de ori-ce : a
letid spondu vaeo«ioru=a, le face ster-
pe, a le reduce la stetpitione si chiara
la perîre.
2 SPOBU, 8. m., pl.ri, (ojc(Spoţ=8*-
meutia; fr. tpon); seme, semeatia, ger-
me de plante, etc.; ia specie inse : cor-
pusoalu repiodactoria numai alin cer-
torn plante, a nome : corpnsculu repro-
dnctoriu allu lichetiihru, si prin esten-
BÎone numai corpascnlu de repioductiona
alin totoru planteloru cryptogame :
sporii făcu aeellu-aşi offtciu cu semen'
Utle plafUdoru phanerogame.
* SPOBULIFERI],-o, adj., (fr. spo-
ralinre); care porta, are spondi : mem-
brana Ae licheni sporulifera; — in acel-
la-aei sensa ai spondigeru,-a.
* SPORULIGEBU,-a, adj., (fr. apo-
raUgiro); vedi sporuUferu.
« SPOBULOSC.-d, adj., (fr. §p«ri-
lenx); plenu de «pomJi.
* SPOBDLD, 8. m., pi.-», (fr. sporn-
1«); demioutiTU d'in 2 sporu, applicatu
inse b1 cn sensnlu formei primitiva sporu.
SPOSA=«piM<i, 8. f., Tedi sţosu.
SPOSITD=spiuetM, pl.-c, dlctto^dlo-
tara, rnuor; d'in sposu de la sponere=.
Spunere : acta, effectu si moda allu ac-
tionei de spunere : d'in spusete si au-
âite vorbescu si eîli; nu dă credimentu
spuseteloru vulgulM.
i, SPOSU=«pi(SK,-o, adj. part. a,, (d'in
tpcnere:=8punere), exposltas» eBoncla-
tv8»4letai, 1. in genere : pecccUele spuse
si eetle nespuse confessoriului; nu e ros-
$ine de spusu peccatde, spustdu peccor
teloru fi Uusoredia ânim'a; 2. in specie,
8. 8po»u=zspusu, sposa=:spusa, pl.-e, ea
si : disau, dissa, pl.-e, ce se spune sau ce
s'a spusu : (f tn spusele teUe n'am inid-
Ussunenaca; spuse multe, fapte pucine;
dmpo spus'a terraaUorud'inacdlusaiu,
ât^ $pns*a marturiloru o:utari.
SPR
12B1
SPBE, prep., Ter8iis,ad,lBf 8nb,8oper;
I. cu sensuln de supre sau supra, a) in
compunerea numeriloru de la fltecd pâno
Ia douedieci : unsprediece.'doispredieee;
treisprediece, nouesprediece; h) in căr-
ţile mai vechie, a) atfttu cu mişcare :
passerea se lasaă si se puse spre unu
ramu (=prâ unu ramu) de oliva; sari'
ra spre accvperimenluiu caseloru; nu sa-
riti spremene; ^) cfttu si in stare, in re-
pansu : dormiea spre unu patu fora a-
slernutu; II. ca mai deau inse cu sensn
forte varia si differitu ca totulu de allu
altora prepositioni, cu cari pareunoru-a
a se confunde, 1. proprie, despre loca,
a) cu mişcare cotra acellu loca : sarde
pare a se miseâ despre resaritu spre ap-
pusu; differitu de : de ^ resaritu laap-
puau, venimu despre Constantinopoli si
mergemu spre Bueuresei, differitu de :
de la Conatantinopoti la Sucuresci, si
ca atătn mai diferitu de : d'in Gonstan'
Hnopoli tn Sucuresci. cumu e difTeren-
tta si intre : la Constantinopoli si in
Constantinopoli; alte frasl : a redieă
oclii spre ceru, a direptâ cautaturele
spre cetate; si cu persone : a si atttntă
odii spre jocatorii in ehora, a appueă
apre p(Uatiu, spre baserica, a appucâ, a
Si ăbbate spre noi : me valiu (Abate spre
acea parte si spre voi; a se ii^ree spre
cineva, a inlorce oclii spre cineva; 2. me-
taforice, a) despre tempa : spre sera,
spre diua, spre mediulu noptei, spre
tomna, spre Pasce, etc. in coneurrenti» ^
en cotra, sub, etc, dâro cu differentia*
de iotellessu; b) despre scopu sau pansa ;
spre benele teu, spre folosulu vostru, spre
salvtea voslra, mai vertosu cu infinitive
scurtate : spre aiace,spreaeogUă,spre
a vorbi, spre a luplă, etc, sau integre :
spre facerea, spre cogttarea, etc.; — in
acestucasu se se observe adaussulu prep.
a pre longa s^e;— camu in acellu-asi
sensn in constructioni ca : nu fi e spre
bene, nu tie spre reu, ti e indifferente;
de acf : c) in eensu de obiectu iniirectn
in genere ; spre tene. Domne, sperămu,
nu speraţi spre potenţi, spre ^ii omeni-
iorw,— III. prep. spre secompune: fi)«n
de, despre, la care ecorrelativa, 81 chiara
contraria (vedi .despre); b) cu ei,8prea
=y Google
18M SPD;
(Tedi miu sasa); c) cu nnmeralile de la
ăieee peso la douedied, (redi mai snan).
SPBGTIARE, T., gperaere , MBten-
nere; vedi ăespretiare.
SPKETIATU.-a, adj. part. adj., apr*-
tn, canteaptns; Tedi despretuitH si
apretu.
« SPBETIONE, 8. f., apretto} actione
de spemere : mtr'adenm Unu «onver-
aationi injurioae pentru spretionea Ba-
mânUoru.
* SPEBTORHJ,-(dria, adj. a., ipre-
toT, (d'in apreta de la spemere); care
speme, deapretiatonu.
• SPRETU,-a, adj. part. a., (de la
spernere), Bpretnij despretîatn : dasse
de 6mem spr^i.
SPBINCENA, s. f., nperelUaHi peru
cecreBoeasupr'afia-carni d'in celli doui
ocli : aprineenele protegu oeUi de nmlf^
relle; $princene îmbinate, sprincenede-
ae; aprineene rare, aupUri, pucintelle;
umu^t fora sprineene aiide reu; miaca-
rUe sprinceneloru espremu diverse aen*
tmente : a face d'in aprincena , a re-
dicâ aau lasaâ aprincenele; a increti
sprincenele; aHege dupo aprineena, allea-
ai totu unuht ai untdu dtipo aprineena;
—prin metafora, sprin(»na=parte re-
sarita, proeminente, mai allesm parte
reiarita de pamenta : aprineena de pa-
meniu, aprineena de monte , aprineena
de nueru.
SPBINCENATUro, adj. part., »pe-
rlelUoiBBj apUsU soperelllls praedltai;
* care are aprineene mari si dese : aprin-
eenaiele filie de Românu, omu aprinee-
na^.
SPB1NTINU,-a, ad j ..aţlUi. pro^ptag.
SPUDIA, apudire, ete.; vedi : spodia,
tpod-re, etc.
SPULBERARE , (d'in eapulherare) ,
T., pnlrereu «xoltaret excutenj aoftorre*
4el»r«, BaflTlr*! (it. sp^lrerare, sîtpol-
Tamurs, tsp. eipolrenar si «spolve-
riiar); 1. a suacitâ, redici pidbere, a
leoi si dnce pulberea d in unu loca :
twfUtt tnolenftt aptJbtră teta aren'a (Fin
oarta; ventulu aptttberaneuea; ai de acE
absol. afora spulbera infricoaiatu; 2. a
seotati, cnretiă de pulbere : a a^^iB>erd
mttviwnttU; 3. ia genere, a Bterge, stin-
ge, etc. : a apulherâ eetatOe de prefă-
eSa pamen/uîut,- te apuiheru cPin aeettn
poată, deco nu te porţi bene; 4. a si ver-
aă meof a, f uri'a.
SPDLBEBATICII,-a, adj., (d'in apul-
beratu ds la spulberare); I. actim, uw-
TflBf Tλleiitii>i toHBltnosDg, potente a
apulberare, violenta, furtoaa : spulbera-
tiee venttm; 2 passiva, rentossa, raau,
lerlH) praecepB, laevBBlderatns, lia8i<^
rellu, precipitata : eeomu apidberatieu!
ee mulieri spulberatice !
SPULBEBATORHJ,-f<}rto . adj. b.,
care apuibera, aahttat, deleat : tput'
beratori de eetati.
SPULBERAT U.-o, adj. part. a., (d'in
apidberare) : veatimente apulberate, ee*
Uite spt^erata de pre facfa ptanentit-
lui; io specie, spjâberalu=aptdberatieii:
omeni spulberaţi, june spulberatu.
SPULBEBATURA, a. f., actione si
efectuailu actionei de spulberare .- spui-
beratur'a arenei, apulberatur^a coperi-
menteloru de pre case prin ventu vio-
lentu; in specie, a) spulberatur'a nettei.
infrieoaiata apuîberatura de n^ue; (vedi ai
apvSberaticu si spuZ^o/u); h} apulbe-
r<UureU /urioMlni omt; de spuiberatu-
rele voitre nu ne apariămu.
SPUMA, s. f., apima, (it. apama» iap.
port. «aponat proT. espnnia, fr.^enne,
compara si it. soblnma, îsp. port. eaca-
«a, pror. eeenHa, alb. aeonna); efSo-
rescentia alba ai forte afTenata oe dau
licidele in agitatione si ferbere : apum'a
undeloru interritate, apum'a apeiinfer-
bere, spumde eălluluiinferbetUatu,apu-
ma de vinu, spuma de lapte, spuma de
oua: a aterge ajium'a de pre callu, a îetiâ
apum'a de pre faci'a Hâdului ferbente;
a face apuma prin agitare, de menfa, de
fiiria; eu apume la gura de metila mm
de epilepsia; cu apuma, fora spumai —
metaforice, c) spuma de mare (fin care
se fabrica obieâe de Utasu; fumători
d'in pipe de apuma de mare; b) a fi de
spuma, a fi molie, affenatir; delicata :
^in spum'a marei eaal Penare, e) apu-
m'a unei sactef(i<«=parte cormpta si de-
prarata ; nu ai vee^it» de eâtu tpmm^a
aodetaiei noHre, care, ea tote apmnde,
esse si pMesce pre de aot^a.
=y Google
SPUMABUNDTJ,-a, adj-, spima-
feiniasţ plenu de spuma, facundn si ver-
sandu spuma; fliriosu.
SPUMANTE, adj. part preş., spi-
■abh; care spuma .- unde spumant*, /fw-
viu spumantef marea spumante.
SPUMASE, T., spnntre, (it. spn-
■are, îsp. port. spnmar); a facsjiptima:
sptima marea intetritata, spuma laptele
in sestarie, $puma musttÂu in cada, spu-
ma ap*a in căldare, spuma armessarii
inferhenlati; spuma saponulu in aVna,
pre mâne; si trans. a leoă, coretiâ spu-:
m'o,' metaforice : a spumă de menia, de
f^tria, de morbu, de dorere.
8PUMAT0BE, s. f., YOii apumaloriu.
SPUMATOBID,-Wrw, adj. s., spi-
mans} mnltlfomn etchlear; care spuma
san serve Ia spumatu; în specie, s. f-,
reale, 3pumat6ria=tpumat6re:=^iasitTi-
mentn de lenatn sau curetiatu spum'a ,.
Uagunăe spuma, (compara îsp. eijouma-
dor, eaenmadera, redî si spumante).
SPUMATU.-o, adj. part. s., {d'in »pt4-
ntttre) xpumatng t spunatulu undehru.
ÎJFUHATURA, 3. f., spamatos) actio-
ne B.Î effectn alin actionei de spumare :
«pumatur'a api-i ferbente.
SPDMEQABE, r., redi spumigare.
SPnUIFERU,-a, adj., spaaiirer; oare
face spnma : fontana spumifera.
SPnMIGABB==:spume^are, t-^ spa-
aarej ferrere^ (it. apaMetrsIaret isp.
•apanear); a face, a ăi spuma : apumi-
ga fftnulu i» cupe; nu spumiga tene a~
wstu saponu; spumigau de furia; spu-
migau caUii de tare ir^erbentati.
SPUMIQATOBI0,-/<}rta, adj. &.,<>»>•
■aB8{ care spumiga.
SPnMIQATU.-a, adj. part. b. d'in
spumigare.
SPUMIOATUBA, s.f.,.ipBni«tna| ac-
tione si effectn de spumigare : spumiga-
turele apei in ferbere.
SPUMlQENU,-a, adj. a., ipuBlfrcna,
născuta d'in spuma .- spumigen'adiva—
spumigen'a Venere,
SPUMiaGBn,-a, adj., Bpaniţen care
porta, face spuma : spumigerH lupi.
SPDMISIOBA , 8. f. , vedi sp-mu-
siora.
ŞFUUID.'a, adj., ipiMeas) âe s^u-
8P£ im
ma, care spuma, de colorea spumei ; spu-
mttiht aprtt. spumie unde, spumta cupa.
SPDMOSIME, 8. f., si
SPUM03ITATE, s, f., (fr. gpamoilt<);
calitate de epumosu : spumositateaeer-
toru vinari.
SPDMOSQ,-a, adj., apamoBas, (it.
spomogA, isp. port. espnmoBo, proT.
spomon, fr. apnmeBx); plena de spuma,
care are multa spuma ; spumase ape,
spumosu saponu, spumosu vinu, spu-
mos'a mare, spumosu eallu. spumase
frene, spumosa gura; metaforice : spw
mose vflrsuri,
SPOltfUSIOBA, B.- f., (spaBiaU); de-
intaati?u d'in spuma : si mânditUu eu
spumMfVM-a la gura.
SFUNEBE, apunitoriu — spt^orm,
spus^u, spusa, etc.; vedi : sponere, sp<h
njtoriu. spositu, spoau, etc.
SFDBCARE. v.,BpBre«Te,B«rdl4BrBt
pallnere, eoatanlDarii, iBqpInare, tm-
iăn, dedfloarar«i rlolar», Inteotare} ea*
perct allteera, pelll«er«, as^oeraeare t
errarVf fkl'ere, defiare} serirai etc.
(it. spareare, îap. eaporear); a face
spura* 1. proprie, a sordi, a intinA,
contamina, etc. : s'au spwcatueo^wsiele
t» vasele de feriu; maimui^trecutoriau
spureaiu parietii eaaelorur eumu ti ai
spureatu asid vesHmentdef de ce intri
îa nunta cu vestimente asia spuroate?
copttiulK a spureatu ţiganul si etuaru
patulu, a spureatu iote eu eofitriturele
lui; pasaerile cerului se spurcau pre ea-
pulu lui; a spurcă apele eu morteeine ;
2. metaforice, a) a tIoU ce e santo, le-
gitimu, coTenitn, a ei bate jocn de totn
ce merita respecta, a contamina, a de-
decor&, etc., a) in genere : aspweătotu
eu vorVa sea; spurcaţi toiu ee atttageti
eu mân'ai cu pmn'a castra; a spurcă tata
lumea eu it^juraiurele seUe; ne ouspur-
eatu cu obscenităţile loru; spurcară ba-
serice, case, nu lassara nemica nespur-
eatu; a spurcă legea divina, a spurcă pre
totu erestinulu; ee nu spurca mânule
vostre impure? a spurcă patulu eastita-
ta, castitatea ensasi; a spurcă nomele,
onorea, eandorea omeniloru probi; Ş) in
specie, a spurcă celle opprite de baserica,
de religione, a calcă, a ou obsenrâ : a
=y Google
8PU.
spurcă mercurile ti venerUe, a spurcă
ajunurile; a se spurcă in diUe ăe a-
junu cu dtdce, cu came; se spurca o-
ntui» si mancandu lucruri opprite de le-
gea rdigiosa; dupo legea nostra e spur-
catu cine mânca câni, pissid. şerpi;
spwcaii su, dupe legea reUgioia, caii
n^nca vite, ce n'au unghiele bifurcate ;
ne amu spurcatu cu oua, eu untu in a-
cestu ajunu; b) a spurcă =z a invetii,
a deprende, mai vartosu la ceva reu:
s'au spurcatu cânii la ■pulli de raţia;
câ»tdu se spurca omulu la ceva, anevolia
se desbara de aceslu ceva; se nu spurci
omulu eu bene, eo nu mai pote «vfferi
reulu; s'a spurcatu caUulu la ordiu;c)a
8purcă=i capeţi gratia de oeta, ai in
genere, a Be depărta, al de acf, a aberră,
a devii, a se abbate, etc. : ati spurcatu
cartea : a) ati sorditu, p) apoi : ati ur-
rita,laBsatn, parassitu cartea; amu spur-
catu reu eu socii si cu amicii=i amu
ruptu; au spurcata de acvVc unde se a-
flau forte bene. d) in forma reflesaiva :
a se spurca, si mai vertosu io form'a
participiale spurcatu, afora do alte in-
semnari, parte indicate, va se dica ai :
a se face reu, neomenosu, pagânu, impiu,
bariaru. crudu, etc. : ttjrannulu inlocu
se seimUandesca, s'a spurcatu mai reu;
omu spurcatu, (vedi si spurcatu in
parte).
SPUECATIONE, s. f., spnrctBdl ao-
tio, cosUnluttlft, tmiKttn, dedeoorâtlo,
TtoUtlo; ImpnrlUs, flOrdeS) spnrcltu,
ob8oenItas,lminttiiltaH,8nTltla,lmpl6taE}
morboB mallsnas; naoă nou Ucet come-
dere, etc.; actione ai effactu allu actio-
nei de spurcare, cumu ei ceva spurcata,
in tote însemnările varieai multiple alle
verbului si participiului seu i spurcatio-
nea vaseloru, vestimenteloru ;■ spurea-
tione in dulce in dale de ajunu; spur-
eationi se dicu tote animalile ce «« se
mânca; cu atâtu mii muUu se dicu lupii
spurcationi : spurcalionile de lupi , si
absol. spureationile mi ou morsicatu mai
multe vite; spurcationi de omeni, iSmeni
fora lege, impii, barbari, crudi si gre-
tiosi, Bordidi, etc. : spwcationile de
Turci; spureationile ce essţt d'in gur'a
cuiva amU espressioni greiiose, obscene;
spella Domne suf/letidu ontuUti de tâte
spureationile; — in specie, spureatione^
morbu, buba mai vertosu de rea natura,
si totu de una data puroniosa : spurtor
^onUe se făcu mai allesm m eopu.
SPUHCATOBE, s. f., vedi sptrea-
toriu.
SPUBCATORni,-<OTTa, adj. s., (d'ia
spurcare); care sţiurca; in Bpecie, e. f.,
reale, 8purcai&ria=spurcat6re^vts^la.
care se punu si sa stringa spurcatiom.
SPURCATU.ii, adj. part. s., (d'in
spurcare), Inqiinatns, conttaiiiiatiSiP*!'-
Intns, ffedus» vlolatas; lansvU, ikth,
împins, obseentig, etc., 1. io genere : «-
stimentu spurcatu, vestimeiUe spurcate,
vase spurcate, animali spurcate; <^>a
spurcata, omeni spurcaţi eu dîdee in diUe
de seecu; câni spurcaţi la puili de ged-
lina; servitoriu spurcatu la flirtu; tâte
celle sâncte spurcate de voi; suffkte spur-
cate cu tote peccatelc; peno cându nuUiv
rea e spurcata si nu si a facutu dillâe
de purifieatione, nu pote caUâ m ha»e-
riea; vorbe, covetUe spurcate : ewNW nu
ti e gratia a pronunţia eovente astă de
spurcate; 2. in specie, ca adj. fora de
lege, fora Domnedieu, impiu , blaate-
matu, depravatu, miaellu, barbam, cm-
du, etc. : spurcatu tprannu, spurcaţi 6-
meni, n'am vedutu omu mai spurcatu de
cătu aeestu-a; spurcate fapte, maiapwr-
cate lucruri nu făcu nici demonii; spur-
cotii de assupritori ai popondui.
SPUBCATUBA, s. f., ctntaBilaatlo,
poUntlv, sordeif spnrcitls, etc; actiona
si mai vertosu effectu allu aotfonei de
spurcare : spîircatur'a vestimentdam,
spurcaturele stylidui; vedi si spurca-
tione.
SPURCIA, B. f., vedi ^ur«tia.
SPUBCtDICU.-a, adj., 8rlre>^"«l
care spune, vorbesce hontri spurce,
SPURCIFICARE, v., (spnroifloare);
a face spurcu; vedi si spurci/icu.
SPnRCIFICtJ,-«, adj., BparelfloBij
care face fapte spurce : omu crudu, im-
piu, spureifieu,
SPUBCILOCIU, pl,-e, aparelUqBiaBt
vorba sau vorbire spurcata, impura, ob-
SPUBCILOCtr.-o, adj. e., «poreile-
=y Google
BPtT.
4Dat, (fr. tpnrelloqne) ; care vorbeBoe
locrnri spurce, obscene si gretiose.
SPURCITIA, san epurcma. a. f.,
spnreltu, spureltlvBj stato, calitate de
apurcu : spttreHŞa covenieloru, fapte-
linru, vestimenteloru.
SPtTRCtJ,-a, adj. 3., BpBr«iifl, (it.
spore*); impura, necurata, sordida, etc.,
1. proprie : ves^mente sţurce, Imccata
sp«rea si gretiosa, lHcr%rispwcedeaa'
pectu si de odore, vase spurce si poUute,
tempii spurcu. loeu forte sparcu, paiu
apvrea, slratu spurcu, mese forte spurce;
animalile spttrce fttt se mânea; eeemai
spurcu ea porculu? omenii spurci sunt
ttesufferiti; nopUspureeprin fapte spur-
ce; eogete spurce date prin eovente spur-
ce; in aceste -derimature jaeu tmtlieri
spurca; 2. metaforice, sordida, nesnffe-
riti), rile, misella, abiectn, toai rertosa :
pagaDU, impiu, fora Domnedien, crsâii,
barbara, selbatico, eto. : spurci barbari,
mm spurcu avaru, spwee fientie de o-
meni, spurdi de Tătari; 3. subet. m.
re&le, apurouAu, a) \a genere, de impu-
ritate, imnuinditiu, ordore, etc : spur-
o»1m lakineloru; tpureulu de pre mă-
mie, fae?a, vesttmenteh vâslre; meta-
forice : spta-Ofdu depravcâionet, eorrup-
HoHei; spureulu avaritiei; spwetilu eo-
ventehru obscene; h) in specie, spur-
oii-Iw=sordea femisei dnpo facere :mw-
lieeea ineo cu spurcu n« pate intră si
ealed in baserica, (vedl si spurcatione).
SPUBGUIRE,-««W»T., r«rira,exere-
■eRta ederej 1. s cofori, a se coforE,in
genere; 2. io specie, ee applica la pas-
seri : ffailineU te spureueaeu; — de acf :
spurcuUu (de gfMne), spuret^tw'a (gal-
Untioru):=spuremtidu (gaUindoru).
SFURCniTU, spurcmtura; rodi spur-
cmre.
SPDBnr,^, adj., BpnrUg, (affine cu
a«(ipo5=:2 Bporu, ojTOpd, eto.)iproprie:
miscuta afora d'ia căsătoria, illegitimu:
copaUi spatii n'au derepturi la .averile
(lÂiluţ fMiJiirafe,- abs jlutu ; ww spurtu, «-
IM ^Hirto; metaforice, ueaddeveratn,
blsD, mentionoso, etc. : vermiri spurie;
imitt« locuri vpurie in «Jttm'a ed\tione
a poetuka; nwnete spurie ; vorbe spurie
m îim&'a româiui.
STA'.
1SS5
SPUTAME, s. m., pi. sputamne, tpi-
taroent si .
SPUTAKENTU, pl.-e, spaUMflatami
actione de spuiare. d^ro mai Tortosu ef- .
fectu allu acestei actione, ce se sputa :
necovientiâse sputamente.
SPtJTALICin,-<i, adj., spaUUefaBi
care se pdte sputare, oare e de sputatu,
detestabile : sputalicie ealumniatiom.
SPUTABE, T., BpnUre} a scuipa; vedi
form'a seuipare, născuta d'ÎD spuiare.
SPlJTATOEIU,-((}»-w, adj. s., spita-
torjeare sputa.
SPUTU, s. m., spatoa; scuipatu, scui-
patani.
* STABILE, adj., aUbllIs, (fr. ■table,
d'in 3tarey, unde se pote stare, care sta,
care pote stare : solidu, nestrămutata,
immutabile, constante, etc. : case sta-
bHi, domiciliu stalnle, staule slaiili ptm-
te stabile, lupta stabile, fortuna stabile,
positione stabUe; amici firmi si stubUi,
amiciţia stabile, regule stabili, legi sta-
bili, gubemiu sttAiU, stabili venituri;
ecUibriu atabHe allu corpurihru.
■ • STABILIMENTO, pl.-«, sUblll-
mentnHj tnstitatU, I&8tltiituin,orflolna,
fabrlea, (fr. ^tAbllBBement); 1. actu de
stabilire, mai vortosa," medio de stabi-
Ive; 2. ce se stabHesce, mai allessa, un-
de se stabiiesce cineva, ca se si^da sau
se si essercite maiestri'a sea : stabili-
mente de betieficentia; stabilimente de
edueatione si instructione ; Ntui stabtH-
mentu de ospetare, stabilimente de ne~
gotiu, unu atabiUmetau de machinaria,
staHiimMtu definitivu in unul«cu,sta-
bUimentulu căsătoriei; stabtUmentulu »•
muiui m uhn loou.
* STABILIBE,-e8CH, v., atabllire* (fr.
«tabltr); a face stabHe : a si stabili do-
mietJttdu, a stabili pa/cea; a stabUi reg-
nuZu, auecesumea la regnu; a stcAili 0-
rele de lt4cru, or'a de mâncare; a stabili
venitulu; tempulu se stabilesce; se stabi-
liră tfiMfli iwtîtoî in cetatea twstra; tem-
peratur'a se stabilesce; metaforice, a
regulă, ordină, constitaf, fnnd&, insti-
tui: a st(Jnli ospitie, seole, alte insUtfUo;
a stabili remunerationile funetionari-
loru; a sttAUi ordinea in stătu; a stabili
matrimoiMiiu, legUe, gtibemiulu, ordini-
=y Google
im
ni.
îc. gradele, ierar<M''a : in specie, a apro-
bi, demoDstri : a shMi prineipiele fre
earijoe» fundamentele loeidatei, a sta-
Ăi^i bene eo omuW nu pote' vme afora
(Tm aocMiatea ummM,
• STABILISABE, T.,(fr. stablllter);
a iaoe «tobile .- a atahUiaă inttit%aionUe.
* STABILISMU, 8. m., (fr. ■tablUs-
■e); doctrina a stabOitatei mmutahUe.
• STABXLISTU. B.p«r8., (fir. lUbiU-
ato); adereote la dootrin'a ^abiUa-
* STABILITATE, b. f., itsblirtaa,
(&.stahlUU}; stat», calitate de itahile:
ritAUitatea locuentiei, stabili 'ea tem-
pKlm, ^(dnHtatea imtitutioniioru, legi-
Zoru, administrationei, gtAemitdm;sta-
bUUatea amiciţiei. sU^Uitatea pae»; sta-
biktaiea omenUontin appueattirde îoru;
fora stabUitate nu e possădle deawMa-
rea vîetiei sociale.
* STABIUrOBIU.-'tiHo, Mj. b., «ta-
bUitflrt care stttbUesee : stabiiitorii paOei.
• STABILITD.-a, adj. part. B., d'io
stabilire, atabllltiit.
S'£AB{}Lkm,(amdare) t., statalarl,
sUbalare, (d'jn sfa&NiM); l.a8t&,a rine,
pertrecfl in stabulu, peotrn bestie, 6to
pentra orna namai in modu ironion;
boii, caUii, porcii stabtda; stahula ti
passerHe: pesHi st^ida m apa, şerpii
stabula in gaure; turme tmite rit^la in
monti; 2. a duce la stabuht. a ioohide in
ttabvlu : a stabulă turm'a iSm'a; pre
mare geru. e bene,8e8estabidepecorde.
STABULABTU (ttaulariu),-a , adj.,
stabaUciai; relativa la stabil : mtUe-
ria stabularia, mai rertosa ca sabat,
personala : stiAulariu, a) aerTilorin, ar-
gatu de stabulu; h) locatoriade stabole;
c) OBpetariu de celli mai rei.
STABULT; (staulu), pLt, lUbaUa,
(it. stabblo, isp. eatablo, pror. Mtablti
II. itable, n. gr. otauXoţ, d'in stare);
locn de stare, de sedare, de locuire, do-
micilia, etc., 1, in genere : stabuidefe-
reloru sunt sobele, stabvlulu aerpdui e in
gaurde pamenlului; 2. in specie, loco de
locuita pentru peoore, pMitru vite : sta-
bulu de oui, de eapre, de boi, de vaees,
de buf^i. stabide de câni, de galUne;—
^mani naiDit li celli in miseria : şta-
sn.
bidulu servitorHoru. eersitorHoru, star-
btdtdu miseîliei si Uaatemătieloru ; —
mai TertosQ : stabvdu =^ casa de f«niQ«
desfrenate.
STAGOSIU, 8. m., (iovax^ de onde
fora « iniţiale : stocdst»), «■■■raai
camtnam, oaneru de mare; — de aci si
adj. 8taeo8iu;-a = porparia deschisa :
rochia stacosia.
STACOSIU.-a, adj., vedî Hacotim
sabat.
* STAGTA, %.tt ataeta,(<Ka«ni); olîa
de myrrha.
* ŞTADIAIiE, adj., itadUlls, de mm
stadiu : agru stadiide.
• STADIATU.-o, adj. part. itadU-
tnBt cu stadiu proredntu : poriice ira-
diate.
«STADIODBOMU.s. m., sUdledr»-
mna» («aSiiSpopiţ, fr. stadladrenAf d'in
3t^wv;=staâiu, si Spd[ioţ=DnTau); ia-
trecere la eursu, la allergato, in stadiu,
• STADIU, pl.-«, ittdlaa , (ottfcStov,
fr. stade); 1. distantia, longitudine, Ia
antici, de 625 pedi,sanâe 125 paaal ro-
mani, approaBimatira octav'a parte a a-
nui milurin romanu; 2. in specie, ifo^
=»saUe de ana siodiu pentra celli oe M
întrecea la fuga pre diosn, cu petiomlo;
3. metaforice, a) 8toâM=la[4a de ut'
trecere in genere, certame, contentiosa,
cama si : locuia aee^a lupte; b) staăm
=name de direrse mesnre intineiarie :
stadiu dympieu, stadiu pyMteu; c) ou
senaa mai estensn, «) stadiu ^ fia-oan
perioda de morbu, grada de iatenutata
alia morbulni; ţi) ăadiu =: perioda de
Tiâtia; t) stadiu ^ spbera de aotioae;
8) sfcN2t«:=iiiatnimeiitaca oare agrimea-
sorii mesarao distantie mioe; d) tkdim
^utatioue.
STAFGTTA, B.f., (ititafetta, fr. ••
•Ufette); scriasoro eapodita on cea mai
mare celeritate pre ana cursorin pre
diosa sao callare.
STAFIA, 3. f., vedi apetiru.
STAFIDA, B. f., (oTOf (ţ, gen. wu^iati,
n.gr. cnoft^a), ura puuiara oecata U
sare, straguru oscata U s<ire, in specie :
baccata de asaemine ara : tta^ msiudt,
Pofide mari, buecatc eu stafide.
STAFIDABfi,-«dM, A ttafidire,-eâeu.
=y Google
Wk.
T., AtaMstafida,d.hc68tafiâe:aaafidâ
mvele; metaforice, de 4meni: ase jtfa/tdj
a macH ai s se incretf.
STAFIDATU,-a, adj. part. s. d'in sta-
fidare.
ST AWlDlSE,stafidi^ VBii stafidare,
ştafideOu.
STAGNANTE, adj. part. preş. , (d'in
itagnare), «tatti»«B| (fr.lRtatraant); care
stagna : ape stagtitmti, locul» aeeUu'U
parestamaate.
* STAGNASE (itamnare), t., aUg-
■are, (fr. atogner, d'io stagntt); a formă
ttagHm, l.a stă pre loca, a na semJsc&,
a nn cnrre :sto^na apele versate d'in
tdbita unui riu; 2. a ft inundata : stagna
(âmpuiu de aange; 8. prin estenslone, a
inceti, a fi in deplenu repanao ; 4. stag-
nore^^aUnBBre, (redi acesta coventa).
*STAGNATILE, adj., aUgiatllIa,
(comp. ai £r. atagaBl); relativa la ^ag»u,
care sta, eiâde, viae in Bau pre stagnu :
ptad stagnalili.
* STAGNAIIONE, b. f., (atagnatlo,
fr.Btafa«tl»B)}Btatade8/a9»<mfe, l.pro-
prie itiagnationea apelorupre aeeUe-eui
tocuri formidia Utoui, paluAi si idts
maue de apa; 2. metaforice, a) in spe-
cie : ^gnâtionea s^geUâ si altoru H-
mort oHe corjwlui; b) in genere , Înce-
tare, repansv, saBpensioDeaactionilora :
stagnationea commerdidm; iudustri'ae
m stătu de stagmaiitme; stagnationea
inMUgentiei, cogitarei.
* STAGNATD,-a, adj. part. d'in Oag-
nare.
* STAGNASE, adj., BUsieiBiBf re-
latÎTD la stagnu : passeri stagnensi.
* STAaNlCOLU,-a,adj.,(st«fiileoU,
fr. BtaffklMle); care sU, yiwinrtagmt:
animali OagnieoU. .
* STAGNINU,-a, adj., iUvsVwade
stagnu: cdore stagnina.
■ « STAGNIUro, adj., lUfnena; 1. da
stagnu; 2. stagniu=stanmu, de onssi-
toria.
*STA0N0SlJ,-a,adj.,BtagK*8B»)plena
da stagnu, de stagne : locuri stagnase.
* STAGNU, pl.-e,BtafnBa,(fr.«UDK,
d'instare); maesa de apa ce s<a, na corre,
1. apa statoria permanente san namai
la Tusare de florie si rinri, &atta; 2. masse
STA
19IT
de ape in genere ; 3. ia Bpede, ^agmK=
pesâna; i.^gnw=stannu, cnssitorio.
« STAOONIAi s. f., BtaKftnIas, {ora-
TovCoi;, d'in ani-r(i>v^picatnra, gntta);
specia de rasa Bacm.
*3TALACTITIC(T,-a.adj.,{fr.ataUe-
tltf qoe) ; relatirn la stcdaditu : eoners-
tiotU skdadUiee.
* STALACTITU, 8.m., (fr. bUImU-
t« , d'in ataXdtCsiv^picare , picurare) ;
concretione calcaria : stalactitele presenta
forme forte curiose; a desea stalaUitde
se imibina cu stalagmtieîe.
* STALAGMITICU,-a, adj., (tr. «ta-
UKBitlqn«); rtlliiivniA8talagmtu:eM-
cretioni staîagmitiee.
* STALAGMlTU.s.m., (fr.ttaUf-l*
te> d'in aTtx>.a7(i.d;=pioatara); concretio-
ne formata canna mamiUa pra solnlape-
trosa alla3peluDcelom;TediBistoIaeM«.
* STALAGMIU, s. f., BtalagiBl»a,(9tdt-
XdY|uov d'in 9taXi7Gtv=pieiirare ); cer-
cellQ ce pare foroiatu d'in picatare.
STAMJBA,8aa stampa,B.t., tesantorada
bombacQ cn infloritnre : rochiade^amba.
* STAME, pi. etamine, ataMan, (af-
fine ca or^v, fr. «taniae); 1. fim da
orditura, orditnr'a ensasi , nomita asii
dupo macbi&ele de tessatu ce stau ia
snsu; de acf : 2. applicatn: a) la fim da
torta, da furca de toraa; AJlafirn in
genere, acia, faoicella; c) tu specie, si
de regala în pi. 8famn6=flre încărcate
de polline, oara form^dia organele set-
snodi alle planteloru maseuie.
* STAMINALE, adj., (lUMbialU, fr.
sUMlaal); relatira la stcamne, (yeiista-
me), toaimtosniistaminele planteloru.
» STAUINABIU.-a, adj., (fr.aUMl-
nalre); relatiru la<famt»e,(TedistoMe):
flori Haminarie.
* STAMINATU,-a, adj. part., BtâMi-
aatna ; proTedntu oa stamine, (redi «ta-
fN«), constandD d'instomne :f)Janfe«to-
mnate.
" 3TAMINIFEaU,-o, adj., (fr. ata-
niniftre); care porta, are stamino: flore
8iaminifera=:flore masetiîa.
* STAMINin,-a, adj., at«Kl»e»tde
stamine ; vene de lemnu staminie.
« STAUtNOLA, 8. f.. (fr. ataMliile).
daminatim d'îu stime.
=y Google
1SB8
8TA
8TAN0ACE f4teiipactw,-a), adj. s..
U«T», f*i seap«r Ucr» HtUar ■«■■!
■eKTii, l«fplBi, iBCAllldas; 1. d'in
ttang'a, ăe a alang'a,^TB merge sanata
de a stang'a : eoUtiIu stângace schiopeta;
jupanii dangaci sh mai tmeri ; stângă-
cie meu âe la ospetin se intempltisse se
fia unu honu amcu oUn meu: 2. care
lucntfSe serve,deregala,cu m&n'n stânga:
omu gtangaee, mtdiere stângace; 3. prin
âirerae metafore, a) stângace^ xteiade-
manaticD, inepta : unu omu pate fi stân-
gace la tâte, pote inse fi stângace si nu-
mai la unu lucru : stângace Ui seceratu,
laeeilaritu, îa serissu, lajoeu, la eantatu;
cine e stângace la tâte, e unu ineptu ; nu
nmnai omenH, ci si animaOle stt stân-
gaci; h) stângace = şchiopa, mutilo in
genere, mancu de nna parte a corpulni ;
stangcux de unu ptiwru, stângace de una
mâna, etc.
STÂNGĂCIA, (pron.s(anffacio),9.f,,
InrltM, lalnstrin laopU; stato, cali-
tate de stângace : stangad'a te face se
serii cu stanca ; stangae^a te face
ineptu la tâte.
STANOACIBE,-i»<»(, v., l»ru«sie;
«l«idleBre> <eicer«; a 6s^ngaee. l.ia
genere : a stangad in tâte prin altitu-
dine (Fin coptUorfa; 2. in specie, a ce-
8^ti, Bohiopită : stangacetat caUii de
amendoue pâionAe de inainte.
STANOHIA, s. f., redi ttangla.
8TANâINIBE,-«8cu, (vedi stangu),
T., reţinere, drtiner», reUrdare, «n-
«•re, «batere» laiiMdImcBtaesBe) afipe-
diea, a oppri de U lacra, a tin^preloeu
cn Torba secca, si de acl:a «^ contra,
a Tettemi, etc. : me stangimti delalu-
eru; ttti me Oangini in eaUea mea; nu
Mtangmi copiUulu de la s^tdiu.
STANOLA, (onZmolliatn stângJuaai
ttingkia),i.t, trAnaYeTaamUf!tam,lmpA'
ţe% tf giiBB; pertica, asser, TectlB;bac-
cata de lemnu sau de ferm tranTersale
la alte bncoati, care serve a susţină;
in specie : stangl^e de paturi; cu doue
stanghle »h tine patidu.
8TANGLAKIRG, (cn I molliatuvfan-
^narire, stinghiarire, stinghierire),-eaeu
T., safll«t pari pclTare^ separare; mua-
eiM reddere} Impedlre, eneere} «k-
■tere ţ a face stanglarm, 1. proprie, *
strici parechfa, a deaparechi&ia itan-
glari toţi ormessarii, tote pareehide de
armessari; 2.a face maneu, defeetucsu:
mi se stanglarira toţi auelorii căiiaoeam
compleţi; a stanglari edele de armaţi ;
3. a impt^dică, opprf de a faceipoi m'oA'
stanglaritu ie a plecă prin vorb'a w-
stra; nu sianglariti lucratorHie Ia laeru.
STANGLARIU, (cn I molliatu, stan-
ghiariu, stinghiaritt, stingheriu); adj. S-,
soeto, pari prima; manena; fora socio,
fora parechis, disparechiatu : a remasu
caUtdu stangJnariu; nuâ multe pareeJne
de armessari au remasu stangUâie; 2. in
genere, mancn, defectaosn : voluminde
aeeUui-asi opu sunt stanglarie; nu ae-
eeptu vaece stanglarie.
STANGU,-a, adj. a., I»tbb, bcbtm,
stnister ; opposîtu la direptu = dreptu,
in locutioni ca : măn'a direpia si mân'a
stânga; petioru direptu sipetiorvstângm;
lăture direpta si Iepure stângi; odu di-
reptu si oclu stângu ; mân^a stânga e
mai pueinu abile de câtu măn'a diripta
la celli mai mulii âmeni; absol. stângvlu,
CABiidireptuUt {B\ibiiiiell.petioru):trage
siângulu mai inapoi; d^ro tnai vertosn
femin. stânga, stanca , ea ai : dirSpUt,
dirSpfa (aubintellege laturea, si mai al-
lessu mân'a) : prorerb. stanca senu seta
ce face diript'a; despre aiăn^a spre di-
ripPa : a se intorce, a se itverte, a ae
miseâ de la diripta spre stâng'a; a o/i-
pueă la stang'a, in îocu se appuee la di-
rlpea; instanţa stau eu, in diripta
sta frate teu ; la stânca in pregiuru !
commanda Ia stânga spre stang'a. —
(Uai tote limbele aorori an ' eoveutulu
nostru mai mnltu aan mai pnânn mo-
tatn in forma si in sensn : it. staBe«=
fatigatu, renet. tiaaf^ammoriUu, isp.
eateBco si port. esUM^ae^astupatu. op-
pritu;proT.eitaBe=tmmo6i/«, si Btaaeo
=:z8tdbile, j. fr. estane = lentu, maUe,
lassu; alb. Btene^strâmfrti, stângace,
lusca, apoi staHgerii asii d^o : stSn-
gu,-a , Mncu,-a , au eesitn, forte proba>-
biled'inacea-aaî rădice cn (iagnu:=atMg-
BBBi=ir. titaBf , iap. port eataBqBe» eto.,
cn inawnnuea de : standu pre lom, n de
aof ; ammortitu, iiN«^tiNp(<r^»Mr<«,
jyGooglc
SŢA^
ituABe, manoH, eto., ei de alta parte :
ttaMe. firiHU, tare, etc.). M.
* STANNABE, T., staitBire si stag-
■are; a d&, a apolf ou stannu; a imbee
STA.
13»
* 8TAKNATI0NE, b. f., atumiifl
Mtl*f (fr. itusafe); actione de statt-
nan : ataimationea vaidoru de arome.
* STANNATU,-a, adj. part. 8-, (d'io
a^nnare), BtiHB«tn8;(coinpara si fr.HUo-
■ata); l.ia gantue: vase ^nnate; stannu
de stannaiu vasAe, stannaivUu va$eloru;
2. in specie, s. m., stannatu-lu, gena de
eari formatu d'in combinationea acidu-
lui stannicu cu una base.
* STANNICU,-a, adj., (fr. Bt«»nl«Ke);
de BtatiHU : aeidu statmieu; sari stan-
* STANNIDE, adj. a., (fr. atannide);
easîttt d'in stannu; eubst. pi. stannidik,
familia de minerali ce coprendn in sens
itannu san OMobinationi de alle stan-
milui.
* STANNIFBBU,-a, adj., (fr. sUnni-
l%re); care porta, are, contine statmu.
•STANNIU,-a, adj., stennenB; de
stannu, făcuta d'in stonmi: vena de îamm
slannia, cuieia stannia, vatu stanniu.
•STANK080P0TASSIGD,-â, adj.,
(fr.st«tinoa»-potos8l4a«): sare stannoso'
potassica, formata d'in combinationea
unei sare stannosa cn una sare potas-
siea.
« STANKOSn.-o, adj., (fr.Btuneox);
plenu ie stannu, care conţine stanm;
10 specie, in primula grada lox^duftoi-
nosu, suifura stannosa, sari stannose.
* STANNU, B. m., stannajn si sta;-
«iMţ (fr. 6Uln); naetalla albu, oonno-
sontu si sDb nomele ăoeassiteru (=:cua-
sitorm) -.vase de «foimu; vas^ se apo-
liescu eu stannu.
STANŢE, adj. part. preş., (d'in stare),
BtuiBf (it. Btant«); c&TB sta: stanţe pede.
STANTIA, s.f., (it. stanca, fr. stance),
Btatio, BtatoB} eouclaTflt Blrophaj posi-
tîone de stanţe; 1. in genera : stantfa in
păiore, staniVa pre locu a toioru eurso-
rHoru ; stantia de câteva momente ;
2. in specie, locu de stătu, de repausn,
de sedutn, etc., a) camera : stantieie u-
iMt mare casa; tkoUie spatiose, statitie
strîmte; b) «fan^=ospetarb; e) stan-
fjoşrposta; d) staiUia:=stfopha d* Ter-
sori; e) stantia = bacoata de poesia da
unu certa, i6io mica namem de rersnri;
f) stantia z=gi^vi de ierarchia; 3. in ■
sensu mai approprUtu de cella verliale,
sttmtio'^persistentia, instantia : dupo
stanti'a, dupo atantide, la stantieU ed-
îoru interessati.
STAPEDAsi utopia, s.f., (itapeia.
stapigţ it. BtalTa, fr. stapMe, itaple);
scara de a4Ila pre care se pune petio-
lolu ; una osstttîoru d'in nreohie, care are
forin'a unei stapede.
STAPEDIANU.-d , adj., (fr. aUpe-
dlen); relatirn la gtapedai in specie. Ia
staped'a urechiei : nmsa^ stapedianu ;
absol. stapedianulu,
STAPHÎDE, s. f., BtapklB, (orotţfţ) ;
l.Tedi stafida; 2. specia de plante.
* STAPHTIiB, s. f., (oTotpoX^); 1. ura,
strn^ra ; 2. applicatu inse in specie la
mK=uu8ionAu sau otuutorute de la pa-
latn.
* STAPHYLINIPOfiME, adj., (fr.
staph;lliilf«nne)j care are form'a sUt-
phylina, ca a sia^hyUi palatului gnrei ;
forma ca a plantei OapKyUrm.
* STAPHYLINU,-a, adj. s., Bta^hr-
Hnas, (cncupuXîvoi;, fr. Btaphjlla); rela-
tiva la stoph\He;miaadu staphjfiinu;
B.IZI., a) speoia de paginata; 'i>Jg8Da
de inseete ctdeoptere pentamere d'in^
mili'a brempenmlorui c) gena de [dante
d'in &mili'a rhammehru.
* STAPHTLINOPHAETNaiANU,-
a, adj., (fr. BtaphrllBopharfBsNa); re-
lativa la staph^ea garei si lApharynge:
ntuseulu ataphţfUnopharyngianm.
* STAPHTLOMATOSU.-o, adj., (fr.
Btaphjlomateax); relatirn la sk^tyîo-
ma; comfa stapkylomatosa.
* STAPHTLOMA, pL-mote,- Btapfcy-
lonut {(naţ6X(ii|ta, fr.at^hjUmet — d'ia
<TcaţaXiJ==Btaph;le=nTa, bacca de ura);
tumote Ia ooriii'a oclului sau si la alte
parti alle odului.
* STAPHTLOBBHAPHIA, s. f-, (fr.
BUphjUrrhaphle , d'in otaţt^ij ^ oa-
BÎoru allu palatului, 8i^ffTGCv=odsere)i
operatione cbirnrgioa de a c6m p ' ' '
(gorei), Tolaln aoeatui j^latn.
=y Google
»60
STA.
♦ STAPHYLOEKHAPHICD,-o, adj.,
(fr. BtaphjlorrhAphlqae); relatlTU la sta-
phylorrhâ^iia : operaHone staphyhr-
rhafikiM.
* 8TAPHYL0T0MIA, s. f., (fr.Bti-
pkjrlctoMle, d'in <naţoXij=onaioru allu
p&tetnlai, si TO(L'>]=:bLliatura); escisioDO
a stsphjlfli.
• STAPHYLOTOMICD,-a, adj., (fr.
Btvhylotoalqiifl); retatirnlasfopAyloto-
Mta '.operaiitmi staf^ylotomiee.
• STAPHYLOTOMItr, a. m,, realfl
(fr.staphf ut*ni«, vedi - staphţflotomia);
iDstrnmeotu de escian staphyUa.
•STAPHYLOTOMU,a.p9r80D.,(Tedi
ataphyiotomia); cellu versata in staphy-
tomia. care face staphâotomie.
l STARE, iod. prea., stau. stai, $ta,
itămu, 8taii,atau; îmţent. sta, staţi;
eoaysestau. stai, stea Biastee, perf.
steti si stttei, anpina stătu, t., stare» (U.
■tare, iap.port.e8Ur,prov, estar, Istar*
star, r. fi-.ester, ster, n.f. Stre, împerf.
etala* etc.), d4ro neci clasaicula stare ,
neci formele cHate d'in celle alta limbe
Borori na aocopem pre deplenu istellea-
anla forte multipla ai varia oe a leuatu
rom. stare, in gnr'a poporului ; de acea-s
dlima inco cflte-T& ecîvalentî claaaice :
adatare, assisterefeoDatare» eoaslstere;
4Mlitere> eeaiare, qnleiflere, dealdem
«im; exatare, exaietv i e, aase, rersarl,
Ttrere, babltarej Inalitere, tnatare, for-
•latere) peraeTerare, laborare, «peran
dare, defatt^are ; naaere, permasere,
aiararl, eomnorart, tardare; eto.;— sen-
anki ftindamontala, în oppoa. cu şedere,
in Benan stiiotu de şedere âiosu, aaa
ca mergere, amblan, eate : a mani, rc-
mani, tn susu. in peUore, etc., care a-
pol se modifica in alte seneuri, 1. pro-
prie, a) in genere : vedeţi ceşti âinem,
cari stau longa principe, si neei untdu
fw siide; cine siide, nu sta ; cine sta ,
nu siide; tcti stOera, mimai eu ms pu-
MJ pre seaunu; nw staţi afora, ei intraţi
in easa ; ivdelungu steiemu inaintea
seamtuîui principelui, care şedea; a std in
loeu eu gur'a eascata la eeUieetrecupre
caUe; inse ai in acestusensu, pentru mai
multa claritate, intra si in pdiore : a
stă in petiore, «uoa : â« ce staţi in pe-
tiore si nu ve puneţi pre seamne ; i6n :
a stă in petiore ina^mna ai alta ceva:
a stăm petiorele eaUiior«=a stâinpe-
iicrde eallului, a std m petiorele altm
omu; lucruri de pretiu stau pre diosu in
petiorde omenUoru; d^ro nu e mai ad-
dereratu co afareinaâmna proprie âain-
gum -.aaiin susu, si se appUca ca a-
cesta aensu &n numai, ca Diai ansa, ci
ai la animali: cocorii stau în^r'HMH pe-
tioru; prov.a face sfandu intr'unu pe-
^}Oru=a face llaaioru san ca precipitan-
tia ai ren ; ba inco, prin formoae met»*
fore, si la lucrări inanimate : stau eo-
lumnds, stau statuete pre basUe loru;
sta» spicele pre arature, stau perii pre
eapu; stau perii la purei, la apri; stăm
mai allessu pre spinarea multoru ani-
mali; stau spinii pre arici, stau si pre
spinarea si eostele eertoru peaei; sta»
landele înfipte ; stau dentii aU>i sî for-
maşi; stau edificiele, sta una cresta pre
verticsle capului, etc.; — in aceatu aenan
ae attingeca : orrere. orr- 8eere=korrewtt
horrescere;—!)^ in specie, a reaianâ ne*
strămutată, a seda si tina cu rigore, ca
peptulu, d'in tota poterile, a resiBte,etc.:
stau scop^leîe firme fada eu turhirea
utiddoru ce se spargu in acsUe-a ; sta
si resiste furiei venUuriloru unu mare
si tufosu arbore ; stau ordimle de luptai
tatori contra undele de inimici, stau la
lupta inversionata, stau eu pepttUu si
nu se mişcă îTin loeu ; cine sta in bă-
tălia, mai raru pere ie căiu celî» ee eede
si fuge ; stetera in lupta de demanetfa
peno aâr'a; 2. metaforice, a) a reman6
prelQca,anTis«mi3c&, asedâ,locuf, etc.:
ate^ locului , stetera locului mai multe
âre; de ee staţi in loca ? navUe stau in
portu, stau la ancore pre lueiulu marei;
la unii stau servitorii eu annii, de Ia oJ-
tii fugu pre tata diu'a ; tomde stau in
euniu si ruginesc»; ee sta pre loat, ni'
ginesce; se stămu st se ne repauaamu
la ac6sta ospetaria ; stetera mai multu
tempu la câmpu, la amici; am stat» mai
mulţi mesi in acea cetate ; a stă in coJIe,
a std la baUu,a stă prea casa; — in spe-
cie:«) a sed^, locuf: unde staţi? stămu
longa basmc'a Santului-Oeorgiu; am
sta&i mai inainte in cita camera ; inse
=y Google
STA.
1361
atare ţin co diee, iuacestu seDan, mu
j>iieÎQti dfl c&tn aeăere, si mai allessn :
Ş) a sed^ pentru câtu-va tempu, (vedi
mai sasn): am stătu in Lonăinumaipu-
«IMU de câtu m Parisi; ţ) a sed6 ande-
ra mai mnltu d« c&tu se cade, a intar-
âi& : unde mi ai stătu atătu tempu ? de
ee ai staiu pre acoUo ore intrege f du-te.
Oro nustâ rmdtu; perde t&npulu, atandu
âe vorba cu toţi âmenii, stimau in tote
loeurUe se eaaee gur'a; b) a incetă, a se
oppr( : vmturele stetera, a stătu ploui'a;
ata unu orologiu; sta sângele, a) sta
(Pin oursu pre nasu aau pre altu unde-
va; Ş) sta d'in ărcuiationea sea; — de ce
(W stătu? de ce ai stătu d'in lucru, d'in
tiarratione, d'in vorba, d'in cantu, d'in
fuga ? mai de parte : !^ comm^eiulu,
OH stătu de to^ navigaiionea, au stătu
apde n nu mat eurru; — în specie afi o-
tiosu, a Qu lucră nemica, a stă d'in lu-
cru : pror. a stă cu manule in senu;
ce stafi fora lueru ? stau si dormu; stau
de se eoeu la focu; ejd'in contra, aper-
siate a iaeiate, a se adoperă, a se appUcâ,
a fi diligente, laboriosu, a fi ca tragere
de ftnima la lucra : asta de Uteru, a stă
ăe invetialwa, astă de negotiu, a stă de
aratu, a stă degradtna, astâsetermine
herulu, a stă eu peptulu pre lucru, a stă
la UicrU, a sta la bătălia; inae si : a stă
de seceature, de nemieuri, de flecarle, ca
si: a stă de vorba ; €zo : a stă la vorba
vase dica: a) a stă devorba, a conversa,
a perde tempnlu cii rorb'a; p) d^ro si ;
acontradice, a avâ anima si tarla de
snfQeta apre a responde; — apoi : a stă
ăe dneva, pre cineva, de capidu cuiva
=ra nn-i dă pace, a Bollicit&, etc.; d) a
fatigi, a seccă, eaaauri de poteri : voi
mi ati stătu callii, asia co nu mai potu
face astadi nemiea eu dtnsii ; ccdbilu
atatu e mai reu de câtu boulu stotu,
(redi ai ttatutu); si intrans.: au stătu ăe
tdu caiUi; mat ineetu tnenoft, case nu
aka caUulu ; e) a bilaaciă, eaită, a se
iBdoaI:ce staiin eumpana? nu staţi
la eogite; nu stă pre cogite; cine sta
«ntUtt pre eojnfe, perde oeeoMontle ; proT.
mWh (2u09, si mi ata eaJIea cruce; ee
alai a faee=ce cogeti a faee : de aof : a
$tâ M=a fl pre aof, aprope : atăm. se
caău, stăaeme bata, stOera sepira toţi :
a.') aprope se pâra, p') inae ai eu aenaari
de mai auau : avură eonstanti'a de a
peri, etc.; in acellu-aai sensn ai cu prep.
pre:a stă pre duea, pre fuga, prelassare
a planului facutu; a stăpreptecare, pre
ctdcare, etc; f) forte desu, a fi, a se i^,
a fi ia unu modu, a essiste, Tine,etc. cuimi
sta morbosuUi? sta moi bene; stai bene m
tote,eu stau reu inmvUeţeumusta luorulu?
eunm stau lucrurile? sta hene commer-
ciuht, stau bene scotele; stau pre spini,
nu stau pre roseţ stau toii trişti, ^ettra
toti\lari;asiâeuod*iinpammtu\a€miu
maneându, aXUi stau beSndu, inuUt stau
jocându, petreeun^ ; ati stătu taliandu
canUoru frondia, si aaiă forte a dese eu
gerundiulu sati ou alin verbnla aoelln-asi
iempa: stăm si eogitâm,8tetemu aifiăn-
semu, stetera siprandira, stetera siseui-
tara ; stămu si ne vaitămu; — mtdti st
bont patrioţi stetera pre acellu tempu;
pucini au stătu feridti pre de plenu si
m totu; pre eandu noi stămu in mise-
ria. voi staţi innotandu in lussuria; —
ia specie : a stă bomt pentru âneva, a) a
Iu adjstă ia cera si enmuYa, a i fi fa-
vorabile; ^) inse mai vertoso : a responde
pentru ellu, a garantă; — a stâ ai cine-
va : a) a sed^ on cineva, a seda impregna
sub acellu-asicoperimentu, sau a sed4 pre
caile de vorba, etc.; inse si :^') astă
bonu pentru cineva, a tin^ cu densnln,
a fi in acellu-asi partitn;— apoi, analoge
frasei citata : a stâ cu mânule tn senu,
Buntu multe altele tastă cu gur'a ea-
scaia;a stă cu petioreleinsuau;a stăeu
oelii deschişi, cu odii inchisi; a stă eu
spatele la cineva, a stă Cu faâ'a la cine-
va, a ată eu pellea nuda. a sta cu capulu
plecatu, etc; — in specie : a ati bene,
pre louga celle indicate, are si sensnlu :
a ată formo8K=-& seda bene, a sed4 for-
moau, decwe, in sensn at&to materiale
cAtn intellectuale : nu ii stau hene, nu
ti stau formosu veatiment^e ; nu t» sta
hene a vorbi obscenităţi; — a ată strSm'
hu de eapu, a stâ plecatu de capu; aată
indinatu in una parte; si asia cn tote
adveibiele si adverbialiele: sfâmu aprope,
departe, staţi contra, stămu înapoi cu
c^tur'a pcpon^m, a '^tă m mMum; a
=y Google
J
im ffŞA.
$tă m firi, a stă m tMtu, eto.; prov. a
ttâ ăireptu si vorbi strâmbu, a Hâ' strâm-
bu ai vorbt dereptu; g) a costa : câtu ti
sta coUti^ ? mi a atatu muliu cas'a e-
difieata; ne atau muUu spesele inutili;
Jt) a spendurâ, a redimă, a eonaîste, a
se compune, etc.: omulu sta d'in ăoue
parM prmetpaîi, sta ^in corpu si d'in
smffHM; tot sta lamene sete scapi*;
sta la voi ae fiţi l^ri si ferici ; ferici-
rea mt sta in avutis; in ce staavereaa-
eeHui omu? pre ce sta mărirea unui
atatm 9 ne sta in mâna se faccmwce vre~
mm; in altu sensa ia stă la indemâna ;
i) a 86 referi, a fi in reUtione, a &v6
proportione, etc : cine* stau e(ytra dieee,
ONitM stau si diece cotra douedieei ;
OHtiM stai eu aceşti omeni ? k) d'm se-
spQSD de multele co&structiooi parti-
culari, in caii intra stare, dămu nu-
mai :a) a ^ pre peptu; mat Tertosn :
a stă pre ânma; ffli sta pre anima ceva
^«■t vlhloaTdI,aiţorie8t mlhlenrae:
cwi sta ostodi bende pt^Aiea pre anima?
P) aatâin gttt^=gMttr6;lestainguttu
ae mârga la perambku'e, nu mi sta in
guttu se am sadle pretiose ; nu ne sta
in gttUu ae plecămu; f) a stă balta ^
■ef IIkI) deaerl : stau balta tote alle melle.
2 STARE, 8. f., BtatU, itatna, for-
tnaa|fiw3BltateBt dlrltUe, epeji; sen»
eendltlA) lAnoBt d'in 1 stare, cu mai
tâte inaemnkrile acastui-a, si inco ca al-
tele speciali, 1. in genera : starea statuei
pre bâaea aea; starea multa pre loou ai
in acea-asi poaitione nu e sanitosa; sta-
rea in petiore, starea pre vene; stwea
ventuUti, plouiei; stările la tâte atabiU-
mentde de mancatu n de beutu ; multe
n dese ^ari face carrutiariulu nostru ;
cantore in start forte lunge; prefisie au
stările cu acrinitAu mortuiui; pre atarea
aăminiairationei,ţinancieloru,8ColelQru,
in^ruciioneii in trista stare se a/la cas'a
no^a ; in prosperastare e commercMtu;
starea cea mai inaUa, atarea media; o-
meni de atare basaa, de stare mediocre;
nu am lastatu lucrurile in aciata stare;
m atare stare erau carrutieîe, ctmdu vi
le amu datu? starea Iw^tmloru, starea
euUurei, acientiei, moralei ; starea pa-
timMui se ammdiorâ; remaitu inaoea
«Ek,
asi stare de sufferentia ; atarea dpeloru,
sangdui; 2. in specie, a) store=avere,
avutfa, medie de viâtia : omu eu stare,
a castigd stare, a face stare mare ; a
perde starea de mai mtdte ori, de câtu
a recâştigă oile stări mai mari ; starik
mari su rare, stările medie mai dese,
stările miee forte mtdte; astrtnge^are,
a accumalâ stare; cetatianii dau stattUtu
dări dupo stare ; b) în sensa mai gene-
rale, s2ar«:= facultate, potantia, capa-
citate, aptitudine, etc. : a pune pre pa-
ralţftvM m stare de a umblă; a pune
armat'a m ^are dearesiste itnm^ului;
te voliupunein stare dea ti eastigâ sin-
guru vidulu ai positionea;nu eşti instare
d face nemea; d^ro : a pune in stare io*
sâmna ei aaddace in positione.conditio-
ne, necessitata : me puni in stare grea, m
atai-e delicata; m'ai addussu in atare
de a perde veri-ee eredentia in omu ;
c) stare in pregîuru :=. ctrcunKfonfta :
stările in pregiuru n» permittu a ae ap-
pucă de ceva seriosu.
8TÂBICKLLA, s. f., demin. d'in sfo-
re, mica stare, mica avere.
STABIBG,-e«e», v., altare; a fac»
cu atare, cu avere; Tedi si compositaln
inatarire.
STÂBISIOBA, 8. f.,deDiin. d'instor^
stwicella.
STAEITU.-d, adj.part.,(d'inTerbula
starire), ditatna.
STABUBNTIA, a. f., penUteitla»
perseTeratlOţ InatAntlaţ dlllgentiar "t"'
dlnvţualdulUB; calitate a celluicasto-
ruesce, (redi 7. staruire), camu si actu,
aotione da a staruire : fora startientia
nu seoti la bonu capitu nemica; eu ata-
ruenti'a invingemu greutatâe si obsta-
ăele ; staruentia mare, obstincUa ; sta*
ru&iUia in aesllu-asi lucru in aedle-atii
opinioni, in acelle-aai căUi; staruenti'a
hnga patulu partientdui; dupo staru-
entiele totoru-a m'am induplecatu ai eU;
prin starttentiele tale am ohtintttu ee <!»-
rieam,
STABUIB£:,-eâM, v., perslsten. Im-
sUtere issUr*; assldoe , dllifcatera-
Kerej (d'in aiai'e), a ată indelnngn si en
mare încordare pre cară, itt ceva, a sti
cu peptulu si cn patienti'a pre nnu lO'
=y Google
BTA;
crn : a insiate, persiste, etc. eu am sta-
rwtu eu ePinadensitlu se se termine lu-
ertUu eurrendH; etaruiti in callea bene-
Int; stăruiţi si invingeti ori-ce; a stărui
in aedle-asi opinioni; de ce nu stăruiţi
la unu hene eaîaunureu? amstaruitu
longaeliu aiam fostu nelipsitudeîonga
ălMîntotu spatiulu de tempu allu suf-
feretUieloru ; âne nu staruesce, nu ad-
junge la nemica ; de ce staruesci asia de
muUu pentru unu nemţea ?
STABUITORIU.-itina, adj. s., per-
siitekSţ isslsteniţ agallnis, dlllgens ;
care staruesce : omu staruitoriu in totu de
ce se appuea ; numai celii stăruitori si
adjungu, de regula, aeopurile ; salari
forte stăruitori in studiele selîe.
SIARUlTU,-a. adj. part., (d'in sta-
ruire), qnl perstltlt.
* STASE, 8. t, {ir.stMe, ot«at« =:
statione); proprie : stare, Încetare, op-
prire, etc., applicatu inse in specie la:
starea, opprirea sângelui si a umorUoru
in certe parti cdle corpului; stase inse
tm presuppune, ca stagnatione, altera-
tionea liddeloru corpului; metaforice:
stase eîn nationi, ca si in individue, stase
de atonia.
* STATÂNn.-a, adj., statanns, (d'in
^aiu, de la 1 stare); care sta, care p6te
stăj in specie, s. m. perB., statanu=iiiBa
ce adjută starea pruneiloru in petiore.
STATARIU,-a, adj., statarlus, (d'in
stătu, de la stare); r^Iatirn Ia stare, cară
sta, ata nestramutatu, syoonyniu cu sfa-
bUe, 1. in genere : retelle, plesse de pc-
sci statarie; ospetistatari:2, in apeeie:
comedia stataria , in opp. cu comedia
motoria, e comedi'a îd care actorii au
gesturi si mişcări tranctlle; 3. statariu;
dreptu statariu, sau judecatastaforia^
judecata si essecutione immediata,'sfan^
pede.
STATATOSIU,-«m, adj. s., yedi
slaiitoriu.
.SŢATERA, 9. f., atatera; bilancia,
campana <u sau fora lănci : stater'a ro-
mana, staiera de outh; metaforice,
a) lance a cumpanei; b) discu debucca-
te; c) pretiu, valore.
1. STATERE, s. m., stater, (atatijp);
Lmoneta de auru la Greoi,de doae dracb-
SŢiL I34j
me; 2. moneta de argentu la Elvei, ca
de patra draclime.
2 STATERE, t., vedi ataiuere.
STATICA, 9.f., ((Ttaţtxdc, otMOtij.-fi-.
statlqne); partea mectianieei, care seoc*
cupa cu legile ecilibriului corpnriloru
sau poterilorn ce an actioni si reactioni
intre sene : static'a are de obiedu prin-
cipale studiulu poterOoru ee se combătu
si se distrugu. in oppos. ca dgnamte'a;
statie'a se divide in statica geniale si
statica specitAe : aeeita d'in urma e hjf-
drostatiea, aerostatica, etc.
* STATICE, 8. f., BtaUoe, («tarfxi] ,
fr. statlea); genu de plante de famili'a
plumbaginielorn.
* STATICIU,-a, adj.s., caresâmena
cu ana statice; s. f. pi., staticide, fami-
lia de plante, nomita si plumbaginie.
STATICU,-a, adj., ((jcataiiţ): mo-
mentu siaticu; vedi st<^a.
f STATICULA, 8. f., statloala sista*
tlcBlan; demiuutÎTu d'in statua : mica
statua, mica imagine; idolu, imagiira
de dieu.
* STATICDLIT, B.m., statlealqs^ (d'ia
statieu); saltu lena si assedlatu.
STATINU,-a, adj. s., vedi stafanu.
STAŢIUNE, 8. f., Btatio, (fr. atattoi,
d'in st(^u, de la 1 stare); actione da
stare, cumii ai tempu ai loca de stare,
a) proprie si ia genere : staţiona aecura;
stationeaperilorupre spinarea porcului;
atationea naviloru in portu, alationea or-
diniloru in linia de bătălia in totu cur-
sulu d'îlei; slationea venturîioru; statio-
nea stdleloru ; stationea omuiui bipede;
altele su siationile bestieloru: atationea
ursului e, de regula pre patru petiore ;
dero, in certe caşuri, stationea tasului
e in doue petiore; stcUionea apeloru,
stationea sângelui d'innaau; (rcdî si
2 stare); 2. in specie si metaforice:
a) repausu, iatardiare, şedere de scurta
darata, etc. : a face numai una staitone
în lun^a sea caile ; a face aourte sta-
tioni in eaUea aea; in eallatorîa acriemu,
la fia-eare statione, câte una scrissore la
parentii noştri, h) cu Bensu coucreia,
locu unde sta cineva, a) in geoere:
stationea nostra e acumu la Parisi ; a
pune servi, sermori in^oHone^ stoiio-
=y Google
1M4
8T1.
nea vaeeăoru, vUeUHoru, et^Soru, oui-
loru, ge^in^aru; la statitmi audu omeni
multe istorie; stationUe apehru sunt
locurile âeprease; Ş) io specie : a) in
limb'a militaria, »Mtone,=: posta, locu
de onstoditu lafiin statione . a redieâ
iTin gkUione; si peatro âmenii puai în
unu postB : a seambd staHonile, statione
cu atatione se scâmba ; a dispune stalio-
Htle, a redică stationile ; statiom de pe-
destri, de eallari ;~(ia senen estensu si
metaforica : se nu deseremu statitmea in
care ne a pusu Domnedieu ; txUu ce se
oeeide singuru, e desertoriulu stationei ee
is'a iTtcredentiafu; p') in nautica, stoMo-
tM^portu, loca de ancorare, etc.: sta-
tione de navi pre ripde fluvieloru, pre
littorile marei; aflonda una statione
daru intre aituriperieulose; ^') la cilUi
f errate ; sfatione=i[ocv\u de opprire a
tractnlni ; S") sto^'oncrrposta ; e') sta-
^ne=:loca unde at&a trassnrele de al-
locatn; C'} statione=docn de adanatn';
îl') 8Mtone:=locu de certe officie publice ;
6^) «ftiitone=pres8din; i) 8tatione=Te-
gione de desvoltare a unei specie de
plante, etc.
STATIONAL&, adj., statlonillif re-
lativa la statione :stelle staiionali, cari
pam a stă pre loca ; vedi si stationariu.
STATIONAMENTU, pl.-c, (itetl»-
Dftii»itiB> &.8tatfoiiiieBient); acţiona de
staţionare, cumu si loca, media de sta-
Honare;e oppritu stationamerUviutras-
swelorw pre eăUHe publice.
STAŢIONARE, T., (itatlonare , fr.
•tatUaner); a foce staiione : a staţiona
unde nu e staiione e oppritu.
STATIONABI[T,-a,adj.,statUnârtBh
(ft.statUDBaire); relatiru la statione,
ca aeoaa mai precisa de c&tu alin formei
staţionate: Oelie stationarie, morbi sta-
ţionari, aUtura stationaria, imeni sfii-
tionari, nemiea inse in natura nu epro~
roprie stationariu; in specie : mUitari
st(dionari; ca 3. m. pers., Oationariu,
capitanu de posta, etc.
STATIONATU,-a, adj.part., d'in ver-
bnla staţionare.
STATISTICA, s. f., redi statisticu.
8TATISTIGa,-a, adj., (fr. statlitlqie
d'ia statw=zstatu politieu in specie); re-
STA;
lativa la stătu, la poterile lai matwii^
ai morali, estimate in nameri : daie stc
tistiee, t(AeUe statistice, estimatiom stw
tistiee, memorandu statisticu, desert
tione stoHsiiea. connoseenOe slatisiiet ,
sdenti'a statistica ; absol. s. , a) pers.
sfoîMfifiu^peraona versata in celle sta-
tistice; b) f. reale, 8faM«ftea=8oieniia
ce ne iny^tia a connosce unu stătu poli-
ticu în respectalu esteiuionei, popnla-
tionei, industriei, oommereinlai, etc.; de
acf si : a)sfa(i«Mea=tractatade^re ana
stătu politico; P)statistica:=iiaamp^M
detaliata a unui stătu politiou ; 7) prin
eatensione si mai vertosu ironice :«<aM-
stic'aeafetteUeloru, stati^ir'astratdoru.
STATlTOAI0,-f6rki, adj. s., atablUt,
Btasnaasţ ImBObllIa) defatlţans, ezba»
rleDS, (d'in statilv, de la statere, sau d'in
stătu de Ia stare, ca risitu d'in risu};
1. intrans., oare sta locnlai, nn se mi-
şca : ape statitorie ; podu stcăitoriu ; de
acf, care siâde, nu se mata de la unu
loca : servitori stalitori , omu steUitoriu
eu fanăli'a in acestu satu; 2. trans., «*
tare menaluBStatitoriudeeedIiicdUmai
robusti.
STATITURA, s. f., atatag, studi m-
iIuB} ca si statura, inse in specie cu in-
tellessnlu de modu de a stare : Oatitw'a
capului, statiturde su diverse, ttatitur'a
omidui nu ca staiitur'a attoru animaU.
STATIVU,-a,a4j.,itatiru,(fr.itatirt
d'in stătu); care sta-, sta pre loca, sta
nestramatatn, l.in genere : ape stative,
ventu stativu, stagnele su ape stativ,
sânge stativu; 2. in specie .- aj presediu
stativu, castre stative, ai absol. stative,
unde militarii stau in delunga; b) sta-
tive de eaUi=^8tationi : la statiifa la care
adjungemu umnediatu, se dejunămu;
e) serbatori stative ; ferie, vaeationi sta-
Uve, periodice si Ssae; d) stativa si pl.
afaftoe =: instrumenta saa machiaa de
tesButa : Jipsesee unu $uUu la stative;
iota vira, terranele $e occupa cu •«to-
tivele.
STATOBIBE,-escu, v., at^OIre* lU-
teer*] lastltnere > oeaitltoere» t^ere,
itUgen, rnadare; a face $tatoriu; a
stabili, consolida, fandÂ, constitui, etc-.a
statori seamnu^ donmiei inBueureitc^
=y Google
şn.
a w ttt^ori in unu loeu, m unu dotniâ-
Uu, in UHU stătu; nomadii nu i'au stato-
rxtu inco la unu hcu; asiâstatorira con-
sUiani m unanimitate; a Maiori onora-
riâe functionarOoru; vedi mai bene :
tiatuare, amstiUtere, inttituere, ate^ire.
STATORIUr^dm, adj. s., staUr,
«•■staai, Rtabllis, Mtltat (d'in staht de
la \ "stare), 1. intrans., care sta : a) ia
gMierfl : statorii in petiore, statorii in
una eommtme; ape statorie, ţotUi sla-
torie; metaforice : omii statitmu in vor-
Va lut, mttlteri nestatorie; b) in specie :
ttatorms=siatoriu^ratu l&oiiiQO : aer-
Titoria, semtoriu publicn; 2. transit.,
care facere stea, carestabilesce, stator e-
$ce, fund^a, inatitne, iu specie : a) Jorn
statoriu, si absol. statoritdu; b) care face
Be stea nnn orna, nna vita, a) se se oppre-
BCa pre locn : Oatoriulu caUului in ^g'a
mare; 0) se p^rda Uia poterile : atiaorii
eamioru, greutate statâria de eeOu moi
robustii caUu, (redi si statitoriu).
8TATU,-a, adj. part. s. (d'in stare);
•tatis, tOflHi oftBdltla, ratlo, liBtltn-
tiM, «rd») respnblieai etrltui regnna,
iBferlKKr etc, (it. stata, iâp. port. e*
st«t*| proT. eitat si sUt, t. fr.^estat,
n. f^ iUtţ angL itatt^ germ. ita^t); 1. in
genere : muiiere stata prin multe terre;
ădlii staţi de totu nu mai mergu, apeîe
state, a^tgde stătu in mai multe parii
oUe eoqndui; fa ceva de stătu sângele
de curau pre natu; statulusângdui d'in
curtu nu e facile; statuii*. mtUtu in pe-
U6re; Oat/du carrutui v»Iocu, etc.; 2. ia
«pecie, s. m. ^atu, state, (mai pocinu
bene staturi^: a) iu sensu abstracta, ap-
j^piatn â9 ^Q sQpiaalni, si de alia s.
Terbale stere, positione, moda de stare,
de tinere : stati^,mersiilu, gestul», vul-
tidu, oaH oratoriului se conserve eove-
mentfoi stătu direptu si st^ţerbu, passu
mieu si raru; stătu indinatu, pkeat»;
stătu umHe, modestu; oUuIh e stait^
ceUui animosu, alttdu statuiu oătui trisiu
«t t^ietu; stattdu ceUui agUatu ene-
tiemperatu;statidu utuamlitariupl^at
de âmma; a turbură statuiu cuiva, a
turbură pre dneva in statidu seu; ai : sta-
tuiu Hiwt statua, unei imagine depinsa;
figmsle tăiatului au, fia-mre.^atuiuce-
STA.
WflS
rutu ie partea eeauin tfAdlu; statidu
montt^ui , arborelui ; h) in aeasa mai
maltu coacreta, a) Watu^statura, mă-
rime a corpnlai, t^ia, ete.: omudestatu
mieu, de stătu inaltu, de stătu mediu;
porci de slatu forte lungu, plante de
stătu mai inaîtu; statuiu calUUui, tau-
rului, cânelui; statuiu lupului e aprâpe
ca si statuiu cânelui; P) modu de a &,
forma, conditione, posîtione, dispositio-
ne; locu, grada, oa unu coveatu, een-
saln larga allu formei ^re : «') in ge-
nere : stătu sociale, stătu naturale outi
omului,- statidu sanitatei; statuiu mor-
bosuluinuenecimaireH,neeimaibonu,
de eălu mai inainte; statidu lucrwiloru
de alta data e dîfferitu de statuiu lueru'
rUoru actucdi; care e statuiu finantie-
loru? care e statuiu administrationei?
care e statidu instruettonei ? statuiu
terranului e forte reu; in aeeslu stătu
de lipse de argentu, care pate fi statuiu
commerdidHi? stătu monarcMcu; stătu
democraticu, (vedi si mai diosu); stătu
quo=ltit. atat« qiio : a tine îuaulu tn
stătu quo ; stătu de pace, stătu bellieu;
cumu se adduci atattdu de pace eterna
intre cellt ee se c^a in stătu de oititita-
te, in stătu de betlu derttu ? statidu stei-
leloru pre ceru la una epoca data; sta-
tuiu lunei cotra sore, statidu acellei-asi
eotrapamentu; statuiu planelUoru eâtra
sore; slatu demiseria, stătu de felicitate;
^') in specie, a) stătu civile -. statuiu ci-
mk olltt barhâului, officiariulu stattdui
civile; 0) A<t}ttt=ordiDe, claase; ţ) stătu
=profeaaîoae : stătu de luercUoriu cu
mănide; ^) statuluunei eause, uneicon-
trooersia, unui litigiu; s) mai vertoau,
stătu, aaa stătu fioIiMe«=societate poli-
tica, regna,imperia : stătu republieanu,
stătu ^moeratioâ, stalu ariitoeraticit.
ab^u monarckicu; omu de stalu, abUi o-
meni de stătu, consiliu de stătu; itOe-
ressi alie statului; salutea statului, be-
nele atattdui; slatu potente, stătu mare,
stătu mieu; a si suppune statele vecine;
tote statele su in bellu; poterea statului,
poterile unui stătu.
STATUA, 8. f., .UtQ», (fr. statne,—
d'in statuere); imagine de marmore, de
eboria, si mai allessu de metalla : sta-
=y Google
1266
sta:
fttele eeestri oUe ernloru morţi in bătă-
lie pentru apperarea terrei; gtatua de
marmore, statua de broneu; statuete im-
peratortioru romani: — metaforice, ca
espiessiODe a iminobilitatei, stupidita-
te!, etc. : ce mt stai ca una statua? sta-
tua de omu, de muliere.
STATUABIA, s. f., vedi statwviu.
STATUABIUra, adj. s., staturUs,
(fr. sUtnaIre); relativn \& statua, lasta-
tue : arte Btatuaria, materie statuarie;
ea subst., 1. pers. sfofuanu^rsculptorin
de statue. artista ce lucra statue; 2. reale,
sta^taria^Arte a statuariuîui.
STATCM£ (statere), statui, ataiutu,
T., itataeret (Cr. statDerţ—d'in staiu de
Ia stare); a face se stea : a redică, a
pune in petiore, aassediă, a pnne, a sta-
bili, a fandfi, eto.; vedi si form'a statuire.
STAT0IOBA, s. f.,8Utaiicila)demi-
DatiTQ d'ÎD statua : statuio/a unm eo-
piUu celebre.
STATUIBE, T., autuere; a pune, a
stabili; a judecă, a decide.
STATULLECin,-^tu,s.m.,nlB*rita<
tns, r«Bpubitea; demiautiTU d'in stătu
ia însemnările speciali de stătu politicn,
si de statura.
* STATUHABIA, s. f., atatanarlaj
specia de planta.
* STATUME, pi. statumine, sUtn-
■ea, (d'in statuere); pre ce sta, se r^dima
cineva saa ceva : statumine demuru, de
pariete, de gardu, de buti.
* STATUMINABE, ?., statimlaare;
a pune statume : a atatumină parietii
fossei.
* STATUMINATIONE, a. f., stata-
mlnatlo; actione de atatuminarc, si ef-
feetu alia acellei actione.
* STATDMlNATD.-a, adj. part. s.
(d'in statuminare), statoniiiKtas.
* STATUNCDLA, a. f-, utatancolaj
demiantivu d'in statua; yedi ai statuiora.
i^TATUBA, s. f., stuturs, (fr. itatu-
re. de la stătu d'in atart); 1, proprie si
io genere CU acella-asi sensu ce are si
form'a atatitura sau atatutura, mai ver-
tosu inse cu Însemnarea cea mai oiigi-
naria a yerbului atare; adeco : stare in
8USU, stare recta sau erecta; 2. in specie,
a) «ta^a:=marime, Tolume , amplita-
8ŢA
dine totale a unei persone saa unui Io-
cru; b) d^ro mai allessu : statura^^-
titndine a unei persona, talia; altitndlne
ai a unei bestia, sau a unui arbore, ete. :
statur'a suptire si avolta a formoaei mh-
litre; statura gigantica, omu de stafwra
media: eaUarii (UlesH nu au de sta-
tur'a ceruta; amendoui poplH de ima
statura.
• STATUnONE, s. f.,8tatitU, (d'ifi
statutu de ta statuere); actione de sta-
tuere. camn si effectu alin acellei-asi :
staiutionea ti^abiloru; 'a specie : statth
tionea caUului de fatigatione.
* STATUTOBIU, statutoria, adj. b.,
Tedi statitoriu.
8TATnTn,-a, attj. part. s. (d'in sta-
tuere), Btetatofl, rlrlbni exhanitia, las-
■oSj ntate pronctns, aiareldiiei raMi*
iu8, Tetua, atagnana, (compara si fr.
statit), 1. in genere ; dispoai^onile sta-
tute, planu de mai inainte stattitu de
dmsiiiulu bdlieu; celle statute prin legi
si regulamente, prin contracte ai Cun-
ventioni; aaiă ^ statutu dupo mature
deliberationii—carrale statute in dntmu,
ciUlii statuii dire^u in locu; eohtmnde
statute pre basileloru; 2. în specie, a) adj.
part. a) s<(ifi4^=:storsu de poteft, rapta
de fatiga, seccatn, etc. : eallu statutu,
boi atatuti; cu caRti stătuţi de iotu nu
potemu merge mai departe; P) statutul
redicatu in «usn, inaltn de stătu san de
statura; 7) statutu := stagnante, ce Sta
pre locn, ammortesce si se strica : ape
statute; S) sfa/u£u=zTechia, de malta, si
de aci : resceditu sau ranceditu : bucade
statuie, nu mâncaţi iueeate statute, car-
ne stătuta, vinu 8^atu^=9implii rechii;
untu statutu. oliu statutu, fete statute,
trecute, camit betr≠ b) subst m. reale :
unu statutu, pi. stcUute. ce se statue. ce
se pune ca regula, lege, cbligatione,
coDventionc ; ce) ca lege, ordtoe, decretn:
statutuîu emanatu de la capulu «tofirfiri,-
P) ca conveotione, stipulatfone, xod-
tractn ; acestu statutu se feae intre noi
cu involirea totoru-a; 7) ca base leg^S,
ca lege fundamentale a anei socieăte :
statutele aoctetatiloru de asseeuratione,
statutele societatei academice române:.
STATUTDBA, 1. £, vedi s '
=y Google
lare, ttabtiu, ete.
STAUBABE , (iadicat. preş. staum,
ttauri, stawa), r., din apeetare, om
•tip«r« iRtaierl} proprie, a stă in loon
ai a se uită, a Bt& ca gnr'a casoata la
vevs, a apecU indelnn^ si ea stupore.
+ STAUBO-, (gree. oToujp<iţ=aîrace), in
oomposite ca; âtauro^yphuj-tt, adj. s.,
{fr. staaMgrlfpke, d'in 7Xâ^vr=8Culpe-
re), io care e sculpta una cruce; stawv-
Uâru,-(^ adj. b., (fr. sturvlltre, d'in
ikatp£a:=caltu). Beetario creatinu ce na
n6 a adori de cAtu cruoea; stawoliiku,
B. m., (fr. itaurclUbe, d'in Xi^(:=p^
tra), specia de patra; stattro^Uu,-a,
adj., (fr. ■tanrophjriu, d'io <p6XXov— fo-
lia), oare ua f^ie in attee; stawo^-
rH,-a, adj., (fr. Btsartptire, d'in mtpdv
ssaripa), oare are cruos ţn aripa; «toti-
rotiemra. adj., (fr. sUarotiqve), caj« co-
prends staurotide; slawvlide, s. f., (fr.
■tanratlie), substontia minerale.
STEA, ttiua, redi stella.
*8TKABATa, s.m., (fr. sMarate);
Bome geaeriea de sari formate d'in corn-
UutiWBft amdoliiî ateancu oonnabase
<diyouoa : tiearatu lUammomttw, de po-
tassa; biitearaiu de potasaa; in farmo-
flfa, aaa .emplastra.
* 8TEABICU,-a, adj., (fr.ttiarlqie);
de titonnu : aeidH steariem.
* ST£A&mn,-a adj. s., (fr. Bt^arioe,
d'in gr. ortap— ^graflaime orasaa), lenatn
de regula ea soUt. in iatelleesa i» prin-
cipiu aUit gnusmei : itaarin^a san stea-
rtiHtlu; aUarifia « incolorti ai insipida.
* STBABO(X)NOTD, s.m., (&.»**«-
r*e«ut«f — Tedi sfevtn»); on'ad'in ma-
teriela graesa alle cerebrnlai.
« 8TGAfiULÂTU,-a, adj.s., (fr.itAa-
reli), &enta ca rieanău; absol.ffoara-
UiMm, grassine de medioanunte.
* 8IEABULITU, a. m., (fr. sUaraUtej
— Tedi ei sienruki^H); nnsore medicale.
* STBABULU, 8. m., (fr. atâarolf—
Tedi tkmrinuy; grasaime de farmacia.
^£I£AfiULnfiA,s.f., (&.sUar>liire;
T«4i li tteorinu); medicamentu fermatu
d!itt'. aiiai}>iDatiojMia unni corpn graant
aimiUi.>abManti|imetallics. . .
•«EMBOlliB, s.m., (fr. tUareae);
STO 1287
anbatantia obtinata d'in destillationea
acidoloi stearicu ca oale».
* STEABOPTENA, s. f., (fr. stfiarop-
tiae, d'in atâap=gra8sime, si imiv6^=
volatile); portione concreta ai cristallina
d'in olinln voiatUc.
*STEABORICINATU, s. m., (fr.
sMarv-rleliâte); nome geoericu de sari
forpiated'incombinatiODeaaoidalais^-
rorieinieu cu ana baae chymioa.
*STEAROBICtmCD,-a, adj., (fr.
Btdaro-rlfltBlţD»); de cHa de ridnu : a-
cidu stearorieinictt.
* STEATIC0,-d. adj. 8., (fr. atriatl^ae,
d'in <ni»f, geQ.OTsiTOt;=:grasBime crasaa;
aen, lardn, etc.); graaaa, unsurosu ; ca
Bobat-f., steatina, aabstantia minerale,
ailicatnde magnasia: calctonaHiAeseroH
eu steatina ea se faea se luniee petiorulu
in ctdeienu,
* STEATIT£,8.f., »teatltlB,(fr.st«a>
tltej-vedi steaiicu); p4tra saponosa la
taotu.
* aTEATlTOSF,-o, adj., (fr. Bte«H-
teax); pleoa de steatite.
*8TEAT0MA. p\.-mate, ateitoma,
(me&xa^, fr. gtdatvme; — Tedi ai «feo-
tieu); tâmore formata d'in aceamulatione
de materia ce are conaistentia, sicolore
" STEATOMATODE, adj-, (fr. stSa-
tomatvde; — vedi si sieaticu); oareaâmena
cu aeulu.
» STEATOMATOSU.-o, adj., (fr.iMa-
t*Hateax)j |)lenu de ateatomaie, (Tedi
gieat<mia).
*STEATOPYGU,-a, adj., (fr. s«a-
t*»T«e> d'in nirr^=cnru); care are ba-
aea codei formata d'in una massa de
grasaime.
STEGA, 9. f., Btesa, (<nirjn)i coperi-
mentn, in apecie : coperimentn de nara ;
parte a coperimentului oa trece preste
pariete; redi ai : stegu, stegariu, tegere,
* STEGANOGRAPHIA, a. f.,(fr. »t*-
saaaffraphle, d'in orsţavâ: = coperitu,
aecretu, si Ypdipaiv^scriere); scriere se-
creta ce se pote lege numai de celli i n-
tellessi intre 8eni>.
•STEGANOaBAPHIOB,-a.a(Ij., (fr.
BticaMţnpiiiqBe); relativu ia gtegano-
graphia : semne steganogrciphicc.
y, Google
I26S
STE
* STEGANOPODE, adj. 8., (ft.itt-
K*nope si atâiTJiiiopitde, d'in mejavâi^
ooperita si icoui; gen. itoSâc := petioTu);
despre passeri, care au degitele pstiore-
loru prense si coperite cn acea-asi mem-
brana; aiihit. ţ]. sleganopodile, famUia
de pBSseri notatorie.
* STEGANU,-a, adj. b.. (fr. aUţu*,
d'in ocsravocde acea-asi rădice cu stega);
coperita ; in specie, despre petiorele pas-
seriloni, alle caroru patru degite sa co-
perite de acea-aai membrana.
STEGARESSA, 3.f., vedi stsgariu.
STEGARI a, 8. m. preş., rextlUrlM,
«qBllirer, Blgnirer; care porta, tinestigu:
stegariutu regimentului; stegariu de pe-
destri, de callari ; metaforice : stegariulu
vnui partitu, unei secta, «ne» iokrma ;
f., stegares3a=mnU6Teistegariului,8an
mnliere in capuln unei intrige, tinai par*
titu pentru una doctrina/
' STEQHU (sau stevia), s. f., 1, specia
de planta, runex aeotas Z>tHfl.,' 2. gena
de plante d'in famili'a fnngilora, (?edi
fr. it^sle)-
STEGIABELLU, s. m., deminutivu
d'in stegiariu.
STEGIARET0, s. m., «sereetiMf
mulţi stegiari, padnre de ategiari, locn
plantatu cu stegiari.
8TEG1ASIA, s. f., syaonymu cn aU-
ffiaretu, dâro si incruin lemnului de ste-
giariu, cumu si mulţime de obiecte d'in
lemnu de stegiariu.
STEGlARlU(8auste;oriH),s.m., qoer-
cHsj genu de arbori beue connoscutn :
betrani stegiari, tu fosa stegiariu; lem-
nwlu de ^giariu e forte tare; dHn lem-
nulu de stegiariu ne faeu mobili forte e-
leganti; stegiariulu e symboltda tăria
ai poterei. — (EtymologCa coventnlui e
dubia).
* STKGNOSE, B.f., (fr. gt«giioBe; —
vedi si stegnu); effectnla unei substantta
astrJngente.
* STEGNOTICUro, adj., (fr.>ttff««-
tlqne); care proluce strgnose.
*STEGNU,-a, adj., sUiKavB,((r:^v6q);
care stringe, contrage, condesa.
* STEGOPTEUU,-a, adj., (fr. •«?•»•
Un, d'in otipij = stega, si jrespiv = a-
aripa); care are arip in forma de cope-
rimentn; snbat pi., alegopttrde, Eunilia
de insecte nevroptere.
8TEGU, pl.-«n, TezUlBn, siroM;
aemnn, flammnra, mai alleasu semnu
militariu, si de ac( in genwe, samnn de
adunare pentra onu acopu : aUgitri de
callari, stiguri depede^ri; atirU, dvet,
apperâ atigulu; at^tdu unei corpora-
tioni, unm inatitutu; a reâicâ, lasaă tlS-
guitt; a ehiamâ aub atigu; artdieâ^Sgu
de bătălia-, de pace; a tncAtHâ atigulm,
atigvriie; imer^tionea tUgulm; meta-
forice : a tini si dme aUgidtt aeeBm
partitu; sUgidu poiemieti; a $e pum
8tt& stigulu MwUtlorw; sântu e sUgtiin
sub taxe moi Impiam»; (Tedt si <faj|o).
S1£GTJLLECin,-<itt, s. m., deminn-
tivu d'in t^gu : eopiilii joea m stegii-
îeeie.
STEJASin, etc., vedi ategiariu «te.
*ST£LA, 8.f.Bim.,ifeI«, itelA,(9niX;7,
fr. sUle); a) foste, pani, cippn, ete., ce
se inâge in pamentu pentra diverse v-
suri, dâro mai vertosa penb^ insorip-
tionp; b) specia de colnmna fora capi-
telln ; e) rfdM=faatella de planta.
* STELECHITE, H.f., (fr. tUUoUle):
incmstaUone caloaria in ginmlB miei
radeeina.
• STELIDE, 8.f., >telU» (ortUc, fr.
■t«ll4e); genn de plante d'iitfuDili'aor-
chidielorn, (vedi si rida).
STELLA, {ateua, ttea), B.f., ţl.atdle,
(dupo care se i^alâdia si gen. si dat.
sing. atticiilatn,<fitJIei),tt«Ua,(it4ttIl%
isp. port. eitnlU, prov. evteU si etela,
fr. ritelle); astru, corpa ceresou Inmi-
nosa : âteUefe lumi»iăia pre cern; aMU
fit$e ai aidU vage; intre atdie lim'« e
regina; atdl^ nu ae vedn dnia; ttet-
Me pmu a se tiuscâ ât la reaarit» tpra
ttppwu; sorde nostru e sUUiPa cea moi
appropiata de nta; «iot rnuiUe tteUe ap^
propiate pre esru fam una eonsUHo'
tione ; — proverbiu : tu eiti eu stdta m
fronte; te credi eu sUHa in fronte; de
stdle se crede ea au it^uentia astipr'»
sorta OHndui; «n6 ce nefericita steOa
ne amu naacuiu; stdle se diou si fer-
motit ocH 01 twet p«rwii«,-— pria meta-
fore: a) ateUa = imagine de sfeBo, de-
plasa, săpata sau beata d'in âUF«rit«
>y Google
era.
mtterie : eu sietPa ămitila oopdit m dil-
tete tHueerd Diminitii; eaittieeăettdla.
jaaâm sMIw ,- h) «MI(K=8emnii in forma
de ifdia iN-e bontea nnai animale; e) stdla
=fiBsa da joGu; <]> <feSa=globnIu de
grassime pre &oî'a apei în oare ferbe
oava graşsu : supa fora stdle, (Todi ei
stdhieiaj; e) «foHa=taliatellu da brioa
pentrn supe si alte buocate; (redi ai
ttdbieia, 9l^uhra).
STELLANTE, adj. pari prea. (d'in
atdian), sMIana.
1 STSLLABE, y., atalUre, 1. intr.,
a fl OQ sMls, a Iad oa lidlde; metafo-
rice : eoiPa st^ante a poiiomiltri; 2.trans.
a mont, semenâ eu a^slts .* ceru ttdiatu,
n6pte st^ata; DomnecUeu a steVaiu
eenilti; metaforice : veatimente eteliaie
m argentu si eu aurv; n a steUatu eo-
rim'tt Ae eapu cu multe nestimate; spata
HtStaia; Tadi n oompos. mafeUore.
3 3TELIABB, adj., vedi rieUonu.
STELLABin,-a, adj., atelUrUr (fr.
■telUlre); nlatiTO la ăâla, la sfeRe:
îNMtna tiâiana, sptahdori steHarie,
(Mfrvflomia tt^Uâia, radiatume «feUa-
ria; a. f. reale, s^eRona^genn de plante.
STELLATU,-a, adj. part. 8., (d'in
«fcOore), BteUatBi.
STELLIFEBU.-ii, adj., atellUtor, (&.
•telltntfl); care porta Mie; ttellifendu
cern; mebaforiee : $tă^ttttntie st^fere.
STEa,UFORME, (sau aMiifonm,-a),
adj., (fr. rtallIfiarMe); care are forma de
ttaUa.
STSSMQMXJro, adj., iteUlfvr, (fr.
atolUf tre); care porta Mie : eaUea atd-
Ufera a oentlm ; metaforice : corona
tteUigera, partUe st^gen oUe toM-
* STELLDflGANTE, adj., steUlail-
eaiBj care imos, Inoaresce de st^.
* STBLIJOKATU, B.m., steUUBâiia,
(fr.'atollieut,— din steBtone), enlpa de
insellatione, ori-ee ftande ai amm^re:
«MIummMh «e ptmesee <Ze lege.
* STELUONE, a. m., atoUU, (fr. atol*
Uai); aerpila.ttâlata, macnlata pre palie,
gusteru, genn dereptUi aanrie ; metafo-
rke:atowoMe=oma fhradnlentQ, insel-
latorin, ammagitwia, foiace, etc.
* STELLIONIDE, ac|j. s., (fr. atoUia-
STE.
1269
nlde); eare a^mina cu unu steliioaei
aubat pL, stettionidUe, familia de rep-
tili aaurie, care are de tjpu genulu stel-
i(o«e;— metaforice îtmasfeKfontde, unu
âliu,' DDU pullin de insellatoriu.
• STELLIPOBn,.fl, adj., (fr. iteUI.
f9tt); oare are fiori in forma de stelle ;
erabst. pi., ttdliporele, familia de ani-
maloole.
STELLIBE.-escu, t., nleare, ra«Ura,
selatlllare, aplendare, fllţere; «ealos
deflgere, atnpeieere, obatnpeseere } l.a
laeurf, a luci, străluci, seintellă ca steU
lele:aimH ateUeacu otUii lupului, cofu-
siei; stelliau gemmde coronei; de ee ti
rteliesew odii=2de ee stelleaei odii ? 2. a
fi8e& Dclii mnltu pre cineva sau ceva, ai
de aof, a inlemni, areman^ impetritn, &
Btupesce : cine &iMa cu odii stdiiti la
eeru, periclita a cide in grope; ee std-
lesci asia la ntene? am rematu steUitu,
eându am auditu aton vorbe.
8TELLISI0BA s. f., vedi stdluâa:
STEIJ<IT[J,-a, adj., part. (d'in stel-
lite) in a. verbului.
STBLUTURA, a, f., actione de steU
Kre, dâro moi TOrtosn, efifecta, stata pro-
dnsea prin ac^ata actione : steUitur'a o-
t^iofu.
SIELLOSC,-a, adj., atelUg abnndanaj
plenu de itdle, cu multa atelle : acesta
nopte e forte steUosa.
STSlUJClkrtia, s.t., BtelleU; de-
mÎQutiTU d'in stella : steSuoiele ce ap-
paruprin grossuTunueru; ai metaforice:
stdhteie de aurv, de argentu, de ada-
mante; steUude de rore; stelluoie de
ttfUH. de oliu, de untura; atellueiele de
pre pellea siellionelui ; — cu acellu-asi
aensa si alte forme, camue : slellisiora.
8TELLULA, a. f., stelIoU (fr. rtel-
laie); deminativu d'in stdla, ca ai sfd-
îueia, adlisiora, applicatn iuae mai in
speciale Ia însemnări metaforica : sfeUu-
Ide formate de fdiele c^oru plante.
STELLULATU,-a, adj. part., (fr.itel-
lulâ); munitn ca steUide : folie stellu-
late.
STBLLUTIA, a. f-, vedi stdlucia, ri
stdlula.
8TEUMA, pl- stemmate, atemna,
((Tci|jL{La); l.in genere, corona; 2, in ape-
=y Google
1^71)
8TE.
cifl, a) coroDa reg&le, diadema; h) co-
rona pusa la imaginea nuni strabonu,
ai de aci : c) seria de boni si straboni,
arbore genealogion; d) nobiiitate, valore,
pretiu.
8TEMPEKAMENTD, pl.-e, teHpari-
tlo, t«Bp6TMi«Btiin, (it. isp. port. (eai-
peranenta, pror. temperanea, ff. tea-
ptrament); actione de stetr^aerare, d^ro
mai vertosu : mediu de atemperan, stătu
produssu de stemperare : stemperaaen-
ttdu venturUoru violente; nu aflu gtem-
peramentu la ăorerea mea ; micu stem-
perammtu K sente in caldur'a fvbriio) u
STEHPEBABE, t., temperare, sibl
teaperire, mcderorl, gedire, mltlgare,
plaoare, lenlre, trimqvllUre, domare,
refrensre, eeatlaere; deferreaaer«, eto.,
(it temperare, isp. tempUr, port. tea-
perar, proT. temprar^ si trenpar, fi:.
teMp^rer si trenper); a tempera, mo-
dera, allenfi. împacă, tranciliisă, îndulci,
imblandi, linsioiă, infrenâ, etc. : $tem-
perati cellu focu mare; prea ferbenti su
beulurek si mâncările, oauta sUmpe-
râie; d6eo nu mai stemperati tari'a ace-
stui (Metu, nu In mat potemu manea; e
prea caldu, se mai atemperămu ealâu-
r'a; se stempera si frigul, eumu se
stempera eaî^tr'a; eu unu surriau Ve-
nerea alemperă uiwJele interritate oJle
marei; cu una vorba stempera eUvitudu
invetitUoriu venturUe infuriate, stem-
pera furarea indraciiihru, stempera
dorerile miserUoru; nu mi potu stem-
pera setea, famea; ai mai ou greu se
stempera setea de auru; a si stempera
meni'a, fiiri'ai cupiditatile; stemperati
in voi instinctele brutali; cine mi va
stempera, pentru unu minutu eeUu pu-
einu, dorerea ? stemperati-ve ai dormiţi,
stempera-te si nu mi Iwbură sommdu;
nu ne potemu stempera de ceUe ceneai
spus»; eu anevolia se pote stempera pa-
rentete de perderea fUiloru sei; tata lu-
mea s'oH slemperatu de pre strate : s'au
stemperatu strepilulu aitumuitulu de
pre straie; armat'a nu va pote stempera
atâta populatione strinsa la unu îoeit;
deeenuve stemperaii siseveeuleati?
sfenyaerartimâmiie, Oempen^i p^iorde;
sra.
stempertUi-ve ai faeeti iae»e; nu te iMi
Oemperi de politica si de intrige; «w
stemperaasem de tâte, si irosi m'au at-
trasau in uruPa Wptetoru apifi; steM-
pera-te ai H catda de oUs tdle; ee n'td
patiiusitotmnutestemperidemiseBte;
nu me potu atemperă de a nu retponde;
— nu si pate stempera doruht, foeidu
anima, ansietaiea, negrets eutre ceiap-
pisa peptulu.
. STSUPEBATIONE, s. f., te-pera-
tlo, sedatio, etc.; actione de stemperare:
sfemperofionea meiUei; stemperationea
eo^Horu de atiergatiare st strigatme
Hthoncsci; steH^ieratianea set» de «fw
sau de amUia; stemperaiMnea săngelm;
batediei de anima.
STEMPBRATOBnJ,-<<i™i, adj. 8.,
temperam, nnderaiB, ■od«rat«r, ae-
daas, gedater, mitlgais, refreaaaa, etc;
care stempera sau serve a stemperare :
medicamente atemperatorie de oaldta'a
fdtrei, lenimentu atemperat«riu deasiu'
rimile mdneriloru; aure atemperatorie
de arsur'a sorelmi; atemperatorî ai tur-
burarUoru, eert^irm, tumuUdorm ti re-
beUioniloru,
STEMFEBATDro, adj. part. s., (d'in
stemperare), temperatas» ■operatei, ■•-
datna, paeatns, traaţilUas, ţaletai} il-
l«Bi, dererTeseeas, etO. : menia stempe-
rata, foeu si doru atemperate; copiBi
stemperati, cândtk eopUbdu tFi» MUnra
e neatemperatu; apa reoe de stemperatu
ap'a ferbente; stemperatulu seu mi da
prepuaUj eo furi'a lui anse ei
STEMPBRATUBA, s. f., tenpwa-
tara, teuperatU, sedaţi», paaatle, tra>>
qaimtaa, qnlea, alleatlant effeotn aUl
actionei de atempirare : 'stemperatm'a
atuarulut eu dmicde; stempercim'-a mI-
durei prin reeorire; stemperattO'a ime-
nHoru de pre strate; nu aveU rtftwpent
tuta de joeu, de n^ot^.
STEMPERU, B. m., temparatt», tea*
p«vaineita%«edaH*»paoatlaf laataea-
tm , ţpdei , tranqalUltai, Mon-ItM }
causa, actione, aotu, cmnu ai affecto,
producta, stătu alia aotionei de sten^e-
rare : stempenAu a opposihâu si oWani
contra/ritiiu nesfev^ieniltii; wi M ww
=y Google
; 9ra.
momentu de stempent la dorerea ce me
tormeota; nu aflu stemperu de eându nu
sciu ce mi ya faa^ copillulu; stempe-
rfd» inse e bonu in iote; cu stemperu ai
eu sânge rece ae faeu iote bene; in stem-
peru si tăcere cogita omulu bene; nu a~
veţi atemparu ned de fame neci de aete,
vedefeee ntaivertoau steMperuludeattea
Ubidiniloru ai amUieloru; nu mai a\
^emperu, tote iurhuri, tote strici, pre
toţi aupperi; nrieinae da-mi stemperu ;
co-d /Veftulu e atemperulu caUuiui fo-
eoau, Sro batiulu s^enţjMrulH eoptUului
STB.
mi
SIENA, s.f., (atEVlj), sUbnlnn 0Tll«i
stanln de oui : a duce ouUe la stena.
SXENDARIU,pl,-M, (fr. fiteBdard),
Texlllovi flaminara, st^gu.
.STENDEKE, sfenstsao stenaei, atensu,
T., «xteBdere; Yedi e^endere, si tntm-
dere.
t STENO-, (grec otbv^ = atrîmtn ,
scurtu, sugQstn, etc.), in composite
iau Tertosu scieotifîce : stenocardia,
B. f., (fraoG. atduoeirdle , d'in xap£[a
= c6rde), angore de peptu; atenocar-
ăiaeu,-a adj., (Fr. aUnooardUţiae), re-
lativa la slenoetwăia : remedie stenoear-
diaee, si absol., tinw atenocardiaoi; ste-
noearpu.'a, adj., (fr. BUBvearpt) d'in
vapffdţ^fructu), care are fructe forte
aoguste, ca Bubst. m,, atenoearpulu,
geau de plante; ^enockoria, angore, an-
8letate,sapperare;8tenocoria«e„s.f., ate-
■•«•rto>ii9, (aisvoxeploLfti;; d'ia x^pi]:^:
pnpilla aochlui), st/Emtare, ang^tare
a pupillei, mai rertosu la calli; . steno-
?idiKtylu,-a, adi.ţ (fr- st^aodldactjle.
Un Sic=?doiiA, si Sdcx-roXoc^degitu),
ţfţi^ axe i6ae degite mai aoguste, fora
numbrana : ^sser} st^odi^iciyle; ste-
fl0do^> adj., (fr. ţţânşdonte, d'in âSou;
gen, â$^viQc=^dente), oare are deuti an-
gustii stenaglossur«t &dj., (fr. sUno-
flttie, d'io Y^^3<is= limba) , care are
limb'a angusta, ca b. m., stenoghssulu,
gOBQ de plante mauocotyledODie d'înfa-
Boili'a orchidielora; ^eno(/oniu,Ta, adj.,
(franc. Btânopane» d'in Yuvla^&nglu),
care aie ân^ anguste: caice carbonata
rienogonia; OenograpMa, s. f., (&. Bti*
■•gripUe, d^ia ';pdEţsiv=BCtiere), arte
de a Bcrie ca semne scortate, asia in cftta
se se pata tin6 de vorbitoriu, de aci : ste-
Mo^af)Aicu,-a, adj.,(fT.sUnogMphlqae),
relativu Ia stenograpMa sau la ateno-
grapku : aemne stenog'-aphice; steno-
graphu, s. pera., (fr. gUnni^rsphe), cellu
ce scie si practica stenographi'a; ateno-
graphiare, y., (fr. at^nocraphler), a acrie
stenographiee, a reproduce prin ateno-
grapMa vorbiri bI discursuri c&ta de
lungi si c&tu de currendu pronantiate :
coventu atenograpkiatu; coventepronun'
tiate, stenographiate si typarUe m o-
ceUu-asi tempui~8ienolobu,-a, adj., (fir.
BtdDolobe), care are lobi angiuti; steno-
nomu,-u, adj., (fr. stAuoaome, d'in v6-
(Lo<;=Iege, norma), care are lege sau
norma de anguatare : pyroxeniulu e mi-
nerale stenonomu, atenopetalu. adj., (fr.
st^BOp^tele, d'in ]c£raXov=petalu), care
are petale anguste, aprope liniari, ca a.
m., atenopftalulu, genu de plante dico-
tyledonîe d'in famili'a ciucifereloru;
stenophyllu.-a,aâj.,{îr.aUwfhjlle,i'ia
f6Xi.ov=folia), care &re folie anguste,
aprope liniari ; stenopode. adj., (fr. ati'
nop»de, d'in jcoui; gen. icoS<ic^petiom),
care are petioru angustu sau suptire;
8tenopteru.-a, adj., (fr. Btduoptdre), d'in
xrEp(fv:=aripa), care are aripe anguste,
ca Bubst. pi. atenopterele, familia de in-
secte coleoptere ; stenopyra. a. f., (fr.
Btdnopjre), febre iD&ammatoria; ateno-
rhusu,-a, adj., (fr. «Mnorhlie, d'in ^at
=radîce), care are rodiei anguste sau
graăli; stenorhynrhu, a. m., (fr. at^no-
rhfBqna, d'in ^u^xQ^^^ost^ru) : a) gena
de mammifere carnivore , amphibie ;
foc'a stenorhyncha; h) genu de insecte;
—gtenose, s. f., (fr. aUa^Be), anguatare a
unei parti ore-care a corpului; stenosom»,-
a, adj., (£r. st^nosome), care are corpu
angustu, micntellu, ca s. m., stenoaomulu,
genu de crustacie ; st€nosta<^u,-a. tAy,
(fr. gten»8tMh;4, d'inflTÂxu<;^Bpicu),
care are âori in forma de spice gracili;
atenoategnose, a. f., (fr. BtâaoBtARnoae),
angustare a canalelui stenului; steno-
8tomataspi3tu,-a, adj., (fr. BUBostoma-
tBtpUte, d'iaacdp.a^:gara,siă(nc(«^vi-
pera), care are gur'a angusta si corpula
scamoBU, ca sabst. pi., stenostcmtUaspi-
,y Google
J
1278 «TE.
atOe, Emilia de r«ptUi ophidiane; ate-
noriomH,'a , adj., (fr. it^nutome, d'in
ac6^jxrzgan), care are gar'a sau orîfi'
cîniu angnatn, ca s. m., stenostonuiiit,
geou de insecte eoleoptere beteromere;
ttenotefradactylura , adj., (fr. sUboU-
tniăcijU, d'in Ticpa:=patra, si Six-m-
^o«=degitu), care are patra degite an-
guste, fora membraneţ ca snbt. pL, tU-
Hote^aăa^lele, familia de passeri; ate-
notridactylu,-a , adj. (fr. «Unotrldao-
tf Iflf d'in Tpt:i si Six'roXoc=degitD), cars
ate trei degite angnste, fora membrane,
ca sabst pi., stenotriăaetj/lele, familia
d« passeri.
STENTT, s. m., (fr. atiat); genu de
insecte coleoptere pentamere.
STENSINU, (cu s aspra eineratn), s.
m., pl.-i, (med. lat. t«iB ai tesla, it. teia,
ti. totse), fleni pades, or^jU, (SpŢoia si
IpTwă); mesura da lungime de s^sse pe-
ti6re, Inata dela atetmonea bracieloru :
atenamu curretUe, atensinu patratu,
stenainu oAieu; unu stenainu de lenme.
(Formele stmginu, stei^jimt no se potu
approbă).
STEN8I0KE, s. f., extensU; acUone
de atenătre si resaltatn alin aoellei-asi
actione : atmaionea unui lotsu, atensto-
nea wnui morhu; htUuiu a Uiatu mare
stenaione; vedi estenaione.
* STENTORE, g. m., Steator, (SrSv-
tup); nome propriu allu famosolni atri-
gatoriu in armat'a grec^sca inaintea
Troiei, applicatn inse si in esprassioni
commoDi, ca : aeeriu onm, aeeat» can-
tatoriu ate voce de Stentere; de aci si
adj., atentoriu.-a =: de Stetttore : voce
aUntoria.
* 8TENT0RnJ,-a, a^., TSdi Stentore.
* STEPHANITE, saa stefanUe, s. f.,
Btephaattlif (greţa^n;, fr. stiphanlto,
— d'in oT^voc:=corona) ; 1. genn de
planta serpente, mai rertosu : vitia de
Tiuia seipente; 2. jocn, saltn la Greci,
analogn diorei romanesca.
* STEPHANOFHORU san atefano-
foru, B. m., (oTtfftvofdpoţ, tr. it^pkau'
phere); care porta corona, (vedi si ate-
phanite); in specie, sacerdote grecu an-
ticn, pontifice, etc., ce in offlcinla lom
stan CB corone pre capti.
8TE.
•STEPHANOCABPU,-a, ai • ,
earp(i,adj.,(&. lUpheearpe, d'ino^fflt'
vo;, aTiţoc==corona, si KapiciSc^^otn);
care are fructe rotunde de form'a co-
ronei.
* STEPHAKU sau atefatw, s. m., lU-
phsBoi, (octoavoc); 1. corona, applicatn
inse : 2. metaforice , o) la mai molte
specie de plante, mai vertosn , plante
repenti .ei aerpenti, (vedi ai ateplumite);
b) ea nome propriu de omu forte com-
munelaBomftni; sanfulH StepHami; tm
te ehiama Stephami.
ST£BCEIU,-a, adj. e., «tersejair-a,
(d'in atereu); care onretia ateretâtt, mai
allessn sferoHiN pmncilom si copilUlom.
* STEBOOLOQIA, s. f., (iteretltsle,
d'in atereni, si Xd7o;=âi8enrsn): trw-
tatu despre atereu.
•STEHCOLOGICIT,-o, adj., (fr.itor.
eelorlqve); relatim la stereolo^a.
* STEBCORALE, adj-, («tere«nlla,
fr. Bt«re*rftl); relatim la atereu,
•STERCORARE, v-, stere^nrei l.a
se deşertă de atereu, Torbîndn in specie
de bestie: elereora vacede, Oereora
ouUe ai caprele; la omu : «feroora mai
(dteaau pruncii; 2. despre agri, târnoa,
gradine, etc., a presari, a aşterne, cn
atereu, spre a le iugrassii si d& none
poteri : ea nai bene ae ingraaaia agrii,
atereorandth-ae; astercord graăin'tt, pa^
menttâu, florartd, araturae; aatereori
câtu de ăeau e bene.
•STERCORARIU,-fl, adj. s., itor-
eorarlnsf (fr. atereoralre); relativii la
atereu : gropa alereoraria, vaau Ono-
rariu; fitngi atereorari, cari resam ri
crescu in atereu; muaee afereorarie; fi-
stule atercorarie, cari nn se vindka dls
caus'a materiei atereoraria ce trece pre
elle; subst., alereoraritt, oj pers., oellii
ce curetia ateradu sau stnnge si vende
stereu; b) reale, «) multime de atereu;
Ş) genu de passeri; t) genu de insecte
de celle mai sordide si spurce.
* SXEBGOBATIONG, s. f., iterao-
rMOf {tr, stereeratien); actionede ater-
corare, si modn de riereorare : stare»-
rationea morboaUoru, atereoratiottea vac-
eâoru si a epdoru; in specie ; ateroora-
tioneâ agri&ru, a graiintioru.
=y Google
8*E.
• STEBGORATU.-o, adj. inrt.B.(d'ta
Henorare), ftaretritoa i agri bmetter-
* STEBCOBATUBA. b. f., iten*»-
tft Bteraitt roBtiltata alin aetionei de
riereorarg .- ttereoratm'a pamentutuî,
Mieneratma 3ff pastori.
*813!B00BINU,-a, adj., iteretrinii,
fi-, itsrMrla); de «terew : DKrferts ri«r-
eerimti TodJ bÎ sterem».
* STEBOOBIU,-a, adj., iterosreii]
de stercf' ca beretă» : Imptadistercorii,
în batnJDcara; ftee atareoria, oiori ster-
eorie.
♦ STEBOOR(^U,-a, adj., ttonon-
tiB) plena de tttrcu, bene stereoratm,
ntnratn de aterm : loeu atereorotu, ai :
vaeeâ stereoro$e; porci stenorosi.
STEBCU, pL-Hn, itenas, (it. iter-
w, isp. «stlcreo, port. eatena); escre-
mentn, mai allessn d« bestia : balliga,
balli^rin, gunoiu, si prin estensione :
sorde, spiircii,limD,ete.:5tert!«IwpntN-
eBont, stereu âe paiseri, ăe peeore ;
stereu de eoBu; «fereu de b<m, devaeea;
sterai d« oue, âe capra; stereu de geSii-
na; cu Aerat se ingrassia agrii; gra-
(Ktw ingrassiate eu stereu; metaforice :
steretdu soeietatei, tm eşti steradu na-
Uonei; stereu de ferru, tta^cu de vin\t:=
fece; prOT. vedii sterevlu â*tn oeItiIt4 aU
hti-a, si fiH vedi trahea ^in oclviu teu;
faetUmpim sfereiiJu (Tm odtdu vostrp.
•STKKOULIA, a. f., ffir. stonille,
— dUn stereu); genu de plante.
« STBBC0I<IACIU,-a, a4]'., (fr. ater-
tMmi);txn96jiâoM.eaatereidfa. snbst.
pi. aMrewKiwieltf, hmîlla de plante care
aredetypg genuin steradia.
STBBCCIINnT, 8. m., atereBlliIan,
riiteraattlBlu,aterelllBlm) locn,gropa
de stereu; unde se atringe storu; mul-
ţime de stereu; rodi ai /tfereorariu.
• STBBCULnTrd, adj. s., ateniilliii]
relatirn la stereu, ca snbst a) stereu-
Ua, (redi aeeatn eoventn); h) m. stereu-
I*K, dien alin stereorea-ei agrUcru.
* 8TBR0U'riU,-o, adj. a., sterflitUa;
1. în acelln-asi sensu mstereuUu; 2. de-
ninntivu d'in Btereu.
STEREGIA, steria, etc., "Vedi : atiri-
gia,stiria, etc.
8t!E.
127S
t STEREO-, (gr. <K^»(ţc=wlidn, 1a^
re, ânrn), in eomposile aflieniiSee : «fe-
rtobate; a slereebatu , a. m., (ocaptoŞa-
n)c, fr. aUr^Abate, d'in Pdnnjc, care are
ftcea-ari rădice cn piauz:~tme), prop-
tella de mnm; stereoeat^.-a, adj. a.,
{ti. >Urdoe«Blfl, d'in xai>}.tft:=oanl0) ,
care are etade solidu, ea anbat. m. sfe-
reoeatdidu, genn'de plante; 8tereoeeru,-a,
adj., (fr.aUr4e«)i«,d'inxipac^cDmn),
eare are aan pare a Vt6 eome solide; ca
snbst. pi. stereoeerele, familia de insec-
te coleoptere; stereodgnamla, a. f., (fr.
attirîvdjDamf», din J&vat>-t<=:potere, for-
tia); parte a physicei ce seocenpaonpo-
terea eorpnrilom solide; stereodynam-
eurtt, adj., (tr. titH*9jmamlii*«), rela-
tîvn la stereodgnanHa;aereo^tq>hia. a.
f., (fr. it<i4ofnpkl«} d'in Ţpdupttv^de-
scriere, desemnare), arte de a desenmi
BOlide pre ann plann; stereegrc^ihieUj'a,
adj., (fr. lUrdarraphlqa*), relatim la
etereograpMa aan la sterographu .- de-
semne stereographiee; stereographu, s.
pers., (tr. st^rtaţnphe), oelln ce ade
stereographSa; stert^gta. s. f.,'(fr. et^-
r^vUgie, d'in X&ftK = disoiirsa), trac-
tatn de solide organice; steredogieura,
adj., (fr. at6r<ol»rl4ke), relativnlasfe-
remictgia; stereom^ria, a. f., (fr. aUrCe-
n^trle» d'in [lirpov = metrn, 'mesnra),
scientia despre mesnratnIiisolide1orn;sf«-
reometrieu,-a, adj.,(fr. artTi»mittiqt*),
relaflm la stereomMa; Oereommth, s.
f., (fr. Bt<ir<*iionie, d'in ytf{to«=lege),
Bcientia de a espreme legile fenomene-
lom iu formale, spre a dednce d'in ace-
ste^ piin^calcnlfl, tote TOritatile ce con-
tinn;sterwttomt(!H,-a, adj.,(fr. st^rrieno-
mlqn«), rslaMTU la sfereonomfa ; stereo-
pode, adj., (fr. sWr^ope, din ito5f gen.
niiS(ii:=pede), oare are petioniln sofidn
sau plenn; stereopf^Uu,-a, adj., (fr. sti-
r«ffpiiTiie,d'in 76)Ji[ov==folia),care are fo-
lie solide, firme : eentamia stereophffVta;
stereorama, pi. stereoramate, (fr. aMrie-
ram», d'in SpaLLa^aspeetn, conepectu),
carta topogn^hiea in relerin d'in car-
tone; stereostatiea, a. f., (fr. at«r<*itatl-
4ae), statica a solidelom; partea staticei
ce se occnpa ca ecilibrinln corpniilora
solide, ai in forma de adj . ifecMsÂitfMr-a
=y Google
im
traetatu aiereofţa^i^. v$rUaU ttenoda-
tiCAi (vedi Astaiiai,-ait8tereothaiavm,-a,
adj.) (&■ ■tJrActhaUB», d'in ddcXa)u>;=
betii, pata), cară are Uet» aeiid» : hf
cbetti atsreoihaiemi^ steraotomta, s. f.,
(fr. aUr4»t<iale, d'ia to(liJ = tali&re),
arte de a talia si locri lemnele si fotis-
loi sterwtomicu,-u, ai^.,(BtârjaUMl4i«),
r^atiru la stereotowUa : materia stareo-
tomica; — tta-eotypare, t., (fr. lUr^otj-
per), a face stereetypu, a typarî pria
stveotypia; — metafoiice : a atereotypâ
iăede, instiitUUmUei a nu le mai acam-
b&; atereotypatione, b. f., (£r. tt&ri»ty
page), actioDe de stereotjfpare : steno-'
typoÂumea auctor^om elassiei, ttereo-
typationea UgUaru $i datiiteloru;stereo-
t^aturo, adj. part. s., (fr. atirtotjfi) :
auOori stereoiypaii; stereotypia, s. f.,
(fr. lUreotrple), arte de a siereotjipâ ,
Bi : carte, editione, sau essemplariu aU-
reotypaie; $tereotspu,'a, adj. s., (fr. sU-
Tdotjp»), typarita ca littere saa semne
compacte, cari on se mişca : cârti ste-
rtotype, attctori clas$ici stereotypi; cu
feMpHlti editionUe gtereotype devinu forte
eorrede;— metaforice, ce nu se mai sc&m-
ba, ce lem&oe acellu-asi nsscambatu, ce
sâioina ca imitata pre deplenu pentru
altvla : ^mmi vorbele stereotype alle
Dom»»ll(lli; (X^itti toţi sterfiotypi; si ca
snlţat-jga. reale imiw stereotypu; ace-
stui 6 -WH slenotjipu dupo Ovidm; am
$tent0^pe dufo toii auetorU ebunei; a-
eeftHiC^i^ e wm perfecta $tareotgpu
aS« taialm; skreiuwt,-ar adj. a., (fr.
sti^nţ^et d'in o&ata:=eBSeBtia), pul»
concreta,. ;eriBtaUina, ac^tăa ax)lielora
ToIatiU.
STEBQABni,-!!, adj.8.,teUTslpu-
uwMt V» aliqald Kbitergltnr : niiiitllet
■«ntlllBM, Uelntâ «d abstflrţeBdnM,
PMUUM ce aerre Ia ştergere, la stersu,
ia ^i«cie, baccata da pandia ce aerre la
iteran. si a nome : stergariu de faeia si
de mUk, stergariu de mSsa, itergarie
n*muâ d$ facia; stergariu de na»i; ster-
fform de vase, stergariu de mobdi; —
Mint inse ti stergarie de omamentu;
dezunii mai alieasu sunt stergariele de
cotw cdle terranehru române : legata
la vtpucu unu stergariu de metaste; a
si pune stergariulu in oupWTra' fe mar
ritî: familide de terrani românidau m
dote jUieloru seUe, intre altde, ti multe
stergarie,
STKBOKBE,(d'in««to'^e). stersi A
stersei, stersu. r., terger*, ezatorţAca»
■baterKer«,deterg«re|4«Un, «xtiiseM»
•klltterare,ezpars«rai«ii(lsrretnkElpfl-
rftf fsnrl} iMptiRere^ InuUra* iMa*
f eT«j peratrlaffer«ţ atttaferq r«l «•Iv
rea elMret tfe«ol*raie,etc.(U.terf«r«,
prOY. eat*r«er ai estenwt isp. akator-
ger, port. abaterclr» fr. ahiterfer, ii-
terfcer); a face se dispară sordea, a ca-
reţii, si de ad, a -&oe ae dispui in ge-
nere, 1. proprie : a şterge de apa tsu ster'
gariulu faâ'a, mâtude tpeUate; m tter-
gemupeUea, cându estima ^inianiai
a ti sufflă n tterge naatdu; a ti tterge
hudiâe ai musta^ele, a si şterge suda-
rea de pre fada; de ce nu tterg^i tetw
talittride. castronele, cuţitele, furadliti^
de mesa ? sterge-ti sângde de pre nam;
a şterge săngăe cu bvtitele, a st&rge hf
toniuU eu hrba verde; a itarge de {wl*
here teamnde, patwriie, mesae, tot» m/h
bUiîe; a şterge de tina caidonii, frecam-
duri bene cu perima; frecaţi si săgeţi de
limu vestimenide; nu laaaati nemiea ne-
Oerau si neeuretiatu: toţi armata ti fţp-
cara ti atertera spe^dt, ptuctle,,»i alta
arme; a tterge tunurile; iupo fia-eqn
ăaituta se Uerge tenul»; aUageti prin
casa cu metw'a, n'ati at^au htau mdta
camere; de ce nu aii itersu paiăngmfi ?
de ce nu ştergeţi caa rugina da pre «n-
tite si lingure ? nu ştergeţi prea appe-
aatu ai indelungu tabeltele, co se st$rgo
nu numai pulberea si aordea de pr^uef
ci se stergu si colorile; de ca nu Wt""
sinustergdimaideauearruti^yaaea
stau frenele nesterts ai neunse? 2. me-
taforice, a) a 8terge=A rade san espun-
ge aera scrissu : e de aterau muUuintf
c^a scriere; şterge versviu aeeaiu-^,
şterge ai emistichuiu prtmtt (Tm eeO»
altu; profesaoriulu a aterau tata ampo-
aifumea tea; ca ssnau mai energion de a
aboU, distrug^e : te stergemn d'in lega
toţi artidii attentatori Ubertatei notirt;
şterseră d'in catatogu tnat nudti dm;
si de aol : «e atergemu de pre pamentit
=y Google
STB.
U4»wmt^ f^tmfft; se ştergem» oaatr»-
Ie iftimtetloru, cort su cuburi ăelaironi
ineonig^«3Â; şterseră tSte cetatăe, şter-
seră si spidberara in vetUu tâteawtlde
terrei ; i) a şterge = rapf, fur& : mi om
stersu orologivlu tPinsetm; mi şterseră
ptm^a cUn mdtta; latronii eogifa emm
ae riirga si eaUi si oamitia si totu; e)a
sterge=ti spellÂ, cnreti&, abadlve ; şter-
ge Domne, tata spureattonea peeoatuUii;
sp&ia si şterge fora de legâe nostre;
tino ntt ti vti şterge de pre frânte dm-
Ml'a acesta infamia, ae nu dai odi eu
Hiow; a stergeT=& bate, a lovi : a ster-
ge MM palma mita; vedeţi se nn ve
atergu spinarea; iassa-ln ae Ut sterga la
spinare; e) a aterge^=i aoâte d'io men-
te, a face ge se nite, si se se p^rda d'in
memoria : i^an sterau d'tn âmma t^
rtUde ce mi ati facutu; se şterge nomele
peetiUosulni; nu s'au ^su ineo memo-
ri'a si aentimenii^ de aeeRe tempuri
noaste; f) a sterge=Skape\\aeiooloT6u, a
&Cfl M pÂ^ lastrQlu, splendorea, Tira-
oitAtea : ^^i.stertu mai de totu rosaiulu
âe preUtbeSM; fada ateraa; bannii stersi,
nionelâe şterse au perduâu si lustrvlm
sisemn^;h)iabr«aB.ttSt€rge:=z& leu&la
petioni, la fuga, a j stracoră de undeva
preaesentite, pre forisk. ete. : şterseră
mai toH de aet^; condu da de greu, şter-
ge si ae ăuee; şterseră la fuga, şterseră
fk^Oi nu «iede hene a şterge ^in loculu
mde esii ţusmae stai; asia de eurrendu
Mergeţi de Ia noi; i) a sttrge:=A attÎDge
incâo, lnsioni, a trece pre )otiga ciaeva
BUi ceva : tiovile ^ergu termurile; cer-
nife şterseră panefele si rupsera Sin
oSh nuare parte; toU mi stergu largul»
utanteOm; inse si : a attiage tare si eu
violentia, (vedi mai susn : a atergepai-
ok); h) in matte alte coostractioDi eu
Bfliisuii partioularie, d'in «are addDoemii
mimai : a ee şterge pre buăie, pre mâne,
a) proprie, (redi la ittcepntu); p) meta-
forice, a perde : ne amu sttrsu pre mâne
de aetdleie nostre, inse : a si şterge hi-
dtele, si a n linge budide, insJmna si :
a avâ mare appetitu de ceva; 6ioi a si
şterge mânuk=M ae spellâ pre mâne, a
M eiciiB4, a amutcă eolp'a pre alţii, a se
lapidA de ceva san de ciDera.
. şm im
STERâUTOBID.-bSria, adj. 8., ter-
r«i8, eztergrenif detergeu» pargasii
peilealiH ţ oare şterge : stergutorH de
argentaria, unu bonu stergtitoriu âe ve-
stimente; in specie, ca snbst. reale, stsr-
gutoriu, m. si f., sta'gut^a=::atergutâre,
instrnmentu d« ştergere, de stersu :ater~
gutoriu pentru tdbVa de ealeidu; seceru
mai im^ stergutorie pentin dassUe
tyeeului.
STKBQTJfiA, 8. f., peniealia, la«U
ad sbBterrendBBi ; instmmentndesto'-
gere in sensulu cellu mai larga : iter~
gura de mâne::=manuatergura ; stergm-a
de mese, de mobiii ; stergur^a de vesti-
mente e meturieea «'oh perfa ; atergura
de viUneri: spongî'a e bona atergura de
vtdneri; pcwati stergure pentru wi-
nerati.
ST£BIA, B. f., vedi stiria.
* 8TEBILE, adj., aterlUs» {tcmo. »t^
rlle^ 1. proprio, infrnotaoBQ, care nn
da £racta, Torbindu de plante si de ani-
mali : sterilii platani, sterili Srbe, rieri-
lea neghina, sterăea pdlnde; a mcende ,
la ineeputtilu primawrâ, oj^rii aterOii
steriU b<a'baH, maaevU; stmU femine,
nntliert ; ateriU ouoi aterite sementia,
ipe sterili, vaeee stenii; 2. metaforice,
a) in genere, infnictosu, infecunda, im-
pTOdnctirn, sterpu : ptaneniu sterOe, la-
hore sterile, pace sterSe, cetati sterili,
studie ateriliy aedu sterile in virtuţi, a-
mori SteriU, vegkie steriU, OMtqxifMne
8terile,annusterUe; sptritu sterUe, mente
stetiîe; poeH sterHi; auetori, Mr^ţtori
aterUi; admiratione sterile,glorieisteriie;
mieerieordia, eompassione tierHe^ epooa
sterile inomenidemeritui copite sterili;
b) in specie, cu semn activa : oare !&ce
infinictnosu, cnmu : sterHea rugine, ste-
rHea i4ma, steriUle colori escessive.
* STERILIBE,-«8cu, v., iteriUHeerej
a fi, a remanâ sterile : vacoele slerHescu
de mai mulţi anni; ater^eseu caprele de
mtMa grassime.
* 8T£»UI.I3ABE, T., (fr. Bt«rllls«r)
a face sterile : a ^erilîsâ agrii, câmpu-
rile, pomii, feminele.
« STERILITATE, s. f., iterlUtae, (fr.
atirliM); calitate, stătu i» aterHeistO"
rUOatea pecordoru, pomUoru, aemenţiei,
=y Google
J
ivtt ^ş.
agrSoru, femn^wu; atentUatea ohhk-
hu, eUmei, fempulm ; iterUUatoa iahor»,
eapiteiUoru; rterîUtatea spiriteloru si â-
nmAtnt ; sterSitate de ides, de wgite,
de gratia ri de vivacitate.
* STEBKACB, adj. s., iternKX ) ap-
plecftta & stemere : sfentaee caUu, tter-
Moei ometti.
* 8TERNALB, adj., (fr. iteri»!); re-
latară la »temu ; eoBte sternaU.
* STERNALGIA, s. f., (fr. •ternil-
' vie» d'io <n:ipyov=8terDa, pecta, siiX:^^
=dorere); dorera de pepta.
« STERNALGIOU,-a- adj., (fr. ster-
natriqie); relativa U Oemal^ : reme~
ttiH stemalgietL
STEBNERE, ttemm, aterwitu si stra-
tu, T., itentret 1. a intende dioaa, pre
pamento, pre patn si altele analoge, a
aşterne : aceste tapkte se stemu numai
in dîUe de serhatâria; sterneti prediotu
eu fap^e purpurie; veţi steme lâna ai
bombacu presoIulN duru; stemurap^le
boUoru oceisi pre rip'a rtuliit ; earrarHe
gtatUn» se se stema eu arena; defati-
goHi si stemu eorpurUe pre h-ha; de ee
u'atistermitu pdie, fmu eaOUoru? a
steme eaika iriunfatwiiAm eu flori; se
stemnfocde pre Httu la sore, se sfemH
Jmom eu pdn^ede la sore;. a steme
pre spate, pre pântiee, pre tma lăture,
pre o&ste; a se steme pre pamtntu; a
steme la pamentu toţi iuimaiaireuvo-
' lHorii;a9teme,%nbataiia,primâeoreiim
oMe inimcului; a «fenw eu securea su-
perbHarbori; a steme curtea eu fi-ondia;
—a steme patidu, tnes^a, seamnele; si : a
steme pre pafu, pre masa, una scoriia.
una pandia; 2. io spede si metaforioe,
a) a intende planu, aapplaii&, ecali,iie-
tediieumu se steme luciulu marei, Ioch-
Uti, ftumuUu. candu nu mai e batutu de
eentu; a steme caUea, a steme eăZIi in
tote diret^onile; eîlc temură venOid-
lom eaOea laitMltde demnităţi t^ter-
rei; h) a allen&, imblandl, tio.:a steme
urrde, diseoriiele, furorOe civUi;c) ca
mai doBU, a steme. =z& coperf , a pnne
cera pre alta ceva": «) despre pata:
rierne pattdu, steme in patu, steme
H te aUca; ti am stemiâu, cidea-te;
a ^eme cu p^i de urtu scandwrde;
ţ) in genere : a steme eătUle cu pir
tra; muHa alga steme îiUor^ wtarn;
a steme soluiu cu sagette; nueriiriermt
eeruiu; d) a stemc=& H diosa, la pa-
mentu, a lungi : in primuîu impetu ai
noştri riemura frontea^oste» inimiee:
stenuura cu sedanU utM vatta t^ba;
Domntdu steme pre superbi si reă^
pre modeşti si umtK; spaiaia eolremunf
lui stemu ânimde Mortaltioru;ej aşterne
=a pane îs scrissu, a espaiie : a steme
ideek sdie pre carte; a steme pre carie
celle audite; a steme una pOHione
la camere; nu ti şeii steme ceBe eo-
gitate; e mare arte a si ^em» bena eo-
gitationHe.
" STEBNICOBNU,-a, adj., (fr. sterat-
fnt, d'in atemu si oomu)i oue are
stemtdu esaita ca nan comu.
STEBN[R£,-eseu, t., Ueo, UttknU,
enbUtt ntdo «xtriderej ezeltarej eea-
sterure, paTore-ţeroellere et furare j
ca si scornire, inse ca sensnlu mărginită
la venatu, a spariă, a face se âasa oeiia-
tulu (fm ascnnâitorile sella :a«tenif U»-
puri, a ttemi passari, a stemi geaeele;
in sensn mat generale : a esciti, inleniti,
tiirbnr&, etc. (Probabile d'in stemere ca
si eon^emare). M.
STBRmTOBlU,-*«îriai adj. 8-, care
stemesee : sternitori de ursi. M .
STEBNITO,-a^ adj.partd'insformrv.
STERNITDBÂ, s. f.,actionerieffecta
allu actionei desferntre.-sfernihifa il«
Uipi, deur8i,deUepuri,depalumide.M.
fSTERNO-, (gr.<nipvoy=ateriBa=
stM-nn, parte antoriâre a thoracalni aao
peptnlni), in molte oomposite identi-
fice: starnodavictiare, a^., (fr. atera»-
«UrleBlalre), relatÎTU si Ia stemu si 1*
elavicHla: legamente tiemodavioidari ra-
diate ; sterno<iidomastoidm,-a, a4j., (fr.
sterii*-al«14«-iiiasUHtea,d'inxXBlcffea.
xXtiS(iţ=claTionla, tiaoT6(=mammula),
retatirn in aoelln-asi tempaailasfertHt,
si la daviaila, si la apopkyaea maatoiâa:
mtuculuatemodidomia^oiăiu; Oemoeo-
steie, adj., (fr. ateno-evatal), relatiro
si la ^ernu si la coste : muaadu atamo^
costale; ^emueo^odavidoiiimercie, adj.,
(fr. 8terao-o«Bt«-oUrM*-h»<ral), rek-
tiru in acella-asi tempa si la Oemu, si
.yGooglc
„Google
<M poptUari, ttemtttatmîont tulta iona
$i bHomria ; ee atătf tts mutate pre ea-
ptiiuvottral
STEBNţlTATDBA^ s.f.,it«tkiiU4U,
BUrintMieMtaM; utu,d!bcta ieater-
HNfor*: deatamMtQttirde aeate-amedoru
foMle; ee de Uranviatwre dupo leuarea
mmyieu d» tuibam pre naau.
STBBNUTO,-o, 1. part. «., (d'in rier-
nere), atrMtmtttapeteaterimtepreparieH
fi pre gofmdvre ; Jmptaâ atemuti in 6a-
tolta ; palide ttemute vitelem ; pcUie de
atennitu peeorehnt , pStra de siemtiim
câSile cdaiei, eâilăe stermUe li eelle ne-
sfertMfe, cu pUra: Bteentiitilu caUei eu
pâlra cadra eo$ta: in sperie, wncr.ater-
»vtit-Ui, itraMABtia, e«klle, iMtta, ce
M steme ţa pitula de dormita : a dormi
pre acaiUmrţ fora neci vnu atermdm ;
pamenMu eitemuMtipetioreloni, etaim
eentUt e coperimentuUi eapM^tit creaio-
rimUd; seambt^ atemutvlu de ftnu aUu
mOi/otii pre fio'Care di; ttenmtu molie,
atemtUu dmu, atermUe de metanse, ater-
ntikt impUitu eu fidgi de paaseri; a ie
pune in atemut», a ae aooUâ d'i» ater~
nutu, ajaeiiintenwtu; a atringe ater-
nMUlm, ete^ 2tâ'ia atemuere ţatemu-
iare), lenata de regala ea gubat. iteraaU-
Ue, iterutaaeatiK, aota Anatemtitare:
sfemHtalM pinieUoru; unu aternuiu
infricoaiaiu prmseiae pre bi^ulu hetrâ-
im,prin(uâtu atemtOuperdUaideittit
ce mai avea.
STBfiNnrUB^ s, f-, aetione, i6n
mai jtttiom, effectn alia actionei, 1. de
■femere, BtratI», strataBj atertMiturade
palie, a domd pre dura atemutura; ater-
mâm'a pre paUd» îut; 2, d« atemuere
(tkmutare), BtenHautam,'iteniBUtl«i
ttemmfure muite ai vifAeitte feee ietrâ'
miIh, «liipo ee traiae pre nasu una bona
doae de tabaeu.
• STEBOFE, 8. f^ Bt«r*pe,(<Rsp^,fr.
•Urer*); !• una Btella d'in pleiadi; 2. u-
nnln d'in callii sorelni; 3. genn de in-
Hcte otdeoptere.
8TKBPIBK,-e<cM. r., «torilMi eaw,
flerl relraddcre) extirpare, «ra^Ieare»
Aelare, exitfaţnere, destraere» Blecarti
«ikMrlrei l.a face aterpu,-a, a face se
fMik .ftuetulu, iBeunditotea : cu bata-
. ŞŢB.
liele ri apariaturete avM ae iterpiH bie-
tele femine îngreeate; aH aterpUu de
totu «olidit; *iH amputaţi reu pomii, eo
i aterpiti; au aterpitu muUmle eu ha-
talt'a: b) in j^nere, a po-de, aeanef, da-
struge, stinge, şterge, eto. : a tterpilo-
atatele, Uipii, uraU, ctor^ a sterpi la-
tronii ai toH faeuiorH de reiie; nu ati
aterpHu in» reidu. nu ati sterpitm alm-
aurue, n» aH tterpiht episfOoMe n ept-
demMe; dwălorH de popore aterpeieu
popuiatiotii integre; vreţi a ater^ tur-
buratarii ai eonapiratoriii a it^^ »<•
ghinda (fin grν a aterpt cănii vaga-
bimdi pre stratde eetatei; in specie, a)t
aeccă : a sterpi laetmla miaamaliee; a
aterpi tote apele inaah^e ii vettemato-
rie, p) a deBradieini, a Bntnlg» i a atwpi
padtaiie, s^Atle; a aterpi eeUi Mot bont
pom; 2. a fi, dereni aterpu, nai allessn
sub torm'a refl. a ae aterpi, a) a ineeti
de a mai ii fructa, de a nasce : au ater-
pitu ouile noitre eaiie mai multe; ctne
appdeaee, aterpeaee; d^ro aoâsta farmi
se dioe mai allessa b) in Bensnln de : a
lapida, a aborti, a na«oe ren : ae ater-
pira mai multe midieri de friea ai de
ipmma; a sterpi ia loca de a w aterpi
intra mai allessn oa obieotu analoga :
voce'a a aterpitu unu vtidlu, a aterpitu
mai midte vitelle; e) in "punere, a seeeA,
perf, etc. : a aterpitu lapteletCin ugeru;
au aterpitu pung'a; s'm aterpitu serpH,
a'au aterpitu lăcustele.
STEBPITIONE, s. f., BtorilItM, art-
dltu , Inferandltai; settone de aterpire,
dâro mai rertosn : stata prodassa de ar
casta aotitme ; sterpitione de «ctte inte-
gre; dâro mat allesss : atirpMonea MWt
vaeee, unei epe, unei muUere; aterpîtif-
nea unui pameniu, unui aotu; atapUio-
nea spiritului, ânimei, voiienfiei; sterpi-
Honea poeaiei, fUoaofiei, ayatemeMoru
doetrinarie.
STSBPITI0Sn,-a,.A4j., aUtM rt-
noslDB, BterllU, InrractaoBiuţ s«ţ)pBn
la aterpire, U aterpitu, si de kol : plenn
de sterpitione, forte sterpu.
STEBPITOBIU.-^no^ adj. a., extn^
paaB, deleaa, destruetoncaresfer^Moe,
în sensn escIaaiTii activa : pasaeriater-
pitorie de aerpi itt eieeniele.
=y Google
BTE.
ST&BPmr.-o. Mj- pAfti- a- (d'in ^«i^
/»re), ab»rtiB| extIrp«taB, destrnotR».
STEBPiTUBA, a. f., abortitsietattr-
HU*>^rtmtl«j aotione de sterpire, si
nai TflrtOBB, efFeota alin acestei actione :
iUrpititr'ti ferelorv, sterpitur'a loeuste-
lom; in specie, KbortlTtii fstas, fiiBll-
lai ffttaSt pHiIIlBBt aakBB) aterpîftwa 4e
AJpiUw, de vifelAt, s^erfnfura de omu; ce
aii injugatu aceste sterpitwre de boi?
ST£BPU,-a, adj., «terlUi, lafMDD-
4i8f laliraotaMKs, arUag) sterile, Depro-
âuotJra : femme sterpe, unafentinap&te
fi st6rţa m Mu viitia, sau remân» ştir-
pa mtwiai m unele epoce; sol» tterpu,a-
S' sterpi, arbori st^i, oKt sterpe; me-
iHioe : iabore ^krpa, negotiu stm-pu,
seientia, Btirpa, mente sUrpa. spirtfu
sterpm, auetori sterpi, scripte sterpe,
eompassioyte tterpa, eovmte sterpe, pro-
misse sterpe.
ST£BSOBin,-«(Sm. adj. s., terseoB,
care şterge saa aerre la stersuf T«di si
ttsrgtOoriit.
ST£BSD,-a, adj. part. a. (d'in ster-
gere), Unan, «bstArana, del«ti>» 4ee»-
bratai, labreptast etc., iP t. s. verbu-
lui : punga sUrsa; rm e medtfocu de
«fcrfM pun^a; stersulu se fat& tm mare
vhSL^aiU, sferMiH prin casa, aterstdtt to-
lorei.
8TBBSDBA, s. i'., t«ril«, sbttersl*,
4«letl«; elotlo, Bnbreptiar dec«lor*tU,
«puMeti», eta; actione iactergere, dâre
mai vertoBD effecta prodassa de aoista
aotione, in acesta â'in arma sensn ae ap-
pliea mai nrtosn form'a stersitwa : a-
MUe ifernitre dow mare pnpfNUu de fM-
gtigetUia in tcritre; nu aâmittu iMcriem
w rierattere; inse si form'a stersura cu
acesta iatelleasn ; stersurele d'in testu
s'au reprodussu si %n copia; spoi in alte
Bensori : ttsrsur'a prin etua, siersHf'a
vestimenteloru, stersur'aeUorilorUtSler-
aur^a mân^oru si faciet ou unu sterga-
fiu euratu.
STEBTEBE, stertui, stertuttt. r., ■ tei^
t«Te) a dormf fremendn d'in nasn, a
donnf a foads, si in nesentire : stertu
iendsH m facCa in susu.
t STETHO-, (gr. onţOoc = peptn),
in eompositde Mentlfioe : ttsthomefrla,
m. ifi9
B. f., (fr. st«tk<iB<trle), applicare a ste-
thomarubri; 8thetimetrieu,-a, adj., (fr.
iMthamttriqne), relatim la Oethome-
trta, sau la stethomdru; ^ethome^m, s.
m., (fr. sUtiitMitre, d'in pitpoviîime-
Bura), instramentu de mesarato direr-
aele dimensioni saa diametre alle pep-
tului; stelhosoopia, a. f., (fr. «Utkose*-
pl«), applioarea stethoseopiului; stetho-
seopieu.-a. adj., (fr. lUUitievplqu), re-
lativa la stahoseopla si la slethos6opiu;
atethoseopiu, pl.-e, (fr. «Wthesespe, d'in
(nu>n^:=spectare, observare, essamina-
re), instrumenta acustica de essaminata
statalu peptnlni cuiva.
STEVU, s. f., (fir. aUrlt, vedi si ste-
ghta); geBu de plante dicotyledonie d'in
famili'a crucifereloro.
• STHENIA, 3. f., (Or. rtUnlej d'in
(idivot^potere); eeoesaa, essaltatione de
poterile organice.
« STH£KICn,-a, adj., {tr. aattUtn);
relativu la stkenia.
• 3TIBADIU, 8. m., atlbillnn, (ati-
^lov, fr. RtlliMi»H); scamna de ^ba
semiceroBlariu.
• STIBIALE, adj. s.. (fr. ittblttt): de
st^iu; 8. f. reale, stihiah-a, substtntia,
anaore de stibiit.
• STIBIATU,-a, adj. part., (fr. 8«-
bU); făcuta cu sti^iu, oare coprendefft-
biu : unsore stibiata.
• STIBINU,-a, adj., atlblnefl; de sti-
biu; a. m., «tilkntt, si f. slAina, imsore,
dreSBQ de stibiu.
• STIBlOSn.-a, adj., oare oontine
stibiu : aeidu stibiosn.
• STIBITU, 8. m., (fr. sMbtte); sare
formata d'in oombiRationea acidaltii sH-
Uosu CD una base ohymioa.
« STIBIU, s. m., atiblan, ţM^); a-
cea-asi aobs^otia ca ontimonMu r ^
mmde si negrieă sprinemde eu sft&fu
pisata; i» nieditma st^tAu se da ea
unsore ăe oolt.
«STIBIUBA, B. f., (fr. BtlUare);
oompositionede siSnu cu alta anbatiutfa.
STICHABIU, itidia. sO^u, sH-
ehu, etc; vedi la flnitulu articlalni nr-
matorin : stieho.
t 8TIGH0-, (gr, (jrixoţ=HBtai-br«-
ne, Twso), in eompesit» slttMlvateniti
=y Google
Tsrtosa scientifioe : itiduwarpu.'O, adj.,
(fr. ■tl«k«e«r)r«f d'în xapiciic^firucta),
caro iu» /rudele ordinate m spirale; «M*
^tomatUe, a. pers., (fr. itlehtBtaalea,
d'in (i^i'nc==âmnatOTin), pretenaa divi-
natorm dtfpo versuri Uuate d'in ana
poema, piiae in una orna ai trasse dapo
intemplâre; stichomantia, a. t., (fr. itl-
eliOMaacle), preteos'a arte a,stidtomam-
teluii atithmemtim,-a, adj., relatiru U
tti<^omontia sau la atielwmaiite;8tuiho-
nutria, i. f., (fir. stlektaAtrle» d'in (tl-
ff>ov=meanra), dirisionea imei opere in
versuri : Bântu-Jeronymu introdutse
stichomari'a in biblia, spre a faeUitd
leetw'a si inteilegerea acestei carie; —
stichomOricUra, adj., (fr. itteh«M<tii-
qie), relativa Ia ^iehometria; sHehosU'
gu,-a, adj., (fr. itloheit^e, d'in oc^yt]
coperimentn), oare are casatiele inse-
riate oapitu de capitn pte una singura
aase, s. f. pi. stuJio^gele, familia d'iti
ordinea oephalopodilora fonminifare;
—iiickurgitti s. f., arte de slichurgu;
itiâm'gieura, adj., relativa la atiehwr-
gia sau la stiehurgu; stidturgu, a. pera.
tmxoopT^ţ, d'in (K[)[oţ=stiolia, versu,
si ipTov == lucra), care lucra, tace sti-
cAhti sau tWMri, vers^oatoriu; — de
A^ ai derivate directe d'in sfieki(=versu
linia, etc. (vedi la inceputo) ; sMta, ».
f., flUeh*, forfxi^), speoia de vitiade vi-
nia; stidada, a. f., BtEehnU, deminotivn
d'in sJk^ aţ^licatn inse la una specia de
we;-atichariu, (alba, «alnstiea, fr.Mbe},
TestiDaeatn sacerdotale, mai alîeasn dia-
eoneseo : dMeomt erau in stidtaric albe
lucentids aunt;— Oit^ pi. aichie. ele-
mentit, principia : stichide coatmee; sti-
cAiele a^abetuha aunt Uttorde.
STICLA, a. f., Tltraia; materia pellu-
cida lucrata d'in pamentu, mai allessu
âln arena; obiectn, vasn, etc d'ia ac^
sta materia : sticlt de vimt, de oltu,
de spirit etc.; vedt vitru.
STICLAKU, a. f., vltrarU; arte de
a luerâ sticla, negotiu iia sticla, ofBeina
de fabricata sti^ si de venduta sMele;
multime de sticle, etc.; vedt vitraria.
STICLABIU, a. pers.,rltFulBB|oella
ee fabrioa sau vende stida; fem. stida-
rtssa, mulier* a sticlarului, sau fabrioa-
SŢL
t<Jria 8) venditâria de stuAa; Vedi W-
trmiu.
STICL£T£ {stidMiu. sti^U, stigle-
tiu, at^itia), a. m., eardieUit aaas-
M»ţ specia de paaaere; vedi earduele*
STlCUBMrescu. r., iMere, aloar**
(d'in aticla)t a luci, a fi luoiasa si fissa :
stidescH oeîn etâva, stidesce argeHtidm,
stideseu vasele de aistaUu ; a stuiU o-
dii la ceva neasteptatu.
STICLOSU,-!!, adj.wltreBSi care a6-
mina a atida, luciosu ca stid'a.
STICLDCIA,-/ta, s. f., deminativa
d'in stida : stidutie de essentie odcfwe.
" STIOMA, pl.-ffMfe, itlf u, (ot^tiux,
fr. BtlfMate); impunBura, arsura, etc.,
ai de aof : eemnu de imponsora, de ar-
sura, de yuliiu : cicatrice ; si iu specie :
a) semnu facutu serviloru ca fermlu
arsa ii prin impunsure; h) semnu făcuta
viteloru; c) assemine semna Eacutu cel-
lom criminali ai ignominoai; d^macala
de in£unia,de ignominia; inâtmia ^[oomi-
niaenaasi; ei taliatara făcuta d'in staa-
gaofa, de eaaemplu : taliatara pte frontaa
cuiva,, facata de unu barbiarioatangaoe.
« STICtMABE, v.,sUfaatei a s«ina&
ca stignM, a impreme una riigsita : a
sUgnă pseorde, si metaforice : a aiigmă
nmde emva; a stigmâ viUtU si pre «i-
tiosi; vedi si sHgmatisare.
« STiaUATICn,-a,aâj.,(fr.8tlKM-
tlfia), relativn la atigma.
* STIQMATIPOEME. adj, (fr. stlg-
MKtUtrme); care are forma de stigma :
orifieiu de respiridione sUgmaUforwte.
* STIGUATIONE, a. f., (atlgMaU»,
&.stUutiMtlaa}— vedi8i8fi0Ma(il(lfil>-
«le); actione si effeota altu aotioaei da
stigmate : sUgmationea vitdoru, âi^
wUioHea viiieloru.
•STiaMATIPHOBD,-fl, adj-afnao.
atMputlphere); oare porta, SMttigmate :
pUmic stigmatiphore.
* STIGVATISABE, sH^maHiaatiomB,
stigmatisatu; vedi stignuu-e, stigmatio-
ne, stigmatu.
•STIGMATOGBAPHfA, s. f-, (fr.
sUfMattfrapkle, d'in tttir^tazzpraiBtia,
si Ypdif etv=SGriere); arte de a scrie ou
puncte.
* sTiâUAToaBAPHigar"' <^-
=y Google
(ft.Btlffnst»gr«plilqDe); relativnla ^g-
maiographia.
* STIQilATOPHOKU.-a, adj., (fr.
stlfrmatapbore); care porta san are stig-
mate; vedi si stigmatiphoru.
*STIGMATOPNID,-a, adj. a., (fr.
Btlgmatopoâ, d'in nvăEty=:spîrare); care
respira prin stigmate; sabat, pi., atigma-
topnieîe, familia de ÎDsscte polymere.
* STIGMATOSTBMONE, adj., (fr.
BtlfmgtoaUiiKiDef d'iD 3tî']:|ia::=:stigina, ai
cmjli.uv=staiiie, stamine}; care are sta-
Mtfu2e împlântate in stigmate.
* STlGMATU,-a, idj. part. s., (d'in
stigmare), stlgmatos : vite stigmate, cri-
minoli stigmati, omu stigmatu de opi-
nionea publica; stigmatuiu ignominiO'
Biloru.
* STIGMITU, 8. m., (fr. stlgmlte);
specia de minerale.
* STIGSIOSn,-a , adj., Btlgnosos;
plenu de stigmate, (vedi stigma) : fronie
^igmosa.
* STIGMtJLA^ s.f., (Btlgmnlajfr.Btl?-
nmle); deminntÎTn d'in stigma, lenatn
inse 81 ca senanla speoîale de : parte a
Stigmei anei plante.
» STILBA »i siilbe, 8.f., (&.8tllbe ai
vttibt ; compara ai gr. oriX^ij^splendo-
r«)i jproprîe, spLendore , applicatu inse
metaforice : 1. la nna gena de inaecte ,
Bpecia de vespe aorate ; 2. la una gena
de plante.
* STILBINIJ si stUbiuiUy^a, adj. s.,
(fr. Btllbio^); carea^minaaf/i/dayaabst.
pL stilbele, familia de plante, cate are
de iy ffa geanlu stilba.
STILEIRE, (si pre a locuri stilpire),-
eaeu, t., Laoere, splenderB» Bleare^ Boln-
tlllire» ftcnlOB defiţere; a Iaci, alacnrC,
a splende : ^Uhuem odii ptssicdoru, atil-
bescu odii îupiloru in iMtunericu; a
8pect& ou oclii âssi ai lucitoii : ce ^ă~
inii odii? eamu stilbesee odii ^itătolulu
de eoptUu? eeUi morţi au oclii stUbUi.
(Compara gr.<irlX^ety=:splendere; pos-
sibile ca si sdiţfire. de acella-aâi sensa
cu stUiire, se fia tranafonUatu iTinace-
sta-a, in locuia deriîipW±rsiii6»re).JJ/.
STILBlTU, (pre a locari : stUpiţu),
adj-part.B., (d'in st^nre, comparasUr-
■tllbite); 1. ingenereisto îupi^ucuodii
Ton.n.
stUbiti la noi; 2. in apecie, cu rrapectn
la stUba aabstantia minerale alle coi
arme de spărtura sânt lacenti, vitrose.
STILBITURA, (pre a locuri «(apte-
ra) , 8. f., Bptendor , mleatlo , Tltrens
aplendor; actione, d6ro mai vertosu ef-
fectn allu actionei de a stiibire : stiUn-
tur'a acestoru odi de latrone si de ocei-
toriu ne sparta.
•STILBOIDE, adj., (fr. stllbolde),
caresâminaasftJ&a; aabat. j^l.sfăioidUe,
ordine de plante.
* STILBOPORin,-a, adj., (fr. itllbo-
}f9ri); caie s^mina a stiiboporu; subst.
pi. atUboporiele, familia de fangi, care
are de typa genalu stiiboporu; — stilbo-
p<m*ra, adj. a. , (fr. atubopore), care
are pori splendidi, applicata ca s. m.,
stS^poruUt, genu de fungi forte menuti.
* STILBOPOED,-», adj.a., vedi stil-
bqporiu.
* 3TELIRE, stUisare, stUisticu, etc.,
vedi : 8tulire:=:3tyUre, atylisare, styU^
sticu, etc.
* STILLA., 8. f., atlUaj proprie demi-
nntÎTu d'in atiria, picătura de apa san
de alta fiaida, inse cu differei)tia,in in-
tellessu, da pieatwa si gutta, lutru c&tu
stiWa e pieatwa compacta, glutinosa,
viseosa, groasa, etc.; ero gatt'a sa» pi-
calur'a einterrepta, fluida si licidaforie.
* STILLANTE, adj. prea., (d'in stU-
lare), stlUins; care stilla : mânale stil-
lanti de sânge.
*STILLABE, V., stillare; a las8&
stilla, stille, 1. intrans., a picură, a pică
cu piculu , etc. : puneţi vaatiîu unde
stilla apa, vinu, miere; şerpii stilla
ifi» gwa venenu ; stilla unsorea de
pre capulu loru ; stilla rore d'm at-
mosphHra; stilla arborii resinosî ds re-
sina; limpida apa stilla pre verdele mus-
chiu; metaforice : orationeanecisestUle,
neci se curra; 2. tranait., a face se pî-
care : a stiild oliu in lampa; smym'a
stUlata d'in scârti'aarborellui;lacrimele
stillate d'in ocU formaşi au mare potere
de farmicu .
* STILL&,TICin,-a, adj., stllUtklas}
care stiîla, eaae, eurro in sfiUe saa pi-
cature : resina stilldticia
* STILLATIONE, 8. f., stlUatlo, (fr.
>yGoog Ic
1283
STI.
stlllatlon); actione de stUlare : stiRatiO'
nea plouiă, a coperimcntului casei; sta-
lactitele se forma prin stillatione.
* STILLATIVU,-a, »dj., sHlUtlTusî
aptu a stUlare; care stUla : stiUativ'a mte>
re; licori stiUiastive.
* 8TILLAT0KID,-Wno, adj.s., stll-
Ubb, (compara si fr. atilUtolre); care
stiUa sau serve la stiUatu ; stilîatâria e
ploui'a. stîUatârie su tote fluidele si li-
eidele; (vedi sî stUlante); io specie, a.
m., reale; stiUatoriu, pl.-€, bî fem. atU-
latoria=stmat6re, instrumeotu de stil-
lare : stiUatârie de miere=stillaiori de
* STILL ATUSA, s. f., stUlAtts, Bttlll-
eldlam; actione, d^romair^Hosu effectu
allu actionei ăestiUare : stiUaiur'a mie-
ret nu e ea stiUaiur'a apei limpede.
* STILLICIDIU, 8. m., Btimctdlnm,
(din stilla si cădere); cădere iu pica-
ture, in gutte, a unui flaidu sau licidu,
1. in genere : stilUcidiuîu de apa gau-
'' reşce pilr'a; stUlicidiu de grandine ,
de arbori resinosi; 2. in specie, căderea
in picature a apei de plouia, mai allesau
de pre accoperimentela caselorn : de stil-
liddie se tracta in diverşi artidi de legi
alleterriloru; vecinuluacapitatudereptu
ăe stiUiciăiu in eitrtile veciniloru sei.
STILPIBE, sti^itu. stUpUura; vedi :
gtilinre, stilbitu, stilbiiura.
STILU, s. m., vedi stulu si styîu :
STIMA, stimabile, stimare, stimatio-
ne, sHmtUoriu, stimaiu, vedi : estima, es-
timcAite, estimare, estimcUione, etti-
matu.
STIMULA (stemula, stemura, si stre'
mura); s. f., stlmnlA, stlmuln», aealen^
proprie, fem. i^iastimuiu:=3tim!uru, (redi
acesta coventu), ce serve la impunsa,
spre a attitiă, indemnâ la lucru, la ac-
tione : acQ, boldu, pertica ascntita; vedi
sHmulu si stimtUare.
STIMULANTE, adj. part. preş., stl-
Hnlang, (fr. gttmnlant), care stimula :
covetite atimvianii la pace ti concordia;
absol. s. m., unu siimulante,^=meăica-
mentu stimulaTtte; unu bonu stimulante
la studiu.
1 STIMULABE (stimurcu-e, slemurw
re si stremttrare), adj., (stlmnUrlB),
- STL
leaatuca subst. stlvnlns, stimula saajfi-
mulu; mina ecdîii cu stimularea, nai
menămu numai boii si hufalii cu stirnw
larea; neci cu stimularea nu peti face
pre acesta lenosu se lucre ceva; proT.
cine mai adjunge acestoru-a ehtant at
stimviarea la nasu?
2 STIMULABE fs((mura«,sfe«uratt
si stremurare), v., stimulare, (fr. bIImb-
Ier); a da stimuîu a indemni si attiti&
prin stimulu, 1. proprie : a stimtiiâ boii,
caUii, asinii: a stimidă cânii; 2. meta-
forice, a) in genere, a îndemnă, proroci,
attitiă, interrită, incordă, intetf, ete. : a
stimula copillii cu premie la invetiattmi
si bona portare: amicii boni se stimula
anii pre alţii la perfedione moraU; a
stimula appelitulu, stomacuUt cu aromai
tice; inse si : a stimula la relle : a sti-
mula la bitalie, la crudelitati, la blastt-
matie, a stimula cânii se se mance;b)vi
specie, a împungi, a supperă, avess&.a
incommodă, etc. : negre cure mi stimu-
la anim'a; n» me potu scapă de soruptt-
lidu, ce me stimula diu^a si noptca; pă-
reri si nalluei stimula pre furiostdu de
nebonu; ve stimula cogetulu, consdei^
tt'a de eriminele vostre; tem'a de Bonita-
tea copiUidui me turbura si stimula. '
STIMULATIONE, s. f-, stImuUtI*,
(fr. Btlmnlation); actione de stimulare :
stimidationih date caUiloru; stimuledio-
nile mtducAi alle amiciloru la virtute;
stmulationUe cogetului culpabile, ^imu-
lationea stomacului îângidu prin stimu- '
lanti; tote stimulationUe administrata o-
cestui stomaeu nu Iu scotu d'in lango-
rea lui.
STIMTILATORIU.-Wrw, a^. s., ati-
mnlator, (fr, B ti mulate a rj; care stimidă
sau serve la stimulatu : stimtdatoriuU
totoru-a la fote; cocente stimulatorie la
escesse; baccate si beuture slimulaiorie la
appetitu.
STIMULATU,-u, adj. part. sabst-,
d'in 2 stimulare, BtlmulatnB.
STIMnLIU,-a, adj., stlmnle^s, de
stimulu, r:' f^limtdu : stimuUe supplicie.
STUMULjSU,-», adj.,atlmnlOBB«,(ff.
Btlmuleax); plenade stimulu, dcsfiimde :
stimulosii peri ai aprului.
OTIMULU (stimaru, stemuru si str6-
,y Google
sn.
mum), s. tu., stlnnlus si stimalam, (it.
«timoi», iap. eBtinolO) dial. bolon. »t*iii-
b«l» placect. 8tomb»lf veron. stombio,
— a^e ou gr. cKECEtK:=piU)gere, de ande
si at{:ri>^ ^= Btigma); înstrmneDtu de
pnnsu, de impuDBu, 1. proprie, a) acu
pnsu in o^itnla unei pertica, care ser-
Tft a in^nnge si a face se se mîsce be-
Btiele : memitorit^ se suie pre capra si
âa impulsu ealliloru eu aaeuHtulu sti'
mtdu; emtiăi se aerviea âe stimule si la
aervi; mai veriosu eu stimtde se mâna
boii, asiniii ou stimululu se potu menâ
ma\ miaUe pareehiede jumenteiaseriaie;
2. metaforice, totn ce serve a provocă ,
a ÎQdeniii&, aaa a aupperă, a face se dâ-
ra, etc. a) in senao materiale : acutica,
0ageUn, boldu, etc.; h) dâro mai vertosu
ia senso morale : cogittAu si consam-
tia sunt stimuiii st^fleleloru pcscatose;
atimviii dorerei; stimululu offensei, res-
bonar&i stimululu app^iicloru brutidi;
stimultAlu ambiHonei, cupiditate»; la ap-
plicarea volientisi reUe a acestui omu se
adaugu ai stimulii tiaturei depravate ;
atimiUultt wrei, amarei; stimululu pre~
mi^iOni promisse, 8<mu2«îu casiigulm,
s^UNuI» iibidin^ si lusntn'et,* aadi si
vemeno^ atvtwi de dorere , de cmgore ;
3. sfcmulu^paru acutu aao armatn cu a-
came de ferm, iugropatu in pamentn,
spre a oppH impetulu c&Ilariei inimice.
STIMUBA, atimurare, stimuru, etc.,
Tedi : s:^m,vla, Simulare, atimulu, etc.
STINQEBE, stinai si atinsei, sUnsH.
BÎ atifuin, T., exatlnţoere, delere, nerej
diraere, Ungavre^ Ubescerej deperlre,
•e^dere; sedare, lenlre, pi\eare, opprl-
Ker«» etc., (it. Btln^aerCf isp. port. ex-
tlBgBlr, prov. extengeri exstf^iber st
extc^Jer, !i. «teindre); a face a» uamai
fia, a perde, eiinsensa intraiisitivu ,
a cada , a peri, 1. proprie, a) ca mai
desu si în sensu strictu despre focu si
oaldar'a sas lumin'a cedafoculu : stin-
geţi fooAu; stingeţi luminările ai ve ad-
eaU; huHinarea e aprope ăe ase stinge;
se stingu, sau se voru stinge ai std-
lele ai aUe lumini aUc cerului; în spe-
cie, ca in armatoriulu numeru, a op-
preme, a uemici : a stinge inccndiulu,
aseemine incendiu nu se stinge pe-
SŢL 1288
no nu consume totu; nu potura stinge
foadu ce leuasse cas'a; 2. metaforice,
a) cu sensu appropîatu* de celln pre-
cedente : a stinge setea cuiva, ne amu
stinsu setea; a atinge dorulu, nu mi potu
atinge eu neci unu modu foadu in eore
fflt se consume snfjîetidu; medicii cu neei
unu medicamenta nu potu atinge ceda-
rea febrăe apatientelui; — sestinge totu
ce are focu si viăia : se stingu odii mai
e^essu, ae atinge si pere vi^i'a ensasi ;
de acf : b) in genere, a perde, ruină, ae-
mici, sterpf, etc. : a stinge lăcustele cTin
thrra, a stinge reulu ce infesta terr'a;
nu a potutu ^nge latrodniele si latronU
d'in tote partde; epidemiele ai eontagio-
ttile au stinsu 6meni si vite; tata gene-
rationea june s'a atinsudeacestu morbu;
— a stinge pre emeva, a stinge una ca-
sa, a ua mină : s'au stinsu mai mtdfe
case de commerciu, s'a stinsu commer-
ctulu ensusi; inse : s'au stinsu oase, s'au
stinsu familie, s'au atinsu popore, etc.,
au si mai multa energia de c&tu ; cm
peritu ca totulu; — passerHe pco'asite
atingu grânele, dorele au stinsuporum-
bulu; unu avidu, prodigu, stinge stctrea
aeasia aUoru-a; «nw filiu prodigu atin-
ge pareniii. stinge pun^a pareiUxloru,
sensulu cella mai energicu resare in
fraeî ammenitiatorie ca : te atingu deco
nu asadti; ve stingeţi de pre facfa pa-
menttdui; sum stinau^zzţerU, ocetdij —
a stinge setea de libidini; mi a'a aiinsu
totu focuht de lucru, ni ^au stinsu spe-
rantiele.
STINGHIA, 8Hnghiar%u, stinghiari-
re, etc.; vedi: s^ati^îa, atanglarire, etc.
STINGUTOKID,-(oria, adj.s-, «Btln-
KDena; care stinge sau serve la stinau :
stingutorii de focu in acesta etate; a. m.
reale, unu s<m^fon'H=iastrumentu de
sUnau : parecdesiaritdu baserieeinu are
mtu bonu sHngutoriu de fadr.
STINSITURA, s. f., vedi stinsura.
SŢINSU,-a. adj. part. s. (d'in stin-
gere), exBtlaetus : luminări stinse; for-
cipe de stinsu luminările; pre la stinstUu
luminariloru.
STINSURA, s. f.. extinctio; actîone,
d^ro mai vertosu effectu alin actionei
de stingere , si c&mu ia acellu-asi sensn
>y Google
si form'a atinntur'a : stiruw'a incen-
diului in selba oscata e forte ăif/tcilc,
STIFA, s. f-r atlp», (fr. stlpe, it. »a-
pc); proprie fem. d'ia stipu, 9i d'in a*
cea-aei rădice cu stipe, atipiie, etc., ap-
plicat^ inse in speciale la : a) paliu, cb-
iamu âe planta ; b) tninchia taliatu;
e) Bboratnra, despicatnra de lemnu pen-
^1^ focu; 4) mâssa, acerva; e) genu de
plante d'in faiţili'a graminîeloru.
STIPACIU,-a, adj. s,, (fr. §«?««);
care s^mine cn stip'a planta, ssbat. pi.
gtim'eiele, familia de graminie, cari an
de ^n gennln ^ipa.
S1IPANTE, adj. part., itipauf care
itipa.
STIFABE, T., Btlpareţ (affine cu gr.
oţelŞttv^calcare); a indesi, condensa,
appeeă, a preme, stringe, preeanri, ete.,
1. proprie ; a stipâ aunt si argentu in
arcele sdle; ordinile ăe lupta se stipa
intre sene forte ita-e; etipafa phalange
a MacedonUoru; in una camera stau
hietii âmeni ttipati ea peseii in puţine^;
navile flotei stau stipate; 2. metaforice,
a impl^ forte, a astupa; a impressură de
aprope : ntilitarii de la sarcine stipasse
ealîea ti mai allessu pontea; stipatu de
spectatori eră theatrulu; atriele pala-
fwZut erau stipate de invUaii; — CatUina
ambiâ stipatu de numeroşi juni; stipain
de sateltttii si sicarii sei; ce e mai for-
mosvk de eâtu belraneti'a stipata de jtt-
STIPATIONE, 8. f., stIpitU; actione
de atipare, cnmu si effectu allu acestei
actione, mai allessa : qinltii):^ oo stipa
ceva san pre cineva, comitatu, (fr. Bslte).
STIPATORID,-(orta. adj. 3., st^-
tor; care utipa, si in specie, care sta de
apr6pe longa una persona însemnata :
comite, si in pi. s^atori = comitatu,
curte, (fr. Bnlte; — vedi 81 Uipatione).
STIPATU.-o, adj. part 8. (d'in stt-
pare), Btl^atu.
* STIPE, 9. f., Htlpi,abl. Btlpe^ iţiica
moneta, bţnnu : de la, stijfe s'tţ non/iitu
st^ienăitdu mUitarUoru.
* STIFELLA, s. f., (fr. itlpelle); â«-
miDUtiTO d'in s^pct, (vedi si 8%ifZ(i);
in specie in follale composite , stip»la
04 oaşce d*i9 fotieje pcQ petioU.
m.
« STIPELLU, pl.-e, (d'ia stipu, ca si
^pella d'in stipa); redi ttipella.
* STIPENDIALE, a^., stlpaidUliit
relativa la stipendiu : eummde ^ipen-
diali.
•STIPENDIAEE, v., 8tlpeiidUrl,(fr.
Btipendlsr); a dă sau leu sUpendiit,
1. in genere : a stipendiâ jimi pauperi
pentru invetiatura, statuiu nostru >ti-
pendiHia tmUtime de veduve si pauperi;
2. in specie, a) a impune iHpendm =
tributu : terre mice stipendiate de eite
mari si potenţi; b) a stinge si prende o-
menicu atipendiu=:mercede : a st^tntkâ
mtdtime de armaţi; partictUarţ atm^
sHpendiâdia si ţinu la ordinile »elle aa-
telliii; vai de tirr'a apperata cu stipen-
diaţi străini terrei ensasi ; e) inse : la
Bamani, mililarii, deşi stipendiaţi, era»
cetatiani ai rtpuUicei : acesti-a era» i^
pendiati, pre câta se aflcHt in beUu, ea
se se suetina pre sene si famUfa; de aci :
stipendiare, la anticii Uomaui, cu sensnlu
de : a serrf in miliţia, a milita, a fi mi-
litarin, apperatoriu allu patriei : JîiMiia-
ntt antiâ erou taţi. de la mare peno la
micu, de la paupent peno la avutu, ob-
Ugati a stipendiâ.
♦ STIPKNDIABIU.-o, adj. b., aUpei-
dUrlHB, (fr, stlpendUlM)} relatira U
stipendiu; 1. in genere ; stiperkiiari si
sUpendiarie aUe statului; juw^i sttpm-
diavi pentm studie; veduve slkis^t^karit
ăU^ avuit^ui vecă^ 2. in specw, c^ tri-
batariu snppusu Udarj, eţiq., qwvfţUoasii
tributariu ){ţ, moneta sonat^ria, ao in na-
tura : popore, nationi stipand/ft'^ So-
ni^; cetate stipendiaria o/^eî cetate; it*-
patdiarii sunt detori a s^lpe sţipendiuiu
in argentui cu sensu mai estensu : ce-
tăţi l^ere stipendiarie oMoru eetati, intru
eâtu aceue-a compera delaaeeste-apro-
dttetele loru. fora sţ dea in scâmbu aiie
producte; asia si : t^a stipendiaria ci-
toru terre; i) mercenatiu, cară serre,
mai allessu in miliţia , numai pre mei-
eede : eete stipendiarie, turme de eaUari
stipendicai, sateUitistipendiari; latroni
STIPENDIATD,^ adj.part.s.(d'iii
stipendiart): armaţi stipendiaţi; pmf
peri a^endiati, veduve stiptndiale; nu
=y Google
STl.
8H medie ai^cienH de st^^endiatu toH
pauperii.
• 8TIPENDISTU,-a, adj. s. pers., §«-
p«iidUrloBţ carni-a se âa. adjntorin in ar-
' gentn, mai allessa pentra stndie : sti-
pendisti si, stipidiste alle statului la
Mole d'in strainitaie.
«STIPENDIU, pI.-e,BtipeniIl)itn,(coa-
trassn d'in stipipendiu , de la stipe si
penăerey, proprie, dare destipe, de banoi,
1. in genere, adjutorin facntu in ar<
gentn : se dau stipendie studentiloru di-
Ugenti si pauperi; se dau stipendie men-
suali, trimesirali st annualii muUe ve-
dwe si orfani aeeipta stipendie de la
skUu, sau de la ephori'aospitidora, sau
de la avuţii particulari; 2, in specie,
a) sHpendiu^tn\mtu in argentu, nu in
natura, datti de una târra sappusa altei
terre, de nnu popora suppusn altoi po-
porn ; a impune inmnsSoru stipendie e-
normi si forte grelle; eu stipendiu se res-
cumpera si unu prensu, unu captivu;
b) stipendiu=iit0 cdtra stătu, contribu-
Uone, impositu, etc. : de ee se ceru sti-
pendie ai de la militarii gregari ? greu
riipmdiu s'a impusu eetatianUoru de
municipalitate; a adauge, a scaăS sti-
pendiele; a dă sau nu dâ stipendiu; cu
sensa mai estensu si metaforicu : ceta-
tUe fora industria solvu greu stipendiu
eeUoru industriaşe; terrile impri^uetive
dau stipendie onerose eellorv productive;
in accstu sensu mai nu e tirra, poporu,
care »e mt dea stipendiu aUoru terre si
popore; e) in limb'a militare : a)slipen-
di«£=8alarin, mercede, recompensa : cen-
turionii abusau de stipendide mUitari-
loru gregari; stipendiulu cetotiantduî
mAitariu e tnse mai sacru de eâtu veri-
ee mercede; Ş) SWpendtM=8er¥itiu mili-
tarin, mai alIeBsu servitia do nnu annn,
Bi de aoE : a merita stipendie, a face
mtdte stipendie; ^) cu senBn mai estensu :
a') sfipetkitit^meroedela amati străini
terrei, jiînna ai acesta servitin ensusi;
p') in genere, stipendiu^taetc&i^ pen-
tru ori-ee, si serritin pre mercede : sti-
pendiulu satt^atUoru, cu «ore se impiUa
poporubt; gmemukt pontau solvea
stipediu U^ronileru ca se nu despolie
pre eaUeOori.
STI.
1285
• STIPIPERU,-a, adj., (fr. stiplfire):
care perta, are ^pa san stipe : ^anie
stipifere.
•STIPITABE, T., (fr. atlplter); a
mnnf cu stipite, a face, a dâ stipite, mai
allessn in forma participiale: plante sft-
pitate. insecte stipitate.
• STIPlTATU,-a, adj. part. d'in sti-
pitare; vedi verbnlu.
« STIPITK si stepite. s. m. , stlpes ,
(vedi si stipu, sfupu, ebc.); trunchin ta-
liatn : bustianu, păru, buccata de lemnu.:
eu stipiti se batura ; puseră sţipiţi pre
foadu mare: metaforice : a) stipite=om.n
stnpidn, Btaltn , bustianu ; seipite=C6Xi
grossolana : stipiti de petiore ; stipite
de capu; nepreeeputu ea unu stipite;
b) arbore ; e) massa, voll^me.
• STIPIT0ST7 si slk^Uosu,-a , adj.,
BtlpltoBDg; plenn de sttpite, de stipiti:
câmpu stipitosu; radiei stipitose.
' STIPTICU,-tt^,adj., (fr. stlptlqiiv),
astringente, de sapore astringente : vinu
stipticu, erbe stipt&ie.
• STIPU, s. m., (fr. stipe); in acelln-
asi sensn cn 8tipaz=iiltit si de acea-asi
originecn stipa, stipare. Hupa, «fupu,etc.
in specie, sft()u=ca1amu, fostillu alin
certom plante monodicotyledonie arbo-
rescenţi ; vedi si stipida bI sHpulu.
• STIPULA, B. f.,_8tlpnl<(fr:8tlpnl*);
deminutim d'in ^pa, mai vertosn : pa-
liu, palie, fustellu, calamu, atc. : «ftpule
de ordiu. de meliu; staule de legumine;
stipule taliate ; ventulu violentu faed se
sbore stipule; etipule de straie de vite;
vase viirieinfaa^âorate cu stipula; — prov.
foeu de stipida^ocu de palie, care se
stinge currendn; — in specie, a) Iblia
snptire, folia supplementare ei laminare;
b) fnlgu dfl penne de passeri, etu.
» STIPULACIU,-a, adj., (fr. «tlţnla-
e6); care are stipule late si mari; pnbe-
scente; infoscioratn cn fascicta, ca foUi-
cli, cn multe stipule superpuse, etc.
* STIPUL ANTE, adj. part. preş., stlpn-
luB}(fr.BtlpiilBiit), care stipuia :stipulan-
ti de diverse fugotie; partUestipulanti.
• STIPULARE, V., itlpilarl, (fr. Btl-
puler); proprie : a frânge una stipula
intre doui sau mai muUi, si deaof : ase
legă, obiegâ, invoi, a promitt* omis mai
>yGoog Ic
1286 SŢI „___
TertOBU, a ai â& cov«ntalD, a &oe ana
negotia de argentn , a promitte, & re-
gul& unu negotiu, etc., l.proprie:as^
jwîtî cu mai muUi aceUu-aai negotiu;
negotiaiorii stipula intre sene; nupote
cineva stipula in nomele dUui-a fora
auctoritate; a stipula unu contradu, a
stiptdă ceva cu ăncoa; a stipula labo-
rea, hradele; 2. in speciale, a) a pro-
mitte, a seoblegÂ, aselegă, etc.: /'rHctw
stipulatu, utilitate si favori stipulate ;
b) a mani cu stipula, a â munitu cu sti-
pula.
• STIPULARIU,-a, adj. s., (stlpHla-
rlnsi fr. utlpnlalre); relativa la s^ipuZa,
la stipule : plante stiptUarte ; faffa e sti-
pidaria; B. f-, stipuîaria:=geau de plaate
d'in famili'a rubiacieloru.
• STIPUIiATIONE, 3. f., Bttpnliti*,
(fr. stlpoUtlon); actione de stipulare,
ptecamu si effectu si stătu produssupriB
stipulare : stipulaiionile unui contractu,
unei conventione, unui tractatu ; stipu-
lationi mutuali intre doue poteri ; în spe-
cie : siipulationea planleloru graminie,
stipulationile eerealUoru.
" STIP0LATrTJNCULA, a. f., stipo-
Utlnncula; demînutivu d'ia stipulatione,
stipulatione mica si de pucina Însem-
nătate.
• STIPDLATOEin,-^^m, adj. a.,
atlpnUtftr; care stipula : partite stipu~
latorie dte contractului, stipalatorii con-
ventionei; stipulaiori de diverse negaţie;
vedi ai stipulante.
•STIPULATU,a, adj. parii, s., (d'in
stipulare], Btlpulatua : eonditioniie sti-
puiate;nu e de stipulatu asseminicondi-
tioni; siipulatulu condiiioniloru; oama
ei : stipulaiulu planteloru leguminose.
* STIPULIFEKU.-a, adj., (atlpuKfer,
fr. BtlpoUr^re); care porta sau are sti-
puie : petiolu stipulifera.
* STIPULOSU,-a, adj., (fr. stlpoUai);
plenu de stipule, cu stipule multe si mari,
late: plante stipulose; metaforica : foeu
stipuloau.
* STIPULU, stipuru, pl.-e si i, 8tl<
pnlum; in origine coventulu a adj., sti-
puîu,-a^UpBlns,-ai-Diii,desu,indesatu,
accijpiulatu, strinsu, solidu, etcdeacaa-
asi origine cu : stipare, sti^a, sti^u, etc.
SIL ____^
STIBBABK, {e6ef)Bixig&:siirim,stirU
ştirba, se dirbe), ai gtirbîre.-eaeu, r.,
partlcaUm decidere, deseo^re, nsBeviB
reddere; prnstrliiKerei aelem effringers;
edenta»} a face sau iavbai stirbu, l.ia
genere, a face maneu, a leuă nna pută
d'in ceva, a talia, fr&nge, mutila, rnpe,
atricâ, deminui, etc. : a ştirbă eu etm-
todulu carrului unu ânglu de pariete; a
ştirbă paredele de armessari; a ştirbă
fpai (^essu celle acute : a ştirbă apot^,
miUâe,securiAe; s'au^irbiOu securile
si nu mat talia; a ştirbă parte d'in agru;
a ştirbă regimeHtele de armaţi; a ştirbă
oştea, collartnea; a ştirbă machin^a, or-
ganismulu; a ştirbă omt^ ensusi, a
atrică integritatea lui corporale san men-
tale; 2. in specie, a perde, aeâte denti:
au atirbatu copiUii, betrânii ştirba; denti
stirbati; abaoL a ştirbă : au stirbatu ie-
trânele; ai : a ştirbă comele taurUorUt
a ştirbă urechiele, a ştirbă degiteU, (vedi
ai la 1).
STIRBATIONE, s. f., pârtleal» 4e-
seeatlof edentaţi», etc,; sctione do stir-
bare, dăro mai allessu, effectu, stătu pro-
dusau prin ac^ta actjone : stirbationea
bdrânUoru ai copiUHoru; stirbationea
ripnloru, spatei, securei.
STIBBATU=s(irfei^,-a, adj. part
a., d'in stirbare si ştirbire.
SlUSiBATmiAzzistirbitura, s. f., par'
tlonln decitilo, deseoatlo; matllntl»; ^
dentatl»; resultatu alin actionei de stir-
bare aau ştirbire : sHrbaturde făcute m
fflt4nt castreloru; atirbatureh făcute Sin
possessionile puhlke; stirbaturele securei,
masselleloru.
ŞTIRBIRE, stirhitu, sterbitura ; redi :
stirbare, stirbatu, stirbitura,
STIRBU,-a, adi- s., effraotas, dMSw
tiis, inanuus, inutllRS^ edentatnfl, ed*B-
tulDS, defectlTDH, prlfaa; care ace oua
parte frânta, rupta, smulsa, manca; pri-
vatu de part! Însemnate : come Oirie.
oUa ştirba, cutitu stirbu, secure ştirba,
spata ştirba, pandia ştirba de mm omite
fire; mvru stirbu, agru stirbu; in spe-
cie, stil bu de deali : betrâ^e ştirbe, eopăU
ştirbi, f^a utrha; de si su teaeri , iute
ştirbi; au ;i emani ştirbi; — metaforioe:
oiNtt^u itupidu, l^Uu de unu semn, e
=y Google
ffn.
stirbu; cărH ştirbe, auetori gtirbi
ştirba. — (Forte probabile de acea-asi
radiee ou 8terpu=^sterile). M.
* STIHIA si steria, s. f-, stlrla, (vădi
si atirigia, stilla); picătura compacta,
mai allessn inglaciata : «b'rici deoliu,
de miere, de uniu ; -steri'a formata la
marginea coperimetUeloru de ease.
*STmiACU,-a, adj., BtlrUeDBi re-
lativu l&stiria, maivertosu, inglaciatu:
gtttie stiriace; superfaet'a apei riuriloru
carra globatie stiriace.
*STIRICIDin, s. m., Btlrleldtan ,
(d'in atiria ai cădere); cădere de stiria,
mai vertosu , cădere de picature , de
flocei de Deue.
STIEIGIA ai sterigia , steregia, s. i.
Bl m.i stirigiu, stmgiu, (stiriţinm), sti-
ria, stUU, BtlrtoldUn, BtlUloldlnm j
picătura compecta : stirigia de apa, de
miere, de unttwa , de glada : s'a prensu
stirigia pre fae?a loetdui, earra riidu
stirigia ; stirigia apettdura de ramurile
arboriloru; ia specie, fnllf lues gtlriit
picătura, stiria, slilia de fvMgine : ştiri'
gia cade pre fomu in căldările de pre
foeu, f^au implutu de stirigiavasele d'in
foeoriui metwati forrmlu de stirigia.
STIEIOSU,-a. adj., plena de sitna :
i^ stiriose ; vedi si stiriacu.
STIBPARE, V., vedi ^irpire.
8TIBPE, 8. f., stlrps, gen. itlrpis;
trancbiulu unei planta, nuni arbore, in-
eluairu cu radieea sau radicio'a acellom-
asi : trunchiu radicale, rădice, ete.,
1. proprie : fora de stirpe si radiee nu
potu stă arborii ; câie stau in pamentu
a* stirpea si raăicca su plante ; stirpi
de irbe, de arbori, de ulmi, de fagi, de
peri si meri, de persiă si de ceresi, de
pini si de abieti ; 2. metaforice, a) ia
senau ideal« : stirpea reului ac( rcsUde;
d'in acesta stirpe essu si se nască ty-
ruHntt; ^rpea uneicesUme; d'in aceste
stirpi se redica arborele scierUiei si eul-
turei ; b) in Bensu materiale, a) plaota,
tufa ; p) blastarin : stirpi de titie de vi-
nia, stirpi de pini, stirpi de pmni ; a dă
siirpi forte vivaâ ; t) stirpe = origine,
liaacere, geau, familia, ntia, etc. de 6-
ment, de popore : stirpea negia, stirpea
ol&a, stirpea caucasica; stir/'^a la^na.
STI.
1387
stirpea germana; stirpe de eroi; (fin
stirpe tubile, eroii anHâ se credeau es-
s^i d'in stirpi divine; fiUi ai stirpei sa-
cerdotale; stirpea regiile regnante in a-
câsta ferra; 8) 8«rpe=prog6nia, poste-
ritate, filiu, nepotn, stranepotu, seria de
nasceri succesiva, etc. : stirpea vâstra
numera nepoţi si strănepoţi; &) stirpe
de linAe : stirpea indoceUiea, nominaia
si ariea sau ariana; stirpea semUiea,
tartarica -. C) stirps : ct") stirpe de co-
timfe, clasae de covente essite d'in acea-
asi rădice; 3) sh'rf)e=:radice de coveuta :
pucinc su stirpile unei limbe eenu a
fostu pertrunsa, ea a nostra, de elemente
străine ei ; stirpe^genu de plante, d'in
cari e oonnoscnta popomln speci'a dd
st»-pea negra=tTtemUlajal^Tla,Lin.;
c) in genere, 5fi>pe=:origiDe, principiu
fundamentale, fundamentu, incepntti pri-
mordiale : affunăe su stirpile reului, nu-
seriei, ignorantiei, stultetiei; hona e re-
ligionea, dero stirpile superstitioneisunt
de desradeeinaiu ; a desradecmâ d'in
stirpe audoritatea i» seientia ; se eau-
tămu stirpea dereptului t» natura; se va
şterge, se va smulge nu numai pestea ce
infesta republic'a ct stirpea, gemele n
sementi'a.
STIRPIRfl.-eseu, t., extirpare; a
smulge d'in stirpe, a ac6te d'in rade-
cina, a dearadacinfi : a sterpi plantele
părăsite : a sterpi reulu d'in soeietcUe,
STIRn=8^ert4, s. m., (probabile d'in
steru.-a, de nnde stertU), specia de
planta=imBrantbaa blltain Linn. no-
mitu pre alte locuri si : motitdu curcanu-
lui : stirulu cresce si prin gradine, se
semina in adensu stirtdu rossiu ; a faes
si muncă eema cu stiru. M.
• STIVA, 8.f.. stlTa, (fr. Mit); W»- ■
ne de aratru, manica de aratm ; 2. in-
Btrnmentu de tessutu, (vedi statita).
• STIVARIU.-a, adj., (BtlTarlns, fr.
atlTalre); relativu la stiva ; subst. per-
sonale, ativaritt : a) celln ce tine de
stiv'a aratrului; b) celln ce fabrica stive
* STLATA,"8. f., atliitş, (fr.stlate); spe-
cia de nave , lata mai multa de cfttu
lunga, de nnde probabile si nomele sen.
•STLATABIU,-«, a^., stlatarloi;
=y Google
1288
STO.
(fir. stUUIre); relatîTu la stliOa : bătă-
lia sdataria ; sabst. pers. : a) marinaria
de uDa ^lata: b) capitaDU de stkUa.
« STLKMBlI,-a,aâj.,8tleMbaa; greo-
nin, tardn, pe^rn, etc.
* STLOPFU, s. m., stlo»»; 8onn
naturale, prndussu prin ictn pre acau-
dure si alta analoge; sonn de arama, de
poeca, etc.
* STOECfflOGKNIA, aioeehtomeina,
gtoeckiomantia, etc.; vedi : aticho:
STOPA, a.f., {it. Btoff», fr. 6t«ff*),
punnS) tela, naterles; 1. stofa, tessa-
tnra pentruvestimente; «uaisUessn. tes-
sntn ra pretiosa : stofe de metasse, de lâna;
stofe intretesstUe cu aurv; 2. in genere ,
d*ince|sefobrica,Be &ce ceva, in sensuln
cellumai largu, materia, natura: omud^
stofa vechia, de stofa hona; mtdieri, ixh-
pUli de stofa rea]; stofa d'in care se
desvoUa unu discvrau ; vedi mai bene :
materia.
STOQTJ, pL-uri, tectnn, cmbrariM;
Mermif strau, 1. coperimenta,in spe-
cie, coperimeDtn de cereali, de fenu ,
seiafra; 2. coprensa allu nnui coperi-
menta ; acerva, in specie, de cereali:
de ordin, de grftnn, etc. inco nebatate
san netreierate, d^ro si : acerrn de fenu,
de palie, etc. (Compara etegu , si grec.
trrfrfEtv^tflffere, oti7oţ=:teBtiini). M.
* STOICIDIJ, s. pers., 8t«lelda, (d'in
rfoicH si eeăere); proprie : care occide
pre stoici; nome datu, in risn, nnni epi-
cureu, care vrea ee para stMCu.
* STOICISUTJ, s. m., (fr. BttlelRne);
1. systema filosofica a stoiciloru, (vedi
stotcu); 2. prin estensione, stoia8mu=
rigiditate forte mare,pati6ntia neinvinsa:
sufferira si feminele eu stoieîsmu tort»-
rde tyrammlui.
* STOiaTATE, 8. f., (fr. gitlolU);
calitate de stoicu, in sensulu de rigidu :
HoicUatea portărei, vt^iH acestui bar-
bătu.
* STOICU, adj. s., itetoas, (otwrxâţ,
fr. stolţie, Btnlfllen); relativu Ia oroi
saa <naiâ=zportim, si de acf in specie,
1. relatiru la Zenone, auctorialn si (an-
datorinla doctrinei filosofice asîă.nomita
stoicisim^, pentru oo ^none propunea
principiele doctrinei selle disciplilora
STO
aei intru^ona portieu, sau perittţflu, i'a
Aihena, si de aci mai departe: «toinc:
relatim nu nnmai Ia &mme,eisiia»'
motorii, aderentU doetrioulni Zmm:
fUosofi'a Ooiea, seePa itoiea, doetm'*
stoica, prindpitUu fiindamentde oBi»
morcdk stoice fueo e mmai umn kw,
virtutea, si numai «hui ren, viftulu; it
aci paradossidu , eo âorerea nu e ww
reu; doetrin'a stoica, d'ititre tcteâoelri-
nele Oreâloru , fti cea mai sj/mpnOtiet
earaeteriuTui severu si rigidu aS« ttnJio-
ruloru noştri .- Catone de Utiea futtmen
rigidu, si ehiam matrone romane fun
sUiiee rigide; 2. metaforice, prin esten-
sione, 6toic«=rigidu,BeTem forte, fîrmi
si constante, nestrămutata, chiarn in
faci'a mortei, in principiele selle : mor-
tyrii creştini fltra stoici ; stoie'a sufft-
renlia a moriZorti barbali, stoie'a mork
a*UqrtatorUoru pentru p(dria; — inunn-
done seDSDrile principali si absoluta:
unu stoicu, una stoica.
' STOLA,B.f., stau, (otoXiJ.fr.sUU);
Testimenta lunga care senrf, I. mu an-
tauiu, la amendone sessele : ttola de bar-
boii. st(^demtilieri; 2. mai tardiu, no-
mai la femine ca vestimeotu propriu
mulierescu, ca rochiţa vulgare : fett m
stola lunga, fete in stole scurte ; m«tt^
rUoru nu se caâe a portă Hole scurte;
stola hinga porta numai hariatH volitp-
tosi, numai artiştii : poeiii. mtistcU, etĂ;
3. la bărbaţi : stoVaevestimentidtiprit-
cipcde aliu sacerdotăoru ; preu^dti ace-
stei baseriee are mai mu^ stole; 4. in
specie : havpax^im, epitrachelio^M-
traeheriu, pkraaaru.
* STOLATU,-a, adj. part., stoUt»;
investita cu ^ola : stdCatâe matrau;
saeerdotii Reiaţi.
* STOLIDITATE, s. f., st*ll«tM, (fr.
8t*lldlU); calitate de ^olidu.
* STOLIDOMANTE. a. pera^ (fr. it^
lldumuiolen. d'in (noXE^rrvestimentD, si
[Ldvrtc=diTinatorinJ ; pretensu di^im-
toriu dapo porta.
* STOLIDOMANTIA, s. f, (fr. •(♦-
lidoBansfe); pretensa arte a sfoJtiJtfMi»'
jelui.
* STOLII>U,-a, a4j. s.,flUlMBf,(d'iD
acea-asi fontana cu ^(Aone, alfine cu
=y Google
STO
12S9
«fulfo); lipBitn de mepte, lipsita de coa-
silin, fora ratione, nebonu : «nu^'une stO'
Udu, una fem»a stoUda, ceUu mai stoU-
du d'in toţi stoUâii; si despre lacruri :
nemica tut e taai soUdu de <^Uu acesia-a;
stolide harbe, stolidu capu, atolida cot»-
diatiiia, stolide eonsU^ , aloUde fc^te,
stoUda superbia,
* STOLIPEKUro, adj., {&.8t»llftre);
care p4}rta, are uoa stola.
* STOLONE, 8. m., gt«lo, (fr.Btolon);
blastariu lussnriaDte, blastariii ee incol-
tesce si se redica la lîre-care distantia
de plant'a principale : unu atUicu Bo-
mânu eapită cognomele de Stoîone, pen-
tru eo eu mare ăiUgentia sterpieastdlo-
nii de prc îonga pomi si alţi arbori ai sei.
STOLU, pl.-«n,(aT(i>.0î),cla88lB, tur-
ba, inaltlMd«, grcxf 1. mulţime, câta,
tnrms, legione, etc. : atolu de pasaeri;
stolu âe dconic, stolu de cocori, stoluri
de pellieani, stoluri de comtet, stciu âe
Utpi, de cerbi, de eapriore; st<^ttfi de for-
miei; stoht de latroni; 2. in specie, ar-
mata de espeditioae, si mai vertosn, ar-
mata navale; flota, mulţime de nari; —
chiarn ai ioprimnlusensudesub 1, «fo/w
=tarma, mulţime in mişcare, pre caile,
espeditîODe, etc.
* STOMACACE, s. f., eUnuo^oe ,
(an>{iaxdtXT], fr. itcmaetoâ, d'in gTâţtot^
gara, si xaiiiS^reu); reu de gura, ulce-
ratione fetida a garei.
* ST0MACHALE=8fomacate , adj.;
(fr. Btomaelial); relatiru la slomaehu.
8T0UAGB ASE=stomacare, v., sto-
muharl] de regula ca refless. a se stoma-
ehâ, a se YaioTiiQsiomachulu, a se ingre-
tjosii, a se reroltă, st de aci, a se supperâ,
meniă, infnrii , invenină : se stomacha
liusioru si eurrendu bttrăntUu.
STOMACHICD,-a, adj., (fr. stoma-
ohlqne); relativn la stomachu : venesto-
machice, beutura stomachieai si absol.
m., wttu stomaeJueu, unu bonu stoma-
chicu.
STOMACHOSD=rio«iocosM,-o, adj.,
■tomaehoBU^ plenn ie stomachu, ca sto-
maehulu mare, ou stomatihulu aprope de
gara; co-d cui atomachtibi e aprope de
gura. aeeUu-a etarendu se ingretia, se
revolta, ss suppera, se invenină, se face
focu, se mama reu; de acf dâro meta-
forice, (ca si Terbula slomat^tare), adj.,
'5tomacÂosti=Bupperata si supperatîosu,
plenn de amaru si de reodau, meaiosn,
nemultiamitn. etc.
STOMACHU=sA)niacu, a. m., st«-
Biaobns , (acd}Laxo; ît atomaeo , isp.
port. eatanagOi prov. estamieb si esta-
mM, fr. eitomae» D. g. mopĂyiţ); parte
inferiore a inglntitorei : stomatfudu e
foUele ee recepe edle ingUttUe, stoma-
ehtdu maeina ceUe inglutite; madnedu-
r'a stomacfadui e ălgestione;stomachuUi
bonu digere bene; stomachu reu, stricatu,
rumatu; ne ăore Oomachtdu, suffermu
de stomachu; a bagă in stomachu; nu es-
siti afora eu stomaehidu desertu; sto-
machu plenu, incarcatu; customachuln
incarecUu ned U*era, ned ăorme cineva
bene; a fi greu la sicmaehu, a cade greu
la stom-tehu : multe buecate cadu greu
stomachtdui sau la stomachu ; — me-
taforice , a) st&naehu = gustu, plăce-
re : a /! diupo stomachulu cel^tru dk»
delieati; stomaehtdu, ia ei pontica, re-
presenta appetitele immoderate de mân-
care si bentora, represeuta imlmS>a-
rea : 6mem daţi, indinati stomat^u-
lui : stomaehulu e idohdu «nd mare
parte de âmeni; de alta parte, stomachu
:=:3iedin sau scamnn alin sentimentulni
de gratia, si de acf : stomachu=YOlii rea,
urra, sDpperare, reneon, menfa, etc. in
frasi Cil a nu av6 pre dneva saa ema
la stomachu; a si versâ venemdu sto-
maehtdui pre alţii si nu pre euIpoMIt;
nu sdu de ce ai cadutu acestui omu greu ■
la stomachu : cu ce stomaclat se sufferia
si se inglviia dneva batujoeurele vMtre ?
SXOMAGOSa, stomaeut vedi : şfo-
maehosu, stoma^u.
« STOMALGU. B. f., (fr. staulele,
d'in (iT(i[ia3=:gura, si £>.-fo<=âorere); do-
rere de gura.
* STOMAFOBi; adj., (&. itamapada,
d'in otiina — gura, si no5c gen. noÂic^
pede); care are petiorele la gura; şutat
ţ\. stomapod», ordine de croataoie.
* STOMAPODI¥0KME,adj.,(fr. ata-
niapa4lfarnia»— vedi precedentele); eare
are forma de petioru la gura : larve ato-
m<^odiformi.
=y Google
1S90
STO.
« 8T0MATA, 3. f., (fr. stoaate); nan
gena de eonce.
* STOMATACIU,-», adj., (fr. stoou-'
tMJ); care sâmeoa cu stomiai'a sau sto-
motidn.
* STOMATATD, a. m., (fr. Btoma-
t«te); geou de plaate microscopice.
*STOUATIA,s.r, (fr. itoa«tle; -
vedi «fomoto si stomofa^u); genu de oonca :
atomaiÂe rossie.
* STOMATlCA=sA>nKtfH!e, 9.f., sto-
Mstlec, (oni)Lanxi3); parte a medicinei
ce se oocupa ca morbii gorei.
* STOMATICU.-a, adj., (stoinatlcdB,
aztt^xvKâi, d'ia atâ[M=gara); relativn
la gura : morii stomatiei, medieamente
Omaiiee; s. f. reale, stomrUiea, Tedi iu
parte.
* STOMATITE, s. f., (fr. sUnatIte),
ÎBflammatione mucosa a garei.
+ ST0MAT0-,(gr.3Ttiţiagen.0KÎiiawţ
=gura}, in composite scieatifice : sto-
matopterophoru,'a, adj. s-, (fr. sttnui-
ttptârtphore, d'in ircEpdv^aripiâra, si
ţipeiv^portato), care porta, &rearîpi<}re,
subst. pL, stomatopterophorele , cl&sse
de molluBce ; stomatoseopiu. pl.-e, (fr.
stoBaUaoope, d'in oxoicsîv = epectare,
MBamiDare), instrumeatu de observatu
mNC6\Ai\igat\: stomatoseopiu eu dif'
ferite forme se applica la gura peniru
diverse ustirij stomoblepharu,-o, adj. a-,
(fr. ttomobiâpbarflf d'io p>iţapov=:pal-
yebra), care are orificinlu buccale cope-
ritu caci^'«8aucu«m, s\ibsi.pl,8tomii-
blephare, classe ie microscopice; stomo-
gastrieu,-a, adj., (fr. atamo-gasti-lque,
d'in YiMnţp=;ventre); relativu si Ia sto-
machu ai la ventre; stomoxa,-a, adj. s.,
(&. stamoxe, d'in â£6;:=&cutQ), care are
gur'a san rostrolu acatn, s. m., stomo-
xu-lu, genn de insecte diptere; de aci :
atcmoxude, adj. s., (fr. âtoaoxy d6), cat-e
sâmina cn stomoxulu, subst. p]. stomo-
xuăiie, familia de insecte diptere, care
are de typu geaulu stomoxdu.
* STOBACB, 8. m., storax, (fr. at-
nx)i specia de resina.
STOBGEBE, (d'in esloreere), storsi si
atorsei, storau si siortu, V., «xtorV>ere,
exprlmere; exhanrlre, eisiigerei exlaa<
Hlre, (it. tttoreere, isp. ext«reert port.
extorqnlr, prov. eBUrsersieBtorMr,fr>
exwrqaer); a face se ^ssa ceva, a scote
cn potere de torcere, de sucire, de strin-
gere, de pressione, etc, 1. proprie ai in
specie despre licide : storeanu strugurii
ou mânide. cu ctdeatw'a ţetwrdoru, eu
torclariulu; se storcii mai muUe lemâme
in acesta l&»onata; prov. se km storci
lemonia m nasu cuiva, eo aitie apoi se
storce; chirurgii si medicei sloreu hulele
ai fru&oniele: a storce totu reulud^inbu-
ba; proT. a storce lapte d'i» pitra : străi-
nii sciu storce lapte si d'in petr'a terrei
nostra; storcu vitellii ugerele vaedloru,
itorcu amneUii titieîe ouihru, storou eo-
piliii titieU mammei sau nuh^eei, mal
energicn inse : atorcu mamm'a sau mt-
trieea; — «torce speUatoressa bene albi-
turcle; se storcu camesiele, spre a se eu-
retid de sordi; se storeu vestimentde de
ap'a de plovia. ce a intratu in elle, san :
se storce ap'a d'in vestimente; — in spe-
cie, a secci, a suge totu, a nu lassă pi-
cătura, unu picu : a stdrsu ci^le, bu-
teliele si ehiaru butonieîe de mnulu ce
conţineau, (vedi si mai susu : au stor-
stt ugerele);— &%i& si : serpele a storstt
broscele; ursii au stor aude sâage tau-
rii occisi ; cânii au slorsu st meduU'a
osseloru; — 3. metaforice, a) a storce:=&
secc& de poteri, de averi, a eseaaij; a
despoiâ : perceptorw atorcu pre bieţii
eoiUribuitori; marii assupritori storeu
totu; storeu sângele ensusi (fin bieţii
terrani; a si storce pung'a^ a storce pun-
g'a altui-a; sumu atorsi si aprope morţi
ie fatiga si de fame; libidinUe atorcu o-
mulu de teneru; a storce si ingenuchiâ
bieCa terra: cine ^au aflatu se nti «/or*
ca bietele terre romane? storceti, eo fW
veţi ave ev mai storce; ne au storau de
argentu, ne au storau de buccale, ne au
storsti de poteri, a mai remăne ae star-
ea? b) a storce = a smulge, a rapf, 8
leuă ca vîoleuiia : a storce apateie d'in
măntdc sceleratiloru, nu potura storce
(Pili mânvle twhalului armele; ce ap~
puca, nu i se mai storce; miu bene more
de câiM se lasae ai se storce ceva d'in
mâna; c) a storce=:Aist9rqmttt, a intor-
tochii, deforma, strâmbă, etc.,de si mai
raru in acestu sensa; (redi restoreere).
=y Google
8ML
STOBCUTOBE, 8. f., vedi : atoreur
tOTM.
STOBCUTOfilD.-feîm, adj., «stor-
iincns; ezprlmens, exhuBrleiiH) sptlISHi;
toronlarj care storce s&n serve a 9tor-
eere : storeuiorii sângelm Ui»atoriului;
gtorcutorii de vt'nu eu călcătorii de lenu;
in specie, s. reale, m., sloreutoriu. pl.-e,
si f., storeutâria ^ siorcuiore; instni-
mentu de storcere, de slorm in genere,
âro iu specie, lenu de storsu struguri.
* STOBIA, 8. f., storeâfliatorlâ, (fr.
store); stratn sau coperimentu implettitu
d'in palie, fnnicelle, si mai allesau d'in
papura; in epecie, a) stratu de papaT& :
rogoeina; b) perdeUa de ferestra tessu-
ta in fire grosse si rare forte.
STOBSITUBA, e. f., vedi storsura.
STOBS0BnJ,-S(*rta. adj. s. , (d'io
storsu, de la storcere); oiie^oree : stor-
sorii sângelui omtUm, s. reale : anu stor-
aoTM, pl.-e, instrnmentu de stor$u; vedi
si atorcutoriu.
STOBSU.-a, adj. part. a., (d'in jtfor-
cere), exatortas, exhaBstng,
STOBSUBA, s. f., exstoftiiB, ezhau-
BtuB) actîone d^ro m&i vertosu effectu
alluactieaeideAforcere; in acestu sensu
si storsUtva : storsiturele făcute bieti-
loru erestmi; storsittir''a plageloru.
STOETD,-o. adj. part. d'in storcere,
dlstorlD 8:=ÎDtortoctiiatu.
ft SIBA, (contrassn d'in estra), extn,
(compara it. st» ai «atra, isp. «xtra,
prov.eetra, ft. extra), in multe composite
confaGBu ea trani, preeumu îb : străba-
tere, stracorare, ttraformare, ^aluâre,
stramwiare, străpungere, s^abonu. stra-
nepotu, ete. In compositele adoptate in
tempurile recentiorî se conservaşi eHra
intregu, preonmu in : estramurcde, estra-
territoriale, e^aordinariu, estravagan-
te, etc.
STBABATEBE, (se co^JQga car. da-
tere), V., pertandere, perradere, pene-
trare; peragrare* perradercj erolverej
perteratarl} 1. a bate, a face se merga,
san a merge, trece, de la una latnre
peno in alfa, si de aof, a pertrunde, a
f^auri, etc. : cuniele nu străbătu scan-
^rele; unu cuniu numai străbate mu-
nUu; sptd'a strabai^ tPin cott'a prin
STB.
1291
care fu infipta peno in cost'a oppusa; nu
potura străbate in cetate; acf ca si in
nrmatohele cu respecta aprope numai la
locnln, laturea unde e se adjonga ceva
aau cineva : nu poteti străbate in aceste
paladi numai cu petiorulu; eu greu vet
strebate peno la ăomnu; peno ae stra-
hatetila aceUu Ucu, vi aemai c»ru inco
ftuâte laborii dâro ca si mai susu : oelu
nu potu străbate prin muri; ctne pote
străbate in secretele ânimei unui omu;
cu atâtu mai greu se pote străbate ânp-
m'a uneimulieri; — a străbate ad^a prin
urechea acuhU; nu ati atrc^aiutu tote
firele orditurei prin epata; vocea lui a-
&Ua străbate in tote urechiele, străbate
in cdk mai depărtate ai mOt aurde; plo-
uia ntenutasi lena strahate mai tare tw-
stim&ntde de eâiu le ar străbate unu
pJowonm violeniu: 2. metaforice, a) a
percurre, a calcă unu locn, nna t^rra in
tote directionile : a străbate terrOe si
marile; e unu omu ce a s^dbata^ noue
t&ri ai noue mari; cuce se strabatemu
immensele deşerte ce ne stau inainte ?
amu strahcUiOu in lungu ai in Io/h totu
tinuMi3M aceUu-n; dupo locuri amu stra*
batutu callea si pre diosu, si in carra;
si in luntri; de acf : b) a evoive, a scru-
tă, cercă, cercetă, precepe, etc. : «-udat*
patimti stre^atura eartiie ctMoru mai
mari biblioteci; cine pote străbate cu
mentea sea de omtl mysteriele divine?
pSno aeoUo nu strcAotusse industria 0-
muhii; vasfa mente a sapientelui atron
bate profunăitatile abyssului si aîtilUr
dinile eerului,\e)a8trabate=ia bate tare,
d'in tote poterile, a convinge, a intrece,
a pertrece, etc. : dSeo voi nu aciii bate
si imblandi ferele, ie scimu noi bate ai
chiaru atrd>ate; cu arruncature de petre ■
atrabate celle mai mari inalUtni.
STBABATUTOBIU.-Wna, adj., per-
tundens, penetrana; care străbate : men-
te forte sirfAatutâria, odi forte straba-
tuton.
STBABATUTU,-a, adj. part., (d'io
străbatere), perfttratas, perfossus; per»-
STBABISMU, 8. m.,8tra1)ld!ne, (d'in
strabu = atrâmbu), stătu, defecta 4e
străbu : strabitmiAn e vittdea^tik.
=y Google
1S92
STR.
* STBABONE, b. m., itrak*! propri«
fonna de aagmentativu d'in alrabu,
1. forţa itrabu: 2. ei in acelln-asi sensa
cu form'apriniitiYa: ttrahu; 3.DODgome
de orna : eongomeU de Strabone sfroluef
prin HHH celebru geografu.
STEAB0NE8C0 = 8trabunesem,-a ,
adj., «rltiaj de 2 strahonu : datinettra-
htmesci. portu strahoneseu, appMotura
straboHe$ea. Urr'a sirab<me*ca.
1 STBABONUra, adj., Btrsb»iiBB|
Tedi sfra&ofK.
2 STBABONU=rrira&ii««,-o, adj. s.
pefB., proavDB, BbiTflB,pl. najores; 1. ts-
talu d^uJut, secundolu oionu; 2. prin
estensione, ori-ce antenata : drab<mii
noştri su Somonii.
8TRABn,-a, adj., Btr«b■•,{acpa^&:);
acalla-asi in forma cu sfrâmfiu, luatu in
MDBu speciale de : strambu deodi, care
na cânta in acea-asi directione ou a-
mendoni ocUi, ci cn unnlu in una parte,
in cn altuia in alta parte; metaforice :
s^a&«=inTidioBn; vedi si strambu.
STBACHINA (scurtatu d'in ostra-
ckdna, sau ostraeUna, essitu d'in oatra-
da, ostraeida, deminutivo d'in oatraca,
oslraeu, Sscpaxov), s. f., oatlaait patlaa,
BontflUai ftotlle ras, testat vasu de pa-
mentn in care se punn buccate Bau Be
Bp^Ua alte vase : a mancă d'in sirachi-
na, a iw^arit atrachine pentru repausati;
strachinele se spargu currendu, casiiA-
Ule.
STfiACHINARESSA, $traehinaria,
Yedi jfrocAtndHK.
STBA.CIHINARin,-a. adj.B., arai»,
fletlllB} relativ u Ia strachina; de regala
ca BubBt. a) pers. BtraehinariK=:ceH\i ce
fabrica Bau vende strachine, — f.strachi'
fiar«Ma,maliere a unui straehinariu, sau
muliere ce fabrica sau ?ende strachme;
b) reale aiutr. strachiniaria, a.) arte sau
offtoina a straehinaritdui ; P) mulţime
de atrachine.
STBACHINELLA si s^adUmţia, a.
t., deminativu din a^acAino.
STBACLINA, stradinarm, etc; redi
gtraclUna, straehinariu, etc.
8TBAC0BABE, ^acurate, v., solare,
truiseslare» perwlare; seailnţ ftirtln
ire, tttgtttt abire, «radere^ pneterl*
re, etc.; a facesecorracu piculu, 1. pro-
prie, de lîcide : a straeorâ taptds, sîiâo-
rea se straeorâ prm porii peOei; gira-
coratibene sor^tur'a; (q>'a pIoHtet w
stroMra in pamentu, se straeorâ apoi
prin pamaiiM la reservatorie, la four
tane. ^in fontane ti d'in otte surga^
se ^raeora apoi i» mare si in fluvie ;
inae prin estenaione M metafore bi de-
spre alte Inomri solide ; stracoraii ea-
mdd^asi inghifiti fintiariviu; nu lastati
se se straeore neâ unu stereu; nu wlraeo-
ră si neghin'a. straeorâ si aUege numei
grânulu; se straeorâ prin gcardu sonet,
puBt ăe gaUina ; se' straeorâ si omem rei
m easde edle mai bene inehise si at-
stodite ; de ac( : 2. metaforice si in spe-
cie, a) despre tempn, a b-ece, a se dace:
fy-ee» si ae straeorâ viStCa nostra, amu
a'a atracorcdu diu^a de eri; se atraoh
rasse de atunei mai bene de umt annu;
b) a Bâ duce in genere, ai in apeeie, a
se dace, a intră, reni etc. pre neaen-
tite aau pre farisia, pre ascnnsa, etc. :
ae straeorara si fiigira toii ; h'om aentittt
eandu ae stracorasie in casa. si eand*
se strecorasse d'in easa; de unde a'M
straeoratu atâii veneţiei intre noi ? din
nu ve^ eo se straeorâ pre la frontariele
nostre reu cuatodite? se straeorâ la odti
cttStodUoru toţi incluşii; ai trana. a «Ira-
eorâ sare si alte merci oppritU de lege;
a atracoră pre fugari si ariminali in
alte ttrri ; a stracorA oeva sau pro cine-
va, a se straeorâ aingiiru printre pi-
caiure, ca pror. a struţuri aia ae stra-
cură printre picature =: a liberi si a
se Hberâ, a scapi si a aa Boap& cn gran
d'in mare nerolia; de acf absol. si in
genera : a straeorâ eova . pre oinam ,
sau : a se straeorâ de undeva , umio-
va, etc. , a trece prin mari difficnltati
si obstacle : cine ae pote straeorâ prin
acea muUime; si fora perioln': se seie
straeorâ si afiâ pretotindineatote; eumu
seie se se straeore in tote caade mari ?
eumu acie se ae sb-aoore i» ânande Uh
toru-a? de ad : c^ a atraewâ = a trsM
ca meree , na ca mai snsu ^e faiisiD,
ci cu intellesau de a vende, pertreca : eu
greu straourămu mereea noatra; dfeosa
atracoră ,la pueinisipueinaaeabraoora.
dbvGooijlc
8TB;
STKÂ.COBATIONfi = atraeuratione,
8.f., truBMlstlAj aetiooedesjraeorare.
si effectu alia awUn-asi c airaewatio-
KM ptnwltii.
STBAGORATOBE, s.f.,Tedi straco-
raiori».
BTRACORATORinsssft-ocurfltonu,-
tOriOfiA}., truseaUiUf flribBllRMf trus-
e«UtwtBMj cate stracwa san eerra U
liraeoraUti ia specie , eabst. reale f., stra-
earatâria = akaooratore, iDetramenti]
de straeuraiu : atracoratori de bueoa-
S']!^kCOnĂ.Ta=atraeuratu,-a, adj.
pari B., (d'in gtraeorare), oAlatns, yer-
etUtu.
8TRACOBATnSA=sfraour<tfura, 8.
C, actione, d^ mai veitosu effaota allu
aetionei de a atracorare : mai mttlie itra-
euraitire factUe apd ttirbiăa.
STBACUfiABfi, etc.; voii atracora-
re, etc.
STfiAOALIA, 8. f., rotBlarerr», Tel
PcUUm; rotîlla de fenra sau de pelle, fis-
tata la eapitele coteloni anul carra eaa
Qnei carrutifl.
aTSAââNABE Bi atraganire, t., re-
xsMt fMIgiret «xenere^ăfSfere, ■•!«-
■tare } a veB8&, a portă, tracta reu, a
fatigâi, fermeată. sfermâ, supperă etc. :
bieţii omeni fura straganiti diUe itttre-
ge; ati atraganatu terranii la fucru inu-
tile,- prea ttraganati âmenii pentruaeo-
ooftre ,' tK « straganaiu en inetUaori ;
ai ttragamatu 0ta Uimea.
STAGANATO si atraganUuro, adj.
part., (d'in stragamare, straganire), t«<
xatflB, fAtlgatM, anietua.
STBAQAMATUBA si straganitura,
8.f., Mzatl«, afAleUo; actioneai effecta
de •frafUMOre; atraganatura preia jn~
dicati; atraganaiur'a bietHoru omeni e»
emvaie ai boii la dista»^ deptHie.
STBAâAKIBE, atragcmitu, Hrug»-
nitura; vedi : atraganare, straganatu,
atraganalMra,
STBAâfik B A ■trăgea, (i'maCeivere)i
atmmire dioso, la pamenta, calcare la
puaeitD, eooidere, derimare, Barpare,
minarev etc., 1. proprie si in genere :
afytaffta ie arme oUe fiigariloru m Um-
guiâk coUtH «fco^ a ctHoru mai bone ai
STB.
1368
taaere sdbe; strânge de case si de 6-
meni fora diatinetione de etate ai de
aeasu; strage de omeni si depecare; 2. in
specie, macella, ominoTD, cede:toM se
temea de terribile strage ; câte atragi in
beUele dvili! câte stragi de ommi ai de
fere in ampJUtheatrviuanticu! ee stragi
de creştini ai de t^i martţfri ai It&er-
taiei!
STRAGLU, {stragiiu, Hrali», straiu),
pl.-e, BtraşalBB si stragietan, (d'in ster-
nere); ceva ce sa steme, Be iatende ta-
peto, asternata, veatimeatu, etc.; redi
atraiu. .
STBAINABE, atrainetate, etc., vedi
slraniare, stranietate, etc.
STBAISIORA,sfrmstOni;redi Sta-
ţia Bi sh^aiu.
STBAHIA, s. f. , peraţ saccuUetin de
pandia san da pannura, in oare se pnna
Tictnali, instrumente de Itier a, si alte
necessarie.
STRAin, (d'in straglu, straHu), ţl-e,
straguluBij ce Be Steme, se intende, a-
starnata, copertară de pata Baa de ealla,
vestimentu, etc.: tote atrai^ de precât
lulu generelui su teasute, cosute si allesse
de mareaaa; patulfi imbraceatu in atraie
intreteasute cu metaase si cu auru; —
atraiu de brosea ^ lâna de broaca; —
de acf deminntire : atraiutiu, straiaioru :
toii copiUii vestiţi in straiaiore atrate si
eleganţi.
STALin, 8. m., vedi atrant.
8TRALU0IKE, T., aplendere, ni<
pleadere, altare } llluitrareţ l.iiitraiiB.a
Iwi forte, a d& 2wse, a radia, a splende:
aorele atrcUuee, auridu straUwe, Uteif»-
rtflu straluee, stralucesen atdlele ; ce nh
atrcduce, e opaeu sau mai intuH&ieoau;
nu tot» ce straluee, e auru; straluee la
lumina adamantele; asii : strcUuee ro-
rea, straltteeseu oeUi vtut, straîueeaeu
Imminele odUorm; 2. transit., de regula
metaforjoe : a ai stralud nomele, fami-
U'a, nutionea; mdti s'au atrahiwtm in
b^U, mwUimscienritf; «'cm sfraltictAi
ca oratori, M podi, ca aeriptort in verir
ee gemt; da acf : part. 8tr<diteitu::=lU»-
■trls, applieata forte desa ca titlu de ono-
te ; străluciţi scriptori, atr(ducite Domne,
atrahte^ eoilegi, stroUmte fapte Mlios,
>yGoog Ic
ISM
8TR.
stridueite eaOtati; strtUtieita viMia, atror-
UtcUi juni, atral»eitu talentu, Btrciueita
inteUigeiiiia.
ST£ALUCIT0BIU,-6!Ha, adj. b.,
splendeiiB, reBrlAndenst lUittrvtBţ osre
ttralwie : luna UmUnatsria si stelle stra-
luoitâriei oeH ^akuitori; barbatistra-
heitori ai naUonei; airaiiieHori de no-
mele seu si aiiu familiei.
STRAHJCrrU,-a, adj. pErt., (d'ia
strolMire), elims» lUiitrIi.
STKAMA, 8. f., Tedi ^ramare.
STItAMABR, T., flUtlB reB*lT«re;
dlBBalTen;a desface firele teBBute,asoote
fim cu firn, si de acf, a dissolve, desma-
tî&, etc. : a stramâ parte mare de pan-
ăCa tesauta; fig. jtmt a^amati, muliere
stramata; — de aci ei : strama ^ aeama
de fire de pandia; vedi si biscompoei-
tnln ăistramtav.
STBAMATU,-a> a4j- part. s. , (d'in
ttramare); vedî distramatH.
STBAUATUBA, s. f., p«r flU rest-
Imtlo, dlBBoUtlBj actione si effectu de
atraimare : stramatur'a pandiei; atra-
rnaiura de omu, siramature de niuîiari;
in specie : 8tr<miatwras=iânae6iorQtain
SŢEAMB AC£=««nimiaew,-a. s-pers.
MBHator, alaHlatorf (fr. fiimMUr),
eellu oe are defectulu de a «e strauritd
laalUi.
STîLAMBABE, t., earrftre, iBenrra-
TBret reeiirT«r«, fleetore, btEeetercj f»l-
■Ifleanj totqaere, dlstorqoere, perrer-
terej InellDure, glMBlare; a iiaastrainiM,
1. proprie : a strâmbă batwlu , lită'a,
eaUea; se strâmba ai femdu aub acesta
greutate;a8tr(mhâdireeHonet^aatrambâ
gur'a, a alrambă odH, a aistrambăna-
sulu ; a ai atranAâ mănule, degitele; a
strâmbă statu'a, a atrambâ pertic'a m
pamentu; a strângă ewavlu apei; a
strâmbă eaptdu, a stramid atatur'a; ee
ti strâmbi aaiâ talfa? « strâmbă orna-
tulu, a atrambâ mis'a, a atrambâ lumi-
nmile; 2. metaforice, a) in genere : a
strâmbă nasulu saa : a atrambâ d'in naau,
a despretiă, a arretă gretia si dispietiu;
a stranAâ gur'a la cineva, si ahaol.ase
atrambâ la cinuva, a batujocari, leuă
in risu, a ingană etc. : ce ve strâmbaţi
tfTR.
aaiă la bietuln omu; ee te strâmbi Ia
mene; nu siide beme se ve sfrmiatt;
b) a sisifici : a atrambâ bdanăăe n
oUe mesure; a atrambâ eovMfete, eo»-
gtructionUe.
STRAHBATIONE, s. f., eirnti«.li>
eiinUo» dlatortlv* fsedaarU dUtartl*;
actione de strâmbarea effectu alin acel-
lei-asi : sirambationea liniei dereple;
ah'ouibatiomle fadei st gura.
STEAMBAIOBin.-torta, adj. s., eir-
vat«rf reeirTatar» iallexvr} dltUrter,
•ria dUtortorj care stri^nba sau u
strâmba : airambatora dereptaiei; in
specie : straa^fotorii de nasu.
ST£AUBATl7,-a, adj. part s., (d'io
strâmbare), eirutni, raoBrratUf te-
xHii laflexiiii fklsu, ■(■nUtus; eeBe
derepte rirambate ; nu e bene de strtm-
bătu nastdu la ceUi mai mari si maibe-
trăm; strambqttdu vostru la omem ve
attrage urr'a ai inimie^a omenUoru.
STKAHBAIUKA, s.f., actione âe
a strâmbare, d6ro mai vertosn eifectn,
stătu produBsu de aoâsta actione, (vedi
ei atrambatione) , enrrati», flexii^
Uftexara, foeda orlB dlitarti», MRt•^
ti* : strambatur'a capului, etra^ixitur'i
ramurihru; strambature de lemne : a6
tatiatu (f m pădure numai strâmbat»*;
eu strambaturete teUe ti drformi gur'a
aTSÂMmTk1E=8trambetate, s. f.,
eirrfttnra, flexnra, Inflexnra; lijutttia,
lalqplUB, (it. atraiibltfc); stata, calitate
iesfrâmbu, opţo^i&l&dereptate : atram-
bitviea trunckUoru (fm iota sel&'aiui
mi place; si ceva atrambu : atrambitcii
de lemne, de trabi; iu sensa Morole; m
se cade judieelui a face atrambkate;fiigi
de atuan^ntate; rev<^t<mtistrambitâtiK
făcu ptmperiloru; stramiitatea a aUm-
giUu de pre ioUndinea dreptatea; «si
se ne plangemu de strmnbitattle eemu
faeu?
STfiAJUBITATIABE si strambeb^vt,
T., foJiirlaM fMer«, rlv lnr«rre, Im-
d«re, rkllen; a face a^ambitate, a frn-
Btă, fraudă, spolia, violi, etc.; neatrtm-
htatiati, deeo nu ne daţi ce e aUu «e-
siru; nu se eade judieUont se stramii-
Uăesca, se strambitatiedie; — mu nn
yGoog Ic
STR.
in sensu materiale : a strvarintaiiă ea-
palu, peiioreifi, ptc.
' STRAUbiJL u=8trambetu, pL-e, fle>
ZU8, orlB dlstortlo ; actu de strâmbare,
modo de strasnbare .- ce insemtta aceste
strambite d'in naau si d'in gura? stram-
Uti4ln teu te deforma; strambetuUt in
celle sacre e impiu ; — de acf si derivatu :
fitrambittu'a=:^anibatura.
STRAMBITDRA, 8. f., vedi stram-
bUu.
STRAMBU,-». adj., Btr»buB, ciirru«,
DnenB, obUqans, incllnatus, flexos, dli-
tortUH, Inrersiia, eonversag, perrersoii,
deprâTâtDS; Ingens, transTerBiis, bIhh*
UtBS, faUns, iMprobiE, Injastos. 1ii1<|dhb,
(it-strftmbOtpieiD.Htrttmb, prOT.Mtranip
BÎ Btrâmpi alb. stremp, gr. ocpa^â;; vedi
si : strabu, strabone); contrariu la ăe-
reptu, in tota intenderea de iotellessu a
acestui coventii ; care nu e der^lv, ci :
curbu, Sessu, incoveiatu, tortuosu, in-
torchiatu, inclinatu, pleoatu, abbatutu,
nedereptu, injustu, inicu, Improbn, falsu,
prefacutu, etc.; 1. in genere : trunckiu
strămbu, ramuri strânge, linia strâmbif,
seria strânAa, lemne strâmbe, batiu eu
amendoue capetele strâmbe; strâmbele
ungîe alle passeriloru rapaâ ; vergdie
strâmbe, nasu strâmbu. petiore strâmbe;
strâmbi de petiore, de odi; nu appucati
eaUea strâmba, amblati in caUi strâmbe,
pre calli strâmbe; a caută, a se uită
strâmbu, a calci strâmbu; a vorbi strâm-
bu: prov. a stă străn^si vorbi dereptu,
sau: a stă dereptu si a vorbi strâmbu;
esi cu gur'a strâmba si eu capulu strâm-
bu; ce vorbesci asia, ca cumu ai fi eu
gur'a strâmba ; dâro metaforica, gur'a
strâmba nu e ntanai gur'a smentita d'in
locu la una parte, ci si : gur'a strâmba
e gur'a mentionosa, si : gur'a strâmba
gur'a fallace, si : gw'a strâmba gura ee
nu pronunţia dreptulu, si : gur'a strâmba
e gw'a bi tujocoritoria, păgâna ce si ride,
se strâmba chiaru de celle sâncie , etc;
de acea-a, 2. se intrămu in <}re-cari de-
talie, a) iu sensu morale, a) strâmbur=.
nedereptu, injustu, mai mnltu de c&tu
atâtn, ifăcn: judecata strâmba, nu aciti
practica numai judicata strâmba; muîti
judtct sunt strâmbi cu ce'M pauperii ;
BTK.
ISW
Ş) strămbu = falsn, neaddeverata, ne-
essactu, dj^BimuIatu, pre&cuta, men-
tionosu, fraudulentn, improbu, calum-
niatoriu , etc. : cantaritdu teu e strâm-
bu. su strâmbe bilanaele; strâmbu tren-
deti, strâmbucomperati; mărturia strâm-
ba, martwi strâmbi; strâmba anima,
strâmba limba ; str^be sunt proeea-
sele teUe, si strâmba portarea tea ed-
tra noi; i) strâmbu = smentitu , per-
verBu, depravata, pre iosa: mente strâm-
ba, judeciu strâmbu, eogitationi strâmbe;
strâmbe capite, strâmbe păreri ; de ad
si : covente sfrâaQte, frasi strâmbe; ver-
surile potu fi si strâmbe de petiore. cumn:
e unu omu strâmbu de unu pftioru sau
de amendoue^şchiopu; strâmbe, orbe ar'
runeati coventele, vorbele, cumu ve vinu
la gura; b) in sensu materiale au mai
pucinu variu, a) strâmbu:=\n genere :
curbu, iicurbu de mai multe ori, in multa
punte, tortuosn, etc., cumu a : unalinia
strâmba, b^ie si bastone strâmbe, linie
strâmbe in spirale; strâmbe SH de regula
ripele riuiriloru stfluvieloru; d6to si:
p) straniu = la una parte intorsn, ple-
catu, inclinatu,etc.:inwar6^,Nnt(po-
mu Sre-care e strartibu. ea mai tutu la
a), diro potu fi strambisi in eastUu m
cestione; gur'a unuiomu pote fi atrâii^
numai in una parte; dtjmlu poie fi
str&nbu, ca plecatu in una parte; peUa-
ria strâmba pre una urec^a ; 7) strimt-
bu ^ pedisiu, transversale : căutătura
strâoAa c&tra noi, d^ro differitu : s^âm-
bu de ocli, de caiUatwra; S) strâmbu^:^
redicatu sau lassatu in certe punte, Bcal-
ciatu : coZcioni strâmbi; roehi'a tea. e
strâmba; mantelMu tt siHe străwbu
pre spate, etc.
8TBAMBnCin,-<iu,-(i,adj., demina-
tivn d'in strâmbu: cu odii camu strana-
buti, sieugur'astran^)utia;nue8tram-
buiiu, ci, eumu se cade, strâmbu-
* STBAME, pi. stramine, stnmen,.
(d'in stemere); ce se steme pre dioao,
pra pamentu; in specie, palie sau fSno ce
se sterne pentru bestie; de aci ; etrame
:=palie, f^nu.
* SXRAMENTARE, v., stranenUrlf
a adnnâ» a stringe stramentu; la terror
nii oratori mergeţi de stramaUati.
y, Google
1996
8Ttt.
* STBAMGNTABrD,-a, adj., tix^
aeatarliisi nIatiTa la straaitntu : $trafe
itramentarie.
* STttAMBN'nCnJ,-fit(,-«, adj-, «tr«-
■•Btl«liiB,-tlaBj facQtD d'in stramentu :
MfMTtmmte de eaaa slrantmticiu.
* STB^UENTU, pt.-e, strasentRu»
(d'in stemere, ai a nome d'in form'a
thv; vedi stemere); ce Ber?e la stratu,
la atemutu, li a nome : 1. palie, fSan,
mai Tertosn peotra bestie; ineeneera
faâekHi de atramen^ ai Ae amteelîe; la
terrani, eaidesuaeeoperiteeustrameH-
ie; palide su noi bomt domeniu de
câte fSnHht; metaforice .- aterntttu de
strametUe; a dormi, ea eânde, m riro-
maUe, pre stramente.
STBAMICIA,-^ s. f. si va.,strami-
au, (pre a locuri : stran^ct, straniia,
sdnaUia, ttc.; d'inrirama), «egMen» nn-
acBtiBj Mnnni reitls dIUbIda; boc-
oata rapta d'in pandia, pannara, etc. :
sfrwmoa ie partiHa, ie pantutra; comi-
sia m stramicie; metaforice, vestimentu
rnptn si absoluta, invechitn forte : ca-
megiele Im su stramieie; a amblâ i» pu-
bUcH, investitu eu stramieie; ttetileuâ
etremicieh ri veţi peri d**» oelii m«t; —
de aef si deminatire : s^wmeiora si
slramieinora; (pre a loonri : stramti-
tiora, tfyrantisiora). M.
STBAMICISIORA=««ramiMnora, 8.
f^ vedi 8iramieia,-tia. M.
* STBAMNIU,-a, adj.,- ■tranlMUD;
de «froiiK, de palie, etc. : ea^ ^romir
nt^ (U<«rmrfw sframinw.
« 8TBAM0NIA, s.X,(fr. atranalne);
gena de plante d'in famili'a solanelom.
STBAM0SIESCU,-a,adj.,«Tlta8; vedi
«tro&oiteMK.
STBAUOSin,-a, s.pers , pc«arni, ab-
•rva* pi. lujores; vedi stnAonn.
STBAMUTABE, t., transinnUre ;
trauferre, pemntare, InanUre, rer-
tere, ecnrertere, trangrormare; a midâ,
d'in nnn loca in altnla, Bi de acf, a m-aid
d'i» nna forma in alt'a, a transformă, si
prin urmare, scurta, a scambicnmuva:
a t^omvid mesele d'in msătloadu casei
Itng» parieti; a strămuţi spedele tf m
tantpariete in aîtulu;a strămută muUe
^w una oamera in alt'a; cine are ca-
mere multe se strămuta i^in tmainolfii,'
a strămută merei de la una cetate latd-
te cetaii; mercUe se strămuta eu earra,
eajumente, cu navi; a strămută parte
d'in popttlationea superabattiante in d-
te terri; muiti se strămuta d'in terra in
terra, spre a si află mai bene svbsisteih
tCa; a strămută vitele tftn tint4 staidu
in allulu; a si strămută thesaurtdutTi»
loeu; se strămuta si pomii, arborii ti
alte plante â'in loeulu seu, spre a se
plantă in aUu îoe» ; prin donaiioni ,
prin eredităţi, mai tUlessuprinvendiart
$i comperare se strămuta continuu lu-
crurile de la unii la cdtii; actionea%-
net cauee se strămuta Ittaiie eaiue; ac-
tionea subiectului se strămuta la c^>ieetu;
in difw de oclu eogitarea se strămuta
de pre paimentu in ceru, se strămuta ii
mai currendu (fin Cdlad'a in Parisi,
i^in Londinu in Galcufa; passeriU
sbâra, stramutandu-se d'in ramu ta
ramu, d^in arbore in arbore; — a Co-
mută d'in eaUu in a8inu=:a strămută
eallula in asinu ; nu poteti stramtdă au-
rtUu in argentu, argenlidu in auru; a
strămută daHnele, legile, a strâmta
faeCa terrei, facCa lueruriloru; nu pa-
terna inse strămută una natura ; sunt
diro lucruri nestrămutate : a remani a-
eeUu-asi nestramiUatu; Domnedieu tm
si strămuta si nu si pote ^amută de-
oretde selle.
STBAMUTATIONE, s. f., traa»>-
tatl*» tranilitlv^ Inmatatlo, eanrersU ;
actioDO de strămutare : stramutationea
muUuru-a d'in tirr'a loru in terre stră-
ine; stramutationea callului in asinH
ar fi minune ; dese stramutationi d'in
locu su damnase; stramutatioriea d'in
fimctione in fanctione tneo se face ea
damne pentru individue si pentru ptt-
Uicu ; stramutaionea unui coventu (a
alte insemnari.
STBAMDTATIOSn,-a, adj., ttaa»-
motabllls, mitabllls; soppasn la sfromu-
tare, care se streamuta co facilitate.
STBAMUTATOEIO,-«rta,adj., tnmi-
mutans, transferens, tranitlatlriiB; eare
strămuta san se strămuta : stramiUatori
de lucruri eu spinarea; navi stramda-
torie de persorn si de merei; sensusţra-
,, Google
^ STR.
mutatoriu allu coventului ăe la tmu sensu
la alte sensuri.
STBAMUTATU.-a, adj. part. s. (d'ia
strămutare), transnintâtiiSt translRtas,
eoBTergBB,
STBAMUTATUBA, a. f., traiBinii-
tetla, transUtlo, etKTSrsIo; autione de
atramutare, d^o mai vertosu, effecta
allu acelleî-asi : inco una atramiOatura
ca aec8ta'a,siwmut>erdetotudmcasa;
iptiyy.Ott8tramutatureâei6ăelaloeuluseu
nu prenăe petr'a muschm.
STRANEPOTA, s. f., prone9tls,ab-
neptl^ vedi airanepotu.
STAANEPOTDra. s. pers., futne-
f*a, abuepcB] (vedi fem. la preceden-
tele), nome de consangenu, nepotn d'in
nepotu.
STRANCiARESCE, adj., nebaUnun
■•reţ in modu strsngareseu.
STRANGARESGU,-a, adj., Heqnani,
inprobus, petnlansj petnleus» aadax,
pr*eax, UbldlnosoB; de strangarm : fap-
te atrangaresei; portare strangaresca.
STBANGaRIA, 8. f., neqalUfl, in-
probltui petnUitla, prveaoltas, libld«,
iMpadentlo, seelns ; calitate, portare,
fapta de strangariu : aceste-a nu su
atrangarie de copillu, ei stnmgarie de
omu maturu, care pentru elle ar merită
strangula; pertnissa copilUloru stran-
gari'a, nu pote fi pertnissa OMuiui ma-
turu.
STRANGARIRE,-escH, v., HsqDam,
nebuloBen, InprobnH esitej petolantcr,
Mdaoter, laipndeiiter, seeleste* llbidi-
nose agerej errare, vagarl, elrcniira-
f ari; a fi airangariu, a se p(Ml ca stran-
gariu, a face sti'angarie, etc. : eopilU-
loru nestemperali e ăatu a strangari,
dSro tie, copiHu cu mente, nu se cade se
sh'angaresei; strangareseu inse si omeni
in iota firea, si strangaresat cu dam-
nulu eeilu mai mare aUu seu si oltu ap-
propâ<^] muUerea, mai vertosu, se de-
grada si avUesee, etmdu se da a stran-
gari.
STEANGABITtJ,-a, adj. paris, (d'in
strangarire).
STRANGAEIO,-o, adj. s., fanlfer,
errO) vagabandas, neqitnin, nebnl», pe-
tnlans, imr*bii8, proterrus t ai^ax,
Tom. n-
STR, 1297
Inpudeaar Uselna, llbldlnMos, seele-
Btu», etc.; proprie : relativu lasi^a»^,
l)ODu si demnu de s^angu, de spendn-
ratfire, ei de aci : nestemperato, vaga-
bnndn, blastematn, nerosinatu, desfre-
natu, sceleratu, ete. : nu mai eopiUH
camu nestcm)}erati se dieu in joeu
strangari; inse si copiUH strangari se
făcu importuni si nesuferiţi mt nu-
mai strainUoru, ci si parentiloru : co-
pilluîu strangariu nu asculta neei de
parenti, neă de invetiatori ; copSlulu
strangariu e insolente, nerosinatu siir-
revereraiosu c&lra toţi; cqpiUtdu stran-
gariu nu lucra nemţea, nu invStia ne-
mica; eopilluiu strangariu se joea si
ămbla pre straie totadm'a, supperatoti
omeni eâti trecu, arruncandu cu petre
in eUi; nu mai dicu nemica de stran-
gariulu mieu.
STRANGU, pL-un, (compara ocpaţ-
•jâi;, El V. BtrangaUre), funis , lerun]
fune, corella de legata si trasau ceva :
stranguri de cotii; in specie, ftine de
spenduratu condemnatii la spendura-
tore.
* STRANGDLASILE, adj., straa^a-
labilist care merita a fi strangtdatu.
* STRANGDLAIiE. T., »tranralare,
(mpaifir^'^^'V|'^''-Btraa9Bter);astringede
gattu cu airangu, cu fane, cu curella, etc.
a BuggTumă, necă, oppreme : 1. pro-
prie .* tyrannvîu puse nuin'a pre eâti a-
vea prepusu si i strangviă ; eelii grassi
se strangula prin greutatea de respira-
tione; a si strangula copilUdu; mtdte
nutrici strangida copiUii; 2. metaforice :
precumu ider'a si uite plante părăsite
strangi^arborii, aaiâ si coventde străi-
ne unei îitt^a, strangula aeSsta limba ;
bueceU infkUe strangula vocea; in ge-
nere a afflige, vessi : ăorerea ne stran-
gula si ne arde, aurulu strinsu cu mare
cura strangula pre muUi avari; ne stran-
gula bîestematielc vostre; (comp. si îr.
âtranţler, stran guler; vedi si Strangu).
*STRANGULATI0NE,8.f., straim-
latio; actioue de strangulare : stran-
gulationea inekisiloru etdpabUi; stran-
gulationilc dorerei de anima.
* STRANGULATOBlU,-«ria, adj.,
strangolator, (fr. BtraagnlatMr); cart
>yGoog[c
1288 STtt. .
Strangula ; strangtdatorii fratUoru si a-
mieiloru loru.
• STRANGULATU,-a, adj. part. s.
(d'in slrangtiiare), itnvgulMtatt virgini
strcmgtdaie de barbarii latroni; funi de
strangidaiu strangarii; atrangj^atulu
mai muUoru innoeenti.
• STKANQUSIA, b. f., itrangirla,
(otpaŢToupta, tV. Btraoţarla): dorere, dif-
ficultate nespusa de urina, de besic'a u-
dnlni.
• STBANaDEIOSD,-ff,wij.,Bt«BgB-
rloBBs; plena de strangttria, care pate
de atranguria.
STRANlĂB,E=ttrainare. T.,aU«i»-
re^ abaliaKare; dtltrare, (compara si :
it strania» si itranare, isp. eitrsMr,
port. prov. estrashkr, T. fr.eBtranţUr);
a face straniu=strainH. cu multiple si
varie nuantie de intellessu, si a nome :
1. a rff'amd=a di, a trece altui-a allu
86U : a) a sistraniă mpUlii ; nu e bene
a strania deparentieopiUii astă de mici,
junii asia de tencri; b) a strania avere ;
nu straniati lucruri, sctdle atrabonesci;
se stranicdia averi prin donationi si
mai aUessuprin lussuria si resipa; 2. a
straniati tramitte ia t^rra strania :
se straniara muUime de avuţi d'in' pa-
tria in aUe terre; tyrannulu strania de
terr'a lom muUi barbaii insemncUi si
devotaţi acestei terra; 3. a strania, mat
allesBu reâesB. a se 8tranid:=i depărta
unu amicu, unu familiare, a se departU,
desface, reci de densulu : vreţi se me
straniati de toţi amicii, se straniati toţi
amicii de menc; si metaforice : ve ado-
perati se mi straniati tote ănimele câ-
ştigate prin bonetatea mea; de ce te ai
^aniatu asta de noi si de tote alle no-
stre ? 4. a straniâ=e, trade, preda s(roi-
niloru : a strania terr'a; a face 5^at»u :
a stramâ limb'a; 5. a strana, ca intrau-
sitivu, a aliur&, a delira, a estraTagi :
mentea loru straniedia; toţi aceşti mi'
seri straniedia de spatiattt, (vedi com-
posituln inatraniare=instrainare).
STaANIATICU=sfroinaii«.-a, adj.,
pereţrlnus] veneticu, care nu e d'in loca
d'in terra, etc. : negotiatori ^raniatici
in acesta cetate; straniaiicH au in vasu
tommerciidu terrei.
sm
8TRANIATI0NE=s^atna/wiK, s.
f., alienaţi», abalienatlu; deliraţi*} ac-
tioae, actu de straniare : straniationea
fratHoru de fraţi ; straniationea mentei,
STBANIATOEItJ =strainatoriu,'tâ-
ria, adj. s., allenatvr, abalienMvr; caro
straniîdia : Oraniatori de mosiele pa-
rentesei; straniiUorii de amici, de âni-
mele amieiîoru.
ST!RANlkTX}=8trainatu.-a, adj.part.
3. (d'in straniare), alleut»f aballe-
natus.
8TBANIAT0BA=s^raMafura, B.f.,
«ll«natl»t actiooe de straniare, i4io
mai vertosQ, effectn alin «cellei-asi :
straniature in vestmente, straniature
in datine si in^itutioni, straniature in
lin^a, (redi si strainismu); iote aceste
strtMiature vinu d'in una straniomania,
de care sufferu inco muiti.
STRANIETATE=sfrawMfa*e. s. f-,
pereţrlnitaB; Belltndo, extraragatls» de-
llmtioţ 1. stătu calitate de strania :
stranietatea meraloru , productelora ;
stranieicUea origină naţionale; stranie-
tatea ânimei amiciloru, a unoru parenti
de filii; stranietatea unoru Rom^i de
Bomani'a e reărea si depărtarea loru
de dulcea România sau originea naţio-
nale; stranietatile eogitarei acestui omu
su invederate; stranietatea mentei, por-
tidui, vorbei, datineloru, etc; 2. ca col-
lectivu, a)s^ante^a/e=:multimedef<ra-
îni; (vedi si 8tranime=^trainime) : ee
de stranietcUe se stracora si se tneiii&a
in senulu terrei; se se calade stranie-
tatea numai (fin Baceuresci; b) stra-
nietate=t6rt& strania, regione«^ant(i ;
a se duce in slranietate; a nu avi per-
misionea de u esaid'in terra in stranie-
tate; e) stranietaic ^ cultura, potere a
terreloni strarue .- imitaiionea reu intd-
lessa a stratuetatâ ne va face mare reu.
STKAKrME=*framwie, 8. f-, jere-
ţrlaorom, adTOnarnH nnltltld», tnrka;
mulţime de străini in una t^rra, străi-
nii d'in una t^rra.
« STBAJ^TIOMANE, adj. s., (fr. straa-
fâonane); cellu coprensu de atranio-
mania.
* STBANIOMANIA, a. f., (fr.atraii-
fitMâilej — din stramu=:^amu, si
jijy Google
tNanfa); mania de străini si de alle strtâ-
nUoru. admiDistiatione, imitatione, pas-
sione 4rba de skaiiu si de alle s^aînt-
loru : sfraniomani'a vecimiui mett « mai
mviUu de eătu ridiMia,
STBAIOSUU = strainismu, s. m.,
profrlu ^reţrlnonn loentto, eonsDe-
ta49, habltnB, maa; modii particalsrin
nnni straniii de t^n-a, si in specie, a) lo-
CQtione, coventa, etc.,«frat»Hâe limb'a
naţionale; b) datina, nsu, portn, etc.
străine celloin nationaU.
STBAKIU=sfrainH,-a, adj. 8., ez-
tnneiiR, (it eitraKee, estrasle, strane*,
itrânle, straa», ttranţto; tep. eatnnlo,
eatr«nno , estrabo i port. estranhe ,
extranee, prov. estranb, estraloţ strani,
fr. titranţeţ âtranger), externng, exotl-
oaij peref rlnsH, hospes, alleans, alleni-
fena, adT«aa, aâTentloini; Ineolens, In-
teMtna» IniBltatas» tnanditasţ Inoeţnl*
tas, nlryii neras; abeoans, abeardus,
dellrns, etc.; de af&ra, departe, ce nu
tine de noi, da snbiectu, nn tine de a-
prope, nn e legatn prin lagatnre mai
malta sau mai pncina intime, materia-
li san morali, etc., si a nome : 1. stra-
niu=.afora de sene, de familia, care nu
e de casa, care na e allti sen proprin : a
au e acesta vita strania intre alle no-
stre? nu anunesteeati ouile nâatre cu
oui stranie; gaUinde stranie se amme-
iteea OH oUe nâstre; in c<ţsa strania nu
potipertreeeeain ca^'a tea; a ospetă
strani in eas'a aec^ totu maiiene te in-
voltesct eu ai tei de eâtu eu sti-anii; ve-
aMmentele nu «w oUe îui, ei ^atiie; cumu
SB fii bene eu stranii, ăico estireueaai
tei? aUegeti totu ce e straniu infy'e aUe
nostre, cîlegeti earUle stranie, aHegeti
vaâde stranie; vende merce strania, nu
a sea; earruht si boH stranii, strania
eanutia si stranii caUi; eu nomine
atrimie ătniila prin lume; ce emai utra-
niu ăeaddeveru de eâtu mention'a? co-
gite stranie mentei mdle; planuri stra-
nie de eogitarea nostra; 2. stramtt=a-
fora detfyr'apropria, de]ocnIa propria,
n de acf : afora, depărtata , desp^ita
de natlonea propria, de classea, de so-
eietatea, de corporationea de care ae tine
eera saa cineva : terrele stranie; Amemi
STE.
1399
d'in terrele stranie ni su si stranii; stra-
nii nu ne vreu benele; limba strania, a
inveiid si sei bene maimtdte limhe stra-
nie; mulţi stranii se afla in terr'a flo-
stra; stranii au oeeupatu tota industri'a
si commereiulu nostru ; ce devine una
tirra cu commerâîdu si industri'a stra-
nia, inm^a 8trania,in arbitriulu stra-
niiloru ? a visitâ terre stranie, si a con-
nosce datinele stranie, legile stranie,
viBCa strania, ctdtur'a strania; 3, stra-
ntti:=departata cn &nim'a, indifferente,
rece, etc. : muUi, eumu su stranii fiUt
vitriin de parenti, asid si elli su «trânti
de mofftm'a commune, de patria; ee
straniu eşti âetote cerne interessa;de si
eonsangini , sunt inse stranii de tota
famUi'a si de tote alle familiei; 4. stra-
niu=:Deconnoscutn, neveduta, neaaditu,
insolita, neusîtatu, etc. : âmeni eu totuht
stranii noue, appuealttre stranie, poriu
straniu, vestimente stranie; stranii ei
ospiti in aeestu loai; 5. 8tranw=de mi-
rare, aeiotellessn, e3traTagante;abadrdn,
delirti, etc. : stranie fapte, straniu or-
natu, strania portare, stranie gesturi;
stranie păreri, strania idea, strania
conclusione; stranie decrete; straniu ti
se pare se vedi ridendu una data preu-
nuUt ee n'a risu in tota vi^'a; si mai
straniu e se veăemu avani devenindu
liberali si ehîaru prodigi.
STBAOBDINARIU ,- a , adj., Tedi
eitraordinariu.
STEAPATIABE, v., (it. strapasiare,
fr. 8trapa8Her), vexare , male babere;
coAtemnere; a av^ de strapatiu, a ina-
letractă , despretii , poriiă rea, vessâ,
stragani, fatigi, etc. : ee mi strapatiati
callulu, earrutî'a? ce strapatic^ asid
bicele vite ca si bietH omeni? ne stra-
patia in totu modula, in tote loeurUe.
STRAPATIATa,-a,adj. part. 8. (d'in
strapatiare), Texatas, mate trsctatag.
STRA?ATIC, pl.-fi, (it. itrapane),
rexativ, eontemptlo, eantameltaf fatl-
iratlo , (d'in stra-patire); proprie : pa-
tire, safferire de mari si de tote rellele si
greutăţile, si de acî : vessare, maletrac-
tare, stragauire, futîga, dispretin, batnjo*
cura etc. : eallu de strapatiu, vesttmmte
de strapatiu, oma^u de strapatiu; omu,
=y Google
1300
STB.
aermtoriu de atrapuitu; ce nlrapatiu pre
bi^ii omeni si pre bietele vite! noi mn-
temu strapatiu in tote ai pentru toţi ; a
ave de strapatiu; nu su de strapatiulu
vostru.
STBAPUNQEBE, (ae conjuga ca v.
pungere), T.,tr«a8punKer«»traiiBngere}
trangrodere, perforare ^ penetrarp; a
punge de la usa lăture peno la alfa :
a pertunde, gaurf, pertrece cu pungerea,
Bl in genere : s punge reu, a face rea si
periculoaa punsura : a străpunge pep-
tutu cuiva eu apatia; a străpunge pal- ■
mele eu eunie ăeferru; a străpunge lem-
nele, trahile cu terebr'a; a străpunge
vestimentde cu cuţitele; a străpunge bu-
tile, butoniele; a străpunge firulu prin
«rechiti acului; a străpunge aci^a cu a-
eulu prin peUea cuiva; a străpunge pa-
rietele in mai wdte locuri; murt^ e
strapunau in mai mtdte punte; — a stra-
punge ânimele cu dorere; ne strapungu
ănim'a coventele aceste-a,
STKAPUNCTD,-a, adj. part. 9. (d'in
străpungere), tnospnaotns.
STRAPDNSU.-o, adj. part. a. (d'in
străpungere), transpnnetnB.
STBAPDNSUBA,8. f., traBBpwctlo,
transfesaf o, perforaţiei actione de stră-
pungere, dâro mai vertosu, effectu alin
acestei actione : strapunsurele făcute
murUoru, vestimenteloru ; strapanaura
afundu in pamentu eu una terebra me-
canica.
STBATA, 8. f.. Tedi stratu.
■ » STRATAGEMA, a. f., vedi s^ate-
gema, care e de preferitu.
«SIBATGGGMA, pi. strategemate,
■trategema, (mpav^Ţtff.a, atratâţ^ae) ;
fapta de straiegu io genera; in specie,
artificia, artiticia beUicu, cnrsa spre a
ammagl pre inimica : strategematele su
licite dupo legea bdltdui; metaforice,
£^a^e^et»a=::artiâciu de portare san da
. vorbire, suptilitate, captione, laciu, etc,:
strategematele unei pellice, unui sofistu,
unui advocata; ase servi de strategemate,
vtUpea face usu de atrategenţate , leulu
de poteri pre facla.
* 8TRATEGEMATICT,-a, adj.,Btra-
tagwnatlsBBf (lycpcarffn^xaiAi); relativu
la stralegema, fecnndu in strategemate;
B. f. reale, strategemaiica ^ Bcientia si
arte, parte a tacticei belliee, in care se
tracta si se inv^tia a combină streUege-
maie.
• STRATEGIA, 8. f., 8trat«Ma,(aTpa-
njŢia, fr. strategie); scientia si arte a
strategului, 1. in genere, a) scientia si
arte a fia^carnigabernatoriu, capu de pro-
Tiocia, fia si civile; h) officiula atrate-
gidui in acesta intellessu; 2. in specie,
scientia si arte a căpitanului, generarin-
Ini , commandantelni : ovemu căpitani
obUi in strategia.
* STBAT£OXCa,-a,adj.,stratflffleBB,
BtraUglqae); relativu la strategia si Ia
strategu : studie strategice, arte strate-
gica, si abaol. strategtc'a.
•STRATEGII, 8. pers., strategyB ,
(arpa-njţdţ , fr. Btratdţe si Btratd^H);
I. in specie si proprie : duce, capu de
armata, capitana, comandante, genera-
rin ; 2. prin estensione, guberuatorin
de provincia, capu allu unei mare admi-
niatratione ; metaforice : strategu allu o-
spetiului, eonvivitdui.
STRATIFICARE, v. , (fr. stratiaer);
a face stratu, a ordină in strtUe : a stra-
t^câ metaUe, petre in facerea unui
muru.
STKATIPICATIONE, s-f., (fr.stra-
tlfloatlon); actione si efTectu de strati-
(ieare : straii/icatione de petre in muru.
STRATIPICATU,-fl, adj. part s., d'in
atrat^care.
STBATirORMEsirfro(i/bmii,-a. adj.
(fr. Btratlfornie); care are ^mta des jra-
tu : metalle stratiforme.
• STRATIOMA, a. f., (fr. stratione);
genu de insecto diptere, (vedi straiiotu).
• STEATIOillDE, adj. s., (fr. stra-
tlomjde); care sâmina cu airaiumCa;
snbst. pi-, s^atiomidile, Eamilia se triba
de insecte diptere, care au de tjpu ge-
nuin s^atioma.
* STEATIOTIDE, s. f., (fr. Btratlo-
tiaef— vedi straiiotu^ nave de bătălia,
nave beUica.
* STRATIOTC , s. m., atratloteB si
stratlota, (tiTpan4n}c, proprie : armata,
militariu); applicatn inse Ia una specia
de plante; oîoe de afKi=utratUtes alel-
desţ i^nn.
.yGooglc
STB.
1301
t STEATO-, («(wtiiţ = armata, o-
ste, corpu de oste), în composîte soîen-
tifice, ca: stratoceryee, B.m,, (fr.ttrato-
tirjtt d'ÎB xiţpo£ = nnntin, precone).
nnntiD, ofSciariD, inferiore, sjunctn pre
lODga fia-eare centuria sau iKcatoniar-
ckia, spre a communică ordinile cspita-
unlni; stratocraHa, a.î., stratoeratlo,
d'iB xpiicTo«=potestate, imperiu, gnber-
nin), imperiu, gubernia militarescu;
strâtoeraticu,-a. adj., (fr.stratooritlqne),
relativu \&stratocratia; straiographia,s.
f.,(&.stratiiKraphIe,d'inYP^siv=^escri-
ere), descriptione a unei armata, a diver-
selorn ei mişcări, arme, vestimente, eto.:
Vegetiu «i a lassatu itratographi'a attii-
ciloru Bomani; sfratographieu,-a, adj.,
(fr. BtratDfraph(qae), relativn la stra-
tographla; stratopedarchta a. f,, (fr. stra-
toptidarclile, d'în atpfxx6neSov = campD
de oste , castre, si apx>j=potestate, im-
perin, commanda), commanda, admini-
etratione a castrelorn, mai allessu a me-
rendeloru ostei in castre; stratopedar~
ehieu.'a. adj., (fr. Btratop^darehlqne),
relativu la stratopedarcJAi, sau la stra~
topedarehu ; stratopedarchu; s. m. , (tr.
■tratopAdarqne) , cella insarcinatu cu
offîciulu de stratopedarchta; stratopedi-
cWi-a, adj., (fr. gtntopddlqne), relativu
la atratopeduz^cistre.
*STBATOIDE,adj.,(fr.Btr*totde);care
sâmina cn stratu-lu, e de form'a itraht-
lui, 9 compusu d'in atrate.
STBATOSnr.-Wrta, adj. a., atratftr,
■tratorias, (d'in stratu, de la sternere);
care steme, intende, pune stratu pre
ceva; in specie, cella ce insâUa nan
callti, servitorin de ornată callnln; in
genere : vesti stratorie; stratorie de pa-
turi, de pari^i; in specie : stratorie si
omaiorie de eaUi.
STBATU.-o, adj. part. s., (d'in ster-
nere); stratBBj'tnm; enbtle, leetasj tU
•trata, etc. (it strato,-a, si strada, isp.
port. eatrads, prov. estrft, fr. astrads,
alb. strat) , 1. in genere : carie strata
eu orenoi avemu de lipsa arena de stratu
ccararîle gradinei; palie straie vacee-
loru; strati^u eu palie sub vitde ce dormu;
coMe^aia cu petrisiUiCupiira^si Ai aci
absoLsfrofo, (rea3^/-a^),s.f>C0Dcreta,
cu diverse sensuri : a) veri-ce caile strata
cu patra sau cu petrisiu, ca arena si celle
aasemini, chiaru cu scandare, cn lemne,
eumu su straU parietii, cumu su airate
podellele, cumu au straie tavanele etc.
deci : straiele naţionali, strata princi-
pale, straie secundarie, straie vedndli,
sb-atajudeciana; strate urbane; b)stra~
6i=:calle de commnnieatione in oppide
ai sate, ohiara cftnda nu Gstraia cu ceva :
a amblâ iote straiele urbei; a bate atra-
iele;a amblă sirangariu pre strate; siriHa
larga, strimpta; strate derepte, strate-
cotite, str&wbe; a fipre strata, a remani
pre strata=A du avâ domiciliu, etc.; nu
mai ineape lumea pre strate; 2.in8pecie,
s. m., concretu : stratu, pi. strate, (mai
pucinu bene straturi; compara, intre
multe analoge, sote d'in so^t, ca, ei strate
d'in stratu), ce se aşterne, ce e sau sta
aatemutu, intensu, oe copere, etc., a) pen-
tru dormitu, eideita, mai ram la dmeni,
maidesulabestieisfrotedfi paliepentru
vite; cânii dormu bem si pre stratu de
fSnu, dero mai bueeurosi pre stratu de
palie ; pauperii, miserii ineo au strate
de palie sau de fSnu, ba ineo aia^aiede
aceaie-a le Upaescu; ai avuţii, pentru aa-
netate, preferu a desea strate de frondie,
de palie, strateloru de fuigi ; seollandth
ne (fin stratu de ăemanetia, indata se ne
lauămu si ae ne veatimu ; numai langidH
lenoai atau de Jacu in stratulu loru
j)^iMtHam^(JJa,-I>)pentni8edutu:soainna,
cODopella, banca , patn telln fia si de
6rba, etc. : se ne astememu pre aeesfu
stratu de irba; ce bene aed&im pre a-
ceaieatrate de metasse ui^tute eu f^gi;
e) atratu = copertuia, coperimentu de
^tu, de pariate, de calla, etc. : la ecdli
stratulu e nu nmnai ee ae pune pre caUu
aubsSia, d atratu esitoknimedmen^ilu
eglUUiui; ha ineo stratu e si totu ee ae
inearca pre jwnentu : daţi stratulu de
preeaHu, ea aemaireaufj^tiellu; atratu
de metasae; sfiite intessute eu auru co-
peru parietii ptdatidoru; diro stratede
palie, de fSnu eoperucasele pauperihru; .
strate de arena si de pHra eoperu cur- -
tUe ai câUHe; strate de manude de grânu, •'
de ordiu ae aatemu pre aria pentru pe-'
tiarele ccMihru ireiaratwi; d) $fra/i^
=y Google
1802
8TR.
Seria de constructione, de strnctura : in
cnuf» terrei sunt multe si varie strate
de pametUu ; s^tOe de argUia, straie de
uma,stratedehitu, strate dearena, strate
de pStra; strate de mama, de calce, de
cr^; sassele si rupUe constau, dere-
gtda, Sin atrate ; unu straiu de eara-
midi na face mundu. dero multe strate
de caramidisidepetre, superposite,'faat
muri eâtu de inalti ; intre straiâe de ca-
ramidi si de petra intra ai strate de eedee
ammesHeata cu arena; e) stratu:=sţ6\i-
tnra liuaiora, ungere, dare ca Iuta, cu
colore, etc. : umt stratu de spolUura nu
adjunge, se daţi mai miUte straie, ca se
nu crepe currendu; unu stratu de ar-
gentu viuu se ofta pre fundtdu vitreloru
de spede; f) ^atti=DaceBBarie la calla-
tori : m «Â-oAtlw 3a ctjiatoria potu in-
tră si straiele de dormitu; eu am stratu
muUu, ai am se me apateacu. solvendu-lw
totu Ia caîlea de ferru ; daţi â^osu celle
strate (fin carru; puneţi straiuiu in car-
rutia ; ee âmMi cu aeeUu stratu in sjn-
nare? nu poţi pleeâ nieave la ierrafo-
ra a te încarcă eu nespusu de mul^
straiu.
3TBATIJBA, s. f., «trata»» (d'ia
atrabi de la stmtere); actione de ster-
nere . dâro mai vertosa , effectu alia a-
cestei actione : str<au»'auHeiealle;atra-
ttire de earainidt, de petre in parieti.
STBADNCHIU=:8A-(iimeI«, 8.m.,
pt«patnM* vrtanaeiitnB} ftate allu
atrtĂonutm aaa alia straboitei.
STBAYKCHIU = $travedu.-a, adj.,
TeterrlnnSf prtB«iiB] forte vedu, obsoletu,
cadatu io desuetudine.
. STBATEDEBE, (ae conjuga ca t.
vedere), v., persploere) trantparere» pel-
U««ra; a vedâ prin, a pertunde cu ve-
derea; mai allessu in forma reSeB3.ase
s^renwd^=:a se reda prin, a transpari ;
se străvede prin vitru, ae ^aved» tote
prin aeestu velu st^re si raru.
STBAtEDIT0RIU,-Wria,8dj.s.,trang-
parena; pAllneldai ; care străvede, dâro
mai allessu, prin oare se străvede : ma-
teriele aupHri si rare au straveditorie;
velu atreveditoriu; ca a. f. reale, strave-
ditâriaz^stravediiore, vela prin care trece
lumin'a si pare mai viua camaiconcen-
BTB.
trata: tmu ^obu viiriu de lampa e una
^aoeditâre.
STRA.V£DUT{I,-a. adj. part. s^ d'in
stravedere.
STSKCBÎA. = arecla, s.t„ nstru
— (olmpoc); masca mare, de a cărei
punsura vitele aa spaima nespasa :
turme integre de vacce si de tauri ae
punu pre fitga orba, eându audu bombi'
tulu unei atreda ; morsî^e de streda,
bietele vacce devenira furiose, ai leuara
orlesce fu^a in riu; de aci metaforice :
a dă stred'a^A leuâfucfa, a fugi, in c&tu
se na se mai pota oppil de nemiae si de
uemica; asi& si : a Imă atred'a; âro : a
di , a intră atrecCa in cineva = a fi co-
prensn de mare furia.
STRECHIABE = «^ecIare,-«diH, V.,
«estrostlBiBlatnifiiferB; faf«ret fnrer*}
a fugi de s^reda : streeUdia chiaru louii
iryugati la (watru si f^gu eu acestU'O eu
totu preate câmpu ; metaforice : a) a atre-
dă=& lea& fug'a, a fagi orb'a, iu c&tu
se nu ae mai pata oppri ; b) a stredâ^
a se infnri&.
8TBENA, a. t, atreni, (fr. 4tr«aBe)|
daru de annula nou : am comperaiu sirene
se dau copiUiloru si amieUoru.
STBENGABIA, atrengarire, eto-ţVedi
strangaria, atrangarire, etc.
* STBENUABE, v., Btreaure j a fi
strenuu.
* STBENUITATE, s. f., Btreailtaa ;
calitate si fapta de s^enuN .- alacritate :
diligentia, promptitudine, activitate,etc.,
siraiuitiUea anHeUoru, strenuitatea ter-
ranilorunoatri.
STBENUTABE, etc. Tedi stemvta-
re, etc.
*STB£NUU,-a,adj.,BtrenBii8{ parata
Ia lucra, Ia labore : alacre, activu, nefa-
tigabîle, aepregetatoriu , etc. : bariatii
strenui au mai utUi terrei de câtu cetii
boni de gura; cine e honu de gura ai
reu de lucru, nu e ai nu pote f( atrenuu;
militarii celli mai strenui; celU strenui
nu adu de frica, cumu nu seiu de falxga;
mulierea streniua, nw darme peno m pran-
diu] mw2tertlâ atrenue su a% coate; atre-
nuu in lupte, strenui in peride si nero-
lie;ei casensurea : s^renut4;=:turbulenta,
nestemperatu: metaforice si despre la-
yGoog Ic
sm
erori : lahore alrenuă , corpu atrenuu,
hraeie «trenue; strenua merita, strenue
miseari, fapte $trenue.
STBBPEDIBE, etc., vedi sirepidi-
re, etc.
STREPERE, atrepui. streputu ai stre-
pitu, T-, atreitere; a face scommota mare,
a tipÂ, strigă se iee ureclele cniva, se
I'aBstirâeaca, afacemare larma, violeotu
tumnltu : strepeau in amendoue armonie;
ce strepi ca una mâra stricata ? strepwa
bucâneh si tubele; strepu torrentii in-
flati de apele neveiindi88(^utione;strepe
seWa de unu murmuru confitsu ; strepu
ureclele de damori; strepe luciulumarei
de miUi de remi ai navihru; strepeau
monta de sonitulu flueriloru si tifmpa-
neloru; metaforice : strepe de gloria no-
mele lui. strepu de rumori straiele urhei.
STREPIDmE=sfrepeii>e, (pre alo-
cări sterpedire),-escu,\.,{ienteB, aelem)
retundere, «btundere, hebetare, «bstu-
peacere; a ebeU, a ammortf, ialemof,
lipside aeiitire,de potere, de mişcare, etc.,
in specie : a strepidi dentH, ase strepiăi
dentii:ne gtrepidimu dentii, mancându
hicruri aore si acerbe; se sfrepidescu
dentii mat vertosu de pome necopte si
aetrbe;—a strepedi dentii cuiva=&iaki-
m&; — vedi Orepidu.
STB,'EeiDrSV=:strepeditti, (pre a lo-
curi sterpeditu),-a , adj. part. s., (d'ia
st^-epidire), bebetatasţobtiisas.
. STEEPIDITUBA, (pre a locuri ster-
pediMa'a), a. f., hebeUtio, stnpor (den-
tliM); ioHoae ăe strepidire , ă6ro mai
rertosa, effectu allu acellei-a^i; in spe-
cie ; atrepiditur^a dentiloru ; de muUu
tme strepidUur'a tea, strepiditur'a cah
Mui.
STBEPIDUţ-a, adj., bebet, stypldnsţ
e1>ete, ammortîtu, inîemnitn, etc., vor-
binda in specie de denti : denti sfrepidi;
de ce V6 negligeti si lassati dentii atătu
de indtHungu strepidi? si cu sensn tran-
.-«itiTU, care face dentii se fia strepidi :
pome strepidi ; vulpea disse co nu i plăcu
strugurii strepidi ; in aceatu sensn, stre-
jNdN=::acerbu, astringente, ammottito-
rin, ete.
S1BEPITARE, V., strepitare, (d'in
itr^Uu de la strepere), a face strepîlu.
si prin urmare cu sensn inteosivu pre
longa slrepere : strepita ripde sub iatdu
undeloru, strepita si undele st^ violen-
ti'a venttihti; strepita pamenlulu sub
unghiele afitiessariloru.
STRBPITU. pl.-c, strepltus, {dn la
strepere); scommotu mare, larma, cla-
more, resuneta, urletu, bubuitu, etc:
fremitu. strepitu si elamore pre totinăine;
strepituîu moreiemare, ăcrosimaimarc
e strepituîu morei frânte, cumu si stre-
pituîu earraloru frânte si neunse; stre-
pituîu portiloru neunse pre cardinile
loru; strepituîu unghieloru callUoru u-
nit» cu strepituîu tubeloru si armeloru ;
strepite de pontice : — in senau mai mi-
tigatn : strepituîu citarei a laturi cu stre-
pituîu petioreloru de saltatori vivad.
t STREPSI-, si strepto-, (orp^ţj-tg =
torcere, intorcern, si orpEjniSi; :^torsu,
intorsu, amendoue de la orpăţiEc mtor-
cere, intorcere), în cofliposite seientifice;
strepsiceru,-a, adj. s., strepatceros ,
(otpE^txfpwţ, fr, strepsiofere, d'in xfpaţ
=comu), care are come torte, tortochiate
in spirale, ca subst. m., strepsicetu sau
strepsicerote, genu de animali cn assâ-
mini corne; strepsiehrotu,-a, adj.s., (fr.
strepslelirote, d'in xpwţ gen. xpwrfţ^
pelte, corpn), care are corpu tortu, tor-
tuosu, care si pate târce corpulu si forma
mai mulţi ceroini, ca subst. pi., sterpsi-
chrotele, ordine d'in classea reptililoru
serpenti; strepsipteru,-a, adj.s., (fr.
strepalptire» d'tn inepâv =. aripa), care
are aripe tortuose, sau care si pote torcs
aripele, ca subst. pi. strepsipterele, or-
dine d'in cla39eainsecteloru;s/rE!pfa;ito-
dactylu,-a, adj. s., (fr. streptaptvdactfle,
d'in 5jrT(ii:=care prende, aptu a pren-
de, si SjtxtoXtx; =:: degitn), care are pe-
tiore cu degite torte si apte a prende,
subst. pi., strcptaptodadylele, familia de
passeri rapaci; streptocarpu,-a, adj.,(fr.
Btreptooarpe, d'in Kap?c<Sc=^fructn}, care
are fructe torte iu spirale ; streptopeta-
lu,-a, adj., (fr. streptopâtale), care are
petale torte; streptophoru.~a , adj., (fr,
streptopborot d'in fTrpEii'câ;=:Coll3nn, si
(pipEiv=portare), care porta, are la guttu
coUanu : papagalii streptophori; strtp-
topode si 8treptopu,-a, adj., (fr. atrep-
=y Google
tope, d'ÎD nou<: geD.iEoScii:=pede), care are
petiornlu san stipalu toriu, a. m. sirepto'
podde si streptopulu, genu de plante
moDOCotyledooie; streptosiaehu,-a, adj.s.,
(fr. itreptoitiehjr*» d'ln ordcxof^spicn),
care are apieutortu, B.Ta.,8trept08taehtt-
Ih, genn de plante monocotyledonie d'in
famili'agramiDielorn; 8treptu,-a, {azpsTC-
T(ic=8treptos j vedi la începutu) : uva
t^epta=um torta, si abaolatu strepta,
i. f., specia de vm de assâmioe forma.
STBIA, 8. f., Btris, (fr. strle); linia
derepta adnncu trassa, caoalicnlu, cre-
stătura, eto.; in specie : n) strie de r.o-
hmme si de alte opere arcAiteetoniee;
h) strie de frondie, de folie, de scortie de
arhori; e) in genere : striele. pdlmeloru
omului; striele de pre frontile betraniloru
^ ereiitureie ; striele unui vestimentu
ttmt sau vergele ăiversicdlori sauplieu-
rile, indouiturele, (vedi si ^riga).
STBTABE, r., strUro; a mtinf, sem-
nă, omi cu strie, (vedi 5''■i^■), a trage
linie adnncate, a aduncă : a striă colum-
nele eu douedieei de strie; erint striaţi,
coace striate, fusteUu striatu, scorti'a
Cdloru mat mulţi arbori e strîtUa.
STKIATU,-a, adj. part. 3. (d'in stria-
re); itriatna, (ft. attli).
aXRIATUtJL, 8. f., (fr. strlaUle);
1. deminntivu d'in stria ; 2. applicatn
in specie si la nnu genu de plante cryp-
togame d'in famili'a lichenilom.
STBIATULABE, v., a semnă, munf
ca striatvle, (redi stHatula): eoMre
striatulate.
STBIATULATU,-o, adj. part. (d'in
driatula/re; compara fr. strlatnU).
STBIATUSA, B. f., BtrUtnrâ, (d'in
B^riatu de \istriare); actione de striore,
dâro mai rertosn, effectn allu acestei ac-
tione : ^riaUn'a unei columne, stria-
turele pcdmeloru,
*STEIBLIGINE, s. f., Btrlbilgo, (com-
para (npepXJ;=9tr&mbn); strâmbătura,
soalciatura, si in specie, scalciatura de
limba : adleeismulu, barbarismulu, stra-
tusmidu in limba su atâie strtbligini de
îmiba.
STRICA, s. f., vedt stricare.
■ STRICARE, V., (contrassn d'in eatri-
eare = «ztri«are), ca intellessu forte
SŢE.
larga si varia : 1. in genere cn intelles-
enlu cellu mai largu de : nscerei «ra-
eere, Ivderet TUUret letrlmeotnm in-
ferreiTialof^rre, Inpejis mutare» tar-
baret pertarbare, dlstarbare* Titlar«>
eorininpere; a vettemă, a face mai rea,
a deteriora, a tnrbnră, vitiă, etc, : ee e
prea muUu sau prea pudnu strica; stri-
ca platiteloru prea mtdta căldura si prea
mifdta umiditate; nu strica se faci asid,
dSro ce strica si ăUramente; proT., doue
mâncări nu strica, ei neci «n'a strica ;
nemine nu strica omului mai midtu na
omulu; prea multa mancar'e strica sto-
miatlu sau stomacului; pomde necopte
strica sanilafei sau sanitatea ; brum'a,
frigutu strica flori, pome, fntgi, si :
strica florHoru, pomeîoru, frugdoru; a
n strică unu oclu, omu stricata de unu
oeîu; prea midta lumina strica oelii sau
ocliîoru; a strică ceva, si : a strică cui-
va; buccatariulu pueinu preceputu strica
iote câte se adducu comperate se le pre-
pare de misa; a' au stricatu orologielc,
s'au stricatu doue rate de la carru; eu
instrumente stricate stricămusi htcrulu
la care le applieămu; preeumu vinulu
honu se strica cu dressuri reu intellesse,
astă si fadele se strica eu dressuri ve- .
nenite; versatuîu, buhatulu inco strica
fac^a omului : omu stricatu de versatu,
omeni stricaţi de unu oclu, dtii stricaţi
de amendoui odii; sartoriulu ti a stri-
eeUu vestimentulu, ti a stricatu si ma-
terfa de vestimentu; in sensu ideale : a
strică pacea, repausulu cuiva; a strică
bon'a intellegere intre omeni; a strică
amidti'a; prov., a strică brendî'a; a se
strica amicii : amiăboni se strica pen-
tru nemicuri; se strica joeulu, se strica
ospetiulu, se strica pertrecerea; a strică
planulu cuiva; a strică pre dneva d'in
căUe, dHn lucru;— a strică cas'a cuiva,
nu nnmai cn iatellessulu generale d'in ,
acestn paragrafu de : a face cas'a mm
rea, sau de: a construge cas'a cu defei^;
ci si cu sensuri particulari ce roru oc-
curre mai la valle, cama : a) a strică
cas'a oiiva, a surpa, derapină : au stri- '
ccttu casele tote peno si baseric'a; b) a
strică cas'a cuiva, a sparge, a preda :
latronii stricară si calcara casele mai
=y Google
sra
muttoru-a; c) a strica ecala cuiva, a des-
parţi, a dÎTOrtdă : a dou'a di dupo co-
nunia strieara cas'a; d) a sirieâ cas'a
. cuiva, a baga zizania intre conJQgi si
alţi membri ai familiei; e) a strica ca-
s'a cuiva, a seduce, demoralisâ pre u-
duIq ean pre amendoni coQJngii : nu nu-
maimariHi.ciaiussorilestricacas'apro-
priasicasde e^oru-a, etc; 2. in specie :
a) FMre, dlruere, deraoUrl, destmere,
a derimi, surpi, destmge, etc. : apele
rodu si s^'ca ripele; denteh tempului
roie şi strica tote; to^ ce esHste se si
strica; invasorii stricară tote castrde st
eetatiU; inimiculu incense si strică tote
grânde de pre eâmpu: gâseele aetbaiice,
lăcustele si alte animaîi strica huceatde;
porcii 81 caprele strica mat vertosu vi-
niele; tetii ee ou edi^catu strtAonii, s''au
conjuratu străinii si v&teticii a strică :
ni au strieatu daiinele, ni ou strieaiu
cummercitU», ni au strieatu iudustriele;
&^TiiInerare,ondere,oecl<Iere,aTUlDerÂ,
talii, occide, perde, etc. : a strică eal'
htUt la spinare, se strica bouUdejugu
la cerhice; pro7., ase strică la cofa; seV-
Ide strica ooUii; hathorii strioara mare
parte ^in populationea terrii; venatorii
strica mtdte fere, diro si muUe alte a-
nimaU; a si strică uhu petioru ea se'
curea; a si strică mai mtdie coste cu ua-
puusure de eutitu; c) ramperet l>iilar«i
lacer«re, frangen, effrtngore, a rupe,
frftnge, ,Bparge, efermi, sFaBcii, span-
tic&, etc. : s'au strieatu tote hutile si
butoniele, s'au strieatu toie <5UeZe, s'fm
strie(Uu totu ce ȉ de vi^ru si de
pametUu; a si strică unu ossu, utm
ftueru de petioru; ne stricară toie na-
vHe; ai au strieatu vesiimenteie si etU'
cioMCR^,— iose : vestimentuiu se stri-
ca, ntt numai rupendu-te, ci se strica ai
roâendu'se, portandu-se, etc., (vedi si
mai dioBu); d) teren, oonterere d«t«-
rer«, rod«re, Dorroderet a râde, a vet-
. temi prin frecare : asiăse strica assiie,
se strica pamutrele; se strica gutturUe
prtM co^ene ; se strica ripele, se strica
eostele ct^indoru, se strica monti gi-
pantiet; se strica ensesi obiectele de nK~
taUe : se striea mortetele de argentu si
de tatru; e) ntl et abnti) ovusanere, per-
STR.
1805
dere, peisiaidare, prodlţrere* a consa-
me, a mi, a portă si invechf, a resipf ,
a perde, etc. : ca se faceţi una mica
ponte, aii striat una mare pădureţ
eumu de stricaţi asia earrendn came-
siele si ealdonH? de ee buceataritdu
strica atâtu untu eu modiUu seu de pre-
parata huceatde? se strica multa ^lar-
teia perUru scoterea eorrecta a unei C(Me
ie typariu ; ce de charteia si ce de cârti
strica puschii de cop^i; de ee stricaţi
bannii pre seecature? — hannii, mon«£a
se striea nu nmitai prin resipa, ct se
strica si prin usu, se striea si prin om-
mesticu de metallu in proportioni iflc-
gitime, se strica mai vertosu pnn adul-
terare, faisi^eare, aeiă co : wi respec-
tulu banniloru. se strica=z8a resipeBCn,
se falsifica, etc.; — proT., nu stricaţi or-
diulu pre găsee; f) oorramperAf rltlarei
dIsBolTere, patrefaeere; rânoeseere, pn-
irescere, perlre, deKener«rfl> TllesueTet
s diaaoWe, a scad^, a debilita, a perde,
si mai allessu ca reâ., a se stricând.
degenera, a pntredi, a se dissolve, a ran-
cedi, a ae impatf, etc. : se sfricacamea
Unuia tmdtu; se striea si ap'a, si a«rulu;
se striea laptele; se striea semenH'a de
plante, se striea sem&ttfa de vite; ee
ne puneţi se mancâmu untu strieatu,
venatu strieatu? ammcati ineoUo lie-
purele ^ieatu; huecatde stricate, m
beuiurele Picate sunt veitene; corpurile
morte ineepu ettrrendu se se siriee; in
pamente se dissolvu si se striea cada-
verde; g) in senaa morale, cirile si so-
ciale, inco occurre stricare cu multe si
varie sensuri : a) reaeladere, ab*lere,
BHUan faevre, a face nnlln unu setu,
una iuvolire, conventiose, obl^atio-
ne, etc, a intorce, a nu mai vrâ ce a
vratu, a nu face ce a promissn: ae ^ri-
cămu vendiarea, comperatârea, aeânUmht
de eri; a strică contractul»; se striea pck-
cea inehiaiata; se strica aponstdide; nu
se pate striea regnUamentulu; de ee vreţi
a strică mereatuiu?—iD seasu mai es-
tensu : a strici amiceti'a, a strică eu
tota iumea, a se strică cu toţi, etc., (vedi
si BusQ la inceputu); ^) a strică cu banni
=ra eorrumpe, a comperâ pre ciuera in
favorea sea : a strioâ ju^cii; a strică
y, Google
1808
STR
j)r« MM» (f w ttpputtiatori; ^) pcUlwre,
iteiptf) tfflprârare, ycmrtsrs, e»r-
rBMpere, 4lM»lrere, rUUret 4ed«e«-
nn, ttmprue», s Bmmogf, a sednce, ai
de aci, a deprava, a perverte, etc. : a
Btrieâ copiUii prin esâempU retle; copUîii
$e ttrica ti miitu ineo prin re-ifeuneari ;
t* e$ti copitht strieatu; omeni stricaţi si
perverşi; a strica si ăesonori fete; so-
cietatea e puffMla si strieata in tote stra-
iele M; OH stricaţii si depravaţii se mi
teadtmi.
8TmCATI0SU,-a, (d'ia strieatu, de
U«Mcare),Mmttlbllls, deitcnctlbllisj
■•rtallB, «adseai; oMens* noeniiB, ao-
xiMiMfalci*!»! de»tnet«rj Lcnsensn
pasaiva : care se pote strică, care se
siriea oairendu si &cile, peritoria, ma-
ritoriu. eto. : tote atle Urnei su strica-
tiote; eorpuhte strieatiosu; erasvtfft^
UâMi HH e «Mcoficu»,- pşrîle «w «fnco-
iiote, ihrti intre /tort crinii sunt forte
«frwMritMt,' 2. ea sansn transitîvu : care
strica, strieatoriu, dtatmetoria, corrnp-
toriut dam&OBB, perniciosn, etc. : dres-
aurile «N veneUt su strieatiose fadă fe-
mnehru; pâih^iverăi si necopte su
strieaHose ttomqeiAtîţ prea muUa umi-
ditate e stricaiiaiăiplantdoru.
STBICATIONE. 8. f., flomptU, d«.
stmatl*, vwt«k*atto, ieprantU, dli-
••Utl*, MtrritMtIiq KMeaUa, piarltas^
ecrnytlklUtai, Mza.dttrlneataWf daa-
niM, Jaetira; 1. actione de a strică, Bt
de a M sMeă : strieationea stomaeulm
prin escesee de imbu^>are; strieationea
r^oru prin hataifa undeloru; striea-
tionea HMtel»^ camei, sementiei; tote
aUe Umtei su in eontinua strieaiione,
numcâ sufţltiele nostre nu su auppuse
strieationei; strieationea datimUtru;
2.d£fO ca mai deaau, effeota, stata pro-
duBSU prin aotionea de a Ftrică si de a
se striiă : sMcationUe patite de navi
w fortune; strieationea făcuta de vite
seminaturdoru, eeremu a fi desdemnaii
de tote stricationUe adăusse noue in
conunereitilu nostru; neaufferite su stri-
cotioaOe soneelom prin casde âmetU-
loru; latronii făcu mari stricaHoni etd-
latoriloru; mari strieationi faeura in
titra Xaiarii ai Turcii; de mai midti
STB.
anni. epieootiâe făcu strieationi in vite,
6ro locM^de strieationiin grăne,— stri-
eationea firei omenesei, strieationea si
pravitatea d'in teneretia se tncwt&a in
omu; appervhne. Domne, de tata strioa-
tionsa si spureaiionea.
STRICATOBID.-toria, adj. s., de-
stractar > carraptar, depraratort ao-
eeaa, liaenaa, «aleleas. datnaaaaa, per-
mlclaaatf etc.; care strica : pissiea stri-
eatoria, soriei si mai ^ricUori, den ne-
miea «w e mai strieatoriu omului de eâtu
6menii ^rieatori; stricători de case;
stricători de pace, de repatuu; almente
stricatârie ^omaoului; imbuHtarea e stri-
catoria sanitatei; coldtr'a prea mare e
stricatoria de ţiante.
STBIGATU.-o, adj.part.8.(d'in«(ri-
core), deatroetoi, eorruptni, pertarba-
tas, Insua, vlolatnit fraetia, dlaiaUtus»
pntrefaotas, raalas, prarni, etc. : semăn-
ata stricata, bueeate stricate, âmeni stri-
caţi si miseUi; c^ stricaţi sunt aple-
caţi la strieatu; strieatalM sppnsoMeloru.
STBICATUBA, B.r.,de«traetlo,aar-
raptla, pertnrbatio, fraetia, Insla, B*xai
daBivaa, detrlneotna, Jaetnra; actioDe
de stricare, i6to mai rertosu, effectu de
stricare : striealurele adăusse catehru
nostre; strieaiur''a sdbdoru,
* STBIGTETIA, s. f., (iti. stntteMs),
aiiKaattajdillţeoilaf aeropalMilUi; ca-
litate ie stridu: siricteti'a locului, ve-
stimenttdui; sMeteti^a peptuîui, frontei;
dâro ca mai desu si de regula, in sensu
morale de : diligentia, essactitate, acru-
pulositate, rigora, coastantia, aererita-
te, etc. : a si mpleni cu strietetia iMo-
ride, promissde, obUgationile; a se tine
CN strietetia deeea promissu.
* 8TBI0TlTU,-a , adj., itrlctirait
(d'in strietu,id\9, stringere), caiostrin-
ge, apta a stringere.
* STaiCTOHIU,-WHa. adj. 8., atrie-
tarj (d'in strict», de la stringere), care
stringe, atorce : strietoriu de oUve, de uve.
* STfiICTU,-a, adj. pari (d'in sfrtrt-
gav), atrietna, (ii ttretto, Ie. atriot si
âtrolt), aDgU8ta,iDdeS8tntd8sa,t&rD,etd.
1. proprie : mia forte stricta, gaure
stricte, caldamentu strietu; s^iote mar-
gini, pontice stri«tu; aeru stridu, oan
,, Google
STB.
ttrwtge, r«c«; 2. mai allessn, insensu
metsforicu, a) in genere, seci maimnitu,
Deci loiu pncina, cătn adjunge, cu cea
mai mare parsimonia : ne- mtUitmimu
eu stricfulti neeessariut cu strictele ne-
cesaarie; h) ia specie, a) despre coveutu,
scurtu, concisu : styhdu sMetu, frate
ttridaţ p) despre deiorfa, dereptu, etc.,
seTem, rigorosn» scnipnlosii, punctuale :
ăerej^wri stricte, âerepttikt strictu e a
desea în eorttradietione eu eeitatea; a ri
face âtri^a detoria, striet'a oi^igatione;
stricta impUnire a promisKÎoru; stric-
ta jvdieata, striăa logica.
* 8TRICTURA, a. f, atrlctnn, (d'in
strietu de la ntringere); actionedesMn-
gere. d^ro mai vertosn, effectn alin a-
ceetei actione, (vedi si strinsurd) : strie-
tw'a Imeei udtdui.
* STRIDENTE, adj. part. prea. (d'in
strOere), stridens, (Cr. strident); care
ariăe : voce stridente, stridentUe rote aUe
carraloru tieutue.
•8TBIDERE, stridui, stridutu, t.,
itriflere, (affine cq gr. tfri!CKy); aemitte
sonu acuta, pertnnditorin, de regnla
confusu : a siueri, scartif, tiani, etc. :
sagettde stridv inaeru; stride venUAu i»
sei&e, stridm n frondieie de vsntu viole»'
t»; stride ferrviu arsu eoftmdaia in apa
reee; strtdueardiiale greUeloru partide
ferru; stride greiertih; stridu assile ear-
rtdorv tieunse; eandtt morbosidu stride
(f M denii, t in Itraeiete mortei; stridu
armele in mâmde luptatoriloru intpa-
tieati; stridu aripele vuitunibii ai al^m
passeri ca rapidiu tboru.
STRIDELLA, 8. f., ostrea; proprie,
deminotiru d'in stridia; lenatn inse si
cu intelleasn de stridia in genere.
STRIDIA, (ostridia), s. f., estrea, redl
ostraea.
* STRIDORE, B. f., itrldor, (ft. strl-
deur) ; impressione făcuta prin actionea
de stridere : sonu acutu, pertnnditoriu,
ei de regula confusu, siueru, etc. : stri-
doreaserpelui, elephan^dui, simtă, std-
liondui, cumt^'; stridore de selbaHeu;
nu voce de omu euîtu; sfriăorile procd-
leloru, fitniloru; stridonle usieloru, por-
tSoru, carraloru, mai aUestu' rotelont
netmse; sMdorea pennehru, vestii^n~
STR
ISOT
tdoru lunge prepamentu;-3triăoriXepl»'
hei; stridorile strigei; striâorHe urede-
loru.
* STBIDULARE, t., (&, stridiler);
a fi stridia : greierU stridiUa.
* STRIDULATIONE, s. f., (fr. %M-
dnlatton) ; actione de stridv^e .- sM-
dtUationiU fluendm, stridHiatioHea ei'
cadei, greierului.
* STRIDULU,-o, adj., itrldilia, (d'in
stridere); care stride; in apede, care e
deprensQ a striderţ : stridid^a cieade,
Btridtdele sagette, slriăufa striga; mp-
tire si stridula voce.
STRIOA, s. f., strlra.rtrix, (it. «tra-
gă, iap. estriga, estrlire, port. estrlf^'
T. fr. eitrle, alb. strffa); 1. iu acellu-
asi sensu cu form'a stria; în specie :
suim, si mai allesBU , linia â» manndi''
seceraţi, sau linia de ârba, de fgaa coa-
aitu; 2. striga, a) eueuvdla. pasaere d« '
reu anguriu; b) spectru, fostaeina, larra;
in specie, speotrn infernale, (lat. levc-
res, fr. reresaatt Tampira, recii si stri-
goniu), dupocreâenttele populari, eredite
se Tede de la anticii atraboni : strica e
unu omu mortu, ce n6ptea esae cPin mor-
mentu si merge se sugă sângele ceUoru
mai de apr<^ consângeni: c) befovna
fermeoatoria, betranaindracitft, cd dni-
oolu, cumn dioe Romftnnlu, (atrlr«=»«-
«k, 0^r*)i csrednpocredenti'apopnlars
deochia copillit, ba le face si alte rellc;
d) specia de planta, rerstram «Ihaa*
l7«opodlnn, Lmn.
STKiaACE, si strigaduro, adj. a.,
elsautor* cIuissib, rabiil^ ap^dcatn
a striga, cai place a strigă, a aberi, a
vorbi CQ tona m&re si furioau : strigam
thealndui.
1 STBIOARE, T., (■trfrar«)f 4ilri<
tare (exqii Iritare), elaaare, acclaaa-
re^ Toeirerariţ InTVearfl, per pr»ea-
Dom proasiitlarei a emîtte Bonu sau
voce potente, c&tu se pote detare, sau
spre a clliam& pre cineva, aaU' a[ffe a
invoci adjntariu, aau sprs a annuntsA'
pre mulţi, pre pabUcu despre una pn-
blioalBone, despre una lioitatione, etc.,
sau in fine spre a ai eaprenae buocori'a :
audiu strigandu pre sh'-ata; voce te awfi '
strigandu d'in ceru; attdtrd thorttdn str*^
y Google
ms ,
STB.
gan^ ifin mormentu: itrigaii eeUi ee
poteti bene strigă pre Botăi ee neau ap'
pueatu muUu inairUe : strigaţi omeni de
dioau, strigaţi pre ceKi de susU, strigoii
pre cdli d'in alie camere; se suira si
atrigcata de pre eoperimtnte; a striga in
gar'a mare, strigară câte le leuara gu-
r'a; striga in gur'a mare, co voi VaiiţH~
ratu, an strigata pena au roHcUu. fora
se % aiotiUe nemme; striga cineva si be-
stie : striga cânii , striga bouii, striga
eaUa, striga amndUi si wile, striga gal-
linele, striga catusiele; nu strigaţi eandu
si trage omula suf/letulu; strigaţi si
.plângeţi si ve vage^iii, dupo ee a repem-
satu; ce strigaţi si nu vorbiţi ? ee strigi
la mene. ca unu leu ? nu strigă asia la
noi, eoHunie frica de tene; — la tene,
c6tra4ene, Domne, striga tota sufflarea
de pre pamentu : strigavoru onagrii de
sete, si ee voru adapă; se strigmtui noi,
omenii, dupu dereptaie, si ni se va dâ;
strigu dupo tene, si neci te lati la msne;
striga custodii de nopte, se dea semne
sau (Ularma; sirigatiomenii de pre caile
la ospetiuUt nostru, lipsitu de amici, la
ospetiu toii fvira volio^ s% strigară de
buceuria; a strigă eakdogulu, a strigă
la oattdwfu, pre catalogu elevii, {veăi
si mai dîosu); striga si ânimelede bac-
euria; striga sângke innocsnie versatu
eontr'a oelUii ce Ta versatu; striga cogi-
talu. omscienti'a oontra scekriie si in-
famide, fiagitiels eommisse:-^n multe
platie se striga la lieiiatione mereile (air-
litUaru; pre tote stratele se striga de-
cretele Domnu^i peniruliusiorarea po-
porului de dan si angarie; — strigare se
applic& apoi si la voqea potente a cer-
toru aaimali : striga brosc'a in gur'a
«erpati»; striga leuUt si tigrulu tn/Hoo-
siatu; striga si asinidu, de rumpe ure-
dds eelioru ce Vaaău; striga pissiede in
furiele loru; striga vace^a iaurulu, sau
vitf^i^u, striga cânele cadutu in gropa
sau batuiu; si de lacruri neinsufâetîte :
striga earăima portei, striga assile ne-
wwe. (Pentru etymologia, compara it.
gridan si sţridftre, isp. port. sHur,
V. isţ. port. orldar si grldori proT. orl-
dar si eigridnr , v. fr. eaorler , n. fr.
ecUr* refl. a'ittltt).
8TB.
2 STRIGARE, s. verbale, qBlrlUU*,
«UiaifttiD, ToclferatlO) rteatlo, aoolanu-
tl«, Umentatlo, lamentiiiii , preeatlo,
Impreoatloi pneeontu pronnntlatlo; in
t. s. yerbulai : strigări de buecuria, stri-
gări de intristare: doue strigări licita-
torie, si au se se faea si aJte strîgsa^ de
litiitatione; strigările vitdlihru, amrte-
lUoru , dupo manwtele loru; strigarea
sângelui versatu, strigarea eonseientiei
mostraiatorie de criminele commisse,
ST&lG^TOMXJ, -tona, adj. s., oU- .
mator, elamvana, pr«oo { care striga ■'
mtdiere strigatoria; audimu vod stri-
gatorie, vocea strigatoriului in deşerta ;
in specie, cellu ce shiga la licîtatione,
sau celln ce aonontia pziastrigare scirt
publice : doui strigători mergea înainta
carruluidetriunfu, proelamandufaptelâ
eroice alle trianfatoritdui. (Compara st.
it. srldatore si s^rldaUre , isp. port.,
grltador, prov. crldador si crldatre, fr.
orlenrf crlard).
STEIGATU,-», adj. part. 8., (d'in
strigare), raoatng, oUmatai) elanor*
oonTlfllain, 1. in goMie: strigaţi de mai
muUe ori nu responsera ; lucrurile stri-
gcUe la Ucitatione nu s'au a^udicatu ;
merce de pusu si de strigatu in Ucita-
tione ; strigatulu de trei ori qîlu striga-
toritdui se fece in regula; 2. in specie,
a) strigatu, (cu a obscuru), e in locn de
strigStu, strigttu, casiâm&^u. saudm-
hlitu, pre louga an^latu, si ins^moa ac-
tolu si effectala actionei de strigare : unu
strigatu ca de leu; strigatele si vâgetele
copUliloru attrassera la ăensii una lupa ;,
ee su aceste strigate si sberite? h) stri-
gatura, adj. part., strlg^tna j disptLSQ
in strige, striatu; (vedi striga snb 1).
STBIGATURA, a. f., clamatia, t»o»-
tto, TooireratIo,coiirlelaa,olaBior{ In-
oaiit^»t venaaetniiiţ actione de strigare,
d^ro mai vertosu, actu si effectu, modu
de strigare ■: trageţi una bona strigatura
aoctiurw si câniloru de la oui ; ce va se
diea acSsta strigatura a tea eontr'a mea,
in specie : s^ripofura^descanticn, far-
mecn, fapta de striga; (pedi striga co-
tra finitu).
STBIGETU, s. m., redi strigatu.
STRIGE, 8. f., strtx, (ocpiţâ, Todi si
.yGooglc
STR.
striga); proprie, care emitte strigate, sau
Toci acute si pertonditorie applicatu inse
in specie , 1. Ia uoa passere de ren augu-
riu: cucuvclia; 2.1a linia adunca trassa :
sulcn, canaliculu, dunga, gaura luDga.etc.
* STBIGICOLLTJ,-a, adj.. (fr.striBt-
6*Ue); care are coltultt cu stric saustri-
atu : insecte, musce strigicolle.
* STKIGIDE, adj. s., (fr. st rigide);
care sâmiua. cu strig' a=^trigea ; subst.
pi., strigidile, familia depasserid'iR or-
dinea lapaciloru, cari au de typu geuulu
atriga^strige.
* STIUGILE, B. f., strif illB, (fr. stri-
glie); specia de raditore, de tessella, sau
peria decornusaudemetallu, servindu ;
a) U raderea pellei in bănia; b) la ra-
derea'gladiatoriloru do oliulii do olive,
cu care si ungeau pellea la inceputulu
luptei, si care se ammestecă, ia tempulu
lupt^, cu multa sudore si pulbere :ace-
8ta ammestecaiura trassa cu strigilea
de pre pellile gîadiatorilifru se damă
strigmentu n se vendea cumarepretiu,
co-ci strigmentulu strinsu asia cu stri-
gilea trecea de csccllente remediu pentru
tmlti morbi; 2. metaforice, a) instru-
mentu chirurgiei), de Form'a strigilei,
cu care S6 stîllă unu licidu in urecl'a
morbosa ; b) gena de plante d'in fami-
li'a meliaciloru; c) gena de couclijlie;
d) genu de plante cryptogame d'in fa-
mili'a fungiloru.
* STEIGILITOKME, adj., (fr.stri-
gUffftrme); care are forma de strigik,
care e forte aspru Ia tactu.
STBIGITD, pl.-e, vedi strigata.
♦STBIGMENTU, pl.-e. Btrlgmeii-
tnni; (d!ia stringere); ce se stringe d'in
raderea unui ce; in specie, sorde ce se
rade de pre pelle, (vedi sirigile).
* STRIGOGEPKALU.-a, adj. s., (fr.
Btrlgoeâphalfl, d'in xe(^aXiJ=c3pu); care
are capu cu strigi=::sirie, striatu; s. f.,
strigocephcd'a, specia de cdnca fossUe.
* STBIGOIDE, adj., (fr. strlgolde);
care sâmina ca passerea strige : passeri
strigcidi,
STBIGONIU , (cu n moUiatu, stri-
goiu), 8. m., lArraj lemnreaf speotronj
■agiB, năguB ţ 1. in genere , spectru,
fontasma, stafia, umbra, imaginea a uui
mortu, ce vine se sparie ei se ţormente
pre viui ; 2. in specie, a) mortu immor-
mentatu, care, (dupo credentiele popo-
rului), esse d'in mormentu nâptea si vine
se siiga sângele unui viuu; b) farmeca-
toriu; — si femin. strigonia, (cu « mol-
liatu, strigoia); inse numai cu intellessu
de : saiţn, Teneflca, betrâna farmecato-
ria; de aci, multere urrita, rea sinesuf-
ferita ; (vedi strigosu, striga, etc.)
* STRIGOPODE â$trigopu,-a, adj.,
(fr.Btrlgoiie, d'in xouţ gen.MS6;=pede);
care are pedi sau stîpi striaţi, cu pedi
sau stipi aspri la tactu.
STRIGOSU,-», adj., BtrlKosnH, (fr.
BtrIgneoK); 1. macru, suptire, debile,
care n'are carne pre ellu, care a remasn
numai cu pellea si ossele, etc. : callu stri-
gosu, boui strigaşi, muliere strigosa;
metaforice , despre discursu : oratione
strigosa, scriptori strigosi, aeceu, aridn
si fora ornamente ; 2. plenu de strige=:
strie : scortie de arbori strigase, fronte
de betrânu strigosa.
STRIMPTARE, strimpiorare, strim-
ptu, etc; vedi strinctare , strinctorare,
slrinet», etc.
STKINCTARE=s;nmpiarc, (reduesu
iu strimtare)t-săiu , v., Btringere, ti-
strlngere, arctare, coarctare, aogasta*
re; mlnuere; &[&ce strinctu^strimptu,
(strimtu) : a strindă callea, a strinetă
usiele, ferestrele, camerele, curtea, grw
din'a; a strinetă vestimentele, caleia-
menlele; a strindă basea sialargiver-
ticeh nu ebene; a strinetă găurele, gra-
pele; a strindă pandiele; a strinetă
vasele, butile, butoniele, ollele.
STROS.TA'IXJ = strimtatu, (strim-
talu),-a, adj. part. a., (d'in strindare),
coarotatDB, «ngnstatoe.
STBINCTATURA = strimptatura,
(strimtatura), s. f., angoBtatlo, anţriietla;
actione de strindare, ă6m mai vortosu,
efTectu, stata produssu prin acesta ac-
tione : strindc^ur'a prea mare a fere- '
streloru.
STRINCTORARE = slrimptorarc ,
(strimtorare),'eăiu , v. , oonstrlngere»
oogere, nrgere, lnopU laboFsre; a ad-
duce, a pune, a appucă la strindore, in
strindfyre-=strimptoie, (etrimtore): a
.:Goo<^z
1310
STB.
ttrinetoră pre adversariu;nevoU'ane a
atrineioridu a face asia; a atrinetoră pre
creditaţi ae ti aolva dâorieU; a strine-
torâpre cineva de tote părtUe;— ia ap»'
eie, a pane in slrinctâre de argentu; si
refiflSB.a $e striwiorâ = a nu avâ d'ia
destnilu, a fi in lipse : me ^rUAoredia
wngiiru, ea se dau voue; cu mare strine-
torare tFin partea nostra indegtidlămu
lipsite vostre; de unde ae ve impromutu,
eâttdu ai eu $u atrinetoratu forte?
STBINCTOBATIONE=8fo-tffl|)<ora-
tione, (atrmtoratione), s. f., eaietl^tir-
(«■tu, li«pU; aotione si mai veriosa
•ffocta allQ actionei da atrinetorare : in
ttrintorationea, in care me aflu si eu,
fw ve po<H face neei unu adjatoriu.
STBICTORATOBIU = strimptorato-
riu, (8trimtoratoriu).-a, adj. s., eoutor,
wgeBi} care atrinctoridia.
STRDfCTORATO = Btrin^toratu .
(armtoratu),-a, adj.part. s., (d'in ^rina-
torar^^ oavitrletui, eoactna, InspU U-
b*rui« ; ttrinctorati de inimici longa
HHH riu oduneu, eroicii iM^aâ se arrttn-
cara m apa si se innecara toţi.
STBINCTOBATOBÂ = atrimptora-
tura, (strmtoratura), a. f., MMtto» nr*
centia» laopla ; effoctu alin actionei de
strinetorare : fugiră si leuara lumea în
eapu de atrinctoraturele muUQoru cre-
dăori.
STBINCTOBE=rirMii{i«ore, (strim-
lore), s. f-, âBţnitU» angnstlMf aigsrj
■rceatlSf Uopla, vlierla; Impedlmei-
(■■, «bstaeataiii ] flretiHi {d^instrindu
=slrimphi, strimtu, de "^ stringere);
cera ce ^rînge sau ae atringe , ceva
aMnetu, ai a nome, l.concretn: a) locn
strimptn, locn infandatn : atrinct&re de
monte, prin sb-inetorOemontUoru; pen-
tru eeUu ca fuge de mtmteu, unu riu, unu
mura, e una striactore inaintea perse-
cutor iidui; b) parte de mare strimpta
intre done alte mari vaste : tndieaft,
şcolari , ^rinetorHe mm^Horu Europe^
2. abstr., a) in genere, angnstime ma-
re : strin^rea unont^ ffin strate im-
pe^M comimmieationile eetatianUoru :
b) iii specie si metaforice, a) nevolia,
incurcatnra, pericln; ^) lipse de victoali,
mare lipse : a fi in ririnctore mare de
STfa.
argentu; strmctorea adduee pre omu la
multe umUentie; cumu se scapămude
nevdia ai de strindore ?
STBlNCtOBin, strimptoriu. {sfrim-
toriu),-târia, adj. s.; stcinţenB, areUis,
striDtor; care atringe; s. t., iUrinetâria
=:8trinctore; vedi strinciâre.
STBINCTU^gicîifi^jdt. (atrimtu),-a.
adj. part. (d'in stringere), strlotai, «4-
ttrlotu; aretaa, MKBBtniţ (ît. itratt»
si ttrlKto, ispan. eatreeh* si estrleto*
port eitretu si astrlet», prOT. «strecb,
eitreg ai «tltelt» fr. itrsitf si atrlet); op-
pusQ lalorj/H, tmplu, vastu, 1. proprie:
ccdle strineta, strata strinda; strate
strinete, mie atrincte, ferestre atrinde ;
porta strineta; casa strineta, camere
atrincte; vestimentu strineta, vestîmente
atrinde; calcioni strineti;vasu strindu,
buti strinde; curte atrincta, gradina
strinda, patu atrincfyt} agru strindu,
cetate prea sirindapentru numerulupo-
ptdationei; gropa ah'incta, gaura strin-
da, aHneâu atrinctu, cercuri strinde : a
faeeunuccrcudeâmeniatrindu; eameiie
strinde pentru eopîUu; carrutia strin-
da, pentru atăti callatori; scola strinda.
theatru strindu, frânte strinda, peplu
strnictu, palme atrincte, gura airinda;
— 2. metaforice si in specie, a) despre
mente, &nima, etc. : mente strineta, idee
large nu irUra m menti atrincte; eumu
ae ineapa in spirite aaiâ de stricte con-
cefrfiont asia de vaste? anima atrinda:
âmeni strincti de anima, ea atrindi de
mente; sunt ai omeni atrindi de vederi,
in sensn differita de : âmeni acurti de
vedere; b) despre intellessnf semni&ca-
tione a coventelora : aensu atrinctu, op-
pnsu la aenau largu ■* t» inaemnarea
atrincta a eoventtdui; c) despre stare, a-
vere : averea nostra e atrincta; d) atrinctu
=es3actu, accaratn, justn, scmpuloan,
ri^nrosa, etc.: drepturi ai detorie strin-
de, (redi atrietu); 3. ca snbst. reale,
strindulu: a) in genere : atrinetutuseop-
pune la largu; m sMndulu loadm, im
strindulu «Milei, etc; b) in specie, pror.,
tu eati in largulu teu, eu suin strmcttdu
meu; m'ai addusau, m'at appueatu la
strindu; voliu se estu si eu <f m strindu
la largu.
=y Google
Şm
STBlNOTOJElA=s*ci"OTpftwo, (strim-
Uira), s. f., adstrtotU, arcUtl* ; anţii-
stla, «DffBatln, {d'însMncfii, delas^in-
^e); actione de &8tringe, a face strin-
ctu, i6n mai vertosn, effectu, stata pro-
dUBSa prin acesta actione, aptope ia a-
cea-asi semoificatione cu a formei strin-
elore : etrinettir'a giUttUui, gură; sfrin-
etur'a muUimâ tn giarulu oratoriului;
prin acea $trinctura nu trecu earra, as-
semim itrineture su pentru omeni eu pe-
tiomhi.
STSD>iQA = strunga, s. f., montlnn
fKaMSi aiuRstlnf septnm» avUe, (d'in
stringere); 1. in genere, locn strindu
si ini^su, cnmu ; passu de monte, strM-
etore; cătina de pesci vini, etc.; 2. in
specie: a) looa iaâiisu ca gatdn pentra
TÎte; &J nuî Tertosu.loca inchisa cu
garda nude se mnlgu ouile ei staa in
tempnla noptei.
STBINOEBE, strinsi si strinsti,
Urinau, ttrinetu si striciu, t., Btrlngere,
•dttriageref constrinsere, togen, eol-
Ilrere, •■pleotl, amplexarl, complecţi)
percepere, oentralieref coaretarc, an^-
■tarţţ pr«K«rep opprlmere, oomprlmeret
«rgare, eondere, recondere, eo«reere,
Ugula adstrlmţerv; iUtţare, densare,
aplatare, aorlter la atare, e« nit i pare, In-
TalTere, plleare, aoMpUeare, reUloare,
Tlwlre, Tlneatis «otligarei parare,
evnpararei eanţerere, teerrare, coa-
Mrrare, etc., (it. strlagere si strlgne-
ra, isp. eatrcgnlr si aatrlnglr, proT.
astrdţaer, fr. itrelndre); oppussu la :
îaasare, lărgire, dissipare, neglegererB^^.,
a atringe, ca affine ca strangulare, (gr.
(npd'Drav) , are sensulu fundamentale :
a preme eu pi^re, a appeaâ, pressd,
pretturd, a contrage cu potere, a colle-
gd, eonjunge, eoUege, reduce, etc., sensa
oe se traduce io urmatoriele : 1. in ge-
nere : sirpele se inccAlacesce pre inimi-
«vili seu, si Iu stringe asia, de nu mai
poteresiiffiâ; cerne siringi Miâ de guttu,
M eâtu. nu mai potu respiră ? se stran-
gula ceUt ee se stringu de guttu; strin-
gemt măria ema, differitn de : strin-
^mudemăna pre cinev(M;smksii strin-
ge dmva pre ottw emeni de nasu, sau
^rin^ ntmdu; stringe de brocm, ea se
STB,
isil
îu dora sau se Iu oppresea de ceva, ea se
i dea a inteUege ceva, etc.; atringe inse
m bracie cu amore si affectione; nutn-
cea, mam'a stringe copUhdu denasu, ca
sesedescepte, etc.; inse aeeUe-asi stringu
copiîlulu la peptu, la senu, la mamillii;
stringu amicii in brade, stringu pre am-
menitiatoriudebraeie;~ne stringu cal-
ciamentele, ne stringu vestimentâe, an-
nellele stringu degitele; cingatorile, hră-
nele si hraeiUele stringu tali'a; cercuri
de ferru stringu roteU, stringu dogele
butiloru si (dtoruvase; stringemu pome,
ca se storeemu suceidu loru; siringemu
deniii de dorere aaa ca ae moraieămu :
a stringe d'm denti de frigu, de frica,
de menia, de furia; a stringe d'in umeri,
d^in spate, cu muUe aiăiversesemnifiea-
tioni; se stringu perii in code, in pep-
teni, in hette; se stringe si unu vidnn;
se stringu bubele, uleerile, plagele, etc.,
(vedi si mai diosu); stringemu sitra-
gundu, intendendu : stringemu ângVa
calMui; stringemu UuMdu, nodulu, le-
gatur'a; stringemu măria, cumu strin-
gemu gur'a. oclit, palpebrde : a stringe
măria, qj ca : a stringe pumnttlu; b) ca :
a stringe cottdu; de aci : c) a trage, re-
trage m&u'a, si: ((^ metaforice: a)afieco-
oomu, mai multu inco ca economu, a fi a-
varu : mâna str insa, omu eu mâna shin-
sa, omu strinsu de mâna; ^) a si stempertL
m&u'a, a nu ambU la ceva, anu attinge cu
măa'a ceva; in inteilessa annalogu : a
' si stringe petiorele, a sistringe nasulu;
— mai departe : se stringu cordea unui
instrumentu; se stringe mai câtessu ar-
etdu; se stringu vaporHe in căldările ce
ferbu infundate; nu stringe prea tare
areulu, co se rupe^ — stringu muHerile
si unii bărbaţi cingutorile, veatimentete;
se stringu in eingutori, cumu se stringu
passerăe in Iade; se stringu usiele. por-
tile,fereatrele, etc.;— metaforice : aatrin'
ge cu cineva legaiurele de ameetia, de
conaangenitate, de bona int^gere, de
pace, (vedi mai diosn); 2. in specie ei
metaforice, a) despre fragi, fructe, gr&-
oe, nutretiu si analoge : a collegs, accn-
mulă, coacervă, etc, ţ) despre campu :
a'au strinsu ordiele de pre campu, nu
*'(Hi strinsu ittse grâmâe; s tanpu d^
.yGooglc
strinsu pere, mere, prune, cânepa, Unu;
e tempH de strinsu manurlii in mergiti,
mergitii in acervi, oecroii in stoguri; a
stringe olivele, ceresieîe; p)cadeyeu-
diare in magazine : e unu negotiatoriu
ee stringe grâne de tota sementfa; a
stringe sementia de rayitia, de Unu; nu
essu in terra negotiatori cari se sirin-
ga huceate; y) ca provisiono, si d«spre
materiali de constnictioDi sau alte u-
snri : a &i stringe îemn'^ pentru totu an-
ntdu; a stringe tote pentru eonstructio-
nea unei fabrice, unei scoU, unei base-
rice; nu ne amu strinsu de ălle mânca-
rei pentru ierna; si formicelc stringu
peidru ierna ai caşuri de seccita; mai
allessa : stringu provisioni de gura ceUt
pauperi, stringu cersitorii cu bannulu,
cu buecaiellele de pane; stringu inse si.
benevolitori eelosi eîemosyne pentru
pai^eri, paUru baserice; stringu bene-
factori pentru henefaceri si adjatoi-ie;
b) despre averi, a câştigă, adună, accu-
maU, economi, păstră, etc. : eu mari su-
dori au strinsu una mica summa de
banni; nu stringe mari venituri dupo
mosiora sea; a strinsu bietulu omu si
vite si argentu; stringeti bannulu. co a-
veti nevoha de cllu; stringeti-lu de pre-
ti^indine eu onesfate, eu labore, strin-
geti-Ut apoi in diece Jegature, stringe-
ti-lu mai aîless» de lussu si de spese ;
eu banntdu siringi eumulu mare, eumu
stringe formic'a eu grauntiulu; muUi
stringu averi mari, dero le resipeshu
fora computu; cine si a strinsu la tene-
retia, are la betranetia; cine stringe
banntdu, nu vine in nevolia ca singura
se se stringa de gutiu sau cdlii se îu
stringa de guttu; stringeti de pre diosu
si (Tin stercu, d'in gunoniu lucrurile ce
costa banni; stringeti pung'a, stringeti
mă»\ (vedi si m&i snsu : a stringe
mân'a, mâna strinsa, etc.); e) deapre
dări, imposite, contributioni si analoge,
a percepe, a adnnă, s implenf : nu ati
strinsu capitaiionea pre annulu tre-
eutu, si vreţi a stringe cea de pre an-
Huiu acestu-a; properati a stringe re'
masele de contrS)vtioni; contributorii
se plangu, co stringeti mai multu; —
prin estesBÎone: despre coUecte, collec-
_ _^__ _STlţ
tioni ds animali, de petre st alte analoge
in xcopuri scientifice : amu strinsu la
museele nostre passeri, pesd si aUe a-
nimali indigene; — s'au strinsu mtilie
conchylie si petre ; s'au strinsu serie în-
semnate de nonete, de obiecte artistice,
si se voru stringe inco spre completare;
a stringe raritatisi nouitati; d) despre
vite, a adună si formă armente pentru
macellu ; se stringu indestuUe vite de
tăliare; d'in celle strinse si nwru muUe;
prin estensione si de alte vite, aconcentră
la unu locu : a stringe gcdlinele si c«Ue
cdte passeri si a le inchide pre n6pte;
a stringe ouil^ si caprele la staulu, la
strunga; a stringe callii si bouii in a-
ceUu-asi staulu; e) despre (meni, a ad-
nnă,aun( la unu locu, a concentra, etc. :
omu cf( omu se stringe prin sgmpatkia;
se stringu omeni la eonversatione . la
vorba; se stringu se pertreca, se lucre,
se se adjute; se stringu pre platie pen- „
tru commerdu sau pentru spedacle; se
stringu la theatru, la baseri'ea, la cafe-
neUe; se stringu in strate, ingraăine;
ati strinsu muUi invitaţi la ospetiu, la
ballu; mulţime de auditori se stringu ta
acelle conferentie, in giurulu oratoriu-
lui; vulgulu se stringe si se indeaa la
aeellu eanticu, la lectur'a acdlei poesia;
in specie : se stringu societăţile de ts-
vetiafi , de negotiatori , de artişti ; se
stringu consiliele de stata, dejudede;
se stringu camerele, adunantiele legis-
lative ; in adunantiele ddiberanti se
stringu si votiiri; se stringu a^legide
de allegutorî, si voturile date de eUi se
stringu in urna; se stringu militari, si
fomUdia oştea, inse : st ostile disperse
de mimicuinco se stringu; a se stringe
subflammwe, ascstringein eastre;ast
stringe tote corpurile de armata; se
stringu si rebdlii sub arme; f) a retrage
si pnne la locn, a ordină, regulă, etc.: a
stringe eepillii de pre strate; a stringe
totu ce e prin curte, pre afora; se
stringu âmenii maidetempuriu, ero nu
dupo mediulu noptei, in casele sâîe; a
stringe a5^ernti^uit4, a stringe mesele, a
stringe tote {Pin casa; a stringe si pune
tote in armarie; a stringe de pre âtos*
tote lucrurile din casa; absol.: n'amu
=y Google
,, STtt.
ttrimu inco prmeaia, tFin cosa : a) na
kmu âeretUcatn; ţ) -nu amu leuatn, re-
dicata; f) in specie, dq amu sterau,
faratn; 3) na ama adunata, eto.; g) a
eontrsge, sirinetâ^^rimptă, aDgUBt&,
indes&i si de aci : a comprime, înfrenÂ,
margÎQl, stamperi, etc. : frigulu gtrin-
ge ai conăe$a lieide; se siringu funUe
de cânepa moUiate, ţloueUe; se stringu
tote de frigu si de frica; absol., frigulu
stringe; a ^ringe sptsde; a etringe tn
frine : stringeti bme calînlu in frSne,
in eureUe, (vedi mu snsu : a stringe in
dngla); a stringe marginile loeultii; a
stringe straiele; a stringe aei'a; a strin-
ge eaaitdu, brenăPa; a stringe faarin'a
in saecK, pesdi in pu^na; a si stringe
vestitnentvUt pre pelle; a si stringe ma-
nieele : a.) a Ie strimptâ; P) a le redieă;
^) a le len& de diosu, spre essempln, Bi
8 le pune bene, ete.; metaforice : aatrin-
ge frasile, periodele; a stringe materfa
de serisstt; fora a si stringe planulu si
ideele, nu se poUi stringe ideeîe; inse :
a stringe iâee==ik adnn&, par&, inventă,
recordâ, etc.; h) a plică, complici, in-
T4ilTe, etc. : a stringe una serissore ;
stringeti velele, eo vine fortmCa, s/n'n-
gtAi st /"wnile; rebAlii tdrinsera fUimmu-
r'a « se disperaera; stringeti pandiele.
stringeti in atdlv pannur^a; stringeti in
patru acâita stoffa;8tringe folCa in dotie;
etdcati ai stringeti hene aibihirele; ro-
ehia &en« talcata si hene strinsa, asia
se, se siringa toHi de a un'a; metaforice,
a increti : ee stringeti Sin sprintene?
de ee siringi Sinnasu? a stringe pel-
lea, roehi'a; mt ati strinsu reu velulu
de capu; i) a constringe, a pnne onira
snll'a in c^ata, a nrge : a ^inge pre
debitori se sâUrn la momentu dăoriele;
a stringe de gutt» pre omu ca se Vim-
promute; ncMli'a ne stringe se facemu
siee «uvremu;dieo nu vreu, Bei strin-
geti m tote cw^R^- ai noştri strinsera
pre inimici se ■ se d&i fora conditioni; a
appueâ si a stringe de seurtu; nepren-
sera si strinsera se ne amtăm» de Ut-
erul l) tt attinge nsiorn, a pisci, a aca-
rii, d^ro si : a attinge mai greu, a ret-
tiiBi&, a Tnlneră, si metaforice: a afflige,
amarf, sapp6T&, iareninÂ, implâ de do-
8Tb.
in^
rere, etc. : aripele paaserei abia stringu
/act'a ^ei; arm' a atrinaeaae mmm pA-
lea; navile stringu ripile; earruîu sMn-
ge murulu ai rumpe (ftn aeestu-a %ma
buecatelia; rot'a stringe pilastrulu d»
longa calle;~dorerea ne stringe âmm'at
miseriele vostre mi stringu peptulu; —
in specie despre morbo, dor«re corpo-
rale, care appuca mai alleuu copUtii,
pruncii : prunetdu e atriniu la fxţpte, la
pontice, ia guttu; ee liiisioru se stringe
copillulu aeeatu-a l nu suffere de strinsu,
eo-ci strinsulu trece cu trassulu.
STBINGOBE, s. f., atrlnţor, aetioM
iestringere : stringârea frigului, strm-
g6rea fricsi, stringorUe iaeieloru, (redi
si strinsore).
STBINGUTORIO,-Wria, adj. 8.. etrl-
et*r, adatrtngrens; eoaetor, p«respt*n
stranţalatorf etc.; care Stringe : tirin-
gutoriu de contributioni; stringutoriide
guttu ai edUatoriloru; stringutori ds
to'tnente.
STBINSITU = 8*n»srftt, pl.-e, a.
m., ftdstrietio, cftaeUOfpareeptlo, eells-
etlo, etc., (d'in strinsu de la strihgere);
actione, actn si efTectu de a strmgere:
strinsitu de mâna, atrinsite in braeie,
strinaitâ de odi; strinsite prin cerşire;
atrinsitulu pruncului vine d'in aeru rece.
8TBINS1TTJBA, a. f., tdatrletla, prei-
Bi», compresslo, caactto) eoUeetIo, p«r*
ceptl») TcUlMtlo, TiilneratU, etc.: aetîo-
ne, dâro mai rertosu, effectn allu aetîoneî
de stringere : strinsitur'a puUiuUii de
giUlina tn unglele eorbtUui; stiinaitwa
de calciamenta la p^iorci strinaitura de
peptu a pruneidw; ce insemna aceste
strinsiture de mâna ? strintUur'a vostrei
de pelle face se dea sânge.
STRINSOfiE, s.f.,iti-lns«r,pr«itU,
eolleetiai malestla; TeIlleattO| Tentrlt
tamlnaj IneroM, peoBlInn, paralM*- .
nla, (d'in strinsu de la stringere); BC-
tione de stringere, cnmn si effectn , me-
dia de atringire : strinaorea in. Wwsie,
strinaorea de mâna: strinaorile de cal'
ciametite; abia mâncu d'in strinsorea
mea, si nu mi adjunge aeme st investm
d'in ea; in specie : a) «tHn«^e=BvatQ
mica, facnta ca mare economia; b) ta-
liatnre de p&ntice, de ventra : atrinsire
.yGooglc
1314 STfe.
de dtttffio; dâro si : stiinaâre ăepeptu,
de spate, mai allessu la prnnci.
STBINSOKIO,-a, adj.s.(d'in8Mtuu
de la string^e), strlngea** Jistriii^eiiif
premeD8{ care stringe; subst. f., strin-
s6ria=:strin8ore, Tedi strinsâre.
STRINSD,-o, adj. part. a. (d'in atrin-
gere), strlctus, «ditrletaB, eo>otaa,con<
BtrlctnSf pereeptui, collectnif etc.; ve-
atimentu strinau, noduri siritue, etilu
.strinsu in /rene ai eingla; grâtu stritiae,
vele strinse, intellessu strinsu, omeni
strinsi de mâna, contrdmtioni atrinse,
spectatori aU'inai la comedia; careuri de
atrinsa ratele, eingla de strinsu seUde,
furca de strinsu f^nu; strinsuîu /SttulMt,
strinsulu pomăoru, strinsuîu huceaie-
loru; ^rinsuUi de pre mona pre unu
annu, modeatulu strinau d'in lucru aiUt
lahoratoriului; ia specie : copiUulu suf-
fere de strinsu; e unu strinau de deoelu ;
strinsuiu ânimei, peptidui.
STRmSORA, s. f., adfltrtetlt, c««e>
tio, pressis, fionpreaslo, coiretetia,
fl*iitr«eilaf reUleatlo, etmplleati*, e*l-
leeti* , pereeptlOf parslmonU, «p*!,
pecnllnn; tvrbft, oaterra, etc., (d'in
strinau de la stringere); actione, d^
mai TertosUi effectu allu acellei-asi ac-
tioue : strinsura de calciofnente, strin-
sura de ^piee remase dupo aeceratori ;
sirinsura de adjutorie; strinsuta de ve-
nitid d'in tote terrele ; acesta mulţime
nuede câtu strinsura ift» ceUi mai mi-
selli d'in straiele inferiori dUe soâeta'
tei; strinsur'a manei de usia inehiaa;
Id specie : a) 8^nn8ura=:aTeTe strinaa
cn piculu si ciimarisadori; h) sirinsura
=appucatura de dorere, mai vertoBu la
eopilll miei: strinsur'a de peptu, deven-
ire; inse si : strinsur'a de beac'a tidulHt.
STRIYIKB,-e5Cu, t., terer«, oontere-
re, obterere, eontnndere, ingUlarej a
sfermă prin pre3sioiie,priti calcare; avul-
neră, strică, vettent&pria eonta8ione,eto.:
ealiii strivescu luptacii cadvii in petio-
rele loru, dupo biblia mtdierea va strivi
captdu serpelui; pomele preacoptese ^ri-
vescu si addusse in earra; cu un» păru
grossu striviră castele neferiătului ecd-
latoriu; cu peptulu strivitu de mai muUe
JovHure; — (Probabile, d'in «fcrcre =:
. , sTb
exUrere , peif. extrlTl; compara si gr.
xpl^tiv).
STBIVIT0RI17,-a, adj.9.,aMt«nu,
ooBtBndflBBi graTltalaiiB» bommiB} care
atriveaee : armata strivitiria prin nu-
meru; in specie, forte greu : seiri sM-
vitârie pentru voi ; depositione strivita-
ria pentru aecusatu.
STEIVITU,-a, adj. part.s. (i'iattri-
vire), «ontrltns, eontnsni*
STBIYITURA, a. f., eontntlo, <)•■•
tutloj actione de strivire, dăro mai rer-
tosu, effectu allu acellei-asi actione :
strivitur'a capului aerpelui; mvlte strivi'
ture pre coste, pre spate si pre peptu.
* STROBILAClU,-a, adj., (fr. stta-
biUe<); care are forma de straibUu :
flori strobilacie.
* STBOBILANTHOro, adj. s-, (fr.
Btrobllanthfl,— d'in £vdo;=9ore); care
areyţore assemine strc^Uului; a. m., stro-
bilanlhulu. genu ie plante dicofyledonie.
* STEOBILlFEBU,-a, adj.,(fr. itro-
blimre); care porta, are strobili : plan-
te strobilifere.
* STROBILTFORME, adj., (fr. stro-
blliforae); care are forma de strobUu :
flori strobUiformi.
* STROBILIPHAa0,-a, adj., (fr.
Btrsblllphage, — d'in 9»(7fiiv=Torare);
care devora atr<^»li.
* STROBILIND,-o, adj., (fr. Btrshl-
11b); ie atrobilu, cu forma de strobilu :
apongia strobiUna, fungi strobUini.
* STEOBILU, B. m., atr»bllafl, (otpd-
^\Xoi, fr. Btrobile); 1. in genere, turbine,
fusu cu care se j^ copiUii; 2. in specie,
a) fructu de pinu, si pinulu easusi ce
da acesta fmctu; 5^ fructu conicii alin
arborilorn resinosi; c) in genere, totu ce
la plante e conicu, sau globosn, sau spi-
rale; Tedi si strobu.
*STBOBOSCOPICU,-«. adj.,(fr.itre-
bOBCoplqnej d'in orp j^ţ^strobn, si oxd-
icisiv =: spectare); care face se se vâdîa
d'in mai multe obiecte uhu turbine u-
meu, adeco, nnesce impressioaile rari»-
lora obiecte in ona singura impressione :
table stroboscopice.
* STBOBtJ, 8. m., BtrobuB, (mpâ^i)
1. proprie, turbine, vertice, cercinu, cer-
cii ; invertire, intoreere in giuru, rotare;
yGoog Ic
2. in specie, applicatu : a) la unn ar-
borelln essoticu cu resina odorifera;
b) alta Qome datu laăamdm, gumme de
ladanu.
STEOrA, e. f., vedi stropha.
8T'R0TâA,ţ\.,8tromat€,»tromt,(axpih'
(Ut, fr. strone; vedi si stemere); 1. pro-
prie, sternuta, stratn, tapeta, etc.; mai
Tertosa, tapeta, copertară de patu, de
colcusia; 2. metaforice, a) namaî pi.
stromate, titlu alia anei carte a Ini Cle-
mente de Alessandria , in care se co-
prende ana forte mare varietate de fapte
si specalationi istorice, filosofice sitheo-
logice; 6) în botanica : a) in genere,
«/r(»na:=parte a plantelom cryptogame,
care coprendefructificationea; p) in spe-
cie, stroma^zihaUu Ia cerţi fangi,
* STBOMBIFOBME,{fr.8troi»blfor-
Difl); care are forma de strombu.
« STBOMBITU, s.m., (fr. strtmblte);
strombu fossUe.
* STBOMBOIDE, adj., (fr. BtroBbel-
de); care s^mina cu atrombu-lu.
" STROMBU , 8. m., (otp^iipoţ, fr.
Btrombe); 1. in genere, turbine, vertiee,
fnsu dejocu pentru copilli; veri-cecorpu,
obiecta rotundu terminata in nun acn-
me : conu, obeliscu, fusu, conea, lima-
ce, etc; 2. in specie : o) una specia de li-
Btace h) unu genu de moUusce.
* STROMBOLIFEBU,-a , adj., (fr.
atr«Dibiilir%re); care are fructe spirali
in fonna de strombulu.
* STROMBtJLIFORME, adj., {fr.
■tnmbiillfornie) ; care are forma de
strombiAu, forma spirale.
* STEOMBULTJ, e. m. , (fr. str^m-
kale); deminutivu d'in stromXm.
•STR0NGTLA,s.f.,8tronîrl«,(aTpoT-
76X1J); ornamentu (rotundu) de pectu.
* STBONGYLE, 3. f., Btrongjle,
(oTpoxr^Xi]); specia de alume.
* STRONaTLIU, s.m.,8tMagjlInin,
(OTP0776X10V); genu d'ln famili'a fungi-
loni.
t STBONGTLO-, (gr. (jcporr6Xo5 =
rptundn), in composite si derivate sci-
entifice : strongylocerura, adj., (fr.stron-
gflte^re, d'in x£pa; = cernu), care are
eornerotunde; strongyloca^cuj-a, adj.s.,
(fr. strvif jlooerqoe, d'inxlpxo;=coda),
care are eoăa roUmăa, snbst. pi., ^o%-
gylocereele, grupa de reptiU ophidie.
* STBONGTtU, 8. m., (fr. stran^jle);
gena de insecte coleoptere.— (Pentru for-
ma compara <stpoŢfii\ot: = rotunda, cu
strunguru^struguru).
•STEONTIANA, s. f., {i'ia stron-
tiu), Tedî strontianu.
* STRONTIAMCa,-o, adj., (fr, strsn-
tiaatqne); ds strontianu soastrontiana:
sasse strontianice.
* STEONTIANITE, s. f, (fr. stro»-
tlsnlte); carbonata de strontianu sau
strontiana.
•STRONTIAN[I,-a,adj.fl., (fr .stnv-
tlaoe); de stronUu : $uhstantie stron-
tiane ; s. m., strontianu-lu, si f. stron-
tiari'a, oxydu de metallu alcalicu, for-
mata d'in oxygeniu 31 d'in s^ontiu :
stroniiafiulu e solidu.
* STRONTIC0-ABGENTrCU,-o,adj.,
(fr, stronUoo-argeutlqne); formata d'ia
combinationea unei sare atrontica cn
una sare angentica : sari stronttco-ar-
gcntice.
* STRONTICU,-a, adj., (fr. atroBtl-,
qne), de strontiu, care copreode stron-
tiu : oxgdu stronticu, sulfura strontica.
* STRONTITU, s, m., (fr. strontlte);
Tedi 8trontianu,-a, ca snbst.
* STRONTIU, s. m., (strontlnm, fr.
Btrootlam); metallu albu, splendidu si
solida, mai greu dec&tn ap'a : strontiukt
eombinatu cu oxygeniuht da s^entia-
nulu sau strontiarCa; nomele strontiu
vine de la unu locu Strontiu în Scoţia.
* STEOPHA=sfro/a, s. f., stropha,
(atpotp^, fr. ittroplie, — d'in (jTpfep£iv=ia-
torcere, internare); 1. in genere, a) pro-
prie : intorsura, intorsitura, invertitaia, '
cotitura, etc.; b) metaforice ideateritate,
si de aci : aatutia, calliditate, etc.; 2. in
specie, in litteratura, a) la antici, parte a
unui hymnu, mai allessu in dramatele
Oreciloru si Romaniloru, parte ce cantâ
chorurile, intorcundu-se spre derept'a
in giurulii altarialuî : strophele antiâ-
loru erau urmate de antistrophe si epi-
strophe; &Jlarecentioi-i,«^o;j^=:stan-
tia a unei ode, unui hymnu, stantia ur-
mata de alfa san de mai multe altele
in acelle-asi forme de metru poetâcn ai
,Coog[c
1318
STfc.
io acellu-aai aumciu de versaii du^fH
site io acea-asi ordine: odaintreiatro-
phe, hymnu in patru strophe.
• STBOPHADE = sft-o/ade, 8. f.,
de regula pi., atK^pbaăi, ■traglmdes,
(otpo^oLSei;, fr. Btroptudas); doue mice
insule sau mai bene scopeUe in facila
littorelui messenicn, mai nainteqQmiDate
Plote=Pl9t», a.sliăiStrofatiia^%Slfi-
vali : Strophadiîe aufamose ea domiciliu
allu Harpyiehni.
• STfiOPHI ABIA, 8. f., ¥*lii $i/^pki-
ariu.
• STEOPHIARIU=sfro;ţanu,-a,ftdj.
8., BtrophlsrlDBj reU^vu la afro^in;
s. personale, unu atrophiariit=ceiil\i ce
face sau vendo strophie.
• STROPHIOLA, 8.f., vedisiropAioIu.
• STKOPSIOLU sistirophiom—strQ-
fiolu aVstrofioru, pl.-e, titrophl«lani,(fr.
strophlole); 1. proprie, domiDutim d'in
stropkia : strophiore de coUu; 2. meta-
forice, a) a^lba, catena, corona decollu;
b) strophiolu : a.) macula ce se aâa la
certe sementia aan grauntie; Ş) appen-
dice in giurulu buricului certoni graun-
tie;— in sensurile de Bub2., si f. atrophiq-
la::zstropkiora si strofiola^^strofiora.
• STfiOPHin=s(ro/»i*, pl.-e, stro-
phlnm, (a-:p6fiQV, fr.BtriiphiuBi,-oD]; or-
namenta muliebie de pusu pie capu,
pre guttu, pre d'iuainte : betta, cor-
della, etc., de metasse mai allessu.
• STaOFHOMA^:^(r,o/bma, pl.,.mofe,
■trophona|(atpi5ţu)lLa); dorere, taliatura
de ventre, de p&ntice : appucatura sau
strinsura de anima; (vedi si strophu).
*STROPHOSU=:s(ro/"osM. adj.,Btr«-
phoBas; care suffere de strophu.
*STROPHOT0 = sff-o^o(M,-o, adj.,
(fr. Btrophote); tortu, intortu, intorto-
ctalatu : pttiorestrophote; in specie, subat.
pi., strophotc'le, classa de insecte eir-
ripedi, cari au petiore eontorte.
*STKOPHU=s/ro/ii, g.m.,BtMph«8,
{azp6foz); appucatura, strinsura, dorere
de ventre, (vedi si strophoma).
* STROPHDHJ=fifro/WM, s.m.,(fr.
stropliulus), inflammatione cntania d^sa
la copltlii de titl& si in tempulu primei
essire de denti : atropfudulu conata in
papule pruriginose, rosaîe saU albe, de
BV&. ^
wpiabUe; pttptAele s^-ashuitM
a^aaru sueeeaaive pre faeia aw pre
membre, diaparendu ai reparendu. ter-
minandu-se in fine prin resoUitione «m
diaeamatione furfuria.
SŢROP[BE,-e«eu, t., BP)i*fei<tk ii-
tfngttff eoDiperfrere { Btllla», nt-
Utt, rlgare, Irrif ar«; «aeiilare ; a ^-
runc& htropi : a ăropi eu apa, eu hiAu,
cu sânge; n stropi podeUele emtpa=
a atropi apa pre poă^; a strt^ câl>
Iile. curtea, /Urile.
STBOPITUBE, 8. f., vedi atropihri».
STR0PITOBIU,-(oria, adj. s., »*-
Bpersari trrlţatori iţlvevlOB, alBpericd-
Inm; care stropeaeesia aery^^ stropiră i
atropitorii straţeloru, graăin^oru; ■.
reale m-i atropiioriu, pi., stropitârie, t,
stropit6ria=strogiţ6xţ, va^il sau iiţţtni-
menta de atropire : stropilorituu preu-
tului, jtropitorie de gradiififi.
STROPITU,-a, adj. part. a. (d'in stro-
pire), sdBperBDB, Irrtţftns, naţipU*"*-
STEOPITUBA, 8. f., adM^erBU. Ir-
rl^Atl»! ţntU; actione de atroMr^, dâro
mai vertosu effectn allu acetonei de
stropire: Hnnstropiţuradeplouia,cumu
as cade; stropiture de sânge se ti^ pire
veatimetUulu lui.
STROPPn=s/n(f>pu, 8. m., «troppai,
«trappng f (de acea-aii origine, cn ^o-
phiu) : laciu, legătura, ciotura, carella,
fune, cordella, collanu, corona, etc.
STR0P8IBE!,-ejiM, t., oenterere, eş n-
enlcare. eooqaasBarSf ei>utii,şd«E9; '""
gIlUr« ; a turti, a sfermă prin calcare,
lovire, appesare, etc. : a stritpsl c&nde
in ratele earrului; epUepsia atropaeaee
omulu , eand'i Vappuca; d stropai po-
mele; a stropii coatâe cuiwfi (ţţ^ 4rus-
aU^e^strupsirc, compar^ It. strosiare).
STROPSITU.-a, adj. p^rt^ e., (Ala
stropsire), otitrltBS, o«ii'tDsiiSi bu^U-
UtDB.
STBOPSITtŢBA. s. f., MştrltU, ««n-
ttiBloţ BnţlUatio} ^one si effectil' de
stropsire : stropsiţnr'<ţ aţn^ {n r&tde
earr^îm. ' ' '
STROPU, 8. m., ţBtt'A, BtllUt lkt^*i
■1m} eidfcHUDi, pMllnlam} piciaHiira,
pi6n pacinn de totn : iiU e alropu di apa;
Oropi de plouia, Urbpi dfi «ctwoAţ
=y Google
STB.
1«17
«Vitanlft 1MK ttropu ie sare; Wdri sfropu
' de rffsine. de preeepat.
STBOPTICIU. stropvfim, itrdpHSiohi.
a. BL, guttnlaţ demiiiative ifitt siropu.
BT&UCABE, T., 8tTn«r«, sMntsre,
t«k4«r«} ei»llo«ar«] a aaterne, înteode,
oohA, etc; — redi conipbsiMltl aAfUcare.
STBUCINABE, sdrudtu»e; tedi si
sdrmneinare.
* STBUCTILE, adj., «traotllls, (d'in
rirudUi de la strugen); bdâ^ da stru-
gere, ee serve la strugere : XnlotiH hasi;
eementu stmetiie,
* STBTIOTIONE, 8. f., stirMotHj ac-
ţiona ie stntgere, ai effeotn' alli ae«lUi-
asi sctione : atruetione de caraimâi, it
petra; struetitme âe vmatu, apparata.
* STEDCTOBIU.-fâria, adj. a., stmc-
tor» BtrietorloB] care struge Ban serve
Ia stntgere : abiH struct9ri de pâitîi ;
unu strvctori» de bone vase; lucrări
aWuetorie, initrtaaiefiie strdcti^rîe, ma-
teria aftuetoria.
* STBUCTU,-a, adj. part. (d'in stru-
gere), itraetnat pontile struete; mxn
stmeti (Kn pitrai drdte ie fenu thude
* STBOCTUBA, 9. f., Btmtit»,'(fr.
itnMtai»;— d'io sfruofti de la atragere)',
aotione de airugen, Hxa mal vertosu,
moda, regula, norma, cama si effeota
de atrugere, 1. in genere: strudur'a
ocHlom, membraneiorm, earmi, fNoacN-
lUotm; ttrmiilr'a machînei, organistmf
lut, piaMfeloni, amm(diloru; 2. în spe-
cie : struetm'a Mm» palaiiu, unei m-
Ihnmm; «HceMetrfw, mt at calee^fii atrue-
tw'a murUoru; ttrHctvre dep&ra, de
earamidi; stnuiur'a cu petre rotunde
NH e loUda; stnutmale e3$et^iMe de
mrrtHdu nu au dMS ie siHide M ttruo-
tmds mm veelm; «trueture de focUne,
ttnteiw'a leUmioim ; 3. aataforia» i
structw'a fnxei, period^oru, frasifora
HM* una structura; atruetur^t tM«{ poe-
ma imtjfa (^ «alte ăiffiaiUatU struo-
tur'a divina niet/n^ fimMoru e admi-
ral^; struetur'a omulm, iiefanttăui;
atriaiur'a petrei, piautei.
^TBUB, arueKe,n&atrmia,strugere.
*aTBUFSBXABI0,8. m., redi ttruia.
STBUOBLLAt i. f., MSM«idBaii trn-
atainr, eff«} bnccata, codro, etc.; sfrti-
geUa de pane. de Msitt, etc.
* STBUGBBB, strussi si strusei,
sruaSH si s^vetu, T., stroere; a pune de
a sn^ra saa db a latnri, a superpuse, a
appane, a oonjtmge, a adapta, allipf , noi,
assediă, etc.; 1. în genere : a itrage
strattt pra siraiu de petre, de caramidi;
giganta strussera monte pre montepăno
ia ceru; taliatorii de lemne strussera
lemne taliate; a strvge manucli de or-
ia*, de meliu; a rtruge paliele in mari
gtitmure; strussera armele in mare gru-
muru; parte de albine atnig» cera si
aliere, pre conciti altele carra mierea st
cir'a: a strage buceate pre mese, a ac-
CQinul&; 2. in specie, a face. a para, pu-
□endu impernna diverse buco&ti saa
p&rti, a ediGc&, construe, reddici unn
edificiu , etc. : a struge case, baseriee,
monumente, nmri, turnuri; cu petre, eu
caramidi, eu calee strugemu mai ver-
tosu: cu ide'a aecessoria de ordine pre-
dominante, a ordin&, a pune in ordine,
a inseriA : a struge ostile; armafa fu in
curreHiu bene atrusaa: pre mese se strus-
sera eelleneeeasarie; 3. metaforice, a^ in
genere, a compune, dispune, coUoci : a
struge coventele in fraei: a struge por-
ţile maehinei; b) în specie : a.) a tesse,
ordf una ren cuiva, a pune, teade curse :
strugu unii alloru-a insidie; ^) a ordină,
coIlocÂ, pune la locala seu : asid se eom-
punu ai ae strugu covenide in periâde.
STBUGUBAKrU, s.m., nrarnmTea-
dltor, QBl ninloH nTts^ADdet, deleota-
tnTj l.cellQ ce vende struguri; 2.celln
ce se bate on atrugurii; — fem. in sen-
Biilu : a) de snb 1., struguraressa; &/de
snb 2., struguraria.
STBUCMJBS, 8. m., vedi slruguru.
STBUâUB&LLU, s.m., ariiU;demi-
nutivn d'in stritguru, applicatu inse si
in specie la oea-a ce pre atte loonri se
cbiama câeadia : strugurei roşii; atrw
gurelli negri.
STBUaDBTJ, s. m., ura, batras, ra-
oflKBi] fractu de vitia de vinia; mai at~
lessn, gmmnru de bacce ce se formâdia
impeiun»: sintguri eopU, necopţi, a
edUege struguri; a rupe unu strugwu;
mai muUistrujfwi; struguri negri, effd,
.yGooglc
roşit, acri, diâci; auccuUi strugur^ui
da vimt; a storce strugurii si scote mustu,
— (CoTflDtnlu e tomauesca, etymologf'a
incarU. Compara : uva, uvida=::Hgura,
[ca favu, favultt=.faguru]; gr. axp&rt»-
Xoţ;apoigr.Tp6£, tp6Yoc, tp6T7j; compara
si Tsrlinlu atrugere).
STBtJIA, a. f., (pte a locuri : stroia,
sdroia, droia); atrneg, MerTiB, ennu-
Ivb; turBJiifrex, turba, nnltltqdot (d'in
slrttere^strugere); mnltime strinsa,
pnsa, aâaediata, etc. la ana locn; 1, in
genere : struna de petre, de earamidi,
de wtanucli de nouelle; struia de hmne
Udiale; struia de ordiu, de meliu, de
grănu, de farina; airuia de finu, de
mitretiu, de pesce, de came; 2. ia spe-
cie : otruia de lupi, sb^ia de pre-
datori; struia de cersitori, struia de
eopSU; bietidu omu are struia de co-
p^ pre eapulu seu; struia de for-
miei, de locuste; siruie de barbari tV
unda thr'a; riruie de venitici n^ co-
plesseseu terr'a si tote oUle terrei; —
s^ia de placente, ce antiăi Romani
<^eriâ lui Joue mai allessu petUru pu-
rifieationea arboriloru funestoH prin
detonite; de acf si : strufertariu, subst.
peEa.,BtnfgrtarlBg,(d'inBtroei=SJr(iia
si lertum^offertu), cella ce, pentru pu-
rificationea de arbori detonaţi, ofFere
struia de placente.
STBUIGE, B. f., Btrnlx, (de acea-aai
origine cn struia, 6re-onmu deminotiTa
d'in acâsta forma) : struice de formici ,
de toriă; atrtdee de f&nu, de niUretva.
STKTJMA, B. f.,BtrHma,(fr.strpne);
tumore, bnba inâata, care inse, de re-
gala nn abBcede si nu snppnra, în spe-
cie, guaia : in certe l^usuri facă 6menii
rtfwne d'in caus'a apei; strum'a gdlli-
nei, eurcei; metaforice : a spargesi vin-
deci lirumde repvblicd.
STEUMELLA, s. f., Btrnnella, (fr.
itrnnelle) ; deminntiTQ d'in struma :
ce insimna acelle strumellc in frontea
si Ia gvit^u copUluîui? strumdla de
pMiu de gallina; in specie : struma
de ^ante, mai veriosulegatmnose; atru-
meUele de peru, stramutanda-se in alte
parti aiU plantei; planie incarcate cu
«fmmeBe nefHHnerote.
8TB- _
* STBTJMIA, 8. f., Btraai«a, (fr. stn-
m^e); specia de planta, oe se crede, oo
e bon'a de vindicatu strumele.
* STE.UMIFERtI,-a, adj-, (fr. itm-
mlf&rc); care porta, are una struma :
animtdi strumĂfere; jAanta strWH^era.
• STEUMOSITATE, s. f., (fr. stn-
noBltâ); stătu de strumosu, cnmn bî
strum'a ensasi : strumositatile de gut'
tulu acestui omu,
*STBUMOSU,-<i, adj., atrnnasHB, (£r.
stramnax); care are struma ana strume :
omeni strumosi, euoumeri strumosi.
STBDMU, s. m., BtrnnsB, 1. ctt in-
telleBSula formei fem. struma; 2. specia
de planta crednta ca bona de Tiodieatn
strum'a, (vedî strumia).
STEUNGA, strungariu; etc.; Tedi :
stringa. stringariu, etc.
STBUPSIBE = sftwnre.-escK, t.;
vedi stropsire.
* STBOTHIOCAMELINU=rtndiff-
eamelinu.'a, adj., Btrnthl««am«]lmii) re-
lativu la struthiocamelu : penne. âru-
iimcamdine.
• 8TBUTHI0CAMELTI = struHoca-
ntelu, s. m., stmthlsosDifllBB, (oţpooSto-
xi|iTjXoc); passerea cea mai mare intre
pasBerile connosoate : pennde struthio-
camduiui servu de omamentu lapeRa-
riele femindoru,
STEtITfflONE=»&W«)ne, Astrutiu,
s. m., Btrntlilo; pasBerea cea mai mare;
Tedi slrutfnu^iâhitiu, vetU ai struthio-
camelu.
• STEDTHIONIIJ=rtnrfiofii«,-a,adj.
(fr. Btrnthlonâ); relatim la struthUme,
care s^miaa cu stndhioneie; snbst. strth
thioniele, familia de pasaeri, cari aa de
typa genulu atruthiu=strutiu.
* STEDTHIOPHAGO = struHofa-
fW,-a, adj., (fr.strntblophaKe, d'in otpoo-
d{av=strnUiîa, si f)a7Eîy=TorftTe); care
devora locste sa/u strwthii.
STBUTHnJ=8«r«ii«,-a, adj.s.,8trw
theoBt atrnthins, (otpa&dto;); «tntklo-
oaiaelDB, HtratliloHf (arpo6dtoy}; retatim
la struihu=isirutu : penne struthie; ca
subst. m., a)8truthiu=:istr«tiu, stmthio-
nemastru^ioctmdu; l) deminntim d'in
struthu^^strtftu, puseri mica passere ca-
re atrioa gr&iiele, vrabia; c) struthiu =
=y Google
STR.
ttnttiu, gena de plante, Domin&tD si
AipOHarta=«apofl(»-e.
* STKUTH0BALANtI = sfrMto6ato-
nu,-a, adj.,(f^.stT9thob•l«ue,d'itl3tpoo-
^â{:^st^uthu,si 3<i^ayo;=glande); nome
alin onni poporn imaginarin, de care se
Torbesce in Lncianu.
* STRUTHOPHAGU=rfr«fo/o^.-o,
adj., (fr. strnthtpliRfeţ d'in arpoD^i;^
struthu, si yaTeCvrrv orare); care devora
siruthi, applicata în specie la genţi d'in,
Ethiopia.
* STRUTHOPODE, adj., (fr. itwtho-
p»d«, d'in !Rpood(ii;:=Btrathn, si tcoQ;
gen. in)S(!c=: pede); care are pettore ca
dUe struthidui, adeco forte mice : mu-
lieri strvthopoăi.
STRUTHU=rirtt(M, s. m., (OTpoi>*<iţ);
1. in genere, nome allu genului de pas-
Berelle, Dominate lat. passer = vrabia;
2. iaa^6m,8truthti=stmtu,iasBn3a de
a^^}Uu^strutiu=Btrui}tione, struthio-
cameh.
♦STRUTIOOAMELU, stndiu, etc.,
redi struthiocameUi, struthiu, etc
* STRYCHIîATU, B. m., (fr. Btr^oh-
mat«); sare-formata d'in combinatioaea
adăvltU strychnicu eu hasi ehi/mice.
* STRTCHNICU,-a, adj., (fr. «trjeh-
nlqoe); de strychttu : acidu stry^nicu;
aari !try(^nice.
* STRYCHNINU,-a, adj. b., (franc,
•trjehiilne); de strychnu; 3. reţle, m.,
strycknînu, f., stri/ehnina , Bobstantia
vegetale compusa d'in hydrdgeniu, oxy-
geniu si earboniu.
* STBţPHNIU,-o, adj., (fr. •trjeh-
■4); care s^mina cn atrythnu-W; snbst.
pi., ttryiăMie-le, familia de plante ce an
de typu gennlu ^chm.
* STRTCHNOCHROMINU,-a, adj.
B., (fr. sirjolmoohroHlne); relativa la
sirychw* Bi cAromtw; Bubst. reale, m.,
riryehnoâiromnu, f., ^yehnoihromna,
sabitantia d'in strychnu si c^twntf.
•STRTCHNn,s.m.,strjcliii«s,(axp6x-
voc, ii. BtrjchnoB); genu de plante d'in
famili'a atrychnieloru, cari coprendn
specie forte yenenose.
* STUDENTE, adj. part. preş. s. (d'in
«fudere), <tndenH, (&. 6tadUnt); care
stede, (vedi ^/Wiiert); juni ^uden^ittif
denti de faevUati; atudetUe de medicina;
attiăenti atipendiati de statu; vietia de
studente, occupationi si oblectationi de
studente; studente cu studente se aduna.
* STUDERE, stuăui, studutu si atu-
ditu, V., stDdere, (affine cu gr. aitouSij,
aitooSiiCs'v); proprie, a properâ, festin^
Bi de Bcf : a lucră, cu zelu, cn focu, cu
tragere de âuima, a se occupâ de ceva
seriosu, a se applică d'in t6ta ănim'a ai
d'in tote poterile; a dorf înfocatu, etc.,
vedi derivatuln stuăiare.
*3TUDIARE,-e(2iu, v., stndere, (it.Bti-
dUre, &. Jtodler), dlseere, exqalrere;
a facă sUtdiu. a invetiâ, a invetiă una
scientia, ana arte, a se occup& cu una
Bcîentia sau arte; a se dă, a se devota
scientîei, etc.
* STUDIATC,-a, part. (d'in studiare),
qol littertB gtndBl^ qnl dldlcH; dootiiB»
erndltis.
• Si:\JDlOL'U=sfudioru, pl.-e, stn-
dlolnBi] deminntivud'ins^uiiiu .- copillii
voştri facubonestudiole; studiolelemelle
poetice.
• STDDIOSU,-a, adj., Btadlosus, (it.
BtadUsft, fr. Btodieaz); plenudes^ucIiH:
zelosu, focosu, ardente, activu si nepre- .
gitatoriu, diligente, plenu de tragere de
anima, oconpandu-se si adoperandu-se
d'in tota ânim'a si poterile, etc., 1. in
genere, a) cn de : ceUi studioşi de ve-
natu si de joeu eu piVa; mulierile «u stu-
diase de fiori, de omamentu, de elegan-
tia; toţi aumu atudiosi de mustea; stw
diosi de aapientia, de elocentia, de pic-
tura, de benele ptdilieu, de oneatate ai
de virtute; unu nemoderatu studiosu de
jocuri aleatorie; b) cu a, la, spre, in :
studioşi la invetiatura; studiosu a insti-
tui scole; e) absol., omu forte studiosu si
diligente; ati inceputu eu anime studia-
se ai (e-denti, de ce acumu aeti reci si
indifferenţi? 2. in specie, a) studiosu
pentru cineva, devotata, inclinatu, aUi-
pitn, plenu de favore, etc. : toţi studioşii
si fautorii aeellei victoria; cellu honu are
mulţi atudiosi; studioşi ai allui partitu,
ai senatului, ai plebei; mi pare hsne
CQ te vediu ^udiosu cotra mene si aUe
melle; connoscu oUu eşti de studiosu de
(Morea si reputationea mea; b) atudtoau
.yGoOglc
1890
8TU.
=:applecata, inclinatu, datu, devotata
la acientîa, etc. : studiosu ăe Uttere, de
aeientie naturali; şcolari forte studioşi,
eopUlu diligente si atu^su; cine nu e
tMiosu, nu invâtia si na scie nemica.
STUDIBK, T., vedi : atudere si 8tt^•
ăiare.
STCDItT, pl.-£, stoAlnn, (it. studio,
isp. estadlo, fr. itaie); actione, acta si
effectu, media, processu, caile, obiec-
ţii, etc. ie studer€:=.iiligenii&, adopera-
tioae, oocupatione cu tragere de Anima,
ea zelu, cn foca, ca amore, doru, plăce-
re, Tolia bona, etc, 1. in ganeie : Cice-
rone defineace studitdv, dicunău, eo e
applicationea mentei la ceva cu assidui-
tate si veementia , oeeupationea mentei
CK tragere de anima si voUentia reeolu-
ta; studiulu, diee eUu, e applicationea,
oeeupationea mentei si volientiei la filo-
sofia, la poetica, la geometria, la litiere
ai la alte sâentie si arti; eeJli boni, o-
nesti, probi si (ideii cura cm cellu mui
mare studiu si negotisie altui-a; nu poţi
retrage poetulu, pictoriulu iddeveratu de
. la studike selle, neei mathematiculu de
îa studndu caletdului, neci filosofulu de
îa studiulu causeloru si allu sapientiei;
m studiulu seu uita studioaviu si de fo-
nie si de sete; in studitJu seudescientia
Democr^u ai seosse oelU singuru; juni
ie bona sperantia, închinaţi atudiuhti lit-
tereloru ai aeientieloru; cu mare studiu
*% labore, eu ardente studiu si cura, cu
diiigentia si veemente studiu; eofundati
m studiulu naturei omului si a destina-
tionei Uii in viitia ai dupo morte; nu toii
hterara, nu toţi luptară eu aeellit-asi
^diu si ardore; inccnsi de studiu
pentru benele publicu; aunt studie pen-
tru mentile mature, sunt inse certe
studie si pentru mentile crude, pen-
tru potertie inco nedesvoliate alk co-
pOlmiei; se sdti eo nu ă'in studiu, ci
Sin detoria, aecuau pre unii Sin socii ;
mentile ai volienlile date la atudiulu
htptei ; ardemu de atudiulu de ave vede
ai vorU cu voi; inflaeuratu studiu de
aintellege si aeonnosee; studiu de a scrie,
ie a eoventâ ; 2. in specie, a) studiu =
zela c&tra cineTa, devotamentu, faTore,
•ffeictione, amore, etc. : ti promittu ai
8ŢU
juru atudiulu meu in veri-ee negotiu si
officiu; ce studiu siferv^e porta mii'
stulu pentru arte : prin studiu ai suf-
fragiu se ve descAideti caUea la benevo-
lientCa ai adjutoritdu omeniloru ; a Iu-
eră Sin stt^iulu partitei si opinionei
ce a imbraeiatu ; utoricwZu e desbraoatu
de studiu si de urra ; prea mt^u atudiu
pentru una cauaa, pote perde acesta
eausa; b) A^u<li«=iat)ore pentru scien-
tta, applecatione cu tragere da Snlma la
invetiatara si connoscentia, in plur. mai
alles3u:s^u(2K-îe=r3cieatiele,artile,cos-
noscentîele, etc. : studiulu e nutrimen-'
tvlu nuntei ai allu ănimei ; dSeo are stu-
die, nemica mai pîacuiu ca unu betranu;
prin doctrina ai atudm se făcu miAti
sapienţi ; studiulu filosofiei , studitdu
limbei propria, studiulu limbeloru stra-
nie; mai bene studie tardie dee^u neci
unu studiu; fora studiu, fora studie nu
pote omtdu face ceva bonu si utile; a ai
urmă studiele regulatu in seola; a nun
intrerumpe studiele; a se pune pre stu-
diu si pre studie ; studiulu musieei, stu-
die de musica, studiele muaia:di : studie
de architectwa, de ponţi si straie, etb.;
e) prin metafore ; a) atudiu =i loca de
fifudiu: Bcola, cabinetta da lectura, do
scriere, etc; ^) s^w=:opa de studiit,
Bcriptu, compositione ds muaîca, de pic-
tară , de desemnu , etc. : unu, formosu
atudiu de eapite feminine; unu escel-
lente atudiu aaupr'a limbei maeedo-ro-
mane.
STUPĂ, stufisw, atufu, etc; vedi :
tufa. tufiaiu, tufu, etc
STULETE=rtwîrfu, s. m., pl.-i, ae^~
polDi, eaiills) trnncDlos) segaiol fmetngf
raphanl radtx, nnţ plnea. Btr«bllaSf
caulla eaplUtBBj etc, (dHn stidu); l.ia
genere : o:i-ce se redlca, iiierge de la aoa
capitu mai grosaa la altu capitu mai
saptire, orî-co tende a se termini in â*
cume: stela, sttlu sau atylii, fu3ţe,fostellu,
cuoiu, păru, vergells, truncmaiorii, e'tc;
2. in specie : a) ca mai desa si mai 0^
tensa in usu, atulde = fructn de papti-
sioniu saa de porumba, de cacnradiu : a
'■ rup£ eăti-va stuUti ; dSro âMetii nu au
dtUu iAio grauntie ; a tilaneă stuleti de
poruiAbu copţi, ferti; mse nu^t ^aun-
yGooglc
8TU^
Ueîedepre stvleti setttănca, stuletele
ensuri nu se mdaca : stiUetH se poHu si
ardu t» foat; unu fitstdUi (te paptuO'
niu porta mai mulţi stuleti ; a hiUe po-
rumbuUi e a hate stuletii; siidete=:v6ri-
ce fractu, radecioa de planta care 8^-
mina cu stuleteiepapusionfdui : stulete de
pinu, de alnete .- sttdeti de rafanu, de
carota, de corechiu, etc.
STULTE8CE, adv., gtoltej in modu
siuUeseu. *
STULTESCTJ.-fl. adj., ataUni; rela-
tivii la stultu ca Bubst.
• STULTUOCENTE, adj., Btultllo-
qnans] care Torbesce stuUu, care apune
Beccatare, (vedi si sttdtiloim).
• STULTILOCENTIA, B. f., Btultllo-
qnentls; calitate si fapta de stuUilocents;
âecatfa.
• STOIiTiLOCITT, pL-c. stnltlIoqBlomî
TOiba, vorbire sttUta; âecaria, limbatla
sttăta.
^ST17LTIL0Cn,-a, adj,,BtDmi«4iia>]
care locerrrorbesce stultesee; sanuan
ittdtu, care flecareece, spâne nemîMtî
Bl seccatnri.
• STDLTITIi Ban attdtetia, 3. {., Btal-
tltlt] calitate si fapta de stuH». simplici-
tate de mtaU, nu stuUiHa, ci ddiratione
manifesta coventde acestui omu; sltdte-
tCa e insulsa si neaufferita; liertati ne'
seientiei ai sttt^etiei aeestoru hieti ba-
tati de Domnedieu; stultitia e a mtleuâ
ee K cffere, ai a cere apoi ee ni a'a offe-
rUu; stitUit^a unita cu superbia 8% ar-
rogantia e cea mai rea ttultitia; e pr6~
pr»du stuiati^ a vedi vitie m alţii, sia
nu senM dRe seUe ensusi; stultitfa nu
are eseusa; ni e gretia de staltitiele
vostre.
• STULTIVIDIA, s. f., (stiiltlTldla);
calitate ai &pta de stuUividu; (compara
tr. Mvae).
• STULTIVroU,-o, 8dj.,staUlTida»|
care stuUesce vede, care d'in igaorantia
san d'in stuUiUa nb vede bene, derepto,
ci se ins^Ua si committe errori, stulti-
Ue : unu sttdtimiu neei perbepe, ned
face bonu Usu de odii sei.
• STDI<TU,-a, adj., atnltuB , (afSne
CD sttd^; compara si Stolone); Simplu,
siAiţlice de indiits, de spiritu, neprece-
8TU.
1821
putt), fora mente, delim ; fm stuUi 6-
menii devinu nehoni; eelli maireishtJ^
su siuUii superbi si arroganH ; stuîtii
superbi si arroganti nu se credu, neei ie
sentustulti; tivoliu probă eo eşti, nu
siidtu ca Mu de a un'a , ci ament^
si nebonu; ee,aifaeutu, sttdie? rnidti
betrani ăevinu stuUi: poporulu crede eo
copUm preeeputi de mid se făcu sttdti,
eandu adjungumari; cepotedicesarafu
unu stultu ? eeUu mai sttdtu d'in riuZti;
ai deapre lucruri sau fapte : vorbe tt%dte,
viUia stuUa, consiliu stultu ; ee e mai
stultu de câtu a cogitâ asia ?
STUIU, s. m. pl.-t; vedi Oylu.
STUPÂ=:8Atj>pa, s.f.,atDpa=gtipp&«
si Eţlpa, (mâin) si a^»an\', it. etoppa*
isp. port. «stopa, pror. estepa siatopa,
fr. Jtoape, alb. Btonpl^atapK de acf si
iu alte limbe moderne); 1. in specie,
parte grossa, grosolana de lînu, c&nepa,
teliu, etc. : gtupa de cânepa, de lin\f, de
scârtia de feliu; stupă de lâna, de palie,
de fν 2. in genere, totu os serve la
^upatu, stipatu ; stupă de pluia, itupe
de butelie, (vedi si stupu).
STUPABG, T., Btnpâ ninlre, «katt-
pare; «htarare, obatmere; amunf, in-
clude cu stupă, si ia genere, a inobide,
obstmge, etc. : a stupă erepetutele hm-
trei; a stupă găurele uaiei, ferestrei;
stupâmu grapele ; mtUUmea de carra ti
de âmeni stupă straiele si impeăiea oom-
municationile ; butelie bene stupate, bkte
stupata forte bene, ferestre stupate, usia
eondemnaia si stupata; metaforice : k-
rede stupate laaddeveru, mentile st^^tate
nu percepu nemica ; cumu se stupămu
ou asia pucinu atâte si atâta de large
gavre a^ lipsei si paupertatm? (vedi si
eompositula astupare).
STUPABESSA, mparia, sfNfwri-
fw, etc.; vedi stupariu.
BIDPARin,-a. adj. s., atapirlns; a-
ptarln» ] relativu : 1. la ^upa : stuponie
stuparic,massastuparia; Buh9t.m:,ttu-
pariu : a) pers., unu stupariu, oelln ce
vende stupă, cellu ce fÂce negotiu de
stupă; f. stuparessa; b) reale, «ftffKirtH,
pl.-e, mulţime desh^, teassade«hqNl:
asft^xmJM, astupuaiu de Uupă, ii in ge-
nere : reri-ce astupotiiim : tkiparm 4$
.yGooglc
1828 STU;
phita; f. «<iiparia=mi]ltiiae i& stupă;
2. relativu la ttupu : cura stuparia, n^•
gvtâi stupariui snbst. aj pers., stupă-
rtii=:custode saa propagatoria, immul-
titorin de stupi ; f. stuparessa : unu stu-
pariu si una atuparessa eustodescu stu-
pii voştri; b) reale, f. stuparia, a) opt-
cuUHra=atte de a propagă stupi; ^) mul-
ţime de stupi; y) loca unda sta assediata
mulţimea de st^ : muUe stuparie intem-
pina ăne va in acea adba de sălci ; —
âeacf:ej ăemzte : stuparire.-escu, t.,
apUrlnai esse, âplartam esereere, apet
enrcre, colere, eostodire, a cnstodf sau
creace, a propagă stupi, a ^stuparw; —
stt^ritv, adj. part. s., d'iu sUtparire,
a) in genere : am stuparitu trei anni,
tres anBOB onstos rel caltor aplnv tuU
stupariiulu vostru nu mi place; ^) in
specie, stuparitu, Teotlţal «x aplbnt oo-
aetiv* impositu pusu pre stt^
STUPATU,-o, adj. part.8., (d'injfti-,
pare), obstroetos, obBtlpataB; vedi BÎ
compositulu astupatu.
STUPATT7BA, b. f., «bBtnictlo, •»•
Btlpatlo; actione ii stupare, Uto mai
TertOBu, efTeotu allu acellei-asi : sti^-
tut'a usiei, ferestrei, buielieloru; stt^a-
Uire de fosse, de lacuri; vedi sioompoa.
tt^upatura.
* STDPEFĂGEBE, (se conjuga oav.
/îicere),T.8tBpeAtoeTe,aface sastupescoi,
(vedi t^ipwe, stepescere, stupire) : a stui-
peface pre toţi eu deset^eririle seUe; spai-
m'a pisica stupefeee luctulu privatu.
* STDPEPACnONE, B. f., itapefte-
«•» (fr. Btvpdfaotioii),- actione,' de «jupe-
faeers si stătu produssu de acâsta ac-
tione : eommoti de mare stupefactione;
Hupefactionea manunei la vederea uni-
euittifiliuintensumtniu; acadSinstu-
pefaeiione, a fiu poţi easl cCin stupefac-
tione; in specie : ^upefaetionea unui
greu morbosu sta in su^ensionea com-
pleta de miacare si de sentire.
* STUPEPACTU,-a, adj. part. (d'in
siupefaeere), itopetutns, (&. stap^fiut);
vedi siupefaeere.
* STDPEFICARE,T.,(itBpeflDare,fr,
Btap^fier); Tsdi stupefoMre.
* STtIPBNTE, adj. part. prea. (d'in
ifcfperv), atipeia.
STTT.
*STUP£BE, stupui, t., itnpsre, (affins
CQ tTKCSiV, TOJTtStV, OtfMpSlV, — SI CU S^ptt^
'Ktooc, etc.); a lemni, marmurl, a stă fora
mişcare si fora sentire, a se uită cu gur'a
căscata, cu oclii căscaţi, a se miră, etc.:
stupe stupidtAu de ori-ce ; inse stupuai
ceUi mai animosi si mentosi: stupe o-
muîu de mare spaima, stupe de ceva ne-
asteplatu, stupe mai vertosu de reuhi ce
nu aşteptă, stupe âe mortea subitana a
unei fientia ehara ; stupe inse si de ceva
estraorăinariu, miraeulosu, nomt, ne mat
auditu, ne mai vedutu; stupu bieţii 6-
meni de magnificentia, de U*3au mara ;
Bi despre lucruri, obiecte abstracte ; stupe
uttd^a, riulu ; stupu roteki stupu apele;
stupente ventu. stupenti venturi, stiipenit
sta lueitdu marei.
* ST0PESCERE, t., Btnpeacere j in
acellu-asi sensa cu stupere : stupeseu
toţi de ce audu Sin gur^a ospitelm nar-
ratoria.
« STUPIDABE, T., stapMarej a face
siupidu: câte auditi, nu potu se nu ve
stupide ; ne stupida tote vorbele loru.
* STUPIDITATE , s. f. , stapUitM,
(fr. stBpMlU); calitate si fapta de stu-
pidu: Cupiditatea e mai mare graduda
stt^titia ; inespertii se perdu prin st»-
piditate.
" STDPIDn,-a, adj., stipldRB , (fir.
itBpMe, d'in stupere); lemnitu, marma-
ritu; ammortitn de sentire, de mente:
gren si grossu de capu, ebete, tempito,
nesentltoriu si neintellegutoriu, easitu
d'insentiri,smeDtitu,deliru,uebonu,etc.:
la acista infaeiosiare a spectrului stau
toţi stupidi ; omu stupidu de nu si pote
numerâ celle dnci degite ; stupidi de spa-
riatura ; stupidulu casca gur'a si odH
la tote, ehiaru la nemieuri ; si intellep-
tii inse remânu stupidi de ce vedu sau
audu estraorăinariu si nea^ptatu; a-
sintău trece de ceUu moi eti^idu intre
animali; si despre lucruri '.stt^tdâepe-
tre, stupida tăcere, stupidi oelt, sti^ide
urede, stupida froute.
STUPINA, 8. f., aplarlin, alTMrliK j
a) certu numeru de stupi, căti pote cn-
stodl ai cură unu stupariu ; b) locn unde
stau atâti stt^i : ceJIu ce se oeeupa s&-
rioau de sti^aria, are mai muUs «te-
=y Google
ŞŢO
pim;-HupiHâe stuparUoru Sin sofu ae
afla m eâmpu eu flori manose in miere.
STUFIBE,-«8eu, r., 1. itapen, stn-
fMcen, stnpeftoere; vedi d^ro : stupere,
stvpesoere, stupefaeere; 2. ipnere, con-
gpiere, ipatani redi : - snttiKire, «ewi-
pire, etc.
STITFISIOBU, 8. m., Tedi ^upuâu.
STUFITJ:=s<uf)pJu.-a, adj., BtnpflnsBi
8tBpp«DB ; de stupă, relatira la stupă :
fiuida ah^pia, /uni stupie, foca stupiuiflo"
eitre 8tupie;—B. reale, unu siupiu. dopa
d« stupă Bl de alta materia : sA^u de
pluta, mm «^{ku ds tute « de lemnu.
3TUP0NIU, (can molliatn, stupoiu),
s. m., redi stupu.
• STUPOBAEE, T., (atDporar*), sta-
pcrttHSi a inspiii stupore, a implâ de
aupore, mai allessu in form'a partioi-
piale : stuporati de splendorile gloriei.
• STTJPAEATO.-o, adj. part., (d'in
tiuporare), stnporâtas.
• 8TUP0EE, 8. f., BtBp»r, (fr. Btn-
p«aT); improssione ai statn prodassa de
sctionea de sttipere : lemoire, marmn-
riie, ammortire, mirare, nesentire, smen-
tire, ebetire , essire d'in menti si d'in
sentire, etc. : stupore eoprense pre toH
ia vederea spectrului ; in stupore stete
multe dSle, nutnmia ce si vedA wiictAu
fdiu jaeundu moriu; afiin stupore, a
fleoprensudestt^ore,acadSinstupore,
a mt esai Sin stupore ; sti^ore de ursi
sidetdtefere; stupore de splendorile
ttvuiieloru; stuporea de aeirea neaştep-
tata;— stupore, eu ati^nditate, dice mai
fftdtu : stuporea de corbu se lassă de
i Iernă vulpea easiuiu Sin gura; stu-
pore de omu, de muliere ; eu sti^rile de
dmemnu faă nemiea.
STUFFA, ttu^u, ete.; vedi : Owpa,
«taiptw,eţG.
• STDPRABB, V., rtnprarej 1. in
genere, a faee st^^ru : ăne pote au/feri
unu omu ce tut face de cătuşe se imbuibe
ti sestupre? 2. in epede, a Yiolă,de30-
noii castitatea, etc. : a seduce si stupră
verginUe eeUoru fnai oneste familie.
• STUPRATIONE, a. f., itupritlo)
actione de stuprare.
• STDPRATORIU,-'^»w. adij. 8., «ta*
foaLUtionatt^a: stufratorittdever-
STU.
133S
guii; stupraiorii nu vorumtrâ inimpe-
rtulu cerului.
* STUPBATUra, adj. part a. (d'in
sUiprare), stipratoB.
* STTJPROSU,-«, adj., atDprcBHj
plenn de stupru, maculata de stupru,
applecatn la stupru :mulieri etuprose.
* STUPRU, pl.-e, stnprBin , (&. ita-
pre); desfrenare libidinoaa, 1 . in genere :
stupnâu e eonsideratucadesfl'enarefla-
^i(}«a ,-2. in specie, violure, desonorare,
maculare a oastitatei, etc. : 9ftiprul« eu
violentia e crime care se puneace de le-
gile dvili.
STUPU, B. m.,pl.-i, aţipea, aeapia,
tnineuBî fastli, paloa* andeB] lI^neaM
obtnrMiInn ; alTenB, xlrsir, (compara
si at6ffcx:; redl si stupă); 1. proprie ai
in genere, tnmctaia de lemnu taliatu si
grossn : Iratnoii, bastiann, para, faste,
fcaliatoria de taliatn lemne, ete.; 2. me-
taforica ai in apeoie, a) ca mai desu, caaa
de albine facnta d'in tranehin de lemnn,
ai de acf, oaaa de albine d'in ori-ce alta
materia, co-«i snnt : stupi ttu mtmat de
lemnu, ei si stept de scâriia de arbori,
stupide nouelle implettite, stupi de pa-
pura im^etiita, stupi de aeandure; eio.
eandu stupii aunt plent de eira si miere,
se tediafaguri Sin stupii grassi, sau se
iatu acei-asi stupi la tempu,eanău oc-
nele pofu Srosi impU de miere stupii
batuti ; iim'a stupii se iaga si se indiulu
in argeUe; primaver'a stupii se scotu la
flori; -^ prin metafore nose : a) stupu
=coDtinatala nnnis^ipu, ai a nome:
a.') mierea ei c^r'a, fagorii : unu dupu
de miere, a manea unu stupu integru
de miere; ^') albinele ce compnan colo-
ni'a unai stupu; p) atupu de miere s
aeeattt omu, plenn de bonitate si de lâ-
entia, oa oari attrage le sene ; i) Htupu
=:dopu, obturaclD de lenmn mai antt-
niu : stupu de bute, de butoniv, de pu-
tina; apoi si de alte materie : stupu de
seama, de pandia, de pannw^a ; prov.
a află stupu la eeva=a. află remediu;
de aci : c) derivate : a) stuponiu (cn n
molliata stupoiu; vedi ai compoa. astu-
pomu), proprie forma augmenbttira d'in
sh^u apoi dopa, obturaoln in genere ;
p) atupumu,-tit, deminuUru d'ins^ii.
.yGooglc
nu 8TŢ;
a) en sedstilD de ttupu de tffnne ; ^ eu
sensala de dopu, mai allessQBobform'a
de KtupiUm; rtdt si ooni'ptoB. MtipHsiu;
allatn» ai celln ftUndemintitiTijnîMpK-
aioritt.
STUBDIU = sfonJu, s. m., tarirni,
specia de passere selbattea, a cărei carne
e bona de mâncare; — (compata U. Isp.
port. Urdo, fr. tonri, Unrde, tooriaHe).
STDKNINU,-o, adj., (fr. Btnrdle«)!
relttirfl h stwnu. care sâmina castur-
A«Im; snbst. pi., stvminele; Emilia de
paBgdri. cari an de typn genuin stttmu.
STIJBNU, s. m., steriae, (fr. «tWT-
miw), atorma mlţarlBi lĂnit,; gena
de paarnri d'ÎB fam^'a itmit^t^oru;
(Tedi-MdtuMn^.
•8TTflE,B.f., Stjrx, (Et6£);m«epro-
prhr, 1. alin nnai rinrellT), nnei fontana
in ^t-eodt'a; 2. alhi uâui-a din celle pa-
tra fltlTie alle antlculni infernu; de aci:
a) tt}f^o3e, adj., Bţrţlitti» infernale, si
metaforice: rentate gtygUie; b)8tygmr
a, adj., ttjfim, iniernale, in sensa si
propriu si metaforica : ttygittlm tyrantm,
itiffftB eoHsiîie.
*STTLABE=:s«Hlare, aistUare, stela-
r«, r., ttftare, (fr. itfler); a face sbfUi,
1. despre plante : setitetOide inctpu a
afj^, M pot» fIramtUâ m aUu locu;
2. Ia gbnere : m etylA hen» mwrtUw,- a
8t^ CH thti $tyîi fmwfwlu; 8. despre
?orba si BVisBn : a atytă bme si cor-
rMM M» acUtB juduîali, (vedi si ilţ-
liaar«)ţ 4. aform&, deprende, esseroi-
t&, etc. : oanceUaristu bene atylatH in
dne caneellami; inerede lucrul» acestui
enm, eo e bate ttylatu in acestu nego-
m, etc.
STYLABIU=s<Mlaf»«,Bi««tanM. tte-
lariura, adj., (fr. atrl>lre); relatirn la
gtf/ht : easH^ atylmria ce se afla la
t^Mueertont plante.
STTLATn s= ttuiaiit,-a, etc., av^.
part s. (d'in Btylare), stjUtaa=stllatBe.
S'TYLEHV = stuletu, si stUetu, ste-
letti, pL-e, (fr.itjlet;— vedisi stuMu in
parte); 1. proprie* deiiiintitivud'iD«^2w;
2. appUcata inse in specie si oa mai
desn ia ana arma : pugione, aiea, paţio,
VifflaM«laB, Blevlat a copită mai mtiîte
tete de fţyiete; atf/UMu are, de regtda,
lamina trtangtdaria ai ăsid ek ieitme
in câta mdnmltt ee face, e aprope tfc-
pereep^lfiie; metaforice: nmnUkwatuf-
ftetu negru te aerve eu preeogUare de
styletnlu Miontnin; S. in botasiea, rty-
2^=âa-care divisione a wtfMm plan-
tei ce are stylu multiplu.
* STYLIDIU, e. f., Tcdi sKyfitf**.
* STTLIDE=riNluJe, s. f., geii'li de
plante dieotyiedonie.
* STYLIDHI=**iiKdiii.-B, adj.s.. (fr.
Btrlldle=:iitfll«l«);relatiTQlaafj^;s.
f., a) stridia, stui^ia, ia acellâ-asi sensa
cu stifUde; b) pi., stiflidi^7=shd^i^
familia si tribn de plante, liail' âV de
typn genuin 8tylide:^=stytidia.
' ST!YLl¥OS'iiE=9ttihfohHe, etc.,
adj., (fr. Btjlirorne); CEirB are formade
S^In : asse Btylifarme.
a. adj. s., (fr. Btjllfl,<-6); de stylu , ca
stylulu, de form'a ttyhilui; anbet. reala:
a) ta., stţflinu4u, genn de plaiotâ dieo-
tyledonieţ b) f., styhna, gieaa de poippi.
* STTLI8ABB — «fo{i>ar«, staiM-
re, etc, t., in seosulB speciale alh for-
mei stylare de : a styiă una id6a, a d&
uDui actu, nnni sobiectn fonn'a JiyU-
stiea oovenita; a espreme oogitarile ca
aecoratetia Hi cu ore-oare ambitiene.
*STrLISCU=s(i»Iwoii,««iMC». etc.,
B. m., (fr. strUaqne, — otaXioxoc); demi-
nutim d'in stylAt; applioata si in speeie
la siyfMlu certora plante.
«SDYLISMO^stu^'sma, MOwmtiyete.,
B. m., (fr. itrtlBaej — d'in stylitar^i
cară, B»llioitudine escesBira si ambitiosa
pentro rotundirea ei cadentiarea frasi-
lorn si periodeiorn, an numai poetice,
oi chiam si prosaice : «^ImoimIh « taont
esedlente la locuUt si tempuhi ieii, ■ăiro
sbflismulu fora loou ai tmpu « nemf-
ferUtt.
* STILISTU=steItriK, stiUatu, ete.,
s. pera., (fr. atriute); cella ce e apţK-
cată ai datn la sipUsmu.
* a'IYUTl]=:sttditu, stUitu, etc, s.
pers-, (aroXiTTjţ, [r.Btfllteî— d'iasfyk);
puBQ, assediata, âsaatu, coUegatn pre
una atylu^^eolumna; in apeaie ; ama-
chor^u cfylifaacanacbMfikn ole ata fia-
aatn pte nnn pilsstra pMtra peniteotia:
=y Google
«•{JK DKK fel^e 4!in anaehoretii atgliti
fit Simw at^litulH.
tSTTLO-, smatulo-, (<stiiXoii=stylu,
tttij/n, sUiti, stelu), iu oomposite si de-
mate mai alleesu scieqtifice : stylobase,
adj.s„.(fr. BtfUbMe, d'in ^ic=base),
cate are da baie umh atylu, %. t, atylo-
b^e-a=.gm\i de planta d'ia famili'a te-
r^mtacieloru; stţ/lobatu. a. m., stjlo-
tatM si strUbata, (oroXo^n]*;, fr. »ij-
l«k«te)t pedestallu, baee de columna; sty-
Ioeeratf)Asro»dtu,-a, adj., (fr. gtf l«-o<râ-
to-hjrtldln); relativu 'hnnseluinati/h-
hf/oide, care se intende de la apophysea
ttyloid». pSiia U matele corimalk ossa-
Isi hyoidfi; atylocen/^rai adj. s., (fr. itj'
Itvire, d'io xîpac— cornu), pare are oor-
fl« in forma de styla. s. m., s^yloceru^u,
gean de plante d'io famili'a euphorbia-
eielora : »^\QckondrohyoKUit,'a, adj., (fr.
•t}l9-eluit4rt-it7aUleii), relativu de una
dftta si la opopAysea styloide, ai la car-
tUoffimi, si Ia osauLu hyoide;styloeonna,
8. f., (fr. Btjlseocliie), getiu de plante
d'in famili'a rnbiacieloru; atylode. adj.
s., (fr. strlodt), care sâmioa cu gtyluÎH,
sau care e plenu de 8tyli, (vedi si aty-
losu), s. f., 8^Iodţ-a. geuu de planta,
eve e t;pu la famili'a stylodiăoru; sty-
lodiu,-», adj., (fr. stjtodd), care s^mina
cu nmi styhde; glgloglossuro, adj., (fr.
■tjlo-glfsae, d'in YXâa3a=:limba), re-
lativa si la apoţhysea styloide si la lim-
ba; 8tylohyoiăiu,-a, adj., (fr. atjIs-hjaT-
dlen), relativu la apophysea si la ossidu
hyoiăa : musctdu styloyhoidiu, si absol.
Mtylohyoidiulu; slytoide, adj., (fr. stjloT-
de), care are forma de styiu : apophyae
slyloiăe; styhidiu,-<i, adj., (fr. stjlo-
U6), relativu Ia styloide sau la styUi en-
susi : copce slyloidie,aîlongate in forma
de aijfUi; atyîomastoidiura , adj., (fr.
st/IaţMuţuIdlen) , relativu la api^hy-
mîe sUfioide ai msistoide, arteria stylo-
mastoidia; 9tyîomassiUariu,-a, adj., (fr.
stjla-nixiiuire), relativa Ia apophysea
tMoide n la flM88ina=falca; tlylome-
ţ^ a. tt (£r. •tjUn^trie), arte de a
am^ci atyiometru-lu; stylometrieura,
adj., (fi. atrlomâtrlqoe), relativu Ia sty-
UmUria si la stylomeiru; atyhmetru, B.
DL,, (fr. itjrlonAtre) , instmm^u de
mfBimta eolvmatilaiatylqphiryn^.'a,
adj., (fr. Btflo-plurjrBf lep), relativa si
la apophysea styîotde $i ta pJutrynge :
mwetdu Btyiophargngi'i , si ca subst.
slylopharyttgiu-îu ; stylophoruro, a^j.
8., (fr. Btrlftphsrej d'in ţjpBtv=portaţe),
care pârUx, are siylit, ca subst. m., tiy-
lophorwlu, genu de plante dicotyl«do-
nie d'in familia papaveracieloru; stylfii-
pode, 8. ffl., (fr. atjlopode, d'insoQţg^p.
no5(i;=3pBde}, pede, râdima ailu filff^
lui plantelom; stylostegu,-a. adj, s.,
(fr. stjloiUse, d'in a^o<;^operimen-
tu), care copere siylulu unei plante, b.
m., 8tylo8t€g^-la=:coper%mentf^ de gţyjn
allu nuei plante; ^ylogtemone, adj., (fr.
BtjlOBtânone , d'in onjpxitv =7 scattţe) ,
planta care are staminUe iosarte in pir-
atillu;8tylo8temu,'a,id.},,{iT.atjlitBtiimt),
care are atyîu si stemine : plante şi^lo-
steme. •
* STYLOSU=zjîiwîosu, stUoau, «tfiJo-
8u,-a, adj., (fr. gtfleiix); plenn de styti,
cn styli mulii: sau cu nnu atyîu iMtgu
forte ; plante atylose; eonede atylos^, U-
macii atyhsi au eorpulu lungu si forte
gradle,
STYLU=«^u, Bi ttihi. iteiu, 8. m»
■tjlns si BtUu, (otdXo;, fr. stjleqi |U-
1b); l.insaosu materiale, aj $fyIu=oo-
lumna, pilastru, parn, partio4,8uppajtaţ
fulcru, fulcimaatu, stelpu, etc. (compa-
ra: peristylu sîaitecomposltecusfjflit):
atuli de lemnu sau de petra puşi pre mţir-
ginile ealliloru principali; aiulii de tete-
graphu au de lemnu; ţtuli de muru spre
susţinerea ai corrobararea muridui priH-
âpale; stuli de marmore la et^lfcie pom-
pase; b) ia specie, ce) sfuZu^^paru ason-
tita, servinilu mai allessu in batali^, si
de acea-a si ca ascuţita de farra : f^ufit
de castre; inimicii dedera ia stulii qs-
etirui jn deaa iria, cari attdi faoira
midta strieatiane &i de âmeni si de caUi;
stulii de lemnu si de ferru ce formSdia
gardwile airiiloru; atolii aUantdto, fe-
restreloru; p) «<ultt=tierasin, radia, eto..
on care se sapa si se scotu vermii de la
radieinele plantei sau blastariî lassu-
rianti, etc.; —metaforice : luasuriele dia-
airsurUoru aceatoru oratori au lipse de
stylu, ea securOie d'in ^ aupa^itita-
=y Google
182<
8TT.
tiU; y) stelu, la plante; cn mai multe in-
semnari : a') 8^iâ»:^fructu : sttdii sunt
la alte ^nle, ca si stuletii la plant'a po-
rumindtti, (papmionitilui, cuoirudiului),
ctmsi stuletii acestei plante su sttdi,
eo-et stidetulu nu e de eătu deminutivu
ffin stulu; stidi ăe pinu, de e^iete; una
specia de stuli su si glanăile unora eerei;
f) 8telu=::trnncla, rama, etc, d^ro mai
rertosa : petioro, peânncla, coda a unei
folia saa nnai frnctu, cumo si : fastelln,
cotorv, lugeru, etc.,* 7') mai vartosa,
fitHlu=:parte a stamineloru, si in parti-
cnlariu, a pistUltdui, parte ce consiste
in una prolongatione a ovariului plan-
tei, care snstine stigmatnln acellei-asi
plante : dfuZultt plantei e unufiricdlu forte
gracUe; aeestu siulu conţine vase forte
auptiri; vasele stulului reeepu, protegusi
diregu molleeulele proUfice cotra ovule ;
ttiM» varihdia forte mvitu dupo forma,
longitudine si eonsisteniia: stululu e u-
nieu, pentru ac^u-atipistiUu.saumui-
tipUt; stululu dispare cu actidu fecun-
dationei; unele ^nte nu au stwiu, in
aee8te~a sHgmatulu face fanctionea de
tiviu; S) s(hIh, la obiecte artificiali, in-
dastriali : sivUu de luminariu, de poly-
candru, de pulpitu, de cuniariu de ve~
gtimente, etc., g) 8^2u=vergella san acu,
a') in genere : shUu de cadrante; stululu
eadrantelui indica, prin umbr'a sea, 0-
rele diUei; ^) mai vertoan : stttlu san
styl», 8M2u=:aca de scrissa Ia antici, cu
unu capitn acutn ou care scrieau pre ta-
ble unse cu căra, 6to cu cellu altu ca-
pitn lata stergeau si corregean; la re-
centiori, in aeestu sensu,5fu;u saa £^y2u,
«ft2in=condeIiu de ferm sau de p^nna,
condeliu in generej de aci : 2. in sensu
ideale, sfyItt=moda de a si espreme cc-
^tationtle si sentimantele, medu ce im-
plica unu caracteriu indiriduale; in spe-
cie : a) s^ylT(=modu particolaria de a si
esprime ideele prin limba, prin scriere
Bi vorbire : alylu simplu, daru, limpidu,
limatu, politu, correctu, elegante, gra-
tiosu; styluntglegente,incorreetu, stylu
inaliu, grave, Btâlime, spîendidu, pom-
posu; stylu affedaiu, ambitiosu; stylu
bassu, trivi(de, vulgare; stylu diffusu ti
fassu, sti/lu ttrictn «i conmu; stylu ener-
gTT.
^cM,veemetUe,eopiosw, inflorUu, ariăm,
secctt. fora sânge, fbranervu; stylu poe~
ticu, prosaicu, orcUoriu, istorica, epi-
stolariu;stylulu lui Omeru, ImEsehylH,
lui Sophode; stylulu lui Virgiliu, lut
Oratiu. lui Ovidiu; stylulu lui Thuey-
dide, lui Taciiu, lui Titu Liviu; stylu
de cancellaria, stylu cancellareseu : sty-
lulu caneeîlarescu nu merita adese no-
mele de stylu de eătu in sensuludeusu,
invetiu, ce inco a leuatu coventutu st^w,
(vedi mai Ia Tale);— nit pote fi opu de
valore fora stylu; stylulu da vahre la
ideele celle mai communi; deaeea-asiy-
lulu si ăiffere in sensu de eloeutione ;
absolute : stylu^moi\i. de a scrie sau
rorbf cn nobilitate, energia, gratia, etc.;
aeestu auctoriu nu are stylu,muifi serip-
tori n'au stylu, stylulu da lucrm^oru
lustru, valore, gratia ; stylulu da viHia
la tote; — &Jin artileformoBe,sfy2M=:modn
particolariu fia-carui artista de a si tra-
duce cegitationile prin colori, linie, con-
strnctiooi, etc. : stylulu pictorUoru,
statuariloru, architedUoru ; stylulu Itii
Raphaele, lui Michaele-Angelu ; styht
dearchitecturahyeantina;styluromanu,
stylu gothicu, atyiu egyptiacu; stylulu
unei columne, unui monumentu, unui
pdlatiu; puritate de stylu in artUe gra-
phice si plastice; stylulu unui opu de
arte plastica sau graphica pote fi ele-
gante, correctu, severM, grave, gr(Uiosu,
formosu ; sunt ardiiteeture fora styUt;
cumu sunt poemate fora stylu; — e) prin
estensione metaforica, s^ţ/Zu^datina, a-
bitudiue, usu, forma, regala, procesau,
portu, etc. : a) in genere : eeeo styltUu
ce mi recomandai; {.dlaria de stylu m-
cAi'u; fa bene de ti scâirAa stylulu; p) in
specie, stylu =: moin de a indici tem-
pulu in BcriSBOri, in contracte, in doca-
mente, dupo stylulu nou sau dupo sty-
lulu vechiu; in annulu 1875, 1 Novem-
bre, dupo stylulu vechiu, el3 Novembre
dupo stylulu nou.
* STYMA, ţl-maie, st; ma, (at&iia);
1. erectione, in specie, erectione a mem*
brulai virile ; 2. planta, ce se credea
bona de vindicatu erectionea partei ses-
suale.
* SXYMMA, pl.-mafe, stimau, (otâft-
=y Google
«CA.
ţui); ce astiinge, nnn stringeate; (vedi
si : ttyphia, stj/pHu, stypticu, ete.).
* STTMOSE, B. f., (fr. BtjmoHe, af-
fine CD $tyma)\ erectione, si in speciale,
morbu alia nretrei cu hetnorrhagfs, in-
sooita de scUyriaae.
* 81YPmA=sfi/ia, stufia, a. f., ca-
litate de styphu, (yadi sti/phosia).
* STTPHOSlA=s«/os(a, stufosia, B.
f., (amţâvriz), adstrlngeutia, Kcerbltai;
calitate de ityphosu : atyphosi'a vinu-
riioni aeeUei vinta.
* STTPH08U =stifoM, avfosu.-a,
adj., per adstrlngCDBt per aeerbns} forte
atypht : vinuri styphose.
' STYPHU=»/i^,s(«/M,-a, adj., (-to>-
fd;), sdBtriHfeni* aeerbnsj care strin-
ge, in specie, care strioge fibiele gustu-
lui, acerbu, aspru, etc. : vinu styphu,
pome styphe.
* STYPTEB,lX=stupteria, a. f., atyp-
torla, (otDATtpCa; — affioe cu stymma,
atyphu, etc.); I. in genere, substantiaa-
striDgente,Guma:ca^JtisaueAiaj7U, etc.;
2. in specie, alumine, patra acra.
* STYPTI0ITATE=8*Mp(i"a"(a(c, s.
f, (fr. Btjptleit^); Btatu, calitate de
itypHai : stypticitatea acestui vinu.
*STTPTICO=s<M|rf««,-o, adj.,.«tjp-
tkas, (OTuimxdţ, fr. stlptlqoej — d'in a-
eea-asi rădice cu aron=:o'n>ţ, d'in care
Bi : stupare, astupare, etc.); agit^ a strin-
ge, as^inge, astupă, obatipâ, eic: erhe,
beuture ityptice, vinu styptieu de gura;
pome acerbe si styptiee.
* STTKACE=sfMraCfl, 8. m-, sljrai
si storax, (orâpaf, fr. Btf rax); 1. genu
de aiborelli; 2. nome de mai multe si
diverse plante balsamice.
* STTRAaU, = stwaciu.-a, adj. s.,
(fr. stjraeA); care sâmina cu styrace-le;
Bubst pi., styradele, fainilia de plante
cari an de typu genala styrace.
1 SU, prep., snb; vedi sub st suplu.
2 SU, in locu de «tiu, pron. posaesa.
la Macedorom&ni, anus} vădi seu*
3 Sy , V. indic. preş. pers. I sing.
■nu, si III pi. înnt; vedi 1 fire.
* SUADA, s. f., Gaada) vedi suadtt.
* STJADELA, s. f., snadela (de la v.
Biiaderfl); actione, potere si modu de
dUi.
188*
* 8DADEKTE, adj. part. preş. (d'in
auadere), snadens; care watte.
* STJADBRE, suasi si suasd, suasu,
V., BDBdere, (fr. snader); a Ai consille,
a vorbi cuiva pentrn ceva, a face se cr^da
ceva, a indemnă Ia ceva : forte hene sno-
deii, dero reu faceţi; a suttde îa &ene, a
suade la reu; oratorii suasera pacea, si
disauasera bellulu.
* SnADU,-a, adj. s., *naditH,-«t-Dm ;
care auade; suad'a facundia; ca subst.
f., a) person. suad'a = dÎQ'a eloceatiei ;
b) reale, potere de coventn, slocentia, etc.
SUAKA, s. f., aU, axllUf vedi su-
bara, aubala.
* StJARnT,-a, adj. s., siartoB f reia-
tivu Ia sue. porcarin : negotiatoriu sud-
nu , stauîu auariu, turme auarie ; snbst.,
a) pers. nnn suariu = porcăria, si ven*
ditoriu de sui = porci; b) f. suaria ^
porcăria, negotin cu sui, negotiuln sua-
riului.
* SUASIOKE, s. f., BflSBlo, (fr. soaBloni
—d'in fua^u de la suaders); actione de
suaăere, 1. in genere : nu creduaaiâ de
necesaarie preceptionea, suasionea, et~
sortationea, consolaticnea, etc; a foM
usu de totu geKidu de wasioni si aâ-
monitioni; 2. in specie; a) suasioneau-
nei proponere de lege; b) in retorica:
suasionea e una oratione de genu mi-
soriu.
*SnA81VII,-a, adj., (fr. snaBif,— d'in
suasu de la suadere); aptu t^suadere : ge-
nu de scriere suasivu; eovente suastve;
d'm gur'a lui ewre oratione suasiva.
* SVASO'RlO,-s6ria, adj. s., agasar,
snasorlas; (fr. hnasolre); care suade,
persuade, sau serve a suada^e, 1. în ge-
nere : a .pronunţia covenie suasorie; tonu
Buaaoriu; 2. in specie : a) suasorii ai
dissuasorii proponerei de lege; h) in re*
torica : discursu deliberativu, dissu si
suasoria; in discurstdusuasoriu sesuadu
sau ae dissuadu propositioni de legi ; de
aci ca snbst. f. reale, 8UfUorta(Babintell.
oratione), oratione prin care se suade
.'iau se diasuade ceva.
•1 SUASU,-a, adj. part. B.,(d'in«Ma-
dere), enaBaB* BDainm ; lucru suasu de
voi, lucruri suase de noi; nu e tempu
de stMsu, ci de od/idoto.
>y Google
1M8 SUA;
9 2 SUASU, B. m., flwuiiv] colore
d'in sen sao alta untura si d'in sttRtei-
iliu fvmoaa, d'ÎQ fuliţfine, eare serva a
eolori negro diverse obiecte, d^ro mai
allassu vase de plutitu.
* SUAVE, adj., %wU, (£r. snare;— in
afBoitate cu sanscr. «Tadn, 8igr.'^S6i;=:
A86«); placutu la gustu, la odorata. si la
alte sensuri : dulca, amabile, delecta-
bile, etc; I. proprie, de sensuri : ce e
tmave MnorM-a, p^ ţi amaru (Jiorv-a;
numai tie pare suave acesta oăore; sua*
vHe flori si suavUe loru colori si odori;
MUave cantu, suavi tonuri de voce; ce
tuave e limb'a romaneaca in gu/a aee-
atti Donma I sapori nespuau de auavi;
2. metaforice, despre spiritu, mente,
snffleta : omt doctu. fideU-., facundu si
$uave in vori'a si portulu seu; suavea
eanăore a copiUarleii suffkttAu gusta
plaeerile suavi oZZe pacei ce da inno-
eentî'a; ce pate fi mai suave mentei de
câtu a eonnosce addeverulu, dupo care
insetoaiedia; suave e pudorea, suavi su
eoloriie pudorei pre una fada candida;
sentimente suavi delecta anim'a paren~
felut la aspectulu unui bonu si intd-
IqptufîUu.
* SHAVEOIENTE, adj., BiiaT«ol«nB)
care are odore suave, care resperge o-
dore suave : mere suaveoienii , suaveo-
lente amaracu; suaveolente aura, sua-
veoîentile flori.
« SUATEOLGNTIA, s. £, snaTeolen-
tlij calitabi da suaveolente : suavcolen-
tfa albUoru faguri de miere.
«SUAYIAEE, V., siUTlarl; ad&fUa-
viu, a sărată ; a dă muUe sutane pre
froniea iKtida si serena a innocentelui
&)paiu.
* SUAVIATIONE, a. f., BiavUtUi ac-
tione da suaviare : suavi suaviationi}
tma suaviatione suave.
* SUAVIDICÎJ,-.!, adj., snaTidIens,-
oaredice, spune, Torbeace lucruri suari:
auavidice versuri, suavidica gura.
* SUAVILLU, pl.-8, snarllUm, (d'in
suave); ceva dulce si plăcuta; in specie,
placenta dnlce : placentele cu miere su
suaviUe, eumu suatnlle su si placentele
eu dfdeetia de pome cu sacharu.
« SUAVILOCENTE. adj. part. prea.,
BUB. _.
■■■rlUijieaaj caie vorbesce swatM, pla-
cntu, amabile : suavUocente gura, sua-
viloeenti poemate, (vedi si suapUoeu).
* SUAVILOCENTIA, 8. f., inarUo-
qneatla; calitate si actu da suavUocente :
suaviloceniCa poetiloru.
* StTAVILOCU.-a, adj., şiarUvqiai;
care 2o«=:vorbesce suave, dulce, ama-
bile, etc.: suavilocii poeţi; ţe persuri
suaviloeel (vedi ai suavUocente).
* SUATILUDIlJ.-a, adj.,«qaTlU4lat;
1. care lud/t^joa suave; 3. care se de-
lecta da Zudurt=:jocnri.
* SUAVIOLU=rsttaMor«, pl.-«, •>■-
Tlvlnin; deminutivu d'ÎD suaviu : copO-
lulu a datu mammei unu suaviolu.
•SUAVITATE, 8. f., ■oaTlt.«,{fr.
BDâTitA) ; calitate si fapta de suave,
1. proprie, despre sensurile esterne :
suavitatea saporiloru, eoloriloru, sonu-
riloru; suavitatea vocUoru de cantori;
suavitatiie mesei, gustului,.^^ul**i, tao'
tului, audiului; d'in tote trâgemu sua-
vităţi; suavitatea floriîoru, roseloru;
2. despre sensulu internu : 4t*avitatea
pacei, cogiiului curatu; ce suamtate in
vorb'a si in modulu de portare allua-
cestui omu ! suavitatea spiritului, ăni-
mei, cogitarHoru si sentimenteloru.
* SUAVITUDINE, s. m., BoaTltud»;
calitate de suave; suavitate sensuale.
«SUAVIU, pl.-6, 8naTliim»(d'inniat)e);
ce e suave, placutu, iucantatoriu, etc. ;
in specie inse, sarutatu : miUi de suavi
dede parentele filiiloru sei.
SUB, ai su, prep., sub* {hicâ, tt. sub,
B0( isp. Bobt Biţ so, a»]i, BH, za, oha,
port. Bub» lab, au, so, prov. so, se; fr.
BODi, Bon, BB, sfl), — occurre ca preposi-
tione separabile in coacmentia ca m si
CQ suplu, (subtu), snbter j si caprefissa
in compositioni; 1. ca prepositione : sub
aceoperimentuluaripelelorutelle; subsâ-
re, sub eerulu liberu, subjugulu servi-
tutei, sub misa, sub carru, sub veati-
mentu, sub vdu, sub juramentu, sub
ascultwre, etc.; 2. ca preflssa in cotnpo-
sitioni, prepositionea sub remftne ne-
Bcambata : a) inainte de vocaUle iniţiali :
8ubaS}u,subiei^u, subornare, etc.;^)în-
ainte daconsonantiJe urmatârie: b,d,j,n,
a, t, V, preCDDin : subbatere , subducere,
=y Google
Sus.
sul^gare, suUevare, subnegru, sidm-
atere, stMeasere, subvertere; i) se assi-
mila, de regula ioainte de initialile : c,
/> 9, i». Pi *"> aucemrere, succedare, suf-
fertre, sujfoeare, guggrumare, suggerere,
aummUiare, aummutiare, suppunere, sup-
portare, surripere, surrogare, etc; 8) de-
TÎneM&Jca si aba d'in ab, Înainte de certe
covente ea un'a d'io initialile : c, p, t :
suseqaere, suspeoere, suspeciare, stuei-
tare; e) înainte de s iniţiale, nrmatii de
alta consonante, sub se redace la au ;
auBpinar€=anaplr%TV==su$pir(n'e, stu-
pieare, inse si : su&sferMere^anbBter-
■ere, iubstrugere=subHruere, etc.;vedi
artidii următori.
SUBABSCRDUrO, adj., snbabaordng;
oamn, pucinu, ceva absurdu : 8tJ>absur-
ăe eonaeeetaie.
SUBAOANItJ = subapaniu.-a, adj.,
snbaqDkiieoBj care sta auh apa^^acatica,
apatica.
SUBACCUSABE,T., Bib«eeiiBare, l.a
cama accosi, a accus& pucino; 2. a ac-
eus diipo attala, a veni in adjatoriu
cuiva care a accusata mai inainte.
•SUBACELINU=st46ocerin«,-«. ai^'-,
BDbaqnllliiBa; camu sau pacinu acelinu.
* SUBACELU = su6a<wrM,-a , adj.,
BBbâquiiDSţ camu negru, camu caacer'a.
* SnBACIDa,-a, adj., BnbaoldiiB; camu
aeidu; pucinu, ceva aădu, mai pucinu
addu oa altnlu : vinuri subaăde.
SCBACBU.-a, adj., anbceldua; camu,
ceva acru : vinu eubaeru; vedi sî suba-
ddu. ■
* 80BACTIONEj fl.f.,iiiibMtlo,(d'in
BubaOu de Ia sabegere); actione de a
subegere, 1. in gejierex subactionea re-
belliloru; metaforice: subactioneapassio-
niloru, a^etiteloru brutali; suhactionea
de sene, de natur'a sea; 2. in specie :
atbatiionea agrului, soUdui.ferruîuisi
altoru metaUe.
* SUBACT0BrU,-/<5ria, adj. b., wb-
Mtor , (d'in st^taetu de la subegere) ;
care subege=sufţunQ, domita, etc.
* SUBACTU,-a, adj. part. s., »ab»e-
tWfii'insubegere): solu Bt^}actu, «tt&oc-
tvJu sohiiui.
* SOBAâBESTE, adj., sabagrestiB;
eamn agrate.
T«>i.n-
SUR ISM
SnSĂLA.=subara=:suuara=zauara,
B. f., (BnbaU), «Ia* azUIa,' parte adun-
cată sab umeru, adancatura de sub d-
meru : omulu are doue suare; vedi si
si^suara si suphi-suara.
SUBALABE, adj., ■DbclarU; de su-
cala, care se afla sub saa la suara : peri
svbalari, buboniu stelare, pugione su-
balare; ca sabst. f. reale, 8i^>alare-a^
eingluinferiore, sau cinglu preia suare.
SDBALBICABE, T., gybilbloare; a
cSbieă ceva, a camu atbică.
STTBAIBIDII,-a, adj., tibalbMu ;
camu albidu.
SUBALBn,-a, adj., sabilbniţ camu
aJbu, cama aUntiosu.
SUBALPINC-a , adj., Bnbalplnnaj
care e aprope da monti : regioni atibal-
pini.
SUBALTERNICa.-a, adj. s., inbal-
tenioiis,-%-<»»l relativu la m&oWtw
ca subst positione subalternica; s. m.
reale, subaltemieulu, specia de eUctru
rossiu.
*8UBAXTEaNISABE,T., (fr. wb-
alternlaer); a face subaliernu : »esti-
nismuîu, ea se glorifice femin^a, a cau-
tatu a subaUernisâ veehiulu » domnef-
toriu.
• 3UBALTERNISATI0NB, 8. f.,(ft.
■■balternlBatloa); actîone de tuiaiîer-
niscve : subaltemisationea o/^ctelor»
publice, jurisdictioniloru.
» SUBALTEENTSATU,-a, adj. part.
d'in suboitemisare.
SUBALTERNITATE, s. f., (fr. aab-
fllt«rnltâ); calitate, stătu de s^alternu
ca subst., subaltemitatea officiaritoru
ptMid.
SUBALT£RNn,-a, adj., (fr. Biibab
terne); care e, sta stA aîtru; mai mieu,
infeiiore, snbordinatu, suppusn la ordi-
nile altui-a, secundariu, mai diosn, etc. :
magistratu subăUernu, ofHeiea^ subal-
terni; officie, fundioni st^aliarne; juris-
dictione subaîiema; persane de drama
subalterne; metaforice, mediocru, inca-
pace de mari lucruri, marginitu, etc. :
talentu subaltemu, spirite sub(^eme :
mente subalterna;— c& aubst. pers., unu
svbdternu, subaUemii : subalternii u-
nm presedente; mai bme te iniâiegi m
U
.yGooglc
laao
BUB.
eapiiăe eătu eu subalternii; tyrani^a
aybaJtemlom eeeamn ne$uffenta tPm
tyrannte.
SUBAMABU,-a, adj^ Hbmnif
oamu amara, pucinu amoni.
SUBANALOGUrO, adj., (fr. m^uk-
Uirve); aprâpe anahgu, mai mai ana-
hgu.
S0BANGULO8O,-o, adj., (fr. snbam-
SBlABx); care are ângluri puetn» pro-
mmtiate : figura »vbang*dâai.
* SnBANN£LIJDAfiIU,-a, adj. a.,
(fr. ■■bHBiUdalre); oare oamu B^mina,
apropo sâmina ou nna aimeUide; subst.
pi., mhaatneiiidimeU, sabclasse de par-
reniomoeoarie.
* SUBAFTEBU.-a, adj. a., (fr. iNbap-
Mre); oare se appropia pucinu de aptere :
mseete auhaptere; abaol. sabst. pi., aub-
apterele, sectione de insecte hymenop-
tere.
SUBABABE, t., •abarareiaardmA,
^nndu ia diosu, pre sub radecine.
SUBAKATOBIU.-ftîna, adj. s., sab-
araUi) 1. care sM&ara,* 2. care ara mi
aUtdu, la altolu.
SnBABCATn,-a,adj., (fr. labarqot);
camu, pucinn, ceva arcotu.
«S'DBABE,v.,Bybare,(d'inMe=:«ero-
/a, porOK); a fi in arderi' veaerie, Tor-
binda de porci.
* SUBABQUTU.'a, adj., lubarfatug,
camn argutu : aceUi-an d'in natwa su
Umbuti si subarguti.
•SnBABGnTDLU,-a, adj., »burB-
Mnţ vedi std>argutu, numai co subar-
gutvlu implica mai multa ironia.
SUBABMALE, adj. a., «DbanaalU,
(fr. Bibaraale); 1. oare sta aub amui^
0U& armHru; s. f., mbarmtde, Tedi 8tiba~
lare; 2. care sta sub arme : veslmetUu
subeu^vuUe; a absol. s f., nU>armale-,a,
Testimentu portatu anb arme.
* SUBAEBOGANTE, adj. adv., wb-
arr9(a« » nkarrcf aater ; camu, pu-
dno, ceva arrogante : me temu co eşti
subarrogante; a hierâ si vorbi aubarro-
gante.
•SDBABTICnLATU,-a, adj.,(fr. mb-
•rtieiiM}; care e camn, apropo artieu-
latH : fUsteJlesubartiaiIate,attlu subar-
tktiuau.
SOBASPBU,-o, adj.,
aspru.
•SUBASGEKDENTE, adj., sBbueea-
dflBSi (fr. inbascendatit); care camu as-
eenăe, bo redica pacinn dediosuinsasn.
* SUBASSARE, t., sobassare, a fri-
ge pncinu; Tedi si subfrigere.
•SDBASSENTIENTE, part.a^., «ub-
aiieatlens] care camu assente, care as-
sente pucinu.
SUBASSILLABm=8Mfia3:ai(]Hu,-a;
adj., (f^. BBbaxiUalr*); Care aprope sta
in aşsiUa^MUira, fora se stea de totu.
in ea.
* SUBATIONE, B. f.,BBbatlo] acţiona
de sttbare : subationea scrofeloru.
* SUBATU.-a, adj. part a. (d'iii «w-
bare), subatas, in e. verbului stibare.
SnBAUDIi.,i<^, V., «Dbaadlre; l. a auii
ceva sub altele, a snbintellege, a com-
pleţi celle neandite, dâro cari se pr»-
punu ca disse; 2, a audi pucinu :sii&aii-
dindu d'in mwmuruluăevocinoaurn«.
SUBAUDITIONE, s. f., gabandltl*;
actioBO de svbaudire : subauditionea u-
MUJ coventu îaaaatu in pronunlitUione.
SUBAURATTJ.-o, adj., BobaBratns;
ceva, pucinu auratu:annelle subauraie.
SUBAUBICDLATU,-a, adj.,(fr. Bab-
•nrleaU); 1. cama auriculatu; 2. pro-
Todutu de appendioi do form'a aurieniei
=t(recAtet.
SUBAUBIFOBME, adj., (fr. tabaBrl-
f*rne); care se cama appropia de for-
m'a ureehiei.
SUBAUSCULTARE =: subaseidtart.
T., BabaoBeitUarei 1. a ascultă in as-
cunsa : ăeeo nu eutedi a audi omulu in
faeia, subauscfiUa-lu; se sub muaUtâmu
ce dieu de noi; 2. a cucuftd pucinu, cera
numai, a nu ascuitâ totu.
SUBAUSTEBn,-a, adj.,BQbaaBt«raB;
cama austeru, ceva camu austeru : vmu
ousteru sau ceUu pucinu subauateru.
« SUBAXlLLABIU.-a, adj., Tedi svb-
assiUariu.
* SnBBACILLABIU,-a,adj., (fr. bbI-
baeiltalre); care are mice ba<^: lami~
ne ăe Metallu sutbaâUarie.
* SU3BALB0,-a, adj.. inbbalbaBj
camu bciSm.
* SnBBASlLICANEJ,-a, «dj., nbba-
=y Google
illlMnns; 1. care vaga, vagabonda pre
mi basUiee : perde-vira, unu talia-câ-
nUonirfrondia, care bate stratele, etc. :
odorea huceateloru trage tmilli subbasi-
licani pre ionga acestu palatiu; 2. sec-
tarin secundarîu allu basiUcaniloru =
sectari ai tagmei monachica fandata de
8antu-Basiliu>
SUBBE£B£=8ui&euef-e, (se conjaga
ca V. bea-e), snbbUere; a bee pacinu, a
gosti, libâ d'in heutwa.
* SDEBIARTICULATUro, adj., (fr.
aabbUrtlciili); care e aprope biartieu-
latH, aprope âespartUt* in doue articit-
latiotri.
* SUBBIPLOEU,-a, adj., (fr. snbbi-
Isre); oare are pednndu cu ăoue flori.
* S\JBBILOBn=:subbiiobatu,'a,e,ii.,
(fr. sabblisbâ); deapartitn tn ăoui lobi :
frondie aubbilobe.
* SDBBIPINNATIFIDU,-fl, adj.,(fr.
■■bblf innatl&de); care are foitele m doue
pintte despicate la pedunclu : plante sub -
HpinHatifiâe,
* SUBBIVAXVD,-a, adj., (fr. subbl-
Tâlre); care e t^opebivalw-.eoneesub-
biwdve, .
* SUBBLANOIBE, t., BHbbluUrl; a
cama linguşi, a lingasi iiqu ţucn.
« 8UBBBEYE, adj., gnbbreTls} cama
breve^aairtu : sfMrevi folie.
*STIBCADaATUî=SK6cadrtt,-a,ftdj.,
(fr. flsbearr^); camu cadratu.
SUBCALCARIU=«KecaIcoriu,-a, adj^
(fr. BDbcftlcAtre); aprope colcortu.
« 8UBCALLOSU=s«ccaWo8u,-o. adj.,
(fr. SDbcallenx); camu caliosu, aprope de
oatura callosa.
•S0BCAPrLLAKnJ=«4ecapiaari«,-
a, adj., (fr. snboipltUlre); aprope ea-
pillariu , care are aprope subtkitatea u-
Doi eapQlu.
* SUBCAaiNATU'= 8uccannatu,'a.
acy.,(fr.siibcareiie); caieeformatu aprope
ea cortn'a : plante subearinate, animfdi
subcarinate.
•SUBCABTlLAGIN03TI=«MCCortt-
Iii^'tiOM,-(i,(fr.8ibeartIUKliieix);camu,
aprope caridagimn*, care e mai de na-
tur'a eartilaginei.
* SUBCENTRALE=SMCcetrfrflI«,a^.,
(fr.sabe«tral); aprope, mai miicentreîe.
* SDBC£FHALICU=SH(!cepAaitcu,-ii,
adj., (fr. BDbcdphali<ia«, d'in *aţttkai.6i
:=capitale); care e aprope eephalicu, care
mai sâmina cu capuiu.
* SJJBCiLlA'ÎJJ—sucoiliatHra, adj.,
(fr. snbellM); aprope dliatu, mai mai
mnnitu ie gînru in pregiaru cu alte.
•S0BCr,ATIFOBME=8tt«taw/()«»e,
adj., (fr. BubctuTlfome); care are nut
mai forma de măciuca.
* SDBGAnDALE=:«iMa»i(iaIe. adj.,
vedi siAcodaie.
* SDBGOALESCENTE = «Kftwofe-
seente, adj., (fr. BibooaleB««al); care
mai mai cocdesee^se forma, fora inse
se fia formatu pre depleno.
* S\]BCOJ)ALE=uubcaudale=8Weo-
dale, etc., adj., (fr. Boboandal); care e,
sta svh coda : plume, fidgi st^codali.
* SUBCOLEOPTBBU= swMoIcopfe-
ru,-a, adj., (fr. 8abe*l^opt6re);CBra mm
mai semina cu insectele coleoptere : mu-
soe st^coleoptere.
* S0BC0MPA0TU=«4c«>mp(»rf«.-a,
adj., (fr. snbeonpacte); aprope, mai mai
compactu; mai mai fora iiiteratitie pre
superfacia.
* SUBCOMPliESSn = suceompres-
8U,-a, adj. part., (fr. aaboomprlmâ); care
e pucinu, liuBioru compressu.
* SUBCONCENTRICU=««CMnc«i-
trieu,'"^, adj., (fr. Habconeentrlqae); a-
prope, mai mai concentrica.
* SDBCONICU=8i4CCOTi»ci(,-a. adj.,
(fr. BDbeoalque); care e mai mai contcu,
aprope conieu.
* SUBCONOIDE=«tic«)noide, adj.,
(fr. aubeonolde); care maiseappropiade
unu conoidf..
* SUBCONTIGDU=SMCco»/i^ti,-o,
adj., (fr. snboontlKD); care e aprope, mai
mal contiguu -.mvru succonliguueut^u
muru.
* SUBCONTlNnTU=SKCco»/i«ttfii,-
a, adj. part., (fr. subcsnteBii); care e a-
prope, mai mai corUinutu.
* SUBCONTIN0D=swccoM(>nutt,-(i,
adj. in acella-asi seosucusu^con^mH^
* SOBCOKIACIU = succoriaciu,-a,
adj., (fr. Bnbeoriaoe); care e aprope, pu-
cinu eoriaciu, de natura pncinnconocta.
» SUBCORTICALE = guccorticak ,
=y Google
1S32 8DB;
&i]j., {b. HlHortlMl); care sta, Tine
m& eorHeerzseârtia.
SnBCRDSTACIU —succnutaeiu,-a,
adj., (b. SDberDstMi); care e mai mu
enutaeiu.
• SUBCYLINDBACIU = sueetdin-
A'oâu.-a, adj., (fr. subejllRdrio^); care
e aprope cjfUndraeitt, are mai mai for-
ma de eyîindru.
f SUBCTLINDEIOU = ntecttUndn-
(m,-a, adj., (fr. BobeyllidrlqDe); care e
aprope, mai mai cylindriea : utricvii
stuaiHndrici.
• SDBDEALBABE, T., ■■Mwlbare;
a dealH, a albi pncinu.
• SUBDEBILE, adj., Bnbdeblllifcamn,
pnoino debile : su6de&tlt genttdi, subăe-
bile spinare.
♦SUBDBBILITABE, y., Bpbdeblll-
târe] a camn debilita, a d^litd pucinu,
ceTa; mai allesau in form'a part. mbde-
bUitatu,-a, a dese ca adj.: juni atibdebi-
lilati, si metaforice : auetoritate svbde-
bUitata.
• SDBDEBILITATU.-a, adj. part.,
vedi tfJidebilitare.
*SDBDECURRENTE,aclj.part. prea.,
Hbdeflnrrsast (fr. Bnbdicirrent); care
aprope, mai mai deeurre : plante stib-
deaîrrenii ^ plante eu folie subăeeur-
renti.
• aUBDEPECERE, (se conjuga cav.
defecere=.deficere), v,, labdeneere; ade-
fece pncina, a camu defece, a perde ceva
d'in poteri, etc : subd^ecera si eeUi mai
animosi.
• SUBDELEQABE, v.,(Bnbdeleffar«,
fr. BibdAUguer); a delegă aitnlu in lo-
cnln altui-a : gubemiulu, principele aub-
delegă una persona inalta a luerâ si
traetâ in nomele loru.
• SDBDELEGATIONE,s.f.,(fr.Mb-
d4MfattOB); actione de tt^id^gare.
• SOBDELEGATU,-a, adj. part. d'in
ttibdelegv^ (fr. inbdilAgni),
• 8UBDENTATU,-a, adj. part.,
(fr. Hbdeatt); care e mai mai dentatu,
aprope dentatu : foUe ăubdentate.
• SUBDEPHES3D,-o, adj. part., (fr.
inbdiprlmj); care e pucinu depressu.
• SUBDEBE.su&tîiii. si svidedi, tub-
ăttlei; mbdutu si ««Mito, iudăitu, (com-
■ &tr&.
para pentru forma perdere ai venderc),
T., Bibderej a i&, a pune sab, a pnnede
desnpin, in intru, a suppnne, etc, l.în
genere : a std)de foeueaaei; a subdejun-
eii jugului; a subde guttulu laeiulm; 2. in
specie, a suppane, subjugă, vince, do-
mită; 3. metaforice .- a svSde maferui si
foeu epititeloru ineense si irritate; 4. a
pune in loculn altui a, a substitui, a) in
genere : a subde noai offieiari aUloru
vechi; h) în specie, a pune ceva falsa în
loca de addeveratu, âenda mai aUessn
vorb'a de nun copilln, nna pruncu : toH
dicu subdiiu si naseutu d^in unapeUiee.
■ SDBDIACONATU, s. m., biMU-
eoal «raoIsK; officiu de siAdiaconu.
• SDBDIAGONESSA, a. f., vedisui-
dictconu.
• SUBDUCONIA, g. f., vedisubdia-
conattt.
* SnBDIAOONIBE,-e«(!u, v.,8ibdU-
eoni «rfloU tanglf a f[ subdiacomt,
SDBDIACONU, s. m., Babdluoam,
(fr. sffBB-dlMre); dtaamH inferiore in lo-
cnla sea ierarehicn; — fem. Mt&âtoi»-
nessa.
* SDBDIALE, adj., sabdUlle; oare
sta anb eertUu Uberu : peramblari aub-
dtolt, somnu stAdiale; s. f. reale, wfr-
dta2e^=aUanD, balconn.
• SDBDICHOTOMIJ,-o.adj.,(fr. sab-
ilebotoBie); mai mai, &piop9 dichotomu.
* SUBDLFFICILE, adj., subdiniellli;
camu dif&cile : eestione subd^cUt.
» SUBDIFFIDEBE, (se conjuga 0>
V. fidere), V., Bubdlffldere; a cam» ăif-
fide, a nn se increde deplenn, a se in-
douf pncinn : am ineeputu a subdi^.
«SUBDIFFORME, adj., flnbdtfftr*
■ilB,(fr.iDbdlff»riDe);caree pucinu, camu
ăifforme : nas'i si oeli suhdifformi.
• SUBDiaiTATU,-a, adj-, (fr. Hb-
dttrlU); care'e aprope degitatuf=ăi^^'
tita in degitf,
* SUBDlMIDia,-a,adj.,8abdlaiMlu;
care e mai mjcu, mai pucinu, mai diesa
de dimujiu : numerulu subăimidiu.
•SDBDIPTERU,-o, adj., (fr. sub-
diptdre); care e pucinu dipteru : tiuw-
teîe subdiptere nu si aeeoperu bene arî-
pele Oi eiytrele lorw.
* 8UBOISC0U)£,ac|j.,(fr.iabdif e«1«);
,y Google
sm.
care eaprope, m^ mai dUcoide, care s6-
mina aprope cn discuiţi.
* SUBDISJUNCTIVU.-a. adj., anb-
dUJnsetlruB; nu di^leau disjwtetivu; a-
sl co din smendoue e possibile se an
Sa neci uduIu : ţ-ropoBitioniavbdiajune-
Hve. eonjuHt^tfoni 8vhdiyunctive,
* SDBDISTORTU,-a. adj.,{fr.8BMI-
BtorB^iabdititortaa); cşre e camn di-
stortu.
* SUBDITABE, T., sobdttare; inten-
sÎTU d'in st^ere, a applecă, a bag&,
Teri. et«.
* SDBDmCîU,-«M,-a. adj., snbdttl-
clll»,-tllIB| BUppOSÎtU, 9DbstitutD, pUSQ
io locuia altui-a, mentioaosu, nead<ieve-
ratn, falsu, prefacntu, etc. : copUlnsub-
diticiu regi subăitieii.
* SUBDITIVU,-a. adj-, Bib«tlTiiB(
in ace)lu-asi seDSQ ca allu formei m&-
dUievt : /î/tit siAdiHvu; a aecuad fraţii
8ci gemini ca subditivi.
* SUBDITU, (8udditu),-a, adj. part.
(d'in subăere), snbdltnB : copUlu sub'
ditu, merci suidite,vacee8ubdile;ma^-
cie, Bubdiiti = suddiiu , snppasu unui
stata : sudditii ^străini.
* SUBDIUALE=«(6(îimiîe, adj. b.,
BobdlraliB; vedi BPbdloIU.
* SUBDIVIDERE, (se conjuga ea v.
dividere), v,, Bubdtrld«re, (fr. labdlTi-
Ber); a mat divide ceva deja diviau, a
. împart! ^rosi celle impartite in alte parti
mai mice : septiman'a ae subUvide m
sijpte d^e; a divide unu disoursu in trei
parii principi, apoi a subdivide fia-
eare tn doue alic parH\ nu e bene a totu
divide si subdivide aeellu-asi ItKru, de
si lucrurile se potu divide si sî^ăivide
in indefimtu. dîeo nu in infinitu.
* SCBDIVISIONE, B. f., anbdlTlBlo,
(fr.BtbdlrlftlAB); actione Aasuldividere:
divisionea wmi corpu de armata in sub-
dimaiom; tMutte divi^oni si aubdivisioni
aUe orationei ineurca in loeu de a elu-
âdâ.
* SDBDIVISU.-o, adj. part. s. (d'in
subiividere), snbdlrltns.
« SDBDOCEBE,r.,sDbdoo«reiadoc<
sub ottu doctoriu, affa^jntorin altui in-
vetiatoriu.
* SUBDOCTORIU,-*^"», adj. s., lab
S1TB
1S88
d«et«r) inretiatorin subordinatn, adju-
tatoria altui inTetiatoriu; in specia,stt&-
doctori'i ^auhmedicu, medicu aubordi-
natu altui medica.
* SUBDOLU,-". adj., BBbdaloB; eamn
doiow,camuinEellatoriu,aatutu,ete.:(Hnu
svhdoîu si ascunsu : mulieri dissimtdate
si subdoîe; si despre lucrnri : Au6âo/a
limba; anima audace, subdola si scam-
batiosa; suMoIa modestia, subdola pu-
dore.
' SUBDOMITARE, v., anbdanltara;
a Boppuue domitându imblandiodu : a-
«d se subdomita superbii si cerbieosii.
* SUBDCBITABB, v., snbdublUre;
a cama dubita, a se camu indouf, a se
iadaol puoinu, ceviiserissorea teadapre
fada. co ai subdubitaiude prwnitsioniAe
meUe.
SUBDUCERE, {se conjuga ca v. du-
cere), T., anbdaoere ; a duc^ sub, pre sub,
pre desuptu, de desuptu, cu sau fora
acceSBOri'a idea de rapere , surrepere,
1. a dace de diosainsusa, a) in genere:
a subduce spritusende ; si subdueu ve-
stimentulu peno aprope de venire ; b) in
specie : a) a trage pre oscatu sau la ripa,
la littn, una vasu de plutitu : subdussera
navile pueinu strietUe ; nu ati subdussu
bareele la locu bona; se subdueemu lun-
trile si se repausâmu la nopte pre ripa;
P) a duce oşti d'in unu locu in altuia :
d^in medUocu subduee caUarii la unu
eornu oMu armatei; inainte de fronte suh-
dusse officiarii; siibdusse osisa eurrettdu
pre culmea coUinei; 2.caaccesori'aidea
ietragere, sustragere, rapere, leuare,Bie.
a) in genere : versaţi mtuhdu in caîdari,
subdeti foeu, ai, dupo ce ferbe vinulu.
siAduceti foadu; se nu sentia, co sub-
dueemu fundamentele aeestoru tnstitu-
tioni; subdussera omenUoru poriionsa
ie mâncare a dtUet ,- a svitduce pre tmteva
(Tin mâttuZe occiditorilorui a subduee
cutrendu vdde navet ; a se stMmce ţi-
nui mare perviu; b) la specie, a) a duee
pre sab ascunsa, a furi, rupe, anrrepe,
iro refless. a se subduce=A se dwx pre
forisiu, in ascunsu, a se farisiă, straco-
r6, etc. : abUi furi stMussera peram-
Uatoriloru anneUe, orologie, bracitu^ ti
dUe hwruri de pretiu; e tempuanenâi-
>;G00gIc
1«34
8CB.
ătiee, eumu vomu poU, oeHloru aeegtm
Argm; ap'a fmtanei aetimncttrre, a-
aoimsesubduee si dispare; p) a snstr^,
8 aetĂ4, si de acf, a calcoli, compnnl;
Tedi si deducere.
» SUBDTTCTABIU,-o , adj-, aaMi«-
Uri») (d'in subdudu de la sttbdaeere);
relatiTQ la siAducere, \&dueere in susa,
la redicara : funi svi^ietarie.
* SnBDUCnONE, 8. f., g>b4ii«tl» t
ictione de siAduare : svbduetionea vi-
$âorM d'in ape preoscatu; subdudio-
nea unei aumma if m ăUa wmma,
* SURDÎTCTU,-o, adj. part. s., (d'in
mbdueere), sifednetii: petre su^dnOe
eu funi; navea stMucta pre termu, la
tertm ; eeUe subduete de furi s'oh aflatu,
SUBDULGE , adj. , snbdnlelsi camo
dtUee, pDcinu, ceva dulce: radicine wb-
ât4l«i, olimmtu » hemiura svMiAce.
SUBDUPLU,-». adj., (fr. aabdonWe,
■nbdople); 1. aprope (Juplu, mai mai
dwplu; 2. mai pDCÎDU ea ăupXu.
SUBDUBn,-a, adj., Bnbdnnig; camu
dwm : sh'aiu ayihăaru, wreda svhdura,
voH atAdwe.
SnBDUSSUra, adj. part. s., (d'in sufr-
â»e«re), aDbdnetns ; nave siAdussa la
termu, flim de sii&dussH navea pre ter-
mu. BiÂdussulu navei pre aeeaiu Uttu
eoKut mcitu ediffieăe.
* SUBECILATEBALE, adj., (fr. Bib6-
qilUUnl); care e mai mai edlatercde:
conce bivalve aubeeUaterali.
* SOBBCIVALVU,-a, adj., (fr. snbd-
i|nlTalT«); care o aprope ewicimi: eon~
ehylie subedvalve.
* SnBEaEBE=i«tt&i9«re, mbessi si
8ube9aei, 8tâ>easw si Mbadu, (vedi agere),
V., nbliţeret a sappune ; a frament&, a
Bfermă.
*SUBELLIPTlCtJ,-o, adj., (fr.sobel-
llptlq»); pncinu eUipticu, t\ni pncina
1 SUBBBATU.-a, adj. part., sib»-
ratni; eratu pre d'in inhii, implntu cn
arome : auru tuberatu, monete de ar-
genfu stiberate.
2 SUBEBATU, s. m., (fr. 8ib«r*te,
d'in aubere); eare formata priucombi-
natione de addm mberieu «u basi ehy-
MIW.
SUB.
. * SUBEBE, 8. f., nberţ speoia de ar-
bore, qaenH Bi>b«r Linn.; pinta, lemnu
de plata.
« SITBEBECTD,-a, adj. pari (d'in
niberegere), sobBraetai : eajnlli m&«-
redt, spinu aitberedu.
* STJBEBEDE, s. pers., anbherei j e-
rede secandn sau Becnndarin.
* SUBEBEGEBE (se conjaga ea t.
regere), T., saberirere; de diosn a rediei
iasosQ.
* SUBEBE&E=«H»enre, v., ■■bh»-
rerej a bUL accatiata, prensu aab cera
san dapo ceva.
* SUBfiBESaU,-a, adj. part. s., (din
suberegere), aabereatai.
«StJBEBIA, 8. f., BBberieaţ redi
subere.
* SUBEBIGU,-a.adj.,(ft.BDb<rIqne);
de subere: acida suberieu, stupu stAe-
riat, rofiîff! svberice ce susţinu fettilie in
candele.
* SUBEBINa,-^, a4j., iDberlDiii,(fr.
8Db<Tla«); de subere : sc6rtia suberina,
stupuri suberine ; ca subst. reale , m.,
submnu4u, ei f., auberin'a = materia
estracta d'in subere.
« SDBEBIBE, V., redi sulerare.
* SUBESITU,-a, adj. part. b., (d'in
8uberire=suberere), snbb»reiiB, sabbn-
BDi t— fl. m., siAeritu, (fr. 8«b<rft«):=aH-
berinu Bau suberina, ca sabst. (redi
subermu).
" SUBEBIU,-a, adj., ■■berena; de m-
iere : scârtia suberia.
*SDBEBOSU,-a, adj., (fr. aibtfreu);
plran de sfAere, de natur'a sau consi-
stenti'a nAerdui : scârtia de arbori s»-
berosa, lemnu suberosu.
* SUBEBBABE, f., aybatrare; a camu
erră, a erră pre sub ceva.
* SUBESPLIGABE, t., Babez^lleare;
a espUod Bnb oeva, de desnptu : repe ea
unu serpe, nu subes^ieandu panii tei,
ci pre pontice si pre peptv.
• 8UBESSIBEBE, T., Hbexhlbere;
a essibS sub cera, de deanpta : se siĂes-
sibu spedre la odii tmburatL
* 8UBFASCIGDLATU=:n#amM-
lalu,-a, adj., (fir. inbflueleDU) ; oare e
mai mai fiscieMaht, aprope formata in
fasd^.
,y Google
SUB.
18»
* 8UBFIBB03n=n4i}fftn)«K,-a, adj.,
(fr. Bibflbrciix); oare e ajffope fStrotu :
mmtrali auh/ihro$e.
« SUfiFILIFOBME =: guffiUforme ,
adj., (fr. «■kfllie>r«e)ţ care e aprope/f-
Uforme, mai mai de form'a nniil ^fr».
* SnfiF0LIACUI=8Hf oIiactu,-a, sdj .,
(fr. nhtollMi); care e tDaimai/bltaeitf.
* SnBFBONDESCENTE=»M/?i-otide-
BeetO», adj. part. preş., {ie. aabtnaât-
■eeat); cară e aprope frondeitmte.
* SUBFUSIFOBME = sufUmiflmm,
adj., (fr. sibfiBlbtm*); care e mai mai
fvmforme,
* SUBGELAa?INOSU= imggelati'
noSHi'ti, adj., (fr. Biibţ41aUii«nx); care
6 aprope gâaiinom.
* SUBGEMINATU=«tjffewitwAi,-a,
adj., (fr. s'Bb««Hlii«); care e aprope ge-
mitiatu in. porţile selle.
«3UBâ£BBOSn=n(^eM09u,-a, adj.
(fr. sBberlbbraz); care e mai mai g^
bOML
* 8UBQLA£BX!=auff^bnt,-a, adj.,
(fr. BiibgUbni); oara e mai mai glabru :
foUe aubglabre,
*SVBQLOSVLOSr}=sugglotmloBU.-a,
adj., (fr. BMbclobalAix); care e mai mai
« SDBIECEBE, t-, ubjl«er*{ a jace
=arruw:& sab ceva, si de aci : a sup-
p«te, a propane, a pune inaiate, a ad-
aus» înainte, eto., 1. proprie, a) in ge-
nere : a subieee foen tempkloru, caaelon^
a aubiece ouagallindor»; a $uhieeeceva
odiloru si sub ocli; h) io specie, a in-
terpune ceva falsa aau pre furisiu : a
mhiece iesiamente, prunci, arome in Jqcu
de catru; 2. metaforice, a) in genere :
câie m sHbieefa senaunhru ; ee aensu,
ce intdlessu e dea subieee anestoru co-
venie? a subieee affkntatione la nega-
tionei b) în specie , a) a arruncă, a ii
prada : a subieee bomwile celaiianiloru
la vocea preconeliâ; a §e svbiecevietcrin-
îmforaeonăUioni; a ae subieee caşului,
fortunei; a se st^iece ia Me capriUde
ti volieie aeeshti despotu ; b) a subor-
dini ceva partioalarin unui ce generale;
a adauge, coprende, etc.:Me«pecieIe8H
subiecte genului; omafiriN $^hiim m
" econwnwfWiei,- e> a adauge, ă&ce
se nrmedifl oera in ordinea rorbirei sas
scrierei : eandu fad atari affirmationi.
subieee si rationile lont ; d) a addnoe a
mente, a representi, a saggere: Aico
tineti mente edle ee s'au diasu, subieoe-
ti-le si noue.
« SUBIECTABE!, v., MblMtarej ia-
teasirn allu verboloi mtbiecere, ca maie
inoordare de potera a arrunc sau pune
sub cava; a adauge, allipf la ceva.
« SUBIECTIONE , s. f., iibJeeU*,
(£r. anbjaetion , si snJâtItKj; actîone de
subienere, cama si stătu produssu de a-
cea-asi, 1. proprie ii in genere : st4iiec-
tionea lueruriloru deportate la oclii a-
seuUatoriloru ; 2. in specie si met^o-
riee : subiectionedeteitomente, deprunei;
la offirmatione se urmedie indata subiee-
tionea rationei; in oratione îa interro-
gatiotte urmSdia subiectionea.
* SUBIECTIVABB, v., (fr. wbieetl-
Tflr); a &ce st^ectivu, a cogită sau re-
put& ca atare : idealispiuUt subieeiitHi
ofrwc^ttwlu.
♦ SUBIECTIVITATE, s. fi, (fr. sab-
jeetlvIU); calitate de ce e subieetivu :
nibieetivUateasenaationiloni, affeetelortt;
subiectivitatea poeluhu, pi^rwlui.
«8nBIECTIV0,-a,adj.,(Mb]eetlTM,
fr. sabjectir); relativu la su&iee/u: «u&-
iectuUi cogitarei, mentea, suffletnln; a%-
biectidu propoaifionei, in oppositione cu
obiectim : e subieetivu totu ce e site per-
trece in n^jietulu nostru; Sro totu ee e
esternu, of ora itin noi, e obieeiivu; opi-
nioni si atpirtUioni subiective; ca subat.
m., 8ub%eetwu4u, a) in genere ': m&iee-
tivtdu e fundamentidu psţfchologiei; b) in
specie, a) subiectimlu =. espressione a
subiedu^i propositionei ; ^) subiedivu-
Iu=fitrulu nnui ocliann Ia care se ap-
plica oclaln.
• SUBIECrrOBIU,-foHa, adj. Sy snb-
Jeotori care subieee: subieetoride teste'
mente, de prunei.
* SUBIECTU.-o, adj. part. s-, (d'in
subiecere), labjeetnii (fr. BiO't)i 1- i»
genera : campihtia subieeta montiloru ;
omem mbieeti mentei, invidiei, easuri-
lorufortwteiipartedetSrrasubieetas^a-
ntttl«i; servitorii U^i subteeti eeonomu-
Uâ eurteii si absol. nt&iw^i mm» ^Nter'
>yGoog Ic
\m TOB.
nm;—>MeetuiudetesUmeiita, ăepnmei;
— 2. io specie, s.m., eoncr.wtwsu&McfK,
nmlte aubieete, a) in genere, 8iAieelu=
ee se eogita san de ce se vorbesee, se
tneta, ai de ac{ : materia, cansa, motiTD,
ratiooe, sactorin, etc.; «uMeeftdu eomMr-
eationei, âiâputei, certei, ecntrovernei,
eon^siUonei, serissorei ; unu auhitctu
poetku, istorieu, filo$ofieit, âeseriptimt,
nanx^VH: atAieetu de vorba, de seriasu;
nMeetu ăe una leetime; sufneete de
teientie, de lUteraiura ; stAieetulu unei
drama, unui kAeUu de pidura, unui
planu de conttruetione; nuavdtsuhteete
de ave f^nge ; b) in specie, a) eubieetu
=enlu cogitatoriuţ p) «iJieicftcan op-
positione cu preâietdu, despre ee se dice
ceva in nnn jndecin san propositione :
mftieehilu si predieatuhi fornUdia ma-
ierita umn judeeiu; i) subieetu=:da sensu
mailatn, veri-ee aubstrt^ allu veri-carei
calitate, Teri-cami attrilmti], etc. : at-
fyf&tutde nu po^t stă fora unu sub-
iectu; 8) subieetu!=:ca.iiYGra ce se disseca
de anatomisti ; ■) ai^neetu = patiente,
morbosu in cnr'ameâicilom; Z)8ubieetu
=:Tegetale in care se pnne unu sQrcellu,
in care se insere alta vegetale.
* SUBIMPUDENTE, adj., emklnpa-
4eist camu impudente.
* SUBINAKE, adj.,»bIii««U; camo
inane.
* SUBINECALE, adj., (fr. aiblnd^al);
camu ineeale, ceva, pucinn ineeale.
♦SUBIKECILATEBALE, adj., (fr.
•■bliiAqallaUral): aprope inedlaiercde.
• SUBINPERERE = subinferire, v.,
■■Mnferre; a tn/ere eubtseva sau la ceva.
« SUBIKFEBIOI^ adj., (fr. snbln-
Hrleor); camu inferiore; au de totu in-
feriore.
« SUBIMFLAMMATIONB, 8. f., (fr.
nblnfl«naatl«B); inflammatione pucinu
pronuntiata.
*SnBINFLAMMATOBIU,-Wna,adj.,
(fr. anblBflammatftlre); camu inftamna-
iorin. pucinn si liusioru it^lammatoriu.
• SnBraFLATU,-a, adj. ţart., wb-
iBflatDB; camu inflaiu:facia suinnflata.
• SUBINPLUERE, (se conjuga ca v.
/lwere),y.,flabIiiflDere; hflue, acurrepre
de suptu : unele ape svbir^uu târr'a.
* SUBINFDNDIBULIFORMB, adj.,
(&. iBblafkiBdlbBlIftrne); cară e oamn,
aprope de form'a infimdibtdtdui.
•8TJBINSniSn,-a,adj.. isblBaBliMt
camu insidsu : multe vorbe ni&mntbe
tn aeista âerisaore.
* SUBINTEGBIPOLIU,-o. adj., (fr.
BBblBtAfrlfBlli); oare are fMe aprope
intetfre.
SUBINTELLEGEBE, (ee conjuga ca
V. wUeUegere), T., sablBtetllgrere» (fr.
lOBseateBlre); 1. a intellege sub celle
disse celle ce s'an omissu din errore
sau in adensu, sau prin elipse, asii de
usitata in tote limbele ; tote adieeti-
vele leuate (Asoluttt îapsa se tesulnntel-
lega unu substantivu ; omatii fini laasa
se se stAwUdUga niot mtdte de căfu
spunu: 3. a iiâeSege ceva pucinu, a
camu inteUtge. fora se inteUiga totidu.
SUBINTELLBSSU,-a, adj. s-, (d'in
siAintetlega'e), BnblateUeotiii.
SUBINTBANTE, adj. part. preş., »Bb-
iBtraHBi (fr. labtBtraBt); care stdrintra:
in specie, despre accesse de febre, cari
calea unele in altele, asii co mra aceessa
inco nu se termina ei incepe altuln : fe~
bre subintrante. friguri m&mfrnnft'.
StJBINTRABE, v., gublatranj 1. a
intră pre furisiu, pre asonnsu, a se stra-
coră unde-va pre nesentite; 2. de acf .
in specie, despre accessele de febre, cari
na se allegu unele de altele, oi unu ac-
cessu inco dara, pre canda altulu wrepe,
intra ore-emHu pre fiirieiu.
SUBINTRODUCERE, (ae conjunga
ca T. introducere, si acestu-a ca ducere),
V., sabiatro^Beare ; l.ainJrotJueerepre
svib mâna, pre furisiu; 2. insenan mai
generale, a stracoră, bagi, adauge oeva
la altele.
SUBINTRODUC'nT,-a. adj. part. ,
(d'in subintrodueere), snblntradaatBa }
vedi si subintvodusm.
8tTBINTRODU8StT,-a, adj. part. s.,
(d'in subintrodueere), snblBtrodBctDB ;
âmeni siAintrodussi in una^sooietaiei
vorbe subinti'odusse in unu discursu.
SUBINVEDKBE, t., anblnvldere; a
camu tnvede, a invedi pucinn.
* SUBINVER8IBILE, adj., (fr. »uh-
lavenlble); care se pote pudna inver-
y, Google
BTTB.
1SS7
tere, applec& ţtaoinu faeia in focia : folie
siibinveraihili.
* SUBINVITABE, v., BoblvrltAr»;
a invită, provocă, attîtiă pre submăna;
pte ascuiuu, pre furisiD.
• SUBIHATU,-a. adj. part. «nblra-
. tas I oamu iratuz=:e%mn meniatu ■* au
pleMiu de la mene svbirati.
SUBTRE^suire, indic, preş., 9ti&Et(=:
witt , SH&i:=stn. suhe=8iie , 5u&tmu=
8Mmw,su&iM=:«it^, iubu=:Bttu; perf.,»*-
Mi:=sini,etc;part., MM^=8Uf/M, (com-
para perire pentru fwin'a da conjug^a-
tiODe),8sbtr«,a80«ii«lere, orlrt, Beandero,
eseeadere; effem, tollere, entolerarn. e-
lerare, fit. aabire, fr. inbtri [nnmai in
senenlnde: a eereâ,8etiii, pati, svfferi],
isp. port. snbir, [în senBuIn populare allu
verbului : a se svbi= sui cdllare pre
eaII«=::port. aablr a eavsllo]; acesta
sensn are inse si classicnln sobtre); I.in
sensu generale clsssicn : suhire^ist^
ire=mergere sm6. a^ proprie, a merge
snb ceva, a se miscâ in diosu, a merge
in intra, a intră, a merge spre, la locu
aaa in loca, a lend locnlu, etc., a) inge-
nere : fugarii subira în ascttnăitorile
seJhdoru vecine: in aceUu locu perieu-
Josu, in acea strinctore nemine eu mtnte
sanUosa na ar^ s*Aitu; trişti subira
feretndu erouhii mortu ; p) in specie, a
merge, venf pre forisin, a se stracoră
pre neseotite : servitârCă stJA in ăor-
fmfortHÎN domnei seîle; h) metaforice,
a) in genere : fugiră pudori, addeveru
«t hona creăentia, hv in loou mhira
pmiăea st âalulu; ftigu diUe formase si
ferici alle junetiei, $i sube betran^a;
Ş) in specie, a veni in mente : acelle
triste n amare Mie si nopU ne sttbu a-
Aesea in mente; c) trans., proprie, a) in
genfere : ewmt ai m&tVti una cbita adsta
casa, asidua suhi si asta data; a suM
apele, tmdele, a se affnndă; aorde suhe
marea: in specie, a merge pre ascnnsn,
a intră pre fnrisin : vn^i, in nome de
ăiviMotibira fhaîamii pudiceloru matro-
ne;ţi) metaforice, asentl, cercă, patt, suf-
ferl : a suhi peh'a montata; a suH mari
damne, ttţ/urie, tvrtHre, amare doreri;
a mM urrele, Uastemde, inmdPa; d) si
ea frânt, si caintrans-, ca insemoare
de : a merge, a se miseă de dioan în
BusD, si de acf, a resarf, a ye nasee, a
par^, a ess( pre lume, a sui, a se aut, etc.:
impressuratorii suhira murii, oppnf la-
tores Hioenla anhlemnt; etatea de ar-
genfu avM dupo cea de aum, arţrentea
aetai Bnbllt; — deci : 2. in sensn spe-
ciale de : a merge de diosu in susu,
camu si : a face se merga de diom in
susu : a inaltiâ, essaltâ. mari, etc.. sensu
ce are pretotendine carso in gar'a po-
pomlui, inse esclasiTu cu au in Tocn de
sub, a) inirans. .- cMâ auimu in monte
cu mai multe parechie de boui înjugaţi
la earrutia: sorde resarisse si smsse
tare Busu pre ceru: suiţi si voi, unde
amu suUu si noi: si refless., înae cn mai
mnlta energia si in mnlte locutioni : a
sut caTlare, sttUi caUari, si : aaesui
caUari. suiti-^>e caUari, a) cu senanlu :
a inedllecâ; Ş) eu sensala : a se urcă
susu pre caUi; asii si : a stA=:a se sui
in carru, in earrutia, inse : a 8u{=a se
sui pre eaUu, nnmai in sensa de : a inoci-
leeâ; — sângele ne sue in eaipu; de ros-
sine se sue sângele in fană; unu vinu
capitosu se sue in eapu sau la eapu; a
se sui in eapulu cuiva : a')proprie, p') me-
taforice, a Iu domină;— 8J ee sut la ceru
ai aiide de a derepfa tatahâ ; am» m-
satu, eone suisaemu in ceru; — o $e aut
pre seara, pre fum. pre arbori; aatdm
mare nevolia=a se sui eu mare nevt^ia
pre una pertiea nefida si unsa, infyita
perpendiculare in pamentu; a 8ut=M se
aui pre muri, differitu ăe xa se si4 m
cet<de, la cetate; nu e Uuaioru a ntf aau
a ae aut cu Iwitrile pre riu in auau, pre'
eumu nu sue sau nu ae sue cineva eu
eam4tPa in monte, pre monte; — meta-
fbrice : a se stU eu mentea in inaJte re-
gioni; nu se sue eogitarea omidui pino
aeollo; — b) trans., a) a sui motUde, eai-
hUu, sear'a. mundu. pertic^a, gară/uU*;
prOT., a sui acorde cMoru-a, a aut tete
aearde; a sui edUin'a, a sui magm'a; a
sui tronulu, gradele trormlin; inse dîf-
ferita : p) a «vf pre cineva pre tronu;
cnmu si : a sui pre cineva sau ceea in
podit : a wf copiliţi eu braciele in car-
ruiie; a stA cu apinarea saccii pleni de
grânu in ceara; a sut earndm tutu m
X'OOgle
1S38
SDB
gpafde; a m4 earamitU, g<dUtte eu coZ-
ee; aaui petre mari eu eodU; ţ) meta-
forice : a si sui mentea prea smsu; a mt
preHulu Imermihru menabăi; a sui wnu
amu la eseu eu laudo pucinu meritate,
a sui pre âneva in gradu mare de ier-
rorMa; se cade eeUoru de susu a sui la
sene pre cellt de diosu; ăne nu se sue,
* SUBITANIETATE, s. f., (fr. Bibl-
UuUuy, caKtste, stata de stibitaniu.
*SaBlTAmU = mft«f(Hni,-a, adj.,
■■bHMeist (d'in siJnlu}; neaşteptata :
plouia si fortuna suHtanie, morte autn»
tania sarn subitana ; (compara fr. s*n-
* SUBITANTJ.-o, adj., vedi subUmiu.
* SUBITABItl.-a, adj., snbltariis,
(fr: BBhlUlre, d'iu subitu); care se face
in enrrendu, forte cu mare precipitan-
tia, la momeotu (ire-cumu : armata su-
bUm-ia, miUiari subitari, cari te ăim
S0BITIU=«(&u*ii. «utnu,-a, adj. s.,
aHeideatfMellTaB,«UrDi; l.adj., care
sus saa se sm, se inaltîa, mai aUesau in
direotioiie, lisia inolînata : eosfe de col-
Una husioru suisie; 2. a. m., aitisiu,
pi., suitie, (mai paoina bene suisiurif,
loca ioaltu si pteeatu, inolinata : unu
Mtnu Uusioru in^natu; suisiti^ eope~
riwutUubti catei e prea rapidu; mer-
gemu ineetu, pentru eo dămu totu in
smsis;- suisi^ dese ne impediea mer-
SUBlTOB,IU=suitoriu,-toria, adj. s.,
aieenâMt* «eelIrMi ellmt; oare sue, se
8ue; 1. in genere : miitor» pre monte;
suitori de greutăţi in earra, in navi;
2. in apeoie, despre lucruri : coste de
monte auitorie; ca a. f. reale, 8uii6ria=:
suU6r6 ; a) locu de suitu, locu inaltu si
inclinato, comu si mediu de «wi^ii; b) a&-
tioafl, moda de suire : pre suitori bene
famie se praetiea suitârea pre erescite
de monti indtH.
SOBITU,-o, adj. part s. (d'iaettW«
^isuire), snbltai» asetasv», inbiatiisi
alatHi; 1. in genere, cu tonuta regulata
pre * : subitu=auiht, a) cu b d'in sub
conservata ; penele siAite, supplidulu
subitu, damne.svbite, stricatione subUa,
fugari subiţi in deşi codri; omi ealli^
subitu in spirituîu unui simplu; fi'oit-
dea subUa in loeulu bonei eredentia;
dj si cu 6 d'in sub snppressa : umismti
pre monte, aUii rmuai diosu la radicea
monteltU; prindpe de eurrendu suitu
pre tronu; căpitani suiţi in ceru eu
laude pentru eroismidu lom; /tmt ds
smtu petronie; suitulu pre adsta eol-
lina eu eamUu incareaiu e forte difft-
cOe; 2. in specie, subi^'O, eu tonala
pre su: numai ca adj., en srasnln ds :
neaşteptata, de care neci trece cuiva
prin mente, care fora' scire si fora pre*
vedere, la momentn, de ana data, rine,
se intempla, eto. : subita morte, subita
venire; subite seamhari, impregiurari,
evetâmenie; plouia subita, st^/ita fortu-
na; Silita facere dupo subita damore;
subitu attaai, subita ineitrsione; subite
scambari de volte, de eonsUie; subitu
elivu, dereptn in susu; aubitivetrira, su-
biţi se dussera; ca subst. va. reale, m-
bUu4H:=.C6 na se aştepta, ce nu tree«
caiva prin mente : Mi&iftilt* ne spatia,
cu subiiulu nu /ari nemiea cumu se co-
de ,- de aci si adv.: eutu si se âxcu su-
bitM; mergi ai vino subitu: subitu la mo-
mentu .'—subitu leuara fn^a; subitu eo-
gita, subitu ,vorbeaee. «u&i^ lucra. M.
SGBITnBA=8Hi£i4ra, s. f.,aHeari»,
HBbletatto I ollria ; aotione de subire,
camu si effecta, stătu produaaa prin a-
câsta actioue : suitura pre monte cu
earmlu, mai mtMe suiture in culmea
montUoru; suitur'a sacăloru in earru
cu spinarea; suitura rapida, lena : cos^a
coUinei are suitura forte lena.
* SCBJACKNTE, adj. pari preş.,
■nbJaeeiiH, (fr. Bnbjac»t); care subjaee:
eampânide subjacenti eoUindoru.
*SUBJACKBE, T., «BbJAeere, 1. a jaoi
sub ceva : «na graditaUia subjaee la fe-
restr'a acdki camere; 2. a fi eepasu,
snppusu fltc. : vietia omuUti subjaee mul-
toru caturi; 3. a fi situatu mai diosn.
«SUBJECTABE, en&jecto, m^'eee-
re, etc-, vedi : aidneetare, subieotu, «ab-
iecere, etc.
* SUBJUOALE, adj., SBbJfallsj care
sta, se afla sub jugu : tauri subjugdU,
juncu svitjugcie.
>yGoog[c
STJBjnâABE,T.,8nbjBgr«re, (fr.anb-
Jagmer); a pane 8tă> jugu, a injugâ, si
de acf in genere, a auppune, vince, etc.:
jiimentele se subjuga; popore subjugate
CM poterea de altu poporu; atuintiosii
tyrcMni vreu a stătjugâ omenimea.
SUBJCQATIONE, a. f., anJjJnţatlo,
(fr. imbjiigratlon); actione de subjugare,
oamu 91 effectu, stătu prodnssu prin a-
c^sta actione : suhjugatione a unei na-
tione, ea si stAjugationea unui otim, e
Contra Matura; jumeniele su destinate
subjugcUionei.
SUBJUQATOBIU.-frfrio, adj. 8., snb-
J«(«t*r} oare sulijuga : aulfjt^atorii si
UHptJotom de nationi.
SUBJDGATU,-a, adj. part. s. (d'in
subjugare), gnbjoKBtns.
SUBJtraiU.-a, adj., Bubjiţlis} care
sta, se aâa stA jugu, la jugu : eureUe
auhjugie, (vedi si tntbjuga^, subjugu).
SUfiJUOU.-a, adj., «abjuiŢnB; care
sta, care e pusu siAjugu, la jugu.
«SDBJDNCTIONE, e. f.,'sBbjBB«tlo,
(&. nbjAMtlos); addone de subjungere;
ÎQ specie, siAjunetione^^^aoia de dis-
poeitione a armatei.
* SnBJDNCrmj.-a, sibjtmeUTuj
relativa la siAjungere <: curdîe subjun-
etive la jugu, nodu subjundiou: in spe-
cie : modu subjunetivu , eonjunctiotu
itAjunctive; mod*du sui^junctivu se diee
si modu cot^junetivu, si absol., subjun-
cHvu-ht, ca 81 conjunetividu : muUe su
de dissu asuprea subjunctivului, dSro
eatUa as trecemu rapide asupr'a dâxea~
tAwm nuanUe oUe fomuioru subjtmeti-
mit».
SDBJnKCTOBin,-^rta, adj. 8.,eare
st^unge, i)ibJnKot«rlBS,-Bu.
SDBJUNCTC,-a, adj. part. B., (d'in
subjungere), ambJBnotes te^ de armaţi
su^unete umti corpu de armata; pro-
feasoriu aiAjunOu altui professoriu.
SIJBJDNOEBE, (se conjuga ca t.
jungere), t., ■DbJingere) 1. a junge, le-
gă sab cera, in specie, a pune sjA jugu,
la jugu, Ainjugi : a st^unge tatm, ti-
. gri; jundi se se subjunga la carru de-
smrtu pentru inv^iaiura; 2. in genere,
a leg& ca ceva, la oeva, a) proprie : a
nAjimge camera ou camera; b) metii-
forice, a) a sappone, a sabordini; ^) a
snppnne, subjngJl , vince ; "0 a interpu-
ne, adaoge, intercala; 2) a pune in loca,
a Bubstitnf.
SUB JUKSU.-a, adj . part. a., (din w^
jungere), snbJnnotDs :vilieatAjunBetd-
tmîoru, eurdla de subjunsu juneulu la
jugu.
* SUBLABEBE, ^lapsi si suMop-
tei, sublapsu, v., snbUbl ţ I. a labe, la-
nic&, cad^ de desnptu, diosu, a se ear-
p&, etc. : edifieie sublapse de vechime ;
metaforice : rupUe ensesi sublcAu sub
dentele temptâut; 2. ia specie, a) pro-
prie : a se stracoră pre nesentite, a se
introduce pre ascunsa, pre furiaia; Ş) me-
taforice : sublabe memori'a hetrdtuloru.
* SUBLABKABE, v., aobUbrare; a
bsg& in lo^ezzbudie, a bagi ia gara.
SUBLACRIMANTE, adj. part. prea.,
BBblBorimaiia; care lacrima pucinu, canu
laerima , cama plânge : ocl* sublaeri-
manti.
* SUBLACUNOSU.-a, adj., (fir. snb-
lacnneox); care e pacina loâmotu.
* SUBLAMELLABIU,-a, adj.,(fr.iHb>
lamellalre); oare e pucinu lameHarJM ;
structura subiamellivia.
* SUBLAMELLAT[I,-o, adj. part.,
(fr. 8ubUuB«116); oare e aprops lomeUnte.
«StJBLAHELL08U,-a, adj.,(fr.sBb<
laaelleBx); eamn in aceUu-a«i sensn
cu allu formei : st^lamdlatu.
* SnBLAMDTA, 8. f., sabUmlMf la-
mina de sub âUa lamina.
* SUBLATIONE, s. f., sibUtl*) ac-
tione si stătu de cee8ti6Ia(w; inaltiare,
iualtiatara, redioatura : sublationea si
positionea vocei; metaforice, de^ntla-
re, nemicire.
* SUBLATU,-a, adj. put, inbUtBi,
1. inalti&tu, suita, redicatu, etc-, 2. me-
taforice: desfîentiatn, stricata, destmcto,
nemîcitu.
* SUBLAVABE, v., tibUTarei ilaik^
apellă pre de de suf^, pre dioao, pre
d'in intru.
* SUBL£CTION£, s. f., sobleetiof ac>
tione de aubUgo'e.
* SUBLEGTU,-a, a^j. put (d'in «i&-
legere), lableetâi i e^i mai de cKrrendw
stitleeti senatori. .
=y Google
\m gTTB.
SUBLEGACLU, stAUgara etc., vedi
siAliijadu, at^Ugtav, etc.
* SDBLEQERB, (se conjuga ca v. le-
jere), T-, sobletrere; l.aaUeffe. college,
de Bub cera, de deanptu, dediosii:&i^V
copUUi flamuadi suhlegu ee se ammca
prs dioau de oavitii meiei: 1. in specie
a) a lenă pre furisiu, pre ascnnsQ ; a
mblfge copilit ■ a svhUge vorb'a aîtora-a ■
i)a aliere in loculu altni-a : eoUfgiiah
lessi Hfta data si c^lli taihUsui in Jomlu
ac^storn-n mo*i': a auhh(je sunători in
lomîft «vHrtru « au impleniiu patru
anpi iU «enntoria.
* STJBLESSU.-n.adj. part. b. (d'in
sM6fcffe'-e),8nH<>«tn(: senatorii «iMeaai,
de avlÂfsBu.
* SUBL£STU,-a. adj.. mblestPB: ma-
cra, strigDSD, forte debile; metaforice,
liuraorella. seeon, friToln, de iiecî sna
valore.
SUBLEnAEE=wiW«t>ai-c. v., sable--
Tsre; a leva, leaî de diosu insDsu.are-
dicâ, urcă, saf, ioaltiâ, etc., 1. proprie:
nn se indord a ne suAlevâ de diosu; a
sublevâ una flammura, unu velu de na-
ve; a autlevâ pre eetlu caduUi, a sub-
levâ prunadu in braeie; a «wWetui un-
dele; se sublevara mulţi assupriti d^in
poporu; a suUetxf capultt. mânule, pe-
Horele; a su&Zmfî pulberea; 2. metafo-
rice : a redică, scolii, linsioră, alleni,
manganiă, animi, adjută, etc.: a nA-
îevâ pre edli in nevolia, a sublevâ pre
mseri; a 8vî)levă terranii in lipse si
seeâte; a sublevâ ăor&rUe. mtristatio-
nHe; vremu a 8uhlet>â si scapă cetatea
de impresswatori.
•8TTBLEVATI0NE, s. f., aobleTitl*;
aotione de suhlevare : suUevationileier-
renului prin (dtuvioni; suitlevatione fă-
cuta tmseriei si paupertatei eu adjutorie
Uberdi.
* SUBLEVATn.-o. adj. part. 8. (d'in
sublevare\ •oblerataB.
* SQBLEVATUBA, s. f., Bobleratio.
actione, d^ro mai vertoau, effeetu alia'
actionsî de svbleeare. '
« SUBLICA, s. f., BDblIea; trabe, păru
infipta in pamentn, taracu, popu, prop-
tella de temnu, etc., inapecie : sublieele
pontUoru.
B^
STJBLICIBE,-e«eH, r., aiblIoM 4efl-
ţrere; a bate subliee; in apecie, a Închide
unu atagnu, etc., in aesemine moâu', a
tarad.
« SUBLICIU,-a. adj;, snblletBB; care
e focnto, consta d'in sublici, (vedi sub-
liea), d'in lemnn, in genere ; ponte aîd>-
licia; una ponte svhlieia fii arruneata de
Aneu Morţiu preste Tihere.
* SUBLIDEBE , aubliai si eubUeei ,
svhlisu , T., Mblldere ; 1. a scdte prin
lovire prn de deauptu; 2. in genera, &
sc6tfl, sMriie. PHprpme cn fortia.
SUBUdĂCLU—nublegaflu, itubUgn-
culu, suhlfgindu, pI.-K>. BnbllMpnlan;
lucru, mai alleasu buccata de stoffa. ce
se hga de desuptulu peptului, mai diosu
de peptu.
1 SDBLIGABE=s«6fe.9nfc, v., Bnb<
llfsre 1. a Uijâ de desuptu : se suble-
ga viti'a candu lega multe uve. se sub-
lega manteUulu de coUu, ai spafa de îa~
ture; 2. a leffd in sasn, a suf&eci : a si
sublegă tunie'a.
2 8VSLmkSE=8uble<tare, 8. f.,
snbli^ar; camu in acellu-asi sensii eu
allu formei subligacW : joea fetele in
ehora eu suhlegari de metasae rossta.
SUBLIGATrONE=«iifcşa«o»«. a.
f., Bibllsatio; actione de n(&Ii9are.-jii&-
legationea uveloru,
STJBLTGATU = st<6Ieff(riM,-o, adj.
part. 8. (d'in aubligare), snbUţitia.
SVSLlQA.TT}'&&=aublegatura, 8. f..
BDbllfstlOr anbllgriontiin; actione, dâro
mai allessu, effeetu allu actionei de wb-
ligare, si in specie, ia aensu concr. de
ceva aualogu in usucuallu formei avb-
ligadu.
* SUBLIMABILE, a<j., (fr. snbll-
iBsble); care se p<}te stthUmare : aui>itcm-
tie sublimabili.
* SUBLIMARE, T., sibllBare, (fr.
•nblimer, Bnbllmlser); a face sublime,
a redică, inaltii in susn, proprie, a) in
genere : acer'a se sublima peno in nuerU
femine răpite si sublimate in aeru; b) iu
specie : a face se se redice în busu, prin
aotionea calorei, una sobstantia YOhiti-
le : a sublmă ma-eurm; e certn cd au-
ndu se stMima; 2. metaforice : a sub-
lima eroismnlu, virtutea, pafrwfwfMilNj
yGoog Ic
sniL
Oratiu sublimă faptele celle mari alle
BoDwnilortt; vedi si sublimisare.
» SDBLIMATIONE, a. f., (snbUma-
tl«n); acţiona de sublimare, mai vertosu
in sensuln verbnini sublimare de sub b) :
sublimationea mercuritdui.
• SUBUMATORIU,- «ria, adj. s.,
sabllmAtor, (fr.tmbtlmatfflre); care subli-
ma sau serve la sublimata : Domnalu
e aublimatoriulu eelloru moăesti; in spe-
cie, s. m. reale, siAtimatoriu, pl.-e, raan
de suiflimalu, Bubstantie volatili.
• SDBLIMATU,-», adj. part. a. (d'in
sublimare), sabltmatiiB » (fr. Bnbllmâ),
1. in genere : acere sublimate pino in
eeru, acerba are aripe de subltmatu in
cent; 2. in specie : mercuriu sublimatu;
si abaol. s. m. concr., unu sublimatu :
sublimatulu eorrosivu, si absol., subli-
mattUu=^utochlorura de mercuriu.
• SDBLIMATUSA, s. f., actione, dâro
mai vertosu effectu allu actionei de sm6-
Umare : aublimatur^a aurttlui, sublima-
turade awj^.
*3{}BUME=sublimu,-a, adj.,8nbll-
vIb si aablloiuB, (fr. anbUnie); inaltu,
inaltiata, suau, etc, 1. proprie : subli-
miie atimmi alle GctrpatHoru, sublimea
cuhne a palaiiului; sublimele arett ce-
Ieste; sttblime e sorele, ea mai sublima,
la amidia; sublimi su si steUele; subli-
me ^âra acer'a; in sublime earru pre-
cede triunfaloriulu; ca subst.: iti subli-
me se ttte acer'a, d'in sublime se lasaa
rapide; sublimele sau sublimulu monte-
Im, (discului; 2. metaforice, in gra-
dnla cellu mai inaltu, escelleute, care
ue inspira mirare, stupore si alte af-
fecte veementi, nobili, rapitorie, etc,
a) iu genere : sublime e mortea, subli-
me devotamentulu unui amicu pentru
atmculu seu; sublime e cerulu stellatu,
wblime tatu ce ne rapesce prin formase-
ti' a, poterea sea; mai allessu poterea mo-
raietiintelleetucde e sublime; sublime e
candiSa innocentia; ca s. m., sublimele
sau sublimulu : sublimulu faptdoru e-
roiee; b)'m specie, despre cogitare sies-
pressionea ei : st^lime e styiulu, subli-
me e conctptionea acestui poetu; subli-
mUe eapite de opera aUe scriptoriloru,
fictorUoru, sttUuariUiru; sublimi sen-
ŞUB. 1341
timente, sublime idea, sublime suf/leiu;
si ca subst., sublimulu poesiei omerice,
sublimulu in architeciura;—ă6io: ne-
caliri, ca in operele priviligiate , essite
d'in mân'a naturei, nu spleitde, in iota
poterea sea, sublimulu.
» SUBLIMISABE, v., (fr. snbllniser);
a face sublime, mai aUessu in sensulu
metaforicu allu coventului : a^blimisd
virtutea; vedi si suUimcare.
« SUBLIMITATE, s. f., snblImUag »
(fr. sobltnltâ); calitate de sublime :8tA-
limitatea cerului stellatu, sublimiiatea
mortei de bona volia pentru allulu ce e
charu,
* SDBLIMU,-a, adj., vedi sublime.
* SUBLINIABE,T,, (gonllgner) ; a
trage pre de supta linia : a sublinia in
una scriptica celle de observaiu cu mare
attentione.
* SUBLINIAEIO.-a, ac^., (£r. buWI-
niairfl); care e aprope 2intariu.
* SUBLINGUALB, adj., (fr. Bobllii-
gnal); care sta sub limba.
•SUBLIYIDU.-a, adj., Bubllrldni^
camu lividu=:yenei,a : bube subUvide.
•3UBL0BATU,-o, adj. part., (franc.
Bublob^l; aprope lobată.
* SUBLUCANU,-a, a^j., BublneanvB;
care e aprope de Utce^ lumina : pre
tempu sublucanu.
*SUBHJCIDD,-a, adj., snblsotdaB;
camu lueidu : sublucîda selba.
*SDBLnG£BE,v., snbln^ere; a luge
pucinu.
SOBIUNABrD,-a, adj., (fr. bbWb-
unlre); care sta sub luna, intre luna si
pamentu : eorpu sublun^iu.
« SUBLUSTBE, adj., Bublustrls; care
e pucinu lumioatu : nopte st*blustre.
* SnBLUTin,-a, adj., uibliiteiii;eama
lutiu, ceva camu galbinu.
* SUBLUVIA, 3. f., BnblDTies; limu,
sorde lassata prin ape versate : tina, etc;
si s. m., subtuviu.
* SUBLUVIO, 8. m., veii «*W»i)ia.
* SUBLTRATU.-a, adj.,'(fr. sDbljrA);
care e aprope lyratu : plante cu fc^te
sublyrate.
SUBMARQINAXE = summarginOe,
adj., (fr. aabmirKliial); care e mai margi-
nale, aprope pre margine.
=y Google
IMî SUB;
STJBHABGINABin =summargina-
rMi,-a, adj., vedi gubmarginale.
SUS}i&Sm\J=8Ummarinu,-a, ai^.,
(fr. saknarin); care se face sub mare :
atrate de ierrenu submarine.
SnBISEWIhLE=summentale , adj.,
(fr. anbnAnUl); care sta sub meniu, anb
barbfa.
StTBMBlRGERE, etc-.Wedi summer-
gere, etc.
* SUBHBTAIXOn)E.=:«WNniefai:ot-
ăe, adj., (fr. Biibmet)tll«M«); care e mai
mai metaUoide : splendore auhmeialîoide.
* SnBMICROSCOPICD=s«mffltcro-
scopictt,-a, adj., ţfr. HnbnlcraBflopIţLDe);
care e aprope microaeopieu.
* SUBMONILIFOBME,= s«mmom-
Zi/bnn«. adj., (fr. «Bliaioniliftnne); care
e mai mai monUifarme.
* SUBMONODACTTLU=«tt»inio«o-
doc^IUi-o , adj., (fr. mbMffiodMtjle);
care e mai mai monoăaet^Ut,
' SDBMULTIPLU:=«4mmul2t^Iu,-a,
adj., (fr. tibianltlple); care e contiontu
esaacta ia nou nnmeni, care e factorin
alin acestai Dumern.
* SDBMDTICU=w*m«iitfi«i,-a, adj.,
(fr. sibButtiDe); care e mai mai imt-
N0H.
SUBNASGEBE, (se conjuga ca t.
na$eere), t., sabnaselţ a noscesubcera,
loi^^ ceva : svimasou bube longa bi^.
SUBNÂTABE, v., sabnaUre; a notă
am notă predesnpta.
*■ SUBNECTERE, (ae conjuga ca t.
neetere), y., iRbneetere; a necte, a nod&
Bnb ceva, a nodă desuptu, I. proprie :
gtAnedetiantennelorutoteveiele; 2. me-
taforice, a adauge la celle disse.
«SUBNEGABE, V., anbveţire; a
camn neg&.
*SnBN£aBIJ,-a, ac^., sabnlţeri
camu negru : eu odi subnegri.
«SUBNEBTARE, t., gobnerrare ;
a talii nervuln dedesnptn, afandu; me-
taforice : a siAnervâ catwnnide.
* SDBNESSU=wi6»ea:M,-a, adj.pwt.
B., (d'in subneetere), SBbnexns : legetisi
te^tdusi notele subnesae.
* SUBNITEEE , (se conjuga ca v.
lâterA, T., snbnltl ; a nUe, a se ntie, a
MreutaS de desnptu; metaforice, a se
SOR
redimft, a se summetf pre oera, a nn i
pesji, a fi securu.
• SUBNISIT=sw&m>tt,-a , adj. part.
B., (d'in stAniiere), sobnlgoi si BnbMlxaii
hetranu subnisu pre unu bastonu; su-
perbuîu aubntsu pre poterea sea , pre
eredituîu seu si pre favorite curtei.
« SUBXOIX)SU,-a, adj., (fr. inhii*-
deax); care e aprope nodosu.
* SDBN^OTABE, T., sibnotarei a notă
de desuptu; metaforice, Knofd in ascunsa,
pre furîsiu, a speculă ; in specie, a sub-
scrie.
« 8UBN0TATI0NE, v., labactati* ;
actione de subnotare.
• SnBNOTATD,-a. adj.partB.,(d'iD
subnotare), sabiietatiit*
« SUBNUBILU,-», adj., nbBibllDBf
camu nubilu. camu nnerosu, turbidn.
* SUBOBSGENU.-a, adj., subtbiee-
iDf ; camu obscenu : espressioni subob-
seene.
* 8UB0BSCUBU,-a, adj., snbobsea*
rus, (fr. Bnbobsonr); camo o&fcurw.ceva
camu obscuru ; metaforice : frasi aubob-
acure.
• SnBOCELLATU,-a, adj. part., (fr.
Baboeellti); cama oceliatu ; insecte nÂo-
ceUaie.
« SUBOCULABE = sia>oadanu.-a,
adj., Bnboeularla, (fr. BnbaeiiUIre); cue
e sub odu, suh ocii : antenne de inseetu
aiAoculari; vena suboculare.
« SUBODIOSU.-o, adj., BobodlosaB;
camu odioau : vorbe subodioae.
* SDBODOBAEB, v., (fr. Bobadoror);
a odorâ ageru, afundu, de departe; a
odoră ca cânele, si numai dupo urme, a
adulmeci; metaforice, a sentî, prepune,
leoă ventu de ceva ascansu.
• SUBOFFENDERE, (se conjuga ca
T. offendere), v., SHboffendere ; a camu
offende, a supperi pncinu.
» SUBOLEBE, T., snbolere ; a ol6, a
veni' ventn de ceva ascunsa : mi subdle
de ce voru se faca.
* StJBOLE— so&ole, s. f., Bnboles ai
BoboleBj blastare, blastarin, pnllin, fetu,
progenie de animale sau de vegetale.
• SUBOIFACEBE, (se conjuga ca
V. facere), t., aoboirieere ; a descoperi
' senti ceva orditu sau tessutu in ascunsu.
=y Google
SffB.
1$4S
* SUBOPACUro, adj., (fr-snl
mai mai<^c«.
* SDBOBBICnLAUG, adj., (fr. sub*
•rblonUlre); mai mai orbie^re.
« SUBOBDINAEIE, T.,(fi. gnUrdon'
ii€r); a ordină sub altulo, mai diosu de
altuia, a spune, etc., 1. ingenere:astf&-
ordină toţi funcţionarii directoritdui ;
directoriulue sttbordinatu ministrviui ;
a lesubordmă Ugei, regidei; eorpulu ae
tubordina rationei ; a Mbordinâ ee e
partietdariu îa ee e generaie, ce e seeun-
dariu la cee prinăpcde; a ai aubordină
volientieîe volientiei cdtoru-a; pre dosu
a'ar face a subordinâ stuitiloru sapien-
ţii, ignaviloru fortii; Domnedieu a 8ub-
ordinatu lucrurile, unele aUoru-a; ae-
tioniU vietiei su subordinaie scopului
acestei vietia ; 2. io specie, despre per-
Boue : servulu e aubordinatu domnului
seu; intre militari gregariulu e $ubor-
dinaiu iubof^ariidui,8iAoffiâariuluof-
fieiariuhâ. offieiarH inferiori su subor-
dmtUi offiekiriloru superiori.
* SDBORDINATIONE,s.f., (fr. sub-
•rdlDsUoi); actioue si stătu de subor-
dinare : auhordinationea mUitariloru
gregari la offiâari.
* SUBOBIRB, T., inboriri ; a orf, a
80 redică, de sub ceva, a resarf, aoasce,
cresce, snf, etc.
* SUBOBNABE, v., »born«re, (fr.
Hbcrner) ; l. cu conceptolu verbnltu
piedominante, a procură, provedâ, pune
la dispositione 914^ mâna, etc. : miltfia
subornata cu de tote; a si subornă cas'a
pentru ierna ; a si subornâ mentea pen-
tru viitia ; a si stU>omâ necessariele Ia
eonstrudionea unui palaiiu; 2. cu eon-
ceptnlu, prepositionei predomioaote, a
provocă in ascunsa, mai allessu cu mer-
cede, afaceunurea,acorrDmpe,sedaee:
a subornă mărturii, judieii, patronii,
aecusatorii, medicii ; a subornă aieari ,
pereussori; a subornă ântmele, spiritele,
mentile ; a se subornă, a si subornâ eon-
seief^fa pre nemica.
* SUBOBNATIONE,s.f.,iab«ra«tU»
(n*. BabtrnatlaH); actioue de «u&omare.
* SUBOBNATOEID.-fWa, adj. s.,
aili4riiator; care suboma : suiornotom
morMhtom mehh'on(»i.
* SDBOBNATU,-a, adj. put s. (din
subomare), flnbarsatBB.
* SUBOBTU.-a, adj. part a., (d'in
suhorire), iDbortns : au&or^UHnei/oH-
tawi din cb%t^a unei eoUina.
* SUBOSTENDEBE, (se conjuga ca
T. osteridere si tendere), T., nboateii-
iere ) a ostenăe pre sub mana, a di se
subintellei^a; a indici in tr4catu.
* SUBOSTENSU,-a, adj. part s., (d'in
subostendere), auboiteuna.
* SUBOSTBACITJ,-o,8dj.8., (fr.Mb-
•BtraeA) ; care e mai mai oi^ociu ,-
Bubst. pi., subostraci^e, familia de mol-
lasce diD ordinea aeephcdophorHoru.
* SDBOVALE , adj. , (fr. labeTftls) ;
mai mai ovale.
* SUBOVOIDE, adj., (fr. ■■b«T*Ii»);
mai mai ovoide.
* SUBPAPILLABE = st^papUiare.
adj., (fr. snbpapIlUlre) ; care e aprope
papiOare: superfeeie suppapUlari.
* 8CBPABALLELIPIPEDU = aup-
parallelipipedu,-a, adj., (b. sBbparftllt-
Uplpdde); care e mai mai paralieUpi'
pedu.
* SUBPEOTINATU =: suppectina-
tu,-a, adj., (fr. snbptotiiid); care e a-
prope pecfitMJu, aprope in forma de pep-
tine.
* SUBFEOTOBALE = suppeetorak,
adj. , (fr. Babpe«t*ral) ; care e aprope
pectorale, mai mal se tine de peptu.
* STIBP£DICDLATU=;suppedicuIa-
tu,-a. adj. part, (fr. aabptdienU); care
e mai mai pediadatu.
* SVBPS^UîCUiU=suppeaueidu,-a,
adj. , (fr. sabpelIaeMe); mai mat pel-
lucidu.
* SUBPENNATU= swM»»nafii,-o,
adj. part., (fr. BBbpennd); mai maipeti-
naiu, in forma a partei fulgosa a pennei
* SUBPENTACHOTOinJ=sttppefi-
tachotomu,-a, adj., (fr. labpentMhtt*-
me); mai mai pentaehiOomu = ia cinci
parti âivisu.
* SUBPENTAGONU,-o, adj., (fr. Bib-
penfaif «ae); mai mai pentagomu = ca
cinci ăngluri.
* StIBPBRFORATU=:«uHW/<»-aft(,-
a, adj. part., (fr. aabftrtnri, Bspperf*-
ratu); mai mai per/'onriH=gaurita.
jyGooglc
1344
8DB.
* SUBPEEIPflKRICU=««î)j)mpfte-
r»cH,-(i> adj., (fr. Bibptripliirlqiie), mai
mai periptrieu : embryone supperiphe'
ricu.
* SUBPERPENDICDLABE = «ip-
po'pmdieulare, adj., (fr. gobperpendl'
eilftlrc), mai mai perpendiculare.
* SUBPETIOLIFOBME=«Mppe(ioîi-
forme, adj., (&. snbpetloltforme}; mai
mai pdioliforme.
•SUBPHYTOIDB=swsp%toidfi, adj.,
(fr. iHbphjtoIde); mai mai phytotde, a-
deco : forte aprope de fonu'a uneiplanfe.
* SUBPILIFEBtJ = SM|)pi(*/crM,-a,
adj., (ft mbpUmre); care porta, are
peri forte seurti.
* SUBPIBIFOBME = m^piriforme,
adj., (fr. Bsbprrirorme); mai mat piri-
forme, aprope in form'a de pera.
* SUBPLANn = supplam,-a, adj.,
(fr. svbplan); mai mai planu.
" SUBPBOIiIFEEU=si4ppŢoIi/erM,-
o, adj., (fr. aobpr*linre); pucînu pro-
Uferu.
* SXJBPYKiLÎăIDĂ.T\]=:8Upp!/ram-
tlatu,-a, adj. part., (fr. înlipjruaid^);
mai mai pyramidatu, aprope in forma de
■* SUBBADIATU = siirradiattt.-a.
adj. part-, (fr. BnbradM); mai mai ro-
diatu, (vedi ei surradiare).
• SUBBAMIFICATU,-fl, adj. part.,
(fr. anbrsnlflj); prea ramificcUu in mol-
te si menute ramuri.
• 8UBRAM0SU=SMrroiJWSM,-o,adj.,
(fr. BDbrRKenx); pncinu ramosu; cu ra-
mnri mici si pucinu pronontiate.
•SUBKEQULABIPLOBU = sutregu-
larifloru,-a, adj., (&. «nbE^snUriflore) ;
care are flori aprope regularie.
• SUBBEGDLAEIFOBMB = surre-
gvAariforme,aAU(Şr. Bnbrâţnlarirorme);
mai mai regru^riforme : eoroUe subre-
gulariformi.
• SUBREflIJLAEIU=«irrc^utenti,-
a, adj., (fr. Bnbrâgolier); aprope regu-
lariu.'
• SUBRBNrFORME=mTent/bnne,
a^., (fr. Bnbrinironne); mai mai reni-
forme, care aprope are form'a unui re-
nidif.
• SnBSAGGHABOIDE, adj.,(fr.8Bb-
SCB;
gae«li«r«Ide); mai mai saecAoroide; care
aprope are apparentia de sacehcaru.
* SUBSALSn,-», adj., BiibwdBH,
cama saisu^^saraiu : erbe si ape md-
salse.
* SUBSCALPEBE, T., sabBealpere; a
scalpe incetn ai liasiorelln, pentru plă-
cere; in acallu-asi scopa, in speciale,
a scuipe ineetisioru si pre farisiu, prt
* SUBSCBIBEEE=si»&scr»ii«w, si
amon^v^^ustriv^ere, (se conjuga ea
V. seriuere, aeriere); T.,aab8orlbeTe, (fr.
BouBcrtn); a scrie de desuptu, d'in diosQ;
1. in genere : a susbaiue t<dfdlului, sta-
tuei; unii stAscrissera statuelom si pa-
rietăoru eovente forte obscene ; se nu
siAscriueti nemica mormenteloru nostre;
2. în specie, a) a scriue, semnă sub unu
docnmentu (ţre-care nomele sau una for-
mula de resolutione cu nomele seu : toţi
siibscrissera contractttiu;n^<ai8tibserisnt
epistolele; judieii, in unanimitate stA-
scriisera sententi'a data de demii; a
subscriue mtdtime de ehartele de espe-
ditu; fora subscrierea primăriului nu e
validu eontractuiu, neaubscrisse nu se
admittu serissori; b) a semnă nomele saa
in una lista de adjatoriu, de contribn-
tione, de impromuta publicu; da forma-
re a unei societate, etc. : a subscrwe
summe mari la impromutulu statului ;
pentru edificarea urtei seole nu sub'
scriueti neci unu bannu, iro la lotarie
subscriueti eu mâna larga; a se sub-
scriue eu at&tu si eu aiâtu pentru aă-
jutoriulu ceUoru ce au arsu; 3. meta-
forice, a coDsenti, a se inroţf , a se nai :
subscriuemu st noi la părerea, la pro-
punerea voatra; a subscriue la gratt'a
sau la w'a ceUoru potenţi; a stÂsoriue
la tote dissde st faptele miseUUoru; fia
ca si fortun'a se sttbscriua la votulu
vostru si allu nostru.
SUBSCRIPTIONE = suaeriptione ,
3. t,, BubBcrlptio, (fr, soQBerlptiail, sa-
Berlption); acţiona de «u&«crt^e : stilb~
scriptionea unei statua, unui tabeUu,
unui monumentu; subscriptionea con-
tractului de căsătoria, a senteniiei, de-
creţului, epistolei, dowmentului; sub-
scriptionea in^omutviui de stat» nu-
,y Google
mai âe mdigeiu; afaeewiaaubsmptio-
ne pmtru at^tUoritAu ^ndeiUHoru dt-
lignUi ai pauperi; mbseriptioHea uiuii
wmnunriptfi eotuta m una nota, for-
nmkt tubicnpta tnantueripttJm.
SUBSGJBIFTOSID = suseriptonu,-
târia, adj. s., tobserlpUr, (fr. loisetlp'
t«ir); «are wiftscrifeerrnituyiiw : aiÂ-
Kriptoriidm aeeUont ioeumente, m&-
âcr^torii petititmei, eontroeMidi muUi
ftira tnbaariptom aeeUa amtrihutioni
de tiifieart de teole.
SOBSGBIPTn = 8uwn|rfu,-a, adj.
^rţ. s. (d'io mAseri&ere), BibMrirtns :
iiitiek wbaeripie mommeiiMm m in
parte tteree; aubaer^Mm petiiionei de
SDBSCEIPTnSA=«Mi3r^itora, a.f.,
nkwvtpU*r ■■ktertytanj aotiOae de
«M&Mrtiere, dâro maivertosa effectnalln
aoeBid ăctione : mUtseriptur'a aaeitui
wwnmmnkt e aprope de tot» Btersa,
SUBSCRISSU = SMwmM,-a, tâj.
part. ■. (d'in fmb$crQKre=aiA$criMre),
MkMTlytu.
* SDBSGUDS â ttUmetidim, a. 1,
MbMUf pLwhMi^Md mkMiMau,
(ilt Mb-ONdare); eeraoesttre la eoll»-
gitnr'a partilora compacte in ura totn:
tmm, aeobtt, earhau, oanio, penna, ete.:
ned MM MdMwds nw imtmeea ai nu
itriitgeeompageaaBHâom.
• SUBSBCAfiE, T., sikaaaanj a ae-
tâ, talii pre de desaptn ; a auhaeeă erbe,
riuiieime, et^nte de wtaei,
*SnBSBCATU,-«i,Bdj. part^ (d'in nA-
* SDBSECSNTB, adj. puri preş. (d'in
mAateeny, SHkHfieui {tr. nbi<«nat);
nan mmete, nrmâdia immediato.
«SUBSBCENTU, b. f^ (fr.iibU-
«■•M^; stata de ai^taeeente.
* SUBSEGEBfi, T., (se oonjnga ea t.
«eeere), BDkicqnii a aece, onui imm^
diita; metaforice, a nnaft ca mentea, a
se ^pplici, a imiţi.
* SUB3£CIVU.-<i, adj., ubsuiTas,
(d'in tnbteeare), care rem&ne talîata,
nud allessn la mesniatore de agri : bae-
eata de agni; si in genere : restn, re-
maBD,ee lemane ca accessoria d'in eera
piiidptle, aceessorio, Becandaria,ete.:
8DB; 184S
pentru plaeerite noatre eonaeeramu mo-
mente auba^ve; in ore m&seetw potemu
dâ attentione ailahteruri frivole.
• SUB8ECTD,-o, adj. part (d'ia sii6-
aeeare), labseotBi.
« SUBSECUNDABIU.-a, adj., sabse-
evadariiiB} oare sta, vine in urma, care
vine oa accesBoriu.
• SDBSECDTIVn.-d,. adj., snbBMm>
tiTM, (fr. 8abfl<eaUl); caia nae in nrma,
posteriore.
• SnBSECUTU,-a, a^j. part. (d'in
atAaeeere), sabteeatai.
*SUB3EDBNTE = «M&ridenfe, adj.
part. preş. (d'in aiAaidere), aabtldeatj
care aubaiide : fetea w&Mdenfa, amdu
ae Umpideaee omidu.
SUBSEDENTIA=:8NfoMl0tKtii, 8. f.,
MbildesUaf stata de aubaeâente, si «ODor.
oe aubaiide, se lassa pre funda ai se as-
slâdia : Bubaedenti'a apei turtmra pre
fundtdtt p¥tinei'j (vedi si reaedmc=re-
aidim).
SUBSEDSB&zzaubaiderei (se conju-
ga ca t. aeder€=tiedere), ?.« ubBlMra;
a sed6 de desnptu, a se pune dioen, ase
lassi diosa, l.iagenne: atibaiadu «âl-
1^ ae retUca mantii; nuftnaAi <^de,
ae inaltia si creaee naeatnlu; ţaarU de
arwKM avbaeăed in insidie; anbeiedit
venturile; 2. in specie, a) a seda firmH,
a se opiţerl, a se assedii, stabili, a re-
mana, sti la onn loca ; un» piSca si ae
dmeu, cdtii m&nedH in Um; di^ mtdte
atramntaiioni acea famSia «HMtedâ in
cofitalaa terrei ; niamie aiAaedmra im
jwiti pre ttmpn de iim'a; b) a seda, a
se pnne se specule, se apianedie; si tians.,
a specnii, spioni: a avbaedS nratdu, letdu,
oatea tfiuntCMltu ,* se pune a anbsedita
loea opportunu ; e) metaforice, a soadâ,
a se miensiori, ioeeti, a se opprf, mo-
deri, alleni.
SUBSEDIAL£=ntinâMife, adj.vaai^
BUIallsf relatîm Ia aubsediu : ette de
armaţi siibsidiali; vedi si aubaadîarnt.
SOBSEDl&SE= subsidiare, t., Mb-
■laiarl» (fr. iRbiidler) ; a di, procuri
subsedm : a subaiâiă pre amid; a SMfr-
aidiâ oIstnIh, baaeriede, seoMe.
SUBa&DIAAIU=4M&stdKiriu,-a, adj.
BtfeiUUrtis, (fr. BBbsIdlaln); relativa
65
.yGooglc
1846 ŞUB^
la mibtedm : coorU aid>$cdiarie, eorpv
de armata mbsediariu; tnedie aubsedior
rie, argvmentu 3%J>iediariu ; conduse
aubtidiane; hj/pothtea suhaeâiaria.
SnBSEDin=<u6»(iitt, pl.-e, BibsI-
4l«Bf (fr.BubsUe} — d'ia sttbsedere); ad-
jntorin, protecUoop, 1. in genere : »&•
tidm in bueeate, tn argentu; nu remâne
^tu M&stdiw de eătu detiunti'a vieto-
rwlin; Mbcidie contra foriun'aadterta;
M&fîâtc faeute eu liiieralUate ta pau-
|wt, Ia ttudenti fora wteăie, la tccîe, la
o$pUie de invalidi; 2. in specie, a) in
R^er'a miliUria : armata de reserra,
lâiia de reserra care vine in adjutoriu
onmai in easnri estreme; b) in spber'B
cirile : prorisione, imposite pentm ne-
eenitâti pabUee.
*SUBSBDUU=<t(&n(Juu,-a, adj., iift-
bUhij care tubnide, se Uisa în diosn,
la fiinln : «ti&wdu'a ftee; n absol. a. m.,
m&mjhdIh vinwlw e fteea; redi « r»-
iidmt.
•SUBSEONANtJ=M(«^fianii,-a,adj.,
Hbslfaaa» ; oare se afla ««& itgntUu
z=MmmulH sau at^nla de miliţia : im-
UtarinAtegnani, nibeoLtaiAaegnanU.
SDBSfiONABE = tubtemnare, «tifi-
tiffnare, v., Hkilfsare, (fr. scmulruer);
a tigni aan temnâ, de desapto, 1. in
genere : a subsegnâ locttri aUetse d'in
Hfw auetoriu; 2. in specie ri metaforioe,
a sabserle nomele in nnn acta, a confir-
mk, ratifici, socepU, etc. : a nbaegnd
contraetiUt.
8VBSmiSX'nom==mibtemuiume,
âtibtiffnatume, s.t., ubslfiatloj actione
de tMnegnare.
SUBSEaNATOBIU =x tubtemnato-
rm,-t6r%a, care siĂsegna.
SnBSEONATC=»(i«emna/«,-(i. adj.
part. (d'in subsegnare), tnbalf natoi.
SDBSELLni, B.m., pl.-e, ■■boelUiM
(d'in svb-tdla)', aella san scamnn Inngn
M amile, bănea, sî de aef in ţinere,
banca de ttdvtu dioju in casa, in tbea-
tra, in tribunale, etc; in specia, a) sufr-
MlKHKSoamnalu jndieelui ; b) metafo-
rice, mftwUiuzzjiideciu, tribunale.
SUBSEMNAUE, etc.,Tedi wbttgnare.
SnBSGNTUiE, V., ffib>«BUra{ a sentl,
afli, intell^ pre aub mâna, pre ascoua.
80B.
•SUBSGUiCUB.v., l.BibBerereiase-
mini plante dopo altuia, a don'a 6ra ;
2. labsererej a bagi, Teri sub altulu, ai
de aci, a adauge, dice dupo aaa intre
altele, (vedi I serere ai 2 aerere).
• 8UBSSBIALE, adj., (te. «abserlal);
aprope, mai mai seriaU.
* SUB8«BTU,-a, adj. part 8. (d'in
SM&MTvre BOb 3.)i labeertat.
SUBSEBVIBE, t^., rabierflreţa tervi
SDb alta MnnsMfe, a serrl Mn»ft« infe-
riore ; metarorice : a m&mt^ e«pr««-
aiona.
SUBSESSA, 8. f., Tedi $
«SUBSfiSSILB, a(^.,(fr. labteBalle);
care e mai mai sesiUe, on petiorele forte
scnrte : flori s^bsessUi.
*SnB3fiSS0Bm,-a, adj., »ba«uorf
care stAsiids. siMe aeeansa spre a «pe-
onlft, $pionâ: Bpecalatoria, spiona, ete.;
in genere si metaforice : mibBtnori si
stAieBtorie aUe easeioru cdtmi-a; vediii
',-«, adj. part. i., (d'in
nt&Mdera), tubietiMt aabaMiai oâmfH
subsesm, ţimutU tidaette; apeatUdori
fN&Hsni'tiMUMMUatonlonţ,- in specie,
8. f. reale, m&mmh, (sabintell. eHtli,
câta de dmeni pusa io iruedie, enrie,
cnmn ai in genere : carsa, aacnnditti»,
pedica ascunsa, ete.
• SUBSETACnJ.-o. adj., (fr. ••»•«-
tae6); mai mai setaeiu: perunAs^aeiu,
vestimente subsetade.
• SUBSIDENTE, svbaidere, aubn-
diariu, subtidiu, etc; T«di : g^ssdaite,
subsedere. aubsediariu, tubwediu, ete.
• SnBSIGNANU, imbMignare, ete.;
Tedi : subugnanu, subsegnare, ete.
• SUBSIUiLE, 8âj.,MbtlinUla; cama
«unite, camu atoina. .
«SnB3U£U,-a. adj.,aafcslKnsf eamn
»im» : nom stAsimn, cama corbata ia
BDSa; suhsimi tauri.
• SUBSINDOSD,-a, adj., (fr. iita^-
nnenx); aprope sinuoau pre ma^iule
aelle : riurelle subnnuoae.
• SDBSIPBEIE, T., labiirMe. (d'in
aub-iapere), a na prea «ap«, a nn £ de
toto ia meoti, a fi cama stolto.
• SUBSI3TENTE, a4j. part. pns.
(d'in wAiuters), ubsiateaa» (fr. iibal*
=y Google
. STJB.
lUnt); oare subsiste : pauperi at^sUtenti
(fin adjutâriele aUont-a.
* SUBSISTENTIA, 8. f., (fr. snbsl-
Btamee), statn de subeistente, cumu ai
medin de subsietere : ephemer'a subit-
atenţia a omului; trista si miaera e tota
âiămstenti'a eelloru mai muUi; a pro-
cură st^aistentfa cuiva; f^a subsisten-
ti'a de tota diu'a.
* SDB3ISTERE, (se conjuga ca v. si-
aiere), v., sBbBlatere, (fr. sabihter); a
siste, a ată io bobu, a stă pre loon, a se
oppri, aremanâ, seda, a se tina, dură, etc,
1. in genere : amiculu substete pre loeu,
cofuncl<^ in eogitare; navile substetera
importu; subai^ apele, mbsistu lacri-
M^, aubaiste ventulu; 2. in specie, a) a
sti pre loou, a Beâ6, intardtă; tota diu'a
OmmIk noatru substete m casa; b) a sti
contra, a resiste, tina pepta : abia po~
tem Somanii aubsiate lui Annibale ein-
guru, nectmu se pota subsiste lui An-
nibale ac{i*itatu ai de Asdrubale; 3. me-
t^rioe, a) in genere, a stă pre locu, a
se opprf, a incetă, eto. : aubsiafu elama-
riie; auhstete oratoriuiu dupo câteva to-
vemie; Mwttiamtfu de onore marde bar-
ba^ avbatete in veehi'a paupertate; b) in
specie, a) a resiate, a iiB6 peptu : a sub-
siste eroice p»ideloru; P) a asaiate, a
adjut^, BQstinâ; t) mai vertoso, a stă
in rigâre, a yine, a essiate, a continua
de a ore, etc. : Bom^a sitbatete ineo; sub-
sistu.ineo vschiele datine; nu aubsistu
neciufine <fin aeelle animali; omwlu nu
Mbaiste numai d^in mcmeare, ei si $in
totu eovenUdu addeverulm; nu poteti
aubaiste fora ac^tUoritUu altui-a; sub-
aiatu prepuauri gravi eotttr'a vâstra;
oine pete aubsiate in asia miaere eondi-
tioni? — Tedi si suhstare.
* SDBSlTU,-a, adj. part., BibBltni t
para de desnpta, in diosa : suf>fitele
vaili; aubsifa campania.
« SUBSOLANUro. adj.. BobsoUnns;
oare sta aub solesssore, sta sab saa spre
resarita, orientale: monti subaolani;
absoLs. m., 8uiw2ant4'2H=Tentula des-
pre resaritn, resariieanu-lu : baie sub-
acianuiu.
SUBS0NARE=«(6«tf«ire,v., BiibM-
■■r«; a soni ÎDCetu, si de acî, a soni,
SUB.
1347
a spâne ia secretu, pre ascunsa; a mur-
mură, susurră.
STJBSOBTIKB, y., snbiortlrl; a în-
locui, Buppienf cu sorti : a mibsortl ju-
dicii recusati de partite litiganti.
SnfiSORTITlONE.s. f., snbsortUt»;
acHone de subaortire.
SUBSPARGEKB, (se conjuga ca t. '
spargere), v., aabspargeret a sparge,^=
âîssip4 pre de desuptu.
* SUBSPATACIU,-a, adj,, {fr. Bib-
ipAtaoâ)j care e mai mai apaiadu, mu-
nitu cu uoa spata : plante subspa-
tacie.
•aUBSPATULIFOBME, adj. (fr. snb-
Bpatnllforme); care e mai mai speăidi-
forme, are aprope/brtna deapatida.
* SnBSPHEBlGU,-», adj., (snbBpht-
rlqno); care e mai mai sphericu : figure
subspherice.
•SUBSPHEEOIDALE, adj., (fr. snb-
sphâroTdal); veii subspheroide.
SDBSPHEBOIDB, adj., (fr.subsphâ-
rolde); care caprope spheroide.
. *SOBSPIRALE,ai^. (fir.artBpirâl);
care e aprope spirale.
* SUBSTANŢE, adj. part. prea. (d'in
substare), snbBtABB] care snbata : sti'ate
st^'Stanti altoru strate.
* SUBSTAKTIA, a. f., gnbitantfa,
(fr. snbatanee); calitate, stătu de sub-
stanie, ceva ce sta de sene; fientia ce
si^siste, nu pere, in oppositioneca ac(A-
dentia : si^stantia spirituale, corporale;
si^stanli'a aerului, substantia aeriana;
sid>staHtiele mcUeriali; substantiva focu-
lui ; fienti'a identica a unui ce e aub^
stanti'a acelîai ce ; aeista st^stantia nu
pere, âperu calităţile, proprietăţile, for-
mele substantiei; substanti'a cerei, de
essemplu, remane sub ori'ce forma s'ar
dă cerei; —■ substantia organica, ani-
male, vegcUdCy metalliea;~ia specie, ce
e ca mai bonu, ca mai succoan in ce?a :
substanti'a carnet, vinului, pomâoru;
alimente fora substantia; plantele ai
tragu substanti'a d'in pameniM;— sub-
stanti'a unui discwsu, unei poema, unei
carte ; substanti'a scriptureloru, docu-"
'nenteloru; vorbe fora substantia; a se
ingrassiă d'in substanti'a poporului ;
volvt spune lucrulu, evenimentnl^ in
,y Google
1U8
SITB.
suiatatUia; me^camente in substantia;
subitantie astringenti.
• SUBSTANŢIALE, adj., ■«bitantiâ-
Us, (fr. Rabstantlel); d'in siĂstantia, re-
latiTU la substantia : differentia sub-
stanţiale intre aceste done fientie; ali-
. mentu substanţiale; narrationesubstan'
tiale, a evenimentului; coventu substan-
ţiale.
» SUBSTANTIPICABE, t., (fr. inb-
stiBtlfler); a face substanţe, substan-
tivu, substantia : 1. a sttbstantifică a-
diedivele, it^nitivele; 2. a substantified
ideele unui filoaofu.
• SUBSTANTIVALE, adj., (mbitaii-
tlnlts); da s^ăistantivu, relatirn la 5n&-
stantivu : forme substantivali.
• SUBSTANTIVARB, t., {Ir. tub-
lUntlTcr); a face stAstantivu : a sub-
stantivă Unu adiectivu. unu verbu, ttnu
adverbiu; orbulu e adiectivu substan-
tivatu; a se substantivă : se substantiva
tote porţile de ewentu; vedisim&xfati-
i^ieare.
•SOBSTANTIVU.-a, adj. b., snb-
sUntlrnst (fr. sabstantir); de substanţe,
de suhstantia, aptu a fi sau espreme
substarUi'a, reiaţi TU la substantia : lucru
subatantivu, corpurisubstantive;verbulu
tuhstantivu e fire; eoventele substantive
espremu fientie; absoluta s. m., substanti-
vu, pl.-e,BubitMitlr u n, nome siAstantivu,
eepressione a tinei substantia san fientia :
st^stantivulu espreme wna fientia, una
substantia; nominile de persane, de a-
nimaii, de plante, de petre, de tote câte
tuJisistu, su substantive; avbstantivu
propriu, eonanune, generim, speettUe,
abstraetu, eoneretu, eoUectivu; substan-
tivu verbale; st^stantivu artia^tu;
lubstantivuUt pote fi suhie^ivu, preăi-
cativu, obiectivu, etc.
SUBSTABE, 7., inbstara; a stă sub
ceva, a stă de desuptu; a stă pre loon,
a se tina, a tina, dură, a nn cad^, a nu
perl, etc; vedi st subsistere.
(USUBSTERNERE, (se conjuga ea v.
stemere); r., «abstemerej a sterru de
desaptn, pre diosu : a stAsteme palie
bouiloru; a substeme earrarile eu are-
na; metaforice : a iatende sob octi, a
offerf , a di pr4da, etc.
* SUBSTILLU.-d. a'ij. s., ■■battnis,-
BM, (d'in tub-stiUare); oare pacinti stit-
la = picura, abia picura; a. m. reale,
9u6sfiîîif-ZH=:tempn de picătura, piea-
tara : ra&sftUuIu precede de regula
plouiei.
* SUB3TITUEBE, (se coojaga ca t.
statuere), v., snbitltieret (ft. inbstl-
tner); 1. a statue, pune, assiMii sub sau
dapo altuia, a) proprie : plantei ae atib-
stituu petre; b) melâforlGe : a substitue
formei selle alta forma; 2. apune ialoon,
a inloout, a) in genera : a st^siitua in
offieie Români strainiloru ; a aubatilii«
unui arbore b^ânu (dtulutenera $ivi-
gorosu; b) in specie : a substitue uhu
erede; a si^stitue eopiUului propriu M-
pitlu straniu.
* SUBSTITUIRE, subaituHu. eto.,
vedi substituere, substitutu.
" SUBSTITOTIONB, a. f., lubsUti-
ti»,(fr.iobatItitloii);actiODede«ti&stt^
ere, l.iDgenere:su&sMti<ir)»ed«per«tf)ie
in funetioni , aubstitutionea de arbori
betrani eu alţii teneri; 2. in apeeie : sub'
stitutione de erede, substitutiono essem-
plaria, stAstitutione directa, stAstiMi-
oni reâproce; — substitutione cu tUtuâe
funetione la unu tribunale.
* SUB8TITUTIVU,-a,adj.,BBbat»«-
ttris, (fr. aibâtltatlf); aptu, propriu* a
substituere : medicamente substU«tive;in
spioid: proposittone substitutiva,artielu
de eorUractu substitutivu, condiţionate.
* SUB3TITUTU,-o, part. s. (d'in «6-
stitaere), sibBtItntni, (fr. aubatltaA, sifc-
■titat); 1. in genere : merce rea subs^*
tuta aitei-a frono; offieiari substituţi ro-
eiproee; 2. in specie, a. m. personale,
«NU su&jf tfutur^magistratn inaardnatii
a supplenf minijtrulu pnbHealonganna
tribunale.
* SUBST0UAGHANTE=:5H«8fMW-
ean<e, adj. part. prea., anbatvaaeluni
camn stomaikante, cama anpperatn.
* SUBSTBAME, pL substramute. ni-
•traaeB, (din substemere); ce se sub-
steme : pEiIie, fSnn, tapeta, scortia, etc;
vedi si 'substrameniu.
* SCTBSTBAMENTU, pl.-e, wbrt»-
Mentaa; camn in aceUn-asl seaan cu
alin formei substrame.
=y Google
SUBSTBATn,-fl; a^. part a. (d'in
aubstemere), sDbstratm, (fr. substrâ*
tam); 1. in ^nere : tapete substrate suh
uUde eaUdorui seortie de subslratu seî-
Idaru; substraitilu eurtet cu arefm; 2. în
specie, e. m.Tea\6,mbstritu:^stthstan-
tia : aitributde, calităţile, proprietăţile
fientieloru nu potu stă fora unu sub-
^atu; veri-ce aeddetiiia presuppune
unu substrat» neperitoriu.
• SUBSTSEPENTE, adj. part. prea.,
Robitrepens; cama s^epente.
• SCBSTRICTD,-o. adj. part (d'in
suhslringere), snbstrl«tna.
• SUB9TBIDENTE, adj. part.preS.,
■BbstrldenK, camu siridenîe.
SDBSTRlNGEBE=5«s(n«5ere, (se
conjuga ca t. stringo'e), T., substrln-
9*x»i a stringe de desuptu, si de acf,
a contrage, scurtă, micusîorâ, împuci-
n&, etc.; 1. proprie : a suhstringe perii
eu unu noău, a suhstringe eapulu col*
hAui cu frSnele, a suhstringe pânticele
cţi cingVa; 2. metaforica : a suhstringe
edle effuse tn discursu.
SUBSTRlNSTJ,-a, adj. part. (d'in
svbstringere), Eobstrlctos.
• SUBSTRUCTIONE. b. f., gnbttrbe-
tU, (Cr. BabBtrnotioD);actioneBieffectn
allu actionei de substrugerez^substru-
ere : struetione inferiore, subterrania,
fundamentu; în speciale, conatmctiooe
vechia pre care se redica alt'a noua.
• SDBSTSUCTU.-o. adj. part. (d'in
substrugere), snbitrnetna.
• SUBSTBUERE, si
• SUBSTRUGERE, (se conjugaca v.
struere == strugere), T., sibatraers; a
struge de desuptu, d'in dîosu, afundu, in
pamentn; 1. proprie : a substruge fun-
damentele casei; 2. metaforice : a sub-
struge eaUUe principali mpetrisiu; 3. a
surpi, derim&.
*SUB8TBUSSU,-o,adj. part. 8. (d'in
si^strugere^isuhstruere), inbafractaB.
• SUBSULTANTE, adj. part. preş.
(d'in suiaultare), sabBolbni, (fr. lab-
RBltaat); care si^suUa : motUi subsul-
tanti âe cdtremmTt.
*SUBSCLTABE,T., mbinltare, (d'in
sub-sattare); a saltă, sari in susa ; suh-
wttaH de bueewia, subsuUa semt^pa-
tnenttdui de eotremure; metaforice :x<y-
lulu concisu, frasile scurte suistdta 6n-
eumu. 41
* SUBSDBDITATB, s. f., (fr. tab-
■urditti); stătu de subsurău.
* SUBSţrRDU,-a, adj., sib.snrdni;
camu surdu.
' SUBSUTn,-a, adj. part (d'in sub-
suere), sobintuB; eosutu de desaptu.
* SUBTABIDU,-a, adj., gDbUbldH*;
camu tahidu.
* SDBTACITQ.-a, adj-, «obUcItm;
camu tacitu-=tacutu.
* StJBTALU, 8. m., vedi subidu.
* SnBTANGENTB, adj. part. a. (d'in
subtang&^e), (fr. sobtinKent-^); care at-
iinge in unu puntu, si in specie, ca snbst.
f., suhtangerUea = parte a assei unei
curbe.
* SUBTEGME, 'pX. suUegmxne, ttA-
tesmen; vedi suhteme.
* SUBXEGERE , (sa conjuga ca v.
tegere)yy., sobteţere; a tege, coperi de
desuptu : nuerii subtegu eeruîu.
* SUBTEG0LANIU,-o, adj-, ssbte-
f Dlânenst care sta, se afla suh tegle, sub
tectu sau coperimentu.
* SUBTELU, s. m., sabt«U cofunda-
tur'a talului, talpei petiorului.
* SUBTEME— subtegme. pi. subte-
mine, BKbtemen si sobtegmen; bătătura
la pandia, in oppos. cu slame'sin arăt'
tura : stamele se seceme cu spafa «oH
Hâde, sau cu arundinea, Sro subtem^
se insere cu radi'a prin stame si se bate
eu spat'a; metaforice, reri-ce tortu,âra,
tesautura : m&femi»« purpurie; n^te-
me de lâna, de Imn. de c^h%epa.
* StJBIENDERE, (se conjuga ca t.
tendere), t., sabtendere; a tende pre de
desuptn : cor^a subtende areulu unui
cercu ; si : eonfa e subtensa de aradu
seu.
* SUBTENSU,-o, M(j. part. s. (d'in
aubtmdere), snbtensDS si ■■btentai.
« SUBTENTACULATtJ.-o, adj. part.,
(fr. sibtentksnlâ); mai mai aprope ten-
taculatu : ^nte subtentaeulate.
* SUBTENDE, adj., sabtemlsicama
tenue, camu suptire.
tt SţJBTER, prep., snbter, care oc-
enrre io acâsta fomu dassioa oamai in
=y Google
eomposîtioni, precnmii se vede iu w-
semplele nnnattîrie.
* SCBTBBCAVAT0,-a. adj- «■>»*«'-
««ratnij cavatu pre de desnptu : rupi
$ttU«reavaie. ripa âuhtereavata.
* SUBTEECUTANnJ.-a. adj., «ib-
terentaniii i eare e svb cute : $tibter-
adania umore, apa.
* SUBTERDUCEBE, (se coiyuga ca
T. ducere), T., iDbterdneBre; a duee pre
de desuptu: in specie, a duee pre sub mâ-
na, pre foriaiu, a furi, sustrage.
* 8UBTEBPLUEKE,v.,aBliterBnerB;
a flue. CDire pre de desuptu, pre dJosu :
(«rente infrieosiatu sulterfluente mu-
ndu casei.
* SIIBTERFnaEEE=stt6ter/ii3irc,
T., BDbterfbfcret a fugi pre sub ceva ;
ăito ca mai deau, a ^gl pre iubmâna,
pre ascnuau, pre nesentîte; & şterge, a
se stracuri, a tulii, scapă cu artificie,
preteste, a elude, etc. : a sublerfugi (fin
postulu, d't'n stationea $ea; a suilerfugi
miliţia, pen'a, dttori^a de ăesfaeutu; a
aubterfiige legea. ordinUe, obligationUe;
a subterfuge inchisorea, custodi'ii, etc.
* SUBTEEPOGIU, pl.-c, (fr. sibter-
fbire); media de a subterfagere : eauia
sMer/Ugie spre a essi d'in inmrcaiura,
ffi» laeiulu in eare e pr&iau; a usă in
tote si pentru tote varie si midte suiier'
fugie; eşti prensu «t flt4 e subterfugiu.
* STTBTERPUNDARE, T., «nbter-
flmilftre; a funăd de desuptu.
« SUBTEBIOBE, adj., labterlor}
comparativu d'in subter, care in origine
e adj., subtent,-a =^ i6 desnptu, de
diosu, etc.
*SI7BTERJACEBE, t., iii1iterj«er«]
ijaee «u& ceva, ai de acî, a fi puau, a
stă, a fi situatn nid sau aprope de ceva :
vastu sessu supterjaee acdlui monte.
* STJBTEBLABEBE, (se conjuga ca
T. îabere), t., snbterlabi; a labe pre de
deaaptu:/2MfÎNlH Sî^terlabe murii loUi-
eei urbe.
* StJBTEBLUEBE, T., sibterlHrei
a lM«=alau&, spelllî, udi pre de desopta :
uad'a suhtarlue rupile.
* SUBTEBLirVIONE, 8. £, mbter-
1it1«| actione de a utfAarluere : mori
moMi ^m ripecaăuprinauhterluvione.
* SOBTEBMINALE, adj., (fr. aib-
terniiial); aprope terminale, mai mid
pre fermiMtt. pre margine.
• SUBTEBNATANTE, adj. part,
■■bternattati care aulAemata.
« SUBTEBNATABE, t., inbtena-
tare; a nat&=.vti\A pre de desuptu, pre
a fiiudn : siâdernata peseU.
* SUBTEBNTJ,-a , adj. , ■■btenas ţ
(d'in subter. ca internu d'iu inter); ca-
re e de desuptu, de diosu, infemu, iufe-
riore. etc.
• SDBTEBKANIU,-». adj., aabter-
raneu; care e sub tSrra ^ pameutn :
subterrani soriei. subterranie avuţie.
* SDBTEERENU,-a , adj., anbter-
renn»; yedi subterraniu.
• SUBTERTENUARE. t., aabtert*-
nvareja ^enture^subtiriare pre de de-
suptu.
» SUBTERTERTnr,-a, adj., anbter-
tertlns) care espreme una relatione nu-
merica iu care unu numeru ata cOtra u-
na tertia, cu c&tu e mai mica de câta
tertiu : numrru subtertertiu.
•SUBTEBVACANTE, adj. part. preş.
Bubterraeang; vacanterrdesertu pre de
desuptu : loeu subiervaeante.
• SUBTEBVOLABE, v., subteire-
lar«; a volâ=s]30Ti pre de desuptn : cu
mare stridore suhtervola nuerii.
* SUBTESSEEE, (se conJQga ca t.
tessere), v., Bobtexereţ a tesse sub ceva,
a tesse iu ceva, si metaforice, a adauge,
subjunge : a suifease pandiei nomele
seu; a aubteise muUe la edle disse.
• SUBTESSULARE, adj., (fr. sab-
teBBBlalrB); care e mai mai, aprope tea-
sulare, aprope de form'a anei teistda,
adaco unui parallelipipedu rectauguln.
• SUBTESSUTU ai «*Werf«,-a, adj.
part. e. (d'iu stibtessere), anbfextaB.
* StJBTETRACHOTOMU.Hi, adj.;
(fr. Bnbtâtra^hotoine); care e mai mai
fe(racA(tf(tmM=tftlîatn, dsapartituin di-
viaioni imparechiate e&te patm — patru.
* SUBTETBAaONU.-a, adj., (fr.
BnbtetraKoae); cţre e mai mu tefira^onu
^ca patru ftoglarî.
SUBTILE=s«J«re si tuptin, adj.,
BaMllia, (it. BottlIe.i3p.BBUIiport.aab-
tU, proT. BDbtII, B»btU 8i laUlj T. fr.
yGoog Ic
SUB;
•■tu, MBttl; n. fr. aibtil), t«Daii, f ra-
«IHtf exilla, d«lleatiiB( Mliitns, rarRg,
pueu; finn, tenne, strinsu, oppositn Ia
grouu; 1. proprie, a) in genere : jiru
stAtire, vergeUe subţiri, Umne subţiri,
svhtirea tela a araniei; subţire pandia,
mibtire «d^erta, atihtire aseutitH de apa-
ta, auptire arunăine; suhtiri degiie. sub-
ţiri petiore, femina subţire de statura;
juni inalti si «itMin; arbori inaUi si
subţiri, eerbulu are ptUorele subţiri;
metassarîa subţire, pannura Buitire ,
gut^ forte subţire; ca adverbiu : înve-
stiiu at^ire;b) ia apecie, a) pentrn-Ii-
oide, m(Mrei=raru, qq indesatu : sorbe
subţire, lente ferta prea subţire: negre-
tia de serissu subţire; Ş) s«&^tZe=rpeae-
trabile, pertnnditorin : at^iri venene;
bate ventit subţire, e gem subţire, f) •de-
spre voce : vocea eopillareaca e mb-
tire; sonulu subţire aUu cordei ăe susu
allu viorei: inse, io acesta casq si cu
seoaula -de pertanditorîu,ca mai susd la
b) si mai dioea la urmatoriulu : 2. mn-
taforioe, a)ia genere, 8u(fi{«=:penetra-
bile, pertnudîtorii),ageru, delicatu, etc:
subtâ'e olfadu. gustu si mai subţire;
mente stAtire, spirite subt^ esplieatio-
ne stAtile, subtile interpretatione; capu
subţire, ureela auptire; b) in specie,
a) MtdJife^&ccnr&tu, easactu, Gnn : ar-
gwBtentatione subtile, cogitatione sub-
tile, obsereationţ subtile, astione sub-
tile, narrati<me si espositione «ud/iie;
descriptioni subtili, inventioni subtili ;
p) «uMiIe=:piea ânu, ce Boapa mentei
ptia essagerata delicatetia :cesputUtu
e siditiîe ai greu de inteUessu; assemim
lucruri lubtiU »h incapu iu mentila io-
torwa; advocaţi stAtili, theologi si mai
sustSi; t) subtile = desteru, isdemana-
tiGQ, abile, oallidn, eto. ijoeatori de jo-
curi aliatorie forte svltăi; vulpea e for-
te tubtUe, mn^efo su beiie suSftît ; ce
subtile prestidegitatoriu ; subtile furu;
tubtiti artificier furtu forte suUHe; t) de-
spre stjla si stylistu, «uiftle=:aimpln,
politn, fora ornamenta, d^ro gratiosa :
gewAu ide ^in suUii£ e aptu la espo-
ftfioMt; sorine Imate si subt^; styl^u
subtUe, de si nepectinat», place forte;
styMu fUos<^l<nm e âe regula, subtiie,
8DB.
mi
seeeu si spinosu; autori siiiMIi, ăiro
pwAnu veemerUi; fiii subtUi «* narra-
tione si argumentatione; oratoriu lub-
tHe si elegante; e) 8u&tiîe=delicata, ca-
re se face sau se dica pre departe ei ae-
coperitu, asia ca se du oflenae : eu ap-
pucature subtili capiii totu ee vrei; eu
vorbe subtili poţi spune cuiva totu ad-
devertdu, fora a Voffende; cu procesau
subtile, ou paasi subtUi, prin me^loee
subtili te poţi insinua veri-cui; C) sub-
/iîe=parca, macru, debila de poteri si
de atare, mai vertosu, strigosu. etc.; —
3. ca subat., a) person., unu Sfibtiîe m
cogitarile selîe: b) reale : subtilele iw
e liusioru intellfasu.
SUBT1UA.RE = subtiriare , supti-
riare, suptirare, (suptiiare), T., (it. wt-
tlgllare), teauarej attennare, ÂUaere,
aenere» excvler». a face subttle^zsub-
tire, suptire; 1. a miensiorâ in unt
sau mai multe dimeosioni : a subtiUâ
lemnula, firulu, ascutitulu; a SHbtUid
peltea, eorpulu 2. a rar[ : a subtiliâ
sorbea, lentea ferta. dvleâti^a de pome ;
3. a ascutf, si metaforice, a cultivi,
a face culta, delicatu : omtdu se sub-
tiliâ prin tnveJtoJura si cultura; a
subtUid punsur'a acului ; a se stilMliâ
spre capitu; mentea se subtiliâ prin
studie.
SUBTILIATICn= subliriaticu, sup-
tmaticu(supttiaiieu),-a. a,i}.,t«mml»,gTm-
eilU, •zlUa; camu subtile sau prean&-
tHe: petiore subtiliatiee, fefest^iliatiee,
arbori gubtiliatici.
SUBTaUTIONB = suUiriatione,
suptiriatione, (suptiialione, etc.), s. f., t«-
nnatie, atieanatlo, teanltas, RraBllItatj
rarefafltlo ; enltns; aotione de a aubtUi-
are , cnmu ai stătu produssa de acea-
asi actîone : subtiliationea lenmuliit,
suitiliationea mentei; mare e subtilia-
tionea, la care a4}unge omwlu prin cul-
tura.
SDBTnJATOKIU = nJOiriaţoriu ,
tuptiri(Uoriu,(auptiiatoriu),-i6ria,ai^^B.t
tennana» estenaana, (tilnti««, uaeHi etcţ
care subtiliâ : invetiatura subtUiatoria
de mente ; ajunu st^tiliatoriu de sta~
tura; artUe subtiliatârie de omeni.
' SUBTILUTU=su&/irtatH, supMa^
>yGoog[c
ust mK
(mpHiahOra, «41- pwt b. (d'in mM»-
lidn), t—mta», ciltaa, Mntila.
STTBTILIATUB A=mMtrM/t(ra, (st^
tiiatma). s. f-, âtteniatl*» tonalUif rn-
ellltut rareCutl*} enlt^B^ etc.; acfdone
de «NiMtars, i6w mai vertosD, effeetn,
stata prodnsan prin scea-asi actione :
niMtltater'a /tmlut, pândiei; niU3ia-
UK'a fMenM, poponilw prin «ulfira.
• SUBTILIFOLIU,-a, adj., (fr. 8«b-
tilir*ii«); care are pMe niom.
* SUBTILtLOCENTE, adj. part.pre8.,
BnbttilUv«*ii8t care Ioee=vorbeBce m&-
ftle; redi si Mto7t7oe«.
• SUBTlLUiOCENTIA, s. f., ■■Ulii*-
qMiMa; Torbire suMAe.
* 8UBTlLIL0CU,-a, adj., nbtllllo'
qieiti care Ioe«=rorbesce siiUtI«.
SUBTILIME=:ntMtnDM, ('wjrftiMe;,
g. f., redi mi&<il»tot«.
SUBTILIORTr=«uMtnoni, avpttriorM,
(svH^Moru, suptiioru),'a, adj., tenaln-
iflolas, «xllls ) deminiitiTu d'in nfiMe;
Tedi si mUirdUt.
SUBTILISARE, t., (fr. aabtillier);
1. ea acelln-asi eensii ce are si form'a
MfUiltare, care e de preferitn in aoestn
casn ; d^ro : 2. cu sensnlu speciale de a
face siMUitati de vorba si de eogîtare :
cine subtUisa, adesea so/istiea; a mbH-
lisâ, tmăe a emmagl.
. STJBTILÎSATIONB, s. f., (fr. «obtl-
ni«tl»B) j actione de mUtZifotv.
8UBTILIT ATEsMK&driW^ (aupUe'
taie), s. f., BDbtIlItM, (it. settllIUte si
••ttllttă, isp. BsUlldad, porii.iabUIIdi4e,
prOT. sntUIUtsiutUedadffr.anbtllIUX
tenoltasi irraflHlteii exlIltu,nrlt«i,Ma-
olea, etc.; calitate, statn de niMtTe, pro-
priesiingeDereimţftlţ^a/ea/SreJoru, j(-
hrel(mi. perHoru, afomtiom, panăUloru,
ştoffetom, goBelont, Unidom, smkeU»-
loru;si^tt^ateapeiior^oru, degitâont;
ti^tiiUaiea $orbei, aenilyi, vaporUoru,
mierUorv,ntiMiiie»tidiii;nJ)tiUtateaar-
borUoru intM ai avolti; nAtSUatea vene-
nultri, ventiHui, voeei; 2. metaforice si
speciala : subtUUatea gmtuUâ, taehiui,
(baciului, mentei, cogxtationUoru, argu-
metUaUonUoru, eesftcmJIora, obsenatio-
" nAoru; subtilitatea judeâidtii, tpiriiittui;
— mUJItMoa/Hn(M,iK90ffaforMNt,niZ-
BPl.
pei, timiai;—siAtitilatM tlyUtm arat»'
ritimi, MorrafMMsJ ; aiMUlatea îmi De-
ffMMf&em ti a Im Li/tia; ttibtilitati tefi-
sMee, oMUOate eapUota; mMOifaMe
IM m pentru poporu;—ttAt3iUatM por-
tvUm, portant, atntimmtdom.
8UBTINEBE, t., nbteierej vedi fw
aţinere.
SITBTINNIBE, t., nbtlnlrtf tMn-
t^=titH ineetn, a oamn tiid.
SUBTIBABE,si(Hwv,mMtr«fate,«to.,
redi nhtiUare. aiibfiU, nAISitate , «to.
SUBTIB£LLn,-a,adj.,pHUteni*r,
irrafltlior» r«rl«r, sBMIII*r; deminatiTa
din na«ire=ni)Ule :ce atOairtOefelefee
aubUrdlu gatm de roeMaf eestitireUe
menţiona,
• SnBTITUBABE, t., sibUlibin;
a eamn li^hâ^zt secaniule^ni, ava-
oin& in ana parte si alVa; metaforiM:
anbtititba Ufw&'o, Jtssels.
SUBTBACnONE=m^a(!fKms, 8.f.,
BibtrxeM*, (fr.i«iitraetl«n); aotlonede
subtragere : aiAtrac^onedeargentmprim
ftwtde; in specie : gubtra^kme a umti
mmeru â^in alta nument; subtraetiO'
nea e una ^inoperatiomle arHkmetiee.
STTBTBACTU — sustmelu ,-a , adj.
pari;.,(d'in subtragere), svbtrMtaii «&je«-
telestAtraete iJe^n , aumm'a ti^fraeta.
9\JBT:SikQSSR=auslragere, f se con-
juga oaT.fra9«r«),T.,Hbtr«llflra,(fr.s«i-
■iraire), aMi^pre desopta, indiom; a
Mi^pre fbri8iD,pre aseonsa pre snb mftna
a fari; a leii&, rapt despartf, departA, ete.,
1. proprie : a subtrage ter^eea ie sub
jugu; a subtrage titm-a buceaPad^in
gura; terremdu se subtrage âe stirpe-
tior^ nostre; 2. metaforice : ăSeo mb-
tragi ide'a, eoventulu nu mai are r4-
^mu pre nemiea; a subtrage menteitur-
batapre bietU innoeenti; 8. in specie :
a si^ragesmnme tPin summe, aseadt :
MNimm se stitragu, se admta, se md'
tipliea.
SUBTBA8Sn=sw«raHit,-a, «(j.part
8., (d'in siAIragere), siMrHtii.
• SUBTBANSVEBSU,-o . adj., (fr.
sibteansTene); cama transversu.
• SDBTMAilGULAEIU,-<i, adj., (fr.
sabtriugiUlre); oaoia triangiiariu:
• StIBTBICflOTOMU,Hi> adj., (fr.
>y Google
nkttlektttiH); âpnf9 triehctomK=»r
prope divisa in tnl parti ecwli.
• SDBTSILOBATC,-a. adj., {&.«■»-
trlUM); siwope irU()batu=aprop9 di-
viia in trei lobi.
■ «SUBTBIFLn,-a,ad)-t(&-»l»trlpl«);
de ta«i ori mai micn ea altnlti : raHtme
nMHph. nwMmlH don* e mMnpJu
«SUBTBI8TD,-<i, adj., labtrliUii
cama trktu.
SUBTDsMpfti, prep. adr. , aabtnt,
(it. ••«•» proT. nbt, tr. wbb), BBbtar
nb; in eoDOarrentia on ni&=»u, eta inse
oOtiii aefata^ ea intnt oOtra in .* w^
anţpo, Mvte mfytt, pn ftiţrfu aripa, prs
«NşfN mâM , da mpte uripa, ăe suptu
mita. Ca ds rednplioatu devine sobatan-
tim maae. : ăe desuptulu aripei, da de~
mphdu metd, pre âedesi^Mit petiore-
loni.
• SUBTUBERCULATU,-», adj., (fr.
nbtaktreiU); mai mai tuberenlahi, a-
prope de form'a MieretA^m.
• SUBTUBBINATtT,-o. adj.,(&.Mb-
tarblB<); mai mai turbinaiu. aprope in
forma de tttrhine.
• SUBTUBFB, adj., lobtirpls; oamu
tmpe=.nmaoBa.
• SUBTURBIOULATO,-», adj., (fr.
■ibtarrieiU); aprope tmriciiîatu.
« 3UBTnSSIBE,-M0H, T., «■btMilr^
aeamn fwaf.
« SUBTUSU.-A adj. part., (d'in n^-
imtâen), nbtanti ca intellesanlo epe-
«iale de : cama ituu un contmm, ob-
•SUBUCnLA, s. f., ■■bieaU, (&.
nbaeile); 1. Teatimeatn intima, eamâ-
$ia; 2. genn de animali.
* 3DBUCULABE, adj. s., (sabieala-
rta> fr. sabMilBlre); relativn la $ttlm-
cda: eUni m&Muîan; ca s.f. reale,
MiftiMiiIarm, gena de piuite diostyle*
donie d'in fanuli'a cmciferelonL
* SUBI}LA=Miaa, B. f., anbnlaj in-
stramenta aoominata, cu oare seim-
poDge Bî se Kanreaee ceva pentra varie
nanii; vedi mila.
* SUBULATU,-a. a^j. (fr. a«btd<), fa-
ento, 4B fnma de ni&iwMla=BnUa, ouma
n mnikita ca nt&HCNfa = ralia : acele
8nB. IWS
iJbindom bh lAiteulate ; ftUa, foUora
aiAueuiata.
* SnBULICOENU,-a,adj., (fr.Hb«-
lleerie); care are corne ^ aatenne ca
atAid'a.
* SUBULIFEBU,-a, adj., (fr. •■mii-
Rre); care are fdie gubutate.
* SUBDLIFOBUE, adj., (fr. iiball-
fbrae); care are foma de wbida.
* SDBULIPALPtr,-o, adj., (tr. »ka-
llpalpe); care are j)aIpeIeM&uîate;n)bBt.
pi., subtdipa^^, eectione de insecte.
* SUBTJLIPEDE , adj. , (fr. anball-
vhie)ieaio axa pedae=8tipidMMl»daiu:
plante aubulipedi.
* SUBULIROSTEU,-a, adj., (•«bs-
Urastre); care are roahtdu subulatii.
* SUBONILENTE, adj., (fr. »bul-
deoU); care mai nu are de o&tn Nfw
dente.
» SUBUNIVALVU,-». adj., (fr.saba-
BlTalre); care mai nu are de oftin wm
vtUm.
* SUBTJBBANITATE, s.f., labarba.
vitui stătu de stiburbaim, si in specie :
1. loou vecinu de urbe; 2. locuitori d'in
acestn locu.
* SUBUBBANU,-a, adj-, sabarbaau»
(fr. siburbaln); care sta, se aflasubima
urbe, aprtfpe de, Ungă una urbe .- cate
wbmbane, gywmaaiu Mburbanu, vimia
suburbana, agri tuburbani; ea iubat,
a)feTB.uiHi8ubwbanu,iuburbtmiinmh
Imrbanele, locuitori d'in veclnitatea u-
nei urbe; b) reale, «nu auburbatm, ana
immobile , nnu fundu, unu agm in ve-
oinitatea urbei.
* 8UBnBBICA£in,-a, adj..eabirU-
eariu, (fr. ■nbarbtoalre); camu inao^-
lu-asi sensa ca allu formei : tuburhamt,
applicatu inse si in specie la prorinciele
ce dependu de urbea eapUaU : pentru
Bom'a vechia, JtaWa era tuburwaria:
provincia auburbiearia:=provinma*ub-
urbana, dependente de ana urbe ca-
pitale.
* SUBUBBIU, pl.<e, tubarbla*, (fr.
■■fearbe^faabtirf); parte laterale an-
nei twbe : una mie are mcâ muUe Mfr-
urbie; aiAurbiiie BueuretcUcru.
* SUBUfiEBB, (se coQJuga ca t. ic
rere), r., aibarerej acamaHnsacda,»
>yGoog Ic
arde c«va ţwâttaiansubweperulu; cu
peUea st^tuOa.
* SUBCBGEBE, <Beconjuga ca t. ur-
gere),7., »kaiv*ra| aurgastib^aurge
iprope, a properi.
* SUBUSTIONE, B. f., lobnitlo; ac-
tione de siAurere.
* SDBDSTD,-«, adj. part., (d'ia su-
burere), aobittni : earHesubusta=o&iM
eamn arsa.
* SUBYADE, 8. m., Bobras, abl. sik-
Tile; vade=spODsoriu peotro vade, cellu
ce rosponde de respoaditoriu.
* SUBVECTARE, T.,8ubTMUra, io-
tensim de la subvegere.
♦8CBVECTI0NE, 8. f., »bT«otI*i
atitione de stibvegere : subveetionile pre
ape CMfa tuai pudmi ăe eătu aubvedio-
it)3« pre oseaiu.
* 8nBVECT0EI0,-/<ina, adj. 8., sab-
TMtort care subveqe san serre a sub-
vegere : vase tubve^orie de gr&ne pre
mare.
* SUBVECTU,-». »dj. part. s-, (d'in
mbvegere) , sihTeetiia : grâne tttbveete
aiineete pre apa in navi si^mectorie de
buccate: «u&oecftilu de grâne.
* SUBVECTUBA, 9. f., (inbTeotnn),
HbTMUtj actione de mbvegere, i6ro
mai Teri»su effectu alia aeellei-asi, si
in specie cantitate subvecta in ona data
eu nnu oairn aan nare : subveeturetefa-
ettte eu aeSsta nave m acestu amm.
* SDBVEGEBB, (se coQJaga ca t. w-
jirere); a vege=& oarrJl ca Bpioarea, cu
carmin, cu aarea etc. eera de diosu in
BU8U, a transportă asii iu susulu a-
pei , eto. : pre m svbvegsera armatei
grilbu ti dUe provtiiom si mwnitiani.
8DBVENIENTE, adj. part. preş. {d'in
«HfrwHtre), f ibreileBi i care nibvine :
avuţii aubvenienti pauperiloru. ■
SDBVENIBE, (Be conjug ca T. w-
mreţ, r., inbTealr*, (fr. sabreBir); a
vmi in adjntorin cuiva, si prin esten-
Bione, a adduc>) remediu Ia unu reu : a-
vum se nibeina pai^eriloru; prin eoh
nomie se stivenmu defieUeloru t/tesat»'
ntiuipU^iat; amieiistibvinuamieiloru;
a si subvetd mutuale; aaiâ se covine fra-
tScru a si subveni umt dUoriit-a.
«SCBVENTABE, v., HftTentarei
80B
ÎDteoeiTB de la pibvmire; a properA
spre a subvtmi.
* SUBVENŢIONARE, adj.,-(fr. iib-
rentUmnel); relativa Ia ana stiiveiiA'oiw:
Minima sub^ntionale.
* SUBVENŢIONARE, v., (fr. ««b-
veit!oiBer); a d&, a face suhvmtione,
a stAvenl in modu regulata : a avhveti-
tionâ una baseriea, unu inntitutu de e-
ducatione. una aonHate scientifiea.
* SUBVENTIONB, e. f., (mbreitU,
fr, lubTentlni); actione de nAvenire,
cumu si lacruia cu ce se stdtvine : sub-
vetttionile pentru otpitie de imvdlidi;
subventionea annuale a sodetatei «ten-
t^iea e de unu eentu de galbini.
* SDBVENTOBIU,-fiin"«, adj.B., iwfc-
ventitr ; care stAvine : subvmtorii la
miseri'a poporului m etUamitame de se-
eite generale.
* SUBVENTBILE, s.f., ■■breitrllej
parte înferiora a ventrei.
* SUBVENTU,-o. adj. part. s. (din
subvenire), snbveBtn*.
* SDBVEBDE, adj., sibrlvltie) cama
verde, aprope eer^e .- foUe subverdi.
* SUBVEBEBE, v., ■■brererl; a sa
camu teme.
* SUBVERMIFOBME, adj., (fr. B«k-
rerBlfarme);mai mai vermiforme, aprope
forte de form'a unui verme.
* SUBVEBBUCOSU,-a, adj., (fr.srt-
verraqoenx); mai mai vermeom^plana
de verruee, (vedi verruea).
* SUBVERSARE, v., ubversire} in-
tensivu alin formei subverta/'e, a properi,
a Be adoperă a subverte.
* SUBVERSIONE, s. f., sibrersl»,
(fr. «ubverilon}; actione de aiAveriere :
subv&rsionea staiuiui, legiloru, in8iitu~
teioru, ftmdamenteloru sodetatei; tiA-
versionea lumei, umversuluL
* 8UBVEBSIVU,-a,adj., (fr.snbver-
Blf); aptu a subi^rtere : doctrme suiver'
sive sodetatei.
* SDBVERSORIU,-S(ino. adj. s., wb-
verBcrj care si^verte sau serre a tub-
vertere : ocellu-an auetorm si eubver-
soriu aUe legiloru seUe.
* SUBVER3n,-a, adj. pari (d'in
tubvertere), lubversas t fundamentAe
sodetatei »Aoer$e.
=y Google
BUC
* STTBVEBTEBG, (se conjnţŢa ca t.
vertere), t., snbTertere, (fr. gnbrertlr);
a verte cn diosnln in snsa, a intorcepre
doso, a restornâ, etc.; 1. proprie: arâ^-
rerie me«e7e. statuete, eăifieiele, ntonu-
mentde, monUi. marea; 2. a reatorD&,
nemlcf, striei, destmge, ete. : a subverte
iasUe soeietatei, legile, insfituteh, liber-
ia^, prfjudiâele. ariSe, acienti4e, cul-
iw'a, testametttutu.
■ * SUBYERTICAIB, adj., (fr. MTer-
tie«1); care e mai mai verHecHe.
* SUBVERTTCILLATU.-a. adj., (fr.
BBbrertlelIM); care e mai mai vertU^
tatu.
* SnBVESIClILOSTT,-o.adj.,(fr.Biib-
T^BlODleiix); mai mai vesiculosu, care are
aprope forma de ve8ietda=zieaicula.
* STJBVESPERTmU,-a, adj., Bob-
Tespertlnna i care e aprope vespertinu :
vetUu siAvespertinu. ventn intre appnBU
si m^dia-di; vedi subvesperu.
* SUBVESPERU, s.m., BnbTfiepemsţ
ventu d'între appusu ei m^dia-di.
* SUBVESSU,-a, adj. part. b. (d'in
avhvegere), subrextiB si snbrectiiB; in
specie, stAvessu^card e dereptu, e ab-
rnptu in diosu : costa ăe collina îiu-
$ioru suhveasa.
•SUBTILLICU, B. m., sobrliiens;
«TOc« inferiore, snbordinatn altni «1-
'UcH BMperiore : suieconomu,
* 3UB\TTRIU,-a. adj., (fr. subTltrJ);
mai mai vitriu.
* SUBVCIjARE, t., BDbTolarej avold
=:sbdri de diosu in susn : suf^tdtt sub-
voia in eelesHle regioni.
* SUBVOLVERE, (se conjuga ca v.
TOÎrere), v., BubTnlrere ; a volve de de-
sapta înainte : stt&voZtiu rapide una bute.
•SUBVULTURIU,-a, adj-, Bobrnl-
tarlnt) mai mai tiHl^t4nu, apropecavuZ-
turele : ăissei eo eşti suhvalturiu, eandu
eram se ti dieu subaceru,
* Si:CGANDIDU,-a, adj., ■D«eiBdI'
das; camu, pucinu eandidu.
* SUCCA.VU,-a, adj., BucoaTui } copm
pre de desnptu : loewriaxaxave,
* SUCCED ANIU,-o, adj., Buoeedf
Beng] care succede, vine dnpoaltulusau
in locnlu altni-a.
I, (se conjuga ca t. ce-
BUC; 1865
dere), T.,Bneeedere, (fr. gaeeeder); li a
cede:=mngB sub ceva, in saa intru cera,
a intri : aeer'a sueeesse nueriloru ; nu
cotediam mecede acellui palatiu sau a-
eeUu palatiu; metaforice : tote eauta se
succeda penn'a seriptoriidtâ; 2. a cede
=merge de diosu in bubu, a eni, urci,
rodicfl, eic.: suffletele sudxchi' eendui
■iau cerulu : a succede vutrH eratei ,
sear'a, arborele, motUăe; 3. a eeăe :=
merge aprope, a se appropifi, a) despre
armaţi : a succede la castrele inimicu-
lui, la muri, si : a succede murulu. a
succede muriHui; b) a cede=zmerg9 dupo,
a nrmâ, a veni in locu, a) proprie : ar~
maii întregi ai recenţi succedu ceBoru
defatigcUi; in loculu offictariloru veeli
suceessera cUtii noui ; unu vieariu suc-
cede tituîariului ; primogenitulu regelui
succede tatălui mortu ; hti Somutu aue-
cesse la regnu Numa; se succedu unii
alioru-a; 3) metaforice, a urma, merge
dupo tempu sau dupo demnitate : etaiea
succede etaiei; vioreUeloru succedu ro-
şele ; t) pregnante : cfifs succede cuiva=:
merge bene, esae la bonu capita : lu~
erulu succede, succedu negotiele nostre;
nu mi succede , nu 've succede a in-
vinge.
' * 8UCCENDERE , t., Bneeendere ,
(d'in sub-candere); 1. a apprende pre de-
Buptu : latronii sueeendu mai muUe case;
imprestatorii sueeendu tomurile ,* 2. a
apprende, inflacurfl, attîtiă : a sufflâ ai
succenăe discordia intre eivi, intre soci
si fraţi.
* SUCCENSEBE, t., BveDensare, (d'in
suceensu); a se apprende, incende de me-
nta, a se supper&, meniÂ, infarii : pre toţi
si tote suecense betranuluiraeundu; eUu
succense pentru nemica; ce succenseti si
voi pentru nemica?
' SUCCENSIONE,s. f., 8ii««eMlo|
1. (d'in 3uccendere)t actione de a «uc-
cetuiers ; apprendere, incendere; 2. (d'in
succenaere) , actione de a suecensere :
supperare, meniare, infnrîare.
*SUCCENS0,-a, adj. part. b. (d%
succenaere si d'in succenaere), svMtanat
case succetue; ânme succense de of-
fense.
* SUGCBNTirU,-a, adj ., Bsee eaUria,
>y Google
ISM S^
(d'U nuemtu de la «ncouMre); aptu a
tHcânera , care ecie , pote accompani&
cemtulu ; flaute suceetttive.
* SUCCBNTOBlU,-«na, adj., bbo-
eeitori (&. MOfleatcnr); care sueeine^
c&nta eu altuia, aecompaniâdia Ia câtUu;
si eantoriu secundariu : preeetUoritilu
ti tiiecentorii acestui fempZu.
* StrCCENTUBIABE, t., sneeeatnrl-
anj 1. a sopplenf, aimpleni, completă
nna centuria; 2. prin estensione, a sup-
plenf, impleof loculo sau lipsea, a pune
in locn, a Bubstitue, etc.
* SUCCENTUBIONE, e. m., eaeaea-
tirU { sub-eenfurione=fieatviTiohe sub-
ordinatD altui eenturione, subofficiariu.
* SUCCENTU, s.m.,(d'iB«w:citi«re),
•Heeeiitii) eantolu uuui-a cu care ac-
compaoiâdia cântulir altui-a : psaUw
fora aueeenlu.
* SUGCEBNEBE, (se eotţiuga ca t.
cernere), t., aaeeeratre; a c«me bene;
metaforice : sueeemeti conceptele vostre.
* SUCCERULIC-o, adj., «DceeraleBa;
eamu cendiu : creta sueeerulia.
* SnCGESSmiLE, adj., (fr. anecesl-
ble); care p6ie, e capace, are dereptulu
de a suee^ere, in specie de a sueeedere
la regnu, la ereditate, etc.: sunt mai audti
tuceeaeibUi la acida eretUiate.
* SUCCBSSIBILITATE. s. f., (fr.
BieeeilbllU6); stătu, conditione, derepta
de nieeeatifnie: sueeessibilitatea trowilui.
* SUCCESSIONE, s. f., anoeesalo, (fr.
in«e«8tUn; — d'in nteceffiu de la succC'
dere); actiooe de sueeedere, si in specie,
iNO0Mer«=urmare in loculu altai-a, in
regan, in imperiu, in demnitate, ia ave-
re, etc., cumu si loculu, lucrulu la care
se succede : saccestionea logica a ideeloru;
suceessionea necessaria a consetKn/ie-
toru, a evenimentului, tanpto'iloru, an-
niloru; successione debonenrcUe;—
tuceessionea ia tronu, la regnu; succes-
sione de gt^erniu dupo gâemiu ; fla-
care gubemiti lassa gubemiului edUti
aUu tueceaione de mm mare ineurcatura
m finantie ; suceessionea fiUHoru la sta-
rea parentiloru; prin\ mai multe «uc-
cessioni aeestu omu se inavutl forte; a
nu eoUege, a nu aUege nemida d'in auc-
ţessionea deschisa; suceessionea Ugiti-
SUC.
HM, testamentarioi eeUi inirefiu si
impartu suceessionea deschisa prin tnor-
tea euiva (fin consângeni.
* SUCCESSirU.-a, adj., aneeeMlrai,
(fr. Bneoeuir;— d'in suceessu de la sue-
eedere); care succede sau e aptu a sue-
eedere : progenia successiva , progressu
suceessivu, attaeuri sucoeasive de ape-
plessia; calamităţi suceessive; in specie :
A^eptu suceessivu; meamuUi fiii ai prin-
cipelui successivi la tromUu terrei.
*SUCC£SSOBIAL£, adj., (fr. ne-
eeieerUl); relativa Ia una $ueee$âione
legitima : seadimentu successoriaie; redi
si saecessoriu.
«SnCCESSOBHJ.-sJrto, adj.B.,B««e«B-
i9riSiieeessarlD8,(fr.siieoeiBear,iBeeei-
Henl,*lal}— Tedi si precedentele); care
succede, in specie care succede la regnu,
la gubernia, la avere, ereditate, cumu si
care serve Ia acesta suc«esstone legitima:
successorii parentiloru sufiliireapectivi;
suecessoriidu tronului; in utule terri su
si suceessârie la tronu ; suecesoriu lui
Oetavianu fu I^beriu; mai muUi suc-
cessori la domnia ; suecessorU masculi
si femine voru imporţi ereditatea pa-
rentesea in părţi ecali ; capacitate suc-
cessoria, edictu aueeexsoriu, legi succe-
sorie=legi de «uccesstone.-— ia gmere -.
evenimente successorie, părţi suocessorie
^evenimente, parti sueeessive.
*SaCCESSIJ,-a, adj. part. s. (d'iD5UC
cedere), BaceeBsaS) (compara fr. sneeedf
si SBeoiB), 1. in genere : pretendenţii
aueeesai la tronu; evenimente sueoease
in scurtu spcUiu de tempu; nu aveţi me-
die de sueoeasu in aeestu nsgofiu; sue-
cessulu tempurUoru anmdui, successulu
de retrassu la nevolie, locu de retrassn,
refugiu, etc.; 2.inBpe<»e,8.m.,«iM»eMu,
pi. successe, ce se intempla cuiva în
bene san în ren, ce face cineva bonu sau
reu, d4ro mai vertosa in bene : essita
bonu, resultatu . fericita , evenimeutu
favorabile, etc: mori successe preeăm'
jNţlu de bataUa; a face negotiu cu suc-
c^su;aconeurrecusuecessulaunaca'
tedra, launupostu; atefdicitădesuc-
ceasele selle; suceessu bonu ve urâM» ;
reidu suceessu aUu bătăliei; fora suc-
eessu e mai puoinu de câtu cu reu suo-
=y Google-
BUC; •
eetauţ imbdati âe sticcestu; unii itUri-
ttaU ăe Meetssuht am si de meceatulu
attoru-a.
* SDCCWIA, B. f., taeelUa, fd'in ms-
eideny, bnooata talista, in Bp«cie boc-
oftts de ounie, si mai allessa de oaioe
de porea : spata da poron, cost« de porcu,
baocata de petioni, de lardo, ete.; ma-
tftforioe : mâeella.
*SnGCID£a£,T.,BBe«Uere; l.(d'iD
■■b-eMere), a talii pre de desuptu, a-
fondOt a macellarf : a sueâăe nervii col-
Mm, tmneUi arbor^ont, peftorek por-
eulwi metaforice : a atc^de WndinUe,
lifrtdmt SMCciaei 2. (d'in »k-ea4«re), a
oad4 de desnptîi, a) proprie, a) in ge-
ure : a mc^- in peţiorelfl otdlUoru,
m6 roMe carmUm; p) ia specia si pre-
guate, a eaăS ntî sene, a lesBini si
eadâ gioBQ : de foaie le aneetdugtnudii;
âe eotremufu suceidu edifieide; b) me-
Uforioe : aneetimlm » etueidu mentife,
Ammde, ecfaaeride.
*SnCCIDD17,-a,adj.,aMeMau,(d'iii
mteidere sub 2.); pre ealls de a «acei-
dere, esposita aueeiderei : auceiduu ge-
NNClii, SHceidui bătrâni ai nucidme be-
tr&ne.
•SDCClNCTORIU,-toHo, adj. s^ ne-
«laetor , BvetlMUrlnn j care sucănge
, sau serTe a ntcemgere; ia apwie, s. m.
reale, HHusiieoineforiti, pLmcoino^âne,
baccata de atojTa care se pane pre d'in-
ainta, incepandu de la Teatre si lassandu
pene spre geauoli si mai diosQ d« ge-
Dueli.
* 8UCGINCXULU,-a, a^j., stoelse-
talns; damiDativu d'in swMntu, poeiou
mctMU Bau ancnnct», eamu deacins»,
dasmatiatu.
* SOOClNCTU.-o, adj. part. s., (d'in
fMCOMfşrs), sacelaetH : WMert «MOMf *;
in Bpecie, a) SMOnicf u^paratai , dis-
positn; b) mcetfKficzscarta, strinsu.
* âUCCINEfiAJtUOrO» adj-, siaeiM-
nrias; oare se faoe sub cmer«z=eenu-
zikztwiemuintrarie, ooptaeuboennBia.
« SUGGIM£BE, t., saeataere , <â'ia
««(•canere=:oantare); a caati od, pre
Ungă altnln, a aoeompaoi&; metafohoe,
a eonsonâ, a armonisi, a s« nKt, a coa-
ano 1M7
«SUCCIKOMBB, (seoolijnga eaT.«m>
g&'c), T., Baeelvfare; a etn^epre ded«-
Bnptn, de diosQ in bbsd : asMonnjjfe, pân-
tecele aaucdngeveaiimentulupreaWngiii
metaforica, a) a soarta, abbreTii, oontra-
ge, mai allessu, a redieft, 8nfflee&, ete.;
b) a par&, prepari, armi, omă, mani,
instnif.
*SUGCIKâLD=nK>(»iijniIw,pl.-e.He'
•lasDiaa ; cii^k inferiore, oingntorit
pre pltrtile de diosa alle Dorpnlaii vedi
» rneeMctonu.
« SUCGINSn.-a, adj. part s. (d'in
SMCtH^e), Boeelaatai.
* SUCCINU, eto.,Tedi sudnn.
* 3UCGISI0NE, 8. f., BnocUl», (d'in
«Kcidere swd 1.); acttone da a tuetMen.
* 3DCCISU,-a, adj. part b. (d'in «««-
etdere tub 1.), irneeliai.
« SUGCLAMABE, T., neeUmre; a
demâ la damore , a reqiinde m «kh
viore, la damore.
* SUGCIAHATIONfi, s. f., laeela-
aatU; aotione de «HcdoMorv.
SUGGOGEBE, (se conjoga caT.«»>
cere), T., tueeoqoere ; 1. a cSee sob een;
2. a e6c6 paainn, fora a etSoe de|4eni].
* SUCCOBTIGE, B. f., laoMn»; osr-
Uce de sub alta eortiae, soârtia de rab
alta Bcdrtia.
SDCCOSC-o, adj., Neeesai; plw» do
fiiMicu; vedi woMw.
SDCGU£SCEB£, (se eoajaga oar.
creseere), t., iieereseere; a «resee de
desapto, a oreece do dioan in sasti, aiM
marf, inaltii, redioi, ete.
*snCGB19P[r,-a, adj., iMfkrM;
camn crup», oamn orotia : tnueritj^a
coMa a epei, peri aueeritpi, peUe tm-
crispa.
SDGCRUDU,-a, adj., Mwtrii<M^etnQ
erudit ; came wneeruda.
8UCGBn£MTa,-a, aâ.j, Henoafn;
oamu cmentu : w fwtnit^ «McriMifa.
SUCCD, s. m., nafleiu; Tedi fneu.
« 8UCCUBABE, r., sauifeare; a cH'-
b&:=Bt& ouloata de desaptn.
* SUCGUBONE, B. m., lamabo, aag-
mentatiFu d'in amctAu, inse si on ia-
tellesBula formei SMCubu, i6io essag-
geratu.
* SUGGDBD.-o, a. pen., noraba; mu
=y Google
IM8 SUO
utecubos^^e «alea de desnptu; in spe-
cie, cu senin otncenn.
* SUGCUMBEBE, t., aiMnmbere, (fr.
•■eeamber); a eumbe:=A se oulo&, a cada
enb ceva, a cad^ diosn, a nn mai pot^
duce, enfferf, etc., 1. proprie : oeUisuc-
CWnbu aomnuUti, multe JMtiuiits tuc
eumbu aarcinei, incarcaturei nemeau-
rata;-2. metaforice: a suceut^ dore-
r^, Uhar», fantei, rogatvmloru, tm-
meniMonlotii, teiUationiioru.
* SUCCURATORIU, s. pers., moh*
rater; eiiraforw sabordinatu,
SDGCUBREBE, (se conjuga cav. ew-
rere), v., laeaBrere; a cwre snb ceva,
a mrre spre, lacera, 1. in genere: suc-
oweera sub nutrii, la mwru; 2. in spe-
cie, a tUMrt in adjntoriu : a muxurre pau-
paHoru; avhsidieU maMirs»a portei
de armata Mttccmtibaiia numerului int-
m»eilor«i 3. metaforice, a) in genere :
vomu aucct»e la tote peridde, fora ae
perdemu anima; h) in specie, a veni in
mente, a trece prin mente : u m sue-
euriT, avAstemvi pre carte, nu mi suc
mre ce mi ar placi.
* SUOGUBSAtE, adj. s., (fr. aiiMiir-
sale); relativu la «ucciwsk .* hanea suc-
tMnale, $C(Ae luccwscdi, mai vertosa :
haaKrica $ucc%kr$ah; absol. 8. f., una
tuemrecie : mai multe sueeuratdi de
hanea; succwrtoh de seoto; auecnraalea
mt^opolifiiy »uccwr«aiile episeopieloru,
* SUCCDSSOiUD.-sMa, aiţj. s^ •■•-
•■rtvr; caie MKCwre, fkoe «uecmmi=
adjntoriu : swmraorii invalidiloru; m-
tUMfi «Mcursoria alioru insiitute mai
Mori,' Mat MU^ baaeriee sv aueeuruh
rie unei eathedraie; (vedi si tuceurstUe).
* SnCCnBSn,-^, adj. part (d'insM:-
tMrrere), saeMii», (compara fr-seaoan
siseeonn), 1, in genere: sdtaidieie sue-
OiTM we^idâh; nu su medie pecuttiarie
de metmra» tcioru eeolelorM; suecurauiu
JaioBpMf 2.itt specie, s. m., euccursu,
ţL-€i CB sensn de adjutoriu : Bubven-
tione, subsidiu, etc. : cu guecuratUu w-
eimloru ne a^jutămu muîtu; fora suc-
ewrsttlH metru hm ne va succede in
•SDGCUSSABE, v., ineansBare, (d'in
— "" de I» auecutere); intensivu la
ŞVC.
succutere, a aueeute cu mare violentia *
asia ne auecussa eallii, in eâiu netaru
si dentii d'in gura,
*SnCGDSSI0NE,3.f., saaeiiMlo,(fr.
^■ecnR8i«B, d'in sueatssu de la sueeu-
tere); actione de sttceuto'e : suceuasiom
de cotremuru. de friguri, de spaima.
* SnGCnsS0BiU,-8(}m, adj. s., ive'
BDBsor, cairQ'8Uccute:eaUusueeu$soHm;
succussoriu basiloru soaali.
* SDCCUSau,-a, adj. patt. s. (d'in
sueeutere), iMoassus : casa rm sucmssa
de cotremuru, etdiari tare aueeusti de
ealli; luceussulu unei retle eamtia.
« SUGGUTEBK, (se conjuga ea v. ««-
tere, comparata cu 8euterei=se6tere)i t^
Bneentere; a face se saria, se salte si :
a saltă de diosu in susa : a suecute ea-
palu, perii; earrulm suceiOe personde;
carrHJu mausi sueeute pre calU aah-
broşa; venturi eiolente sucoussera widele;
metaforice : faeia suecussa, ântniâ suc-
eusse de spaima, turbwate forte; men-
tea suecuasa e mente smentUa aprope.
* SUGEBDA, B. f., ineerdaj stereo
da porcn.
*SnCIDn=9NeculH,-<i, adj., n«Mu
si sneeidu; plenu de suceu : pomesue-
eide, agru suecidu.
* SUGINATD = aueeinatu, s. m., (fir.
■■e«lB6); nome generica de sari chymiee
formate d'iacombinationea acidului aue-
cinicu cu una base ehymîca.
* SOCINICU=«»«iiit««,-a, adj-, (fr.
•BeelBlqBe), de »ueintt=smccimn : at^âu
succinte» ; vedi si audnatu.
* SnCINlN0=%uccimnit,*4, a^j. s.,
(■QoeInfBBS) fr. sagoinilae); dewonnu;
in specie, s. m., mcetntnu, si f., tueet-
nina, resina de sueeinu.
* SUGINITUr^auccintte, 8. m., (fr.
BDOfliBite); graniţa ou focia ca a wc-
eint^w.
* SUCINIU=n(ccmi«i-o, adj., iBel-
neDB=sB«elBeB8, (fr. sneeln^); de sue-
einu, 6iinspeoie,deoolofean(eeHM(lM:
fiori suoeinie.
* 8UGINONE=rgiwctnoiM, s. f., (fr.
snefllnoae); substantia oliosa, eetraisa
d'in acida sueemim.
* SUOINU=«t«cin»,-a. «dj. 8., bb-
elBUSf-HM si SBeelaBSţ-BB^ (fr. sieela))
=y Google
SUG. .
1. adj. ilâ swiu:=zsuccui d^ro mai vei'
tosa : 2. 8. m., wceinu=electni, ambra.
. S\]ClRE^suecire,-eaeu, t., torquere,
4UtorqB«re, eoator^uereţ Tertere, in-
Terteio, perrertere* olr«niiaf«re{ re-
xan, ittutlgmzo, fleotere, defleeter«,eta<
a toice, intorce, ai mai vertosu, a di-
Btorce, Btramb&, a bate, disloca, diffor-
m&, etc. : a suci fire ăe îâna, demetaa-
■le, de bumbaeu; a sud torfulu; a suci
auUulu; a ai sttd unu petioru, imu de-
gitu; a suef oopulu cu fad'a la cifa; a
md carrulu despre retarxtu spre ap-
{Hmm;— a md unu omu forte muUu :
eaiaminalorii aueescu, cumu vrea, pre
aspiranţi; omu sucitu, cu mente sucita;
— candu ae vedu aprope prensi de câni,
l^orii suceseu in aUa parts; de desa
ce e lumea, n'ai incotrcat te sud; sue-
dUîaderept'a, la stânga etc.,— (Fro-
babile i'ia sub-cire=^ciere).
SIJCITORID=attc(ît(ort"i«,-(o«fl, adj.
,8., t«r9Mn«.dUtor4iietii,fleDt«iia, etc.;
SVCXSVsiattccUura, adj. pait. (d'in
. audre): Bamânu sudtu; fiMu de sucitu
tortu, audtuUt tortuîui.
8VClTVB.A=MKcUura, s. L,UtbIm,
aciione bî mai rertosu «ffecta alia ac-
Uonai de sudre : audtura in locu; su-
eitura de genudu, de tendini, de vene,
deeapu.
SUCIVORU=fi«cMrw«,-a. adj., (fr.
snoelTore); care vora, devora iueculu :
insecte tucdvore, bî absol. suedvorele,
âuuilia de insecte ; — metaforice : sue-
. dvorii poporului.
SDCPN£=:tuccone , a. peiB. buc« si
■MMt care suge forte, ioiasuceulu; io
specie si metaforice : 5uccone = Gama-
iariu, suceone z:^ rapitoriu, eto.: succo'
nit su addeverate lipitori aUe popont-
luj,' vedi Bi sudvaru.
SUCOSlTATE=«i«osa(ite, 8. f-, sii-
Malţaa si sueaMltas ; stătu de succosu :
. cuceoaiiatea pomeloru.
SCC0SU=sueco8U.-a, adj., enoosna si
si«e«8Bit; plenu de succu : pome suecose,
frasi eu mediu si suţcoae, auceoae vorbe,
museoea radidna, succosa came, sueeosi
ttruguri, vedi ai suceulentu.
SVCTU=8u^u,^ adj. part. a. (d'in
sm. 1889
sugtarc), SBCtBg : una mammiUa suda,
alt'a neauota; copillulubene suetuva
dormi si hene; vaccele sucte de mteUi ;
brosca sufia de serpe; poporulu sudu
de assupritori; suctulu amnoUUoru.
SUCTURA = 8Upiwa, s. I., suetni;
actione si effectu alin actionei de . au-
gere : una sudura nu adjunge prutt-
eiilu^ se ceru mat multe audure.
SUCXJ=suecu, pl.-uri, saeaBSÎHfl-
eng, (it. iii«ei> si Bif e, fr. inet iap. Jafo);
proprie, licidn ce se auge, m stârce, se
espreme d'in substantîe animali si re-
getali isucat de eame, aueeu de erbe;
auccuri de p6me, de radeânef aueeu de
lemânia, de portugalle, de struguri, de
pepeni, de pere. mere, eerene, etc.; aueeu
d'in seârtt'a arborăoru ; la unii arbori
aueeulueresineau; sueeu gaatrieu; aue~
curile aecrdaie in atomaw aervu la di-
geatione; si lân'a are aueeu, ai aumdu
jdnei se cura prin apeîloMu ei; aue-
eulti Bordiău allu caad pruneuim; -ia
apecie : e aueeu medicale, auoeun pur-
gative; metaforice, a) stKcu=;poten, vi-
gâre, etc., mai allessa despre vorbe» «8-
pressiono, cogitare : vorbe eu mediu $i
cu succu, frasi fora ned unu aueeu, mw-
cUlu sententidoru.
* SUCDLA, s.f., 1. BBflRU} deifuta-
tivn d'in aue==an=actoh, de nndO' ri
m. sucH^u;— metaforice ; 8»cula=:fiiaa,
vertebiu, reBchiatoriu, modiofi, depe-
natore, ete.; 2. angula, na'a d'in wd-
stellationi insemnata ca n<Hne gr. hpoM,
hjBdeS) hăSei.
* SnCULU. s. OL, vedi aueija sub 1.
* SUGDPA=swMU2»i , 8. f., (fr. B*a-
eospe); disca ce ae pnne sub atpa.
* SUDABUNDU.-a, adj., niabai-
dnsj care suda multu, tare sudatu.
SUDARE, T., aDdan, (fr. ibm); a
soSte audore, a transpiri nmori pre
pelle, 1. proprie : tremuri ai eu iote tf
ceate~a vedu co audii pre oaidura au-
dămu; picura de tudore eorptdu Ivcra-
toriului; spunu de imagini sântg, co aru
fi audatu ; prin estenaione : suda par
rietii, suda locurile umide, suda pamat'
tulu in certe locuri; cu obiectn analoga
cu sensulu verbului : a suda sudori , a
udă sânge, mulţi arbori suda baUamu;
jyGooglc
IMO
SUD.
2. metaforioe : suda omiUu peNO seen-
Bca oopiUn; tmtUi mda sudori de sânge
pentru seeoalure ; m sudaţi scrieudu
eâtsva Imie cumu ae cade, nemim inse
te tnH sentia eo ati sudatu; — vedi si
eompoBitalu tutudare.
SODABIOLUsmdanorN, h. m,, bi-
<«rI»laB) deminatiTii d'in sudariu : se
stergu pn faeie eu sudariile de me-
tai^e.
SDDABI0,-a, Bo|j. 8., Htorli^ n-
latiTU 1k sudare, la sudorei in specie, s.
m. reiUe, «hm «udări», fwu mdte su-
darie, bâttists de steno suăore si alte
de pre tatas,.
8DDAT1UNE, s. f., nteUe; utione
de sudare eama si effectu alia acestei
aotione : sudaHonea pariOUoru; si
eoBcrtftn, Midatioiie=cainflra de sudata
labuiia.
SUDATOfiIU,-f^r*a, a^. s., Mdatcr
n BBlaUriis^ui; care suda sau serre
la stidatm : sud(Ucrii dupo /uMftom,
tudatoriuiu dupo fortuna ai am^ mare;
atwoL s. reale m^ sudatorm, pL-e, si f-,
tud^6ria=sudat6re : a) bănia de su-
dalu; b) cămara de banir peatrn su-
Mttt ete.
8DDATU,-(i, adj. patk s. (d'in m-
dare) t parieti sudoîi, p^audttta; beu-
tura de sudatu; eudatulu nu se face
osiA rapide'
SDDATDBA, fl^ nUAUt wi*r; ae-
Uone de sudare ă6n mu vertoso ef-
focto alin aeellei-aai : moi mUUe suda-
ture mi ne seapara de friguri; auda-
im'a pettei, mdatm'a unui pertete.
" SUD£, B. f., sa4i8, pi. mim; parn
grossn.
SDDOBE, e. f., Bsdor, (It. •■dcre, isp.
■■d*r)poit.Bii«r}proT.iiior| frauenr^ —
d'in sudare); nmore apoaa, de odoie mai
multa BHU mai pociau tare, 1. prt^rie :
fli sudorea n ^gete esse (fm eorpu;
«wlw suddn OH provoeatu morbosutw
aeesiu metheamenlu; sudore sta pre pa-
fietoj BÎ mai eatonsu : sndâre de restna,
devenenu,delac»,demare; l.metafo-
irioe, aHd(}r«=labore ai fractu alin labo-
iBi : d?in SudorOe terranului viuenm toH
«dZt alţi; sudorUe de facere a muHerei;
aveţi respectu de sudorea SomânuU^i ai
8^^
Creştinul; eu sudori de sânge ptângu
moiWMle mârtea fUiUoru ; eu si^ori de
sânge e reswmperata de atrabom ehar'a
noatra ţSrra ; fora sudori nemicajmm
nu se face; in acdte sudori de hutu m
de terrore; eomedi'a, ea » tragedia cere
sudorimulte; eebenepote/iforaaudore?
eu sudorea laborei vru Domnedieu a
coronă nobSea frânte a omuUli ; — in
cwte locationi, applîeata si la nomine
de pU^te : a) sudorea ee^Jmi^^us^t
uplMWf Linn^ i) sudorealfaptelui :=
IMtatltea «fSa Înalta, lAnn.
80D0BIPBEU,-a, adj., (fir. Biiert-
Are); care oddaee, caoBanidore. -pofumi
sudorifere.
SDDOBIFIGU.-o. adj., (fr. ndwlfl-
4»}; camu in acelln-aai Bensa ou m- .
dor^eru.
STJDOBTJ.-o, adj., ariorai ; oare pi-
cura de sudore : eorpu suderu, ^anta
sudora.
*SnDn,-a,a4i-,B«AaB,(e(ntn8md'in
se si udu); oare na e udu ^ umiâu :
audeventuri, ve»iiitldem6dia^emdu,
sud^a primevera, mai suia vSra, tempu
audu, ceru audu, dtuM suia, sui^aspim-
dore a aorelm ; Bubst. m. reale, «imn)»,
a) tempu serena, fonnosu; b) Tenta do
mâdi&>dt, nomiuatu bÎ austru; e) mâdia-
di, partea sau regionea, directione ade-
spre mMîa-di, (fr. ni).
* SDE, B. m. si t, sta ; porca, rerru,
serob.
« SUESGBBE, T., aiftMere; a se 4«-
preode, a se inretiă, a se dedi, si : a
lea& depreudere, inretia, a fl d^renin,
invetiatn, dedata, frecatu, etc.; confere
si compositele : osaNSMere, eeiUHasWfV,
deaueseere.
* SDFETE=ni/fafe, b. dl, asfto ri wtl-
fea; consule la Gajtaţpnesi.
* SnFPAŞCINARE,T.,rtltordmM*;
a fareinâ de diosn p6ao sosa, a implâ,
inâop& : parasiH suffarcmaii la mettie
aUoru-a; metaforice, a inearoi, oam«^
1&, ete. iffiwZiere suffarcinata eu mâneri
si ornamente.
* 8UFPBCTI0NE, B.f., sBffMtl», (din
sujfeetu de la sujţeeere) ; actione de n^-
fecere : suţfeetionea attHt consule m le-
cviu ceUm nwrtu.
=y Google
* SDPFECERBzrSK/jţcerc, (d'inwfft-
faeere, se coojuga ca v. facere), t., anf-
fleere, (fr. aufilre); 1. a face, a di si
pnne sab mEkDa, a procnrâ, a ptoved^;
2. a puDe iD loculu altui-a ; a svffeee
consuli; metaforice, in genere, a substi-
tui, pune ia locQ : suffeceii letran'a ge-
neratione cu aWamai Unera; 3. in sensn
neutra, a adjuoge, a fi iodestulln; suffece
inteUeptului câtu de pucinu.
•80FFEClEtiTE= suficiente, adj.
part. prea. (i'ia suffKcere), BurfloIeiiB,
(fr. Bofasant); care suffece, l.iogeuere:
opemu suffeciente provisione de lemne
fentru Urna; 2. in specie, a) suffeciente
^capace; p) suffeciente=-3uperita vanu,
preaamptiosH : stvUii su stiffedmti in
tote afjirmationile selle.
* SUPrECIENTIA=wi/iţcienijo. b.
f., BBfAeleatla, (fr. snniBkiioe); calitate
sifsptadesti/^cnte, 1. in genere: suf-
fecientia de provisioni; svffiicienti'a cu
cea ce are cineva, e salutare; 2. in spe-
cie, a) s«/feaenf u):=capaGitate : avjfe-
deniCa clama omulu la onori si dem-
nităţi; h) suffedentia ^ vana superbia,
presnmptione, arrogantia.
• SDFPECTU,-a, adj. part. s. (d'in
svffecere), epffeotot : r/insulde suffectu
eelluimortu; celli suffecti fugariloru.
• SUPFECTCKA, s. f., snffectDra; ac-
ţiona si mai allessa stătu produasu prin
actionea de suffecere.
STJFFERBERE, t., lufferrore} a ferhe
de desuptn.
SUPFEBENTE, adj. part. preş-, (gnl-
ferens), tolerans, pâtlensf Uborâns, (fr.
BOBffrant, patlent); care sufferc; în spe-
cie, care suffere de unu reu : nepoien-
Hosi sufferenti de greu morbu.
SUFFERENTIA, s. f.,(aDfrereDtU,
fr. aonffranee), dolor, eroeiatnsi cali-
tate, etatu, condîtione de sufferente; in
specie: dorere, tormentu, ren, nevo-
lia, etc. : amarele suffereniie alle vietiei
nostre; suffereniie ca aeeUe-a nemine
n'o patitu; sufferentia infernale, suffe-
rentia ce nu potu neci cei mai pecca-
toai aftâ in sufferentiele infernului; ce
sufferentia pre bktulu omu ! suffereniie
morali, suffereniie physice, sufferentie
preste suffereniie; in sensa mai gene-
ŞUT. IMl
rale : sufferentia cu anima mare a of-
fenseloru; sufferentia se avemti câtracet
ce nu Bciu ce făcu, candu ne făcu reu;
cu sufferentia patiente ne pastrama pa-
cea sufletului.
SUPFEUERE=:gujfer(>c,T., Bnfferre,
(it. gofferlre si soffrire, isp. auffrlr»
port. Boffrer, prov. snffrlr si goffrir, fr.
souITrlr), tolerare, pati, eraelarl» d*-
ler^l 1. in sensa propriu oe occurre mai
raru : a portă, duce ceva iu bracie, in
spinare, etc, a si pune umerii, spatele,
mftuule BUb ceva : voUu sufferi aceste-a
in casa, la copUli si ussore; 2. metafo*
rice, aduce sau pati, cerc& unu reu, ana
greutate, a) ceva materiale : a sufferi
morbi gravi, doreri de capu. greutăţi si
taliature de stomacu junghiuri de peptu.
injunghiature la articulationi; a sufferi
fame, sete, frigu, si intrans. : sufferu 6-
menii de petiore, sufferu de odi, sufferu
de capu, sufferu de podagra, sufferu de
nevralgia ; sufferu mai departe de pau-
pertate, de lipse, de naioUe de totu ge-
nulu, de geru, de ciAdura;— sufferu «j
plantele de seccitate ea si de multa ca-
lare; sufferu iote dt tote; b) ceva ideale,
a) in genere : a sufferi mari doreri de
anima, mare intristatione ; peceatosii
sufferu mostrarUe conscientiei, cumu si
scelestii sufferu supplidele si torUtrele,
penele legei; ce amaru amu sufferitu in
casatorfa nostra ! — suffere omtUu si
ânim'a lui, ai suffere cu amaru de pro-
ditionile eelloru, earoru si a dedutu âni-
m'o; suffere de deşertarea eelloru ce l'im-
pressurau cu onori lingusitârie, suffere
de tote illusionile perdute; p) in specie,
a') a patf : suffere rossine, suffere offen-
se de la cine nu le astipta: suffere dom-
ne si perderi in averea si nomele seu;
i6to : p') se arma cu patientia si ge-
nerositate, si asi& : suffere offensele cu -
nobilitate de anima, suffere reutatea,
stuUeti'a, ignoranti'a, miselli'a altoru-a;
— a sufferi in sene, in tăcere, cu pa-
tientia, fora murmuru, credendu eo o~
mulu addevcratu bonu a'a ruiscutu se
8uffixm.se practice virtutea, sufferindu.
SUFFEBIRE, v-, vedi sufferere.
StJFFERITU,-a, adj. part. (d'in suffe'
rire), paBsna*
>yGoog Ic
1362 SDF.
SDFFEBMENTATU,-o, adj. part,
■nfferineBtatDEi; cama fermentaiu,
• SţJPFIBLU=8K/i?&uIii,s.m.,Mrflbo-
Inn; una vela alba si cadrn co punea
pre capa sacerdoţi! si sacerdotessele aa-
tîcUora romaDJ.
SUrPICIENTE, sufficientia, sufluxre,
Tcdi : gvffeciente, suffecientia. suffeeere.
SVFFlGTJJz^sufjiptu.-a, adj. pirt. s.
(d'in auffigere), «uffiina, (compara ital.
MfAtU si soratta, isp. «oflt», fr! aofflte,
D. gr. aoţlza), laquear, Uasnar; 1. pro-
prie : canie stellate, sufficte meseîoru,
tavaneloru, boUeloru de baserice; 2, in
specie, snbst., suffidv, pi. suflete, (»uf-
fittu, soffittm), tavanu, si in specie, ta-
vanu de scandare depicte ca rosacie
si alte inâoritnre.
« SUFFIGEBE, (se conjuga ca t. fi-
gere), t., »rAKeret 1- & fige de desuptu :
eu ţrewAere Mffissera velele cellei mai
de Bum antenna; 2. a fige inainte, sub
ocli : tiu se suffiga anfWtUieparitiiiom
de ecae publice; 3. a fige la unu capitu,
si a DOme, in oppositione ca prefigere,
Ia capitula ce se considera ca tuhsecenie.
wbordinatu cellai altu : asia ee prefigu
pnfisse verbdoru. dero s» suffigu $uf-
fiase verbeloru si aîioru covente.
• SUEFIME, pL, mffimim. turamenj
redi auffimentu.
•SUFFIMENTABE, t.. BnnmeDta-
rej a face tuffimwdu, a offumâ, profu-
mî ; hovdu de junghiatu ea victima ge
W tuffimente bene preale tatu,
• 8UFFIHENTG, pl.-e, isfanentam,
(d'in suffire); actu de suffire, dâre mai
TertoBQ, media de suflire : se fia suffi-
mente pentru tote victimele.
« SGFFIBE , Y., snfflre , (d'in sufr-
fire, afBne cn gr. &6atv); a afTamfl, a
profam& : a auffi st purga caa'a tota; a
tuffj cu thgttM tote camerele; suffii vic-
tim'a ctt suavi odori.
• SUFPISCU, 8. m., snniieos, (d'in
iiA^eu); proprie : foile de la câliele a-
rietelui, care serre de punga; in genere,
punga de ori-ce materia, d6ro mai al-
iesBO de pelle.
SUFPISSU,-a, adj. part b. (d'in su^-
figere), sanixnfi, (&. aorflxe); 1. in ge-
a«re : âteUeleparH suffisse boitei ceresca;
StJP
2. in specie, ca a. m., suf^ssu, pi., suf-
fisse, syllaba sau simplo sodu ce sea-
dange la fioitulu unui coTentu, spre a
modific& sensuln acestni-a : d'in sub-
stantivul» carne eu suffissulu osh se
face adiectivulu earnosu.
* SUPFITIONE, s. f., Buratio, (fr.
BDfatlon); actîone de suffire : sufHtionea
casei; in specie : suffitione eră affuma-
tione si purgatione a oelloru ce pertre-
CMSse funerile ttaui morlu.
* SUFFITOBrU.-Wrw, adj. s., sifi-
tor; care suffie : suffitoriulu dormito-
riului domnului,
* 8UFPITTJ,-a, adj. part s. (d'in suf-
fire), BnrfltQB : camerele suffUe, tuffi'
tulu camerdoru.
SUFFLi^ILE, adj., tutaMlh} care
se pote suffiare : aure ot^/ldbili, odore
sufflabHe.
SnFFLAlfE, pL, sufflamine. tuftl»-
men; 1. ungla de lemnu, spre a impe-
dică rot'a unui carra; 2. calcioni de
lemna in genere; 3. aetione de impedi*
care, si pedica, obstacln; 4. tinere în
toca, intardiare, ammanare, lentitndine:
cu mai multe sufflamine caută a impe-
dieă rotde carrvăm de triunfu aUu ad-
versariului seu.
* SUFFLAMINABE, t., laraBiaiiiarfl,
(i'in sufflame); 1. a impedic4 cu nv^/?a-
me : a iiufflamină doue rote aUe carru'
Iw; 2. metaforice, a modera : tmpe^ti
oratoriului e de suffîaminatu.
SUFFLAMMASE, t., BnnUoinarp; a
flammâ, a inflammâ pre de desuptu, a
attiti&.
SUFFLANTE, adj. part prea. (d'ia
st^ftare); sifflaog, anbeianB; eaiesuffta,
in specie, care suffla greu d'in caus'a
fatigei : ccdiulu suffiante de fug'a ra-
pida si lunga ce feee.
1 SUFFLABE, v., sifflare, (it tot-
fiara, T. isp. saOar si selUr» n. isp. a<-
pUr si ohnplar, port Boprar, fr. iMf'
fler), flare, afflare, efSara, ecnflare;
spirare, reapirarc» inspirară ^ rlTerOf
hilare, exbalare) anbelarej anrare* ar-
gentare, etc.; aiferre^ rerrere; 1. a fii,
a spiră de desuptu, d'in intru, a) a spir&,
ca functioue de vi^tia, a) in genere : O'
mulu suffla, suffla tote animalile; fora
=y Google
SDF.
aflare tmevieiia; mpeăice-sese suffle
tma fientia viua, si more in eurrendu;
P) iD specie : a suffld hme,aăuffiâ rett,
a mffiâ limioru «au greu, a sufjlă tare
sau tnceAi; ct»e suff^ greu, nu e bene;
absolute : a suffld, a) a viue : tbtumai
suffla itteo eopUtulu ce si trage at^/larea;
— asi trage sufflarea^=a sufflâ rega-
lată : nw ti poţi trage suf/larea de mal-
timea ce te imprevsura; nu me lassaii se
m trag» sufflarea^^ na mi daţi pace,
repaasD, etc.; i6io iii asi trage s^fia-
rea=z a espiră, mori; — ^') a sufflâ=a
suffid greuy asufferi: ce eaffii asii? au
mt iiebme? d» ce suf/lacalMu.boulu?
suffla, colee greu; suffla de te sporii,
si : abid mat suffla; b) cn sensn mai
«stensu, pentru diverse asuai, a) in ge-
■en : a si sufflă mânvîe sau in m^e,
sprtaseimeMlsaMalereeori; asufflă
m hemituire^a sufflâ luminările, spre
a le sUngere; i6n : a sufflâ m focu ea
se VattiHe, ai totu asii : a st^flâ footAu,
incendiuiu; si metaforice : a sufflâ urt^a,
discordia, dissensionile, certele;— a suf-
flâ ptUberea de pre vestmente, ăe pre
mobUi, si : a sufHâ bene pellarfa, bat-
tiat'a, vasele ; apoi : a sufflâ cuiva in
gutiu urna pi^bere salutare, asia si : a
sufflâ in streiHa, diversu de : a sufflâ
la «ireda, (re^ mai diosu); a sufflâ m
oAu una bcma.pii^ere; si eu sensa ren :
asufflâ ewvain-adi, in ureela, ingura;
— proT., cine s'a fripUt una data eu
sorbe fsrbmte, suffla apoi si in lapte
prensu; se tu sufjfli si se oada=asi& e
de macra, de debile, de strigosa, etc;
— a svfflâ in flueru, in flautu, in
eomu, in bueeinu, ei : suffla bene
comMiti, fluendu; nu acii sufflâ bucei-
nulti; a si^flâ in punga, in beaiea, pre
gimra siin gaura, etc., si ca sensuri
metaf(»ice foite diverse, de essemplu :
a sufflâ pre gaura=^ oa avâ claue de
nsis, si prin nrrasre a nu potâ intră in
oasa ; a sufflâ in punga, a') a na av^
nemioainea; p')aua deşertă, etc., (vedi
si mai diosu); P) in specie, a') itmflâ:
eeauffli asia bucaek? nuaufflfUi buc-
eele, eo le sufflămu si noi; .a sufflâ &u-
âMe; a sufflâ in (»'tn/>ONm=a sMfflik
' \,.tt.st0â besie' a; facila Iute
SUV. IMS
ca si eumu ar fi sufflata eu tiâv'a; deco
nu suffli amnelluUi junghiatu, nu poU
leuâ bene peîlea; p') a sufflâ in focu cu
foUH; tu suffli numai eu unu /bile, aUt
fauri suffla eu doui si cu mai mulH fciUi;
si : a sufflâ foculu cu follele maibmede
câtueugttr'a;ă9 aci, metaforice, a su^
^a attitiă; provocă, esciiă, inceode, ap ■
prende, infariă, etc. : a suffla ăiscor-
dide civili, belMu intre froti, (redi si
mai subq); 2. a 8ufflâ=a. miaci in ge-
nere, a) despre venta : ventulu st^a;
vewtuW suffla fiorosu. Unu, aspru; de
tote părţile suffla venturi violente; si
trans. : ventulu suffla foculu, incen-
dixAu, si le aUiHa, lumiuarâe, faclde,
si le stinge; ventu violentu suffla pul-
berea, neueo, oren'o, si le spulbera; me-
taforice : ventulu suffla voue, pentru
voi, spre voi; mâne va sufflâ aitoru-a,
pentru allii; ve plecaţi m orfniK suffla
ventulu; a se scambâ dupo sufflarea
veiUtdMi;~nu suffla firude veittu, nu
auffla ventulu in velele vostra; voiMn
suffla aiinflapandieie navei; ftP'Oasensu
mai ideale, a) a sufflA^=a incufflâ, a
dice, inspiră, spune, adduoe ameote, si
mai Tertosn, a spune lQ'.parbe^adiM in
aeoretu, etc. : la thsatm auffla adonis
loru «MHlwiueimaH.ftme; aauffliemva
la %treda; ee ti suffla dU la undaf nu
e formoju a ai sufflâ la ureda cu mai
muift de facia; n» sufflati eiaaminan-
ăuUti, co mai reu se confunde; cme ii a
Si^flatu se faci aceste-a ? cine le suffla
se se porte asia ? mai vertosa negativa :
a nu sufflâ=2Z nu dice nemica, a tac4,
a ată bene si ia pace : se nu suffli eo
te oecidu; nu suffiara vorba la t<^mo-
slrarde si ehiaru inmUelelw; cineptitc
sufflâ inaintea tyranului ? ţ) a aufflA
=a leuă, răpi, şterge totu, a nu lassă nA-
mica; a easaurf, etc. : au aufflatu totu
vinuiu ^in bute, aufflara in tete otţ^fe,-
laironii aufflara in tote puugHe ctiUa-
toriioru; invaserii sufflma tfitu >ifin
tertU; funetionarti rapaoi suffla sA papa
d'in fmn^esubditiloru; Mn ai : asi^-
flă mueii, asufflâ nasulu, eto.; i) des-
pre metalle si alte analoge : a stafia cu
auru, cu angentu. cu/ptiaHttu;'ii^urele
de argenttt se auffla cu oum; caldâtrUe
=v Google
£t aite vase se svffla eu stawnu; in ge-
nere si metaforice : sg me suffii cu auru
si eu gemmele d'in lume, nu me vendu
tie; facia suflata eu tote graiiele rosei
si oUe crinului; de acf : 8u/;^u=eu-
petbn, mundru, delicatn, etc. : june suf-
flatu ea prin a«neUu, vergini aufftate
ea prin annelle.
2 StJFFLABE, s. verbale, flatis, spl-
tltnif rentas, «nrâţ âMtin«l, «Dlmang;
1. in genere : sufflarea morhoaului fw
eca a sanitosulmi; sufflarea ventului,
lene sufftari de ventu; sufflare eu auru;
a «tni intr'una suflare, a bee intr'una
tufftarei 2, in specie : a) sudare de viS-
fia=Ti^tia, potero de viâtia, principiu
de ri^tis im siăâ sufflarea m mânute
tmieului; a stă fora sufflare; eşti fora
sufflare m tene; si metaforice : fraţi
fora sufflare, poesia plena de sufflare,
de suf/hre divina si genicde; b) âtntia
animata : tota suffttwea se laude pre
Domnulu; nu e sufflare in lume, care
se »H si vrea hernie seu; iote sufflarile,
de la verme, pino la om», su erestur^
FttnH» supreme, care e si sufflarea ăe
viStia suprema.
3DFFLATI0NE, 8. f., snflRtlt, spl-
ntUf expclltlc, ete., aetione de suffla-
re : sufflatione d^fu^; suffiationea eu-
pdoru eu auru; Bufflationea in flueru,
imbueeinu.
SDFFLATORlîJ.-WWo, a^., flaBs,
«•nlUiii, isfllnSj tpIrsDi, lDBplr«D8)
oare suffla aau serve la sufflatu. (com-
para it. Bofflatore, Isp. soyUdor); 1. in
genere ; morbosi greu sufflatori; suffla-
toriu de aimelle eu auru. si : sufflatoriu
de anneUele aitoru-a; 2. in specie : suf-
ftatoriu de tkeatru, si in genere : suf-
fiatoriu de rdle cogUe-, 3. s, f., suffla~
t6ria = sufflatdre , flabriia = instru-
menta de snfSatu : sufflatore de focu,
de foile, 6tc.
SOFFLATTJ.-a, adj. part. 8. (d'in
iufflare), simatoB, flatoa, e»nflfttas;
iplrltast halltoB : vestimente svfflate
de ventu. sufftatulu ventului; de ata-
re mtfflatu oUtt eopiUMui ne amu spa-
riaiu.
SUFFLATUBA, s. f., flatia, ball-
tBif etc.; aetione, d^ro mai vertosu ef-
BUF.
fectn allu actionei de sufflare : suffbf
tur'a eaUului defatigatu; aeeste-a nu
su seuUe de auru. ei numai sufflature
de awu; sufflatur'a unui violetUu vmtu;
sufflatura indemanatiea m flueru, in-
bueeinu.
«SUFFLATTJ,-a,aâj.,Bnra«TQS}camu
fîam : peri sufflam.
• SDPPLECABE= jttppZccws, (pre
a locuri, w/fulcare, suvu^iare), T., (anp*
pUoue), replicare, aorgiiB dlgtrlif ere,
veaten eolllgere; a pleed de dioen in
snsa, a indoni de dtosu ia susu, o sum-
mitte : a sufflecâ mânieele, a suffleed
unu vestimentu lutigu; metaforice, m*
eln^l, a se dispune, a se prepară : a si
sufflecâ mânieele; a se sufflecâ ca se
mance, ca se intre in lupta.
SDFPLEGATQ,-!», adj. part. 8. (il'ii
suffleeare), repIiwtBi, icelaetas, ih-
elnetiiB.
SUFFLECATDBA.w. f., actiono si
affectu alin actionei de suffleeare : suf-
fleeatur'a mânic^oru, pulpaneloru.
8DPPLETELLA, s. f. pi., suffletelle.
specia de planta, eonraUsrli majalia,
Linn. sau ItUam eoBTallIdn;— proprie
f, d'in suffletellu.
SUFFLFTELLU, s. m., anlmalas, ■•
uliula; deininutivn d'in sufikiu : asii
le fit coventeUidu, peno le ean suffleid-
lulu; pentru sufflâeiluUt meu me dore
ânim'a mai muUu de cât» pentru oKk
vostru; in resfaeiari : tu eşti suffleidlulu
meu; sufflstellulu meu! suffleteUtdu
mammei ! sufflHeUele tatălui !
SUPPLIiiTESCK, adv.,rellirlo8e,ple;
idoptire ; in modu suffktescu : a dilege
sufjietesce, a cură mffletesce; aintd-
lege si ase portă sufflkesce, a vttw sh^-
f^sce.
SUPPLETESCnm, adj., plna, bbho-
tiB, saeer; adoptlToa ; anlnallB, nen-
talh; K\BXi^\i\dk8ufflHu:coveniviudi-
vinue nutrimentu sufftetescu; facidtaii
suffletesci, viâtia suffkthea : a) vi6ti'»
sufftetului; ^) Tiâtia morale, religiosa,
conscientiosa, virtuosa, omen^sca, cre-
stinfisca, eic.;—invetiatura suffleiâsca;
parentc suffletescu ; ceilu ee e parente
suffleteseu, nu e pwenteîe decerne; Aen-
tie auffletesei su suf/ktele omeniloru^^
>y Google
mat aUesau, auffletesci Aeatie su ânge-
rîii—fiim suffieUsew, frate sufflelescu,
aorori suffletegci; — câf^i sufHeteaci.
SOFI'LETIKS.-eseH, t., animare, a-
ntnan Tel anlmum, uilmes reeolllţeref
reeoperare; rlren, reTlrflBOflre; 1. a
d& intffieiu, a animă, a face fientiaviua;
2. a leui, reluă, recapită, prende suffletu,
ămma : începu si bietele vite mai morte
a auffieti ; cadutu in miseria mare, ace-
0ta offlH iro auffteti; infricosiatt, irosi
ttUSf*ffi^ituaino8tri;Anu6,B.QYvm, a
traf; (redi si compositalu insufăetire).
SUFFLETITOBIUriorw, ac^. a., a-
ntmang, etc; oare suffleteBce. ^
SUFFLETITUro. adj. part. , (d'in
8u(fleiire\ anlmatna, eto.
SUFELETD=fiB/)îi(«, pl.-e, {d'in aaf-
ftare) santatna, datos, halitoBi splrltus,
■nlna» aalnmgţ menB, eonsclentU; ple*
taB, hnnanltas, bonttas; manes, nmbrai
eaput, etc.; 1 . proprie, sudare, mfflatu,
ventn, respiratione, aJitu, etc; mai al-
leesu, sufftare de riâtia, a) ia geoere :
guffletu de venfuri aspru si veemmte ;
Unu auptire n^Zenu si^/ietu despre re-
sairi^ ; a cUlergâ intru unu suffietu, a
veni intru unu puffktu; de si departe,
ifl^nt «nu suffletu se duasera si se in-
tortera, ai : intru unu suffldu se dus-
sera, intru unusuffieiuse si intorsera;
plenu âe suffletu : a) plenn de sufflare,
fU^oMflu tare si grea : de te callulu e
j>^H ie suffletu? p) plena de vineţia,
de vivacitate, de impetu,de veementia,
de TÎgore, etc. : copilli pleni desuffletu,
si metaforice : orcdione, poema plena de
ai*ffletu; b) in speoie, sufflart de viâtia,
vi^tia in genere : a si trage sufflettdu,
a si recoUege suffletulu, a si dâ suffîe-
Udu, a perde suffletulu ; a pren^ suf-
fietu=za prende la suffletu : a.') a resuffli,
a incepe ârosi a resuffiâ; ^') a pronde
patere; f) a prende anima; S) a recu-
pera starea, averea, etc. (vedi si mai
diosn); 2. metaforice, in oppositione ca
eorpu. m^eto=fientia interna omului,
spiritu, in totulu si partUo selle : eapu
si ftnima, mente, sensu si volientia, si
aoeate-a eu ramificationile si proprietă-
ţile selle, etc., a) in genere : omidu eo-
tta ^m eorpu si svffle^; suffieMu e
mv. im
prindţnulu vieiiei corporale, inse nu
vi6ti'a ensasi; beatiele, veget^Ue, eu a-
tâiu maii muitu petrde, nu se potu diee
co aru ave suffletu; suffletidu e im-
mortale, immortalitatea suffletuhti e
dogma a totoru religioniloru ; pentru
sufHeteîe repausatiloru se roga nu nu-
mai cresUntdu, ci si barharuUi selbaticu;
suffietuîuaentesiintellege, suffletulu eo-
gita; avffietvlu voliesce benele, auffle-
tulM are consdentia de sene; prin su-
fletu e offlMlu/îen/t'a cea tnai nobile; fora
aufj$«tu omtdu nu e omu; de act vine,
co suffletu se pune forte desu iniocu de
fientia, fientia prin eseellentia, in f rasi
ca : nu e suffletu de omu prin aeellu de-
aertu; nu e suffletu de an^cde prin acea
silba, nu e- suffletu de caUu intirra;
tiu a remasu suffletu de copillu in a-
ceacommune; {ij in specie, de partea cea
mai nobile, parte morale i auf/letului :
conscientia, bonitate, pietate, affectione,
olemeatia, etc. : omu fora suffletu^suf-
flet» negru; d'in suffletu, d'in totu tuf-
fletulu; suffletu bonu de omu; aufflete
bone (is mtdieri ; sufft^u mare, omu de
suffletu mare, m suffletu mare ; suffletu
mieu , omu mieti de suffldu , mieu la
svffktu; — c) locutioni diverse : a seâte
sttfHetuîu cuiva^^i molesta reu, a sol-
licită forte; a si pune suffletulu eu ceva;
a leuă pre suffletulu seu; a si pune suf-
fl^tdu pentru ceva ; a si perde suffletulu :
se nu ne perdemu ai suffietele, dupo ee
ne amu perdi^ averile ; se fia ceva pre
sufflttu^, in suffletulu Im ; fia-ve m
suffletulu vostru.
SITFFLONE, suffloniu, (cunmoUiatD
SUf/loiu);s.m.,ti>llU,Mll»tUtrms; foUe,
foUi=.foi, mai allesBU, fclh sau /Mft de
/cwrw, {compara it.B«rfloDef isp.soplen).
• SUFPOCANTB , adj. part. preş. ,
{d'in suffocare), lairaoans : appesare suf-
focante : colori suffocanH.
* SUFFOCABE , v. , snffeeare , (fr.
snffoqaer, d'in st^-fauee); a stringe ou
fune, cn laciude/otwe^rguttu, a stran-
gali,suggrumă; prine.stensione, aneeă,
inaecă : ne suffoca vaporHe, ne suffoca
ccUorea; poriarea n vorbirea vostrasiif-
foea omiâu; a sufţocăplantâe, a auffoeA
=y Google
u«
eup.
* SUFFOCATIONE, s.f., Mroeatlo,
(fr. BHffaflâtlon); actioDe de auffocaare.
* 3UFF0CATn,-a, adj. part. s., (d'in
utffoeare), ■■ffttcstiB.
* 80FFODEBE , {m conjuga oa v.
foiere), r., •■ff«dcr« ^ a /od^zaapi pre
dedesupta, asap&tndiosD, afacegrepa,
ingropâ : orgolii wifoău aipii; a auf-
fode murit. pariOii, monta, raăiwtde.
«SUFF0SSI0N£,B.f.,8Birt8il*ţ ac-
tione de euffodere : Mffostionea Urrene-
îom eu vene metalliee.
* SUFFOSSU,*o, adj. part. s., <d'iB
ra/fodere), ■■fliaiBii.
* 8UFFBĂ3ANTE. adj. part. preş.,
Ban«s«aBf(fr.Baffra;ut); car« guffraga,
ia apeoie : a) profes$ori tvffraganti, et-
stmrinatoriwffraganti; b)epi8oopu$ttf-
fngtmtt; e) auffragante tăiu unui ar-
ciWgiMftipii.
«SUFFBAQABE, r., siffrasarlj a
di atrffraffiu, a d& Totn, pentra cineva,
a la comiiMd& pentru anu ofBcin : toii
tuffragaraiaeestm demnu barbaiu; me-
tafiyHffl si in genere, a farorâ, a fi f^n-
tttariat'iaToratoriii, etc. : suffragaH laU'
dei'^mteeamlm nostru; dSoo suffraga
si forjmn'aj Mu va succede si prosperă.
« SUFFBAâATIONE, B. f., snffra-
gatU { aotione de auffragare : suffrago'
tionea tatorU'a pentru allegerea tea.
* SDPPBAGATOBIU,-««a, adj. b.,
■nO^aţatort-torliiBi care auffraga sau
serre la svffragatu : svffragatorii me-
tropolUuUa; amiciţia svffragatiria, a-
mici auffragatori.
•SDFPBAGATU,-a, adj. part. 8. (d'in
Miffragmn), tuWtaţiatM.
* SUFFKAOINS, s.f., <affrar«. (d'in
sub-frangsre);itniciima ciirba,carbatuTa,
malliora allu unoipetiora poeteriore de
la-BBQ cadrapade, ia oţ^sit. cu amu,
anmtru} metaferioei mallioru, coltiu,
blastare, blastarin de^Tttia de rinia.
* SUFFBAaiNOSO,^, adj., sBffra-
gtnttan } floffetvQte de Bufragine : epe
st^apino**'; iu oppoaitioue cu : epe
atmunarie.
•"«CFFBAQIU, pl.-e, BBffr*KloiB, (fr.
aiklha9^-~d'iD ăeeea-asi origioecuni^-
/>ş^))'l. proprie: bacoata de BCandura,
«) serre la roUtu, de nude apoi : «14^-
8DR
fragiu—\ota, cumu si : votare, appro'
bare : tole auffragide fitra pentru umiu
singwu; oeUi <Uti capitcara numai atf-
fragiAe majoritatei ; eu svffragie se aU
Ugu manAatwmvmti poporu, uttui mu-
nicipiu, unn societate; suffragm uni-
wtmZs, (vedi la Talie); 2. metaforica,
a) dsreptu de votare : toţi eivit se hw'
mtra de tuffragiu; suffragitUu e morgi-
nitu sau estemu la toţi ;b) approbatione,
judeciu favorabile, assentimentu, cod-
Bensu, involini, favore, gratia, etc. : nu
vtnămuBuffragiele veiUttratiailtnmdgu,
ei ambUionămu suffragide eetloru ju-
dieioti.
SUFFBEGABE, t., sBffrleare; a freca
prededesDptn: ani/frec(ic«meâteam«nfa
polfteirele.
SUFFRfiNABE, t., Bnffrenar*} aÎD-
freni pre de deauptn, a înfreni beoe si
Bolidu.
SUFFBENATIOKE, B.f., saffrtistU)
aotione de auffrenare.
SUFFKENDENTE , adj. part. proB.,
saffrendeBS; oamu frendente: căni suf-
frendenti, eiălu suffrendente.
SUFFfiIGIDn,-a, adj., BBffrIşMuai
camu frigidu : argumente suffrigide.
SDPFRINGBBB, (se conjuga cav.
fi'angerey, v., saf^lagerei a frânge pre
de desaptu, a rumpe pre de desuptu : a
suffringe fluerele petioreJaru.
SUPFUGEKE=SKff«yire, v., ibITu-
f ere ; a fugi pre Bub inftna, a se furişii
si avade.
80PFUGIU, pl.-e, antruglnm, (d'in
auffugm'e); 1. locu sub care fuge, bo a-
dappoBta cineva de ploui'a si de altele;
2. metaforice, locu, mediu de scăpare,
de apperare.
SDFFULCABE, etc., vedi M/'/Ieea-
re, etc.
* SCFFULCIBE. v., saffaUIre; a /«Iei
:=redim& pre de desuptu ; metoforioe,
a. susţină, adjat&, stabili, restabili, con-
solidă.
*SDFFUr-TU,-a, adj. part-, (d'iura/"-
fulare), sBffUltus.
StJFFUUABE,T., sBffBaare ; ifUmă,
a â/fumiî puciuu, adJ&pucinu/umwcniva
sau 1» ceva.
SDFFOMIGAfiE, v., suHiMlsarai
=y Google
SDG
a fittniţtă pre de desuptu : o suffumigâ
stupii, butile. putinele.
SDFFUMIGiTÎONE, HDirumtgxtU ;
(fr. safTaratsattoii); acMoDe de svffutni-
gare :■ Bvffumigationea curetia incaperils
de miaamate.
8UPP(JNDATU,-o , adj. part., snf-
fandatna; fundai de desuptu, bene
* SUPFUNDERE, (se conjuga ca v.
fundere)y v., sBfTBndftra ; a/ttnfie:=Tersi
de desuptu, a affundă, a confundă, iu-
neci, coperi, etc., 1. proprie : a suffunds
oda cu lacritne ; 2. metaforice : tote se
sti/Tundu de p<ălorea moriei ; fada suf-
ftisa de ptidore.
•SDPPUNSTJ,-a,adj. part., (d'insu/-
fimdere), suffasns.
SnPPUBABE, V., snn-urut ; a fură
pre sub m&Da, a fura cu desteritate, a
şterge, a sufoi
•SDPPU3CtJ,-a, adj., huSiihciisj
camu fuscu.
* SnE'FUSCnLU,-a,adj.,»ffascBli8;
deminutira d'in sufleu.
* SUFPDSIONE, s. f-, snlTuBlo, (fr.
suffusloii); actione de SKffandere : suf-
fitiitme de sânge i» oeli, suffusione de
fiere; suffuaione a rvborei pre faeia,
* SUPPDSURIU,-J^ria, adj. 9., snf-
faa«r,-Mrliis; oare suffunde, cn care se
auffuttde;a.oi.rfia,h,unusuffu8oriu,-pl.-e,
vasu de svffusu.
* 3DPPDS0,-a, adj. part., (d'in suf-
fundere), Bnffnsus.
SUGACE, adj. e., (d'in sugere), su-
r«Bi, IseteaB, Mbax) care suge; 1. pro-
prie, despre prunci eî micutelli de alte
animali : copUlu sugaee la peptulu mam-
mei, edisugaei,man^utuga<ie, siabsol.
unu augace : sugacii moru ceUi mai
muUi, pre căndu sugu; 2. prin esten-
sione si metaforice : carte tugeux, omu
sugaee de vinu; absol. unu sugaee, una
SUGACI A, s. f., iMtentlnm aetas;
blbacltiB ţ etate, stata, calitate de su-
gaee : sugjefa vitdlUoru, a cartei ; ?edi
si augaeitate.
SDQAOITATE, b. f., synonymu cn
sugaeia.
SaQĂR^=zmgde, adj., (d'in^M^ere),
BVQ. 1367
qui satcltor] care se suge, semulge:oui
sugari, vacca sugare; si absol. utia su-
gare.
SUGARIU',-a, adj. s., suţeai, Uatsni)
care suge, leuatu ca mai desn oa subst.
unu sugariu : sugarii ouiloru, eaprdoru,
epeloru suţimnellii, edii, mattdii; co-
pillu mare si inco sugariu.
SliGkT0'RE,8ugatoriu,sugalura,itc.i
redi : sugutore. sugutoriu, sugulura.
■ SDGELLU:=*«jiiîtt. (si pre a locuri
cu 11 moUiatasuf^Iu), s.m., panarlolan,
paronrehla, parei yohlDU, (va.p<aw/ln,
fr. panarls); buba la ungl'a unui degîtu:
sugelluitt e bt^a forte rea; de sugUlu
cade ungVa: de sugîlli anmperdutu un-
ghie de la tnai multe ăegite ; aeietu cu
pane vindica sugellii.
SUGPBK, suxi si suxei = supsi si
supaei,sueta-::=sitptu, v., anitere, (it. aog-
ţere si aaeelare t saisare t fr- ifleer 1
care ca si it. laisare, e derivata d'in
snetlare de Ia sneta, precnmu : it. sne-
ehUre sisueelare, piOT. snear, isp.port
ehapar, d'in Buoas=iuoeiis=!MU=SHC-
cu). bibere, eblbere, haurlre, exbaurtrei
eommlnlBcIt fln^ere; a trage, sârbe, in-
glntf, esauri unu licidu d'in ceva, 1. in
genere iserpUsugubroscele, sugu si sân-
gele altoru animali ; plantele sugu umore
d'inpamentu. pre cumu sugu aeru ăHnat-
mosfera, sugu lumina si ecdore de la
sare; cânii sugu osse, albinele sugu
miere si cira d'in flori; ursii sugu sân-
gele ouiloru, vacciloru si altoru ani-
mali; muscele si alteinseele sugu sânge
si dUe Ucide; pamentulu, agrii sugu si
absorbu apa ; 2. in specie , a) despre
laptele d'in titie : pruncii sugu mommtî-
lele mammeloru si nufrtciloru ; sugu e-
dii, amneUii, mandii, toţi fetii de mam-
mifere sugu lapte de la momnwle loru ;
sedau copiUiloru, cateUilorusiaitoru-a,
se sugă lapte si d'in titie artificiali ; b) a
bee spirituose, a & betivu : a suge vinu
si vinar su;eUi sugă tote' cupele; ar suge
hiHv'a buti, buionie, dSco ar avi ; e «nt^
d'in ceUi ee sugu bena; a suge cepulu, a
suge la cepu; cânduineepua suge vinu,
cure mamarurinuMai vinu;— ia sensn
mai estcQSu : a suge p6me, came ; a suge
una portdgoMa, una lemânia; 3. metiv-
=y Google
1M8 «^
(orice, a) a essaurf : a suge poporuîu;
fia lipitoriU, sugu răpitorii sângele po-
porului i mai Terto9u : a se suge i= a
macrl, ase debiliU, a deperl : eoZIu
suetu , vaeea forte şueta , pome sucle ,
spice sucte; b) a si suge unglele=z& na
mai iv6 ce se m&nce, a fi lessioata de
filme; ă6ro:asisuged'inungle, dHHd&-
gite, a)casensu precedente, ÎQsosi ^)cu
sensulD, a scâte de unde nu se pote scdte,
si de acf, a imagioă, fictioni : cPin de-
gitele, d'in ungtele vostre se vede eo su-
geti aeeate-a.
• SUGGEEENTE , adj. part. prea.,
{i^i.aBuggerere),antg9rtnateiies9ggeri:
bUutemati suggeretUi si altoru-a eogite
rplle.
•SUGGEREBE, (ae conjuga cav. ce-
rere), y., ngttnn, (îr.ittgginr); a,gere
=:port&, adduce pre aub m&Da, pre de
desnpta, aadduce, presantă, I. proprie:
a auggere focu ceidarei, abu fiamundi~
loru, arme luptaiorihru; 2. metaforice :
tentim&!Uele nu se suggeru , â se in-
spira; se suggeru preteste, eseuse; se
suggeru argumente, probe, idee, covente,
e^estioni,
«SUGGESTIONE.s.f., bdkkmU*,
(Sr.tu^gwtltv, — d'in suggestu de la sug-
perere);actiOD« de suggerere : suggestione
dealle numeara; suggestioni perniciose ;
eonsâenti'a si mostrările ei nu su sim'
ple suggestioni; suggestioni faeute la
ureda.
* SUGaESTU,-a, adj. part. a., (d'in
auggirere) , gngţeitiii , (fr. HDg^este) ,
1. in genere : corisHiele perniciose aug-
geste tyrannuUti de bassi linguşitori ;
2. in specie, s. m., suggeatu, pl.-e, ceva
accnmulatn, si de aci, altitudine, inal-
time, a) proprie, a.) in genere : in sug-
gestele insulei se afla arbori moUt; pre
suggesfu stau celli tnai distinşi barbaii;
suggestele de pre capiteatauinaecumu-
lationea perului si comei; p) in specie,
tuggestu =: tribana, loca inaltiatu de
unde se rorbesce anei adnnantie, po-
porului, armatei, etc. : d'in suggestu du-
cele essortâ militarii; b) metaforice,
suggestu ^ inaltime : se nu eadeti d'in
auggestuiu fortunei vostra; e) ou seosu
mai appropiata de actionea Terbulait
a) suggestu =: procuratione, apparatn :
suggestulu spedaclului , auggestuîu de
onori: ^) suggestu=zpi68mtîii6, âare,Bi
in parte, dare pre sub mâna : dupo sug-
gestulu îitigusitoriloru face asia.
SUGGLUTIARE = 8M35Ai«fl«, v.,
BlBgnltare» ilnţoltlre» (it, alnrnltaref
slnghloiiarflSi«lasoiMre,i3p. lolUatr,
port. ««iQiar, prOT. B«iţl«Ur, fr. ian-
gloter); a emitte sufftate si voci vio-
lente 3Î iuterrapte : sugglutia conti~
nuu ; am sugglutiatu de trei ori; — me-
taforice : oarere = a dnoe dora : ai se
sugghtti muliu si inăelungu dupo ee
ai perdutu.
Sm(}h\JTiATÎOSE=:sugghitiatio-
ne,B.Î., Bliraltns] actione , acta de
sugglutiare; Tedi si sugglutiatu, sug-
glutiu. eto.
SmQUiTlklORlV = sugghUiato-
riu,-toria, adj. s., slasnltaDB; catem^
glutia.
SUGGLUTIATU = sugghitiaiu,-a,
adj. part s., (d'in sugglutiare), Bingnl-
tns : suggluiiatulu lui nuca bona; atâte
sugglutiate nu sciu ee insemna; unu
mare sugglutieUu,
SUGGLUTIATUKA=«(ff5ft«»a*wa,
s. f., Bln^nltuBf actione si effectu alin
actionei de suggltftiare : sugglutiature
de fame, sugglutiatura amara de benele
perdutu,
S\JQQU]Tm&=suggiiUire, v., iuff-
gUtlrei a gluli pucinu, aingluti c&te
forte pucinu; si cu sensulu precedenta-
lui sugglutiare. a sugglutia pncina.
SUGGLUTITOfiIU= suggkititoriu.-
toria, adj. s., sBţgUtleBsj care sug-
glute.
SUGGLUTITU=8itj5AiWtt,-a, adj.
part. 3. d'io sugglutire.
8UGQLUTIU— m^pÂi^iu, s. m.,pl.-e,
Blnţiltng, (med.lat. BaspaltloM, it.ali-
ghlosift si bIdkobio, isp. boIIbs», port
BOllnx», prOT. BlnfUtţ ganţlot » fr. bmi-
glot ; Tedi si sugglutiare); acta de sug-
glutiare : unu viohntu si secou aug^titim;
ce at^e augglutie pre tene ? ce atâtu aug-
glutiu pre voi? copillulu tine de dtnu
âiile M iiiM augghitiu,
* SUGGREDEBE , (se conjnga oa r.
graiere)t t., ■«;; re41 j a ^nule^paul
=y Google
pre sub m&na cOtra ceva, a prende fora
aşteptare ca iDÎmicu, etc.
SUGGBUMAEE, v., (probabile d'in
»ui)-gruma=gtila=gura, guttu, gmia;
Tedi al suggusiare); itraa^nlsrey enr-
foeirei a atringe de guttu, a sufTocă,
fltrangali : scelerafa si svggrumă co-
piUii; metaforice : a suggrumă revoltele,
reidu d'in rădice ; a suggrymi iote doc-
trinele liberali si eorUrarie despotului;
prin esteosione : a suggrumă petiorele,
mânule, ăegiteîe:annellele mi suggrumă
degitele, cumu iH-aâarile mi suggrumă
braeiele, si legatw'a ăe guiiu mi sug-
grumă gutiuiu.
SnaOBUMATIONE, B. f., mntmtta,
strciguutio { actione de suggrumare.
SaGGRUMATOKIU ,-foha, adj. s.,
gufffteaits, Btnii^aUtsr; care su^^ruma
sau serve a suggrumare : suggrumato-
rmU* innocetUiloru; s. f. reale, suggru-
mttâria^uggrumatore, instrumeutu de
suggrumatu : faoe, laciu, etc.
SDGGRUMATU.-a, adj. part. s.,
(d'ia suggrumare) , aoliraMtiB * Btran-
SaGGBnMÂ.IURA. s.f., BDffooatlo,
strugnlatlo; actione, dâro mai vertoau
effacta allu actionei de suggrumare :
auggrumature făcute in masse; suggru-
matur'a totoru libertatiloru.
SUGGBUNDA, s. f., Başţniida, (d'in
sub-grunda), parte proeminente a cope-
rimentnlui, strasina.
SCGGRONDAEE. t., (Bag^rundire);
a Bcote, face suggrtinăa.
SUGGRUNDARID,-a, adj. a.,'snff-
(nadarUBi-nn; relaUrula suggrunda;
ea Bubst m., suggrundariu, a) in acel-
la-aai sensu cu suggrunda ; b) la celli
TQchi, locu de mormentu alia copillilora
uxsuggrunda peDO lapatnidiecidedille.
SUGGEDNDATIONE, B.f.,8iirenim.
datU ; aotione de' suggnmăare ; dâro
si effectn produssa prin suggrundare,
asLÂ co ; suggrundatione^suggrunda,
* SDGGRUNNIRE, t., ssgrirruBiiIrej
a oamn grunni, a grunni pucinn : sug-
grutmu porcii, suggrunnu porcellii.
* SUGILLABE, t., sogiUare; a face
ca augSiuht la colore, a veneti, a faoa
reiwtan na renetari onira : octi tang»'
80L. m»
nati si sugiUati ; a sugUlâ peUea cuiva,
metaforic-! : a maletracti, Tettemî, ba-
tujocorl.
* SUGILLATIONE, a. f., angllatlo}
actione de sugillare, ă6io mai rertoaa,
effectu allii acelleî-asî ; renetare, macula
livida, veneta, prodassadoictn, decon-
tusioni, etc.; metaforice : maletractare,
batujocorire, losalta, etc.
* SUGGILLATU ,-0 , part. B. , (d'in
sugiliare), BUKlIlatnB : spate numai su-
gillate : sugillalulu spateloru.
SUGILLU = sugiu, a. ţn., yedi su-
gellu.
SVQlTOJtE — sugutore. 8ugitoriu=:
sugutoriu, sugitura := sugutura, fltc.;
vedi suctore^:suptore , suctoriu^at^-
toriu. sucfura=:iauptura, etc.
SUICIDEBE, T., (d'in sni si eaden)
slbl nortem oonaotre, (fr.Bnlolder); de
regula refless.a se suiade=a se ocdăe
ensusi.
* SUICIDIU, pl.-e, (fr. Bulolde); acta
de suicidere : suicîditdu vine mai desu
d'in essdltatione si smenttre, sau tFin
mieia de suffUtn.
* SniCIDU.-o, adj. B. preş., (fir. bdI-
fllde); care se suiade.
* StJILE, 8. f., Bolle» (d'in n«=por-
cn); stanlu de porci.
* SUILLU.-a, adj., Balllna, (d'ia am
^porcu); de porcn, relativa la poroa ;
B. f. sttifla^came de' poron.
SUIRE, suiaiu, suUu, etc; vedi»H&-
ire, subisiu, suhUu, etc.
* SULCARE, V., BDieare, (d'in suleu);
a trage, a face eulcu, a deapică, crap&,
sapă, etc, 1. proprie, in arătura, agri-
cultura : a stdeâ de mai multe ori agrii
pre annu; vomu sulcd pamentu nouu
at arairu nouu; 2. metaforice : a sulcâ
fosse, canaXi; a aulcă undele eu luntri,
at navi.
* SnLCArORin,-A$na, adj. b., sal-
eatort oare sulea : suleatoria- aUu «ntit
vastu agru; metaforice : sidcatorii riu-
lui, lacului cu baree si luntri.
* SULCICOLLU,-a, adj., (fr. biIcI-
flole); care are suin pre c<Mu : animcii
suldcoUe.
•SULCIDENTE,a4J. (fr.ialcMMU);
care are Mde» pre ămti.
■vGooglc
*SDLCIFERU,-a, adj., (fr. Boleirere);
eare pdrta, are «ulei prc corpu : animali
Buteifere, scortia de arbori aulcifera.
*SnLCIFOBME,adj.(fr.Biilelf«rme);
care are forma de aulcit : denti sulei-
* SDLCIPBNNOrO, adj., (fr. snbl-
peone); care are svlci pre penne, aripe :
paiseri suleipenne.
* SULCmOSTRD.-a, adj., (fr. înlol-
rostre); oars are sidci pre rostru.
* SULCn, fi. m,, pl.-i, BttleDB, (afSae
cn gr. iX^d;)) adancatura, taliatara ce
se face in ceva, in sola mai alleesii cu
aratnilu, 1. proprie: tmu guleu nu face
Mna arătura; mai mulli sutei se ceru
pentru una arătura; anticii Momani
trăgea unu suîcu in giurulu locului,
pre care fundau una urhe; gleVa ntJ-
eutuj, ceapiiele suîetdui; a trage, a face
«NU sulev; n^amu trassu ineo suleu in
acesta tomna; a incongiurâ paationea
communei mrcdi eu unu suîcu; 2. me-
taforice, despre obiecte cu form'a sul-
adui, a) sutctt=fos3a, caoalicnlu, gropa,
ganra, crepatura ; b) «»Jcu==taliatiira ,
despicatura, si in specie, in faci'a ape-
loru, iirma,etc. : suladu luntrci preriu,
hulculu navei pre mare dispare foraur-
ma, asia dispare si suietdu passerei m
* 8ULFANTIM0NIATU, s. m., (fr.
•Dir«Btlmonlate) , nome genericu de
sari formate d'in combioationea sul^-
dtAui atUimonicu eu stdfobasi.
* SOLFANTIMONITU , s. m., (fr.
■aUiuitinoiilte), nome genericn de sari
formate d'in combinationea unui «ui-
fidu antimonioau eu aulfobasi.
* 8ULFARSENITU, a. m., (fr. snlf-
araintte) ; nome generica de sari for-
mate d'ia combinationea acidului arse-
niosu cu stdfobasi.
* SULFATU, 3. m., (fr. BDibte); nome
geaericu de sari formate d'in combina-
tionea aadulm su^urieu eu una base
chymiea.
* SULPATATtJ.-a, adj. part., (fr.
■Bifate); oare e formata in sarecno^ulH
itdfioHeu : base sulfatată.
* SULFAUBATU, s. m., (fr. tMu-
nte); nome generica de sari formate
SPL.
d'in combinationea unui sulfidu avrieu
cu suîfobasi
* SULFHYDKATU, e. m., (fr. .«ir-
hfdratfl); nome genericu de sari for-
mate d'in combinationea unui st^du
hydricu eu sulfobasi.
* SULFIDU, 3. m., (fr. sulllde); gradu
Buperiore de sulfuralione a metalleloru
electro-negatîve.
SULFINA, a. f., specia de planta,
acea-asi, pare, cu cea nomita pre a lo-
curi suleina, pre altele sufalfu, in locu
de sulfuiu, nielllotng «fflelnaHs. Ltnn.
SULFINOSU, adj.,plenn Atssul^na :
locu sulfinosu.
* SOIFIBIDATU, s. m., {fir. silttrl-
date); nome genericu de sari formate
d'in combinationea sucului iridicu eu
sulfobasi.
* SDLFITU, 3. m,, (fr. «ulflte); nome
genericu de sari formate d'tn combina-
tionea acidului sulfarosu cu una ha^e
chymica.
t SULFO-, (abbreîiatu d'in sfdfure),
in multe compoaite scientifice, precumu :
stdfoadipatu, a. m., (fr. gulfoadlpate),
nome generica de sari formate d'in com-
binationea acidului sulfoadipicH cu una
base chymica; sulfoidipieu.-a, adj., (fr.
soirtadlplqae), care 6 formatu d'in stea-
rina=adipe san grassime, ei d'in acidu
sulfurica concentratu : acidu sulfoadi-
picu; sulfoarseniwa, a. f., (fr. Bnlfoar-
Bâdtnre), combinatione de sulfura eu
arseniura; Sttlfobase, a. f., (fr. snlfubaae),
nome genericu de grade de sul^ratione
a metallelorn electro-positire, corres-
pondenti ou oxybasde. bî cari Î6ci ca
basi in sulfosari; sulfobasicu,'a> adj.,
(fr. eairobaaiqne), relativa la sulfobase;
sulfoboratu, a. m., (fr. sulfaborate), no-
me genericu de aari formate d'in com-
binationi de sul/idu borieu cu sulfobasi;
su^oearbonalu, s. m., (fr. Bnlfooarbo-
aate), nome generica de aari formate
d'in combinationea de sulfidu carbdnieu
eu sulfobasi; sulfocarbura, a. f., (fr.
suifocarbnre), combinatione de sulfidu
earbonieu eu una base ehifmica; stdfo~
ehlorwra, s. f., (fr. snlfoehUrare), com-
binatione de ehiorura cu una 5ul/b-
baw; svifoehromatu, s. m., (fr. nlfe-
=y Google
8DL
eknMste), nome genericu de sari for-
mate d'iu combinationea sulMtdui t^wo-
ffHCH eu basi chymiee; sulfochyazicura,
tiij.,(ît,nU<tthjmtlqut)z=sulfoeţfanieu,'
a; stUfoeyatuitu, e.m., (fr. Balfoojtnate),
genn de sulfosari prodassa de hyper-
SiUfocifanogeniM=siâfidu eyanieu; $td-
foeyanhyăratu, a. m., (fr. snlfoeyaiih;-
4r«te), genn de $u^08ari formate d'in
combinationea sulfiăulm cganhydrieu
atmilf obosi; niJfocyanidu,-a, adj. b. m. f.,
(fr. amlt»tyMaU9)^isu^ocijanura ce jooa
ca aeidu sau «tdjMw,- sulfoeyanicu,-a,
adj-, (f^. SBlfuejanlqHo) : etheru mlfo-
eyanieu, considerata ca combinatione
d'in stUfocyanogeniu si d'in carbura de
hydroge»iu;8uifocyaHitu, s. m.,(fr. galh-
oraalte), nome geaerieii de sari formate
d'in combinationea sulfoeyanogeniultii
eonsideratu ca sulfidu cyanosu; stdfo-
^anogeniu, s. m., (fr. Biilfoejanosânfl),
combinatione de eyanogeniu cu snifure;
aidfoeyanura, s. f., (fr. BHlfttByannre),
combinatione de svifoeyanogeniu cu unu
Mefallu; ntlfohydmuro, adj., (£r. n\Sf
brdrlqae) := phoaphwra tulfahydriea ;
auifokyparaenitu, 8. m., (fr. snirokf par-
•dntte), nome genericu de sari formate-
d'in combinationea medului hyparse-
niom ou $ulfo$(m; sulfoindigotatu, b.
m., (ir. salfolndlffotats), nome genericii
de sari formate d'in combinationea aci-
dubli m^oindigoticu eu basi chymiee;
»tl^Oîndigoticu,-a, adj., (fr. snlfalndl-
pU(|ue), formatn d'in combinationea
albashvM indigu=indieu tsu acidulu
aulfuncu; sulfoiodura, s. f., (fr. Bnlfslo-
dire), combinatione de nna suyura cu
«na toduro; sulfomolybdatu, s. m., (fr.
ailfkMolybdate), nome geaericu de tul-
fosari formate d'in combinationea sul-
fiduhi molybăicu cu baai ehymice; aul-
fotu^ltdieura, adj., (Cr. suironaphU-
ll«B«), formatn d'in combinationeannpA-
faUnet cu aădu atdfuricu : acidu suifo-
tiopMaUcu;s<dfoph08ph(au.8.m.i{îi.M\-
f>l»k«Bphate), nome genericu de adfo-
sari formate d'in combinationea swljfiîn
phosphorosa eu sidfobasi; su^oplati-
natu, s. m., (fr. BRlTopUtlnate), nome
generica de «td/tuan formate d'in com-
binationea stâfiduiui selemcu cu boii
ehymice; sulfosare, s. f., (fr. sair«8el),
combinatione de auîfidi si de sulfwe,
adeco : sari ce copreudu sulfare in a-
mendone principiale constituenţi; suU
fosilicatu, s. m., (fr. anirogllleate), nome
genericu de stdfosari formate din corn-
bînationea aeidulut sulfosilicieu eu basi
chymiee; sulfosinapafu, s.m., (fr.Hlf»-
sltiRpate), nome genericu de sulfbtari
formate d'in combinationea acidulm sul-
fosinapieu eu basi ehymice; su^osina-
pisinura, adj. b. m. f., (fr. silfoBlnapl-
■Ine) , snbstantia cristalina, estracta
d'in sinape si composita si cu sulfure;
suifosmiatu, s. m., (fr. BDlfoamUte), no-
me genericu de sari formate d'in com-
binationea stdfiduhti oswcu eu sulfo-
basi; sulfostannatu, s. m,, (fr. Bnlh-
Btaniiate), nome ganericn de sulfbsari
formate d'in combinationea sulftdului
stannicu cu sulfobasi; sulfostibiatu, s. m.,
(fr. BOlfoBtlablate) = sulfantimoniatu ;
sulfosHbitu, 8. m., (fr. Bslfoatlblte) =
st^antimonitu; sulfotantalalu, s. m., (fr.
Buirota9talat6),genu de suZ/osart forma-
te d'in combinationea sidfiâului tanto'
liou cu sulfobasi; 8ulfotellţ4raiu, a. va.,
fr. enlfotellarate), nome generioQ de sul-
fosari formate d'in combinationea sut-
fidtdui tellurieu cu sulfobasi; stdfotita-
niatu, B. m-, (fr. snlfotltanlate), notDO
genericu de stdfoaari formate d'in com-
binationea siAfidtdui tiianicu cu sulfo-
basi ; Bulfotungstatu, S. m., (fr. sulto-
ton^state), nome genericu de sari for-
mate d'in combinationea su^idi^ fung-
stieu cu sulfobaai; sulfovanadatu, s. m.,
(fr.BniroTanadate), nome generica dewt-
fosari formate d'in combinationea suî-
fidului vanadicu eu suifobasi; stAfova-
naditu, B. m., (fr. snifttranadite), nome
generica de sul/i»ar> formate d'in com-
binationea sulfidviui vanadom eu sul-
fobasi; svifcmnicxt,-a, adj., (fr. BBlf*rl-
olqne), se dice despre unu acidu hypo-
sulfiaieu anita cu una materia organica:
octdu sulfotnnieu.
SULFU, s. m., redi sylphu; vedi st
stdfure.
*SlTLFaBA,s. f.,(fr. silfcre); com-
binatione de Buifure cu unu corpQ ele-
mmtariu combustibile : wl/iira ^ ahcm;
>yGoog Ic
1878
801,.
de arseniat, de atUimonim si combinatio-
oe de suZ/^re cu meioXld electropositive.
•SULPUBANTK.ailj. part. prea. (d'in
Ml/urare), flnlfursns; care suZ/ura^are,
oontiDS ui da stUfure sau odore de std-
fure : ape $vJfuranti,
♦SULFDKAEE, v., snlforare; 1. tran-
sitivD, a implâ, combin^ compDDe, am-
mestec&, unge, coloră ceva cu sulfure,
mai allessu in form'a participiale, atd-
furatu,-a : lâna sulfurata, fonti sulfu-
raţi, ape sidfuraie, locu sulfuralu, gaeu
hydrogeniu sulfurata; de aci substant,
leale m., sulfuratu si f., sulfurata,
hmsulfuratu de apprensufocu, luminări;
b) lemaiBiorn sulfuratu pentru acellu-aai
Bcopn; de uade Bi deminativa aulfura-
teUti, pl.-e, lenata inse totn ou senstilu
toimei sitlfwatu ; ii) compositione, mi-
stiona eu sulfure , ca- medicamenta ;
ă) locu ca 8«//ure,T6na ie sulfure; redi
si sulfuraria; 2. intcans., a avâ, a dă o-
dote de sulfure.
* SDLPUBARIA, a. t, vedi luîfu-
rariu.
* SULFDBA£IU,-a, adj. s., Bilfara-
rUBf-lai relatiTU la «ul/ttre ; fodme
ni7/urane,-maialleB3aoaBub8t., l.pers.
m., 8uI/»ranw=oare locra fodine de
sulfure, Ban reade sulfure; 2. reale, f,,
aulfuraria^z fodioa de sulfure.
* SDLPURATBLLU, s. m., vediauf-
fiirare Bub 1.
•SDLPUEATD,-a, adj. part. (d'in
siUfurare), islAirataB, (compara si fr.
MltmH).
«SULFURE, B.iD.,8if.,8ilfiirsi8Bl-
phnr , Slipuri f fr. Bovr»), unala d'in
corparile elementari peno acuma ca a-
tartconnoscute, patra putioaa: sulfurele
nu emetallu; sulfure se afla, i» natura,
formandu masse sau pulb&re; de «elle
Mai imiUe ori sulfUreU se afla. in na-
tura, unitu sau eombinaiu eu metaUe :
hpte de sulfure, tmtu de sulfure, flore
de sulfure; — sulfure, in compoBÎte si de-
rivate Bcientifice mai lunge, se abbreria
în suîfu, CD formele accessorie : sulf-,
tulfo-, cumu ; sulfantimoni(^,sulfosare,
stiijftfai, etc, Tedimaiallesauart.sH^/'o-.
*SULFaBICU,-a,adj.(fr.BBlfirl<iie);
âtgWţ^iire: acid» mlfwicu, adâviu w^
furieue cellu mai potente d'in eeUe eon-
născute; s. f. pi., sulfuricele, ordine de
composite bivalve, in cari auîfurdt e
elementnla cellu roai electronegativu.
" SULFUBIDE, adj. b., (fr. sairnride);
care s6miua a sulfure; s. pi. f^ a) sulfu*
ridile, familia decorpuri elementari pon-
derabili, cari au de typu genulu svifurei
&) siil/un'{iil«,farailîade minerali, oariau
odore de sulfure;— si form'a âttZ/«ridM.
* SULPUEIPERU.-o, adj., {fr. sUfa-
rlftre); care porta, are sulfure in sene.
* SULFUBIPEDB, adj., (fr. SBlfarl-
p6de); care are pedi^zp^ure de eolorea
sulfurei : passeri sulfuripeâi.
« SULFDRIU,-â, adj., BilfBrnBţ de
su^re, de colore de sidfure : fornuri
sulfurie, apa sulfuria, sulfuriu fulgeru,
sulfuria odore, stt^'uria lumina, sulfurie
fade.
* SULPUBOSU,-a, adj., BoiraroBOB,
(fr. snirnrenx); care copreode sulfure :
fontana suifurosa, hanie suîfurose; ia
specie : acidu sulfurosu : acidulu sul-
furosu e mai pucinu sulfuratu de cât»
aeidulu sulfurieu.
S\}LLkz=subla, s. f., Bibila, (it. Bib-
bla, iBp. BublIU, prov. Borola,— n. gr.
ooopXE, c3o5pXa, oou^Xta, «oo^Xt); instru-
mentn de impunsn gaure pentru coauto :
proT. : a pune cuiea suU'a in costa : ne
punu sulVa in costa pentru detoria,
(vedi Bi subuh).
SULLACU, 8.m.,penlB; proprie, adj.
d'ia sulla, care sâmina a suîla sau a
sullu ore-cumu, applicatu inse in specie
ai esclusiru la membrulu virile : a es-
ploră suUaCttlu cuiva pentru vrâ-unu
mori» de sidlaeu ; — coventolu e mai
eupkemisticu , mai pucinn obscenu ca
altele oe ineo espremu acea-si parte a
corpului. M.
SULLARIA, B. f., vedi stdlariu.
SULLARnJ,-a,=:sifAîanu, adj.s.,gB-
buUrloBt i^elativn lasttlla; mai allessa
ca subst., ajpers. m., suUariu, carefaoe,
fabrica sau vende suUe; b) f. reale, m^
îarta=maieBtria de sullariu.
SULLA.TlCU—sublatieu.-a, adj., bk-
baln Blmilta; care are forma de sulla,
aouminatu : bastone sullcUice, ptai de
batcdia snUatici.
=y Google
SUL;
8ULLICA=*i.Wica, b. f., vedi stU-
licia. M.
8VLLlClA=zsublicia,-tia, B.f., teniilor
subllokt pHas, Uaoe»; demintitiva d'in
' suUa ; applicatQ insa si in specie, cu sea-
snln de : pBni acumiDatu , pertica acn-
minata mai allessti, cu acumine de ferru,
serve mai Tertosn ca arma : lancta etc.;
—d'in deminutivuln mllieia si alte de-
minotire : svllieiâra, svUisiora; form'a
deminntiva mai primitiva se aude : sul-
licai=$ubhea. M.
SDLLICIOLA=sttWici"(»-«, 8. f., vedi
BuUiăa. M.
SULLIMANiaE=SB(6îiwBMire,-e«cti>
T., fnoarej TBltont, mercem foeo meu*
tlrt| mlnlare, niale plngere, plgmentls
IUtneret eolorcn parletfbuB Indneere;
a dă, spolf, depinge cn sv.Uimanu, si in
genere a d& facia, a spolf, a derege fa<
ci'a, si de acf : a derege, a meutl, fal-
BiflG&, corrnpe, strică, etc., 1. proprie :
a si sulUmaal faci'a ,- mutieriU si stdli-
maneseu faăele, asiadi se suUimanescu
OH lucruri mat înnocmti, alta âata se sul-
îimanieau cu nemţea mai puein» de eâtu
eu sullimanu ; 2. metaforice : a sulli-
matd parietii, cari se potu sullimani be-
ne, diro ri reu : deci cându sulUmane-
sce ăneva, ceva, ca se Iu foca mai for-
mosu, st /« face mai urrttu; sullimani-
tulu e nesufferilu; a sullima»i mereile;
disgratiosa mai aUessu e frasea mUima'
mta i totu ce e sullimanitM, displace. M.
8DLLIMANITU = suUimanitu,-a,
adj. part. e., {finsuUimanire), taeaVoi,
vedloatUBt mentltuBf mlniatns, parpn-
rlsBBtna*
SDLLIMANU=s«6iima««, s. m., fa-
tatf pEgnentam, porpnriflsnn i eems*
aa, etc.; forte probabile d'in sublime, de
nnde aviblimaiu ^ svhimatu cwrosivu,
careintră in suUimamtlu de mai inainte,
ftsiă co : sullimanulu eră deressulu de
fada cautatu forte de muUerilc romane;
canda inse intellessera sengure, d'in es-
perientia funesta , co sullimanulu nu
numai le vescedieă si strică cu totulu
delicatele facie si gutturi, d casionâ si
relle mari, inveninarigrelle; atunci las-
sara la desertulu sullimanulu; inse:
sutUmanulude fada a remasu siremane
suu.
1878
cu sensulu de deresau de fada ; apoi : sul-
limamdu s'a generalisatu eu sensulu de
ori-ce deressu ; inse, în specie : mUima-
nulu totu nutrece, de regula, de deresau
bonu, ci : sullimanulu =: deressu reu ;
mediu de falsificatîone, de stricatione a
adereratei ai bonei Daturaalucrnlui,etc.;
asia Duebonu ; sullimanulu vinului, sul-
Umanulu merdloru devendiareintolu;
sullimanuilu parietiloru, usidorv; d
mai reu e sullimanulu cocenfeloru, vor-
leloru; suUimanulu vuUulni, labre-
loru. M.
SULLTSIORA=»uMuiora, tuUiHora
z=.stMiliora, s. f., vedi raIitc(a=;»M&-
lieia.
8DLLONE=s«HoBt«=»MJIo»t»i, (fli
cu n molliatn sulloiu), s. m., major »-
bnlAt pAUngB, oflIndruB, radioa, r»U-
meD] augmentativn d'in SHUa, si d'in
suUu.
SULLU=:su&î« , 8. m., pl.-e, si un,
palaupa, erllndraa, radina, ToluineB;
proprio, forma mase. d'in svilla=.suhlat
ori-ce cyliadricu : sulîu de lemnu, suUe
de ferru, sulle de pandia, auUu de pan-
nura; sullu de carte; at doue suUe se
servuiessuturiilatessutu; sulludesfer-
maiu glebele ; a faee d'in vestinientu unu
aullu ; sulle de carru, de carrutia ; suJie
decasiu, decera; unuauUu formedia
fornulu.
• SUME, g., pl.SMiMitifi, anineii, (con-
trassu d'in anţmen de Ia anirerc); mediu
de sugare; 1. tîtia, ngeru; 2. in specie,
titia de scrofa : de aci : a) scrofa, porcu,
carne de porcu ; l) parte grasaa, biiccata
grasBa.
*SnMERB, sumf stsî sumpsd,sumptu,
V., snmere; alenă. — De acf compositele :
asmmere, resumere, consumere, cn de-
rivatele loru.
SUMMA, 8. f-, somina, (it. aomna, ÎSp.
BDma, port. sDnmaţ prOT. gemmai sfimiaaţ
si somat 1^. somme); proprie, forma f. d'in
adj. summu,-a. partea cea mai desusn, de
acî:totiiceemaii&semDatusi mai distinsa
in cevailucrulu principale, punctulnprin-
cipale,coprenauli], totalu, totalitatea etc.,
in specie, a) in calculu, summa^nume-
rulu totale , ce coprende toţi numerii
parţiali ;/aceM aumm'a ace^rutrdnu-
=y Google
mm; care e siamn'a acestoru patru eoMti-
tcdi ? la proba afiamu eo nu eue summi'ai
âumm^adUleloru videitataîuisi filiulMii
ca adv, in summa, a) in totn, preate tota ;
p) in scurţii, intra unu coventa; insttmma,
lucruJu nu pote merge astă ; si ; in tota
8Mmm'tt,in ntmm'as&a la Bumm'a summe-
loru; b)8utmHa^iotulam oppos. cu păr-
ţile, to^litate, coprensu : Bumm'a artnatei
$ta integra ; partUe fam mare st lunga
svnmoi in HifSMuI« gmerariului sta sum-
m'a administrationei beîlului; summ'a
lucrvriloru = salufea statului, stattUu,
guberninhi, etc.; c) 8uiNma= cantitate,
nomem ore-care : stmma mare de ar-
gentu, forte miiui summa de grânu;
aumma de una miUe de lei ; sumvM de
ctăiatoria ; spesele se ridica la summa
euorhitatUe; de aci : d) wfflma=mare
cantitate, nnmem mare, maltime, ca-
terra, ebc. : summa de sorici prin case,
nmma de argentu are in punga.
* SUMUALE, adj., gnnnaltB} rela-
tim la sutnma; totale : averea summeie,
HwmertilH atmmaU.
* SUMMANANTE, adj. part., (d'in
suiMNanare), •aHiiiRn«iiB|carest4mffia»a:
apt sunmananti sub ierra.
* S0MMANABE, r., anBMaHrej a
Mondscnrre pre de desaptu.
SnUMANU, pl.-8, lai»} Testi-
menta de da asnpra, ia specie , vesti-
menta terraneHCU de pannura groaso-
laoa. — (Probabile, d'inwmmu, sumtmi,
ca vestimentulu, deordinariu, cella mai
pre de asupra portatu.
* SUMMARE, T., suB«B*M raeere; a
face summ'a ; vedi si compos. tfljum-
ntore, rewmmare.
«SUllMARia,-a,sdj.s.,*iimiB«rliiBr
■■, (fr. Bonnalre); relativu la summa,
in specie, scnrtu, abbreviatu; datu, es-
pusn in scurtu coprensu : esţositione
summaria aideeloruunuiauetoriu, dis-
curswri summarie, petitione summaria;
c&B.m.ieale, unu sutnmartH=estractu,
prescurtare : summatiele din capiiele
cartilom istoricului.
* SUMMATE, s. m. f., siminiiG, (d'ia
stiminti,-a); de ioalta, distinsa nascere.
*SUMMATU, l.d'in verbulu summare,
adj- put. a.; 2. d'in mimmtt,-a, s. m.,
S^;^
swfumatur4u = sKMaatas, principata ,
prima demnitate, prima loca.
SUMMEDITT = 8*i>mediu,-a . adj. ,
BDMHedlis; mai dioso de medxiL.
SUMMERGIEBE , (se conjuga ea t.
mergere), T., sBnuerţtre % a mergt i.t
desuptu, a cofnndă, a affDudJt, camaat:
a se cofandâ, a se afTundă : a aummerge
natJtîe inimicului; metaforice: astMiM-
merge tota averea in Wndini de tutu
genuîu.
SUHHEBSIONE, a. f., iDnaente;
actione de ăummergere.
SnUHEBSD,-^, adj. part. s., (d'in
swmnergere), snnnerBiis.
• SUMMERU = M*6«eni,-a, adj.,
saMMeme =: snbHCni ; sprope meru,
mai mai meru : vinuri sum$nere.
SUMUETiA, B.f., BDiţerliU, arref >■-
tiat calitate de sunmetiu, auperbia, ar-
rogantia.
SDlU[METIRE,-£Mn, t. refl., Bsper-
blrei a ff semmetiu.
8UMUETin,-a, adj., Hperkat, «r*
Mţaai» HdaX) teverai, temeraiiai} su-
perbii, arrogante, andace, temerariu.
* SUMUIKIA=su6mima, s.f.,iiiB-
■Blnl«=:»bBilaU, (d'in sub-miniu); spe-
cia de festimentu muliereacu, (vedi si
summanu).
* SUMMINISTBABE, t., BnmBlal-
fltrare; a mtNujra=d&, pane, aervf sufr
mâna, a pune la indem&na : a «tWNmi-
nistră arme pre sub asatnsu; a suimm*
nistrâ ar geniu, adjutorie,8ub»idie: me-
taforice : acestei sdentie sumministră
muUe adjutorie aceiiti mare ingeniu.
* SDMMINISTRATIONE, a. f , hb-
mlBlBtratl»} actione de summinittrarei
in specie, admioistrationeioferioreanb-
ordinată altei-a superiore.
• SUMMlNISTRATORITT,-(o)-ta, adj.
s., BamBlnlBtratar; care summtnistr a,
pune laindemftna,adjuta, etc.; in specie:
a) administratoriu snbordinata; h) mai
allessn f. gumm\nisirot6ria , care pre
ascunsu procura mulieri barbatiloru :
colloâtoria.
• SDMMlNISTRATU.-a, adj. part
8.,(d'tnsummmis^rare),BaBin)nlBtratBB.
SUM^ISSIONE, 3.f.,siinn]tssl<>,ob-
«dUstla» TOBtli •Beolaetf9> etc. (sea-
=y Google
SDM.
mlsslon); 1. ia genere : sKmmissionea
vocei, maresummi.'isioaealocului; sum-
msionea măniceloru, a vcsiimetitulfii ;
summisioneaanimaliloruselbatice; sutH'
missione la celli mai mari ; 2. in specie :
summisione, a) deckratione co se obliga
cinevit a essecuU ce se cere sau judica
a Eace ; b) declaratione, prin care se in-
sarcioa uiaeva cu una lucrare sau ap-
provisîonare publica.
SDMMISSU=sutMm»su,-a, aclj.p&rt
s., {i'in summittere^Bummettere), som-
miiSBS, SDOclnottis, 1. in genere: vesti-
metUe summisse, hetta de aummissu ve-
stimentulu , summissuîu măniceloru ;
2. in specie, ca part. adj., 3ummi8su,-a:
a) lassatii in diosn, affundatu, pitnlatu :
locuri summisseprelonga monte; fc) de-
spre Toce, Torba, pronuQtia, ot»;.,bassu,
incetu, lenu, nu violontu : lena si aum-
missavocf,summissemitritmre;c(»!enlare
lena Btsummissa, adione oratoria sum-
missa; cjdespre caracteriu, a)in ren, sup-
pusu, preasnppnssu, umile, abiectu : nt4
e bene a fi neci superbu, neci summissu;
summissa adulatione; ^) si in bene, u-
mile, docile, blăndn, indulgente : sum-
missele noitre rogaiioni câlra Domne-
dieu ; summissa portare cu celli inferiori.
" SUMMITATE, s. f., sumoiltas, (fr.
Bommlt^); !■ partea cea mai de susa :
summitateamontelm,culmti,palatiului,
arborelui, fustdui; 2.metaforice, a)sum-
mitate, parte mai însemnata : summita-
tile unei poema ; b) summiiate, despre
persone, distinctione, cellu mai inaltu
gradu de distinctione : summitatile in-
tre nudici, intre artişti, intre Utterati.
SUMMITTEEE = ««fMme«ere, (ae
con jng&c&v.miitere=mdtere), t., «nin-
■nlttere, (it.goinmettere si eottomettere,
isp. «niiiBter;port. aomettersisaraettert
fr. BOUKflttre), Bneclngere^ colllgere,
rspUcare; 1. cu conceptulu prepositio-
nei predominante, a) a f»i<fe=pune de
desnpta,asuppnne,apuQeinainte, a pro-
feri, etc, a) in genere ; a summetle am-
nellulu altei-a la una oue; a summitte
tauriloru vaecele, armessarilorn epele;
a summitte vitielorucharaci, parictiloru
proptelle; pamentuîu summitte erba,
Hori, pastioni; nu summisera ocUloru
euM.
1976
noştri altu monstru mm mare ; ^) in
specie, a pune, lassâ de una parte, aop-
pr( si păstră, mai allesau pentru propa-
gationeia summitte ariett, tauri, vaece.;
a summitte prate pentru fSnu ; b) a
lass& in diosu, a affundă, (redi si de-
mitlere), st) proprie : a ii summitte ea-
puîu, castele in erba ; a mmmitte genu-
diilapamentu; a summitte odii,faei'a,
armele ; ^) metaforice : celli superiori
se se summitta in amiciţia; summittett-ve
acestoru nevolie, ca se nu fiţi eonstrinsi
a VB summitte la mai mari calamităţi;
ae summitlu fUii parentiîoru ; a sum-
mitte sub petiore toţi inimicii; se nune
summiltfimu ânim'a passionihru ; 2. cu
conceptulu verbului predominante, a) a
dfi sub înăna, pre sub mftna, a tram-
mitte pre ascunsu : a summitte cete de
armaţi, nurUii secreţi, adjutoriu impres-
suratiloru; b) forte desu si populariii,
a sufflecu, a atringe si redică una vesti-
mentu, a induof, Tolve, etc. : a sum-
mette mânicele ; mânea si luora cu mâ*
nicele summisse; ăaufitg'aeuvestimat-
tele summisse.
« SnMMOLESTn,-a, adj., •■«■ola*
atns } camu molestu : covente summo-
lestf.
«SUUMONEBE, t., nmnoieni
a mone =: consilifi pre sub m&na, in a-
scnusu.
*SUMMONSTBARE=8M<nmos«rarc,
summustrare, t., Bunoionstrare, aarre-
prchendere; 1. a inonjffcî~arretă pre
sub mana : a summonstrâ responsele ăe
datu; 2. a camu monsfr(î=reprende, a
monstră pucinu si lenu; si : a monstrâ
repede, in secretu, la una parte, foraar-
bitri aau marturi
* SUMMOaOSU.-ff, adj-, snnmoro*
snsj camu morosu, camu supperaiiosQ.
*SUMMOTORITJ,-/on"o, adj., snmmfl-
tor; care summovs =: depart^dia d'in
locn; in specie, care da la una parte
d'in caile, care face locu cellora ce rreu
a trece inainte.
* SDMMOTU,-a, adj. part. s., (d'in
summovere), sBmmotDs: toti arbitru sum-
moti, in locuri sommote.
* SUMMOVEKE = sttftflKwere , v.,
gomnnrere j a movc == misei de una
jyGooglc
187«.
8DM.
parte, a ii, la nna parte , a depărta,
1. proprie, a) in genere : summove na-
vxle inimice d'm poriu; a summovetoli
mărturii ; h) in specie, despre celli puşi
a face locu, mai allessu mariloru dem-
nitari, a depărta lumea d'in callea lom:
a summovi mulţimea ce ae îndesa pre
straie in eallea processionei.
* SUMMUj-a, adj. superL, BmmiBţ
eelln mai inaltu; redi superu.-a.
* SUMMtTLA, s. f.. sumnuU; demi-
nntiva d'in summa ; asî& si : summisiâra,
BUmmullicia san summullitia,
* SnMMDNIANU,-<i, adj., miînno-
aUons; relativu la summum» .-muliert
mmmuniane, meretrici.
•SUMMUNID, pl.-e, sumnMBiiUm i
parte posteriore muntuZuî=ffiurt(!»t u-
neiurie.
' SUmCUBUTlBAIlE , t.; anmmnr-
■nnrei a cama murmură, nmurmură
in secreta, in ascunsn.
*SnMHUBU, 8. m., •nmnnatanij
redi summuniu.
SUMMUTABE, r., snmmntarej a
mută pre sub mâna ; a scambi in se-
creta, in ascansu.
SUMMUTIABE, v., excitare. Inci-
tare, prorocare ; proprie, a mtttiă saa
ommufifî pre st mâna, si apoi in ge-
nere, aommM^'ci, aattitiă, provoca, etc,:
a summutiâ cânii la cineva ; omenii
ret summatia cânii de linguşitori ai sei
in âmenii distinşi prin probitate ii ta-
lente; nu summutiati eallulu neinvetiatu
inco bene si forte aprieu ; in specie : a
awnmuiiâ risulu, ai mai vertosu pentrn
prunci : summutiâ pruncului fnamm'a,
summutiâ tatcdu, summutiâ fratiisi so-
rorile, summutiâ toţi câţi dilegu acesta
candida creatura; nuseti5ummti/iâ co-
pilliloru, invetia de la noi cumu se le
SUMM0TIATIONE, s.f., excitaţi» ,
pri>Tocatl«; actîone, actu de summu-
tiare.
SUMMUTIATOBHJ,-(orîa , adj. s.,
ezeltatcr, proTOoator; care summutiâ :
summutiatorii masseloru de poporu la
tumulte.
SUMMUTIATU.-a, adj. part. s., (d'in
aummatiare), «xeitatas, prorceatns;
SUM.
câni summufto^i; de summutiatulu vo-
stru s'au infariatu eallii.
SDMMUTIATDBA, B. f., «xcltatlo,
prartcati» , [«pilsas ; actione, d6ro
mai Tertosu, actu ai effectu de stimmu-
tiare : summutiaturele invidiositorucon-
tra mene.
* SUMPSIONE, B. t, înnpslo ; vedi
swnptione.
* SUMPSO,-a, adj. part. a , (d'in m-
mere), sumptas; Tedi si sumptu.
* SOHPTIFAGGBE, (se conjuga ca
r. facere), t. , Bnoptifucerei a face
sumptu. a se pane pre spese.
* SUMPTIONE = sumpsione. a. t,
■amptlo ; actionede sumere, 1. proprie :
8um]^one de mâncare si &fiu/»ra; 2. me-
taforice : s»mp/ione=premi83a, postu-
lata logico : ti dămu, ti cortcedmu a-
ceste doue sumptioni.
^SUMPTITABE, r., amptltire,
(d'in sumptu de la sumere); intensiva
d'in sumere, a sume san lea& in dose
maie.
* SUMPTU,-a, adj. part. e., (d'in su-
mere), BnnptHB; leuatu; — subst. m.,
sumptu, pl.-e, Bi-uri, spese.
•SUMPTUABlU,-a,adj.,«iimptuArlua,
(fr. Bomptpalre); relativu la sumpfv^
spese : legile sumptueuie, la anticii Şa-
mani, restringeâ si marginied sumptele
lussurioae si fastuose.
* SUMPTUOSITATE, a. f., siimptii*-
altaB, (fr. sonptnosfU); calitate, abitn-
dine si fapta de sumpiuosu; sumptuosi-
fafi=:spese mnnifice sau apese fastaose
si luasuriose : ce e, yenirU ceUi mori «
avutit splenAore, sumptuosUate, magni-
ficentia simunificeniia, e nebonia, resipa
si irteptia p!;ntru celli pauperi si mici.
* SUMPTlIOSU,-a, adj.,siimptuo»n8,
(fr. Bomptuenx); care costa aau face maiî
sumpte ; costatoriu, fastuosa, lussurio*
su, etc., 1. despre lucruri : ospttie sump»
tuose, serbatore sumpluosa, voluptăţi
sumptuose; palatiu sumptuosu, case
sumptaoie , vestimente si ornamente
sumptuose ; 2. despre persone, care face
maresum^jiu. multe suwyrfe, prodigu, re-
siptorîu, etc. : prin:^pi sump^H()si; celli
cu stări mice si sumptuosi se ruina ;mu-
lieri sumptuose si lussuriose.
=y Google
« 8UMTIFACEBE, sumUone , Bum-
iu, etc., redi : sutnptifacere, sumptione,
âwnptu, etc
STJNANTE, iunare, sunatoritt, etc.;
vedi: gonatite, aonare, sanatoriu, dtc.
* SDOVBTAUBILIB , a. f. pi., bbo-
TltHrlll», (fr. BDOTlUnrlliaB]; saorificin
de una 8ue=scrofa, una ore^oue, unu
taunt, sacrificiu BoUenne la luBtrationi.
SUPA, a. f., (&. Banp«); aorbitura de
carne ferta:9upa calda, supa rece; supa
dttoressu, cutaUatâli, custeVutie, cu
Ugume, eu pane; supa eu huccattUe de
pane se dice ai paparia ; »upa se manca,
de regula, la ema.
1. SUPABE, T., (fr. Bonper); a mancă
aupa, si de aci, a cenÂ.
2. SUPABE =: sipare, ei «tptr^ (pre
a locuri tipoire cu i sibilante), t., snpare,
Juere, Injlcere, JieUre; elavarej »Jii-
Ure, Ts«ltar«, strld«r«f 1. a anODCă,
aîeptfi : veăi co te supu pre ferSstra; si-
pati aceste-a in poău ;— prin eatetuionc,
mai TertoBQ ai de regula in compoaite :
dUsipare, reaipare'^.reaipire, etc., a
disperge, etc. ; 2. a atrig& , aberâ, a ae
vaită, a anuDoă sau emitte Toce aacu-
Uta BÎ pertunditoria : ce sipaH asid, ea
cumu ve ar taîta cineva ? de ee sipa co-
PiUhIw? ne sipa denetreeeprinureehie;
eUu arde pre alţii eu aurelia pre spinare,
si tutu eUw sipa; sipa si poreeUii, eipa
multe passeri; metaforice : sipa roteîe
neunse; sipa porfSe, usiele, etwdinile
uaitloni si portHoru.
* SUPELLECTICAEIU.-a, adj-, bp-
pellMtioirlDB; relativu la supelteetUe :
servi st^Uecticari, prevegUtori de suf
peUei^h.
« SUFELLECTILE , a. f. , sipellex,
gen. BopelleotUls t mobile, totn ca serve
Ia usulu unei case : supelketile de huc-
eataria, supeUectUi de dormitoriu, su-
peUectili de incaperi de ospdi.
* SlJPEB=:SHpre , (scurtatu spre, de
care vedi in parte), prep. adv., luper,
(afflae ca gr. oxip, ca si svib cu uiciî); a-
aupra, pre de asupra, mai pre susu ,
apre, pre, prestra, mai muitu de, afora
de, etc., 1. cu form'a aupre, a) ca
ad?., de asupra,, susu, in susu, ce) pro-
prie : aeoUo supre se punu trabi; p) me-
SUP.
1377
taforice, a.') despre numeri, ce dupo me-
sura sau cantitate eacedu : ti mai dau
dnci supre diece; am ce mancă si supre;
ne adjunge si supre, desttdlu si supre ;
sum in nevoita supre in mare amant;
P') restu, ramasD, escesia, ce iiemane,
ce e de prisosa : nu su buceate supre ;
ee sânge, ce potfire remane supre; gupre
taesura si supre natura; h) ca prep. ae-
parata, a) locativa : aupre tumulu puse
una eohtmdla; supre monte jaceHj^n-
silvani'a; se ar-runca supre capiteU no-
sire, supre noi; supre nave stan tmUi
caUatori; puneţi lemne mpre foeu; P) tem-
porale : muUi vorheseu de aeeate-a Aţpre
cena; se seâUa reguiatu supre ^Kdia~
nopte ; y) relatiTU obieotivu, de mipre=
de spre, in respeetu, eto. : a eoventâ, a
conversă supre diverse malerie; legi su-
pre uaura, decr^ aupre (fOt^j^gie; 3. ca
form'a super, ca particella iţ Domjxni-
iioni, pucine la oumeru, pesnfferindn
Deci una acambare iu aceste compoşi-
tioni, (afora de n4>eZîee/*2e), ţq pensa
oppositu la aubter , si a nome : a) ai-
per=asapra, mai preBuEi,u,, o,u ide'a ac-
cesoria de contiguitate : st^erpon^A,
auperimponere, auper/undere, ai^erfida
:=8uperfaeia, foci^ de desupra, de snsti;
b) metaforice, ca insemmrile de : a) evi-
denţia, la vedere ; P) remasu, superflui- '
tate, prisosu, si de act : 7) remanere in
urma, mai Îndelunga : tatalu supervisse
filiului ; S) continuare ai incetare : «t-
per şedere.
SUPEBA, vedi : «uperu si aupra. .
SUPEBABILE, adj., anporabllU; care
se p6te superare, facile de superatu : ofr-
stttcle superdbUi, monte auperabHe, muri
aaperdbili ehiaru cu medioa-e scare ; tnj-
micu auperabile eu poterea; morbim-
perahiili,eu adjutorie medical^.
* SUPEBABUNDANTB, , adj. part.
preş., BDperftbundans. (fr. BorAbondMitji;
care superabunda ; formţ ide oovetiia^u-
perdbunăanti.
* SDPEBABUNDANTIA, a. f-, sa-
pe rabnnlantla, (fr.Burtboid«nee)f9tata
de superabundante : ai^erabut^nii'a
formeloru coventului.
•SUPEBABDNDABE, v., saperabnn-
dare» (fr. Biirab«iider); a ahtndă cupri*
>yGoog[c
18?8
SUP.
60BU: d^ peecatde cAunda, gratia au-
perbunăa.
•SUPEBACCOMMODARE, v., ao-
peraceoHmoclâre ; a aeeommodâ supre,
pre ceva : a aauperaeeommoăă spaiedie
pre ossulu fractu.
* StJPE&ACGBTARE, t., Boperacei^
nr»i a aeervd ounla pre altuln.
SUPEBADDEBE , (se coojuga ca y.
addere), T., anperaddenţ a mat adde,
a mai adauge.
aUPBBADDinONE, a. f., (ft. snrad-
dltlon si ■■ptinilditaii); actioae de m-
perodăire. adaugere preste adflagere.
' * iSUPERADIECEBE, t., supera^l-
«•r« { a mai a dieee, a mai adauge, a mai
adjnnge.
« SCPEBADOBNATO.-a, adj. part,
np^r^d«rnat«t ] mai adornatu inoopre
de rapra.
* StiraBADUlTUi-o, adj.part., bi*
ptnli^in ; tarit aduîtv, matarn.
' * SUPBBAGGEBARE, T., saperag-
geţartl aap§vrâ de asupra.
SDPEBAMBLABE, T., Baperamkv
Urc; a atnhlâ pre de asnpra.
^IfEBAMEirnT, pl.-^ aaperamen-
tont ce nţpera, ce trece preate; (com-
plini, sebranieiito).
SUFSBABE, T., snperaret (ît. stipe-
tM*j si T.it.Boprare. isp.port.proT. ao-
irtkre); a trece preste, a intrece ; a ie-
rnând; a auperd eulmiJs mmtiXoru; a
ti^erătSteobstackle, t6tepedieele; as»-
perâ ostile inimice.
«SUPERASPBRGEBE, T., sapera-
spflTKsrei a asperge = presară pre de
ampmmperaspegeti farina sau pulbere
depipent.
SUPEBATIONE, s. f.. Bnperatlo;
actione de superare.
SOPEBATOErU.-f^na, adj. a., sopo-
nUr; caie supem, intrece.
SUFEBAT0,-a> &dj- part. (d'in supe-
rafe), anperatiB.
* SDPBBBATB = hyperhaie, s. m.,
(ussppdrr)!;) , snperatorin , care trece
preste.
* SUPEBBATICXr=Ayper6a«Ctt,-a,
adj.| (^nspPatixi!;); relativu \s,8uperhate
saa la superbatu.
•SUPBBBAT0=%perJ(rfi(,8.m., hj-
SPP.
parbatoi ; (^ppcnov), triLosmutsre de
vorbe in constrnctione, figura de gram-
matica si de retorica.
SUPEBBIA, e. f., siip«A)â; (fţ. s«-
perbe) ; calitate si fapta de saperbu :
stuîta superbia, descria superi^ ; acu-
tPa si potenti'a inspira superbia; super-
ii'a inse siede a desea bene avutului; ai
despre lucruri : supcrbi'a ornatidui, oi-
petiului. pcdaiiulm; si in bene ; aifyisu-
perhVa meriteîoru tdle; omutu, fora
certa sup' rhia, nu se pote muîtu distinge.
•SUPEBlîIPICU.-a.adj., Bap«rbl-
flcoB ; care face superba : superbifie'a
potere si avere.
* SUPEBBILOCENTE = su^^biU-
cu,-a, adj., Buperblloqaens^Bnperbll*-
qoB ţ care loee=.v orhdscb ţfiperbu.
* SUPEBBILOCENTiA, s. f., âiper-
bll«qaeatu ; Calitate si fapta de super-
iiloeente.
* SDPEEBILOCU,-o, ailj-, vedi sw
perbihcente.
* SDPEEBIB^, T., Boperblret a fini-
perbu : a superbi de avere, de nobUOate,
de potere; nu superbîttdefaplde paren-
tUoru; super&ira mtltbiWi,' metaforice :
superbeseu tapetele pre parietH pdtatiu-
hti; superbeseu ornamentele iuperbtUui
corpu.
* SOPEBBOLA=%j)cr6oIa, s. f., hj*
perbole, (&irep^X)j); essageratiODfl , in
vorbe, figura da retorica;— una aectione
conica in geometria.
* SCPEEBOLICU = hyperboUeu,-a,
adj., hjperbollcDg , (GitEp^cXt^;); rela-
tivu ca hyperbola. essaggeratn.
* SUPEBB0LI8 ARE=:%^)cr5o/wa«,
V., (fr. hjperbollser); a essageră in vor-
bire.
* SUPEBBOLISMtT=ftîy)et-ftoli>Mi( ,
a.m., (fr. hfperboitBme); abusu de hyper-
bole.
* SDPERBOLOTDE .-= hypetioloiăe,
adj., (fr. b jperbololde); careseappropia
de hyperbola.
* SDPEBBORED = hyporboreu^-a.
adj.s., hjperborens, {hzsp^ipeioi;); sep-
tentrionale, care locuesce in părţile e-
streme spre m^dia-ndpte.
SUPEBBir.-a, adj.,Biiperba8. (fr.si-
perbe); care se crede mai pre ansa de
.yGooglc
STOP;
sltii : aommetiii, arrog&ate, moBdni, de-
sertu, vanii etc. : su^rbu tyratmu, su-
perbi magnaţi , mâoriu superbu ; celli
de la potere in terra au devenitu su-
perbi si assuprUori, ca superbii viciori
ai unui poporu străină; metaforice ,
a) despre lucrnri, in acella-asi ssma :
instincte superbe, portare superba st ar-
rogante eu tota lumea ; una singura rcr-
îigione pre lumear fi superba, despotica
si tyranruea ; nu d'in auperbulu seu o-
fiu potu trage gloria principii st regii;
auperbiocli^perlsfronte,superbunami
superbe legi, superbe «Mi^iotR ; Jf) su-
per&u==:sQiuptnosD, magnifica, muuiSon,
in bene ca si in rea : ornoiu superbu^
superbe ornamente, superbu ospetin, su-
per&e vestimente; inae : c) in beus, a) su-
perbu ^ nobile, nure, grare, sublime :
poema superba,. discutau superi»*, ăra-
mate superbe, superba tariade carcuimu;
ţ) «uper&u=formo3u, bene futata : su-
perba architectura, arhori superbi, SU'
perbi armissari, femina sv^perba, odi
superbi; d) io^natoQiia, muacululu su-
perbu=mascum\i jce se aaăţ& caoâu •-
ciula vie a espreme. superbia; e} despre
porno de certe specia : pere superbe, o-
Uva superba. .
STJFEBCALCABEi v., supercaleare;
a calci supre, a ccUeă pre ceva, pre de
asupra.
* StIPBECABDIOTROPHIA=:hj.
perMrdlotrsphlat B.f., (fr. bf^re^rdla*
trophie); cresoere prea mare a valumelui
cordei (xapSEa).
* SUfERCAEDrbTBOPHIC0=:Ay-
pereardiotrophicUr-a,tiii.,({T.hŢpercK-
dlotropMaoci); relativa la hypercardio-
trophla.
*SnP£lRCAIlT0,-a, adj., siip»qair>
tos;. care copren^de uuunumerusicar^'a
par^ a acellui-asi pie de aaupr'a : Mb;
meru supercartu.
* SUPERCATALECTICU=Ai/perca-
^Iecficu,-a,adj.bfpereHtaIeetloiis,(u;c£p-
xaToXEXiixdi;), caM ^ la finitu unasau
doue syllabe mai qţuitu de eâţn se co-
vine ; versu hypercatalecticu.
* ŞŢqPEBCATHABfilA ==; hyperea-
tharm, 8.m.,(ult£pxââ-apat;),.puigattone
8UP.
1379
* SUPEBCATHABTICU=AH«rM-
thariiou,-a, adj., care occasioa^dia una
pargatione eacessiva.
*-SUPE£C£L£ST£, acij., saperenle-
itUj mai preBUsndeceI«=ceru,8t(p£r-
cerescu.
SUPEBC£&ESCU,-a, adj., sipere«»-
lestu } vedi superceles^
SUPEBCESNimE, 7.,siiperaeniere)
a cerne:=76i6 pre de asnpra.
* SUPEECHEMATICU = hyperdie-
maticu,-a , adj., (&. hjperoMiBAtlqne) ;
prea jocosa.
* ST]PERCSLO^A.TU±=hyf»chlora-
tu, 8. m., (fr. hyperrttonte), sare pro*
dussaprin oombinationea acidului hy-
perehloricu cu una base.
* SOPBBCHI(OBICtr= hţfperefdori-
cu,-a, adj., (fr. h;p«roUorlqpie), ae dicfl
despre unu oxacidu allu chionduL
» SCPBRGILI08U,-a, adj^ snperel-
llosust plenu de supetdiieţ A metafo-
rice : seriosa, negoroan, severn, super-
bu, etc
SUPBBGILIU, pl..e, iiperdlliiM i
sprincena, 1. proprie ; mi se hote auper-'
ciUuUi, ca bonu auguriu; 2. d^ro mai
veitosu metaforice, a^«uperctlu(=qp'arte
resarita a unui ce : auperciliu de monte,
de măgura, de colwana, de nuert; b) in
sensu ideale, 5uperce^iu:=aiiperbia, mio-
drîa, aummetia, arrogantia, etc.; vedi
si sprincena.
* SUPEBCINESIA=AyperctM«na, s.
f.(fr.fafperolBâsle);irritabUitatenerv<!sa
eacesaiva.
* SDPERCINTU,-a, adj., Bnperqnlii-
tai ; care Goprende unu namecu fii d'in
ellit cint'a parte pre de asupra : MMwr» -
supercitt^w.
* SUPERCOMPONEBE, (se eoiynga
ca V. ponerc), v. , siipercompoMra; a.
pane Împreuna unii presta alţi) : d'sti-
pereompone pesd in hutonde.
* SUPERCONTEQEBE, (se conjuga
ca i.tegire), v., sopcreoitefere; aiege
=coperf pre de asupra.
* SUPERCREATU,-», a^J.part., sb-
perereatHs; creatu supre altultt, pTe '
longa altnln.
SDPEBCBESCEBE , (se conjuga ca
V. creseere), t., soperereBoere ; o ereace
=y Google
1880
sap.
pre de asupra : came camei wperere-
ice; metaforice : ce fortun'a va super-
ere$ee earitaiei ti HbercdUatei.
* S\JPt!RCBJ3Hlk=hypermnia, s. f.,
(fr. hfptnrlnla), secretione escasaiTa.
* SUPERCBISB=:Ayi>flrcmc,8.f..(fr.
krpereiiu), erise mai mare de câta celle
ce se observa de ordinarin.
* 8VPESCBl'I!tG\J=hyporeriticu.-a,
».ii.,{tr. kjpereritlqne), relativu la hp-
|>erome;QriticD preete mesara.
: * SUFEBGUBASG, t., Bipereabarej
a cuba. a it& colcatn de asupra.
• SUFEBCnBBEBE, (se conjuga ca v.
Mrrere), v., iHpereirrere; a eurre pre
de asupra , a trece , întrece : n^eratrre
agmhi vmittJu sperata.
* SUPEBDIACRISIA=%yiMi;âtacn-
Ma,B.t (fr. bfperdlMrlsIe), vedi auper-
crinia.
■ • SnPEBDIAZKUXE = hyperdia-
MMxe, s. f., (^«pSidiCsofti;), prea mare
incordare, terminu de musioa.
SnPEBDIMIDIU=«Nt>enIime(lw,-(i ,
a4j-i Mperilmidliia; care eapreme reia-
tione de trei cotra doue.
* 8UPBED0HICC=AyperA)r»«t,-(i,
adj-t (^mpSibptoţ), mai multu de e&tu da-
rie», terminu de mnsica.
*SUP£BDBAMA=J!iyp«rdrama, s.
f., (fr. brperiraae), drama ia care totn
e eBBBgffeistu.
* SUPEBDRAMATICU=Ai/|)tTd»-a-
MO^'eUj-o, adj., relatiTu la typerdrama.
SnPEBDUCEBE;, (se conjuga ca t.
ducere), T., siperdacerej a duce, trage
pre de asupra.
*SUPBBDULIA=:Aypcf5tt?ta, 8.f.(fr.
hjperdille), cultu religiosn essaggeratu.
* 8UPEBDTNAMIA = hyperdyna-
mfa, B. f., (fr. kjperdjnante), snperabun-
dantia de potere.
* SUPKBDYNAMICtT=Aypcrdyi»a-
iMK!U,-a>adj.,(^.hjper4jBa>ilqae),rela-
tiru \Ahyperdynamia.
« SDFEBEDIPICABE, t., Guperedl-
fleare; a edifică de asupra.
* SUPEEEPPLUEBE, (ee conjuga ca
7. /fnet-e), T., Bnperenaere; a efflae =
cam, a se rers cu superabundantia.
* SUPEIffiLETABE, Y.,fliiperelerare;
a deva pre de asupra.
•STJPEREUESI A=i%i/peri!mesia. s. f.,
(fr. hjţtrimitit), escessu de vomitu.
* SUPEBBMBTICtI=Aţ/i)ereme(t«i,-
a, adj., (fr.hjp<r6K<tUie), relatira la
fttfperemtsta.
«SUPEBKUIGABE, t., asperemleari;
a emleâ pre de asupra.
« SUPEREHINENTE, adj. part., sn-
perentliens ; carempereimne, seinaltia
mai pre subu.
* SţJPEBEMINENTIA, s. f., inpen-
nlBentla ; statu, calitate de superemi-
nente : superemineni^a divinitatei.
* SUPEBEMINEBE , T., Baperenl]
Mre ; a eminS = a se Înalţii mai pre
snsu, a se distinge de toţi : umerii Im
superemiHN tote eapitele ; vietoriulu su-
peremme pre toţi cătil'impresmra; «f-
t¥t«a auperemine totoru eeUoru «Mane.
•SUFEBEMORIRl, v., Bapereaerl;
pre de asupra a emori=i morf de morte
lenta si dorerosa.
«SUPERENATABB,T., sapereiaUre;
a enată= trece in twtu pre de asupra :
a mperenată mai multe »f late ape.
♦8UraBKNCEPHALIA=Azfpereti»-
pkdlia, s.f.,(fr. b;p<renedphalle), state
a crerulni de asapr'a craniului.
*SDPERENCEPHALlC0=Aj(pcrence-
pJtalieu,-o, adj., (fr.ttfptirenedphallqBe),
relativa la hyperencephaîia.
* SUPEEENCEPHALU = hyperen-
cephaîii, s. m., (&. bjpdrene^pbtle),
monstru cu crerulu de asupr'a craniului.
* SUPEBENDOSMOSE = hyperen-
dosmoae, s. f., (fr. hjpârendoBiiifBe), en-
dosmose escessiva.
•SnPEBENrEBITE=Aypercn<mte,
8. f., (fr. hjpArentârlte) , inflammatione
forte acuta a intestineloru.
•SDPEBENTEROTEOPHIA=: hi/pe-
renterotropUa, a. f., (fr. hypărentSf «trA-
phle), creseere a volumelui intestineloru.
* SVPEREOLICH =hypereoUeura,
adj., (fr. hfpârdDllqne), mai multu de
ciltu eolicu, terminu de mueica.
* SUPEBEPHIDROSE=:Aî/pcrcpAi-
drose, B. f., (fr. bjrp^rtiphldriiBe), Bodore
escesiva.
•SUPEIffiPIDOSE=r%ercptaM^ s.
f., (fr. h;p6r^pldoBe), creseere escessiva
a unei parte a corpului.
=y Google
SUP.
« SDPfifiEBECXn.-a, acţj- part., sb-
lererttetuij redicatn derqţtu iq snsu de
« SUFEBEBOGABE, 7., sipenrof *-
nj a mai erogâ . a mai i&, a mai spende.
* SUPEBESCELLENTE, adj.. snp«r-
exaflUeBs; forte eaoellente.
•SUPERE8CKBTI0NE, 8.f., (fr. auţn-
•xsr6tl«n); escretione Bnpsiabnndante.
* SUPEBESCUEBEBB, (se conjuga
ca T. cturere), r., aiiperexonrrete; a es-
«Hrre=^ereurre pre de aanpra.
*S[7PEBESIA=:Aţff)erena, a.t,ii«rq-
pesio, (fr. bjpdrttie), fuoctioae a uduî
orgaoa.
« SDPEBESSACTIONE, a. f., sipsr-
«zHtiof easaetione pre de asupra, es-
sadUme mai mare.
♦SUPEEESSALTATU.-o, adj. part,
mpeteudUtiat «ssaUatu forte: dieu
iuperessattaiu.
« SDFEBES3I0EBE, (se conjuga ca
T. esiigo'e), v., «■peraxlţerej a esaige-
reţie deasapra, apretende mai multu
de câtn se cade.
*8UP£BESSIBE, T.,Bnperflzln}aeM{
pre de asupra.
•SUPEKESTHENIA=ftMpercriA«i(a,
B. f.,(fr. kjptrestliâiile), escessu de po-
tere ia contraotilitate.
* SUPEBESTHENICU=%|>er«*Ae-
tHe«,-a,adj.i(fr.b;p6reiitkâiil4se), tela-
tÎTQ la hyperetthâtia.
* SUPEBSSTHESIA=Ayper««ţAM(o,
a. t, (fir. hrp«r«ath4sU), sensibilitate
«soessiva.
* SUPEBESTHBTICU=*ype««/*s-
McHi-o, adj., {ft. bfpdresUiitlqifl), rela-
Utu Ia hj/peresthiâia, prea sensibile.
* SDPEBEXOSMOSE = iyperetco*-
M0se, 3. f., (fr. brpirexosvesfl), exos-
mose eaoeBsiTa.
« STJP£BFE&EBBz=flipsr/erir8, t.,
•vfTtnni adoce,port& pre de asnpra.
SUFEBFSTABE, t., HoperfeUr^ a
mai fetâ pre longa oe a fetatn, a fet& ca
juperoiundanfia.
SUPEBFICIA = tuperfatia; a. f ., n-
perBelMf (fr. isperflelet si urfaee); fa-
m de asupra a usni corpu solida, fada
conmderata arenda numai longitndine
81 Utitodine fora profanditate : mper-
SUP; 1881
/fct'a terrei, marei, unei regione, umti
monte, unei vaîle, etc
SUPEGFIGIALE, adj., anperBelaUi^
(fr. tsperfitlel); de at^a-fieia, relativa
ia superfhia : vulnu at^erfieiale, sapa-
ture superficiaU, estensione superfidak;
cotmoscetUie mperfiâtdi; vene superfi-
âali. pulsu si^erfieude.
SUPEBPICIALITATE, B.,f., (fir. »-
perflflfallU); calitate de styaerjiciale,
cama si lacra si^erfieitde .- superbia»'
litatea coHnoseenti4oru acestui omn,
luperfiâtMtatea aceahâ prOemu ăoelu.
SUPEBFICIAIUU,-a, adj., iip«rt-
«larliB, (fir. suparflelilre)'; de atiperfi-
tia, inse ca sensu mai intima de c&tn
alia formei superf%<»aie, \. in genere :
operationi de calailu supeiiiciarie; 2. in
specie, proprietariu auperfidaanut, eâi-
ficie superfidarie , ce atao pre fonda,
străina, nnde na e concessa de câta au-
peiUda fundtdui.
8UPEBFINn,-a, adj., (fr. aipar&n);
forte finu, cftto ae pote fim.
SUPEBFISS17,-a, adj. part, aapar-
fixna; fi8su^=fieiu=^fipim de asupra.
* SUPEEFLESSU.-o, adj. part, bb-
perBexns; fiessu pre de asupra.
* SCPEBFLOKBSCENTE, adj. part
prea-, BiperflonsoABs» care floretce leu-
atriosu .- tuper^renti eueumeri.
* SUPEBPLORESCENTIA, B. f., aa-
pATflareieentbii/Ioreacen^ huturiante,
Btatu de Buper/loreseente.
* SUPEBPLUEBE, (se coiţjaga cav.
/luere), T., Bnperfliiare; afiue=stmi& pre
de asupra, a inandA, a abnnd&, a auper-
abundi.
* SnPEBFLUITATE, a. L, •■parHil-
Ut, (fr. sBperfiiiitâ); atatu de superfitm,
eumn ai concr. ceva superfim : supcr-
flmtăHie supera si ineiirea, tn îoeu de
a a^ntă; d^aceti cone^teU vottre de
tete avperfluiMAe; n^erftuitate de tmm-
oari.
* SnPEBFLnU,-a, adj., aapertnai,
(fr. sspsrfln); 1. proprie, care abunda,
inunda, esannda, e copiosn : flttde m-
perfim; pome superflue; 2. dâro ca mai
desa, metaforice, a) de prisosu, care nu
Qomai nu e neceasario, dâro inco si in-
coroatoria, rettematoria : momiana n^
yCOOglC
perfiua e vettematoria; totu ce e auper-
fluu e mst^bre; h) ca sensn mai miti-
gatu, superfluu i=: ce remăne, remaBn,
«Boedente xăeeee mpa^uu hueettrati-
ve voi; — si oa s. m., superfluulu .- su-
perflutUu adetea e onerosu omuM.
* SUPEBFORANID,-a, adj., laper-
r«ranflDg; care e afora ă'ÎB fi»it=m6T-
catn; uegotin, care nu are a face cu a-
cello negotiu, si de aci : mper/immtu:^
aupervacaniu, de prisosu, inatUe, de
snrda.
* SnPEBFRUTIGABE, v., anperrrn*
tlearej a frtiticâ=^h\%^Tl de asupra.
SOPBBPTIGERE=«*ipefyii^>e, v.,a
fitgt pre de asupra ; passerea superfuge
unăde matei.
» SUPEBFULGERE, (se conjuga ca
T./W^e),rap«rftil{r«re}a^i7er=splea-
de desnpra.
• SUPEEFUNDEBE, (ae conjaga ca
V. /Wtdere), t., «nperfnnderej a ftmde^
Tersi de asnpra, 1. proprie : a super-
funâe olin in îampe; a sîtperfunde un-
8ori, flori pre âneva; si intr.: riurUe se
snperfUndu ripdon*; fluviulu super-
/Wmsu , super^su ; 2. metaforice, a) a
ionecă, accoperf : case superfuse de deri-
maiur'a montelui; b) in senen ideale :
mare leletia se superfunse pre tote fa-
dele.
* SUPEBPFSIONî:, a. f-, snperrnglo;
actione de a superf^ndere : sitperfusio-,
ne de ape celeşti.
• SOPBRPnSU=eMper/«nsw,-a, adj.
part. s. (d'in superfitnderej, superfasM.
• SUPERGASTBONERVIA=Ayp«-
gastronervta, s. f-, (fr. hjper^astroaer-
Tle); escessa de lucrare nervosa a ato-
machnlni.
• SUPEBGfiNESIA = ht/pergmeaia,
a. t, {tt. tjtergiuhae); monatniositate
produBsa prin nnu escessa de poterefor-
matrice.
* StrP£ROESTU,-a, adj. part., saper-
featni, {i^msvpergerere); carratii si ar-
ronoatu de asupra : terrina aupergesta
eadaoeruitn; orifide supergeste, astu-
pate.
•SDPEBGECSTIAr^Aypwgwufiaa, a.
f., (fr. hjpflrgenstle); eaaessn de Bensî'-
Ulitate ÎQ OFganala gostului.
8DP^
• STJPESEEmĂ=hjfperhmh, e. f.,
(fr. fejpe Aânle) ; snperabnndantia dA
sânge.
• SUFmami[]!T'R=hpperhemite,{ir.
hjptAtmlU) , inflafnmatione, aenta a
sângelui. '
• SUFEBHBXAPODE==AKpcrVa-a-
pod^, adj. 8.i (f^. bjperhflxapode), care
are mai multe de câtu a^gse petîfire.
• SUPEBHIDSOâE =hgper^idro8e,
3. f., (fr. brperhldro'ge)'; Budore prea
abundante.
• 3DPERHTPATE=Ayp^Aj(pafe, 8.
f., (tr. hjperhfpat»), corda adatissa Ia
celle doue tetracorde, terminu de musica.
• 8VPEmASTlCTJ=k!fpeHastieu,-a.
adj., (fir. tijpâfUstleii); cu unu oartu de
asupr'a modului iouicu; tenn. de musica.
• SOPERICINU, hţfperieiHU,-a. adj., '
(fr. faf ptirle« si h^ptirietat), care s^mi-
na cu hyperiatlu.
• S0PERICOIDE = hyperieoiâe, adj.
8., ffr. lirperteolde)=fts*pef-«stM«.
• SUPKRICU=Aypenc«, s. m., )iyp«-
rlenmt {hsipnQv), una planta.
• SUPERGEEDERE, (se conjuga ca
V. gradere), v., sopergredlj a gradez:
passî pre de asupra, a trece, intrece,
sarf, etc.
• SITPERGEESSU,-*, adj. part. (d'in
supergredere), gnpergreggiiB.
SG^PERfECERE, vedi superjacere.
SDPEEILLEGARE, V., superllllţa-
re; a illegâ=\egi pre de asupra.
• SUPEaiLUNBRB, (ae conjuga ca
T. îUinere), v., goperilllnere; 1. a ange
pre de asupra : a superUUne totu cor-
ptilu at erhe pisate; 2. a intende ceva
unsnroBu pre ceva : a auperUiim pantW'
rei ana aUfla de applicatu iu&miului.
• SUPERILLITn,-a, adj. part. (din
supperillinere); soperltlitng : tinsorestt-
periUita panăiei. '
•SOPERIMMINENTfi,adj.part.(drin
superimminere), gapertaratneag ; «are
superimmine.
" SDPERIKMIXERE, t., snperiia-
nrinare; a immm$ pra de asupra, sl de
aci, a âomiBă pris atthodiilea ea i co-
sl^kdii stiperimmine oeiatsi.
• SUFERIUMITTERE, (m eon^
oa V. HtMHîASsrs, si-eoceta-a ea iMNBre)t,
,, Google
SttP.
SCV. ^ ^.^ .. . .1888
* SUPERmDII(inC!Itf,-ţ»u,-a, idj..
gniterlndBetlelD8rtInBf (d'in supertn-
ductu de la superin^tcere) : frm spiaU
superiHăueticii.
SUPERINDrCTtJ.-a. «^j- part. 8.
(d'in supenndţjperşit wforlMlwtMt
•StJFEBINDtfEBE, y., iBBp«rindp«re;
a investi pre de aspiră.
* StîPERINDiJiâlN'f 0, pi.-c, «BŞţr-
[idnmentDm; vestîmentu de desupra,
SDPEHINDUSSD,, adj. part B. 0.%
superinăucere). sniterlRdnotDB.
•SUPERlNDUTU.-a, adj. part. s.
(d'in superindu^ej, şttfwluiat^a,
SUPEKINFUNDEEE, (se conjuga ca
V. infundere, fundere), t., laperlnfaii-
dere; a infunde^nni pre de asupra :
a auperfitnde apa, vinu, miere.
* S0PEKINFUNStJ, si supmttfmu,-
a, adj. part. b. (d'in superinj'itnăere),
■nperlafagBB.
« 8CFEBIN0EREBE, (se conjuga ca
y. ingerere, gersre), ?., siperlDgerer*;
a ingere=^&CiCnm\i\& pre de asupra.
* SUPEBINGESTU.-o, adj. part. s.
(d'in super ingerere), sapţrligeital.
* SUPEBINIECEBG:, (se conjuga ca t.
iniecere, iecere^acere), v., anperlnjl-
oere; a inieee^inieptâ de asupra : a 8U-
periniece camei pu&nu pametUu, stercu
agrilor».
* SUPEBINIECTlI,-(i, adj. part. (d'in
auperiniec^e), «uperlnjeatna.
* SDPEBINSPECEBE, (se conjuga
cav., inspeeere, speeere), V. snperlmpt-
oere; a inapeee^^zinspecid A veghii de
BUsu, de de asupra.
SUPKBmSTESNEBE, (se conjuga
ca V. inaternere, stemere), v., Buperln-
Bternere; a insterne^^a aşterne pre de
asupra, a accoperf : a gupmnsieme me-
selor» pandie albe bene taute.
* S0PEKINSTILLARB, t., gnperln-,
stIlUre; a inst^M^picmi pre de asu-
pra : a aup»iniitUld lampei dUtt^lu oHu.
•StJPEBINSTBEPfiEE, v., snpei-la-
strepere; a inHrepe=^trepe de asupra,
de susu in diosu : eamd» superinstrepe
osseloru fraete si cotUrite aUe ceRui ea~
ăutu in rotele earrului.
* SUPEBINSTBUCTD,-a, Bdj. part.
(d'in 8upmn8trug&'e)t saptriaitmet»*
V., 8iip«rlniMittere; a untnt<e;=arrUDC&
in intra pre de asupra.
• SUPEBlMPENDENrE, adj. part,
BBpArlnpeudenB.
SUFEBIMPENDÎÎfiE, (se conjuga ca
V. impendere, peniere), v., sopeirlMpeii-
dşrf ; a HHpenile^^peDdurd asupirft, de
susu.
SDFEBIMPLEOE, t., saperlmplere;
a impU pre de asupra de mesura, a im-
pI4 Torte, cu corona, in câtu se ei re-
vărsa cu ce se imple : se st^erimplura
navSe de apa.
STÎPERIMPONEBB, (se conjuga ca
T. imponere, ponere), T., superlmponere;
a impone deasupra : mare petra si^er~
impuseră mormenf ului ; se superim-
poneti una cataplasma.
ŞUPEBIMPOSITU,-o, adj. part. b.
(d'in superimponere), sppertmposItDB.
• SUPEBINCENDERE, v,, ioperln-
cendere; a incende forte, preste totu.
♦SUPEBINCIDENTE, adj. part. preş.,
BuperlaeidenB; care cade de susu, de a-
■Jupra.
• SUPERINCRESCERE, (se conjuga
ca T. increscere, a-escere), v-, gnperin-
ereioere); a eresce iu ceva pre de asu-
pra, a mai incresce.
• SCPEEINOTBANTE, adj. part.
preş. (d'in superincuhare) , soperlacn-
bBHi; care sup^inatba.
• S0PERINCUBABE, v., saperineB-
feBre; a incu&â = a se culca de asupra.
• SCPEBINCUMBEBE, (se conjuga
ca V. incumbere, cumbere), V., snperln-
eumbere; a inmmie de asnpra, a se lassâ
cu tota greutatea pre cava sau cineva :
Superimcumbe voue grave detoria.
SUPEBINCUBBATU,-a, adj. part.,
gnperlBearTatns; incttrbatu de asupra,
pre de asupra.
•SUPEEINDlCTUi-o. adj. part. 8.(d'in
auperindicere) , saparlndlctas ; snbBt.,
SDperlndlotnn; decretu pennti nona Bi
es^aordinaria împositione pecnniaria.
SUPEBINDUCERE, (se conjuga ca
T. inducere, dueere)t. v., Buperindncere;
a induce de asupra, a trage de asupra :
a superinâuee corpuiui pwnetiiu; meta-
forice : superin^taae cenuui tuiiri, apoi
icirenu ri stdU.
=y Google
re, (90 conjuga cav. instruere, struere:^
strugere), T-, inpBrlvstrnere; a instruge
de asupra; a instruge=^accximvli iinulu
pre altolu : a superinstn^ or^ni ăe
vase in altituăine.
• SIÎPERINSULTANTE, a^j. part.,
gtiperiBSiiltaiig; care mperimUUa.
• SDPEEINSULTABB, v., snperlB-
■nlUre; a insuUă = saîtâ de asupra, a
saltă si calc ceva pretFOtindiae.
• SUPBRINTEGEEB, (aecotunga ca
re; a
part.
sifr.
Lin
unui
• SOPERINTBNDENTIA, s. f., (fr.
iirlntendaiiee}; calitate, officiu de su-
pmntendente : superintendenti'a mili-
ţiei, finantieloru , unei dioeese hithe-
rana.
• StTPESDTTENDBRE, (se conjuga
ca "v.intenăere, tendere), T., anporlnten-
dere; a intenâe (mentea) asupr'a unui
ee, a inspecta, preveghiâ.
*SUPERmTENTORIU,-f oria, adj.
8., aaperlntentor; care superinl€ndez=
inspecta, preveghi^dia; (vedi si superin-
teniente).
•SUPBRrNU=Ai/pmnu,-a,adj., (fr.
krp^rln), care sâmina a hyperia, familia
de crustacie amphipodi.
SUPEBINUNDABE, v., snperlnon-
dare; a inundă pre de asupra; metafo-
rice: acestu ouiu te superinunda eu vor-
bele selle.
SUPERINUNGERE, (se conjuga ca
T. inungzre, ungere), v.,iiBfBTlaniig6i6;
a innuge pre de asupra : a superinunge
oclii cu unu colli/riu.
*SUPERINVEGEBE, (se conjuga ca
t.invegere, vegere), t., goperloTehere;
a ifnve^âzzindace pre de asnpra, a mai
presenti inco ceva pre longa colla ar-
retate.
•SUPERIODAT0 = h]/periodaiu,B.
m., {ţr. bjpirlodate), sareprodasaa prin
app^
combtnationea acidnlni hyperiodiat, ea
una base salîfîcabile.
* SUPERIODIC0 = hyperioiieu,-a.
adj., (fir, brpdriodiqae), ae diee despre
unu ozacidn alia todultu.
» SUPEBIONICU = hypmonieut-a,
adj., (ît. bjf6tli>nltn)=Jiypmasticu.
" 3UPEBI0RB, adj.s., aiipflrlir,(fr.
tipdrlgnr); comparativa d'ia avperu,
mai presusu, care prevale : tirrA supe-
riore, parte superiore a corpului, erace-
ttilu e Buperiore totoru partHoru vor-
pviux; gradu superiore, positione m~
periore; iHidenH superiori socOloru
sei; tălentu superiore, intelUgentia su-
periore; omeni supmori fricei, passio-
nei ăe argentu ; ca sabst. utM superiore,
una superiore , care e mai mare, care
commanda si direge.
* SUPERIORITATE, s. f., (fr. sap«-
rlorltâ); calitate , stătu de sttpmore :
superioritatea rationei asupr'a ceHoru
aUe facultăţi oile omuhti; 8uper^)ritaU
de taienfe, de pofm , ăe av&i, de po*
sitione; st^rioritatea unei commttne^
unui monasteriu, unei administratiom;
superioritatea armeloru si armatdoru
noslre; superiorităţile ce tragemu in ne-
gotiele nostre.
• SUPERIERITATIONE, s. f., (fr.
»Drlrrltatioii);irritationeprestemesara,
irritatîoae morbida.
1. SnPERJACERE, (cu tonula pre
ee : superjacere), v., snperjacere) ikjaci
de asupra.
2. SUPEEJACERE, (cu tonulu pre
ja : aupetjacere); T., snperjaoerej ajace
de asupra, a arruncă de asupra.
• SUPERJACTARE, v., saperJaoUre;
intensiva de la 3. superjacere, a jaee=
Euept& de multe ori si cu potere, 1. in
snsu : a supr<yaetâ si joeă eopilltiu;
2. de asupra : a superjaciâveUtUiB ude
pre foeuUi apprinsu.
*SUPERJACTIONE=:swp»yerfio»e,
superiectione, s.f., saperjeatlaj actio&e
de 2. superjacere : supsrjactionea unui
vestimentu pre umeri; in specie, auper-
jectione = superiectione, hyperbola, es-
saggerationea a lucrului prin vorbe : su-
periectionile ăeseepta adesea risulu.
*SUPERJACTU=«Mperj«<«, super-
=y Google
teefN,-a, adj.part. (d'in 2.8tQ)er;;aeers),
snpArJsetns^BaperJefltnsj armncatu de
asnpra, preatre celle alte.
* SUPEBJ0MBNTABni,-a. adj. 8.,
inperJtnientnrliiB ] care e asupr'a jw
menteîom, care preveghiMia jtmentele,
« SUPEBLACBIMABE, T., soperla-
«rlMirl I a îacrimd asupr'a nnui ce.
« SUPEBIATCONE, a. f., saperlatio ;
redicare ia snsn, inaltiare ; in specie ,
a) essaggeratione retorica, hyperbola ;
l) gradu mperlativu in formele de com-
paratione alte insemnarei adiectireloru
fli advarbielorn; vedi si uuperUdivu.
• SUPBRLATXVU.-a, ai^., anperU-
tlTos, (fr. BnperUtil); care se ridica Ia
ffradaln cella mat inaltu, care arrâta gra-
dula cellu maiinaltu; in apecie nnn
adj. aal»t. adv. care indica graduln celln
mai insita : forte bonu, forte hme su
superlative; de regnla leuatu ca sabst.
maac., uwt si^perlatitm, ţh-e : ceUumcu
rw n eeUu mat honu su ăoue superla-
tive; inae superlaiivu ca adj. in eaprea-
aionea : ni doue adieetive superlative; —
superlaiivuîu e : a) relativu, ca in locu-
Uonile : eetUtoundiligenieâ^in studenţi,
cea mai formosa ceicAe, eelli nud celeri
ffin caUii noştri, etc; de unde sq vede
00 superlativtUu relativu, in limb'a no-
stra, ae form^ia cn coventele particn-
larie : eellu , demonstrativn , si : mat ,
adrerbin, pre candn in limb'a claasica
acelln-asi superlativa ae face mai alleasn
ca terminationile Isalmas =; errlmiiB :
Bitser=muerti, mlserrlmiiB^MlItt mai
tniaeru; IatBB=:Ia/w, latlssImaB^Mtlit
matIa^u;pradeDB=i>rwdeM/fi,prBdentU-
iImub, etc.; 6ro st^perlaUvulu nostru re-
lotinte analoga cu allucelloru alte aorori:
ct^mai mare, fr. leplnB grand, it.ll plii
rrande; pentra adverbie intra, Ia noi, ca
totn cn mai, si in celle alte sorori totu
ooTentele appHcate la adiectiveicamai
larj7U=lBr^BBiiiie, fr.le plus Urgemevt,
itU piftlarsiHente;— incepa inse a se
applicâ ai in limb'a ralgare forte deau
aaperlative, ca: iUuebrissimu, darissimu,
ăâiiissimu, serenissimu, etc, si de certu
ae Toni appIioA ai ca adeverbie : j^ru-
ămtissime, etc. ~h) superlativa alsdutu,
care are, in tota limbele aaau comparate,
moda de formatione analoga: forte, prea
fflare;=T>ldfl ■•ţHos^ pema^DB, fr.ftrt
grtaiii trdB-grrandj tr»p grand^ it.trftpp*
* SUPERLATU,-a, adj. part. isţer-
latni; elevata, inaltiatu, redicatu forte
suaa.
* SUFERLIME, a. pL , superlimine,
aaperllmeii; lime de de supra, Urne su-
periore : fia-eare asia are dom limnct
intre cari ceUu de swa e svperlimete;
prov. peno mt dai eu eapulu de saper-
Itme, nu veăi Umde.
* SUPERLINEEE, (ae conjuga ca v.
Itnere), Y., superllnereţ a Ztne=:nnge
pre de supra : a sterline noudle ca
visea, case se prenda pasaerdle.
* SUPEBLITIONB, a.f., aaperlltio ,
(d'in saperUtu de Ia superUture); ac-
tione de superitrure.
•S0PEBMANGANATtI=Sypcniwi»-
ganatUf a. m. ,(fr. b jp ermanfaiiite), aare
produssa prin combinationea acidulai
hypermanganieu ca ana base salificabile.
* SUPBEMANaANICUzzAypmnan-
^nicu.'a, adj., (fr.hrpermaiiffaBiqBe),
ae dice despre nnulu d'in acidele man-
g'anesitdui.
•SnPEBHEARE,r., sapemeare ;
a mefî=merge pre de asupra.
* SUPEBMESA=Aypemc5o, B.f.,Cfr.
tarpernifese), una corda la inatruiuentele
de miiaica antica.
* SUPEBMB'nCD=Aypeme«cu,-a,
adj . ,(fr.b jperinâti«iie);=wp0reflwN«uz=
hyperemetieu.
* SUPERAIETRţT=:Aypcni«(rM, 3.m.,
(&nip[iETpo()= Bupereataleetiaa^J^/per-
eatcueciieu.
* SUPEBMTTTEBE, (se conjuga (a
T. mittere), T., sapernUtere ; a m/Utere,
arruncă de asupra.
* SUPEBMOLYBDICU = hypermo-
lyidica,'a, adj.,(fr. bfperaiolrbdlqu),
ae dice deapre certe aari cbjmice cari
au de base acidulu molifbiicu.
STIFEBMnNDIALE, adj.,wp6rMH-
dUltB ; mai pre sosa de mundu^Iame,
svpermundanu.
* SUPERMONIBE, T., ■uperaunlre;
a mani de asupra, a accoperi.
« SUP£BNATABE, i^ nraruttrei
>yGoog[c
1S88 . CTTP.
a notă ^ notă pre da asupra : pitica
aupemafa apei.
•StlPEENATE, adj., BnporniB, (d'in
wpernu); relativa I& paţtea, la locolu,
ItrB^oaesk supema s&ti superîore, de,
t^ira auperiore, etc. : vinuri supetnaH,
f&
StŢU.-o, adj. part., snper-
eidtt pre de asupra, pre
vUeri supa^nate; 2. na-
['in ceru, născuta in modu
• SUPERNATUEALE, »dj.,.(fr. sor-
utnrel); mai pre sada de Haiurale, care
trece, traDScende poterile naturei, si de
acf : astraordinariu , siogulariu : eause
wpfrnaturali, effedusupemaiurcdejVe-
malue ivîigionei w supeme^itraU; de-
aterUate supematuraU.
* SnPEBNEPHELISTU= Aj/pefne-
phdutu, 3. m., (hfpernâpbâllgte), care
se inaltia preate nueri; cară se occupa
cu lucruri celasti.
* SDPEENITATB, s.f,, saparnltas;
stătu da supernu : sap^nitaUa super-
niUaSoru.
STJFEBNOME, s. m., (Bapei-nemeo,
fr. 8iiri«M); nome pte l6aga altunoma:
gupemomete se da, de regwa, dupo ttna
aâitate bona sau rea a omslui superno-
mifiofii.
SUFEENOMINARE, t., supemoBi-
Mre* (fr. sarnammere); a maţ dă uqu
nome, a i& caiva ana supernome.
' •'SUPERNOBMALE^Ai/pernormale,
adj., (fr.taf pern«j[B»le), care trece preste
nonna=Fegura orditrma.
• SUPERNtJ,-a,8npenra8,(d'insk(;>*-
=SHpre); care sta , se aâa de asupra,
sihu, oppos. la infemu : sttpemele parti
eiie corpului, capulu k supernu; in su-
pem'a boUaaem^tiâi si Bubst. acerele
«ţ adveitta tn Stip^Mtt, tn iUpeme.
SftrPEKNlJMEKAliE, t., (saperno-
■enre); ti hwii&ră preste numeru ,- a fi
prede numeru.
StIPBENUMERABtA'IlU,B.m.,(ft'.Biir.
MB^rarlat); stătu alin cellui tupernu-
merariu, camu si tempa c&tu acellu-asi
e superniimerafvt.
SUPBBNtJMEBASItJ.-a, adj., snper-
«■er«rtiiB,{fr.'8unidiH6ralre, r. iir. •«•
STTP.
pernonâralre); preste mmeru, afora
d'in nument : slipendiari supernume-
rari, degitu st^rnumerM^u , .officiari'
supemumerat'i, ospeţe sapernumerariu.
SUPERNUTRlEE,v.,(fr.Bnriii>urrlr);
a nutri in modu copiosn.
• SUPEROBDUCTU.-a, adj;part. (d'ia
ssperobdueere), iupeiobinetu»; vbwisu
=iobăuciupre de asupra : manteUu su-
perobductu.
• S0PEROBKUERE, v., Buperobru-,
ere; a o&)-ue=:deriaifl de asupra, aar-
ruacă de^asupra.
• SUPEROBBUTD,-* , adj. part. a,
(d'ia tuperobruerc); Buperobrntts.
• SUPEROCCIDENTE, adj., part.
pres., Bnpervccldena j careappuneia ur-
ma, appune mai apoi.
• SUPEROCHA = hyperoeht , s. f.,
brperocha, (ânepo/:^), escedentele unei
summe.
• S\J?m,OQEmV=hyperogeniu.-a,
adj., (fr. hypârofâne), se dice despre li-
clieai alle caroru corpari reproduct^rie
sunt inchîse mai multe impreuaa in a-
cellu-asi tuberclu.
• SUPEKODE = hyperoăe, adj:, (fr.
bţpe roIde)=:saiifragu.
• SUPEBODONTE^=Aypero(Io»te, s.
m., (fr. hipjrodon), genn de cetacie d'in
marea glaciale cari au doni denti essiti
Înainte.
•SUPEROPHARTNGIU=AjiperopAa.
ryngiu,'a, adj., (fr. hjr peropharf ngien)
■==.peristaphijlopharyngiu.
• SUPEEOSTOSE=:Ai(;)erosfejfi,8.f.,
(fr. hjpdrnBtosfl), escrescentia pre unu
ossa.
• SUPEROSALATU, s-m., (fi-, snro-
zalate), oxalatu in care intra mai multa
acidu, de trei sau patrn ori atâtu acidu
câta in oxalatulu asia nomioatu.
• SUPEUOÎTDU, s. m., (fr. Bar^xj-.
de); oxydu ce copreode mai multu oxy-
geniu de câtu se se pota combină cu
adde.
• SUPEBOXTGENATIONE, B.f., (fr.
Boroif^ânatione); cella mai mare graSu
de oxygmatione.
• S0PEROXTGENATir,-o, adj. part.
(d'in superoxygenare ^ d cxygenă in
(Mila mai taalta gradu ; fi. SDi*xrre»4)i
>yGoog Ic
eâre e in celln mâi iDalta grada oxy-
gmatu.
• SUPEHOXTGBNESE, s.f., (fr. sar-
oxjfâBdte) ; morba attribnita nnei ^-
perabuadentia de oxygeniu in ecoQomi'ai
corpului.
•SnPEBOXTMUBIATDlis: Jypc^b-
x^utvriâtu,' a.xa., (fr. brptiroxfnirlate)
r=bhl(rrat«.
• 80PEEPARHYPATA=»ypcrpdr-
kypata, s. {.,(tT. hţperparhrpate), terti'&
corda a lyrei, dedicata Teserei,
•8UPBKPABTICUI.ABE,adj.,snper-
pwtlcDUrlB; care eoprende udu numem
d pre de asupra inco căteva parti aii-
cote alle acellni-aai ; numeri sttperpa,r-
UaAari.
• SUPERPARTIBNTE, adj. part.
preB.,HBp«rpartleii8; ip acellu-aei sensn
cu cellu precedenta : numem 8uperpar~
tiente,
SUPERPELLE , s. f. , (fr. ■o'rpBtn);
in senBQln cotentnlni gr. epiderme.
*SUPEEPENDBNTB. adj.part.pres.,
■iperpendens ; care 8uperpende:=3peQ--
dura de aeupr'a : rupi superpenâenti
capiteloru eellorm ee trecu.
" SUPEEPHLOQOSE = huperpUo-
gote, a. f., (fr. hjperplilog-ose), ii^m-
matione in cellu mai mare grada.
• 8irPERPHRTGICD = JlyperpAr^-
gicu,-a, adj., (fr.byperphrrţien), CQunTl
carta mai snsn de modula phrygiu,
tffm. de miisica antica.
•8UPERPH0SPHATU,a. m.(fr. sir<
phosphKte); phosphatu, ia care intra
mai multu addu, a nome, cn nna data
si ana tertia, nna data si medietate, de
done ori mai Aiultu de ofttu in sarea neu-
tra eorrespondente.
• SnPEBPICTU.-a, adj. part. (d'in
si^MTpingen), superpletna.
*8UFERP]NGERE, t. , atiperplnge-
Tti A piMge pre de asnpra,' preste ee «
pimu.
• SUPERFLAUDERfi , (se conjuga
n v. plauâare) , v., snperpUMerof A
jAaude de asupra, pre cera.
*StIPBRPOLLUBBE;v., BD^erpoIln-
«r« I a {kAIm de asupra, a pollue totu :
a superpotlm iota pamenUUu, tita ht'
■ * gtypERPONbifj, pi!-fl,. «opMp'ti-
iium;p<mdu mii mare.
8UPERP0KEESi, ^se «mjnga'ca V.
ponere = punere) , v., Btipeiţonerei
(fr. snperiwBer) ; a pune' ii asn^ri,
a impune, 1. in gjeniţre ;,a ^Vff^-gttni
unu vestitrtentu vecMi Vfstitnenteldru
noue; a superpune gtroSe pre'^ale',
a superpiine oplt^nile selU opinitint-
loru altoru-a; 2. in 9pQţip„ A pţ)n£,
applîcă nnu inedicimetîtu : a itlper-
Tpune pantieeTm unu emplatil^; 3. uo-
taforice, a) a pune in capuln qnÂi ad-
ministratione; a face mal timre : a au-
perpune unei prov^ma , unei armata,
unei flotta. unuiminisiMxi pre ctneM ;
h) a preferi ; muttt sup»punu Hftvtei o^
ruptele; c) a pune dnpo cera, in urma,
mai tardin : 8upe*'puvie& ptMerei ck-
tori'a.
* SUPERPOSmONE, slf., Biperpa-
sitio^ (fr. snperpttsithn); actâone de
mperponere, si effectn produssu prin a-
câsta actione : superposit&nUa strdtt-
toru de pamentu terren^oru.
* StJPERPOSITir,-», adj. part. (diii
superponav), BoperpcBltuB : atrate nt-
perpo»ite straieloru.
* BDPBRPRENDERE, (seconjngacB
V.prendere), r., (fr.Barprendre), depreo^
dere ; a prende de deBnpj;a,' de sijan, iri
de act, a prende , appnci pre ne aştep-
tate, pre Qesciatd,pre ndsentite, ai' asîlţ
a impl^ de mirare, a amuagl, etc; vedl
si aufiprendare,
SUPEBEASUro, adj. ptirl;: (dlb «u-
pervadere), BvpenfMaî'ramUe'ină^
pra, pre de asnpra.
* SUPEBRUERE, T., Mp^ţnţni a
ru«=::a 'airrane&, râped( ^o^r^it cuira.
* 6TTPEBSAPERE, t.; Baperiapera'j
a sape=^ hv6 gusta fortt Itonfl.' ' '
* S0PERSABE, 8.f.;(fr.wiml)iB0'me
generica datu oxysarildrti 8&n ist^so-
rUoru, OEui oontinannoesitesaiiâeaeuJu
sau de aulfiâu, oumn ^ aar&oruhiitUU
combinate ca h^Sro^^ â^ eorpatu Ati<-
logenm oe elle eontiitu.
* SUPBRSAROOSB :^%^fiei4(ircDse,
B. f., (fr. hjperMmte), ^«sroltare es-
cesiTs a tesaaturei oellHlMJe in Una parte
a oorpnlui. ■'
=y Google
1888
mp.
SUFEBSATUBABE, t., (fr. iipcn»
tnrer); q satură piea tara, cu escessu,
ÎD modn esceBBÎTQ, preste mesora.
* SOPEBSCĂNDEBE, v., soperseaii-
flere ; a $eande^Bui dfl asupra, a trece.
Întrece.
SUFEBSCBIBEBE = st^ferscriuere.
T., luperaerlbere ; a 9crtt«e de asupra :
in aeestu manuacriptu mtUle su siwse,
mulie aăamae, muUe tuperseripte. .
StJPEESEDENTE , adj. part. prea. ,
■fipersedAiii; care supersiede : processe
aupertetknii.
* SUPEESEDENTIA , a. f., (fr. sur-
s4aBce); atatu de aupersedente, onmu ai
tflmpuln c&tu superaiâde: mipenedeiUfa
proeeasultii, ordinanHa de auperaedentia.
SUFERSEDEBE , T., SRperi«dere,
(fr. T. Hţerieieri n. •njcBeolr); a sedS de
asnpra , 1. proprie : a 8uper$edi collu-
JhJ, elefantibti, aainviui; a nperaoăe
gtmtăÂkiru smt genudii cuiva ; 2. me-
taforice, a)a«e(î^mai8uaa, maiinaiate,
ia capo, a preaede; h) mai allesaa, a
Buapende, ammaa&, lassă de una camu
data pentru altutempu, a intardii, etc.:
a tupisnedâ tote negotieU, una d^^beror
Uone, uHatententia;a»i^<rsedeavorhi
ăe meriide reccomi»măattA»n;—a cw-
perseăe utteJ letUentia, unei esaeeutiont
de aef^entia.
, •SUPEBSELEmATU,8.m.,(fr.ior-
idUDUte); tdeniaiu, in cueiatraduplu
wAâu pre longaociduIwceiQtraiDâarea
%aUra eorreapondenie.
•SUPEESELBNITIJ, sX,(fr.M»er«6-
Uilte)f 3eîenitu, in care intra de done
san de patru ori at&tu acidu, cfttu intra
in acea-asi sare neutra.
SUFEBSEMKABE, t., BsperisMl*
urei a semioâpre deeuupra, assMtnd
alta sementia preate cea deja semnata.
SnPERSEMINATORIU,-<on(i, adj.
B., nţersealuter.
« SUFEBSENSIBILE, adj., (fr.siper-
HBslble); oue e mai pre auau de sen-
avri, oare transţende sensulu esiernu : ee
t ntpersensibile, $e percepe euratioitea.
SnP£BSESSU,-a, adj. part (d'inm-
persedere), •■peraeitu.
* SUPEBSILIGATn,B. m., (&.au8lU-
•at«); tiUeatUt In oare aeidulu e tmUti-
pUt dfl cella ce intra in acea-^l torc
neutra.
* SUFEBSISTEBE, t., aapenlsterej
a mfe==a se pune de asupra : a st^er-
siste una scândura.
* SUPESSOLIDU,-a, adj., (fr. «nr-
BoUie); mai multa de c&tn soUdu, forte
soiidu; in specie : potentia algebrica
supersolida = carfa potentia, de care
geometrii preauppunu eo are. una di-
mensione mai multn de cfttu soUdiiiu
reak.
* SUPERSPERSU.-B, adj. part. (d-in
auperspergere), BuperipflrinB; speraţi, pre
de aaapra : gemme superspene ou steUe
purpurie.
* SUPEBSTAQNARE, v., siperataţ-
ure f a stagnd pn de asupra, a se versă
ai Bt& pre de asupra : apide ^uviidm
auperstagna pre locuri vaUose de longa
ripe.
* STJPBRSPLENALaU=»yperjpIc-
ndgia, b. f. (fr. brperBpUHalrle); violen-
ta nevralgia a aplenei.
* SUPEBSPLENOTBOPHIA = Ay-
peraplenotrophia, s.î., (fr.kfperBpUie-
trtphie); crescere considerabile a r«ltt-
moloi splenei.
* SUPEBSPLENOTKOPHICD=*y-
per8i>Ieno^opAicu,-a,adj, (fr. Iif penpU-
a»tr9rUii,M),ttilAi\va\&)^per8pleiKiro-
phia.
• SUPEBSTANNOSUz=%pcrstaf«»(j-
8u,-a, adj., (fr. hf perstânneoK), se dice
despre nna sulfura oe produce stannulu.
SUPEBâTAEE, v., BnperiUre;!'
st& de asupra: staiue si^erstau oeUm-
ueloru; leulu superstâ taundui occisu.
* SOPERSTATDMINAKE, v. , au-
peraUtaniDaret astatuminâie aaapra.
* StJPEESTEAEATU, a. m., (fi-, snr-
Bt^arate); stearatu cu escessu de acidu.
' SUPEBSTENICU=%pefsfeni«,-
a, adj., (fr. h/penUnline), oare oooti-
ae kyperstenu.
* SUPEBSTENU = Xyperstenu, s.
m., (fr. iirp«»Ui<), aub^ntia mine-
rale.
SUPEBSTEBNEBE, v., BHp«nter-
■ere; aateme de aaapra, a aoooperf : a
at^pergtene podeUe eu muaaice.
* STJ?BBaiBEmA=±kyperatheni*.
=y Google
a. f., (fr. hjperBtbinle) =zhţfpere8~
thmia.
• SUPEHSTHBNICU = hypersthe-
nicu,-a , adj., (fr. bfperathiiilQne) =
hfperesthmicu.
SCTFERSTILLARB, t., BnperstllUre;
a stiUă de aanpra : a superatUlâ lam-
pei olîu.
* SUFEBSTITABE, T.,sDp«rBtltare]
1. trBDB., a face superstite, a lueă in
Ti^tia, a C0DBerv& : spre a superstitâ reg-
nulu ,- 2. in a fi superetite , b remanâ
in genere : se eaâe ca HUidu se super-
stite parentehu.
• SUPERSTITE, adj. b., sipentes,
abl. superstite, (d'in superstare^^stg^e
de asupra , si remanere m ot^ta etc.,
1. care sta de asnpra , presiide , e mu
mare, e soperiore ; 2. care sta aprope,
presente, de fscia, in facia, si in specie,
maitam; 3. ca maidesu, care, dupo
nortea ciuva, remftne in Tîâtia, super-
vitu, rem&ne y'mu: parenti superstUiji-
liUmi; eandu, d'in contra, s'ar ead6
ta filii se fia si se remâtta superstiti;
GUfflu mat pote viue mamm'a superstite
fiiiei ? sup^stiiii repuhMtei = republi-
cam superstiti republicei,
* SUPEBSTITIONE, a. f., sopustl-
tlo, (d'in superstare=:a stă, remani in
hc» dupo ceva, a remanâ longa ceva,
t« aupore, angore, dorere, etc, mai
allesBn, in ce ae attinge de morii sau
de ce e divinu, religiosu, bi de aci) :
1. credentia dea^rta, t^ma deaârta, cre-
dentia orba, etc., differitede : tenCare-
ligiosa, de religione, de 6n ce super-
stUio»e:=ahe^ratione a mentei, a senii-
mentului religiosu : preutii antici, au-
gurii propagă si mantîneâ supersti-
tionSe in poporu; superstitionea e ini-
mica religionei ; mentile debilisi flacce
su suppuse superstition^; metaforice ,
a) in Bensu obiectivi], superstitione =
obiectu de tăma, de spaimaj h) super-
sMftone=actu, practica d'in superstitio-
ne : superatitioni inăiane; superstitioni
popularie,8uperstitionidecaste,declassi
sociali; c) 8uperBtitione=:iMgvit\\j, pro-
feţia, presagiu mentionosu : a crede co
treisprediece la una mSsa casiona mor-
iea unui-a in cursiAu annului, e stupi-
8m^ 188»
da superstitione; d) s«perstitiotu-=.()B'
cessu de essactitate, de diUgentia, som-
pnln, minatia. etc. : essactitaiea corree-
tionei frasei merge, la unii, peno la su-
perstitione.
* SUPEBSTinOSn,.a, adj., »p«r-
stmvsas, ţfr. gDperatttlesx); plenu de
superstitione, de superstitioni : mtdiere
superst^iosa, harbati si mai supersti-
ţioşi; altu ceva e superstitiosu, aUu cerni
religiosu; ignora^ia superstiHosa, po-
poru superstUiosu; correctione. si SSi-
gentia superstitiose.
* SUPERSTOMICa = liyperatcm-
cu,-a, adj., (fr. lijperBtvmlqae), se dice
despre insertione» staminelom canda
se afia da asupra orlflcinlui tubului ea-
licelui.
* SUPEESTRATEGTI = hyperOra-
teau, a. m., (fr. h/perBtratiţe), gene-
ralissimn la byzantini.
* SOPEBSTEATTJ,-a, adj. part.(d'in
supersternere), gnperstritis.
* SUPERSTKICTU,-a, adj. part, (d'in
superstringere), Bopentrletns.
* 8UPEESTSINQERB, v. , super.
strlngere; a stringe de asup^, in siisu :
a superstringe laterHe eu &al(te.
* SUPEBSTKINSU,-a, adj. part (d'in
superstringere), aaperstrletoB.
*SUPERSTEtrCTU,-a, adj. part.
(d'in Buperstruere^zsuperstrugere), sn-
perstrnetDB.
* SUPERSTRUCTURA, a. f.,(fr.iiB-
peritmctnre); structura pro de asupra,,
structura superflua.
* SUPEESTRDERE=«Mpe«*r«owfl,
T., superstroerej a strue^^truge de o-
supra, pre de asupra : ce auperstrugeti,
va cade.
* SUPERSTYLICV = hyperstylieu,'
a, adj ,(fr. hjperBtjllqne), se dice des-
pre insertionea staminîloru candu se a-
fla pre contornulu ovariului de dîoâu.
* SUPERSUBSTANTrAr,E,adj., (fr.
Bnpersnbstantlel); care 6 mai presuBU'
de veri-ce st^stantia : fientia sup^mlh
stantiaîe.
* SDPERSULFAB3BNIATU, s. m.,
(fr. SBrsDirarsdiiUte); stAfarseniatU m
escessu de aadu de sulAdu arsenim.
* SUPERSDLFARŞENITU , s. m.,
>yGoog[c
im 8OT;
{te. snrsuirslsânlte); mlfarsenitucnoa-
cesan do sulfidu arseniosu.
* SUPEESULFATU, s. m., (fr. Bir-
BBlfate); sulfatu. iu care intra de doue
ori at&tu acidu, c&tn intra in acea-asi
tare neutra.
• ŞCPEESULFOMOLTBDATU , s.
ni., (fr. snrsuiromoljbdiite); sulfomdtyb-
de patru cotra trei : «toweru attperter-
«»=4:3.
* SrjPMTBXmC =ihjperthyriu, s.
m., 'hfperthjrlnn', {^ntp^lipiovy, partea
snperiore a unei pofta , Umuau de ar-
chitectam.
» STIPERTIMU==Ai/pcrfimM,-o, adj-,
(&]c£prt|ioc}, superonuratu, titlu ce se da
patiiarchulut.
adj., (&]tipţoyqţ),,prea i;icordatu.
STIPERTKAGEKII, y., snpertrahere;
atragemei&Aţ'asţik: a supertrage grape
denote pre, vfi/ti^a.
gUP.
* SUPEETEIPABTIENTECARTU,-
a, adj., (fr. surtrlpartleateqnjirte}; care
eepremerelationeaBauTaţionea cea mai
pucinu ecale intre doui termini nume-
rici, d'in cari unulu coprende d'in cellu
altn un'a si trei cartş : iwmerumper-
tripartientecartu.
* SU'P^TiTnOPmk=hypertropMa,
3. f., (fr. hf pertrophte), crescere escen-
aiva a tessuturei organeloru.
* SUPEBTROPmC0=Ayp^i»-opAt-
ou,-a, adj-, (fc. hjpertroplUtne), caro
are caracteriulu de hgpertrophia-
SUPERTUNGSTATtJţB. m., (fr. Bnr-
tnngsUte); tungstatu oe coţnode de
doue ori at&tu acidu, câtn 6gşişte,iji a-
cea-asi sare Mutra.
SUPERTJ,-a, adj., Bnpi5rn8 = Bgpsr,
ct^re sta, se afla siiau, ia ausn,. .oppositn
la infern, 1. positivii, a) in ^eţiere :
divi superi ai dive sfiper^ jproT. peno nu
dai cu eapalu de Umeîe superu, nu vedt
Urnele inferu cilu usiei; %) m speciei
a) supmt : k') divii superi, ai emUui;
^')divii pamentului,omeni mari si poten-
ţi : magnaţi, potentaţi, etc, superii su su-
perbi, despoti, tyrannici; ^) superu, in op-
pos.cutM/îeru, careed'iQacâstalumOipre-
cuma tn/eru=:d^iD cea lume : Iţimet} 844-
pera, aurele supere, lucea supera; pre
longa dorerile infere am uitatu indata
dorerilesi amaruri supere; 2. compara-
tivu cu forma clasaica, deatullu de bene
si desu usitatu in limb'a de astadî : s»-
f)ertore=Buperlor, demaisuau, mai pre-
au3u, etc.; (vedi superiore la articl. in
parte; asia ai Bul)8t. superioritate); 3. su-
perlativa cu doue forme classîce, dea-
tullu de bene intrate astadt si in limb'a
vulgare, a) s»premu, -a = Bopreniii»,
(fr. aapreme), cellu mal de susu, eellu
mai inaltu, forte de suau , forte inaltu »
si de aci : cellu mai d'in urma, ultimu,
estremu, etc, a) proprie : supremele
culmine cdle monUloru, suprem'a rupe,
suprem'a boUa , supremulu sore, supre-
mele stelle; ^) metaforice, a') dupo tempu
sau dupo aucceasione, ultimu, estremu:
a') in genere : appusulu sordui e sa-
premulu tempu allu dillei; a pune su-
prem'a mâna la opulu de poesia; 6') în
specie, ultimu, eatremu io vi^tia :
=y Google
SUP^
diu'a suprem'a a omxZtn e ăiu'a de
morte; aaiă si : suprem'a âra, i6ro si :
sttprem'a âra a unei urbe, a unui impe-
riu; a unui regnu, cu suprema limba;
supremu sarutatu, supreme datorie co-
tra repatisatu; suprem'a voUentia a ie-
slatoriuîui; supremele relicie alic mortu-
lui; p") dupo gradu, dapo potere, va-
iere ; cellu mai inaltu, cellu mai mare,
mai potente, mai boqa,maidîstin8u, etc. :
potestaţea suprema, felicitatea suprema,
ienele aupremu, capulu supremu allu
statului, aîlu armatei; fientia suprema,
virtuţi supreme , voluptatea , formose-
tCa in supremulu gradu; — de[ acf si :
supremaţia, 3. {,, (fr. gopr^raatle) ţ
gradn, stătu ăe supremu, a) ia genere :
supremaffa talentului, virtuiei; supre-
mâii'a unei ordine, unei casta in slatu :
supremati'a avtUiloru si avuţiei, ^} in
Bpecie : supremati'a unui stc^u «WHpr'a
tutoru state, supremati'a unui rege asu*
pr'a altoru regi şt principi; pretens'a
supremaţia a ^wciei asupr'a Btţma-
n^ sU^remat^a legitima e a suv&dnu'
lui unet terre independente si autonoma;
— totn suprem», si supr&nitcUe , a. f.,
BBprtmltas, stata, gradu do supremu , in
sensu mai largu de c&tn alia formei su-
premati'a : sepuUur'a e onorea supremi-
tatei vietiei; aupremitatea virtuiei, supre-
mitatea căprui stattdui;~h)summu,-a,
BHvnns, (d'in sup-inm, sup-mu), cella
mai de de asupra, cellu mai de suau, cellu
mai inaltu, estremu, etc, a) proprie : ca-
pitanuîu. cu ceCa sea , oecupâ summ'a
euUne a monielui; a atiacă summ'a po-
ătioneainimiadui; summele creste aUe
OarpatîloTu; p) metaforice, a') dupo
tempu ai dnpo successione , cellu d'in
urma, Tiltimu , estremu : veni summ'a
nâpie a IlitUui, veniră summele dille
alte regnului, eadii pre noi summ'a ca-
lamitate; S* dupo gradn, dupo demni-
tate, meritu, valore, etc., cella mal
inaltu, cella mai distinsa, forte inaltu,
forte mare, forte potente, forte dis-
tinsa, etc. : summulu poetu, summii
pictori, summulu cetatianu, summii bâr-
lad d'in ordinea callariloru; summa in-
t^igentiu, summe talente, summe cali-
tăţi, summi magistraţi, summe matrone;
STJP. 1881
summulu bene, «ummuZu reu, summ\a
dorere; summ'a protestate ; de aci, ca
sabst. reale, a) m.«Hmmu-iu=:;cresce-
tulu, estremitatea, partea cea mai da
Busu, (compara si fr. aoamet): summulu
montelui, arboreUti. pHastndui, staiuei,
capului, benelui ; b) fem., a) summa :=
anmns, (vedî io parte : aumma si deri-
vate d'in acesta forma; vedî asse;nj,aea
si : mmmitate, etc^
• SDPERDMATrtj,-o, adj., (fr. suc-
hamain); care e mai pre susa de omu^
de umanUate : principeas^ supmwmone
si celeşti ; bonitate superumanai sâen'-
tie si poteniie superumane.
* SDPSRUMERALE, a4j. s: ,: sqpeE^
hniBeralUj-C) (ff- snperhumâ»!); fAT^ o
sau sta aaupr'a umentlMî; vmf tmetru-
merale;'aLaal)st.i,TBaX9,superumerăle-af,\
a) veatimeatu de umeri, ce copere ume-
rii si parti vecine cu umerii ; b) vesti-
msnta sacerdotala pentru iw^â : QMP-
phorHt', mai vertosa, alin sacoidotelai
ebreescu,
• STJPfeaVACANIţJ-ft, a4)«..W*r-
tManeas, de prisosn, saperflnu, cu to-
tala deşerta si iontile : supervaea^U
vase, vorbe; supervaeaniu coventu.
* SUPEEVACAEE, v., BopervaearAj
a S mai presuso de vacuu, a fi - cu to-
tulu desertu, inutila, id prisoBu.: au-
pervaca mai multe covente intre «na
aUe acestei frase.
*SCPEByACUa,-a, a4i^, wtervft-
ciiQs; mai pre snsa de vaeuu, cu totuln.
vacuu, cu ţoti.tu desertu, superflua, îd-
utile, etc. : supervacue vorbe, superva-
eua iabore, supervacuu vasM, supava-
cue temeri, supervaeui passi, iupervacu^
appueature. , '
• SDPERVALJGEE, v^ Bvpf>rrA44ieV'
a vade = passi, trece'pte de' asupra : a
supervade murii . obstadele. )
* SDPERVAGAKIU,-a. adj., 8*iper-'
vagaiienB; mai malta de câta văgu^ forte
vagu : spusete supervaganie , ămbletu
supervaganiu; voce supervaga^vh-caxe
nu cânta, nu spune nemica, ,
* SUFERVAGABS, t., Baperraţarij,
a vagă preste mesura : mentUe vosfr^
supervaga în tote; ac&sta vOia stwervaga.
• SDPERTANADATU, a, m., (fr..
.yGooglc
1S92
STP.
■Mmnidâte); vanadatu ca eecessu de
base.
*'SUPEBVECTABE,7.,8iperTeeUrI,
intensivii d'io supervegere; a carră pre
de asnpra; prejomenta, earrn, etc.,Bi a
oarr& on diligentia; si refless. a se su-
perveetă.-
* SUPERVEGEBE, t., siiperrebAre,
Bnperrehlj a i«pe=duco, carrâ de asu-
pra, pre jnmentu, pre carru,pren&Te,etc.;
si refleea. a se supervegS ^ a se carr&,
duce ca celeritate.
♦ 8VP^n'VEQL&.'B:E=:superveghiare,
T., (aiperTlgiUret ('• strrelller); a ve-
^ asupra , a veglă cu mare attentiooe;
io specie, a vegldc& mai mare pre in-
feriori, a preveglă coptUi, etc.
SUFEBVENI^, T., BBperTOilre,
(tr. inmiilr); a veni de asupra; 1. a
veni pre de asupra, a se adauge; 2. a
îwnf de susn, a veni neasteptatu.
* SV'Pm.YmOSlTEzzhypervinoBite,
I. m., (£r. kjperrlnsBlte); predominan-
tia a Bjetemei Tiiioae in organismu.
• SUPBEVIVERE=w(pemttefe, v.,
BiperTlTere, (fir. tar jljrt); a vive^vim
dupo cineva : a aupamve filuloru sei;
ia genere : eapitanulu tupervisse acel-
lei batcdia trei died de anni; mpervivu
aieri ceUt ce m perdu aentirile ai mentUe.
• SUPEEVOLARE, v., snperroUre}
a volă = sboF& pre de asupra : passerea
tupervâla tota marea.
• SUPBRVOLITARE, v., BQperToll-
tarei iterativa d'in supervolare, a sboi &
continuu pre de asupra : supervolita hiefa
patsere euibulu pvlliQoru sei rapiti.
•SUPEEVOLVERE, v., 8nper»olTere;
a vâlve de asupra : supervolvu petre
prerie petre.
*8nPERZOODTNAMrA=ftyper«oo-
iţfnamia, s. f., (fr. hrperioodjnsnile);
creacere escessiva a activitatei vitale.
* 8UPERZ00DTNAMICU =Âypef-
iooiynamicu.-a, adj., (fr. lijpenoodj-
Bamlqne), relativa Ia hi^perzoodynamia.
* SUPIA, 3. f,, specia de polypi.
^ * SDPINALB, adj., Baplnalis; rela-
tiva la stijnnu casabst. -.((mnesupinali,
Itm&'a nostra are mai paitru tote ver-
iele ceUu pudnu ăoue forme fiuptnaZi ;
n speciale :JoNeTOj'm«ie,re8torDatoriu.
SOT;
• SUPINABE, V., snplmare; a face
supinu, a reatornă cu faci'a în susn :
intenăe mântde aupinate; a supind pre
toţi cu căli lupta; a supină suîcii; a sh-
pind nasuîu dupo odore.
• SUPINATIONE, 8. f., BiipliiatI*,
(fr. BiiplutUu); actione de aupinare :
aupinationea mănuloru, stomatxAm; tu-
pinaiionea morhosului pre unu patu.
♦ SUPINATORIU,-(ona,adj.8., («-
pinator,'^ fr. Bnplnateur); care supina :
supinatoriulu adeersariului; in specie :
musmU si^inatori; si absol. supina-
toriulu majore, supinatoriulu minore.
*SUPrNAT0,-o, adj. part. s. (din
supinare), BnpInatnB.
* SUPINITATE, s. f., BBplBitasjsta*
tu i6 supinu: insuVa Planasfa ae cAto-
niâ asid dupo aupînitaiea sea; supinita-
tea mănuloru.
* SUPINU,-a, adj. s.i Eaplons (d'in
sup de la super; compara 8ummu=zst^'
mu, si affinele gr. Smo; d'in Sic de la
&nip) ; intorsu in susu, plecatu, intorsu,
pnsu cu foci'a in susu, redtornatu pre
doBU, pre spate, 1. proprie, o) in gene-
re : a ttnptor<i cu mânule aupine; su-
perbii âmbla cu frontea, eu nastâu su-
pinu; &t facSa aupina, eu cajwltt raj»'-
»u; i) in specie, o) 8upinu^=ain mer-
ge de a indosele, de a inderetele , care
precede wAeiiii'aifluvieleappueara cur-
au supinu; P) supinu, despre bcu, ple-
caiu, înclinată, intensa : colline supine,
costa de monte supina, suptna valle, su-
pine vinie: 2. metaforice , a) supinu ^
intensa a lene, jacandu pre spate, lano-
sa, inerte, langidu; otiosi si mpini serip-
tori, mente supina, lassia si supina igno-
ran^îa;&)suptnu=iaclinatadesnperbia:
cu capulu supinu; calea supini, mergu
cu nasulu supinu; c) ca a. m. reale, w-
^inuJu (sabintellege verbulu supinu),
care, in elassic'a, na e de c&tu unu sub-
stantiva aprope iadeclinabile, avendu
numai doae flessioni, in sensu verbalei
si trecuta si in limb'a nostra iu amen-
doue sensurile : a) sensu activa : e^i^t
la venatu z=: exite veDatan; p) pasaîvu :
lusioru de tonsu ^leviB toiBo; y) cau-
tă inse 30 observimu iaco : a.') supinulu
are, in amendoue limbe, donele forme :
yCOOglC
. ^UP^
tiM n iMir «Bma : iMtan si ttnna^
OHfN EU oaţtu 81 tonsu sau iunsu , de
la verbele : aoqMre,=:cocfire, tonderer^:
ttmăere; aeoBte-a inse, cnmu s'a feduta
MBD, as, in limb'ft claasica, form'a soam-
bata pentru passivu : lerls eoetsr ton-
■mţ âro la noi, in acesta casn, se pnnii
supinek totn in form'a activa, si oumai
prep. ie eeprem« seasolu psesirn : Uu-
rioru de coptu, de tonsu, c»i constnic-
tioni pota inse fi si Beţive, oninii appare
ia UBa parte d'in ft«nle eu sensa paa-
siva : came iefrîpht, o«o Ae fertu, si
de alta pute ou seosu actirn i carioni
da fHptU'earHe. vom de fertu oua;
fOin amendone limbele fia-care aupitm
a nan sabitaBtivu, iaclassie^ deolinatu
in tote formele, 6ro in vnlgarea cu pre-
poBitioni casnali sau cu articlu si casn-
ri utionlate : audita~lit:=uiaa», pro-
0MM»4« = prfloeiBui, etc.; f') totnsi in
limb'a vulgare ffwpttiNlu are aNilio^tio-
ne mai larga de c&tu in cea classica :
orto de eretdUm, de eâutatu eop^i, nu
aepotettttdneepTia supinu^ claesieu,
ci prin alte coDStructioni ou : llberon*
•te«a«i*rm> trti V) in fioe mai greu e de
decton, d^ m^mde : UmdatH = Ub-
latia, arattr=z»r»,tam, rUptu =: n^
tBBţ etc., in frasi oa-: «u atn latidatu,
mii nu eOt^OHdaiVy eto., au se se conii-
dere ca supine in aensnin classien, sati
OB parUofpie leuate invariabile ; d^ro ,
dvsi inco sa multe de dissâ, oaata se ne-
oiarginîma.
' •SOPOBAS£=:=Aypo&ct5e, s. f., bip»'
l»wli, (hicâfiaau;) , poatatnentu pre care
staunu monomenta.
* SUFOBLASTDrrAypoUosfu, 8. m.,
(fr. krpeblastet din 6ic6 si pXasc^), eorpn
oamosu conMnuta in foss'a perispermu-
hn gramiseelora.
* SUPOBOLB = hypobde, 8. f., hj-
f ebAlei {fmt^oKii), figotB de retorica^ no-
uhiata AI 9(iftwtfiOMe sau anUcipatione.
•SUPOBBANCHIU=AypoJfartcA(i(,-
a, adj., (fi*, hrpsbranehe), care are bran~
(Mele sab Oorpu; sî snbst. pi. supobran-
<At«Ie, ^nîlia de mullnsce gasteropodi.
* SDPOCALICIA = hgpocaUcia . a.
f.,(fr; hrpeeaUeh), stare S plauteloni
eu calicele /Db ovarin.
Toii.n.
SBP,
•am
« 8tJP0CALYPTU=iypeea^p<w, s.
m.,(fr.h]rpftealrpte),aomeleaQai8rbaato
care se afia la capnlu Bonei-Sperantie.
* SUPOCARPU=;^î»eofîH». 9. m.;
(fr. bjcpoearpe), parte a plantm pre Car»
sta fractalu.
* STJPOCATHABSU=E=Ayp<wa/Aar^
sia, s. f., (fr. hrpMAtbarile), pnrgatidne
insuficiente, terminu de medicina:
•SUPOCAIISTU = *ypoffli«rt«, s.
m., h/peeanstBin, (&ni}x«txTcov), cupto-
rîB subterraniu care ioceldeece camerele
de susu, applicatu la thenne.
« SCPOCHEBIDE =app(f(A<f«e', s.
f., {fr. bypMliârU*), ana planta , geon
de eicoraeie. '
* SUPOCHILU = MpaMuv fl. m.,
(fr. hrpoehile, d'in ^3îXoc=labru), par-
teaioferiore a sabligaclalai orohidiriom.
* SUPOCHONDRIA=A»p«fa)Mdm,
s. f., hfpeeh*ndrIatM>nin,(&n>^iJv3p[a(),
priMordia, partilfl' laterali alle reglo-
nei superiore apantecelnî; — morbu,
aafFerentia ascunsa sub apparentia 'de
sanetate; — de aci adj. sapo<ătottSriih-
cu=hypoehondnacu, si supochomlnaie
= hypoehondriale. '
* SUPOOHTHONIUKAyfweWfteiriuy
a, adj. B., (67:a/d^[oc), sabterraaro, '99
dice de^re divinităţile- infernali' itlle
antieiloru.
♦SUPOCHTMA = Ayp(K*Jwo,pl.^
mate, h jptefajma , (b7:6yp^}( ai 81^0^
ehg8€=jiţfpoeky8e, s.t, bjpoeb jsls^ (^mS-
Xtxnt), BDffasto uonHrBBf alb^kU (Hi).
* SUPO0ISTA= h^poeista; a. f.; tyw
paelsthli, (&ic6xio^c si &x(SSi(cTni:)j âna
^anta partita, asmhntfhjpoelMatlAHtt}
»SU'eOCOPB.OS^E=hypoeopho»f>; s. t'i
(fi*. bfpOflAphoge, d'in 6nâxafO<r=CatDU
snrdn), surditate in unu g^adu toaî mii»/
* SOPOCORIASE = hypoeoritUe.'Bl
f., brpeMTtaali, (Emn(opta<ni;),i^B'ntor-
bii Bub pupSU'a oclulăi la titer . ■ ■■ ■'
* SUPOCORIBMA- = AyptMwtetMJ
pL-ntate, hrpoe«risma, (Oi^oxâ^taţia)', KM
■f n ailrom, term. de grainniailic&. '
* SIJPOCRANIU = htjpoo'aniH.-a''
adj., ffr. hjp«srflTte si bi-paorairidj)'!
care ae afla aub craniu.
* 8UP0CRASE = hypo&a9i,- s. f.'t
(fr. bfpocrBfl, d'in xpăoiţ ^ niiata^<;
■oogle
•p«eit de lioore de vina CQ stcdiani,
eo icortiBiofa, etc.
* SUFOCBISIA = kypoeritia , b. f.,
kjţcerbit. (&xJx{)iciti:)( simnlatione, ini-
tâtione, nul allessa imiUtione fortiata
a Tiitotei, a pietatei; affectatiooe â« tît-
iate, de pietate, fluiarfa.
* 8UP0CBITICHT =. h}ipoent%ck,-a,
adî-i (b«npin«^) , relativu la A^fKwt-
tAa si la AjgKxrtftt.
* SDPOCRITISHU = \ifpocriUtm»,
a. m. , {fr. kjpfterltlsMe) , aygteBUt dfl
'kypoeritia.
* SDP0CRITn=%j>M3rt«M, s. m., hţ-
fMrltei» (&«oKptnjţ), Bimulatoria, imi-
tatoria, mai allessn imitatorîD fortiata
MH attaota virtote, pietate; faeiariu.
* SDFOGT8TOTOUIA=;^|)oey8f«-
(WM, ■. f., (fr. bj^eeistctoMla), talia-
tara pniaaale, term. de ctiirurgfa.
•SUPODACTTLU =r k^podadybi,
s. BL , (fr. h jpodaotfle) , partea de sob
degetde petiorulni nnei passere.
*SUPODEBMa ~ hţfpodermura,
«4]., (fr. kjfitrmtt da la 3^pita=pelle),
Mre oreeoe aub epidermea plaoteloru.
♦SUPODIACONU = h^podineonu,
t. m., k)r|ţ«UMrafli, (&KoBi&w)vo(), BQb-
diacowi.
* S\SP0DU2^XJXE=Jtyp(idituieuxe ,
t. f., (fr. hţpediuenis), interralla de
eiata intre primnla ei teitinla tetra-
eeido, tenn. de mueica aotica.
" SUPODICARPIU=^|)«Kcor|i»K,-
0, adij., (fr. kjpodlMxpâ), care are dooe
OTarie info'e, term. de botanica.
* SDPODIDASCALU = hypodidof
coltt, s. m., kjiiodidaualiii » (^lEo&Sii-
oxoXoc), sabinvetiatoriu,
* SUFODOBICU = kspoioruM .- a ,
a<|j-t (&*oMfiu>ţ), subdoricu, term. de
Miiflica antica.
* SlIPODRYE=*ypo(fcye, B. f., (fr.
kjp*<lrjsi din Sţăi ^ cerru), specia de
bnreti comestebili care oiesce pre longa
fleiri.
*8\JPOmK&=hypoăyma. pl.-na<e.
kjpedraa, {hv6So^), involacrnlu io-
tastineloni d'in intram peptatui.
* SUPOGASTBICU=Ajrposasfrtc«,-
a, a^., (&«oY(tocptoc), relativa la hjfpo-
« SUPOOAaTBU = h^p^gastru, a.
m., {hicorfAarpwv, fr. krpttattri), puv
tea inferiore a panteeelni.
* SUPOGESU = hspogetu , s. m^
kfp*fM»B, (hK&fKOQV, fr. kypVftae),
specia de 4rba oare cresee pre eoperi*
mentnlu caseloru.
• SUPOGEU = hypogm, 8. m., kj-
ffMvm , (&n^wov) , loou subterraniu,
boita BubtecranJa.
• SnPOGLOSSA =Ay|»jîo«a. a. f.,
krp«KLMia, (6R^)k«KUw), »BQ BUin ar*
bosto, riseai kfPMl'Mna» Ia»h.
• SUFOGLOTTIA = \ypo^ma, , a.
f., (fr. k7p*gl«ttl*), glandiâa care creBca
sub limba.
* 8nF0GL0TTIDlE,=:kTP*(l«ttM«r
8. f., (&ff«TWnt>;). Inâammatiooe a par*
tei inferiore a limbei.
♦ SUPOGNATHU = hyp^gaatkia,
s. f., (fr. li7po«Mtkla), monstroGutata
de una capa rudimeatarin pie falc'a in-
*SUPOaRAPHI0U=iy|Wfli;B-
pAuWi-a, adj., (fr. kjp*;rap<U«iie) , ii^
dicatÎTH, snmmariu.
* aUPOGTNU= 4y|Hi^iMi,T«,M»..
(fr. Iirpa* jrae). oare se lasere supta o-
raiiu. ,
• StJPOLAMPBU = ftypaIafi«»rtt,-«,
adj., (fr. hrpolinprfl) , oue laoesM de
desapta.
• SUPOLGONE = kypoleone, b. nu,
(fr. hrp*U«D). genu de iuseote dipteroi
* SUPOLEPIDE = hypolepide, s. f-,
(fr. kjpolipldfl), ana ţ^nta eace erreece
Ia capnla Bonei- Sperantie.
* SUP01EPSE=AKpot(iy«.s. £., (fr.
hjpolepfllB) , una planta părăsita care
oteace la oapulu Bonei-Sp«nuitie.
* SnPOLEnC[J=iifpoIfiiMu,-% adj.,
(6icd>.soxo(, fr. kjrpoienqM), alba pre de
desnptn.
* SDPOMNEMA = h^pmmma. p).
-mate, k; pMmeaa, (^^vi]|ut), notitiait
esoerptu d'ia udu itnetoriu.
• SUPOMOCHLIU = hypomodaiu ,
8. m., krp«mttehU«a, (6s«(UJx}.toy), bub-
tiaoln Bau r^dimulu unui veete. '
•SDPOMONE z^hypomom, «. f.,
hjpomone, (^icoţuivTJ) , iiiBtaatatlff» in-
tardiarea cu ide'a pnnupale in vorbire,
=y Google
Bfn t snpprrade pn aaditori , terminn
deretorioa.
• SDPOPHOBA = hypophora, s. f.,
krp«ph*ni {iyxoţopA) , obiectione d'in
putea adrersarinlai, tom), de retorica.
mta, B. f., {te. kf |i»phtbKlml«) , inflam-
matione a partei iniferiore a ocluloi.
• 8DP0P0DIU = hypopoâiu, b. m.,
k7p«p*dl«a, {hamtiSwv), poda, pod«lla,
poâitnra.
•SOPOSTASE =hyfoeta8e. b. f.,
kri^MtMlf , {imivmtxi), (^prie sabstan*
Ha, dJro si peraon^tate ei persooa.
• 8UP0STATICU = *y(M8fai(M!«,-a,
adj., (ftxoOTanx^), relativa la Bubstin-
tia, la personalitate; relativu la unirea
devlnilitai cu natnr'a amâna.
• SUPOTAUaiU = hypotaurw. s.
m., fen«turim, {iymtaJbpiov) , loenla
dintre doUie d corn.
• SUP0TENU8A = hţfpcfenwa , s.
f., kf^teiaM, (imoatnoaa), latnrea op-
pofa toglolni drepta in ana triftnglii
reetftnglo.
• BUPOTHECA = hypotheca , 8. f.,
krpfttkMa, (bxodijwi]), lucru pusa ea
garanţia pen^ asaecnratea anai drepta,
ganatia reale.
• SOPOTBSCABlTS=:hyp(aheeariu,-
a, a4J-, kjpvthewrla** relativoţla ht/po-
iheea : ereditoriu hypotheearitt.
• SDPOTHBSE = hifpothtse. a. f.,
(kyftkeglg, &ittfdtqtg), suppoeitione.
• SDPOTHBriCU = h^oiketvM,-a,
adj., kjpottettene» {imtAsaxii), snppo-
aitirn, conditionale.
• SDPOTaACHBUn = hyţotraehe-
Vm, B. m., kjr«t»eliftllui , ^htcmpxfil-
Xwv), partea interiore a oollnloi; in ar-
ehiteetara, partea colamnei d'intre an-
Mlla d capitella.
• SUPOTBIMMA = Awxrfnmma, s.
f., knatriana, (&sdTp(|t{ut), ana sapa
«ompasa d'in direrae ingredientie cari
asoata guBtnln.
*SUPOZE[raMA = hypoewgma,
pL-Mote, kyp«i€«gaa,(&fftlCGoin'^), con-
joctionea nni maitoru sabiecto ou unn
predicata oare rine nnmai la finituln
propoâtionei, figura da retorica.
• SUPOZOIOU =ikypo«o»«i.-o , adj.,
SUP; 18S5
(&. krpvMTqae), se dice despre terreoe
inferiori celloru ce coprendu reste de a-
nimali.
* SCPPACTU,-o, adj. part (d'in sup-
jn'flj^e), Bsppaetns.
* SUPPEDAGOGtJ = subpeăagogu,
-a, B. pera., Bappae4aţ«KaB] pedagoga
Buppnsa altui pedagogu.
* SUPPALLIDn ==: sufipoUuItt ,-a ,
adj., BoppiiiUna; camn poZiidw.
* SUPPALPABE = auhptOpan , t.,
Bippalparl t a pcUpâ incetisiora ; a lin-
guşi delicata, pre departe : a suppa^
eu dulă, ctt joeareUe, cu ornamente.
•8nFPABABE,T., HBppirarfljl. (d'in
auppare), a iiice sttpptu-e, a mai e-
cală , afl8emin&; 2. (d'in tub-pareav), a
pară Bub cera san cineva , a aceomodA,
adapt&.
•SUPPABATUBA, b. f., snppan-
tnra ; actione BÎ efiectu de a supparare
* SUPPARB, adj., rappar, (d'in mfr-
pare); mai pare, apropo pare, asBâmine :
BUppari de etate.
* SDPPARD, B. ni.,»pparaBi| 1. re-
Btimenta de lina, specia de camâsia;
2. mica Tola de nave ce ae pane la ca-
tartulu de iaainte.
•SUPPBDANin.-o.adj. s., nppe-
toienB} ca b. m., auppreăamulu = sca-
bellu, seamnellu ce se pane anb petiore,
* SUPPEDITABE , v., Buppedltare :
(probabile in loca de suppetitare, vedi
suppetere), 1. a fi inâestulla,aabnndtL:
fonti si fontane suppedita pre aeoUo;
âSeo ne suppedUa temptUu, vietfa, «onm
faee tote ce doriţi ; mi mppedita a diee
aeiă; si trans., a dă in destulla , a des-
tolU , a d& eftta adjunge , a procurii in
moda eopiosu : a iuppedi^ armtdn
grâne si lemne, fugariloru perfugin, tf
mieUoru ospetie si spectade; 2. metsftM-
rice, a) 8 abundă, a av4, a â avntiosn :
de tote suppeditămu, nuiNat de votia
bona nu suppeditămu ; h) a essiste ia
destulla copia : a si pârât procwâ Me
câte suppedita la vietu ai la eidtu.
* SDPPEDITATIONE, s. f. , Bnppe.
ditatU; actione ei effecta denppedi-
tare : suppedttatione de grâne armatm.
* SUPPEDEBE, T.. aappeden, (dlo
>yGoog Ic
18»
8UP.
atilhpeăere); a pede pre ascunsa, iucetn,
fon sonito.
SUFFEBABE, T., •ttnitre, U«<
4»xt, IriiUre. reure; a facă «mva b&-
placero, a offensă, a Tettemă cu vorb'a
sau cu &pi'a, a irritâ, a veseâ precine-
?a : nu se eovine a aupperâ pre âmeni;
veântUu me suppera cu vorb'a si ctt
fdpt'a; aetstu otm »» vorbe$umnemir
ne 0ra a Iu svpperă ; iDCdaU de ane
mai mpperâ; omicolH te nu suppere, d
aeapperepre amicu; eopUlii te nu gupr
pere pre p<a'€nti; prea multa mâncare
tuppera, vâttema; rafl. a ae supperă, a
]a& in nome de i;en, a se menii : m'am
ttipperatu forte candu aam auditu aedle
vorbe nedemne Sin gur'a Ud; omiculu
te suppera de cea mai mica attingere;
tenuve tupperati dioo ve spwta adde-
vtrulu.
SOFPEBATIONE, s. f., «VabsIo, re-
xKtio, mslestU, nfritnd», dolor, Ira,
Inwnadtaj actione de supperare, offen-
aione, offensa, vessatione, vetteoiaxe,
meniare, interritare : tupperationUe ce
ne provinu de la amici ne amarescu â-
mm'a; nu pucini potu mffeti supperO'
tioni fora a se mterrUă; tote avpţeror
Uoniie descepta sentimetUvlu de vindio-
ta; mntru tOari supperationi te decide
ommt a face cea ce n'or /* eogitatu in
vietHatea.
SUPFEBATIOSn.-o, adj., trrltablIlB,
tcMuQdai, Mger, ao«rbnB, m»r*SMj
Buppusa aupperationei, irritabile, iia-
condu, morosu : mai Mi betrtotii m ettp-
pcratiosi; dht e aaiâ de aupperaUosu in
«âtv forte eu greu pcti conversa cndâj^
S(JFPEfiATOBIU,-*^ria, adj. B.,'»f-
tB>ieai| TOxass, atlestanaj noe^B» af fll-
K«M, <l*Ur« aflelMB,- care tuppera :
omM ti^peratoriu, visitA tupp^-otorie;
animai» tupperatorie. totu ce e mai tupr
peratoriu in Umte.
SUFFE&ATUrO, adj. part, «ffeiina,
T»atni, BOlestabiSi afnietas, dcUre
affeetiif intis^ «ef«r{ offensa, offiensa-
tu, Teasatn, molestatu, interrUatn, me-
niatu, pertunsa d« dorore : omu si^pe-
rata de midtde calamitâti ce auvenitu
peette dintidu; Vam afflaiu tuppermtu
mf.
ti tmmrHuiptno ia w^ieiiatmii pre,^
imnIu tuppă-atu, nu Iu mm inimiieăi
prin muitrari; sBbst. d$ aupperaMu
te/unu mmpo^.
* SDPFEBNATD,-a, adj. part., nv
p«iiatii8 , (d'îD »4>*pema =s fetnore) ,
TfiUamatu, BiiqiatBT«tiLe&ta)U'funM j
scrofe suippemate.
. •SUFPETEBEssMpprtrre, T., «p-
prtera, a )l0f«c=n|H)d«i:«:T4ni ndtqt^
la indem&na, a fi &cia , ,preaentB io co-
piosa aboodai^tiA, a-a4^go si rcmui^
la indcmfUia., \. .proprie : vrm m nâ
remSma ti tuppeta promnona aaute-a,
denntupptUi, ac^^-^ti pueinusi^
pete cdloru modeati; twpptte aernatei ebr
pia de arwtd; de te.mt ttt^pete vi^tia mai
lunga, vomn faee m aeeâte-Oi 2. metafo-
rice, a sufâce, a fi in dettnJlti, a: B aptu,
oaţace, etc. : »u â pauperui migupptlM
necettariele ; nu tuppetu «mtrU voitri
la atari greiuaii ai âiffietdtati.
« SUPPETIA, ia ţh auppeUe, »ţv9^'
U»i (d'in lupp^e); iadostalUrejiad-
jutoria, subsidiu, etc.
* SDPPETXABB, T„ Bipvfllterl, (d'in
suppeiia); adfi, aptocor wpjMfMii.'ad-'
jutorie. ... . . -
SUPPILARE, T., snppiUra) a pUăsz^
smulge, tape 'şterge pfe>eub mftn»', pre
fortaiu : a tuppHâpttng'a cuiva, a tttpr
ţUâ pre MM«w>
* SOPPINGERfi, V., roprlornr»; 1. a
pinge.ţn desuptu :« m»uppimge\tpriitn
ctnke; 2. a pange =: impinge, iuâge,
bagi, bate- pre ide dpsnptB' laet^inge.
adeioniloru cunie de ferru. ,■ •■
« SUPFLANTABB, t/, 4a»pUUar«,
(fr. iiniUnlter),- 1. in gOM»; a ţdantâ
in looulu altiui-a : a aUppUntâ merHoru.
peri; 2. in specie, o) ad&.diom pn-
cineva, punendu-ipIant'apetiorukiî-Beu.
intre petiorele lui, t>u?t€AdU,'camtrse
dice, pedica : a suppiantâ unu aiter-'.
eariu de lupta mai forte de câtu seme-f
(^prinestensionesi metafora, prinintri';
ge sau alte ntedte dolfse 'a ntină, defiHi&
d'in positioneţ âHa favo», -ete. : fugi ia
acettn os^ufu si rttUotvmt, titre te poie
liusioru su^lantâ în hon'a tea pe»?
tione.
. • SUPPIANXATIONBs at,s»«»-
>yGoog[c
plntatf«-i' (fl*. fliqipfUBUtitii); aetîone
•;fiUPPLANTATOBIU,-foWa, a^.
a:', sipplantetftr, (ft. siipplMtâtenr);
^•SUPPLANTATU.-o, adj. part. s.
(dla wppfanfare), -isppbiiitatiis.
*■ KJPPLAUDBRB , etc.; vedi «*p-
plod^. ■ ■
StJPPLEMBNTARB = s^Ummta-
n'u, -a; adj.(f)'. soppltimentalte); relativn
ii'Wtpptmentu ': atUdide lege suppîe-
mentari, juHiii ţuăiei mpplemetttan, o-
ite supptemmtare, dasseăe invetiaiure
gupplemetitari', ăngh* iuppîemeniariu.
" 8UPP£'BMENT0, pL-e, Bnppleinen-
tan, (Fr. ^pplAmeDt)^ ce serve a sup-
plere, aipipleliire, a feee'mai deplenn,
a integrîre : suppltmentu ăe dote, ăe sa-
lariu, de remmeratione ; suppJemerrtu
de 'coîoiii; sttpplmtente la eapitide de
iMd^itiaUppleiiieAteîa una carie ; mai
mrifistt : mpplementu la afnala, top-
piemenie de diverse- paj-t{ alle armatei ;
sUp^tevienfu allu artei folia publica ;
Bitppîemeniulu unui ănglu; supplemen-
tidu unui perioău, unei frase.
SUPPLEMKE.-cscm; y., supplenito-
fiu, etc., vedi supplere, suppUnte, etc.
8UPPI1ENTB, &dj. part. aubst. ţd'in
sup^ere), Bvpplens, (fr. snppl^atit), care
siip^', ei in apecie, supple locnlu al-
tni-a; tine locuia în una ofScin : acesH-a
M supplHtti ie judioi, c^i aUi supphnti
depr^iSsoH: ■
gDPPUEUTIA, 8. f., (fr. Duppitanee);
stata, ofGcîn ăe'auppknte .- supplentia
de professura.
SUPPLBRE,'SMppî«i, suppMu si'sup-
pJefu, (ca eî (mp^e, implui, imptutu),
T-, flopplere, (fc snpplfier)^ a implenf,
integtă ce lipyesce, a face pl&iu si de-
pîenu prin adausse, l.in genere: ăaup-
pî? ima carte, una frase ; -nu supplemu
ctt atâttt'^ă toteli0ilenostre; candu ae
suppleti hH^iotec'a? a supele damnele
int^ndielcrru ; deşertele ' bmgetultH ; a
stippU tarmaia, regimentek, eompaniele;
BÎ cu datira : a sup^â lipsîloru de ndces-
sarie, a supple neadjUnsului vostru;
2; iX'sp^îe; a implei^' loculn unui of-
ficiariu, unui ftlnctionariu,' ete. : a $up-
Sdp.
1397
pis pre direetoriu stat direetorndta ; )t-
lit^u mafuru supple pre pareHte sau pa~
renteluiin adtninistraiioneanegoti^oru
domestice.
' SUPPLETABE.V.,(fr.BnppWter);ili-
tenSivn d'in supplere, a suppU continuu
si pre deptenn : a sup^ă îtpsSe sa>-
leloru.
SUPPLETIVU,-a, adj-, (fr. ivpple-
mr); aptn a supplere : eovente suppU^ive
de frasile mance.
STJPPLETOBID.-f^'a, adj. a., xiip-
pleoB, (fr. snppUtfttre); care supple atM
wrre a supplere ,- juramentu «t^We-
ri«,8iMmesuppletorieneadjunstâmâ^in
budgetu.
SDPPLBTU,-a. adj. part. a. (din
supplere), soppletna t tote lipsUe sttp-
plefe CM adjutorie; juâidi, profetsorii
sappiteH.
SUPPLICA, s. f.,8iipplez Ubellus, pe -
tttio, r«9Btl*i SDpplleitla, precest po-
stnUUfl] flexns, slnnst n^At (fr. snp-
pliţiae); 1. cerere, rogatione, petitione;
2. si cu sensula de sub 1. de la suppU-
care ; striuBiira, indouîtnni, suf/leeatura,
incretitnra, senii, etc.
8UPPLICAMBNTU, pl.-e, snpplloa-
mentuni, (d'in supplicare)} cerere ple-
cata si respectnosa, rogatione ferbente,
ai, in specie, rogatione publica si sol-
lenne : pentru vidoriele capitaniloru se
făcu supplicamente.
• SDPPICANTE, adj. part. preş. (d'in
supplicara), BopplIcaDs, (fr. suppliait),
care suppliea : mtdieri suplicanţi in
(/en«elt unu'cmdtt tprannu.
SUPPL10ARE=:gi«ppfecofB, V., Bsp-
plloare* repplleare) (fr.' Boppller* r«-
pile*-, — d'in Sîib'plicarB=:zplecare), 1. a
pIe''ij,indouf,9tringedede3uptn,astrin-
gesiredieâdediosuinBnsnjdeessemplfl:
a supplicâ ttiunicele, pulpanele rochiH ; '
in acestn intellessn se ande suppliecu'e
ca trahsformatu in suf/lieare=si^fleeare, '
de care vedi in parte la loculu sen;
2. ^ro in form'a originaria, cu sensalu
de' : a suppTică ^ a si plecă sufi sdne
genudii, Bagi: a si pleci capulu ori sta-
tulu ca se roge : a cere si a rogi cu re-
specta M umilentia, cn plângere si la-
eriitae, a imploră, etc., 1. in genere : U
yCoogle
13<e 8UP.
MppItcoMH se Uerti aeestu mnoeeitte;
se ne prostemtnm si ie suppHeâmu m-
aeneorăi'a devină; supplieu si (Aseeru
Mi amicii; a suppUcă wioruilid w*
perbu ; a siipplioă poporuUd eu anima
înfrânta si imiie; 2. in specie, a rogi
divinitatea, a veneri, a adori, a se in-
clini : ăupo vietoria, ca «t inainte de
baialia, strabonH sup^ieau Iui Bomne-
ăieu; ceUi pertmnsi de pieiate suppliea
ÎN totaaer'a si dememeti'a Ud Doumeâieu.
SUFFLICATIONE, a. f., iipplleatlo,
(fir. Bupplleatloi) ; aotione , actn de o
mpplieare in sensula de 8u& 3. : ferbenti
ti mniU tuppUeatiom, a aiiergâ la Mip-
ţlieationi, a face una svpplieaiioHe ; ia
speoie, de regala in plur. tvppUoationi
^ogationi publice si soUeani : suppli-
eatiomleaefaeHpentruepenimentemari,
fia feriâte sau nefericite; supplicationi
pentru mare secată.
SUPtLICAT0BIU,-Wrio,adj.8., inp-
pUflator, oareMip{)Itca=plecatu si umile
se Ti^a, implora.
SUPPLICATU.-a, adj. part. (d'iii
«Iffţplieore), BarplIeataB, topplleitiiH.
* SDPFI.IGE, adj., «npplexj plecatu
snb sene, plecatn diosu, spre pamenta,
la pamentu, plecata in genucli, si de
aci, care se nîga cu sappuaere, cu nmi-
lentda, cu fervore, culacrime, etc.: sup-
plici se arruncara la petiârele regelui;
eu laeriim si auppliei imploraţi indora-
rUa Dommdui; fâ despre lucruri : ten~
demu îa tene mânuU auppliei; pae rogâ
ou Mfipltci eovente; responsu supplwe.
* SUPPLIGIABE, V., (Er. ■■pplleler),
iippllele «flloen» «nelare; a a{^li(^
u^pHeitâu, asuppnne lapen'ade morte:
a suppUdd criminalii incorrig3)iii;ţiin
estensione, a crucii, torturi, tormenti
cu cmdime, forte reu, etc. : socti reu
aasociati se supplieia intre sene.
* SCPPUCIU, p].-e, inpplIeUa, (fir.
■appllee); 1. in sensu religiosD, logi-
tione umilita, inolinatione, veneratioDC,
Baorificiu, etc. : cu supplieie se înyMi-
eâişu dtr^- tote eitaride amu onoratu
eu aupjfiieie, eu samptu, donwi si aup-
pli'cj indinaiioni ; 2, afora de spher'a
religioaa, a) umile rogatione, implora-
tione cerere cu plângere ei lacrime : eu
WP. .
si^fpU^ inţpIorâMw lierMioNCţ i) in-
genaclare spre a fi suppuao penei : ta*
Uatu sau altn comna tmiantn, mar-
tirisata, ş) in nomele legai : nţţfiiuMlti
deeapitaiionei, rotei, spenduratorsi, fia-
gdMui, emeei, araurei; auppUdiAi par-
riddUoru.iirfatitieidil^ru, auteieidUoru;
maehine ai instnmeate de aupplieim; a
eondenmâ la ultmuluauipplieiu, lamor>
te; at^liâde eterne aOe peeeateeSorm
in tfţ/emu,' ou auppUeie se repremu de-
Uetek si erimmde; ^) in genere, tor-
mentu, tortura, crutsatu, martyriu, sof-
ferentia,chinu,dorere,eţc.: m^ppUetuIu
(Hindiet, onAiUouei, avarii^ aupfU-
ăele mos^arei de eagitu; supplmmlu
utmi barbatu ce viue eu multere rea; in
sansu mai mitigatu : e unu aup^âu
se asa^i eompositionUe unuireuaerip-
toriu, cânticele unui reu eanimiu.
• SOPPLODEBE=«*ppiau(fcM, (ae
conjuga ca r. ^udere), t., anppU<ere
si ■opplaadere t a plauâe de desuptu, a
plaude CU petiorulu.
* SUPPLOSIONE, B. f., sipploal»!
actioue de aupj^odere : SMppIosiomZe
petioruiui,
SOPPLUTU,-a, adj. part (d'in aup-
plere), snppletM.
1 SUPPONEBE=supiMm«re, (se con-
juga ca T. fKMiere=:^nerâ),v.,B«pp«Ber«,
(it. Bipperre si ««pperre, isp. Bapcaer,
port. sBppdr, prOT. mppoMer» ft. aupps-
Mr),proe«rt«p««en,Haen,auuianj
SKbJlsere* ■■blRereţ d»are, tImw»;
obedir*! ae dedere, eto. : a pune de de-
suptu, 1. in genere si proprie : Mţp^-
nemu oua gaUindoru ai cMoru passeri
de curte; a Mppune eerbieea jmguM,
eutittilujunghiiĂirei victimei; a si^pmte
eadaverele-iumuleloru; a et^pune seceri
apieeloru; a st^pune odUoru eaăavereie
aangenate; e bime a fiai^pmicdlimiei
eeUoru mari; 2. in specie si metaforice,
a) apuneiuloculualtai-a :ti aupputtemu
unulu mai bonu ca tene; a se at^pune
amtoloru eondemnati; a auppune auru-
lui aram(^ in speciale, a pune in loca
ceva falsu : copîUi auppoaîH; aat^opmte
teOamentu faUu; b) a appune, a adauge :
la aceste generi de diaeuravri st^ţpme
si oiic damvmpwtaintii «ijpfWBH nalte
=y Google
SDP.
1880
mtumi ri argtmente la otilU apuse mai
inamte; c) in hbbu mai generale, a di,
ca respectn coreaito nani saperiore^ cera
in cMiaoacentiat a facă connoscntu in
modu nspeotuo^B : a mfipime la ton'
HoseeH^'^prinapelm, mm primâpeUii
in ,€onttoM*ntia; a suppune domUulm
$<aujtioHea unei lege, canfirmatitmea unii
seHtmtia, umti deeretu; a suppwte op-
prdbarei ăomnfisea nominationi infuM-
Uoni; d) a si pune in mente oera ce nâ
e probatu, connoacntn, aadmitteoaad-
dsreiatn ce pote fi sau nn asi& : a oMegâ,
a mime, asemne, pren^pmte : suppttnu
«o au vetutu nom armiii, nom poteri;
tm ne potemu noi redimă pre câte n^
IMint tu; 90% supptmeti m nu or trece
neminui prin mente; e) ca mu desn, a) a
ptMe 8ub petiore, a vinge, a domiti, a
imblandi : (i supp*me terriîe at popor ele
vedne; a sappune^re ceUi mai rd>eUi;
onulti eupptue volieiaiuaulmBeu tnuUe
(UttBMJi Klbatiee; reâesB. a se eappone
= a 80 d&, tiade inTÎngutorinlui : sup-
pusera tetv'a $i pre sene, se auppusera
la c^cretione, la arbitriu, fora cond*-
tunu; ţ) a auberdinâ, a pune sub ascul-
tară, ,a face docile si aacaltatoriu, a pune
mai pre diosU, ^pospiMeieUi supj^mu
mriutea inkreaaei, nu vaauu mppvme in-
teressei nostra inierestea si aaiuteapar
Mâ; fUa ae se suppuna parmtiloru ai
magi^rUoru; a se suppime ăt^ateloru
m«iUei, volimtiei divina, urgentei nefiet-
aitate, detoriehru recennoscute , lepat
, civâş » puircAe; a nu xauppunelane-
mica 8iianetmneeanuconn6aceprin-
ci.pieU de auetoritate ai âe ordine, etc
2 SUPPONEBE = «ufpMnerv, s.
verbale; 1. snproitlt» laltJeotUi ii-
snnptl», «betlientljiţ dcolUtat, modes-
tii, etc. : suppuneri nefitndate, su^pit-
nere ot^ genere mUitat'iloru, fiyraâtp-
punere nu e ordine, suppunerea lucru-
lui la connoscenti'a mperiorelui ai la
deahaierHe edloru esperti; auppunere a
artutei la interease e funesta si fatale
aoaetatei.
. SUFFDNlTOBinsut^^itorâ, adj.
8., BHbjeotvr; vedi suppoaitoriu.
. SUFPO&TABILE, adj., (fr. anppor-
faikle); cară se pote ^t^portare : condi'
Hani nţpportofriit, viitia supportoAUe,
omu insttpportalnle.
SUFPOBTABE, T., aRpp«rtar«, (fr.
sBpporter); 1. a portă, duce, carrft la
indemăna, a procura, pane la diapod-
tione : a supportâ provisioni armatei;
supporlara tote neeessariele fora pediee
si peride; 2. a portă in spinare, a sof-
feii: a supportă mari grefaţi, mariea"
lanntati, domne; a supportă dar* grâle,
V^xri morii tu( « âe aupportatu aeiata
vi&ia; tot au de aupportatu aceşti am-
ganti n inadentii eitw pote aupportd
unu betrânu asia morosu ? se nu dea
Domnedieu omului câiu p6te aupportd;
nu aupporfa atâtu eaUul»; nu supporta
doue earra, ce ai pusu in unu earru;
iufalii nu supp6rta ned frigumareneei
căldura mare.
SUPFOBTIT, pl.-0, (fr.npp«rt);l.ae
auppârta : râdimn, proptella, sabMdin,
petioru, etc. : st^portulu candddbnUm,
auppotiele bdUei fempMut; iBetaforic» :
tu eşti aupporftdu nostru i» tete nev9*
Ude; 2.ee se aupp6r(a, sarciDa, greu-
tate, incarcatnra : si^portuhi a doui M,
a doue earra, a doui oimm cu momila
sau cu spinarea.
• 3DPP0SITICnJ,-««,-o, adj., li»-
pMltleInB,-tInB, (d'in aupposHu de la
supponere); care e pnaa in looQla al-
tni-a : servitori aupposUicii; in specie,
falau : memma auppoaiHeia; apa acra
auppoaitieia vintdm; probe, argumente
auppoaitide, fora fondamentn.
SDFPOSmOKE, s. f., »pp«ilile,
■Bhjeetlo, ufuiHpU») «keilentliţ «bMc-
TantU, eto., (fr. Bappffiltton); actione,
actu si statn de 1 supponere : at^po»
sitione de oua gaUineloru, de tedameHte
falae, de intereasi private uUereaaOoru
pubUee; suppoaitioni gratuite despre Ii^
eru cu totuluneeonnoseutu; auppovâuh
nea filiUoru laparenti.
SUPPOSITIVTT, -a, adj., iippoilU-
TUy (fr. iDppfttltli); apta laautipostfw-
»e, la auff^onere, in specie, la prsaup-
poaAong, kţ/potheae : modu aupporitum
= modu hgpotheUm.
SUFPOSITOBIU, =auppu8itoriu,-t6'
m, adj. s., nppeiitovtoriu, (fi. ■■r*
poaltelre, — d'in at^^foaUu de 1» Mp-
=y Google
jMiwra), cue tîippone : guppoiUorii tor-
ret, suppoaUorădu rebelUlorH; — apiriiele
M^şpogUorie faeu suppoeitioni — hypo-
Oem; anbst abs. «nu suppotitoriu, me-
dicamenta Bolidn pentra rectn.
SUPPOSITD, = supfmetu,-a. adj.
part). 9. (de la supponere), inyptiltas,
ifebjMtat» obDozIns, HMItoa, doolllt ,
«ktdleas , «kedlestu, etc., (compara ai
ti. nppdt); 1. in genere : owaZd «tippo-
wite gââeeloru, terra supposUa aUei terre,
argumwte snpposite fora funiamentu;
â. io specie, a) unii suppogi^t, pusn in
loenln altui-a spre a Iu Bupplaaf; b) falso :
merei supposite, vitru auppositu aâa-
memteini; e) mai alleasn, pusQ ai anber-
nata a adjiit& unu rea : auppomtii oeei-
dttoritiM omului de stătu.
SUPPOSTn,=«(/)posi(«,-a, adj.part.
■•PpoBtoB.
■ SUPPOSU, = suppumra. adj. part.
i. (d'in supponere), snpf «ftltig, snbjee*
biit sdbAHiiB, OedHns, obedlens, d^ol-
lls, dvvitns; M§amtDB; etc, 1. îq gene-
re : evenimentulu suppwsu connoseen-
tiei gubemiuhi; oita suppuae coreei;
HMtKe da auppusu rebeUU; 2. in specie,
invinsu, puBU sub dependentia i, aflato
anb gubernioln si legile unei terre, etc.
{vediv^st^ţponere), ascnltatoriu , mi>-
destu , docile, etc. : copiUu forte sup-
(W9H,- st^puiii straim; colîu bene inve-
Uiăm 8i sappum la valide ctUiaritUui;
«ZU nesuppuai tHogistratiloru se vont
puni aspru.
, SUPPBEMEBE, (se conjuga cav.,
premere),!., snpprlnere» (fr. ropprl-
m*t); a preme de de saptn, 1. in ge*
nere : ă supprem» nav&e, Iwabriie, ftar-
Mle si eite vase de ^^liiiu; 2. mai ver-
tma in specie ai metaforice, a) a opprf
in libertatea miscarei, a impedică, opprt
io looii : a sappreme fu^a, ewsulu apei,
sângele, vocea, saîtidu si eântulu; a sup-
prt^ diarrhsi'a, fontanele; h) a face
se inoetedie, a desfientii ; a suppreme
salarii, adjutor.ieU; a suppreme ăhu-
turile, desordin^; a suppreme cireulo-
tionea monetei de carta; a suppreme una
aeola, mai tmdte carii; a suppretĂe Ut-
fere în seriuere' si Ugere; a suppreme
MM societate, una fama, nna rumort;'
WTP.
a$i^prtmetettameitttitt,maimuUeea-
teăre de fiîostifia, maimnUe insMutede
beneficenUa.
SUPPBENDEBE, v., deprekemdere,
deolpere, ftişcrMenf (compara si fr.
awrpreidn)i a prende = ^pnei pre
sab mftna, pre nesantite, neaşteptate, m.
de aef : a pune in mirare, a stape&ee,a
spariâ; in speciale, a prrnâe in iaptu,
ew mân'a in eaecu.
* SUFPRESSIUNE, s.f., anppreiile,
(b. B«ppr«ul*a); actione de tuppreme-
re : suppressionea voeet, syUabnlom <f m
eotwnfN,' lappressianea vocei It&erMei ,
eartiloru si seriptdoru liberali; si^pr^
sionea rumorHoru, deaordirtAoru, abn-
8urHoru;suppre3si0neaa€oleloru eleMwi-
tari, a in^iitUdoru de benef acere.
• SUPPBESSlVn,-a, adj., (fr. «p-
presir); aptu a suppremere, care sup-
preme.
•StrPPRESSORIU,-»^, adj. ■».,
BdppresBor] care suppreme .- suppres»-
rii libertate* si lumirtei săenti^oru.
* SUPPEESSUr«. adj, part. s. (d'in
SHppreiNere), inppresR» : sâitg^ mgi-
pressu in âratlatione; ttieâiu de st^-
preţs» owmIw sângdui ă'm nom; «ip-
pressulu oJtien^ttiw Ubertatei.
* 8UPPBE3SUBA, s. f., «sp^rMale;
actionesi efectndempprimere.-vufiipret-
sureîe vocei litere, aUe săngtim inveke.
*SUPPBOMn,-(i, s. pers., snpt^MBi;
snbcellariu, cellaiia snbordinatu altni
eellariu.
« SUPPUDEBE, r., Bippadere; ase
cama rosaini.
SDPPTTNERE, eto.,T6di9iii}()<Miere, etc.
• SDPPUBANTE , adj. ^. preş.,
iBPpnrane, (fr. sDppsmat); care nip-
pwb .■ viAneri, trfeni suppimaiti, tafta
stqţpurante.
• SUPPUBABE, T., nppiirare, (fr.
BHppnrer); 1. a aT6purofHtiâedesnptil}
2. a ăi, a acote ptironttt : a inoeputu a
suppură bubon^u spartu ; metaforice '.
a inceputu a suppurâ soeietatea de os-
nenulu corruptionei,
• 8DPPURATI0NE, a. f., luppnra-
tlo , (fr. snppBrati»*); aotione de sii|>-
purore : suppurattonea piag4&ru e /e-
tida.
=y Google
StTP.
• BUPPCKATIVU.-d, adj., tfr. nţ-
puttXU); apta s Mippunir< sau a fooe se
4Hppw^ : unsori SHppurative.
• SUPPURATOBIU,-«na , adj. a.,
•urfBntorlos; care face stst^pvre, re-
lattro U nippHratt* : medietmente Mp
ţtmUmt; sobst. a.ha. unit auppuratoriu
ar laedleammta de aitppiirare.
• 80PPUBATU,-o, adj. part. b. (dH»
smpfurare), aippimtig, (fir. Hoppiirâ) :
plage sttppwaie.
•SUPPUTANTE, adj. part. prea.,
giptitns; care at^pitta.
■ • SUPPUTAEE, T., aippnUre, (tr.
inppvter); a puia = talii, oresti pre
de deisnptn, 1. proprie : a mţ^d vi-
ttff de «Jnîe, dUvi, castani; 2. metaforice,
a talii pre temnn numeri, si de aof : a
i»leitl&, oompntă, i»imer&, etc. : a 8up-
pttfti dietOe ai emtde- de earamidi da-
eareate; ăone ti eu dotte lene atipputate
nu fam de «tS^ pofru.
• SDFPUTA£in,-a, adj., Boppnt»-
rlitff rela^TU la euyputarB ^ calcnla-
r«:arMeIu ăegitdoni suhom supputari;
oa snba. m. reale, «»» swpputariu :=
tabU wa altn instramenta de suppu-
Mm; Idm si personale, uwt supputafiu,
pasa a face $uppute.
• STJPPnTATIONE,s.f.,8BppatiHo,
(Er. wppwtatlf b); aetaooe ai effectu alin
actio&ei de ra^fare^usalculare : sup-
pulatione pre degite.
•StIPPUTAT0BIU,-*<5Ho, adj. b.,
Bippntator,-tortnB; care supputa sau
serve a tupptOare =: calculare : toile
titpputaloHe; abs(d. unu aupputatoriu,
a) m. pers., cella puan a auţ^â; b) rea-
le, m.,'un« Mpputatcrm, sif., anamp^
puiat6Ha,s:sapptitat6re ,=tabla san si
idtD inatramentn de supptttare; vedi si
MppHfarm.
• SDPPUTATU,-a, adj. part. s., sap-
pntlrtn : olwî supputati; summe auppu-
tate, iiutnmmt» de •aupptdatu numeri.
SUFBA, aiv. prep., Mpn, (it. ■•pni,
Hmn nrta, isp. port. prov. 8obr«»
T^ &. s4rret 8or« si 8ear«, n. f:' sn);
form'a ^wra e sonrtata d'in in^a,
tmim ^adj. npeni,*a, si sta in u-
Bnla limbai poptilare mai multa in for-
ne ooB^onte : a mpra =■ xuwpra =
gup. un
(ad-^^a), de a Mt)ra=
de asupra = de assupra, etc., occars
renda, in aenau de adverbia oa si ia cellu
de prepositiOTie, articulate : a«wpr^ci,'ilA
aaupr'a. etc. (vedi asupra), itte oa^slilH
ţ4a si insrtioidata, supra, ^'potftftp-
plioă cn sensnlu de : a sup^a, de osu»
pr'a, de de atupr'a. pre ie asupr'a, ka-
premendu adeoo : fire aau eţ^ff^- d^
asupr'a unui ce. eto., \: os sdTWbiQi
a) proprie :<0fe oîte su '«i^pra,"fm sni
Mj^,- vedu amcxi cfAcdti \a pam^ltw
si Mimiculu Btanduaupra; b) mataflui-'
ce : a) in tempn, iaainto, mai inUstot'
mai Basn : eumu amu Haâi «t^^a, c^
supn spuse; supra arretaramu actsCata,-'
supra mentionc^; Ş) dupo nmnerb ^■
meBura, pre de asupra, mai maltu: Id
aee^te-a supra adausse; M amdatmeâllf-
ai eerutu si «ţpra,- nemica stipranu Huti'
ceru; 2. prepositione, a) proprie : oH
stătu sfA pamentu sinu t^i essitu mh'
pra; supra mare namgănm; Seco '8Upr<et
eopti unu vultwui în specie, despre si-
tuatione geografica, mai susu de, il'in
collo de, preate : sprs resaritu sta lot»-
Iu supra laeu: h) metaforice, a) in
tempn : eu pucinu supra aeista e^ftca,'
supra septe^eci de anni; ^) ditpo nn-
mera si mesura, preste, mai multa de :
se oceisera in iatalia supra trei MiUt
de ot no$iri; senuve para luirm supra
omu, supra ptiiintia ai supra mente de
omu; ^) despre ofGcinlu in oare ^ pana
cinera : omu agetu se puae tupraam-
pute; 3. prepoaitionea supra, ea essitft'
d'in acea-asi fontanacu st^er niprs,pare:
a a,\6 acellu-asi'Senan cil acesta-a, iasă
dlffere : a) cAtn pentra senĂi, mi(int4ia
eapreme, de nece^e, ide'« ia esniHgm-'
taie, ce imputa nSapperato sfipef' : MM
pre areea Babylonei erau gra^M ^ptm^^
S^, si d'in contra : supra Urna m4ofg^
eterne; mai bene « : heuitoiii supre-itin:
na, da câhi : locuitorii sUpra luna} b)lipA'-
in compositione, ca prefissn, «'a-Tedota'
peno aci importanti'a fortaei supn-, pw-
oftndu form'a supra, in puoinele esBBm-'
pla, ce occurcu chiaru ia limb'a dMiiOâr^'
frindoniosa; abi& in «NproMAiâflCs, in
poterea sensQlai,<BBpobffteiiAiW>pnBBBq«
in oelto'^te pa^ia,mipNffotaM^tm^
=y Google
MM
SUB.
oofNiNmfiMe «ddevent», oi nmiui mm-
jja jnsUposition* , si sa pote soriue
bite tMDc M^anta : supratâtm = $ur
j>nKlMii=Hprwlleta«, inse mai bese :
XNpra iUttu, wpra duktt.
* 8DPBASGANDEBE,v^8tpnHu-
4mtt a KMde ^ aii( aupra, de asapra.
• SUP&ALAPSARID,-a, adj. b., (fr.
npr«liM«lr«); care d'in CâlTiniati cre-
dea 00 Dom&edien inadensa a &ontu ii&<
oeisariu Iaj>nZt4=caderea, lunioarea o-
qbIiu in peocatn, apre a bî matufeetă mi-
aeriomrdi'a aea cfltta gennla omenescu :
estiattt ine» auprtdapsari.
*8UPEAMDMDAim,-<>, adj., {it.
ji»Kan*i>4alB); Oare e tupra numău ;
mf^«te aupramundane.
•SnPK&NATUBALISUO, s. m., (fr.
■^nMtaralIsjBe); systema filosofica,
dapo oare ae admittu principie oe stau
de asapt'a lumei saBsibile ai curaalni or-
diBana allu luorurilorui/ote relifponUe
M ptrtwtse de st^anaitwalism».
SUPBE, prep. adr., redi auper.
SDPBEUATIA, mpremitate, au-
. premu; vedi 2 nptfni.
SUPTIBK, itifUtare, et».; vedi ; m&-
ftle = tabtin, aubUrare, etc.
1 SDPTD, prep. adT., vedi subtu.
a SUPTU, m^m-a, etc.; vedi : sMctu,
mtctura, etc
«Sn&Af a. t, Biira} parte grassa a
tibiei ean flneruliii petiomlui, pulpa, (£r.
MtUet); eure inflate, mra rottmâa si
grutiotoi in specie, oa ternunu aoato-
mion, ntra = ossolu sunore alia fe-
mwelni.
8nBATA=«orato, s. f., vedi adrore.
SUBC^LLA, s. f. pi., twrceUe, >■»•
U« Htala, BeeameDtii>i,ft'«gment«H}
boocatella t&liata, rupta, mai vertosn r
Bt^tire soandurelia de lemnn, acea-aai
M.ae «lama si an;îa=aacMi=aBt9U i
a fact, a afprmde foou mfurcelie; Im>
w bUMvi earsttoritt ae adtwie n «Hu
iHTCflUe; — twcella e proprie fem. d'in
MfvellH. oara inoo se dice ai cu sensula
da awi^^ Bi care e unu deminutivn
d'in MtreMÎu.
SUBCEIXABE, V., umUe leeare,
HnaUs ranreve» eeeare; 1. d'in wr-
(^;,ftâkH) mtndk, ataU^inwrc^ ■-
s^
«urcelIoM «Ou jrtmdu peNfrK oWfiidH
foetUm; 2. oa ssosa mai estenau d'in foi-
m'a aureeUu : a kdiâ stieedte âe nuri;
spre a le tdtvi in pm.
8aBG£IiL0SD,*a, adj., anealM»,
uHlena; l.d'in«w«eKi>,plaoQdBaMr>
eâie:loeiUnde UtcritaibttempiariiM
e surcelloeu; 2. d'in suredht, plenn de
auroeUtt, de oator'aMtraeUHÎui, lemnoBo:
Mt'a sureeUosa se oaavta emr^idfn
radeeina swedlosa.
SUBCELLD, 8. m., pl.-e,8iMiIiH» «i-
■bU; 1. deminntivu d'in mrcwji^ leuats
inaa ai cu intelleasnln fonnei «m-cnIu
eoBuai, a) s wi»2/u=ruuuTelln, hhutare,
tfioeru blastariu; b) iu specie, a) «h^-
eeUu = blaatariu de altoita, de ^-
tatu; ^) surcelitt = smicella cu care co-
pillii, la annalu noua , descânta ai at-
tingn, avrada omenii oasei ai pre alţii ;
2. sureeUu := suretUa, aşchia, aachio-
ra, Bcandnrella, buceatella de lemna ta-
liata; vedi d nircella.
* SUBCD', B. m., forma primitita a
formeloru ; swcuIh, «urceUu, atc., pre^
babile in loca de sir^ de la avrgere=.
resarire.
«SnRC0LAGia,-a, adj., iiLTeaU-
eeiBj de swaău, si in specie, lemnoai) :
iwretdaei'a dwrefia a aemmtidonk.
1 SUBCUIjABE, adj., Hrcidariei vedi
smeulariu.
2 SUBCULABE, t., inHaUxei l. a
talia, Bmpat& surctdt; 2. a taU& mnolt
pentra altuitu si plantata; 3. a bata, 1«
annalu uouu, cu suradtUu.
* SUBOULIClEBU.-ivaâj. , aiisaullger,
(fr. auroullg^re); care ^6n3::=p4Srta «w-
euÎM sau attreuli : plante surculigera.
SUBCULOSlJ,-a, adj.,aiireulasM,(fir.
•nrenlenx); pleon da aureuU ; arbori.»
arbora at^ulosii in specie, auradotu
=temnosa : 4rba auroviţaa.
SUBCOLU. pl.-t si e, iniyjiUii, (d'ifl
sueeu=siirgu)î L tenero ranuţ, blaata-
riu, coltiu; 2. una blastariu talîa^t aQiol-
sa pentru. altuitu sau plantat^; S.^wadr
cella, nouella, cu careoopilUi aitnoiila H
asnuţu noon.
SUBDA8TBn,-a, adj., sarduter* (&•
sirilitre); camn surdui vedi >i awdi^
SUBDAXICUra, a^j., §n;tMt«.i
=y Google
oanm amâu : «urdoMoe fete, amdaHea
Hraelo; vedi : aurăoBiru ei şunUOiu.
STJHDESCE.adT., iude; in modiţ,
SUBDESCU.-o, hNisi âe surdu oa
sabat. : MutitH mrăeseu.
SUBDU, (cu d Bîbilaate, sardfa), b.
f., MrdllM; Btata da aurdu; redi si : sur*
(Uwii surditate.
SUBDILLA., s. f., vedi aurdiOu.
SUBDILLn,-a, adj., lurdutor, (fr.
■•BriM*, isp. Mr4ilU)i oamn ntrdv, â
io specie, en dilforentia de celle alta forme
pure, ca : emăa^m, mrdatiat , nniudu
« naantâ'a deniin mrâuce se face mr--
du, san M, d'in linsiorentia si ne lenare
a mente, na ande ; de aci fonn'a feto.
amdiUa applicata cu iroda Ia persone
de amendooe seasele : «nu tmrd^a de
june, una swdSla de fSia; de acî mt-
diUaKptti^iu inco : a) ca snperaome
de omn , de rito ; b) la unu porombeUa
8aaeolninbella,lannapnllia de porumba.
SUBDIME, s. f., iDrdttaB ,- 1. proprie
«olleetiTa, tmdtime de ayrdi : tota sur-
dmea seinăhain gmndiu noetm; 2. prin
estensiooe si metafora, sirdim«=Mrâta
si aitrăitate, inse : eurdimea e mai grea
âe eâtu wrdi'a sau aurdiiatea; eurdimea
de anm e adesea wm awdu ce mt vre
a OHdi
SUBOUCUTIÂ, aeurdimutitate, a.f.>
(ti. •irdlMstlti); atâta da eurdimuiu.
8IJBDIMUTn,-a, adj. s., (&. toard-
■■•4); care e aurdu, pentra co e ai mutu :
seola de aurdimuti, instittite de edmaHo-
ne pmiru swrdmwH.
SURDINA, 8. f., (&. anrdlae); bae-
eata de lemna la inatriunente de mQsica
oe serre a swrdl, micnâorâ aonuln instru-
mental ai.
BUBDIBE,-escN, t., •nrdeieera, «b*
Mrieiaere; fordm xeddere; a fi lipsita
de andin, 1. a deveni aurdn; 2. a &ce
mrdu .- M abiritele voatn ne surditi;
tartie sonu a2I« ^nhIw pote avrdi pre
os0t d*tti veeinetate. *
SURDITATE, a. f., sirUtu, (fr. »r-
«t4); atatn do surâts-Tedi si surdia, si
SUBDISIOBn,-a, a4j., redi wrdiUu.
SCBDITORlU.-f^nti, a4j.8.,weiNr-
_^ scB; ţm
desee in aensu traos. : sonite aiifdUSne,
voce awiitiria.
SURDITU,-a, adj. part s. din mtnijrw.
SURDITORA, 8. f.,actione,d^mai
Tert<»u, effeotu, atâta prodnssu de âir-
dii-e.
SUBDOMUTIA, aurdomutu , wdi i
BurdimnUa, au/rdiim^,
SUBDU,-a, adj. s., sartaB, (it. Mri*
isp. sordft, port. larda , prOT. Mrd si
B«rt,fr. a«ard); care hu aude, oare a
perdntu audinla , 1. proprie : oudtHHi,
nanehatetieaaHrdîi;miUinaama¥fdii
swrdii din naştere remanu si muţi ; fia
easaufusefiisurău, sau eu se fin mita;
proverb, nu vorbesâ swdiiom, ba vor*
beseu surdului; nu tâca p9fa âensm
or* pentru una îa&a «urda,- surdtiM spu-
ni,narri,eanti;nu6maiswdueasmiulm:
ce se faee, eo nu aude; in forma fbmBU ;
sio'da, mai alleasu artionlata : aur^a,
cu aenan adverbiale : aunTa vorbeaţi;
surata veni, surata te duet, aurd'ti mî-
rupt nesce papuci; aurtfa ti verşi suimi
eu denaulu, co-a surduim vorbssei si
aurdului faei ee faei; surd'a, cosatroitu
ai cu prep. a : a avirSa, la care mai in-
tra si prep. de : dea surdă} de a MnPa
amuvenitupre aiei;dea tard>aveadiope~
roti at twMft,— d fi aurdu, a faee amdn
= a «vntt pre eineva; inse âîfferita : a
faee pre surdulu, a ae faee aurdu; •
strigă in sur^, a at ack)ptră m aurdii
= a strigă sm^a, tic, • Ituâ, ofpmă
fu^a BunFo, si «Uiptiee a appuei Ia
swrSa, a şterge la atvtPa; 3. mstafo-
riee , a) aurdu contra eeva, «are nu n<
saa nu pote oamuva ascaltâ si aodi-:
penfru iedurde ai oonteele mtUeseU
snrdA; aurdiau^ram» pentru UmVa ti
litttraturanoatraiMirde urt(i»ia fkm-
gtrile noatre; ntrdiâmeniiai amdiUm.
la pesurUe ai nevoUele iMMfrv; l>>aaiid«»
de lucrări ce daa loaa ren , raua, in-r.
chiaa, obscarn, etc.:aurdHifcMinii,mrds
cymia^, «urda vi^a, surdu comkv!
surde eârde , aurde mugită, furda «oog^
aurdu accen/u; M OMda eewi Mrdu af Imm^
baru M pronuintiatitmealtru:^^mriiK3i ■.
ce QQ seVade, »nta, tMtts, tn sanao
d^ paisira : aurde iuocHift awrda fyna,
amdde moatmiri tik oogiMm, «mWIk
>y Google
WH sra.
MM«i,'d)«Nrdtr{de8pmce11ealt« Masuri
afoia de owJtw .* ebete , dabile , manea ,
stapidn, eto'. : Mrâeailon, materia iurda
si muMtiita , mrie mJor<I« fioriUru ,
Mnk feiKWMifrtff HHMec»^ vostre.
* SUBENA , s. f., larenB ; 1. specia
âeipVBM; 2. Ia Perşi, oea mai insita
demnitate dnpo reţe. '
^|A«0B«BBE, amsi, auriei, ei sur-
re$tei,9urm,mi>rt9mi, surrectu, (capro-
wnitD d'in tbbnviatmla : ^gmregere =
an^rtjwe) ,■ t. , iarg>ere , (it. i»r|r«re ,
â!';M«r<n);.a M radioi de dioen in «am,
a De sooHÂ.^-aTeaiW', aiemi'la Inmloa,
ft st md : «Hrgţr «feNeld-, nA-gw ^H«âni°
^'(«M d**!* DMmM; «Nri;» rutMrt; MnTge)
• * âUBIREi T.} nriraţ a [ffnrf, a fi is
: .'8CRPABE,8«nt9M»'StT.,'dnrr«ere=:
saMvsre, 4ira«i4t dmiftiiri, Intrvsr»,
MbvMtoM, •TSftM'q l>bf f «olUliI, wr-
iMr«, (oompan itî: 4trppar«,port.4er-
lA)fff'i8p.<«iTanbar); l.propri^e, {irMjK<
isnwnpe, rode, mtnc&, sapă pre d« de-
supta : tmdefe apeloru surpa rtjMfe, ter-
miÎMlittorile; «ojutnidu-se /tmdameiftele
ai AidK m ptiStere; arborii e^ mai moW'
M<«^ro«i snjMft'Mii ron I« radecme,
w «Hra «i'CciifH'Za jNifNeAM ,-'»mnviH-
atiMOimie, imiţitin turpa Me; â.Toeta-
foriM, o) prin eBlensione, a aHrpâ = a
d«rim^t ^npiaă, di dioas, c^& la pa-
DHDtQ, a distraţfe, strici, netiAid,' eto. :
a «Hrpii< MwtZe »m' MwUorv omer» ; co-
mIa «ecAJe m mrpa de Sene; âe eot*^
imim M smrpara m mai iMubCi mofrii; a
Mrp<î «ma Mftiite, «««rptimdnm^vrfeZs,
/Waste «t; a «urpă pammtH ni inmtoi*^
mmttA MAovtr^ţatwpâtotetNnpoău''
st cTin Mm; MwMwtnofenjH htrpa aN
stMoMMenMe,' wJiM swpti («wptul»
tiiemrmthi Ui teliu teeUfCeâs^ h) tneta- '
foriw : a wrpâ ^onl* ^otieUitei, mşH' ■
teMom, UgOorUt ttvmdiii; a mirpâ tro-
mihij trmmriU, oa diAreotia in sessa
iii'^t-mrpâpre^eiH0i» dffpre-trMu;
$MittatUie «omţpto ttvirpă'-Bt pernei
" i; c>4a specie, desiveargatiisaitili]
' l> :. «'«)Nr^ Hfw adhi, a) a -dft
dioBii','^)a TAttemft prin incaivatara,
i) cu totfllo iirparte, a vettelmS paitile
aessnalei asia si de oara : se stA^ eţnra
sau si stffpa cineva sdlde^ dâro Klnoltlte
»e amrpă :=: ae surpa venti-ile. ' ^
SnRPATIONE=«»f«*(«i'WWi^, )ş.''t,
deatnetl») âabrerBlo, erriiril*V Ubea,
tâ1teraot«tlD4 nilH«] actwne d« Mtţmre
si effectp allu acestei adtlone : .^u>7<ci-
(lonils rip^ohi, montiloni, fomehru.
8UHFAT0Bro=«Mmtpti((WH,-ft*'«fl,
sldj. 9., aettnt«tMr, mrtvr^Y, «t«^S«r,
detnont«n «are surpa : stirpatorH mo-^
nHmentelWH, hagHorufamltiei si socfe*^
tatei; iibiâfni surp'itorie^e cor ^- ăi de
m/fH**; doc^itM surpatoria dftfdftt tM^'^
nĂM si virtutM. ' •
8UKPATD=sbf*^iwto,-a, fcdj. part.
8. (d'in' JMi'pore), giilrrerairi, Wert»*,
dIratDS, destriffta!!, beriilovnj r«inl«k-
%9»; ţipe twpa(e;Bapeăi/lţApit»fo3«'a;
nîK-paÂtlu rip^ţru; in sţwdî^ : omuMif-
patu '= vetteniBta la venljiţ ^r* in ge-
nere : omu ewpatH d'in posiUohett aea,
sttrpatu m starea sea; surpată inpoterite'
corpului 'SiaUe mmtei. '
' SURPATDRA =-snmipat«a: s. f.,
sabtersta, erersIO) deniollttoV de^frae*
tio, I«b«8; tieriita, maex} aotfMe, d^rO'
maîrertosue^otualtaactioBeidei'tei»^'
pare : surpatur'a, surpaiurele rip^9ru,
fosselorti, ediHtfi^oru; in 'specie-: sitr^-
(uMt aliBol. = mrp^ra dâ veiitn. ' >
S&RRADERE, (se coiqugd ca v. va-
dere% v., anfraderej a rade de d*fl«^ttl' :■'
a surtade arborii. ■
SURBADIARE, T., flMndIareia ta-
di& de de' supta , d'in intru ^h- aforaj,' a
manifeet*. ■ ■ '- ■ '^ '^'r-
gPURANOIDU.'-d; aflj.; «im-4iHjM«( ■
camu rancidu : surrancida carri*,i«#^''
ratoiidu untu:- ■ ■ ' ■ ■■-..'■'.. '
SUBÎtASUi-'d, «dj. ţaH; s. ■ (dfn'tiff-i '
răder^, MrrâMi.- ' '' '■ • ■ '■ ' '
SUaRAUCU,-(i,adj., 8irl^au««8;ottBW'
raueu : 'Mrrfuica voCe. * ' "■'
* STJRRECTIONE , s. f.,itirrtetlVi[J
actîMe de <a M&gWe ■: auf^M^'dnlAJmb^-
fifotutiTtWmortMtfHte.' ■■ ' ■■ - ■■■■''-^
• SURRECTITARE, v., sirreeWtrtW
IntenaiTa Si iteratiTud'infei»Wcj'''a
smge 6b poteuf/ardlkâ-di 'U w 'mNi
>yGoog Ic
fOKta fluaa : «e wn-Mttcora a«vrele in
MTfttv), BumitaB; radicatu, aoollatu,
- » SUBREBBCTUrfl. adj. part, airt
i«(MUt;|ţaf8>B r^tjoto, retireaU : mfirho^
m2« amrtfeeiit de ,pfia9enti'a. amicUont.
mkviiregkht, prmâpfilhi.
;.'>*.SD&KEaijUi[££E,T., Mtrenanmei
a «waa.riDKM^ in âexetra. ' i
•.«,6UfiBEUlQ:AB£, v., soi-nKlgarÂi
Skremigâ sub altuia, a remigi cu alUi,
dHfo alţii; 1. proprie : fia-eare aurre-
miga lader^'a ; 2. meUforu» : «umn
ie mt aeiwatete n se nif se perda, eandh
ara awremisQMte^ m ItMsuri'â ti Wt^
. i.iffUâBBNALS, aâj.,sarr«nallfl; can
a^ttbrrme : morte mrrenale^
> .«. SUKBEPEEE, «Hrrftmi, MrretnMtt
si JdfMfi^tt^ T., 1. Bnrr«p«Mi (d'ia sMfr-p»-
perv), arcfM = merge pce pântece, pre da
desBptntpra sub isAna, pia ueBcotite, ete.:
««mrepe Mt( măffa fli a swt ^ «IM âoto;
a.«ilrt«|w MKtni eeiateii 2. aKrrtpeni
Oi'iB «wi-nit)e»v.= nipţri), arat^est
Ifluât-pra şttb .naă(iai,'£ansia; a.stecga,
teica mace abiUtate: «unTepura tm-;
adif do pm 4»^ 4*111 ocJit en^aăHoru^ ^
HfftWfairttMfCd'in.MiM'epftidelapw-*
rcfMwe dftBdb ^Jt'.oaatiţatapnajurref}*.
fîMw.; e^aiUi. Murefi^Mn; iw^mi «ţir-<
npliAâ; iftitaforioe -..amm avirreţtieiti
ţaa MSăwmt ammtmra sxtrrvptida.:
{A'im.smrtftu dşJaiitfrvferddBanb^);
aetioB0r,ai;ta da smrt^tre itmreptitmi,
»tamnt$i Aftiajuice' : «wrreptiotţe 4e
lîiiiiiai.
* SU£BEKriVC,-aM adj., B«rrepU-.
vMy (din- mnvfite dailaiOKrrepfKe, d*
«ib> .^ Aptu 4 9i*refM sau a fi Murepte,;
al^'Oara a-JHrrepth: o&ieofe .nwrefrttt»
^;a&RaBHTU,-«n adj., part, Bnr-
nytas} (1. de.la «rra^uredaflab X; 2i de.
lA «miHmâe sub^) i vbieete surrepta^.
aetm auntf^d'in area; sonet mrrqoH
meoUqrm fim*. wrr/ijrfMJa eow'a (ia
(Kfenttt,
. iSUBJUDENT^ adj. part. piei.<-d'in
8«mder«);.MirrI4.eM»eare «irride.. ii:;t
SUilRIOilR^ (eft «dţJDga tii. T/rr-
ăere); v., aprrldwe) ţfir. BaiirlTe)ţA>oaln>
ride, a ride fork eonn, ftfra cauMnmira:
5tirHdetnu ce2Zoru ce ne sutriâu; nieta»
focise ;. for^n'tt.ne surHde ; . na sumde
vinuiu »fl etipe; «emdi<v3«rt!e itifcife.<d<
saiutare pl^»a.iurrid6eănipt^--ăur-
ridi.eemlu sermm; uiKridt.faoiia,\fiio»*
tea, oclii; surridenti seminaiut^'.mmn^
dtriti prospecte. ■ .'i>^.''-.
SIJBBIDIC[7Ln,-«,adj.,n«rlile«lM|
oamii riduKdu. ■ :. ' ..■
: SUBBIîfGESi;=nimfi^, t., nr*
rburi; & cama rtn^w = nt^, a fi can«
nevolu)au,.a ride ca restatione. - ' ^t;
SUBRiaU, 8. m., (d'in immdii>»),
anrrlsDBt mrrisvIlMlahrdom; -iunimm
mwtaciehntt fdrtuneii oaruZwt. samAi
vitmluiiaeufetmttdlme.
SUKBOâABB, Y.y mnrar^a'paM
oeva in locala ritai-a : a «HirfcM «Mi
fenfftati.
: SUBBOTATDt-o. adj. parti.BmM*
tatisţ' doBen 4« roldsie dWBpta,:'<niW'
tăie da eitaat bene smrotaiu. -. <."'.;
. âUBBOTU:HDU,-a« ^aâj., <am«iB«
- * 6UBa(IBIGDNI>£r,-d^<Uj.,^M*nK
UnndiMj caffiu niHetindu..c%ttm rminâ-
^Vii Cai^mmibiamâijvitiSUimimdik
sttnmbicundu.-^ •
.- 1* SUitBlIBBU^j adt.> «tvnrtrttq
camU'fit&rH dKamoBamtfiuu atmmkn,
earne aurrvbra.-'. . ■• i ■ ■.' n-
, *6UBBD£BE« T.,
prs da saptu,'ta>flfirpi, dtnioi,
prMiaswTiKftnm», JfoAKfe; 2ii
rice : ac mrimfyndamewtehiaiparii^tA
*! SnBBUf Ura> "adj^ nnnCMţcatBli
rufu, Gama rOBsiâticu :»ttrrtifi peri. > >
BCB£Ui&ABB, t.» 8RmMH«;<apww
atd) rttme,. la titia, a pune m snga, a »p*
placa. - . M . .., ■! ;^?.
; âUBBUMU,'!!, a^j.^ taHamsţ oAifl
eitco 8ab.ramfl{ine&laienHtaanitiia<
9Bge; ■.■■■. 1 .■:
SUBBU.PABE, nrrapolw, eboiTAdii
surpare, sta-pat». etc. . i :.■••.
•3UBBU8TICD.-a..adj.,i.
>y Google
1406 şm
eum rustieu, eamn agreste, eann in-
enlto : fititn tmrmttiee ti fubagrttte.
• SUBBUTILABi;, v., umtllânj a
rutaă = roMf, liniai de desnpta , a
HKtte, emitte lacaitmete oeimiis ntr-
*S{JBBUTILU,-a, ftdj., lamU-
JM I «unn nOibt : «wmrftle fiaewe.
• SDBBUTD,-«, g4j. put. (d^QW-
niam), ■imita* : momimatt» oit harha-
SDBSn, ea rappreuiottta littem r,
fMM, •anţrin uiiaulatioBe, smm, adv.,
■■niB, timt» ■■■■■) (it. iflM EH ■«,
iop. port. Ban* t. iap. po4- fr- ■!■•» ». fr.
Mff li ckiuu in classic'I mi» in codi<
posite si ia locstionea : uiqoA deqne,
MMH ai âioau, de «hm m ăiotit); oppo-
•tto b'dHWw, 1. siagiini, fon se fla con-
■tamtn o«alt« parttcelto de relatione,
an^ta : a) cn mişcare, locala undo ten-
daoeraaau ^m: soriţi muupre oeua,
fM pata, prfi «eoMitHi; mtfo' «ifN, doM-M
HoMtţ mm «MM in arbore, m monte,
m poiu, pre coperimemttii» eatei, car-
rmiiti; mnt $e radiakmw si »e aveam â-
«MMle; a merge ntw, proprie, d^ si
metaforice : a tfierya «HM «M «Mea, «MM
m mmtea, muu t» naaraUoftea , «hsh
cu mgUeaiiomea, tttm m preltMmonie,
mau M omb^iomle, etc.; abaei. oa es-
fllaiBatieue % atoni amu, baiati! mw
itMidiw/ atuu, omule, en eaptUut auan
= Bcollati «Hm, sariti si săltaţi auau,
dlargati «hm, sspirati smh, eto.; h) fora
miBoare, ca stare taa şedere looîilai :
M nedH mnt, eopiUii aiedudioauf a stă
MM; a tiormi mw in fotu, pre taaa;
« atA MM, a ţi auau pre monte, d^ si
lUtaforioe : a atd Mm, a fi mm, in inal-
ta positiom,' la mare gradu de potare,
de aTWA, de scientia, de ÎQtelligentia;
e) ea subai en articlaln m. mm-î« =
paite de mih, auperiore ; mswIu monte-
Uu, terrei, apei; si en prepontioni : *n
mmIh tgţei, in shmIh t&rei, Sin m-
nIii ferrm, 4'm mmIu riufait; fora art
TOdi tHMm, de MM, etc mai la valie;
2. in GODstrnciione cu varie prepoeitioni
ia mtilti[de si rarie sensuri : a) cn de,
«) in Bonsn locale : vinu de mm, nu de*
K de mm; ^) in sensuri meta-
BOIt.
foi'ice : de mm «me Mh doniJH,* de mm
ti mceptrfu iatorla, de mm ati imu-
putu eofUieNlu; de mm oft emcM», teu
e ae eadi de mm; (iHiMJpH cad« da
MM, MH de atimMdu misam fi paupe-
rii,* i) CD de si in senan de adj., de mm
^ Mpertofe, mpentu, eitiwru : tUi de
Mm n ceUi de dtom; apeetati eeUe de
MM, fiu ceKe de dioeu; — {in» in k-
oationi : a fw dd de mmIh NOMlm; etc;
repetita cu -de are srasala i^ptiata :
de de MM, opporitn la de de aufftu, de
dwM;Bai&8i:deM deMft^ Of^os.dem
de diWH; h) CQ d'i», in nm predra ai
marţ^itn : ap'a eurre tPin auau, nn
d^m dtoM; si chiam in loentioni ea :
ceO* d'itt guau, celiu Sin auam, Im» i*-
sare senanlu precisu ai speciale; e) «•
in : in auau, (ea snbst i» autulu, redi
mai 8Hm), de regala «a mişcare : « m
Mi, a Mf ii* MM,' a aut pre eittemam
eeta in mm; aai leHdveiiÎHiii MM;ie-
«ic'a lemasse ventu ia mm; iw in tuau
tende,eiindi»iutemte;atiit6oaptătiin
MM, Moente in atuu, mdfwle in auau,
petiorde in mm, ponticele if* mm, flam-
mmr'a in auau, eto., diffeata in bmisb
de : a) a tittS fMMJH mm, oapHlvntm;
p) side.'aMM^eafNilHjM-eMM, momI»
2W-e MM, ociii pre auau; apoi cn pre
iDW: a dite£ pre etUH, a jwrfd pre «HM,
a Miwr^ pre MM, aaeuifd aiebaorvi
pre MM, a aedi pre auau; de pre auau,
de pre in «hm = de prin «wi^ ai tfte
loentiont d'in ce in ce sui preciaa in
a^nan; 3. in comparativa : meri «hm, >i
superlativa : eeUu mai auau, intra.in di-
versele lai aceeptiom, atito tingnm
cftta si anitu ea prepoeitioni : mat pra
«H«H, mai de «hsh, mai in auau, tiOm
mai pre auau, odli mai d*» «ttM,* "
afora da aceste-a occnrra aamma de lo-
cationi ca mm insociata de diverse pre-
poaitioni ai mai allesni de prvp. de pot*
pasa, precama : s«m de mene, mm sta»
de wn; vreţi se ve redioati sau ae ataH
mai pre mm de toţi; ceva mai «hm de
eapitcdf, muUu mai in «hm de ooeifK
sitH se afla tditdu mai formoau; apele
fiMt pre «HM de oerNrij-mtelHendHiMai
pre «HM de iMentoa omidnt, etc, diffe-
rite forte in senaa da celle atate en ar*
=y Google
.Uoln : mai in «KMtlN riiUw, mai in su-
«kIn monteUti, etc.
Sn£n,-a, adj., eiiiii§, faseoa, lob-
migtrţ care e de colora intre alba si ne-
gru, mesticatu ou albu si negru, in doni
fm:eaUu$uru,unapareeladeepe8ure;
emv rarN, barba sura. (Probabile d'ia
aeea-aai origine ca seru, seria, etc.).
. .SUfiQ, s. m., pl.-i, Biirsa, blastare,
blHtariu, auraUti, tSnera noaella, smi-
pcdlm nunorella; vedi si : at4roti, mtcnIh
mrceUa.
•SUaC^MS,fuseepui, mueeptiiusi
ameeptu, T.,HBfllpere,(d'in<u6=iH&s=
auB, ai et^iere); a e(]{M=len& in snen, leni
asapxasi, a incepe, siistînâ, etc. : aMi$-
Untii sUBcepu «ânţ^eJe vietimeiinpaio'e;
a maoepe aiumni de edueatu; a ntseepe
aaran'a eitui'a; ellu smeepu mari i»»-
mieitie oşperăndu camele omenilont
per^emtati; a iuacepe co^nUi, a oapetA,
£146, a,i6 si cresu copiUi.
. « SDSCEPTABS, t., snseaptare; io-
tenaTa de ]ASitsupere, a austepe cn e-
QflrgiB ei volia bona.
. «SOSCEFTIBILE,adj.,(fr.tueeptl-
Ua); oare faaUe aaeepe, aceepe iiupres-
si»Bi| oare e foite aeatitoriu, âeusibilei
Hetiliimotm'a e wac^biie de veri-ee
form»;o(^pitU^m»enenuotiptibiiedefi»r-,
matu 0a eSr'a rnoUe; acetta frate, (teeatu
pwkd», aeeate propaneri m auaeepU-
biii de mad^ieatimi! p<^re msoeptibUi
d» «mUnto; nu Voffenaai*, eo e forte nw-
«^pt^tOe; tu* supferati betrânU, cari s»
forie BiăeeptĂW*.
• SDSCEPTIBIUTATE, 8. f., (fr.
MtoepUbUIM); calitate, stătu âe nu-
eeftibiU.
« SDSCEPTIONE, b. f., anaeepUa,
(fr. Mase»Uoi)f actJAue d« suacepere,
tmt^tiMeacattadoruceUeruatmprit^
uue^ftionea unei aareim, preomut e a
taemrâaileru.
* SUitCEFTOBIU,-/^Ha, atij. s., ihi^
«eptor, (fr. Hvaesptrar); oare tMcepe :
mue^imultt caugelom direpte; ia spe-
eifl oa snbst. pers. ww maceptoriu, a) in-
trepreaditoriu . oaie liea asuprasi ne-
gaţie idlfl altui-a mai allesau negotie
foUioe alle statului : maeei^orii mai
MwMorw câUi strate n ferratei b) oeUu
ce atringe imposita ascunse aln^rote,
incassatorin, oassariu; e) oapite & jft>
catori la jocuri aleatorie, de furi, etc.
* SUSCEPTU, -a, adj. part. i. (d%
auseepere), «aseoptiis : cotMele MM(i|rfe,
sardn'a auacefOa.
* SUSCHROMICU,-a, a^., (flr.,m>
chronlqoe, d'in aub = aubs ^ aua, â
c&rowicit); care are seeandak grada de
oxjfdaiione a ehromMui : ekionira at»'
chromiea.
« Sn8CITÂBILE,adj.,(BDHUakUli);
oare facile se p<}te stMcifore : fom mt-
dtabiîe; eaUi veanenti n atuâtf^tUi.
* SUSCITABLU si ntacitabuiH, ţLt,
saMitabnlnin; mediu de ataeitare : am-
citable de at^Oatu appetiie brvtali.
* SUSCITAMENTU, pL-«, (iwelto-
M«ntam,fr. BiiBeit«Meat),ljBeltmaBtl*|
mediu da auacitare; vedi si stueitoUii.
« 8U8GITANTE, adj. part. pre8.,aMT
flitaas) oare auaeita : bet^re MtwitMti.
* SUSCITABG, T.,8Haltare,(fir. aif
olter, d'in sub = suia =aua, «t eiian);
a cită :=: attitiĂ, proTOci, misei in «wh,
a redici; 1. proprie: astiMii(iapelfl,t«i-
iele, venaf tdu, leponi, lupii, uratt', 2. »»>
taforice si speciale, a) a redic4, iialtiă,
edifici, face se appara, ae naso» : Dom-
necUeu ait«(»tâ m iMponf, barbali mari
tt eroi; atuâtara monumente, alatue, tr»-
jWd, baaUiee, pedatiei a auaeUa emva â^'.
ficuitati ai mcureature ; b) a dfigeeptft
ceva ce dorme si e tranciUii,aintemt&«
attitiâ, inTersiou&,etc. : asusâtAimmUi
ff tti âttice ai molie eomnu; vedi,ae-tm
ae auseite eo^Uidu; a ausiMd pn wUi
apprenai de metua laarma ti uU^aneţ o
stud^ appetitele bmitii oKe WfHittt; a.
tuaciiâ foetdu, teiienii, earbomii; a mu-
oUd diaeordi'a ai diaMMioniU cintif a
sutcitd aensuriie, fumt, puaaioniU^
* SUSGITATIONE, a. f, iMettatto,
(fr. siaclutIoM); actione de auaâtare ^
puatatione d'in mort»; auteHaHono a
imtinetdoru relie, a appetitelom MWh
atwii; sutdtatiane de diffioititvii at m-
eurcatuire.
« SU8CITAT0RIUrf<iW(i, adj.,B«fl[-
taUr; care antata : tua^tatoriu i^in
morii; autcitatorii masadom; mucittrfor»
ri tuaatatorie la de^renu n.Ii&uMM.
.yGooglc
* aDâaaîATO^(i,:adj. part. a., im-
SnSCiBIDEREj etc. , vedi etibterkwre,
mAaer^er», etc.
^'SD808MICD,-«, adj., (fr. tws-
nlqne); care e de cartala gndu de stU*
fmetioHe a osmmlui : eHorvra susos-
' < 6tJSOSMI09U,-a, adj., (fr. 8as«i*
MlMx)ţ care e d» seeundalu grada de
oxyâaiione si aulfitratione a osmivkti :
diarma ttMOsmiota.
■ *. SGUPSGEKE. tuspessi si swpetsei,
suapeăm sinupeeiu, r,, inapietre (d'in
ni&ic*ti6«=aN«, si spteere); l.a speee
=cipecAi de diosu in saan, a se iiit& simi
cn miiire ri inoantare, a contempli ei
(Hriwrfi plMw ile respectu, etc. : se ms-
9MiHM«artflH st $9emtemplăm» eetts
edeatiţ nutaforiu, a) a se înalţii, ad>-
Teoti eo mflaţeak ceva: nemicamare,
vimieaimltUtâiihlimesidiimMnupolu
nupood -cetit <o»»d^gu cogitatiomle la
JktmW asia de îtmUi si des6rte; b) a
MiM ia cinera' d'in respeotu si mare
eftima BioonsMeratione: a onori, estimi,
«Miiderti, admiri, etc : aPari bărbaţi
amspâoemâ ii etsaUiămu eu Jaude; suspe-
MMH-st «ÎMH-ămw miNtf-'o, virttitile B~
iisimi cMemarHoni bărbaţi; 2. aseoitij
Mnti, obsarri inaaoimsD, Id secreta, st
d«aoi,a[nrepaafl, a av^preposa, a se te^
ăa,iim96iBerdăa:unutupretAtulu ee
MApMAMtf mulietva suipece maritvîu,
n> «Mikt^a saapeee mutiarea.
' • SUSPECTASE, V-, B»»eef«T», (fr.
imtiMter); intnislTU de la auspeeere ^
«'MM^eiM cn iMOrâire si attmtione iit-
•oidata; 1 . in genere : trsetiA)m sitfiMeto
taMţitU pieţe ■eeposite; 3. in specie, a
^epiae forte, a av6 mare prepasu pre
uevft Ban cincrra : a smpeetă pârM si tu-
aaităin fUide seUe; a suspectă tot« lu-
mea M eAwni tota tunibt^a. '
■ «âD«P£CTATIONE, B.f.,nipeeU'
tMf aotlo&e da wspeetare r suspedatione
dt «mini «Ui mai tnfifmt.
•SUSPEOTATOBia.-feirto, adj., sas-
pbetaas i care saspeda , aăpectatUe :
iUspeetatori de motutu stelleloru si Mu
ăe^tmadata Aispeetatoridecdlimaide-
• S0SPEGTATU,Hi. adj. part. 8. <d1n
Buapeetare), sospeetaltii.
« SUSPEGTIONB, s. f., Hnp«»«oj ac-
tkme de suspeeer«; l.iii generei-iw-
peetionea b^tei steUata si a tatu ee t
subUme in naivra; 3. in specie, in sena
ce are de regula form'a ; susp^one =
stMfnoione.
'* 3USPS)0T0Bin,<A$n(t, adj. «., sai-
peetori care svapeee : swpedorii mmt'
eletom nvivrei; inape^ : sutpsetorim
si ăllu itm&ret selle.
• 8DSPECTU,-a, adj. part. (d'in Aw-
pecere), empeetnaj con m e bene tv*
datn, de care se teme eifleva, oni nn se
inerede, a) de p«rBone : omu attspeohi,
omeni fi>rfe suspecţi; barbatu suspeetu
mtUieni, mmksri suspecte harbatUfrUi
servitori smtpMti; inâividi suspecţi p9-
htiei, sucpecH privat^ru si gubemim-
lui, mitUsteriUM pubUeu; si en 4e, in
sensu dtfferitu forte ' dflHaata : peraoHa
suspecta de taţi, «nit venitieu suspedu
de unii ea speeulatoHu, ca spionu; h) de
lucrări si obiecte abstracte : mercesua-
peota, manete suspecte; eredentia f<fri«
suspcda, aisientia si mai suipeeta, pre-
misae suspecte, vorbe suspecte, «spre»-
aitmi si colori autpeete, auru auspidu,
Anima suspecta, cogitc suspecte, amiei^
tic forte suspecte, «egotiu forte susp0Ctu;
• SnSPENDEiffî, aitspensi si smpett-
aei, suspettsu, v., «■■^■detre^ (fr. aa»>
pendre, d'in «ud = siibs = sus, ei pe»*
dtre); a penăc := spendurâ susu, a ao-
catiă, a artani sau atârni : a stupenie
vestimentele in cuniele parieteiui; o sus-
pende carnea la /tMttt; metafarkw : a
interrape pentm cfttnTs timpn : a sus-
pende trna sedentia, a stispe^ wta hs-
seeutione; a suspende una rtpnaento-'
Hoţie theatrale; a suspende uml /Wh»-
tionariu deîaservitiulu teu; a suspenie
stdariulu unui functionariu; a eu^^emde
Kflti diariu pre unutempu Sre'Caresau
pentru totu de a im'«.
« SUSPENSIONE, 8. f., «Biipeail*»
(fr. iospeaBion); aetione si effeeta de>
suspettdere : BUtpensioHca laMpetorv-ie
tavanu; suspeHsioHea' unui de»pervif9
âe una sdee; suspensionSe mai mmUârtt
pr^eeti; suspensionea umri âiaritt; Mtf*
=y Google
pensionea voeei, periodului, frasei mu-
sicale; auspenaionea respirationeî, dr-
eulationei sângelui.
* SU8PENSIVU,-a, adj-, (fr. onspe»-
hlt); cneiuAic&suspensiom: punte SU8-
pamve în sertptura.
* SnSPENSOKIC,-son«, adj. b., (bus-
penBcrf Horlysi fr. snspenstnrţ Bngpen-
Bflrj-«); caie suspende sau serve la sus-
pensu : sunpenBorii celloru condemnati
la 8Upplieiu; legamentu auspenaoriu de
ficatu, mua&du suspenaoriu de testiele;
Bi absoL a. m., auspensoriu, pl.-e, si f.
suapensoria ^ auspensore, ce serve Îs
ntapensu: sttspensoriulu unui polycan-
delu.
*SDSPENSU,-a, adj. part. s. (d'in
MUpendere), saspensaB ; came auapensa
la fumu, arme suspenae in eunie; meta-
forice, fluctuante, indecisu , dabin : Ia
audiulu aeelloru vorbe toii remasera
Mwpenn; apirite auapense, menti aus-
penae, âtunte suapenae.
* SUSFENSTTBA, s. f., BpapenBs»;
aaiionoăeauapenau, de suspendere, dâro
mai rertoau, effectulu aceetei actioni :
suapenaur'a mei apata cu unu fim de
peru nu pate nu fi forte periculosa,
* SUSFIGABILE, adj., suBprleabi-
lli| care facile se pote auapieare; sup-
p8SD a auspieare.
* 8USPlCACE,adj.,Bii8pleK; apple-
oatu a SMpieare : m&nte suspicace, eeUi
maeri eu forte auapicaei; ai care in-
spira euapicione : aiientiu snapicace,
paaai mtapicaâ.
*SUSPICANT£,adj.part.,BD8plo>M.
* SUSPICABE, V., BEsploari , (d'in
au»pecere:=8i*spieerefin intelleasuln spe-
oi&le de) : a seteB)e,aDii8eincrede, 1.
proprie : ceauapicatim. a fosiu si ereate;
iwînm'a nu auapiea nemiea reu de co-
pHiuJ» seu; maritidu aua^că cellu mai
mare peeeatu in aoâ'a aea; prevoiai ser-
vii voatri auapiea foH; de îa ineeputu
ttntit auapicatu, ea aeeatera erau cauaele
de fuga ai doaaire; 2, metaforica si in
geoere, a presnppone, admitte, crede, i-
nugîn^, âBOOgitâ, etc. : abia cm coniec~
iwe potemu auapică lueruîu: suspicâmtf
mai multu de câiu poiemu espreme; ne'
mitte nu si auipica, câiu de immemu
la». II,
- SUS; 1409
e mundvdu ; s^a intemplatu eea ee neă
n'aaiufi auapicatu.
* SUSPICATU.-a, adj. part. s. (d'in
auapieare), BUBpIcatns.
«SUSPICEBE, Y., BBspleerej vedi
auapecere.
* StJSPICIONE, 8. f., SDBpleio, (fr.
goDpţon); prepQSQ, t^ma, neîncredere,
difâdentia, etc. : a ave auspicione de ci-
neva, pre cineva; a ae c^d atA grea
suspictone, differitu in sensa ia'ia $e
află in grea suapicione; a avS auspido-
ne de ai familiei, suapicione de amicii
intimi, auspicione de umbr'a aea , aua-
pieione de sene ensust; metaforice, sua-
picione = suppositione, hypotheBe, pă-
rere, idea, etc.
* SUSPICIOS U,-a, adj., suspletaBnij
1. plenu de âuspici'on», de su^icioni,
care are suspicioni : ceUi amanet au si
suspiciosi; omu suspidosu si de unAr'a
sea, candu a acfjunsu ae fia auspidoau
aidefiUisei; 2, care inspira stuj'tcki-
ne : venetici suapiâoai indigenUoru; sus-
pieiose merci, suapieiosa moneta; vedi si
auapectu.
SUSPINASE, auspim, etc., vedi:
auspirare, suapiriu, etc.
SnSFIKABE, (auspinare), v., bhspI-
rare, (it. soBpirare, isp. port. aDgpIrtrţ
prov. Boaplrar, fr. Bonplrer), geniere. Ae-
re, BlRKuUlre; ardenter deslderare, as-
plrare ; a spiră d'in fiindulti peptului,
a spiră greu, a geme, a plânge, a se in-
necă de plânsu , etc. : toii suspirau in
t<Kere, opcn erupsera a suapiră cu geme-
te si vaiete; nu aflhmu fientia , care se
suspire cu noi in sceretu; suspiru diu'a
si noptea, si nemica nu me aliena; Dom-
nedieu se asculte cumu suspira de amaru
creaturele lui; — in specie, a a8pirâ=
a dorf cu ardiţre : copiUulu suspira dupo
mamma, dupo titia, dupo joearslle: ju-
nele suspira dupo amorile f.i foculu seu;
bărbaţii suspira dupo avere, dupo onori,
dupo libertate, dupo gloria ; suspirămu
toţi dupo fericire, dcro suspirămu mai
toţi in desertu; suspira si animalile dupo
apa si nutretiu. — despre lucruri : sus-
pira wntulu prin frondi, frondUe sus-
pira de aurfi ; susitira und'a cu dulce
murmuru; suspira cordele lyrei, emm
y, Google
1410 SDS;
suspira si cordele ânimei; — ca obîectu
directu : a suspirâ amore, urra, pace,
fericitate, bonitate, reiUate.
SDSPIRATIONE, (suspinaiione), s.
f-, suspIrKttOi ţenltiB; asfiratio; ac-
tione, aclni ds suspirare .- suspirationile
copilluhi, junelui amante, verginei a-
dulte, suspirationUe dupo pricitate aJîe
celloru mai mtdti su deşerte; eu suspi-
rationUe ne ailenămu pucinu amarulu
. S0SPIRÂTOEIU, (8Uspittatoriu),'t6-
ria, adj. B., iDspIrans, (it.! Bosplraten,
isp. Bisplradar, fr. aoiipfranr);caTesM-
ptra : suspiratâriele turturelle remase
veduve.
SUSPIEATU, (suspinatu),-a, adj.
part., HDBplratDSt ^enltUB» fletuB t doruUi
suspiratu pre budiele verginei; nu e
.tempu de mspiratu, ei de lucratu.
SOSPIRATURA, (suspinatMra), b. f.,
sDsplrlani, fletng , geattus; actn po-
tente de Buspirare : suapiratwele Sti-
mei nostra sângerată.
SUSFIBI08U, (su8pinosu).-a, adj.,
aaiplxlt>»aa;'p\eBa ie suspriu,ăesvspirie;
in specie, care 8i trage greu respirarea :
eallu suspiriosu, betrani suspiriosi, si
cbiaru : resptratione saspiriosa; (compara
si fr. BusplrlflDx).
SUSPIRITU, (suspinetu), pl.-e, hb-
plritas} snspiriu forts gren, traasa d'îa
baierele fînimei cu mare greutate : stw-
piritele moribundtdtti.
SnSPmiU, (sHspinu), pl.-e, Buipl-
rlnm, (it. Bogpiro, isp. port. snapln,
proT. Bosplr si BOBpIre, T. f. Bosplr» n.
&. soDptr)) ffiMituB, Blngoltag] aoto de
suspirare :cineeonnosee suspinele melle?
auspiriu trasau d'in /tindu2u ânimei, ca
suspiriulu moribundului; Mspirie amare;
suspirie didei si doliose; ce su suspiritie
aeeste-a pre Metulu copillu? — si despre
lucruri ; suspiriele frondei, aureîoru,
turturellei, cordeloru lyrei, citarei; ulti-
mele suspirie alle cânticului doliosu in
uredele nostre.
• SUSPLATINOSU,-a, adj., (fr. inu-
platlneux) ; care coprende secandnln
gradu de oxydatiorte allu platinei.
* SUSPDBIU,-a, adj.,(fr.sM.poblen);
care e mai snsn ieptibe : nervu suspubiu.
* SUSPDBIOPiMORALE, adj., (fr.
BiiB-piiblo-Kmoral); relatiTQ U partea
superîore si a pubei si a femorelui.
SUSSALTD = sussaiu, s. m., specie
de planta = Bonohai oleracesB, Lin».
(Probabile d'in sussu^Mipta de la «-
gere).
SnSSU^^iuu, adr., redi stirm.
* SUSTKNTACLtr, si smtmtaaihi.
p1.-«, BDBtentaciilaiii; ce sezre Is ntt-
tentare : râdima, proptella, eto.; metafo-
rice : mediu de su8tentare=:mitrire.
* SU8TENTABE, y., laiteiiUre, (fr.
snatenter); intensiva de la susţinere, a
sustmi d'in tot« poterile, cn teta incer-
darea; 1. proprie : einep<âesu3teniâ im-
tnai CH Mmerit set tubiunistrationea w-
nei vasta terra? 2. metaforice si spe-
ciale, a tin^, mantin^ pre petiore, acon-
servă, etc.; a) in genere : stattiluaepote
sustentd numai eu umeri ro6usM; a 8U$-
tentă starea sanitatei, a gustetttâ pre
sene si pre ai sei; eonaâenti'a nottrane
sustenta in aceste gravi coşuri; nu volvt
lipsi a sustenta pre amici: b) in specie :
a) a tina eu nntrimenta, a nntri : a fi
sustenta famili'a ai toţi consangonii, a
sustenta si orfani si pauperi si veduve;
^) a sufferf, snpportî , rabd& : a sus-
tenta impetulu fortunei, invidi'a si urr'a
celloru improbi si ingraţi; a sttstenti
dorerile, morbii, Upsea si angust^a; ţ) a
tioâ in loca, a oppri si amman& peno la
tempa opportnnn.
•SaSTENTATIONE, e. f., anat»-
tiitlo; actione de susterUare : su^enta-
tionea fan^idoru scontate.
•SUSTENTATU,-a, adj. part. s.(d'in
SHStentare), BuitentataB.
SUSŢINERE, susţinui, ausHntOu â
swtentu, T., iiatlnere, (fr. 8«it«Klr<4'iD
8ub^stĂa=sus, si tinere); a tine de de>
suptu, de dioBainsQSQ.a fin^inpetiore,
a tini sasu, a redimă, adjutti, coBB«r-
T&, etc., 1. proprie, a) in genere :s«mfii
domnu, nu asiu sustini ce sus^îMi tu
spinare; Milone de la Crctone susţine»,
diu'a integra, unu tauru pre umeri; a
si susţine abia betranetide cu unu ba-
tiu, ne cumu se susţină armde; a sus-
ţine pontea cu mtă dese propfdle; unu
petioru nu susţine bene unu omu; b) ia
=y Google
stT.
un
specie, a tini in locn, a opprî, impedică :
a mstinâ ealîulu ă'in fuga, carrulu tCin
m»Bu; Orpheu susţinea riurile cu ean-
tulu lyrei selle; a nusiine ostile in fuga
de spaima; a se sustini in oseensulu si
diieursulu seu; 2. metaforice, a) in ge-
nere, a tini in statulu presente, a cod-
BerTÎ, etc. ; a gustine integritaida terrei,
Ugile, onorea si demnitatea nationei; a
stisfin^ partUe, idede, principiele. spi'
titutu, ordinea rcpublicei; h) in specie,
a) a nntrf, tiaâ, adjată, etic. : a sustinâ
mai mulţi orfani se invetie; a sustinâ
penurî'a tempului; a strîncloră pre senr.,
spre a sustinâ pre cdli in lipae; p) a
snfferf, sapportă, toleri : nu scii câte
greutăţi sustinemu , eâie lahori susti-
nemu; nu potisustini superbi'a aiarro-
gantfa tyrannilortt; •() a affîrm& : sus-
ţinu ce dicu, se vedemu de poteti sus-
tinâ părerile vostre; î) a oppri locnini :
a sustini impetulu armatei inemica.
SDSTINU, s. m., (fr. snntlea); care
snstine, snpporta, r^dimu, poatamectu.
8USTINTJTtI,-o. «dj. part, s. (d'in
tustinere), sDHtentns.
• 8TTST0NICn,;a, adj., (fr. Biiit«nt-
^De); care u mai suiu de tonicii : nota
ntstoniea.
8USU, adr., vedî sursu.
• 8VS\IKRfiJ&E,ţ].8UBurramine. su-
Bammen; effectn de susurrare; Tedi si
msurramentu.
• SnSURRAMENTU,pl.-e. caacellu-
asi intelIoBsa ce are ai form'a susur-
rame : susurramentuîu riurellvlui de
prin verditiaţsusurramcntekalbineloru;
(compara fr. SBgnrrenenl).
» SU80BRANTE, adj. part. pres-,
SBînrrsBs î riurelle smurrantt la fere-
strele vostre.
< STTSUBBABE, T., RBBPiTKre, (fr.
■Hurrtr); d'in imitationea soanloi, a
Bon& incetn, a emitte aonu daloe, de si
BOrda si confosa : susurra riureUele
l«Mt currenti, suwrra fronăi'aliusioru
agHaia de hori; auswra colurtAele, su-
aurra aVnnâfi si alte insecte; susurra \
eopSlii; susurra in secreta si Smcnii
mon; taeeti nu mai susurrati, eomi as-
aurditi uredele; — asia sn st multe ono-
matvpeie pepniari, intre cari : siusiuire
= siosioire = susuire, analogu lui su-
surrare; (compara si fr. chneboter).
* SUSURBATIONE,a. f., snsnrratio,
(fr. sugnrratton); acţiona de susurra-
re: susurrationea turturellehru,
* StJSTJaRATOBlU, -torta , adj. s.,
snBiiTrutor; care susttrra : susurratorii
despre victori'a reportată eri.
* StISURR4TU,-a, adj. part a. (d'ia
susurrare), Hiisorratait
« SnSURBONE, s. m., sDBsrrcj caro
totn susurra, care nu mai tace de nre-
clele altoru-a, care la toţi si la tote nu-
mai susttrra, are mani*a de a susurra-
re: susur ronele, dupo tote alte, e sigu-
ra rea.
* SDSUERU, 1. 8. m., pl.-e, nnv
ros, (fr. Bogurre); mormum, sonu dulce
si lenu, incetu, de si surdu si confusu :
susurrulu frondei, unui riureUu; susur-
rulu personeloru ce si vorbescu in se-
cretu. 2. adj., sumrru,-a, = BUBorraB,-
Sj-nm, care susurra, susurrante, mur-
muraute : susurrcle albine.
SUTA, s. f., centnm; de diece ori diece;
vedi eentu.
* SUTELA, s. f., anteU, (d'in suere,
doundefitt<u:=compo9itu co-suta), l.pro*
prie,co3Utura;2.metaferice,incurcatnra,
laciu artificiosu, carpitnra, insellatorfa,
captione, etc.
* SUTILB, adj., «ntUIs, (fr. Butlls,
d'in sutu)', it) oppos. eu testile, sutile=.
aptu la cosuiu, care se cose : materia şu-
tite, baltiu sutile, mânice mulieresei su-
tili; casa sutile, nave sutile, d'in scortia
sau d'iD pelli.
»SUT0RICIU,-<iw,-(i,adj.,8TitorlcIos,-
tliij; relativn la sutoriu ca opifice : a-
tramentu sutoriciu, sulla sutoricia ; ca
Bubat. pers. unu su(on'ciw,c=:reu sutoriu.
S(JTORItJ,-SM(ono, adj. s., gntor,
(d'in «ti(M de la suere^oSsere); proprie,
care c6sb, in speciale inse cellu ce eâse,
face calcianaente : calcionariu, pantofu-
riu, etc.;— si ce serve la unu sutoriu ^
BntsriDR : suUe sutorie, negretia sutoria,
officina sutoria, ţiru stdoriu, in^rumente
sutorie.
* SDTRINn.-a. adj., entrimiB- dd su-
toriu, relativii la sutoriu : (Aitudini sw
trine; ca subst. reale f., sutrina : a) of-
>yGoog Ic
1412
BVB.
ficina & «tdortului,' b) arte, măiestria a
$titoritdui.
* SUTD,-a, adj. part. 9. (d'in mere),
tatag; cosutu.
* SUTURA, a.f., Bntnra, (fr. gatare);
actioDe sieffectu de cosere, (vedi sfdela^ :
swfur'd vestimeniului e asid de reu fa-
wta, in cătu se veăe si bate Ut ocli d'in
depărtare; prin metafore : a) auiw'a
calvaria, care conjunge ossele craniului
si fadei; b) stitura chirurgica, prin care
se cosu marginile uoei plaga; e) sviu-
rde la una planta, la una eonea, etc.,
păru sub forma de linie pucinu proe-
minenţi; d) suiurele nu su bone in lu-
cruri de litteratura si de arte; suturele
8U, in acestu casu, carpiture.
* SUTOKAIE, adj., (fr. sutorâl); re-
lativu la sutura : case<Uure sulurali in
plante si fructele Icru.
* SUTURATU,-a, adj. part. (trasau
d'in sutura, fc. sntirti), care are sutura
sau mai midie suture : insecte suturate.
* SUTUROSU,-a, adj., (fr. sitiroui);
plenu de suture.
SUVEICA, s. f., radios texUrlnij (de
la BVbTehere t).
SUVELLA, 9. f., vedi suveica.
SVAPAIARE = svapaliwerediu, V.,
flagraro , flaninlgerare, exirdeseere,
Tehementer et inoanalderate agere, in-
Tehl] a dă, scâto, emîtte vapalia : a âa-
cntă, a arde cu âacura : svapaliSdia fo-
euht. svapalicdia coptoriele;prea svapa-
licdia coptoriulu; prea svapaliidia fo-
culu, de nu te poţi appropiâ de eUu; ca
Bensii mai energicu in forma reâes. a se
svapaliă : incendiul» se svapaliidia de
suf/larea ventului; metaforice, toto ca
refiess. de r^ula, a se svapaliâ=i lu-
cră cu apprendeie, precipitantia si fora
cogetare, fora coneideratlone : ee ve sva-
paliati asia in lucruri, cari ceru sânge
rece si maturitate de eogitare; cu omeni
svapaliati nu te poţi intellege la nemţea,
co-ci se svapaliedia de ori-ce si la ori-ee;
unu svapaliatu de june , netce svapa-
liate de mulieri; cu tonu si gestu smpa-
Uatu; cu vorbe svapaliaie. M.
SVAPALIATU.-a, adj. part. d'in sva-
vaiare=svapaliare.
SVENTARE, (csvfntare} , t., «Teatl-
SţB.
lare, T^ntllare} reuto «xpaierc, «x«le-
care, exbtDrlre, aoferre» absoveret a
pune afora la ventu, a espDoe la ventu,
si in specie, 1. a eapune la ventu spre
a ossucâ, si in genere, a ossucti : po-
neti (dbiturele se se svetUe prc gardu;
intendeti pre frimHa vestimmt^ udate,
ca se se svenie pucinu, se ae svente bene,
deco se pote; sventămu inse si la foeu
celle udcde; 2. d'in contra, a pune la veMâi;
spre a recorf, sprea aeră ; scote vesUmm-
telemaidesu,se8esvente;deconu8e8vefUa
dem seullele, voru fi preda insectdoru;
3. despre ventu ensusi : ventulu nu sven-
ta numai umiditatea, ct sventa totu
ee afla in caile : sventa pulberea, sven-
ta neuea, sventa manucUi de pre a-
ratvre, sventa adesea ec^erimentde de
palie Me biciui terranu, svetUa vesH-
mentde de pre umerii coMaioriuliă ;
4. metaforice, a leuă si nu laseă nemica,
a şterge : a sventa pung'a auva, a) a
Burrepe, şterge; b) a deşertă, seccă, ea-
sanri : ne au svetUatu pungâe; a» se
svente totu de pre mesa, au $e svente vi-
nulu d'in cupe si carafe, au te svente
si buttie; predatorii sventa edUatorH,
sventa ce au, preeuntu raptoru si mân-
cătorii publici sventa si cenutî'a onui-
Im ofin focariu; 5. er«ieB««re, raaee-
acere, oorrampl, mai Tertosu in fonni
refleaa. a se sventa ^ a peri, a se cor-
rumpe, rancedf, etc. : se sventa vimiiu,
se sventa untulu, se sventa odortie tote
si essentiele.
SVENTATU,-a, adj. part. a. d'in sven-
tare.
SVENTATURA, s. f., actione ai ef-
fectu de sventare : scentatur'a pamen-
tului de multa umeditate; sventatw^a
beuturdoru de pre mese.
âVENTDRARfi, sventuraticu, etc.,
vedi : venturare, ven^aticu, etc.
8V0LARE, T., TOl«r«; vedi s&orore
cu derivatele sella.
* SYAQRU, H. m., ajagna, (crftotpo;,
fr. sjagre); 1. specia de fenica; 2. spe-
cia de planta americana.
» SYBÂRE, 8. f., SfbarU, (£{iSapi>;, fr.
SjbarlH); cetate greca in ItaJi'a de me-
dia-di, famosa, intre alte, prin lassn>
I ri'a, moUitionea si dfflfrennlu oetatia-
=y Google
niloru sei; de acf derivate, ce eapremu
nu numai rellele cellorn d'ia Sybare, ci
si aceste vitie in genere : 1. aybaritu,-a,
8. pers., sjbarlta, ajbirltlB, (fr. gaba-
rite), a) locoitorin d'in Syhiire; h) omn
molie, effeminatu , lussariosn si libidi-
nosu; 2. sijbariticu,-o, adj., gjbnrltlonsţ
(tr. gj-barttlque), a) relativu la unn sy-
baritu, b) relativii la cellu ce s^mina cn
unu sybaritu : fabule si iatoriore syba-
riiice, obscene ai turpi ; 3. syhariUde,
adj. s., Bfbaris, (fr. srb&rltlde), a) mu-
liere Toluptosa, desfrenata si corrQpta;
e) ca adj., istoriorelesybaridinusu mai
oneste ca celle sybaritice; 4. sybarismu
si sybaritismu, a. m., (fr. srbariBine si
ajbarltlsme), a) modn de vi^tia alia sy-
baritiloru enaiai; h) in genere, modu li-
bidinosn si fora neci unu respectn de
demnitatea omului.
* 3TBABITICU, aybaritide, etc., ve-
di : Sybare.
* STCAMINtJ, s. m., sroamlnns, (ou-
Kci[uvo(:);arborelluIu ce da mure, rugulu:
frueiulu sycaminului se aice sycamina;
sycaminele su mure; Tedi si : sycomoru,
sycomora.
* STCE, s. f., syoe, (otntij), proprie,
fieu, fica, applicatn in specie la : a) nua
planta; b) una buba de la oclu care sup-
pnra.
* SYCBPHALIA, s. f., (fr. gyo6phalle,
d'in a6v=cu, ei xsţîaXiJ^capu); moatruo-
sitate de âentla cu done capite ; de aci
si : sycephalieu,-a, adj., (fr. Bjeâphali-
qne) relatini U sycephalia a\ la ^-
eephalu; syeephalu, s. m., (fr. ayotipbale),
monstru ce are doue capite.
*STCEPHALICU,etc.;vedi si/cepAaKa.
* STCITE, 8. f . syeitlB, (atuEtiţ); spe-
cia de p6tra pretiosa de, colorea ficei;
(vedi syce).
* STCITU, 3. m., sjoltes, («ijxEtyjî);
beutura, TÎnu de fiee, (vedi syce).
* STCOMANTE, s. m., (fr. Bjeeman-
clen, d'in ooxij .= ficu, si ţiivttţ =: di-
Tinatoriu);laQreci,pretensudit)tnu dupo .
tioaAWde Heu. l
* SYCOMANTIA, a. f., (fr. syooman-
ele); pretensa arte a s'jcomantelui.
* SYCOMOBU, B. m., (fr. Bj-cemore,
oa*6^pOi, aoxo|M)pio(, d'io oux^ ^ fion,
' ai iLopâa = muru); specia de muru de
genulu ficului.
• STCOPHAGU,-o, adj., (fr. sjm-
pb«f;e, d'in o&xov ^ fica, ei ţa^eiv =
mâncare); care manca fice, care se na-
trescu cu fiee.
• STCOPHANTARE, V-, syeophan-
tari; a fi sycophante, a professî si prac-
tică sycophanti'a.
'STCOPHANTR, s. pers., eycapUanU,
(at>xo<piyn]i;, fr. sycophaDte, d'in oOxov,
si (p!xvElv:=:arretare, denuntiare); 1. pro-
prie, cellu ce, la Greci, denuntici pre celli
ce espoitaa fiee, a caroru esportatione
eri opprita prin lege si gravi pene; de
acf : 2. in nsula de astadi commune,
fij calumniatoriu : infamii syeophanti ai
virtutei innocente; unu sycophante de
messerla, feriti-ve de acestu sycophante;
b) cavillatoria, ammagitoriu, insellato-
riu; c) lingusitoriu, parasitu, scurra
inepta.
• STCOPHANTIA, s. f-, syeophan-
tla» (ouxotpttvrEa); professione si fapta de
sycophante : sycophantiele acestui negru
sycophante au negritu si perdutu muUe
rep'itationi.
• SYCOPHANTIOSU,-a, adj., gyoo-
pbantloBDB; plenu de sycophantie, ca-
lumniosu si calumniatoriu, reu de gura
si de m&na, sau mai bene : bonu si de
mâna si da gura.
*STCOPHYLLtI, s. m., Bycophjl-
Inm , (auxâţuXXov) ; specia de planta ,
malva telbatica =:: malra atlrestrlB.
• SYC08E,S. f., (fr. syoose, d'ia a5xov
fica); tumore ca una fica.
• 8YC0TICU,-a,adj., (fr. sycetlque);
relativn la syeose : tumori sycotice.
•SYBNE, s. f., 8yene, (Soiîvi], fr.
Sy6ue); celebre cetate a Egyptnlui re-
chiu, astadi Sald sau AB^aan, d'in care
espressioni usuali in derivate : 1. syene,
s, f., Byeae, granitu admirabile, ce se
afla in vecinetatea cotatei menţionate;
2. syenitu.-a, gyenltes , (fr. eytinlte),
a) pers,, locuitoriu d'in Syene; b) s. reale,
granitu de Syene, si pria estensione,
gena de granitu asseminea; e) syeniti~
eu,'a, adj., (fr. syenltlţae), care cou-
tine s^(?ntA4:=granitu.
• SYENITO, ect., ^«ăi Syene.
.yGooglc
1414
8TL.
* SYLLABA, 8. f.,ijllâb*,(«>U^ii,
fr. BflUbe); emissione de una dat a
Tocei : una syUaba pate fi una voecde.
dero nfUdb'a pole eoprende si «na voca-
le unita eu mai mtiite eotuonanti; sjfl-
laiele se formedia dupo legile fonetice
oile UmM; numertUi $i despar^H gyl-
laheU wmieov»ntu;verttiriUsemesttra,
in limba nostra. ăupo ntimerulu gţ/lla-
beloru; eeîiu mai lungu nersu e de si»*
setpredieee syllabe; ăupo fltinKrttlu syl-
labdoru, coventele su monosyllabe, di-
sijllahe, trisyllabe, polysyllabe; nu ade
inco formă syllabeU; a nu dice syUaba
i» eonversaiione,
•STIiLABARE=:«/ttoWre, y., syl-
UbM ftruarflt dlaoere et pronnntlaret
(fir. irlUber, BjlUblger, si 6peler); a
formi si dice syUalte: nu seiii inco &en«
syUabă; peraieteti, magistri, a face pre
inceputori te dica bene ai correclu fxa-
care ayUaha; metoăulu de a invetid a
lege ai acrie prinayU(^Kireeeondemnatu
(uta^ — metaforice : nu tete descurcă
primele sylUAe aUe vietiei.
* STLLABAEIO,-a, adj. a., (fr. bjI-
Ubaire); relativa la ayllaba, la ayllabe:
formele sţ/Uabarie acriase, metodu sylia-
bariu de lectura; ca sabat., a) peraon.,
unu syUabariu ^c&re invâtia si esser-
cita syllabele, unu începutoriu; b) reale,
unu ayllabariu^earts de ayllabaîu, de
invetiatu rudimentele de lectura; —
vedi si ayllabiea.
•SYLLABICtJ,-a. adj-, (fr- srlU-
blqne); de ayllaba, relativa la ayllabe :
versuri ayllAiee, metodu de lectura syl-
labica, scriptura syllabiea, coventulu e
unu totu ayîlabicu.
* STLLABIIlE,-esc«, v., vedi syHa-
bare.
* STLLABISASB,v.,(fr.8ylUbi8er);
vedi ayllabare.
* STLLABISMir, 8. m., systema de
a invetiă a ayllabiaare : syllabiamulu
aeproscriue aatadi ă'in scalele elementa'
rie ca funeatu desvoUarei natwale a
mentei copillareaca.
* 8YLLABIST0, a. m., care sylMisa.
* STLLABTJ, a. m., BjIUbns, (ci6Ua-
Şcc); cataloţru , lista, registru, iodice,
«onepectn, etc. : eyllabtdu Vaticanului:
SŢL^
ayUabtUu atat*ilm fiwmtiale oU» tiN|ie-
rtulw.
•'STLLEP8E, a. f., ijllepsli, (a6X-
y.fl'^ui, £r. iţllspi», d'io a6v ^ cu, ai
Xj]4itc = prendere); proprie, copreadere,
coprensu, applicatu in speciale : 1. syl-
lepte. prin care una coventu, d'infrase,
concorda, dnpo intellesau, saa coprenan,
nu cu coventulu la care se refere, oi cn
ana altala, fia nnmai in mente aaa si
io frase : ayUepae de mimeru, âe genu,
de eaau; 2. syUepae, prin care acelln-asi
conventa se applica in acellu-asi diacnraa
ca doae senaari differite.
* STLLEPTICU.-o, adj., (fr. ajUep-
tlqae); relativu la ayUepae : eonrirw-
tione aylleptica. eongruenOe syUeptiee.
* SYLLOGISABE, v., (fr. BflUstier;
vedi syllogiamu); a face syUogiamu, ayl-
logiami, a trage conaecentîe d'in pre-
misse, a argumentă : terramUu eeUu mai
simplu syUogiaa cu bonulu seu aensu.
* STLLOGISMATICU.-o, adj., «yl-
IftglBBitlcua, (aoXXo7tcj[Lanx($c); relativu
la syUogismu : traOatu syUogismatieu.
* SYLLOGISMU, a. m., arUt^Unu,
(csi>XXo7ta|i^, fr. BjUDglsme,— d'in o&v
;= cu, si Xo^lCxidai = cogitare, com-
pntare); forma, proceaaa logica, prin
care cogitarea deduce d'in doue judecie
unu tertiujudecia;ceUe^^ju^ete oile
ayllogiamiUui porta si nominale de pro-
poaitioni aUe a^iUogismtdui; propositio'
nile ayUogiamului assumpte ca addeve-
rate se dicu premisse, amendoue, âro i»
parte, premiss'a cea mai geniale se da-
ma majore, si cea alta minore; proposi-
tionea deduasa d'in premisae, se dama
conaecentia aau conduaione.
* STIXOQISTICARB. t., (fr. «jlto-
Klatlqoer); a argumentă in form'a logi-
ca aau ayUogistiea.
* STLLOGISTICU,-a, adj., sjUofl-
atloHB, (ooXXoYuinxâ;, fr. sylUclatlqne);
relativu la syUogismu : forme syUogiiti-
ce; caten'a syUogîatica se dice sorite.
* SÎLPHIDE, B. f., (fr. Bylpfaids); fe-
mininu d'in aylphu.
* STLPHU, s. m., (fr. sjlphe); nome
datu, in evulu mediu, geniiloru de amen-
doue aesaele : aylphii, genii elementari,
poptUau aendu t» evmu msdiu.
=y Google
SYM.
STLYA, sylvatieH, sylvestru, etc.
Tedi : sSva. tăvaticu, silvestru.
* SYMBIU,-a, adj-, (franc. Bymble,—
d'iii abv ^ ca, si ^(oc = viătia); care
viue imperuna; Bubst. pi. symbiele, fami-
lia de ineeclie din oriiaeielminthoproc-
teloru tystice, cari in eystea loiu co-
prendu mai multe animali.
* SYMBLEPHAEOSE, s. f.. (fr. sjni.
blâphartse, d'ia aiiv zn cu, si ^Xstţapov
= palpebra); aderentia, lipire a palpe-
breloru. mai allessu a palpebrei Bupe-
rîora, de globula oclului.
« SYMBOLA, s. f., s^mbola, (ooii^o-
Xij); forma femin. d'in symbolu, se ap-
plica cu Bensula speciale de : parte de
arţŢenti ce contribue unu convivu la unu
ospetiu facutu in commane, collecta de
ospetiu commune : contrihutorii symbo-
teloru pentru ospeliulu de poi-tnâne;
metaforice, a) bătălia : fora eumptulu
nostru ne stau parate symboîe, (compa-
ra popularea iiasA : a mancă hatalia);
h) vorbe de la finitulu mesei : atari erau
synibolele filosofului de la (initulu ospe-
ţiului.
* STMBOLICA, 8.f.,Tedisi/m6oIicM.
* STMBOLICE, adv., Bymbollee; ia
modu si/mbolicu ; a seespreme symbolice.
* STMBOLICD,-a, adj. e., sjmboll-
«Dt, (aD|t^oX(xâc); relativu la aymbolu,
ce Berve de symbolu : limba symhoUea,
cârti symbolice; ca subst. f. reale, sym-
balIoB) symbolie'a: a) scieoti'a, artea
$yn^oleloru ; b) totu allu symbohloru
nnei religione.
* STMBOLISARE, v., (fr. symb.Ii-
f er); a traduce in symbole sau prin sym-
bole : a symboUaâ cogitaiionile seUe.
* SYMBOLISMU, s. m., (fr. ejmbo.
liime); systema de symbole ; in specie :
a) symbolismu =: stătu primitiva alin
fUosofiei; symbolismulu filoaofiM primi-
tivuespremeadogmatele selh prin sym-
bole, imagini poetice; b) symboUsmulu
naturale e allu mai totoru religionitoru;
inse : c) symboUsmulu relipiosu aUu Gre-
âioTU fu anthropomorphicu.
•SYMBOLU, pl.-e, gjmbBlasj-nin ,
(ci&[LpoXo;,-av, fr. Brubolet — d'in zhv
= cu, Bî ^dA^Xatv = aieptare, punere);
lemnu, imagine, âgara, coveutn, etc,
prin care se da a se intellege ceva in
moda indirecta : îeoneh e symbolulu pa-
terei, preeumu cânele e symbolulu fide-
lUatei; sSrpeîe e symbolulu intellectio-
net; aerpele e inse mai vertosu symbclulu
ingratitudinei; colârea alba e si/mboltdu
innocentiei; sţ/miole se vedu af/îssiate
la celle mai multe officine; pre sigille,
pre monete, pre arme se impremu sym-
bole; prin symbole se intellegu omenii,
câtiâu nu se potu intellege prin vorba
sau scriptura; totuşi si pre longa scrip-
tura, vorba, pictura si alte moduri de
espressione mai dara. symbolele au jo-
catu si voru jocâ inco mare parte in es-
pressionea cogitariloru omului; — in spe-
cie : symbolu sacru ; symbole sacre, si
absolute : symbole aUe religionei creşti'
niloru su sacramentele : eucharistî'a, de
essemplu, e data sub symbolulu pânci si
vinului; diro symbolulu symboldoru
unui crestinu e crediulu in unulu Dom-
nedieu în trei persone.
* SYMELIA, 8. f-, (fr. ajm^lle), stătu
de symeîu.
*SYUELICI7,-a,adj.,(fr.Bfra61[qae);
care are caracterie de symdu.
* SYMELU,-a, adj. s., (fr. symftle,
— d'in nhv = cu, si (JiXoi; = membru);
eellu care are, in sene, membrde sea-
suali alle unei parecla fuse imperuna :
symelii su ă&ro monştri.
•SYMMETRIA, s. f., BymmetrU,
(at)|i.ţietp[ii, fr. Sf mniâtrle,- d'in o&v:=cii,
si [UTpov=mesura); stătu de symmdru,
proportione st armonia a partiloru ii-
nui totu : symmetria formosa, plăcuta;
symm^tri'a corpului umanu, scrupulos'a
symmetria a omamentcloru ar(^iteeio-
nice; symetrSa e unu elementu in for-
mosulu totoru artiloru; — despre ori- ce
ordinată in certe proportioni : symmetri^a
discursului, frasihru, perioddoru; sym-
metri'a stylului poeticu stprosaicu; sym-
metria musicale,
* SYMMETEICU,-a, adj., (fr. sjmiii*-
trlqne);care are symmetria : ordine sym-
meirica , compositione symmetrka, pe-
riodusymmetricu,eăificiesymmetriei;po-
lyedru symmetricu, figure geometrice
symmetriee, corpuri crisiaUine symme-
trice.
=y Google
1416
SYM.
* STMMETEISABE, v., (fr. iijmmti-
trlser); a face symmetrieu, a dispune in
sţfmmkria : a symmetriaâ frasile, si in-
transitivQ : frasHe aytnmetrtsa , aceste
parii nu symmetrisa.
* STMMETROCARPU,-a, adj., (fr.
gjrmmitrvesrpe, d'it) afi^^stpoi;^ sixixpKâi
= pericarpu); alin carni pericarpu se
pote desp^ in doue mediet^ti perfectu
pari symmetrice.
* SYMMETR1J,-«, adj., sfinmfitrps,
(t36li.ţteTpoc, d'in ouv = cu, si (i^pov =:
mesura); ammesuratu, adaptata, ade-
catu, accomodatu, proportionatu, etc. ;
calităţi symmetre fientiei, parti aymme-
tre pârtilor», eapu^ymmetru corpului,
petiore symmetre staturei.
* STMMrSTU,-a, 3. pera.,8jmniy8t*,
(ot>[j.tL£)onr]i;, d'in o6v = cu, ai [i.oarr]i;=r
initiatu); cellu initiatu imperuoa cu al-
tuia, cosacerdote, sacerdote eoUegu.
« STMFASMA, pl.-mafc, s^mpa^ma,
('sb^Tcaapa) ; pulbere de presaiatu , ia
specie, pulbere medicale.
* STMPATHIA, B. f., uympathU,
{m^ici^sia, ^ d'in mv ^ cu, si itd^ţ
^ affectu, passioue); relatione de stătu,
de sensu, etc, ce essiate intre unu ce si
altu ce : anticii credea eo prin sijmpa-
tkia se uniea aurulu cu mercuriulu,
eo sympathia eră intre ferru si mag-
nete, eo una aympathia universale legă,
cdlegâ partilt t4nit>ersttltit, si manfinea
ordinea lui; in loeulu sympatkiet punu
recenta afinitatea, attractionea, gravi-
tationea ; in specie : fora stjmpcUhia
nu se lega honu eonjugiu intre unu
barbatu si tnuliere; fora sj/mpatMa in-
tre doui nu se inclaga amiciţia; sentimu
sţ/mpathia de dorerile si plăcerile al-
tui-a; prin sijmpathia ridemu cu celU
ce ridu, prin sympathia plangemu si
laaimămu cu ceUi ce plangw ai lacri-
ma; e una simpathia intre organele celle
mai departe alle corpului; prin aimpathia
dorerea petiorului se sente si in eapu;
prin simpathia si colorile se adjuta si
plaeu mai multu odttlui.
* SYMPATHICU,-», aJj., (fr. Bjmpa-
tblqna); relativu Ia sympathia : ealiiâti
sympathice, mişcare sţ/mpcUhica. nervi
stfmpathici; a fi sympathicu unui otnu.
sm
unei muUere, unei partUa; a fi aympa-
thicijunimeistudiose.professoriloru, ar-
matei.
• STMPATfflSABE, t., (fr. sţapi-
thlser); a &^6 sţ/mpathia : a sympatkitâ
m eelli assupriti. cu edlt devotaţi ftr-
tufei; amârea si paupaiatea nu sym-
patkisa.
• 8TMPATHISTU, s. m.pers. {fr.BjM-
pathlate); care pretende si susţine co
unicnlu fonte de amore si de odin, nu
si de indifftirentia, sta in efAnviele, ema-
nationile unei persona edtra alta.
• SYMPERASMA, pl.-ma(e. {'my.ni-
pa9|ia, d'in sOv^cn, gi itEpa£vetv=ter-
minare); specia de syUogismu ca con-
clnsione îmmediata, fora premisse com-
plete.
• STMPERTANTHIU,-a, adj., (fr.
sjmpârlanthâ); care are coroUa ai calice
unite in unu ainguru tubu staminiferu.
• STMPETALICtI,-o. adj., (fr. «yi»-
p6tal[que); care da apparentia de corolla
monopctala,
• STMPHASE, 8. f., (o6iif «3tg=:com-
paritione, fr. HTBphkse); emersione, ap-
paritione simultana de mai mnlte astre.
• STMPHONIA, 8. f., ifiiiphonla,
(rm^fiăvia, fr. Sf mplifliiiej d'in ahv = CU,
si rpoivii = 70ce); 1. consonantia, si jn
specie, consonantia octava; 2. coucerto,
armonia musicale; verice buccata mu-
aicale destinata a fi cantata cu mai multe
instrumente cu corde; mai allessu, mare
compositione de muaica, destinata a fi
cantata ile multe si varie instrumente;
adesea, prin abusu : orctiestr'a in oppo-
sitione cu vocile ; 3. melodia, cantica
melodicu; 4. instrumentu musicale, mu*
nitu cu pucine corde; — - 5. gena de
plante d'in famili'a guttifereloru.
• STMPHONIACa,-a, adj., sjmpho-
ntioug, ((30[j.cpioviax(ic); relativu la Bym~
phonia = musica, armonia, etc. : băr-
baţi si mulieri symphoniaci, organe sym-
phoniace.
• STMPHOBICARPU,-fl. adj. s., (fr.
symphorloarpe); care piSrta fructe strinse
in glomu; a. ra., sympkoricarpuîu, genu
de plante d'in famili'a caprifoliacieloru;
de acf ai : symphorina. s. f., (fr. ijm-
phoriae); genu de plante ameiicaae.
>yGoog[c
sm
•S"ÎMPHT0NEMA,8.f.,(fr.8/«phj»-
niae); Dtiugenn de plante dîeotyledoDie
d'in f&mili'a proteacieloru, cari crescu in
locnrile limdse d'in NouVOllanda.
• STMPHYOSTEMONIU, - a , adj. ,
(fV. Bfnplif ustinone); care are etamine
concreBcate : plante , fiori symfihyoste-
monxe.
• STMPHYSANDKIA, s. f., (Bj-mpliy-
landrle); claasede plante cq kaminele
concrescute prin anthere.
• STMPHYSE, 8. f., (a6ii9ooiî=:eoii-
cretîone, fr, Hjmphjae); eoncrescere a le-
gamentelorn osseloru cu articulationile;
io specie pentru certe articulationi : sţ/m-
physea pvhei. aijmphysea saeroiliaca.
• SYMPHTSEOTOMU , s. f, , (fr.
gymphf B^otomle); operatione chirui^iea
la symphyse.
• STMPHTSEOTOMICUro adj..(fr.
Bfiaplija^otaDif qufl); reiaţi vu la $ymphy-
s&Âomia.
• STMPHTSIA,8.f.,(fr.8rinpliy8le),
confusione a partiloru Bes8iiali de una
pareclain acellua-asi iadividuu, confu-
sîone de naiure.
• STMPHTSISTATU,-a, adj. s., (fr.
symphyiilstâ); care are tessutur'a cellu-
laria continua si in intra si in afora,
nefiendu interrupta prin diapliragmate
transversali; subst pi. symphysistatele,
secUone de plante d'in famili'a thalas-
siopbysiloru.
• STMPHTSIU,-a, adj., (fr. gjmphy-
slen); de symphyse, relativu la symphyse.
t SYMPHTSO-, (gr. a6j).gîuoiî=con-
cietione) ; in composite scientifice, ca :
aymphysodactyli'a, s. f., (fr. aymplifHO-
daotjlle) , stătu allu celloi sympfMfso-
ăactyhi; symphysodactylieura, adj., (fr.
fljnpbjHOdactyllque), relativu Ia sym-
physodactylia ^u l& symphysodaciyln ;
aymphy8cdadyla,-a, a. person., (fr. sym*
pkyeadMtylei d'in MxtnXo^ = degitu),
care are degitele unite iutr'unulu; sym-
fAysopsia,3. f., (fr. sjmphfsopsle, d'in
&^ = ocla) , confuBioue a celloru doui
ocli iu unulu; aymphysopUcu.-a, adj., (fr.
aynplij'soptlqne} , relativu symphysop-
^isymphysoscelia s. f. (fr. symphyBos-
tiUţ, d'in oxeXtţ=::crure, femore), con-
cretioue a celloru doue vaae pelviane'
intru unala; symphy80aedicu,-a, adj.)
(fr. sjmpbjgoBQâllqae), relativu h spm-
physoscelia.
t SYMPHYT-, si symphyto-, (gr. o6p.-
(potoţ =^ concretu sau eoncrescntn) , in
composite scientifice , ea : symphyttxn-
<%ariu,-a,adj.,(fr.fljraph7taiith£rd),care
are staminele concreâcnte cu antheriele;
symphytogynia,'a; adj., (fr. sympliyto-
gjne, d'in -pv^ == femina) , care are o-
variulu eoncrescutu cu calicele; symphy-
totelu,-a. adj., (fr. synpbytotMe, d'in
^Xi] = mammilla) , care are ovariuln
aderente, concrescuţii.
* STMPHTTU,-a , adj. part. s. sym-
phytvD, (o6[i^soTov, fr. BymphytDin); unn
genu de plante.
• STMPIEZOMETKTJ, s. m., (fr.sym-
ptâiom^tre, d'in au{i,m^CE^v^coinpreme-
re, si ;jitpov=:me3nra)i instrumentu de-
stinatu a supplenf haromeirulu nautieu.
*S YMPLEGMA ,pl.- mate, sy mplesm»,
(a(>[i.;cXeY[i:A); imbraciare, complessu.
* STMPLOCE, 8. f., symplooe, (ai)(t-
xXfixT], fr. Bymploqne); complessione ,
in specie : 1. figura de retorica, prin
care acellu-asi coventu ae repetesce de
mai multe ori; 2. genu de plante d'in
famili'a styracieloru.
*STMPLOCTU, pl.-e, (fr. Bjinplo-
clon); annellu, prin care se ţinu capsu-
lele fericeloru, term. de botanica.
• STMPODE, adj., (a6iJ,jrauî, fr, «ym-
pode); care are peHoreU posteriori «-
nite in aripiore : pesci sympodi.
* 8TMP0SIACU,-o, adj., sjmpoiU-
OBB, (<3D[i.7C03tc(x6c, fr. syMpssIaque); re-
lativu la symposiu : eeUioni, orationi
symposiace; a. absol. a) m. unu sympo-
siaeu = discursu la symposiu ,- h) pi. f.
symposiace-îe = scriptele lui, Plutarehu
intitulate symposiu,
*STMPOSIAECHU, B. m.,(ou[t3toai(ip-
X^li, fr- armposlarqne); magistrulu n-
nui conviviu, la antici.
• SYMPOSIASTD, a. pera., (ooiiito-,
(xaatiij;, fr. sympoBlaBte); cella ce liea
parte la unu symposiu, la unu conviviu,
•STMPOSIU, pl.-e, BympoBlum, (şx>^
ffâoLov); a) conviviu, ospetiu de pertre-
cere la dille iosemnate si festive; b) mai
ţertoBU, conviviu de iuvetiati, iutellepti,'
>yGoog Ic
i4ie
8TM
filosofi, etc-, ia cnrsola carni-a fia-c&re
conTiva pronunţia unu discursn : conO'
scutu e ceUoni ettUi admirabilele dialoga
aUu lui Platone, itUiltdatu sympositUu,
la care aru fi leuatu parte Socrate, Jl-
dbiade, Aristophane si alţi illustri doeti
Greci ai aeellui tempu.
• SmPSAXiMA, fi.-mate, srnp»!-
■•, {nb^ak^), cântare de mai mul-
ţi împreuna, mai allessu cântare baseri-
cesca.
• SYMPTOatA, pl.,-»wte {36[utT(0|La ,
fr. sj»pt6iB«); in genere : casu, acciden-
tia,eTemmentu, evenimentu reu in parte;
— appllicatu in speciecuaensnia de: ve-
ri-cs scambare in unu morbu, Teri>ce
semnu ce pronunţia morbu : symptomate
forte gravi de f^e typhoide; prin es-
teuBione, lymptoma = semnu, presa-
giu, etc. : symptomate de tempuri reUe,
de eedamiiiâi, de deeadentia, etc.
• STMPTOMATICU ,-a, adj., (fr.
■japtcmatlqae); de symptoma, care e
symptama : baUtlia de ptUsu symptoma-
tica; semne eymptomatice de stricarea
si rumperea paeei.
• SYMPTOMATISAKE, v., (fr. a/mp-
tomtlser); a observă symptomatele; a
trage si conclude ce e de conclusu d'in
aeoil9 sjfmptomate; metaforice, a pre-
sagf, predice, prognostică.
• STMPTOMATISMU , b. m., (fr.
i7«pt«iBatlgiBe); 1. systema, doctrina
de a observi si appretîă eymptomatde;
2. ÎD specie, systema de medicina, în
care symptomcdde se tracta separate si
independenţi unele de altele.
• STMPTOMATISTU, s. pers., (fr.
87Bpt«»atlBte); fautoriu allu sympto-
moHsmtdm, in sensulu de sub 2.
• SIMPTOMATOLOGIA, s. f-, (fr.
tj»ptoBât»IOKlfl, d'in ci6[iimi>[JLa z=
Bvmptoma, si Xi^az = discursn); ramu
ulu pâfhcklogiei medicinale, care are de
obiecta connoscenti'a symptomaidoru.
• STMPTOMATOLOaiCU,-», adj.,
(fr. S7apto»at«logl<|ne) ; relativu la
sympicmaiologia. si la symptomatdogu.
•STMPTOMATOLOGISTU, a. pers.,
(fr. sfnptcnaUlarlste); cu acellu-asi
senan ce are si form'a s^fwgiomatolQgu,
care e de preferită.
STN.
* SyMPT0MAT0L0GU,B.per8.,(fr.
B}'iaptoio«tolotţne);auctonu,profe830riu,
medicu versaCu iu symţiomatologia.
* SYMPTOSE, B. f., (a6(nr«iaiţ =
cădere, cădere rea, decădere, fr. s^mp-
tose); de perire, macrire, langedire,
atrophfa, scădere a totoru poteriloru
corpului sau numai a unei paite d'in elle.
tf STN, (oîtv), prepositione grâca, care
occurre in summa mare de composite,
synouyma cu lat, eum, eam, con, pre-
cumu se plSte ved6 d'in numerosele es-
semple. Fronunti'a rom&na ar fi sun.
* SYNAGOGA, s. f., synagoff., (oova-
fwp), fr. BfDagagie); congregatione ,
adunare ; in specie congregatione a e-
breilom, si locu, casa unde se aduna.
* SYNALEPHE, e. f., şrnalepke, (oo-
vBiXottp)^); junctione a doue covente in
unulu, cumu : neei-vnu, nect-M»a, veri-
dne.
* SYNALLAGMA, ţl.-mate, sy»»!-
Ugma, oovdiXXaYiLct); vedi synallagma-
tieu.
* STNALLAGMATICU,-o,adj., (sy-
nRlUrnatlona , doyaÂXatfţLactxiiţ , d'in
auvâXXa-]:[La =: synallagma ^ transac-
tione, obligatione mutuale, de la ouvoX-
j^dcrreiv ^ a scambă unulu cu altulu, a
transîge); relativu la sijnallagma, care
coprende una obligatione reciproca: eon-
tractu synaUagmatieu, actele synallag-
matice se făcu duple cellu puctnu; con^
stitutionile su cddeverate contracte sy-
nallagmatice intre principi si popore.
* 8TNANCHB, s. f., sţnanehe, (ao-
v&T/iŢi, fr. sj-BBiicIe, d'in fi^x^'^^strin-
gere, strangulare); apprendere si strin-
gere a guttului, angina.
* SYXANCHICC,-a. adj-, Bf nanohf-
flug, (ouvaYxmd;); relativa la synanche :
doreri synanehice.
* SYNANTHERIA, s. f., vedi synan-
theriu.
* SYNANTHERICU,-a. adj., (fr. bj-
BAnth^rlţQe); care are antherele con-
juncte una cu alta in unu tubu ce trece
prin stylu.
* 8Y5ANTHEEIU,.«, adj., (fr. sj-
nanthftr^, d'in oawxvdtlv ^ a iniSorf im-
peruna); care are stamiuele conjuncte
prin anthere ; flore sgnanihsria, ^aate
=y Google
sra.
141S
tynaiUkerie; sabat, f., a) aing. synan-
ăeria, {Sr. tjnnthttlti), classe de plante
ce coprende plantele cu standnt^ eon-
jvneU prin atUhere; b) plur. iţ/nanihe-
ric'le, (fr. Bjnanthtries), nome snb care
se coprendu fainiliele de plante alle ci-
coracielora, corymbifereloru si cinaro-
cephaleloru, cari aa tote ca cuacterin
distinctiva commune staminele conjucte
prin attthere.
* STNANTHEEOGBAPHU,a. f.,(fr.
ajnanthjrof raphie) ; parte a sy»attthe-
rologiei. care coprende descriptionea to-
totn generiloru si specieloni de ordinea
synanthoriăoru.
•STNANTHEBOGEAPHICO,-«,adj.,
(&. s7B»Btliftr»ţ;rapblqiie) ; relalivu Ia
synantherographia si Ia aynanterogra-
•"SYNANTHEROQKAPHU, a. prea.
(fr. Bjnantli^nrraphe}; anctoriu, profes-
aoriu, versata in synanterographia.
* STNÂNTHESOLOGIA, a. f., (fr.
■fttâithâroloKle); scientia a synatUhe-
rieloru : tynanfherdlogi'a presenta ti
unu consp&^u, ăvpo ordinea xhrondlo-
giea, de antdyse critica a totoru hota-
ni^iloru, ce s'au occupatu cu synanthe-
* STNANTHEROLOGICD,-a, adj.,
(fr. Bfiiaiith6rol«ftiqiie); relativu la sy-
nanther<^ogia : investi gaiioni synan-
iheroîogiee, gloaaologia synaniherologi-
ca, geographia ^nantherologica.
* STNANTHEBOLOGU, a. per8.,(fr.
■jiUBUiâr*l»SKe); versata ia synanthe-
rotogia. _____
•STNANTHEB0N0tfIA,8. f. {tjwn-
th<r»B*Bl«); parte a aynan&usrolo^,
care are de obiecta connoscenti'a : a) ca-
racterieloni organisationei si functioni-
lora, ce au in commaDi tote plaotele or-
dine! synaniherieXorui t) modificationi-
lora, ce aceate earaoterie, orgaoiaationi
si functioni presenta in fia-care tribn
naturale, fiendu aceste-a commuai celloru
mai multe plante alle tribului.
* STNANTHERONOMICU,-o. adj.,
(fr. fljnanth JronomKliie}; lelativu ta sy-
nanOteronomia : caracterîe synanthero-
* SraANTHEBOTBCHNIA.B.f.,(fr.
njBinthâratechnle); arte, metodu de a
studii aynantheriele.
*STNANTHEBOTECHNICU,-a,a(ij.,
(fr. Bjnuthâroteehaiqne) ; relativa la
synantherotecJmia : legi si regule aynan-
theroteckniee.
* STNAPHE, B. f., (syn»phe, aavxf^
= conjunctione, fr. Sfsaphe); CODJQnC-
tione de tetraeorde.
* STNABMOPHTTO.pl.-e, (fr. bjh-
armophlte » d'in aovapp.âCEtv = a foce
ana totu, si ţotâv = planta) ; planta
gi/nandra.
* STNAETHKOSE, S. f., (fr. Bjwr-
thrftse, d'in oby, ai SpdpoKib; ^ articula-
tione); articulatîone fisaa, immobile.
* STNAETHBOSIAIE, adj., (fr. a jn-
«rthrotUl); relativa Ia synarthroae : ar~
tiadationi eynarth-oaJăli.
* STÎIAKTHEU,-o,adj.i.,(fr.ijiiar-
tiit«,â'in s6v,sl £pd-pov = articlii);oare
e formata d'in articulationi forte striose;
3. m., aynarthru, gena de plante d'in
ordinea synanthervioru.
* STNATHBOISMU, a. m., (oov*-
dpoio[td;); figura retorica, prin care ae
accumala mai multe covente in ana
fraae, mai multe propeaitioni in ana
periodu, etc., a oaroru semnificatione
e correlativa.
* STNATHBOPHTTD, adj. 3.,(fr.
«jnatbrophjtei din dova^poECscv ^ ae-
cumolare, si ţorâv ^ planta), care are
fmctala aeeumuîatu d'in mai multe cârpe;
si absol. a. m., genu de plante ca aaae-
mine caracteria.
*STKAULU,a.f., (oovooXta, fr. sjii-
aiUe); armonia, concerta de /laiite ce
se correapondu.
* STNAXAHITJ, pl.-e, (oovaSipîov,
fr. flfiiBxaire, d'in oâva^ic = collegere);
collectione abreviata d'in vieliele aânti-
lom : aynaxmutu (fin diWa sân^ru
Apostoli Petru si Paulu; synaxariuU
sântuUU Joanne bapte^eatoriutu,
* SYNAXE, a. f., ((î6ya£i<:,fr.8jMxe,
d'in aavâ.-j8Lv ^ adunare, atringere); a-
dunare, ai in specie, adunare de creştini
la inceputuln creştinismului pentru oe-
lobrarea sântei eena.
* STKCABPU, s. m., (fr. ajmeuft,
d'in a6y, si xapntS; = fhiota); fractu
=y Google
U20
STN.
compositu, proveoitu d'in mai malte o-
varie. cari au derenitu carnose; adnaa-
tura de frncte d'in foUiculii floriloru de-
TSDite carnose.
• SYNCARPHU, B. m., (fr. gjacBrphe,
d'in a6n, si xdpipâc = paliu), gena de
plante d'in famîJi'a synantlierielora.
• 8TNCELLTJ, a. m., (fr. sfncelle,
d'in a6v ai x^XK=:celIa); proprie, sociu
de cella, applicatu in apecie la unu mo-
nacliu puau pre longa episcopu aau pa-
triarchu :primulu d'inire sţfneeUi se cla-
ma protosj/tteeUu.
' » STNCEPHALU,.o, adj., (fr. bji-
<ieph«Ici> d'in <Av, ei xeţoX^ = capu);
care are capultt uni^ucu corpulu : crus-
tade syneephale.
• STNCEBASTU, adj. part. s., bjii-
eeră8tiiB,(aDvxE(>a'3Tâv),-buccata,beutura
d'in ammesticulu de differite ingre-
dientie.
• STNCHONDROSE, a. f., oan^v-
SpoKJtc, d'in <j6v, si ydvSpoţ =r cartila-
gine); articulatioue de doue osae prin
cariUagine.
• STNCHONDROTOMIA, a. f., (fr.
srnchtadroUml*), sectioae a symp^set
palanului.
•STNCHONDEOTOMICU,.a, adj.,
(b. srneboDdrvtoalqne) ; relativu la
synehondrotomia : opcraiione aynchon-
drotomica.
• STNCHRESE, s. f., (o&txP^'^î. &•
ajncIir&Be); unione a doue vocali in unu
diftongu.
• 8YNCHBISMA, ţl-maie. syBchrls-
■»« (o6Y^pLa[L(x){ nnaura, ungere; in ape-
cie : ungere cu sânlu miru.
• STNCHRONICU.-o, adj., (ouYxpo-
vo(, fr. B7uehr*iilqti«), care e, se pertrece
in acellu-asi tempu, in acea-aai epoca
cu alte evenimente, de si in differite lo-
curi; evenimente synchronice, metoăulu
de narratione syncfwonica ; talelîele
in unu conspect»
e.
J, s. f., (ovTXPo-
ie)j identitate, si'
i evenimente cu
altele, de si pijte intercede diferenţia
de locu : synekronistmdu oseiUationUoru
adompwdtde.
^ SYN._
* SYNCHRONISTICU ,-« , adj-, (Fr.
ajnebronlstlqne); relativu la sgnchro-
nismu, fabeîle synchronistice,
* STNCHRONI3TD,-o, adj.,(fr.8|«.
ofaronlste); in acellu-aai aenau eu alia
formei : si/nchronu. care e de preferitu.
* SYNCHBONIU,--:!. adj. ai
* SYN0HHONn,-a, a dj.,(o5-rxpovoî,
fr, fljnohroiie, d'in a5v, ai ^pfSvoq =:
tempu); care se pertrece in acellu-asi
tempu, in acellu-asi interrallu : osdUa'
tioni synchrone, vihrationt aynchrone,
curba synchrona sau siinchronia.
* STNCHRONOLOâiA , a. f. , (fr.
BjBebroBologle); tractatu de celle syn-
chrone. de si/nckronistnu.
* STNCHTSE, a. f., (o&yx'""î=con-
fusione, fr. gfuelifse, d'in mfyiav ^
coufundere); confusione, perturbatione,
disordine, in specie : confuaione a frasei
prin transpositioni fortiate.
* SYNCOPALE, adj., (fr. sjiieopal);
de syneope ii\isyncopi: febre sţ/ncopăle.
* STNCOPARE, T., sjnoopare, (fr.
3ifncop&-); 1. a cada in syneope, a face
syneope; a lesaină; 2. a produce assâ-
mine syneope; 3. a auppreme una litte'
ra, una syllaba d'in unu coventn : a
sijncopâ finalea vorbei; covente synco'
pate,
* SYNCOPE, B.f., syneope, (auŢxoTnj,
fr, sfiicope, d'in o6v , si xintav = t*-
liare); 1. suspensione subitania a actio-
nei C0rdeî=:ănimei, iasocita de inceta-
rea respirationej, sensationiloru si mo-
tioniloru volantarie : lessinu, cădere
in lessiou, lessinare, etc; 2. syneope
^uppressione a unei litterasau syllaba
in mediioculu unui coventu; 3. syneope
mnaicale .= prolongarea unei nota dis-
cordaate apre a produce una dissonan-
tiainainte de una cadentia muaieale.
* S YNCOTYLEDONATU ,-a, adj. ,
(fr. Bf nootf l^donfi, d'in ahv, si xotuXs-
Stiiv ::= cotyledone); care are celli doni
cotyledoni uniţi si confusi in una massa.
* SYNCRANIU.-o, adj., (fr. >iyi>era-
nlea); care tine stiinsu de craniu.
* STNCRASE, s. f., 8jnor«iil8,(o6r-
xpaai;, fr. syncrase); mistione, commi-
atione, fnsione, mesticatura.
* SYNDACTYLU,-o, adj., (fr. tjw
=y Google
8TH.
1421
dsetjle); care are ăegitele conjuncte cu
un& strimta membrana; sabat, p)., syn-
dactyîele, familia de passeri.
* SYNDESMOGRAPHIA, a. f., (fr.
sf ndeimofrftphle, d'in a6vSea(L0( =: le-
gătura, si 7p^<pE(V ^ descriuere); parte
a anatomiei ce are de obiectu deserip-
tionea Ugamenteloru, legatureloru.
*SYNDESMOGBAPHIC0,Ni. a^j-,
(fr. 8f ndesmographlqBe^ relativula ayn-
desmograpMa.
* SYNDESMOGRAPHU.s. per3.,(fr.
tjjideaH0{rrapbe);aactoriudesyn(îe8ino-
graphîa.
* STNDBSMOLOGU, a. f., (fr. bjq.
desmoloKie, d'in s&ySEOiMg := leg[atura,
si X6^oz =: discursu); parte a anatomiei
ce are de obiectu usulu, applicarea le-
gatnreloni.
* SYNDESMOLOGlCU,-a, adj., (fr.
B}adeBm*loKiqiie); relativu la syndes-
mologia.
* STNDESMOLOGISTU, 8. pers., (fr.
8jideBn*l»ţlste); in acellu-asi eensu cu
sţ/ndeanu^gu, care o de preferită.
*SyNDESMOLOGir, 3, pera., (fr.
a;DdesiB*l«f ■«); occupatn saa versatil
in syndcsmologia.
* SYNDESMOTOMIA, s. f., (fr. ayn-
deinatOBiIe, d'in a6vSe<ip.oi; =: legatara,
81 coft-ij =: secţiona); disssctione a lego'
mmteloru.
•SYNDESMOTOMICD,-a,adj.. (fr.
8rBdeBjn»t*Blqae); relatiTU Ia syndes-
motomia.
* STNDICALE, adj., (fr. syndlcal);
de syndieu, relativa la syndieu : func-
tioni synăiedli, auctoritate ayndieaie,
camera syndicaie.
* SYNDIGAEE, v., (fr. srndlqner);
1. a fi aytidicu, a fanction& ca si/ndieu;
2. prin estenaione, a observa, critică,
censuiă, mustră.
* SYNDICATU, s.,m., (sjudlcat); of-
ficia de syndioi, si corţvln syndidloru.
* SYKDICU, s. m. pers., sfodloua,
{aovSai4i, fr. Sfodlo si aţndlqiie); 1. pa-
ttODn, advocata, prţtcaratoria in genere,
âro in specie : procuratoriu, mandata-
rio, no^ria allu acei commune, unei
societate, unei nnione de omeni; syn~
ăicii eommtmiloru rurali; syndiculu
ccmierei, corpului de notari; 2. mai ver-
toaa, in oestioni de fallimente, syndieft
=^ella insarcinatu a representă mass'a
creditorilora; 3. in parte, a) syttdicu=:
prima magiattatu allu Genuei; b) syn-
dicu^indjviduu inaarcinatu a easerci-
tă patronatala cotra marinarii si fami-
liale loru depărtaţi de centrele de po-
pulatione marina.
' SrNDBOME, 8. f., (OTvSpotiTi =
concursă, fr. sfodrone); comptessaln
aymplomatdoru unui morbu : ayn^omc
plethorica.
* SYNECDOCHE, 8. f., Brneedoobe,
(auvEX^o'/iJ, fr. sfneodoche si syneedo-
qne); proprie, conceptione, comprensione,
inse in parte, figura retorica, tropu, prin
care unu coventu se applica in aeosu
nouu, augmentandu-se sau deminuen-
du-se comprensionea lui, asia oo par-
tea se pune pentru totu si viceversa; a-
siă si : caufi'a pentru effeeht ai effeetulu
pentru eausa, «nu nome propriu pentru
unulu appellativu , etc. : şyneeăochile
vinu forte ăesusub penn'a scr^loriloru.
* SYNEGDOCHIGE, adv., iiyiiB«d»-
chloe; in aynecdoche, in aynmtochi : .^-
necdochice se intellege fofulu (Cin parte.
* SYNECDOCHICU,-«, adj., bjom-
doohlcus; de synecdocJie, espresBu in ay'
needoche : tropi ayaecdoehici.
* SYNECHIA, B. f., (auv6x«a =coe-
rentia, aderentia, fr. b; nâoble, d'in aby
si Sx^iv=z&vei6, tinere); ia genere, oon-
Unuitate, aderentia, coerantia; iaae ip
specie, aderenti'a iridei odului la cor-
ni'a acestui-a.
* SYNECPHONBSE, b. f., oovfa-
ip&vooi^, d'in o6y-ix-^veiv); scotereauaiaî
syllabe prin coUiaione : eiisionea unei
syliabe.
*SYNEDBEUA, 8.f., (fr. ByiedrelT
le, vedi ai aynedru); gouu.dfl plante
d'in ordinea syaantherieloni ; vedi si
aynedrellatu.
* SYN£DBELLATD,-o,adj., (fr. ij»6r
drelU); formata ca aoa synetbreUa; subst.
pi. synedreUeUe~U, divisione de planta
d'in aectionea heliantliteloru, cari aude
t;pu genulu synedrella.
* SYNEDRlU,pl.-e,(OTvi8piov);con-
sessu, consiliu, senatu; in specie : J|/nc-
=y Google
149S
STN.
dritdu ^eiloru : membrii syncdriuUii
ddibtra atupt^a cesMoMiloru de legi di-
vine si umane.
* 8TNEDSU ,-0. adj. s., ijDedroa ,
(abvsjpoţ, d'in <i6v, si SSpa ^ siede,
BcamnD); cella ce siâde ca alţii imprenna,
in specie, membra de conBilia.
* STNEMATICU.-o, adj., (fr. ajvt-
■atlqne); relatirn la synema : substatt'
iia iynematiea.
*STNEMA,pl.-fKif«, (&.i}B&tde,d'ia
o6v, si v1}|fca=fini); Grele stamineloracer-
torn plante; tota corpnla formata prin n-
nionea doaoru sau mai mnltoru etamine.
* STN'EMHENU, s. m., sfnetaneiaH,
(oovxff^vtiv, fr. BjnenMânon); propriSf
ceva deilegatu, eonjunelu; inse in spe*
cie, gena de tonu musicale antica, cao-
tatn pre tertiiilu tetraeordu.
* STNBEBSB, b. f., (mvalpsacc, fr.
■rM^riie); contractione a doae vocali,
fora inse se pâra prin acesta-& veri-nna
Tocale, impreunandu-se in udu difiongu.
* STNERGIA, 8. f-, (OTwăp7Bia=col-
loerare, fr. «jBergle); concursă alia lu-
crare! mai mnltom organe in economi'a
•8TNERQICtJ,-a, tâj., (fr. 9t««-
rtq««); rslatiru la sinergia.
* STNESE, 8. f., arneals, (oâvoatc, fr.
• jiiga); 1. comprenaîone , intelligentia;
2. eom[deBbB ¥«giilata de covente; 3. n-
ntild d'in eonii gnostieiloru.
■» STNEVROSE, s. t, (fr. jyniVrMe);
1. parte alba a corpnlai : nervi, tendini,
le^mente, etc.; 2. articalationo prensa
pnn legamente.
*'8TNGENISIA,'s. f., (fr. BSnzini-
■fe, Tedi âyngene^, d'in care synge-
ntMia femin.); classe a Bjstemeiki Lin-
neu, in care plantele an etaminele con-
orescate, allipite prin anthere.
* SYNGENESIACU ai syngenesxea.-
a, adj., (fr. *;iiK<n<slqne); relativa la
«jm^encm : plante, generi de plante
sgngenesiaee aau syngenesice.
* STNGENBSIU,^. adj.;<fr. *yiig«-
■^« , d'in ooTl^wKî = generatione) ;
eare are stamfael» cotiefeseute. allipite
prin anthere; vedi si $ptgenesta, care
nne deHMta''(8m. ?tBg. sau neutra pi.
i'lv-vgngenetiu-
* SYNGNATHO.-a. adj. 8.,(fr. bj».
^athej d'in a6v, si 'p<âdo{.=falca, bucea);
care are faîei, bueee aprope aderenţi; a.
m., syngttatu'la, gena de pescî ce are
mat bene de patndieci de specie.
*SYNGKAPHA, s. f., ■rnffrapbi,
(ao77pafij); scrissa, inscrissn de detorfa.
« SYfTGBAFHU, s. m., sriiKrapka*,
(abTYpoţoC. fr. sjnţrsphe); 1. contracta
in Bcrissu; 2. acta in scrisan dopla in-
tre creditoriu si debitoriu; 3. scrissa de
trecere libera, paisaportu.
* SYNIZESE, B. f., BjnlzcBli, (sovE-
Ctin<, fr. ajnli&Be); contractione de doae
vocali; vedi si tyncreae.
* STNNERVOSUra, adj., (fr. tjntr-
veix); care are nervi, fibre, cecoorergo
cotra capitala foliei.
« STNOGHITIDIS si synot^ite, s. £.
•r««ehltiB, {oovojînz, fr. iţBoeklte si
Bynoeblde); patra, cu Care farmecatorii
greci pretendea a tinS pre loat ambrele
mortiloru evocaţi.
*STNODALE, adj., B7D»diIlB, (fr.
a;ii«dal);relativula8yno<iN : adunantia
synodale, conatittUioni ti regtdameate
ayn odtdi, măritai agnodcUt; seamnu sgm-
odaie.
•8TNODICU,'0,adj.,87BomBBi,((nv-
oStxdC, fr. BjBOdlqne) ; relativa la syn»
odu, 1. in senanlu de sub I. : dtcitioni
synodice, epistole synodiee, condenma-
tione si eseommunieatione tynoAica;
2. in sensaln de sub 2. ; htna synodiea,
revoltUionea synodiea a lunei si terrei;
— absol. m. synodieu'îu. sau f. synodi-
c'(i=:collectione de deciasioni synodiee.
* 3TN0D1TU, s. pers., ijmUU, (mv
oSCd);, ît. sjDodIte) ; 1. membrn alia
synodulw; 2. monachn, mai allessâ mo-
nachi ce vina ia commune, si pthi ur-
mare in commnnitati.
* STNODONTE, e. m., (mvâSoat;, fr.
ijDOtlvnte); genu de pesci cu lietUH
atrlnsn combinaţi.
* STNODONTITE, s. f.,'Brni>*rtWH».
(aomSovdwz); 1. unu pesee dţn-flovîiila
Ifilu; 2. naa petra pretiosa^weVar afli
in creerii'pescelai synodonte.
* SYNODU, 9. m., BjntiM, iţAvt^iK,
fr. Bf nei)e) ; 1. adunantia, congressa,
conciliu : synodtdu de la Nieea si de la
=y Google
Carthaginea; aeeUe ă<»*e syHode si alte
cin ci fura synode universali; inse se ţinu
ai synode particulari : synodu generale
dllu unei terre, aUu unui poporu: syn-
odu promneiale , synodu eparehiale ;
2. in altn sensu, a) synodu = codjudc-
tioDi de astre; b) sy»odw=g6na de pesci;
redi synodonte.
♦STNONYMU, a. f., BfaonjnU,
(oovuvDtiia, fr. BjntnTHle); stătu de syn-
onymu : synonymia de nomine pro-
prie, de nornine appelative; synonymi^a
eoventeloru diverse in forma, diro unite
prin eensu, e fundamentale; aoâsta sy-
nonymia merita mare atteniione de la
vorbitoriulu satt scriptoritduunei limba.
* STNONTMICU,-a, adj,, (fr. syio-
■jniqne); relativn l&synonymta,\aunu
synonymu : covente synonynâee; s. t.,
reale, synonymica ^ arte eaa sdentia
de a distinge synonymele, dea coanâsce
si appHcă synonymi'a; in acestu intel-
lessn Bi form'a synonymia ensasi.
* STNONYMISAKE, v., (fr. .jnonr-
lalser); 1. a tacB synonymu; 2. a fi syn~
onymu; 3. a cercetă synonymi'a, a face
cercetări synonymict.
* STNONTMISTQ, a. pera., versata
in synonymiea. occnpatu en synonymi'a.
* STNONYMU,-a, adj. s., {aowivoţwţ,
fir. fljnoiijin8,d'iua6y8Îm'0[tcu=J>vo^a=:
nome); nn care are acellu-asi nome si
care e anmai homonymu, ci caro are a-
prope acellu-aai sensu .- synonyme su
coventele, de regula, numai prin sensu;
potu inse /S mai muUu sau mai pueinu
synomyme intre sene prin relationile de
sensu; ca snbst. m. unu synonymu, p],
synonyme, ceva synoitymu, coventu «/•
nonymu.
* SYNOPHITU, B. m., sroophltea,
(oovoftn];); patra pretiosa nominata ai
galactica.
* SYNOPSE, 3. f., srnspstB, (<Aw-
fu:, fr. Bjnopsla); coDspectu, prospecta,
indice Bcnrto, arruncatura de oclu asa-
pt'a nnei scientia : synopsea florei unei
provincia, unui districtu , unui judeciu ;
a espune tota scienti'a in una gynopse.
•STNOPTEBU,-a, adj., (Fr. synop-
tice, d'in aftv, si jrteptSv = aripa); care
are aripiorele pelviane unite sau lepite
sm 14»
la margine; subst. pi. synoptertiU. fami-
lia de pesei gnathodonti tLetarodermi.
* STNOPTICO,-a, adj., (fr. gynopU-
qae); de synopse, aptu la conspectn, a
se imbraciă in totu cu nna arruncatnra
de oclu : tabdie synoptice, memoriu oi-
fabetieu si synoptiat.
* STNORIDE, 8. f., BjBffrli, (oov»-
pbz); jngu de jamente, pareoliîa.
* SYNOKHIZD,-a.adj.,(&.gynopMf^
d'in o6v, si ^tCa =: rădice); care are ra-
dic9 puânu lipita eu perisperm'a la ea*
pUu.
* STNOSTEOGBAPHIA , s. f., (fr.
■;iiOBtâ*graphle); parte a anatomiei ce
deacriue articulationile.
*SYN08TE0GBAPHICD,-«, adj.,
(sţnAaUographlqu); relativii la syno-
steographta.
* STNOSTEOLOGIA, a. f., (fr. tpi-
«BUolo^le); tractata deapre artienia-
tioni.
*STNOSTBOLOGHCU,-a, adj., (fr.
BfiiAstiftIoglqiie); relativa la synosteo-
logia.
* STNOSTEOTOMIA,B. f., («mBito»-
tomie); dissectioae, preparatiose aiui-
tomica a articalationilMru.
* SYN0STEOT0MICO,-a, adj*, <fr.
sr>oBtti»UBlque) ; relativa la gynotteo-
tomia.
* STNOTIA, a. f., (fr. BynotU); atatn
monstriiosu de synotu.
* STlfOTICU,-a,adj.,(fr. ijtwtlqB*);
relatiru la synotia sau Ia aţnotu.
*STNOTU,-a, adj. s., :(ir.-«ybote,
d'in a6v, si ou;, &k6<: = orecla); 1. care
are uredde conjuncte; absolute s. m.,
aynotu-Ut, liliacula,ve8pertallu]D; 2. care
are oaa.facia cu patru urecle.
* SYNTACTICU,-a, adj. , (oovtaxtt-
7l6^, fr. BjDtactlqoe); relativii la Ai/n-
taxe, prinâpie syntaetice; parte syntae-
tica a grammatieei : vedi si sţ/ntaxicu;
s. f., syntaetica^syntaxe, arte de a dis-
pune regulatu coventele unei limbe in
fraai ai peiriode, (vedi syntaxe.)
* 8YNTAGMA, ţl.-mate. ((J5vra7jia,
fr. sfntRgme, d'in <Av, ai tânsiv^ordi-
nare); ordine, lucru pusu in ordine; in
specie, tractatu metodicu, sjstexoi: syn-
lagm'a fUosofiei iui Epieuru.
y, Google
• aYiH1AXASE=ayntasaare, v., (fr.
■rmtazer), a face iţ/ntaxe, a cous^oge
rejŢolata.
• SINTAXE = sijntasse, s. f., («jn-
UxU, dynait^, fr. srntue, d'in s&v, ei
TAccuyzzordinare); punere ai aaaediare in
ordine, 6to in specie, constructione gram-
matioale a coventelom in fraai si pe-
riode : a <Aservâ, a neglege aţ/ntaxea
Uaiiei; fragi fora sj/ntaxe; — syntaxe^.
totuln regaleloru gyntaetice, cnmii si :
carte ce coprende aceste regale.
• SYNTAXICD=syn<a««cM,-a. adj.,
(fr. 87Btaxiq«e); in acella-ast senan cu
allu formei ayntwd-ieu.
• STNTECOPTBA, b. f-, (fr. sjnte-
ee^ri'Of d'itt °^v, r^xeiv^topire, b! icop
=focu); febre ooUicatiTa, tabitoria.
• STNTECTIOU,.o, adj., Bjiteetlens,
(ommpcTtjcic, d'in o6v, bî njxeni^topire;
vedi si syntexe^; cc^rensn de ayi^xe,
cni deperu poterile, care tabesce d'in
petiore.
• STNTEXE, 8. f-, B/itoli, (<j6vnj-
£tc, fr. 8/Btexl6ţ d'in a6v, ei T^xetv);de-
pwire, Mcoaie ei tabire a poteriloru,
tabire d'in petiore.
« STNTHEMA, pl.-mate, Bjntheaaţ
((rty^jwt, fr. gjntkftufl); 1. involire, si
mai alleBBQ, semna de iavolire; 2. in
specie, a) ia armata ; a) corentn de or-
lÂne, de inteliegere; P) ordine de di a
lagioDilora;^^ indice de callatorfa; oharta
de caUatorita.
•STNTHESIN0,-a,adj.,8rnthflalMB,
((»v&tovo<:); relativa la eynihese =: Te-
stimenta de nopte : imte synthesina.
• SYNTHBSE, 8. f, sfDtlieilg, (oftv-
fteot;, fr. sjntk^e), in genere, oompo-
sitioae; în specie:!, inseasa materiale,
a) gynthese = mistione, mistura medi-
cale; b) gynthese ==: operatione chymîoa
de a combini, eompane corpuri elemen-
tarie ; e) apntheae ^ operatione cbi-
rorgica, pria care se reconjungu părţile
diTÎee si se reappropia celle depărtate si
căscate; d) syttthete unione de mai multe
vase. Dna totn de vase, unu servitiu;
«) 8ynthe8e=totu de vestimente, împa-
reckre de mai multe vestimente de por- .
tata imperuna; fj «yn(ftese=ve3timpntu
ce se pane in casa, mai vertosn lam^sa
si uiipwa candu dorme cineva; 2. in
seosu ideale, a) synihese^aieUiia de a
investiga sieapaneaddeveruln,scienti'a,
connoscintiele, metodu oppoaita lacellu
de andyse : prin sytUhese si anal^K
proeedemu m tote inve$tigaH(mAe «t
proponimeniâe nostre; inse sytdhetea
si analysea caută, de regula, se seu-
nSsea aihmsu, si se »e adjute reâprtee :
s^nOusaa etpmte ăogmiuece «'a o^ote
prin andlyge; b) 8ytriAese=proceB8a de
demODstratiooe mathematica a proposî-
tionilora succesive namai prin compa-
rationea si compositionea propositîoni-
lora mai înainte probate si demonstrate.
* STNTHEnCn,-a. adj., (oovftstixic,
fr. Bfiithâtlqne}; relativa la syn^Aete,
in iatellesula de aab 2. : mdodulusyn-
thetieu se oppune la câUu anc^Heu; e
condemnatu m^ătUu synthetim pentru
mentea copiUareaca; acista eondemna-
tione a miedului sgnthetieu nu se pote
admite m modu absoUttu; judecit* syn-
theticu, espositiotte si/ntheiica si dogma-
tica; iase ai : parte synthetica ei anaij/-
tica a chymid.
* SYNTHETISMU, fl. m., (fr.Bynth*-
Uime); systema, prooessn ayiUhelieu:
ByntfKtiamuiu duce la iogmaiismu; —
synth^smulu fradureloru ehirurgiee.
•SyNTONICD,-a, adj., (fr. ij^to-
nlqae); relativu la syntonu.
* SYNTONU, a. m., ijntcniM, (trftv-
covov); proprie, ceva armoaioaa; in spe-
cie, inatrumestu muaicale.
* STNTKOPHICU,-a, adj., (fr. «jn-
trtpklqne); oare se natresce impreasa,
părăsita, inse paraaitu falau, de 6n ce,
fora se vina ca damnalu vegetalei, pre
care cresce, areacea-asi aorte ca acâst»-a.
* STNTBOPHia,-a, adj. s., sjntr»-
phlDB,-ua, ((rovi;p6f[Oi;,-ov); 1. oa adj. in
acellua-ai aensu cu syntrophicu ; 2. ca
aabst. m. syntrophiur-lu = arborelln ce
da mare, rugu.
* STNTROPH0,-a, adj., STatroytM,
{abvtpof<Ki — vedi ai spntrophtcu, si/n-
trophiu) ; nutrita imperuna cu aitulo ,
creacnta imperuna; s. pers. synirophvlu
meu.
•SYNZOECIPHYTO, a. m., (fr. »jni««-
elph^te, â'iaauy,Cti£[v= via6re,omoc:=
>yGoog Ic
Bpl.
= easa, ipot^v = planta); animale ce
line in una casa aasemine unei plante.
♦SÎNZTGIA, 8. f., (fr. synijfle,
âla o&y, si C>)T<>y=jtigu); pontndejunc-
tione a cellorn doui cotyledoni ţie ra-
dioula, candu sa opp6siE>.
• STPHIL£, s. f., sypMHi, (fr. ay-
pkllia); affeetione morbosd, mnltiforme
neomplessa, i6to arendu decausa prima
si unioa actionea unnl rira, ee se trana-
miM» de celh infeetatu cellui aanetosa
^ÎH edntaetn immedîătD, mai allessn
prin coita : originea Bţ/pfUlei nu e tneo
totmoBetda; »t«a«H>M«ti aypJâtei^ victi-
ma Bjf^Seii g^hilea e mate flagelUi
«UnfWfwfaiAonei; pare a fisyph^i ^-«âi'
tărie (Tift tata fi d^in memma in fUii.
* SinPHILiDB, «. f., (ti. Bjphllidfi);
noma jŢenericn de di?erae affecţioDi cu-
tonie.'âfl natura veneria,' coinci'denda
en symptomate sţphilitiee.
^ • STPHILIMANU; s. ra., (fr. BjphI-
IMfiM)t celhi ce are mania de a vedâ
syphSie pretotindene, syphile m t6te bu-
bele, ijfphile H* tote buboniele si bubu$io-
rde, o^Mie m tote tumorile, syphile in
tri-ce aeariafwa mai grea de vin^catu.
• SyPHILISABE, v.,(fr.BjphlIlBer);
a oommnaic&, a di, syphile; a impl^ de
* SYPHILrnOU.-d, adj., (ft. Bjphl-
Iltlqie); relalivn lisyphile : cahcrusy-
pkSiticu, puatule sypkilitiee, doreri sj/-
lAiîtNce, curo s^philiUea.
• SYPHILOMANU, s. f., (fr.sjpW-
towanle); passîone a spphilotmnului.
* 8YPHIL0MANU,-a, a. pers., v«di
typhUimanu.
•SYBGASTRU, 8. m.,(a6pTa«pocsJ
mprfâfTuapy, care si trage pântecele pre
pamentn.'
* STKINQATTT,-», adj-, Hirla^tns;
faentu ca syringca = amndiDea secoa.
•■STBINOB, s.f., Byrlnx, {oSpi-ţifr.
srrlifs); l.finera.flnerucnmaitetiflTe:
iyeingealui fane, sţfringilspasforihrii;
2. veri-ce corpu lunga si secca : tabn,
canale, vena, ăstuia, tocu, t^,' casutiil
de albifm, etc.; 3i geuu de plante d'in
famili'a myrtiloru.
• STBINGIA, B. f., BjrlsKUB, (ooptT-
TIo;); anindine bona de fiere.
RYS.
W25
' * SYRIN6ITE, s. f., %jtlngMa, (ou-
pfnEttc, fr. Bjringite); specia de pfitra
fossile in forma cylindrica.
* STRINGODENDRU, b. m., (fr. aj-
rhirrodeBdre, d'in oOpt^J = syringe, si
Wv6pov=arbore); cucurbita fossile.
«STBINGOIDB, adj., (fr. bj rlngoMe);
cate are forma de syringe =. arundine,
fasciclu de arundini : petre syringoidi.
* SYRINGOTOMIA, a. f., (fr. Bjrta-
^t»nle); operatione cbirurgiea a unei
âatnla.
* STR!NGOT0MICn,-fl, adj., (fr. sy-
rtnţotoitilqne); relativu la syringotomia.
* STRINGOTOMIQ, pl.-e, sfrlnfo-
t«n[iiiii, (fr. sf rlngoUne); instrumenta
de operatu si taliatu fistule; (vedi syrin-
gotomia).
* STSITU, s. m., syrites, (aopinjţ,
ii. Bj-rite); patra pretiosa, ce s'ar nasce
in foUele lupului.
* SYBMA, pl.-maAî, ayrm», (oftpjw,
fr. syme); vestimentu lungu, ceae tra-
ge pre pamentn; metaforice : a) vesti-
mentu de 'actorin tragicn; ^) tragedia,
drama tragica; f) coda lunga, ce se tra-
ge pre pameutu; metaforice, atare coda
de rochia.
« SYRMATICtI,-ti, adj., syrmatlcnB,
(at>pţi,aTix^c); care repe, se trage pre pa-
mentn; metaforice, care se impedica, ces-
pita, scMopita : armissariu syntiaticu.
*SYRMATOPH0BU,-a, adj. s., {aop-
^vcoŢâpo^, fr. syrmatopliore}; care porta
coda lunga de se trage pre pamentu; me-
taforice: roc/iie siirmatophorc; juni md-
latiei si syrmatophori.
* SYSOMA, ţ].-mate, (fr. syBome, d'in
36u, si owiLa = corpu); monstru ce are
(icnte eorpttri.
* SY30MA'nCD,-o, adj., {fr. srEona-
tlqne); relativn.la sysoma : figwa syso-
matica. forme nysomatice.
* SYSOMIA, s. f., (franc. Bysamle);
stătu, forma de sysoma.
* SYSSARCOSE.s. f., (auoa<ipxtoOTî=
concarnatione, incarnatione, fr. syBBnr-
coBc); onione carnale, inse in sipecie :
unionea ossdoni prin musculi.
* SYSSITIO, de regula in pi. sissitie,
(a6soînoy,-a, fr. ByHtiitle.->); 6spetia com-
mune, la Greci, unde mai multe perso-
90
.yGooglc
ne maDcâ impemna; in specie, ospatiele
Gominani alle Spartiatiloru.
* SYSTALTICU,-a, adj., ayitaltlMi,
(otxnoXniuSc, fr.systaltif b«); oare se con-
trage, aptn a ba intende si stmige: tar-
dea e aystaUica. arterule nu m moipit-
ânu ayitaltice.
* SYSTEMA, s.f.,s;it«Ba,((36on](Mţ
fr. sjstine,— d'in a6v, si bcAvotrzpone-
re, assediare); 1. proprie ui ia ţeneie,
unu totacompoaitu d'la mai multe parti;
in specie si metaforice, a) ^8tema=i
tota de priacipie, da propositioni adde-
Terate sau fialse, puse in certa ordine â
soUegate intre sene prin eoordinatione
si sabordinatione, etc. : ajfstemCa l^mei
a lui Ptoleme , a lut Copemieu; iyste-
maie filosofice, systematepdiiice; b)»ţf'
stemain istori'a natara1e=di8tribatione
si classificatione a fientielorn, prin care
se facilita stndialQ acestorn-a; e) ey-
atema de numeratione, care, la noi are
de principia numerolii diece; d) aygttma
/iflanfiam^plannlu de Snaotie; e) in
sensu mai estensu, lystema = totu de
p&rti, cari, pre c&tu se pote connosce,
am potâ eseiste independenţi : tystem'a
universuluii aystem'aplanăaria, solare;
system'a muactdaria ; e) in limb'a oom-
muae, cu sensu si bonu : omu cuaystema,
tiegotiatori fora aystema ; si reu : om»
ăe aystema : omenii de ayitema tinn cu
derUii la ce au appucaiu aau ai aupuau
in eapu ; oppoaitionca de aystema sau
iFin aystema nu e tatu atâtu eâtu si una
oppositiotie cu aystema; oppositionea
ăe aystema msrge orheace, oppoaUionea
eu aystema proeede cu ptanu ai eu aeopu
de indereptare a gubernitdui.
* SYSTEMATICU.-o, a4j., (owjnjtLa-
tixdc fr. ■jBtdnatlqae); relativa la ay-
atema : proceaau aystematteu , portare
ayatematica, taliare de selbe aystemati^xi,
htcrari puAliee aystematiee, saline syste-
maiice , apwUidu aystematteu e bonu ,
diro adese devine pertinaee in errorUe
teUc.
-» SYSTEM ATISAEE, t., (fr. BjaU-
iiatlser); a pnne io ayaUma.
•SYSTEMATISATIONE, s. f-, (fr.
ŞI?L__.^ ^_^_
f jsUuUsatUi) i actione de syătema-
tiaare : aystemtiiaatianea amnoaeantii-
loru caatigate.
* SYST£UATISATa,-a, adj. part.
d'in systematiswe.
* STSTEMATISMU, s. ro., (fr. sj-
•t^MittlBHe); Bystematisatiimt erratîea.
* SYSTEMATISTU, i. perg^ (fr. nj-
steautlste); factoria de syatematifmu,
systematisatorin ou ori-ce pretin.
* STSTOLE, B. f., (rstfle, (oQmi,i^
fr. sjsUIe, d'in ffxnfU.ttv=coatngere,
stringere); in genere, stringere, contra*
gere; in speoie : contragere a coMai si
arterielont, in opposltione cn diaiMe :
diaatolea $i ayatoCea cordâaiarterieUiTU
produeu puUuIu; ptdaulu t regtdatu,
candu ti aystolea ai diartoleat^d^lmu
regulate.
* SYSTaOPHOQASTRU.-o, adj. a.,
(fr.sfgtrophorutrv^care ai poteintiirGe
abdominelţ, asii in câta si iavojve cn
ellu capulu; snhsi. ţi. syatraphogiatrvls,
faoiilia de insecte d'in (urdinea hyinq-
nopterelom,
*6YSTYLn,-3, adj., srsUUii . (06-
oTuXoc, fr. ajttjU); alle gii colamne bq
asia ordinate,inc&tuinterTallnI>d'iatre
columne are estensioaea cfttu grossimea
a doue columne : templu ayityUi; w
absol. 8. m,, sysfyIuIu=ordînationa ay-
atyla; prin metafore : a) genu de planta
crjptogame d'in familia liehenUom;
h) minerale prismatica , de colore al-
bastra.
* SYZETESE, (oiiCTJtij3t« fr. »ji«t4j«,
d'in a6v, si Ci]^siy=cercetare); figara re-
torica, prid care se incepe st stabilesco
ana discassione.
* SYZETETO, s. pers., (ouCippic, fr.
■Tidt6te)^cercetatorin;in specie, doctoria
judana care cerca si scra^seqsDrileal-
legorice alle bibliei, testamentului reda.
* SYZYQIA, s. f., mrria. (ooCori».
fr. sjajgie); conjunctione, conjugatione;
in specie : a) syeygi'a aatretoru : Um'aai
aorde au in sysiygia, intelle^ndu-se pria
aygygia nu numai cotyuncttonea^ ai op-
poaUionea ; h) sygygia ^ conjugatione,
flessione a varbului.
=y Google
„Google
1428 TAB. ;^_
fectn allu iictiooei de tabacire, orga-
aiUira.
TABACU, 8. m., 1. (UbaeDm, it. ta-
baeco, fr. Wtu, isp. tabaoo, — de Ia Ta-
bacoiMiTabago, insula d'intre Antillele
Amerieei); geon de plante d'in famili'a
Bolanieloru : folie de tabacu, tabaeu-pi-
satu; unii tragu tabam (pisatu) pre
nasu, alţii fuma tabaai pre gura, alţii
beu tabaeu in peetu si Iu emittu pre
gura; 2. s. pers., care prepara pellile in
licidu de tabacn, — mai bene tabaeariu
sau tabacitoriu.
1&.BĂiS\J=tavamt^tatianuszt<mnu,
s. m.. tabsBig, (it. Ufuo, isp. U1md*i
T. fr. taran, n. fr. taoa); specia de musca
mare, streehia.
« TABK, s. f., tabea, (d'in t. Ubere);
morbu prin care depere, piitredesce, se
oemicascd una Qe&tia cronica.
* TABEPACEKB, (se conjuga ca v.
facere), v,,,Ubefaeereţ a face se depăra,
se pnb'edâsca, se se topâsca, se se ne-
mic^sca.
« TABEFAOTTJ,-!!. adj. pari, Ube-
faetn»; topitu, putredita, nemicitu.
TABBLLA, s. f., UbelU] demintt-
Utu dLmtab«la:::ztaUa:tabelle de lemnu,
de p&re, de ferru, de araate; tabeUe de
icrissu, de calculatu; metaf. registru :
tabelle de veniturOe statului, tabdle de
eontributione; tabeUe chronoiogiee, syn-
do'Onistice; tahelle de toţi eetatianii aC'
tivi; tabeUa de coprenauiu unei carte.
TABBLLABlU,-(i, adj.s.,tabelUrlBS,
relativu lătabella: eonapeetu tabeUariu,
acte tabellarie; subst,, unu tabellariu :
a.) care face tabdle de lemnu, de patra,
de metallu, etc.; p) care scrie tabeUe;
■j) care addnce epistole san scrissori.
•TABBLUONE, s. m., tabelli«i scrip-
toriu de tabelle, notariu.
TABELLU, ţh-e, (&. Ubleaa); forma
masculina d'in tabdla; tabla de pictura;
si prin metafora : conspectu, catalogu,
registru, etc. : tăbeUeleartistilorunottri
merita a fi date la esposiiione.
* TABERE, tabescere,tabire,-escu, v.,
tabtre, tabeooere; a se topf, a putredi,
a deperf, a se nimici.
* TABEKNi, s. f., taberna, (it. ta-
bsraa, fr. tavenM si tabern«); 1. casa
TAB
iiiica, formata d'in table=scaudure : ta-
bemele pauperiloru; 2. ofBcina nuca,
fo&ema de p6me, de caaiu ai de lapte;
3. mica ospetarfa, canpona, unde mânca
si beu âmeaii pauperi : omenit bene e-
dueati nu frecenia tcJtemde; 4. genude
plante dicotyledouie d'in famili'a apo-
dyDielom.
* TABEENACLARItl sau taberna-
adariu, a. m., tabenuclarlui si taber-
iwealarlHB) care face tabemade, cortu-
rarin.
«TABERNACLU em tabemacul».
pl.-e, taberaaeiliiBi f (it. tabernaofflOţ
fr. tabsraacle,— d'in tabftFna); cortuin
genere, cortu militariu; metaforica, a-
bitaclu;— la ebrei, templu portativu in
forma de cortu; — la catholici, arca de
marmnre sau de lemnu in care se con-
serra-eucharîsti'a.
« VABERNABin,-^ , adj. s., taber-
naria'B; demna de tabetite, cumu se face,
cumu se lacra in taberne : comedie ta-
bemarie; 8. m., nnu tabemariu, care
tine una taberna, cauponariu, ospetarin
care vende mancarî si beuture la plebe.
« TABERNIONE, s. m., tabernlo; care
frecenta tabemele, care imbla d'io ta-
berna in taberna.
* TABEBNULA, s. f., tabernaU; de-
miautiTU d'in taberna, mica taberna.
* TABESCERE, v., Ubeseerej radi
tabere si tabire.
* TABIDOSU,-a, adj., UbKoHus, for-
ma Încărcata d'in tabidu, identica cu
* TABIDU.-a, adj., tabldna ; topitu,
putredu, si care se topesce, putredesce:
eorpu tabidu, juni fabidi; metaf., m&Ue
tabida, si trana. morbu tabidu.
* TABIDpLn,-a, adj., tabldalns; de-
minutivu d'in tabidu.
* TABIFICU,-o, adj., tablOcoa; care
face, produce tabe, care topesce, cormm-
pe, consume : aeru tabifieu, t>en«nH to-
b^cu, passioni tabifice,
* TABIPLUU,-a, adj., Ublflnns; care
cade io putreditione, care pere putre-
dindn.
* TAB10SU,-a, adj., l«bl«BiiB; plenn
de tabe, pntredioau.
* TABIRE,-e«eii, T., tabesearet a st
=y Google
tab:
topi, a se eonsame, a se nemicf cu-in-
cetDlu.
* TABITUDINB, B. f., tabttBdo:4an-
g6TB, coDSumptioDe, deperitione.
TABLA, a. f., tabnla) corpn plann,
Utn si ptMinQ grossa, scândura : trMa
de lemtm, taltla de fetru, tabia de ani-
me, bMa de ar geniu; pre iabta scriemu
cw cret'a, pre tabla facemu figure geo-
metrice, pre table cdetdâmu; aeeoperimu
caade eu taUe de ferru; mu/nimn fere-
strele eu table de vitru ei de crisiaUu,
ai le inehidemu d'in afora cu taHe de
lemntt; decemnrii romani 8cris$era le-
gSe pre douespredieee table; legiie cel~
loru douespredieee table erâ fundamen-
tul dreptul*» eivUe si crminale la Ro-
mam; Bomami scrieă eoniraetele siaite
ioemtente pre table cerate; la Aîhumu
m Daă^a centrale s'au afiaiu mai nmUe
tahU cerate^ eopiXlii romăm in ledde
treatte si ehiaru in deeennide d'in urma
si aerieâ letiionile loru pre table de
lemnu, de ad espressumik : a si invetid
tabfa, a si redtâ toU'o; tabla de joai;
in Daoia superiore bribunairiuht se mo-
miă tabla (juâeeatoresea), atrita appel-
laiiva se diceă tabla regSsoa,
TABLABB, t., tabnlant a forma ta-
ble; a asterae od tcJ;^ : a tablă casele,
Mmerek.
TABLAfiIU,-a, adj. s., (Ubalsrlas);
care face tabU; care astenie eu talie.
TABLATD,-â, adj. part., tabnlatns,
aBternnttt cn table; s., WbaUtim, planii
formaţii de tatie; in speaie, sufGotu, ta^
vamt.
TABLINU, pl.-e, tabllnnnj li altana,
locn tablatu snb ceruln libem; 2. salla
de teMle picte, salla de piuture; 3. ta-
bnlarin, archiTn.
TABLISSARE, V-, tablUsare, (ţapXt-
Csiv); a jocă pre tai^e. a joc& cubn.
TABLISTU, 8. iD., tabUata) care'jiioa
pre table, care j6ca cuba, jocatorio de
cnbu.
•TABn,a.m.,tdkt>i,(tabes); l.morbn
eontagioen, peste, pestilentia, Teoina;
2. nmiditate patreda, pntreditione, pn-
ronin.
TABUItAsto&Io, B. f., tabnla; vedi
tabla.
TAB.
1429
TABULAMENTn, pl.-e, tabakmea-
tam } lucrn , conatructîonfl de table ^
Bcandure : tabuiamentutu casei, ^ofrulo-
menttilu turtuihâ, tcAulatnentulu navei.
TABULASS=tablare, t., tabalare;
Tedi tablare.
TABULABIU,-a, adj., 1. tabnlarhi
relativu la tabla; 2.tabularius; relatiru
li table serisge^^ocameats; a. m.,tabu-
lariu = arcbivaiin, registratoriu, pro-
tonotariu; 3. tabularium, archivu,scri-
nîu in care se conserva documeatele, si
casa ea assemine destinatione.
TABULATI0KE,8. f., tabaUtloi con-
etrnetioae du ^a&Ie=:scandure; Iseru fa-
cntu d'in soandnre.
TA.B\ILkTU=tablatu.-a, adj. part.,
tabnlatag ; aşternuta ca table; a., tabu-
latnm, planu formata de foile . podu,
catu : casele inaUe au mai muUe fo&u-
late, primt^u tabvîaiu. secundul» tcAii-
latu, tertiu^ tabiUatu; tabulattdu de
8U8U, teAtUatulu de medilocu.
TABULATUB A, b. f., tabnlatlo ; con-
stractura de /a&Je = 3caadsre; vedi si
iabulatione.
1 TACBBE , «acut, tacutu ai taeitu,
T., taeen, sllem ; a nu dice, a nu Yorbf,
a nu spune : noi vorbimu, ellitaeu; eliu
nupotetad; apwte-i se toca, co ni a
atsurăitu uretiele eu multele lui vorbe ;
a taeS d'in gura; taceti, nu tiemai plân-
geţi; mulţi nu seiutaoe căndunuetemr'
pulu de vorbitu; dieo toceai, remaiteai
fUosafu; maţii nu vorbescu, fUi îaeu
totu de a un' a; m\AUrile cu greu taeu
eându sciu ceva.
2 TĂCERE, s. verbale, tileiitliim;
oppOBitulu vorbirei : tăcerea intelleptit-
lui: a fiin tăcere ; tăcerea noptei ; pro-
funda tăcere.
t TACHY-, (gr. rax6(:=:rapidu), in
diverse compositionî , precnmu : tachy-
dromu,'a , adj-, (raxoSp^lioc, fr. taehr-
drome), care cnrre rapide, se dice de-
spre mai mnite animali ; subst. pi., ta-
i^idromde, passeri cu petiorele lungi ;
tadiygraplAx , b. f., (fr. taebr^raphle),
artea de a scrie rapide.syuonyma ou steno-
grapU'a ; tachygraphicu,-a, adj. relativu
la tachygraphia si Ia iaehygrapku ; ta-
ehggrc^}ai,a.m.,{taxiy(pii^y fr> taeby-
=y Google
1490
TAC.
rraţke), eare serie rtpiâ«, a. m., unu ta~
dtggraphu; taeh^metria, s. f., artes d« a
mesnri rapiie-^tael^metru,a.m.t(tr.la«\Ţ'
■«tr«,d'iii |jicp(»'==mesan),inBtnimfl&ta
eu care se mesara mişcarea anei ms-
chine ; taehgpetu.-a, adj., (fr. tack^pM»,
d'in ffinada(=:sborare) , care BMra ra-
pide; tae&^Aofui,-(i.adj.,(ft'.taebrpkaift,
d'in f»vfi=T0C9), cu voce rapida, subst.
pL tadif/pkon^ geon de passeri selbatice
d'infamili'apericalleloni; tadu/ploterur
a, adj., (fr. taebnl«t^re» d'in KXo>r^p=
ootatoriu), care n6ta rapide; taehyj^oăe,
adj., {vajbtotK, fr. tathjtt), rtpîdu la
petîĂra, snbst. pi., ta^ypodii, ^nn de
insecte ooleoptwe penttumere d'in fami-
U'aereophaţ^ora; faM&ysoiiru, s.iB.,(fr.
ta«k7«uiretd'iDaa6poţ:=Berpilla), genn
de reptili d'in ordinea saarilom ; tcuhy-
suru. s. m., {tt. tMferiire, d'in obpâe^
cMa), fenn de pesci oseosi holobranchi
■ d'in &mili'a oplophorilora.
TAGIBUNDn,-a, adj.. taelbiBdifi
eare seie tac4 , eare tace de ordinarin,
tynonymn cn toatm-nu.
TACITE, adv., tacite; in modn ftietfu :
tadte w asctiUdmu; tadte m int^ge.
TACITD,-a , adj. part. (d'in tacen),
taeltas ; tacntn; oare no Torbesce.
TACITUBNITATfi, s. f., taeltinl-
tai ; calitate si statn da tacitumu, di-
apositione la tăcere si tristetia:toetter-
mtatea aeerim otnu e «rtroordinana ;
eSti <Me m «na tadtwwtat» abn^mta;
m fine rup$e tilentitilu ti Msi ^in ta-
citurnitate.
TAGirnBNU.-a. adj^taeltinifl^ care
faee ea nnn muta, carenuvorbesoe, ap-
plecaţa la tăcere : omu taâtumu, mai
tadtunui de tatu una statua ; âmenU
trişti au m genere taciturni.
• TACTICA, 8. f., (taxnxii, fr. ttc-
tlfie); artea de a pune armate , navi ,
in ordine de bătălia ; artea de a face e-
Tobtioni militarie, artea bellioa, etc. :
tattiea mUitaria, tactica natxtEe; taetie^a
antieil<mt,taeti^a, ntodcnUorm, aeonno-
teetadu^a; a aconibâ taetit^a ; AnnîhcAt
prin tanditfa tea învingea preSamam.
* TACTICOGEAPHIA, a. f., (fr. tae-
tieogrBphie); delini&tioae a manopare-
lom militarie, representatione grapltiea
ŢK.
a evolntionilom bellfce; tractata acn-
pr'a taetiai.
. • TACTICOGEAPHICD,-*. adj. (fr.
tletleffsr^ktqae) ; relatira la tatiiet-
graphia.
* TACTICOGPAPHC, a. m., (fr. «m-
tle»Krapke); antorin de ftie^teo^rqpMa,
antorin de ddu tractata de tactica.
* TACTICU,-.!, adj., (taxnwJţ); rela-
tiva la taotie'a militaria; sabet wm
taeticu, care soie .artea bellica : Hi^»-
îeone a fostu aiht mmmantaeiieu Jiu
tedtdu worim.
* TACTELfi, adj., taetUhi oare se
p<ite attinge, tangibile, palpabile : tuem
taeUU, materia tactile.
* TACnLITATK, s. f., (fr.UetUltl);
calitate de taetUe : facultate it toMi-
tate, facilitate cerebrale destinata a per*
cepe ai a jadecă sensatioaile taetalai.
* TACnONE, B.f.,taetle} aetionede
tangere=iattingero, palpare.
« TACTU,-â, adj-part.(d'infi»i9ers)>
taetni; attinsn; BnbBt.m.,todic=tMtati
1. actione , acta , bonitate de tangare,
attingere, palpatu : taetulu e faeulMea
deatentiprinattingereimmidiata,per-
eeptionea taetubti e in tata ntperfitiCa
eorpulm nostru, iute se mcmifesta mai
tare in vertieii iegetâaru noitre; 2. m
specie, in mustea, iaterrallu de tempa,
eare se indica de ordinarin sau prii mini
sau prin petiore : a âd faettdu , a hote
taettUu; a obaervâ taietuU*; 3. taetu,
pl.-«, (fr. Uaake), fia-care d'in paitile
nnoi organa de musica, care ae attingn
cu degetele apre a face ae reaune inatni-
mentolD : taâele orgamdm, ta«Me da-
variuhU ^ fortepianului.
TAOUNDn,ger.(d'into<»re), Useile.
TACDTU.-o. adj. part. (d'in teeere),
taeltoi I celle spuse si ceUe tăcute; omu
taeutu, orna care acie tacâ, omu eare nu
Torbesce mnltn, omu discreta; pro tă-
cute, locatîone adv. tacite.
* TAGACE, adj., taţui furace, ttie
furareri-ce attinge, pre veri-oe pone
m&n'a.
* TAQAOITATE, s.f., caUtate dete-
gace, furacitate.
•TAQSNIA, 8. f., ta(eala,-*raH,
(xarppiaty, una specia de peaei.
=y Google
TAL
I4S1
TAGHÂ, p\.-mate, («Jrriut); ordine,
l^one ; mai allassn ordine sacerdotale,
monsdulfl : tmf/m'a pniditeA , tagm'a
eatugeiSiea,
TAOUATICU.-a, adj., (TaT(U(nxi}<:);
nlativa la tagwia. -
«TALABID.HO. adj-, 1. UUrli} re-
UMni»UUti:timieaiaiaria, veattmeHte
tefaine, cari desoenda pâno la tain, de
Mi si sabat f. talari'a, pL talari^; 2.U-
iMtor-lBM) talariele iui Merctmu, cal-
ciamente cu aripe ; 3. talirlBi|-a,-iM,
talaUTH la <aIit==aiiragalQ ijoe» talo'
rw, jocn de oubii ; lege tedaria, lege de-
wţn joooln de cubu.
* TALE, adj. ialUţ vedi tare si a-
TALENTAmD,-a,adj., (talaiUrtni);
relatÎTa la taUnin, de unu talente :6a-
Usta talentarto, ou care &« pate arnino&
na pjtm denentatea anoi ttUetOu.
TAI£NTOaU,-a, adj., Urenlcmi
OD talen^K. injţeiiioiu : jtme tahmiosu.
lALENTD, pl.-«, Uleatra, (cdXctv-
tw)i pondn in g^enere, in specie pondu de
SOjtdntitatmtuatiieu, pondu de 60 mine
attice aan de 80 libre romane ; taleittu
ăe arg»nttt==6QQ0 draelme; metaforice,
H^iadtate, ingAniuroma ou Uientu,
fluretaleiita; talentaltiM piteietvolid
umgmmUdprinmvetiatma; Domne-
âim a dnfii mteniloru âioetu teUetOe;
«mulm unu si inffrâpe talsHtulu $eu.
TALIA, aS., (talsa, it-UflU, isp.t«]a,
poit.toUii« fr. t«lU«); taliatura, in spe-
«îe, 1. taliatura ca aabi'a aan cu alta
instromenta; 2. forma de taliatura a n-
Doi vestimenta; 3. statura, manme a
•orpoltti : talia inaUa, talia mediocre,
taita mioa : aeeatu veetimentu nue de
taiXa. Im.
TALIABE, (cu I molliatu, dotare, se
«onjoga en forme simple : talin,- talii,
taiJa, taiiâMW, taliati, talia, taliându,
taUata), r., (latjmst. talMre, it. taf IU-
Mt iap-t^r, port. tâlhar, fr.talUer),
aa«4uei Mean, pBtare,depfltar«}8elii<
«•n } a desparţi cu vioUntia unu corpn
prin nun instrumenta ascuţita : a tcAiă
Immm m teauva, a tadiă animali, a ta-
U& OH citftlHiw, a tidiâ cu sodi'a ; a ta-
hă frt miimn tn iatalta; mtitU t'au
kiiaiu 3i au oaduta m aoea bătălia son-
gerâaa ; Bomamii tdHâ oap^Ae etmăem-
na^Saru «u securea, modernii talia cu
sain'a ; in iedele trecute hdiâ cu r6t%
franeeaii tcdiara in retn^Uione cu gJâ-
lotiti'a; petrarii talia pdtre, sculptorii ta-
Ua figure tn lemnu, in peira, ei m me-
ialle; maculării talia carne , eUt talia
boi, viteUi, oui, amneUi, porci, porcii :
bueeat<a-ii talia gaUine, gâsee, curee ai
eMe passeri; eosutoreeaâe talia eu for-
fedle p<mMa, pannwa ai alte tesauture,
ai fam veatimente; tedia-mi una buc-
eata âe pane; talia eaaiulu m bueeateUe
ai da fia-earui copUiu câte un'a; se. nu
ta apprc^ de mene, eo te taliu ; a talia
cuiva nosulu ; a st taîiă unglde, a ai ta-
hă baiuturde de la petiâre ; orationea e
prea incareata. mai talia d'in fhiaHe
auperflue; a taUâ vitWa, a talid ramu-
rile arborHoru auperflue.
TALIARra, pl.-e, oatlini , eatIniiH,
eatlllni, catillBa,dlBeaB} discu de lemon,
da argiUa, de metallu, pre care talia 6-
menii buccatele ce manca : puneţi pen-
tru fia-eare oapete câte unu Udiarm; a
manea de pre talianu; fia-care ae si
lieaprettdiaivduseueâtueredeeoiene-
eeaaariu ; a aeambd taliariete, ai a ad-
' duoe aUde curate.
TALIATIONE, b. f., eaeilo, •eetia,
pBtatlo, «mpiiUtlej actione de taUarţ.
TALIATOBin,-«M'a adj.s., oaeaor,
Mcter, ţitator; care tedia : taliatoriu
de lemne; taliatoriu de vinia; s.reale, unu
taliatoriu, pl.-e, lemna pe care se punu
alte lemne c&ndu se talia.
TALlATU,-<i, adj. part., mbbbb, tee-
tBB, pntetBi, aelBBBg t lamnetcdiate, vite
taîiate, âmeni taliati m bataUa; eapulu
pUeatu $tue de aabia taliatn; arborita-
liati, vitia Udiata, pimimbu taliatu pre
cămpu; sup.,Iemn«âe taiiatu, viiedeta-
liatu;Ba\iBt.m.,tdliatuluvini^oru, ta-
liattdu vUeloru pentru macellaria.
TALIATUB&, s. f., eaeBn», aeetlo,
potatto, aMpntBtIo ; effeotu allu actionei
de tcdiare : ttdiatur'a arboriloru, talio-
tur'a petrei; taluUura făcuta in came,
in oaau; metaforice : m'au appueatu ne-
see taliature la atomaehu.
•TALIONE, B.f., taileţ pena assâmine
=y Google
1432
TAM
si ecale reului facutu : dreptitlu de ta-
Uone; a subi pen'a taUonei.
TALISIU,(cuEmoIliatu),s. m., mImj
partea unui instiumentu care talia : ta-
iiaiulu săbiei = aseutitulu săbiei; tali-
tiulu eutituUtif etc.
* TALITBU, 8. m., telitr»; dare
preste nasn.
* TALLA, B. r., talU; pelleaceaaup-
tire a cepei.
TALPA, s.f., l.Ult»a;genudemaai-
mifete carnivore, care sapa sub pamentu
gallarie forte intense, si iualtia tmm-
noie; 2. planta pcdls, platulu petiorului
pre care calciima, cu probabilitate trans-
formatu d'in plata, io ptUta, si prin
trauspositione in talpa,
TALFINU,-a,adj.,uiplnM{ reUUvu
la teilpa ca animale, de talpa : animale
taipinu.
«TALFONA, s. f., talpava; specia
de vHia de rinia, care face Struguri ne-
gri.
* TALU, s. m., talisi 1. astiagalu
la peborele uuoru animali} 2.ossudela
astragalu, articlu; de acf unu cubu cu
care Bejâcaâmenii pre tabla; 3. calo&niu
la petiorele omului : vesHmentu lungu
pem la talu; a stâ drept» pre talulu
seu; 4. muru plecutu iu afora spr« a
sustiu4 aUu muru sau pamentnlu Ca care
f impluta partea oppusa.
* TAUABICA, tamariee, s. f., tama-
ritm si tamOriscu, s. m., tan»rlee> U-
Msrlif tamarlvia, taaacicium, taaaii-
sensi (fr. tanarla, ttmarlx* \umariso);
geuu de plante dicotyledonte, polypetale
d'in famUi'a portulacieloru.
*TAMATIA, s. f., (fr. tanitia); una
passere d'in America.
TAME, conj., Uraeii; totuşi ,> OU tote
uceste-a : de si mi a promissu, tamă n^a
faeuiu nemica ; eu tote eo avea desltdla
invetiatura si esperientia, tame făcu a-
eeatu passu imprudente de care st mira
lumea.
« TAMIA, 8. f., (fr. tanla); gemi de
mammifere roditârie, assemine scurio-
liloru..
* rAMIACn,-(i, adj., tamiaoui, (tot-
(iutxdi:) ; fiscale : proprietăţi tamiaee ,
servi tamiaei ; subst. tamiacii.
TAS.
* TAUINU, 8. f., traiul uUrspe-
«ia de ave selbatice.
* T AUIN AB£, T.,^ taBluce; k spună;
vedi contaminare.
* TANGENIE, adj. part. pm., tu-
^•■b; care tcmge =: attÎBge; sabft. f.
tangente, liaîa di^pta, oare attîDg» ana
ourba in unu puncbi : tangmtea lum
eereu, tangeiUea unei «Uipte ; tamgemtia
ăngltdui a ; tangentea ângMui dr^ţtu
e infinita ; tangente poaiiitm, tamţmle
negatiea:
" lANGENTIA, B. f.v calitate diytoii-
gente, attingere.
TANGEBE, v.,. tangent attiogm;
vedi atiingere.
* TANGIBILE, adj., taBrlbUUrcare
ga pibdtange zzattinge, palpAbdle : Iw-
eruri tangibUi; eeiitati tangăUU aUe Ih-
•TANGIBILlTAIfi. a. f., (fir. tMflM-
UU); stare, calitate a «^ni taâffibUe :
tangiiii^atea molemei.
TANCA, Adr-i tutqnaiM si !«««■«■}
ca, oa si, ca aicumu : glori'a temea wr-
hr'a urmodia virtutea ; ae porta tmieâ
unu stuîtu; faceţi tancă nu ati aoiee
foetiti.
« lANTAJATU^ 8. m., (fr. taatabte);
gsttu de sari -ce reaoltad'in otHiihuiatio-
tksa atAdului tantaUcu cu baai salifioalHli.
t TANTALIOOr, (d'io taMtaUai^ia.
composite scieutifio» : tatâedieo-wnmih
mem. ttmtaUeo-eeĂmeu , tai^ieo-hy-
dricu. tantaU(!o-magHUim,tatUalic»'iHh
toisieu. tantaiiCo-sadicuit prodnssu prin
oomtnnatiooea uaa saxe-tantatiae cu una
sare ammoniaea, etc etc. <
* TANTAUCD,-a', adj., (fr. taata-
Uqae), sa diM de^re prioiukt gradu de
oxfdatione a tatiialului.
'TANTAL]!D£,adj. s.,^. UiUIfde);
generata sau formau d'in tantătu; s, u-
reala, unuidMaiuiff, familia de corpuri
minerali cari ct^eodu in sanătaMtălM.
. * TANTALINA, b. f., (fr. tutalla^;
minerale oare are analogia ou oxjdaln
de tantalu, iose in recitate a nuioai
silice.
* TANTALISABB, v-, (fr. ta«tall»r):
a tracta pre oineva ca pre TamUAi, a i
înapir doreţtie si & uu i le satis^ce. -
,y Google
TAP-
• TANTALITD, b. dl, (fr. Unl«llt«);
aue formata prin combiaationea oxi-
dului tatUaUeu cu basi aalâc&bili.
• TANTALOSU.-o, a^jn (fr. tânta-
laii«); relatiTu la tantalu : acidu tan-
idlo$u.
• TANTALU, 8. m., TiiWbb, (T4v-
toJjoc); pwMoa tnj'tliologica, patiflle lui
. Fsl<^;-rde %tl ajHii in difinioa, noma
data amu metallu 4e8cop«rita in an-
nnla 1801.
•TANTlLLU,-a. adj., UstlUns) pa-
, ciodlla, pucintellu, miflutellu.
«TAMXU,-a. adj., fautnj atăntu,
.MQtraeBU atâta;, vedi atâtu.
i TANT-, (gr. TOv6mv=e8tendere), in
sompoute Bcientifice^ ea : tatt^glogm, s.
m^ (tairglwBB, d'ia 7)iioaa=limba),
g^aa da insecte diptere d'ia £amili'a
sderostomiloru; tanjfrhytu^ide, adj. e.,
(ftv taKfrfef Beklds), care sâmina a ta-
tnţrhgiidm; tanyrlufnchu, B. m., (fr. ta-
m^Ajmtfitti d'in ^â^oţ^vostru), genu
de inseete coleopters eu rostrulu forte
{m^ngatst.Aiiij/trpAyni, s. tti., (fr.taaj-
■l^kf re, d'in ofopiîy =: malliolu), genu
di« insecta eoleopteie cu petiânl» munite
ca unE nncu potente de laturea d'ia in-
tra; fanyatomUt-O) &dj-i (&■ tufatome,
d'in (K6\fa. zzi gura), eu gur'a intensa ;
BBbst. ^tanyttomii, insecte diptere
. osri. au pn^Mflcides lunga.
TAPETABE, r., (it tapeiure, fr.
, taybier); a orni cu tapate : a tapetă
M^Me, aamerele; a tapâă caaele, gira-
ta pentru trecerea unei proceesione.
TAPETIABE, t., (it. tappeiiue, &.
teplsMr); Tedi tapetare.
TAPETIABESSA, b. f., malierea ta-
peUmimim, mu care essaâi essercita ar-
tea tapeOaria, sau veode tt^ete.
■: TAP£TIAitIAis.f.,(it unduirii,
b. taHnerla); artea de a faee tap^ ;
moltiine de tap^e.
, TAPETIASIU,-!!, adj. s., (it Uppes-
ilnr* t &. UpplEBter) ; releva la f«-
pde : ounestru tapetiariu, arte tapeiia-
ria; B. m., care face tapete, si care a-
dorna ou tc^tte : ^petiariulu meu e unu
aiăeveratu artisea, eon mi a adomatu
aude e« gtut% ai intdiigentia.
T4.P£TU, pl.-«, t^ei» tapete, tipe-
TAR.
1488
tMMf (cdcTD];, it. bappeto, fr. tApU); tea-
Butura de lâna colorata, sau de metasse
de divea- se colori, cu care se adu'na eal-
lele, catnerelo : it^>ete de Persi'a , ăe
Tio'ei'a; tt^e ăe lâna, tapete ie me-
taese, tapete ăe veluiu; a adomâ came-
rele cu tapete pietwate.
«TAPmOUAţ pl.-maffl, tipliMM,
(fttiCEfwoiita); nmilitâtei debilitate, de as-
pressione, espressione umile.
* TAPtNOPEBONESE, s. £.„t«piB»-
phreHesIs, (cetnstvoţpjvijat;); umiUtate
de anima, de seutimesta.
« TAPINOSE, 3.f., taplnosh, (tenral-
viutn?); umîlîtnte, synotiymu cn to|«-
noma.
* TAPIBIU,-a . adj., (fr. tapftrieii);
care sâmina cu tapirulu.
* TAPIEOTHEBIU, 8. m., (fir. ti»l-
rsthire); mammiferu fossila, nJOAuta si
lephioăimte. ..<
* TAPIBTJ, 8. m., (ir. taplr); genu
de mammifere d'in ordinea pachyderme-
loru care ae, compune d'in doue specie ;
te^iruUt tfin Indi'a, si tapirulu (fm A-
merie'a sau commune, nominatu si coUm
marmu : tapindu la vedere are âre-eare
analogia cu poreulu, e inse mai mare.
* TARANDU , B. m., tarcndns} ani-
male d'in gennlu cerbu. (fr. rea»).
* TAECHUNaNTHIU,-o, adj., (fr.
t«r«kouiiUi6); cate sâmina a tarÂo-
nanlhu; m]iBt. ^.,tarchoaanthi^r f*-
milia de plante sjnantberia care uede
typu genulu tarehona»ihtt.
* TAKCHONANTHO, 8. m., (fr. tar-
ehtuBtlie, d'in tarchon, si âv^^cflere),
genu de plante d'in ordinea synantke-
- rieloru, ^ibulu naturale allu vernonie-
lom, care coprende mai multe specie,
t6te de la-oaţolu Bonei-Speraotie.i
TABCHONE sau tarcbotm, b. m.,<fr.
tarshon, tarMit tarţAo = estrairoii);
planta aromatica d'in genuin attsiathiu,
vivace, cu flore eompoe», floseuloso, «-
riginaria d'in Siberi'a, oare ae^ pune de
ordinariu in salata si in aorbtture : buc-
eate cu tarehonu.
TABDABE, v., tardlr^ a i&tarâi&;
vedi tordfore si compeaitulu intardiare.
TABDATU,-a, adj. part, tastat ;
intardiatu; vedi tntiirdiatm
>yGoog[c
14S4
TAB
TABDIABE, t., Ur«irc| vedi eom-
pori^lo intardiare.
TABDIATU,-*, adj, part., Ur4«tHt
T«di composituln iiUarduitu.
■ TABDIETATE, a. f., Urdlta»; cali-
tate dfl tartUm; lucrare tardia, vwtire
tarâia.
TABDlFLOBUrd, adj., (fr. tardi-
••n)i care uvforeaee torâtu .- fdottfe ter-
iUflore.
TABDIOBADU.-Oi &dj., terdlgradni;
care merge ineetu : «11111011 tardigraie;
Bubst, pi., iardigraăde , 1. familia de
mammifare. 2. gena de animalcvile io-
foBOrie.
TABDILIMBn,-{i, adj., UrdilInicBli;
ian)» U limba, care Torbesce difficile.
TABDILOCU.-a, adj., tardltoquoif
otm vorbesca iucetn.
TABDIOBn,-a, adj. adT.,tardlmealiB,
tordUaealei cama tarâiu : e terdioru;
■ai vemitu tardioru; te deaceti (Ftn aomnu
TABDIFEDE, a^j., tardtpwj care
paneece aaa meiţe înceta; epithetu allu
loi Valoasn.
TABDITATE, s.f., Urdltaaj ealiUte
de t4irău, Inerare iwda^ineâta, merau
tmrâ» sr inoetu : tartUtatea tumi omu;
tariUatta venem^i; tareHtatea maUai,
mgaumlm, cogiiarei.
TABDItr ==: fardivu,-a, adj., tardu,
{A. tardlre* fr. tardlO; Mro trece preate
tempala coreDlta, oare Tine ia tempnlu
de pre arma : luoru iorâtu, venire toT'
dta, proMdiu tardiu, certa tardia; adv.,
«Maw .« iartUu; tevUu veniţi, tardiu
Mnatt, tardiu ve eoleati, tardia ve seci-
lati; e prea tarâUt, de ob n'ati venitu
mai tonparfu?
TABDOBE, B. f., tardvr} tarditate,
loorare lenta.
TABDTJ,-!!, adj., tndu) lentu, in-
. cfltB, lanosa, indolente, tardfu: omu
tardu la lucrare, iardu la cogitare; pe-
tor» tarde; teu^uri iarde, cari oorra
terdN.
TAKE, adj., fortU, villdaii, flr«(;
forte, cn multa potera : omu tare, braciu
tar», vita tare; levlu e mai mare si mai
ton de câtu cânele; lemuu tare, peira
tare, femdn e mai tare de tatu plvm-
ŢAB;
bulu; cilu e asia de tare n* eâtu na u
temea8eUideHdomlali^ta;viHiiicre,
aeietu tare, apa tare, aqaa reirliţ Amima
tare, $uf]Setu tare, earaeteriu teu-»; Ut.,
a se meiiuî tare; metUtVtare laâHima;
si ca forma de saperlativn ; elht e tare
8upperatu=f9rte supperatu: ■
TABI A, 8. f., ftrtttnd», ArMlteiinlMI*
Ut, nkiri oalitate de tare: iarfa «hhAh
t» aufferentia e minunatti de mare; ev
lata tari'a corpului st a suffietnhti; «Dii
ti'ore deSivUa tmria de eartuteriu} «t»<
crede tn tarPa bradului leu; in twATa
bii^a firmammtulu se nomest» tarta.
* TABIFA, e. f., (it. tariffa, fr.tarUţ;
tabella care arrâta pratlnln oertera la-
cniri; tabella detasse oe rant a se s(d-
re peatn ârvecse obiecte de Teadiwe :
a fittd tarifa cereal&eru ; tarifde ie
tfflporte «t de ttporUt.
* TABIFABE, t., (fr. tarifar); a ap-
p1ic& tarifa; a fissi prin tenj^a taaarfe
de Boluta peotro certe obiacba de oon-
mercia.
*TABIFC, pl.-e, (fr.toritţ; aceUu-aai
CQ tarifa.
TABIME, a. f., fertltoda, Înalta^
aoffima de poteri : tarimea liidm, tari'
mea fortului, tarimea iermi, tarimea
fortunei; (compara tea4a). 1 >
TABIBE,-«AeH, t., rlraa a^dere^ Ir-
niare, reborare, fortlflearet «Hilnj
Tedi intarire.
TABISIOBU,-(i , adj., rurtliioMla*,
fortloHlas) oamu tare, destalla de ton:
june tariaioru, mâni tarieiâre; âdw., a
proeede tariaioru, a se mişcă torisioru.
TARITU,-a, adj. part., ■■altus, Ir-
matni. fortlfleatiui Tedi intaritu.
TâBITUBA, b. f., Kuaftlo.aaaiaeB-
toBi, fortiAoatlo) Tedi intar^mra.
* TABUETE, b. m., târnei; rerme
care r6de lemonln; Terme care rdde
carnea.
* TABSOPHALAIfGID,-», adj., (fr.
tarsopbalanglea); musolu tardophtia»-
giu, care Secte dsgetnlu celln mare allu
petioralui.
* TABSOSUPHALANQIU,-a, adj.,
(fr. tarsoaooBphalaiirleD); mtitiH torto-
suphaîangii, cari miaca degitele oelle
mici alle petlomlai.
>yGoog[c
ŢAB;
* TABSU, s. r., (tanns, taptxic, tr.
isne); parte posteriore a petiornloi corn-
pasa d'ÎR sâpte oase înclarate nnele in
aUele.
•TABTÂ^Cn,-a. adj., l.tartutBBi
nlatira la tartara, de tartaru^BÎetnn;
3. (fr. tarUrIqBe=:UrtrIqiie), relatim
la tartaru:=tartru=:ţ6tti de Tiuu; vedi
tarttiett.
* TARTABINU,-a, adj., 1. turtarl-
■u; infernale; 2. (fr. tarUrln), una
apeoia âe simie d'in gentila eynocepha-
liloni.
•TAETABI3AEE, v., (fr. tarUrlier);
a purifici prin sare de tariaru—tartru :
a tartarisă gpiriMm d» xmu.
* TAItTABia,-a, a4j., Urtarens; in-
fernale, orribile. Compara tctrtariu si
torfnrtnH snb 1.
« TABTABOSU,-a, adj., (fr. Urta-
reu); de natnr'a forforulwis/artntlw :
«edimimAi tartarosti; fortSe tartarose
oUe Hiie* lie6re; oeidu tartar08Hz=Meuht
tartr%(M.
* TABTABU, B. m., Urtana, (cip-
Topo;); infernala, locala condemnatiloru
dapo m6rte: ttUmtereeul» iarkatăui;
pauie tartan^ti; eCim tartara nu Mai
teai»anemme;—tar1aru=tartr«,(snmo*
n de tartant, p^ba de vinu; vedi f orirw.
* TABTBATU, a. m., (fr. tartrate) ;
nome generion alh urilora formate prio
oombinationeaacldalai tartaricn ou bisi.
«TABTBICU,-a. adj., (fr. Urtriqae);
80 dice despre acidaln care essiste in
tarfmiu Tinnlol : aadu tartriim, si a-
«iâit tartarieti.
* TABTRIMETEU, b. m., (fr. tar«-
■litre); instmmentu on care se mesora
valorea oommerciale a tartratuUti, aci-
dula de potanaţun a eremorei dt tariru.
* TABTBmi, 8. m., (fr. tartrlte)t
TOdi torfrnta.
* TABTEOBORATU, b. m., (fr. Ur-
treberate); compoBÎUone de tartratu
dopln in care intra acida boricu.
•TABTBU, a. m., (fr. tartn); depo-
aita terroBU si sarina ce formâdia rinola
pre parietii Taselora in cari ferbe, si ia
butâle 8) bateliele in cari se invechesce;
de ad : eremâre da tartru^onmor tar*
tarlj 8are care se formâdia in tempula
TAT.
1485
evaporationei diasolntionei tartrtUm or-
ăinariu san brtdu, si care e de msreusu
in arti, in chymica se nomesoe : tartrattt
âe potaaaa san JÂtrariraU depota$»a.
* TARTUFD, s. f., (fr. Urtafe, d'in
it. UrtAfo, UrtriAilo, d'in Care p6te co
a easitu form'a aaiofit); hypoeritn, de-
Totn falsu, impostorin.
* TABU, s. m., taram; lemnn de aloe.
« TASCONIU, a. m., Usoeilts} ana
specia de pamentu albu d'in care se facă
6Ue.
. *TAS&, s.f., ta8l8»(T<iatc),latrâtle;
încordare; in specie, inoerdarea roeei.
« ITASSA, B. f., (fr.taaae, it-tam.
isp. tua, arab. thai); specia de micu
yasn ca care se aerreaeu (ţmenii spre a
bee : tassa de argentu, tassa de eriattîbt,
tasta dep<)rtiolanai ifm tasse bemu tJiea,
cafSa, doet^ata.
* 2 TASSA = (axa, s. f., (taxa, fr.
taxe, it. tasia); 1. estimaiîone a Uom-
rilora de vencUare stabilita prin aato-
ritate publica; 2. impositn pre Inorarile
de vendiare : noi $oh>emu tatse oneroae
pe vinu; 3. impoaita pre acte jodioiarie :
a $6lv« iote toBsele proeessului.
* TASSABE=taxare, v., taxare, (fr.
tazer, it. tassare); a estimă ralirea la>
crarilorUj'a fisui [H-etialu; si a impane
nna siunma do aoluta in fkvorea staita-
Ini san a commanei ; figuratu, a aocusA,
si a injor&.
* TASSATIONE=to«i«ofie, s. f., ta-
xatUt (fr- taxatl*B, it. Ussaaloae si tas-
aagUae); aotione de Uuiare, estimatione,
impositiooe : tassationea bueeaMoru ,
tataationea unei epiatole date Ia posta,
teaaationea spesdoru unui proeeam.
* TASSATOBIU 7=taxatorin,46ria,
adj. a. , taxator ; oare taita , flg. oare
aecaaa, oare Înjura.
* TASSAT[r= taa!atu,-a. adj. part.,
taxatas, (fr. taxtf, it tassata); estimata,
appretiatn, impusa.
TATA , a. m., Uta, (it. tata, tat»),
patar i patre, parente : fttfolu noHru care
eşti in centri t gloria tatatui n jWnIiii
si sântului spirOu ,- (otalu e d^riu a
provedi de fUii set ; fUii se aseuUe de
tata seu; a remasu orfanu, n^mee nsei
tata nea mama.
=y Google
1486
TAD.
IAU.
* TAtîROOEPHALTI,-* ■^j-, (wof»-
■xÂfolkot:); cu capulu taurmu.
* TAUROCOLLA, e. f., (««fxSxoWwe);
glutinu fertu d'ln tendini si cartili^lBi
de taurm.
♦TAUaOMACfllA, a. f., (ţauroţut/ta);
Inpta cu iaurviiL
*TAUR0PHTHALMa,8. m., t»Br»-
phthalnDD ; (ti:iQpd<pdaX|LOv); una«pwut
de rosmarinu, odulu houhii.
TAUBU, g. m., Uuryi,(toc5po;];1>au
naoastratu : taturviu inire vacee ; tau-
ruîumtige, taw^lu e feroce; antiâi sa-
o-iÂocm tauri divinitat^ru, măi ăUessu
Cybelei ; cu lauruin se luptau in circu;
m Ispimi^a8eltiptanastadieuta¥tidtt;
peUe de tauru, corne de tauru, vena de
tawru ; — in a^roaomiaSenomesee tawn
una eonsteliatione d'ia zodiacu, prin
care trece sorele (in apparentia) in lun'a
im Maiu dupo ealtndariuln Jvlitmm.
•TAUTOCHRONISMD, 8. m., (fr.
UDtoehronlsne) ; ecalitate de tempu in
care ee prodticu certe effecte : taut<h
cAronMmtdtt oscillationilotu unui pen-
* TADTOCHROKU,-a, adj.,<fr. Uw
UekrvM, d'in tii^=:aMtIu-asi, Biy(p6-
vocj=.tempa); care se intempla in aeelln-
asi temţiii : curba tautocîmmă pre care
unu eorpu lassatu Iffjeru se miacă in
tempu eeeAe; cydoidea e ewi^a toni»-
cArona în spatiulu deaerUt.
* TADTOGHAMMTsau tavtogram-
tnai\<M,-a. adj-, (fr. tantogrinm» ei tn-
toţrannatlque, d'in TCC&nSssac^lla-Hi,
si tp^)ia=littera); se dîce despre ter-
sDrile unei poema cari începu tota cu
acea-aailittera.
* TAUTOLOGIA, s. f., tautolAsl*,
(Tat)ToXGi^{a);repetitioneinatileaacenet-
a« idee priit diTerse vorbe, termiod de
retorica.
* TADTOLOGICD,-a, adj., (fr. tw-
tologlqne); relativu la toutolof^. <
* TAUTOL0GU,-a, adj. e., (tmwW-
Ţo<;); Care dica acellu-aai laem , repe-
tindu celle diese.
* TA0TOMETRIA, b. f., (fr. ttite-
inâtrl*); repetitione a acellei-asi mO'
sure, repetitione a acellai-aai metru in
vereuri, •
TATU — ^S«u,-a, adj., tutisj vedi
at&iu.
TATOTIU, 9. m., Utnla, rtUrcHlu;
demioutivn d'in tata.
TAU, taa, (rau); nomele litterei
grece i.
TAULA,'to«Iiire,toNlan»,<aNlate,etc.
Tedi : taUa, taUare, tabiariu, ttMatu, ai
loftulo, teibidwctcitAariu, tabvAatu,tia.
TADKA, 8. f., tura; racca sterile.
TAUBABIU, 8. m., tairarlos ; care
se bate in circa cu unu tauru, vedi si
tftmotentm:
TAURBLLU, s. na., tauralnt demi-
uttţivu d'in tauru, mtcn tav/ru , tauru
tineriL. ■
lAUBIGOBNE ai tawicomu,-a. adj . ,
taQrlMntU; care are c5rne de iamru.
TAUBIF££U,-a, adj., tanrlfer; care
produce san natreaco tami:campu taur-
riferu, iirra taurifera.
TAURIFOBME: sau taurifortiwra ,
adj., tairlbrmU; care lure forma de
tauru.
TAUBIGSND,-a. adj., tanrlgeniiB ,
{■cuopofwffi) ; nascotu d'in tauru, de
tauru.
TACBILE, pi. taurUie, tanrlIlB; sa-
crifioie de tauru, in compositionea suo-
veiauriUei^aMrttmmTlllM. •
TAUBINU,-a. adj., tanrlMns, (laopi-
v6c); da taunt : spinare taurina, aânge
taurinu , peUe taurina , ptdsu taurinu
pre tympanulu facuin d'in pelle tau-
rina.
TAUBIU,-a, adj., Ustewai tauliii;
itiaxiru.
«TAUBOBOUABE, T.,biiir»b«lt«rl;
a face unu taurdbc^iu.
"TAUROBOLICU,-ff, adj., UuroboU-
«ib; relatiTU la taurob(^iu.
' T AUBOBOLlNU,-a, adj ., tanroboH-
■ns; oare a facatu udu tauroboUu.
* TAUSOBOLIU, pl.-e, tauMbolInm ,
(caupo^dXiov); sacrificiu de unu ^ai4n4 in
otnirea Gybelei.
«TAUBOBOLU, S. m., Unrobolns,
(Mopopti>,o<;);8acerdotecareBacrifica unu
tatmt ÎD onârea Cybelei.
• TAUEOOENTU, b. m., taaraoenta,
(d'in Todpot si xtvciatv^puDgere) ; care
se lupta (in oircu) cu uonu taiiru.
=y Google
TAX.
* TAUTOMETRICU,-a,adj.,(fr.t«i-"
tinâtrlque); relativu la tautometria.
TAVA, s. f., tabnla; tabla de metallu
ca care se servescu la addacerea com-
mestîbililoru si a beutureloni.
TATAND, pi, tabuUtum , iBqneitr .
iMMiar; tablatnlu de supr'a alin unei
camere, sufSttula sau auf^ctnla , (fr.
pUfOBd),
* Taxa, taxare, taxatione, taxatoriu,
taxatu; vedi 2tas8a, tasşare, tasaatione,
tasaatoriu, tassaiu.
* TAXIA, 8. f-, taiea; lardu.
•TAXIABCHIA, s. f. , (TO£i«px£a) ;
functionea commaDdantelaî unei coorti.
* TAXIARCHU, s. m., (wStdipxTjc si
Ta£uEpxoi:);coiniiiaadantealluunei coorti.
* TAXICOLU,-a, adj., (fr. taxlcole);
care cresce pre truncalu nuui taxa.
* TAXICOENU,-a, adj.,(tKloorne);
care are anteunele perforate ca si cuinu
ara fi taliJtte ia taxu.
* TAXIDERMIA, a. f., (fr. t»xlder-
i>l«» d'ji]câ£c<;=ordine, si 3£p[jux=pelle);
arte de a prepară aaimalile mtfrte asia
ca se ai conserve form'a, caracterîele
^uerice si specifice.
* TAXIDEBMICO.-a, adj.,(fr. t«l.
deimlqae); relaUyu la taxiâermia.
* TAXlCU,-o, adj.,t«sicn8; de taxu.
* TAXlLIiU,8.m.,t«iillB«; bustianu
mica.
*TAXHJ,-a, adj.,t«xeo8; ca si (a-
xieu, de taxu.
* TAXOLOGIA, B. f., (fr. tsxoloffe,
d'in Tiiiţ^ordina, si XtlToţ^discuran);
scîentia a classificatioailorn.
* TAXOLOGICU,-o, adj., (fr. Uxolo-
f I<|De); relativu la taxologia.
* TAXOLOGU, s.m., (fr. tasologue);
care se occupacui(LeoIo(;rf'a,aut>oriuaIln
nnei classificatione.
« TAXONOMIA, s.f., (fr. tazffnoinie,
d'iin;(iS;<:=ordiDe, 8iv(i(lOl;l=lege);tlleo-
rî& aanpi's classiflcationilorn.
*TAXOMOMICU,-o, adj., (fr. tax»-
n*DilqHe); relativu la taxonomia.
* TaXCZOABIU,-», adj.,(fr.taxflao-
aire , d'in Taft; = ordine , si C<ăov =:
animala); se dice despre animalile la
cari părţile primitive aUe coluoinei
Tertebrali, munite cu petifire numerâse, I
TEC:
(437
se deavolta in oppositione directa ;- âubst:
pi. taxosoaride, classe de animali' 'flarl'
presenta acâsta diâpositione.
* TAXTJ, 8. m., taxDs; gena de ar-
bore d'in famili'a conifereloru, orîgina-
riu d'inChin'a, careetotn de un'a verde,
ou foliele auguste, cu flori amentaeie,.9i'
produce unu fructn rosin si rotundn. ■
TE, proDome conjunctu per9.II.a(^. te:
ea te mieîlegu, tu te miri, ellu telauda;'
compara accusativelepronomiuelompe^
sonali : me, ie, se, ne, ve, se; ~ form'a
absoluta e tene, ca si mene, sene.
* TEATRU, pl.-fi, theatrnin, ve^i'
tkeatra.
* TEBA, 8. f., teba; radioru d« pa-
metitu, coliina.
TECA, teeariu , ' tecutia ; vedi theea ,
thec4xriu. theetUia.
TECHNA, B. f., teehia, (tixvT)); pro-
prie, arte; metaforice, astutia, intriga,
machiDatione, insellatorfa.
TECHNICU.-o, adj.,UehiiicnB, (tsx-
vcxfSc); relativii la arte, care inv^tiauna
arte ; detente teehnice , scoletecJmice;'
desteritaii teehnice; subst. m., unu te-
ehnieu.
* TECHNOGEAPHIA, a. f.,(fr. te«fe-
no^rapble); scriptura asupr'a Unei arte
aau aaupr'a artiloru.
* TECHNOGR APHIGU,-!!, adj-, («x-
voTpayuttSţ); relativn la teehnograpMa si
Ia technographu.
•TECHNOGRAPHU, s. m., (lexvofp*-
foz); care scrie unu tractata despre una
arte; autoriu allu unei carte despre arti.
* TECHNOLOGIA, a. f., (tsx«XoŢta,
fr. teohnolof le); tractata despre arti in
genere, mai sllessu, tractata despre ar-
tile industriali : teijmolagi'a e oreeurmi
theori'a industriei pramee ; campHlu
technologiâ e immenstt; — teehntîogia-
se nomesce si esplicaiionea terminilom
proprii diverseloru arii.
* TECHNOL0GI0n,-a, adj., (fr. teeh-
aoloţrlqne); relativu la teefmologia, la
arti in genere : nomendatwa te^nilio'
gica, didionariu ieehnologieu, sdentia
teehnologica, op':rationi technologiee. ''
* TECHNOLOGU, 3. m., i■:^xm^k'i^ţ)':)^,
care se occupa cu artile în moda scien-
tificu, care inv^tia una arte in mottal
>y Google
1488
TBâ.
Beientâficn, sntoria alia onai traotato
daqire arti.
* TECHNOFEGNin, pl.-e, teebiiif
t»faloii, {vsriiwKalfWiv); jocn on artea,
jocQ m difficultati, oopUUrla.
* TEGOLITHn, 8. m., teeslitk»,
(npuiXido;); patra tai9 se credea oo are
Tirtntea de a topf calcnlti d'in besica.
•TECTONICU,-o, adj., teetonle»,
(ttXTOwx^); relaiivQ la architeotnra, ar-
eluieot(mion.
* T£CTOBnj,-a, adj. s., tMUr» Ut-
torl», (d'in tega-e); proprie, ooperitcriii;
Idh Inatn in qiecie, coperitoriH de pa-
tieti, tioctorin, spolitorin, stncatoriu.
« T£CTU,-a, aiţj. ^rt, teet», (d'in
teren); coperitu; snbat., teetuMi cope-
riinentii; de ac( Îb genere, casa, loonea-
tia, abîtacln.
« TECTUBA, s. f., tootara; proprie
ooperitura ; inse in specie luata, tine-
tor», spolitnra, stacatura.
«TEDA, s. f., ta4a si teda» (afâne cn
iaii sau Sq|<;, ace. 2cttSa ura 848a); lemnu
de pino, facla de pina; de aci facla in
genere.
•TEDACin,-a, adj., tndieesB) de
pinn, de lemna resinoBa, de &cla.
* T£DEBK, T. impers., tndere; a i
ae nrrf, a se deagiistÂ; vedi tediare.
* TEDIARE, T., taedlire. (d'in teâiu);
a senti ^tKziorritu, deagnetn, gratia.
« TEDIFEBUra, adj., tndirer; care
dnee nna teda=facla; epithetu datu Ce-
rerei, care mpse ei apprense nna teda
d'in montele Gtn'a, si caat^ pre filia
Bea răpită.
*T£DIOSU,-a, adj., todloiai; plenn
de tediu, nrritiosa, fastidiosu, desgn-
stosn, gretioBo.
«TEDITUDINE, s. f., tadltndo; stare
tn care cineva snffere de tediu, fastidin,
nrritn.
* TEDIU, s. m., tBdiim; nrritu, fa<
stidio, deagnsta, gratia : m'a eoprentu
Udiidu de vietia; ţi fi cuiva spre tediu;
a cmuâ tediu.
* TEQEBE, tessi si tetsei, tessu si
tedu, T., Ugttt, (Tciţscv); a coperf, a
tţtVfJtwi. ţţţdecip'aderiTatelom : tegme,
^fmmtu, si teguaifi, tegumeHiu, tegla,
t9fii^ tţt^am» tşgidariu, tegOe, tego-
TEL.
tariv, tegidu, tegUlu, teetu, tedorm, tec-
tura, si a compoBitelom : prategert, eon-
tegere, dategere, imtegere, retegare, ea
deriratelfl lora.
* TEGETABIU, s. m., teretariut
care face tegeti, san care vende tegeH.
* TEQETE, B. f., teset, gen. tecetia»
(d'in tegere); copertnra de joncn, naaaa,
rogojina.
* TEGICLU, 8. m., terlMlaw; oope-
rimentn, nassa, sc4rtia.
* TEOILE, B. m., terilef oare t6gt!=
copere, restimenta.
* TEâlLLU, B. m., t«f IIIih; demi-
nntirn d'in tegidu, mica coperimento.
* T£QIMii= Ugme, pi. tegmua, ta-
glMei=tanieii; si
*TEGIMENTn=f«9MefMii, pl.-e. ter-
■entnm; totu ca tege = copere, coperi-
menta, copettura, invelitâria.
* TEOIZl, 8. f., (eu t sibilaote, He^Ia),
tet ala; tabla de Iuta arsa cn care se co-
peru casele : a coperi calele gh te^,
tegle late, tegle ănguHe; prin esteiiBione,
tegle de ardeaia.
«TEQLABIU, s. m.,(cn<sibilante),
ternlarlii; oare face tegle, si oara vefide
Ugte.
* TEaULA, tegtUariti; vedi tegla, te-
glariu.
* TEGULICIU.-a, adj,, ternllolns; 00-
peritn cu iegule:=tegle.
* TEOUME, pi., tfgumine, tesiaen, si
* TFQUMENTU, pl.-e, teşnnentRim;
totn ce tege = copere, coperimentn; a-
cellu-asi cu tegmentu.
* TELA, s. f., tela, (d'in texera =
teasere); materia tessuta, tessatara,
pandia : tela de eân^a, tda de Unu,
tda de arania.
*IELABÎ[J,-a, adj., ((elartaif); rela-
tiva la tda; snbst., care face tela, si care
vende tela, pandiarin.
f TfiLEGRAMUA, pL-mafe, (fr. M-
Kf ramme, d'in ^Xs:=d«!parte, si TP^^tM"^
:=scripta); scire, epistola cominanicata
prin telegrc^hu.
* TELEGBAPHABE, v., (fr. ţiligr»-
phler, d'in cf}XB= departe, si ţpdţ EtK=
scriere); a scrie de departe, a comma-
Dică prin telegraphu.
«TELEOBAPHIA, b. f., (fir. UMffra-
.yGooglc
TEL.
UM
pkto); arte de a coostritge si de a ap-
plicî ieUgraphe.
* TEMGRAPHICU,-o. adj., {fr. t«-
Ugraphlqne) ; relativu la teîegraphu :
sepuw tdegraphiee. Itma /elej^ropAica,
cowBMiHtcafione telearapAieo.
, •TELEâBAPHiSTU, s. m.tC»rfl se
oecupa cu artea teUgraphiea.
* TELEGEAPHU, a. m-, (fr. «16-
ffrayhe}; instromentu care aerre a tra-
nitte ^rte departe si in pijcii^a tempii
ideelesellescrisBe: telegraphu eîeetriai,
t^graphu tummarinu; prin tdţgraftdtt
HnUt at Am^ri&a.
«TELEOLOGIA, s. f., (&.U16ol«ţle,
d'in riXi>ţ=fine, scopu, si Xtipc^di-
scursa); tr&ctatn despre awpu, parte a
Boientiei naturale care caută a descoperi
acopulu in tota ordinea naturei.
» TELEOLOQICD,-a, adj., (fr. teWt-
UKlqne); relatim la teleologia : irao-
Mu tâeologieu; twgumentu teleologicu
pentru e$$Mfenti'a lui Donmedieu.
* TELEOLOGU, s. m., (UlAolsrae);
care se occapa cn teUoh^a, anctoriu
de teleolo^.
* TELEOFODE, ac^j., (fr. Uldopsde,
d'in tiXsioc = completa, si xooţ, gen.
iwS6i= pede); care are petiârele com-
plete, subst. pi., teleopodUe, familia de
passeri notattfrie cari au peti6rele com-
plete, adeco muaite ca una pollicariu.
*TELEOSAUBn, s. m., (fr. tiltotntTe,
d'in fiXeioţ^completa, si aaăpoz=aei-
piUa); specia de crocodilu foesile.
* TELEPHIU. s. m., tHepblon, (nj-
Xiftov); specia de planta, sedna t«le*
pfclos. Imn.
* TELEPHONIA, s. f., (fr. UUphoale,
d'in rijXs^departe, si ţcaviţ=voce); ar-
toa de a face se se audă voeea in mare
distantia.
* TELEPHONICU,-o, adj., (fr. tew-
pfaenl<ine); relativa la telephonia.
* TELEPHOBU,-o, adj., (fr. «W-
pkore, d'in t^=:departe, si ^piiv^
dncere); genu de insecte coleoptere pen-
tamere, d'in famili'a moUipeunelorn.
* TELESCOPIC, pl.-e, (fr. UUsctpe,
d'in TijXssdeparte, si <TfunUtiv=.veiere,
obsenare); instrumenta opUea prin care
se vedu obiectele in distantţ* forte nmri :
astronomii se senmcu CU ţeleaffgp0tlt.
eu ac{jutoriidu teteacopiului t^au âeăeo-
peritu in sedtdu nostru fârte multe cor-
puri celeşti cari erau neeonnoaoute mai
inainte.
• TELBSCOPIC0,-o, adj., (fr. WW-
•eoplqne); relativu la teleaeopiu si la
teleseopu: observationi telescopice; plaiţe-
te telescoptee, cari se poto retjâ nnmai
prin teleacopiu.
• TELESCOPU, 8. m., (ţriXtoţ^);
care vede in mare distantia; anii nn
distingu intre teleseopu si teleseopiu.
• T£LESTIKU,-fl. »di-> teleitiias,
(teXEanJi;); initiatu in mjsterie.
• TELETA, B. f., teleU8it«leU,(n-
XttT)); initiatione in myaterle, «pneecra-
tione religiosa.
*TELETn,-a, adj. s., telvtnB^nXM^);
perfeotu, deplenitu; unuia d'ip.tomi
gnosticiloru.
• TEIilGARDIU, 8. m., telleatdUs,
(d'in TSXMoî=iconipletu, si 5uxp8l«=cor*
de); specia de p^tra pretinsa. ,
• TELIFEBU si tdigeru,-a, adj., te-
llftor si tallţer; care pârta arma, in spe-
cie, care p<îrta sagette.
• TELINU, 3. m., tellnnm, (n}X(VQv);
profumu care are de base fenngreculu
(r«eBam irrnean).
«TELIRBHIZA, s. f., telIrrbUai*
(d'in tiXe[oi;=campieta, si ^[Ca=radi-
ce); specia dq patra pretidsa.
TELIOSU,-a, (it. tlglleso), tlIlMeae,
tllUgiii.«nf, ţllUrls; de tej^i^; care sâ-
mina cu »jârti'f| tţăflifit^: Umn^ te^iltfi>tit
carne teliâaa.
TELis}:n, s. m,, timrtm ^^xk v>^
de tdiu, paţiure de tdiu.
TELIU, (ca l molliatu, teiu}, ^, iţ.,
Ullş, (iţtlgllft, fr. tM|«taţ)t gffa de
plante âicotyledonie, poly^etf^ţt, fnţiffţţ;--
ti'a forte fibrosa, d'in oare se f^cn foni;
si scorti'a ensasi se oomesee Ulli^ :fmni
de teîiu, legămu vitfa eu t^; frimUa
de teliu; florile de teliu sunt bone pen-
tru thea.
TELLINA, (cu t sibilante), s. f., (d'in
tellBSl), eaapei; pamenta orescuto eo
radecini de Arba si de alte plante, care
se talia si sa ara cn gren.
=y Google
TELLINOSn,-a, adj., ineultis; plenn
de teUina : pameniu, agnt t^mosu.
* TELLURATU, s. m., (fr. tellorâte);
s&re prodnssa prin combinationea aci-
dulai t^urieu cu una base.
* TELLURAUBAT0, s. m.. (fr. tel-
mrMrate); genn de sari prodnse prin
combinationea telluridelni suricu cu
tellarare.
•■ TELLUBE, s. f., telliB, geo. tel*
iBfh; terra, pamentu.
■'■* TELUmmt-a, adj., (fr. tella-
i1qi«}; produasu d« teHaria : oxydu tel-
ItirieH, stdfHu teUuneu, sari telhmei- '
* TELLUBICYANURA, s. t (fr. tel-
Inriorannre); cooipositu de U^^tfiU n
de uaa eydnwra.
* TELLUBIDE, s. ni., (fr. tetlnride);'
ootnbinatione de tâluriu si de unu porpu
simplu.
•TELLURISARE, B.f. , (fr. tallorhel);
sare predussa prin combinationea unui
t^wiăe si a unei ţdlurure. adeco allu
cami acidu si base coprendti amendove
telUtriu.
* TELLtJRlU, 8. m-, (t«Hurluiii, for-
matu d'in tellag, fr. tolllire); metallu
solidn de colâre albastra, descoperita în
1797 in minerele de aurn in Transilva-
nia, forte raru.
* TELLUKURA, a. f., (fr. teUnrmre);
combinatione de telluriu si de unu corpu
simpln.
* TELL08TRE, adj., tellustrh; sj-
nanjina ca terrestre sau teiregtru.
* TBLONE sitelonu, a. m., {lâJtvtfi)-,
pnblicann, perceptoriu de telonm; vedi
si teloniariu.
* TELONIARIU, s. m., teUn^arias
saateli>BUriis;perceptoriudefciomu=
portoriu.
* TiaiONipn,-a, adj., (tsXwviwJc);
relativa la telone lati la telohiu : aţfa-
cori tehnice, caatigu ielonictt.
* TELONIU, pL-c, telonenn sau te-
UdIdu; (lisXciiytov]; portoriD; casa in care
siMe teloniaritdu.
* TBL0, pl.-c, telDW} arma inr ganefe,
^t jacin, iagetta' in specie.
■ 1 TEMA, 9. f., tlinor, (din temere);
frica : a nu ave tema de nemica; mi e
t&ma se nu piră; nui e thria neei de o-
Ţm.
ment. n^ei de Domneditiu; fia-ti temade
Domnedieu, deco nutie tima de âmenil
tem'a' de peeeatu me oppreseeSe a faee
aceaiu pasau.
2 I^MA, ţ\.-maie, thens, (^ta),
ponania; vedi tkema.
TBMATîCU,-ff , adj., (*siMtnx&:); vedi
thematicu.
TEMATI8MD, s. m., (frEjMtnopA:);
vedi thematismu.
TBMELIABB.-cdiH, t., *e|wXi.Ssiv);
vedi themeliare ai intemsHare.
TEMELIATTJ.-a, adj. part.; vedi the-
mdîatu, siintemetiata.
TEUBLITJ, s. m., («EtUXtov), ftali-
meatiiHifaDdamSDta, base.,flg. raţiona,
vedi si the^iu.
*TEHERARE, r., teavrare;' a ptofa-
n&, a violă, a sparcft: a temerâ fote celle
sacre; a temerâ aredeîe cu vorbe ineeste;
a temerâ una matrona, a na corrum'ţ>e,
seduce.
* TEMERAKITJ,-a, adj., tenenrlni;
care incepe ceva fora a cogiti si deli-
bera bene mai înainte; care se arrQnoa
in penele fora pmdentia, fora judecata,
fora consideratione : june temerariu;
fapte temerarii; aubst., unu temgrariu.
*TBIfERATIONE, a. f., (ten«»tl>)i
actione de temerare, prbfanatiene, vio-
latione, spurcationo.
* TEMBRATOBIU,-a, adj. 9., tem-
rat«r; care temerâ. profanatoria, spnr-
catorin, viotatorin, corrnptorin, sechie-
toriu.
* TEMEBATlJ,-a, adj., temeratnB;
profaoatn, spurcata, violata, corrupta,
aednaau.
l TEMERE, temui, temutu, v., tinere.
rererl; a ae senti appeaatu^eidâ'aunoi
rea'possibîle si probabile, ann aVdeora^
gialn de a face ceva, a aV^ frica, a i fl
frica ; 1. refleas. a se teme : eu me ţetm
de aeella omu reu; tu nu te temi tfc ni-
mica; elîu n^ se teme de DotHwediat;
ea'seteme sids umbrea sea; noi ne te-
mem» de tyranni; voi nuve temeţi âi
ectsurUe sinistre; elli ie temu ae nu le
se intempîe cea ce s'a intemplatu si rf-
toru-a ; dmehii se iempu de revoliaume,
de bellu, de pentUentia ; plecă fora se se
tima de ifitMieuIu âe Iu tisiepfiiHotBt;
=y Google
teh.
temC'tedelhmnedieuHemeti-vedemăn'a
lui Domneăitt! cine nu se teme ăepec-
catu, faeSe commiHe fapte reUe; me te-
meam se nu me c^şpuce frigurile; mergi
inainte si nu te teme; temenău-me de a
nu rated, n'am cotediatu a intră in
pădure; 2 transit. cn intalles^nln sap-
pletorin de i^idelitate, prin urmare a
fi geloau : ellu si teme muîierea , ea si
teme barbatulu; pentru ce me temi, co
nw tiamcommiasnneei-unain^ăelitaie?
te temu ca se nu te seăuna wri-unu am-
magitoriu.
2TEMEItE, B. verbale, tlmorj frica:
temere de Domneăieu, temere de pec-
eaiu, temere de errâre, temere de tâte
reUele possilUi.
«TEMERITATE, 9. f., tenertUs;
calitate de temerariu, lucrare fora ju-
decata matura, fora pmdentia; audacia
«Srba : temeritatea e aemnu de impruden-
tiaside lipsa de esperienOa.
* TEMEBITUDINE, s. f., temerltado;
a^nonjina cu temeritate, irreâeBsione.
« TEMEBTJ.-a, adj., (temerai), adr.,
toBerej vedi temerariu.
« TEMETU, 8. m., tenetnm; viuu.
TEMIA, s. f., (d6[UQv), tbns* Uceu-
sam} resina odorifera, care se arde la
sacrifieia si se produce unu fuma pla-
cutu la odorata : a arde temla, a face
fumiu de temia; a duce temia la haserica ;
a dă temlala toţi sânţii; antiăi credeau
eo cu temia ae câştiga grait'a dieUoru;
vedi si thymia.
TEMIAUE,-ediw, v., (d^&Cav, *o[«-
&av), girare I a face fumu de temia .* a
temiâ aUariulu; a temia pre toţi sânţii;
îassati, nu mai temiati, co destultu ati
temiaiu; redi si tla/miare,
TEMIATORIU.-'o''"', adj. s., (*o[u-
arfjp), anffltor; oare fuma cu ^etnfa, care
temiidia; si reate m., temiatoriu. pl.-e,
{.temiatoria=^temiatore, (duiLLotnJptov),
thorlImlBDi, rasa in care se pune temfa
ei 30 fuma la ceremonie; veiisithymia^
toriu.
TEMIATTT.-a, adj. part., snfâtus]
fomatn cu temia : aUaria temiatu, ba-
serica ttmiata; a. m.,temiatidu haserieei.
* TEMNERG, T., teunere; vedi com-
posîtoln eontemnere.
' T<w. n.
TEM.
1441
* TEMNI5ILE,adj.,teKBlblll8; redi
compositulu contemnibile.
• TEMONARIU,-o, adj. 8., tomoM-
rlpg ; relativu la 2 temone; s. m., percep-
toriu de 2 temone; — s'ar pote dice si
despre cella ce face 1 temoni, si despre
cellu ce guverna cu temonde.
* 1 TEMONE, 3. m.,t«mo;perticapar-
pendicnlaria pre assea unai carra, la care
BeinjagaboiiiSauseiacamacaUii, si care
serve prin urmare a int<}rce earrulu in
drâpt'a saa in st&ng'a : temoneîe e guber-
nadulu earrului.
• 2 TEMOKE,B.m.,t«Bo;anasamma
care se cerea pre tempuln imperiului .
pentru darea de tironi la miliţia.
TEMPEaACL'a=temperacw/«, pl-c,
tevperseuluin ; ^âm;]âra^t<ra=:prepara-
tione, mai allessn a ferrului in focu.
TEMPERAMENTD, pl.-e, tempera*
■entnin; 1. proprie, meatecatura incerte '
proportioni, de acf, mestecatnra de sucuri
in corpulu omului : temperammtu san-
giniu, temperament» cJtolericu, tsmpera-
mentumelaneholieu^emperamenta phle'g-
maticu; eUu e de unu temperamentuve-
emente, ea e de uttu temperamsntu lenu
si blandu : 2. mesara, moderatione ,
temperantia: d observi ai tinein tâte tem-
peramentulu.
TEMPEBANTE, adj. part.pres., tem*
perans; care tempera, care tinemesur'a
coroniţa : omu temperante in tâte.
TEMFERANTU, s. f., t«mperaiUa;
calitate de temperante, virtute deatin^
mesur'a , moderatione : temperantfa e
dereplatea cdtra sene ensusi; ellu observa
temperanti'a; ea nu calea neci-una data
regulde temperantiei; temperanti'a e
seienti'a de a si modera appetitele ai de
a si domina passionile, prin temperan-
iia omulu se inaltia mai pre susu de a
nimali.
TEMPERARE, V., temperare) 1. pro-
prie a meateci in proportioni covenite :
a iemparâ adetulu ca miere ; 2. a reduce
la mesur'a covenita, a reguli, a infren :
a si tempera afectele si passionile ; a se
tempera pre sene; vedi si compositulu
8temp&-are.
TEMPERATIONE, s.f., temperatio;
temperare.
n
.yGooglc
i'Uă
TEM.
TBMPEKÂ.TIVU.-c. itâj., t«niper«-
tlTQB; aptu a temţ-eră, oare tempara =
sfetnpera : retnediu temperativu.
TBMPEKATORIU,-(oWa, adj. a. ,
tenperator; care /empera, reguledia,
moderedia : temperatoriulu voluptcUei,
temperatoriulu affectdoru selle.
TEMPSKATn,-a, adj., teinperatiis ;
regulatu , moderata , infrenatu : vitm
temperatu; omu intelleptu si temperoAu.
TEMPERATURA, s. f., temperatu»;
effecta alia actionei de temperare, de acî,
mestecatura, apoi constitntione physica;
in specie, gradu de caldara : tempera-
^ra calda, moderata, rece ; pentru me-
sur'a temperaturei ne servimu cu thermo-
metniiu; temperatur'a corpului omene-
acu;'~temperatur'a ferrului.
« TEMFERIA, s.f., temperiea; stare
temperata.
*TEUFBSTATE, 8. f., tempesta» ;
stare a tempului; in specie, mişcare vio-
lenta a aeralui , de ordinarln insociata
de plâuis, gnndine, falgere si tunete ;
tempn fortnnosa , fortuna , procalla :
tempestale terribîle.tempestatea pre mare
eperiadosa pentru navigatori; eUifura
' coprensideunatempestateinapaimenta-
toria; au scapatu cu mari dif^cultăH de
, tempestate; neci-unu omu cu menie nu
doreace tempestaiea.
* TBMPESTIVITATE, s. f., tempe-
etlrltiB; stare A^tempMiivu, calitate
de tempeslxvu : iempestivitiUea aceUei
luerm^.
* TEMPESTIVU.-a, adj., tempestl-
rae; care vine la tempn, care se face la
tempulu aen : venirea lui nu eră tempe-
ativa ; htcrare tempestiva ; omu tempe-
stivu, care face t6te la tempulu seu.
* TEMPESTOSU,-(i,adj.,tBrape8tB0-
808 ; plenn de jemji^afe, fortUQOSU, pro-
cellosu.
* TEMPESTU,-a, adj., tempestn»;
STDonymu cu t&npestivu.
TEMPINAHE, T., coHTenlre, oocnr-
rere; vedi compositaln intempinare.
TEMPIRB,-e«c«. v., obtnndere, he-
betarej proprie, a talia ascutitulu, a e-
bet&: fig. a stinge sensuln, mentea; refl.
a *e tempi, a perde facultatea dea sentf
si de a cogiti.
TErt. ^
TEUPITU,-a, a<lj. part., •btuani.
hebes : cutitu tempitu, secure tempitU;
omu tempitu la mente.
1 TEMFLA, B. f., templnm, sanetoa-
rlnm; templa, sanctuariu; irigpe&ie, fa-
ciat'a sanctnarinlui pre care stau ico-
nele , (^xovdoxaai;) : templa aurita si
ornată cu celle mai formose imagini.
2 TEMPLA, pl.-e, tempng, tempora;
partUe laterali alle capului : omulu are
d6ue tanple , tempVa Aripta si tempFa
stânga; a se adcă pretempl'a drîpta
si apoi a se intoree pre cea stânga ; a si
inânge templele cu myrtu : puseră co-
nuna de flori pre templele lui.
TEMPLAEB, v. refl., aooldere, eve-
Dlre;vedi compositulu intemplare.
TEMPLARIU, B.m.,(teinplarls,tem-
plarfns); 1. fkber Ilgnarlns, Intestliu-
rliB ; care face 1. temple, cară Incra lem-
nulu ca arte, care face mese , scrinie,
armarie, scaune si alte mobili, mesarin;
2. (fr. templier, it. tenplere), callariu
crestinu devotatu a custodf templnlu de
Ia Jerusalemu.
TEMPLU, pl.-e, templnm; propie,
spatia deschisa, de tâte părţile; spatia
consecratu de angnri; iu specie, sanc-
tuariu, bassrica : templulu M Jotu ea-
pUolinulu; templul» Vestei; crestiniiin-
chisera templele antieiloru, si se adunară
in basilice pentru easa-eOiulu adtuM
loru religiosu ; cu tdte aceste-a dedera
sanctaariului form'a de templu, in care
intrau numai clerieii , pre cănda laicii
stau in basUica; la noifaciat'a sane-
tuariului se nomesce templa, iro sanc-
tuuriulu, care e addmeratuUt templu,
se dice altariu; figurata : mundulu e
templulu lui Domn^ieu; capuht e tem-
pUdu metUei; senatulu la Bomani se di-
cea temfiulu libertatei.
•TEMPORALE, adj., temporalla;
1. relativu la temp» .- bonuri tempordi;
potestate temporale in oppoaitione cu po-
testatea spmtuah si eterna; 2. relt-
tivnla 2 templa: ossu temporale, arteria
t&nporale.
* TBMPORALITATE, b. f., teiop»-
ralitas} calitate de t^iporale, durata
limitat», in tempv.
• TEMPORANIO.-a, adj., tempera-
=y Google
atm; oaiâ viue ean se foce la tempu .-
filoHta temporania. ealdu t-mimraniu.
« TKKfP0BABIU,-3, adj. , t«npo»-
tI«b; care dara numai uan tempu: mişcare
Umpwetria, cmieUi^ temporaria, ihea-
trutemp&rarm.
*■ TmiPOBISABE, r., (fir. te-porl-
fl«r), enaetari ; a aştepţi temptdu oppor-
tuna, a intardiă, & differf, a ammait& :
« mat ieam a iemporisă de eătu a se pre-
eipiii ÎM bradele tteeonnosentului.
- * TBMPOBIfliTIONE.a. f., (fr. tem-
Ş^rlMtlDB)'! actione de temporisare,
coDctatioDe, dilatione, intardiare, am-
• TEUFOBiSATOBIU,-«M'a, adj.s.,
(fir. t«B|ţ«ili#Br); oara tkmpoma, cunc-
tatoriot'dilatoria, intardiatorio.
*,lSMF0B19AT0,-a, adj. part., (fr.
t«Bp*Tls«); ititardiatn, ammanata.
liBăSFO^JXJ = tenipmvu,-a, adj.,
t«Mf«BtlTi»i aaturu ; oare rine, sein-
tenipla, de bot pietnm la tempnla sen,
no mai-tarâia; adţ., detempotiH, io op-
pOsitioae oa-tarcUm : a vmiâetemporiu,
d mofmtiH i» tetkpurin; aee$te pame se
«OM de tempoHu, aeeUe-a mai tardiu.
TEUPG, 'pt.-nri, («BpiB, (H. tempo,
fit. teapif aogl. tine); snwessioae a mo-
nMntftloni : fempuld e wfinitti, temptAu
n^ai'€lneepaiun«eifinîtu;noimesurămu
temptd»prin miicarea apparente a so-
relm; tempu dettrminf^; momeraele
tempi^i atmt mesurele celle mai mia
ăUetemptdvi; minvtde, 6reU, diUele,
IwiKia, oiMiH, tedele su mesure detempv;
mesur'a temptilui se dice si spotiu de
fempn; tempuiu pressnte, tempuiu tre-
MtH aitempuUt venitoriu; ia teinpulH
nosiru $e intempla multe lucruri nea-
şteptate; pre tempaiu parentiloru noştri
fm erau atâti latroni, tâte se scâmha
eu tempidu; spatiulu si tempuki sunt
ă6ue forme de %ntuitU>ne;^tempit se dice
si starea atmospherei, dispositionaa ae-
rulai : tempu formosu , tempu urritu ;
ttmpu tioJdu, iempu reee ; tempu nue-
rom, tempu pleuente, tempu fortunosu;
tempureee sivmedu.iempH c^minabăe.
» TBUDLKNTIA, b. f., teMileatU ;
stare de temiAentu , stare de ammetHa,
betfa.
4m^ 1443
* TEMULENT[J,-a,adj.,teBuleHta8{
b^etn, animetitu.
TBMDTOBIU, -*rfr»o, adj. s., «-
neiiB ; care se teme : omu temutoriu de
Domneăieu; temutorii nu su totu de a un'a
fricoşi.
TEMOTU,-«, adj. part., (it. tennto);
de care se temu omenii : omu temutu de
toţi ce» ce Z« connoscu ; — muliere temuta,
de acaret infidelitate se^emebarbatiilu.
* TENAOE, adj., teiux; care se tine
tare da ceva, care nu mai lassa ce a ap-
pucatu : omu tenaee in tote oile selle ;
memoria fidele si tenace; amiciţia tenaee;
morbu tenace; callu tenaee, care na va
se se mÎBoe d^n locu.
* TENACEA, 8. f., tenaeta; caracte-
riudefenaee,inBpecie: tenaci'aeedluhti.
* TENACITATE, s. f., tenaeltas; ca-
litate de tenaee, potere de a tin^ ce a
appucatu ; tenacitatea morbului: tena-
citatea luiidui lepitu de caldametUe.
•TENAOLU=teno«(iM, pl.-e, tenacn-
Inm; legatnra, mediu prin care se tine
ceva.
TENDA , s. f., TeBtlbnlnm ; anteca-
mera, vestibla. (Compara it. tenda, fr.
tente, tentbriu, cortn).
TENDEGLA, s. f., tendlcoU; pertica
care serve la intendere.
TENDENTE, adj. part. preş., tendens,
(it. teodente); care tende, care are unu
scopu in vedere.
TENDEKTIA, 8. f, (it. tendenso, fr.
tendanee); actiono de tendere, appiecare
de a ae misc spre ceva, directione spre
nnn scopu : tendenti'a eorpurăoru de a
ss miseâ spre centruîu pamentulni: ten-
denti'a omtdui spre egoismu; tendenti'a
seriâsa a Sfmâniloru de a essi d^in bar-
baria; tendenti'a antti audoriu de a pro-
paga idee false e condemnabile; tenden'
tfa de a adjunge la connoscenti'a ad-
deoerului e lat^bile.
* TENDENTI03U,-o, adj., care are
una tendentia, in specie, una tendentia
ascnnaa : scripte tendetUioss.
TENDERE, ^nsi si tensei, tensu si
tentu, T., tender^, (citvsiv); 1. a procede
spro ceva, spre unu scopu : tetidemu
spre bende'sHpreinu; tendu Smenii spre
feriâre; Of grat vdt adjunge la ce
=y Google
1444
TEN.
tmdetU 2. a intende : tende-mi mân'a;
tendeti pctiârele; vedi intendere.
TENDINE, a. f., (U. tendin«, fr.t«n-
don); c6rda âbrosa care \&gi musclii de
osse : tendiniletrammittumuear^ mu-
s^iîoru; tendinea lui AchUle Uga flue-
mlu pftiaruloi eu ealcămula.
T£NDINOSn,-a, adj., (it. temlliicB*,
fr. tendlneex); plenD de tendini ; centru
tendinosu, membrana tendinoaa
TENDITORIU,-fe}r»a, adj. s., (it.
tenditor«); care t&ule, care intende, in-
tenditonu.
TENDUBE, B. f., teadcri actioae de
tendere.
TENE, pron. pers. II, sing. ace. te.
*TEMEBBABE, v.,teiiBkr«rB, a întu-
nerici; vedi terubrieare si intunerieare.
» TENEBBATIONE, s. f., tenebratU;
actiODe de tenebrare, intunerecatiODC.
* TENEBEATU,-a. adj. part., ttmt-
bT»tw, intunericato.
* TENEBRE, s. f. pi., tenebra; intur
neriat.
* ŢENEBBICABB, v., t«iebrie«ret
a intimericâ.
* TEKEBBICOSITATE, s. f., tene-
brleoiltas; stare de tendmcoBU.
* TENEBBICOSn,-a, adj., teiebrl-
eoBDBj iotunericosn, intunecosu, obscnrn.
* T£NEBBICU,-a, adj., teaebrl«Bii;
intiiDericOBu, intunecosu; subst, intu-
nericu.
* TENEBROSITaTE, b. f., tenebre-
iltas} stare de tentbrosw, intunericu.
* TENEBROSII,-<i, adj., tenebresis;
intunericosa, intunecosu, obscuru.
TENELLTJ,-a, adj., tenelins; teaerelln.
TENENTE, adj. part., tnena; care
tine, in specie, care. tine locala ^tai-a.
TENENTIA, s. f., (îi. dâtestlen); ti-
nere la incMstJre, de aci, arreatu, inchi-
sore, carcere.
TENENTIARin, s. m., carcerariu.
TEtTEBK, (cnf sibilante), v., tenere;
vedi Hnere.
TENELiELLTJ,-(], Bdj.,teneriilaB,te-
nelliis si tcnelIoluB} deminatiTU d'in
t6neru; si subst. m., unutenerellu, una
tenerilta.
TENERETIA, s. f., I. (it. tenereiM,
fr. tendrcBie), teuerlta», teierltud» ;
T^
calitate de tineru ^ molie, delicaţi;
2.jaTeDtuB, junetia, prim'a etate in oare
organele unei fieotia n'au adjunsa inca
la robusteti'a lora; in acesta eensn oc-
cure mai alleaeu in pi. : tenereiiele meiie;
in teneretie nu eonnosceanm atâte reu-
tatiaUe Uimei aeestei-ai^in. teneretie
p6no in i^anetie; aeeate-a tu piaeer^
teneretiei.
TENERME, a. f., (teaerltafe), ]■•
reMtui; colleotiTD d'is tdMrt, nulti (^
ncri : t6ta tenerimea invitia carte; te-
nerimea «« easerâta ou onneîtf,* ItuaaU
tenermtei ateete joemri..
TENEBIRE,-e9eu, t., teneresrant
teieruoere; Tadt iiUanar^.
TENERITATE, b. UUMtrtţnf Or
litate de tingru=:TM\\e, dalioato.
TENERITDDINE; &-r., tanerft«««;
synODymucafetimfaite. (D^aMMentHdn
ne a essitu TUlgariuIoDostni MMtHMle).
TBN£Bn,-a, adj., teaer; l.AoUe,
delicatu, care ioco aa eidepleno ftc»
matu : plante tinere, fitmtitiÎMrt, etatt
tin»a, mâne Unere, faeia tSnera, vorbe
ienere, amare tinera; S. care JBCO un •
adultu, ci jnne : eopUlti tSneru, fSta td-
nera; ai sabat, utmtiiuni, unaUSnera,
tinerii: eram. forte tinaru eanimam
inceputu a merge la aeâia; laasatt ■ U*-
nerii se se desfetedie eu lueruri de eta-
tea lom; am connoseuiu unu tăueru care
avea muUe eonnoseeniie penArti ^atea
lui; de tineru se inveti juneulu la jugu;
ti^riloru se cade ae astiite de âmenii e»
esperietiOa; voiOnerii inco nusati eum
se face pânea.
* TENESMU, a. tu., teneMii, (tk-
vtotidc, si vTfisâffAi;); propensione dore-
râsa de a essi afora.
* TENIA, s. f., tnnia* (t«v(a); 1. le-
gătura augusta, betta; 2. unn Terme
lungu, tanU BoLian si tnnU ralţarli)
Xinn.; 3. ornamentu de architectura is
forma de betta.
* TENORE, B. f.,teBor, (d'inteoere,
it. tenore, fr. toaenr); 1. la antici, ti-
nerea uoeî mişcări, mişcare continua,
cursa continuu; 2. continnta, ooprensa
allu unui scriptu; 3. (it. tenore, fr. te-
nor), altitudine media de voce la cân-
tare, intre eeprano si bciBo*
=y Google
TEN.
* TENOSISTU, 8. m., (ît. tenarlaU);
care cânta tenore.
* TENSA, s. f., t«n8s si theotia; carru
Bana in oare se ancei obiectele saore.
* TEiNSABlU, s. m., temarliiB; care
duce tsm^d, si d« aci, oare incarna callii.
* TEMSIBILE, adj-, tenalbillBi care
se ptStB <eNde=iiDteDde.
* TENSIONA, 8. f., te»«U; actione
de tendere, inocH^re.'; — tensione de
nervi, nnn morba.
* TEMSn.-a, adj. part, teaias; in-
tensn, încordaţii.
*TKM8TJRA,B.f.,teBiHrm intensura;
tensur'i corpulaî, nnu morbu.
* TJSNTAMB, pi., tentamine, t«oti-
mcb; si
* TBNTAMENTU, pl.-e, tentomea-
taa; aotu de tentare, eeroare, incercare,
proba, esparimentu, essagia, tractatna-
sapr'a Bsei materia fora pretensione de
a preseDt& una sofenlia in ttîta rigorea
corentulni : fen/dffie asupr'a gpiritidui
umonu; tentante critiou asupr'a limbei
române; tentammelesu necescone, pen-
trmeoneei una acientia h'a easUu eotn-
pMa M Minerva efm capuht lui Joue.
« TĂTARE, T., tflntare; a cercă, a
inoeroâ, a pnb&, a essamină, a face una
proba, a fiuse unn esperimentn : a tentă
ptibiUm unui morboiu; a tentă patien-
ti'a umti omu; a tentă părerea unui ea-
periu; ăupo părerile theologiîoru JDom-
ncdiM tefUa pre omu, dSro mai vertosu
dtatwMw tenta pre creetini; fugi dia-
vole, nu me tenta I me tenta frigurile;
ua tenta una idea spurcata.
* TÎINTATIONE, a. f., tentatioj ac-
tioue dfl tentare : tmtotioni de friguri;
nw potu 3capâ de tentationile diavdu-
Itri; tentationUe carnet; dâmne nu ne
duce in tentatione !
*TENTATrVU,-(i,adj.,(it.teBtotlTe,
f r. teaUtlQ ; prin care se tenta, se cârca :
mt^d/utentativu, vorbe tentative, scrip-
te terttative, ptAlieaiione tentativa; si b.
m., «MW tentativu, si f., una tetUaiiea,
(fr. teataUre), proba, cercare, esperi-
mentn : a face unu tentativu san una
tentativa; tentativa de evasione, tenta-
tiva fora restUtatu ; mt^ierea eu greu
rw*sf« latiteientativ^e.
TEN.
1445
* TENTATORID,-*oria, adj. s., ten-
tatar; care tenta : tentatorii femineloru
oneste; eeUu mai mare tentaioriu se cre-
dea fi diavoUilu, care mi se fatiga de a
tentă pre toţi otnenii.
•TENTATBICE,s. f.,(it.t«iitatrlfle);
femina oare tenta, tentatâria : miserutw
omu mfferi mtUte de la ai
* TENTATTT.-a, a^j. part., tenUtps;
cercatn , incercatn , probata , snppnsa
probei.
* TENTIGINE, s. f., tentlţo; pria-
pismn, ardâre erotica.
•TENTIPELLItl, pl.-e, teatipelllnm,
(d'in tendere si pdle); instrumenta allu
calcionarilorn ca care iatenda pellea;—
cosmetica în contr'a mgelorn, cu care
feminele trecute si intendu pellea vnl-
talui.
* TENTOBITJ,-Wrta, adj. a., tentor,
tentorlns] care jende =: intende, inten-
ditorîu ; subst. reale : tentoriu, p].-e,
tentorlnm, corto, de aci si demin. ten-
toriolu, tentorlolDin.
* TENtJABILE, adj., tenuabllls } care
suptfa.
* TEN0ABB, v.,,teBn»reî a supţii,
a niiousior&, b augusta, a debiliti
* TENDATIONE, s. f.. teaaatf^i ao-
tione de tenuare.
* TEKCATn,-a, adj. part, tenaatus;
Buptiatu, angastatn, debiliatn.
* TENTJE, adj., tennlH; snptira, Gnu,
delicatu, micu ; occuro ai in composite
scientifioe, preoumu in : tenuicomu,-a,
adj. , (fr. t^nalcorne), cu cornele snp-
tiri ; tenuicostu.-a, adj-t (ît- tdnnlooBtâ),
cu costele suptiri ; tenutfloru,-a . adj. ,
(fr. Unninore), cu flori mici; tenitifo-
liu,-a, adj., (fr. Unairolld), cu folie mici;
tenuipede, aiţj., (fr. Mnalpâde), cu pe-
tiorele suptiri; tenuipennu.-a, adj., (fr.
tennlpenae), cu peune mici; tenuiro-
8tru,-a, adj., (fr. t^nnlroitre), cu ro-
strulu micu ; tenuieUicura. adj., (fr. t6-
nnlBltlquti), cu silice mici si suptiri;
tentastriu sau tenuistriattt,-a, adj., (fr.
tâiiDlttrli), cu strie suptiri.
* TENUIRE.-escu, (teiineBcere),tenB-
are; a face temu, a supţii, mici, mîCB-
siori, debiliti.
=y Google
1446
TEE.
« TENUIT^TE, 8. f., teiilbu} stare
de tenue, snptietate, delicatetia, micime,
pucinetiate : tenuitatea fluerelon* ţ tenui-
tatea unei linia; tenuitatea htcrurUor»
ri a vorbeloru ; tenuitatea thesauntiui
pubUeu.
* TENUITn,-a» adj., teHAtn»; sup-
tiatn, debilitate.
TENUTU,-a, adj. part., (d'in te-
nere), teatiiB; si BubeL m., temtu , pi.
tenuturi, ttrritorlnm ; vedi Hnutu.
* TEPBPACEBE, (ae conjuga ca v. fa-
cere), T., tepetacere ; a &oe te^^, a
inc^df pncittu : sSrde tepefaee pamen-
UAh.
« TEPEBE=:fepire, T., tepere, te-
l^eBoere ; a se iacaldf pucinu, a fi cal-
disioni. tepidu.
«TKFHBIA, a. f., tephrUa, (ixţptac);
marmore de eolâre cenuafa.
* TEPHEITE eau tephri^de, s. £., te-
phritlBf (tEţpî'dţ); uDap^tra pretiâaa de
colore cenuşia.
TfiPIDABE, T., tepidare; a face te-
piătt, a tncaldf.
TEPIDABIU,-a. adj., tepldarlns;
relativu la sp'&tepîda; snhai.tepidariu,
pl.-e. tepldarinn, bănia od apa tepida,
camera de scaldatu cu apa tepida.
TEPIDU,-a, adj., tepU»; pnoiou
calda, caldisioni : apa tepida, op'a te-
pida nu e neci eaida^eci rece; tempu
tepidu, ierna tepida, aUîe. tepide.
TEPORE , 8. f., tepor; stare de te-
pidu, căldura mica , căldura dulce : te-
porea apei ; teporea tetnpului.
TEPOBtr,-a. adj., teporna; care are
ia sene una căldura mica, tepidu.
* TERATOLOGÎA. s. f-, (fr. terpto-
legletd'incipixtigen.tipaTog^monatru};
parte a physiologiei generale care trac-
tedia despre diyerse anomalie si mon-
struositati alle organisationei animale.
* TEBATOLOGICU,-a. adj., (fr. t6-
rati>l«Klqae); relativ-u la teratologia.
* TEBATOLOOn, s. m., (fr. U»te-
!•;■« si târatoleglate); care se oocupa
CQ teratohgi'a.
* TERATOSCOPIA, a.f., (repatoaxo-
«Ea); observatione siiuterpretatione a fe-
nomeueloru miraculose:/era/oseop^aet-(i
una scientia prettnsa la antid.
. •TEBATOSGOPICU,-a,Bdj.,raUtira
la i&'otoaeopia.
* TEKATOSCOPU, s. m., (wpotoowi.
x«;); care observa si interpreta teait-
meaele miraculose.
« TEBATUBQlA, s.!, (tspatwpifa);
fitcere de miauni, prestigiatioite.
« TEBATDBQU,s.m.,(t^toD{>Tiic);
fatiutoriu de minuDi, prestigutorin.
* TEBBENTINU , adj. s., terbeatl-
ou; vedi tereUnthinu si terebirnOu.
* TEBEBELLA, s. f., tarebelU ; de-
minutiva d'in terehra. mioa terebra.
*TBBEBINTHINU,-a, a4j., *««-
blnthlaiii ; Aaterânnihu, de terpen^mi:
resina terebinihina; subsţ^m., terdm-
ihinu, f. terebinthina,
* TEBEBINTHU, s. m., tareblath»,
(Tspâ^vdoţ); unu arbore râ8inoau,to;pdi<-
tJUnu.
« TEBEBBA , s. f., terebra , (d'in
terere); instrameatu de gauritp, ganri-
toric.
« TEBEBBABE, T., terebrare; a
gaari iatorcundu instrumentala <««-
bra : a terehrâ lemnulu,- se , terebra ptt-
menttdu ai pitr'a spre a se faoe putiuri
arteaiane; ae terebra oseelle; ea potu tt'
rebră si metaUele; terelr'a a umu inştn^'
mentu de ferru care se tenmiaa m WM
spirale ascuţita, si prin « oarei M^
cere se talia obieettdu de terebratu.
* TBBEBBATIONE, s. f., t«r«br«tl«;
actione de terebrare. gaurirQ cu ter^'a:
terebrationea osseloru unui morbogu.
*TEBEBBAT0ElD.-<«rw,.4^. s^
terebrator; care terebra, gautitoriu ca
terebr'a.
" TEBEBBATUro, adj. part., ter»-
bratas ; gauritu cu terebr'a; subst. m>,
terebntBBf aotulu de terebrare : tere-
bratulu unui putiu artesianu.
« TEBEBBU, pl.-6, terebnvmt ioeUi-
aai instrumentu care sa dice terdira,
* TEBEDINE, a. f., tered», (wpij86v);
uuu verme care idde, a) m hnaaa, b) in
vesUmeuţe, e) in carne: teredinHefae»
mare stricaiione in arbori; in graiiitele
nâstreteredinUe rodu mai vaiomt,iHerii,
peni, gutonii si o^ pomi; elk rodu m
lemnidu usea^. .
« TEBKBE, T., terere, (e^pmv); ft pîs&i
TEB.
merunti, etrirf. Badeein'a composite-
lora^: atterere, eonierere, ăeterere, este-
r&-t, si a derivatebru acestoru-a. D'in
•xterere, perf. extrlrl ee pare a fl eBsita
Terbulu popnlaria strivire.
* TEBETE, adj., teres» gen. teretls,
(d'in tereae); rotundu, rotonditn : pori
t&'eti, petiore tereti, ptUpetereti; metaf-,
versuri tereti, frasi tereti.
* TERGEMINtJ,-a, adj., tcrsenlBoa;
trigâmian: ţilii tergemini; — tripla: ter-
geminulu Geryone; tergemine onori.
* TEBGENTJ,-a, adj., tergenniii da
trei genari.
*TEBGERE, farwaiferm. tersu,-^.,
tflrgerDja şterge; Tedicompositalus^-
gere=zesteTgere.
* TEBGILLA, a. f., tergllU, (demi-
nutÎTQ d'in terţos); pellea cea gnissa a
porcului care se p6te mftnc&.
* lEBâlNU, p].-0, tersinnmţ cerella,
flagella.
* TERGIVERSABE, v., ter^lTersari,
(d'in targna si rerterv); a intiJrce spa-
tele, a se oppune, a caut& supterfngie, a
intudiă, a no face ceva bnocnrosa : de
ee tergiversaţi a merge eu noi ^ promit-
teti, d6ro tergiversai a face ; mai lene
«N jwomtHu de c&tu se /in eonstrinan a
tergiversa eându s'ar presentă casuiu
ăe a intră in actione; cândttplecaratM*,
«Un tergiversa de a veni eu noi.
* TEEGIVEESATIONE, s. f., tergi-
msatlo; actione de tergivwsare : las-
sati tergiversationea si proeedeti cu n&i.
* TERQIVEESATOEIU.-'oHo. adj.
8., terţiTorMtvr; care tergiversa, care
caută supteifagis : tergiversatoriiperdu
ino'ederea amialoru.
* TEKGTT, pl.-Hri, teriron, si tereog,-
•rls; dosu, spate, spinare ; de aef apoi,
pelle de pre spinare, si pelle in genere.
*TEBMINABIL£,a4i.,terinlyab[lls;
care se pote termini, se pâto margini.
* TERMINALE, adj., t«ralatllst re-
lativa la temUnu : p^a temnnale; pi.
termincdie^^TmlmllKţ serbatiîre in o-
n6rea dienini Temtinu.
« TEBMIHARE, v., termiBare; a pu-
ne terminu, a marginf, a limită, a deli-
mita : a termina unu agru; de aci apoi,
a inchiani) a fini : a tamiv^ uuu lucru,
TER.
H47
una opera; am ineepu^ de muUu, ăiro
inco n'am terminatu, in scurtu vom
termină eu adjutoriulu Uti Domnedieu ;
leaaati-me se terminu, si apoi vorbiţi
eâtu ve va plaeS; refl., bicrarea inceputa
s'a terminatu; iote vorhde române se
termina in voecAi, afora de preposiiio-
nea in s% compoaitele Sin, prin.
* TERMIN ATIONB, a. f., ttrmtiiatU}
actione de t&mnnare si effeetu, resol-
tatu alia acestei actione : terminaiionea
agriloru s'a esseeutatu prin agrimensori;
la terminationea rapida a acestei opere
contribuira miiltu a^utâriele amieiloru;
terminationUe verbeloru si a!Ie stA-
stantivdoru in Umb'a ronuSMo.
* TERMINATIVU,-o. adj., (it. tor-
miiiatlTo, fr. termliiaur); care formâdia
terminationea.
•TERMINATOKIU.-iorio, adj. 8.,ter-
mlsAtor; care termitm, m t. a. verbului.
* TEBMINATRICB, s. f., (ÎL terni-
utrloe); femina care hermina.
* TERMIN ATO.-a, adj. part., terni-.
utnst marginitu, limitatu, ânitu : agru
terminata, lucru terminatu, procesau
t&rminaiu.
* TERMINATU, s. m., ternlDstu,-
n»; actnlu de terminare, si terminu, li-
mite, margine.
* TEBMINISMU, s. m., (fr. teral-
■Isme); doctrina a terministiloru.
* TEBMINISTICO,-a. adj., (fr. ter-
mlnlstlqne) ; relativii Ia terminismu :
controversia terministiea.
« TERMINISTU. s. m., (fr. terni-
nlste); care crede co Domnedieu a pusu
una terminu in viâti'a fia-canii orna,
preste care nu î mai concede neci unu
mediu de penitentia aan de salate, de ai
esistenti'a lui s'ar prolnngă pre pamentn.
* TERMINOLOGIA, .a. f., (fr. terni-
Rtloţie); scienti'a de terminii teehnid
sau de ideele ce r'epresinta acelli ter-
mini : terminologia botanicaj termino-
logia chymiea, terminologia rigorosa;
cu desvoltarea scientieloru se desvoltasi
ierminologi'a.
•TERMINOLOGICn,-a, adj., (fr. ter-
nlKtUflqne); relativu la fermt no2«^ :
indice terminologicu, vocabtdariu ter-
minologicH.
=y Google
1448
TER.
* TEBUINU, s. m., teralana, (d'fn
tenre); margine, limite, fine, fiDtta, pe-
tra narginaria, meta : anh'cti facura
tTin terminu unu dieu care proveiea la
Urnite; puncta de templu determiaatu :
dht e (^ligatu in terminu de trei septe-
Mdm a Bolvi detorfa; fig. espreasione,
vorba prin care ss determina una idea:
mi a vorbitu in aceşti termini; de aci,
terminu techniat : terminii teehniei ai
unei saentie, ai unei cuie; terminii teeh-
niei predea iieele si faaliia invetia-
tur'a unei aeierUie; a se familiarisd &e»e
cu terminii technîci ai seientiei ce ăo-
rtsce a invetiă.
TEBMU, a. m. si termwre, s. f., pi
ternmri, (ca t sibilante, ^'enmi. ^er-
Mure, ^termyri); ripa, Ifttnt ; marginea
unoi riu, ânviu, a nnei m^ri,— ripa, lît-
tore, c6Bta : termurUe ritdui, tertmiriU
/luvtuhn; de pre inaUulu termu ved^
navUe luptânău-se cu vt^wiie mării.
TEBMUBIRE,-e«e((. r., ternlBare,
a termină, a pane terminu, a murginl,
a inchide in margini.
* TERNAItra,-a, adj., ternarlns } d'ia
trd, triplu : nttmendu ta^nariu se dice
ntemione; comHnatione temaria; in
Aymiea mare parte de comUnationi
tmt ternarie.
* TEBNATA, a.f., (&.tern»tB);genu
de plante dicotyledooie , cu flori com-
plete, papilionacifl, d'in famili'a legu-
minâselom.
* TEBNI,-e, pL, ternt ; c&te trei, in
nnmeni de trei.
« TERNIFLOBU.-a, adj., (fr. terni*
a*T«); cu c&te trei flori : plante temi-
flore.
« TEBNIFOLIU,>a. adj., (fr. ternir*-
Ut), ca cftte trei folie : plante temi-
folie.
* TEBNIONE, a. m., terni»; nume-
rnln trei; an-uncataţa de trei , Ia jo-
cdIu de cubu.
* TEBNITATE, a. f., ternltas; com-
positiono d'in trei, synonymn cu fn'nt-
tate.
*TEBNn,-a, adj., teronst care co-
prende in aene trei, triplu.
* TERPENTHINU = terpentinurOi
adj. a., tereblnthlBas, ter«btnt&ni:oItu
TER
de terpenthinu; vedi teHfentinu , tere-
bJnfAmu si terebin^m.
TEERA, (cu * sibilante, tierra), s. f.;
t«rr«, (it. tem, fr. terrCi iap. tl«rra);
pamentulu pre care calcămu, oscatuln,
in oppositione cu marea; in specie, re-
gione : t&rr'a RomanSsea; tSn-'a Oltu-
lui, terr'a Moldavi^: tirr'a Unguresea ;
tSrr'a Tureisca; tSrr'a nSstra, tirr'a
vâstra; tata tirr'a d'in Ctvptăi pino
in Dunaria ; a eaîlaioritu preste sipte
terri si sâpte mări; a amblatu dieee
anni Sin tirra in t&rra; cu grat se
deprende omulu a trai in tirra s^ama;
tirra se dice si unwersătitatea loatHo-
riioru unei terri : tola terr'a e in eontr'a
acestui guvernu; a eonsuUd tSrr'a, vocea
terrei; noi tinemu eu târr'a, voi tineti
ai străinii; ellu n'are miaericordia ăe
tirra, despolia tSrr'a ea utui tifrannu; —
târra se dice si in oppositione cu eeta-
tatea : a petrece vSr'a la tirra; mimai
eri am venitu de la terra, si mâne co-
gitu se pleeu iro la terra; — m senstdu
coamographicu, tin^a e globulu pamen~
tului.
TERBANESCE, adv., rattlee ; in
modu terranesca ca terranii : a se portă
terraneaee.
TEERANESC[r,-a, adj., rBStlfle,rn-
BtlcAnns , Kgrestl»; relatirii la terra-
nu : portu terranescu; vesfimente ter-
ranesei.
TEBBANU,-a, adj. s., mstloaB, o«-
lonns, rvrIcoU; care lucrâdia terr'a
=pameiitulu, care siâde la ^rra=:cam-
pftnia : terranii ara , simina, secera si
treiera; terranii sunt basea terrei; ter-
ranii dueu una viitia simpla, inse labo-
riâsa; terranii noştri sunt de una fru-
galitate rara, eUi mânca mai ttunot
cereali, legumine si pome , lapte, casiu
si oua, forte raru mânca carne, si cu
tâte aceste-a su mai sanetosi de câtu
urbanii.
* TBEBATIA, s. f., (it. tetrM«o,ft.
terraaie); inaltiatura de pamentn, re-
dicatura artificiale de pameuta.
* TEBBATIAMENTO, pL-c, (fr. ter-
rngnnent); actione de terrtUiare, de
transportare de pamentn.
* TEBBATIABE, r., (fr. tertuier);
=y Google
TBB.
a strinţe punentn dla deretralti anni
.rnora apre a la fortifică; flg. a aTniiic&
Ia pamentn.
« TERBATICn, B. m., (tt. torrsHeo,
fr. terrafe); contribatîoDe pnsa pre pa-
mentD, in dreptnlu feudale.
*TEUBENU,-a, adj. b., terreant;
de pamentu: va8eterretK,besfie terrent,
vata ferrena ; Bubst m., ierrenu. ter-
r«BflK» (it. terren», tr. terrxin), 1. spa-
tia de pamentn : a eascmină terremilu
pre tare are se se tntendia 6stea ; noi
ttămu pre unu terrenu securu ; pre ace-
stu terrenu nu me temu de a fi invinBu;
pre aet^ terrenu nu voiu a me luptă
eu denauht; 2. specia de pamentu :!ionu
ierretM. reu terrenu; terrenu grassu, ter-
renu mdle, terrenu sterile; 3. in geolo-
gia se nomesca terrene diversele strate
de pamentn cari compnnn globnln ter-
n^T6: terrenu primariu, seeundariu,
tertiariu; terrenu dUuvionale , ierrenu
dttumonaU, etc
* TEBBEBG, terrui, terrutu si ter-
ritu, T., terrere; a 9pari&, aapaimestă,
ain(Hc&, a face se tremure de Mea;
vedi compositnln terrificare.
*TEBSESTBE, Ban terrestru .-a ,
adj., terreBt«r si terreatrla; relatim
la terra : globulu terrestre ; fenomene
terresfri ; vUtia nostra terrestre, in op-
positione ca celeste; armata terrestre, in
oppoBitione ca marina.
* TEBBIBILE, adj., terrIblllB, (d'in
terrere); ' care inspira terrore , iafrico-
siatu : bătălia terribile; sonu t&"ribile,
fapte terrihUe.
* TEBBIBILITATE, b. f-, (fr. terriW-
Ut6); calitate de terribile.
* TEBBICOLU,-a, adj. b., terrleola j
locaitorin alin ferrd=pa[neatalai.
' • TEREICBEPU,-a, adj., terriere-
pvt, (d'ia terrere si crepafe^strigare);
care Bparia prin strigarea sea.
* TESSlCLU,terriculu,tericulamen-
tu, pl.-e, terrlcDUB, terrlenlanfliitiiBi;
lacra inspaimentatoria.
* TEBBIFICARE, T., terrifl«ar«; a
spariâ, a apaimentă, a bagă frica, a face
se tremnre : a terrifică lumea eu faptele
$eUe; a terrifică fereU cPin paAwe prin
thanori ne mai awdite.
TKR.
1449
* TERRIFICATIONB, s. f., terrifl-
«ntl« ; actione de terrîfieare, Bpariare,
spaimentare, in&icare.
* TEBRIPICATORIU,-«rw, adj. s. ,
terrffleuB j care terifica; terificatoriiâu
âmentloru oneşti si modeşti.
" TEEEIPICATO,-a, adj. part. 8., ter-
rifloatost spariata, ioapaimentatn; — actq
do terrificare.
•TERBIPICU.-a, adj., terHaoasi
care face terrore, care iospira terr6re,
inapaimentatorin, infricosiatu, terr^Ue ;
vt^ terrificu , gesturi t&rifiee, vorbe
terrifice, profeţie terrxfke.
* TEBBIGEND,-(i. adj. s., terrlfe-
nui ai teriţena, (d'in terra si gener^%
nascntn d'in terra^pamerUu. âUu alin
terrei; de aci sabat, temţ/enit^titanii,
si primii dmenii.
* TEBBILOCn,-a, adj., terrll*4ns,
(d'in terrere si locere); care vorbeace
terr^He, care sparia prin vorbele selle :
profetu terriloett.
TEBBINA (d'ia thra, ca^aibilante);
B. f., \.terrina, areaaj pameata merontu,
pulbere ma! grâsaa : jMitnentelu araiu
prin eoidta'a sordid si lucrarea aeru-
lui se straforma in terrina ; copillii se
j6ca in terrina ; pcaseriîoru place a se
scaldă in terrina ; omulu mortu se pre-
face in terrina ; terrina si pulbere e o-
mulu; fia-i terrih'a usîora; 2. iirrina,
terra arabills, aţefi armnit agra, a-
ratară, cămpa : aveam si eu una mica
terrina; comperara terrin'a oUariului.
'fERBINOSU.-o, adj., terrosDB; plenn
de terrina, ca terrin'a : agru terrinosu ;
gustu terrinosu, apt terrinâaa.
TEBBISICRA, b. f., terrala; demio.
d'in târra, mica Urra : terrisiâr'a mea
e pentru mene mai bona de câta impe-
riulu vostru.
« TERBISONO.-a, adj., terilsonna,
(d'in terrere si sotMre); care aunatem-
hOe, care face nao suneta infricosiatu.
* TERBITABE, t., terrltare; inten-
siva d'in terrere, a terrificâ, a bag& ter-
râre: a territă passerile arruneandu eu
pdrieeUe; aterritâ eetatHeeufame false;
eUu sdea territă ânimelc âmentloru cd*
loru mai providi; incet<^ti de a mai tej>
ritd eopiUiit
=y Google
1460
TER.
• TEBaiTATIONE,fl. f ., (terrlUtto);
actione de territare.
♦TEEBITATORID,-«rw, adj. 8., tor-
rlt«ns I care territa.
• TBBmTATU,-«, adj. part-, t«rrl-
tis; sparîatu, Bpaimeutatn.
• TEKEITOEIALE, adj., terrltorla-
118} relâtivu Ia territoriu : termini ter-
ritorialh armata territoriale, politia ter-
ritoriale.
• TEBRITOEIU, pl.-c terrlUrlim j
oampula, tioutula unei urbe, unui op-
pidu, unui satu, d^ro ei alin unui stata :
terrtiqriţ^ cdafei, tereitoriulu sattUui,
terruoritdu eoioniei; territoriulu unui
statH e terr'a acelUti'a; territoriulu ro-
mâneai, territoriulu ruasegen; ariap-
perâ territoriulu; unu cetatianu na-
seutu pre terriioriu strainu nu incetedia
de a fi cetatianu aUu statului ptn-en-
tSoru set ; acellu omu reu fu eonstrin-
m a laaaâ territoriulu pre care se na-
smsse.
* TEBBtTOMU,-a, ftdj.,(fr.terrerame,
d'in terra si vomere); care vome limu,
lutu : unu vulcanu terrivomu.
• TEBBORE, 3. f., terrvr, (it.terrore,
tt. terrear); emotione profunda causata
prÎD presenti'a sau chtaru nomai prin
aonuntiulu unui reu, spaima cotremu-
rat(}ria, pertunsione de frica mare : ter-
rorea heUului turceseu; Tătarii respan-
dira terrâre in terra ; numele lui Anni-
hale producea terrâre intre Bomani;
eUii baga terrSrea in ânimeleomenUoru;
terrârea cocei si a vorheloru hti aşterne
pre Omeni lapatnentu; mtdti omeni flacd
de anima moru de terrâre.
♦TEEEOKIS ABE, v., (fr. terroriser);
a inspiră terrâre,A respandi ^errore; a pre-
fire terrorea io eystema de guvernu :
despotii terroriaa pre omeni spre a i pot&
asseriAi Ungurii terroriaara pre Somâni
in totu curstUu domttu-ei îoru, inse Eo-
mdnii inferritati le respunaera cu acâie-
a*i meaure.
• TEBBOEISATUrfl, adj. part., (fr.
tertorliâ); appeeatu de terrâre : âmenii
terrorisati de harhari, parte morira, parte
fugiră, parte se auppuaera.
• TBBB0BI8MU, 8. m., (fr. terrorl-
•■•); ajatema de a inspiri terrore ■' lin-
ŢEE^
gurii au tbimni^ prin terrorismu osu-
f)r'a Bomărahru n aUoru gef^i coUo-
cuitorie ; terroriamulu e syatem'a ^yron-
niloru ; terrorismu^ domni in Franâ'a
dta^andu una parte a revohttionei eeUei
mari.
* TEfiBORISTICU,-a, adj., relativu
la terrorismu : mesure t^oriatice aîle
guvermdui ungureaeu.
* TEBEOEISTU, a. m., (fc. terrarl-
8te); care es9 erei ta terrorismulu , care
crede co terrorismulu e bonu mediu do
guvanare : Ungurii sunt in genere ter-
rorisH; in annulu 1848 terroristii Un-
guri apprendeau satele românesci, ta-
liau hetrâni, copijli m f&mne,
TEBBOSn,-a. a^.,t«rr«BiiBt meste-
catu cu terra ^ terrfna : mirterede ter-
rosu; gustu terrosH; adore terrâsa.
TEBBtTLA, a. t, terrnU; demiu. d'in
tirra: vedi terrisiâra, si târutia.
* TBBBULENT0,-a, adj., t«rrnl«B'
tng I de /^a=pamentn, d'in pamenfcu,
de pre pamentn.
TEBBtITIA, B. f., torraU; demiout.
d'in terra, micaf^rro, Bynonyma cu far-
risiâra.
* TERSOBIU.-s^»*!, adj. s., terwr,
(d'in tergere); care aterge, stergutoria ;
subst. m. reale, tersorm, pl.-e, terBorlim;
stergariu, spongia care serve a şterge.
* TEBSn,-a, adj. part., tersas, (d'in
tergere); stersu; metaf. nâtidu, serena,
curata, correctu : di tersa^^TBa»,:, auc-
toriu ters« = correctu; guatu tersu.Ju-
decata fersa^:curata.
*TEBTIANn,-(i. adj., tertUausţc^re
Yine totu la trei dille ; febre tertiana: —
iu tertiulu aa.n\i:viteUu tertianu, ariefe
tertianu , scolariu tertianu , studente
tertianu; si subst. unu tertianu.
* TERTIABE, t., terţiare; a lucr&
de a terti'a âra : a tertiâ agrulu aratu
de doue ori ; cându tertiămu, ai aemi-
nâmu.
» TEETIABnJ,-a, adj. , tertUrlig;
care conţine terti'a parte a unui numeru,
a unei cantitate ; numeru terliariu;
atannu tertiariu, plumbu mestecată cu
unu tertiu de stannu.
* TEBTIATI0NE,3.f.,tartUtl«; ac-
tione de terţiare : tertiatumea agnâm; in
,CoogIc
TE8.
ifetie, terti'a pressura a olivei : prin
teeUaiione aestâreetotuoHi^^in^ve.
* TEBTUTOBia.-îona, aţ|j. 8.,t«r-
Oămaţ earo terHa; care hier^dia de ter-
* TEBTIATTJ,-a, adj. part., tertUtni;
laeratu de terti'a 6n : eâmpH terOatu;
toMbr» tertiate, cari an longitudinea on
tertfa parte mai maxe de cfttn latita-
diaea.
* TEBTIOGEBID, s. m., tertlccerlns,
(d'in ttrUu si eira); oare e tertiu în
grado : primieeriuîu, seamiUemt^ si
tertioeeriiilu m eatudiarfa romana.
« TmTin,>a, adj. ord., terti»i alin
treile : ontw tertiu, (pronunţia tiertiu),
alia treile anna in trecuta; râmpln ter-
Nui'arieta care a intratu io alia treHe
aiUD;:(o(nDpara f«r^mi); intre ă6ite
prepMitioni contraeUdârie mt e tertiu,
«IUI ••* terthin.
*TEBUNCII7, s. m., t«niiielBi, (d'in
ter ri anala); inoneta de trei unde de
arame : libdia, moneta de argentu care
re^aBistâ una libra de arame, semMla,
eare represeotâ una semilibra, si terun-
CM, eare refffeeentă cart'a parte de li-
bra, cea mai mica moneta romana, de aof :
umt terundu=v6.l6i» minima = nemi-
ca;—la divisionea ereditate! : erede de
ierundu, herea ex ternaelo, de cart'a
part*.
IfiSSELLA, s. f., tessella, (dem. din
tflBaera), 1. micu oorpu cubicu, a) pe-'
trioella de musaica;'!») cubn de jocu;
2. vulgare : peria de fern cu oare se peo-
tiiia=^este&a ritele, oallii, boii, sto.
TESSELLABE, v., tesBelUret 1. a
sterae ca teasetie, a lucră in mnsaica;
2. a pectiai on tesselVa in sensoln 2. : a
teaaatâvUde.
TESSELLABIU.-d, adj., toBseUarlas;
l.care lucra in mnsaica: artefiee tessd-
lortH, si subst., unu tesseUariu; 2. oare
face te$»elie in sensala 2.
TES8ELLATI0NB. a. f-, (teftielUtI«);
aetione de tesaeUare, in t. s. verbaluL
TESSELIiA.TOBnJ,-foHa, adj . a., tea-
srtlator; care teaadla va t. a. verbului.
TESSELIiATU,-a, adj. part., tessel-
Utii} 1. Btemutu ou tessdle, Inoratu in
Busaim ; pavMwnAt teB$diatn; 2. pec-
TE8.
14M
tinatu ca teasdl'a : vite testdate; eaUi
bene tesseUatt; aubst. m., ^Mselofulu t>t>
tehru.
* TESSEBA, 8. f., UtmxBt (d'in tfo-
oapsc^patru); eorpn pătrata, de lemnn,
de patra, etc., 1. spre a steme pavimen-
tula; 2. figura pătrata; 3. cubu pentrn
joon; 4. tabella cu înscri^tiOne ca semnu;
de aci : a) semna de ordine la militari,
seoretn; h) marca la a oarei arretare ae
accepea buccate sau si banni; e) tessera
ospitale.'Bemaa care si dau ^spetii spre
a 80 conn6Bce.
* T£âS£BABItr,-a, adj., teaserarUa;
relativa la insera, in t. s. vorbei; mibst.,
tesserariu, a) care &ce tessere; b) care
ae joca cu fesser'a=cabala; c) eare ac-
cepe tesser'a militarii de la capitann,
si aa da mai departe.
TESSERE, (oâ t stbilante), tesaui. te»- '
fiuto si testUt V., texere; a intrelacii fire
si a face p&ndia : a tesse păndia, a tesae
pMmura; a tesse si a ăestesse, eumu se
diee eo faeea Fenelope eonsortea Uti
JJlysse; a tesse in ă6tU Ztcte, a tesse m
pafru /tete; tesse n pentru mene unu
vaUu ăe pândia ; eonsortea mea a or~
ăitu si a tnceputo ae tessa, va ao6 ee se
tSasa totu tempulu paresimeloru; se tessu
panăie de cânepa, stofe de bumhacu si
de metasse, pannure de lâna; araniele
au invetiatu de la natura a tesse; fig.,
a tesse intrige.
TESSCTOE^SSA, s. f., textrix; K-''
mina tissutoria; vedi tessutoriu.
TBSSUT0BnJ,-i5m, acţi- 8., UxUf;
oare tesse : inseciu tessutoriu; arania
tessutoria; snbat., unu tessutoriu de pan- '
ttt4r<i; una tessutorta de păndia; aubst.
reale, tessutoriuht, pi. tessutâriele, ma-
china cu care ae tesse, stativele.
TESSUTU,-a, adj. part. a., textos t
lucru tessutu, materia tessuta, pândia
tesButa, pannura tessuta si fuRonata;
fire de tessutu; a purcede la tesswtU; tes~
sutulu pândiei e greu.
TESSUTURA, a. f., textora; aetione
de tessere, si effeotu alin acestei aetione;
modu de tessere; lacrulu tessutu : tessu-
tur'a U7%ei materie pate fi disa sau rara;
aerată tessutura nueeu gustu; tessuiur'a
dff Ia UHU «ipete pAw Ia oUnIw este eeolc.
ooglc
1452 im
TESTA, (ou t aibilaate), 8. f-, t«iU;
Tun de ktu, mai alleasn vasa io forma
concava; de aci, 1. testu allu nnora a-
nimali, (Sspaxov); 2. capetioa : tett'a ea-
puiui, (it. teaU, fr. tgte).
• TESTABCLE, adj., tcstabllU, {d'i&
tătare, de la 1 teste); care are dareţ tulu
da a te8tâ=:ii mărturia formale : oppo-
aitu, intestt^île.
«TESTACEIFOBME, a^j., ţ&.Usfai-
etflfarMft); care are form'a xtan te$taeia.
« TESTAGELL A, a. f^ (fr. test««lt«);
genn de mollusce d'in familî'a lîmaci-
nieloro, ordinea pulmoaarieloru.
• TESTACEOGBAPHrA, 8; f., (fr.
t«ftHâ«friviii«); descriptione a testa-
cielQni;d0act: testaceographicura,8â.j.,
(fr. toRtacâograpblqii*), relativa la te-
itaeeograpMa; testaceojfraphu,B.m.,(ft,
tMtae<«ffr^he), anctoria de una testa-
eeogre^Ma.
• XESTACEOLOOIA, s. f., (fr. teita-
erialogle); tractata asupr'a testacidoru,
istoria a teatacielon^ da aci : testaceo-
îogicu,-a, adj., (fr. t«tt»c6oWglque), re-
lativa Ia testaoeologia; testaceohgu, b.
m., (fr. teatacAoloKie), anotoria de ana
istoria a testa^loru.
* TESTACIUrn. adj-. toBt^oIui si
testaeeDs; da testa saa de teatu : struc-
tura testacia, lucru testaciu; pavimentu
teataâu, monumetUu teataeiu; subst pi.,
testadde. teatacUi (Ies testBcAs), classe
de moUqBCe allu cărora corpu e accope-
rita cu QBa testa sau testu, precamu sa
ostridiele, limacii, si altele.
* TESTAMENTARE, v., (it taata-
Menta», fr. teataneater); a face testa-
mentu, a dispune prin testamentu.
* TESTAMENTABIU.-o, adj., te-
atamentarlag} relativu la testamenhi,
disposu prin teatamentu : adu testame»-
tcu^, dispositioni testamenlarie; eredi'
tate testamentaria, adopUone testamen-
taria; esseeutorU* testamentariu; oare
scrie testamente ; si in aenan ren, care
compune testamente false, diversn de fai-
sariu, care falsifica testcmente.
TESTAMRNTP, pL-e,t6staBeBt»ii,
(d'in testare de la 1 tesfe); volienti'a de
pre arma a unni omn, dispositione li-
bera care se ajba potere d? lege dnpo
m6rtea testatoriului : a face testamemtm,
a disptMe jţrmtestamntuâeepretKerea
sea; testamentu (Aographu, testamettlu
aut\entim, teOnmeKtu mystieu; a l»»aâ
prin teatamerOu tata averea sea imstUit-
tâoru pviiite ; dltţfx) mârte ae desokide
testametUulu; testameiUulm faeutu m-
oMtr'a legUoruseannuUa; — în baserica
se dice nouulu.testamennit compleunta
cartiloru sacre «ompuse dapo Cbriato, â
ved^it^lu testamesUu, eomplesanlu e&rti-
lom sacre compuse înainte de Qiristn:'
bibl'Ca intriga ceprmehvM^Musimmdm
testament»; veâmd» teatamentu tMwpe
cu creationea Ivmei, ai hownIw tasta-
metUu finesce eu judeeafa de pre urma.
* TESTABE , T., tflitarl , (d'in 1 ta-
Btls); 1. a attestâ, a martori, a declari
ca martore; 2.ifa£etestamantu, alassi
prin testamentu.
* TESTAŢIONE, s. f., teaUtla { lo-
tione de testare, in t. s. verbulni.
* TESTATOfiIU,-*orifl, adj.8.,teaU-
tor; 1. care attesta; 2. care a facatufe-
stame»^, carealasaata fiinteatamenitu
teatatoriulu peno eându e in vMia pate
revocă, modîAed si annuUâ teatamei^
tnUt seu.
* TESTATBICE, s. f., teatatrixf fie-
mîna teataiâria, care a dispuau prin te*
stamentu.
* TEŞTATU,-a, adj. part., teiUtas ;
1. (Ole^atu, martoritu, confirmata prin
martori; 2. lassata prin testamentu.
* 1 TESTE, s. m., teatlaf oare atte-
sta, martum.
* 2 TESTE, S.Di.,teat!s) oolliu; vedi
teriida.
* TESTICI.U=ies*»c«Iu. B. m., teati-
oulnat demin. d'in 2fe«te=:colliii.
* TESTICULATn,-a,adj. parii., teati.
enUtna; provedutu cu teaticle, coUi&tn;
sabst. f., testietdata, ana planta nomita
si arebloB.
* TESTIFIGABE, v., toatlflMrl; a
attest^ a certifică, a declară, amsrttirf,
a dă mărturia.
« TESTIFIGATIONE, s.f., teatlflea-
tio ) actione de testi/ieara; martnrire, de-
poaitione verbale saa serissa , daolara-
tione, proba.
« TESTIFIGAXOBID,-fMa, a4j. a^
,, Google
tET.
.1461
taBtlOfiUBţ aa.n tesHfîea, marturesce,
damsrtDTia.
* TESTIPICATU,-a, adj. part., te-
fltia«fttBH; attestatn, marturita, probata.
* TESTILE, adj., textills, (d'ÎD te-
xer6=:(es*îre}; in forma de tessutura,
tesBtUu : lueru testiîe, straglu feştile.
* TESTILITATE, s. f., (fr. textllltfi);
calitate de testile.
* TESTIMONIALE, adj., testlmo-
atallsjrelatiTii Ia testimoniu : actu te-
tOntonidle, IHtere testimoniali; subst.,
«MU testimoniale, care da fe^imontu,
ear» aUesta.
* TESTMONIABE, T., (it. teiirtao-
■tan); a dfi testimoniu, a (atestă.
* l^TIMONIU, pl.-e, testlmonlQin,
(4% 1 tesle); v., martnrfa, attestatu,
atteMatitoe, addererentia, deposîtionQ :
tssHmoniulu oeUu mai bonu s% Iu da en-
luri ODHiIu prin portarea sea; testimomu
iU moralitate, testimoniu ăe paupertate;
a aoS honi tetHmonie de atudiele făcute;
leatimoniu âe maturitate pentru stu-
dwto UHttiersitarie.
TBSTORIF,-a, adj., text#r, texta-
rlis; care tetse, tessutoriu.
TtSfIOSV, (cu t sibilante, tie8tosu),-a,
adj., tflBtndlncni, testisiis; accoperitii
CQ lestu ': brâsea testosa, ai eîmplu una
testosa=tMtoio,
•TESTBICE, s. f.,textrlx, femina care
tease, teasutâria; figuratu, parcele.
•TE3TBINTT,-a, adj., tBxtrIiiii8,(d'iD
toxer« = tessere); relativa Ia iessutu :
iNcrtt testrinu, opera teatrina, arte ie-
strina; sabst. f., fes^>ta=:textrliia, of-
ficin'a testorinlni; m., testrinu=texttl'
înm, artea testoriolni.
1 TESTU, (cu f Bibilante, tiestu),'^\.-
uri, teitn, testninj coperclu de latn
coptn, si apoi copercla io genera : testa
de hUH, testa ăe pamentu; muîierile ro-
mâne coeu pânea suA testu; testuîu bene
arsu eâee pânea eurrendu;—brosca cu
testu=iesl6sa:=testudine.
2 TESTU, pL-e, textng, (d'in texere
=de8aere); tessutu, tessutura; in specie,
scriptn continnn fora Dote bî comenta-
rie : testu originale, testulu unui aue-
ioria; testul» unei lege; vorbele, frasHe
acesteia nu se afla in testu, ei premar-
gini; am îessu totu testidu in originale^
eu me ţinu de testu, si nu aămittu com*
mentariele vostre.
* TESTU ACIU, pl.-e, testnieUn }
păoe cdpta snb testu.
•TESTUALE, adj.,(fr.t«xtBel, d'in
2 fes^u^extnsa); asi&cumu e in;2 testu :
reeitatione testuale.
* TBSTUALITATE, a. f., calitate,
stare testuale.
* TESTU ARIU,-a, adj-, (fr.It«xtii«ire,
d'in 2 ^e8<u=t«xtDg); relatiru la 2 testu :
*TESXUDINE,8.f., teatado; l.bro-
sca testâsa; 2, testu de veri-ce animale;
3. bolta in genere; 4. machiaa bellica
la antici in forma de bolta dussa pre
rate; 5.' mai malti militari ordinaţi Qa^
longa alţii accoperiti de scuturi capi
formau una specia de testudiite.
• TESTUDINIATU,-a, a^j., te'uţaiU-
neatas; formatu in bolta.
•TBSTUDlNIU,-a, adj., testodlneni, bî
■ * TESTUDINOSU.-o, adj., de teatu~
dine, teBtosu.
• TESTDRA, a. f., textora, (dMn <e»-
sere:=t%xoTe); teesutura.
*TETANICU.-a, adj., tetanUiB, (w-
cccvtxcSţ), attacatu de tetanu.
*TETANirOBME aau tetaniformu,'
a, adj., (fr. tâtanirorme); care are ap-
parentia de tetanu.
• TETANOCEBU,-o, adj.,'{fr. WU-
■oebre, d'in T^avoc= intensa, si xipoţ
=:corna); genu de insecte dipţero d'in
famili'a laterisetelorn.
*TETANOTHRU,B. m.,teUB«tbrn%,
(rsriv&dpov); specia de coameticu care ae
credea aptu a face se dispară rngele^
cretitarele.
■*TETANU,B.m.,tetitniiB,(tiTavo<;);con'
tractione de nervi, spasmu.
TETIONE, s. m., tltlo ; vedi titione.
t TETKA-, (gr. ttoapsţ, tiTTapa=i
pa^a), in composite acientifice, precumu
in : tetrdhrant^iu,-a, ac(j., (fr. t^tra-
braii«be, d'in ^p&j/iov = branchin), cn
patru branchie ; subst. pi., tetrahran-
chiele, ordine de cepbalopodi cari aa
patra branchie; tetracameru,-a, a<^., (fr.
tdtrMamfero), care e formatu d'in patru,
camere ; tetraeanthu,-a, adj., (fr. Utra-
>yGoog[c
osMtlie d'in £xavda=:tpiuu), care are pa-
tra spini; tetraearpura. adj-, (fr. Utr«-
urpe, d'lu xapnci;=;fructu), care pro-
duce patru fructe; tetraceru,-a, adj., (fr,
tetnoire, d'in x£pa(:=:coruu), care are
ţaAxM astenne sau tentacle ; tetraceru,
a. m., (fr. Utrae^re), geou de plante di-
cotjledonie, cu, âori complete, polype-
tale, d'ÎQ famili'a dilleniacilora; tdra-
ehena, s. m., (fr. tdtrwibsliit, d'in x^t-
VEiv.=.descIiidere),noin()dataunuifructu
aimplu foimatn de unn ovaria care ade-
reşce cu calicald sen, si care, la maturi-
tate se desparte in patru celle; tetratihi-
ru,-a, adj., (fr. tfitraohlre» d'in ^stp =
mina), cu patru mâni; subst. pi., ^-
trachirele hmilivk da mammifere cu pa-
tru m&DÎ, ca eimiele; teiracxilu, s. m^
(fr. Utraoole), genu defungi d'in ordiae»
hfpomycetiloru; tetracorău,8.m.,t9tiar
chard«S| (Terpi^opSoc)) instrumenta mn-
BÎCale cu patru cârde ; succesione di&to-
nica d« patru sonuri; te^aăaetyUt,'^ ,
adj., (tstpaSfJLxroXoc, &. t^tndaetjle),
eu pabu degete; tetrade, s. f., tetrsB,
{ntpâz, fr. tetrade), numernlu patru;
tetrademtt,-a, adj., (tâtrad^ne, d'in âStjv
=glande), care p^rta, are patru glandi;
tdraăiatra. &dj-i (fr. WtradUne), rela-
tivu la numerulu patru; tetradra^mt,
B. m., tetradraehmnn , (rstpEic5[>axf^^)i
moneta de patru dradime : t^radyna-
mia, B.f^ (fr. Utradjnanle, d'in Sbvafuz
=potere) , classe a sistemei sessuale
care coprende plantele cu s^ase stamine,
d'intre cari patru sa mai lungi da cfttu
celle alte; tetradynamieura, adj., (fr.
t<tradjDaMiq««), relatiru Ia tetradţftia-
iMfa;tdra«dricu,-a,adj.(fr.MtTa6drlqiie),
relatim la tetraedm; tetraeăru, s. m.,
(cnpdsSpov, fr. t4tr«6dre, d'in Sdpet =
base), solidu formatu de patru planuri
triangularie, ecali ; tetraeteride, a. t, n-
cpoereplf, fr. tâtraitrirlde, d'in Sta; =
annn), periodu de patru anni; tetrafo-
Itu,-a, r.'iî., (fr. t^trafollâ), care are fo-
liele ord: :dte c&ta patru patru; tetragna-
Vnu, 8. m., tetra^nathlon, (rsTpdtpitJLdtoy),
specia da arania d'in famili'a orbitele-
lOru ; tetragonu, a. m., tetratronnn, (tt-
cpdtfenvov), figura cu patru Elnglari sau
CQ patru laturi; <6^a^rai»nfu,-a, aiţj.,
Tgr. _
(tE<cpd-fpa44>Aţ si TttpaTpdf^iatot), flont*
pusu d'in patru littere, si care are patm
linie colorate ; tetragynia, s. f., (fr. t«-
tr*K;nle, d'iopvij—fâmina), nome data
mai mnltoru ordini de plante , cari an
patru pistille ; tetragţfmcti,-», adj., (fr.
tâtraţrniqiw), relativn la tetrag§ma;
tetrag]/nu,-a, adj., (fr. Utrâsi»*), oue
are patru pistille ; tetr(Aydrieu,'a, adj.,
(fr. tetralif drlque) , care ooprende Im/'
drogeniu in propwttoae patrupla; Mm»
îepide, adj., (fr. Utraleplde» d'in X«kI<;
=scama, soldiu), formatu d'in patra
scame sau solii; tetraliee,B.t.,t*%e$Alx,
(zeipăXii), 1. una planta noantasierfee;
2. nome speci&cu allu unei specie ide
gaUloe selbatice; tetrtdogin. r.f., tetn-
Iftgla, trtpoXoYfa), aiimeru de patru Ar»'
mate compusa de aoella-asi anctiork,
d'intre cari celle trei prime er^ tcagfe*
die, a patr'a satyrioa, si cu oari ee pre-
sentaa poeţii la concursulu litterariu ii
autlcitata; tetralogieu,-a, adj., (fr. Utn-
logUne), relativu litdraiogla; Mrmu-
ria. s. f, (fr. tet»B4rle, d'in ^ipo^ =:
parte), corpu chymicu comfmud'iiidoae
combinationi binarie; tetrammu, B.m.,
(fr. tâtramfirloa), genu de plante dieo-
tyledonie, cu flori complete, monopetale,
ragulario, d'in &mili'a rubiacielorn; te-
tramerura, adj., (cerpKţLspiJc, fr. t^tn-
miret d'in ti>£po;=:parte), compusa d'in
patra părţi; care are patra articU la tarsi;
snb8t.pl., tetramvele, sectione da in-
secte d'in ordinea coleoptereloru oa pa*
tm artidi la toţi tarsii ; tetrametrieu,-a,
adj., (fr. Utramâtrlqae), se dioe despre
substantiele alia caroru cristalle se re-
ptirta Ia systam'a de patru aii; tetrame-
^U,-a,adj.S-|tetrametra$,(T3Tp&{i£Tpo;).
compuau d'in patru petîâre metrice :iw'-
SUri tetrametrei tetrandria, B, f., (fr. ti-
trandrle), nome datii, ia gyatem'a ses-
suale , unei classe da plante cu patra
stamine; tetrandricuru, adj., (fr.tetraa-
drlqne), relattru Ia tetrandria; tetran-
dru.-a, adj. a., (fr. t£tmdre; d'in iv^p
barbatu), se dice despre plantele cariau
patru stamine ; tetranemu,-a, adj., (fr.
tetraB^ine, d'in v^[ia— firii), care are pa-
tru filamanta sau tentacle; taranikn,
8. m., (fr. Utraathe, d'lu £ydoţ=âwe),
=y Google
TBT.
1465
geun de plante d'ia tamiii's composite-
loni, distinse prin patra flori flosctil6se,
tubiforme; tetraoăiu, b. m., (Tstpa^Stov,
fr. tâtraedlon], uome datu, in baseric'a
grâca, xami Iiymnu in patrn părţi, care
Be cfinta la venerea mare; tetraone, s.
m., tetraoDtftstpdiiâv), gallinaseibatico,
gallioa de monte; tetraonide, adj., (fr.
UtrKonlde), care s^mina cu unu tetra-
one; tetraope, 8. m., [fr. ttitraope), genn
de insecte care coprende mai multe spe-
cie de lamie; tetraoria. b. f., (iGrtpaopEa,
fr. t<triîorie) , carrntia cu patra eâlli,
cadriga; tetfapetalu,~a, adj., (&. ttitra-
ptitsle, d'in ff^oXovrrfoIia) , care are
coroU'a compusa d'in patru petale; te-
trapharmaeu, a. m. , tetrapharmAeDm,
(Tccpaip&pp.axov), emplastru compusa d'in
patrn ingredientie; metaf.bDCcate com-
puse d'in patrn specie do carne; tetra-
phoru, s. m., tetrnphoroi, (rsrpa^po;),
ductori în DUmeru de patrn, cari ducu
nna sarcina eftte patra ensi : falangari
tetraphori; Uiraphyllu,-0- &dj., (fr. td-
traphflle, d'in ţ6XXoy=:foIia), compusn
d'in patra folie ; tetraplare, v., tetra-
plare, a patraplici; tetrapla9iu,-a. adj.,
tetrspUaliH ,■ {■cnpa.icXâaioi:), patruplu ;
tetrapode, adj., (cnpctnoSi}; , fr. tttn-
V*4e), patrapede; tetraptem,-a , adj.,
{■csxpâxvspoi , fr. Utrapttre), eu patra
arepiore, snbst. pi., U^apterele, classe
de insecte cn patru arepi<}re; letrapto-
fH,-a, adj., tetraptotos, (mpintwro;),
care are numai patru oasnri in declina-
tione: nometetra^tu; tetrappUi. s.m.,
tetrapjliim , (cerpiicoXov) , transitn cu
patrn porti; t«trarehattt,~a, 8. m., (t«-
trarchatna, fr. tâtrarohat), demnitate
deJefrarcAu, durat'adomnieilui; tetrar-
ehia, 8. f,, tetrarehU, («tpapxia), t^rr'a,
territoriulu unui Utrarchtt; tetrardiu,
S. m., tetrircheg, (Terpip^T]!;), principe
care domnesce presto a patr'a parte|a unei
terre; teirarlmnchu, 8,m,, (fr.tfitrarhjn-
qie, d'in ^6Yxoir=roBtra}, genudevermi
intestinali; tetr(a-hythmu,-a, adj. s., t«-
trarhjtbmnB» (racpâppi>dtu);), compusa
d'in patra petiore metrice; Mrarrhena,
S. f., (fr. t^trarHIiiiie), genu de plante
moBocotyledonie, ou flori glumaeie, d'in
famili'a gnuninieloni; ietra8emu,~a, adj.,
tetraaenast (r5Tpdc(T)])io;), cu patru sem-
ne, sau cu patru sylîabe; fe2rasepaZu,-a,
adj., (fr. Utrasftpale), care aro patra
âivîsioni la calice; tetraspastu, s. m.,
(fr, t^traspaste, d'în (iff(lt£iv=trBgere),
poljspastu compusn d'in patru scripeţi;
tărasprrmVt'a , adj., (fr. t^trasperme,
d'in a]t£p|ia=8ementia), caro coprende
patru grauntie; tetraspora, s. f., (titra-
sporo, d'in asopi^Bementia), genu de
nlve in care sporelo sau sementiele sunt
dispuse c&te patra patra in grossîmea
fundei; tetraitachyu,-a, adj., (fr: tâtra-
Btaeh/6, d'in otâ)(Dţ=:sp!cD), alle earal
flori sunt in spice caterne; tetrasta-
teru, B. m., (TOtpaoritTjpoţ, fr. tfitrasta-
%ire), moneta de patru statere; teira-
stemomu.-a, adj., (fr.t^trasMnione, d'lH
ar^ffxov =r stame), care are patra sta-
mine; tetrastigt>uitu,-a, adj., (fr. tritra-
stlgmatd, d'in 9cî7[iti(=stigma), care an
unastigma patrnfida; tetrastiehurOt adj.
B., tetraatlefaoB, (zvtpivm^oz), oare are
patru serie de columne : porîicu teiru-
stiehu; care e compusu in patra eerie :
ordin tetravtichu; care e compusu d'in
patni versori : epigramma Mrastit^
si B. m., tmu tetrastichti; t«traslomi,'a,
adj., (fr. t6trutona, d'in artf|jba=j;ura),
care are patru gnre saa mgatfine; te-
trastrophuro, adj. s., (fr. t<trastr*pke»
d*iD atpciţn}=stropba}, care se compune
d'in patra stropbe : oda tetrastropha ;
tetra8ti/lu,~Q , adj. s., tetrastrlM* (n-
cpâOToXo^) , cu patru columne ; subst.,
una tetrastnUt, tetnatrlon; t^rasgUa-
bieu,-a , adj., (fr. titrHjrllakiqBe), cn
patru âyUabe : vorba tetraggUabiea; te-
traaţfllabura, adj., tetraifiufen , («-
ipaa6XXa|3oi;), de patra sţ/Uabe, si sabst.
m., unu tetrasyllabu; tetratheoa, 8. f.,'
(fr. t^trathiqae d'in *T5iiYj=th6ca), genn
de plante dicotyledonie, cu flori com-
plete, polypetale, d'in famili'a polyga-
lelora; t^atomu, s. m., (&. t^tratvH»,
d'in toiiij = taliatura), genu de insecte
coleoptere, heteromere, d'in fomili'a fon-
givorelora; teiraionu, s. m., (farpitovoţ),
interrallu de patra tonuri in masiva
antica,
« TETBÂCE, 8. m., tetrax, (Tftpt(£);
gallina de monte; vedi tetraone.
=y Google
14SS
TOtT.
* TETBAEE, v., t«tr*r«; a face te-
tru, a infectă, a sparc&.
* TETBICITATE, a. f-, tetrUltu; ca-
litate, atare de tetrieu, facia severa, in-
tunecata. ,
* TETEICU,-a, a^j., tetrlens; intu-
necatu, triata , aeveru, duru , crndele,
faaestu, ammenintiatoriu : vuUu tetrieu,
faâa t^ea, tMdiere tt^rica; discipJtna
tetriea; ttdn tetriea, care c&nta la bă-
tălia.
* TBTSmKXBE, r., tetrlanlrej a
■trig& ca ratiele.
* TETBITATB ai tetritudine, e. f^
totrttai ai t«trltDd«t calitate de tetnt.
« TETBn,-a, adj., teter (aau %mitt)t
tetrat tetrvmj orritii, negrn, spurcata,
abominabile, iafioratorio, 1. pentru sea-
snlu aaterna : colore tetfa, aapâre tetra,
odâre tetra, cniâre tetra, apw^ ietru,
epeetaclu tdru, nâpte tf^a, Urna teira;
2. pentru Bensulu iatemu : omu tei^m,
fapta tetra, li^ta ietra, haiaiia tetra,
ei^iditate tetra, tntmicH t^ru, aententia
Utra.
* lETTIGOMETKA, a. f., tetttK«-
Metra, {ttfm.io^iixpa)i larra de cicada.
, * TETTIOONIA, a. f., tettif«aU,
(ttmiovia); una specia mai mica de ci-
cada.
* T£TTIâONID£, adj., (fr. tetUge-
■Ide); oare a^mina cu oua tettigonia;
sabat. pL, teUtgoHidUe, familia de in-
secte hemiptere.
TE[J,-a, pronome possessiva de la
pera. II sing. t«R«i compara : meu, teu,
teu, t. mea, tea, sea, pi. m. mei, tei,
m, f. tadle, teiie, seUe, unde U au in-
trata numai apie impedecarea îatalo, in
locu de : mee, tee, see : tata meu, frate
tsK, filiu seu, mama mea, soru tea, filia
$ea, jKirentii mei, fraţii tei, coirmatii sei;
sororiie meile, amic^ tdle, vesUmen-
tele selle; vorb^ tata meu, faptele frate
teu, porlarea filiu seu; reulu venitu a-
supr'a captUui meu, pretiulu lucrului
tetitformoseti'a calMui seu. Candupro-
BOmele poasesaiva sta ainguru fora aub-
atantivu (abaolute), cere articlu Înaintea
Ha ; oUu meu, ailu teu, aUu seu, (aUi)
ai mei, (aUi) ai iei, (aUi) ai aei; a mea,
a tea, a $eai alUe mdie, aUe teUe, aUe
THA. '
seUe; asi& si candu possessiTuln ae pune
inaîntes aubstaobîvului sen : aUu meu
eopillu, allu teu frate, aUu seu cateliu,
a mea carte, a tea faâa, a sea mâna.--
Ii^tre Dacorom&ni poasesslTele n'au Bes-
sioni de caeuri, 6to intre Macedoiom&ni
ae declina ea si celle alte proaomine.
* TEUCHITA, 8. f., tsoehltes, (w
XtTŢ]<:); una specia de joncu (papura) o-
doriferante.
*T£UCBIA, a. f., tenrla; una plante
neconnoBCuta.
«TEUCBIU, a. m., tenerioa, (ztSxKfun),
una planta, probabile acea-aai ca teu-
eria; (teuorUv lUTiim, lann.).
* TES-JU^^testUe, adj. s., textllb;
redi te^He.
*TRTIOS.VJ =testoriu.-t6na, a^.
a., ttxtoT, textorlnat vedi testoriu.
•TEXTBlCE^tofrice, a. f., textrlx}
vedi teatrice.
*TEXTBmD=tea<nfi«,-a, adj., to-
trliiiii, teitrlna» textrlniini Tedi ffr-
strittu.
* 'i:MXTl]=testu, B. m., teziag, t«x-
tnn) Tfldi 2 testu.
« TEXTUALE = fe«ttia!«, a^j., (&.
textael); vedi testuale.
*T£XTDABIU=^^i((ini(,-a, a^.,
(fr. textoKlre); vedi testuariu.
* TEXTUBA=:terfura, s. £, textarsi
vedi tegtura.
* 'i:R&.hAMV==ialamu, a. m., thaU-
MHs, (ddXaţioi:); camera de dormita, ca-
mera nupţiale; lectu, patu, asteroutu;
lectu nupţiale; fig. căsătoria, matrimoaia.
* THALASSA = talasga, s. f., Ui»-
laMa, (^&kaisaa), marea.
* 'IRALASSlC\]=talaagieu,-a, iăj.,
thalassleui, (doXoasixtSt) ; relatiru la
thalassa = mare, de mare : colore tha-
lagaiea, de mare; omatu thalassicu, ca
allu marinariloru,
* THALASSINTJ=(aîas8inu,-a, tta-
UbiIuub, (ddX&aatvoţ); de colorea marei :
vestimentu talassinu.
*THALASITE, s. m.,thalaiilte8,(^-
XaooCiT];}; vinu care in rasa ae cofuodi
iu mare spre a se invechl.
♦THALASSOCBATB, a.m., (daXaa-
oQxpixoip); dominatoriu de mue, care
domnesce pre mare.
>yGoog[c
THE.
* THALAS30CRA.TlA,8.f., (»cAm."
aoxpada); dominatione pre mare.
* THALASSOCBATICU,-a, adj^ (fr.
tbalsasooratlqae), reUtivu U thalasso-
eratia.
THALASSOHELE, s. f., UiMnMn-
iTCii, (daXa3o6{i«X[); apa de mare me-
stecată ou miere (pentru beutiira).
* THALASSOMETBICU,-a,adj.,(fr.
thalMBontitriqne), relatiru la thtăagao-
metru.
* THALOSSOMETBU, s.iD., (fr. thâ-
luionitre, d'in p^pm = mesura); ÎD-
stmmentu, fane cu plambn, prin care
se mesura profunditatea marei.
*THALAflSU=toia8»u, a. m.,(irin M-
Xc»oa=mare); noda, âuctu,TaUa de apa. .
* THALICTBU, a. m., (*4Xi*tpov);
specia de renonculaeia; de aof : ^lie-
troide, (fr. thaUetraHe), care sâmina en
thalictrulu. '
* THALLU, 3. m., tballas, («oXXiic);
fostellnln unei plante ca foliele selle.
* THAFSIA, s. f., thapiia; ana plan-
ta, fenila.
» TBASSA, s. f., (fi-. tMse, it-iHia,
arab. thsH); vedi taaaa.
* THAUMATTJEGIA, a. f., (*ao|M(-
toDp7(a); facsre de minuni,
•THADMATUaQICD,-a adj.,(fr.thao-
nstnrglqne); relativa Ia thaumaturgia.
* ÎHAUMATDBGU, s. m., (*ao[jLa-
TOopţiic); facQtoriu de minuni : sănctu
thaumatwgtt.
* TBEK=theia, b. f-, (fr. tli<); gena
de plante dicotfledonie, cu flori com-
jdete, polypetale, d'in famili'a theaeie-
loru. care coprende mai mulţi arborelli
caltivati in Chin'a si in Jspooi'a; folie
de acesta planta uscate, cari dan una
infuaioue forte plăcuta la gustu; licâre
născuta d'in infusiouea calda a acestoru
folie;— prin eetensione, diverse infasioni
de folh de plante, cari serrescu de
medicamente : seăemu ser'a si beemu
câte una tassa da theia; ve invitâmu de
aera la una tassa de thăa; morbosulu
reeiiu a beutu una cupa de theia de flori
de teiu, a assudatu bene, si s'a facutu
sandosu; thei'a de nun^Aa e boni pen-
tru sivmachu.
* THEACIU,-a, adj., (fr. tk4se«);care
ToK. n.
THE.
1457
sâmina a Gtea; subst. pi., theadeU, fa-
milia de plante, care are de typu ge-
nulu thea
* THEANDEIA, 8. f-, (*eavîpla); ca-
litate, stare, natura de (heandru, syno-
nymn cu th',anihropi'a.
*THEANDBIGn,-a, adj., (ftKtvSptJuiî,
fr. thâandriqne), relativu Ia iheanăria.
* THEANDKU, s. m., (d&ivepft;);
dieu omu; synonymu cu theanthropu, o-
pithetu datu lui Cbristn.
* THBANTHBOPIA, s. f., (*iav»po>-
lAx); natur'a divina unita cu natur'a
* THBANTHBOPICn,-fl, adj.,(».4v-
dpunoi;); relativu la thwtntkropia.
* THEANTHaOPlT, a. m., (*s4wfrpo>-
icoţ; fr. thAanthrope); dieu omu, epitheta
datu lui Christu.
* THGATBALE, adj., tlieatrallai de
tJieatru, relatiru Ia theatru : aetione
iheotraie, gesturi theatrali, musica thea-
trale; jocuri thiatrali, divertimente thea-
trcdi; omu thealrale, si in sensu ren.
* THEATRARIU, b. m., oare âmbla
de ordinarin la th'Axtru; care face pfulie
d'in persooele de Ia theatru.
« THEATBIGU.-d, adj., iheatrtees,
(^sarpixdţ); de theatru; vedi theatrah.
* THEIATRIDIU, pl-«, theatrlflnm,
(dsaTpESioy); micu theatru.
" THEATROMANE, ai^. a., (fteatpo-
^vfy:); care are mani'a de a frecentă
theaireU.
* THEATBOMANlA, s. f.,(d£aTpo-
(Lctv^a); pasaione pentru theatru.
•TBEATBU=f£a<t-u,pl.-s,tkeatrum,
(dfatpov); Idcu, edificiu, unde se repre-
senta opere dramatice : theatru mare si
formosu; theatru de marmure; theatru
romanescu, theatru itdlianu; a freeentd
th?cdrulu.amergeîatJieatru;theatrulu e
una scola pentru poporu.
TB.EGA.=teca. a. f., theei , (*î)xi)) ;
vagina : bagast^i'a in thâea; tine-ti sa-
bi'a in thâca; trage sahi'a d'intheca;
Românii j>orta cuţitele in thiea; elli
pârta thec\\ cu cuţitele la brânu, as-
semine porta calamariele cu tâte ceUe
neeessarielascrissu; thecadeoekeilari;
silicei de faseda si de alte legunme
inco se nomescu thiee.
y, Google
1458
THE.
THEOABIU =: tecoHu, B. m., care
face thece.
TE^CATU = tecatu.-a, adj., theoa-
ti8} pusu, bagatu in theca.
* THEMA, pl.-mate. tbema, («V«);
propositione, subiectu.these, penau datn
spre a fi tractatn in scrinsn : themate de
traăusm in limb" aromânSaca; apune-mi
eareethem'a de tra^cUu ; thema in gram-
matiea se chiama si forvi'a primitiva a
unui verbu.
* THBMATICU,-a, adj., (fte|M(tiwiţ);
relativa la thema.
* THEMATISMU, a. m., (*e[ia«o(i(>c);
poeitionea unei theme , anei forme pri-
mitive, io gracamatica.
THEMELIA = temeUa , s. f., («ejii-
Xtov), rnidaneotBia; fundamentu, base.
TREÎ/[ELI&J3.E=temcliare,-ediu, T.,
(J^s|isXtdEtv); a fuDd&, a pune fondametita;
vedi intemdiarez=.inihemeUare.
THEMELIATC=: temeliatu,-a, adj.
part, fandata; Ye&iintemeliatu^nthe'
meîiatu.
THEMELICU=te«eZ««,-o, adj., (&b-
^ikioi)} ca temelia, ca fundamentu, sta-
bile, positiva : argumente themeliee.
THEUELITT, b. m., (^siiiXiov), hinda-
nantum; fundamenta; latione.
THEOLOGIA, s. f., theolof ia» (»eo-
XoYui); doctrin'a despre dieu : theologi^a
e sdentCa cea mai inalta ; theologia ra-
ţionale, thedogia positiva ; theologia dog-
matica, theologia morale, theologia pa-
atorcUe ; doctore de theologia ; omu ver-
satu in theologia.
THEULOGlCD,-a, adj., tbeoloKlooa,
(j^soXoYixcSi;) ; relativu la theologia, de
theologia : traetatu theologia* ; facultate
theoîogica; thesi theologiee, dispute thto-
logice. (o-gumente theologiee.
THEOLOGU, 9. m., thevlosng, (&so-
XtS^oţ); care se occapa cu ^AeoJo^'a, care
Bcrie despre theologia : unu mare theo-
logu; disputele theologiloru au eausatu
multe versori de sânge.
* THEOBEMA, pL-mofet, theorema,
({^c(>>frt][La) ; propositione tbeoretica, a
cărei veritate e de deutonstratu : theo-
remat» geometrice; a demonstra una
theorema; a deduce d'in una theorema de-
monstrata fote coroUariele.
THE. ^
* THEOBEMATICU,-o,adj.,(fte(fl{ni-
[Lanxj;); relativn la thettrema.
* THEOREMATIU,-o. pl.-e, thetre-
natlam, (d£(i>p7^nov),deniiR.d'in/&ei>-
rsma, mica theorema.
*THEOSETICtr,-a, adj.,tlieoretloBg,
(^eMpipr-^;); Bpecalatiya, in oppos. ca
praeticu, sau operativa : fia-care sdeti-
tia are una parte theoretiea si alt'a
practica; medidna theoretiea si tnedi-
cina practica.
* THEOaiA, 3. f-, Uie*rti. (ftseopta);
specalatione, scientia generale, soieatia
a priori ; theori'a urtei seientie e partea
filosofica a acientiei.
* THEOEICtJ,-o, adj., (««opiiuSţ, fr.
th<erlqne); relativn la theoria, synonyma
cu theoreticu.
* THEOSEBIA, s. f., (fteoofipeia); ve-
nerationea cotra Domnedieu, l'ric'a de
Domnediea.
* THEOSOPHIA, B.f.,(dBo<»<p(a);in-
telleptioaea divioa, connoscenti'a Incm-
riloru divine; filoBO0a mai pre susu de
mentea umana.
* THEOSOPHICU,-a, adj., (fr. th*»-
Rophlqae); relativa la theosophia.
* THEOSOPHISMU, b. m., (fr. !»«»•
sophlsnie); syetema theosophica. care ad-
mitte co omalu ar potâ possede theo-
sopWa.
* THE080PHU, 8. m., (ftaiiaoyţx:);
care ae occupa cn theosophi'a ca scien-
tia : muUi d'intre theologi se eredtt a fi
theosophi.
* THEOSTASE, s. f., tkeoBtasli» (d'in
dsâi; si ordati:); loca, cella in care se aâa
ana divinitate.
* THEOTEOPHIA, s. f., (fteOTpoţrfa);
nutrimenta divina.
* THEOTYPIA, a. f., {»eoroirfa); »8-
seminare cu Domnediea.
* THERAPEUTICA, a. f,, tberapen-
tlfla,-*rnBi, (^GpacEtmxd); partea me-
dicinei care se occupa in specie cn vin-
decarea morbiloru, medicina practica.
* THEKAPEUTICD,-a, adj., (*sp«-
iCEOTixi!?); relativa la therapta.
* THEKAPEDTU, B. m., (depaitcn-
nj;, fr. th^ropeutiste); care Be occupa
in specie cu therapfa, medica practico;
— una specia de asceţi.
>yGoog[c
TB^.
* THEB APIA, B. f., {^spkicela); sciea-
tia de a tracta '91 cură pre morbosi, cura
practica; vedi si therapeutica.
* THEBIACA, s. f., theriaca si ther!-
aee, (dr^piaxi]); jnedicamentQ speCificu ia
contr'a mascaturelora veniufise.
* THEEIACU,-o, adj., therlicus, (ftij-
ptaxdţ); care are pfoţ)rietkti specifice in
contr'a muscatnreloru veninose.
*THERrONABCA, s.f.,thorlonaroa;
(dT)ptov4pxij)ţ specia ie planta care ad-
dorme sî-nccide şerpii.
* THERIOTOMIA, a. f., (fr. tMrlo-
tomle, d'in *iflpwv=rfâra,' si i:b|i.'f|=talia-
tnra), anatomi'a ferelom, zootonria.
* THERIOTOMICU,-a, ad^., (fr. th6-
rlotomlqae); relativă la theriotomij.
•THBBISTRU, pl.-5, tberlstrum,
(Mpiorpou)', vestimentii de T^ra; fig.Telu :
tha-istrulu pudorei, veluln pud<Jreî.
* THBRHA, ţi. therme, thermae,
(d'in Aep;j,ij;=:caldu); 1. font&na de apa
calda ; 2. baoie calde : thermele romane
erau vaste edifieie in cari se aflau bă-
nie, gymnasie, biUiotece, gradine, atc.
*THBRMALE, adj., (fr. tfaermal);
de therme : ape thcrmali.
* THERMALITATE, s. f., (fr. ther-
mallH); calitate, natura de ape ikermaîi.
* THEEMANTICir.-a, adj.;therniftii.
tloua, {^ep^fxm'K6z); care incaldesce :
tHedieamenfii themtanticu ; subst. ther-
mantiadu, elementu incalditonu, care
produce caldnra, materia bypothetica
ca si pUogisticulu.
*THERMARID,-a, adj.s., tliama-
rlvg; relativu la thertnc: care servesce
la thtrme; porlariu allu ttir-meloru.
t THBEMO-, (ffr. *epţ<.i.- = caldu),
in compoaite seiertifice, precumu iu:
therm(^>ar(metrlcu,-(i , (fr. tbermoliaro-
n^trlqne), relatiyu l&tltermobaromftrH;
thermobaromctru, s. m., (fr. Ihermtba-
rttmdtre), instrumentu de physlca care
nnesce proprietăţile barometrului ea alle
ihermometrului; thcrmoelcctricUate, s. f.,
(fr.tbermodeotrlclt^), eîeciricitate des-
Toltata prin căldura; therinoelectrica-
a, adj., (fr. thftrmoâlectrlqae), relativu
Ia {kirnioelectrieitnte ; ihermog ,nu,-a ,
adj., (fr. rliermo^fene), uascutu d'in căl-
dura; rter»»o?omj7a,s. f.,(lberiP0laiiipe).
THE.
U59
apparatu care da totn de una dataşi ga-
sulu pentru lumina si caldur'a pentru
incalditulu caseloru; thermologla, s. t,
(fr. thermologlfi), tractatu despre căl-
dura; tkermolofficu,-a, adj., (fr. tfaerma-
lagtqoe), relativu la thermologla, ther-
mologu, a. m., care se occnpa cu tAermo-
logl'a;thermomagneticu,-a, adj., (fi-ther-
momaţnfitlqae), relativu la tkermomag~
nestismu; thermomagnetismu, s. m., (fr.
tbormomagQ^tlsine), magnetîsmu des-
Toltatu prin căldura; thermom£tria,8.ţ.,
(fr. tbermomâtrle), arte de a mesurÂ
caldur'a; thErmOmetricu,~a, adj., (fr.
tlierm'>m6trtqiie), relativu la themome-
tria, sau la fhsrmomctru ; thermometru,
s.m., (fr.tbermometre); ins trumeutu care
servesce a mesură gradele de tempera-
tura alle atmospherei sau alle substan-
tieloru cu cari se pune in coutactu ; ther-
mophilu,-a, adj., (fr. theimopblLe), care
viue in terri calde ; thermopoliu, e. m.,
tliermopolluin, (dEp^LOJciâXiov), caupona
in care sevendu beuture calde; thermo-
poîu, s.m., (fr. ttaermo pole), care vende
beuture calde ; thermopolare, t., tber-
mopoUre, a udă cu una beutura calda;
thermoscopia , s. f., (fr. tbermogcople),
arte de a mesură caldur'a cu thermosco-
piidu; thermoseopicura, adj., (fr. ther-
moscoplqne), relativu \& thermoscopia ;
tkermoseopiu , pl.-e, (fr. thermaseope),
inatrumentu destinatu a descoperi scam-
barile cari se intempla in temperatura,
prin dilatationea aerului seccu incbisu in
d6ue besice, separate un'a de alta prin
unu tuba cotitu de ddue ori ; thermo-
seopu, a. m., (fr. themoscvpe), care se
occapa cu tJisrmoseopi'a si observa ca
thermoscopitdu;thermospoăiu,a.Ta.,ihtT-
iiiftspodiDTii,(d'Ep|i:.ot3ir'SS[ov),va3uimplutu
cu spudia calda ; thermostaiu, s. m., (fr.
thermoBtat), nome data unei specie de
thirmoscopiu.
* THESAURARrATn=fesawottn(«,
s.m., (fr. tbeflaDrarlatus); 1. oflicia,
demnitate de thesaurarm ; 2. corpulu
officiariloru insarcinati cu lucrările re-
lative la thesaundu terrei.
* THESADBARIU=tesaurar(M, 8.m.,
theBaiirarlns; 8. m., prepositulu thesau-
rtdwi, care custodeaca thnsaurvlu, car«
yCoogle
1460
THE.
administra thesaurulu : thesaurariidu
terrei; marele thesăurariu e ineongiuratu
de consiliari si de mai mulţi alţi offici-
ari cari i dau adjuioritdu necesaariu la
administrarea Oiesaurului in care intra
tâte veniturile terrei.
• THESAURIZABE=fa«awwarc, v.,
theBkarlsare , (^aoDpCCEiv) ; a aduQ&,
a Btringe theaaure ; a accnmuU averi.
• THESAUBIZATI0NE=:te8OMrwo-
tione, a. f., tbesnorliâtlo ; actione de
thesaurizare =: adunare de averi, accu-
mulare de averi.
• THE8AUBIZAT0BIU=:fe«awmo-
U)riu,'t6ria, adj. s., tbesaarlxans ; care
adnna, atrin^e thesaure, accumulatorin
de averi.
• THESAURIZATU=i*ejawwa(M,-a,
adj.part.,theganrlxktDi;adunatn,8trinsn
ia thesauru : auru si argentu theaawi-
jiatu; averi theseatriâate pentru tUtii,
• THESAUBU= feSdMrii, pl.-e, th«-
■snrue; (d^^ictopcS;); depoaitu, magasinu,
provisione, mai vertosn de lucruri pre-
tiose, &r&n\x:the8awuiuatatuiui, thesau-
rulupublicu; thesaurele regiloru; the'
tauru plenu de auru ai de argentui the-
aaurtUu nostru e deaertu ; ministridu da
bonuri de thesauru; bonurile de thesauru
repreaenta detorfa fluctuante a thesau-
rtilui ptAlicu.
' THESE=fe«e. B.f., thesls] (ftiatţ);
poeitione, prepositione, cestione de filo-
sofii sau de alta acîentîa, problema: /ia-
care licentiatu e obligatu a perlucră una
fheae si a ua apperâ in publicu.
• THESID, B. m., tbeslBH, («ijoetov);
npecia de ârba amara, theslam llnspliTl-
!■■!( lĂnn.
• THE8M0PH0RIE, 3.f.pl., theamo-
phorl»,-*rDn, {^s>3^of6pia); serbatori in
onorea Cererei.
• THESMOPHORIU, s. m., (ftsattoţxi-
piov); templu iochinatn Cererei.
• THESMOPHORU,-a, adj., (dsqto-
(pdpoc); legislatoriu; epithetu datn Cere-
rei ca fandatrice a societatei civile.
« THESSALICU,-a, adj., theaMlIcDa,
(ditjogcXtxcSi;); proprie, relativu la Tkes-
salia; figuratu, magicu, fermecatu : ar-
tile thesaalice , fermecaturele ; edlorea
thessăUca, colârea purpura.
TBO.
« THESSALU.-o, adj. s., theMaUi;
(dsooaXtii;) ; proprie , care locuesc» io
Thessaîi'a, d'in Thessaîi'a; fig. mai al-
lessu f. <Ae85aIa=:fermecat^nA.
* THETA, a. f., tbeti^ (*iţta); litter'a
grâca ft, littera care indică condemna-
tiQuea la morte (MvaTOt;) pfş tfihall'a
judecatoriuluij — semnu criticu pqşa
pre unu manuacriptu desapprobatu.
* THETICn=te«(n*,-* jidj.^Ata**:);
positivu, affirmativu, iu opp^aitwt^ (sp
aniitheticu : modu thdicH, fi'oposiiione
Ihetiea.
»THEUBQIA,s. f., tk^Rl«» (»E-
oop^la); proprie, lucrare divina ; inse în
specie, commerciu mugieu aa 4fTi«ita-
tea; arte de a evocă pre dieî.
• THECEGICn,-a, M>, ţ^rsttiit
(dEoi)p7twS<;); relativu la Oiemff^i V>9f
gicu.
* THEUBGU, 8- m„ tkţnirniw (*t-
<xipf6i;); magu, fermdcatoriu c^q «v6ca
pre diei.
* THIASn, s. m., thlaaoa, (dtdiaoc);
unu saltu in onorea lui Baccha.
* THOLU, B. m.,tii«Iw, (ddXoţ); bolta
rotunda, cupola; de aci apoi, edificiu cu
una cupola.
* THOMLCE=JonuM, 8.f., thoivaxsi
tbomix, (duiitO; fune de pi^vra.
•THOBACATU= toro«»(»-#, adj.,
ihoraeatnBf coperitu cu unu tharaee,
loricatu, coriaciatu.
* THORACE=(of-ace, s. m.. thorax,
(WtpaS); proprie, pectu=:p6ptu ; de aci
apoi, pectarîu, veatimentu eara oopere
pectulu, lorica, coriacia.
* THORACICU = toracicu.-a, adj.,
(^paxixcS;, fr. tlioraoi«iiA); relativu la
thorace sau la pectu : regione thyraciea,
arterie thoradce, viscere fhoraeice; subst.
pL, ^Aoracicfiîi!, ordine d'in clasaea pesci-
loru ossosi cari au pînnele ventrali puae
supta celle pectorali.
* TKOEACIO=tora«M, pl.-c, tbora-
elam, (dupâxuiv); demin. d'in thoraee;
in senaulu de lorica, coriacia, mica lo-
rica, mica coriacia.
t THORACO-, (gr.^tipaS = pectu),
in compoBite scientifice, [A'ecQmu ; thora-
coăynia, s. f., (fr. thoraoodjnle, d'ÎQ
dâiîvij^dorere), dorere de pectu j tkcror
yCoogle
THU.
eofeâale, adj., (fr. tIi*raeorMUl), mu-
8d« ihoracofadaîe, care se dice si tlut-
racomassUlifaeiah; thorficoscopia, s. f.,
(fr. tboruoseaple, d'in (ncone[v=:ob9er-
Tare), esploratione a peotulai; thoraeo-
8eopie%rO, sdj., (fr. thsr>e«BeopH|»«),
relatirn la. tkoraeoscopta ; thoracon&a-
nu,-a, adj., (fir. tlioraooiMlrc, d'inCtuov
zrasiaiBle), se dice despre aolmalile ]a
euri or^Eteie rQ9pirat6ri« an Inatu nna
mare desroltarfl.
* THRGmj^frentf, e. m., ^3mnt,
(dpijvoţ); cântn ftjnebre, ciata intra Ua-
d'a mortnlui ; lamentaticae.
• THREP8I0L0GIA, b. f., (threp-
aloloste, d'in #pâiţtţ=)tutritione, si Xiî-
"foc^rdiscurso); traetata desprA natri-
tîonea animalilom.
* THBEP8IOL0GIGD,-a, adj. , (fr.
threpalologlque), retativu la threpsuh
logia.
♦ THREPTICOj-o, adj., (#pMctiJi4:) ;
ontrilwrio : materm tfeptiee; fMtUtatea
trepiiea. {t6^pvimkăv), facultatea inflina
a suffletulai, «are serveaoe spre a Dntrf
si 1/ propagi gensln.
*7HBIDACE,B. r.,tlirMn, (»p(3aS),
una specia de laetuea; sncoa de acâata
laotnca.
' THRIPOPHAOn, B. III., i*piicof<k-
ftK, b. tbHr»ph>ge); care manca mici
Termi si insecte.
• THROND=fo-i)«u. pl.-ttri, Ihronns,
(dp<ivo<); scamou inaltn, soamna regale :
regele aiede pre thronu ; prineipăe ne
mi pre thronu; ^mnwJu vorbi de pre
ihrotiu; a deseende de pre thronu, adu-
loton» veriescH Humai despre t}a-onttt«
prme^eluii 0U1 incongiura thromUu ai
dieu co appera thromuJ/a; cenAu e thro-
ntHulmlkmHeAkH.
* TEnNKABITJ,-a, adj., thumarlot
si thjDurtnaj de ihumiu.
« THUNKINA, B. f., (it. t*niilBa, tt.
thtHlfle), carne de fhtnrm sania.
« THONNU, fl. m., tiiiiiiDas si th^a-
■asf (d^wo;, it. t*iii» » fr. thon); unu
pesM marino care trage pâno Ia una
miile de Itbre si mai bene, se prende in
marea mediterrania, sie forte bonnn d«
maneatu i ilvMunu proap^u, ihumm mo-
rmatu; tcdata de thtmnu.
* THYADE, s. f., tbju si thyl»s, pi.
tbj«*BB, (ftodtţ si ^i&t); una bacchsnte.
* THTUALLU, s. m., thjnallDB) una
epecia de pesci.
* THTMBBA, s. f., thjmbra, (»6(t-
ppa); gena de plante dicotyledonie, mo-
nopetale, d'in famili'a labiateloru, cari
crescu in Europ'a meridionale; BataraU
bortenalB, Lirm.
* THYMBREU, s. m., tbrmbrasDBi ;
planta, mintha cu folie spinose.
« THTMELE, s. f., tbjmele si tttj-
Meltf (^[liXT]); scena, theatrn.
* THYMELtCU,-fl, adj., ţhjmellona,
(OotiaXiKii;); relativa la theatrn ; subst.,
unu thymelieu, nnn actoriu ; una thy-
meliea, una actrice.
* THYMTA, s. f., (»6{uov), tbna, Im-
cenana; Tedi temta.
* IHTMIAMA, pl.-mo/e, tbjmUBia*
(OoţLEaiia); profamu; actn de th^miare;
yedl ttmiare.
THYMIANU, s. m., tfaţana sau tbf-
mum, (dâ}u>v); una plantx, nna ârba cu
odore aromatica.
THYMIABE,-c*M, T., (»»(«4C«v, »o-
[ud^tv), anfftre; Tedi temiare.
THYMIATIONE, a. l, (*o[tt«3tc), asf-
fltt»; Tedi temiatione.
TBTMIATORItI,-Wria, adj. 8., (»o-
[ua-nţp), surator; care thymiiăia: subst.
reale m., thymiatoriu , jA. thymiatârie;
si f., thifmiatâria^thymiatore, tbfBla-
torlum, (di>ţt,tar)jptov), rasa in care se
arde ihymia; redi temiatoriu.
TBTM[ATU,-a, adj. part., snnitiia;
yedi temiatu.
* THYMINTJ,-a, adj., tbymlaua, (»o-
{uwi;); de thymu.
* THTMITE, 8. m., th^mltea, (&o^L-
nj;), Ţinu de ihytnu.
* THYM0Sl7,-a, adj., tby meana ; de
thţfiHH, făcuta cn thynm.
* THYMU, 8. m., thjiitaB si tb/mum;
(Mjwi: si Mtiov); thymianu.
tTHTRO-, (gr. ftopsiic =: scutu), in
composite aeientlGce, precumu i thyro-
arytenoidiu,-a, (fr. tbf ro-arfi^aoldlen),
relativa la oartilaginea thyroide si la
cartilaginea arytenotde; thyroeele, a. m.,
(fr. thf roeili), tnmore a glandnlei thy-
roide,gasii;thyroepigloitieura, adj., (fr.
>yGoog Ic
tbjrv-^plgltttlqne), relatira la csrtila-
gin6Aihţ/roide,8i ]aepigl()tte;thyroh>/oi-
dm,-*t. adj.,(fr. tkjr«-kr«Tdlfln), relativa
la cartilagioea thyroide ai la hyoide;
thyroide. adj,, (Fr. tbjroTda), cartilagi-
nea/Ayroi^.nomitasicartilagine saUi-
forme, careoccapa partea anteriore eisu-
periore a laryngei; thyroidiura, adj., (fr.
thjroTdteii), relativn la cartilaginea si
la glandul'a thyroide; thyroidite, s. f.,
(&. tbjroTdIte), iuâammatioDe a glan-
dulei thyroide; thyropharyngiu,-a, adj.,
(fr. thjrapbarfBgleii), relati?ula carti-
laginea thyroide st la pharynge; thyro-
$taphylinu,-a, adj., (fr. thjrtflt&phrlln),
B6 dice despre mnsclula thyrostaphylinu.
* THYBSICn,-», adj., th/rsleiii de
thţ/rsu.
* THYESIGERn,-o, adj., thyrslgerj
car« porta nnu thyrsu.
* THYRSU, s. m.,thjrBiiB, (#6p<J0ţ)j
fyiBtu de plante; lancia coperita cu pam-
piDU, ce portă Bacchu si bacchantile;
fig. iosplratioDe poetica.
*THTSANtT, s.m.,(fr.thjMiie, d'in
(d6bavo;=fimbria); genu deplante dico-
tfledonie, cu flori complete, polypetale,
regularie, d'in famili'a terebinthacieloru.
* THYSANOTU, s, m., (fr. thjs»-
■*te); geoii de plante monoootyledonie,
cn flori incomplete, d'in famili'a aspho-
deltelorn.
TI, pron. eonj. pers. II sing. dat. con-
trassu d'in tte, tibl; compara pronomi-
nele personali conjancte : mi, ti, si, i,
ni, vi, îe : mi adducu a mente, ti aăducx
a mente, ai adduce a mente, ni addu-
cemu a mente, vi aduceţi a mente, si
adduett a mente; mi se cade, ti se cade,
i se cade, ni se cade, vi se cade, Is se
cade; spunendu-mi, spvn&ida-ti, sptt~
nendu-i , spunendu-ne , spunendu-ve ;
apunendu-le; nu ti mai dau, ti am dattt
degttdîu; nu ti e frica de Domnedieu;
deeo ti e fame, mânca; deeo ti e frigu,
iv^aeca-te; vedi ai compara mi.
* TIARA, 8. f., tiara, (tidipa); eope-
rimentu de capn la Ferai si la Fbry gi,
specia de turhanu.
* TIABATn,-a, adj., tUratui; cope-
ritu pre capa cu tiar'a.
* TIARELLA, s. f., (fr. tUrelle); gena
_ _, T^ ■
de plante dicotyledonie, ca flori com-
plete, regularie, d'in famili'a aaiifra-
geloru.
* TIABIDIO, s. m., (fr. tUrtdlta);
genu de plante dycotyledonie, ea flori
oomplete, monopetale, d'in famili'a bor-
raginieloro.
* T3IA, B. f., tlbU; fluera, aianume,
at&ta fluerulu petioiului, cfitu si instni-
mentnlui cu care SiJ^ra omenii : a easttâ
cu tibfa; anticii la thşatru cantait de
ordiflonu cu d6ue tibie. (D'in tibia se
pare a se fi nascatu Talgariula tieva =
tabu).
* TIBIALE, adj., ttbUlU; relativa la
t^na, in t. s. subetarativolui.
* TIBIABIU, B. m., tlUarlut can
face ^'&i£=flaere.
« TIBICINA, fi-^, tiMoiaai fimina
care cânta cu tibi'a.
* TIBIOINARE, V., tlblelnare, a cut-
t& cu tiM'af flg. a sustia^.
* TIBICINATOBIU, ajii.,tibleU«toT{
care c&nta cu tiii'a, flueratoriq.
* TIBICINE, 8. m-, tibioen, (d'in ti-
bia si oanere); care cftbta ca tiîd'a, flue-
ratoriu : a m prepară fi6ioiNtt la fune-
ralie, a ae consideră ea mortu; Sg. pi-
lastru care sastine unu edificiu.
« TIBICINIU, pl.re, tiblcfnUiii; caa-
tarea cu tâi'a. artea de a caută cu ti-
bi'a : a inv^â tihiciniulu, ero nu îairo'
dniulu,
t TLBIO-, (d'in *»6io=fluerulu petio-
ralui), ia compoaite anatomice, precumu
in : tibiocaîcaniu,-a, adj., (fr. t(bi«-oaI-
cBKlen), relativa la tibia si la calcâniu :
mu8dutîiiocaîcamu;tibiomalliolariu,-a,
adj., (&. tlbfo-malldoUlce), lelatim la
tibia si la mallioru; tilioperoneoealea-
Miti,-a,adj.,(fr.tibIo>p6roii4«-etilo«Rl«R),
se dice despre unulu d'intre muselii fe-
marelui; tiî)iop^oneotarsîu,-a, adj., (fr.
tIbt«-p<roB<o-tnrBl«D), Be dice despre
unulu d'in mase Iii crur«lui; tibiosup^
langeiiu,-a, adj.,, (fr. tlblo-muB-phalaa-
gUtlen), se dice despre muselii petio-
rului; tibiosubtarBiit,-a, ai^., (fr. tUla-
soDstarBlen), se dice ilespre uauln d'intre
muselii posteriori ai crurelai; tibiosM-
taraiu,-a, adj., (fr. tiblv-iitiBtarglei), sa
dice despre unulu d'intre piuscUi ante-
=y Google
ŢIE. __
liori ai crarelni; tibiotm'siu,-a, adj., (fi*.
tlbU-Ursien) , relativu la tibia si la
tariu : miueU tibiotarsiu, articuîatitme
tibiotaraia.
* TIBULUţ B. m., tlbBlni; una specia
de pinn.
* TIBURTINU.-o. adj., tlkiirtliiu,
(d'inTlkiir); de Ia H^bure; s. m., specia
de patra addassa de la Tihttre, nomita
acumii havertinu.
TICALLA, s. f., mlierU; Incra mi-
sera, lucru de nemica.
TIGALLOSIA, B. f., mlgerU) stare mi-
serabile, mlseria; bî fapta miserabile : a
fi M fteoUtwia; a facutu una ticalloda
pentru cave im se pate escuaă; pelreee
cu tieallosiele; nu se mai lasaa de tical-
losU; ^eaUo^a temptAtii a aAăussu iote
aceste-a. "
TIC ALLOSmE.-escu, r., mliernm red-
det«; a redace in stare tieallâsa; si refl.,
a se tieaUosi, siRer fiert t administra-
tioma cea rea atiet^oaitu pre toţi ome-
nii; aeellu june imprud&tte s'a tieaUO'
situ eu totulu.
TICALLOSITD,-a, adj. pari, mIbu
Cutas; redusBu in stare tia^âaa.
TIGALLOSU,-a, adj., mUerţ misern,
nuBerabîle : omu tiadloau, fapte tieci-
lose; n'ai ce speră de la unu ticaUosu.
* TICHOBATB, s. m., tlchtbktea, (tst-
ya^ixŢK), oare âmbla pre miiru, (tsî/oc:).
* TIOHODBOMD, s. m., (fr. tlehv
4r*M«); passere oare se sne pre muru,
* TICHOBHINU,-a, adj., (fr. tloho-
rkla); B6 dice despre animalile a cărora
bolta oasale e susţinuta de unu pariete
verticale.
TIE, pronome pere. II sing. datira;'
tlkl ; compara dativele proaomineloru
personali absolate : mie, tie, sie, lui, lei,
nâue, vâue, loru : tie se covine lauda
Dimne; tie me inehinu; nu tie, et lui
9oiu laasd. averea mea; atâ^ha tme, a-
tăttt'a tie; cui diei tu aeeste-a? tie.
TI^A, s. f., aesleu, vera, basU,
kaiUU; TklUa aentisitMi»} lucra ascu-
ţita cue serresce a Înfige, a intiepâ :
U^pa de ferru, Uepa de lemiHi; a pwM
m M^po; a trage *n tiepa,
TI£FABE, T^ pns«rei iillsen,
TlM.
14«S
transflKMe; a intiapd; vedi compositaln
intiepare.
TIEPATD,-a, adj. part, pimetis, Im-
flxas, transBxDS.
TIEVA, s. f., tnbBB ; tubu, canale de
mica dimensione : tiSva de îemnu, tiioa
de arundine, tiiva de ferru, tiSea de
pusea; tievele unei machine prin cari se
enttUu vaporHe. (Cu probabilitate d'in
tibia).
TIQANIA (cu n molliatn), s. f., (r/f
lavov), 8«rta«o| rasn de lotu sau de me-
talln ia care se frign buccatele la focu.
* TIGILLU, pl.-c, tigUUm, (d'in%-
nam); demin. d'in tignu.=i6gnu=temnu.
TIQLA, (cu t Bibilaate), s. f., tegulaj
vedi tegla.
TIGLABin, s. m., teguluias; vedi
teglariu.
* 'nQlSĂ.SiU=iegnanu,=temnariu,
-a, adj. B-, tlgnarlBi; relativu la tignu;
eabst., care lucra la tigne, lemnăria,
carpentarin.
* TlQN'U=tegnu=ztemnu, pl.-e, tlg-
■RMt (d'in tefere); lemnn grossu si
Inngu, care se applica la coperirea case-
loru bI altoru edificie. (Pentru forma
compara : ilfranm, lignu, legnu, lemnu,
si tlfnam, Hgnu, tegnu, temnu).
TIGBE, 8. f., tigrig, (rirptî); Mra sel-
batica d'in genulu felinelorn, de tali'a
leului, d4ro mai mica, forte feroce, si de
□na târfa prodigiâsa, care se afla in A-
si'a meridionale si in Afric'a.
* TIGaiPEBn,-a, adj.,tlgrifer; care
produce tigri : tSrra tigrifera.
* XiaBINIJ,-a, adj., tlgrlnns } care
B^mina cu pellea tigrei.
TIGRU, 8. m., tigris, (i;(:Tptc); forma
masculina a ferei tigre, oare place udo^
ru-a, dnpo analogi'a formei leu.
* TILIA, 8. f., tllU; vedi teliu,
« TILIAGID,-a, adj., UliMeai; vedi
teliaeiu.
* TIMBBABE, v., (fr. tlmkrer); a im-
preme cu timbru : a tvoAră documentele,
actele, eharteiele.
* TIMBBATU,-(i, adj. part., (fr. tim-
bra); monitu cu timbru : eharteia timn
brata, documente timbrate.
«TIMBRU, 8. m., (fr. Unkre); semnn
impreBsn pre ohartefa, cwatn de lege,
=y Google
1464
TI».
pentru tetele ca cari se pate omoln servi
înaintea justiţiei : taase de fimdru, im-
positu de timbru; timbru fissv.
TIMEB&, T., timere; vecU temere.
TIMIDITATE, e. f., tlnldlUst cali-
tate de timidtt, fiicosfa; Tedi temiditate.
TIMIDU,Hi, adj., Unld»; care se
teme, fricoau; vedi temidu.
* TIMOCBATIA, b. f., (n(U}Xf»t(a);
gayernu in care functionile se daa dopo
cenau, (n(tij), prin urmare synoDymn cu
ptuioiratfa.
* TIMOCBATICO,-a, adj., (uţtoupa-
nxdi;); relativu la timoeratia : guvemu
timocrcMeu; principie Umoeratiee.
* TIMOCRATU, 8. m., (tinoxpdnjţ);
care are principie timocratiee.
* TIMOKE, a. f., tlncrj afibetn de te-
mere, frica : eoprensu de timore; a fi in
mare timâre; de timâre nu potA ae pro-
dtica una vorba; timorea de Domnedieu
e ineeputuUi pietaia; timârea de puni-
tione face pre muUi se nu eommitta fapte
reUe.
* TIMOKOSU.-a, adj.,(it. UM«r»s»);
plenn de timâre, fricoau : a ţ^eatu ti-
moresu si s'a iatorsu fora neei unu re~
sidtatu.
TiNA^tena, a. t, emum; pamentu
molie, care se lipeace de peti6re, lutu,
lima : pre caile e tina, nu potemu merge
prin Una, ne <mu împlutu de tinoi a
arruncâ ou tina asvpr'a cuiva,
TINARE=:feMare, ?., iBqnlure ; a
împlâ de tina; vedi compoaitnla intinare.
TINATIJ — t*naiu,-a, adj. part., l&-
qvlBstns; Tedi intinatu.
* TINCA, a. f., tioea; nun peace.
* TINCTA, s. f., tlnoU,-orBB, (d'in'
tlM^ere); col6re; in specie, coldre n^gra
ca care acriemu : itUinge-ti pdnn'a in
tineta, ai serie ee ti spunu; a inaemnA
rufele cu Unda sympatkiea.
* TINCTILE, adj. a., tinctills; care
8er?e a tinge, a it^nge.
* TINCTIONE, a. f., tiuetio; actione
de tingere.
* TINCTOKIU,-<om, adj. s.,tlii«tor,
ilmetntlMţcsje tinge, vapaitoriu; aubst.
abat. tindaria, (it. tiatorla), arte de a
Unge.
* TINCIU,-:a, adj. part., tinetei, (din
tlBrcrc); intinsu, immoUîata ia ceva;
colorata, vapsitu.
* TINCTURA, 8. f., tlioti»; pro-
ductu atlu actionei de tingere; lîeore pre*
parata spre a tinge : a dă tinctttra unei
stofei tessutura de bona tindura; fig.
ellu are numai una tindura de eonno-
leenMe; M urm' a unei bone almadione
remâne ceUit pueînu una tindura de
virtute ; cine a peirecutu intre 6meni oor?
mpA', «e allege toiu de a um'a cu una
tinetura de vitiu.
■*TINCTDRABIU,-a. adj.s., (fr. Ma-
t«rl«r); care ee occupa cu artea de i
tinge, tinetorw; care da tinetura ato-
feloru.
1 TINERE, (ou ( sibilante), coijaga :
indic. prea. tinu, Hmu, tiiu; tini, t»; tine;
tinsmu, tineti, tinu; conj. preş. se Unu,
tiniu, mu; se tini, tii; se tina, tima,
tiia; se tinemu, se tineH, $e tina, tim^
tiia; imperat. A'ne, tme^; perf. Mmm,
sup. timuiu, ger. tineniu, fieiidw,- (a8s6-
mine ae conjuga si tote compositele :
abatinere, attinere eontinere, deţinere,
inlartinere, pertinere, rtUtuire, susţine-
re, dto.), T. , tenere; acestu rerbu fe-
cundu coprende aensulu mai totoru com-
positelorti selle : 1. sensulu radiom te-
nere : a tini ceva in mâna , a tine
oewx m mAWa; tintMu bene, si ntt
Iu laasati se fuga; tine tare se nm ii
scape d^in mâna; a tina mente; ţinut
mente de cându ermn eopiilu; 2. reţi-
nere : a tine in locu si a nu lassA se
merga mai de parte ; oU'a tine odorea si
gustulu capdatu de la lucrurUe eu con
a foaiu tn^iliUa eandu eră noua; ptoh-
ma^a tine colorea data ei la ineeputu;
mai toţi omenii tinu t^pueaturele Uru
d'in eopUiaria; 3. anatiMere» alere, ne-
trite t unehiulu meu tine vUe si peeore;
frate meu tine juni la invdiatura; ne-
gotiatoriulu tine mtdti diseipU; mie mt
mi place a tine muUi servitori ; diu tine
casa mare; 4. pasaidere : o tini MOtfa
m arrenda ; diu tine salinele statutui;
S.ierrare, obscrTareia^Me legilcsiut-
stitutionUe ; a Hne serbatorile eeUe mari;
a tini paremmele st ojiînmle; Q. «•■-
eerrare : Domnedieu se te tina sanetosui
tineD6mn«preprinoipdeno^rui7.»i»n
y, Google
ŢIN.
. ak Mllqii* t a tini eu cinwa ; voi iineti
w domnii, noi Haemu cu pcUri'a ; nu po-
tenta tina Oi âmeni fora earaeteri»;
8. atare ^Nviseta : a si tine eovenMu, a
ai tinS vorb'a ; 9. morari : a tine prt
eineva ou vorb'a, diversu de : a tim de
vorba; 10. luherere ftlleol ret : a se
tini de ama; «w me ^tiiu de ee om tn-
eep«iu;\\.\ni»T9wt'.atinelae«va; e\Ui
tine muUu la acea persona ; nu tine îa
mâncare eâtu tine la heutura; 12. du-
rate, perdnrare î tine f^igtiiM de otict
diUe; eolorea aciăta-a nutine; tempuiu
formosu nu tine muUu ; muUu a tintUu
pacea, aeumu a incfiputu beHulu, si mi
e frica se nu tina anni intregi ; eandu
te appuca, muUu te tine? dorerea tine
iltea; ÎS. Id dîrerse locutioni cn varie
niUBtie de sensa allu verbalui tinere :
tine-te bmatc! aisete pieri a si tinS
giw'a, & Uc^, a un Torbf, a nn divulg
onQ laom; tine-ti gur'a, infirena-ti Umb'a ;
a ai tmâ eaa'a, parentH, fraţii, copaii,
% i sostenti : a se tini de eine-va, di-
Tergu da -.ase tina ^ipo dne-va; a se
tina de ceva, eUu se tine de beutura, ea
se tine de mentioni, na se lassa, nn în-
cetedia a bee, a meatf ; ee tinitudespre
Uiendu acestur-a? eBm ae tine mvetiatu,
se crede; câtu te tine eallatorfa la ilo*
m'a? eâiu tetinu şederea la P<msi? cAtu
oosta ; elhi se tine bene. e Baaetosn si
tare;— a se tine eu una mtditre, a &j6
relationi amorâse.
2 TIN£KE, B. verbale, tesendl aetto]
in t. 8. verbului : tinerea in mâna, tine-
rea de mente; tinerea unui hicru in stare
bona; tinerea oepiUiloru la scota ; tine-
rea unei moşie mare.
TIXOBBE, tinsi si tinsei, tinsu si
tinctu, T., tlngere; 1. akintinge:a tinge
eu pâine in Mima ; a tinge eordde arcu-
lui in sânge; a tinge sagdtele in venitm;
vedi compos. intingere; 2. a întinge in
lieidn eoloratu, avap8l,acoloră:a^n^
lân'a ronH=a tinge eu edlâre roşia ; a
tinye stofa aU>a8trw=a tinge cu oohre
ai^utra ; a tinge tote in negru.
* TINIA, s. f., tenea; 1. rerme care
rodavestiinentele, cari;ile, lemnulu etc.;
2. (it. tlgna, â*. telţrae), morbu de peltea
oapidui, eare se manifesta pria erupţie-
TIN.
148S
nea de besieatie cn tunore fetida, rode
glandele cutanie, si adduoe cn tempnln
una alteratione generale a organisamlni.
* TINIAEIU,-fl, adj., tmiarluB! re-
lativa laftnidfSabl^&a tttttoHa, berba
tlnUrla, temrlnn poIUa, lÂnn.
* TiSIOLA^ztimâra, 8. t, tlaeeN ;
mica tinia sub 1.
* TINIOSn,-a, adj., tlneeioB] plenu
de tinie sub 1.
'nmT0^I\J=tiitoriu.-i6ria, adj. a.,
tenenB] care tine, in t. s. rerbalai : ta-
talutotU'tinitoriu ; captiamt loeu-tinito-
rm, care tine loeuln nani officiartn ; f.,
una tinit6ria==tiitore, nna concubina,
cu oare se tine cîne-ra.
* TIKNIMENTn,pl.-e,tlBiilneiitDa)
acta de tinnire := sunare ; Bti&eta sup-
tiro.
* TINNTBB, V., tlnnlreţ 1. a suni,
a sno snptire, a titd : nu itte^a a mi
tinni ureclele; 2. a cântă dnlce; aoanti
ca passerile : prwtavir'a ineepu pa»se~
HIe a tinmi. Compara vulgariulu tiutre.
* TINNITARE, v., tlsBltare} iliteu-
sivu d'in tinnire , a caat& : a tinnitd
in piAlieu ; fig- a se tinnită in foru, a
si cant& landele selle.
« TINNITTI, 8. m., tinnltiiB ; aotn â«
tinnire, snnetu snptire, sonu ; tinnitt^
eordeloru, titmitiUuuredeloru.tinnitulu
pasaeriloru.
» IINNUNCXU, s. m., ttnaomBlnaj
ana passere d'in genulu falconilom.
TlNOSn,-a, adj., cceoosBs; plenu de
tona, limosu : loeu tinosu, caUe Mom,
apa tinosa.
* TINTtNNABLU, pl.-e, tlntlmiabn-
lam; instmmentn cu care se MnNnna,
oampanella, elopot^iu.
* TINTINNABULATU.-o, adj., «■-
tlmuilnlatis ţ care piJrta unu tintinna-
llu : arieti tintinnaîulati, om tintinna-
bulate.
* TINTINNACLU.-o, adj. b.. «bMb-
naonlu; care adorna cu tintinnable,
fig. : barhati tintinnadt, carnefiei cari
punu tintinnable malefactorilom.
«TINTINNABE, v., tlntiniiarej a
face ^n^nnu, a tinni, a 8un& snptire.
*TINT1NNIBE, r., tlntlsBlrej a face
^n^nnu, a tinUntiâ, a Mnnf.
>yGoog[c
1466
TIR.
«TINTINNn,8.m.,U>tlDnai; \.tin-
fui», SQneto Buptire; 2. titainnaSlti ,
campanelU.
TINSD.-d, adj. part., (i'ia Ungere),
tiBotus; vedi intinsu. (d'in intingere).
TINUTCr,-o, adj. part., (d'in tinere),
taati» I luminări ţintite in mâna: vite
bene ţinute, servitori reu tinutt; subst.
f., ţinuta, {fr. tenae), modu de a se tina,
de a se port& : ţintită militare; modu de
a se orni : $e preaentara toţi m mare
ţinuta; sobst. m., tinutu, (it. tenltoro),
territoria, regioue, districtu : iotu tintt-
tulu dintre Carpati n Dunaria; in ace~
ste tinuttm nu crenee vimt.
*TYPEE=tifa. a. î., tipke, (tf^Tj);
specia de orezu care cresce in G-reci'a.
:* TIPHYNU=ii/M««, B.m., tlph^non,
(T(ţQvo<;); specia de collyriu facutu ca
lilie.
* TIFPULLâ., b. f., tlppBlUj araoia
de apa.
TIBALIBE, (cu l nioUiatu),-(!5e«, v.,
trafeere, (fr. traiuer); intens, d'in tirire.
TlBmE,-e«cu, T., trah€ie,(rr.traiii«r);
a trage pre pamentu ; reâ. a se tirî, n-
pere* serpere ; a se trage pre pamentu.
A^iUe tiri pre Sectare in giuruiu mu-
riloru Troiei; şerpii se txrescu pre pa-
mentu ; omului nu se covine se se tirisca;
linguşitorii bassi se ta^escu inaintea cel-
loru mari.
TISITOBin.-'ona, adj. s., trtkonsj
repesB* serpess; care tiresce, 31 care se
tirSsee.
TIElTU,-a, adj. part. (d'in tirire),
trictDH , (fr. trkini).
TIRITUEA, 9. f., trâctl» j actione si
effecta allu actionei de tirire : tiritur^a
adulatoriîoru e gretiosa ; si personale :
una tiritura de omu,
* TffiOCINIU, pl.-e,tIroeUIi»; no-
Ticiatu in artea militare : a ai face 0-
rodniulu, a si termină tiroeiniulu ; de
ad, noTiciatu in genere : tirociniiUu m-
nui oratoriu ; de alta parte, lipse de es-
perientia.
* TIRONATU, s. m., tIroBatoi; no-
viciatu, in specie, noviciatn militarin.
* TIfiONE, s. m., tir» ; inoepatoriu,
noriciu, recrut ; a deprende tironii la
arme; Hroni se mmeseu si seoîarii.
TIT.
• TIRtJNCLA,B. f., tlrBBciU; nu
ÎDceputaîria, una novicia ; nna tSnera sco-
laria.
« TntnMCLU, 8. m., tlrBieBlBB, de-
minutiTU d'in tirone, nan iaceputoiiv,
nnn^novicin, nnu reerutu; nnu tânern
şcolari a.
• TITANE, s. m., tlUB,(TLi:iv);name
mythologicu datu filiitoru lui TTranii; to
specie, serele.
• TITANIATU, 8. m., (fr. tlUaUte
si tltiBate); sare prodnssa pria oombi-
nationea acidulai titanieu ca una base
salificabile.
ţ TITANlCO-,(d'in«*am«»),incom-
positioni cbymice, precumu ia : titanico-
ammoma*, titanicO'Calciett, titanieo-cu-
prieu. titanico-ferricu, titanico-hydrieu,
titaiwso~magae8ieu , titanico-plumbieH ,
titanico-potassieo , tHamco-^>dicu; sa
dice despre ana sare titanica combinata
ou nna sare ammoniaca, eto., etc.
• TITANICU,-o. adj. s., 1. tltnlit,
(mayixâi;); lelatiFU la titane; 2. (fr. tl-
Unlqe); relativa la titaniu=<iorpa chy-
mica : oxydti titanieu, addu tUanieu,
sare titanica.
• TITAmDE, adj. s. , (fr. ttUaMe);
familia de substantie minerali cue sa
compune d'in titamu si d'in combinatio-
• TITÂNIPERD.-tt. adj., (fr. titul-
are); care conţine d'in intemplare tita-
niu : arena titanifera.
• TITANIU, adj., tltBnlBB; relativa
\& titani, ie titani; in specie, relativo
la sore;— anbst. m., titaniu. (fr. ittaae);
aome datu uoni corpu chymîou, oare aa
aâa in natura in stare de oxydu, cu oo-
Idre roşia, galbinastra, ai e tmnlu d'in
metallele celle mai infusibili.
•TITANOCEATOBB, s. m., (ot«-
yoxpdinap); viotoriu de titani, epithetu
datu lui Joue.
• TIT ANO G liAPHU, s.f., (ntovorpa-
fla); descriptione, istoria a titanilortL
• TITANOMACHIA, s. f., {timvofa-
yia); lupta CU titanii : muiti nu disHngu
intre titanomaehia si gigantomaehia.
• TITANOXYDU, a. m., (fr. UtaBt-
xjde); oxydu de titaniu.
•TITHONIA, B.f., (fr. tltli*Bl«);
,y Google
TIT.
146*7
gena de pUnte d'in ordinea sjaanthe-
rieloru, tribuln helianthiloru.
• TITHYMALIDE, s. f., UtkraaUs,
(tt&o|ucXic); ana planta care ii^oreace
desii de deman^tia.
• TITHYMALLU, s. m., tUb;m»lla8
BÎ tltbfDulont (nd6(LaX>.oţsinM|MiXov);
Doa planta cu masta laptosu, ««phcrblB»
Linn.
TITIA, S. f., i■Av^), it. t«tu, iltta,
z«is*lo, elua,iBp. teta, pr.teta, fr.tette.
Utoa); Mtmaa, namllU; tnamilla la
peotala femiDelorn d'in care sagu futii
lacte dupo nascerea loru : toie mammi-
ferde au titie; muiieriU au ăone txtie la
pecte; vaocele, ouUe, caprele au patru
titie, serofele ou mai muUe ^itie ; copSiii
mtgu titia ; adâ tiOa eopillului ; sunt ri
feităne cari n'ou lacte, si $e âiceco n'au
• TITILLAMENrU,pL-e,tUllUin6ii-
tum; acta de t^Hlare.
«TIXILLAKE, r., tltUUrs; a at-
tinge desa si usiorelln uoa parte a cor-
pului si a produce nnu risa iavolunta-
ria in cineva : nu e sanetosu a titillă
eopiJiii, si »w e nea commUotu a tUillâ
fade; sunt unii omatt pre cari nu ipoti
altinge cu mân'a fora ca sa $e titiUe si
se rida numai de câtu; fig. a aduU, a
linguşi : a titillă tianitatea cuiva.
• TITILLATIONE , s. f., tItHUtI»;
actione de titiUare, in t. s. rerbulni.
• T1TILLAT0R1U,-Wrta, adj. 3., tl-
tlllasBf care tUilia, in t. a. verbului.
• TITILLATU.-a, adj. part., tltHU-
tai; in t. s. verbalui; subst. m. titilla-
foIu=tltiIutDi.
• TITILLOSU,-a, adj., tltUl*aus; sup-
posa titillatviui : omu titUlosu, muUere
titUiota.
« TITILLU, pl.-e, UtlIluB j acta da
atiUare, titiUatu, titiUamentu : eUu nu
pote suffert tUillulu.
TITIONABE=teii(»iare,-edi«, v., (fr.
tiionner); a apprende ca tetionele, a
arde ca tetitmele, a bate cu tetionele.
UmO^XTU =teli0natu.'a. adj.part.,
(fr. tlBoanâ); batatu cu tetionele.
TITIONE= taione, s. m., tlHe. (it.
UiMae» fr. tUoa); restula unei baocăti
de leauia d'in care ana parte a arsu :
tetione atinsu, tetione apprensu; ellM
luă tetionele in mâna si Iu arruncă pre
cas'a vecinului ; in revofu^toni «"au ve-
dtttu omenii batendu-se eu tdiom in loeu
de arme; — tetione se dtee stunumor&u
de granu, de porumbu, si de aUe eereali,
ribiffet are4«.
TITIONOSU=:;e<ii}nosH,-a,adj.,riibl-
kIhobds] plenu de tetione, in senBulu de
morbu la eereali.
* TITXVILLITIU, pl.-e, tlUrllUtluM
si tlUTtlllcliini] lacru de neci-una valtjre,
uemica, bagatella.
TITLU si titru, a. m., tltulas; vedi
tiUiUi.
* TITDBANTE, adj. part. preş., tlti-
buB; a&ietituha.
«TITUBANTIA, s. f., tltnbanUa;
calitate de titubante : titubanti'a petio-
reloru, tittAanti'a limbei.
* TITUBABE, V., tltnbare; a nu st&
dreptu pre petiore ci a se miscâ in drept'a
ei in stang'a; a nu merge securu, ci a
vacill'a ; a esită ; a balbuti : om^U beeti
Mu&9 de ordinar iu; limb'a loru titiAa;
tituba adv^sarii noştri si nu seiu ce se
faea.
* TITUBATIONE , s. f., UtnbaU»;
actione de titvbare : titubationea petio'
rdoxu, titubationea Ztm&ei.
* TITUBATU,-o, adj. part., tltaba-
tu; redussn la starea de a titubd.
* TIXULAEE, V., tltnlare; a dă unu
ti^du: vedi composttula intitulare.
* TITULARIATD, s. m., (fr. tltnla-
riat); fuDctionea care da aou titulu cel-
lui ce na implenesce.
* TlTDLARIU,-a, adj. a. . (fr. Uta-
lalre); care are titt^idu si dreptula ansi
demnităţi fora a na impleni ; p{tironu
tituiariu, canonicutituiariu: subst. pers.
titulariulu care p<}rta titiMu; reale,
carte in care se ooprendu titukle perso-
nelora inalte.
* TITOLATU,-o, adj. part., tltnUtoB;
provedutu cu nou tituiu; vedi comp.in-
tittdatu-
* TITULATUBA, s. f., complessu de
tote atulele unei persoae.
* TIT[JLU=iiii»rM,pl.-e,tltu;us; in-
scriptione, indicatione ; In specie, gradu
dedunnitate alia unei persone; uocu-
=y Google
1470
TON.
bre : tâmn'a la noi e tempulu eeltu mat
f(wmom; tâmn'a se cdllefju vinifiU; am
petreaUu tota tâmn'a la s<du; ăiUe de
tâmna; asta iomna, tâmu'a trecnta; tom-
n'a ac6sta-a. t^Jmn'a presante; lat6mtia,
in t6ain'a Tenit^ria; de cu t6mna, du-
raDte tâmn'a; vedi si automna.
TOMNÂLE, adj., »Dtnmn*lti; de tâm-
na, relativu U Umna; vedi autumnale
ai tomnatieu.
TOHNATICU,-(r, adj., ântannalls; de
t6mna : pere tomnatice, flori tomnatice.
• TOMOGYNIA, s. f., (tomogynl*
fr, Unogrrnte) ; classe de plante olln
caroru ovarin e profaodu dcspartitn in
patrn lobi distitictî.
* TOMOTOCIA, 8. f., (fr. tonotocle;
iln coftij^taliatora, ai tâxoţ^naBcere)»
nascere ca ajutoriuln unei incieione, o-
peratione cesariana.
* TOMOTOCICD,-a, adj-, (fr. t«m«-
toelqne); reiatiru la tomotoeta.
• TOMO, pI.-Mn, tcmoB, (tiStioc); in
genere, taliatura, bnccata; în specie, to-
lume ; si a aome, volume de uoa carte :
carte legata in trei tomuri: tomulu pri'
mu, tomulu secundu, tomulu tertiu; am
legatu tot", operele acestui auctoriu in unu
nnguru tomu.
TOMNTE, adj. part. prea., Umbs;
care to' • epithetu data lui Joue : Joue
tonante.
TONĂSE=tunare. v., tonare; a pro-
duce tonitu : tona si fulgera; tata nop-
tea a tonatu st a fulgeratu ; tonă una
data de ne assurdi urecleîe; se dea Dom-
neăieu se nu mai tone asia.
TONARIU, 8. ni., (fr. artlllenr); care
servesce Ia tonu:=tunu. canonaric : to-
narii tragu eu tonurile.
'SOVĂTOBlU=îunatoriu.-târia, adj.
S-, tonans; care tona.
10'SDERE = tundere, tonsi, tonseî,
tonsu, T., t«ndere; a tali& p^ruln, l&n'a :
atonde perulu copiUiloru, a tonde lân'a
ouiloru; eUu nu sde tonde, te a tonsu
urritu; primaver'a se tondu cuile: se
tonău si arborii, se tonde si vini'a; fig.
m'a tonsu si m'a rasu.
TONDITORIU = tunditoriu,-t6ria,
adj. 8., tondens, tonsor, tonsorins; care
tonde=tunde.
TOS.
TONICU,-a, adj., (it. tanle», fr. «•-
niqnt); care are tonu, iu grammatica :
vocale tonica; in medicina : mişcare to-
nica, remediu tonieu.
TONITU=/«w(u, pl.-fl, toBlt™, to-
nltnig si tnnitrnna; actolu de tonare :
tonUulu a spariatu lumea; plâua cu to-
nite si fulgere; mai antâniu se vede fid-
gendu, apoi se aude tonitulu.
* TONOTICU,-a, adj., tonotlons, (to-
v(t)t(X(5g); care da tonu in sensula me-
dicale.
TONNA, B. f., (fr. toane); proprie bute;
inse la marina insâmoa greutate de 1000
chilogramnie sau de 2000 pnndi de com-
mercio : navea mea pate duce ă6ue miUi
de tone.
*TONSA, s. f., tonatj pi. tonanţremu
cu care se m&Da navea.
* T0N3ICLA, s. f., tonsleala; demi-
nutivu d'in tonsa.
» TONSILLA, 8. f., tcnsllU; păru pre
littore, de care se l^ga navile.
* TONSILLE, 8. f. pi., tonalii»; glan-
dule la gâttu.
TONSIONEzT^ansiofw, s, f. , t«nalo;
actione de tondere=z:tunăere : tonstonea
ouiloru.
TON80RIU=:(utj«or(«,-sorâ, adj. s.,
toagor, tvasorloB; c&re tonde =: tunde,
in t. 8. verbului.
T0N8TBICE=fM«s(f-ic(, s. f., tns-
trix; femina care tonde si rade.
TONSTRINA=/Mn*Mna, s. f., toi-.
strlua; ofRcîn'a tonsoriului.
TONSU=[Mns«,-fl, adj. part., tonta^i
cu perulu taliatu, cu l&n'a talîata : o-
meni tonsi; copiîli tonsi, fete tonse; mu-
îicriloru tonse nu siede formosu; ouile
tonse pathcmeseu defrigu; arbori tonsi,
vitia tonsa.
TONSUBArrfMWsaro, s. f., tonsnraj
actione de tondere si effectu allu acel-
lei-asi actione : tonsur'a perului; ton-
«ttf'o ouiloru; tonsur'a arboriloru;— ia
baserica : {onsur^a clericiloru, a diaco-
niloru.
TONSUR^RE, V., (it. tonanrare, fr.
tonsnrer); a face tonsura clericiloru.
TONSURATD,-tf, adj. part;., (it. toi-
Biirato, fr. tinsari); care a Inatii ton-
sur^a in baserica.
>yGoog[c
TOP;
TONŢI, pl.-ttrt, toiifl», (tdvoi;); proprie
tensione, intendere; in specie : 1. accentn
pre una sjllaba : vorb'a acesta-a are to-
nulu pre prim'a sijUoha; 2. in musica,
intervallu intre ddue sooari sau d6ue
note; S. in medicina, stare da elastici-
tate naturale diverseloru organe alle
corpului sanetosu; 4. in pictura, colâre
naturale Bancarei Sgure puse intre lu-
mina si umbra; 5. inartea militare, tunu
canone, puşca mare, care la descărcare
tona ca unu tunetu; de acf si frasea :
eU» e tunu; a inglacioiu tuHu.
" TOPABCHIA, s. f., t0par«kt>, (co-
Tca^a); distrîctn; guvarniju unui di-
strictD.
* TOFABCHU, 8. m., toparcheB, (ra-
flâpXi]';); guvernatoriulu unui districtn.
* TOFAZIACn,-a, adj., topailâcis;
de topctx» : It^illi topaeiaci^p^ricelle
topaeiaee.
* TOPAZIU,-a, adj., tepailas, (roni-
Ctoc); de topaeu, ca sf topaeiacu.
*T0PAZU,8.ni., Upaios, (tiiJtaCw:);
una p^tiu pretiosa la antici, cbryBoIitbu,
sau varietate de iaspide sau de achatu
Terdastrn.
*TOPIAKIU,-o, adj. s., toplwlus ,
(â'in tdicoi; =:: locu); relativu la pictur'a
de situationi, de campi, monti, selbe,
gradine; snbiit. m., tmt4 toptanu, gra-
dinaria cu arte; f., topiaria, artea unui
atare gradinariu; cu i luogu, topiaria,
pictur'a de situationi.
* TOPICtJ,-a , adj-, («mwSţ) ; rela-
târu la locu (ctHcoi;); in specie, subst. pi.
topitele lui Cicerone, lucrate dupo topi-
cele Uti Ariitotele tractedia despre Io-
ettrile eommuni in rdorica.
T0PmE,-e5Cw, y-, funde», iiqaefa-
eer^ a face ca unu ce solidu prin căl-
dura se tr^a in stare âuida : a topi fer-
rulu, a topi pluwimlu, a topi glaci'a, a
topi aeulu; re&. o ae topi : prin tmidura
M topescu tote metallele; 6g. elîu se topi
de frica. (Pentru etymologla confere : gr.
Ti}Kstv, lat. tepere, si tabere).
TOPITORIU,-«<^i{i, adj. s., fynaeiis,
fasar» UqDefiicIeBa; care topesce; subst.
f., topitQria= topiioret locu unde se to-
pesce cânepa.
TOPITU.Ni, adj. part., ta»na, liqne-
TOR.
U1\
flB«tD8; redussu in stare fluida; fig. peritn.
• TOPOGRAPHIA , s. f.. ttpoţn-
)>hla, (TOTtDfpaţta) ; descriptionea nnni
locu, descriptionea unui aatusan oppidu
cu territoriulu seu; in oomparatione cu
chorographVa, descriptionea unei terre,
st cu geographi'a, descriptionea pamen-
tului sau a unei mare parte de pamentu.
* TOPOGEAPHICU,-o, adj-, (toico-
YpaEpixd;); relativu la topographia : de-
semnu topographicu ; diarta topogra-
phiea.
♦ TOPOQBAPHU, 8.m., (tţHtoTpiiţoţ);
care se occupa cu topographt'a, auctoriu
de topographie : iopographu esceltente.
* TOPOKAMA , pl.-ffkric, (fr. topo-
r«tne, d'in tâno;^ locu, si BpnţLct :=ve-
dore); panorama a unui locu particulariu.
• TOPOTHBSIA, a. f., (TOJtofteote, fr.
toitotbâsle); descriptionea unui locusup-
positu, figura de retorica.
• TOPOTHESICU,-a. adj., (fr. topo-
tliâslqHs); relativu la topotheHa.
* TOPU, pl.-ttfi, topos sau topoH, (t6'
iroc); locu; — topu de charida. numeru
de 480 câlle de chartefa.
* TORALB, s. m., taral si ti>nle,pl.
torallâ; copertura de tom^patu, lectn,
asternutu; tapeta.
• TOBCATU,-a. adj., torqnatns; a-
dornatn cu <orce=eollariu.
* TORCE, s. m., torqnea; coUarin,
cercu la coUu, de metallu sau de alta
materia, cercu maasivu, sau compusu
d'in aunelle; cercu de margelle, catena
de margelle.
TORCERB, torsi si torsm, iorsu si
tortu, V., torqnere, in specie aere; a
formi fire intorcundu lân'a, cânep'a, li-
nuln, bumbaculn, etc. cu fnsuln : feminele
n6stre torat lâna , toreu cânepa, toreu
Unu; fetele se stringu iern'a la seditâ-
ria si toreu peno tardia nâptea imper-
una; pctreeh toreu firulu vietiei si Iu ta-
lia eu fârfccile; una muliere diligente
târce pre Âa-eare di uhu caieru de lâna;
la fabrice toreu cu machirtele; fig. pis-
sie'a târce.
TORCLASE=(weAiare.T.,tor6«Urei
vedi torculare.
TORCL&WV=torehiariv, pl.-e, Ur-
cnUr, (d'in torqnere^toroen); machina
=y Google "
compusa d'iD una sulla crestatu in for-
ma de spirale, care intorconâu-se in giu-
lulu assei selle tiececD spiraleaseaprin
unu plano fissa crestată perpendiculariu
pre sullu, si essercita ana pressione a-
supra altoi plana mobile : cu tordaritdu
se storcu mai (dleaau strugurii de nuy
cwIh loru, si dau musiu ; cu torelariuiu
se storcu oUvde st dau oliu; « merde si
perele se storcu eu tordariulu; torela-
riuiu se apfUica si la typographia pen-
tru impremerea litterei<»-u pre ckarttia,
tordariulu e una machina ie mare uti-
litate in vieti'a praetiea;~&i sabst. pers.
tordariu, torenUrl», oare conduce tor-
didu; T«di torculatoriu=t»rakiatoriu.
*TOBCLD=torcAM, pl.-«, tonaliiM,
(it torohlo); torclariu.
* TOBCULABE, t., tomUrq istâr-
ce co tordariulu.
• TOBCDLATOBnj,-(^ria, adj. 8.,
torevUtor, toronUrUaj caie toroida,
care conduce torelariuiu, care storce cu
tordariulu.
» TOBCDLATU,-a, adj. part., Uren-
latBs; storsu cu tordaritâu.
TORCDTOaiU,-«na, adj. s., t»r*
qB«ai{ ii«bb; care ioree; in specie, s. f.,
torcutâria, netrix^ femina care torce.
• TOBEUMA, pL-rna^^ torenMi, (tâ-
pso(La); lucra ca figure relevate; în spe-
cie, vaso de auru sau de argento ca fi-
gore relevate.
«TOBEnMAT0,<<i,adj., toreaMtasi
lucratu cu figure relevate.
• TOBEUTICU,-fl, adj., (TOpamxdc);
relativu la artea toreiUica =: toreuUee,
(copsimxij), care se li^ si ca subst. f.
• TOBEUTU, s. m., toreata, (topso-
tij;); arteâce care face figure relevate.
* TORME, pi. tormine, torMen; Tfldi
tormentu si tormine.
* TOBMENTABE, r., (it. tomea-
tare, fr. Uaraeater); a suppune la tor-
mente, a face pre cineva se safferia tor-
mente : a tormentă vitele i in tempuriîe
barbare se tormentău si omenii; fig. me
tormentă una idea; eliu me tormentă ne-
incetatu cu vorbele lui ceUe absurde.
* TOBMENTATIONE, s. f., actione
de tormef^are, in t, s. verbului.
» TOBMENTATOBlU,-t<$ria, adj. b..
TOR;
(it. UrnenUtorei fr. teameateN^ care
iormerUa.
" TOBMENTATBICE, s. £. (it. t«r-
meatatrlce); femina care torntenia,tw-
mentatâria.
* TOEMENTATa,-a. adj. part., (it.
t»rneBtat«i fr. toarnont^}; suppusd la
tormetrie, oare a sufferitn tormmte : omu
tormentatu; metUe tormentata de idee
e$travaganti; anima tormentata de pai-
sioni; vite tormentate de omeni cnidi ai
fora misericordia.
« TOBMENTILLA, s. f., (it. t«rMea>
tuia, fr. tormentlllc); genn de plante
d'in famili'a rosacielom, care creaoa ia
selbe si în locurile umbrise, bona psn-
tm alienarea dorerei in dentit cairosi.
* TOEMENTOSU,-a, adj., (tornw-
taoiBi); aptu a produce dorers.
*TOBMENT[I, pi., torBicntBB,(d'iD
Urqoere, ca sf tarHen); 1. machina ca
care anticii arruncau sagatlieţ petre ai
altele; 2. machina de tortura; de acî :
a) tortura, dorere pbjsica ; b) tortura,
dorere morale, Bufferentia : tormmtde
passioniloru, tormentde infernului; a
sufferi tormente infernali.
* TOBMINALE, adj., t«r«Inâim re-
lativu la tormine : medieamentu tormi-
naie, care vindeca de tormine.
* TOBMINE, pL, de la torme, Ur-
mlm^ doreri, taliature de matie, Into-
ttlBOrnBi tQTBiIna; si dorerî, sofferentia
in genere, ca sf tormmte.
« TOBMmOSU.-o, adj., toraUtiis;
care are tormine =: doreri, taliatore de
matie.
TOBNABE, V., tornare, (it. t«rBar«.
fr. tonrner)] 1. a intdrce impregium ,
a lucri co tornulu, a rotuadî ; 2. a io-
târce inapoi, a intornă ; 3. a verşi : a
tornd apa in unu vatu ; a tomă vtMi
in pocariu ; a tomă ferru.
TOBNABIU, s. m., tornaUr. (fr.
tournear, it. tor ale re si tsrnitors); care
lacra cu tornulu, strugariu.
*TOBNATILE, adj., ttrBatlliBt fitenta
cu tormdu, rotundu, rotonditn,
T0BNATOKin,-f(}rta; adj. b„ t»tB«-
t«r; 1. (fr. tturpear , it. temltort) ,
care lacra cu tormdu, care face lucrări
rotonde, care rotundeace, arugariu',
=y Google
TOB.
2. e&re ioiârce, intorna, si caie se in-
lorce, $e intwna, miornatoriu; 3. care
vârsa, Tersatoriu : tomatoriu ăe apa,
tornatoriu da vinu ; tornatoriu de ferru^
TOKNATţr,-a, adj. part., torn«tDs,
(it. tftin&t*, tr, t»vTni) ; 1. Iiicmtii cn
tonudu, rotunditn; 2. intorsa ioapoi,
int&rnatu ; S. rereatu : apa tomata, vitut
tomatu, ferm tomatu.
TOBKATCBA, s. f., tvrnitiira; ac-
tiooe Bi effectn allu actionei de tornare,
in t. 8. Terbnlai.
TOBND, ţl-uri, torins, (Tipvoţ, it.
tornoţ fr. toar); 1. instrnmenttt ea care
lucra tornaritâu , si da forma rotunda
iDcrurilom, strvgu; 2. intdroere, inter-
nare; 3. versare in forme : tornuîu fer-
ruZui i% forme.
TOBOSU.-d, adj., t«ro»iis, (d'in to-
rns); muscnlosu, camoBU.
• TOBPEDINE, s. f. , torpedo, (d'in
t»rp«rt);torp(ţre, pamlysia,8tare privata
de Ti^tia, inlemnire, immarmorîre.
• TOBPEP ACERE, (ae conjuga ca v.
facere), t., tftrp«faoere; a face se tor-
phea, a face tor^du.
• TOEPERE, V., torpere; a fi fora
Ti^tia, fora senHre ei mişcare.
•TOBPIDU,-a, adj-, torpldia; pri-
vatu de vi^tia, fora sentire si fora miş-
care, inlemnitu, inmarmoritn.
• TORPIBE,-c£cu, T., torpeieere; a
perde t<$ta aentirea, ainlemnî, a inmar-
mori.
• TOBPOB ABE, v., torponre j a pro-
duce torp^e. a face torpidu.
• TOBPOBE, 8. f-, torpor; paralyaia,
immobilitate , stare prirata de sentire
si de mişcare, atătu in sensoln physicu
c&tu si in sensula psjchicu.
• T0RBEPACEBE,{8e conjuga cav.
facere), v., torrefaoere; a uacâ, a frige.
• TOEBEPACTIONE , s. f., (fr. tor-
r^faetioi); actione de torrefacere.
• TOEREPACTU,-o, adj. part., tor-
nfactoB i uscatu, ftiptu.
• TOBBENTE, s. m., torrAitst cursn
violentude apa : acestu-anueunv riu.
d unu torretUe; a inttotâ in contr'a tor-
refUdui; fig. unu torrcnte de vorbe; tor-
rt^tcle revoltftionei ne a rapitu cu sene.
• TOBBENTIALE, adj., (fr. t»rroii-
TOK. II.
ŢOR^ un
tlel); relativu la torrente, produssu prin
torrente : plouie torrentidli.
* TOBBENTOSU sau torre»tiosu,-a,
adj., (fr. torrentuenx) ; care curge cu
impetuositate : riu torreniiosu.
* TOBBEBE, T., toirere; a usc&, a
seccă, a frige, a arde: a torre cărămida
la sore, a torre vasele de lutu in foca.
* TOBBIDD,-a, adj.,torrWia|8eccu,
uscatu, friptu, arau : eon'a torriăa a pa-
mmtulm i campu torriăa de seeeeta, fon-
tana torrida, seccata.
* lOBSlOiN'E, B. f., torslei actione
de ^câre:=sncire ; figuratu, talliatnra
de matie, colica.
* TOESU,-a, adj. part. (d'in toreere),
toTsns, tortuB; in specie, aetns : 2âna
torsa, cânepatorsa, linutorsu,bombaeu
torsu; substm., torstdu, actnlu defor-
eere : torsuUt Unei ; nu mi place tor-
sulu Um.
TOBSUBA si torsitura, s. f., actione
si effectu alia actionei de tbreere.
1 TOBTA= /Mria, s. f., UrUj buc-
cata de farina fina făcuta cu miere, iurta
diilce.
2 TOBTA= tarta, s. f., ansa torta ;
menusia retorta a unui vasu : a appueă
oWa de tarta.
TOBTIA, 8. f., (fr. torebe, it. torola),
fax t facla de Sre torse unse cu resina.
* TOBTELE, adj., tortUU; in forma
târsa : wtru torttle, anrum tortlle, for-
matu in coUariu.
* TOBTIONABE, v., tortUnare; a
tortură.
" TORTIONE, 8.(., t«rtl»; l.torsio-
ne ; 2. tortura.
TOBTIBE=r tor/tre.-escu, ctnpri-
mere, (fr. aputlr); v., a face torta =
turta, a face planu, acompreme, a striri.
10BTITU,-a, adj. part., oanpreasoB,
(fr. aplati), compressn, strivitu.
TOBTITDBA, s. f., oompresslo, (fr.
apIatlHsement).
*TOBTIVU,-o, adj., tortlTuaj d'in
sUircere : raustu tortivu, .rnnBtum tor-
ttrum.
TOBTOCABE si tortoclare, v., (fr.
tortlUer); a inhirco mai de multe ori, a
incurcâ; vedi iiUortodare.
TORTOCATG si tortocUau,-a , adj.
yCoogle
U74
TOR.
part., (fr. tortillâ); tor^u ui intorsu, is-
carcatu.
* TOKTOBIU,-«Ha, adj. s., Urtorj
eare torturidia.
TOBTTJ.-a, adj. part., tortns, (d'in
tsrqaere); de acf subst. m., tortu, can-
titate de fire torse, si f., torta, vedi mai
wam 1 si 2.
T0BTnLA,8.f.,UrtiiU} deminutivu
d'in 1 torta.
TORTDOSITATE, s. f., tortiioriUij
calitate si stare de tortuosu :tort«ogita-
tea cailei, tortuositaiea eovetUeloru lui.
TOBTUOSU.-a, adj., tArtaeaiatplenn
de torsiture, BinuoBU, iacurcata: riutor-
tm>au, eaUe tortuosa, oraiione tort^09a,
ăispiUatorm tortuosu.
TORTURA, B. f., tortnra, (d'in ter-
ţa», de la torqiere); cnrbatara; inse iu
specie, torsioaea violenta a membrelora
spre a produce dorere, care ae applică
de antici asupr'a accusatilom spre a
stârce d'in gor'a lom reritatea ; de acf,
tormenta, plaga, safferentia, dorere vio-
lenta : a Sttppune pre unu criminale la
tortura; a storce eonfeisionea erimelut
j>rt» tortura ; nu mai potu aufferi tor-
turele aceste-a ; a avi tortwe de ventre.
TOBTDBABE, v., (it. tortarâre, fr.
tertorer); a applică tortur'a : a tortură
pre latronii cari au tortwatu pre caUa-
toriifr&Mi; nu se covine a tortură pre
nemine, neei chiarupre criminali; mi am
torUtratu mentea spre a inteUege aeeUu
teatu incureaiu.
•TORTURATU,-a, adj. part.,{it. tor-
tarst*, £r. tortBr<); suppusu la tortura,
oare a sufferitu tortur'a : adlatori tor-
turaţi de latroni; barhati torturaţi de
mulieriîe loru ceUe lusntose ; mente tor-
tttrata prin lectur'a autoriloru tenebri-
CQSi.
♦ TORD, 8. m., toruB, (tdpoţ); in ge-
nere, veri-ce lucru rotundu , cercu ro-
tandu, fnue rotunda, musolu rotunda,
coma de pâra infascioratu ; saccu im-
plutu cu l&na sau penne; de acf, lecta,
lectica, patu, astemutu, si in specie, patn
conjugale : a seda pre toru, a astarne
toruht, tf prepară torulu; conaortea to-
rului, a si vmde torulu, a dona tortdu
teu oUut-a.
'm.
» TORVIDn,-(i, adj., UtrliM} sel-
baticQ Ia vedere, infioratorin.
* TOBVITATE, s. f., torvIUs; cali-
tate si stare de torvu : tormtaiea otiU-
loru, torvitaiea vuitului; torviiatea lui
apaimenta pre omeni.
* TOBVU,-a, adj., t»rvM » selbatico,
.aspru, infioratoriu, terribile : vuUu torvu,
fada torva, odi torvî, tauru torvu, opru
torvu, leu torvu, voeetorva, bataliatorva.
* TOSSICARB, V., (it. iMaleare); a
inveninâ, a uccide prin veninn.
* TOSSICATIONE, s. f., (fr. ttilea-
tlcn); aotione de tosaicare.
* TOSSICATU,-fl, adj., texleatis, (it
tosBieato); Înveninata.
*TOSSICOGBAPHIA,to8«»coîOfffci,etc.,
vedi toxicographia, toxicologia, etc.
*TOSSICn, s.m., tcxleBiB, (vo€nA>);
veninu; vedi si toxieu.
* TOSTU,-a, adj. part., tostai, (d'in
terrere); secatn, uaoatu, arsn dacaldnra :
terra toata, pane tosta, came toata.
* TOTALE, adj., (it. totale, fir. trtal);
relatÎTu Ia totu. de totu. intregu, com-
pleta : summa totale, numeru totale, per-
iere totale, eclipse tataie, in oppoaîtione
cn parţiale.
* TOTALITATE, s. f., (it. totillM,
fr. totallU); calitate si atare de toUJie :
totalitatea suceeaionet ; toteUitatea meri-
tului, totalitatea culpei; totalitatea Ut-
cruriloru d'in acSala lume.
TOTINDINE,(d'in totu-inde-ne),Air.,
ttbtqae ; in locutîonea pretotindinea :
Dumnedieu e pretotindine ; aaiâ se face;
pre totindine, vedi totu la finitu.
TOTU,-a, adj., totna, onitU, intcţer ;
acesta adiectivu na suffere articlulu dupo
sene , ci Iu reiepta dupo substantivala
urmatoriu : totu omtdu, tota lumea, toii
âmenii, tâte mulieriîe ; totu omulu aăe di-
stinge benele de rea; tata lumea se plânge;
toţi omatii au măritori ; tâte mulierUe
su vanitose; — genit. ei dat. in pi. faoe
totoru, (si inco chiani si reduplicatn,
totororu=tt4uroru) : numerulu totoru
cetatianilorv se sue la ânci mtUioni ;
spuneţi totoru fratiloru se ne aştepte la
finitulu anntdui; ellu plecă si se dusse
in contr'a volieatiei totoru sociloru set;
assemine f acea si genit. si dat. sing. tatui.
.yGooglc
' TOX.
totei, insa senmii a dispatntu d'in usa,
â ar ft de doritn oa se se reintroducă ;
—pom ea subst. totut i^ tempnrile mo-
dene se traot^dia oa veri-ce alta sob-
stantivu, prin urmare se insociesce ca ar-
tielaln : tottdu e perdutu, tottilu e mai
mare de eâtu partea; aassmine admitte
articlala canda e insociata ca prep. cu .-
s'a atmsu cu totyJu, ae mo'gemu $i ae
morimu cu Mii;— cn namerii trei, pa-
tru, oind, etc, pentru fonnarea diatri-
bativeloru, se onesce mai: toţi si trâ,
i6teai^ei,t(4i ai patru, iote ai patrUficoa-
trasse : tuatrei, tuspatru), etc; — uihtu-
nuht, ing^mna ace^-aai, totu «)('a=a-
eea-asi ; totu eUu=dlu msuai, totu ea=:
eaenaaai, totHdli.=dli enaisi, totueSe^
eUe enaeai; in asemene Bensu:Mun<H
vomu aufferi pentru nebonide vâstre;
totu barbatulu trage roattua petUru ea-
eesaeleaoeiei; — remănehuruiutotucumu
am diaau eu ; — locationi adverbiali : totu
mtr'un'a, Mitlnso; totu de a un'a,
HMper; prelotindine, ublqne.
TOTUŞI, adv., taneii tame : de ai
tiu aaatUi de cousilide mâie, totuşi nu
te ww lassâ pmo ce nuteveiindreptâ.
* TOXICABE, toxiccUione; toxieatu,
toxieu; redi tosaicare, tosaieatione, to9-
sicatu, tossiou.
* TOXICODENDRU, b. m., (fr. toxl-
oodflBdrss, d'ia zoiaiAv:r::veaina, si Slv-
Spovzzarboie); specia de arbore veniaosu
care produce bubonie pre pelle c&ndu o-
muln attinge foliele Ini.
* TOXICOGEAPHIA, s. f., (fr. Uile»-
gcaphle), descriptione da venine; de aci :
toxieographieu,-a,&ă].,{îi:.toxleognjţbl-
(|Be), relativa la toxieographia; toxioo-
graphu, a.m., (fr.toxlesrripbe), anctoriu
de toxicogrt^Ma.
* TOXICOLOGIA, 8. f., (fr. toxico-
logie); tractata despre veoine ; de aci :
toxicoîo^oi.'a, adj., (fr. toxIeolo^Kn»),
leUtivn '\&toxicologia; toxicologu, s. m.,
(fr. t«xle«I««ie), aaotorin de toxicologia.
care se occapa cu toxicologl'a.
* TOXICOMETBU, a. m., (fr. toiloo-
■itre); îastramentu cu care se ptite me-
8ur& intensitatea renineloru.
*ŢOXICOFHOBn, a. in.,(fr.toxlcopho-
r*);car0portaaaacopreDde ia sene Teoinu.
TRA.
H75
* TOXICn, s. va., toxlei», (to&xiîv);
renenu; mdi toasicu.
«TBABALE, adj., traballa, (d'in tră-
ite); relatim la trabe : euniu trabale, ea-
nia cn care se infigu trcAUe, cunia groaan .
* TBABANA, s. £, trabaas ; lantre
facata d'in ana trahe.
« TfiABABI0,-a, adj.s., (trabirins).
de trăbe, sabat, f., trabaria = trabana,
trabarl» j m., unu trcAariu, care se «c-
onpa cu lucrarea trabiloni.
* TBABE, s. f., tnbi* abl. tnbsf
lemna taliata de carta lungime si gros-
sime, si cătu se pate dedrepta, mai ver-
toau lemaa taliata care se pane perpea-
dicu^ria pre psrietii casei si care sus-
ţine scândurile si coperimentula; lemno
de constructione pentru ponţi si nari ,
grânde, griinda. grinda.
* TBABIA, 3. f., trabea; reatimenta
pomposu alba oraatu ca fascie de pur-
pura, cu care sa investi&a regii, conao-
lii, aagurii, si callarii la solennit^tî.
«TBABIALE, adj., tnbsallaj rela-
tim la trabia.
* TBABIATTJ,-!!, adj .part, triOtea tas;
investita cn trc^i'a : eolonu irabiatu ,
terraua care a adjnnsu consnle; eaaa
trabiata, onorata cu consulatola; cete
trabiate, de callari; comedia trtdtiata,
in care se repreaeotaa persoae d'in or-
dinea callariloru.
« TBABIGLA si trabeda, s. f., trabe-
eaU si tnbkala; demia. d'in trabe,
mica trabe, grandiaiora.
* TBACHALA, a. f., traehaU, (tpa-
/aXiii;); care are collulu grossn, aome
de batnjocara data lai Conatantinu cella
« TBACHALU, si traehelu, o. m., tra-
obalns si traobflliii| (cpiixi]Xo;); l.colla,
ai ia specie, collala catapultei ; 2. genu
de insecte hymeaoptere.
* TBACHEIA, s. f., traobia, (tpa/îw
=a8pera); arteri'a caie commnnica ou
gar'a ai ca polmonii si serve Ia aspira-
tione si la espiratione.
* TBACHELIA, s. f., (fr. traeUIle);
1. genu de plante campanulate; 2. gdnu
de animalcale infusorie.
* TRACHELICU,-o, adj., (fr. tra«h«-
llqae); 1. relativa la tra^lu; 2. care
=y Google
1476
TEA.
are membrele postenoii 3uL> oolln; sobsi.
pi., trachelieii, ordine de peeci gnatho-
donti.
* TBACHELIDE, adj., (fr. truh^-
liile); care s^mias cu insectula traehelu.
t TRACHELO-, (gr. tpix^I^oţ =
collu), in diverse composite scientifice,
precnran in : trachelo-angusti-acaputa-
rtu,-a, adj., (fr. trseMIft-atiKiiatl>goft-
paUlre), se dice despre unu muscln allu
collului care se intende de Ia omoplata
la vertebrele trachelice; traehelo-atloi-
ăo-occipitale, adj., (fr. tr^eh^lo-atloldo*
«eoiplUl), se dice despre unu musclu
allu colluini care se intende de Ia at-
laute U lini'a occipitale 3uperiore;^ra-
dulo-ba$Uariu,-a. adj., (fr. traeli«U-ba-
Bllalro), se dice despre unu musclu allu
collului care copreode musclii (mare si
micn dreptn) anteriori ai capului; ira-
chelo-branchiu,'ft , adj., (fr. trach^lo-
bmehe), care are branckie la collu;
subst. pi-, traehelobranchkle, ordine d'in
clasaea mollusceloru gastropodi; tratAe-
îoeele, B. f., (fr. traohâlocile) , tumâre
pre traehelu; trackdo-eerbietUe, adj., (fr.
traeh^Ia-eerrloal); relativu la collu st
lacerbice; tradulo-eoatale, adj., (fr.tn-
eh^lo-costal), ae dice despre unu musclu
allu collului care coprende scalenulu an-
teriore si posteriore; traeheloeiista,-a,
adj., (fr. traobâloejate), care are collulu
vesicnlosu; trachelo-diapkragmatiat-a,
adj-, (fr. traefa^lo-dUphraţniKtlqiie);
care se intende de la colin la diapbragma;
fy-aehelo-dorside, adj., (fr. tr«ch«lo-d«r-
Hil), care se intende de la colin la dosu
=spinare; trachelogastricu,-a, adj., (fr.
traoh^logaBtrlqne), se dice despre infu-
soriele rotat6rie fora organe de masti-
catione; trackelo-maatoidiu.-ei. adj., (fr.
traoktilo-maBtoIdien), se dice despre nnu
musclu allu collului, care se intende de
la vertebrele cerbicalilaapopbysea ma-
stoide; traekeîo-oceipitale. adj., (ft. tra-
ohiU'fteoipitai), care sa lâga cu verte-
brele cerbicali si cu oaaulu oceîpîtale;
trachdophifma, s. f., (fr. traohfilopbf m«),
tninore a collului aau guaiei; traihdo-
8Cc^ultmu,-a, adj., (fr. tmehâlOBcapn*
UIre), care se intende de la apophyaile
tranaverse alle collului la Anglalu sn-
TEA.
periore si posterioreallftomopiateiţira-
chelostAcufaniu,-a , adj., (fr. traeUlo-
sooa-entanti), care se afla sub pellea col-
lului;/rac^^om&dcei;nVa2e, adj.,(fr.tT«-
ehtilo-soDg-oecIpital), ae dice deapre nun
musclu allu collului care coprende mii-
selii (mare si micn drepţn) anteriori ai
capului.
t TRA.CHEO-, (gr. tpaxeî«=a8pera),
in diverse composite, precum» in : tra-
eheocde, a. f., (fr, trach6oeM«), sodioea
despre una tumore ce se presuppnnea co
essiflte pre arteri'a tracheia; tracheo-lcf
rpngotomia, s. f., traeliM-larfiiKot«-
mle), ineisione a part«i, inferior» a la-
ryngei si a tertiuluî superiore allu tra-
cheiei i trachSorrhagia , s. f., (fr. tra-
eh^orrfaafle), curgere de aange prin ar-
teri'a tracheia; traeheorrhagicu -a, adj-,
(fr. traohfiorrhaKlqoe), relativu la tra-
ckeorrhagia; traeheostenose , b. f., (fr,
traehâostenose), atrinctorare a arterial
tracheia; tracheotide 9. f., (fr. trachio-
tide), epitbetu datu unei parte a Ciliciei,
accoperita de monfci; tracheoUwtla. a. f.,
(fr. tractadotonle), operatione la partea
cervicale a arteriei (racheta: traeheofo-
micu,-a, adj., (fr. traoh<»t«tnlqitfl), re-
lativu la tracheoiomia.
• TEACHIA, s. f., trai-hla; (tpocxsi*
=Rspera); vedi tracheia.
« TRAGHIALE, adj., (fr. traehâtl);
relativa Ia tracheia : musdH tradttale,
vSna trachiale.
• TBACHINA, ». f., (fr. trathine) ;
genu de pesci cu una specia de spini ve-
ninoşi.
• TRACHINIDE, adj. s., (fr. tracW-
nlde); care s^mina cu trarJiin^a; subat.
pi. traehinidii, familia de pesci acaa-
thopterigii , care are de typu genuin
trachina.
• TBACHINOTU, s. m., (fr. trukl-
Qote); genu de pesci thoratici d'in fa-
mili'a scomberoîdilora.
• TRACHODE, a. m., (fr. iracliode,
tpaXt&fiyjţ, d'in tpax^î=*^P''''}! S*""" ^^
inaecte coleoptere.
• TBACHOMA, pl.-Mw(e, (Tp(ix«|«i);
asperitate, ruditate.
• TBACHOMATICU,-a, adj., traeho-
matlcvB , (Tpax(ot<'attx^<:); 1- reUttru la
>yGoog Ic
TBA,
1477
trachoma; 2. care lucr^ia in contra tra-
cftomei, care face se dispară nigoai-
tatea.
« TfiACHOMATIU, 8. m., (fr. traoko-
■nativa); deminat.d'in trcKhma, uua spe-
cia âe collyriu.
t TRACHY-, (gr. tpax6ţ=a8prn),in
composite sciontifice, precumu in : tra-
chycarpura, adj., (fr. traohjoarpe), care
aie fructele aspre la taetu; tra^ycydu,
B. m., (fr. tfaebyeţele), genu de reptili
saurice; trachyde, b. m., (fr. traehţde),
geou de insecte coleoptere pentamere
d'in famili'a stemoieloro; traekydermu,
B. m., (fr. trubf dense), genu de insecte
coleoptere; trachydaru, 3. m., (fr. trath;-
iinw*), gena de insecte coleoptere d'in
famili'a longicorneloru; traehylw, a. f.,
(fr. tneli]rlle), genu de licheni; iraehy-
loma, a. f., (fr. traohftoMe), genu de
masca; traehymewt, b. m., (fr. traeh;-
niBfl), genu de pknte d'in OllandV
it6ua, oare perline la famili'a umbelli-
fereloni; traiAymitriu, s. m., (fr. traeli j-
Bltriou), genu de mnscu, oare cresce
pre letunu putredu; trachynotia, s. f.,
(Er. tracb jnttie); genu de plante grami-
nie; traehynot», s. m., (fr. traehrn«te),
genu de insecte coleoptere; irachyphyllu,
-a, adj., (fr. traohjrphrlle), caro are fo-
liele aspre ; trachypode, a. m., (fr. tt»-
ohfpftde), gena de muscu; traehyptent,
-a, adj., (fr. tnchyptâre), care are ari-
pele spiaose; snbst. m., troAy^ervlu,
genu d« pesci ossosi d'in famili'a peta-
loaomiloru; trachyrrhynehura, adj., (fr.
tTMkjrrhrnebe), care are rostrula spi-
DOBU ; traehyaeelu, b. m., (fr. traekj-
•cile), gena da iosecte coleoptere d'in
famili'a taxioomelora; traehyspermUf-Oi
adj., (fr. traohjsperme), care are fnio-
tele spinâse; trachy8ta^yu,-a, adj., (fr.
tnMhjitaohrâ), care are spicele aspre si
spiaose; trachytella, s. f., (fr. traebj'-
tollt), genu de plante d'in Chin'a, d^n
famili'a diileniacieloru; trctchiytim,-a,
aA}.i (fr. traehjtlqne),- care are caracte-
rioln ^achyUÂm : terrenu traehytieu ;
trachytophyttt, 8.m., (fr.tracbj'topbjte),
planta cu foliele aspre la tactn; trachytu,
3. m., (fr. traob^te), p6tra aspra Ia tactu.
« TOACTA, a. f., 1. traetaj una spe-
cia de pasta formata, d'in mai multe fo-
lie sau atrate superpuse ; 2. (it. tratu-
meato), ospetiu datu de unu amicn, care
tracieâia pre amicii sei cu t6t6 celle ne-
cessarielamâsa; 3. (it. tratta, fi:. trăite),
littera de scămbu in poterea carei-a se
pota primi banni.
•TKACTABILE, adj., traotabllls ;
care se pote tracti, in t. s. verbului :
omu tradahile, persana tradaUle, ma^
ieria traetf^nle.
* TBACTABILITATE, s. f., traota-
bUItasi calitate de tractcÂile.
* TRACTAMENTTJ, pl.-e. (it trat-
taaento, fr. tralteBent); acta de trac-
tars, si modu de trădare : tradameutu
bonn, tradameniu reu, trâdamentu se-
veru, tradametUu harharu; iradamen-
ttdu unm morfm; trâdamentu se dice si
aedariidu unui fundionariu.
*TRACTARE,-ed)H, v., traoUre ,
(d'in trabere); a administra, a practică;
a ae oecupă cu ceva, a cură pre cineva;
a se portă cotra cioeva; a desvoltă ceva,
a negotiă cu cineva : a tracta affacerOe
puUice, airadă armele, a tradâcauseîe
amiciloru. a tradă fUosi^'a; acesta a-
pera fy-adedta despre benele supremu;
puăm ou tradatu aeSda materia e» rv
gorea necessaria; acestu medicu traeU-
diaprepatienti eumultaassiduitate, inse
nu se prende a tradd toţi ntorbii; ami-
aUu nostru nO'a tradatu magnifice; %
plaee a tracta cu vinu pre amici; nu ne
tractaţi ca pre nesce străini; eu nu potu
tradd eu toţi âmenii; miniştrii noştri
tradiăia cu guvernele strmne peniru as-
securarea eommerciului.
* TRACTATIONE, s. f., traetatloj
aetione de trădare, ia t s. verbului :
tradatione bona sau rea; tradationea
armeloru, tradationea lUterdoru; trac-
taiionea cu statde vecine.
* TRACTATITU,'a, adj., traetaHs;
care se occupa ca ana materia : carte
iradativa despre immuUirea averei ;
sabst. f., una tradativa, (it. trattatlva),
negotiatione.
* TRACTATOBIU.-ioWa, adj. a.,
traotatoi^ care trad^ia : ^aetatoriuîu
unei affacere importante; subat. reale,
traetatoriu, pl.-e, traotat*rIaa j looi
,y Google
1478 TBA.
nnde se tnut&tia a&cerile, jadeciu, tri-
banaria, etc.
« TBACTATfilGE, s. f., traotatri^
femina căra traeUdia.
1 TBACTATn,-^, adj. part-, trte-
Utasf in t 8. verbnlui : maieria trao
tata eu cea mas mare dHigentia ; amtei
bene tractaţi; coptRi aspru tradttti de
parentii loru; aânertan reu tractaţi.
«2TKACTATTJ, pl.-e, tracUtiwj
1. acta de fraetore, modu de traetare, o-
pera în oare se tractâdia tma materia :
■mu trwiatit doctv Aespre eoHsele nm-
seriei «Mane; traetatu seurtm si preeisu;
2. contracta, conventione, l^^mentu in-
tra d6ue Ban mai mnlte state : traetatn
de paee, traetatu defensivu si offensivtti
ti-aetatu de eommerau; in poterea trao-
tatdoru ce avemu eu vecinii noştri; tra&-
tatele intre popore sunt legi positive
pentru dernde; dreptul intemationtde
ie rSdimape trădate.
* TEACTICIU = traaUiu,-a. adj.,
tn«tlelat Bl trMtItlaB, (d'in trakera);
de trassa, care se trage.
*TBACnONE, s. f., traetlot (d'in
trahen); actione de tragere.
« TIU.CTOGALATa,-a, adj., traet«-
gaUtis, (d'in traetam, si YiXct=Iacte);
&catn d'in alluatu suptira eondita ou
laote.
« TBACTOMELITUro, adj., tmto-
Melltasţ (d'in tractam, si iiiX[=:mier«),
£acata d'in alinata snptiie si conditn ou
miere.
« TBAGIOSlVrtâria, adj. b., trae-
tarlai} care trage.
« 1 TBAOTU.-a, adj. part., tractai,
(d'in trahare); trasSQ.
*2TBAGTC,pl.-«,traeta8,-aa, l.actn
de tragere; 2. oopreoBU, ţinuta, territo-
rin, districtn^
* 3 TBAOTU, 8. m., tnwtaai aeel-
In-asi cn tracta snb 1.
* TBAGTOOSU.-a, adj., traetaomi
glntioosu.
« TBACTDBA, s. f., tnetara; ac*
tione si effectu alin actionei de tragere.
* TBADEBE, tradedi si Iradedei, tra-
dufu si traditu, T., tradere; a ăS, ia ma-
na, a present&; a prode; a spâne; a in-
Teti& : a trade armele cUtui-a; a trade
TBA.
pre eineva in cudodia; a trade penata
parentesd, a hvde patria; a trade me-
moriei; i^or^a trade nutlfe; eUtt trade
regvMe retoricei; unii tratkt despre mi-
searea corpwiîoru eeresd, aUH despre
morii animaliloru, si aUH despre tfuft-
tutde omenUoru.
•TBADITiONALE,adj.,(fr,tnMllMai«
net); fandatu pre trad^^me : legi tra-
dition(di, opinioni traditiowAi, ereden-
fie tradOionaU, autoritate tradiţionale.
* TBADITIONAEIU, a. m., (fr.tra-
dtUoDBaire); jndana care esplica Borip-
tar'a dupo tradifione.
* TBADITIONfi, s. f., tradltUf ac-
tione de tradere, in t. s. verbalui : tra-
ăitionea eetatilom, traditionea lui <7«-
gurtha; trai^tionea unei inveOature; tru'
ditione divina; a crede in tradOione ea
si in seriphfa; traditionea a dese ori
espUea scriptw'a, inse eaua pote si fti-
s^cd.
* TBADITOEIU,-«Ho, adj. a., tn-
dltar; care trade in t. a. rerbalai : tra-
tUtorMu armeloru; traditoriulu patria
=proâitorit]; fy'aditoriulu tmei seientie
=inTetiatoria.
« TBADITTI,-!!, adj. part., traditij^
ia t. B. verbnlai : arme tradite, patria
tradita, invetiatura tradita cdtoru im-
Hali.
TBADUCE, B. m., tradaz; oare duce
de la anala la altolu, intermediarin; ana
vitia de vinia care se intande, se stra-
planta bi asia ae propaga mai departe,
propagine.
TBADaCEBE, tradussi si tradussâ,
tradusBU si/ra(It«Âi,v.,tradaeerej l.pro*
prie, a duce d'incoUo; 2. a produce pre
scena, a espoiia risulul; 3. a cliiami in
judecata : a traduce pre cineva in Ju-
stiţia; 4. a eaplică, a verte ia alta lim-
ba: atradMse tma carielatinainlimb't
româna; cVm tradusse operile hă Saltth
ştiu romanesee; ea traditce bene d'in rv
mânesoe in franeesee; e dif/io^ de a
traduce operele dassiee antice in Itm-
bde moderne; ea se traducă cineva Sin
una lim&a in aWa caută se ada bme a-
mendâue limbde; a traduce Sin vorba
in vorba e bene candu se pote.
TBA0nCIIGin=fraâMe«ttH,-ii^a4j..
yCoogle
TRĂ.
traiflfltlelHd si traduetItUa; âerîratn :
vorle tradtu^ieie.
TBADUCTIONE, B. f., trâdaetio; ao-
tione de traducere, in specie, versione
d'in ana limba in alfa : tradueHone rO'
mâneca, traăuctione firaneSaa; iraăiuc-
tione fidele, traduetione libera, traduc
tione d'in vorba m vorba; traductitmile
bone merita lauda.
TBADUCTIVU,-a, adj., traduotlTas;
1. la antici, deriţatu ca si traductieiu ;
2. la moderni , prin care se traduce :
modu fy'aductiv», egpressioni iradudive.
TBADUCTORIUrWria, adj. s., tra-
dastor; etaatraduee : traductorii vechiu-
lui tettamentu; unu borm tradudoriu
merita re$peetu; tradwiom se numesc»
si tMterprefi.
TBADUGTU,-a, adj. part., triductos;
in t. 8. verbului , dâro mai allesen in
sansula verbului veriere : opa-e littera-
rie traduete in cdte Utrăn; redi tradussu.
TBADUCUTOEro,-WHa, adj.s.,tra-
dnetoi^ care traduce; vedi tradttetorm.
TBADUSSU,-a, adj., ti-aduotns; es-
pLicatu in alta limba .■ una carte bene
tradussa; composUioni străine tradusie
m It'm&'a nostra.
• TfiAPICANTE, adj. part. prea. s.,
(it. traf&eanteţ fr. ttaflqnaBt); care trOn
fica, negotiatoriu, mercatoriu.
• TBAFICABE, v., (it. trameare, fir.
traflqaar); a face negotiu : a trafica cu
nuiasseţ a trafied pre mare, pre uscaia;
fw e permissH a trofică eu tote lucrurile;
H« se covine unei mtdieri $e trofice cu
gratide seUe.
• TKAPICATOBIUr^no, adj. a., (it.
trarfloatflre); care trecea, negotiatoriu,
mercatoriu.
• TRAPICATD,-», adj. part., (it. traf-
flcat*).
• TRAFICU, a.m., (it.traffloo, fr. tra-
lo); negotiu, commerciu, mercatura.
TEAFIGERE, (ra/îssi si /ro/ţsftsi, tra-
fiasu si trafictu, (trofipfu), t., (it traf-
flgţere), traosageret a străpunge, in
sensn propriu : a trafige cu sagett'a sau
cu lanci'a ; fig. a trafige tîntm'a de ăo-
rere; vedi si tranafigere,
TRAFOBABE, V., (ital. traforsre),
traaif9rar«j a ganrî peno d'inooUo : a
_____ TBA, ___ 1479
trt^orâ unu îemnu, a traford una pitra,
a traford unu monte.
TEAPORATU,-o, adj. part., (it. tra-
t*rato); gauritn |)eno dincollo : muru
traforatu, ptira traforata, monte ti^u-
foratu.
TBAFOBU, 8. m., (it. trafoM); lucra
traforatu; gaura care partunde peno
d'incollo.
TRAPUGIBE, V., transfagere; a fugi
d'incollo, a fugi la inimicu; vedi trans-
fugire.
TRAFUGU, s. m., traniniga; care a
fngitn de Ia ai sei la alţii, care afugitu
la inimici; vedi transfugu.
TBAOA, s. f-, trah^ 1. grapa, care
se trage preste locnlu aratu ; 2. sânta,
care se trage i^m'a pre nâue.
* IBAOACANTHA, e. f., tra^aeas-
tha, (Tpa^Axavdsc); nome datn mai mul-
toru arbuşti d'in genula astragalu, care
dau una gumma.
TRAGANABE,r., (d'in^a^e, com-
para fr. traioer), Alff«rre; atrage in
loBgn, a amman& : a traganâ ou una
affaeere; a traganăpre cineva ifm una
dl in aU'a, ^in una septemâna in tdt'a;
terminaţi una data acesta affaeere si nu
me mai traganati.
TBAGANATORIU.-^rM, adj. a., dl-
lat«r} care tragana.
TBAGANATU,-o, adj. part.(d'in tra-
ganare), dilatai;
TBAGANATUBA, a. f., dllatio; at-
tione si effeotu alin aotionei de traganare.
«TBAGANTHE, s. f., tragaotbea ;
una planta, specia de artemisia.
« TRAGANU, B. m., traganiis, (d'in
ipÂŢo;); porcn micn care sâmiua a capra.
• TRAGEDIA, a. f., tragoedta, (tpix-
•{(fSia.); drama tragica : trageăi^a e se-
riosa, tontdu ei tnaUu; a serie tragedie;
a r^reaentă una tragedia in theairu;
de la trei mari poeţi greci ni au perve-
nitu tragedie addeveratu dassice.
• TRAGEDIOGRAPBTU, a. m., tra-
g(BdI«f raphflflt (Tpa'):(|>S[07pii^i;), Herlp-
tor tragiedlariim; scriptoriu de tragedie,
auctoriu de tragedie, poetu tragieu.
* TBAGEDU, s. m., tragedna, (tpa-
KS>8(Sc); auctoriu tragku.
« TBAOELAPHU, s.m., trageUpku,
=y Google
um
TBA.
(tpaŢâJkeupoi;); specU de cerbu care s^ -
mina cu caprniu.
*TRAGEMA, 'pV tragemate, tnişre-
mătă,-%tm,(xpAxti\La,);'pome cari 80 maaca
la m^ dnpo celle alte buccate.
* TRAGEMATIU, pl.-e. trâfrew
tliv, (cpa-p]|ulEiu)V); âemin. d'in tagema.
TRAGERE, traasi si trassei, ^assu
si U'oetu, V., tr^here; a misei spre sene
sau dnpo iene, 1. proprie : a trage mis'a
mat ineâee ratt maJ tneoBo; a ua trage
spre drSpfa sau spre stanca; a trage
una sardita cu măn'a sau eu mtuAtn'a
m susu sau m diosu; trage-ti petioriU
mai inedOa; Imi tragu aratndu, eaUii
tragu carmiu; boii tragu la aratru, caUii
tragu la eamOia; a trage navea cu fu-
nea; 2. a trage prin aspirars: atrage vi-
ttulu tPin Imte eu tubtUu sau eu cticur-
beCa ; a trage (umu (fin p^, a trage
tutunu, a trage in peeUt; a trage tabaeu
pre nasu; prov.: a trage la maaeUa=a
bee; 3. a respiri grea : a si trage suf-
fietulu ; a trage de mârte , a fi in ago-
nia; 4. mai rnultn sau mai pacinu fign-
ratn, inse totu cu nnanti'a sensului fun-
damentale: a trage una Uniapre tabia;
eKw trasse eu buretele preste te erâ
aerissu; a trage cuini una palma; a i
trage una injuratura; a trage pre cineva
lajuăeeeda; proT. a trage totu foeulu la
cU'a tea; a trage tata spudi'a pre turt'a
eea; a trage de pre cineva ăâue pelli; a
ri trage sem'a cu ăneva; a trage spe-
raniia, a trage amaru; a trage eu o^^ht;
a trage eu urechi'a; nu me trage âninCa
la nemica; 5. traguntht a face se aune:
a trage campania, a trage canipaneWa,
trage la baserica , trage de liturgia ,
' trage de morte; 6. a ponderă : eâtu trage
carnea ae^c^a ? pune-ua in caiUariu
se vedemu cătu trage; 7. a abbate car-
min, trasBur'a sau callulu si a descende
andeva : a trage la vcelulu amicu; de
câte ori treceţi pre ai<^, trageii la noi;
eu am trassu la idta oapetarla; eUu trasse
eu luntrea la mallu; 8. leâ. a se trage;
a) a repe : a se trage pre venire, pre
pântece, pre foUe; b) a curge cu ince-
tnlu : ap'a essunăata se frage in albia;
e) a si deduce originea, a descende : not
Mi ne tragemu de la Aăamu; ellu se
TRA.
trage <f tn cotare famUia; d> a fi tenace :
acestu vinu se trage, marina inco se tra-
ge; e) a se macrf : eUu s'a trassu la
faeia; si multe alte firasi cu acestu verbn
fecondu; vedi si compositele lui; attra~
ger 6, eonir agere, retragere.
* TRAGICE, adv., traţ leei in modn
tragicu.
* TKAGICOMEDU, s. f., trafio*-
■ttdla; drama mista, parte tragica si
parte comica.
* TBAGICTJra, traglcas, (tpaYtwk);
relatiru la tragedia : drama tragica; ao-
toriu tragicu; spiritu traseu, gmu fr-o-
gieu; snbet. m., unu tragicu, poetu, auo-
torin tragicu,
* IRAGOPANB, s. m., tracopnj una
paesere d'iu Indi'a, fasiann comnbi.
« TRAGOFOGOKE, b. m., trarept*
Kan, (cpat^tb^wv); barb'a caprului, ana
planta.
* TRAOORIGANU, s. m., trageri-
gaBDB si trafortiranam, (vpa'fopiYavov);
origanu falsu, una planta.
* TRAGU, B. m., tngn, (rpAţoc) ;
1. specia de papara marina; 2. specia
de spongia dura.
* TRAGULA, 8. f., traţauj 1. specia
de jaeulu la Galii si la lapani; 2. specia
de retella.
« TRAGULABIU, a. m., tnnUrl»;
care se bate saa se lupta cu traguPa.
TRAGCT0BIU,-*<5rw, a4j. s., tn-
henBţ care trage, in t. s. verbului.
TRAIECERE = trecere, trecui, tre-
eutu si treetu, v., trajleere, traiilre;
TBAIECTARE,T.,tra|eotsre) înten-
siru d'ia traiecere.
TBAIEGTIGnr.-a, adj., tra]eeUela«
de trecuţii presto mare : confraetu fra-
iecticiu, prin care se obliga unu debi-
toriu a irâmette presto mare detori'a
sea, inse cu risiculu si pericloln credi-
tonului.
TRAIECTIONE, s. f., tr^eoU»; ao-
tione de traiecere=treeere.
TRAIECTORIU.-Wria, adj. s., tra-
jeatorj care traiece; vedi treeutoriu.
TBAI£OTU,-a, adj., trajeetas; tre-
CDto; s. m., traiediiu, actoln de trecere,
locnlu de trecere.
=y Google
m^
TRAIECTUBA, 9.f., IrAjMtura; tre-
CD târla.
TBAIBE, (se conjuga preş. indicat. :
traieseu, traieaâ, traiesce, tra^u, Iraili,
traieacu; conj. se traiesea; perf. traii,
Bnp. Iraita), v., vlrere; a petrece tem-
piilu rietiei : a trai midtu, a trai pudtMt;
a trai bene, a trai rea; a trai fericitu;
noi traimu eumu ptâem», nu cumu
vretnu; dlu trei nouedieci de anni; ani-
malUe si pUmtâe se născu, traieseu si
nwru; se dea Domneăieu se traiesci
Mtdti anni feridti.
TUĂITOBIC, -târia, adj. a., itieis;
care traiesee, care dara multu.
TBAIin,-a, adj. part. (d'io trăire),
ftctaa; petrecatu in viâtis : oitm tra^
TBA.
1481
TRATU, pL-itri, rlta, rletag; viâtia,
nlbâu de Tiâtia : iraiu bonu, traiu reu;
proT. si a traitu traiulu sista maneatu
midiaitdu.
TBÂLUCIBGt-eccM , v., tralneere si
translaeerfl; vedi striUuăre.
TBAMA, s. f., trftna; batutnr'a la
pândia : trama de cânepa, trama de
iumbaeu, trama demetass^ fig. intriga,
insellatione.
TBAMANDABE, v., (it. tr»udare),
differre, terglTcrsarl; a intardîă cu nna
lucrare, a na ammană : eltu nu facene-
mteo, ci totu fy-amanda.
TBAMANDATOBIU.-fom , adj. 9.,
G»n tramanda.
TBAMANDATTJ,-a, adj. part. d'in
tramand(av.
TBAMABE, t., (it. tranar*), a bate
pandi'a , a tesse ; fig. a intrigă, a tesse
intr^e, inseUationl, insidie, curse.
TBAMISSIONE, b. f., trmamlBSlo,
BluU; actîone de tramittere.
TRAMI3SU,-a, adj. part. (d'in tra-
tmttere), tnvIgBOB si transmlBans, mU-
8BB : otNM tramissu de Domnedieu, Iu-
eruri tramis$e t'n dorm, epistola tra-
tmsa pre posta; Bubst. pers. tramissalu
principelui, tramissulu regelui; tramis-
satu vostru mi a apusu se ve asteptu
mei; h'omiasii stateloru europeane se a-
ăunara in eongressu.
« IBAMITE, s. m., trames; carraria,
caile angusta.
TBAMITTERE, tramisi si tramis^,
tramissu, v., tranBuUtere si tramittere,
mittere; a ordină cuiva se mârga in-
tr*unu locu spre a duce una scire aaa a
face altu ceva, si a dispune ca nnn lu-
cru se fia transportatu in unu locn : a
tramiUe copiUii sei la se^ ea se invetie
carte; ellu tramisse pre seeretariidiu seu
se me invite la mesa; ea trâ tramise una
scrissire prin posta; aeumu se tramttu
merciîe pre callea ferrata la 2(XmIh der
stinatu, se tramittu si pre navile de va-
pori; imperatoriulu tramise armada in
Oriente, eUu trântise pre toţi generării
la armata; dupo indauarea pacei tra^
mise pre năiitari a casa; emiiculu ne
tramUte donuri de dale mari; te rogu ■
se tramiUi soire mdata ee vei aceepe
UUer'a mea ; tramitte pre fiUu teu la
mene; mi a tramissu una stamna ie ar-
gentu caseua impartu pauperUoru.
« TBAHOSKBIOU,-a> &dj., traimie-
rlena, (d'in trama si Berlcis), ou ordi-
tara de linu si cu tran]a=:batntura de
3ericu=:Di6ta8ae.
* TBAKABD, v., trasare^ (d'in trani-
nare); a trece cu innotulu, a trece inno-
tandu, a transnotâ.
« TBANATABE, v., tranatare ; in-
tensivn d'in tranare.
* TRANATIONE si tranalaiione, a.
f., actione de tranare si de tranatare.
* TRANATOBIU si tranatatorîu .-
fâria. adj. a., oare tranata.
, •TBANATUsi(ronai(rf«,-a,adj.part,
tranatoB BÎ tranatataa; care a trecutu
cu innotulu.
« TBANCILLABE, r., traBqillUre;
a face trancălu, a aliena, a stemperă :
a trantillâ ânimele omeniloru; Joue
traneiUa marea, eUu tranâlla iempestar
tUe; eit v^am pututu traneUlă furi'a o-
meniioru revoltaţi.
* TRANCTT.LATU.-g, a^j.part., traa-
qHiiUtng ; redussa in atare tranciUa, al-
lenatu, atemperatn,
•TBANCILLISAKE, v. , (fr. tran-
qnllllBer); vedi traneSkire.
*TBANCILLISATTT,-a, adj. part.,
(&. tranqiiUliBd); vedi traneiUaiu.
* TBANCILUTATE, b. f., traiiqiilN
Utai; calitate si stare de traneittti : fnw-
>yGoog Ic
1492
TRA
eMitaiea marei; swenitatea eendm an'
fiwfi^ mare tranciUitaie.
* TBAKCIILU,-a, adj., trKnqnllIyB,'
(d'in tning) BÎ <iiI«b); lenu, aeturborata,
WsediatQ, stemperatu : omu trancilUt,
fronte aerena ai trandUa; mare iran-
dUa; nâpte trandUa, anima tranciUa,
vietia trandtta.
TRANDAPIBU, {trantaphyliu), 8.m.,
(gr. mod. •cpavtAipaix<iv=ca trei-dieci de
folie), rotai nna â<ire, roşa.
ţf TBANS, prep., trang ; oecurre in
limVa rom&na nomai id compositione;
înaintea vorbeloru cari incepn cu j. l. m,
n, r, ae BCurtMia in tra, precama s'a re-
duta in essemplele de mai snan : frate-
cere, tramitiere; dJro mai allessa se stra-
mnta in gira, precnmu in : ttramutare,
gtraformare, straplantare , straeorare,
gtretpimgere ; in vorbele adoptate mai
tardfu 8Î tine intrega forni'a latina fran«,
Gnina se va red^ in essemplele ce or-
m^dia.
* TBAN8AGT10NE, 8. f., traaBMti»,
(d'intranBirere); l.terminatioae, fioitio-
nt ; 2. inrolire, conrentione, concordata.
* TBANSACTOEIU.-Aîna , adj. s. ,
traiiiMt«r ; intermediario, cate prepara
una trtuuaetione.
* TfiAKSACTU.-a. adj. part., tmii-
aetii( (d'in transigare); terminatu, fi-
nitu, trecatn.
« TBAJ49ALFIIirn,-a, adj., traosal-
vliins ; care e sau se intempla d'ineoUo
de AIpi=monti, in oppoattioDecuewal-
pinu : Daefa daalpina n Daofa tranaal-
pina; natumUe iranstdpine; si snbst.
* TRANSAU8TRINC,-o,adj.,triBB-
anstriui; care e sau se intempla d'in
collo A&auttr«.
* TBANSCENDENTALE , adj. , (fr.
traBBeendentsl)'; relativa la originea
oonnoscentiei mai Înainte de espetientia:
iăettUmmtranscendentf^.filosofiati'an-
acendentde.
* TRANSCENDENTALISMU, b. m.,
(fr. trAiicandentallgiiie); doctrina de-
spre possibilitatea, conditionile si funda-
mentele connoscentiei umane Înainte de
esperientia; idealiamu tcanscMidentale.
* TRANSCENDENTALISTU, s. m.,
TriA_
(fr. traBMenieiUlUte), oare profeBsa
Iranscendentaiismulu.
* TRANSCENDENTE, adj. partprea.,
traBscesileDS ] care transeende, care
trece, si in specie, care trece preste mar-
ginile esperientiei :mentean6sira devine
U-anseendente candu ae oceupa e« idee
eari nu ae mai potu verifică prin eape-
rientia; mathemaiicii notneacu una aâha
transcendente care nu sepotedetenmnâ
prin ana ecatione orâinctria,
* TRAN8CENDENTIA, 8. f.,trtai-
eendentia ; stare si actione de trona-
eenăente : transcenâenti^a mentei noatreţ
iranscendenii'a ne p6te deleda, diro
nu ne pate lumina,
•TRANSGENDEBE, tranacenai si
tranaeenaei . tranacensu , v., traatoea-
dere, (d'in trams si sMudere); proprie,
a ascende preste, a trece preste; apoi a
trece d'incollo, si a transgrede : a trana-
cende mantii, a transeende in Rtdi'a;
a tranacende de la aaini la boi; a trans-
eende Dunărea; mentea pote trans-
eende marginile eaperientiei, dero aeoUo
nu e connoscetriia pentru ăena'a, ct mi-
mai eampu pentru nutrirea fantoMiei;
nu epermissuomtdaia transeende mar-
ginUe dr^tateî; eine tranacende legea,
commiite unu delictu.
* TEANSCBNSIONE,s.f.,t^.as«e■-
tlIo ; actione de franaeefulerc ; in grama-
tica figura nomita hyperhaiu; kryer-
baton.
*TRANSGENSU,-a, adj. part., tra-a-
oeiBus , (d'in transeendere) ; trtfcntu
preste; si subst. m., tranaeenttdut traas-
eeDiiis,-ns, actione si effecta alia actio-
nei de (ranscendcrc.
« TRANSCIDERE./ninsansifraMs-
âad, transdsu, v., transeldere, (d'in
trani si endere); atali&onsecareapeno
de cea alta parte.
* TRANSCTNDERE, ^anMtnn si
^anscitwei, tritnaciaw, v., traB8«lad«r«t
(d'in traiiB si Belndere); a talii ca for-
ficele de Ia unu oapetn peno la altnln.
* TRAN8C0LABE, v., traBa««lare;
a stracorâ, vedi straeorare.
TBANSCRIBEBE =traaeriaere =
traaenere. traaoriaai si trgitrieui, tra'
scrissu si trascriptu, V., traaiorlMn ;
y Google
ŢRA^
1. a scrie de prA una carte pre alfa, a
eopi& ; 2. a scrie nna avere pre nomele
altai-a : a traserie unu doewnaitu ^in
vorba in vorba; a traserie operele unui
OMctoriu; eUu trascruse poematete de-
fitncttdui poetu m le ptAUeă sub nomde
aeu; te rog» se trasaii acestti eoneeptu;
voliu traaerie tote actele proeessvlui ai
le volitt publica ; tribunarhtlu fit invi-
Mu a traaerie eaade siagrii pre nomele
cofMperofoHuIwt; a cere ea tSta averea
d^ntoritdui se se trascria pre nomde
crediHoritUui. •
TBANSOMPTICIU = traseripticiu,-
a,adj.,trBmierlptlelui; lelatira la ira-
ser^tione : detoria transoriptieia. care
fl ds a se truoris pre aomels altui-a.
TBANSCmPTIONE = traseri^one,
B. f., tramerlptl«; actioue de traseriere
in t. B. rerbnlni; &g. jnstificatioDe, sau
aetione de a arraDă cnlp'a pre altiilu.
TEANSGBlPTOBnj=/roscniptom,-
târia, adj. s., care traserie : trascripio-
rn aetdcru publice , traseriptorii unei
ctmeeUetria se nomeseu copişti.
TRANSCBIPTU=*»-o8criîrfB,-a. adj.
part., tranierf ptBi t 1. trascrissn , co-
piata ; 2. eesBu, alienata, vendatu ; snbst.
tiwweHfrfH, pt-e, copia.
TRASi8GB18SU=traaeris8tt,-a, ^dj.
part., truneriptas ; vedi Urmseriptu.
TBAN8CURBEaK=&'a«c«r»we, tra-
aettrsi si trascursei, traseta^ati, r., traos-
wrreret 1. intr. a otrre d'in nna locu
in altnln, a trece d'iu una stare in alfa:
a tratearre int^etutre; eUu iraaeurse
de la mrMe la vitiu; temptUMtrascurre
rapide, trece rapide; 2. b'ansit. a per-
cnrrs : n traamrre cvrautu seu; a tra-
satrre «nu iwmtucrtfrfu.
TBANSCURSIONE == traseursione,
8, f., tranieiinlft ; actione de traseur-
rere.
TEANSCUBSOBIU = traaeursoriu,-
soria, adj. s., traBicnnorliuf eare tra-
seimrre, care tarece rapide.
TBANSOUBSU =:tr(ucwr9u,-a, adj.
part., trusenrsBB ) trecntu ; sabat, m.,
A'OWHrw, tr«ii»iiriDa,-D«, actuin de
traamrrere, trecere; flg. eapositione ra-
pida.
• TBANSEa£BE=^ann9ere, tron-
TRA. 1488
sessi si tramessei, transessu si trtmsaiiu,
r., tranfllgere; 1. a străpunge, a per-
tnnde ca uoa arma; 2. a pe&eoe tem-
pnla; 3. a termină, a finf nna affaoere;
4. a termină prin invoUre , prin bona
intellegere
* TKâ.NSBNÎf A= irassenna = tra-
senna, s. f., tnnBeiii»=: trUBenna=tn-
Bennat 1. rete,retelladefaaicelle;2. la-
oia ; 3. gardn sau gradelle san cratelle
la ferestra, fenestra ingardita.
♦ TBANSFERERB = trtMsferire, T.,
tranBfterrei(trarflrre);adnce d'in nna loen
in altulu, a transporttL;a Rtramată; atra-
dace : a iranaferi cosfrvle m ottu Zocu ,-
a trofuferi unu offieiariu iPin unu re-
gimeniu in tdtulu ; eSu transferi eulp'a
asupr'a altui-a.
* 'EBANSFEBITO,-a,aâj.part., trus-
lataa; traneportatu , stramatatn, tra-
dnssn.
• TRAIfSFiaEBB, (se conjuga oar.
figere), v.^ tnnaflţarei redi tralţftre.
« TBANSFIGUBABILE, adj.,tr«iiB-
flfsrabltlB t care se p6to transfigurare.
* TBANSFIOUBABE. t., truslga-
rare ; a scambă flgur'a, a transformi,
a metamorpbosfi : a tranfigurâ copH'
Iult4 in mtUiere; muite inaeetesetranaf^
gura; Gkris^ se iransfigurăin prtam-
t€a apostolHoru.
•TBANSPIGUBÂTIONE, 8.f., trana-
flţvratl» ; scambare la figura, transfor-
matione , metamorpliose : transfigiira-
tionea insectdoru ; transfiguraUonea lui
Christu se aerbSdia in sSsse AugustU.
• TRAN8PIGDBAT0RIU,-(rfrw,adj.
8., tra«sflKiirat*r ţ care transfigura ,
transformatoriu, metamorphosatorin.
*TEASPIGUBATtI,-o, adj. part.,
transflKnrâtiiBjscambatn Ia figura, trans-
formata, metamorphosatu : insecte trana-
figurate; fada transfigurata.
» THAN8F0DERE, (se coujuga ca v.
fodere), t-, tramradere ; a strapange.
* TBANSFOEABE— frasforare, v.,
transrarareţ a găuri peno de cea alta
parte; vedi traf orare.
• TBANSFOBATIONE, 8. f., traiB.
faratio ; actione de tra^aforare, si ef-
fectn aUn acellei actione.
*TBANSFOBATOra, a^j. ţart,
yCOOglC
M84
TEA.
traaiAratna i gauritu peoo de cea alta
parte; vedi /ra/oro^u.
* TRANSFORMARE = irasforma-c
=:^ straformare , ». , tr«iafnrB«r« ; a
scamb iu alta forma, a iiietaiiiorphos& :
a transforma omenii in bestie; a trans-
formă unu poh/gonu in unu triănglu
$a» in unupatratu; eUi transformară
repuMtVa in monarehia.
* TRANSFOBMATIONE, a, f ., trana-
fornatlo; aotioiiQ de U'anaformare, me-
tamorphose itramformationUe UtiOoidIa
$e nomesat metamorphosi; transforma-
Uonea figwetoru geometrice.
* TEAN3P0RMAT0BItJ,-(<Wa,adj.
a^ caiB transforma : dlu nu fu tutmai
atare reformatoriu , ci unu addeveralu
transformaioriu oUh statului.
* TRAN8F0RMATU,-«, adj. part.,
tramfonutoB ; acambatu in alteforma,
metamorphosatu : noi aflaramu tote lu-
erwUe transformate.
* TBAKSFOSSn,-!], adj.part., trana*
fHaaaa, (d'in tranafodere); strapUDSD.
' TRANSFRETANU,-3, aij., trana-
fretamna} de d'inoollo de fr^u^^man,
transmailDU.
* TRANSFBBTABE, r., tnasCratare,
(d'in trana-rrttam); a trece frettUu , a
trece marea, a treoe preate mare ; fig. a
petrece viâti'a.
* TBANSPRETATIONE, 8.f., traoa-
fretatU; aotione de transfrttare, tre-
cere preate mare.
* TBANSFTJGIiaE, t., tranafn^ere; a
fugf d'ineDllo, a fugf la inimicu : numai
âmenU desperaţi tran^gu ; maletrac-
tatu de concetatianU set framfUgl la
inimicu.
* TRANSFUaiU, pl.-e, transfuglnm;
treeere ca fug'a in alta parte, mai allessn
trecere la inimicu.
•TRANSPDQU, a. m., transfaga;
oare trece ca fug'a in alta parte, mai al-
leasn care trece la inimicu, fugariu : ae
indauapaee cueonditionea ca toti trana*
fugii se se dea in manele eommatidanii-
loru; nu se află fitct-unu transfugu tti
viStia.
« TBANSFUMABE=s^a/«mare, T.,
trmMBfBauve; a străbate cn fumu, a face
se pertanda fumula unu lucru.
TV.1
* TBANSPDMATn=rfra/«i«rfii,-ffl,
adj. part., iraBafaeiatus ; strabatutude
fumu , pertunsu du fumu : vestimenie
transfumate.
* TRANSFDNDERE, (ae conjuga ca
T. fundere), r., tranartavlere ; d'in unu
vasu aYersi iaaltu vaau: a transfuttde
'ap'a tn alte vase; a transfunde sângele
in vena ; fig. Perşii transfunsera da-
tinele loru in JUaceăoni.
* TRANSPONSU,-a, adj. part., traai-
raaua ; vedi tranefusu.
* TRA.NSFDSIONE, a. f., truaraila;
actione de transfundere : Iransfusionea
sângelui in arterie.
* TRA^SFUSD,-a, adj. part., tr«at-
raas», (d'intranaftiBdcre); d'in unu vasa
versata in altolu.
* TKANSGREDERE, tratwgressi si
tranagressei, transgresau, T., traim^redl;
a trece cu pasBolu preste ceva, a trece
d'inoollo : a transgrede ritdu ; a tran»-
grede marginîAe ; Sg. a transgrede una
lege.
« TRANSQEESSIONE, s. f., trau-
greaalv; actione detransgredare, detre-
oere ; io retorica transgressione, traosi*
tione; in gramoL trttnsgressione, hyper-
batn ; inmorale, transgressione, calcare
a legei, Tiolatione, infractione.
* TBANSaRESSIVTJ.-d, adj., traii-
greaalTBB ; in gramm. verbe tranagres-
sive, traaaţretslra Terba, cari trecn is
forma passiva , ca andeo , ausna aaat
gaudeo) gsTlsna suin.
* TRANSGBE9S0RI0,-s^a, adj.s.,
tmugrea^or; care transgrede, care oalea
legea.
*TKANSGHESSU,-o. adj.part., trans-
rreeana; 1. care a trecutu; 2.8ubst. m.,
transgressulu, transgrensnHi-aa, aetulu
de trecere.
* TRaNSIGBBE, V., translgere; Tedi
transegere.
* TBAN8ILIRU, T., transUIre, (d'in
trauB si aaltre); a sari d'incoUo, a trece
aarinda preate ceva : tn desertu se în-
cercă a trunaili mtirulu.
TRANSILVANII = franftww.-a,
adj. s., transalIrauDa; care e sau locuesce
d'inoollo de aelba=padure; in spede,
locuitoriu ftllu Daciei centrale;— de acf
>y Google
TltĂ.
flubBt. f., Tronsihania = TfosUvania ,
Daei'a oontnle.
* TBANSIBE , (pentru forma com-
para esfire, pmre),y., tr&nslre; atreco
d'ineollo, atreeela, si in genere, a trece.
* TRANSITABE, v., tranalUre ; in-
teneivu d'in transire, a trece rapide.
* TKANSITIONE, s. f. , tramltlo;
actione de ^rati^fi, trecere ; transitionea
d'in ac«stu mundu in oUuîu mai lonu;
transitioue de la unu obieetu la altultt;
a face una transitione rapida.
* TRAN8ITIVU,-fl, adj., trinsitlTaB,
.care pote trece; in gramm.tw&e iran-
sitiw, Terba traoBltlra* verbe a carom-
iBcrare trece aaupr'a obiectului, ei cari
enaofli potii tr«ce in forma paseira.
*TEANSITORIU,-«na,adj.B., tri»-
•Itov I translUrliB ; care trece, trecu-
toriii.
*TRANSITU,-a, adj. part, trAnsitve;
trecntn;— sabst. m., transiiulu. transl-
ti<,-ns , trecere ; tranaiMH unai rit* ;
tranaitulu prin una terra; transiitdu
in alta figura; transitvlu omului la im-
mortoMate.
*TBANSLATICIU=(raIo«ctw,-a,aaj.,
traD8UtlolnB=triilitictnB, (d'in trans-
latna de la transferre); 1. in sensulu
translatu, metaforicn; 2.traditionale, or-
âtnarin.
*TRANSLATIONE=(faîfl(io«r, s. f.,
triMlatlo^raUtlo ; actione de 1ran8~
ferire , in i. a. verbulni ; in gramm.
trawHaUonr, metafora.
•TRANSLATIVU=:/rnI(i/t"CTi,-a, adj.,
tranBUtlmi = tralatlroB ; relatim la
translationf- , in specie, declinatoria :
causa translativa, cestione de incompe-
tenlja.
* TBANSIiATOBHl = traiatoriu,-
târia, adj.s., tranBlHtor; (^re transfere,
ei în specie, care tradnce, traductoriu.
* TRANSLATU = tralatu.-a, adj.,
traaBlatii8=traUtDs, (d'in tranaferre);
trecuta în alta parte, trecntn în alto
sensn; tradnssn in alta limba.
* TBANSLUCERE = strălucire, v.,
traii>liicflre^tralnc«re;alurf prin ceva,
a fi tranaparente : transluee imaginea
in apedu ; transluee lumin'a prin fri-
ataUe.
TRA.
14â&
* TEANSLUCIDC = strOucidu-a,
adj., traiiilQoiduB = tralDoIda8; trans-
parente : cristallu tr(ii«cidu.
» TRANSUARINC,-a, adj., traiBua-
rlBug; care se afla d'inooUo de mare :
lticrtiritrang>narine,merei transmarine,
calltUoriatransmarina, legoHoni trans-
marine.
*TRANSMBABILE=ifa«ea&»fc. adj.,
truitMeablIla { care ee p6te trece : spaţiu
trtmsitieiAiie.
* TBANSMBAKE = trmneare, v. ,
trauBneare ^ tranşare ; a trece d'in-
eollo, a trece preete, s trece prio.
* TR AN8MEATORIU=*ram«a(on'«,-
târia, adj. s., tranBueatorias ; care trece.
•TR ANSM [QR ABE,7.,tr<iiiaml ţrar«;
a migra in alta locu, in alta oasa, sau
în alta târra : amu transmigratu de la
8(Uu in cetate ; vomu remane aici 8i nu
vomu tranwiigră in alta târra.
* TRANSMÎGRATIONE , trans»!.
gratia; actione de ^ransmt^are.- trans'
migra^onea JudanHaru tPin Poîoiti'a
in Daei'a.
* TBANSMISRAT0RID,-(5na, adj.
s., transmlgrang; care tranamîgra.
♦TRASMIGRATU,-o, adj. part,
traDsialţratiiB ; care a eseitu d'in loculu
sen si a trecuţii în alta t^rra.
* TBANSMIS8IBlLE=(rrtmifiMMfc,
adj., (fr. traD8inlsstM«); care se pMe
transmitte : drepta transmissibile, pri-
vilegie tranamissibili.
* TRANSMISSIONE=fe-amiff9ioti«,
B. f., tranBmlBKlo; actioue de transmil-
tere; trartsmissioneaunuidrcptii; dreiAu
de transmissione; tranamissionea virtu-
tiSxiru parentesci la filii; transmissionea
vitidoru e mai ordinaria de câtu trana-
mksionea viitutiloru; transmissionea
caldurei si a clectridtatei.
•TEANSMISSU=:*rflmfs»«,-a. adj.
part-, traiiBiiilssaB^=tramlsBnB; trecuta
d'încollo, trecutula altulu, commnnicatn
prin transmissione: vedi ei tramissu.
«TRANSmTTERE=:<fam(<tef e, tra-
misi si tramisei , tramissu, v. , tranB-
mUtere ; a mi'f /e:=trece unu Inern d'in
unu loca in altulu , de Ia una persAia
la alt'a, a tiade, a communică altui-a :
Asi'a franumise vitide eu averile ttUe
=y Google
146S
TRA.
Ia Bom^a; morbii ereditari a» trantmiitu
prin naacere; aetionea Utminnasirans-
mitte prin vUru ; donatorivAu tranamitk
donaUxrinAm proprietatea InerufUom
donate; redi si tramiUtre.
* T&Alf SM0NTANn=iraM0Mtami.-
0, adj., traiitBi«nUnBB ; care e saa locue-
ce d'inooUo de monti, nltramoutaaa.
• TBANSMOTIONE, b. f., (»»■•-
ti», (d'iatruinttTere); declinationea a-
neî onlpe si strapunerea ei aaupr'a cir-
cunetantielom.
«TBANSMOTOBIU.-f^na, adj. s.,-
care fran«iioi)8=Btraaiuta=:8trapune.
• TBANSHOTUro, adj. part., trut-
■•tai, (d'in trauMCTere); stramatata,
Btrapnso, arnmeatn asnpr'a altiu>a.
« TBANSMOyEBE=:^iiiDmre, t.,
traaiMOTAre; a atraiDut&, a strapnne.
TBANSMDTABILE = stremOabOe,
adj., (traBiMitablUi); care se p<ite^aN«-
wmtă^itranmtâ, care pote trece ia alta
loca, sub alta forma; care se p6te scambi.
• TBAKSMUTABK=«<rafmrfare,T.,
trananitare ; a mută d'iscollo, a per-
mtUd, a scambi locnla : a strămută ter-
mJHM «mi terre; eUu strămută to^i parii
Sin gradina; ea se ah-amută d'in ad-
ata vi&ia terreatre.
TBANSMUTATIONE=»framu(ai»-
ne, B. f^ transniUtl»; actione de trans-
mutare = stramtitare : stramutationea
Uttereloru; stramutationea averei.
TBANSMUTATOBIU = strămutată-
riu,-a, adj. B., truiBnnteiii ; care stră-
muta in t s. verbului.
TBANSMUTaTU= siramutatu.-a,
adj.part., transBitatns; mutatui'iacoilo,
mutatu in altu locu, pentmtatu : arbori
strămutaţi, lucruri stramutats.
* TEANSNAVIGABE, t., trinsnâ-
rlgare; a naviga d'iucoUo, a trece cu
noffea preste unu riu &aa preste nba
mare : amu transnavigatu iu Orecita,
* TBAN8NAVIQATI0NE, s. f., ac-
tione de transnavigare : transnavigor
tionea nâsh-a nu fu turburata de fortuna.
• TEANSNAVIGATOSlU,-ior«i,
adj. B„'tmi8iaTlKftn8 ; care transnaviga,
care fa'eee ca navea preste una apa.
* TRANSNAVIGATU,^, adj. part,
traMBMaTlrataa; trecutu cu navea.
TBA.
« IRANSNOHINABE , t., trauM-
tnlnirp; a acambă nomele, MiwmmnAtn
ali\x nome : Ssptembre fu tronsnomi-
naiu Germania*, si Oetobre Domiiiaisu.
* TBANSNOMINATIONB, 8.f,tr*M-
■•«iRatl»; actione de tranMomiinare; in
gramm. metonymfa.
« TBANSNOMINATD,-a, adj. part.,
traniionlutaa; nominal CU alta Mone.
* TBANSNCUEBABE, r., tnntin-
merâre; a numerâ Una Buoima de ar-
ţfentu ai a aa d& altni-a.
* TBANSNDMEBATIONE , B. U
(truaBHBetatlo); actione de iransmt-
fNerare.
* TBAN3NUUEBAT0,-a, adj. part,
tranaHiaerataa; numeratu ai data in
m&nele altni-a.
« TBAN8PADAND,-a,adj^tru8M-
duni} care e sau locaeace d'incoUo de
Paăiu : jQoti'a transpadana; sabat m.,
umi transpadanu, pi. trampadanii.
* TBANSPABENTE, adj. part prea.,
(it trMfBrent»* fr. transpareit); care
transpare, prin care ae pota vedâ obiec-
tele, diaphanu : ap'a e troMapareute ;
unu velu fiwu si transpareide; Bubat
m. , unu transparente, papim pre care
au traaae linie negre , si care ae pane
sub cart'a de scrissu pentru ca acrip-
toriulu ae ptJta tin^ lini'a dr^pta in
scriere.
* TBAN8PABENTIA, 8. f., (it. tra-
sparenxa, fr. transparenee); calitate ai
stare de transparente : transparentfa
apei , transparenţi' a mtrtdui si ■ a eri-
daUului ; transparertti'a si netedittdea
sunt a^Uatile naturali si essentic^ oUe
adamanteiui.
TBANSPABEBE, transpărui, trans-
parutu, r., (it. trasparere, fr. transpa-
nitre); a pare prin unu yelu : figur'a
ei cea formâsa transpare prin veltdu
ceUu suptire.
* TEANSPECBBB = ft-aspccerc (se
conjuga ca v. speeere), v., traBspicen
ai trasploere ; a reda prin : prin orga-
radu ocUdui mentea tranapeae obiedele
esteme.
* TBANSF£CTIONE=fi-aqM(;<toH«,
s. f-, actione de transpeeere, vederea
prin ceva.
=y Google
* TItANSPECTU=:*fasiwc(M,-a, adj.
pariţ transpeetnaj Tedntn prin : snbst.
DL, transpedulu , tr«nBpMtns,-Bs ; ac-
tulu de transpeeere.
* TEANSPIBABILE, aii.. O*, tra-
splrablle, fr. transplrable); care pdte
transpiră, p6te essi prin ti-anapw'atione.
* TBANSPIKAEB, v., (it. traspirâre,
fir. truupirer); a essf d'iD corpn prin pori
io una moda imperceptibile, a assnd :
umorile transpira prin peUe; se dice ei
despre corpa: acestuomutrantpiratare;
ooeUu animais transpira pueinu; fig.
transpira hhh setretu; a transpirotuin
pHblicu eo miniştrii voru se si dea de-
missionea,
* TBANSPIBATIONE, s.f., (it. tra-
•^irtiUM, fr. transplratlen); aotione
de transpirare, ia t a. verbului : tran-
tpirationea unwi corpu, transpiraiione
sensibile, transpiratione insensibile; e
perieidosu de a oppri, de a suspende
transpitaUonea; transpirationea unui
seeretu.
* TBANSPmÂ.T0BIU,-fc5rta, adj. b-,
care transpira : corpu tranepâ-atoriu,
* TBANSPiaATU,-«. adj. part, ţit.
traipiraU); eseito prin transpirare:
minore transpU'ota; Gg. seeretu tran-
spiratu.
* TRANSPLANTARE = trasplm-
tare^istraplantare, v., transplantaret a
stramnt una planta in altn locu : a
transplanta arbori, flori, legumine; fig.
a transplanta artile si seientile in una
tirra ; a se tramplantd ensusi in alta
t^a sau cetate.
rrEANSPLANTATIONE=iraspIan-
tatiorte=:=8traplantatione, s. f., (fr.traaf
plantatlon) ; actione de trans^ntare :
transplantationea arboriloru.
* TRANSPLANTATD = tratplan-
tatu=straplantatu, adj .part., trauspUn-
tataat plantatu in altu locu : arbori ^<m*
ptanfoM ; fig. coEoni romani trasplan-
iati in iJaci'a.
TRANSP0NEEE=rfrosp(mere=8ir(i-
prmere^=^ strapunere, (se conjuga ca v.
pcnere =: punere), v., transponere ; a
pune d'incoUo, a pune in altu locu, a
strămută, a straporti, a straplantâ : a
transpune sardnde; elU* transpuse iote
TRi.
documentele îa arehwuf in unele vorbe
se transpunu litierele.
* TRANSPORTABILE, adj., (franc.
transporUble); cait^eţ6ietMmefertă:
morbu transjH)rtabile.
* TRANSPORTARE = trasportare,
T., traiBportara; a duce d'iu ana locu ia
altu loca ; a transportă merei, sareine,
mSitari; dupo ce luă cetatea cu assaUu,
transporta pre lomitori in alte terţi;
Constantinu transportă somiMiIti Utt-
periului romanu la Gonstantinopoli; fig.
a se transportă in regionUe eeresâ; a
se transportă de buecuâria; eUu »e tran-
sportă de menia.
* TRANSP0BTATIONE=:(:ra«por-
tatione, a. t, tran8p»rtatlo ; actione de
transportare : transportationea merd-
loru; transportationea unui poporu in
aUatirra; transportationea crinunolt-
loru in insula.
* TRANSPORTATORII! = frMjwr^
tatoriu,-t6ria,a^. s., traiiBportaiiB;care
transporta : transportatorii merciloru.
* TRANSPORT ATU = trasportata,
-a, adj. part., traosportatva; in t. a. Vttt-
'bu\m:lucrutransportatu,per8onatran$-
portata; &g.tran»portatu de plăcere, de
buocwia.
* TBANSPOBTU, b. m., (it. traa-
jf*TUt fr. transport); actulu de trans-
portare : transportulu mereiloru; nave
de transportu; facilitatea transportulm;
fig. transportulu paesioniloru.
♦TRANSPOSITIONE, a. f., (it. ţrans-
peslalone, fr. transpoiltlon); actionesi
resultata allu actionei! de trampanere :
transpositionea vorheloru in construc-
Uone; transpositionea terminUoru unei
ecatione cUgebrice.
* TRANSPOSmVU.-a, adj-, traas-
poBltlTna; relativu la transpositione ,
care admitte transpositione : Umhde
transpositive admittu transpunerea vot--
beloru in constructione; subat. f., irtms-
poaiiiva, transpoaltlra, metalepse, âg.
de retorica.
* TRANSPO8IT0RIU,-(6ria, adj. a.,
(fr. tranaptaltenr); care transpune :
instrumerUutransposUoriitt,\a^Tavi!aain
de musica care faco transpositionSe de
unu ton» in altuia.
=y Google
148S ^A;
• TEANSPOSTD = transposu =
Uwtspusuro, adj. part-, (d'in transpo-
ner4), tnoipABUni.
TRANSPtmaERE= traspungere^
străpungere, (se conjuga cav.pungere),
traaspnHgere; a punge pSno de cea alta
parte : a traspunge eu aeidu, cu gla-
diulu, ca lancea.
TB ANSPDNSD=: trasptmau = stra-
punsu.-a, adj. part., (trauspnnetus);
punsu p6ao de cea alta parte : mâne
stn^funss cuotnte de ferrv; peciu stra^
punsu at ^dudu.
TRANSPDSU=(fo«f»wsM=5*fapi4«,
-a, adj. part., trinspogltas.
*TRANSTIBEEINU,-a, adj., tcani-
(ibeilnDB, care e san locueBce d'mcollo
de libere; aubat. m., unu tranatiberinM,
tran^dterinii.
* TBANSTILLU, pl.-6, traihtUUn,
deminat. d'in transtru.
*TBANSTBU,pl.-e, transtrnm; trabe
transversale in una constructione ; in
specie, trabe pre care siedu remigti la
uarigatione.
• TKANBUBSTANTU , 8, f., sub-
stantia trecuta in alta substantia.
* TBANSUBSTAKTIABE, t-, (it.
traninbitaniiare, fr. ttsnBgnbBtantler);
a transforma una substantia in alt'a,
in specie in eccleeia : a trans\A8tantiâ
pânea si vinula in corptdu si sângele
lui Jesu Christu.
• TEANSUBSTANTIATiONE, s. f.,
(it. trftQsobBtBusIasIone , fr. transsub-
Ntantlatlon); transţormationea unei svih
stantie in alta si^stantia ; in specie :
transubitantiationea pânei si a vinului
in corpidu si sângele lui Jesu Christu;
transubstantiationea a causatu mari dis-
pute intre thedogii creştini.
•TRANSUBSTANTIATORlU,-«OT-ia,
adj. s., (fr. traiiBSubstantUteDr); nome
ce reformaţii au datu c&tholiciloru cari
credu in transubstantiatione.
* TBAN8DBSTANTIATU,-a, adj.
part., (it. transnbBtaiulato , fr. trans-
Bibstantlt); transform atu in alta sub-
stantia : paTK transubstantiaia, vinu
traiisvbstantiaiu.
TRANSUDAEE, v., (it. tras udare,
fi.traiMsuder); ASudâ saa assudâ tare:
TBA.
ap'a Iransuda prin unele corpuri prin
cari nu pote penetra aerulu.
TKANSUDATIONE, e. f., (fr. transw-
datlon); actione de transudare : trans-
sudaiionea apei si a vittulm prin pmi
unoru vase.
TBANSODATU.-a, adj. part., (it.
triBndat», fr. traBBsud^); assadatn tare.
* TRANSULTARB, v., trasBiiUare,
(d'in trans si saltara); a sari do pre UDu
callu pre altuia.
*TRAK3UM£RE, tramump$i si Um-
Mmp^ej, transumptu, v., trauiaiere si
traNBBumerft; aloăsau improini]t& de la
altuia.
* TRANSUMPTIONE, s. f., Utn-
liMptlo ; actione de traMimer»; inSpe-
cie, metalepse, fig. de retorica.
*TEANStJMPTIVU,-a, adj., trin-
BBmptiTus; prin care se transume, in spe-
cie, BUbst. î.,traTisumptiva, trasnmptlTa,
metalepse, fîg. de retorica, synonyms
cu translativa si transposUiva : ([teti-
X>]<]ii;), qaani bou, rarle irauBUtIraai
traniauMptlTan , troaspcBltlrani n-
eanoB. Quinl.
* TRANSUMPTOKIDrWrta, adj. s.,
care transume, caca lîea sau impromuta
de la altulu.
* TBANSUMFU.-a, adj. pari, traa-
Bnnptns; luatu sau impromutatu de Ia
altulu, transportata in altulu : âoatmente
traasumpte in alte documetite.
* TBANSVADABE, 7., tranaradar^
a trece vadulu : a transvadă unu riu,
unu torrente.
•TEANSVADATU,-o, adj. part.,
transradatag ; trecuta prin radu.
* TRANS VARICARE, v., transM-
rleare : a merge cu petiorele crăcite.
* TRANSVASARE, v., (fr. transTa-
Ber, it. trdBTasare si travasare); a verşi
una liciire d'in unu vasu in altulu : a
tronsvasâ vinidu; sângele in cireulatiO'
nea sea in corpulu animale, se trans-
vasa continuu.
* TRANSVASATIONE, 8.f., actione
de transvasare : transvasationea vintt-
lui se face prima-vir*a.
* TEANSVASATORin,-<orH», adj. s.,
(it. trafaBatore)j care transvasa: trans-
vasatorii vimUui.
=y Google
TRA.
• TR\NSVAS4TD,-a, adj. part., (it.
travaaaW, ir. traBgT«s6); d'in unu vam
versata in altola : vinu tramvasaiu.
•TEANSVECTABE, v., trMSTeo-
UrajintenBÎrn d'in /ranwe^ere; atiana-
portă ea c&rrniu saa ca navea, sau
callaie.
• TfiAKSVECnONE=: traveetione,
8.,f.,tr«nsTeetIttşit»T«cUoţ acţiona de
trfinavegere, treceie, tranaportu;— tre-
cere de callari pre d'înaîntea ceasoriului.
• TBAJJSVEGTOEIU.-irfrw, adj. 8. ,
care U-ansvege, transporta.
• TEAN8VECTU=(rat«rftt,-fl, a^j.
pKrti, tniiBTeotţis ; transportata; tre-
cuta; trecuta callare; — dusau ia tri-
aofa.
• TBANSVEGEEE = traeegere, (se
conjuga ca v. vcgere), T., traniTekerfl si
trarelure; a transportă d'incoUo, a treca
in carru saa prenaye; a duce iatriunfu :
Cesaretransvesaeannat'ainBritanni'a;
dispuae a ae transvegc arm^ si spolislc
m eorra; in prinCa dl se transvessera
atatuele si tabeUde, in secwtâ^a armele
ai thesaurde.
• TfiANSVESSir=iram8ii,-« , adj.
part., transTeetiiB Bitr«TeotHs; trans-
portata, trecutu.
ŢRANSVENDEBBrr/rawendere. (ae
conjuga ca t., venâet-e),?., truiBrendern;
a vende mai departe.
TKANSVENIItE=:fratJe«î>e. (se con-
juga ca T. venire), t-, a veni d'inc(3ce, a
veni d'in unu locu strainu la noi aici,
• TKANSVEKSALE, ^., (fr. traaB-
versal), pasa crucisiu preatnB aJtele.
*i:BAKSVEBSABE,v.,tran<ivergarB;
a trage, cmcisia preste ceva ; a merge ,
a trece preste ceva sau pria ceva ; vedi
BÎ traversare.
• TBANSVERSARIU,-a,adj., trana-
verMrlaa ; pusu cruciaia preste altele :
laţi transversari; trabi tranawrsaric ;
Unic transversarie.
• TRANSVEESU,-a, adj., transTer-
siB, (d'in traoBTertere); abbatutu de la
caliea directa, ia drâpt'a sau in staug'a,
oblica, crucisiu : una linia transversa
trasaa preste dâue Unin paridleh- ; yedi
si traverau. .
• TBANSVERTEEE=(raw»ierc,(3e
TOH. II
TBA.
1489
coDjnga cav. ver^e), truisTerterei a
intârce in alta parte; a transformi; a
abbate de Ia callea directa.
* TRANSVOLAEE = trasvolare.v.,
tranBvtlars) asborăd'iacollo; aseduce
in sboru; a trece rapide de la unu puactu
la altulu.
* TRANSVOLYEEE = trasvolvere,
(se QOajuga ca v. volvere), v., traMBVftl-
Tflre ; a desvolbe, a desvallaf, a roto*
colU.
* TRANSVOEASE, v., tranavtrare;
a iaglittf ; a devoră, a manei: a trans-
vorâ averea mulierii.
* TRANSVORATIONE, s. t, trans-
Tori
de A
* 4j. part. ,
trau }ratu._
* m, trape*
tgg, e.
* X, proba-
bile masa; in
apec: ia mona-
sterîe.
* TRAPEZ AEIA, s.f., (d'in rpijtsCa);
refectoriulu mouacbiloru îamouasteiia.
TRAPEZAEIU, s. m., (d'in tpdtJcşCa);,
proprie, mesariu ; inse in specie, moaa-
cbu care in monasterie provede de tra-
peea.
* TRAPEZIPOLIU,-a. a^., (fr. tra-,
piiiMii); alle cărui folie au form'a a-
nui trapesu.
* TRAPEZIFORME sau trapeeifor-
mwrat adj., (fr. trapCxl forme}; care are
figur'a unui trapeza.
* TIUPEZITU, s.m., trapeiita, (tpa<
neCinjc); proprie, mesariu, mensarUB ;
inse in specie, bancariu , iinantiariu ,
acambatoriu de banai.
* TRAPEZ10, pl.-e, trapeslnm, (tpa-
jtăCiov); figura eu patru ângluri si nu la-
teri inecali, d'iatre cari doue su paral-
lele.
* TRAPEZOEDRU, s. m., (fr. tra-
piîzoedre, d'in Tpâ;c:Cn, Hi S3pK=ba3e);
solidu allo cărui facîesimttrapezoidali;
aolidu compusa d'in d6ue-deci si patru,
facie patrulatere aymmetrJce.
* TRAPEZOIDALE, adj., (fr. tr«p«-
itldal); care s6mina cu unu IrapeMOide.
94
DigitizedbyVjOOQlC
14M
TRA
• TRAPEZOIDE, s. m. , (li. trape-
■•I4«( d'ia TpdiitsCBc, si ^8oc ^ forma);
patrulateru planu, alle cărui lateri Bunt
tâte oblice intre elle.
• TRAPEZOIDIFOBME, adj., (fr.tra-
pAKoldirorme) ; care are form'a nnui
trapezoide, eau care se appropia de for-
m'a rbomboidale.
* TRAPEZOPHORD, s. m., trapei»-
ph»mi, (tpc(iEsC<»f^pov); petiorn de tra-
peaa,
♦ TBAPEZU, 8. m-, trap«zliv>, {cpa-
siCiov): figura cu patm lateri icecali ,
d'intre cari done su paraltele; vedi tra-
pesriu.
1 TRASABIBE, (sâ conjuga cav. sa-
rire), v., trtasllirei (fr. treflislllir); a
senti una mişcare subita înTolnntaria :
a tratări in sommt, in vtm ; eUu trasări
ăe frica; mtiUi âmeni candu se sparia,
trasaru ; unii traaaru si de buccuria.
2 TRASASreE, s. verbale, (fr. tres-
•lUlenent); mişcare subita iuTolantaria.
TRASARITU.-a, adj. part. , care a
sentitu una traaarire, subst. m., tra-
Boritulu, {tr. tresiiallleneiit).
TRASSC,-a, adj. part. (d'in tragere),
traftni] in 8. verbului: trassudcmâna,
trassude petiom; trassuin susu, trassu
in diosu; linia trassa pre tabla, pre
carta; nilca trasau pre agru; ellu fu
trasm îa judecata.
TRASSORA, s. f., traotns.'Hs; ac-
tione si effectu allu actioneî de tragere;
metaf. 1. Unea, llneamentDm, carnete*
rîu; 2. Toctarat TelilcoUm, carru, car-
mtia; in specie carmtia elegante : a se
peramblâ tn trassura; a essi la visite
eu trassur'a; trassura eu patru armes-
sari ; trassura domniaca ; muUime mare
de trassure mergea spre metropoUa.
'TRAUMA, pl.-mo/e, (cpau{ui); pl^a,
vnlou, lei^ione esteriore a corpului ; —
(ÎI. tranmate), specia de p^tra, conno-
scuta in mineralogia sub nomele de
rranwaeke, vedi mai diosu traumaiu.
* TRAUMATICU,-o, adj., (Tpaojwtn-
xfic); relativu la irattma=plaga, vulnn :
morin traumatici su.u vtilnerari ; hemor-
rhagia traumatica.
• TRAUMATOLOGIA, s.f., (fr. tran-
Butologle, d'in f(H(ut«A:= plaga, vnlnu.
rnk.
si Xâ7o<;=discur3u); trsctatu scieatiticu
despre plage.
• TRAnMATOLOGICU,-a, adj., (fr.
trannataloKlqne). relativa la trauma-
tologia.
* TRAUMATOLOQD, s. m., care se
occupa cu traumaiologi'a , auctoriu de
traumatologia.
* TBAUMAT08U,-n, adj-, {fi. traa-
natenx); care coprende in sene trau-
matu.
* TRADMATU, 8.m., (fr. trannatii);
specia de patra nomita grauufoite in mi-
neralogia.
* TBAVE, 8. f. , trabs , (it. trave);
lemna de constnictione; vedi trahe.
«TRAVERSĂRILE, adj., (fr. traver-
Hable); care se pate traversă.
« TRAVERSARE, v.,(it.traTerBar«,
fr. trarerger); a trece crueisiu, a per-
curre : a ti'aversă una t6rra; atraversâ
una selha ; a traversă unu riu cu inno-
tulu ; Utmin'a sârelui traversa atmos-
pker'a spre a adjunge la pamentu.
• TBAVERSATU,-a, adj. part, (it.
traverBato, fr. traversa); percnrsu.'
• TRAVER8U,-o, adj., (it. tr«T«r»«»
fr. trarers); pusn crueisiu; subt.f., tra-
versa, (it. trarersai fr. traverse), buc-
cata de lemnu pusa cruciaiu in nna con-
structione '.traversele unei mese, tra-
versele uneiusie; traversele eâUHoru fer-
rate sunt huccâti de lemn» puseperpen-
dieulsria pre ăireciionea cailei, si pre
eari se asiUdia seinele de ferru.
• TRAVESTIRE, v., (it. trafestlre,
fr. trarestlr); a imbracc& in vestimeote
străine : a travesti unu barbatu in ve-
stimente feminine; eUu se travesti inpe-
curariu ; ea se trave^ in servttoria; —
fig. a travesti unu aucioriu sau una o-
pcra, a traduce liberu spre a i d& unu
tensa ridiculu.
* TRAVB8TITU,-«, adj., (it. trare-
atlto, fr. trarestl); imbraccatu in vesti-
mente străine : omu travestitu . femina
travestită: aui^oriu travesHiu, opera se-
riosa travestită in comica.
• TBAVIARE, V., trariare, (it. tra-
rlare); proprie, a trece callea; in specie,
a ae abbate de la callea drâpta, a erra-
tecf, a cad6 in peceatn.
>yGoog[c
ntE.
• TBAVIATD,-«, T., (it. tMTiâU);
abbatnta delacalleadr^pta, erratecitu,
cadatn in peccatn, peccatosu; mai ver-
tosn, f., una traviata, una peooatosa.
« TRSBACE!, adj., trebaz, (ipi^cSi;);
aetatn, verentu, callido, practicn in in-
trige.
• TBEBACITATE, 8. f., calitate ei
Bt&re de trtAace : tn^aâtaiea betro'
rudui.
• TB£C£NABia,-a, adj., treeena-
rlnH ) de trei cente : vinia fy'ecenaria ,
care da trei cente de mesure pre nnu
jngu de pamentu ; Bubst. unu trecena-
rtu , milituia care are nnu salarin de
irei ceate de sertertii.
• TBECENI,-e, adj.pl., tneent; cari
ennt in nnmeru de trei cente.
• TBBCBNTENABro,-a, adj. , tre-
eeateiarlm; care are trei cente.
• TREGBNT&NI,-e, adj. pi., treoen-
tmlj Bynanfinii eu^recmt, informades-
TOltata.
• TBEC£NTESIMD,-a, a^J. num.
ordinale, trecentesinas ; care nrmâdîa
dnpo 29d.
• TBEC£NTI,-e, adj.pl., treo«>tt{
trei cente.
TBGCEBE , trecvi , irecuiia, v., tra-
Jleere, tr«iiglre j vedi traieoere.
TBECDTORIDrWrio, adj. b., triOl-
elena, trajector, translens, transltor;
care trece; vedi traieeuUyriu.
TBBCUTn,-a, adj., trajeotns, trans-
ItitB, praeterItBflţ vedi f rateetrfu.
TBKI, adj. num. pi., %rn, trln; nn-
naemln de 2^-1=3 : trei âmeni, trei mu-
lieri, trei copiUi, trei ealli, trei lei. trei
ăenari; trei$predieee, trei-dieci, trei cente,
trei miUi, (reisprediece miUi, treidieciâe
rnUli, ^ei cente de miUi.
TRBI&RÂBE, 7., tritnrare; a bate
san calcă epeciele de grânn sau de alte
cereali spre a desface granuntiele : dupo
seeeratu se ossuca manunchii d-, grânu
apoi setreiera; unii treiera cu boii, alţii cu
âtUU, $i tdtii ca machineie; trcierămu
âe âbue septemâne si inea n'amu ler-
mnatucutreiratulu; treieraţi pretempu
o$eatu.
TBEIERATIONE, s. f. , trItaraUo ;
aetione de treierare : treierationea grâ-
TKE.
1«1
mdm si a secarei ; amu intta^iatu forte
cu treierationea.
TBEIEBATOBID,-/rfrio, adj. b., tri-
tarans; care treiera : ântem treieratori,
boii treieratori; se nu legi gur'a boului
treieratoriu.
TBEIEBATU,-a, adj. part., trltnra-
tni} batutu sau ealcatn asi&incătns'an
allessu granimtiele : grânu treieratu, se-
care treierata ; enbst. m., fy-eieratulu ce-
recUHoru.
TBEIEBATUBA, b. f., tritora; ef-
fectu alin actionei de treierare.
TBEIME, s.f.,triiilta8,trlaa,(fptd(<:);
numern de trei, trinitate, triade : sârU'a
treime.
TBEIM:iT,-a. adj. nnm.orâ., terţina j
care ono^dia dnpo 2, alin treil^ : trei-
m'a parte, si s. f. , una treima, doue
treime.
•TBEHA, pl.-ma^,(fr. trtima, gr.
cpi}[u(=:gaara); se applica la semnnlu
de ddue pnncte ce se pune pre nna vo-
cale, ca se arrete co ea nu face unu dif-
tongu ou vocalea precedente, precumn
Ia latini poeta, paSma, pafisU, la fran-
cesi nair, Safll; in limVa rom&na nu
oocurre necessitatea appiicarei acostai
semDU.
•TBEMADOTU, 8. m., (fr. trimB-
dot«) ; genn de vermi intestinali intre
cari se numera cei ce an Bngnt6rie.
• TBEMATOBBANCHltl.-B, adj.,
(fr. tr^matrobranche); alle caroru bran-
chie communica in afora prin gaure.
* TBEMATODE, adj., (irp^jiiardeic, si
tpi](iac4Si]ţ, fr. trâniat»de); care e per-
tunan cu gauro ; subst. pL, trematoiii ,
ordine 9an familia de vermi intestinali.
* TREMATODONTE, a. f., (fr. tr«-
matodan); genu de mnscu.
*TBEMATOIDE, adj., (fr. trtfma-
toTde); aynonyma cu trematode.
• TBEMATOPHOBU,-a , adj. , (fr.
trâmatopbore); care ptîrta gaure; subst.
pi., trematophorii, ordine de insecte d'in
classea cepbalopodiloru.
« TBEMEBnNDU,-a.adj.,trenebDii-
dna; care tremnra ; mâna tremebunda,
membre tremebunde.
» TREWEPACEBE, (se conjuga ca v.
facere), v., trenefaeere; a face se tre-
>y Google
1482 TRE. ___
nmre, a aparii, a infric& : prtN /kstoiw
tremefeee tota adunarea.
* TBEM£FACTU,-a, adj. part, tre-
Bcrsetii; facQtn se tremm^, epariatu,
infricatD.
* TBBUENDU.-a, adj., treaend» ;
de cară tremura omoln, terribile, infri-
cosiatn : tremend'a potestaie a Im Dom-
nedieu; tretnendii tt/rannu
* TRKMERE, trenud. tremttu, r.,
tremere; a tremură; vedi tremwan.
* TllEMISSE, 8. t., trealMli, (â'in
trei si as, uils, diipo analogi'a couposi-
tnlui sesl8Bi«^vBmw*e); torti'a part» a
solidulni de aani, ralors approsBinntiTa
de cinci franci.
* TBEMOBE, 8. l, treMtr; tremu-
ratura, cotremnru : n(a eoprenm trem&-
rea; tUu nu p^ vorhi de tremâre.
TBEMDLABB, T., (it. tnoaUre, fr.
tr«nibler); vedi tremurare, ea Ute de-
rivatele selle.
•> 1 TBE&nJRABE, v., (it. treB*lire,
fr. trCBbler); a fi agitatn, miscatu, Bflu-
turatu prin dese anocussioni : foUde ar'
horiloru tremura de câiu mat hucu vetti%t;
frigurile Iu făcu se tremure; eaptdu, md-
nele, petiorele i tremura, totu corpulu i
tremura; eUu tremura de frigu, ea tre-
mura de spaima, tremwa de frica; tre-
mura de ia păiore pSno la eapu; i tre-
mura limb'a, i (rcmura budide, t tre-
mwa dentii ă'irt gura; cându audi ar
eette vorbe , eliu incepu a tremtirâ ; fie
tremure ty rannii inaimtea judeeiidui lui
Domnedieu; la esplosionea tonului tre-
mură tota eas'a; tremura pameniuU 8ub
p^iorele nostre.
2 TBEMUBABE, s. r., trsKcr) in s.
verbului: tremurarea frundielorulaauf-
flarea ventului; tremurarea omului de
fric'a leviui.
TBEMUBATIONB, s. f., tren«r; ac-
tione de tremurare.
TB&MUBATOBrUr'ona, adj. 8.,tre-
■«Bi; tremnUaj care tremura : voce tre-
muratoria ; mâne tremuratârie ; trema-
raiorii moţaţi do eonsdentia.
TBEMUBATU,-a, adj., (fr. tremblâ);
produs3u prin actionea de tremurare;
snbst. iremuratidu, actulu de tremurare :
trsmuratulu manei la scriere; tremura-
* TSB. ^
fulw petiortHoru impedeea pre. amu de a
merge.
TBEUUBATUBA, s. f., trman «f-
fectnlu aotiOQH de tremturare : tfenm-
rotiră eousata prin prend»m ftigu-
vHoru.
TBEHUBU, 8. m., (fr. treableuat^
acţiona si effecta idln thetionei :de tre-
murare : ra|>pH«â unu treHutru in Mu
eorpulu; vedi compositnlu eotremutm.
« IUBPASABE, T., (it. trepAian,
fr. tr^pner) ; a operi oa tnepâmidm. a
ter«bri otia ossn vino.
* TREPANATIONB, 8. f., (fr. tr«-
panatlci); opentitne cbira^^ facata.
CD trepanulu, terebratiooe a dqu om
TiVD.
* TBEPANATU,.a, adj^ (it. iv^for
■aU, fr. tr«paD4); opertUu «u trepâmtiu,
terebratn.
* TBEPANU, 8. m., (fSr.trt^wi, îp6-
Kttvov); instmoMRta de chinugia, iDiw-
ma de terebra, ca care ae ganresaa o»-
sale Tiae, in specie aUe ccaaiolal, spre
aacote corpnrile stiai««.(!ari am p6t*8e
vâtteme creerii, sau spre a ăi eesire li-
bera gbigehii san puronidlvi d'iH iotmln
craainlni.
TBEPIDABE, T., treplAltR; 1. a ae
mişcă in desordîoe, a se torbari, a al-
lerg& in tdte partite fora regula; a tre-
miui da friea : tota cetatea trepida
la audâdu eo eine inimieidu; tr^mki
âwienii cattdu su ammemHti«ti de «mi
periclu nqarevedutu; iiuetati ds a tre-
pida ni ascidtaii vorbele melie; 2. a wn-
bU dapo ceva, a se adoperi Bpre a ad-
jonge la ceva.
TBEPIDATIONE, s. f., treplMI«|
acţiona ai effectu alia aotionei de tre-
pidară, agitatione, desordiae, tnrbaian;
tremnratione mCHrboBa.
TBEFIOATU, a. m., trepidaţi»; ao-
talu de trepidare : trepidatutu ottatiemi-
lont apariati de a^ropiarea imimeulm.
* TBEPIDD,-a, adj., trayMu; cbm
se agita, se tnrbura, ae Btiaea de oara
san de frica : viitia trepida; vene tro'
pide; circunHantie trepide, critice, pe-
ricnl(SBe.
TBliPTA, s. f., (de ta tr^xm. d'in
treetu, conttaaau d'ia frawdtiXrniMf
yGoog Ic
TRl
loan pacina redicstu pre care puni pe-
tionilu ca se te tnalti : treptâe casei,
foar'a SROompitnB Sin mai timUe trepte;
tr^te de p6tra, trepte de lemtm, trepte
late, trepte anguste, trepte inaUe, ir^4e
basae; aeestdpre trefOe, aăescenăepre
trepte; eu am mimai trei trepte (Ptnam-
tea Msiei mdle; e greu ate aiU pre tr^
tele altuirv; d'in tri^ in fr^ta; vedi
graău.
VRSPI'ATU, adr., fnidatta; din
fy^i^ in trSpta, gradatu ; a marge trep-
tata, a procede treptatu; a se inaltiâ
treptat».
• TBS9SE, B.f., trUBls, (d'in tm si
M, *mU); proptie trei im, de acf, ra-
tare apprope milh, nemica.
• TBIADB, 8. f, trUs, (tpiAc); na-
mflni â« tMi; tarioitate : trwdea Sivina.
• TBIADIOD.-o; adj., (fr. trl««lqiie);
relobivu-la'frjatfe.- h^rniiitiH triaăimm
boamiea.-
• TRIANDBIA, «. f., (fr. trUa^rle,
TpBEc=trflî, 0i <iyijp g«ii. <icvSpdţ := bar-
'blltD)t' fllasse dft ^nte in system'a lui
LlDBeUf Gwre copnnde p)aDtet« alle oa-
rom flert ai trei stamiDe.
■ • TBIANDRIO0,-(i, adj., (fr. trian-
4irlqM)ţ relstiroia triandria.
«TRIANDBtTrO, adj.,(fr.trlHidi«);
planta- H oarei Brare are trei stamine.
*'iK\mQilX:=tri^gfa»,-*ri,Xt\Ka-
gtttnn, figura ou trei ângluri, ei prin
urmare si cu trei lateri : triân^ti rect-
anglu ; triâttgiti i^na, triânglu aferieu;
«' desemna unu triânglu, a desiegă imu
triâMglu; mmm'a ănglurUoru unui
triiiH^ planu e eeale cu doue ângluri
drepte.
«TaiANâULABE, T., a mesurit cu
Mânglulu, a &ce «perationile trigono-
metriee neeessarie pentru luarea planu-
lui unui terreuu '. a trianguiâ una tirra
cti t6ta eWoAitatea geometrica , ne amu
propusu se triangt^ămu t6ta Daei'a.
• TBIANGDLABID,-». adj., trlH-
galavli I eare ar« trei ângiuri : figura
triemgmaHa; musdu triangulariu.
-■ • TRIANGDLATIONE, s. f., (fir.
triaignlatlsn); actione de tritmguiare,
d« feoere tote operatâontle trigoBome-
iim DMassarie penko loarea ^ana-
TRI.
1493
lai unui terrenu; reaultatulu aceutei ac
tione; combinationfla acestoru tri&nginri.
• TRIANGtrLATU,-a,adj. part., me-
suratu CQ triângîulu .- terra triangu'
lata, terrenu triangtdatu.
* TRIANQnLTT,-a, adj., trlaigolus;
triangulariu; si a. tu., unu trianguiu=z
triânglu:^riănghiu.
• TBIABIU, pi. triarii, trUrUs, pi.
triârll, (d'in treB = fret); corpu de ve-
terani cari formaa a trei'a linia de bă-
tălia in armat'a romana.
* TBIBACGA, s. f., tilbwsoa muga-
tltMi cercellu de ureohia formata d'in
trei margelle.
« TBIBONE, 8. m., tribon. (ipl^v);
palliu rechiu, palliu rasu, como portau
* TBIBBACHU, B.m., tiibanbuM si
trlbraflbrs, (Tpt^po)^), trlbrerii; pe-
tiom metricn ounpuso d'in trei syllabe
«TBIBU, pI.-uH, trlbKrBsţ un'adin-
trecelletrei^risioni primitive alle popo-
rului romanu; msi in urma un'a d'iotre
celle 35 diTisioni in cari fu impartitu
poporulu romanu dupo Seryiu TuUîu ;
in fine, veri-oe divisione de popom or-
guiisata : poporulu romanu fu impof-
titu de Bomvlu in trei triburi, Serviu
TuUiu imparii poporulu in patru tri-
buri wbane ai in treidied ai unu de tri-
buri rustice; poporulu ebreu eră impar-
titu in douespredieee triburi; ArăbU n
aatadi traieeeu impartiti si organisati
in tr^ari; nomele de tribu ae applicăin
urma ai la aubdivisionea familieloru de
animali.
• TBIBU ABlU.-o, adj., tritouarloB;
relativa la tribu : lueru iribţiariu, affa-
eere tribudna; erime tribwiria, accuBa-
tione de a fi volitu a oomperă suffragiele
triburilom.
• TBIBUEBK, tr^i, tribuiu, Y., tvl-
biere; a d&, n accorâ&, a impartl. Ba-
decin'a compoeiteloru : attribuere, eon-
tribuere, diatribuere, retrihuere, %\ a de-
rivatelom lom.
*TBIBULABE, v., trlboUre; proprie,
a treieri, a calcă cu sullulu treieratoriu;
fig. a toraientă, a afSige, a persecută.
• TBIBUXiATIONE, 8. f., trlbuUti*}
=y Google
1494
TEI.
actione de irilmlare; in ap«cie, tormeatu,
afflictione, mortiâcatiODe.
* TRlBULATOKIU,-«"o, adj. s.,
trlbiUna; c-are tribula, in specie, care
afflige, tormenta, mortifica.
* TBIBULATn,-a, adj. pait., trlba-
litDB; proprie treieratu, calcatu cu snl-
Inlu treieratorin; fig. tormentatu, mor-
tificaţi].
* TBIBDLE, adj. s., trlbiUs; care e
d'in acellu-asi tribu, sociu de tribu; &g.
pauperu, miseru.
« TBlBDLOSn,-a. adj-, trlbnUfOB j
apinosu; fig. difficile.
« TBIBULU, s. m., 1. tribiliaj una
specia de sulla munitu cu cunia de ferru,
care se trăgea de vite preete spicele de
grftnu, spre a le treieri, suUu treiera-
toriu; 2. trlbnliiBf (vpipoko^), una specia
de cunie ea trei coltîuri spinose cari se
arruncau in callea callilom inimiciloru
spre a calci pre elle si a se impedecă
in cnrsula loru; 3. una planta spinosa,
patamida» tribalii terrestrla, Linn.:
spini si tribidi voru cresce pre pamen-
ttdu teu.
•TKIBUNA, 8. £, (it. trIbiM, fr.
tribune), tribunal; 1. locu redicatu de
pre care vorbescu oratorii in adan&ri :
ase suila tribuna sau pre tribuna, a
vorbi de la triburta sau de pre fri&una,-
2. locn redicatu in adunări destinata
personeloru distincte : tribuh'a autori-
tâtiîoru puiiiee; tribun^a corpului diplo-
maticu; tribun'a domneloru, tribun'a
diaristUoru.
* TRIBUNALE, s. m., tribanal {
1. locn inaltu in foru, in e&mpQ, sau in
una salls, unde la incepntu stau tribunii,
dnpo acea-a ai alti magistraţi; 2. in spe-
cie, locu unde siMe judecatoriulu ; de
aci : 3. judeciu, judecătoria.
*TBIBDNAEIU, pl-e, (forma vul-
garisata d'in tribunale), tribunal; jude-
cin, judecătoria : tribunariu ăvile, tri-
hunariu correctionale, tribunariu com-
merâale; eZZu fu ciiatu inaitUea tribu-
nariului , se judecă la tribunariu , fu
eondemnatu de tribunariu; am appeUatu
de la tribunariu la curtea de appeUu.
•TRIBUNATU, pl.-c tribimataB ;
1. demnitate de tribunu; 2. districtu
T&i.
preste care se intende jurisdictionea
QDui tribunu.
* TRlB\jmCl\J=tribunitiu,-a. adj.,
triboBlcUvtlu; relatiru la<rt&utt«,de
tribunu : potestaiea tribunida, dreptaiu
si of&ciula tr^tunuiui; eollegiulu tribu-
nieiu, colleginlu tribuniloru ; eotnitide
tribunide. comitiele in oari se tJlegeau
tribuniii legile tribunieie, legile cari pro-
reoiau de la triituni; candiăatu tnbu-
nidu, candidatu la officinlu de tribunu;
-- subst., uhu tribunidu, unu fosto
tribunu.
» TRIBUNU, 6. m., tribunna; capalu
u Dui A't&u. ia specie, 1 . fri&eMÎi p2«&ei, ap-
peratorii drepturiloru poporului; 2. bv
iun» mUitari, comnuadantii miUtari-
loru : in hmu tempu tribunii militari-
loru fura investiţi cu potestatea eonsu-
laria la Bom'a; 3. tribunn erarii, fnnc-
tiouari sabordiaati oestorinlui, cari di-
stribueau sUpendîulu militariloni in
tempulu espeditionei : tribunii erarn
ac^unsera mai fardiu judecători.
«TRIBUTABin,-a,a4}., trlbatarlsa;
care soire unu tributu ; care concerne
unu ^n&u^u : necessitate tributaria; pa-
mentu iribtttariu, cetate tributaria, tirra
tributaria; subat. u»u tributariu, tri-
butarii,
* TEIBUTIONE, s. f., trlbutl». (d'in
tribuerc); 1. divisione, impartitione, re-
partitione , distributioue ; 2. contriba-
tione, tributu.
* TBIBUTORIU.-Wrio, adj. s., trlbu-
t*rt (d'in tribuere); impartitoriu, disbi-
butoriu.
* TRIBUTU,- a,' adj. part., trlbatu,
(d'in trlbuere); 1. datu, accordatu, im-
partitn, distribotu; 2. compnsu d'in tri-
buri : comitiele tribuie, in cari popoiulu
Totâ dapo triburi; 3. subst tributu, pl.-e,
tiibatum, dare impusa, impositu, con-
tributione : a impune tributu; a stringe
tributulu; a solve tributulu, fig. a solve
tr^utulu naturei, a mori.
* TRICA, pi., trice, trl««,-«r4inj în-
curcătura, intriga. De aei verbele : estri-
care=:stricare, si intrieare = intrigare,
cu derivatele loru.
* TRIGAMERATUrd, adj., (rbiMe-
ritBS) cu trei camere sau bolta : bai»-
=y Google
rica tricameroUa; subst. unu tricame-
ratu, pL-e, trlemerutam, anu locu cu trei
* TRICABB, V., tri««re si trioarlj
a. le incurcâ, a caută subtarfugie, a se
pronunţii intuaocatu, a amblfi ca insel-
lationi.
* TBICATD,-a, adj. part.,{trlMtiB);
incurcatu.
* TRICE, pi. f., trIoMj vedi trica.
* TBICENABIU.-a, adj., trloeaarluB,
(d'in triceol); de treidieci : ceremonie
tricenarie, cari dura treidieci de dille;
C0|mSu, fUiu trieenariu, de treidieci de
anai; ductoriu trieenariu, care conunan-
da treidieci de miUtari.
* TBICENI,-*. adj. nuin, distr., trl-
e«Bi; in numeru de treidieci, c&te trei-
dieci : militari triccni.
« TBICENNALE, adj., tilaeinalisj
de treidieci de anoi, care dura treidieci
de anni; tricennaUe-le, trleennalls} săr-
bători cari se celebrâdia totu la trei-
dieci de anai.
* TBlCEMNin, pl.-e, trlcenilam ,
(d'in trlcles si annos); spaţiu de trei-
dieci de auni : t» uUimidu tricenniu s^au
intemplatu lucruri mart in terr^a nostra;
eelli mai muUt istoriei eari numera du-
po generationi se servescucutricenuădu
ca terminu mediu.
* TBIGENTI si tricentenire. trieenti,
trleentent) vedi Irecenti si trecenteni.
* TRICEBBEBU, s. m.. trieerberys;
Ceriendu cu trei capete.
« TBICESIMĂ., s. f., trleeilu; pro-
prie, & treidied'a; in'specie, tassa, por-
toriu care se solve pentru mercea sljaina
la intrarea in unele terri, Si cară con-
siste ia trieesim'a parte a pretiolni
mercei.
* TBICESIMANa, s. m., trloeslma-
RKi; militariu d'in legionea trieesima :
triee$imanii merserain frânte.
* TBICESIMABE, t., (trleealouire);
a percepe, trieesim^a parte a pretiulni
unei merce la intrarea ei in t^rra : a irp-
eeaimâ mercSe.
* TBICESBfATOBID, s. m., (triet-
■IvaUr); publîcanu care percepe trtee-
tim'a la transitulu mercilorn.
•TBICESIMAITT,-a, adj. part.,(tri-
ŢRr i«s
eestnstns); care a sufferitu percepţie-
nea tricesimei : merce tricesimata.
• TBICESIMU,-a, adj. ord., trle^l-
■Hst allu treidiecile; aubst. f., trieesim'a
subint. parte ; trieesim'a lueruriloru de
vendiare ae solve statuhti.
• TBIGESSE, s. f., trioeiBli, moneta
in Tal6re de treidieci de assi.
• TBICfflA, 8. f.,(fr.trlch!e); l.genn
de insecte coleoptere pentamare d'in fa~
mili'a lamellicornelorn; 2. genu de faugi
cari crescu pre arborii morţi.
•TBICmACIU,-a,adj.,(fr.trIchUc6),
care sâmina cu una trichia, sub 2.
• TBICHIASE, B. f., trlehU8is,(rpi-
)([a(iK)j morbu la genele oclului.
• TBICHIDIU, 8. m., (tpixtSiov, fr.
triehidioti); complessu de peri sau de
filamente, cari reţinu corpusclele repro-
âact6rie alle fangilom angiocarpii.
« TBICHILA, s. f., trlohlla; umbrs-
riu de arundine sau de ramuri cu frun-
dia, fnmdiarin, foliaioru, papilione.
• TEICHiNU.-a, adj., trlehlnas, (tpt-
XEvoc); Buptire, macru, miseru, paupem :
eastigu trichinu ; — subst. f., McÂtna;
genu de rermi intestinali, de currendn
observaţi in musclii omului.
• TBICHISMU, 8. m-, (ipixţO!«S«, fr.
trlohlsne); fractura capillaria in osauln
craniului^
• TBICHITE, 8. f., (fr. trichita); genu
de couchjlie fossili alle carorn fibre s^
mina cu pdrulu.
• TBICHTUEU, 8. m-, (fr. trlohlnn),
gena de pescî, a caroru cfida se termina
in una specia de păru, si cari, ca si tor-
pill'a, au facultatea de a â& ana com-
motione manei ce i attinge.
t TBICHO-, (gr. dp[5, gen. tptx-Scs:
peru), in composite scientifîce, precumu
in: triehoccUiciu,-a. adj.,(fr.tr)flbffaaljc<),
se dice despre florile can au calicele
villntu; trit^toearpura, adj., (f^.trieh*-
earpe), care are fructele villute; trieho-
eaulu,-a, adj., (fr. trlAhocaile), care are
canlnln villntu; triehocepkalu,-a, adj.,(fT.
trlohso^phftle), care are florile unite in
capitole si muaite cu ţhia; subat. m.,
fy-ichocephalulu, genu de Termi intesti-
nali cari se afla de multe ori io corpuln
omului; trichoarat, a. m., (ir. trlth*-
=y Google
eeriiie), genu de antmslcule infusorie;
frtcĂocTtt, s. m., (fr. triohocure), genn
de Insecte diptere d'io famili'a hydro-
myeloru; trichochina, b. f., (fr. trleho-
ohlne), genu de plante synantherie; tri'
chocfâoe, a. f., (fr. trlchoehloj), gena de
plante graminia ; frithoclaăe, adj., (fr.
,trf«liooUde), care are ramuri villute ;
triehoclina, 8. t, (fr. trioltoclliie), genu
de plaate cu flori composite, iosemoate
prin formos'a calathide a floriloru cu unu
involucra villosu alba; truJiode, adj.,
(tpix(i>^;> fr, trichode), care s^mina a
p^ru; subat. f., 1. genu de animalcule
infuBorie, 2. genu de insecte coleoptete;
3. gena de plante d'iu famili'a grajnî-
uieloru; trichodermaeiu,-a, adj., (fr, trl-
eodermaoâ), care s^mina a trichodermu;
trichoăermu , s. m., (fr. trlcboderme),
genu de fungi cari crescu pre ramurile
si trunchiurile arboriloru; triehodesmu,
s. m., (fr. trlchodesme), genu de plante
borragmie; triekoăiu, 8, m., (fr. trl-
ehodion), genu de plante graminie;
Mchodonte, adj., (fr. trlehodoute),care
are dentii torte lungi si assâmine pâ-
rului de po*v;u ; triehogamilu , s. m, ,
(fr. trlohagamlle), geuu de plante d'iu
famili'a aurantiacielom ; trkhogastru,
8. m-, (fr. trleboKRstre), genu de pesci ;
Uicho^su. B. m., (fr. trlehogloEise),
£enn de passeri d'is Java ; trieho-
glottu , B. m. , (fr. trlcbogrUtte) , genu
de plante d'in Java; trichognaihu, s. m.,
(fr. trleboKDithe), genu de insecte co-
leoptere, pentamere, d'in famili'a car-
nivoreloru, d'in Brasili'a; trichogonu,
a. m., (fr. trichogooe), genu de plante
d'in famili'a algeloru; friehoiăe, adj.,
(tptvoeiSi);, fr. trlcholde), care s^mina
a peru; trichoma, pl.-ma^e, {xplxot^<x),
capellatura; fig. unu morbu; trîchomane,
s. m., trichomtnes, (cpcx<^'^^^)i g^^Q
de ferice, care coprende la unu eentu si
cincidieci de specie, inse numai trei sau
patru crescu in Europ'a; trichomaHoide,
a4j-i (ff- trlohomaiiDlde), care B^minaa
triehomane ; trichomaticu,-Ct ^dj,, (fV.
trlehomatlqne), relativu Ia morbiilu tri-
choma; trichomatu,-a, adj., (fr. trkho-
iMte), care are apparentfa filament^aa;
sabat. pL, ttichotaatele, sectioae d'in fa-
mili'a algeloru; triehomifce, adj. s., (fr.
trleh»njee), specia de f\ingi filamen-
tosi; trichondiflu, a. m., (fV. trjcbtndjle),
genu de plante; fyiehonemu; a. m., (fr.
trIehoB&Be), genu de plante cari au fi-
lamentele staminelom rillnte; MeAor
notu.-a, adj. s., (ţrlehoncte), cate are
spinarea Tilluta ; tiichoott , s. m., (fr.
triflhooii), genu de plante graminie. cu
care tndiauii si accopem casele; JH-
ehophoru. 9. m, (fr.triebopbore), l.gena
de plante eyperacie; 2. genu de plante
d'in faDiili'a algeloru; 3. genu db oscil-
latfirie; 4. base filamentjsa a f^ngiloVn,
candn filamentele prin ^glutintftione
formMiaunaspeciade membrana; fWcAo-
phyltu.-a, (fr.trlofaophjlle), se dide des-
pre una planta alle cărei folie sao froo-
die su capillarie, sau se teradna prin
unu pdru ; triehopoă^, adj., (fr. trleh«-
pttde), care are petiorele san peduncUî
Tillnti; s. m., genu de pesci tboracicl;
lrîehopteru.-a, adj., (fr. tr1clio|ţt^re},
care are aripele sau pinnele villute;
subst., 1. genu de insecte d'in famili'a
hydromyeloru; 2. specia de praci Iricho-
podi alte caroru pinne pectorali su pro-
longate in filamente lungi; triehopygu,-
a, adj., (fi*, tcichopjf e), care are curntu
Tillutu; trichoaanthu. s. m., (fr. trleh*-
ssBtbe), genu de plante d'in ambe tn-
diele; tricJu>8epdu,-a. adj., (fr. trleb*-
«jpale), care are sepalele Tilluta; M-
chose, s. f., (tp[¥(09c«), capillafara, redi
si trichiase; tricho8omu,-a, adj., (fr,trl-
chog«iii«), care are corpulu ca unu fim;
subst. m., tritAosotmlu, genu de Termi
infusorii d'in famili'a ascaridiiloru, cari
riuu in canalele intestinale allu passe-
riloru; triehospermu.~a , adj., (fr. tri-
ohosferme), CBre are granuntiele vil-
lute; subst. m., trichospermulu, gena de
corymbifere; triehospira, s. f., {fr.trl-
chosplre), genu de plante d'iu i^i1i*a
floaculoseloru; trichosporiu, 6. m., (fr.
trlehosporlon), genu de flingî d'in fa-
mili'a byssoidiloru, cari crescu pre pe-
tre, pre muri, si pra trunchiurile vbo-
riloru; trickosporu, s. m., (ft. trlekt*
spore), genn de plante d'in famili'a blg-
nonieiora, care creace in paduribbwe
mari alle Jarei ' si Samatreî ; ktA»-
=y Google
___ TM. _ ____^
sfemiHa, B. f., (fr. trlelio8team«), genu
de pUftte l8biat«; trichostetnoniu,-a, adj .,
(fr: trlfllMaMimn), care are staminele
villate; trieho8t0mH,-a, (fr. trlehostonie),
care are gttr'i înconjurata de păru ;
sObst. pi. trichostomii, ordine de polypi;
gnbst. m., trie^stonndu, gena de mnscu,
ttit^suntra, &dj., (ff. trlchosare), care
ath edâ'« villnto.
* TRIOHORDU = MeorSu,-a, adj-,
tirieh«r41a, (tpf)(ftp8ciţ) ; care are trei
DiHrde, mnnitii en tiei oArde.
« TBU^(HiU,-a. adj., trlohorns»
(iptj^tQpot); impartitn în trei locnri; subst
m., Casa iinparijta in trei corpuri de
locuentie. '
• TEICHOTHBOU, s. m-, (fr.trUho-
tbhiafl); gena de fbngi eu trei ^ece; de
act : trMiateciu,-a,iij.', (fr. tr1ahotfc<-
elen), care B^mina cu unu trwhotheai;
■iilhtp\. triehothetside, familia defnngi
care are detypn genuin tricholheeu.
• TRICHOTOMIA, s. f., (fr. trldio-
toMle, d'in Tp(xa=rtrlfârlam, si ■co^-^rt
tăliatura); dirisîone in trei pSlrti; de
aci : triclK>toraieu.-a, idj., (fr. trlofcoto'-
M(l4iie), relativa la trichotomla .- classi-
fUsMiotte triehoiomiea ; trichol<mni,-a,
a^., (flr. triehttone), care gs'imparte Bi
se snbimparte prin tref. '
* TBIOHBOISMTr, 8.m., (franc, tri-
ehr»Tine); fenotnena produsmi prin unu
cirpu care ofibre frri adori.
•TRICfiHOITU,-(i,adj.,(fr.tfl«itirolt«);
care effiire fenomennlu triekroisntalui.
* TRICHBOU,-a, adj., trlrtrriB, (tp(-
jfpoDc) ; cu trei colori; subst. m. trichrou,
' apecîîL de patra pr^i^sa cu trei colori.
•TEICTNTtT, pl.-e, ttlolnliim , (din
trl si eanere); cântare oa tre! roci.
■ • TBICIPITE, adj., trloeps; care are
irei capete; de acf snbst., trietpitinu,
cognome alin gentei romane Lueretia .-
' Lucretiu ITficipitinu.
• • TBÎCLA=frirfîa, s. f., fticla, trt-
«U« si trlellat vedî trichila.
• THICHNARtU.-a, adj., trlelliurla
' si trlcUnarlns; redi trielimariu.
•TBI0L1NTAK0HU,.8. m., trlolt-
DiareIia8itrIcllDlsrohes,(t(HxXtvtdipxi]C);
cdritorioln trictînînliri, ospetarinln.
«TMOLlNIAKIUra, ad3.,trlcli»U-
TEI.
HM
ris si triolInlariBB; relatirn la trtdi
niu : vesHmetUe iricliniarie, mappA tri-
diniaria; leett* iricHniarift : Hubei m.,
tridiniarivlu , serrahi tricUnitiltiiţ ^.
tridiniarii, membrii nnei corporatîofli
cari manoa imperuna.
* TBICLINin, pl.-e, trUllniini. (rpf-
kXIvuw); âalla de tnasoi^e cu trei lecte
=:x>.[Mtc impregiarula mesei r a steme
tridinitdu; aessornă tridinivlu; apttiie
tridmiulu; a se ogpetâ ea timim iii
trieiiniu.
« TRICOGGTT, s. m., trleoemn; un«
planta, spetită de beliotropu.
* TBIOOLOBB SBQ trieolora.-'a, adj.,
trioolor; care are trei colori. '
* TRKIOLTT, pl.-e, trIodiDM, (tpfti»-
Xov); periodn cu trei membw. ■'
* TEICONE, B. m., trioo, (din triM);
care caute subterfilgie Spre a si soire
detorfs, debitorii! de rea crededtîa, in-
seUatoriti.
* TBIGOBNB, adj., trle*rnl)ij care
are frei carne. ' '
* TSICOBNIGEBtr.-o, adj., trtwr-
nlge*] care presenta trei come; snbst.,
fnrca ou trei corne.
■ «TRIOOBFOBE, adj., trt««Tp«r;eare
are trei corpuri : trieorporele Giryme>
» TEI009U,-a, adj., «rlcoiui; plenu
de triee, intrieante, insellatoriu, astutu,
rersutu.
* TBIGDSPlDK,sdj.,trleBvpls; t:are
are treirertiei ascuţiţi :/tireafrîci«ptâe
Catridentele lui N^unu.
* TBIDAGNA, s. f., trlln!M,>araikj
(d'in tp[ 91 fi(ixvsiy=ann8care)î speciale
ostridie mari;
« TRIBENTE, adj., tr)deit8;caT«ai'e
trH ăenti; snbst. m., tridente, trtdetiiî
forea eu trei denii, cumu erA furc'a ^
scariloru ca care străpungeau peecli '«i
mari, tnrc'&retiarîtdui cu care se serrii
la lupta, furc'a Iul Neptunu : triâentăe
e soeptnilu Uii Nepttttm.
* TRlDEJNTIFiKU.-a, adj., ttlŞtm-
Wn; care p6rta unu tridente, epithe'tnln
lui Neptunu. . '
* TBIDENTIGERU,-o, adj., ttl««i-
tlger; Bjnonymu cn tridentifem.
* TRIDEffTH'OTENTE, adj., triMa-
tipotenst oara are poterepreate'Mdentof
,, Google
U9S
TEI.
care domnesce cu tridaUde, epithetotu
Ini Neptunu.
•TBIDUANtJ.-a, adj., trldiuia; care
dura trei diUe; care revine totu la trei
diUe : fdire triduana.
* TfiIDD0, 8. m., tridiHoi; spaUn de
treidiOe.
«TBIGNNALE, adj., trlenoalli, (it.
trleinalet fr. trleuaal); de trei anni,
care dnra trei anni : gupernu trienrudc,
parlameatt trienuale; planta triennaie,
care produce frnctu numai in allu treile
annu dupo oe a fostn seminata.
* TRIENNE, adj-^trieanlB, (d'intrl,
8i ■■■■•); de trei anni ; vocea triame,
capra triemte.
* TBIMNIU, pL-e, trteaalan, (d'in
trit si aiiai); spatio de trei anni : eUu
petreeă in Galica unutrtenniu: in ae«-
stu trienniu amu vedtU» multe; cându
veţi impleni trienniuUt se ve itUorc^i m
patria; i s'a dcOu termina de unatrien-
ntti apre a ai silve ddoriele,
* TRIEMTALE, adj., trlentalls, (d'ln
trietUe); înalta de nnn fn«nte do peUorn
sau de patru pollicari, flendu co petio-
rulu er& impartitn in patru pollicari.
*T£I£NTARIU,-a. adj., trieata-
rlaa, (d'in triente); relativa U triente :
ueura trietitaria, adeco de patru pro-
cente, fiendu co legea permittea ddue-
aprediece procente pre annu.
« TRIENTE, B. m., trlaaej terti'a
parte d'in unu totu. Romanii se serviau
ea mesur'a duodecimale ; aasele (consi-
deratu ca unutotu)3aimpartiăin 12 un-
cie; trientele ca terti'a parte de oase
representâ 4 uncie, sau 4 uncie coDsti-
tneau ana triente ; aceatn metodu se ap-
plicâ la veri-ce dirisione, Bi se dicea : unu
triente de moneta de arame, unu triente
de mooeta de a.aTa,unutriente de sestariu,
UHU triente de petioru, unu triente de
degita, unutriente de jugerit, unu triente
de creditate, utmtriente de procente, unu
triente de annu, etc.
* TRIERARCHn, s. m., trlerarehas,
(TfKijpapxoc); capitanulu unei trieri ^
triereme.
«TRIERE, 8. f.,trleriB, (fpti^pi];);
trireme, nave ca trai serie de romi.
«TRIET£RlCU,-(i, a4i-, trloterlons,
(Tptcnjpcx^) ; care se face totu la trei
anni : ceremonie trieterice, si simplu trie-
tericeie, serbatori in ontirea lui BacchOt
cari Be celebrau Ia Thebe.
* TRIETEBIOE, s. f., trleterl^ (ipu-
njpiţ); spatia de trei anni, fr^ennîu. ser-
baUire care se celebr& la trei anni.
« TRXFARIU.-a, adj., trlhri», (ana-
loga gr. xpupioLoz); io trei pkrti, triplu :
ăiviaione trifaria.
" TRIFACE, adj., trlfazt triangula-
riu; subst. f., una specia de arme lungi
de trei coti, cari se arruocia cn cata-
pult'a.
* TRIFAUOE, adj., trltuii cu trei
fauci, cu trei guri -.latratutu trifauet
alia candui Gerbem.
> TRIE'ERU,-a.adj.,trlfer{ carepror
duce fructe de trei ori pre annu : vitia
trifera, ficu triferu.
* TRIFIDC-o, adj., trlUas,(d'in trl,
si fladere) ; despicata in trei : trifiSa
limba a aerpelui ; ealle trifida, oara s«
imparte in trei (cpîoSoţ).
* TRIPlHJ=*ri/ţrH,-ef, adj., trIAIU,
(d'in trl» si flliiw = firu); care are trei
jire de pĂru.
* TRIFINIU.-u, adj., trianla«, (d'in
trl, si flaU); unde conâna trei margini :
ierminu trifiniu , si simplu trifiniulu ;
trtanliua, punctu unde conSna trei pro-
prietăţi, triplu con^intu.
« TRIEISSILE, adj., trift^Bllii; care
se pote despică in trei; vedi irifidu.
TRIFOLIU, s. m., trircUum, (d'in
trl, si r«llam); ârba bene coonoscuta care
cresce regalatu in trei folie : gradin'a
nâstra e plena de trifoUu ; am semnatu
trifdiu pentru vite ; viiele ae ingrtwna
de trifoliu.
TRIPOBME ai trif<fmM.-a, adj., trl-
rorrali, (d'in trl, si farBa);carearefm
forme, trei figure ; dtti'a triforme, Diaoa
pre pamentu, lun'a in ceru, ni Ecate in
infersu; munduiutriforme, aernlu, marea
si inferoalu.
TRIFURCARE, v., a impaiti in trei
fire; de acE : trifarcat»,-a, adj. part.,
impartita in trei fire, san în brei cur-
sori.
«TBIFUBCIFERU, S. m. , tririirolfert
(d'in trl, si ftirciTer); mipellu eue me-
=y Google
TM.
rita se &s de trei ori pusu iu furci, mi-
sellu imperiale.
« TBIFURGin,s. m., trirareluiM; fnr-
(joaiu cu trei denti.
* TBIPUBCU,-H,adj.,tririiroii«,(d'iB
tri, si hirea); care are trei colţi.
* TKIPUBU, 8. m., trifir, (d'ÎD trl,
si far); ftiru intreitn, furu care &ce cfttu
trei furi: furu imperiale.
* TBIGA, 3. f., trlea.(cotibraS3ad'in
trijBKi); carrutia cu trei calli incarnaţi
unulu loaga altulu; fig. unu complessu
de trei lucruri, si trei persone as30-
eiate.
* TBIGAMIA, s. f.,;trlsMiU» (tpc-ţa-
(ita); statulu omului care s'a căsătorita
de trai ori, care a arutu trei mniieri.
* TfilQAMU , s. m., triyamns, (rpE-
■ţopoc); emu oare s'a insoratn de trei ori.
«TRIQABIU,-a,adj.,trl9ârlgB,(d'in
triira) ; relative la tri^ , snbt. pers.
trigariu, triţrarlva , conductoriuln UDei
irige; reale, M^Hm, pl-e, trlţarinin,
loou nude se essercita triffele, si in g»-
a«re, loca unde se easercita callii Ia
Gur&D.
* TBIGEUINABE, v., trlfeMUare,
(d'in trlgemlBiB); a triplică, a iotref.
* TBlâEHimT,-a, adj., trigealiiiia,
(si torgenlHRi); l.gâminuinDumeru de
trei: filU trigentini, fraţi trigemini;
2. intreiln : onor j trigemine, victoria tri-
gemma, mu^ti trigeminu.
« TRIâEMME, adj., trIrflnnU, (d'in
trl( ei K«nH*); care are trei ocli sau
muguri : mtUlioht tngemme.
* TBIGBSIUD,-a, adj. ord., trltreal*
MiB) vedi frteenmti.
++ TBIGINTA, num. card.,triglBtaj
treidiect.
* TEIGLTPHU, 8. m. , tr^Ij^bas ,
(Tp(fXoţo«); ornameutu architectonicu
care representa căpiţele trabjloru asse-
diate pre arobitrabe, si sunt separate n-
nele de altele prin metope : triglgphvlii
se vede mai oZiesnt in architetiur^a dorica.
* IBIGONALE, adj., trlgftnalls, (d'in
TpiTwvov); triangulariu : joeu trigonale
la caro jo«atorii ou pil'a formau unu
triftnglo.
•TBIGONABIUrO, adj.,trlg«iiarlns;
lelativulafrt^ne.
* TBIGONE, 3. m., trlţOD, (tpi7«v);
pila cu care se joc&u trei ensi assediati
in unu triănglu sau in una spaţiu tri-
ângulariu.
*TBIGONICU,-a. adj., trigonle»,
(cpifttivtxijf:); triangulariu.
* TBIGONOMBTRIA, a. f., (it. trl-
gonometrla , fr. trlţonomâtrle , d'in
cptYuvov ^ triânglu, si [lerpatv = meso'
rare); arte de a mesură triănglurile, parte
a geometriei : trigotiometria plana, trir
gonometria sferica; unu triângUt are
trei ăngliai si trei lateri , eăndu sunt
date trei d'in aceste siase elemente, intre
cari âe&e se /ia Minim» una Taiere, tri-
gonontetrCa ne invitia a edleuki celle
alte elemente ; eunnosceniCa trigono-
metriei sferice e aiiolutu neeessaria a-
itronomUoru.
•TRlGONOMETRIC0,-a, adj., (it.
trlgonometrleA , fr. trlţaiiABtAtrlqne);
relativa la trigonometria : operatione
trigonometrica, eaieulu trigonometriou;
soîtttione trigonometrica a unui triânglu;
si adv. trigonometrice.
* TRIGONU, s. m., trUonnia, (tp£-
Yttvov); triângln , figura cu tarei ângtari
si cu trei lateri;— trlgonus, (rpi^unţ);
specia de thunnu, pesce.
* TRlJnGU,-a, adj., trlJiig|iiB, (d'in
trl, si JnKiini); cu trei juguri, incamatu
cn trei calli; fig. triplu.
* TBILATESIT,-a, adj., triUteras;
cu trei lateri : figura trUatera.
" TRILIBBE, adj.,trlllbrlii, (d'in trl,
si llbra); de trei libre.
* TBILICE, adj-, trllU, (d'io trl, ai
llolum); in trei licie, in ^ei iire.
* TRlLIMBU,-a,adj.,trUlB»iil8,(d'in
trl» si llnţrna); cu irei]^aAe; — carevor-
besce trei limbe : SieUianH trilimbi, cari
vorbiau greeesce, latine ei punice.
•TBILOBU,-a. adj., (tpaopoţ); cn
trei lobi ; împartitu in trei lobi.
•TRILOGIA, sf., (ipiXaţia); eom-
plessu de trei dramats, cu cari poeţii an-
tici se presentau la concursu.
* TRILOaiCU,>a. adj., (fr. trll»sl-
qoe); relativn la trilogia.
* TBILOGU, 8. m., (fr. trlioffue); dia-
logu intre trei persone, aan în care fl-
gur^dia trei iaterlooatori.
>,Goog[c
1500 TBI.
* TRILONOU,-». adj.,trlloiiK»1 com-
pasu d'in trei s^iabe longe.
* TRILORfi sau (rtIorw,-a, adj., tri-
I»ri8, (d'in tri, si loron); c&re are trei
■cvnOe.
«TRIMANO,-a.'adj.,trim»in; cwe
are <m tn&ni.
* TBIUATU, s. m., trl»atiia , (d'in
-trlmait); etate de trei anni.
«TBIMEUBBG sau trimnibrura,
adj-, trlaeakrlif OQ trâmenAre, cu
* T&IMESS, adj., triKeuBlP, (din tri,
si MHiisţ; defr-etffl«sjz=lnni; careore'
906 ia ^ei m«n=lnDi i grănu irimeu.
* TRf MBSTBE, adj., triBeatrls, (d'in
ttly si neoBlfl); decret mesi==iaa\ ; care
dara trei me«i; snbst. wm Mmestru, spa-
ţiu de fret meat. ■
■ * TBIMGTALLTJ , s. m., trluieUl-
tmm;hgabani6trMmetatte.
* TBIMETltlA, B. f.,triiaetrU; Dom-
poBitione de trimetri.
* a^UMETRICU.-a, adj., trbnetruBj
d'ia trei meiri dupli : versutrmetrum^^
tr^netrm.
* TBIinrrBC, s. m., tnwetflr, trl-
■«tras , trlM«tr*g » (cpf^ctpoi;) ; verBU
compusu d'in trei metri 4u^i sau d'in
B^BSe p«tiore ambiee.
« TBIMODIU, 8. m., trtmilnm, ai
trimudU, f., (d'in trl, si KVdlns); me-
sara ^ trei modie, prin •atmirt^patran'
Utriu, qaadrantal.
* THIMODU,-a, adj., trinedN», (d'in
trl, ai Bodna); ăo trei maâttri, intra
moivri, tripla.
« TBIMU,-a, adj., trlnns, (d'inirea);
de trei onwi .- filiu trimu , filia A-ittia ,
eapra irima : arbore trimu.
* TRIMULU san tritnarura, adj.,
trlnulmi; demin. d'in trinai.
* TRmABID,-a,adj., trlnai-Iii8,(d'in
trUI); oompnsu d'in trei : rmmeru ftv
nariu; vedi temariu.
* TBINEPOTU,-a, 3., trfnepts, m.,
triuoptlst f., nepotu de atranepotu, dea-
eeodeute iu alin oincile gradu : filiu ,
tiepotu. pronepotn(8tremepi>tu),abnep0'
f», adnepatu, tri»epolu.
» TBINEBVtJ,-a, adj., (trlnerr*);
caro offere trei nerrature loagitudiaali
ţ ™^
plecandudfl labase, ca foliele Umdui
trinervu.
* TBINI,-e, adj., trlnl, (d'in «»■);
trei ensi, cftte trei.
« TBINIONE, 8. m., tHiil*i lulne-
rulu trei la joenlu de ODlia.
* TBINITABin,-a. adj. s-, (fctrlil-
tatre); se dioe despre ceUi ee credn in
trinitate, in oppoaitione on tmitaritL
* TRINITATE, ». f., trliritM, (fl'in
trini); treime; in basarica, di^initatM
in trei persme, patrale, fitiaiu ai ^rî-
tulu sAnota : s^tct'a trinitate, unitatia
m trmitate.
* TBINOCTIALS, «dj., triUMtiflu.
(â1n trlBoetlBDi); de trei MpU^
•TEINOCTItJ,pl.-e,tH«o««i«,(d'in
tri, si n»K, Uotli); spatia AiirtiiUipti.
* TBINODE si triiteiu,'a, adj., ft-
iio4l8( (d'in trlţ sinvdH); catreinoduri;
flg. d'in trei syllabe.
* TBINOMIU,-a, adj., trtiiMBim, ai
triBMiiiiis, (d'in Mtn ««Meu); canare
trei nomine.
*TBINaNDINU,-a.adj.,tHn>ndtMM,
(d'in trl, si «nndloie); relatÎTu la trei
Hundine, de trei rmndine,- subst. Imn
/rinumh'fiUttrlnitiidhiHnfqiatiadrfteDafpu
in care se calebrâdia trei nmndiiU, prin
urmare 17 dille.
* TRINTJra, adj.,trtMia, (d'in tni);
de trei, in trei, c&te trei : .Dwu «MhIu
ai triiUÂ ; yedi trini.
* TRIOBOLC, H., trkbtiue, (tptSŞo-
Xi»:); moneta de ar&me in vaiere Attrti
dboli: fig. Talore de nemiea.'
* TBIOWCU,-a, adj., (fr. trlodlqn*);
1. (d'in i;ploSo{=trlTliin), care merge
pre ti«i c&lli differitdj 2.(d'intpt^y),
reiaţi vu l&triodiu.
* TEIODIU, 8. m., (tpt^v)ţ proprie,
care ceprende trei (de ; inse ia spiwie,
carte eccieaiastioa in baserica anatoKca
care ceprende mutările de U dotnisie'a
publioanului peno Ia pasoi : ttu^mteJu
triodiului coincide m septuageaiw'ai.
* TR10E(3A, a. m., (fr. trlaete.'d'in
Tpet<=l»x)i,sioixta=casa);olaSBe depla&te
care ceprende tr« spei^edeflori dlvene
Ia aeiu, flori bermapbrodite, flori mascule
si flori fetnelle, pre iot» at&te indiTldne
diverse.
=y Google
m.
* TRIOECaCD, a^. . (fir. triaeif ae) ;
rebtÎTa la irioeeia.
*TBIONE, 8. m.,trl«,(contra8Bud'in
tari», delAUrere); bou treieriitoriii;
^plioatula ccostellatioDea arseicn oeUe
s^pte stelle Inmiadse, septemtrionii, ai
sing. teptemtrioMle.
*TBiONTMU,-a, a^j,, triMijinai,
(TpubvDffcoţ); eu trei nomtne, ca si tri-
« TRIOPHTHALMU, a. m., trl«ph-
tlulB»B, (tpuitp^hxXju);); ana p^tra pre-
U^ oare refueaeittB trei «cit.
* TRK)BOHE, B. f-, trloreUs, (-cptofc
X^y, i- Qoa specia de falcool; 2. una
Bpeoia. Aft oentBam.
* TBIFALB sau tripalii,-a, adj., tcl-
r«lli, (d'in tri, si pates); oare are trei
ptri ; aiefiiintn de f ret part.
«TBIPAfiGTJ,-», adj., tilp»r«M «
(d'in trl, si pareaa); foite paretatoriti ,
fdrie eooQOiiHi, avaru.
« TBIPAfiTIBE, To (triparUn); a
imparti in ^e» parii.
». TBIPABTITIONB, i. m., trlpar-
Utto I aetaooe de iripartire, divisioae iu
ireipărti.
« TfUPAETITU,-a, adj. part-, tri-
partitul ; impariita in trei părU : dt»-
curSM MparHtm; trcteiaiu b^partittt;
armata tripartita.
* TBIPAŢINA, a. f., tripaUia, (d'in
tri, si paUtui); bnccate compuse d'in
trei iDgredisnâe.
* TRIPAlliNin, B. m., trlpatlnlam,
{i'in trit ai patlaa); bnocate pase pre
nfea ia trai patine.
* TBIPECGIA, B. f-, trlpeeela; unu
seannin cu trei peticire.
* TBIPECT0BU,-a,Bdj.,trip6flt*rnB,
(d'ia trl, si pectns); cu treipecturi:tri-
pectonAi Oeryone.
* TBIPBDALfi, adj., trlpedaUa, (d'in
farl, si pedalls); defrei pedi, cameanra:
îatiiuăine tripedale, aUituâine tripeâale,
eraaaUudine tripedale.
'*TBIPEDANIU,-a,adj.,ti-lpedaMiii,
(d'in trlt ai pedaneaB); de trei peăi : vi-
tia dd vinia tripedania.
* TBIFEDE, adj., trlp«B, (d'in tri ,
Bl pe«, pedla); cn trei petiâre : mesa tri-
ptde, aeammt tripeăe, lectu tripede; fig.
TU. itot
mtdu tripede, eailu frtjMde, adfioo sohiopu
de UDQ petioru.
* TIUPETAI.OIDB, adj., (fr. tElpdU-
laM*); cară aâmina a ai^ nunoai- ir«t
petale.
•ŢBIPBTALU.-o,adj.,(fr.trlp*lal«);
care are coreU'a cu <rei petale.
* TBIFETIA, 8. f-, trlpeţla; BOanum
cu trei petiore ; vedi tripecâa.
* TBIPETIOLU = tripeHoru, a. m.,
tclpetla I acamnu cu tr« petitîta.
* TRlPICTn,-a, adj., trlpletaB, (d'in
trif ai pletns); 1. Bcrissa de trei ori ;—
3. Bcrissu io trei lîmbe.
* TBIPIiAKB. T., trlylare, (d'in tri-
pla»); a face tripl», a intrei; vedi tri-
plieare.
*TBIPLABIU,-a, adj-i triplarie,
trlpUrlnn si trlpllearlps, (d'in trlpln);
triplu ; vedi si tri^iiorUt.
*TmPLASIU,-a, adj., tri»l«sl«B«
(TpucXÂotot); triplu.
« TBIPLICA, s. £., (rr.trlpll4ae); re-
plica dupo duţdica , io junspradflâti'a.
practica : suppliea, replica, dkplica, tri'
pUea.
* TBIPLIGABILE, a^., trlpllmbllliv
care ee pfite trijAicâ; triplu.
* TBIPLIGABE, t., trlplkare, (d'in
tvlplex); a intrii, & ]nultip!ic& cu trei :
eMtt duikieă, $i apoi tripiieă «fipenâjtilw
miliiarilăni.
« TBIPLICABIU,-a, adj^ trli»llea-
rUa, (d'in triplez); oare percepe salariu
triplu ca recompensa pentru valenti'a
sea.
* TBIPLICATIOKK, a. f., trlpllctlet
actione de triplieare; multiplicatione
prin trei; in jurispruDdenti'a praotiea,
tripliea.
•TBIPLICATOBIU.-ftina, adj. s. ,
cate tripliea, eare multiplica phn trei,
care face intreitu; — care re^ando U
dnpUca.
* TBIPLICATU,-«, adj. part., trlplt.-
eatoBi intreitu, moltiplicatu prin trai :
salariu tripiieatu.
* TRIPLICE, adj., triplex, (d'in M,
si pUoare); compusu d'in trai, intreitu,
triplu.
« TBIPLICITATE, a. f., trlplioltast
(d'in trlplflx); calitate si stare de triplu.
=y Google
1608
TRI.
ootnpositiOBfl d'in trsi : tripUeitateasa-
larmhti unui militariu.
*TRIPLINTHIU,-a,a(ij.,trlplInthla-,
(d'in trit si pllathBi=:caramida); grosan
de Irei pItntA«=caramidi : pariete tri-
plitakiu.
* TBIPLOCENTfTO, a. m., (fr. triplo-
«entre); genu de plante cu fiori com-
porite.
* TBIPLOBDBICD,-a, adj., (fr. trl-
ylo^drlqae); a cami super&cia presenta
trei ordini de &cie.
* TRIPLOEDRD, a. m., (fr. tilpU^
in); forma cristallina produgsa prin
combinatîfHiea de trei rhomboedri.
♦TEIPLOHBCTOEDBIC0,-a, adj.,
(fr. trIpl«he«t»tidtl4Be); se dice despre
OBU criattUln care offere una heeioedria
tripla.
* TBIPLOIDE, 8. m., (fr. trlploTdo);
specia de elevatorin applicatu laopera-
tionea trepannlui.
* TBIPLOPTEKU,-a. adj., (fr. trl-
plopt^re); care are aripele sau pianele
divise in trei.
♦TBIPLOSTEMONIUr», »dj., (fr.
trlploaWatie); alle cărui stamine sunt
de trei ori mai numerose de c&tu divi-
sionile corollei.
* TBIPLn,-a, adj., triplai, (tpticXouc);
intreitu, de trei ori atatu : stdarm tri-
plu, ratione tripla.
* TBIFODA, s. f., tripodaj scamnulu
cu trei petîore alia Pythiei ; vedi iri-
poâe.
* TBIPODAEE, T., tripodaro, trlpn-
iiani a saltă in trei pasai.
•TRIPODATIONE,s.f., trip«d.tl«;
aetionede fripodare; saltatione religioaa
essecutata de fraţii arvalî în ginnitu
altariului.
* TRIPODE, 8. m., tripns, gen. trl-
p*dlB, (tptiEooc); 1. acamnu cu trei pe-
tiore, in specie seamnulu Pjthiei ; 2.vasu
cu trei peticire.
* TBIPOLIU , B. m., trlp«U«ii, (tpi-
«âXtov); una planta care creace pre sco-
pelli.
•TBIPONDITJ, 8. m., tripondlns
monetacarerepreseDtăfmponrf/=a9si.
•TBIPONTIU, 8. m., trlpantlnm;
' loou nude sunt trei ponţi.
TOţ
» TRIPORTENTU, a. m.,trlp*rteB-
tuBi; porteotii intreitu; fig. lucra forte
QStr^ordiaarin.
' TBIPTICU,-a,adj.,trlptlc»,(i^s-
nxtSi;); frecatu : unetione triptiea, appti*
cată prin frecare.
* TBIPTOTU,-a. adj., trlpUtoi,(tp{«-
TOTo;); care are namaitreieaaariiiwme
triptohi, BubsL ynu triptotu.
* TBIFUDIARE, v., trlpadUrs, (d'in
trlpidlom); a salti ia trei pasai; vedi si
form'a tripodare.
* TBIPUDIATIONE, 8..f., tripidta-
U*j actioBo de trifttdiare; vedi si tri-
podatione.
* TBIPUDXO, pl.-e, tHimdtHi, (d'in
trl,aipei, pedli); i.saltumilituiaintrei
passi, saltn de bucouria, saltă rel^oso ;
2. auspiciu favorabile, eanda pullii suri
mâncau cn atfttu appetÂtu, ia cfttn le ca-
de& satretiuto d'in gor'a.
* TBIBEHE, 3. f., trfreBii, (d'in tel,
ai rernnB); nare cn trei scrie de rem,
nave bellioa.
* TBISACRAMBNTAEIU, s. m.» (fr.
tri^Miramentalre); care nu recunn<^ee
maimuttedetreisacramentesaamysterie
in baserioa : Anglieaniigutrisaeramen-
tari, pentru eo admittu numai bapte»-
mtdu. ettcharisti'a si cJUrobmi'a.
*TBI3AGin,8.m.,(Tpio*riov);hymDa
sacru in care se repete corentulu SiricK=
sănctu, de trei ori : sânete Dommnediea.
sande tare, sâacte fora de morte!
* TBISANTH0, s. m., (fr. trisMihe);
genu de plante d'in Cbin'a alle oarei
folie se manca, siseapplica in medicina.
* TRISABCHrA, a. f-, (fr. tr]»roble,
rin tpetţ r= trei, si ipX^ = gnvflmn);
guTemu compusu d'in trei peroone; —
târra gareraata de trei principi.
* TRISOELU, s. m., trlseelnm, (tpt-
oxsXiJi;); figura cu trei latari, tri&nglii.
* TBlSCHENU,-a, adj., trlgehoenia.
(cp(ayrxvoc); care coprende trei seheni.
* TRISKCTOBlU.-iorio, adj. s,, (fr.
triieeteDr) care talia in trapârt* :irv-
nectoriulu unui ânglu.
* T8ISE0TIONE, s. f.,(fr. triMctlam);
divisione a unui lucru in trei părţi eetli;
io specie: triseetionf-a' unui ângUi in
trei ânj^Mri ecati.
=y Google
TEI.
itc^
* TRISTLLABU,-», adj-, wSyjSftîw»
{tpt(36XXcc^oţ); de trei syllabe, care are
trei si/llabe : vorba trisyUaba, coventu
triayllaba; ei Bubst. unu trUyllabu, trl-
* TBITAVIA, s. f., trlUTia; strabo-
n'a Btrabonei; ascendente in alia eâssele
gradn.
• TBITAVU, 8. m., trltaTus) strabo-
nuln strabonulai; ascendente m. in allu
sâssele gradu.
•TBITHEISMU, s. m., (fr. tHth^Isnc,
d'in tpEîc^treî, si di(Si;=dien); doctrina
religiâsa care admitte trei diei : ere-
atinii fura inculpaţi de Mtieiamu.
•TBITHEI8TU, a. m., (fr. trlUi^Iate);
care admitte trei diei.
« TBITHEITIT, s. m., tHthsltt, (cpi-
&srrr|c); vedi tritheiatu.
* TBITICABÎtI,-o, adj-, tritloftriDs,
(d'ia tritlenm); relatiru la triticu =
gr&an; snbnt. m., tritiewiulu , trltlea*
rloB , oare approTîsioaâdia en iritieu,
granarin.
♦ TBITICTU,-o, adj., trltleeai. (d'in
trltlann); de tritieu, de gr&nu : farina
triticia, farina de grftnn.
• TBlTICIABIC,-a, adj., trlHoU-
flgg, (d'in trltfcnm); relatiTu la tritieu.
* TBITIC[Nn,-a , adj., trltlelnoa ,
(d'in tritI«DBi); de triticu : ami/lu tri-
tiănu. snijlam trltlelnon.
• TBITICP, 8. m., trtlenn, (d'ia trl-
tus); grftnu, framentn.
• TBITONE, H. m., triton, (tpfwav);
1. tinn Bemidien mariou; 2. nnn pesce
de mare; 3. nno omn care nutresce pesci.
« TBITONIACn,-o, adj., trltoiUoDg;
relatim la tritone.
* TBITOBIU,-/oria , adj. b., tritor,
(d'in terere); frecatoria : tr^orxvt âe co-
lori, frecatoriu de colori; fig. tritoriu de
firre, servu care fr^ca fârrele portandn-
le maltti in petiore.
• TBITU.-a, adj. part, trltis, (d'in
terere); frecatn, rOBu, pisata, măcinata,
călcata , batutn, treieratn ; flg. neatn ,
asitata; connoscutu.
• TBITUBA, s. f., trrtira, (d'inter-
rnre); frecatnra, pisatnra, treieratnra.
* TBITUBABE. y., tHta»r«, (d'in
tritar»); vedi trderare.
* TK1SFA8TU , s. m. , trlspastM ,
(Tpiasootoc); machina cu trei scripeţi.
* TBISPlTHAMU,-a,adj., trispltha-
niBf (Tpunct^Kx^to;); mare de trei şchiope.
TBI8TABE, y., trlBtl»e«ro; si refl.
a se tristă, tristari ; vedi intr^âlare.
TRISTATIONE, e. f., aclione de tri-
stare ; vedi intristatione,
TSiaTATOSW, -târia. adj.B., trlstl-
fl«nB t vedi intristatoriu.
TRISTATU.-O, adj. part., trlatisi
Tedi intristatu.
•TBISTBGU,-a, adj.,trist«Kiii,(tp[-
oarjot); care are trei planari de casa, cu
trei coilurt; sabst. unu tristegu, ţhtri-
ttegele, trlBte((a,-oriiia, (tpEowi:«), edi-
ficiu cn trei planuri. i
TBISTETIA, B.f., triBtItias si tri»tl>
tla , (d'in trUth); calitate si stare de
trietu, in oppositioae ca letetia : m'a co-
prensu trist^i'a; a se dă tristctiei, a
$e lassă tristetiei ; ellu se consume de tri-
stetia; nutUiulu despre mârtea parenii-
loru set l'a precipitata in una tristetia,
dSn care nu se mai p6te redied.
* TBISTIFICABE, v. , trtstlSeare ;
a face tristu, a caus& trittetia, a intristâ.
.« TBISTIFICU,-a, adj., trlBtlfleua;
care faee tristu. care terrifica, care in-
spaimenta.
TBISTITATE, s. f., trUtltaB ; stare
trista.
TRISTITIA, 9. f., trlBtltltj disposi-
tione tritttt, aS'ectu intristatoriu, intri-
sttire, intriMatione; vedi tristetia.
TBISTITUDiNE, s. f., trlBtltndo, in-
tristatione; vedi tristitia si tristetia.
TBISTU,-a, adj., trtstis; tarbaratu
de dorere interna psychica : omu tristu,
fada trista, odi trişti, eUu e tristu de
mârtea parentdui seu, asia de tristu
de nu p6te vorbi; de ee eşti astă de
tristu ? l'am veâmtu tristu st desperatu;
UiMe diUe am adjunsu; trista sSrte am
avMtu; trislu 8»vitiu amu faeutu amicit-
Im ; locu tristu unde au moritu fi-atii
Mt; — figurata : tempu tristu. obscura si
ptoaiosD.
TRISnLG0,-a.adj.,trUiilcni, (d'in
trlai flnleDB); cu trei stdci, cu trei colţi,
ca trei ramuri : trisulc'a UnAa a s^pe-
Uu; trisuUulu fulgera cdUt lui Joue.
=y Google
îU)4
TM.
« TMTUBATIONK, s. f.. iritnmtlo;
acUone de trituran; vedi treieratioae.
* TRITOBATORIO.-io'-w , adj. b.,
trltnrmD«;care tritura; veiitreieratoriu.
* TEITDEATU,-a, adj. part, tritu-
ritna; vedi ireieratn.
* TBKTMPHALî; tnumphare; trium-
phatoriu, triumphatu, triumphu; Tâdi
triunfale, triuafare, triunfcUoriM, trtun-
faitt, triunfa.
•TBinMVIBALE,adj., triuBriralU,
TfllatiTu la triumvwi, dutatu de trium-
viri :supplici» triumvw'iUe , essecatatn
ăe . triumvirii ct^pitali; proscriptiom
trnmvirale , dictata si esaecutata de
triumvirii Octarianu, Aotoniu si Lepidu.
* TEIUMVIEATU, s. m., trlnmrirft-
tnej.majgiBtoatura essaroitata de tiei
bărbaţi, commissioiie compusa d'in trei
membri : triumviratul» lui Otstavianu,
Asttoniu si L^idu se imarcinasae eu or-
ganisationea republieei, iase fini eu ne-
micireaeL
* TRIDMVIB0, pi. immpiri, trlu«-
Tlr, p!. trlnarJrij membru aneicoinmia-
Bioae de trei peraone : la Romanţ vm-
ce commissione compusa ă'in trei băr-
baţi se iţtoimâ triumviri, asia : trium-
viri pentru ducerea unei colonie; trium~
viri capitali itisarcinati eu perwgla-
rea asupr'a secmtaiei p\Mice, asupr'a.
earceriloru, si a esseoHtionUoru capitali;
triumviri mensarii insarcinaii cu regu-
larea banniloru; triumviri monettdi m-
aorânaii at boierea mon^fiii itrttfntvir»
nocturni, ineareinati cu perveglarea a-,
supr'a periclului de focu in temj^u
noctei; inse mai presusu de iote aceste
collegie, se facura ceUbri triumtnrii Oe-
tavuoku, Antoniusi Lepidu, cari se in-
sarcinasiera cu reorgauisarea reptibli-
cei; in mu»ieipie triumvirii erau auto-
ritatea swrema.
' TBIDNCS, adj., trlBoels , (J'in tri
si mcU); de trei uncie.
«TâlUMFALE, adj., triunphftUa;
relatiyu la triunfu^ de iriut^ : orna-
mente triunfali erau coron'a de auru.
tog'a picta, tunic'a palmata si nciplomle
eburniu.
* TB10NFA£B, t., trinvyk*» ) ^
celebri triunfu dupo una mar? victoria.
TRO
de aci, a reporti victoria: generării ro-
mani triunfa/u eu mart jxwţtuţ (Uttpr'a
inimicHoru invinsi, imae munm eu op-
prc^tarea senatului ; fig. a trmnfâ de t^
âifficultătile.
* TEIUNFATOBI0,-Wna, adj. s.,
trlnmihatori trlnmphaterliitcars^rttm-
fa; epitbeta datu lai Joaa, Ini Ereole,
ai imperatoriloru romani.
« TBIUNFATU.-a, adj., trlmvhAtiuţ
[lottatu in triunfu; — snppusu CU armele.
*TBini^n,pl.-urt,triniMpliu,(com-
para ^ia^^oiji intrare solenoale a nani
generariu icTin^toria ia Borna iji ec-
lebrd triunfu; Sg. victoria : a reporta
triunfu asupr'a iamieilortti a.reportâ
triunfu asupra dorereL
♦ TKIVULE, adj., triTUlto» (d'in trl-
Tl«m); Tulgariu, commune, ^basan^for-r:
be triviali j frasi tritfiali, appua^ire
trivicdi.
♦ TBIVIAUTATE, s, i, (fr. trlvUr
llU); calitate da triviaJfi; lucru trivicde :
amatoriu de trivialUdti.
«TBIVIU, pl.-«, trlrlBB, (dliD tiî,
si tU),. loca unde se uneacn trei oMli;
de aci, strata publica;— in evulu naediu
grammatic'a, dialectic'a ai rfitorio'a coa-
stitueau triviulu.
TROCA, 8. f., (trua), alrng|| .1, al-
bia in care se adapă vitele la potia;
2. albia in care se da de mâncare por-
ciloFU : troca de porei , albia d'in cue
m&nca'porcii, insesi fig.omDb^ojpcorîtn).
TBOGAfiin, a. m., «iTeorxa nplfu;
care fa/ae troce ; si care vende tr6u,
TBOCaTlA, a. f., «Itevlns, daminat,
d'ia troca, mica tr&ca.
«TKOCHAICU.-a, adj., tredul«w»
(ipoxa'ixtic); compoBu d'in trochti: versţt
trochaicu, petioru trochai^-
«TBOCHEIDE, adj., tr«flhnU«i^(^xl-:
XcuetSi^;); cară sâmioa a trocheu.
, * TROGHED, 8. m., tnohaui, (ţpor-
Xciu»;); petioru metrica compusa d'in
una sfUaba lunga ai ana scnrta.
* TBOCKaU, 8. m., tr«ehlLitii (i:p<ir
XiXo;); 1. una passerella; 2. termian ăft
arcbiteetura, angustara Ia columne.
« TROCHISG0, s. m., ir^UMM,
(cpo/uncoi;), termina de mediţioa, par
stillu, pillnlA.
jyGooglc
TOO
• TBOCHLIA, s. f., troelile>, (tpoxa-
>.[«); una machtoa destinata spre a re-
dic& in altioi» sarcine, scripete.
• TBOCHţJ, 8. m., troehaa, (cpox'k);
eerCQ de metallu, ca care se joca co-
I^llii, bateodu-la cu una TergelU de ferra.
• TBOGLODYTICO,-!!, adj., trojrlo-
djtlcBH, (tp(i)YXo5imxdţ); relativa la tro-
j^odj/ii : vietia troglodytiea; locueniie
trcgloăytice.
•TBOGLODTT0, s. m.,trosrlo«yteB,
(fpwţXoS&nţţ); care abita in caverne :
Plotemeu nomeice pre locmlorii de la
gurele Dunării troglodgti.
•TBOIA, 8. m., Troja, (Tpofa ai Tpofa);
nome propriu alia unei famose cetate
d'in Asi'a minore, care dapo una im-
pressurare de dieee anni fa derimata de
6reei; de aef : troianu,-a, adj., troja-
ani t beUulu troianu; subst. unu truianu.
trotanii, troianeU ; iroictt,-a, adj-itrol-
eas, relatÎTU ]a Troia; troiugenu, s. m.,
trojoge», nascutu d'in fro^ani, deecen-
dente troianu : patricii romani se ăi-
ceau troiugsni.
TROMBITIA, s. f-, (it. trombettâf
fr. tompette, compara gr^jiEaiL^o;), tabB«
bBfleIna ; tuba, bucsina, bucciDU, inetru-
mentu musicale.
TBOMBITIARE, v., (it. trombwe,
troinb«ţElare, trombettare, fr.trompe-
ter, compara gr.^puctt^^Eiv), tabâ ea-
k«re* bncclnare ; a caotă cu trombitCa,
a buccini.
TROMBITIARIU , s. m. , (it. trom-
beltlere), tnhlceo, tnbleluator j care
cflnta cu iron^iti'a, bnccinatoriu.
TRONARE, T., (fr. trdner). Ia solit
Redare, rc^oare, donioarlj a seda pre
fronw. fig. a domnf.
TRONn,pl.-t4rt,tbr4Da8,BalInin,res-
■Bm,lBperliiii;9camnD,inspeciefScamnii
domnescu; de acf 6g. doirifa, regnu,
imperiu ; redi ai throna ca derivatele
selle.
• TBOPA, s. f.. trapa, (Tpoicij); 8oli-
stitiu , adjuDgerea sârelui la punctaln
cella mai ioaltu ei la cellu mai bassa,
de la care ^rosi se intâree ii apoi.
• TBOPARIU, pl.-e, (xponiptov),
bymnu sacru scrissu in prosa : a catdă
unu troparm ; cânia troparieîe.
ToK. n
__ TRO. 1505
• TBOPB, s. f., tropii, (tpAetţ)); fnn-
dnln buteliei. f«ce.
* TROFEE, s. f. pi-, (rpoftatat). *"-
pel,-arnn; ventnri de uscatu cari ba
iotorcu de pre mare unde au batntu.
• TROPEOPHOBU, 8. m. , tropno-
pliorig, (tposato^poi;); care p<Jrta unu
tropeu, Tictoriu, epitbetn data lai Joao
care a invinsu pre giganţi.
* TROPEU si trofeu, pl.-e, tropnnm,
(Tpdxotoy); mODUmentu allu unei victo-
rie redicata ia cflmpnlu de bătălia; fig.
monumentu in genere.
• TBOPHOLOaiA, 3. f.. (fr. tropi».
logl^t d'iu Tpo7:^=natretiu, ai Xd-foi:=:
diacursn); tractata despre nntritione.
• TROPHOLOGICU.-a, adj., (fr.tro-
pfaologrlqao) ; relativu la trophologîa :
traetatu trophologieu , indicationi tro-
phologice.
•TROPICALE, adj., (fr. traploal);
vedi tropieu aub 2.
* TROPICE, adv., tropice, (tpomxfiţ);
in moda tropieu, in sensu metaforicu :
a vorM, a serie tropice ; noi ereiemu eo
vorbima poaitioe , si mai totu de a un'a
vorbimu tropice.
• TROPICU,-a, adj., troplens. (irpo-
ntxd;); 1. relativu Ia tropu, (tpiictii:}, in
tropi, figuratu, metaforicu : espressione
tropica, modu de vorliire tropieu; 2. re-
lativu la trope, (tpwtat): cercurile tropice,
cercuri parallele cu ecatoriuln cari treca
unulu prin punctnlu cellu mai inaltn, si
altulu prin punotula oellu mai baBan,la
care adjunge s<}rele în cursalu aea ap-
parente, cercuri trasse de astronomi a-
tfttu pre afer'a celeste cfttu si pre glo-
bulu terrestre, si intre cari (pre pa-
mentu) e zon'a torrida, de aci : caldure
tropice.
* TROPIDE , s. f., troplB, (tpAnc) ;
fece ; vedi trope.
* TROPIDO-, (gr. tpiSicic = carîna),
in composite scieutifice, precumu in :
tropidogaBtra, a. m., (fr. tropidogastre),
genn de reptili saurice; tropidolepttde,
B. m., (&. tropidotaptlde), gena de rep-
tili saurice; ^opidonotu, s.m., (fr. tropl-
donote), genu des^rpi; tropidorhynehu,
s. m. , (fr. tropldatbjnqns) , genu de
pasaeri d'in Olland'a n6aa; tr(^ido$auru,
=y Google
iGM im
&. m., (fr. tropidoskure), gean de rep-
iili sanrice.
* TROPOLOGIA, e. f. , traptlaţla,
(TpoffioXorta); vorbire ia tropi, vorbiră
tropica, vorbire figurata.
* TR0POLOaiCO,-«, adj., tnpol*-
$ieuB( fignratu, metaforicu ; si adv, tro-
pologice, trc^loglcet figurate, meta-
forice.
* 1 TBOPU, 8.m., trtpas, {-cpâvoz);
proprie, modu ; in specie, 1. modu de
vorbire figuratn, terminn de retorica ;
2. allegoria ; 3. melodia.
2 TBOPU, adv., Ulutlm, (fr.antrvt);
m tropu, se dioe despre calU : a merge
in tropu, a pasH in tropu; a face tropu, a
face strepitu cu petiorele ; — de aci si
V. a troponi sau a tropanî.
TR0SCANIBK,-fi5Cu, v., rrasorem «-
dere; a ii una sunetn oumu făcu lem-
nele candu se frangu cu violeotia, saa
cnmu face aerula cflndu se despica prin
flagellu.
TB0SXIBE,-e8Cu,T.,t4ure, Intona-
re j a tOD& : fulgera si trosnesce.
TROSNITU, pl.-e. tooUro, ftayor,
fvlMtin; fulgeru si tonetu.
* TROA, 8. f , troa; 1. trâea san (d-
l>ia de spellatu ; 2. truella sau truiia cu
care se servescu muratorii la Inarea si
darea cu cementu; 3. lingura mare cu
care se mesteca buccatele sau si alte
lucruri in unu vasu.
* TBUBLlDn=&/iiJu,pl.-c, tmbllnn
si trjbllon, (ipu^Xfov); patina, Uidu.
* TB0CE, adj., trux , (tp6£)i feroce,
selbaticu, furiosu, incrantatu, terribile :
vuUu trwx , fada truce, aspeetu truee,
odi truei, voce truce.
* TBUCIDABE, v., traeldare ; a uc-
cide, a macellarf, proprie si figuratu :
barbarii trucidara bărbaţi, femne, be-
trani si copUli; mulţi truâda cu armele,
eUu trucida plebea pfin uşura; violen-
tidu oratoriu truâdă cu vorb'a pre ad-
versiwiulu seu.
* TBUCIDATIONE, 8.f.. trncldutU;
actione de truâdare, uccidere, macellu,
macellarfa : trueidationea e barbara nu
numai in omeni, ci si in vite, si chiaru
in firele selbatice; am vediUu inse tru-
eidaiionea eetatianiioru celtoru mai in-
TEC;
nocetUi; tmcidationea plebei prm uşura
juăanisca.
* TRDCIDATOEIU.-ioria, adj. s.,
trncl4«Ur; care trucida. care uccîde,
ucciditoriu ; trucidatorii cresHniloru
innoeenti,
* TBUCIDATU,-a, adj. part., tr«l-
datag ; uccisu, taliatu, macellaritu : vite
truddate de macdlari; cetatiani paâfiei
truddati de barbari; eubst. m., trucida~
tuîu, actulu de truddare,
* TRtJCTA, s. f., trneU si trnetii,
(tp(i>XT7]c); trutta, specia depeşei &OTi»>
tili, boni de mancatu.
* TBUCULENTIA, s.f.,tr««oleatU;
ferocitate, violstitia, portare barbara :
trucult'niia t^vannv^ui, fig. a^rime :
iru-yvXen^ia climei.
* TBtrCULENTU,-o, adj., trooalea-
tas, (d'in trax, trncU); feroce, cruntu,
batbaru, aspru, violentu : omu trucu-
lentu,ge>ttetruculeHta, faptatrueuienta;
fig. truculerWa mare.
* TBUDE, s. f., trudis, (d'in tradere):
fuste, pertica destinata spre a impinge
cu dens'a.
* TRUDEBE, Irusi si trusei, trusu,
V., trudere ; 1. a impÎDgâ : a trude pre
inimicii in paludi; a trude oprii in
plage; 2. a ii. a scâte (despre arbori) :
arborii trudu gemme, mugwi.
TRUFIA, s. f., (Tputp^), snperbla,
arregantia, fastas; superbia, arrogautta,
portare arrogante, caracteriu arrogante :
trufi'a e unu vitiu nasmtu d'in ide'a
prea mare ce are omulu de sene ; cându
trufi'a e unita cu despectuîu al^ortt-o,
ea incetedia de a fi una nebonla, ai de-
vine unu vitiu propriu tgrannUoru.
TBCFIOSU,-a, adj., Buperbu^ arr»-
gtDH, raBtn«8«sj superbu, snmmetiu,
* TRULLA , 8. f., tralU, (contrassa
d'in trnelU, demin. d'in troa); 1. cupa,
scafa; 2. lingura de mestecatu; 3.scu-
tella cu care se servescu muratorii ;
4. âlla de nopte.
* TBULLISSABE, v., trglllBtare ; a
arruac& cimentu cu truU'a pre unu moru:
a tndlissd unu muru de currendu in-
cdtiatu.
* TBULLISATIONE,s. f., iruUliM-
=y Google
TBtJ.
1S07
U* I tetione do truUissare, si etFecta ftUn
aedlei-Bei act'One : truli^sationea unui
wumt.
*TBULLIIJ, pl.-e, triilli«ni, tnllenin,
trilleag si tmllUj trtţca, pelre, vasa
de apellatu.
TBUNCABE, t., traiiMrs, (â'io
tranens); a talii nnn oorpn Initgji afiiă
ca se remftna scaitn, a ampatâ; s mn-
til& : a tntncă arbori, a truncă eoUtmHB,
a trunei sUitue, a truncA capetele 6-
menUbnt; deac(apoi:anecide, atnacel-
Iftrf ; a ttiinei eerbi si alie animali.
TRUNCATIONE, s. f. , trnueatlo)
ftotîoDe Bi eiFectn alin 'bctioneî de irun-
eare; ampatatione.
TBUNCATOBIU,-<^Wa, adj. b., trpii-
MBs j care trunca, talia, amputa, mutila,
ampotatonn.
TRUNCATU,-a. adj. part-, tnRcatosi
taliatn scnrtu, ampntatn, mutilata:
(Wbore truneatu, eorpu truncatu, statua
truruata, columna truncata, piramide
truneata, eona truncatu, virsuri truncate.
TRUNCLAEE sau trunchiate, v.,
triBoare} vedi truncare.
T&mCLk'TX] amtrunchiatura, adj.
part., traneatai ; redi truneatu.
TRUNCLTT sau trunehiu, b. m., triia<
cilns» trnnena ; vedi truncu.
lTSUt(C\J,-a, adj.,tranoiiB}S(mrtatu,
letediatu, mutilatu, privata de una parte
sau de mal multe părţi; redi truncatu.
2 TBUNCU, 8. m., traneni i 1. cor-
pnln unul arbore fora ramuri, fustulu :
tmneulu arborelui ; iu senau analogu :
tmnaiiu unei columne, truncalu unei
Pi/ramide. truncuh unui conU; 2. cor-
pnlu omului fora oapu, m&ni si petiâre :
fmneiilu omului; iu sensa analogu ;
titmeviu unei statue; S. bustianu, in
B«nsn propria ei âgaratu, prin urmare,
oma stapidu.
« TBUONE, s. m., trao} pellicanu,
passere-nomita si 0D«ei'«tBiDH.
TBUFA, s. f., (fr. trospe), torbs, ea-
tervaj turma de 6meiii sau de aDimali.
TBDFDfA, 9. f. , Btlpes, eandez;
truDcn de arbore împreuna ca radecinele
lui; redi si form'a ttdpina.
TBDFU, (BtraformaAli d'ÎD ervpu, si
M>estn-a d'in corpu), pL-uri . e«rpai ;
de unde apoi adj. trupeseu, si adr. im-
pesee ; vedi corpu cu derivatele lui.
* rRUSARE, 7., trasare ; int^sivu
d'in trudere; a impinge tare.
* TRUSATILE, adj., trnsatlUs, (d'in
trasare); care ss potb impÎDge : nuJhi
truaatile, m6rs de m&na.
* TEUSD,-ii, adj. part, trastii, (d'ia
tradere); implnsu.
* TRUTINA, 8. f., tratlaa, (Tpwiviţ);
proprie, limb'a bilaaciei ; apoi bilatioia,
eumpena in genere : a pensitâ, a pon-
deră cu acea-asi frtitina ; a pune in a-
cea-aai truHna.
* TRUTINARE, V., tmtlnare, si tra-
tlnarl ; a pensitA, a ponderi, a cântări ;
fig. a essamini, a appretiă; a conslâsM,
a judecă, a critică.
* TRUTINATORIC.-iM'a, adj. s. ,
trntlQator} care trutina, appretiatOrid,
judecafcorin. eriticu.
* TRUTINATD,-a, adj. part-i trntl-
natns) pensitatu, ponderatu; es^mi-
natu, appretiatu.
* TR0TTA, 3. f., (it. trota, fr. trdite);
UDU pesee; vedi trueta.
* TBTBLIDU = Uidu, pl.-e, trj-
bllum, (Tpi]^X{ov); patina, Uidu; Tefli Si
form'a trubliSu, d'in care a essîtn scur-
tatu Tulgarialu bîidu.
* TBYGE, s. f., tryx, gen. trjg<*i,
{■cpbi); mustii de vinn nefeirtu inco, cu
feoea imperuua.
* TRTQINU, s. m., trygitioii, (tpfe-
Tivov); coliSre negra făcuta d'in feceavi-
nalui.
* TRTGODB, s. m., {^vt&Seiy, spe-
cia de collfriu.
* TRTGONE, s.m., trygon, (tporfiv);
unn pesee, raja paBtlniica, Li^.
TU, pron. pers. II. sing. nom. ta ; dat.
tie, scurtatn ti, ace. tene, scnrtatn te ,
possesBivuid teu, tea, la Macedorom&ni
tuu, tua, (ta); pi. voi, dat. voite, soar-
tatu ve si vi; ace. voi, scurtata ve;
possessiTolu vostru , vâsfra. Fronijiiiele
tu, ca Bt t6te celle alte pronomlne per-
sonali, se pune espressn numai prin ea-
fase, sau prin oppoeitione cu celle alte
persone, âro de ordiaarin se sabintel-
lege d'in form'a verbului, preeamn ; tu
son co mie nu mt pîoeu «ceste lucruri;
y, Google
150S
TDB.
ae pare co nu «k itUâUgi , tmde m
fostu? ee ai faevtu? emmteafiiPvmi-
vei mâne la mene ? se geii eo nv mat
faeu Musa eotnmune eu teme. D'in re-
specta cdtra person'a II, in loonla pro-
nomelai personale fw . se pnne titalnln :
Bomnta tea. Marina tea, Maieataiea tea,
iase Terboluurmidia totnin person'a IL :
Vomr^a tea eşti maietlrulu nostm, Ma-
rta tea nomesei minitri, MaiestaUa tea
eommanâi armat'a; se me ierţi Marfa
tea; se beitevoliesci Maiestatea tea a
amfirmâ aeSsta setitentia; DomnFa tea
nu mi vei intenta procesau ; ineercirea
de a pane verbala dnpo atâri titale in
per80D*aIII,s*arespiQ9adegenîululiiDbei
TOtn&ne, care na permitte assemine Tio-
lentia;— neci formele : Domnfa vâstra,
MarCa vâstra. Maiestatea vosb'a, n'in
aflata intrare, pentru allocationea nnei
persone, iiro iDomnidevâstre, Mariele
vâstre. Maiestăţile vos^e treca pentra
ailocotionea mai moltora persone, si a-
tnnci Terbnln mrmâdia io persona n
piniale.
* TUBA, B. f., tnba; iDstmmenta mn-
sicaledearame care resana prinsofSare,
trombitia, baccina : o catUă eu tuh'a, a
di semntdu de bataUa eu fuA'a ; raHCdlu
sonu aUa fu&ei; eanttdu tviet abia se
aadl: sufjiati in tube, inffati ttibde.
* TUBABItl, B. m., t()barlq§ ; fabri-
catoriu de tvbe.
* TţJBEBA.Cin,-a> adj., (tt. tnbiraei);
care s^mina a tuhere, ca specia de fungi.
* TUBEBABE, T., tnberare, tsbera-
■eere; a se iafl&.
* TtJBERABIA, 8. f., (fr. tnMFalre);
noa planta medicinale.
* TUBEBASTBU, s. m., (fr. tnli«M-
■tre); fanga care cresce pre tnfaln ralca-
nicn, si care se mânca in Itali'a.
* TUBEBATU,-<i, adj. part., tabera-
tas; iudatn, redtc&tn, crescatu in fârma
de tuhere: g^bbosa.
«TUBEBCLU, pl.-e, tHbercnliiM,
demin. d'in tubire, mica tinere, mica
inâatura;— radecine globtJse de plante,
onmu Bu cartofii si altele aaeminea.
* TnBEBCnLABIA, s. f., (fr. tnber-
eiUIre);genndefu[i^caricreBCaîaparti-
cnlaria pre scorti'a si lemnolu arboiiloru,
TUB.
fonnanda mici tuberde toaie ou nrie
nnantie.
• TDBEBCDLABINU,-o, adj., (Ir.
tnbercnUrlai); care s^mina a una te-
bercuîaria.
• TDBEBCULATU,-a,adj.,(fr.t«ber-
eaM); munitu ou tuberde.
t 'nTBEBCULI-,(â'intBbflroalyM=
tabercla), in compoaitioni aeientifiee,
precumn in : tubercuiicoltu.-a, adj., (fr.
taberaallMlle); care are colluln munita
ou tuberde ; tt^a^eru.it, adj ., (fr.tt-
kereaimn), care porta ^Nisrele; tefter-
adiforme, adj., (fr. taberaaUferHe) ,
oare are form'a unui t^AercW.
• TUBBBCULISATIONK, s. f-, (fr.
taberealliatloi); conversione in Mer-
* TDBBECULOSn,-a . adj., (tabei^
eaUsaer fr. taberenleax); pleno de fH-
bereule, care e de natar'a tuberehdm;
in botanica : râdecina tuberadâsa ; fru^
tifieatione tuberetdâsa; in mineralogia: .
eidee carbonata tuberadâsa ; in patbe-
logfa : pidMone tuberadotu, fietUu ftt-
bereulosu; materiatubereidosa; pkthisia
tuberetdosa.
* TUBEBCULU , pl.-e, tiberoRliB,
deminat. d'in iubere; vedi tuberdu,
• TUBERE, 8. m., tnber, (d'in tiae-
re); 1. tnmâre, inflatnra. gibba, buba,
baboniu ; fig. vitiu, defecta, imperfee-
tione; 2. rfâecine rotunde globose de
plante ; 3. neda in arbori ; 4. ana spe-
cia de fnngi sau bnreti mici ; &. una
specia de persice si arborele care pro-
duce atari fructe.
t TUBEEI-, (d'in t«b«r=tubere), in
composite.scientifice, precumn io : hi&e-
riferu,-a, adj., (fr. toMrîRre), care porta
tuberi;ttĂeriforme. adj.,(fr.tib«rtr«nie),
care are form'a unui tubere. ca specia
de fungu; fyiberivora.-a, adj., (&. tabi*
rlrare), care devora tuberi, tangi,
* TTJBEBOIDE, adj., (fr. tabtraHe),
care sămina cu una tid>erdu; subst. m.,
tuberoide , planta părăsite care cresee
pre aafrana.
* TTJBEBOSITATE, s. f., (fr. tnbir*-
Bit6); 1. eminentia mai multa sau mai
pncinn voluminfiBa cn superficia ineoale
care se afla pre imQ oaau, nude ae leg*
,y Google
TUB. ^^
muoli; 2.e8creB06ntiacarn08a, maitotn
âe s im'a in conti'a natnrei, ce presenta
QDe ori Tflgetolile ; 8. in pathologla, in-
flatnia, tamfoe, gibboBitate.
*TCBEB03U,-a, adj., tnbarftsH ,
pleoa de tvAeri sau da tumori : fmnU
tuherosa ; radedne M>&-âse ; bulbu <h-
btro$u; aahatţ., tuberosa, (fr. tBb4-
r«na«), ^DU de plante d'in famîli'a as-
phodelielora origioarie d'in Messicn, bî
îDtrodasse in Earop'a io sednla XVI,
manite oa folie laooeolate, si terminate
prin mulţime de flon albe.
•TDBICIINABE,T.,(tnblfllBar«, d'in tif
ba, ai oMen); aoantă cu tub'a, a bacoin&.
• TDBICINATOIUU, s. m., toUelaa-
Ur; care c&nta cn ttib'a, bneoinatorin.
* TDBICINE, 8. m. , tableea , (d'in
tabi t Bi «uers); oare cânta CD ^'o,
bucoinatoria.
t TUBI-, (d'in tab«s=tabii), io com-
ponte flcientiâoe, precnmu in : ttUncc^-
rm,-9, adj,, {ît. tKbleolair»), care looue-
Boe in unu taSw, ca nereidea tvbieutaria ;
rabat, f., tubiaUaria, gonu de polypi ci-
liati, cari vina in luin Mm ooniou, dea-
chiau la amendâae capetele; f«£ieoiH,-a,
adj. (fr.taUMle), oare vine ioanu^iiiti,
se dioe 1. despre UDeleconcbyliebiralTe
coprenae in imatttbuăi aoea-asi natura
ca ai valvele ; 2. despre anele inaeote ;
Mneomu,-a, adj., (fr. tnbletrae), care
are eornele caToae ; aubat. tubieomde,
fomilia d'in ordinea mammiferelom ru-
migatdrie; tvbiferUr-a, adj., (fr. tabiti-
re), care portal; 8abst.<H&v%r'a, geuu
de planta d'in fomili'a fonţilora ; iubi-
ftoru,-a, adj., (fr. toblO*re);ctrear«<N-
hUu corollei selle forte langn , ca oxy-
<mthuiu iubifloTM; aubst. Utb^or'a, geuu
de plante d'in famîli'a elytrarielom ;
tib^orme, adj., (fr. tablforme), care are
form'annuifMbw,' tt^uiiibrieu,s.m..,{îi.
tibllonbrle), gena de insecte, cari vina
in ana ttibu, si aâmina a lambrioi; tu-
mustriu, pl.-e, tabUaitriyaii pL tablln-
strla» aeibatori la anticii Bomani pen-
tru beoedioerea ttAdoru ca cari cantftn
la sacri&cie; tvhi/utriu.'tt, adj., (fr. ti-
blaalre), caro ara narile in thece iw&M-
lahe; aabst. pi., tubinarieie âimilia de
puBeri d'in ordinea notattfrioloni.
ŢUP.
UHW
* TDBOOANTIIJ, s. m., tibceutlu;
redi tubiane si tubtdnatoriu,
* TUBU, B.m., tnbBs; ojliadru cavn,
tiSva:tubMdemetiiiUi,devitru, delemnu,
de arundine ; te&ulu w»m baromeiru ;
te&ulK thermcmetruhti e inchisu herme-
Hce ; tubn capUlariu ; tubu dectricu ;
ttibu acustieu, ti^ tdeseopieu.
* TUBTJL&ilE: , T. , (tnbBlue); a di
fi^rma de ttJnt, a munf ou Mn.
« TUB0LABIU,-a, adj^ (fr.tnbnUl-
r«); care are form'a nnoi UAu sau tu-
&u2% subst f., tt^tdaria, gena de zoo-
phyte^
* TCBULATIONE, a. f., tubnlatl*}
acUone de tubideve ; oavatioDO in forma
ie Mm.
«TUBULATlT.-a. adj., tnbslatmi
oam ca ana Utbu ; monitu cu tubi.
ţ TUBULI-, (d'in tnbnlnB=tabuIn},
in oomposite acientiflce, precnmu in ttt-
btit&rmekiUi-a, adj., (fr. taballbrAishe);
care are branchiele puse in unu Mm;
M»iUcolH.-a, adj., (fr. tobolicale), care
loonoBce in onn Mm; Mm^eru,-a, adj.,
(fr. tnballfdre), care are pre snperfioi'a
Bea mulţime iettibuii, ca apongi'a MmU-
fera; fN&uI^oni,-a, adj., (ft. tabaliB»»),
se dico deaprecalathidea, despre discnla
sicoron'asynantberielomjCftDâa au com-
puse de âori cu corolle MitUose; Mm^-
Uforme, adj., (fr. tabDlirorme), care are
form'a unui ttAid**; MttUina, b. f., (fr.
tibaliBe), gena de fangi cari creaca pre
lemnu moilasipatridu; tubwlipaUiura,
adj., (fr.tabnllpalle}, care are f)aUtNl«=
mantoUnlafutelom; tubidiporura, a<]j.,
(fr. tabBlIpttri), care admina cn tubuU-
poml», (fr. tBbnlIpvre), genu de polj-
pari d'in marea mediterrania ; iubulttJm,
s. m., (fr. tabaUthe), 1. aateria fossile
striosa in massa solida; 2. nome ce a'a
datu la direrae zoophyte coralllgeae fos-
aili cari au form'a Mmtaria.
* TUBnLOSU,-a, adj., (fr. tobilenx);
care e langa ai cavoau d'in intru oa unn
tubu aau unu tubulu.
« TUBULU, a. m., tabnlas; demln.
d'in tubu, micn ftibu^tihn.
« TUDE, s. f., taUi, (d'in tid«r« =
taiijMe); malllD.
TUDICLA Ban tmMa, b. f., talleiU ;
=y Google
1610
TUI.
denuniit. d'iQ tude, mia twte; specia de
m6rBk spre a sfermi olivele;— lingura d«
mestecată.
* TtJDIGLABE, T.,taileiiUr«; ame-
steci OD lingnr'a.
* TtJDITARE, V., tndlUre, (d'inta-
der«=tiBd«r«); a bate, impinge, meni
inainte.
« TUDITB, B.f., tndsi; vedt tuăe.
TUFA, 8. f., 1. taft; motiu, cr^ta
de pâra saa da peane pre eoifa; 2. dn-
ii«8, tratez; arbore micn, i&se eamnlte
ramnri.
TUFANn, 8. m-, specia de oerm
ean inoo n'a adjunso la depUn'a sea
dwToltare.
TUEABHJ, s. m., dnin«taiii, hvtec-
tiB, Arutleetiţm ; locu crescntu oa tufa.
TUFOSn.-a, adj., dom^sns, frnetloo-
sM, bnteotosDi; pleau ds tufii saa de
tufe ; locu tafosu, selba tt^osa ; fig. peru
tufosH. iarbati^OBa, planta tvfosa, flâre
tufâsa; (compara fi*, taaffy).
*. TTJOimiOLTI sau tuguriont, a. m.,
tnţarUlDM; demiD. d'in ^jwnu, mion
tuguri».
«TUOUBIU, pl-e, tagariu, (d'in
t«Ker«); mica caaa terraaescasaupasto-
râsca, coperita ou palie sau anindiae ,
alin cărei coperimeatu adj unge pâno la
pamentn, bordeiu.
1 TCm^eseti, y., (fr. tntvjer); a
BOmf tu pre cineva in allocntione; redi
â tutuite.
2 XniBE,-e4«4, T., tnerl; oocnrre
Domai in compoBitnla mântuire, a saM.
TUITABE, (uitare),v., tnerl, Intneri;
numai in forma refl. a se tuitâ la eeva
scm Ut cineva, a si îndrepţi vederea la
ceva saa la cineva, a consideri a con-
templi : me tuitai la densulu si Iu veăui
plenu ăe sânge; pentru ce te tuiti aaiâ
de cruntu la mene ? tuita-^te in suau, tui-
taH-ve in ăiosu ; la ce ve tuitati cu a-
tâta curioaitate? a se tuitâ la ceva cala
unu damnu; a se iuită la unu jocu. la
unu spectadu; vedi 2 uitare cu deriva-
tionile selle.
* TOITIONE, 8. f., tBltlt, (d'ia tw-
tl); conservatione, apperare,
* TJJIIOBIXJ, 'târia, adj. s., tnlttr,
(d'in tivri); apperatoriu.
TOM.
*T[JlTD,-a, adj. part, tnltBi si tati*.
De acf verbulu tuitive; vedi mai euao.
» TULPINA , s. f., lUm» » Midex ;
vedi trupina.
* TUMBA, s.f., tnnba, (t6{Lpo;); mor-
mentu, sepnlcrn.
* TUMEFACBBE, (se conjuga ca j.
facere), v-, taaiefâcere; a face se se infle
ceva, a infli; a ingonfi.
* TUMBFACTU.-o, adj. part,, toa»-
fsetsB; inflata; ingonfatn.
* TUMENTIA, B. f., timntla, (d'in
toMere); inâatura : tmtentta capiâm.
*TUU£BE, V., tanere; a se Intt,
in sensu propriu si flgnratu.
* TUHE8CEBE, v.,t»M««r«; ain-
cepe a se inâi.
*TUMIDITATB, s.f.. UaMIUi;
stare tioaida, inflatura.
* TUHmOSn,-a , adj., taaiMoaH;
pleau de tum^tate, tumiău.
* TDMIDU.-a, adj., tamidu , (din
tBraere); inflata, in sensu naturale si me-
taforieu : membru tumida' odi Imndi,
papiile twniăe; marea tvmida, tSrp^
tumidu; vorbe tumide; ânimatumidade
merUa; omw tumidu de suocessu.
rrUHOBE, s. f., tnmar, (d'in tnai«r«),
inflatura, in sensu propriu si flgnratu :
tumâre dwa, turnare molie; turnarea la
genudu; turnarea odiloru; tumdrea nm-
rei; turnarea ânimei de menia; turnarea
unui superbu; turnarea styUdui, turna-
rea vorbeloru: spiritele sunt in tumâre.
•TUMULARE, v., tawuUre, (d'in
tamulos); a immormenti, a ingropi.
* TUMDLATU,-a. adj. part., taM-
Utns; immormentatu, ingropatu.
« TUMDL08U,-a, &^., UaBlesai,
(d'in tanalni); plenu de tumuli : loeu
tumt^Bu, tSrra twmt^sa.
* TUMUI.TU, pl.-e, tanaUD».-» ,
(d'in tonere); tnrburare, scommota,
strepitu, încărcătura, perturbatione, re-
volutione : a face tumuiiu, a produce
tumUtu; in tumuUulu lupt^ a m(ai te-
muUulu; tata cetatea seintureâin ocsUu
tumultu; a compremeAtmidtulu, a stem-
perd iwnuUulu; m aceUw tumultu mi
mai poteai distinge nemţea; fig. tumul-
tulu cendui, tumtUtubt marei, ti
panticelm.
=y Google
ŢDN;
* TTJMULTUAKE, v., timnltoare Bl
tomnltiiHrl ; z face fumultu, a produce
tumultu : tumuîttta poporulu pre straie;
tumuUuara milUarii in castre.
*TUMDLT(IARIU,-a, adj., tunol-
tuarlD»; precipitatu si fora regnia, in
modn tocurcatu : lupta tumuUuaria; a-
ăunare tumuUuaria.
•TUM0LTUATIONE, a.f., tmnnltua-
tlo; actione ai effectn allu actionei de tu-
multuare, turburare , iacurcatura, des-
ordine.
* TUMULTUATORIU.-i^ria, adj. a.,
tamnUnator; care face tumuîtu, ÎDCiirca-
toriu, intrigante, ambitiosu.
•TUMtJi:.TţJATU,-o,adj. part., făcuta
in tutmdtu.
* TUMDLTDOSU,-», adj., Umnltuo-
8Ui, (d'in tuuiiltng); plenu de tumuUu:
adunare tumultuosa, viitia tumultvosa;
mare tumultuosa , somnu tumtdtuosu ;
vorbe tumultuose, spiritu tumuUuosu.
" TUMULU, B. m.,tiiiaalns, (d'intn-
Mere); redicatura de pamenta naturale
sau focQta de m&ni omenesci, coUina :
pre sessurile terreî Romanead se vedu
mulţi tumuli; in apecie, mormentu : a
face unu tumulu, a redicâ unu tumulii
pre eorpulu amicului ingropatu; tumu-
hduhii Aehille.
TUNARE, V., t<tnar«; vedi tonare.
TUNATîJ,-a, adj. part. d'in tunare;
redi fonaiu.
TUNARIU, s.ni.,(fr.artmeiir); vedi
tonariu.
TUNCT, adT., tone; Vfidi a/u»ci.
TUNDERE, tunsi sî tunsei, tunsu.
T., tondere; vedi tondere.
TUNDITORI0,-i(îria, adj.s.,tonaorj
care tunde = tonăe; vedi tonditoriu bî
tonsoriu,
TUNECARE=i«nencare. {din tene-
hricare), T., tenebrlcaro si tenebrare, «b-
■ODrare; Tedi intunecare^^intunericare.
TDNECATD = tunericatura , adj.
part., teHcbrlcDS, obscnroa» obsearatns;
vedi intuneeatuzzzinlunerinatu.
TDNECOSn=(«nencosii,-(i, adj., t«-
nebrlooBDs. tenebroBus; vedi inttmecosu
^ntunericosu.
TUîîERlCU, pl.-e, (tenebrlcBm), t«-
Bebrn; tempu intunecatn, tempu ob'
TUB.
1511
acuru; Iocd unde nu se rede lumina,
locu neluminata : tunericulu noptei ,
tunericulu mormentului; vedi si intu-
nerieu.
TUIÎETU, pl.-fi, tonitrn, tonltrus,
tanltrnnai; vedî tonituz=tonetu.
TUNICA, s. f., tonleai veatîmentu ce
portau Romanii aub toga , si Romanele
sub stola aau palia : tunica cu mânice
scurte, tunica cu mânice lungi, tunica
talaria : tunica palmata ; a investi tu-
nie'a, a mută tunic'a, a scambă tunic'a
pre fia-care âra; prov. tunic'a e mai a-
prepe âe câtu paUiulu ; metaf. tunic'a
acadei. tunicele legumineloru.
TUNICABE , r., tnalcare; a inveatl
cu tunic'a.
TUNIOATU,-*!. adj. part., tanieatng;
inveatitu cu tunic'a; in specie : poporulu
tunicatu. popomln de dioau care nu pâr-
ta toga, ci numai tunica, fig. despre
frncte : tunieata cepa.
TUNlCLA=«un)cuIa, a. f., tnolanU ;
demin. d'în tunica, mica tunica; fig. tu-
nid'a ocliloru.
TUNSETU, pl.-e. tonslo; actu de ton-
dere, ai modu de tondere; redi tonsione
si tonsura.
TUNSETURA, a. t, tonsura , Tedi
tonsura.
TUNSU,-a, adj. part., tonsna; vedi
tonsu.
TUNSURA, a. f., toasora; vedi ton-
sura.
TUNU, pl.-un. (A*, cbhod); vedi tom*.
•TURALE, adj., toraIU, (d'in tna,
tnrU); relativa la turt^thymla, de ture :
arca turale.
* TURABIU.-a, adj., tararlas, (d'in
tua, tnrls); relativu la ture = thjmfa :
saerificie turarie, tihie turarie. d'iu cari
secantalaxacn^cieleturan'e; sabst. m.,
turanu, negotiatoriu de tHrc:=tliymfa.
* TURABE, T-, tnrare, (primitivnlu
verb. obturare, retorare); a astupi.
* TUBATU,-a, adj. part., (tirataa),
obturata a; astupatu.
TURBA, 8. f., turba, (T6ppT))j 1. tnr-
burare, tamulta, confusione, perturba-
tione; 2. scommota, larma, carta, dis-
puta, altercatione; 3. desordine morale;
i. mulţime de lîmeni, mulţime de ani-
=y Google
1512
TDB.
mali, tunna; maltim&delucrnri : turba
de âmeni, tvrba de cânt, turba de pas-
teri. turba de vorbe deşerte.
TUBBAMENTU, pl.-â, tiirbwmtaa;
1. mediu de perturbare : turbamentidu
vulgului; 2. pertnrbatîoae, coDfQBione :
tttrbamentele reputîieei.
1 TURBARE, V., 1. turbarej a tur-
bură, a Încurcă, a mestecă, in sensa pro*
priu BÎ figurata; 2. rabire, tu rable»
mgt; a si perde mentea,adeTeiiifurio8u:
turba cânii, turba muUe vite, turba si
âmenii; eopiUutu muscatu de unu câne
turbatu, in pucine ddle a twbatu si elUt.
2 TURBASE, s.Terbale, l.tnrbatU;
turburară, îucurcatura, mestecatura;
2. rable>; morbu furiosn : turbarea câ-
niloru ; coprensu de turbare mori in
câteva diUe; 3. cmthariB; ana musca
veninoBa.
TDBBATIONE, s. f., l.tnrbatlo; ac-
tione Bi effectu alia actionei de turbare,
perturbatione, confusione, tumultu, des-
ordine; 2. rabies ; trecere in atare tur-
bata : turbaiionea eâniîoru si a alioru
ofiimali.
TURBATORIU.-foWo, adj.8., Ltnr-
bator; care turbura, turburatoriu; 2. care
produce rabia.
TURBATBICE, a. f., tnrbatrlx; fe-
mina care turbura.
TURBATO.-a, adj. part., Ltarbatai;
turburatu; 2. rabldis, rkbloiiii; rabidu,
rabiosu, furiosu : câne lurbatu, omu
turbatu de menla; cânele turbatu musca
siprin musccUura communicasialtoru-a
turbarea; lupii turbaţi făcu mari stri-
eationi in âmeni $i in animali, ai com-
munica morbulu loru la turme intregi.
TURBELLA, B. f., tnrbeUs.-amn)
demin. d'in turbula, turburară : a face
turheUe.
TURBIDABE, r., tarbldai-^t a face
turUdu, a turbară : a turbiăâ ap'a; Sg.
a turbidâ serenitaiea ânimei,
TDBBIDATU,-a, adj. part., torblda-
tnBţ turburata.
TUBBIDn,-a, adj., tarbldas ; tur-
buru, turburatu, la sensu propria si fi-
gurata : apa turbiăa, riu turbidu, mare
turbida de venturi, ceru tiabidu, tem-
pestate turbida: fig. pei^u mai tvrbidu de
TUR
eâUt marea; oeU turbidi; tmgemu fur*
bidu.
« TUBBH^ABE, t., tiiblnire, (d'in
tHrblnn); a faee turbine, a d& fornia co-
nica unui lucru.
* TURBINARIU,-a, adj., (fr. torbl-
■alre); care are form^a uaui tivbine,
« TURBINATIONE, B.f., tDrblB»U«;
actione si aETectu alia actionei de turbi-
nare, ascuţire in forma de conu : turbi-
nationea arboriloru.
* TUBBINATU,-o, adj. part, tnrbl-
aatu; formata in ooau, de fotma coni-
ca : figura turbinata, petra turbinata,
arbori turbinati.
* TDBBINE, 8. m., turbo, gea.tar-
blnU ; totu ce se int(}rce in unu cerca,
rertegiu, volbura, volttîre, oonu.
« TUBBINELLA, B. f., (fr. tirbl-
nelle); genu de ooncbylifl uniralve cui
se afla in mirile Indiaae.
* TDBBINIFLOBU,-o, adj., (fr. tar-
blnlflsre); care are florile dispuse in unu
turbine, ca prote'a turbiniftora.
* TURBINIPORME, adj., (fr. tarbl-
Birtrme); care are form'a unui twbint.
* TURBINITE. a. f., (fr. tarbUite);
conchyliu fossile in spirale.
* TDBBINIU,-a,adj., turblneaa, (d'in
Urbo, turbisls); ca uau turbine. Cit unu
conn.
*TUBBINOIDE, adj., (fr. turbln«M«);
care sâmina cu unu turbine.
* TURBINOLU, 8. f., (fr. tubtaollr);
gena de polypari lamelliformi.
* TUBBIN0LOP8U, s. m., (fr. tur-
blnolDpae); genu de polypari fossili.
* TUBBINULINA, s. f., (fr. tnrbl-
DBliae); genu de coocbylie aoiralve.
«TDBBISTU, s. m., tarblatiin, si
tDrbfstDDi; unu mediu de. a facilita ac-
ceptarea colorei.
TDBBdBE, 8. l, tarbori tnrburare
in economfa animale, perturtÂtione, des-
ordine.
T\}n^V,\.Kz=iurbura. i. f.. tarbila.
d'in tarbi-j; lemin. d'in turba, tarbu-
rare, tumuitu; — mulţime âre-oare de
6meui.
TOBBCLARE = turburare, t-, tar-
bate t a &ce tmbiău : a teritvâ ap'o,
a'a turburiifu rit^a, se fwbura eeridu;
=y Google
TUB.
prm nednplătSe adminuti'atorilom $e
turbura poporubt; nouii miniştri turbu-
' rara tote ramurile de administriUione,
ttirbiirt»a aeclele si tote institutele pu-
blice; se suppera si se turbura omulu
eandu vede nedreptatea.
TnUBULATIONE^furfiKra^iotw, s.
f., tarbatlo; actione de twbware.
TDBBOI ATORIU,-«rio, adj. B.. tir-
tatsr; care turbura : turburatoriulu a-
pei; turburătorii sodetatei; a'au tmimiZ-
titu turburătorii; dsspotii nomesm tur-
bufatori pre eetatiamt cari eni^ia a U
spune addeveruju.
TDKBOLA.T0=rtaf&waft*,-o, adj.,
tnrbaUsitarbldasi redassn in stare tw-
bida : apa turburata, riu turburatu,
ceru imrburatu; poponÂi e turburatu si
p6te se erumpa in revolutione; omu turbu-
ratulantenÂi,feminaturbwratademenia.
TURBULENTIA, s. f., tRrfcaleDtlai
turbnrare, pertorbatione, incnrcatara,
confaeione.
TUBBULENTU.-a adj.,tnrbiiUBtia,
(d'in tarbuU» â'Jn tniba); tarbaru, tur-
buratu, turbidu; si actiru, torburatorio:
tempestate turbulenta , dauna turbu-
lenta, ajM^itu turbtdentu, adunare tur-
btdenta. omu d'in natura turbulentu si
nestemperatu.
TDBBULn=:;ur&t4r»,-a. adj., tnrbl-
dni,turbBl«ntiis t apa turbura, twiu tur-
bion; eerulu e turbmn, si ammenitia eu
tempestate.
TaRBDBABfi, turburaiione, turhu-
ratoriu, turburatu, turburu; vedi turbu-
lare, etc.
TUBCESCS, adj., (tarelce); uimodt]
- tureescu : a wrU tureesee, a se portă
turcesce, a domni si guvernă tureesee.
TUBCB8CD,-o, adj., (tnroIoM); re-
lativa la tureu si la turei, de turcu : im-
periu tureescu. viiiia turcesea, portu
iurceseu, vestimente turcesă, limba tur-
eisca, i^oria turciaca, legi turcesea, mo-
neta Utrcesca.
TUECICU.-a, adj.,(tnrcleai, adv.lnr-
eke); vedi turceseu bî tureeace.
TUBGIEE,-e5Cu, t., a face turcu : a
turd pre creştini, lefi. a S9 turci, a se
face tureu : miUti creştini de frie'a pa-
gânUoru s'au turdiu.
TUB.
1818
TUBCISMU. B.m., (fr. tarelane); n-
ligione turcâsca, maobanudaaiBm)], is-
lam ismn.
TUBCITtr,-o, adj. part., cară a tre-
cntu la legea tnrcâsfla : crestinu tor-
dtu, bulgaru turdtu.
TUBCOMANE, a. m., (fr. tareonaae);
admiratoriu de turd.
TUBCOMANIA, B. f., (fr.t(iro«Bia>l0);
admiratione pentru tofcn ce e turceseu,
TUBCOPfflUA, (phUoturda); a. f.,
amiciţia cOtra turd.
TURCOPHILU, (philotureu), 8. m.,
(fr. taronpblle); amiou alia turdloru.
TUBDABin, pl.-e, tardarinn; looa
unde se iograaaia turdii.
TUBDO, B. m., turda, f.. tardost m.
torda, f.; 1. ana paBsere mica bona de
manoatu, sturdiu, sturdia; 2. unu pesce
de mare, sturdiu marinu.
* TOBE, B.f., tu Bi thu, gen. tarta,
tharli; tfmmla.
* TDBGEBE, t., (aritere, tirceieere ;
a se infli, a se ingonfi; a se ingTOBsi&.
* TUBQIDU.-o, adj., tnrsidni, (d'in
targere); inâatu, iogonfata, ingrossiatu :
membre turgide, vde turgide de i^ntu,
riuri turgide de neuea topita; fig. styW
Utrgidu, oratoriu turgidu.
* TUBIBLU, pl.-e, tnribulam si thn-
rlbnluB; rasu in eare se arde thgmia,
thymiatoriu sau thymiaibria; — una con-
Btellatione aprâpe de scorpia, nomita
si ora sau altariu.
« TUBICBKMU,-(i, adj., torlerenu
si ttmrloremBgt care arde thymia.
« TUBIFEBUj-a. adj., tnrlhrsitba-
rlfer } care prodnu thyn^ — ei care
offere' dieiloru thymla.
* TUBIFICARB, t., tariflurs; a (ky-
mi& pre diei, a adduce dieiloru îhytiĂa.
" TDBIFICATOBIU , b. m., tarlfl-
eator; care thymiidia, care^ffera thynAa
dieiloru.
« TnBIFICATU,-a. adj., tnrUeatas»
oare a thgmiatu pra diei, i»re a sacrifi-
satu dieiloru thymia.
* TUBILEOn,-a, adj., tnrUsfai si
thurlletciist care college (Aymfa.
« TUBIONE, s. m., tart», sareeUn
ttaeru, ramarellu.
* TUBin.-a, adj., tireaa bî tbarsaai
yGoog Ic
ISU
TUB.
de ture:=thyniia, relativn la ture : al-
tarie turte, pre cari arde twe-:=thymta.
TURMA, a. f., tarma, faffîua cn tur-
ba); mulţime de animali : turma de oui,
turma de capre, turma ăe boi; pasto-
riulu 9% turm'a sea; a cugtodi turm'a; a
âpperâ turm'a in eontr'a lupiloru; — la
anticii Boniani : turma de eallarî, com-
pania de treidieoi de callari, mai in ar-
ma de treidieci si doni, diecim'a parte
a onei a?e=aripe.
« TUEMâLB, adj., turmails; relativu
la turma, d'in turma. ■
TUBMABIU, s. m., tarmarias; care
are tma tnnna, care cnstodeace tnrm'a;
—la antici, care stringe militari pentru
turme de caUari.
TUBMATU, adv., tarmattn; ca tnr-
m'a, cftte una turma.
TUBNABE, T., toraareţftindBrfl; rer-
tflrei vedi tomare.
TUBXATU,-a, adj., tarnatuBj rasoB;
venss; vedi tornatu.
TUBNISIORU, 8. m., torrlenla; de-
minutivn din turnu, mica tumu.
TURNU, pl.-tiri, turHs; edificiu ca
multn mai înalta de c&ta larga : tur-
nwile cetatd, tttrnutu iaaerieei, tttmu
aitronomieu d'in care ae observa atellele;
^wmt4 de foeu d'in care ae c^serva in-
cenâmîu ea se ae anmmtie indata ce
errvmpe; tumu de lemnw , tumu de că-
rămida, tumu de pitra, turnu de mar-
more, tumu de ferru; turnulu sânctuluî
Stefanu d'in Vienn^a; a se tui in turnu;
a pertreee in turnu; a edifica n 'îm turnu
Câiu unu monte de inaltw.
* TURPARE, T., tnrpare, (d'in tu r-
ph); a face turpe, a deforma; a spurci,
a macuU : cicatricile turpara frontea
junehii; mulţi si au turpatu demnitatea
prin fapte immorali.
* TURPATU,-o, adj. part., torpâtas;
deformatu, spurcata, maculatu.
* TURPE, adj., tnrpla; arritn, in sensu
phjBicn ri morale, rosinosu, desonestu,
immorale : aspeetu turpe, fada turpe,
mem&re turpi, muliere turpe; fapta tur'
pe, vietia turpe, vorbe turpi.
» TURPIPICARE, 7., (torplfleare); a
&ce turpe, mai alIesBU in sensu morale:
a ti t^pificd corpul» st si^fletulu.
* TURPIPICATU,-a, adj. part., t«r-
plflcatis; spurcatu, degradata, demora- ^
lisatn ; sufftetu turpi/iaJu.
* TURPrPICU.-a, adj., (tarpifleng);
care turpî/iea, sporea, degrada : vorbe
turpifiee.
•TUEPILOCIU, pl.-e, torplloţnln»;
vorbire turpe=zTosiu63i, obscena.
*TUBPnjOCU,-a, adj., (tnrpIloqoDi);
care vorbesce turpe.
• TUBPILUCBU,-a , adj., tarplln-
eras; care caută castigu rosinosn.
•TURPITUDINE, b. f., turpitad»,
(d'in tnrpts); nrritione, in sensu pbysicu
ei morale, rosine, immoralitate, vîtiu :
turpitudinea fapteloru revSUa pre 6me~
nii cu sentimentu morale; turpitudinea
ae lupta eu oneatatea; omulu oneslu mai
currendu mare de eătu se committa tw-
pitudini.
• TUBBE, B. f., tarrls, (tft^ftc si i*p-
aii); tumn. (D'ib derrivatala turrinu a
sssitu turnulu nostru).
*TURRICLA,B. f., tnrrlonlB, (d'in
tnrrli); deminiitiva d'in turre, turni-
sioru.
* TUBRiaERU,-a, adj., tnrrtfer;
care porta nna turre : cetate titrrigera,
nave ^rrigera. elefantu turrigefu; diâa
turrigera, Cybele, care eră represfeotata
cu una corrona turrita ; corona tarri'
gera=:corona turrita,
• TURBITa,-a, torrltoB, (d'in tarrli);
munitu cu turri^ turnuri : cetate tur'
rita, muri turriti; corona turrita; dUa
turrka=:turrigera.
TQRTA, B. f., torta, torta panais;
vedi torta sub 1.
TURTABIU, 8. m., care face turte,
si care vende turte.
TUBTIRE (cn t dara),-escM, ?., ttm-
prlmere, (fr. aplatir); a compreme ceva
si prin ac^sta-a, a i â& una forma lata;
de aci, a strivi.
TURTITU (cu ( dnru),-o, adj.,(fl«i»-
presBiiB, (fr. aplatt); compressu, latitu;
strivi tu,
TORTURE, s. m., tortnr; una pas-
sere selbatica , care s^mina cu porum-
bula, bona de mâncata.
TOBTORELLA, s. f., tnrtarella si
tnrtartUa (d'in tuttor); demia. d'in tur -
,CoogIc
_^ Ţ^^
fmv, mai usitato decftta huiure .-tUNe
iitrfyireUejrasse si formosdle.
• TUBIÎNDA, 8. f-, tarKnda, (proba-
bile d'in terendA); 1. specia de maca-
roni sau de taliatelii ^rossi cu care se
indâpa ^eele ; eompant si valţŢarinln
nostni turta. aUta pentrn forma e&tn
ii pentru sensn; 2. scama pentru plage.
• TURUNDARE, t., tirondare, (d'in
tirflBda); a &oe turunde.
«TOSUNDULA, B.f., taniiidiilt,(dlD
tarnada); demiD. ălaturunda, micafii-
nmia.
• TUSGANICn, b/A&m» si toscoiw,-
a, adj., taseantons si toHeanas; relatiru
la 3Wei, ia specie, ca termina de arte :
«fylH iMcaim , arckiiectwa tuaeana ;
vase tuseaniee, aUOue tmcanice.
*TCSCU,-â,adj.B.,Ta8onB; antica popţru
italica, toscanu, de la cară partea aceea
a Italiei se nomesce si astadi Toacan'a.
TUS3B, B. f., tsBsU ; espiratione cu
strepitD, mai malta sau mai pncina vio-
lenta, repetita de maî molte ori si in-
socita de una mişcare coavnlsiva a la-
ryngeî si a tracheiei : tusse violenta,
tusse continua; tussea mi e unu morbu,
oi MWnai una symptoma âe morbu; tm-
sea e un'a doinire $ymptomatele prinei-
pali aUe eatorAwIw jwlmotuu-w; m'a
appwsaki UMa tuss» grea; tutsea me in-
fiica; nu mai pofw ăe tusse.
TD3SEDINS!, s. f., tmiedo, (d'in tns-
■Is); tnsse, tnasire, tnssitu.
TtJ8SICU,-a. adj., tnsiIflBs, (d'in tas-
■Ii) ; appleeatn la tusse, suppasa tuBtei.
TU8SICULA, 8. f., (taislonla); demin.
d'in tmse, mica tttsse.
TUSSIGULAKIU.-a , adj., (taiilen-
Urlii); care lucra in contr*a tuasei : me-
dieammtu tuan&^riu.
TUS3IGUL0Sn,-a , adj. , (tnstloalo-
■Bi) ; snppuBU tuaaei : hetranetiele su
iussieulose.
. *TUSSILAâINE,s.f.,tnsdlafo;iina
planta din fiHuili'a sjDantherieloru, alle
cărei flori daa nau decootu bona pentru
nnorares dorerilora de pectu.
1 TOSSIBErescu, t., tasilre, (d'in
tasslt); a espiri cu tusae : a tusH diiia
m nbfteoi Alu Ua»eaee «î sempa; strf-
. feru de dorere de pectu ai timeaat tare;
TUT.
ISIS
ea nu mai ineetixUa de a tua^; eopiRitlH
twseace de se essaweaee.
2 TDS8IRE, s. verbale, tuisado; es-
piratione cu tusae : tussirea tormenta
pre omu; de multa tuatu-e nu potiu dor-
mi tSta nâptea.
TOSSIT0RIO,-*oHa, adj.a.,tnMleBi»
care iuasesee, si care suffere de tusae.
TUSSrnr, b. m., toBgls, tntBed«t ae-
tala de tusaire : detusaituUi eellu mwUu
med^pec^M.
« TUTAUE, pi. tutamine, totamea, si
* TUTAMENTU, pl.-e, totameataB^
mediu de tuttwe = apperard, asyla; se-
curitate.
* TUTABE, T., tDtarI, (dla tatai, de
la taert); a apper&, a protege.
* TUTATIONE, s. f., tntatio; actiooe
de fufare:=:apperare, protectione.
* TUTATORIU.-Wna, adj. a., tatatarj
care ttifa^appera, apperatoriu, protw-
toria.
* TUTATţr,-a, adj. part., taUtas) ap-
peratu, protessu, proteoto; aubst. m.,
tutafulu, actula de apperare.
« TQTBLA, B. f., tataia, (d'in tatas,
de Ia tnerl), aotionea ai ofScinla tuto-
ntdtn; cară si protectione, epitropla.
TUTELARITJ.-a, at^., tatelarlij re-
lativu la tutela .- causa tutelaria , preto-
riu tutelariu, care nomesce pre tntorin;
annt tutelari, in cari unu pnpilla sta
sub tutda; diei tutelari, cari protegn,
appera unu locn; aabst. unu tufelarm,
totalarlasi custode alin unui templu;
unnlu care are dereptula a nomf pre tu-
toriu = pretoriu tut^ariu.
* TtJTELATORia, a. m., tatebton
apperatoriu, protectoriu; geniu appo-
ratorio.
« TUTORE, ai Udoriu,-târia, adj. a.,
tătar, tntarins; apperatoriu, protectoriu,
in apecie, curatorin si apperatoriu alia
unui pupillu, epitropu : tutortulu e de-
toriu dupo lega a face pentru pup^ulu
seu tolu ee face dupo natura unu bonu
patente pentru fUiu seu; tutoriulu ad-
ministra averea pupUîtdui tn interestea
pttpiUulHi, inse nu piSte instrainâ ne-
mica tPintr'insa; pupillulu depende de '
tutoriu , st acestu-a e detoriu a opperd
drep^irHe pupiUului.
.yGooglc
1518
TtîL
nită, de a tracta ttfrcmniee pre oei oe
depondn de densnln.
• TYBANNOMANlA , s. f., (fr. ty-
nn*K«Bl«, d'in T6pawo<;^:tyrftDDil, ri
|iav(a=»n&iiia); maDfa^psssione de a
derenf tyrtmtm; pasnonede a se portă
ca nnn tgrannu, de a t7raiuus& pre cei
ee dependa de denBnln.
• TTMNNOMAOTCtl,-*, adj., rela-
tiTn la ti/ratmomaiiia.
* TYBANÎÎOPOLITU, 8. m., tyr.»-
MyţUta, (TDpavvoffioX(n]c); sQppnsa alia
v.nmtyrannti.
* TTBANKU,<4, adj. B., trranBU,
(i c6(>avyo<:), tirana*, (^ ţ6payvo<:); pro-
prie, domna aan domoitorio absolntn ;
inse apoi, principe care a usnrpata dom-
Bfa, nsurpatoriu ; principe oare nnrecon-
oosoe alte legi afora de volieoti'a sea;
principe care essarcîta domnl'a sea ca
Tiolentia, principe bBrbara:<y/-ann« Rt4
enxlweu, « ueodu popâreîe ; tţ/ramtu
orbu; tţpwtnu fiiriosu care nu se mai
tatitra deveraarea de sânge; tyrmmii
aHfacutu muUu ren umanitâtii; Mi
monarehii aspira la despotismu, si toţi
ăeapotH se ^tingu numai prin aeci-
dentia de tprant».
TtB.
• TTRiANTHINU.-o, adj., tjri«B-
tklmu, (topufcvftcvoc); dti oolont {mipon
violeta : vesHmente fyrianAtM.
• TTRIANO,-a, adj. s., tyriai, (t6-
ptoţ); de la Tyru, d'iu cetatea T^k,
Oartbaginese, Thebann : eolore tjfriana,
de purpura ; redi si tyriu.
TYBJBSy-eâeH. t., (a6pttv); a tr^;e
pre pamentD dnpo sene; refl. k ie tyri,
a ae trage pre pamentu ea s jrp^; veS
tifire, Bl derivatele. (Gompata fermele :
^H^ si oâpitv, identice in Intelleasn),
• TYRIU,-a, adj., tjria, (rtiptoc){ de
Ia Tyru ; pnrpnrtu : eolore tyriăt de ptlr*
pura.
•TTROPATINA, 8. f., tjrop.MM,
(d'in copii(=ca8iu, si patina); apecia de
placenta compusa d'in lapte, tina si
miere.
•TTE0PHAGlA,8.f. (d'inTOpwpAToţ);
mâncare de casiu; ultim'a septemfloa
d'in dnlcele oaacerii Dottnulni, ia care
na ae manca came , ci numai lapte, ca-
sin ai âna.
• TTROPHAGU.-a, adj. a., (topoy*-
1%:); oare mftnca caain : ânienii cari nu
mânea came, ei numai easiu, se nome-
seu tyrophagi.
=y Google
u.
U, a douediecî ei un'a litiera in alfa-
betuln romaDU, si a cioci'a intre vocali.
Pronuntra rocaleiuesan plem$onaaaxi
$emisona. I. pleaisooa e : 1. io syllabele
intonate, precnmu in : multa, pruna, ht-
na,fuga, duce,fune, numera, WHeri,
umbra, etc, 2. ia mediulu vorbelorn in
syllabele neintonata, precumu in : mw-
twre, mugire, fugire, mtucţirt, tremura,
scândura, papura, etc; II. semiaona e
in syllabele neintonate la flnitulu Tor-
beloru, precumu in : lucru, aspru, no-
stru, vostru, somnu, veseu, eântu, vac-
eariu, lunaticu, selbaticu , etc. In me-
ăiuln vorbelora intre doue vocali sau ee
suppreme, sau face unn diftongu impro-
priu cu Yocalea urmat6ris, precumu in:
boui, oui, 6ue, 6ua, doui, dâue, noue,
vâae, pUua, plouia, leuare, latatu, viuu,
viuStia, viuetate, scriuere, etc.
1 UA, contrassQ d'in va, mit, rerba
anasiliariu pers. III sing.: ua fi=.vaf\;
ua fi dormindu.:=:va fi dormindu; ca im-
personale se pune cu conjuactivulu : ua
se facu^va se făcu, ua se faci = va se
faci, ua se foca = va «e faea, ua se fa-
eemu:= va se facemu, ua se faceţi = va
se faceţi, ua se faea=^va se facă; vedi va.
2 UA., straformatu d'in ella, llUm,
proDome, pers. III. f, eîng. accusativu :
ua connoscu, ua vedi, ua dâre, ua seimu
dne este, ua laudali, ua critica mulţi;
c&ndu urm^dia dupo unn verbn termi-
nata in u, se reduce in a, precumu : con-
noseu-a, vediu-a , sdmu-a, amu conno'
8cutu-a; Tedi ellu.
3 UA, contrassu d'in tina, uns, adj.
f. d'in unu, aaui, candu sta înaintea u-
ax^ nome fora articlu : «a tmUiere ^
una muliere, ua casa r= tt>M easa, ua
regular^una regula; 7«di unu.
* UBBBARE, V., u»erare, (din nber);
a n ubsre = fertile; si a face ubere, a
fertilisă a fecundă; vedI eompositula
essuberare.
* UBEKATD.-a. adj. part., uberatu;
iucarcatu de : ramuri uberate de gtmam.
* UBERE, adj., vber) fertile, fecunda,
abundante : pamentu ubere, terra ubwe,
riu libere de pesă; vera ubere de p6mt,
« UBERTATE, s. f., nbertu, (d'in
nber); fertilitate, fecunditate, abondan-
tia : ubertatea agriloru, libertatea rtH-
rHoru, ubertatea aeeUui annu; fig., u6er-
tatea ingeniului, ubertatea virtuţii; uber-
iatea vorbeloru; mare ubertate de miseUt.
* TJBEBTU,-a, adi., nbertos, (d'ia
ubtiratns); plenu, copiosu, abundante :
genu de vorbire ubertu.
HBERV^ugeru, s. m. , aber; com<
.plessnlu titielorn la animalile mammi'
fere; Ydiiugtru.
UCCIDEBE , ueeiditoriu , ucctnoN«,-
ueeiaoriu, uccuu; vedi occidere, ooctidi*
toriu, oceesione, oeoisoriu, ocdsu.
UDARE, V., adare ; a face udu, a di
apa, a versti apa preete unu oe nscata :
a plouatu de a udatu bene pameniuiu ;
eandunu ploua, udâmu florile cu apa ea
se se nutresea si se creaca ; udâmu gra-
dina muiti uda 6urtea, uda si eailea ca
se se assedie pulberea.
UDATIONE, s.f., actione de udare:
udatione d'in ceru, udcUione eu apa ^m
riu sau iTtn p«^. .
UDATORHJ.-a, adj. s^ ndans; oaie
uda : amu doui uiatâri cari uda gra-
din'a in tote serHe condu nu pUna;
=y Google
ino
UIT.
sabat, udatorwj pL-e, si fem. udotărias:^
uăat^e, CMiDt cu care se serrescn 6-
menii Îs vdare.
UDATn.-a, &4j. pftii., idatiii ; im-
pregnaţii oa tpa : pamentu vAatu, flori
udate, gradina ime udata ; vedunente
udate de plâuia; pre eaUe ne a appueatu
pZtSwi'a, ai amu a^untu a casa udaţi
peno in pelle.
DDATTJBA, a. f. , actione si effecta
alin actiooei de udare : udatur'a fiori-
lom; datifiorHoru pre fia-eare di una
hona «datura.
* UDONE, B. m^ ■<•; una specia de
caleiamente de peru de capra.
. * UDOBE, 8. F., ndvr} acUone de
udare, udatiase, pl6aia.
UDU,-a, adj., ndga, (contrassu d'in
MTllas); f<>f^s umedu : pamentu udu ,
veditnente ude ; funiie ude $e $tringu si
ae seurtS^ ; lemnele ude nu ardu bene;
«w poneti ealăamentele ud«, coreeiti la
peti6re; d^ a^unie a casa uda peno
inpeUe.
UGEB08U,-a. adj., (■her«Ms); to-
tala CQ ana mare tt^ent : oui ugerâse,
vaeâ uggrose.
UâBSC, pL-e, nber; oi^ann g^landu-
loBu la aaîmalîle mammitere in care se
adtma lactele , si d'tn care se snge de
feti prin titie, complessuln tttielom :
ugeru pUnu de laete, ugerele vaeeUoru,
ugerele ouiloru si eapreloru ; mteUii se
appleea la ugenUe mcciloru, omneU» la
oMe ouAoru , edU la cdle eapreloru; n-
perete aeeatoru animcdi nutrescu si muUi
6mem eu laetele lom.
1 nniBB, (d'in oUOare), r., obllri-
tIboI ; a perde d'in memoria, a nn ai mai
addnce a mente : am mtatu totu ce am
invetiatu in eoptUaria ; ellu uita forte
foaie; mi uită neci una databenefiâelt!
oe o* ace^utu; du-te cu Domnedieu,
diro te rogu n» me uita ; nu mi uitu de
aandi mei; tu ti uiţi de toţi c&ti dispăru
d'in oda ta; si auitatu eo astadiplSca
poa£a Ia cm»; n a uitatu $e wna la
adunare.
2 UITASE, (d'in tuiiare), T. refl., la-
turi f a si indereptă vederea la ceva
spre a In coprende mai bene ; me uitu
Ip mm lueru catelm vediu mai bene;
ULC;
me wte eu atfiosUate it me nwru de ce
vediu; differenti'a intru vedert n ui-
tare e aeea-asi care e ir^re audire ai as-
cultare; la cete wti? uita-te la »k««;
eUu ae uita la mene ea ia unu Utpu ; ne
uitămu la faptde âmen^u ai divinămu
eogetele loru; pentru ce tw uitaţi eu a-
tata nepesare la sufferentieU âmemleru?
vedi tuitare.
17ITAT0BnJ,-a, a^j., 1. •bUrlaeeni;
care 1. uita, na tine mente; 2. iitoMi)
care 2. ae uita la ceva.
UITATU.-a, adj. pari, I. obllrltnl
tradltu; oare adiaparatn d'in memoria:
lucruri de midiu uitate ; uitatu de tata
lumea; 2. lntnltai,-iai actnln de uitare :
uitattju lui me infioră.
UITĂTURA, 8. f-, litnltai,-a»; cău-
tătura ca oclii : uitafytra Uista, mtaiura
ostile, uitatur'a cea seStatiea a tyran-
mdui apaimentâ pre toii ^mentj.
ULCELLA, (contrassu d'in oUicella),
8. f-, «lluU t vedi oUicella.
ULCEIiLUTIA, s. £, vedi cUlicdla,
oUieellutia.
* UliCBRABE, v„ uloenrej a produce
tileere=:bube, a plagl, a vulnera : ferrale
i ukerara peticele ; vorhde celle aspre,
inse nemeriiate ulcerară ânim'a omului
innoeente.
* ULCEBABIA, g. f., RloerKris; ana
4rba ciu-e produce ulcere.
* ULCERATIONE, s. f., nleeratlai
actione si effeetn aUu actionei de ul-
cerare.
* UIiCERATOEIU,-((îria, adj. b., il-
eeraoi} care tdcera, care produce td-
eere.
* ULCERATU,-a, adj. part-, alcera'
tns; plagitu. vulnerata.
* ULCERE, B. m., nteua, gen. aloerla,
(iXxo;); buba, plaga, vulnn; vedisifor-
m'a uleu.
* ULCEBOSn,-a , adj., nUerona,
(d'in nlena); plena de ul(»re=bube, pla-
gitu, vulneratu ; vuliu tdeerosu , fada
uleerâsa ; — arbore \deerosu, plenn de
escresceotie;— (Jni'ffla ulcerSsa == nlce*
rata de amare.
ULCIOBU, s. m., bardeoUs, iurltlie,
•KjUpaj mica inflatura pre palpebrele
oclUom; vedi si urcioru, n ordioru.
=y Google
m^
* DLClBE,-««<;u. t., nlolsol; a ponf,
I inMrefl oa acea-aai mesara reulu fa-
CDtn, a resbonă.
* ULCO, pi. vicere sau uleeri, vltaa,
geo, nUerli, (SXxo;); buba, plaga, Tulnu;
la arbori, eecreecentia, care amina cn
bab'a.
* ULICE, s. m., Blex; unu arbustu
oue sâinina cu rosmarinulu,
* ULIOÎNE , B. f., Dll^o, (coiitrassu
d'iD arlli«*); umiditate naturale a pa-
mentului; locn limoaa, bt^osu; in pa-
tiiologio, epecia de petigine.
«DLIOINOSU,-a, adj., nllglBOBUHi
plena de uligine, umedu : pamenta uH-
gimorn», thra uliginosa ; fig. hydropicu.
1 ULHABE , (d'in olere, confere bl
6o|fc^), T., oltmetrt, «Aorsrij a percepe
prin nasu, a odor&, a myros& : ulmâmtt
eu natuiu; ulma nu numai dmenii, ci si
animaUle; cânii uhta venatuht.
. 2 ULUABE, s. verbale, •irutns, o-
«•ratQB; m;ro8U.
ULMABIU,pl.-e,Blvarfua;locn plan-
tata cn idmi, selba de uimi. tUmeiu.
ULMATOfilU.^Mha, adj., «iraolens,
tiftram; oare Mima : tuuu ulmatoriu,
câne «Iffktfortw.
DLMATU,-», adj. part., «iraetas;
Bentiţa prin ulmare; tabat. m., uhna-
tutu, actulu de tdmare.
ULHET0, pl.-e, nlmetii»} mulţime
de M^mi, aelba de edmi; vedi ai tUmariu.
ULMIOAEE san ulmecare, T., saţ tre,
TsttlKttre; teatlgu «eqnl; a caută pre
cineva u^ândw ■* cânii ubmea venatulu.
ULHIGATOBIU,- ^ria, adj. a., sa-
VliRs, resttrla leqoens; care tttmica.
ULUIGATD,-a, adj. part.. sagEtoB,
vesUgatniit cautatu ea ajntoriulu odora-
tului : ursi ulmieati de cânii si de ve-
nalorii nostr^ subet. ia.,t^mieatulu, ac-
talu de tdmieare.
nLHin,-a, adj., itlaiene, (d'in nlniui);
de ulmu, de lemnu de uimu; prov. cena
wlmta, mâncare de bătălia.
ULMU, B. m-, BlMog) una arbore sel-
batiCD, bene connoseuta Romănilom :
noueUe de u/mtt, vergeUe de uhtu, pari
de uimu; ulmii crescu la sessu si ht monte.
* DLNA, 8. f-, dIiu, (â>>£vir)); 1 . m&n'a
de la cotu pSao la rerticele dâ^'iteloru;
Tom. U.
m/L nil
2. braciulu Întregi) ; 3. mesura de lun-
gime=cotu.
• OLFICU, a. m., alpicomf una spe-
cia de alliu cu eapetina griîasa.
• ULTERIORE, a^., olterlor, (com-
parativa d'in nlter); mai de parte, mai
de d'incollo, cellu de d'iucoUo : partea
uUo'iore; rip'a uiieriore a 'Dunării; pro-
vind'a tdteriore.
• ULTIMABE, V., iltlBare; 1. intr.
a se appropiă de finitu; 2. traus. a face
încercarea de pre urma.
• ULTIMATIJ, s, m., (fr. ultlnatuB);
tdtimele conditioni cari ee punu unui
traotatu de pace, si d'in cari proponi-
torii nu mai laasa nemica : cându se
respinge unu u^ima^u, se rumpu nego-
tiaiionilfi, si nu mai remâne altu ceva
de eâiu de a reluă armele.
«UliTIMU.-o, adj., ■itlnus; cellu mai
departatu, cellu d'in urma : ultimele
terri, ulUmele ateUe ; ultimele dille aUe
annului espiratu: ultimele vorbe ee amu
avutu cw densulu- in ultim'a ăi a lunei
luiMaiu; ultim'a di a vieti&i ; in acea
lupta tu erai primtdu si eu uUimulu ;
ultim'a volierUia a unui omu.
•TJLTIONE, 8.f.,altl», (d'in nlelsel);
punitione, vindicta, actu de resbonare.
• ULTOEIU,-Wria, adj. a., altor, al-
tortns; punitoriu, vindicatoriu, resbona-
toriu : Morte fu onoratu cu Uiuiulu de
ultoriu, fiendu co, a a^utattt pre Octa-
vianu a resbonă marţea lui Juliu Cesare.
t ULTRA, piopoa. ultra; d'incollo de;
occurre in compositioni, precumu in :
ultraliberale, (fr. ultrallirfrol), mai li-
berale de cfitu se covine; %dtralibera-
lismu, a. m., (fr. ultralibârallgme), libe-
ralisfflu easaggeratu; ultramontanu.-a,
adj., (fr. nltranitiDtain), care e de d'in-
collo de monti in reporta cu vorbito-
riulu; in baaerica, unu uUramorUanu ,
care pretende co ponte&cele romana e
superiore conciliului generale; deacfsi :
ultramontani8rmi,(ÎT.al%rmn9nUml»M^),
systema care sustiue atarî pretensioni;
uUramundanu,-a, adj., nltramnadanaii,
care e de d'incollo de mundu : vise ui-
tramunăane;tdtraregaîe, (fr. nUraroyal),
mai regale de câta se covine; de acf , tdtra-
regalismu, (fr. nltrarvfalUMie), syatema
96
>y Google
1S22
CMA.
a tdtraregatutiloru, {ti. BitrarojâlUte),
cari BOBtina poteatatea absolata a regl-
lom; uUrarevoUitionariu,-a, adj., (fr. il-
trartiTolntlonnalre), care 6 mai retfolti-
tionariu de câtu Be covine.
* ULTRAEE, y., (fr. ontter); a duce
lucrările mai departe de căta permitte
derept'a ratione, a essaggeii : atdb'd
massimele , a ultrâ una idea, unu sen-
timentu; a tdird una moda.
* ULTEATU,-a, adj. part, (fr. ontri);
dusan mai departe decfttu se covine, es-
saggeratu : masstme uUrate, sentimente
uUraie, latide uUrate.
* ULTBICE, B. f., nltHiifeminacare
panesce, femina care resbona , red>otta-
toHa.
*ULTn,-(i, adj. part., nUu, (d'in
nleisel); punitii, vindicatu, re$boHatu.
* CLVA, s. f., sItij ârba care cresce
in locuri lîmose : a se ascunde in ulva.
* ULVOSU,-a, adj., «Irosag ; plenu
de tUva, coperitu cn ultia ; locuri idvoae.
UUA, 3. f., hauDg} pamentu molie ;
in apecie, pamentu de lipitu.
* UMAMOBE, adj., hamaBlor, (com-
parativa d'ia bumanni); care CODtribue
la una cultura mai inalta a omului :
adentie umaniori, litierele mtamori,h^
terele formose; classi ummiori, in cari
se invâtia aaetitielen Utterehumamon.
* UMANITATE, s. f., haninltea; na-
tura umana, spiritn u»ian», bonetate
mnana, cultura umana, urbanitate : &-
menii peru, umanitatea remâne; a se
portă eu umanitate; a apperdi drepturile
umanităţii ; atudieU umanităţii ; a in-
trece pre toţi cu umanitatea; se luerămu
eumu ne dictedia umanitatea; prin uma-
nitate ne distingemu nu niMiat de ani-
maîile irrationaU, âside omenit barbari.
* nMANir,'a, adj.,hBmaMia;deomH,
. precumu ite cuvine omului, cn anima de
omu, -cultivata, civilisaţn : genuiu w-
manu; poteri umane , lucru umanu ,
spiritu wnanu, ântma umana , portare
umana; cultura umana; eUu se arretă
forte uman»; e deioria a unui omu euUu
dea se arretă umanu chiaru eotra cei
invmsi; fiţi wnani cotra toţi, ai veţi fi
stimaţi si amati de toţi,
*UAIABE, V., hBMar*} a accoperi cu
vm.
umu, a ingropă, aimmoimvoib^i a urnă
mortH.
« UUATIONE, B. f.,hsnatli)| actâo-
ne de umare, ingropatione. ■
* nMATOBIUr'^ia. adj. a., huma-
taEj.care urna, care ingr<qKi; ingropa-
toriu, immormentatoriu.
• UMATU,-a. adj. part., knnatiis; »*»-
grppaiu , immonnentatu ^ eUu se afia
umaiu longa parentii s«i; conpuri umate,
» UMBELIi A, s. f., nniieUa, (d'iu vm-
bra); l.umbrelia. Cdrtu .porttLUvOi um-
brariu; 2. (fr. •nfe«ll«); eompleasn de
flori ai cărora pedUDCli de una lungime
aprope ecale, se naacu d'in aoeliO'Misi
punotu, ca radiele oah Bustina oua hm-
breUa.
* UMBELLAT0,-o. at^., (fr. »-
bellfi); diapusu in forma de utubeUa.
• UMBELLlPERU,-a. adj., (fr. •--
benif6re);carep<}rtaui)atiM&eI!a; floH-
te umbellifere,
• UMBELLIPLOKU,-a,.adj.,(fc.«-
belUflcre); oaie are florile i^spuse in
forma de umbella.
« UMBELXJFOBMA adj.,(f^«>l>•^
lirtrme); care are 6»rm'a unei m^tâk
aau aprope de a unei taiibtille. .
UMBILICABIUro, adj., manUairlt,
relativu la tiMitiieii =:: buiicn : nervu
umbUieariu.
TJMBILICATU,-*^dj., niaUlleate»;
)D forma de-wm&(2icu=;buri(Hi, baricato.
UMBILICU, pUfi, unAllUua. (din
i^foXâi:, prolongatu); buricu; vedi buricu,
UMBLABE, umiUatu, umbUtu, etc.;
vedi amblare, amblatu, ambl^u, etc
* UMfiONE, 8. m., BHlt*, (af&ne on
S^^y, conulu sau buriculu unai Bcnta;
metaf. cotulu omului;— promontoriu.
UMBBA, s.f., pnbrat obscuritate pro-
dnasa prin unu corpu opaou care inW-
cepe radiele luminase : umbr'a terrm
cambia edipaea (tinfii; uffi2ir'« indice-
lui pre orologiu aolariu arrHa 6rded^
lei; umbrele lucruriloru de pre pamentu
su9t mai scurte la media-di, si Mat lungi
demaneti'a ai aer'a; a sedS la umbrea ar-
boriloru ; a lucră in umbra ; fig. a fote
cuiva umbra, a i obscură glori'a; aae
teme de umbra, de nemica; u'am ueâ
umbra de speratUia; nu eneâ umbraie
>y Google
dubim; glorfa iumei trece ea um&r'a;—
tmibr'a omului dupo «(We=:8uffletalu.
UMBRA.GLn, pl.-e, nmbrasaluBtum-
brarin, obieetu oaie da umbra.
\}JSBM.SE,'ediu, y., smbrare; a dâ
mibra,&'^va& umbra : aeesH arbori tm-
bredia bene.
UMBBASIU, p\.-e, sabneDlHn ;
1. oorta facntu d'iD ramuri de arbori cu
fninâia : umbrariu de ramuri verdi; um-
brariti de, vitia de vinia; a sedS sub «m-
braritt; 2. cortu portativa spre a Be ap-
ţerk omulu in coQtr'a soreloi sau iu oon-
tr'a plouiei : socitd» meu luă tmibrar
riadu ai se ăusee la peramblare; eu mi
cetediu a esH d'in casa fora umbrariu;
eu umbrariulu me apperu dfi sare si de
nMBfiATICa,-a, adj., wkratlHS;
care se afla in umbra : omu timbratieii,
earoi'8 plaee a seda in umbra; int»-
tiatoriu umbraiicu, <»re inrâtia in oasa,
la umbra, nu in publica; Uttere um&ra-
tiee, scrisse in soâla ca esseratie; fig.
timidu, spariatieu, suspiciosn, (compara
it. •BbNtio») : callu umbratim.
* UMBBATILE, adj., KHbraUIIi)care
petrece.» wn&ra sau la umbra, oUobu:
nitia wnbratHe. viâtia contemplativa,
in oppositione en operativa; fig.iniagina-
ritt, fiotu, talsa (compara it. oHbratlle).
UHBBATtONE, s. f., wnkratU} ac-
tioDo si effeotu allu aotionei de iMN&ra-
re : umbrationea nuerUoru ne apperâ
in contr'a etddurei.
UHBBAIOBIU,-«^Ha, adj. s., nm-
brang; oaro umbrMia : arbori tmibra-
tori, rupe umbratâria.
UMBfiÂ.TU,-a, adj. part., imbratns;
aj^rato prin umbra : umbratu de ar-
borele eeliu mare dortmi unu somnu
duloe; viSti'a umlrata place mulieriloru
inoriente.
UMBBELLA, a. f., nmbelU, iBbra-
eildH; 1. demin. d'in um&ro, mica um-
bra; 2. (it. ««ferelU), wvitrariM, cortu
portativii, spre a se apperi omulu in
contr'a siîrelui, sau si in conb-'a plouiei :
tmAreUa de pândua, umbrella de me-
Uuse; uitibreUa mica pentru femine; um-
breUa mare pentru bărbaţi.
UMBBBLLARia, s. m., (it. owbreţ-
UME. 1533
lajo, si oinbrelltere); care face umbr^,
si care vende umbrelle.
nMBBIF£Bn,-a, adj., Dmbrlferi
1. care da umbra, umbroan; 2. care duce
umbrele mortiloru,
UMBBIBE.-'escu. v., nnbru-e, vedi
undtrare.
UMBBITU.-a, adj. part, BnbnitHs ;
vedi umbraiu.
UMBBOSITÂTE, s. f., (it. •Mbmltfc,
•nbrosltete, si oabrctiiad»); calitate
de umbrosu.
UMBBOSU,-a,adj„ aMbroau; ^enu
de umbra; care da sau face uud/ra : or-
don umbroşi, rupe umbrâsa, valle «mbrâ-
80,- &g. intuneoosu;— timidu, suspiciosn.
* nM£CTAJ£E,v.,biimeet»re)a omedi;
Tedi umedire.
* UMEGTATIONE, 8.f., hameotaUtf
acţiona de umectare; umiditate.
* UAl£CTATU,-a, adj. part., basM-
tatoBi umeditu.
UMEDIB£,-escu , v., bnnefaea»; a
face t4»iedti .- a umedi pamentulu.
UMGDITATE, s. f., hinlditu; ca-
litate de umedu .' umeditatea pamentuUă.
TJMBDITUra, adj., hnmefiutiu.
TJMBSU.-a, adj., kBBldni; care nu e
secco, ci are pucina apa in sene : pamentu
umeda; Srba umeda; Umpu umâ¥, diUe
umede, no^ umeda; fig. vorbe uimede,
vorbe futili.
* UM£FAG£BE, (se conjuga oa v. far
cere), v., hanefacere ; a face umedu, a
umedi.
* UHEFACT[I,-u, a4j. part., haae-
lwto8( umeditu.
UMEBALE, ai^., (haneralla); de u-
meru; subat. m., umerale, fameral»;
mantellu militariu, care sa pdrta pre
umeru ; — in temporile modeme, orna-
mente ce p6rta of&ciarti pre umeri,
(ftpaaletteB).
UMEBOSa,-(i,adj., (haBer*Ms);oare
are umeri mari : ftoriote umerosu.
UMEBU, s. m., hnner», (&{m>4); par-
tea corpului d'intrd collu si braoiu (la
omu, si la animali) : a duce una sarcina
pre umeri, a porta pre umeri,' i%a-eare
st se esmmine ce poUa duu umerii wt;
omu tare la umeri, fiaccu la umeru ; pn-
sc'a la umeru ! susu pre umeru l
>yGoog[c
1634
OMI.
DMEBUTin, e. m., hiBoriln*! demi-
nntivn d'io umeru, mica umeru; ume-
rwtiulu eopiStdui.
UMTDIRE.-Meu, t., hiMcrMera» vedi
umeiire.
UMIDITATE, 8. f., hialilt»; redi
wnedUate.
UHIDITU,-a, adj. ptrt., bOBersotai;
Tedi umeăitu.
UMIDUi-o. adj., kaaldosjTedi umedu.
ITHtFEBU,-a, adj., honifor; care ad-
ânce umâre, umedu : suceu umiferu.
nUIFIOABE, T., hmlflMn; a face
nmedn, a nmectâ, a imiedi.
UMIFICn,-a, adj., kanUe»; care
facA umedu, care amecta, care nmede-
Bce : gpiritu umificu, sufllare umifiea.
UMILE, adj., hnnlIlH (d'in havii);
care e la pamentu , care e diosa , na
iitalta, cibassa; de act, plecato, in sensn
physJcu si morale ; euppusu : f^nte U'
mUi, stare umile, eonditione tmile; por-
tare umile; voce HtnUe, vorbe umUi.
UMILENTIA, 8. f., boaiflltas; TSdi
NiNiUN^ta si MtnUitate.
UMTLIABE, T., fannillUre; a face «-
mile, awmttt ; aumUiă pre inimicii refl.
a fs vmilîă : toţi se umUiara inaintea
nâatra.
UUniIATI0NE,8.f., kanllUtlo; ac-
tîone si effectn alin actionei de nmUa-
re : umiliationp.a inimitUoru a (irmaiu
pacea ; umiliatione. falsa; umUiationea
Hoatra inaintea hn Domneăiea.
UMILIATTJ.-a, adj. part., boMllUtnij
umilita. ,
UMILINTIA, s. f., hnmllltiu; Tadi
' UMILIBE,-e8(!H, v., bualllan; a face
umHe, a umiliâ : a «mUi pre superbi; a
a se umilt inaintea Uti Domnedien; se
umUescu ^enii inaintea edlcru mai
mari si mai patenti de eâtu densii; Tedi
umUiare.
UMaiTATE, B. r., hPBiliUa; cali-
tate de ttmile, stare umile .- vmilitatea
servUom cari ae tem» de domnii loru;
umilitatea omtiltit tnain^ea Iui Domne-
dieu; umilitatea voeei, umtUtatea vorbe-
loru; spuri'a umilUate a celloru ce se
arrUa mo* Mmtii de'eâ^ se covine /Sen-
tieloru dotate cu demnitate «mana.
UMlLITa,-a, adj., himllUtai; pla-
cată, suppnsa : servu «miJtto, tt^trhi
umiliţi.
0MOBE, B. f., hHB*r, 1. BubstaDtia
fluida, si mai allessu fluida care se t&i
ia unu corpu organica : um^re suptire,
umore grâssa, umore viseâsa; eiraiia-
tionea umoriîoru in unti corpu; aeeila-a
pune umorile in mişcare; aUerationea
umorHoru produce morbi; reviu nuein
sânge, ci in umori; 2. fig. (fr. kiaeir),
umore se nomesce certa ^positione de
temperamentu $i de spiritu, fia noi»
rate, fia aceidentdle : umore nigra, u-
more atrtAHaria. umore melandwUea;
eUu e ds bona umore , de rea umore ;
eaede una umore blânda ti dulee: «Ou
are umori, dispoaitioni capritiose; 3. flg.
(angl. kiBnr), umore se nometee ti
una fericita ^spositione de spiritu, Sa-
ritatefina, spirtteole ai ceva eamuia-
tj/rica; seriptorii an^fiesi au muUa «■
more; umor ea e unu donu naturale ea
si ttdentidu poetieu.
DMOBISTICD,-a, adj., (fr. kiMrl-
stiqne); de umorisM : stght umorisHeu,
scripte wnoriatiee.
UM0BISTU,-3,adj.8.,(fr.km*rbt«);
care are umori in aensala de snb 2.; —
si care are umore iu aensulu de sab 3.;
seriptoriu umoristu, care tract^dia io
touQ jooosu una materia seritea; si subst
unu wHorisfu, umoriştii.
UMOSn,-a, adj., plenu de umu, de
natur'a umului : patnentu umoau.
UMPLERE, umplutu, «mpiutura;
Tedi impkre, Unplutu, implutura.
UMU, s. m., hamos, (^. haMoa)-, pa-
mentu Tegetale : umulu e de ordmari»
in mai mare cantetate in valiii de ttKu
tn loeuriU redicate. de unde apeie mi
ineetâăia de a sp^lâ si duce molecule.
UNA, adj. f. d'in unu, onnst Tedi mm.
* UNANIMITATE, s. f., iiDaotalUit
conformitate de sentimente, couondia,
armonia, bona iutellegere : a deade tina
cesiione in unanimitate; a oWifi^ una-
nimitatea suffragieloru in «na aUegere.
* UNAKIMU,-a, adj., naoilnins, si
BianlHlx, (d'in bdiib si antniBi); oare
se nnesce in sentimente, care riae in
bona intetlegere : froH unonini; «wori
,y Google
PNC.
«fMftÎMe,- eonientimeHtu imamm»; por-
rere unanima.
UNARlU.-a, onarfus; care e de una
singara specia, care e DDicu.
* ONCATIONE, s. t, aiioatl»; cur-
batiooD, eorbatura : uncationea ungle-
loru.
*DNCATn,-a, adj., natatni; care
are forma de uncM, curbată, recuibato,
UKGHIASTBU, unehiu; Tedi unda-
stru, undu.
* UNCIA, B. f., nneU; a douespre-
diecea parte a unui asse; si de aci, in
genere, a donesprediecea parte a nuui
totn : una uncia de libra romana trage
27 gramme franeesei.
* UNGIALE, adj.. RBSlalli, (d'in an-
ela); de una uneia, de a doueapredieeea
parte a unui tota : litiere uneitdi, lit-
ters mari de unu pollicaiia, (pentru co
pollioariulu e a donesprediecea parte a
nnui pede).
« GNCIABIU,-a, adj., nneUriw, (d'in
■ncla); 1. de pondnlq uaei tmcie; 2. de
a donesprediecea parte a unui tatu :
erede undariu, dea donesprediecea parte;
uvwa unciaria, de nau prooeata pre
luna, si de douesprediece pre annu.
♦UNCIPOBME sau uneiformu.-a.
adj., (fr. «RfllfttiBe); care are form'a u-
nni uneu : oasu uniforme.
* UNGINARin, 8. m., (fr. mnelnaire);
genn de rermi intestinali , asii nomiti
fienda oo corpulu lom e flessu, in c&tu
form^dia 6re-cuma nau uneu.
*UNCINATU,-o. adj., unolutus;
onrbatn io forma de uncii.
* UNCINU, a. m., anelaiig, (d'in mi-
BHi); demiii. d'in tincu, micn uncu, un-
plt(ta=hamii BDelniigt
* UNCIOLA san unciâra, s. f., sn-
•lela» (d'in uneia); demin. d'in unda,
mica «neta, abî a donesprediecea parte
d'in nnn intregn; fig. fârte mioa parte,
aprope de nemîca.
UNCLASIRU 8aQ unchiaştru, s. m.,
peiorativn d'in undui=unchiu, omu be-
trftna ca unn unehiu.
UNGLO sauuncAiu, s.m., aTnacnlai,
yatraai, (fr. oiiele); fratele tatalni san
allu mammei : tmehiu barânu , tmcAtu
detpre iota, unehiu de^emamma; un-
■ PHD. 1525
cAmi2u a laaaatu erede pre nepotu ; toţi
unchii mei au moritu, si neet-unulu nu
mi a lassata nemica.
UNCTIONK, 8. f., nieti»; actione si
efTectu allu actionei de ungere : une^to-
nea immoUia corpulu ; medicii prescriu
a dese ori unetioni ; in eedesi'a creştina
unctionea estremea e unu sacramentu.
UNCTOBIH.-a, adj. s., oactar} 1. per-
sonale, care unge : Bomanii in ^termele
loru aveau unctori speciali, cariungeau
eu oliu dupo banta; 2. reale, unetoriu,
nnetarlan, camera la ttierme, in care se
uDgeau celli ce s'an scaldatu.
UNCTRIC£,s.f., BDtrix; feminacare
unge.
UNGTRINQ, pl.-s. nnetriiom; o»-
mera in care se ungeau acaldatorii; vedi
unetoriu sub 2.
DNGTD,-a. adj., nnotaB, (d'in Rig*-
re); 1. unsu; 2. la antici, graseu, splea-
didu: prandiuunetu,eerui uneia; — vedi
si untu si unsu, mai diosn.
UNCTDRA, B. f., nnotnra; actionesi
mai allessu effectu allu actionei de un-
gere ;— vedi si untura.
1 UNCtl, s.in.,Baeia,(JS7xoc);iiiBtru-
mentn de ferru formatn d'innnapertloa
ascuţita curba : uneu de ferru, aappueă
eu uneulu, a trage eu uneulu.
2 nNCTJ,-a, adj., naensj ourbatu io
forma de uneu, uncatu.
UNDA, s. f., nada; 1. apa agitata,
flnctu, vallu: undele morei,' fig. undede
aeru, unda de fumu, unda de peru, unda
de cama; undele popimilui; undele d-
viU, undele ntempestaiUepolUiee; 2. apa:
undaewata, unda ăefontana, unda de
putiu, unda fluente; a eadutu in unda,
s'a inneeatu in unda ; Taeeoperi ună'a ;
jace sub unde.
aNDABE, T., andar^ (d'in aida); a
face unde .* ^^ntn'a si primever'a marea
unda mai tare ; unda sângele d'in cor-
pulu strapunau ; unda adheie eandu bate
ven^ulu tare.
TJNDATIONE, 8. f., andaUo ; acti<me
si effectu allu actionei de undare : un-
dalionea marei.
TJKDATU.-a, adj. part., aadatast a-
gitatu, Dodnlatn; undulosn.
DNOE, adT., (d'in aad*),. abil iaee
>y Google
1686
DND.
locn : unde e frate tenf unde ere$ee vi-
nulu? unde nu e ninriea , mu «e face
ned-una lucrare ; unde nu e focu, nu
ase fmnu; nu se acie, unde jaee liepurele;
de unde vini siundemergi? unăevomu
a^ poet ai repaum ? de unde ai tno»-
putu? unde vrei se adjimffi? totu omidu
sdeundelustriuge edciomdu; preunde
aivenitu?pre tmde deduci?
UNDEVA, adT., klleibl i in dre-oare
loca : va fi undeva mai bene de eâtu
aiei; Vam vedu^ undeva, ăiro nu nri
addueu a mente in ce lom.
* UNDICOLTJ.-a. adj., andlMla* (â'in
BidA si eolere); c&re abita in uiwia, iu
apa : păcii undicoli, nywphele undi-
ctAe.
* nNDIFLUn,-a , adj., andlfioDa,
(d'in uda si flii«r«); care vârsa apa.
* UNDIPRAQU,-a, adj., undlfragas,
(d'in BBda si (ku^ere); oare france
•Mdele.
* TJNDISEGU.-a, adj., nndliMa, (d'in
■■ia si weare); care t&lia undde.
«UNDISONn.-a, adj., pndlsoini,
(d'in Boda si •«nare); care resona de
ictnlo unddoru; care face undele se
reaone.
* UNDIVAQTI,-a, adj., nadlraraa,
(d'ia unda si raiţarl); care vaga pre
imdri; cate erra in «fuJe ; —alle carni umie
BQ vage.
* ninX>8U,-a, adj., ladMos} plenu
de wt(i«, aare face unde, de «n(Ja=apa :
tmdos'a mare, undosde rmri ,- flutAe un-
ă^, Umdxtri unddse,
UNDTJLA =: undura, a. f., anduU,
(d'in BBda); deminutiTQ d'in unda, mica
unda.
ONDULASE, T., (fr. oadoler; d'in
BBdBU); a face undule , a sa mişcă si
form& undule : venttdm făcea se unătde
ap^a ZacuJut.
UNDULATIONE, b. f., (fr. «adila-
tl*B); actione Bi effectn alia actionei de
undulare : una petra arruneata in apa,
produce undulationi etreularie; undu-
tionUe unuicâmpusemmatu cu grânu;
phţ/sieii admittu wululationea sonului,
undulaHonea luminei , unduicUionea
eaiorei; pictorii representa prin colori
muMatiomle vestimenteloru.
U.N'Q.
UNDUtATOBIU,-^**!. i. f., (&.«-
dalat»lr«); care unduia, care se fooe
prin Nnduldftom ; mişcarea wtdutato-
ria a aerului e waufa amwIu»,- c6ma
undulaiâria, piru unăutatoriu.
UNDULATU.-d, adj., ■■dnlaiBa t pro-
dnssn prîD undulare : superfaeCa apei
undiUtia prin suffiarea ventidm ; Sg.
vestimeniu un^ilaiu, mtlri.
ONFLABB, umflatu. unflatura; vedi
ii^Iare, inflatu, ii^latura, etc.
UNOEDINE, B. f., BRgnad»} nns«re;
mTTD; olin odorifera, profomn.
UNGELLA, s. f., on^Bella ai Bnr•lll^
(d'in bb^rU); demin. d'in un^ , mioa
ungla; ia specie, petiora de poren ferta.
UNGENTABE, t., ungoMUre, (d'in
nagnentBK); aun^ si freci ca ungentu
:=:profiima ; — a balsami.
UNa£INTABTU,-(i. adj. s., db^dh-
tarlBB , (d'in aa^eataBi); de ungentu ,
relativa la ungentu .- taberna ungentaria,
arteungentaria;evbst.ţer8.,ungentariu,
DBKoeBtarlBa, negotiatoriu de tutgente,
UHjFen/ana, Dii;B6Btarla, famina care
face negotin cn ungente; ai s. reale, *M-
gentaria. BBfneBiarla, artea ungentaria;
utt^entonwîu, unsBOBterlBDi, argata de-
stinatu spre a comperă ungente.
UNGENTATU.-a, adj. part., B>i«Deii-
tatna , unsa si frecalâ ca ungentu, pre-
famatQ ;— balaamatn,
UNQENTU, pl.-e, nn^nentBB, (d'in
oBgere); mym, olîa preparata cn essen-
tie odorifere, profumn : anticii se ser-
viău eu ungentu pentru corp» gi pentru
vestimente,ăupo bănie ae frecAucu ungeit-
tu, inmnte demSsa, laosp^e, ae trăgea»
cuungentu; cuungentutrageauri frecau
si corpurile tnortiloru; ungentuluin eerie
caturi pite se fia unu n^dieameniu fo-
lositoriu, in celle mm muUecasurie unu
artidu de htssu pentru âmenii effeminati.
UNGERE, unşi si unsei, Hn«u si umetu,
t., BBţere si BngBsre; a trage si freci
cu ana subst&ntia graasa : a unge tat-
pulu eu oJtu, a si unge f^ndu cu ptmu^
a si unge membrde morbide eu medica-
mente ; «n^i bene cordlele cu untura
ea ae se mai immolUe; feriti-ve dea ve
unge vestimmtele eu colori oUbse; pe-
eorarii si ungu eamesîeUeu pecuraf o(h
, Google
nm.
1597
ffltm n UM^ vuitmim m dwerse materie;
«ngeiiwuâbenerâtele eanulm, eo searUa
prea tcire; nu treceţi pre longa nune, eo me
ungeti;—in baaeriea se ungueopOHi dupo
baptesmu eu nufru; se nngu principii la
incaronafe, se ungu htorboiU ch oliu be-
nedissu la- ettrem'a tmetione.
UNGHIA, tm^utia; vedi tmgîa, tm-
HSOiNK, B. t, DDfMii, (d'in tngtrtt
^niBţD«r«); materia care tin^, unge-
dwe, ungmta, unntra, utOura.
UNGLA, 8. f., MMfBisţ dem. riiki>Ib{
lama dara, oorni&fSeaiitraiuparente, care
imbracca estremitatile dorsali alle de-
gitelorii d».la mâaii ni de lapeti6re:nu
numai omenii, d ai ammalUi mammj-
fere ti pasterile att ungie la degite; un-
gide âmeniloru: ora ereaee lunge ea oUe
eâniloru, d4eo nu le aru ttdiâ; houii, ouiie,
caprele au unglebifiâe la p^iore; eallii,
n^a, anmt ou mtgle compacte; midie-
rea cea rea a seosiu oelii barbatfdui eu
unglele.
UNGLATUi-o, adj., uurulatns t care
are ungle, proredatn cu ungle.
UNGLITIA, B. f., hraag, (hamua nn-
fliit si hanni BiiBlniis); sou ourbatu, snlU
curbată ou care se secrescu iţmeniispra
a preade pesci : unglitia de ferru, a
ptemde pesâ eu ungliti'a.
UNGURESCE, adj., (hunţarlee); ia
modn ungw-eacu : a vorbi ungareaee, ase
portă ungureace, a $e inveiti unguresee.
0NQUBK3CU.-a, adj., (kniif arleas);
retativu Ia Unguri, de TJngwru : portu
ungureaeu, limba unguresea; superbia,
arrogantia ungwhca; natura ungure-
sea, barbaria unguresca; thraungu-
resea, eonstitutione ungurisca, guvemu
ungureaeu ; guvemulu unguresc», care
se nomeaee wmtiititionaUi nu se distinge
in practica de despotismulu tureeseu ;
cuttura unguriaca nu essiste.
UNGURIA, s. f. , (HnararU); t^rra
unguresea. popom unguresat.
UNGDEIANUro, adj. s„ (angl. hnn-
Rartan); relatiTu la Ungw^ bsd terr'a
ungurisca, d'in târr's ungurisea : Bo-
mĂmunguritmu; ungunanubtntteun'
guru, ei numai noâcutu in tirr'a care
iVngwfiaseM Ungaria.
UNGUROIE, 8. m., mulţime de Un-
guri, poporu tmgurescu , gente ungure-
sea : ungurmea e barbara si arrogante,
inse sete de frica.
UNanBtBE,-««cu, T., a face wnguru,
a straformă mungvnt: Unguriivoruse
ungurhca tâtepoporde cari locuescu im-''
peruna cu elli; mttlti Români s'ott un-
guritu m imUennwIu trecutu.
UNGUBISABE, T., vedi unguru-e.
UNGURISATU.-a, adj. part., vedi
unguritu.
UNQUBISMU, s. m., 1. caracteriu un-
gureseu, natura ungurisea ; 2. ejatema
de domlnatioiie a Unguriloru; 3. syBtema
de a ungurisâ pre collocuitorii cari du
sn de origine unguresea : ungwismulu
adjutaiu de germanismu face progresse
in apparentia, in realitate inse deaeepta
mtmcn urr'a eelloru alte popore.
UNGUBISTD, 8. f., care e de B^stem'a
ungurismului.
UNG0BITU,-a, adj. part., Btrafor-
matu ia Unguru : BooMim unguritu ;
sale ungurite.
nNGDBU.-o, adj. a., (hnnfariiB); po-
poru barbaru venitu d'in Asi'a septen-
trionale eâtra finitulu seclului IX, stabi-
litu la Donari'a media Bi la TiBs'a : Un-
gurii in mediulu l^opei de una miUe
de anni n'au perdutu nemica d'in carac-
teriuîu loru harbaru ; Ungurii essereita
una oppreesione mai grea de câtu cea
tureisca asupr'a Bomânihru si a ceUoru
cdte popore de origine străina in terr'a
nomita de densii Unguria; Ungwii n'au
invetiaiu si n'au uitatu nemica in cursu
de unu miîlenniu; in capulu Ungurului
nu pote intră ide'a de eadilate ; Ungu-
rii, ea ineorrigăili, mergu orbesee spre
perire ; Românii au sufferitu de la Un-
guri mat nuiltu de câlu de la 3Wct, st
astadi eUi dau lectioni Ungtmloru, inie
nu i potu eonverU.
UNGOTOBIU.-^oria, adj. s., Kaetor,
nnetorlBg; care unge: mâna ungutâria;
balsamu ungutoriu; ungtOorii eu haUa-
mu ; ungutâriele d'in bănie ungu si tragu
pre femine, eându aceste-a se scalda.
* UNIANGULARIU.-o, adj., (fr. n-
nUKftnUlr*): care are numai unu ănglu.
* DNIANNULARIU.-o, a^j., (fr. ■-
jyGooglc
ISM UHL
■UiMUir*); ctra mre Dumai ano <m-
ikO» ; eipru tulfi^abt imia»nmlariii.
• UNIABTICDLATn,-a, »dj., (fr. ■-
ibrUeiM); etre ve Dumai mu ariim-
latiome.
• UNIBIBINABIUt-o, adj., (fr. ul-
klklulrc); sedÎM despre nna minerale,
a earni fonna leriva d'în doae decresei-
mente prin done ordini, ei d'ia oira d»-
erefleimentn prin nna singnra ordine :
adeeearboHatatauniiibinaria.
• UNIBINABIU,-a, adj., (fr. «Ibl-
ulre); se dice despre nnn minerale, a
cami forma deriva d'în done decresci-
mente, nnnln prin nna ordine, si cella altn
prin done : ealee fosfatată umfnnana.
• UNIBINOTEBNARlU.-o. adj-, (fr.
■■lkli«tenalTe); se dice despre aon mi-
nerale, a cami forma deriva d'intreide-
crescimente prin ana, dfine si trei or-
dini : cfdce carbonatată umbinotemaria.
• UNIBBACTEATD,-a, adj., (fr. »I-
kraeWatfl); se dice despre plante, cari
an braetee solitarie.
• UNICALAMtJ.-o. adj., anlula*»;
care are numai nna eaJaiMw^palin : gră-
nidu e uniealaimi.
• DNICAPSULÂHni,-a, adj., (fr. n-
•ieftpiRUin); se dice despre plante, alia
cărora fructa consiste in nna singnra
tapnda.
• UNICABDfATU.-a, adj.,(fr.iBlfl»-
r^D^); care are nnmai nna carina.
• DNICATJLE sau UHieattUi,-a, adj.,
■■IcaalUf (fr. tiMlMDle); care are nnmai
nnii eaule^fastello.
• UNICELLULABIU,-o, adj-, (fr. n-
BleeliiUIre) ; care e formata d'ia nna
singura eeHuia.
• nKICHBOITU,-a , adj., (fr. ■■!-
ehrelte) ; se dice despre sabstantiele ,
cari pnae intre ocin si Inmina, presenta
nnmai una singora col6re.
• UNICOLIU.-a.adj., nniciilepa; care
are numai nun singura coUu,
• UMGOLOBD.-a. adj., iiiii«»I»rns
si BBte*IoriB , (fr. onloaUre); care are
numai nna eoî6re;~c&ie e pinsu eu una
singura eolore.
• UNICONCHD,-a. adj., (fr. mlen-
qae); care are numai unaconcÂa=:8COica,
fora tnbn : conehylie tMiconehe.
« CNICORMK na MnoinMi.-a. adj..
■■■••nil>,(fr.nlMrM); eareamiuBn
unu «OHM ; snbst. m., wm'emr—fc^ aaî-
male fabnlmn ca nou singnra e«in in
fronte.
* nNtCOBPOBnT,-«,adjn ntoMV*-
reas} care are nnoni ana eorpu.
nNIC0,-a. adj., ntaa, (din naih
care e numunonln singura, care nuBttî
are parecla; ran, distinsa, atedlente :
itmcHiu meu fiîw, tmitfa mm fiUa ; oBm
e umeu ia genuin tot; dla e imiea vUn
mmlien; e$»emplariit imiem, poetm iwieii,
oriftorm %mat, aetorm «meu, pktarim
uniat.
* UNICUBA, 8. U «Kteito; femina
care a avutn nnmai nna bubato.
* UNICDLTOBIU.-tfrto. adj. s., ■■!-
ultori care eeie = adora onn sii^Ţoni
Domnedien.
* DNICDSProATO,-», adj.,(fr. ■■!-
cHtuUâ); care are nnmai anaeMpMfe=:
vertice ascatitn.
•UNIDENTATD,-a, adj., (fr. «ml-
deat4); care are nomai nna dmte.
* UNIEMBBYU,-o. adj., (fr. ■■!»•
brjMBi); se dice despre sementi'apbui-
telom , care coprende namai ano ewÂrţ/u,
camu e in cella mai mare nnmani da
plante.
* UNIFASCin,-a, adj., (fr. iilbMW);
care e insemnatu ca nna singura /^aaeia,
in botanica.
* UNIFICABB, T., (it. ■■Ifleare, fr.
mlflsr); a &ce mhhIk d^io mai multe, a
reduce ia unitate.
* UNIPIOATIONB, 9. f., (fr. HiBe»-
tl«a); actione de unifiean ; rednctioae
la unitate : tmifieationea fimi^itmeti m-
finUulM.
* DNIFIOATU,-*. adj. part, (it ■-
■laeato, fr. anlfl<); Atenta «imiIh; re>
dussu la unitate.
•UNIFOUO, adj., (fr. uiibnUU);
care n'are mai multe de c&tu nna făUa,
* TJNIFLOBE sau unifioru.-a . adj.,
(fr. nta*re); care n'are mai multe de
c&tn nna fl6re.
* UNIFLOBIGEEU,-a, adj., (fr.aal-
flvri^re); care pârta sau are nnmai ana
flore, synoDTmu cn im^on.
•imiFOBUABK,T.,(itH»
=y Google
vm.
fr. B«in>rMer); K fEice uniforme ; s in-
Teatf in ftoella-asi modu, ou vestimente
uniformi.
• UNTFOBJlATTT,-a, adj. part., (fr.
Hlforaf); redoggii la 8cea-asi forma;
ÎDTMtito iu uniforma : tmlitaii unifor-
mati.
• UNIFOBHE sau mi/brmii,-a. adj.,
■■ifnmts t care are scea-asi forma, car«
e de acea-si specia, omogeaiu; oare nu
presenta ineoalitJkti; care e constante :
«esw pIoMfi uniforme, compania uni/i»--
mtiorOât^vira, uni/brine; vie^ un^or-
me,portare uniforme, doiirinaumforme;
$tylu uniforme, mişcare uniforme; vesti-
mmte uniformi ; sabat. f. , uniforma ,
Testimentn preserissu pris regnlamentu
peitia miliUrî, ofBciari si alţi fiinctio-
nari pQbltoi : uniforma mUitaria, uni-
forma de offidariu, uniforma de genera-
rtw, uniforma de prefeetu; a se inveiti
ttt uniforma: asepresoidâ in uniforma;
a desvesti uniform'a.
« UNIFORMITATE, s. f., flnirormi-
tes; calitate de uniforme, assamînare a
partiloTU intre densele : umformiUttea
tmet gradine ; uniformitatea unâ vie-
Ue trandUe ; uniformikUe de limba, de
doetrma, de %Itt ,- uniformitatea ed^
eieloru unei platie publice; umformilatea
optmonHoni.
• UNIPOBUrO, adj., (fr. nalfare);
care are numai una /brome^iganra.
• DînSKNITU,-o, nnljoBltng; ain-
gam naseutu : fiiiu unigenitu ; unige-
nMu fUiu eMu luiDomnedieu;—bt^a
unigenitulu , bulla a lai Clemente XI,
d'ÎB annnln 1713, care inoepo cu nnl-
gaiitas.
• UNIG-ENU.-Oiadj.iBiilrcBBi^Byno-
nymn cn unigenitti,
• irNIJUGU,-a, adj., ■■Uigni; oare
are nnmai noajugu, sastinutu nomai de
unu latin traversale : vinia unijuga ; —
flg. care s'a căsătorita namai ana data.
• ONIIATEBALB, adj., (fr. nnllitâ-
' ral); oaie e pusu namai de una latere :
«pioN unilateraU, fâUa uniiaterale; —
om» mUlateredt, mărginită in nnn sin-
gam ceron de idee;— contacte umiate-
rale , oare conţine detorfe namai pen-
tni ana parte.
UNL
1539
*UNILOBC,-a. adj., (fr. ibHoM);
rare are nnmai tum lobn : antheriauni-
loba.
• UNUOCALE, adj. , (fr. vnlUeal);
care e locale pre ana singura panctu aUa
organismulai.
• tJNILOCCLiEIU,-a, adj., (fr. dbI-
Isenlaire); care are numai una hcnlte=t
camerutia, sau a carni cavitate nn e im-
partita prin neci una parîete : ovariu
wtUocuiariv; capsula unilocidaria.
«UNIMAMMA, s. f., nnlmaBsa;
amazone.
* UNIMAMHIA, s. f., aBlnavnUi
t^rr'a unimammeloru.
* UNIMAKU,>a, adj., mtBBBuij care
are numai ana mâna.
UNIMB, 8. f., nnltat ; unitate; opp(ţ-
rita, mulţime; vedi unitate, si unione
sub 1.
* UNnfEMBBE sau linimembru^'a,
adj. , anlneaibriH ; care are nnmai nan
membru.
«UNIMODU,-«,adj.,iiBtBi«aai| care
e namai in aoa modu; uniforme.
• UNINERVIJ,-o, adj.,(fr.BntBerT»);
care ate Domai una nervatura : fUia «-
* TTNINODU,-», adj.,(fr.«Blii»B«ai);
care are namai nnu twău : plante «■
ninode.
* UNINOMin.-a , adj., brIbcbiIbi*
(&{M!>yo|ioc); cu acsllu-asi nomei
« UNIOLA sau uniâra, 9. f., mnUUţ
una ârba neconaoscuta moderniloru.
« nmONE, s. f.,BDl*{ 1. unitate, m-
mernlu utudu; 2. unire, nnitions, asso-
ciatione, coofederatione : unionea am^
rieaita e unu aetu de cea mai mare in*
tellectione «mana; umanitatea dtite se
tenda la totionea totoru poporeloru de
pre pameniu; e triatu lucru eo nh Je
p6le stabili una unione neei intre popo-
rAe dviUsate ; umonea totoru statdoru
ne ar seapd de bdie aangeroae ; unionea
basericoloru creştine s'a ineerct^ mai
de nuHte ori, diro peno aewtiH n'a datu
restâtattdu ăoritu; 3. unione, s. m., una
margella mare; 4. unione, una c^pa (sin-
gura fOra cepe secundarie); compara fr.
»lrB«B si «KBVB.
* UNIONISTTJ, 3.m., (fr. aalnlate);
=y Google
ISSO
tJOT.
partisasn alin unionei ^ unirei âoaora
8SD mai mnltoru terri.
* UNIOVDLU.-a, adj., (fr. nmIsTuW);
8» diee despre ana loe^dt^ alin oTarinlai
e«re cop'ende numai nnn wtibi, oa in
labiate.
* nNIFALIOLU,-a, adj., (fr.ailpal«-
«U); care e formatn numai de una po-
Uoru.
* UNIPEDE, adj., nilpcsf t»n are
numai ana p^ = petiora; m^a u-
mpeie.
* UNIFENNE saa unipennu.-a, adj.,
(&. iiBlp«Bifl); care are nnoMi una penna
sau {■inna : pesei umpetmt.
•UNIPERSONALE, adj., (fr. oni-
yerB«iia«l); care are namai nna peraona :
verbu wUperacnale.
* UNIPETALU.-a, adj., (fr. ii.lp«-
tale); care are numai unu petala : oo-
roSUnmip«t^€t.
* UNIPETin,-!!, adj., iiiil»«tliia ; care
are numai anu petioru.
* UNIPOIiARITATE, 3. f., (fr. înl-
ptUrlM); calitate si stare a unui feorpu
vHipolanu.
* UNIPOLABI0,-a. adj., (fr. nlf
Ulre); care are numai unu polu .- eon-
^utorim de eleetrieitate unipolariu.
* nNIPUPILLII,-fl . adj. , (fr. bmI-
|iaplll6); care are numai una pupiila :
pate mnipuptUu ; subst pi. unipupiitii,
triba depesoid'infaraili'acyprlnidiloiti,
cari au numai una pupiila Ia ia-care oclu.
* UNIPU8TULU,-a, adj., (fr. nnlp*-
itaM); oare are numai una pust^.
llTNIBE,-08C»,T.,«iilre; aimpernoi,
B legi impenina, a pune unulu Kuga
altulD, a copuli, a astroeii .- a tmi
MO» «hiUe lua-uri ; a uni' dâtte pet$6ne
ăe tex!u dwermm ccwafoHa; a mni diue
terri epre a formă unu singuru steUm ;
a tmi tete baaeriede creştine ; reâ. a se
imf CM etnet» m una aoeietaie ; a se uni
eu eimeva m idee; eu nume une»eu eu
txit ; nu n« poUu tinf cu toţi dmenJt ;
eându barbaUi^nu se unesce eu nudie-
rea in idee, nu pSte tini casa ; amieii ae
unesou in tite ; s'au umiu t6te fraetiO'
nSe opposiiionei in eontr'a miniaterm-
1m; âmenii eapritioH cugreuseunescuţ
naâ faonfii tm ie unescu-intâte-puntt-
UiSI.
tde; arfiăedoritueaseseunSteatetid'
menii in doymătele priftoipolt ndle reli-
gionei si aUe moralei.
2 UNIBE, 8. verbale, naU ţ -naioDe in
sessulu d« sub 2 ; wtirea inire omenii
onesUe Uufui*eeUumaiformaiu; mu-
rea O'edentieiinhaaerie'a creştina sedo-
reaee de Mi; unirea face potere; imdn
tm « unire , nu e neâ feeidre ; in unirv
cu noi veţi triunfă demtdte diffiMUăti,
eu cari ve ludati aeumu pre vi&iasipre
mârte.
* UNISENARIU.-a, adj., (fr. nala*-
nalre); se diee despre minerali, a carom
forma resulta d'in udu decrescimnita
prin una ordine, si d'in altuki prin sesse
ordini : plumbu suifiiratu uniamariu.
* TJNISEBIU.'tv adj., (fr. nilgirM);
care form4dia numai una seria : fiori
umserie.
* UNISESSn sau utugexu,-a, adj., (fr.
anlseii) ; oare are numai una sexu :
plante unisexe, fiori umaexe.
* UNISIUCn,-a,adj.,(fr. aiil>IUqi«);
care are numai una sUiea, sIII^m.
UNISOND.-a, adj., (fr. mIimb); ean
da numai nnn sonu.
* UNISF£BMU,-«, adj.,(fr.»Upar-
M«); care are numai una somentia : ţkmte
unisperme.
* UNISPIfiUrd, adj., (fr. înlipM);
care are numai una spira sau e^ele :
conehylie tmispire.
* UNISTIKPE, adj., onlatlrpls; care
are itumai una s^rpe : plante uniatirpi.
* nNISTBIU,-a. adj., (fr. înlatrU);
care ane namai una stria.
* UNITABUNISMTT, a. m., (fr. nil-
târlanlime); doctrina a unitariloru ian
unitarianiloru.
* UNITARIANn,-a, adj. 8., (fr. «^
tarlfln);-oare crede numai in nnn singura
Domnedieu; vedi si tmitariu.
*UN1TARIU,-<1, adj.s.,(fr.aBiUlre>;
1. care teude la unitate : poluicauuitaf
rie , gemu unitariu, f^Mofu unitariu :
2. care admitte numai unu principiu ; in
phTSica care admitte numai una potere;
3. oare admitte numai ana personain
divinitate : erestinu unitarw, secta U'
nitaria ; arianii ie astaâi se *
unitari.
=y Google
DNI.
UNITATE, s. f., Baltas ; calitate si
star« de tmulu, mume : unitatea e prin-
âpiniu HNHwrHlMt; nun mtdte unităţi
faeu unu tMMterw; numenUu e eompuau
(Th» unităţi ; in tyitmia nottra «Hm»'
raria unitaiSe oeeupa heulu prima im-
cepenâu a numerâ de a ăr^a spre
ttang^a ; unitatea âe mestwa e arhOraria;
unitate de pota^ ; unitatea de Uteruri,
tmitate in varietate; unitate in divini-
tate ; eili se adopera a reduce tâte la u-
nitate ; mwUi filo8(fi se joea cu unitatea,
faeuabmu de iâe'a unitatei.
♦ TJNITBBNARIU.-a, adj., (fr. ddI-
teraaln); se dice despre minerali, a
earorn forma rasnha d'ia unu dseresci-
me&tu prio una ordine, sid'inaltolupria
itaoiiinv.aUceearbonQtataumtemana.
* UNITESTACin,-a, adj.,(&. nnltei-
twA); oue are numai mia thta sau testu :
eon^Ue unUeiiaee.
«UNITESTE, adj., nltestU; care
are numai unu testidu ^ eoliu ; vedi si
unicdliu.
UNITIONE, fl.r. , actione ai effeotu aUu
ictîouei de unire ; oonjanotione, combi-
satione ; concordia ; tmitionea perume-
loru prin eommfa; wntMotwi eimenta-
hd eu caramittaiunitionea oorpwiloru
prin aflimiate ehjfmiea; uniunea fra-
tSoru si o eoMawgmiiofH.
, • UNlTITU,-o, adj., (fr-uBltU); cwe
«nesee, aptu a uni : sentimente (uuftre,
(^aetione ututiva.
nKITOBin,-l(}na, adj. s., care um-
see ; care procnra ttmre ; uniiorii âme-
Miloru in societatea civSe merita reeon-
noteenti'a noslra; eon8iiieunitorie;pro-
pMtttom umtârie de păreri divargenti.
CNITU.-a, adj. part., n|t», (d'in
ulre); l^atn in tmulu, impemnatn :
persane unite prin căsătoria; âmeni u-
niH in societatea eivUe ; eetatiani uniţi
iupareri, uniiiindogmate; Români »-
nUi m beaeric'a etâkoiiem ; sabat. twtfM,
osri an eonsentitu la utuone.
• UNITUEBINABlC-a, adj., (tr. ■-
■itrlbtwUre) ; Ba dice despre minerali,
a caroru forma resulta d'in unu deore-
seimentu prin ana ordine, si d'in trei
deţreieuneote prin i6w ordini : ctdee
«m^tonatata utntrUnntuia,
DNI.
IS8i
«UNITEfiSALE, adj.. nalrerMlbt
relatiTU la nnwersu ca aabst.; generale :
istoria universaîe ; judeâe universali ;
idee universali; ereăetitia universale;
limba universale.
• UNIYBBSALISABE, t., (fir. mI-
rermllser); a t&oe universale : a uni-
verstdisd una linAa; mitifo anime no-
bili se adopera a tmiversidisă instrue-
tionea; ar fiăedorituaseumverstMsd
armoni'a, averea si ferieirea prepa*
meniu; diro noi nu potenmuniversfUisd
fMC» meaurele de lungime, de iwlum», de
greutate, de tempu, Âe moneta,
• UNIVEBSALISATIONE, s. f., (fr.
nnlTeraiUittlon) ; actione de wuversa-
lisare : utuversaUsationea feridtatii in-
tre âmetu e una idea formâsa, dhro dif-
fidie de reaiisatu.
• UNIVEB8ALISATD,-a, adj. part.,
(fir. wnlrerBallB^); generalis^.
• DNIVEBSALISMU, s. m., (fr. ml-
T«rtaltm«); opinione a oellom ea ou re-
connoson alta autoritate aforadeasaen-
timentulu universale.
• UNIVEESALISTU, a. m., (fr. mI-
TerHlIate); partisann alia uMmrMHt-
• UNIVERSALITATE, 'g. f., Dilrer*
BallUfli generalitate : universciitatea
fieiUiehru, umverscUtatea sdentSoru;
imiversalUatea artiloru; unsvertoUta-
teaunuijudeeiu; universal^ateainju-
doeidenistrenupâtetepUomnad^ine^e'
rientia, ea provine deneeesee «fm Meii-
tea nâstra, care dispune ăe dreptfdu de
a judecă a priori; ned unu judedu <f tu
esperienOa nu presenta earaeteriuiu no-
eessitatei at oMu universalitatei.
*UNIVEBSE, adT., ulT»ri«» «al-
T«nia ; io ummrm, ia genere, preate
totu.
• UNIVEBSITABID.-o, adj^ (fr. ui-
reratteire); relativa la universitate :
eorpn universitmiu; regime «niversi-
tariu, retributione umverHtaria, studie
unwo'sitarie.
*UNiy^SITATE,8.f., nnlrersltu;
1. totalitate, generalitate : universitet-
tea htcrur^oru d'in lume; tmiversitatea
gmului «mânu,* universitatea nationei
române; universitatea anatiitfk mnmi
>y Google
1M8 . US8.
mortu, 2. soola înalta in care se inrâtia
mai tata Boientiele necessarie omalni :
universitatea e eentrulu lumindom; de
ta lyeeu ireeu BttidentU la «nivtrâitate;
universitatea se împarte m mai imilfe
facvltâH; profesaorii de univertitate.
eoHsilitilu univertitatei, rectorii um-
vertitaUi; Bomânii au dâue univer-
sităţi.
*UNIVEBSC,-a, adj., înlnniB) tota,
iDtr«gu; deac4| eribii. m., unxvertul»,
unlnnmt nindii i nnlraniBi pi. dbI-
nra», totu inuodulu, ceralu ei pamen-
tulD; totalitatea lucrnriloni : Domne-
dieu a ereatu, conserva ai guverna uni-
versulu; poporulu nomaaae universuiu
lume, de la iHmn'a, eare ni face lu-
crurile visibili ; universuiu e ii^itu,
m universu tâte ie faeu dupo legi eterne;
noi nu eonnâseeiHU de câtu una miea
parte (Tin aeeatu univerau; âne pate
imbradd wmwrawJH 9
« UNITIBA, 8. t, «alT«r», (d'in dbsb,
si Tir); moliere oare a avatu numai ann
turbata, care nnmai ana data s'a mă-
ritata.
«UNITIBATU. a. m., iiiilTtratas ,
(d'in ailTlra); stare a unei mnliere care
a awta numai nna barbata : univira-
ftilwse recommenda de pareniii eaeleao'
stid, ca una virtute creştina.
• UNIVOCU,-a, adj., hiiItvhi, (d'in
■■■■ si Taeare); 1. care are numai ana
voee, ana tonu; 2. care are numai nun
nome, d^ro mai multe sensuri.
* UNOGLU,-a, adj., antenlai, (d'io
■■■a, si •eslia); oare are aumai unu
9du; Bubst. un» (mocIm.
DNSOKE, (d'in ufMw, de la ungere),
8. r., 1. ■ngveatnm; materia de unsu :
unsÂre de eapu; tmiâre de pAage, de vti-
nere; a se unge eu unsori preserisse de
fneăiou; 2. plsfued«j materia grassa :
tmsâre de poreu, wt^e de găsea: buc-
cataritUit fwtu prea multa unsâre in
buceaie; nu mi pkuM buccatde eu un-
sere.
TJNSOBOSn,-a, adj., ■aetna, plnsaiai
plenn de unsim, care are multa waire :
hMmaie umorâse; ves^mente unsorâsa;
amimaU unsorose,
UKSPSEDIECE, a4j. num. oard., u-
uso.
deela; numerula l+lO^ll; unspre-
zece âmeni, unsprediece mulieri; de un-
spredieee ori; aUu unspredieede, a tm-
spredieeea.
UNSPBEDIECIMU.-a, adj. nom. orf.,
BitealHna} alin uaBpredieoele.
TJKSn.-a, a^. part. (d'in ungere),
■latas : phv unsu, eordle unse, peîb
unsa, corpu unsu eu balsamu; rage
unsu de pontefiee; subst. unsutu dom'
milui.
UNSORA, B. f., 1. anotars} effeotnla
actionei de ungere; 2. plnfrae4*i gras*
sime : «uniră de bdu, unsura de oue,
unsura de poreu, unsura de găsea.
UNSUBOSn,-!!. adj., vedi utuorom.
UNTOSTT,-a, adj., plenn de untu. cară
da malta urUu : lapte utUosu; caam tm-
tosu.
UNTU, (ooDtrasni d'in unetu), s. m^
1. nnetnni Bubstantia grassa, oare «m-
ge; 2. batfrum; estractu grassu d'in
lapte : untu de vaeeat unAi prospetu.
untu raneidu; bueeatele cu untu su mm
gustase de câtu celle eu unsura; S.aleaaif
oliu, untu de lemnu , numai ia ac^ta
compoBitione; vedi oltu.
UNTUBA, (dlu HH^, dfl la ungere),
s. f, (anetara), adipi, «rrlaaţ tessuturs
grassa in oorpulu aaimaliloro, mai al-
lessa inallu porciloru : untura de poreu.
UNTUBOSU,-a, adj., (d'iu untura);
care are multa untura.
UNU, una, adj., aanij 1. inaintea aab-
stantiveloru spre aindici : a) numemliw
Htiu omu, una nu^^iere , unu caUu, una
ipa, unu lupu , una &ue, tmH giibimt,
unu pundu, unu carru de fenu, una
bute de vinu; b) starea indetermtaata ;
mi a spuau «nu omu ; am prensu unu
li^ore, am veduiu unu leu; una feminm
estraordinaria, una formosHia rara; am
serissu una epistola, eUu a eoH^uau una
poema; ea ni a earUtdu una opera; io
caşurile aceete-a se declina, eiug. nom.
si ace., unu. una, genit. si dat. unui,
unei,- pi. nom. si aco. uni, une, genit. si
dat. unoru ; poterile wnui omm su mar-
ginite; gratiele unei muUâri irecu eu
tempulu; uni omeni nu inteUegu ee po-
taie are mrtutea; unoru âmem se păru
aeeste-a lucruri ttsiSre; 2. canda ata ita-
=y Google
gaia, aUmitte artielnln in nom. Bi ace.;
Iro in geoit. ai dat snffissiilu a : sîng.
tmvtu, uji'a. «ntit-a, utui-a; pi. urni, u~
nde, MHorv-a : unulu me trage in drip-
fa, altulu in $lan^a; un'a me ama, alt^a
me urresee; unuua se eovine, aitui-a nw
$e eovine; unei-a plaeu florile, idtei-a
pimtie; urni seriu formont , oJfiJ forte
vrritu; un^ aaîta. altele siedu; faptele
tmorwa punu pre 6meni in mirare; u-
nortt-a merge bene, (dtoru-a reu; mc-
eesae unoru-a, inse nu totoru-a ; — cu
uiîcln ooeurre si in fragile: unidiiDom-
nedieu, untdu naseuiu filiulu lui Dom-
nediat; în vorbirea oiâiiurîa, se sdmitte
uticlDla de c&to ori ee pune plurarinln :
unit âmeni, unele wrhe.
* UPUFA, a. r., Bşipa, ijbm^y, una
pusere, pupadia.
UBA, urire, uriiione, wtfioM, uriiu;
Tedi : urra, urrire, urritione, urr^om,
«rrtfH,- si: orrore, orrire, etc.
«UEANATU, 8. m., (fr. araoate);
aare produsa prin combinationea oz7dn-
lui MroMifw cu una baae.
ţ UBANICO-, (d'in uranieu), in com-
posite Ecientiâce, precumn in : uranieo-
aieim, wanieo-^supricu, urameo-potas-
lieu, prodassn prin combinationea nnet
sari unmiee eu una sare ctidoa, eti-
piriea, potaaaita.
* tTKANICn.-a , adj., 1. relativu la
JhanM, ca dien mytbologiea ; 2. rela-
tim la uranu, ca planeta; 3. relatim la
#wiM(, ca corpu cfaymicn, in aenanln
ftCMto-a ae dîoe despre secundulu oxjdn
alia itraiiiMlui, si despre sările ce produce.
« URANIDE, adj., (&. nrsMMe); care
s^mipa a wranwt; snbst, pi. uranidii,
hmilia de minerali care eopreode ura-
nm ai combinationile lui.
• URANIU, B. m., (&. BranlBK, ai
anie); mstatln descoperita in 1789.
* URANOGBAPHIA, s. f., (fr. ara-
n»f rafkle, d'in e^payti^ceru, si 7pti-
«uv^criere); desoriptione a cemlai.
• URANOGRAPHICU,-a, adj., (fr.
uanofraphlqae); relativu la wcaiogra-
pMa,' earta uranographith.
• UBANOGRAPHU, s. m., (fr. ira-
Mrrapke); care se occnpacn uronojpv-
fMa, auetoriu allu nnei wunograţ^ie.
ţBti^ ^3
« URANOLOGU, s. f., (fr. arau*!*-
sl*, d'in oipav(Sţ=cera, si XdToţt^diff-
cutbq); tractatu despre starea cendui va
diversele epoche ale etatei terrei.
* URANOLOGICU.-a, adj,, (fr. nran».
logiqie); relativu la uranolo^.
« URANOLOQU, s. m., (fr. uranclo-
fue); care se occupa cu uranolo^t'a, aue-
toriu allu unei uranologia.
* UBANOMETBIA, s. f., (fir. «rano-
mitrle, d'in o&pavâc=ceilo, si {istpstv^
mesorare); scientia Bi arte de a meaur&
astrele.
*UBANOMETEICU,-a, adj., (fr. ara-
Bcattrlqne); rdlativn la wanomefrw BÎ
la uranmt/kria.
* UBANOUBTBQ, B. m., (ît. aranv-
■^tre); instrumenta propriu a meaurA
astrele sv misearile cleşti.
* URANOSCOPIA , - s. f., (fr. mtâmm-
Beople); proprie, observatione a oemlni;
in specie, astrologia.
* UBANOSGOPU, 8. m., aranoiao-
pBB, (oăpavooxâitQc); nomele unui peace
care are oclii Indereptati spre ceru, ey-
prirudu uranoaeopu.
* URANOSU,-a, adj., (fr. BraneBx);
se dice despre primuln oxydu allu wa-
Hitilm si despre aarile selle.
URARE, (contrassn d'iti aB^nrare),
V., (it. anfarare), grataUrl; a gratuU
a felicită, a rog& pre Domnedieu ca se
dea cuiva totn benele: aură anmmuUi
ai feriăti parenfihru, amicdoru n it'
nefaderUoru set; tanu uratu officita-iitlHi
la mai mari; vedi si orare si augurare.
«URBANITATE, s. f., irtanltM,
(d'in arbaDDa); calitate b! stare de ur-
banu, cultura, politetîa, civilitate : w-
banitatea distinge pre omulu eu bona
eiueatione de ciUa^ta midtime; ne a ÎH-
tempmatu eu mtiUa ta^nitate; a datu
probe de urbanitate; regidde wbanita-
tei nu permititi omului euUm a se arretâ
morosu.
* UBBANU,-<i. 8. f., arbanas, (d'in
arbi); 1. relativu la urbe = cetate , de
urbe, A^murbe:viitfa joiana, popomht
urbanu, mtdtimea urbana , triburi ur-
bane, armata ur&ana, pretoriidu urbanu;
subst. urbanii , locuitorii urbei, ceta-
tianii; 2. cultu, oultivatu, ciriliaatu, in
>yGoog Ic
opposit. ca nutieu : omu nrtaim. Umu
mîmm, Umba wbama, portare si trae~
tare mitma ; a fi urbatm , a se arretâ
mixam; eUi $e aăopera a se arretâ vr-
hami, inse le ie vede rustUUatea.
• DBBlBin, s. m., lege feudale oan
r^uli ralatioiule intre ^oprieUrinln
directa si iotre colonn : miariidit d^m
DaeSa superiore fu sferwmUm la att-
«mIn 1848, eu feudt^itatea sFmpenmet.
* UBBE, 8. f:, irbi, gen. ufeb, (af-
fine ea trki»^- cetate : w6e wiare nfor-
mâsa, itrbe antica, wr&e numOacmwmri
imltij a ftmdă «n« urbe, a edifiaâ fuhi
M oppiie; apertreee in urbe; a trece Sin
urbe ia lirra; a luâ tata nrbe m asmltu;
a ăerimd una urbe; a sedS pre rumAe
w&e».
* UBBICAPU, 8. m., «rblespa*, (d'in
■rtaţ si eapere); luatorin de urisce-
titti, termina comica formata de Flauta.
*nBBICABin,-a, adj., irbleul«>;
relatiru Ia urbe (ia Borna) : regume
whUaria, prefectura urbiearia.
* UBBICBEUU.-a, adj., irblerenii,
(d'in BrbB, Bi erenere = ardere); care
arde tirieă^usetatea : nueri wîieremi.
*UBBIGU,-a, adj., nrbleai, (d'in
■rba); relatiru la «i(ţ(e=cetate, de ce-
tate : lufr^ffi urbiee, negotiatoriu ur-
bieu, antuma utinea, prefectura urlnca.
• UBBICULA, a. f., arbleala, (d'in
■rki); deminat. dla urbe, mica urbe,
eetatella.
UBC ABE, T., a»eea4ere, eenaeeaicr^
a saf; Bt refl. a se wo&, a se eaf; redi
oreare.
UBOATOKIUr^ârto, adj. s., «uea-
4eis;care urca sau ae «rco; vedi orcatoriu.
DBCATn.-o, adj. part. s. d'in urcare;
Tedi oreate.
, UBCATUBA, s. f., Heea*l«. uen-
•■•; actiooe ai resoltato allaactioneide
urcare; vedi orcatura.
• UBC£OLABIU,-<i, adj., Hro*«Lul«,
(d'ÎD ireMlBgJ; relativa Ia urmoru;
sabst t, ureeolaria, ana plaota, yarle-
tarla «rflelvălis, Linn.
nBCEOLn=W-eiori(, 8. ŞQ., nreeelui
(d'in areeas); vedi wcwnt.
UBC£U , 8. in. , ireena * (afSne ou
•re«^ redi urdoru.
1 UBCIOBET, pL-e, ineB»» iraMlH
si ireUU* ; rasa pantieosa de lata san
de viu-a : kim weioru de apa; unu mr-
eiom de vitru; pune weiorNlM eu apa
pre meia ; prov. ureiondu merge la apa
pitio eându se sparge.
2 DBCIOBn,pL-«,h«r«MlM,«rttH,
a»tjl»pn tam6T9 infiammataria ce te
fitee pre palpebre ; redi ei crdioru.
DBDA, 8. r.. caaeaa aMBalarlM ; ea^
no secondarin, care se stringe dia aknlo
ferta:Mrda(Mee;«OfnBiIompIaceHnra;
MH mâneaţi multa urSa, co m stritaM
UBDICA, 8. r.. artlMf redi uiiua.
UBDICABE, T., artie* irerei Mdi
wUeare.
UHI»OATOBnJ,-A!na, adj. 8., mai;
vedi urOcatoriu.
DBDIGATU,-o, adj. part b., astoi
vedîwrMcate.
UBDIB£,-e«eu, T., erilrif vedi or-
dtre.
UBDITOBIU.-f^rta, adj. s., «rileM
vedi orditoriu.
UBDITUra, adj.part.a., «nni rodi
arditu.
UBDITURA, 8. f., •mtyn; vedi
orAUura.
UBDOBE, B.f., grasla, Itfpltai»;
■•risBj (fr. erlare, it.*riara); Tidi
ordore. •
nBI>0BOSD,-a,adj.,RnHl*aM» U^
pa*} s«7dUiiB ; redi ordorotu.
DBECLA saa wecAia, s. f., aaria, i*-
riaala; organala prin care aadn Atavua
si animaliie : noi audinm cu'uredele
preemtuvedoam cuodii; uretXaA'ipta.
uriaşa skmga ; dtu e surim de una «-
riela ; ea e gurda de amendâue uretMe;
aspuneeuivaeevalaurida; ao^ţpnoă
pre aneoa de urSela ; asinii os vrede
Umgi ; animedile triste lassa uredd* w
diow; metaf. wid'a ochIm.
VBECLATU sau ureduatu,-*, M)-i
antitHB; 1. provedatn od urede; 2.earo
a aoditu ea uredele.
nBKGLOSn saa w-ecMosit,-a, adj. .
aarltiiB; care are urede mari.
• DBEDINB, 8. f., nre^v, (d'in Br«-
re); carbone, morba allu plaDtelora.
* UBERB, »M* si tMSM, HSfN, T., a*
=y Google
DBE.
iMt; a ard«. Badecin'a T^ibnliii ugtu-
îare^usturare, a snbst. urtiea sau ur-
iiea, uredine, si compositelorn ; am^-
rere, comintrere, essurere.
* U£ETICn,-a, adj., nretleos. (obptf-
nxâc); uriDariii.
* DBETR^ s. r., (o&pijdfwt, it. nt-
tra, fr. aritre) ; canale prin care eese
wrm'a, la bărbaţi si la femeile.
«UBETBAIE, adj., (fr. iir«tnl);
relativu la uretra : Nemorrheia uretrale.
* URETRALGIA, s. f., (fr. .rfitral-
glt, d'in o&pij&pst ^ nretra, si £X^c:=
dorore); dorere in urelra, fora fenomene
inflammafaine.
* DEETKiliGÎCO.-a, adj., (fr. v6-
tralfiqifl); relativa la w^algia.
*■ UBSTfilTE, 3. f., (fr. ir«trlt«)i in-
fiammatione acuta sau chionica a u-
retrei,
t OfiETEO-,(d'ino6pT)*pa=zuretoa),
in compoBîtioni scientifice, precumn ia:
uretroindbariura , adj., (fr. or^trcbuţ-
balre), relativu la bvîbulu uretrei; ure-
trohymenoâe, adj., (fr. nrâtratafn^Dode);
se dice despre occkaionea uretrei prin
una membrana; uretroUthicu,-a, adj,,
(&. nrtitrvlithlqne); produssu prin una
p6t» oare s'a pppritninurefra; tavtro-
aumiUariu,-a , adj., (fr. iir«tr«B»aU-
lalte); relativu si la mamella si la
ureira; uretrophraeticu.-a, a^., (fr.- ■-
rtitr*tliraetL«ae); relatiru la itretro-
phrama ; uretroph-axia, s. f., (&. aH-
trcfhraxle), obstmctione a uretrei; «-
retropyieUra< adj., (fr. prAtrvpjIqae),
piodussu prin accnmulationea pwoniu-
IiH in uretra; ureirorrhagla , b. f., (fr.
■ritrarrhifie), Bcursora de sânge prin
wetra; wetrorr}tagKu,-a, adj., (&.ir«-
trortk»$lqat),n\fitivaUkuretrorrhagia;
uretrorrheia, s.f., (fr. nrfitrtrrhri*), scor-
sn» ptiatiretra ; urOrorrheicura, adj.,
(&. arâtrVTrbilgne), relatiru la uretror-
rheia; urOroscopu, s. m., (fr. nrătro-
Hope), instramentu ob care se serresou
chirnrgii spre a essamină uretr'a ; ure-
troapaamu, a. m. , (fr. nrdtroapune) ,
apeamu alin uretrei; uretroapaticu,-a,
adj., (fr, nritrftipatliiie), relativn la u-
ho8pa$mu; uretroslenoae, s. f., (fr. nrâ-
tr«aUa*i«X «frtndore a w-efrei; ttre-
tJM.
1^
iro^enoHa»,-a. adj., (fr. ir«tr«ttiiMtl-
qa«), relativn la uretrostenose; wre^-
towUa, s. f., (£r.iii^trotwf«),1tniiiisione
a uretrei; uretrotomieu,-a, adj-i (fr. o-
r£tratomlqne), relatîvn la wetrotonUa;
wetrotomu, 8. m., (fr. nrttnUme), in-
stramentu cu oare se serreacu chirurgii
la incisionea uretrei: uretrovetictAe,
adj., (fr. nrâtrvTtiiloal), ralativu laure-
tra si la he^ca.
* URGENTE, adj. part. preş., nivwit}
caxiurge, impinge, mfina, stimula, pres-
snra, nu lassa in paaa : neteetUoÂe «f-ţ
gente. peridu urgente.
* DBGENTIA, s. f., (fr. Hivea«a, it.
nrgewa); nacessitate wr penfe : urj/enft'a
UMfij reaoluiione, vrgerUi'a una offi^-
cere ; casu de urgentia ; a debara ur-
genti'a ; a face ceva de urgmiia, a tracta
una proposHiane de wgaUia; argen-
tina nu permtMti ammanare.
* USGEBE, «r«t ai ursei, ur»t, r.,
urţsre ; a impinge, a men&, a stimoli,
a pressuri, a nu di pace, a oonetring»,
a necissitâ : v/rge {mmiculu, w^ necîs-
8(^0^, urgt /atitlu ; te teurge} pentru
ce urgi at^u-a ? urgemu acesta off acere
ca se ua iermnâmu mai em^end»,
UBGIA, s. f., (d'in Âpţij). !• fr>t '•-
Tcr* lailfnatU; oisafa mare: wgPa lui
Bomnedieu a venitu preiie noi; 2. •-
ilamt detMtatit; «TCrsatlo; urra, uira
mare : urgi'a lumei, urgia paponAai;
3. ealaaltat; calamitate : ur^ mare
ne a cercatu in annii acesti-a; 4. eoD-
cretu : urgia de omu, urgia de muiiere;
vedi si 1 orgia.
UBaiSSIBG,-e«eu, r., areraarl, «••
testări, aspernarl; a urrf tare; vedi ar-
gisire si orginare.
DBGISSITn,-a, adj. part-, (dlo «r-
giaaire); urrita cu totiJo : fUiu urginiu
de parentii sei pentru portarea lui eea
rea.
*UBiaiNE,s.f., ■rln,(d'iD srare),
pruritu, mancarime.
*UBINA,s.f., urlna,(affiuecuo&pov};
pissiatn : a face urina, a impU pre ci-
neva de urina; a se frecă cu urina pre
unu membru ii^latu; wina de omu, u-
rina de callu. urina de boui si de oui,
* UBINALG, a^., nriuliB, relatiru
=y Google
l&Sft
UBL.
h mina, de urma : fiatiUa ttrtiuiZe, me>
iieamenle urinaîi.
« UAlNAfiE, T., irlur* 8i iriuri;
1. a !&ca urina, a piraiâ; 2. a se cofaadi
Bub apa, a lucra sub apa.
« UBlNABIU,-<i, adj., (it. «rUarI»,
b. arlialrejide Urina; — subst. reale urt-
nariuiu, irlaal, 611a de wtfM, 611a de
n6pte.
•UBINATIVU,-a, adj., (it. mIm-
Un); care serre spre a facilita «rtfia-
rea : medieamentu urinativu.
• DEINAT0BIU,-i<5rw, adj. a., »rl-
■aUrj 1. care da «rina, pissiatoria;
2. eare se cofnada sub apa, oare lucra
sab apa : urinatorii ae aerveaeu eu una
mare eampana ăemetaUu eătuhiselassa
pre funăulu marei.
• UBINATC-fl, adj. part. a. (d'ln uri-
n»e); piasiatu.
UBIBK, uritione, uritioau, urUu; redî
tMTire, urritione, urrHiosu, urritu.
• 1 UBLAEE, T., 1. alBlare. (îl arian,
fr. kirler); se dice despre eftni ai Inpi
eandu aoesti-a sbiâra : urla cânii, mia
tupii ; nw moi potiu omcU cânii urlandu;
tiia nâptea auurlatu lupii; ce toiu mii,
ca MW câne? ineeUdia de a mai urlă;
fiţ. mia vmtuUt; une Ori urla malide;
2. liraere; a surpi; mai allessn reâeas.
a ae urlă, ««mieret nere; a se aorpi,
a 86 derimi : caa'a veâa i?a uriatu; une
ori se urla deaUuri si chiaru monti;
S. heroLi labarare, a auffwl de hernia:
ae m-la omenii, se urla ai mulierile; a'a
mlain copiUulu.
2 UBLAItE , s. verbale, 1. dIbUU»,
(it arUt BrLunemto, banc, horlenent);
sbierare : wîorea e&nUoru si a lupUoru;
2. dlraUet deatruetla; raioa; surpare, roi-
Dare, ruina.
DELATU, 1. s. m., BiBUtt»; actuln
de mlara : urlalulu cântloru si aUu lu-
piîoru; 2. adj. part. s., prtrntus; sur-
pată, cadutu in rniae : deallu uriatu,
ease urlate; 3. adj., herBloSBS, rmail-
«•BBa; care soffere de hernia : miserut»
onm e uriatu; am vedutu ai eop^
urlaţi.
URLATUBA, s. f., 1. uluiatle, ■!«-
UtBi; actione si effectu allu actionei de
mlare .- urlat%ar"a It^iiloru a spariatu
PBM.
aatde; 2. ralm; ruina, aurpatura- r ur-
lalsirn tie monii, de case, flte.
D1U.ETU. pl.-e, ■tBUtai.(it.BTt<>,fr.
hBrl«B«Bt); sbieretnlo c&niloru si alia
Inpiloru : tota nâpteas'au audituurlete
de cânt.
UBLONIU, (CQ n molliata, urloiu),
pL-e, AirMBs^ eaKliBB; camino, fimta,
prin care esst) fumulu : urloni» de pilra,
wlonia de cărămida, urioniu de ferm,
urloniu de nout^ tote casele au urlo-
nie, mai alletnt făbriede au mari «r-
IonÎm; furulu a aeapatu d'in inekitâre
prut urloniu.
UBllA, e. f., (it. «raia, compara Tenet.
Bwa, T. fr. *ame, gr. Â<i|i,i}^olmn), Te-
■tif lam; locolu calcatQ ca petiomlo de
omU sau si de animale, ba chiaru de
carru sau de altn luern trasau : m pHl-
bere ai in pamentu^ mâHe se impremu
urmde âmenăoru si alle animalilom ;
vulpea observă eo taie urmele mtimtJi-
lom dueu spre leu si neei un'a nu duee
intern; eonii ulmeea wmde ferâoru
ai eurru âupo densele; urma se diee ai
in lom de pede=^tior», ea mesura de
lungime : atensinulu are aSsse urme
aau opiupalme; — l<KJit.amerge preur-
mde cuiva, mtlKU m^bI; a veni im
urma, a veni dupo alţii, a veni mai tar-
diu de c&tn alţii; pre urma, in fine : aS»
«Tm urma, eeUu de pre urma, ai e^u
mai de pre urma, uîtimnlu : paragra-
/W« iTt» unita; wdtenti'a âe pre urm'a
a unui omu; in umia resoiutionei luale
de miniştri amu pleeatu la po^ur^e %o-
stre; in urm'a mmeloru ne-amu aHeaau
cu atâiu-o; prov. Mrm'o va aliege.
1 URlIABBs-ediu, T., (it. •»«»)),
1. Teitlffla Bflqai, IniUrl; a merge pre
minele cuiva, a se ln& dupo i^neva, a
imită : mmediu pre invdiatorii mă ,
coBegulu meu urmidia pre Ptatone, aî-
tulu urmedia pre Âriatatde; urmaţi pre
dne voUti, numai nu perdeti temptAu
UI desidia; urmămu eonsUide saa am-
aiUeloru vostre; urmăm • preeeptde sau
preeeptdoTU evangdiului; 2. freqnea-
Ure; a merge a dese ori : elin tirmâJia
la ae6la; ea urmSdia la mtineo, noi ur-
mamu la fUosofia; 3. pr^sequl, etatt-
■uare»acontinu&: urmiiiininntefpe»-
=y Google
^ CRK
tru ce nu moi urmaşi eu publicarea fo-
lia periodice? 4. leqal, a rent in urma :
au treeutu oallarii, aeumu urmedia pe-
ăestrii; 5. anecedore, a venf io locnla
cniva : filtii urmedia parentiloru in e-
reditate; lui Cesare Augusiu urmă Ti-
ba-iu in imperiulu rdmanu; 6. iediei)
SAfiili eon§eqDf, a essl de neceeae, a
earge : ee urmidia d'in celkdisse? d'in
tâte aeeste-a urmidia, eo omulu nu pâk
face totu ee vdiesee.
2 TTRMABK, a. verbale, lin[t»tU,Be-
eitl*, prosfloDtIo, conseentU» taeeessl»,
nreqnentatlo; iu t. b. verbulai : urmarea
âmeniloru iUnstri addaee lavăa ceUoru
ce I urmidia; urmarea la filoaofia face
0M6re junUoru; am veduiu iticeputtdu
articlidui publieatu de tene m folt^a pe-
riodica, acamu aiteptu urmarea; urma-
rea peiestrUoru dupo callari fu preste
aşteptate; la urmarea filiului pre tro-
nuiu parenttiui aşteptau toţi se vSdia
reforme mari; urmarea fu in stricta le-
gătura tm premissele; prin urmare, se-
ceraţi ce ati seminal' in urmarea me-
wreloru ce s'au luatu ne amu iniorau a
ceaa si ut amu eautatu de lucru; ace-
ate-a su urmările portărei telle.
URMABIBGrescu, v., perMijiiI) a
merge pre urm'a cnira, a se tini de ur-
m'a cuiva; si prin urmare, a persecută,
mai allesau pre callea legii.
UEMABITU,-(i, adj. part. (d'iu w-
marire) : omu urmaritu de politia; ce-
tatianu urmaritu in justiţia.
DKMATOKHJ,-(oria, adj. s-, (it. or-
Katore); cara urmedia, in t. B. verbului ;
următorii lui Aristotele se mărginiră la
esplicareadoetrinelorumaieslrului fora
a face alte progresse; ama itUdlessu
eonsiliele teUe, si vomu fi urynaiori; ur-
matoriulu pre tronu, imită numai erro-
rUe predecessoriului seu; in lectionUe
urmatârie voi»u desvoUă aceste ide&mai
pre largu; in aceaiu artielu se coprende
totu, ceUi w^matori sunt fora impor-
tata.
DRMATU,-o, adj. part. (d'io «nna-
re) : invetiatorîu urmatu de şcolarii sei;
dmnulu urmatu de a^utantU sei se
dusse la vettatSre.
UBNA,-8. f., nroa; 1. VBSQ destioatn
Ton. II,
VRO.
15ST
a sc6ţe apa, galleta; 2. vasu pentru apa
9ati alte Ucide; 3. vasu pentru argenta;
4. va9u iu caro se conservă cenusi'a sau
ossele mortiloru; 5. vaauiucare se pună
naminile sau uumerii cari se tragu la
sorti ; 6. mesura pentru licide, medîe-
tate de ampbora, vedra : urna de viim,
urna de aeietu, umade lacte; urn'a nâ-
stra de 40 litre, e identica «4 urn'a ro-
mana antica.
* URN'ALE, adj., Dmalls ; de una
urna, care conţine uaa urna.
* UBIlfARIU,- 1. adj., nniallt) care
conţine una urna; 2. subst. m. pers.,
care face urne; 3. snbst. m. reale, nru-
rtnm; misi pre eare staa urnele.
« UIUfiaERU.-d, adj,, Brnlţer, (d'in
nma si K^rere); care p^rta sau duce
una urna : eopillulu urnigeru, aralger
pner, versatoriulu, constellatione in zo-
diaca, prin oare trece sârele in apparan*
tia in cnrsulu luneî Ini Februariu ca-
lendarinlu Julianu.
URNIRE, urnitu; vedi ornire, ornitu.
* UBNQLA, a. f., nriiuU,<d'in urna);
deminutiva d'in urna, mica urna.
t DRO-, (parte d'in o5piS=c<Sda, parte
d'in oupov^urina), in composite scien-
tiGce, precumu in : urobranchiu,-a. adj.,
(fr. ar«braiieh<*) , care are branchio la
c6da : eonchylie urobranchie; uroeele, s.
f., (fr. nrno^le), infiltratione do urina in
tumori; uroeeratu.-a , adj., (fr. nrvot-
rate), care a^mina a uroceru; uroceru,
a. m., (fr. nrocâre), genu de insecte hy-
menoptere (cu coma la cada); urocheela,
a. t, (fr. uroch^zle), dianheia uriniSsar
uroehloc, s. f., (fr, Dro«bli>i)i S^''^^ ^^
plante graminie; uroerieia, a. f., (fr. iro-
orisEe) , judecata pronnntiata asupr'a
unui morbu dupo aspectulu urinei; uro-
eritieu,'a, adj., (fr.nroorltlqae), se dice
de^re semnele dedasae d'in essamina-
rea urinei; urodelura, adj., (fr. orvdâle),
care are c6d'a visibile; urodialyae, 9. (.,
(fr. nrodtalfse), suppreaaionea nrinei;
urodifaliticu,-a, adj.,(fr. nrftdlaljttqae).
relativu la urodialyse; urodiatu.-a, adj.,
(fr. nrodli), care are oJd'a bifurcată;
urodiura, adj., (fr. nrodâ), care e mu-
nitu cu una c<iâa; urodonte, b. m., (fr.
aredontt), genu de insecte coleopten
97
. :l:;COOgIC
1538
UltO.
tetramere; urodrimffo, a, f., (fir. nroirl-
sje), acrime de urina; vrodijnia, s. f.,
(fr. nr«d]'Ble), dorere ce se aente Ia uri-
Qare;tiro(2y>itcu,-a,adj.,(fr.Drodjiilqu«),
relatiru la urodpnia; urogastru, a. m.,
(fr. nragâstre), postabdomînele crnsta-
cielorn decapodi, san c6d'a acestora ani-
mali, cumu se dice; urolithim,-a, adj.,
(fr. orollthlqiw), acidunrJcu careseaSa
ia multe r^tre nriaarie; uromante, s.
m., (fr. iir<iMit« ai Dranaictei), care
se occupa eu urotikmtfa; uromantla, s.
f., (fr. ■r*mtBiile), pretensa arte de a
cosDiîsce morbii dopa inspectionea ari-
nei; urotna/Uge, a. m., (fr. nroHiitli),
genn de reptili aanrice; uromeU sau uro-
melu, B. m,, (fr. oramMe), monstra alle
cami membre abdominali sânt confaose
Bi terminate in una aiogaru petiora;
ttromelia, a, f., (fr. nroBitiie), fUsione a
cellora d6ae membre d'in apoi ia anu ain-
gnra membru, terminatn in unu sin-
gura petioru; «rome(icH,-a , adj., (fr.
ar*a«llqae si ir«in6lteii), care offere ca<
racteriulu uromtliei; uromolgu,-a, adj.,
(fr. aronolfe, d'in [i^Xţo; :=: salaman-
dra), se dice despre salamandrele mu-
nite ca una c6da; womyee, s. ta., (fr.
aromjee), geaa de fangi născuţi sob
epidermea planteloru, care se destruge
oorrendn spre a le face lumina ; uro-
tuttUf'O, adj , (fr. aroneste, d'in vijxr^ţ
^ionotatorju), care inodta ca adjuto-
rinln cddei : reptili sauriee uronecte;
uropeUaeitt,-a, adj., (fr. nreyeltacA) >
care sâmina cu unu uropelte ; uropelie,
B. m., (fr. oropelila), genu de şerpi ne-
veoinosi d'in insulele Filippine; wope'
tala, 8. ta., (fr. nrspAtale), planta de la
eapuln Bonei-Sperantie ; urophyllu-a,
adj., (fr. Drophjile), a cărui folia se pro-
longa in una specia de eâda; uropîania,
s. f., (fr. uroplanle), deviatione a uri-
nei; uroplatu, 9. m., (fr. nropUte), genu
de aerpille; uropoâe, adj., {h. nropode),
care merge cn adjutoriulu câdei : pas-
seri uropodi; uroprestu, a. m., (fr. orn-
preate, d'in ]cp^datv=:iDflammare), ia-
sectu hymenoptern; uropri3tu,-a, adj.(fr.
■roprutet d'in Kţifmi:=.aim), alin ca-
mi abdomine se termina in una forma
de s^rra cu care talia ocârti'» arbori-
loru : insecte uroprt^; woso{.hu, s. m.,
(fr. nrtsophe), gesu de şerpi; uropteru,
-a, adj., (fr. nroptire); a carni coda se
termina in pinrte; uropygiu. 3. m., nr*-
pjslnni, (fr. nropr^e), curulu pasaeri-
loru; urorrhagia, s. f., (Fr, nrorrliagle),
flusaumarede urina, diabets; urorrha~
(}ieu,-aiadj.,(fr.or«Trhaţfqne},relativnla
urorrhagia,vrorr1ieia,a.ţ.,{fr.vTorTMt)t
flnssn de urina; urorrheicu ai urorrAoiCM,
-a, adj., reUtivu Ia urorrheia; uroâche-
sia, a. f., (fr. nrosebrisle), suppressione
a urinei; uroseheticUra, adj., (fr. irM-
eh^ttqoe), relativu la uroschesia ; uro-
seopia, a. f., (fr. nrasetpie), essaminare
a urinei; Hro8eopicu,-a, adj., (fr. aroi-
e«plqDe),relati7n la uro9copfa;t(ro8copi(,
B. m., (fr. aroacope), medicu care essa-
mina urin'a spre a deduce coniectura
probabili asupr'a starei morbului si a
stabili diagoosea; urose, s. f., (fr. a^se),
nome genericu allu morbtlom căllilom
urinarie; urospermiu,-a, adj., (fr. an-
sperinâ), care sâmina ca urospermuln;
uru3permu, a. m., (fr. nrospeme), I. gena
de plante d'in tribulu lactucielorn ;
2. genu de nmbellifere.
URRA, urrire. urritiorte, urritioau
urritu, urrore ; vedi : orra, orrire, orri-
tione, orritiogu, orrilu, orrore.
URSA, 8. m., nrsa) forma feminina
de la ursu : ursa eu pulli; ursele siap-
pera pullii or&esce;— doue constellat^oni
aprope de polulu aroticu : wa'a mare
ai urt'a miea,
URSARI0, s. m., (de la urau), care
nutresce urat si i invâtia a joc& la mn-
sică : ţigani ursari; ursarii ămbla CH
ursulu d'in saiu in satu si Iu fae% ae
jâee la musica.
* URSIDE, adj., (fr.nrBlde); caresâ-
mina cu ursulu.
*nRSINELLA,3.f.,(fr.Dri[neIlO;gena
de plante crjptogame microscopice, cari
Be observa pre parietii interiori ai Ta-
seloru in cariau stătu mai multu tempo
apa dulce, fructe si legumine.
* tJRSINIA, s. f , (fr. nrslile); genn
de plante d'in famili'a corymbiferelorn.
* URSII^U,-a, adj., nrglnas; dettrsu :
petioru ursinu, cirne ursina; alliu «r-
sinu, arsIaiM allIoH, allia selbatioa.
=y Google
^ _ VSk.
UKSIKB, itrsUoriu, ursita; yedî : or-
aire, orsitonu, orsitu, si orăire, ordito-
m, orditu.
URSU, B. m., orsns) genu de mam-
mifere carnirore, d'intre celle mai per-
fecte cari a piadussu natui'a, si care ee
a&a si in montii noştri : ursu suru, wsu
aJ&u,* ţiganii prendu pulUi de ursu si i
ineitia a jocâ la musica ; j6ca ursviu
de frica si shiera ; ursii la monte făcu
mare stricatione in ovi.
UfiTICA, {urdica, cu d sibilaate), s.
f., nrtles, (it. ortI«â, fr. vrtie); gena de
plante dicotyledonie, apetale, cari cre-
scu selbatice si in gradinele nostre, si
se distingă prin unaimpressione arditâre
si dorerdsa ce cansâdia la attingere : w-
ttedetir.ereseprepeo'asisemâneaprima-
vh^aţfolielediurtice preparate cu farina
dau porâloru hona ntdritura; d'in pel-
tea wiieei se pate prepară folioru ca dHn
cânepa ai d'm Unu; funile de urtica
sunt asia de tari ea ai 6eUe de cânepa.
TJETICAKE, (urdicare), T., nrtlcâ n-
rerej a produce impressione ardit<}ria ca
urtuiainuteattinge de plantele acdle-a
cote urtica; m'am urtieaiu premânx;
eO{nUi «'au urtieaiu pre petiore.
OBTICATOEIU, (urdicatcriu),'toria.
adj.s., iireoi} care ude durtic' a: plante
urtieatârie.
UKTICATU, {urdicatu),'a, adj. part.
s. , uatDB j arsu de urtica : am re-
masu eu manile urticale ; snbst. m., ur-
ticatulu produce dorere.
UETICO30,(«rdicosu),-a,adj.,l.plena
de urtiee; 2. care Bâmina ca tirtic'a ,-
3. care arde ca wii^^a.
* UBD, 8. no., nma; bouru, taurusel-
batica.
* USANTIA, 3. f., (it. nsansa), n»ug,
noi) eooiaetudoj moda de lucrare sta-
bita prin mnitula usu. consuetudine, da-
Una: usantieh diivinu typuri de lucrare.
* USĂBE, T.i ntlţ 1. a face usu de unn
lacrn : a usâ medicina ; a usă de tâte
«elîe ee ni a dădu Domneditu f&ra a^^usă;
2. a freci si strică prin multn usu : am
usatu aceste vestimente peno s'att roşu
eu totulu.
*DSATD,-a, adj. part, nsu trituaj
frecată, roşu, stricatu prin mnltaln usu :
usr.
1S39
vestimente us(Ue, instrumente usate, 6-
meni uaati.
USCARE, (d'in ossicare, ossacare), se
conjuga cu forme simple : useu, usd,
usca, uscâmu, uscaţi, usca; si cu forme
proloDgate : usgucw, ussuei, ussaca, us-
căinu, uscaţi, »s«HCa, T., extleears, aleea-
re^retiiGtr*; a scdte udarea, umârea, n-
miditatea d'in ceva*, d'in uda a face seccD,
d'in molie a face vertosu : a usca vesti-
mentele ude la sare; a useă pime si U-
gumine ; de e^ura mare se usca pO'
mentulu ; lassa irVa taUata se se usce
bene, apoi ua sirtnge in eopitie; s'auus-
catutoteflorUe; elUt se usca d'in petiâre.
USCAT10N£,(o8ncatiofle), s.f., l.il«-
eitt* f actione de uscare ; uaeatienea
pamentului, useationea floriloru; 2. ari*
dltas, arldiiBi ; effectu allu acttonei da
uscare , lucru useatu : n'a plomUu de
multu, si e mare useatione ; aduna u$-
cationile si le arrunea t» foeu.
USCATIOSU, {088icăti08u),-a. adj.,
eiBleeablIls, slcens, artdnsi aiaeer } care
se usca cun-endu , suppusa useationei,
aprope useatu : lemne uscatiâ$e, tegumint
uscatiose, omu useatiosu.
USCATU, (ossieatu).-a, adj. part.,
«xsIooKtnit sleonS) arldaS) nuer : lemne
uscate, vestimente uscate, prune uscate,
pttmentu uscaiu, pariete useatu, scaniure
uscate; subat. m., uscatulu, slocnn, •-
rldDBt, terrâ, terra flrmt; pamentulu
uscata, in oppositione cu ap'a, marea :
a se peramhlâ pre mare si pre useatu ;
a străbate totu useatulu ; a se apperâ
de pre useatu.
USeATDEA, fossicoiura;, s.f., arl-
dltJb, arldani} effectula actionei de us-
care ; stare uscata, lucru useatu : cure-
tia arborii de uscature ; uscatwele iknt
bone de focu.
USIA, (ustia), B.f., 08tiBa,(it.nula,
fr. hnlti), janna ; porta mica lusia mara
fi formosa, usia mica sistrineta; a deS'
chide usVa, a inchide usi'a ; nu lassi. .
usi'a deschisa co intra cânii; cine bate
la usia? intra preusia. nuprefenâstra,
ea furii; camerele celle mari au mai multe
usie ; ust'a d'in facia, usi'a if in dosu.
USIARin, (ustiariu), s. m., ostlarliit.
(it. iBel«rer fr. holsiler, 7. isp. «xl«r),
>yGoog Ic
15^0 m
.ianitor; care cuatodesce usi'a. care sta
la ttsta spre a aa deschide st a tia in-
chîde la intrarea si la essireaâmenîlora:
numai casele celle mari auust'art; usia-
rii tribunarieloru ; usiarn etoiiidecas-
satione.
USIOBÂRE, (liusiorare), t., lerare,
allevlarei exonerare, lenlr*, nltlfarej
lerlorem reddere, faeUlareM^reddere;
a face usioru : a usioră aarcin'a, a u-
siorâ pre âneva de sarein'a eea grea;
am usiorattt eătuam pottUustarea omu-
lui; medicii potu unora dorerOe mor-
hotUoru; tmorati~mi htcndtt aeeitu-a;
mulierea gretţ a'a tisioroto eri ; am suf-
feritu muifu, iro aaanu m'ori mat t49io-
ratu. '
USIOBATU, (lw»\orcitu).'a, adj.part.
leTEtis, all«Tlat08( ex«ieratH,leDltiB»
■Itiţatpf, lerUr r«etas,facUlor reddl-
to8) facutu Mioru: sareine usiorate,
dorere usiorata, starea aanetatei nu e mai
usiorata ; femtna uaiorata prin facere;
htcru Hsioratu prin mtdta praetiea.
USIOBELLU, (liusiorellu),-a, adj.,
leTUsoDlas, facllla; demiDntivn d'in u-
sioru cama usioru : îua^ usiorellu,
sarcina usiorella, penne usiordle; omu
usioreUu.
USIORIME, (liugiorime), s. f-, leTl-
tas» raclittas; calitate de usioru :usio-
rimea unei sareirte, uatorimea unei lu-
crări ; mi se pare co a lucraiu eu miAta
usiorime.
USIORITATE, (liusioritate). s f., le-
Titas, factlltast calitate si stare de u-
sioru : usioritatea sacălora impluti eu
penne ; usioritatea cu care se portă c6-
tra noi, ne a conatrinsu a ne seambâ o-
pinionea ce aveamu despre densulu.
USIORO, (liuiioru).-a. adj., Llerlsj
care oiT trage multn in bilaDCia, carena
appâsa tare : corpu usioru, sarcina u-
aiora. veatimente uaiore ; 2.rBeills} care
se pote face cu pucina incordare de po-
teri, ca pucina adoperatioae : lucru u-
sioru de facutu, memoria usiâra, esaer-
cUiu usioru, eilu are una mâna usiora
la aorisau; 3. adr. teriter, faelle i a se
portă usioru, a acrie usioru; usioru ae
inteUege. Ar â de dorita a se depresde
iţmeDii a face distiactioae intre usioru
VSţ
si facile, precama si intre grtu si di/fi-
cile : grea sau ttsiora e materfa, /âcîle
sau difficile e lucrarea.
• nSITABE, T., nsIUrij intensiTii
d'io uaare, a usâ a dese ori : usUânm
de bonitatea vâatra; foi usitati vorheti
fraai neusitate de (jiii,
* nSITATn,-a, adj. part., asIUtai;
admissu prin uau, usatu de malte ori,
ordinarin : taetica uaitaia, vorbe st/>vitj
uaitate ; celle peno aeumu uaitate au ea-
stigatu dreptu de cetate; appucaturdt
usitate de densulu nu mai trecu aatadi
HSSOBABE, (straformatu insorare),
T., 1. trana. ■B«reM darej a casatori pre
ana barbata, a i d& ussore : am «asorai»
pre filiu meu; 2. refl. nxoreai dneere;
a de casatori, a 1q& usaâre : filiu meu te
uasâra; frate meu va se ae ussore; eom-
nattilu meu ineo nu s'a uaaoratu; in cm-
nulu trecdu muUi juni s'au ussora^ ;
yedi inaorare.
TJSSOBATELLU , s. m. , qal u|i«i
axoren <lflxlt; care de curreada s'a u$s<h
ratu : uasoratellii au scutiţi de contrîbu-
tione; ussoratelliloru de la tirra ae ia
pamentu d^in agruiu publicu; vedi vtt'
soratellu.
USSOBATn, adj. part., martlneilt
janutos ; se (lice despre ana barbata ci-
satoritu : june ussoratu; toţi fraţii met
su ussorati; celli usaorati nu su totuât
a nn'a eeUi mai fericiţi ; vedi însoratH.
USSdBE, B. f., nxor j muliere legiti-
ma, conjunge, socia in casatorfa : ai a
luatu ussârea ai copillH si a pleeatu la
tirra; dlu nu ae desparte de ussâreasea;
eilu face toie pre voii' a ussorei selle.
USSORICICU, B. m., (it. nssarlelda,
fr. nxorlaldf); care si accide uaeorea.
USSORtOSU, adj., nxorlaBDs; care
ama forte pre ussârea eea si face t6te
pre Toli'a ei : harbcUii uaaorioai faeu a
dese ori fapte cari i dueu la ruina.
nSSOBID,-a, adj., DxerlaB j 1. rela-
tiva la ussâre. de ussore; 2. care ama
f6rte pre ussorea sea, s\ face tâte pre
Toli'a ei ; redî ussorîosu.
USTIA, 8. f., «sttan, JaDBa; vedi
uaia.
USIIABin, s.m., «atlarl», Jailt«rj
vedi u$iariu.
=y Google
usŢ;
* TISTILAGINE, s. f., nstllif*} una
planta, nomita si obasieleoD.
* CSTIONE, s. m., astit, (d'in tutu
de la urare); ardere, arBura.
CSTIOBU, s. f-, (d'ip ustia = usia),
po8tl«} margine massiva care îmbracca
parietii si ia care sir inapte carâinile
uaiei.
* USTOBI0, B. m., Bittr, (d'in tutna
dfl la nrere); care arde corpnri morte.
*USTBINA, B.f.,ngtrlnâ,(d'in nttna
de la urere); 1. locu unde se arde unu
Gorpa ; 2. fabrica unde se târna ferru
sau si alte metalle ; 3. combQstione.
* USTRINtl.pl.-e.Ditrluiinijlocunn-.
de Be arde uno corpn.
* USTUi-a, adj. part., nitna, (d'in ■•
rere); aren.
USTniiASE^tM^lirars, V., natnUre,
(din Bstai de la urare); a sentf dorere
innrm'a arderei, urticarei sau taliârei u-
nni or^nu : m'am arsu la unu degitu
si me ustura fârte; m'am attinau cu mă-
H*a de urtiee ai me ustwa de tne trecu
îaerimele; m'am scariatu la petiont fi
ustura terrihile; oM mancotu ardei» 8*
me ustura tn gura.
USTULATICIi:=Ksf«fa/»CTtt,-o, adj.,
natatatklnB] care piorine d'in ustw
larez=.usturare,
USTULATIONE=tis/(ifaftone, b. f.,
■stoutlot actione si effectn allu actio-
nei Atu8tidarez=u8turcare:u8turat\onea
Ia mâna me face se versu îaerime; nu
mai potiu sufferl de uaturatione.
USTDLATOfiIU=t4»ft»-£rfOf»M,-((Sria,
adj. 8., ostolaoB; care ustura.
USTI]LATU=Mrti*r(rfti,-a, adj. part,
■RtBlatnif subst. m., usttdatulu^iiusiu-
ratulu, effectnlu actionei de usiuiare.
USTULATnBA= uslwatura. 8. f.,
nitalatloj effecta alia actionei ăeustu-
rare, usturime.
USTDBA, s. f., ■■ton, (d'in astM
de la nrere); arsura.
nSTUBÂBE, usturatione, usturata;
vedi : ustvlare, usttUatione, ustulatu.
TJSTUBIME, 8. f., BBtBUUtj dorere
care ustura ; de eandu m'am urtieatu
nu mai JneHa HSbirtmea.
USTUSONIU, (cn f» molliata, m**(-
rotw), B. m., aUliii ; alliu : vstvroniiAu
ustura pucinu , inse pute tare ; pror.,
ned uaturoniu n'a maneatu, neei ^w'a
nu i pute.
* USD, pl.-wri, asaa, (d'in ntl), actione
de a se servi, applicatione, modu de lu-
crare, couBuetudine, datina, practica, ser-
vitiu, folosii: uauiu armelor»; prin demlu
usu allu vorbelorU străine ne familiari-
i&mu eu densele; usulu si consuetudinea
facilita muîte hterări; a dese ori usultt
trece in natura; nu e in usurtfo nostre
a eog^â unde »i a spune aUde; lucru-
rile ce mi ai da^, nu mi surU de nt'ct
tinu usu; spre ee usu faeeti aceste-a?
usulu te va invdiâ mai multe.
*USUALE,adj.,ntn«lli; 1. care serva
epre tutdu nostru : scientie usuali, con~
noseentie usuali; 2. oare e in usu, ordi-
nariu, coaunane : Iint&a usuale, portu
usuale.
* USUABIU,-a, adj., aanarlaa; 1. care
serve spre usulu nosb'a, ca si usuale;
2. da care avema dreptnln de a ne servi;
lucruri usuarie , vite usuarie; 3. usu-
fructuariu : usuariulu are dreptu de a
se bucură de fruetulu tmui lucru, inse
nu e proprietariu c^lu aeeUui lucru.
* USDCAPEBE , (se conjuga ca r.
capo-e), T., uaoaapere; prin lungulu usH
Bl siib certe conditioni a lui nnu lucru
sub domuf'a sea, a se face proprietariu
preste densnlu.
* DSUCAPIONE, s. f., DSB«aplo} modu
de a câştigă proiprietatea unui Incru prin
Inngula usu si sub certe conditioni, pre-
scriptione.
* USUCAPTQ.-o, adj. part., asaoap-
taa) câştigată prin unt, prescriptu ; lu-
cruri usueapte.
* DSUPACERB, (se conjuga cav. /a-
cere), r-, nanrkeere; a face nnn lucru
allu seu prin luognlu usu, synonymu ca
usueapere.
* USUPACTU,-a, adj. part., iBofae-
tna; castigatu prin hm, prescriptu.
* USUPBUCTU, pl.-e, obb* fraetog)
folosnla de una Incm care nu e proprie-
tate a niatra : arrendaritdu are numai
usufruetulu unei proprietăţi, inse nu e
propridariu.
* USDPfiUCTUABIU,-o, adj., bbq-
fraetBariBB} care are dreptulu numai la
,,Goog[c
/Widulu unui lacru, nu iau la lucrulu
«DBUBÎ : mrendaritdu e usufruetuariu,
ins» nu e proprietariu.
OSUBAţ 8. f., uiira; proprie, Nsulu
= folosulu nnui Ineru; inse in specie,
procentele ce se boIvu peatru folosulu
onni capitale, camera : tuur'a abaorbe
eapUalele; uaura grea, tuwa judanisea;
cRu a adjunsu ta sapa de lemim sol'
vmdu tuura.
USDBABIU,-a, adj., Agurarl»; pro-
loie, relativa la uswra; snbst. m., care
da at^entn pre uiwa, care percepe u-
•wra; si in specie, care uccide pre debi*
tori prin grea uşura : uşurării nu voru
iniră in tmperiulu oervim; judami suni
farri&ilt uşurări.
• USUBECEPMB, (se conjnga cav.
rse^wre), T., H8iire«1pere; a recâştigi
prin lunguln usu, prin prescrîptionf.
• USUEECEPTIONE , s. f., minr»-
e«ptIo ) recastig&re prin Inogulu naa,
prin prescriptione.
« U8UBECEPTU,-tt, adj. part., bbd-
neeptii] introdussu prin usu, nsitatn ;
vorbe usureeepte, terminu usureeeptu.
«nSOBFABILE, adj., iiirpablllB;
care se p4te usta-pă, espusn la usurpa~
Hone : ftmdu uswpabUe; lucruri usur-
pabili.
♦0SDRPABE, T., Bimrpare, (con-
trasBu d'in wn si rapere=iipicd;CG(v); a
face «su, a se sur?! si a se bucuri de
eera; a se face domnu prente ceva; a ei
arTogi unu dreptn; a si appropriă ceva
prin medie illegali : a usurpă nomele
virtutH; a ustapd una ereditate; ellu
usurpă nomele de invetiaiu; mulii usur-
para imperitdu prin medie Ulegali; eeUi
ee uaurpau potestatea suprema in stătu
la Checi se nomiău tyrranni.
• USUBPATIONE, s. f., uHrpatlOf
RCtione de U8urp<u^e : usurpaHonea no-
melui de onestu; tllu adjunse la poases-
$ionea fundului prin usurpatione; tutir-
pationea principatului prin vidlentia.
• USDEPATIVU,-a, adj., iiBarpatl-
Ti«) prin oare se usurpă : medie usur-
pativei— in gramm. forma usurpativa a
verbehru, gemnâinlu sau supinula.
• DSDRPATORIU.-f^m, adj. s., ■-
•■rpat«rţ ntarpatarlns ; care usurpă :
UŢI^
wmrpatoriidu ereditt^ UBUKpakmlu
tronului ; ustwpaioni la Grea se no-
miău tyranni.
« USTJRPATBICE, B. f., uarpatrlx)
femina care uaurpa, usurpatâria.
*TJSUBPATa,-a, adj. part, imi-
pitDi; luatu prin usu. appropriatu, !!•
rogata : agru usurpatu, ratome «nr-
patu, potestate usurpata, tronuuavrpaiiL
*nTGNSILE, adj., ntenilUi, (d^u
uteai de la otl); necessarîu Ia usurile
nostre; in specie, snbst. ţl.utensmie, la-
crurile necessarie pentru economi'a ca-
sei, instrumente, vase, etc.
« UTENSILITATE, s. f., BteadUUt;
calitate de utensHe; collectivitate d<
utensili.
• TJTEBINU,-a, ai^., ■teriuit (d'in
uterul); na,9cutu d'in aceJlD-asi t^am,
d'iD acea-ast mama : fraţi uterini, io-
rori uterine,
• UTEBOTOMIA, s. t, (fr. .t*r.-
tonie); incisione a collului uterului i\in
a faciliti tssîrea copillnlui la nasoere,
• DTEBOTOMICU,-a,. adj., (fr. ut4-
rot«iBlqni>); relativu la «ierofomfa.
• DTEBOTOMO , s. m., (fr. «Mr*-
t«me); înstrumentu taliatorio ou d6u
lame pentru sectionea uterului.
«UTEBU, s. m., ateruB, (o&^)i
p&ntece; mai allessu p&ntece de femiu,
p&ntece de mama : utendu matrei, sat'
cMa i^erului matrea pârta fettdu m
uteru. essiti d'in aeeUu-asi uteruf filii
naăcuti d'in acdlu-ast uteru se nomaeu
tUa-mi.
• UTILE, adj., utilii, (d'in utl); folo-
sttorin : lucru utile; lucrwi «^ li
salutari; nu numai utUe, ei si neeessa-
riu; nemica nu e mai tUHe omidui âe
eâtu sanefatea corpului si a sufftetuliii;
nu totu ee e utile, e si oneatu; eânduie
lupta utilele cu onestulu, se cade se in-
vinga onestulu;—dominiu utile,ă9 ctte
avemo dereptu a ne folosi, fora se fla
absolutu allu nostm.
• UTILISABG, V., (&. vtltli«r);afi>-
Io9f, a trage folosu : autilisă moiţriel^'
a utilisă talentele omeniloru.
• UTILISATIONE, 8. f., (fr. Btllli»-
tl*n); actione de utitisare: iailis<!itio)Uia ■
potmloru cari lucra in natura.
=y Google
UŢE
* UTILKATOBin.-f^na, a^. b., care
ntilisa, care trage foloso d'in ceva.
* UTlUSATUrd. adj, (fr. Btlll86) ;
folosita.
* UTILITAKIANISMU, s. m., {fr. ntl-
HUlrlBnisne); ayatema a utilitariloru.
* TJTILITABIAND,-a, adj. a., (fr.
ntlIltatrleB); care profesa system'a uti-
litarilor».
* UTIUTABIO.-o, adj. 8.,(fr. atlU-
talre); oare tende la utilitate; in specie,
eare professadoctrjii'a, co utilitatea ge-
nerate debe 86 fia priDCipinlu Bupremu
alin moralei.
* UTILITATE, B. f., itllIUii calitate
de utQe; folosa, intereeae : utilitatea lu-
eruriloru; maro utilitate; utiîitate ge-
nerale, utSitate publica, utUitale parti-
eidarta; a nu fi de neci una utilitate.
*UTBAHILr, &. m., ntrarlaat care
dace apa in utre.
* UTBE, B. m., nter, gen.ntrlsj 1. foile
de pelle preparata spre a duce licide :
utre de apa, utre de tn'nu, utre de oliu;
2. foile de pelle ioflatu eu aeru spre a
treee ca densoln preste riori; 3. fig. omn
Ingonfata, ca unu utre.
* UTBICIDU, B. m., ntrlcld», (d'in
■ter, ntrU, si endere); care uccide utri,
termion comico.
* TJTRICLARlUsi ulriculariu, s. m,,
MtritUrlas si utrloaUrlDS] 1. care face
Utri sau utrieU; 2. care transporta pre-
sto rîuri CQ adjutoriulotrfriioTtt; S. care
^nta ca cimponiele.
Uia
1543
* UTBICLU si utrieulu, a. m., «trl-
ouluB ; 1. demin. d'in utre, micn utre.
follicelln; 2. demin. d'in ttteru, mion it-
teru. pantecellu.
* UTEICDLOSU,-o, adj., (fr. ntrlea-
lenx); in forma de uţrîelu.
* tyĂ.=:uua, B. f., OT»; bacca de atm-
gura, frnctulu viniei, Btrtigura. — Mace-
doromânii dicn aiia Bau aAua.
*nVIDU,-a, adj., HrldiiB3=uilai; uda,
umeda; udatu; fig. care si a ndatu gât-
tnlu, beetu.
* U VIFEElI,-a, adj., wTiferj care pro-
duce uva : pamet^ upiferu, tfyrra upt-
fera.
* UVOBB, s. f., nTorj udijre, urnire,
umiditate.
* TTVULA, 8. f., (utoIi. it. molt, b-
ffala, fr. orDle); ousioru, omusiom, ap-
pendice conoide peudente in fundula gu-
rei care are aprope form'a unei uve.
* UVDLABID,-a, adj., {fr. BrnUire);
relatiTU la «rula : glandule uvviarie;
Bubst. f., uvularia, (Fr. nralatre), genu
de plante d'in Canada, cari pertFion la
fiimili'a liliacielora : uvulana perfo'
liota, uvularia pubescente, uvularia
galbina. uvularia eu fiori tnari.
* UVULIFORME Ban uv»liformu,-a,
adj., (fr. nTalItorme); care are form'a
uvulei, care Bâmina cn uvul'a.
* UVULITE, 8. f., {fr. nTolIte); in-
flanimatione a uvulei.
* DXOBE, e.f., ax»rf vedi useoreoa
tote âerivatete.
=y Google
V, a douedieci ei ă6a'& littera in alfa-
betulo romana, consona născuta d'iuTO-
calea u, d'în care causa la antici oa se
distingea in forma de ac^sta-a, si a re-
masn p§no in dillele ntistre in mare af-
finitato, pre de una parte cn vocalea tt,
pre de alfa cu conson'a h. La inceputuln
TOrbeloru înaintea rocalilorn : a, o, u,
e, conson'a v si a conservata pronunti'a
origiaaria, precumu in : vacea, vasu,
vdle, vostru, voliu, votu, vulpe, vttUure,
vuînu. vede, vende, veninu, etc.; nainai
înaintea Tocalei i, si e cu assimilatione de
i. se aude in unele locuri ca j germa-
nica, precumu in : vtflu, visu, vitia, ver-
tne, vemt; inse si acâata nuantia dispare
d'in dl in df, si in genere ee restabllesce
pronanti'a genuina a litterei v. In me-
diulu Torbeloru dnpolicideler sil, trece
in eounlu af&nei selle b, precumu in :
corvu=:corlu, cervu = ceriu, senm.=:-
«rju, cervjcc = cerMce. cufTu^cur&u,
servare z:: serbare , pulvere:=. pulbere,
ealvuz=calbu , 8elvaticu=:8elbatieu, aU
vina^albina, salvia^zsalbia, fervere=
ferbere, etc. Aasemine trece in b, in nr-
matâriele : veteranu^^betrânu, vervece
^b&rheee, vesiea=:he^<sa, veriHa=.be-
^na, molare ^ shorare. Intre dâue vo-
cali sau se suppreme(8etace), sau trece
in ti si form^dia unu diftonga impropriu
cu Tocalea urmatdria, precnmiiin:viwi,
n&aa, neue, naue, ttâue, vâue, pUua,
plâuia, scriuere, leuare, ehiaue, etc.
Assâmine tendentia se vede ei in ver-
bulu volire, mai allessu in person'a III
oontrassa : va—ua.
VA, verbu aussiliariu pasu cu in&ni-
tivnln pentru formarea futumlui pers.
III sing, contrassu d'în vo2e, rnlt i va fi,
va veni, va t^ouâ, va vedâ, va aUege, va
dormi, va fi dormindu; ca imperaonals
se pune cu conjunctivnlu : va se fam,
va se faci, va se foca, va se faeemu, va
se faeeti, va se facă; vedi si ua.— Parti-
cell'a va occure si ca snffissa cu proao-
minele : cine, ce, eare, si cu adverbiel*
de locu, tempu si modu : und^ incotrcm, ■
cându. cumu, spre indicarea starei in-
determinate, precumu in : cineva, ceva,
careva, undeva, incoirauva, eândumt,
atmuva.
* VACANTE, adj. part. preş., vaMMi
desertu, neoccupata : locw vacante, offi-
ciu vacante, functione vacante, ben^ieim
vacante.
* TAGANTU, B. f., (it. vceuii si
Tâeanila, fr. Tieance); I. stare vacante,
tempn câtu unu officiu sau ana functione
nu e implenita : vaeanti^a acanmului a-
postolicu; vacanti'a unei episcop; in
minista-iulu jastitiei nu e neci una va-
cantia; 2. tempa candu scolele sau tri-
banariele nu fanctionâdia : vaean^ade
pasd, vaeanii'a de vira, vacanti^a cea
mare. scalde au vacantia de dane hmi
de dUle; a fi in vaeantia; a perireee va-
canti'a la Urra.
« VACANTIVn,-a, adj., thuUtiij
supernumerarin.
* VACABE, V., Tieare; I . a fi deşerta,
a nu fi occupatu : vaca localu 7=: e va-
cante; 2. a se occap& cn ceva : a vaei
seientieloru, a vaeâ fUosofiei.
* VAOATIONE» 8. f., Tâeatio ; 1. BOU-
tire : vaecUione de dorere, vacatione de
servUiula mililariu; 2. vaeantia : tem-
pulu vacaiioniîoru scolastice; 3. occupa-
tione, profeaaione : vacationea cea mai
OHorabik edea servi p^Uctdu; vaet^
=y Google
TAC.
Umile espertiloru eu verificarea strip-
tvreloru ; eapertii se remunera pentru
vaeatiot^ loru.
VAGGA=t»iea, s. f. pi., vaeee si vaed,
tmm; boa de gennlu femininii : taurulu
ti weUe; «acetîe feta viteUU noi ne nu-
irimu CM ImU de vaeca; uniu de vaeea;
vaeee grMse, vacee maere; vaeea de fe-
tutu.
\ACCkBE8SĂ=vaear43aa. a. f., mn-
liereâ vaecariulm, aan ai moliere carfl
- onstodesce vaceile; Tedi vaeeariit.
YACCABIBE,-ese«, t., tu«m pas-
ecre; a custodi vaeeUe, a pasce vaceile,
a fi paatoriu de vaeee, a fi vaecariu.
YACGABITU, e. m., tassa impusa
pre vaeee pentru paetione.
yACCARI[J=vaeartw, b. m., racoa-
nm yaitort fcibiloat; care custodesoe
vaeeUe, paRorin de vaed : vaeeariuîu e
ăetoriuaetutoăisia paseevaeeiU; prov.
a'a wpp«rat» vaceariiiht pre aaUt.
«VACCINA, a. f., (it. Taeelna, fr.
THoUe); morba pnstulosu ai contagiosn
partionlaiiu vaecdoru, ai care aa ino-
cnla omului apre a la preaervi de va-
riolD=TerBatu=bubatu;— Tediraccin».
VACCINASE, T., (it. rteelnire, fr.
Tseclitr); a iuocul Tinla vaccin» : a
vaoeină copilU; medicii vaccina copSlii
îa bradulu superiore; tpre a vacctniî
hme ee cere âre-etu^e deateritaie.
•VACCINATOBIU.Wrfna, adj. 8.,
(fr. Tacclnatenr); care vaeâna : mediat
vaceinatoriu; licâre vaceinatâria, viru
vaeewatoriu; snbst. unu bonu vacetna-
toriu; cMle vacânatoriu.
* VACCINATIONK, a. f., (It. raeel-
■ailon») fr. TicolDatlAii) ; actione de
vaccinare : prim'a vaccinatione, secun-
da vaceinatione; succesBiUu, resuitatuht
vaeeinationei.
*VACCINATU,-a, adj. part., (it.
Tieeinato, fr. neelni); Inoculatn cu vi-
rulu vaeeinu : eopilUi vaeciftatu , fete
vaeeinaie; BQbat. m., vaceinatiAu, ac-
tulu de vaednare.
« VACCINIU, B. m., racelnlnm, (U-
xtvftot;). kfielntkfls; hţacintlm.
• VACCINn,-a, l.adj.,TMalM8,(d'in
Taeei); de răcea : lacfe vaeăna, easiu
vaeeimi, eame vacdna-, 2. subat. m.,
VAC.
1545
vaeeinu, (fr. raetlo), rîm particnlarin,
licidn tranaparente, incolora, Tîacoaa,
inodora, de ana sapore acra si sărata,
estrasaa d'in certe puatule, cari ae facă
une ori pre titiele vacciloru : vacănulu
e dotatu ea proprietate antivariolica.
VACCUTIA=i«i«rfia, s. f., Taeenla;
demio. d'in vaeea, mica vocea : vaccu-
tiele fflcKe pascu in campu ai vinu sir'a
a casa cu ugendu plenu de lacte.
* VACEBRA, 8. f., Tacerra; păru im-
plantatn; fig. capu secca, orna stapida.
* VACBRBOSU,-a, adj., Tioerrosiis;
nebonu, smentîta.
* VACILIiARE, V., TaelIUre; a se a-
git&, a na stă firma pre petidrs, a se
plecăinderâpfasiinst&ng'a, atremur&:
omulu beetu vaetUa, vadlla arborii, va-
dlla t6te eaaele; vaeUla omulu eare nu
e tare in credentia; vaeilla armoi'a care
nu cotHia a intra in lupta eu inimi-
ctdu; vadlla ehiaru justiti'a increden-
tiata âmemloru fora firmitate de earae-
teriu.
• VACILLATIONE, a. f., raollUtlo;
actione de vaeiUare : vadUationea ome-
niloru beeti; vadllationea Bociihru in
momentele mtice; vaeillationea arbori-
loru biriuti de venttdu vioîentu.
•VACILLAT0RIU,-((5rta, adj. a.,
Taelllâtorj care vadlla; fig. insellatoriu,
impostorin.
*VACIVITATB, a.f., raclTitas; lipae,
defecta, priratione, deaertatione.
♦ VACIVU,-o, adj.,TaclTiis, (d'in Ta-
eare); lipaitu, privata, desertu : vadvu
de poteri; cate vadve; urecle vadve,
tempu vacivu de lucru.
• VACUARE, V., Tacsarej a face va-':
cut4, a deşerta ; a vacuă casele, a vacuâ
gradinele; s'au vacuatu membrele de
tânge; ellu vacuă una cupa de vinu.
• VACUATU,-a, adj. part., racnatus}
dpsertatu, âespoliatu : cupe de vinu va-
euate; locu vaatatu; bctrâmt vacuatu
de sânge; penaţi vaeuati prin apeaele
boului.
* VACÎUBPACERE, (se conjuga ca v.
facere), v., Taeoefieere; a face vacuu,
a deşertă : omulu vioîentu vacueface
eas'a aea.
*VA(njEFACTU,-o, adj.part., lacae-
=y Google
1U<
VAF.
fBctis) desertatn : ea»a mcu^aeta prin
molentCa patrelui âe famiiia.
* VACUITATE , s. f.. tubIIu, (d'in
Tacnai); loca vocwH, Bpatia vaeuu, va-
cantîa ; vacuitatea eonâvlatulm; vacui-
tatea de iote ăorerHe, lipsea de doreri.
* TACnn,-a. adj., Taainij desertu,
deapotiatu, privata, essemptu, ecutitu :
locu vacuu, casa vaeua ; castre vaeue ;
gura vaeua de ăenti; locH plenu de 6*
meni. vacuu de amici; oppidu focuti de
apperatori; agru aridu si vaeuu de fruc-
te; gtifftetu vacuu de cure si de molestie,
vacuu de totu geniilu de oceupationi.
1 VADABE, T., THdu-e, (d'in radoa);
a trece prin vadu, a trece vadulu cu pe-
Uorolu: a vadă unu rim; a^a nu e pro-
fiinda. potemu vadă.
2 YADABE, t., rsiarl, (d'in ras, t«-
dU); a trage pre eiDeva la judecata fa-
canda-lu se dea cantione co ra veof.
*yADATU,-a> adj. part., Tadatasi
trasBu io judecata; obligatu.
* VADE, 8. m., Tai> gen. radU; ga-
rante cu cautione pentru renirea essacta
înaintea jostitiei.
« VADEBE, vati si vaaei, vatu, t.,
Tad«r«; a mei^d, a precede, a inaintA :
a vade la batcMa; vadeprin mediloculu
inimieUoru.
•VADIMONIU, pl.-e, Tadlm»Dli«,
(d'in TaB( Tadl«); promÎBsione ean obli-
gatione de a compara la judecata io co-
tare di ; a impune cuiva vadimoniu; a
face V'idimoniu; a differi vadimoniulu.
VAIK)SD,-a, adj., Tadoast, (d'in ra-
«■■); plenu de vaduri, pucinnprofundu:
9ţare vadoia, riu vado$u, ape wxdose; pre
marea vadâia eu greu poţi naviga.
TADU, pl,-tu-i, Tadnai; apa pucinu
profunda, apa prin care poţi trece ca
petiorulu : a trece riulu prin vadu; astm
trecutu eu camtbt prin vadulu Seret»'
Zut; ellu trec^ vadulu ealtare; vaătUu
mof-et e periculoau pentru navi; mari-
narii prudenţi evita vadurile,
* VAFBAMENTU, pl.-e, rafratneo-
imn; fapta de omu vafht, stratagema.
* VAPKITIA, s. l. Tafritla; calitate
âevr(i/u,aBtatia,8uptîlitate,de8teritate.
* VAFBU,-o. adj , v-fer; aatutu, a-
bile, deatra, ingeniosu, euptile : omu
vafru, aivoeatu vafru, vafru m dupu-
tatione; muliere vaft-a; appucatun vâfirt.
* VAGABUNDU.-a, adj., TkKabndia;
care &ml)la d'in loon in loeo; tare bq
mai are repauso : <mu vagcAundu, juni
vag<Jmndi; fiamma vagabunda.
" VAGABE, T., rafari; a atobU d*ia
loca in loca ; a errateci : a vagă prin
cetate, a vagă pre eampu; Otrmanii va-
gau prin locurile eeU« Mai deportate;
ee mai vagati, de ce nu ve oBsediati la
UHU locu; .vaga fam'a, vaga rumori dî-
verae,
* VAG ATIONE, a. f.. raf «tl«; aetione
ei effeotn allu actienei de vagare; TMtia
vagahunăa.
* VAGATUt-a, adj. part., Tacataa;
amblatu.
« YAQINA, B. f., Taţiaa; tteca, ai io
specie, a) th^ ia care se baga sabi'a,
sau cuţitele, etc; b) in anatomia, eanale
cylindrîcu care oommaBica la nnn capetu
cu TulT'a, Ia altntu ca matricea; e) ia
botanica, inTolucruIu spicului inea ta-
cansti; d) ganrele in cari anîmalile fe»
line Bi retr^ UDgIele; e) genn de oob-
chylie bivalve cari aa dre-care asaemi-
nare ca vagin'a=:=thie'a.
« VAGINACIU,-a, Kdj., (fr. TsţlueA);
oare are form'a unei vagine.
* VAQINALE, adj., (fr. Tari»!).' re-
lativu la vagina snh b) : cavitate vagi-
nale, mfimirana vaj^inole mwcoja, arte'
ria vaginale, muicli vaginaU, orifiem
vaginale.
* VAGINABIU,-a, adj., relatÎTU li
vagina, ca si vaginale; subst. f., vagi-
naria, (fr. Taslaalre); 1. gena de ani-
malcule înfusorie; 2. genn de plante
monocotyledonie cu flori glamacie, d'in
famili'a cyperacieloru; — subst. m., va*
^fttartu.tbecariu, care face ra^ifw sub o),'
vedi ei v^i^tnaforiu.
* VAGlNAToaiU, 8. m., (fr. rarl-
natear); care fabrica vdj^ifW anb o), va-
ginariu. tbecaria.
* VAGlNATD,-a, adj., (fr. răflmi),
imbraccata in nDaTOjr(iM=:theca;8«-
dice despre plante, despre insecte, si
despre polypi.
* VAGINELLA, s. f., (fr. Tavlnelle);
demiout. d'in sa^iiM, a) in botanica:
>yGoog Ic
VAI.
thMMttiMnembrantfsa careimbtaoia ba-
sca bsoioleloni folieloru la pini; b) gma
de mici conohylie univalve.
* VAGINERVU,-a,a(ij., (fr. r>Klii«r-
T«); care are nervatura fora ordine si
fora regularitate : fatic va^nerve.
* TlaiNICOLU,-o, adj., (fr. t«»Hi1-
Mle); care loraesce in una vagtna.
« yAQINIF£Bn,-a, adj., (fr. T«f lal-
nr«); nare are una BSQ maimnltevo^ftw.
* VAQINIFOBME aia vaginiformu,-
a, adj., (fr. TaglalfvrHe); oare are for-
m'a unei vagine: potypari vagmiformi.
«, YAGINITE, 8. f., (£r. Taflnlte); in-
flamnntioue a vaguiei eub b).
« TAâINOIDE, adj., (fr. Tasim«Me);
oare B^mina a vagina.
* TAOmOPOBU. s. m., (fr. T*fti«-
»»re)i gena de polfpari.
* VAGINnLA,8.f.,TaflMU| demin.
d'ÎD vagina, miea vagitui, in botanica.
* VAGINDLATD,-a, adj., (fr. T*ri-
kaU); maiiitn ou-Una san mai multe 9a-
VAL
1547
« VAGmULIF£IBU.-a, adj., (fr. nrl-
■şunre); coie are una sau mai mnlte
vagituiU.
* VAGINULINA, b. f.. (ft. Tairlia-
U>e); gena de conohţUe nniralTe.
YAGIOGLD=tfa£rioeAui,-a. adj., (ra-
ţie *tm\li lateese), etrabkf f âetaij care
se nita cu ochii cruciain : eopilluvagio-
cIm, fâia vagioda.
* VAGtB£, V., Taffirei aee raiet&oa
eopUlii cei mici.
« VAGITU, pl.-e, TkKttBa ; raietu oa
allu copillilomcellommici.
* yAGtJ,-a, adj., TatTB* i !■ care Um-
bla iQc6oe si inoollo, vagabaodu, erra-
tiou ; 2. iacertu, indaterminatu : vorbe
vage, fama vaga.
VAI, interj, raei prin oare se espre-
me dorere : tu* mie / vai nâM ! vai v6ue!
vai demenet vai detenel vaidedlttt
vai de elle.' vai de ellil vai eâtu amu
Mffisriiut vai ee nedreptate!
YAIEBABS, T., (raftUre); 1. trans.
4eflere, depUrirei ligert} adeplAoge :
nte.vaiera tSta lumea; nu mevaierati!
2. refl. U«eiit*rl] a se pl&oge : miae-
mIh omu te^vaiera coniinuu, si nemine
n'vfi mwmcor(lKided0fMiflH;,«ejreMii
«atVaft? ne «oterâmu, co amu perdutu
parentii.
TAIEBATU, B. m., TaruUtlo t actnlu
de vaierare : vaieratulu mulieriloru; ba-
ieraiubt (trfaniloru.
VAIEBATUBA, s. f., raraUtU ; ae-
tioue si actu d« vaiierare : vaieraturde
miaerUoru.
VAIETARB, T., (TarlUre), flere, în-
gere, lanentarl ) a si espreme dorerea
ca Toce Ingubre : plânge ei se văieta ;
me vaietu de ingratitudinea âmeniîoru;
n'ai cauea de a te văietă, lassa se se va-
iete aUv, cari m mai nefericii de câiu
tene. .
YAIBTATD, b. m., wâelatura, s. f.,
fCMiu, pL-e, Tagltu, Uventum, Uweii-
tati»» plaaet», pUratna; actnlu de
vmeka-e : vaietatvia teu mi rupe ântm'a;
vaietaturele aeestoru feminenefericite nu
au fimitu ; vaietidit orfanUoru descSpia
miserieordia in ănwnâe aentitârie.
* YALDE, adv., ralde, (contrassn d'in
Tatlde) ; f6rte : valde muUu. valde bene,
vtUde formosu; valde me bueeuru.
* YALEDICBBE , (se coujaga ca t.,
dieere), v., ralsdlMrei a dioe ramăni
aanelosu! a ei ln& diu'a bona de la ci-
nera.
* YALENTE, adj. part. preş., raleBa;
tare, fiîrte, lobustu, vigorosu ; animoBu,
coragiosu : omw Vfdente, milUariu va-
lente, valenţe in arme. valenţe in bellu.
*YALENTIA, s. f., TalentUi cali-
tate de valenţe, tarla, fortia, vigore, co-
ragiu : vaHenh'a e virtutea omului eu
anima mare; vaienti'a, infronta pert-
deU; .Roman» se diaUnsera prin wden- '
ti'a loru ai ăevenira domnii lumei.
* YALEEIE, valui, valutu, r., ralere;
a fi tare ; a fi saoetosu ; a pate multa ;
—a avâ pretiu.
* YALERIA, 8. f., Taleri», Talerlaa-
«niU; acera o^ra.
* YALEBIANA, s. f., Talerlaaa efl-
elaalist Zrînn. ; una planta.
*-YALBTUDlNARIU,-a, adj., rale-
tedlaarliii ; morboau : oinh valetudina-
riu, vite v(detudinarie; eaaa viUetudina-
ria. Tiletndlnarlan, casa pentru vdle-
Utdinari; substm., uhu valetudinariu,
veAetuctiHarii.
=y Google
1548
VAL
• VALETUDINE, s. f., ralstii*. (d'in
r*l«F«); Btare a sanetatei : bona valetu-
dine, itifa-ma valetudine ; a si caută de
valetudine; elUt nu e eonientu de vali-
iudinea sea ; vtAeiudinea lui ne inspira
cura; se l*tpta cu valetudinea.
• YALG0,><i> B,ă}., Talgu; care are
petiorele str&mbe ia afora.
• VALIDARE, T., (fr. rilUer); a &ce
validu : a validă unu eonlractu.
• VALIDATIONE, a. f., [tr. rallda-
tton); actione de vtdidare : validationea
unui contradu.
• VAlIDATU,-a, adj. part., (fr. n-
Uit); intaritu, inTeBtitn cu auctoritate.
• TAUDITATE, b. f., Taltditoi ; ca-
litate de validu, târfa, firmitate ; vali-
ditatea corpului, validitatea sufftettUui;
vaiidUateaunuijudeeiu; ecdid^atetmui
rationamentu.
• VALIDD,-a, adj., TaUdni, (d'in- Ta-
lere); tare, potente, robusta, rigoroan,
sanetosa : validu la corp» si la mente;
validu in lupta; eUu veni cu una ar*
mata valida; ventuvaUdu, torrente va-
lidu.
YALLABin.-a, adj., TalUris, (d'in
TalU4 Bau Tallum); relativn la vallu :
toronavaUaria, care ae d& acellui-a care
a intratu mai antanin in vallulu inimi-
ciloru.
TALLABE, v., rallare, (d'in rallni
aan TallBin); a munf cu vallu, aimpreB-
8ur& ca vallu, a fortificEt, a apperă : a
vaUâ easireîe; a se vaUi tn tirra stră-
ina; a vaUă armada cu carrele; fig. a
se valid cu argumente tari; vedi si fiir-
cumvtdîare.
YALLATIOKE, B.f., nllatloţ actione
ai effecta allu actionei de rallare.
YALLATORIU.-forki, adj. a. , (lal-
lator); care tiaUo, care face valiu, oare
impresBura.
YALLATn,-a, adj-, raUatos; munita
ca vallu, iutarita, fortificata, impresBU-
ratu : castre vallate, oppidu vallatu;
eapitauu vaUatu cu rieari; sorele voi-
latu cu radie.
YALLE, s. f., raUes si Tallla ; spatia
intre doui sau mai mulţi menti, specia
de sulca mare intre monti : vdh larga
$i lunga ; vaUe a^incta, vaUe angusta;
VXL
vaUe «mbrâia. pre vaUe eurgwriur^;
Garpatii noştri presenta v^ formase;
a se sui d'in valls la monte; a merge la
valle ; pre vaUe in susu , pre vtdle in
diosu; sessulu sau plamtUt valUi; la-
turile vcUlei su eostele montiloru.
YALLICELLA, (contrassu vedeella);
8. f., Talllenla; demin. d'in vaUe, mica
valle : vaUieeUe umbrou prin cari eurgu
riuri limpedi ea cristaUulu.
YALLOSU,-a, adj., (it. ralIleeM) ;
ca multe t&IIÎ, plenn de v^lli : tocuri
vaUâse, terratu vaUosu.
YALLU, pl.-ttn, 1. ralUM; redioa-
tnra de pamecta san si de patra ficata
intr'adensn in pragiamlnnnui locu, inat
allesBu in preginrula castrelom pentra
apperuea loru in oontr'a inimioilora :
fbu'a se sapa de laturea (fui afbra a ea-
streJaru, vc^ulu se rediea de laturea d'in
intru; vcdluiu eatU'eloru romane formă
unupatratu; cu wUlu si cu fossa se indn-
gu M oppidde; montii formidia unu va^
natur(de; 2. raliu; păru grosBU, poate,
implantata pre frontea foasei ca se op*
pr«Bca pamentnin cella redicatn da a
cada in fosaa : vaUii susţinu vallt^ ;
Somanii nomiau valii si cfuwaeii de vi-
nie, si dentii peetenelui; 3. ToUnenţ
luorulu ce se inrâlbe si form^dia nna
Bullu sau cyliadhi : vaUu depândia, vaSu
depanmtra; 4. Anetas, nuda; redicatura
de apa in form'a vaU^ui: vaUurilema-
ret; riurile celle mari ineafaeu txiUurt;
5. tempestasţ difflenltagf aioleatla) la*
oen««duDi, mainoif tempestate, fortnna,
difficultate, contrarietate : cu nwZfe txil-
luri ne luptămu; nu vdUu se ti faeu
vallu.
* VALORE, a. f., («lor, it. Talere,
fr. ralenr); patere, târfa; — pretiu, lîl-
cru care are pretiu ; a si arr^ă vdirea,
dlu facă prodigie de valore; valorai w*
nui contracta, lucruri de mare val6re;
aceste-a n'au neci una valâre; vorbele
unui omu onestu au tclu de a un'a midia
valore.
« YAL0B03n,-a, adj., (it. ralereH,
fr. ralesreax); pleaa de Tal<Jre ; cora-
gioan : valoroşii apperatori de ptiria;
valoroseh lupte aUe patriotiloru.
* VALUTA, 8. f., (it ralita, fr. ra-
=y Google
Van.
Uo); pretia fissatu prin lege ; vallvta
austriaca, valttta itiennese.
* VALUTARE, y. , (it. viUtere); &
tas8&. a estima, a aDpreti&.
* VALDTATIONK, 8. f., (it. t.IhU-
ilsie); actione de valutare; tasaatione,
SBtimatione.
» VAtDTATU,-«. adj. part., (it. n-
Istatn); tassatn, estimata, appretiatu.
* TALVA, s. f., TalTS6,-arDin ; usia
en done aripe, arepele nsiei : vaîwk ea-
Mt, valveU femplulwt; n valvele portei,
ft nUveZe fetuatrei.
* VALVABin, B. m., TalrarUs, (d'ia
Taine); care face valve, templaria care
face oaie cu valve.
* VALVATU,-», a4j., ralT«taa, (d'in
Tairae); muDitu cu vdve.
*TALTDLA, s. f., TalTnls^-aram,
(â'io ralrae) ; silica , pastaria : valvm-
MefcAei, valmUdelentei -.—ia anatomia:
vcimlele irUetiineloru.
VAMA, s. f., (^i^, P^|ucP). porto-
rlBBf tel«»lnii ; taeaa ce se s^Ive pen-
tru tranaitu; locuia nnde sesdlre asse-
mine tassa.
VAMABItr, 8. m., pertlter, teUia-
rlni» pnblteaiia | care percepe vam'a.
VAil£niBE,-e5CU, t., p»rt«rluin per-
el^er*; a \n& tass'a de transita.
* VANADATU, s. m., (fr. ranadate);
gena de sari cari resulta d'in combina-
tionea acidulai vanadica co basî salifl-
cabili.
* VANADICU,-(i, adj. , (fr. ranaai-
tiw); relativa la vanadiu ; acida vana-
diat, oxydu vanadicu; atm vanadiee.
* VANADITE, s. m., (fr. ranadlte);
genu de sari cari resalta d'in combina-
tionea cxydalui vanadica ca <Jre-cari
baai
* VANADIU, s. m., (fi. yanadroa);
metalla de currendu descoperita in Sao-
d'ia, de colore alba care se appropia de
a argentnlai sau a molybdenulnt.
* VANADOSn,-a, adj., (fr. rana-
ieox); care conţine vanadiu : tul^u
vanadosu , primala grada de salfura-
tjone alia vanadiulai.
* VAÎfISCERE, T., Taie^eere, (d'in
TaBm}; a se perde, a peri ; vaneseu nue-
rH ; vanesce furia, vaneaee Menfa.
VAP.
1548
* VAMOAi's. f., raafâj sapa, sa-
poniu.
* VANIDICU.-d, adj-, vanUleag. (d'in
ranus, si dleere); oare spane meationi,
mentiODOsa.
* VANILOCENTIA, b. f., TanliAqaen-
tta; vorbire deşerta, mentire, jactantia,
fanfaronata.
*VANILO0ia, a. m., TBnlIsqalniii ;
Torba desârta; ca ei vaniheentia.
* VANILOCn,-a , adj., Tanlloqaoa,
(â'io raans, si loqai); care spune men-
tioni, mentionosn; care se lauda cu ca-
litllti ce n'are, fanfarone.
* VANIBE,-escu, T., Tineseere ; a se
perde, a peri : tâte vanesM eu tempulu.
•VaKITATE, 8. f-, T«Blta», (d'in
Taaai); calitate de txmu, desertatione,
Aitilitate, menţiona : vanitatea opinio-
nHoru; vanitatea rorbeloru; nu mi place
a me oeatpâ cu vanităţi ; vanitatea ht-
crwiloru d'in acestu mundu; vanitcUHe
tnagiloru; n«mic'a «u e mat urrîtu de
câtu vanitatea.
* VANITOSD,-a, adj-, (it. TasUos*,
fr. Tanltenx); plenn de vanitate : omu
vanitosu, mUiţre vanităsa; Bubst. vani-
toşii su ridieuli.
» VANITUDINE, s. f., ranltado; va-
nitate, desertatione, menţiona: prin
vanitudinea sea si a pcrdutu totu credi-
tulu inaintea âmenihru at derepia ju-
decata.
* VANNU , s. m. , vunas ; rentară-
tarea.
* VANU, adj., rantis; desertu : speran-
tia vana, fanta vana, vorbe «a«e; vana
imagine ; vana gloria ; in vanu te ado-
peri ; în vanu U perdi tempulu.
VAPAÎjlA, s. f., (TKpor), flaranti;
fiamma, flacăra : vapali'a focului, arde
foculu eu mare vapalia; a se arruncâ
in vapalia.
VAPALIOSU,-a, adj., (vaporasns),
ăaţrana; plenu de vapalia, care arde
ca mare vaprdia.
* VAPIDU,-a, adj-, vapld»;.!. in
atare de vapâre : corpuri vapide, vaptde
ea nuerii si ea fumulu; 2. stricata, cor-
rapta, tn specie, despre vinulu care s'a
stricata si a luatu una gusta reu, a f£i-
catn fl^Ire ; vinu vapidu.
,y Google
1660
VAP-
* VAPOfiALK, adj., raptraiuţ sb-
semine vapârei, vapiÂt : in forma va-
porcAe.
* VAPORANTE, adj. part. pre8.,(fr.
T^poriat); care essala vapori odori-
fere.
* YAPORARE, T., Tsporire; aimplâ
de vapore, de fuma : a vaporâ fempItilH
cu thjfmia; refl. a se vt^ord, a se stra-
fonuî in vapâre ; si a se încaldf.
«VAPOBARID, pl.-<!, Tar«rarl»;
tDbu calorifera, tuba pria care se con-
dace căldura in carnete.
* VAPORATIOÎJE, s. f., ra»«r«tl» ;
actione ei effectu allu actionei de vapo-
rare : vaporationea apelont i vt^mratio-
nea bănieloru.
* VAPORATU-a, adj. part, t«»«"-
toa; straformatu in vapâre, vapor^aa;
formatu de vapori calde; incaldita.
VAPOBE, e. f., Tipor; fluidu elastica
care la una temperatura baasa trece in
Btare de licidu : tâte eorpuriie Ucide la
una t&nperatura mai inaltese straforma
in vapori; ap'a la una temperatura de
100 grade dupo thermometruUtluCehiu
se straforma in vapâre; vn^oriie recite
se straforma erosi m Ucide; nuerii nu
lunt de eâtu vapori forte svptiri de
apa, si in daia ce se receseu cada in for-
ma de plouia; vaporile se appliea cu
mare suecessu la mişcarea machindoru;
axtadi avema navî eondusse de vapori ;
navigămu eu vaporile; avemu earra eon-
dusse de vapori; machin'a care semisca
prin hterarea vaporei, si conduce serfa
de earra pre c^ble ferrale, seehiama lo-
comotiva;— se faeu si bănie de vapâre;
— in paihologia inco se vorbesce de va-
pori cari, s'aru fi formandu m corpulu
omului si aru produce diverse specie de
morbi:~la antid vapore se dicea si in
locu de căldura.
* VAPORIFERUro, adj., raporlfer;
care produce vapori.
* VAPORISARE, T., (fr. rap^rUer);
a straforicâ in vapâre; a face oa una
Bubstantia licida se tr4ca in stare de
vapâre pri;i actionea caldarei : a vapo-
risâ ap'a; Hâdele vaporisandu-se ab-
sorb» caldtu^a.
* TAFORISATIONE, a. f., (fr.rap*-
rlaatka); actione si effectu alia actio-
nei de vaporisare. strafonDatioBflftl(8iii'
licida in fluida elastica : «apomofimea
apei ineepe la 100 grade dupo thermth
metrulu lui Gelsiu sub pressionea media
a atmosferi.
* VAP0RI3ATU,-a, adj. part., (fr.
Tap*rli*); straformata in vapore : apa
vapvrUatm,
« YAFOHOSU.-ii. adj., nptWlbi;
plenn de vapvri : eem vaporoau ; îmiina
vaporâsa.
•VAPORU,-a, adj., Tapam; cure
da Tapâre;— calda, iDflanmiat!n;-^siibst
m.> vaporu::=vc^^e.
* VAPFA, s.f., Tappt; vinn strioatu,
rinn cd fldre ; — fig*. orna strleato, omb
de nimica, resipitoria.
* VAPSE, B. f., {p4i|«c, papij); ealar;
colâre; si
VAPSELL&, B.f., dupo forma, demin.
d'in vapse, inse cu aeella-aai aenso, mat
usitatu de c&tu in form'a primitiva.
TAPSIBE,-(»en. t., (^âxticv), trage-
re, oalararflf a tinge, a coloră :m(»ufiN
pândia, vapnH pantmra, vapsesw pelli,
vapsescH easde. armariele, camdi^ si
alte lucruri.
VAPSITORID,-f(}rta, adj.s., tlneter,
plct-tr» eoUrattr ; care vapseace : eop-
si^oriu de pelli ; vapsitoriu de case,
VAPSITa,-a, adj. part. , (paswJc),
tlnotus » pletos, eolaratas, larectai;
tinctu, colorata .- pelli vapsite, case for-
mosu vopsits ; v«Aimmte vapsite cw vo-
lori străine.
* VAPnLABE,T.,TapBlar«; smuci
bătălia.
* VARA, 8, f.. Tara; lemna care serre-
Bce ds base, si preste care se pnDQ alte
lemne saa scandnri ; — pertica in forma
de furoa pre care se inteada retelle.
* YARARE, T., Tarare; a mesur&nBD
rin saQ alte locuri 4naocessibili.
* YABATIONE, 8. f., varatlo; aotione
de varare; măsurarea unui rfu saa a1-
toru locuri inacceesibili.
«YARATn,-a, adj. part., raratati;
mesuratu prin varatione.
* YARGU, s.m., Tarţsi; TEgabando,
omu fora patria ; latrone fora patria .-
unde nu, e politia se immuUeâCuvargii.
=y Google
VAB.
• VARIA, 8. f-, Tarla ; 1, panthera ;
2. una passere, specia de pica.
• VARIABILE, adj., rarlabUls ; care
ţ6i6 varia, mpţnsn variationei, scamba-
tiosu : tentpj* variabile; amu variabile
ea temp¥iu ; in gramm. vorbe variabili,
cari se declioa sau se conjuga; inmatb,
eaniitate varidbUe, in opposit. cu canti'
iote eoiutante,
• VARIABILITATE, a. f., (it. Tarla-
bllltă, fr. TatUbllltd); calitate de vano-
aie, stare variabile : variabilitatea tem-
pttlui ; variabilitatea fortunei.
• VARIANTE, adj. part. prea., rarl-
•■■ ; care varia, se scfimba : apiritu va-
riante, umore variante; omu variante
in resoliUionile selle ; leetione variante
în diversele manuscripte aUeaeellui-asi
teatu.; si subst. variantUe bibliei; vari-
antU» unui auctoriu dasrieu ; a iypari
testvlu eu t6te varianttle.
• VARIANTIA, B. f., Tarlantla; va-
rietate ; differentta ; variatioae : vari-
antt^a opinioniloru unui omu ^in una
âi intr'alt'a.
• VABIARG, preş. variu si variediu,
T-iTâTlare; l.trans. a scamb& : a varii
bueeaMe, a varia ornamentele, a varia
espressionile, a varid frasxle , a varia
riylulu, a varia plăcerile si oceupcUio-
mle seUi; 2.iDtr. as9 scambÂ: tempulu
variidia continuu ; ventulu a variatu
mai demulte ori; umorea lui, carcateriulu
lui variidia in (ia-care momentu ; a&-
stu omu viuiedia neineetatu in opinio-
nik selle; aeusatalu varia in respunsu-
rde aelle; modele variedia pre fia-care
luna; usantiele si consuetudinile âmeni-
ioru variata dupo terra; aeulu magne-
tieu varia de la directionea aea normale
spre midia-nopte.
• VARIATIONE, s. f-, Tarlatlo; ac-
tione si effectu allu actionei de variare :
variationea tempului, variationea ven-
turiloru, variationea barometrului; va'
riationea marturiloru; amu observata
muUe variationi in portarea si sentimen-
tele sadului meu; ânim'a omului e 8up~
pusa variationtloru ca si faci'a lui; in-
trigile eurtiîoru semina ea variationile
atmosferei; — variationile lunei in miş-
carea ei; variationile acului magnetiatf
VĂR.
1551
— sefactt variationi ai in mustea, cari
dau acellei-asi Ihema una apparentîa
noua, fora a altera fondulu; in gramm.
variationile eoventeloru prin declina-
tione si conjugalione; in math. calculu
de variationi.
* VARIATORIO,-*ona. adj. s., «-
rfans, Tarlator; care «arta: variatorii
noştri de stylu ne preaenta luni intregi
aeea-asi thmia sub diverse forme.
* VARIATa,-a, adj. parC, rarlatug;
tjcambatu; diversu : lucruri variate, o-
pinioni variate; misoare variata; tradi-
tione variata,
* VARICARE, T., Tflrleare ; a craci
tare petidrele : ellu varica mergundu.
* VAR[CAII01f£; , s. f., TaTlsatto;
actione si effectu allu actionei de vart-
eare, cracUura : vwieationile sunt ri-
dicule.
* VABICATORITJ.-ior»», adj. 8., ta-
rlcator) care varica, care merge cu pe-
tiarele eraeite : varicatorii auppera oclii
speetatoriloru.
* VARICATO,-o, adj. part., Tarlca-
tns; cracUu : passu varieatu, mersu va*
ricatu.
* VARICE, 8. f., Tarix, (it. rartfo,
fr. Tarioe); besica sau tumore molie,
rotonda, mobile, fora scambare de co-
16re pre pelle, fora producere da dorere,
formata prin dilatationea parietilom
unei părţi a unei vene : varicile vene-
loru C(tptdui;varicile veneloru jagulo-
rie ; varicile veneloru thoraeelw; vari-
cile femineloru insareinate; vindecare
sponiania a varidloru; ineisionea vari-
dloru; cauterisationea variciloru; estir-
pationea variciloru.
* VARICELLA, s. f., (fr. farloelle);
morbu caracterisacu prin una eruptione
de mici puatule diaseminate pre tata
snperfaci'a corpului, si cari an âre-care
analogia cu piistulele variolei; — rersatu
mernntu.
♦VABICOCELE, s. f-, (fr. Tarloo-
eM«t din Tarloe, si xijXtj ^ tuniâre};
mica tumiire formata prin dilatationea
unei vene, si a nome pre scrotu.
* VARICOMPflALU, s. m., (fr. t«-
rlcAmphale, d'ta Tarle«, si d)tEpaXdi;=
■Dil>tlleua=buricu); dilatationo Taricâs^
=v Google
1SS2
VAR.
a raselora buricului, cftndu aceatu-a 6
sedinlu noei hernie sau alin altei alte-
ratiooi, unde a luatu desvoltare.
• VARICOSPEBMATOCELE, g. f.,
(fr. Tarionapernatocile); conaplicatiODe
a varicoeelei si a spermatoeelei.
• VARICOSn,-o, adj., Tarleoias; af-
fectata de variei, de aalnr'a variciloru :
turnare varicâsa, ulcere varieâse, fiuaau
varicosu ; vaae varicâse; vene vcuicâie;
membrana varicâsa; dilatatione vari-
câsa.
• VARICU,-a, adj., rarleai; caro Pfl-
riea peti(Srele : omtt varitsu, eopiUu va-
rieu.
•YABICULA, s. f., TirlcBla, (d'io
Tarix); demin, d'ia varice, mica varice.
• VAKIEGAEE, v., rariegara, (d'in
rarlnm a^ere); i varia, a Tace variu,
a dă varie forme, si a ln4 vorte forme.
Compara srpopulariula vergwre.
" VAEIEGATU,-o, adj. part., rarl*-
ţâtng; variata; care a laatu varie forme.
• VARIETATE, s. f., rarietaa, (d'in
rarlns) ; calitate de variu : varietatea
coloriloru, varittatea ideeloru^ varieta-
tea connoseentieloru omenesei; a caută
unitatea in varietate; ăi'in marea varie-
tate de lucruri formase nu sciu ce se ai-
liga^ varietatea delectedia; varietatea
earacteriului ăestruge cara(^iulu.
• TARIOLA, B. f., (it. rajele, pi. fr.
rarlole); morbu cutaniu, care se mani-
festa prin una febre ce precede una e-
niptioue de pustiile cntanie circnlarie ,
mai muitu aau mai pucinu elevate, cari
se rotundescu in hemispbere , si in cari
se form^dia una materia purulenta ce
se inclaga si cade in soldi, — io limb'a
popularia variola se chiama bubatu sau
versatu mare : variola e unu reu d'intre
celle mai orribili cari affliga genulu o-
meneacu; neci unu omu nu pote scapă
de variola, ă&ro de ordinariu morbulu
aceitwa appitea pre omu numai una
deda in viitx'a sea; in temptUu modernu
medicii inoculedia varioVa spre a scapă
pre omu de eruptionea violenta si ge-
nerale; in multe caşuri inoeulationea
variolei a folosita, in aUde inse a eruptu
morbulu si dupo inoadatione.
• VARIOLARINA, s.f., (fr. varlola-
xm. ,__
rine); materia cbjmica care se estrage
d'in licheni.
* VARI0LARIA,9.f.,(fr.TârUUIr«);
genn d'in famili'a fungiloru cari cresea
prs Bcârti'a arborîloru morţi sau Uo-
gedi \ -~ genn d'in &mili'a licheniloro.
* TARIOLABIU,-a aaj.,(fr.Târi»UI-
re); se dice despre nna p6tra cure of-
fere nodnri rotundite de alta coUre, di-
rerea de colorea fundniui.
* VARIOLATU,-a, adj., (fr.T»rI»U);
insemnata de variola; sabst. t4iM vario'
latu, omu care a avuta varioFa.
* VARIOLICD,-o . adj., (fir. varUll-
fie); relativn la variola rpusttUa vario-
liM, eruptione variolica, înfeetione tw-
ricUca, materia varidiea, viru vari<Aieu.
* VARIDLIKA, s. f., (fr. rarlolt»);
nome data basei variolitei', in minera-
logia.
* VARTOLITB, b. f. , (fr. varl.Hte);
unnla d'ia nominale spilitei, p^tra ce-
nusi'a, verde sau n^ra, ca macule albe
san rpsie.
* VARIOLOIDE, 8. f., (fr. v«rl«l»t-
de) ; se dice despre toţi morbii cari se
potn produce prin iufectionea varu^ica.
* VARIOLOSU,-a, adj., (fr. vârU-
lenx); reiaţi vuia variola: eptdmtfatfono-
Usa, febre varioUsa; sabst. «nu varia-
loau, omu coprensu de variola,
* VARIOSPERMU,-a, adj., (fr. ra-
rlOBpemie, d'invarlis, ai aicip^M=:gnr
nnntiu); care are granuntie de diversa
mărime : plante variosperme.
* VARin,-(i, adj., varinaj l.diveran,
differente : lucruri varip, colori varie;
ingeniu variu si copiosu; 2. scambatiosu,
mobile, mutabile, inconstante, liasioru:
omu variu ai inconstante ; femina va-
ria ai mutabile; suffletu variu ; disposi-
tioni varie.
* VARONE, saa vcH^otte, s. m., vara
sau varr»} oma grosua la capa, fora cul-
tura si fora tatentu.
VABOSU,-a, adj., oaleem contlaeas)
care conţine 3 varu : pitra varâsa, monte
varosu.
1 VAHU,-ii, adj., «mg; 1. divergen-
te; 2. recurbatu in afora, eracitu.
2 VARU, 9. m., rama i macula mor-
bida pre facia; mica bul^ pre pelle.
=y Google
HB.
3 VABU, 8. m., «klx; calea, p^tra
care araa se straforma ia farioa calca-
: ria, ei ac^tia-a saturata ou apa amme-
. BtecatacuareoadauiiuboDU legamento
pentru caranuda.
TABniB£,-£se«, t., e«ţ«« dealbarej
a tÎDge cu caloe mnrula Ban parietele.
TARTJITOSrU,-«r»a, adj.B., deaiba-
tori care varuesce. tinge cacakemnrala.
VAItOIT0,-(i, adj. part., e«Iee deal-
batai; tÎDcta cu caîce:parieti văruiţi.
VASABfi, T., (raiare); a prored^ an
vtuele H tm^nUle necessarie.
yASABIU,-a, 1. adj. s., Tuarlns } re-
' IttÎTtilavaWi-QueserTesBepentni vaw:
. n^ vasxrifl! 2. stibst. pera. care face
vaae, ai care Tende vase ; 3. aubst. re-
ale, TMsrUM t a) BVmma de argenta ce
se di magiatratiloru c&uda pleci in pro-
vincie, spre a ai comperft va$e ai a si pre-
Ted4 cas'a; h) pretiu ce se Bolrea tor-
dariuluipentrastâroeieaoliului; ejtno-
biliariulabanielorn; d; archivu.
VA£ATU,-ii,adj.pul, Tautia; pro-
Tedntu ou vas^t BimobSiie necessarie ;
fig. dotatu cn onu mare membru virile.
* VASCA, 8. f., fuea tlblej una spe-
cia de Sueru.
. • VASCELLU, pL-e, TucelUn, (d'in
'. IM* r«siB); demin.'d'in vasu, suouvasu,
rPasmoru; mica urna.
. YASCIOBU, pl.-e, Tasenlim si tu-
,eeUitm] denjin. d^n vasu. mica vasu : are
eaa'a plena de toiu genulu de vasciore.
* VASCLABIU, a. m., Tasolarlap ai
Ta»ealaBle«, (d'in TAsaslun); care £aee
*a*e de auru si de argentu, fabricvite
de vaae pretidae,
* VASCULOSU.^o, adj., (it. taaco-
iM* fr. Taunleiix); care are form'a onoi
micD vafiu, in anatomia.
•VASCDLir, pl.-e, raieulnm, (d'in
.Taif TasU); demin.d'in vasu, micut>a«w,-
in «pecie, a) albinariu, casutia de albine;
b) capsula care eoprende aementi'a cer-
tară fructo.
* VASSALLATn, s. m., (it rusal-
UcKla» fr. TasselMe); stare de vassaUu,
in feudalitate.
* VASSALLITATE, s. t, (fr. raisa-
UU); Gonditione de vofwUu, in fenda-
iitat*.
TAS.
1K63
* VASSALLU,-a. a^j.s., (it.ra<sal-
!•>-»» fr. TaBaal,-e);care dependea de unu
domnu auperiore de Ia care obtiiiuese
unn/eiidN, pentru care ellu eră obligata
a face certe serritie.
* VASTABE,T.,raatare,(d'inTaitu):
a devasta, a despoliă, a preâ&, a mini :
a vastă târr'a, a vastă t6te cu fo<M si cu
ferruţ barbarii vaitara de netumerata
ori terriie române ,* fig. contdetUta de-
sceptata vastă meniea oniulut mactiatm
CM /îwa-de-fajt;— vedi oompoaitnla de-
vastare,
* VASTATIONE, s. f., TaitaUo) ae-
tiose si efTeotu alia actionei de «osfore :
vastationea terrei; vastationea cauioru ;
eUu perău tatu in aeeavattaticme getu-
râie; vedi si comp. devattatione.
* VASTATOBUJ.-Wrio, adj. s., va-
■tator, vastaterlnej carewuto, carede-
vasta; devaatatoriu : vastatoru terrei ;
vastaiorii sel^loru; vastatorii getUSoru;
vastatorii terrHoru te decâra cu nonele
de coneeritori.
* VASTATBICE, s. f., raiUtrU ; fe-
mina care vasta, vastatâria : Uusuri'a e
vastatrieea terr^ru si a mâriloru.
« YASTATU.-a, adj. part, vaitatfeaf
devastatu, despoliato, predatu, minata:
terrivastate prin lungile bdU; finu-
twi vastate de locu^e ; state postate de
epidemia.
« VASTIFICn,-a, adj., Taitlfieiei
(d'in TsataBf si facere); care devasta;
ielua vastifiia, monstruosa.
* VASTiS10En,-a. adj., TastnUe,
(d'in TaBtns); demin. d'invoeAi, destolla
de vasfu=mare: eurte vastisiora.
* VASTITATE, a. f., rastlUs, (d'in
raBtni); 1. desertu, aolitudine : dorbarii
cart trecură prin terriie nostre lassara
numai vastitate in urm'a loru; 2. mare
eatenaione : vtatitatea eampa^i aâm-
tieloru si artUoru; in adsta mare va-
stitate n»sude acfjunsu mâmU tctom
Bomăniîoru.
* VASTITUDINE, s. f., vastltad»,
(d'in TaBtns); 1. doTâstiatioBe; 2. mări-
me terribile ; 8. figura infricoBiata.
* VAST(J,-a, adj., rattaii 1. vaoaa,
desertu, devaatatu, desolatn : tirra va-
«fn n desirta; agri vatti fi deaerU; «e-
,,Goog[c
1554
VAT.
taie vasta ai deiSrta; 2. mare, intensu,
spatioBD : are unu eampu vastu pentru
aetivittttea sta; seienUa vaafa, eonno-
sesntie va$te, memoria vasta si etu-
penda; 3. <)eforiiie : o»m vaatusiurritu:
omcHt vasti « rustici, vorbire vasta si
ineuUa.
* VASTULU.-o, adj., TâitiliB, (d'in
raltii); demin. d'in vastu, destnîla de
v<uAi=mare, largD : ewieoastula, gra-
dMe vastule.
• VASTUOSU,-o. adj., TMtnaBiii,
(d'in Tutni); desertn, desertatn, depo-
pulata.
VASU, pl.-«, ru, gea. tmI*; Tainn;
' locrn oara destinata a ooprende cora
in sene, mai allessa licide : vase de lutu,
vas» de argiUa, vase de erante, vase de
■argent», vase de aunt, vase de vitru,
vase de eristalhi, vase de lemnu; ăUele
sn vase, euptie su vase, ureiorele su
vase, eeddariele su vase de armne ; bu-
Mle IN voie de lemnu; luntrite ei nav^
M vase de ^Uitu pre ofu; vase mari,
vase miM, vase de hneeataria; te strica
MdUtf vase; vase curate, vase spurcate;
stringeti vasele; incareati misele; im~
pleti vasele ou vinu; SomanU ncmidu
VOM tiie instrumerieU de agrieuUura;
ataimine Momiiiu vase tâte sardnele u-
Hffi armate.
VASDTin, pl.-e, Tiseilan; demin.
d'in vasu, mtcu vasu.
* VATE , B.m., ratei , (affine eu
f<in)ţ); profetn; poeta : va^ti antic»;
«Mi mai mari vâti; de mttUu can^
tara vatii eea-a ee se intempla astaăi.
*■ TATICINAEE, t., ratlelnarl, (d'in
Tat«s> si «asere); a predice, a profetâ,
a profetisă : in anticitate vatidnău muUi
âmeni cort se credeau inspwati , acwmu
MUieina mat pueini.
" VATICINATIONE, B. f., Tatlolna-
tl*j aotione si effectu allu actionei de
vatiănare, oraeln, prediotione, profe-
ţia : vaiidnationile aihyUei; ierrificele
vatietnaUoni alle profetului.
•VATICINATORIU,-<<Sna. adj. s.,
ratlalBatvr; care vaticina, profetu : va-
Oeinatoriu trtstu; mtieinatori fdsi.
• VATICINATBICE, B. f., ratletBa-
Itlz} femina care vatiâna, vati6nat6ria.
TEG
profet^sa ; vatieinatrv>de âfmea ie cre-
diditalea vfdgt^m.
*VATICINATO,-a. adj. part, (d'in
vcMcinare); predisau, profetatn, profeti-
saln : caşuri triste de nmlti rafiomafa.
* VATIClNItJ, ţ\.-e. TattelBfaa; pre-
diotione, profeţia, oraclu : votiâniele
6menHoru inspiraţi aflara credetUia in
tâte tempurile, de si elle fura trăise la
indouentia de eâtra spiritele libere ie
superatitione ; predicerile «rmoHIorK
<f ti» OatMele deja date, nu su vatidnie,
ci connoaeentie alle iiriemplăriloru ve-
nitdrie
«VATICIKU.-a, adj.,T«MeliiM.(41n
Tatea, si eaa«r«); profetico : aptrtfn Vd*
ticinu. mente vatieina. '
< VATin.-a, adj., tatNif recHitatn
in tntm : petiâre vatie, onw vatiu, co-
paii vatii.
* VATBAGE , si vatrioosu,'a, adj.,
Titrax, si TatrtMBaat strâmba la peMre.
1 VE, pronome conj. pers. II, '{►i. dat.
acurtatn d'in vâue, T«bli, fA Mc: scur-
tata d'in vot, T*it dativo ; ve spwmu ce
am auditu; ve para beite, ve pare reu;
nu ve mai dieu nemiM; -ve dămu ee «•
vemu; accusativu : ve rogu se me eueni-
taţi; ve dâre, ve râde la anima; iUpre»-
deti've la lupta. înaintea rocriilon da
ordinaria se elide e : tfam spuau, ^ad-
dueu a mente; v'am rogatu, «'aădârme
cu canticde aelle. Dativnlt) ve înaintea
pron. conjuncte : se. Iu, ua, i, le, si ver-
belorn : e si su, trece in vi: vise eade,
vi Iu reeommendtt , vi ua dettarm, et i
ceru, vi le laudu; vi e frigu, m su «tm-
noscuii.
It^V^t partida care intra in cbmpo-
sitioni, si ins^mna angmentatione stn
deminatione Tîii6sa, precumn in : vefal-
lidu, vecorde, vesanu.
VECHIME, vechire.'veekitu, veOu-
twa, vet^u; vedi : we^'me, vedire, ve-
ditu, veditura, vedu.
VECINALE, vcdnare, vednarfu, w-
dnatu, vednetate, vfidnitt, vednu; Tedî :
vidnale , vidnare, viditariu , titmafu,
vidnitate, vidnia, vidniu,
VECUME=vecAitNe, s. f., ret^staa,
aatlqsltas; calitate de vedu, stare mda,
tempu vedu, vetBState, anticitataJ've*
yCOOglC
VEC
etimea vestimentdoru , veditnea ca^e-
hru, vfclimea unui orologiu, in vedime
nu se portâu omenii asta; d'in vedime
ne amu deprenm a face asia; ă^in inel-
fa vedime se i>langu âmenii despre cor-
ruptione.
VECLIRB = veehire,-t3cu, v-, (d'in
vedu^-vechit*); feterare; a face vedu;
Bl refl. a se vecU, TSterascen} vedi in-
vedire^lnvechire.
VECUTU = McMu,-a, adj- part.,
(d'in vedire), reterstiB, obiototni; yedi
inveditu=.iHvechitu.
YEGLlTX]RĂ=zvechiiura, s. f., TBtas
rea et nsn detrlta; lucru cet^u .- arrun-
ţeati vedilurele aceste-a, eo nu mai sunt
hone de nemica; a strinsu tâte veclitu-
rde (Tîn satu; cu vediturde nu te mai
poţi impennâ.
'VECLTJ=veehiu,-at adj., (d'in retlBi,
contrasan d'in Tctelas, it. receU» ei re-
kU*, isp. rlnjo, port. Telko, proT. rlelli;
fr. riali si tMdx), retoa, Tetaatgg, «n-
tl«BBi; se dice despro lucrări cari nn
mai snnt n<Jue : lucru veci», case vede,
vestmente vede, vinu vedu, moda veda;
vedtdu testamentu, veeVa eonstittUione,
vedele insUtutioni, legile vede, consue-
iu^tUe vede; despre animali si âmeni
se dice nomai figurata, in locu de 6e-
trânu.
• VECOEDE, adj., reeora, (d'in 2 re
ai eer, eordis); ren , furioso , nebona ,
stnltu, stupida : spiritu vecorde, mente
veeorde, si subst unu vecorde, una ve-
corde.
• VE(X)BDU, 8. f., Teeordla, (d'in
reeors); reutate, furora, nebonfa, deli-
rin, stultetîa, stupiditate.
• V£CTASIIjE, adj., Taot«blilBj care
M plite vedă, transportă, transporta*
bile : lucruri vedabili.
• VECTABLU, pl.-e. reetabuUm, si
• TECTACLtJ, pl.-e, TeotacnlDin; ma-
ebina de transporta, carru, trassura.
*YECTARE, V., «otara, (d'in rf
btre); i&tensiTu d'in vegere; a duce, a
transportă pia umeri, ip carru, cu na-
rea : a vectâ produtteU de îa tirra la
portu; eUi vedara lemne de conatructio-
ne; refl. a se vedă in trassura prin ce-
tate; a $e vedd eaUare.
VEC.
155 S
* VECTABIU,-». adj., recUrlas, (d'in
Tebere); aptuaduce, destinatu atrage:
callu vectariu, callu care trage la car-
rutia.
* VECTATIONE, s. f., vectatlo; ac-
tione de vedare, peramblare in trassura,
in lectica sau caliare : caUatori'a si vec-
talionea recreedia suffletulu.
* VECTATOKIU,-(oria, adj. s., rec-
Utarj care veda, si care se veeta.
* TECTATU,-o, adj. part., Teetatni;
dagsu, transportata : vecfatu in trassura,
vectatu preumm, vedatu cdIXare.
♦VECTE,s.m., reatls, (d'in raliere);
pertica ca care ae redica sarcine : m
mechanica vedete e machin^a cea mai
simpla ; vedele se redima pre unu sup-
portu ai la eapitele iui se punu sareine;
sarcineie puse pre vecte stau in reportu
inversu cotra bradde vectelui sau dis-
tantiele loru de la supportu; vedele se
applica la eumpena li la caniartu; eu
vedele se servescu âmenii la scSterea a-
pei d'in putiu; —vede se nomesce si per-
tic'a eu care se oedudu porţile.
" VECXIAEItJ, 8. m., TeetUriDg,(d'iii
rectla); care pune una machina in miş-
care cu una vecte.
* VECTlCnLARlU,-a, adj., Tectkn-
UrlBi; (d'in rectls); care frânge usiele,
fenastrele. etc. cu unu vede, care sparge
casele : viitia vectiadaria, viâtia da fora.
*VECTIGALE, 1. adj., Teetigalla,
(d'in ToatQs de la rehere) ; relativa la
yeniturile publice sau private; a) care
provine d'in impositele publice : arge^^u
vectigale; h) care e auppusu contribatjo-
nei : poporu vedigale, agri vedigtdi;
2.s.rectifal,pl. rectlţalia, venituri pu-
blice sau private ; contributiose, impo-
situ : a impune vectigale, a solve vecti-
gale, a adiMiCe vedigale, a Uusioră sau
liberă de vectigale; prov. parsimoni^a e
mare veetigile.
* VECTIGALIAEIU , s. m., veotira-
llarlus , (d'in rectlţal); perceptorin de
contrîbutîone.
* VECTlGARIlT,-(i,,adj. s., vectrga-
lls; forma vulgarisata' d'in vedigale;
veili vedigale.
VKCTIMA = re«mo, B. f., vlctlua,
(iţ. vtttina); animale taliatn sau de ta<
,,Goog[c
1858 TEH.
UlItA); calitate a&a stare
natura a vegetaUloru sau a planteloru
vegeialitatea si animalitatea sunt doue
forme in cari se manifesta vieti'a pre
poment^i.
♦ YEGETAM.E , pi. vegtţamine ; re-
trcUnea; principiu de viâtia, potere
vitale.
* I V£aETABE,Y.,Te;etarfl; l.trana.
a dă vi^tia, a vivifică, a desceptă;
2. iott. a Tiue Ti6tia de i^nte, a cresce
fSra a sentf si a se misoă : i^nt^le vege-
ta,; mvUi arbori vegeta secle de anni ;
flg. unu omti vegeta candu vine in inac-
tmtaie, sau eandu a perdt^ ttsulu fa-
adtattloru ifUeUeaudli.
• 2 VE&ETARE, a. verbale, r*Kf>i*-
tl«t Tedi vegetatione.
* YEGETAKID,-a, adj. b., (it. reje-
tale* fr. -rigital); care vegeta, vegetale,
planta.
• TEGETATIONE, s. f., regretatlo j
aeUone si effectu allu actioaei de vege-
tare : vegetatione tare, activa, copiosa,
rapida ; vegetatione ftaeca, misera, tar-
dia; m acista insula veg^ationea e ma-
giiifica.
* VEGETATIVXr.-a, adj., (it. rejeU-
tlTO, fr. TâfţtitatiQ; care face a vegeta ;
care e in atare de vegetatione : princi-
piu vegetativu; auffletu vegetativu; vie-
tia vegetativa.
•VEGETATOEIU.-fona, adj. s., (ve-
gfltator); care vegeta si care produce
vegetatione : /ientia vegdatâria; spiritu
vegetaforiu.
f VEGETO-, (d'in YeKetii9=vegetu),
in compositioni scientiSce, precnmu in :
vegeto-animale, adj., (fr. vâs^to- animal),
care tine de natur'a vegetale si de cea
animale; subst. p\,,vegeto-anmalile;ve-
geto-minerăle, adj., (fr.râirâto-mtiiâral),
care tine de natnr'a vegetale si de cea
minerale, anbat. pi., vegeto-mineralile ;
vegeto-sulfuricu.-a, adj., (fr. v«găto-BDl-
ftirlque), se dice deapre unu aeidu par-
ticnlariu, care se produce o&ndu acidulu
aulfurieu lucrâdia asnpr'a aerratnreloru
de letnnu aau a p&ndiei.
*VEGETn,-a, adj., vogetna, (d'in
vegrete); plenu de vi^tia, verde, tare, vî-
goroBQ : omu vegetu , fada vegeta, as*
YBCt.
peetu vegetu, spiritu vegetu, ingemu ve-
getu; eolâre vegeta, gtutu vegetu, It&ar>
tate vegeta.
VBQBIA, veghiart, vegfăationt, ve-
ghiatoriu, etc.; vedi : vegla, vegîare, ve-
glatione, veglatoriu, etc.
*VEGICLU, vegietUu, vegiadariu,
vegiculatione; vedi : twt'eZu, veieulu, vd-
eidariu, veiadatione.
'VWhA=veghia, s. f., vigllU, (iin-
Rlla si rtggblm, isp. reia si vifla, proT.
relha; fr. rellle); 1. atare desc^ptâ, n»-
dormire, custodia; 2. personaearetw^I^
dia, veglatoriu; 3. tempu oStu vejfiidia
nnn militariu : Bomanii imparlidu nSp-
tea in patru vegle, prim'a vegla. tetxm^a
vegla, iertfa vegla, cart'a vegla; tâte oe~
glde stau eu armele in m<ina; aCMfti-a
e fruetulu vegleloru meUs.
VEGLANTE=f«^Sto»fc , adj. part.
prea., TlglUng, (it. TeţlUnte ai rtggU-
ante» fr.TellUnt); cars mi; [«Jia; care nn
d6rme, ci e deaceptn.
VEGLANTIA=f»i(Aian(io, a. f., tI-
KlUntla, (it. TsrfhtflDii, fr. rellUua);
stare de veglante; actione de vegtare;
attentione, diligentia.
YEQhkSE=veghiare.-ediu, v-, virl-
lare, (it. veţUare si veg^IiUre, fr.vell-
ler); a â deaceptu, a nu dormf, a ca-
atodl : veglati, co nu sciţi eându vine
furulu; cându nu potemu dormi, ve-
glămu de neeesse; vegledia militarii de-
stinaţi a eusfodi unu locu ; vegledia 6~
menii religioşi si făcu rogationi.
VEGLATIONB = ee^Aia(io«e, fl. f.,
Tlgllatlo; actione de veglare in t. s. ver-
bului.
VEGLATOBIU=i«^Wa/onu,-o,acy.,
tI^II» Tlţllans, (it. TegUatore si Ttg-
ghlatoret fr. Telllenr); care vegUdia,
care custodesce, cnatode : veglatorii ce-
tăţii, veglatorii eastreloru, veglatorU
câmpului, veglatorii viniehru; a dă m-
struclioni veglatoriloru; a pune vegla-
tori in tote straiele publice; vtgMoru
au respunditori pentru securitatea pu-
blica.
yEQLk1Xi=veg}iiatu.-a, adj., Tlgl-
Utna, (it. Tecrllato si TegshUta, franc.
TeIU6);petrecutuinve9la : nopţi vegla-
te; — lucrare ve^tafarlaotaraniaaifesU.
,, Google
VEL.^.
«TEGBANDB,44J.,Tegraiidl8; I.nn
{«■ea mare, nilcn, m&cru : pasiu vegran-
de; Z. forte mare : vUtia vegranăe, ma-
avHe vegrande.
VEI, verbu aussiliariu pusu cu infi-
nitiTuIa pentrn formarea futamlui pers.
H sÎDg. cootraBSD d'in voii, tIb t vei face,
nn vei diee, vei seâe a casa; vedi ver-
buln volire.
• VEICLU, pl.-e, T«bIcnlDinj vedi
veicuthi.
• VMCnLABIU.-a. adj., TehleaU-
rloi si Tebleularls} relatiTU la veîeulu,
de veicuîu : funetione veieularia; eur$u
vâetdariu, îd carratia de posta; Bubst.
m., veicuîariu-lu, carrutisriulu.
*VEICDLATI0NE,8.f;Tehlc!iUtI«j
serritia de posta cu carruti'a.
•. VEICULţJ sau veldu. pl.-c, Tehlca-
Isa, (d'in Tebere); mediu de transporta,
trassura, ,carra, carrutia; pre apa, nave.
*YEIiAUE, pi. velamine, TeUmeit
(d'ÎQ TBlare de la relnm); vela, coper-
tară, vestimeotu.
• TELA^ENTU, pl.-e, relintBtaH,
(d'in Telars de la Telnn); Telo, inveli-
t6re, tUDÎca : ellu caută unu velamentu
eu care se n aecoperia îiUdiniîe celle
rosinăse; velamentviu copUlulm in pan-
ticele macrei.
• VELABE, V., Telare, (d'in Telsm);
1. a coperi, a iovelt : a si velă capuîu
eu vestimentulu; 2. a incinge : a ai vela
t^tplele cu mţfftu; 3. a orni : a velă
pciatiulu eu conuni de flori, a vdă ha-
siiiceh cu fruntlia verde; 4. a accoperf,
a ascunde : a si velă urr*a sub vorbe
blimde.
• VELAKlU,-a, adj., telirU, (d'in
nlnm); relativu la velele nnei navi;
snb^. m., personale, velariu, reUrlng,
care redica si lassa velele in palatie, sau
la marina pre navi; aubst. reale, vela-
riu, pi. oelorie, TeUrlnm, relu mare care
se inteadefi de asupr'a tîieatrului spre a
apperâ pre spectatori de plâaia sau de
86re.
•VÎXATIONE, 8. £, TeUtIt, (d'in
Tfllan); actione de velare; in specie, lua-
rea v^lui in Quu monasteria : velaiio-
nea religioseloru.
• VEtATOBTU,-; ^ta, adj. s., relâBii
TEL.
UŞ9 .
care copere, invelesce, ascunde : velaio^
rii fap'.doru Ulieite; vdatorii templetoru
eu frundia; vellatorii adâeveniiui nu .
voru poie ueăde addeverulu.
* VELATRU, pl.-c, relatnai velarin
intensu deasupr'a tbeatrulni.
* VELATn,-a, adj., TeUtnaj coperitu,
invelitu, ornatu, ascnnsu : a merge m
eapulu velatu; temple velate eu myriu;
hasilice velate cu frundia; passioni reUe
velate sub vorbe oneste.
* VELlFEEU,-a, adj., reUfer, (d'in ,
relDM si ferre), care pârta vele ; care
merge ea adjatorialu veUloru : navi vc-
lifere.
* VELIPICARE, r., rellfleare, (d'in
Telam si fkeere); a desfasciorA vdde; ,
a nayigfl cu adjutorialn veleloru : a <w-
li^că pre apa, pre laeu, pre mare.
* VELIFICATI0NE,8.f.,»ellfie«tI«;
actione de velifieare : a seanibi vdifi^
•VELIÎTCATORin.-WHa, adj. a.,
rtWitn»; care velifiea, care desfasciora
veUle, care naviga ca adjatorinln ve- :
leloru,
* VELIFICATU,-a. adj. part., TeU«-
«atu»; dusBU cu adjutoriulu veleloru.
* VELIPICID, pl.-c, TellflelniBi 1. ar-
tea de a face vele; 2. veliScatione.
* VELiriCU,-a, adj., TelIDene. (d'in
reluM si faeere); care se face cu aidju-
toriula veleloru : cursulu velifieu aliu
navei.
* VELIGBEU,-a, adj., rellser, (d'in
TflUiB BÎ ferere); care p6rta vele, acco-
perito cu vele : marea veligera=:zmarea
navigera.
* TELITARE, v., TellUre si relIUrI,
(d'in Teles, telItlB); a se laptă ca veliţii,
a incepo batali'a; apoi, ase Inpti ia ge-
nere; a se cert& : destvlîu cdi vetit^,
acumu baieti-ve. sau ve stemperati.
* VELITARlU,-a. adj., Telltarls, (d'in
Telei, Tetltls); relativu la veliţi, de ve-
Uti : lupte velitarie, arme velifarte,
* VELITATIONE, s. f., reiltatlo; ac-
tione de velîMre; vessatione; infest»-
tione; c^cta, injaratura.
« yELITATD,-a. adj. part, relItotBi;
care si a făcuta velitationea.
* VSLITE, B. m., relei, gen. veUtli,
=y Google
IIMO
TSL.
■ni allssro in pi. r«UtM| ana specia de
jtui militari osiorn Înarmaţi, cari infe-
bUq si provocau pre inimici] prin atta-
enri repede, afora d'in liniele de bătălia,
si apoi ^ro se retrăgeau; flg. provoca-
torin insolente : veliţii începu lupta;
vditii ve$8idia pre tntmieu; veliţii se
retragu. n ineepebatali^a$«ri6sa.
* yELIVOI<U,wi. aâj.,rellTOlai, (d'in
TelaM si T*Ur«); 1. care vâla^zaiâra,
«n adjutoriola MlsZom; wlivdleh nat»;
3. pre care sbâra navile ca velele : ma-
wo velivola.
VELLENTIA, s. f., tapei, Upeiia,
textile, perlitrosa; ttnral'iM stra-
glu de Una rergata : tetranele nâstre
faai veUentie formase; a si omâ caia
tuv^Mtie.
l^ELLENTIĂBin , b. m., itragaU-
nm RrtlEax Tel Merwter; care face vel-
Imtie, care vende vtMentie.
* VSLLGBE, vdii, vobt, vtdsi: si mI-
Mt, voUei, vulsei; vâtu. voiau, viilsu, t.,
TtUerej a smolge ; a tivdle phtdu â^in
harba, avdleldn'aouQoru; avdlepen'
n^ pasteriîoru; in fiinţa seavtdtetmt-
htreipin^H tCin eapu.
* TELlEBIU.-o. adj., TeUerns, (d'in
Trile»); de vdltt, de lina.
* TELLICAHB, t^ rellleare; inten-
nTQ d'intfsKere, a pisi^; a stimuU, a
TBBsA : aeâtu omU are reuht invetiu âe
«eRtca pre eopSli; mtilti veUiea pre ad-
ăormiti casei desdpte; aift» veHiea eu
vorbe muacatârie.
* 7ELLIGATI0KE, s. f., TeltlMtlo)
aetione si effecta allu actionei de veUi-
tan : v^ieationUe âmeniloru insolenţi.
* VBLLICATOBIU, .«ria, adj. s.,
velllea»; care veUica : velUcatoritt m-
aohnte.
* TELLICATU,-a. a^j. part., TellI-
MtiB) piscatu; stimulata; vessatu : vel-
Ueatu de unu purice sari i» susu si
sbieră ca ai eutnu ar fi fostu muscatu
de unu sh-pe.
*TEIiIiIQEBU,-a. adj., Tellltrer, (d'in
rellui si fferere); care p6rta t)e^u =
l&na : arwteU velUgeru; peeoreU veJIt-
gere.
* 1 VELLU, pi. velleri; VeUni, gen.
Tellerli; 1. l&na tonsa de currenda care
se tine inca imperana : veBerUe otnlont;
prin metaf. caile cnsesi; 2. pelle im-
perana ca l&n*a, in specie : wQhIn ăe
auru aUu arietdui mythîcu; 3, pelle de
animale in genere : vdlerUe ferine, vel-
lera rerrlna; 4. obiecte facnte d'in Una,
veUerHe parnasiane; &. obiecte cari 9^-
mina cu l&a'a; de aci fig. nueri.
* 2 VELLU, B. m., rlUne ( păru floc-
00811, flocca de pâru; jeălinUu.
* VELLUTU,-a, adj., (it. TeUatoi b.
t*1b); floccosn, cu pâra me&ata; sobst.
m.,velUUu, (it. rellote , fr. Telean);
tessntara de metasse ca pdra scarta ai
desa, eaiifki; vedi i^lutu.
* TELOCE, adj., Tel«x;, iute, rapidn,
oeipre; prompta; enereica, violenta:
miseare vdoce, cursu vdoce, natngaHo-
ne veloce; velocHe 6re; veninu vdoce; m-
geniu veloee.
* TELOCIFEBUrd, adj. |., (fr. ▼«•-
eînre); care dace cu mare vdoeHate ;
sabst. m., veloeiferului carra nbmita tâ
diligentia : acumu s*ar noati eu moi
mttâa ratione eamdu de vapori cu pre-
teHstdu nome de veloe^eru; — velo^ero
SC nomesa* si nesee passm etin Africa
a earoru carne e forte bona de mancaim.
* VELOCIPEDE, adj. s., (it. rel»*!-
pede* fr. Tfltelpicle); 1. vdoce la pe-
iidre : cwtortw vcloeipede, si s. unu ve-
loâpede; — 2. specia de calin de lemnn
assediata pre dâae i6te, pre care omalu
se pane in ecilibrin, si i da aaa mişcară
de impulsione cu petiorele înainte : pen-
tru veloâpede se cere una caile bona st
plana.
* VELOCITASE, t., (itreUcIUre);
a face veloce, a marf velocitatia, a ao-
celeri ; a velodid cursulu apei.
» VELOCITATIONB, b. f., (it tel»-
eltuleae); aetione de velocitare; cresce-
rea apei in velocitate.
* VELOCITATE, 8. f., releoUas, (d'in
Tel«x); calitate de veloce, celeritate, ra-
piditate : veloeitatea cu care se misea
corpwrHe e forte divers»; eUu.veai eu
cea mai mare velocUate; — v^<mtaiea
cogitationiloru; velocifaîea sti/ltăui.
* VELOSn,-a, adj.,veUsiis, (dlnTe-
!■■); proveduta cu vke.
* VELU, pl.-e, TelRUi, -(d'ib itkin.
y, Google
yyş.
MBiprelnB d'io prcKtre); l.pftndi&de
BiiTe : a intenăe velele, a ââ vtHeJe; a
mdreţtâ vtîele spre unu locm a ttringe
velele; 2. pftndia tata, invetiti}», man-
teDn, vâstimeDtu, cortina : a pune v&-
Uitu in eapu; a ae aecoperi euvelula; a
$e tneeU eu vdulu; a iniende veMu
preste una am; aloasăvehin, aridieă
«eZuIu ds la una.
* VEMENţl!, a4i. , r«beB«>8 , con-
trassD reneiBi vedi veemente.
* TEUENITA, a. f., f ekcavntU, vedi
VENA, B. f., Teaa) vasn organicii
prin eare circula sftnfrele in corpuln ■-
aimaliloni: OMaipmtt distingttintre vene
ti arterie, vwele redueu ia corde aângele
«an a fotfu dittribmiu organehru prin
arterie ; a talia veria si a l<us& si&nge
• unui onm; a dtsehide venele case aerga
Mu sângele; eRu nu are una pieatvra
de tinge parenteseu t» venele seUe; fiff.
a tapatu in pamentu peno a daht de una
griţsa vena de apa; vena de auru,
vena de argentu, vena de meta^u; vena
* TENABLU, saatMfw&uIu, pl-e. t«-
wAilaa , (d'in reaari) ; lancia de ve-
n(Uu ; a eb-apungeiestieleeuvenahltUu.
* VENALE, adj. , Tenallt, (d'in re-
■■■); de vendiare : lucru vtnale. meree
vemde; omu venale, care se vende pra
Bene, care si vende aerviliele selle, care
si Tende conscieDtî'a sea.
*VENALICIARin,-a, adj., Tesall-
•larlii, (d'in renalloing) ; relativa la
neeotinla ca servi: ptâia venalieiaria,;
snbsL m., unu venalicioriu, n&n uego-
tiatorîu on servi.
«VENALICIUrd, adj., thuHdIdb,
(d'in Tevfllla); relativa la vendiare, de
vendiare : vite venaliete, funi venalieie,
aervi venalieii.
* VENALITATE, fl.f., veiulltai. (d'in
retella); calitate de venale, stare vena-
le : venalitatea unui oţitu fora consev-
entia; venalitatea judieatoriloru merita
pimitione.
VENAfiE;-eâiH, v.,T«aBrlf apersecati
fore selbatice peno a le prende san a le
nocide : venâmu liepori si capriâre, voi
vauH ttrti si opri; aimt aUergatu tata
ŢM; 15«
di'u'a si n'amu venatu nemieo'' âg. o vmâ
f<*v6rea vulgului; a venă lauda; M «»•
nedia offieie inalte. venidia magittrate.
VENATICU.-a, adj., Teaatle», (d'in
vetatas); de venatu: eăne venaUtu;
pc»asitii sunt eâni venatici.
VENATIONB, 9.f., veaatlo, ((Hbt6-
■arl); actione ai effeotn alia acţionai d»
venare : a ae oeenpâ e» venationea; la
monte se faea mari vmaHoni; AmiMi
nomiâu venationi luptele eu far^atlb»-
ticein eireu si in amphiiheatm.
VENATÎVU,-a, adj., T«n«tlTn| Ml*
ftmbta venandu, in sensa propriu si ft-
garată ; vedi venatorin.
y£NATOBE=0«HaiMa, s: U mm-
tl*ţ venstione,ocenpat)OMCntoM(iiI«."
a merge la vmatâre; amu faetd» tma
mare venatSre; eOu si perde temptihi
CN venat6rea; vedmdu 8*0 plojrtte Jaoo-
natÂre.
TENATOBin,-a. adj. s., Teaator, vtt-
iiat«rlB8{ care ven&^a i eănevenatiriti,
eaUu venaioriu; venntoriu de Ui^ori; p^
notoriu de taprOre; venatorii de mtti
tpunu midte mentioni; dlu eră Mar»
venatoriu de gr^Ui; t., venal6rilil=v»'
natoriee; venat6riaz^>e»at6re^9eMtUo-
ne, vedi venatâre.
VENATRICE, 3.f., veutrlz; femina
venatâria : Diana eră retpreaentata de
antiei ea una oenatrioe ; — venatrite
nu de fert, « de plaseri. • •
VENATU,-a, adj. part., (d'in vuart);
persecutata, cantatu cd ardere: fereve-
nate , fora ae fia prenae de venatori;
lauda venala eumare ardâre ; auffragie
venate prin eorruptione ; — snbst. venă
tuln, actnln de ventve, inciuln venatu,
si animali devent^ : t^u si perde tem-
pulu eu venandu; a venf de la venatu;
pudni traieseu Sin venatu in terr'a n6-
stra; a' a impwmatu venaAulu m podu-
rile nâstre.
■VENATnBA,s.f., venatim; aofione
si effeţtn alin actionei de venare, im- '
notare : a face mare vehatura; Qgl a
faeevenaiura cuodO, veBatnnlm'fMaM'
—mtta.PloKt. - '
VENDACfi, adj., vendar, (d'in rea-
Un); care are manf'a de a vende : ot^'
=y Google
1K2
VKî.
YENDESE. vwdui, vendiUn. y.,n*'
AvT*t (â'ÎD TMH dare); a cedo altui-a
proprietatea unui korn pentru unu pie-
tin : a vntde buecate; eUuvtndegrânti;
noi aidueemu merei d'm hidfa si h ven-
âemu mtirr'anâBlra; voi vend^lenme;
«K» MftdH fMNM; ne^irfujortt «e plâfljru,
eon'4mpoMitvmtU nemiea tn aureatidu
aceilu-oi nw vendeti eaade parenteMei;
venieti^ ealUtlu oeestai-a; numai mi-
wU» ti vehiht cotuâmii'a ; vai de acea
miMere care ti vend«M^va;-~6g. ttau
veMM^tuenieorru^ieari n auvmehdu
pairfa, amtm, f^viii, paretUii; fârte
m'am im^iatiu in aaHiu <mu, pentru
eoM van partitu a iaeri/ieâ viSti'a, ellu
intâ m*a vendtdu miselleaea; Juda a
iwmbtf* pre CJtriitu arehiereiloru si fa-
mnlopu pentru trtidied de argenti.
TENDIÂ^E, s. verbale, rendltot
aetione de vendere, actn de venâere :
venăiarea eatelom n'a deUtt unu pre-
Mtt de$tiillu de mare; negotiatorii se
plangu, eonue vendiare ; a acâte mer-
CM ia vendiare; lucruri de vendtorf ;
aceah'Cate su de vendiare.
Y£KDIBILE, adj., readlUIlB; care
M ţ6t» vende, caia 6 Âtvendutu : merce
vendibUe: fyneni eomtpti si vendibUi.
T£NDICA££, t., TOidlure; redi
vimUeare,
VSNDITABE, t. , rendltare » (d'in
TeadltDi de la Teadera); inteiiBiva d'in
vtndere, 1. a scâte la vendiare; 2. a
vende, ce nu e permiasn dnpo lege;
3. a oatentă , a recommendi prin vorbe
DMri : a si vendită ingeniidu, a se vm-
^id înaintea eetoHaniloru.
•VENDITAEm,-o,adj.,T6ndK«rlqe,
(d'in veadltug de la rendere); de vendia-
re : lam&a venditaria.
• VENDITATIONB, b. f., Tedltatle;
aotione de venditare : venditationea si
ostentationea âmeniloru vanitoşi mod
mi^udesc^tta desgustu, de eâtu produeg
rewmmendatione.
* VENDITATOEITJ.-iom . adj. e. ,
readlUt«iţ care se vendita, care se lauda
cn calităţi mari, ostentatoriu.
. * VBNJJIXArU,-a, adj. part., veiidE-
tatai; datu in vendiare, Teudntu.
TENDIIIONE, s. f., rendltio^ (d'in
\m.
TBRdere); actione i6vendere:venditione
lS)era; venditione fortiata; vendUtane
eondiiionala; eonditionUe vendittonei,
VENDITOEm.-iom, adj. s., wqdl-
tor; ciievende-.venditoriulu si a aflatu
comperatoritâu; venăitoriu de huecote ;
venditoriu de celle sacre; venditoriu de
patria; t<auomiduwresceprevendUor»
de patria.
VENDITBICE, 8. f., vesditrizi fe-
mina care vende, vendil6ria,
7ENDITU,-a..adj. part., rendltas,
(d'in Tendere); vendutu; sabat, venditidu,
TendltaDifactuladevendet-eBaaffendtiu'^*
vedi vendutu.
VENDITDItA,H.f.,TeadlMo; actione
si resultatu allu actioneî de vendere :
venditur'a caseloru.
TENDUTU,-a, adj. part., Tendltiij
cesan altui-a pentru unu pretîu : lucrulu
vendutu nu mai e aUu venditoriului, d
allu comperaloriului; omu vendutu, c&tb
a vendutu totu, ia c&tu nu mai are ne-
mica; ai care s'a vendutu pre Bene.
* VENEFICA, B. f. , Teneflea; Vfldî
veneficu.
* VENEFICID,pl.-e.TeBeaelpa,(d'm
renefloas); 1. proprie facere de venenu
saui;£mnu:=beutura occidit(!ria ; de acf
apoi, adăpare cu veninu, inveninare :
2. preparatioae de beuture farmecâtâ-
rie. farmecatoria, farmecaturot farmecă.
* yE\EFICU,-a,adj., TeneflenB, (d'în
TeneDnn si faeero); 1. care face venene
sau tunine =beuturs occidîtârle ; care
oecide prin veninu; 2, care prepara beu-
ture farmecatârie , care face farmece;
Bubst. m., unuveneficu, preparatoriu de
venene, farmecatoriu ; t, unaveneficai
preparatâria de venene, farmecatoria.
¥ENENABE,-ediu,v.,Teiieiiare,(d'in
Teneniiii]); 1. a invenenâ; mai mitigatu,
a vettemâ, a strică; 2. atinge, a colori,
a argassi; — vedi inveninare.
VENEIţAElU.'a, adj., Tenenarlat,
(d'ia Tenennm); relativu Ia venenu, de
venenu; substuntivenenoriM, uau pre-
paratoriu de venenu, unu veneficu.
VENENAT[I,-a, adj. part., TenaBt-
tm { 1. invenenalu, iafectatu de venenu;
plenu de venenu, venenosu; farmecato;
2. tinctu, coloratn ;— vedi imenen<Uv.
=y Google
Ţ^
**TBNENÎPEBU,-a, adj., mmtttr,
(d'in TMeain si rerr«); osre coprende
vmeiHi san vetrinu, veninoM.
TENEKOSU san veimumira, adj.,
reatvana, {ă'in Teneism); plenu de vt-
nemt Ban veninu : sirpe venenoau, 6rba
venenâsa.
TENENU san vminu, p].-«, nntinM} '
1. la antici, Teri-u medicamentn, ţ&p-
(iaxov, prin urmare si bantnra farme-
eaUria; 2. Ia moderni, meu ocoiditorin,
bentnra mortale : a bee vminu, a adapă
pre cineva eu veninu; a mori de veninu;
S. in linib'a populare se dice veninu in
loeo de înk : averaă veninu.
«TENEBABILE, adj., Tnenkilli,
(1*10 TeaerarI); demna de vmeratitmg,
demnn de reapectn, respectabile : <mu
venerabile, pergona venerabile, lucru ve^
neratnle, donu vmterabHe.
* VBNEBABILITATE, s. f, renen*
feUltâi; calitate de venerabăe; mai al-
lessn ca titnlu : venerăbilitatea tea.
* VISNIOIANDU, a, adj., reaeraD^ns,
(din r«n«rarl); care merita veneralione,
care merita reepeetn, demnn de venera-
lione, mai maltn de cfttn venerabile :
parente vaterandu, letrânu venerandu.
* YENEBABE, t., renerare si ren»-
rarl) a onoră cn mare respecta, a res-
pecta cu religiositate : a venera pre
Donmedieu; a venera pre $ăneti; a ve-
tKr& blănii; a venera amie^ veneram
pre omenii vktuoii; venerănm UtcrurUe
eaere; vener^nu memorfa 6menUoru
eari s'au laerificatu pentru pt^ia; ve-
neraţi memorfa paraUUdru n ienefao-
torUoru voştri.
* TMEHABIU,-!!, adj., Tenerariog,
(d'in Tenai» Teaerla); relativa la Ve-
fwre^amâre, libidine ; lucruri venera-
fie; fapte venerarie; snbst. venerării,
(meni dedlti placeriloru sensnali, libi-
dinoBL
* VENEBATIONE, s. f., Teaeratl»,
(d'in T«a«r«rl}; ODiîre plena de respectn,
respecta religiosn, adoratione : omulu
onestu merita veneratione; viătidu ace-
stui bdrănu inspira veneratione; vene-
rationea sârelai la poporde antice te
eipliea facile cCin aspectulu eeUu maie-
$tom ollii aeestm fenimetat ti Sin m-
YBN.
1&88
ftuenlfa lui oea benefica ; eu am amâu
totu de a un'a mare veneratione pentru
âmenii virtuoti.
« VENEKATIYU.-a, adj., Taaaratt-
TDif (d'in Teaerarl); pleaa de venera-
tione, opporita la vituptratiim.
• VENBBATOBIU,-«rw, adj. 8.,Ta-
aerator, (d'in Teiavarl); oare venera :
ventratorii de idoli; veneredorH eruc^
veneratorU ea$ei vdatre; eB« e mare ve-
neratoriu oQh antieitatei elateiee.
• YENEBATUrd, adj. pait., tww
ratD§j onorata cu mare respectii, raa*
peota^n C41 religiouitate, adorata : Ae-
trâni veneraţi, pertonevenerale;1meniri
sacre venerate de foH cntHnii oM^
verati.
VSNEBE, b. f., Uvmtt son. Twortq
dirinitata la antici, formoBeia'a si aaid-
rea perBonificata; de aci, 1. formosetia
admirabile ; acMa femina e una Fe-
nere; ea e mai formata de eMu Ventrem;
2. am(Jre, mai allessa, am^ro MhBoalet
omu deâ^tu Venera; pttteerSe Venerei;
3. plasef a oea mai formâs», «are «a
misea in giurnla Biîrelni intre Haraarin
Bi Târr'a : Venerea eandu te arrMa iN"
ainte de resaritulu tarelui te nomeeee
LaUferu, cându te arr^ dupo appu-
tuht sârehu se diet Vetperu; 4. a sÂBiea
di d'in septemftna, sub form'a FîtKrî)
naecata d'in ţenetinla latina TeMrli :
eri a fostu Joui, attaăi e Venari, mâne
va ţi Sâmhaia; Veneri demanMPa. Ve-
neri th'a; mntiAeriAe nu imerSdfa Vene'
ri'a; 5. nna Bftncta : sânet'a Venere, ia-
eeric^a sdflcM Venere, ierbat6rea s&nc-
tei Variere.
• VENEBr0,-a, adj., rsMrtaa sit*-
neroaa, (d'in Tsani» T«iierlf); relatira
la -Venere: plăceri veneric; pertreeeri
vaterie, escesse venarie; morlm veneriu,
siphîliticn.
« TENEBIVAOU,-a, adj., T«aerln-
g»! care allerga dnpo mnUeri, deatire*
natn, libidinosa.
« VBNEBOSn,-a, adj.,reiier*flai;de-
ditn Venerii, sappasn placerîlorn sen-
snali.
YENETABE san twtetana, a. 1, 11-
Ttr, Tlbez, ■■rlllătla; urma twfwto fer-
m^ pre pelle dupo av» loritnn : paf-
,, Google
1564 rm
Uahde plma de venelări, $e vede eo
a manealu ima mare battdia; veMtărUe
fM disptiru asia eurrenău.
VmSTSLLA., B. f., eoBtHreK ejy
■11, Lm»^ âore vmeta oare cresce prin-
tre BemflDBtnr'a de grftnn : ooptUt* aduna
vmeMle.
TffifSTIBBreaw. T., 1. tnns., UtI-
darfli UMruleiB ndder»; l &06 eetwte,
1 colori «enelw; 2.iiitr.ilT»ro, Uveseenj
a BA face.Dnulti .- Ia vorbele aeestt-a o-
mdla mnetit si mm idA te se mai re-
tpundia.
V£aTETITIT,-«, adj. part., IJtI4ii»
•Mnins r«MltH| faoDtu tvitcte : «•
ikMm m (leafnrM de mi, m dwfoni
fwi<r« f trfM de a «n'a.
TJCNSTinn, au vtHetim,-a , adj.,
■nMunUnij cama venetu : faeia ve-
metku.
TENElTF.-a, adj., nmatui! albastm
ÎDclrieii t eoîâre vtnda, vestimantu vS-
nelmj faăioniie eiretilM se distingeau
dmpotfAorUe cotKttrrenA'Jo*^ n eră»t pa-
tru la numerv : factiouea oibata, faetia-
NM nuBAfa, fadionea vintia, ai faetio-
tua pmma ; vinettilu are mai muUe
nuiaiiiâ, ti^attru, csruim, indiat, vUh
Jaciu nau «olettN.
* VENI A, B. f.. TABiAf ooBoessiooe,
indnIgfDtia, remisaione, liertatione : a
eere venia. a dă «eNM. a impetrâ vetna
pentru i^t peeoatele eammiete.
* VENIALE. adj., renUlb, (d'in Te-
sla); oare p6te obtis^ vettia, care se p6ia
liertĂ : peeeate ve»u^,d^itiH wni^.
T£NINAB£, twajnote, veninosu, ve-
MfM, etc.; vedi : venenare, venenat», ve-
1 V£NIR£, prea. indic, vîhNi viniu,
viu; «im, vii; vine; venimu, veniti,vinu;
eonj, se mnu, viniu, viu; se vini, vii: se
mna, vinia, viia; se venimu, se veniţi,
se vina, vinia, viia; impent. vino, ve-
ntft;.perf. venii, sa^.vgnitu, t., realre;
a Be misei de la nnn loca spre oellu ce
Torhesce, eaa spre aeelln-a cu oare vor-
hwxîdesSraeuvîMtlatene; el^uvine
de {amonte; ellevinu de la baaeriea;
vmiti tu noi; venitila nei mai currendu
rinmns faoeti se ve asteptămu; a ve-
nitu m firate seut aateplâmu se vina si
soeU nosiri; va veni temptdu si nu mai *
e departe, eâ»^ toţi cei ce se deafetidia
acwnu, voru plânge si voru suspină; ea
ti a venitu in mente? mivine semerap^
diu la eUu, si se i tragu una bătălia; nu
i vine bene eându i spuni arorUe^ ce a
COmmis'u.
'2YENIBE, fl. verbale, veati*, •<•
T«Bt«i| in t. s. verbulai: vmirea ami-
cuZiu mi a eausatu mare buecmia; m
venirea acestui omu s'a seambatu i6te
plamirik! la venwea nâttra au diipa-
rutu toţi intriganta.
V£NlTJCCr,-a, adj. s., atfTeaai ve-
nito d'in strainetate, s^ainu, care no e
nascnto ia acella loca : um venitim,
una venitiea; vmitieii inspira neiture-
dere.
YESlTOmU=viitoriu,-t6ria. a^.a.,
1. renUr, Tenlem) care vine; 2. rea-
taru, fatarns] care Ta venf, careva
R : t^pulu venitoriu, septemân^a veni-
târia, lun^a venitâria, iem'a venttiria,
anvulu venitoriu; ei subst. m., ventfo-
ritUu, tutaraaivenitoriulu vauUege; in
venitoriu vomu vede ce e de facutu; pen~
tru oeni^orw nu me di$>-e capulu; veni'
^Onu/u vostru s plentt de rose.
lVENITIT,-a,aâj.part.,T'eiitni (d'in
venire) : omu de currendM venitu in
tirr'a nâstra. actriee de eri venita: ean-
tatriee de multu venita; amieu bene ve-
nitu; ospeiibene veniţi: se fii bene venitu
in cas^a niitra ! — subst. m^ venHulu,
actnla de venire : eu duMu^u fi cu vent^ulu
st a perditu totu tempulu,
2 VENITO, pl.-uH, prereatn, red-
dltBB; avere ce provine d'in fundurisan
intreprenderi : venitulu euratu, venittdu
brutu; venitul** intrece spesele; veniturile
statului nu adjungu spre accoperirea
totortf speseloru ; miniştrii caută se cree-
die nave venUuri; cu veniturile /îcft've
nu ae aecoperu spesele; ce venituri are
acesta societate? veniturile n&stre ereac»
pre totu anniilu.
V£NlTUBA,8.f.,l.T«Btlft,a4TeBt«t
actioue si effecta alia actionei de veni-
re; 2. adTvna; straiou veniţii la Doi, ca
terminn de batujocura.
VENOSITATB, s. f., calitate de ve-
nosu, stare venâaa: venontatoi utuA
>y Google
VEŞ.
eorpu; venositatea unei petn de mar-
more.
TENOSTJ,-ii> adj., reioMs, (din r«-
■■); pleon de vene, care are vene : eorpu
venom, mdna venoaa; aygtem'a nenSsa;
wfert'avenosff, arteriapulmonaria;mar-
morea cea mal cantata e sioea mai ve-
nâsa.
• VENTIGENDro, adj., T«Bti(teii»ţ
care produce Tentn.
• VENTIL ABED, pl.-e, reutlUbninj
ţd^a TcntllH»); renturattire , instru-
menta cu care se ventura gr&nnln si
alte cerealî.
• VENTILASE, T., Tsntllire, (d'ia
mtnlBi); proprie, ivetUurâ, a a^tă,
iavenUt; a espnae venttdui, si a facs
ventu; ig. a deabate, a discnte : a ven-
tUâ una eetHone; — Tedi venturare.
• VBNTILATIONE, 8. f., reatnatl»;
actioDe de v«nHlare, in t. b. verbalni.
• VENTILATOBIO,-(^na, adj. s.,
mtlUteri oare vetUtla, vetiUtratoriu;
ÎD physiea, iDstrameoto propria a rain-
nonf aemla in uni localitate;— flg. pre-
Btigiatorin.
» VENTILATn,-a, adj. part, rentl-
lita^ ^itatu in oenta, venturattt; es-
pum renîWwt; ig. deebatntu, cercetata
en de a maniitaln;— «edi venturatu.
• VENTIONE, B. f., Tentlai (d'in «•
mirt); actioce de venire; vedi 2 venire.
• VENTITAKE, T., rentlUre, (d'in
Teiilr«)i intoDsirii d'in venire, a venf a
den ori, a reni de ordioariu : junii «en-
t\ta la lectionile de ItUeratura; matro-
nde veniita la theatru.
VENTOSA, 8. f., rentos», (fr. Ten-
t*RRe); micu Taau de Titra san de me-
tallii, care se applica de medici pre pelle,
Bpre a ua r«dică, san spre a deternoinii
una trretatione locale : mediicii applică
ventOfele rarindtt intr'enseîe aerulu prin
inealdire ţ ventoaele producu pr» pdle
beiiee, if tn bube purvîente tragu pwro-
niMlu.
VENTOSITATE, s. f., ventoaltas,
(d'in reatoasa); calitate de ventoa*, pro-
'. daetione de ventu : vtntositatea tempu-
Im; ventositatea stomachului; fig. vani-
tate, fanfaronata, iogonfatnra.
TfiNIOSU, adj-, reit»»», (d'in rea-
TEN.
IKS
t»); 1. plean de vwtu : tempu ventom,
tâmna ventosa, regione veittâsa, folii
ventosi; 2. rapidu ca ventulu : aripe ven-
to8e,cdUivento8i; 3.scambatio3uoawn-
ttdtî : omu ventosa, plebe ventâia. ingt'
niu ventosu ; 4. fig. vana, deşerta, in-
goofatn, care e numai Tenta : liih&a
ventâsa, natione vontâsa ea cea «ngu-
riica.
* VENTRALE, adj., Teitralli» (d'in
Tcnter); relatiTn la vmtrt, de venire :
umâre ventraie; mammdle ventraU.
VENTBE, s. m., renter, (Jivtapov);
partea corpului animale cea d'in diosa
de pectn, oare ooprende stomaahahi cn
matiele; abdominele, pantioele, fiHlele :
a si satura ventrde; a wrtfi wfrirvlM;
^ffi«nt, aOw etavru dim e iwrtrel*,-— do-
rere de ventre, diarrheia : «Zhi sufere
de ventre; (in aoeatn seoiu se andeai in
gennlu feminina).
VENTBICELLIT, s. m., TentfteilMj
demin. d'in ventre , mifiu venire .- wm-
trieeUuitt amneUnlui, ventrie^Mu fot-
serei.
* VENTBICOLn,-â, adj.,rMMe*U,
(d'in Tester si eelere);' aldoratoriu alin
ventrelui sen, eare nea uau diea d'in
vemtrete sen: vetttricoUi tm «w 6mem, d
brute.
VEN.TBIG03U,-a, adj., TMtriUBai
cu mare ventre, panticosu; redi ii w»-
triosu, ventrosu,
* V£NTBICDLARin,-a, adj.,(it. tea-
triealare, fr. TAntrlcalalre); relattrn la
ventrietUtte cordei.
* VENTHICOLATIONil, s. f.,-»ea-
irtesUtlv; dorere de stomachu, lu^ka.
* V^NTBICOLOSU,-». adj;, nmM-
ciloiiB, (d'in rentrlenlBi); '■ rslativu la
ventre, de ventre; — caresoffera detuna.
« VENTBICDLD saa ventrieki, pl.-e,
rentrleoluai demÎQ. d'in venirti miitri'
eellu. in specie : caritate care a>e- akae-
mioare cu ventrele : ventrieuMe cordei,
v^ttriculde etrtiirutm.
•VENTRIFLUU,-a,adj.tTeBtrMMB,
(d'in Tenter si fluere); oare facă ee <nr-
ga ventrele, lassatîra, purgativa : nte-
dicamente ventnfiue.
* VENTEIQ ABE, v., veatrlgare, (d'in
Tester» ai aţ erej; a allergâ laamldaMn,
=y Google
1566
VEH.
a *f6 Tentr«le lib«ru spre a di afora
ssorementele.
* VSNTBILOCn, 3. m., rentrlUqnas,
(d'in T*itor» Bi l»qBl)i '^^^ vorbesce d'in
vmtn.
TENTBIOSUsi ventrostira, adj., rcn-
triwosi (d'in reBter); care are mara
vmtrt, vetUricom, peâtUccM.
TBNTBOSITA'râ;, s. f. , (fr, ? eatn-
■iu)i dwToltare eseesaiva a vaUreiui.
VENTBOSn=wiKrioni, wntrieasv,
-a, adj.. fMtrlMiii panticoBo.
VSNTU, pL-uri, restui mişcare mai
mnltn saa mai pncinn rapida a aerului :
«Mh Ifflw, vintu ăuiee, vSntu tare,
vliUm violentu; vintu de mediali, vSntu
de midia u^ipie; baie vSnMu de la re-
taeUUfiate vimkilu dela appMu, tere-
iioa oMnIm de la mSdia-^; suffia v&r^
Mit; vintm favonănle Havigaioriloru ;
v^nAi contrariu; a $borâ pre aripele
«MmM; atiUcii personificară vinturSe
»i le (Mere «mi rege care ae le guverne;
wSnUwHe produeti proeeUa; fiţ. a trage
CN puâtfa in vSntu; a vorhi m vitiiu,
fttra Eatio&a; eUu e numai viutu, desertn.
TSNTULABfi=vMfNrar^y., reotl-
larc) a agiţi in vtntu, a arronci io
mmIn ea m sa allâga porţile gnlie de
oelle limiâre : grănuhi după ce ae tre-
iera, M ventma ca te se cAUga d'm pa-
liere.
YBNTUIiATORIU = imturatoriu,-
Urw, adj. i., TentlUtorţ care vetatâa=i
aafrtNra : fWHfwtUom au terminai !»•
ararea loru, subst reale f., vetUulai6ria
^^ventwatâra, mUlahnmt, Tannasi in-
sbn&ieDia ou care se serresen ventura-
terii la operationea lom.
y£KTULA.TU = venturatu.-a, adj.
part, TSBtilatii) agfitatu in ventu, cn-
retiato prin lucrarea ventuiui : gramt
uenturahi; secare ttenturata, ceretdi ven-
turate.
VENTULATURA. = venturatura, b.
t., TeatllitU) actiooe si effeotu alia ac-
tionei de venturare : venturatur'a eerea-
Vioru ae face in tnui lom U&erti unde
p6te suţfiă ventulM.
TGIITnLn=veft/i4rti,8. m., Teatnloi,
ţd'ÎB T«Btit); deminot. d'iii«enfu, mica
VBE;
twtte. De aci verb. ventviare, «entifare,
veiUurare.
YENTUBABE, venturatorm^ ţerOu-
rat6ria, veiUuraiu, venturatura; 7fldi :
venUdare.ventulat<miu,veniidatu,veniur
iatnra ; compara si : veiUHare, ventiîa-
toriu, venUlatv, ventitabru.
VfcNTUTIU, B. m., ventmaij demi-
naiiTa popolarin de vSntu, micn vint» :
auffia unu veniutiu recoritariu.
« VBNU8TABB. t., raaiutare. (d'in
Teanstas); a face venuttu, a inforoNee-
ti& îBomnedieu nttnmmuacrealupre
omu, ef Va si venuatatu.
* VENOSTATE, s. f., TenitsB,(d'ia
Teiutis);formosetia, gratia, elegantia:
venuatatea corpului, vamataiea ^Horu;
vemâstate meantatâria , venu^ate eaal-
mia, venuatate rara; venuataUa twM-
rei, vetuiatatea seneret, venuatatea pur-
tarei; dt plena de venuatate.
* VENUSTU.-o, adj., Tenaitii, (d'in
VeiHt Tenerli); formoaa, gratioBO, ele-
gante : vemiafa faeia a verginei; twfw-
atulu geatu aUm matronei; vorbe mhu-
ste, sententie venuste.
VfiNUTIA, 8. f., tenaU, (d'in Tena);
demin. d'in vina, mica vina : are n eUw
una venutia d^in sângele parenteaeu.
* VEPALLIDUra. adj., r«paUId» ;
forte paUidu : fada veptâlida; atpeetu
vepoilidu.
* VEPBATICU,-a, adj., repratle»,
(d'ia T«prei)i lelativn la vepre, de tw-
pre : spini vepratid,
* YEPBE, s. m-, Teprei, de ordina-
riu in pi. repmi spinn, ubnstn spi-
nosn.
* VEPBECLA=:MprscttIa,B.£., fe-
prwula» (d'in Teprea); demin. d'in ve-
pre, mica vepre, spiautia.
* VEPRETU, pl.-e, repreUm, (d'in
TepEM); loca plena de vepri, Bpinein.
l VEBA, s. f., (d'in ver, gen. rerii),
BttaB I tempuln cellu mai calda allu
annnliii, la noi lunile Junin, Juliu, Aa-
gnstu : dupo primăvara vine ver'a; vir'a
se cocugr&nke aip6mde;lav^90Hm
mergelamonte spre ane apperă'de ed-
durgle eaeessive; asta vira a plouată
forte mt^tu ; in tempidu verd ne aeaU
dămu in nuri; t6ta vira ne amn cern-
>y Google
VER.
patu euagrietdiur^a; dilUleăevârasunt
mai lange de eâtu celle de iama.
2 V£BA, s. f., Bobrlna, coniobrliia,
•Biltlia; vedi form'a m. verv.
* VERACE, adj.,Ter«z, (d'in T^rus);
Teridicn, oare diee addeverula, cue au
mente, sioceiu, fidele : orna verace, ora-
ete verace, vorbe veraei.
• VEBACITATE, b. f., (it. rerHltft,
THsoUatej TMMltBde* fr. Târultâ);
calitate de veraee, veridicentia, sinceri-
ttte : veracitatea mărturiei unui omu ;
veraatatea tmeinarrationi; carte scrissa
eu I6ta veracitatea; «u tne po^indoui
âetpra varaeHatea $pusdoru lui; Taeitu
« wty iitorieu de una mare vera^tate.
1 TEBABE.-edw, v., (d'in 1 vSra),
miUtwa; -a pertrece ver'a: noi verămu
lathra momwIh meu veredia ou vitele
Ia motUe; unde au veratu ouile?
'2 TERABE, r., Terare, (d'in Tums);
k BpnDe addevertiu, a addevera.
TEBATICU,-a, adj., MitrroB, aoatl-
talli; relatirn la vSra, de v4ra : pâme
veratiee, fiori veratiOB, ^^ouia veratiea,
tsaldura eerotiea ; ea^re veru^ee.
* VBRATRIOU,-a, adj., {fr. Teratrl-
qne); se dice despre sările ou baae de
veratrina : sări veratriee.
• VEEATBINA, s. f., (fr. riratrlme);
■obBtaDtia aloalina vegetale descoperita
in sementi'a veratrului.
* VEEATKINU, B.ni.,{fr.T«ratrIn);
snbstantia lesiDdaa particularia, oare io-
soeieBCft wro/Hn'o.
*yERAT&n, B. m., TeratniK» (it.
reratro, fr. T^ratre); genii de plante mo-
nocotyledonie d'in famili'a calcbioacie-
loni, ellebom .- veratru albu »au offiei-
ntăe, veratru negru.
VERBA, atraformatd in vorba, s. f.,
Terbnu, toz, rocabnlnn ] Tedi vorha.
TERBALB, adj., reritalts, (d'in rer-
!>■■); 1. de vorhe, prin vorbe : dedaror
tione verbale, proeeam verbale, itUellc
gere verbale, ordine verbale; 2. in gramm .
derivata d'in unu verhu : subitantivu
verbale, adiectivu verbale, forme verbali.
• VfiBBASCn, B. iQ.,TeriiaioaK; ana
planta.
YERBENA, &.(., Te^enai 1. ramn
SMiQ de Isum, de myrtn, d« oliru; si
TEB.
1567
frondia de aceşti arbori; 2. ana planta,
rerbena •fflelaallii lÂnn.
* VERBBNAC A, s. L, rerfeenaoş, (d'in
rerbesa), ana planta ; rerbena •fflelna-
Uh, Linn.
' VERBENACm,-a, adj., ferh^na-
eeDit (d'in rerbenaca); da verbenaea.
« TERBENARIU, s; m., rerbeaarlas»
(d'in TMbeaa); care dace unu rama sa-
cru (verbena), fetiale. . .
* ymBEKATU,-a, adj., Tertieaatii,
(d'in Terbana); incoaunatu . CB notari
sacre (verbene).
* VEBBERABILE,adj.,T«rberabUlB,
care merita aftverberatu, ieverberatu:
miaellu verberabUe.
* VERBERARE, t.. rerbenn, (d'in
verber» pi. rerbara); a bate : 9 Vfrherâ
aerttlu eu aripele ; a verberd ou vorbele;
a verberâ pre cu^biU m vergeUe ; nu
8« covine a verberd pre âmeni cu flageU
lulu.
* VERBERATI0NE,8.f.,r*rb«ratlai
actione si effecta alta aotiooei de «er-
v&'are ; oorcectioae, punitlone.
•VERBEBATORin,-/o^, a^j^s.,
rerberatar) care verbera, caro bate, ba*
tatoriu : aeestu-a e verberatorwt, nu in-
vetiatoriu de copUii.
* VEBBERATD,-», adj. part., rer-
baratna; bătuta : vinie verberate de grân-
dine; subst. m., verberatulu, Terbers-
tni, Bctuln de verberare.
" TERBERE, b. f., rerber, pi. ler-
bera ; 1. batalîa, colpa, colpiturs, lorî-
tara; 2. instrumentulu de bătălia, vAr-
ga, yergella, âagrn, flagella.
*yERBERID,-a, adj., Terbaraaa»
(d'in Terber); facutu pentru verbere, cire
merita verbere : miseUu verberiu.-
" YEIiBEBON£,.B.m., rerbart, (d'in
rerber); oare merita veirbere, daman de
verbere, miseUu bonude bătălia, ter-
minu de batujocura.
* VBBBESINA, s. f., (fr. rarbeitae);
geoQ de plante dicotfledonie, d'in ordi-
nea radiatalora, famili'a oompoeHeloni,
alle caroi specie crescu in îndi'a : ver-
besin'a eomeslil'Ue e bona de maneatu.
* TERBIFICABE, v., (rerblfloMre);
a face «oria, » vorbi : le place a vepfied
deapre seeature.
=y Google
15W rm.
• VEBBtPICATIONB, 8. f-, (r.tMa-"
e»tia); actione de verbifieare, vorlnre :
verb^'ktttionea de amârea mea; prea mul-
ta verb^icatione despre una secătura.
• VEBBIPICA.TOEIU,-<(irw, adj. 6.,
(■nthlHaitttTy, vorbitor iu: verb^ecUorxu
urritio8u.
'VDBBIGENTJ, s. m., Terblseu,
(d'in T«rbiB, fii glgneny, gaacntn prin
t>er&H=Torba; epithetu data lai Ghrutn.
* VEBBIQEBABE , t., rerblţer«re,
' (din TtrbiMj si ;erer«); 8 TOrbf, & dis-
cnm, a se certă : ati verhigeratu t6ta
tUtfa ai HM v'ati mai salttratu.
* TEBBILOCia, pI.-«, Terblltqatiiai,
(d'iD Turban, st l«4al); Torbire, diBcnrsn.
yEBBIRE,-esM, v., rerb» boera, U-
«nlj a pronauMÂ vorbe spT« s se intol-
Iflgv eu alţi 6meni, a discture : noi ver-
bmu românesee; eUeverhesai fi-aneesee;
■ eu eOte verbesoe frate teu? am verbitu
dâue 6re la tribunariu ; mi place wtnK
verbetei ; terbesee eu multa ratione; pen-
tru ee nu verbeaei cu mmufrulK, ae pro-
pen 0H aubatemerea aeettei eettione?
vefbeşes tu eu densulu, eo mai eurrendu
ta va aaeuUâ; vedi si vorbire.
TBEBITOEIir,-o, adj. b., Tetba fk-
elanif Uqnena, lotutarţ «rator; care
verbeaee: verbitoriu eu mente, verhitorii
cari au luatu parte la diaeuasione, se ai
aatema iăeele pre seurUt in acriseu;
Tedi si vorbitortu.
* VEKBOSITATE, 8. f., Terbosltu,
(d'iB Terb«8it); abnndanfeia de vorbe,
vorha mvlta; discursa ver&osu, lungn
saadiffasa ; veriioMfatea aceatui omume
■ faoB ae e$$u (ftfi adunare; puneţi mar-
gine verhosităta inatile^
« TEBBOSO,-a, adj., rerbaBsi, (d'in
nrlnoi); pleDQ ie vorbe, copiosu !n vor-
be, care face voria mnlta : oratoriu ver-
hoau; muliere verbâsa; candu începu f «f -
front, nu moi connoseu margine; e» ver-
hosH ae nu di$pi^ cu vorbe; v'erboaii
ueeidu eu vorbde.
• VBŞBU, pl.-«, TerbBm; vorba, co-
Tentu, ia genere; in specie inse : a) in
baserica, verbulu dwinu, eorentula loi
Domnedien care s'a incaroato, Christu;
i) in grammatica, verbuîuzzP'fff.a., parte
acoTentnlai, care aeire ipre al&dict
lucrarea saa starea fientielorn, on rela-
tione cdtra tempu si pereone : verbi^
ae conjuga prin modwi, tempuo »ti-
meriaipo'aona; pentru conjugareairer-
beloru avemu m limb'a nâttra patn
eonjugationi, cari ae diatingu prin va-
eaHiie domnitârie; aeeate vocali $e ar-
rita mai tdtesau in form^ infinititm-
lui intregu tau â ecurtatu, are, ere, ere,
Bi ire; avemu verbe ooMm, paaatM $i neu-
tre, verbe tranUtiee, tn^iwtMw, r^ea-
aive soH reeipoce, verbe pa'aonaU niai-
personali aau imiperaonali.
VEEDASTBU,-a, adj., (it rerdattr*.
£r. rerdâtre), labTlrMUf cuna verde,
care bate inverde:odiverăaalri,verd»-
atr'a a^ a marei.
VEBDE, adj., rlrUb, (it. th4«> îap.
Tenie, fr. rert); decolorea erbei:eoIort
verde, Srba verde, frondia verde,' pim
va^di, totu eamptUu e verde; vdu verde;
acista coiore bate in verde ;~&g, omh
verde, betrânu verde, in tata vigorea;
ti spunu verde, fora ambagi ; subit, ver-
dde nu auppera odO.
VEBDETIA, s. f., TlrMUu, (itrer-
deaia, fr. rerdare) ; calitate de verde,
coiore verde a vegetaliloni; mvltinu
de Incrnri verdi .- verditi'a gradineloru,
Verdiifa câmpului, verdeti'a eelb^oru ;
ce verdetia form6saI eâmpului^erauna
verdetia deafetatoria.
YEBDIA, 8. f., (it. Tsria, isp-taru,
port rarţa,— â'invlrldU pi.), farwaietj
curecbiu icapetina detirdia;vSrdiaaera,
verdia dtdee; virdia ferta; buc<Mta m
virdia.
YEBDUBIA, (cafluDgu, verăiaria),
B.Î., l.Tlrldarlnai ai TlrfdUHaai; gradina
de verdie, gradina de legamtne; 2. totn
genuin de legnmine verdi; 3. cellariD
de v^ia acra.
TEBDIABIU, B. m., (d'in virdia);
1. gradinarin care ml^vivirdfa; ne-
gotiatorin care vende verdia; 2. pftH
implnta ou legnmine vardi.
VBBDIUE, s. f., (it. TeriaBe), Tlrl*
dltas f vedi verdetia.
VEBDiB£,-e'eH> ▼-. 1- trans. rlrida-
re; iÎAce verde iverdeacu parietete, ver-
dmu veatimentde; 2. intraos. Tlrere,
Tlresane ; a H faee TMda :
yCOOglC
tâmpidu, verdescu arborii, verdesee 6rb'a;
vedi inverdire.
V'ERmSlOB.VrO, adj., rlrlding; de-
min. din verde; subst. m. verdisiorii,
callari cu vestimunte verdi.
VEBDITU,-a, adj. part., Tlriailug,
qnl Tlmlt; facnta verde : pariate verdiiv,
pandia verdita, campu verdiîu; Tedi tn-
vtrditu.
VERDIU=:»erâtvH,-a, adj., snbTlrl-
ilr, camn verde, pucinu verde, care bate
in verde : aeSsta (oUre nu e verde, ci
mimai verdfa; muliere cu ocli verdii.
•VEBECUNDIA, s. f. TereeunM»,
(d'in TerecandDB); calitate de vere<»indw:
temere de a fece ce nu se corine, pudore,
roaine de a committe fapte immorali :
vereamdia e una virtute; vereeandfa
ne oppresa de a face fapte cari vittema
denmitatea omen6sea; 2. respectu, reve-
rentia, modestia : verecundi'a cotra pa-
rente, verecundfa cotra rege; vereeundfa
legilorv, vereemidi'a detoriei; a »e portă
eu vereeundia in $oeietate; omu Uptitu
de vereatndia.
* y£BECUNDir,-(i, adj., rereoiindiis,
(d'ln Ter«rl); care se teme de a face fapte
necovientiâse, rosinosu, padica, mode-
stii : june verecundu, portare vereeunda,
vorbe vereamide.
«VEBEDABin, s. m., Teradirlnt,
(d'in TeredDi) ; cursoriu, cursoriu pu-
blicu, postarin; nnctin.
. * VEBEDU, s. m., reredni, (d'in re-
kere Bi reda); calla de posta; calIu de
dremg; calin de TenattSria.
, •VEEBNDU,-a, adj., TCMnanSt (d'in
Terert); 1. reverendu, venerabile, res-
pectabile : verendii parenti, verend^a
mmestate; 2. de temnto,. terribile : ve-
rendH bellatori, verendele valluri aUe
marei interritate; 3. derosine, rosinosn:
verendele pârli oile eorpuiui, si BObst.
verendele. Terenda, pi.
tt VKBEKE, T., Tcrerl; a se teme, a
t,v6 respecta, a tkV6 rosine; a qq cotedi&,
a sv6 frica. Badecin'a deriTatelorn :
vtmeundu, vereeundia , verenău, vere-
Urm^st^compositelom : reverere, reve-
rendwt rmsfmtia.
* VEB^FM^ (Lr-f. Teretran, (â'in
T«rert); jriUtile jovttSUBi v&VHdeU.
T0M.II.
VEK im
'VtRQĂ.,'pl.,vergeBivergi,jlTgM;ta.mn
suptire, vergella : rupse una varga d'in
arbore st attinse eu dâas'a pre copillu;
Uetorii la Bomani mergeau inarmati eu
vsrge si securi; muUu se vorbeace in is-
torieîe poptdarie despre verg'a magica;
prin atialogîa ivârgideferru; — fig. linia
colorata, mai angasta san mai lata:
ferr^s de diverse colori trasee pre una
stofa; tessutura eu verge formase; verge
paraîlele si perpendietHarie; materia lu-
crata in verge.
YERGARE , t., (it. Terţar*), vlrgli
dlstlngnere» strlaraj a face verge^zUnw
colorate pre nna materia ; a v'ergâ len-
tiolele, a vergă tap^ele; fig. a vergă spa-
tele unui omu.
VEEGABIU, 8. m., Tlrşariis, (d'in
Tirgâ); care duce vergele, lictorin.
TEBâATOBIU,-^ta, adj. b., vlrga-
Uri care trage verge pre una materia;—
fig. care bate cu vergele.
VERGATU,-o. adj., (itrergaU), Tlr-
Katnsj Tirgalatos) distinsu CQ vO-ge ^
linie coloratei materia vergata; testu-
ture formosu vergate; parieti vergati.
VERGELLA, b. f-, TlrgnU, (it. t«-
gella) ; deminutivu d'in v4rga , mica
virga : vergelîe de allunu, vergelle de
ferru la ferestre; a rupe pre spatele cuiva
mai multe vergelle; una legtdura de ver-
gelle; gardu de verg^.
• VERGENTE, adj. part. prea., T«r-
tftKB, care verge. tende Bpte ceva; inde-
reptatn spre ceva, plecata : dl vergente
spre sera: etate vergente, înaintata.
• VEB6BNTIA, 8. f., (it. Terireaia,
d'in vergente); tendentia, directione,
propensione : vergent^a efatei unui omu;
vergeniCa unui stătu spre eadere.
• VERGERE, »er.9i si versei, verau,
T., Tflrgerei a tende, a se indereptâ spre
ceva; a se plecă; a inclină : tote corpu-
rile verga spre eentrulu pamentuîui ;
BassarabCa verge spre resaritu , Cri-
mart'a verge spre appusu; diu'a verge
spre şira; etatea lui verge spre appusu;
morbuiu verge spre lethargia; acislaco-
Ure verge in rosiu.
VERGETU, pl.-d, TirgetaM, (d'in
Tirga); loca plantata cu verge Bau wr-
geUe, selba de ra«hite : elkt talia tolu
y, Google
1670
VER.
vergetuUt ai vetubivergeUeleeatmupre-
Uudenemiea.
YEB3ILIE, 8. f. pi, Turgrlllae ai rlr-
kHIm, (d'in Tlrga); una constellatione
d'in BpiDarea taurului, pleiadile , con-
Dosouta poporalul Bnb nomeln de gaUin'a
cu ţmtUi.
VEEGINALE, verginare, verginariu,
vergine, verginitate, verginiu, ebc.; vedi :
mrginale, virginare, virginariu, virgine,
virginitt^, virginiu, etc.
VEEGIU,-«, adj., «Irgens, (d'in tlr-
ga); de verge, da vergelîe.
VEBGOSO,-a, adj. , Tirţtsna, (d'in
TlrK«) ; ' plenu de verge sau de ver-
oelle.
rkR(iTJLK=vergura, a. f., (strafor-
tnatu d'in vergine), rlrfvj redi vir-
gine.
YERI=Mm = ori; conj., rel; 1. se-
parata, Bau : veri urn^ veri dl^u; veri
albu veri negru; veri cu noi vtri cu ad-
verBorii noştri; 2. in compositioni indica
starea generale indeterminata : veri-dne,
«ri-cţ, veri-eare, veri-unu, veri-una,
veri-eându, veri'Unde, veri~cumu : veri-
eine ta- inoyie acesta lucrare, nu (rediu
eo ua ar pote termină in uhu annu ;
veri-ee vei face, nu scapi de m6rte; veri-
eare d'mtre voi s'ar incommitte a me
supperâ, nu va raHan6nepunitu;da-ua
veri-eui uaveidă,eo mie nu mi e ne-
cessaria; pate co vine veri'unu omu d'in
acelle pârti; veri-cân^ va veni, puănu
mi pesa; verir^mde va fi, persecutorii Iu
voru afiâ; vari-Oimu te vei portă, eUi
MU te voru admitte m societatea loru;
da-mi veri-dâue trei mere; da-mi veri-
ăâue lemne, se mi făcu focu; au venOu
veri4rei milli de âmeni intuvtati, si au
eoprenm cOatea.
* VERICLU sau vericidu, pl.-c, Terl-
enUnif (d'in T«rii); frigare mica, frigă-
nitia, laneiSra.
« VERICULATU,-a, aclj., (Terieola-
tti>); armatu ou unu veridu : militari
vericulati.
« VEBIDICENTIA, s. f., verldioeD-
tla, (d'in TerUlens); calitate de veri'
dieu, veracitate : veridicenti'a paree-
loru; veridicenti'a martur&oru juraţi.
* VERIDICITATE, a. f-, (it. reriJl-
eitk, fr. T<rldielt<); calitate âevendiMi.
veracitate : veridicitatea acestui diseurau
nu se pote contestă.
• VBRIDICTU=«rdttfit, pl-e, (fr.
TtiiJlot, d'in rerin» si dletov); decU^
rationea jnratiloru iiiaintea curţii, rea-
pnnsulu ce dau acesti-a Ia cestionile
curţii ; verdietulu juratHoru fu favora-
bile accusatvîti; jurata au datu wm
verdietu ie eulpahilit<;Ue.
• VERIDICU,-a, adj., rerldleu, (dlo
reriM, si dleere);care diceaddeveruUt:
vorba veridica, gura veridica , marturu
veridicii; profetu vertSicu,- veridicele so-
rori, parcele.
• VERIFICARE, t., (fr. T«rl8er, d'io
Ttnmf si facere); 1. a face se se vâda
addeverulu, easaotitatea in uon Incm :
a verifică una cdlegationc prin mariurt;
2. a cercetă Bpre a reda daco una lucra a
addeveratu, sau asii cama debe se fia,
asia cumu s'a declaratn a f i : a Mrţfted
unt4 ealadu, unu computu; a verifiei
citationile unui auctoriu; senotolu a in-
eeputu a verifieâ adele de cHegere; es-
pertii verifica scripturele, semnaturele;
artea de a verifică dadele istorice.
• VEBIFICATIONB, s. f., (fr. Teri-
fleitlan); actione de verificare : verifi-
cationea unui computu; ver^ieationoa
unui faptu; deputaiii se occupa ou veri-
ficationea tituleloru; verificationea seng^
tureloru si a semnatureloru; dtatimăe
nu se potu admitte fora verifieatione,
• VfîRIFlCATOBIU,-<<Srta, adj. 8.,
(fr. rArlBoatenr); care verdea: verifi-
catorii compvtehru; lucrările s*au ier-
minalu, aeumu se aştepta verificatorii,
cari se constate, dieo sunt conforme eu
planurile si conditidnUe insarcinarii;
ver^catorii pârta cea mai mare ret'
ponsabilitate.
• VERIFIC ATU,-a, adj. part, (fr. ?«-
rl(l4); 1. demonstratn, documentatu : ei-
legatione verificata prin marturi; 2. cer-
cetata, essaminatu : compute verificate;
faj^e istorice de tmdM narrate, inse de
nemine verificate.
VERIGA, verigariu; vedi : verriga,
verrigariu.
• VERILOCIU, pt.-s; Terileqnhi»!
(d'in Terll*t»8); proprio, vorbire »d-
=y Google
VEB.
1571
deverata; inse Id specie, etimologia,
(traductione latina a gr. hto^Xotlii).
•VBKILOCD,-a, adj.,TernoţiniiB, (d'in
raruni, si l«qal); care Torbesce add6>
veruln : bariati euUi si verilod.
VEBIBBzzmrirej-escH, T., In«ernr«,
lasercn, iitraderei a bag& priotre al-
tele : a veri unu păru de seAee intre
parii de fagui a ai veri man'a in sac-
chW aUţn-a; refless. a se wrt^eirf, ti-
r«p«re} 80 lat erere , se Intradere t a
ae veri t'ti societate străina; ellu se ve-
resee unde nu e ekiamatu; nu te vcrt
unde nu ti ferbe oU'a.
* V^BISIMILE, adj., Tertilinnii,(d'iii
Teromf si sinllli); asa^mine addereru-
lui; probabile : pntpositione verieimile;
nw e verisimile, co eUu ar (i potutu face
* VEBISIMILITDDINE, s. t, Teri-
Rtullltiid0,(d'iiiTerlsiailU8);a6seminare
ou addeTeroln, probabilitate : veriMmi-
lUudinea argumenUloru unui advofatu;
verisimilitudinea unui faptu sau a unui
evenimetUu.
TEBISIOBA. a. f., eengebrina, b«-
brloa, «Bltlna; demin. d'ia 2 vera. mai
Qsitatu de căbu primitivnla : verisi6ra
mea; verisi^a tea; verwiorde nostre; am
trei verisiore formase ca nesce dine.
VUBISîOBU, 8. m., patruellB, «a-
tmelli; eonsobrlnnat aobrlsnej demiD.
d'in 2 veni, asitatu aamai in sensa de-
minutivn; vedi primitivala 2 veru.
• VEEITATE, 8. f., rerltM, (d'in
Tema) ; addevem : veritatea ideeloru
noB^e; veritatea unei propositione; seo-
pulu scientiei e aflarea verităţii; verita-
tea nu sta ascunsa in cârti, toţi omeni
ama veritatea ; numai deapotiloru nu
place se audia veritatea fapteloru selle;
spuse dommdui mari verităţi; in veritate
asii e; ţenUv ce te temi de veritate? nu
ascunde veritatea; va^tatea e Utmin'a
omului.
VERITU = viritura. a^. part, la-
sertas» Inatrnsisi b^atu, intratn intre
altii san altele : pulliu de galUna veritu
intre lemne; oout veritu in una societate
străina nechiamatu de ncmine; mâna
verita in pung'a aUui-a.
TEBME, s. m., Teralsj nome datu
animaliloru repenti, de forma prolun-
gata, fora vertebre: si fora membre ar-
ticnlate, ca corpaiu molie, contractile,
divisu ca in annelle, si cn capnin ns-
distinsn : vermii «tuu in pamentu, in
apa, in fructe, in Itunau, in corpul» 0-
nmlui si aUu aîloru animali, in came,
in casiu, in materie tessute; vermi ro-
tundi, vermi laţi, vermi terrestri, vermi
apatiei; vermi cu sânge rosiu, vermi cu
sânge albu; easiulu face vermi; vermii
strica arborii; vermii de metasse sunt
iJe mare folosu.
YERMIGELLTJ, s. m., (it. remieello,
fr. rermlMlu) ; deminui d'in verme ,
mica Terme : amu descoperitu in carnea
taliaia si stetuta mulţime de vermicdli;
— fig. taliatelli.
* VEBMICTJLABE, v., reTnlenlarl,
(d'in TeraileRloa)] a Mi wrmi, a fi ver-
minosu; a fi mnscatn de vermi,
* VEBMICULATIONE, s. f., Ternl-
«nUtie, (d'in Termicolarl); stare ăever-
minosu : vermiculationea plantdoru,
plante suppuse vermiculationei.
*VBBMICULATO,^, adj. part., rer-
mlcnlatas] 1. facutu in forma de vermi,
vermiforme; 2. lucrata in mvsaica :
table vermieulate; Uieru vermictdatu.
* VEEMICDLOSU,-a, adj,, reralei'
tusus , (d'in Terntenlas) ; rnUBCatu de
vermi; vertmnosu.
* VEBMICULO, Bmvermiclu. s. m.,
rernionloSf (d'in Ternlg); demin. d'in
verme, micu verme, rermioelln, Tormi-
sioru, vermutin; fig. musaicu.
* VEBMIPLUD,-o, adj., Ternianas,
(d'in '«rmifl, si Aa«re); care formica de
vermi, plenu de vermi : plaga vermiflua.
* VEBMIFOBME sau vermifermu,-a,
adj., (fr. r ermir»rne); care are forma
de Terme : eminenti'a vermiforme a ce-
rebellului.
* VERMIPUaD,-a. sdj., (fr. w»I-
foţe); care face se fiiga vermii, eare
destruge vermii : ren^die vermifuge ;
pulbere vermifuga.
* VERMILARVAy 8. U (fr. Ter»!-
Urre); BOma datu Urvei nynphdlom
oviforme.
«VEBMINABE, T.,Teraiaan,8iTer-
mlaarl, (d'in rtrmlm san d'in Taralt);
>yGoog Ic
1672 m^
1. a avâ vermi, a Bofferi de vermi; 2. a
senti piscatore, mancarime: mi vet mina
«red'a,- 3. afiplenude vermi, avermui:
vermina in casiu; — i. la antici se aicea
despre femina căndu au doreri de facere.
• VKRMINATiONE, s. f., Tetmlsa-
Uot (d'in reratnate); actione de termi-
nare; morbu' de tvrmt la aaioiali; do-
rere piscatâria; dorere acnta.
• V£imiNATU,-a, adj. patt, v«r-
Hiutat; roşu de vermi; piaoatu.
• YEKIUINE, pi., remlDvon» (<l'ill
Ttrtere); doreri de pântice; apoi in ge-
nere, doreri efasciatârie, doreri foriali.
V£&MlNOSU,-a, adj., wmlitaoB»
(d'in TermlB); plenn de vermi : mere ver-
minâie, ceresie verminose, came vermi-
noBo, ea$iu verminosu, arbore vermi-
noau, lemnu verminosu.
YSUMISIOBU, s. m., rernlealRsi de-
Diinativu d'in verme, mtoa verme : vet'
miiiori tnj^iri ca peruW.
V£BMUm£,-dMM , T., (TeralBwe);
a â pleoa de vermi : vermHescH vermiii
m ocestw conu.
VEBMULLETiU, a. m., TernlcilBBj
demin. d'in verme, si
V£KMUT1U, 8. m., TermlenUaj der
mlnnUva d'in verme; compara : vermi-
eeUt4, vermiaioru, vetmuUetiu, vermtUiu.
'*V£BMACLD,aauiwmaeHJu,-a, adj.,
TeraMDlaB» (d'in rersa^serm nascutu
in cae'a domnului); domeaticu, d'in oaea,
d'in familia ; iâmba vernacvia, invetiata
in familia, in oppositione cu 8traina;ln-
ontn vernaetie, lucruri âieute in casa sau
ia patria; ortţ/fct vernacuft; milt^ort ver-
naciuli; legione vernaatia, d'in indigeni.
* VKRNALE, adj., TernaltB, (d'in ler-
■la); relativa la primavera, de prima-
vfy^a : flori vernali.
* V£JlNA££,-edM(, t.. Ternare, (d'in
TCrnaB); a se ptimaTeră, a se renoui de
primăvara, a iutenerî, a inâori : tempuhi
a inceputu a vernâ-, vernedia şerpii; ver-
nSdia passeriie; vernedia totu ctmpttlu.
« VEiiNATlLE, adj., rentatllls, (d'in
Ternare); Bynonjrmu cu vernale.
* Vl!lliNATiUNK,8.f.,T«riiitl«](dia
Temere); actione de vemare : vernatio-
neaaerpeim, scambarea pellaiin tempulu
primaverei, Bi pellea depusa de sârpe.
VEE^
* VERNICB, B. f., (it. Tenlee, fr.
rernlB); solutione de certe substantie
resinâse in alcooln sau in olîe, cn care
se servescu opificii spre a dă lucrudlom
unu lustru formosu, aisprealepreserri
in oontr'a actionei aerului, a umidităţii
Bau a pnlberei : vemice fomâsa, vemiee
fitta, vemiee trantparente; a dă cu ver-
nice pre^e tabeUe; a pune unu gtratu
de vemice pre lemnu, pre ferm; aeeiU
picUire, aeette mobiti au neceasOate de
una vemice; vemice de spirit devinu;
vemice eu essentia; vemiee graeia; fig.
modesti'a e una vemiee care da lustru
Udmtelom; a si aceoperi vitiele eu una
vernice de ^gantia, de poUtetia.
* VERNICOMU,-a,adj.,TerBl«o»iiB,
(d'in Tennat si oona); proprie, omatu
cu eâma de primevera, se dice despre
-arbori : olivu vemioomu.
* VESNIPESU,-o, adj., MrtWer,
(d'in Ternaa, si ferre); oare p6rta fron-
dia Tsrde, de primăvara : eonune vemi-
fere; deeorationi vemifere.
* VERNILAQINE , s. f., veralIafOi
una planta nomita si cardaus BllTaticns.
•VEENILE,Rdj.,TernUU,(d'inTePM
=Bervu naacntuin cas'a domnului); ser-
vile, bassu, triviale, insolente, petolante.
* VERNILITATE, s. f., Terallltai,
(d'in Ternllls); calitate de vemile; vx-
banitata affectata, bassetia, trivialitate.
* VESNIftE.-escH, sau vemieare. v.,
(it. vemloare, fr. Ternlr); a dâ cu ver-
nice, a induce cu vemiee .- a vemi una
t(Mla; eUu verneace mobiUle; noi ver-
nimu vasele de potiolana; fîg. aees^ ohm
sne a si verni si celle mai mid fapte.
* VERN[T,-a, adj., Terana, (d'in vet
= primăvara); relativu la primavera ,
de primavera : ednoctiuiu vemu, intemr
peria vema, plouiele verne, venturite
verne.
VEBO ^ ero. OOQJ., vero, r«raii; e-
tia»! Iternin, denuo; vedi ero.
* VEBONB, 8. m., vero = vemi ja-
culu, lancea liuaiora.
VEBONICÂ, s. f., (it verontoa, fr. t«-
roBlqoe); genu de plante dicotyledonie,
monopetale, d'infamlli'a scrofularieloru.
* VEEPA, 8. f., wrpaj membru virile,
veretm.
=y Google
VEB.
1678
* TSBFTT, adj. m., T«rpaB, (d'in rar-
pâ); eu membrula pellitn, circnuoisa.
* YEBBEBE, verşi ai verset, verau,
T., rerrere) a Uri pre pamentu, & me-
tnri; 6g. a verre apele, a naviga; metaf .
a 8t«rge, a tuiL
YEBBIOA, B. f., BanBlosj annellu :
verriga de ferru; eîZu legă asaUe carru-
lui m verrige âe fetru; stuUii porta ver-
rige in degUe.
YSBRIGABIU, s. m., 1. anonUrloBţ
care faoe verrige, si care vende verrige;
2. rhamnns eatbartienB, lAnti. nna plan-
ta, specia de spinu.
YEBBIGUXIA, s., xnnelliiB; demin.
d'in verriga, mica verriga,
VEKKINTJ,-fl, adj., «rrinus , (d'in
T«rres) ; de verru : carne verrina, un-
tura verrina, fioatu verrinu.
YEBBU, s. m., rerresj porcn, mas-
cnru necastratu : «nu verru aâjunge pen-
tru una turma de terofe; verrulu se lupta
in corUr'a iMpiAui siluinvinge; âg. unu
omu des&enata : acestu v&rru strica ca-
sele omeniloru; nu iritroduce verrulu in
cas'atea.
* VBRBţrCA, B. f., remetii 1. negn,
negelln; fig. micu defecta, mica Titîn;
2. collina; 8. una p^tra pretiiîsa.
* VEBEUCAEIA, s. f., TerrnwrU
- berba; florea sorelui, despre care se cre-
dea co vindica de verruee.
t VBBBTJGI-, (d'in Termoa), in com-
posite scîeoti&ce, precnmn in ; vetreia-
ferUf-a, adj., (fr. TerrMinre), care are
verruee; verruciforme sau verrudformu,-
a, adj., (fr. TArmelforme), care are for-
ma de verruca; vtrrvdpennui-a, adj.,
(fr. Termclpenne), care are pennele în-
cărcate de verruee; verrucivQru,-a, adj.,
(ii. remolTore), care r6de san se crede
co râde verruee.
* VEBBUCI.A, sau verrueula, s. f.,
rerraoBla, (d'in remea); deminut. d'in
verruca, mica verruca; fig. mica collina.
* VBRBUCOSU,-fl, a^., TerrnooBOB,
(d'in rermca); plenn de verruee : omu
verrucosu, muliere verrucosa; BUbt. unu
verrucosu, una va-ruedsa, verrucoaii;
fig. despre stylu : stgh verrucosu, dra-
ma verrucosa.
* VEBBDCULOSU,-», adj., (fr. Ter-
rneBlenx); plenu de verrude sau verrw>
*VEEBTJNCAEE, v., TerroaMM,
(d'in rerrere); in Umb'a sacra, a se in-
toroe spre bene; contrariu averruncare,
de unde vnlgariulu nostru arruneare.
* VERSABILE,aâj., verBabUls, (d'in
rersare); care se pdte versâ, care se
v^sa facile; vedi si versata.
VERS AMENTTJ, pl.-e, (it. Tenanen-
to , fr. rersement) ; actione de versare;
in specie , de versare de nnmi în nas
cassa : anianiulu versamentu, tâtimilu
versameniu allu summei subscriase.
YEBSABE, T., 1. la antîci, renare,-
(d'in vertere); lirec. d'in vertere, a în-
torcfl de multe ori, ou diversele nuantîe
alle primitivului vertere; 2. Ia moderni,
(it. rersare, pr. versar, fr. rerser), fttn-
dflie, effiiiidere, Infanderej a torni si
face se curgă : a versâ apa d'in wm
vasu; nu versâ vinu^M Ji» cupa; petUru
ce ot versatu a^iAu ? versaţi afora lo-
turele; ellu virsa lacrtme de dorere; femi-
nele versa lacrime de buceuria; ti/ran-
nii tersa sănge de omu; eUi nu se temu
a versâ sângele mnoeen^Ioru,- fAâua de
verso; cându ploua muUu, apele se vSrsa
preste rifieie riurUoru; s'a versatu Du-
nari'a si a inundaiu totepratele de prin
pregiuru; prin analogia, a vome : a versâ
vmitw=bUe; de acf fig. a ai versâ me-
ni'a, a si versâ focuîu; canău e meniotu
eUu si vârsa foculu pre mene ; la finan-
tie : a versâ in coasa una aumma de numi,
* VEBSATILE, adj., TersatlllB, (d'in
veraare); care se verte = intiîrce facile,
mobile, inconstante : ingeniu versatile,
spiriiu versatile, omu versatiie, care se
intdrce dupo ventu, care se accommoda
circunstantîeloru.
* VEBSATILITATE, s. f., (fr. ver-
satllltâ); calitate de versatile : versatil
lUatea tmut omu ăermnHa lipsea lui de
caracteriu.
VEBSATIONE, 8. f., Terutlo, (d'in
reraare); actione de veracat, in t. B. ver-
bului.
VEESAT0BIO,-«tta,adj. b., (it. vep-
satore); care ,virsa, in sensulu de sub
2.; subst. reale m. versatoriu, pl.-e, si f.
versatâria^versatâre, vasu de veisatu
=y Google
apa; Bubst. personale m. versatorivlu, u-
na constellatione d'ia zodiaca , nomita
Bl amphora.
1 Y£BSATD,-a> &dj. part., vergatis,
(d'io Teriftre); cu diversele nuaotie de
intellessu alle verbului versare, 1. ia-
torsa, amblata, cssercîtatu, deprensn,
care s'a occupatu ca uoa affacere si a
castigatu coDnosceotie theoreticesi prac-
tice : omu versatu in seientiele politice;
vet-so/u in istoria; versatu in jurisprU'
dentia; versatu in studiulu antidtâtii
dassice; comitde eră asia de tare ver-
satu in sdetUVa diplomatica, in eâlu
condu punea limb'a pre pellea de câne,
divmâ d'in ce seclu este; 2. (it. rersaU,
fr. rersA), taaut, tltatv», tornatu si cur-
Bu : apa vfrsata d'in vase pre pamentu
uscatu; vinu versatu d'in bute; lacrime
in desertu versate; sânge versatu pentru
patria; sumtaa de numi versata in the-
saurulu ptAlicu,
2 VERSATU, 8. m., (d'in rers«re);
1. actulu de versare, in sensulu de sub
2., versaiura, si versamentu; 2. variola ;
versatu mare, versatu menutu; eopUlii
jacu de versatu.
VERSATUKA, 8. f., (d'in versare);
acbione si effectn allu acUonei de ver-
sare, in sensulu de sub 2. : versatur'a
apehiru a stricata seminatureloru; ra'a
aippucatu una versaiura de veninu =
hiU.
*VERâIGOLOBU,-a. adj.,Terslcolor,
Terilfloloros si rersleolerlui; de diverse
colori, cu diverse colori ; penne versico-
lore; passeriversicolore; vestimentuvm"-
sia^oru; discursu versieoloru,
*VER3ICULU san versiclu, s. m.,
Terslculna, (d'in rarsag); deminut. d'in
versu, micu vers»; in pl.pucinever^Hri,
pucine linie.
* VERSIFICARE, V., rerslfloare, si
TersIDearit (d'in Tertngi si faeere); a
foce versuri, a serie in versuri : junii
noştri versifica cu una facilitate admi-
rcAile, versifica chiaru si celli ce n'au
invetiatu carte; pre sate versiHea fetio-
m in joeu.
♦VERSIPICATIONE, b. f., (rerBlflcâ-
tlo); actione de versificare, compositione
in twnirt : versificaiionea ammagesee
pre mtdU juni, cari se lassa de studieU
neeessarie, si si perdu tenyauht verii-
ficandu.
* VEBSIPICATOEIU,-(orta, adj. b.,
reraiaeaUri care face versturt : versifi-
ecUoriu fericitu; nu toţi verstfieatoru m
po^i.
* VERSIPICATU,-a, adj. part,, T8r-
ilfloatns) pusu in versuri : prosa versi-
ficată; seeaturs versificate.
*VEBSIFIGn,-a, adj., Teralflens, (d'in
versna, si facere); in versuri, poetic» :
ordine versifica; snbst. unu versifim =
unu versifiaUoriu.
* VERSIFOBME sau verBiformu.-a,
adj., verfiirormls, (d'in vertere, si fcrva);
care ei ec&mba form'a, variabile.
* VERSILOCU,-a, adj., TersIUgni»,
(d'in rertere, si loqnl); care intârce vor-
bele, inseilatorio, impostoriu.
VEBSIONABE, v., refl. asetnrbor&de
menfa; vedi inversiontwe.
VEBSIONATU.-a, adj. part., turba-
ratu de menfa; vedi inversionatu.
* VEBSIONE, 8. f., (rerslo , it ver-
slonet fr. rerslon); actione de vertere^
intijrcere; in specie; 1. traductione :
versionea bibliei in livA'a româna; şco-
larii făcu versioni IcAine « versioni gre-
ce; versione fidele, versione verbale, ver-
sione libera; 2. modu de a nan;& , de a
presentă unu faptn : acista versione nu
e fidele ; sunt mai multe versioni lUN-
pr'd acestui evenimentu.
* VEB3IPALM0,-o, adj., (fr. verBl-
palme) ; cu palmele inclinate in diverse
directioni.
*VEBSIFELLE,adj.,TerBlpelllH,(d'iii
rertere, si pelIU); proprie, caresi BC&m-
ba pellea: de acE : care si sc&mba figw'a,
versutu , insellatoriu : orna versipeUe ,
femina versipelle.
* VERSIPOBTJ,-a. adj., (fr. veralpe-
re); cu pori de diversa /brma.
♦VEBSOBin, -soria, adj. s. , (d'in
rertere); care verte, care intiJrce; de a-
cf : versoria, a face versâria, ferB»rt«M
capere» a inti5rce velele , fig. a la& alta
directione in portarea sea; — (it.ver-
Borto, subintell. ago), aealu magnetica;
— care traduce , traductorin : versorii
Inblici m Unitele modeme.
jyGopglc
VBB.
* 1 YEBSlJ,-a, adj. part., reraus, (d'in
TerUre); intorsu; tradussu : opere elas-
siee verse in Ivnb'a romanesea.
2 VEBSU, pl.'un , T«rBHi,-iiB , (d'in
Tertere); oompositiona de vorbe mesu-
rate dupo regnlele metrice : versuri re-
gulate, versuri eaâentiate; noi avetm
diverse specie de versuri, versw^ seurte
st versuri htngi ; nte t<âi poeţii noştri
set» face versuri fora errori; ellu serisse
amiaUtti seu una epistola in versuri;
versttri satyriee, versuri erotice, versuri
elegiace, versuri eroice; jtmeU e amo-
ratu de versurile selle; ellu si espreme
passioniîe seUeinversuri; cariile biblice
SH impartite m copite, căpiţele in ver-
suri, ime aceste versuri n'au neci metru
neei cadentie; addeveratele versuri su
destinate a fi cântate; metaf. modulatio-
ne, TOee : ea are unu versu fortnosu ,
unu verau care ineâtiia pre auditoriu;
versuitt ei mi a rapitu mentea. '
* 3 VEBSU, prep., rering si TAranm;
spre, c6tra ; versu oriente, versu ocei-
detUe.
•VEBSURA, s.t,TerBiir»,(d'inTer.
8Ha de la rertere); proprie , tntor&uia :
versur'a fdieloru, versar^a aratrului de
la capulu locului; iu limb'a finantiaria,
impromutu : a face versura, TArtarâB
nieer«, a iace udu împromutll.
*VEBSUTIA, 8. f., Tersutiâ, (d'in
rerantys); calitate de versutu, iosflllato-
rfa ; versuti^a femineloru.
* VEKSUTILOCU,-o, adj., T«rmHl«-
qnns) (d'in Tersntn, si loqsl),care Tor-
besce verautu : servu versutiloeu.
* VEKSOTU.-a, adj., rersitia, (d'in
Tersgfe); proprie eare se intârce facile :
tu eşti mai versutu de câtu râfa oUariu-
lui; fig. care scie facile se se starea d'in
ana positioue difflcile, agera la mente ,
aptu a iosellă lamea : servu verautu,
serva versuta; spiritu acutu si versutu;
versuta aaerifica sinceritatea: feminele
versute si laiu joeu de barhati; nu te
Mteom eo esU asia de versutu; eu 6me-
nii verauti nu voliu se am de a face.
* VEBTAGTJ Bi verU^agu, s. m., rerti-
fB8, si rertrKcrnB, (vorlML Celtica); cane
de Tenata.
* YERTKBKA, s. f., rertobra, (d'in
VER.
1G78
rertere); proprie, articnlationeprin alin
cărei adjutorin se mişca membrele ; io
specie, ossu alia spinare! : vertebrele
formeâia cdumn'a vertebrale aau serfa
spinarei, cumu se dice in limb'a popu-
laria; v&'tebrele sunt in numeru de doue-
dieâ si patru, diviae in trei serie : shpie
vert^e cervicali, sau alle coZIuZui; douer-
sprediece dorsali, sau dUe dosidui; cinei
vertebre lumbarie, sau alle îumbihru;
vertebrele sunt osse scurte, angulâse, si
in meditdoctt perforate,
*VEKTfîBBALE,adj.,(it. rortebrale,
tt. rertâbral); relativu la vertebra, de
vertebra : columna vert^rale ; arterie
vertebrali; medtilla vertebrele; legamente
vert^ali.
* VERTEBRAiaU,-o, adj., (it. rer-
teb»ie); forma Tulgaria pentâ-u verte-
brdle.
« T£BTEBBATU,-(i, adj., vertebra-
tas, (d'in Vertebra); făcuta in formade
vertebra : osse vertebrate.
* VERTEBBU, s. m. , rertebrnm =
lo^fov; osauln pelrei, termiau anatomicu.
VERTEaiU, pl.-e, (d'in rertere),
tnrbo} lucru care se inverte, de aof apoi
in specie : vertegiu de ventu, vertegiu de
apa, rortex. .
VBBTENTIA, s. f., (d'in rertere ,
compara it. vertensa); proprie, acţiona
de vertere, de aci, punctu in giurulu
carni-a se inverte ceva; in specie , in-
strnmentu pre care feminele intendu fi-
rele torse, f IrfillBd, {ti. dârldolr).
* VEBTBBE, verai si «erset, versu,
V., rertere) iiit43rcere;vedicompoBitele:
inveriere si invertire.
« YEBTICALE, adj., vertlcalla, (ii
vertleale, fr. rertleal); indereptata spre
vertice, perpendicularin pre plannln o-
risontale : linia verticcde, pCanu verH-
cale, punctu verticale.
* TEBTICALITAXE, s. f., (fr. rer-
ttoalltti); calitate de verticcde, stare ver-
ticcie ; vertiealitiUea unui corpu pusu
t» linia verticale.
VEBTICE, 8. m., rertex, (d'in rer-
tere); proprie, totu ce se inverte; de a-
ci , punctolu capului unde se inverte
penilu, crescc-t^Iii : verticde eapuîut; si
apoi punctnla coIIq mai înalta : verfi-
,y Google
1576 VEK;
cele unm eonu, verficeleunei pyramăe,
verticele unui monte, vertieele unui ter-
nii; vertioele gloriei; — dupo analogi'a
verticelui conului : twr^csle acuUti, ver^
tieele cUgitului.
VEBTICELLU, s. m., T«rtloiil»,(d'iD
vertex); demîo. d'in vertice, micu ver-
tice; si
« YERTICILLU , s. m., Tertlelllnsi
(d'iD T«rti«glus); Terticellulu fasului.
• VEBTICOEDIA, b. f., rertlcordU,
(din T«rt«re, ai o«r» eordU); care verte
cordUe ^ ânimele. epithelu datu Vene-
rei, care intorce =: retine animale fete-
loru de la immoralitate.
• VEBTlCOSU,-o, adj., rertleoans si
TsrtIcQsas, (d'in Tertex aau T*rtex)j
plenn de vortid : mare veriieâsa; vedi
avorticosu.
• VERTIGINAEE , v., Tertlxinan,
(d'in T«rtlK«); a se intârce impreginni.
• VBRTIGINE, 8. f., Tertls» , (d'in
Tert«re);intiJrcereinpregiurn,rotatione,
rerolntioBe, Ticissitadine; — ammetire ;
eânău aufferinai ăe vertigine ni se pare
eo lucrurile se inverteseu ingiuruht no-
stru; ellu are dese vertigini.
• VEBTIGINOSU,-a, adj., Tertlglno-
BBBi (d'in rertlfro) ; care are vertigine,
care snffere de vertigine; Bubst. unu ver-
tiginoBu.
• VERTILAGINE, s. f., rertlUs» ;
una planta neconnoscnta.
• VEETTPEDIU, s. m., Tertip«4liffl>
una plauta nomita si hieroboUne.
VEBTIBE,-e«eu, v., Terture; vedi
Gompositulu invertire.
VEBTOSIABE, t., (d'in verjom); dn*
rare; redi invertosiare.
VERTOSU ra , adj., (d'in vertute) ,
iaruii tare, dDtn,opp09itnlafflâUe;2)a-
mentu vertosu, pkra vartosa, ţăne ver-
tisa; vedi si virtosu.
• VERTUMNALIE, pi. f.,T«tDBns-
lUf-nnj serbat6re in onorea lui Ver-
itmmu.
» VEETUMNU , s. m., TertnnniiB ,
(d'in Tertere); dieu îtalicu care presedea
la Boambarea naturei in diversele tem-
pari alle annului; apoi in genere , diea
alia Boambarei.
VEETUTE, 8. f., Tlrtm, (it rerti.
TBB.
Tftrtite, Tertsde, tr. Tettsj d'în Hr);
târfă, in sensu phjaicu si morale : omu
plenu de vertute; se inerede in vertutea
brad^oru; seriptw^a diee, se amamtpre
domneăieu d'in tâte vtrtutea nâstra; vedi
si lirtutea.
1 VEBU.-a, adj., rerisj addeverata.
2 VEBU, S. m., patmelU, ■atraalli,
ecnsabrliiBa, sobrhiiis; filia de uncia
sau de matuaia : viru primariu , veru
secundariu; veri d'in fraţi, veri cPinso-
rori; — femininoln e vera; demin. pert-
sioru, verisiora, acestu d'in arma se ap-
plica mai a dese ori spre a evit confu-
sionea v^a=consobrina,Bittâ'(i^:e8tate.
3 VEBU, B. m., Tern. \pi itmmţ fri-
gare, laDci<Jra, jaclu, vedi verutu.
• VERDCLU sau veruadu, b. m., vt-
rBcnlan, (d'în Tern), demin. d'in 3 veru,
micu reru, mica frigare, lauciâra.
• VEBUCOLATn,-o, adj., veneuU*
tDB, (d'in Yemonlara); munitu cu onn
«erMciu;— in forma de veruelu.
«VEBUINA, 3. f., varilu, (d'in
Tara); lancia suptire.
• VEBDTINA, B. f., (fr. r«ratlia);
genu de plante synantherie, din tribnln
naturale allu ceDtaurielora.
• 1 VEBFTUrO, adj., «ritus, (d'in
rera) ; munitn cu 3 feru ; — care are
form'a unai 3 veru.
• 2 VEBDTţl, pl.-«,TerBtnin, si ver-
rntnai, (d'in reTii);laacîâra, jaclu,ariiia
liusiiira de impausu.
• VERVA, s. f., (fr. verTe); fervire
de imaginatione care animâdia pre poeţi,
oratori, artişti, cftuda compună : verva
poetica, verva musieaie, etc.
• VERVACTOSm, 8. m., rervutar,
(d'in T«rTaf«re); care vervage ^ rupe
antftniu pamentuin cu aratrulu; — diea
italica care presedea la ant&ni'a arătura
a pamentului.
• VERVACTtJ.B. m., verraotn», (d'in
rerfifere); pamentu arata lassata în
repausu, agru neseminatu.
• VEHVAGERE,v.,terTai[*rejarnpo
aotftnia pamentulu ca aratrulu dupo ce
a stătu in repausu.
• VERVECE=i&erJece, s. m., letrKi.
rerbex si berbexj vedi ierbece,
• VBRVEGINTJ = berbednu.'a, adj.,
=y Google
vEa^
Terreelnsir (d'in Terrei); dfl berbece :
came veretwitM, pdle vervecina; Tedi
berhewtu.
* VlRVECIU'=:J«*«««,-a, adj., Ter-
T««ea8 ui T«rTMliiBf (d'in Teirex); care
aie Qgxm de ierheee, epithetn data lai
Jone AmiQoiie, oaie se representâ sub fi-
gura de berbece.
* VESANIA, s. f-, Tesanli, (d'in Te-
sanas); stare de vetanu, dementia, de-
lirin, estravagantia, nebonfa.
• VESANIREreMi, v-, Tesaaire, (d'in
Teaaaat); a deliri, a îl nebonn, a ă
turbata.
•VESANUrO, adj., resamni, (d'in
T« si lasna); fora mente; nebonu, furioso,
turbatn, vialentn : omti vesawt, poetu
vestmu, faeia vesana; veniu veaanu,
mare vesana,
VKSCBDIRE,-M«i, T., (d'in veseedu)
Tleicere, maraeseeref Urnceemere} a de-
veni veseedu : i^antele Udiate veicedeaou;
veseedescu florile neudate; si refi. a se
veaeedi : a inceputtt fhmdi'a in arbori
a se vescedi; fig- aeeatu jwte se veuee-
âesee in peti6re.
VESCKDITU,-a, adj. part., (d'in ve-
scedire), (TCBont), vletos, marotdo§, flac-
eldnst devenitu vesceău : plante vesce-
dite, flori veseedtte; fig. fete veaeedite.
VESCEDITURA, ',s. f. , actione si ef-
fecta aln actionei de vescedire; lacruri
veseedite.
VESCEDD=»e«iiatt,-o, adj.,( feapni),
Tletit, nsreidBSi flaeeldnsţ care si a
perdntu vigârea, a incepnta a se usc& :
plante vescede, frvndia vesceda, conuna
feseeda, flori vescede; fig. juni veseedi,
fete vescede.
• VBSCERE, vescui, vescu^. v., t*-
Mer«tsi resel] am&nc&,asenutrlcticeTa.
VESCIDU, veseidire, vescidita, vesâ-
ditHra; redi : veseedu, vescedire, vesee-
ditu, vesceditwa.
1 YESCn,-a, adj., reseas; vesceda,
flaccQ, macru. gracile; vedi veseedu.
2VESCU, s. m., Tiaenm si Then»;
planta părăsita care cresce pre arbori :
veseu verde m tempu de iSrna; — gln-
tine foentu d'in baccele de vescu; vedi
si PUC».
- y^ 157?
VESCULU.-a. adj., veiMlos, (d'in
reBcns); demin. d'in vescu, forte graoilfl.
VESICA, vesicare, vesicariu, vesioa-
tione, vesieatoria, vesicatoriu, vesicatu,
vesieatura, vesicutia; vedi: beeica, besi-
care, beaicariu, besteationa, beaieatâria;
besicatoriu, beaieatu, besicaiura, beai-
cutia.
VESICATORIA = besieatâria, s. f.,
(fr. T^BleatoIre); medicamentacarepro-
dnce besice pre pelle; emplastm besiea~
tort» : meiUeulu mi a appUeatu cinei ve-
maldrie.
TESIOULA=&es{i!Uf'a, s. f.,reiloiiU,
(d'in reslea); denain. d'in vesica, besir
Ctttkt : vesicule seminoii.
* VESICULIPERU.-o, adj., (fr.viil-
eaimre); care conţine ve^dle.
* VESICULIFOBMB sau veaioAifor-
niurti, adj., (fr. T<BletiUfime)i care are
form'a unei vesic^ile.
YESICULOSIT = &esieNrOM,-a, adj.,
reglcalaans , (d'in ruloala); pleao de
v^icule.
VESINA, veaiMosu, veaire; vedi : 5e-
şina, besinoaUjbeaire,
YÎBSPA, s. f., T«Bpa) albina selbatioa
care face una miere rea, si împunge a-
mam ca acnln sen : vespele viuu in so-
cietate ca ai <dbinde; vespde eausidia
mari inflature prin impunaur^a loru;
nH e fapta prudente a interrită vespeîe;
feriti-ve de veape, co ve musca urritu.
VESPABIU, pl.-e, (it. respajo , fi:.
;ti6piflr); cnibu de vespe : nu e prudente
a pune mân'a in veapofi».
VISFEBA , s. f., TeBpera , (fenc^);
s^n : a a^ppusn sârele, începe vesper'a;
rogationile de sâr'a : a merge la veape-
re; a eantâ vesperele; ca regione, locnln
unde appune stJrele.
* VESPERALE, adj., TeBperalli,(d'in
T6Bpera); relativa la veapera : plag'a
vesperale, regionea occidentale.
VESPERARB, v., Te8p6nMoere,(d'in
respera); a insera : a ineeputu a vespe'
ră; a vesperatu, se procedemu a casa.
YE8PEBATU, s. m., actulu de vea-
perare : vesperaiulu diUei; amu htcraiu
de demanetfa pino in vesperatu.
YESPEEELXU, s. m., TeapertUU;
=y Google
1M8 VE&
fMirece can sbâra B^'a; vedi si vesper-
tilione.
VESPEUNA, 8. f., TMpema, (d'in
Taspn); manoara de e^r'a.
* VESFEB'JFIUONE, s. m., resper-
UIU, (d'in TCiper); veaperâlu, specia de
niricfl cu aripe de pelle, care abdra s6r'a
si Dâptea, âro din'a si^de aecunsu in
ruine; passere de nâpte.
•TESPEETIND,-o, adj.,TeipertIinm
(d'in Tesper); relatîvu la veapercK^aita :
fempulw vesf^riinu, ârele veapetiine; si
relativa la locuia unde appune s6rele :
regionea veaperiina.
* VESPEBU. a- m-, »eBper, si respe-
r», (Eonspoţ); luc^ferulu de sâr'a, Btell'a
Yenerii c&nda se arrâta s^r'a dapo ap-
pusulu siirelni; de acf : tempula de sâra,
vesper'a, si regionea unde appnne sd-
rele, ocoidente.
•VBSPILLONE, s.in.,Te8pm»,(d'ia
T«ip«r); ingropatorin de morţi pauperi,
cari îs antici se scotea si se dncea s6r'a
la mormenta.
« VESSABILE, adj., Tezabllts, (d'in
vexare); care ves$a, suppera, tormenta;
si care e esposn supperariloru, termen-
telom.
* y£SSAME,pI.-mtM«,Texaaiea,(d'in
Texare); actulu de ressore , scuturare,
scntnratnra.
* YESSABE, T., Texare, (d'in rehete);
a mişcă tare , a scutura , a supperă, a
laaletractă, a tormenta : ventur^vessa
montii; initmai ne vessara tata nâptea;
t place a vessă pre omem in soâ^aie;
rett administratori vessa pre poporu in
îoeu de a iu apperă in contr'amtdefac-
torHoru.
* VESSATIONE, s. f., rezatio, (d'in
Tcxire); actione de vessare, supperare,
maletractare, tormentare : nu mai po-
temu it^eriveasatumUe acestui gmemu
despoliatoriu; tote vesaationite s'au fa-
eutu eu scopu de a despolid si intimida
pre poporu; Somânii au sufferUu multe
vessationi de la Unguri si de la I'urci.
* VSSSATIVU,-a , adj., TexatiTOB ,
(d'in rexare); apta a vessă, maletractă,
torment& : mesure vessative, dispositioni
* VESSATOBIU,-<^na, adj. 9., vexa-
tor, (d'in rexare); care vessa, tormenta;
tormentatorîQ : acesti^a nu m guvemor
iori, et vessatori si predatori ai farm;
diavolii tuni inimiă si vessatori ai o-
menUoru; domne, eustodesee-ne de totu
genulu de vessatori.
* VESSATRICE, b. f., vautrix; fe-
mina care vessa, vessatoria : furia ves-
satriee.
« V£SSATU,-a. adj. part, vexatu,
(d'in vexare); scaturatD,8apperatu,nia-
letractatu, tormentatu : navi vessate de
tempestate; cetatiani pacifici si oneşti
vessati de administratorii ăespoUatori;
vessatu de politia allergu la ministeriv,
si Iu rogu se pună una data/inituaces-
toru vessaticni.
* YESSILLABIU, s. m., vexUUrlui,
(d'in vexilum); 1. care dace vessiUtdu,
vessiliferu, stegariu; 2. capitanu de la-
troni; 3. pi. vessiUarii, miUtari despăr-
ţiţi d'in unu corpu mai mare si puBisab
una vessiUu cu destinatione particula-
rla; 4. pL vessiUarii. veterani cari si au
facutu servitiulu militaria, si se mai
reţinu sub vessillu pSno la dimissionea
loru definitiva; ~- 5. vessUlariu, care
face vessille.
* VESSILLATIONE, B. f., vexllUtle,
(d'in vex[UHiii);-daspartitnra de militari
puşi aub una vessiUu cu destanatione par-
ticnlaria.*
* VESSILLIFEBU, s. m., vezllUfer,
(d'in vexilliM, si ferre); care dtice tvs-
silulu, vessillariu, stegariu.
•VESSILLO, pl.-e, TexlUnm , (d'in
veliM, de la vehere); stendaria, st^gu :
a inaltiâ vessUlt^ , a duce vessilMu,
a dă semnu cu vessillulu; — de aclides-
partitura de militari puşi sub unu ves-
siUu: vessillulu iironUoru; vessilleled'
lessiloru,
VESTA, s. f., Tei>U, (ioria); divini-
tate a focului d'in v&ra, de aci apoi,
diâa a vietiei domestice si a bonedic-
tionei domestice : tempiidu Vestei, al-
tariuîu y'estei, ctdtulu Vestei, saeerdo-
tessele Vestei; metonymice se dice Vesta
m locu de templt^ Vestei, si in locn de
foeariu, si de focu.
«VESTALE, adj. vastaUa, (d'in Teita);
relativa Ia Vesta : virgine vestals;
■vGooglc
VBB.
1579
subat. t, UHa veatate, 's&cftiotiaai, a
Vestei : mrginiie vestali se aUegeau d'in
famUiele celle mai nobiU intre armii
aesse si diece, si ăebeau se serveiea trei-
dteci de armi, mai allesau se custodeaea
fotulv sacru.
VESTE, s. f., Teatld, {ko^z, ia ori-
gine ia9iii); vestimentu, in tote accep-
tionile acostai coveato; vedi vestimetttu.
VESTIABIUra, adj., Testlariis, (d'in
r«*tl>); relativu la v^e ^ vestimmtu :
scriniu veStiariu] negotiatoriu vestiariu;
arca vestiaria; subst. pers. tn., vestiariu,
oare cnstodesce veştile ia qdu palatin;
de aci : caie custodesce saiUele pretiâse;
BÎ in fine iheaaurariu; fem. acestei forme
e vestiaressa; snbst. m. reale, vestiariu,
pl.-e, reslUrlaHi, tbesanru ; vestiariidu
bonetcUiloru; in tempurile posteriori pen-
tru âistinctione mai precisa, in acestu
intellessn, se formîi «esiiorfa = the-
sauTU : veatiarVa stalvlai e deşerta; au
admniatra^ vestiarl'a ca ptare regula-
ritate.
* VESTIBLU, sau vestibidu. pL-e,
TMtlbnlnng proprie, spatiulud'intreusi'a
unei case si strat'a pnbliua; apoi, spa-
tiulu d'intre usia si celle alte camere
alle casei, tenda; si in genere, intrata;
fig. începutn.
* VESTlCLAsau vestieula,s. f., res-
tlenUf (d'in restis); demin. d'in veste,
mica veste.
* VBSTIFICE, 8. m-, restirex, (d'in
TestlBi si fieere); care face vesti, vesti-
mentariu.
* TESTIFIGINA, s. f., Teatlflolna,,
(d'in Teitlsi si fkoere); artea de a face
vesti; si oMcîn'a in care se facn si se
Tenda vesti.
* TESTIFIGIU, pl.-e, TeHtiflelamg fa-
cerea de vestimente, artea de a face
veatimente.
* VESTIFICD,-o, 8. m-, si t., «stl-
fleiis, TeitlBea, (d'in Testis, si heere);
care face vesti, : uhu vestificu eu gustu;
una vestiHca intelligente.
. • VESTIFLUtJ,-a, adj., restiauD»,
(d'in reatlg, si flnere); care pdrta vesii-
menie largi si lungi.
* TESTIâABILE, adj., veatlgabllls,
(d'iii restlgare); care se p6t« vestigÂ,
care se p6te scrută, scralabile; vedi tn-
* VESTIGAEE, t., reBtlffw*, (d'in
Testlglsm); proprie, a merge pre orma,
a nrmec&i apoi, a cercetâr ca de a me-
Dutolo, a cercetă cn diligentia si preto-
tindine; yedi compositulu inve^igare.
* VESTIGATIONE, s. f., TejiUs«tl«,
(d'in vestlgare); actione de vestigare,
cercetare : vesHgationea furiloru; vedi
invesHgatione.
* VESTIGATOSIU, s. m., TwUcator,
(d'in TeNtlţare); care vestiga; armeca,
m'mecatoriu; care cercet^dia, oercetato-
i'iu; care apecala, speculatoriu , 8pione ,
delatoriu; vedi investigatoriu.
* YESTIGIU, pl.-e, restlglnm; urma ;
vestigiu de omu, vestigie de afwnott;
ellu nu merge pre vtstigide parentelm
aeu ; se vedu vesligiele 'de batciia pre
corpul» lui.
YESTIMBNTARIU, s. m., (d'inpwW-
mentu), Teitirex» restlQoiiBt TcsttorlBB*
Bartor, (fr. talllenr); care face vesH-
mente; care rende vestimaite, si care
custodesce vestimentele.
YESTIMGNTU, pl.-e, Teatlventnn,
(d'in reBtlre); materia apta acoperi cor*
puln : vesiimatte de cânepa, vesOmente
de Unu, veslimente de metasse, vesti-
mentede lâna, veatimente depeUe; vesli-
mente de vera, vestimente de ierna;
veatimente de serbatori, vestimente de
hiUu, veatimente âe gaUa; vestmente
pretiâse; vesHmente aSie ; vestimente de
purpura; vestimente eommode; tws^
mente strinete; in terrele calde âmeim
pârta pudnc vesUmefte si suptiri, tti
terrele reci porta mai mulfe vestimente
si mai grâsse; vestimentele se ae^nba
dupo moda; faninele se tn/reCH eu ves^
mentele de moda.
VESTINA, 8. r., TestlB, tinle^ vesti-
mentn ordioariu ce pârta Omenii preste
camtlsia.
* VE8TIPLICU,-a, a. m., si f., restl-
pIlouA, si reBttplexţ reRtlpIloH, (d'in
Teitls, si pllcare); care pliea veatimenr
tele; servitorin sau serritflrîa iasaroinata
cn cur'a vestimentelortf.
* VESTIRE, T., TMtIre, (d'in restU);
a coperi cu vestimente , a accommod&
=y Google
1680
VET.
veatimenMe pre corpn, a imbraccâ, ia
seosu propriu bi figuratu; redi compo-
situln investire.
* VESTTSPICUrO, b. m., si f., iMtl»~
plcDs si Testlipext reitUpIcA, (d'ia
vestlB, si Bpeeere); care ars inspectio-
Dea asupr'a tmtimenteîoru.
VESTITOEIUr^ona, adj. s., resUtor,
(d'in Testlre); 1. care investesce = im-
braccâ, invekiioriu; 2. care face t>esti=z
vestimente, vestimentariu.
VE3TITU,-a, adj. part. Ttstltoat co-
perîtu cu vestimente , imbraccatu , in
seiiBn propria si figuratu; vedi investitu.
YBSTITUBA, s. f., T«8tItiirA, (d'in
T«stlre), actione ai effdctu alia acMonei
de vestire; vedi si învestitura.
* VESTU, s. m., (angl. wwt), Tes-
peri oocidensj regîonea ande appune
BtSrele tâmn'a ai primavSr'a; appusu, oc-
cidente, terminu geografica; — de acf si
adj. vesticui'ii, vespertinu, occidentale.
* VETAEE, T., TBtare} a nu lassil se
se facă, a opprf, a impedică ; a se op-
pune ou potere legale ca se nu se facă
ceva; — de aci form'a reto (lat. prim'a
persooa) in limbile moderne : avemuăe-
reptuUi de veto, a s% oppvfie veto-lu seu;
an^i tribuni romani oppriău essecu-
tarea sententieloru ţrin coventulu veto,
* VETEKAMENTARIU, b. m., Tet«-
ramentirlns! care derege calcîamente
vechie.
* VETBBAMENTD, pL-c, (Tetera-
neiitav); vechitura.
* V£TEBANn,-a, adj., reteraoas»
(d'in Tetoa); betrν applicatu in tem-
purile moderne numai la militarii be-
trâni, cari ai au facutu annii de serTitiu :
legionede veterani, insOtutu pentru in-
taiinerea veteranUoru; prin analogia ae
applica Bi la fonctionari, profeasori, me-
dici, advocaţi etc.; unu veteranu, ve*
teranii noştri.
•TETERABE,T., vetonre, (d'in re-
tBB, Teterli); a invechi.
* TETEBASCEBE, t., Teteraseere,
(d'in T«tiH, reterls}; a bo invechf.
* VETEBATOBnJ,-(om, adj. s.,Te-
terator, (d'in vet«r«r«); care a imbe-
tranitu in ceva : veteratoriu in litiere,
i» cause, in processe; in specie, care a
^ VET. ■
imbetranitu in relle, omu astuto, vnlpe
betr&na.
* VETBRATBICE, s. f-, feteratrix;
forma feminina la veteratoriu, veteratâ-
ria, femina aatuta.
^ * TBTEBATU.-o, adj. part., vetew
tiB, (d'in Tet«r«re), iuvechitu. .
* VETEBETU, pl.-e, veteretioi, (d'in
ietu,TeterlB);pamentalassatQnearratn.
« TETEBrNABIU.-a , veterlnarioB ,
(d'in TeterlnDg); relatÎTU la vite : dm-
dieu vUerinariu, medicina veterinaria;
subat. veterinariu, (medicu), veterinaria
(medicina).
* VETEBrNU,-a, adj., verertani,
(p6te fi contrasan d'in rehlterlmifl); re-
lativu la vite : bestia veterina , specia
veterina ; Bubst. veterinele , Teterlnae ;
vitele de trassura sau sarcinarie.
* VETEBNOSITATE, a. f., veter»*-
iltsB, (d'in TetemoBag); calitate de ve-
temoiu, Boninnlentia, lethargfa.
* VETEBNOSU,-a, adj., TeterDOist,
(d'in Tetcrnns); somnorosu, lethargica;
langedu, addormitu, enervatn : omu ve-
temosu; stylu veternosti.
* 1 VETEENU,-a, adj., reterniiB,
(d'in T«taB, T«terli), Tecbin, betr&un,
inactiva, lăngedu.
* 2 VETEBNU.s. m., reternaB. (d'ia
retns, reterU); 1. vechime, vetustate;
2. loture vechie; 3. Bomnulentia, lethar-
gfa; somnu lungn; lang^re, apathta.
YETI, verbn auasiliaru pusu cu iufî-
nitivulapentruformarea futurului pers.
n pi. contrasSQ d'in voliti, valtis : veii
fi, veţi face, veţi cântă, veţi vedS, veii
spune, veii auăi; vedi verbnlu voUre.
YETBA, B. f., fneaBj locuia unde arde
focalu, focariu; metaf. caea, locuentia :
me dueu la vetr'a mea; loculu pre care
e atabilitu satulu , oppidulu , urbea :
vâtf'a soiului, etc.
VETEANETIA, s. f., (d'in vetranu),
«enectDB; vedi hetran^ia.
VETBAND,-a, adj. s., (d'in veteranu)
tenBxi vedi betrarw.
YETBABin, pl.-e, batUlan; pala de
ferru cu care se servescu Omenii c&nda
vom se duca focu.
YETTEMA, vettemcre; vmematione^
vetiematoritt, vettemaiu, veUema^a ;
=y Google
m^
Tedi rectima, [veetmare, veetimatione;
vectimatoriu, veetimatu, veetimatura.
* VETDSTATE, s. f., retnstas, (d'in
TStuitns); vechime : vetustatea j,enului
ometiescu; vetustatea famtlieloru, vetua~
tatea limbei; vetustatea unei possessioui;
muUe lucruri a inglilxtu vefMtatea; d'in
inaU'a vetustate se vorbesce despre di-
hiviu;vetustatea nu va maipote consume
tote productele menţii omenesd.
* VETnSTm£:,T.,retDNtesfler6,(d'iii
TetHBtuB); a 96 invechi; vetustesce vi-
ntAu.
* VETUSTtr,-o, adj., Tetnstua, (d'in
T«t«B), care duta de multu; recliia d^ro
nestricata : monummte vetuste, oppide
vetuste, vinu vetustu; vetuat'a disemina
a SaUniioru; vetusfa familia a Vale-
rttJoru.
* VEXABILE, vexame, vexare, vexa-
aone, vexativu, vexatoriu, vcxatrica,
vexatu, etc.; vedi : vessoMe, veasame,
vessare, vessaiione, vesse^vu, vessatoriu,
vessatriee, vessatu, eto.
VEXILLABIU, vexiUatione, vexiUi-
feru, vexiUu; vedi : vessiUariu, vesaii-
iatione, vessiiliferu, vessUîu.
VI, pronome conjunctu pers. II pL dat.
coutraâsa d'in vâtte, Tobis : oi se covine,
vi l« dau. vi ua recommendu, vi i pro-
mittu, vi le impromutu; vi eneeessariu,
vi su cotmoscute; vedi ve.
' VIA, B. f., tU; caile, strata. Kssitu
d'in uau d'in oaus'a confusionei cu snbst.
vmia=viia^via, si cu adj. viHa=:=via,
inse de dorita a se reabilita dupo sta-
bilirea orthographiei.
* VIADUCTU, pl.-c (fr. tUiIiic, d'in
tUj si daeere); ponte pre arcuri con-
stiussu presto una ralle san unu rîu,
pentru trecerea cailei 'fenate : in tem-
pwile noatre se făcu viaducte collosali
preste văUii viaductele sânina cu ape-
ductele.
* VIABE, T., Tiare, (d'in ri«); a cal-
latorf, Badecin'a compositeloru : con-
viare, (it. coiiTl«r«, fr. coarorer); de-
viare, a se abbate de la caile; inviare,
a pune pre caile, a indereptă, si a de-
rivatelom acestoru-a.
* VIABin.-a, adj., riatlag, (d'in tU);
r«latirtt la eaUe : Uge ^ria, regiUa-
rm^ 1881
mentu vioriu, careregnUiia reparatio-
nea callilom.
* VIATlCATO,-a, adj., rUtleitus ,
(d'in TUtleam); provedutu cu viatieu.
* VIATICU,-a, adj., TiatEena, (d'in
Tia); relativii la caile, la eaUatoria : cwa
vicUica, cena de pleoare in callatoria ;
subat. viatieu, pL-e, Tlatleum , praviBio-
ne de callatoria, totu ce e necessariu la
callatoifa : si a laatu viaiieulu si a pîe-
catu in India; fora vicUicv nu e lucru
inielleptu a interprende una callatoria
lunga; functionarHoru tramissi in mis-
sioni se da viatieu d'in thesaumihi pu-
blicu; &g. in baserica, viatieu = «ocr'a
eucharistia d(Ua moribundului,
* VIATOBHI,-(^Ho, a^. s^ vlitsr,
TlâtsrlDg, (d'in rUre); oallatoriu; la an-
tici : nunţiu, apparitoriu, ustiariu.
* VIATfîlCE, 8. f., Tlatrix; femina
eaUatoria.
* VIBIA, s. l, Tlbia; una irabe car«
jace pre alta trabe (vara) erucisiu.
* YIBICE, s. f.,Tlbex si vlblx; vene-
taria pre pelle, arma veneta de bătălia.
* VIBBABILE, adj., Tlbrabill8,(d'in
rtbrire); caro BO pdte vă>râ;&g. Bcaitt«-
liatoiiu.
* VIBBAME, pi. vibramine, rtbra-
Men, (d'in vlbrar*}; acta i9V^are,vi-
bratione.
* VIBBABE,-eâtH, t., vtbrKrt} a pnne
in mişcare tremuratâria, a scutură, a
adieptă , a arranoă : sirpele vibridia
limb'a sea; luptatoriulu vibreăia jatMu
siU si Iu rapede asupr'a inimicului; in-
trans. a produce una mişcare tremura-
târia : vAredia cord^ Iţfrei; fig. vStridia
de amore fibrele ănimiei.
* VIBBATIONfi, s. f.,TlbMtle,(d'in
Tlbr«r«)î Bctione de vihrare, miacate
rapida tremuratâria : vibraHoniie unei
corde sonore; vibraUone'a aeruîm face de
se propaga sonulu.
* VIBRATOIlIU,-Wria, adj. a., (fr.
Tlbratolre); cate vibredia : miseoire vi-
bratâria; mbratorH armelorupungiitârie.
« VIBRATU,-a, adj. part, Tlbratia;
posD in mişcare tremnratâria; — scan-
teliatoriu, fulgeratorin.
* VIBBISSE, pi. f., Tlbrlsan^-ariMi
pârulu d'in nasu,
.Cooijlc
1682 VlC;
« VIBURNU, a. m., rlbiriiM , (fr.
Tlorae); gena de planted'infamili'aca-
l^ifoliacielorn, care au de typn unn ar*
borella cu flori albe si cd folie villute,
alle earui ramuri m forte fleseibili, si
care produce bacce negriiiâre anite in
faseicle : ee eonnoseu mtubenedednei-
cUed de specie de vibumu.
• VICANU,-o, adj. s., Tleanas, (d'in
Tlena); de utu, d'in sato, aateann : o-
rutpiei cteam, oari imbla d'in satu in
Batn; vieanii au mai simpli de cătu ur-
bami, d^oaimoioneiUdeeâtuacesH-a.
• ţICARIA, B. f.,rlearla]demnitatea,
poteetatea, fnnctionea unui vicaria; vedi
vicariu.
* VIGABIALE,adj.,(fr. *tairUl);re-
iaiâra la vieariatu : potestate vicaritde,
fimtiiom vieariaU, detorie viearialt.
♦ VICAEIANU,-«, adj., TioarUBM,
(d'in Tiurlal); relativu la vieariu, care
eononne pre vieariu .- deiimitaie viea-
riana, gradu viearuum in ierarehia.
• VICABIATU, pl.-c, (it. tiMrUt»);
1. faoetione de vieariu; 2. tenipnlncâtn
a faoctioBatn unn vieariu; 3. territorinla
preBtecareseintendejDrisâictioneannni
vieariti; 4. cae'a, palatiulu unui vicariu.
* VICABnJ,-a, adj. b., rioarlas, (d'in
Tieis), oai;e tine locnlu altul-a, careim-
plenesce functionea altui-a : la Romani
servii ordinari aveau servi vicari; pre
tempuiu imperiuhU pr^eetii pretoriidtti
aveau vicarii lorui in tempurile modeme
HWMat eţnseopUsimetropolitiiau vicari;
inse in baamc'a anglicana $i paroehH
OH wari; starea viixiriloru tn Ăn^fa c
tuta addeverata meseria care eon^asta
fârte eu starea paroehUoru.
TIGATU, adT., rleatln, (d'in ritma);
1. d'in vieu in vieu; 2. io forma de victi;
vedi «tot.
t VICB-, (d'in lat abl. Tiee, in loca
de, pentru), in diverse composite, pre-
eamii in : vice-amâ-ale, b. m., (it. rlee-
«mnlTagll», fr, Tlee-aalral), officîariu
de marina care oommanda una armata
naTale iu absenti'a amiralelui, si ser-
Tesce sub ordinile Ini căndu acesta-a e
preaeute; vice-camerariu, s. m., (fr. rlce-
«««ATler), locotenente allo comeroriu*
huf viee-caneeUariu, a. m., (it.Tlo«'««ii-
ŢţO
eellleret fr. vlee-chaDceller), car« im-
plenesce functioDeaeawtfelIar^utinab-
senti'a lui; viee-eapitanu, s. m., (it
Tlce-eapltan*), care implenesee functio-
nea nnui eapitanu; vice-centurione, s.
m., «we tine locuin unui eenlurione ;
viee-txstoriu, a. m., care tine locnlu unni
eestoritt; vies-eestura, 8. f. , rlce (|iim-
itara, officiuin vice-cesioriului ; vice-co-
mite, 8. m., (&. rtconte), care imple-
nesce functianea unui comte ; vice-ech
mitessa, s. f., (fr. TiataitesBe) , sorâ'a
unni mee-c<mite; viee-consulaiu, s. m.,
(fr.Tlc6'Ooii8nUt),officiiila vice-eonsiAe-
lui; vice'ConsiAe, s. m., (fr.Tlce-eftinl)t
care Bopplenesce pre eânstde in absen*
ti'a lui, si care face funetionile de coh-
stie in locurile unde nu e consvle; vice-
deeurione, a. to., care tiue locnlu unui
deeurione; vice-gerente, s. ra., (it rlM-
gereBte,fr.rlee-g<raat),caresappleaesce
pre nsu fnnetioaariu in absenti'a Iui,
care tine loculu nuni superiore; vice-ge-
rentia. a. f., (it. rlee-Kereua), ofGeinhl
unni vice-gerente; vice-guvematoriu , s.
m., (it. Tice-gftTeriaUre), care tine lo-
cnlu unui guvernatoriu ; vieeAegatione,
B.f.,(it.rlee-lefaBloDetfr.vte«-l<KatUi),
offtciub uniri vice-legatu; viee-legatu, s.
m., (it. Tlee-leţato, fr. Tlee-l««atJ, care
impleneace funetionile unui legatu; viee-
magi8tru,3. m., care tine loculu nani rm-
gistru; vice-matre, s. f., (it Tie«audn),
care tine locu dematre=m&m&;viee-no-
tariu, B. m., care tine loculu unui DOtariu;
t)tce-})afre,B.m.,(itTlcepadr«), caretise
loca de patre^iata ; viee-ptUriarehu, a.
m.,(it. Tioe-patrfarea), care tine loculu
de patriarchu; vice prefectu, b. m., rke-
praetMitaB, (fr. Tlce-prifet), care tine lo-
culu unui prefectu; care administra udu
aercu mai mica Bub ordinile prefectnlu;
vice-prefeetura, a. f., officialu viee-pre-
fectuldi; vice-presedetUe, s. m., (fr. rlee-
prfaldent), oare tine locnlu işpreseden~
te; vice-presedeniia, a. f., (fr. vlee-p rdaf-
dence). officiala, fonctionea, demnitatea
unui viee-presedente ; viee-pretorim , a.
m., (it. rlce-pretore), care Une locolo
ds pretoriu; propretoriu, vice^pretura ,
3. f., officiulu, demnitatea, jurisdictionea
unui vice-pretoriu; viee-proeuratoriit, $.
=y Google
VIO
m., (fr. Tlce-pr*CQreiir), care tine lo-
culude procuraioriu; vice-rectoriu, a, m,,
(it: Tleerettore), care tine loculuuDuirec'
toriu;mcerrege, b. m., (it. vleer^, fr. Tloe-
t*l), oare tine loculu de tege, care guverna
una provincia in nomele reg^â de la
care a obţinută titlulu de tice-rege; vt-
ce-regenie, B. m., (it. rloe-regeiite), care
tinfl loculn unui regente; vice-regina, a.
{,, (it. rteereKiBB, fr. rlce-relne), soci'a
unui mee-rege, pnncipessacaregnverna
cu autoritatea do vice-rege; vice-seere-
tariaiu, s. m-, (it. Tle08«KretarUto), of-
fieialu unui vice*seeretariu; viee-secre-
tariu, s. m., (it. Tlaesegretarl»), oare
tine loculu unui secretarin, care locr^
dia BDb ordinile unui seoretariu snpe-
riore; viee-tribwuiiit, s. tta.,officiulu,ju-
risdictionea unui vice-tributm; vice-tri'
bunu, B. m., care tine locuia unui tri-
&WH(, protribimu; vice-versa, adv. tIo«-
Tersa,(fr. Tiee-Terai), in ordine intorsa :
neseienti'a tine pre omu in miseria, si
viee'versa.
*.YlCMAMV,-a. ^î-, vlcenarlu,
(d'in Tloeul); dedotiedieei, CEţrecoprende
in sene douedied : numerwlu vicenariu,
nnmeralu 20 ; c&amferentia vicenaria,
de 20 de degete; subst. m., unu vicena-
riu, omu de 20 de anni; camoneta,un«
vieenarm austrtacu, moneta de 20 cru-
ciari.
* TICENI,-e, pL adj., Tle«Hl,-M,-«,
(d'in Tlţlntl); cftte douedieci : vieeni
juni, vicene pârti, vicene dilie.
* YlCmSALE, adj., rleensalls, (d'in
TleeanlDin); de douedieci de armi; care
se intempla la douedieci de anni .- aer'
hat&ri vieennaii, dupo douedieci de anni
de domnfa a unui principe.
• VICENNItJ, pl.-e, Tloennlnn, (d'in
Tleiea si annng); spaţiu de douedieci de
anni : muite si mari lucrw^ s'au irUem-
platu în aeestu mcenniu.
" VICKSIMA, B. f. Tleealma, f. (d'in
TlotalmiiB); tassa de a douedîecea parte
d'in pretin la esportu si la importu, la
manumisBionea unui serva, la acceperea
unei ereditate.
• VICESIMANtf, pi. vieesimani, adj.,
TieeilBahI, (d'in vicealaB»); militariu
d'in vicesim'a leyîone : vessUlarii vice-
JK 1583
aimani; vieesimanii s'au revoltatu (Fm
eawsa co nu li s'arespunmstipendinlii.
* VICESIMAKE, v.,(d'iD «fcealBis),
1. a luă tasB'a vicesima; 2. a pnt^ cu
miţrtea pre utintu d'in douedieci, alia
cărui uome esse la sorti ; a vicesima
una legione.
* VIC&SIMARin.-a, adj., Tleeslna-
rlng, (d'in rleealnDB); care provined'in
vicetima : auru vieesimariu; snbst. vi-
cesimariulu, perceptorinlo mcegimet.
* VI0E8IMATI0NE, b. f. vlceslm»-
tl»t (din riceslnure); actione de tnce-
simare; 1. de percepere a taaseixffteeM-
ma; 2. de puuire cu mârtea pre unulu
d'in douedieci, allu canii nome esse la
sorti.
* VICUSIMATOBIU, s. m., care vi-
eeaima, 1. care percepe vicesim'a, viet-
timarin; 2. care punesce cu mârtea pre
annlu d'in doaedieci, alin carat nome
esse la sorti. y
* VlCESIMATD,-a, adj., (d'in viee-
«itnare};l. d'in care s'a peroepututass'a
vicesima; 2. care a'a pnnîtn oa mertea
dupo eBsirea la aorti a unsi'a d'in doue-
dieci : legione vicesimata, militari vioe-
simati.
* YI0£SIM[7,-a, adj., tIomIvbb, si
Tlţealnns, (d'in Tlglnti), allu douesUe-
eii»: anni^ vtce^imu, partea vieeaima;
Bubst. f. vicesima, vleealau (se. pars),
vedi mai bubu vicesima.
* YICESSABIU, ncussariu, teuwa-
riu, s. m., moneta de 20 assari : umu
vicuasariu tarcescu de argentu e a an-
cea pia-te d'in unu centMsariu de tatru
constantinopolitanu.
* VICESSE, 3. f., TioesBU, (d'in tl-
Klntl si «a, âBBta); douedieci de assi; —
vedi si vieessariu.
* YICIA, B. f., Tlolaţ ana planta le-
guminâsa , magerida : vid'a commune
are una sementia rotunda, negra si fa-
rinosa; animaliledomei>tice mânea vîci'a
cw pltKere condu e ammesteeata eu alte
granuntie.
* VICIABin,-a, aiţj., vlelarine, (d'in
Tleia); relativu la vicia : duru vteiortu,
cu care se cerne vici'a.
* VICINALE=:«ciM0le, adj., tIo!»«-
llB, (d'in vlelBos); relativu la veâni, de
yCOOglC
15S4
VIC.
veeim, peotni vecini : pentru ustUu vi-
dnale, caiUe ndnak, chiaviănale, hdUt
vidnale.
VIClNAEE==Metfiare,-edtu, v., vici-
sarl, (d'in vtelnia); refl. a 83 viană, s
îl veeintt; vedi invednare.
VIClNARID=iM«naria,-a. adj., t1-
elMarlm, (â'in rtclans); relativu la vi-
ctni : commtmeaiione vkinaria.viavî-
dnaria,
YlOWATV—vecinatura, adj. part.,
(d'in viciture); redi invecinatu.
VICIKIAstweima, a. f. vlelnta, (d'in
TleUii)ţ TMinetate, appropiare; collec-
tira în loca d« vecini; &g. aBseminare,
affinitate : nettti'a virtutilorv intre aene;
vidni'a vitidom.
"VICINITATE =veeinetate, s. f., tI-
fflaltat, (d'in Tlelnna) ; stare de vieinu,
appropiare, prossimitate : eUu ai6de in
vieinitaiea n6$tra; caseUtrinvieinitale,
4tatele d'in vicinitcde; nu e putiu in ei-
dmtatei — collectîvn in loca do i>tetm :
avemu una bona vianitate; ne potemu
laudă m mdnitatea nâitra; s'a strituu
iifa vieimtaiea ri s'a eonanUatu asi^'a
tnteretsUoru eommunei; aceste locuri e-
râu connoscute iieeinitătiioru;~ana,\o-
gfa, asseminare, afflnitate : e âre-care vi~
einikU» $i intre virtuţi ai intre mtie.
yiGINU==:t)eetnN,-a, adj. s., TielnoR,
(d'in iltBR); oare e apprope, care nn e
departe, care e Idnga cineva aaa ceva :
eatele vemne, eetâtile vecine, 6menii vi-
ctnt; in specie subst. vicinii noştri, vi-
dnde nâatre; toţi vicinii ^au spariatv;
netnele ie a^uta unele pre altele; âme-
nii eu mente nu se carta cu vidnii set;
e&ndu arde eas'a vieinului toţi sumu
detori a aUergd si a stinge fooulu; vi-
cinii pctu se ne foca mai ntuUi* bene
<^aru si de câtu fraţii no^i.
• VICISSITATE, B. f., TlehBtta»,
(d'in Tleli), ai
* VICISSITDDINE, s. f., Tlelailtudo,
(d'in Tlela),- sc&mbn, acambatione, al-
ternativa,, auccessione : viciasitudinea
hteruriloru; vicissitudinea tetnpurUoru
onntUui; vik^a e unavieissitudine con-
tinua de repauau si de lucru, de plăceri
ii de doreri, de intdl^ione sidenc'
VIO
borAx; omuht intelleptu se inarmtdia
in contr^a totoru viăssitudiniloru.
• VICOMAIESTBU, s. m., Tle»M-
gliten inspetoriulu atratelora.
• VICTIMA = veetema = vettema,
a. f., Tletlmt) animale taliatn sau de
taliatu pentru sacilficiu, proprin ai fi-
gurata : vicftma iunocente ; elUi cadu
victima boneîoru selle intentioni.
• VICTIMABE, = veetimare =vd-
temare, v., rlotlMan, (d'in TletlBB)^ a
sacrifică; redi si veetimare =: vettemare
cn diversele sensnri.
• VICTIMABIU =veetimariu. a. m.,
vletlawlDB, (d'in tIcUba); 1. care vende
victime; 2. oare talia victime.
• VICTIMATIONE=wc*iifia««M=
vettematione. a. f., actione de melimare;
vedi vectimatione.
VICTIMATORIU = veetimaioriu=
vdtematoriurtSria, adj. s., Tlettuit«r,
(d'in vietimare); sacrificatorin; vedi ai
veetimatoriu cu diversele selle aenaasi.
VICTIMATU = vectimatu — vette-
matura, adj part. (d'in vietimare); vedi
ve^imatu.
VICTIMATDBA = vecimatara =:
vettematura, a. f.; vedi vedimatura.
• YICTITABE = p»p«a«, V-, vieM-
tare, (d'in vletos, de la Tlvera); inten-
siva d'in vivere, a trai d'in ceva, a se
nutri cu ceva : a vietitâ bene, a vteHtâ
cu plăcere; a vietită d'in pome si â^in
radecine; a vietită eu econimUa.
• VICTOBIA, 8. f., vIeUrU, (d'in
Ttotor); actione si effecta allu aotionei
de vincere : mare tncforia, vietoriasira-
lucita, vidoria cruenta, vietoria san-
gerâsa; amu reportatu una vietoria com-
pleta; ellu caută se si marSsca victori'a
prin generositate si clementia cotra in-
vinti; nu e formosu a si maculă vietO'
ri'a prin crudditate; ducii romani dupo
una mare victoria tntrâtt in triunfu
in cetate; triunfuiu se consideră ea re-
compensa a victoriei reportate; Romami
ăivinisara vietori^a representandu-a ca
una virgine munita eu aripe si eu una
conuna de lauru, sau cu unu ram» de
{toZmaria in HMina.
• VICTORIALE, adj., vletorlalla,
=y Google
ţK.
(din rletorU); de victoria, Telatim la
victoria : di victoriale.
*VICTORIATU,-a, adj., TlAttriatuB,
{S!m Tletorla)} itisemnatu ca imaginea
dieei Victoria : numu victoriatu, si subst.
MMI vi^oriatu, nnmu de argeuta in va-
lore de cinci assi, cinariu, Ban de nna
medietate de ăenariu; — pondu medici-
nale de greutatea unui atare numn.
*V1CT0BI0LA san vidoriora, 8. f.,
Tletorlftla, (d'in rletorU); mica statua
a dieei Victoria.
*VICT0RI030,-a, adj., Tletorlasag]
(d'in rlettrU); pleaa de victoria, inco-
rnnatu de victoria : principe victoriosu;
eliu easi victoriotu d'in tâte luptele; vie-
toriorii noştri domm ne conservară ace-
sta paMa formosa, care ua sfaciati voi
prin estorsionUe si cruăelităttle wstre.
•VICTOBIU,-B, adj. s., Tktor, (d'in
Tincere); care a invinau, invingi^oriu :
poporu vietoriu; viotoriu in tâte luptele;
vietoriu in diatele filosofice; victorii
getltăoru ftorJore,- victorii proprieloru
passioni nu $unt mai pre diostt de câtu
victorii inimicHoru eatemi; grecii pre-
ţuiau eu ranmri de pcdmaria pre victo-
rii jocurUoru olympiee ; fem. victoria
Tedi mai mea.
*7ICTBICE,8.f.,Tletrlx,(d'inTlet«r);
femina care a invinsu : Borna victrice
a Asiei si a Europei; ei adj. mâna vie-
iriee, armata victrice, arme victrid.
1 VICTII.-a, adj. part., rlotiis» (d'in
TtBcere); invinsu, intrecntu.
2 TlCnj—viptu, a. m., Tictos, (d'in
Tlren); vi^tia, modn de yiâtia ; nutri-
mentUf alimentu, celle necesarie pen-
tru viaia : vietulu âmeniloru, victulu a-
nimalHoru; a si procură victulu tn su-
darea fadei selie; eUtt serve pentru metu
si amietu.
•VICT0ALE, adj., rlctoallg, (d'in tIo-
taa) ; relativu Ia 2 vtetu, subst. pi. f.
viatualUe, TlotniUa, alimentele : a âă
mUitarHoru si ealldoru tote viclualUe
necessarie; armat'a remanindu fora vie-
tuali fu necessitata a se retrage.
»VICTUABIU,-a, adj., rletnirlos,
(d'in rletRB]; care se occnpa cn 2 victulu :
proewatione vietuaria.
*VICn , 8. m., Tleng, (oîxo; = cssa);
T<ni.n.
vii>.
1585
compleasu de case, satu; — la antici si
caile sau strata în cetate. Badecin'a adj.
s. vieanu, vietnu. adv. vicatu, si deminnt.
viculu.
«VICULU, s. m., TlenUi, (d'in tIsh);
demin. d'in vicu, micu vicu, saticellu.
VIDERE, T., Tldere; vedi vedere, cn
faţte derivatele lui.
•VIDIMAEE, T., (it. Tldlnufl, fr. tI-
4tmer, d'in lat. rldiniia ^ amu vedutu);
a coUation copi'a unui aotu cu origi-
nalele, si a certifică co e confoime : a
vidimd unu adu; nu potemu vidimă co-
pide fora se avemu inaintea odiloru o-
riginatile.
*VIDIMATtJ,-a, adj. part., (it. tW(-
mato, fr. Tldtm^); collationatu si certi-
ficatu : adu viăimatu, espeditione vidi-
mata.
VIDBA, B. f. , liber , e»t«rj castore,
animale anfibia,
• YIDUA, s. f., Tldnat vedi vedua.
• VIDtJALB, adj., TldoallB, (d'in tl-
das) ; relatira la vedua, de vedua : de-
positu viduale; pudidtia viduaie; anni
vi^tali; miaeria viduale.
• VIDUABE, T., Tld»r«, (d'in tI-
dans); a deşertă, a despoliă, a priră : a
viduâ una cetate; a viduâ una casa; —
a viduâ unu vasu, a viduâ una eupa de
vmu;— fig. a viduâ una-affaeere, a ter-
mină, a eapedi una affacere.
• VIDUABID,-B, adj.,TlduallB;d«t«-
daa, relatiru la vedua, in acellu-asi
sensn ca si viduale.
• VIDUATIONE, a. f., (d'in rldoare);
actîone ai effectu allu actioneidepidtta-
re : vtdualionea oaseloru; vi^4atioma
unui vaiu; — vidue^ionea affaeeriloru.
• VIDUATO,-a, adj. part., Tlduatas,
(d'in tldaare); desertatu, despoliatu; —
espedita : cetate viduata de cetaliani;
vasuvidaatu; — affaceri viduale, subst.
m. reale, viduatu, TldnatiB,-HSf vedafa
=vedavta.
• VIDUERTATE, s. f., TldnerUB, (d'in
ridau*); lipse de fructe in t^rra, cala-
mitate.
• VIDtJITATE, a. l, tldaltas, vedi
veduitate si vedHia=veduvia.
• VIDULU, 8. m., TldaiQB; saccu de
peUe=tiiteUw, pentru caltatorfa.
.yGooglc
1586
VIF.
* VIDDUj-a, adj; b., tWiiijs; desertn,
dispoliatu de ceva; de acf apoi subst. m.
ătia = veduva; barbatu veduu, muliere
vedua; vedi viduu si vrâua.
* VIDUVIU, pl.-c, TiaaTlBm, (d'in
vldnfg); atare de veduu sau de vedfia,
veduia=:veduvia, veduitate.
* VIERE, V., Tierej a lega cu vimitii,
a impletţf. Kadicea compositnlai nostru
coveiarc si ineoveiare.
» VIESCEBB, T., Tlesoere; a se vesce-
df : viVscu pomele, viescu plantele.
VIETATE, 3. r, (d'inntiu),qiildqald
Tivit; totu ce e viuu : iâta vietatea de
pre pamentu; tote vietătUe pamentului ;
vedi si maetate.
VrfiTIA, s. f-, (d'in vim), Yltâj essi-
stentia viua : vieti'a omului e scuHa; a
intri in vietia ; a essi d'in vietia ; câtu
suma în vietia ne luptămu cu tote nevo-
liele; iupo ce essimu d'in viHia nu ne mai
pesa deacesta lume; calamităţile vietiei
sunt multe; noi credemu in viâtfa e-
tcrna; si animalile au vietia, pentru eo
si elle sentu si se mişca d'in loeu; plan-
tele au viStia vegetativa; curstdu vi(tiei;
in tata viiti'a sea n'a facutu ned una
fapta inaemnata; junii se Hccura «2^ vi'^-
tia; imenii cu suffletulu mare si sacri-
fica viit%*a pentru scopuri mai inalte;
mulţi eroi si au datu viăi'a pentru pa-
tria; cine pretiedia viiti'a mai pre susu
de tote, nu e d'-mnu de vietia.
"VIETIUIRErcscM, T., (d'in vieţii),
TiTer« ; a viue, a fi vinu : victiuitnu in
miseria; victiur.scu âmenii cumu potu;
scimu co nu vomit vietiui câtti e lumea.
ViETIUITORIU,-(on"a.adj.s.,viv«i8,
Tit;ens; care vittiucsce ; ficntia vietiui-
t6ria; animali vittiuitorie in apa; toţi
vietiuitorii voru mort.
\imO'SlXJ,'ioria, adj. s., ileUr ,
(d'in Tlere); care Ugn, caro implettesce
cn vimini.
* yiETRIOE, s. f., Tleti-li; femina
care l^ga aau implettesce .' victrice de
COnuni, Ttotris: coronarnm, Plia:
* VIETUra, adj. part., Tletns, (d'in
Tloscerc); vescidii, fliccidu, Llngidu;
miseni;— vedi bietu.
YIP'BR&SM—viforare.-edia, T.im-
m
pers., Tlolenter turbări, tIoIbuUs nntî$
agitări; 80 dice despre ptouia si Dins^Sro
iusociata de Tentu niorc : viforSdta in-
fricosiatu , eumu n'ă' Aiai viforatu de
miltii anni. ''
■^tlFERIRE=(;i/wire,-MCM, T.impflrs.,
vedi mferare. '
VlFfiROStr = t«;'orosu,-(l, adj., ţcM-
pestiiosus; tempest'osu, procellosti, plend
de viforu : ttmpii vifar'oau, ierna y^o-
rosa, ploaie viforâ'ie,
VIFER0 =i: r?/ortt, s. m., temiiest»!,
procclUf tenpestH prooeUouţ Ventn
tioleutu, ploula si Bioso^â nisociata dţ
-vWia mare, procella, tempestate: ui-
foru infriconiatUjperu âmenii st'vUelede
viforu.
* VIGEKE, vigui, vigutu , v., Tlgere;
a fi viuu, a fi tare, in tota puterea, a f[
verde, a ff in flore Conipara si 2 vegere.
* VIGILANTE , vigOaiitlâ; vigilare,
vigilationc vigilutoriu , iiigilata, vîgile,
vigiliariu; vedi : vegla, veglahte, v6glan-
iia, veglare, veglatione, veglatoriu, ve-
glatu, vegliariu.
* VIGILE, adj, s., rlf 11, (d'in vlgere);
care vegl^dia; vedi veglatoriu. Kadecin'a
familiei : vigilahte , vigilantia , vigi-
lare, etc. ■
t VIGINTI, adj. niim.,Tlylnţlidone-
dieci, in composite ca ivigintiviratâ, a.
m., TlglntlTlratoH, demnitate ib vigin-
tiviru; viyintiviru, pi. vigintiviri, vlţli-
tlTlr, pi. Tl^Intlvlrl , commisioiie de
doue-dieci de membri : vigintivirti in-
stituiţi de Cesarc pentru impartirca a-
griloru; vigintivirti unui municipiu.
* VIGORARE, T., Tlgorare, (d'ifl VI-
gor); a ăi. v'g6re, a întarf, a;,d vi€tia,
a descepti, a incoragiă, a inanffleti.
* VIGORATU,-o, adj. part., vlgora-
taS( intaritu, incoragiatu, insuffletîtu.
* VIGORE, B. f-, Tisor, (d'jn ylgere);
vertnte, tarla, cnergfa,' tăria d^ vifilia :
vigârca corpului si a svffletulw; omu
plcnu de vigâre, in tota vigârca sea;dch
tatu de natura cu una vigâre eslraordi-
naria; eandu începe langârea, se atinge
vigârca.
" VIGOR08ţT,-a, adj., (it. Tiforos»,
fr. Tl^onrenx); plenn de vigore, tare, e-
nergicn, corigiosu, desceptu : omuvigo-
=y Google
m^j
roiu, âe una sanetate vigoroia; ietrănu
«HM vigorosu; v'ţţoros^d junetia; armata
fote ătăiu de vigorosa c&tu ai de dtsd-
plitmta.
«^ILE, adj., Tllhj ertina, de micn
pteMsj fora pretin, de ihiea valiSre, fora
Taltfre : îueruvile, âmenivUi, vi^tiavile,
meree vtte; fi?, sânge vile.
♦ VîLISOBBE, T-, Tniaeer«, (d'in rl-
Hs): ^ ddrenf v)>; o si perds pretinln,
aMertini.
•TILIS^IOARE, T., TlHlIcare, (d'in
fllla, BÎ fMere); a amH, a despretiă : a
v&ifieâ una mvliere.
♦ VILIPENDERE, (se conjoga ca t.
tWfidare),' t., Tlliiientlere, (d'in rillg, si
y«>dei«); ff desprietifl, s comput intra
iiemica. ' '
* VILITABE, T., Tltltare, (d'in tIIIb);
tonii; a beMti ca nna meree vtie^
• VILlTATB.s. f.iYIlltâs,(d*iiiTlUB);
calitate de vHe. Btare de vite, eTtiiiîtate,
ndeo pretki, miea valtîre : cânSu Sun-
dimf/a etiwre, sepfeaente CT(iYa(ea;F(-'
Utatea sta m opnonfione cu caritatea;
* VILLA , 8. f. , Tllltf caaa Ia tâcm,
mea la ttabpa : vi{ia ritsUea, iftlli ur-
batMi mita magniAca ; viUa fi'actuaria,
unde se depunu si- se conserva fructele
atfinse A» pre agm; viUa mccngiurata
ds gruMne in mediulu unui câhtpa ctd-
Hmtu, apta a eoprende iote celle neees-
atâie ia 0!OHomi\l rurale; noi pdrecemu
vir'a la vilVa nâstra, si ne occupămu
meoMwmi'aj'V^ele cetlĂ-umari su pro-
mimUt CH iMe-e^ necegSarie pentru-
t loru; imperatoriulu Do-
I 'obso (HM mUa magnifica in
mtwttk Albanu; «li'a iht/n-rator^ta
Adrianu in veeinHatea Ttbwrelui eră
m^m^eâiu una cetate.
* VILLANU,-o, adj. b., (it. TlHano),
raitidvit rusticu, sateaHu.
* YILLABB,adj., rllUrlB, (d'in tIIIi);
r^tirn la vUla; ai
• VILLABID ,-(i , adj., vllUrlsţ (te
viUa, de 1& viila; crerantu in vilii , sau
\tv2la : ffoUine villatie, găsee villarie.
«VlLLAIIGU.-a. adj., riiutleisf
(d'iK:TlU«)i «are h afla in villa sau la
Vit.
1587
villa : câne vUlaticu, passeti villatic^,
educatione villaţiea. P'io vUlt^^ iiu fa-
cutu rţaiiabiî Tllld^ltf si francesi tH-
Uge, satii. " „ .
* yiLLiCA , 8. f., Tlllloaj' mulierea
vilîicuîm; ve'di villicu.
* VILUCARE, V., TiUlcBM si tUII-
earf, (d'in tUHodb); a conduce, â guver-
nă, a administra una vUla; a se porţi
ca unu ^lliof : ptinistrii audfţei »i avtdi
cr^u co poiâ viltîbâ in stătu ca in pro-
prietatea loru,
* VILUCATIONE, s. f., tlllloatlo,
(d'in Tillioaţ-e); actione da mUt'eare; ad-
ministratiopea^ unei viUe : vUlieatione
iniellepta st parca.
" VILLICONE, 8. m., TlUleo, (d'in
Tllla); administratoria aUu nnai viile;
vedi villicu.
* VlLLIGVra, adj: a., tllIUug, (d'in
TiUal; de villa, rustica; subst. ta., vUU-
etj-tu, TlUlonV, adcninistraioriulu veUei,
gurernaloriulu unei proprietăţi ^rale,
eţţoQomulu; subst. f. vi/^ic'a, Tlllle|i| mu-
lierea vilîicului, e66nom'a, caro caută de
celle necessarie la una villa ai pertinen-
tiete ei : vilHculu administra vilPa in
interessea domnului seu, si e respundi-
torîu pentru administrationea sed; vtE;
lic'a , care ds ordinariu e soei'a vUlicu~
lui, inca liia parte la administrationea
villei; — in muUe cetăţi villiculu pro-
cura migistratiloru, si mai aUessu os-
peliloru veniţi in missione publica; iote
celle necessarie pentru subslsienti'a loru,
* VILLIFERU,-a , adj.,(fr: TlUlfire,
d'in TlIIag , si ferre); care pdrta p^ru,
care are p6ru lungu : folie vtlUfere, ra-
muri viUifere.
*VILLOSU,-a, adj., Tlllesns, (d-io
tIIIdb); plenu de phru, perosu : pecore
vîllâse, animali villose; lieporcle e cellu
mai villosa dSntre animali; villosidu
leu ; plante villose , arhifri villosi, rade-
cine villose.
* VILLU, 8. m., Tlllasj pĂru.'floiicii
de pâru, motia de pSrn, pâru flocoosn,
pâra menntu si desu; fig. muscu de pre
arbori; vedi si 2 vellu.
* VILLUTU.-a, adj.. O*- vrflot»» fr.
vela); v'Mostt, CU p^ru dest] si mentita;
subst. m. viUutu, (it. ▼«lUtoi fr. T«l*«rr)ţ
>yGoog Ic
1588 - VIN.
teBsatuta de metasse cu pâra scurtn si
desa, caiifea.
• VIMil, pi. vmine, rlaeD, (d'in Tit-
re); Tergella âessibile ' cu care se pate
Itjgă ceva, radiiia, etc. : a imipkUi cu vi-
mtite; corbeile mplettite dHn nmiae;
musa de vmine.
• VIMKNTO, pl.-e, rlmentum, (d'in
Tl«re); lucra implettitu d'in mnine; mul-
ţime de vimine.
*VIM1NAL£:, adj., Tlmlnalis, (d'in
Tlmen); de vimine: SMce vtmiHale; stlba
viminaU; colUna viminale, un'a d'in
celle sâpte colline alle Uomei, nomita si
monte vtminaie, si simplu Viminale.
*VlMiNAKlU,B.m.,TiDliariiis,(d'iD
tIbcd); care tace lucruri de vimine, cor-
beile de vimine, nasse da vimine, etc.
• VIMINETU, pl.-e, Tinlnetum, (d'in
Tla«D); locu plantatu cu vimine, selba de
vimine.
• VlMlNIU.-fl, adj., TlmlMBa, (d'in
Ttnieii}; lacuta d'm vimine , de vtmtne :
nasse viminie, eorbelle viminie.
• VINAClU,-a, adj., TlBaee»^ (d'in
Tlmnm); de vinu.
• ViM ALiS, adj.,Tinalli» (d'in tImb);
relatiTU la vmu, de vinu : tăria vinaU;
subst. pi. vina^ie , TlaalUi-)'») sărbă-
tori la caii se guşti vinu^ nouw, si se
sacrifica lui Joue.
VlNAKlltiiij-escM, v-, (d'in «tnarÎM
de la vinit); 1. a face negotiu cu vinultt;
2. a pune tasaa pre vinu.
ViNABlTU , 3. m., tassa pnaa pre
vinu, impositu pre rinu : vmariluiu ,
outaritiUu si vaccarUultt au attrasau
blastemulu poporului.
VINAEID, s. m., rInarliiB, (d'ia t1-
iB«i) ; negotiatoriu de vinu : vinanulu
connosee mnuiu; ceUariulu vinariului
e pletu* de vinu veckiu; vinariulu vende
vinH^ti numai cu butea; la vinoriu^ no-
stru se afla vinu de tota caMatea,
• ViNUAPEKVINOA, si simplu per-
vinca, s. 1., Tlue»perTlneif si perTlnoai
una planta.
VJlNCEUE, vinsi si vinsei, vinsu si
inctu, V., TlDcerej a invioge; Tedi com-
positulu invincere=invingert.
• VINCIBILE, adj., Tinetbtlls, (d'in
,Tl«c«r*); cure se p«He vinc«=vmnge :
. VIN.
causa vincibik; si cu sensn actim, care
pote vince ^ invinge : argumeiUe vtn-
eibili.
* YINCIRE, V., Tlnetrei a legi : o
vinci rotele cu ferm; a si tn'nci ţtm^ele
eu flori; a vind mâmle et^v^ont eu
catene.
* VINCLU, sau mnaHu, pl.-«, tUw-
loB si TlDcnlnM, (d'in rlHcira); Jegs-
tura, acia, fune, lacia, catena : vÎHcMe
tuniceloru, a stringe vindele, a relaţia
vindele; a arruncâ in vinele; ^ndde
petiordoru; Sg. vincZuIu amiciiiei, voh
cltle sângelui, vinclele omorii, pinelulti
conjugale. ,
•VINCTIONE, s. f., TlnBtl«,(d'in
rlaolre); actione st effeeta allu actiooei
de vincii-e; legătura : vincd'onea r5(«Ji»n<
cu cercuri de ferru.
' VINCTORI0,-/oria, adj. s., *U«-
tort(d'ii) Tlnoire); legatorin : niicfo-
riulu rotelora.
» VINCTU,-a, a^., TU«tm, (d'in tIb-
elre); legata ; bute vincta «u eercuhiâ
ferru.
* YINCTDRA, 8. r., TlnflUra, (d'in
TlnetDi de la Tlnaln); l^^tuE» : nna-
tur'a mâneloru si a petioreloi^. .
'YINCaiABE, T., TlneRlare, (d'in
tIhcbUb); a leg&, a innodi ; a vinoulti.
pre cineva cu catene de auru.
* VINCULATU.-a, adj. part., »!■-
ooUtns, (d'in TlmtoUn); legata, iuft-
datu : Iwnbrici Vincu^t.
* VINCULU = vinefu, pl.-«, Ti«w^
lanj redi vinelu.
* YUTDEKIA, 8. f., Tindwla, (d'ia
rlana, si demere); collessulu Tinielun :
se approipia vindemCa; feriole m'wJe-
mieloru; m tetnpulu vindemidonkimMi
oceupâmu eu studit^ ne duceau la viu-
detme, petreeenu la vindemie, ne.inttf.
cernu de la vindemie; amuavutuvinif
mie formase. '■.■''
* VINDEMIABE, v., TlaHtaUrt,
(d'in Tlndenla); a college viniVi, astringe
strugurii : vinăemiămu cu]^ere;<ami
vindemiatu multu si bonu vinu; nu e
liertatu a vindemiâ in vinia stfoina.
*YINDESDATOKID,-((iria, adj. B.,
Tlndeulator, rlndentlaterlniţ (d'in «U-
dftMiare); care viH^eMta, oare mU^o
=y Google
VIN;
Tîni'a, eollegatoriu de vioia : vmâemia-
torii canto st lucra; am ăatu una m&sa
vitidemîatoriioru.
« VINDBMUTRIGE, a. f., (riiidft-
■Utrls); femina care vinămia; — nna
BtellBiQnrimîsa in oonstellationea Vir-
ginei.
« VINDBMIATCT,-«, adj. part., ria-
4eBUtat| MlleBsil; sabst. mvmfiienna-
telH, eollessnla.
• V£ND£MI0LA=:9mdmt>a, b. f.,
Tlaie»l»b« (d*!!! Tliiden1«);demiii. d'in
vmdflMia, mita mnâomn,* fig. mici -7%-
■a\\Bn:mreamiut6ttviHdemoUkmâie,
•■■et riiMi TlalealolBs resem, Cic.
• VIMDBMITOBIIT, s. m., Tlndenl-
ton vedi virtâematmu. "
VINDiaiE, ritultars, vmdttidne, vin-
dttortu, vindifnce, vindu^H, etc., redi :
Mmfere; oefiâiare, eenâtfume, vendi-
iori», venAUrice, eendtito, eto.
VINDICABE, T., Tlidi«ire,(d'in rln-
tlMre); 1. a pietende cera in poterea
dereptnM, a reclamă, a si arrogi; 2. a
appâ'&i a liberă, a salH, a preaerră;
3. a puni, a resbonă : a mndkâ tti/N-
ririe eu iiuln'a sm; a madică mortea
f^lehti sw,- 4. d'ia confusienea cn ver-
baln medieare, ee pnne io sensulu aces-
tnl-a : a vindea unu moriu, a vindid
^gele eapetate in baiâKa; suffenu de
trei hmi si n» ms potiu vindieă; m'a
vmcHaOk eu ne$ce ntedicamente forte
timplf.; plag'a e deschisa, puronOdia si
HW se vindica. Inse in acestu sensn, pen-
tru evitarea confasionei ar fî mai bene
a ne 'aeirf cu y. medieare.
■ TINDICATIONE, b. f., »Udl6«tl«,
(4*10 thidlaire); actione si effectu alin
aetionei de vmdietwe, în t. s. verbului,
prin urmare si in seniinln de mediat-
tiăne, unde ar fl de preferită form'a pro-
pria wiedieatione.
ViNDICATOEIU,-«ria, adj. s., ila-
4tnUr, td'in Tlnrileare) ; care vindiea,
in t s. verbului, prin urmare si ia sen*
vaiaiomedieatoriu^medieu, unde ar ti
de pefbritu form'a propria meâicatoriu
:= Medtoi.
VINDlCATU,-o, adj. part., vlndlea-
tu, (d'in TlBdleare); in t- s. verbului,
prin urmare si in nosuln de medicatu, \
_______ _ yj^ 1589
unde ar fi de preferitu form'a propria
medieatu.
* VINDICE, a. m. si f., ilndex, (d'in
Ttndioare); care reclama ceva in poterea
dereptului, care lîâa cef a sub apperarea
sea, apperatoriu, garante; liberatoriu,
salvatoriot in specie, punitoriu, resbo-
natoriu : Domn^teu e vindicde cn'tm-
ndoru secrete.
* VINDICIA, B.f.,Tl«dlflli,(d'iDTln-
dex, delavlBdleare); reclamatione Înain-
tea justiţiei : vitidicie pentru lAertafe,
ponere in libertate provisoriapeno se va
judecă cauB'a; vindicte pentru iervittUe,
ponere in servitnta provîsoria pena se
va judecă cans'a.
* VINDICIU, pl.-e, Tludlelia, (d'in
vlndex); vindicatione, apperare a derep-
tului.
* VINDICTA, s. f., Tlndlota, (d'in
vlm-dleere); 1. vergella cu caro licto-
riulu attingeapre servu'pâno candu pre-
toriulu pronunţia formui'a manumissio-
nei; serai ÎS>ercduprin vindicta; 2. ap-
perare, proteetione, Itberatione: vindicfa
Hbertoitii, mârtea e singur'a vindicta a
videi aeestei-a; 3. punitione puntra
reala commissu : vindict'a divina aS'
tSpla pre toH malefaciorii; la paparele
statice vindicl'a de sânge pentru sân-
gele versatu, se crede a fi deloria saera;
legile nostre pennali nu permiUu vin-
dicfa privata.
VINERE, tîinefi. etc; vediTinere.
VINETABE, vine^el^. vinetire, vine-
titu, vinetiuu, vinetu; vedi : venetare,
veneteîla, venetire, venetitu, venetiuu,
venetu.
VINETU, pl.-e, Tlnetam, (d'in rlmadi);
loCD plantatu cu vitia de vinia, vinia :
a pl<mtd vinete; prov. a si talia vindele
sdie, a Bi face reu sieşi.
VIKGEBE, vinsi si vinsei, vinsu si
vietu, V., Tlieerej vedi compositulu in-
vingere = invincere.
VINGUTORID,-«ria, adj. b-, vIcUrj
vedi compositulu invtngutoriu.
VINIA, (cn n moUiatu, viia), s. f. ,
vlnea, (d'in tIiid); 1. locu plantatu cu
vitia vinifera : a plantă una vinia; a si
ctitirâ vin^i; in Tirr'a romanesea sunt
mviUe si bone vinie; viniets nostre pro-
=y Google
15W VW.
dueu vinu eseellente; candu s'au eoptu
etmgurii, seeoUegu viniele; multiterranî
M oecupa numai eu cuUur'a vimeloru;
baseriifa se nomesee vini'a Domnidui ;
2. casntia, ambrariu saa folisiora cope-
ritn cn Titia de vinia ; de aci la antici,
uaa constructione de lemna făcuta in
form'a nont atare folisioru, cn caie se
apper&u impressnratorii ia contr'a ar-
mncatureloru iaimicilorD.
TINULG.adj-.TlBeKlis, (d'inTl»B);
relatîvu la vinia, de vinta : pamentu vi-
niaU.
TINIABIU.-o, adj., rUearlaa, (d'in
Tlnes); relatira la vinia. de etnia; subst.
m. viniariu, vlnltor, lucratoria si cd-
stode de vinia : am îa vini'a mea un»
viniariu preceputu, diligente si onestu;
viniariuUt h'are ăereptu se se departedie
de la vinia; ver'a viniariulu cultipa si
cuslodesee vini'a, iern'a eustodesee ca-
sele de la vinia, ai mai allesau eeUariele
eu vinu, cari se afla îa vinia ; mdierea
viniarivlui se nomesee viniaressa.
VINIATICn.-a, adj., TiBeatlcas, (d'in
Tiae»); relativu Ia vinia : euUuravinia-
tica, instrumente vini<Uiee.
VINICDLTOmn,-a. adj. s., careȔ-
tiva viniele. care se oecupa cu euUw'a
vinieloru.
VINICULTDBA, s. f., (fr. tIqIobI-
tnre); eidtura de vinie: vinieuUur^a cere
mai multu lucru de cătn agricuUur'a. si
este mai espusa eventualUatilont dt câtu
aeesta-a,
VINIFERU,-a, adj., TlDlftr, (d'in tI-
Duoiţ 81 Terre) ; care produce vina : sola
viniferu; vitia vinifera'; subat. pL vini-
ferele, (fr. Tlnlfires), plantele cari pro-
duc)! vinu sauunu succu analogu vinului,
TINIPICARE, T., (d'in viou ai fa-
cere); a face vinu; a prepară «rnu,
VINlPICATORIO,-(oria, adj. b., (fr.
Tlnlfloatear); care face, prepara vtnu ;
Bi care serve spre a prepară viiiu .*
a^aratu vinificatoriu.
VINIPICATIONE, B. f-, (fr. Tlalflea-
tl*a); artea de a face tnnu, de a Iu con-
servi, de a In cnretii.
VmiPICIU, pt.-c, (it. Tlnlfiele); arte
de a prepara vinu.
VINIMBTKIA, B. f., (d'in tI>u<ii =
mi.
vina, si p^pEîv = masorare); arte de a
mesurâ calitatea vinului.
VmiMETBICn,-a, adj., (fr. vlabii-
trliine); relativa la vimfmţtria ai la t>i-
ninutru : cercări vimMefrice.
VINIUETBU, s. n^ (fr. rlviBUn);
instrumentu cu care sa serresca lÎDienii
spre a eonntjsce caUtatefi vi^i^ ; ccm-
peratorii de vinu cerea vi»»M a/k vm-
nutrulu.
VINIOLA = Kim&ro, %. t. tIiimU.
(d'in Tlnet); damiiţutiTU d'iDri^Ufi, miea
rinia : ui place a me oceţ^ cu eiHior'a
mea; Bomnwlu mi a ienedi^s» wnior^a.
VINITORID,-(Bn* adj. b„ iil»tt«.
TlnlUrtu», (d'in rlBŞH); ^^i^^ţj^, cal-
tivatoriu de vinia : vinii<fri%du aBţywffli
supa, lega, euretia, coMege şi.işfşipa
vinfa.
VINIU.-a, adj., vlieiia; (d'in tIhw);
de vinu : auccu viaiu, mustu vinişi..
VINOLKNTIA, s. f., TlBftle«Mp.:(d'in
vlnsUntnit) ; atare de tWlenţţi, bâtfa;
omenti cu ment^ se te«nu de x^oiaUia,
ridu inse de vinoUnti; vinfUţniCa face
pre omeni stupidi.
VlNOLENXn,-a, adj., «IwleMtw,
(d'in Tlfl««); impregnaţii on.vinu : tw-
dicomentevino^^,' in specie in«»,t>^tii
si betivu : oom vinolentu, hetrânu vim-
letitu, betrâna vinolettia; subst. viwlen-
tii nu 8u amicii mei.
YINOSITATE, s. f., vlnţiHiiţ, (d'iii
vlii«sii}; calitate de vinosin sucii.viflosw,
gustu vinosu : văiosUatea unei «u^sfatf-
tie lieide,
VINOSU,-a, adj., tIromb. (d'i^ >1-
bib); 1. plenu de vtnu;.âe afli, .1)^eţu,
imbetata, si applecaiu Ia \\n\i,f.poetiţ,
vinosu. betrânu trinosu; vspdiu iţinosu^
la care se bee multu ţinu; 2.caras^mina
cu vinulu, care are ceva. d'in natur'a yî-
nului:sajiore*vinosa, oăorevinâsfitSuaf
vinow.
'^INSUrO, adj. part.» (d'in vincere=:.
vingere), tIcIm; invinsu; vedi qqinposi-
tulu tnvinsti.
VINU, pl.-tin, TlBnnţ (oîvoc)f;lic<}re-,
bona de beutu stârsa d'in uva (stru-
guru) si trecuta prin primulu grfdv de
fermentatione : vinu albu, vinu ro_siUt ,
vinu nouu, vinu vedu, vinu tare, vimt ,
=y Google
flâecu, vinu dulce, vitiu aspru, vinu a-
maru; vinu euratu, vinu ariefadu; vi-
ntdu cu cătu e mai vechiu, cu atăia e
mai preliosu; la misa beemu câte unu
poeariu Ae vinu; m vinulu tare^iQrţi^mu
una bdna portione de apa; vinulu muUu
imiila, si mai t^Uesu eându e ,sî tafe;
vinulu Uara ânim'a ovwXui; vintAu e
Ibpie pentru letrâni , inse striedtiosu
pentru eopiUi; la Somani i» primele
tempuri alle republieei eră d^ruinter-
ăissu femmeXoru ie a iee vinu, si dne
descoperiâ pre soci' a sea beendu vinu, pu-
tea se ua repudiedie; omului ieetu se
deslega lithVa si elXu spâne totu ce are
la anima, ăe aci proverbiulu, co in vinu
e veriteUei machomedaniloru nu e per-
missu de lerfe a hee vinu, inse cei mari
afla modu de a trece pre longa lege.
TIOL&rrviora, s. f., rlolKt (dedio.
d'in gr. Ţbv); 1. genu de plante d'ip fa-
miira'vfotacteloru, care an de typiiUDa
planta de primăvara cu od6re placată,
ai cu colâre mestecată de roşia si ve-
netu ioclrisi^j 2. instruineatu idusicale
cn' patra c<irde intense pre una pantîce
de lemun cavu, pre cari se trage cn ar-
cula c&ndi se c&nta : iţ cântă sau jopâ
pre m6ra, mu^c^a ^iti viord e cea mai
vâiâ Si mat plăcuta; viSr'a e'instrumen-
ftUA principale la concertele nostre.
* VIOLABILE, adj., rlolabllls, (d'in
violare); care se pote violă; contrariu
irtviolabile : anima violabile; ^entia vio-
li^y; partea eorptdui cea mai violâbile.
* VIOLACIU,-o, adj. rioluens, (d'iO
Tl«lt); de coWrea vi6relaru do prima-
râfa, TiolettD, veneta; subst, pi., viola-
eiele, (fr. TloUetie»), familia de plante
car! aa de typa viâr'a de prîmhTâra.
•■"VIOLARE, T., Tlolsro (d'in »Is),
a vsttetDil, a caM, a maletractă, a; stri-
că; a do sonoră, a stapră : nu se covine
a vitUăpre «emifle neci cufdpfănebi cu
vori^a;omenii rei si foyafric'alui Dom-
nedteu vioU^a case, temple si altarie;
cotrnptH vioîSdta virgini si matrone.
* TIOLÂRITJ,-tf, adj., TiolarU, (d'in
tI«U); relativa la viola; subst. pers. viola-
riidu, TloUrlDg, tinctoria in coMre viola-
cia sau videtia; snbst. reale, violariu. pl.-
0,' vbUrltim, stratu de vi6le=vidre.
no. 1591
* VIOLATIpNE, 3. f., vlolatU, (d'in
violare); actioue de violare : violaiio-
nea credentiei , molatidned religionei;
violationea templeloru cot^mjissq^ţ.itar-
bari revoltă ânimele totor\t _ creştiniloru;
legile punescu aspru violaiiottea femi-
neloru. vlrginiloru ei a prui^citoru.
* YIOLATQBIU,-(oWa, adj. b., tIo1«-
tor, (d'in jMfirt); ca,Te m^li^f,^\iijti a.
verbului : violatorii âer^turuoru urna-
nUâtii; ănimele <^eşţe urrescu pre vio-
latorii lueruriloru saerţ; vif)If>^(fpi.con-
stiiutionei se puneseu cu suppiiciulu es-
trema. , ,
•TI0LATRlCE,9.f.',TlQlfttr'l5îfeiuina
care vioUdia, violatoria .-natura vio-
latrice.
* nOLATU,-a, adj., vloiatpg, (d'ia
Tlolare); Tcttematu, călcata, maletrac>
tatd, stricata; desoaoratu, spurcata, sta-
prata ; credentia violată,'l^gammţVfVio-
lalu, eonstituUone violata, ţegi violate,
case violate; temple sacre violate de im-
pii; mulieri oneste violare, ^ de bfi^fi^rj;
virgini casfe violate de 6me'ni corrupti;
nemica n'a remasu neviolaiu de,ţnims-
trii celli rd, can usurpassera p<^sta-
tea suprema insfatu.
* VIOLENT AKE,-^«îitt, y.,,(fr, rto^o-
ter), a applică violcntia, a constrînge :
omulu moderata nu violentedia pre ne-
* VIOLENTATU.-B, adj. part,. , (fr.'
TlttlenM); constrinsu, reduasu a facece-
va in contr'a volientlei selle.
* VIOLENTIA, s. f., vfolentia, (din
Tiolentui); calitate de violent», carac-
teria violentu, impetaoaitate, mare gradu
de snergfa, rigiJre, ferocitate : violentVa
ventului , vioUnti'a frigului, violsnifa
caldwrei; inimicii ne attacara eu violen-
tia; lassati violenii'a, si aacuttaii de rd-
tione; violentiei se oppune violentia; in
violenii'a meniei făcu fapte cari ntţ se
potu escuaă; violenti'a e calitatea letdui,
dolulu a vulpei.
* VI0LBNTt7,-a, adj. .Tiolentos, (d'in
tIs- = pi%); impetuosu, tare , energica, '
furîosu : ventu vioUntti, ăorere violenta,
omu tiolentu. impetuvidleritu, fapte vio-
lente insocialc ■ l vo '■he violente; cu omeni
viokHiisenutelidlavorba; mâneUvto-
y, Google
1592 TO^
lente faeSese inerwOa m tâHge;a£eaiu
omu viderUu nu sufere ca se i eontraăica
âneva; violente su ferde aelbatiee, omu-
lui te eovinejeji tempere violentfa.
« VIOLETTUra, adj., (it. TlsletU,
fir. Tlol«t); violaciu , rSnetu : vid^ttUu
e una colâre modesta; violetiulu e utti~
m'a colâre d'inprism'a soiaria; place u-
nerv 6meni a se tn^aced m violettu.
* TIOLINA, B. f„(it.Tl«llM, fr.TU*
!•■); instrumenta de mnsica ca corde;
vedi mola:=.viâra sub 2.
* VIOLINISTU, 8. m., (it. tU1IiiUU){
care cânta cu vîolih'a eau viol'a^xior'a.
* VIOLONCELLISTD, B.m.,(fr.TU.
bBtiellUte); care cânta cu violoneelMu.
* VIOLONCELLH, pl.-e, (it. tI«1«m-
celUi fr. Tlolaieelle) ; înstnimentn de
mosica cd c6râe, ca si vidih'a sao vio-
Va =: viâra. inse de ana dimensiona
cu multa mai nure.
« TIOLONE, s. m., (it. Tl«l*Bfl): aag-
mentativn d'in tnoZa = oiâra; viâra ca
tonn bassu.
* TIOLONISTU, 8. m., (fr. rtoUiUte)
care cânta pre viâra cu unu talentu raru.
VIOBA, 3. f., rioU; 1. flore de prima-
T^ra; 2. instramentu de musioa cu patru
oJrde; redi viola.
YIOBELLA, 3. f., TttUi deminatiTU
d'in viora, flericella de primăvara.
YIOSIA, s. f., (d'in viosu); TlraelUi;
Tedi viuosia.
TIOSU,-a, adj., (d'in ot'hu), tItmj ve-
di viuosu.
* VIPERA, s. f., Tlpera, (d'in tItI-
par« I); specia de sârpe : vipera veninosa;
m'a musccUu una vipera; proy. a nutri
viper'a in senu; viper'a uceiăe cu veninu
pre benefactoriulu seu.
*VIPKRALE, adj., TiperalIS) (d'in
Tiperâ); relatÎTu la vipera : erha vipe-
rele, bona in contr'a mascatarei de m-
pera.
* YIPERARIU.-a, adj-, rlpenlls, for-
ma Tulgârisata sjDonyma ca viperale.
* VIPERINU,-a, adj., Tiperlnns, (d'in
rlpera); de vipere sviserpi : musc^ura
vipmna, veninu viperinu; erba vipe-
rino^viperale, bona in contr'a masca-
tarei de vipera.
* TIPERHJ,-o. »4j-, Flpewwi, (d'ia
m
Tlp0ra)tdetnjMraBaa deserpe ^tufflatn
viperiu, ă^/Ui vipmi, penne viperie, pi-
rulu viperiu ailu discordia; tororUe n-
pme, furiela ca şerpi pre capa; cânele tn-
periu, cerberulu.
♦VIRA, B. f., Tlrit(d*ln Tlr)iiiia-
liere, femina.
* VIRAGINE, 8. f.. Tlraf •, (contrassa
Tirf •){ virane robusta, eroina, amazone :
viraginea Jutuma, viraginta Ifmerai,
viraginea Diana,
* 1 VIEATU,-a, adj., Tiratis, (d'ia
Tir)] barbata, ca anima de barbata :/(h
mMa viraia,
* 2 VIRATU, B. m., Tlratm , (d*in
Tir); portare barbatesca, cama se ooTine
unui barbatu.
* VIRERE,BiOTre««re. v., rlrere* tI-
reseerflf a fî verde, a verdi, a inverdi.
Badecin'a adiectirulai verde si a sabst
viretu.
YIRETTJ, pl.-e, Tlretu si rlrMtia,
(d'in Tlrere) ; loca verde ; locu ca Jrba
verde, verdetia, colon verde.
VIBGA, virgare, virgariu, virgatariu,
virgata , virgetu , virgin, virgosu; Tedi :
verga, vergare, vergariu; vergatorin, ver-
gatu, vergetu, vergiu, vergosu.
VIRGILIE, 8. f. pi-, Yeiivergilie.
* VIRGINALE, adj., Tlrglaalli, (d'ia
Tlrgo, TlrglnU); de virgine, cuma se ce-
viae aaei virgine : portu virgindU, mo-
destia virgiwJs, verecundia virgiavAe,
puăidtia virginale, plânsu virgimaie.
* VIRGINARE, V., rlrfeuri, (d'in
rlrso, Tirgliila)| a pertrece virgine , a
fetiori, a se porta ca virgine : aceste mu-
tieri au virginatu douedieci de anni, oen-
mu a'au maritatu.
* VIBaiNARig,.a.adj.,Tlr«lD.rlB.,
(d'in Tirgo, Tlrglnls)! relativa la virgine,
de virgine : eatone vtrginariu, eata vir-
ginaria, care fura virgini.
* VIRGINE, s. f., Tlrga, (contrasul
d'inTlrago), feti<}ra, fât<i carata, rerţais:
virginiU din natvra suni pudice; nr-
ginile se aduna si conta versuri sacre;
formoseti'a vwginUorudeac^ptaaâuHnh
tionea speclatorihru; easUtatea virgmi-
loru se. pinge pre fada lom, pni^tetia
virginiloru e eeUu mat formoau oma-
mentu idlu loru; virginUe ve$t(Hi «nw
=y Google
VBI.
1693
eoHsecrate «tlfultii Veaiei; aceste virgini
$e cJJegeau dintre fetele celle mai nobăi
in etate de sSsse peno la dieee anni, si
Berviau treidieă de anni, in primutn de-
eenm» inveOau adtulu, in seeundulu de-
txnniulMpraeiieaH ti in lertittludeeenniu
doeea» pre novitiey dupp acesta terrmnu
patedu esai din ten^^ si se poteâu mon-
td; creştinii glorifica pre vwgitua Măria
oare a «ţMCuftipre Ohri^u, ai a remasu
virgine ti dtipo naaeere ; fig. tirra, pa-
mentu, virgine, Bohioratn; selba, padore
virgine, neatioDEiR de Becure.
* VIRGINITATE, a. f. , rlrtcluItM,
(din TliTti Tlrslnls); calitate de vir-
ane , stare de virgine : virgintatea e
tata flâre eare se vacedesee la attengere;
e peeeatu a violă virgnâtatea; juni, re8~
peetaU wginitateafetdoru; virginile şa-
tre» au pastrain virginitatea pino in
• VIRGINIDra, adj., TirrlMu, (d'in
iltg; TirgUit); relatÎTu la virgine, de
virgine: figura virginia,frontevirgima,
peru-virgiMU, efynavirgima; veatimentn
virgini*i( portu virginiu, ptulâre virgi-
Nta;aZtotH mrginiu, allu Vestei; săgeta
vh'ginia, a Dianei, tare a remasu pumre
vb'gine,
" VIRGOSU,-a, adj., Tlrrosw» (d'in
Tlnr«)ţ redi vergosu.
» yiBG[l}Lk^virgttra=vergiira, b.
f., TirgaU, (d'in vlrga); demiDut. d'in
virga=a>^ga, vergella; io gramm. micu
semna de iaterponctione, prin care se
separa metubnle anei frasi , comtna ;
pumetu si virgula=semic6lu.
« VIBGULAB£,T., (it. T[rKeI»e,fr.
Tlrfciiler) ; a insemnii cu virgule, a se-
pară membr^e firaaei ifiiavirguie.
• VIBGDLiEIU,-», adj., (fr. rlrfi-
Uln); reUtÎTU la va-gtda, oare stoiina
cu una virgida : ăenme virgularie, sepa-
ratUme virgttl<uia; subsi f. virgularia,
(fr. Tirgiilâlre); 1. gena de piuite d'in
Aqaeric'a; 2. gena de polyparie.
* vmGULATn,-», adj., TtmUtss»
(d'in TirgmU)} 1, vergatu; 2 insemaata
ou virgtUe : diseursu virgtUatu, frase vir-
(/hWo,- fig. onw punctatu n virgi^a^
care m essactitudinea merge peno la
* VIRGCLTOSU,-a, adj., Tlr«ralU»i,
(d'in Tlrgultnn), plena de virgulte : loeu
virgultOBu, campu virgultoau,plantavir-
g»ltâ8a=virgultu.
* VIRGULTU, pi. TlrgBltnm, (in loco
de Tirgaletutt, d'in Tlrfnla)) planta care
da numai vergelh, si nu cresoe, sau n'a
creacntu inca, ca arbore inalto; tnfa.
* TIBGUNGIiA sau virgtmâiia, s. f.,
TlrgucsU I (d'in Tlrgo) ; deminat. d'in
virgine, virgine mica, fata, vergura.
* VIBIA, 8. f., Tlris. pL rlriai specia
de braciaria pentru bărbaţi ; redi si vi-
riola; ~- compara ai popnkriula nostru
verriga.
« VIBIA1U,-a, adj., ftrUtas, (din
Tirla); munitu cu virie = braciarie.
* VIBICL£ sau nneuls, pL f. Tirl-
«nle, (din rtrei); mica potere, mioa a-
YOre.
* VIBIDASE, T., Tiridue» (â*în rt-
rldls); a verii, a mverdf, cu sensn si
transit. si intrans.; redi verdire, ai oom-
poBitnlg ÎMnerdire.
* VIBIDABrcr,pl.-e, TlridarUm, (d'in
TlrldtB); verdiariu, locu en verdelie, gra-
dina; vegetali, plante, arbori 7erâi;Tedî
ai viridiariu si verdiariu â twrdwfti.
« VIBIDE=t>0rdEi, adj., tItUIb, (d'ia
Tlnre)*,' vedi verde.
«VIRIDESCEaE,T., TlrMeieen, (d'in
TtrUU); Tsdi verdire si compositula JM-
verdire.
* VIEIDIA = verdia , s. f., (d'in pL
TlrldU,*liio); vedi v^dia.
* VIBIDIABIU, pl.-«, Tlrlilsrlm ,
(d'in Tlrldts); loca ca plante venU, ver~
dietu: vedi verdiariu si verdietn,
t VmiDI- , (d'in TiHilB = Terde) ,
in oomposite soientifice, preoumu ia :
viridifimi,-<i, adj., (fr. Tiriitlere), eare
are fiori verdi : narâssa vmd^om; vi'
ridifoliu,-a, adj., (fr. rlrMlTelM), care
are folie verdi; vir^pede, a^j-, (fr- Tlrl-
«ri4e), eare are peÂorele wrdi;viridi-
pennu,-a, adj., (fr. Tlridlpesiie), ea»
are aripiâreleva^di: insecte mridipenne,
« YIBIDINA, s. f ., (fr. tIfIIIm), ma-
twia colorante verde a planteloro.
* VIBIDITATE, 8. f. TlH«lt«a, (d'in
Tiriiii); calitate da «w^, colore verde,
verdea, verttime: viriiHateafratelaru,
>yGoog[c
tmriiUaiea taării; fig. Vigore, târfa ; le-
tranetiele rapeteu viriăitatea.
* VLBILB.arIj., rlrllls, (d'iB tIf); bar-
batescu, de barbatu, 1. relstivu Ia s«xu :
aexu virile, itirpe virile, fatia virUe,
vaitu virile, parit vinîe, mem&m virile;
2. rolatirn la etate : etate virile, toga
virile, portare virile; 3. in senao jaristicu,
c&ta vine la osu onra, la uni pcrii^Ba, la
unu indindDS : partione virila. Dornne-
ăieu dede mvnle fia-ovm omu m portivne
miAe; 4v %< c&tu si euAu s» dOVtse'u-
nni bar&atn-: âm'ma vifiîe, oraiioiavi-
rile , imgeni» virUe , dorere sufferita at
tăria vtrUe; fapta virile.
* VIBILI8AEB, V., (fr. TlrllUbr); a
face virîie .- educatoriviu pate virilisâ
pre unu tSneru, st effeminâ pre aUulu;
aetsla acriptoriu scit virili$â atijlnlu, a
la face vigorosa.
* VIBIUSATO.-o, adj. ptrt., {Ti". tI-
tUMt); «nerţicD, vigorosu ; stylu viri-
* VIEILITATB, B. f., Ttrilltafi» (d'iB
Tlrllta) ;.oaliUte de virii^, stare de vi-
riie ; caraeterin virile , «tate virUe : a
ai^tmge la virilitate; a fi m virUitate; a
ăâ seitme de tnriUtate; a priva pre cineva
de virUilate, a ia castri.
* VIRIOLA, sau viri6ra, g. f. , vlrl*ls,
pi. f lrl«bB; (d'iB Tlrla) ; speofsl de bi^-
oiaria pentă*a bărbaţi. Compara popula-
rinlu noatrn verriga.
*YmiOSn,-a, adj., vitîosM,' (dla
Tirea); plenu de potero , vigorosa , tare,
eoer^Mi: medieamente'tXriase.'
« VIRIPOTENTE, wlj. , : tlflp^tena ,
1. (dio vtres, si pateifi^, tare in potere,
iDUaitn camare patere, epithetn datulai
Joaa : dteulu viripvtente; 2. (d-in Tir, si
pvuis), cai» pote iJDâ ana barbata,
can e in etfktea de maritatu, nobile : fettt
viripotmtt.
* .VIKITAN.U,.a, adj., TlrltantiD, (din
Tlrltlm) ţ ^3tr^buita pre capete: ti^«
viritanu, ig«r rlrltaiinsţ Feat.
* VIfiITE,adv., Tlritm, (d'io rlr), pre
capete^ lft&-oare persona: a distribui
unuagmvirite;uimpiXt(ivirit«Hnasim-
ma ă« argcnit, .
* VIRCBB, 8. f., Tlr»r, <dlo Tlwrt);
verdetia^: wnifea profetom, virorfa or-
VIR ^
d«*îw», virarea semenatwelaru depri-
mavera.
• 1 VIROSU,-a, adj., Tirvsas, (d'in
Tir) ; care &mbla dapo bărbaţi : miiitre
virâsă, precumu au si barimti anXiUrosi.
• 2TIB0SU,-«, aâ3.,TlreSii*, (din Ti-
ng); plena de 2 viru , in t. b. acestat
subst. a) plena de amore, de sttedi; de
z^oiB : IiMun rirbie, peseivii^oaij b) care
myrosa tare , patbrosn , fetidu : odore
virâsa, remediu «iroM; e) TetJeoosa : IIM-
teria viroM. impmsefura viram.
• VIRTUALE, adj., (iţ. TlrWaWi fi".
vfttv«I); oare e nutUai' ia ţMleb^fa si
foia eftectil aictaalâ : txddtlra virtuidi,
intantione virtuiAe; »Wi foK etoemu fa-
cultatea virtuale ăea^ borti. Si prtW «r>
mare fsriciti; iti mschania» ae vorbeşte
de momente virtuali oile poteritiru.
• VIRTUALITATE, 8. f., (it. Tlrhi-
lltă, fr. TlrtuAiltri), calitate de virfOtdt,
in opposîtiona ca ahtuiditdi^'.'
• VIRTDOSUr*, adj., t1Hi»sui, (d'iB
Tlrt««); plenu de virtate. 1: itf ^nsa mo-
rale : omw virttiosH , mtdiere tnrfMosn;
fapte virtmse, viStiâ vitiu6sa; 2. în seaw
artistica, escellente, mai alleseo in mu-
aica : unu virtuosa in viSrci, una v^-
tuoaa in piano- forte; 3. virtuo$u:=^ver'
toiu. tare; d»ru; vedi vertosi^.'
VIRTUTE, 8. f-, Tirtos, (d'in tIP),
1. proprie, barbatia, târfa, potera ,' *i-
giţre, energia , calitate ioalta, esceHen-
tia : virtutea bracietora. virtutea AâtNCd,
virtutea miliiaria; f^tutile memoriei,
clUf eră dotatu eu tole vwttOHe oratori;
virtuţile corpultti si alte suffletului; nw
dicii eonnoaem virtuţile erbeloru ; vWtb-
tea leului, virtutea ealtuliti; 2. in speofe,
bonetate morale, onestate , iiit^gtit&te :
stoicii diceau co virtaiea a singurtdu
honupre lume; anticii namerati ^itrv
virtuţi principali , «rOeUepthtUa; mtiK-
mea de anima, temperaMfa St derepta-
tea; virtutea se Of^tte vititAia , ptmtit
numai prin virtute se inoitiii m adtk-
verat'a sea ăannitate; boh'ă volientia ur-
mata de adoperatioma de a st implent
detcri'a constitue addeverafa virtute;
virtuict principale a uneifemhte e eas-
titatea; ii. figuratu ■sedîce': w (nrfHfftt
unei legi, i» vwtuiea unui ărep^ si:
yCOOglC
i^ j^oterea unei legi, in twterea untU
dr^u, Sendu co cotare lege ne periDitte
B411 şe impune, fienda co avemu cotare
^reptu. Yedi si form'a veriute.
1 * VIBU , B. HI., rlr; barbatu, in op-
positione ca ftmina. Badecin'a deriva^
telprn : viratu, mrtute= veriute, virAe,
v^ite.
Z. * yiKU , 8. in., Tlr«Ht !■ Hmdrena-
tonle, 8DCD, zâma de plante saa de ani-
mali, ssmeatia de animali ; 2. ntiro^u
tare, pntoie, fetore ; săpare amara, re*
pomnu^gretiosa; S.Tansau : viruuc-
ăAitoria, tnnt d» plătite, vini de s^rpe,
viru rofidu; vipera plena de vvu, vini
siphiîitţeu, tdru mrii>licu. viru de rabia;
ăg. aeâtta femina e numai viru; ea si
t^sa vindu.meniei asupr'a mea.
. •VIBULENTlA,a.f.,îlrilentU,(d'în
TlraleatB«]; calitate de vînUeatu, stare
de virtdentu : virulenti'a unei umori; fig.
vindevti'aunui disavsH-
.,• VIMLBNTU,-* Rdj.,,Tlr«l6ntn8,
(d!in TlrBn); veaeflosu : şerpi vîn^enii,
mt^aoaiura mndenta; ^g.discurau viru-
laitu, aatyra mrulentar stylu viruktUu.
YlSk&Rr^diu, t., iftamUre ; a ă\6
vist, a £^taBi& d^mindu : âmenii viiâ'
^Ot diro visedia sianimaUle; amvişcUu
tSta n^ptea; dfi mdte ori am viaai^ Ih-
CŢwi ii1)8urde la carin'amcogetaht neai
in ufta dat»; visăm co calktoridm pre
Mţura; tpfme'tni.w ai vi»aiu oaia n^te;
9'a tnfeflffilatw cea «e nai vimUn; mor-
hosU visldia luoruri fora ct^u si fora
e6â(i,'. (k^endulu msHia pane alba si
came, grasaoi avarii visedia monti de
attru; Hnii 6mmi visedia veglându.
,VISATOKlU,riorio,adj.8.,Hojiuit«n»î
csţe visedia : msatorn nu si adducu toiu
de a un'a a mente de eeile ce au vis^tu;
visatorU descepU vtnt frfiti,lioţii<u.met*^
teeaptii. . ^.
VJHATU^-f^j-.MjRţUtu} apparutn
iUvisu: persorn wate, lucruri visate,
inietnplârivis^'
.♦VISCABAjaiNE, B. f^ rlB««ni^,
(d'ifi Tisena); una planta, carlina.
,<«iVIŞC4BB„v.,Tl|e«r«,(â'inrlHini);
a ,uf)g^ cu npa şnbatantia viscosa^^gla-
« VISCATU.-ti, adj., riiMtas, (d'ia
TU««re); nnsu cu visct* =zglatjnu : vtr-
gâle viseate; mâm viseaie, de cari se li-
peeee lucrulu attensn.
" YISOEIBABE, t., (tUowu^ a dir
stribui poporului came taliata.
« VISGEBATIONE, 8; f., rlMer«U«,
(d'ia TUetr«);distribiitione deoaj'iţ«,,fo-
cata poporului.
* YISCKBE, pi. viseeri, jlMm, mu
all^aau ia pi. vlMera] piirtile. interiori
alle corpulai animale , inteatioele , me-
Dutaliele, at&tu celle nobili : cârdea, â-
oatulii, puimoaii, r«nicli, etc, cttu si
celle ignobili :Btomacbulii,matiielB,ete.;
metaf. eamea; ai prin ^tanwoBe : car-
nea si s&ngele, in aenau propriu si figu-
rata : viscerile matret, cc^tillolu ; vMefr-
rile statului, tdscerUe eetcdri ,-[ visderile
moHtelui, . •
* VISCERin,-a, adj., TlBoereis, (d'in
riHonS) flseerls); d'inmeert, dettjfcdrt.
«VISClDU.-a, adj-, fltelOs, (d'ift
tU«bbi); de natur'a visetdui = gluUna-
lui, viBCOsUi glutinoeu.
* YISGIKA, s. f^ (St. TlMiB»); aub-
stantia chyoiioa «are se afla ia vism. =:
glatinu:t«scin'a e mai Uusiâra ÂC'Câtu
ap'a, se immâUia de caidura, ts ttfsace
si se in/la.
* VISCIVQEţJra. adj,,(fr. rtMtntrt);
care-iiâv^ra =: manoa vesm :jiMMn
visâvore.
»VISCOIDE, adj., {fr.Tlw«H«Hcare
s^mina cu vese^; subst. pi. viBitAdUe,
familia de plante oari au de tfpugenula
visen =■ vescd.
* VISCOSITATB, B. f., (ît. ThMil-
t>t«, TlBeosttad» ţ riacoBlui, fr. tI»*-
sttâ); calitate de viscos» = ghttaosa,.
tenacitate, propriotata oare coBBlste in
una certa adeeioae a m^lflcaLalora mp?:
puriloru intre sene si cu corpurile vft- .
cine, care faoe ca sile Be resista nuiUu .
unei separatiene totale, si se se^ut^uoa
violentiei faoute loru mai muItufieUtk^ .
deodu-B« de c&tu separandu-ae.
*.VIBGOSn,-a, adj., it»e»tp», ^'in
tImvdi); gliitiBOSU,- tenaiie : tnatftrithW' .
seosa, eanu viatâaa, UcoreinMâea.umâe»<,
visc6aa. . ■■ >
l..plMta<pAwaita «ue ciesce prd-ar-'
>yGoog[c
15M
na.
bori; — ia «MBta eensa mai mnita sub
form'a vesm, (vedi 2 veseu); 2. glutinu
făcuta d'in baccele de viseu, — in aoestu
aensn mei mnltn sub form'a mcH:|»u-
aerUe miei se prendu eu viseu.
VISIBILK, adj., rlBlblUi , (d'in ri-
int); care se p6te veăe, da vedtOu :
DomnedUu e ereatoriulu totoru lueruri-
lont visibUi si invi$ibiii; $e appropia de
noi una ecmeta, care e f wÂile flMmat
eu odii armaii; Seeo uhu omu care nu e
viaibăe una data pre stptemâna.
VI81B1L1TATE,B. £, Tisibllltaa, (d'io
vlilbillH); calitate de visibUe, possibili-
tate de a fi veduiu .- visUrilitat^a unei
comete eresee eu appropiarea ei de pa~
* VI8IPICU,-o. adj., TlBlfleiB, (d*!!!
Tla», si fM«re) ; care face ca se po-
temn ved^.
VIŞINA, B. f., (it. Tliflltla), «eruiB
Midm) friictalu visiniUm : visxnde tu
mai acre de câtueerSeiele; vişinele sure-
^tritârie; mutierUe faeu duieitia de vi-
rine, de^Ulatorii faou racldu de vişine;
virinde ttrac6pte faeu vermi.
VISINIUU = visinU}U,-a. adj., căra
are ocMrea «tainei : /âcia visinim, tino-
tura vMtnfua.
TISINU, 8. m., (it Tiseialo), eeraana
■imilana, Imm. arbore care produce
vişine, specia de ceresia : visinu selba'
tieu, visinu attmtu; gradina de vişini.
* VISIONABIU,-a, adj., (it. Tl>l«iia.
rU, fr. TlsivniBlre); care crede co vede
£antasmat«, co are revelationi de fieotie
mai iaalte; fig. care are idee astrava-
gsntî, pla&nri chimerioe; subst. unti vi-
sionariu. una visionaria.
* VISIONE, s. f., Tlsl*. (d'ia Tlam,
de h Tii«r«); actioDA si effeDtu alin ac-
tionei de vedere : visione directa, visione
r^lessa, visione refracta; meehanismuht
vitiomi, ftnomeaulu visionei, theori'a
vtMMM; visione naturtde, virionearlift-
eiaie; thei^ogii vorbeseu de una visione
beat^ka prin ■care fericiri vedu pre
SomnecUtu; acista pretenea visione te
nomeste si vwtcne intuitiva; — vtsiomse
nomeseurivisde, simaiaUessuvisdeee
visSdia unii6memetto<Mi ăesiMti; edari
«tfiofii sunt producte aUe unei imag^
nationi morbâse; ameonoseutu unu ohm
care pretenăea eo are viaioni.
YISITA, 3. f., Ot- Tisita, b. Tlilt«),
TtBitatia; actioae si effecta alin adaoaei
de visitare : visita ordinaria, visita de
ceremonia, visitade anntUu nouu;ttfaee
visite, a recepe visite; a merge in viita,
a fi in visita; a fi detoriu cuiva una vi-
vita; a uită de a face una tftmfti; carta
de visit€t; meăidifacu visite morboriloru;
ane ehiamapremeăieu,edetoriuasohe
visiteîe luiţ visUtie eommistaritoru âe
politia petâru descoperirea f\r9oru; e-
piscopa faeu visite pastoraHinHeeânk
hru; vinfa ospUieloru, mriffa pauperi-
loru morbori, visita eaptiviloru smU
opere de carUate ri de miserieordia; w
faeu visite imtituteloru , sftiMItmmfe*
loru pMice ri private, spre a se vedein
ee stare sunt, ri a se leuci mesure de
ammeliorare M easu de necessiteite.
YISITABE, r., Tlaltare, (dlo rltere,
de la rldere); proprie a vede adese ori;
inse in specie : 1. a merge spra a redÂ
pre cineva la oas'a lai : a mntâ amieH,
a virită eonnoseutri; 2. a faee virite de
ceremonia : a mmtâ pre_ superiori, a vi-
sita pre patroni, a visit'ă pre judecători;
3. a merge Bpre a -nii d'in caritate san
devotione : a virită pre pauperi, a vi-
sita pre morbosi, pre cârtiri; a rnskă
basericele, a virită locuri lăncte; 4. a
merge spre a reda d6co lucrările sunt
in ordinea si starea onma secerase fia:
a msitâ eiuormele, a visifă arsenarieU;
episeopula visita dieeesea sea; a visUi
paroehiele; 6. a oerCet nnn Inom, ca
diligentia spre a potâ leuâ nna connos-
oentia sau trage ana conieotara : medi'
cuZu virită una plagă, visita eorpulu u-
nui morbosu; inspe^orii finanţări vi'
sita merale venii! cPin rinrinetate, po-
Uti'a visita casele ri t6te ângUtrile ea-
seloTu suspecte, visita ehartriAe ri eor-
reapondeiUide personAom iw^pecte; 8. a
snppune nnei ţrobe : Domnec^eu mrita
pre ânteni prtn benefaoeri ri prin pu-
nitiotâ.
VISITATIONE, s. f., rislUtt*, (d'in
TlBltare); actionesj effectn aUaaetionei
de visitare, in t. s. rerbnlai; redi ei vi-
sita.
=y Google
jm
TISlTATOBIUrO, adj. a., TUitator,
(d'in TlslUre); care visita : visitutorii
loctwUoru sacre, visiiatorii basericeloru
si ai institutelont de caritate; viaitatorii
naadoTH de prostUutione.
VJSITATBICB, B. f., (fr. Tblt«trl««);
fonuoa ofure viiita, in specie, nsifofnee
reli^sa, insaroinata d'in partea sope-
rioreiamtfc! stabilimentele depandenti
de aotwitatea monasteriulai priacipale.
TISITATn,-a, adj. part., rUltâtas,
(d'in TiBltar«);in t.s.verbolai visitare :
amd viaitaii de noi; casa visitata; h-
eurt piMiee visitate de muiti; stt^Ui-
mente visitate de esperti.
• VISOBIU,-a, adj. 8., (tImf); care
Ted^,fnibst.teale vioriu, pl.-e, TlsvriBHţ
tbsatni.
VlSn, pl.-e,Bi-Mn,(TlBaa),BOHiiliiiB;
joooia fantasiei in somou, cindu oma-
ini addoiinita se pare co vede obiectele
scflllni joeo, fenomeoa forte conaosoutu,
inse ditlioile de eaplîcatu : vise plaeute,
viae ittoatUatiria, vise de attru; viie ne-
flaetite, visa tormeittatorie, vise terri-
biUi iMHtfi tmd» ce vit^e su previtioni
idie^vemmoiUdom futwe; stiperstUiasii
aeoea^eHe^^4eareavitdoni,sicredu
eo mai aHeâsu visele de demneit'a se
reaiita; eeUiee credtt in viie, devitm vi-
nonon, ai unii mergu in s^^erstltionea
lont feno a erede eo visele lorusantre^
vdationi divine ; inse visele spurcate se
eaîifica ctt nomele dt vise diabolice.
• VISUALB, adj., Tlsnalli, (d'in t1-
us^ relativa la vedere : rodiu vistude,
Uau lonmuisa eara vine de la obiectnla
Tederei direotu la organulu Tederei;
pHsietm visuale, puncta in care se nnesea
radiele visuaii; nervu visuale, nerviila
opticn, aaiâ nomlta pentru co serve ao-
tionei vederei.
• TISDAJUTATE, s. t, TlinallUa,
(d'in vtsnaUs); calitate de vtwa^,- pote-
na de a vede, veditAU.
VilA, s. l, 9wm%; animale domes-
ticD, in specia: bou, <}ue, capra; in senau
« mai restrinsu : bou, vacca, vitellu :
a otuMi vitele, a pasce vHele; fora vite
nu poţi essercitd agrietdiur'a; eultur'a
eiMoTH e unita eu eultur'a cântului;
froprietariulu are vite rnidte ai formate;
VIŢ; mî
dlu ingrassia si vende vite; carnea de
vita e cea mai bona si mai sanetâsa pen-
tru omu; omu Onpidu ca una vita; vite
cu e^>me := vite comute; vite de lucru;
vite de propagatiOHe.
• VITABILE, adj., Tlt«bllla,(d'inTl-
tar*); care merita a H vitatu:=evittUu;
da care se te fereaci : omu vitednle, be-
stia vitabile.
VITALE, adj., Tltalls, (d'in rlU); re-
lativa la viitia, care conserva vt^i'a,
care are potere de vietia, care da viitia :
principiu vitale, spirUu vittde, organe
vitali, funetioni vitali, nutrimentevitaU,
stătu vitale, constitutione vitale.
• VITALISABB , v., {fr. tltâHger);
a face vit(Ue, a d& spiritn vitale.
• VITALISATU,-a, adj. part., (fr.rl-
tallati); impregnata ca ^iritu vikda
" VITALI8MU, 8. m., (fr. viUII>«e);
aystema pby aiologioa despre proprietă-
ţile vitali.
• VITAIIST0, 8. m., (ff. «luiiate);
medicu care pune sub dependenti'a prin-
cipiului vitaU tâte actionile organice.
• VITALITATE, a. f,, vltolUas, (d'in
vitalii); potere de viitia : vitditatea u-
nui eorpu organicu, vUiditatea unui
stătu politicui despre statidu turcesm se
dice eo n'wc vitalitate; nationea româna
si a probata vitalitatea prin iMtUeto
htpte si lungele sufferentie.
• VITAUE, V., TlUrei a eviţi, a s«
feri de, a fugi de : a vită pgrielulu, te
vitămu locurile râie si aocietatUe 6me~
niloru corrupti; vitali stuUetfa, vitati
luasuri'a.
• TITATIONB, 8. f.,vWatU,(d'inTl.
tare); actione si effecta allo aetionei de
vitare : eitationea peri^iăui, vitationea
loeuriloru cu reu nome,
• VITATOBIU,-(ârta,adj.s.,vIUt«,
(d'in Tltare); care vita, se feresce, fug*
de cineva sau de ceva: vitatorii societăţi'
loru corruple, vitatorii urbei.
• VITATD,-a, adj. part.,Tlt>tii(«ri-
tatu : locuri vilate de 6menii int^pti
si onesH.
VITE, B. f., Titlaj radecin'a derivatn-
lai vj^ta, prin armare : l.vitiaăe vinia,
vitia de veri-oe planta care are âre^eare
Bimi1itadineoav»ti''ade viitia; 2. ttltpt.
=y Google
stirpe, d'ÎD care resaru Burcellî ; meta-
forice, stirpedeanimali, stirpe de timeDi;
3. eooUeat (it. rlte, fr. tIs), cyltndra
pre care e săpata una spirala, care iâ*
mina ia carceUii de vUia de vinia : vi-
Ua «e iaga. it» «na gaura pr» ai corei
parieti e sapaia Mpiralea tit «ensu >»-
vtrsu, n eare ae nomesce mairea vitei;
la intâreerea vitei, partea protuberante
a gpiftiei inira in saptUtv.r'a matrei,
n vvG^-veraa, . in aecstu Moda vitea ri-
dica ■sarcini. mari, sau faeeunapre^
s*Mw tare aaupr'a o&iectului pre care
appisa; tordaritdu na e altu ceva de
câtu una vOe cu matrea fina.
TIXELLA, 3. f^ (ylttlU), rUnIa; Tăc-
ea tenera, mai mica de udu annu : pacc'a
mea a f^atu i^na vUeiia; viieUele- mai
mari âs unt* amna se nomeseujunca sau
jumiKei vkelWenu se talia la mateUu,
tiseiaaaa seereica, si se aafaea vaeci;
Tedi si vitellu.
VXEfiLLABin, a. m., Tttnlcrnu pai-
tw} pubaria d« vileUt,oarflpaaoe8i oua-
todeaoa viteUi .- nfaUcontJu a teosm vir-
tuţii, la, cămpti;spttttai^iUUitrwlui se
nu lasse vifeMii ia vacci.
VITELLINA, s. f., rlUtUoa, (d'io rl-
telUa); earoe de vitelUt.
VITRLUNU.-o, adj., Ttt«HaH,(d'iD
Tltataa); d» viteltu : petiore viteUine,
vrede vitelline.
VITELLU, s. m., rltetlaif tUiIib;
fetn de vatoa, boa teaera mai mjcu de-
ano anau : vaccile feta viteUi si viteU
. le; BitellU si vilellele sugu lapte de la
vacci; vitellii de la unu annu înainte
te-. mtSrea; viteiiii mei snni asii di mari
COijtineii tei; viielUilu. crescundu ac^un-
ge bau; pror. câitdu popii n'au de lucru,
balega viteUi;— Sg. 1. viteUni», gal-
biaulu Duulai; 2. TldnUsi saccii de pelle
d«. vileilu cu perulu in tfora, ia <oare si
puiul militarii effeoteLelora câodametga.
in eapeditione.
« ViTELLUTIU,-fl. 3. m. ai f^ Tito-
Ing, TltfilUstdenunut. d'la vitellH, micu
vitellu ie currendu naacutu; applicatu
mai multa ca termina de resfaeiare :
viteUutiulu men, mtelluti^a mea.
VITIA, B. f., tUU. Form'a popularia
vitia e -osBCuta d'in adj. lat. Tltenirat-
VIŢ;
BOI, si ar fi de doritn a se restabiU pri-
mitiv'a vete, (vedi mai sush vHe) : vitid
de vinia; vitia tenera; viii' a Itmga se ne-
meşa eSrda; dwpo similUttdine^ Of vi'
tCa de vinia sedieesivitii de^Kâurbeta,
vitia-d0 euowneriiyvitia de eormtUv; —
vitia se pitne ei im Idea de sHtpe : Vitia
noMte, mii» anUoat vUia iăb0t vitia' ni-
gra. vitia perina de âmeni; de ce viiiasH
aceşti âmeni? de vitia- latina, ie vUta
germana; caUH meismde vitia -arabisca;
galUnele lui an d» vitia chinese. ■
* YITIABILE, adj., Tltiakllli. (d'bi
Tltlam); care se p4te vitid ^ vio^, !!«•
labile.
* VITIAHE, T.,mure, (d^n yitUii);
a stricţi, a oorrumpe, a altera, a falsi-
fici; avioU, a desonorâ; a gpuroâ;»
vitid aerul» prin arrunearea mortedne-
loru; in vasala nteuratu se vitiavinHit»;
sepote vitiâ ekiarusi voBtdu; e «ton
p«Mata a vitiâ vw^i ; e erima a vitiâ
nMlierea lAtni-a.
VIUÂRIU , pl.-e, TltiaFlxM, (din rl'
tlij; seminarin de vtfta de viala.
* VITIATIONB, 8. f., Tlti*«#, (d'in
Tltlim); aetione si oifeotn alia actioneî
d»vitiare, Tiola^ODe,'COr(rptitiii!e,^BedflC-
tione.
* VITUTOmUj-Afna, adj. 9.,iim-'
tor, (d'in TltUn); oare eÎMii^ violatori^
corruptoriu, seductoria : vitiotmi femi'
neloru celloru mai nobili. •
* VITIATO,-«.adj. part., vlUrin,
(d'in viUare); stricaţii,: oorfuptu,' violata,
dessHoratOi sedussa : aer* vi^atu, apă
vitiata, vinu vitiatH, sănge vitiaeil,vam'
viUatu; femine vUiate, virgini vitiăie.
* VITICARPIFEIlU,-a,adj., tIH««»^.
ptfer» (d'in tHU^ e«rpan si ftvre); ca»
serra spre a tali&vt^t'a s-farfeei^itiear-'
pifere.
* VITIOE, fl. f., riMxt^^fliweB Bî-
ao;); aaa arbore -care faoe^mbece- baece
cari s6mînacugraBT]tieledeiptperin,no-
mitn de Limteu : ritex ««dus omIob.
* VITIOELLA, 8. f., Tltte^U, (d'in
TltlouU); specia de vitia selbatiea.
* VITECOLU.-d, adj. s., I. rlUMa,
(d'inTltl8,ai oolere); oare caltiva prtTa
deWni'a,-- 2. (ff..TltIoele); oare losnesoe
in vitia : insecte viticole.
=y Google
jrt
«yiTICOUn,-a,adj.»TlUeoaBfi,(â'iD
Tit[8) si Of ma); incoaunatu cu viiia de
vinia : uîmi viticomi,
*yiT{CUljA~vUiela=zvikda, b. f.,
Tltleula si rlteonli, (d'iiiTitla); demin,
(Vin vite=vitia, mica vifia de vinia saiţ
dş alta planta.
* VlTICULTOKIO,-(oria. adj. s-, tI-
tlcola; care cultiva vina ăsvini'^t care
se occupa cu vitiai^^r/a; viniariu : a-
gricultorii $i viiieuaorii sunt celli mai
âjB. fronte pr^uctori ai terrei u6stf:e,
* VTriCtîLTIISA, s. f., {fr. TltlOBl-
tnre); adtur^a vinielort^ : agrieuUur'a; si
vitiaiUur'a se a^ula un\a pife aWa;
frate meu a irecutu de la agricultura la
vUieultura.
* VITITEBU,-», adj., îlUfer, (d'ia
Titis» si ferre); care produce vilia de
vini^ : eoUine mtifere , inonti viiifari.
terra vUifera, pamentu vitiferu; arbori
vUiferi, cari pdrta vitia pre ramqrilelora.
* VITDFLORA, s. f., (fr. tlilflo.re);
nome daţu. unui arbore alle cuoi flori
essala una oddre de vinn.
* VITIFOTJ^, 8. f-, (fr. TltlteuHi»);
uoa planta, specia de delphiaellu.
* VlTIGEN0,-a, adj., TitigeBn^ (din
Titli» qi glşpere);, de intiO; de vinia, : li-
căre vitigena, mustu vUigenu,
*VITIGmiU,-a, adj., TitlglneiiB ,
(d'in TitU); de vilia ^n vinia : lef^iţuvi-
tiginiu.sureelluvitigtniu;foUavUiginia.
* VrriLE, adj., Tltills, (d'in Tlere);
impl^tiitif d'in viii^ molii :. aVtinarie
vitui.
* VITILIGINE, a. f., ilţlllgo, (d'iu
Tttina); ţdacula iJb% pre pelle, petin-
gine;. lepriţ; fig. Incocrectione in rorbire
sau scriere.
,*.VmLIGINOSU,-a, adj., Tliiligi-
■«.«Bfţf (4'in Titlllgo); pteiiu de vittli~
ffjnp.
«VITILITIQARE, v., Tltllltlga»,
(d'ia vltlom, si litigare) ; a critici fora
vatione sufCciente, a aflî defecte in tiite
lucrurile, a caută si afli nodu in papura.
* VITUITIGATOEIU,- fw-io, adj. s.,
TltUltlgator, (d'in TitllUlţare); care
vitţldtiga , care caută si afla defecte in
veri-ce lucru; care caută c^rta.
*VmpSITATE, a. f., rUiosltas »
VIT.
i^ge
(d'ia Tltlosns); calitate de viftosu, stare
vitiosa, dispositione viiiosa, dofectuoai-
tate, Btricatione in sunau plijsicu,: n»-
Uositatea umoriloru;, reutate nionj$;ai^
tiositatea omeniloru cu applecări Keffţ.
VITIOSU,-a, adj., Titf^iB». (4'in-Tl-
[lum)y plenu de vitie, defe^ww, Ml4r
gale : proţxssura vitipsa,.allegetJ^^if^i
sa;— d^ro mai allessu ;.immoT«let ^t
rnptu, depravau, stricat irtofţijatu cu
vitie : fapte vUiâse, omvr viUoVK ■ ^'^pih
Ui sunt mai vUiosi ie fâ^^ ptffsnfii
loru; femineîe vţtiosţ 8t*nţ ^^^^4ei^na
data si urriliose; viliesii ţn «^ţt^soc^
dia eu virtuoşii; vitiosii cu grt^ şe.. i)faî
inAtrepledia,
« YITIPARRA, s. f., Tiţlparra, ana
passerella, (it. pen4e)lif4).
• VIXISATOKI0,-(oria, adj. s., »m-
BAtor, (d'in tUIs». si «ator); pjÂntatpriv
de rntia de vinia, riUcultoria. ,
• VITIU, pl.-e, si-m, TUlf»j dft-,
fectu, stricatione, coriniptiţ>oe, rţm, mţtţ
allessQ reu motaJe, locţare^rţia proc^w
d'in intentione rea : «.t^iulii sj, ţţrte^
sunt doue contrqr,iş.^ OffPOfiţeii viliitlu «.
ertsasi corruplion^ mortde, a fim^îm; «
virtute a fugi de vititf; vitiuUt iwad&-i
cinaiu cu greii ae desradesfn^ifii cine
eommilte unu peccatut ie. p6te. cprrţgej,
cine a cadtUn in vitiu eu greu as Wtţt
redica; vitide, casi virtuţile, at^imfo/rUn
in mai multe specie; avariti'a e uiutvi-:
tiu, dero răpirea e si mai mare vitimp^
mutu d'ia naturtf e egoistu, pucini «
polu libera de acesltn vitiui ij/ram^i'fţ ş,
vitivlu cellu mai terribile. Frio'a de , ft
confunde pi. vitie de la vUiu„cag\, vţVi
tie de la vilia, a coQstriasq pre mnltţ «■
dtce.si a scrie ^hvitiuţi. .CoQCu#ODfA
s'ar potâ eviU prin restaQrarea sipg.
vite,-ţ\. vili; inse vitita*^ mUfş^iatn'
asi& ăe tare, in c&tu cu greu sî v^ «e^A
loculu.
• VITORID,-Wria, adj. s-, Tltor, (d'in
fibt*, ca si Timen); iDQplettit0riu.d^ cor-
belle.
• VITilAEIU,-a, 8. m. si f., ţU»-
rlns» rltrearlis si Tltrlarloa, ^d'in Tif,
trnm); 1. care face vitru, fabncatoriu,
de vUru; 2. care vendeiobiectd âa[vitru,
negotiatoriiţ de viiriamine; f. pi^ftriiţ^
=y Google
1600 VT!.
1. femina care face san vtrtievitm; mai
bene inse vitraresia; 2. vitraria; a) ar-
tea de a face vitru, b) fabrica de viirv,
c) oolleetivn de obiecte de vUru, vi-
triame.
* VITRIAME, pL vUriamim, Tltret-
MCB, mai multa în pi. Tltraamfoft, (d'in
TltriB), lacruri de Titra, mai alleasa
vase de vitrm, vitraria.
♦ VITRiARlU.-ii, 8. m. si f., Tltria-
rlaiţ Titnarlut si TttratUsţ (d'in rl-
tnM): vedi vitrariit.
YiTmCU =vUrigu=vilregHra, adj.,
(din Tltrlens), se dice : patre vUrieu, tI*
trieniţ care e maritala matreî melte,
inse nn e addeveratulu men patre, ci
palrattru; matre vilriea, ««Terea, care
e mnlierea patretai mea, iasenu e adde-
verat'a mea matre, ci matrastra ;^fUiu
vilricii=^iastru, prlrlgnOB, filia vitri-
ea^fiUeutra, priTlfua, care nu e năs-
cuta san născuta d'in mene, ci d'in coa-
jQgea mea sau d'in coojugele meu xuna
mwltsre ntaritfda cu «nu barbatu care
are fiUi de la aUa mtdiere, nomesee pre
aeetti-a vUrici sau filiastri; assimine si
unu barbatu Hssoratu ca una muliere
care are filii de la altu barbatu ttomesee
pre aeeati-a vitrici sau filiastri; — frate
vHricu, sont vitrica, cari nn su fraţi
si d'in acelln-ast patre si d'in aceUa-asi
matre, ci: saa numai d'in acellu-asi pa-
tre, si d'in diverse matri, atunci se dicu
fraţi sau sorori germani; sau nnmai d'in
acella-asi matre, si d'in diverşi patri,
atanci se dicu fraţi san sorori uterini;
prin abnsn se nomescn fraţi vitrici si
fllii unui barbatu nascati d'la alta mu-
liere , cu filii tinei muUeri nascuti d'in
alta barbatu, dnpo casatori'a acestoni
parenti vitrici,
• VITBIFrCABILE, adj., (fr. rltrl-.
flable); care se ptSte vitrifica, care se
p<ite sLraformi in vitru : pamentu vitri-
fieabfie.
♦VITRIPICARE, T-, (fr. Tttrlfler,
(d'in TltroM, si fâcere); a straformă in
vitra : focuîu vitrifica aren'a mestecată
eu aleedi; acista materia se vitrifica cu-
renău.
* VITRIPICÂTIONB, B. f.,(fr. Tltrl-
leatita); actione si effectn alia actionei
yŢt.
de vitr^care : vitrifieationea arenei si a
oxyAuiui de ţlumhu c facile de operatm.
• VITRIPICATIVU,-a adj..(fr.TltrI-
fl«Ktir) ; aptu 8 vitrifica , prin care se
vitr^ea : mediu vitrificativu , proeeâu
vitrificativu.
« VITRIFICATORIO,.(pr»a. adj. s.,
(fr. TltrlâoateDr); care vHrifiea : de-
menta vitri/ieat0riu e focuUi.
• VITRIPICATRICE, s. f., (fr.Tltrl-
floatrlce); femina care vitrifica.
• VITRIFICATU,-<i, adj., (fr. tIW-
116); straformatu in mtru : arena vitri-
ficata, viaterie vitrificate,
«VlTRIIfA, s. f., {fr Tltrine), gena de
conchylie univalve.
• VITBINU,-a, adj., (fr. Tltrln); care
are apparenti'a si caliUtile vitmlui; vi-
triu, de vitru.
• yiTRrOLATD,-a,adj., (fr. TltrltW);
impregnata co vitriola : apa vitrvAtOa.
• VITRIOLICU.-a.adj., (fr. TltrI«U-
qne)] Atviiriolu, de natai'a vttr ioIulMt :
addu vitriotieu, ethem vitridlicu, apa
vUrit^iea.
• VITRIOLISABE, v., (fr. TltrUlI-
ter); a reduce in vitriolu; a taeavitriolu
ca sulhte raetalllce.
• TITBI0LI3ATI0NE, s. f, (Bf. tI-
trloilsatlsn); actîone da vitrioliaare, da
reducere in vitriolu.
' VlTRI0LI3ATtT,-a, adj. part., (fr.
Tltrlollsâ); redossu in vitriolu : substâl^-
tia vitrioliiata.
VITRIOLD,-a, adj., rltreolia, (d'in
rltrens); Titrin finu ; de collJrea Titru-
Ini;— inse mai usitatasubst.m.fifrwtii,
(it. Tltrlaelo, fr. Titriole); salfata : vi-
triolu albti, salfotu de zincu; vitriobi
vâneta, sulfata de cupru; vitriolu verde
si vitriolu marţiale, sulfata de ferm; vi-
triolu atnmoniacale, snlfatu de aitimo-
niacu; vitriolu calcari^, sulfata de calce;
vitriolu de alumina si vitriolu de argUla,
alame, p6tră acra; vitrivlu de antimoniu,
vitriolu de ar geniu, etc., sulfata de an-
timoniu, de argentu, etc., vitriolu mag-
nesianu, sulfata de magnesiu; oliu de
vitriola, acida sulfurica concentrata.
• VITRID,-a, adj., Tltreni si iltrliB,
(d'in Tltran); de rtfru, si care sâmina
cu vUndu : vase vitrie, arteavUria, cO-
.yGooglc
m
îârt vitria, verde ca marea; fig. fortun'a
«viiria, attmeicandustraluce se frânge;
— umâre vitria = umâre enatallma,
nn'a din nmorila ocinlui.
* VITEU, pl.-e, Tltrum; corpn trans-
parente si fragile, oare se obţine espn-
Qaada actîonei arnii focu riolentn nna
ammeatecabora de arena â de alcalia
saa de calce, la care se adasge una o-
xyda metallioa : vitnt cloru, vitru mp-
iire, vilrv grosiu; ttdfla de vitru, ocZw
de vitrupeH(rufene8tre,poeariu de vi-
tru, butelia de vitru , urcioru de vitru,
vase de vitru; viYru eoloratu . vitru tor-
natu, lucratu cu tornalu; vUrulu e fra-
gile; ăg. fortun'a are petiorele da vitru.
* VITTA, 8. f., rltbq betta, legătura
langa si augusta; vedi h(^.
• VlTTATD.-a, adj., TltUtm , (d'in
THta); legata eu ana vt^=&eMei.
• VITOLU, viUAa. miulim; Yedi : «-
fgHw, vUâUi, vileVinu.
• VITDPEBABIIE.adj., TlUpertbt-
Ua I (d'in rltirerue) ; care merita a fi
Titnperata : omm vHupereibiie; aetioM vi-
tttperobUe; doctrina vUuperabile; por-
tare vituperabik.
♦VITOPEBABE, v., rltnperare, (d'in
TitliM, 8) parare); a oiitică si desap-
piobi, a defamă : vituperâmu faptele
retU ai laudămu ceVa bone; nu vitupe-
raU fora raitone; unii Ui lauda, aîiii Iu
ntupera ; v%tdtoru omeni place a critică
M m^perâ tote, unii vitupera chiaru ce-
rulu; ant vitup&ra tote, ia iemne co are
Anima negra.
* VITUPERATIONE, s. f., Tltnperi-
ti», (d'in Tltiperare); actiene si effecta
allu actionei de vi^perare, de&matio-
ne : M ne ferimu ee nu cademu in vitu-
perationea 6meniUiru tNfellepf i n oneati;
viti^eralione meritata, viiuperatione nă-
scuta fwmar d'in invidia.
• VITUPfiBATrVO,-a, rlUperaH-
TiB} (d'in Titiperare) ; prin care se vi-
tupera eeva : genu de vorbire vitupera-
Um, oppositn laudativu.
* VITUPEBATOBIU ,'i6ria; adj. s.,
TltnperaUr, (d'in Tituperare); care in-
tt^ţera, care de&ma, defamatioria: vitu-
perotorw passionatu ; vituperatoriuiu
neicntiei doamentSăia co n'are idea de
Tom, XI-
dens' a; vitvp&-tjUorii omeniîoru onesH
merita dispretiuiu societatei.
* VITUPEBATtT,-a, adj. part-, Tlta-
pflratDB, (d'in Tituperare); defamatu :
lucrare Icotdata de unii si vituperata de
alţii; eUu a facutu fapie vituperate de
tata Intnea.
* VITUPERIU, pl.-e, (TltapeiUw, it.
Titnperla, fr. tltapire) ; actn de vitupe-
rare, defamare, fapta care merita a fi
vituperata : viitia fora vituperiu; eUu
nu merita vituperiulu teu ; prin impru-
denti'a sea si a attrassu vituperitUu to-
toru concetatieniloru sa; ee a facutu f^a-
tde nostru e unu tnfupertu pentru noi
toţi; oam plenu de viti^eriu.
« VITDPEBONE, s. m., rltaper»,
(d'in Tltaperare) ; care vitupera , vitu-
peratoriu : vituperonii sunt odioşi; unu
vituperone de profeasione.
VIU,-a, adj., t1t«<, vedi viuu.
VIUARE, T., (d'in tIbd), TlTere; si
VIUEBE, vissi si vissei, vissu si victu,
(mptu); a fi in viâtia, a duce ri^tia , a
iraf : viuemu oumu potemu; viuu ome-
nii, viuu animcUile, viuu si plantele ; se
viueti mulţi anni fericiţi ! viue, ba vine
si in aenatu.
VIUETATE. 8. f., (d'in viuu), qaU-
qnld TiTit; totu ce e viuu ; Tedi vietate.
VI0ETIA, 8. f., (d'in viuu) , rltaj es-
sistentia viua; vedi vietia,
VinONIU, (ca n moliata, viuoiu)ra,
adj., Tliaxţ plena de viiiia; vedi viuosH
si vivace.
VIUOSIA, s. f., (d'in viuosu, de Ia
viuu), TlTftelUs I calitate de viuosu, ri-
racitate : viuosi'a floriloru, viuosi'a fe-
reloru, muoH'a spiritulm, vîuosi'a inge-
nii^m; viuosi'a acestui bdrânu e rara.
VIUOSU,-a, adj., (d'in «tu»), rtrax»
plenn de viilia : omu viuosu, eopiUi
viuosi, edUi viuosi, etate inaintata, d^o
inco viu6sa; » am aflatu viuosi si voliosi.
TIDn,-a, adj., rlTasf care e in vietia,
care are vietia, care viue; oppositn mortu:
a fi prensu viuu sau mortu; pâno eandu
eşti viuu dispune de tote pentru casulu
de mSrte; miservlu omu fit ingropatu de
viuu; a prensu pescii si niia aidusu
m cetate ineo viui; moriudu mamm'a s'a
despen^catn si 8'<f aflaiu copOMu inco
,Coog[c
1602 VIV^
viwt in panUeele ei; viuii plăngu pre
morţi , ero morţii nu se mai intereasi-
dia de ceUi vini; a talia in came viua;
foeu VW», erysipellate; argmtu vmn,
mercuriu.
V1VAC£, adj., tItu) (d'in tItbb);
plenu de vtetia, desceptu , promptu, ra-
pidu : cojţiUu vivace , juni vivaci , ani-
mali vtvaei , plante vivaei , fiori vivad,
foca vivace, colori vivaei; recordatione
vivace, imagincUione vivace, aptritu vi-
vace.
VIVACITATE, 8, U TiTtelU», (d'in
Tlr«x); calitate de vivace, potere da vii-
Ha, tăria de vtetia , vieiia lunga : viva-
citatea junilorv; ne mirâmu de vivaci-
tatea unoru betrâni; vivaatatea săritu-
lui produce opere piens de vtetia ; viva-
citatea memoriei acestui omu e admira-
bile; pii^ura fora vivacitate.
* VIVARIU.-a, adj., 1. TlTirlas, (d'in
Tlrog); relatîTn la animalile viue : navi
vivarie, in cari se adducu pesci viui;
2. Bubst, vivariu, pl.-e, tItuIub , loca
unde se ţinu animali nas , aj gradina
de animili : vivariu de apri ; b) locu
de pesci : vivariu de mwetw; t) figu-
gatn, locu Ue ingrassiare : a pwne pre
te^ânt in vivarie.
* VrVAT , lat. Tl¥»t , pers. III s. in
conj. la \u^nz=traiesca sau se traiâaea.
* VIVATD,-a. adj., Tlritus, (d'in t1-
tqb); Tirificatu. Acestu paiticipin pre-
suppane unu verbu ; Tlvare; de unde po-
pulariulu noatru viuare si eompositulu
ţnviuare, cu pârtie, seu inviuatu.
* VIVENDA, mai alleasu in pi. vi-
vmde, (it. Tlronda, compara si fr, * itn-
d«), Tiotialiii, Ttetns } Dutrimentu, ali-
mente, buccate Tictuali, mai alleasu,
pentru armata.
* VIVENDARlU.-o, adj. b., (it. tI-
Tandiere , £r. Tlrcndler) ; oegotiatoriu
care merge dupo una armata cn buccate
si beuture pentru militari.
» VIVENTE, adj. part. preş., t1t«b8)
cate viue; redi viuu.
* VIVEKE, vissi si vissei. vissu si
victu (viptu), V., Tirere, vedi viutre,
* VlVEltliA, 8. f., firerra; una spe-
cia de mostella, mngtella fiirv, Linn.
* VIVBBKABIU, pl.-e, rlTerrarinm,
VIV;
(d'in TeTerri); locu undesenatreBCU vi-
verre.
* VIVBTATE, s.f., (d'in CTiw).qiW-
qnld Tlrltlf redi vitidate si vietate.
VIVBTU, 8. f., (d'in wwa), »1U(
vedi viu&ia si viitia.
* VIVICOMBUBITJ, pl.-e , »if towi-
barlant (din tItkr, si ««oibirerfl) ; ar-
derea unni omn vtti«.
* VIViDABE, T. , TlTldare, (d'in ri-
Tlins^ a d& viâtia , a vivifici : pa$iten-
fwlu vivida productele aeUe.
* VIVIDITATE, s. f.,(Tl*HltaB,d'in
rlTldBi); calitate de vimău, stare mvida.
* VIVIDO,-«, adj., TlTldiB, (d'in t1-
Tos); care arrâta viitia : pamentu vt-
vidu; care se pare a fi rinu : imagini vi-
vide, statue vwide; mai alleesa plenu de
viitia, plenu de potere si de spiritu, ri-
gorosuî energicu, infoeatu : eânevit^,
spiritu vividu. ingeniu vividn, eîbcentia
vivida, urra vivida. ,
« VIVIFICABE, T., TlTlflura; a face
viuu: s dă viâtia, a dota cu ri^tia, a in-
via&, a intertin^ viâti'a : riur&e vivifiea
eatt^idu ; umt omu eu spirtiu vivifiea
osp^ulu ; unu eopiUu deseeplu vivifita
una casa it^iga.
. • VIVIPICATIONE, s. f., Tliiaeatl»,
(d'in rlrlBeare); actione si effactu alia
actionei de vivificare.
•VIVIPICATORIU,- «rid, adj. s.,
TlTlflcator, TiflflcatorlsB, (d'in tItIA-
eare); care rivifica : spiritu vivifieatoriu,
potere viv^atSria, vivifîeatoriniu uitt-
versului.
* VIVIFIOATBIOE , adj. si 8. f., tI-
Tlfteatrix ; potere viv^ieatriee.
* VIVIPICATU.-d, adj. part., Tlrti-
eatDB, (d'in rlTlflMre); dotatu cu TidUa,
inTiuatu ; terrenu viv^ieatu prin pJMtM
si căldura; aoâetaie vivifieataprin eon-
versationea unui barbatu facetu.
* VIVIFICtIro, adj.,TlTlfloii8, (d'in
tItds, ai facere); care face viuu, care da
viitia : principiu vivifieu , potere vivi-
fiea; oratoriu viv^i&t, pictoritt vivifiiH.
* VIVIPARISMU, s. m., (fr. Tlrlpi-
rlane) ; conditione a animalelui care
produce palii viui : e lucru cotutatatu
co mai bene de optuăied de specie de
diptere se afla t» caaui» d ' '
,, Google
yoC;^
• VIVIPARITATE, s. f., (fr. Ti»lpt.
rltty, vedi viviparismu.
• YiyiPABU,-B. adj., rlTiparif, (d'in
TiriB, si părere ^ nascere); care itasce
palii viui: animali vivipare; mamifereU
wvhipare; subst. pi. viviparele.
• VIVIBADICE, a. f., TiTlra4ii, (d'in
lirm, 81 Fftdlx); planta oaraiîecinariua,'
sarCQlladeTÎtiadeTintaeare are rodMt-
n'ttinsene.BipaEiiiiii'paBieiitu se prende.
VIVU=:itti«(,-fl,adj., TlTUsivedirtOK.
VOCABLU, sau voeahulu, pl.-p, ¥»o»-
bDlDu , '(d'in Toeare); espressione prin
care se insâmna una lucru, corentn,
TOrbft, nome, iu specie nome substan-
tÎTn : tcolarii d'in elasăile elementarii
invitia vocablelaiine;rogH-te,esplKa'mi
acestu vocablu; totu discwstiîu ae com-
pune cFin vocable.
-• VOOABOLÂBIU, pl.-«, (T»B>bil^
rlBM, it ToeaftnUrlOt fr. reeibiUIre);
dlctiouariu, in care s^e aâa tete ooreotele
nnd'Itmbe, elassifieate in ordine alfa*
betica, insociate de nna esplîcatîone sno-
cittcta' : vo&jSndariulu IvaAei române$ci;
vpcahulariu romănu si latinu; fweo&iila-
riu îatinu si românui voc^ttlarinlu
franceseo-româneseu; vooabulariuim po-
ponAui nu e forte intensa; sunt voca-
bularie de arti sideseientie; vocabilcuiu
âe physiea, de lAymica, de medîcina;vO'
ecAidariu de vorbele celle mai usitale in
viâlt'a eommune; anglesii cari na con-
nosca henelimb'afrancSsca,caUatoriscu
prin FrancCa c« vocab%Aa<riuîu anglo~
francescu in mâna.
* VOOABULISTU, s. in.,(iV. T«eaba-
Ilstc) , mai bene : wMibularishi, a. m.,
(it. roaabolM-l8ta);amatoria~de weabu-
* VOCABULD, pl.-e, Toeabnlim; redi
vifCat^.
* YOCALE, adj.» vaMlIs, (d'in rex);
relativii la voce, de voee, cn voee, 9o<
nante : rog<^ione vocale; oratione vocale,
in oppositione cu oratione mentale; ma-
'sica voccde, In oppositione tuinsirum&n-
tcde; subst. f., una vocale, tockIIs (aubin-
tellege lUtera), littera care singnra pro-
nuntiata da una voce : litterete »e im-
parfu in vocali st Consonanţi; vocali sunt
CJMt : a, e, t; o, «, una nm adm^H siy,
VOC 1803
care in Itmft'a nâstra e numtd unu
semnu, nu vtse una eoeede diversa; tăie
celîe aUe Uitere sunt eonsone sau eon-
sonemti. BomănU au tMttfe vorbe com-
puse numai d'in vocali.
♦V0CALI8ABE, T., (fr. r«uIUer,
it. r*eiiliszare); I, a cântă pra una vo-
oob; 2. a adauge vocali la consonanţi.
• VOCALISATIONE, s. f., (fr. r«M-
Uflitloa); actione de voixdi»are : vocali^
sationea e una preparatione la câniu.
*VOCALISAT0BIU,.^ona,adj.a.,(fr.
Tftoailsatmr); care voealisa on gratia si
cu facilitate.
• V00ALI8ATEICE, s. f., (fr. roea-
liiatrioe) ; femina caie vocaUsa cn gra<
tia si cu facilitate.
* VOCALISATD,-a, adj. p»rt, (fr.
T«eBllg4, it. Toealiiiat*); 1. cantata pn
una vocale; 2. implntu on voeaii.
« VOGALISMU, s. m., (lat. seol. t*-
ealhnns); moda de a pune voetdUe in
nna limba : voetdimtulm laHuu, voea-
liimtdu româna.
• YOCALISTU, B. ni.,^.To«*Uite);
Tocalisatoriu.
• VOeALITATE, a. f., Toealttaa» (d'in
r«oallB); calitate de voctde; euphooia.
* YOCAUE, pi. vooamme, Toeameaţ
(d'in TMwra); nome : voeanrinele huru-
riloru.
* VOCABB, T., roeare , (d'in r*x ,
gen. TMis); a cbiami, a etrigi, a nomi;
a coQTOcA, a invoci, a provoci, a appel-
lă, a nomini : a voci Ia eoMftiiH,- late-
nalu; la libertate; a voed pre etfwva la
judecata; a voeâ UururOe dupoproprie'
tatile loru.
* VOGATIONE, B. f., ToeaUft , (d'in
Tocare); actioue si effeotu alin actionei
de voearc : vooaUone la judecata; voea-
fionea ce sente wtu omu la nhh offieiu,
la una arte sau îa una sctentia ; vooa-
tionea omului la saiutea eterna.
• VOOATlVU,-a, adj., toeatlnti ,
(d'in T«uro); prin oare se vâea, ohiam»,
striga; in specie ; eoraZw vocativu, si
Bubst. m. voeativulu : m limb' a românei,
voeatiwlu e Msemine n<minatimilm, o-
fora de nominde t» u, oari faeuvotatir'
vulu in e : bone domne!
* VOCATORIUr^Mo. adj. s., tm»
>yGoog Ic
tor» TMâUrlw, (d'inftMr«);carevoea,
cbiama, striga ; vocatoriviu oipetOom
la miia; Paiă» fk vocatomiht gmiUont
la regmdiu Im* DoHHteăiai.
" VOGATDra, adj. part., rooit»,
(d'in Tvcare)) chiamatu , stri^atu , no-
mitu, conrocatn, ÎDYocata , pro7ocatu,
sppeUstn, nominatu : UM eeUi vocofi ia
oep^u veniră la 6r'a datinaia; vocaUi
im juatitia nu merse, ci se laasă a fi eon-
âemnaiu m absentia; Bubst. m., vocattdu,
TO««taa,-iB, aetolu de voeare : iftainte
de voeatulu adunării; dupo voeatulu la
prândiu.
* VOCE, s. f., rax, gen. rsoiai sonu
ce se aude d'iQgar'a omolni, prin esten-
sioDe si d'in gar'a altora aaimali : voce
dura, voce dtiee, voce su^re, voce so-
nora, voce tare, voce formdta; vocea pre-
eonelui; vocea ceftt» ce predica m deserttt;
aeestu actoria n'ore voce musieole; mu-
tic'a eedesiattica se importe m opiu
voe^ a strigi eu voce itudta; a vorbi ot
voce bassa; compreme-ti vocea. D'in voce
provine popnlaiiolu hoce, cu verbuln ho-
dre.
* VOCIF£BA£E, T., rtetforarl si ro-
elTeran, (d'in t*x, si f«rr«); a strigi
tara, a sbieră : cm«It4 tmbatu de menia
wMpit a voâferăi vorUti mai tttce^, ce
voci/ero/i ca nesee indradii? nu se co-
vine omuim cuUtk a vocifera ca unu rur
» VOCU'EBATIONE, s. £, raelhrar
ti«t (d'iD TMtferârl); actione si effectn
alia aotionei de vodferaire : voâferatio-
nea mnUerUoru degerate; la acea vcci-
feratione ne mat audita allerga to^ sa-
Mu se vida ce este.
* yO0iPEBATOBIU,-fiSria, adj. s.,
T*«if«rator, (d'in rtelfertrl); care vo-
c^era, care striga, sbiâra : voeiferato-
rm esh-aordinanu; vociferatorH sparia
ivmea e» voeiferaMu loru.
* VOCIPEBATa,-a, adj. part., T#el.
fecatns, (d'in r*eir«rAre); strigatu, sbie-
ratn : cântice voâferate, nu canttOe ;
vorbe neeovientioae vociferate de gure
groBsdane; snbst. m., vooiferaMu, to-
•irentii,-as t at vodferaMu vostrumi
aii asaurditu uredde.
* yOCIFICABE, V., TMlfleare, (d'in
m
fxt si faeen); 1. a emttte nnn sonitn
assemine vacei : vodfica miede oBnne;
2. a notifici, a publică prin voce vina :
preconde vodfică, eo ^a ittchiamtu
pacea.
•V0CIFICATa,-a,a4j.part,(d'inT»-
elflc»re); publicata prin rooe Tine,
yOCIBE,-e«cH, T. refi., aaew>d =
bod; Tfldi boeire.
« VOCITABE, T., TMitan, (d'in t»*
Mre); iateneirn d'in voeare, a chiamă,
a noiui de ordînaria : anticii vocitâu ty-
ranni pre regii cari nu erau (dlessi da
pojtoru.
* VOvJITATU,-a, adj. part.; tmIU-
tiB, (d'in Toelt«re); nomita de ordina-
riu : rtuiu Ttbere in anticitate fu voci-
tatuAlitda.
* YOCULÂ., san vocwa, s. f., Ttenla,
(d'in vox gen. roolt); deminnt. d'in voce,
mica voce; peioratim, vorbe relle.
* VOOOLATiONE, s. f., t#o«Ia«»,
(d'in ToenUf prin ana verba raeaUre*
inasitatu); accentatione, accenta.
TOI, pron. pets. IL pL nom. reij da-
tivn voue, contraasa conjanctn m si vi,
T»blB, aoo. vot, contrassn conjoncta ve,
m, cn propositioni voi : pre voi, prin
voit ou voi, in voi, de voi, iTin vot, Ia
voi, longa voi, fora voi, spre voi, despre
voi, eotra voi, sub voi; possessiva sing.
vos^, vâstra, pi. vosfrt, vostre: voinu
sdti ce faceţi, cui diceti voi aceste-a?
vâue; pre cine intdlegeti c&ndu dteefi
latroni ? pre voi; at cine ve eertaii ? cu
voi; de dne vorbiţi? de voi; nuvedamu
nanica, pentru co ned voi nu ni aU
daiu, candu aveaţi; nu ve invitâmu la
ospetia, fiendu co ned voi nu ne aii in-
vUatu candu v'ati ospetatu cu amteti
voştri; despre voi si sodi voştri se vor~
beaeu midte intre âmeni; sodetaiea v6-
sh-a nu ne place; fa^tde vostre merita
viiuperatione; a^ipr'a vâstn s'a iiUerri-
tatu popondu; in currendu ae va seolld
in eontr'a vâstra; va esai înaintea vâ-
stra; n'avttipre nemine inderarulut?o-
stru.
VOIA, voten^, voientia, voiosu, voire,
voitione; vedi : volia, volienta, voUentia,
volioni, volire, volitione,
VOIU, verbu aossUiatia pnsu «a in-
yGoog Ic
YOL.
finHiTuIa pentra formarea' rutnmlni
pers. I eing. oontrassn d'iu voliu, toI«,
Tedi mitre.
* VOLA, s. f., T»Ia; palma , palm'a
manei, cavnln m&nei; si plant'a petio-
rolni, camla plantei petioruloi.
«TOLABILE, adj., toUMI*, (d'in
T*Un); sboratorÎD. D'in forma acâata-a
se para co aa essita multe nomine de
piBseri, in diTorse moduri scâlciate in
gar'a poporuloL
* VOLANTE, adj. part. preş., taUm,
(it. Tolaate, fr. rcUat); care BMra, se
mişca rapide : eorpu voltmte, oorpa de
annati eari se mişca rapide si liâa dî-
Torse positioni spre a impedio& pre ini-
mica; sedia volante, carrutia liusiâra ca
i6ae rate; rata votante, si simplu vdante,
nita la oua maobina oare uerre numai
pentra eontinoarea miacarei uniforme
date prin impnlsu; sigUttt volante, si-
giliu neinchisn; heaiea jolante, care se
ane si se tine câtn-va tempu in aecu.
* VOLABE, T., roUre, a sbor&; vedi
vot.
160S
* VOIiABIA, 8. f., Tolarla fernlai fe-
rtila ou «ate dascălii rechi băteau pre
M»lari in palma.
* VOLATIC0,-o, adj.,ToUtlew, (d'in
T*1«re); sboraticu, care sbâra rapide iu»
c^ ai incoUo; de aci, inconstante :
omm ffoloftctt ii Uuaioru, peraona vdla-
tiea; artea wAatiea , farmecatoifa ; subst.
tma volatica,, una farmecatâria.
* VOLATILE, adj., Tolatills, (din t»-
late); sboratoriu, care sbâra, care trece
rapide ; animali volatili; ferm volatile,
aaifeita volaiUei fig. in chymica, care se
resolva in vap^re sau in gasa, si sbi5ra
=diapare in aera : sare voMUe, Ucidu
volatile.
* VOLATILISABILE, adj., (fir. t»U-
UUHbl*); care se p^te volatUită : ma-
teria votaUHeăbiie.
" VOLATILISAEE, t., (fr. ToUtiU-
B*r, it. TfttatllUiare); a face vfAatiie, a
resolve io vap^îre sau gasa : avolatilisâ
utm coTjpti; refl., a se viAatUisă ; siUfu-
rde, arHnietdu, meratritdu se vdatUi-
$a la una tempertdura incăta.
* VOLATIUSATIONE, a. f., (fr. t«-
latUUati«a> It. rolatlUuaaltM); actio-
ne si effectu allu actionei de volatiUao-
re; operatione chymica prin cars se re-
ducă in Tapore sau in gaza materiele
susceptibili de a se volatUiait : volati-
lisatihnea meretmului; eorpurUe in ad~
deveru volatili nu M/feru descomposi-
tione prin aetionea vc^Uisationei.
* VOLATILISATU,-a, adj. part-, (fr.
TAUtllisâ, it. rsUtlUiaato); resolutuin
vap6re sau gasu : sare vcAa^ieata, cor-
puri eAymiee volatUiaate.
* VOLATILITATE, b. f., (it. T.Utl-
Uti, raUtlHtate si T«latIIItade, fr. ro-
latflIM); calitate de volaiile; facultate ce
au unele corpuri solide de a se trans-
formi in gasu, candu sunt espuse la una
carta tempeiautra ; volatilitatea mercu-
riulw; volatilitatea pul^terii; volatUita-
tatea passeriloru; fig. volatiUtatea unui
june forafirmitate de caracteriu.
* VOL ATU,-o, adj. part.,rolatii8, (d'in
TQlace); sboratu; subst. m., volatulu ^
sboratalu, TtUtaSf-na, actulu de Bbo-
raxe: volatulu passeriloru; vedi sboratu.
* VOLATDRA, s. f., rcUtura, (d'in
Tolsre); vedî sboraiura.
VOLBABE, T., r«lBUre ; T«di ifl-
volbare,
VOLBEBE, V., TQlrere; Tedi volvere.
VOLBUBA = volvula, s. f., 1. «ol-
bura de veniw, tnrb», rvrtex; 2. una
planta, eonTolTBlos : volbio-a mare, eou-
•iTHlis leplBDif X»»»»' volbura mica,
evmratTBlu arTcaiU, Linn.; votbM-'a se
involbe in ^uruht tdtoru plante si se
intende forte departe.
* VOLCANn = vaIcanu, s. m., T«l-
oanai Bi Tnleavii; dieulu focului, si fo-
culu enausi; vedi vulcanu.
* VOLBMA, s. f., TVlemnm plrnmi
una specia de pere mari, cari impln mâ-
n'a (t«U).
VOLENTABin,-a, adj., relsatart»;
Tedi veUtntariu. .
* VOLENTE=voIten^,(cuImolliata,
voiente), adj. pait prea., Tvleu; care vo-
liesce, de bona voUa : voiente nolente$e
suppuse n indieni ordinUe ceUoru mai
mari.
VOLENTIA = valientia, (cu I mol-
liatu, voientia), a, f., T*l«ntU, rolavtasi
facultatea de a volf, acţiona de vdirei
=y Google
im voL;
coiisentimeBtu,desiâeriu,dorentia : vo-
lienii'a omului e libera, aetionea itue e
margituta prin diverse eonditioni; prin-
cipe contHtutioncde iTm grati'a lui Dom-
nedieu si (Pm volientfa nationei; tWien-
ti'a mea eră se luâmu armele si se op-
prmu pre inimieu de a intra in Urro!,
eu «olim/i'o lut Bomnedim mdne vomu
ineepe a aemmă; acesta fapta s'afmeutu
^m rea vdlientia; keo «nu omy eare
n^are volientia; cu cea mai bona volien-
tia nu p<^i faoe iotu heneU oedcresei;
«Hm pleeă in strcanetate fora toKent^a
parentUoru sei; ministriîoru nu e per-
missu a lucră ineontr'avolientieimaio-
ritaHi repreaentantUoru naţionali.
YO!LER'E,=:vorere=vrere, v.,jtil\»i
vedi tjrfw-e si vrere.
VOLIA, (cu l molliatu , voia), s. f.,
(it. TaglU), Tolnnt»; «ppetltns, deil-
Âerlom; ooneeBSl*) t«iiU; 1. volientia,
aetione de vdire, actn de volientia : cu
volia fora volia se dusse unde Iu chia-
mara eelli mai mari; laseati-îu in vdli'a
lui; va merge ăe bona Dolia, dico nu, va
merge de nevolia; 2. dorentia, placore :
eZZu face tote pre vtHî^a munteni, se liia
dnpo v(^a ai eapritiele ei; mi vine vo-
Ua se eâniu8ises{^u; Vam vedvta fora
volia in acea adunare, ha oAioru Msfru;
de acf : vdia hona. let^tia; vcHia rea,
tristetia; 3. conoessione, permissioae,
Tenia ; dati-ftn volia se M(m si eu unu
eoventu; eUu se usseră fbfa volPa paren-
tUoru sei; n'ore volia de la parenti a
pleeă (fin tSrra; am eerufu volia de la
ministru se me potu edenta doue sep-
temâni. (In acestn d'in arma intellessa,
s'ar pot4 se âa si una confusione d'id
tSnîa, vHa, cArrnptn vota).
TOUBNTE, voUenOa} vedi voknte.
volentia.
TOLIOSU, (eu lmo\liiÂxi,voio8u),'a,
adj., (it. T*Kll9so), r»l«aa, o>pMn«ţ lae-
tiin plena de volta, ou votia hona: eArfâu
ne vedi!, aSwgâ voUosula noi;- se ar-
rdli wMo$u eStra toţi; ce voliosi sunt
copUiH c^tdu eapeta ce doreseul
VOLIKE, (eu imoUiatu, voire), l.c»
Terbu absoluta se conjaga in indic. preş.
ca forme eimple : vo2iu, voii, vde, voii-
mu, vdUti, vaîu; si ca forme inmrcat* !
VOIL
vUieseu, vdliesd, voliesce, volimu, voUti,
volieseu; înconj. se voîieacu, se voUeaci,
se voliesea, se volimu, etc. in imperat. vo-
liesce, volUi, perf.tKiEti, eup. voU^ti, v., vel-
l6ianuvoli, noile, a voii mai bene, miHitf
verbuk dependente derofiresepunAsan
in infinitiru, mai Înainte absolutu, acuma
numfii inaociata de preposita, sau iooon-
juctim insociata de conjuctioneaM.-vo-
limu a face. voiţi a merge, voUt a ste-
diă, sau : volimu se faeemu, volitî se
mergeţi, vdu se ttudteâÎB; nu voht ■ se
intelUffa ; volimu mm bene se seâemu a
casa; e2Iu voîiâ se plece cu flvtH sei;
n'amu volitu se Iu kâiămu smgumjix
sensnlu de desiderare , eupire : a «olt
bene. a voii reu cuiva, si : a voU bende
a voii reulu eui-va; nu voUu reulu m-
menui; nu voUudamnuluvecinului meu;
nu voliu averile lui Gresu; 2. ca Terbn
auasiliariu pusu ou inflnitiTnlu absolstn
pentru formarea futorului se conjuga :
voliu, vei, Mi votmi, vai, voru : voliu
face, vei face, va face, vomu fade,' veţi
face, voru face; voliu vedâ, vei audf, va
inteUege, voma '■ caută, veţi htaiă, voru
mori in miseria; va ăâ Domnedicu tem-
puri mai bone; postposite ; vecU^vetiu,
audl-vet, ifUellege-m, rogâ^vomu, Tau-
dă'veti, peri-voru eelU rei de pre'fa^v
pament^/mi — formele contrasse perso-
n'a III, sing. va, si pi. voru, se pn&ir-flT
in loculA celloru intrege,'Ca sensiilu de
volire : eevase diea aeâita-a 9 eVliu 'nu
va se vina cu noi, elliniiveruseseiade
nemica; ellu nu H va benele, eI2e ne voru
reulu; va=ua=o ca impersonale pusa
ou GODJuotÎTUlu personala espreme oera
fiitorn : vfl=«a=o se fac», va=tia=o
se fad; va=uo=o se fdca, vci=t(ar=o
se faeemu, va=ua=o 8efaeeti;—PU'
ticetra va oocnrre si rft suf&asa bu ţfo-
nomiaele ; cine, ce; care, si cu-adver-'
biele de loca, tempa si moda :*fit(ie,i»-
cotrău, eandu, cumu, spre indicarea
stareî indetenuinate, pMcmnii- iii zti''
neva, ceva, careva, «nh^, lAorirâmu,
canduva, mmuva.
• VOLITARE, T., tftllUM, (d'in ii-
lare) ; iQteflsÎTtt d'in volare = sborare,
a sborâ inc6ee ^ încolo, a aller^ iu de-
rept'a si in atftBg'a ; voUtapassmk f»
,y Google
WL.
aeru spre a se recrea; nomele mareUti
hariatu volita m tote gureîe; conjuraţii
volitara eu aabiele seâsst si spariara
poponiUt care nu se aşteptă la assemine
aeena.
* VOIilTATIONE, 9. f-, ToUtatIo,
(d-'ii) Ttlltare); actiooe ai effecta allu
aetioB»! de volitare; voUtationea passe-
riioru in aeru; volitationea servuUti ca-
re eaifta pre patronulu seu.
* VOLITATU, 8. m., ToIlUtn», (d'in
Tolltare); aotula de voUtare, sboratulu.
VOLITIONE, (cu l moUiatu, voitio-
ne), B. f-, (lat. scol. T«lltl«, fr. ralUltn);
aobene ai effeotu alInaotiODeidaitoIire:
vdiitionea e ensasi resohUionsa sufft^u-
hâde a face ceva; tote voiitionUe nâttre
safiam e<»^ormiiate eu ide'a moralităţii.
VOUTIOSU, (oulinolliatu,i«)iito-
su),-a, adj., to1«db, pE*p«BKn»i cu volt-
tione, cute wliesce, care e applecatu a
fac8 ceva : la rogationea mea s'a arre-
tattt forte volitiosn.
VOUTOfilU , («* ( moUiatu , voUo-
rn^,-a, adj. s., r^leng; cară voUesce :
voUtoriu de &«nei volUoriu de reu; per a
teii vcAitorii de reu!
YOLITD, (cuZ molliatu, voitv.),-a,
adj. part., (d'io vc^re) : luirulu voliUt,
foj^a mlifo,- aubet. m., volUviu^ acta-
la.jds i>oiire : vcAitviu meu inc/a nmMi-
ga pre cdttUu.
yOLONE, B-, T»l9) pL ToUnei, (d'io
T«Ue){ militaria voluntariu , ia apecie,
servu care de bona voli'a aea a iatratu
ia miliţia : tolonii serviră tn armat'a
romana dwpo baUdi'a de la Canne.
* VOLSELLA, pi. volseUe. Tolselln,
pi. rolBellM) (d'la Tellera); apeoia de
forcipi mioi pentru chirurgi ai alţi opi-
ââ : effeminatii si smtilgu pirulu de pre
corpu cu voUeUeU.
* :VOLSU,-a, adj. part., T»Un8 ei tuI-
lu, (d'iu TeUen); emulau ; vedi wlsu.
VOLTA , voUire, voUitit, voUitura,
voltosu, vedi : ioUa, boUire, h^iitu, bol-
titi^a, boUasa.
* VOLTAICD,-a,adj., (fr. T«lta1qa«»
de la Volta, physico italiano, mottu in
1826) : columna «au ptia voUaica pentru
deavoltarea electticitatei, iarentâta do
I^f Nculu Volta.
TOI.. 1607
* VOLTAISMU, B. m., (fr. t«1UIs-
■!•); electricitate deavoltate prin con-
tactulu substantielora eterogene; Tedi
ai gcUvanismu.
* VOLTARE , V., (it. roltare, d'in
TOlTere); intensivu d'in vdlvere. Bad&-
cin 'a compositeloru invoUare ai desvol-
tare.
VOLTOEE, s. f., (d'in voltu, de la
votvere), rortex, tnrlHt; locn unde se in-
târce ap'a, vortice; — miîra aan piua de
apa in cure ae condâaa tessuturele de
lâna sau pannurele.
1 TOLTD,-a, adj. part., (d'in toIt»-
re), TsUtis; intorsu; involtu; vedi tV
voUu.
2 VOLTU, s. m., T»ltiis, si Taltaa i
redi vuUu.
* VOLUBILE, adj. , TOlobtlis, (d'in
Tftlfere)) care ae inbîrce facile, care ae '
pdtemvoUe; rotundu, mobile, variabile
care curge, se precipita, rapidu : eerulu
volubile, cercu volubile, annelle folu&tit
ea oile şarpelui, ntdu volt^ile ca aUu ver-
melui de metaase; mişcare voluinle ea a
limim; cursu volubile ea ălUt riulm.
* VOLUBILITATE, 8. f,,TolnbimM,
(d'in rolDbilIs); calitate de volubile, ro-
tatione, mişcare circnlaria, rotundîtate,
mobilitate : volubilitatea certdtti; volu-
bilitatea annSoru; volubilitatea fortunei;
volubilitatea limbei; mare volubilitate de
vorbe, facilitate, abundentia de vorbe.
* VOLUORA, 8.f., Miner», (d'inT»!-
rere); eruca care ae invelne Id foliele de
vinia.
* VOLUCBE, adj-, volnoer, (d'in ?•-
Iare)t 1. sboratoriu : volucrea sagetta, vo-
lucreleffirru; animali voJucri=passeri; si
simplu subst. una volucre, volucrile ce-
rului; 2. rapida, liusioru, trecutoriu, fu-
gitiva, epbemeru : mişcare volucre, riu
volucre, fama voluere. bucuria volucre.
* VOLUCBIPEUE, adj., rtlnorlpes,
(d'in Tolneer, ai pes, gen. pedU)} rapido,
liuaioru Ia petiore : versu volucripede^
care curge repede.
* VOLUME, pi. volumtfte, lolnmen,
(d'in ToIrere)j tota oe se inv61be, vol-
bura, vallu ; in specie, valln de materia
scriBsa, carte, tomu : ellu serisse mm
omite volumine de epistole; istoria pu-
=y Google
blicaia in trei volumine grosse; prmulu
volume a essiUt de sub tjfpariu; HHio-
ieca de seaae miUi de volumine in foliu;
dictionarittîu limibei române s'apubli-
eatu in doue volumine de câte unu eentu
ăecoUe.
» VOLUMINOSU,-a, adj., t«Ub1ii»-
BBi, (d'iQ Tolumen)] care form^dia vtAu-
mine : carte voluminosa; scripte vdhmi-
nose; nu me aace^dm ca tractatulu se
issa asia de voluminosa.
• VOLUNTARIOSU,-o, adj., (it. to-
lontârlogo, fr. TOlonUrlflux) ; plena de
vcUmtate, desideriosn, cura^osn, reso-
latD.
• VOLUNTARlU,-a, adj., rolonUrins
(d'in TolDDtas); caie proceda d'in volia
Ubera : fapta voluntaria, st^punere vo-
Itmtaria essiliu voluntca-iu; morte vo-
luntaria; militari vduniari, si simpla
gnbst. unu vohintariu, mai mulH vo-
luntari, legiona de voluntari; tribunulu
fit ins(Urcinatu a stringe câta mai mulH
voluntari; s'a desHnatu unu mSiione de
denari pentru stipendiulu vduniariloru.
*VOLUNTATE, s. f.,T(.HiiitM, (d'in
T«Ite); Tolia, volientiai Tolitione, acta
de Tolientia, consentimentu, intenţiona :
vi^untatea omului e libera; d'm tohm-
tatea patrehti; eu voluntatea mea; vo-
luntate firma; omu fora vohtntate; ulti-
m'a voluntate a defunctului.
• VOLUNTATIVU.-a, adj., Tolontatl.
TDB, (d'in TolnntAg)} care espreme vcHire :
verbe voluntative, verba ralantatlTi, ca :
volire, cupire, dorire, studere.
• VOLtJPTARIU,-o, adj., TOlaptarlog,
(d'in Tolnptas); relatÎTU la voluptate,
care procura voluptate : locuri volupta-
rie, gradina voluptaria, a per^ece una
vi^ia voluptaria; omu voluptariu, care
ămbla dnpo voluptăţi, si simpla sabat.
unu voluptariu, voluptarii nu eonnoseu
(Utu seopu mai inaltu de eâtu vduptâ-
U3e vietiei,
• VOLUPTATE, B. f., Toluptaa, (d'io
arch. Tolnpe, de la ralle) ; plăcere sen-
suale si spirituale : am ascultatu acea
lectura cu mulfa voluptate; voluptăţile
eorpuiui si alie suffletului; nu volupta-
tea e scopuZu vietiei, ci virtutea; volup-
tatea ce proviiK d'in virtute e cea tnai
ŢOL;
euraia; <wmIw se nu se lasse a fipreniu
de voluptate.
* VOL0PTIFICU,-(i, adj., T«Uvtlt-
BBB, (d'in rftlnptas si foMre), oare fiu»
voluptate : vdluptifit^a foteitate a V^
nerii.
* VOHTPTUABnr,-«, adj., TVlipta-
rlsBi (d'in nUptu); Tfldî voluptarm, a
volutOuosu.
* VOLTJPTUOSU.-a, adj., tolipti*-
»w, (d'in TOlaptas); plenu de vdlt^tate,
deliciosu; cs^ &mbla dapo volaţtăti :
omu vohiptuosu; betrăni%voluptuosini$U
detestabili.
* VOLDXA, B. f., T«lat% (d'ia «1-
rere); ornamenta la capitellele eolamne-
lom : volutele eohmtndoru ionice.
* YOLUTABRU, pU-e, rtlatakrVH,
(d'in Tolntan); apa mestecată on lutn,
neroniu, in care se voMa porcii.
* VOLUTARB, V., rolntant (d'in t«1-
rere); iatenaivu d'ia volvere, a rotocollf,
a traveli; mai aJlesu f eflesB. ase vobdâ:
miserii se voluta la petiorele celloru mari:
eaUii se voluta in ptdbere; pordise va-
hUa m neroniu; fig. a medita : a veinU
diverse idee in mentea sea; a vohtA «Mri
planvrt m ântm'a $ea; a vdutâ m une
sau cu sene iote caswHe possibUi.
* VOLUTATIONE, s. f., rolaUtU,
d'in T»liitar«); actione si effectu alia ao-
tionei de valutare : vohdationiie porei-
loru in lutH;volutationilede^renatilorH
in libidini; fig., voluntation^ hurwi-
loru umane,
* VOLUTATU.-a, adj. part., Tolrt»-
tdg, (d'in Tolutare); rotocollîtu, trave-
lita ; omu volutatu in stadie, fera volu-
tata in pulbere, porcu voUtfatu in lutu;
subst. m. volutatulu, TsIatataB,-BBf ae-
tnlu de votutare : in volutatulu seu pre
pamentu se impia de pulbere.
' VOLDTU,-a, adj, part., rolntig, (din
T«lTere)i rotocoUîta; Tedi volvere.
* VOLVERE, sau volbere, volsi sitwl-
sei, volsu si v(Mu; » vdlui, volutu, 7., r*l-
verej a intârce, a rotocollf, a inTei:t[,ia
seaau propriu si figuratu : a volve unu
suUu pre pamentu; a volve firulu pre /iun;
Se volve (Usulu in man'a toroutârii; sUm
volve sirevolve foUeheârtU; se vohu ste-
lele pre ceru; se volvu vaUwUe mării agi-
=y Google
YOM.
foto de mntim; n'ulu se vdve in eursulu
seu; tmuomu 8*tpperatH volve in suffle-
UAu seu muUe si diverse idee; omd» ren
voloe planuri infemoHi ; omulu beetu
spune totu ee vohe in ânim'a sea; vedi
si eompOBitele involvere si revolvere,
V0LV6RE = t»»(i«, a. f., (d'inixit-
iwv), mtDBt agitatione Yiolenlâ a âac-
eorei de focu; agitatione violenta a apei
calde, a marei, Kg. a passionei: vehârea
flaecwti, vo^Orea apei ferbente; volvo-
renmarei. w^vorea mentei, w^voreapaa-
similont desfrenate; âlm pa-i in voivâ-
rea focidui; ea mi pot^ restste wAvorei
iura.
* 1 VOMERE, s. m., voser, ai t»-
m\t,^tUt femilii aratnilui : a ialiâpa-
mef^tdR OH vormerele; aratrulufora vo-
mere e wm instrimteniH inuiUe.
2 * VOMERE , vomm, vomutu, {vo-
flnf»), T-, T«niera; a vergă pre gura :
tuMtiH animaliie si virsa alimmte cari
rmte svffere stomaehtiu; tmi âmeni vomu
eeniftu = hile; oIM vomu sânge; h^vU
vomu ee oh ieutu simanoatuprea-mul-
tu; fig. unu <mu ntdleăieu vome tnju-
nihtre; unu onm spureatu ai vome suf-
fkMu » m^ ea vmu câne.
«VOSaCA, 8.1, roalea; iaflatora,
buba, abaoessn, apostema; pnronin, pla-
ga, pestilentia : a spartu vomic'a; ter~
rib&« vamiea a venitu preste tirra; Dom-
m, adjuta-rte a scapâ si de aeSsta vo~
•VOMIC0SU,-o, adj.
(d'ib T«Hil«a); pleon de venm'ce=bube,
(Mm vomieosu; rSniosu si vomeosu.
* VOMIFICU,'* adj., TVMlReni, (d'in
vtnere, si beere); care produoe vomtu,
vomitiva, «metica : medicamente vo-
mifiee. i
*TOMIFLWra, ^aâj., renllnit,
(dlh veniea, si Haere); care curge ca
vomiea == pvronliit abseesBQ pnralentu :
mOfbu vomrfhw.
■ >* VOMITABE, 7., v«nltai«, (d'in vo-
aen); intensivii d'in vemere, a vome
HKiItQ si a de9e ori : vitele cari si au
atiicatn stomachulu vomita; vomita be-
Uviiţ eHu manca ei vomita ea utmporcu.
Ym. 160»
* VOMITATIONE, s. f., (d'ia v«>I-
tare)} actione de vomttare ; vomtationea
porcâoru si a hetivUoru.
* VOMITATU,-o, adj. part., (d'in
vomitare); veraatu prin gura.
* YOMITIONE, s. f., vamltio, (d'ia
Toaere); actione ăevomere, aivomitura:
cânii sdu se si eurefie stomachulu prin
vomitione; vomitionea de mtdte ori tea-
pa pre omu de morbi grei; vomitionea
materieloru s^icatiose.
* VOMinvlI,-a, adj., (it. tobUItc,
fr. Tonltlf); care face a vome, care pro-
duce vomitu : remediu vomOivu, si sim-
pla subst. m., umi vomUivu : medie»
prescriu de muUe ori votmtive morbos^-
loru; a luâ unu vomitivu; ou untitiomt-
tivu se CHrefiâ de bile.
* VOMITORIU,-*or»e^ adj. s., nmt-
tOTi T*nlt«rlas, (d'in vonere); care
vome, si care produce vomitit : betivu
vomitoriu; vomitoriu deit^urature;bul-
bu vomitoriu, ntweiasu vomitoriu; Bo-
mattii nomiâu voimtorie (T«mIt*rU) to-
curile deşerte d'in theatruprin cari tre-
ceau spectatorii la scaunele loru.
* VOMITU, pL-8, voBltH» (d'in v»-
mtn); aetnln de vomere : voantuiu eo-
pUHioru; a flaeeitu de vomitu; dupo VO'
mitu te Uusioridia morbosulu.
•VOMITURA, s.r.. veMltl*. (d'io
roaere); effectulu acUauei de vomere;
lacrurile vomate : cânde linge vomitu-
rele; vomiturĂe mUAialoru.
VOMU, verba aussiliarin pusa ca în-
finitivulu pentru fonaareafotui-Dlui pers.
L pi. coutrassa d'in voUmu, tvIhmbi t
vomu ţwx, vomu ved6, vomu laudd pre
Domrwlu,vomufugidepeceatu, nevomu
feri de peride; vedi volire.
* YOMUTU.-a, adj. pari., vtnltnB,
(din TSMere); versata prin gara : huy
cate vomute; vorbe spurcate vomute d'in
gur'a corrupttdui.
* VOPISCU = vope9eu,'a, adj., v«-
pla«asf anula d'intre gemioi căra rnie
prs lume dupo ce s'a nascutu cells altu
prea de temporlu, saa dupo ce a muits.
* VORACE, adj., T»r«x, (d'in «-
rare); maneatiosu, flamaudu, arida, la-
cumu Ia mâncare, careinglite cn faci-
litate, care -na u mai p^t» sataii ; oimi
=y Google
1610
VOE.
vorau si betwu; iupi rabiosi si voraci;
ventre vorace; Rg. uşura vorace, foat
vorace, apese voraci, cari mftnca tiSta
starea omalai; sobst. unu vorace, una
vorace, voraeH semina mai multu a be-
stie, de câtu a âmeni.
•VORACITATE, e. f., r»r.citM ,
(d'iu Toru); calitate de vorace , avidi-
tate, fame mare : voraâtcttea unui omu;
«orăeUatea um» orinw,- voracitatea fo-
adui.
* VOBAGINB, 8. f., T«n«« , (d'in
rorart); iDglitiii, abyssQ, gaara in pa-
mMitu Id care se T^râa ap'a si na mai
ease : mare voragine , profun la vortt-
gme; âm eade in una voragtitt, ae in-
niiia;Sig.voragimdevitie.
* VOBAGINOSU,-a, adj., rcragla*-
■», (d'ia T«nff«), plenn de voragini :
pamentu voragitiosu; rîu voraginosu.
«VOBABfi, T., Toran, (affiae ca
fktfiâ de la pi^p<b<ntctv) ; a mancă, a
mftBcă cn aviditÂte, a inglitî, proprie
81 6g. : unele animedi augu, altele vâra,
aU^ Mânca; cănii vâra came cruda;
lupii vâra oui, boui, calli si mtdte alte
OftMKiZi; prodigu vâra averea sea si a
ttUorti-a; foadu vâratotu ce intempina;
marea vâra earine; amârea vâra meăvi-
Va m osae; siudiosulu vară litteratui^a;
vedi si eomposituln detxtrare.
« VOBATIONE, B. f., (TOTatto); ao-
tion« de vorare : voratiotva avida a fe-
râorVjVorationea avitrei pareatead; vo-
ra&onea pastiomUru.
* TOBATOEIU,-/dHa, adj. »., ror»-
tori {d'ÎD ronire); care vâra : veeinulu
e mare voratoriu, dero si mai mare fo-
iataritt ; voratorii de averi airitue ie
ăUii.
-«VOBATBINA, B.f.,ToratrtM, (d'in
«•rAre); loou unde se 9^a=ni&nca; os-
petfuia, tabema, popiaa; >- Toragtne,
abjBBii.
* VOBATU,-o,adj. part-, T»raiM,{d'in
Tvrars); manoatn, inglititu : vite votate
de lupi; avere vorata de prodigi^ âmma
vorata de amare; litiere vorate de sit*-
(Uosi.
VOBBA, s.f., Terban, rscibila»,
TOz> eerna» oratUi espressione ptinao-
■uni articubte, ooTontu : vorba roma-
70IŢ
rte$ca. vorba Oe omu onestu; n'om attditu
de la eUtt una vorba bona; ăecee vor-
b'a? ce vorbe-su aceste-a? acestea suvorbe
deşerte; a intra eu cineva in vorba; n'am
scambatu eu denatdu dâue vorbe; mt a
seapatu vorbea din gUr'a; câtevorbe,totu
aiâte maiUxom; vonamiâiamiserfa o-
mtikm; vorbele ae eompwm «Tm a^Uabe,
mai mwUe vorbe faeu una fraae, n moi
mtdte fraai făcu una oratime; a redtă
ceva dHn vorba in vorha; mt te poţi Iui
dupo vorbde totoru ommiioru; ellw are
se vina la vorb'a mea; oriteportaeumu
ti e vorVa, ori vorbeece cutnu U e por-
ttdu.
TOBBIBG,-e«eH, *arba tbetf, to^U
Bernoo[Barff «rare; a ae espreme ^in
verbe, a coventă : eu vorbeMU romane-
see, tu vorbesei franeesce, «Uu Borbesee
germanesce, noi vorbimu eumu Me per-
cepemu, tx» vorbiţi daru st deavoUu; eUt
vorbeseu de toţi omenii reu; elfe vorbe~
acu ettratu si formoau; omiUu cu mente
vorbeace intelleptesee; frate-meu a vor-
bitu una ora intrega in adunare; eu OM
vorineâi tu? ce ae vorbeşte in cetate? ee
ai vi^bitu de mene in cas'a presedeute-
Uti ? cu cine oredi tu eo vorbesc^ nu nud
vorbUi seeaturef vorbindu cu dSnaulu
am intdlessu conuede acesta opinione;
ae lassămu. aerată cesOone, vamu vorbi
deapra dins*a de alia data; in aoâ^tde
se covine a lassâ si pre aUH ae voriâ-
sea; vorbeece peno in ;fmfu, M apune
totu eeaila anima; dapo oe vei vor^ am
se ti reapundu in fârte puetne votie;.
candu fiviosiUu ntcepu ae vorbâaea, ea-
şira toţi din casa; la misa nu ae vor-
beece cu passione, ned nu se traetidia
ceationi seriâse; s'a vorbita muUu tn a-
dunare fora a se luă una eonctusioM;
au vorbitu ai a'au intelUssu intre aene.
VOIlBITOBIU,-/orta, adj. a., T«rka
fMleBS, l*qaeug, louaUr, *r4Un.care
vorbesce : vorbitorm intelleptu si mo-
dest»; vorbUoritdu ou mesUs^ tw se aat-
vesce eu espresaiom au^eratiâae; mu-
Uerile in genere su fârte varht'âne;vor-
bitoriu de bene, v(»bitoriu de reu.
VORBlTD,-a, adj. part., (d'ia vorbi-
re), (Uetusj espreesu prin Torbe : luerwi
aorbite, vorbe vorbite; subat. m., vorit'
=y Google
TOŢ:
telti, UeiU»{ actala de vorbăv : vorU-
tubt mtdttt strica lapeetu.
YOEERE, vorui, vorufu, (cu o mutu :
vrere, vrui, vruiu, — d'in : iwrfere, volui.
wdtUu), T., relle; vedî vrere, vedi si
fonn'a voUre.
• VOBTICE, 8.ni.,T«rtex,<d'inTor-
ten ^Terterfl); care invartesc«; rertO'
gin da apa, de ventu; ahyssu : vorticde
rapesee tatu ee appuea si cofunda in a-
bffssuj voriioete de ventu se nomesee tor-
hine, vortieaîe de foou se ăiee fulgeru;
igivorticele ddorieUoru edlra societate.
* VOBTrCOSU.-d, adj., rortleosas,
ţdhn- Tortex); plena de vortid : apa
vortieâsa, riu vortieosu.
VORU, Terbn anssiliaria pnsa cu in-
fiaitîralu pentru formarea futuraloi
pers. III pL corrupta d'in volw, roUnt:
von* venf, voru vedS, voru eoUege ee au
educaiu, voru seeerâ ee au semnatu; redi
volire.
, VOSTRU, • a , proDome possessim
petB. II pi. Teslar (vechin Toster); 1. da-
po subst. loculu vostru e despatiitu de
tdlu Hoitru; Urr'a văstra e vecina eu a
nos^a; fraţii ■ voştri nu se pârta eumu
se eovine;. sororUe vostre se disiingu
prin modestia; parenti voştri v^au datu
bona educatione, voi inse aii degene-
ratu; 2. oandc possesaivnln vostru sta
singora, fwa substantiTu, sao candn se
pune inaiotea Bubstantivalai, atunci cere
artielnin inâintea s«a : aUn vostru, a
vMra, eâ voştri, cUle vâslre; aUu eui e
îocuttt acestu-a ? oUu «os/ru ', a au e
adp'a co s^a stricetu v'\wdu9 a vâstra;
ai cărui parerUi au muritu iniristati?
ai voştri; aUe oui case au arsu? alle
vostre; allu vostru eapUanu a peritu in
hatalia; avdittafaptaniseinyţuianâue;
ai voştri au plecatu la iirra; alle vos-
tre s'au dugau Za theatru; oUe vostre su
aceste fapte; oA voştri au tmn/Alii tari
au. reHwisu orfani.
* TOTANTE , adj. part. preş., (it.
r*taat«» fr. TffUnt); care vo/^îo, care
are dereptnln de a vota : membri votant;
aţibst. it»H votante, toţi votantH.
• VOTARE, Y., (it.Toter«,fr.T»ter),
inffnglnB ferre, Hemt«ntlam dloere; a si
di vottUu tan suffragiula : vofâmu pen-
VOT.
1611
tru proposiiione; votămu tii eontr'a pro-
position^ : nu voliu vota acesta lege;am
vota^ eu voi, eredertâu eo setHuminati.
* VOTATIONE, B. f., (fr. toUHoh);
aotîone de votare : votatione libera, m-
tationea unei legi. votationea untU re-
rrgulamentu.
* VOTATOBIUr'orio, adj. s.,8iirr«-
raton oare votSdia : votatoriu c^esu. vo-
tatoriu îdisra. votatoriu eonsTientiosu.
* VOTATU,-a, adj., (fr. »•«); tre-
cntu prin votatione : lege votata, bud-
gi tu votatu, proposOioni votate.
* WSI9ĂSM,votisatione, votisatoriu,
votisatu, vedi : votare, votatione, vota-
toriu, votatu.
" VOTrVITATB,s.f.,«tlrlUB, (d'm
T«tlTus)i obligatione contractata prin
imn votu.
•VOTIVtr,-a, adj. toUths, (d'in
rotam), 1. promissn prin nnn Totn, cmi-
secratu, dedicatn, offeritu : tabla votwa;
victima votiva; legaMone votiva, iisarei-
nata cu implenireaTotnrîloni; nopte vo-
tiva, eonsecrata eultnlni diriou; 2. con-
forme dorentiei, dnpo dorentia, doritn,
bene renitn : aspesta votivu, mârte vo-
tiva.
* VOTU, pl.-»ir», Tttan, (d'in totom);
1. promissionc faeata dirinit^tii : a fv»
unu voUi, a suteepe unu votu; a fi deto-
riu dupo votu; a si tmpZmf dkorVa stts-
eeputa prin votu; 2, n^^oni, c«r«ino-
nie religiliae : faeemt viituri pentru set-
Ivtea publica, eopilUi faeu voturi pentru
sartett^eapanntiloru; edebratiimpreuna
eu noi voturile annuaH; S. dorentia : v»-
turile melle sunt modtit?.; voltiriie vostre
se voru implenf; mtiUe voturi alle eme-
niloru faeu mai hau dSeo nu se impk-
neseeu; 4. sofiHgiDţ sMtentia : juăeeth
torii sunt ehiamUa si dâv^ulu; ofSf.
Uonea a'a desbatutu, aeumu se trteemu-
la votu, vot» pre fada, votu seeretu; se
numera votwile pentru, eivelurile contra;
maio ritatca voturiloru deiide; tm toţi de-
putaţii au hatu parte la votu; nmUi «'oh
abslinutu de la votu.
VOUE, proBoOM abaolatai perB.JI pL
dativu, *ebh : voue ai iuvina; eui tKoki
aeeste-a ? voue; nu nane, ei vâue ac. eada
a fi moi anMnM au»;— ««tjnnetaliiioa»!
>yGoog[c
iai2
VUL.
brasBU % ve, eim (insinte de particel-
lele : se, Iu, ua, i, Ie, e, au) : ve Bpunin
curata; ve dau totu ce potiu; ve retomr
mmAu temperanH'a infru iote; vi se cade
atâtu; vi Iu făcu connoscutu; vi le nu-
metcu; veditt covie frica; seiu co vi su
hme eonnoBcute; nt4 voue v^ampromistu,
ei fraliloru voştri; vedi ve ei vi.
ţt VOVEBE, T., T4Tere; a promitte,
mai ^esa & promitte ceva dirimtiltii;
a inchiDi, a dedici, a coDROoră; a ae ro-
gi; a desideră, Badeoia'a derivatului
vetu, si a oellom formate d'ia acestu-a,
^eetimn si a oomposituloi devovere.
VBE, oontrasau d'in veri, in oompo-
sitele : vre-vnu, vre-una, in loca de veri-
HMtt, veH-Nflo,* vedi veri.
VÎ{EB£,(contrasaud'iavoIere=:t>otv>
re), se conjnga pree. indic, vreu, vrei, vrea
Ban vree san vri, vremu, vreţi , vreu aan
voru; in conjunct, pers. HI eing. st pi. se
vrea; imperf. vrean, perf. vrui, eup.
vmtu, T., Tflll^ redi voUresab l.~la Ma-
ocdoromani se applioa in locn de amare.
TU£TU, pl.-e, strepltnt, eUmor, ta-
■■Itai; BomtaeoDfnsn, strepetu, larma,
tumuli : eopUiii strinn in unu lom făcu
mare vuetu; amu auditu unu vuetu in
ă^artare; vwefwiN ormeloni a spariaiu
Mu poponiiu; de vuetu mare mt te mai
poteai wriaBege ci* nemiae.
* VULCAN ALE, adj., TilMiialU»(d'iD
TilMin); relativa la vuieanu : fiamme
vtieawde; serbatori vuieanali, si absol.
twIeaMalM, rnloanalla; — vuleanaîe :=
vtdeanariu. TuloHat» ana aria la Roma,
dsdicata lai Vuieanu.
•VULCANICn,-a,adj.,(it. TOkanist,
fr. T«leulqae) ; r^tivu la vtdeanu :
monte vaUUmicH, erupUone vtdeanka,
t>efre mdcoMee, terrenevtdeaniee; feno-
mene videaniee; 6g. imaginatime vul-
caniea, oapu videanieu.
* VUL0ANI3ABE, V-, <fr. rvleanlser);
a sbvformâ in ndeanu; fig. a essaltă.
* VDLCANISATU.-a, adj. part., (fr.
T«i«Hls4); sb^ormatn in vuZeanu, care
conţine restari vulcamee : terreim vul-
etmitatu, monte videanisaiu.
* TULCANISMd, s. m., (Tiletnlsme)
liypotliese care attribue focnlni formatio-
nM'onAt«i'gIolHilBi terrestre.
TUL.
* VtfLCANISTO, 8. m,, (fr. ralM-
nlste)! care professa vtdcanismidu.
* VULCANIU,-a, adj., TnleaBUi,(d'in
Tiiloaii»){ de Vukanu : arme vuleanie,
arme bone, ca celle fabricate de Vd-
canu; fUria vulcania, tarii de focn.
« VULCANII, s. m., Talcanisi 1. die-
nlu focului; 2. focula; 3. monte eara
T^rsa focn : anticii credeam co Vuteamt
siareolfidn'aseainwtonteleEtna,care
vSraa foou; a proruptu Vidoamt m ea-
sde vecine si a lassatn mare $trage in
ttrm'a sea; Vesuvitdu e unu vuieaim
care arde m virsa lava mai tn toH annii;
se veău muUi vtdeam «ttfM* pre tt^a-
faeCa pamentului.
* VULGA, s. f., TBlfa si balsa; saccn
de pelle, pnnga; fig. matrioe.
* 1 VULGAfiE, adj., rilstrli, (d'in
TuIgDfl)) relatîvu Ia vtUgu, de vulgu, d'in
wlgu, popnlariu, ordinarin, commnne :
espressione vulgare, vorbe vulgari, por-
tare vulgare, usuvÎAgare, omu vtdgare,
multere vulgare ; vedi si forma wl-
^ariH.
« 2 VULGARE, T., Talţare slTClf an,
(d'in TnlKns); a soSte in vulgu, a addnce
la connoacenti'a vulgului, a dimlg&, a
publici, a communia& : a vulgâ secre-
tele familiei; a vtdgd rumori fid^e; a ii
vulgâ dorerea prin vorbe; d mdgă wta
carte prin typariu; a si mdgă eorpuiu
pre numi.
* V0LGARI8ARE, T., (fr. rolţarl-
ser, it. Tolgartiiare) ; a face vulgare, a
additce Ia connoacenti'a vuîgtduipiotiav,
a reepandl intre vulgu .- a vtdgarisâ
BCientitie; a vulgarisă scr^ur^a; muite
vorbe pneitm usitate s'aU wlgarisatu in
dtUele nâstre; se ne adoperămu a mdga-
risâ totu diaionaritduUmbei sdentifice.
* VULGARISATIONE, a. f., actione
ai effectii alin actlonei de vw^arware :
vulgaris(ai$nea sâentidoru.
* VULGARISATORIU.-^iSrîft ndj.s.,
(fr. TQl^arlBatear); care vulgarisă una
lucru : vulgaritaiorii termimlom de
scientie. vuîgarisaforii scnpfurn.
* VULGARI3ATU,-a, a^. part, (tt.
rulfarlrt, it. Talgarliisto); focututw-
gare, addussn Ia connoBcienti'a vidgu'
lui, r«Bpanditn intre vhZjtu ; ideei/tigati-
yCOOglC
YVL.
sale, termini vulgarigati, scriptura vtl'
gariaate.
• VtJLGAElSMU, 3. m., (fr. rulga-
rUa«); lacru vulgaritt, esptessione vu^
ifftria.
* VULGARISTU, 8. m., care se oc-
cupa cu mdgarisarea ; cărui plaeu ter-
mioii vulgari.
* VULGABITATE, s. f. , nlţarltu,
(it TslffAritk, fr. TnlgariU); calitate de
vulgare : viUffariiatea appiteattavlont,
vulgaritatea aentimentehru st a mant/'e-
stâm aoeUory-a.
f YULGABia.-a, adj., ralfulos,
(d'in THlgiis); forma mtlgaria a adîecti-
Tului wAgare, naitata deja de antici, în
acella-asi sensu : Um&a viAgaria, ter-
mnmwAgariu, appueature vulgarie.
r * VULGATOBIUr^om, adj. b., ti1-
gator, (d'in rnlgare); careiwl^a saudt-
viUga : vulgatoru aeeretelortt, mdgatorii
câr^ilom si&yUtne.
• VULGATU.-o, adj. part., Talf «tnei
(d'in TBlgare); scossn in vul^u, addnasa
la eonnOBoeoti'a vuigtilm, piU>licatn, A-
wigaim : aecreU vulgate , cârti vulgate
prin tgpariu; biU%'a nUgata ae notneaee
priH etedlentia vulgat'a; vulgai'a e una
fraâucftone h^na a sântei acriptwe
tare t in ww m baaerv^a calhoHea;
vulgafa reeonnoacuta de conetîiulu iri~
dentinu se nomesee nâu'a vtdgata, spre
di^inetiona de veehi'a vulgata sau vtA-
gafa italica; «'oh faeutu mai mt^tra-
âuaioHÎ in UttAele moderne dupo vul-
gaPa.
• VULGIVAGD.-o, adj., rnlfffTaf ai ,
(d'in TalgBSţ si ragas); care âmbla er-
latectoda in vulgu, in specie despre per-
aone, cari na ocnb-acta căsătoria legi-
tama, oi se imperuna ca ferele selbatioe
nnmai pentm momenta, cu reri-cine :
VeHere vulgivaga; amare vtdgivaga.
* YULGU, 8. na., raUraa si Tolgas,
(8x>>oc); mulţimea , popomln, mai al-
lesan popomln de dioau, plebea; măsea
mare de limeni, publica ; sestrinsevul-
gulu si inc^u a vocifera; a communieă
M' vuigtdu; s'a laiitu vorb'a in vtdgu; a-
siâ inteUege vulgulu; ce lucru rationide
poţi tisteptă de la vulgu ? s'atnterritatu
vulgulu.
VUL.
1613
« VULNERABILE, adj. , falnenhl-
lls, (d'in TBlnerace); 1. care se p6^
vuineră : parte vulnerabile, lăture vul-
nsrabile; ae dicea de^re AehiUe'eo nu-
mai la etdeâniu eră vtdner(ă>ile; 2. la
antici ae dicea sicu aansnln actiTu, care
vulnera, yâttema, râde, strica.
* VULNEBABE, t., Talaerare, (d'in
Taina»); a produce vulneri. a pUgf, a
face ren pbfsion saa morale; de ad, a
ofienei, a supperă : a vulnera pra âne-
va cu armele; Va vidneraiu CH «o&î'a la
braciu; s'au batutu tSta diu'a fora a se
vidnerâ mulu pre ttUHlu;m'avuln«ratu
cu aagetl'a la umeru; te a vidnerattt cu
tanci'a la petioru; s'a vtdneratu cu se-
eerea la degiiu; nu attacd ai nu vidne~
ră pre nemine; se vulnera ârnenii ai
prin vorbe; ne vulnera ure^Me prin ea-
presaUmile adie reu edlesac,
* VULNEBABin,-a, adj., Tilaera-
ilaa, (d'in ralaoa); relătivu la vulntri,
pentru vt^neri : amplaatru vulnerariu;
st Bubst. m., UHU vulnerariu, ralurar
rlas» chiruFgu, operatoria.
* VULNEBATIONE, a. f., raUara-
tu> (d'in Tulaerare); actîone si efEeoti)
^lu actioneî detfulnerare,in aensnph;*
sicu si morale : vulnerationea braei»'
Im; vidnaratione mortifera; vulneratio-
nea reputationei e de multe ori maimort
de câtu vulnerationea vietiei.
* V0LNEBATOfinj,-^tfrH», adj. a.,
TBlnerator, (d'in Talnerare); care VHÎ-
nera in sensa pbjsicu si morale : v«I->
neratoriulu eonului meu debe ae piriaţ
vulneratoriuht si^/îetului e diabolulu.
* VULNEBATU.-a, adj. part.,Tala«r
ratas, (d'in ralnerare); pla^tn ia senSQ
physicu si morale : eorpu vulneratu,
membre vulnerate, omu vulneeatit in 4-
nîm'a sea, mviiere vvi/nerata in. vuin-
tionea sea; snbst. vulneraţii iau trona-
portatu la ospilale; eur'a vtdneratUoru
e incredentiata ntedicăom edloru mai
distinşi.
* TULNEBE, B. f., TalnaSf Bi T*laR^
plaga, stricatione causata prin oolpi-
tura în nnu corpu tîud : vuUtere grea,
vu^tere liusiora; a causd vulneri; eor-
puiu Îmi e numai vulneri; vulneri m
peeUt; vulneri m &mma, vulneri d» a-
=y Google
1614
VtJL
mon; vulneri mortiftre; ellu mori de
« TlILNIFEBU,-a, adj., nlnirer, ei
TiUlderis, (d'in tiIiui, si ferre); care
produce vulneri : ttrme vtdnifere; fig.
vorbe wlnifere.
* VULNIFICU,-a, adj.. ti1bIB«h#
(â'ÎD Vnlaus, si Tăcere) ; care ^e vul-
neri, care vulnera : arma vtdnifioa;fer-
ru vulnifiai; aagette vuMfice; compara
nwlnifem.
* VULNU, pl.-ere, sau -eri, rilnis
si t»Ims; vedi vvAnere.
VULPE, a. f., Tolpes si mlpU, (ăXtb-
fn\k); f<Sn selbatica d'in genulu câniloiD,
ea cod'a lan^ si tnfdaa, forte connos-
cata poporalul ram&nu : pdle de vtdpe,
peru de ndpe ; vtUpea mânea gaUine ei
altepcuseri; vtipea e astttta, vulpea ain-
teUatu pre hipu; mlpea acâmba pindu,
fw natitr'a; vulpea seatatndeingauro;
vulpea esse nâptea la venatti; — tw^pea
marina e Mnu peaee pre care LinneH Va
MONHte s^iftUs il*p«eU} uftH (mm aa-
tutu inco se nomeece vtdpe.
VULF£CLA sau vulpecula, B.f., tdI-
l»eeiila} detniDQt. d'in vulpe, mica vulpe,
vt^iaiâra; vulpe astupa;— aoa soflema.
VULFINABE,T.,TiilpiiurI,(d'inrul-
pUb>); a se porttl oa una mApe, a face
utotie, a inselM.
VULPINU,-a, adj., mtplnDB, (d'in rot-
pet); de vuZpe : Umba vulpina; ficaiu vul-
înntt; eateUi vu^pim,' specia vtdpina.
VDLPIONE, s. m., Talpl», (d'ia tuI-
p«8); proprie augmentatlTu d'in vulpe,
miponiu; 'omu astutn ca una vulpe : e
diffieile a prende pre vulpioni.
VDLFISXOBA, 9. f., nlpMnLa, (d'in
Tilpes); demiu. d'in vulpe , mica vuipe;
w^e amabile : vuipi^i^'a mea.
VDLPONIU, (ou » moliatu, vnlpoiui^
s. m., rslpl« { augmentativa d'in vuipe,
mare vuZpe; se pune inse si pentru maa-
oululu vulpH, cuma liepuronia (ang-
mentativu d'in liepure) ee pune pentru
femell'a ^iepurelui ; acinta-a nu e vulpe,
ă vulponiu; cm prinsu unu vutponiu
mare ca unu lupu.
* VDLSELLA, s. f., TvlselUţ vedi voi'
•eUa.
* VaiiSIONE, 8. f. TuUi», (d'in «1-
VVL.
tere); actioDe de smulgere; mptara ou
vulsellele, ca termiau de medicina.
*VITl<SCr,-a, adj. part., Talsnsj (si toI-
SUB, (d'in' Tellere); smulsu : lama mltit,
penne vtdae ; sagetti vulse (fin pectn; —
oare are spasmn, care suffeie de spasmn,
spafitacn.
« YULSUBA, s. f., Tiilsn», ai t*1-
air», (d'in vellere); actione si effecta
allu actionei de vdlere = smulgere :
vtdanr'a lânei, in oppcBitione cu towur'a
Idne!.
« VaLTICELLU, s. m., rnUlealn,
(d'in rDltag); demîn. d'in vuttu , micu
vtdtu, iiuUu macn.
VULlâRE, s. f., T*rt«^ tirbt; loca
unde Bo T61be ap'a^ vedi voUore.
• YULTU, s. m., nltu, si roltnq fa-
cia, espreastonea fadei : vujfulu e imagi^
nea suffleMMi; vuîtu tertmt. vuite tri-
8/u, vuite tntenecote,- d'm vititelu omu-
lui poţi divina ee aetOe; inedeUa de a
me sparid cu vmUuIh/
•VnLTnOSn,-a, adj., niltDMU) (din
TBltu); ca vuUâiu seTflni, prea seriosD,
prea severn; affectata : sratoriu vulteo-
au; pronunHa^one vuUuosa.
VULTUBE sau vtd^tru, s. m., Toltiiţ
genu de passeri predatârie, de mărimea
aeerel<»D, cu capula mai despoliata de
penne : vuZterii se nvtreseu eamoriemne;
corpulu wUurUaru e masn'vu , r<Au8tUi
aboruiu lom e greomu; ouJterti aunt fri-
coşi, voraci si infecţi; — in Iim5'a po-
ptdaria ae diee adese ori vultere in loeu
de acera; vulture cu doue eapite; — umţ
omu avidu si rapace inco a&nowxesee
vutiure.
VnLTOBlDE, adj., (fr. TulterUe);
oare sâmina a vui^ure; Biibst. pi. vulte-
ridii, familia de passeri care au detypa
genulu vulture.
VOLTUBlNn,-a, adj-, , TulttrU»!,
(d'in mltnr); de vtAture : eoZJu vtMu-
rinu, aânge vulterinu, nome vuUuri^a,
specia vuUurina.
VULTDBIU, 8. m., TBltartae , (d'in
raUar); vulture; mai alleaau in scaaulu
âguratu, spoUatoriu : vnUurii togati, to-
gati TBltnril, advocaţii.
VaLTDBNU, s. m., mltarBia, (de U
montele Toitor); ventu care bato d'in-
=y Google
XAN^
tre resarita ei m^dia-df : mffla aspru
vuttumulu.
• VULVA, 8. f., tbU» si YBlra, (d'in
Talrere); 1. pelliti'a pomeloni; pellea
boretiloru ; 2. matricea femioeloru ; —
panticele scrofei.
• VOLVARnj,-a, adj , (fr. TBlfalre);
relativa la tnăva: arlerie viUvarie; cre-
XAH.
1416
pâiura vulvaria; sabat f. vuharia, spe-
cia de anserina, nna planta cu -odore
f6rte fetida, care are dre-care assemi-
nare ea odorea vtthei.
* VDLVULA, s. f., TttlTtU si rolrnU,
(d'in TtlT* saB T*lTâ); deminut d'ifl
vulva, mica vtfl«a, tnioa matrice de a-
nimale.
X.
X, llttera oompnsa, care nn oecarre In
ooTentele rom&nesci , ci in loonln ei, la
incepntu, si in mediu dapo nna consona,
se eorie a simpla; 6ro in media intre
46ae vocali, bs dapla; se conserva in ter-
miaii de scientia , pentrn evitarea oon-
f^ionei, p^Do cftada Rom&niî se vora
famUiarieî ca densii. Ca namera X in-
sâmna diece.
fXANTHO-, (d'in5oiv»<iî=gallMDu),
in composite seientifice, precnma ia i
îcmihocarpu,-a. adj., (fr. xtnthoMrpe,
d'in Kapnd; = fructa) , care are fmcte
galbine : xanthoeephalu,-a, adj., (fr. xrb-
tli«e«plial«, d'in xaipatX^ ^ capa), eare
are capulu galbiaa ; Km^uKeru,-a, adj.,
(fr. xaatboiitee i d'in x£pat = ooran) ,
oare ue antennele galbine; xantlâ-
chţ/mu, a. ta., (fr. xantbAohjBM, d'iax»-
p6ţ=3ueu), gena de plante d'in Indi'a,
apte pentra tinetara; xanthoeoma, s. f.,
(fir. xaatttfltmep d'in xou:^ = oema),
geamie radiate, plaate d'inHessica; xa»-
thceomUf-a, adj., (fr. zanthootMe), care
are parola galbina, epitbetu datn Venerei
si lai ApoUoj xantodonte, adj., (&. xaif
th*d»Bte, d'in dSo6; = dente), Mire are
dentii galbini; xonthoga3tru,-a, adj., (fr.
xABthoţMtre, d'in 7a<mJp.=Te&tre), care
are ventrele galbina; xanthognirihu,-
a, adj., (fr. xaith«fiiattie,â'inp4do<::=
falca), ctre «re folcile galbine; jcomMo-
grammu,-a, adj., (fr. xftBtb«;râMme *
d'in "(pâ^^ = Unia), sare e însemnata
cu linie galbine; x(nithogra^u;'a',nĂj.y
(fr. x»Htb»rr«pke, d'in -rpiţaiv = seriei-
re), care are trasAore galbine; xan^Mi-
Hu, B. m., (fr. xtBttoHn), geno de inse*
cte eoleeptere; xaw#Ao»sfK,-a, adj., -{fe.
xKBthoBAte, d'in vâneze spinare), care
are spinarea galbina; xanUhoţ^i^n, s.
m., (fr. xBBttftiibjrHe, d'in'f6XXov = fto-
lia), genn de plante d'in Indi'a, dtn fa-
mtli'a capparidielom ; xan&tophţfiu, s.
m., (fr. xatttb»pbytef d'in ţucdvzzţilaai-
ta), genu d'in famili'a FQbiaoielonifflta-
bilitu pentni aaa arbastn d'in Java ;
xantkopierina. s. f., (fr. xaBth»plBl>lB«,
d'in mvipit = acerba), «ubstantia eri-
Btalliaa care s'a deecoperito ia sCârti'a
xftotboiylului ; xanthopode, adj., (fr.
xaBth«p«, d'ia »o6i;, troS^ n='petieru),
care are petior^ galbine ; xcmthophr
ru,-a, adj., (fr. x«aAopttr«ţ din tiipw
=:aripa), care are aripele gAlkineţ-fM»
tJtorua, B. f., (fr. xaBtb»rlie, d'in pU^
=z rădice), gena d'in famili'a renonoa-
lacielora; xanthoriMu,-a,- adj., (fr.'xBB-
thoriie), care «reraâieileg^binaifea»'
thorrheia , 8. f., (fr. £Mtli«rrh6«r d'ltt
^v= Snere), nna ptaata d'in Olland'a
Q6m; xanthosia, s. f., (fr. xHUesU) ,
gena de umbeUifere atabilitu pentru a-
aa arbwelk d'in Ollaad'a n(BR; oMit*
.yGooglc
1616 3ffia
tkotpemuj-a, adj., (fi-. xRfltk«Bp«rHe,
â'in QTcipjjLa = Bementia), care are gra-
mtaUele gaiiiiaa ; xantfiiOSpilu,-a, iăj.,
(&. xaBthaspllef d'in oi[iXo;= macula),
oare are macula galbina; xanthoxylu.-a,
adj., (fr. xuthoxjle, d'iu S6Xoy:=lem-
nu), care are lemnulu galbiau; xanthu-
ru,-a, adj., (fr. xuthnre , d'in o&pd =
c6da), care are câd'a galbina.
« XENIOLU, pl.-e, zealoliM, (d'in
xeMlaB);iiiicn dona ce se face âspetiloru.
« XENIU, pl.-e, xenliB, {i&nav); do-
nu ce se face âspetiloru; onorariu ce se
da adrocatiloru.
i XENO-, (d'in fâvoc = strainu), in
diverse composite, precumu in : xeno-
carptt, s. m., (fr. x«n*earp«, d'in xapicât
:= fructu), genu de sjnaatherie, stabi-
lita pentru una planta de la capulu Bo-
nei Sperantie; xenoehloa, s. f., (fr.x4a*>
«Uoa), gena da plante d'in fanuli'a gra*
minielora; xeitodoehiu, pl.-e, x«i*d«-
elilsa,(£syoSoxBîov), casa peniâm atiaini,
pentru itspeti, ospitaleiâ^enxIocAii, s. m.,
xudaekisj (ievoS^xoţ), oapotariu; xeno-
grapMa, s. f., (xiaographle, d'in ţpd-
f tty = scriere), connosce&tia a limbe-
loru străine, si a modalni cama se scriu
acellft-a; xmogr(^hicu,-a, a^j., (fr. xi-
■•grapklqifl), relatiTa la xmographia;
xmograii^M, s. m., (fr. x^nograplie), ca-
re BeoccapaGua»No<;rfapAt'a;xânoflian«,
adj. s., (&. x4niuiiue, d'in [LayCa:=:ma-
nia), oare ama prea maltu pre străini si
lucrările străine; arowmanfa, s. f., (fr.
xiR«wuiie), mania pentru străini; a:«iiti-
paroelm, s. m., xcBoyaroebB»* (4avo«dt-
po^oţ), oare reoepe pre străini si le da
t6te c«U« necessarie.
*X£NON£,s.m.,x«BOB,(£ev(!>v);oa8a
pentru străini, panbra ospati, oapetarfa.
* £E;BAMP£LIKD,-a, adj. , xena-
teilau» ((i)pa|in^vo;); care ara oolârea
frundiei dâ vitia uscata : vesfimentu xe-
* XEEANTHEMA, s, f., (fr. x«ru-
th^He* d'iu &t)p(ic=âar^; ganu de plan-
te cu âori oompifte, cari conserva for-
moseti'a lom multa tempo inco,diipo ce
s'aa awata.
* XERANTHEUOIDS, s.m.,(fr. x«-
nuitiiterid*), specia de xmmthema.
XTL.
• XEBANTICa,-o, adj., xerantleas,
{iTipavtixdi); desiocativu.
t XEIRO-, {d'in £T)p!ii;=aecu, uacatu),
in diverse composite, precumn in : xero-
coUyriu, pl.-e, xerocsllfrlan, (£7]p<ixoX-
X&ptov), collyriu solidu; xerdloma, pl.-
nuUe, (fr. xântome, d'in Xâfut=liinbn),
genu de plante ca flori composite; a;en)-
myrUrS.m.iXersMjTon, (^TjpiiţLOpov), spe-
cia de ungenta desiccativa, compnsn
d'in mai multe aromateţ xeropekHia, s.
m., (fr. x^rop^tale), ana arborellu d'in
Ethiopi'a; xerofagia, s. f., xercpbagfa,
(Eijpotpafia), mâncare de baccate seci sau
uscate; xerophaffu, s. m., (tr. x<r*ph«-
ge), care manca buccata seci; xeropk-
th^n^, 8. f., serophthalmla, (£i]poţ>9aX-
|L(a), dorere de ocli s^ca; xerophyU», s.
ID., (fr. xjrophjlle , d'in <p6XXov = fo-
lia), ana planta d'in Amario'a; xero-
phytu, 8. m., (fr. z«r«pli7te, d'in ţorâv
:= planta), aDOiarbustu d'in Uadagas-
oara;iiworti^e, adj., (fr, xtircrslUe,
d'in Spvu: := passere), passeri cari vinn
in locuri seee; xerotu, s. m., (fr. xirtto),
gena de fungi; xerotribia, s. f., (fr. x<-
rotrible, d'iu cpl^stv =:= frecare), &ictio-
ne sdca cu mftn'a sau cn alta ceva pre
una parte morbida spre a descept& cal-
dor'a s'au mişcarea; x^o^rt&icu, -o, adj.,
(fr. x«rotrtbfqo«), relativa la xerotrihia.
• XIPHIÂ., s. f., xlphUs, (£iţi<»;);
1. unu pesca marina, nomitu asii de la
aaseminarea cu una gladia antica, xl-
pklu gUdlna, Linn.; 2. una specia de
comete in form'a ffladiului.
• XIPEIU, pl.-e, xiphUM, (£iŢlov) ;
gladiolu, frUdlolni, specia de lilie in
form'a gladiolui.
• XIFHD, 8. m., (^(7>oO; gladia, sa-
bia antica în forma de cutita mare cu
punctura asoatita, aptu a infige si stra-
«'xYLma.-a.adj.,xj-MM8,(CE>>ivot);
proprie de lemou} inse se dice despre
bumbacu : Unu xyUnu, pi. Uia xrUnaj
bumbacn.
t XYLO- , (d'in C^ov = lemnu), in
diverse composite scientifice, precomn
in : xylobalscunu, a. m., xj-IabalsaBip,
(fuXo^oattov), lemnu de balsamn, bal-
samaria; xylocasw sau xylooimia, s. f^
=y Google
x^locustat (£uXoxaa?îa). Iernau de oas-
ris, casBiaria; x^loeinuamu, a. m., tljU-
claBiraaB, si xrtoalonftmeisQiB, (fuXo-
xiwii|u>>[iov), lemnudeciDaamti, caDoel-
lirio; xiflogiifphia , 8. £, (fr., xrlvKlf
pkle), arte de a sapa figure in leman;
xjfloglyphim, - a, adj., {fr. xylogljphl-
fae), relativa la xyloglyphia aan Ia xy-
lo9Îyph>r,xi/iogly^, a. m., (£oXofX&ţia<;),
care sapa fignre in lAmau; xţfhgrapMa,
8. f., (fr. xjlftsnpblA , d'in YpdţGiv =
Bcrieie), arte de a acrie pre lemnn, arte
de a typari figoie săpate pre lemau; xy-
hgraphieura, adj., (fir. xţlQ^rshplqne),
relativa la xyJographia; xylographu, 9.
m.,{tt. xflo^aphe), care scrie pre lemnu,
oare typaresce flgnre săpate in lemnn;
«yloîojfia, s. f., (fr. lylologJe), tractata
despre lemne; xyl6iogieu,-a, adj., (fr. xj-
UUtWne). relativa la xyldogia; xylo-
hgu, 8. m., (fr. xjiilogne), oare se oc-
onpa cn xylologta; xyîophagia, s. f., (fr.
xjltpkaţle), mâncare de lemnn, rodi-
tnra de lenann; xylophagu, s. m., (fnXo-
fitoz), CB" i^^ lemnn; xylophiîu,~a,
ft4j-i {^. xrl*pklle, d'in 7iXetv=amare),
TTT. 1817
care vine pre lemnu : insede xyîophile;
xyhphoru. a. m., (ţi>Xoţ<!po<:), care dace
lemne; xylophylla, s. f., (&. xjlAphjlle,
d'in (poUov=f6Iia), genn de plante d'in
famili'a eiiphorbiacielom; xytophytu, s.
m., xjiDpliTton, (£t>XcS(potoy), consolida,
una planta; xylotomu -a, adj., (fuXortf-
jLo^), care talia lemnn : insecte xylotome;
xylotrogu.-ii, adj-, (fr. x^lotroţe, d'in
rptiÂŢEiv^vorare} , care ganresce lemnn :
insecte xyîotroge.
* XTLU, 8. m., xylftn, (S6Xov); in ge-
nere, lemnn; in specie, lemna care pro-
duce bambacu.
* XTSTABCQtJ, 8. m., xjstareh», si
Xfstarekes, (fixrEiipx'']?)' directoriala n-
Doix^s^tisan^aUeHapentra essercitiele
gjmnastice.
* XYSTICG,-o, adj., lystlflB», (îotm-
«k); relativa Ia xystu ; de xysfu; subst.
m., Httu xystiat, atietn care se esseroita
in xysfu.
* XTSXU, pl.-e, xjTBtim si xjstas ,
(ixxKâi), porticn, {^eria; in specie, gal-
lerfa in care se essercitaa atleţii in tempa
de ploaia san de ninsore.
7, voeale grâca, care du oecnrre io co-
Tentiele romanesci, ci în locnlu ei se scrie
si se aude u, preonmu in : fuga:=tagt
^fvfii, ^/1a= xpoip^ijugu^iugum
=CD7(iy, ftKtf^uHa=|utpn>{}la, etc.; in n-
nele cMara o, precumu in : miJra:=DoU
s=|t6Xii), aiicora=aBeora := â-piupu; in
tempohle moderne se pronunţia i, si se
conserva in terminii de scientia pentm
evitarea conMionei, peno cftndu Bom&-
nii se vom (amiliarisă eu d6nsii.
La inceputola coventelom nn oecnrre
y lenn, ci J^ aspiratn, precuma : hyena^=
k7Mu ^ Wva, na yenoi hymmi^^jm-
TotlU.
1H8 = 3(i.yo;, na ymtm, si consecente :
hyninicu, hytnnifieare, hymnifieatu; hy-
pogeu=AjpogMnmz=!iK6Txiov, nu ypo-
geu; hyssopu= hjaatfwm^&aixamii;, nn
ysaopn; etc. Nnmai in nominele proprie
modeme, in snedâsc'a yttria, cn deriva-
tele ei, in peruvian'a vueca, si in brasi-
lian'a yvira, se scrie nira aspiratione.,
* TTTBIA, s. f., (fr. rttrl») ; oxydn
de yttriu. termina chymicn.
• TTTKICO-uiMmoniciira adj-, (fr. j-t-
trIoo-«HHOiilqne) ; se dice despre una
sare ytMea combinata ca ana sare arn'
monica.
va
,y Google
1618 m-
* TTTBIC0-i»(»s«e«,-a,8dj.,(fr. jt-
trleo-pttksrtqDe); se dice despre una
sare yttriea coint)iiata ca ana sare po-
tfuxiea.
* TTTRIClT,-a. (fi*, yltrlqne); se dice
despro oiyduin yttriulm; apoi si despre
sările produsae prin aeestu oxydu.
YTTRIPERUrd, adj., {fr. jitrinre);
care coprende d'in intemplare yttria.
* Y'TTmO-columbitB, a. f-, (fr. yttrlo-
eoUmbite); acellu-asi Incra că si yttHo-
tantdlite.
* TaTmO-tatUaliie, a. f., (tr. rttrl»-
tantallte); p^tra care coprende yttria si
tantalu.
* TTTEIU. B. m., (fr. jltrlim); me-
talln descoperita iu seclnhi nostra, d^ro
încă pacinn coanoscata ; nnii cbyinici
ZEM;
credn co essiste ci: totula formatu in
yllria; yedî mai auaa yttria,
* YTTBOCERITE, s. f., (fr. jttvtt-
tIUi), fluatu de yltria si de emu natu-
ralei
* TTTROTANTAIITE,,». f., (fr. jt-
trtUitaUte); oijdu de ta^ia^ui ţorobi-
nata cu yttria.
* TUCCA, ^ f., (fr. j-neca); geon de
arbore d'îo Poraviu,' d'in famili'a lilia-
cielorn; care prodace formase flori albe.
* T0CCEU, saa yaaciu.-a, adj^ (fr.
rnecd); care s^oiiaa ca yuec'a; sabst.
Îl. yutţceele, grupa d'in famili'a lilia-
ieloru cari au de typu genulu yucca.
" TnRA,B. f.,(fr.)Tlre);pIantad'in
Brasili'r- , a cărei scortia serve, ca si
sctfrti'a teliulai, spre a face fani.
Z, littera gr^a, care suna cs ăi sibi- 1
lante, si occarre namai in covente de o-
rigÎDe străina. I
* ZAMIA, B. f., lamiB, (CYjitfa, Ca[i{a);
perdere, dauna sau damna.
ZARU, B. m., corraptu d'in sera, (com-
para it. serrane, fr. Bermre); brâsca la
asia.
* ZELARE, T., ■«Ure si seUri , (Ci]-
Xa«v); 1. a avâ e^, a lucrft es ţ^acere
si tragere de ftnima ; 2. a â eeloau^^gt'
lom.
* ZEI.ATOain,-/orta,adj.s.,wUtorj
1. care are eebi , ciu-e lucra cu plăcere
si tragere de ftnima; 2. care e edont ^
gdosu.
* ZELIVIBA, 3. f., seilTira, (d'in se-
im», si Tlr){ muliere geUsa de barbatulu
seu.
* ZELOSIA, s. f., (A'mMlosu), lelas;
calitate de «eliuti, mare eelu, ardere, a-
amare pentru cera; vedi si gelosta.
* ZELOSD.-o, adj., seUns; plenn de
zel» , care lucra ca «eltt : lucratori se-
loii, previi edoH, profess&ri ai aeolari
eehsi; vedi si gelosu.
* ZELOTE, s. m., teUte», (UtiKen^ay,
gelosu, care nu suffere ca altuia se fia
amatu mai multa da cfttu ella.
* ZELOTICn.-a, adj., leUMena, (Ci)-
XianxCt;); gelosu, învidiosu.
* ZELOTTPIA, s. f., «eldtjpli, (Ctj-
XtmuAa); geloafa, invidia.
* ZELOTTPn,-a, adj. s-, Ml*trpat.
(Ci^Xâcunoc); gelosu, iavidioBU : unu re-
totypu, una jieUftypa, aehtypii; âMy-
pele.
* ZBLD, s. m., seluB, (CfJ^-o^;' 1'. ar-
d(}re, am6re, plăcere; tragere de ftiiima
pentru ceva : a lucră ou eelu; omu^enu
de zelu pentru missionea sea: 2. gelo-
sfa, invidia.
Zl^MA, 3. f., (serai, C^); BUCcn, sapa,
sorbitara. '
=y Google
zry.
ZEUOSU,-a. adj.,8beeateBtus, bqcuo-
sytjij plenude sima : pcpine semosu, si
subst. unw eemosu.
* ZBPHYRU, 8. ta„ Wfhjrns, (C^>-
po;); Teotu lena, ¥^tu piaeutu, veutu
de la appusu.
ZEBÂ., 8. f., (il'iD serH=jrerti); lapte
serosu incalditn; vedl seru.
ZEBOSn,-a, adj., aensas, (d'in >e-
ran); plena do 5^r(('= «^ru : lapte ee-
ro$u; vedi aerosu.
1 ZEBU, s. m., (din «^n<), mriBf
lapte car« remane dnpo ce se stringe ca-
sinln; vedi sirv.
2 ZEBtJ, aau sero, s. m., (it. isp. fr.
s«r*); vorba de origine arabica, prin
care se insâmna nuU'a = O, in system'a
numerica decimale.
* ZETA, s. f., «eU, (CTjra); nomele
litierei grece e.
* ZEUGMA, pL-Mofe, lenffinB, (Csi^-
|Ue); figura de gramm., dupo care nno
predicata ee constnie cu mai multe sa-
biecte, i6tQ care in addevem se refere
Dnmai la nnulu, curatn latine se diee
llfrktto sau anaezlo.
tZINCIGO-, (d'in jnneu), in com-
positâoni ctiymîM, precnmu : xineieo-
alttminieii,eineie<HinmKmcu, eineiconi-
cdieu, îfiHcico-potasaieu.-a, adj., se dioe
despre ana sare eineica combinata cu
una sare ahaninica, etc
* Z{NCIGn,-a, adj., (fr. xlnalqoe); se
dice despre oxydele de einat, precumu
si despre sările ce form^dia acesta o-
xydu : sulfura tiinciea.
* zmCIDE, adj., (fr. ilflclde); care
sâmina cu zincolu; sabst. pi. «incidele,
familia de minerali cari coprende zmw
si combinationi de zincn.
* ZmCrPBBD,-a, adj., (fr. «Iselftre);
' care coprende d'in intemplare zima :
minerea eincifere.
* ZiNCOGBAPHIA, a. f., (fr. Haoo-
gnipkte, d'in gineu, si ţpAcpsiv := scrie-
re); arte de a scrie pre teble de eincu, si
de a tTpari de pre aceste table; de aof c
T., emeosmphmv, part. iincogra^iatv;
snbst tmcographu, ««e essercita «n-
cographi'a.
* ZINCn, a. m., (tlMun, it. iino«,
fr. iln^ germ. ilak) ; metalla de una
20N. 1619
coItJre alba care bate în venetu, care arde
Bi se sublima facile, si care nnitn cn a-
rame in pondu de trei ori c&ta trage
ellu, da aramea galbina.
* ZINQIBERIU, s. m., ilRglber sau
liiijriberl si iInx]b«r,-lB» (C'TYi^spc?) ;
gingiberiu, una planta.
« ZÎZANIA, 8. f., zlaanlBrftnin, (Ci-
Cdivia); planta care cresca printre gi^DU,
si strioa granula; ig. discordia.
* ZODIACn, s. m., lodlaens, (C»5ta-
x^); brftnolude pre cern prin oarese pare
00 trece sdrele in cursnln sen annnale, si
in care se afla celle dooesprediece con-
stellatioDÎ, nomite eodie.
* ZODiti; [iL-«, lodlnn (CtiSiov); pro-
prie animale, inse in specie, constellatio-
ne d'in eodiaeu.
ZOGRAPHIA = zHgrafia, s. f., (C»-
•fpaipia.); piotura.
ZOQB,AFlG\J z= eugraficu,-a, adj-,
(CuYpaipixâ;); relativn la aografia «i la
gOgrafM : stylu eograficu , artea eogra-
fica.
ZOGRAPHIBE = inigratire,-eaeu,v.,
(CuŢpacpeCv); a pînge : a eograft ^m«», «
gografi bătălie; eUu zografi una acma
ii^rica fârte fonHâsa.
ZOBAPHITU=*'«?rn;ţft«,-o, adj. part.
(d'in sografire); pînsu, depinsu.
ZOaBAPHIT0RA=^«^£V«»rfl i. f.,
(CuYpoiţTjtLa); pictura, lucru eograţitu.
ZOGîtAPHn=«Mjira/t(, s. m.,(Co>7{»i-
fo«); pictoriu.
* ZOILTJ, s. m-, ZoilBs, (Cwftoţ); nome
propriu alia unui detractorîu alia lui
Omeni; de aci apoi, detractorin in ge-
nere, omu invidiosu.
* ZOKA, B. f., BOtia, (CaiVŢj) ; cingla,
brν serpariu , veri-c8 fascia l«ta: «t4-
perfad'a pame^ului se importe in cinci
zone, vita eona calda in giuind» eceUo-
riulMÎ, dom sone reci in giurvitt polHoru,
si alte doue eone temperate inire eon'a
calda si eonele red.
* ZONALE, adj., lonall», (d'in zoma);
relatiTa la eona, de jiona.
* ZONABIU,-a, adj., xonartas, d'in
lona); l. care face £roM«=br&ne=:8er-
parie; 2. care talia «<)n'a=:8erparitila;
fiiru.
« ZONDLA, s. f.,i9naU, (d'in !•■»);
=y Google
1620
ZOO.
denunutiTa d'ÎD etma, mica lona, mica
cingla.
ţ ZOO-, (d'in C^ov^ntmalfl), in di-
verse compoaite scientifice, precuma in :
eoobiohgia, a. t. , (fr. «Mblvlagie, d'în
^^{^viâtift, si X(îYoc=discursii), scien-
tia despre vi^ti'a animale; toobiu,-a, adj.,
(fr. iMble , d'in ^ =: v i^tia) , care
TÎae ia corpnln animaliloni; sooearpiu,-
a I adj., (fr. lOMkrpi , din xapnSţ ^
froctu) , se dice despre fientie cari
peao U imn tempo allu essistentiei
lom se comporta ca vegetali , si cari
apoi prodncn animaliole in loca de
genune : eoocatv**. s. m., (fr. sMeu-re,)
animalcula prodassa prin nna fientia ao-
oearpia; MvebnBl* , 9. f., (fr. WMhrtBf e
din xp^t =^ ^^)t scientia de a educă
animali si de a trage folosu de la dea-
aele; eooehrestieurci, adj., (fr. E*Mkres-
Uqne), relatim la i!Oodtresia;aooeoeeina,
(&. iMeaeciae), Bubstantia animale care
se afia in eocdtt'a vegetala; goochyntia,
a. f. , (fr. iM«UBiie) , chymia animale;
ioochymicu , - a , adj., (fir. Meoktml-
qne), relativii la sooehifmia; eooethiea,
B. t., (fr. sotfdthiqne) , scientia despre
abitndinile animaliloru ; soogena , a.
t. , (fr. zfgint) , materia viacosa a-
zotata care ae afla in apele thermali;
tooglţ/phiie , s. L, (fr. awgljfUttf d'in
7X&ţEiv = Bcnlpere), patra care re-
presenta impressioni de animali; zoogo-
nta, a. f., (fr. eaesaile), ceonoscentia
deapre generationaa animalilorn; tO{yo-
niou,-a, adj., (fr. ztoganlqHe), relativn
la eoogtMia; eoogon^gia, s. f., vedi
eoogottia; eoogonologicu,-a, adj., vedi
»oog(micii;eoographia, a. f., (so»Rraphl«>
d'in Yodcpsii' ^ acriere), deacriptione a
ilom; pictura de animali, si pic-
genere; eoographicu,-a, adj., (Cr.
I»hlqiifl), relativu la eoographia;
ph», s. m., (fr. loe^riphe), caie
pa cu eoographi'a ; eoohematina,
r. loahâBiatiBe, d'in alfLcczz sftn-
rincipiu colorante allu s&ngelni;
ia, 8. {,, (fr. loalatrte, d'in lacpEEa
ioins), medicina veterinaria; jioo-
,-a, adj., (fr. letlatriqne), rela-
eooiatria; gooiatru, a. m., medi-
}rinaria; tooia^oiogia, a. f., (fr.
i«tU(r«l«rle), scientia medicale vete-
rinaria; zooiafy'ologieu,-a, adj., (fr. ■••-
Iatr*l«slqBe), relativi] la eooiatrdlogi»;
sooide, adj., (^iţau^z, fr. iMT4e),eaie
sâmina a animale; xwĂatria, a. f., (fr.
i9«Utrle, d'in Xa^pcia = culta), adora-
tione de animali; eoolabim,-a, aâj.,(Gr.
■Mlâtrlqae) , relatim la aooUUeia; eoo-
lotru, 8. m., (Er.zQoUtre), adoratorinde
animali; jioolieu,-a, adj., (Cr. waUqne),
miacatu de 6mmi sau de animali : hm-
tJtma eooliea, si aobst. ai.,uiuigoolim,
specia de nave menata de râlli; eooUSii-
c»,-a, adj. , (fr. ■«•llthlqM), caie co-
prinde in sene sodtithe; zodliik\ftr»,-<i,
adj., (fr. laellthînre), care conţine ro-
ate fosaili de animali; zooliOut, pl.-«, (&.
saallthe, d'in XEdoc ^ p4tra), parte de
animale care s'a acambatu in pitra; eco-
logia, a. f., (fr. tsfUgUi), parte d'in i-
abori'a naturale care are de obiecta ani-
malile, tractata despre animali; «wlo-
gicUt'a, adj., (fr. z»*larlqia), relativa
la eootogioi eocHogittu, s. m.,(fr. saal«-
Klate), si eoologu, a. m., (fr. sMUsae),
care ae occapa cu eaologCa; lootogogra^
pUa, a. f., (fr. Mola^rrarUe), parte
d'in istori'a naturale care descrie ani-
malile; eo(AogograşhUM,-a, adj., (&. laa-
laţaKTsphtqHfl), relativa Ia noologogra-
phia; £odlogographu, a. m., (fr. nwloKa-
graphe), care acrie despre eoologia;eoo-
mag»etieu,-9t adj ., (fr. ia*H»fB<tIqM),
relativa la m^aetismalnla anim^e;
îoovtagnetismu, s. m. , (fr. Managaitla-
me), magnetiamu animale; eoominerale,
a. ta., (fr. pi. itanladniix), anbstabtia
minerali cari sâmina a animali, ca te-
etaciele ; eoomorpMa, a. f., (fir. saaaor-
phie, d'in [lopţi) ^ forma), repreeesta-
tione de animali viae cari locaeaca in
conch^lie ; goomorphiie , s. m. , (fr.
«Mnorpfalte) , subtaantia minerale care
a impromutatu form'a de animale ;
£Oomorphote, a. f . , (fr. zaavaryhaaa),
istoria a animalilorn conţinute in oon-
chylie; 0oomorphu,-a , adj., (C^^jup-
fo;), care are form'a de animale; soo-
ntyia, s. f., (fr. saemre, d'în ţfcoia ^
mnaca), care sâmina a mnsoa; eoonatm,
a. m., (fr. loonate), sare formata prin
combinationes acidulai goamai ea una
=y Google
bftse; eooHieu,-a . sdj., (fr. loonlqie), bb
dioe despre acidolu hydrocjanicu; eoo-
nite, g. m., (fr. iMoite) , fia-care d'in
fientiele parţiali cari tote imperuna cod-
stitnu unu animale cotnpusn; goonomia,
s. f., (fr. zoonemle , d'in vdiLo; = lege),
complessula legilora cari presiedu ,1a
viâti'a animale; eoonomicu,-a, adj., (fr.
i90Boaiqn«), relAtivali soonomia; zoo-
nosologia , s.t, (fr. scronasalosle, d'in
ytfmţ^mierbn, si XdTo;=::discurâu), con-
noBceatJa despre morbii animaliloru;
MOOn»$dlogieu,'a, adj., (fr. EMnoBsUfi-
qae), relativii la eoonosohgla; eoopa-
thologia, s. f., <fr. ioopath»I«Kl« , d'in
ffdftoc = pathema), connoscentia despre
pethematele animaliloru; eoopathologi-
Cu,-a, adj. , (fr. loopathoUKtţne), rolz-
iiyalA eoopatholo^; eoophfigia, s. f.,
(C<i>oţKX-rCa, fr. loophagle , d'in fa-(ily =
mâncare), voracitate a aoimalilora, oare
Ie face se si n^nce prâd'a vina; ssoopha-
gim,-a, adj., (fr. zMphBKlqne), relativu
la eoopha^a; jsoophagu,-a, adj., (;<{>□-
ţpd!7o;, fr. toophage) , care mftnca anîma-
U viue; eoophorieura , adj., (fr. loopho-
rlqne), care are figura de animale; eoO'
phoru, a. m. , ao«phoram, (Ctpoţdpov, fr.
iMphttre) , terminu de arcMtectura, fri-
gi'a dorica, pentru co eră Încărcata de
fignre de animali; eoophthalmu, s. m.,
SMphUi«ln»8 , (Cq>d<p^>>|io<:)i uua plan-
ta, oclulu bonlui; soophylariu.-a, adj.,
{ir. iMpbyUlre), care s^mina ou zoopby-
tele; goophytieu,-a, adj., (fr. lovphjtl-
qne), care conţine eoophyte fossili; soo-
phytograpUa, 9. f. , (ft". ■«ophytotrra-
phle), descriptione a eoophyteloru; eoo-
plhjftogra(i(M,-<h adj., (fr. wophrtaKra-
phlqBe), relativu Ia aaophytograpUa;
eoophytographu, s.m., (fr. soophftofrf
phe),careBeoccnpacu*£»opAy(ojr«pAj'(i,-
goophytolithtt, a. m., (fr. B0<ph7t«llthe),
zoophytu fossile; xoophytc^gia, s. f., (fr.
sMphftoloKte) , istoria a ^oopAyfeior»;
jtoophytdogieu,-a, adj. , (fr. Mophftolo-
slqse), relativu Ia eoophytc^^a; soo-
phytoiogi8tu,B. m., (fr. loophjtolof iste)
ai goophytdogu, s. m. , (fr. loophf tol«<
f^ae), anetoria de eoo^ytologict i eoo-
phyta, 8. m. , (C^xiţoTov, fr. zMpfarte),
animate care ar« ceva d'in form'a si or-
ganisationea planteloru, ai care pare a
formă transitionea de la regnulu ani-
male la regnulii vegetale; eooponiai,'a,
adj., (fr. Eooponfqne, d'in ndva; == lu-
cru), ramu allu zoologiei care se occupa
cu observationile si descriptionile lucra-
riloru animaliloru; BOorisHca, s. f., (fr.
leorlstlqne ; contrasBU d'in ^iţo"*, si ăpt-
dţuj^rznnmeru), scientîa care se occupa
cu calcularea folosului ce se pdte trage
d'in speculationea cn animali; eoori^-
cu, -a, adj., (fr. aoorlgtlqne), relativu la
eoortstica; eooscopia, a. f., (fr. laoaoople,
d'in oxoiEGtv ^ observare), obâervatioae
asupra animaliloru, fia cu vederea sim-
pla, fia cu oclii armaţi; nooacopicura,
adj., (fr. ■•oseoplqne) , relativu la eoo-
swpia; goospermu, s. m., (fr. aooBperae,
d'in oTTâpţLa =: sementia), genu de ani-
malcule cari se afla in sperm'a animali-
loru in numeru incalculabile ai forte mi-
ce ; eoospheru, - a, adj., ^fr. lovsphftre,
d'in aţaîptx = spera) , se dice despre
unu animale care ara form'a splierica ;
eootaxia, s. f., (fr. tootaxie, d'in -ciii^zs
ordine), dispositione, organisatione me-
todica a animaleloru; 0ootaxicu,-a,
adj., (fr. Bootaxlqve), relativu ]& eoota-
xia; eootechnia, s. f., (fr. lootecbnle, d'is
tt/yn :=arte) connoscenti'a animaliloru
applicate la necessit&tile omului; soO'
technicu,-9, adj., (fr. io«teehiilqne), re-
lativu la eootechnia; eootfuca, a. f., (&.
2»«thiqae, d'in d7JX7]:=depo8itoriu), loca
unde se ţineau animalile destinate la sa-
crificiu; eootherapia, s. f., (fr. sootlidrft-
pte, d'in ftspaicsta^cura), arte de a cură
morbii animaliloru; -oo*AeropicM,-o, adj.,
(fr. i«oUidraplqiie), relativu la aoothe-
rapia; eooticura, adj., (fr. sootlqae), se
dice despre unu terrenn care conţine cor-
puri organîsate; eootomia, s. f., (fr. lo*-
thomle , d'in xo^-^ ^ taliatura) , ana-
tomia a animaliloru; eootomiett,-a. adj.,
(fr. Eovtoalque), relativu la so<4omia;
sootomistu, s.m., (îi. z*oto«lst«), si eoO'
tomu , s. m. , care se occupa cu eodUh-
mi'a; eootocu, s. m., (fr. loftttqae), genu
de reptili saurice; eootypolithu, s. m.,
(fc. lOAtjpftUthe, d'in -Ano^ = forma, si
Xtdoţ = p6tra), patra care ptfrta impres-
sioaea unui. animale foasile; noophoit,
=y Google
„Google