Full text of "Dictionariulu limbei romane"

See other formats

Google 


This  is  a  digital  copy  of  a  book  that  was  prcscrvod  for  gcncrations  on  library  shclvcs  bcforc  it  was  carcfully  scannod  by  Google  as  part  of  a  projcct 

to  make  the  world's  books  discoverablc  onlinc. 

It  has  survived  long  enough  for  the  copyright  to  expire  and  the  book  to  enter  the  public  domain.  A  public  domain  book  is  one  that  was  never  subject 

to  copyright  or  whose  legal  copyright  terni  has  expired.  Whether  a  book  is  in  the  public  domain  may  vary  country  to  country.  Public  domain  books 

are  our  gateways  to  the  past,  representing  a  wealth  of  history,  cultuie  and  knowledge  that's  often  difficult  to  discover. 

Marks,  notations  and  other  maiginalia  present  in  the  original  volume  will  appear  in  this  file  -  a  reminder  of  this  book's  long  journcy  from  the 

publisher  to  a  library  and  fmally  to  you. 

Usage  guidelines 

Google  is  proud  to  partner  with  libraries  to  digitize  public  domain  materials  and  make  them  widely  accessible.  Public  domain  books  belong  to  the 
public  and  we  are  merely  their  custodians.  Nevertheless,  this  work  is  expensive,  so  in  order  to  keep  providing  this  resource,  we  have  taken  steps  to 
prcvcnt  abuse  by  commercial  parties,  including  placing  lechnical  restrictions  on  automated  querying. 
We  also  ask  that  you: 

+  Make  non-commercial  use  ofthefiles  We  designed  Google  Book  Search  for  usc  by  individuals,  and  we  request  that  you  use  these  files  for 
personal,  non-commercial  purposes. 

+  Refrainfivm  automated  querying  Do  noi  send  automated  queries  of  any  sort  to  Google's  system:  If  you  are  conducting  research  on  machinc 
translation,  optical  character  recognition  or  other  areas  where  access  to  a  laige  amount  of  text  is  helpful,  please  contact  us.  We  encouragc  the 
use  of  public  domain  materials  for  these  purposes  and  may  be  able  to  help. 

+  Maintain  attributionTht  GoogX'S  "watermark"  you  see  on  each  file  is essential  for  informingpcoplcabout  this  projcct  and  hclping  them  lind 
additional  materials  through  Google  Book  Search.  Please  do  not  remove  it. 

+  Keep  it  legal  Whatever  your  use,  remember  that  you  are  lesponsible  for  ensuring  that  what  you  are  doing  is  legal.  Do  not  assume  that  just 
because  we  believe  a  book  is  in  the  public  domain  for  users  in  the  United  States,  that  the  work  is  also  in  the  public  domain  for  users  in  other 
countiies.  Whether  a  book  is  still  in  copyright  varies  from  country  to  country,  and  we  can'l  offer  guidance  on  whether  any  specific  use  of 
any  specific  book  is  allowed.  Please  do  not  assume  that  a  book's  appearance  in  Google  Book  Search  mcans  it  can  bc  used  in  any  manncr 
anywhere  in  the  world.  Copyright  infringement  liabili^  can  be  quite  severe. 

About  Google  Book  Search 

Google's  mission  is  to  organizc  the  world's  information  and  to  make  it  univcrsally  accessible  and  uscful.   Google  Book  Search  hclps  rcadcrs 
discover  the  world's  books  while  hclping  authors  and  publishers  rcach  ncw  audicnccs.  You  can  search  through  the  full  icxi  of  this  book  on  the  web 

at|http: //books.  google  .com/l 


„Google 


„Google 


„Google 


„Google 


„Google 


„Google 


DICTIONAMULU 


LIMBEIROMAÎ 


Dupo  însărcinarea  data  de  societatea  academica  roi 


ELABQBATU  CA  PBOIECTU 


a:  T.  UUBUKU  8l  i.  C.  JU88IMU. 

ColUbontoii   JOStFV    HODOSIU    il    o.   BAKITI 


-^^ts'vct?©'»^- 


BUCUEESCI. 

KOUA  typogeaphu  a  labokatoriloec  bomai 

19.  STRAT'A  ACADEHIBI,  19. 

i87e. 

Diaizedby  Google 


re 

.LI 


„Google 


'T^Cfi.^  To  ' 


I. 


I,  a  ntiuea  littera  in  alfabetnlu  ro- 
maDU,  si  a  trei'a  d'istie  vocali.  Pronun- 
ti'a  vocalei  t  e  sau  T^lfMuona  sau  s&m\- 
tvfMi  I.  plenisona  e  in  syllabele  intonate 
precuma  :  miru,  dicw,  wwm.  nkirtfu.  rc- 
cmu,fugitv,  perire,  petire.  ptitire.  cingu, 
ninge,  dominica.  auăi,  essi,  menti,  mo- 
ri, etc.;  ii.  semÎBona  e  în  syllabele  ne- 
intonate: l.lafiaitulu  ?orheloni,  pre- 
cumu  :  atwj,  pomi,  furi,  faci,  plângi, 
paaei,  tmtiii.  vedi,  verşi,  guşti,  albi,  etc.; 
2.  in  mediulu  rorbeloru  Înainte  de  vo- 
cali cu^  cari  formedia  unit  diftonga  im- 
propriu, precnmii :  aria,  facia,  soeiu,  so- 
da, mnia.  dtdeeiia,  scientia,  potentia, 
v^dia,  verdetia.  muliere,  tcdiare,  cunia- 
ritt,  etc.;  3.  in  medinlu  verbeloru  între 
d<}ne  consone,  unde  se  confunde  cn  e 
scnrtu.  precumu :  umidu,  netidu,  ferricu, 
mânieu,  jaăinu.  pontice,  purice,  degitu, 
cogitu,  fumigu,  selbaticu.  lunaiicu,  etc; 
in  casulu  acestu-a  se  scrie  si  cu  e,  pre- 
cumn :  umedu ,  netedu.  veănu,  lunatc' 
eu,  etc.  Vocalea  i  se  aude  obscuru  in :  riu. 
ridu,  risu,  uritu:  ass^mine  si  in  prepos. 
in,  (nn  inse  in  d'in  si  prin):  6to  in-.im- 
piu,  influ,  se  aude  apr<ipe  ca  u.  Confere 
si  huricu,  nascutu  d'in  hiricu. 

1  I,  sau  hi,  interiectione,  sau  impe- 
rativu  d'in  verbnlu  7re,.Ir<',  care  se  ap- 
plica  ca  essorbativa  la  menarea  calliloru. 

2  I,  articlu  plurariu  mase.  nom.  ni 
ace.  nascutu  d'in  elli.  li.  care  determi- 
na substantivele  sau  adieutivele,  pre- 
camu :  âm?ni-U,  6meni-i  sau  omenii,  hi- 
pi-li,  lupi-i  sau  lupii,  formosi-U,  fortno- 
si-i  saă  formosii,  invetiati-li,  invetiaii-i' 
■ân  inv^atii. 


3  I,  pronnme  pers.  mase.  p].  ace. 
tatu  d'in  eUi.  li,  UIoh,  eog,  pre( 
nu  li  vedemu.  sau  nu  i  vedemu;  l 
eonnoscutu,  sau  i  amu  connoscit 
connoscutu-liamu,3axiconnoscutu- 

4  I,  articlu  singulanu  fem.  g 
dat.  nascutu  d'in  eUei,  lei,  ei,  pre( 
easc'lei,  case-ei,  san  cosei,  mulie^ 
mtdiere-ei,  mulierei  san  mtdierii, 

5  I,  pronnme  pers.  pi.  dat.  m 
scurtatu  d'in  lui,  li,  si  d'in  lei,  li, 
cumu :  .y)une-H,  sau  spune-i,  da-l 
da-i,  i  Vamu  datu,  sau  datu-i-l 
iuaamu  datu.  s&a datu-i-ua-amu; 
spusu,  sau  spusu-i-amu,  diasu-i  a 
mitte-i  vestimente  none. 

+t  lACERK,  V.,  Jacere,  a  arr 
in  composite  ca  :  adiecere,  deiecert 
cere,  iniccn-c.  obiecere,  jiroiecere, 
cere .  traiecere,  stifdecerc^ 

*  lACTARE,  V.,  jâeUio,  vedi;a 
cu  t6te  derivatele  Bele. 

*  tACTU,-a.  adj.  part,  jMlBs,î 
catu,  subst.  Jftctns,  actnlu  de  arrui 
arruncatura;  vedi^'artti,  cu  t6te  di 
tele  selle. 

*  lÂOULAKB,  V.,  Jiicularl,  a  s 
câ,  si  in  specie  a  arroncâ  cu  jact 
vedi  jaculare,  cu  t6te  derivatele 

*  lACULU,  pl-e,  jaeulum,  micj 
cia  care  se  arrnnca  asnpr'a  inimi 
dardu;  vedi  jaciilu. 

LiDD,  ş.  m.,  (4tSir)ţ,  contrassu  i 
Infernas,  infernum,  mai  allessu 
lDrerDa,-orum,  infernutu :  1.  loenln 
resiedu  sufSetele  mortiloru;  apoi  î 
tarulu  sau  loculu  unde  resiedu  su 
le  condemnatiloru  pentru  crimele 


Tom.  O. 


;ia9203„.  Google 


Ş lAB 

commisaii  in  ri4bia.  Vorb'a  iadu  3'a  in- 
trodussu  in  limb'a  rom&iia  prin  ioflu- 
enti'a  basericei  grece. 

*  IAMA,  pl.-fflo^e,  (Tatta),  medica- 
meiita,  medicatura. 

*  IAMATICU,-a.  adj.,(ia[i«midO,  rc- 
latJTQ  la  medicare :  retnediu  iamatictt. 

*  IAMBICU,-a,  adj-,  lamiiicu»  (lo(i- 
flcxJc)i  in  iambi,  d'iii  iambi :  petioru  iâm- 
bicu,  vcrsu  iambica,  poesia  iambica. 

•lAMBOGKAPHiA  a&uian^ografta„ 
9.  f.,  (la{i.^oYpaţ{a),  scriere  in  iambi, 
compositione  de  iambi. 

*  IAMBOGRAPHICDaauwm5o^a/î- 
CH.-a,  adj.,  relativu  la  iambografla  sau 
la  iambografu. 

*  lAMBOGRAPHU  san  iambografu. 
B.  m.,  (ia(i:3oYpc(cpo<;),  care  acrie  in  iambi, 
autorÎQ  de  iambi. 

*IAMBn,  9.  m.,  tambos,  (Toii-po;), 
1.  petioni  metricu  compusu  d'in  una 
BfUaba  scurta  si  d'in  alfa  luDga;  2.  com- 
positione poetica  Bcriasa  in  iambi,  mai 
vertosu  compoaitione  satyi'ica. 

*  lAMICU,-".  adj.,  (de  la  pr.  Tajux, 
medic;imentu,  fr.  tamliine),  medicamen- 
tosn,  terminu  de  farmacfa. 

*  lAMOIiOGlA,  mai  bene  iamatolo- 
gia,  a.  f.,  (d'in  gr.  Xa^,  medicamentu, 
si  i&foi;,  fr.  lamoloirle),  tractatu  despre 
medicamente. 

*  lAMOLOGICU,  mai  bene  iQWiaiofo- 
gicu,<-a,  adj-,  (fr.  lamoloflqn6),re1ativu 
Ia  iamologia:  opera  iamologica,  tractatu 
iamologinu. 

*  lAMOLOGU,  mai  bene  iamatoUgu, 
B.  m.,  care  se  oi'ciipa  cu  iamologi'a,  care 
tractedia  deapro  medicamente. 

-  IAMOTECHNiA,raai  beneia»?taio- 
technîa,  a.  t,  (d'in  gr.  TaţiLa,  medica- 
mentu, si  xt/yii,  arte,  fr.  fmnatct^iiiile), 
artea  de  a  prepară  medicamente. 

*  lAMOTECHNICU,  mai  bene  iama- 
tote(^nîcu,-a,  adj.,  (Fr.  tamvteehDl^ne), 
relativu  la  iamotechnia. 

*  lANTE,  adj.  part.  prea.,  blana,  care 
casca. 

"  lANTIA,  3.  f.,  lirnatU,  calitate  de 
iante,  stare  iante. 

*  lAHE,  T.,  hUre,  a  cască,  a  se  cas- 
că, a  stâ  caacatu.  Radecin'a  vorbeloru : 
iante,  iantia,  iasccre,  iatu. 


«  lASCKRE,  V.,  hlusoer«,  a  ao  cască. 

*  lATRALIPTlCA,  s.  f.,  latrallptiaa 
(iatpaXEMcnxi))  artea  de  a  medică  prin 
ungere  si  frecare. 

*  IATRALrPTICU,-fl,adj.,  (latrallp- 
tlcns,  laTpaXeiTETixd;),  relativu  la  iatra- 
liptica :  medicu  iatralipticu.  oura  iatra- 
liptica. 

*  lÂTRALIPTU,  s.  m.,  latrallptea 
{iaxpaXţlnvriq)  medica  care  tractedia  pre 
morbosi  prin  ungere  si  frecare;  care 
unge  si  freca  pre  celli  ce  se  scalda  iu 
therme. 

*  lATRICA,  s.  f.,  Litriee  (latpiXTJ), 
medicina,  artea  medica. 

*  IATRICtI,-a.  adj.,  (t«i:p«<5ţ),  rela- 
tivu la  medicina,  medicu,  medicinale. 

t  lATRO-,  (de  Ia  gr.  iatpfiţ,  medicu), 
in  diverse  compositioni  de  termini  tecb- 
nici,  precnmu  in  :  iairochymiu.  iafro- 
ehymieu,  iatrochymistu.  iatrologia,%atrO' 
logicu,  iatrologu,  iatrontathemafiea.  ia- 
tromathematictt,  iatrophgsiea,  iatrophy- 
sicu,  pentru  allu  caroru  inteljessu  con- 
sulta partea  posteriore  a  compoaitionei. 

*  LATO,  8.  m..  hlatBs,  cascatura,  de- 
spicatura,  abţssi);  in  giamm.  concurau 
de  vocali  cari  se  pronunţia  dificile  se- 
parate an'a  de  alfa. 

*  IBALIA,  s.  f..  (fr.  iballfl),  genu  de 
insecte  papivore,  d'in  ordinea  hymeno- 
ptereloru. 

«  IBERIDE,  a.f.,  Iberls,  {IP^plî  >fr- 
Ib^rlde),  genu  de  plante  crucifere  :  ihe- 
rideâ  e  antiscorbutica,  si  se  pate  mancă 
ca  salata. 

*  IBEBNARE,  ibemaclu,  ibemu,  redi 
ierna,  ternare,  iernalictt,  etc 

*  IBICE,  s.  f.,  ibex,  specia  de  capriom 
sau  de  capru  selbatîcu. 

*  IBIDE,  a.  f.  lbl8  i^iz),  passere  care 
sâmina  cu  ciconi'a,  se  nutresce  cu  rep- 
tili,  d'in  care  causa  fd  considerata  ca 
sacra  de  vechii  Egyptiani. 

*  IBIOCEPHALU  sau  ibiocefalu,-a, 
(fr.  Ibloeiphale),  care  are  capulu  ca  allu 
ibidei. 

*  IBISCU,  s.  m.,  IblBcuDisi  hlbliova^ 
(l^îaxa;)  specia  de  planta,  althiea  ofU- 
c  înalta  lui  lAnneu. 

*  IBITINU,  a.  m.,  (fr.  ibitl»),  mare 
aârpe  d'ia  insulele  Filippioe,  care  si  l^ga 


,y  Google 


ICT. 

eâd'a  da  tmnchii  arboritoru,  si  astâpta 
asia  prâd'a  ce  i  vine  înainte. 

*  IBBIDU,-a,  &dj.,  Ibrida  si  hibrida, 
nascutu  d'in  d6tie  animali  de  diversa 
specia,  nascutu  d'iu  doui  parentî  de  di- 
versa natione;  iu  gramin.  compnsu  d'io 
dtîue  radecine  luate  d'in  diverse  limbi, 
precumu  protoparenti. 

•ICASTIC A,  8.  f.,  {slx  aouxTj),  1 .  artea 
de  a  representă,  artea  de  a  face  ima- 
gini; 2.  facultatea  imaginativa,  facul- 
tatea representativa. 

*  ICASTICU,-a,  adj.,  {AiutotttAc),  re- 
presentativa;  coniecturale. 

tt  ICEKE,  V.,  icere.  a  lovi.  Radeein'a 
verbeloru :  icUt,  ictu,  icu. 

ICHIU,  s.  m.,  {ielu,  de  la  icere),  in- 
strnmentD  ce  serve  a  lovi,  vedi  iclu. 

*  ICHNKUMONE  sau  ieneutitone  s. 
m.,  IchneamoB  (^-jfyEb^mv),  1.  genu  de 
mammifere  carnivore  digitigrade,  de  tna- 
rimea  unei  cate,  si  de  form'a  marturei; 
2.  geon  de  insecte  hymenoptere. 

.  •ICHNEUMONIDE,adj.,(fr.ioliBM- 
noaide),  care  sâmena  a  uhneumone; 
subst.  tribu  de  insecte  hymenoptere. 

*  ICHKEUMONOLOGIa,  8.  f.,  (fr. 
lehiieuiottolegie),  tractatu  despre  ich- 


*  ICHNOGRAPHIA  sau  ienografia, 
B.  f.,  Iflbnographia  {l-jiyotpa^ia),  planu 
orisontale  si  geome^icu  allu  unui  edi- 
lîciu. 

*  ICHNOGRAPHICU  sau  ienogra^- 
cu,-a,  adj.,  relativa  la  ienografia. 

*  ICHNOQBAPHII  sau  icnografu,  s. 
m.,  (fi.  lehBoţraphe),  care  essercita  tc- 
nografi'a,  care  desemna  planuri  orîson- 
tali  de  edificie. 

*  ICHNOZOARIU,  pl.-ie,  (fr.  Ichno- 
loalrc)',  animale  care  nu  offere  de  cfttu 
primele  trassure  de  animalitate. 

*  ICHOBE  sau  icore,  s.  f.,  (ix<>>p.  u- 
va&Ki  apâsa),  serositate  acra,  puroniu 
serosu,  fetidu  si  corrosivu  ce  curge  d'in 
ulcere. 

*ICHOKOIDE  sau  ieoroide,  adj.,  (fr. 
Ichor*îd«),  care  sâmina  a  iclujre. 

*  ICHOROSU  sau  icorQSu.-a,  adj., 
(&.  Ieh*T*iix),  plenu  de  icKore,  puroniu 
icorosu. 

*ICHTHTACU,-fl,adi.,(d'inJx*6c.P&- 


100^ 

sce),  relativulapesce;  de  natnr'ai 

•  ICHTHTDINU.-ff,  adj.,  (fr 
dlo),  care  s6mina  a  iehthydiu 
t'Mt/iycfwie^  familia  de  animale: 
s^rie. 

•  ICHTHYDIU.  pI.-«.  (txW 
scisiom,  fr.  fchtbjdfon),  specia 
malcule  !nfusorie. 

t  ICHTHTO-,  (d'in  gr.  \x^ 
in  diverse  compositioui  de  tern 
logici ,  precumu  in  :  iehthyoa 
icJUhyocoUa,  ic3iikjfoăe,ic^hyoăi 
tkyographia,  ichtkyographicu, 
graphu,  ichUiyoUthologia,  i«hii 
ichtkyologîa,  icHthyologicu,  ichti 
ichthyomante,  ichihyomantieu, 
mantia,  ichthyomethya,ichthyofK 
ickthyhomorphu,  icMhyopîugia, 
l}kagicu,  ichthyophagu,  ickthyopi 
tkyophihalmite,  ichihyosarcoliti 
thyosauricu ,  ichthyosauroiăe . 
sauru,  iphthyose,  ichtkyospondj, 
thyotypolithu,  iehthyperia,  pen 
caroru  intellesau  consulta  parte 
riâre  a  compositionei. 

ICI,  adv.,  hie,  compusu  iei-â, 
terminatu;  aict  si  aiei-â,  titho,  i 
locu. 

ICIU,  pl.-ie,  lletiiB,  vedi  Ua 

IGLU,  s.  m.,  (cu  I  molliatu 
iustrumentu  de  lovire,  si  in  i 
joculu  de  artidi  sau  arsici;  arti 
serve  a  lovf  alţi  articli. 

ICOKA,  8.  f.,  leoD  (elxrâv),  i 
representatione,  efBgîa;  naai  alle 
gine  de  sftnctt. 

ICONARIU,  s.  m.,  care  îu 
care  vende  icone. 

ICONICU,-a.  lc«Dl«ii3  (rixovf 
presentatu  prin  una  icona. 

ICONISAIIE,  v.,  (sixoylCKv), 
sentă. 

I(X>NISM0,  s.  m.,  («Ixovtoj 
presentatione  figurata,  allegor 
symbolica,  mystica  a  cngetulni 
typose. 

t  ICONO-,  (d'in  gr.  slwiw,  i 
effigta),  in  diverse  composition 
mini  technici,  precumu  in  :  inc 
mu,  iconodasticu,  iconodastu,  i 
phia,  iconographicu  ieonograţ 
nolatria,  ieonolatricu.  iconolatri 


=y  Google 


4 lOţ 

logta,  iconologiat,  iconoloţiu,  icouoh^u- 
chia,  iconomachicu,  icononiacka,  icono- 
mane,  iconomania,  tconophăia,  icotw- 
phUu,  iconostase,  iconostaticu,  icono- 
strophu,  peatm  allu  caroru  intelleasu 
consulta  partea  posteriiira  a  composî- 
tionei. 

•  ICOSAEDBU,  a.  m.,  (^xoaieSpoţ), 
polyedru  terminaţii  prin  dduediecî  de 
t'acie. 

*  ICOSANDMA,  s.f.,  (d'in  srxoat.ddue- 
dieci,  si  £vi]f),  barbatu,  fr.  luesandrle), 
in  sîstem'a  lui  Llnneu  classea  de  plante 
eaii  an  dânedieci  de  stamine  san  mai 
multe,  affipte  pre  parietele  internu  allu 
ealicelui  -,  roşele  si  cameliele  periinu  la 
WMmâria. 

*  ICOSANDEICU,-a,  adj.,  (fr.  ico- 
■«idiique),- relativii  Xaicosanătia. 

*  ICOSANDRU,-a,  adj.,  (fr.  icoijwi- 
dre),  acellu-asi  ou  icosandricu. 

*  ICOSAPROTI,  pi  m„  Icob«proll, 
(^xoodnpo^toi),  cei  d6uedieci  cetatiani 
de  &onte  d'in  una  cetate  gr^  pre  tem- 
pnlu  guTernnlui  romanu. 

*  ICOSAPROTIA,  a.  f.,  (fr.  Ic«^«l.^n- 
tl«),  demnitate  de  icosaprolu. 

iCOSARIU,  3  m.,  (gr.  mod.  ElxMâpt- 
ov,  d'in  sticosi,  dâuedieci),  moneta  tiirce- 
6ca  in  Talare  de  20  lei  turcesci ;  vicus- 
sarw  sau  vicessariu. 

*  lOTEBIA,  s.  f.,  tcteri«H  (IxtspEaţ), 
1 .  una  petra  preti6sa ;  2.  gnnu  de  paseeri 
selbane  d'in  famili'a  tessutârieloru,  d'in 
Americ'a. 

*  ICTERICU,-a,  adj.,  leterUu»,  (tx- 
isptxâ;),  relativu  la  icleru,  care  Huffere 
de  ieteru. 

t  ICTEKO-,  (d'in  gr.  ixtspo?,  galbi- 
nare),  in  diverse  compositioui,  precnmu 
in  ;  icter ocephalu,  icterode.  icteroide,  ic- 
teromelante,  icterope,  ideropkyti,  ictero- 
pode,  icteropteru,  icterorote,  pentru  allu 
caroru  iutelledsu  consulta  partea  poşte- 
ri6re  a  compositionei. 

*ICTEBU,  s.  m.,  Utenis,  (rxtspoţ), 
1 .  galbinare,  morbu;  2.  una  passere  gal  bi- 
na, allu  cărei  aspectu,  dupo  părerea  an- 
ticiloru,  vendica  de  galbinare. 

*  ICTU,  8.  m.,  ictn»,  lovitura,  impun- 
Bura,  imbrancitura :  ch  unu  ict»  nu  cade 
arboreU. 


TOE^ ^ 

'  1 10U,-îca,  terminatione  de  adiective 
si  substantive  di^Tivate,  prin  care  se  in- 
dica calitatea  sau  rnlationea  coprensu- 
luî  in  radecin'a  vorbei,  a)  cu  penultim'a 
Itinga,  precnmu  Inmbricu,  wt^rien,  len- 
ticu,  mendicu,  amicu,  inimictt.  formica, 
lorica,  besica,  lectica,  urtica  aau  urdiea; 
6)  cQpenultim'a  scurta,  precumu:can^>cu 
persia*,  persica,  scuHcm,  pHicu.  petiori- 
cu,  manica,  pcdica.  musica,  dominii^a, 
medica,  intunerica.  fabrica,  haserica;  si 
mai  allessu  in  adiective  :  snlbatiem.  lu- 
natim,  erratieu,  domestica,  pttblieu,  ru- 
alicu.  vcraticH,  primaverati^  tomnaţi- 
CM,  iernatic»,  surdaiicu,  initemanatieu, 
sangeraticu,  prosatim,  si  prosaieu;  apoi 
in  celle  de  origine  gr^ca :  poeticu,  epicu, 
dramatieu,  ereticu,  clcricu.  dogmaticu, 
practica,  theorelictt.  orgatncH.  logica, 
physicu,  astrowmticM.  meehavicu.  mathe- 
maticu,  grammaticu.  Aici  se  numerasi 
celle  derivate  de  la  nutioni :  grrmaniea. 
ronumieu,  britannicu,  anglii ■:,it(mcu,ia- 
panicu,  franctcu,  ăacicft.  I 'trricw,  rus- 
sieu,  ungaricu,  cari  ?f  teimiT^a  si  in  eseu, 
precumu  :  romanesci ,  frat/rescu ,  tfir- 
o-scM,  russeam,  ungurcscu. 

ICn,  pl,-«r',  onuRiis,  cuniu,  cuiu,  sau 
penna  de  ferm  sau  de  lemuu,  care  se 
applica  mai  allessu  Ia  creparea  sau  spar- 
gerea de  lemne.  Probabile  co  eaci-llu- 
asi  cu  ichiu  sau  iclu,  d'in  verbuhi  icere. 

lCUIRE,-csc«,  V.  i-uueare,  1.  a  face 
icH,  2.  a  crepâ  cu  icnlu. 

ICUTIU,  p,-  «V',  coNPoluij,  deminutivu 
d'in  icu.  micu  icu. 

*  IDATIDB,  s.  f.,  (fr.  Iff.tlde),  ver- 
'me  cere  se  incuiba  iti  carne. 

*  IDE  sau  iihiri,  pi.  f.,  idas,  plenilu- 
niu,  diu'a  candu  lun'a  e  pleiia,  ^a  calen- 
dariulu  romanu.  Dupo  refornmtionea  ca- 
Ipndariului  făcuta  de  Juliu  Ceaare,  din'a 
15  in  lunile  Martiu,  Maiu,  Juliu.  Oeto- 
bre,  si  13  in  celle  alte  iuoi. 

t  IDE,  (d'in  gr.  iîSoî,  forma,  specia,  se- 
minare), terminatione  de  adiective,  prin 
care  se  arr^ta  co  derîvatulu  s^mina  cu 
radecin'a,  usitata  mai  allessu  in  scien- 
tiele  naturali,  precumu  :  arachnoide,  el- 
lipsoidc,  icterode,  cari  apoi  devinu  a  de- 
se ori  substantive. 

*  IDEA,  a.  f.,  Idea  (tâia),  1.  represen- 


=y  Google 


IDB. 

tatione  mentale,  notione  ce  %i  form^dia 
meotea  deapre  unu  lucru;  2.  se  iea  Bi 
pentru  mente,  int«lligeutia,  cogitatione, 
imaginatione  :  a  ave  ceva  %n  iăea,  in 
mente ,   in  cogitu ,   in  imaginatione, 

3.  prototypu,  modellu  eternu;  in  acesta 
intellessii  se  dice  :  ideele  lui  Platane ; 

4.  visione  chimerica  :  vana  iă^,  tăia 
estravagante,  de  aci  variulu  intellesau 
allu  frasiloru  :  ce  idea  aveţi?  idia  for- 
mosa,  idiv  mari.  dupo  iăe'a  mea,  eUtt  um- 
bla ăupu  iăSa  sea;  a  luă  idffa  al^î-a, 
omu  fora  idSa. 

*  IDEALE,  adj.,  Idcalls,  relativa  la 
idea;  imaginariu,  chimericu,  fantasticu; 
snbst.  idăde,  typu  de  perfectione  :  cellu, 
mai  inaitu  ideale  e  domnedieu,  asifoT' 
ma  unu  ideale  de  bonetate,  ideale  de 
inteltepiione,  ideale  de  formosetia;  acestu 
artistu  e  feeiaidu  in  tdeaU. 

*  IDEALISARE,  v.,  {fr.  l«Bllier},  a 
f^eideale,  aseinaltia  la  ideale  :  poeU- 
loru  le  place  a  ideaUsâ  vieti'a  omeneaca. 

*  IDEALISAITONE,  b.  f„  (fr.  1««U- 
Hatlon),  actione  de  ideaUsare:  idealisa- 
tionile  unui  poetu,  unui  pictoriu,  unui 
musieu. 

*  IDEALISATU,-a,  adj.  part.,  Id6«- 
Hei),  înaltiatu  la  ideale  :  vietia  ideali- 
sata,  felicitate  idecdisata. 

*  IDEALISMU,  8.  m.,  (it,  Ideallsmo 
f  r.  Id«al)  sme),  systema  filosofica  care  pre- 
tende  :  eau  cotata connoscenti'a  niţstra 
consiste  numai  d'îa  idee,  co  noi  avema 
de  a  face  numai  ou  ideele,  nu  cu  lucru- 
rile; sau  co  totu  uuiversulu  cn  ti5te  lu- 
CTUcile  d'intr'enaulu  sunt  numai  idee  ;• 
iâeulismttlu  s'a  arretatu  suh  diverse  fasi 
in  fUosofla,  incependu  de.  la  Platane 
peno  la  Fiehte;  ideaUsmultă  se  oppune 
realismulu. 

*  IDEALISTICU,-a,  adj.,  reiativu  Ia 
ideaiismu,  reiativu  la  iderdistu. 

*  IDEALIŞTI),  6.  m.,  (it.  Idealiata, 
fr.  Id^Rliste),  care  ede  S36i«m\  idealis- 
mului :  idealiştilor^  se  oppunu  rea- 
liştii. 

*  IDEAUTATE,  s.  f-,  (it.  IdeallU, 
fr.  Ideallt^),  calitate  sau  stare  de  ideale: 
idealitatea  se  oppune  realităţii. 

*  IDE.\RE,  T.,  (it.  ld«are),  a  proiec- 
t&  ÎD  id^,  a  combină,  a  iiiiagiiî&;  reâ. 


IDE 

a  si  idea,  (it.  id«ar8l),  a  si  im 

*  IDEARIU,  pl.-i>,  (it.  Ideale, 
d6al),  typudeperfectione,lnodeIlu 
pdte  se  Sa  numai  in  idâa;  vedi  id 

*  roEATU,-o,  adj.  part,  (it.  Ii 
proiectatu  in  id^a,  combinatu,  i 
natu :  planu  ideatu  de  unu  mea-e 

tectu. 

'  ID  EM,  lat.  Idem,  ac«Uu-asi; 
co  Sa  tepetescu  acelle-asi  vorbe. 

*  IDENTICn,-u,  adj.,  (format 
lat.  Idem,  it.  tdeotleo,  fr.  tdew 
care  e  acellu-asi,  care  s'a  sufferit 
una  scambare,  care  nu  difere  in  d< 

*  IDENTIFICARE,  v.,  (it.  H 
oare,  fr.  Identlfier),  a  face  ident 
coprende  sub  aeea-aai  id&i;  refl 
identică,  a  se  confunde  cn  altul 

•IDBNTinCATIONE,  s.  f-,  (fr 
tlBeatlon),  actione  de  identifica-, 
tione  de  a  se  identifică. 

*  IDENTIFICATU,-a,  adj.  pai 
Identifleato,  fr.  Id«mtlfl«),  facutu 
ticu. 

*  IDENTITA  TE,  8.  f.,  (it.  id. 
fr.  identiu),  cal  itate  de  identici 
face  ca  ddue  sau  mai  multe  luc 
se  coprenda  sub  ac  ea-asi  idâa;  con 
tate  completa. 

*  IDEOGENIA,  s.  f.,  (fr.  id«o) 
scientia  care  tract^ia  d  espre  oi 
ideelorn. 

*  IDEOGENieU.-o,  adj.,  (fr.  i 
nlqie),  reiativu  la  origine»  ide 
tra^atu  ideagenicu,  eestiane  t  deoj 

*  IDEOGfiAPHIA  san  ideogro 
{.,  (fr.  tdâogrraphle).  espression  />  i 
a  ideei  prin  imagini  pinse  eau  bc  i 

*  IDEOGRAPHICU  sau  ideogn 
a,  adj.,  (h.  Idvotrrapblqae),  reiaţi 
ideografia,  care  esprime  una  idâa : 
le  numeriloru  su  addeverate  semne 
gra^;  scriptw'a  chinesiloru  e  idi 
^ca. 

•IDBOGRAPHU  sau  ideogro 
m.,  care  essercita  ideografi^a. 

*  IDEOLOGIA,  s.  f.,  (it.  ideo 
fr.  id^oloţia),  tractatu  despre  idee; 
ria  despre  formattonea  ideeloru ; 
phyaica. 

*  IDEOCOGICU,-a,  adj.,  (fr.  l 
glqie),  reiativu  la  idscAogia. 


.Coo^jIc 


8 IGN; 

•IGNICOL0RU,-a,  adj-,  tţi>Ieol«r 
ai  iţnleoloms,  de  col6rea  focului. 

*  IGNICOMUrd.  l?iiicoaiBiiB  eilsni- 
ooniifl,  care  are  pSru  de  foca  :  sârele  ig- 
nt'comu,  B«l  IfDlcomnB.  Apul. 

*  IGNIDIJ,-a,  adj .,  isnldus,  arditoriu. 

*  IGNIFEBU,-a.  adj.,  Ignlfer,  caro 
da  focu,  ÎDfocatu,  inflanimati],  arditoriu. 

*  IGNIPLXIU.-o,  adj.,  IgnlfiDos,  d'io 
care  curge  focu. 

*  IGNIGBNU.-a,  adj.,  Iţniţeua,  na- 
scutu  in  focu ,  epithetu  ce  se  da  Iul 
Bacchu. 

*  IGNIFEDE,  adj.,  igalpes,  cu  pe- 
tiiîre  de  focu. 

*  IGNIPOTENTE,  adj.,  ifnipotans, 
focosu,  luminos,  radioeu;  epithetu  ce 
se  da  lui  Yulcanu. 

*  IGNIRE,-escu,  &((].,  i^Ire,  a  face 
se  ardia. 

*  IGNISPICIU,  pl.-te,  iKDlitpiclam, 
modu  do  divinare  d'in  focu. 

♦IGNITABLU,  pl.-e,  f plUbalu» , 
locu  unde  se  conserva  foculu;  irritameutu. 

*  IGNITtI,-ii,  adj.  part.,  Isnitus,  in- 
focatii,  imflanmiatu,  ardente. 

*  IGNIVAGC,-a,  adj.,  Igulvapia,  care 
ămbla  ca  foculu, 

*  IGNIVOMTJ,-a,  adj.,  Iguiromys, 
care  vârsa  focu  :  monte  ignivomu,  gi- 
ganţi ignivomi. 

*  IGNOBILE,  adj.,  lfnoblllB>  necon- 
Doacutu,  neinsemnatu ,  obscurn;  vile, 
bassu,  abiechi. 

*  IGNOBILITATE.  s.  f.,  IţuobillUs, 
stare  ignobile,  obscuritate,  vilitate,  bas- 
e^tia. 

*  IGNOMINIA,  8.  f ,  Igruornlnl»,  ro- 
sine,  deson6re,  opprobriu,  infamia. 

*  IGNOMINIOStJ,-a,  adj-,  r^Doinl- 
dIoxdiu,  fosinosu,  infamatu,  petatu. 

*  IGNOBABILE,  adj.,  IguorablUs, 
care  se  p6te  ignoră;  neconnoscutu. 

*  IGNORANTE,  adj.  part.  preş.,  ig- 
norans,  fora  connoscentia,  fora  scientia, 
fora  cultura,  care  nu  scie;  snbst.  unu 
ignoratUe. 

*  IGNOBANTIA,  3.  f.,  IgnoraotU, 
oescieotia,  lipse  de  scleutia,  lipse  de  con- 
noscentia :  ignoranii'a  c  mare,  a  se  lupta 
in  contr'a  ignorantiei,  a  învinge  igno- 
ranii'a. 


IU; 

*  IGNORANTISlţU,  b.  f.,  (fr.  Igai,- 
rantlsne),  Bystema  care  tende  a  favor! 
ignoranti'a. 

*  IGNORARE,  7.,lrii«nre,  anuscf, 
a  nu  coDuâsce;  a  du  luă  in  considera- 
tîooe.  a  nu  considera,  a  desconsideri. 

*  IGNORATIONE,  s.  L  ign^ratlo, 
acttone  de  ignorare,  nescientia,  necon- 
uoscentia. 

*  IGNORATU,-a,  adj.,  If  nAratna,  ne- 
sciutu,  neconnoscutu;  necoueideratu. 

*IGNOSCENTE,adj.part.preB.,Igii»- 
BoeDs,  indulgente,  iertatoriu. 

*  IGN03CENTIA.  s.  f.,  IgnosoenUa, 
indulgentia,  iertatione. 

*  IGNOSCERE,  ignoscui,  ignoscutu 
si  ignotu.  v.,  iţnogcere,  a  trece  ou  ve- 
derea, a  iert&,  a  escusă. 

*  IGNOTU.-a.  adj.  part.,  l^D^tos,  ne- 
connoscutu; neconnoscutoriu. 

IE,  interiecticoe,  hen,  bel,  care  es- 
prime  dorere,  rosine,  despretiu. 

IHA,  interiectione,  prin  care  se  imita 
vocea  asinului. 

IIA,  B.  f.,  IndosloB  femlnarum,  tn- 
nlea  remlnarnra,  vedi  Uia  si  Unia. 

*  ILARITATE,  s.  f.,  hlUriUs,  dispo- 
sitione  rolidaa,  buccuri'a,  serenitate. 

*  ILARn,-<i.  adj.,  bUariB,  hiUrli, 
(iXfltpiii:),  bene  dispusu,  cu  voli'a  bona, 
voliosu. 

t  ILEO-,  (d'in  gr.  £l>.Eii<:,  intestinu), 
in  diverse  compositioni,  precumu ;  ileo~ 
graphia,  ileographicu,  ileographu,  Heo- 
logia,  ileologicu,  ileologu,  etc. 

*  ILEOS&,-a,  adj.,  lleogus,  suppusn 
morbului  îliacu. 

*  ILEU,  s.  m.,  ileoB  ai  lleos  (^e(Jţ), 
1.  intestînuhi  mediu;  2.  morbu  inSam- 
matoriu,  care  pare  a  av^  originea  sea 
in  intestinulu  iîeu. 

*  ILIA,  Ula,-lDni,  1.  parte  a  corpului 
animale  de  sub  ultimele  c6ste  :  cerceta 
dia,  domne,  iliele  nâstre,  in  c^ile  ve- 
chie, straoiutatu  in  urma  in :  cercetedia. 
domne,  renujichii  nostn:  2.  partea  infe- 
ri(Jre  a  pantecelui  de  la  ultimele  coste 
peno  Ia  părţile  genitali. 

.  *  ILI ACU,-a.  adj.,  (it.  tlluc»,  fr.  UU* 
[  qii«),  relativu  la  ileu,  iiia  si  iliu:  morbu 
I  iliacu,  passione  iltaca;  osau  iliacu,  foasa 
I  iliaca. 


=y  Google 


ILL. ■ 

*  ILICE,  s.,  m.,  llex,  nna  specia  de 
eerru. 

*  ILICETU,  pl.-€.  selba  de  iliei. 

*  ILICIU,-a.  ai^.,  lliconB,  de  ilice; 
snbat.  iliciele ,  iim\l\&  de  arbori  cari  an 
de  typa  gennlu  ilice. 

*  ILIGNTT,-a,  adj.,  ilifiiBB,  de  ilice. 

*  UilU,  9.  m.,  illnm,  (it.  ilio,  fr.  Ilton), 
ossula  eoxale  la  copilli  si  la  fetu. 

*  ILLATIONE,  3.  f-,  lllâtio,  adducere; 
iD  logica :  conclusîone. 

*  ILLATIVn,-a,  adj-,  ilUtlTos,  eon- 
clusivu. 

*  ILLATRAKE,  v.,  liutnre,  a  latri 
la  cineva,  a  latră  pre  cineva. 

*ILLATU,-a,  adj.  part.,  ilUtug,  ad- 
dussu,  facntn,  cauaatu. 

*  ILLECEBRA,  pi.  iUecebre,  lllee»- 
br»,  incantamentu,  farmecu,  medie  at- 
tractive,  medie  ammagit^rie. 

*  ILLEOEBRARE,  t.,  llleeebrare,  a 
attrage  prin  iUec^e. 

*  ILLECEBROSD,-f<.  adj.,Illeoel>ro- 
808,  attractivn,  incantaloriu,  ammagi- 
toriu. 

*  ILLECTAMENTU,  pl.-e.  me«U- 
■entMD,  mediu  detUecf  fire;  invitamentu, 
formeco. 

«ILLBCTARE,  t.,  lUeetarc,  a  attrage, 
a  fermeca,  a  ammagf. 

*ILLECTn,-o,  adj.  part.,  illeotng, 
attraasu,  aoimagitu,  sedusEU. 

*  ILLKGALE,  adj.,  (Ille?«IU,  it.  11- 
l«gale,  fr.  lUâgal),  contrariu  legei :  fapta 
illegale,  mesure  UI  egali. 

'  ILLEGALITATE,  s.  f-,  (fr.  IlWf»- 
VkU),  caracteria  de  illegale  :  UlegtJMa- 
tea  unei  sententie. 

*  ILLEGIBILE,  adj.,  care  nii  se  pote 
lege :  scrissâre  ilîegibile;  nume  illeg^Ue. 

*  ILLEQITIMITATE  s.  f.,  (it.  Ulog»- 
tlnlli,  fr.  UiegltimlU),  defectnln  legi- 
timitfltîi :  Uleffitimitatea  unui  copUlu. 

*  rLLEGlTIMUra.  adj.,  (it.  Uleglt- 
timo,  fr.  lUtigitltne),  care  n'are  condi< 
tionîle  cerute  de  lega  :  căsătoria  {Ilegi- 
tima, copiUu  illegitimu.  pretensioni  H- 
hgitime,. 

*  JLLESIBILE,  adj.,  lllnslblils,  care 
nu  se  ^ialede,  care  nu  se  pi5te  Tetbemi. 

*  ILLR8U,-a,  adj.  part.,  IIIkbds,  ne- 
Tettematu. 


*  ILLIBATBTIA ,  s.  f.,  (it.  IlIIbi^ 
tessa),  integritate,  castitate,  stare  ne- 
pătata, stare  nesţnircata. 

*  ILLIBATU,-a,  adj.,  lUIb»tlBî  neat- 
tinsu,  nepetatu,  castu;  integru,  (vedi  li- 
6are). 

*ILLIBEBALE,  adj.,  Illlberalls,  con< 
trariu  liberale;  ignobile,  avMu;  sordidu; 
fig.  arti  iîliherali,  se  nnmian  acelle  arti 
mechanice,  cari  na  erau  pentru  (imeni  li- 
beri, ci  se  poteau  easercitâ  numai  da 
servi. 

*  ILLIBERALITATE,  s.  f.,  UHfcera- 
IfttB,  contr.  liberaîitate,  ignobilitate, 
araritia;  (vedi  iUiberale). 

*  ILLIC3IDU,-a.  adj.,  (it.  llIi«Bldo), 
contrariu  liădu;  neclaru,  se  dice  despre 
compute. 

«  ILLIGITO,-a,  adj.,  IlUeltiiH,  neper- 
missu  de  lege,  illegale,  illegitimu  :  fap- 
te micite. 

*  ILLIMITATIONE,  s.  f-,  starea  si 
calitatea  de  ce  nu  are  margini. 

*  ILLIMITATU,-a,  adj.,  illlmHatoi, 
contr.  limOatu,  nemarginitu,  fora  mar- 
gini. 

*  ILLITEBATU,-a,  adj.,  iUlteratn», 
nelitteratn,  fora  connoscentia  de  littere, 
ignorante. 

*  ILLOGABILE,  adj.,  ilIoeabltlB,  ce 
nu  se  pdtd  loca. 

*ILLOGICU,-a,adj.,nelogicu,  in  con- 
tr'a  logicei. 

*  ILLUDEB£,v.,i»t(stsi*«use),t7Ztw«, 
lUadere,  a  si  bate  jocu  de  ceva,  sau  ds 
cineva. 

ILLUMINABILE,  adj.  Illumlnablll», 
care  se  p6te  lumini. 

*  ILLUMINANTE,  part.  adj.,  Ulu- 
nlnaos»  ceiUumina.  ce  lumiaa,  ce  res- 
pandesce  lumina. 

ILLUMINAKE,-eâtu,T.a.,  Illumlu- 
re,  a  lumini,  a  di  lumina,  a  respandf 
lumina,  a  resipf  intunericulu,  obscurita- 
tea, a  face  splend6re;  a  illuminâ,  se  dice 
si  in  locu  de  a  face  illuminationi,  a  ap- 
prende  lumini,  focuri,  etc:  In  intellessn 
religiosu,  insemnedia  :  a  lumină  apiri- 
tulu,  ânim'a;  vedi  luminare, 

*  ILLUMINATIONE,  a.  f.,  lllnmlna- 
tto,  reepandire  de  lumina;  actione  de  a 
lumini;  stare  da  iUuminatu;  Ulumina- 


.yGooglc 


UlH£DlATD,-u,adj.,(it.lBn«(luto, 
fr.  IvmidUt) ,  ce  se  succede  fora  vre 
nna  iuterpositioiie,  fora  intervallu,  fora 
se  âa  altu  ceva  la  medilocu;  nemedilo- 
oitu ,  neinteiTUptu ;  immeăiatii  ca  tAv. 
însemna  :  ntmaî  de  câtu,  fora  irUar- 
diare,  fora  ammanare. 

*  IMUEDICABIXE,  adj.,  IminedleR- 
blUa  f  ce  Qu  se  piJte  medica ,  ce  nu  se 
pate  cură,  incniabile,  nerindecata. 

« IMMKDITATD.-d,  adj.,  ImnedlU- 
tns,  necogetatu,  nemeditatu,  fora  pre- 
meditatione;  care  un  reâecte. 

*  imfELIOBÂRE,  T.,  nelloren  fk- 
ebn,  Uerl;  a  face  mai  bonn;  a  deveni 
mai  bonu,  a  ee  Îndreptă;  (mai  bene  am- 
meliorare). 

IMMELIOKATU.-a,  adj.  part.,  me- 
llr  sau  Bellag  faotaB. 

«IMMEMORABILB,  ImBeDorablUs, 
ce  trece  preste  memori'a  âmenilorn;  de 
ce  nu  ai  mai  adducu  timenii  a  mente;  ae 
dice  despre  tempu ,  sau  despre  ori  ce, 
candu  nu  i  scimu  sau  i  amu  uitatu  cu 
totulu  inceputulti :  'possessione  imme- 
morabilesaMimmemoriale,  dicemu,candu 
prin  decursă  de  anui  ce  trecu,  nu  ne  mai 
adducemn  a  mente  sau  nu  potemu  con- 
ntisce  originea  ei. 

*  DOfEMOBATU,-»,  adj.,  Imineiii*- 
ratHS,  ne  mai  memoratu,  ne  mai  auditu, 
cu  totulu  nou. 

*  IMMEUORE,  adj.,  Inmemor,  care 
a  perdutu  adducerea  a  mente ;  care  na 
tine  mente,  ci  si  uita;  fig.  immemore  se 
dice  ingratulu  care  a  uitatu  benefidele 
accepte. 

*  IMMEMORIA,  3.  f-,  Inimemorra, 
lipse  de  memoria. 

IMMEMOBIALE,-a.  adj.,  vedi  im- 
memorabUe. 

«  IMMENSITATE,  9.  f.,  Imnensitax, 
estensloue  immcnsa;  alle  cărei  margini 
nu  ae  connoscn  :  immensUaiea  naturei, 
inamnsitatea  universului;  ~  vastitate, 
mărime,  intendere;  nemeaurare,  nemăr- 
ginire; infinitate. 

*  IMMEKSU,-a,  adj.,  InimenHus,  ne- 
mesuratn,  nemarginitu,  fora  mesnrs  , 
fora  margini,  infinita;  de  ana  estendere 
ffirte  mare,  yastu  :  deaideriu  immensu, 
tmbi^otte  immensa,  in  locu  de  :  dest^ 


IMtf. 

deriu  eseessivu,  otn&iMone  escessiva;  , 
summa  immensa,  avere  immensa,  spete 
immense,  spre  a  indică  co  sunt  mari, 
multe,  grelLe,  summa  mare,  avere  multa, 
spese  grelle ;  mente ,  memoria  imme»- 
sa,  etc.,  mente  mare ,  memoria  vasta, 
a  comperă  eu  pretiu  immensu .  a  corn- 
peră  f<iriie  scampu. 

*  IMMENSUBABILE,  adj.,  Imnei- 
surablIlB,  ce  na  se  pdte  mesură,  neme- 
suratu,  nemesurabile. 

*  IMMEBGEBE,  immersi  si  immer- 
sei,  immersu,  v.,  Imniergerej  a  affund&, 
a  cofandă,  a  innecâ,  etc. 

*  IMMERGIBILE,  mersabllU,  |«- 
nersabtllB;  coventu  dubiu,  insemnandu : 
1.  ce  se  pote  immerge.  cofundă,  sau  af- 
fundă;  2.  ce  nu  se  pdte  cofundă,  nu  se 
p<}te  affnndă,  na  pate  intră  penoînfundu. 

*  IMMEBITABILE,  adj.,ImmerltuB, 
nedemna,  care  nu  merita;  nemeritatu. 

"  IMMEBITU.-rt.  adj.,  Immerttusj 
vedi  immeritabile. 

*  IMMERSIONE,  s.  f.,  imnierslo,  ac- 
tione  prin  care  lassamu,  bagamu,  affun- 
damu  unu  lucru  in  apa  sau  in  altu  fluidu; 
astronomii  dicu  immersione  la  intrarea 
unei  planete  in  umbr'a  altei  planete; 
in  baseric'a  n<ţstra  româna  s'are  potâ 
dice  immersianela  actulu  candu  se  bat- 
teza  copillulu  ftffandăndu-se  in  apa. 

tHMEBSU,-a,  adj.  part.,  ImneraBS, 
cofundatu. 

*  IMMIGBABE ,  v.,  Immigrare ,  a 
trece  dintr'  unu  locu  in  altnlu,  mai  al- 
lessu  din  una  terra  in  alt'a,  cu  cogetu 
de  a  si  stabilf  locninti'a  acollo. 

*  IMMiaKATIONE,  s.  f.,  imn-i-r». 
tio,  migratione,  intrare  si  stabilirea  de 
străini  intr'una  terra. 

*  IMMIGBATU,-a.  Inmigratus,  adj. 
part.,  intratu  in  terra  străina. 

*  IMMmENTK,  adj.,  tmmtnens,  ce 
este  apr6pe  de  a  se  întemplă;  ce  amme- 
nintia  de  aprâpe;  ce  sta  se  cada;  ce  nu 
se  piţte  incongiură ,  ammenintiatoriu ; 
urgente  :  periclu  itnminente:  ruina, 
disgraliaimmineTtte,  periclu,  ruina,  dis- 
gratia,  ce  ammenintia  de  apr6pe;  helltdu 
e  inuninente ;  bellulu  nu  se  mai  pfite 

*  IMMINENTIA,  s.  f.,  laminentU , 


brGooglc 


MM. 

appropiai^;  calitate,  sau  stare  de  immt- 
nente  .-  nu  vedu  imminenti'a  pertcJuIm, 
DU  counoscu  periclolu  ce  ammenitia, 
ee  este  apriîpe. 

«  lUUISCERE,  T.,  InmUeere,  a  am- 
inestecă  unu  ce  cu  altu  ce. 

*  lUUlNEBE,  V.,  Immliiere,  a  fi  a- 
prdpe  36  se  intemple,  a  stă  se  se  facă, 
a  ammeuîtiă ;  vedi  imminrnte ,  immi- 
nentia. 

«IMUISCIBILK,  adj.,  (Iînmlsclbllis), 
care  uu  se  p<)te  mesteca. 

*  MMISERIGOKDE,  adj.,  Inniierl- 
oorB,  fora  misericordia. 

«  IMMISERICORDIÂ,  s.  f.,  Inmlse- 
rleordU,  lipse  de  misericordia,  ai  chiaru 
cnidime,  barbaria,  etc. 

«  TMMISERICOKDIOSC.-a,  i>iml)i«- 
rloors,  nemisericordiosu,  care  uii  seiite 
compassioue,  aeindoratu ;  crudele,  inu- 
manu. 

*  IMMI8SARIU,-Wa,  adj.,  (de  la  Im- 
mlttere),  eppositulu  lui  etmnissariu. 

*  IMMISSIONE,  3.  f.,  HanliiHio,  ac- 
tulu  de  a  lassă  sau  a  face  se  intre  in 


»IMMISSIVU,-a,  adj.,  ee  da  facul- 
tatea de  immissioTte. 

*  IMMI8Sn,-a,  adj.  part.,  Inmlugutp, 
bagatu  in,  lasatu  iu,  intratu  in. 

•  IMMISTIONE,  s.  f.,  mestecarea  u- 
nui  lucru  cu  altulu,  ca  term.  jur.,  ac- 
tiouea  de  a  se  ingere,  mesteci  intr'una 
successioue,  de  a  intra  in  calitate  de  e- 
rede  allu  unui  dofunctu. 

i*  IMMISTU,-a,  adj.,  Immlstua,  tm- 
mlxtuSf  ammestecatu ;  — neammeste- 
catu,  puru,  curatu. 

»  IMMITE,  adj.,  Immitig.  fora  blan- 
detie,  severu,  crudu, crudele,  neindoratu. 

*  IMMITIGABILE,  adj.,  Innltl!;«bt- 
Itii;  implacabile,  neimblanditn;  care  nu 
se  p6te  mitigi,  neindoratu. 

•  IMMITTERE  si  immettere,  immm 
aiitnmisci,  immissu ,  v.,  lamlttere,  a 
lassâ  se  intre,  a  introduce,  a  bagă. 

*■  lUKOBILE,  adj.,  immoblUH,  fora 
mişcare;  ce  au  se  p6te  mişcă;  nemisiiatu; 
nemiscatoriu;  constante,  nestramutatu; 
fermu,  stabile;  se  dice  si  despre  case, 
averi,  bunuri  si  alte  realităţi  nemisca- 
torie. 

Tom.  O. 


,  IMM. ^ 17 

*  IMMOiJILIARIU,-rw,'adj.,  (fr.  in- 
nobtller),  ce  concerne  bonurile  tntmo- 
bili :  actione  munobiliaria,  actionea  in- 
tentata pentru  intrarea  in  posBessione 
de  lucruri  neraiscatorie. 

*  IMMOBILISARE,  v.,  (fr.  Iminobl- 
Ilser),  a  face  immobile ;  a  conTerte  în 
immobile. 

*  IMMOBILISATIONB,  s.  f-,  (fr.  Im- 
moblIlsHtloB),  actione  si  effectu  allu  ac- 
tionei  de  immobUisare.  de  convertere 
unu  lucru  înobile  in  itmnofnie  fictitiu. 

•lMMOBILISATU,-a,adj.  part.  ver- 
bului immobUisare. 

*  IMMOBILITATE,  s.  f.,  ImaoblU. 
tiB,  stare  si  calitate  de  wamobile ;  ne- 
mişcare, stabilitate,  constantia,  fermi- 
tate, 

«IMMODEUANTU,s.f.,lnDOderaii- 
tla,  trecerea  preste  regul'a  justa  ce  ar 
debâ  observata  in  t6te  lucrurile  at&tu 
moral)  câtu  şi  physice;  necompetare,  ne- 
stemporare,  intemperantia;  desfreoare, 
escodsu;  defectulu  moderationei. 

«  IMMODERATIONE,  s.  f.,  Inmode- 
r.iUo,  peccatulu,  vitinlu  coutr'a  modem- 
tionei ;  immoderantia,  (vedi  acestu  co- 
ventu). 

*  IMMODERATU,-(i,adj.,lin«ioder*- 
tus,  fora  regula,  foramodu,  fora  competu; 
escessivu,  violentu;  desordinatu,  nere- 
gulatu;  necompetatu,  nestemperatu,  ne- 
moderatu. 

*IMMODESTIA,  s.  f.,  Iniiiioaestl.i , 
contrariulu  modestiei,  lipse  de  modestia; 
indecentia,  impudeatîa;  neroainare;  fap- 
ta sau  discursu  contrariu  boneloru  da- 
tine  sau  reguleloru  de  bona  covientia; 
portare  scandaldsa. 

*  IMMODESTn,-a.adj.,iiain*dflBtnB, 
care  lucra  sau  vorbesce  iu  modu  con- 
trariu mtxîestiei,-  nerosinatn,  impudente, 
indecente;  nemodestu. 

IMMOIARE,  (cu  l  de  totu  molliatu), 
vedi  immoUitwe. 

*  IMMOLARE,  V.,  ImnoUrK,  a  sa- 
crifică; a  talia  pentru  sacrificiu  :  a  im- 
molâ  boi.  vitelli,  amnelU. 

*  IMMOLATIONE,  s.  f.,  ImnoUtio, 
actione  de  immolare. 

*  IMMOLATU,-a,  adj.  part.,  Immo- 
UtuB,  sacrificatu. 


.yGooglc 


18 


IMU. 


IMMOLLIARB,  v.,  (cm  Idetoui  luol- 
liatu),  mollire,  huinei^tarc,  tiitsere,  mh 
tlţiire,  iminlnucre,  pacare,  Ilecterp»  <Io- 
Btarej  debilitare,  (ît.  immolliire  si  anol- 
Ure)  :  a  immolliâ  ânim'a  cui-va,  a  Iu 
addulcf,  a  Iu  imblandi,  a  Iu  allină;  a 
itmnoUiâ  pandi'a,  a  albi,  a  bagă  iu  apa; 
amanolliâ canep'a,  inuîu,  a  topf  cauep'a, 
inulu  spre  a  se  pote  lucr& ;  u  mmolliu 
grâulu  inainte  de  a  Iu  semind,  a  pune 
grăulu  in  apa  cu  calce  inainte  de  a  In 
semiuă;  a  immollid  gogosie  de  metasşe, 
a  le  pune  in  apa  spre  a  pot^  sc6te  metas- 
seadepre  elle;  —  refl.  a  sa  immollid,  a 
scadâ  d'in  poteri,  fia  phyşice  fla  morali, 
a  deveni  debile;  a  se  modera,  a  se  aU 
lină ;  gemlu  se  immolliâ,  petiorele,  ge- 
mtchii  se  immolliâ. 

IMMOLLIARE,  â.  verbale,  mollimeu- 
tum,  mallttles»  deblUtiitlo,  Jri  t.  s.  ver- 
bului. 

IMMOLLIATD,-«,  adj.  part.,  «olli- 
tuB|  redussu  in  stare  molie. 

•IMMORALE,  adj.,  (it.  Immoralc,  tV. 
Innaral),  contrariu  morale:  care  nu  tir- 
m^dia  principiele  si  doctrinele  moralei; 
nemorale,  demoralisatu,  de  rea  purtiire, 
cu  relle  invetiuri. 

*  IMMOKALITATE,  s.  f.,(it.iinmo- 
ralltA,  fr.  Inimoralitâ),  calitate  de  immo- 
rale :  a  urmă,  a  committe  fapte  cotitrarit 
prinăpieloru  morahi.  este  imvioraîitate; 
a  tiu  se  conforma  hmiei  covivntîe,  este 
immodestia. 

IMMORMENTAllK,  v.,  (d'in  iu  si 
mormentu),  tînmare,  soi»ellr<',  a  pune  in 
morntentu,  a  accoperf  cu  pamentn,  a  în- 
gropa; a  ascunde;  a  immomientd  cu  ce- 
remonia reliţfiosa,  no  dice  immai  despre 
corpurile  umane  :  mtu  omiciău  uu  im- 
mormenta  coriiulu  victimei  selle,  ci  Iu 
ascunde  iti  pametUu;  a  iminorutentd  în- 
ţ/eniuZu,  a  nu  Iu  cultiva;  deacî:  aseim- 
i^ormentd  de  viu;  a  se  iuimormetitâ,  a 
se  perde,  a  se  cot'undă  in  ceva,  s'a 
imrtuMtnentcUu  intre  cârti,  se  oecupa  in' 
continuu  cu  suientiele. 

IMMOKMENTAKK,  s,  verbale,  hu- 
matlo,  sepultura,  punere  m  monmn- 
tu,  ingropatione ;  ceremonia  religiâsa 
ce  96  observa  la  Îngroparea  corpuriloru 
omeuesci,  funeralie. 


IMM. 

IMMORMENTATa,-«.adj.  part.,hB. 
inatus,  sepultiis.  ingropatu. 

*  mMOBTALK,  adj.,  iminartaUs, 
uemoritoFiu,  nesuppusu  mortalitatei;  in 
sensu  fig.  iimaortah  se  dice  despre. ce 
se  suppune  eo  are  durata  Krte  lunga , 
despre  pers6ue,  lucruri,  a  caroru  memoria 
se  tine  io  perpetuu  :  omu,  opera,  fapta 
immortale,  a  caroru  memoria  e  eterna, 
neuitata;  botanicii  dicu  imimrtale  la  u- 
na  â6re  alle  cărei  fnmdie  sunt  pururea 
verdi;gerin.  immergrUn,  it.  gemprevlvaj 
immorialii  se  dice  in  locu  de  dieii,  in 
opposetione  cu  mortalii:zzomsnîi. 

*  IMMOBTALISAKE,-e(litt,(it.iin- 
luortaliEiare,  fr.  lînmnrtalher),  V.,afaC6 
imnK>rtaîe  in  memoria,  prin  monumen- 
te, elogia  si  altele  dssemeni;  a  eterniaă, 
a  perpetuă ;  «  se  iiwnortalisd,  a  se  face 
immortale,  glorios». 

*  IMMORTALISATION  E,  s.  f-,  actio- 
ne  de  imtnortalisan;. 

*  iMMORTALiSATU,-.i,  adj.  part., 
(fr.  Iminortulldâ),  facutu  iînmortale. 

"  IMMOKTALITATR,  m.  f.,  ImnorU- 
litas,  calitate  si  couditîoite  de  immor- 
iah;  vi4tia  sau  es-sistentia  continua  si 
perpetua  in  niemori'a  {imeniloru ;  nemo- 
rire,  perpetuitate,  eteruitate. 

LyMaGURARE,  v.,  «emmascero, 
iţerminare,  ţcmmaii  agere,  a  e&simugu.- 
ri.  a  se  impl^  cu  muguri ;  a  eresce,  a 
produce  muguri. 

IMMUG0RABE.  s.  verbale,  gemma- 
tlo,  iu  t.  s.  verbului. 

IMMUGURATU,-^,  adj.  part.,  ?em- 
matuH,  ce  are  mugttri,  pleuu,  accoperitu 
de  muguri. 

IMUUdGliUi&y-escu,  r.,  gremmaiioe* 
re,  vedi  immugiirarc  cu  derivatele  selle. 

IMMUlARE,v,,  vediMWHOi'orc,  sttwi- 
molliare. 

IMMULTmE,-t'SCu,  v.,  multipltoare, 
a  multiplică,  a  cresce,  a  adauge,  a  aug- 
mentă in  numeru;  a  face  operationea  a- 
ritmetica,  care  se  dice  multiplicatiane: 
a  se  immidtt,dk  selatf,  a  se  propagă  prin 
geueratlone;  a  immuUi  starea,  a  deveni 
avutu. 

IMMULTIRE,  3.  verbale,  in  ulTIplkK- 
tlo,  in  t.  s.  verbului. 

IMMULTITOR[U,-a,  BiHlUylieator, 


=y  Google 


IMI-. 


19 


care  multiplica,  immultesce,  propag<t. 
IMMQLTITUrtt,  adj.  part.,  nmlU- 
pli«&tuti,  in  t.  s.  verbalul. 

*  IMMUNDITIA,  s.  f.,  immDndltU, 
InmuDilItleii,  spurcatione,  necuratia,  u- 
ritione,  luriditate,  sorde. 

*  IMMUNDU,-u,  adj.,  tmmnDdnH. 
apurcatu,  necuratu,  sordidu  :  sfyirite  im- 
munăe,  immunăele  scrofe. 

*IKMUNE,  adj.,  iinaiuiii:^,  scutitu, 
apperatu  de  garcine  si  greutăţi,  in  spe- 
cie :  sciititu  de  sarcina  si  greutăţi  alle 
statului ;  merci  immuni  de  portorie. 

*  IMMUNITATE,  3.  f..  ltnmDiilU>t , 
essemptioaedesarcine  preciimu  de  con- 
tributione,  de  servitie,  etc.;  privilegiu:  i«- 
munitaii  ecleaiastice  se  niimescu  essemp- 
tionile  si  pririlegîele  de  cari  se  buccura 
credentiosi  basericei  respective;  —  t'm- 
muniiatv  differe  de  essem/itionc,  întru 
cătu  immunitaie,  se  applica  la  eesemp- 
tionile  concesse  corporationiloru,  comu- 
niloru,  sau  unui  iutregu  corpii  de  ceta- 
tiani ;  ^ro  essemptione  se  dice  atunci 
candu  e  vorb'a  de  privilegie  particula- 
rie,  personali.  U. 

*  IMMUTABILK,  adj.,  immutabUlH, 
ce  nu  se  p6te  mutu;  iuvaiiabile,  iie- 
scambatiosu,  uestramutatu,  nesuppusu 
scambarei,  stabile. 

'  IMMUTAUILITATB,  s.  f.,  iramuta- 
blllUo,  stare  si  calitate  de  totu  ce  nu 
e  suppusu  scambarei ;  stabilitate,  con- 
stantia,  invaiiubilitate. 

IMMDTARE,  v.,  Imrautare;  vedi  tm- 
Utre  si  t6te  derivatele  selle. 

*lMNAlvU,  adj-,  l;;narns>  vedi  igitaru 
si  t6te  derivatele  urmatiirie ,  in  cari , 
dupoiiatur'alimbei  romane,  171  sumată 
in-m». 

împăcare,  v.,  paoare,  a  face  i)aoe, 
a  reconcilia  :  u  impacă  interessih;  pro- 
ptmerca  cotarni-a  a  imţiffcatn  fote  jmw- 
titele;  reQ.,a  se  împacă,  reconclllari,  a 
se  reconcilia,  a  face  jxicv .-  copillii  >"•  im- 
pacă usioru. 

împăcare,  s.  verbale, reconcllUtio, 
in  t.  8.  verbului. 

IMPACATIONE,  s-f. ,  pacfttto.  ro««Q- 
ellUtio,  actione  si  effectu  allu  actiouei 
de  împăcare, 
IMPACATIOSU,-o,  adj.,  ^tl  UlU 


(•ii«&rl  pft1u^t,  uaie  se  impan  i'acîle,  cu 
care  facile  te  poli  inipaeâ. 

IMPAOATORIU.-d,  adj.  :=.,  i>acittor, 
revoBcIllatur,  care  împaca. 

ÎMPĂCAT [J,-a,  adj.  part.j  paeatus. 
recoucillatus,  reconciliatu. 

IMPAC[UIRE,-csctt.  V.,  pacem  lulre,  ' 
paclaol;  a  incbiaiă  pace,  a  face  pace;  a 
paciâcâ;  a  restabili  pacea;  refl.  a  se  im- 
paciui,  a  face  pace  cu  cine-va.  De  pre- 
feritu  e  form'a  mai  bona  împăcare;  îm- 
păciuire, cu  t6te  derivatele  selle,  e  unu 
provincialismu  de  evitatu. 

*  IHPAQINABE,  v.,  (it.  iinpaKlna- 
re),  a  insemnă  paginelc;  a  reduce  pagi- 
nele  unei  coinpositionî  iu  ordine,  a  re- 
gulă, paginele  unei  scrieri.  Paginare  e 
de  preferitu. 

*  IMPALliIRE,  V.  n.,  impalteneei-ei a 
deveni  pallidu;  a  ingalbiiii. 

*  IMPALLITU,-a,  adj.  part.,  palUdus, 
i&galbinitii. 

*  IMPALPABILE,  adj.,  (Impalpabi- 
lii), nepipaitii,  finu  si  delicatu  in  câtu 
nu  se  p6to  pipai,  nu  face  nici  una  im- 
pressione  sensibile  la  tactu. 

*  IMPALPABILII ATE,  s.  f.,  calita- 
tea de  mpalpabile. 

UIPAMBNTAKE,  v.,  bnmare,  vedi 
immormcntare,  si  derivatele. 

IMPAMENTENIRE.-esci* ,  v.,  bI»I- 
tate  donare,  a  incetatiani,  a  indigenă,  - 
a  naturalisa :  re&.  a  se  impamcnteni,  a 
se  incetatiani,  etc. 

IMI'AMENTENIUE,  s.verbale,  olvl- 
tHtix  donatfo,  in  t.  s.  verbului. 

lMPAMKNTENITU,-a,  adj.  part.,  i>l- 
vltate  iluimliis,  naturalisatu, 

lMPAKAKK,v.,  |tâlBre,apunepaii  iu 

gradina,  iu  viia,  a  bate  pari  in  pamentu. 

IMPAUATlJ,-a,  adj.  part.,  palatn». 

*  IMPARE,  adj.,  Itnpar,  fora  pare- 

chia :  iutmeru  impare. 

IMPARECHIARE,  v.,  (cu  /  de  totu 
molliatu,  Îei  locu  de)  : 

IMPARECLARE,-cdi«,  v.,  ««ujuiige- 
re,  ropulure.  (it.  pareehlare,  fr.  appa- 
relUer),  u  face,  a  dâ  parecbia  la  unu 
lucru;  a  pune  sau  a  cerci  parecbia  la 
unu  lucru;  cauiu  vorbimu  despre  per- 
sane ,  ins^mna  u  fuce  discordia,  certa  : 
a  impareehin pre  Petru  cu  Marinu,  ai 


yCOOglC 


20 


IHP. 


adduce  in  discordia,  a  fae^  <¥rta  intre  ei; 
a  se  imparechiă,  aiaulinc^ ,  -^  veni  in 
discordia,  a  intra  in  c^rta  au  cine-va. 

IMPARECLARE,  a.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

IMPARECLATU.-d,  adj.  part.,  in  t. 
B.  verbului. 

*  IMPARILATE,  s.  f.,  impariUUa, 
diversitate  ce  este  intre  d6ue  obiecte  de 
acea-asi  calitate  si  natura;  disparitate, 
inecalitate 

IMPARŢIALE,  adj.,  (it.  ImpariUti'. 
£r.  imparţial)'  ^^'^^  ^^  '^^  partea  cui-va 
spre  a  i  preferi  intereasile  facia  cu  in- 
teresile  altui-a,  justu,  ecitabile. 

IMPARŢIALITATE,  s.  f.,  (it.  impar- 
slalit*,  fr.  Imparţialii^),  calitatea,  ca- 
racteriulu  cellui  imparţiale,  justu,  ecita- 
bile: sefaeemăcaimpartiiditutftase  na 
treca  in  indeferentistnu. 

împărţire,  V.,  parth-l.  Imperti- 
re,  dlfidere,  (it.  imjiartlro).  a  divide; 
a  separă  una  parte  de  alt'a;  a  distribui; 
a  face  din  unu  intregu  sau  diu  una  parte 
mai  multe  părţi;  a  face  părţi:  a.  >i\:  a 
imparii  premie,  a  dd  premie;  a  s/:  im- 
ptăa,  se  dice  in  particulariu  despre  tiw- 
partire  in  ereditate,  in  avere; — împăr- 
ţire in  aritmetica,  ^(Itvulere. 

împărţire,  s.  verbale,  divIaU.  par- 
tiţia, distribatio,  in  t.  s.  verbului. 

IMPAHTITORIU,-a.  adj.  s.,dlTi«»r, 
distrlbutor,  care  impartc.  care  distri- 
bue,  care  are  parte  in  ceva  :  sumu  im- 
partitori  pre  avere,  pre  ereditate,  avemn 
parte;  —  impartitoria,  subst.  se  dice 
unu  iustrumentu  ce  sn  pune  mai  alle^isu 
in  apele  de  lamiaerele  de  aiiru,  spre  a 
imparti  ap'a  in  parti  ecali  sau  propor- 
tionate;  apoi  la  semnele  ce  s<i  punn  in- 
tre agri,  spre  a  indică  unde  unu  agru 
se  separa  de  altuhi. 

IMEARTITU,-a,  adj.  part.,  dlrlsiis, 
diitrlbiitaMt  divisu. 

EMPARTITURA,  s.  f..  distrli.i.tlo, 
împărţirea  ensasi;  parttta  obiectului  dî- 
stribuitu;  locu  unde  se  împreuna  unu 
superedificatu,  precumu  si  unde  se  des- 
parte unu  immobile  de  altnln;  imparti- 
tura  ae  dice  si  impartirei  bene  ordinată 
i\  părtiloru  unui  edificiu. 

IMPASSIBILG,  adj.,  mpaMlbllb; 


^ 

eare  nu  e  soppnsu  dorerei,  care  nu  e  ac- 
cessibile  sufferentiei,  fora  passione. 

IMPASSIBILITATE,  a.  f.,  inpax^l- 
bllltai»  calitate  de  impassibile. 

IMPASSU.  s.  m.,  (fr.  impani-e),  nntrl- 
pnrtaiB,  fundătura;  6g.  încurcătura,  din 
care  nu  poţi  essE. 

*I  IMPATIENTARE,  V.,  (fr.  fmpatl- 
eiitur),  a  face  pre  cineva  se  si  p^rda  pa- 
tienti'a,  a  supperă,  a  moleată;  refl.  ase 
impntienta.  a  perde  patienti'a,  a  nu  mai 
pote  sufferi,  a  nu  mai  pot^  aşteptă. 

•  2  IMPATIENTARE.  s.  verbale,  in 
t.  s.  verbului. 

*  IMPATIGNTE,  adj.,  impati^n» , 
care  nu  e  putiaUe.  care  nu  se  p6te  mo- 
dera, eare  nu  pdti^  a^jteptă  iraplenirea 
unui  lucru. 

« IMPATIENTIA,  s.  t.  Impatientia, 
calitate,  stare  sau  fapta  de  impatimte. 

IMPATRARE,  V.,  «inail rupUre,  qna- 
ilru}ilieare,  a  face  dn  patrii  ori  c&tu  a 
fostu  mai  inainte, 

IMPATRARE,  s.  verbale,  «luailrupli- 
eatl<s  in  t.  s.  verbului. 

IMPATRATU,"!.  (inadruplox,  qu«> 
ilmpluNţ  qaadriiplIuatiiH,  ce  este  de  pa- 
tru ori  atâtu-a,  de  patru  ori  mai  mare 
sau  mai  multu. 

IMPATRIARE,  v.,  (it.  Impatrlare), 
a  se  int<5rce  iu  patri'a  sea. 

IMPATRIATU,-<(.  adj.  part-,  (it,  im- 
patrlato),  Intorsu  in  patria. 

ÎMPĂTRIRE.  mpatrilH.  etc,  vedi 
impntrare,  impatrotu. 

IMPATURARE,  v.,  pllcare,  invol- 
vere.  a  indonf  de  multe  ori  in  modu  or- 
dinaţi), pândii),  rufe,  charteia,  ai  altele 
assemeni;  a  ^tringe,  a  assediă,  a  pune 
in  pntare;  fig,  u  un  itnpatwrâ,  ins^mna 
afugi,  a  InÂ  la  fuga,  a  Itk  la  sanetoa'a.  H. 

IMPATURATU,-fl,  adj.  part.,  pliea- 
tiiH,  facutu  pătura. 

ÎMPĂUNARE,  v.,(d'inm  si  paunu).. 
a  ornÂ  cn  penne  de  paunu.  a  pune  la 
pellarfa  iienne  de  paunu  sau  si  de  alte 
paaaeri. 

IMPAlINATU,-«.  adj.  part.,  ornatu 
cu  peune  de  paunu. 

IMPAVIDETIA  si  impaviditiae,  8.  f., 
calitate  şi  stare  de  impavidu. 

IMPAVIDU,-a,  adj.,  lapavldas,  care 


,Cooglc 


IMP^ 

uu  a»  înfrica  in  momente  de  periclu,in- 
trepidii,  nefricosn,  coragîoau. 

IMFECCABILK,  adj.,  inp«»blll8,  care 
nu  pate  peccatui,  iDcapace  de  a  committe 
peccatn. 

IMPECCABILITA.TE,8.f. ,  atare  si 
calitate  de  impeecabiîe ;  s'ar  potâ  us& 
in  intellessu  mai  I&rgu  si  pentrn  infaU 
îibiUtate,  sau  facultate  de  a  nu  ţoU 
gressf. 

IMPEDECAMENTD,  8.  m.,  impedl- 
mcntum,  1ui;ru  ce  liupedica,  obstaclu, 
impedimentu. 

IMPEDECARE  si  impedieare.  v.,  Im- 
pedleare*  Impedlrej  a  pune  ptdeca ,  a 
oppri,  a  contraria;  a  se  oppane;  a  face 
pre  cine-va  se  intardie  de  ia  ceva;  a 
tnrbură  pre  cine-va  in  lucrările,  in  oc- 
cupationile  selle;  a  legă  pre  cine-va  de 
peti6re;  a  pune  cui-va  pedeca  cn  petio- 
rnlu  :  a  impedecâ  calluUi;  a  i  legi  pe- 
tiorele;  a  impeăecâ  rot'a,  a  ua  legă  sau 
a  i  pune  pedeca,  ca«se  nu  se  p6tainyertl; 
a  se  impedecâ.  a  se  Încurcă;  a  ae  impe- 
decâ  in  vorba,  in  limba,  a  esită,  a  bal- 
bnti,  a  se  încurcă  in  vorbire. 

IMPEDECARE,  s.  v.,inpedlMeBtiini, 
obflx,  actionea  de  a  impedeeă  sau  de  a 
se  impeăecâ,  in  t,  s.  verbului. 

IMPEDEOATIOS[J,-a,  Impedlmeiito- 
sas,  care  se  impedeeă  nsioru  in  mersu 
sau  in  vorbire;  gceu,  plenu  de  pedece. 

IMPEDBCATORIU,-(oi-ia,  adj.,  im- 
pedttor,  Impedlemi;  ce  itnpedeca;  im- 
pedecatoria,  substant.  se  iea  pentru 
pedeea,  instrumentu  care  serve,  a  im- 
pedeeă mai  alle.'jsn  rot'a  la  carna,  la  car- 
rutia,  etc. 

lMFEDECATU,-u.  adj.  part.,  impe- 
dltas,  in  t.  6.  verbului. 

IMPEDIMENTU,  pl.-e,  Impedlmen- 
tnMf  obstaclu;  dificultate. 

IMFBDICARE,  v.,  vedi  impedieare. 

IMPELLKKt'J,  imimlsei,  impulsu,  v., 
tnpellere,  aimpÎDge,apune  în  mişcare, 
a  mişcă,  a  lovi.  Radecin'a  derivateloru  : 
impultu,  inipulsione,  imptdsivu. 

IMPELLITIAKE,  v.,  {d'in  in  BipelU), 
3  pune  pellîtia,  a  prinde  pellitia;  a  se 
transformă  in  pelle,  a  intră,  a  penetra 
inpelle;  a  se  incarna,  a  luă  carne  si 
pelle. 


IMP. 


31 


,  IMPELLITIARE,  a.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

IMPELLlTIATU,-a,  adj.  part.,  de  la 
impeîlitiare :  dracu  impelîitiatu,  dîabolu 
incarnatu,  omu  blastematu. 

*  IMPEMNARE,  v.,  opplgnerare,  pi- 
gnorl  dare,  (it.  Impeţnare),  a  pune  unu 
lucru  in  pctnnu  pentru  securitatea  cre- 
ditului, a  hjpotbecă. 

'  IMPEMNATTJ.-d,  adj.  part,,  oppl- 
SDeratns,  datu,  pusii  in  ;)emnu,  impam- 
noratu,  hypothecatu. 

*  IMPEMNORARE,  v.,  vedi  hnpem- 
ntire. 

*  IMPEMNORATU,  adj.  part.,  vedi 
impemnaiu. 

♦IMPENDERE,  impensi  siimpensei, 
impertsu,  V.,  Impendere,  aspende,a  face 
mari  spese.  a  sacrifică,  a  consume,  etc. 

*  IMPENDI08U,-a,adj.,  Impendlosna, 
care  face  multe  spese ,  care  spende  nmi 
multu  decârtu  i  adjungu  poterile,  sau  de 
cătu  s'are  cad^  se  spenda. 

*  IMPENDIU,  pl.-e,  Impendlnn,  ce 
se  spende  pentru  unu  lucni,  spese. 

IMPENNARE,  v.,  (pensare),  pUmare, 
a  pune  penne  sau  flori  in  capu,  la  pe^ 
larfa,  etc.;  a  omă  cu  penne  sau  cu  flori : 
(I  seimpennâ,  a'si  pune  penne,  a  se  omă 
cu  flori;  —  d'in  alta  Însemnare  a  coven- 
tului  penna  decurru  espreasioni  ca :  ie- 
pure impennatu  cu  Ua-du,  vătli  tmfien- 
note  cu  oşti. 

IMPENNARE ,  s.  verbale ,  in  t.  s. 
verbului. 

IMPENNATU,-a.  adj.  part.,  plnma- 
taiţ  pennatuH,  flurtbua  truatas,  ornatu 
cu  penne  sau  cu  flori. 

*  IMPENETRABILE,  adj.,  Impeie- 
trablllH ,  ce  nu  se  p<5te  penetra  •  nepe- 
trunsu :  materia  impenetrabile,  materia 
in  care  nu  intra  apăsau  alte  fluide;  im- 
penetrabili sunt  faptele  lui  domnediat, 
mentea  omului  nu  Iu  p6te  coprende;  omu 
impenetrabile,  inchisu,  ascutii^u,  secreta, 
mjsterioBii  in  t6te  lucrurile. 

*  IMPENETRABILITATE,  s.  f.,  ca- 
litate de  impenetrabile,  calitate  in  po- 
terea  carei-a  doue  corpuri  nu  potu  oc- 
cupă  acellu-asi  locu  in  acellu-asi  tempu; 
fig.  discretione,  reserva  in  gradu  emi- 
nente, resistentia  la  veri  ce  tentatione 


jyGopglc 


ce  se  p^ite  impetrâ;  ce  se  pate  obţină 
prin  rogare :  heneficitt  impetrcAîle,  caDda 
«  vacante  prin  morte  si  se  p6te  obţină. 

•  IMPETRAJTCE,  adj.  part.  preş., 
TnpetrMs ,  care  impetra,  care  obţine 
ceva. 

•  IMPETEAHE,  v.,  Inpetrare,  a  ob- 
ţină ceva,  si  in  specie,  a  obţină  prin  ro- 
gare :  a  mpetrd  unu  beneficiu. 

•  IMPETBaTIONE,  s.  f.,  ImpetM- 
tl«,  actio:iie  si  effectii  allu  actionei  de 
impetraire.        

•  JMPE'TKATIVU,-a,  adj.,  f-petra- 
tlrng,  care  ee  obţine. 

**IMTETBATORnT,-tona,  adj.  a., 
1^*  j-atţr. .  care  impetra,  care  obţine 

''^»  iS'A  "UTU,-*!,  adj.  part.,  Iwpe- 
tratM,  obtinn  tu  obtinntn  prin  rogare. 
•  rMPETRL  ^'^r^^^**'  '^■i  '"  lapiffl*'" 
«.Kere,  conrerl  «"'  «■*•"'  '"P"»  .""- 
.ireTrtsterw,  e ;  a  petrificâ ;  a  stra- 
fonni  in  pfitra :  i    f  ■  «  f  »7^"  »»?  " 

fa  upldem  conere.  ^"«î  »  ««  P-'.f^^  '" 
p4tra  a  Be  petrifioi  ,  a  deveni  p^tra  sau 
S  pâtr'a;  a  aşterne  .  ™  ?«*'»  =  «  ™P<^*^ 

ISn'ETRIKE,  s.  TM    bale. "  *■  s-  ^er- 

'lMPETRmi,-a,adj.,i  ^«e-s,  Upldeui. 
(.  iHpldem  Ter.»si  petrifc  <^?-f  ««^"^atn 
in  p^tra:  nesentitorin;  nei    naoram. 

.  IMPETU,  8.  m.,  imp*  l«^ni;scare 
rina,  impetnfiBa,  veemente.  "«l«nta,  fu- 
ri6sa:  lorire.  attacn;  rapidit»  "«..^J^î""" 
care,  vivacitate,  assaltu.  rap«  *^'."°^' '^Ţ 
petuoBitate;  adventa,  sboni, .  f^»'^-  '««' 

'TiSeTUOSITATE,  s.  f.,  «^''«tate 
de  impduom;  violentia.  faria,  Vi  ^"e^- 
tia;  rapeditione;  rivaeitate  estre,  ™a '^ 
Bpiritn,  in  portare. 

*mPETnOSTJ,-a,  adj.a't-l-P»  '""" 
Bo),  violentu,  veemente,  iute,  fanc  's«. 
repede ,  se  dice  despre  spintulu  un  ^' 
oma  care  nn  se  pite  domina,  ci  tret  e 
■preste  marginile  benecovientei,  funosu, 
infocatn,  precipite. 

IMPIETATE,  s.  f.,  i«piet«8,  lipse  de  , 
pietate,  irreligiositate. 

IMPILLABE,  impiliM  si  iminUediu,  v., 


opprimere,  vexare,  «pollare,  eupIUre, 

a  opprime,  a  assuprf,  a  despoliă. 

IMPILLARE,  3.  verbale,  oppregalw, 
vexitlo,  8polfatlp»expiiBtlo.  in  t.  s.  ver- 
bului. 

IMPILLATOEIU,-(oria,  adj.  s.,  op- 
pressftr,  reiutor,  spoliator,  cxpllatar, 
care  impilla. 

nfPILLATU,-a,  adj.  part.,  nppresHOs, 
T«xatiiH,  gpflIlBtas,  expIlatiiH,  oppressu, 
assupritu,  de^^poliatn. 

IMPILATUKA'.s.  f.,  opţiresHlo,  rexa- 
tt«,  effectulti  actionei  de  ipipillare, 

împingere  ,  impinsi  si  împinsei , 
impinsu,  v.,  (tnplnferc),  pelterei  pro- 
pellerej  coinpell«r«,  trudere;  a  impinga 
de  la  sene.  abatrodere  ;  a  impinge  in- 
ainte,  protrudere;aimpinp>einap(H,  re- 
trudere ;  a  impinge  in  intrti,  intra- 
dere;  a  impinge  afora,  exti'iidere;  a 
in^nge  indiosu,  detradere ;  a  impinge 
bunulocu,  cootrudere;  aimpingeusi'a, 
a  inchide  usi'a;  a  impinge  rot'a,  a  applicî 
potere  la  rota,  ca  ae  m^rga  carruln;  a 
in^nge  inderetru,  a  face  se  se  retragă, 
a  impinge  pre  inimicu  in  baialia,  a  Iu 
bate,  a  Iu  respinge  cu  forti'a;  a  im- 
pinge la  greutâM,  a  anpportâ  greutăţi 
mari,  a  sufferf  greutăţi ;  a  impinge  la 
banni.  a  dă  bannî  pentru  a  corumpe;  a 
impinge  d'tn  una  parte  intr'alt'a,  &  \Ti 
se  scape  de  unu  lucru. 

împingere,  8.  verbale,  in  t.  s.  ver- 
bului 

IMPiNGUTORnJ,-«r»a.  adj.  s.,  care 
impinge ;  cu  ce  se  impinge. 

IMPINSETURA,  s.  f.,  effeetulu  ac- 
tţonei  de  împingere. 

IMPINSn,-a,  adj.  part.,  trosns,  pro- 
pnUua,  in  t.  s.  verbului. 

*  lMPIU,-a,  adj,,  Impius,  fora, pietate, 
care  nu  are  respectn  si  amore  de  celle 
ce  se  cade  a  respectă  si  am&;  in  spe- 
cie :  care  nu  are  respectu  si  amore  de 
domnedîeu  si  de  celle  divine. 

IMPISTRIRE,-(isCM,  v.,Tari«re,iiiâoii- 
lare  ţ  vedi  impestritiare, 

IMPISTRITURA,  s.  f.,  vedi  impe- 
stritiatura. 

'  "IMPLACABILE,  adj.,  ImpUeabllIx, 
care  nu  se  pdte  stempeiÂ,  imblaodf,  in- 
.duplecă ;  care  nu  i^rta  neci  de  cumu ;  allu 


,CoogIc 


IMF 

carni  reseatimentn  nu  se  p6te  indnlcî, 
sau  iînmolliă  cu  nemica;  inflessiUle, 
irreconciliabile;  neîmblanditu;  neîmpa- 
catu. 

•IMPLACABILITATE,  b.  f.,  InpU- 
eabilltu,  stare  si  carcterin  de  itnpla- 
eahile,  perseverantia  obstinata  in  resen- 
timentn. 

IMPLANTARE,  v .,  plantare,  a  bagă 
unn  Incru  într'altn  Incm :  a  implanta 
pari  in  pamentu,  a  pune,  a  bate  pari 
din  depărtare  in  depărtare ;  s'a  im^n- 
tatu  ettpetiâreîe  dinainte,  s'a  impedecatu 
si  a  cadntu  in  ceva,  se  dice  despre  a- 
nimali  cn  patru  peti6re,  mi  am  implan- 
tatu  man'a ,  petionUu ,  mi  am  bagatu 
man'a,  petionilu  in  ceva,  am  pnsu  man'a 
petiomlu  pre  ceva. 

IMPLANTARE,  s.  verbale,  pUnta- 
tlo,  in  t.  s.  verbului. 

IMPLANTATI0NE,8.,  pUntatlo,ac- 
tione  de  implantare. 

IMPLANTATD,-a,  adj.  part.,  plan- 
tatDB,  plantatn,  bagatu. 

IMPLENTBE,-esc«,  v.,  (d'in  m  si 
plenu),  Implere,  adlmplere ,  supplere, 
'exaeqiit}  peragers,  perAeere;  gatlsfa- 
e«r^  a  face,  a  essecută,  a  realiză :  a  im- 
plmi  ima  promissione,  a  face  celle  pro- 
misse;  a  impîeniuna  ordine.A  essecutâ; 
a  impleni  conditionile,  a  Ie  obeervă;  a 
impleni  detoriele  cotra  patria,  cotra  na- 
tione,  a  servi  patriei  si  nationei;  a  im- 
pleni una  lucrare,  a  fini,  a  termină;  a 
impleni  tempulu,  servîtiulu,  aservicâtu 
tempQ  s'a  obligaia;  a  impleni  lipsea,  a 
supplenf,  a  intrcgi  unu  lucru  uecessairiii, 
sau  ce  n'a  foutu  de  adjunsu;  a  im}}l€ni 
HNU  ferminu,  a  servi  unu  tempu  deter- 
minatu;  a  si  mpleni  seoptUu,  a  si 
adjnnge  scopulu;  a  impleniutia  suwmta 
de  banni,  a  ua  realisÂ,  a  ua  respunde; 
implinesce-mi  bannii,  da-mi  bannii  toţi 
c&ti  mi  esU  detorîu;  a  impleni  unu.  ăoui, 
treianni.  a  adjuuge  atăti  anni;  a  im- 
pleni voVa  cui-va,  a  fi  cu  condescentia 
cotra  cine-va ;  profeti'a  s'a  implenitu, 
predicerile  »'au  realisatu;  tcrminulu sa 
implenitu,  termiuulu  a  tieciitii;  asi  im- 
pleni offitÂidu,  a  si  face  delori'a  ca  futi- 
ctionariu;  a  impleni  localu  cui-va,  a  sup- 
plenl  pre  cine-va,  sau  a  urm&  iu  Io- 


IMP.  25 

culu  cui-va;  s'au  impleni^  tote  postu- 
rile, s'au  occupatu  tote  prin  allegere,  sau 
denumire. 

IMPLENIEE,  s.  verbale.,  idlmple- 
tl«,  în  t.  s.  verbului. 

IMPLENITORHJ,-*oWa,  adj.,  adl«- 
pletor,  care  implenesce. 

IMPLENlTU,-a,  adj.  part.,  Inptetus, 
adlmpletas. 

ISÎPLERE,  implu,  implui,  implutu,-v., 
Implere.  a  pune  in  ceva  desertu  at&ta 
materia  c&ta  pote  copreude  :  a  impU 
unuvasu.aimplepusc'a,  tunulu,iţmi6 
celle  necoBsarie  spre  a  dă  cu  elle;  a  im- 
pU  cas'a  cu  omeni,  a  face  se  intre  in 
casa  una  mulţime  de  omeni ;  a  impU 
eas'a  eu  soldaţi,  a  pana  mulţi  soldaţi 
In  casa ;  a  imple  eu  sareine ,  a  pune 
mari  sareine ;  a  imple  cu  came  toceala, 
a  face  camati ;  a  se  impU  de  tena,  de 
sânge,  a  seintenă,  a  se  cruntă  cu  sânge; 
aimf^ pip'a.  apune  tabacu  in  pipa. 

IMPLERE,  s.  verbale,  Impletlo,  in  t. 
s,  verbului, 

IMPLETTECIRE,  si  impletiicire,- 
escu,  tmplevtere,  amplicti.plectere,  flec- 
tere,  Irrettre,  a  împedică,  a  încurcă; 
a  vacillă;  a  perde  ecilibriulu;  a  incalcf, 
a  se  incalcf :  seriiele  se  impleiticesce  pre 
medilocidu  nefericittdui;  mi  kc  implet- 
ticeacu  petiorele :  copillulu  si  implei- 
ticesce manile  de  gutttdu  tatălui  seu. 

IMPLETTECIRE,  s.  verbale,  Imple- 
xlo,  in  t.  8.  verbului. 

IMPIiETTECITU,-a.  adj.  part. ,  Im- 
plexusf  ImpIleatuK,  ImplIoltoB,  incur- 
catu,  ammetitu,  turburatu. 

IMPLETTIRE,-escM  ,  iniplecler«,  a 
intretesse,  a  înfascioră  fire  de  peru,  de 
cânepa  sau  altele  asemeni,  si  a  le  dă 
form'a  de  unu  totu  compusu :  a  itnpletH 
tortulu,  a  impieta  una  fimc. 

IMPLETTIRE,  s.  verbale,  Impli-xlo, 
in  t.  s.  verbului. 

IMPLETTITOBIU,-foW(i,adj.8.,care 
impUttesce ;  ce  se  implcttesce. 

IMPLETTITD,-a,  adj.  part..  Inple- 
xu§,  iafascioratu. 

IMPLETTITURA,  s.  f.,  tnptexus.- 
Ls,  resultatulu  actionei  de  implettire : 
implettiiur'a  capului,  perulu  implettitu 
si  pusu  in  ordine  pre  capu. 


=y  Google 


H2 


IN 


impuscă,  ase  ucclde  tragundii  cu  pusc'a 
asupr'a  aea. 

IMPDSCARE,  3.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

IMPUSCATUra.  adj.  part,,  lraJ«etB8, 
uccisa  cu  pusc'a. 

împuşcătura,  3.  f.,  effectulu  ac- 
tionei  de  impttscare. 

IHPUSn,-a,  adj.  part,  Inposlins,  iu 
t.  9.  verbului  imponere. 

•IMPUTABILE,  adj-,  (it.  impiiU- 
bile),  1.  ce  se  p6te  imputa :  fitpte  impu- 
tabili; 2.  cili  ae  potu  imputa  :  peraon'a 
imputabile. 

*  IMPUTABILITATE,  s.  f-,  (it.  Im- 
pnUbitltâ),  calitate  de  impi4(Aile. 

IMPUTARE,  V.,  Imputare;  l.aattri- 
bui  cuivaceva  ca  meritu  sau  calpa;  2.  a 
critică,  a  mustra,  reprehendere,  tUIo 
Tel  erlmlnl  daro;  a  face  imputationi. 

IMPUTARE,  y.  verbale,  Impuutlo, 
vedi  impuiatione. 

IMPUTATIONE,  s.  f„  impoUtl»,  ac- 
tione  de  imputare:  mustrare. 

IMPUTATIVUi-a.  adj-,  ImpHtatiTnJi; 
cui  se  pate  impută;  aptu  de  a  impută. 

IMPUTAT0RIU,-(6rta,  adj.  a.,  Im- 
putator.  oaHtlfator,  care  îm^o,  mu- 
stra, etc. 

IMPUTATU,-a.  adj.  part.,  impnUtus. 

IMPUTERIRE,-PSCM.  immtieritu,  vedi 
impoterire,  impoteritu. 

IMPUTlRK,-eflcu.  t..  patidnn  red- 
dere,  puteNoere,  (it.  Impuizare,  CUEDU 
pare  a  se  dice  pre  a  locurea  si  iatre  u- 
nii  Români :  imputiare);  a  Tace  se  pută, 
a  impl4  cu  pittore,  a  infecta,  a  respaudf 
odOre  putor6»a;  a  se  impuţi,  a  trece  io 
putredine;  a  se  strică;  a  se  descompune, 
a  se  corrupe,  a  capetă  rea  odore;  —  a  fi 
forte  pigru. 

IMPUTIRE,  e.  verbale,  in  t.  s.  ver- 
bului. 

IMPUTITU,-a,  adj.  part.,  putMas, 
tntUa»,  dealdlesus. 

lMPDTREDlRE,-fiS<:K.  v.  n.,  l<npu- 
treseere,  pntreflsrl,  a  putredi. 

IMPUTHEDIRB,  a.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

IMPUTBEDITU,-a,  adj.  part-.pnire- 
factiB,  trecutu  in  putredione. 

IN,  prep.,  ia,  se  pune  înainte  de  nu- 


m. 

me,  pronume,  verbe  si  adverbie,  si  de 
multe-ori  se  Împreuna  cu  elle,  pr. :  in 
casa,  tn  mene,  inducă,  insusu;  se  ap- 
plica  nu  numai  simpla,  ci  si  compusa 
cu  alte  prepositioni  aan  adverbie  :  in- 
de-sera,  in-sub-sera,  in-spre-ăiua;  in- 
apoi,in-ainte,  in-addeveru,in-acdllo,in- 
coUo,  in-coce,  in-cotraa,  etc.;3e  pune  dupo 
alte  preposetioni  :  âe-in,  pre-in,  si  se 
reduce  in :  d'in,  pr'în.  Usitata  in  compo- 
sitione  cu  alte  covente,  si  conserva  for- 
m'a  origiuaria,  d4co  aceste  covente  În- 
cepu cu  vocali  sau  cu  alte  consoue,  afora 
de  b,  p,  m,  l,  r,  inaptu,  inespettu,  în- 
credere, infrang^e,  i^jugare,  etc.;  candu 
coventele  iucepu  cu  labialile  b,  p,  m,  a- 
tunci  prepositionea  in  iu  compoaitione 
se  strămuta  in  int,  sau  mai  bene  litter'a 
»  d'in  prepositiouea  in,  se  strămuta  in 
m  :  in^edUe,  immuUabUti,  impaciente; 
âro  caadu  coveutele  Începu  cu  litter'a  l 
sau  r.,  atunci  litter'a  n  d'in  prepositio- 
nea  in  se  sti'amuta  prin  assimilatioue, 
iu  aceste  Ucide  :  Ulimittdit,  Ulusiratu, 
irrevocabile,  irreligiosu,  etc.  Prepositio- 
nea  in  are  iu  composite,  I.  sensuln: 
q>  generale  dein/ru,  repausu  sau  mişcare 
in  intrulu  unui  ce :  importare  =  in-por- 
tare,  immittere  =:  in-mittere,  incur- 
rere=zin~etarere,  etc.;  &>particulariu, 
de  acopu,  etc:  inducere:=in-ducere,  ăa- 
pellere^in-pellere,  imponere^in-pone- 
re,  etc.;  c)  in  multe  composite  tn  se  pune 
numai  spre  a  transforma  unu  adîectiru 
sau  unu  substantivu  in  verbu  :  imbo- 
nare:=in-bonu,  in-riegrire  =  in-negru, 
in-florire  =  in-flore,  etc.  II.  preăssa 
iidiectiveloru  si  participieloru,  iiiecumu 
ni  substantiveloru  născute  d'in  adiec- 
live  si  participie  particeU'a  in  ^re  senan 
privativu  sau  negativu,  precumu  :  tm- 
puru,ineptu,  tnimicu,  importunu,  ivKa- 
pace,  ina^eitate,  ca  si  grec.  av,  germ. 
an.  ~  Usulu  acestei  prepositioni  este 
f<5rte  intenau  si  variatu,  diversele  du- 
antie  au  asia  de  delicate  in  câtu  in  locu 
de  regule  generali,  mai  multu  vei  inve- 
tiă  d'in  practica,  consultandu  ai  dictio- 
uariulu  si  imitandu  scriitorii  cel  mai 
boni ;  ecco  unele  essemple  despre  di- 
versele acceptioni  alle  ei :  tn  c^paren~ 
tia,  la  vedere,  dupo  cumu  ae  pare;  t» 


=y  Google 


_  INA 

cAstractu,  mtr'uon  tnodu  abstractu ;  in 
camesia,  âesbraccatii,  numai  io  camâsia; 
în  fapta,  iutr'addevera;  tn  credentia,  pre 
creditu;  in  creâenii'a  mea,' ţie  legea  mea; 
m  honu  tempu,  la  tempulu  seu;  tn  reu 
iempu,  intre relleimpregiurari;  inscurtu 
tempu,  eaireadu;  in  seurtu,  a)  in  scurtu 
temjiu,  b)  in  pucine  covente;  in  moău 
canescu,  caneace,  cu  menia,  cu  rabia;  in 
trei  dille,  preste  trei  dille;  in  parte,  in 
doue;  tn  capu;  a)  in  intrulu  capului,  si 
de  aci  in  mente ;  h)  pre  capu  :  a  pune 
pellarPa  in  eapu;  c)  chiani,  accuratu;  în 
petiârc,  pre  peti6ra,  standu;  in  numele 
îejret.dupo lege,  conforme  legei,in  pote- 
rea  legei;  a  ave  pre  cine-va  in  mana,  a 
prejudecâ  cui-va,  a  urmarf  pre  cine-Ta; 
a  face  ce-va  â^in  mana  in  mafia,  a  se 
adjutor&,  a  face  adjutoriu;  a  ave  lacri- 
me  in  ochi,  a  lacrimă;  acesta  idea  se 
afla  in  tâte  cârtite  vechie;  lucrtilu  este 
inco  in  intregu,  inlactu ;  victori'a  este 
in  mana,  e  certa;  in  presente  st  in  ue- 
nitoriu,  pentra  acumu  si  tempulu  venito- 
riu;  vietVamieste  in  dubiu,  esteinperi- 
,  clu;  ânim'a  i  este  in  dubiu,  e  dubiosu; 
in  arme,  cu  armele  in  mana;  tn  ochii 
totoru-a,  la  vederea  totoni-a;  a  fiin  fa- 
miliaritate cu  cine-va,  a  fi  intimii  amicit; 
e  ingur'atolora-a,  tata  lumea  yorbesce; 
canău  eramu  in  caile,  candn  mergeamu; 
mi  steiera  in  caile,  veniră  asupr'a  mea; 
s'apusu  in  patu,  s'a  colcatu;  ti  sta  în  po- 
tere  se  nu  fia,  poţi  impedec&  se  nu  se 
intemple. 

*  INABILE,  adj.,  lohaMUa,  contrariu 
a&t{«,-n6abile,nepotentiosn,neiDdemana- 
tica,  incapace. 

*  INABILITATE,  3.  f-,  (it.  iuabilltA, 
fr.  inHablllu),  lipse  de  abilitate,  nein- 
denaanare;  nesufficientiade  potera,  de  de- 
steritate,  de  capacitate  de  a  face  nnu 
lucru. 

*  INABITABILE,adj.,iiihabUabllls, 
contr.  abitabile;  care  nu  se  p<Ste  abitâ, 
unde  nu  se  pite  locoi. 

*  INABITABE,  v.,  Inhabitare ,  a  lo- 
cui, a  seda  unde-va,  intr'nnu  locu. 

*  INABITATIONE,  8.  f-,  lohabllatio, 
actione  de  locuire;  locuenti'a  ensa-si;  a- 
bitatîone, 

*INABITATOKrtJ,-(ona,  adj.  9.,  In- 
ToK.IL 


INA. 


M 


babltstor,  locuitoriu,  care  locueece,  a- 
bitatorin. 

*lNABITATU,-a,  adj.  part.,  (Inhabl- 
tatns),  locuitn,  abUatu. 

*rNABURABE,-edw,  v.,aespune  la 
aburi,  a  trece  prin  aburi ;  vedi  aburire. 

*  INACCEPTABILE,  adj.,  nou  aocep- 
tabllls)  care  nu  se  p6te  acceptă,  nu  este 
de  primitu. 

*  INACCESSIBILE,  adj.,  In^csessI- 
blllBf  contr.  accessibile,  de  ce  nu  se  p6te 
appropiâ;  se  dice  despre  loca,  lucru 
si  persona. 

*  INACCOMODABILE,  adj.,  n«i  ae- 
onmodns;  care  nu  se  p6te  aceommodâ,  nu 
se  pote  appiicâ. 

*  INACCORDABILE,  adj.,  inoono»»- 
Hus,  ce  nu  se  ptîte  aceordâ,  concede, 
nepermissu,  neiertatu. 

*  INACEKBARE,-  V-,  exacerbare ,  a 
interrită,  a  amari,  asupperă  prin  vorbe; 
a  inasprl;  a  adduce  pre  cine-va  la  menfa. 

•INACERBATU,-a,adj.  i»rt.,«cerba- 
tQs;  interritatu,  amaritu,  inveninatu, 
snpperati!. 

INACKIBE,  V.,  «cldDB  reddere,  (it. 
Inaţrlre),  a  acrI,  a  face  acru;  refl.  a  se 
inacri,  a  deveni  acru,  seearer». 

*  INACTIONARE,-ediM,  v-,  aattoneni 
luBtitiierc  toI  Intenilere,  a  accusă ,  a 
trage  pre  cine-va  in  judecata. 

*INACTIONATU,-a,  adj.  part,  trassu 
in  judecata. 

"INACTIVITATE,  s.  f.,  (fr.  Inaetl- 
vlt4),  neactivitate,  lipse  de  activitate,  de 
diligentia,  de  energia ;  stare  fora  oc- 
cupatione. 

*  INACTIVU.-a,  adj.,  non  aotlvas, 
neactivu,  nelucratoriu,  care  nu  se  ado- 
pera  a  lucră. 

*  INADAPTABILE,  adj.,  von  adap- 
tatuB,  ce  nu  se  pate  adapta,  contr.  ne- 
adaptMle. 

*  INADECATU,.».  adj.,  nou  »d»- 
qnatDB,  neadecatu,  neconforme  cu  ob- 
iectnlu,  naproportionatu,  desproportio- 
natu. 

INADENSU,  V.,  de  UdastriA,  vedi 
irUr'adensu. 

« INADMISSIBILE,  adj.,  non  admia- 
tlblIlB,  neadmîssibile,  ce  nn  se  pate  ad- 
mite, approbă. 


.yGdogIc 


H 


INI. 


•  DTADMISSTBILITATE,  a.  f.,  cali- 
tate de  inadmissihile. 

INAINTARE,-edtM,  v,,  (d'in  adv.  in- 
ainte),  proeederej  profredt,  profleere; 
a  merge  înainte,  s  di  Înainte;  a  pro- 
move,  a  accelera;  a  face  progressn,  a 
progressă;  a  continuă  :  a  inaintâ  in  e- 
tate,  a  imbetrani,  a  deveni  d'in  ce  in  ce 
mai  betranu;  a  inaintâ  i»  studiu,  a  face 
progr»ssu  in  invetiatura;  a  înainta  in 
officiu,  a  adjunge  in  postu  mai  ioaltu; 
a  inainid  in  stare,  a  devenC  mai  avutu; 
a  inaintâ  una.  ckarteia,  a  presentă,  a 
adressă,  a  suMternecui-va. 

înaintare,  b.  Terbale.  in  t.  s.  ver- 
bului. 

INAINTATU,-».  adj.  part.  verbului 
precedente  :  etate  înaintata,  betranetia. 

ÎNAINTE,  prep.  Si  adv-,  (d'in  în-a- 
ani*:),  ante,  (la  atite);  ca  prepos.  se  ap- 
plica  numai:  a)  cu  de :  inainie  de  face- 
rea îumei;  b)  eu  articlulu  fem.  a,  si  cu" 
genitivulu :  înaintea  ntultoru  omeni;  asia 
Bicu  posscssivele:  inaintea  mea.  inaint-'a 
vostra;  acea-asi  regula  se  appllca  si  la 
compusele  :  de  inqinte  si  d'inainte.  pre 
de  înainte  sau  pre  d'inainte :  pre  d'ina- 
intea  casei,  pre  ă'inaintea  vostra;  —  alte 
frasi  cu  înainte,  in  intelle^su  temporale 
sau  locale,  at&tu  ca  prep.  câtu  si  ca  adver- 
biu  :  înainte  cu  patru  dille;  de  acanu  in- 
ainte,de  astadi  înainte,  înainte  de  pran- 
diu,  înainte  deacesta-a;  a  cssi  cui-vu  în- 
ainte, alu  intempină;  inainte  de  a  face, 
penf)  a  nu  face;  mai  inainte  nu  erâ  asia, 
in  tempulu  trecutuerâaltramente;  a  dă 
bannî  inainte,  a  autecipă;  a  appucă  în- 
ainte, a  preveuf;  a  merge  inainte,  a  pre- 
cede; înainte  de  tote,  prlmani  et  ante 
omul»;  cumus' a dissu  mai înaînte,  cuma 
s'a  dtjsu'invti  susu. 

INALBIKE,-Cjcu,  v.,  Inalbare,  can- 
deraeer#;Iniilbeseere,oaiiileBcere;aface 
albu,  a  albt;  a  se  face  albu,  a  se  albi : 
inalbescu  la  capu,  imbetranescu;  inal- 
hescfi  cas'a,  ua  spoiescu  a)bu;  innlhescu 
pandi'a,  ua  spellu  si  punu  la  sore  spre 
a  deveni  alba;  cotare  se  înaTbesce,  si 
pune  dre3!)u,  si  pnne  albu  pre  facia. 

INALBIBE,  a.  verbale,  in  t.  s.  ver- 
bului. 
INALBITOEIi:,-«rta,  adj  b.,  deal- 


mA 

bat«r;  albeseeiiB,  care  inalhe$ee,  albi- 
toriu. 

INALBITU,-a,  adj.  part.,  dealbatui. 

INALBITORA,  s.  f-,  actulu  de  inal- 
hire. 

*  INALIENABILE,  adj.,  (it.  Inaliena- 
bile), ce  nu  se  pote  aliena,  instraioâ, 
depărta,  cede,  strămută,  scambă,  vende; 
contr.  olienabiîe. 

*  INALIENABILITATE,  8.  f.,  (it. 
InaltenablliU),  stare  sau  calitate  de  ina- 
lienahile. 

*  INALTERABILE,  adj.,  iminntabl- 
Its»  (it.  Inalterabile),  ce  nu  e  snppuSQ 
alteraţi  onei. 

*  INALTERABILITATE.  s.  f-,  l«- 
'  mnlabllltag ,  (it.  InallerablIltA),  stare 
I  sau  calitate  de  inalterabile,  immutabi- 
{  litate. 

{  INALTIARE,  v.,  inaltare»  extollere, 
I  erlţere,  a  rcdică  in  susu;  fig.  a  landă, 
I  a  marî :  a  inaltiâ  unu  muru,  a  inaU 
I  liă  una  stalua,  unu  monumentu,  a  erige; 
I  a  inaltiâ  la  unu  postu,  a  prom6ve;  a 
I  inaltiâ  vocea,  a  pronunţia  tare;  î  se  inal' 
I  tia  cornele,  devine  arrogante,  auperbu; 
j  ti  inaltiâ  pre  f-ine~va.  a  lu  laudî,  S  lu 
!  celebră,  alu  onoră;  refl.  a  se  inaltiâ,  a- 
:  stend^re,  a  nscende,  a  adjunge  la  ceva;  a 
I  8eg\(ix\i:<iseinaltiâliic^u;aseinaltiâ 
j  în  (tern,  a  asesnde. 

'  INALTIARE,  s.  verbale,  elevaU», 
;  asoposld}  elevatione,  ascensione:  ina2- 
tiarea  crticei,  eleralio,  erei-tio  cruelB 
Chriit!}  înultiarca  lui  Chrîstu,  ChrlBtl 
ascenst»,  serbatoria  ia  a  sessea  Joui 
dupo  Pasci. 

I NA I.TIATORI(J,-/oi- ta.  adj.  a.,  ele- 
vator, aseensor;  care  înaîtia,  care  se 
inaltiâ. 

INALTIATU,-a,  adj.  part.,  elatn», 
erflctiiSf  In  aubitme  ednotus;  ca  titlu  : 
stratucitu,  seronissimu  :  inaltiate  d&m- 
ne,  sereni^sime  principe. 

ÎNĂLŢIME,  3.  f.,  alillodn;  stare  saa 
calitate  de  îna'tu  :  înălţimea  unui  mon- 
te,  unui  arbore,  unei  case,  unei  persane; 
înălţimea  corpului,  statur'a;  înălţimea 
apei,  profunditatea  apei;  e  la  îno?;.'jisa 
ch'amaiei  s<.^le,  implenesce  cu  demnitate 
cbiamarea  sen;  ca  titlu  :  sereoitate,  al- 
tetia. 


=y  Google 


mi 

INALTCro.  adj.,  lUa»,  «latoi,  mare 
io  linia  yerticsle  :  una  statua  e  inalta 
m  Unia  vertiaUe,  lata  in  linia  onson~ 
tcUe;  redicatu,  inaltiatu,  elevata;  subli- 
me, nobile  :  monte  inaltu,  arbore  inal- 
tu,  casa  inaUa,  omu  inaltu;  ăe  incUtu 
genu,  de  stirpe  nobile;  mente  i.yaita; 
stylu  inaltu,  modu  de  scriere  sublim», 
voce  inalta,  voce  tare,  sonora;  inaltu  că 
tumtdu,  de  ioaltimaa  turnului,  de  mare 
ÎDBXtime;  pretiuinaltu,  pretiumare,  pre- 
tiu  essaggeratu,  locu  inaltu,  positione 
inalta  a  locului.  —  Inaltu,  ca  titlu,  in 
locu  de  sarernissiain,  onoratu  onorabi- 
le, eic.', —inaltu,  ca  adverbiu,  io  locu  de 
tusu.  in-tusu,  in  modu  elevatu,  nobile, 
sublime. 

*  INAMABILE,  ad).,  InamabllU,  care 
nu  p6te  fi  umatu,  care  nu  meritia  a  fi  a- 
matu,  neplacutu. 

INAM.ARlRB,-e8CU,  t...  aniBrlaare] 
iDunar«Beere;  a  amari,  a  face  amatu; 
a  întrista,  &  snpperă;  a  afflige;  a  iater- 
ritâ;  reâ.  a  se  inamari,  a  ae  amari,  a 
ae  face  amaru;  a  se  întrista,  a  se  sup- 
peră,  a  se  interrită,  a  se  affiige. 

INAifABtBG,  s.  verbale,  amaritudo, 
mteriri  amaritione;  tristetia,  supperare. 

INAMABITU,-a,  adj.  part.,  amaru, 
auppcratu,  intrtstatn,  tnterritutu. 

*lNAUEMD,-o,adj.,UBB(»nustcontr. 
amenu:  nepUouta. 

IN'AMlOU,-a,  adj.,  vedi  inemieu  si 
inimuiu. 

INAMORARE,-«fîtu,v.,ami)r«  aceen- 
dere,  (it.  Inamftrare),  refl.  a  se  inamoră, 
ua«re  oapl  (it.  inamorar»!),  a  se  ap- 
preode  de  amore;  a  senti  affectu  sau  pas- 
sione  particulare  pentru  una  peraona 
san  lucru. 

înamorase,  a.  verbale,  io  t.  s.  ver- 
bului. 

INAMORATU.-a,  adj.  part.,  amore 
eaptns,  coprensu  de  amore,  apprensu  de 
amore. 

*  INAMOVIBILE,  adj.,  traotlftnl  doh 
lubleetot,  ce  nu  se  pate  amSve.  deparlEi, 
destitui,  degradi :  of/iciu  inamovibile,  of- 
flciw  din  care  i;a  ae  ţHjte  scite  cineva. 

*  INAMOVIBIUTATE,  s.  f.,  stare  sau 
calit&te  de  iuamoeibile. 

*  iNAKE,  adj.,  Insuis,  desertu,  ranu : 


nri.    K 

eug^ri  inani,  nefojosibirie!  serissoria 
inane,  care  un  coprende  in  sens  neci  ceva 
formosu,  neci  ceva  utile. 

INANITATK,  s.  f.,  loaintas»  deser- 
tatione,  vanitate,  futilitate,  inutili- 
tate. 

INANTE,  vedi  inain/e. 

ÎNAPOI,  adv.,  retro*  retro r8atB,(d'in 
partioellelei»,  o,  poi),  cautr.tnotn^e,  in- 
deretru,  Ia  spate  :  a  caută  inapoi ;  a  se 
intorceinapoi;inmiculu8'a  intorsu  in- 
apoi, a  remasu  inap^;  unu  cauticn  dioe : 
asia  joca  pre  la  noi,  dinainte  s'inapoi; 
a  merge  inainte  si  înapoi ;  se  compune 
cu  particul'a  de,  si  se  dice  si  d'inapoi,  in 
oomparatiyu  si  superlativu  :  omulu  cdlu 
mai  d'mapoi;  iu  frasîle  :  inapoi^a  m«a, 
tea.  sea,  dmenUoru,  etc.  occurre  ca  prfp. 
cu  articlulu  femiuinu,  (vedi  si  inainte). 

INAPOIARE.-edii*,v.,I.re«tltuflr',» 
restitui,  a  d&  altui-ace  avemu  d'in  allu 
seu;  2.  tardare  :  a  inapoiă  pre  cine-va 
in  lucru,  a  Iu  retarda,  a  Ia  împedeoÂ , 
S.  retreceilero»  a  se  retrage  înapoi. 

INAPOIARE ,  s.  verbale  reotlţnU», 
re->  l»slo.  rece«RDH,  restituire,  rdtmgere. 

INAPOIATU,-a,  adj.  part.,  reaUţn- 
tufl,  rejea«a>,  restituita,  datu  in  dwe- 
tru,  intorsn,  remasu  inapoi. 

*  INAPPEL LABILE,  adj.,  *  qo*  ip- 
pellurt  nonpoti>st;  ce  nu  admită  appel- 
latioQs,  ce  nu  lassa  locu  de  recurau,  ce 
na  se  pate  appeUă. 

*  INAPPLICABILE,  adj.,  ce  nu  e  ap- 
plicabile,  ce  nu  se  pate  appUcă;  oare 
u'are  appMcatione. 

•  INAPPltETlABILE,  adj.,  ianatl- 
mahfil',  inestimabile,  ce  nu  se  ptite  ap- 
preti&  deslullu;  ce  e  de  unu  pretlu  in- 
finitu. 

•  INAPTITUDINE.  s.f.lBeptitndnt 
lipse  de  aptitudine,  inabilitate,  incapa- 
citate. 

*]NAPTIJ,-a,  adj.,  Ineptni,  care  n'are 
aptitudine-  iucapace. 

INARBORÂKE,  V.,  «rbores  aerere, 
a  plantă  aibori;  fig.  a  inarborâ  veasit- 
Mh. 

INARBORARB,  s.  reruale,  in  t.  s. 
verbului. 

INABBORATa,-a,  adj.  part.,  arbvrl- 
boa  eoDsUua. 


=y  Google 


36 


INA. 


INABQENTABE,  T.,  argentare,  ar- 
gento  obdu«eret  (it.  InarKentare),  a  ob- 
duce  ceTacuarg6Dtu,cn  folie  de  argentii, 
a  ii  colorea  argentului. 

INARGTNTATUra,  adj.  part.,  ar- 
^«BtatiiBţ  arfţent»  obdnotas  (it.  Inargea- 
Ut»). 

INABIA  si  linaria,  8.  f-,  Unariaj  lo- 
CQ  unde  se  sâmina,  se  face,  precumu  si 
unde  se  vende  inulu;  vedi  linaria. 

INARin  si  linariu,  s.  m.,  linarluBj 
Incratoriu  in  inu,  negotiatoriu  cu  inu; 
vedi  linariu. 

înarma  RE, -ediu,  r.,  «rnare,  apro- 
V6i6  cu  arme,  &  armă;  a  intart,  a  forti- 
fica; a  proved^  ima  nare  cu  ttite  celle  ne- 
cessarie :  a  se  intwmâ,  a  se  intarf,  cu 
arme,  aface  preparative  bellîce,(i  5e  în- 
arma cu  pâtienti'a.  ea  coragiu:  a  se 
inarmd  cu  argumente. 

înarmare,  s.  verbale,  in  t.  s.  ver- 
bului :  inarmarea  poporului  e  salvarea 
republicei  de  cesarii  oppressori. 

INARMATU,-a,  adj.part.,  armatas, 
armatu,  in  arme. 

•INARTICULARE,-ediM,v.,  aface  ar- 
ticlu  de  lege  des|ire  unu  dreptu,  si  a  Iu 
introduce  in  codicele  sau  cartea  de  legi 
alle  terrei. 

•  IN  ARTICULARE,  s.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

•  INARTICnLATU,-a,  adj.  part., 
l.formulatu  in  articlu  de  lege  :  natione 
inarticvlata,  alle  cărei  drepturi  politice 
si  nationalisu  reconnoscute  si  assecorate 
prin  articlu  de  lege;  2.  inarticviatu,  cu 
in  negativii,  a)  ce  nu  se  pate  articula, 
nn  sa  p(3te  pronunţia  cu  preciaione  si 
distinctione  :  limhe  inarticiăate,  cari  nu 
se  potn  scrie;  vod  inarticulate,  cari  nu  se 
pota  pronunţia;  6Jcouen(K  inartieuJati* , 
fora  articlu. 

•  INARTIFICIALE,adj.,  InartiaeU* 
lis,  contr.  artificiale,  naturale. 

INASPRIRE,-esffli,v.,  asperare,  exa- 
iperarej  a  face  cova  aspra,  duru,  a  ir- 
riti,  a  interrită,  a  easacerbă;  refl.  a  se  in- 
aspri,  a  deveni  duru,  aspru,  crudele;  a 
inaspri  vestimentde,  a  le  intarf  cu  ma- 
teria licida-farin<5sa,  si  apoi  ale  netedi, 
a  le  calcă;  s'a  inasprOutempulu,  s'a  fa- 
catn  rece,  frigurosu. 


ÎNĂSPRIRE,  8.  verbale,  aaiierltas , 
stare  aspra,  irritatione,  meofa. 

INASPRITU.-a,  adj.  part.,  exaspe- 
ratas. 

*  INATTACA£ILE,adj.,  (it.  IsaMao- 
oabile),  ce  nu  se  pate  attacă  cu  succeasu. 

*  INAUGURALE,  adj-,  (inaugara- 
lls),  relativu  la  inaugurare  :  serbatâ- 
ria  inaugweUe,  serbat^ria  de  inaugura- 
tioue;  oratione  inaugurale,  orattone  ce 
se  tine  la  intrarea  cuiva  iu  ofBciu. 

INADGURABE,-eâiu,v.,lBau«nrar<v 
1.  a  consultă  semnele  divine,  a  face  au- 
gnrie;  2.  a  consecră  :  a  inaugura  unu 
templu,  una  cetate,  etc;  3.  a  incepe  una 
lucrare,  una  functione  :  a  si  inaugura  ~ 
ministeriulţt  prin  unu  actu  crudule. 

*  INAUGURARE,  s.  verbale,  Inanga- 
ratio;  inauguratione,  dedicatione,  eon- 
secratione. 

*  INAUGURATIONE,  a.  f.,  Inaigara- 
tlo,  coQsecratione  inceputn  :  inaugura- 
tioneaimuitemplu,  inaugwationea  unei 
cetafi.  inaugurationea  unui  vnpetatoriu, 
imauguraiionea  unui  ponteHee,  inaugu- 
rationea unei  functioni. 

"  INAUGURATU,-o,  adj.  part.,  Inaa- 
fnratns,  consecratu  prin  augurie;  coro- 
natu;  inaintatu  in  una  functione  cu  ao- 
lennitate. 

INAURARE.-fdtu,  si 

IN  AURIRE, -eseu,  iDBurare,  aur*  ob> 
ducere,  a  auri,  a  obduce  cu  auru,  cu 
f6ie  de  auru;  a  dă  col6rea  aurului. 

INAURITU,-a,  adj.  part.,  inanratiig» 
auritu. 

INAURITURA,9.  f.,  Inauratnra,  an- 
ritura. 

înavuţire,- escw,  v.,  dlritare  si 
dltarei  a  face  avutu,  a  marf  averea;  refi./ 
a  se  inavuti,  a  deveni  avutu,  a  adună 
mari  si  multe  avuţie. 

înavuţire,  3.  verbale,  in  t.  s.  ver- 
bului. 

INAVnTITU,-a,  adj.  part.,  ditatas. 

INCA,  adv.,  adbacj  vedi  ineo. 

ÎNCADRARE, -ecJtu,  v.,  (la  si  «na- 
dran)  a  pune  eeva  in  cadru. 

INCADRATU,-«,  adj.  part.,  (fr.  ea- 
eadrâ),  pusu  in  cadru. 

INCAI,  incaiUi,  ineaSiete,  adv.,  aal- 
tftB,  oerte*  qatdeia]  Cella  pucinn,  macara, 


,CoogIc 


INO 

A6tQ :  deeo  nu  poţi  face  bene,  ineai  nu 
face  reu. 

INCAIBSRABE,  v.,  eaplll«R  «lleu- 
Jbs  eap«re  et  TsUen*  in«niii  eomiertrer 
caper»!  a  Idă  pre  cineva  de  peni,  a  Iu 
luă  la  bătaia,  a  pnne  pre  ella  maoa  de 
violentia,  a  In  maltraetă;  —  in  acelln- 
asî  intellessn  si  sab  form'a  încăiera- 
re, cu  differentia  eo  tncaterore  espreme 
ceva  mai  aerioeu  de  c&tu  incaiberare : 
doae  osH  se  ineaiera,  doui  Smeni  beii  se 
certa  si  se  incaih»'a.  —  Cătu  pentru  o- 
riginealoru,  incaisrare  e'ar  pot^  con- 
giaer&  ca  nnu  compositn  d'in  in  si  ca- 
ieru,  (acestu  d'in  nrma  cnrentu  apple- 
candn-se  si  la  jierulw  copului  in  espres- 
sionica :  ti  scarmenu  eaieruitt);  mai  bene 
inee  ae  esplica  amendoue  formele  prin 
compunere  d'in  in  si  cap,  in-cap-eru, 
care  pote  derenf :  tn-ca-6-cr(i,  in-cai-h- 
eru,  in-cai-u-ent,  in-cai-eru.  M. 

INCAIEIUR£,-«(^tw,  T.,  nsnnB  ood- 
ter«,  eottBIgeref  a  se  appucÂ  de  pern,  a 
se  appncÂ  de  capn,  a  reni  la  pumni,  a 
se  palmul,  a  se  eerti,  a  incepe  batali'a. 

INCAIEBAKE,  s.  verbale,  in  t.  8.  ver- 
bnlni. 
INCAIEBATU,-a,aâj.  part.,  ctuertBs. 

mCAISRATUBA,  s.  f.,  octulu  detn- 


INC. 


87 


INGALCIÂJilENTU,  pl.-e,  oaloUneii- 
tan,  totn  lucniln  cu  ce  ne  (nealcia»iw  : 
caldi,  calcionii,  cibâteîe,  soccii  se  nu- 
mescu  incdeiamente;  vedi  caleiamentu. 

INGALCIABE,  v.,  inealeUre,  a  im* 
braccă  petiârele,  a  pune  eoJcti  sau  aU- 
eionii  in  petiâre. 

INCALCIARE,  B.  verbale,  Mleeatns,- 
Bi,  in  t.  B.  verbului. 

INCALCIATU,-a,  adj.  part.,  ealcei- 
tns,  fig.  eulltt  incaleiatu,  bou  incaleia- 
tu,  vUaincalâata,  orrmean  nu  preoepe, 
nn  scie  nimica. 

INCALCIRE,-Mcw,  v.,  Implleare,  !■- 
trtcare,  eonfoiidere,  aincurc&,a  meste- 
că, a  complică;  reS.  a  se  inedlci,  a  se  iu- 
eurcâ,  a  veni  in  confnsione,  in  desordine. 

INCALCITU,-a,  adj.  part.,  Impllel- 
tnB,  eonhana,  incBrcatu,  complicatu. 

INCALCITUBA,  s.f.,  InIrleatU,  eok- 
faelof  confnsione,  complicatione,  incur- 
catura,  desordine. 


INCALCULABILE,  adj.,  ce  nu  se  p6te 
calculă,  ce  trece  marginile  calculului. 

INCAXDrRE,-eâcu,  v.,  oalefaoere,  a 
face  caldu,  a  induce  căldura :  a  incaîdi 
cas'a,  coptoriulu ;  a  incaldi  pre  cineva, 
a  Iu  esciti,  a  In  animă,  a  Iu  addnce  in 
menfa,  a  i  eacită  rre  un'a  passione;  refl. 
a  se  incaîăi,  Uealesuere,  a  recepe  căl- 
dura, propr.  si  fig. 

INCALDIBE,  s.  verbale,  Mlefaotio, 
oalfactD8ţ-DS. 

INCALDITOEID,-ft)ria,  adj.,  ealefa- 
elens,  ealfactor,  care  da  căldura,  cară 
are  proprietatea  de  a  incaldi,  ce  servesce 
a  incaldi 

1  mCALDITn,-a.  adj.  part.,  oalefii- 
ctHSt  caldn,  plenu  de  căldura. 

2  INGALDITU,  s.  m.,  ealfaetiiB,-iis, 
actnlu  de  incaldire. 

INCALLECABE,  v.,  eqnnm  iaaeeB- 
dere,  In  eqao  Bedere^  a  se  urcă,  a  se  pune, 
a;  6ei6  pre  callu;  a  plecă  callare  :  a  in- 
ealleeâ  bene,  a  incalleeâ  formosu;  fig, 
a  inccdlecâ  pre  cineva,  a  In  doDiină;  a 
ineaUecâ  pre  ceva,  a  fi  domna  asupr's 
unui  lucra,  a  fi  securu  de  successu. 

IKCALLEGARE,  s.  verbale,  inioea- 
8i«t  coBscenslo  equl,  in  t.  B.  verbului. 

INCALLECATU,-a,adj.part.,  Inseen- 
nt,  o  OHO  ea  sas. 

INCAMABE,v.,  eqiiOBjnBKere,apune 
oallii  in  camu. 

INCAMATU,-a,  adj.  part.,  Jiiaetas. 

INCAMINARE,'edtu,  v.,  lneip«re,(it. 
Iicammlnare),  a  începe,  a  pune  pre  ca}le, 
a  pune  in  lucrare  :  a  incaminâ  unu  pro- 
cesau, se  dice  in  Daci'a  Buperldr»,  in  locu 
de  a  incepe,  a  nrdi  unu  processu.  H. 

INCAMmABE,  B.  verbale,  iDoept»»- 
■B,  începere.  H. 

INCAMINATU,-a,  adj.  part.,  ince- 
putu.  H. 

INCANIRE,-e8CU,  v.  refl.,  eailnas 
fieri,  a  se  canf,  a  se  retrage  de  la  ceva 
ce  s'ar  cada  se  facă;  a  deveni  reu,  strica- 
to'riu,  veninosu;  a  se  meniă,  a  turbă,  a 
se  inversionă,  a  se  irrită. 

INCANIT0,'a,  adj.  part,  eaaliiai, 
obstinatu. 

INCANtAMENTU,  pl.-c,  laeaaU- 
■«Btoai,  aetulu  de  incon^we. 

mCAKTABE,  T.,  laoatttate,  a  ferm»- 


jyGooglc 


INCmDlAB£,-e(îtu,  r.,  Inoendare, 
a  appreode,  a  d&  focn,  a  pune  focu. 

INCENDIABIU.-J-w,  adj.  a.,  incen- 
dUrlBB^  iDcensori  care  incendia,  ap- 
priDde,  da  focu;  care  caasa  ioceodiu ; 
lubst.  incendiarii*,  antoria  voluntariu 
de  UDB  incendiu  sau  de  alte  relle;  tar- 
bnratorin,  agitatoriu;  incendiaria,  pas- 
sere,  «e  earră  de  pre  altariu  carbonii, 
candn  se  făceau  qacrificie, 

INCENDIATU.-o,  adj.  part-,  InceHSMS. 

INCBNCIU,  pl.'6,  Ineendlnm,  focu 
mare,  focu  deyaatatoriu. 

*  INCENSţTBABILE,  adj.,  ce  nu  se 
pdte  ctnsurâ,  ce  aa  p6te  fi  snppusu  la 
critica,  perfeotu;  ce  nu  merita  censura. 

IKCENUSIARE,-edi«,  v.,  olB«faeere, 
tn  olierem  redlgere,  a  preface  in  cenu- 
şia; a  destruge;  a  presară  cu  cenuşia, 
eln«re  asperirere;  proverbiu  :  pulbere  si 
cenuşia;  totale  destructione;  refl.  a  se 
ineenusid,  a  se  preface  in  cenuşia,  in 
eln«rem  redlft*  cinerescere;  a  se  im- 
plâ  cu  cenuşia. 

INCENUSIATU,-a,  adj.  part.,  oln»- 
fMtDs,  prefaeutu  in  cenuşia;  asperaa  cu 
cenuşia. 

începere,  inceptti,  ineeputu.  v.,  In- 
eipere,  a  face  primulu  passu  in  una  lu- 
crare :  ineepuascrie,  incepi  a  vorhi,  in- 
eepeajoeâ,  incepemu  a  imbetrani,  ince- 
peti  a  mancă,  incepu  a  dormi;  a  începe 
una  p&ne,  a  începe  una  bute  cu  vinu;  a 
ineeputu  ventuiu  a  bate;  a  ineeputu  ba- 
tdi'a  jaici  ineepe  istori'a  Bomantloru. 

începere,  s.  verbale ,  Ineeptlo,  In- 
««ptnm»  tiilUiim,  prlnelpluni)  in  t.  s.  Ter- 
bului. 

INCEPETORIU,  sau  ineeputoriurto- 
ria,  adj.  s.,  Inoeptori  tiehostor;  care  in- 
eepe, care  foce  inceputulu;  elementariu, 
primitivu. 

INCEPETURA,  a.  f.  iiatptl»*  In- 
eh*atl«,  ineeputu. 

INCEPTARE,  -editt,  T-,  tnoptare,  a 
ineepe  ce-va  pre  diumetate;  a  se  adoperă 
se  încapă. 

1  INCEPUTU.-a,  adj.  part.,  tnoeptiB, 
«xorsaB,  iDohftatni. 

2  INGB:PUTn,pl.-wn,  Initinn,  prln- 
elplnm,  exordinm,  iniţia,  principiu,  es- 
ordiu,  primulu  paasQ  sau  primulu  mo- 


INO. 


mentu  iu  esaistentia  sau  in  lucrare  :  tn- 
eeputtdu  lumei,  inc^miulu  anmUui,  in- 
ceputulu  dillei,  inceputulu  caldurei,  ince- 
putulu frigului,  inceputulu  morbuiui, 
ineepiUttlu  bellului,  inceputulu  neferici- 
riîorunostre;  ininceputu,  d'in ineeputu, 
delainceputu;  cuinceputuiuiemeimi'am 
retrassu  in  cetate. 

INCEBARE,-ediM,  v.,  Inoerare,  eera 
obdQcerei  a  unge  cu  câra,  a  frecă  cu  câra. 

INGERARE,  s.  verbale,  frecare  sau 
ungere  cu  c^ra. 

INCEBATU,-fl,  adj.  part.,  oerataa, 
ee»  lllltns,  unsu,  frecatu  cu  c6ra. 

încercare,  V.,  tentmre,  «xperlrl» 
eoD  ari,  a  face  una  proba,  a  pune  la  pro- 
ba, aface  unu  esperimentu :  amu  incer- 
catu  multe;  a  incercd  credentt'a  cuiva; 
încercaţi  si  acesta-a;  aincercatu  se  Iu 
impace  si  n'a  potutu;  refl.  a  se  încercă, 
a  cutedia :  nu  te  încercă,  co  vei  pati  urUu. 

încercare,  8.  verbale,  teatames, 
tentatlo,  oouatiia,  in  t.  s.  verbului. 

INCERCATOBIU,-teHo,  adj.  s.,  tea- 
tat«r,  care  incârca. 

INCERCATtJ,-o,  adj,  part-,  «xper- 
tns,  tentatuB. 

INCERCBLLARE.-editi,  v.,  a  pune 
cercelliy  a  orna  cu  cercei,  a  di  forma  de 
cercellu. 

INCERCELLATU,-o,  adj.  part.,  or-  , 
natu  cu  cercelli. 

INCERCUIRE,-e«cu,  v.,  a  pune,  alegi 
in  cercuri;  vedi  cercuire. 

încercuit  a,-a,  adj.  part.,  pueu  in 
cercuri. 

INCERERE,  incerui,  incerutu  si  in- 
cesiiu,  încisiiM  (vedi  cerere),  v.,  inqBl- 
rere,  a  cerceti  cu  ammenuniulu,  a  face 
profunde  cercetări ;  a  cauţi  se  afle  ad- 
devemlu  de  la  cineva  cu  verice  medi- 
loce,  chiaru  si  cu  tortura. 

*  INCERTETIA.  s.  f.,  laeertitado,  si 

*  INCERTITUDINE,  s.  f.,tMertltBdo, 
contr.  certiiudirK,  stare  incerta,  atare 
dubia. 

*  INCERTU,-a,  adj.,  iMertas,  dnblua, 
ce  nu  e  certu;  lucnilu  ce  un  se  piito  stri, 
de  se  va  obţină,  sau  nu,  de  va  fi  aau  nu, 
dubiu,  dubioau,  nesecuru. 

*  mCESITIONE  si  inăsitione,  s.  f., 
'inqaiBlUo,  (fr.  enqafite  si  Inqalaltloaţ 


=y  Google 


WC; 

de  la  incesitu ,  d'in  ineerere),  actione  de 
incerere,  cercetare  scmpulosa;  cercetare 
JDdîciaria  sau  administrativa;  —  inspe- 
oiale  si  forte  desu,  ia  baiseric'aoatholica, 
cercetare  făcuta  de  mnlte  ori  cu  tortnre 
ssnpr'a  cellora  consideraţi  ca  abbatuti 
de  Ia  doctrin'a  catholica  :  Mbunariidu 
ce  făcea  aceste  inâsitioni  se  chiamâ  si 
eRu  ineisitione;  incesitonea  cea  mai  in- 
frieosiata  se  stabili  in  Ispania. 

•  INCESITORHI,-*»^,  adj.  a.,  Inqai- 
Bltor,(fr.lNqDlBlteBr),cercetatoriuBeni- 
pnlosu;  jndecatorîu  cercetatoriu  ,  in- 
stractoria;  —  în  speciale  membra  allu 
tribunariulnl  c&tholicn  numitn  mcist- 
'  tione. 

INCESTU,  pl.-e.,  ineestiiB,  relatione 
illicita  intre  consângeni;  spurcatione 
de  sânge. 

INCESTUOSU.-d,  adj.,  UeestaoBBs, 
culpabile  de  ineeatu  :  commereiu  in- 
cestuosu,  ma^Tmonia  ineestuosu;  subst. 
unu  ineestuosu. 

\NCETARE,'ediu,  v.,  esBitre,  deţi- 
nere ]  a  DU  mai  fi;  a  du  mai  continnă; 
a  fini :  a  morf ;  a  încetă  d'in  gura,  a 
tacâ;  aineetâ  pre  una  teinpu;  elluain- 
cetatu  d'in  vietia. 

încetase,  8.  Terhale,  eeasatio)  in 
t.  s.  verbului;  suspensione,  interruptione, 
stagnatione. 

lNCETATU,-<i,  adj.  part.  qnl  cesBKTit. 
■  INCETINELLU,  adv.,  lealter,  paul- 
UtlB,  diminutiva  de  la  încete;  vedi : 
ineetu. 

INCETISIOEU,  adv.,  synonymu  cu 
incetinellu. 

INCETU,  adj.,  lentsa,  tordis,  nodl- 
avs,  sef  bIji;  si  adv.  tonte,  tarde,  lentter, 
Beaslro,  §eg;niter,  panlUtim;  lenu,  Imi- 
siom,  nu  currendu;  dulce;  cate-una  picu; 
molie,  fora  energia  :  afacece-va  inceiu; 
amergeineetu;  (mihlaincetu,  senu  strici; 
manca  mai  ineetu,  vorbesce  mai  ineetu, 
incetttr-ineetu,  cu  tempulu;  ineetu  dom- 
nutef  nuteiaînn&;  ce  omuincetu!  tonu 
ineetu ,  voce  inceta ;  —  ineetu-ineetu, 
departe  ac^ungi. 

INCETOTIU,  diminutivude  \&inceiu, 
ineetinellu,  incetisiorn. 

INCHIAGABB  (in  locu  de :  inclagare 
prin  atramutarpo  lui  l  d'in  incaglare; 


vedi  eagliu),  v.,  e»sKalare,  a  fac6  se  se 
prenda  unu  licidu,  si  de  aci,  a  oondensi 
a  combină,  a  prende  bene,  a  legă  si  uni 
atrinsu :  sângele  se  inchiaga,  laptele  s'a 
tnchiagatu;  a  inehiagd  una  amicetia,  a 
inchiaga  cătiva  banni. 

INCHIAIABE,  inehiaiciu,  inchiaia- 
tura,  etc.,  vedi  inelauare,  indauatu,  in- 
dauatura. 

INCHIAT71BE,  inchiauatu,  vedi  î»- 
clauare,  inclatmtu. 

INCHIAUATORABE,  v. ,  vedi  in- 
dauatorare. 

INCHIADATOKE,  vedi  indauatâre. 

INCHIAUATUBA,  vedi  indauatura. 

închidere,  8i  incUdere.  includere, 
inchisei,  inchisu,  T.,claudere,  «perlre; 
«eoladere,  includere  ,  a  coprende  in- 
tr'uim  spaţiu  datti :  a  inchide  unu  locu 
eu  gardu  sau  cu  muru,  a  inchide  cas'a, 
a  inchide  baseric'a,  a  mchide  usi'a,  a  in~ 
chide  fenâstr^ai  a  inchide  adunarea;  a  în- 
chide ochii  si  urechiele,  a  inchide  gur'a, 
a  inchide  pre  debitori. 

ÎNCHIDERE,  s.  verbale,  Uolaale,  in 
t.  s.  verbului. 

INOHINARB  si  wk;îiMare,v.,inoUiiBre,. 
tnlleotere,  BMrare,dedleure,eonBeerarei 
Balntare,  a  plecă,  a  incoveiă,  a  sacră, 
a  dedică,  a  consecră;a  salută,  a  tramette 
eui-va  salutare  :  a  incJmâ  ceva  lui  do- 
mnedieu;  a  inchind  cuiva  una  carte;  a 
inchinâ  in  sanetatea  cui-va,  a  bee  cu 
urare  intra  sanetatea  cui-va;  propiaa- 
ret  a  inchind  smt  a  se  inchinâ  eui-va, 
a  Iu  salută  cu  plecatione ;  a  se  inchinâ 
la  domnedieu,  a  se  rogă,  a  adoră;  a  se 
inchinâ  la  inimicu,  a  se  plecă,  a  se  sup- 
pune;  a  se  indiinâ  cu  plecatione;  a  se 
inchind  la  cine-va,  la  una  feminu,  a  ua 
adoră ;  a  se  inchinâ  la  pamentu,  a  se 
plecă  cotra  pamentu  a  se  umili,  a  se  pro- 
sterne, a  ingenucbiă;  a  inchinâ  la  ceva 
sau  spre  ceva,  spre  pace,  spre  bene,  spre 
reu :  d'in  copUlaria  omulu  indina  mai 
multa  la  reu  de  eâiu  la  hene. 

închinase  si  indmare,  s.  verbale, 
adorattoţ  v«neratIo,  CDltiiBt  Inolinati*^ 
proollrttaB,  in  t.  s.  verbului. 

INCHlNATIOIjE,  si  indinatione,  s. 
f.,  inoliuatio,  llexlo,  propenalo;  dedlea- 
tto,  «altas,  adoratk,  plecatione,  pleca- 


=y  Google 


ii 


ISC 


tione  d'in  respectu  ai  amore,  adoraiione, 
sslntatione,  appiecatione,  despositioDe : 
lui  Bomnedieu  se  eaăe  tata  inchmatio- 
nea;  a  face  ttmiU  inehinatioai  celloru 
potenţi;  mchinationea  templului  la  unu 
santu;  indinationile  omalui  la  reu  etc. 

mCHINATOBIU,-i<i«a,  adj.  s.,  in- 
oUmbb;  ad«riiiB,o&re  inchina,  sau  se 
mclina,  mai  rertosa  ia  seosn  religiosn: 
wcJanaioriu  de  ideii. 

ÎNCflINATU,  Bi  indinatu.-a,  adj. 
part.,  iiiellnatiifl,  plecato,  applecatn,  sa- 
crata,  coiuecratu ,  dedicatu,  propren- 
va,  etc. :  templu  inchinaiu  sântului  Fe- 
tru; om»  inekinaiupaiUecdui;  iniMnatu 
lardU. 

INCEINATUBA,  s.  f.,  vedi :  inehv- 
nare,  inehmoiione. 

INCHINOASB,  T.,  EDboliittn,  a  in- 
einge  ca  chinga,  cu  cingut<ina,  cu  corâl- 
le :  a  inehingâ  callidu;  vedi  si  incinglare. 

INCHlNaAEE,  B.  verbale,  int.  b.  ver- 
bului. 

INCHlNGATO,-o,  adj.  part.,  Bneeln- 
«tnfl,  incinsa  cu  chioga,  etc.;  vedi  ai  tn- 
cinglatu. 

•  INGHINTJ,  s.  m.,  salitatio,  laeliii»tlo, 
(ital.  inebln»),  seiDtiu  de  rerereotia,  ce 
se  face  pleeandu  capalu,  complimen- 
tanda, 

INCH1S6BE,  a.  f.,  oUnstrnv,  ctiato> 
dla,  «■roer,  carcere,  arrestu,  casa  de  ar- 
restu :  n  p^'e  la  inehisdre,  a  iochide. 

INCHISU,  8i  indiau,  elansiiB,  lieln- 
ina;caadiectÎTii,«baenraB,  rBai:iia,8mre< 
tiiB,  screriiB,  trlstlB,  intunecatu,  dis- 
simultita,  Bevern,  trUtu,  neappropiatu  : 
albastru  inchisu,  ceru  inekisu,  omit  in- 
eh'su,  timpu  inchisu;  subst.  arrestatu, 
detiDutu. 

•  INCIDENTE,  adj.  part.  prea.,  In- 
etdflUB,  ce  inciâe.  ce  se  iatempla  iu  ciir- 
solu  unei  affaceri;  subst.  evenimantn, 
casn,  întemplare,  circumstantia,  impre- 
giarare — Jncic/en/eJnnnadrainaiDSea]- 
aa  evenimentu  oousiderabile  ce  obvine 
inciirsulu  actionei  principalej  totu  asitl 
sedice  incidente  iu  materia  de  processu, 
candu  io  cursalu  causei  principali  se 
nasce  unu  puntu,  caca  caută  dasbatutu 
in  parte  :  unu  incidente,  se  pdte  nasce 
Bi  in mediloculndisputelorn,  jocului  etc.; 


mC;^ 

fi-ase  incidente,  oare  interrupe  eursula 

*  INCIDENTIA,  s.  f.,  (vedi  »n«deMte), 
okBUB,  casu,  digressîone,  abbatere  de  la 
subiectulu  principale  :  prin  incidentia, 
=z  prin  incidente,  dicamu  candu  iu  our- 
sulu  lucrului  principale,  ne  opprimu  a- 
supr'a  unui  lucru,  de  si  neasteptatu, 
dâro  care  eete  sau  p<5te  veuf  in  legătura 
cu  materi'a  despre  care  tractamu ;  pre 
caudu  digressiont  pare  co  ar  însemni 
mai  bmie  depărtarea,  cn  volia,  eu  pro- 
pusu,  de  la  materi'a  principale  spre  a 
tracti  in  parte  unu  subiectu  aoceBsoriu; 
incidentia,  ci  terminu  de  geometria,  că- 
derea unei  radie  asupr'a  unui  planu  sau 
superfacie :  anghiulu  de  incidentia,  este 
oppussu  anghialuj  de  re/lessione. 

*  1  INCIDEBE.  V.,  (in-eadere),  inel- 
4ere,  a  oadâ  in  ceva;  a  coincide :  ineufe 
una  serbatâria  cu  alt'a,  intr'una  dL 

*2  INCIDEBE,mnst8itRCiset,tna«H, 
V.,  inelilere,  a  taM  Bau  sapă  in  ceva, 
a  face  inciaione. 

*  INCIETABE,  V.,  iii4iletue»a  face 
incietu,  a  turbură. 

«INCIETATIONE,  s.  f.,  InqDletatio, 
actioue  de  ineietare, 

*  INCIETATOElU,-«rta,  adj.  s.,  lu- 
qflletatorf  caie  incieta, 

*  INCIETE,  8.  f.,  inqnleB,  vedi  mcte- 
tudine. 

*  INCrETUDINB,  a.  f-,  Inqtletad»} 
(fr.  loqulitade),  lipse  de  wtudine,  ne- 
steraperare. 

*  INCIETU.-a,  adj.,  iQqnletaa,  fora 
pace  de  sufA^tu,  nestemperatu. 

INCINCIRE,-e«cu,  qulnlii{>lf»re}  a 
irnmulti  cn  cinci,  a  face  de  cinci  oh  mai 
mare. 

INCINCIBE,  a.  verbale,  qnlntupU- 
satlo. 

INCINCITU,-a.  adj.  part.,  qatutn- 
plIealDK. 

INCINGEKS,  ineinsi  si  incinaei,  in- 
cinsu,  T.,  lnola|ţ«r«,  a  legă  impregiuru 
ca  cingutiJria,  cucÎDgulu,cu  bi&u;aco- 
prende  impregiuru;  a  se  incinge,  a  ai 
lega,  a  si  pune  ciogutiîria,  etc. 

INCINGEBE.  s.  verbale,  elnetark. 

INClNGDTâRI  A,  s.  f.,  cluotara,  «tn- 
gnlsBj  vedi  simplnlu  eingutâria. 


=y  Google 


im. 

mCINSETUBA,  8.  f.,  einetua,  efaio- 
tnra,  modu  de  incingere. 

INCINSU,-o,  adj.  part.,  elaetns,  In- 
eiiotni,  inoelnotni. 

INCmSUBA,  8.  f.,  cinotDs  ,  modu 
de  indngere;  vedî  si  incin$etura,  carei-a 
e  de  preferitu  ineinaura. 

*INCIBCUMCISn,-a,  adj.,  InelroiiM' 
«li»,  netalistu  iinpreginni. 

♦  lScmC0M8RIPTD,-a,adj.,lneIr- 
oBniierlptDi,  necircumseriptu,  nemăr- 
giniţii, nelimitata. 

HîCISITIONE,  s.  f.,  vedl  ineeatione. 

INCISIONE,  a.  f.,  inolHo,  (vedi  3 
ineidere),  taliatura,  artea  de  a  talii  in 
arame  san  alta  metalln,  in  lemnn,  in  p4- 
tra,  ete.;  lucrulo  taliatu,  bapatu;  in  chi- 
rurgia indsione  crueitde,  dapla  taiatnra 
incrueisiata. 

•  INCI8IV0.  adj.,{liieU!*in,fr.lBOl- 
■ir,  d'in  2  tnciiiere),  care  pote  tai& :  denti 
incisivi,  cei  ascntiti,  ca  ai  caiiilom,  de 
essempln. 

*  INCISU,  (d'in  2  irKi4ere),  1.  paft., 
fiifll«ns,  taliata,  eapatn:  figureU  tneise 
in  petra;  2.  ineisu.  a.  pL-e,  Inelaiv* 
frase  incidente,  care  interrnpe  alia  frase. 

*  INCISURA,  s.  t.  luclanra,  (d'in  in- 
eisu, de  la  2  inaătre),  taiatnra,  să- 
pătura 

*  INCITAMENTU,  pl.-fi,  Ineltiincn- 
t«B,  modn,  media  de  incitare;  incitatio- 
ne,  indi-mnu. 

*  INCITAEE.  T..  fnciUr»,  aindemnA, 
a  instigă,  a  attitiă,  a  interrită,  a  imbar- 
balA,  a  Aniniă,  a  incoragii,  a  esoitÂ,  a 
provoc&i  a  iuipinge,  a  stimuli. 

•  INCITARE,  s.  verbale,  Ineltatl*. 

•  INClTATiONE,  9.  f.,  iicttfttin,  in- 
demon,  instigatioae,  escitatione;  interri- 
tare,  attitiare;  imbarbutare ;  provoca- 
tione.  

•  INCITATIVU,-o,  adj.,  aptn  a  ind- 
ia, ce  incita,  propriu  a  incilă. 

•  INCITATORI  P,-/orio,  adj.  S-,  IbcI- 
tatar,  care  incita,  indemna,  instiga, 
provoca,  eto. 

*  INCITATU,-a,  adj.  part.,  iNcltatus, 
attitiato. 

*  INCIVILE,  adj-,  laeivUlij  necivile, 
innrbana,  nepolibu,  fora  omenia,  fora  . 
orsBcere;— oote  iiteiiMe  :  a)  in  ^aerei 


nro.     , « 

nepoUta;  h)  in  speciale,  eWtnirlii  l«fei 
civile. 

*  INCIVILITATB,  s.  *.,  Inelrnita», 
Innrbanltaa,  calitate  aaa  fiipta  de  MOt- 
vile. 

INCLA0ABE,  t.,  in  locu  de  ineagla- 
re,  etc,  vedi  inekiagare. 

*  INCLARITATE,  b.  f-,  lipse  de  cla- 
ritate, obscnritate. 

*  INCLARn,-a,  adj.,  Inclarua,  n«- 
claru,  obscura. 

INOLAUARB  (pronantiata  si  m- 
chiaiare),  r.,  olandare,  l9«liider«t  ««a^ 
cUderet  Janţere,  MngUtisar»,  e»»f- 
mentare,  eonB«ere,  tmoenf  flnir*}  flbi- 
Ur«]  (d'in  in  si  clatien^eAiaie),  proprifl, 
a  iacbide  cu  chiaie,  si  de  aci  in  genere, 
a  prende,  a  uni,  a  coDJuoge,  a  imbinâ, 
a  Ieg&;  a  face,  a  fini,  a  termini  :  a  in- 
daud  braecinele,  nasturii,  camesi'a;  unde 
$e  inclaua  bradidu  eu  umendu;  a  in~ 
clauâ  pace,  negotiationUe  ine^mte,  lu- 
cndu  de  facutu,  coventulu  pronuntiatvi 
a  inclauâ  eomputde  unui  annu. 

UJCLAUARE,  s.  verbale,  laetasi*, 
conj unctlo,  eoDoluiltf  afflbuUtlo,  etc., 
indauarea  camesiei ,  deffetului  eu  re- 
stula  mand,  discuraulni,  lucrarHoiru  u- 
nui  annu.  eomputeloru  utMt  annu. 

INCLADATD,-a,  adj.  part.,  «onjaao- 
toti,  arubnUtUr  coafftttiM»  etc.  :  nego- 
ti«  indemate ,  pace  indatiata ,  naUnri 
ineîauati. 

INCLATJATORARE,  (proMintiatii : 
incHiatiatorare ,  de  nude  si  fbrme  ren 
sCrisse  :  inehietiatorare,  inchieotorar»; 
vedi  dawitore,  d'in  care  inckiuatorare), 
T.,  flbuUre;  a  prende  clauatorea  saa 
clouatorile :  a  inelattatord  comenla, 
braceele;  a  pune  sau  cose  dauatore  saa 
dauatori. 

INCLACAT6EE,  s.  I.,  IbaU,  d'in 
care  s'a  formatu  verbulu  inclauatorare, 
vedi  clauatore. 

INCLAUATURA,  s.  f.,  janatura,  ar- 
tlflalnsţ  resoltatu  allu  actionei  de  in- 
dttuarei  ceva  indattatu,  oeva  ce  inclana, 
locala  de  indauare :  me  doru  iote  in- 
dauaturele  osseloru.    . 

*INCI.EMENTE,adj.,  lnelaiiiMt,duru 
sfltera;  aepra,  rîgoroau,  fora  clementia 
foia  nusericordia,  crudele . 


=y  Google 


«j .    IWC. 

IKCLEMEKTIA,  s.  f.,  IneleMentU; 
calitate  saa  fapta  de  incUmente, 

INCLTNABILE,  adj.,  IneUnablllB,  ce 
se  p6te  indinâ,  ce  p6te  fi  inclmatu. 

înclinare,  V.,  IneUnare,  a  plecă, 
a  indoaf,  a  incoveiă;  a  preade  la  una 
parte,  a  avi  una  diapositione  si  aptitu- 
dine naturale  nan  abitudinale  spre  ceva. 

INCLINABE,  s.  vetbaU,  inoUiuU», 
in  t.  8.  verbului. 

mCLINATIONE ,  s.  f.,  IneUHatlo; 
plecatione,  incoveiare;  propensione;  dis- 
positione  naturale,  aptitudine  spre  ceva; 
appiecarea  ce  au  ddue  persane  ori  lu- 
cruri spre  a  se  appropiă  sau  unf;  affec- 
tione,  amore  :  indinationea  coperimen- 
ttdui  ca$e%;  a  avi  ineUnatione  spre  una 
peraona ;  a  ave  indinatione  spre  unu 
lueru;  am  lassatu  indinationile  puerili; 
sunt  unii,  alie  earoru  indinationi  nu 
se  potu  eonnosce;  totu  otmdu  si  ore  indi- 
nationite  selle  proprie ;  n'are  indina- 
tione la  studiu;  —  co  atAtu  indinatione, 
'  efttu  si  indinare,  indinatu,  etc.,  an  si 
alte  multe  intellese,  vedi  te  indtinare, 
mehinatione,  inehinaht. 

INCLINATU,-a,  adj.  part.,  laellMa- 
tua,  propensBs»  propensQ;  plecata,  inco- 
veiatu,  indouitn. 

*INGLITU,-a,adj.,  iicUtni, illustm, 
insemnatin,  retramitu,  connoscutn. 

INGLUDEBE,  induşi  ai  ineUisei.  in- 
dusu,  7.,  ineindere,  acellu-aai  cu  indi- 
ăere^^inc^idere. 

INCLUSIVU,-o.  adj.,  contr.  esdusitm, 
Gopren9u  in  celle  precedenţi. 

INGLnsn,-a,  adj.  part.,  iKeUsaa,  iu- 
chisu. 

INGO,  adv.,  B4h«o,  vedi  sf  inca. 

INCOCE,  ineâei,  adv.,  hnc,  livrimuţ 
in  acesta  parte,  in  acesta  directione; 
contr.  iMcoăo,  in  acea  parte,  în  acea  di- 
recţiune. 

*  INCOCTIOKE,  3.  f.,  Inooetlo,  fer- 
bere  in,  câoere  în. 

«  INCOERENTE,  adj.,  tneofanresB, 
fora  legatDra,foraooDneBsione,  fora  com- 
binare; ce  nu  coere. 

*  INCOEEENTIA,  s.  f. ,  IneoliBreD- 
tu,  lipse  de  legătura,  de  eonnessione; 
desunire,  divergentia,  disorepantia;  cali- 
tat«  de  tneMreftfe. 


mc. 

♦  tNCOGITABILE,  adj.,  Ineorltabt- 
lis,  ce  nu  se  pdtecogită. 

•  INCOGNITU,-a,  adj.,  Inooţidtaa, 
neconnoscutu;  incognitu  în  form'a  ital. 
incognito,  ca  adverbîu,  se  dice  despre 
persone,  cari  callatorindaÎQtârra  străina 
nu  vrea  se  ga  connoscute,  sau  din  ra- 
tioni  particulari  na  vren  se  fia  tractate 
dupo  conditionea  lom,  si  si  ieau  altu 
nume,  sub  care  callatorescu;  subst. :  a 
păstră  ineognitidu, 

*  INCOLA,  s.  m.,  ineolâ,  locnitoriu, 
abitatoriu. 

*  INCOLATU,  s.  m.,  IneoUtiiB;  lo- 
«uentia;  abitatione  unde-va  afora  de  pa- 
tria; tempnln  cftto  cine-va  locuesce  in 
altu  locu. 

«INCOL£R£,v.,lBsolere,alocui,vedi 
ineoîa,  ineolata,  > 

INCOLLACIRE,-esm.  «ireamr«lT6T6, 
a  face  in  forma  de  cdlacu,  a  incoveiî 
a  infascioră  :  mi  se  ineoîlaeeseu  petiâ- 
rele;  serpde  se  incollaeesee;  a  si  ineoUa^ 
câd'apre  crestetuîu  capului. 

INCOLLACIRE,  s.  verbale,  «lr«in- 
volitio,  in  t.  3.  verbului. 

INCOLLACITU,-a,  adj.  part.,  olr- 
euMTalitos. 

INCOLLACITDRA,  s.  f.,  effectulu  ac- 
tionei  de  ineoUadre,  stare  de  ineoUa- 
ciiu. 

INCOLLO,  inooUea,  adv.,  illue,  U- 
loTsnm,  in  acea  parte,  in  acea  directione; 
prov.  a  lud  pre  ăne-va  inedlo,  a  ride, 
a  si  batejocu  de  eme-va;  mai  ineolio,  mai 
incoUea;  mai  departe,  mai  tardiu;  vedi 
coJlo. 

INCOLOKAKE,-«iiM,  vedi  colorare. 

INGOLTIORARE.  v.,  aoffilare;  a  face 
ceva  în  eoltiuri,  a  talia  in  coltîori;  a  cfise 
in  cottinri. 

INCOLTIORARE,  s.  verbale,  mkb- 
latl». 

INCOLTIORATU,-a,  adj.  part.,  an- 

INCOLTIORATURA,  s.  m.,  forma- 
tione  de  eoltiuri. 

ING0LTntE,-«8c«.v.,  ţt^rnlnare,  gn- 
mlnaBcere,  a  germina,  a  d&  germîni,  a 
ăi  eolti,  despre  gr&u  eaa  alte  plante 
candu  pnse  ori  semenate  în  pamentn, 
or^pa  si  aminca  una  forma  de  dente. 


=y  Google 


mc. 

Oare  eate  semnuln  co  plant'a  b's  prensu, 
va  cresce  si  ra  produce  fructe;  a  muscă 
at  colţii,  a  prende  cu  deotii;  a  tormeat&, 
a  strimtoră,  aadduce  in  aosietate,  in  in- 
curcatora,  (redi  coltiu,  de  unde  inecA- 
tire). 

INGOLTIBE,  B.  verbale,  ^ermloatlo, 
M»rBleatIft;  in  t.  3.  verbului. 

INCOLTITU.-a,  adj.  part.,  genlu- 
ta^t  ««rang, 

INCOLTITyBA,  s.  f.,  actulu  de  »«- 
coUire. 

*  INCOLUME,  adj.,  inovUnU ,  in- 
tregu,  Banetosn,  neriolatu,  cniatu. 

*  INCOLUMITATE,  s.  f.,  tucolnml- 
ta«,  stare  sau  calitate  de  vicolunte. 

ING0MARE,-e(2iţi,  oomare,  a  pune, 
a  face  cama;  a  accoperî,  a  pune  coperi- 
tora  la  una  casa,  la  unu  muru,  la  unu 
edificiu. 

INCOMATn,-a,  adj.  part.,  comuib, 
eomatas. 

*  IKCOMBlîirABILE,a^.,qu«dfloiii- 
blsmii  BOI  pfttestf  ce  nu  se  plite  com- 
bină, 

«mGOMBUSTIBILE,adj.,qnod  oom- 
barl  noD  potest,  ce  nu  se  p6te  consume 
in  focu. 

*  ÎNCOMBUSTIBILITATE,  s.f-,  ca- 
litate de  incombtistibile. 

*  INCOMMENSURiBILE.  adj.,  (In- 
eommenBnrabllU),  ce  nu  se  pate  me^irâ 
cu  acea-asi  mesura. 

*  INCOMMENSURABILITATE,  s. 
f.,  (luovDieDBiirabilItag),  calitate  de  in- 
commensurabtle. 

INCOMMETTEBE,  v.  refl.,  a  se  in- 
commette,  «adere,  a  cutediA.  Se  aude  si 
incommetare,  cu  ratione  sau  fora  ratione, 
rem&ne  a  se  decide. 

INCOMMISCIBILE,  adj.,  Ineommlsel- 
bfllB,  ee  DU  se  pate  ammestocă. 

*  INCOMMODASE,-ediM,  tKeommo- 
dare,  a  cauBâ  incommoditale;  a  impe- 
decă;  a  turbură,  a  aupperă ,  a  8triintor&. 

*  INCOMMODABfi,  8.  verbale,  in  t. 
8.  verbului. 

*  INCOMMODATU,-a,  adj.  part.,  !■- 

OBBtdatlIg. 

*  INCOMODITATE,  s.  f.,  IneoniM»- 
dltM,  contr.  commoditate;  stare  incom- 
moda,  neadjunsu,  stricatione,  damnu. 


ISC. 


;)4^ 


*  mCOMMODU.-d,  adj.,  Ineenino- 
dnt.  Ce  nu  e  coiWNodu  :  neplaeuto,  sup- 
peratoriu,  fastidiosn,  molestu;  ce  nu  ţ6te 
servi  CU  facilitate;  omu  ineommoâu,  urî- 
tiosu,  importnou,  fatigante,  de  nesnffe- 
ritn. 

*  mCOMMUNICABILE,  adj.,  «juod, 
eommanteari  nequit,  ce  nu  SOptJtecotn- 
munic&  altui-a. 

*  INCO^MUTABILE,  adj.,  Ihoom- 
mntablUa}  ce  nu  se  p^te  mută;  stabile; 
wmuUabUe, 

*  INOOMMUTABILITATE,  s.  f.,  In- 
eoniiBot»blliUB,  stare  de  immvtiJnle. 

*  INGOMP ARABILE,  adj.,  Inoampa- 
rabllbţ  ce  nu  se  p<}te  compară  cu  altulu; 
omu  incompartAUe,  care  nu  si  afla  pa- 

•INC0MPAEABILITATE,8.f.,  (iu- 
evmparabllltaa) ,  calitate  de  ineompa' 
rabile. 

*  INCOMPATIBILE,  adj.,  (it.  ta- 
e»mpatibile)ţ  disorepani,  ce  nu  se  u- 
nesee,  oe  nu  suffere  a  fi  cu  altulu;  con- 
trariu :  funeiioni  incompatibili. 

*  IMCOMPATIBILITATE,  s.  f.,  (it. 
lBeoitipaUblllt&),  diserepantia,  calitate 
si  natura  ieincompatibile:  incompaiibi- 
Utatea  of/ieieloru,  cari  dnpo  lege  sunt  de 
naitufa  ce  nu  ae  potu  uni  in  acellu-asi 
tempu  iu  uu'a  si  acea-aaî  persana. 

*  INCOMPBNSABILE,  adj.,  (it.  in- 
eonpeBsablle),  care  nu  se  p6te  compensa, 

•INCOMPETENTE,  adj.,  iacompe- 
te»)  Ineptua,  sine  anctirrltate,  no>  le- 
ţitlnat^  care  nu  e  competente;  fora  de- 
reptu,  fora  cădere,  care  n'are  poterea 
legitima  de  a  tracta  una  causa :  foru 
incompetente,  la  care  citatulu  nu  e  obU- 
gatu  a  se  presentă. 

*  INCOMPETENTU,  s.  f.,  Inoanpe- 
tentlB,  JnriBdietloitla  d^defectna;  lipse 
de  competentia. 

*  fNCOMPLETU,-a.  adj.,  iacomple- 
tu,  neeompletu,  imperfectu. 

*  INCOMPRENSlBILE,adj.,ineo»- 
prehenslbllls  >  ce  nu  se  ptJte  coprcnde, 
ce  trece  preste  intelligenti'a  n6stra,  ne- 
coprensu. 

*  mCOMPRENSIBILITATE,  s.  f.,(it. 
Inaomprenalbtllti),  stare  si  calitate  de 
incompremibile. 


=y  Google 


48 


-IHO, 


tng,  exţltotaB,  ineenNUH;  ănimatu,  esci- 
tatn,  apprensn. 

încordare,  incorău  ai  incordediu: 
tendere,  Inteadere;  ohordani  Hdes  In- 
tendercj  a  iatende,  s.  e.,  cordele  la  unu 
instrnmeutu :  a  incordâareulu,vi6r'a, 
citar'a;  fig.  h  intende  forte,  a  pane  t6te 
poterile :  a  si  incordă  metUea. 

încordare,  s.  verbale,  nerTorHm 
dlsteatlo^  rlgOT  fldium,  liteatio;  ia  t. 
8.  Terbului. 

INCORDAT0,-o.  adj.  part.,  tensw, 
exteuMU,  norrii  «brifesceust  cu  ti<}rde- 
le  întinse :  omu  incordatu,  ai  cui  nervi 
euDt  rigidi. 

INCORDATURA,  s.  f.,  efEectolu  in- 
cordarei;  contracftione  morbdsa  a  nervi- 
lorn,  mnschilor.i. 

INCORNARE  si 

INCORNORARE,  ineomurare,-ediu. 
V.  a  pune  come,  a  proved^  cncdme;  a  d& 
loTitnra  cu  c6rnele;  a  face  in  coltiuri, 
in  ăngbiuri;  fig.  a  essageră  :  vorbe  in- 
cornorate. 

INCORNORATU,-a.  adj.  part.,  pro- 
redutn  ca  ctirne,  cu  &nghiuri;  fig.  stn- 
pidu,  imbacilla,  stnltu;  Înfiata, 
rata,  auperbn,  ingonfatu;  subst. 
cornvratu,  una  stupida. 

ÎNCORONARE,  incoronu  si  incoro- 
nediu,  v.,  coronare,  a  pune  corona  pre 
capa,  a  pune  diadema,  a  oidâ,  a  încin- 
ge cu  cor6na,  aiaconan&;refi.a5e  înco- 
rona, a  se  orn&  cu  corona. 

ÎNCORONARE,  s.  verbale,  o«roua- 
■nesf  în  t.  s  verbului. 

INCORONATIONE,  s.  f.,  ooronatlo, 
eeron»  Imposlttn,  actione  de  ineoronare, 

INCOaONATU,-o,  adj.  part.,  6»ro- 
natBB,  eoronft  redlnltns,  ornată  cn  co- 
rona. 

*  INCORPORABILE,adj.,(it,  inetr- 
porsbile),  de  intellessn  duplu  si  dubiu : 
1.  cacompusu  d'in  corpuei  negativulu  tu, 
incorporabile  =  necorporabile,  carai  nn 
se  p(}te  d&  corpa;  2.  ca  eseitu  directa 
d'in  verbulu  incorporare,  coventulu  in- 
corporabile =:  care  se  pote  incorpora. 

*  INCORPORALE,  adj.,  inoerporens. 
laeotporallgţ  fora  corpu,  immateriale, 
spiritaale. 

«INCORPORAIilTATE,  a.  f.,  lM«rp«- 


mc. 

rslitu,  stare  sau  calitate  de  incorpora- 
le;  immaterialitate;  spiritualitate. 

*  INCORPDRARK,-ed™,  v.,  Ib  nuum 
oorpys  reftldere,  a  uni,  a  leg4,aimpreu- 
n£i  mai  multe  corpuri,  a  preface,  a  redige 
mai  multe  corpuri  intr'unulu  :  a  incor- 
pora unu  dominiu,  unu  stătu,  una  Ur- 
ro,  a  le  uni  cu  altu  dominiu,  cu  altu 
sbata,  cu  alta  târra;  refi.  a  se  incorpora, 
a  se  unt,  a  se  adne8s&;  a  lu&  corpu,  a  se 
imnibraccÂ  in  corpu;  a  se  mestecă. 

«INCORPORARE,  s.  verbale,  in  t. 
s.  verbului. 

*INCORPORATIONE,  s.  f.,  actione 
de  incorporare. 

*INCORPORATU,-a.  adj.  part.,  incor- 
poratns. 

*  mCORRBCTBTIA,  a.  f.,  stare  si 
calitate  de  incorreetu. 

*  INCORRECTD,-a,  adj.,  Incorrec- 
tns,  necorrectu,  neindreptâtu,  înessac- 
tu,  imperfectu,  defectuosu,  falsa. 

*  INCORRIGIBILE,  adj.,  Inoarrl»!- 
bUlB,  care  na  se  p6te  indreptÂ;  inemen- 
dabile,  indocile,  obstinata:  omtdu  ace- 
s(u-a  este  incorrig^le,  hle  ad  frofern 
eorrlgri  n«a  poteat. 

'INCOBRIGIBILITATE,  3.  f.,  (Inoor- 
rl^lbiuu»),  stare,  calitate  de  incQrrigi- 
bHe,  impossibilitate,  incapacitate  de  a 
se  Îndreptă. 

*INCOBRUPTIBILE,adj.,  Inoomip- 
tlbtliB,  care  nu  e  suppusu  corruptionei, 
necorrpptibile,  nestricatiosu;  puni,  in- 
tegru; care  nu  se  lassa  a  fi  sedussu  prin 
donuri  ori  altu  oe-va,  spre  a  face  ce  nu 
se  covine;  care  nu  se  cumpera,  na  se  vinde 
spre  a  Iucr&  contr'a  detoriei  seile. 

INCOBRUPTIBIUTATE,  s.  f., 
iBoorrnptibllitas,  stare  si  calitate  de 
incorrt^^ile;  integritate,  probitate,  o- 

*  INOORRUPTIONE,  s.  f.,  incorrap. 
tio,  contr.  eorruptione;  vedi  ineorrup- 
tibUitcde. 

*  ENCORBlJPTU.-o,  adj.,  iBoorrap* 
tua,  necorruptu,  nestricatu,  care  nu  se 
lassa  a  se  corrupe;  integru,  probu,  o- 
nestu,  curata,  immaculatu,  puru,  justu, 

INCORTINATU.-a,  adj.,  anlaeUeir- 
oBmdAtuB,  circamdatu  ca  cortine;  cor- 
tinatu,  provediitu  si  praatu  cu  cortine. 


=y  Google 


we. 

INCOSCBIBE  81  inemcrwe.-€8ea,  T., 
(d'ia  in  si  eoscru  asu  cuscru),  tt&aiXtA» 
|Mit«r«}  reS.  a  se  incoscri,  sfABitât« 
jBKffl)  a  intră  cu  oine-va  ia  lectora  de 
afflmtate,  de  eoscria,  a  se  coscrf. 

INCOSCRIKE:  Bi  incuscnre,  a.  ver- 
bale, affinlUs. 

mCOSCBITQ  si  incuscritura.  adj. 
part.,  «nnttate  Jnnctus,  coscritu. 

INCOTBAU,  adT.,  (d'ia  tn,  eontra, 
■bl),  ţHor§iM,  ia  ce  directione  i*  in  ce 
parte?  prov.  a  nu  ave  incoirăti,  a  nu 
pot6  altramente,  a  nu  se  mai  potâ  op- 
pune,  a  ficoastrinsu  de  a  merge  pre  aci, 
de  a  lucră  asia;  a  sci  eare  incotrâu,  a 
se  connâsce,  a  se  precepe;— inco^âti-va, 
in  6re-care  parte;  vedi  si  co. 

INCOVEIAfiE,  T.,  (d'ia  1d,  eon,  rle- 
re),  flestere,  Infleetere,  Biiiuu-ei  enr- 
Tare,  a  plecă,  a  curbă,  a  strâmbă,  a  ar- 
că, a  incnrbă. 

mCOVElÂRE,  8.  verbale,  ll«xl«,  b1- 
Butlo»  iioairatt»!  io  t.  s.  verbului. 

INCOVEIATU,-a,  adj.  part.,  flexas, 
inflexui,  oarvatii,  slnoatyB,  curbată, 
plecatu,  arcstu. 

INOOVEIATDRA,  s.  f.,  flezar»,  our^ 
Tătara,  ineoveiatttr'a  peiiorutui  la  ge- 
nuncMu. 

I[fCOVEIOSU,-a,  adj.,  flexlbllU,  ce 
aeincovăa  usior»,  âessibile. 

INCOVIENTIABE  si  incuvierUiare, 
(contrassu  d'în  inconveftientiare),-ediu, 
T.,  p»bare,  ippnbarn,  a  approbă. 

mCOVIENTIABE  si  incuvientiare, 
s.  verbale,  ipprobatlo,  apprabare,  ap- 
probatione. 

INCOVIENTIATU  si  ineuvientiatu.- 
a,  adj.  part.,  probatus,  ipprobatns,  ap- 
probatu. 

*  INCKKATU,-â,  adj.,  nou  ereatus, 
iBternBB;  necreatu,  eterau. 

INCBEDEBE,  v.,  eredere,  eoacre- 
dvre,  fldere,  e*nnttt«re;  a  lassă  ceva 
in  bona  credentia  altui-a;  refl.  a  se  \n- 
ende,  a  crede  cui-va,  a  se  lassă  pre 
bona  credenti'a  cui-va;  a  se  increde 
ste-si  sau  in  sem,  a  se  redimă  pre  sene 
inausi;  a  se  increde  in  domnedieu,  a  si 
pune'credenti'a  in  domnedieu. 

mCBEDEKE,  s.  verbale,  IlducU , 
e»BlMeatla,  in  t.  s.  verbului;  si  in  reu : 

Tom.  n- 


IKC. 49 

summetia,  presumptioae;  increăere  «» 
sene,  convingere  de  proprlele  selle  ^- 
teri;  încredere  jirestetnerarajCredulitAta 
ârba;  om»  de  încredere,  pre  a  cărui  o- 
norabilitate  te  poţi  basă,  cărui  ae  potu 
increde  lucrurile  celle  mai  delicate  si 
celle  mai  secrete;  loeu  de  incredert, 
unde  se  potu  dă  copillii  la  invetiatara 
31  educatione  cu  t6ta  securitatea. 

mCREDENTlARE,-edtu,  v.,  crede- 
re, eonoredere,  fldere,  commlttere;  eer- 
tloreiB  faeere,  persoader*,  a  increde,  a 
concrede,  a  dă  una  lucru  pre  bona  cre- 
dentia cui-va;  a  assecură  pre  eine-va 
despre  ce-va;  a  In  face  se  cr^da,  a  la 
persuade,  a  Iu  face  certn;  reâ.  a  se  in- 
credentia,  a  se  convinge,  a  se  assecură; 
a  se  logodi :  fii'a  lui  Petru  a'a  t'ticre- 
ăentiatu  cufiiulu,lui  Antoniu;  i  ctm  in- 
eredentiatu  tata  averea  mea,  i  am  laa- 
^tu  in  grige  totu  ce  am;  asia  si :  i  om 
increde^iatu  eduadionea,  erescerca  co- 
piUora  mei;  te  potu  incredenttd  eo  este 
addeverittu;  am  cercatu  se  ht  inereâm- 
tiediu;  sum  depîenu  incredentic^u. 

INCBEDENTIABE,  s.  verbale,  flda- 
eUj  ooBfldentia,  persaasle,  aesecurare,  . 
persuasione ,  conrictione ,  certitudine, 
logodire. 

INCKEDKNTIATD,-o,  adj.  part., 
ettnoredltns,  commlgiBS;  persiiMiti,  tv 
tns,  iecurni,  securu,  convinsa,  assecu- 
ratu,  persuasn;  datu  pre  credentia,  las- 
satu  in  grigea  cui-va,  depusu,  etc. 

*  INCREDIBILE,  adj..  Incredibili», 
ce  nu  se  pote  crede,  ce  este  diffîcile  de 
asecredejestraordinariu,  de  necredutu. 

*INCaEDIBILITATE,  s,  f.,  incredl- 
blUtaat  calitate  de  incredibile;  ce  face 
a  na  se  pot^  crede  unu  lucrn. 

*  INCREDULITATE,  s.  f.,  Ueredu- 
Utas;  contr.  credulitate,  calitate  de  in- 
credulu,  necredentia. 

*  INCREDULn,-<(,  adj.,  incredntnaj 
care  nn  crede  sau  numai  cu  greu  crede; 
subst.  unu  ineredulu :  pre  increduli  nu  i 
poţi  convinge. 

lNCREDDTU,-a,  (cu  d  sibilante), 
adj.  part.,  comjreditns,  comnUausţ  eon- 
fldenH,  ce  s'a  datu  cui-va  pre  creden- 
tia; care  -prea  muitu  se  increde  in  sene. 

TNCREMENlRE,-e«cu,  V.,  stapere, 


,y  Google-, 


ŞO  INC^ 

«bataperet  a  deveni  ca  cremenea,  a  rp- 
mand  iiilemnîtu,  a  ti  supprensii  de  mi- 
rare, a  sa  s|ieriă;  a  aiumortf  :  am  in- 
eremenitu  di'  re  am  vfdutu. 

INOKEMENIUE,  s.  verbale,  staiior. 
iii  t.  8.  verbului. 

INCllEMENITU.-a.  adj.  part.,  stu- 
pe fao  tiu, 

*  INCRfîMENTU ,  pl.-e,  iBoremen- 
1iiiii,accre3cemeutu,auginenlu,cre9ccre, 
sporire,  mărire,  progresau. 

INCKESTAltE,  v.,  Incldere,  a  face 
creste,  a  face  semne,  a  crestă,  a  inseinnă : 
a  inerestd  pre  vcrgdta  ăUkle  de  lucru, 
incresta-ti-ua  pre  fronte,  tine  mente; 
—  inereştare,  dice  mai  multu  de  câtu 
simplulti  crestare. 

LNCRESTABE,  s.  verbale,  Inclsio, 
in  t.  3.  verbului. 

INCKESTATU,-.*.  adj.  part.,  IncUiis. 

INCllESTATUKA ,  b.  f.,  resulUtu 
allit  actionei  de  increstarc. 

INOBETIlîi!;,-cs«(,  v-,  crl»iiare,  ru- 
lare, Gorrugire,  rugită  facere^  rugosum 
facere,  «ontrabere,  ad ut rl ugere;  cori-u- 
gATl;  a  face  crettu,  a  reduce  in  nrfir;  a 
pune,  a  trage  iu  cretie;  a  contrage;  n 
udstriuge  :  a  iua-cti  frontca,  unu  vc- 
stinicntu,  pcrulu,  ete.;  annii  l  «w  incrc- 
titu  frontea,  a  îmbetrauitu;  —  «  se  in- 
crcii;i  s'a  incrctitu  faci'a,  frontca  dca- 
marurik  ce  a  sufferitu;  ce  te  incretiesci 
nsiii  ?  ce  cauţi  asia,  uritu,  asia  meniosn  V 

INCRETIRE,  s.  verbale,  Incrlspatio, 
in  t.  8.  verbului. 

INCKETITU,-a,  adj.  part.,  crlHiia* 
tus,  rnsatoB,  corrugatuii,  rugosus. 

încreţitura,  3.  f.,  stare  de  in- 
a-ctUu,  ceva  increlifv. 

*  LNCRIMINARE,-erfiM.  v.,  (d'in  iu  si 
urliiiluo),  Gulpare,  Insimulare,  iiicusare, 
a  accusCi  pre  cine-va  de  una  crime,  a 
impută  unu  lucru  de  crime,  tiendu  mai 
vertosu  vorb'a  de  culpe  ce  nu  su  adde- 
vcrate  sau  celhi  pucinu  nu  su  probate  : 
a  se  incritninu  unulu  pre  altulit,  a  si 
face  imputări  reciproce. 

♦INCRIMINĂRI'!,  s.vcrbale,eul|iatlo, 
iualmulntlo,  accusare,  imputare,  impu- 
tatiou'.'. 

« INCRIMINATIONE  ■  s.  f.  actione  de 
incriminare. 


*  INCRlMlNATU.-^r.  adj.part..«i.l- 
patus.  IiiijiDiulatuK. 

INCRUCIRK,-e.vrK,  UeuuHGare, a  pune 
in  cruci,  a  puiif  ceva  iu  forma  de  cruce, 
in  forma  di'  x;  refl.  ase  îHcruci. 

INCRUCUÎE,  s.  verbale,  rtecussatin, 
in  t.  $.  verbului. 

INCRDCISIARE,-«îm.  v,,  a  pune 
crucisiu,  a  merge  orucisiu. 

INCRUClSlATU.-a.adj.  part.,  rte- 
ciissatus,  oppusu  crucisiu. 

INCRUCIî^IU,-o.  adj.,  (d'in  «;  ai  a-w 
cisiu).  Itadecin'a  verbului  mcrwisiure 
si  a  part.  hicrncisintu. 

INCRUDELIKE,  vedi  inaudin. 

INCRUDIRE,-e.ţCM.  v.,  ««virc.  on.- 
deactre,  a  devenî  crndn,  crudele,  ael- 
baticu. 

LNCKUDIRK,  s.  vcrbalo,  uradMlta», 
immaiiltag,  Tor  Han. 

lNCRUDITU,-fl,  adj.  part.,  bibthb, 
esaHjieratus. 

ÎNCRUNTARE,  v.,  crmutare,  a  in- 
tinge  în  sauge,  a  sungeră;  a  impl^,  a  se 
impK'  de  sânge;  a  cautii  asiipr'a  cui-va 
cu  reu,  aspru,  scibalicu  :  u  ntcruntd  mă- 
nilc  in  sângele  innocentiloru:  a  in- 
crunta   ochii,  a  incruntci   d'in   sprin- 

ÎNCRUNTARE,  s.  verbale,  erueiiU- 
tio,  in  t.  s.  verbului. 

INCRUNTATU,-«.  adj.  part.,  cmon- 
tatuN. 

INCRUSTARE,-tdm,  v.,  incrustare. 
a  imbraccâ,  a  accoperl,  si  in  speciale,  a 
accoperi  ca  cu  una  cruslu;  h  sc  incrustii, 
a  intră  si  a  se  înfige. 

INCRUSTARE,  r.  verbale,  lBcrust«- 
tlo,  in  t.  a.  verbului. 

INCRUSTATIONE,  s.  f.,  tncru^tatio, 
actione  de  incruslare  si  effectu  allu  a- 
cestei  actioni :  incmslallonr  este  si  scor- 
ti'a  petrosa  ce  se  face  in  ape  asupr'a  v- 
noru  corpuri. 

INCRUSTAT U,-«,  adj.  part.,  Incr-.- 
status. 

INCRUSTATUKA,  s.  f.,  toctorum  in- 
crustaţi»; iucriistatione;  marmore  me- 
runta,  sau  alta  assemene  materia  re- 
dussa  in  buccati  spre  a  adornd  ceva. 

•  mCUMRE,  V.,  incubare.  (vedi  cu- 
bare);  a  ătă  colcatu  pre  ceva,  a  nu  sa 


jyGooglc 


TNC. 

mişcă  (Ee  pre  ceva;  a  persiste  in  ceva;  a 
cloci  ceva;  a  urdi,  a  prepară  cu  mare 
diligentia  si  incordare  de  poteri. 

*  INOUBATIONE,  a.  f.,  incokatl*, 
actione  de  incubare. 

*  INCUBATORlU,-/m«.  adj.  a. 

oubat«r,  care  incuba. 

*  INCUUÂT[J,-a,  1.  part.  lacobatus, 
colcatu;  2.  subst.  iBciilMtB>i,-u8  :  incu- 
batuiu  gallineloru. 

*  INCUBATURA,  s.  f.,  iiicnbatio,  ac- 
tione de  incuhare,  cumu  si  tempu  cEttu 
tine  ea. 

*  INCUBITARE,v.,IncnblUre,  a  in- 
cuba cu  persiatentia. 

*  INCUBITU,  pl.-e,  Ucubitus*  actione 
de  incubare,  positioneacell  ui  ce  mcuia; 
tempu  de  incubare  :  ineuinlulu  paase- 
riioni. 

*  INCUBU,  s.  m.,  lDenbii«,  grea  ap- 
pesare  pre  peptu  in  sonanu,  (fr.  eauehe- 
nar,germ.  al|»):  dupo  crcdnnU'a  popu- 
laria  ineidmiu  ar  fi  unu  geniu  reu.  unu 
spiriiu  necurata. 

*  INCUDK,  8.  {.,  Uens,  instrum^itu 
pre  care  faurulu  r6dima  ferrulu  de  in- 
CU8U,  (vedi  si  incudere). 

*  INCUDERE,  inousi  si  incusei.  in- 
cusu,  T-,  a  bate  cu  potero,  a  bate  in  spe- 
ciale ferrulu  de  lucratu,  si  de  aci,  a  lu- 
cră, a  fauri. 

1 INCUIAKK  si  mcunuif'eXvedi  cumu, 
d'iu  care  in-cuniarc)  v.,  ciandere,  In- 
elodere,  obserare;  a  înoMde  cu  cu*u, 
cu  chiaue,  cu  loeatu  ete.;  a  se  xneuiâ,  al- 
Tom  habtre  o  bat  motani — a  se  incuiâ  la 
pântece;  a  se  incuiâ  la  pi^tUu:^Aj%a- 
rla^  stlhnţoria. 

2  INCUIARE  8iinctinMtre(vedi  \in- 
c^niare),  s.  verbale,  Inolaito,  obseratl», 
in  t.  s.  verbului. 

INCUIATORIA,  8.  f.,  vedi  inemor 
toriu. 

INCDUTORIU  si  iBCMniofonu, -to- 
rta, adj.  3.,  «bseratvr,  o»DttIpator  vel 
«onatlpatorlnsi  care  încuia  :  mâncări 
incuiatorie-f  —  s.  f.,  incuiaioria  =  in- 
euiatore,  instrumentu  detncutare=:Hera. 

INCUIATU  si  incKniofM,  (vedi  1  in- 
CHiare),-a,  adj.  part-,  oUnanH,  ocBlusaa, 
iDclnBii,  «bseratng;  teneime  laboraHS, 
■trani^rloSBi. 


mc. 


SI 


INCUI ATURA  si  tncuntoliira.  8.f.,  ob- 
seratlo,  constlpatlo;  resultatu  allu  in- 
cuiarei. 

IMCUIBAHE  Si  incubiare,  v.,  nlda- 
IhTl,  nidiflcart^,  nidum  stmerei  a  face 
cuibu,  a  si  construi  cuibu,  a  pune  ea  io 
cuibu;  reS.  a  se  incuibâ,  a  se  assediă,  a 
se  intrude,  a  ae  introduce,  a  se  stabili 
unde-va;  fig.  s'a  ineuibatu  reulu  intre 
ei,  s'a  inradecinatu  tare. 

INGDIBARE  si  incM&torc,  a.  verbale, 
in  t.  s.  verbului. 

INCUIBATU  si  incubiatu.-a,  adj. 
part.,  ntdlHeatuB. 

INGULFABILE ,  adj.,  tnenlpabUiR, 
contr.  culpabile;  care  nu^ptite  fiinculpato, 
care  nu  e  culpabile. 

INCULPARE,  V.,  Inculpare,  a  accusă 
precine-va  de  una  culpa; — ainculpd,  si 
a  accKSa,  sunt  ajnonyine;amcui[pa  inse 
insemna  proprie  a  implică,  aincurci,a 
mestecă  pre  cine- va  iu  una  fapta  rea;  a 
aceusd  iu  sensu  rigorosa  inaâmna  a  de- 
nuntiâprefacia  ai  a  adduce  pre  cine-va 
inaintea  judecaţii. 

inculpare;  s.  verbala,  cnlpat1o,iu 
t.  s.  verbului. 

INCULPATIONE,  s.  f.,cilpatlo,  ac- 
tione de  inculpare. 

INCDIiPATOKLU,-/on"a,  adj.  a.,  care 
inculpa. 

INCULPATU,-a,  adj. part.,  eiilpntui, 
accusatu;  inse  si  cu  sensulu  negativu, 
lnealpatBs:=:»eincui^a^ti  sau  care  nusn 
potc  inculpă. 

*  INCULTU,-o,  adv.,  InenUns,  fora 
cultura. 

*  INCUMBENTIA,  s.  f.,  (it.  tneun- 
beiua),  munosi  detaria. 

*INCUMBEBE,v.  n.,  Incnmbere,  a  se 
colcă  pre  ceva,  a  se  lassă  spre  ce-va,  a 
se  pune  cu  peptulu,  a  se  dă  la  co-va,  a. 
si  pune  t6te  poterile  la  ce-va :  a  incumbe 
studicloru;  mie  miincumbc  probationea. 
pre  mene  cade  ca  sarcina,  ca  detoria. 

INCUMMETARE,  v.,  audere,  vedi  in- 
comtnettere. 

INCUNGIURARB,  v.,  veăUncongiu- 
rare. 

încununare,  Y.,«oronare,  vădi  in- 
conunare  si  incoronare. 

*  INCUBABILE,  adj.,  ineurabtUi,  ce 


=y  Google 


la ţsc. 

na  se  pdte  Yendec&,  fora  remediu  :  mnr- 
bu,  defectu,  passione  ineuralnle. 

*  INCURABILITATE,  a.  f-,  tii6iir«bl- 
Utu,  itare  de  ineurctbile. 

INGUaA.aiARB,  vedi  incoragiare. 

INCUBBAEE,  etc,  ?edi  incurvare. 

IKG[IBCAB£,v.,iinpllcAre.  Intrioare, 
tubsie,  perturbare,  oonrnndere;  a  im- 
plici, a  intrică,  acoDfuade;aiinpddecâ; 
a  tuomestecÂ,  a  ratecC;  refl.  a«eincurcu, 
a  K  impedecÂ;  a  venf  io  ooofasione;  a 
$e  inwreâ  in  vorbire,  a  balbutf,  a  vorbi 
fora  intellessu;  a  se  incurcâ  in  ăetorie; 
et  incurâ  ?  de  ce  nu  spui  dreptu  ?  cete 
meurei  cu  atâtu-a  ?  ce  vrei  se  iacepi  nu- 
mai cu  at&tu  de  pucianP  i  se  incurca 
liaffa  dwpo  prandw,  a  beutu  prea  mnltu 
la  masa. 

încurcare,  b.  verbale,  iaplteatlo, 
■■trleatlOf  perturbatto^  «««fflBlej  in  t. 
I.  verbului. 

aîCURCATOBIU,-*om,  adj.  s.,  In- 
pUeaua,  etc.,  care  incurca. 

INCUBCATU.-a,  a<^.  part.,  lapliel- 
tiB,  pertnrbatns,  implicatu,  Gomplicatu. 

INCUBCATDRA,s.f.,eMhiiltt,  coii- 
fiuione,  labirintu,  franc.  pSle-mfile. 

INCDBâEBE,  V.,  vedi  incurrere,  in- 


*  INCUBIA,  8.  f.,  Inourla,  negrigen- 
tia,  negligentia. 

INGtJBBEBE,  tncurgt  si  incmrsei,  in- 
MTMi,  V.,  iBcnrreret  a  cuire  in :  incMrru 
Oj^  fluviilom  in  mare;  a  intră  cu  im- 
petu  li  violenbia :  barbarii  ineurru  in 
terrde  nostre;  si  cu  obiectu  fora  in :  Ttw- 
rii  incursera  terr'a. 

INCUBSABE,  T.,  Incuraare,  ca  in- 
tensivu  sau  iterativu  d'ia  inewrere,  in- 
tmriare^tk  incurre  cu  furia,  a  inatrre 
continuu. 

INCUBSAIIONE,  s.  f.,  Incoriiatlo, 
actiono  de  ineursare,  desa  si  f uriosa  t'n- 
cursione. 

INCUBSATOBIU,-/oria,  adj.  s.,  care 
ineursa. 

INCUBSIONE,  s.  f.,  iDounlo,  inva- 
tione,  irruptione,  intrare  de  inimicu  iu 
târra. 

IKGDRSOBIU,-«oHa,  adj.  s.,  incur- 
rena»  oare  incurre. 

INCUBSU,  1.  part.,  iMunwi  ostile 


IWD.  . 

ÎNCt<rs«,-2,3nbst.lnoar«aRt-iiaiine«rst(lH 
osUtoru. 
,  INCUBSUBA,  s.  f.,  actione  si  resul- 
tatu  allu  actioaei  de  iticurrere  :  iwmr- 
sta-a  de  numero.'ir  fîwip.  in  acea  partea 
mar  ei. 

INCURVABE  si  incurbare,  v.,  laear* 
rar«;  a  strSmbă,  a  incoveiă,  a  indoui; 
refl.  a  se  incurbă,  a  se  strâmbă. 

TNCUEVABE,  s.  verbale,  inearTatlo; 
in  t.  s.  verbului. 

INCURVATU,-o,  adj.  part.',  owjw, 
strămbu,  incoveiatu. 

INCtJSABE,  vedi  aecusare.  de  care 
inse  incusare  differe,  nefiendu  asia  de 


IKCUSCRIRE,-eM«,  v.,  afBnltBteJuii- 
gere,  veditncojtmr'ecu  derivatele  selle. 

*  INCUTERE,  incussi  si  inatssei,  tn* 
Cttssu,  V.,  laeatera,  a  dă  in,  a  bagă  in ; 
contr.  scotere. 

INCdVIENTIARE,  v.,  apprebare, 
vedi  ineovieTUiare  cu  derivatele  selle. 

*  INDAGARE,  v.,  Indafare,  aceroetă, 
a  iavestigă,  a  caută  ceva  cu  de  amme- 
runtulu. 

*  IKDAGABE,  9.  verbale,  IndaraU*» 
cercetare,  căutare. 

*  INDAO  ATIONE,  8.f.,  lada; atlo,  ac- 
tione de  inâagare. 

*  INDAGATORIU,-(tfm,-fr«!e,lnda- 
gaUr,  indafatrlx)  cercetatoriu,  canta- 
toriu. 

*  INDAGATU,-a,adj.  part.,  ludasa- 
tos;  cercetatu,  cautatu. 

«  INDAOINE,  s.  f.,  Iniig;  Indaţe*; 
cercetare  minutiosa,  indagatione. 

INDAFARE,  T.,  dapinare,  add^ultu 
de  mâncare;  lek.u  se  indapă,  a  mancă 
maltu.  Se  confunde  cu  indopare. 

mDAFATTJ,-(i,adj.  part.,  dapibaa  m- 
taratBB,  saturata. 

INDATA,  adv.,  mox,  llUcor  confei- 
tlm,  actatnn*  protlaos,  Btathn,  evntl- 
nnoţ  extCMplOf  clto,  anblto,  repeate, 
qnanprimuai ;  numai  de  cfltu,  in  mo^ 
menta,  intr'unu  minutu;  cfttu  mai  cur- 
rendaj  indata  ce,  conj.  at  primam. 

INDATINABE,  indaiinu  ai  indati- 
nfidw,  V.,  a«8uefkcere,  a  dedă,  a  depren- 
de;  refl.  a  seindatină,  asaneioere»  a  se 
dedă,  a  se  deprende. 


=y  Google. 


mp. 

INDATINATU,-a,  adj,  part,  Mlltoi, 
evBBiietns,  Hsltatia. ' 

*  INDECENTE,  adj.,tii4eceiiii,  neco- 
vientiosu. 

*  INDEGENTIA,  s.  î.  iDdMtntls,  fapte 
oontr'a  decentid,  necorientia. 

*  ]NDECI8n,-a,adj.,ooii  direnptus, 

'  *  INDECI.INABILE,adj.,  fiideellii«- 
Mllii|cena8epotede(32t»â,nedecliaabile; 
ca  turna,  de  gramm.  vorbe  nededitu^i, 
cari  nu  admitta  declinatione. 

*INDECLINABILlTATE,s.  f.,tenii. 
deeramm.  calitatea  onYentelom  indedi- 

*  INDECOBUrd,  adj.,  Iudflc»n«,  ae- 
corientioBtt,  uritu. 

«INDEFECTIBILE,  adj.,liderMtB3, 
eare  no  pote  încetă,  nu  pote  perj. 

*  INDEFICIENTE,  adj.,  lHd«flel«iii>, 
care  nu  incâta,  durabile,  continuu,  per- 
petuu. 

"■INDEFICIENTIA,  s.  f.,  abnidintU, 
abundantia ;  durabilitate. 

*  INDEFINIBILE,aâj.,qii«d  detlBirl 
n«a  iioteit,  ce  nu  se  pote  definit  ce  nu 
se  pdte  margini,  termină,  determină, 
esplică. 

*  lNDEPINITU,-a,  adj.,  indeflnllna, 
■•■deflnltBHi  niiUis  ratlonibnideAnltiKţ 
nedefinitu,  nedeterminatu;  alle  caruî 
margini  nuae  determina:  tempu,  nwtient, 
Unia,  spaţiu  indefinitu;  nume,  pronwiie, 
verbe,  partiâpie  etc.  sunt  indefinite, 
canda  aceste-aesprimu  una  idea  vaga  ori 
generale,  si  se  ieau  in  sensn  nedetermi- 
natu, in  aensu  incertu. 

*  INDELEBILE,  adj.,  IndeleblUs;  ce 
nu  se  pote  şterge,  nesterau. 

*INDEL1CATBTIA,  8.f.,  lipse  dedc- 
licatetia,  nedelicatetia. 
'     •  INDELICATn,-a,  adj.,  u«»  delica- 
ţii, nedelicatu. 

INDKLDNaABB,T.,  prarorare.aMS- 
m«ţ  remoTera,  «Ivigare,  dUTerre,  pr*- 
ferre  ţ  a  prolungă,  a  prorogă,  a  trage  in 
inogu;  a  alluDgă;  a  intardiă'.a  tra- 
mandă,  a  ammenă  d'in  di  in  di ;  a  de- 
părta de  unde-va. 

INDELUNQABE,  s.  verbale,  amoti«, 
renotf*,  eloiţatlVi df latl^  pror*f«tl«, 
pr*UUOf  ia  t.  s.  verbului. 


IND. 


SB 


INDELDNâATn,-a,  adj.  part.,  ■- 
motas,  r«motii8,  etc. 

INDELUNGD,ra,  adj.,  U^git,  lon- 
grtni|uii8,dlDturiiig,cetine,eedQraIuDgu 
tempu.  In  delungu  proprie  e  adverbiu 
compuBu,  ciimu  se  in^Ilege  d'in  (Vasite : 
a  anunend  in  de  Itmgu,  a  dură  prea  in 
de  lunffu. 

îndemâna,  &Av.(i'iain-de-mana), 
apte,  eniiimftde;  commodu :  nu  mie  indt- 
mana,  ti  sta  la  indemana. 

îndemânare,  v.,  ooansdiiiii  fa- 
cere, a  face  indemana,  a  fi  utile,  a  face 
servitiu,  a  presta  adjutoriu,  a  Bucoarrei 
a  adapta,  a  accommodă,  a  adjntoră;  a 
te  indemana,  a  avă  tempu,  otin,  potera 
abilitate ;  nu  me  indemanedm  a  fi  face 
ce  mi  ceri. 

îndemânare,  8.  verbale,  eonna- 
iam,  «nnmodltaB,  faotlItaB,  commodi- 
tate,  facilitate,  abilitate ;  potMitia;  otin, 

INDEMANATIOn,-a,  adj.,  ■•««•dva, 
ftptas,  dexter;conunodii,^tu,  abile,  des- 
tru,  paratu,  promptu  la  servita,  preve- 
nitoriu. 

îndemnare,  V.,  lnpell«re,  iMi- 
Ure,  esstimiiUre,perBiiTere,adhorUrl, 
eahortarl;  a  dă  impulsu,  a  esoiti,  a  a- 
nimă,  a  attitiă,  a  incoragiă;  a  consilia, 
a  ţiÎBCă;  refl.  a  se  indemnâ  la  lueru; 
candu  siede  la  me$a  eu  mai  muUi,  ae 
îndemna  si  elUt  a  mancă. 

îndemnare,  s.  verbale,  Impilias, 
Inpnlilo,  liattatio,  ex*tlMnUti*f  per- 
motto;  impulsu,  impulsione,  incitatione, 
stimulatione,  ittdemnu,  incoragiare :  nu 
cateptâ  atâta  îndemnare. 

INDEMNATU,-a,  part.  verbului  in- 
demnare ;  iMpuIsoBţ  Incltatis,  exttlMit- 
IntaSf  perraotiB ;  animatn,  incitatu,  în- 
stigatu,  etc. 

INDEMNISARE,  v.,  Indemnev  red- 
dera ,  a  desdamnă,  a  respnnde  cuiva 
dananulu  ce  a  sufferitu. 

INDEMNISARE,  subst.  verbale. 

INDEMNISATIONE,  s.  f ,  ladeui- 
t«B,  actione  de  indemnisare. 

INDEMNISATU,-o,  adj.  part.,  la- 
demuU,  desdamnatu. 

INDEMNITATE,  s.  f.,  lademalUi ; 
indlgnita»,  scăpare  de  damna,  indemni- 
3atione;actuluprln  caresepromitieia- 


=y  Google 


54 


IND. 


âetnnisfttione;  1.  In  juriBprudenti'a  fen- 
daleM'miemnt^a^,  pretiuln  ce  peraonele 
în  possesBione  de  averi  de  mana  mor- 
ta  respundu  domnului  Ia  occasioni  de 
mntatione.  2.  Indemnitate,  actu  prin  care 
representa&tii  nationei  discnlpa  pregu- 
berno  de  cevafacntu  fora  lege  sau  contra 
lege ;  votu deindemnitat^i-mUrte, 3.;  in- 
dmmitate^măigDit&te,  fapta  nedemna. 

1  INDEMNU,  pl.-tin,'  caaM,  Inoita- 
nentnoi,  ratlo|ai*T6ii4l;  motJTii,  incita- 
inenta,  ratione :  indemnulu  ce  m'a  mis- 
calu  se  făcu  acesta-a. 

2  INDBMNU.-a.  adj.,  indl^nns,  vedi 
indifjnu  ei  neăemnu. 

*INDEMONSTRABILE.  si  indemo- 
strahîk,  adj.,  Indcmanstrabllls,  ce  nu  se 
pote  demonstra,  arretă,  esplicS,  docn- 
menti. 

*  rapEPENDENTE.  adj..  tii<l«peik- 
denH,carenu(Î6/)enJede1aunaperson3Bau 
de  Ia  anu  lucru :  poporu.  naiione,  terra 
independente;  spirituind^Knd€nte,cxifi 
nu  ae  laasa  donanf  de  volienti'a  altui-a. 

*  INI>EPENDT,:vmA,  s.f.,  (tndepon- 
dentla),  starea  unui  ce  indn))enâ6nte ; 
facultatea  de  a  Inerădiipp  volî'a  propria, 
starea  unui  poponi  nesuppusii  gubernu- 
luî,  armeloni,  volientîeialtnipopom  ori 
rege:  a  jyroclatnă  independ^mfi'a terrci, 
nationei.  pa^ei :  a  descrie  bellulu  de 
indcfiendenHa  a  poporului  romanu. 

INDEPLENIBE.-escM.  v.,  eomplere, 
adtmplere,  terminări',  Ualre;  a  deplenf, 
a  completÂ,  a  termină,  a  fini,  a  effec- 
tai,  aeEsecută,  urehlisA;  a  se  indeplenf. 
a  se  intempli,  a  se  addnce  la  indeple- 
nire. 

INDEPLENIBE,  s.  verbale,  eomple. 
ttv,  in  t.  B.  verbului. 

INl)EPLENTT01Un,-(on«,adj.,com- 
pletnr,  care  indepîenesce. 

]Nl)EPLENlTU,-a.adj.part..o»mple- 
tUH;  depleuitu. 

INDERECTAHE  si  inderq}tare,\eii 
indreptare  si  derivatele  selle. 

INDIOUETRICESCE.  adv.,  pertiuMl- 
ter,  contam aoltor,  «bstfiiHte,  iu  moda 
pertiuace,  iu  modtt  obsiinatu,  in  modu 
renitente,  cu  reniteuUa. 

IHDEIlETRICiA,  (reu  inderetr.  au), 
8.  f.,  portiuariti,  cVDtHBiMiti,  oliatlnatl»> 


nrp. 

perrloaoU,  calitate  sau  fapta  de  truJe- 
retricu :  cu  greu  poţi  invinţ^  indere- 
trtci'a  acestui  omu. 

INDERETRlCIRE,-esc«,  v.  refl.,  re- 
fragarl,  adrerSBrl,  renitf,  r«Histere;  c«n- 
tumacem  se  extribflre,  repufrnare;  a  ^e 
oppone,  a  se  atretâ  pertinace,  obsti- 
natn,  renitente;  a  resîate;  a  fi  contrariu. 

INDERETRICIRE,  s.  verbale,  c»n- 
tumacla,  pei'rleacla.  pertliiaeia,  «bitl* 
iiatlo,  carebrositas.  in  t.  s.  verbului. 

INDERETRICIT0,-a,  adj.  part.,  re- 
nltens. 

INDERETRICU,-a.  adj.,  (reu  inde- 
retnicu;  it.  ritroso;  fr.  r^tlf),  perHe», 
pertinax,  oontuniaxt  obstlnatus;  care  in 
locu  de  a  merge  inainte  da  inâeretrtt; 
de  ac(,  obstinatu,  indocîle,  rebelle,  re- 
nitente, recalcitrante,  pertinace,  etc. 

INDERETBU,  adv.,  r«tr*,  retror- 
Kam,  inapoi;  a  dâ  inderetru,  a  restîtnf; 
a  se  -dâ  inderetru.  a  retrogradă;  a  ae  in- 
toree,  a  esită  :  oroîoffiulu  a  remasu  in- 
deretru, intardia,  a  intardiatu;  ca  pre- 
po9itioneinipropriaiBdere(rMadniittear- 
ticlillu  :  inderctruîu  casei,  d'tTideretrulu 
casei,  inderdrulu  nostru,  d'indereiruîu 
nostru,  etc.  Pentru  celle  alte  compuse 
analoţre,  vedi  retro  si  rrfrw, 

INDESARE,  V.,  densare»  condensar*. 
fipi-isare,  ««mprinere,  a  compreme,  a 
stringe,  a  pune  deaii  im'a  longa  sau  pre- 
ste  alfa:  a  se  indesă,  a  seintnide,ase 
împinge  uuiilu  intr'altnhi,  a  se  stringe, 
a  se  mesteci :  aindesâ  ffranulu  in  sacei: 
a  indusa  caciiilVa  in  eapu;  toii  se  indesa 
la  Miancofe  si  fugu  de  lucru. 

INDESARE,  3.  verbale,  cempressio, 
densatlo,  condengatio,  in  t.  s.  verbalul. 

INDE,^aTLT,-h,  adj.  part,  deiiHatuM, 
compi-oHSDS,  niasaivu,  compacţii,  tare  : 
omu  indesalu,  vorha  imjesa/a'dlctiim 
pressnm,  vox  prcssa;  verAia  indesata. 
crambfl  densa,  braselca  dcnua;  saccu  in- 
desalu,  saceus  refertas. 

îndesi  KE,-sacw,  v-,  cu  sensn  pucînu 
diverBu  de  precedentele  inâesare :  a  in- 
desi  cu  vcnirea=jentit»TO,  oppusu  Ia  : 
a  rari  oit  venirea. 

*  INDESCRIPTIBILE,  adj.,  Indes- 
crlptlbUt»,  ce  iiii  se  pota  dedcrie. 
IJJDESEKTU,  adv.,  (cviupUMU  d'inw 


=y  Google 


IND 

sr  desertu.  si  mai  bene  ar  fi  a  ae  scrie 
(lespartitii  in  clemeiitete  selle  :  in  de- 
şerta), TriiNtrui  inanlter,  iii<.-tiS8Uin. 

•  INnEUTUUCTlDlLE.nnod  ilirul  nou 
]i«tettt,  ce  nu  se  pote  distruge :  essenti'a 
lucntriloru  este  indestructibile. 

'  INDESTRUCTimLlTATE,3.f.,  sta- 
rea sau  calitatea  de  indestrticlibilc. 

lNDESTULLAKE,-c<îtw.  v.,  satur»- 
cert-,  co  II  ten  tom  re<I<lerp;  a  dă  destullu, 
u  proctirLl  ilestullu,  a  face  destullu,  a  sa- 
tisl'ace,  a  contenţii;  a  imatură,  a  nutrf. 

INDESTULLARB,  a.  verbale,  satie- 
tns,  saraolenţia,  sntfitraetlff)  in  t.  s.  ver- 
bului. 

INDESTULLATOKIU, -ima,  adj-, 
aufiicless,  care  indestulla,  impaca,  sa- 
tura, etc. 

INDESTULLATU,-«.  adj.  part.,c«n- 
tenluu,  surttoi«nter  prorlsux,  care  arc 
destullu. 

[N  DESTULEI  RE.-e.9Ctt.  vedi  imies- 
tulltire  cu  derivatele  solit:. 

lNDESTULLU,-«,adj.,  vedi  dcsiuUu. 

INDESUIRE, -^cu,  vedi  indesare. 
de  care  dillere  cu  intellessulii  iu  frasi 
ua  :  a  se  indeaui  intr'unu  coltiu  de  garda. 

«lNDETERM[NABILE,adj.,lutfeter- 
mluabills,  co  nu  se  pote  determină,  de- 
tlnf.  ^ 

•  INDETERMINATiONE.a.r.,  «nn- 
vtatla,  aalmi  fluctuaţi»,  dubietate,  incer- 
titudiue,  irresolutione. 

•  INDETERMINATO,-u,  adj.,  lude»- 
nituB)  non  ilellnltuH,  iuuertuMţ  ceuuare 
certe  margini  aau  termini,  iudefinitu, 
nemărginit»;  dubiosu,  incortu,  indoîosu, 
indecisu,  irreaolutu.  Iu  geometria  sau 
matliematica,  problema  indetertninata, 
caroi  SC  potu  <U  mai  multe  aolutioni; 
cantitate  indulerminata,  care  nu  are  certe 
si  determinate  margini. 

INDETORARE,-«!iM,  v.,  obligare, 
obittriiiirere,  kto  ulleno  obstrinf  oro;  (le- 
it Ua  contrah  ere,  orucinoi  priBttare,  ţra- 
tiain  liat>er«;  a  obliga,  a  inipone  obliga- 
ţiuni, a  constringe.  a  fortiă:  aindtdord 
[irf  dnK-va  a  face  ceva;  a  se  indctoră,  a 
se  obliga,  a  face  detorie;  a  se  iuipro- 
luută:  ;i  sy  legii,are«ininde pentru ciiie- 
v;t;  UiiTurile  mc  uu(dor'^<i  a  mrrife  in 
cetate;  sum  iiideU/ratuprin  i}n}iHi)i3io- 


IND. 


56 


nih  tneUc;  ti  retiiamu  tare  indetoratu. 

INDETORARK,  s.  verbale,  obilira. 
tio,  in  t.  s.  verbului. 

lNDETORATU,-«.  adj.  part.,  obll- 
iţatuif,  «bijtrletiiH. 

INDETORIRE,-cscM,v.,  vedi  indeto- 
rare. 

"  INDEVOTIONE.  s,  f.,  Indetotlo, 
lipse  de  devotione. 

*  INDEVOTU,-a.  adj.,  liid«Totn8, 
fora  devotioue,  irreligiosu. 

*  INDIANA,  s.  f.,  epecia  de  paodia. 

*  INDIA  VOLIRE,  si  indiabolire.-escu, 
V.,  vedi  indradre. 

*  INDICĂRILE,  adj.,  IndlcabillB»  ce 
I  se  pote  indicii,  ce  ae  pote  nrrf(â. 

I  *  INDICARE,  T.,  iadieare,  a  arretti, 
I  a  inaemnă,  a  inacieutiă,  a  declară,  aan- 
I  nuntiă,  a  divulgă,  a  publică  :  pre  candu 
'  e  indicata  scdenti'a,  adunarea? 
\  *  INDICARE,  g.  verbale,  lndlcatlo,in 
I  t.  s.  verbului. 

*  INDICATIONE,  s.  I.,  indicaţi»,  de- 
moDBtratl»;  actione  prin  care  se  indica; 
arretare,  semnu,  indiciu. 

*  INDlCATIVU,-a,  iMdieatiTu»,  care 
,  are  poterea  de  a  indica,  prin  ce  se  in- 
I  dica,  ac  arreta  ce-va. 

*  INDICATIVII,  s.m.,  iu  grammatica, 
modulu  prin  care  se  indica  direutu  lucra- 

'  rea  unui  verbu. 

*  INDICATOiaU,-i-»-w,  adj.  s.,  In- 
dicator, care  arreta,  care  indica;  arre- 
tatoriu. 

*lNDICAXU,-a,  adj.  part.,  iudicatus, 
arretatu. 

*  INDICE,  a.  m.,  Index,  care  arreta,, 
arretatoriu;  tabla,  elencu,  coiispectii, 
regiatru,  scara,  catalogu;  repertoriu  de 
cârti;  degetulu  arretatoriu  inco  Sf  dice 
indice;  unu  arca,  sagctta,  mana  care  se 
pote  inverti  spre  a  arreta  ce-va  ineo  se 
numesee  indice;  congregatione  de  in~ 
dice,  se  nutnesce  in  Rotn'a  congregatio- 
nea  care  preveghiedia  censm-'a  cartiloru 
siregistrcdiaiidr'unu  InJicr  cariile  op- 
imte;  de  aei,  carte  pusa  la  indice,  cou- 
dtimnata;  asia  si :  oimi  pusu  la  imlicc. 

*  INDICBUE,  indieu.  iuiiissi  si  iM- 
dissei,  imtissu  si  indidit,  v.,  indivoro;  a 
intimă,  a  annuntii't.  a  declara  :  a  indice 
bcUu;  a  itidici  adutMre. 


=y  Google 


so 


fflD. 


*  INDICIBILE,  adj.,  InefhblIIa,  Ine- 
lârrablllB,  Udletas,  nespnsu,  ce  nn  ee 
pote  spnne. 

•INDICn],pl.-(e,  liiaiîln«»»rpyBieii- 
tiB,  semna,  argnmentn;  inceputnlu  pro- 
bei, proba  necompleta,  nedeplena;  sem- 
na appareote  si  probabile  co  nnu  lucru 
HBiirte;  symptoma;  conjectura,  presnm- 
ptioDfi,  Rare  pote  fi  &l8a,  dero  care  cella 
pueina  are  caracterialn  de  verosimilitate. 

♦INDICULU  si  mdieellu,  s.m.,lndi- 
snl»,  âemÎDutiTuln  de  la  indice;  indice 
miet). 

INDIECTREi-MCd,  v.,  (d'in  in  si  die- 
ee).  ieevfUre,  a  face  de  diece  ori  at&ta 
e&tn  a  fosta  mai  inainte. 

INDIECTTU.-a,  adj.  part-,  ieouplns. 

INDIEIBE,-escM,  t.,  (d'in  m  si  dieu), 
(l«iim  Faeere,  Inter  deos  referre;  a  face 
dieu,  a  pune  intre  diei,  a  deiflci,  a  glo- 
rifici, a  inalti&penola  ceru. 

INDIEIRE,  s.  verbale,  apotieosli, 
int,  8.  verbului. 

INDTEITU.-a.  adj.  part-,  dens  hetie, 
fllvni;  fig.  nuticredu  se  fuin^eittt,  STlb 
neci  tina  condîtione- 

*  DTDIPFEBENTE,  adj.,liidlirerene, 
Iu  neatram  partem  Incllnana;  care  sente, 
d^ro  nu  e  miscatu,  si  pentru  acea-a  nu 
se  pleca  neci  intr'una  parte  neci  Jntr'al- 
fa;  necicaldu,  neci  rece;  neci  bona  neci 
ren;  nepesatoriu,  fora  interesse,  nesenti- 
torin,  etc.:  îuervri  inăifferenti;  onrn  in- 
ăiffermte.  pre  care  nu  Iu  interesaft  mai 
multu  unu  lucru  de  câtu  altnlu;  care 
n'are  mai  multa  inclinatione  spre  ceva; 
»w^MiMd;^efe«*«,nesentiţoriu;  nwmoi 
indifferentii  potu  judecă  asia. 

*  INDrPFERENTIA,8.  f.,  ludWeren- 
tla;  «tareaanimei  care  nu  se  pleca  neciin- 
tr'una  parte  neci  intr'alt'a,  starea  omu- 
lui inăiffermte;  nesentire,  reeire. 

*  DTDIGENAEB.  t.,  clvltateJenare, 
a  face  indigena,  a  dă  dreptulu  de  indi- 
genu,  a  naturalisi,  a  impamenteni. 

*INDIGENATU,-a,  adj.part.,  otrltate 
donatns,  recoTinoscutu  ca  indigenu;  na- 
toralisatu,  impamentenitu. 

*  INDIGENATC,  s.  m.,  calitate  sau 
etare  de  indigenu,  natnralisatione, 

*  INMGENTE,  adj.,  limigeBBjlipsitu, 
misem,  paupera. 


OID. 

*INDIGENnA,s.  f.,lii«lf«iitla,  sta- 
re de  indi^ente. 

*  INDIGENU,-*!,  adj-,  inilgmu  si  In- 
dlfeniiB,  nascutu  in  acea  terra;  pamm- 
teanu. 

•INDIGESTIBILE.adj.,  liidf>teet»l- 
Ub;  ce  nu  se  pote  digere,  greu  de  mis- 
tuita. 

*INDIGESTIONE,s.  r.,  IsdlţesU»; 
stare  a  cellui  ce  nu  digere,  nu  mistufl 
nutrimentele  d'in  stomachu. 

'INDIGESTU,-a.  adj..  ladlfeiins,  ca 
nu  e  concoptn,  nu  se  pote  concooe;  fig. 
confusu,  desordinatu,  rude,  nelimatn. 

*INDIGETE,  s..  ladlKes,  eamu  ina- 
cellnasi  intellesn  cu  indiţ/enu.  applicatu 
de  antici  in  specie  la  dieţi  si  eroii  na- 
ţionali :  diei  indifjeti. 

*INDIG1TARE  sau  indegitm-e,y.,Amr- 
retă,  a  face  semnu  cu  degiit^u,  n  de  tet 
prin  vorbe  sau  altu  cumn-va  a  face  at- 
tentu;  a  însemnă,  a  numf,  a  memora. 

*  INDIGITABE,  s.  verbale,  iBdlelan, 
in  t.  s.  verbului. 

*INDIGITATU,-(i.  adj.  part.,  Ivdlgt- 
.  tatM. 

«INDIGNARE,  t.,  lBdIraari,aBe8Dp- 
peri,  a  se  menii,  a  se  irrită  forte,  a  se 
revoltă,  a  se  infuriă. 

«INDIGNASE,  «.verbale,  Indlraatl», 
in  t.  s.  verbului. 

*  INDIGNATIONE,  s.  f..  fndiţnatle, 
reaentimentn  ce  escita  una  fapta  rea; 
supperare,  menfa,  furia, 

*  INDIGNATIVII,-a .  adj.,  Indlrna- 
timt,  care  se  indigna  usioru. 

'     *INDIGNATORIU,-<ono,  adj.,  care 
indigna. 

*  INDIGNATU,-a,  adj.  part.,  lidlg- 
natBB. 

*  INDIONITATE,  s.  f,  in41fBltM; 
conU. dignitate=ămnitate;  nedignitate, 
nedemnitate;  sctione  necovientiosa,  ne- 
drepta,  perfida;  insuffieieniiade  meoitu; 
calitate  odiosa,  prin  care  cineva  este 
reputatu  de  indemnu  la  ceva;  insulta, 
affrontu,  barbaria,  crudime,  etc. :  a  mf- 
feri  indignitaii. 

*  INDIGNU,-a,  adj.,  Indlirnag,  »*■ 
demnu.  nemeritata;  care  nn  e  demnu, 
care  nu  merita  nemica. 

*  INDIGU,  B.  m.,  ladlemn  ( mai  btne 


=y  Google 


IMP. 

indim,  ea  nuscnliDU  d'in  adj.  indieu-a; 
ren  inso  sub  form'a  indigo);  plants  ce 
eresce  in  Indie;  colorea  ce  se  trage  d'in 
snccniQ  aeellei  plante :  suntpla^tioni 
n  fohriee  de  Jndim. 

*  INDILIGENTE,  adj-,  ■■«llftena.ne- 
^ligente,  lenosn,  fora  voia  de  lucru. 

«INDILIGENTIÂ,  s.  f.,  IndiUxcntla, 
nefcliRentia,  lene. 

INDIMETATIBB  san  indiumetatv'e,- 
«SCH,  T.,  dlmtdiare,  a  impartf  in  done 
'  medietati;  Tedi  medJetatire. 

INDIMETATITU  san  indmmetatita.- 
a,  adj.  part-,  dinIdIatMjTedî  m^ietatitu. 

WDlOSSR'E.'esea.  t..  denittere,  «e- 
prlB«re,  hUMlIUre,  a  lassâ  diosn,  a  n- 
mili;  refi.  a  se  in^osi,  a  se  hasi  diosn,  a 
se  amili. 

INDIOSITtJ,-(i.  adj.  part.,  demlssut, 
deprexais,  hanlIlB,  leasatn  diosu,  ple- 
cata, nmilitn. 

INDIOSn,  adv..  d««rBiiii»  mai  bene 
separatn  in  diosu.  Badeein'averbulni  in- 
diosire. 

*  INDlKECTTI.-a,  adj.,  Indlreetas  ; 
contr.  diredu.  care  nn  e  de  a  dreptulu, 
CI  pre  a  laturea  :  caUe,  critica,  lauda, 
ee^ione  indirecta;  medUoce  indirecte; 
scirea  acesta-a  mi  a  venitupre  eoiile  in- 
directa; linia  indirecta  sau  ecMaterale, 
in  oppOHitione  cu  linia  directa;  dare, 
eontributione  indireda.  pusa  asnpr'a  ob- 
iectelom  de  conimerciu  sau  asupr'a  al- 
toru  lucruri, de  carie  necessitate  nnmai 
eventuale. 

INDIBEPTABB,  si  celle  alte,  vedi 
îndreptare. 

*  INDISCIPLINABILE,  adj .,  nou  dls- 
elpUnabtUs,  care  nu  se  pete  disciplină. 

INDISCIPLINATU,-a,  adj.,  Indlsol- 
pllnatBB,  nedisciplinatu,  neinretiatu, 
ignorante. 

*  INPISCBUTIONE.  s.  f.,  Intemperan* 
tta,  tenerItasT  contr.  discretione:  lipse 
de  discretione:  lipse  de  prudentia  m  lu- 
crare san  vorbire;  nsîorentia  in  vorbe; 
neabilitate  deaallege  tempuln  sau  vor- 
bele candu  faci  ori  vorbesci  ceva:  a  cont- 
mitte  una  indiscretione,  a  face  una  fapta 
indiscreta. 

*  INDISCRETUrd,  adj.,  ladlseretua, 
contr.  diaeretu,  neintellepta,  fora  jude- 


^D. S7 

cată,  Dsîom  la  mente,  nsiom  Ia  vorbe : 
fapta  indiscreta,  omu  indiscr^,  eoventu 
indiseretu,  limha  indiscreta,  semnu  in- 
discretu.  căutătura  inăigrceta. 

•INDISCUSSU,-o,adj.,  ladliensHi, 
fora  discussione,  neâesbătuta,  neeerce- 
tatu. 

« INDISPMSABILE,  adj-,  aeeMsa- 
rlns,  ca  nu  se  pete  dispensă,  de  ce  nu 
se  pote  dispensă,  necessariu :  ddorentia 
indispen8{d>ilc ;  lucru  indiapenstASe , 
fortn  neceasarin. 

'  «INIIISPONIBILE,adj.,deqaodi«penf 
■•II  peteit,  despre  ce  un  se  pote  dispune, 
avere,  parte  indisponibile,  bunuri  sau  a- 
veri  despre  cari  legea  nu  permitte  a 
dispune  sub  titlu  gratuita  sau  prin  tes- 
tamentu. 
*  INDISPOSmONE,  s.  f.,  levfa  larale- 
tndo,  usiora  alteratione  în  sanetate;  sta- 
rea acellni-a  care  nu  se  sente  bene;  a- 
versioue,  disgustu  ce  sente  cineva  fa- 
cla cu  altuia :  ellu  svffiere  de  una  mica 
in^spcsiiione. 

INDTSPUSU.-a,  adj.,  Indlspctlti», 
mt%Tf  InflrmnH,  male  aflectos.  Infirma 
valetndlne  alTeetBH,  care  nu  e  bene  dis- 
pusu;  care  sente  alteratione  de  sanetate; 
care  se  sente  reu,  nesanetosu,  alteratu 
in  sanetate;  infirmu;  afiindispususpre 
ceva,  a  nu  av6  inclinatione  spre  ceva. 

*  INDISPUTABILE,  adj.,  ludlspota- 
bills,  ce  nu  se  pote  dispută. 

*  INDISSIMULABILE,  adj.,  iodiisl- 
nnUbllIi,  ce  nn  se  pote  dissmtdă. 

*  INDISSIPABILE,  adj.,  ce  nu  se  pote 
dissipă,  resipt. 

*  INLISSOOABILE,  adj..  liidlBi»ela- 
blIU,  ce  nn  se  pote.  desparţi. 

*  INDISSOLUBILE,  adj.,  iQdlssolnbl- 
llii,ce  nusepoteiJmo!ve,desface,deslegă: 
unione  înăissoltAile.ftKUrimoiUu  indts- 
soluUle  la  catolici. 

*  INDISSOLTJBILITATE,  s.  f.,  (In- 
diiBAlnblUlks),  stare  sau  calitate  de 
inăissolvh^e :  inăiseoltdnlitatea  aun^i 
m  acid^u  nitricu;'  inâissolvhiUtatea 
matrimoniulm  la  eatoliei. 

*  INDISTINCTU,-B,  adj.,  lodlstlao- 
tnBj'ce  nu  e  bene  distincta  :  sonuri  in- 
distinde.. 

*  INDISTINOIBILE,  adj.,  «nod  non 


jyGooglc 


58  _  IND.  

Bilmittit  dlbtlnotioiiem,  ce  nu  se  pote 
distingr.,  ce  nu  pote  fi  distinsu. 

*  INDISTINSC,  vcdi  intUstmctu. 

*  INDTSTTNTU.-fl.  adj.,  indlstinctus; 
nedistinsii.  confasu;  neperccputu,  ne- 
sentitu,  nevedutu. 

*  INDISSU,-a.  participiiilu  verbului 
indicf.re.  IinHctus;  declaraţii,  pnblieatu. 

*  INDIVIDU,  s.  m.,  In^UWuiiin,  ce 
nu  se  pote  divide,  fientia  indivisibile; 
vedi  indivwluH. 

*  INDIVIDUALE,  adj.,  sin^rularlx, 
pnrticularls,  relativu  Ia  ibdividuu. 

*  tNDTVIDUALI3ARE,-(^iM ,  v.,  a 
reduce  la  indlviău:  a  tractA.  a  presontA 
«nu  ce  in  individualiintea  sea,  a  dd  1«- 
crnlni  c aracterin  propriu,  prin  care  se  se 
distiDg:a  de  tote  celle  de  spcci'a  sea. 

*ÎNDIVlDUALISATD,-«.  adj.  part., 
redussu  la  indiviăuu. 

*  TNDIVIDUALTSMU,  s.  m.,  (fr.  m- 
aivldnallsrao),  system'a  de  a  scpavâ.  lu- 
crurile, studiele,  fientiele,  opposita  s}n- 
rit'daî  do.  associationc. 

•INDlVmUALITATE,  s.  f.,  (fr.  In- 
divMnalit^),  rationea  formale  a  indivi- 
dului; CC  constitne  individulu:  siufruln- 
ritate,  personalitate,  particularitate, 

*  INDIVIOirU.  pl.-w,  indlTldiiiim; 
fientia  indivisibile,  persona. 

*  INDIVINARE,  V..  iIlTinare,  vntl- 
eluari,  hariolari,  nitnra  anţtirare,  prio- 
Hagire.  pFndlcere,  preiiiintlnr<-,  prtc- 
^elltIreţ  proBptcerc,  Gonjeetarl,  conji- 
eere;  u8)<e(|ui  conjectura;  a  divină,  a 
spune  viitoriulu,  a  prevedi^,  a  presentf. 
a  predice,  vedi  ăivinare. 

*  mniVINARE,  3.  verbale,  divlna- 
llo,  vaiicinliim,  faoiiltaiea  de  u  divina. 

*  INDfVINATIONE,  s.  f.,  i1lv!naţi«, 
predicere.  presentire:  vedî  divinatione, 

*  lNDlVINATU,-«,  adj.  part.,  divl- 

*  INDIVISiBTLK  adj.,  indlvbiblli»} 

c<î  nu  se  pote  divide,  ce  nu  se  p6te  im- 
parti. 

•INDIVISIlllLITATE,  s.  v.,  (liidl- 
viDJbflIlaH).  stare  si  calitate  de  iiidivi- 
sibik. 

"  LNDIVISU,-.!,  adj..  I.,.iivb«!i,  no- 
iniparlTiii, 

*  INDOUJLI-;,  adj.,  iudocilb,  liidoci- 


itm.  

blUs;  contr.  dacih;  care  nu  se  pleca  la 
admonitioni,  instructioni;  nu  se  lassa 
instrui,  gulienii;  neiutellegutoriu;  nea- 
scultatoriu;  greu  la  eapii,  ineptu  a  in- 
vetiâ  :  earacteriu,  spirita.  eopiUu.  otim. 
callu  indocile. 

*  INDOCILITATE,  s.  f.,  Indodlltas, 
liidoclbllltas;  contr.  dodUtalc;  lipse  de 
docilitate;  nesupponere,  neascultare. 

*  INDOCTU.-a,  adj.,  Indooliis:  contr. 
dodtt:  neinvetiatu,  ignorante,  fora  sci- 
entia,  fora  doctrina,  nelitieratu. 

*  INDOCTBINAKE,  v.,  a  instrnf  pre 
cene-va,  a  Iu  adapă  cu  una  doctrina; 
refl.  fl  se  indoelrinâ.  a  se  adapA  cti  una 
doctrina. 

*  INDOCTRINATU,-«,  adj.  part,  ad- 
apatu  de  una  doctrina. 

*  INDOLENTE,  adj.,  minime  d..- 
lena,  sooors,  îuits,  Hejriils;  nepCf>atorill. 
iiesentitoriu .  langedii,  pigrn,  indiffe- 
rente. 

*  INDOLENTIA,  s.  f.,  indolenţi»,  do- 
lorltt  TACuitiiH,  ttirectloui(in'vaciiita«;ue- 
pesare,  nesentire,  langedîme,  pigretia, 
iadifîerentia. 

*ÎNDOMABILE,  adj.,  IndontAbilIti; 
care  nu  se  pote  domită,  iieinfrenatu,  ne- 
snppusti,  ueinrinsu. 

INIX)MITU,-«,  adj.,  indoinitns;  nein- 

frenatu,  neinvinsii,  furiosu,  svonturoRU. 

INDOMNEDTEIRE,-CTCw,v..dei«c»re. 

*  ÎNDOPARE,  V..  elTorcIrc.  refer- 
oireţ  Tarclre;  Iiisprere,  exsattirarr,  sa- 
Slnarr;  a  astupă  cu  dopu:  a  inipl»?,  a 
satura,  a  imbuibâ  :  a  indopâ  ixisscrik: 
(t  indopâ  cu  mâncări  pre  cineva:  refl.  a 
se  indopâ.  a  se  iiupl^. 

*  îndopare,  s.  verbale,  rareltiun, 
Insitlo,  exsatiiratl»,  in  t.  s.  vcrinilni. 

*  INDOPATU,-a.  adj.  part.,  refer- 
tuNy  exxaluratii». 

INDORARE,  v.,  vedi  indurare. 

*  TNI>ORSARE,-edm.  v.,  (fr.  endos- 
ser),  a  pune  ceva  in  doi-sii,  in  spate;  in 
speciale,  a  scrie  una  rosolutione  in  dor- 
sulti  siipplicci  ;  a  indorsă  hhu  camhitt. 
fioîlitia,  a  pune  in  dormi  ordinea  de  a 
rcspnnde  >a  alta  per.soua  simim'a  imli- 
cată  in  caiubiu,  in  scrissore.  ct-c. 

«INDOHSARIi;,  s.  verbale,  (fr.  en- 
doaseracHt),  in  t.  s.  verbului. 


.yGooglc 


nro^ 

•  mDOESATU,-», adj.  part:,  (fir.  en- 

*INIMMtSU,  adv.,  in  dorso;  m  dosii, 
in  spinare,  in  spate  :  in  dorsu  la  oam- 
biu,  scriBsore,  ele. 

*  lNDOSARE,-*'rii«,  vedi  iiidorsare. 
INDOUENTIÂ,  B.  f.,  dHbian,  diibte- 

tos,  stare  dubia,  dubietate. 

INDOUIOSD,-«,  adj.,  dnblns,  du- 
biOBU.  ' 

INDODlRErescu.  v.,  dipllearc,  «e- 
rainare»  itet%it,  plioareţ  a  face  doui, 
a  Gace  doue  parii;  a  plică,  a  curbă;  refl. 
a  se  indoul,  dubltara,  «mblzerot  a  du- 
bită. 

INDOUITIONE,  s.  f.,-4iibiutl»,  stare 
iudouiosa,  dubitatione,  esitatione. 
.  INDOUlT!OSU,-«,  adj-,  ««xibllis, 
care  86  pate  indouj. 

INDOUlTOKIU.-ioriu.  adj.  s.,  flec- 
teaa.  eurbaiis.  care  iiidoucBce. 

lNDODITU,-a,  adj.  part.,  dnpllemlui, 
dupliitt.  daplcx,  flexuit,  duplicat». 

INDOUITUUA,  3.  r.,  nexio,  Rexor», 
n«viiij.  stma,  rateu,  plicatura. 

INDKACmE,-escw,  v.,  furere,  «l«- 
iMMcIujrl,  malnra  ^cuiiim  In  aliqiioin  lo- 
oum  ar>feBser«;  exii^tar»;  adiaboto  vb- 
sideri,(it.  tiidrAiiar«,  indragar8l);aface 
Uracu.  a  se  face  dratM;  a  ti  coprensu  de 
dracttlît:  a  supperâ,  a  turbură,  a  adduce 
iB  furia,  a  infuriă;  refl.  a  se  indrat^,  a 
înneboni,  a  S  allu  dracului,  a  se  inl'u- 

ÎNDUACIKE,  s.  verbale,  ftir»r,  dla- 
boltcng,  obsesslo,  eDergema,  in  t.  s. 
verbului. 

iNDRA01TU,-a ,  adj.  part.,  dnns- 
■lacBS,  a  4»mon«  «bseswt,  exerţauie- 
BUN ;  luriosu,  cupreuBu  de  turbare,  de 
furia;  care  are,  precumu  se  dioe,  pre 
dracuiu  in  ellu;  coprenitu  sau  possessn 
de  draeulu;  reu,  forte  reu,  furio.su,  tur- 
bătu  :  spiritu  itiăracitu;  caile  tndraeita, 
periculosa,  rea. 

INDKEPTARE,  indreptusi  inăreptc- 
ăiu,  V.,  dirigeret  reţerei  dlspoHere,  «r- 
dlnarr;  nquare,  ettmplanare,  emeudaro, 
tUbi  altcnl  monstrare,  a  derege,  m  or- 
dină,  a  dispune,  a  rt^^lă;  a  applană;  a 
correge,  a  iiubunetatf,  a  face  mai  bonu, 
a  pune  io  stare  mai  booa,  a  repară;  a 


INR 59 

arrettă  cniva  callea;  —  refl.  a  se' în- 
drepta, emendari,  meilor  fleri,  a  se  e- 
niendă.  a  se  face  mai  bonu,  a  deveni 
mai  bonn;  a  se  deaculpâ,  a  se  justifică; 
—  a  SC  adressă  cotra  ceneva  :  o  st  în- 
dreptă errorile;  a  îndreptă  unu  ojmin- 
nainte  de  typarire;  a  îndreptă  styluUt; 
a  îndrepta  una  nave  dupo  ventu;  a  în- 
dreptă pre  cineva,  a  Iu  instrui,  a  î  ar- 
retă,  ai  indică,  a  i  spune  nnde  siede co- 
tare, a  Iu  pune  pre  caile;  a  iiidr^rtâ 
unu  tanu,  a  puntâ,  a  dire<,'e  unu  tuDu; 
se  îndrepta  tempulu,  se  face  teupu  for- 
inosn,  a  s«  îndreptă  sj^re  bene,  a  recu- 
cuperă  sanetatea,  a  deveni  eanetosu ; 
a  îndreptă  unu  (/uttu  strambu. 

INDUEPTARE,  s.  verbale,  reetl»,  di- 
recţi*, ditpositin,  «rdtnalin,  »(|iialif>< 
eorroctio ,  «neiidatio :  rin  mvnfltratlo, 
cxcusatio,  purţratio,  jastllleatlo,  in  t.  s. 
verbului. ' 

INDEEPTATOmU,-/oWo,  s.  adj.,  rec- 
tor, director,  «rdluator,  onendator. 
HODstrutor  vln>  care  îndrepta,  direţre. 
correge,  emenda,  arreta,  repara,  recti- 
fica; conductoriu,  correctorin;  si  ca  sul)- 
stantivu  reale  pentru  ori  ce  Heuniu  care 
urata  una  directione. 

INDKUGAUE,  v.,  orassu  flia  dseţre. 
a  torcc  fire  grosse;  fig.a îndrugă  wulle. 
a  vorbi  multe,  a  vorbi  nimicuri. 

*  INDUBITABILE,  adj.,  Indubltabi- 
llg,  neăubitahik,  ce  nu  se  pote  pune  la 
tndouentia,  ce  nu  sufFere  dubiu;  certu, 
secuni. 

*  IND0BITAT0,-a,  adj.,  Iiidabttatas, 
nedubitatu. 

INBCCERE,  indussi  si  îndt*ssci,  iu' 
duseu  ai  înduc^,  v.,  Udneere)  a  intro- 
duce pre  cineva  undeva;  a  duce  tii  ceva 
sau  la  ceva,  mai  allessu  reu :  a  înducc 
in  errorc,  în  peccatu,  in  tentcUionc. 

INDUCTIONE,  a.  f.,iiidiictlo,  actionc 
de  inducere,  introducere,  introductione, 
indemnare,per8Uasione,argum6ntatione 
prin  care  se  demostra  una  prepositione 
enumerandu  diverse  essemple;  conse- 
centia  ce  deriva  d'iu  ore-eare  lucru;  sup- 
(lositioue,  hypothese;  modulu  de  a  probă, 
de  a  judecii  veritatea  unei  formule  k*^- 
uerali,  prin  appiicationea  ei  la  caşuri 
speciali. 


=y  Google 


w 


WD. 


INDUCTIVn,-a,  adj.,  (fr.  la<Retif); 
ce  se  face  prin  indaetioDflsfaMonmiwti/u 
mdttelivu. 

INDUIOSIABE  si  induio8ire,-escu. 
V.,  a  atinge  aDÎm'a  a  desceptă  cotn- 
pasaione.  a  mÎBC&,  a  emoţiona;  refl.  a  se 
emoţiona,  a  se  coprende  de  compassione. 

rNDUIOSniE,s.  verbale.  compaBsione. 

INDUIOSITU,-n,  adj.  part-,  coprensu 
de  compassione. 

îndulcire, -eseu,  v.,  ladiilou-e, 
iileare,  dnleanre,  dnlee  reddere,  tnai- 
perare,  Mitiţare,  pUenrr.  s  face  dulce, 
a  tempera  acrimea  nnoi  luoru  acrn;  a 
n)ittf;r&:  a  itnblandf,  a  nsiorÂ;  refl.  a  se 
indtăd.  %  deveni  ăidee:  a  se  desmeniă, 
a  se  imUandi;  fi^.  m'am  indtdeiiu.  am 
mancatn  came  in  di  de  seccu;  a  inăuld 
imecateîe.  a  pune  aacharu  in  elle;  a  in- 
duld  una  espressione.  a.  correge,  în- 
dreptă; a  ithjuîcf  meni'a  cuiva. 

îndulcise,  s.  verbale,  dnleoratln, 
■IMntlo,  în  t.  g.  verbnlni. 

INDULCITOBnT,-<oKa,  adj.,  dale»- 
raasi  BUiiţaBH»  care  in^ăcesee,  care  mi- 
tiga,  stenipera- 

INDUICrrD,-a,  adj.  part.,  ednloatog, 
wlMjratne,  ■i*llltiiB|  lenitiiK,  sedatna, 
t«mp«ratBS(  pIwtatMi. 

INDULCmJBA,8.  f.,  resultatuln  ac- 
tionei  de  îndulcire, 

•  INDULGENTE ,  adj. ,  Endulgens  , 
care  i^rta  nsiorn  rellele,  defectele;  blan- 
du.  boon,  îertatorin,  toleraate,  sufferi- 
toriu. 

•  INDULGENTIA,  s.  f-,  indnlyentU, 
raellItM,  remtBBU,  facilitatea  de  a  iertă 
errorile  si  offensele;  blandetia;  bonitate. 

•  INDULGERE,  indulai  ai  indulaei, 
inâuhu,  v.,  Udnlşere,  a  fi  indidgente, 
blandu,  tolerante,  trecutoriu  cu  vederea 
de  rellele  ce  făcu  alţii;  a  tolera  cu  bo- 
nitate. 

1NDIÎPI.ECARE.  V.,  fleetere,  persBa- 
4ere.  a  persuade,  a  face  ae  creda,  a  miş- 
că; refl.  a  se  in^^cd,  fleetl,  persua- 
dflii,  a  se  persuade,  a  se  determină,  a 
se  mÎBcă;  a  cede,  a  consentf :  cu  roga- 
Honi  nu  Vindupleci;  pre  eerbieosi  nu  i 
poţi  inAipJeed. 

ÎNDUPLECASE,  s.  verbale,  pereiiB- 
il«,  in  t.  s.  verbului. 


INDtJPLEOATD,-a.  adj.  part.,  per- 
SBaaai. 

INDURARE,  v.,  1.  mliererl,  a  av« 
miaerieor<Ua :  in^tra-te.  dmine.  de  noi; 
avartdu  abid  a'a  inăuratu  se  mi  dea  una 
hucateUa  de  pane;  ce  omu  imfMfrtAt  la 
anima,  in  câtu  nu  se  indtira  de  nemţea! 
dero  si :  domne,  nu  te  india-â  de  noi  =; 
aibi  misericordia  de  noi; —  S.dnrare,  ii- 
dnrare,  obtf  orftieere,  a  face  duru,  aintari 
a  impetrf;  (caventnlu  provine  :  a)  in  în- 
semnarea de  sub  l.dinm8Îij()ru,dor«(ie 
anima;  i)  fn  Însemnarea  de  sub  2.  d*in 
in  si  durti=tare,  impetritu,  etc.;  sprea 
scapă  d^ro  de  ambiguităţi  e  bene  a  se 
scrie  in  însemnare  de  la  1.  snb  form'a , 
indorare). 

INDURASE,  s.  verbale,  BlMneor- 
diB)  BtBeratlo,  coraKlBeratlojdBraHo^  in 
t.  s.  verbului, 

INDURATOSKF.-o.  adj,  a.,  Mlserl- 
fl«rBj  dirator.  care  indura  sau  se  indara. 

INDDKATU,-a.adj.part.,nil8«rle«n| 
daratna. 

*  INDUSTSIA,  s.  f.,  Imdastrla,  dili- 
gentia.  desteritate,  abilitate  ingeniosa; 
arte,  studia,  măiestria,  professione  me- 
chanica  oH  mercantile:  tnâus^rias^iitee 
in  genere  la  tote  ariile  de  mechaniea  si  de 
manufactura,  in  oppositione  cuajrietiZ- 
tur'a:  locnt.  de  iWujţMa:=într'aden8n. 

INDUSTRIALE,  adj.,  relatîvu  Ia  in- 
dustria, ce  deţiende  de  industria,  ce  pro- 
vine i'iv  inăuairii:  arte  industriale: pro- 
feasioneindugtriale:  producte  industriali; 
espoaitione  in^atriale:  etc, 

«  INDUSTRIOSn,-a.adj.,iBduttHoB, 
Industrie  SUB.  care  se  adopera  cu  deste- 
ritate,  cu  diligenţi»  si  abilitate  de  a  in- 
ventă si  applîcă  mediloce  si  moduri  de 
lucrare,  de  essecutare;  ingeniosn,  destru, 
laborJosu,  a,eti-va;  unu  lucru  indtatriotu, 
facutu  cu  mare  măiestria,  cu  mare  arte. 

*  INEBSIASE,  V.,  Inebrians  vedi 
imbdare. 

*  INECALE,  adj.,  limtiuallB,  contr. 
ecale;  ce  na  este  de  acea-ast  durata,  de 
acea-asi  valore,  de  acea-asi  intensita- 
te, etc. :  cantităţi  inee(di,  omeni  de  con- 
diiioni  inecali. 

'  INEGALITATE,  B.  f-,  innqaalItM, 
contr.  ectAitate;  calitate  de  inetâle. 


.yGooglc 


mm. 

*  IN£DlTU,-a.  a((j.,  la«illtiH,  nepu- 
blicatu,  Detyparitu  inco,  nepromiilgatu, 
nedatu  inco  la  lumina. 

*  INEFF ABILE,  adj.,  ineffsbllta,  ce  nu 
sa  pote  espreme  prin  cnvente,  indicibile. 

*  INKFFABILITATE,  3.  f.,  Ineffabt- 
Ittuy  calitate  de  ineffiănle,  natura  inef- 
fabiU.       • 

*  IKEFFIGACE,  adj.,  taeraou,  care 
nu  produce  naci  unu  effectu. 

*  INEETICACIA  si  inefficaataie,  s.  f., 
ineflieaDlH,  lip<<p  de  efficacitaie,  lipse  de 
potere. 

*  INELEGANTE,  adj.,  lnel«gaiii,  fora 
elegantia;  uritn,  neplacutu,  fora  formo- 
setia,foraornameDte,inurbaHU,aepolitu. 

«  INELEGANTIA,  s.  f.,  inelegutU» 
lipse  de  elegantia,  calitate  de  inelegante. 

*  INELiaiBILE,  adj.,  ce  nu  se  pote 
allege,  care  nu  are  calitate  spre  a  ti  al- 
lesan. 

*  INBLIGIBILITATE,  s.  f.,  stare  sau 
calitate  de  ineHgibUe. 

INELLABIU,  s.  m.,  anniiUrla»,  care 
face  ăunelle,  vedi  âHnelîa.riu. 

INELOCENTE,  adj.,  lueloqueas,  care 
n'are  elocentia. 

*  INELUCTABILE,  adj.,  inelncUbl- 
lii,  inevitabile,  insuperabile,  neiuTissu. 

*  INEMENDABILE,  adj.,  Inemeo- 
dabilia»  incorrigibile,  care  nu  se  pate  e- 
mendi. 

*  INEMICETIA,  8.  f.,  yedi  mtmi- 
eitia,  inimieetia. 

*lNENAKBAfiILE,  adj.,'lBeiMrnbI- 
lli,  ce  BU  se  pote  narrâ,  spune,  esprime 
priB  Torbe,  iueffabile. 

*  INENUNTIABILE,  adj.,  ineaim- 
ttoblllB,  ce  nu  se  pate  ennntiă,  articula, 
pronunţia. 

*  INEPŢIA,  8.  f.,  iBeptu,  caracte- 
riu  de  meptu,  fapta  de  meptu. 

*  INEPTU,-a,  adj-,  iBeptaii,  contra 
c^ttt,  inabile,  neindemauaticu;  care  face 
tote  pre  dosu,  cumu  nu  se  cade,  neci  la 
tempn,  neci  la  Io  cu. 

*  INERTE,  adj.,  iMte,  fora  potere, 
sterile,  apatbica,  indolente,  molie,  ad- 
dormitu ,  ammortitii ,  fora  activitate , 
fora  mişcare,  pigru,  greu  de  lucra. 

*  INERŢIA,  s.  f.,  InertiB,  stare  sau 
calitate  de  inerte,  apathia,  indolentia, 


INE. 


61 


moUitione,  ammortire,  addormire,  ne- 
activitate,  nemiscaieT 

*  INERnDlTU,-a,  a^j.,  inendltu», 
neinretiatu,  ignorante,  incultu. 

*  INESCOaiTABILE,  adj.,  Isexo»- 
«lt»blll8,  ce  nu  se  pote  escogdâ. 

*  INESCUSABILE,  adj.,  InexeiiM- 
blUs,  ce  nu  se  pote  escusă,  ce  nu  se 
pote  ierta. 

*  INESPERIENTIA,  s.  f.,  taazpe- 
rleutia,  inperitU ,  InsoilU,  lipse  de  es- 
perieniia,  de  practica. 

*  INESPERT0,-a,  adj.,  iBeipertiii., 
Imperitoa,  care  n'are  esperientia,  ne- 
deprensu,  nepatitu. 

INESPIABILB,adj.,I)iflxpUbtlU,care 
nu  se  pote  expiâ,  curetiii,  şterge  prin  pu- 
nitioni :  peccatu  inespiabile,  nestersn,  ce 
nu  se  pote  spellă. 

*  INESPLICABILE,  adj.,  laexpllu- 
bilis't  ce  nu  se  pote  esplicÂ,  intellege. 

*  INESPREMIBILE,  adj.,  Ineffabl- 
IU,  ce  nu  se  pote  egprime. 

*  INESPUSNABILE,  adj.,  isexpu* 
ţBabllU,  ce  nu  se  pote  espugnâ,  ce  na 
se  pote  lu&  prin  bătălia,  insuperabile, 
invincibile. 

*  INBSSACTIŢATE,  s.  f.,  si  inessac- 
titadine,  8.  f.,  (Cr.  tsexMtltBde);  lipse 
de  essactitudiae,  de  precisione,  de  es- 

*  INESSACTU,-a,  a4j.,  ce  nu  este 
essactu,  ce  du  este  precisu. 

*  INESSAUBIBILE,  adj.,  iuexbM- 
BtBs,  ce  DU  se  pote  seccă;  interminabile. 


*  INESSATJSTU,-a,  adj.,  IsexhâB- 
stog,  neseccatu,  ce  nu  se  mai  termini. 

•  INESSECUTABILE,  adj.,  ce  nu  se 
pote  essecntă  :  planuri  inessecuiiAiU, 
idea  inessecuia^le. 

•  INESSEROiTABILE,  adj.,  laexer- 
oltatns,  ce  DU  36  pote  essercitâ  sau  prac- 
tici. 

*  INESSIGIBILE,  adj.,  ce  nu  se  pote 
essige,  pretinde,  nonessig&tUe.        , 

•  INE3S0RABILE,  adj.,  tnexorebl- 
Ua,  ce  nu  se  pote  essoră,  implacabile 
prin  rogationi,  deprecationi;  in&essibile. 

*  INESSORABILITATE,  s.  f.,  stare 
sau  calitate  de  inesaorabUe. 

«  INESTERIim ABILE,  adj.,  i^H 


jyGooglc 


62 INF. ___„ 

exterminări  ion  potest,  ce  au  ae  pote 
eaterminâ,  stinge,  est'irpă. 

"  INESTIMABILE,  adj.,  Inteatima- 
bllts.  ile  unu  pr«tiu  iniinitu. 

*  INESTINaiBlLE,  adj.,  Eiiextinţni- 
bllls,  ce  nu  se  pote  atinge. 

*  INEVITABILE,  adj.,  ineTlfKkilIg, 
ce  nil  se  pote  evilă.  incongiură,  de  ce 
nu  poţi  scapă. 

INFACISIAKE,3i  ii^aciosiare,-ediu.v. 
l»ropi>nereţpr»Hentare,perBi>BimaKerv, 
deseriberet  Junţ;ereţa  poneiti/ot^ia,  sub 
ocfai,  a  propone,  a  preaentă,  a  arretd, 
a  pone  la  vedi^re;  a  ropreaenti  :  ac^stu 
omu  TW,  infaciosicdia  bonetatea  personi- 
ficata ;  acesta  pictura  infadoskdia  cu 
totulu  trassurclr  sdle ,-  in  scrierile  sellc 
infaciosiedia  olnccttdu  sub  colorile  celle 
mai  vitie;  a  infaciosiu  documente,  a  in- 
faeiosiâ  mărturii  eu  inculpaiulu;  dg.  E- 
gyptianii  si  infaciosiau  anmdu  prin- 
tr'unu  scrpc  care  si  nmscâ  cod'a;  —  refl. 
a  sf.  infaciosiă;  a  se  presentâ,  a  compara, 
a  venî  inainte :  a  se  infaciosiă  inaintea 
tribunariului;  a  se  infaciosiă  pre  scena; 
mii  âe  lucruri  se  infaciosiedia  inaintea 
nostra. 

INFAGISLARE,  s.  verbale,  propodi- 
ti»,  proposilnm,  «lescriptio,  aspeotus,. 
eaintiioctus  ,  rultug,  presentare ,  arre- 
tare,  comparitione,  espositione;  confron- 
.  tatioue;  appareutia;  facia,  aspectu;  in  t, 
s.  verbului. 

lNPAOISIATU,-a,  adj.  part,  prop«- 
aituH ,  prnaentatuti,  descriptus,  ocoliş 
flobjeetus,  addussu  înainte;  tiguratu,  etc; 
preseatatu,  arretatu,  contormatu,  dese- 
mnatu,  etc. 

INPAINABE  si  infarinare.-ediu,  v., 
Ţarina  adsporgerc,  (it.  iiifai-iiure);  a  spo- 
If,  a  presari,  a  unge  cu  farina,  a  inalbi  : 
«  infarinâ  peruhi  capului,  pulvtre  cj- 
pri«  cspot  GODspergore, 

INFAINABE  si  infarinare,  8.  ver- 
bale; in  t.  9.  verbului. 

ÎNFAINATU8i)«/arina(«,adj.part., 
Ţarina  napcrsus. 

INFAINOSIAKE  si  infarinosiare,- 
ediu,  V.;  a  preface  in  farina,  in  pulbere. 

INPAINOSIATU  si  infarinosiatu , 
adj.  part.;  prefacutu  Iu  faina. 

*  INFALLIBILK,  a^j.,  (IsblUbllig^ 


INF. 

fr.  inr»llllble),ern>riii  lmnnni8,CU^  no. 
pote  rateci,  care  nu  pote  falii,  care  nu 
se  pote  iusellă;  certu. 

*  INFALLIBILITATE,  s.  f-,  (icfal- 
llbllltaB,fr.liiraIlliblliU),err«rl8inmn' 
b11a8,  calitate  de  infaUihih  :  infallibi- 
Utatea  unui  catculu,  unei  regute,  umă 
principiu ,  etc;  la  catbolici  se  dice  co 
basserica  lom  este  infailibile,  si  acumu 
voru  se  facă  si  pre  capulu  loru,  Papa, 
infailibile  :  numai  Domnedieu  inse  e 
infailibile. 

*  INFAMANTE,  adj.,  tiifamanH ;  ca- 
re infama,  care  desonora :  covenle,  fapte, 
condemnari,pHnitiom  infamanţi. 

*  INFAMARE,-ediM.  v.,  Infamaro,  in- 
farala  notare ,  deiiecorare.  Taina  Npolla- 
re,  liiramem  Tăcere^  notam  vel  lufamtam 
nllout  inTerrc,  Inurere,  a  strică  reputa- 
tiouea  cuiva,  a  însemna  pre  ceneva  cu 
not'a  infamiet;  a  diltamÂ,  a  calumniă.. 

*  INFAMABE,  s.  verbale,  imTamia, 
in  t.  s.  verbului. 

♦INî'AMATOEIU, -(dna. -Mec,  s. 
adj.,  Inramator,  obtreotator,  care  in- 
fama, diifamatorîu,  calumntatoriu. 

*  INFAMATIONE,  s.  f-,  laranla,  in- 
famatlo,  actione  de  infamare, 

*  INFAMATU ,-a.  adj.  patt.,  infa- 
matUBţ  fana  spollalui. 

*  INFAME  si  infamu,-a,  adj.,  Infa- 
Diis,  de  rea  fama;  desonoratu,  notatu, 
diffâmatu ,  perdutu  in  opinionea  publi- 
ca; vile  :  lucru  infame,  jyortarc  infame-, 
locu  infame,  subst.  mbm  infame. 

*  INFAMIA, 6.f., infamia,  Ignominia, 
dedocos,  desonore,  opprobriu,  rosine. 

*  INFANDU,-a,  adj-,  infandips,  care 
nu  se  pote  spune;  terribile ,  spaimenta- 
toriu, 

*  INPANTARU,  8.  f.,  (fr.  infanterie), 
pediilatu$,  pediteg;  pedestrime. 

»  INFANTE  (si  scurtatu  fante),  adj., 
InfanB,  pruncu,  copillu  micn,  care  nu 
pote  inco  vorbi;  subst.  infante  -"  a)  titlu 
datu .  âiloru  secundogeniti  ai  regiloru 
Ispaniei  si  Portugallîei ;  h)  un'a  d'in  fi- 
gurele  de  la  cărţile  de  jocu. 

*  INFANTIA,  s.f.,  infantia,  copilla- 
ria,  etate  copîllare8ca,prim'a  etate  a  o- 
mului. 

*  mFANTICIDlU,  9.  m. ,  InlknUol- 


=y  Google 


IMF.         

<lliiB,~  occisioDea  copillului  abia  năs- 
cuţii, in  momentiilu  candu  ne  nasne,  sau 
cbiani  in  pântece  inco  fiendu. 

*  INPANTIC1DU,-M.  s.  aiij.,liir«iitl- 
cidoţ  care  committe  mfantimiiu,  occi- 
ditoi'iulu  unui  fetii  siiii  pruiicu. 

*  INFANTILE,  adj.,  iDfanliliH,  pue- 
rile, d«  copillu,  Gopillarescu,  pruncescii. 

INFAlilKARE,  v. ,  vedi,  hfainare 
cu  derivatele  selle. 

INFASCTAKE  si  infasiare,  v.,faBcUre 
fanelts  lnr<>1>'«T«.  a  legă  in  fa3Ci<>. 

lÎNl''.\Si;iAKE  si  inftiitiare,  s.  ver- 
bale; iuTolutU.  legătura  in  faseie. 

INF  ASCI  ATU  8i  J»/oski(M,-«.  adj. 
part.,  rutteiatui»,  fasclis  inT«Iutii8,  leg^tu 
în  fascie. 

INFASCIORABE  si  infasiorare ,  v., 
elrcuinrolTore,  a  legfi  impreginni  una 
fasciora,  a  invelf  bene  :  a  iiifasciord  in 
eharteia;  a  infoBciorâ  una  fune  pre  unu 
Icmnu;  a  se  infasciorâ,  a  se  implettici. 

INFASCIOHARE  si  infasiwure  ver- 
bale, eircmvolutio,  actione  de  infasdo' 
rare, 

INFASCIOUATU  si  mfasioralu.- a. 
adj.  part.,  involntus,  circumTOlatus. 

I^FASCIOllATUliA  si  infasioratura, 
8.  V.,  rcsultatu  allu  acţionai  do  infascio- 
rtirc. 

*  INFATKJAlîaE,  adj.,  InfatigalH- 
Ihy  iiidcres^us,  iiivktus  n  Inhorc,  care 
nn  se  fatiga  in  lucru. 

*  INFATIGABILITATE,  s.  f.,  infati- 
iraliilitaij,  stare  sau  calitate  de  infatîga- 
hiic. 

*  INFAUSTU.-o,  adj.,  infaiislus,  de 
ceii  aupuriu,  oefericitu,  funostu. 

*  INFAVORAItlLE,  adj.,lKfaToral»l. 
Hb,  nefavorabile;  sinistru,  greu. 

*  INFECERE,  infcci,  hifcctu ,  (in-fa- 
cere),  V-,  iiilicert',  a  cofundi  in  ceva, 
!ii  ia  specie :  a  întinge,  a  cofondd  intr'unu 
licidu;  a  colori;  a  impl^  de  putore;  a 
cornipe,  a  strica,  a  impuţi,  etc. 

*  INFECTARE,  V.,  infiecaro,  luHccre, 
oorriiinp«rc,  a  imputf,  a  corrupe,  a  stri- 
ci prin  lucru  eontagiosu,  veniuoau. 

*  INFECTATU,-a,  adj.  part. ,  impu- 
titu,  stricatu,  putorosu. 

*  INFECTIONE,  s.  verbale;  infectio, 
mataflnm;  strieatione  causata  intr'unu 


corpn  prin  attingere  cu  alte  snbstantie 
stricate. 

*  INFECŢII, -o,  adj.,  luroctus,  aprope 
de  una  inseuinare  cn  infectata,  {vedi  itt' 
fienre). 

»  INFECUNUJTATK,  s.  f.,  Infeolui- 
dltsB,  lipse  de  fecunditate,  sterilitate, 
aterpitate,  neprodiictione. 

*  lNFECUNDU,-«.  adj.,  Infecuudiis. 
sterile,  sterpu. 

INFELIC'E,  adj.,  Infelix,  neferice,  ne- 
(ericitu,  infortunatu,  miseru. 

INFELiClTATE,  s.  f.,  infelicitas,  ne- 
fericire, infortuuiu,inieeria.  calamitate, 
ren,  adversitate,  disgratia. 

INFEKKAltE,-crfiM,v.,stlBiii«re,c»u- 
terlzare,  oauterio  Iiiurei-e  uotam  alicul 
iiiurere;  a  însemna  cu  ferrulu  arsu,a  stig- 
matisil;  a  diftamÂ,  a  desonorâ  ,  a  de- 
grada, a  tracti  cn  infamia  :  a  inferrd 
unu  MÎlu. 

INFEIUÎARI':,  s.  verbale,  sifona,  in- 
lista  liota,  int.  s.  verbului. 

INFERKATU,-a.  adj.  part.,  canteria- 
tua,  Htifcmuticus. 

INFEURATURA,8.f.,  resultatu  allu 
inferrarei. 

INFERBENTARE,  v. ,  fervefacere, 
percalefaeere,  irrltare,  excitare,  Inol- 
Ure,  a  incaldi  tare,  a  face  ferbente;  a 
irrit^,  a  adduce  la  menfa;  refl.  n  se  m- 
ferhentâ,  Iiircrrescere ,  a  se  incaldî  for- 
te, a  se  menii,  a  se  irrită. 

INFERHENTAKE ,  s.  verbale,  ciIp- 
fketloţ  rcrvoracllft»  irrltatio;  in  t.  s.  ver- 
bului. 

INFERBENTATORIU,-(<jWa.  adj,,  ca- 
lefaciciia,  irritantiţ  care  inferbenta,  care 
irrita. 

INFEKBENTATU,-a,  adj.  part.,  fer- 
Tidiii>(  fprTeractDs,  excitata». 

»  INFERIORE,adj.,  Inferior,  mai  de 
diosu,  ce  e  pusu  sau  ce  jace  mai  diosu, 
mai  la  valle :  Daci'a  infcriore,  Pannoni'a 
inferiore,  ca  subst.  subalternu,  subordi- 
natu,  care  depinde  de  laaltulu,  mai  micu, 
TD.a,iu)&tm\iiinferiorc  cuiva  in  eonăiiione, 
in  avere,  in  scientia,  in  virtut/j;  mercc 
de  calitate  inferiore;  omu  de  unu  talentu 
inferiore;  tribunariu  inferiore  de  la  care 
ufipcUidu  e  admissu;  classi  inferiori,  in 
cari  se  Începe  curst^u  iuvetiaturei. 


=y  Google 


M wr. 

INX'fiKlOAIXATE,  8.  r.,  Inferlvr  eon- 
4itle>  stare  sau  calitate  de  inferiore;  m»- 
diocntatojaârmitate. 

INF£fiK£  si  mferere.  v.,  tmttmt  a 
induce,  a  introduce,  a  conolude:d'm  co- 
vetitele  melle  tm  poţi  mferi  ce  ai  infs- 
titutu. 

*  INFEBMITATE,  vedi  infirmitate. 

*  INFERNALE ,  adj.,  InfernalU ,  de 
infemu,  de  iadu;  dracescu,  diavoleecu  : 
omu  infernale,  machina  infermUe ,  care 
se  imple  cu  artificiu  spre  a  face  violenta 
esplosione ;  petra  infernale,  substantia 
caustica  preparata  d'in  argentu  viu  si 
apirtude  oitru,  care  are  proprietatea  de 
a  arde  carnea  bene  asupr'a  cărei  seap- 
plic*. 

*1NF£RNAUTA'££,  a.  f.,  (it.  infer- 
uUU) ;  caracteriu  de  it^ermide ,  mare 
reatate  :  confusione  infernate,  fapte  m- 
femali. 

*INF£RND,  8.  m.  ,1  InfernuM,  iadu, 
locu  unde  petrecu  sunetele  mortiloru,  la 
creştini  fartom/M,loculacondeiiuiatilom; 
eontr.  paradi'nAu ,  looulu  fericitilom ; 
lig.  locu  de  suppliciu,  de  doreri  estreme. 

*INF£ROCJLit£,-escH,T.,  fertoire, 
sarlre,  a  deveni  feroce,  a  ae  selbateci. 

*  INFEBOCITU,-»,  adj.  part.,  feror, 
■itTBB,  l'eroce,  selbacecu,  crudu. 

*  INFEKTILE,  adj.,  Inrertlllu,  iDfe- 
cnnduB,  BterUis;  sterile,  neprodnctorîu. 

*  INF£RTILlTATE,s.f.,  tnfertliltas, 
lafecnoditas,  sterlllUa;  conti.  fertilUa- 
te,  lipse  de  fertilitate. 

*INFEKU,-a,adj.,iureriii>,  degiosn, 
de  Talie;  oppnsu  superu. 

*  INFESTANTE,  adj.,  InfesUas,  «o- 
lestas,  care  infeata. 

*  INFE8TA££,  r..  InfeiUre  rexare*  a 
vettemă,  a  turbura,  a  supperă,  a  incom- 
modă,  a  desga8t&,a  molesta,  a  tcrmentă, 
a  importuna,  a  vessă;  pestUenti'a  infesta 
una  terra;  inimiai  infesta  patri'a. 

*  INFESTABE,  s.  verbale;  moleatla, 
veutlo,  infesUUo,  iu  t.  a.  verbului. 

*  INFESTATIONK,  s.  f.,  infestatlo, 
actione  de  infestare. 

INFESTATOKIUrtoria,  a^j.  s.,  iu- 
feitator,  care  infesta. 

*  mFESTATU,-o,  adj.  part.,  iofeii- 
tatiSf  Tezatns  ntlestla  «recluit. 


„  _  IMP. 

*UfF£3TU,-a,adj.,  lafestuB,  molesta, 
importunu-,  incommodn,  supperatorio, 
inimicu,  vetteitiatona,  stricatoriu. 

«  INFEUDARE,-ed»u,  T.,  (&.  !■»•- 
der);  a  d&  iu  feudu,  a  dă  unu  pamentu 
eu  dreptu  de  feudu;  a  constitui  unu  pa- 
mentu in  conditioDi  de  feudu. 

*  INFEUDATIONE,  a.  f.,  (fr.  !■»•- 
dation);  actu  prin  care  unu  pamentu  se 
da  alcui-a  in  feudu . 

*  INFEUHABE,  v.,  vedi  it^iorare. 

*  INFIGEBE,  v.,  vedi  infecere. 

*  INFIDKLE,  adj.,  iafidellt,  necre- 
dentioau,  care  nu  tine  credenti'a,  care 
nu  si  implenesce  detorentiele  sau  pro- 
missionile;  care  nu  este  constante  in  af- 
fectlonile  selle :  amicu  infidele,  midiere 
infidele,  memoria,  infidele;  care  nu  tine 
cu  firmitate  representationile  câştigate ; 
traductione  infidele,  care  nu  reproduce 
essactu  testulu  originale. 

*  INFiDEUTATE,  s.  f.,  InUd^^UUi, 
necredentia;  lipse  de  fidelitate :  ir^ddi- 
tatea  si  perfidia  păru  a  fi  syuonyme;  inse 
infidelitatea  e  connoscutadeeellu  cui  se 
face;  ero  perfidia  se  ascunde  st^  appa- 
r&Ui'a^elitatei;  infideMtaiea  pote  se 
nu  fia  de  câtu  una  d^Uitate;  perfiAi'a 
e  tUu  de  un'a  una  crime  precugetâia. 

*  INi!lDU,-a,  adj.,  lnaduB,««crede»- 
tiosu,  iusellatoriu,  difEeritu  de  infidele. 

lNFIENTUBE,.edi«,  v.,  «reare,  fa- 
cere, facere  ntexalstat;  a  crea,  a  formă; 
a  face;  a  di  viuetia,  essistentia;  a  sta- 
bili,  realisă,  effectuă,  essecută;  a  traduce 
una  idea,  unu  planu,  etc.,  in  faptu,  in 
lucru;  refl.  a  se  infientid,  a  se  nasce,  a 
provenf,  a  resultă,  a  ae  implenf. 

INFIENTIABE,  3.  verbale;  oreatlo, 
forinatlo,  exlsteatla;  creatione,  forma- 
tione,  essistentia;  statilire;  realisare, 
essecutare. 

INFIENTIATU,-a,  adj.  part.  crestUB. 
.  •  INFIGEBE,  v-,  infissiii  infissei= 
infipsei,  infictuz=infiptu  siinfissu;  v.,  in- 
flgere;  a  implanta,  a  impunge;  a  pune,  a  - 
bate  ceva,  a  face sepenetre,  se petrnnda, 
se  intre  :  a  înfige  spat'a  in  peptulu  ini- 
micului; a  infige  in  memoria. 

INFIQEBE,  B.  verbale,  flxura,  fixlo, 
ineusalo,  iu  t.  s.  verbului. 

« INFILTBAIlE,v.,(li.  Uftltr«r),e»- 


=y  Google 


WF; 

l«re,  penetrare;  a  strebate,  astracură, 
a  sg  stracnră :  ap'a  ae  infiltra  si  in  pel- 
tea cea  mai  diva;  serutu  se  mfiUraprin 
patmttr'a  mai  dtsa* 

•  INFILTKATIONE,  s.  f-,  (fr.  Iniil- 
tratlon),  actulu  prin  care  unu  âoidu 
intra  si  petrunde  :  infiUrationea  apei 
prin  di/ferite  strate  arenose. 

•  INPHiTRATUra,  adj.  part.,  pe- 
transu  prin  pori. 

•  INFIM^,-or,  adj.,  Infimiit,  superla- 
tim'd'in  inferu.  alin  cui  comparativu  e 
inferiore;  cellu  mai  de  diosD,  cellu  d'in 
urma;  vedi  si  inferiore. 

•  INPINIBILE,  adj.,  inflnlbllis,  fora 
finitu,  fora  margini,  fora  capetu. 

•  INFINITATE,  s.  f.,  inflniUs,  cali- 
tate de  ce  este  infinitu;  maltitudine  in- 
finita, numern  infinitu  :  unii  phUosophi 
susţinu  infinitatea  îumiloru. 

•  INPINITIVU,  adj.,  InflultiTos,  ce 
nu  pote  sau  nu  se  pote  fini  sau  defini; 
in  gramm.  modulu  infinitivu,  caie  pre- 
seuta  actionea  fora  a  determină  neci 
numemlu  neci  peraon'a :  a  laudă,  este 
infiniiivtUu  verbului,  (Uluearuipresente 
indicativu  este  :  eu  laudu. 

*INFINITU,-a,  adj.,  laUnltag,  uemar- 
ginitn,  nenumeratu,  co  n'are  neci  ince- 
pntn,  neci  fine;  fora  margini,  fora  nu- 
mern :  potere  infinita,  mare,  mnlta,  con- 
siderabile. 

înfiorare,  t.,  Uorrurem  incutere; 
refl.  a  se  infiorâ,  borrere,  horre^cere; 
1.  a  inspira  fiori,  a  face  se  ^ontia  recele 
frigului,  a  sp&imentă,  a  infricosiâ  forte; 
a  trasări  de  fiori,  a  tremură  de  frica,  it 
sentf  ca  si  canda  am  trece  furnici  prin 
corpn;  2.  a  se  infiaru:  mc  înfiora  'ngu- 
rile;  (vedi  febre,  feure,  fiori,  fiorare). 

INFIOEAEB,  8.  verbale;  :;urror,  in 
1. 1.  verbului. 

INPIOKATORlU.-fon'fl,  adj.,  hurri. 
biUs,  orribile,  spaimentatoriu;  infrica- 
toriu. 

INPIORATU,-a,  adj.  part.,  horroro 
Mptasţ  terrefaetuu. 

INFIFTU  si  in/^SH,-o,  adj.  part.,  In- 

flXIIB. 

INFIBARE,  7.,  ordina r«,  In  «rdlnem 
DoIIoeare,  in  ne  Hem  dispune  ic;  pungere, 
a  pane  iu  fim,  a  pune  in  ordine,  a  or- 

ToM-JL 


mr. 65 

iini:  a  infiră  mar gelle;  7edi  inseriare. 

«INFIRMARE,  T.,ln«rBare,  a  de- 
bilita, a  invalidă,  a  înfrânge :  a  infirmă 
una  proba,  unu  argumentu,  a  arretă 
neyaliditatea  lorn  :  a  infirmă  una  lege, 
una  Judecata,  una  ăeeisione,  una  sen- 
tentia,  a  i  luă  poterea,  a  ua  face  invalida. 

*INFIRMARE,  s.  verbale;  iiiUn»8tlo; 
in  t.  I.  yerbulni. 

*INFlRMARIA,s.  f.,Yedi:iM)5r»i»af«(. 

*  INFIRMA  RIG,-a,  adj.  s.,  TBlet»- 
dlnarlU8-IaiD,  (fr.lnUrmler,  infirmerie)  : 
1.  adj.,  relativu  la  infirmu,  in  însemna- 
rea speciale  de  morbosu :  edificiu  infir- 
mariu;  2.  subst.  a)  personale;  infirma- 
riu,-a,  cellu  insarcinatu  acautădemor- 
bosi;  b)  f.  reale;  infirmarîa,  casa,  inca» 
pere  de  morbosi ;  vedi  si  valetudina- 
riu,-ia. 

*  INFIRMATIONE,  a.  f.,  Inflraar 
tio,  actione  de  infirmare. 

*  INFIRAIATU,-a,  adj.  part.,  Inflr- 
natos. 

*  INFIRMITATE,  s.  f.,  inârnitaâ, 
calitate  de  infirmu. 

*  INFIBMU,-a.  adj.  s.,  tnnrBns,fora 
potere,  nepotentiosu,  cadutu  in  morbu, 
morbosn. 

INFISSU,-a,  adj.  part.,  infixas,  in- 
fiptu. 

INFLABILE,  adj.,  inflaMIU»  ce  se 
pote  inftă:  ce  se  infla  usioru,  inflatiosu. 

INFLACURARE,  v.,  Inflammare,  a 
face  se  dea  fiacura,  a  apprende,  a  inflam- 
mă;  a  Uectrisă,  a  escită,  a  irrită ;  a  in- 
focă,  a  incaldi  tare;refi.,  ase  inflacură, 
a  face  âacura,  a  se  apprende,  infocă, 
inflammă;  a  se  irrită,  ebc. 

INFLACURARE,  s.  verbale;  iniUm- 
matlo,  in  t.  s,  verbului. 

INPLACURATU,-«,  adj.  part-,  infiam- 
matus,  inflammatn,  infocatu,  ardente; 
apprensu  :  omu  in^acuratu,  coventare 
inflaeurata.  plena  de  focu,  attitiatoria. 

*  INFIiAGRARE,  v.,  Oagrare,  Infla- 
gare,  a  apprende,  a  inflacură. 

*  INFL  AGRATIONE,  a.  f.,  flaţrantU, 
stare  de  inflagratu. 

*  INFLAilMABILE,  adj.,  Inflamma- 
billN,  ce  se  pote  inflammă  :  materia  in- 
fiammabile,  eorfiuri  inflammcAiîi. 

INFLAUMARE,    V.,  InOamnure^   a 


=y  Google 


66 mr. 

apprendei  refl.  a  se  ii^lammâ,  a  se  ap- 
prenile,  &  se  ioflacnrăi 

INFLAMMABG,  s.  verbale;  InâBin- 
nutlo;  in  t.  8.  verbului. 

INFLAilMATORIU,-/oria,adj.  a.,  tm- 
fiAinmatort  care  in/lamma,  caie  inflacura, 
care  apprende. 

INFLAMMATIONE,  8.  f.,  Inaamma- 
tlDţ  apprendere;  specie  de  morbu  im- 
pronnatu  cu  mare  căldura,  friguri  mai 
multu  ori  mai  pucinu  acute  ;  in/iamma- 
tione  de  creeri,  âe  pu^ttoni,  de  gura,  de 
stomachu,  etc. 

INPLAMMATU.-B,  adj.  part.,  In- 
flammktusj  iuâacaratu,  apprensu,  etc. 

INFLABE,  (pre  a  locurea  ut^are), 
T.,  luflare.  a  impl^  ca  ventn  sau  cu  altu 
lucru,  a  dă  onn  volume  mai  mare  de 
oumu  eră  sau  de  cumu  se  cade  se  fia  : 
a  mfiâ  un&  beaica  eu  aeru;  verUulu  infla 
pandiele  navei;  ae  infla  riutu,  cresce, 
essunda;  se  infia  man'a,  capula  de  lovi- 
ture,  de  buAe;  fig.  a  se  inflâ  de  super- 
Ha,  de  vanitate,  de  menia;  a  inflâ  frw- 
âide,  buccele;  a  se  inflâ  in  penne  (ca  cur- 
canii sau  păunii);  a  it^â  pre  cineva, 
a  Iu  prende,  a  Iu  bate;  a  inflâ  ceva,  a 
sufflă,  a  spulberă,  a  şterge,  a  luâ,  a  pune 
man'a,  a  fură  :  unu^  mi  inflâ  pung'a, 
(dtula  vestimentele. 

INFLABE,  B.  verbale,  laflatlo,  in  t. 
8.  verbului. 

lNFLATD,-a,  adj-  part.,  Inflatus,  emu 
inflatu,  meuiosu,  superbu;  stylu  inflatu, 
essaggeratu,  ampullata. 

INFLATDRA,  s.  f.,  InHatlo,  tnmor, 
tiberenlun»  effectu  allu  aetionei  de  in- 
fiare  :  in/latura  la  ochi.  la  genuchi,  la 
petioru,  la  renichi;  inflaturele  frunlii. 

•  INFLECTERE,  inftessi  ei  inflessei, 
it^lesst^  infleoteret  a  flecte  tare,  a  in- 
curbă,  a  i&coveiă;  de  acf :  a  înduplecă, 
a  abbate,  a  strămută,  a  suambă,  etc. : 
ioulu  nostru  are  corne  inflesse;  nici  cu 
rogationi,  neă  cu  ammeniliari  na  poţi 
inftede  anim'a  acestui  omu;  a  inflecte 
unu  coventu,  a  i  dâ  differite  forme,  a  la 
declină  sau  conjugă. 

•  INTLESSIBILE,  adj.,  Infleilbllis, 
care  au  se  pote  inflecte,  omuinflessibUe 
la  rogaiione. 

•  INFLESSIBIUTAXE,  s.f.,  inflexJ- 


WŢ 

bllitu,  caracteriu,  calitate  de  infles- 
sibile. 

•  INPLESSTONE,  s.  f.,  i-lleilo,  ab- 
batere  de  la  lini'a  drepta,  înclinare;  in 
optica,  inflessionea  luminei,  refractione 
multifaria  a  radieloru  provenita  d'in 
densităţi  iaecali  ai  d'in  undulationea 
corpului  asupr'a  carai-a  radiele  bătu; 
inflessionea  sau  modtdationea  tonului, 
a  vocei,  a  accentului;  inflessionea  ver- 
bului, numelui,  declinatione,  conjuga- 
tione;  inflessione  se  dice  in  locu  de  Ses- 
sibilitate,  facilitate. 

•  INFLESSU,-a,  adj.,  inflexos. 

•  INFLICTIONE,  s.  f.,  Inflletlo,  ac- 
tione  de  a  inflige,  de  a  applică  una  pe- 
depse; condamnare  ia  pedepse  pentru 
crime,  delicte  ori  transgreseioni. 

•  INFLICTU,-o,  adj.,  InUlotni,  appli- 
catu,  vorbindu  de  punltione. 

•  INPLIQERE,  V.,  infliyere,  aapplică 
nna  pedepse  pentru  ore-care  crime,  de- 
liciu sau  transgressione. 

•  INFLIGERE,  s.  verbale,  Inflletiu, 
in  t.  3.  verbului. 

INl!'LOEIRE,-esctt,  v.,  florere,  flore- 
scerei  a  dă  sau  face  flore;  a  fl  in  flore; 
fig.  a  prosperă,  a  fi  in  stare  bona,  a  inain- 
tă  :  infloresce  campulu,  se  imbracca  in 
flori;  inflorescu  scientiele,  progressa, 
prospera;  a  infloritu  vinulu,  grâulu,  a'a 
mucedita,  s'a  incinau;  refi.  a  se  înflori, 
a  se  adornă  cu  Sori,  a  se  adornă. 

INFLOKIKE,  s.  verbale,  Infloreiceu- 
«a,  in  t.  a.  verbului. 

lNFLORITORHJ,-toWo,  adj.  s.,  flo- 
resceni,  iu  flore;  ce  da  flori;  prospera- 
toriu;  adornatorîu. 

INFLORITU,-a,  adj.  part.,  florldu, 
florens,  floriiluutDs,  ce  are  flori,  ce  e  in- 
congiuratu  de  flori;  adornatu;  muceditn. 

•  INFLUENTE,  adj.  part.,  lofluens, 
patens,  gratta  valens,  (fr.  inOueat);  care 
influe,  1.  proprie  :  fluviu  influente  in 
mare;  2.  metaforica  :  omeni  forte  in- 
fluenţi prin  averile  hru. 

*INFLUENTIA,  s.  f.,  (Inlluentla) 
InflDxuB,  gratia;  1.  proprie  :  potere  de 
a  influe,  de  a  curre,  a  se  versă  in  aUniu; 
2.  metaforicii :  actione  ce  se  communica 
de  la  unu  omu  sau  de  la  unu  lucru  in 
altulu;  actionea  unei  cause  de  a  produce 


=y  Google 


mw. 

saa  oppiî  unn  effectu;  &uctoritate,  pre- 
ponder&ntia,effîcaeitate,creditu,fsvore: 
a  ave  inftuetUia  agtţpr'a  cuiva,  a  a,v6  aac- 
toritate. 

*  INPLtTENTIARB,T.,sratift  Talere, 
inflneret  a  produce,  a  essercită  influen- 
tia;  a  impune  altui-^  facultitea,  virtu- 
tea, Toli'a  propria;  a  impressioui;  a  lu- 
ai  asupr'a  cuiva  :  lutia  inftueniiedia 
multu  asupr'a  nutrimentului  si  ast^a 
creseerei  animalHoru. 

*  mPLUENTIABE,  s.  verbale,  in  t. 

1.  verbului. 
•INFLUENTIATU,-a,ttdj.part.,pr«. 

ocenpatQH< 

*  INPLUERR  si  it^vire,  infiusti  si 
mfluasei,  in/husu  si  infîuitu;  v^  inllnere, 
vaiere,  ^ratU  vaiere;  1.  proprie,  a  fiui 
in,  a  se  versâ :  flavieU  influu  in  mare; 

2.  metaforice  :  a  avâ  ammesteci],  a  lui 
parte  la  nna  actiooe;  a  avâ  potere,  cre- 
ditu,  favore  :  a  infiui  aUegerile  sau  in 
ailegeri;  aeruîu  influe  midtu  asupr'a  sa- 
iietcdei;muiereainflue  forte  atupr' a  men- 
tei harhatului. 

*  INFLUSSIONE,  b.  f.,  inflnxlo,  in- 
curgere,  infiuentia. 

*  INFLUSSU,-a.  adj.  part.,  Infloxm; 
ca  subst.  inâaeotia,  iiiăussioue. 

înfocare,  V.,  irnire,  Iţueaeere, 
oandeHcere,  efferveBeere;  a  d&  focu,  a 
ii]flacur&,  aappTende,aarde;  ainâammă, 
a  escită,  a  auimă,  a  incoragiă-,  a  essaltă, 
a  entusiasmă;  reS.  a  se  infocă,  a  se  iii- 
flacură,  a  se  apprende,  a  se  snimi,  in- 
coragiă,  iusufileti,  eutusiasmă. 

înfocare,  s.  verbale,  Inflaimnatt», 
ardor,  nstus,  fervor,  inflacurare,  ar- 
dere, appreodere;  ardore,  fersore;  entu- 
siasmu,  essaltatioue,  iusoiUetire;  pas- 
eione,  etc. 

INPOCATU,-a,  adj.  part.,  i^nltui, 
■rdens,  candens,  acceasus,  Incensoi,  In- 
flanmatDiţ  oandefaetui;  apprensu,  ar- 
dente, inflacuratu,  inâammitQ;  ca  adj., 
omu  infocatu,  cu  spiritu  ardeute,  ageru, 
passiouatu;  anima  înfocata,  suffletu  in- 
focatu, ocld  infocati. 

INFOIARE,  (culmolliatuinlocude): 

INFOLIAHE,  V.,  foUts  vel  pannis 
munlre,  TOBtlre;  folia  Tel  pnnios  snere, 
ampUfleare;   foliU  vel  paiiuli  veitlrl. 


mr. JŢ 

tBMeseete}  a  coperi  cu  foUe,  &  cose  folie : 
a  infoliâ  rochi'a;  a',infoliâ  bene  unu  omu; 
a  se  infoliâ,  a  ae  accoperl  eu  folie,  a  m 
inv^tl :  arborii  se  infoliâ;  d'in  nudu 
aprope  ce  erai,  acumu  mi  te  ai  in/bitote 
si  tu. 

INFOLIARE,  s.  verbale,  acooperit* 
ca  folie,  vestire. 

INFOLlATU,-a,  adj.  part.,  accoperitn 
cu  folie,  vestitu. 

*  INFORMARE, V.,  lofonnare,  eerU*- 
rem  faoere;  a  instrui,  a  inscientii;  a  for- 
mă prininstructione;  a  face  oonnoscuto; 
reâ.  a  se  informă,  a  consultă,  a  studia, 
a  se  inconnoacientiă,  a  afli  ceva  :  a  se 
informă  de  sanetatea  cuiva;  ca  term.  de 
jurisprudentia :  a  informă  unu  proiesstt, 
Iu  instruf. 

*  INFORMARE,  s.  verbale,  Informa- 
tlo,  iu  t.  s.  verbului. 

*  INFORMATIONE,s.f.,  Informau^ 
eoRDltlo,  notitlaf  actione  deiuformare: 
dare  sau  luare  de  informationi  neces- 
sarieunuifapiu;ellu  are  bone  informa- 
tioni despre  lucrulu  acestu-a; — informa- 
tionea  unui  processu. 

*  lNPORMATIVU,-a,adj.,  InformaBs, 
ce  serve  spre  a  informă. 

*  INPORMATORIU,-(or*a,8.adj.,iii. 
Iorinat«r,  care  informa. 

*INFOKMATn,-a,  adj.  part.,  liifor- 
matuB,  edectui,  InstrnctaSt 

*  INFORME  si  informt*,-a,  adj.,  la- 
forniU,  differitu  de  difforme,  intru  căta 
ce  6  informe  n'are  neci  una  forma,  6ro 
ce  e  difforme  are  forma,  dâro  disgra- 
tiosa. 

*  INPORMITATE,  b.  f.,  mrormltaa, 
calitate  de  informe. 

INFORUICARE,  v.,  vedi  infumicare. 

INFORMOSBTIARE,-cd(M,  v.,  (d'in 
in  siiformoaetia);  palebram  reddere^or- 
nare,  decorare;  a  face  formosu,  a  orna, 
a  decora. 

INFOBMOSETIABE,  s.  verbale,  de- 
eoratle,  in  t.  s.  verbului. 

INFORMOSETIATU,-a,  adj.  part., 
omatuK,  deeoratus,  ornatu,  deooratu. 

INF0RMOSIARE,-ediM,  v.,  (d'in  in 
si  formosu);  formoiare,  ornare,  a  faoe 
formosu,  a  orna. 

INFORMOSIARE,  a.verbale,  wnatiu. 


=y  Google 


te KV. 

INFOEMOSIATU,-a,  adj.  part.,  f«r- 
■oiitUB,  ornatuB,  ornatn. 

*INFOKTIAfiE,  V.,  (fr.  «nforoer),  a 
ăi  fortia. 

*  INPOBTUNARE,  s.  f.,  Inrortnn»- 
tum  red4ere»  a  face  inforiuttatu. 

*INFORTCNATU,-a,  adj. part,,  Infor- 
tnnatna,  nefericitu,  misern,  fora  foriuna, 
persecutata  de  foriuna. 

*  INFOKTDNITATE,  s.  f.,  Inforti- 
altet,  nefericire,  disgratia,  deaastru;  ad- 
versitate, infortunio,  misoria. 

*  INFORTUNin,  3.  m.,  InftrtiiiiDiii, 
fortuna  rea,  intemplare  nefericita;  stare 
da  miseria. 

■f  INFBA,  prep.,  Infra,  coatr.  sttpra, 
de  desnptu;  in  compoBiUoni  ca  tn/ra- 
seriptu,  etc. 

*  INFRACTIONE,  s.  f-,  infraetlo, 
frângere,  Înfrângere,  rupere;  calcare, 
transgressione,  vielationea  unei  legi, 
onni  tractata,  etc. 

'INFRACTORIU.-^ona,  adj.  a.,  in- 
ftraetor^  care  frânge. 

*  INPRACTU,-a,adj.part.,liifractuB, 
fraatu,  rupta,  inf^antu;  oalcatu;  in  spe- 
ciale :  franţa  in  doue,  rnptu  in  doue,  in- 
douitu :  coUa  infraeta. 

INFBAG£DIfiE,-e8C«,  t.,  fraeldnm 
reddere,  fragCBoere  rel  fraoescere;  a 
&ce  fragedn;  reâ.  a  se  infragedi,  a  se 
face  irageda. 

INFEAGEDIEE,  a.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

INFBAGEDITU,-o,  adj.  part.,  fra- 
eUns. 

'iNFS.ĂNQEKEaiinfHngere.in/ransi 
n  mfransei,  infransu,  mfrantu  si  in- 
fradu;  v.,  Infringere}  a  frânge;  a  în- 
vinge; a  infrenfi :  a  st  infringe  cupidi- 
tatUe;  8  calcă  una  detoria,  una  lege,  una 
conventione.  etc. :  a  infrange  legile;  — 
a  vettemă  părţile  genitali :  omu  impo- 
tente,  perUru  co  e  tnfraTttu. 

mFBANGEBE,  s.  verbale,  rractto. 
(taetura,  fractura,  ruptura,  violare,  cal- 
care. 

INFBAt7GlBILE,adj.,[iirrafflUB,care 
DU  se  pote  &ange :  coragiuinfrangibile. 

INFBANSU.-a,  adj.  part.,  Inh-aet». 

INFBANTU,-a,  adj.  part,  Infk-aetai, 
ruptu;  vedi  si  infractu. 


■ mp. 

mFEAM'URA,  B.  f-,  resnltata  alia 
actionei  de  înfrângere. 

lNFBATlKE.-egeu,v.,fraternoamore 
Jnnţers;  a  legă  cu  amore  fratesca;  a  uut, 
a  impacă;  refl.  a  se  infraii,  a  ae  uni,  a 
se  impacă;  a  fratemisă;  a  legă  anione 
intima,  a  trai  ca  fraţi. 

INFBATIBE,  9.  verbale,  int.  s.  ver- 
bului. 

lNFBATlTn,-a,  adj.  part.,  fraterno 
anore  Jnnetug,  nrat«rniiB. 

INFBENABE,  v.,  Infreure,  tempe- 
rare, mAderari,  eontinere,  reprlmere; 
a  pane  in  frtnu,  a  pune  frenula  la  calin 
sau  la  alta  ceva;  flg.  a  refrenâ,  a  con- 
teni, a  repreme,  a  impedecÂ,  a  opprf,  a 
retina;  refl.  a  se  infrend,  a  se  retina,  a 
ae  conteni,  a  se  abţină,  a  se  dominA  ;  a 
«I  infrenă  ct^iditqtUe,  passionile. 

INFBENARE,  a.  verbale,  iufrenatlo, 
actione  de  a  infrenă;  flg.  abstiaentia, 
moderatione. 

INFBENATOBIU,-forui,  aâj-  a-,  in- 
frenaiiB,  temperaoB,  coi tlneiB;  care  in- 
frenă; moderatoriu,  temperatoriu. 

INFRENATO,-ci.  adj.  part.,  infrena- 
tu8,  nodentDB,  altsttnenBf  contineitB, 
temperaifl;  cui  s'a  pusa  frenu,  margine 
mesura;  abstinente,  moderatu,  tempe- 
ratu. 

INFBICABE,  T.,  terrere,  parorem 
Inontere;  a  bagă  frica,  a  apariă. 

INFEICATU,-a,  adj.  part.,  territM, 
paTldni,  pavlbundus,  metn  correptng, 
coprensu  de  frica. 

INFBICOSIARE,v.,ttinldBm  r«dilere; 
a  face  fricosu;  a  bagă  mare  frica  in  ci- 
neva, a  intimida. 

INFRICOSIATU,-o,adj.part.;l.pro- 
prie,  parore  pereniiâas,  cui  s'a  bagatu 
mare  frica,  infricatu  :  inimictdu  una 
data  tnfricoiiaiu  >.»  mai  eotediă  a  dă 
peptu  cu  noi;  2.  metaforice  :  a)  care 
baga  frica,  care  insufla  frica,  tlmendoB, 
h«rrendaB>  tnetaendus,  terribllla  :  ty 
rannu  infricosiatu;  oste  infricosiata,  nu- 
mer08a,spaimentatona;deacf:{i>norme; 
vinu  infricosiatu,  infricosiatu  oratoriu , 
in  acesta  intelleasn  ai  ca  adv.,  infirico- 
aiaiu  de  tuare,  infricosiatu  de  inve- 
tiatu,  it^ricosiatu  ăesttU^  infricotiaiu, 
deuritu,  atc 


>yGoog[c 


mr. 

INFBONTAKE,  vedi  infrmtore  cu 
derivatele  selle. 

INFRUCTUOSU,-».  adj.,  tabootio- 
Bss»  care  ou  addnce  oeci  nna  frnctii,  fora 
foloBii,  inutile. 

INPRUMUSETIAEE,  vedi  infomo- 
setiare  cu  derivatele  selle. 

INTRUMUSIÂBE,  YeiiinfomoBian 
cu  derivatele  selle. 

INFBUNDIBE.-eâew,  v.,  frondere, 
frondeicer»,  effroiid««eeref  a  prende 
frundie,  a  se  accoperi  ca  frandie;  a  in- 
verdf,  a  se  face  frunăiosu. 

INFEUNDIRE,  a.  verbale,  inverdire; 
ioâorire.        

INPBUNDITU.-o,  adj.  part.,  fr«n- 
d«iiSj  fronda  8  nB> 

JNERtJKTARE,  v.,  objurffin,  ex- 
probr*re,  «astif  tre,  verUs  eorrlpere, 
re^reheudere;  oblre,  «ppctere;  1.  a  ii 
preste  frunte,  sau,  cumu  se  diee,  a  d& 
preste  nasu,  a  mustră,  a  reprobi :  a  in- 
fruntâ  pre  copiUa  pentru  insolenti'a  tea; 
2.  a  dă  frunte  sau  peptu :  a  infnmtâ  cu 
eoragiu  tnortea. 

înfruntare,  8.  verbale,  «hiarfa- 
tio,  flxprobratl»,  iMlmadrerslo»  repre- 
boBiio. 

mPRUNTATORITT.-fo»^  adv.  adj., 
•bjnrf«t*r,  caBtlgaUr,  exprobrator»  re- 
prehenur;  care  it^runta,  reproba,  re- 
preme,  etc. 

INPRUNTATU,-o,  adj.  part.,  objoir- 
ratu,  «xprobratuB,  «kBttgatuB,  repre- 
heaau. 

înfumurare,  V.,  wTogastem  red- 
dere^  aliqnev  ■!?■«  de  se  «piDlose  Im- 
baerej  a  bagă  fumu  de  muDdrfa  in  ca- 
pnlu  cuiva,  a  Iu  face  se  se  creda  ce  du  e 
si  cătu  nu  e;  reS.  a  se  tn/twturtî,  a  Iu& 
fumu  de  mimdrla,  a  se  mnndrf,  a  se 
crede  mai  multu  de  ce  e. 

INFUtoRATU,-a,  adj.  part.,  qnl 
■■EiikDi  de  Be  oplnlonem  habet,  qnl  Bibi 
nimlam  plaeet,  itnlte  saperbUB  vel  ar- 
roffsni,  Doa&deni,  care  a  oapetstn  si  are 
prea  mare  idea  de  sene,  coprensu  de  una 
mnnârfa  stulta  si  nebonesca. 

înfundase,  v.,  nindo  monlro,  ob- 
tarare,  «landerei  leponere»  abBcoodere, 
rtletrare,  lnterelailer«,  rlneere,  cohtId- 
eere,  r«ftUara,  harere^  iBopa  mbiIIII 


Dnr. w 

eaaej  1.  a  pune  fimdu :  a  infunăă  butUe 
si  butoniele;  prlnestensione,  ainchide,  a 
astupă  :  a  înfundă  una  usia,  una  fere- 
ala, unagauracuunucuniu;2.  atai&,a 
opprf,  a  impedici  :  a  infttndd  cdUea, 
Âvmuîu,  a  pune  in  Btrimtorare,  a  strim- 
toră;  a  pune  la  una  parte,  a  ascunde  :  a 
ie  infundă  in  casa,  in  padurt;  si ;  a  m- 
fundâpadarUe  :=  a  fugf,  a  se  resipf,  a 
se  ascunde  prin  păduri;  a  infitndâ  pre 
mtffttcH  mtr'una  wUle,  intr'unu  laat;  da 
aci :  3.  a  redege  la  estremitate,  a  qq 
lassi  medilocu  de  scăpare,  a  invinge;  si 
in  sensu  ideale  :  a  bate  ca  coventulu,  a 
lassă  fora  coventu,  a  confande,  etc. : 
Vom  infunăatu  de  n'are  ce  se  nuri  diea, 
singuru  a'a  infunăatu  eu  contradietio- 
nile  ai  menUonile  s^e;  acumu  vi  ^a  tn- 
fundatu,  nu  mai  aveţi  in  eotrau  8cap<f; 
aci  m'om  infunăaiu  si  eu. 

INFUNDATU,-a,  adj.  part^,  taaU 
niinltiii,  in  t.  s.  verbului. 

ÎNFUNDĂTURA,  8.  f.,  resnltatu  alia 
actionei  de  infiindare,  locu  retrassu  ai 
asctiDBU  :  in  infunăaturele  pamenttdu^ 
sitde  inir'una  înfundătura  a  eetatei  in- 
tr^dlta  ir^unăatur'a  de  casa;  infiindit- 
tur'a  butiloru;  infundatur^a  la  care  a 
redussu  pre  inimicu,  eto. 

*  INFUNDERE,  infunsi  bI  mfiaua, 
infunsuBiinfusu,  v.,tnfDnder6,  a  vers& 
ceva  pre  sau  in  alta  ceva :  a  tn/unde 
oliu  in  apa:  a  infunde  fl6re  de  ^Itu  M 
apa  bane  degtiUata. 

*  INFUNDIBLUaii"n/tt»MM6ttî«,pl.-«, 
lafandibatiia,iD8trumentudetn/«nder8, 
instrumentu  in  forma  conica  prin  care 
se  torsa  apa,  oliu  sau  alte  licide  intr'unu 
vagu  (it.  Imbnto,  fr.  entonuolr). 

INFUBIARE,  v.,fbrttr«  arseere^  refl. 
a  se  it^itriâ,  fnrere,  Inganlre,  Bnvlre. 

INFUBIABB,  s.  verbale,  IsBaala,  ra- 
ble b,  ftaror,  Bnvltla. 

INF0BlATU,-a,  adj.  part,  rareu* 
furlbuadna,  bwtdb;  turbatu,  rabiatu,  fii- 
ribundu,  furiosa. 

*  INFUSIONE,  s.  f.,  Infkisio,  in^n- 
dere,  versare,  actione  de  infkndere. 

*  INFUSORIU,-orKi,  Inftasor  silifB- 
BoHiii,-nn;  care  infunde;  subst.  m.,  rea- 
le :  a)  instrumentu  de  ir^ndere :  mfit- 
soriulu  I(iffl|)et,  unde  sau  pre  unde  ie 


=y  Google 


70 


mo. 


toma  si  cnrre  olinlu;  h)  animalcnla  mi^ 
croBcopicn. 

•  INiUSUro,  adj.  part.,  Infaing,  Yer- 
lata  io  ceva,  si  de  aef,  innascntn,  inspi- 
rata :  scietttia  infasa  nu  e. 

INâALBINIBE,  T.,  palleseere*  IU- 
TSBcere)  a  ae  face  galbinu,  a  se  menii, 
a  âerenf  pallidu. 

INGALBINIBE,  s.  verbale,  pallor, 
in  t.  s.  verbului. 

INGALBINITU,-a,  adj.  part-,  palH- 
ina,  făcuta  galbinn. 

INâANARE,  T.,snbBann»e,ridleule 
Imitări)  derlderej  balbntlre,  eonliindl  i 
1.  a  ride,  a  luă  in  riou,  imitanda  vorb'a, 
gestulu  in  moda  ridiculu,  a  carricatură : 
nu  «te  inganâ,  canduvorbescueu;  epec- 
catu  a  ingand  pre  ^enii;  2.  a  vorbf 
reu,  confusu,  a  se  incarcfi  in  vorba :  ve- 
ăendu  co  Vom  prensu  asia  de  beţie;  a- 
biâ  poiu  inganâ  doue  eovente;  nu  totu 
ingană,  d  mi  respunde  limpede;  3.  vor- 
binda  de  lumina  si  intunericu,  de  co- 
lori, etc,  CA  se  confandn  asi&  co  nu  se 
pote  bene  d, stinge  nn'a  de  alt'a  :  diu'a 
se  inganâ  cu  noptea,  lumin'a  cu  intune- 
ricuiu;  pre  faci'a  copillei  roşele  se  in- 
ganâ cu  crinii.  (?  tt.  iDţasniire). 

INGANATU,-a,  adj.  part.,  snbsKn- 
natuM* 

*INGENIASE,  V.,  (it.  ingegnarsl), 
Btnder«,  «onarlj  tntendere  ftolem  laţenll, 
Inţenlam  InUndereţ  a  se  adoperă  ca 
mentea,  a  studia,  a  si  incordii  poterile 
mentei. 

*IN0ENIASn7,-a,  adj.  s.,(it.  inşegne* 
ro,  fr.  IngiuleBr);  proprie,  relativu  la 
ingeniu  sau  geniu,  luata  de  regula  ca 
snbst.,  1.  m.  personale,  care  connosce 
scienti'a  si  possede  artea  de  a  construi 
fortiGcationi  bellice,  ediâcie  militari 
sau  si  civili,  de  a  direge  săparea  mine- 
reloru,  de  a  face  calli  de  communi- 
catione,  de  a  construi  si  direge  ma- 
chine,  etc.;  2.  f.  abstractu,  ingeniaria, 
scienti'a  sau  artea  de  ingenitmu. 

*  INGENIOSITATE,  s.  f.,  inţeniosl- 
tu)  calitate  de  ingeniosu;  mente,  sa- 
gacitate, potere  de  cogitare. 

«  INâENIOSU,-a,  adj.,  Ingrenlosni, 
plenu  de  ingemt. 

*INâENlD,s.iiL,lageiIiiiii}  proprie- 


mo 

tate  înnăscuta  si  naturale  a  anei  per- 
sone  sau  lucni;  potere  ori  sagacitate  a 
spiritului  de  a  percepe,  distinge,  judecii, 
imagină,  combină;  mente  capace,  capu, 
spiritu,  intelleptione,  talentu,  geniu;  spi- 
ritu  do  inventione  :  a  imbld  dupo  inge- 
nÎM^uâeu,  dupo  voli'a,  dupo  placulu  seu, 
a  si  satisface  plăcerea;  ingeniu  canescu, 
natura  canesca;  poterea  ingeniului,  vi- 
vacitatea, sagacitatea  spiritulni;  ingmiu 
mare,  talentra,  geniu. 

*INGENTE,  adj.,  Isţrenh  mare,  forte 
mare;  insemnatu,  considerabile,  estra- 
ordinariu. 

*  INGENUITALE,  s.  f-,  Ingenaltas, 
calitate  de  ingenuu. 

*  IK6ENnU,-a,  adj.,  ligenDOBt  na- 
turale, sinceru,  simplu;  curata  Ia  anima, 
nobile,  cu  anîm'a  deschisa;  ca  subst.  în 
dreptulu  romanu  însemnă:  omu  nascutu 
Uberu,  d'in  parenti  liberi. 

INGENUCLAKE,  ingenuchiare,  in- 
genundare.  ingenunchiare,  vedi  inge- 
nunclare  cu  derivateje  selle. 

ING  RNUNCL  ARE  sau  ingenunckiare, 
V.,  genloalare,  g£Qu  flectere,  a  pleoă 
genunchii,  a  pune  in  genunchi;  într.  a 
cadă  in  genundii,  a  se  prosterne,  a  se 
umilf ,  a  se  suppune,  a  cad€  sub  greutate 
sau  appasare,  a  nu  mai  pot^. 
INGENUNCLAEEsauirtstenMMcÂiare, 
s.  verbale,  (^eaunexlo),  îiit.s.  verbului. 

INGENUNCLATU  &mingenunchia- 
tu,-a,  adj.  part.,  geuloaUtos,  pusu  in 
genunchi,  cadutu  in  genunchi. 

*  INQERENTIA,  s.  f.,  (de  Ia  luşe- 
rere,  fr.  Ingâreoce);  actione  de  a  se  în- 
gere în  lucrurile  altui-a,  ammesteca, 
intervenire. 

*  IKGERERE,  ingerui.  ingendu  si 
ingestu;  v.,  tnserei-e;  a  gere  in,  a  baga, 
a  introduce,  a  adduce;  refi.  a  se  ingere, 
a  se  bagă,  a  se  ammesteca  in  lucrurile 
altui-a. 

IX6HIACIABE,  inghiaciatu,  inghia- 
ciu,  vedi  inglaciare  cu  derivatele  selle. 

ÎNGHIŢIRE,  inghitiiore,  inghititura, 
inghitiu,  vedi  inglitire  cu  derivatele 
selle. 

INGLACIARE  sau  inghiadare,  v., 
grelnre»  oonţeUre,  ceUseerej  a  prende 
glacia,  a  trece  in  glada,  a  se  faco  gla«i& : 


=y  Google 


a  ineeputa  a  mgladâ:  asta  nopte  a  m- 
glaeiatu;  DunarPa  a  inglaciatu;  mi  au 
inglaci(^u  peiiorele;  i  au  ingîaeicdtt  lire- 
t^iele;  inglaeia  sângele  in  vene. 

INGIiACIAKEsau  ingkiaciare,  s.  ver- 
bale, ?elat[o,  oongrelstlo;  in  t.  3.  ver- 
bului. 

INGLACIATA  sau  mghiaeiata,  s.  f., 
compositioue  d'în  diverse  fructe  redusse 
in  glaoia,  care  se  gusta  îu  tempu  caldu 
spre  recorire. 

INGLACIATU  3autngiĂwiciofM,-a,  adj. 
part.,  ;»latns,  ooii^eUtns,  slacle  eon- 
eretBB,  f;laeUtDg;  coprensQ  de  glacia, 
iuviiisii  de  frigu. 

INGLACIU  san  inghiadu,  a.  m.,  gelv, 
gelIdloBi,  ftign  mare,  ce  face  se  inglacie 
ap'a;  tempu  candu  inglaeia  ap'a. 

INGLITIRE,  inglvtire  sau  inghitire, 
T-,  glotlre,  4ef  iBtIre,  rorar«,  deT«r«r«t 
sorbere»  ■t>s«rbereţ  hanrire;  a  introduce 
in  9tromachu,  propr.  ei  âguratu;  Ta  in- 
ghititupamentulu,  a  peritu.nu  se  afla;  a 
irtgliti  injuriele  si  amarwUe,  a  le  snp- 
porti,  a  le  sufferf  nepotendu  face  alt'a; 
a  si  ingliti  averea,  a  na  dilapidi;  a  in- 
gliti  pre  altu,  a  Iu  opprime,  a  In  uemicf; 
a  ingliti  nodulu,  a  asculta  una  reproba- 
tione  fora  a  respuude,  a  sufferi  amanilQ 
cu  patientia;  tote  le  are  ingliti,  tote  le 
are  tr^e  la  sene,  tote  le  are  coprende, 
sau  :  tote  are  rabdi. 

INGLITIRE,  8.  verbale,  in  t.  s.  ver- 
bului, 

INGLITITOBE,  b.  f-,  fans,  ţnla,  «io- 
phasDB,  ToraK«}  partea  interiore  a  gut- 
tului,  pre  unde  buccatele  trecu  d'iu  gura 
in  stomacbu;  fig.  alfundime,  gura,  vo- 
r^ne. 

INGLITITOKnJ,-ioria,  adj.  a.,  «ejln- 
tlens,  d«TorBti§;  carein^Ei^e,  devora etc. 

INGLITITU.-fl.adj.  part.,  «levoratn». 

INGLITITURA,  a.  f.,  haiiitns,  câtu 
se  inglite  nna  data  :  una  inglUitura  de 
vinu. 

INQRĂDIBB,  aan  ingardire,-eaett,\., 
sepire,  a  incongiur^  cu  gardu,  a  închide 
cn  garau  san  muni. 

lNGBADITU,-o,  a^.  part.,  leptoi. 

ÎNGRĂDITURA,  s.  f.,  leptl»,  stare 
4e  ingraditu;  ceva  ingraditu. 

INGBASSIARE,  v.,  lagiure,  plk- 


HTO; 71 

ţoefiicerei  a  face  graasn  :  a  ingrastiă 
passeri,  a  ingrassiâ  patnenttdu;  refl.  a 
se  ingrassiâ,  pinţ ueseere;  a  se  ingras- 
sid  de  pre  spatele  altorwa,  a  se  inavutf, 
a  se  susţină  prin  gudorea  altoru-a. 

INGRASSIARE,  a.  verbale,  Mglsa- 
tlo»  actione  de  a  ingrassiâ, 

INGBASSIATORIU.-forio,  adj.,  m- 
ţlnana,  care  ingraasiă. 

INGRAS8IATU,-a,  ad>  part.,  ugl- 
natoB,  plagneraotas. 

*  INGRATITUDINE,  a.  f.,  luffratl- 
tado,*  calitate  de  ingraiu,  nereconnos- 
centia,  nemultiamire  pentru  faceri  de 
bene;  anima  ingrata. 

*  INGRATU,-a,  adj.,  Inţratus,  nepla- 
cutu;  nereconnoscntoria;  atvile  :  per~ 
sona  ingrata;  omu  ingratu;  pamettiu 
ingratu,  ce  ou  remunera  laborea. 

INGRECARE,  v.,  vedi  ingreunare. 
t  INGREDERE,  ingresei  si  ingres- 
sei.  ingressu;  tnirredt,  a  intră. 

*  INGREDIENTE,  adj.  part.,  Inn-e- 
dlena,  (fr.  lagrâdleiit);  Care  ingrede,  in- 
tra ca  parte  intr'nna  compositioue  me- 
dicale aan  de  mâncare;  subat.  m.  reale, 
ingredientele,  subatantia,  materia  ce  in- 
tra in  eompositionea  unui  medicamenta 
aan  unei  mâncare.     - 

*  INGREDIENTIA,  a.  f.,  {Insredlen- 
tia),  etndfaneatBiD,  vedi  ingrediente  ca 
aubst. 

*  INGRESSIONE,  a.  f.,  Inţnaslo,  in- 
trare, actione  de  ingredere. 

*  INGRESSU,  part.  s.,  iBţneBBBS, 
care  a  intratu;  locu  de  intrare. 

INGRETIOSIARE,-eâiu,  v.,  uhbmb 
procnrara,  BaoBearej  nanBeam  eapere, 
ţravarl,  twdere,  plgere;  a  face  cniva 
gretia;  a  avâ  gretia;  a  venf  greu;  a  dia- 
gnstă;  a  se  aatură,  a  nu  mai  pot^  sufferi, 
ai  se  uri:  a  seingretiosâdehmeside 
e^e  lumei. 

INGRETIOSIARE,  s.  verbale;  nau- 
Bca ,  tndon* 

INGRETIOSIATU,-a,adj.part.,  nan- 
seatuB,  partaeiBs. 

INGREUIABE,  cu  n  molliata  in 
locu  de  ingreuniare;  vedi  tngreimare. 

INGREUNARE  si  ingreonare,  v..  •- 
nerueţ  sravar^  pra«f ravare ,  dlfflel- 
Ubb  raddete;  sraTldar»,  Ingravidare, 


=y  Google 


72 


rac. 


TraTidnm,  pm^rnantem  reddere;  a 
face  greu,  sau  mai  bene,  a  face  greone 
san  greune=^i  face  lare  grnti,  a  face  dif- 
ficile;  a  causâ  greutate,  a  ingrecâ;  refl. 
a  se  îngreuna,  grarnrlţ  Ingravescere. 
Observa  nuantîele  intre  :  a  îngreuna 
pre  cineva  cu  muUu  lucru;  a  ingrecâ  t4- 
na  muliere,  a  ingreuniă  stglulu. 

INGREONARE,  s.  verbale,  f  rATatIo, 
in  t.  s.  Terbuluî, 

INGREUNATORlU,-fo»-("a,  adj-,  gra- 
*anB,  InţraTanB,  care  in^reuna. 

INGREUNAT0,-rt,  adj.  part., 'ffra- 
ratus  :  muliere  îngreunată  =r  ţravlda, 
prnţnaDt. 

INGRIGIRE,-esCM,  v.,  cnramyerere, 
8«lllcttuDi  «sse,  cărare;  a  av^  grige  de 
ceva  sau  de  cioeva;  a  porta  grige  ;  a  se 
teme  de  ceva,  a  provedâ,  a  intretinâ,  a 
fi  cu  grige  :  a  nu  se  ingrigi  de  nimica, 
a  ingrigi  de  copilli. 

INGRiaiRE,  s.  verbale ,  cnra  ,  dUi- 
ţentia,  Bollieitnd»,  cura,  diligeutia, 
sollicitndine. 

INGi;TGITtJ,-a,  adj.  part.,  soUId* 
tas,  onrts  dhtentns,  anxlas;  sollicitu, 
ansiosa. 

INGRIGITORIU ,  -  târia,  adj.  s.,  on- 
ratof)  procprator,  cnstaa ,  care  ingri- 
gesce. 

îngropare,  v.,  infoder^defodere, 
accnmalare^  hoinare,  eontiinnlare,  ae- 
pellreţ  a  pane  in  pamentii;  a  sapă  şi  a 
astupi  in  pamentu  :  a  ingropă  unu 
thesauru,  a  îngropa  unu  mortu. 

îngropare,  3.  verbale  ,  Infoaslo  , 
defoislft ;  bomatlo ,  sepnitiira;  in  t.  s. 
verbului. 

îngrop ATIONE,  s.  f.,  Infoaglo;  ta- 
nBB,  fnneralla,  exeqnls ;  actione  de  tn- 
gropare,  immormântare ,  ceremonia  fu- 
nebre. 

îngrop ATORIU,-«m,  adj.  s.,  fos- 
■or,  nepultor,  care  îngropa. 

INGROPATU,-a,  adj.,  hamatoi ,  se- 
pnltns. 

INGR0SS1ARE,  v.,  crasaare, Inoras- 
sara,  crasBescere»  iDcraagescere;  a  face 
grossu  ,  a  invertosiâ,  a  intarf  prin  fer- 
bere ,  prin  ammestecare  :  a  ingrossid 
lapte  cu  pesatu;  refl.  a  se  îngrossiâ^ 
deveni  groasa;  dero  Bi=3  deveni  se- 


m. 

riosn,  ammenintiatoriu ,  violentn  :  s'a 
ingrossiatu  eerCa.  vorbele  intre  denm. 

IN'  ;R0SSIARE,  s.  verbale  ,  in  t.  s. 
verbul  ui. 

INGROSSIATD,-a,  adj.  part.,  erag- 
satn»,  incrassatnit 

«  INICITATE,  s.  f.,  InlqnlUs  ,  cali- 
tate sau  fapta  de  înicu  :  Domnedieu  u- 
rcsce  inicitatea  si  inicUatHe. 

•  INICU,-a,  adj.,  InlqDOB,  contr.  ccu; 
1.  proprie,  care  nn  e  ecu,  nu  e  ecale,  na 
e  plann  :  appucaiu  de  înimicu  în  locuri 
inice;  2.  metaforice  :  a)  aspru,  scabrosu, 
si  de  aci,  difficile ,  periculosu ;  b)  con- 
.trariu,  adversu,  inimicu,  defavorabile; 
c)  forte  nedreptn ,  ioumana ,  barbani , 
scelestu  ijudeceinicu;  inicele  vostre fap- 
te w'oM  altrassu  pre  captt  ta-gia  ceru- 
lui. 

ţ  INIECERE,  V.,  InJIaere,  a  arrancÂ 
iu,  a  introduce,  a  bagă;  de  aci :  iniec- 
tione,  ini£ctare:=ini€!ptare,  etc. 

•INIECTARE,  V.,  tnjeetar*,  vedi 
inieptare. 

•  INIECTIONE,  3.  f.,  In]e«tl«j  actio- 
ne de  iniecere;  —  ca  terminn  de  medi- 
cina, introducerea  unul  medicamenta 
licidn  prin  una  vena,  una  canale  a  cor- 
pului, intr'una  plaga  profunda. 

INIEPTARE,  V.,  Injeetare,  Jaetare, 
oum  Impeta  jaoerc,  a  armncă,  a  aiepti 
a  inopinge  in  intru. 

INIEPTARE,  s.  verbale,  Impetu,  in 
t.  s,  verbului. 

INIEPTATU,-a,  adj.  part.,  Uţjeo- 
tuB,  iDJActatns. 

INIMA,  s.  f.,  vedi  anima. 

INIMAGINABILE,  adj.,  InimaglBa- 
bllts,  ce  nu  se  pote  imagina. 

INIMARE,  V.,  vedi  animare. 

JNIMICETIA,  inimicia  si  inimiciţia, 
8.  f.,  inlmleltla,  contr.  amiciţia  ;  stare 
si  calitate  de  inimicu. 

IKIMICU,-a,  adj.  s.,  InlmloaBţ  eoutr. 
amicu;  adversariu,  contrariu,  neamicu. 

INIMIORA,  s.  f.,  dem.  d'in  inima; 
vedi  animiora. 

«INIMITABILE,  adj.,  inimitabilii; 
ce  nu  se  pote  imită. 

INIMOSIA,  s.  f.,  vedi  animosia  si  o- 
nimositate. 

INIMOSr,-a,  adj.,  vecii  o 


,y  Google 


INŢ 

INIMUTIA,  B.  f. ,  cordnlBM,  anluD- 
lis,  vedi  anitniora. 

*  ININTELLIGIBILE,  adj,,  Inlntel- 
Usibllts;  ce  nu  se  pote  inteîlege.  ce  nu 
se  pote  coprande  cu  mentea. 

*  ININTERPRETABILE,  adj.,  lain- 
terpMtnbf"-  CB  nu  ae  pote  interpretă; 
inesplii^abue. 

*  ININVENTIBILB,  adj.,  IdIhtadU- 
bllls,  ce  nu  se  pote  invetUă. 

*  ININVESTIGABILE,  adj.,  IninTe- 
stlţablliB,  ce  nu  9e  pote  investiga. 

*  INIŢIALE,  adj.,  taituils ,  incepe- 
toriu,  ce  incepe;  originale. 

*  INIIÎABE,  T.,  iDitUre,  Inehoare, 
tnelptre;  a  face  inceputu;  a  incepe,  a  in- 
troduce pre  cineTa  in  ceva  pentru  pri- 
m'a  ora ,  a  i  d&  primele  connascientie 
despre  unu  ce;  in  sensu  religîosu,  a  in- 
troduce pre  cineva  in  nnmenilu  celloru 
ce  professa  nnn  cnltu  particulariu,  a  Iu 
admitte  se  participa  la  ceremoniele, 
mysteriele,  ce  se  ţinu  de  eultulu  parti- 
cnlariu  allu  unei  divinităţi;  a  Iu  instrui 
in  religione,  a  i  dâ  primele  notioni  de- 
spre religione;  assemine  :  a  invetiă  pre 
cinera  in  una  scientia  sau  arte  :  a  ini- 
Hd  pre  cineva  tn  una  arte,  professione; 
nu  e  iniHatu  in  filosofia,  n'are  inco  pri- 
mele connosceDtie,liniamentealIescien- 
tiei  filosofice;  a  initiA  pre  cineva  in  una 
societate,  a  Iu  admitte  in  numerulu  a- 
cellora-a  ce  ua  eompunn. 

*  INITIABE  ,  s.  verbala ,  i>ltUU«  , 
in  t.  s.  verbului. 

*  INITIATIONE,  s.  f.,  InftUtio,  in- 
troductione  sau  admissione  in  conno- 
scentie  de  certe  lacrori  secrete;  actulu 
prin  care  cineva  este  initiatu  in  cevaţla 
antici  inaemnă  admitterea  la  celebra- 
tionea  mysterielora  si  saerificieloru  in  o- 
Dorea  ore-carei  divinitate. 

*  INIŢIATIVA,  3.  f.,  actulu  prin  care 
se  face,  se  da  începutulu ;  dreptulu  de 
a  incepe  de  a  face  ceva  :  a  luă  iniţiaţi- 
v'a,  a  face  începutulu ;  drepttdu^  de  ini- 
tidiva  pentru  facerea  legiloru  l'au,  du- 
po  constitutionea  nosh-a  .  tote  poterile 
statului. 

*INITIATORIU,-*mo,-(Wce,  adj.  t., 
Iittutor,  liltutrix,  incepetoriu  ;  care 
inc«pe,  care  iniţia. 


INJ. 


78 


*  miTIATU.-a,  adj.  part.,  Inttlatai. 

*  INITIU,  pl.-e,  iDltlum,  inceputu, 
principiu;  primu  elementu. 

INJOS[J,adv.,  deorsum,  vediindiosu. 
INJOSIRE,-escti,   v.,  vedi  indiosire. 

*  INJUCUNDITATE,  s.  f. ,  Injocna- 
dltas,  coatt.jucundit'ite,  neplăcere,  sup- 
peraFe,tristeti'a  animei  reflessa  in  facia. 

*  INJUCUNDU,-a,  adj.,  fnjnonndaB, 
neplaeutn,  displacutu,  fora  volia  bona. 

INJUGARE,  T.,  jBDgere  (enrrRin), 
«oniunţere.  domare,  a  pune  in  jugu  ,  a 
prende  in  jugu,  a  suppiine,  a  assuprf; 
fig.  a  se  injugâ  cu  Ittavlu,  a  se  invof,  a 
i  plac4;  a  se  it^ugă  hene  cit  cineva. 

INJUGABE,  a.  verbale,  jn^atlo,  pn* 
nere  in  jugu. 

mJUGATU.-a,  adj.  part.,  jMsatns. 

INJUMETATIRE,-escM,  v.,  vedi  i«- 
dimetatire  si  indiumetatire. 

♦INJDNCTI0NE,8.  f.,  Injnnetlo, 
impUDere,  mandatu,  ordine. 

INJUNGHIARE,  v.,(cu  l  moUiatu  in 
loca  de:) 

INJUNGLABE,  V.,  jiţaUre,  a  tali& 
guttulu,  a  uccide. 

INJUNGLARE,  s.  verbale,  Jngnlatlo; 
in  t.  3.  verbului. 

INJUNGLATU,-a,  adj.  part.,  JQgn- 
latus. 

INJUNGLATURA,  (pronuntlatn  d 
injunghiatura).  s.  f.,jiiEDlBm,JD(riilatfo, 
actiooe  si  resultatu  allu  ivjunglara;  — 
irtjunglatur'a  giUtidui,  inchiaiatura :  a  si 
înfrânge  injunglatur'a. 

înjurare,  V.,  Iiţjnrlarl,  a  ofFende 
pre  cineva  prin  coventeînjuriijBe;abIa- 
stemi,  a  inaultâ,  a  batujocori;  reS.  a  se 
injurâ  unulu  pre  altulti. 

înjurare,  b.  verbale,  injuria,  «oa- 
tumella,  mâledtctuBi. 

INJURATORIU,-*oria,  adj.  s.,  eon- 
tIc  latori  aontamelUm  In  Rllqaem  jKcaiKj 
jialedlota  dlcena,  jactans,  profereai; 
care  injura.  insulta,  batujocureace. 

INJURATU,-o,  adj.  part.,  iDjuri*  af- 
feotna,  contnmellls ,  eonTletU  presoit- 
HDi;  insultata. 

ÎNJURĂTURA,  B.f.,  tnjarla,  actu  de 
înjurare,  espressione  de  injware. 

•INJURIA,  s.  f.,  loJnrU,  insulta, 
oSeusa  :  ityurfa  este  iotu    ee  contr'a 


=y  Google 


7* 


im. 


dreptului;  in  aeosn  mai  strinsu  :  inju- 
ria e  dispretiulu  cetende  a  offende  ono- 
rea  ativa  ;  injuri'a  se  committş  prin 
vorbe,  prin  scrisau,  prin  cântări ,  prin 
desemne,  prin  fapte,  batendu,  maltrac- 
tandu ,  amniRnintiandu  cu  bătălia  si 
maltractare;  in  particnlariu  inse  inju- 
rfa  SC  committe  prio  covente  injuriose 
Tettematorie,  supperatorie,  etc;  injuri'a 
tempului,  aspreti'a  elementeloru  oatu- 
rei,  a  ventului,  aerului,  etc.,perdere  cau- 
sata  prin  prea  lunga  ori  prea  scurta 
durata  a  tempului ,  sau  priu  alte  even- 
tualitati  ori  calamităţi  legate  de  tempu; 
injuri'a  sorteî,  calamitate,  estraordina- 
ria  si  nemeritata. 

*  INJUSIARE,  V.,  vedi  injurare;  in- 
se injvriare  e  mai  generale  si  prin  ace- 
ata-a  mai  duiee;  pre  eandu  injurare  e 
speciale,  crudu  si  chiaru  obscenu :  inju- 
riare^a  face  injuria ,  ^ro  injurare=:a 
trage  injuraiure. 

«  ÎNJDEIOSU.-o,  adj.,  !njnrio8H8, 
ce  adduce  injuria;  nedreptu,  vettema- 
toriu,  supperatorin,  insultatoriu  ;  sorte 
i»y«n'osa,  destinu  injuriosu. 

*  INJUSTIŢIA,  a.  f.,  injustiţia,  con- 
tra j'usfi'ft  a,*  nedreptate;  actione  contra- 
ria reguleioru  dreptatei  si  ecitatei. 

*  INJUSTU,-a ,  adj.,  Injnstns,  ne- 
dreptu ;  care  lucra  coutr'a  reguleloru 
dreptatei;  contrariu  dreptatei  :^ap^c  in- 
juste, tendentia  injusta. 

înlăturare,  V. ,  vedi  delaturare. 

INLEMNIRE,-ftîCM,  v.,  stapere ,  ob- 
stnpere,  a  devenf  lemnu;  a  perde  sentî- 
rea  de  frica,  de  apaima;  a  immarmori. 

înlemnise,  a.  verbale ,  Htapor ,  in 
t.  s.  verbului. 

INLEMNITa,-a.  adj.  part.,  stBpefao- 
tns,  immarmoritu. 

INLOCARE,  V.,  (in  si  locare)  snbsti* 
tnerei  snffloere;  a  pune  in  locu,  a  im- 
ţU  loculu;  a  substitui,  a  tio^  loculu. 

INLOCARE,  8.  verbale  ,  Bobstitntlo, 
in  t.  8.  verbului. 

JNLOCATU.-o,  adj.  part.,8BbBtttQ  tos. 

INLOCDIRE,-escu,  vedi  inlocare. 

INM-,  vedi  imm-. 

INNASCERE,  innascui,  innascutu,v., 
InnaBol,  a  se  nasce  in,  a  se  nasce  de  una 
data  cu  aitu  eeva;  form'a  cea  mai  usi- 


tata  d'in  acestu  cuventu  este  nrmato- 
Ti'a  : 

INNASCUTU,-a,  adj-,  linatm,  nas- 
cutu  Împreuna  cu  ,  ce  se  capeta  de  una 
data  cu  nascerea  ;  proprieiate ,  reutate, 
sanetate  innaseuta. 

*  INNAVIGABILE,  adj. ,  Inoatlsa- 
bilis,  ce  nu  se  pote  naviga ,  unde  nu 
pbti  ambU  cu  navea. 

INNEBONIRE,-es«*,  v.,  insaulre,  fu- 
rere,  a  perde  mentea,  a  delira,  a  eatra- 
vagfi. 

INNEBONIRE,  8.  verbale,  fnianta, 
d«llrluiD,  io  t.  s.  verbului. 

INNEBONITD,-a,  adj.  part.,in8aiiB8. 

INNECARE,  V.,  snffoeare,  «qnU  Be> 
care,  ănan  mergere,  a  suffoc&  in  apa  sau 
in  altu  âuido;  refl.  a  se  inneca,  8iiffoearl. 
aqnls  neoari,  fig. :  a  se  innecâ  eu  unu 
ossu,  cu  una  imbuccatura  prea  mare; 
tussea  me  inneca;  plouiele  ceUe  mari  au 
innecatw  campiele,  inundatu;  fîg.  arma- 
tele numerâse  innecara  terrile  nostre. 

INNECARE,  s.  verbale,  soiTooatlo, 
inondatlo,  in  t.  a.  verbului. 

INNECATIOSU,-a,  adj. ,  8aff<»o«B»j 
proprie,  espusu  a  se  inneca,  inse,  de  re- 
giila,  cu  sensn  activn ,  ce  are  calitatea 
de  a  innecâ ,  aptu  de  a  innecâ  :  pome 
innecatiose. 

INNECATOKIU,-(oria,  adj.s.;  8uirft- 
oan8,  InnndaiiE,  care  inneca. 

INNECATU,-a,  adj.  part.,  snfrooatus, 
prnfaeatas ,  BtrangnlatnB  ,  oppre88D8 , 
examlnatiig;  aqna  mer8n8 ,  ,lminer8UB  : 
omu  innecatu  de  fumu.  campiele  inne- 
cate  de  versaturele  riului. 

INNECn,  3.  m.,  InandaitlA,  dlluTlnm, 
versatunt  de  apa  multa  pre  locuri  us- 
cate :  de  asia  inneeu  nu  mi  mai  adducu 
a  mente. 

INNE6RIRE,-e£CU,  v.,  ulgrom  red- 
dere,  offnBoare,  a  face  negru  :  a  inne- 
gripre  cineva,  a  defaimi,  a  calumniă, 
a  i  strică  reputationea,  a  se  innegri  de 
sore,  a  se  face  negru,  niţreBoere. 

INNEGRIRB,  s,  verbale,  in  t.  9.  ver- 
bnlui. 

lNNEGRITU,-a,  adj. part.,  ofl-nseatuB, 
f  innegritudesore,ifinegritude  calumnie. 

INNEGRITURA ,  s.  v-,  ntyredo;  re- 
sultatu  allu  actionei  de  innegrire. 


=y  Google 


im 

INNOBILIBE,  v-,  vedi  nohaw-e,  no- 
înUtare. 

*  INNOCENTE,  adj.,lniiafleaii,  Inno- 
enua»  contrariu  nocente,  coi  nu  se  piţte 
Harnica  impută;  fora  culpa,  fora  conno- 
scentia  de  peccatu ;  fora  reutate ,  fora 
Titîu,  pura,  curata  :  portare  innoemte, 
vorba  innocente,  fapta  innocente. 

*  IXNOGENTIA  ,  s.  f. ,  Inuonentla; 
Btare  si  calitate  de  innocente. 

INNOCTAEE,  t.,  yedi  innoptare. 

INNODABE,  T.,  nodftre,  Innodare, 
eonnodare;  a  leg&  cu  nodu,  a  face  notîu, 
a  impreun&  legandu ;  Qg.  nu  scie  a  in- 
nodâ  doue  idee;  a  innodâ  amiătia,  eon- 
noBcentia, 

INNODABE,  s.  rerbale;  nodamen, 
in  t.  8.  verbului. 

înnodaţii,-»,  adj.  part.,  nodatns, 
In&odktDS.    ^^ 

INNODAXUBA,  s.  f.,  noduien,  le- 
gătura in  nodu,  nodulu  ensusi. 

INNOPTABE,  V.  n.,  soctesofirc}  noe- 
te  opprlml}  per&ootare;  ase  face  nopte, 
a  adjunge  uude-va  noptea;  a  remanâ 
undeva  preste  nopte ;  a  intardiă  peno 
în  nopte  :  a  înnopta  pre  caile. 

înnoptare,  s.Terbale,  in  t.  a.  ver- 
bului. 

INNOPTATtJ,-a,  adj.  part. ,  care  a 
intardiata  peno  în  nopte;  si  ca  adv.  am 
a^unsu  a  casa  innoptatu. 

INNOTASE,  V.,  nare,  aiUre,  Inna- 
tare;  a  se  sustinâ  si  a  inaintă  pre  faci'a 
apel :  a  wnofd  peno  d'incdlo,  a  inntdă 
in  bene ,  a  av6  fortuna ,  a  â  in  avutfa, 
in  plăceri;  ainnotăin  sânge,  a  vers^ 
multu  sânge. 

INNOTAHE,  a.  verbale,  natttlo,  na- 
tatnra;  in  t.  b.  verbului. 

INNOTATORin,-(ona,  3.  adj.,  nata- 
t«r,  natans;  care  innoia,  care  serve  la 
innotatu. 

1  INNOTAT0,-a,  adj.  part,,  care  a 
trecntn  înnotandn. 

2  INNOTATU,  a.  m.,  natatuB,-»» 
aetulu  de  innotare  :  mergemu  la  i»no- 
tata,  la  seol'a  de  innoiatu,  se  inv^iâmu 
artea  de  innotatu. 

INNOTD,  8.  m.,  iiaUtn>,-D8,  innotare, 
innotatu  :  a  trece  ap'a  eu  înnotulu. 
INNODISi;,-«scN,  T.,  B*T«n,lBnoT«- 


iim. 


75 


re,  renovare,  restaurare ,  Instaurare ; 
Integrare ;  a  face  nou,  a  renoui ,  a  re- 
staura, a  iatregf;  refl.  a  se  innot^ ,  a  ae 
renouf,  a  so  restaura,  a  se  reintregf;  a 
face  de  nou ,  a  procuri  d'in  nou ,  a  re- 
stabilf ;  a  mnoţtt  servitorii,  a  se  innoui 
at  vestimente,  a  ai  lu&  vestimente  noue; 
a  innoui  una  dorere  trecuta. 

INNOUIBE,  s.  verbale,  novatlo,  In- 
novatlo,  renovatio,  instaniatlo,  restau- 
raţia. 

INNOUITORIIJ,-/oria,  adj.  s.,  nova- 
tori innorator,  renovator,  restaurator; 
care  inDOuesce. 

INNGUITU,-»,  adj.  part.,  uovatua, 
iunovatuB,  renovatng,  restauratus. 

INNOUrrnRA.s.f.,  novatlo,innova- 
tlo,  actoine  si  resuUatu  allu  actionei  de 
innouire. 

*  INNOVABE,  v.,iiinovare,  a  innoui, 
a  face  novationi,  ianorationi ;  a  intro- 
duce ceva  nou. 

*  INNOVABE,  3.  verbale,  Innovatlo, 
in  t.  s.  verbului. 

*  INNOVATIONE,  a.  f.,  innovatlo, 
actione  de  innovare;  introductione  de 
ceva  nou  in  gubernamentu,  în  legi,  în- 
tr'nnu  actu,  intr'una  credentia,  in  uau, 
in  scientia,  etc. 

*  lNNOVATORlU,-iorîa,  adj.  a.,  no- 
vator, care  innova  ,  care  introduce  t«- 
novationi. 

*INNOVATU,-a,adj.part.,lQDOTato8. 

*  INNOVATUBA ,  s.  f. ,  resuHatulu 
actionei  de  innovare. 

.  INNUEBABE,  V.,  nobllare,  Innubt- 
lare,  obaobllare,  a  se  redică  nueri,  a  ee 
întunecă  ;  a  se  accoperi  cu  nueri ,  a  se . 
face  intunericu,  a  se  turbură  tempulu  ; 
afiintuQ^cu  :  innueredia  cerulu;  fig.  a 
innuerâă'in  sprincene,  asiespremesup- 
perarea  prin  contractionea  sprincene- 
loru. 

INNUEBABE,  s.  verbale,  in  t.  a.  ver- 
bului. 

INNUEBATU.-a,  adj.  part.,  obnnbi- 
latUB,  tempu  nueratu,  intunericu. 

*  INNDMEKABILE,  adj,,  tnnBraera- 
blllfl ,  ce  nu  se  pote  ni^teră,  nenume- 
ratu. 

*  INNTJMEEABILITATE,s.f.,  Innn- 
merabiutas}  calitate  dd  innumereiriU. 


=y  Google 


7« 


mo. 


mNUORARE,  vedi  innuerare,  cu 
tote  derivatele  seUe. 

*  INOBEDIENTE,  adj.,  ini>bedleii8, 
nesuppusu,  aeascultatoriu,  indocile. 

•INOBEDIENÎTA,  s.  f.,  laobedlentla, 
nesnppunere ,  neascultare  ,  indocîlitate, 
contr.  obedientia. 

*INOBSECENTE,adj.,  inobseţneu, 
neascultatoriu. 

*INOBSEGENTIA,  s.  f,  Inobsequen- 
tli,  ueascultare. 

*  INOBSERVABILE,  adj.,  lnob»r- 
TabUls,  ce  DU  se  potc  observă. 

*  INOBSERVANTIA,  s.  f.,  Inobser- 
rantU,  lipse  de  observantia. 

«INOBSEBVATIONE,s.f.  ,iao  bserran- 
tl«,  lipge  de  observatione ,  neimplenire. 
*IN0B8EEVATU,-a,  adj.  part-,  inob- 
gerratMi,  neobscrratu. 

*  INO0ULARE,v.,looeiiUre,  a  com- 
mnoicâ  iu  modu  artiâciale,  a  altul  ar- 
bori, a  TacciD&. 

*  INOCULATIONE,  s.f.,  InoeiiUtU» 
actione  de  inoculare,  altulre,  vaccinare. 

*  INOCULATU,-a,  adj.  part,  iaoeii- 
latoB,  altuitu,  vaccinatu. 

*  IKODORARE,  v.,  tnodorare,  a  com- 
munici  odore. 

*  INODORU,  adj.,  inodoros,  fora  o- 
dore,  neodorosu. 

*  INOFPENSIBILE,  adj.,  qnl  offendl 
noD  pot«8t;  care  na  se  pate  offende,  vet- 
tenoă,  strici,  etc. 

*  INOPPENSIVU,-»,  adj.,  iioffeBBii, 
care  nu  offende,  nu  attâca  pre  nemine, 
nu  strica,  nu  vettema,  etc. 

*  INOFPICIOSITATE,  9.  f.,  inofUoio- 
sltsa,  calitate  de  inof^ciostt. 

*INOFPICIOSD,-a,  adj.,  InoffielOBus, 
neoi^cioau  ,  contrariu  detoriei :  testa- 
mentu  inofjieiosu ,  prin  care  udu  erede 
legitimii  este  esclnau  fora  causa  de  la 
ereditate;  donatione  inofficiosa,  de  acf : 
actione,  cerere,  de  inofficiositate,  actio- 
ne intentata,  cerere  făcuta  contr'a  unui 
testamentu  ino^cioau ,  unei  donatione 
inoffidose,  etc, 

*  INOFFUSCATU,-a,  adj-,  non  ob- 
Bcnratni,  nou  obseurnij  neintunecatu. 

*  INONBSTITATE,  s.  f.,  tnbonestfts, 
calitate  contraria  onestitatei,  neonesti- 
tata  neomeofa. 


IKO; 

*  INONESTU,- a ,  adj.,  InhDDeBtns, 
contr.  onesta,  neonestu,  neomenosu. 

*  INONOEABILE,  adj.,  Inhonorabl- 
Ub,  care  nu  merita  onore. 

*  INONOBATU,-a,  adj.,  Inlionoratns, 
neonoratu,  fora  onore.  ' 

*  INONOBIFICU,-».  adj-,  tnhonorl- 
flOBB»  ce  nu  face  onore. 

*  INOPIA,  8.  f ,  inopla,  lipse,  scăde- 
re, neaVere,  neadjunsu,  indigentia. 

*  INOPINABILE,  adj.,  lii«pliiabiUB, 
ce  nu  se  pete  opina,  imagină. 

*  mOPINANTE ,  adj. ,  InopinaiiB , 
care  nu  cogeta  la  ceva,  a  nome  care  nu 
cogeta  intr'unu  casu  data  la  cea  ce  i  se 
pote  intempU. 

*  rNOPINATU,-o,  adj. ,  inoplnatng, 
Inopinus,  neprevedntu,  la  ce  omulu  na 
se  aştepta,  neaşteptata  :  vorbe  inopituf- 
te;  ca  adv.  inopinate ,  pre  neaşteptate, 
pre  neprevednte,  . 

*  INOPPOBTUNITATE,  s.  f.,  luop- 
portnnltas;  lipse  de  opportunîtate,  cali- 
tate de  inopportunu. 

*  INOPPORTUNU,-o,  adj.,  Inoppor- 
tnanBf  contr.  opportunu,  ce  nu  este  la 
tempu,  la  locu. 

«  INOPTABILE,  adj.,  Inoptabllls,  ce 
nu  e  de  optatu. 

*  INOPTATn,-a,  adj.,  toopUtns,  n«- 
desideratu. 

*  INORDINABILE,  adj.,lii»rdliiabi- 
llB,  ce  na  se  pote  ordina,  nu  se  pote  ad- 
duce  in  ordine. 

*  DÎORDINATIONE,  s.  f.,  Inordloa- 
tio,  desordine,  confusione  in  lucruri,  in 
idee. 

*  INORDINATU,-a.  adj.,  iBordlna- 
tni)  desordinatu,  confusu,  fora  ordine. 

*  TNORGANICU.-a,  adj.,  n«B  orga- 
nloaB,  neorganicu,  anorganica  :  natura 
inorganica,  corpuri  inorgantce. 

«  INORNATU,  -  a ,  adj.,  InoraatoB , 
contr.  omatu;  fora  omatura. 

*INOSPITALE,  adj.,  inhoBpltalla,  In' 
hoBpitns,  neospitale,  neprimitoriu,  ne- 
atnatoriude  ospeti,  de  străini,  selbaticu, 
barbaru,  crudu. 

*  INOSPITALITATE,  s.  f.,  inhoBpt- 
talltas,  contr.  ospitaiitate;  tractate  lea, 
neomenia,  brutalitate  facia  cu  ospetii,  eu 
străinii. 


=y  Google 


IN8. 


77 


*INQUIETABE,inşu»e<t4dme,  in^i- 
sitione,  etc. ,  redi  mcietare,  incietuăine, 
indsitione,  etc. 

INRADECINARE,-cdi«,  T.,rBdlcire, 
radleârij  radlces  agerej  râdlcesceret  a 
prende  radecine;  a  face  radecine  :  a  se 
iTwaăecinâ,  a  se  mradeeinâ  in  reUe,  in 
peeeate,  etc,  a  imbetranf  ia  elle,  a  se  in- 
Teti&  cn  elle. 

INRADECINABE,  s.  verbale  ,  r«dl- 
eiiBi  âctioţ  prendere  de  radecine. 

INBADECINATU,-a,  adj.  part.,  r*- 
dlaktna,  rodlces  fasbemj  ce  a  prcDSa  ra- 
decine, tare,  obstinata,  inTechitu. 

INEBGISTRA3E ,  v.,  (fr.  eur^gl- 
atrer),  a  pune,  a  scrie  unu  lucrn  in  re- 
gistru; ft  \a&  nota  despre  unu  lucru. 

ÎNREGISTRARE,  a.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

INREGISTRATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
«nriglstrâ). 

INREDTATIRE,-es«i,  t.,  (d'in  t»  ai 
reutate),  a  face  ren,  a  strici,  a  corrupe, 
pejsrem  reddere ,  refl.  a  se  inrevtati, 
pejtrem  flerl*  b  ae  face  reu,  a  ae  strici, 
a  se  corrupe,  a  se  invenini. 

INREUTATIRE,  a.  verbale,  in  t.  s. 
verbului. 

INREUTATITU.-a.  adj.  part.,  pejor 

INRItJBIRB,-e«cti,  vedi  influentiare. 

INROURABE,  v.,  inrorere,  rore  «9- 
perfere,  a  arruncă  picature  de  apa  sau 
de  altu  licidu. 

•  INSALUBRE,  adj.,  Inşalobria,  ne- 
aanetosu,  ce  strica  sanetatea. 

•  INSALUBRITATE,  s.f.,ln8aliibrl- 
tu,  calitate  de  insalubre. 

•  INSALUTABE  si  insaltttarittra, 
adj.,  non  BalutsrlBj  nesalutariu,  nesane- 
tiosu,  stricatiosu  sanetatei. 

•  INSALVABUjE,  adj.,  qui  B«i?ari 
nou  pttest»  ce  nu  se  pete  salvă. 

•  IN8ANABILE,  adj.,  Insanabllls,  ce 
nu  se  pote  vendecâ;  ce  nu  se  pate  cură, 
incurabile. 

INSANET03IARE,-c(ii«,  v.,8.iiwe, 
reianue,  Di0d«rl,  raletiidlRl  restltnere; 
a  face  aanetosu;  a  restitui  sanetatea;  a 
vendflcă;  refl.  a  se  insanetosiâ,  eonra- 
leseere,  eonsanescere,  eonTalere,  vale- 
tadiDen  re«uper«re>  a  aaface  aanetosu. 


mSANETOSIARE,  a,  verbale,  aaBt- 
tatld  recaperatlo,  oo  n  r  aleea  eu  tla»  in  t. 
a.  verbului. 

mSANETOSUTU,-a,  adj.  part.,  sa- 
natns,  reitanatna. 

*  INSANIA,  s.  f.,  Insania,  neboufa, 
furia. 

*  INSANU,-a,  adj.,  insaniB;  care  nu 
e  cu  mentea  sanetosa;  nebonu,  smentitu, 
stultu;  faoaticu. 

mSAPONIRE.-esca,  v.,  (d'ln  in  si 
sapone);  a  implâ  cu  sapone,  a  di  cu  sa- 
pone;  a  preface  in  sapone;  a  trece  in  sa- 
pone. 

INSAPONITU,-a,  adj,  part.,datucu 
sapone. 

însărcinare,  V.,  sarcluare,  ono- 
rare, BarolaaB  Impouere,  apune  sarcina, 
'aingreunâ,adă ordine,  adî  comissione; 
refl.  a  se  insarănă,  a  luă  asupr'a  sea. 

însărcinare,  s.  verbale,  oneratio, 
m  t.  9.  verbului;  sarcina,  missione,  com- 


mSAROINATU,-a,  adj.  part.,  one- 
ratiiHj  fig.  fetnina  insareinata,  grea,  in- 
grecata,  gravida. 

*  INSAŢIABILE,  adj.,  inBatiablIls, 
care  nu  se  pote  satură,  insaturabile. 

*  INSATIABILITATE,  s.  f.,  InBatla- 
bllitafi,nesaturare,  aviditate  de  a  mancă 
si  a  nu  se  mai  satură;  cupiditate  de  a 
svâ  totu  mai  multu. 

*  INSATURABILE,  InsatorabillB, 
vedi  insaţiabile. 

*  INSCENDERE,  v.,  vedi  ascendere. 

*  INSCIENTE,  adj.,  lnsciens;care  nu 
scie,  care  n'are  scientia  sau  connoscien- 
tia  de  ceva. 

INSCIENTIA,  s.  f.,  luBcieBtia,  cali- 
tate sau  stare  de  insdente. 

INSCIENTIARE,-edt«,  v.,  (d'in  in  si 
scientia);  nantlare,  aunnntlare»  denan- 
tiare,  BlgnlUoare,  certloren  facere,  a 
face  connoscutu;  a  annuntiă;  a  inconnos- 
cientiă;  a  arretă;  a  notifică;  a  commu- 
nică. 

INSCIENTIARE,  s.  verbale;  nnntu- 
tlo,  deoBUtiatlo,  Blţnlllvatlo,  reonntla* 
tio,  in  t.  s.  verbului. 

INSCIENTIATOEIU,-forta,  e.  adj., 
Duntin!,  nantlator,  dennntlator,  care 
imcientiedia. 


=y  Google 


78 


INS. 


INSCIENTIATU.-o,  adj.  part.,  nun- 
tlatns,  denantUtng,  slgnlAcatai,  certior 
faetaB. 

*  INSCITIA,  3.  f.,  iDseltU»  calitate 
de  insciu  saa  tnsatu;  Tedi  aceste  co- 
vente. 

*  INSCITU,-o.  adj.,  si 

*  INSGin,-a.  adj.,  Inscitm  si  inselDs, 
nesciutoriu,  ignorante,  care  na  sde  ne- 
mica, de  acf :  fora  scientia,  fora  espe- 
rientia,  fora  capacitate,  fora  abili- 
tate, etc.;  —  insătu  si  mai  vertosD  insciu 
dice  mai  multu  de  c&ta  insciente,  si  prin 
unnare  si  inscit?a  e  mai  grea  si  mai 
culpabile  de  cătu  insdenii'a. 

INSCOBTlBE,-cscM,  v.,  c»rtlo«  «b- 
dneere,  a  face  acortia;  refl.  a  st  inscortl, 
a  se  preface  in  scortia,  a  se  intarf  ca 
scorti'a. 

INSCOETITU.-o,  adj.  part.,  oortl- 
eatns. 

INSCRIKBE,  inserissi  si  inscrissei, 
inserissu  si  inseriptu,  t.,  Inserlbere;  a 
scrie  nnmele  ciiira,  a  luă  notitia,  ori  a 
face  mentione  aaupr'a  nnui  lucru  in- 
tr'anu  registru,  intr'una  lista;  a  face  iu- 
scriptione;  refl.  a  se  inscrie,  a  si  pune 
numele,  a  se  Însemnă  intr'una  lista,  ca- 
talogu,  etc. 

mSCRIEKE,  s.  rerbale.  Inscripţio, 
in  t.  s.  Terbului. 

DJSCRIPTIONE,  e.  f.,  inscripţio,  În- 
scriere; ce  se  inscrie  pre  una  tabla,  pre 
una  marmure,  pre  una  petra,  pre  unu 
edificiu  publicu  sau  priratu;  pre  cruce 
spre  a  indică  sau  a  adduce  a  mente  de 
nna  persona,  de  unu  ereuimentu,  de  de- 
stinationea  edificiului;  titlu,  firma. 

INSCBlPTUj-o,  adj.  part.,  Inscrip- 
tns. 

INSCRISSU,-a,  d'in  înscriere :  1 .  part. 
pass.,  Insertptua  :  nume  inscrissu,  per- 
sana inscrissa,  oratori  incrissi  pentru 
vorbire;  2.  subst.,  actu  scrissu,  billetu, 
reversu,  titlu,  declaratione :  a  perde  in- 
scrissulu. 

*INSCRUTABILE,adj.liiscrutabill8, 
ce  DU  3e  pote  scrută,  ce  nu  se  potc  pe- 
trunde  cu  mentea;  nepetrunsu. 

*  mSCEUTABILITATE,  s.  f.,  Inscru- 
tabilitas,  calitate  de  inscrutahUe. 

*  INSCULPIBE,  T.,  inseolpere»  a  ta- 


raş^ 

li&  sau  a  Baj^  in  lemua,  in  petra  sau  in 
metallu. 

«  mSECARE,  T.,  laseeare,  a  secă  sau 
ta1i&  afunda  in  ceva. 

*INSECA'nONE,s.  f.,  si 

*INSECTIONE,  s.  f.,  Inseotlo,  actione 
de  insecare. 

*  INSECTU,  B.  m.,  inieotnin,  name 
communelaDesceanimalimici,  carin'au 
osse  si  allu  caroru  corpu  e  impartitu  ca 
prin  annelle :  d'tn  insecte  unele  se  tragu, 
ea  vermii,  aitele  mergu,  ea  furnicele,  al- 
tele  sbora,  ea  muscele,  fluturii,  etc. 

*INSEDATa,-o,  adj.  lasedatos,  nese- 
datu,  nestemperatu,  ne  impacatu. 

INSELBATECIEE,-i«cM,  ?.,  yedisei- 
bateăre. 

INSELLARE,  eqao  sellam  Impooere, 
equnm  ooQBternere,  deoipere,  fraudare, 
raliere»  1.  a  pune  sell'a  pre  calla  :  a 
insella  bene  callulu;  2.  a  fraudă,  a  rapf 
dreptulu  altui-a,  a  Iu  de3poliâ,alavet- 
temă  in  alle  selle  prin  mentioui;  a  menti, 
a  induce  in  ratecire  :  muiere  ce  insella 
pre  barbatu;  refi.a  ratecf,  a  cada  in  errore: 
a  se  insella  ia  părere,  io  calculu;  asid 
e,  deco  nu  me  inseUu. 

mSELLATIONE,  a.  f.,  dolns,  frauB, 
hllui^la,  actione  de  insellare,  mai  ver- 
tosu  in  însemnarea  acestui  cuventu  de 
Bub  2.,  fapta  de  insellare:  traiesee  c£in 
insellationi. 

INSELLATORIA,  s.  f.,  dolns,  frâna, 
fallacta,  calitate  sau  fapta  de  insella- 
toriu  :  âne  nu  eonnosce  ina^îatoriete 
telle. 

INSELLATORIU,-/orta,  adj.s.,fran- 
dator,  Impostor,  doloans,  fallas,  Arai* 
dulentua,  care  insella. 

INSELLATURA,  s.  f.,  actione  de  in- 
sellare, mai  vertosu  in  sensnln  de  sub  1. 

INSEMENARE,  T.,  tnBeminare,  vedi 
semenare. 

INSEMENTIARE,  vedi  semeniiare. 

însemnare,  T.,  stgnare,  eoDsI- 
^are,  notare,  connotare,  adaotare.  In- 
dicare, deil^nare,  denotare,  siţnlflcare, 
Instf  nire,  a  semnă,  a  face  semnu,  a  con- 
semnă, a  notă,  a  adnota;  a  indică,  a  ar- 
relă  :  a  insemnă  in  carte,  in  catalog», 
in  lista,  etc,  a  înregistra,  a  inscrie;  a 
notă;  acesta  vorba  insemna,  arrâta,are 


,y  Google 


,  sensu;  nu  însemna  nemica, 
DU  va  se  dica  nemica,  lucru  fora  iutel- 
lesan;  a  se  msemuă  prin  fapte,  a  se  di- 
stinge: 

INSEMNABE,  s.  verbale,  sl^satlo, 
eonsIţDAtla»  slguatnra,  n«tatli>,  adn«- 
tatio»  coiiB«tatlft,  slţniUcatlo,  ia  t.  s. 
verbului. 

INSEMNATOKIU,-(ona,  s.  adj-,  an- 
aotfttor,  slţoiflcaiu;  Insignle,  grrxTlg, 
care  inseama;  care  are  a&aăăinsetane- 
tate :  perdere  insemnatona. 

mSEMNATO,-a,  adj.  part.,  luslynis, 
inBlgiittag,  BignatQB,  notatns,  semnatu, 
iiotatu,  adnotatii;  considerabile,  nota- 
bile, distinsa,  famosu  :  perăeri  însem- 
nate, omeni  insemnati. 

INSEMNATDKA,  s.  verbale,  resul- 
tatu  allu  actionei  de  însemnare. 

IN8BMNETATE,  s.  f.,  (ţravltas,  şon-, 
dna,  maţiinm  mumeiitniiiţ  valoce,  impor- 
tantia,  pondn :  lucru  de  mare  insemne- 
tate^rts  mafnl  momentl. 

INSEUNU,  pl-e.  Insigne,  semnu  di- 
stinctivu :  însemnele  unei  familie,  unui 
poporu,  unei  natione,  insemnele  untti 
magistralu,  insemnele  unui  institutu. 

înseninare,  vedi  inserenare. 

*  JNSENSATU.-a,  adj.,  Insensutas, 
lipsitude5en£H,de5onuîuseH5u,'DeboDii, 
care  siaperdutu  mentile;  stupidu,  stnltu : 
omu  insensatu,  care  a  perdntu  usulu  ra- 
tionei. 

•  INSENSIBILE,  adj.,  insensibUb, 
1 .  care  nu  se  pote  sentî,  care  nu  cade  sub 
sentire;  immatertale,  spirituale;  2.  ne- 
sentitoriu,  care  na  sente  dorere,  corn- 


*  INSENSIBILITATE,  s.  f.,  lusensl- 
bllltas,  lipse  de  sensibilitate. 

*INSENSDALE,  adj.,  InsensualiSj 
fora  sensuri;  care  n'are  a  face  cu  sen- 
surile esterne. 

•  INSENSUALITATE,  s.  f.,  ((nsen- 
sualitas),  lipse  de  sensualilate,  calitate 
de  insensuale. 

*  INSEPABABILE,  adj.,  inseparabi- 
li», ce  nu  ae  pote  separă. 

•  INSEPARABILITATE,  s.  f.,  Inse- 
parabllitas,  calitate  de  inssi>arabile. 

INSERARE,  V.,  resperasuere,  adrer- 
peraHoere,  erapnacolo  cooperirlj  a  se 


face  sera,  a  întardiă  peno  io  sera  :  a  in- 
sera pre  ealle;  a  inseratu,  se  plecamu  a 
casa. 

INSERARE,  s.  verbale,  crep  usc  ulam. 

INSERATU,-a,  adj.  part-,  temptda 
eră  inseratu;  ca  adv.,  boii  adjungu  a 
casa  forte  inseratu. 

INSERENARE,  v.,  serenare,  refl.  a 
se  inserenâ,  serennm  lleri,  a  se  face  se- 
renu,  a  se  lumină  :  eerulu  s'a  insere- 
natu;  a  inceputu  a  se  inserenâ;  i  s'a  in- 
serenatu  faci'a  de  buccuria. 

INSERENATU,-a,  adj.  part-,  sere- 

DatDS. 

*  INSERERE,  ins&-ui,  inserutu  si  in- 
sertu,  V.,  insererp,  a  bagă,  a  introduce, 
a  trece  intre  altu  ceva  :  a  insereinlege 
unu  articlu  scapatu  d'in  wederc. 

*  INSERIARE,  V.,  inserere,  a  pune 
in  una  seria,  a  bagă,  a  introduce  in  una 
seria. 

*  INSEBIATU,-a,  adj.  part.,  Ids»- 
tus,  pusu  in  una  seria. 

»  INSBRTABE,  v.,  tnsertare,  a  pune 
intre,  a  introduce,  a  adauge,  a  bag^ 

*  INSERTABE,  s.  verbale,,  tnserta- 
tlo,  in  t.  s.  verbului. 

*  INSERTATtJ,-a,  adj.  pari,  Inaer- 
tatas,  In  ser  tos. 

*  INSEBTIONE,  s.  f.,  Insertlo,  ac- 
tione  de  inserere;  starea  unui  lucru  în- 
seriu,  introductione. 

*  INSERTU,-o,  adj.  part.,  insertas, 
introdussu,  adaussu,  bagatu;  subat-unu 
insertu,  Insertam. 

*  INSERVIRE,-cscM,  v.,  Inserrlre,  a 
servi  spre  ceva,  la  ceva;  vedi  servire. 

INSETARE,-e<îiM,  v.,  sitire,  a  sentf, 
a  av^  sete,  a  sufi'eri  de  sete ,  a  fl  setosu; 
fig,  a  insetă  de  dreptate. 

mSETABE,  s.  verbale,  sitis,  suffe- 
rire  de  sete, 

INSETATU,-a,  adj.  part,  sitlens,  el- 
tlbundusjHitlculOHUx;  setosu,  arsudesete. 

*  INSIDLA,  3.  f.,  insidi»,  cursa  urdi- 
tura  astuta,  laciu. 

*  INSIDIARE,  V.,  insWIarl,  a  puue, 
a  tende  insidie,  a  urdi  curse  cuiva. 

INSIDI ATORlU.-fori"a,-i!»-ice,  s.  adj., 
insidintnr,  Insldiatrtx,  care  pune  insi- 
die altui-a;  astntu,  insellatoriu  ,  fatsu. 

INSIDIOSD,-a,  adj.,  Insidlosua,  plenu 


,y  Google 


INS; 

de  insidie ;  periculosn ,  care  si  bate  ca- 
pnlu  a  pune  curse,  a  inselU,  a  ammagi. 

•  IN8IMULAEE ,  v. ,  insInviiUre ,  a 
Torbi  de  rea,  a  spune  mentioni  de  cine- 
va, a  calumniă,  a  accusă  pre  nedreptu. 

*  INSIMULARG,  a.  verbale;  Inslmu* 
Utlo,  in  t,  8.  verbului. 

•  INSIMULATORIU ,  -  toria,  8.  adj., 
inalmuifttor.  care  insimula. 

♦  INSIMULATIONE,  a.  f.  instmiiU- 
tio,  actione  de  insimulare. 

*INSIMULATU,-o,adj.  part-,  Insimo- 
latas,  accuaata,  calumniatu. 

*lN8rNCEBU,-o,  adj.,insiiioeriiB; 
nesiuceru,  falsu. 

*  INSINUARE,  T.,  insinuare,  proprie 
a  bagă  in  sinn,  si  de  aci  iu  genere  :  a 
bag&,  a  introduce,  a  intrude;  ia  specia- 
le :  a  bagi  pre  nesentite  si  cu  maie  arteâ- 
ciu  in  capulu  eau  mentea  cuiva,  a  ar- 
runcâ  suspicioni,  prepuse:  a  dă  se  intel- 
lega  pre  departe;  refl.  a  se  insinua,  a  se 
baga,  a  se  introduce;  a  capetâ  anim'a 
sau  spiritulu  cuiva  prin  artificie,  prin 
medie  indirecte,  etc. 

*  INSINtJARE,  s.  verbale,  instnoatlo, 
in  t,  s.  verbului. 

« INSINUATIONE,  s.  f.,  Inslauatlo, 
actione  de  insinuare. 

*INSINUATORIU,-iorio,  adj.  s.,  care 
insinua  sau  se  insinua. 

*INSINDAT0,^a,  adj.  part,  Insliina- 
tHB,  in  t.  s.  verbului. 

INSIRARE,  V.,  vedi  inseriare. 

*INSIPIDITATE,8.  f.,insipldltas,  ca- 
litate de  insipidu. 

•lNSIPIDU,-a,  adj.,  InslpWng,  fora 
sapcre,  fora  gustu,  sarbedu,  neplacutu, 
uesaratu. 

*  INSIPIENTE,  adj.,  Inslpiens,  con- 
trariu sapiente;  oebouu. 

•  mSIPIENTIA,  s.  f. ,  inslpleittift, 
contrariu  sapicntia;  uebonfa. 

•  INSISTENTE,  adj.  part.,  (d'in  in- 
sistere),  ioBisteiiB,  care  insiste. 

*  INSISTENTIA,  e.  f.,  pervicatln,  «b- 
stlnatlo»  pertlDulo,  actionede  insistere, 
staruentia;  obatinatioue;  pertinacia. 

•  INSISTERE,  T.,  Insistere,  a  per- 
severa intru  ceva  cu  obstinatione,  fora 
interrumpere :  inimidi  insistu  d'in  tdte 


WB. 

*  INSISTERE,  s.  verbale,  persefe- 
rantia,  în  t.  a.  verbului. 

*  INSOCIABILE,  adj.,  Ingoclâbllls» 
care  nu  pote  traf  in  societate,  care  na 
se  poto  associfi  cu  alţii. 

*  INSOCIABILITATE,  s.  f.,  Insocta- 
blUtas,  calitate  de  insociabile. 

*  INSOCIAIE,  adj.,  losocialls,  Inso- 
clabills,  nesociale,  insociabile. 

INSOCIRE,-cfiCM,  V.,  BooUre,  conso- 
alare,  soclani  «djnnifere  vel  eonjunţere* 
eomltarl,  socletatem  tnlre,  a  uui,  a  im- 
preună,  a  parechîă;  a  aervf  de  sociu  :  a 
insoci  pre  cineva  peno  a  casa;  otmdu  e 
insodtu  de  umbr'a  lui;  refl.  a  se  insocS, 
a  se  uni,  a  se  legă,  a  se  associă,  a  for- 
mă societate,  a  intră  in  una  societate 
ca  membru;  a  se  parechiă. 

INSOCIRE,  s.  verbale,  sooUtlo,  oon- 
iioolatlo,  in  t.  B.  verbului. 

INSOCITU,-»,  adj.  part.  ,  s«elat«B, 
coosoclAtns. 

*  INSOLENTE,  adj.,  Insolens,  arro- 
gante,  impertinente,'  petulante,  nerosi* 
natu;  ca  subst.  unu  insolente. 

*  INSOLENTIA,  s.  f.,  Ins^leutla,  ca- 
litate de  insolente,  arrogantia,  superbia, 
nerosinare,  impertinentia,  petulantia. 

*  INSOLITIJ,-a,  adj.,  insoiitos,  ce 
nu  este  in  usu ;  ce  este  coQtr'a  usului, 
neusitatu. 

*I!fSOiUBILE,adj.,InsolnblliB,cenn 
se  pote  solve,  sau  desface,  ce  nu  se  pote 
resolve,  deslegă,  esplică  :  rtsin'ain  apa 
e  insolubile;  care  nu  pote  ori  nu  vrea  a 
'■solve  una  detoria. 

*  INSOLUBILITATE,  s.  f.,  In^olabl- 
lltas,  calitate  de  insolubile. 

*  INSjMNE.  adj.,  InaomnU,  fora 
somnu,  care  n'are  iom»u,care  nudorme 
sau  nu  pote  dormi. 

INSOMNIA,  s.  f.,  Insomnia,  stare  de 
insomne,  nepotentia  de  a  dormf :  a  suf- 
feri  de  insomnia. 

INSOMNIOSa,-a,  adj. ,  iusomnlosns, 
care  sufere  de  insomnia. 

*  INSOMNIU,  s.  m.,  insomnlam,  visu 
ce  se  vede  in  somnu. 

INSORASE,  v.,  Bxorem  dare,  rel  a 
se  insord,  nxorem  dneere,  a  se  casato- 
ri :  barbatti  se  insora,  feminele  se  mă- 
rita; fig.  a  in$orâ  eaJctomi,  a  i  capati. 


=y  Google 


iNS; 

INS0RiT0RE,8.f..  veă'iinsoratura. 

INSORATTJ.-a.  adj.,  iixorem  hKbens, 
matrlmonlo  Junelui,  casatoritu  :  bar- 
hala  insoratu,  femina  măritata. 

INSORATURA.s.  f.,  o«uju)rluni;  stare 
de  omu  insoratii. 

INSPAIMENTARE,  v.,  lenere,  t«r- 
reracere,pertarrefaoere;  a  hag&spaitna, 
frica,  a  iiifricâ;  refl.  a  se  inspaimentâ, 
a  so  coprende  de  spaima,  de  frica. 

INSPAIMENTARE,  s.  verbale.,  ter- 
r«r;  io  t  3.  verbului. 

INSPAIMENTATORHT,-(oria,  adj. 
s. ,  terroren  lujtel«iisf  ierrlUcusj  care 
inspaimentâ, 

INSPAIMENTATU,-o,  adj.  part, 
torrltua;  perterreraetns. 

tt  INSPICERE,  V.,  Insploere;  a  spectâ 
bene,  radecin'a  Torbeloru  :  inspeetione, 
inspectoriu,  inspectare,  etc. 

*  INSPECTARE,  t.,  inspectare.  In- 
ipie«re;  a  caută,  a  cerceti  ceva  cu  di- 
ligentia ;  a  supravegbid ;  a  ved^  de  ceva, 

« INSPECTARE,  s.  verbale,  iuapeota- 
tiof  in  t.  8.  verbului. 

«INSPECTATn,-a,adj.  part.;  In- 
apeetna. 

♦INSPECTIONAJÎE,  v. ;  vedi  m- 
speektre. 

*  INSPECTIONE,  s.  f.,  inapeotlo;  ac- 
tione  de  inspecere,  cercetare,  suprave- 
gbiare. 

*  INSPECTORATU,  e.  m.,  funcUone 
de  i'nspeciore. 

♦INSPECTORE,-(on"M,-ioressa,-ince; 
inspector;  care  inspcce  sau  inspecta; 
care  are  functionea  de  a  inspecta. 

*  INSPERABILE,  adj.,iii8perabIHsî 
ce  QU  este  de  speratu;  ce  uu  se  pote  speră. 

«INSPERANŢB,  adj.,  Insperans;  care 
nu  spera,  care  n'are  sperantia. 

*INSrERGERE,i»spersisiiwsi>efse), 
mspersu,  r.;  Inapergere;  a  vers&puciuu, 
a  presară,  a  udă  :  a  insperge  sare.  apa, 
vina  pre  carnea  6"  fcrtu. 

*  INgPERSIONE,  s.  f.,  Inaperaţo ;  ac- 
tione  de  inspergere. 

INSPICARE,  V.;  Insplcarej  a  face 
iipicu,-  a  produce  spicu. 

INSPIGATD",-a,  adj.  part.;  aplcatua. 

IN8PINARK,  V.,  apliia  piuţere ;  a 
impubge  cu  spmu. 
Ton-H 


INS. 


«1 


INSPINATU.-d.  adj.  part-j  aplu 
punotas. 

*  IN3PIRARE,  V.,  iaapirare;  a  spiri 
in,  a  insufflă;a  face  se  nască  in  mente, 
in  anima  una  mişcare,  nou  cogetu,  unu 
effectu ;  a  animă. 

*  INSPIRARE,  s.  verbalo,  InaplraU»; 
in  t.  8.  verbului. 

*  IKSPIRATIONE,  a.  f.,  ioaptratl* ; 
actione  ai  effectu  allu  actionei  de  inapi- 
rare :  inspiratione  fericita,  inspiratione 
poetica,  ins^ratione  divina. 

•INSPISATORnJ,-(orta,-*fiM,  adj.  8., 
Inapirator ;  care  inspira. 

«INSPIBATD.-a,  adj.  part.,  Inaplra- 
tus;  insufflatu. 

*INSPONTANEU,  ai  inspontamuj-ia, 
adj.;  BOII  apoutaneuH)  foravolia  propria, 
nu  d'iu  volia  libera,  impinsu  de  volî'a 
altui-a;  involuDtariu. 

INSPDHARG,-e<J>u.  T.,  Iiiarwar«i 
a  face  spuma,  a  spumă. 

ÎNSPUMAT  [1,-0.  adj.  part. ;  iuapa- 
natus:  spumatu,  coprensu  de  spuma. 

*  INSTABILE,  adj.,  Instabilla}  contr. 
stabile;  mobile,  variabile,  inconstanta  ; 
usioru. 

•INSTABILITATE,  s.  f.,  iBstabllI- 
tss,  mobilltaa,  IneAnstantla ,  leTitaa; 
lipse  de  stcAilitate,  ioconstantia ,  usio- 
rentia,  mutabilitate. 

•INSTALLAlîE,  v.,(fr.  iniUIler);* 
introduce  cu  solennitate  pre  cineva  ia- 
tr'auu  offîciu ,  intr'una  funcUone ,  in- 
tr'uua  demnitate. 

« INSTALLATIONE,  8.  f.,  (fr.  iiatai- 
latloB)j  introductioue. 

•INSTALLATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
luatallâ). 

•INSTANŢE,  1.  adj.  part.  prea.,  In- 
atana,  Inmlneiia;  ce  sta  asupra,  ce  «  for- 
te apprope  de  effectu,  imminente,  urgen- 
te; care  insiste,  persiste  forte;  2.  subst. 
raomentuni  rel  punetnn  teBp»rli,  (fr.ln- 
atant) ;  momentu,  minutu. 

♦INSTANTIA,  3.  f.,  taataatU^  (fr. 
inatanee);  calitate  de  instanţe:  1.  mare 
appropiare,  prossimitate;  preaantia,  sta- 
re in  care  cineva  e  pre  puntu  de  imple- 
ni^e;  urgentia ;  2.  soUieitatione  urgente, 
rogatione  ferbente;  3.  tribunariu :  M&n* 
nariu  de  prima  inatatUia,  nndo  seja- 


,CoogIc 


deca  ptocessele  in  prim'a  linia  hî  peno 
la  una  annmita  summa;  de  aci  si  Jude. 
de  prima  instantta. 

*IKSTARE,  V.,  listare  {  a  sti  pre, 
applecatu  pre,  aammenitiă;  a  fi  forte 
apprope,  urgente ; »  strimtori,  a  nu  ăi 
pace ,  a  insiste,  a  se  rogă  feibente.  etc. 

•  INSTAURARE,  v-,  Instanrarej  a 
stabili  bene,  a  construf;  a  restaura,  a 
repari,  a  renouf,  a  restabili,  a  dirige  ; 
a  face,  a  reface,  a  reedi&că. 

•  INSTADRARB,  s.  Terbale  ;  Imtta- 
ratio ;  instauratione. 

•1N8TAUEATI0NE,  s.  f.,  InsUura- 
tio ;  actione  de  instaurare. 
■*INSTAUEATORIU,-(on"a,-(n"ce,adj. 
8,,  Inttanrator;  care  instaura. 

•  INSTAURATC,-a,  adj.  part.;  m- 
■tanratns. 

INSTELLARE,-e(ÎJu,  v.,  stellls  orna- 
r«  ţ  a  orna  sau  accoperi  cu  stelle. 

INSTELLATU,-a.  adj.  part.;  stella- 
tns  ţ  proT.:  nu  ti  credu  se  fii  instellatu. 
se  fii  d'iii  cern  si  nu  ti  credu,  nu  ticre- 
du  sub  nici  una  conditione. 

♦INSTIGARE,  V.,  Instigare;  a  in- 
demnH;  a  incită,  a  escită,  a  stimula,  a 
attitiă,  a  iuterrită;  a  anima,  a  incoragiă. 

•INSTIGARE,  B.  verbale;  Iii»«g««i»; 
inderanu,  stimu}u;  impulsu,  interritare, 
incoragiare. 

♦INSTIGATIONE,  s.  f. ;  iustlgatlo, 
IneeoKiAţIliflammatloţimmpnIgus ;  actio- 
ne de  instigare. 

•  INSTIG ATORIU.-foria.  adj.  s.,  In- 
■tlgator;  care  instiga,  indemna,  attitia. 

•INSTIGATU,-a,adj.  part.;  InstiRa- 
taa,  litoitntDa,  Incensna;  attitiatu,  ap- 
prensu,  incitatu,  escitatu. 

♦INSTILLARE,  v.,  InstllUre»  sUl- 
Utim  iarondt^re ;  a  versă  in  ceva  cu  pî- 
colu :  a  instillă  in  «nim'a  cuiva  opinio- 
nile  proprie ;  iL  \e  intrude  cu  încetulu 
cu  incetulu. 

•INSTILLARE,  s.  verbale;  InstilU- 
Uo|  in  t.  3.  verbului. 

*IN8TILLATI0NE,  s.  f.,  laBtlllBti»| 
actione  de  instillarc. 

•  INSTILLATU,-a,  adj.  part.;  Inatll- 
UtnK. 

•INSTIMULARE,  v.,  ioBtlmnlaro ; 
Tfdi  $tinmlare. 


m^ 

•INSTINCTlVD.-a.adj.;  (fr.  lastlie- 
tlf) ;  d'in  instindu,  ce  se  face  prin  m- 
stinctu. 

*INSTINCTU.  3.  m.,  Inatluetns;  in- 
demnu  ce  natur'a  a  datu  anlmaliloru  de 
a  caută  ce  e  bonu  si  de  a  evită  ce  e 
stricatiosu;  presentire;  la  omu :  mişcarea 
interna  fora  reflessione,  cărei  se  attri- 
buescu  actioni  spontanee ;  propensione 
irreaistîbile  la  una  lucru :  a  face  eeva 
mai  mtiUu  d'in  instinct»  de  cătu  ^po 
ratione. 

*IN8TITUERE,  si 

•INSTITUIRE,  T.,  Instltuerej  a  sta- 
bili, a  assediă;  a  Începe  ;  a  inflentiă;  a 
ordină;  a  allege,  a  numi;  a  învetii,  a 
cresce,  a  formă,  a  instrnf :  a  institui  una 
societate ;  a  institui  erede;  a  inslUvi  pre 
cineva  in  functione ;  a  institui  unu  fun- 
du,  a  crea. 

*  INSTtTDITU,-o,  adj.  part.;  insti- 
tntiiB* 

*  INSTITDTIONE,  s.  f,  Institnlio,  la- 
slitntnmj  eoiiBtltatlo  ;  assediameotu ; 
dispositione;  fundatione;  constitutione; 
lege;  edacatione;  inatitutu;  scola;  vedi 
instit^u. 

*  INSTITUTORE,-/ortM,-'0"a.-fr«». 
adj.s.,  iDstltutor,  care  îns/t^ue;  fnnda- 
torio,  incepntoriu,  directorîu;  crescu- 
toriu,  edneatorin;  care  tine  unu  insti- 
tutu  de  educatione,  una  scola,  etc.; 
invetiatoriu. 

*INSTITUTU,d'in  tnsîiiiwre.-l.aty. 
part.,  InBtltntDm,  instituita,  stabilitu, 
ordinatu,  regulatu,  etc. ;  2.  subst.  m.,  Iv- 
Btltntnm;  iustitutione ;  assediamentu , 
stabilimentu; instituia  littirariu;  in^- 
tutu  academica;  instUutu  reUgiosu,  insti- 
ttUu  de  pauperi. 

înstrăinare  si  instraniare,-ediu, 
T.,  alienare,  aballenare  ;  a  dă  iu  nţam 
străine,  a  aliena,  a  depărta,  a  Tende;  ai 
instrainatu  tota  averea  par&atesca;  refl. 
a  se  instrainâ,  a  se  depărta,  a  se  duce 
d'in  terr'a  sea ;  a  se  retrage,  a  se  reci 
de  ceva  sau  de  cineva,  a  nu  maiavâ  bo- 
na Tolientia  :  a  se  ^străină  de  porenH, 
de  amid. 

înstrăinare,  s.  verbale;  aUew 
tlo,«ballflnatl«î.int.s.  Teibului. 

INSTBAJNATD  si  uuiraAiatUra, 


.yGooglc 


INS.      ^ 

adj.  part.;  alleoAtus,  âbâllenatoB;  tre*  i 
cdtu  in  mani  străine.  ! 

«  INSTRUCnONE,  s.  f.,  inatruttk. ;  ' 
actione  ni  resultatu  de  insttuire,  iuve- 
tiamentu,  invetiatnra,  doctrioa,  educa- 
tione;  connoscentia,  scientia;  ordine, 
mandatu,  esplicatione ;  instructionea 
unui  procesau,  tote  formalităţile  neces- 
aarie  pentru  a  pune  proceaaulu  in  stare 
de  a  fi  judecaţii;  de  aai,  Jude  de  instruc- 
tione,  care  cercetedia  caua'a,  adunandu 
tote  probele  sau  indiciele,  face  ioterro- 
gatorioln  inculpatului,  etc. 

*INSTRîJCTIVU,-a,adJ.,  Instruens, 
instltnens;  aptu  de  a  instrui :  carie  in- 
structiva,  plena  de  invetiatura,  de  in- 
structione. 

*INSTEUCTOSI0,-iorw,adi.3.;lii- 
itrnclor ;  care  instme. 

*INSTR[:CTa,-o,  adj.,  Inslructng; 
instruitu,  invetiatu;  fundu  instruclu, 
moşia  proveduta  cu  celle  necessarie  la 
economia  :  boi,  aratre,  carre,  etc. 

•INSTRUEUKsijnsirujere,  instrusi 
si  insirusei,  instrussu   si  instructu;  si 

*  INSTRUIRE,  y.,  tnutrueie;  a  con- 
strui, a  edificii,  a  ordină,  a  regula,  a 
prepara,  a  proTed^,  a  approvtsioQâ;  a 
educă,  a  cresce,  a  invetii^,  a  deprende, 
a  informa,  a  d&  informationi  precise  a- 
supr'a  celloru  de  facutu;  refl.  a  se  instrui. 
a  se  informă,  a  lui  inslructione,  informa- 
tione. 

*INSTRUITU,-a,adj.  part.,  Instrnc- 
tos;  ordinatu,  preparaţii,  provcdutu,  e- 
ducatii,  invetiatu,  ioformatu. 

♦INSTRUMENTALE,  adj.,  Instru- 
mentallB ;  relativa  Ia  înstrumentu;  mu- 
sica  instrumentali. 

*  ÎNSTRUMENTU,  pl.-e;Iustrumeii-  . 
tam;  nume  collectivu  allu  lucruriloni 
ce  servu  in  arte  sau  in  una  scientia 
spre  a  essecută  ceva :  instruntentu  de 
musica,  cu  care  se  cânta ;  instrumentu 
inscriss»,  documentii,  contractu,  actu 
publicu,  scrissore  autentica;  in  genere, 
medilocu,  adjutoriu :  a  se  face  instru- 
meniulu  cuiva,  a  face  t^itu  ce  dice  a- 
cestn-a,  fia  bene,  fia  ren. 

•INSTUPIDlRE,-escM,T.,  obslupes- 
cere»  stupere ;  a  deveni  stupidu,  a  in- 
leumf,  a  incremeni,  a  îmiDannorL 


iSs. M 

*  INSTUPIDITU.-a.  adj.  part.,  >ti- 
peraclua. 

INSU,-a.  pron.  ipse;  vedi  ensu. 

*INSUAVITATE,  s.  f,  InsnavlUa; 
ttcsuavitate,  neplăcere;  lucra  ingraţii, 
neplacutu. 

*lKSUAYE,adj.,  liigaaTlBt  nepla- 
cutu. 

*  INSUBORDINATU,-a,  adj.,  nesub- 
ordinatu. 

♦INSUDARE,  v.,Ia8n«âreî  vedi  cs- 
sudare. 

*INSUFPICIENTE,adj.,lu8urftol«nB;, 
ce  nu  adjunge ;  neindestullatorii;,  ne- 
sufficiente. 

*  INSUFPICIENTIA,  a.  f.,  InsnfioUn- 
lia ;  neadjunsu;  lipse  de  mediloce  ori  de 
capacitate. 

INStlPPLARE,  V.,  Insulare,  Intipl- 
rare ;  a  sufSfi  in  ceva,  a  inspiră  :  a  in- 
sufflu  coragiu,  a  irtsuffld  frica;  mentea 
me  insuffla.  mi  spuue,  mi  dictedia. 

INSUFFLARE,s.  verbale;  lygpln- 
tlo ;  in  t.  s.  verbului. 

INSUPPLATU,-a,  adj.  part.,  adOa- 
t>iH,  insplratiig;  profetu  insuffiatu. 

INSUPPLETIRE,-escM,  v.,  animare; 
a  dă.  suffletu.  a  animă,  a  vivifică,  a  dî 
vi^tia,  aescită;  adâpotere;  asein- 
suffieli,  a  se  animă,  a  se  restabili,  a  sa 
recollcge;  a  luă  vtătîa  :  n'avea  ce  se 
mance,  ero  acumu  vedu  co  a  inmf^titu 
bene,  a  prensu  potere,  a  capetatu  stare. 

INSUFFLETIRE,  s.  verbale;  aalma- 
tio  ;  in  t.  s.  verbului. 

INSUFFLETITORIU,-(oWa,  adj.  s., 
qnl  animat;  Care  insuffietesce. 

INSUPFLETITD,-a,  adj.  part.,  «nl- 
matuB. 

INSUGERE,  T.,  vedi  sugere. 

*  INSULA,  3.  f.,  lusnla ;  pamentu  in- 
congiuratu  de  tote  părţile  cu  apa. 

*  INSULANU,-(i,  adj.,  insalaDu»:  re- 
lativu  Ia  insula ;  locuitoriu  de  insula. 

*  INSULARIU,-«,  adj.,  InsularUj  te- 
lativţi  la  insula. 

*  INSULOSU,-a,  adj.,  iaaulosai;  ple> 
nu  de  insule. 

*  INSULTA,  s.  f.,  iuaulUtlo.  iaanl- 
tura;  Înjurare,  injuratura;  tractarene- 
covientiosa  prin  fapte  ori  vorbe;  attacu; 
maltractare,  batujocura;  injuria. 


=y  Google 


M  INS. 

*INStJLTANTE,adj.,lMiilt«iî  vedi 
si  inmlfatoriu. 

*  INSULTARE,  v.,  Insnltare,  conta- 
m«lU  «fAcere;  a  înjură;  a  offende  prin 
fapte  ori  covente ;  a  attacă,  a  attinge 
oaorea;  a  maltractă;  a  ai  bate  jocQ  de 
cineva ,  a  batujocurf ;  proprie,  insulta- 

■  re=in-saltare;  a  saltă  pre  cineva,  alu 
calcă  in  petiore. 

INSULTARE,  s.  verbale  ţ  Inttnttatift; 
io  t.  s.  verbului. 

INSULTATIONE,  s.  verbale,  iDsiil- 
titlo ;  actione  de  insultare. 

INSULT ATOR[U,-(oj-in,  adj.  s.,  In- 
sBltisH  si  insnltatorlun;  care  insulta. 

INSULTATU,-a,  adj.  part.,  Inaolta- 
taa»  eADtnmella  alTeetas. 

*  INSUMMARE,-tfrfi"H  .  adtfere,  !■- 
pl«re  DDmeriitn ;  a  face  aumm'a;  a  irn- 
plenl  numerulu. 

*  mSUMMARE,  s.  verbale;  a441tlo  ; 
adduoare. 

*INSUMM:ATU,-o.adj.part.,aaiIltii8. 

*  INSUPERAR[LE,  adj.,  Inxiipera- 
bllls;  care  nu  se  pote  invinge,  neinrin- 
au,  care  nn  se  pote  intrece,  neintreciitii. 

*  INSnPERBIRE,-cscM.  v.,  BU|>erli[- 
re»  superbia  efferl;  a  deveni  snperbu, 
a  se  mundrf,  a  ae  ingonfă. 

*  INSUPERBIRE,  s.  verbale;  super- 
bia; in  t.  s.  verbului. 

•INSUPERBlTU,-fl.  adj.  part.,  sn- 
parbna,  animo  elatas;  mundritu,  ingon- 
fă tu. 

*  IN8UPP0RTABILE,  adj.,  iatolara- 
bllts,  DOn  rerendns;  intolerabile,  de  ne- 
sufferitu,  ce  nn  se  pote  supportd ,  suf- 
ferl. 

lNSURARE,v.,vediiwsofar'?,  cntote 
derivatele  selle. 

*  INSURGENTE,  adj.  part.  preş.  s., 
însargenB,  sediltoBus;  rebelle,  revol- 
tante,  cave  se  rescoUa. 

*  INSURGENTIA,  s.  f.,  Bedltlo:  res- 
collare;  vedi  insurrediotic. 

*  LNSURGERE,  insursi  si  insursei, 
inaursu  si  insurredu,  v.;  lasurgere;  a 
se  rescolU,  a  se  revoltă,  a  face  revolta, 
rebellione. 

*  INSURKECTIONALE,  adj.,  aeiî- 
tloioi,  rebellls ;  de  insurrectione ;  se- 
ditiosu,  nbelle,  rascollatoriu. 


IOT; 

•  mSURRECTIONE,  s.  f.,  ««taft, 
s«4Itlo,-  rescoUare,  seditione;  mişcare, 
revolta,  rescoUare;  rebellione. 

INSUSIRE,-C5CU,  V.,  Bibi  atlqald  aB- 
Butnere*  attrtbuer«,  slbl  arrogare  f  tId- 
dicare*  suaa  facere,  proprtum  facere 
appropriare;  vedi  appropriare. 

•  INTACTU,-«,  adj.,  intactaB,  Inte- 
r«r,  tnooriiptus;  neattînsu;  intregn; 
necomiptu;  puru,  curatu,  nemaculatu, 
fora  macula. 

INTALIARE,  v.,  incldere,  InBonlpe- 
re ;  a  scuipi ;  vedi  taliare. 

INTARDIARE,  v.,  tardare,  reUr- 
dareţ  a  reman4  undeva  prea-muUu;  a 
face  ceva  prea-tardiu ;  a  remanâ  inde- 
retni. 

INTARDIARE,  3.  verbale,  retarda- 
tlo,  ooninoratlo,  tarditas,  mera,  tardl- 
Ues,  tardltndo;   in  t.  a.  verbului. 

INTARDIATORIU.-torio.adj.s-,  re- 
tardanBj  ce  produce  intardiare. 

INTARDIATU,-a,  adj.  part.,  tarda- 
tna,  r  e  tar  data  B. 

INTARIBE,-cscu,  v.,  fortlfloere,  ro- 
berarei  cerreborare,  noairef  comnaiii- 
r«;  approbareţ  a  face  tare;  a  fortifică; 
a  roboră,  corroborâ :  a  iniari  una  ceta- 
te, a  face  fortificatione ;  a  si  intari  mtf- 
fUtulu,  a  capită  potere ;  a  intari  una 
lege,  a  approbă,  a  sancţiona,  a  confir- 
ma, a  ratifică;  a  assecură. 

întărire,  8.  verbale ;  flraalio,  eon- 
flrmatio,  forttflcatto,  roborati»,  mani- 
tloţ  mnnlinen;  approbatlv,  comprabatlo; 
in  t.  8.  verbului. 

INTARITORIU,-fono,  adj.  s.;  for- 
tlOcans ;  care  intaresce. 

INTARITU,-a,  adj.  part.;  fertlflea- 
tns,  roboratoB,  mimltuB;  nrtnntnt,  «on- 
DrinatuB* 

INTABITURA,  s.  f.;  locu  intaritu, 
cetate  intarita;  intarirea  ensa-si. 

♦INTANGIBILE,  adj.;  Intaotllis;  ce 
nn  se  pote  atiinjfe;  neattinsu,  intadu. 

*INTEGRALE,adj.;couBtitueuB,  eem- 
ponens;  prlnceps,  praecipuiiB;  ce  cu  alta 
parte  face  integru;  essentiale,  principale; 
integrante;  in  math.  caleulu  integrale. 

*  INTEGRANTE,  adj.;  integraie,  care 
contribue  la  integritatea  unui  totu ;  oare 
face  integndu. 


y,  Google 


INT. 

*  INTEGRARE,  v.;  oonpoBere,  p«r- 
fleere,  âb8«l*ere;  a  face  infy-effu;  vedi 
si  intregire. 

*  INTEGRATIONB,  3.f.;  (iDtesratlo) 
actione  de  integrare. 

*INTEGRATU,-a,  adj.  part.;  luU^»- 
tiB ;  intregitu. 

INTEGRITATE,  a.  f.;  Integritai;  pro- 
hltsB,  Iniioetntia;  starea  Qnni  totu,  a 
unui  lucru  care  si  are  tole  partite ;  vir- 
tutea, calitatea  bona  a  uoei  persone; 
probitate. 

*INTEGBITUDINE,a,f.;  Integrltado; 
intregim*,  integritate. 

INTEGRTJ,-a,  adj.;  inter» ,  iie«r- 
rnptag ;  totu,  neattinsu,  deplenn ;  fig. 
de  una  probitate  incorruptibile,  necor- 
ruptu,  onestu ,  probu ;  care  nu  se  pote 
eorrupp. 

INTELLECTIONE,  s.  f.;  latelleotl»; 
redi  intelleptione. 

*  INTELLECTIYU,-o,  adj.;  Intelleo- 
titus;  care  are  potere  de  a  intellege,  de 
a  coprende  cu  mentea. 

INTRLLECTU,  a.  m. ;  intelleotu» ; 
poterea  de  a  intellege,  inentea;  ~  cu 
intellesD  de  adj.  vedi  form'a :  intell^tu. 

*  ENtELLECTUALE,  adj.;  intelleo- 
tiitlla ;   relativa  la  intellectu. 

INTELLBCTtJALITATE,  s.f.,  Iiitel- 
leetiialltas,  Intetlectug;  Stare,  calitate, 
caracteriu  de  intellectuaîe. 

INTELLEGERE,  inteUesi  si  intdles- 
sei,  inteUesu  si  intellectu  =  intellept» 
(CQ  t  sîbîlaute,  intiellegere,  etc.)  v.,  Intel- 
ligert;  coţnOBeere,  audlre,  oliedlre; 
a  coprende  cu  mentea,  a  precepe ;  a 
audf,  a  luă  connoscentia ;  a  ascultă,  a 
se  auppune ,  a  fi  docile ;  a  avă  însem- 
nare :  inteîlegemu  una  limba  sau  nu  ua 
inteUegemu ;  am  inteUesu  co  tu  nuvrei 
se  mai  inveti ;  cine  nu  intellege  de  cu* 
verdu,  eauta  se  intellega  de  bătălia;  ce  se 
intellege pr in acestucoventuf-^-  asein- 
tellege=i  se  iuvof :  se  intellesera  latro- 
nii,  ca  seme  despolie. 

INTELLEGERE,  s.  verbale ;  Utelli- 
^atU;  InteUectnBţ  eaneordia,  evnsen- 
si«  ;  actione,  potere  si  stare  de  intelle- 
gere  :  omu  cu  mare  intelleg^e ;  bon'a 
intălegere  d'intre  socii  face  fericirea  do- 
mestica. 


___J WŢ; 85 

INTELLEGUTORro,-/oria,  adj.  a.; 
lDteUl|reiii!if  ratlonlB  partleepB,  prOTt- 
duB;  docillB;  care  intellege  :  omulu  e 
animale  intellegutoriu ;  n'am  vedutu  co- 
pillu  mai  intellegutoriu  si  mai  ascul- 
tatoriu. 

INTELLENIRE,-e5CM,  (cu  *  aibilante), 
T-,  lacnltos  relinqiE^  torpeB«ere ;  a  ro- 
mana sau  a  se  face  tellena  ;  pamentulu 
nelua-atu  intellenescc ;  fig.  a  animortf, , 
a  incremvnf,  a  iulemnf,  a  putred! :  eandu 
audiramu  acestc-a,  itd;elleniramu  de  fri- 
ca ;  mentea  ce  nu  cugeta,  inteUenesce. 

INTELLENIRE,  s.  verbale  ;  tvrpor; 
in  t.  s.  verbului. 

INTELLENITU,-a,  adj.  part.,  tor- 
pore  cftptUB. 

INTELLEPTESCE,  adv.,  Baplenter, 
prudenter;  ca  inteUeptu,  cu  intelleptione, 
cu  merite  :  intelleptesce  fad. 

INTELLEPTESCU,-a,  adj.,  Baplens, 
prndens ,:  de  inielleptu,  cumu  se  cade 
unui  intelleptu  :  fapta  intelleptesca ; 
contr.  nebonescu. 

INTELLEVTIA,  s.  f.,  Mapientla,  ptp-  ■ 
dentia  ;  calitate  de  intelleptu. 

INTELL£FTIRE,-esn4,  v.,  sipieiiton 
vel  pmdentflmreddere;  a  fuce  inteUeptu, 
a  invetiă  si  creace  bene;  a  invetii 
mente,  acastigi ;  a  se  intellepti,  saplena 
vel  pradens  flerl:  a  invetiă  mente  a  as 
lassă  de  nebonie  si  blaatamatie. 

INTELLEPTIONE,  a.  f.,  Intellectni, 
Intellieentla,  itapientia,  prudentia;  ac- 
tione si  facultate  de  a  intellege,  calitate 
si  fapta  de  intelleptu  :  cm  intelleptione 
derepta  se  ascultaţi;  ti  se  portă  si  lucră 
totu  de  a  un'a  eu  intelleptione. 

INTELLEPTU,-a,  adj.  a.,  BapUia, 
prudens;  care  a  invetiatu  a  intellege. 
plemi  de  intellegere,  pnidente,  sapiente. 

INTELLESS U,-a,  1.  part.  pass.;  In- 
telleetii8ra)-iiin;  covente  intellesse  si  ne- 
intellesse;latroniintelles8i intre  densii ; 
2.  eupin.  iutelleotnin-u;  greude  inteUesu; 
Z.  a.  m.,  glţutDcatloţ  t>eutentla,  via:  ca- 
re e  intcUessulu  acestui  coventu:  vorhesce 
prc  inteUessu;  frasi  fora  intetlessu. 

INTELLIGENTE.adj.  part.,  inteUl- 
ţeoB;  care  intellege;  aptu  a  intellege; 
precepntu,  penetrante,  abile,  espertu, 
connoecutorin;  intellegutoriu;  cu  mente; 


>yGoog  Ic 


88 ^ IKT. 

docile;  oare  are  eruditione,  inretiatu- 
ra,  abilitate  :^cia  inteligente,  care  es- 
prime  iotelligentia. 

INTELLIGENTIA,  3.  f.,  IntoUIeen- 
tla,liit6llectu8,' mente,  Facultate,  potere 
intellectiva,  capacitate  de  a  coprende, 
de  a  petrunde  bene  lucrurile;  connos- 
centia  profunda ;  intelligenti'a  romana, 
partea  erudita,  învetiatĂ,  etc. 

*  INTELLIQIBILE,  adj.;  Intelligibi- 
ll§ }  ce  pote  iatellege;  ce  se  pote  pre- 
cepe. 

INTELNIRG,-escti,  v.;  illquen  eoii< 
Teiiire,allcHi«l>Tlain  fleri;  a intempină, 
a  conveoi. 

INTEMBLIABE,  t.;  faudare,  fanda- 
venta  Jaeere ;  a  fundă,  stabili,  aasediâ; 
a  pune  temelie. 

♦INTEMPERANTE,  adj.;  Intempe- 
rans;  netemperatu,  necompetatu,  neiu- 
frenatu,  nemoderatu. 

♦INTEMPEEANTIA,  s.  f.;  Intempe- 
rantU;  lîpsede  temperantia;  usuesces- 
siTu  de  mâncări,  beuture,  plăceri  cor- 
porali;  dPsfrenare,  necompetare. 

*  INTEMPERIA,  s.  f.;  Intemperie»; 
tempu  reu. 

*INTEMPESTIVU,-a,.adj.;  tntem- 
peit^rni ;  ce  nu  e  la  tetnpulu  aeu,  ce  se 
face  înainte  de  tempu. 

lNTEMPINARE,v.:obTlamflerl,  oc- 
carrere;  a  esst  inalnte. 

INTEMPLARE,  v.;  «coliere,  e»eiii- 
r«,  ceutlngere  ;  a  se  face,  a  se  petrece, 
a  eveni :  infemple-se  on-ce;  nu  m'am  in- 
templatu  a  casa ;  mi  s'a  intemiiîttlu  ma- 
re reu. 

INTEMPLARE,  s.  verbale;  casus, 
f«TS,  fortuna,  erentus,  accidrntia;  eve- 
nementu,  accidente,  incideule;  casti; 
sorte,  fortuna;  circumstantia, occiirren- 
tia,  adventura :  intemplare  rea ,  mtern- 
plare  nepreveăuta,  d'in  intcmjjlare,  la 
templare. 

INTEMPLATORItJ, -;o«(i,  adj.  s.; 
«a«a»l!a,  fortuUus ;  casuale,  acciden- 
tale, eventnale,  occaeionale,  fortuitu ; 
neprevedutu. 

INTEMPIiATU,-o,  adj.  part.;  <|ued 
aeţfdit;  locnt.  pre  intempl(Ue,  dupo 
intemplare. 

♦INTENDENTE,  adj.  8.;  intend><ns. 


WŢ^ 

(fr,  Intendant);  care  inteode,  iu  specia- 
le, care  si  inteode  mentea  la  ceva,  ca- 
re preveghîMia,  administra,  etc,  admi- 
nistratoriu,  directorii!,  inspectoriu,  pre- 
fectu. 

♦INTENDENTIA,  s.  f.;  calitate  de 
intendente;  functione  de  intendente; 
directione,  administratione,  inspectione. 

INTENDERE,  intensi  si  intensei, 
intensu,  v.;  tendere,  Intcndere,  exten- 
dere,  pandere,  expandere;  a  tende,  a 
incordă,  a  estende,  a  latf :  a  intenâe 
man'a,  a  intende  petiorulu,  a  intende 
fUnea,  a  intende  coră'a,  a  intende  pân- 
dea :  fig.  eUu  se  intende  prea  departe. 

INTENDERE  ,  s.  verbale,  tensio,  in- 
tensle,  exteoslo,  in  t,  s,  verbului. 

INTENDIT0RID,-f(3rîa,adj.  s-,  ten- 
dens,  extendeiix,  care  iuteude. 

INTENERIRE,-e5CU,  v.,  jovftoescere, 
a  se  face  teaeru. 

INTENERITG,-o,  adj.  part.,  juTenlB 
faetug  :  heirăna  inteneriia. 

INTENSETURA,  s.  f.,  exp.iisi»;  ac- 
tione  si  rusultatu  allu  actîonei  de  in- 
tendere. 

*  INTENSIONE,  3.  f.;  IntenaU;  >n- 
tendere.  încordare. 

*  INTENSITATE,  fe.  f.;  luteualo  ;  ca- 
litate de  intensu ;  gtAia  :  ititensUatea 
mentei,  frigulm,  caloret. 

♦INTENSIV0,-«,  adj.,  cu  potere  de 
inietisitate. 

INTENSU,-a .  adj.  part.;  iutensus, 
exiensax,  cxpsnttus;  îucordatu,  potente; 
estensu,  latitu,  vastu,  diPFusu. 

INTMNSUliA,  s.  f.,  teiiMlo,  extensie, 
expaiisle:  stare  produssa  prin  actionea 
de  intcndere  :  connoscute  su  intfnsu- 
relc  omului  dupo  so»inu. 

INTENTĂRILE, adj.;  non  tenUfrilI»; 
care  nu  se  pote  tentă ;  care  nu  se  pote 
duce  in  teiitatione.  ■ 

•  INTENTARE,  v.;  Intentare;  a  ten- 
ta spre,  a  tende  cu  potere,  a  presentâ ; 
in  speciale,  a  intenta  processu,  a  porul 
proccssu. 

♦  INTENTATU,-a,  adj.  part.;  Inten- 
tai n». 

'INTENŢIONALE,  adj.;  Jn  ««nte. 
iu  iotcilectu  posltutt ;  ce  este  in  inten- 
lione,  ce  depende  de  lAtntentione;  ce  este 


.yGooglc 


ţHŢ 

io  inimtiom  si  dq  se  spune  cu  vorbele 
proprie,  ci  cu  altele. 

•INTENT10NARE,-C(iiM.  v.,  tmen- 
te,  In  Intellectn  habere ;  a  avâ  ceva  în 
mente  ;  a  avg  ceva  de  acopu. 

•  INTBNTIONATU,-a.  adj.  part,  a- 
«igutnijj  affeotuB ;  care  are  intentione 
bona  ori  rea. 

•  INTENTIONE,  s.  f.,  Intenllo.  oon- 
glllnm,  Tftlnntag,  meiis.  anlmust  sctio- 
ne  de  iatendere ;  teneione  sau  pressione 
potente;  fig.  încordare  a  mentei,  coge- 
tn,  ToUentia;  scopn,  propnsu. 

•  INTERCALARE,  si  interccdariu,- 
ia,  adj-,  Intercalării ,  istercaUrlna  : 
interpusu;  iu  speciale  daapre  diu'a  care 
la  fia  care  annu  biasestile  se  adauge  lu- 
nei  Februariu :  annu  intercalare;  luna 
intercalare;  diintercalare;  verauinier- 
ealare,  care  se  repetesce  dupo  nn'a  ori 
done  strofe  intr'unu  cantecu. 

•  INTERCALARE,  t.,  intereaUre;  a 
interpune,  adauge  :  a  inlercdlă  una  di 
îa  ^a-eare  dlu  patrule  annu. 

'  INTERCALATIONE,  s.  f.,  liter- 
oalatloj  actione  si  efTectu  allu  actionei 
de  intercalare;  additioaea  unei  dille  la 
lun'a  IPebruariu  in  annii  bissestili. 

*  INTEECALATOBIU.-ioria,  adj.  s., 
Interealator ;  care  intereaia. 

*  JNTBRCALATQ.-o,  adj.  part.,  In- 
teroaUtns. 

TNTERCARE,  v.',  (cu  t  sibilante,  ("n- 
tiercare),  interdlc«r«,  prohlbers,  Inter- 
eludere,  ablaotar»,  Hlcuare,  in  genere  a 
oppri,  a  na  mai  dă,  a  seccă  ;  a  deavetii 
de  titia  :  a  intercâ  unucopîllu,  a  inter- 
cd  amnelUi,  edii,  vitdlU. 

INTERCARE,  s.  verbale,  interdletlo, 
luteroluslo,  ablaotatlo,  înt.s.  veibulul. 

INTERCATU,-a,  adj.  part..  Interdic- 
ta$,  prohibitus»  interclusns,  ablactatus. 

*  INTERCEDERE,  v.,  luteroederej 
a  interveni,  a  se  interpune  spre  a  obţină 
gratia,  fevore,  etc. 

*rNTERCEPERE,i»riefcep«i,  interce- 
putuaiinterceptu,v.,  Interolpere;  Acape 
itau  prende  in  caile,  in-mersu;  a  impe- 
dici,  a  opprf;  a  supprende,  a  appucâ  pre 
neaşteptate;  a  sustrage,  a  fură. 

*  INTERCEPTARE,  v.,  luteruEpere; 
a  prende,  a  appufiă,  a  opprf,  a  Ini  cu  po- 


mr.  87 

terea,  a  intemimpe;  a  prende  scriisori 
sau  alte  assemeni  spre  a  afii  unu  secre- 
tu;  B  impedecă  essecutarea  unui  lncni4 
a  talii  Torb'a  cuiva,  a  interrumpe  cur- 
sulb  directu  allu  unui  lucru. 

*  INTERCEPTARE, 8.  verbale,  lnt«r- 
«eptio;  in  t.  s.  verbului. 

*INTEBCEPTATU,-o,  adj.  part.;  iii- 
teroflptnS> 

*  INTEECEPTIONE,  g.  f,  interecp- 
tloj  actione  de  iniercepere. 

*  INTBRCEPTU,-.!,  adj.  part.,  Inter- 
eaptoB. 

*  INTBRCESSIONE,  s.  f.,  liit«r«ei- 
8io>  depreeatto,  preces;  actione  dein- 

*  INTERCES80Rni,-soria,  adj.  8. , 
lateroesBvr,  lotercedens,  depreeatorţ 
care  iniercede,  ae  roga  pentru  altulu ; 
mediatoriu. 

*  INTEBCESSU,-o,  adj.  part.,  liUr- 
ceitHns. 

*  INTERCIDERE,  v.,  Iilerelderat  a 
talii,  a  rupe  in  done. 

*  INTBRCISIONE,  s.  f.,  laterelalo; 
taliare,  rupere  in  doue,  actione  de  în- 
terciăere. 

*  INTERCISU,-a,  adj.  part.,  later- 
ehBB. 

*  INTERCLODERE,  intercUm  si  in- 
t&-du3ei,  interdusu,  v.,  Istercluderej  a 
inchide  callea,  a  impedică,  a  t)pprf  d'in 
mersu;  a  esclude. 

«INTERCLnSXONE,B.f.,later«laalft| 
actione  de  tnterdudere ;  difficultate  , 
greutate  de  a  respiră;  parentbese. 

*  INTERCOLUMNIU,  pl.-f;  Interco- 
lumnlan;  spatiulu  intre  doue  columne. 

*  INTERCOSTALE.  adj.,  cwstls  la- 
jectns;  se  dice  despre  muscbii  si  arte- 
rele ce  sunt  intre  coste. 

*  INTERCURRERE,  intercursi  si  in- 
tercuraei,  intercursu,  v.,  Intercnrrere; 
a  cwrre  intre,  a  interveni,  a  mediloci;  a 
curre  intre  unu  puntu  si  altu  puntu  de 
tempu. 

•INTERCDRSU,-a,  l.part.  Interonr- 
KDri-a-DDi;  2.  s.  m.,  iiitorourana-ua)  ac- 
tulu  de  intercurrere,  iatervenire  etc. 

*INTERCUTANEU,-(i,adj.,liiteroBi, 
InterGDtaiienB;  ce  e  intre  pelle  si  oaiue; 
interiore,  ascunsu. 


,y  Google 


88 


INT. 


INTERDICERE,  interdissi  si  inter- 
tUssei,  interdissu  si  interdicţii,  x.,  Inter- 
dleere,  prohibire,  T«t>re;  a  oppri,  a 
pioibf,  a  suspende,  a  puni  prin  inter- 
ăictu.  a  luă  poterea,  dreptulu  de  a  dis- 
pune deepie  averea  si  despre  pereen'a 
sea,  a  Iu  pune  sub  tutela  ori  curatola. 

INTEBDICERE,  s.  verbale,  Inlerdfo- 
tloj  ic  t.  8.  verbului. 

INTERDICTIONE,  s.  f.,  inlerdlctlo, 
lirfthlbttto,  Interdictnin;  proibitioDe,  in- 
terdictu;  oppiire  perpetua  ori  tempo- 
rarii de  la  essercitiulu  certom  fuuctio- 
Di,  pronuntiata  prin  sententi'a  sau  de- 
cisiouea  unei  autoritate  superiore ;  pri- 
Tatioue  totale  ori  parţiale  de  drepturile 
civili ;  actioue  de  a  luă  cuiva  dreptulu 
âe  libera  dispoiitione  asupr'u  bouuri- 
loru  selle,  si  chiaru  asupr'a  personei 
selle,  candu  e  in  stare  de  imbecillitate 
san  de  neboni'a  etc.;—  int^diclione 
de  la  apa  si  focu,  formula  la  Romanii 
vechi  cu  intellessulu  de  condemnare  la 
essiUu. 

INTERDICTORIU,-<on"o.  adj.  a.;  In- 
terdletnr,  iBterittetorlii ;  care  inter- 
dice,  proibîtorii],  oppritoriu ;  sententia 
interdidoria,  prin  care  se  pronunţia 
interdictione. 

INTERDICTU,  pl.-«;  Interdlutnin ; 
interdictione,  proibitione  :  îa  Bomani 
interdictulu  eră  formid'a  prin  care  pre- 
torele  ordină  sau  proibid  ceva  relatitm 
îa  possesaione. 

INTERDISSU,-a,  adj.  part.;  Inter- 
Hc%a»,  problbltuB,TetltuH;  oppritu.pro- 
ibitu,  suspensu  d'in  functionile  sau  d'in 
drepturile  selle, 

INTERDUCTU,  pl.-e;  Interdnetna, 
'  -hb;  puntu,  pausa  ce  se  face  in  scrissu 
BBU  in  typariu  in  periode  sau  frasi. 

•INTEREMERE,  interemui,  intere- 
mutusi  interemptv,  v.;  Interimere;  a 
perde,  a  strici,  a  nemecf,  a  uccide. 

*  INTEREMPTIONE,  s.  f.;  interemp- 
tin  ;  actione  de  interemere. 

•INTEREMFTOKIU,-/mo,  adj.  s.; 
tntsremptorţ  c^reintereme;  ucciditoriu. 

*  INTEREMPTU,-n.  adj.  part.;  Iii- 
'  teremptoB;  uccisu,  distrussu,   perdutu; 

vedi  interemere, 

*  INTEBESSANTE,  adj.  part.pres.; 


(it.  Intere 8 3>nte,  f^.  intere Hg unt),  ce  in- 
teressa;  ce  place,  ce  allecta;  importan- 
te ;  attragutoriu ;  lucru  interessante ; 
persana  interessante. 

*  INTERESSARE,  V.;  iMteresse,  (it. 
Interessare,  fr.  Intâresser);  pUeerc,  oa- 
pere,  delectare ;  a  inspiră  interesse  :  a 
attrage;  a  mişcă  ;  a  plac^  ;  a  trage  at- 
tentionea  cuiva;  a  ti  de  împortantia,  da 
folosii,  de  adjutoriii;  a  se  interessd,  a 
av6  interesse  pentru  ceva ;  a  fi  curiosu : 
MU  mc  interes3a,  nu  mi  importa,  nu  su 
curiosu,  n'am  neci  una  interesse. 

*  INTER ESSATU,-o,  adj.  part.,  (it. 
Interesgtito  ;  fr.  Intâressâ);  care  are  in- 
teresse la  ceva ;  care  n'are  inaintea  o- 
cbilom  de  catn  interessea  propria ;  care 
tote  Ie  face  numai  petru  interessea  sea; 
avani;  curiosu, 

•INTERESSE,  b.  f.;  (Interesse);  ntl- 
lltas  ;  compendium  :  usora,  fffinnsj  Im- 
;»eiidlam;  folosu,  venitu,  castigu ;  uşu- 
ra, procentu ;  attentione,  plecare,  attra- 
gere,  favore,  ciiriositata  ;  soUicitudine: 
n'am  neci  una  interesse:  lucru  de  mare 
interesse ;  a  fi  cu  interesse  contra  ci- 
neva. 
'INTERPECERE,  interfeci  si  ittter~ 

I  /ecef,  intcrfectu.  v.;  Interflcere,  a  face 

,  se  dispară,  a  uccide,  a  perde. 

*  INTERFECTIONE,  s.  f;  interfeo- 
tio:  actione  ^g  inierfecere. 

'  INTERFECTOmU,-ima,  adj.,  s.; 
luterfector;  care  iM^er/cce. 

*  INTERFECTD,-fl,  adj.  part.;  in- 
terfectas;  uccisu. 

*INTEBPLUERE  si  interfluire;  v.; 
interfluere;  a  fliic  sau  curre  intre:  a 
talia  prin  cursnlu  seu ;  a  curre  d'in 
candu  in  candu. 

*INTERFLUITARE,V.;  InterHuiU- 
rcî  forma  intensiva  sau  interativa  d'in 
interfluere,  a  interfltte  desu. 

*  INTEKFI.UU,-a  ,  adj-,  liiterflnus; 
care  interftue. 

*  INTERFUNDERE ,  interfunsi  si 
interfunsei,  interfunsu  si  interfusu,  v., 
loterfunilcre  :  a  funde  intre  sau  intru. 

*  INTKKFUSIONE,  s.  f.,  JuterfusU; 
actione  de  tntiTfundere. 

*  INTERFUSU,-a,  adj.  part.,  Inter- 


=y  Google 


WT^ 

*  INTEBIECERE,  v.,  iHteiJloere:  a 
Brrui)C&  intre,  a  interpnne,  a  intercala, 
a  bagă  intre. 

*  INTERIECTIONE,  s.  f.,  Interjec- 
tl«:  aetione  de  interiecere;  in  speciale, 
eeclamatione,  ce  ee  aminca  in  discurau 
spre  a  sepreme  affecte  de  dorere,  de 
bnccarfa,  de  admiratione,  da  menfa,  etc.: 
ah,  o7t.  vai!  sunt  interiedioni. 

*rNTEBIECTrVU,-a,  adj.,  fnterjei- 
tlruB;  care  se  interiece. 

*  INTE;RIECTU,-ti,  adj.  part.,  Inter- 
JMtns. 

*  INTEBIMALE  si  interiiuariuroria, 
adj.,  (d'în  Interira);  prOTisorin,  tempn- 
rariu,  pentrn  moraentu,  de  pucina  du- 
rata; contr.  definitivu. 

•INTERIMARE,  v.,  a  face  tnterimu, 
a  substitaf  pre  cineva  intr'unn  officin, 
in  una  functione  intr'unn  modu  provi- 
sorin;  a  impleni  acea  functione  provi- 
soriu. 

*  ENTERIMtJ,  s.  m.,  (Interlm),  tein- 
pu  c&tn  se  occupa  provisoriu  san  tem- 
purariu  una  functione;  cu  prepos.  ad,  ad- 
interimu.  pusU  numai  provisoriu  peno 
la  dispositione  deânitira,  peno  la  nu- 
mirea definitiva  sau  reintorcprea  cuiya 
in  officio  :  ministnt  ad-intermu, 

*  INTERIORE,  adj.,  Interior,  (Inte- 
rna), d'în  intru;  contr,  esteriore;  subst. : 
interiorele  casei,  interiorele  bassericeî;  a 
connosce  interiorele  ouiva.  secretele,  etc. 

*  INTERIRE,  T.,  Interlre,  a  se  duce 
intre,  a  dispari,  a  perf,  a  mori. 

*  INTERITIONE,  s.  f.,  si 

*  INTBRITU,  s.  m.,  Interitvi;  perire, 
morte. 

*  INTERJACENTE,  adj.  part.  preş.; 
interjacons,  care  interjace. 

*  INTERJ  ACERE,  interjacui,  inter- 
jaeaiu.  v.,  Interjacerej  a  jacî-  intre;  a  ff 
sittiatu  intre. 

•INTERJUNGERE,  interjunsi  si  in- 
terjunsei.  interjtmsu  si  inf^unrtu.  7., 
Interjantţerfl;  a'junge  intre,  a  leg&  intre 
sene,  a  '  '»â  nnulu  cu  altulu. 

*  IN  .  i;BJUNCTU,-a,  adj.  part..  In- 
terjDiietns ;  nnitu  cu  altulu,  legatu  cu 
altulu  inipreuna. 

*INTERLBDEKE,  interlesi  si  intcr- 
les^,  interlesu,  v-,  interlla«re;  a  Iede 


INŢ; M 

intre,  a  strivi  unu  ce  bt^andn-lu  intre 
alte  Incmri. 

*  INTERLEGARE,  v.,  Interllpare, 
a  lega  intre,  a  legă  unalu  cu  altulu,  a 
implettf. 

*  INTERLENERE,  interlenui,  inter- 
lenuiu,  si 

INTERLENIRE,  v.,  ImterKnere,  a 
lent  san  unge  intre;  a  unge;  fig.  a  şter- 
ge, a  rade  ceva  serissu,  etc. 

*  INTERLTNIA,  s.  f.,  mai  bene  inse 
interliniu. 

*  INTERLINIARIU,-o.  adj.,  (fr.  In- 
terltn^alre),  relativa  la  interliniu,  d'in 
interliniu :  espUcatione  interliniaria. 

♦INTERLINIU,  pl.-e,  (fr.  interllf  ae), 
spaţiu  intre  doue  linie :  notele  de  musica 
SC  scriu  pre  linie  si  pre  interîinie. 

INTERLOCARE,  v.,  Interloe.rei  a 
heâ  intre,  a  pune  intr'unu  locu  inter- 
mediu, 

*  INTERLOCEEE,  interlocui,  inter- 
heutu,  V.,  fnterloqai;  a  vorM  intre,  a 
intemjpe  vorb'a  cuiva ;  a  vorbi  intre 
sene;  a  conversă. 

INTERLOCUTIONE,  s.f.;  interlocu- 
tlo;  aetione  de  interîoeere;  sententia  in- 
terlocut6ria, 

INTERLOCUTORIU,  -  târia ,  -  triee , 
adj.  3.,  Intcrloqnens;  care  se  nmmesteca 
in  vorbire,  care  conversa  cu  al tulu;inpro- 
cesse :  sententia  interloeutoria,  care  nu 
decide  in  fundn,  ci  dispune  ceva  pentru 
informationea  causei. 

*INTERLUCARE,  v.,  interliieare;  a 
amputa,  a  euretil  una  planta,  unu  ar- 
bore. 

*  INTEBLUCATIONE,  s.  f.,  Inter- 
UeaOo;  aetione  de  Interlocare. 

*  INTERLUCIEE,  v.,  Interlocore,  a 
lud  intre,  a  lucf  d'în  candu  in  candu;  a 
luci  printre,  a  fi  raru,  gauritu,  transpa- 
rente,' etc. 

*  INTERLUDERE,  interXusi  si  inter- 
lusei,  interlusu,  v.,  Interlndere;  a  Itide 
sau  jocâ  intre  sene. 

*  INTERLUNE,  adj.,  Interlonl»;  in 
care  lun'a  nu  appare. 

*  INTERLDNHJ,'3.m.,  Iiiterlumnm; 
durata  de  t^mpu,  in  care  lun'a  nu  se 
vede. 

*  INTERMEDIARIU,-w,  adj.,  Inter- 


=y  Google 


90 


tST. 


nedlDs;  ce  este  intre  alţii,  ce  este  la 
medilocu;  care  se  interpune,  mediloci- 
torin,  care  se  pune  intre  doui  se  i  îm- 
pace, ori  pentru  alte  affaceri. 

*INTERMKD1U,  adj.  s.,  Interme- 
dli«;  de  medilocn,  interpusu,  bagatu 
la  medîlocD. 

*  INTERMINABILE,  adj.,  interml- 
nabllis,  ce  nil  se  mai  termina ;  ce  tine 
prea  Inngu,  indelnugatu. 

*  INTEKMlNATU,-fl,  adj.,  luterml- 
Dâtis;  ce  tt'are  tertmnu,  infinita,  nemar- 
ginitn. 

*  INTEBMISSIONE,  8.  f.,  IntemU- 
slo,  interlassare,  precurmare,  incetare, 
ÎDterrupere. 

*INŢEBMISSU,-o.  adj.  part.,  uter- 
mlaaBi  interlaBsatu,  precurniatu,  ince- 
tatn,  interruptu. 

•INTERMITENTE, adj.,  iitermit- 
t«BB,  care  iniermitte:  care  inceta  si  re- 
începe erosi  la  intervalle :  friguri  inter- 
mittenti. 

*  IMTERMITTENTIA,  s.  f.,^tatu  de 
itUermittente. 

*  INTEBMITTERE,  intermiei  si  in- 
Urmisei,  intermissu,  v.,  I»terinitteri> ,  a 
interlassâ,  a  incet&,  a  laBsă,  intr'atâtu, 
a  precurmă,  a  interrupe. 

*  TNTERMUNDIU,  pl.-e.  Intennun- 
dlun ,  spatiulu  intre  mai  multe  lumi 
dnpo  idea  lui  Epicuru;  spaţiu  immagi- 
nariu,  ideale. 

*  INTERMURALE,  adj.,  Iilermura- 
lis,  ce  eijto  intre  muri. 

*  INTERMUSCULARE  si  intermu- 
scttlarm,'ari<i.  adj.,  term.  de  anatomia, 
ce  este  intre  muşchi. 

'  INTERNARE,-eim,  v.,  incLiidere, 
a  incMde;  a  face  intemui  a  pune  pre  ci' 
neva  iutr'uau  locu  de  unde  se  uu  p6ta 
essf,  de  unde  ae  i  fia  impossibile  sau 
prea  difflcile  de  a  scapă;  a  pune  pre  ci- 
neva intr'unu  intematu. 

•INTERNARE,  s.  verbale,  incluşii., 
in  t.  s.  verbului. 

*  INTERNATIONALE,  adj.,  (inter 
si  natloialtg,  fr.  Internallonnal),  intre 
natione  si  natione  :  drqitu  internaţio- 
nale. 

*  INTERNATU,-a.  iidj.  part.,  Indu- 
m^,  inchisu,  pusu  in  unu  locu  d'in  care 


ÎNT. 

nu  este  iertata  a  esai ;  subst.  internatu, 
(fr.  internat),  institutu  in  care  capillii 
locuescu,  se  nutrescn  si  inv^tia. 

*  INTERNECARE,  v.,  IntermeMre, 
a  nccide,  a  perde,  a  eatermin&. 

•INTERNECIONE,  s.  f-,  Uterneolv, 
uccidere,  macellu,  destructione. 

*  INTEltNEClVU,-o,  adj.,  Int«raft- 
clrus,  de  internecione:  bellu  itUemoâvu, 

*  INTERNECTEEE,  intemesai  Bi  in- 
ternessei,  internessa,  t.,  interaMter^t 
a  necte  sau  innodă  intre;  a  impletti 

*  INTERNODIU,  ţi.-e,  iotsrMdbiai, 
spaţiu  intre  doue  noduri,  intre  done  in- 
chiauature. 

*  INTERNU,-a,  laterni»,  d'in  intru; 
contr.  esternu  .-  elevu  intet^u,  oai«  lo- 
cuesco  in  collegiu,  in  iniernatu,  in  pm- 
sionaiu;  cause  interne,  cari  provinud'in 
lucrulu  ensusi;mor&u  interna,  intestinu. 

*  INTERNUNTIU,  s.  m.,  tnterniin- 
tiuB,  nunţiu  intre  doui  sau  mai  mulţi, 
ministru  insarcinatu  pre  longa  una  cur- 
te stmina;  astadi  cu  acestu  nume  se  in- 
titula ininistrulu  estraordinariu  allu 
Papei,  candu  nuntiulu  este  in  abscntia, 
si  ministrulu  Austriei  pre  longa  curtea 
ottomana. 

*  INTERORDINIU,  pl-e,  Intcrordl- 
niuB,  spaţiu  intre  doue  ordini  de  co- 
lumne. 

*  INTERPELLARE,  v.,  luterpellare, 
a  intrcbâ,  a  interrogă;  a  cere  deslncire, 
a  cere  osplicatione. 

*  INTERPELLARE,  s.  verbale,  la- 
terpcllatlo,  in  t.  a.  verbului. 

*  INTERPELLATIONE,  s.  f.,  lutei^ 
pellatio,  actione  de  interpelare. 

*INTERPELLATORID,-(om.adj.s., 
laterpellat»r»  care  înterpella. 

•INTERPOLARE,  v.,  i»terp»Ute, a 
înscrie  unu  coventu,  una  frase  in  testnlu 
unui  opu,  unui  manuscriptti,  ce  este  allu 
altui-a;  a  altera,  a  scambă,  a  falsifică; 
in  math.  a  itUerpolă  una  seria. 

*  INTERPOLARE,  s.  verbale,!  nter- 
uolntlo,  in  t.  s.  verbului. 

*  INTERPOLaTIONE,  b.  f.,  Inter- 
polatlo,  actione  de  interpolare. 

*  INTERPOL  ATORID,-Wrio.  adj.  s., 
lyUrpnluUi-,  care  face  interpolationt, 
falsilicatoriu  de  scripte. 


>yGoog[c 


IST. 

*  INTERPOLATP,-a,  adj.  part.,  In- 
tcrpolsti»* 

*INTERPONERE  si  interpunere, 
interpuşi  siinterpusei,  interpusu;  si  m- 
ierposi  si  interposei,  interposu,  interpo- 
sUu  si  înterpostu,  v.,  Interpoiiere,  a 
pune  intre,  a  bagă,  a  ammestecă;  a  se 
interpune,  a  se  pune  la  medilocn,  a  se 
ammestecÂ,  etc. 

*  INTEKPOSITIONE,  s.  f.,  Interpo- 
iitio,  actione  ie  intaj)onere,  interren- 
tiODO.  medilocire.  mediatione. 

*  INTEEPRENDBRE,  t.,  vedi :  in- 
ir^)renăere. 

*  mTERPKETABILE ,  adj,.  Inter- 
pretabilii, ce  ae  pote  interpretă. 

*  INTERPRETARE,  v.,  Interpretări, 
a  esplîcă  ce  este  obscuru,  ambiguu,  du- 
biosu  intr'uDn  opa,  intr'unn  actn,  in- 
tr'nna  lege.  etc;  a  deslncl,  a  desToltă, 
a  commentâ;  a  traduce. 

*  INTERPRETARE,  s.  verbale,  In- 
terpretanentnm;  espltcare,  dealucire, 
desvoltare;  corampntariu,  traductione, 

*  INTERPRETATIONE,  s.f.,  inter- 
pretatioj  actione  de  interpretare. 

*  INTERPRETATORIU,-(orta,  adj. 
s.,  interpretator,  c&K  interpreta;  espH- 
catorîn,  comDifntatoriu:  traductoriu. 

*INTERPRETATU,-ci,  adj.  part., 
Interpretatna ,  esplicatu  ,  desTOltatu, 
commentatu,  tradussu. 

♦INTERPRETE,  adj.  3.,  Interpres.in- 
terpretatoriu  ,  care  esplica,  eapune  al- 
tui-a  coventele,  fraaile,  cogetele,  scrie- 
rile altui-a;  care  traduce  d'ia  una  limba 
in  alt'a:  commentatoriu  ,  traductoriu  ; 
fig.  ochii  sunt  interpreţii  cei  mai  boni 
ai  antmei. 

'  INTERPUNCTIONE,  s.  f.,  inter- 
punctlo,  actione  de  interpunţ;ere ;  arte 
de  a  interpunge. 

*INTERPUNCT0,  s.  m.,  Interpun«- 
tnm,  pnntn  pnsn  pentru  distiuctione  in- 
tre covente,  frasi,  etc;  repausulu  vocei 
cemtu  de  interpunctu. 

*  INTERPUNGERE  ,  interptmsi  si 
interpunsei,  interpunsu  sî  interpmidn, 
T-,  Ifltcrpnnţpre,  a  ptmge  între;  a  face 
puncte  intre  rovente  sau  frasi,  a  punc- 
tuâ. 

•INTERRKGE,  s.  ui„  iuterrei,  cellu 


WT^ 91 

ce  tine  locu  de  rege  de  Ia  mortea  unui-a 
peno  la  proclamarea  altui  rege;  la  ve- 
chii Romani  se  cliiarai  asii  si  magi- 
stratulu  ceguberni  intre  încetarea  d'in 
fiinctione  a  unoru  consuli  si  intrarea  al* 
toru-a. 

*  INTERREGNTJ.  sî  interremnu,  s. 
m. ,  Intfl  r  regn  Din ,  tempulu,  interval- 
luln  de  )a  mortea  unui  principe  peno  la 
aUGgert>a  sau  Întronarea  altui-a. 

INTERRITARE,  v.,  Irrltare,  sttan- 
lare,  fnoIUre,  a  incită,  escită,  atti- 
tii,  stimuU;  a  impunge :  a  int&ritâ  po- 
pondu,  a  interritâ  pre  cineva,  a  Iu  sup- 
peră,  a  la  meniă,  a  Iu  addace  la  furore; 
a  si  interritâ  sângele,  a  si  face  sânge 
ren,  a  se  moniâ.  a  venf  in  furore. 

INTERRITARE,  s.  verbale,  Irrltatlo, 
BtlmuluH,  irritatione,  incitatione,  escita- 
tione,  attitiare,  menfa,  etc.;  acUone  de 
a  interritâ. 

INTERRITATIOSU,adj.,lrrltiibllis, 
irritabile,  care  se  interritâ  usioru,  in- 
clinatu  spre  menia. 

INTERRITATIONE,  s.  f.,  IrrHatio, 
sttteDlnB,  irritatione,  irritabilitate,  di- 
spoziţia ne  la  menia. 

INTERRITATORIU.-torio,  adj.,  ir- 
rltans.  stlmulang,  care  interritâ,  irrî- 
tatoriu,  provocatoriu,  revoltatoriu,  inci- 
tatoriu,  attitiatoriu,  etc, 

INTEIÎRITATTJ,-»,  adj.  part.,  Irrl- 
tatuB,  Incltatus,  stlmolntus,  irritatu,  at- 
titiatu,  meniosu. 

*  INTERROGARE,  v.,  Inlerroţare, 
a  intrebă,  a  essamină. 

*  INTERROGATIONE,  s.  f.,  mter- 
roţatlo>'intrebatione,  ccstioue. 

*  INTERROGATIVU,-a,  adj.,  inter- 
rojţatlTQs,  intrebatoriu ;  de  intrebare; 
aptu  a  întrebă;  in  gramm.,  modu  inter- 
rogativu. 

*  INTERROGATORID,-iofia.-/nce, 
adj.  3.,  InterroKator,  care  interroga  sau 
intr^ba,  care  cssamina;  essaminatorin, 
cercetatoriu ;  subst.  reale,  interrogato- 
riu,  actn  ce  coprende  întrebările  si  re- 
spun.surile  accusatiloru,  a  face  interro- 
gatoriulu.  a  Juâ  intcrrogatoriulu. 

"  INTER  RUMPERE  si  interrupere. 
interrupsi  si  interrupsei,  interruptu,  V.. 
internimi'ere,  a  rujie  intre,  la  medilocu. 


yGoog  Ic 


92 


nrr. 


in  cursn;  a  talia  vorb'a;  a  turburai,  a 
impedoci. 

*  INTERRUPTIONE.  3.  f.,  Interrnp- 
tlo,  actione  de  intcrrupore:  staie  de  in- 
terruptu. 

■     *  INTERRDPTU,-o,  adj.  part.,  Inter- 
rnptns. 

♦INTEESCALMITT,  pl.-e,  Intersc»!- 
nlam,  spaţiu  intre  doue  scalme. 

*  INTERSECARE,  v.,  Intersccare,  a 
secă  sau  talia  intre,  la  medilocu ;  refl. 
a  se  irUersceâ,  a  se  talia  unulu  pre  al- 
tulu,  a  se  intertaliă. 

*  INTEKSECTIONE,  s.  f.,  interaeo- 
tl«,  actione  de  interseears,  intertaliai'o. 

*  INTERSISTERE,  v.,  întersistore, 
'a  stă  intre,  a  ată  la  medilocu,  a  se  in- 
terpune. 

*  INTERSTARE,  v.,  Intersistere,  a 
intarsia  te. 

*  INTERSTERNERE,  intcrstcmui, 
intersterniUu  si  interstratu,  v.,  iiiter- 
sternere,  a  steme  intre. 

*  INTERSTIŢIU,  pl.-e,  Interatltlum, 
intervallu  determinatu;  spaţiu  desertit 
intre  altele  plene. 

*  INTERSTRUERE,  si  interstru^ere, 
interstmsi  si  interstrussei,  intersirussu 
si  interstructu.  v.,  Interstraere,  a  strue 
intre,  a  pune,  a  aateme,  a  astntcă  la  me- 
dilocu. 

*  INTERTALIARE.  v.,  (Intertalea- 
vti),  A  talia  intre,  a  talia  la  medilocu; 
a  talia  unu  swceîlu. 

*  INTERTENTIONE,  s.  f.,  actione  de 
iiitertinere. 

*  INTERTESSERE,  intertessui,  in- 
tertesstUîi  si  intertestu,  T.,  Inlprlcxere» 
a  tessc  intre,  a  tesse  un'a  prin  alt'a,  a 
implettf. 

*  INTERTIGNIU,  pl.-e,  IntertlRnI- 
om,  spaţiu  intre  doue  tigne  sau  că- 
priori. 

INTERTINERE,  preş.,  intertiniu,  in- 
tcrtinu  si  intertîiu,  interlinui,  iittcrti- 
nutu  (si  intertentu),  tenere^  deţinere, 
reţinere,  murarif  tiusthier«,  ^usteiitare, 
a  tin^,  a  deţină,  a  retin<^,  a  susţină;  a 
divertf;  a  conversă  cu  ciueva. 

INTERTINERE,  e.  verbale,  iu  t.  s. 
verbului. 

INTERTINUT U,-a,  adj.  part,  tcu- 


mr. 

tnB,  detentDS,  retentoS;  snstentnB^  su- 
stentatoB. 

*  INTERTURRIU  ,  pl.-e,  Intertnr- 
rluin,  spaţiu  sau  muru  intre  doue  tur- 
nuri. 

*INTERUSURIU,  pl-w,  Interasu- 
riiim,  uşura,  procente,  procente  la  pro- 
cente. 

*  INTERVALLU,  pl.-e,  iiterTallnm, 
spaţiu  intermediu;  distantî'a  de  la  unu 
locu  ori  de  la  unu  tempu  la  altulu :  in 
intervallu  de  una  di;  ititervaUu  de  mu- 
siea,  difl'erenti'a  intre  unu  touu  si  al- 
tulu. 

INTERVENIENTE,  adj.  part..  Inter- 
Teiileiib,  care  intervine. 

INTERVENISE, pre8.,i«/em«m,  in- 
tervin» si  interviu;  intervenit,  interve- 
nitu  si  intervenîu,  v.,  interrenire,  a  veni 
intre,  a  stâ  intre,  a  veni  pre  neaştep- 
tate; a  se  pune  Ia  medilocu,  a  ştii  pe- 
dica;  a  mediloci,  a  se  ammestecă  in  af- 
facerile  altoru-n. 

*  INTERVENTIONE,  s.  f.,  iuterven- 
tlo,  actione  de  intervenire  intr'unu  actu, 
intr'unu  lucru,  intr'una  affacere,  con- 
troversia,  intr'unu  proceasii,  etc.,  inter- 
punere pentru  impacare;  mediatione, 
medilocire. 

*  INTERVENTU,  s.  m.,  luterTentiii, 
actu  de  intervenire. 

*  INTEHVERSIONE,  s.  f.,  Interver- 
Hlo,  actione  de  intervertere,  restornare, 
stricare,  incurcare. 

*  INTERVERTERE,  interversi  si  iw- 
terversfi,  interversu,  V. ,  tnterrertere, 
a  restornă,  a  strică  ordinea,  a  dă  alta 
directione,  a  sucf,  a  strica, 

*  INTERVERTITU  si  interversur^, 
adj.  part.,  lulervcrBos. 

*  INTESTATU,-a.  adj.  part.,  Inte- 
Etatus,  raortu  fora  a  fl  facutu  testamentu. 

*  INTESTINU,-a ,  adj.,  IntestlniiB , 
d'in  intru :  heliu  intestinu,  între  ceta- 
tianii  acellni-asi  stătu;  subst.  pi.  inte- 
stinilc,  părţile  d'in  intru  alle  corpului; 
sing.  Intesfinulu.  matiulu. 

lNTETlRE,-esc»,  v,,  urgeve,  eogere, 
Incitare,  instare,  flngllare,  anvlre,  (m- 
rerc,  a  strinctoru  tare;  a  pune,  cnmu  se 
dieo,  suU'a  în  costa;  a  nu  dâ  pace :  a 
intetii>re  cineva  se  solvă  ce  e  ăetoriu; 


,y  Google 


mv. 

ne  intetescu  ncvoiiclc;  a  fi  violenţii,  fu- 
riosu,  forte  intensu :  vetitiflu,  in  locu  se 
încete,  mai  tare  intetesco, 

INTETIKE,  3.  verbale,  Intentlo,  In- 
tensio,  Tis,  actione  de  a  intcU,  ciimu  si 
calitate  de  ce  e  intdiiu  sau  intetitoriti: 
intetirea  ăoreriloru  de  facere. 

INTETITORIU,-/orMi,ailj.  s.,  Inten- 
tasf  IntenBHB,  violenţii»,  anvas,  urţciis, 
care  intetesce  aau  e  inlctitu :  doreri  in- 
tetUorie. 

INTETIT0,-o,  adj.  part.,  tat<*nt(i8, 
TialentDiif  awvus,  urţeutt;  vodl  si  intc- 
tUorin. 

IMTIEFABE,  v.,  pungAre,  (it.  lucep- 
par«),  a  impnoge,  a  înfige,  a  pune  in 
tiâpa.  Vedi  si  ciepa. 

*  INTIMAEE,-ediu,  v.,  Intiinm-o,  a 
face  intimu,  a  punij  in  intru,  a  intro- 
duce, a  intyparî  afundu  :  aintimă  ima- 
^nea  cuiva  in  anim'a  sea;  a  notifică,  a 
declară  cu  autoritate  de  superiore ;  a 
faco  se  intellega;  a  chiamă  in  judecata; 
a  preBeuti  una  judecata. 

*  INTIMAEE,  3.  verbale,  Intlmatlo; 
in  t.  s.  verbului. 

*  INTIMATIONE,  s.  f.,  intlmatlo, 
actione  iointimare;  notificatione  făcuta 
cu  autoritate ;  inscientiare  ,  iuconno- 
BCieutiare. 

*  INTIMATU,-a,  adj.  part.,  intimii, 
tua,  subst.  intimatu:=intimatione;  per- 
sonala :  intimalulu  se  dice  dcfensoriultt 
in  cause  de  appellu;  contr.  appellante. 

"  INTIMIDABE,  v.,  metnm  ligicere, 
terrere,  a  infrică,  a  bagă  frica  in  ci- 
neva; refl.  a  se  intimida,  a  se  iufricii,  a 
se  înspaimentă, 

♦INTIMIDARE,  s.  verbale,  terror, 
iu  t.  8.  verbului. 

*  INTIMIDATIONE,  s.  f.,  actione  3i 
effectu  allu  actionei  de  intimidare. 

*  INTIMIDATU,-o,  adj.  part.;  ler- 
rltng,  infricatu,  coprensu  de  frica. 

*  INTIMITATE ,  a.  f-,  (intlmitas), 
calitate  de  intimu,  legătura  intima;  fig. 
cordialitate. 

*  INTIMU,-a,  adj.,  Inttnus,  cella  mai 
d'in  intru;  familiariu,  amicu  forte  de  a- 
prope. 

ÎNTINASE,  V.,  {d'in  in  si  ^«a,  cob- 
Ban),  loqnluare^  maenlarej  fcodare;  In* 


INT. 


9S 


flcern,  luto  Inileere,  a  irapU  de  tina,  de 
Intii;  a  maculă,  a  s^iurcă,  a  pangarf. 

întinare,  s.  verbale;  Inqulnaineii- 
taiii,  Ni|ualit«!i,  squalor,  Eortles,  maeuU, 
tabe<^,  in  t.  s,  verbului. 

INTINATa,-a,  adj.  part.;  Inqolnato», 
Bordi'fuj,  Hqiiall<Iu.s,  mai-ulatuB. 

INTIN6ERE,  iniinsi  si  intinsei,  in- 
tinsu  s\  intinciit,  v^tingere,  intlngere, 
a  afi'um^  in  ceva  fliiidii,  in  apa,  in  vinu, 
in  unsore;  a  immolliă;  dero  si  pentru 
ceva  €•■  nu  e  licidii  :  a  întinge  cu  pane 
in  sare. 

INTINGERE,  s.  verbale,  IntlnetU, 
liitinutuH,  in  t.  a.  verbului. 

întipări KE,-esc«,  v.,  vedi  intypa- 
rire. 

*  intitulare,  V.,  tltulnm  darft, 
ioscribere,  itiincQpare,  a  dâ  titulu;  a 
pune  titulu.  adressa. 

*  INTITULA TIONE,  s.  f.,  Inscrip- 
ţio, nnuuupatio,  actione  de  intitulare. 

*  INTITDLATORIU.-iorio,  adj.  s., 
tItuluiiH,  care  intitula. 

*  iNTITULATU,-a,  adj.,  part.,  tltii-  ■ 
lattig,  iuscrlptus,  cognominiituB. 

*  INTOLERABILE,  adj.,  Intolerabl- 
IIs,  care  nu  se  pote  tolera,  de  nesuffe- 
ritu. 

*  INTOLERANTE,  adj.,  intolerans, 
care  nu  tolera,  care  n'are  tolerantia , 
care  nu  sufl'ere, 

•INTOLERANŢI  A,  s.  f.,  Intolerontla, 
lipse  de  tolerantia;  nesufferire. 

*  INTOLERANTISMU,  s.  m.,  seuti- 
mentulu  sau  doctrin'a  acelloru-a ,  cari 
nu  sufi'eru  alta  religioife  de  cătu  a  loru. 

INTONARE,  V.,  Intonare,  a  dâ  to- 
nulu,  a  pune  tonu  pre  una  syllaba;  a 
cantÂ  cu  potere  unu  tonu  musicale;  a 
începe  unu  cantu;  a  cântă,  a  face  bene 
tonurile  musicali,  a  appesă  cuventulu  ; 
a  spune  respicatu  se  intellega  si  se  pre- 

INTONARE,  s.  verbale,  Intoitatlo, 
int.  s.  verbului. 

INTONATIONE,  s.  f.,  Intonatio,  ac- 
tione de  a  intona  una  cântare  pre  to- 
nurile addeverate;  diversitatea  tomiri- 
loru  ce  s'audu  in  vorba,  in  cântare  :  iw- 
Pmatione  falsa,  plăcuta,  bona,  tare,  e- 
levata,  sta^da,  etu. 


=y  Google 


94 


INT.. 


INTONATOHIU.-ftwia,  adj.s.,  liito- 
nator,  care  intona. 

lNTONATU,-a,  adj.  part.,  intonatas. 

*INTONSU.-(i.  adj.  part.,  IntsDsus, 
netUDsu;  oeiuceput»,  neforfec^tn, 

INTOBCERE,  intorsi  si  intorsei,  in- 
torsu  si  int&rtu,  t.,  Intorqoere,  cootor- 
ţ|iier«,  rerter«,  cnnTertere,  InrertAie, 
iDTflrBare,  a  înverte,  a  inverti,  a  retor- 
dA,  a  reatorni  :  o  intorcepre  cineva  la 
credentia,  conrertere;  a  intorce  inapoi 
ce  a  îuatu,  reilder«,  restltuere ,  pensare, 
eompensare,  a  restitui ;  a  itUorce  vorb'a 
cuiva,  coDtradicere»  a  contradice;  a  in- 
torce agrttîu,  terram  T«rter«,  lt«rare, 
a  arâ  a  dou'a  ora;  a  intorce  porumbulu, 
repastinare,  a  la  sapă  de  a  doa'a  ora; 
a  intorce  un'a  "pentru  alfa,  par  pari 
referr«,  a  si  resbonă,  a  face  altui-a  ce 
nea  facatu  si  elin;  a  intorce  spatele,  a 
despretiâ;  a  intorce  dosulu,  a  appuc&  la 
fuga;  a  intorce  unu  orologiu,  a  Iu  trage; 
a  intorce  unu  vestimetitu,  a  Iu  lucră  de 
nou  asii  câtu  dosulu  vine  facia  si  faci'a 
dOHU;  a  intorce  foitele  intr'una  carte,  n- 
TolTere  llbrum,  a  foliă;  a  intorce  pre 
cineva  d'in  propunere,  a  In  face  se  si 
scambe  părerea-,  a  intorce  pre  cineva 
înapoi,  a  Iu  addiice  inderetru;  a  intorce 
pre  cineva  morbulu,  a  cad6  erosi  ia  mor- 
bulu  de  mai  inaiute;  refl.  o  se  intorce. 
a  se  invertf,  a  reveni,  a  venf  a  casa;  a  se 
intorce  cotra  cineva,  a  se  adressă  cu  ro- 
gare;  a  se  intorce  ăepre  callile  celle  relle; 
a  si  intorce  bannii,  a  câştigă  ce  a  per- 
dutn,  ce  a  pusu  in  vre-unu  negotiu;  — 
apoi  multe  alte  nuantie  de  însemnare  : 
a  intorce  unu  juncu,  "a  Iu  castra;  sto- 
machulu  se  intorce,  candu  se  revolta,  se 
ingretiosiedia;  a  intorce,  absolutu,  a  nu 
mai  vre  la  ce  s'a  invoitu,  a  strica  pac- 
tulu,  a  vorbi  altele  de  ce  a  dissu  si  pro- 
missu  :  tu  singuru  mi  ai  vendutu  de 
hona  volia  lucrulu,  si  acuma  întorci,  etc. 

INTORCEBE,  s.  verbale,  redltiiB,  re- 
TerslOf  redltlo,  reirressto;  restltutio; 
eonrersio ;  agri  Iteratloj  in  t.  s.  ver- 
bului. 

INTORNAEE,  v.,  Tertere,  reddere, 
reitttaere,  a  int<Srce;  vedi  itttorcere. 

IKTORNAEE,  s.  verbale.  lerslo. 

mTOBNATD,-a,  adj.  part.,  nnw, 


INŢ^ 

raddltns,  restltntns»  intorsu;  vedi  in - 
torau. 

INTORSETDRA,  s.  f.,  Tersio,  cob- 
Tersloţ  sinDiJ,  dellexlo;  subterfuflnm  * 
actione  si  resultatu  allu  actionei  de  in- 
torcere,  prin  metafora,  abbatei'e,  sup- 
terfugiu,  artiflciu,  fermentatura. 

*  INTORSIONE,  s.  f.,  intortio»  ac- 
tione de  intorcere. 

INTOBSD,-a,  adj.  part.,  rersns,  con- 

TOrBIB. 

INTORStJRA,  s.  f.,  T«rsBrs,  actione 
si  resultatu  allu  actionei  de  intorcere, 
mai  vertosu,  pamentu  intorsu. 

*  INTORTIONE,  s.  f.,  latotti»,  ac- 
tione de  intorcere;  strâmbare,  intorto- 
cbiare,  încurcare,  etc. 

INTORTOCHIARE  si  intortodare , 
V.,  oontoriiiiere,  dlatorqnere,  oouTolre- 
rc,  Gompltcart^,  d«praTare  (it.  attorto- 
gliare),  a  sucf,  a  strambtl,  a  deformd,  a  ' 
incurcâ. 

INTORTOCHIARE  si  intortodare, 
3.  verbale. 

TNTORTOCHIATU  si  intortodatu. 
adj.  part.,  Intortos,  conrolutua,  dlstar* 
tn^t  depraratiiB. 

INTORTOCHIATURA  si  iniortoda- 
tura,  3.  f.,  ctotortio,  distortie,  depra- 
Tatio,  resultatu  allu  actionei  de  intor- 
tocliiare. 

INTORTU,-a,  adj. part.,  liit*rtB8,dl- 
stortns,  intoriockiatu,  atrambatu,  de- 
pravatu,  scalciatu;  incollacitu,  Încur- 
caţi]. 

*INTOSSICARE,  v.  (it.  Intossloare, 
fr.  Intoxiquer),  a  invenenâ. 

*  INTOSSICATIONE,  s.  f.,  (fr.  Into- 
xicattoii)  actione  si  elTectu  allu  actionei 
de  intossicare. 

« INTOSSIOATU,-a.  adj.  part.,  to- 
ilcatus,  invenenatn. 

*  INTRA,  adv.  prep..  Intra,  in  intru, 
contr.  estra. 

*  INTRACTABILE,  adj.,  intracta- 
blUs,  cu  care  nu  se  pote  tracta:  duru, 
selbaticQ;  difflcile  de  condussu;  imprac- 
ticabile ;  fantasticu ;  i-igidu ;  neappro- 
piatu. 

*  INTRACTABILITATE,  s.  f.,  (Ib- 
tractabllltas),  stare  sau  calitate  de  in- 


.yGooglc  ^ 


INT^^ 

•  INTRAM0RANU,-« ,  adj.,  Intr»- 
mBrauBH,  ceeinlra  muri,  inintrulumU' 
riloru  unei  cetate. 

*  INTRANSITIVU,-a,  adj.',  Intran- 
sltlTUB,  in  gramin.  verbu  intransitivu, 
a  cărui  actione  nu  trece  preste  subitctu, 
si  prin  consecentia  n'are  neci  forma  pa- 
siva. 

INTRASE,  V.;  Intrare,  introlre,  a 
trece,  a  paasî  d'in  afora  in  intru  :  a  in- 
tră in  casa,  a  intră  in  irassura,  am 
intraiu  in  pairu  diece  si  ăoui  ăe  anni, 
mergu,  inccpu  annulu  42;  nupote  se  mi 
intre  in  capu,  oa  pota  coprende  cu 
mectea ;  a  intră  în  offiău,  a  intră  in 
servii»* ;  a  intră  in  favorea  ativa,  a 
intră  in  miliţia;  a  intră  in  manile  cuiva; 
a  intraiu  draculu  in  ellu,  a  intrcUu 
frigulu  peno  la  ossu,  a  petrunsu,  a  pe- 
netratn;  a  intră  in  periclu,  a  9i  pune 
TÎeti'a  in  periclu;  lumina  intra  prin 
panăia,  străbate;  a  intră  in  vorba,  a 
tracta,  a  desbate  una  cestione;  a  intră 
in  patu,  a  se  colcâ;  a  intră  in  terra,  a 
intră  intr^una  societate,  a  intră  in  lup- 
ta; a  intră  ca  mediatoriu  intr'una  causa, 
a  intrevenf,  a  se  interpune,  a  se  mes- 
tecă; a  intră  in  conversatione  cu  cineva; 
a  intră  in  monasteriit,  a  se  calugeri. 

INTRASE,  s.  verbale;  introitns,  in- 
gttaans,  în  t.  a.  verbului. 

INTSASMASB,  v.;  armare,  a  armă, 
a  pune  in  arme,  a  prevede  cu  anae;  refl. 
a  se  intrarmd,  armări,  a  se  armă,  a 
lu&  armele. 

INTSARMARE,  a.  verbale;  in  t.  s. 
verbului. 

INTRASMATU,-a,  adj.  part.;  arma- 
tul, armatu,  provedutu  cu  arme. 

INTRE,  prep.;  Inter,  in  medilocu  : 
intre  noi  doui,  intre  mene  si  tene,  intre 
omeni  oneşti,  intre  vii,  intre  morţi,  in- 
tre altele,  intre  trei  si  patru  ore;  unulu 
care  a  fostu  intre  ei;  numai  intre  noi; 
se  diee  numai  intre  poporu;  intre  sene: 
intre  aceste-a,  intre  acelle-a,  Interoa; 
a  fi  intre  omeni;  apune  pre  cineva  intre 
pciru  pereţi,  in  carcere,  in  arrestu;  intre 
patru  ochi;  intre  vietia  si  morte;  a  se 
imporţi  intre  sene,  a  face  repartitione, 
ai  a  ln&  fia-care  partea  sea;  a  se  a^ută 
wtresene,  asea(ljuUrecipraon.PeDtrn 


INT. 


95 


arretarea  diverseloru  relationi,  proposi- 
tiouea  intre  se  compune  cu  de  si  cu  pre; 
unulu  d'intre  noi,  ellu  se  straeoră  prin- 
tre noi.  In  compoaitioaî  recenţi  figure- 
dia  form'a  intre  :  intrei'edere ;  in  celle 
mai  multe  inse  se  pastredia  form'a  la- 
tina inter :  intereedere,  interdicere,  i«- 
territare;  cu  assimilationea  litterei  r, 
intellegerc. 

ÎNTREBARE,  v.;  (contrassu),  Inter- 
rogare,  a  interrogă,  a  cere  scire,  a  cer- 
cetă, a  essamină,  a  eestionă. 

întrebare,  3.  verbale;  interro^a- 
tlo,  in  t.  s.  verbului. 

INTREBATIONE,  s.  f.;  Interroyatlo, 
actione  de  intrebare,  cestione. 

INTSBBATORIU,-iorwi,  adj.  s.;  In- 
terogatAr,  care  intreba,  essamina,  cer- 
cetedia. 

lNTREBATU,-o,  adj.  part.;  Inter- 
rogatns, 

ÎNTRECERE,  intremi,  intrecutu,  v,; 
proistrare,  prucellere,  antecellere,  sii- 
perare,  prucedere,  emlnere^  BoperesBe; 
aemiilarl ;  puerltlaa  exercere;  a  trece 
înaintea  altoru-a,  a  superă,  a  invinge 
pre  alţii;  reâ.  a  se  intrece,  a  emulă.,  a 
rivalisă,  a  concurre;  copiluUu  si  intrece, 
face  petukntie. 

ÎNTRECERE,  8.  verbale;  prastan- 
tia,  emlnentta,  pracellentla,  lemnlatto, 
petulautia,  in  t.  a.  verbului. 

INTRECOTORIU.-foria,  adj.  s.;  Kops- 
rans,  care  intrece. 

INTRECUTU,-a,  adj.  part.;  supera- 
tus;  fig.  copillu  intrecutu,  pelulante, 

ÎNTREGIME,  s.  f.;  totom;  Intp^rltas, 
inteyritndo;  totu,  totalitate,  integri- 
tateţ  vedi  integritate. 

INTREGIRE,-cscM,  v.;  Integrare,  snp- 
plere,  absolvere,  componere,  fliiir«,  a 
face  intregu ;  a  completă ;  a  face  de- 
plenu;  a  fini;  a  indeplenf;  a  integră;  a 
termină. 

întregire,  b.  verbale;  ««ppleinen- 
tum,  completio,  completare,  finire,  ter- 
minare. 

INTHEGITATE,  s.  f.; Integiltan,  în- 
tregime; vedi  integritate. 

INTREGITU,-a,  adj.  part.;  comple- 
ta», flnituB,  eiippletns,  completu,  ter- 
minatu,  supplenitQ. 


=y  Google 


96 mr. 

INTBEGU,-a.  adj.,  Intefer,  totu, 
care  are  tote  părţile  selle  constitutive, 
completu;  fora  defecta;  perfecta  :  omu 
intregu,  sanetosu  Id  soqsu  materiale, 
probu  in  sensu  morale ;  una  di  intre- 
ga,  doue  dieci  si  patrii  de  ore;  res^one 
in  intregu,  ia  starea  de  mai  inainte, 
in  intregu,  in  totalitate;  in  numeru  in- 
tregu, în  oppositione  ca  fractionile.  Ca 
sabst. :  acestu  lucru  este  in  intregulu 
seu,  io  totalitatea  sea;  intreguîu  vorhi- 
rei  a  stătu  d'in  frasi,  tota  vorbirea  u'a 
fosta  altu  de  cată  frasi;  intregiAu  ar- 
tnaiei,  grossulu  armatei;  locnt.  pre  de 
intregulu,  in  totale,  fora  distinctione; 
vedi  si  integru. 

INTREIRE.-escu,  r. ;  trtplieare,  a 
triplică,  a  repetf  de  trei  ori;  a  immultf, 
a  face  de  trei  ori. 

INTREIKE,  s.  verbale;  trlpUoatlo, 
triplicare,  triplicatioae. 

mTREITU,-a,  adj.  part.;  triplioatn», 
triplicatu;  immultita,  adaussn  de  trei  ori. 

IKTREMARK,-e(Iiu,  v.;  oonvilere, 
eoaialescere,  gaii«saer«t  resaaesoere, 
rlr«8  recBperare,  a  se  iDsanetosiă,  ren- 
sanetosiÂ;  a  reveni  la  sanetate,  a  se 
restaura,  restabili  in  sauetate,  in  potere. 

întremare,  s.  verbale;  coDr^les* 
e«iitla,  reeoDValeaeenttB,  ianlUtlg  re- 
ciperatlo,  iosanetosiare,  reconvalescen- 
tia,  restabilire  in  sanetate. 

mTBEMATU,-a,  adj.  part.;  B»niutl 
reddltijsţ  rensanetoâiatu. 

*INTREPR1DETIA  si  intreprviitate, 
B.  f.;  intreptditas,  constantin}  calitate  de 
intrepidu;  coragiumare;  constantta,  fir- 
mitate  de  anima. 

*  INTREPIDU,-a,  adj.;  IntrepUus, 
Iinpert6rrltnB,lDipnTlduti,care  nu  ae  te- 
ma in  momentu  de  periclu;  imperterritu, 
impaTidu;forafriGa,coragiosu,animosu. 

INTREPRENDEBE,-prensi,si-pren- 
seii^şrenStt,  T.;  susoipere,  iuotpere,  mo- 
Url»  a  iocepe  ceva,  a  se  appucfi  de  ceva, 
a  &ce  unu  lucru,  ana  fapta,  una  opu, 
a  Începe  a  Iu  essecută;  a  face  unu  lucru 
sub  certe  conditîoni;  a  se  insarciuÂ  cu 
unu  lucru;  a  incerc&  ceva;  a  specula. 

INTKEPRENDERE,  s.  verbale;  sos* 
o^tlo,  in  i.  8.  verbului. 

lNTBEPBBNDITOBIO,-iof  ia,  adj .  s.; 


INŢ; 

snBC«ptar,  qol  opuBaliquod  aKf>^fldltnr, 
care  intreprende  ceva,  care  se  appuca 
de  unu  lucru. 

INTREPRENStJ,-a,  adj.  part.;  «m- 
oeptnif  Ineeptng* 

INTREFUNEBE,  v.,  tutBrp«Bere; 
vedi  interponere ,  cu  tote  derivatele 
selle. 

INTBERUMPEBE  siintrerupere,  v., 
tnt«rrurapere  ,  vedi  interruntfere  ou 
tote  derivatele  selle. 

INTBETINEBE,  V.,  tenere^  deţinere, 
retlnere>  sustinerej  BustenUre;  vedi  tn- 
tertinere,  cu  tote  derivatele  selle. 

INTBETESSEBE,  v.,  Intertexere; 
vedi  interteasere ,  cu  tota  derivatele 
selle. 

întrevedere,  intrevedui,  intre- 
veăutu,  (cu  d  sibilaoto,  vediui,  vediutu), 
T-,  per  transennom  adajilcere  ^  perspl- 
cere;  proBplee  re^  previdere,  a  ved^  im- 
perfectu,  a  ved6  pucinu;  a  presentf,  a 
divină,  a  prevede,  a  iutelnf. 

întrevedere,  s.  verbale,  (fr.  en- 
trerne),  oenţresbSB,  eoUoqalnm,  visîta 
concertata  intre  mai  multe  persone,  con- 
ferenţia. 

INTBE  VENIRE,  T.,  tnterrenlrej  vedi 
intervenire,  cu  tote  derivatele  salle. 

INTREVORBIRE,-esc«,  V.,  colloqiilt 
sermAnem  oonfcrre  onn  allqiia,  lnt«r- 
loqnl,  a  voibf  cu  cineva,  a  avâ  cu  ci- 
neva vorba,  a  se  ammestecă  in  vorbirea 
altoru-a. 

INTBEVOBBIBE,  s.  verbale,  <!»llo- 
qnium,  sennOf  interl«cati«,  in  t.  s.  ver- 
bului. 

INTBIGA  sau  in^Wca,  3.  f.,  trio», 
ambafreB,  iirtea,  «rtifloU)  doli,  fnades, 
încărcătura,  machinatione,  appucatara 
insellatoria,  insellatione,  astutia,  mali- 

iliJTBIGÂNT:^,  adj.  part.  preş.  s. , 
veterator,  vafer,  oatliduB,  care  intriga, 
care  face  intrige,  care  se  mesteca  în  in- 
trige. 

INTRIG ABE,  V.,  iDtricare,  ImpU- 
care,  Involvere,  Iu  trieas  allqnein  eon- 
Jlcere,  dolo  ţraBsarl,  oocnlte  agere,  a 
macbină,  a  lucră  in  secretu  pentru  ad- 
jungerea  unui  scopu,  a  încurcă  lucru- 
rile, a  inseU&,  a  ammagt 


=y  Google 


MŢ 

*INTBINSECU,-o.  adj.,  (adv.  intrlD- 
seetts),  interauB,  Intimas,  proprina,  ce 
este  in  intralu  unui  lucru  si  face  parte 
essentiale  d'iDtr'ensulu;  internu,  intimu: 
valore  intrinseca,  valore  ce  au  lucrurile 
independente  de  ori-ce  conventione,  si  in 
specie  yalore  metallica  a  uuei  monete. 

INTKlSTARE.-ediw,  v.,  .-ontrlsUre, 
«llqnem  dolore  rel  Inotu  «ffleere;  refl.  a 
se  intristâ,  eontrlslari,  trl^tarl»  mte* 
rere»  a  fl  tritsu.  a  seatf  tristetia,  dore- 
re,  afflictione. 

INTBISTAEE,  s.  verbale,  coMtrlsta- 
tlo,  trIstUU,  d«l«r,  mostitla,  Inctiig, 
«raictlo,  tristetia,  dorere,  supperare,  af- 
fiictione,  melancolia. 

INTfiISTATUKin,-(on«,  adj.  3.,  con- 
trUtftiiB,  dolore  nfilplens,  ce  Întrista. 

INTBlSTATU,-a,  adj.  part.,  trUtls, 
BMBstuB,  tristu,  supperatu,  afflictu. 

INTfi0D0CBRE,i«(rodî(ssi3i  intro- 
dussei,  inlrodussu  si  introductu,  t.,  in- 
troducere; admlttertiţ  intr  .mliterc,  Id- 
dacere,  a  duce  in  intru,  a  conduce  pre 
cineva  in  una  casa,  a  face  cuiva  intrare 
in  una  societate,  familia,  etc;  a  ad- 
duee,  a  importă,  a  stabili  una  usantia, 
Gonsuetudiae,  ceremonia. 

INTRODUCERE,  a.  verbale,  latro- 
dactlo,  in  t.  s.  verbului. 

INTRODDCTIONE,  s.  f.,  Utrodn- 
ctlDţ  actione  de  introducere. 

INTRODUCTIVU,-a,adj.,  (lutrodn- 
«tlrus),  aptu  a  introduce,  ce  forma  in- 
troductionea,  ce  serve  la  introductione, 
la  Începere. 

INTRODUCTORIO,  adj.  s.,  intro- 
ductor,  Introdaeens,  indacens,  care  in- 
troduce, ce  serve  de  introducere. 

INTRODUCTn,.a;  adj.  part.,  lutro- 
dnctns,  Indnotus,  lotronissas,  dussu  itt 
intru,  indusau,  intromissu. 

*  INTROMISSIONE,  s.  f.,  lutromls- 
lio,  actione  de  introtnittere. 

ENTRODUSSD,-a,  adj.  part.,  latr»- 
daotns,  du3SU  in  intru. 

*  INTROITU,  8.  m.,  introitus,  in- 
trare, actulu  de  intrare. 

*  INTROMITTERE,-mm  ai-misei , 
-missu;  V.,  Intromltterej  a  bagă  in  intru, 
a  tramitte  in  intru. 

*lNTRONAKEsi»»iro»isan!,-cdiM,T., 


EîT. 


« 


(Intbronliare),  In  soIl«  oollooare,  in  ••- 
11  um  erehere,  a  pune  pre  tronn,  a  redici 
Ia  tronn  :  a  intronisă    unu  episcopu,  a 

intrând  unu  domnitoriu. 

«INTRONISARE,  s.  verbale,  In  aollo 
eollocatlOf  In  «ollum  evectlo. 

*  INTRONISATIONE,  s.f.,  actione  de 
intronisare. 

•INTR0NISATU,-a,8dj.part.,ln  go- 
Ito  cnlloCftlDSţ  tnaollum  eveetus ,  intro- 
dussu ,  collocatu ,  assediatu  in  scaunu 
domnescu. 

INTRU,  I.  prep.,  tn,  se  pune  a  dese 
ori  in  locu  de  simplulu  in,  mai  allessa 
Înaintea  vorheloru  cari  incepn  cu  vocali : 
intrutâte,  intru  câtu,  intr'atâtu,  intr'ad- 
deveru,  intr'adensu,  intru  memori'a  e- 
terna,  intru  laud'a  celloru  boni;  2.  adv. 
Intro,  Intug,  compusuizn  intru,  Sin  in- 
tru, pre  d'in  intru,  care  in  unire  cu  sub- 
stantivele iea  ensusi  form'a  de  snbstan- 
tivu :  I»  intrulu  casei,  d'in  intrulu  casei, 
pre  d'in  intrulu  casei. 

*  INTEUDERE,  intruşi,  si  intrusei, 
intrusu,  T.,  Intradere,  a  bagi  cu  forti'a; 
refl.  a  se  intrude,  a  se  bagi  cu  forti'a 
in  intru. 

întrunire  ,  -  eseu,  v.,  nntre,  onn- 
jiinifere,  adsuclare,  a  nnl,  a  legi  In- 
tr'un'a  ;  a  Împreună ;  a  associă ;  a  face 
unione;  refl.  a  se  intruni,  convenire, 
conţredl.  a  se  aduni,  a  se  stringe  la  nou 
locu,  a  conveni. 

ÎNTRUNIRE,  3.  verbale,  eonjonctlo, 
adBoeiatio,  conrentlo,  in  t.  s.  verbului. 

INTRUNITU,-a,  adj.  part.,  conjun- 
etnsr  iidBocifttDa,  unitu,  adunat u,  asso- 
ciatu. 

*  INTRUSIONE,  9.  f.,  lmm[Bsto,  Ih< 
Jeotin,  actione  de  a  se  intrude  cu  forti'a, 
fora  dreptu,  fora  forma  legale. 

*  lNTRţTSU,-a,  adj.  part.,  tntnisat, 
ilUtos,  liţjectns,  bagatu  cn  forti'a,  con- 
tr'a  dreptului,  fora  titlu  legale. 

INTDITARE,contras3UMrtafc,v.refl., 
intnerl,  a  si  inderepti  vederea  spre  unu 
obiectn  spre  a  la  coprende  bene;  a  canti 
la  ceva,  a  consideră,  a  observă :  a  se  vita 
la  unu  obiectu;  me  uitai  impregiuru  si 
nu  Iu  vedui:  uita-te  la  mene;  ellu  se  uita 
eu  ochii  rei  la  voi. 

iNTDlTARE,  contraesu  uitare,  s.  ver- 
7 


=y  Google 


M      INŢ; 

bale ,  (iBtoltIo) ,  intoltns ,  in  t.  s.  ver- 
balui. 

INTDITATIONE,  s.  f.,(lntiiu:0.  If- 
tnitaB,  actione  de  intuitare,  in  specie  : 
intmHone  sensuale. 

INTUITATIVU,-a,  care  serve  la  in- 
Utilare :  potere  inivitativa,  faetdtate  t'n- 
tuilativa. 

DÎTDITATU.-o,  adj.  part.,  conside- 
r&tu,  observatu. 

INTUITIONB,  s.  f.,  (lotnitl»),  Intol- 
tisţ-o^f  actioce  de  intuitare  în  genere, 
at&tn  prin  sensuri ,  c&tu  gi  prin  poterea 
imaginativa  :  se  vorbesee  si  de  una  in- 
iu^ume  intellectuale,  inse  natur'a  ni  a 
negatu  atare  faci^tute, 

INTDITlVU,-o,  (intuitlTBB),  reiaţi™ 
la  intuitione  :  facultate  intuitiva,  modu 
intuitivu. 

JNTUITTJ,  pi.  intuite,  tutDlta8,*a8,  ac- 
tnlu  de  intuitare,  intaitione,  modu  de 
intuitare,  respectu. 

INTDN£CARE,  (contrassu  d'in  Intn- 
aerloare) ,  V. ,  tenebrarej  tenebrioare» 
tenebrli  Inducere,  obacarâre,  a  face  in- 
tuDcricu,  a  luă  lumin'a ;  refl.  a  se  întu- 
necă, tcnebreseere»  a  se  înnueră,  a  io- 
BeT&i  a  inoptâ  :  a  se  întunecă  la  fada, 
a  se  turbura;  se  întuneca,  se  face  sâra, 
aopte, 

mTBNECABE,  s.  verbale ,  tenebra- 
U»,  «bseuratio»  in  t.  s.  verbului. 

INTUNECATU,-o,  adj.  part.,  tene- 
krleoB)  UnebruHus,  obscurust  «bsoara- 
tB»t  obscuru,  negru,  nu^rosu. 

INTUNEOIMK,  s.f.,  obsumatlo,  eoU- 
ptlti  intuoericu,  eclipse. 

lNTDNECOSU,-a,  adj. ,  tenebrogiiB, 
t«BebrleuBDg,  obscnrus,  obscuru,  tene- 
brosu. 

INTDNEBIGABE,  v.,  tenebrare,  te- 
aebrleare,  «bseBrare,  vedî  intunecare, 
•a  tâte  derivatele  selle. 

INTU^EKICD,  s.  m. ,  (tenebrleau), 
t«Bebr»f  defsctu  de  lumina  :  intuneri- 
evlu  noptâ;  e  intunerieu  de  nu  ti  vedi 
man'a. 

UJTyPARIBE  sau  intuparire.-escu, 
T.,  Inprlnere,  a  iusemni  cu  ti/pariulu, 
propria  si  figurata. 

JHTYPĂUl&E  am  intuparire,  s.  ver- 
bal*, iKpreiiUf  in  t.  s.  verbului. 


mC; 

INTTPARITU,-a,  adj.  part.,  Impres- 
sas,  insemnatu  cu  typarifdv  :  imaginea 
lui  mi  a  remasu  intyparita  in  anima. 

f  INU,  ina,  termiaatiotie  de  substan- 
tive si  adjective  derivate,  precumniri- 
ctnti,  vicina,  sau  vecinu,  vecina;  cristinu, 
cristina,  sau  crestinu,  creştina;  patrinu, 
patrina;  matrinu.  matrina;  filinu,  /$- 
lina,  etc. 

2  INU  sau  Unu ,  s.  m. ,  llnnin »  planta 
fîrosa  cu  granuntie  oliose;  vedi  Unu. 

*  INDMANITATE,  s.  f.,  InhumanltaB; 
lipse  de  umanitate ,  barbaria ,  crudeli- 
tate. 

«  INnMANn,-a,  adj.,  labomanuB', 
contr.  vmanu,  barbaru ,  selbaticu  ,  cru- 
dele," 

INTJNDARE,-edtw,T.,  ianodare,  a  ac- 
coperî  cu  apa;  fig.  se  dice  despre  popore, 
nationi.  mari  armate,  sau  alta  multitu- 
dine de  omeni ,  cari  irrumpu  intr'una 
terra;  assemene  si  despre  locuste. 

INUNDARE,  3.  verbale  ,  (nundatlo, 
actione  de  inundare,  inundatiooe ;  văr- 
sare de  ape;  fig.  invasione  de  popore,  etc. 

INUNDATIONE,  s.  f-,  iuuadutlo,  t,x- 
DDdatlo,  eluTio ,  versare  de  apa  care 
inunda  pamentulu;  essundatioiie.dilutiu. 

INUNDATOKIU,-/o/'iu,aOj.  s.,  luun- 
dauB,  exuadans,  care  inunda,  care  es- 
sunda. 

INUND ATU,-a,  adj.  part.,lniiiidatBB, 
exundatDM* 

INUNGEREjinunsT  siinti»ffet,«nun- 
su  si  inunctu,  v.,  inanţere,  a  unge  pre 
de  asapr'a  cu  una  materia  oliosa,  a  freci 
cu  atare  materia  ca  se  intre  io  corpu. 

INUNliERE,  s.  verbale,  iounctu,  in 
t.  s.  verbului. 

INUNIRE,- eseu,  v.,  nuire»  aunf,  a 
intrunf;  vedi  întrunire,  unire  si  deriva- 
tele loru. 

INUNSU,-a,  adj.  part.,  Inanetoi,  od- 
su  si  frecatu  cu  una  materia  oliosa. 

*  INDRBANITATE ,  s.  f.,  inurbanl- 
tu,  lipse  de  urbanitate,  rusticitate,  na- 
poliietia. 

*  INURBANU ,  -  a ,  adj. ,  iBurbaBns, 
rDBtlcas,  contr.  urbanu,  rusticu,  nepo- 
IJtu,  selbaticu,  grossolanu, 

*  INUSATU  si  inusitatu,-a,  adj., 
tnaiitatoa^  tiuoUtBB,  prvter  evaaneta- 


=y  Google 


INV; 

diBfliD,  coati.  unatu  aau  usHata,  c  e   na 
mai'  â'in  usu,  afora  de  nsu. 

*  INUTILE,  adj.,  tnatiUs,  Inanls,  ne- 
folositoriu,  desertu. 

•INUTILITATE,  s.  f.,  luntilltas,  lipse 
de  QtiliUte,  lipse  de  folosu;  fatilitaţe, 
vanitate,  deaertatione. 

*  INVADERE ,  invasi  si  invasei,  in- 
vasu,  7.,  InvAdere,  a  intra  cu  potere  ar- 
mata in  territoriulu  altai-a  ;  a  attacâ, 
occupă;  preda,  a  uccide,  a  face  fapte  bar- 
bare in  pamentulu  altui-a. 

*  INVALIDAUE,-ediu,  v.,  Infirmare, 
Irrltnm  faceret  &infîrmă,  a  declară  de  in- 
validu,  de  innlln;  a  des&entiă,  a  an- 
nulli. 

"  INVALIDATU,-a,  adj.  part.,Inllr- 
natns,  inBrmatu,  desfientiatu;  declaratu 
nnllu. 

•INVALIDITATE,  s.f.,  (IpYaliditaa), 
lipse  de  validitate;  nullitate;  term.  de 
jurispr.  precumu  :  a  susţine  invalidi- 
tatea unui  testamentu. 

*  INVALIDU,  adj.,  InrAlIdoB,  luOr- 
mns,  Irritug,  uallns,  InerUcax,  ce  n'ar^ 
conâitionile  cerute  de  lege  spre  a  pot^ 
arâ  effectulu^eu;  ce  n'are  potere;  nullu, 
îllegale;  debile,  nepotentiosu;  inabile  de 
a  portă  arme;  in  acesta  d'in  urma  seusu 
se  usa  ca  subst.  mase.  :  unu  invaUdu, 
caiarm'a  invalidUoru. 

*  INVARIABILE,  adj.,  InrariabiliH, 
eertnit,  ttrniDB,  oodbUh»,  Imnintabilig, 
ce  nu  se  pote  soambă;  immutabile;  cer- 
tu,  firmu,  constante;  nescambatu,  ne- 
etramntatu;  stabile,  uniforme. 

*  INVARIABILITATE,  s.  f.,  iDvarl*- 
bllltaB  ,  flrmitas,  constautia,  Immuta- 
blllua,  calitate  de  invari(^le. 

■»  INVASIONE,  8.  f.,  iiiT8Hlo,  acţiona 
de  ini^ddere  in  pamentiitti  altui-a  spre 
a  la  occupă,  predă,  etc. 

*  lNVASOBIU,-soria,  adj.  3.;  Inra- 
•or,  CAtemvade. 

INVi!lCHiBE,maibeneint;ec/)fC.-esc!i, 
T-,  TCterare^  Teterasicereţ  Inreteruticere, 
*bMles«ere|  senescere;  congenescere; 
a  bce  sau  a  deveni  vecbiu,  a  se  uRă,  a  se 
strică  ;  a  trece  d'in  usu;  a  imbetranf, 
a  deveni  betranu;  a  dură  multu  :  se  inve- 
clescu  irurile,  se  invecleseu  si  legile. 

învechire,  mai  bene  inveclire,  s. 
Tarbalfl,  in  t,  b.  Terbnlni. 


IKV. 


9ii 


INVECHITU,  mai  huivt  %nveciiiu,-a, 
adj.  part.,  IiiTetemtua,  senlo  eonfectui; 
obsoletBs. 

INVEOHITURA,  mai  bene  inveclitu- 
ra,  s.  f-,  stare  de  invediitu,  vechitura. 

IN  VECIN  ARE,-ed(M,  t.,  Tioian,  eon- 
Unem  rvddere,  a  face  vecinu ;  refl.  a  se 
invecinâ,  viclnarit  Tlclnus,  conflnis 
lierl,  esse,  a  ti  vecinu,  a  se  face  vecina; 
a  locui  in  vecinătate  ;  a  se  appropiă  u- 
nulu  de  allulu. 

IN  VECINARE,  s.  verbale,  Ticinli,  vi  ■ 
cinltas*  vecinia,  vednetate. 

IN  VECIN  ATU,-a,  adj.  part.,  rloiniis, 
fliiltlmas,  couflnlaţ  proprlnqnng,  con* 
termlnuB,  recinu,  confiae,  apprope. 

*  INVECTAKE,  v.,  Inreherfl,  objor- 
;are,  Insectari,  roprehendere,  proprie 
jiitensivu  d'in  invegere,  a  invege  sau 
importă  multu  si  cu  mare  labore,  in 
speciale :  a  dice,  a  spune  invective,  a  În- 
jură, a  insultă,  a  infruată,  a  si  versă  fo- 
culu. 

*  INVECTARE,  s.  verbale,  tiiTeotio, 
inseetatlo,  objorgatlo,  reprehenslO)  în  t. 
s.  verbului. 

» INVECTATD,-a,  adj. part.,  liirectna, 
Insootatu^i,  obJurgatuB,  reprehenaus. 

*  INVECTlOIUra,  adj.,  iDvectlcliiB, 
(d'in  invectu,  de  la  invegere),  importata, 
stiainu,  ce  uu  e  naţionale,  indigeuu,  ce 
nu  e  naturale  :  merd  invecticie. 

*  INVECTIONE,  8.  f.,  InTectlo,{d'in 
inveeiu,  de  la  invegere),  aetione  de  a  in- 
vege, iinpOrtatione;  mustrare,  Înfruntare. 

•INVECTlVU,-a,  adj.,  Inve^tlTiis , 
ce  conţine  invectioni,  subst.  fem,,invec- 
fii;(i.  reprenslone  injurîosa  făcuta  con- 
tr!a  cuiva  in  menEa;  vorbe  amare  si  vio- 
lente; înjurătura. 

INVEDERARR,-editi,v.,  demonstra- 
re, probare;  argumeutia  tncri,  rerlta- 
tem  Btabtlire,  a  pune  in  vedere,  a  de- 
monstra peno  la  evidenţia,  a  probă,  a 
arretă  cu  argumente;  a  stabili  addeve- 
rulu  despre  ceva. 

INVEDEHARE,  s.  verbale,  evidenţia, 
demonstrare  peuo  la  evidenţia. 

INVEDKRATU,-a,  adj.  part-,  evi- 
dens;  manifentas,  ce  se  pote  vedâ  cu  0- 
cbii,  ce  se  intellege  cu  mentea  asîă,  in 
cătu  nu  md  incape  indouentia. 

•  INVEGERE,  invessi  sfi  mtwMct,  in- 


,Coog[c 


vessu,  si  invectu;  v.,  fnTehere,  a  vege, 
sau  carră  in  intru,  a  importă,  a  bagă:  a 
invegeinterra  meră  străine;  a  si  versâ 
focotu  pre  cineva,  a  Tatlacă.  cu  TÎolen- 
tia,  a  Iu  mustra  cu  acerbilate,  etc. 

LNVELIBEi-escti,  v.,  t-oUre,  tefere, 
coutegere,  Inteţere,  obUuevre»  a  pune 
in,  a  coprende  de  tote  părţile  una  lucru 
iutr'altulu,  a  coperl,  a  pune  sub  coperta; 
a  ascunde  :  a  inveli  copillulu;  a  se  inveli 
mpaiu;  a  inveli  miress'a,  apunevelulu 
pre  capulu  miressei,  OammeÂ  relare  ţ  a 
inveli  ttna  casa^  a  ua  accoperi. 

LNVMjliiE,  s.  verbale,  reUmen,  re- 
lamentora,  tegnmeiitaniţ  iu  t  s.  verbului. 

INVEXJTUiiE,  s.  f.,  veUmen,  tegn- 
meatum,  proprie  fem.  d'in  invelitoriu, 
luatu  cu  iutellessulu  reale  de  :  cea  ue 
serve  a  inveli,  a  coperl ;  invelUorea  ca- 
sei; —  de  acea  se  pote  scrie  si  \nvdi- 
torta, 

lNVELlTORID,-ioria,-adj.  s.,  care 
invelesce,  cu  ce  se  invelesce;  subst.  m., 
invelUoriu,  fusulu  pre  care  se  invdesce 
pandi'a  sau  lirele  inco  netessute. 

lMViiUTU,-o,adj.parL,  telatas,  te- 
etus,  obduetua. 

iNVKLITUKA,  s.  f.,TeUDten,  actulu 
invelirm;  iuvelirea  ensaai;  inveUtorea. 

iNVKLUiKE,-efic»,  v.,  iuToirer«, 
oonruQ*l«re,  aiufascioră,  acoperi;  a  con- 
funde; a  incurcă. 

ÎNVi!lLUlTLI,-aradj.part.,iiiToluta8, 
eonfosuH. 

INVEJSENAKK.-edtu,  v.,  reaeiiuiB  »• 
liouidaie^  porrlgere,  infunderej  «Uq^em 
veneao  toUerej  oooldvre  Tenenym  an* 
mere,  veueuo  moitem  prţecipereţ  iafl- 
c«re;  exacerbare,  a  dâ  cuiva  veninu,  a 
uccide  cu  veuiuu ;  a  luă.  veniuu,  a  si  dă 
morte  cu  veniuu;  a  infectă ;  a  interrită; 
a  supperâ  reu;  a  int'uriă,  turbură,  etc. 

LN  VKNENAKE,  ai  inveninare,  s.  ver- 
bale, ¥«DeDl  porrectlo;  veneni  sumtlo; 
Inreotlo ;  exarcebatio^  in  t.  s.  verbului. 

LN  VKNEi^A'i'U,  s\inveninaiu,-a,d.A^. 
part,,  venuuatu^,  reneno  imbutuii,  infee- 
luH,  ce  are venenu,  cui  sa  ilatu  sau  care 
a  luatu  venenu,  plenu  de  venenu;  tare 
eupperatu. 

m  ViiNETlllE,  si  invinaire.-esca,  v., 
Teueto  coiuce  vbdacere,  cnculeum  red- 


mV; 

dere,  llvidare;  Uveicere,  a  &ce  rSntu ; 
a  deveni  vSnetu. 

INVENETIKE  si  invinetire,  s.  ver- 
bale, in  t.  3.  verbului. 

IKVENETITn,  si  inmnetiUt,-a,  adj. 
part.,  renetust  enralcas^  Urldua. 

*  INYENIRE,  inveni  si  invmii,  in~ 
venUu  si  inventu,  V.,  InveHire»  a  venî 
in,  sau  la  ceva,  a  dă  preste  ceva,  a  află, 
a  gassi;  a  află  cu  mentea,  a  nasce  prin 
cogitare,  a  cogită,  a  imagină ;  a  des- 
coperi, a  află  ceva  nou. 

*  INVENTARE,  v.,  Invenire,  repe- 
rlre;  nanolHci;  excogrltar^j  proprie,  in- 
tensivu  d'in  tnvenire,  a  aâă  prin  multa 
Încordare  de  poteri,  a  aâă  ceva  nou;  a 
descoperi,  a  escogită,  a  produce,  a  crea 
ceva ;  fig.  a  meuti,  a  spune  metioni,  fal- 
sităţi, nemicuri,  fabule ;  a  inventă  tma 
avere,  a  face  inventaeriu  de  ea. 

*  INVENTARE,  s.  verbale,  Inrentio, 
in  t.  3.  verbalul. 

*  INVENTABIU,  pL-ie.  InTentarinm* 
catalogu  unde  sunt  numerate  si  descrisse 
unnlu  cate  unulu  lucrurile,  bonurile,  do- 
cumentele unei  persone  sau  case  :  henc' 
ficiuLu  de  inventariu,  facultatea  accor- 
data  unui  erede  de  a  nu  respunde  deto- 
riele  successionei  de  cătu  peno  la  aum- 
m'a  copreosa  in  inventariH ;  inventariu 
de  productione,  stătu  ce  coprende  enu- 
merarea si  descrierea  acteloru  produsse 
intr'unu  processu  si  conclusiouilepartei 
care  le  a  piodussu. 

*  INViiNTATC,-a,  adj.  part.,  Inven- 
tuB,  repertuB;  exoofitatnB,  aSatu,  des- 
coperitu,  escogitatu; —  coprensu,  de- 
scrissu  in  inventariu. 

*  INVENTIONE,  s.  f.,  iiireiiUo,  ac- 
tione  de  invenire,  descoperirea  unui 
lucru  neconnoscutu  ;  acuitatea  inge- 
niului  de  a  inventă;  ^are  de  argumente, 
de  idee,  etc,  ce  au  a  intră  intr'una 
compositione  ore-care;  carte  de  inven- 
tione,  patente,  diploma  ce  unu  gubernia 
da  autorului  unei  ioventione,  spre  a  Iu 
assecură  de  esclusiv'a  proprietate  in- 
tr'unu certii  terminu  de  anni ;  menţiona, 
fabula;  curata  fantasia. 

«lNVENT10SU,-a,  adj.,  care  inventa 
cu  facilitate  argumente,  lig.  mentionosu; 
vedi  inventivu. 


y,  Google 


im. 

•  INVENTIVII  ,-a ,  Inrenlendl  facul- 
tate prieditDB,  care  sre  Ulentulu  de  a 
inventă;  plonn  de  înventione;  spirituosn. 

INVENTORIU,-'"«,adi.  a.,  Inrentor, 
exeoKltator.  uiet^r^  care  inventa,  des- 
copere, afla  unu  Incm  ella  mai  ant&îu  ; 
deseop^ritoriu,  aflatorio,  auctoriu. 

INVENTD.  s.  m.,  tnr«ntnK,  Inrentua, 
fTedi  invfnire),  ce  afla  cineva  cu  meotea 
sau  altn  cnmu-va. 

•TNVENUSTÎJ.-a.  adj.,  inTeKBstna, 
fora  gratia,  fora  ele^antîa,  fora  formo- 
setia;  lipsitu  de  venagtate,  oritn. 

INVERDlRE,-escM.  v.,  virescere,  t1- 
nre.  frondere,  a  deveni  verde;  a  in- 
frnndf,  a  inflorf;  a  cresce  erba;  a  se  im- 
braccft  campnla  in  verde;  si  activa,  tI- 
ridare,  a  depinge  verde. 

INVERDIRE,  s.  verbale,  rlridltu, 
in  t.  s.  verbului. 

INVERDITU,-o,  adj.  part., Tirfdatns, 
TirldtR. 

•  INVERECUNDIA.  a.  f.,  Inreretiin- 
dla,  contr.  vereeundia,  nerosinare,  im- 
pudentia,  iminodestia ;  lipse  de  modes- 
tia, de  rosine  in  portare  si  vorbire. 

*  INVERECDNDU,-a,  adj.,  ţivere- 
«Diidiis*  nerosinatu,  impudente,  immo- 
destn. 

INV^RGABE,  V.,  rariare,  rarlerare, 
a  face  vsrge,  p.  e.  nna  v^rga  alba,  alt'a 
roaia,  etc. 

INVERGAKB,  s.  verbale ,  in  t  s. 
verbuloi. 

INVERGATU.-a,  adj.  part.,  vlrfatis, 
rarlegatoB,  vartatos. 

ENTERQATURA,  s.  f.,  stare  san  ca- 
litate  de  invergaiu. 

IKVERIGARE,  t.,  peasnlo,  oeoUde- 
re,  a  pune  verige,  a  incbide  cu  verige  :  a 
inverigăv/na  rota,  a  ua  legă  in  verige  de 
ferru ;  a  se  inverigă  pre  mana,  a  si  pune 
anoelle,  verige,  la  mâna. 

INVERIGATU,-a,  adj.  part.,  prove- 
dutu  cu  verige. 

INVERMINABE,  vi,  verralonlare,  ver- 
mluare,  a  se  implâ  de  vermi,  a  deveni 
verminosu. 

INVERMINATtr,-a,  adj.  part.,  vcr- 
nlnOBas,  verminosu. 

*  INVERI8IMILE,  adj.,  nou  vcri- 
almlllB,  nevensimile,  neassemine  cq  ad- 


INV. 


101 


derenilu;  ce  na  se  apropia  de  addeveni, 
improbabile. 

*  INVEKISTAriLTTATE,  s.  f.,  cali- 
tate de  inv/^risimile. 

INVERSIONARE,-C(î»«.  v.,  Irrltare, 
ooncHyre,  eseitare,  Bnscttare,  cxarer- 
bare,  a  irrit&,  a  escită,  a  infurift;  refl. 
a  se  inversfond.  sierlre,  tur^n,  aver- 
sart,  a  deveuf  furiosu,  a  se  catranf;  a 
se  menii. 

INVFRSTONARE.  s.  verbale,  Irritt- 
tlo,  ooneltatlA,  Ineltatln.  fdror,  aTt^mln, 
aeThItas.  irritatione.  furia,  apprendere. 

rNVERSIONATORnJ.-^orî'a,  adj.  s., 
aettrbns  ,  snvos,  Irrltans,  care  inver- 
sion^d'a. 

INVERSIONATU.-a,  adj.  part.,  irrl- 
tatos.  tacesHttn*,  acerhu«,  anTns.  acer, 
irritatn,  tara  supperatn.intprritatn.ine- 
niosn,  coprensn  de  furia,  neimpacatu. 

INVERSTONE,  s.  f..  1.  Inversln,  ac- 
ţiona de  inv-rtp.re,  ai  statn  produssn  prin 
acesta  actione  :  intonîere  pre  dosn ; 
scambarea  ordinei;  strâmbarea  inteltes- 
suIdî  unei  frase;  —  2.  arerslo,  ira,  foror, 
aeerbltaH)  avprsîone,  tira  neimpacata, 
menfa  neimblandita,  apprendere  mare 
eontr'a  cnîva,  furia,  etc. 

IKVERSD.-a,  adj.  part.,  inrersns, 
intorsu,  contrariu  ordinei,  sensului,  di- 
rectionei  actuale  sau  naturale  a  lucru- 
riloru;  intorsu  pre  dosn,  scambatn,  pusu 
in  loco  de  altnlu. 

INVEETERE,  inversi  si  inversei,  in- 
versu,  V.,  InrertAre,  circa  ai  vertere,  a 
intorce,  a  scambă,  a  restomă  ordinea, 
aensulu,  directionea,  etc.  unui  lucm; 
a  intorce  pre  dosu ;  a  pune  un'a  in  loca 
de  alt'a;  a  face  se  merga  in  giuru  sau 
în  cercu,  a  se  inverte  =  a  se  miacă  in 
giuru,  a  se  intorce  de  la  cineva  aau  eon- 
tr'a cuiva;  —  a  av^  aversione,  ura  mare, 
menfa  furiosa  eontr'a  cuiva,  vedi  inver- 
sionare. 

INVERTIEE,-â«cu,  v.,  alraDmagere, 
oirenuTertere»  elrcnnferre ,  a  intorce 
impregiuni,  a  suci,  a  resucf :  a  invert- 
««a  arma  in  mana;  pre  longa  eUu  si 
inverteseu  iote,  ellu  este  centruîu;  a  ine 
verii  unu  capitale,  a  manoperă  cu  eUu; 
a  inverti  cuiva  capula,  a  ammeti;  se 
i/nverteace  eas'a  a*  mene,  sum  ammetitn. 


>yGoog[e 


102 


ÎNV 


INVERTIRE,  3.  verbale,  Teriilo,rer- 
s*tfo,  in  t.  s.  verbului. 

INVERTITORIU,-iorw,  adj.  s-,  rer- 
tens,  caro  inveriesce,  ce  se  inverfesce. 

INVERTITU,-a,  adj.-  part.^TerBus, 
Tersatas.  ««ii'orBDS,  eirenmaetns. 

INVERTIT0RA,  s.  f.,  rersto,  aetione 
si  offectn  allu  actionei  de  invertire. 

IVERTOSIAKE.-edtM.'v-,  diirarc.  )n- 
dnrare;  devsare,  a  face  vertosu;  refl.  a 
se  invertosid.  dorescer^ţ  IndnreBcere* 
eraBsesenre»  a  se  face  vertosu.  a  se  intarf, 
a  deveitf  duru.  tare,  iodesatu,  etc. 

INVERTOSIARE,  a.  verbale,  oMn- 
ratlo,  orusitndn,  densltas)  animi  Auri- 
tt«8,  animi  «hitrmatla.  int.  S.  verbului. 

ÎNVERTOSIATU.-d.  adj.  part.,  du- 
raţi», nbdnratiiH;  InduratuHi 

INVESCUTU,-»,  adj.,TiBoa(llB,illtrl- 
eat■s,  InvoIutoB.  fanrenK,  lipitucu  vescu; 
inereotp,  aderente;  tare  iuradecinatii,  a 
ftindii  inciubatu  :  reuJu  invesadu  in  a- 
cesti  omeni  corrupti. 

*  INVESTIGABILE,  adj.,  InTestiRa- 
bllls,  ce  se  pote  investiga,  petnindt', 
cerceta. 

*  INVESTIGARE,  v.,  InTestlicare,  a 
cerceti  cu  diligentia,  a  e^samiwâ  cu  at- 
tentione,  a  întrebă  spre  a  dPseoDerî  ceva. 

*  INVESTIGARE,  s.  verbale,  Ure- 
Htlratio.  ci^rcetare. 

♦INVESTIGATIONE,  h.  f..  iiirestlsra- 
tlo,  aetione  de  invexfif/are,  cercetare. 

INVESTIGATORI0,-ioW«.-Wce.  adj. 
s.,  Investigator,  care  investiga,  carp  face 
cercetare  aaiipr'a  nnui  obîectu. 

*INVESTIGATU,-fl,  adj.  part.,  in- 
vestl<ratu«,  cercetaţii,  essaminatu. 

INVESTIMENTARE.  v.,  vestire,  In- 
testtre,  lndner«,  a  piine  vestimente  pre 
corpu,  a  imbraccâ. 

INVESTIMENTATU,-«,  adj.  part., 
restltuR,  Inrestltns,  Indntna,  imbraccatu. 

INVESTIRE,  v.,  featlre,  Inrestlre,  a 
pune  vfistiraento  pre  corpu,  a  investi- 
mentă,  a  imbracci;  (îg.  a  investi  pre 
eineva  cu  una  ăemnitate;  a  investi  pre 
unu  episcopii,  a  î  conferi  unu  beDeficiu, 
a  luiotroduce  in  possessiouea  beneficiu- 
lui; a  investi  unu  capitale,  a  Iu  pune  se 
fructifice;  ainvestlunu  dominiu,  a  spende 
pentru  ammeliorarea  lui. 


ÎNV. 

INVESTIRE,  s.  verbale,  vestltiiB,-»!, 
in  t.  s.  verbului. 

INVESTITIONE,  s.  f.,  T«B*it«8;  ae- 
tione de  investire,  in  t.  s.  verbului. 

INVESTITU,-a,  adj.  part.,  Teatlta», 
Inreatltiig,  In  passesBlonem  nlssuB. 

ÎNVESTITURA,  s.  f .  vesUtna,  modu 
de  a  investi,  de  a  imbraccă,  ornatu;fig. 
ceremonie  prin  care  cineva  se  iatrodnn 
in  unu  beneficiu,  dominiu,  deQ)nitate,etc. 
prin  care  cineva  transfere,  concede  unu 
dominiu  la  altulu;  dominiulu  C6  se  da 
sub  titlu  de  investitara;  introducere,  in- 
tarir£  in  possessionea  unui  domini^,  unei 
deomitate,  etc;  eonstitotlo  In  daviiinlo, 
1d  mânere,  cancesslo  doinlnlIjdomtnloB. 

•  INVETERARE,  v.,  luveteraBoere, 
a  se  invpchf.  a  se  imbetranf. 

•  INVETERATIONE,  s.  f.,  iuretera- 
tloţ  aetione  si  stătu  produssn  de  acti- 
onea  de  invderare. 

•  INVETERATU,-o,  adj.  part.,  inve- 
tf^ratuB,  invechitu,  imbetranitu,  trecutu, 
d'in  usu,  inradecinatu:  morJm  inveleratu. 

INVETIACELLU,  s.,  dlBclpDlus.alnm- 
BUB.  disciputu,  alumnu,  elevu,  ecolarîn, 
studente;  care  ambla  la  scola. 

1NVETIAMENT0,  pl.-c,  doetrlna, 
dlBOipUna,  Institntlo,  modulu  de  a  Ut- 
vetiă;  systema  de  a  cresce  junimea 

INVETIARE,  V.,  1.  doeere,  edoosre; 
eriidlra.  lustituere;  prKcIpere,  a  kistnil,' 
a  educă,  a  cresce;  a  doprende,  a.ded&  : 
ainvetiâjun'mea;'tinvetiâ  copiim  carte; 
n  inve'id  pre  cineva  una  sdentia,  una 
arte;  2.  dlHcere,  edlaaerc,  pereipere, 
Htudero,  a  studia,  a  ae  instrui,  a  se  de- 
prende  :  copiilii  invetia  carte,  funii  in- 
veiia  legile;  noi  invetiămu  filoso/i'a;  etti 
invetia  medidn'a:  a  invetiă  d'in  memo- 
ria: a  invetiă  mente;  3.  refl.  a  se  invetiă 
eu  ceva  :  eUu  s'a  invetiatu  a  dormi  dupo 
prânăiu,  aBBoeecere. 

INVETIARE,  8.  verbale,  dnotrln», 
disciplina,  in  t.  s.  verbului. 

INVETIATORIU,-(oria,adj.s.,doetor, 
prnceptor,  InstUntor*  emdltor,  ma;l- 
ster;  moderator,  careinvdia  ţ)re  alltUu, 
docente,  professoriu,  institutoriu,  pre- 
ceptoriu,  maifstru. 

INVETIATU,-o,  adj.  part.,  dootus, 
edoetns;  erudltns,  lUteratnit  selentlls 


yCOOglC 


înv. 

Iu  butns;  instruitu;  erudita,  litteratu, 
âoctu;  deprensa,  disciplinaţii. 

INVETIATUBA,  a.  f.,  doctrina,  dl- 
BOlpUna,  eruilltio,  sclentla;  piwoBptnin, 
eonslltom,  admonltlo,  stndlnin,  ars,  llt- 
tere;  studiu,  instructione;  doctrina,  di- 
sciplina; eruditione,  scientia,  lectioue, 
connoscentia ;  consiliu:  intietiatura  in 
baserica;  se  ti  fia  de  invetiatura,  inv6- 
tia  d'iD  esperienti'a  ce  ai  faeatti;  lucru 
de  invetiatura,  care  ÎDcepe  cineva  si 
care  pri  n  urmare  nu  e  perfectu ;  a  aacuîtâ 
invetiaturele  parentelui  seu. 

INVBTIU,  pl.-un',  eonsaetnd*,  aem, 
mau;  aBsnetodo;  doctrina,  usii,  depren- 
dere,  dedare,  invetiare  :  totu  invetiulu 
are  si  deshetia,  se  pote  cinera  desvetiă 
de  ce  a  invetiatu. 

1  INVI  ARE,  V.,  (d'in  in  ei  via,  caile), 
•tlMm  moBstrare,  a  arretă  callea,  a  in- 
dreptă  pre  ciaeva,  a  1d  pane  pre  caile. 

2INVlABE,y.,(d'inInsivlTnB,  tîuu) 
resugoftare,  vedi  inmuare. 

*  INVIATIONB,  s.  f.,  «rectl»,  !■- 
Htraotlo,  Îndreptare,  instructione. 

*  INV'ICTU,-a,  adj.  part.,  Inrlotn», 
in8nperBl>ilU,n6iiiTiiiEru,  invincibile,  in- 
superabile. 

*  INTIDTA,  8.  f.,  InTidla,  Inrldentla; 
liror,  sentimentu  neplacutu  ce  se  nasce 
in  anima,  vedendu  benele  sau  fericirea 
altai-a,  pisma,  dorentia  rea,  lolientia 
rea  :  invidVa  e  inimica  virtutd. 

*  mVID  LABILE,  adj-,  InTldendDi,  de 
mvidiatu,  dernnu  de  invidia :  calitate 
inmdiabile,  lucru  invidiabile,  stare  i n- 
vidiabile. 

*  INVIDIARE.-cditi.  ?.,  lnTU«re.  a 
senti  dorere  pentru  fericirea  altni-a;  Sg. 
a  desidur^  pentru  sene  fericirea  altni-a. 

«INVIDIABE,  8.  verbala,  Invlflen- 
tla,  in  t.  3.  verbului. 

•MVIDIATOBIU,-<oria,  adj.  a.,  in- 
rldeng,  loTtdng,  care  invidiedia. 

*  lNVIDIATn,-fl,  adj.  part.,  InvUns. 

*  INVIDIOSU,-a,  adj.,inTldu8,inTldio- 
■ns,  UriduB,  plenu  de  înviata;  espuflu 
la  invidi'a  altoru-a,  uritn. 

*  INVIDn,-»,  adj.  8.,  IntldoB,  care 
sente  invidia :  invidtUu  macresee  candu 
vede  fo  altutu  se  ingrassia. 

«  INTiaiLABE,  T.,  inTiglUro,  a  ve- 


INV. 


lOS 


ghl&y  a  prevegbiă  asupr'a  unui  lucru;  a 
fi  attentu. 

*  INVIGOaiBE,-cs<j«,  T.,  ylrcB  ad- 
dere,  rlrcB  aoqnirere,  a  d&,  a  prends 
potere,  vigore,  anima;  a  intarl;  a  se  în- 
tarî  in  poteri,  a  deveaf  mai  tare,  mai 
vigoroau. 

*  INVIQOBTTU,-a ,  adj.  part ,  rt- 
vldnB,  Talldnfl,  UrmatDB,  vigorosu. 

*  INVILIBE,-escM ,  v.,  anlmo  con- 
eldere,  labaseere,  anlmo  cădere)  a  de- 
veni vile,  frÎGosu ;  a  se  aviK,  a  perde  co- 
ragiuln. 

*  INVILITD,-a,  adj.  part.,  rllli. 
învingere,  V.,  Tinoere,  vedi  in- 

vingere. 

«  INVINCIBILE,  adj.,  inTiaeibllU  , 
InBuperabilts,  fnexpagnablUs,  InvleUs, 
nevincibi}e,  ce  nu  pote  fi  inviQBU;  in- 
victu,  neinvTusu,  inespugnabîle. 

INVINETIRE,  invinetitu,  etc,  vedi 
inveneiire.  invenetitu. 

INVINGEBB  si  invincere,  invinsi  n 
învinsei,  invînsu,  si  invictu,  y.,  rineeref 
Buperare,  dftmare,  a  Întrece  cu  poteres 
fia  morale,  fia  fusica,  a  reporta  victoria, 
a  triurfă;  a  remanâ  deasnpr'a. 

INVINGEBE,  8.  verbale,  vktorU,  in 
t.  s.  Terbulni. 

IN  VINGtITOBIU,-toria,  adj.  B..Tleter, 
TletorlnsuB,  care  Învinge,  vlctoriosu. 

INVINSU,-a,  adj.  part.,  vletni,  bb- 
peratDB;  domatni;  in  trecuta, 

*  INVIOLABILE,  adj.,  InrlolabUli, 
care  nn  se  pote  vicii. 

♦INVIOLABILITATE,  s.  f-,  InrtoU- 
bllitas.  Banetitaa,  calitate  de  tneiolaftîlfl. 

•^INVIOLAT0,-a,  adj.  part,  Inrl»- 
latoB,  IncorraptoB,  inte^er,  inpolntoit 
neTettematn,iQtrega,  curata,  incorroptu, 
nestricatu. 

INVIOSIARE  (mai  bene  invimsior 
re),-ediit,  v.,  animare,  vltam  dar«,  a- 
nlmaai  addere,  Imp^Uere,  a  ftnimi;  a 
dă  vietia,  coragiu,  ftnima ;  a  face  viuom, 
&uîm03ii. 

INVIOSIARE  (bene  inviuniiare) , 
8.  verbale,  anImatiA,  in  t.  8.  verbulai, 

INVIOSIATD  (bene  inviuosiatu),-a, 
adj.  part.,  antmatnii,  vivIdaB, 

INVIPEBABE,  V,,  exacerba»,  b»- 
virei  exasperări)  a  fooe  uo  a  deveni 


jyGooglc 


104 


INV. 


vipera,  a  ioTeninâ  si  a  se  iaveninÂ  forte; 
a  incnideli. 

INVIPEBATU,-a,  adj.  part./exaB- 
peratoB,  exardeseem,  excandescens» 

INYISiniLE,  adj.,  IhtIbIMIIs.  ce  nu 
se  pote  vei6,  ce  scapă  d'in  Vedere  sau 
prin  Datur'a  sea  sau  prin'  micimea  sau 
prin  positionea  sea;  iîg.  invtsibile,  care 
nu  se  lassa  ved^,  care  sta  ascunsu;  nu 
se  arr^ta  :  s'a  facutu  invis^Se,  a  dis- 
pamtu  d'in  ochii  otnenîloru. 

INVISIBILITATE,  s.  f-,  iBYlfllbllI- 
tu ,  res  •btMtnni  erasiens,  Bon  speo- 
tablIU,  stare  ei  calitate  de  invisânle. 

INVITANTE,  adj.  part.  preş.,  IiitI- 
Una,  care  invita. 

INVITASE,  T.,  iBTltare,  a  diiamă, 
a  rog&  pre  cineva  la  ceva,  precumu :  la 
prandiu,  la  cana,  la  ospetiu,  a  face  unu 
lucru;  a  îndemni  la  ceva,  a  provocă,  a 
escită,  a  interită;  a  attrage;  a  se  invita. 
a  se  offerf,  a  merge  nechiamatu. 

INVITAEE,  s.  verbale,  Inrltatlo,  t«- 
ratlo,  in  t.  s.  verbului. 

INVITATIONE,  a.  f.,  inTltatlo,  ac- 
tione  de  invitare,  chiamare,  provocare, 
propunere. 

DrVITATOEIU,-/m"a,  adj.  s.,  InvIU- 
t*r»  invltanB»  care  invita. 

ITfVITATD,-a.  adj.  part.,  luviutui, 
vaeatig,  chiamatu,  rogatu,  provocatu, 
attitiatu, 

INVIIJAEE,  inviuu,  si  inviuediu,  v., 
1.  Tl*ifleftrej«nlmare>  rfloreare,  regetani 
rodderflt  siiBcH«r«,  resuscitare,  a  reduce 
la  vi4tia,  a  recrea,  a  resuscită,  a  revocă 
la  vi^tia:  a  animă  d'in  non;  2.  revlTls- 
eflre,re8Dr);er«,  a  revenf  la  sene,  a  se  de- 
scetÂ  d'in  letargia,  a  se  scolia  d'in  morţi; 
a  capeti-anima,  spiritu,  vi^tia. 

INVIUAKE,  3.  verbale,  resnacltatlo, 
resBrreetlo,  in  t.  3.  verbului. 

lNVIUATU,-a,  adj.  part.,  resuicita- 
.  tos ,  In  rltam  revocatiis ,  reBurrectns, 
redussu  la  stare  viua,  descetatu,  scol- 
latu  d'in  morţi. 

INVIDERE,  invissi  aiinvissei,invis- 
stt,  V.,  rOTiTtscere,  reînr^ereţ  forma 
vechia  romanesca,  in  loculu  earei-a  s'a 
puBU  modern'a  inviuare :  Christu  a  in- 
visiu  din  morti.&cumnCIo'istua  invivata 
(fin  morţi. 


mV; 

*  INVOCARE,  inrocftre,  appell«r«, 

implorare,a  chiamâ;  a  cbiamă  in  adju- 
toriu ;  a  rogă  :  a  invocă  legea,  ebc.;  a  ua 
cită  in  favorea  sea,  a  se  provocă  la  ea. 
,  *  INVOCARE,  s.  verbale,  Inrocatio, 
in  t.  s.  verbului, 

*  INVOCATIONE,  s.  f.,  Invocatlo,  ac- 
tione  de  invocare,  cbiamare,  strigare 
intru  adjutoriu;  rogatione  spre  a  obtinâ 
favorea  cuiva;  invocatione,  in  poesia,  ro- 
gatione ce  poetulu  indata  la  inceputulu 
poemei  selle  îndrepta  cotra  una  musa, 
unu  geniu  sau  alta  divinitate,  spreaca- 
petă  siiecursulu  ei. 

*  INVOCATORIU,-ioria,  adj.  s.,  U- 
rocans,  care  invoca,  ce  pertine  de  invO' 
catione. 

*  INVOCATD,-a,  adj.  part.,  livoca- 
tns,  Imploratns. 

învoire,  si  involire,  v.,  congen- 
tlre,  aBBentlreţ  pacare,'  couclllare,  a 
accordă,  a  complană,  a  impacă,  aconciliă, 
a  reconcilia;  a  consentf,  a  transige,  a  con- 
veni, a  se  împacă;  a  se  iutellege;  a  con-  - 
tractâ,a  iiichiauă  unu  contracta  etc.;aac- 
ceptă :  te  invoiesci  cu  cererea  lui?  amm 
veinvoitiP  cumu  ve  impacati;  nuacprea 
invoiesct',  nu  prea  traiesca  bene  im- 
preuna. 

învoire,  si  involire  ,  s.  verbale  , 
GOnHeiiBlo,  oonseiisu!*,  coaolUatto,  intel- 
legere,  Împăcare;  pactu,  contractu,  con- 
ventîone,  transactione ;  adesione ;  con- 
ciliare ,  leconciliare  :  a  face  învoire  cb 
creditorii,  a  se  impacă  cu  ei. 

INVOITU,  si  involitura,  adj. part.; 
qiit  oonscntlt;  pactoB,  pacatui. 

INVOIiBARE,  V.,  Tolrere,  tertere, 
Tcrsare,  tnrbare,  a  volbe  sau  voJoe,  cu 
potore,  a  intorce,  a  intorce  pre  dosu :  a 
involbă  ochii;  a  intortocfaîă;  a  agită,  a 
turbură. 

INVOLBERE,  involsi  si  involsei.  in- 
volsu  si  invollu,  v.,  volvere,  InrolTereţ 
vedi  involvre. 

INVOLT0  si  involutu,-a,  adj.  part., 
InrolutuB,  invelitn,  logatu,  convolutu, 
asiconsu;  flore  involta,  cu  folie  îndesate. 

•INVOLUCKU,  pl.-e,  Inrolncrum,  ce 
serve  a  involve :  involucrulu  unei  scris- 

*'lNVOLDNTAEIU,  -  m,  adj.,tav«- 


yCoogle 


WD. 

Inntarlns,  ce  se  face  fora  concuraolu  vo- 
Uentiei.  fora  volia,  fora  propusu. 

INTOLVERE,  involsi  si  involsei,  in- 
volau,  involtu  si  mvolutu.  v.,  InrolTere, 
a  Tolve  in  sene,  a  infascioră,  a  stringe; 
a  coperf,  a  inveli. 

*  INVULNERABILE,  adj.,  liiTiiln«- 
rabllta,  care  nn  se  pote  vulnera. 

*  INVULNERABILITATE,  s.  f.,  In- 
mUerablIltea»  abstractuln  d'in  invul~ 
neralnle. 

*  INVULNERATU,-a.  adj.  part.,  In- 
Tilneratns,  nevulneratn. 

IO,  pron.  pers.  I,  i>g;  in  locu  de  eu. 
in  Daci'a  snperfore,  care  nu  e  de  cftta 
nna  contractîone  di'n  ieu.  precumti  de- 
mostra  mio  contrassu  d'in  mieu,  to  d'in 
teu.  sq  d'in  seu. 

*  l6DATU,-a,  adj-,  (fr.  lodfi),  meste- 
catn  Bau  preparaţii  cu  iode;  Bubst.  iodatu 
(fV.  lod»te),  combinatione  de  acidu  io- 
dicu  cn  bagi  salificabili. 

*  IODE  si  iodu  (fr.  lod«,  d'in  gr.  "ov 
==  viorelta,  si  eîSoţ  ^  forma,  pentru  co 
vaporea  produssa  de  acestn  corpa  are 
nna  fonnosa colore  violacea),  corpa  cby- 
mica,  care  are  forni'a  de  mici  frundie 
venete  si  e  de  unu  luciu  metaltîcu,  rea- 
gentele  cella  mai  propriu  spre  a  desco- 
peri umiditatea,  la  una  temperatura 
mai  elevata  tode^  se  evapora. 

*  IODHYDBICU,-a.  adj.,  (fr.  i»dhr- 
irlqoe),  care  coprende  iode  si  hjdro- 
geniu :  aetdu  iodhydrim. 

*  IODICU,-a,  adj.,  de  iodu,  ce  con- 
ţine iodu. 

*  lODIDE,  s.,  (fr.  iodWe),  combina- 
tione  de  iodu,  cu  corpuri  mai  pucinu 
electronegative. 

lODINA  (pre  a  locurea :  iudina),  s. 
f.,  (fr.  lodtne).  vedi  iode. 

*  ÎODOARGENTATU,  s.  f. ,  (fr.  lo- 
loarKentate),  genu  de  sari  formate  prin 
combinationea  ioăidei  de  argentu  cu  io- 
dure  de  metallu  electropogitire. 

*IODOBOElCU,-a,  adj.,  (fr.  lodofco- 
rlqne),  care  coprende  iode  si  boriu  :  a- 
cidu  iodoborieu. 

*  IODOCHLORDRA,g.f.,(ff.  Idochlo- 
rnre),  combinatione  de  cJUorura  cu  io- 

*  IODOCYANURA,s.  f.,(fr.  I.dooja- 


IBI. 


lOS 


nare),  combinatione  de  eyanura  cn  io- 
dura. 

*  lODOHTDRARGYRATU,  e.  m., 
(fr.  iodohfdrarKf rate),gennde  sarifor- 
mate  prin  combinatione  de  iodura  de 
mercuriu  cu  iodure  de  metalle  electro- 
positive. 

*  IODONI.TBICU.-a.  adj.,  (fr.  lodonl- 
trlque,  care  coprende  iode  si  nitru :  a- 
cidu  i')donitrieii. 

*  10D0PH0?PH0RICa,-a.  adj.,  (fr. 
iodophosphorlque),  care  coprende  iode 
si  phospknru  :  aeidu  iodophosphoricu. 

*  lODOPHOSPHURA,  g.  f.,  (fr.  lo- 
dophoBphnre),  combinatione  de  iode  si 
de  phoKpkoru  cu  altu  corpu  simplu. 

*  IODOPLUMBaTU,  8.  m-,  (fr.  io- 
doplimbate),  genu  de  sari  formate  prin 
combinationea  iodidei  de  plumbu  cu  io- 
dure de  metallu  electropositive. 

*  IODOSULP0RA,  3.  f.,  (fr.  lod^gnl- 
tarti),  combinatione  de  tWura cu  ^I/ura. 

*IODOSULP[JRICIJ.-«,  adj.,  (fr.  lodo- 
giiirarlqDe),carecopreDdeiodesi  suifure: 
acidu  iodosulfurieu. 

*  IONICU,-a,'adj.,ioalcn8,  deiuiM'a, 
propriu  loniei:  aref>itectia-a  ionica,  dia- 
lectu  ionica,  columna  ionica,  etc. 

IOTA,  f..  Ut»,  i  grecu,  flg.  nnn  Incru 
prea  micu  :  n^adjunge  una  iota,  n'are 
neci  unu  pretia. 

t  IPERB  ATE.  iperhoîa,  ipochondria.  si 
alte  coTente  cari  incepu  cu  iper-.ipo-, 
ipso;  vedi  hyperhate,  hyperhola,  hypo- 
dtondria,  etc,  si  superbate,  superbola, 
supocondria,  etc. 

*  IRA,  B.  f.,  Ira,  menfa,  furore  scurta, 
ira  fnror  brerla. 

*  IRACUNDIA,  9.  f.,  Iraoundla,  ap- 
ptecare  la  menîa. 

*  ISACUNDU,-»,  adj.,  IraeoHdns,  ap- 
plecata  la  m<>nia,  furiosu,  supperatiosu. 

*  IRASCENTIA,  s.  f.,  Irssfleutla,  ap- 
prendere  de  menfa. 

*  IRASCIBILE,  adj.,  IraacibllU,  care 
se  menia  usioru. 

*  IRCINU,-o,  adj-,  hlrctnas,  de  ircu. 
JRCTJt-a,  B.,  hiroDB,  bircu,  capru. 
IRIDATU,-a,  adj.,  vedi  iride. 
IRIDK,  8.  f.,  Iris,  curcubeu  sau  cu- 

curbeu,  arcu  eerescu,  arcu  de  diverse 
colori  ce  se  vede  pre  ceru,  candu  de  una 


jyGooglc 


J 


loe 


IBR. 


parte  ploua  ai  de  partea  contraria  Ince- 
Bce  sorele;  cercu  coloratu  ce  incongiura 
papîll'a  ochiului,  transpareutia  de  cri- 
Btalle  si  de  diamante;  ca  derivatu  d'iu 
măe  se  usa  adîectiyula  iridatu,  iridata, 
care  are  colori  ca  mdea;  assemine  si  iri- 
ăescerUia,  proprietate  de  a  reflecte  di- 
verse colori;  in  acesta  sensu  s'are  pot^ 
dice  si  mdatione. 

*  IRIDESCENTIA,  s.  f-,  vedi  iriăe. 
•IRONIA,  8.  f.,  IroQia,  {dpmvix),  modu 

de  a  Torbf  contrariuln  de  cea  ce  insemna 
curentele,  a  spune  nn'a  si  a  iatellege 
alfa;  se  usa  maî  multa  pentru  bătălia 
de  jocu,  derisione  :  a  vorbi  in  ironia,  a 
lud  in  ironia. 

*  IRONICTJ,-a,  adj.,  ironloni,  relati- 
va la  ironia,  in  care  este  o'onia,  batujo- 
cnritoriu,  derisoriu. 

*  IBEADIARE,  v/,  Irradiare,  a  ar- 
mncă  radie,  a  lamina  cu  radie;  a  lucî, 
a  străluci. 

•IKRADrATU.-o.adj.part.,  Irradia- 
tiU;  ratlln'iis,  lllnitratns. 

*  IKEATIONABILE,  adj.,  Irratloo.- 
UltB,  coDtr.  rtUionahite,  care  nn  consuna 
ca  ratiooea  :  vorfnre  irration(Mle. 

♦IBBATIONABILITATE,  s.  f.,  lrr«. 
tUpsbllltas ,  stare  sau  calitate  de  irra- 

«  IBBATIONALE,  adj.,  IrrstloDalis, 
contr.  raţionale,  fora  ratione,  lipsitu  de 
ratione  ;  fientia  irrationale;  i:i  math. 
cantitate  irrationale,  care  nu  se  pot?  re- 
presentă  neci  prin  numeri  neci  prin  frao 

tiODJ. 

*  IBEATIONAUTATE,  s.  f.,  irratl.- 
Bftlltas,  stare  saa  calitate  de  irrationale. 

*  IRBECITABILE,  adj.,  IrreoiUbl- 
Its,  ce  nu  se  pote  recită. 

*IBRE(JOMFENSABIL£,  adj.,  ce  nu 
Sfl  pote  recompensă. 

*  IRRECONCILIABILE,  adj.,  trre- 
eanolliabliu,  ce  nu  se  pote  reconcilia. 

*  IBEECUPEKABILE,  adj.,  Itreeu- 
perablll«,  ce  nu  se  pote  recupera. 

*  IBBECUSABILE,  adj-,  irreansabl- 
Um,  ce  nu  se  pote  recusă :  cerere,  prefen- 
sione  irreeusaiile. 

*  ISREDUCIBILE,  adj.,  si 

*  IRREDUCTIBILE,  adj-,  (fr.  Irri- 
4«etlbl«),  ce  nu  se  pote  reduce :  unu 


IBB.  

oxjfdu  me/oIZieu  este  irreductibUe  in  stare 
de  metaîlu. 

»  IREEFORMABILE,  adj-,  Irraror- 
mabllis,  ce  nu  se  pote  reformă. 

*  IRREFRAGABILE,  adj.,  IrreflusB- 
bllls,  (fr.  Irrârrasabl«),  ce  DU  se  pote 
refrange;  ce  nu  se  pote  recusâ,  ce  nu  se 
pote  combate. 

*  IRREPRAQABILITATB,  s.  f.,  (fr. ' 
irrffragablllt^),  calitate  de  irr.efraga- 
bile. 

«  IBREFBENABILE,  adj.,  qol  frn- 
narl  aeqnlt,  care  nu  se  pote  infrenâ, 
care  nu  se  pote  retiaâ. 

*  IBREFEENABILITATE,  s.  f.,  ca- 
litate de  irrefrenabHe. 

*  lEEEFUTABILE.  adj.,  IrrefaUbi- 
lU,  ce  nu  se  pote  refidâ,  ce  nu  se  pote 
combate. 

♦IRBEFUTATD,-»,  adj.,  irrefntatM, 
nerefutatu ,  necombatutu,  uerestornata. 

*  IKREGULARE,  adj.,  vedi  irregu- 

IwiM. 

MBREGULABITATB,  s.  f.,  (ir«- 
ţnlarJtM),  lipse  de  regularitate,  de  or- 
dine, diiordine,  deformîtate,  piavitate. 

*  IRBEGULARlU.-ria,  adj.,  irregn- 
larU,  ce  du  e  dupo  regula,  dupo  norma, 
dnpo  ordine;  afora  de  regala,  contrariu 
ordioeî;  fig.  ce  nu  e  dupo  symmetria,  ce 
este  contrariu  gustului,  formosetiei,  etc. 

*  IRREGULATU,-a,  adj.,  exiex,  ne- 
regulata, afora  de  regula,  de  leţe,  da 
norma,  de  ordine;  in  sensu  morale ;  des- 
frenatu. 

*  IRRELIGIOSITATE.  s.  f-,  Irrell- 
(loBltas,  Impietas,  lipse  de  rdigiositale, 
despretiu  de  relîgione,  impietate. 

«IRHELIGIOSU,-a,adj.>lrrclUloiiit, 
ImplHB,  nereligiosu,  care  n'are  religioiie, 
necredentiosu,  oecoviosu,  fora  respectn 
cotra  relîgione  sau  cotra  lucruri  rela- 
tive la  religioue,  impiu. 

*■  IBRELIGIONE,  s.  f.,  trrellţlo,  lipse 
de  religioDc;  vedi  si  irreligioaitaie, 

*  IRREMEABILE,adj.,  irremflablIU, 
ce  nu  se  pote  trece  in  deretru,  de  unde 
nemine  nu  se  mai  pote  reintorce. 

"  IRBEMEDIABaE,  adj.,  Irreme- 
dUblIlB,  ce  nu  se  pote  remedia,  fora  re- 
mediu, fora  scăpare,  fora  Îndreptare, 
fora  veadecare. 


,y  Google 


IRR 

«IRBEMISSIBTLK,  adj.,  Irrcmlailbl- 
Iti,  ce  Dit  se  pote  remitte,  ce  nu  se  pote 
iertl  ce  nu  merita  iertare. 

*  lEBEiniNER ABILE,  adj.,  Irre. 
MDBerBblllB,  ce  nu  se  pote  remunera, 
recompensa,  premia. 

•IBREMUNEBAT0,-o,  adj.,  Inre- 
Miimer«tDB,  neremnnerata,  nerecompen- 
satu,  care  n'a  avutu  necî  nna  remone- 
ratione. 

*  raEENOV ABILE,  adj.,  ce  na  se 
pote  renova,  repari. 

*  IRREPABABILE,  adj.,  IrrspsrKbl- 
lli(  ce  DD  se  pete  repară,  ce  du  se  pote 
inderepti,  recâştigi,  ce  a  trecntu  pan- 
trn  totu  de  a  un'a. 

*  IRREPARABILITATE,  s.  f.,  Irrc- 
parabilltu,  stare  sau  calitate  de  irre- 
parabUe. 

*  IKREPERE,  irrepsi  si  irrepsei,  «r- 
reptu,  T.,  Irrepere,  a  repe  in,  spre  sau 

-  cotra;  a  se  introduce  pre  nesentite,  pre 
lUrisin. 

*  IBRBPBENSIBILE,  adj.,  Irrepr*- 
hflnslkllli,  Irreprehenins ,  care  nu  se 
pote  critici,  carni-a  nemica  na  se  pote 
impuţi. 

*  IBREPROBABILE,  adj.,  b»b  In- 
probandDi,  probanilns,  care  nu  se  pote 
reprobă,  care  nu  merita  reprobare,  con- 
tr'a  carui-a  nu  se  pote  adduce  rre-nna 
oausa  de  recunatione. 

*  IRREPTIONE,  s.  f.,  Irreptio,  ac- 
tiene  de  irrepere. 

*  IBREPTORIU,-a,  adj.  a.,  Irreptor, 
Irrepsita.  care  irrepe. 

*  IEREPTJGNABILE,  sau  irrepwn- 
ntUnle,  adj.,  certne,  firmni,  erldois,  Ce 
nnsepot^repuc^ntî,  dispuţi,  negi;  certu, 
eTidfnte. 

*■  IBEES18TIBILE,  adj.,  oni  reslitt 
nsg^Qlt,  cui  nu  se  pote  resiste. 

*  lEBESOLTJBILE,  adj.,  IrresolDlil- 
lli.  care  nu  se  pote  resoîve. 

*  IRRESOLTJTETIA,  s.  f.,  stare  de 
irres<^u. 

*  IRRESOLTJTIONB,  a.  f.,  cnnetatlo, 
aalmiSnctnatlo,  contv.  resolfUtione.  stare 
irresolula  ,  incertitudine ,  indouentia, 
flnctaatione,  perplessitate  :  irresolutio' 
nea  ne  face  se  esitîtmn,  incertitudinea 
se  vadllâmu,  perplessitatea  se  rema- 


mK 107 

netmi  in  suspenau;  irresdUttionea  ne  im- 
peăeea  se  facemu  ceva,  incertitudinea  se 
eredemu  ceva.  perplessitatea  ne  turbura. 

*  IRRESOLTITD,-o.  adj.,  Irresaln- 
tns,  iDoertas  anlmt,  dnblns,  nceps,  flne- 
toans,  dnbttans,  care  nu  se  pote  resc^e, 
determini  Ia  ceva,  indoniosn,  nesecnru, 
fiuctnante ,  dnbiosu ,  indecisa,  nereso- 
lutu  :  irresolutu  e  omulu  in  lucruri  unde 
are  a  se  determiftâ  prin  sentmentu; 
inăeeisu  in  lucruri  unde  se  cere  se  sa 
determine  prin  ratione  in  urm'a  unei 
diseussione;  unu  omu  irresolutu  deie  a- 
nimatu,  uhuZu  inăedsu  dehe  lUminatu. 

*  IERESPECTUOSU,-a,adj.,qiil«on 
lionorat  allog,  fnarbanaB,  cuî  lipsesce 
respectulu,  care  n'are  respectuln  cove- 
nitn  cotra  alţii,  nerespectuosu. 

*  IRRESPIBABILE,  adj.,  Irresplra- 
blllB,  cenu  se  pote  respiră.  nerespirahUe. 

*  IRBESPONSABTLE,  adj.,  care  nu 
e  respunditoriu,  nu  esuppusu  responsa- 
bilitatei,  neresponsabile. 

*  IRnETrRE,-OJteu.  t.,  Irretiret  a 
prende  in  rete.  in  lacin  sau  alta  cnraa;  a 
prfinde,  a  încurci,  a  impedeci. 

*  IRHBTR  ACTABILB,  adj-,  irretrae- 
tabllls,  neretractaînle,  ce  nu  se  pote  re- 
tracta, revoci,  recusi. 

*  IKREVEBBNTE,  adj.  part.  prea., 
IrreTereiiif  care  na  revere,  n'are  res- 
pectu,  nu  observa  bon'ri  corientia. 

*  IBEETEEENTLi,  s.  f .,  lireTerea- 
tla*  lipse  de  reverentia,  de  respectu. 

*  IBEEVOCABILE,  adj.,  IrreTAoa- 
bUti,  ce  nn  se  pote  revocă,  intorce,  lui 
inderetm,  strămuţi,  scambi. 

*  IEREVOCABILITATE,  s.  f.,  ab- 
stractulu  de  la  irrevocabile,  stare  aan 
calitate  de  irrevocabile. 

*  IREEVOCATU,-»,  adj.,  IrreToea- 
tni,  ce  n'a  fostu,  ce  n'a  potatn  fi  re- 
vocatu, 

*  IRRIDERE,  irrisi  si  irrisei,  irrim. 
T.,  Inrldere.  a  ride  de  cineva,  a  In  Ini 
in  risu,  a  si  bate  jocu. 

*  IERIGABE,  T.,  IrrlKare»  a  udi;  a 
conduce  d'intr'nnu  fluviu,  d'intr'unn  rin 
ap'a  printre  a^Ţri  cnltivati  spre  a  capeţi 
nmeditate  si  a  face  producte  mai  bone, 
mai  grasse  si  mai  multe;  a  udi  una 
mare  sstensione  de  pamentn. 


=y  Google 


108 


IRB. 


*  IRKIGATIONE,  8.  f-,  Irrl«tlo,  u- 
darea  agriloru  si  prateloru  prin  canali , 
cari  conducu  apa  d'in  âuvii,  riuri;  actio- 
nea  dfl  a  ud&.  irrigă. 

*,niRIGATOaiU,-«na.  adj.  s.,  irrl- 
ţâtnr,  IrriţBDti.  care  uda,  irrign. 
•IRKIGATU,--»  adj.  part.,  Irrlîatiis. 

*  IRRIGUITATE.  a.  f.,  IrriiţLilUs, 
stare  sau  calitate  de  irriffuu. 

*  IRRIGUTJ.-a,  adj.,  Irriirnus,  udatu, 
care  serve  a  ndd. 

IRRIIRE,  si 

IRRIRE.  V.,  vedi  hirrire. 

*  IRRISIONE,  8.  f.,  IrrlBlo,  attione 
de  irriderfi. 

*  IRRISORITJ.-a,  adj.  s.,  irrisor  si 
Irrlsorln^,  care  iVriiieaau  serve  a  irride: 
covetitp  irrisoriu. 

*  IRRITABILE,  adj.,  Irritabllist  c:ire 
se  irrita  usioru,  applecatu  la  irritatione; 
inteTritatiosu,  susceptibile;  forte  senti- 
toriii.  dplicatu. 

*  IR  RIT  ABILITATE,  a.  f.,  irriubl- 
Utot,  calitate  de  irritabile;  proprietate 
a  corpiinloru  organice,  prin  care  aentu 
una  mişcare  subitanea  in  partea  uude 
se  attineii;  facilitate  de  a  se  irritd. 

*  IRRITAMENTP,  pl.-e,  Irrltnmeti, 
irrItamentDm ,  ce  irrita,  medilocu  de 
irritare. 

*  IRRITANTE,  adj.,  irritang,  care 
irrita,  care  se  irrita. 

*  IRRITARE,  ?.,  Irritare,  a  inter- 
rit&,  a  eacită,  a  attitiă,  a  ioii^prf,  a  ap- 
prende. 

*  IHRITARE,  a.  verbale,  Irrltatlo, 
in  i  a.  verbului. 

*  IRRITATIONE,  B.  f.,  Irrltatio,  ir- 
ritare; alteratione  cauaata  in  una  parte 
a  corpului  prin  siibstantie  phyaice  sau 
chymice  ori  mişte,  cari  lucra  directu  in 
partea  attensa;  agitatione  a  spiritului; 
interriture,  attitiare,  Înăsprire,  provoca- 
tione. 

*  IRRITATGRIir.-^om,  adj.  a.,  ir- 
ritator;  irrltans,  interritatorîu,  attitia- 
toriu;  ce  irrita,  attitia,  interrita,  escita, 
provoca,  apprende,  inaspresce,  etc. 

*  IRRITATU,-a,adj.  part.,  irrlUtns, 
interritatu,  attitiatu,  etc. 

*  IRROGARE ,  V.,  Irroffare,  a  im- 
pune, a  inâige,  a  condemnâ. 


ISL^ 

*  IRROGATIONE,  s.  f.,  Irn^stlo, 
actione  de  a  irrogă. 

*IRROGATn,-a,adj.part.,lrrog«toB.  . 

*  IRRORARE,  V.,  irrorore,  a  ud&  cu 
rouă. 

*  IRRUCTARE,  v.,  irroctare,  a  rudă, 
sau  vome  pre  ciopva  sau  ceva. 

♦IRRljMPERE  si  irrupere,  irrupsi 
si  irrupsei,  irruptu,  v.,  Irranpere,  a 
intră  unde-va  cu  forti'a;  a  se  rap>*d{,  a 
intri  cu  rapiditate,  a  intră  rapendu. 

*  IRRtJMPERE,  3.  verbale,  irroptlo, 
in  t.  s.  vpibuliii, 

*  IRRUMPITORIU,-(orta,adj.s.,iii- 
vasor,  care  irrvmpt;  mai  bene  :  irrup~ 
tot  iu. 

*  IRRDPTORIU.-ioria.  adj.  a.,  lrrDn< 
poas,  InTHMor.  vpdi  si  irrumpitoritt. 

IRRUPTIONE,  3.  f.,  iriipti'>.  Invaul», 
actione  de  irrumpere,  invasione;  intrare 
repentina  si  pre  nesciute  de  omeni  ar- 
maţi iutr'una  terra  spre  a  predă,  deva- 
sta, etc;  inundatione  de  popore  barbare, 
attacu  neasteptatu. 

*  IRRDPTa,-a,  adj.  part.,  Irruptas, 
InvaHus. 

*  IRSGTU,-a,  adj.,  hlrsulos,  spinosu, 
peroRii,  floecosu,  aspru,  sburlitu. 

IRU,  s.  m.,  irinum,  unKiientnni  tx. 
Iride,  unsore  de  vindecare. 

*  ISAGOGE,  si 

*  ISAGOGIA,  s.  f.,  iaaei>gt,,  (ebavayp)), 
introducere  intr'una  scientia,  prinae  lec- 
tioni. 

*  ISAGOGICU,-a,  adj.,  Isagoşroes, 
relativn  la  isagogia,  ce  serve  de  intro- 
ductione. 

*  ISCHIACU  si  ischiaăicu,-a,  adj., 
igefiiacun  si  Iscbiadlcns  ^ayiMv.6z  ai 
îoxtaStxtSc),  relativu  ta  ischiade. 

*  ISCHIADE,  8.  f.,  isclilas,  {ia-/}ir:  de 
la  la^  (o v=:cop3a),  dorere  de  copse. 

*  ISCHDKIA,s.f.,l8cliBria(loxoupEa), 
opprirea  urinei  sau  udului. 

*  ISEIT  si  isiu,  s.  m.,  iBenm  si  islnm 
(logtov),  templu  alia  Isidei. 

*  ISIACU,-a,  adj.,  Ifilacus,  relativa 
la  Iside :  cultu  isiacu. 

*  ISIDE,  s.  f.,  isia,  divinitate  a  E- 
gyptianiloru. 

*  ISLAMISMU,  a.  m.,  (iglamlsniuii), 
religione  propagata  de  Alacbomede, 


,y  Google 


ISŢ^ 

*  ISLAMITU,  adj.  8.,  nume  ce  se  âa 
cellora  ce  ţinu  de  istamismu. 

*  ISLAM0,  3.  m. ,  (arabica) ;  vedi 
islamismu. 

*  ISOCHBONISMU,  fl.  m.,  (fr.  lao- 
«hrvnUne),  calitate  sau  stare  de  iso- 
chronu. 

*ISO0HRONU,-a,adj.,(fr.,lsoeliron«, 
d'in  Xotxi^icale  ai  /p(ivo;=(empM),  care 
se  face  in  acelh-asi  tf)mpu  sau  in  tempu 
ecale:  baterile  pulsului  sunt  isochrone. 

+  ISO-,  (gr.  imi::=erale),  care  intra 
io  celle  doue  compuse  precedenţi :  iso- 
chronu  si  isochronismu,  intra  si  in  alte 
multe  compuse,  cumu :  isoelinu,  isocolu, 
isoâiĂCtylu,isodimu,isodont€,isodpnamu, 
isoedru,  isogonu,  isoffraphu,  isomeru,  i- 
somorphu,  isonomu,  isoperimetru,  i$o- 
petaltt,  isophonu,  isophyllu,  isopode,  i- 
sopogone,  isoscele,  etc,  pentru  al  Iu  ca- 
roru  intellesu  consulta  ultim'a  parte  a 
compositionei. 

*  ISONU  (gr.  îboy,  fr.isoii),ae  applica 
ca  termiim  de  mnsica,  spre  a  esprime 
ca^ulu,  unisonu,  ce  accompaniedia  altu 
cantu  :  a  tine  isonu. 

*  ISOLAMENTU,  s.  m.,  (fr.  l»ole- 
ment),  vedi:  2  isolare,  isolatione. 

*  1 1ăOhknE,-ediu,  T.,  (fr.  Isoler),  se* 
parare,  sejunferet  a  separă  cu  botulu 
UBU  lucru  de  altulu,  a  face  ca  se  nu  fia 
neci  una  legătura  intre  unu  lucru  cu  al- 
tele,  a  Iu  face  solu  rr:  boIds  =  singuru. 

2  ISOLA.be,  a.  verbale.,  eeparatlo, 
despărţire,  separatione. 

*  ISOLATIONE,  8.  f.,  (fr.  IsoUtio»), 
stare  sau  calitate  de  isolatu;  vedi  isolare. 

*  ISOLATU,-o,  adj.  part.,  (fr.  i8»W}, 
leparntns,  seJunctiiB,  separata,  ruptu  de 
tote  legatarele  cu  alţii,  singuratiuu,  so- 
litariu,  ce  nu  este  in  legătura  cu  altu 
Inero,  despartitu. 

*  ISFIDU-a,  adj.,  felspidns,  spinosu, 
aspru,  perosa,  etc. 

*  ISSOPU,  s.  m.,  vedi  hyssopu. 

"  ISTEBIA,  isterica,  etc.,  vedi  hys- 
teria,  hystericu,  etc. 

*  ISTMCU  sau  isthmicu,-a,  adj. , 
Istbvleiia;  lelatiVQ  liistmu:  jocuri  ist- 
mice,  cari  se  celebrau  la  patru  anni  una 
data  pre  istmulu  de  la  Corintu  in  onorea 
lai  Neptimu. 


IST. 


10» 


« I8TMQ  sau,  isthnm,  s.  m.,  IstbaBif 
limba  de  pamentu  intre  dou3  mari,  im- 
preunaadn  unu  continente  cu  altulu,  sau 
una  peninsula  ou  unu  continente. 

ISTOKIA,  a.  f.,  hlittorU,  (loiopfa)  ,' 
narratione  de  fapte,  de  evenimente,  de 
lucruri  demne  de  memoria;  descriptione  . 
adele  si  ordinată  a  faptelora  cu  impre- 
giurarile,  căuşele  si  ettectele  loru;  dea- 
criptione,  recitare  de  nnu  singuru  eve- 
nimeutu,  legenda;  nuriarea  unei  adven- 
ture  particulare;  opu  istoricu,  connos- 
centi'a  faptelora  ce  descrie  unu  assemine 
opu;  representatione  istorica,  pictura  ori 
sculptura  ce  representa  una  fapta,  unu 
evenimentu;  lucru  lungu  si  iucurcatu  , 
fabula,  invenlioue,  tictione  in  genere  ; 
descriplione  de  lucruri  naturali ,  s.  e., 
plante,  animali,  minerali,  etc.;  istoria 
naturale,  in  sensu  absolutu;  scienti'a, 
couBOSoenti'a  diverseloru  fioutie,  diver- 
seloru  producte  alle  naturei;  ^ro  io  parte: 
descriptionea  systemateca  a  aoimaliloru, 
vegelaliloru  si  minerariloru,  in  c&tu  a- 
ceste-a  prin  calităţile  loru  naturali  se 
manifesta  sensului  omeuescu.  —  A! a- 
ceste-a  su  istorie,  fabule,  mentioui;  a 
face  multe  istorie,  multe  ceremonie,  lu- 
cruri superflue,  ba  si  blaetematie;  for- 
ntosa  istoria !  wu  face  at&te  istorie,  ou 
face  atâte  difficultati,  incurcari,  tniga* 
niri,  impedecari. 

ISTOKlUU-a.  adj.,  hlstorlons,  rela- 
tivu  la  istoria;  iutemplatu,  addeveratu ; 
ca  subst.  istoricu,  scriptoriu  de  istoria, 
hintoriugrapliiisj  ăg.  nume  istoricu,  &ae 
are  ceva  insamnetate  in  istoria,  celebru; 
fapta  istorica,  care  nu  e  imaginaria,  ci 
iutr'addeveru  >)'a  intemplatu;  tempuri 
istorice,iaoppoa\tionscatempuriftibui6se 

*  ISTOKIOGBAFIA  sau  istorioyra- 
phia,  8,  f.,  hlstorloţraphU,  descriptione 
istorica  a  evenimenteloru  mai  allessu  con- 
temporane cellui  care  le  face  sau  le  des- 
crie; artea  de  a  scrie  istori'a  :  istorioyra- 
fi'a  flu  e  asia  facile  cut»u  credu  eei  mă 
muUi. 

•ISTOEIOGBAPU  sau  istoriographu, 
historlogriiplins,  scriptoriu  de  istoria, 
d^ro  mai  allesude  tempulu  ia  care  tra- 
iesce:  câieuna  datastatuluinsarânedia 
pre  a  nume  omi,  care  se  scria  istm'a 


.yGooglc 


ilo 


ITI. 


li  aUmei  aceslu  msarcinatu  se  mmiesee 
ittoriografi*. 

ISTOmUBA,  s.  f. ,  hIitori«U>  im. 
de  la  istoria ,  nanaUone  de  unu  lucru 
bai  pueÎD  in^rtaote;  descriptâone  a  n- 
nei  adventore;  fabula. 

ISTOBIB£,-«scw,  T.,  nuTue,  eom- 
neMorate,  prădere;  itattiben,  a  nani, 
a  spune,  a  descrie;  a  Dur4  fapte  istorice; 
a  ^uDs  fabule,  Intemplari,  adventure , 


ISTOBISIB£,-(»cu,  T.,  vedi  istorve. 

ISTOBITU,-a,  adj.  part.,  namtai, 
ieierlptaa;  narratu,  descrisBU,  spusu. 

•ISTBICEs.  m.  hf  Btriz;Tedi%s^rtw. 

«ISTKIONE,  s.m.,  hlitrio,  nume 
datu  de  Bomani  Ia  toţi  actorii,  la  come- 
diani,  si  in  particalariu,  la  pantomimi;  a- 
stadi  se  usa  numai  ca  terminu  de  des- 
pretiu :  buffane,  comedianu. 

*  ISTBIONIA,  s.  f.,  blBtrlonla»  pro- 
feasione  de  istriooe. 

*  ITEM,  adv.,  ilara,  sub  form'a  lati- 
na, cu  intellessula  de  :  assemine. 

*  ITEBABILE,  adj.,  Itonkllli,  ce  se 
pote  iterâ,  repeţi,  renoni. 

«  IXEBABE,  T.,  iterarş,  a  repete,  a 
repeţi,  a  face  de  mai  multe  ort,  a  face 
d'in  nOQ,  a  înnoui,  a  renoui. 

*  ITEUABK,  B.  verbale,  iteratio,  in 
t  8.  verbului. 

*  ITEBATIONE,  s.  f.,  itoratl»,  repe- 
titione. 

*  ITEBATIVU,-a.  adj.,  iteratir», 
care  pote  esprime  iteratvme :  verhu  i- 
ferotivu. 

*ITEBATir,-fl,  adj. part.,  it«r«t»a,  re- 
petitu,  renouita. 

*  ITINGBABin,  pL-e,  Itiucrarlra, 
lUowU  deaerlptlo,  descriere  de  callato- 
ila ;  caUea  de  urmata  spre  a  adjunge 
de  la  imn  locu  la  altulu;  cart?  de  calla- 
toria,  mflmoriu  de  tote  locurile  pre  unde 
are  omulaae  treca  spre  a  adjunge  d'iu- 
tr'unaterra  in  alt'a,  coprendendu  si  rari- 
tăţile mai  iosemnate,  demne  de  vodutu, 
eTenimeotele  legate  de  acelle  locuri  etc.; 
certe  descriptioni  geografice  etc.;  certe 
descriptioni  topografice,  etc.;  certe  ro- 


lYU. 
gatioai  însemnate  in  cărţile  baswicesei 
pentru  celli  ce  callatorescu;  oa  a^.,  re- 
latîTU  la  callatorfa;  amblatoria,  calla- 
torio;  relatiru  la  merau  si  venitu. 

«  ITINEBE,  8.,  lter,-lttBerli,  caile, 
callatorfa;  redi  si  Uiwrariu. 

IUBIBE,-esc«,  v.,  (lobere,  libere),  a- 
■iar«}  redi  Ivbire  cu  derivatele  selle,  ai 
ivbire,  io  âlossariu. 

lUNTE,  adj.  si  adv.,  (d'in  tunte) , 
vedi  ivit. 

IDSIOBABE,-edi«,T.,  (d'in  Ktwtont), 
IflTaret  alleTare,  «nblerare;  vedi  usiorare 
cu  derivatele  selle. 

IUSIORU,-a,  adj.,  levU;  laTioiilu; 
raolllB;  vedi  ttsioru. 

IUTE,  adj.,  (contrassu  d'in  eunte), 
eeler,  oltas,  repentlnns,  relox,  rapidu, 
promptu,  deligente,  agile;  rin,  violento; 
care  se  apprende ,  care  se  menia  usioiu; 
veemente  :  ivte  la  gusta,  acru  aspru,  ce 
pisca ;  ca  adv.,  iuie,  currendu,  la  mo- 
mentu,  indata,  lat.  elto. 

lUTIUE,  s.  f.,  celerltaa,  reloeltu; 
rebementia;  IraenndU;  asperltai,  acrl- 
DiaDls,  calitate  de  iute. 

IUTIBE,-efiCM,  V.,  accelerare;  exci- 
tare, aocreio«re,  a  accelera  a  esciti  a  a- 
crl :  a  iidi  passtdu,  a  merge  iute;  a  iuti 
cânii,  a  ammutUi;  refi.  a  se  iti/f,  a  se  ap- 
prende. 

lUTIRE,  s.  verbale,  in  t.  s.  verbului. 

IUTITU,-a,  adj.  part.,  aeoeleratM, 
exeltatns. 

IVERNA,  iuerna,  si  Urna,  s.  f-, 
hlemi,  blberanmf  redi  Urna  cu  faSte  de- 
rivatele selle. 

ITISGU,  s.  m.  hibUenB;  vedi  xbiscu. 

IVOBIU,  s.  m.,  ebor  si  ebor  (it.  aro- 
rlo,  fr.  Ivoire);  Vedi  ehore  si  ^oriu, 

f  ivlj,-a,  terminatione  de  adîective 
modali ,  formate  de  la  supinuln  verbe- 
lorn,  precumu  :  adivu,  passivu,  indica- 
tivu,  conjunctivu,  imperativu,  infinitivu, 
nominative,  geniiivu,  âaiivu,  aocusativu, 
ablativu,  positivu,  comparativu,  super- 
lativu,  adiectivu,  betivu,  etc.;  mai  rara 
de  la  alte  forme,  precuma :  substimUvu, 
tardim  sau  tardiuu. 


=v  Google 


J,  a  diecea  littera  d'iD  alfabetulu  ro- 
manu,  de  currendu  introdossa  in  acestti 
alfabetn,  coci  anticii  Latini  scrieau  pre 
totu  iodine  t,  distingeau  inse  intre  i  vo- 
cala, si  i  consonante.  Consonantea  î  se 
pare  a  se  &  pronnntîatu  ca  t  alin  nostru ' 
in  vorbe  ca  :  muiere,  treierare,  etc;  in 
limbile  noue  latine  a  luatii  decisivu  una 
pronastia  de  consonante,  d^ro  variata 
in  diverse  moduri :  intre  Bom&ni  numai, 
dnpo  localităţi,  se  audu  doue  pronunţie 
dîfferite,  asia  co  j  d'in  vorbe  ca  :jo  «  =: 
ittB»iJugu=zJagnm, jur  are  ^^ivr  UT  f,  etc. 
sb  aude  cu  sonulu  franceaculiii ;  d'in  co- 
Tentele  corresponditorie  :  jeu,  jouy,  Jd- 
rer;  ^ro  in  gnr'a  altoru  Români  acellu-asi 
semnn  are  prouuntra  de  g  sibilante  : 
giocu,  giugtt.  giurare,  etc.,  ca  si  in  ita- 
licele :  gtoco,  gluţo,  ţlnrare.  De  si  chiaru 
d'in  compararea  de  covente  latine  ca  : 
major,  mftfiB,  etc.,  resulta  co  intre  so- 
nulu rftpresentatn  prin^'  si  cellu  repre- 
sentatn  prin  g,  essiste  mare  af&oilâte, 
totuşi  noi  credemu  a  avâ  momentose  ra- 
tioni  spre  a  preferi  pentru^'  pronunti'a 
C6  are  si  in  limb'a  francesca,  si  care  e 
adoptata  si  iu  cărţile  litteratnrei  nostre 
depeno  acuma.  In  vorbele  curatn  roma- 
nice consonantea  j  sta  de  regula  du- 
tnai  înainte  de  \ocalile :  a,  e,  o, «,-  in  ter- 
minationea  j'(»i«  ai  joru,  consonantea  ^ 
e  in  locu  deăi : putrejone,  rap^one,etG. 
in  locn  de  putrâdione,  rapedione;  rotun- 
joru  in  locu  de  rotwndioru;  asili  si  mi- 
jilaeu.  «escţftVe,  in  locn  de  medilocu, 
veseedire;  si  vioerersa,  j  mjaeere  se  aude 
CB  di  siosratn. 


1  JAGERE  (proDuntiatu  diaeere),  ja- 
cui.  jacutu,  V.,  jacere,  Jac«o,  Jacni,  a 
stă  colcatu,  a  stă  cu  corpulu  intensu  in 
patu  ori  pre  pamentu;  a  fi  morbosii;  a 
sufferi  de  ceva  :  aici  jace,  formula  or- 
dinaria  cu  care  se  Începu  epitafiele;  j'ace 
pre  morte,  e  greu  morbosu;  fig,  cerbuht 
jace  m  colcusiu,  e  ascunsu,  stĂ  ascunsu; 
aci  jace  nodulu,  acf  e  secretnln,  ac{  e 
puDctnlu  de  deslegare,  acf  e  dif&culta- 
tea  lucrului;  ca  terminu  de  geografia  : 
Eomâni'a  libera  jace  spre  resaritu  si 
spre  meăin-di  de  Trangilvani'a. 

JACERG,  8.  verbale,  in  t.  s.  verbului, 

2  JACERE,  jacui,  jacutu  si  jactu,  v., 
jBoere,  differitu  în  forma  de  1  jaeSre 
intru  c&tu  acestu-a  are  accentulu  pr« 
e  (jacere).  si  e  prin  urmare  de  conj.  II, 
4ro  2  jacere  are  tonulu  pre  prim'a  syl- 
laba  (jacere),  si  e  prin  urmare  de  con- 
jugarea III;  âro  c&tn  pentru  intellessu 
jacere  e  effectulu  lui  jacere,  de  ora  ce 
jacere:=a  /i  arruncatu  diosu,  a  fi  sau  a 
sta  colcatu,  6to  jâcere^a  colcâ,  a  ar~ 
runcâdiosu;— jacere  a  datu  nascere  nu 
numai  la  jacire,  ci  si  la  mare  mulţime 
de  alte  derivate  si  compuse,  pre  cumu : 
jadantia,  jadu,  abiectu.  ahiectare,  aiee- 
iare^aieptare,  traiecere,  etc. 

*  JACTABDNDU,-a,  adj.,  JaoUbun- 
dua,  care  se^ac^a,  se  landa,  segloriedia. 

*  JACTANTB,  adj.  part.,  JmUbi, 
care  jacta,  sau  se  jacta,  se  lauda,  se  glo- 
rieda. 

*  JAUTANTIA,  s.  f.,  JaoUntU,  ca- 
litate sau  fapta  iejactatUe,  de  laudarosu. 

*  JACTARE,  T.,  Jactare,  proprie,  « 


=y  Google 


112 


JAC. 


arrDncă  cu  potere,  cu  violentia,  a  aaltâ, 
a  arruncă  in  coce  si  in  coUo,  a  agită,  a 
fermentă;  de  acf :  2.  prin  metafora :  a)  a 
turbura,  a  tormeiitâ,  a  amarf,  a  supperă 
tare,  a  du  dâ  momentu  de  repausu  si  de 
pace;  b)  a  inaltiă  prin  vorbe,  a  laudă  ; 
in  speciale,  a  laudă  preste  mesura;  de 
unde,  a  sejaetâ=s,  se  laudă  fora  me- 
sura, a  80  gloria,  a  se  ingonfă,  afiarro- 
gante,  superbu,  insolente. 

*  JACTATIONE,  a.  f.,  Jaatatlo,  ac- 
tione  si  actu  de  jactare. 

*  JACTATORIU,-tort"o,-fnce,  adj.  s., 
jaet«tor,-trli,carfl^flCfa,  si  mai  vertosu 
care  se  jada,  se  lauda,  se  .gloriedia, 
care  vre  se  se  arrete  mai  multu  de  câtu  e. 

*  JACTiTU,-a,  adj.  part.,  JmUIiib: 
sup.  si  Bubst.  ]actatus,-u8. 

*  JACTITABUNDD,-«,  adj.,  jicti- 
tabandiis,  care  are  manf'a  do  a  vorbi 
de  sene  cujaciantia,  laudarosu,  gretiosu 
si  nesufferitu. 

*  JACTITAKE,  V.,  Jaetitare,  forma 
iterativa  d'in  tartare,  &  jactă  continuu 
si  cu  ori-ce  oucasione,  cu  loeu  si  fora 
locu. 

*  JACTUBA,  s.  f.,  jHetura,  actione  si 
resultatu  allu  actionei  de  jacere,  arrun- 
eatura,  la  pedatura;  deacl :  perdere,  dau- 
D&  sau  damuu. 

*  JAC0LABILE,  adj.,  jaculabilU, 
ce  se  pote  jacu^d:  arme  jacuiabili. 

*JACULAR£,v.,jacularl;  proprie,a 
armncă  cu  jacule;  in  genere,  a  arruncă; 
fig.  ochii  lupului  jacula  rodie  de  lumina 
1»  intunericu. 

*JACULAT10NE,s.f.,j»enlâtlo,  ac- 
tione de  a  jacidă. 

*3ACJ]LA.TOB,rO,-toria,-trice,  adj.  s., 
Jaeilator,  jacDlatrlx,  si  jaouUt»rlu8 , 
care  jactUa  sau  serve  a  jaculd :  arme 
jaeulaiorie. 

*  JACULP  si  jaclu,  pl.-e,  jaoulnm, 
(d'in  2  jacere),  lancia  ce  se  arruncă ; 
veri-ce  arma  ca  care  arruncamu  de  de 
parte  ia  cellu  ce  vremu  a  lovf. 

JACUTORIU ,-(oKo.  adj.  s.,  ja^enn, 
care  jace;  fig.  pigru;  jacutoria  sau  jo- 
cutore,  subst.  t'.,  loculu  unde  Jacu  sau 
se  culca  animalile  domestice. 

JAGUI0,-a,  adj.  particip,  verbujui 


JOC; 

^jacere,  cumusi.allu  verbului  2  jacere. 
JACDTDRA,  s.  f.,  modula  si  starea 
de  jacere. 

*  JALAPAsau^o/a^ti,  s.  f.  m.,  (JaUp» 
JaUpa,  Jalaplnm),  una  planta  cu  flori 
forte  formose  addussa  d'in  Uessicu,  cu 
radecio'a  resinoaa  forte  efflcace  ca  pur- 
gativa. 

JALU8IA,  jalusu,  etci ,  vedi  geloaia, 
gelosu,  etc. 

JANUABIU,  B.  m.,  janoarias,  (de 
la  Janu^JanuB  dieulu  annului  la  ve- 
chii Romani);  lun'a  cu  care-  incepe  an- 
nutu,  (vedi  calendariu). 

*  JKCOKALE,  adj.,  JeeoraUs,  relativa 
\&jecore  sau  ficat U. 

*  JECORK,  s.  m.,  Jeens,  ficatu,  parte 
interna  a  corpului  unui  animale. 

*  JECOROSa.-a,  adj.,  jecorosuB,  cu 
jecore  mare,  morbosu  Aejecore. 

*  JEJUNARE,  V.,  Jejunare,  vedi  o- 
junare  cu  tote  derivatele  selle. 

*  JENIACLU,  s.  m.,  JenUoalnm, 
gustare  de  demanetia,  d^unu. 

*  JENTARE,  T.,  J«ntare,  a  gustă  de 
demaneiia,  a  dejuna. 

*  JENTATIONE,  a.  f.,  JenUtlo,  ac- 
tione di^jentare. 

JESU.s.  m.,  Jeso»,  numele  mantuito- 
riului  nostru  Jesu  Cbristo. 

*  JESUlTISMU,s.m.,(fr.j«snl«8Bie) 
systema,  doctrina  a  JesuitUoru. 

*  JESUITU,  8.  m.,  (fr.J«»iiite),  mem- 
bru allu  noei  ordine  religiose,  fandata 
in  annulu  1534  de  Ignaiiu  Loyila,  nu- 
mita si  societatea  lui  Jesu.de  si  formata 
cu  scopn  de  a  propagă  religionea  lui 
Jesu  Christu,  membrii  sei  inse,  prin 
portarea  loru,  facura  co  astadi  jesuitu 
este  sj  uonymu  cu :  hypoeritu,  intrigante, 
antmagiioriu,  impostoriu,  etc. 

JOUARE,  V.,  Joearl,  saltare,  lodetet 
a  petrece  cu  jocu,  a  saltă;  a  se  diverte; 
a  se  luptă  in  moduamicabile,  pentru  re- 
creatione  sau  pentru  essercitiu;  a  sejocă 
CH  cuventele,  a  glumi,  a  face  allussioni, 
a  si  jocă  joculu,  a  lucră  dupe  interesssa 
propria;  Joco  apele,  unduia  sau  se  arruncă 
in  suau;a^*ocât4nuyoctt,afacecu  cineva 
unu  jocu  sao  a  sallă;  a  joeă  pre  cinwa, 
sau  a  i  uajocă,  a  Iu  bate,  a  Iu  inseUă, 


=y  Google 


JOC. 

a  luaupperi;  a^'tfcâ.adarepreseDtationi 
te&tralî;  ajocă  bene  ori  reu,  a  f&ee  bene 
ori  r«u  cu  ce  e  insarcinata;  tiu  tejocâ, 
na  fii  prea  temerarlti;  — joca  cuiva  oehii, 
waneU.  menita,  petioreU,  etc.;  se  mişca, 
mergu  bene,  functionedia  nsioru  ai  camii 
se  cade. 

JOCABE,  9.  rerbale,  Inslo,  snltatlo, 
in  t.  a.  Terbulni. 

JOCARGIA  eu  l  molliatn,  in  locu  de : 

JOCABELIA,  8.  f.,  si 

JOCARIA,  3.  f.,  Joens,  ladns,  soU- 
tlnm;  ladilirf nm,  erepnndln,  res  liiioriai 
pB«ril«  indtcTDin ,  IncTQ  de  jocu,  mai 
allesEm  pentm  copilli,  lacm  de  petrecere, 
de  risn  :  a  ewperâ  joearie  pentru  co- 
pQli;  fig.  a  fijocarfa  totoru  venttmtoru. 

J0GAB1ORA,  e.  f.,  deminntivu  d'in 
joearla. 

JOOATORlVrtoria,  adj.,  laior,  sal- 
Ut»r»  care  joea,  care  saltă  :  jocatoriu 
in  etvti,  jocatoriu  pre  fane,  etc. 

JOCATU,-a.  adj.  part.,  Ibnos,  lllugns. 

JOCOSn,-a,  adj.,  jteoinB,  plenu  de 
jocu,  cui  place  sejoee;  cui  place  se  rida, 
se  glumesca.  , 

JOCU,  pl.-«n,  JocnSf  Indas,  liinB> 
Mlţna,  laltatlo,  diatraetione  san  plăcere 
ce  serve  spre  recreatîonea  corpului  si  a 
animei  :  jocu  de  carii;  scola  de  jocu, 
Indvi  sallatorlns;  locu  ăejocu,  casa 
unde  EeîooL-Jocupublicu:  se  dice  despre 
nnii  Incni  seriosu,  co  acesta-a  nu  e  de 
jocu,  nan  acesta-a  e  mai  midtu  de  câta 
jocu,  precnmn  d'in  contra  se  dice  in  locn 
de  ^nma  sau  de  risn,  eo  aeesfa-a  e  nu- 
mai jocu  ^ujocaria;  fig.  joculu  naturei, 
aâeco  prodnctione  a  natarei,  care  pare 
estraorfinaria;  a  aădwx  pre  cineva  in 
joeu,  a  mesteci  pre  cineva  intr'nnn  lu- 
cra fora  scirea  lai;  a  intntă  pre  cineva 
in  jocu,  achiam&pre  cineva  ae  facă  una 
Incm  ce  e  de  gnstuln  si  professionea 
sea;  a  si  bate  jocu,  a  ride  de  cineva,  a 
ai  fkce  gustulu  si  plăcerea;  a  face  honu 
ori  reu  jocu,  ft  i  merge  bene  ori  rpu; — 
uie  san  artificiu,  de  aci :  jocuri  magice, 
focuri  artificiose;  — ^ocu=saltn,  dan- 
tlu; — joadu  unei  maehine,  joculu  ochi- 
loru,  joculu  apei,  etc.,  mişcare»,  mer- 
snln  usiom  si  regolatu. 

*  JOCULARG  Bi  jocarare,  v.,  Own- 

IWrU 


; JUR ţl8 

Isrl),  a  vorbi  in  riau,  a  spune  vorbe  sau* 
face  lucruri  ce  făcu  pre  altit  se  rida,  a 
nu  vorbf  sau  a  nu  lucră  seriosu,  a  glumi. 

*  JOOUIiARIU  si^octtrana,-»,  adj.s-, 
joenlarlns,  reiaţi  vu  la^'oculu,  care/ociila.       4 

*  JOCULATIONE  si  jocuratione .  a. 
f.,  jocnlatlo,  actione  de  a  joculă. 

*  .TOCULATOKIU8i>ocuratonM,-/orta, 
adj.  s.,  jocDlator  si  jocalatortns^  care 
jocula,  ce  serve  a  joadă  :  disputatione 
jocidatoria. 

*  JOCULU  ai  jocuru.  a.  m.,  Jeeolos, 
proprie  demlnutivu  d'in  jocu,  micu  Jocu, 
applicatu  io  speciale  la  jocu  de  vorbe, 
risu,  gluma. 

JOOURA,  B.  f.,]«eiiB,JocalD8,  joculu; 
vedi  jocttlu.  ' 

JOSU,  adv.,  vedi  diosu. 
JOUE  si  Jove,  s,  m.,  Jnplter'JovIs, 

1.  numele  regelui   dieîloru  la  anticii 
Romani,  de  unde  si  numele  dillei  Joui; 

2.  un'a  d'intre  planete. 

JO[Jf,B.  f.f'dles  JoTia,  un'a  d'in  celle 
septe  dille  alle  septemanei,  numita  asU 
pentru  co  eră  consecrata  lui  Joue;  — 
Joui  mare,  Joui'a  din  septeman'a  mare 
a  paresimiloru . 

JOUI  MARE,  8.,  vedi  Joui. 
JOUUfARITIA,s.f.,  larva,  terrleiiliin, 
bubo;  1.  specia  de  spectru,  femina  ima- 
ginaria  cu  care  se  sparia  fetele  ce  nu  - 
lucredia  cu  anima,  spnnendn-li-se,  co 
acesta  Jouimartia  in  diu'a  de  Jotximare 
vine  se  ardă  assemine  fete;  2.  prin  me- 
tafora ,  ce  sparia  sau  ce  adduce  fiori : 
a)  cucuvea  sau  bnfa;  b)  orna  triste  si  in- 
affabile. 

JOVIALE,  adj.,Jorial]s;reHtirns,  hf- 
lariB,  1.  relativu  la  Jove  sau  Joue;  de 
aci  s.  f.  p].,  Joi;tafieîe;=:serbatoria  a  lui 
Joue;  2.  dupo  fr.  Jorial,  festivu,  ilara. 

*  JUBA,  3.  f.,  Jnba,  peru  ce  spendnî 
ra  la  gnttulu  animaliloni,  coroa.ijidf'a 
caiMui,  leului;  applecatu  apoi  si  la  pe- 
mlu  lungu  si  desii  allu  unui  omu,  da 
aci : 

*  JUBATU,-a,  adj.,  Jabatas,  provedutn 
cvjuba,  comatu. 

*3VSE&^,jussiaijussei,jussu,  v.,  jb- 
bere,  acommandă,  a  invită,  a  dice  cuiva 
se  facă  ceva. 

*  JUBILARE,  T.,  jHbtUre,  a  strigi, 


.yGooglc 


114 


JUD, 


a  di  clamori  violente,  mai  vertuaa  auri- 
gari  de  bucourîa  mare;  de  aci,  a  se  buc- 
curi  forte,  a  se  dă  la  escesse  de  buccnria. 

g        *  JUBILATIONK,  a.  f.,  JsbiUtlo,  ac- 

'     tione  Aes  jubilare. 

*  JUBILEU,  3.  f.,  Jabiinus,  (U^yj- 
Xatoţ,  coventu  ebraicu),  1.  fia*eare  allu 
eincUeannu  1&  Judei,  in  care  toţi  serTÎi 
n  liberau  si  tete  possessionile  faudane 
revenieau  la  primii  loru  possessori ; 
2.  la  catholici,  allu  25<le  annu,  in  care 
Ponteficele  romana  da  indulgeatia  plena- 
ria ,  generale  si  soianoe  la  credeutiosi; 
S-festivitate  religiosa  ai  soleune  cu  occa- 
nonea  implenirei  a  50  de  anni  de  căsă- 
toria; de  aci,  4.  in  genere,  mare  solenni- 
tat*  si  festivitate. 

*  JUBILU,  8.  m.,  Jabllon»  mare  stri- 
gare, clamore  de  buccuria. 

*  JUCAEE,  etc,  vedi  jocare. 

*  JUCCNBARE,  V.,  jacondare,  a  face 
j'ttcufidu,  a  &ăănce  jucunditaie. 

*  JUUUNDITATE,  s.  f.,  iuenndltaa, 
calitate  sau  stătu  de  jucundu. 

*  JUCUNDU,-a,  adj.,  Juonndus,  (in 
locn  de  JoenaduS)  d'in  acea-asi  radecina 
cu  Joooi=;ocu),  care  e  ca  unn  jocu  pla- 
cată incantatorlu,  farmecatoriu,  desfeta- 
tohu. 

*  JCDAICU,-»,  adj.,  Judalens,  rela- 
tiva la  Judâ:  rdigionea  judaica, 

«JUDAISMU,s.  m., jDdalBnoa,  modu 
deespressione  sau  de  portare  ^'utiau^,  re- 
ligioae^'tuiatca. 

JUDANU,-a,  a.,  Jndnna,  cu  acella-asi 
intellesu  cu  judeu  sau  ebreu,  inse  cu 
QUanti'a  particularia  care  caracterisa  pre 
eir«u,  adeco  Judeu  usurariu  fora  miae- 
ricordia,  cautandu  a  se  Înavuţi  cu  veri-ce 
mediloce;  de  aci  in  genere,  yudanu=oma 
CflinseUa,iea  uşura  esceasiva,  areardore 
de  a  se  înavuţi  pe  călii  strâmbe. 

JUD£,  judece  si  Jttdice  s.  m.,  Judex» 
care  judeca,  judecători»,  arbitru;  în  spe- 
cie, judice  se  numesce  aceliu-a,  care  prin 
autoritatea  publica  e  pusu  a  pronunţia 
dreptate  particulanloru;juiJtcs  natura^ 
dasemoatu  de  lege  pentru  accusati,  pen- 
tru parti  dupo  calitatea  bru  si  dupo  na- 
tnr'a  causei :  nemihe  mipotefisustrassti 
i}€  lajuăieele  seu  naturcUe;  judice  ordi- 
mriu,  cui  pertine  de  dreptu  couaoscen- 


JTŢP. 

ti'a  lucruriloru  civili  san  criminali,  ai 
care  este  permanente,  spre  distinction* 
ăejudicii  in  commisaione;  judiee  w^e- 
ratescti,  regescu,  care  pronunţia  dreptate 
in  numele  imperatoriului,  regelui,  ori 
principelui ,  în.  oppositione  cu  jvăicH 
cdlessi  de  rauncipalitati,  cari  prouantia 
dreptate  in  numele  iBgei-Judietdelegatu. 
care  e  numita  pentru  una  causa  partiou- 
laria,  iu  oppositione  cnjudieele  perma~ 
nente  sau  orătnariu;  se  pote  dice  si  ju- 
dicecomtnissariu;judice  deinstrueiione , 
pusu  a  cercetă  crîminele,  delictele,  coU*- 
gandu  probele  sauÎQdiciele,  a  face  iaterra- 
gatoriulu  si  a  pune  in  arreata  pre  preve- 
niţi ;jude  de  pace,  care  fora  spese  multe  ai 
fora  intervenirea  de  advoeati  sau  procu- 
ratori e  chiamatu  a  judecă  contestatio- 
nile  de  mai  pucina  importautia  si  a  con- 
cilia, de  se  pote,  dilFerentiele  oe  de  al- 
tramente  sunt  reservate  tribonarielora 
civili  ordinarie. 

JUDEGABILE  si  juAicalile.  adj.,  Ja- 
dioabilla,  ce  se  pote  judecă;  litigiosu, 
contentiosu,  contestabile. 

*JUDECAUE  sijudicare,  v^jadlacre, 
a  decide  uoa  cestioae,  una  lite,  iu  calitate 
Aajudice,  dandusententia,  sau  dupo  sta- 
tutulu  legiloru  sau  dupo  propri'a  con- 
scientia;  a  consideră  crîminele  ori  delic- 
tele, si  a  mesură,  applică  penele  la  eei 
caduti  in  crimine  si  delicte;  a  compară 
doue  idee,  doue  lucruri,  spre  a  decide 
deco  este  convenientla  intre  elle;  a  ai  di 
părerea;  a  face  judecata  bona  ori  rea;  a 
condamnă;  a  decide  ca  arbitru,  adeco 
ca  allessu  d'in  partea  celloni  cari  au  dif- 
ferentie  între  sene ;  a  si  formă  saa  a  e- 
nuntiă  opinionea  asupr'anneiperBOne  saa 
aaupr'a  unui  lucru;  a  decide  despre  me- 
ritele altui-a,  despre  cogetele,  despre 
sentimentele,  despre  motivulu  aotioni- 
lora  acestul-a;  a  consideră,  aconiectură, 
acombină,8ia8Îspuneparereaiaprevedi 
a  preaenti,  a  connosce,  a  sci  d'inaînte  oe 
resultatu  pote  se  aibă  unu  evenîmentu 
sau  unu  lucru;  a  senti :  ochitd^  jvdeca 
colorile,  urechi'a  sunettdu;  a  se  judecd 
pre  Bene,  a  enontiă  ana  parare  despre 
sene;  prov.  nu  judecă,  easenu/H  jme- 
catu;  a  se  judecă  cu  dneva,  a  av^  pse- 
cessucu  cineva;  a  Mjuăeeănumteafh- 


,y  Google 


TCJ). 

butuurii^i;  a  judecă  pre  cineva^  a  Iu 
mustră  ^pni,  a  iimpată  ca  amarîtione. 

JDDECAB£  ei  judieare,  jndlestlo, 
letlo  Jndkandlf  in  t.  s.  verbalul. 

JDDEGATAsi>ttdicoia.  8.  f.,  pl.-«, 
JadlcAtnniiJndielHnifgeiite&tlftţ  tribunal, 
jndeciu,  Bententia,  âeoiaioDe  pronnntiata 
in  justiţia;  detennioationedeceejuBtn 
sau  iojustn:  a  dă  pre  cineva  m  judecata; 
semHm  dej%idecata,îOTD,  tribnnariu;  de 
acf :  a  merge  la  judecata  ;  a  ineepe  ju- 
decata contra  cuiva ;  părere,  opinione, 
prevedentia ;  bouu  seuga  :  omu  ai  jude- 
cata ;  dupo  judecafa  mea ;  fiţi  cn  jude- 
cata ;  judecat'a  de  a^ioi  sau  judeciulu 
depreuntia,  judeciuln  universale,  candu 
Dwoneâieu  va  judeeă  viii  bI  morţii;  ^u- 
deca^alm  Domnedieu,  volienti'a  diyiua; 
a  face  judecata,  a  judecă  faptele  si  la- 
tentîonile  &ltul-4,  sau  a  jndeeâ  prin 
cojubioatioiii,  coniecture,  etc.;  a  dă  sau 
a  face  judecata,  a  decide  despre  bone- 
tatea,  calitatea,  perfectioaea  sau  im- 
perfectiooea  unai  lucru  ori  iadividuQ;  a 
nu  ave  judecata,  a  fi  lipsitu  de  boaulu 
BWiaa,  a  do  tei  cunm  se  si  conducă  lu- 
crurile; facultatea  de  a  judecă,  mente, 
tatioBe,  intelleptione. 

JDDECATORESCE  si  judicatoresce, 
adv.,  JnMelallter^  in  modu  juăecaiore- 
tcu,  dopo  lege,  in  fonaa  judieiaria. 

JDDECATORESCU  sijudicatoreseu,- 
a,  adj.,  JndleUllB,  relativn  la  judecăto- 
ria, la  adminiatrationea  justiţiei,  ce  se 
face  prin  justiţia,  prin  jadecatoria :  atiu 
judeeatoreseu,  care  are  tote  foimele  jâ- 
dici&rie;  mărturia  juăecatoresca ;  com- 
batere jadecatoresca,  modulu  de  a  pre- 
cede in  justiţia,  de  a  Bustinâ  dreptuhi  sett 
OMiiir'a  adversariului  prin  medie  judicia- 
rie  oorenite. 

JUDECAT0BES8A  t\  judieatoressa, 
8.  f^jiidlafttiix,feininacare judeca;  mu- 
liere  a  judecatoriului. 

JUDECĂTORIA,  a.  t,  Jadieiim,  ju- 
deciu,  tribunariu,  Bcasan  de  judecata, 
ourte  de  justiţia,  locuia  unde  se  face  ju- 
deoata,  justiţia,  dreptate :  a  merge  înain- 
tea jmâeeatoriei;  judecătoria,  ca  corpii 
morale,  cei  ce  au  potnea  de  a  judecă 
intr'uoa  oertawbtnsione  ai  ut  certbcause, 
MaffisttaiH. 


Jtro. 


11S 


JUDECATOBm,-(ma,  adj.  B.,iB(H- 
catar,  Jndleatortns,  Jndex,  care  judeca, 
care  are  autoritatea  de  a  judecă,  judice, 
arbitru,  magistraţii;  connoscutoriu,  ap- 
pretiatoriu,  censoria,  criticu;  opinatoriu: 
omu  judecatoriu,  cu  judecata»  cu  ratîone, 
cu  boou  sensu,  cu  mente. 

JUDECATRICE  ^  judieairice,  9.  f., 
Jadleatrlx,  femina  care  judeca;  vediy»- 
deeeasa  ai  juăecatoressa. 

1  JUDECATU  si  judicatu.-a,  adj." 
part.,  Jadieatvs* 

2  JDDECATU  aijudicatu,  pl.-e,  1.  Ja- 
dioatnm,  decisione  judecatoresca,  jude- 
cata; 2.  Jadleatos,-»»,  officiu  judeeatore- 
seu, magistratu. 

JUDECE  si  judiee,  B.  m.,  Jnd«x,  jude, 
judecatoriu. 

JUDECESSA  si  judieessa,  s.  f-,  Jn- 
dlels  nsor,  muliere  a  judelui. 

JUDECIU  si^tuîictu,  pl.-ie,  Jndleiun, 
actu  de  judecare,  judecata;  tribunariu, 
cercn,  disMctu  judeeatoreseu,  districtn 
in  genere. 

JUDICABE,  V.,  Jndlcare,  Tfidi  jude- 
care. 

JDDICATIONE,  b.  f.,  Jodleatlo,  so- 
tione  de  ^'udicore,  judecata. 

JUDICE,  s.  m.,  Jndex,  vedi  jude,  ju- 
dece, judecatoriu. 

JDDICIAIE  si  judieiaria,-ria,  adj., 
JadlclallB,  JudlolarlDB,  relativa  \&judi- 
ciu,  judeeatoreseu. 

JUDlCIOSU.-aJndlelosng,  adj.,  care 
are  bona  judecata,  care  lucra  cu  judecata; 
prudente,  cu  mente,  cu  bonu  sensu,  cu 
ratione,  intelleptu. 

*JUGALE,  adj.,  JBsallB,  relativu  la 
jugu;  in  anatomia  :  oam  jugcde,  numitu 
si  zggomaticu 

*  JUG  ALITATE,  s.  f.,  Jagalitas^  stare 
de  jugale. 

JCGANIBEi-cseu,  v.,  {d'ia  juganu), 
castrare,  exseeare,  erirare,  a  castra,  se 
!  diceatâtu  despre  omu  căta  si  mai  vertosQ 
despre  animali,  in  specie  despre  calll; 
âg.  a  jugani  unit  planta,  a  i  Ină  pote- 
rea  de  a  face  aementia;  a  jugani  unu 
arbore,  a  Iu  curetiă  de  ramurile  celle 
superfiue;  a  jugani  stupii,  a  luă  parte 
d'in  miere;  vedi  si  castrare. 

JUGANIBE,  8.  Terbale/eenitratlojerl* 


=y  Google 


116 


JUC. 


»ti«,  TlrllIUtis  eksetsti-',  in  t.  .-i.  ver- 
bului. 

JUaANITORIU ,.(orw».  adj.  s.,  ca- 
Bteat«r,  care  jugatKSce. 

JUGANITU,-«,  adj.  part.,  oastratuB, 
euflotatas,  eTlratua,  castratn. 

JUGANITURA,  s.  f.,  eastratia,  ac- 
tioDe  si  reaultatu  allu  actlonei  iejuga- 
nire,  loculu  sau  partea  corpului  unde 
B'a  facutuju^antrea,*  stare  de  iuf/anitu. 

JUGAND,  8.  m.,  canterlag,  proprie, 
bonudejugu,  applicatu  \d  pwticulariu 
la  callu  juganUu. 

JDQABE,  T.,  jogaro,  a  puue  in  Jugu, 
a  uoi,  a  legă,  a  impreună,  ^tc.,  in  iutei- 
lessu  mai  generale  de  cfttn  compusulu 
injugtu^e  :  a  Jugâ  furci,  căpriori,  ntie 
ăe  vinia. 

JUGABIU,-«.  adj.,  Jnsartiia,  relativu 
la  jugu,  ce  se  reporta  la  trassu  de  carru 
ori  carrutia;  subat.  jugariulu,  lemnulu 
pusu  perpendiculariu  pre  timone,  si  le- 
gatu  de  acestn-a  si  de  capetele  esteriori 
alle  roteloru  d'inainte;  cellu  ce  conduce 
boii  puşi  la  carru;  boulu  ensusî  injngatu 
cu  altulu. 

JOGATIONE,  s.  f.,jiiKatlo,  actioue 
de  jugare. 

JUGATOBlU,-(on"a,  adj.  3.,  jngator, 
care  juga. 

JUGATU,-o,part.d'inju3areJugatnB. 

JDGASTBU,  8.  m.,  acer  crnnpestrls, 
lemnu  ce  se  dice  si  cornu,  d'in  care  mai 
allessu  se  facR  juguri. 

*  JUQE,  adj.,  JngiK,  continuu,  neinter- 
ruptu,  Torbindu  in  speciale  de  ap'a,  care 
curre  in  totu  tempulu,  fora  se  secce  in 
rre  una  epoca  a  annului. 

*  JUGEBALE,  adj.,  jn^ralls,  reia- 
tiTU  \»jugeru.  la  mesurarea  pamentuliii 
dupo  jugerc. 

*  JUGEBATIONE,  s.  f..  Jufforatlo, 
împărţirea  pamentului  sau  agrului  dupo 
jugere.  actionea  de  a  imparti  in  jugere. 

*  JUGEBU,  pL-re.  jogerura,  mesura 
vechia  de  pamentu,  avendu  in  lungime 
240  si  in  lărgime  120  de  petiore,  in 
0uperfacia  28,S00  de  petiore  cadrate, 
camu  at&tu  cătu  se  pote  arfi  iiitr'una  di 
cu  nna  parecUa  de  boi;  de  acea-a  se 
dice  si  ^'u^,  ţl.jugta-i. 

*  JUGI£'LQU,-a,adj.,ja(rlfluHs,(Tedi 


3VH. 

juge  si  fiueie),  care  in  totu  lempula 
curre  :  fontane  jugiftue. 

*  JQGITATE,  s.  f.,  Jaritas,  calitate 
sau  stare  de  jufie. 

*  JUGLANDE,  B.  f.,  jarUns,  specia 
de  glande. 

JUGU,  pi.  juguri,  Jn^nia»  1.  unu  tn- 
strumeutu  de  lenmu,  în  care  se  prendu 
boii  seu  alte  vite  spre  a  trage;  2.  femln 
sau  lemnulu  de  care  dependu  lăncile 
unei  bilance,  de  aci  )W(7«=:bilance,  si 
de  aci,  3.  jupu=semnulo  de  pre  ceru  care 
se  dice  si  bilance  sau  libra;  la  vechii 
Bomani,  4.  j«jrM=furci  pre  sub  oţtte  tre- 
ceau pre  inimicii  învinşi  in  semnu  de 
batujocura;  jugu  se  mai  chîama  5.  nna 
parte  a  stativeloru  sau  scaunului  de  t«B- 
sutu;  6.  instrumentulu  in  care  se  pune 
remuln. 

*  l  JUGULARE,  adj.,  juţularia,  re- 
lativu la  iugtUuaa.u  gaUa -.vena jugulare. 

*  2  JUGULARE,  v.,jiiţalare,  a  talia 
juguîulu,  ajungbi&,a  uccide,  a  stran- 
gidâ,  a  perde;  vedi  junghiare  cu  deri- 
vatele selle. 

*  JUGULATIONK,  s.  f.,  jBKoUtto. 
actione  de  jugulare. 

*  J0GULATU,-a,  adj.  part.,  jii^latn, 
junghiata, 

*  JUGULU,  3.  m.,  jaraluB,  (din  aoea- 
aai  ladecina  cu  Jukbh==/u^),  proprie, 
ossulu  ce  conjunge  umemlu  cu  peptnlu, 
clavicul'a;  de  acl:a>  cavitatea  de longa 
guttu,  b)  guttulu  ensuai. 

JUGUMENTU,pl.-e,  inK«>nitni,cu 
ce  se  lega  doue  lucruri  împreuna  in 
forma  de  jug»,  legătura,  jugariu;  term. 
de  architectnra. 

JUGURELLU.  s.  m.,  deminntivu  de 
la  jugu,  jugu  micu,  mai  allessa  una 
forma  de  jugu  ce  se  pune  Ia  porci  apre 
a  DU  pdte  intră  in  gradine. 

JULIU,  s.  m.,  Jaiius,  on'a  din  celle 
doue  sprediece  lunialleannHlnî,  numita 
asiei  dupo  nomele  lui  Jnliu  Cesare  refor- 
matoriulu  calendariuloi. 

JUMETATE,>«i7»etofi>e,-  vedi  dime- 
tate,  dmetatire,  si  medietate,  medietatiM. 
*JUMENTARIU,-o,adj.,jB««Btariwi, 
relativu  la  Jumente. 

*  JUMENTU,  pl.-e,  JnMeiitaaif  (con- 
trassu  d'in  Jiironeatiia)»  vita  da  «pit- 


.yGooglc 


KfH. 

gotn,  de  jngn,  de  trâBsn,  de  traosportii. 

JCNA,  B.  f.,  JnrAiIs,  jBveBeat  Jiiren- 
«Bla,  Ut&  tenera;  f4ta  pacinu  iuaîntsta 
in  etate;  âg.  fora  esperientia;  vedi  june, 
eare  e  si  maacDlioa  si  fetnenina. 

JUNCA,  8.  f.,  jRT«nea»  JodIx,  Tedî 
jtmiee  si  jimiaat: 

JUKGANU,  a.  m.,  JaTencns,  bonliano 
de  dobi  anni;  bonlianu  jugaDitn. 

*  JUNCTIONE,  a.  f.,  jnnetlo,  actione 
de  a  junge,  modu  como  si  locu  de  jun- 
gere  :  aălea  forată  are  lip8e  de  jwnc- 
Uoni. 

•  JUNCT0EIU,-*i)m,adj.8.,Jnnet«r, 
carejitnjre. 

•  JUNCTUBA,  8.  f.,  junctnra,  resul- 
tatu  alia  actionei  ă&  }ttngere;  ce  JDOge, 
locu  de  jnngere. 

JtINCU,  8.  m.  (si  î%mwxa\y:junca), 
JDTencBS,  buenUi,  bou  tenem,  bou- 
liann;  —  in  alta  insemnare,  ca  lat.  jun- 
CS8,  planta  palustre. 

JUNE,  adj.  s.,  JarenlM,  adole^oeiis, 
teneru  pucina  inaintatu  in  etate,  in  flo- 
rea  etatei;  necăsătoriţii ;  fig.  june  he- 
tranu.  care  a  remasu  de  un  s'a  căsăto- 
rita; barbatn,  onrn  tenem  si  snimosn.  ' 

JUNfiSCU,-a,  adj.,  JuTenllU,  depune  .- 
^tie  juvtesea. 

JUNETIA  s.  f.,  ntfts  jHTeDlllB,  jn- 
TWtBSt  adoleBe«ntU,  etatejunesca,  intre 
copillarCa  si  virilitate;  teneretia. 

*  JUNGEBE,  junsi  si  junsei,  junsu, 
ei  jantiu,  V.,  Jnnf  ere,  a  legă,  a  prende,  a 
unf,  a  Împreună,  etc. 

JUNGHIABE,  etc,  cu  f  moUîatu,  in 
locn  de : 

JONGLARE,  T.,  juţuUre,  a  uccide 
iaianda  jMjrn^tdit .-  sejunglara  mai  muUi 
amnelU  si  vitdli;  a  uccide  taiandQ  alta 
parte  a  corpului,  impnngundu  reu  gi  mai 
Tertosu  spantecandu;  —  a  casionÂ  doreri 
acnto:  me  jungla  eaptdu,  me  jungla  la 
petiore. 

JUNGLARE,  s.  verbale,  iusnUtl»,  ac- 
tione iejungUare. 

J17NQLABin,pl.-«.  pus)o,pumnariu, 
styleta,  instrumentn  acutu  de  a  străpun- 
ge, jungU,  nccide. 

JUNGLATIONE,  s.  f.,  JiţaUtU,  ac- 
tioDB  de  iunglare. 
JUNGLATOBID.-terta,  adj.,jKgnUii8, 


JUR, 


117 


care  jungla,  impnnge,  cansedia  dorere 
petrunditoria;  subst.  care  uccide,  tăia, 
străpunge,  jungla  de  morte. 

JUNGLATU,-!!,  adj.  part.,  Jof  lUtofl. 

JDNGLATUBA,  3.  f.,  l.jusulOBi.in- 
bhiaitur'a  gattului  eu  tmnchînlu  corpu- 
lui:  a  si  frânge  junglatur'a  guttulu^  vcdi 
si  iuguîu;  2.  dorere  aonta. 

"JDNGLU,  pl.-Mrt ,  Janetio,  doUr  »- 
cntiia*  plenrltls,  dorere  acuta,  impun- 
gere  ce  sentlmu  mai  allessu  in  coste  : 
jungîuri  de  facere,  de  naaeere. 

JUNIA,  9.  f.,  JBTentH8,  1.  io  acellu- 
asi  intellessu  cn  jtmeti(^  2.  vi^tia  neoa* 
satorita. 

JDNICE,  8.  f.,  jiinlx,  VBă'ijuninca. 

JUNIME,  s.  f.,  JoTentDs,  omeni  jnni, 
tenerime,  mulţime  indetermînata  de 
juni,  teneri,  copilli,  fetiori  si  fetiore. 

JUNINCA  (de  preferitujawice),  s.  f-, 
jnTenoâ,  JaolXf  yitellade  doui  anni,Tacca 

JUNINCUTIA,  s.  f.,  jBTenoiiU,  Jtt- 
ninca  mica;  vitella. 

JUNIPERU  (pronuntiatu  pre  aloco- 
rea  si :  iuni^yeru,  ienuperu,  giuniperu, 
giuniperu,  etc),  s.  m.,  genu  de  plante 
conifere;  îemia.  junipera,  fructn  de  jn- 
niperu. 

JlTNIREj-escu,  v.,  jnTentstera  agere, 
a  petrece  jnneti'asea,  astă  june,  a  duce 
vietia  necăsătorita,  a  romană  celibe. 

JUNIU,  3.  m.,  JuiilBg,  un'a  din  celle 
doaesprediece  luni  alle  annului. 

JURAMENTU,  pl.-e,  JaranentuiB  , 
JDgJnraiidnm,  affirmatione  ce  se  faoe 
chiamandu  de  mărturia  pre  Domnedieu, 
co  affirmantele  va  spune  addereruln  : 
juramentujudici^u,  care  da  una  parte 
litigante,  la  alt'a,  facnndn  pendente  de 
acf  sententi'a  in  causa,  sau  care  propnne 
judele  d'in  officiu  laun'ad'in  partispra 
a  pot4  decide  caus'a  sau  a  determini 
mesur'a  penei.  Juramenti^,  in  senau 
juriăieu,  sau  este  capitale,  ori  princi- 
pcde ,  unde  nu  sunt  alte  probe ,  san 
suppletoriu,  undeessistn  semiprobe,  sau 
estimatoriu,  prin  care  se  comproba  pre- 
tiuInuDui  lucru;  — juramentu,  promis- 
sione  de  a  impleni  cu  iidelitate  detoren- 
tiele'  si  a  susţină  drepturile  •.jurameniu 
falsu,  perjuriu.  In  unele  locuri  se  dica 


>yGoog  Ic 


119 


TOR. 


ai  in  loou  de  tfţ/urctfw-o,  esseeratume, 
Skatemu. 

JUBABE,  T.,  jnrare,  a  affirin&  ceva 
aah  Juramen^,  chîamandu  pre  Domne- 
diea  de  mărturia;  a  ratifica,  a  confir- 
ID&  oera  Bnbjuramentu;  a  promitte  ceva 
seriosa  fora  a  depune  jaramenta  :  a 
jură  morte,  ruitM,  perdere  cuiva,  a  luă 
ferma  reaolutione  de  a  nemict  pre  cine- 
va; ase  jură  pre  nemica,  adeco  fora  ne- 
cessit&te,  d'in  rea  datina;  a  jură  tn  ma- 
nele cuiva,  înaintea  personei  destinate 
spre  a  aocepUjuraUentuIu;  ajura  cre- 
ăentia;  a  jură  in  vorbele  cuiva;  a  jwă 
itranâiu,  falsn;  A  injură,  a  essecră,  a 

bl8Stl<ID&. 

JUBÂRG,  fl.  verbale,  jirudi  sctlo, 
Jurmtin,  actioDO  de  jurare. 

JGBASSOBE,  s.  m.,  (jnriB  aBsescr), 
in  Daci'a  superiore,  asseeorele  suppre- 
feetolui,  oare  are  si  attributioni  jaridi- 
eiarie  in  cause  civili  peno  la  nnasumma 
determinata,  care  le  pote  decide  nomai 
ca  jurasBorele,  sen  :  supprefectidu  cu 
jwratsorele  seu  făcu  testimoniu,  mărtu- 
ria legale. 

JDBATORID.-torta,  adj.  a-,  Jantor, 
adjnrator,  care  jura  singaru;  care  jura 
pre  altiilu  :  jur<âorvu  stramhu. 

JUBA.TU,-a.  adj.  part,  Jorstns^  âiju- 
Mti»,  ca  Biibat.  m.  a^allessiicommunei 
cari  ca  judele  constitau  magistratur'a 
eommuoale;  h)  mai  inainte,  in  Bomaoi'a 
libera,  allessn  allu  unei  commuDe  rura- 
le, astadi  consiliariu  cammunale;  c)  in 
Daci'a  saperiore,.7'Mra83ore  sau  adjunctn 
alin  snpprefectnlui;  d)  membru  alin  unui 
jndecin  formatu  d'in  cetatiani  spre  a 
jndicÂ  pre  ooncetatianii  sei  accusati  de 
crimine  :  curte  âi  juraţi,  (ndisi juriu). 

*  JTJBE,  8.,  jus.  abl.  jure,  dreptu, 
Inatn  numai  in  aspressioiii  adverbiali,  ca: 
de  jtire:=io  dreptn,  dupo  dreptu,  etc. 

*  JDBECONSULTU  bau  juriseonsul- 
tu,  s.  m.,  JnrlHeoDadltDB  vel  JnreoonBDl- 
t«B,  care  e  versatu  iu  scienti'a  dreptu- 
lui si  a  legiloFu;  care  face  professione 
de  a  di  consilie  in  cestioni  de  dreptu , 
l^stu,  jurepiudente. 

*  JUBEDICTIONALE  sau  jurisdie- 
Hotule.  adj.,  jnriBdletloiMlIs»  relativu 
\^  jtveăictione. 


JtTR. 

*  JUBEDICTIONE  Bau^Nrtsdteftom. 
s.  f-,  JarlBdletlo,  facultatea,  poterea  jo- 
dicelui  sau  acellui  care  are  dreptu  de  a 
judecă;  potere  si  facultate  data  prin  au- 
toritate pnblica  de  a  pronnntt&  dreptate; 
facultate  de  aadmtnistr&jastitia,admi- 
nistrationea  ensasi;  estensionea  com- 
munei  sau  a  districtului  unda  judecele 
are  poterea  si  facultatea  de  a  si  esser- 
cit&  autoritatea  sea  publica  :  juredietione 
civile,  in  canse  civili,  criminale,  în  ean- 
se  criminali;  j.  eedesiastiea,  in  celle  bas- 
sericesci,  etc.;  diatrictu,  municipiu,  tri- 
bunarin,  cercii,  sfera,  etc. 

*JUREPBUDENTEsi>r»spnid«ife, 
B.  m.,  JnrlBprndens,  JarU^eritas,  versatu 
in  legi,  in  scienti'adreptului :  jurespertu, 
legistu,  juristu. 

*  JUBEPBUDENTIA  si  jurispru- 
dentia,  b.  f.,  jnrlapradentl*,  scienti'a 
dreptului,  scienti'a  legilom;  prîncipiele 
de  dreptu,  ce  se  urmedia  intr'una  terra, 
la  urm  tribnnariu,  etc. 

*  JUBESPERTD  aa.\ijurispentu.  adj. 
9.,  jDrIsperttnB,  espertu  in  legi,  in  aciea- 
tî'a  dreptului :  jurisprudente. 

*  JUBGARE,  V.,  Joivare,  a  cert&,  a 
mustră;  a  se  certă,  a  se  batujocuri. 

*  JtTRGATIONB,  s.  f.,inrf»tt»,  M- 
ttone  de  a  jurgâ. 

*  JUEG"ATOBnJ,-*orifl,  adj.  a.,  Jmf- 
grator  si  JnrţattrlBHf  care  Jurga  saa 
serve  a  jurgâ. 

*  JnRai03[T,-o,  adj.,Ju-fioiu,  caro 
caută  jurgiu,  dispusu  \&jurgie. 

*  JXSRQHJ,  3.  m.,  JirKlM»  certa. 

*  JURIDIGIALE,  adj.,  Jarldlelalla, 
relativu  la  dreptn. 

*  JtIRIDICU,-a,aâj.,JiirMlraB^ceeBte 
dupo  dreptu,  conforme  dreptului,  legi- 
loru;  relativu  laadministrationea  justi- 
ţiei: ^ermmu  jt4rult  cu.  espresaione  care 
in  dreptn  sau  in  lege  nu  se  pote  di  pria 
alfa,  ci  este  consecrata  de  scientia  ca 
singuruln  terminn  correctu. 

*  JURISCONSULTD,  iuriadiatitme, 
jurisprudeniia,  etc;  vedi  jureeonMUu, 
juredietione,  etc. 

*  JURISTITIU,  s.  m.,  Jurbtidam,  fe- 
ric in  cari  judecătorii  na  ţinu  sedentfe; 
vacaotie  la  tribunarin;  unu  periodasau 
oerte  dilie,  candu  joBtitt'ft  tac«.  ' 


>yGoog[c 


Jm 

JUBISTU,  s.  m.,  Jorlsperltit,  care 
s«  oeenpa  ca  dreptulu;  care  a  saissn  in 
materia  de  drepte  :jiire8pertu,  jtirispni- 
dente;  mai  allesBa  stadente,  oare  ee  oc- 
cupa  ea  stodinlo  legiloru. 

JURIU  s.  m.  oorpnln  joratilorn. 

JUBNALE ,  jumaliaim  ,  etc.;  vedi 
ăiumale,  diumalumu. 

JUBU,  8.  m.,  grjtns,  vedî  1711*™. 

*  JUSTA,  adf.,  JnxtÂt  alăturea,  looga, 
mai  allessa  in  compuse  ca:  justapttsu. 

*  JUSTETIA,  B.  f.,  (fr.  Jmtesse),  ca- 
litate de  jiwto,  aptn,  adeoatu,  easacta, 
precira,  etc. 

*  JUSTIFICABILE,  adj.,  Jostlflea- 
Ulis»  ce  se  ţote  justifică. 

*  JUSTiriCAJîTE,  adj.,  jastlfleaiiB, 
jBitlflena,  care  justifica. 

*  JUSTIFICARE,  T.,  JnsHflcire,  a 
âemonstr&  co  nna  persona  e  înnocente, 
Bl  co  nu  merita  imputarea  ce  pote  i  ee 
face;  a  arretâ  co  nnu  lucra  este  jostu,  le- 
gitiiaD;a  proba  bonetatea,  vaHditatea,so- 
liditataa,  veritatea,  unui  lucru;  refl.  a  se 
just^ică,  a  probfi  innoeenti'a  sea,  a  se 
desculpâde  unsaccnsatione,  a  demonstra 
addeverulu  faptelom  ori  TorbeJom  selle. 

JUSTIFICARE,  a.  verbale,  JoBtlfte»- 
tia,  jutUoMdi  Mtlo,  in  t.  9.  verbului. 

*  JUSTIPICATIONE,  b.  f.,  J..ittfloa- 
tto,  actione  de  JMtifieare. 

*  JUSTlfcldATIVn,-»,  adj-,  jnstlfl- 
«■■»  ce  tende  a  jttstiAcâ.  ce  serve  spre 
justificare,  adeoo  spre  a  probă  co  unu  lu- 
cru este  asii  precumu  s'a  espusu. 

*  JU3TIFICATOBIU,-fena,adj.,i«8- 
ilflMuia,  care  jnstifica. 

*  JUSTIPICATU.-a,  adj.  part.,jn8ti- 
AmtiB,  jBre  «mul  eOMprobatna^  por- 
tiAn,  exeiwtm,  excusatu,  deacolpatu, 
ipperatn  de  accosari,  le^timatu. 

«  JUSTITU,8ijt(see^,  B.  f.,  JiistItU, 
diaptate,-  vertute  morale,  volientia  fer- 
ma ai  constante  de  a  d&  fia-caroi-a 
oe  e  alia  seu,  de  a  respectă  tote  drep- 
turile altui-a  :  justiţia  ammutativa , 
care  se  refere  la  scambori,  la  vande- 
ri-compwrari ,  si  obiesa  a  ii  atfitu-a 
o&ta  s'a  Inatu  ;  jtu^'a  diitributiva , 
prip  ou«  se  a4jadeca  fia-catai-a  ce  este 
idlo  wa,  dismbnenda,  recompensele 


TŢŢ n» 

si  p«neleţ  acesta-a  d'în  urma,  candn  it 
refere  la  pedepse .  se  uumesce  justiţia 
vindieatriee;  ;tisft^'a=:dreptu,  ratione, 
addevem,  ^citate,  detorentia,  precnmn 
si  potere  de  a  face  dreptate,  de  a  ad- 
ministra dreptatea;  a  si  face  siesijusti- 
tia.  a  si  resbonâ  singurn,  sau  a  se  con- 
demnă  singuru  pentru  peccatele  selle;  a 
ăâ  cuiva  justiţia,  a  appretii  calităţile, 
portarea,  faptele,  etc.  altni-a;  justiţia-^ 
tribnnariu,  magistratu  care  e  ihsarei- 
natu  cu  administrarea  justiţiei;  jurisdie- 
idons,  pr.  justiţia  civile,  justiţia  crimi- 
nale, justiţia  militare,  etc.;  a  venăe  jut- 
titi^a,  a  lassă  a  se  corrompe  de  intensBe 
in  judecarea  unei  cause;  e  ăemnu  de  jus- 
tiţia, iu  senau  injariosu,  demnu  de  i^ci;' 
vedi  si  dreptate. 

•  JUSTITIABILE,  adj.,  (JaatltiaM- 
11b),  suppussu  justiţiei,  care  are  se  res- 
pnnda  inaintea  judicilorti;  suppnsn  jn- 
risdictionei :  tu  esci  jast&iahUe  de  co- 
tare judiee  de  pace,  adeco  suppnsu  jns- 
titiei,  jurisdictionei  acestni-a. 

•  JUSTIŢIARE,  T.,  BnppUol*  •«- 
eere,  allqnem  sappliolo  neoare,  a  poof 
pre  cineva  ca  pena  corporale  in  întelles- 
snlu  sententiei  addnsse  contr'a  lui;  a  es- 
secut&  una  sententia  capitale,  prin  care 
cineva  e  condemnatu  la  morte. 

•  JUSTITIARIU.-aWd,  adj.8.,]ailex, 
camifex,  t«rtor,  care  rcpresenta  justi' 
ti'a,  care  face  se  se  pronunţie  jnstiti'a; 
care  essecuta  ana  sententia  de  morte, — 


»  JCSTITIATU,-a,  adj.  part,  lappU* 
elo  affeetus,  essecutato,  uccisu  in  p<^ 
rea  unei  seatentie. 

*  JUSTITIU,  8.  m.,  vedi  jareatitiu. 

*  JUSTU,-a,  adj.,  justus,  dreptn,  eci- 
tabile,  covenitu,  aptu,  adecatu,  esaacta, 
precisu,  proportionatu :  omu  justu,  car* 
nn  Tettema  pre  altulu  sau  care  jadeea 
bene,  cu  essactitate;  eausa  justa,  mama 
justa,  fundata. 

*  JUVENILE,  adj.,  JnvenlliB*  ăejune 
teneru,  de  etate  tenera. 

JUVENILITATE,  s.  f.  JoveallltM  , 
calitate  de  juvenUe. 

*JUVENTUTE,3.  f.,Jav«iitni,  radi 
jmteUa  si  junime. 


=y  Google 


K. 


E,  a  unasprediecea  litiera  in  alfabe- 
tul!] rotnanu,  care  inse  a  devenitu  cu 
totulu  superflua,  tiendu  co  pre  totu  in- 
dine  se  supplenesce  prin  c.  In  limb'a 


DOstra  figurâdia  numai  in  Torbele  străi- 
ne, si  iD  specie  in  nominele  proprie  spre 
a  le  pastrâfusionomi'a,  precumn :  Klâpf- 
stoch,  Kington,  Shakespeare,  £kier. 


L. 


L,  a  doneepredîecea  littera  in  alfobe- 
tnlu  romana,  numita  limlale,  dupo  or- 
ganulu  ca  care  se  pronunţia,  trece  prin 
diverse  nuaDtie  in  gur'a  Românului. 
I.  are  sonnlu  seu  genuinu  :  1.  Ia  începu- 
tuin  vorbeloru,  precumu  in  :  lacu,  larga, 
locu,  lucru,  lumina,  legu,  lemnu,linia. 
linge;  etc.;  2.  in  mediloca  inantea  con- 
eonantiloni,  precumu  in :  aUnt.  ealdu, 
mulgu,  vulpe,  ulmu,  callu.  caile,  valU. 
molie,  folle,pelle,  satullu.  ăestiUlu,  copil- 
lu,  etc.;  3.  dupo  consonantile  f,  b,  p,  r, 
precumu  in  :  flore,  floccu,  sufflare,  blan- 
du,  place,  plumhu,  umblare,  urUo'e,  etc. 
n.  se  immâilia  sau  se  suppreme  :  1.  in 
medilocu  intre  ddue  vocali  d'lntre  cari 
nrmatdria  e  i,  precumu  in-:  filia,  filiu, 


fim,  filie,  fSha,  paUu,  molttti  imilwre, 
taliare,  teliu,  mălin,  etc.;  2,  assemin« 
si  caodu  l  e  dnplicatu,  d^  urmMia  t, 
precumu  in  :  molii,  f^,  căUi,  edMi, 
vcMi,  pelli,  copan,  satuUi,  cattiU.  vittUi. 
miseUi,  aUiu,  pulliu,  gaUina,  etti,  oellt, 
aedli,  etc.;  S.  in  syllab'a  elia,  termina- 
tione  feminina,  precamu  in  :  pore«Ba, 
eaieUa.  eordla,  vergella,  noueBa,  mat' 
gella,  tnaâseUa,  sfeUa,  stila,  amndta; 
ronăinella,  eUa,  cella,  acâlpi,  «to.;  4.  la 
inceputulu  urmattfrieloru  inoo  se  im- 
mâlliasau  se  snppreme,  d'in  caus'avo- 
calei  i  shu  e  assimilatu  cu  t,  iţi«-cami] 
in  ie  :  Unu,  lieiîi,  lieie,  Unia,  Haiare, 
Iepure,  liuaioru,  oiîttiwe.  leau,  leai,  Uă, 
lee,  (ieau,  ieai,  iea,  iee),  si  in  miUe,  pria 


V 


iCoogle 


LAB. 


m 


una  speoia  de  reactione  a  plnrarinlui 
miUi;  5.  dapo  consonantile  câg,  pre- 
entnii  in :  dam,  damare,  daue,  oelu, 
veelu,  muadu,  trtmolu,  pednctu,  getm»- 
du,  reiumclu,  .wanundu,  tmotu,  pan- 
da, weola,  euredu,  glcu^,  glande,  glc- 
mu,  un^a,  ânglu,  eingla,  ingltiire,  aag- 
^iiiire,  jţmgl«re,  veglare,  etic:  Inoasnln 
acesta-^,  in  Daci'a  Traiana  se  scrie  Bi 
dmru,  ot/m,  ttfechia,  ghioci»,  ghkmăe, 
HfijAia,  vegkiare,  ete.;  (to  in  Daci'a  Ân- 
reliana  :  diaru,  odiu,  uradia,  gJiaeia, 
imgiia,  ete.  III.  ae  aude  oa  r,  intre  dâue 
vocali,  precnmu  in :  jxiZu,  soZe,  soU,  p^ 
fiitt,  adu,  ă«ien,  voUtv,  sc^utu,  gtda, 
gdik,  oHjrdw,  tH'^a,  sctkla,  accmâ^ia, 
apenâvla,  veniula,  eeedare,  ptdiee,  fe- 
Ue  e,petiolu,  urcioUt,  fetioUt,  viâîa,  &t4- 
leie,  imIw,  ete.  In  castilu  acestn-a  se 
■sche  de  ordinariu  cu  r,  precumu :  păru, 
sare,86reip€ru,  firu,  doreee,  vorere,sa~ 
rutu,  gura,  gent,  mora,  seara,  viora,  bu- 
rde,  meru,  ete. 

1.  LA,  prep.  «d,  apad,  pr«te»  Juxta, 
eirea,  «trelter,  se  pane  ou  acGUsativalu, 
si  indica :  1.  starea  aprâpe  de  unu  lu- 
ern  saq  persona,  starea  in  unu  loca 
aedeterminatn  ou  precisionn  :  la  mene, 
lateue,  la  sene,  la  noi,  la  voi,  la  dU, 
la  eUe,  la  paretUi,  la  scola,  la  haserica, 
la  theairu,  la  peramMare,  la  venaiu, 
la  cdUessu,  la  eatnpu  ,  la  tkrva,  la  mSÂ- 
Ua,  ia  prmăiu,  la  e«na ;  2.  direetionea 
Bpie  una  loou,  luam  sau  p»8ona  :  mer- 
gemu  la  Borna,  veniţi  la  noi,  dua^i-^K 
la  lucru,  proeedeti  la  visite ;  3.  inoBl«i' 
tulu  tempului  :  la  einâ  ore  pleeămu ; 
noi  eţnâmu  la  noue;  la  meditdu  nopţii 
inco  smeanm^  la  primavera  vomu  ard; 
la  annulu  nou  ne  vomu  vede;  4.  espreme 
dativalu  :  daU  apa  la  boi  si  /Snu  la 
eaHi;  neutine  »u  pe4e  aervi  iotu  de  una 
Aata  la  dom  domni;  3.  indica  namerulu 
^ppr9Bsi|siatiTu:IajNi^MtUide^fMent, , 
nstle  se  pare  a  fi  ellipse,  in  loQa  de  : 
câ  la,  san  comu  Ia;  6.  ^re  a  espreme 
ablativulu  se  compane  m  de  :  de  la 
mene  p^no  la  tene  e  e<UUa  totu  (oiâde 
Itmgaeasi  de,  la  tene  peno  la  mene; 
-  7:  ^Tfl  a  espreme  ^4)ropiarqa  in  unu 
modu  ^  mai  puoinu  debermîaabi  se 
wmpiHM  ea  pr$  .-  maitreixtipre  la  noi; 


veniţi  preia  dnei  6re;  nu  Iu  vedemu 
pre  laseola;  8.  prepositionea  la  formMia 
mnlti  idiotismi  in  limb'a  romana  :  omu 
mare  la  saiura  si  bonu  la  betitwa;  mu- 
liere  cUha  la  fada  si  nigra  la  anima, 
lunga  la  piru  si  soarta  la  mente,  eUu  e 
coptu  la  mente  si  dulce  la  vorbe;  An- 
tonia manca  la  pane  sib^ela  vinu. 

2  LA,  scurtata  d'iu  dla,  lllaj  articlu 
feminina ,  redussu  la  a ;  mtdiere-la, 
muUere-a,  mtdterea;  vedi  db*. 

3.  LA,  scortatu  d'in.^,  IIUm»  pro- 
nume pers.  m  einţf.  accusativu,  reduBsu 
la  ua  candu  sta  la  inceputuln  fnmi :  na 
connoseu,  ua  inv^iu;  si  la  a,  candu 
urm^dia  dapo  unu  verba  torminatu  in 
u,  precumu :  connoscu^a,  invetin-a;  Tpdi 
eilu. 

LABA,  s.  f.,  bestia  ^i,  petioru  sau 
branoa  de  bestia.  (Confere  gr.  Xot^^,  ca 
instrumenta  de  prensione.  Vedi  Ic^. 
in  GloBsariu). 

«  LABABE,T.,  Iiib«re,a  fi  in  pnnctu 
de  a  cada,  a  ammenitiă  ruina;  a  fi  f<irte 
debile. 

LÂ  BABTIABE,  T.,  luare,  renlttereţ 
UH^eseere,  se  dice  despre  persone  alin 
caroru  ambletn  si  Testimtmte  nemăsu- 
rate pre  oorpa  si  rea  puse,  le  arr^ta  ca 
mollatice,  nepesatârie  sau  si  morbide. 

LABABTIATU,-a,  adj.  parL,lM«t, 
vestimentu  laÎKiHiatu;  styla  labartiatu, 
fora  legătura,  fora  concisione. 

LABASTIATURA,  s.  f.,  res  Iau, 
reMlsta,  lucru  labartiatn,  persona  la- 
bartiata. 

*  LABAAn,s.  m.,Ubarun,  flammura 
militaria  precare  imperatoriulu  Constan- 
tinu  a  pusu  crucea  si  monogramm'a  J. 
G.  cu  care  a  inviosu  pre  adversari. 

*  LABE,  s.  f.',  labei,  (de  Ia  UbI,  că- 
dere), cădere,  derimare,  darimatura,ruina, 
nemicire,  perire,  peste,  pe8tileatia,con- 
tagione,  macula,  sorde,  opprobriu,  des- 
onore. 

*  LABECULA ,  b.  f.,  labeoiil%  demi- 
nntÎTU  d'in  lab*)  mica  macula,  mîcu  de- 
fectu. 

*  LABEFACERE,  labefeei,  labefaetu, 
T.,  laberaeere,  a  face  se  cada,  a  pune  in 
stare  de  cădere;  a  face  se  vacille,  a  de- 
bilita, a  perde,  ete. 


=y  Google. 


m 


U6. 


*  LÂBEFACTABE,  t.,  labefMttn, 
fonoa  intenein  d'in  îeAefixeere. 

*  LABEFACTATIONE,  b.  f.,  Ubaflw- 
tkUo,  actione  de  labefactare. 

*  LABELLU,  pl.-e.  l«fte1lDm,  deminu- 
tiTO  d'in  lahru.  vedi  ei  UAitt. 

«LABERE,  lapsi  si  lapsei,  lapsu.  t., 
Ubi,  a  Inaiei,  a  cad4,  a  perf ,  a  se  perde, 
a  8fl  Btraooră  pre  nesentite. 

*  LABIA,  B.  î.,  Ublnm,  vedi  labm. 

*  LÂBIALE,  adj.,  (UbUlIfi),  ătihAiu: 
miert  tabmU,  cvi  eepronimtia  prio  l<Aîe 
nu  fe«KÎt«.  precBma  sn  :  6,  p,  f',  «. «.;  o/"- 
fsrte  lahiaîi,  cari  s«  facn  cn  gor'a  san  in 
fleri«rn^  inse  fora  a  numerÂ  banni. 

«  LABIATU.-a,  adj.  (Ubtatng),  «are 
ue  fbnna  de  IcAie  sau  Autlte .-  pIonAi  Za- 
Moto.  fiare  labiata;  subst.  una  Itânata; 
familfa  laiiatehru. 

*'LABn)n,-a,  adj.,labtdnB,  lunicosn, 
pre  nnde  nsiom  poţi  allunică;  care  sta  se 
cada;  vedi  labere. 

*  LABILE,  adj.,  labllls,  eontr.  sfahile, 
care  cade  nsiom :  poeUidHe  stabile  si  po- 
siiione  îahih. 

*  I/ABINAi  9.  f.,1ablna,c&ditora.res- 
toniatnra,  (confere  lavirM.  vedi  lahere). 

*  LABIOSTT,-(i,  adj.jUbloHUfltCsreaTe 
labie  mari. 

*  LABin,  pl.-te,  Ublnm,  Ubrnm  (de 
la  Icnbere),  marginea  esteriore  a  gurei, 
bndia, 

*  LABLABU,  B.  m.,  (IsbUb  ntiraHa), 
pianta  dMn  claesea  peripetalel»ru,  nu- 
mita si  fa?eola  turoesoa. 

*  LABORANTE,  adj.s.,UboniM,ln- 
eratorin;  in  farmacia  :  cella  ce  Incra  in 
laboratorva  san  is  asii  nurait'a  tfitlwa. 

*  LĂBORABE,  Y.,  l>b«nTe,  a  lucrÂ; 
a  88Beetrt&  incruri  gielle;  a  Inci^on  ma- 
nile, cti  mentes;  a  se  fatîgă. 

"  LABOBATIOKE,  s.  f.,  Iab«ntl«, 
sctione  de  ItAorare.  lucrare. 

*  LABORATORIO,-ftîr«i,  adj.  fl.,U- 
borâoa,  (compara  si  ît.  lahiTat»»)  si  U* 
b«r«t*rln;  fr.  Isbovreur,  st  laboratolre), 
care  It^ora,  \.  personale  :  â'in  sudarea 
laboratorHoru  traimu  toţi;  2.  reale,  labo- 
ratoriu.  pl.-â,  loco  unde  se  labora,  si  iu 
specie  locu  unde  chimicii  si  aUi  arteGoi 
ben  «parationile  loru :  lahoraioriu  «%• 
mtcu,  fiorcare  fca-maeia  tun  laboraton»ln 


UC. 

sem  ^lu  petreef  tUtt'a  n  iMpfea  tu 
laboratoriM. 

*  LABOBB,  s.  f..  lfib*r,  Inoni,  mai 
T«rtosa  Incm  difflcile;  ftttga. 

*  LAB0BI09U,-a,  adj.,  lahtrfvsBs, 
plenu  de  labâie  :  om»  ItAoriosu,  inStia 
lahorif^a. 

*  LABRACE,  8.  m.,  (libraz),  speri» 
de  psBce  marinn,  care  se  dine  si  lî^ncs 
de  mare,  si  se  erede  a  fi  acelh-asi  care 
la  Pliniu  se  mimesce  labros  (Xdc^poc, 
proprie  mancatiosn). 

«  LABBOSn,-a,  adj.,  Iibrosai,  vedi 

Jo&MStt. 

*  LABRU,  pl.-«,  labnin,  labiB,  bn- 
dia; —  Tasu  san  catinu  de  marmore  ce 
serrîâ  in  therme  si  in  temple  la  antici. 

*  LABTRINTHU  sau  îo&urinAi.  la- 
InriniM,  S.  m.,  labyrtntbng  (Xa(p6piv9oc), 
in  anticitate,  edifioin  compnsn  d'in  nar« 
nnmom  de  camere,  salle,  gallerfe,  dis- 
puse asii  în  cfttu  cei  ce  intrau  Intr'eB- 
snln,  numai  cn  mare  dif6on1tate  potean 
essf  afora :  ^obyfv^i}wA^  Sm  Egyptu, 
labijrinthttht  lui  Deăaiu  cPin  Creta,  U- 
l^frinthidu  ^in  Lemnu ;  la  moderni  : 
a)  in  orticultnra.  pădure  cu  carrarî,  prin 
cari  facile  te  poţi  mtecf:  h)  fig.  confD- 
sione,incnrcatnra,eomplicationedeBSIa- 
ceri  forte  mare  ;  me  o^  in  mea-e  lahy~ 
rmfku:  advocaţii  Vau  amincorfu  tn  umt . 
Xabyrinfhu  de, nnde  a  nevolta  va  mai 
pote  seapâ;  c)in  anatomia :  l<Ayrinthm= 
caritatea  interiore  a  nreohiei,  compusa 
d'in  mai  multe  eanali  ce  mei^  in  dtre- . 
ctioni  diyerse. 

*  LACCA.  B.  f.;  rodi  Iuccn. 

«  LAGGATU,  8.  m.,  (fr.  lueate),  sun 
IHTodussa  prin  combinationea  acidnlui 
îaeeieu  cn  una  base. 

*  LACGTJ  8i  laeca,  s.,  (it.  Imos.  isp. 
Im»,  tr.  Uqno),  in  sensulii  strictn :  sub- 
stantia  compusa  d'in  solntionea  unorn 
resine,  precumn  e  copalulu,  ambr'a,  as- 
faltulu,  in  oliu  aeratn,  ammestecatn  cn 
oMu  de  tarebintina;  si  serre  a  nnge  di- 
verse obiecte,  precumu:  ferm,  Iminti,  pa- 
piru,  spre  a  le  intari  in  eontr'a  inflnentiei 
aemlui  si  a  apei;Iac0H2«  de  Oktn'a  e  unn 
suocn  resinosu  care  esse  d'in  arborele 
nitmitnciolionu(aagT«(ihlii«a8lB),seam- 
mesteoa  ca  olia  ce  our^  dfn  arbonţ» 


=y  Google 


LAC; 

nnmitu T«riil«U  noittxan}laecttîu de  Jii' 
jiont'asescurgeâ'iiisuin&cQluverniciosa 
(rkm  rarnlx),  si  ee  amtnesteca  cu  oliu 
de  blfpioiilâ  tom«iit«Ba;  laccu  e  si  unn 
lutn  alaminosu  ce  are  auccn  coloratoriu 
OD  care  ee  serrescu  pictorii ;  laccu  de 
Venetfa,  de  Florenti'a.  Colorea  laccnrî- 
IfflTu  inco  e  diversa.  Laccu  e  şi  nnmele 
unei  plante,  chelrantbns  del,  d'in  famili'a 
crnoeferelorn,  cu  paatari  lungi  liniali ; 
laccolu  commnne  san  laccuin  auria, 
eheir«tithii8  cheiri;  lacculu  tnfoBU  ori 
tneru&tu,  ei  laccuin  lungu,  se  ţinu  totu 
de  nna  familia. — Laccu  io  Itfdi'a  e  una 
aomma  de  100,000  rupie. 

«LAC£RABILE,  adj.,  UeenibillB, 
ce  Be  pate  laeerd. 

*{LAG£BA'RE,  v.,  laoercre,  a  sfascii, 
a  mpe,  a  apantecÂ  :  a  lacerâ  ttna 
charteta,  unu  scriptu. 

"  LAGERATIONE,  3.  f-,  iMerttlo, 
actione  de  lacerare. 

*LACERATOBIU,-/oria,adj.8.,l«!e- 
rator,  care  lacera. 

*  LAOERATU.-a,  adj.  part.,  iMe»- 
tns,  s&eciatu,  mptn,  spantecatn. 

tt  LAC£BE,  T.,  lacere,  a  attrage,  a 
attiti&,  a  aminagf.  Radecin'a  compuae- 
loru :  cSificere,  aîledare,  illeeere,  illwtare, 
ddeeere,  ddeeUare.  Confere  bî  laeessere 
si  lacinia. 

*  LACEBNA,  a.  f.,  Uflerna,  mantelln 
de  ploaia  la  vectui  Romani. 

*  LACEBNATU,-»,  adj.,  iMernatos, 
vestitn  sau  coperitn  cu  laeertta. 

*  LACERNULA,  s.  f.,  lacenola,  de- 
mhtntiTu  d'in  laeerna. 

LACBBOLA,  s.  f.,  (it.  Ueerftll),  spe- 
cia de  scornsiu  connoscutu  ca  artielu  de 
cotomercin. 

«  LACEBTA,  s.  f.,  iMerta,  speciade 
reptile,  serpilla,  gnsteru. 

*  LACERTU,  3.  m.,  Ucertai,  partea 
snperiore  a  braeiulai  de  la  nmern  peno 
laootn. 

*  LACERU,-a,  adj. ,  Uaer ,  niptu  : 
veaHmetUe  laeere,  cereHori»  lacent. 

*  LAGESSERE,  v.,  UeegHere,  a  in- 
territ&,  a  provoca;  a  attaci,  a  vettemi. 

*  LA0BS8ITU,-a,  adj.  part:,  iMes* 
iltiB,  isterritatu,  provocaţii;  attaoatu, 
vettematn. 

*  LACINTA,  s.  f-,  lacliUf  pulpana 


sau  ptilla  de  vestimentn;  fascia  sac  litt- 
ta  ce  se  pune  pre  marginea  nnni  vesti- 
mentu;  fascia,  p^ticu,  bnccata  de  ma- 
teria tessuta;  vestimentu. 

*  LACINIATU,-a,  adj.,  (Uelnlatni, 
fr.  laclDl4),jniptii,  sfaaciatn;  adomata 
san  provedutu  cu  lacinie  :  fr^ndie  Iad' 
niaie,  crestate  pre  margini,  presentandu 
6re-cumn  lacinie.  - 

*  LACîNIFOLin,-o,  adj.,  (fr.  Uelal- 
folii),  cu  foliele  laciniate. 

*  LACmiFORME  si  laeinifonim,-a, 
adj.,  (fr.  iMlnlforme),  in  forma  d^e  la- 
cinia. 

«LAGINIOSTI,-a,  adj.,  Ueinl«ni*, 
plenu  de  lacinie. 

LACI08U,-a.  adj.,  (cu  c  suptire  sine- 
ratn,  latiosu),  cu  peru  Inngu  si  cretin 
asi&  iucfttn  form^dia  ftnnelle  ca  alle  Ia- 
dului. 

LAGIIT,  3.  m.,  (cu  c  snptire  siueratn 
îatiu),  laqueBg}  ochin  de  acia,  de  fune, 
de  ferm,  etc,  ce  serve  a  prende  ceva  : 
fae^  ladu  la  amenâiue  capetele  funii; 
a  dă  in  laciu;  (f  prende  in  laciu;  a  pune 
laduîu  de  gi^u;  proT.  a  se  dă  in  laciu. 
Bau  :  a  se  dă,  ca  cior'a,  \n  ladu;  fig. 
mulierea  vre  se  Iu  prendta  in  Iadele 
selle;  —  cu  plur.  in  i,  laeii,  in  locu  de 
Iade  se  applica  la  spatedie  sau  scandn- 
relle  ee  se  punn  pre  căpriorii  invelitorei. 

LACiniRE,-e«ON,  v.,  allncmare,  a 
prende  in  ladtt,  a  leg&  cu  ladu. 

*  LACONTCU,-o,  adj.,l8eoiiI«H«,  (fr. 
UeoBlqoe),  proprie :  rolatîvu  la  Lacom; 
de  aci :  scurtu,  conoisu  si  6resî-cuma 
indesatu,  cumn  vorbieau  LaconH  :  st^ht 
laconicu,  respunsu  laeoniw,  discursu 
laconieu. 

*  LAOONISMU,  8.  m.,  (fi-.  Ueomis-  . 
me),  eapreasione  sau  frase  concisa  si 
ponderesa,  ca  a  Laconilorn :  îacmistmdu 
unui  respttusu. 

LACRA,  s.  f.,  area,  aronla,  lada  on- 
tefa,  flcatula,  cofferu;  (pre  a  locrrea  se 
aude  si  racla,  care  se  pare  una  transpo- 
sitione  d'in  ardă,  armia.) 

LACRIMA,  9.  f ,  lacrima,  picătura  de 
umfire  licida  care  esse  d'in  ochin  ixiţo 
una  impreERione  vina  piiyaica  sau  mo- 
rale :  0j|u  a  st^eritu  dureri  mari  fora 
a  veraâ  maearu  una  l  aerima;  cu  laeri- 
miieinotia  arogase  ht terii; acta vedua 


,)ogle 


124 


LAC. 


twsâ  torrenti  âe  laorime  pentru  perde- 
rea  aoauiui  seu;  intOrcerea  hti  nCa  faeviu 
se  versu  lacrme  âe  buccuria;  prunculu 
inlaerimemspmadupomamma  sea;  au- 
ăatu  cu  îaerime  mân'a  tata  seu;  Jacri- 
meîe  curgeau  (ftn  ochii  ei;  a  venitu  eu 
faci'a  scăldata  in  lacrime;  aceXtu  kypo- 
critu  v»sâ  lacrime  de  crocodili,  plân- 
gea intr'adensu  pentru  ca  se  ingeUe; 
lacrima  de  vitru,  sau  lacrima  hatavica 
picătura  de  vitru  tomata  in  forma  de  la- 
crima; locnm'a  cerului,  nna  planta  (idl* 

«LAGBIMABILE,adj.,  Ucrinabllls, 
demnu  de  lacrime,  de  pl&nsu;  misero 
care  te  face  se  verşi  lacrime. 

♦  LACBIMABUNDU,-a,  adj.,  laerl- 
BiKbaDdiiBt  care  ver&a  mnlte  lacrime. 

•LACEIMALE,  adj.,  (fr.  laorjiii«I),re- 
lativn  la  lacrime  :  saccu  lacrimale,  con- 
Atetu  lacrimale,  punctelacrimali,  glan- 
duia  lacrimale,  tanâre  lacrimale,  Hitu- 
lalammtde. 

LACRIMAEG,-«dtu,  T.,  Iserlnare,  a 
verşi  lacrime,  a  dă  d'in  sene  lacrime: 
de  ce  ti  laerimedia  oehitilu  stangu  ? 

LAGBDUTIONE,  s.  f.,  lurlnstlo, 
actîooe  de  lacrimaire. 

LACRIMATORIU,-/oHo,  adj.  s.,  I«- 
orlHuiB,  care  laerimedia:  ochiu  laeri- 
matoriu;  subst.  lacrimatoriu,  pl.-e,  laorl- 
natorlw.vasu  de  lutu  san  de  vitmde- 
pnsu  in  partea  cea  mai  m^e  a  sicrielaru 
de  morţi,  care  dupo  tota  apperentia  se 
implea  cu  olie  odorifere,  ai  se  verşi  pre 
rogii  inainte  de  a  Iu  apprende. 

LACRIMIORA,  s.  f.,lMrinata,  demi- 
Dutivu  d'in  lacrima:  copUlulu  allergă 
la  mamma  sea  cu  lacrimîorele  in  ochi- 
siori;  oume  de  planta,  snb  care  in  Tran- 
silvania ae  inteUege  eonTalUrla,  6ro  in 
Moldaviamajathenscn,  dnpo  dr.Oehacu, 
care  na  numesce  lacrimitta. 

LACBiHOSU,-a,adj.,lMrlm«gnH,pIe- 
nn  de  lacrime:  cuochiilaerimosi s'ain- 
torm  scolaritdu  de  la  scala. 

LACTANin.-a,  adj.,  laotueiis^deZode 
sau  lapte :  colâre  la^nia,  porf^Ut  lac- 
taniu. 

l  LAOTARE  sau  h^are,  v.,  UeUre, 
1.  a  %\6  lapte,  a  fi  cu  lapte;  2.  a  di  lapte, 
a  di  se  sugă  lapte ;  mamm'a  ensasi 


la<ia  copSltdu;  3.  a  suge  lapte:  doui 
amndli  lapta  una  singura  oue. 

2  LACTASE  si  lactariura,  adj.,  UeU- 
rit,  st  UctarlBB,  de  lapte  sau  cu  lapte  : 
vaccile  lactarie  au  si  dau  lapte. 

LACTARESS  A,  It4C^ar{a,  lactariu,vkc,^ 
vedi  laptaressa,  laptaria,  laptairiu,  ete. 

LACTATIONE,  sau  laptatiom,  %.  î., 
laotatio,  actione  de  lactare. 

LACTATUaauZapiaiM.-a,  l.  part., 
copillu  ladatu;  2.  sup.  si  subst.  tempnlu 
de  laetatu :  ladattdu  coptUihru;  3.  s.  m. 
concr.,  laetatu,  (fr.  laetate),  nume  gene- 
ricu  de  sari  compuse  d'in  acidu  lacOat 
cu  una  base. 

LACTE,  s.  m-,  Im,  Uctfij  vedi 
lapte. 

LACTESCENTE,  adj.  part-,  liote- 
acfin»,d'mlacte8cere,c&iela€tesce:plaute 
lactescenti. 

LACTESCENTU,  s.  f.,  (fr.  l»eteBe«ii- 
ee),  calitate  dclactescente : ladescenti^a 
planteloru. 

LACTESCERE,  v.,  lacteseen,  a  de- 
veni Iade,  san  lapte;  a  ivâ  lapte. 

LACTED,-a,  adj.,  vedi  lactiu. 

LACTI,  B.  m.  pi.,  vedi  lapti. 

LACTICOLORD,-a,  adj.,  iMtIwUr, 
care  are  colore  de  lacte  sau  lapte. 

*LACTICU,-a,  adj.,  (fr.  Uctique),  de 
lacte  sau  lapte  :  aeidu  lacticu. 

*  LACTII'EBU,-o,  adj.,  laotlfer,  care 
da  sau  duce  lacte  sau  lapte. 

LACTiriC0,-a,  adj.,  (fr.  iMtlflqie) 
care  face  lacte  sau  lapte  :  alimente  lue- 
tice. 

LACTIFLOBn,-a,  adj.,(fr.  UetlOtre), 
care  are  flori  albe  ca  Iadele  sau  laptele  : 
plante  ladiflore. 

LACTIPORMTI,-a,adj.,(fr.  lMtir*r- 
ne),  care  are  apparentta  de  laete. 

LAGTIGENn,-a,  adj.,(fr.  iMtlg^M), 
care  genera  sau  produce  laete  sau  lapte. 

LAOTILAGINE,s.f.,UctUar«,  planta 
cu  lacte  san  lapte,  care  se  dice  si  ehame- 
dap}Me:^tiiMnmă  aph  n  e . 

LACTINA,  8.  f.,  vedi  ladinu. 

LACTINIU,-»,  adj.,  Uf tlneas,  ca  lac- 
tele  sau  laptele,  albu. 

LACTINn,-a,adj.  s.,  (lutlima,  fr.  1m- 
tiae),  de  lacte  sau  lapte;— s.  f.,  kutma, 
sacliarn  de  lapte. 


=y  Google 


LAb^ 

LA.GTIOLINA,  9.  f.,  (fr.ţleot«olliie; 
vedi  lacHolu),  Iade  sau  lapte  incetu 
scnrsti  de  apa  prin  actionea  focalui. 

LACTIOLU.-o,  adj.,  UuttotluB,  ca  lac- 
tde  de  alba. 

LACTIPENNU,-o',  adj.,  (fr.  Itetipen- 
m),  oare  are  pennele  albe  ca  lacteîe. 

LAGTIBE,  V.,  lactere,  a  suge,  a  fi 
sngariu;  a  av4  lapte  sau  altu  succn  lap- 
tosn.     

LACl'lU  si^c^eu,-ci,adj.,liiet«n8,de 
.Iade  sau  lapte,  albu  ca  laptele  :  callf-a 
laetea;  numita  si  etdlea  lui  Trajanu  nu 
este  de  căiu  una  nebulosa, 

LAGTOSE,  9.  f.,  lactor,  specia  de 
planta  laetosa  sau  laptosa. 

LAOTOSU,  lactuca,  etc.,  redi  laptosu 
lăptuca. 

LAGU,  9.  m.,  iMniii  cantitate  mare  de 
apa  Închisa  prin  arginî  artificiali  sau 
prin  pOBitionea  sea  topografica  intre 
colline  sau  munţi,  balta,  palnde. 

LACUNA,  s.  f.,  Ueniia,  affundatura 
in  forma  de  albia,  Bcaratura,  spărtura, 
gropa;  locu  desertu,  neimplatu  cu  ceya : 
iatori'a  ftostra  este  plena  de  lacune,  a- 
deco  i  lipsescu  documentele  cari  ni  am 
pot^  d&  connoscentie  despre  intempla- 
rile  cotaroni  epoehe;  in  acestu  ăocu- 
mentu  sunt  lamne; — in  anatomia:  la- 
cuna, cavitate  unde  ae  aduna  mnco- 
sitati,  muci,  scuipatu. 

LAGUNOSU,-o,  adj.,  UeanosiiB,  plenu 
de  lacune. 

LACUSTBD,-o,  adj.,  {&.  lacustre), 
de  lacu,  care  se  nasce,  cresce,  rine  in 
Uusu  :  liante  lacustre,  pesci  lacustri. 
Compara  palustru. 

LADA,  s.  f.,  arca,  ciBta,  arca,  cassa, 
in  care  se  punu  si  se  pastredia  vesti- 
mente,  baimi  etc; — pre  imde  esaiatu  cu 
acellu-asi  intelleasu  si  coventele  :  lacra 
wn  rada  si  tromt,  elle  dîfferu  prin  e- 
leganti'a  formei :  tronulu  si  iMr'a  an 
mai  pueina  elegantiadec&tafaâ'a.  Vedî 
lada  in  Glossariu,  cu  derivatele  selle. 

LADANU,  s.  m.,  ladanan,  specia  de 
plaota  d'ln  famili'a  cistinieloru  (de  la 
•latHs),  classna  a  treisprediecea,  prim'tf 
ordine  a  lui  Linneu;  productulu  acestui 
arbustu  este  asia  uumit'a  resina  de  la- 
danu  sau  gumtna  ladanu. 


LâH. 


12$ 


*  LAGANU,  s.  f.,  l«(r»mi«,  (Xa-javcv), 
specia  de  placenta. 

*LAGKNA,  s.f.,  UKeBa,Ta9ucnguttulu 
strimţi),  carafa. 

«  LAOOIDE,  s.  f.,  UgalB,  (XataU), 
9pecia  de  passere. 

*  LAGOPHTHALMIA,  sau  lagofta^ 
mia,  a.  f.,  Uţophthalmla,  morbu  prin 
care  genele  nu  se  potu  inctaide,  asia  in 
cătu  ochiulu  remâne  descoperîtn  ca  la 
Iepuri. 

•  1 AGOPHTH  ALMU  sau  îagofiaîmu,- 
a,  adj.  s.,  lfiKOpbt)ialmnB,(Xa-j'tii<pd«X{i/S; 
d'in  Xa^iiiţ  =  Iepure,  91  6îp*aXp.4c  ^ 
ochiu)  care  sufere  de  lagopkthalmia. 

*  LAGUKA,  s.f.,  1.  vedi%eno; 
2.  vedi  lacuna. 

*  LAOTJNCDLA,  s.  f.,  laranccU,  de- 
minutivu  d'in  lagena,  carafiora. 

*  1  LAMA,  3.  f.,  lama,  lacuna,  gaura, 
gropa,  etc. 

*  2  LAMA,  s.  f.,  (isp.  lama,  eamelas 
ţriana),  animale  cadrupederumegatoriu, 
care  s4mena  cu  camelulu,  inse  e  mai 
micu  si  fora  gibba :  patrCa  primitiva 
a  lamei  este  Americ^a. 

3  LAMA,  s.  m.,  archiereu  in  religio- 
nea  buddhistîea,  în  imperiolnTibetanu, 
la  Mongoli,  Ia  Calmuci  si  in  parte  Ia 
locuitorii  d'in  imperîulu  Chinei :  Lama 
supremase  numesce Dalai-Lama,  si  este 
consideratu  ea  inearniUionea  uneidivi- 
nUaii;dupo  vechi'adoctrinabuddhistiea 
se  eeru  se  fia  16  De^v-Lama  inoamoft, 
immortali  si  infu^Mnli;  ero  Ohinesii  i  au 
iaanidtitu  peno  la  cinci  cente, 

*  LAHBEBE  si 

*  LAMBIBE,  V.,  lanbere,  a  Mvge,  a 
sorbi  eu  limb'a;  vedi  si  lampire. 

*  LAMBITABE,  v.,  lambitare,  itera- 
tiru  de  la  latnbire,  cu  intelleesulu  de  : 
a  Iambi  contimm,  a  totn  Iambi. 

*  LAMBITU,-a;  1.  part.,  vase  lam- 
bite  de  eatusie;  2.  sup.  si  sabst.  ahrtr.' 
lambitulu  catusieloru. 

*  LAMELLA,  3.  f.,  lanella,  deminu- 
tivn  d'in  lamina. 

«  LAMENTABILE,  adj.,  laaieHUbl- 
lls,  care  merita  se  fia  lamentatu,  oare 
este  de  raieratu :  aorte  lamettioMe;  ^tic 
retu  lamentabile. 

*  LAMENTA.be,  V.,  baiattari»  a  se 


.yGooglc 


196 


LiU. 


Tăieri,  a  plânge  cu  suspine  si  ţipete,  a 
se  boci. 

«  LAMBNTATIONE,  s.  f.,  limMU- 
Ue,  eapressione  a  dorerei  si  a  parerei  de 
ren :  nu  mai  inceta  cu  lamentatwnile, 
ae  raiera  neincetatu;  lamentatwnile  pro- 
fetuJui  Jeremia,  poem'a  compusa,  de 
acallu  profetu  pre  ruinele  Jerusalemului. 

*  LAMENTATU,-a,  adj.  part.,  d'in 
lamentare. 

*  LAHENTU,  pl.-e,  iftoentan,  actu 
de  lamentare,  v&ietu,  tipeto  de  dorere; 
plânsu,  plaonetu. 

*  LAMIA,  B.  f.,  UmU,  Ia  cei  nouţ, 
capu  de  cane,  specia  de  cetu  =  oetns 
platrlSf  (ital.  pesee  eane,  germ.  lUi ,' 
Halflsoh)  :  lami'a  este  de  una  mărime 

.  etiraorâinaria,  rapace  91  vorace;  —  la 
cei  antici : 

«LAUIA,s.  r.,luil%fiei)tiafabuIosa, 
despre  care  se  credeai  co  rapesce  pruncii 
se  i  mance :  lamitle  erau  representate  cu 
capu  de  femina  si  corpu  de  serpe, 

*  LAMINA,  s.  £.,  UmliiR,  tabla,  scân- 
dura, discu,  placa  de  lemnu  sau  de  me- 
talla. 

*  LAMUÎABIU,  adj.,  de  lanina,  re- 
latîTu  la  lamina;  a.  m.  reale,  machina 
compusa  d'in  doue  eylindre  de  aciariu 
priDtre  care  trecu  laminele  de  metallu 
spre  a  le  suptiÂ;  s.  m.  person.,  lamina- 
ritt,  măiestru  care  lucra  lamtne  sau  cu 
lamine. 

*  LAJVUNOSU.-o,  adj.,  Umlnosis, 
plenu  de  lamine,  compusu  d'in  lamine  : 
mineridi  laminose. 

LAMPA,  8.  f.,  Incerna,  Unpaa^  (it. 
Uspnde,  UBip«da,  fr.  Unpe),  vasu  in 
care  se  pnoe  una  materia,  care  ardendu 
da  lumina,  precnmu  :  oliu,  unsori,  spi- 
riiu  d«  vini^  etc :  lampa  de  lutu,  de  me- 
tallu, de  vitru,  de  cristallu;  lampa  por- 
tativa, lampa  de  nopte,  lampa  antica, 
lampa  la  mormente,  lampa  cu  pompa; 
lampa  de  minerarij  Uieori'a  perfecţio- 
nată a  ccmbustioneiadausse  forte  mtdtu 
la  perfectionea  lampeloru. 

LAMFADABIU,  adj.,  Umpadarliis, 
ralatiTu  k  lampa,  si  la  lampc^;  3.  m. 
pers.,  lampadatriu,  la  anticii  Bomaai , 
cellu  ce  portă  una  lampade  iuaintea  per- 
(««lora  iaiemoat^  lampcari»,  care  facă 


tAii.  

sau  vende  lampe;  s.  m.  reale,  lampadti- 
riu,  specia  de  candelabm  pre  care  as 
punea  lamp'a. 

LAMPADE,  s.  f.,  Umpas,  1.  ou  iu- 
tellessulu  formei  lampa;  dero  2.  in  spe- 
ciale :  facla,  fanale. 

*  LAMPADEDROMIA,  b.  f.,  (fr.  Iw- 
pad^dr9Bie,Xa|jLna2TjSpo[jia=all£rgatnra 
ca  lampade),  jocu,  la  antici,  care  coa- 
aistea  in  allergare  pre  diosu  sau  callara 
cu  u  na  lampade,  sau  facla  în  mana :  cAne 
din  lampadistiadjungea  mai  antaiu,  fora 
se  i  se  stingă  lampadea,  oUimea  prt- 
miulu. 

*  LAMPADISTU,  s.  m.,  (fr.  Uapa- 
dlste),  allergatoriu  cu  lampade,  spre  a 
capetă  premiulu  in  cursele  pnbliee  la 
serbatoriele  lampadophorieloru. 

*  LAMPADOPHUBIE,  a.  f.  pU  (fr- 
Iunpadophorle,Xap.;[aSoţpofita, portare  de 
lampade),  serbatore,  la  antici,  in  care  se 
Întreceau  la  allergatu  cu  lampadi  ^preo- 
se  in  mana,  (vedi  si  lampadeăromia). 

*  LAMPADOPHORO,  s.  f.,  (fr.  lnvpa- 
dophorAţ  XaitnaSoipâpoc),  care  paria  lom- 
Pfide,  in  speciale,  la  antici,  cari  port» 
lampadi  in  ceremonie  religîose;  oori  dau 
cu  lampadi,  semnu  de  lupta. 

LAMPARin,  s.  m.,  vedi  lampadariu. 

LAMPI8I0BA,  s.  f.,  Inoeranla,  Un- 
padnla,  1.  deminutiru  ă'inlampa,  in  s«a- 
sulu  propriu;  2.  metiif.  planta  d'in  «las- 
sea  hypopetaleloru,  lychnU  4i«lo%  lui 
Linneu,  connoscuta  pre  a  locorea  sob 
numele  de  opaitia,  care  pote  dispari 
din  limba. 

LAMFISTU,  s.  m.,  vedi  lampariu. 

*  LAMFYRIDE,  s.  f.,  UmpţrU,  (Xoit- 
flupCi;),  insectu  lucitoriu,  de  aci  si  nu- 
mirea popularia  de :  lucurieiu. 

LAMURA,  s.  f.,  qnod  in  Mu»*  r«  «pU- 
mani  «t  parlsBimBin  eat,  fi«8«  ce  esta 
mai  bonu,  mai  curatu,  mai  allessn,  ntţi 
de  frunte  ,  precumu  :  lamur'a  farinei, 
lamur'a  grânului. 

LAMUGIBE,-efiât(,  T.,  parfcare,  eU- 
rlfloare^  pollre,  expollrei  explMare*  4e- 
«lariire,  a  ouretiă,  a  allege  ce  e  reu  si 
a  lassfi  ce  e  bonu,  a  cerne,  a  desface 
unu  ce  de  totu  ce  ae  tine  de  ellu;,  a 
esplică,  a  desluci :  a  lamuri  aundu;  a 
lamuri  idiele,  computele,  (îedi  lamura). 


=y  Google 


UN. 


127 


LAMUBlTOBni,-fo>no,  adj.  a.,  care 
Itanureaee. 

LAMURITn,-a,  adj.  part.,  pirsatus, 
păru,  eUrni,  d'in  lamarire,  cuiatita , 
aUBBsn,  limpedita;  curatn,  limpede,  In- 
mtnatn,  clara. 

LÂNA,  s.  f.,  laaa,  peni  molte  si  degu 
care  oreace  pre  pellea  ouilont  ai  altoni 
aDimali :  lan'a  de  mte  si  are  numirile 
Aipo  adUate :  latta  merina,  lâna  cretia, 
Urna  fina,  Imta  lunga,  lâna  molie,  lâna 
elastica,  etc.  —  Lan'a  broscci,  bj  kbbs 
!•■  >qi«,  care  cresce  pre  de  aanpr'a 
'  apei  pre  unde  nii  are  cwsu  reguLatu. 

LANABE,  adj.,  butaris,  relatiru  la 
lâna,  care  are  lâna:  animale  lanare,  vedi 
ai  lonariu. 

LANABKSA,  a.  f.,  laniflca,  lucrato- 
ria  la  lâna,  si  negotiatoHssa  de  lâna. 

LAXA£IA,  3.  f.,  UoarlS)  laniUotmn, 
1.  collectirn,  tote  mercile  făcute  d'in 
Una;  2.  fabrica,  unde  lan'a  se  spolia, 
uBca,  sau  nnde  ae  lucra;  8.  măiestria  de 
a  Incră  lan'a. 

LANASITIA,  s.  f.,  «rlophornm,  plan- 
ta d'in  clasaea  3,  ordinea  I  a  ayatemei 
Ini  lAnneu. 

IiANA£IU-,a,  adj.,  Isnarlis-a,  rela- 
tim  la  îana :  lucrări  lanarie;  s.  m.  pers. 
lanariu,  care  lucra  saa  vende  lâna. 

LANATO,-a,  adj.,  lanatos,  provedutu 
cu  lâna,  coperitu  ca  lâna. 

*  LANCK,  a.  f.,  lanz,  discu  aduncatn; 
bilance,  de  nnde  ai  numirea  acestui  in- 
Btrumentu,  (redi  bUance). 

LANCEA  BÎ  Maneta,  3./.,  hasta,  laneM, 
(^^TSPli  ^^  Uneia*  fr.  Unce),  arma  com- 
[insa  d'in  unu  lemnu  lungu,  in  allu  cărui 
capetu  e  affipta  unu  ferru  sscutitu.  Ro- 
milDii  Transiirani  aa  laptatu  pentru  li- 
bertatea loru  aprope  numai  ca  lanci'a  : 
rediea,  retrage,  inainta,  pleca  lanci'a; 
in  ferborea  luptei  landele  se  frângea; 
ini^tare  de  lande;  landa  eufiemmura; 
—  prin  metaf.  meteoru  focosu ,  a  carai 
forma  sâmena  cu  lant^a;  doue  instru- 
mente cMnirgice,  d'intre  cari  cu  annlu 
se  facn  operatioui  la  fistulele  lacrimali, 
dro  ca  altulu  se  s^spnnge  capulu  fe- 
tnlui  mortu,  ca  se  pota  msf. 

TiANCIABE,  T.  lanoeare  si  laselare,  a 

BiTimc&  ca  lanci'a,  in  genere  a  arniac&.  ' 


LANGIAKE,  a.  verbale,  arruocare, 
in  t.  s,  verbului. 

LANCIARIU,  a.  m.,  hastatus,  lanela- 
rlns,  omu  care  porta  lancia  si  lupta  cu 
ea  :  landariu  callare,  laneiariu  pedes~ 
iru;  regimentu  de  laneiari;  landariu,  e 
ai  nnmele  unui  cadrillu  de  aaltatu. 

*  LANCIFOLTU,-a,  adj.,  (fr.Un«ll*- 
foUâ)  care  are  folie  landolate. 

*  LANCIFORME  siZa«cv'or»f«,^,adj., 
(fr.  U&cirorme),  care  are  forma  de  landa. 

LANCIOLA  Bl  landora,  lanciaiora. 
a.  f.,  lanolaUt  deminutivu  d'in  landa. 

LANCIOLATU,-a.  adj.,  laneiftUtys, 
annatu  cu  landda;  metaf.  in  forma  de 
lanciora :  foHe  landolate. 

LANCIN  ARE,  T.,  laDelnnre,  a  sfucift 
a  rupe. 

LANCINATIONE,  s.  f-,  Unclnatl», 
actione  de  landnare. 

LANCINATOBIU,-'or«a,adj.s.,  ear* 
landna. 

LANCin,  8.  m.,  (ca  csnptiresinentti, 
lantiu),  eatena,  vedi  eatena. 

LANOIUSiORU,  s.  m.,  deminutiru 
d'in  landu. 

LANQEDIME,  a.  f.,  lanţnor,  starea 
unei  pereone  langide,  lasaitudine  :  m'a 
coprensu  langedime  mare. 

LANOEDIRE,  r.,  laitga«re,  a  fi  in 
stare  de  langidu,  caueata  prin  v«ri'anu 
morbn,  care  incetalo  cu  ineetulu  consume 
poterile  :  suffere  de  pUimoni.  de  aeea-a 
langedesce  asia  tare;  a  fi  debile,  molie, 
a  perde  rigorea  ai  energii;  a  fi  nepoten- 
tiosu,  morbosu :  langedinm,  mi  iraima. 

LANGEDU  ai  langidtt-a,  adj.,  laarat' 
dna,  fatigatu,  debilitatu ,  nepetentioau, 
morboau;  fora  vigore,  fora  energia,  ain- 
mortttu. 

LANOORE,  a.  f.,  lan^ftr,  debilitate 
lipse  de  potire,  de  vigore ,  de  energfe, 
mollitione,  ammortire,  ntrpotentia,  mor- 
bu;  iospeciale  si  forte  desa,  tgpku,  fri- 
guri nerroae,  unu  morbu  forte  pericvlosu, 
mai  alleaau  co  e  si  eontagiosH-  r  langerd 
de  ospilale,  de  cosonne,  ae  prinsori,  de 
paltidi. 

*  LANICIU,-o,  adj.  r.,  lanlelnt.  Uni- 
olim,  de  l&aa;  a.  m.,  lanietii  mu  Ioni- 
da,  Iftna. 

LANIFSBU,-a,  n 


=y  Google 


1^ LAt^ 

*  ItA.NIQEBn,-a,  adj.,  Ualfer  si  U- 
■Iffer,  care  porta  lâna,  lanosn  :  animali 
laniffere. 

*  LANIFICIU,  8.  m.,  UniBclaM,;  In- 
cru  de  Uoa,  măiestria  de  a  lucră  lăn'a. 

«LANIFICU,-a,  adj.  s.,  UbISqhb,  care 
lacra  Una,  cve  spella,  scarmina,  toice, 
tegse  l&na,  etc. 

*  LANIPEDE,  adj.,  lanipes,  care  are 
l&oa  pre  petiore. 

LANITIU,-a.  vedi  Jatiio». 

LANUOINE,  8.  f.,  UDHro.  peri  forte 
siiptiri  sau  fulgi  la  plante,  ce  au  as- 
seminare  cu  lân'a;  primii  peri  de  barba 
la  juni. 

LANUâmOSU,-a,  adj.,  loanginosas. 
plena  sau  coperitu  de  latmgine. 

LAPATU,  a.  m.,  lApaUiiiiB  (Xiimdov) 
specia  de  planta,  macrisin  P 

LAPEDABKsi  lapidare,  v.,  lapidara* 
jMSre,  abllcere,  deyonere,  respaere,  re- 
pvdiare,  abjurare,  abortum  pati;  1.  in 
sensu  originariu ,  a  srruucÂ  cu  U^ide 
sau  p6tra,  a  uccide  ou  petre :  mtUH  mar- 
tyri  au  moritu  lapidaţi;  —  a  coperf  sau 
munf  cu  petre  :  a  lapida  tma  caîle;  — 
2.  oa  mai  desa  inse  in  usulu  pţipnlarin  : 
a  arruno&  de  la  sene,  a  deparU  de  la 
sene  cera  sau  pre  cineva,  a  delassÂ,  a 
repudii,  a.abjurĂ,  a  renegi,  etc.  lala- 
peda  umi  vestimetUu  spre  a  ae  itnbraccă 
CH  oZte^,-  a  lapedâ  armde  si  a  appucd 
fug'a,  a  scote  si  lapedâ  celle  atrieate;  de 
trn  ori  Petru  se  lapedă  de  Chrisitt;  a 
se  lapedâ  de  Satana  si  de  toţi  angehi 
Iwi;  şerpii  lapeăa  in  totu  annulu  pdiile; 
fiiiulu  ingratu  se  lapedâ  de  parentii  de 
ac(,  a  se  lapedd  de  cineva  a  nu  Iu  re- 
connosce,  a  fugi  de  ellu ,  a  Iu  delassă,  a 
Iu  renegă,  etc;  inse  :  alapedâ  unu  eo- 
ptUw .-  a)  a  Iu  espune;  b)  a  abort! :  midie- 
rea  ae^a-a  a  lapedatu  trei  baiati  si 
doue  fete ;  de  unde  absolutu,  a  lapedd 
=  a  abotU. 

LAPEDATU  si  lapidatu,-a,  adj.part.; 
U|i[datii«  t  profeţii  lapidaţi  de  Judam; 
c^ile  inco  nelapidate;  ableotna  i  vesti- 
menie  vechie  si  lapedate;  omtt  lapedatu 
de  Dotnnedaeu :  a)  fora  Oomnedieu,  im- 
piu;  b)  sceleratu,  urritu  da  Domnedieu  ; 
asii  si :  omu  U^edatu  de  toţi,  misellu 
de  care  toţi  fugu,  despretiatu. 


tAR 

LAPEDATUBA  si  îopidatura,  s.  f., 
Up[datIo,  depoBitlo,  abjeetU,  ab*rtat, 
Bflntlna,  sordei;  resultatu  allu  aetionei 
de  lapedare :  lapidatur'a  unei  caile ;  ia 
speciale  :  a)  abortu,  abortivu,  fetu  na- 
scutu  înainte  de  tempu,  si  de  aci,  cella 
nascutuprea  micu,  nu  deplenu  ore-oumu : 
lapedatura  de  vUeUu,  de  omu;  b)  ce  e 
mai  reu,  mai  de  nemica  in  ceva  :  ^t^- 
daiur'a  sodetatei. 

*  LAPICIDINA,  s.  f.,  Upleldlua,  ta- 
liare  de  lapide  sau  petce,  si  in  speciala 
locu  unde  se  tăia  petre  de  constructione. 

LAPICIDn,3.m.,  laplclda,  care  eede 
sau  taiape^a,  care  lucra  la  nna  lapiei- 
dina. 

LAPIDARE,  lapidatu,  etc.;  vedi  la- 
pedare,  etc. 

LAPIDABIU,  adj.,  laptdarlHB,  rela- 
tivu  la  lapide,  de  lapide :  litiere  Uqtida- 
rie.  cari  s4a)îna  cu  celle  tăiate  pre  pe- 
trele monumentali  la  antici;  sUilu  lapi- 
dariu,  scurtu  si  singulaiiu,  usitatii  ia 
inscriptionile  romane :  litnb'a  latina  este 
cea  mai  calificata  pentru  etyluiu  l«pi' 
dariu. 

LAPIDATIONE,  a.  t.,  UpIdaU»,  ae- 
tione  de  lapidare  :  lapidationea  ctdlei 
naţionale ;  supplidubi  lapidatumei. 

*  LAPIDE,  3.  t'.,  iMpi»,  petEa,  mate- 
ria petrosa  sau  massa  de  petEa ;  tabla 
de  petra,  petra  de  mormentu,  petra  de  li- 
mite, petra  de  pre  marginea  uneiealle  etc. 

LAPIDIBE,-escu,  T.,  l^ldeneere.  a 
devent  lapide. 

LAPIDOSITATE,  s.  f.,  Upidoaltaa» 
calitate  de  lapidosu. 

IiAPIDOSn,-a,  adj.,  Uptdosus,  plemi 
de  lapide,  care  coprende  U^ide  :  munţi 
lapidosi. 

*  LAPILLU,  s.  m.,  si  lapiUa,  f.,  Upll- 
!■■,  deminutivD  d'in  lapide,  petricella. 

*  LAPFA,  s.  f.,  lappa,  specia  de 
planta,  (populariulu  Itppanu  pare  a  fi 
in  locu  de  lappanu,  essitu  d'in  lappa). 

*  LAPPAQINE,  9.  f.,  Upago,  genu  de 
plante  ce  s^mena  cu  lapp'a. 

*  LAPPAGINIU,-a,  adj.,  (fr.  Uppa> 
glmi),  care  are  analogia  ca.k^pagineor 
de  ad  s.  f.  pi.,  lappaginie,  familia  de 
plante  ce  au  de  typu  genulu  It^pagine. 

*  LAPSANA,  9.  f.,  Upsaaa»  (fr.  Uf- 


,y  Google 


tic. 

BKua  si  Umpian»),  genu  da  plaote  d'in 
i&mi\i'a  eieoraeieloru;  2.  slKiylMrT»»- 
■1§  lui  lAnneu. 

*  LAPSARE,  V.,  ispura,  formn  ite- 
rativa da  Ia  lapm  ă'm  labere,  a  stă  8« 
cada,  a  vacilU,  a  tîtubÂ,  a  se  impedici, 
8  luHic&,  etc. 

«  LAPSILE,  adj.,  lapsllla,  plecatu  ipf  e 
lapsu,  plflcatu  a  U^,  a  lunic&,  a  cad^ 
Inmeosu. 

*  LAPSIONG,  9.  r.,  llpBfv,  aotiODO  de 
lahere;  lunicare,  cădere;  mai  vertoau, 
applecare  a  InuicÂ,  a  cada;  propeosioue, 
pornire  la  cera  aau  incotrauTa. 

*■  LAPSn,-a,  i'ittlalm-e.  l.  part.  Up- 
■u,-iiH,  lunicatu,  eadatn,  trecutu,  per- 
dutu;  3.  B.  ni-,  UfinvaBt  actioQe  de  ta- 
bere, lunicare,  currere,  cursu ;  fuga,  sbaru, 
TBCillare,  cădere,  perdere,  cadero  in  pec- 
caku,  errore,  ţetacire. 

*  LAPIS  aan  îapig~lajguh,  vedi  Icufu- 
lite. 

LAPTAKE,  T.,  iMtare,  redi  ladare. 
LAFTARBSSA,  s.  f.,   feiuina  care 
veDde  lapte. 

LAPTARIA,  s.  f.,  locuhmnde  se  mul- 
ge, camer'a  aau  ori-ce  localitate,  iu  care 
se  tine  laptele;  buccata  făcuta  cu  It^te: 
loanttrii  de  la  ttrra  se  nvireacu  mai 
mtUtu  eu  lapţarie;  in  septemaii'a  alha 
se  manca  numai  l(^tar{e. 

LAPTAKIU  ai  ladari».  s.  m.,  orou 
care  veode  iapte. 

LAPTE  si  laete.  a.  m.,  laa,  Uotla,  li- 
core  alba  oare  se  formedia  in  titiele  fe' 
minei  pautru  nutrimentulu  pruncului, 
si  in  alle  femelleloru  de  animali  mam- 
'  mifera  pentru  nutrimentulu  fetiloru : 
lapte  de  vaeca,  lapie  de  oue;  lapte  dulce, 
lapte  aeru  {<nijg»\a,)i  lapte  IxUutu,  lapte 
grusu,  lapte  mdiiagatu.  prensu ;  lapte 
de  amyg^e;  denti  de  lapte,  dentii  co- 
pilliloni  d'in  primulu  periodu;  laptele  câ- 
netutsan  cucului,  eH|>h»rbU(ie!Io»rD])la, 
lui  Linneu,  planta  ben*  coatioflcuta,  atlu 
oarui  snccu  albu  e  veninosu;  laptele  stan- 
oet,  aadrosacrf  erba  amara;  —  plur.  lap- 
iuri  ^  mâncări  de  lapte,  brenăia,  ca- 
am,  eto. 

IAPTI  st  îoc^j,  m.  pi.  lactes,  matie : 
It^a^  pescelui;  lapti  de  vitellu.  glandule 
de  vitellu;  —  in  eoonomi'a  ouitoru,  pre 
Tomll 


Lac iat 

unde  locuitorii  eommuaei  tiou  fairm^ 
commoni,  si  fla-care  economu  mulg> 
torm'a  intrega  in  proportionea  număru- 
lui ouîlom  ce  va  fl  avendu,  ae  dice  ;  MUi 
lapti  aif  —  dom  k^i,  <ideco  mulgă  tur- 
m'a  d«  doua  ori  iu  ardina;  in  acesta  în- 
tellessa  tt^i»  inrederatu  pi.  d'iu  lapte, 
eare,  in  aitu  iatalleMU,  are  ai  pi.  Ia|>- 
tttri,  (vedi  lopltf). 

LAFTOSUBE  si  lactenare.  v.,  lu- 
tMcere*  a  ee  face  lapte. 

LAPTOSnsiIa(;tosw,-<:^adj.,Iaet»tiis, 
plenu  de  lapte,  cu  multu  lapte,  sau  sim- 
pla, care  are  lapte :  oue  k^ota,  careda 
lapte  multa;  planta  faptoia,  cu  aaocu 
alba  copioBu. 

LAPTOCA  si  laetuca.  a.  t,  laetaca, 
specia  de  plaata  d'in  clasaa  19,  anUnaa  I  ' 
d'in  Bjstem'a  lui  Linneu,  de  fiamili'a 
tompmtdoru,  divisionea  deoriaeieloru, 
latita  forte  multu  in  xon'a  temperata  ai 
in  cea  ferbente,  presentandu  multe  va* 
rietati;  varietăţile  cari  se  mtuica  sunt 
coanosente  ia  terrile  nostre  si  inb  nume 
de  tăiata;  Uiptuea  veninota  ^  laetaea 
Tlroea,  planta  inalta,  alin  earei  aocoa 
laptostt  si  amaru  prodaca  dorste  de  capa, 
ammetireei^mnulentiasi  vomita;  lăp- 
tuca ven^n  =  lastMa  pereailSj  lăptuca 
Belbateea  =  laetaea  aoartoU,  M  eresce 
a  laturea  drumoriloru  si  pre  ruine;  lăp- 
tuca eommune  ta»  de  gradina  :=  laetaea 
Mtira,  care  ^rosi  se  aubimparte  in  mai 
multe  varietăţi,  precumu :  aalata  eu  ea- 
petina.  Balota  lungoretia,  endivia  de 
vera;  lăptuca  se  numesce  in  Transilva-  ~ 
ni'a  si  una  specia  de  burete  grasoiorn, 
de  rotundima  perfecta,  forte  saecosu  si 
atfttu  de  dulce  in  cfttu  se  manea  orudu; 
coventulu  lăptuca,  in  locu  de  stUata,  ia 
pronunţia  totu  de  a  un'a  in  uumerulu 
plurariu  -.laptuce. 

LAPTUCARIU  si  laetueaHu,  s.  m., 
uetuearluB,  relativu  la  laptuea;  ».  m., 
1.  pers.,  cellu  ce  cultiva  sau  veade  lap- 
tuce; cui  plăcu  forte  laptucele;  2.  reale, 
Bubatantia  prepanta  d'in  suoculu  lap- 
t08u  uscatu  allu  laptucei  veuinoae :  lap~ 
tucaritdu  e  computu  d'i»  trei  materie, 
adeco  .-  taptucinu,  lapiueoiu  n  addu 
laptueictt. 
LAPTUCIOUsi  laetueieu,-<i,a.ij.,{!t. 
9 


,y  Google 


130 


LAB. 


Uetielqne),  de  laptttca,  A'ia  lăptuca  :  a- 
eidit  laetueieu. 

LAPTCCINU  si  Uducinu-n,  adj.,  de 
laptufÂi; — cas.  reale,  m.  JactHcin»;  dâro 
mai  Tsrtosu  f.  lactucina.  ^ubstantia  d'in 
suecu  de  laetuca. 

LAPTUCOSU  si  iaducom.-a.  ImU- 
Gvau,  plenu  de  It^tfen.  care  eoprende 
eeva  d'in  sllu  l&ptucei. 

LAPTUBI,  pi.,  vodi  lapte  si  lapti. 

LARALE,  adj.,  (Uraliii),  relativu  ia 
dieii  Lari.  applecatu  de  regula  ca  s. 
plur.  f.  ioroJi  =  Uralla,  sau  laraiie  (ca 
roaalie),  serbatore  in  onorea  dieiloru 
Lari,  (vedi  Lare). 

LABARin,  8.  m.,  lanirlnni  mîcu  tem- 
plu, incapere  in  care  bUu  dieii  Lari, 
(Tejl  Lare). 

LABDARITJ,  adj.  a.,  lardariaa,  rela- 
tivii la  larătt,  subst.  ta.  pers.,  care  vende 
tardu. 

LARDU,  8.  m.,  lardam,  grassime,  ud- 
lara,  unsore;  grassime  de  porcu,  in  spe- 
cie :  grassime  d'intre  pelle  ei  came ; 
larân  protpetu,  affwnc^.  ranct^  unu 
patrariu  de  lartUt;  eosUtie  cu  lardu  mp- 
tiff:;  Uepure  impennc^  cu  lardu. 

LARE,  s.  m.,  l«r,  pi.  Ures,  luatu  de 
rsgnla  in  phirar  Lari,  dieu  sau  diei  pro- 
tectori al  unei  certe  efere  de  lucruri : 
Lari  ai  wtatilorH,  aisateloru.  aisubur- 
biHoru;  Lari  rwali,  marini,  fimiali. 
compiic^li,  viaU  (protectori  ai  caUHoru, 
%\K=:caUe);  dero  Larii  erau  in  specie 
famiUari  sau  domestici;  ca  custodi  ai 
familieloru  sau  caeeloru  :  imaginile  la- 
rUoru  sfoN  la  foctmulu  sau  vetr'a  cmei 
soH  intr'una  incapprp  iiur^eularia  a 
casei  numita  Inrariu: — prin  metafore  : 
a}  focariulu,  vitr'a,  cas^a  propria  san 
parentcBca  :  larii  paretttesci;  a  lassâ 
eu  dorere  larii  aci;  b)  in  genere,  locuen- 
tia :  passeriie  peregriric  n  lassa  tomn'a 
tarii  st  fugu  in  alte  terre. 

LARE,  V.,  prin  coatractione  in  locu 
da  lauare^ziavstTKi  verbulu  nostru  ca  si 
ceUuclaaaicuformedia  parf.  si  supiuulu 
dupo  coDJ.'tlI,  cumu  :  laui^lmrl  si  !■' 
Tarif  lautu  si  lottt  =  Uatan  si  lotnn, 
ero  tempurile  actionci  imperfecte  mergu, 
ea  si  in  limb'a  cUssicit,  după  conj.  l,  ai 
irregiţlaritatile provinu  uumaid'incaus'a 


LAR.  _    ^ 

suppressionei  lui  n=v.,  a.  e  :  inf.  late 
=  lauare  =  Urare,  ind.  Juu^faini^ 
laro,  lai  ==  lam  ^  Uras,  la  =  laua^= 
larat;  ^umu^/^jHnmM^laraMaB,  Inti^ 
lntmti=\tvn*.\»,  etc;  aubj.  se  lan  =  se 
Utuu,  se  Ini^^zse  laui,  se  /ae=a(î  U  =  se 
laue.  etc.;  imperf.  }ăm=:lauâm.  lm=: 
Umăi,  lâ:=hiuâ.  lamu=l<MdmM,  I<tft= 
lauali,  etr.;  nâtu  pentru  intellessii,  68- 
pressionea  a  lâ  iirr.  capu,  arr^ta  co  lare 
nu  se  applica  numai  la  spellarea  pre 
capu,  oi  are  seonulu  intregu  ailu  cUs- 
aicului  lavurfi;  Macedoromannlu  dice: 
mân'a  mâni  lâ=ca  dacoromaaeseulu  : 
măn'a  pre  mâna  spUla,  si  prin  urmare : 
a  st  lawâ  faci'a.  jierulM,  p^iorele,  ea- 
mesiele.  vesfimenteh;  a  laud  sau  lâ  va- 
sele. 

LARGANU,-a,  adj.,  raster,  ampller; 
lariUaqaui,  cauiu  prea-largu;  camu, 
prea-limbntu  si  chiaru  impudente. 

LAKG1M1<;  i.  f.,  latltfldo,  lasitas 
aMplItadO)  capaeita-^,  calttabe  ăelargu. 

LABGIMHINTD,  a.  m.,  lecuspatiosu 
locu  largu,  intensu;  liberalitate.  . 

LARGIR£,-escu  T.,  p«nder«,  expaida- 
ra,exteiidere.an|»llfleare,li«xare,larflrlt 
(fr.  tilarxlr),  a  face  Im'gu :  alargi  casele, 
cercylu,  vasele,  vestunentulu ;  a  largi 
laeiulu,  legatur'a;  —  a  dÂeu  mana  larga, 
a  face  largitali  sau  liberaiitati,  s  n  gene- 
rosu,  munificti;  a  trai  sispeude  d'in  largu, 
adispendo  beneficie  cu  mana  larga;  a  pro- 
cura cuiva  ceva  cn  indestuUare. 

*  LARGITATE,  s.  f.,  larşltat»  cali- 
tate si  fapt:i  de  largu,  mai  allessu  in 
insemnarea  adiectirului  largu  de  gene- 
roau  sau  liberale,  generositate,  libera- 
litate,  munificentia. 

*  LARGmONALE,  adj.,  Urţlti*- 
nalUrt  relatiVH  la  largitione,  ia  iosem- 
narea  speciale  a  acestui  coveutu  :  ofi- 
cialii largitionali  administrau  fiseuÎK 
imperatOfiloru  romani. 

«  LARGITIONE,  s.  f.,  ampliae«ll«, 
larritt»,  actioue  de  lărgire,  mai  vertosu 
in  insemoarea  speciale  a  acestui  co- 
ventu  de  :  a  du  CM  mana  larga,  si  pria 
urmare  ^yi<i'one=:di3tributions  de  mu- 
neri,  de  benefdceri,  generositate,  libe- 
ralitatii;  ^  ai  in  ren,  daru  d^  corrum- 
pars,   distributione  de  inuneri  spra  t 


yGoog  Ic 


tkR^ __^_^ 

comiinpe;  muiiificeDtia  oemeâui'ata,  re- 
sipa;  —  ia  intellessu  concretu,  cassa  a 
imperatoriului  destiiiata  la  distribntione 
de  mâneri. 

LARGIl'OBlDr'OT-ta,  adj.  s.,  unpli- 
Ucator,  Urţitor,  care  lar-gesce,  mai  ver- 
tosu  cu  iosemnarea  verbului  larffire  de 
dare  eu  mana  larga,  si  priii  urmare  lar- 
gitorm  =  care  da  cu  mana  larga,  dis- 
pende  beneficie  si  muneri;  si  ia  reu,care 
corrumpe  cu  muneri. 

LARGITUDINB.  a.  f-,  vedi  :  largi- 
tate  si  lărgime. 

LABGTJ,  adj.,  Utnj,  patulns,  diffu- 
■HB|  anpiua»  flapax;  Urgis»  (it.  Ur|r«r  ff- 
larse),care  are  mare  ct^acitate,  iu  care 
iocape  multu  sau  inde9tuUu,tare  esteo- 
su  in  tote  sau  in  un'a  d'io  dimensiout,  op- 
pusu  la  sirmptu :  casa  larga,  campu  lar- 
ga, porta  larga,  vestmtetUu  largu,  gura 
larga;  riufu  e  mai  largu  aici  âe  cătu  mai 
susu,  unde  e  mai  angttstu;  —  ca  s.  m., 
ibati., te i^i in largt*iu tea:  aessi,asea- 
pâ  la  Ica-gu,  a  scapă  d'iu  uuu  locu  strim^ 
ptu  la  unulu  larga,  la  campu,  pre  strata : 
navea  esse  la  largu  sau  m  Uâ-gulu  ma- 
rei,  departaudu-se  de  termu;  —  mana 
larga :  a)  mana  sparta,  omu  resipitoriu; 
b)  generosu ,  liberale ,  care  face  largi- 
tati ;  a  trid  d'in  Im-gu  sau  t»  Ita^ffu;  de 
aci  largn  :=  avutiosu,  avutu;  generos», 
liberale,  munifieu. 

LABI,  s.  pi.,  Tedi  lare  '6. 
LAKIOB,  s. ,  larir,  arbore  ee  lAnnen 
si  alţi  botanici  annumera  la  speci'a  pi- 
nului, Classea  abietineloru.  famiii'a  co- 
nifereloru,  de  t'onna  pyramidale,  cu  fo- 
lie auguste  ai  corjmbiferme,  cari  it^rn'a 
cadu ;  acestu  arbore  se  numesce  in  Ro- 
mani'a  melegu  (fr.  m^ldie);  lorice  corn- 
mime=:plBaE  Urlx,  sau  UrU  europ»a, 
arbore  formosu  care  cresce  in  Alpi,  in 
Carpati  si  in  Apennini  peno  la  inaltime 
de  60 — 100  petiore,  si  traiesce  peno 
la  done  cente  de  anni,  tmuchiulu  tui  e 
dreptu  si  mai  preate  totn  plenu  de  te- 
sina,  prin  urmare  lemnnlu  seu  suffere 
forte  multu,  in  apa  se  intaresce,  ^ro  carii 
ruu  Iu  attaca;  de  acea-a  lariede  este  for- 
te cautatu  pentru  rote  de  mora,  fuse, 
assi  de  rote  in  apa,  scocuri,  capro,  navi; 
d'in  scorti'a  lui  tăiata  esse  unu  turpeu- 


LAH. .      131 

ţinu  sau  terebiutina  de  una  calitate  fiaa, 
care  in  commerciu  se  numeseo  terebin- 
tina  veneta;  laricclc  de  Siberia  :=:  Inrix 
siblrlca,  pre  longa  calităţile  laricelui 
commune,  mai  are  si  calitatea  co  arsn 
da  una  speci'a  de  gumnia,  care  sSmena 
cu  cea  de  Arabi'a,  de  colorc  roşiatica; 
6to  in  apa  se  solve  de  totu  si  e  counip- 
scuta  in  commerciu  sub  nume  de  gum- 
mq  orcnlmrgense ;  pre  lariceh  hetranu 
crd^e  si  una  speci'a  de  burete,  uumitu 
poljporas  |ofilclaaIiSf  applicatu  in  me- 
dicina ca  purgativa  drasticu,si  ca  reme- 
diu in  contr'a  sudoriloru  hecticali;  lari- 
ceU  cu  folie  /»ne=UrU  teimiroUa,  cre- 
sce in  Amcric'a  septentrionale;  loricele 
cnramariplecc^e:=.\».tii.  pendula* cresce 
totu  in  Americ'a  septentrionale,  forte 
inaitu  si  ari»  folie  mai  lunge. 
LARINQE,  s.  f.,  etc.,  vedi :  larynge. 
LARMA,  3.  f.,  olamor,  Htrepltus,  tu- 
multBS,  (fr.  alarme,  allarmet  isp.  alar- 
ma), strigare,  sbierare,  str^petu,  scom- 
motu,  clamore  turburatoria,  turburare : 
copillii  făcu  larma  in  scola,  larm'a  de 
nopte  a  trecutoriloru  m'o  desceptatu  cCin 
somnu. 

LABMUlKE,-esCM,v.,strei»ere,cl«ml- 
tare,  tiimaltiiari;  a  face  larma,  a  strigă, 
abierâ,  turbura  Unitatea  altoru-a,  a  vor- 
bi in  tonu  passîonatit ,  tare  si  in  desor- 
dine  :  ce  mai  larmuesci  atâtu  pentru 
nemica. 

LARIU,  s.  m.,  Urj  vedi  lare. 
LĂBU,  3.  m.,  laniii  (Xdpo?),  nume 
genericu  de  passeri  maritime,  intre  cari 
cea  mai  însemnata  e  ronâintll'a  cu  ca- 
pulu  negru. 

*  LARVA ,  a.  f. ,  larva ,  1.  insectulu 
in  starea  in  care  se  afla  essindu  d'in 
ou,  si  in  care  eUu  petrece  unu  tempu 
mailungu  sau  mai  scurtu,  iuainte  de 
metamorfospa ,  adeeo  prefacerea  sea  : 
eruca  sau  omid'a  este  larv'a  fluturelui; 
2.  masca;  3.  in  bătălia  de  jocn,  persona 
care  si  albeaee  airumenesce  faci'a;  4.1a 
antici,  strigoiu,  demoniu  reu,  suffletu  de 
omu  reu,, care  diipo  morte  se  reintorce 
sub  nesce  figure  fedoso  ca  se  torture  pre 
celli  vii. 

•  LAliVALfi,  adj.,  Ur»«ll*,  relatiTU 
la  larva  :  imecte  larvah. 


.yGooglc 


W« LA& 

♦  LABVATU,-a  .  adj.,  I»rT«titB.  ma- 
acatu,  defoi-matu,  scambatn,  prefacutu 
U  faci'a. 

♦  LARYNGE  sau  larunge,  s.  f-,  la- 
rjTBx ,  {XApfyfi),  guttulegîu :  în  specialfl, 
canalea  vocei,  organulu  principale  allu 
TOcii. 

*  lARYNGITE,  s.  f..  (fr.  Iirjngll*), 
inflammatioae  a  laryngci. 

■  •  LASCIVIA,  s.  f. ,  UbcItI»,  calitate 
si  fapta  de  lasavu. 

•LASCIVIKE,  V.,  l*>olTlie,afna- 
seiim.  a  se  portă  sau  TorbE  ca  îascivu. 

*  LASCIVITATE,  9.  f.,  InacirlUii, 
vedi  laseivia. 

•  LASCIVU,-».  adj.,  Ugelrul  (in  loeu 
de  UtBlTnit  ^  lassivu),  care  se  lansa  , 
1.  in  baue ,  care  da  liberu  cursu  iniaca- 
riloru  selle,  voiosu,  cu  voia  bona,  vivace, 
D«boQaticu ,  petulante  :  lascivii  copilU, 
copiUa  mai  lasciva  ea  una  capra ;  2.  in 
reu ,  aestemperatu,  fora  cnmpetn  ,  fora 
modeatia,  fora  rosine  :  versuri  laseim, 
libidinose. 

LASSAMGNTU ,  p].-e,  UxBMentam ; 
heredltM,  logaUin,  actione  de  1.  las- 
sare  si  resultatu  alin  acestei  actione  : 
lasaammtulu  panticeliâ  :  a)  lasaare  iti 
diosu,  labartiara  a  panticelni ;  h)  des- 
cuiare  a  panticelui,  urdinare ;  —  inca- 
periîe  se  aibă  lassamentu,  se  aibă  spatin; 
nuaftămu  lassamentu  la  dorerile  nostre. 
indtilcire,  alienare  la  doreri;  asia  si  : 
legile  sunt  surde  si  inessorahăi,  si  n'au 
lassamentu;  —  lassamentu,  stare  ce  las- 
sa  cineva  dupo  morte ,  si  anume  ; 
a)  stare  in  totniu  ei,  ereditate;  b)  parte 
d'in  atare  lasaata  cuiva,  legatu. 

LASSANTE,  adj.  part.  preş.,  Usaiis, 
laBsana;  care  lăssa;  in  t.  s.  verbului. 

1  LASSARE,  T.,  iaxire,  (it.  UscUrc 
si  liHStre;  isp.  UxKr  si  Inscar;  prov.  Ik- 
xar*  lABoar,  Ulssar,  lahar;  fr.  LalBuer 
sillclior;  aiban.  ileslolg) ;  coventulu 
are,  in  limb'a  noatra,  pre  longa  însem- 
nările elasticului  laxare,  .^i  Însemnările 
ce  a  luatu  in  celle  alte  .<iorori  noue  la- 
tine ,  afora  de  multe  altele  proprie  nu- 
mai limbei  nostre ;  ca  derivatu  d'in 
1  lassu,  UxDij,  lassare=z3,  face  lasm  si 
prin  urmare,  a  se  Za«fi«»-p=:a  se  face 
lasaiu  .  oppositu  cu  :  a  stringr ,  a  face 


LAS. 

ttrimptu,  a  se  stringe,  a  se  strimptii.  ntc.; 
I.  eommuni  cu  classiculu  l^xare  are  în- 
semnările :  1.  a  spatiil,  a  laţi,  a  rarf,  a 
largf  :  a  lassă  una  pliuia,  a  lissâ  ee- 
tfile  urni  armata;  2.  a  desprende,  a  des- 
face, a  dcslcgâ,  a  descbide,  a  descuiiiji : 
a  lassâ  una  ucrissore,  una  cuniatore;  a 
lassă  pafitieeJe:  a  lassă  laciulu,  catm'a; 
3.  mai  vertosu  a  destende  :-  a  lassâ  ar- 
cuht.  cortCa  aradui,  cordele  viorei;  dn- 
gutoreaeprea  strinsa.  cauia  dero  seva 
mai  lassi ;  prea  ai  tntensu  ad'a  ,  mai 
lassa-ua  pucinu ;  peltea  se  lassa  prin  . 
macrire ,  se  intende  prin  ingrassiare ; 
mai  lassa  man'a ,  si  nu  ua  stringe  sau 
intende  asia  de  tari;;  de  aci,  a  molliă,  a 
Iţcedi ;  a  lassă  ferrulu,  de  unde :  4.  prin 
metafora,  a  indulcf,  a  usioră,  a  aliena, 
a  deminui,  a  micuaioră,  a  scadâ :  gerula 
s'a  mai  lassatu  asiadi.  eri  eră  mai  in- 
tensu ;  mai  dau  si  eu  ceva ,  dero  mai 
lassa  si  tu,  ca  se  ne  adjungemu  la  pre- 
tiu  ;  si  mai  lassă  ))ieni'a ,  temeritatea , 
obstiriationea;  nu  mai  lassi  nemica  d'in 
câtu  ai  cerutu?  nu  nie  lassa  unu  mo- 
mentu  ccmiplifa  dorere.  ci  me  Hne  in- 
tr'una;  a  se  lassă  de  lucru;  —  II.  în- 
semnări particulari  limbei  nostra,  d'in 
care  parte  coinmuni  cu  limbele  sorori 
noue  :  1.  premere,  «leprimt-rei  dracen- 
dere,  subsldere,  IncUnarf;  a  dă  in  diosu, 
a  se  dă  in  dîosu,  a  descende,  a  cad^,  a 
scadâ  :  a  lassâ  budi'a,  capulu,  manule; 
a  se  lassă  prc  spate,  in  genuchie;  a  se 
lassă  benisiaru  de  pre  scara;  de  pre  co- 
perimetUu.  d'in  arbore ;  ce  e  prea  greu 
nuplutesce,  ei  selassu  la  fundu;  a  lassă 
pre  cineva  in  putiu  hgatu  de  mediîocu 
cu  una  fane;  se  lassnssc  grossa  negura; 
rivlu  reversatu,  ca^idu  se  retrage,  lassa 
limu;  a  se  lassă  prr  patu.  pre  crba ;  a 
se  lasaă  greupre  cineva;  i)loi'a  se  lassă 
spre  campu;  locttri  lussoiv ,  in  opposi- 
tione  cu  :  locuri  inalf^;  rojurimaiiu 
lassatu,  etc,  de  aci :  2.  prin  metafora, 
coDiTnIUere,  roullilere,  a  pune  in  sar- 
cina, a  committe,  a  încrede  :  lassa  tota 
eas'a  pre  menc,  in  sarrin'a  mea.  in  spi- 
narea mea;  lassa  pre  mene  se  te  scapu 
de  nevdia;  nu  me  lassu  eu  pre  tene ;  a 
se  lassă  pre  manul^^^  mrdiciloru;  3.  pir- 
mitterp,  dimlttero.  remlttere,  liberare. 


>yGoog  Ic 


LAS^ 

expedire;  siHorOf  t«iiI«i>  d«re,  vitif  a 
i&  cursu  liberu ,  a  nu  impedică ,  a  nu 
«pprf,  a  nu  retina,  ascapâ,  a  ^  drn- 
mulu,  a  da  voia,  a  permitte,  a  concede, 
a  ierta,  etc. :  a  lassâ  se  intre;-  se  essa, 
he  se  duca;  a  lassâ  ouUe  se  pasca  gra- 
nele;  a  nu  lassâ  pre  copilU  se  sejoee ; 
invetia,  deco  vrei  se  lassu  se  ie  pream- 
hU;  a  lassâ  totoru  d^torilont  ee  suni 
deiori;  a  lassâ  aîtoru-a  errorile,  deco 
vremu  se  ne  lasse  si  et  aJîe  nosire;  prin 
ellipse  :  a  lassâ  in  casa,  a  lassâ  afora, 
a  iMSsâ  la  petreceri,  etc,  in  locu  de  :  a 
lassâ  se  intre  in  casa,  se  essa  afora,  se 
merga  la  petreceri;  asia  si  :  a  lassâ  in- 
i^isii ;  a  lassâ  d\n  mâna ,  Sin  gura ; 
lassa-)ne  de  ureckia,  de  brânu,  de  capu; 
a  lassâ  inpace;  a  lassâ  sânge;  prov.: 
mi  lassa  gur'a  apa,  am  mare  appetitu; 
4.  rellvquere,  derellnqnere ,  deserere, 
a  pune  dioau,  a  deşertă,  a  parassl,  a  in- 
cetă,  a  nu  mai  vrâ,  a  nu  mai  face,  are- 
iectă,  a  repudia,  a  abjură ,  a  se  depăr- 
ta ,  etc.  :  a  lassâ  cartea  prc  mesa ;  a 
lassâ  una  caile  si  a  appucâ  aWa;  a  l<^â 
joculu  si  a  se  appucâ  de  lucru;  a  si 
lassâ  muierea,  copâlii,  cos'a,  fcrr'a,  totu, 
si  a  ^â  lumea  in  capu ;  abid  s'a  inso- 
rcUu  si  caută  se  si  lasse  muierea;  ti  lassu 
aci  cartea  spre  a  ie  uită  prc  dens'a;  nu 
te  lassi  de  beţia  si  de  reutatcV  —  a  nu 
se  lassâ,  a  tina  cu  dentii,  a  persiste,  a 
se  obstina  :  nu  me  lassu  de  carte  ,  se 
scm  co  nu  voiu  avi  ce  manca;  5.  onlt- 
Ure,  a  trece  cn  vederea,^  a  nu  Iu&  in 
eoasidoratione,  a  trece  preste,  a  sari,  etc. 
ai  lassatu  necopialu  unu  loci*  insemnaiu; 
de  acf :  se  lassu  co  =  afora  de,  fora,  nu 
numai  ise  lassu  eo  nu  şeii  &ene  calculă, 
dero  nu  scii  neci  scrie ;  —  spune  taie , 
fora  se  lasse  nemica  d'in  ce  scie;  6.  oe- 
d«r«,  canoedere,  dare,  deaure,  legare, 
beredem  Intitltnere,  a  dă  ceva  cuiva  ca 
propriu,  a  dona,  a  legă,  a  face  erede,  a 
diapune  prin  legatu  :  deco  te  porii  reu, 
na  ti  lassu  nctnica;  lassu  mosiele  la  in- 
stiiutulu  de  henefacere ,  astă  a  lassaiu 
cu  limha  de  morte ;  7.  eurare  *  facere  * 
efiiccre,  a  face  pre  cineva  se  tacă  ,  a  î 
comuiitte,  a  1'  iusarciuâ ,  a  i  dice ,  a  i 
commandd  (vedi  si  luai  sutiu  la  2),  tii 
simplu,  a  î&a,  a  produce  :  om  lassatu 


LAS 


1S3 


cidcionariului  se  mi  ăerega  ecdcionU; 
mortea  lassâ  unu  mare  descriu  itUre 
noi;  a  lassâpre  cineva  in  siipa  de  lemnu; 
8.  in  forte  multe  locutioni ,  cumu  :  a 
lassâ  m  urma  :  a)  proprie,  a  merga  iu 
ainteMe  altulu;  dâro  si  :  b)  Buperira, 
a  intreoe;  asii  si :  a  lassâ  pre  Mosu  = 
a  întrece  :  nu  me  lassu  mm  pre  diow; 
a  lassâ  seccu,  a  incetă  de  a  manoÂ  dulee : 
a  lassâ  seccu  de  came ,  de  brendia ,  si ' 
prin  estensione  :  a  lassâ  seccu  de  iote 
plăceri  lumei ;  d4ro  cea  mai  mare  va- 
rietate de  sensuri  preseuta  fbrm'a  re- 
flessiva,  a  se  lussâ,  oare ,  afora  de  în- 
semnările formei  active  ,  are  si  alteia 
particolarie  sie^sî,  cumu  :  a)  absol.  m« 
lassu.  oed«  :  nu  me  lassu  neci  iie  ned 
altui-a;  nu  ve  lassaii  cop^i ;  P)  cu  se  : 
se  lassa  se  Iu  bata  toii ;  nu  ve  laasaH 
se  ve  calce  pre  coda;  y)  cu  dupo  :  lasia- 
ie  dupo  peru,  co  ti  e  mdp'a;  lassa-te  ri 
tu  dupo  părerea  âUoru-a;  8)  a  w  lassâ 
in  collosau  incoce,  a  se  plecă,  a  pomi, 
a  porcede,^  merge,  etc. :  de  voiupoti, 
si  voiu  ave  tempu,  me  voiu  Uasăpeno  la 
satulu  vostru. 

LASSABE,  8.  verbale,  LuatU;  df^ 
Bcenslo,  i*«presBl«,  remlaBl*,  uetaU^  da> 
rellotlo,  pemlBilaj  enlsslo,  etc,,  actîona 
de  1.  lassare  in  t.  s.  verbului,  cumu :  lat- 
sarea  cordeloru,  a  ialHatulia  cotei,  a 
negurei,  a  panticelui;  lassarea  copU' 
liloru  pre  drumuri ;  lassare  de  mtUu 
sânge;  lassare  de  seccu,  etc. 

2  LASSABE,  V.,  UBsare;  a  fact 
lassu,  (vedi  2  lassu),  a  astenf,  a  secci 
de  poteri,  a  rupe  si  desellă  prin  fatiga, 

LÂSSATIONE,  s.f.,Uxatlft,  dcprei- 
slo,  renlsBla,  etc.,  actionea  de  a  lassâ 
sau  (Ta  se  liKsâ,  (vedi  1  lassare),  A  ra^ 
sultatu  allu  acestei  actîone  :  Itmaii^^ 
nea  marei,  a  tectfdm,  a  poăultâ,  a  ar- 
cuZut,  a  doreriloru,  etc. 

LASSATIVU,-»,  adj.,  UxatUui;  care 
are  potere  de  a  lassâ  (vedi  1  lassare)^ 
si  in  speciale,  de  a  molliă,  Îndulci :  tna- 
dicatnente  lassative, 

L  ASS  ATD,-a,  1.  d'in  1  lassare :  a)  part., 
UiatOB,  demfaiig,  dapresaai,  praftii- 
dos;  remliiBafi,  permisHaB;  rallotuB,  da* 
aertuB,  etc. :  frunte  laamta,  podelle  hs- 
sate;  detorie  lassate;  mtUiere  la>«uK^ 


,y  Google 


in  speciale,  traditns,  destinaţi»,  d«u- 
tnB,  le;atu8,  venitu  prin  traditione,  do- 
natu,  legatu,  destinaţi),  despusu,  regu- 
latu  :  m^ă  e  îassatti  de  Domnedeu;  — 
b)  sap.  si  bubst.  abstr.  laxatU,  'f^rals- 
sl»,  derellctio,  etc.,  lassalulu  cordehm, 
allu  tablatulm;  îassattUu  de  seccu;  — 
2.  d'in  2  lassare.  part.  laBBati»,  rnptu 
de  fatiga,  storsu  de  poteri. 

LASSATUSA,  s.  f.,  Uzatio,  depras* 
si»,  resultato  alin  actionei  de  1  lăstare: 
îassatur'apoăellei. 

*  LASSESCBRE,  v.,  Usseicere;  ad»- 
veni  lassu  (2  lassu),  a  ii  rupta  de  fa- 
tiga,  a  cad^  de  astenire,  a  fi  storsn  de 
poteri,  a  nn  mai  pot^. 

*  LASSITATE,  s.  f.,  Iaiita8,(fr.  U- 
«heU),  calitate  de  Jossiu  sau  lassu:l.  in 
sensu  materiale  :  lassitatea  unei  platia. 
a  marei,  vastitate;  lassitatea  corăei.  a 
pellei,  stătu  de  a  nn  fi  intense;  2.  in 
sensu  morale :  a)  mollitione,  neglîgen- 
tia;  b)  d^ro  mai  vertosu,  fricosfa,  lipse 
de  anima,  frica  nemesnrata  si  culpabile, 
prin  care  omulu  se  arilesce;  fapta  de 
lassiu :  acestu  omu  e  capace  de  tote  las- 
sitatHe. 

*  LASSITODINE,  s.  f.,  laxsltade, 
stare  de  lassu  (vedi  2  lassm),  seccare 
de  poteri,  astenire  complita. 

*  LASSITT,-«,  adj.,  (fr.  Uche);  d'in 
1  lassu,  cn  una  mai  mare  nuantia  de 
energia,  luatn  inse  ram  in  senttu  oia- 
teriale  cumu :  pelle  lassia,  ci  mai  multu 
in  sensu  morale,  fora  anima,  forte  frj- 
cosu,  care  e  in  stare  de  a  fiice  veri-ce  fapta 
immorale  d'in  lipse  de  coragiu. 

*  1  LASSU,-a,  adj.,  laxas,  oppusu 
la  strinsu  aau  intemu.  i(wsa= destensu, 
largu,  departatu,  raru,  etc. :  1.  proprie : 
calcioni  lassi;  vestitnentelasse;  legătura 
lasia,  frene  lasse:  lass'a  corda  a  arc»- 
litt;  fune  acwna  intensa,  aatma  îassa; 
2.  metaforice :  pronunţia  lassa,  stijlu 
lassu. 

*2  LĂSSU,-a,  adj.,  laHaus,  (deacea-asi 
origine  cu  precedentele  1  lassu);  rupta 
de  fatiga,  storsn  de  poteri,  care  nu  mai 
pote  de  astenitu;  metaf.  satullu,  desgu- 
statu. 

LASTARin,  pl.-ie,  vedi  Uastare  si 
blastariu. 


LAŢ; ■ 

LASTUND,  8.  m-,  blmndo  riparla, 
una  pasere,  numita  pre  a  locurea  ron- 
diaeUa  de  lermu,  si  ^uUiu  de  rondineRa. 
LATA£ETIA,  a.  f.,  eotnla,  hemlaa, 
semilitra,  mesura  de  50  drachme,  ein- 
diecina  sau  ăndieca. 

LATARETIU,-ff,  adj.  s.,  1.  adj.,  la- 
tior;  camu  prea  latu,  a  cui  latime  nn  e 
proportionata  eu  celle  alte  dimenaioni, 
sau  cui  lipseseu  alte  dimensioni,  afora 
de  latime  :  diseu  lataretiu,  fora  pro- 
funditate;  2.  s.:  a)  m.,  lataretiu;  elapea 
sprattDs,  pesce  care  s^mina  cu  scutu- 
bri'a  sau  aringulu,  (elapea  arlugu); 
b)  f.,  lataretia,  vedi  acestu  coventu  la 
loculu  seu. 

*  LATEBRA,  s.  f.,  latebra;  locu  de 
taiere  =  ascundere,  unde  se  ascunde 
cineva;  culcusiu,  cuiba;  refugiu;  scuiia, 
mediu  de  sensa  sau  apperare. 

LATEBBOSD.-a,  adj.,  latebrosuB; 
plenu  de  latebre :  selba  laiebrt)sa;  ob- 
scura ,  greu  de  intellessu,  de  descur- 
cată; secretu,  ascunsu  :  latebrose  cogi- 
taiioni. 

*  LATENTE,  part.  adj.,  latena;  care 
late  ^  sta  ascunsu,  nu  se  arr^ta,  nu  se 
manifesta,  nu  se  sente  :  morhu  latente, 
aUdura  latente. 

*  LATERALE,  adj.,  Uteralln;  rela- 
tivu  la  laterc:=lature  :  doreri  lat€r(di, 
callu  laterale;  caUe  laiertăe. 

*  LATERE,  V.,  Utere;  a  stă  ascunso, 
a  nu  se  arretâ,  a  nu  se  manifestă,  a  au 
se  sentf. 

2LATERE,9.f.,  1.  latnit»  vedi  lăture; 
2.  later,  cărămida,  oUanu  si  alte  asse- 
mini  lucruri  de  pamentu  ce  serru  la 
constructione. 

*  LATEBARm,-a ,  adj.  s.,  Utera- 
riug;  relativu  la  2  latere;  a.  laterartu, 
omu  ce  fabrica  lateri;  f.  lateratia,  offi- 
cina  de  lateraria. 

LATERITIU  si-«t«,-a,  adj.,  Uteri- 
elns-tluB;  l'acutu  d'in  lateri  (2  latere) : 
muri  lateritii. 

*  LATERIMn,-u,  adj.  s.,  Uterlvus- 
u,  de  2  latere;  a.  f.,  laierina..  casciora 
de  lateri. 

LATERNA  si  lanterna,  s.  î.,  laa- 
teriia  si  laterna;  lampa;  laterna  ma- 
gica, apparatu  opticu  care  pnsn  in  loca 


,,  Google 


LAŢ. 

obscnrn  reproduce  pm  părinte  san  pre 
altu  ceva  fignrele  depinse  pre  vitru  in 
colori  tranaparenti. 

LATKENARin.-c.  'adj.,  Uternarlns; 
relativu  la  latema;  3.  m.,  hUernariu. 
care  face  laterne;  care  porta  una  latema 
in  mana. 

LATIA,  8.  f.,  asaer,  in  loi:a  de  laeia. 
forma  femeniua  d'in  îaeiu,  se  applica 
in  inseinnarea  de  scandnrella  xan  nouella 
ce  Be  pune  pre  cspriwti  invelitorei,  (vedi 

•LATICE,8.  m.,  Utoij  (proprie, d'in 
lakrc.  npa  ascunsa  io  senulu  pamentu- 
Ini,  fontana  de  apa),  in  fţenere,  veri-ce 
licidu  :  apa.  mnu,  etc. 

*  LATIBLO  Hi  latibubi  s.  m.,  Utiba- 
Ibb;  locu  de  latcrc,  unde  sta  cibeva  a- 
scunsu,  pîtitu;culcu8iu,ouîbu,  gaura,  etc. 

*LATIUODD,-a,  adj.,  (fr.  latlesude); 
care  aru  coda  lata  si  tufosa. 

*  LATICLAVIALE,  adj.,  laticUTla- 
ll>{  reUtÎTu  la  latidavu,  pravedutu  cu 
latklavu. 

*  LATICIiAVm,-a,  adj.,  UtieUTlaaţ 
provedutn  cu  latidavu  :  ttttiica  laticla- 
via;  a.  m.,  a)  personale,  celluce&rede- 
reptu  a  portă  latidavu,  patrii-in;  h)  reale, 
iatidavuiu  insnei. 

*  LATICLAVU,  8.  m.,  latloUms;  lata 
fatwia  saubâtta  de  purpura  prR  marginea 
toniuei,  adornata  eu  davi  (v(!di  eUivu), 
inaemnu  allu  seoaturiloru,  allu  tribuni- 
loru  militari  d'in  familie  eeestre  si  alin 
Siiiloru  de  familie  cari  se  jireparau  a 
porta  magistrature. 

*  LATICOLLU,-a,  adj.,  (fr.  UtlooUe); 
care  are  coUtdu  sau  guttulu  lutu  sau 
targu. 

•LATICOBNU,-a,adj.,(tr.Ulloor««) 
care  are  corne  late  sau  large. 

«  LATIFIGAKB,  v.,  litlllcare;  a  face 
îatu.  a  laţi. 

*  LATlFOLIU,-a,  adj.,  (fr.  UdrotU); 
care  are  fdie  late. 

*  LATIPDNDIU,  8.  m.,  lalffandliim 
(tatu-fundu);  mare  si  lata  mosla  :  îati' 
ftmtUele  perdura  Jfult'u. 

*  LATlLABRn,-a.  adj.,  (fr.  Utila- 
br*y,  care  are  labrde  late,  (vedt  ai  hbru). 

*  LATlLOGU,-<i,  adj.,  Utilo^nui;  care 
Torbesce  îatu,  pronoaUa  latu. 


LAT.  _  ||8 

*  LATIMANU.-a.  adj.,  (fr.  latlmane)* 
care  are  m&ne  late. 

LATIMK,  8.  f. ,  latttudo,  calitate  de 
latu;  vedi  si  tatih*dine. 

LATmAKE,-«Jtu.  T.,  laUnare  si  la- 
tlnlaare,  vedi  latimaarc. 

LATINGSGE,  adv.,  latini,  in  moda 
latinu,  in  limb'a  latina :  medicii  vorhe- 
seu  intre  sene  latinesce,  ca  se  nai  in- 
tellega  fam^i^a  tHorbosului. 

LATm£SCU,-<i.  adj.,  Utlnna.  r«la- 
ti¥u  la  latini :  vorba  l(Uinetca:  eoventu 
latinescu,  di8Cursulatinescu;VBăilatinu. 

LATINIA,  s.  t;  liBffoa  Utlna;  limba 
latina  :  spuni  tm  ]ire  latirtia.  ca  se  nu 
ie  inidlega  si  aliii,  nfora  de  mene. 

LATINISARE  aau  laiinizare.  v.,  U* 
tlnare  si  latinizară}  a  face  laiinu  san 
latineacu  :  u  latinisă  Homtntie  proprie, 
a  le  Ai,  forma  latina;  a  se  espreme  cu 
forme  latine;  a  se  port;^  si  lucrÂ  ca  la- 
Hrui;  a  latinisă  unu  great,  a  la  con- 
verte  la  ritulu  romanocatholicn. 

LATINISATIONE,  s.  f..  (fr.  latliil- 
Batlan),  a<ttione  de  latinîsare. 

LATlNISAT0RIU,-f<îria,adj.8.,  oara 
latinisă. 

LATINISATD,-a,  adj.  part.,  laUal- 
latDS. 

LATINISUTT,  s.  m.,  (fr.  latlnt§nie); 
mod)i,  forma-d<!  ospressione  a  limbeila- 
tine,  idiotismu  latinn  :  stijlidu  acestui 
auetarm  e  plenu  de  latînistm. 

LATIÎÎISTD,  s-,  (fr.  latlnlxte);  oare 
connosce  a  fimdu  limb'a  si  litteratur'a 
latina  :  unu  bonu  hiinistu. 

LATINITATE,  s.  f.,  (fr.  l«tlnit<);  ca- 
litate de  latinu,  dreptn  de  cetate  latitia, 
in  diversele  însemnări  allo  coventalni 
latinu;  lumea  latina,  laUnii.  in  acel]*' 
asi  dîfferite  insemnari  alic  coventnlui 
latinu;  in  speciale  inse,  modu  de  avorbf 
sau  scrie  cnratu  latinesce  :  latinitaten 
acestei  espressioni  este  forte  inâoiosa; 
I  de  act,  litteratura  latina. 

LATlNn.-d,  adj.  s.,  latinns;  1.  adj., 
a)  proprie,  reiativu  la  Latiu,  parte  a 
vechiei  Italia  :  limb'a  latina,  ăictiona- 
riu  latinu;  h)  prin  esten^ione  :  «)  reia- 
tivu ta  poporele  ce  vorbescu  limbe  de 
acea-asi  origine  cu  cea  latitut :  memiri 
ai  gentei  latine  sunt  Itcdii,  Francii, 


■vGooglc 


JM LAT . 

lipami.  PortugoUn,  Vaeoromami,  Ke- 
toromanii,  BrăsiUami,  ek.;  vele  lalitte, 
ea  celle  uritate  de  poporele  latine  do 
pre  loQga  Mediterrani'a,  iideco  :  trian- 
jTHlorte,-  p)  relativu  la  poporelede  ritvlu 
romanoctUhoUeu,  care  se  serve  in  base- 
rioa  eu  îinât'a  latina  :  iaserica  latina, 
eepressione  analoga  cu  :  iateriea  gr'eca, 
de  si  cei  ce  se  ţinu  de  acesta  baaerica 
na  IU  limb'a  greca  ca  limba  a  baseri- 
eei;  —  2.  ca  subst.,  in  tote  inaemoarile 
wUe  de  adiectivu  :  a)  I/Uimi  tunf  h' 
«miorii  Latitdui;  h)  ioti  Latinii  aru  fi 
htm  «e  formedie  una.  confederatione  ti 
ae  B€  unesea  strinau.  '.'a  »  Germanii; 
e)  Latinii  nu  vrvra  se  adjwtepra  Grecii» 
tontr'a  Machomeăaniloru. 

LATIONE.  8.  f.,  Utio;  actione  de  a 
port&.  a  adduce. 

LATIOSD,-a,  adj.,  vedi  lacioeu. 

*  LÂTIPEDE,  adj.,  Utlpai;  care  ara 
petiorele  late  :  îatipedUe  gâsce. 

*  LATIPENNE  si  latipe»nu.-a,  adj., 
(fr.  UtlpfluDe) ;  care  are  pennele  late 
eau  îarffite,  aripile  leUe  sau  lărgite. 

LATISE,-enw,  t.,  dtutare,  pand«ie, 
exfendcre,  spargere)  Tulgare^  s  face 
lalu.  a  intende,  a  respandf,  a  divulgi  : 
a  propagA  :  Vau  baiuiu  de  Vau  latitu ;  a 
loîf  lâa^t'a;  se  latesce  fam'a;  laiiii  acea 
seire  ea  se  afle  si  alta. 

*  LATIBEME  sau  laiiremu,-a,  adj., 
(fr.  latlrteie) ,  care  are  rtmi  laii;  care 
tre  la  petiore  toUpe  late,  de  aci :  lotire- 

,  meU,  eectione  de  passeri  ce  au  degetele 
anite  prin  VaU  Mcm^ane. 

*  LATIE08TRU,-o.  adj.,  (fr.  Istlro- 
•tre),  care  are  rostr^An  hAu;  de  aci :  la- 
^(âirde,  familia  de  passeri. 

*  LĂ.TITARE,  T.,  UtiUVe,  intensiva, 
d'iu  iotert,  a  se  ascunde  bene,  a  se  pitf, 
t  stA  bene  ascunsu. 

LATITOmC.-o.  B.  m..  care  lateice, 
iotende  sau  respandeice. 

LATITD.-a.  adj.  part.,  «lUtatat^in- 
tensu,  respanditu. 

*  LATITUDINE .  B.  f.,  latitudo,  ca- 
litate sau  dimensione  de  latu,  latinie; 
ca  terminu  de  geografia,  dietanti'a  unui 
loeu  de  la  ecatoriu,  mesurata  pre  gra- 
dele meridianului,  de  aci:  la^JfuĂ'ne 
nţ^MfrJofMle ,  iMiridi*ma^ ;  latitudine 


LAT. 

ăe  patrttdieei  si  optu  grade;  ca  terminu 
de  astronomia,  dislantj'a  unui  astra  de 
Ia  planulu  eclipticei^  de  acf :  latitudine 
australe,  boreale,  heliocentrica,  geoeen- 
iriea;  ÎTt  sensu  morale,  întindere,  esten- 
sione  :  acesta  principiu  pote  se  fia  de 
una  mare  latitudine:  se  da  prea  mare  la- 
titudine cotiirui  principiu ;  s'a  laăsata 
mare  latitudine  agenţilor». 

•  LATITUDINABISMtr,  s.  m. ,  (fr. 
Utltsdlnarlsme),  doctrina  a  latitudina- 
riuiUii. 

*  LATlTUDINARIU,-a,  a.,  (fr.  Utl. 
tndlDalre) ,  appiicatu  mai  vertosu  la 
iheologii  anglicani,  cari  si  dau  oiare  la- 
titudine in  alle  crodentîeî,  forte  toleranţi 
in  respectuiu  dogmei;  care  crede  co  toţi 
Toru  fi  mântuit)  :  latUudinarii  aveau 
mare  ăoru  de  pacea  universale. 

1  LATIU  ,  8.  t&. ,  latlum,  nume  pro- 
priu de  t^rra,  vedi  latinu. 

2  LATIU,  B.  m.,  UqnenM,  vedi  lada. 
LATRARE,  v.,  Utrare,  proprie  de 

I  câni.  unc  ori  si  de  vulpi :  cânii  latră  la 
fitri;  eane  care  latră  la  ioti  trecutorii: 
proverb,  ttti  ioti  cânii  musca  câţi  si  la- 
tra.  nu  toţi  omenii  cftti  ammeuitta,  snnt 
si  de  temutu;  cane  ce  latru  la  luna  san 
la  stelh,  omu  care  vorbesce  in  desertu, 
simne-i  se  uu  mai  latre  atâta,  iu  bătu- 
jocura  despre  una  persona  ce  si  allerga 
gur'a  noiiuetatu  in  contr'a  cuiva  defai- 
mandu  si  ^puneudu  ueaddeveruri  :  aHi- 
castrii  latră  inco  si  asupr'a  celloru  mai 
honi  auctori. 

LATRATORlU.-a.  adj.  s.,  Utritvr. 
care  latră  :  2a^rafortt:=:canii;appletiatu 
la  omu,  latratoriu  :  a)  rabulistu,  advo- 
catu  care  »biera  fora  neci  unu  temeiu  ; 
b)  omu  cart!  vorbesce  de  ren  fora  se  pota 
vettemă. 

LATRATD,  l.  part.,  Ulratag<a-» : 
ursulu  latratu  de  cani:  2.  subst.,  Intra- 
tus-uB,  m'am  dcsteptatu  in  latratulu  ca- 
niloru;  pastorii  allerga  la  ItUratulu  ca- 
niloru. 

LĂTRĂTURA  ,  s.  f.,  (UtralHrâ),  re- 
snltatu  allu  actioneî  de  latrare  :  latra- 
tur'a  de  omi  este  semnu  co  vinu  lupii; 
n'diH  auditu  iteci  una  data  lătrătura  de 
vulpe. 

LATRINA,  9.  f^  latrina,  (contraua 


.yGooglc 


_  _       LAT 

d'io  lanirina  de  Ia  UTire=^a*-e  sau 
lare),  loca  de  lauare  sau  lare.  spellato- 
ria,  baoia;  —  essitfiria,  amblatiiriu,  pri- 
Tata;— de  ad,  casa  de  avilire,  Inpanariu. 
LATBONE,  a.  m.,  latro,  (compara  si 
Xătptt;),  1.  primitivu,  merceDarii],  cellu 
ce  pre  banni  se  baga  a  servi,  satellitu  ; 
apoi,  cellu  ce  tB  numele  aeu  porta  bellu 
de  preda,  de  acf :  2.  ca  mai  desu  si  u- 
suale,  predatoriu,  furu  de  codru. 

*  LATBOCINALE,  adj.,  latraelu- 
lis,  relatÎTU  lalotrone  io  iosemnareade 
sub  2.  sau  la  latrociniu. 

*  LATKOCINABE,  v.,  Utrocinari,  a 
&  lairone,  &  essercitâ  professiouea  de 
ItUrone. 

*  LATROCINATIONE,  a.  f.,  aotione 
de  latracinare,  sUtu  de  latrone. 

*  LATROCINIU,  8.  m.,  Utroelulun, 
professione  de  lairone. 

LATH.-a,  adj.,  Utust  contrariu  ăngur 
st»;  correlativu  Ia  lungu  »i  la  profundu, 
care  espremn  celle  altedoue  dimeusioui 
alle  estensionei :  cofeJ^ ^a,  apaialaia, 
lat»  in  umeri;  pândia  hUa  ck  urm  cotu-, 
âg.  acellufanfarone  spune  la  oorbe  late, 
vorbesce  multe  yi  în  tonu  maretiu  ;  — 
B.  m.,  a  străbate  terr'a  in  îatu  si  in  lun- 
gu;  de  trnu  laiu  de  pidma;  ItiiiUu  apatet. 

LATUR^VLE,  adj-,  Tedi  hieraie. 

LATURA,  lalurariu,  vedi  lotura,  lo- 
turariu. 

LĂTURE,  s. .  f.,  UtuB,  rogb,  1.  uu'a 
d'in celle doue  paiti  alle truncbiului  cor- 
porale formate  de  coste  :  am  unujun- 
ghiu  in  latiirea  drepta ;  Va  impuscatu 
in  latturea  stânga;  se  culca  pre  latureu 
drepta;—2.  prin  metafora  :  a)  lini'a  ce 
marginesce  uua  figura,  tâ  de  aci,  parte 
de  locu,  rogione ,  eta..:  trtânglulu  are 
treilaturi.Mdratidupatru  laturi;  &j  par- 
te de  locu,  regione,  directioue  :  ventulu 
suffia  d'in  cSe  pairu  Udări  ăUe  lumei ; 
Sin  laturea  aceUei  terre;  auUa  in  latu- 
rea  drSpta  a  armarului ;  s'au  assediatu 
in  laturea  drepta  a  riului;  laturea  de  la 
appusu  amuntiloru;  unu  olnectu  pole  ave 
mai  muite  laturi;  se  considerâmu  lucrulu 
de  tote  laturile :  ucellu  monumeniu  are 
emblemate  pre  tote  patru  laiurih;  latu- 
ra unei  pijramide;  îaturUe  (aWei;  ini' 


IAU. 


187 


miculu  aftacâ  cetatea  d'in  laturea  cea  mai 
espusa;  poli  intră  pre  doue  laturi;  — 
in  lăture  sau  m  laturi  :  a  se  dă  in  la- 
turi, a  se  dă  la  uda  parte;  a  lăture  sau 
a  laturi  =:  looga  :  eu  slâm  a  laturi  cu 
densulu;  de  lăture  sau  de  laturi  =  la 
margine  :  eu  siedu  de  laturea  satului, 
du  aci,  de  latta-i  =  afora  d'in  satu  :  a 
scote  miele  da  laiuri;  de  a  laturea  sau 
de  a  luturi:=dB  Jonga. 

LATURIAKU,  s.  m.,  ItteraUs,  rid- 
nnn;  de  lăture  :  callu  laturianu .  si  ab- 
BOlutu  laturianu-lu ;  omud'in  alta  corn- 
mune  sau  d'in  altii  tiuutu,  vecinu,  care 
ÎDse  e  coitsideratu  in  câtu-va  ca  stratnu: 
cine  este  acestu-a?  este  unu  laturianu; 
au  venitu  nesce  laturiani  ca  se  eompere 
fenulu  hoiariului;  laturianii  pascu  ouUe 
pre  câmpurile  nostre;  cellu  ce  siede  de 
laturea  satului. 

LATURI,  s.  f.  pi.,  vedi  lotura'. 

LATURISIU,-ii ,  adj.,  Uternlls.de 
Ioduri,  cu  speciale  tmantia  de  reprobare  : 
cei  culpabili  atniAa  taturisi,  sau  ca  y,iv., 
amUa  laturisiu  ;  —  s.  uo.,  laturisiu-lu. 
parte  retrasga,  locu  de  uua  lăture. 

LATUROIA,  s.  f.,  cu  n  molliatu,  in 
locu  de  : 

LATUBONIA,  si  m.  laturoniu.  allu 
cui.pl.  laturonicae  confunde  apoi  cu 
aliu  formei  feminina ,  psrs  latenlla , 
4elIraUo  (geriq.  Fadoubrnuh) ,  ca  deri- 
vatu  d'in  l^ttre,  coventulu  are  însem- 
narea generale  de  ceva  a  laturi,  se  ap- 
plica  iuue  in  speciale  la  :  a)  partea  la- 
terale a  unui  coperimcntu;  b)  essirea  a- 
ratruluî  d'in  sulcu,  parte  ablatutii  a  sui- 
tului; c)  parte  de  tessotura ,  unde  urdi- 
tur'a,  dupo  ce  s'a  ruptu,  se  înnoda. 

LAUARE,  V.,  vedi :  lare. 

LAUDA,  3.  f.,  Uua,  covente  prin  care 
cineva  inaltia  meritulu  vre-unei  per- 
soue,  allu  vre-unei  actione,  allu  vre-u- 
nui  luciu  :  lauda  mare,  lauda  escessiva, 
îuuda  essaggeraia,  Ungtisitoria,  grosso- 
lanaj  reuapplicata,  laudafina,  delicata, 
indirecta ,  sincera ,  ingeniosa ;  acdlu 
june  merita  lauda;  daţi  lauda  Domnu' 
lui;  omu  care  sta  mai  pre  susu  de  ori~ 
ee  laitde;  laudele  aceUui  erou  au  straba- 
tutu  peno  la  marginile  pamefUuIui ;  fia 


,y  Google 


188 


LkV. 


dissu  spre  îau^a  hn:  nesentitorm  pen- 
tru ÎOMda  ea  si  pentni  defăima;  dorita- 
riu  (fe  lauda :  latid'a  propria ,  adeeo 
lauda  de  senesi,  pale. 

'  LĂUDABILE,  adj.,  luidâbllls,  care 
nerita  lauda ,  ce  este  detnnu  de  lau- 
ia  :  lucru  lăudabile,  fapta  lăudabile. 

•  LAUDABILITATE,  s.  f.,  landabill- 
tH,  calitate  de  laudaMe. 

LAUDANU,  s.  in.,  Undaniin,  medi- 
eamentu  de  opiu,  preparatu  mai  allessu 
in  atare  fluida  cu  vinu  dR  Malaga,  de 
unde  rcsiilta :  laudanulu  licidu.  allu  lui 
Sydenliam;  lauAanu  Ueiău  de  Loaâitm. 
lauăanu  opiatu,  etc. 

LAUDARE.  T.,  Ui4Ar(^  ţlvrlflcare, 
a  onori  ai  relevi  merituln  cuiva ,  allu 
vre-unei  actione.allu  vre-unui  lucru 
prin  terinini,  cari  espremu  stim'a  ce  i 
SC  arr^ta;  a  glorifici,  a  celebri,  a  cân- 
ţi :  a  Uuiââ  muUu,  eu  demnitate,  finu, 
deUeatu.  grossdlaitu;  lăudaţi  pre  Dom- 
nulu:  nalatiâati  ca  linguşitorii  sica 
fariseii;  acei  doi  autori  se  lauda  «nuZii 
pre  (Utidu  fora  pudore:  proverbiu  :  lau- 
âa-le  gara,  co  ecco  pumnulu ,  despre  o- 
meoii  laudarosi,  fanfaroni. 

LAUDABOSn,-»,  adj.,  i«et*t»r,  ox 
'tentator*  TaullotiniiB,  g;larl»siie, care  se 
lauda  cu  calităţile  seUe  si  le  inaltJa 
preete  alle  altoru-a;  care  se  lauda  multu 
si  continuu  :  pre  eâtu  de  fri<  'isw ,  pre 
atâtu  si  7(fudarosu;  vorbe  laudarose;  unu 
pleca-ftirja  lauAarosu;,  laudarosasi  fa»- 
faront  este  aprope  totu  un'a. 

LADDATIONE,  s.  f.,  taudatl»,  aetio- 

Dea  de  a  lauda;  coventu  san  covente  de 

lauda ;  lauda  fueuta  cuira ,  panegyricu. 

LADDATIVU  ,-u ,  adj.,  Utidiitivua, 

care  se  refere  la  laudare,  vorbindu  in 

speciale  de  unu  gena  oratorieu  ■.scripte, 

discursuri,  orationi.  preditie  laudative. 

LAUDATOBIUi-iono,  adj.  s..  Unda- 

tor  ai  Uudst«riuHi  care  ieiutJa :  discwsu 

Uudatoriu. 

LAUDATU,-a,  adj.  part,  Uudatus. 

LAUDATURA,  s.  f-,  lauda  ce  da  sau 

gi  da  cineva,  fanfaronîa,  ostontatione, 

glorificare  deşerta  :  ce  mai  îaudalura  a 

faeutu  eltu  fiului  seu. 

LAUDKMIU,  s.  m.,  ludeiulnn ,  eo- 


_______^ LAO 

ventu  formatu  d'in  lat.  laHs ,  candu  a- 
cestu-a  semnifici  tncofiett^KU-e,  invoien- 
tia;  coneessione;  prin  laudemiuse  intel- 
lege  in  dreptulu  feudale  summ'a  de  bani 
celaiproprietarialu  de  pamentu,  candu 
si  vendea  ellu  dreptulu  emphyteuticu, 
cea  ce  asta-di  se  diee  embaticu :  lau- 
demulu  a  trecutu  si  in  dreptula  ger- 
manu  in  acellu-asi  intellessu ,  adeco  ce 
da  vasallulu  domnului  feudale  pentm 
învestitura:  laudemtdu  devenisse  mare 
sarcina  pentru  poporu.  B. 

LAUDIFICABE,  v.,  tudlflcan ,  a 
face  laude,  a  di  laude,  a  glorifici  ,  a 
canti,  a  celebră;  in  speciale,  a  face  co- 
ventu de  lauda,  mai  allessu  unui  morţii. 

LAUINA,  8.  f.,  vodi  lavina. 

LAURA,  S.  f. ,  datora  ■tramfliilon 
lui  Linneu.  dupo  alţii  bjdniiujMioa  si 
brdoMjannw  ,  planta  alic  care!  grann- 
tie  mâncate  de  omu  i  turbura  m«ntea  : 
se  vede  co  ai  mancaiu  laura,  se  vede  co 
ai  innebonitu. 

LAURAOINE,  a.  f.,  laungo,  planta 
analoga  cu  laurul». 

LAUBEA,  laureare,  laurcatu,  Iau- 
reda,  Imveu,  etc;  vedi  laiwia,  lauria- 
tu,  lauriola,  îauriu. 

LATJBETU,  s.  ra.,  Um-etum^  selba 
sau  gradina  de  lauri. 

LĂURIA,  a.  f.,  Uurea ,  corona  de 
hxuru. 

LAURIATn,-a,  adj.,  Uireatna,  coro- 
natu  cu  lauru,  ornatu  sau  prevedatu  cu 
lourw. 

LADRIGOMn,-a,  adj.,  Uiirio«niiu, 
care  are  frundia  ca  a  laurvlui. 

*  LAURIFERD,-a,  adj.,  Unrifer,  care 
da  sau  produce  lauru. 

*  LAURIFOLIA,  s.f.,  vedi  laarifoVm. 

*  LAUKIFOUn,-a,  adj.,  (fr.,  laurl- 
folld),  oara  are  folie  assemini  cu  alle 
bourului;  s.  f.,  laur^oiia,  arbore  eBso- 
ticu  cu  fdie  ca  alle  laurului. 

*LADKIGERU,-a,  adj., lanrlg eroare 
porta  lauru,  coronatu  cu  lauru. 

LAURINU.-a,  adj.  s.,  laarinui,  dfl 
lauru  :  1.  adj.,  oliu  laurinu,  nAstantia 
laurina;  2.  subst.^  a)  m.  lawinu,  oliu, 
substantia  trassn  d'io  baccele  laurului- 
daphne,  h)  î.  laurtna,  a)  cu  aeellu-asi 


.yGooglc 


LAO 

intelleaBU  ca  si  laurinu  de  sub  n);  ţi)  m- 
mnra  de  lauru,  corona  de  laurn. 

LAITBIOLA,  s.  f.,  Unr«ftU,  proprie, 
deminotivu  d'in  b.  laaria;  ramura  de 
Jauru,  coroD»  de  lanrn;  metaf.  gloriola, 
landa,  gloria  deşerta. 

LAUBTI7,-a,  adj.,  laBr«K«-UiiTM,  de 
lauru  :  corone  laurie;  —  s.  t.,  lemna  : 

a)  Unm,  de  acf :  corona,  saccflssn,  trinofo; 

b)  specia  de  planta,  dapbae  UsreoU  Ini 

*  LA0BIVOEU,-o,  s.  adj.,  (fr/  I»- 
rirore),  proprie,  care  Hewra  san  manca 
lauru,  applicatn  U  divinatori,  sau  pen- 
tru co  mrâtecfi  fmndie  de  lauru  spre  a 
se  inspiri,  sau  in  risu  on  aTIusione  la 
mercedea  ce  capelau. 

LAUROCERASn,  s.  m.,  prOnoB  Uu- 
neerasiis  Iuţ  lAnneu,  arbore  d'in  genuin 
pmniloru,  alle  cui  frundie  stau  totu  de 
a  un'a  verdi  si  sunt  veninose. 

LAUBUSCA,  3.  f.,  Ubmaea^  TÎti'a 
selbateca,  viti'a  de  vinia  necultivata, 
viti'a  de  agurida  selbatioo,  (vedî  si  la- 
hrusea). 

LĂUTA,  (pre  a  locurea  si  cUmtta),  s. 
f.,  (Tloltna;  it.  tIoIIbo]  ft.  Tiol«ii),  in- 
strumenta de  mnsica  cu  patru  corde, 
pre  care  maiestmlii  trage  cn  unu  plec- 
lr%  numita  si  areusiu,  si  produce  varie- 
tatea cea  mu  mare  io  tonuri  curate, 
plene,  usiore,  pertuoditorie;  viora,  vio- 
imo:  vorb'a  Uuda  pare  a  se  fi  introdusau 
inmnltelimbe'enropiane  (comp.  fr.  Inth) 
d'in  isp.  lud,  imprumutatu  de  la  Aarbi; 
Ittot'a  addeveraia  semena  mai  muUu  cu 
eiiar'a  de  căiu  eu  vior'a. 

LAUTARESSA,  s.  f.,  femin'a  lauta- 
rioluî,  sau  si  una  femina  care  cânta  cn 
lant'a. 

LAUTABin,  B.  m.,  musicu  care  cânta 
cu  Itmfoi  in  seusu  mai  intensa,  despr>! 
una  ceta  de  musicî :  au  venitu  lăutarii 
ca  se  mi  cânte  de  dv£a  twmdtâ;  oapetm 
cu  îoîUari;  prov.  eerfa  fora  hattliia  ca 
ftUN^a  fora  lăutari. 

LAUTETIA,  8.  f.,  lautltl»,  alatu  sau 
fflodu  de  a  fi  lautu,  magnifieuntia  in 
iraiiu,  (vedi  lautu)- 

XAUTOKlU,-form ,  s.  m.,  UTat«r; 
Bpellatoriu,  care  spella;  vedi  tare. 

LAUTU,  adj.  part.,  laratui,  Untas, 


LAŢ 139 

spoliata,  curetiatii,  si  d«  aol,  omttu,  e- 
legante ,  m^niflcu ,  mai  vertosa  in 
traiulu  sen;  eni  place  se  aibă  casa,  mesa, 
mâncări,  vase  allesse  si  strălucite. 

LAUTURA,  B.  f.,  Uvawn,  sp«llue, 
spellatura,  (redi  lone). 

LA V ACRU  si  lauaeru,  a.  m.,  tera- 
eran,  tbso  in  oar«  8*  apoUa  ciDora, 
spellatorin. 

LAVA,  3.  f.,  ■asMardeis,  uxallqi»- 
fMtB,  wana  Mlf  h»rM,  (it  Iară,  fr.  Ista), 
materia  topita  si  inflacurata,  arrnticata 
de  vulcani  in  tempnla  errnptionei  lom : 
Icw'a  recita  se  pr^aee  in  petre  mai 
muUu  sau  mai  pueinu  beaieoae;  in  lava 
se  afia  traehitu.  basaltu,  gran^.  petra 
verde;  lava  de  Vestmin,  torrente  de  lava; 
cetati  inmonneniate  in  lava. 

LAVANDA.  B.  f.,  vedi  lavmda. 

LAVATERA,  a.  l,  (Urate»  triM*- 
bMb,  L.),  planta  d'in  classea  16,  femi' 
li'a  malvacielorn,  cu  flori  mari  roaia- 
tece  sau  si  albe. 

LAVATIONE  si  lauatione.  a.  f..  1«- 
Tait«,  actione  de  lauare  sau  lare,  in  in- 
tellessu  conoretu,  instrumenta  de  hra- 
tione,  bănia,  can  de  bănia,  etc. 

LAVATQBIU  si  lauatoriu.-târia.  adj. 
s.,  lavaUr,  care  Uuia  san  la;  vedi  si 
lautoriu;  ca  a.  m.  reale,  lavatoriu.  ceva 
ce  serve  la  Itmare,  (forma  forte  bona , 
care  caută  se  iee  locnln  formei  rateeite 
lavoaru.  dupo  tr.  Uvslr). 

LAVATBTNA,  s.  f.,  lavatriu,  vedi 
latrina.  , 

LAVENDA,  B.  f.,  UraatfoU,  specia 
de  planta  d'in  famili'a  labiateloru,  cu 
odore  aromatica  :  spiritu  sau  apa  de 
lavenda;  oliti  de  lavendai  afgana  cu 
fiori  de  îavenda ;  Uwenda  sţncosa  (La- 
vandaU  spiea),  lavenda  moliata  (Lavaa* 
dnla  fllnehas). 

LAVENDULA,  b.  f.,  vedi  lavenda. 

LA  VINA,  s.  f.,  alTlHni  m^les  T«nt« 
«BmnUtai  (it.  larlua  si  lavangs,  fr.  la- 
*«DGhfl  si  «Talanolie),  coloBsale  massa  de 
nene,  caro  prin  rapid'a  sea  cădere  se 
volvura  d'in  culmea  si  de  pre  crescetele 
muntiloru,  cansa  adesea  celle  mai  mari 
stricationi  :  lavinde  AlpHoru  se  im- 
partu  dupo  oalitatUe  loru  in  cinci  clas- 
ai :  lavinele  de  neuepro^atasi  eeUe  de 


=y  Google 


primavera,  cari  rupu  8%  eosle  de  mun^ 
sunt  forte  penculose. 

LÂVKA  s.  f.,  floa^blam,  mânute- 
rliiiii,(aou£;ree.>.adpixaaaXii^);  l.mo- 
nasteria,  cenobiu;  2.  syaagaga  sau  tem- 
plu judanescu;  de  aci :  3.  societate  unds 
totî  Torbeacu,  striga,  si  nemiae  n'ascal- 
ta;  coDVersationetuiQultuasa,  tuBultos, 
strepitus. 

LAZARETU,  s.  m.,  (it.  buMretto,  fr. 
luaretf  germ.  Iuar«t),  1.  io  origine, 
ospitale,  spitale,  casa  de  morboiii,  mai 
allessu  lucu  de  leproşi,  pre  cari  căutau 
a  i  margini,  spre  a  miousîor^î  contagio- 
nea;  de  acf,  mai  tardiu :  2.  carantina, 
locu  la  nnole  porturi  de  mare,  la  riuri 
si  la  muuti,  spre  a  tio^  acoUo  persoue 
sau  merci  venite  d'in  ţinuturi  sau  terre 
infectate  de  peste  iu  tempu  de  40  de  dil- 
le,  de  unde  si  numele  de  ctarattttna. 

LAZDLITE,  s.  f.  laplH  luuli,  (fr.  U- 
Kulfte),  petra  de  formoiia  colore  cerulia: 
lazuIit^Li  c  (te/ti  de  tare  in  câtu  sgaria 
vitridw, —  se  dicfl  si  lapislaeitle,  sau  sim- 
plu :  lazide. 

1  LE,  art.  f.  pi.  nom.  ai  aoc-,  auurtatu 
d'iu  effe,  III» :  case-le,  midierirîc  etc.,  vedi 
eUu. 

2  LE,  art.  m.  aing.  nom.  si  ace.,  scur- 
taţii d'in  dle.  Iile,  care  se  pune  pentru 
eufonia  in  locu  de  îu  dupo  subst.  si 
adiect.  m.  terminate  in  e  :  j>^iaite-le, 
frate-Ic,  ca»e-le,  etc.;  vedi  eUu. 

3  LE.  pron,  pers.  III,  f.  pi.  ace,  acur- 
tatu  d'm  eUc,  llUb :  le  vede,  ecco-le,  las- 
aa-le,  etc.,  vedi  eîlu. 

4  LE,  pron.  pera.  UI,  pi.  dativu,  svur- 
tatu  d'iu  loru,  IIIIh  :  spune-îe  se  me  a- 
steptc,  etc.;  vedi  dlu. 

LEA,  s.  L,  lea,  leonessa,  femio'a  leu- 
lui, (vedi  leu). 

*  LEBETE,  8.  m.,  lobu»,  (X^fO]*;),  vasu 
de  arame,  tingere,  căldare,  etc. 

LECHUSA,  a.  f., (Xe/ooda),  puerpora, 
femina  care  sta  în  patu  (Xe/o;,  levtus) 
dupo  ce  a  nascutu,  in  tempu  de  mai 
multe  septemăue :  dupo  vechi'a  wnsue- 
tudine  Icchuselc  nu  essu  (fi»  casu  aesse 
septemâne. 

LEUHUSIA,  s.  f.,  atarea  de  lechttsa, 
tempulu  cătu  fi^minele  stau  in  patu  dupo 
nasc  ere. 


LEC. 

LACHnSIBE,-«scu,  v.,  a  fi  ledmsa. 
LECTABIU,- a,    adj.   s.,  leetarlas, 
care  face  sau  vende  lecte. 

LECTICA,  B.  f.,  leotlca,  leetu  sau 
patu  portativu  dusu  de  omeni  sau  de 
vite  :  lectica  de  umeri;  lectica  de  calli 
sau  de  midi,  aăeco  portata  de  calli  sau 
de  muli:  leclic'a.  făcuta  antaiu  pentru 
callatoria.  servi  in  urma  si  la  lussu. 

LECTICARIU,  B.  m.,  leeticarlu»,  e- 
mu  ce  porta  cu  umerii  lectîc'a. 

LECTIONE.  8.  f.,  luotio,  actione  de 
legere  :  1.  in  genere,  îeetione  de  spice, 
2.  in  speciale:  a)  allegere ,  d^ro  mai 
vei'bosu :  b)  lectura  de  unde  cu  întellesn 
concretu  ;  a)  ce  face  obiectulu  lecturei 
ensasi,  scriptulu,  testulu  :  a  confrontă 
lectionile,  diversele  lectioni  alle  aceUui- 
asi  locu  di'in  unu  auctoriu;  |3)  inatmctio- 
ne  sau  invetiatura  ce  se  da  do  regula 
in  classe  aau  de  la  înălţimea  unei  ca- 
thedre  personoloru  ce  voliescu  se  invetie 
veri-una  acientia  sau  limba :  leetiotte 
ăe  dreptu,  de  chymia,  medicina,  botanica, 
theologia*  de  limb'a  latina,  greca;  a  tine 
lectioni  publice;  merge  lumea  se  aseuite 
leetionihi  de  cosmogonia;  a  da  si  a  luă 
lectioni  de  desemnu,  masica,  cdllaritu  , 
ffymnastica,  istoria,  gratmaatica;  ^)m\x- 
strare  :  s'a  portaiu  cu  muUa  imperii- 
nenlia.  a  luatu  inse  ledione  aspra. 

*LECTISTEBNIU,  s.  m.'lectlsternl- 
nm,  (leciu-stenere),  ceremonia  religiosa, 
in  care  imaginile  dieiloru  se  scoteau, 
ai  se  puneau  pre  lectc  sau  paturi,  ande 
li  se  offeriea  mâncare. 

*  LECTITAJIE,  V.,  Icctitare,  (d'in 
lectu  de  Ia  legere),  cu  intellessu  inten- 
siv u  :  alegedesu  si  cu  zelu. 

LECTORE  si  lectoriurloria,  adj.  s., 
luctorj  care  legv,  1.  in  genere  :  lectoriu 
de  spice,  2.  in  speciale  :  lectoriu  de 
carte,  lc<^oriu  bonu,  leci&riu  reu,  cu  voce 
monolotia,  care  are  functiouea  du  alege: 
lecturiulu  regelui,  lectori'a  reginei;  in  in- 
stiiuieh  de  educationc  sunt  de  regula 
lectori  s<ai  lectorie  de  septemana  spre 
a  lege  in  rcfectoriu  suu  in  saU'a  de  tnan- 
cure;  lectoriu  ae  dice  ai  cellu  ce  lege  sin- 
guru  unu  opu,  fora  aconimunicii  cual- 
tulu  :  conditionea  cssentiale  pentru  unu 
scripturiu  este  se  placa  let^oritom;  a- 


jyGqoglc 


^ LED.         

cesta  carte  are  lectori  mulţi,  puăni; 
lectoritdu  voliesce  claritate  in  iote:  in 
baserica,  lnetoriu=anagnoste,  inflmuln 
graâu  ieraticii;  îd  monasterie,  lectori, 
cei  ce  propunea  filosoti'a  si  theologi'a; 
lectori  regesă.  professori  de  la  colleginlu 
regescu  d'in  Fntnci'a  :  leetoriu  regescu 
defiloso(ia,dt  mathematica;  in  unele  ter- 
re,  lectori,  profcasori  de  la  Reminarîele 
efiacopescijflectori  se  dicii,  pre  la  uni- 
versităţile Germaniei,  prolessorii  de 
limbe  moderne,  cari  s'au  .suppusu  la  es- 
saminele  respective,  n'au  inse  necessi- 
tatft  de  veri-nnii  grndu  academioii,  ai 
neci  00  făcu  parte  d'in  corporationile 
academice. 

*  LEOTU,  s.  m.,  lectux,  locn  de  col- 
cata,  (vedi  legere),  sau  de  sedutn,  !d  spe- 
ciale, patu ;  targa. 

LKCTDALB:,  adj.,  leetiiaIU,  relativu 
la  lectu  sau  patu. 

LECTDARI[î,-o,  adj.,  lectuwlos,  vedi 
lectuale. 

LECTO  Iii,  9.  f.,  (fr.  lecture),  d'in  lecttt 
de  la  îegerc :  1,  actionea  unei  persone 
ce  lege  cu  voce  inalta  :  se  da,  se  face 
lectur'a  contractului  de  căsătoria  tn  pre- 
8iinti'atotorHfonsangcnilorUi2.^cl\oae9^ 
învetîuhi,  datin'a,  abitudinea  de  a  lege 
singuru  niuuai  cu  ochii  pentru  instruc- 
tionea  sea  :  lectur'a  atxstci  carie  este 
foiie  plăcuta :  lui  place  lectur'a ;  tUu 
^a  intelleptitu  numai  prin  lectur'a  a»' 
toriloru  cflloru  mai  boni ;  lectur'a  for- 
media  spinlulu  ;  lectta-'a  se  fin  forte 
bene  alleasa,  se  correspundia  faetiUati' 
loru  lectoriuhtf.  se  fia  metodica;  lectur'a 
prea  multa,  nerfgiUata,  reu  aUessa  fati- 
ga,  debilitedia,  une  ori  turbura  spiritttlu: 
carte  de  ledura;  Cf^inetu  de  lectura:  so- 
cietate de  lectura:  comitatu  de  lectura, 
in  care  He  lege  si  dejudpca  dramatele 
destinate  pentru  theatru. 

"LKDEliE,  lesi  si  lesei,  lesu,  v.,  Indere* 
a  lovi  cu  violentia  :  undele  ledu  cm  furia 
littorile  marii;  a  vettemă  prin  lovire; 
a)  proprio  :  jugulu  a  lestu  gattidu  bni- 
loru.  b)  metaf.,  a  vettemă,  a  supperÂ,  a 
strică :  nu  Iede  pre  nimive.  a  Iede  fam'a, 
numele  bonn.  averea  interessile. 

LEDU,  s.  m.,  (iciiom,  Lîjin.),  sppcia 
de  planta  d'in  classea  10,  ordinea  I  a 


syathemei  sesauale  d'in  familia  oriacie- 
loru  ;  speci'a  europiana  se  Bomesce  ros- 
marinu  gelbaiecu-^zltiium  palnstret  Ore- 
sce  in  unele  păduri  de  2-5  nrme  inalta,  cu 
folie,  a  caroru  aroma  forte  tare  si  ne- 
plăcuta face  dorere  de  capu  ;  acsstu 
arbuatu  er&  connoscutn  mai  Înainte  în 
farmacia  sub  nume  de  erba  de  rogmarinn 
se}hateeK^=.\wT\i»i  r«8inarlnl  silTMtrlt  ] 
ledt^  c)Kef-icanu:=lediim  Uttrolliin  da 
d'in  folieleselle^Aeade  Labrador  pentru 
dorere  de  peptu. 

LEENA,  h.  f.,  le«B«,  lea,  leonessa. 

LEOA,  s.  f..mesuraitÎDerariagallica, 
lenoKSi  leiiţ«,(isp.  prov.  le;Ba{porţ.l«- 
Koa,)t.  lega,  tr.  Ueiie,  uugl.  Ie«9ue):  leg'a 
commtme  d^in  Franci' a  e  ie  JSS83  sten- 
sini  franeeaei  (tolneti),  sau  in  metri 
4452.  263:  pre  unu  gradu  allu  ecalo- 
riului  $e  numera  35  lege;  leg" a  mimna 
e  mai  mare;  de  aceste-ase  nwnera  nwnat 
20  pre  unu  gradu  aUu  ecatoriului. 

•  LEQALE,  adj.,  l««alls,  relativu  la 
lege,  conforme  iegiloru;  ce  este  stabilitn 
prin  lege  :  forme  legali,  interesse  legale, 
mediloce  legali,  adie  legale;  ori~ee  fapta 
pote/i  legale,  adeco  conforme  legăorupo- 
sitive  alle  statului,  fora  se  fia  simorale; 
contrariu  illegaie ;  medicina  legale,  o- 
dec0  applieationea  connoseentieloru  me- 
dicali la  di/ferite  cesHoni  de  dri^u  spre  a 
le  clarifică  si  a  faciUiâ  dedfiionea;  trac- 
tatude  m£fJtcma2«(7a^;îndonieniulure- 
ligionei,ceconcerneit«,9mIuiDomnedieu, 
flata  prin  Moise  :  e^emonie  legali;  ear- 
nurie  legali,  necuratie  tvgali. 

'  LEGALISAKE,  v.,  (fr.  l6g«UBer), 
a  confirmă,  a  attestă,  certifica  authen- 
ticitatea  vre-nnui  actu  publiou,  pentru 
ca  ellu  se  fia  credutii  ălora  d'in  cerculu 
unde  a  essitu  :  a  legalisă  una  procura 
sau  plenipotentia,  unu  actu  de  nascere, 
de  morte,  de  matrimoniu,  utm  passa- 
portu. 

LEGALI SATIONK,  s.  f.,  (fr.  lâgall- 
Mtlan),  attestatione,;pria  care  unu  lunc- 
tionariu  publicu  competente  certifica, 
co  cutare  actu  este  auth^ticu  si  are  se 
■i  $p,  de  credimeutu  :  actu  enrui  lipsesce 
legalisationea:  legalisatione  se  dice  si  de- 
spre actionea  legatisarei .-  etmccllaria  de 
Ifgalisatione;  acestu  magixtratu  este  tn- 


=y  Google 


144 LEG.  ^       _     

l)ixntH^=.p\*hi»rUan)  inco  au  fostu  CO- 
prenae  siib  itumelp  du  lege;  SBÎfi  legea 
se  defini  actn  allu  aiictoritatei  snpreme 
ce  rt^giilcdia,  dispune,  perniitte  san  st 
interdice  :  a  facf.  a  adeUtce.  a  âreretă 
legi.  a  ţiropune,  a  discuU--,  a  emendâ, 
a  vota.  iţandionâ,  promulgă,  publică 
legea;  suppjinerc  la  Ipge,  asctdtare  de 
lege;  Ifge  restrinsa,  fftodufntfa,  seam- 
bata,  nbrognta  .  interpretata ,  citata, 
lUhgata:  judecătorii  volieactt  a  modera 
rigorea  legei,  preanUmlulu,  articlii,  dis~ 
ponitionile,  tpstulu  unei  legi;  legile  ecai 
se  afla  in  vigore:  legi  eadute  tn  de- 
suetudine; nutientatea ,  santitatea  legi- 
Ioth;  tineti-vp.  mai  pucinu  de  litter'a  le- 
gei,  si  mai  vertosu  de  gpirituiu  si  itden- 
tionea  «,■— iejpte  naturei  io  aenau  phy- 
sicn,  prin  cari  eate  regulata  ordinea  lu^ 
cniriloru  physice  :  legile  attradionei, 
misearei,  grevtatei,  r/fracHonei  de  lu- 
mina sunt  Ugi  oile  naturei:  ia  aensu 
morale,  nnmite  si  legi  natwali,  senti- 
mente, principie  de  jti.ttitia  si  de  bene- 
voHentia  fiaii  afTectioue  si  diapositioni 
favorabili  pentru  attit,  fora  cari  socie- 
tăţile omeneaţi  nu  aru  pot^  se  subsista: 
amorfa  cotra  parenti  si  reconnoseenti'a 
eotra  benefaeutorii  sutU  legi  alle  na- 
turei: legea  naturale  ne  commanda  :  ce 
tie  K«  tiplacf,  altui-a  nu  face; — Ugea 
divina,  legea  naturei  sau  notoroZe,  in 
sensH  moralp;  mai  de  multe  ori  inse 
sub  legea  divina  se  intellegu  preceptele 
poaitive  date  prin  revetatione;  in  ambele 
intellesuri  :  UgUc  divine;  —  legea  ve- 
chia, sau  Torbindu  limb'a  sântei  scrip- 
ture,  legea,  absolntn,  san  legea  lui  Moise. 
legea  judaniloni  ;  cartea  legei,  legea  si 
profeţii;  legea  vec''ia  se  oppuue  Ia  :  le- 
gea noua  sau  legea  gratiei,  adeco  legea 
lui  Jesu  Christu,  legea  christiana  sau 
cresUnesea;  de  aci  lege  in  sensu  re- 
ligioan  se  applica  asia,  in  cătu  poporulu 
prin  lege  mai  totu  do  a  uii'a  intellege 
religionea  si  confessionea  religiosa  : 
De  ce  lege  eşti  ?  au  trecutu  la  legea  cal- 
vinesea;  acellu-a  nu  e  de  legea  nostra, 
ee  lege  are  ?  n'are  ned  una  lege,  adeco 
«ste  unu  omu  perdutii,  unu  omu  peri- 
colosu  pentru  societate;  ba  inco  adesea 
lege,  Inatu  \a  seusn  relijinosu,  se  con- 


I,KG^ - 

fuodecu  naţionalitatea  tţenetica,  uq«  ori 
si  ou  cea  politica :  aeellu  germanu  a 
treeuhl  la  legea  nostra  romaneiea,  so- 
d'a  lui  Petru  s'a  faeutu  romana,  eo-ei 
t'u  battegatu  in  legea  nostra;  ai  mai  ve- 
dutu  tu  romanu  de  legea  ungureaea  ? — 
acesta  iderttificare  a  legei  religioae  M 
legea  civile  sau  pclitiea  eiUe  unu  ee  ea- 
raderisticu  pentru  noi  Romanii,  ea  eo- 
prende  una  invetiatura  profunda,  ere~ 
ditata  de  la  cei  mai  vechi  straboni,  m- 
vetiatura  pretiosa,  de  care  nu  s'are  codi 
te  ne  uitamu;—legile  divine  sa  oppunu 
ta  :  legi  umane  ,  adeco  legi  assediate 
priD  omeni  p«Dtru  susţinerea  ordinei  in 
societate  :  acesta  actione  «ioledia  Iote 
legăe ,  divine  ai  titNatK ,-  legile  natio- 
niloru,  dreptulu  potPor«loru,  dreptulu 
gentiloru;  legile  bellice,  massimele  ssd 
regulele  normali,  courenite  si  adoptate 
spre  a  se  obeerrli  intre  nationi  in  tempo 
de  bellu;  lege  fundamentale  a  unui  stata 
prin  care  se  reguledia  natur'a,  estenaio- 
nea  st  sssercitiulu  potestatei  gubernie- 
loru;  totu  in  acestu  sensu  se  diee  si  le- 
ge constituţionale;  lege  de  ^atu   sau 
simplu  lege,  regula  san  regnlamentu  re- 
ceputu  iu  atatu  cu  valore  de  lege,  fia  ca 
respectu  la  gubernamentula  generale, 
fia  co  determina  drepturile  particnlari- 
loru;  a  observă,  a  indepUni,  a  eageeutâ 
legea,  a  infrange,  a  vi<dâ,  a  calcă,  a  e- 
lude  sau  evită  legea;  a  lucră  in  cotUr^a 
legei;  a  contraveni  la  lege;  a  dispensă 
de  lege ;  a  reettrre  la  lege  ;  a  invocă  , 
cMamă  legea  m  adjutoriu ;  acea  fapta 
este  in  contr'a  legei ,  nu  este  pemâssa 
de  lege;  t-  legi  politice ,  allu  caroru  ob- 
iectu    este    conservarea    statului ,  cu 
abstractione  de  societăţile  si  iudifidii 
locuitori  in  statn ;  legi  organice,  alin 
caroru  obiectu  este  regularea  modului 
si  actiojiei  acelioru  iustitutioni  sau  as- 
sediamente  ,  cari  in  principiu  au  fostu 
conaeerate  prin   veri-una  lege  prece- 
denta; legi  civili,  prin  cari  se  reguledia 
drepturile  si  detorentiele  sau  oblega- 
mentele,  interessile  si  relatioail«  ceta- 
tianiloru '  intre  seuesi;  legi  criminaU, 
cari  determina  delictele  sicriioioele, 
camu  si  modula  de  a  Ie  persecută  si 
pedepsnlc  cari  tidu  a  Ii  se  applici;  lege 


jyGooglc 


I^G; 

pmaie,  cafe  determina  veri-una  pedepsa; 
lege  fiseak,  prin  care  ee  regiil«dia  can- 
titatea si  moduln  de  perce^one  a  cod- 
tributiooiloni  publice;  —  lege  ^  huraa 
waTmrsak,  aUu  oarei'obiectn  este,  ca 
iu  cosu  deneoessitate  eatraordinaria,  se 
procure  etatolni  baoni;  —legesmi^^tm-  ■ 
ria,  lege  de  Iusbd  ,  alin  cami  obiectu  e- 
ste  a  Mrenă  tussulu;  —  hge  marHale, 
care  anctorisa,  ca  in  unele  casări  se  "se 
^^oe  £i>rti'a  armata,  dnpo  ce  se  im- 
plenescu  unele  formalităţi;  — îe^e  agra- 
ria,  la  Bomanii  antici,  prin  care  se  re- 
gali Împărţirea  sau  si  administrationea 
territorieloru  cocerite,  adeeo  oocupate  cn 
forti'ade  laaltepopore;in  dillele  nostre, 
Uge  agraria,  se  pote  applică  prea  bene 
la  a8i&  numit'a  lege  urhariale,  in  Daci'a 
svperiore  si  Pannoni'a,  si  lege  rvrale  in 
Daeia  infeiiore;  I^  afp'orta  se  poto  numi 
si  acelle  regulamente  si  dispositionl  prin 
cariseregoledia  modula  cnltivarei  tei-ri- 
twieloru  eonununali,  împărţirea,  6om- 
m88Barea,segr^area  leru;  ~Ze«;eamMma- 
ria,  eBreptoTe(ndericti]alie;-'^p«tM(- 
nidpale,  prin  care  se  regnledia  admini- 
stcatâmeaeomniQDiloru; — Ugeetceptio- 
tule,  ou-e  deroga  pre  unu  tempn  ore-care 
l^om  conatitationali  alle  statului  sau 
Toi-etfai  alte'  legi  generale,  adeeo :  le- 
gile  se  mapendu,  ero  loeulu  lom  l'occupa 
aiU>  lege;  —  legea  t<dionei,  earevoliesce 
ca  nnn  cnlpabile  se  fia  tractatu  asia  pre- 
coma  tractasse  sau  Toliase  a  tra0t&  ellu 
jwe  altii;  —  legea  eeUui  mai  tare,  care 
se  dice  ei  legea  pumtuilui,  porta  numele 
de  lega  in  sensu  impropria,  inlocu  dea 
se  dice  barbaria,  bnitalitaie,  seViaieeta, 
tyrannia; —legea  vktoriulHi  este  adesea 
identica  eti  legea  celiui  mai  tare; — lege 
=potere,  auctohtate:  Aiessandru  sup- 
puse  tota  Asi'a  legiloni  adie;  a  fi  sîA 
legile  imei  umere;  in  sensula  cellu  mai 
larga,  lege^sregali,  detorfa,  datina,  nsu, 
connetedine,  modu,  faptu  constante,  fe- 
ootnenuregulstn,  conceptu  generale,  etc.: 
legile  onorei,  legile  oftului ,  legUe  b(h 
neitwimtie,  aUepolitetiei,  oile  onesfalei, 
ăBe  soaetatei ;  legile  grammaticei,  alle 
sintacticei;  tote  limbele  au  si  locuiioni 
partieidane,  eari  ae  abbatu  de  la  legile  or- 
dmaheimegraKmMtieei;—fora  de  lege, 
Tonii 


LBâ. 


t45 


cu  sensu  de  unu  substantiva  eompnsu 
traduce  grec.  ivoţiia  :  fora  de  legea  mea 
eu  eonnose». 

LEGEDATATOBIU,  s.  m.,  vedi  legis- 
latoriu. 

LE3ELATI0NE ,  s.  f. ,  vedi  legisla- 
Uone. 

*  LEGENDA,  s.  f.,  I^endo,  {tr.  l^ţen- 
de),  carte  ce  coprende  vietîele  santilom; 
in  aceatu  întellessu  legenda  este  synony- 
ma  cu  synassariu  si  cu  cartea  intitulata 
vietiele  santiloru  :  legendele  au  fostu 
introdusse  in  serviUî^  basericescu  in* 
data  de  la  ineepvtulu  christianismvlui; 
legendele  vechie  sunt  pltne  de  fahâe, 
eari  pottt  mai  multu  scandalisâ  de  cătu 
edifică;  legmda!  ca  tormilin  de  numisma- 
tica, inscriptionea  cercularia  săpata  pre 
marginea,  6to  une  ori  si  in  cnnuedisiuln 
moneteloru  si  medalîeloru :  legenda  pre 
una  parte;  legenda  pre  reversvl  legenda 
pre  ambele  parfi. 

*  LKaENDAEID,  adj.  s.,  (fr.  Wsen- 
dalre),  relativa  la  legenda;  s.  m.,  perso- 
nale, legendariu,  anctoriu,  scriptoriu  de 
legende  :  se  imputa  la  cei  mai  mulţi  le- 
gmdari  co  aa  fostu  presle  mesura  cre- 
duli; legendariu  UpsUu  de  critica,  legen- 
dariu'mentionosu;—  8.  m.  reale,  legen- 
doHti,  carte  de  lectura. 

*  LEQEBE,  tessi  si  lessei,  lesau  si 
leetu,  V.,  tegere,  ea  simplu,  acestu  verbu 
appncasse  se  dispară  d'in  limba,  se  con- 
serva inse  compuse  d'in  elin,  precumn  ; 
aUegere,  coîlegere,  intellegere,  verbe  con- 
noscute  de  nationea  inkega;  simpIulD 
leg^e  are  semnificările  :  1.  iu  genere, 
a  compusului  eoJlegere,  a  eoUege  sau 
adlege,  a  adună,  a  stringe;  2.  in  spe- 
ciale :  a)  a  college  pre  furisiu,  a  luă,  a 
şterge,  a  fură  :  a  lege  celle  sacre,  (vedi 
scusrilegu,  etc);  6)  vorbindu  de  localităţi, 
a)  a  străbate ,  a  percurre  :  a  lege  totu 
termulu  marei ;  a  lege  urmele  cuiva ,  a 
calcă  iu  urmele,  a  merge  dupo  densulu; 
p)  a  adjuuge;  c)  mai  vertosu,  a  allege, 
a  Ină  d'in  mai  multe  celle  ce  ne  plăcu; 
d)  metaf.  a  college  sau  coprende  unu  co- 
veutu ,  a  ascultă  si  audf ,  a  coUege  sau 
cdprende  cu  ocbiî,  a  veă6,  a  observă,  ă 
consideră;  de  aci  ca  mai  desu :  e)  in  sen- 
sula ordinariu  ce  are  in  it.  lessere  si 

10 


>yGoog[c 


ti.  Utv,  a  cuUtigeunu  liciîfttu,  »  vciii  : 
legeti  bene  ceUc  scrissf;  »u  sciu  lege  ce 
«  i«  carie;  precepi  ce  hgi?  k^m-ai  car- 
tea ee  ti  am  datu?  n'am  lessu  carte 
mai  bene  scrissa  âc  câtu  acesta-a;  de  aef , 
a  propune  legundu.  a  face  leetioni  reci- 
tandu  celle  scrisse. 

*  LEGIFERARE  si 

*  L£:QirERlRK,  v.,  legem  t«1  Itm*,» 
tnre,  a  dâ  legi,  a  face  legi. 

*  LEGIPEUU,-»,  adj.,  legirer,  eu* 
da  sau  face  legi :  adununtia  Icgift-ra. 

LEGIONARIUro.  adj.  a.,  UşUw 
Eliiit,  relativii  la  legione:  militari  legio- 
nari, nu  aussitiari;  a.  va.,  hgionariu  : 
a)  niilitariu  d'in  una  legione  .-  gardiştii 
noştri,  cu  impartili  in  legioni,  se  potu 
numi  legionari;  h)  in  Frauci'a,  membru 
laponei  de  onorc, 

LEGIONE,  8.  f.,  leglo,  la  anticii  Ro- 
mani, corpii  de  armaţi  compusu  d'in  pe- 
deetri  ai  callari :  legionea  prima,  legio- 
neagemina,  legionea  fulmirtatrice;  — 
numerulu  âe  amiati  ai  unei  legione  nu 
fu  totft  ăe  una  acellu-asi,  ci  a  variata 
de  la  $300  la  4Ji00..  apoi  la  t'OOO,  si  peno 
la  lăOOO;  —  una  armtUa  consulare  xe 
compunea  d'in  doue  legioni  romane  si 
d'in  douelrgioui  de  uite  sociUoru;  lugior 
nea  avea  scsse  tribuni:  ealluritnei»  le- 
gionei  eră  commandata  deprcf'eetu,  care 
tn  iemim  de  dictatura  se  numiă  mages- 
hulu  cullarilorti:  legionea  se  impartiea 
in  eoorti,  maniplc.  centurie; —  in  tem- 
puVi  mat  none,  in  Frarici'a,  se  diuoa  le- 

rne  cea  ce  astadi  se  dice  re^mcntu 
pedestri  sau  de  infantaria  de  tinia  : 
^-care  legione  portă  numele  veri-unui 
despartimentu  allu  Frandii ;  astadi 
inco  96  numesc»  legioni  regimentele  de 
garda  naţionale  ;  legione.  lîe  onore  este 
una  decorjtione  intientiata  in  Franci'a 
spre  a  lecompeiisi  servitiele  si  talentele 
distinse :  de  acf :  mare  offieiariu.  com- 
mandante,  offieiariu,  cavallariu,  membru 
allu  legionei  de  onore;  deeorationea  le- 
gionei  detonare;  de^radatu  d'in  legionea 
de  onore  pe.ntra  fapte  infami;  —  în  po- 
terea  etimologiei  selle,  ca  essitu  d'in 
Ugere  =  coVegere,  stringere,  adunare, 
aoveutiilu  legione  :=  căta,  mulţime  ma- 
n :  uno  legione  de  draci,  (cu  forma  la- 


LRO 

teeitu,  in  evaogeliu,  legiotm,  si  mfti  na 
legeonu  dupo  grec.  X<y*<>"')- 

*  LEGIRUPU.-d,  adj.  s.,  leglnMl 
care  caloa  Ifgile,  contrarenitoriu  la  lega. 

*  LEGiSLATIONE,  s.  f,  ii«l«liitl», 
(fr.  U|rUUti«n);  actione  si  dre^ta  de  a 
legiferi,  a  dă,  a  face  sau  pune  legi :  m 
terrele  undi-  regimele  are  potettatea  ab- 
soluta Itgislationea  este  in  man'»  mo- 
nardtului;  eu  int«llPBSU  concreţii,  teyîj/a- 
tione,  corpulu  de  legi :  legislatieme  btma, 

\  vitiosa,  defntaosa.  legislatione  refarma- 
!  ta,  legishith'ne  ea  lacune. 
[  LEGISLATIVU.-a,  adj.,  (fr.  MgliU- 
'  tir),  care  pote  legiferi.  care  are  dreptulu 
j  de  legislatione  :  potestati:  legîsk^iva , 
■  auctoriiate.  l/^ginlativa,  corpu  tepislativu; 
j  adunare,  camera  Ingislativa;  m  monmr- 
I  cki'a  constituţionale  poterea  legislativa 
j  se  formcdia  prin  rwiewsnlu  regelui  isi 

jmn  allu  cellori$  doue  camere. 
\  LEQISLATORE,-(rM«.  «i  legi^ato- 
[  riu,-târia.  adj.  s.,  tArtt  legiferc,  da  SM 
I  !p\\ae\egi:regetc!fislatfiriu, principe  b«l- 
\  licosa  si  legislaloriu.  subjuga  p&por^ 
j  CM  arittde  si  le  cultiva  prin  legi. 
I  LEGISLATURA,  s.  f.,  UglaUtaM, 
!  (fr.  lAftiiottim),  l.corţulu  dâoetfttiatii, 
I  diversele  poteUatl  ce  coDeorralft^ee- 
'  rea  le^loru :  legislatura  nwmros^  ww 
j  pUta.  defeetifOM;  fHita  data  legiMlatur'a. 
>  decisa  una  eestiotie  grea  :  2.  Woifiula 
1  xau  perîoduUi  de  tMnpu,  cfttu;  trece  d« 
{  kinstalUtienatas»  ineopeFeaaetiTtta- 
j  tei  unei  uditonf  i  legislative  peno  la  es- 
{  pirarea  mandateloru,  odţco'S  petestatei 
I  date  ei  ds  cotra  allej^itori :  in  tenth 
1  noatre  leffi-ilaturele  se  auecKdm  in  pe- 

riode  scurte;  prim'a  legislatura  fu  d»f- 
1  soluta;  seeună'a  legislatura  periiuiem' 
j  pWu  eu  interpellationi.si  d.eiamitioai 

sterili. 
LEGISTU,  a.  m.,  loMf^rltur  cv« 

coDDO^ce  legileata.  Ie8tudied«i:m  comti'a 

tea  toţi  legistii  sunt  de  acea-asi  Ppi' 

nione;  legist  june,  beîroMu  .^  muUu 

vers'itu. 

*  LGGITARE,  v.,  legltarfl,  {otno,  i- 
tenitira  d'in  legere.  in  Intellessu  de.a 
lege  unu  scriptu,  si  prin  urmxtAieyi-, 
tare  ^  u  lege  eontitum. 

*  mumiSA&K,  T.,  <fr.  WsitiM^ 


=y  Google 


_       hw.. 

a  i';io"  Uijilimu.  !i  Hiventi  CU  tote  iVir- 
mele  legali,  a  flâ  jmU iv  de  ilr.ipui,  si  'b' 
acf :  l.  in  gonorR,  a  jiisti]i-;i,  a  probii  . 
a.  demonstra,  a  verificii,  ;i  addeveră  : 
2.  in  speciale,  a  dâ  iînni  copiilu  natu- 
rale drejjtnlu  de  copiilu  hqUmu. 

*  LEOITIMMilUr'i.  adi-,(rr.  Wciti- 
Bialre),relativu,covenitula  cellu  hţiiti' 
mu  :  parte  legUimaria.  drrytuTi  Ir.giti- 
mnrie;  endi  IpfiUimari. 

*  LEGITIMATIONE,  s.  t.,  (fr.  l^gi- 
tlmatlon),  actione  de  Icrjitiimtra :  layili- 
mationea  titlului  de  };tossessU»Hf;  IcgiU- 
mf^otmi  copilliloru  spurii. 

*  LEGlTIMATU.-a,  adj.  part.,  d'in 
legitimare  :  pruncii  legitimaţi;  procura 
legitimata. 

*  LEGITIMISTU,  s.  ni.,  (fr.  ligiu- 
nUie),  care  tine  ca  form'a  regimelui  de 
stătu  se  fia  numai  ereditari>i  si  legata 
numai  de  mia  familia;  care  se  crede  al- 
Icsau  cliiaru  de  Domnedi<  i-  pentni  tronn 
st  ăomtti?t  i  Burbonii  d'in  Franci'a  se 
dieu  pre  setw.  legiiimisti,  tropre  (trleu' 
nisti  si  îirc  Naj^oleonisti  i  numescu  «- 
surpatori. 

*  LEGITIMITATE,  e.  f-,  (fr.  ISgIti- 
mlt6);  calitatea  unei  actiont>,  fapte,  care 
este  le0ima,  conforme  Icgei,  justiţiei, 
rationoi,  aau  reguleloru  stabilite  :  a  tra- 
ge la  viidouentia  leyitimitai-a  unei  cusă- 
toria; legitimitatea  unui  drepta,  unei  ae- 
tione,  unâ  cereri,  unui  postulaţi*,  unei 
prettnsioni;  in  speciale :  starea,  calitatea 
unui  pruncu  legiHmu  ai  tote  drepturile 
s611e  ;  acestui  june  se  ăispttta  Icgitimita- 
tear  mrri  processu  asuprea  Icgilimitatei 
loru;  — dreptnln  de  easistentia  a  unui  re- 
gime  de  stătu ;  in  monarchiele  ereditatic 
legititmtatea  se  confunde  cu  dreptulu  ăi- 
vinu;  de  aci  si  formul'a  de  legitimitate, 
care  suna :  Rege  d'in  gratVa  lui  Domne- 
dieu,  acesta  formula  se  applica  apoi,  ca 
dnpo  unu  dreptu  divinu,  la  domnitorii  rei 
sityrannica  si  la  ceiboni  siumaui;  legiti- 
mtatea  unui  regente  este  combătută  de 
usurpatori;  legitimitatea  la  tromt  a  lui 
Henricu  V,  ea  rege  allu  Francii,  nu 

este  reconnoscuta. 

*  LEGITIHU,-o,  adj-,  legltlmiis,  (fr. 
Mţltlme),  care  are  conditionîle  si  cali- 
tăţile cerute  de  fegf  :  potn-e  h-g'dJma. 


a'tctoritale  legitima,  căsătoria  legitima, 
prunci  legitimi,  adecfl  născuţi  iu  tem- 
pnlu  pre  atiii  a  duratu  i^asatori'a  sau  si 
după  niortea  parentelui  iu  spaţiu  da 
tempu  auumitii  prin  lege:  interesse  h' 
githnu.  adcco  înteresse  de  Uanni  sau 
pretiuri  stabilite  pentru  vendiarea  u- 
noru  producte. 

1  LEGIUIRE,- ractt,  v.,  leicem  rel  l«K«a 
ferre;  jure  nţeri*:  1.  a  legifera,  a  facă 
legi;  2.  a  judeca  dupo  legi:  ce  a  Icgiuiln 
terr'a.  remane  bonu;  s'au  legiuita  unii 
cu  aUii.  peno  au  seracit>i  eu  t&tii,  adecă 
au  portatu  processu,  etc,  verbu  obsolata, 

2  LEGIUIRE,  s.  v.,  leţtlslalio,  Hajin 
t.  s.  verbului;  vorba  obsoleta. 

LE0HJITORHJ,3.  m.,  le?[»Utor,  U- 
ttisperitu»;  care  legifere.  care  face  h^; 
care  eounosco  tegile,  ii^gistu;  obsole^tu. 

LEGIUITU,  adj-,  leRalis,  leBitIm«fi, 
legale,  legitituu;  obsoietn. 

•  LEGULEIU,  s.  m.,  iegulejos ;  care 
vesKii  pre  adeversariu  cn-pedantice  sub- 
tilităţi de  lege;  reu  legistu. 

LEGUANA,  s.  f.,  (i^umia),  laoerta 
sau  serpilla  d'in  Americ'a  meridionale, 
cu  capulu  latu,  cu  spini  pre  spinare,  cu 
cod'a  forte  lunga,  careae  catieracu  mare 
agilitate  pre  arbori,  si  innota  forte  beii* 
in  apa;  se  nutresce  Cu  oua,  insecte  si 
plante,  musca  reu; — leguan'a  comrmme 
=  iţrnann  tnberoulata,  are  lungime  ds 
cinei  urme :  locuitorii  »■■  n^frescu  cu 
carnea  acestei-a.  B. 

LEGUMARETIU,-«,  adj.,  cuf  lp?n- 
mîna  plaoent;   Ife-urltnr;  fins;!,  parciis; 

1.  cellu  cui  plaeu  leguminele,  care  se  nu- 
tresce mai  muitu  cu  legumine;  de  acfT 

2.  prin  metafore  :  a)  cari»  traiesce  aim- 
plu,  fragalf ;  si  in  intellessu  morale,  eco- 
nomii; b)  cui  plaeu  buccatellele  bone,  cui 
place  se  mance  bene. 

LEGUME,  'gi.legumine,  legnmen,  (it. 
leţumc:  fr.  lSfrnme):  1.  planta  CU  pos- 
tări; 2.  plante  bone  de  mancatu  si  cari 
se  cultiva  mai  ullessii  in  gradina:  man- 
ciamt  mai  tnwltu  legîtmine  de  diiu  came. 

LEGUMlNARIUrn.  adj.  s.,  legumi- 
narins,  care  Cultiva  legumine,  care  vonde 
legumine. 

LEGUMINOSD,-ti.  adj.,  logumluosus, 
(it.lpyumt'iftso,  fr.  le?iimiiid(s); caresâ- 


>yGoog  Ic 


148 LEM; 

mena  cu  legutninele,  care  are  pasinri  ca 
leguminele;  de  acf  leguminose,  s.  f.  pi., 
mare  divisioae  de  plante  cu  sementi'a 
inrelita  in  paatare  :  leguminoselc  sunt 
respanăite  in  totepartile  lumei;  legumi- 
nosele  se  impartu  in  patru  familie;  fa- 
mUi'a  papilionacieloru  este  cea  mai  mare 
simai  consiăerahiie;  cassi'a,  acaa'a,  mi- 
'mos'amco  sunt  plante  leguminose,  ca  si 
fasolea,  lentea  si  fab'a. 

LEODMIBE,-esfU,  v.,  frugaliter  vlre- 
rC)  sdnodum  parce  vlrere;  opiionlo  rexcl; 
«Dpediâs  appetere;  1.  a  mancă  iînmai  le- 
gumine,  a  trai  numai  cu  legumine  fora 
carne;  a  traf  aimpiu,  frugale;  a  ff  prea 
economu;  2,  a  mancă  huccate,  ai  nu  nu- 
mai paue  sau  raemelliga;aappetî  baeca- 
tele  bane,  a  fi  delicatu  la  mâncare. 

LEGDMISTU,  a.  ra.,  vedi  lei/umi- 
nariu. 

LEGUMITORIU,  s.  m-,  care  legu- 
mesee,  appiecatu  a  legumi. 

i  LEI,  articlu  fem.  gen.  3i  dat.  aiug, 
acurtatu  d'laelld,  IIliuH,  iiU,  si  care  ae 
contrage  si  mai  tare  in  ei  si  i;  vcdi  cllu. 

2  LEI  pron.  pers.  III  feiu.  gen.  si 
dat  sing.  scurtatu  d'in  elki,  ilUua,  illl, 
si  care  ca  pronume  conjunctu  ia  dat.  aing. 
se  contrage  in  li  ai  chiaru  in  i;  vedi 
eUu. 

LEIMOSINA,  s.  f.,  vedi  eleemosyna, 
sau  elemosuna. 

*  LEMBTJ,  s.  m.,  lembns,  specia  de 
micu  vaah  de  plutitu  forte  usiorellu  si 
rapidu,  luntre  usiora. 

*  L£MMA,  a.  f.,  lemnia,  (X'^iiii.a);  pro* 
poaitione  a  cărei  demostratione  este  ne- 
ceasaria  pentru  alta  propositione  care 
are  ae  i  urmedte,  propositione  adjutato- 
ria;  propositione  sau  principiu  ce  se  ad- 
mitte  aau  se  presuppuoe,  spre  a  aervî 
Ia  demonstrarea  altei  propositoue :  ce  e 
lemma  in  una  scientia,  pote  fi  tkeorema, 
scot  assiomain  alta  scientia;  multe  lem- 
maie  alle  mechanicei  sunt  tlicoremate 
tdle  geometriei;  lemmatelc  se  distingu  de 
hgpoihesi;  adeco  de  presuppuneri  arbi- 
trarie.  , 

*  LEMNÂ,  s,  f.,  lemna^genu  de  plante 
de  apa  care  pertine  la  claasea  21  d'in 
sjstem'a  lui  Linneu,  st  formedia  typnlu 
unei  familia  mica  numita  famili'a  lem- 


xm. 

nacieloru;  acea-asi  planta  se  numesce 
ai  lente  de  balta,  de  mare,  de  apa,  aan 
si  erli'a  ratieloru :  Icmn'a  innotapre  dea- 
su2>r'a  apei  in  forma  de  crusta  verde, 
lemn'a  da  nuirimentu  bonu  penb^  raţie 
.«  porci. 

LEMNĂRIA,  a.  f.,lIţBa,*oram,  lemne 
multe,  accumulate  la  unu  locu;  maga- 
zinu  de  lemnp,  deposîtoriu  de  lemne;  lu- 
cru de  lemnu;  arte  de  a  lucră  lemne  sau 
cu  lemnu  :  in  aceste  case  este  multa  lem- 
năria, si  potu  arde  usioru;  filiu  seuaiu' 
vetiaiu  letnnari'a. 

LEMNAUITU,  s.  va.,  impositnlu,  tas- 
s'a,  contributionea  ce  ae  da  pentru  taiatu 
lemne  d'in  pădure;  dreptulu  de  a  taiă 
lemne  in  pădure  :  terranii  noştri  solv» 
lemnaritulu  fora  se  aibă  dreptulu  de 
lemnaritu;  in  pădurile  domnesâ  lemna- 
ritulu este  oppritu. 

LEMNARIU,  s.  m.,  faber  tignariiiB 
aau  Ugnariu!ij  omu  ce  acie  lucră  d'in 
lemnu,  a  uume  Ia  coperisiele  de  edifieîe : 
chiamaîi  pre  lemnari  ca  se  assedie  tra- 
inic si  se  ridice  cpperisiidu;  lemnarii 
făcu  porta  formosa;  lemttariidu  nu  seie 
face  rote;  lemnaritt  se  diee  si  negaţia- 
toriulu  de  lemne. 

LEMNIRE,-cscM,  v.,  vedi  inlemnv-e. 

LEMNISIORU ,  s.,  diminatiru  d'in 
lemnu,  lemnu  micu,  buccata  de  lemnu, 
batisioru :  lemnisioru  de  apprensu,  lem- 
nisioru  de  cairanitu;  serman'a  femîna 
are  Miwiat  unu  lemnisioru  pre  focu. 

LEMN03U,-a,  adj.,  care  coprende 
lemnu,  de  natur'a  lemnului. 

LKMNtJ,  pl.-e;  llgnuni,  (it.  l««io), 
snbstantia  tare  ai  compacta  la  arbori 
si  arbuşti ;  lemnu  verde,  lemnu  uscatu, 
lemnu  resinosu,  lemnu  tare,  lemnu  pu- 
tredu,  lemnu  mancatu  de  cari,  hmnu 
albu,  lemnu  de  cerru,  de  fagu,  de  fras- 
sinu,  Ae  fetM,  de  pinu,  de  cedru,  de  e- 
benu,  de  plopu,  de  arinu,  de  nucu,  de 
miru,  de  peru,  de  persicu ;  lemnu  de 
focu  sau  de  arau ;  lemnu  morfu,  adeco 
uscatu ;  lemnu  de  lua-u,  de  construc- 
tione ;  lemnu  pentru  navi;  lemne  pentru 
mesari,  lemnu  pentru  rotari;  dispica- 
tura  de  lemnu,  mobili  de  letanu  indi- 
genu,  de  lemnu  essoticu;  casa  de  lemnu; 
âg.  pta-e  co  e  facutu  ă^in  lemnu,  adKO 


,,  Google 


lEM  

omn  oeindemanaticuilipsitu  de  agerimea 
mentei  si  a  gestului;  —  lemnu  canescu, 
dspkse  nuereum  L.,  numitu  si  dapkinu 
micu,  specia  de  planta  d'in  classea  8, 
ordinea  1  a  systemei  seasiiale;  lemnulu 
eaneseu  ae  numera  intre  arbuşti,  de  la 
ioaltimea  de  un'a  peno  la  sesse  urme, 
lemnulu  eaneseu  cresce  prin  păduri  um- 
brose,  are  fructele  sau  baccele  roşie 
scarlatine,  forte  acre;  lemni^  canescu 
se  numera  intre  plantele  veninose,  d'in 
caus'a  veninului  ce  coprende  mai  allessu 
scorti'a  lui;  la  lemnulu  canescu  se  au- 
BUmera  si  arbustulu  laurea,  daphn« 
lanreoU,  cnmu  si  d«]»hRe  oMorpR)  care 
cresce  micu  de  totu,  apoidaphneodora; 
lemnulu  cânelui,  eronjinus,  apecia  de 
planta  d'in  classea  4,  ordinea  1  a  sys- 
temei lui  lAtmeu,  d'in  famili'a  celas- 
trînielorti;  lemnulu  eanelui  cresce  dupo 
variationile  selle,  de  Ia  5  peno  la  10 
urme  inaltime  :  lemnulu  cânelui  euro- 
peanu  =eroiijniaH  europious  estecellu 
mai  latitn,  fructele  lui  causedia  vometu 
copiiloru,  cari  le  manca;  d'in  letnnulu  câ- 
nelui lucredia  organarii  si  alţii;  lemntdu 
cânelui  se  numesce  pre  alocuroa  si  s(Uba 
molie,  rfaftanns  ttanguia  Linn.;~lemnu 
de  (doe,  gentlana  Linn.,  specia  de  planta 
d'in  classea  5,  ordinea  1  a  systemei 
aessaale,  si  d'in  famili'a  gentianaeielom ; 
lemnulu  ie  aloe  are  multe  variationi, 
cari  sunt  respandite  apprope  preste  totu 
pamentulu,  eonnoscute  sub  numele  com- 
mune  ăogeniicma,  (vedi  acestu  coveutu); 
lemnu  d^ce  =  gl^ cjrrhiza,  planta  d'in 
classea  17,  din  famili'a  celloru  cu  Sori 
papilionarie ;  intre  pueinele  variationi 
alle  acestei  plante  mai  connoscuta  e 
lemnulu  dulcedeIspani'az=gijiiyTtH!ei 
gUbra,  care  in  terrele  caldurose  cresce 
selbateca;  dccocttdu  de  lemnu  dtdce  se 
vende  la  farmacie,  sacharuln  scossu 
d'in  lemnu  dulce  se  numesce  glycijrrhinu 
sau  glyeyrrhina;  lemnu  galbtnu,  ber- 
berb  Tnl^ariB,  lÂnn.,  se  dice  si  acrisiu 
rosiu ,  specia  de  planta ,  d'in  famili'a 
berberidieloru,  respandita  in  ambele  e- 
misferie;  fmctele  sau  baccele  lemnului 
gaUnnu  sunt  forte  acre;  una  variatione 
a  lai  are  fructe  dulci,  alfa  bacce  fora 
semeutia  :  aucctt  si  siropu  de  lemnu 


LGM. 


149 


galbinu  se  vende  in  farmacie;  radedn'a 
si  scorii'a  lemnului  galbinu  e  bona  de 
colorata ,  colorea  galbina  d'in  lemnu 
galUnu  se  dice  si  berbcrinu  sau  herbe- 
rina;  —  lemnulu  Domnului,  arteBlHl* 
abrotannin  Linn.,  Specia  de  planta  d'in 
classea  IO,  famili'a  compositeloru  :  2em- 
nulu  Domnulai  este  unulu  d^in  oale 
patru  generi  alle  artemisiei;  lemntdu 
jDotMMu/ut  se  crede  a  fi  bonu  in  contr'a 
epilepsiei; — lemnu  piperatu,  Hţnom  lai- 
sa^raa,  arbore  d'in  classea  22  a  systemei 
lui  Linneu :  patri'a  lemnului  2iiperatu 
este  Americ'a;  lemnulu  piper<^a  cresce 
peno  la  dnci  dieci  de  urme  in  susu:  ra- 
decin'a  de  lemnu  piperatu  este  artidu 
dccommcrciu  side  farmacia;  lemnu  pu- 
tiosu.  sorbiiH  aucuparla  Linn..  specia 
de  arbore  d'in  claeisea  12,  ordinea  3,  a 
systemei  Iui  Ijetmeu,  famili'a  poma- 
cioloru :  lemnulu  putiosu  are  pomisiore 
roşie  scarlatine,  acre;  d'in  lemmdu  pu- 
tiosu se  făcu  instrumente  musicali : 
fluicru,ftatUu.picula,  clarinetu;  elemnu 
putiosu  domesticu.  sclbaticu  si  spuriu. 

LEMNDSIU  si  lemnutiu,  a.  m.,  di- 
minutivu  d'in  lemnu,  ca  si  lemnisîoru. 

LGMONA'TA,  s.  f.,  (it.  llnonsU,  fr. 
Umonade),  beutura  ce  se  face  d'in  suc- 
culu  lemoniei,  ammestecatu  cu  apa  si 
cu  sacharu :  lemonat'a  e  recoritoria ;  se 
bemu  câte  una  lemonala. 

LEMONIA  (cu  n  moliatu  lemoia  sau 
lemuia).  s.  f.,  malnm  oltrHn,  fructulu 
lenwniului.  (vedi  si  citra). 

LEJIONIOKA  (si  cu  n  molliatu  le~ 
moiora  sau  lemuiora),  dimînutivu  d'in 
lemonia; — specia  de  planta,  serpjrllnm. 

LEMONIU  (eu  n  molliatu  lemoiu 
sau  Irmuiu)  s.  m.,  cltrag  medica,  epecia 
de  arbore  d'in  famili'a  besperidieloru  : 
lemoniulu  infloresce  mai  in  tote  tem- 
purUc,  asia  co  se  coUegu  lemonie  de  trei 
ori  pra  annu;  lemoniviu  prospera  in 
Asi'a  si  in  Europ'a  pre  longa  marea 
Medito'ranea,  (yedi  si  citru). 

*  LEMURE,  3.,  lemures,  de  regula  in 
pi.  lemun,  umbre,  sufflete  alle  celloru 
repausati,  d'între  care  celle  bone  se  nu- 
miea  si  hri,  im  despre  celle  relle  se 
.credea,  ca  si  in  dUlele  nostro,  co  am 
ambU  ia  tempu  de  nopte  ratecindu  si 


=y  Google 


ISO Lf^N. 

turburând»  pacea  eelloru  vini :  urmele 
tredcntici  despre  lenmri  au  rernasu  peno 
astadi  in  unele  superstitioni  (iHr  rmnâ- 
niloru;  serhatorenl'^'i^'lonisetinea  in 
fia-care  nw  ■  .-■'..   „„ptgj 

eâte  trei  di.'  ■     ■  tu. 

*  LENA,  s;  1.,  i.^.i«,  .^juiiua  ce  eollo- 
cesce,  concilia  alte  muieri  barbatiloru, 
(vedi  si  letvme). 

LENDINE,  lenăinosH.  etc;  vedi;  Un- 
dine,  etc. 

LENE,  s.  f.,  lunaTla,  plsrttla,  tnerlln, 
seeiiltes.  desidla;  nepăsare,  nelucrare, 
npimplenirea  liicruriloni  Ia  care  cineva 
este  obligatu  :  lene  mare .-  atcJlui  omu 
lenea  i  pune  capulu;  acea  domna  pas- 
sesce  a  lene;  i  e  lene  se  si  vorhcsca:  lenea 
e  unuîu  (Tin  celle  septe  peccatc  mortali. 

LENESIU,  adj.,  vedi  lenom. 

LENEVIA,  8.  f-,  ÎLTiiftvla,  doaldU, 
in«rtfa,  socorilln.  pigretia. 

LENEYIRE,-e.?CM,  V-,  plinim  reiMerc, 
refl.  plsrore,  pifrrrscere. 

*  IJ'INTSIE,  p],  lenimine  lenlmpii,  si 

*  LENnîENTU .  pl.-(î .  lonlmenliim, 
actionc,  resnltatu  alhi  aet'onei  de  l^min-, 
mediu  de  lenire. 

*  LENIRE,  V.,  îoiiire,  a  iace  lenu, 
a  aliena,  a  raiil';i,  a  îmhlandf,  etc; 
\.  proprie  :  '.iiicile  leneseu  saporea  cepei: 
2.  metaf.,»  lenl  menVa  cuiva:  (verbulu 
potâ  fi  si  d(!  conj.  T,  cunnu  se  vĂe  ă'm 
conipos,  alienare;  in  limb'a  clasaica  le- 
narc  are  senau  rosinosii,  vedi  ^ma.  U- 
nonc). 

*  LENITATE,  e.  f.,  leuitus,  calitate 
de  lenu,  blandetia,  diilcetia  :  Unitatea 
vintăui;  nu  e  lomi  de  h^nitatc  ei  de  se- 
veritate; Icnilatcn  sii/l'i'ui;  l:i-iiii(|ullUta!4, 
tirîlncillitate. 

LENITIA  si  lenclia.  s.  f.,  leiiitips, 
blandetia,  diilcetia,  moUetia. 

LBNITIVU,  adj,,  (fr.  Uuim).  care 
pote  leni  sau  aliena  dorerile  :  rcnu!diu 
ienitivu;  heutura  icm^ifiijuasubs  tun  tivii: 
mierea  este  unu  honu  laidtvu, 

LENITUWNE,  s.  f.,  [oiitti.fi«,  cali- 
tate de  lenu,  blandetia,  duleetia,  mol- 
letia. 

*  LENONE,  s.  IU.,  ivno,  (d'îu  acua-asi 
fadecina  cu  hna,  lenire.  al-leiiare;  vedi 
lemrc  in  parentliese),  ceUu  ce  coUtwesee 


sau  concilia  altoru  barbatijmiiieii;  de  ac£ : 
aednctoriu,  iinimagitorin.  insultaloriu. 

*  LENOi:iNARE.  v.,  I«n«>«liwr«,  a 
essercită  nninos'a  măiestria  de  îcnoue 
sau  de  lenu. 

LENOCINAMKNTtJ,pI.-e.  lenoeina- 
mentom,  actione  simadiudeicnocittwe. 

LENOCINAT0Rm,-(oria,adj.8.,  le- 
noclnator,  care  lenoetTia. 

LENOCINIU,  pl.-tc,  leaoclnl»»,  mă- 
iestria de  Iz-none. 

LENONIU,-a.  adj.,  Innonlu»,  relativa 
la  lenone. 

LENOSU,-a,  adj.,piRer,segnbţd««a« 
neţllgons,  IgnRvag,  «tlftsnii,  aooors, 
Iners,  pigru.  uegligente,  inactiTu,  care 
se  mişca  si  lucra  cn  ^reu,  care  fuge  de 
lucru, 

LENTA,  s.  f.,  pmprieadj.  sobintelle- 
gUTidu  :  fchre.  febre  lenta :  a  moritu  de 
lenta;  suff'ere  de  hnta:  —  lenta,  cordone 
latu,  cure  se  porta  cu  veri-una  decora- 
tione  do  adie  roari  ce  se  dau  in  staturi 
nnonaichice,  sau  precumu  se  porta  de 
li'iii  roonnichi  si  altepersone  militarie, 
cnrmpdi-ui  preste  nmeru,  cu  occasiont^a 
unoru  niiin  snl.>nnitati. 

LENTE,  s.  f.,  lens,  planta  legumi- 
nosa;  vedi  si  linte. 

LENTiCOSU,  si  lentosu,'-a,  adj.,  anf- 
feritoriii  de  hnfn;  se  dico  si  deapre  a- 
i'Blle  persone  cari  sufferu  de  spleOa  si 
sunt  cadt.ff  in  hypochondria :  lentosu 
peecatosti. 

LENTICU  sau  lenti<^iu,  s.  m.,  oli- 
tnris  (-A^siropt?)- 

LENTICDLA,  s.  t'.,  lentlcula,  demi- 
nutivu  d'in  lente,  lentisiora  sau  linli- 
ftiora;  2.  piin  metafore:  ai  specia  de 
cosii)  sau  buba  mica,  spuditurace  ae 
face  ver'a  pre  pelle;  ft)  nestimata,  petra, 
vasu  si  mai  vertosu  vitru  ce  are  form'a 
unei  hacca  de  linie. 

*  LENTJCULARIU,-»-  adj.,  lemica- 
laris,  (fr.  teatîciilalrc);  care  are  forma 
de  lenti'^ila  :  vitre  lentiettlarie. 

*  LENTUÎINE.  s.  f.,  isatlţo:  1.  mul- 
ţime de  IrrUiade  pre  pelle  ţvedi  Uvii- 
cidn  sub  1);  2.  piuature  in  l'ori^  de  len- 
tic'dn  :  f'iiă'i  plena  ile  Untiginu;  atellio- 
ncle  c  fiUiin  de  Utititjine, 

*  LENTtGlNOâUra,adj.,Uullgi*«- 


=y  Google 


T>BP. 


m 


•*t)-pleBU  de  Itntigme:  fada  Imtigi- 
■nosa.  , 

'*LENTIPfiDE,  adj.,  lentfpti,  Mre 
•n  ţetiore  lente,  Isotn  dp  petiore,  csre 
eu  greu  se  misea  :  lentip^ii  asini. 

*  LENT]SCIFERU,-a,  adj.,  leMtUel- 
fhrt  care  addnee  sau  produce  lentiseU. 

«  LENTfSCINU,-a,  adj.,  IcntlMla») 
de  lentisen;  s.  (.,  lestisdna,  resina  Aa 
UiUiscu.  masHca. 

*  LENTISGU,  8.  m.,  lentlatiM ;  arbo- 
vrihid'iiifamlli'a  terebintbscieloni,  ylt- 
t#cl»  leatlaeai  lui  lAfMeu ,  coDDOMQtu 
ei  sub  numele  de  masticu. 

*  LENTITIA  si  lentetia,  s.  f.,  l«iitl> 
tift,  calitate  de  lentu. 

*  LENTITUDINE,  s.  f-,  Untltndo» 
calitate  de  lentu;  7edi  si  Uniitia. 

*LENTOBE,  a.f.,  lentor;  calitate  de 
hntu.  tedi  si  leiUitudine,  Imtitia. 

*  L£NTU,-a,  adj.,  lentu»;  (compara: 
lenire,  ieniiu,  de  unde,  prin  siippressionea 
lui  1,  lentu);  1.  molie,  fragidu,  llesaîbile, 
Thicosu :  lentele  ramuri  alte  teneret  salce: 
a  tine  in  ilelali  mâne  lentele  frene  alle 
ofmeasariloru:  prin  metaf.,  motte  in  mi- 
şcare care  incetn  si  cu  greu  se  mişca  : 
lentele  unde  alle  profundidai  fluviu; 
3.  prin  aoue  metafore  :  a)  indeliiugu,  ce 
dura  multu  :  lenta  sperantia;  b)  ţng\- 
tatotiu,  nagligente  :  lenţii  asini,  stylu 
l*ntu  si  aprope  rece;  c)  nepesatoriu,  na- 
•eoiitoriu,  indolente,  apathicu,  flegoia- 
ticu,  rece  :  lentu  in  dorere;  ce  sieăi  lentu 
at  mamde  intvnt»?  d)  facile,  appl«catu, 
paratu. 

LEN(],-a,  adj-,  lenU|  redi  Unu. 

LEOIA,  3.  f.,  ca  n  noUiatu  ia  loeu  da 
IcMMo;  redi  leoniu. 

LEOIOA ,  8.  f.,  cu  n  molliatu  in  lo«u 
>  de  :  ieonica;  Joii  leoniu. 

LEONE,  s.  m.,  le»t  «edi  leu. 
■  XEONESSA,a.f.,le«i»îleaiauleena. 

L£ONJNU,-a,  adj.,  ImiIh»  (fr.  Un- 
■i«);  iileone sau  leu.peUeleonina,  peri 
laoniiit,- metal,  aoeiettkeleonina.  in  oare 
QDuIu  trage  numai  folose  si  cei  alţi  nn- 
măi  âBvne ;  vergu  Itoninu .  pentametrn 
.  sau  aeaaDutou  a  cui  sTlIaba  media  con- 
mna  QU  ceanltiaia; 

ÎjEONIU,  8.m.,lMjpropiie,angmen- 
iU^ra  d'iD  Imi,  d']»  cară  f*tD.  Ittma,  ii 


îeoniea,  se  diou  reil  în  loca  de  lea  aim 
ieena,  l&>nessa. 

LEONTIASE,  s.  f.,  (fr.  l^ontlaie); 
iBorba  ce  da  patientelui  pikysionomia  aa- 
aeminea  cu  a  leonelui  sau  leului. 

LB^NTICn.-a,  adj.,  leoatlons;  rela- 
i\Ta\3leoneia.uleu;  s.f.,  \.9mg.,leontieu, 
genu  de  plante  din  familî'a  berberidie- 
loru;  2.  pi. ,  leonUce,  aerbatore  in  onorea 
lui  Mitra,  repreaentatu  ca  omu  cu  capu 
de  leu. 

•  LBONTODONTE,  a.  m.,  (fr.  Won. 
t«4«B,  d'in  \6iavz:zîea.  si  o2o6c=dente); 
genu  de  planted'in  femilt'a  cicoracieloru. 
intre  cari  si  papadCa. 

•  LBONTOPHOND,-a.  s.  m..  Ie»iit»- 
ţhonoK,  (Xeoyroţdvo;,  d'in  Xiuv  =  leone 
6)  (p(Svo;=nccidere);  micu  animale,  a  cui 
urina,  ae  crede  mortifera  leolui. 

»  LEONTOPODE,  adj.,  (fr.  UoaU- 
rpede) ;  oare  are  petiore  ca  alle  leonelui 
;  sau  leului. 

I  *  LEONTOPODIU,  a.  m,,  l«ont«i>»- 
I  dliin,  (XEov>]oird§iov);  genu  de  plante, 
i  LEOPARDINn,-«.  adj-,  leopardUaaţ 
I  de  leopardn  :  pi'Ue  leopardina. 
I  LEOPARDU,  a.  va.,  felU  leepardai, 
i  tioimale  oadnipede,  carniroru,  cu  pellea 
I  vergata,  pestriciata :  leopardulu  e  con- 
'  noscutu  si  suh  numele  de  pantera;  pa- 
j  tri'a  leopardului  este  Afrid'a,  Perri'a, 
•  Indi'a;  leopardulu  traiesce  mai  multu 
:  in  poduri,  se  suie  usioru  pre  orftort,  nu 
[  attaea  pre  omu  de  cătu  numai  irritaiu 
I  sau  de  fame;  leopardulu  se  poieimblan^. 
LEPEDARS,  lepedatura.  etc,  redi 
.'  lapedare,  lapedafura. 

f  LGPIDE,  a.  f.,  (XiitU),  scama,  aol- 
:  din;  —  coTentn  ce  occurre  în  mulţime 

de  termeni  scientifiei : 
■       *  LEP{mO?Tmi] ailepidopieru,-a, 
j  adj.  a,,  (fr.  Uplitlopt^re  si  iâpMoptire;' 
'  d'in  XsJtic  =  lepide,  si  irtep6v=r:  aripa), 

care  are  lepidi  sau  scame  pre  aripe . 
I  vorbinda  in  speciale :  oerte  insecte ,  cari 

au  pre  aripe  una  pulbere  ttoamosa  :  m- 
(  secbu  lepidioptera;  a,  f.  pi.,  lepidio^ere. 

ordine  de  insecte  ou  patru  aripe  cope- 

rite  de  ptilbere  HCamosa.  '   ' 

•  LBPinOCERU,-(i.  adj.,  (fr.  Hpli!»- 
ekrOf  Xnţfî  ■=  lejnde,  ai  xspaî  :rz  cornu), 
eara  are  kpide  prt  corne  iau  pre  antm- 


.yGooglc 


162 


LBP. 


ne,  vorbmdu  de  insecte;  —asia  ai  multe 
alte  composite  cn  lepiâe,  cumu :  lepiăo- 
li&u  (fr.  ifpidollttit),  8.  m.,  petra  sau 
minerale  cu  lamelle  ce  a^mena  a  scama, 
îepidophitUura,  ndj-)  (fr-  16pi«ophjlle); 
care  are  ftundie  aan  folie  assemine  cu 
scamele;  lepidopomu,-a,  adj.,  {ft.  Upl- 
dopone),  care  are  operade  coperite  ca 
scaîae,  de  unde  a.  f.,  lepidapome,  familia 
de  pesci;  lqa\dopt&ru,-a,  adj.,(Tediiept- 
ăiopteru),  de  acî,  lepidopterologia,  Upir- 
ăopterologieu,  [lepi^iptercHogu ;  lepido- 
sarcontOj  a.  f.,  Ifipldoureome),  caxaoei- 
tate  sau  tamore  da  carne  ceperita  cu 
scame;  lepidosomu,-^,  adj.,  (fr.  lâpida- 
some),  care  are  eorjndHCoperitu  ca  sca- 
me, de  !ic{ :  8.  f.  pi.,  lepidosom,  fami- 
lia de  reptili;  leptdospermu,  s.  m.,  (fr. 
'  Upldssperme),  genu  de  plante  d'in  £a- 
mîli'a  cyperacielom;  l^tdote,  s.  f.,  (le- 
pidotis,  &.  lâpldotiB,  XentSwuEţ),  speci^ 
de  spathu;  leptăt^ura,  adj.,  (fr.  Itipl- 
dote),  proveăutu  san  coperitu  cu  îepide 
sau  scama. 

*  LEPIDTT,-a,  adj.,  lepldgs,  gratiosu, 
plaeutu,  amabile :  lepide  versim. 

lIiEF0KE,8.  f.,  lepo8  sau  leper, 
(cn  accentaluprepennltima,îep<$re,prin 
ce  se  distinge  de  urmatoriulu  lepore  : 
sau  Upwe),  gratia,  amabilitate,  far- 
mecn,  (vedi  lepide). 

%  LEPOBB  si  Xepvire,  s.  m.,  iepas, 
animale  cadmpede  selbatica;  vedi  Ue- 
|wc  si  iepare. 

LEPOfiAfiIC,-o,  adj.  s.,  relativn  la 
{«fwre  =  Jief^e  sau  iepure;  —  subst. 

1.  f.  leporaria,  specia  devltia  de  vinia; 

2.  m.,  a)  personale,  leporonu,  care 
prende  lepori  :  unu  iona  leporariu; 
b)  reale,  leporariu,  locuunde  atau  lepori. 

LEFOSIDE,  adj.,  (fr.  Uporfde),  care 
■  sâmeua  cii  leporele;  s.  f.  pi.,  leportdi,  fa- 
milia de  mamifere,  care  au  de  typu  g&- 
nuln  lepore. 

LEPOBINU,-a,  adj.,  leparlniB,  de 
lepore  :ptMi  leporini. 

LEPKA,  8.  f.,  lepra,  (Xinpa),  morbu 
forte  gretiosu,  care  copere  corpnlu  de 
puatelle,  bube  si  soldi,  peno  ce  Iu  con- 
sume successive  ai  Iu  desfientedia:  nmlti 
morbi  alta  data  cotmoacuti  svb  nume  de 
Ayra,  catadi  seanHtanera  la  morbUay- 


LEŞ; 

phUitiei  ai  aerofvlo»;  l^a  m  airreta 
astadi  m  territe  maritime  la  cHaaaiie 
omenUorumiseri;  Iqar^adomneseemuttu 
in  ambele  Indie  ai  m  Bra»Ofa;  sob  sn- 
me  de  lepra  sunt  oomioecute  a  loo'a  d'in 
Greci'a,  pelagr^a  in  Itâii'a,  ^ileodin'a 
in  Dalmati'a;  melcii  wteo  Mu  nu  aeiu 
a  vendetă  lepr'a;  celU  cu  lepra  te  se- 
para  de  societatea  omenetea;  eaptitu 
lui  e  coperitu  de  lepra;  flg.  fcpr'aj»*- 
cateloru,  l^ir'aeredmHei deşerte;  lepr'a 
corruptionei;  —  lepr'a  Utpulm,  utb*- 
WTM,  specia  de  planta  d'ineUsafla  er]^ 
togameloru. 

LEFKABIA,  a.  f.,08pitale  pentru 
omenii  leproşi. 

LEPEAEITIA,  s.  f.,  leprtria,  apecia 
de  planta  d'in  classea  cryptogamdom. 

LEPItOSU,-n.  adj.,  cellu  ce  are  mor- 
bulu  leprei :  mIU  dieee  leproşi  ă^in  ewm- 
gdiu;  ospitale  pentru  onwmt  leproşi; 
âg.  nenUea  mai  leprosu  de  eâtu  peeea- 
tuUt. 

LEPTIGA,  8.  f.,  vedi  lectica. 

*  LESIONE,  8.  f.,  iniilo,  actione  el 
effectu  alia  actionei  de  Jedâre.vettemare: 
are  mai  miilte  lesioni  la  capH,  prove- 
Htte  d'in  lovitttre  eu  parulu. 

*  LESOBIU,-ma,  adj.  8.,  l»4eu,  care 
Iede,  Tettema. 

IJISSA,  a.  f.,  erMM,  itorea,  implet^ 
titura  d'in  nouelle  sau  veselie,  mai 
^osae  ttau  mal  suptirl :  Uasa  de  earm, 
leaaa  de  uscatu  pome ,  Uasa  mare  de 
prensu  pesd,  lesea  de  eemufu  petrisia 
meruntu ;  lessa  de  fortificatione  b^Hea 
la  cetati  si  eastre,  {wmpnra.  plessa,  pl«- 
xnsf  si  nuia,  uaza). 

LESPIDE  ai  laspide,  a.  f.,  Upls-ti- 
■llli  vel  ticltiitiiB,  tabla  de  petra :  a  as- 
teme  eu  laapedi;  (cOTentnhi  e  lapideea 
unu  s  adaussu). 

LESPIDIOHA.  8i  laspediora,  s.  f.,  1*- 
pIlluB  flaslUt,  demioutivu  i'in.  lespede. 

LESPEDIKE  ai  l(apedire,-is8C$i,-r., 
UpIdllHis  UiBllibnB  iternere,  a  aşterne 
ou  lespedi. 
<  LESSIA  (pr»n.  leada),  s.  t,  Ux»  Uxl* 
tU  si  HiLlTiuiB,  (it.  lliidT«it'tlael»-si 
llBclOt  isp.  port.  lexla,  fr.  leaslre), '  Uf^ 
ferbente,  in  care  8'apusucenasi8,Bicare 
atracorata  serre  la  speltatolu  «dbitaHV- 


=y  Google 


LES^ 

lom :  lesaid  bona,  tare,  pueirm  tare;  de 
aci :  a)  leaaia,  solntione  ce  resnlta  d'in 
tcmarea  de  apa  pre  nnele  snbstsntie, 
li'in  oui,  âendD  co  nn  se  boIvh  bene,  ap'a 
ftbBorbe  anele  paiti ;  h)  opentiom  cbj- 
mica,  prin  care  se  versa  apa  calda  sau 
rece  pre  materie  terrenose  sau  si  altele, 
spre  a  scote  d'in  elle  părţile  solubili; 
e)  in  sensn  strinsa,  lessia  =  solntione 
de  aleaU  nevolatUi:  kssia  moOe^Bolu- 
tione  denstm  carbonico;—  leasiamam- 
ma  (ftr.  teialTe-mAre),  flnidula  de  care 
e  incoDginratu  crisiUllnln  nnni  corpn 
separata  de  alte  corpnri. 

LBSSIABG,  V.,  UxfTio  Unre,  a  bagă 
in  lessia,  a  spellă  eo  leasia :  a  hssiă  â- 
HUtrele,  a  si  lessiă  capuUt,  a  lessiă  gyp- 
stiiu  spr6  a  scote  ii'i»  eUu  salpetn^, 

LESSIATIONE,  s.  f.,  actitme  de  les- 
siare. 

LES8UT0RE,  s.  f.,  vedi  lessiatoriu. 

LESSIATORin,-torio,  adj.  s.,  care 
lessia;  s.  f.,  reale,  lessiatoria  sau  lessia- 
tore,  rasu  de  leastatu. 

LE8SIATU,-a,  adj.  part.  sup.,  d'in 
lesgiare. 

LESSIATURX,  8.  f.,  aetione  si  effectu 
allu  actionei  de  tessiare:  lessiatur'a  al- 
hitttreloru  n'a  fostu  bona. 

LESSIOOâBAFIA  sau  lexieographia, 
B.  f.,  Bcienti'a,  artea  de  a  scrie  lessiee 
sau  dictioDarie,  vocabularie;  lessicogra- 
/t's  presupptme  muUe  eotmoseentis  si 
cere  mare  patientia, 

LES8IC0GBAPU,  sau  lexicographu, 
s.  m.,  omu  invetiatu  eare  se  oocupa  ca 
UssicografCa. 

I*8SICU,  8.  m.,  (fr.  lexlnoe,  gr  XeSi- 
x<iv,  d'in  USt;  ^  coTentu,  espressione), 
oarte  în  oare  se  înscriu  si  se  eaplîoa  co- 
veutele  uad  limbe,  dictionariu,  vocabu- 
lariu. 

LE8SINARE,  t.,  anine  lineal,  «ell- 
qnUn  pâtl,  Knin»  defleere,  exanintri, 
'  a  perdfl  connoscenti'a  de  sene  d'in  caus'a 
încetarei  Bobite  a  respirationei  si  a  eir- 
cidatdonei  sângelui;  a  cada  in  ultimulu 
gradu  de  debilitate  :  acea  femina  a  les~ 
wnatm  mtdindM  de  mortea  barbafuluiseu; 
wmdu  bt^utu  eomplUu  lessină  de  do- 
reri;  aeeihi  miseru  sta  se  lesaine  defom6; 
am  iestinatu  €le  risu. 


LBŢ^ !53 

LESSINATIONE,  s.f.,  dellqnliunr  a- 
ulmi  defeetlo,  actione  de  lessittare. 

LESSmATOBIU.-o,  adj.  s.,  eare  te 
lessma.  te  face  se  lessini. 

LESSINATn,-a,  adj.  part.,  aalM 
defectnB,  farae  eiihaistus,  effetas,  cars 
a  les^natu;  si  prin  urmare  care  e  iessi' 
nat«;  cu  connoscenti'a  de  sene  perduta; 
storsa  co  totulu  de  poteri  :  aa  venitu 
lessinati  d'in  terr'a  lom  si  s'au  ingras~ 
siatn  in  a  nostra. 

LESSINATUBA,  s.  f., animi  defeetl», 
deliiialan,  debilitate,  impotantia,  per- 
derea  conscientiei  de  sene  ou  incetarea 
subita  a  circulationeî :  lessinatura  ăe 
caVM;  —  fig.  omu  ren  nutrito,  totu  de  a 
nn'a  flamendu ,  saa  si  nesatiosu,  forte 
mancatiosu  :  hasinatura  de  omu. 

LESSINU,  3.  m.,  dellţinlom,  ânlmi 
defeutlo,  exMinatto,  stătu  in  care  ci- 
neva si  are  perduta  conacienti'a,  in  câtu 
nuscie  nemica  de  senesi :  dwm'a,  Prinsa 
prea  tare  in  corset ;  caâu  t»  lessinu; 
mi  vine  lessinupre  aninia;  caldw^aprea 
mare  adduce  lessinu,  (coventu  essitu, 
probabile,  d'in  acea-aei  fontana  cu  lat. 
deliqnlDm,  Todi :  1  Itoere). 

*  LESSn,-a,  d'in  legere,  1.  part.,  lee- 
tas-a-nm  :  locurile  lesee  âe  nene  in  a- 
cesta  carte;  2.8Up.,  leetnm-B :  nu  e  acamu 
tempu  de  lessu  aassemine  carte. 

*  LESD,-a,  part.,  d'in  tedere,  Imans» 
Tettematu,  stricatu :  intestina  Im  erau 
lese  in  mai  mtUte  locuri. 

«LESUBA,  s.  f-,  iBsn»,  effectu  alin 
actionei  de  ledere,  vettematura  :  lesvra 
laeapu. 

*  LETALE,  adj.,  tetslls,  care  da  sau 
adduce  leiu  :  lovitura  letale,  do  morte , 
oare  adduce  sau  pote  addnce  morte. 

*  LETALITATE,  s.  f.,  leUlItM,  ca- 
litate de  letcie  :  despre  letalitatea  unei 
vettemari  ore  a  documentă  mediculu;  ju- 
decătorii au  se  respecte  attestatele  me- 
dicali despre  t^Utate;  a  judecă  despre 
letalUatea  unei  vettemari  in  corpu,  este 
lucru  forte  greu  :  medicii  si  judecătorii 
au  se  distingă  intre  letaîitatea  absoluta 
si  ietaUtatea  rdatita. 

*  1  LKTARE,  V.,  letare^  a  dă  letu,  a 
ommori,  a  accide. 

*  2  LBTAKB,  v.,  l»tore ;  a  {m6  î^t'i. 


=y  Google 


1S4 


1.EU. 


ft  buocută,  a  facâ  se  se  buocure;  refl.  a 
se  letâ,  Întări,  a  se  buccuri. 

LETHâRGIA  gan  letar^,  s.  f.,  le- 
tharf  ia,  {X■r^tlp^ia);  applecare  mare  la 
soniQu;  cadero  in  sonuiu  adiîbcu,  in  som- 
au ca  de  morte;  somnu  profandu  si  i;om- 
plioatu  cu  Teri-UDU  morbu,  in  câtii  usulu 
seotiriloru  inepta,  somnulu  mortci  :  a 
caeU  in  lethargia:  tu  credeamu  mortu, 
âero  cadusse  numai  in  lethargia  :  fîg. 
lipee  de  veri-ce  activitate,  langedire, 
amaiortire. 

*  LETH  ABGICU  sau  letargicuraM]-, 
l«tharKl«DR ,  de  lethargia ,  de  morte  : 
stare,  repausu,  somnu  luthargicu;  fig. 
aepesatoriu,  indolente,  nesentitoriu,  lip- 
situ  de  veri-ce  activitate ,  ummortitu  : 
'euffletulethargim,  indolentialethargica. 

*  LETIPERU,-n ,  adj. .  Ictifer,  "care 
adduue  sau  casiona  îeiu,  morte  :  ktifere 
sagette. 

'  LKTIFIOAKE,  v.,  IntiUuare,  a  face 
Utu,  a  face  se  se  buccure. 

*  LETIPIGUra,  adj.,  l»lEacii<i;  care 
face  i(tu,  caru  adduce  l^xtia, 

«  LKTITIA  si  Ic^fia .  s.  f.,  Iwtitla; 
contrariu /n'sje^ia,  buccuria,  mai  v^rtosu 
mare  buccuria. 

*  IiETU,-«,  adj.,  intus;  contrariu  tri- 
iiu,  plenu  de  buceurfa,  care  sente  sau 
manifesta -mare  buccuria. 

LDTRINA,  s.  f.,  vedi  liiterinv.. 

LEU,  s.  m.,  leo,  felia  te«,  radrupede 
caroivoru,  cu  pellece  bate  in  ruaiii,  forte 
tare,  fotla  coragiosu;  patri'a  lui  prin- 
cipale ojte  Afric'a  :  \^u  ae  numeaee 
regele  animaltloru;  rugitulu  leului;  leii 
celli  tnai  tnarî  sunt  lungi  de  optu  unite, 
inulti  de  trei  urme,  ero  eoSa  de.  pairu; 
leidu  are  vieti'a  si  peno  la  s^iedieei  de 
anni:  prin  mefafore  leu  se  dice  despre 
omeni  juni,  iufumurati,  allergatori  dupo 
mode  si  adventure :  leu  par^eu,  despre 
omeui  sau  corjgiosi,  sau  si  numai  fu- 
rioşi ;  an  Itu  militariu  e  unimosu  ca  unu 
leu;  se  iippera  ca  unu  leu;  prov.  ostnw 
imbraciUu  iii  pellcde  Itu.  adeco  omu  fri- 
C08U  si  simplu,  oare  iea  tomilu  unuiomu 
coragiosU;  (^111  unghie  connosci  Iwiu, 
adeco  este  de  adjuQsu  unu  sioguru  co- 
ventu  ori  una  singura  fapta,  ca  se  con- 
nosci  caracleriulu  unoru  omeni  geniali; 


LKV 

partea  laiâui,  adeoo  totu  sau  mai  totn 
pentru  sene,  si  nemiea  pentru  alţii ;  — 
in  astronomia,  una  constellatione  io  cer- 
culu  zodiacului ;  in.  numismatica  nna 
moneta,  confusacu  j«t(r'a,  libra,  aouma 
inoneta  de  argentu  de  valorea  unei  litre 
do  arame. 
LEUARB,  v-,  vedi  luare. 
LEDiUA,  s.f.,  rot»  brachltim,  parte 
constitutiva  a  oarrului  sau  cairutiei, 
lemnu  care  cu  uou  capetii  de  diosu  in- 
tra in  asse  immediata  dupo  rata,  ^0  eo 
cellu  de  susu  caie  e  incurbatu,  auatine 
parietele  carrului  oa  se  nu  cada  in  a- 
fora;  âg.  Icvitu  eu  levc'a,  autoetitii,  b^tu, 
une  ori  desuchiatu,  cu  tone. 

*  LEUCACANTHU,-a,  adj.  S-,  Iti- 
cacABtfaHB  =  leiieaflantba  (XsQxăxavdvc- 
Xsuxdixavda);  care  are  spini  sân  tiepi  albi, 
(vedi  leucti  si  acanthu);  s.  m.,  leuca- 
canthu  sau  f.  leucacantha,  specia  de 
scaiu  cu  spini  albi. 

*  LEUOACHATE,  s.  f-,  Kucaefcat»» 
(XEux^);diTi]i;);  specia  de  achatu  sau  ugaiu 
de  colore  alba,  (vedi  leucu  si  agaiu  sau 
achatu). 

*  LEUCANTHEMU,-a,  adj.  s.,  len* 
cantheniH,  leaflantheMan  (Xet>xAy#E(Uc- 
XEoxixvdsiLOv,  fr.  teH«MithÂin«,  din  XmiuIc 
=Lalbu,  si  itvftai;  =  âore);  care  are  flori 
albe;  s.  m.,  leucanthemu.,  f.  teueofthema, 
specia  de  plante. 

«LEUOASFIDE,  adj.  s.,  iea^aivb 
{Xioxamcii);  provedutu  cu  seutu  albv. 

*  LEUCK,  s.  f.,  leuee,  (X«6k)]  =  litt. 
alba,  vedi  leucu);  1 .  specia  da  plauta ; 
2.  specia  de  lepra  alba, 

*  LEUUHEUIA  ,  s.  f. .  (laavlitinia. 
d'in  XsuxeSc:=  leucu  si  «riuis:  aan^); 
morhn  io  care  particellele  albe  alle  aas- 
gelui  se  Inmulteseu  in  modu  estraordi- 
nariu,  ^ro  celle  rosic  se  impucîna:iiwf- 
bttlu  leuchsmiei  ţtote  fi  transitoriu ;  in 
lew^mia  se  infia  Sfilen'a.  uneorisifiea- 
ttdu;  celli  cari  safferu  de  Umektmta  MuU 
paîlidi,  respira  greu,  perdu  sang«  aynoita 
pre  noKU,  pre  seduiu  ei  prinpelle;  ta»r- 
bulu  leuckemiei  este  incurabile. 

*  LEUCINA,  s.  f.,  (fr.  l«Mlna^  vădi 
leuca);  substantia  alba  ce  se  pota  «a^- 
tă  d'ÎD  gelatina  tractata  cu  aoidu  înl- 
furicu. 


.yGooglc 


+  LEUCO-  (d'in  gr.  Xîowic  =  albu, 
Tedi  îettcu),  afora  de  celle  peno  acf  date, 
farmedia  iaoo  una  mnliime  de  derivate 
si  tiomposite,  cumu  :  leueitu,  s.  m.,  (fr. 
I«iieite,  minerale  incolore,  sau  de  colore, 
une  ori  alba;  leucobUpharu-a,  adj.,  (fr. 
leicobUpbare ,  ^Xsf&pov  =  palpebra), 
care  are  palpebrele  albe;  le»cocarpu,-a, 
adj.,  (fr.  leucoB«rpe,  napsiSi; ^  fructu), 
caie  are  fructele  albe;  leucocephalu,-a. 
adj.,  (fr.  l«ieo()6phale,  xeţaXij^copu), 
care  are  capulu  aS>tt;  in  botanica,  despre 
plante  ce  au  fiori  albe  unite  .in  forma 
de  capitelle;  leucoceru^-a,  adj.,  (fr.leu* 
«oeire,  xif<ac=comu),  care  are  corne 
albe;  hueochrysu,  a.  m.,  lencoobrjijus^ 
XeoxoxP"3di;(/ptwdţ=:aiiru),gemmad'in 
genulu  chrysolilku ;  leucocrotaphu,-a , 
adj.,  (fr.  leuerotaphe),  Y.p6vafo^=tem- 
pla),  care  are  templele  albe;  leucocomu- 
a,  adj.,  leneocomDH  =  X£Oxt!xo|i.oi:,  care 
are  com'a  sau  pertdu  (dbu;  in  botanica, 
care  are  fiundia  sau  fiore  alba;  leuco' 
den^-u,  s.  m.,  (fr.  leucodendre,  oivoţiov 
^  arbore),  genu  de  plante  d'in  famili'a 
proteaeîeloru ;  iewcodermwj-a.  adj.,  (fr. 
leveoderme,  Ssp|La  =  pelle),  care  are 
peltea  alba;  leucoăonte,  adj.,  fr.  leuco* 
donte),  care  are  deniiialbi;  3.  m.,leuco- 
dentele.  genu  de  plante;  leucogastra,-a, 
adj .,  (fr,  lencogMtre,  '(in<niip=patUice), 
care  are  pântecele  albu ;  leucogea,  s.  f., 
leHWf  na^zXBuxoţata  (-jolar^ripanientu), 
specia  de  gemma,  proprie  femin.  d'in 
adj.,  leucogeu,-a,  lonDoţnas  =:  Xsdxo- 
•faioz ,  care  are  patnentu  aibu ;  coUine 
leacogee;  leueogrammu,-a,  adj.,  (fr.  len- 
coitruamef  Tpăiiiia  =  iiaia),  care  are 
Unie  sau  dtingi  albe,  leucogrupkit,  •  a, 
adj.,  (fr.  lenttftK'Mphej  ipAfSLv^^seriere), 
care  are  littere  albe:  vorbindu  de  cerii 
scai;  scai  Icucographi,  alle  caroru  frun- 
die  .[H:esenta  linte;  albe;  aesemini  cu  lit- 
terele;  leucoia,  s.  f.,  genu  de  plante  : 
leucoia  (ie  ttVsa,  leucoia.  glabra,  leu- 
coia de  fereslra:  leueoitt,  a.  m.,  (lat.,  fr. 
icucaUn),  specia  de  plante  d'in  famil- 
lia  aruarjilidieloru.  connoscutn  intre 
RoinâDL  si  sub  nume  de  coco8eUiz:::.teu- 
MlBB-ierniiin,  fr.  st  perca-nelKti  Itu- 
tolithu,  s.i..  (fr.  Itiuevlitlie, Xid<K==:pa- 
tr«),  sgeaia  de  pyrdc;  ItMUytttro,  adj- 


_         T.EU,  _US 

3.,  (fr.  leaevlyte,  Xut(!cz=«oIu^  sau  tiis- 
sd^iu^  care  soliOu  e  incolore,  vorbindn 
de  certe  substantie  minerali,  cari  salute 
in  acide  incolori  dau  solidioni  totu  inca- 
hri;  ea  subat,,  leacolijtiP-lu,  leucolyte-le; 
leucoma.  s.  f..  pi.  leucomaie,  (fr.  lene»- 
ma),  a)  albu  de  scrissu,  tabella  alba  da 
acrisau,  si  de  acf,  registru,  la  Athentani; 
b)  albetia  in  ocbiu;  leucomelu,-a.  adj., 
'fr.  len6onel«,  ^i  =  miere),  albu  ce 
bate  spre  galbiuu  aan  spre  negru;  leu- 
COmorla.  8.  f.,  (fr.  lcuconiorie,|ut>p(tx=: 
smeMire),  dementia  pacifica,  fora  acces- 
au de  fuTore,  melancbolia;  leuconotn,-a, 
adj.,  (fr.  lenoonote,  viaiot:  =:  spinare , 
spate),  care  are  spinarea  alba ;  leuco- 
pathia.  s.  f.,  (fr.  leucoiţathlei  luiftoţ  ^ 
sufferentia ,  morbu) ,  morbu  care  face 
pellea  animaliloru  alba  ca  laptele:  leu- 
co/<0(îe,adj.,(fr.  le'ucope,  itoaţ-jcoSdţ  = 
petioru)  ,  care  are  pstiore  alle;  leuco- 
pMegmatia,  s.  f.,  (fr.  leucopble^matle), 
h;dropi3iasuccutanîa;^£ucopAet4,-a,adj., 
leuooplwas  r=  \sa7.6fpaua({) ,  de  colore 
inchisa,  cenuşiu,  venetu,  etc;  leacophru.- 
a,  adj.,  (fr.  leocophreţ  oyp6t:  :=  sprîn- 
cena);  care  are  sprincene  albe;  leucopli' 
thcdmu.-a,  adj.,  (fr.  leDcoţbthalmef  oţ- 
&aK^6i:^ochiu),  care  are  ochi  albi:  leu- 
<!Op%iiM,-a,adj.,(fr.  J6iici>i>h)Ile,yt)X>,ov 
=folia),  care  are  folie  sau  frundie  albe; 
coperite  de  fulgi  (dbi;  leucopQu.-a,  adj., 
(fr.  leuoopite ,  nfXo;  =  pellaria),  care 
are  pellarta  alba;  a.  m.,  specia  de  fungn; 
lMCOproctu,-a,  adj.,  (fr.  louvoproeta, 
ttpa«.'^6z=euru,  dosu,  sedutu) ,  care  are 
dosidu  albu  .-  ittsecte  leucoprocte;  leuco- 
prymnu,-a,iii}.,  (fr.  leneoprjnneţxpi))!^ 
VT].=  bucea  de  sedubn),  care  arc  Imeeele 
dosului  ali>e;  leucope.  adj.,  (fr.  leHovps, 
&|j=oeAtu),care  are  ochi  albi:  leucopteruf 
a,  adj.,  (fr.  leucopt^re,  ]trep(Sv=aripa), 
care  are  aripe  albe ;  leucoppgu,-a,  adj., 
(fr.  leueopjfTO,  TmŢffz=Jmcca.  rfo8«),care 
are  dostdu  alba;  leucop^rhu.-a.  adj., 
(fr.  leaoopjrrlie  ,  imppâz^rosiaticu),  ft 
cui  colore  e  unu  ammesteeu  de  (tibu  ai 
derosiu,'  Uucorrhieu,-a,  adj.,(fr,leiM»r' 
rhize,  'pa^n  =  radecitm),  care  are  raăe- 
cina  alba  ;  Icucorrk;(nchu,'a,  adj. ,  (fr. 
l(Bfiirihjn(me,p67/oi:=;rosirM),careaxp 
nutrulu  aibu;  butcorfltâtt  a.  t.,  (fr.  )«a- 


.yGooglc 


«•rrkie,  ^tK=curgere),  scnrBore  alba 
d'in  părţile  sessaali,  numita  de  poporu 
si  flori  BAU  polla  cdba:  leucoryce,  s.  m., 
(fr.  leHcorjx),  specia  de  antilope  india- 
na; leucose,  a.  f.,  (fr.  leuoose),  inorbu 
ce  attaca  vasele  lyraphatice;  leacosper- 
ma,-(i,  adj.,  (fr.  leneospermn,  aic£p^  = 
sementia),  care  are  sementia  aîba;  9, 
m.,  leucospermultt,  genu  de  plante  d'in 
faniiH'aproteacielon];2eucos^7u,-a,aâj., 
(fr.  lenooaplle,  i^EXoţ  =  mactda),  care 
are  macule  albe;  leucosiiciu.-a,  adj.,  (fr. 
l«nuuBtlal«f  onXTii^  ==  imputtsu,  ptm- 
tatt*),  care  are  pre  densuln  mici  macule 
albe;  leucoatina,  s.  f.,  (fr.  leueoHtloe), 
specia  de  petra  vulcanica;  leucostomu.- 
(t,  adj.,  leocostome,  at6^M=ţfura),  care 
are  gura  nlha;  lfitcotu.-a,  adj. ,  (fr.  leu- 
evtt,  oâ<;-ifyt6e,-==urechia),  care  arc  ure- 
chii albe;  leucotrichu,-a,  adj.,  (fr.  len- 
cotrlqup,  #fji$-tpt)ţ(ii;  =:  2*er«),  prove- 
dntu  cu  peri  alhi;  etc. 

*  LEDO0,-o,  adj.,  leuons,  (XsoxtSţ), 
albii,  iilbu  lucioBU. 

LKUUDA,  3.  f.,  aUlnni  monlaDum, 
planta  connoscuta  si  sub  nume  de  cdliu 
selhatecu. 

1 LEDSIORF,  s.  m.,  dimin.  d'in  i«M  a- 
deco  :  leu  micu;  prin  metafora ,  domai- 
Biom  investita  elegante,  inso  spulberatu. 


2  LEUSIOBU,-a,  vedi  Imsioru.  iusio- 
ru,  tiâîoru.  si  derivatele. 

LEUSTIANU,  8.  m-,  Ugustruin,  leu- 
stleum  ArHcliialfl,  planta  selbatica  con- 
noscuta mai  allessu  la  poporele  mun- 
teane  cari  aa  applica  la  vite  ca  medica- 
mentu  in  contr'a  tussei  si  in  contr'a 
vermiloru,  inse  leustianulu  cresee  ai  la 
sessuri,  si  poporulu  se  foloseBce  de  ellu 
in  doue  moduri,  adeoo  d'in  frnndiele 
crude  mai  allessu  in  paresime  face 
z6ma,  6ro  in  morbulu  langorei  (typhns), 
d'in  radecin'a  de  leustianu ,  pisata  bene, 
dospita,  86  storce  unu  succu  cu  care  mor- 
bosulu  se  freca  presto  totu  corpulu;  totu 
nna  data  d'in  fnindia  de  leustianu  se 
face  Bithea  de  beutu;  — radeăn'a  de  leasH- 
anu,  radox  leiiutlel,  se  alia  si  in  farmacie. 

"  LEVABILE,  adj.,  IqtbIiUIh;  ce  se 
pote  hm:  (vedi  1  levare) 

*  LEVAMG ,  s.,  pi.  levamim;  len- 


LEV. 

nem;  mediu  de  1  leoare,  (vedi  si  Udo- 
mentu). 

*  LEVAMBNTU,  pl.-e,  lerMuatva; 
actione,  effectn  si  mediu  de  1  levare; 
ce  levamentu  poiu  ajîâ  la  atâta  dorere? 

*  LEVANTE,  adj.,  leramg;  care  leva, 
(1  /eraM);— ca  s.  m.,  levante'le  s'a  ap- 
plicatu  si  in  timb'a  nostra  cu  intellea- 
fiulu  de  oriente;  resaritu,  (compara  it. 
lerante),  si,  in  speciale,  terrile  ce  cada 
spre  resaritu  de  Itali'a;  de  aci  si  levan- 
tinu,-a,  adj.,  orientale;  poporele  levan- 
tine; ca  s.  in.,  levantinii,  omeni  d'in  îe- 
vante;  s.  f.,  levantina  metaase. 

■  *  LEVANTINU,-a,  vedi  levante. 

*  1 LEVAKE,  V,,  leTare;  acellu-asi  cu 
leuare,  (vedi  luare),  a  face  leve  (1  leve); 
1.  a  face  se  se  redice  in  ausu,  a  redic& 
in  snsu  :  de  trei  ori  se  reăipM  si  se  leva 
pre  cote;  '2.  a  usioră,  a  face  usioru:  te 
voiu  leva  de  acesta  grea  sarcina;  de 
acf :  3.  prin  metafore:»)  a  usiorâ&nîm'a, 
a  animi,  a  incorafŢÎi,  a  confcwtâ,  a  bsc- 
cură;  a  adjută,  a  protege:  adesea  prin 
coventele  talie  mi  ai  Uvatu  angorea  a- 
ntmei;  a  leva  pre  cineva  de  miseria,  sau 
a  hvâ  Mi'seri'a  euiva;  h)  a  molliâ,  a  alieiiĂ, 
a  fndulci,  a  micusioră,  a  face  se  fia  de 
sufferitu  :  a  leva  furi'a  morb^Mi:  a  si 
leva  fatigiîeseUe  prin  conversationi;  a 
scad6,  a  deteriora :  a  leva  lau^a  si  me- 
ritele Cuiva;  a  scapă,  a  mântui :  a  levd 
spiritele  de  spaim'a  ce  le  a  copren»»; 
4.  in  speciale,  a  luă:  a  leva  tr^tatu  ^ 
tribntum  leran;  —  acestu  d'in  urma 
intellesu  s'a  desvoltatu  mai  vertosa  in 
limb'a  nostra,  (vedi  luare). 

*  2  LEVARE,  V.,  lorarej  a  f ace  iwe 
(2.  leve),  a  netedi,  (vedi  si  levigare). 

LEVATIONE,  B.  f.,  levatU ;  actione 
si  stătu  de  1  levare  :  levatione  de 
gretUati,  de  doreri. 

LEVATORID,-toria,  adj.  B.,lflnUr, 
care.^ero,  (1  levare). 

LEVATU,-a,  part.,  1.  d'in  1  levare, 
levatuH ;  sardne  levate  de  pre  spinarea 
nostra;  2.  d'in  2  levare,  Uratas :  lor 
mina  bene  levata. 

*  1  LEVE,  adj.,  Uvitt;  oppnsa  U 
grave,  usioru ,  care  nu  trage  greu  : 
1.  proprie  :  mai  leve  ca  penn^a;  2,  prin 

-metaf.,  a)  uaioru  in  mişcare,  la  digerere, 


=y  Google 


UK 


157 


agei'u,  ceieru,  veloce :  buccati  levi,  levii 
cerbi,  terrem*  leve.  nu  grassa,  b)  micu, 
nflioaemnatu,  de  pncina  valore,  e)  usioni 
de  mente,  inconstantei  cui  uu  te  poţi 
increde :  omeni  lem  si  ammagitori. 

*  2  LEVE,  adj.,  Irris;  netidu,  bene 
politu,  oppiiBU  la  aspru:  1.  proprie  : 
eorpusctUe  levi,  locuri  plane  sau  mon- 
tase, levi  sau  aspre;  fronte  leve,  fora 
pem,  fora  cretiture;  3.  metafor.,  vor- 
binda  de  stylu,  bene  limatu,  fluente, 
bene  legatu :  periode  levi  ei  cadrate;  es- 
pressionci  pri^  levi:  pcnle  nervii, 

•LEVIATHANU,  si  Unutanu,  s.  m., 
{leTlathânns ,  fr.  lertathan),  nume  de 
animale  de  mărime  estraordinaria,  de- 
spre care  se  vorbesce  in  biblia :  unii  creda 
co  leviatkamdu  ar  fi  cetuîu  sau  haleti'a; 
ia  genere,  monstru,  veri-ce  de  mărime 


•LEVIGODU,-a,  adj.,  (fr.  Urluanie); 
care  are  eod'a  leve  (2  leve). 

*I.EVICOLLU,-«.  adj.,{fr.  HTlooUe); 
care  are  collula  leve  (2  leve). 

*  LEVIFIDU,-a,  adj.,  IflTiildnBs  care 
merita  pucina  încredere,  (vedi  (ide  si 
1  lave). 

*  LEVIGARE,  V.,  lerlţare;  a  face 
leve  (2  leve),  a  netedî,  polf;  metaf.,  a 
suptiriâ,  micusioră,  pulberisă. 

•LEVIGATIONE,  e.  f.,  l«lgatl«;  ttC- 
tione  de  levigare. 

*  LEVIGATORIU,-^oHti,  adj.  s.,  le»l- 
gâtor;  care  leviga. 

*  LEVIGATtJ.-o,  adj.  part.  d'in  levi- 
gare, lerlfatuB* 

LEVIGATURA,  s.  f.,  leilgatlo;  stare 
de  levigatu. 

*LEVIPEDE,  adj.,  leTlpes;  leve  de 
petioru,  (redj  1  leve  ni  pede). 

LEVlSIORlI.-a,  adj.,  vedi  leusioru. 

*  LEVISOMNU.-o,  adj.,  loTlsomnus; 
care  are  somnu  leve,  (1  leve). 

*  LEVITATE,  3.  f.,  calitate  de  leve : 

1.  d'in  1  leve,  leritas,  nsJorentia ;  Ic- 
vitatea  pennehru,  armeloru;  levitalea 
juniloru,  opinionei;  levitatea  stalului; 

2.  d'in  2  leve,  lerltas,  netedime :  le- 
vitatea specleloru. 

LEVITICtT,-a,  adj.,  leTlttcna,  relativu 
la  Levi,  sau  la  UvUi :  sementi'a  levi- 
tica, — s.  m.,  reale,  leviticu,  carte  a  bi- 


bliei in  care  se  descriu  ceremoniele  cui' 
tuliii  ebraicu. 

LEVITn,-a,  adj.  s.,  lerites,  lerltls  ; 
1.  d'in  sementi'a  lui  Zm,  unnla  d'in 
cei  12  filii  ai  lui  Jaeobu;  2.  Israelitu 
destinatn  la  servitiulu  relîgiosu. 

*  LEVITDDINE,  s.  f.,  Hrltudo;  in  a- 
cellu-asi  intelleasu  cu  levitate  sub  2. 

*  LEVORE,  s.  f-,  ISTor;  calitate  de 
2  leve,  netiditate,  (redi  si  levitudine). 

1  LI,  (scurtatu  d'in  e!^i),  ait.  m.  pi. 
nom.  si  ace.  cu  l  m6lle  la  Uacedoromăni 
si  de  toto-molliatu  la  Dacoromâni :  ome» 
ni-li,  omeni'i,  omenii,  lupi-li,  lupi-i,  lu- 
pii etc.;  vedi'eKM. 

2  LI,  (seurtatu  din  lui  (eUai)  si  lei 
(ellei).  pron.  pers.  III.  sing.  dat.,  cu  l 
molie  la  MacedoromUni,  si  de  totu  mol- 
liatu  la  Dacoromâni :  da  pane  copillu- 
lai;  li  dau  sau  i  dau,  dau-li  sau  dau-i; 
dându-li  san  danău-i;  da  flori  fetei;  li 
dau  sau  i  dau;  dau-li  sau  dau-i,  etc.; 
vedi  eîlu. 

3  LI;  (scurtata  din  eUt),  pron.pers.in. 
m.  pi  ace.  cu  l  molie  la  Hacedorom&oi 
si  de  totu  moUiatu  la  Dacoromdni :  ve^ 
lupii;  li  vediu  sau  i  vediu,  vediwli  sati 
mdiu-i,  vedendu-li  san  vcdendu-i;  vedi 
eUu. 

4  LI ,  (scQrtatn  d'in  hru),  pronome 
pers.  IU.  pi.  dat.,  pronnntiatu  iotregn 
in  locu  de  nsitatnlu  le,  cându  urmedia 
pronominele  se,  Iu.  ua,  U,  le: li  se  cade, 
iu  locu  de  le  se  cade ;  li  Iu  da;  in  locu 
de  le  Iu  da;  li  ua  da,  in  locu  de  îe  ua 
da;  etc. 

*  LIBAGLU,  si  libactUu,  a.  m.,  llba- 
euloi,  deminutivu  d'in  Ulm. 

*  LIBADE,  s.  f.,  vedi  livade. 
•LÎBADIU,  s.  m.,  pl.-c,  Ilbadlon,  {Xi- 

PâStov).  picătura  de  apa,  umiditate,  si 
de  acî,  locu  umedu  (vedi  si  libade)\8pe- 
cia  de  planta. 

*  LIBAME,  pi.  libamine,  Itbsiaeo,  si 

*  LIBAldENTU,  pl.-e,  libuncntam, 
ce  se  iiia  :  a)  ce  se  v^rsa  la  unu  sacri- 
ficiu in  onorea  dieiloru,  sacrificiu  cu 
lieide;  sacrificiu;  l)  ce  se  ardea  îm- 
preuna cu  cadaverulu  unui  mortu;  "ci  in- 
ceputu,  gustare,  prima  Încercare. 

*  LIBARE,  V.,  libaro,  (compara  si 
grec.  Xei^stv),  1. a picfl, aversa  picatar« 


>yGoog  Ic 


100 


UB. 


tea  I»  mari  stimme  de  banm;  libertate  in 
oppositioae  cn  restringerea  Bau  nargi- 
oirea  actionîloru  bî  portarilorn  omene- 
sci :  a  vorU,  a  htcrâ  in  libertate;  regulde 
eonvenientiei  restrmgn  libertatea  con- 
versationei;  in  acesta  societate  conver- 
saHonea  deaarre  tn  deplina  libertate; 
It&ertate.inlocu  d&  inăepenăintiai^  ca- 
racteriii,  de  condibione  sau  atare  socia- 
le; acestu  omit  si  ama  libertatea;  liberta- 
te de  ori-ce  it^ventia  străina  estesingtt- 
r'a  Im  fericire;  nu  mi  ohligu  si  nu  mi 
vendu  libertatea  mea  pentru  decorationi; 
lă>ertate,  starea  unui  oma  scutitu  da 
pasaioni :  iTin  amare  cotra  acea  fcmma 
densulu  si  perdU  libertatea;  nu  sacrifica 
Ubertatea  animei  la  una  formosetia,  care 
se  vescedesce  cw^^idu;  libertatea  spiri- 
tului, in  caâuii  caadii  cineva  este  scu- 
titu de  ori  ce  preoccupatione :  domnitorii, 
gtAematorii,  judecătorii  att  necessitate 
de  cea  mai  mare  libertate  de  spiritu; 
criticii  lipsiţi  de  Ub^tatea  spirtuiui 
ewiu  H*  errori  mari;  libertatea  limbei 
aau  a  graiului,  oanda  adeeo  cineva  nu 
ai  pune  frena  gurei  selle,  ci  vorbeace 
.  ca  multa  catediare :  —  acellu  cetatianu 
a  vorbitu  principelui  cu  mare  libertate; 
dlu  vorbesce  cu  atâta  libertate,  in  câtu  ti 
separe  eonuar depende de  liJ^nemine;  a 
vorbitu  i»  tota  libertatea;  libertatea  inse 
de  vorbire  sau  de  portare  pote  fi  aitda- 
âa,  neconvenientvi,  si  chiaru  ui^truden- 
^ ,-  acea  libertate  ce  seda  scolarUoru 
noştri  va  trage  dupo  sene  eonsecentie 
triste;  acdlu  june  si  ieaprea  mare  li- 
bertate faeia  cu  superiorii  sei;  liberta- 
tea Uii  de  portare  cotra  acea  femina  ad- 
jtinse  a  fi  de  scandalu;  d'in  simpla  po- 
Iltetia  :  mi  voiu  luâ  libertatea  a  ti  cere 
ceva,  a  ti  face  visita,  a  ti  adduce  a  mente 
de  promissione;  —  libertate,  facilitate 
aau  uaioretate  a  miaoaiei  corpuki :  a- 
ceUu  omu  dispune  de  mare  libertate  de 
aăione,  de  miscort,  gestu,  limba,  vor- 
bire; tote  le  face  cu  ISiertate  si  gratia; 
ellumanuescepenn'a,  penellulucumare 
KJcf/afe;— applecatu  si  la  lucruri  nein- 
anfBetite  :  rotde  si  cordele  acellui  me- 
(iumismu  nu  functionedia  cu  desttdla 
IStertate;  —  in  pi.  libertăţi,  in  locu  de 
privileffie,  prerogative,  immunitati,  $cu- 


LŢB^ 

I  tentie,  mai  aliessu  in  senau  l'eudalistieii> 
adeaea  inse  si  in  sensn  mai  modemu : 
pafri^ameaoccupata  de  strainisi  perdus- 
se  libertăţile  sdle;  libertate  comtimm- 
loru  aa  fostu  totu  de  a  un'a  combătute 
de  oligardiia;  l&ertatUe  ecdaaieeastice 
eră  de  mare  vcdore, 

«  LIBEBTINITATE,  a.  f.,  lihertlii- 
tu,  stătu,  calitate  sau  fapta  de  Uber- 
tinu. 

*  IiIBERTINU,-a,adj.a.,UberttBBi, 
(fr.  libertin),  in  sensu  antica :  a)  adj,, 
relativn  la  l^tinu;  in  oppositioBa  cu 
ingenuu :  conditione  libertinm;  h)  Biibat. 
libertlnBs,-a]  a)  in  acellu-aaî  sensn  cu 
libertu,  cn  differentia  ce  libertinu  ae  luâ 
cu  respectu  la  starea  IStertului;  6n  li- 
bertu ensusi  cu  respectu  la  manttmis- 
sione :  âne  e  servu  si  se  mattumitte;  de- 
vine libertina;  ^)  Sliu  de  Vbertm;  spre 
distinctione  de  libaiu  enanai;  camu  in 
iutellessulu  de  aub  a);  in  sensu  mo- 
demu:c)in  Daci'a  anperiore,  terrana 
oara  nn  er&  legatu  de  gleba,  ci  se  buc- 
cură  de  libertatea  de  a  ae  pat^  mat&  la 
cetati,  fora  inse  a  se  buccuri  de  alte 
drepturi  alle  cetatianiloru  liberi;  ă),  care 
abusa  de  libertatea  morale,  si  duce  ona 
viâtia  desftenata:aeeI2ttji(»ee  mareli- 
bertinu;  feminele  libertine  smvt  despre- 
tiate  de  toţi  omenii  onextii  in  aceatn  in- 
tellessu  si  oa  adjeotivu:  portare  libertimt, 
narratione  libertma;  tmaginaHone  Jt- 
berHna. 

«LIB£BTUra,  adj.  s.,  libertaBt  serru 
liberatu  de  domnulu  sen. 

*LTBEBn,-a,  adj.,  liber,  care  are 
potestatea  de  a  face  ai  a  lacră  dupo  to- 
îienti'a  sea,  aau  a  nn  face  si  a  nu  laeri 
nemica :  voUenti'a  este  libera;  arbitrm 
liberu;  jwlecata  libera;  omulu  e  naseuiu 
liberu;  in  oppositione  OQ  servu. •aceitu 
om»  e  de  eonăitione  l&tera;  nOacut»  li- 
beru d'in  gencrationi  nenumerate;  pro~ 
fessionelibera;  in  oppositionecn  eapiivu  : 
ellu  a  fostu  captivu,  acumu  inse  este 
2t6eru;  independente,  liberu  eapasaeroa 
cerului  nu  voliesce  ae  intre  in  fonetione, 
pentru  co  i  p/ace  se  fia  liberu;  necaaa- 
toritu  :  ellu  este  inco  liberu,  nu  e  easa- 
toritu;  măn'a  aeellei.  domnisiore  este 
libera;  nuldespotiaatu :  stătu  Uberu,  pih- 


,y  Google 


tIB. 

poru  latent ,  natione  l^)era ;  popondu 
româttu  ineetasse  a  fi  hheru,  de  candu 
aiperdusse  datmde  n  incepusse  a  âes- 
pretiă  moralitatea;  fora  temere :  in  so- 
cietate»  in  care  nu  me  aentut  liberu,  mi 
se  wretee  eurrmdu;  aoelltt  omu  are  um* 
tonu  si  una  portare  prestemesura  libera 
eu  femwele;  ălu  este  prea  liberu  in  vor- 
bde  selte;  veraurUe  si  cântecele  lui  sunt 
prea  lU>ere;  asia  si  in  gnr'a  poporului  : 
femina  libra,  livra,  l^era,  limbată,  cu 
partari  insnltatorie,  de  prepnsu;  ic  altie 
mai  multe  sensnri  descriBee  la  snbst.  It- 
bertate  :  adtmare  libero,  vatwi  sau  8uf- 
fragie  Iflhere,  liberu  %n  consăentta  sea, 
commerdu  ISieru,  pressa  libera,  mări 
W>ere,  eoUe  libera,  locu  aau  spaţiu  liberu, 
neoccupata  ds  nemine;  intrare  liberala 
cineva,  trade  adeco  na  ai  se  ceri  au- 
dientia;  om  eampu  liberu  de  a  face  si 
dă-ege;  am  temp»  liberu,  adeeo  sum  scu- 
tita de  occnpatioD)  obligate;  mane  voiu 
fi  liberu  de  affaceri,  de  occupaiioni;  a- 
mm'a  t  e  Ubera,  adeco  neturbnrata  de 
pusionea  amorei;  spiritu  liberu,  ne- 
preoccupatu  de  prejadecie,  de  saperstî- 
tioni,  de  informationî  sinistre  ori  ialse 
sau  de  passioni;  iradudione  Wiera,  tra- 
dnctione  oue  nu  este  litterale,  din  vorba 
in  vorba,  nnde  traductorinlu  nu  a'a  sup- 
pusu  se  urmedie  testului  cu  tota  essao- 
titatea;  papiru  liberu,  nesuppusn  la  tim- 
bru; versuri  libere,  in  cari  se  admittu 
mesnie  differeati,  si  nn  sunt  strinse  in 
r^nlele  rTthmuIui;  liheru  ^  iodemana- 
teeu,  UBioru  in  mişcări  si  in  tote  attitn- 
dinile  corpului :  corpu  liberu  si  sveltu, 
voce  Ubera,  neimpedecata;  mana  lAera 
la  serissu,  care  scrie  asioru. 

*  LIBIDINE,  a.  f.,  libtdo;  et  inbido; 
dorentia  necumpetata,  ferbinte,  info- 
cata,  applecara  pronuntiata  spre  ceva, 
passione  violenta,  adesea  oapritţosa  si 
fontastica;  plăcere  se  iofrenata  spre 
ceva;  plăcu,  bonu  pUeu,  bona  plăcere, 
capritin,  fantasia,  etc.;  in  speciale :  cu- 
piditate sensuale  necumpetata,  sen- 
sualitate,  desfrenare  :  omu  suppusu  li- 
bidiniloru  eeUoru  mai  roainose. 

*  LIBIDINOSU,-a,  adj.,  Ubldlnoaui, 
plenn  de  libidinc,  passionatu,  netnfre- 
aatu,  desfrenatn,  aervn  cupiditatilora , 


LIB. 


161 


voluptatitoru  selle;  inâacuratu  de  It'&t- 
dine,  de  Bensualitate. 
L[BIBE,-escw,v.'(libere,lnhere),  amare; 
vedi  libere,  Zufiire,  iubire  in  Glossarin. 

«LLBITINA,  s.  f.,  UMtlBâ;  1.  di^a 
a  fanerilorn,  de  aci :  2.  prin  metafore  : 
a)  celle  necessarie  la  immormentarea 
cadavsrului  nuni  mortu,  b)  morte. 

*  LIBITINABIU,  s.,  libUlnarini, 
cellu  ce  essercita  maiestri'a  de  a  immor- 
mentă  morţi. 

«  LIBITU,  B.  m.,  Ubltnn,  plăcu,  bORU 
plăcu,  plăcere,  bona  plăcere. 

*LIBKA,8.  f.,  mra  (Wtpa),  l.pondu 
sau  greutate  de  una  litra;  2.  campena 
sau  bilanee,  de  acf  semnu  sau  constel-  , 
latione  zodiacale;^  8.  libeUa  sau  niveUa; 
4.  moneta  care  Ia  diferitele  nationi  are 
differite  valori  :  libr'a  româna  (leur'a), 
in  valâre  de  una  litra  de  arome,  e  iden- 
tica cu  lir'a  ittăiana  si  cu  franetdu;  li- 
br'a  sterlina  la  angli  e  una  moneta  de 
auru  in  vai6re  de  35  libre  de  arome; 
Ztbr'a  (lir'a)  turcSsca  in  valâre  deSă^j*. 
Ubre  ae  arome. 

*LIBBAUE,  pi.  laramine.  llbra- 
ineiiţ  si  l^ramentu,  ţl.-e,  UbraineitH, 
actione  de  librare  :  sboru,  adventu; 
pondu,  greutate. 

*  LIBRARE,  V.,  librare,  a  tra^e  in 
libra,  a  cautarf,  de  ac! :  a)  a  eciîifrrâ, 
a  eealâ,  a  uetedi;  b)  a  suspende,  a  bi- 
lanciă,  a  legănă;  a  face  veotn,  a  repedf; 
c)  a  essamină,  a  consideri,  a  estimă,  a 
judecă. 

LIBRĂRIA,  s.  f.,  Ubrtria,  locu  in 
oare  se  ţinu  cărţile  si  scriptele,  si  de 
acf :  of&cina  in  care  se  vendu  cârti;  pro- 
fessionea  vendiarei  de  cârti,  cammer- 
cinlu  cu  cârti :  frate-seu  a  desehisu  una 
Hbraria;  la  noi  este  greu  a  se  inavutî 
cine-va  d'in  commerciulu  librăriei;  acea 
carte  «u  se  afla  in  neci  una  librăria. 

LIBRARIU,-a,  adj.  8.,  Ubrirlas,  re- 
lativu  la  libm  sau  carte  :  negrdtia  li- 
brăria; tabema  librăria  :=.  lUtraria,  ca 
3.  m.,  a)  care  transcrie  cârti  de  pre  alte 
essemplarie,  h)  care  face  commercia  cu 
cârti,  mercatoriu  de  cârti. 

*  LIBRATIONE,  s.|f.,  lUratlo,  aeUo- 
ne  de  librwre  si  stătu  produsa  prin 
aoeata  actione. 

11 


=y  Google 


1<3 


LIC. 


»  LIBRATOBin,-/(}rfa,  adj.  a.,  llbr«- 
tor,  care  lihra,  si  in  speciale,  care  cu 
una  libra  de  apa  (libella)  caută  se  e- 
cale  annterrenu. 

«LIBBATORA,  s.f.,  UbratiirA,ac- 
tione,  d^io  mai  vertosu  effecta  allu  ac- 
tionei  de  librare. 

•  UBBIGERU,-a,  adj.,  llbrl?«r,  care 
{XJrta  iibri,  in  speciale,  a.  m.,  celln  ce 
ftmbla  cu  Iibri  sau  cârti  de  vendiare. 

"  LIBRIIiE,  adj.,  UbrUIi,  relatlTU  la 
libra;  ca  s.,  libriie,  greutate  de  una  li- 
bra; jngu  de  libra. 

•  LIBBIPENDE,  s.  m.,  Ubrlpens; 
1.  celln  ce  la  una  vendiare  simulata, 
CQmu  se  făcea  la  vechii  Bomani,  ţinea 
Wtr'a  sau  bilanci'a;  2.  cellu  ce  canta- 
ried  sau  solvei  militariloru  mercedea. 

•  LlBBU,s.m.,llbor,l.inseD8uori- 
ginariu,  peUicell'a  de  sub  scdrti'aarbori- 
lora  :  trunchii  se  eoperu  ca  libru  si  eu 
Mcoriia,  ca  se  se  appere  de  frigă  si  de 

.  eoiAvira;  si  fienduco  cu  antici  scrieau  pre 
assemine  Zift/tt,  de  aci;  2.  scriptn  cu  mai 
multe  folie,  carte  scrissa  sau  typarita 
gi  legata;  in  speciale  apoi :  a)  parte  a 
unui  scriptn;  b)  earte  de  droptu  sau  de 
religione;  c)  cataloga,  registru;  si  mai 
vertosn  si  forte  desn:  d)  cartea  cea  mare 
a  negotiatoiUoru,  numita  si  măiestru , 
tinde  se  concentra  tote  afacerile  unei 
case  commerciale;  asseminea  aa  nume- 
see  libru  mare  si  cartea  in  care  se  con- 
centra detoriele  nnui  stătu. 

•  LIBU,  a.  m.,  libum,  placenta,  torta; 
la  antici,  libulu  servii  si  la  sacriflciu. 

LIBUTIU,  s.  m.,  fringa  TAnellus, 
Linn.  unapassereconnoscutasiinterrile 
nftatre;  alta  passere  connoscuta  in  orni- 
tbologfasiaub  numele  de  cortuiîe  mare. 

•  LICfiFACEBB ,  v.,  liqoeracere,  a 
face  lieidu. 

•  LICENŢE,  part.  adj.,  Iloeng,  care 
Uea,  d^in  1  lictre. 

•  LICENŢIA,  s.  f.,  lieentEft,  stare  de 
Iteenfe,  libertate,  permissione  de  a  face 
ce  voliesoi,  independentia ,  delaturare 
sau  absentia  de  veri-ce  pedeca  :  seola' 
rtî  au  essUu  tfin  scola  fora  licenţia; 
functionariiHu  de  staiu  a  caUaioritu 
mano*  dwpo  ee  i  veni  licenti'a;  aeellu  ie- 
nmtmadm  abtentasu  d'in  monasteriu 


UC; 

fora  licenti'a  superiorelui ;  in  Mnele 
state,  militarii  nu  se  potu  cositori  fora 
licenţia;  proprietarii  de  servi  tmfţor- 
tiă  alta  data  aeestoru-a  lieenWa  de  că- 
sătoria cu  eonditioni  forte  umiiitorie; 
mereea  de  monopolu  se  pote  aăduen  m 
terra  numai  cu  licenţia  de  la  minisie- 
riulu  de  finantie;  lieeniia  pentru  ve»- 
derea  de  tabaeu; — libertate  prea  mare 
contraria  respectului,  bunei  corenientie, 
modestiei;  aeeUuteneru  cade  ut  licenţia; 
libertate  escessiva  care  trece  in  oeiega- 
laritate,  in  lipse  de  suborâinatioae,  ia 
desfrenu  :  licenţia  desfrenata,  licenţia 
de  studenţi,  de  soldaţi ,  de  poporu ;  nu 
descliideti  porţile  laUcentia;  licentiafora 
margini,  prin  licenţia  se  distruge  lAer- 
tcdea;  —  libertatea  ce  si  ieau  ]^tii  in 
contr'a  regnleloru  si  a  usuloi  adoptatu: 
licenţia  poetica ,  licenţia  autorisata  de 
ratione  si  aj^obata  de  bonulu  gustu ; 
in  acestu  sensu  licenţia  se  applica  ai  io 
pictura,  sculptura,  architectura,  muşioa; 
licenţia  este  si  unu  gradu  academica  : 
licenţia  ia  lUtere,  ttţ  setentie,  Uemtia 
in  dreptu. 

*  LICENTIABE,  v.,  dUilttare,  per- 
mlttere»  venUm  dare  (fr.  lleeaoler);  a 
demjtte  din  sorvitiu:  dupo  inehiaiarea 
pacei  au  lieeniiatu  una  parte  d'in  oate. 

*LICENTIATU,-a,  adj.  part.,  «- 
mUsns,  in  speciale  :  a)  dispensatu  de 
servitiu :  oşti  licenţiate;  b)  cellu  ce  a 
capetatu  unu  gradu  academicu  cari  este 
intre  cellu  de  bacealauriaiu  si  intre 
cellu  de  dodoratu:  in  Frauai'a  gradvlu 
de  liccntialu se  dala  fucuUatile  de  thto- 
logia,  de  medicina  si  jurisprudeiUia;  in 
Germanica  gradulu  de  licentiaiu  se  da 
numai  la  facultatea  theologiea,  nu  inse 
la  tote  universitatiie. 

*LICENTIOSn,-a,  a^.,  llceatlMai, 
plenu  de  licenţia ,  destramatu,  nerosi- 
natu,  fora  mesura  ia  vorba  si  io  por- 
tare. 

*  1 LICERE  si  lecere.  v-,  lUerai  verbu 
unipersonale,  cu  intellessulu  de :  a  fi  per- 
missu,  a  nu  fi  oppritu  de  lege,  âa  mo- 
rale, fia  civile,  fia  de  convenientia,  ete. : 
nu  lice  omului  cu  menle  sandtsa  a 
atkblâ  despoliaUi. 

tt  2  LICEBE  si  koere  sRR  Unetn , 


=y  Google 


LIC. 


Ui 


lipsi  9au  lepsi  si  lesst ,  lessu  aaii  lectu 
si  lidu,  llnqiiere  (in  locu  de  llqnore  = 
>£k-etv),  de  acf  derivate  ca  :  âelidu, 
'ddieente  ete. ;  de  aci  forte  probabile 
îemnu,  anume  d'in  Bup.  Icssu,  ca  si  lat. 
dllIqiilDn  =:  lessinu;  pote  chiani  Upsc 
nu  vine  directu  d'in  grec.  XEitţiig,  ci  d'in 
sap.  romaun.  lipsu.  M. 

*  3  LICEEE,  V.,  liqaere;  1.  a  deveni 
suptire  ca  ap'a,  a  deveni  licidu,  a.  ti  li- 
cidu;  2.  prin  metafora,  a  fl  limpidu, 
claru,  luminosu. 

LICIABI,  (cuZ  moUiatu,  idari  sau  i- 
tiari)  b.  m.  pi.,  ttbialla,  femoralln,  brac- 
c»,  imbraceamentu  ce  copere  petiorele 
de  la  Gopse  peno  la  cakanie. 

*  LICHENU  81  lichene,  s.  m.,  lleben, 
planta  crjptogama,  un  genn  de  muachiu, 
care  cresce  pre  trnnchîi  arboriloru  si 
pre  muri  ca  ana  crusta  :  Uchene  de  Js- 
landia,  bonn  de  peptn;  in  medicina  unu 
inorbu  de  pelle,  la  omeni  si  la  vite,  una 
specia  de  petingine  untiosa  care  esse 
pre  facia  si  pe  barba ,  connoscuta  sub 
numele  de  menlafra, 

LICIATOmO,  s.  m.,  llelatoriam» 
sallu  de  care  sn  legate  ticiele  sau  iciele; 
(vedi  lieiit). 

•  *  LICIDABE,  T.,  Uquefacere,  claH- 
fleare,  declarare ;  expedlre ,  rationes 
expe<llre,(fr.  Uqnlder);  a  face  licidu,  de 
aci,  a  limpedl,  a  lamuri,  si  in  speciale, 
a  lamuri  computele. 

*  LICIDATIONE ,  s.  f.,  (fr.  llquWa- 
tl«n),  actione  de  licidare  :  licidationca 
cotnputeloru. 

*  LICIDATORIUr^oria,  adj.  s.,  care 
Ucidă. 

*  LîCIDATi;,-a,  part.,  d'in  licidare, 

*  LICIDITATE,3.  f.,  Hi|iild(ta8„eali- 
tate  de  licidu. 

*  LICIl?U,-a,  adj.,  llquldus,  l.  fluidu, 
care  fine  sau  cnrre  snptîre  ea  ap'a  9i 
celle  asseminî :  Ucidete  unde ;  dtiaiente 
Ucide;  2.  prin  metaf.,  limpedu,  lamuritu, 
Inminatu,  serenu,  curatu,  certa;  molie  : 
consonanţi  Ucide. 

*IiICITANTE,  part.  adj.,  d'in  licUare, 

*  XICITAKE,  v.,  Ileitarl,  lloeri ;  a 
vende  in  publicu  cellui  ce  offcre  pretiu 
mai  mare  de  ţ&ta  altulu  :  aceîli  ereăi 


nu  se  potu  imparii  })eno  nu  se  va  liâtâ 
cas'a  rcmasa  de  la  parenti ;  au  licitatu 
pre  temcUuJu  sentetitiei  judeeatoresci;  a 
se  intrece  care  mai  de  care. 

*  LICITATIONE,  s.  f.,  lleitatlo.  Ten- 
dere publica  Ia  cellu  ce  da  mai  multu; 
ofterta  de  pretiu  mai  mare  de  cătu  to- 
liescu  se  dea  alţii :  a  vende  una  casa 
prin  licitatione;  contractu  de  îidiaiione; 
îicitaiione  obligata,  licitatione  volunta- 
ţia  sau  de  bona  volta;  Ucit<Uione  de  e- 
reăitati,  licitatione  intre  cleronomi  ma- 
iorenni. 

*  LICITATOEIU,-(wrî«,  adj.,  liciUt«r, 
care  licita ,  vende  sau  cumpera  prin  li- 
citatione :  commissariu  licitatoriu;  Uâ- 
tatoriu  d'in  oficiu. 

*  LICITU  sau  leeUu,-a,  part.  adj., 
d'in  1  licere,  llcltoEi,  permissu,  iertatu, 
neopprita  de  lege  :  căsătorie  licite,  op- 
pu9u  la  căsătorie  illieite. 

IICIU  (cu  l  moUiatu  ;  iciu,  pronnn- 
tiatu  si  itiu),  a.  m.,  pl.-e,  llţlam,!.  ia 
sensu  originariu,  fîru  de  paudia ;  2.  în 
speciale,  in  machin'a  de  tessutu,  parte 
formata  d'in  lire,  prin  care  se  trecu  fi- 
rele de  urditura. 

*  LICORE,  8.  f.,  llqnor,  (fr.  llqaeiir), 
snbstantia  ce  curge ^  fluida  ca  ap'a, 
laptele,  vinulj,  mierea  curata,  etc.  cumu 
si  care  devine  fluida  prin  topire ,  fun- 
dere  :  ap'a  este  licorea  cea  mai  abun- 
dante ;  vinulu  este  licore  ce  imbeta  ;  în 
speciale  :  a)  licore,  beutura  ce  se  obţine 
prin  destillatione ,  chiaru  si  d'in  alte 
beuture,  a  caroru  base  este  spirtulu  de 
vlnu  sau  asia  uumitulu  tnnarsu  :  licore 
ăulce,  licore  tare,  spirtosa;  licori  reco- 
ritoric,  cari  se  făcu  d'in  lemoia,  d'in  a- 
crisie,  granate,  etc. 

*  LICTARIU.S.  m.,  eleotariam,  vedi ; 
electuariu;  adauge  inse,  co  electuariu 
sau  lictariti,  o  si  terminu  de  economia 
domestica,  applicatu  la  una  buccata  de 
mâncare  de  una  consistentia  care  intrece 
pre  a  mierei  :  lidariu  de  prune,  lida- 
ritt  decornesidecocodari;  deeo  anumite 
pome  se  ferbu  cu  cevasi  apa  si  cu  sacbara 
la  care  uneori  se  malammestecasialte 
substantie,  atunci  lictaritdu  se  dice  dul- 
cetia ;  ero  deco  este  fertu  mai  tare  S4 
eiiiima  peli^. 


dbv  Google 


164 


tt&. 


•  LICTORIU,  s.  m.,  lictor,  servitorin 

publicu,  care  mergea  inaioteii  magistra- 
tiloru  învestiţi  cu  potestate  imperato- 
ria  iu  antic'a  Koraa  :  lietorii  portă  cate 
una  secure  infipta  intr'unu  manunchiu 
de  verge;  lidorii  poreedea  unuîu  dupo 
(dtulu,  strigă  nmltimei  se  foca  locu  si  se 
ăeefu7ictionariului  de  stătu  onorea  cove- 
nita;  lietorii  eră  itisarcinati  a  esseattd 
senientieîe,  a  legă  pre  coridemnoti,  a  i 
hate  cu  verge  si  a  le  tată  capetele. 

LICVRKU] silucta^ciu,  a.m.,  l.IgnfB 
fatuus,  specia  de  meteoru,  de  una  e- 
vaporatione  focosa  InHacurata,  care  se 
vede  uneori  pre  la  locuri  baltose;  2.  cl- 
eindela,  insectu  sau  ţermuletiu  care  da 
lumina  la  intunencu  :  licuricii  se  vedu 
in  nopţile  de  vera,  (d'in  aea-asi  fontaua 
eu  lucire,  lucore). 

LICDBINU  si  lucurinu,  a.  m.,  ciupea 
eneratfoolDs,  sardella  mare,  specia  de 
pesce,  (d'in  acea-asi  fontaoa  cu  lucire); 
scamele  lucurinului  sunt  aurie. 

LICDKIRE  si  lucurire  (d'in  lucore  de 
la  lucire),  v.,  micare,  lucere,  a  lumină 
intr'unu  cercu  micu  restrinsu,  numai 
pre  aprope,  a  dă  lumina  pucina ;  candeVa 
lipsita  de  oliu  lucurescc  abia;  nu  sciu  ce 
lucuresce  acollo  pre  intunerecu;  acollo 
lueuresce  ceva,  parecos'ar  vede  lumina. 

LlCUmSlU,  s.  m.,  triiucus,pre  alo- 
curea  partea  trunchiului  de  arbore  care 
dupo  talîatura  a  remasuiu  pamentuim- 
preuna  cu  tadecinele,  bntucn  cu  rade- 
cine. 

LICDEITORIU  si  lucuritoriu.-toria, 
adj.  s.,  mlcans,  subluoena;  care  lucu- 
resce. 

LICUKITURA  ai  Ittcuritura,  3.  f.,  (it. 
lnoor),  effeetu  allu/ucunVet,  mica  ludre 
sau  lumina. 

LIEPURARIU,  3.  m.,  Tertagua,  rer- 
tragus,  cane  de  venalu,  care  prende  lie- 
purii  in  fuga;  (mai  bene  de  cătu  o- 
gariu). 

LIEPURE,(cuimolIiatu},a.m.,lepnB, 
catrupede  selbatecu,  forte  bouu  de  fuga 
si  forte  fricosu,  are  urechie  lungo  si  coda 
scurta  :  liepare  mare,  liepure  teneru; 
frieosu  ca  unu  liepure;  liepure  de  casa, 
•onlonliiB,  animale  micu  catrupede  d'in 
ordinea  roditorieloru,  cari  si  sapa  gaura 


m. ,  ; 

in  pameatu  sfpre  a  locuf  intr'ens'a,  ^ro 
intt'  altele  sămena  multu  cu  liepurde : 
liepure  de  casa  albu;  tuanusie  d'in  pdle 
de  liepure  de  casa;  in  astronomia  nu- 
mele unei  constellatione  â*in  emisphe- 
riulu  australe;  vedi  si  hpore,  si  iepure. 

LIEFURÂSIU,  s.  m.,  lepuscolni,  pul- 
liu  de  liepure,  Hepure  micu. 

LIEPURELLU,  a.  m.,  lepunoalos,  de- 
minutivu  d'in  liepure. 

LIEPDROICA  si  li^mroia,  s.  f.,  cu  n 
moUiatu  d'in  : 

LEPURONIU,  s.  m.,  augmentativa 
d'in  Uepnre,  de  unde  reu  se  diee  liepu- 
ronia  in  locu  de  liepure  femeUa. 

*  LIGA,  s.  f.,  (fr.  Hyoe),  legătura,  le- 
gamentu,  unione,  confederatione  a  mai 
multoru  staturi  spre  a  se  apperă  intre 
senesi,  sau  a  se  scolia  unite  in  contr'a 
altoru-a  :  liga  defensive^  liga  offensiva; 
lig'a  catholiciloru  in  contr'a  protestcat- 
tiloru;  liga  formata,  liga  rupta. 

*  LIQNARE  sau  legnta-e,  v.,  UgiiarI, 
a  taiă  sau  carrâ.  lemne. 

*  HGNATIONE  si  Ugnatione,  s.  f., 
Ugnâtlo,  actione  de  lignare. 

*  LIGNATORIU,  si  legnaloriu,-toria, 
adj.  8.,  llgnator,  care  si  face  una  măie- 
stria d'in  lignare. 

*  LIGNIPERU,  si  legniferu,-a,  adj. »., 
care  carra  sau  duce  lemne. 

*iL\QmVES.'D\}3\legniperăw,-a,  adj. 
s-,  (fr.  Ugnlperde),  care  perde  lemnala : 
insecte  ligniperde. 

*  LIGNIRODU  ai  legniro^ra,  adj. 
(fr.  lignlrode),  care  rode  lemnulu:  gum- 
ma  ligniroda. 

*  LIGNITE,  si  lignitu.  legnitu,  s.  m., 
(fr.  ttţnlte),  productu  fosaile  uegru,  com- 
bustibile, a  cui  testura  e  ca  a  lemnului: 
lignitulu  serveinmuUe  casurica  siear- 
bonele  de  pamentu. 

*  LIGmVORUrfl,  adj.  s.,  (fr.  U»b|. 
Tore),  care  manca  sau  vora  lemnula;  de 
aci  s.  f.  pi.,  lignivore,  familia  de  insecte 
d'in  ordinea  coleopiereloru. 

LIGNIORU  si  legnioru,-a,  a^j.,  lis- 
neolns,  deminut.  d'ÎD  Ugntu. 

*  LIQMV  si  legniu,-a,  adj.,  ligmeti, 
de  lemnu,  cu  tonu  pre  ni,  legniu^zXem- 
niu,  de  colorea  lemnului. 

*  LIGULA,  s.  f.,  UfulMt  l.  Imgnn; 


yGoogIc 


MM.' 

2.  Imba,  si  in  speciale:  a)  limba  de  ca- 
tarame; b)  limbasau  clapa  la  fiuere,  flau- 
te, etc.;  e)  limba  la  bilaace ;  d)  partea 
cea  mai  scurta  a  jugului  cantariulai; 
e)  cepnln,  partea  aacntita  a  unuilemnu, 
care  se  imbucca  în  alfa. 

*  LIGURmE,  T.,  llgnrire,  IB  intel- 
lesauln  popularieloru :  lingarire  sau  lin- 
gurire  si  licărire,  a  linge,  si  in  speciale, 
a  liuge  taliariele,  a  fi  gurosa,  a  ti  pa- 
rasitu. 

«  LIGUBITIONE,  s.  f.,  llsarltlo,  ac- 
tioDe  de  ligurire. 

*  UGURITOBIU.-fona,  adj.  s.,  11- 
gRrltorimi. 

*  UGtJMUrO,  adj.  s.,  Uţurliu,  ap- 
pl«catu  a  liguri,  lingonu,  gurosu,  nesa- 
turatu,  parasitu. 

*  LIGDSTEU,  a.  m.,  nguatrom,  sjie- 
cia  de  planta  d'is  classea  2.  ordinea  I  a 
systemei  lui,  Linneu,  d'in  famili'a  olia- 
cieloru;  llgDatrnm  Tolerare,  connoscutu 
si  sub  numele  de  salce  ispaniola. 

LUIA,  s.  f.,  lillam  f  planta  bulbosa 
cafostellnioaltu  si  cu  flori  compnsed'in 
câte  sesse  folie  sau  foliore  :  lilia  alba, 
llliDUMiidldiiia;  lilia  galbina.  Iris  poeii- 
docboras;  lUia  rosia,  Itllnm  bDlbireriin; 
lilia  vmâa,  Iris  germanloa;  lUi'a  se  dice 
BÎ  crinu  pre  alocurea. 

LILEÂCIU,-a,  adj.,  lUlaeaB»  de  lUia, 
care  sâmina  cu  lilVa,  de  aci  s.  f.  pi.,  li- 
liade,  familia  de  plante  monocotyledo- 
nie,  d'intre  cari  multe  se  munera  la  fa- 
mili'a acellora  plante  de  gradina,  cari 
se  distingu  prin  formoseti'a  si  prin  odo- 
rea  loru  cea  bona;  mai  multe  plante  d'in 
fomilt'a  liliadelăru  sânt  adduâse  d'in 
terrele  mai  caldurose. 

ULIACU,  8.  m.ţ  1.  animale  mammi- 
ferusburatoriu,Tespettliio:Mtactt  56ora 
numai  ser'a,  de  acî  ai  numele  sen  clas- 
sica,  de  care  Tedi  verspertilione;  2.  spe- 
cia de  arbori,  a/rlnx  Tulg'arisjvedi  si 
moIUnw. 

*  LIMA.  s.  f. ,  Umi,  inatrumentu  de 
politu  ferrulu  si  alte  metalle,  pUla. 

*  LIMACE,  s.  m.,  Umai,  molluacucu 
conca  spirale;  —  populariulu  meîctt  pare 
nna  transformare  d'in  timacu. 

*  LIMA.CIU,-a.  adj.,  llnaofliiB,  rela- 
tim  la  timu .-  terretm  Umadu. 


LIM. 


16S 


LIMANU,  8.  m.,  (Xt[i.7)v),  portnst  per- 
tu, locu  la  termu,  unde  marea  strimp- 
torata  intre  eostele  uacatului,  da  navi- 
loru  scutire  in  contr'a  venturiloru  si  tem- 
pestatiloru;  Binu  de  mare,  parte  mai  va- 
sta sau  mai  angusta  a  marei,  care  stră- 
bate prin  uscatu  in  una  distantia  mai 
intensa  :  Umana  mare,  limanu  miett, 
marea  face  acoUo  unu  limanu;  delta  la 
gur'a  unui  fluviu;  prin  metafora,  locu  de 
scăpare,  refugiu;  tu  eşti  limanulu  dorc' 
riloru  melle. 

*L1MABE,  T,,  llmare,  a  polf  cu  lim's. 

*  LlMARIU,-a,  adj.,  llmArius,  1.  re- 
lativu  Ia  limu,  (vedi  ai  Umaciu);  2.  îi- 
mariu,  relativu  la  lima;  a.  m.,  îimariu, 
care  fabrica  Urne,  sau  lucra  cu  lim'a. 

*LlMATORIU,-(oria,adj.  s.,  liua- 
tor,  eare  Urna,  poleace  eu  lim'a. 

'  LIMATU.-fl,  adj.  part.,  Ifmatna. 

*L1MATURA,  s.  f.,  llmalura,  actione 
si  e&ectu  allu  actionei  de  limare;  con- 
cretu,  pulbere  ce  da  rasetur'a  cu  lim'a. 

LIMBA ,  s.  f.,  llu^ua,  (form'a  antica 
dlnţoa;  it.  linţua»  sard.  limba,  isp.  len- 
ţua,  prov.  lengua  ai  len^a,  fr.  langue), 
1.  partea  camoaasimobiled'ingura,  care 
e  organul»  principale  allu  gustului,  allu 
vocei,  vorbire! :  Zt»i5'u  omului,  a  passe- 
rei,  a  catrupeăeîoru ;  Umha  asctaita.a- 
gera;  i^apuîu  limbei,  raăedn'a  linibei; 
a  si  arde,  asiniuscâ  UmFa;  a  scote  lim- 
b'a;  ingana  cu  limb'a,  in  batujocura;  lim- 
ba affumata,  fripta,  fcrta,  debou,  de  oae, 
de  porcu ;  limba  impedecata,  care  se  in- 
curca  vorbiudu;  volubilitatea  limbei  : 
cânii  si  miiiele  si  lingu  si  vendeca  pla- 
gele  cu  limb'a;  familiariu  :  tineii  timb'a 
in  gura,  nu  mai  vorbi  atâtea,  aau  nu  te 
mai  certă,  se  dice  si  :  tineti  gur'a;  i  s'a 
deslegatu  lijnb'a .  adeco  i  da  măn'a  se 
vorbeaca;  qre  limb'a  lunga,  vorbesce 
prea  multe;  prov.,  talia  pop' a  limb'a, 
candu  dai  se  se  pricepa,  co  este  inter- 
dissu  a  se  face  unu  lucru;  rasur'a  limbei, 
llnRuariam ,  pedepse,  amenda  pentru 
vorbele  de  batujocura  si  calumnia;  ellu 
siimisca  limb'a,  i  pare  forte  rcu  de  ce  a 
vorbitu;  sau  si :  ar  voii  se  dioa  ceva  vet- 
tematoriu,  dero  si  infreoa  passionea  si 
tace;  cu  doue  timbe,  blilnguU,  ambigui 
Insenliţ  omu  &lsu ,  omu  cu  earacteriu 


=y  Google 


16S 


UBL 


daliiQ,prefocutn,faGiaFin;Iiffi&'a,idioin'a 
Torb'a  unei  nationi;  îimb'a  latina,  lim- 
hele  âe  origine  latina  sau  romanice,  lim- 
bele  orientali;  limba  formosa,  copiosa, 
abwtdante,  avuta,  fecunda,  armoniosa, 
dulce,  sonora ;  limba  paupera,  aspra, 
grossdlana ,  iMxrbara  ;  limha  energica , 
forte  pomposa;  limba  respanăita  in  tota 
Asi'a;  limii'a  francesca  e  respandUa  in 
totaîumea;limb'aanglilorupredominain 
Amerie'a  boreale ,  in  Indi'a  si  in  Au- 
stridi'a;  Bomănii  cultiva  lin^'a  loru; 
geniulu,  caracteriulu,  etimologica,  dia- 
lectele, grammatie'a,  si/ntassea,  ortogra- 
fia, prosodCa  îmbei,  ca  ttou  atâtea  stu- 
die, dau  de  lucru  îa  câteva  generationi: 
sunt  ofneni  cari  vorbescu  si  scn'ii  mai 
muîte  Imbe;  Bomănii  nu  se  mai  afla  in 
pericîu  de  a  si  per  de  fromos'a  loru  limba; 
invetiaii  mai  bene  limVa  vostra,  respec- 
taţi geniulu  linibei,  idiotismii,  frasile, 
proverbiele  ei;  limb'a'corrupta  si  degene- 
rata este  un'a  d'in  probele  corruptionei 
si  degenerationei  naţionale;  ainmesteca- 
rea,  eonfusionea  limbeloru  ca  la  turnulu 
Si^lonicu;  usulu  este  tyrannulu  HrnfK- 
loru;  se  covine  ca  in  Dacica  UmVa  ro- 
mâna ae  occupe  loculu  ce  avusse  limii'a 
latina,  in  toteaffacerile  publice,  inaltian- 
du-se  intru  tote  la  loculu  ce  ţinu  sororilc 
selle  in  Europ'a; — lirrdia  primitiva,  de- 
spre care  se  presuppune  co  a  fostu  cea 
d'antăiu  vorbita  de  omeni;  sau  limb'a  o- 
riginale,  despre  care  se  preauppune  co 
n'a  fosta  formata  d'in  alfa ;  nemine  nu 
seie  eari  au  fostu  limbele  primitive;  tote 
dissertationile  omeniloru  emiditi  con- 
noscute  peno  in  dillele  nostren'au  fostu 
de  adjunsu  a  ne  proba ,  care  a  fostu 
litn&'a  primitiva;  —  limb'a  mamma  sau 
matre,  care  nu  a  fostu  formata  d'in  vre- 
una limba  de  celle  connoscute,  ci  d'in 
ea  s'au  formatu  altele ;  limba  derivata, 
care  s'a  formatu  d'in  alt'a :  Umba  merta, 
care  3|a  rorbitu  de  unu  poporu  ore-candu, 
astadi  inse  mai  essiste  nnmai  in  cârti, 
se  dice  si  limba  antica  sau  erudita;  Um- 
ba viua  sau  moderna  sau  vulgare ,  care 
se  vorbesce  actuale  ile  unu  poporu :  lim- 
ba litteraria  sî  de  litteratara,  vodi  lit- 
ierăle,  liticrariu  si  liltcratura;  —  linibe 
aemitiee,  cari  au  fostu  Fau  sunt  vorbite 


UM; 

de  filii  si  descendeotii  lui  Semn,  adeeo  • 
limb'a  ebraica  antica,  oroMea,  ayriaea, 
ealdaiea  si  aUele; —  limb'a  nuUema  sau 
naturale,  ce  suge  ore-cumu  omnlu  cu 
titi'a  mammei,  inv^tia  a  na  stîm&  si  anoă 
ca  pre  cellu  mai  pretiosu  thesauru :  lim- 
b'a materna  a  inăividiloru,  fienău  eont~ 
mune  unei  nationi  intrege,  se  numesce 
si  limb'a  n<Uionale:  multu  e  dulce  si 
formosa  limb'a  românesca,  adeeo  limb'a 
naţionale  a  Komâniloni;  in  opposetionQ 
cu  limb'a  materna  si  naţionale  sta  Unt- 
b'a  străina,  aunui  altu  îndivîdu,  altu  po- 
poru, alta  natione;  limh'a patria,  care 
se  impune  sau  prin  nascere,  sau  prio 
le^e,  sau  si  prin  fortia  brutale,  ca  limba 
de  affaceri  publice,  nne-ori  si  pentru  io- 
vetiamentu  ai  ehiaru  pentru  cultulu  ba- 
serieescn  :  in  unu  stătu  elerogenu  potu 
fi  ăoue  si  mai  multe  iimbe  alle  patriei; 
in  staie  locuite  numai  de  cute  unu  po- 
poru omogenu,  de  una  natione  conqmcta, 
limb'a  patriei  coincide  eu  lî»A'a  mater- 
na si  naţionale;  limVa  patriei  san  o/fi- 
(Hale  essercita  influentia  potente  asupr'a 
caracteriului  poporehru;  Umba  aanta 
sau  sacra  numescn  tbeologii  limb'a  e- 
liraica;  d^ro  limba  saera  se  numeeee  si 
acea  limba,  in  care  s'au  scrissu  unele 
cârti  despre  cari  se  presuppune  co  au 
fostu  inspirate  de  divinitate ;  —  limba 
transpositiva,  in  care  legaturele,  repor- 
turele,  referentiele  coventeloni  intre  ee- 
neai  sunt  indicate  prin  terminationîle 
loru,  ai  in  care  prin  urmare  vorbitoriulu 
sau  scriitoriulu  dispune  de  facnltateade 
a  dâ  coventeloru  loculu  cecen^indigen- 
tiele  desentimentu,  de  armonia,  deryth- 
mu,  effectu,  etc, :  limb'a  latina  si  cea  eUe- 
nicasuntlit»bitranspositive;limbafiloso- 
fîca,  in  care  generationea  coventeloru  ar 
succede  easactu  la  aideeloru,  si  nu  ar  pre- 
seută  neci  anomalie,  neci  distiaotione 
de  sensu  propriu  si  de  aeneu  figuratu ; 
limba  universale ,  care  ar  fi  oommune 
la  tote  poporele,  la  omenimea  intrega 
Lcibnits  s'a  occupatu  cu  proteetula  unei 
Iimbe  universale;  in  tempulu  nostru 
sferma  mcntea  mai  m>-tUi  erudiţi  eu  in- 
ventarea unei  liit^e  universale;  lăi^'a 
ItUina,  eonnoscuta  omeniloru  inoetiati 
d'in  tote  terrile,    auţ^plenesee  oreaiamu 


=y  Google 


ţnt . 

ÎQUMUMM^âttAe  lativersaU;  Umba,  &âe< 
sea  in.  loca  ds  natione  :  multe  Umbe 
străine  att  cotreieratu  pamentulu  patriei 
noâtre;  păfemii  nogfri  au  sufferitu  Multe 
ai  mari  feUe  de  la  Umbele  străine;  de 
ce  limba  ae  fia  aeeUu  strainu  ?  limha 
spmtata ;  littAa ,  in  loca  do  modu  da  a 
vorbE  san  a  sorie,  abstraguadu  de  la  i- 
diom'a  sau  dialectula  in  care  Torbesci 
ssQ  scrii  :  aeelUt  oma  vorbesce  in  una 
limba  sublime;  poesi'a  este  limb'a  diei- 
hru;  mtfstVa  este  limb'a  ănimei;  limVa 
fHosofiei,  mtdhematicei,  agrietiUurei;  — 
lacra  ce  semăna  cu  limb'a  :  litnb'a  cam- 
panei  sau  a  clopotului,  a  câmpenei,  a  fer- 
ruZwt  de  caletdu  albele,  a  caieramei,  iimr- 
b'a  cuţitului ;  limba  de  pameniu,  penin- 
sula, promontoriu,  buccata  de  pamentu 
mai  lunga  de  cătu  mai  lata,  care  se  Ug& 
ca  ascatulu  numai  prin  anu  capeta  aUu 
seu,  ^ro  do  celle  alte  parti  este  incon- 
giurata  presto  totu  cu  apa;  limba  de 
pamentu,  mai  oamescu  una  buccata  do 
loca,  care  se  infcende  printre  alte  doHe 
t«rritorie  mari ;  in  espressioni  botanice 
ca  Domine  do  planta,  cumu  :  limb'a  bou' 
lui,  aaehma»  «fdelMalfs.  L.;  Un^'a  bro- 
80»,  «Usaia  ţlurtaro,  L.,  planta  de  apa; 
Imb^acandiâ,  ojucfţlosmn  «raelasle,!.. 
si  IlBTBft  caninmţ  Umffa  cerbului,  asple- 
■dam  Bsolopeadrlun,  si  aspleDnin  eete- 
rMh,  Â.,  planta  nnmita  si  liitA'a  vaccei 
si  limba  vaccina ;  limb'a  marei ,  Iberla; 
limb'a  ouei,  pUntatro  maţ^r,  L. ;  limb'a 
jiAMvIiM,  planta  ca  piccaastringente,HtB- 
tfcB  averla,  L.;  —  limba  intra  si  in 
naai  multe  proverbie ,  camu  :  tota  paS' 
aerea  dupo  limb'a  â  pere. 

*  LIMBALE,  adj.,  (llnf nalta),  rela- 
tiva la  UttA'a :  sonuri  UnAali,  liHera 

liMBABE,  adj.  a.,  1.  in  aoea-asi  in- 
semnare  ca  Uiiibaie,  (vedi  saffiaalu  ale), 
ă6ro  mai  vertosu :  2.  s.  î. :  a)  noorba 
ce  se  &ce  Ia  limba,  tumore  moUe  sab 
limba;  besi'ca  snb  limba  sau  in  cape- 
tala  limbei;6J  specia  de  planta,  (ca  snbst. 
sa  dice  si  lin^ritia  in  loca  de  lin^ixre 
oa  ai  gurariOa  in  locn  de  gurare;  inso 
form'a  simpla  e  de  recommendatu). 

L[HBASITiU,-a,ajâ.ttaf  ux.  Uqnax; 
Todi,  limtnfu,  car»  e  de  preferită. 


Utf. 


Wf 


LLIMBABITIA,  s.  f.,  vedi  limbare, 
sub  2. 

LIMBATU.-a,  part.  adj.,  lltrnaiu, 
provedutu  cu  UuAa,  litt^utu. 

LIMfiISTICA,  e.  l,  (fr.  Ua^latiqM), 
llnguaram  selentia,  stadiala  si  conno- 
Bcerea  principielorn  limbei,  scieatfa 
grammaticei  geoorale,  applicata  la  di- 
verse limbo  :  limbistic'a  face  progretse 
mari  in  tempidu  nostru. 

LIMBISTIOU,  adj.,relatiTulaItm&a: 
studiu  limlnsticu,  (vedi  limbistica,  f.  d'in 
limbisticu). 

LIMBISTC,  s.  m.,  (fr.  UnţoUte),  care 
se  oecupa  in  speciale  ca  stadiala  lim- 
beloru,  cu  principiele  generali  alle  lorn, 
si  cu  relationile  d'intre  elle  :  mai  de 
multu  limbistiise  nutinea  litterati;  unde 
popore  au  limhisti  erudiţi. 

LIMBOIU  s.  m.,  (cu  »  molliatu  in 
loeu  de:) 

LIMBONIU,  pL-0,  a^OT  llnţaa,  limba 
mare, 

LIMBRICABB  ailumbrieale,  adj.  e., 
I.  adj.,  (tamhrlflalls),  relativa  la  Itan- 
briei;  d6ro  mai  vertosu :  2.  s.  f.,  lumbri- 
earea, 'medicameata  bona  pentru  Iu»- 
brici,  materia  d'in  care  se  face  acestu 
medioamentu,  (fr.  lenoDelne  vermlftiKe) 
(se  aude  pre  a  locarea  si  limbrieariiia, 
ia  loca  de  limbricare,  ca  si  gurariOa  ia 
loca  de  gurare;  vedi  si  limbare;  dero  e  da 
preferiţi!  form'e  lumirieate). 

LIMBBICQS0  si  lumbrieosu,'a,  adj., 
InmbrlflOBus,  plena  de  2»m&n*ct,  m&iTer- 
toau  30  dice  despre  pronoii  cari  sufferit 
de  lumbricL 

LMBBIGU  si  Itmbricu,  s.  m.,  In» 
bricus  (it.  lambiiflv,  isp.  loabrli,  prOT. 
lambrtD  si  lombrlo,  fr.  lAvbrle),  veima 
ce  se  face  in  stoDiachulu  omenescu,  mai 
allessu  in  etatea  cea  mai  frageda :  ocfiUu 
pruncu  are  îumbriei,  suffBre  de  lum- 
brici;  se  iee  Utmbricare  ea  ae  perda  Zum- 
bridi;  lumbrim  tenia  sau  lîm^rieu  so- 
lUariu,  taenla  loltiim,  L.,  verme  langn 
si  latetia  ca  ana  cordolla,  care  se  face 
in  unii  organismi  omonesci,  si  este  forte 
pericnlosu  pentru  sanetatea  si  vi^ti'a  o- 
mnloi. 

LIMBRIGUTIUsi  lumbrieutin^m.,  (it. 
itfMbrieut*),  demiaatiTii  din  Imkbriw. 


,y  Google 


168 


LUt 


LIMBU,s.m.,liKbH,inai^e,  gar- 
dine,  estrsniitats  :  limiulu  unui  instru- 
mattu  mathematku;  Unibulu  de  a  sapra 
ori  de  desupitt  aUu  sordui  ori  dUu  lunei; 
in  botanica,  Zi'm&uîuunut  calice  sa»  vilu 
tmeî  folie;  limint,  dupo  anii  Uieologi , 
loeu  in  rare  ee  crede  co  sedu  si  aatepta 
snffletele  omeailom,  c&ti  an  morttu  in 
grati'a  lui  I}omnBdieu,  cumu  si  snffletele 
proncUoru  nebaptezati. 

LIMBUBUSIU,  s.  m.,  ura,  acea  par- 
ticella  a  esofagulni  care  pende  in  form'a 
anni  cepu  micn  si  desparte  esobgnlu 
in  doae;  pre  a  locniea  se  dice  si  gaUa- 
Uiam,  âro  pre  alte  locuri  otahru  si  omu- 
tioru. 

LIMBUSIOKA,  s.  f.,  llgnU,  Ilnţiila; 
limba  mica;  ImiMaiora  este  si  numele 
unei  plante. 

UMBDTIA,  8.  r.,  llgala,  llnsnU, 
limba  mica. 

LIMB0TIA,  (ca  tonn  pre  ti ,  îinAu- 
tia),  s.  t,  gimilitu*  loqoMltas,  cali- 
tate de  litnbttlu. 

LIMBTJTU,-a,  adj.,  Ungrux»  I*<|ux, 
garrnlnB»  care  Torbesce  multu,  care  mai 
vertosQ  imponge  si  suppera  ca  vorbele 
selle. 

*  LIME,  pi.  lunine,  Unen,  parte  iu- 
feriore  d'intre  uşierii  unei  nsie,  preste 
care  are  se  passâsca  cine-va  si  essindu 
si  intrandn ;  prin  estensione  :  a)  usia, 
h)  casa. 

«  LIMENABCHU,  s.  m.,  llnenareha, 
Qj^en&pyTt^),  inspectoriu  sau  capitann 
de  Umotiu  sau  porta. 

*  LlMICOLTJ,-a,  adj.,  llnleala,  care 
locuesce  in  Imu  .-  limia^  eonee. 

*  LIMIGENU,-a,  adj.,  llmigeniis,-  ge- 
neratu  sau  nascatu  in  Ittnf4 .-  limigen'a 
papura. 

*  LlHIMAfiE  si  limituaiu.-a.  adj., 
llmlnarU,  relativu  la  Ume  sau  limine  : 
trabe  Umnare. 

«  LIMITANin,-a,  adj.,  llmlUneis» 
relativu  la  limite  .-  agri  limitanii. 

*  1  LIMITARE,  V.,  Unitara,  a  pune 
limite,  a  marginf,  a  infrenâ,  a  strimtorâ, 
a  determini,  a  stabili. 

*  2  LIMITAHE  si  limitariu,-a,  adj., 
IlvilUrlit,  relativu  ia  limite. 

*  LiMITATION£,  s.  f.,  UniUtio,  ac- 


I^ 

tione  de  limitan,  mărginire,  determi- 
nare accurata  :  in  urbea  tuatra  pânea 
si  carnea  se  vendu  fora  Umitatione. 

*  LIMITE,  8.  f.,  llBtfl,  margine,  li- 
nia sau  si  puncta  prin  care  se  desparte, 
se  separa  anu  loca,  oqu  territoriu  de  al- 
tulu  cu  care  se  invecinedia  :  Umit«M 
dintre  Somania  si  BtAgari'a  este  Du- 
nari'a;  limitea  d'intre  Susei'a  si  Tur- 
d'a  este  marea  negra;  demarcati  limi- 
tiie  bene. 

*  LIMTfiOPHU  si  îmitrcfit,-a,  adj.» ' 
(UmitroptaiH),  cari  aa  limite  conunime : 
terri  lim^ophe. 

LIUONATA,  s.  f.,  redi  lemoitata. 

LIMQNAT.ARIU,  s.  m.,  Tedi  femofW- 
tariu. 

LIMONE,  3.  f.,  vedi  lemonia. 

LIMONIA,  s.  f.,  llnonU ,  numele  a 
doufl  plante  d'intre  cari  una  este  spe- 
cia de  anemone,  6to  cea  alta  e  conno- 
scuta  cu  numele  ei  scienti&cn  Besljmis. 

LIMOSn,-a,  adj.,  Ub^bub,  plenn  de 
Zwtu,  care  eoprende  limu  :pdludi  forte 
limose. 

LIMPEDE,  Umpedtt  sau  lmtpidu,-a, 
(care  e  de  preferitn),  adj.,  llmpldat,  ce 
este  curatu,  c!aru,  transparente  :  apa 
lifnpeda;  vinu  vechht  si  limpeău ;  ceru 
limpedu,  seninu;  fig.  capa  lin^edu, 
mente  desc^pta,  lamioata,  deschisa ; 
idee  limpede,  clare  si  pase  in  ordine  Io* 
gica  :  ti  am  spusu  limpede,  se  nu  faci 
aaiâ;  se  vorbimu  linyaede  ea  se  ne  in- 
teUegemu  si  se  aeimu  de  ee  sene  tinemu, 

LIUPEDIME,  s.  f.,  IbBpldltaa,  edi- 
tate de  limpedu  :  aeellu  vinu  e  de  una 
limpedime  admirabile;  apele  de  la  nmati 
întrecu  eu  limpedimea  pre  eeUe  de  la 
sessuri. 

LIMPEDIBB,-^»,  T.,  llmpldarat  a 
face  limpida,  a  curaţii  de  părţile  ete- 
rogene, a  face  ca  se  rem&na  cnratn,  ne- 
ammestecatu,  ca  necnratîele  se  se  as- 
sedie  la  funda,  se  nu  mai  fia  turbare  : 
dupo  incetarea  plotet  riulu  a'a  mai  Um- 
peditu;  ap'a  turbure  se  limpedesee  eu 
p4tra  aera;  vinulu  in  bute  s'aUmpedihi 
dupo  ce  a  mai  statu;  nuerii  au  dispa- 
rutu  si  ceralu  s'a  limpeditu,  s'a  inseni- 
natd;  fig.  v.  mentea  beHvului  nu  se  Um- 
pedesce  ned  una  data;  situatioma  poli- 


=y  Google 


tiea  a  temi  n»  «'a  Unyuditu  de  loeu. 
LIMPEDITOBItr,-a,  adj.  s.,car6  Im- 


LBtPEDITUBA,  s.  f.,  aetione  si  ef- 
fectu  alia  actionei  de  Umpedire. 

LIUFIDIIATi:,  s.  r.,  Unpltid**  ca^ 
litate  de  limpiău. 

LIUPIDU  Bî  lUt^du,-a,  adj.,  Uapl- 
d«8,  vedi  Unpede. 

LIHPIBE,  {impitonu,  lmipiţîtra,vedi: 
Jam&tre  si  Zamptr«,  lambitoriu,  Iambi- 
ima. 

1  LIMU  (cu  I  molliatu,  imu),  b.  m., 
Uatsjlutu,  tina,  noroin,  deacf  Decnratia, 
sorâe. 

2  LIHU,-<i,  adj.,  liaai,  strâmba  la 
uoa  parte  ;  eu  Km  ochi  se  uita  la  noi. 

*  LIMULA,  B.  f.,  IlBDli»  deminutiTU 
d'in  Uma,  Tedi  si  lamwa. 

LIKAMENTU ,  s.  m.,  Uumcntnai , 
materia  de  linu  san  inu. 

LINAKIA,  b.  f-,  (ca  tonulij  pre  ri, 
liitaria,  ca  l  molliatu  :  inaria);  1.  locu 
plantata  ca  Imu  saa  inu,  in  acesta  in- 
tellraa  mai  bene :  lineiu  sau  inetu ; 
2.  maiffiitrta  de  a  lDcr&  linu;  3.  officisa 
andfl  se  lacra  sau  se  vendo  obiecte  de 
lifMC  4.  lucrări  făcute  d'in  Unu. 

LIN  ABIC  A,  B.  f.,{U>arlM),  planta  d'ia 
classea  14,  ordinea  2  a  systemei  IuiZm- 
neu,  se  tine  de  famili'a  scrofvlarinie- 
loru,  care  se  distinge  in  varietăţi  name- 
rose :  este  Unariea  de  campu  si  linarica 
de  munte;  liHoric'a  de  eampu  era  mai 
inainte  offkimJesi  seappiieăineontr'a 
hemorhoidUon^  —  Imarica  (ca  { mollia- 
ta) ,  Unu  sau  inu  selbaticn.  vedi  si  Unariu. 

lilNASnT.-aiCcUîmolliatn,  inaria), 
adj.  8.,  llnulis,  1.  adj.,  relativa  liUnu; 
materie  linarie;  dâro  mai  vertosn  : 
2. 8.,  a)  m.,  linariu,  care  fabrica  obiecte 
de  Unu,  eare  toree,  iesae  Unu,  etc.;  b)  f., 
Unttria,  a)  in  aceHu-asi  tntellessa  ca 
Unariea,  b)  specia  de  passere. 

LINDINE  (mai  bene  lendine) ,  s.  f., 
1«BB,  l«ndlB,  (tt  UadlDe^  proT.  leade» 
ft.  lest«),  oua  de  peâacbio :  copUiultt 
are  lendini  in  eapu. 

LINDmOSU  (mai  bene  lendinosu), 
adj.,  plenu  de  lendine. 

LINGABIA,  (cu  tonn  pre  ri;  Ungaria) 
8.  f .,  calitate  si  fopta  de  Imgariu. 


1^; IW 

LlNQA£IRE,-esett,  r.,  Ilnrire,  tf 
dHUrl.  uuktari;  a  linge,  a  fl  părăsita; 
a  laudă  in  modu  escessiru,  a  aduli. 

LINGABITOBnr,-fa)ria,  adj.  s.,care 
lingaresce. 

LIÎIGABIUra,  adj.  s.,  «daUt*r,  pa- 
rasttDs,  care  are  invfĂialu  ren  de  a  UnF- 
gări- 

LIKaAROSn,-a.  adj.,  adnluH,  care 
are  calitatea  de  a  se  scf  Ungari ,  de  a 
laudă  fora  cmnpetu  pentru  ca  se  placa, 
cnmu  si  se  ea^ge  coTa,  saa  incaî  se 
se  pota  satură  la  mSs'a  altorn-a. 

L1N6EBE,  Imsi  si  Unsei,  l\n»u,  T., 
Ungere,  a  trece  cu  limb'a  preste  tma 
obiectu :  linge  tolkirniZu  san  dtseulu,-  nm- 
tiele  si  Ungu  harbele,  n  lingu  buăide ; 
cânii  si  lingu  plagde  penti-u  case  se 
vindece;  vacc'a  si  Unge  viieUidu;^a  se 
Unge  :a)&  se  linguşi,  a  ambU  benisiom 
si  cn  linguşire  pre  longa  cine-va,  b)  a 
se  stracoră,  a  se  dace,  a  fiigf,  etc.,  pre 
nesentite;  proT. :  a  Unge  unde  a  seni' 
patu;  a  laudă  ce  a  defaimatu,  aau  a  defăi- 
ma ce  a  landatu  :  ceUu  ce  atnlla  cu  miere 
ai  Unge  degetde. 

LINGOBE,  s.  f.,  vedi  Imgore. 

IiII^GOU,  Ungonu,  Ungone,  s.  m., 
adaUtor,  uHntatcr,  pirultna;  lin- 
goulu  e  mai  ren  de  oatn  Ungariulu. 

LINGUBA,  s.  f.,  ««ehlasF,  lignls  si 
linrula*  instmmentalu  de  culina  si  de 
masa  eu  care  se  manca  z^ma  si  alte  bno- 
cate  de  oonsistentia  mica,  adico  lioide, 
fluide ;  lingura  de  lemnu,  de  eossitoriu, 
de  argen^;  Imgura  mare  cătu  unu  caii- 
siu,  Ungura  de  cuIina,  Ungara  de  misa, 
lingurade  C(rfea,  lingura  de  inghiatiata; 
Mnytira==Gftta  conţine  ana  Ungura :  a 
sorbidoue  ^m  Ungurede  sima;  Ungura 
=partea  cava  a  peptajai,  vedi  inse  si 
lingureUa. 

LINGUBABIA,  b.  f.,  art«a  de  a  fa- 
brică lingwre;  summamai  mare  ăe  Un- 
gare; obcina  ande  se  (acu  si  se  venda 
Ungur e. 

LINGDBABin,  s.  m.,  fiber  ««eUea- 
rlHiB,  care  face,  faaresce  Ungure  :  tma 
claase  de  ţigani  mco  se  numeseu  lin- 
gurari, pentru  co  faeu  Ungure  si  alte 
utensHie  de  lemnu;  Ungta-ariu,  e.  reale, 
armaria  de  colina,  in  care  se  ţinu  Un^ 


y,  Google 


170 


im. 


gta-ile  si  altfl  utensilie  de  culiaa  si  de 
masa :  assedia  vasele  in  Imgto'ariu,  în- 
cuia lingut'ariultt. 

LINGDBEA,  s.  f„  (cu  W  molliatu  in 
locu  de) : 

LINGUKELLA,  s.  f-,  partea  esteriore 
cava  a  peptiilui,  cavitatea  esteriore  a 
peptului,  care  se  dice  si  captd»  pcptu- 
iui,  vedi  si  lingura  cdtra  finiţii. 

LINGURICA,  s.  f.,  demimitivu  d'ia 
Urgwra,  inse  Inatu  cu  insemoarea  spe- 
ciale ce  are  si  Ungurella. 

LINOURITIA,  8.  f..  demin.  d'iu  lin- 
gura :  linguritie  de  ăulcetia. 

LINODROIU,  3.  m..  (cu  »  molliatit, 
in  locu  de) : 

LINGURONID,  s.  m.,  lingura  mare. 

1  LINGDSIBK,-fiic«.  v.,  adaUn,  «8- 
sentarl,  bUnilIri,  a  landă  pveate  iuesura, 
a  spune  cui-va  vorbe  blânde  si  formose 
cu  scopn  de  a  seduce  :  a  lengast  pre 
cei  mari,  nu  Ungasiti  passionile,  capri- 
tiele  si  nebomele  otnencsci;  refl.  a  se  lin- 
guşi, cu  dativulu  personei :  omtdu  lassiu 
se  linguaesee  inimiciloru  sei,  se  umile- 
sce  ca  se  câştige  grati'a  loru. 

^LINGUŞIRE,  s.  f.,  adulatiA,  assen- 
tatlo,  lauda  falsa  sau  essaggerata  ce  se 
da  cuiva  cu  scopu  de  a  i  place  :  lingu- 
şire miserabile,  linguşire  rosinatoria; 
bassa  linguşire,  linguşire  gretiosa,gros- 
sdana,  canesca;  ati  insdlatu  pre  acelli 
omeni  simpli  cu  nerosinatele  vostre  lin- 
guşiri; fiţi  inimici  ai  Ungusirei;  lingu- 
şire delicata,  fina,  o&iâ  sentita;  lingu- 
sireinbataliadeiocu,intonuutnoristicu. 

LlNGUSITORIU.-iwio,  adj.  s.,  «du. 
Utftr,  assentâtor,  blanditor,  care  lingu- 
sesce,  se  incerca  a  seduce  pre  alţii,  spre 
a  se  insinua  în  favorea  loru  prin  lande 
false,  prin  complimente  si  complaceri 
umilttorie  :  celli  mai  jyericolosi  inimici 
ai  domnitorilwu  sunt  linguşitorii  mi- 
serabili,  linguşitorii  corrumpu  si  pre 
femine;  lingusitoriu  nerosinatu;  nu  con- 
frmăeti  laudele  omeniloru  de  on»re  ca 
laudele'perfide  oile  lingusitorihru;  feri- 
ti-ve  de  linguşitori. 

1  LINIA  (cii  I  si  fl  molliatu) ,  s.  f., 
proprie  f.  d'in  liniu ,  ai  prin  urmare  a- 
cellu-asi  coveutn  cu  urmatoriulu  2  li' 
nia ,  appiicatu  la  intellessulQ  speciale 


m 

de  camisia  feminesea  cu  altitie  si  aU« 
infloriture. 

2  LINIA ,  s.  f.,  Unea,  proprie  fem., 
d'in  liniu,  applicato  ca  s.  f.,  cu  intelles- 
sulu  de  acia  linia  =  aeia  de  Unu  sau 
inu  :  I.  proprie.,  acia,  tlm ,  fune  eto. ; 
1.  in  genere  :  gaUin'a  se  eustodetce  le- 
gata de  petiore  cu  una  linia ,'  porta  la 
guttu  una  linia  de  margaritarie ;  2.  in 
speciale  :  a)  fîmla  ce  formedia  ochiu- 
rile unei  plesse,  unei  retelle,  si  de  aef : 
pless'a  ensasi :  a  scote  linfa  plena  de 
pesci;  b)  acia  de  care  se  lega  uncinnlu 
unei  unghitia;  c)  acia  ce  serve  de  de- 
reptariu  lemnariloru  si  murarilora  :  m- 
tende  bene  si  indrepta  lini'a ;  pari  bă- 
tuţi in  linia;  de  aci :  II.  prin  metafore ; 
a)  trassura  in  form'a  fruluide  condeiu 
sau  de  pcunîcelta  :  a  trage  linie  cu 
idambulu,  eu  carbonele.  eu  eondeiubt,  cu 
crefa;  mai  rertosu  in  intellessa  geome- 
tricu  :  linia  drcpfa.  curba,  frânta,  ctr- 
CMforia,  perpcndiadaria,  oblica,  orizon- 
tale, verticale;  linie  partUetle;  a  duce  una 
linia  drepta  de  la  unu  puntu  la  alttAu; 
a  impreunâ  printr'una  linia  doue  an- 
ghiuri  oppuse.  etp.;  b)  in  speciale  : 
a.)  linia  limitatoria  intre  doni  agri  eau 
doue  terre;  de  acf,  margine,  capetu,  fi- 
nitu;  c)  linide  fadei ,  principalile  traa- 
sure  esterne,  care  dau  form'a  sau  figur'a 
untii  ce,  umbr'a  sau  adumbrationea  unui 
obiectu,  planulu,  etc.  :  a  trage prim^ 
linie  alle  figurei  marelui  erou;  fig-.,  o  dă 
liniele  cara(ieriului  personei;  d)  linia 
ecinoptialc  ai  simplu  ftm'a.  ecatorialn; 
linia  meridiana,  meridianu;  linia  losso- 
dromica,  care  serre  mai  vertosu  la  char- 
tele  marine ;  linietc  de  apa ,  trasse  la 
nari  paralelle  cu  faci'a  apei;  in  miliţia, 
{tma=  ordine,  seria  :  armeUa  de  Unia, 
regulata  si  permanente ;  cailarime  de 
linia;  linia  de  hatalia ;  a  formă,  a  des- 
chide, a  inchide,  a  duplieă,  a  sparge  U- 
ni'u;  navi  de  linia;  ca  termina  de  forti- 
ficatione  militare,  săpătura,  fossatu  :  a 
lucră  la  linie,  linie  de  appropiare,  linie 
de  circumvallaiione,  de  eontravallatione, 
linie  paraleUe ;  —  apoi  linie  telegra- 
phice,  etc.;  —  e)  suceessione  prin  geoe- 
rationi :  linia  drepta,  collaterale;  a  se 
trage  d'in  ^neva  m  linia  ărq^a;  f)  in- 


,y  Google 


tm.    ■ 

stnimentu  de  trassil  Urne :  fora  linia  nu 
tragi  Uniele  dr^ie. 

LINEALE,  adj-,  llnealls,  relativa  la 
2<  linia :  desemnu  lineale;  subst.,  inatru- 
menta  cu  adjntoriiilii  carui-a  se  tragu 
linie :  liniale  de  Umnu,  de  metatlu. 

LIKIÂMENTU,  pl.-e,  llmeamentum, 
trasaura,  trassettira  eu  penn'a,  cret'a, 
plurabulu,  etc.;  traaseturele  prime,  ele- 
mentarie,  form'a  elementaria  a  unei 
fientie,  a  imi^i  obiectu  :  Cicerone  ohser- 
vasse  co  in  geometria  sunt  a  se  tine  in 
vedere  liniamenteie,  form'a  sau  figur'a, 
intervalliilu,  mărimea;  phijsiOgnomistii 
voliescti  a  judecă  d'in  liniamenteie  fa~ 
ăei  taraeteriulu  omeniloru;  liniamente, 
forma,  coofiguratione  a  unui  locu,  a  u- 
noi  tioata;  in  sensu  morale  :  liniamen- 
teie stiletului  sunt  mai  formose  de  cMu 
alle  corpului ;  primele  liniamente  oile 
unei  carte. 

1  LINIÂKE,-e<2tu ,  lineare,  atrage 
linie :  liniaţi  ttdil'a  eu  cret'a;  auliniatu 
papindu  cu  plun^u ;  liniitdia  cartea  de 
computu ,  co  eu  Uniediu  cea  de  corres- 
pondentia. 

3  LINUBE,  adj.,  si 

LINlARlU.-o,  adj.i  Uneorls  st  llnia- 
rlDs,  ce  sta  in  relatione  cu  linie;  ce  se 
face  prin  linie  :  desenmu  linitmu,  de- 
monstratiane  -  liniaria ,  adeco  geome- 
trica :  problema  liniaria,  perspectiva  li- 
niaria; in  botanica  :  folia  liniaria, 
lunga  si  forte  angusta :  foliele  celloru 
mai  multe  plante  grauntiose  sunt  li- 
niarie. 

LINIATIONE,  s.  î.,  liReatlo,  actiotie 
de  liniare;  conor.,  Imia,  trassura  linia- 
ria; liniameatu,  configuratione. 

LINIATUKA,  8.  f.,  lineatt»,  in  sensu 
concretu  se  dice  easasi  liai'a  aau  liniele 
trasse  :  UniiUura  drepta,  liniatura 
strâmba,  neplaaOa  ockiloru:  se  dice  li- 
niatura si  in  locu  de  Umamentu. 
■  *  LINIFERU,-a,  adj-,  llniror,  care 
porta  Unu  aau  inu. 

*LINIF1C1NA,  s.f.,  fabrica  do  linu. 

*  LINIfICIU,  3.  m-,  lliiliieluin,  lucru 
de  linu  sau  inu,  toisulu  sau  tessutnlu 
linului. 

*  LlNUi'IOUi-a,  s.  adj.,  HuIHcuh,  care 
lucra  linu. 


LIN. 


171 


*  LINia-ERU,-»)  adj.,  care  porta  ves- 
timente  de  Unu. 

*  LINIME,  pi.,  linimine,  llolBieii,  sî 

*  LINIMENTU ,  pl,-e.  linlmentuni , 
medicamentu  făcuta  d'iu  oliu  si  d'in 
alte  substautie,  cu  care  se  unge  corpulu 
sau  una  parte  a  lui  spre  a  ua  molliâ  si 
a  aliena  dorerea,  a  adjută  ca  inâatur'a 
sau  bub'a  so  coca  si  se  spargă  mai  cur- 
reudu  si  mai  usiorn. 

LINIOBA,  s.  f.,  line«U>  linia  mica, 
scurta. 

LINIBE,  V.,  lUir«  si  llnere»  a  unge, 
a  applicÂ  unu  iinimentu. 

1  LINISIOKD  (cu  l  moUiatu,  wi- 
sioru) ,  s.  m,,  deminutivu  resfaciatoiiu 
d'in  linu  sau  inu. 

2  LINI3I0RU  (mai  bane  lenisioru), 
a.  m.,  diminutiTii :  a)  d'in  lina  sau  lenu, 
ca  pesce  :  amu  vre  pairu  lenisiori; 
b)  d'in  Unu  sau  lenu  peatru'  storsu  stru- 
guri. 

3  LINISIORlT.-ai  (mai  bene  lenisieru), 
adj.,  UhIubcbUb,  deminutivu  d'in  adj., 
litiu  sau  lenu. 

LINIIATE,  3.  f.,  lenttui,  tranqall- 
UtaH,  stare  lina,  stare  netarburata,  tras- 
cilli^te :  a  traiin UnittUe,  Unitatea  suf- 
fletidui.  Unitatea  mărei;  vedi  Unu. 

*  LINru,-a,  adj.,  llneus»  de  Unu  sau 
inu :  vestitaente  linie,  camesia  Unia. 

LINIUTIA,  8.  f.,  vedi  liniora. 

LINSETU,  pl.-e,  llnotni,  effectu  si 
moia  Aelingere-.dupoinddungulinsetu, 
abia  eapetapuUii  de  ursu  una  forma. 

LINSETURA,  8.  f.,  llnctas,  actione 
si  eâ>ctu  de  Ungere  : presare  se  vede 
linsetur'a  viteloru. 

LINSU,-o,  d'in  Ungere  :1.  part.,  llio> 
tuK :  gruni^u  de  sare  Unau  de  vUe;  — 
linsa,  peptenatu,  unsu,  netedu;  figur.  si 
familiariu  :june  Unsu,  adeco  peptenatu 
si  neteditu,  scossn  d'in  cuteia;  2.  sup. 
si  s.  m.,  abstr.  UnoU»-*t  sare  de  Unsu 
pentru  vite;  linsulu  ptdlUoru. 

LINSUBA,  s.  f.,  llnetoB,  actione,  modii 
si  elfecta  da  Ungere. 

LINTE,  s.  f.,  (mai  bene  lente),  er- 
rum  iftiiB  L.,  planta  leguminosa  d'in  a- 
celle-a  cari  se  cultiva  in  fia-care  aonu 
si  pertine  la  famili'a  papilionacieloru: 
grauntiuiu  lentei  este  micu,  latetiu,  l^ 


=y  Google 


ITS 


MH. 


margifii  suptiatu  si  de  coîore  ce  bate 
eevasi  in  rosât;  lerttea  este  unu  nutri- 
tnentu  aan^su;  letUea  seîbateeazz^UmM 
mlMT,  da  nutretin  bonu  pentru  vite; 
este  d  lâiUe  passeresea  perosa^^tmm 
kirtirtnn ;  tente  in  patru  grauntie  =: 
•mm  tetrupemun,  lente  de  apa  saa 
lente  de  Ixdta  si  lenie  irostesca=zleni 
npn  ftqiua  natviB>  una  planta  ce  in- 
Qota  pre  de  aanpr'a  apeloru  statatorie, 
in  folielfl  ei  sâraena  cu  alle  lentei;  ~ 
hnt&i  praiuiui  =  iRtblros,  planta  â'in 
daesea  ^adelpheîoru;  —  lente  ca  ter- 
mina medicale,  petisîore  roşie  ce  easu 
maiallessn  pre  faci'a  si  pre  tn&nîle  unom 
peţsone;  medicii  le  mai  dicu  si  epkelide 
(vedi  ai  letOigine);  —  lente  ca  tenninu 
de  dioptrica,  vitru  taliatn  in  fonna  de 
lenie:dapo  diversele  forme  lenteadiop- 
triease  numesceUconvessa,  deco  ambele 
latmi  sânt  bulbii cate;pIa»ara>ncava,deco 
una  lăture  e  plana,  ^ro  alt'a  cava;  con- 
veisa-concava,  deco  una  parte  e  hulba- 
cata  6ro  alt'a  cava ;  lente  concava  con- 
vessa  si  meniscu,  sau  hmisiora,  luneita; 
lentea  dioptrica,  compusa  d'in  doue  sau 
trei  se  aice  lenie  applanatica :  ea  legu 
literele  mice  eu  ler^;  in  foeariuîuîen- 
tei  ae  concentra  radiele;  —  in  orologia- 
ria,  lentea  pendtdului,  pondu  de  arama 
sau  de  alama,  de  form'a  lentei,  care  este 
ftpplicatn  la  estremitatea  unui  pendulu; 
plur.  linti  sau  mai  bene  lenţi  ^  sorde 
saa  lepra  Ia  porci. 

*  LINTIAEIU,-a,  adj.  S-,  llntearNe, 
relativa  la  Untitt;  s.  care  fabrica  lintîe. 

LINTICICA,  {lentieica),  vedi  lenti- 
siora. 

LINTICULARIU,  adj.,  lentleoUrls , 
Tedi  lenticularm. 

LINTICULATD,-a,  lenticuUtM,  etc. 
Tedi  lentietdcUu. 

LBNTIOLU,  pl.-e,  Untoftlns,-"»  (it. 
len»«l»,  proT.  Uiiol  si  lensol,  fr.  Un- 
o«il),  deminutiru  d'ln  Untm,  buccata 
de  pandia  ce  serve  la  ceva,  si  in  spe- 
ciale, pandi'a  cu  care  se  accopere  cada- 
verulu  unui  mortu;  sub  form'a  ajnco- 
pata  tioUi  sau  iioUu  se  applica  la  coper- 
tnr'a  de  patu,  cu  care  se  invelesce  o- 
tnala  candn  dorme  noptea. 


LIP. _^ 

LINTISIOBA  (mai  bene  leniitiom), 
B.  f.,  lentlcoU,  demiDativQ  d'in  linie 
sau  lenie. 

LINTin,-a,  adj.  s.,  Uatoai,-», 
1.  adj.,  in  acella-asi  .sensu  cu  Uniu,  de 
Unu  sau  inu  :  vestimenie  lintie,  tuniea 
lintia;  2.  s.  m.,  reale,  Imtiu  pL-e, 
a)  ia  genere,  materia,  tessuturadeZuMt, 
paadia  de  linu  :  a  eomperă  lintiu  pen~ 
tru  vele  de  navi;  h)  in  speciale  :  a)  ster- 
gariu  de  pandia  de  linu;  Ş)  camesia, 
braccine  si  alte  vestimente  de  lintt; 
c)  prin  estensione,  tessatura  in  genera , 
cbiarn  daco  na  e  de  lintt. 

LINTITIA,  lentitia,  a.  f.,  lentleala, 
ca  si  lentieica  si  lentisiora,  deminntira 
d'in  linie  sau  lente;  form'a  lentitia  inse 
se  iea  mai  sllessu  iu  pi.  îentUie=^len- 
tigine  (vedi  acestu  coventu);  vorba  ren 
formata,  inse  deja  obsoleta. 

1  LINU  (cu  I  molliatu,  inu),  s.  m., 
llnniM,  planta  counoscuta,  d'in  a  cami 
seminţia  se  scote  oliu,  6ro  fibrele  caH 
se  ieau  de  pre  palîele  lui  dan  lire  d'in 
cari  se  tesse  pandia  bona  si  fina  cumu 
si  celle  mai  formose  dentelle. 

2  LINU  (mai  bene  ^ti),  b.  m.,  ej- 
prinoB  tlne«,  pesce  d'in  speci'a  carpiloru, 
inse  ca  soldi  mai  mici,  ^ro  pellea  negra 
si  vescosa,  oresicumu  ballosa. 

3  LINU  (mai  bene  ie«tt=).Yjwiţ),  s. 
m.,  torealar,  vasu  de  storsu  Praguri, 
specia  de  albia  sau  de  capistere  in  care 
se  punu  si  se  calea  struguri;  locuia  unda 
este  assediatu  storcutoriulu  si  tote  va- 
sele,  cadele,  in  care  se  calea  si  se  atorce 
mnstulu  de  vînu  :  duceţi  butile  la  lenu; 
seoteti  butea  d'in  lenu  si  ua  assediati 
in  cellaritt. 

4  LINU  (mai  bene  lenu)-a,  adj.,  Iflatt* 
lentus,  tranqnilloi,  insemna  mai  multa 
calităţi  de  intardiare,  de  mersa  inceto, 
de  durata  mai  lunga,  de  nepesare  sau 
aputhia,  care  tote  se  illnstra  mai  bene 
prin  essemple  :  somnulenu;  merstt,am- 
bletu  lenu,  ■  pulsu  lenu ,  ap'a  ce  eurge 
lenu  este  abunda,  voce  lena,  mare  lena, 
vCTritwi  lene. 

LIPANU,  s.  m.,  1.  planta,  befa  t  li- 
panu  aibu,  lipana  rosiu,  foUele  de  li- 
panu  sunt  emollienti,  (vedi  si  lapatw; 


=y  Google 


^ ttp. 

pre  a  locurea  iu  locu  de  lipanu  se  aude 
si  Kpianu);  2.  specia  de  pesce,  thrna- 
Int}  Linn. 

LIFELLA,  s.  f-,  InpartannSf  mole- 
stnB;  proprie,  ce  se  Upeace,  applecata 
inse  de  regula  a  iasemoă  :  persoDa  de 
care  nu  ts  poţi  curetii,  scapă;  impor- 
tatul ,  nesnferitu  :  ce  lipella  si  omulu 
esttt-a. 

LIFIA,  8.  f.,  ernatDlun,  llbnm,  pa- 
■Ib;  p&ne  azţma,  adeco  d'in  coca  fora 
alinata,  (redi  si  lipiu). 

IitPIAÎfU,  8.  m.,  planta,  rerbuBcom 
thApan»L.,v9dicod'avaceei,3\luminica. 

LIPICA,  a.  f.,  Unea;  cea-ace  pre  alte 
locuri  ae  chiama  moUe. 

LIPICIU,  B.  m.,  rflnug,  gratU,  Inrl- 
tmneiitan,  lUee«bra;  ce  place  siattrage 
la  sene,  ce  face  ca  ceva  ee  fia  amabile, 
se  ne  attraga  si  se  se  lipesea  de  anim'a 
nOBtra  :  aeestu  omu  n'ore  ned  unu  li- 
picitt  m  vorba  Ivi;  muiere  formosa,  ăero 
fora  Upiâu;  in  locu  de  liptciu  se  dice  si 
tnno  mcoce  :  muierea  acesta-a  n'are  ce 
$e  diee  vino  incoce. 

LIFICU,  8.  m.,  Tedi :  lipicitt. 

LIPIBE,-e«(»i,  T.,  lat»,  Uno, ; UtiBe 
mllldqnfl  almlllbua  Unere;  d«1utara,  ag- 
glatlDare»  rerroin luare,  aoagneaUre; 
lerlieire;  alhaerere;  lentgs  vel  tenac 
•aa«t  aceider«;  approplnqiiare,  rietnnm, 
«•■tlpmneBae,  (pentru  etymologla  com- 
para :  sanser.  l\f:=ungere,  lipire;  grec. 
MX»,  X^icoţ  =  unsore,  untura;  Xiicâstv 
^ungere,  lat.  llnere,  Umua,  etc.);  1.  a 
prende  sau  aderi,  vorbindu  de  ceva  un- 
snroBu,  glutînoBu,  sau  riscosu  :  mierea 
glutinidu,  coc'a  se  îipesce  de  degete; 
2.  a  prende  done  alta  lucruri  prin  anu 
alin  treile  glutinOBu :  a  lipi  seandurcle 
mesei ew bonu gluHnu;  alipicu plumbu; 
a  lipi  ferestrele  at  coca;  3.  în  speciale, 
a  applică  Intu,  litnn  pre  parieti,  gar- 
duri, etc.,  a  aatnpÂ  asia  ceva  :  a  lepi 
parietii  cu  lutu;  a  lipi  găurele  caldarei; 
4.  in  genere,  a  face  se  adera  veri-ce 
lentu  sau  viscosn  de  altn  ce ;  a  lipi  unu 
micu  en^astru  la  capetidu  uret^iei;  a 
Jipi  unu  annuntiu  pre  pariete ;  lipiţi 
i^arteie  pre  eartonie;  5.  in  intellessuln 
cella  mai  estensu,  fora  se  interceda  ne- 
IDi«a  glatinoso,  a  appropiă,  a  aUatai&, 


tiP. 


m 


a  face  contiguu,  a  pune  unnlu  longa  al~ 
tulu,  etc.  :  vecinula  vre  se  lipesea  mu- 
rulu  seu  de  allu  meu;  gardurile  nostre 
sunt  lipite  unulu  de  (diulu;  nu  te  poH 
lipi  de  unu  locu,  nu  te  poţi  appropii,  e 
inaccessibile;  asi&  si  :  nu  te  pti^t  lipi  de 
unu  omu,  nu  Iu  poţi  accede,  nu  i  poţi 
neci  Torbî,  na  te  poţi  adjnnge  si  intel- 
lege  cu  densulu;  nu  te  poţi  le^  de  unu 
callu,  care  e  reu  si  selbaiicu;  copillidu, 
candu  i  e  fricQ,  se  lipesce  de  tatalu,  de 
mamm'at  de  cine  connosce;  a  lipi  una 
paîma  sau  mai  multe  cuiva,  a  dă,  a  ap- 
plică;  ti.  ca  refles.  a  se  lipi;  a)  proprie : 
mierea  se  lipesce  de  ăegite;  d^ro  mai 
verto9u  :  b)  metaf. ;  a)  a  nu  se  pot6  de^ 
partă  de  unde-va,  a  stă  acollo  prea  în- 
delunga :  se  uita  si  se  lipesce  pre  unde 
se  duce;  Ş)  a  se  devot&,  a  se  le^  strinsu 
prin  amore ;  omidu  lassa  parentii,  si  se 
lipsesce  de  muiere;  a  se  lipi  pre  longa 
cineva:  nu  se  lipesce  eUu  de  parenti,  ne- 
cumu  de  alţii;  f)  a  fi  lentu,  tIbcosu,  te- 
nace; 5)  a  se  intende,  ainfectăiaficon- 
tagiosa  :  langorea  se  lipesce;  s)  a  fi  co- 
renitu,  a  se  adapta,  de  aci:  prov.  se  H- 
pesce  ca  nuc'a  in  pafieie. 

LIPITIONE,  s.  f.,  actione  de  a  lipi 
si  de  a  se  lipi :  lipUionea  garduiui  eu 
baUega;  mai  Tertosu,  contagîone,  infec- 
tione. 

LIPITI03U,-a,  adj.,  tenax,  realna- 
eeaSf  flutlneus;  contagios  na,  ce-  ae  li- 
pesce in  sensu  pbysicu  si  morale  :  lan- 
gorea este  lipitiosa,  pestilenO'a  este  li- 
pitiosa ;  se  crede  eo  si  choler'a  to"  fi 
lipitiosa;  corruptionea  este  lipitioB<^ 
Ittssidu  inco  eate  lipitiosu. 

LIPITORE,  8.  f.,  hlrnds,  aangolsnga, 
Terme  negru  de  apa,  care  suge  sânge 
d'in  corpnrile  organice  de  care  se  li~ 
pesce;  lipitore  mare,  lipitore  mica.  Upi- 
tore  fîamenda,  lipitore  satuîla;  fig.  8e 
dice  despre  specnlanti  si  omeni  politici, 
cari  Bcotu  si  storca  averea  poporului 
prin  mediloce  n  că,IIi  blastemate;  totu 
lipitori  se  numescn,  si  advocaţii  cari 
storcn  asia  numite  onoiarie,  prin  care 
clienţii  lom  se  minedia :  UpitorUe  sate- 
loru,  se  nnmescn  ebreii;  UpitorUe  sta- 
tului, lipitorile  cUeniHoru. 

LIPITOBU,  8.  f.,  aapenUarreuti, 


yGoog  Ic 


174 


LIP, 


Linn.;  lipitoria  de  eoloratu,  asperaU 
tlme  torit. 

LIPITORin,3.m.,llu6n8,lAntDB.:pio- 
Ifttarlui»;  care  lipesce  sau  se  lipesce;  fe- 
minele  lipitorie  lipescu  paretii  scotei 
satesă;  morii*  lipitoriu,  (redi  lipitiosu); 
in  spocialG,  în  Transilvauia,  dupo  le- 
gile feudali,  omu  Tenitu  d'iu  alta  com- 
muDe,  care  se  allatura  pre  longa  altu 
loeuitorin.    - 

LIPITURA,  8.  f.,  AK^IntluBtio,  fer- 
rBBlnatio,  deliitatio>  adbnslo  si  adbn- 
rentla  etc,  actione  si  effectu  allu  acţio- 
nai de  lipire:  lipitura  cu  lutu,  cuplunAu 
cu  coca;  in  speciale  :  lipitura,  unu  mor- 
bn  care  pote  fi  sau  numai  psyhicu  sau 
si  physicu,  âendu  eftectulu  amoreî  sen- 
soaie  ce  sânte  unu  individu  de  unu  seasu 
cotra  altu  individu  d'in  cellu-altu  cu  una 
intensitate  eatraordinaria  iu  eâtu  d'in 
acesta  oausa  are  visioni  fantastice :  fet'a 
se  usca  pre  petiore,  a  dattt  in  lipitura; 
(vedi  si  ^watoriu). 

LIFIU,  s.  m.,  lltiun,  placenta,  1.  in 
acellu-asi  sensu  cu  lipia;  2.  specia  de 
placenta  cvt  brendîa,  cu  v^rdia  sau  cu 
alte  verdetie. 

•  UPPITUDINE ,  s.  f.,  llpplti»l«, 
morba  de  care  suffere  lippulu. 

*LlPPO,-o,  adj.  s.,  ilppus,  cui  curgii 
ochii,  care  nu  vede  bene,  orbu. 

LIPSA  sau  lipse,  s.  f.,  derectiis,  pe- 
nuria, prlratlo,  Inopla,  necessltas,  u- 
sui,  opuBf  absentlnj  absentia  de  co  s'ar 
cere  sau  ar  ti  necessariu,  neavere,  inopia, 
defectu,  neadjunsu,  nevolia,  necessi- 
tate,  etc. :  dupo  seeerisiu  rcu  urmedia 
lipse  de  buccate ;  lipsea  de  subsistentia 
Va  facutu  se  si  lasse  patri'a;  in  platiele 
commerdali  nu  sesentelipsea  de  banni; 
in  acellu  tinutu  este  lipse  mare  de  apa 
bona;  lipsea  de  cârti  scolastice  este  una 
(Ttn  eausele  lipsirei  de  la  scola ;  lipsea 
respectului  cotra  parenti  Va  degradata 
in  ochii  lumei;  cellu  avwtu  nu  sente  lip' 
eele pauperului,  care  este  privatu  de  fote 
celle  necessarie;  tabeîlulu  are  atăie  lipse 
in  cătu  e  departe  de  perfectione ;  »u  e 
de  lipse  se  te  dudtu  acollo;  avemu  lipse 
de  bont  conductori ;  unu  bonu  capu  ni 
e  de  lipse  i  ce  ti  e  de  lipse  ?  ce  ai  de 
Mft«f  in  Upaea  mea  se  nuve  mişcaţi 


^         LTR^ 

^e  a  casa ;  a  condemnd  in  lipse;  ce  mi 
e  boiiu  amiculu,  deco  nu  m'adjuta  in 
lipse.  {Lipse  a  potutii  eaat  directu  d'in 
grec.  ÎLEitpiţ^Xsiît-otţţ  d^ro  nu  pare  mai 
pucinu  probabile  nascerea  lui  d'in  lle, 
sanscr.  rio=:Xi;c,  de  unde  lat.  llnqner», 
vedi  lessinu  si  2  lieere).  M. 

LIPSI  lîI'],-e3cu,lT.,  deflcere,  prlTare, 
deease,  abense,  snperesspj  reliquum  esae, 
opDâ  esse,  neeesse  esge;  prirarl,  renan  - 
tiare,  a  fi  lipse,  a  fi  in  lipse,  a  pune  in 
lipse  :  Vau  lipsitu  d'in  fanctiane;  mor- 
tea  ne  lipsi  de  eclli  mai  boni  barhati  ai 
noştri ;  m'am  lipsitu  pre  menc ,  pentru 
ca  se  Iu  adjutu  pre  densulu :  lipsieam 
de  a  casa  candu  au  venittt  elli;  şcolarii  . 
boni  nu  lipsescu  de  la  scola ;  lipsescu 
bannii  in  plaiia;  lipsesce  unu  callu;  mi 
lipsescu  trei  cetUe  peno  la  una  miile  ; 
indata  ce  voiu  adjunge  la  Bticuresci  nu 
voiu  lipsi  a  ve  scrie;  se  nu  lipsiţi  de  la 
mesa,  de  la  adunare,  de  la  baserica;  a- 
cellui  neferieitu  i  lipsesce  mentea ;  ce 
mai  lipsesce,  ca  se  fiu  completu  neferi- 
eitu? lipsesce  se  mi  vina  si  acesta-a  la 
capu ;  de  aci ,  forte  desu  la  Macedoro- 
mâni, cu  inteilessuln  ie  :  e  de  lipse  == 
«pus  est :  lipsesce  se  fagimu  ,  nu  lip- 
sesce se  mergi  tu  acollo ;  —  apoi :  me 
lipsescu  si  de  mes'a  vostra  si  de  toţe;  de 
asia  htcru  me  lipsescu  mai  facile ;  me 
lipsescu  de  tcne,  nu  te  mai  toîu,  te  la- 
pedii;  —  a  se  lipsi,  a  se  smentf ;  —  a 
Upsi  pre  cineva  de  la  sene ,  a  Iu  de- 
părta. 

LIPSIRE,  8.  f.,  absentla;  prl?âtl«, 
absentia  :  lipsirea  lui  de  la  officiu  bate 
la  ochi ,  acellu  scolariu  are  multe  lip- 
siri de  îa  scola. 

LTPSITU,-o,  adj.  part.,  d'in  lipsi}-e, 
absena,  prl*atu8,  e^eanti ,  inapţi^  tusa* 
nns,  care  sente  lipse ,  lipsita  de  banni, 
lipsitu  de  functione,  lipsitu  de  celle  ner 
cessarie,  lipsitu  ăe  mente,  ni  absol.  unu 
lipsitu ,  una  lipsita  :  una  lipsita  de 
muiere. 
*  1  LIRA,  3.  f.,  Ura,  fasci'a  de  pamentu 
ce  se  tăia  sau  rupe  d'intru  una  data  cu 
aratrulu  :  foss'a  ce  se  face  prin  taiarea 
unei  lira  se  chiama  suleu, 

2  LIRA,  8.  f.,  coventu  corruptu  d'in 
libra  sau  livra,  si  appllcatn  la  moneta 


y  Google 


LIT. 


175 


c&ri,  dupo  terre  aa  differite  valori :  Ur'a 
italiana  de  argentu  are  valorea  unei 
leure  române;  lir'a  tureîisca  are  23  lewi-e 
si  75  banni;  îir'a  sterlina  are  ^ij.îeure 
sau  frânei. 

LISTA,  B.  f.,  oaUlo^us,  Index,  tabii- 
Iwf  (it.  UhU,  fr.  tiate);  mai  multe  uo- 
miae  de  persone  sau  de  lucrări,  scriiiso 
in  scria  pre  una  folia  de  charteia;  cata- 
logu  indice :  list'amilitariloru  conserissi; 
liat'a  jta-aiUoru ,  list'a  eărtiloru  oompe.' 
rate,  etc.  —  list'a  civile,  summ'a  desti- 
nata pentru  capulu  statnlui. 

*LITAB1LB,  adj.,  litubllis,  ce  se 
pote  litd. 

*  LITAME,  3.  pi.,  lilamine,  litawen, 
ce  se  lila.  sacriUciu. 

LITANIA,  s.  f.,  Iftauln  (\:za.veia), 
rogationi  puJalice  cari  se  făcu  cotra 
Dnmnedieu ,  si  cotra  toţi  santii,  iuvo- 
candu  pre  toţi  unulţi  dupo  altulu. 

*  LITAKE ,  T.,  liUre ;  1.  a  face  ro- 
gationi; 2.  a  face  sacritîcie ,  cari  se  ad- 
duca  semne  bone;  3.  a  sacriQcil  iu  ge- 
nere; 4.  a  sacră,  a  consecră. 

*  LITATIONE,  s.  f.,  liutio,  actio- 
ne  de  litarc. 

*  LITE,  8.  f.,  Ib,  (forma  antica  stUs); 
certa,  disputa,  coutiovereia,  proccssu  , 
căutarea  dreptului  iu  faci'a  judecatei , 
la  tribunariu. 

LITEIA,  s.  f.,  vedi  litia. 

LITHUA  SI  liltera,  s.  f.,  litera  si  Ilt- 
tera,  1.  semnu  sau  caracteiiu  prin  care 
in3emDiimii3ouurilevorbirei,lescriemu: 
litiere  latine ,  littere  grece ,  littere  go- 
ihice,  littere  maiunetdc;  copiUulu  forme- 
dia  litierele  cu  condeialu;  tijpograpfiulu 
cdUege  litierele;  2.  seientiele  in  genere, 
scientiele  formose  în  specie,  lîtteratur'a : 
idlu  invetia  litierele,  facultatea  de  lit- 
tere, junii  nosiri  făcu  mare  progressu 
in  littere;  3.  epistola  :  amu  acrissu  tnai 
multe  litiere ;  n'am  aceeputa  inco  lit- 
terde  idle. 

LIT£KAL£  si  litterale,  adj.,  IlternlU 
si  lltteralls,  ce  este  conforme  litierei, 
dupo  liitera  :  semulu  laterale  allu  a- 
ceaiui  loeu  d'in  scriptura  differe  prea 
nuiitu  de  sensulu  seu  cella  aliegoricu; 
acea  poeaia  etie  a  se  intellege  in  sensu 
figuratu ,  âro  n»  in  ceîlu  Utierale;  tra- 


ăuciione  liUerale,  adeco  facutu  d'in  co- 
rentu  in  coventa  :  aceUd  traăuetioni 
lipsesce  eleganii'a,  pentru  eo  este  prea 
laterale; — limba  litterale,  care  se  scrie, 
iu  oppositione  cu  un'a  ce  numai  se  Tor- 
besce;  cantităţi  liiterali,  semnate  cu  lit- 
iere, cumu  se  faeo  in  Algebra. 

LITKRALITATE  si  litteralitatc.  a.  f., 
calitate  de  litterale ,  ce  m  tine  strinsu 
de  littere  sau  de  sensulu  litterale. 

LITEKAEIU  si  litterariu  ,-a  ,^  vlj., 
Utterarlus,  reUtivu  la  littere;  1.  in  în- 
tellessulu  cellu  mai  strinsu,  relativu  la 
lectura  si  scriere  ;  la  invetiatnr'a  ele- 
mentaria;  2.  in  sensu  mai  largii ,  ce  se 
refferd  la  litteratura,  la  scieutie  si  arti 
si  mai  vertosu  la  artea  formosa  de  a 
scrie  :  folia  litleraria  sau  diariu  litte- 
rariu,  disputa  litteraria,  critica  Utiera- 
ria ;  acesiu  omu  se  oceupa  prea  muUu 
cu  lucruri  litterarie,  d'in  care  nu  ai 
pote  assecurâ  essisientt'a;  lianea  litte- 
raria, care  cultiva  litterele;  acea  diaser- 
tatione  litteraria  si  are  merittdu  seu. 

LITERATOitlU  niUiteratoriu,  aiy 
3,,  litterator  si  Ittteratorlas ,  care  sa 
oceupa  ca  litierele,  care  se  refere  la  lit- 
tere :  l.  in  sensu  strinsu  .-  care  iuvâtia 
pro  altulu  ae  lega  si  se  scria,  invetia- 
toriu  elementariu;  2.  care  connosce  lîm- 
b'a,  sau  se  oceupa  cu  scieuti'a  limbei, 
gramujaticu,  filologu;  3.  care  este  ada- 
patu  bene  in  litiiratura,  si  face  profes- 
sione  d'in  ea, 

LtTERATU  ai  llUeratu.-a.  adj.,  Ut- 
teratua  :  1.  semnatu  cu  litlire  :  spa^a 
litterata; servulitteratu,  stigmatisato  cu 
litterele  inituili  alle 'domnului  seu;  2.  iu- 
vetiatii,  instraitu,  vecsatu  in  littere,  in 
scientiele  formose  :  omu  litieratu,  femi- 
na  litterata;  ca  subst.,  dne  este  acellu-a 
care  vorhesce  asid  hene?  este  una  Uite- 
ratu;  in  acestucasu  litteratu  se  confunde 
mai  de  multe  ori  cu  litteratoriu;  litte- 
rata inse  nu  presuppune  co  cineva  face 
professiona  d'in  litteratura,  precumu  se 
presuppune  la  litteraionu. 

LITERATURA  si  litieratura.  s.  f., 
litterâtnrn,  1.  scienti'a  sau  mai  bene 
artea  elementaria  de  »  connosce  si  a 
scrie  litterele;  2.  instructione  elemeota- 
ria;  3.  scienti'a  unşi  limbe,  cnmu  Bi  a 


=y  Google 


118 


LIT. 


gramiuaticei  ei,  &  filologiei;  scîentis  care 
coprende  grammatic'a,  ratoric'a  si  poe- 
tio'a,  caie  se  duama  si  Httere  formose; 
arii  formose,  seier^e  formose;  h.  totu 
ce  s'a  scrissa  intr'unn  rama  sau  io  tote 
ramurile  de  scientîa  iotr'una  limba :  lU- 
teratar'a  greca  e  mai  variata  de  câtu  cea 
latina;  6. in  fine  litteratura,  eniditione, 
invetâatura  si  scientia  multa  si  profunda 
connoscere  atotora  productionilorulit- 
terarie  alle  unei  natione  ,  terre  sau  e- 
poce;  in  aceste  trei  d'ia  urma  acceptioni 
se  dice :  studiul  litteraiură  este  pla- 
cutu  junimei;  poesi'a  este  partea  cea  mai 
iUustra  a  litteraiurei;  cwsu  de  litle- 
ratura;  acellu  professoriu  are  littera- 
tura vasta  si  profiinda;  ceUu  altu  are 
numai  una  tin^ura  de  litteratura;  lit- 
teratur'a  moderna  »n  unele  respecte  nu 
se  pote  neei  compară  neci  mesură  cu 
litteratur'a  classica  a  EUeniloru  si  a 
Itomaniîoru;litt^atw'a  an  gla  coprende 
mtdte  opuri  morali;  litteraiii,  si  mai 
vertosu  litteratorii  români,  sunt  ăetori 
a  preveghid,  ca  litteratur^a  nationalese 
nu  appuce  una  directione  falsa,  cor- 
rtanpetoria  de  honvlu  gustu  si  de  mo- 
raUtate;litteratt^'a  arenecessitatemare 
de  mecenaii,  de  patroni  si  protectori; 
litteratur^a  pote  se  fia  studiu  de  profes- 
aione,  inse  forte  raru  da  medUoce  de 
BubsUtentia  materiale. 

*  LITHABGYBIT,  s.  m.,  lltharRjrsB; 
oxydu  de  plumbu  liceditu  si  cristallisata 
in  place  sau  table  :  vinarii  se  nu  am- 
mestice  lethargyru  in  vmu. 

*  LITHIASK,  B.  f.  (fr.  UttaUita  = 
X,i&£aoic,  d'in  Xt*oţ=pâi»-o);  formare  de 
patra  in  besic'a  udului. 

LITHIASICU,-a,  adj.,  relatiyu  laK- 
thiase. 

*  LITHIATU,  9.  m.,  (fr.  itthute); 
sare  formata  d'in  combinationea  acidu- 
lui litkicu  cu  ana  base. 

«  LITHIGU,-»,  adj.  (fr.llthlque,  d'ia 
X[9o«=pe^ra);  de  petra  ;  acidu  litiaeu. 

*  LITHIN[T,-a,  adj.  a.  (fr.  lithliie, 
d'in  X[doi;=Ţpe^a);  de  lithiu;  s.  m.  si  f., 
alcalin  ce  se  afla  numai  in  minerali. 

*  LITHIU,  s.  m.,  (fr.  Uthlum);  corpu 
obyiuicu  inco  pncinu  connoscutu. 

*  LirHOBnj,-a,  adj.  (fr.  itthebie, 


UT 

X(^<:z=petra,  si  pCoţ^w^rto);  care  viue 
in  p^tra ;  a.  m.,  lithobiulu,  genu  de  in- 
secte aptere  d'in  famili'a  myriapodiloru. 

*  LITHOCiLAMU,  s.  m.,  (fr.  lltfc«- 
caUme,  Ud^^i— petra,  ei  T^iia^i^ea- 
lamu);  tubu  de  arnndine  fossile. 

*  LINTHOCARPU,  s.  m.,  (fr.  Utho- 
earpe,  Xl^Q^petra  si  ■KapK6i;z=fructu); 
fructa  petrificatu. 

*  LITHOCHBOMIA,  s.  f.,  (£r.  lith*- 
obrorni»,  Ufh^=petra,  si  XP'^f^  =  *''" 
lore);  processn  lithographieu,  prin  care 
pre  una  pandia  se  impreiae  unu  campu 
negru  cu  spatie  de  differite  colori,  asia 
in  câtu  se  produce  effectulu  unui  tabdlu 
lucratu  cu  oliu. 

•LITHOCHROMICU,-».  adj.,  relativii 
la  lithoehromia. 

*LITHOCHROMISTTI,  s.  m..  (fr.  II- 
thoebromlBte);  artistu  in  lithoehromia, 

*  LITHOCOLLA,  8.  f.,  (ff.  Ilthootlla» 
U&oi:=petra  si  y.6yXct=colla);  cementu 
ce  ser?e  lapidarilom  a  fissă  gemmelfl  ce 
voru  a  lucrtt. 

*  LITHOQENESIA,  s.  f.,  (fr.  Utfc»- 
genesle  Xiâoţ  petra,  si  fivsuiizzigenera- 
tîone);  parte  a  mineralogiei  care  esplora 
legile  de  formatloue  a  petreloni. 

*LITHOGBNIU,-o,  adj.  (fr.  lltboţftne, 
Xiiozrzipitra  si  ^iw(:=:genu);  care  nasce 
sau  produce  pâtr'a  :  cementu  hthogeniu. 

*  LITHOGLTPHIC0,-o,  adj.,  (fr.  U- 
thogljphlqae);  relatiru  la  lithogltfphia; 
3.  f.,  lithoglyphica,  arte  a  Utkoglyphuiui. 

*  LITHOGLTPHU,  s.  m.,  (fr.  lltli*- 
gljphe,  X£*oţ=pe(»-o,  si  ■^iv^wf=saA- 
pere)\  sculptoriu  in  p^tra  la  antici. 

LITHOGKAPHIA  sau  litografia,  8.  f., 
(fr.  llthographle,  X[ftoc=^peft-o,  si  ^păfa.v 
=sscriere  si  depingere)ţ  arte  de  a  scrie 
sau  de  a  desemnă  pre  petra;  officina  de 
lithographu. 

LITHOGBAPHICU  sau  Uiogralieu,-a, 
adj.,  relativu  la  lithographia. 

LITHOGRAPHU  sau  litografu.  s.  m., 
fr.|Uth<>trraptae)  ;  măiestru  iu  Uthogra- 
phia. 

LITHOLOGU  sau  lUologia,  a.  f.,  11- 
th«loffIa  (d'in  X[doţ  =  pe{ra,8i  W^oc^: 
discursu),  parte  a  ÎFtoriei  naturale,  care 
se  occupa  cu  cercetarea  si  oonnoscerea 
pe^eloni. 


=y  Google 


LIT; 

UiaOWQlCfJ  8&uUtolofficu,-a,  adj. 
reUtivu  Ia  îiihologia. 

*  LITHOLOa  U  sau  Htc^gu,  s.  m.;il. 
tli»loffag,  cella  ce  studia  liih(^gi'a. 

•LITHOPHAGU  8a.nlUofagu,  adj.  a., 
UthophagM,  Care  maDCa  petre,  mauca- 
toriu  de  petre,  mai  Tertosu  una  spe- 
cia de  scoica  cari  ei  sapa  locuenti'a  in 
petre. 

f  IiITHO-,  (d'in  gr.  Xt&oc  =  petra), 
afora  de  compositele  ce  au  oconrsu  peno 
acf,  intra  iaco  in  multe  alte.  composite, 
cuma :  lUhophania  (ţ  aveîv^Iuctre)  ,trans- 
parentia  a  petrei  si  altora  materie  ana- 
îogej  UthopMlui-a,  (cpL),eEv=<unare),  cui 
place  petra,  rorbiudu  de  anale  plante, 
ca  sahBt.,lithophilele,  genu  de  plante  d'in 
famili'a  amarantbaeielora ;  gena  de  in- 
secte ce  Tiun  in  locuri  petrose;  HthophoB- 
phoru,  barytn  snlfatatu;  WiophyUu,-a, 
adj.,  care  are  folie  de  petra;  8,  m.,  folia 
de  fossile;  UthophyUi  (ipardv  =  planta) 
8.  m.,  productu  marinu  ce  tine  si  de  pe- 
tra prin  doretia  si  de  planta  prin  forma; 
XiOioacopm  (oxonEtv  ^  ^eăare),  instru- 
menta ca  care  se  connosce  presenti'a  pe- 
trei in  beaic'a  uduloi;  lkho^şentm,-a, 
a^.,  (oiciptM  =:  s&netUia),  care  are  se- 
Eientie  dure;  s.  m.,  specia  deerba;  litho- 
$ir<^,-a,  lithostr»tu8  ţ  (Xid^Jotpcucot: , 
cnpc«cii«^(u<<rHu^),  aşternuta  ca  pe- 
tra; s.  m.,  l^l^Mttrotu  ^  llthoitrfttiiB, 
loca  aşternuta  cu  petre,  mmaicu ;  JithotO' 
mia,  9.  f.,  (&.  Uthotonls,  m^i[=ialiare), 
taliarea  sau  scoterea  petrei  d'in  besi- 
e'a  adoluJ;  lUhotomiai,-a,  adj.,  relativu 
la  Uthotoaria;  lUhotomu,  (fJr.|Utli«to- 
m»),  (vedi  mai  sasu  Uthotomia),  a.  m., 
ajpersonacare  talia  saascote  ana  petra 
d'in  besic'a  udolui;  bj  reale,  inatru- 
menta|de  scossa  acesta  petra;  lithotripse 
(fir.  llthctrlpsl*  =  TpdtrTj;  =  sfermare), 
sfermare  si  scotere  a  petrei  d'in  besic'a 
odului;  litMripticu,-a,  adj.,  relativu  la 
lithotr^se;  liâutypogrc^hia  (fr.  Utho- 
tjyi^npkle),  arte  de  a  reproduce  pre 
p^tra  una  tabla  typarita  cu  littere  ordi- 
narie. 

LITIA,  s.  f.,  (XiţeCa),  praeeaBlo,  pro- 

ceuione  religiosa :  au  incongiuratfn  ba- 

strufa  CH  litia;  —  artu,  p&ne  beneco- 

Tentata;  —  istoria,  vorba  loliga  si  ade- 

TonU 


LIT. 


177 


sea  molesta :  ee  de  litie  mai  scie  si  omul» 
acesttt-a! 

*  LITIGANTE,  part.  adj.  s.,  IltlguB, 
care  litiga,  se  judeca  :  părţile  litiganti 
aii  de  a  se  infadosiâ  t»  terminu  de  cinâ- 
sprediece  diUe;  in  acell«  processu  sunt 
mai  multe  parti  lUiganti. 

*LITIGASE,  V.,  UtlKire,  a  porta 
lite,  a  dispută,  a  se  certă,  a  portă  pro- 
cesau, a  sU  la  judecata  cu  cine-va. 

*  LITIGATIONE,  3.  f.,  Utlgatl»,  ac- 
tione  de  litigare,  c^iia,  processu. 

*  LITIGATORIO,-(ona,  adj.,  Htlg*- 
tor,  care  litiga,  care  are  carta,  processu 
cu  cine-va. 

«  LITIGIOSU,-a,  adj.,  litlriosoB,  ce 
se  E^  in  c^rta,  in  processu,  in  judecata : 
cestione  litigiosa,  causa  litigiosa;  cui  plă- 
cu certele,  processele :  muieri  litigiose. 

*  LITIGIU,  pl.-e,  litlglnm,  carta,  in 
specie,  c^rta  in  faci'a  justiţiei,  portare  de 
processu :  aceatulocu^ste  inlitigiu;  d'in 
acea  pretensione  sepote  nasce  unu  li- 
tigiu. 

«  LITOBALE  si  liUorcde,  adj.,  IIU- 
ralia,  de  lîttore,  de  la  termala  marei;  ca 
subst.  :  costele  Bahnatiei  de  la  Fiwtte 
peno  la  Novi  se  dicu  liiorale. 

*LIT0BAR1U,  aUittorariu,-a,  a.ii., 
UtorarluB,  camu  in  acellu-asi  sensu  cu 
litorale;  relştim  la  littore. 

*  IITOBE  si  littore,  b.  m.  f.,  llttas, 
ripa  sau  costa  de  mare,  redi  si  littu 
si  lUu. 

*  LITOBOSd  si  lUtorosura,  adj.,  11- 
tOTOBUB,  care  are  litort  intense. 

LITKA,  8.  f.,  iUxpT.),  cu  acellu-asi 
intellessu  ce  are  libra,  mesura  de  capa- 
citate si  de  greutate  :=  100  ârachme 
=  325  gramme  francesci,  si  prin  ur- 
mare identica  cu  llbra  pendo  a  Soma- 
niloru  antici :  da-mi  una  litra  de  cafea 
n  doue  litre  de  sacharu;  una  litra  de 
pome  si  una  pane  de  trei  lUre;  addu- 
ne  câte  una  litra  de  vinu;  amu  beutu  îm- 
preuna cind  litre;  amu  atmperatu  una 
litra  de  tortu. 

*  UTRTJ,  s.  m.,  (fr.  litre),  mesora 
noua  de  capacitate,  considerata  ca  uni- 
tate a  mesurei  francezi  pentru  aride  si 
flaide;  capacitatea  ei  este  de  unu  deci- 
metru cubicu,  prin  ormaie^i^gg  d'in 

12 


>yGoog  Ic 


IBO 


toc. 


•  LOCELLU,  s.  m.,  loeellya,  deminu- 
tira  d'in  loca,  locusioru. 

•  lOCEBG,  hcai.  locutu.  r.,  loqsi, 
a  TorbI,  %  se  esprsme,  a  vorbi  multu,  & 
limbuţi. 

•  LOCITARE,  T.,  loettar^  iteratiru 
d'in  locare. 

•  LOCOMOBILE,  s.  m.,  (l»c»B«blll>, 
tr.  loa«iiftblIe),  ce  se  pote  mişcă  d'in 
îoett. 

•  LOCOMOBILITATE,  s.  f.,  (fr.  !•- 
««moblliu),  calitate  de  locomobile. 

•  LOCOMOTIONE,  s.  f.,  (fr.  loeoMo- 
ttas),  scambarea  locului  in  virtotea  fa- 
cultate! locomotive .-  îoeomotioneaestefa- 
eultate  commune  mai  totortt  animali. 

•  LOC0MOTIVU,-a .  adj.  a.,  (fr.  l»- 
aonotlf-Te),  care  are  potere  de  a  nască, 
care  mişca  din  unu  locu  in  altulu;  s.  m., 
loeometivu,  si  f.,  locomotiva,  trassnra  cu 
BuusbiDa  de  vapori,  care  pune  in  mişcare 
alte  traasare  legate  un'a  de  alfa. 

•  LOCOMOTORIU,-a,  adj.  s.,  (fr.  !#• 
eoBotenr),  care  mişca  dîa  loca  iD  locu : 
machina  loeomotoria. 

»  LOCOTENENTE,  adj.  s.,  care  tine 
loadu  altai'a ;  ca  s.  m.,  se  implica  la 
grade  de  miliţia  :  unu  locotenente,  unu 
tvb'locotenente,  locotenente  generale, 

•  LOCOTENENTIA ,  8.  f. ,  (fr.  Ue»- 
teuBoe),  calitate  de  locotenente;  coucr. 
peiBone  ce  tina  loculu,  mai  Tertosaloculo 
de  domun :  locotenentia  domneaca. 

LOCU,  pL-un,  looui,  spaţiu  ce  oecupa 
udu  corpu;  tUn  corptdu  oecupa  unu  locu, 
ette  intr'unu  locu,  impU  unu  loca ;  unu 
eorpu  nu  pote  fi  t»  acellu-aai  teinpu  in 
doue  locuri;  spaţiu,  luatu  absolutu,  fora 
a  considera,  co  ar  ÎL  in  ellu  veri-unu  cor- 
pu, încăpere,  situatiooe,  tiantu,  regioue, 
parte  de  proprietate,  positione  in  socie- 
tate sau  in  stătu,  etc. :  locu  largu,  micu, 
angu^u,  marginitu,  indtu,  assediatu, 
(^ndatu,  subterranu ;  locu  ccddurosu, 
«ffledu,  bttltosu,  ttesanefosu,  plaeutu, 
urritioau,  incantatoriu,  ăesertu,  aingu' 
ratecu,  padurasu,  fertile,  nelocuitu,  in- 
tunecoau,  luminom ;  loculu  ceUu  mai 
formosu  cPin  lume;  acesiu-a  e  loadu  un- 
de s'a  nascutu  ellu;  omu  care  umUa  d'in 
loM  in  locu;  "locu  de  adunare,  de  con- 
venire, de  recreatione,  petrecere;  Iqc% 


LOC ^^ 

de  aratu,  de  fenatitt,  de  trei  falei;  loeu 
de  perdiare;  puneţi  ori-ee  lucru  la  loeuiu 
seu;  puti€  bannii  la  loc»  seeuru ;  flg., 
n'am  neci  locu,  neei  focu,  n'atn  pa- 
tria ,  aesediamentu  ,  capetftniu  ;  locm 
santu ,  baserica,  —  locuri  sânte,  Pale- 
stiu'a ,  celebre  prin  mystflriele  rsdem- 
ptionei  nostre  :  acellu  omu  a  peregri- 
natu  la  locurile  sanie;  locuri  inoiUe,  po- 
sturi, fuDCtioni  înalte;— Io0uâe8cajwu-e; 
—Jocuri  reUe,  casa  de  desfrenare;  loeu, 
absol.  utetu,  matrice;  —  locuri,  latrina 
unde  se  desârta  stomaehnlu;  —  Iocw  = 
spaţiu  sau  puutu  anumita,  indicatu  da 
ioainte  :  se  mergemu  la  faei'a  locuim, 
se  ne  consultămu  aedlo  pre  loen;  —  is 
geometrfa,  locu,  linia  drepta  sau  curba 
in  care  tote  puntele  serrescn  pentro  a 
resolve  cutare  problema  ce  are  solutionî 
nenumerate;  in  astronomia,  locu,  ponta 
pre  ceru,  Ia  care  re'spunde  veri-una  pla- 
neta sau  cometa  veduta  de  pre  sap«ia- 
ci'a  globului  nastru ,  si  care  differe  cn 
totnlude  acellu-a  in  care  amuved^  cor- 
puln  cerescu,  candn  s'ar  potâ  se  stăma 
in  centrulnpamentului;deacea-a  astro* 
nomii  distingu  intre  loadu  ajiparemte 
si  intre  iocu^u  addeveratu,  ere  differm- 
ti'a  intre  acelle  doue  locuri  se  numesce 
paro^IasjK,— îocu,|positione,  serritin,  of- 
ficiu,  funcţiona  :  d'in  trei  candidaţi  Pe- 
tru este  pusu  la  loculu  antaniu;  Oeta- 
viu  fu  numitt4  prefectu  in  loculu  lui  Ju~ 
liu;  s'a  faeutu  ministru  de  culte  in  lo- 
culu lui  TvUiu;  commandante  st^emu 
fu  denumitu  Traianu  in  loculu  lui  Caiu; 
cine  fu  alleasu  primarni  in  loculu  lui 
Liviu  ?~loeu,  tempu,  ocoasione,  oppor- 
tunitate ;  causa,  ansa :  nu  este  loculu 
aici  ca  se  dispufămu;  lassa  eo  vomu  oorU 
la  loculu  seu;  nu  este  aci  neei  iempuiu 
neă  locui»;  se  vedemu,  deco  este  loeu  $e 
vorbimu  eu  ministmiu;  inse  e  galUeisma 
in  frasi  ca  :  are  loeu  audienti'a,  eveni- 
mentulu,  avură  loeu  visitele,  au  loeu  es- 
saminele  publice,  etc.;  in  locu  de :  se  da 
at^ienti^a,  se  facura  visitAe,se  timtet- 
samvnn,  tie.;—locu,  parte,  fia  si  numai 
ana  sententia,  d'ia  vre-uau  scriptoria  : 
Aristotde  dice  la  mai  mutte  heivi;  J<h 
aih  eitatu  de  la  Cicerone  ettetaiont 
deinielîetsuţ  Uem  cmnmR  un  ?9* 


.yGooglc 


_  L0& 

etiri  oratorie,  fontanele  sau  adjntorîalfl 
retorice' generali,  d'in  cari  oratorinlD 
pote se Bi Bootaarjtumentele  selle;  locuri 
eommuni,  nnele  tractate  si  refleasioni 
generali  care  ee  pota  appiecâ  la  qdb  ce- 
siione  particularia :  prattulu  ne  atendu 
ee  se  dţea  despre  repausaitUu,  a  vorb^ 
â^m  îâatri  eommuni  despre  ■  celle  septe 
virtvti  crisHane;  aceUu  advocatu  vo- 
tiendu  se  laude  pre  judieatoriu,  a  tfor- 
bitu  d'in  loeuri  eommuni  despre  justi- 
ţia; acelîu  metM&ru  aî{«  camerei  vâimee 
totu  numai  d'in  loeuri  comumtii  si  neci 
una  data  nu  ăeseende  la  eestionea  ee 
sta  la  ordinea  diUei;  —  in  locu  :  a)  cu 
âe  B\  inf.,  î»  locu  de  a  si  vedâ  de  fami- 
lia, petrece  ăiUe  ri  nopţi  in  belîe  si  des- 
frenari;  b)  eu  subj'.,  in  locu  se  me  ad~ 
jute,  eUu  me  appesa;  — pre  loeu  :  a)  la 
faci'a locului; b) in  data;— de  locu:  a)  ia 
data,  la  momeotu;  b)  in  frase  negativa, 
neci  da  cumn,  neci  de  oiltu :  n'am  beutu 
de  loeu,  nu  imetia  de  locu;  —  eu  locu 
fora  locu,  correlat.  la  :  cu  tempu  fora 
tempu;  prov. :  Mt4  e  loeu  de  jocu;  a  nu 
'  si  află  Ioc»,  a  nu  se  astemperă,  a  fi  tare 
tormeotatu  de  ansietate,  de  dorere,  etc. 

LOCnKNTU,  a.  f.,  donleniBin,  •«- 
d«B,  babit»tlo,  bftbltaonlna,  loculu,  nr- 
bea,  comnumea  rurale,  in  care  locuesce 
cineva,  ^ro  in  speciale,  loeuentia,  caa'a, 
orisi  catnei'a  in  care  petrece  mal  multu 
ean  mai  pucinn  :  ee  afla  cu  îooaenti'a  in 
Suairesei,  in  Ciusiu;  iocuenti'a  Itti  se 
compune  d^in  una  saUa  si  ini  camere; 
loeuenti'a  gubemaioriului  terrei  e  unu 
palatiu  eu  trei  ăespartimente;  DomnitO' 
riidu  s'a  mutatu  in  lomenti'a  sea  de 
vera;  fraie  meu  ^a  mutatu  euhaten^'a 
la  Gallaţi;  loeuentia  strimta  si  nesane- 
tota,  lementia  formosa  n  larga;  vedi 
si :  domiciliu,  resederUia. 

L0CDIBE,-e8e«,  v.,  bjiblfxre,  dainl- 
eUlBB  habere,  ln«olere,  a  petrece,  a  sed^ 
in  ann  locu,  tinutu,  terra :  aceşti  omeni 
loeuescu  in  ţinuturi  mun^e,  fraie  meu 
loeuesce  in  Giurgiu;  cas'a  in  care  lO' 
mesce  ellu,  este  proprietatea  lut;  Cor- 
nelm  loeuesce  in  casa  locată,  in  casa  cu 
loeatieu;  twi  locuimu  in  acelle-asi  case; 
eRi  heuesat  in  otpetar^a  la  tBouru*; 
fig.  unu  suffietu  forte  ^^^  ^a  (ocui  in- 


tr''unu  eorpu  effeminatu;  mentea  sane- 
tosa  loeuesce  in  corpu  sanetosu;  amorea 
sensuaîe  si  rationea  nu  lonuescu  m- 
preuna. 

liOCTTXTOKTU,  adj.  s.,  hablUtar,  ia* 
eols,  aeeola,  care  loeuesce,  care  petrece 
Ia  unn  locn,  undeva  :  loeuiterii  acestei 
case  sunt  omeni  de  pace;  locuitorii  d'in 
veeinetate  sunt  omeni  de  carta;  locui- 
torii munteani  se  distingu  in  unele  ca2t- 
tati  de  locuitorii  campioni;  egoismulu 
locuiioriloru  if  tn  urbile  eommerciali;  lo- 
cuitorii eomnuniloru  ruraU  consideraţi 
in  sinq)litatea  vietiei  loru;  loaătorii  t^^ 
biloru  si  eetatUoru  sunt  espusi  la  mari 
peride  de  lugsu  si  corruptione;  nume- 
rulu  locuitoriloru  români  caută  se  mai 
cresca  mdtu;  locuitorii  terrei  nostre  se 
fia  bene  crescuţi,  nutriţi,  imbraccati  si 
essereitati  la  arme;  poetice  :  locuitorii 
paduriloru,  ai  aerului,  (^loru,  ferele 
selbatece,  passerile,  peacii. 

»LOCDLÂMENTU,  s.  m.,  laonUmea- 
tum,  cas3a  cu  locule  sau  mici  locuri  des- 
părţite, cu  despartitnre;  un'a  d'in  ace- 
ste despartitnre ,  casciora,  casaatia  de 
annariu,  etc.;  totu-  ce  e  destinatu  a  pune 
pre  densulu  ceva. 

*  LOCDLAKE  si  loeulariu,-a ,  adj. 
locnUrls,  provedutu  cu  locule ;  pusa  in 
locule. 

*  LOCULATU,-a.  part.  adj.,  l«oiil«- 
tnk,  proveduto  cu  locule : pictorii  au  ta- 
ble loculate. 

•XiOCDLOSU.-a,  adj.,  l«col«iBi,  plenu 
de  locule:  fructu  locidosu  sau  baeea  !»• 
cHlosa. 

*  LOCULU  sau  loeuru,  pl.-«,  loool»» 
deminutivu  d'in  loou;  loca  mica,  locu- 
sioru;  in  speciale :  despartitnrft  istr'oim 
armariu,  intr'ana  cateia,  etc,  capsula, 
casciom,  eassutia. 

♦LOCUPLETABK,  T.,  loenpletu*, 
a  foce  loouplete;  a  inavutl:  looi^tatu  eu 
prede;  fig.  a  loeupletd  unu  templu  m 
formose  picture. 

*  LOCUPLETB,  adj.,  loepplea,  1.  a- 
Tutu  in  locuri,  in  bonuri  iînmobili;  2.  io 
genere  avutn;  3.  fig.  demun  de  creden- 
tia,  valida. 

L0CU8I0RU,  8.  m.,  loeulas,  demi- 
nutivu de  la  loeu,  adeco  loeu  mtou,  buc- 


=y  Google 


eatelk,  cliBuioru  du  locu  :  mi  am  ctm- 
peratu  u»u  Iccusioru  de  casa  in  strai' a 
de  msu;  of^  si  eîlu  unu  locusioru  in  ca- 
pitale; îocusioru  de  repausu,  adeco  mor- 
meDt«ln. 

LOCUSTA,  a-  f-,  loensti,  jneectu  ari- 
patu,  care  ftâjut^tn  de  celle  doue  petiora 
posteriori,  multa  mai  lunge  de  c&tu  celle 
alte,  merge  ealtandu  aau  sarindu,  da 
unde  se  dioe  ei  eaHatoria  sau  saritoria : 
locHstde  sunt  insecte  forte  striccdiose; 
lăcustele  sbora  in  cete  de  multe  milUoni 
preste  terri  si  mari;  nueru  de  locustc;  en- 
tomologii nttmera  lăcustele  intre  greri; 
aceşti  copii  manca  ca  locustele;  au  venitu 
pre$te  noi  străinii calocustele. 

*  LOCDTARIU.-a,  adj.  s.,ltt9a«i,  g«r- 
ralaa ,  eiro  vorbesce  multu  ,  limbutu, 

•L6cUTENENTE,s.m.,  vedi  loco- 
tenente. 

*  LOCUTIONE,  3.  f.,  ImbHo,  actione 
ieiocere,  vorbire;  in  speciale,  eapressio- 
ne;  modu  de  espresaiooe  partieulaiiu. 

LOGDTIEE-esc«,  v.,  loqui,  g«rrlr«, 
a  vorbi  multn,a  nu  mai  tace  d'in  gura. 

LOCUTOBIU,-a,adj.s.,  Wcntor,car6 
loee,  Torbesce;  cu  nuantia  rea,  limbutu, 
Secariu. 

*  LOCUTU-a.  adj.  part.,loeutud,  diotus. 
'     *LOCUTELEIU-a,  adj.  S-,  Uculelejus, 

limbutu,  flecariu,  cui  nu  mai  tace  gur'a. 

*  LODICE,  s.  f.,  I«<llx,  eopertura  tes- 
auta,  eopertura  de  patu. 

*  LQDICULA,  3..f.,  lodicula  (fr.  lo- 
dlcDlfl),  deminutivu  din  lodicc;  in  bo- 
tanica, parte  a  floriloni  la  graraiuie,  care 
copere  iiomedintu  ovariulu. 

•  L(X)ARlTHMICU,adj.,  {l»K»riiI.mi- 
B«s), relativu  ]alogimth}m:  systom  lo- 
garUhmca,  table  logarithmice 

LOUARITIIMU,  s.  m.,  logariUimiia 
(d'in  grec.  Xo^oţ  =  proportionu  ay.d- 
um: ^  numeru),  numeiu  d'in  una  pro- 
greeaioue  aritmetica  care  respunde  la 
altulu  d'in  una  progressione  geometrica; 
sau  logaritbmuhi  in  matbematic»  este 
esponentele  care  eorrespuude  Uunu  uu- 
irwni  ore-care  ubsolutu  atuuci,  oandu 
acestu-a  eate  considerat»  ca  potenti'a 
unui  name*ii  lualu  ca  buse;  Jeco  nume- 
rubi  luatu  ca  iMse  oale  2,  atuuoi  1  este 


logaritbmulu  da  la  2,  âro  2,  log.  de 
la  4,  3  log.  de  U  8,  4  de  )a  16;  cea  mai 
bona  syatema  de  logarithmi  se  dioe  a  fi 
a  lui  Brigge  d'in  Augli'a,  la  care  basea 
egte  10;  calculationea  ou  logarithmi  este 
necessaria  cellom  ce  aii  a  face  ca  com- 
pnturi  mari. 

LOQIGA,  s.f.,  l»fiea,(XcŢţixi]),eeieii- 
ti'a  care  ne  invMîa  a  rationi.  jaata; 
scieuti'a  de  a  enget&,  parte  a  Ewientiei 
omenesci  care  ae  oooapa  cn  forcoele  cu- 
get&rei  zregtUelelogieeiţtraetatuâe  lo^~ 
ca,  logic'a  egte  de  adjtitoriu  la  tote  celle 
alte  scientie;  logic'a  appHcata  spre  a  com- 
batesauaseapperd.sedicedialectiiia;  — 
logica,  opu  aerisea  despre  artea  de  a  ra- 
ţiona :  logit^a  lin  Anstotele,  logic^a  lui 
Condillac.  logie'a  transeendenieie  a  lui 
Kant;  logica  se  dicea  claseea  prima 
sau  annulu  ântain  allu  cursului  de  âlo- 
sofia  la  lycee  ai  universităţi;  logica, 
mente  sanetasa,  judecata  matura,  diS' 
positione  de  arationfi  dreptu ;  aoestuoma 
vorbesce  cu  muUa  logica,  mi  place  multtt 
logic'a  naturale,  secura,  sanetosa  st  ju- 
sta a  a<xstoru  terrani;  omulu  aeellu-a  e 
unu  capu  s^ccu,  lipsiiu  de  logica;  lo- 
gica, rationamentu,  metodu,  decuraulu 
ideiloru :  aeestu  opu  e  scrissa  fora  logica; 
logica,  modu  singolariu  de  a  rationâ, 
logic'a  ănimei;  logie'a  passionioloru, 
logic'a  ingratului;  este  si  una  logica  a 
fapteloru,  evenimentdoru,  etc. 

LOGIIJU,-a,  adj.,  loflcns,  {Kty^vtAt:), 
relativa  la  raiione,  raţionale :  a  dice  si 
adesdieenuclagieu;8uh»i.cAnaeoee»ţti 
cu  logic'a,  care  scie  logic'a  sauna  prac- 
tica bene,  care  ratiouedia  cs  metodu  si 
juetu :  bonu  logieu,  rcu  logieu. 

LOGISTICA,  8.  f.,  loglgltM,  arte  da 
calculatu,  aritmetica,  calculatione,  coni- 
putu. 

LOGlSTlCU,-a,  adj.,  rclativu  la  !o- 
gistu. 

LOOISTU,  s.  m.,l«fiaU,  finautiariu, 
ol'ficiariu  de  tesauru  publicu  pre  tem^ 
puia  imperatoriioru ;  yerificatoriu  de 
coiupiituri. 

'LOliOOEDAUA,  3.  f.,  lagoiIndalU, 
I  (>,t)YooaiSaUa}  artitioin  de  covente. 
I      '*  ]^UGOi>lAltKliEA,  aail  logodiarria 
I  8.  1'.,  (t'r.  iustfdiiirrlietf  d'in  i.&[oţ  =418- 


jyGooglc 


j. LOG ■  )-    -  ;  1.-^ 

cursUf  si  Stdi^pota  :=  (Jtarr^),  âussn  de 
Torbe  deadrte  da  ÎHtallesgu. 

♦  LOGOGRAPHIA  sao  logogrofia, 
B.  f.,  (&.  loKagrapliie  d'iii  Xd^O;  =  tiis- 
CMrfiM,  si  'rp(k!p»tv==9eriBre),  artede  a  acrie 
asii  de  rapide  euma  se  vorbesce;  arte 
de  a  tin^  computele. 

«LOGOaRAFHICUsau  logogra(icu.-a, 
adj.,  relatiru  la  logograpMa. 

LOQOGRA?R\J  saMlogografu,  a.  m., 
lo{[ogr«pbiiif,'(rr.  logogrepke),  care  stu- 
dia ştia  coBDosce  logagraphi'a. 

•LOGOGBIPH0  Bau  logognfu,  s.  m., 
(iftgAf  HpbBs,  fr.  loKOEi'iphei  d'in  Xd-ţoz 
^  caventu,  si  YpiipQţ  =  intMrcalvra,  e- 
ntjima)i.  geuu  de  euigma  constatoria 
d%  nuu  coventu  alle  cărui  tittere  com- 
binate in  moduri  diverse  formedia  alte 
covente  ce  ai  se  deviui  luaudu  sau  po- 
Deeda  cate  una  Uttera,  p.  e.  dracu,  racu, 
acu,  cu,  care  tote  st  au  semuiâuatiouea 
loru  diversa :  logogHphli  nu  sunt  demni 
de  omenii  serioşi,  cari  sciu  pretiui  tem- 
puJusividi'a. 

*  LOGOMACHIA,  9.  f.,  (losomachU, 
XoTO|iX)(îa,  d'in  'K6-((iz=^discursit  si  [lax^ 
=:  lupta,  bătălia,  certa);  didputa,  c^rta 
pentru  vorbe :  acista  cesiione  este  una 
loifomachia  curata;  intre  cartururi  si 
polUici  se  naecu  multe  discussioni,  cari 
nu  sunt  de  cdi*  logomachie,  adeco  certa 
de  voilje  deşerte,  sau  ceece  vorba  adesea 
syuonyme,  (jari  differu  numai  in  uuele 
DjiaDtie  :  IqgotsacM'a  este  artea  pedan- 
tiloru;  ioqomichi'a  irrîta  spiritele. 

LOGOŢilETE-iSA  (reu  hgofttcssa) 
B.  f.,.ir»Bjti^ta|ţ«thetU]mulierea,  soci'a 

IiOGOTHBTIÂ,  (reu  logofeti'a),  a.  f., 
orflclum  logeţheliie,  ofticiulu,  fuQCtio- 
nea,  demnitatea  de  logothetu;  cancella- 
ri'a  logoLhetuluJi  mai  inaiiite  se  dicea: 
lagatJteti'a  baseneesca,  logoiheti'a  drep- 
tatei  ete. 

LOIJOTHBTC,  (reu  lagofeiu)  s.  m., 
(U{otbeta,Xo7odihvj<:},l.  în  sensulu  mat 
aţti&u :  a)  verificatoriu  docompute,  b)  in- 
spectoriu  de  călii  sau  de  poşte;  c)  cud- 
cellaciu,  secrelariu,  oratoriu  aliu  im- 
pefatorvului;  2.  iu  seuâu  mai  moderuu : 
uj  ţiutctlouariu  itialtu, .  ministru,  si  iu 
speciale :  a)  logothetu  baserîcescu  sau 


LON- 


.  tISB 


logothetu  aUttvredintiei,  astadi  miniatia 
allu  Gulteloru'^  instructionel;  p)  lo^ 
thelu  allu  dreptatei  sau  B\mţlu,logotetu, 
astadi  mioistn^  allu  justiţiei;  b)  ca  con- 
ceptulu  de  cancellariu  nu  s'a  aţipliaata 
de  catu  la  ofâcie  subordinate,  si  anume ; 
a)  logothetu  de  satu.  notariu  d'in  una 
commune  rurale;  P)  iu  g^enerecopistu :  lor 
gotltetii  sttpprefecturei;  logothetii  d'in 
caHCtllari'a  marelui  negotiatoriu;  7)^0 
sensu  si  mai  estenau,  cellu  ce  Invâtia 
sau  scie  carte,  cellu  pucinu  a  lege  si 
scrie;  —  pentru  ca  înalţii  demnitari,  cari 
portau  titlulude  logiihitu  se  se  distinjţa 
de  logothetii  ia  sensulu  de  sub  b),  se  dă 
aceUoru-a  titlulu  de  mare :  «lore  logo- 
(ketH  allu  credentiei;  —  in  âue  logothetu 
erl  si  UDU  titlu  de  nobilitata,  fora  func- 
tione,  titlu,  ca  si  tote  alte  aisemini, 
date  numai  pre  vietia; — iuRne  fetu  logo- 
thetu se  aude  si  in  multe  fabole  popu- 
lari e. 

•LOLIACIU.-o,  ai^.  a.,  lollaceiiB.(fr. 
loIUcâ).  de  loliu.  care  H^utena  cu  lo- 
liulu :  farina  lolincia;  s,  f.  pi.,  loliacie, 
tribu  d'in  famîli'a  graminieloru,  care 
are  do  typii  genulu  lolia. 

*  LOLIGiNB,  s.  f.,  Uligo,  specia  de 
pesee.  numitu  si  calamariu. 

^  LOLIU,  s.  m.,  lolinni,  neghina. 
LONGANCj-o,  longariu,   eto.,  vedi 
tunganu.  lungtriu. 

•  LONGEVITATE,  8.  f.,  longwrita», 
stătu  de  longevu. 

.  *  LONGEVD.-a.  adj.,  l<n»g«B«  (= 
Ion^u-et)uţ,  care  are  Ion//u-evu  sau  longa 
etate,  auuosu,  betranu. 

•  hONGICAULU,-a,  adj.,  (fr.  loigl- 
eanU),  care  are  caule  lungu. 

*LONGICODU,-a,adj.,(fr.I»ti«Icotfe), 
care  are  coda  lunga. 

*  LONGICOLLU.-a,  adj.,  (fr.  lon^l- 
coUe) ;  care  are  collu  lungu :  aninudi 
longicole. 

•  LONGICOND,-ti,  adj. ,  (fr.  Ungi- 
cone);  care  presenta  unu  conu  lungu  : 
rosiru  longiconu. 

*  LONGIFL0BU,-ti,  adj.,  (fr.  Uiyl- 
nore);  care  are  fiore  sau  fiori  lunge. 

'  LONGIFOLTU,-:»-  a<lj.,  (fr-  I"»»?!- 
tolU);  care  Aîa'foliele  lunge : plante  lon- 
gifcAie: 


=y  Google 


184 LON. 

*  LONGILABBUrfl.  »(!].,  (fr-  lonţi- 
labre);  care  are  Ic^e  lunge. 

*  LONGlLOBU.-o,  adj.,  (fr.  longl- 
lobe);  care  are  lobi  hmgi 

*LOS(mikWJ,-a,  adj-,  lontrlmum, 
(fr.  lonfimue);  care  are  mane  lunge; 
despre  insecte,  cari  au  labe  lunge;  care 
are  nna  măoa  mai  Innşa  de  c&ta  alţ'a; 
care  arc  unele  labe  mai  lunge  de  cătu 
altele. 

LONGIME,  B.  f.,  longltBdajvedilon- 
gitudine  si  lungime. 

*  LONGIMETRIA,  b.  f.,  (fr.  longl- 
B^trle);  I.  parte  a  geometriei  elementa- 
ria  care  tracta  despre  proprietăţile  li- 
nielom;  2.  arte  de  a  meaurâ  longitudini. 

*  LONGIMETRICU,-a,  adj.,  (fr.  1«b- 
rla^trtqie);  telatira  la  longimetria. 

*  LONGIMETBTJ,  s.  m.,  (fr.  long!- 
mCtre);  instrumeotu  de  luatu  mesura 
pentru  sartori. 

*  LONGDTCITATE,  8.  f.,  lon^nqiiitaa; 
calitate  de  hngincu. 

*  LONGINGn,-a,  adj.,  Ud^Idiiiibii ; 
tare  longu,  departatn,  indelunga,  lentu: 
longine'a  mare,  longine'a  vietia. 

*  LONGIPAtPU,-o,  adj.,  (fr.  l«iig!- 
palp«);  care  ma  p^e  lunge;  b.  f.  pi. 
longipcdpde,  triba  de  insecte  d'in  fami- 
li'a  coleoptereloru  brachelytre. 

*LONGIFED£,  adj.,  lonfipes,  (fr. 
longlpdde);  care  arepâlt  =  petiore  sau 
pedunMli  lungi;  9.tpl.,longipedUe,  or- 
dine de  passeri. 

*  LONGIPEDUNCULU,.a,  adj.,  {fr. 
l»Siped«neiil6) ;  care  are  pedunculi 
lun^. 

*  LONGIPENNU,-a.  adj.,  (fr.  lon- 
f  Ipenne);  care  are  îungepenne  sau  aripe; 
8,  f.  pi.,  longipennele,  familia  de  panseri 
d'in  ordinea  palmipediloru. 

•LONGIPETALtJ,-a,  adj.,  (fr.lonpi- 
pfitale);  care  are  pefde  lunge  :  coroUa 


*  LONGIPETIOLtJ.-a,  adj.,  (fr.  l«ii- 
glpetlol^);  care  are  petioXe  lunge.  . 

*  LONGIPINNU,-a,  adj.,  (fr.  lanji- 
plDoe);  care  are  pinne  lunge. 

*  LONGIROSTRD,-(i,  adj.,  (fr.  l»ii- 
flrostre);  care  are  rostru  lungu;  s.  f. 
pi.  longirosire  :  a)  familia  de  mamiqi- 
fere,  b)  familia  de  passeri. 


*  LONGISCAPtJ,-a,  adj.,  (fr.  to>fl. 
se«pe);  care  are  scapi  lungi. 

«LONGISETU.-o,  adj.,  (fr.  l«rl«it«) 
care  are  şefe  Umge. 

*  LONGISILICtr,-a,  adj.,  (fr.  toarl- 
slUqneaz);  care  UBsiUâ  hmga. 

*  LONGISPINU,-*  adj.,(fr.  loiifl- 
aplnnlflix);  care  are  spini  Utngi. 

*  LONGISTYLU  si  longi8Mu,-a,  adj. 
(fr.  loDglgtjle);  care  are  atglu  Bau  sfwl« 
lungu :  pltmie  longistyle. 

*  LONGITUDINALE,  aijj.,  (fr.  !•■- 
gltadtiiAl);  de  longitudina  :  grade  lon- 
gitudinali; Urna  longitudintăe. 

*  LONGITUDINE,  s.  f-,  loa^tato; 
dimensione  de  longu,  vedi  si  hmgme. 

*  LONGÎUSCULU,-a,  adj.,  Uh^Ii- 
seolas;  pucinti  camu  lungu. 

*  LONGIVAEIGU.-a,  adj.,  (fr.  Ui- 
KlrftTlqnenz);  care  are  vanei  lunge. 

*  LONGINASU,-«,  adj.,  (fr.  Ingl- 
Bez);  care  are  nasu  lungu. 

LONGU,-a,adj.,  lonrns;  vedisi  Umgu 

LONGDBIU,  8.  m, ,  loagirUi ;  per- 
tica  lunga. 

LONIGEBA,  s.  f,  (Inleera,  fr.  lo- 
nlflfere),  specia  princiţ^  a  famiţiei  Io- 
nicerieloru  sau  capr^oliadeloru  d'in 
classea  5,  ordinea  la ayatemei  IuiZtnn«u: 
variationUe  lonicerei  se  impartu  in  doue 
gruppe;  lonicer'a  este  arhustu  care  eresee 
Bvib  clitn'a  ferhente  si  stemperata  a  e- 
misferiulm  septentrioncUe ;  curpenulu 
albu  se  tine  de  sped'a  lonicerei. 

LOPATA,  s.  f.,  paU,  bstlUBv,  ram», 
instrumenta  de  enratitn  neue,  Iuta,  sterou, 
deventuratu  grane,  etc.;  instrumenta  de 
menata  luntrea;  (na  vedema  neci  unu 
cuventu,  pentm  care  vorb'a  loptăa  ar 
fi  unu  impromatu  slavica;  compara  mai 
bene  gr.  XonA^t  XoicâSo;,  XonâSiov). 

1  LDPATARIC ,  s.  m.,  paUrna  eoH- 
feotsr,  reaiex,  1.  cellu  care  &ce  hpate; 
2.  care  da  ca  lopat'a,  remige,  ce  mSna 
luntrea  cu  lopat'a. 

2  LOPATARIU,  B.m.,pUUlea,grau 
de  passeri  ce  au  rostrnln  in  forma  de 
lopateUa  si  cari  se  outrescu  cu  pesci 
mici,  cu  vermi  si  cu  alte  animali  de 
balta;  in  ornitbologla  sânt  mai  bene 
connoscute  cu  termini!  scientifici :  pla- 
tftlea  leneoredeâ,  lopatariu  motiatu  = 


=y  Google 


LOR  

ffejMbupli  cljpta**^^  găsea  s^ateea 
eu  moHti;  lopdeaiH  ^  i«b8  gallts,  nna 

apecift  de  pesce. 

LOPATELLA,  s.  f.,  palik,  demina- 
tlm  d'in  lopato. 

LOPATIA,  s.  f.,  IiDarIft,  planta  d'in 
ppeci'a  tetradgnamiehm. 

LOPEUCA,  B.  f.,  si :' 

LOPETtOBA,  B.  f.,  ea  BihpateUa,, 
deminatim  d'in  lopata. 

LOPEŞIA  fstrugttrosa),  s.  f.,  lopeala 
nwemoBi^  planta  dicotjledonia  d'in 
dasBea  a  2  a  peripcFtalielora. 

LOBA,  B.  f.,  lorii^  redi  loria. 

*  LOBAMUNTU,  b.  m.,  lftvB«BtQiii, 
lacni  de  Iotm,  de  cnrella;  cnr^a. 

*  LOBABIU,-a,  adj.,  lorirlns,  rela- 
tivii la  hnt;  s.  m. :  a>  care  lacra  lore, 
h)  care  porta  ann  Zoru  de  ba^u/ti,  In  spe- 
ciale, de  batutu  servii  la  antici. 

*  LOBATU.-a,  adj.  pari.,  loratns; 
proredutQ  san  legatu  cu  loru. 

LOBDU,,  8.  m.,  dftniniis,  coTenta  an- 
glo-sassonicn,  adoptata  si  de  alte  popore 
mai  vertosu  in  pnblicitate;  precumu  co- 
ventnln  domnu  la  Boni&Di  se  appiica 
la  omeni  de  clasai  forte  differite,  ince- 
penducMam  de  la  person'a  care  occupa 
tronnlu,  aBÎi  si  la  Anglo-Sassoni  si  la 
Scoţi  (ca  esceptione  inse  de  acea  per- 
Bone  intilta),  lordu  e  tîtlulu  aristocrati- 
lom,  allu  memhriloru  de  la  tribunarie, 
alia  membriloni  ammiralitatei,  ca  si  ai 
consilioloi  fioantiarin;  primarii  unom  CB- 
tati  mari  inco  porta  numele  de  lordu; 
ea^a  lorăUoru,  adeco  adnnarea  magna- 
tilora  eelloru  mai  de  fininte  peno  diosn 
la  burone. 

LORIA,  s.  f..  Uni,  vino  secnndariu; 
TJna  prostn,  (redi  si  Ituru,  liura,  Ifurca). 

*  LORICA,  s.  f.,  IdtIm,  cam^sia  san 
peptarin  de  hre,  căptuşite  cu  nasturi  de 
aiame  san  alama;  in  genere,  a)  tborace, 
peptarin,  fia  si  de  âre  de  ferm,  de  ara- 
me;  etc.;  h)  arma  defensira. 

*  LOBIGARE,  V.,  torioare,  a  vestf 
•an  coperf  ea  lorica;  a  captnsl. 

*  LORICABrU,-a,  adj.,  lorleadns, 
relativa  la  lorica;  si  loricariu,  care  face 
lorice. 

*  LOBICATIONE,  B.f.,  lori«aUe,ac- 
tione  de  Imcore. 


LOT, 


las 


*LOBIGIFEBU,-a,  adj.,  krielhn 
care  porta  lorica. 

*  LORIGULA  si  loritâia,  b.  f.,  lorl- 
eola,  deminntivn  <d'in  lorica. 

*  LOBIOLA  si  Word,  s.  f.,  lorUU, 
deminntivn  d'in  loria. 

*  LOBIPEDE,  adj.,  loripeg,  care  ^e 
petiorele  coperite  de  loru,  impedecate,  si 
de  aci,  strâmbe. 

*  1  LORin,'(i,  adj.,  lorena,  de  loru. 
2  XiORin,  s.  m.,  steaops,  specia  da 

simia  mica  pigra,  cn  oorpa  Boptire,  cu 
capa  rotnndn ,  cu  ochi  mari :  IotimZw 
iormc  iota  diu'a,  si  ânibia  noptea  ăupo 
nuirimetUu. 

*  ILOBU,  8.  m.,  pl.-e,  san  un,  1.  cn- 
rella; 2.  lacntri&cnte  d'in  carella;ajfre- 
QU ;  &)  flagellu. 

2  LOBU,  art.  m.  si  f.  gen.  si  dat.  p). 
scartatn  d'io  eHoru,  lllornm  :  omeniAoru 
san  omenîloru,  midieri-loru  sau  muZim- 
lont,  boni'loru  âtneni,  formoie-loru  mu- 
lieri;  vedî  eUu. 

3  LORU,  pron.  pers.  IIL  m.  si  f.  gen. 
si  dat.  pi.  scurtata  d'in  ^loru;  luc- 
ram, lUIs  :  fi^le  lom  merita  lauda; 
loru  se  eovine  lauâa;  si  care  apoi  ca  pro- 
nume cODJasctn  in  dativu  pi.  se  contrage 
inie  :le  ăamu  cele  ae  eovine;  «pune-Ie, 
se  taea;  vedî  elZu. 

LOSTKITIA,  3.  f.,  Mim*,  specia  de 
pesce,  care  se  afla  in  forte  multe  varia- 
tioni  si  se  tine  de  classea  celloni  ce  aa 
aripe  la  pântece;  se  dice  si  mlmuBi  «oî- 
tnone  :  lostritra  eresee  de  la  3  peno  la 
4  urme  in  lungime;  hstr^a  de  Senu 
este  cea  mai  lona. 

LOTABIA,  s.  f.,  alea  Bortlaoi,  (ia  la- 
tinitatea ev.  med.  Ivtan  semnifica  sonţ 
tribotun,  eensoB;  it.  l«tte,  fr.  lotterle), 
jocu  de  fortmia,  unde  se  pann  banni, 
pentru  cari  se  dau  billete  canamera,ai 
namerii  cari  essa  la  locnk  si  tsmpula 
tragerei  loru,  câştiga  obiectele  care  s'au 
pusa  inJocQ  :  mi  am  pusu  eaa'a  la  lo- 
teria: em  a  eastigaiu  unu  ordoţiu  la 
loteria;  —  specia  de  banca  deschisa  de 
unele  gubernie,  in  cari  celli  cari  pună 
banni  san  joca,  vinu  in  poBttîone  de  a  câ- 
ştigă somme  considerabili  saa  aperda  : 
liOwia  clandestina,  ascunsa;  biUetu  de 
lotatia,  a  cast^  unu  estrassn,  tmu  ca- 


y,  Google 


186 tOT. 

term*  la  htttria;  htari'a  este  utta  mven- 
ti»n&  ă'in  evulu  mediu;  sUdnrile  euro- 
peane aa  factiiu  d'ia  lotarialu»M  mono-r 
pcil^;  loiarFa  este  ttna'institutione pert- 
eulosa,  immorale,  condemnabUe;  prin 
ItOaria  te  ruina  mai  verlosti  omenii  d'in 
ddssUe  inferiori. 

*  LOTIONE,  B.  (.,  lotifl,  (d'in  lotu  = 
lautu;  Yiii  lauare  ei  lare),  actione  de 
lauare,  speîlare,  udare,  cofandare  in 
apa,  etc.;  în  speciale,  spellare  de  vul- 
neri,  spellare  a  corpului  sau  a  partiloru 
Ini  vettetnate,  ca  scopu  de  vindecare. 

LOTIU,  s.  m.,  Istlnm  (d'io  lotu=^ 
lautu;  Teâî  si  preced,  lotione),  necura- 
tla,  immunditia;  in  speciale, udu,  urina. 

LOTOPHAGU  si  îotofaga.  s.  m.,  lo- 
topbagBg  (XfotoţaYOc) ,  locuitohu  d'iu 
A&ic'a  eepteotrionalo.  pentru  co  se  mi- 
triea  cu  1  htu,  d'in  alle  cui  fructe  se  fă- 
cea si  viau. 

LOTKIA,  s.  f.,  UtrocluiDm,  actione, 
fapta,  măiestrie,  do  lolru;  prudd  făcuta 
de  lottu;  vedi  latronc. 

LOTfiIKE,-esc«,  v.,  Utroclnarl,  a 
essercită  maicstifa  de  lotru,  a  predă  ca 
lotrii,  a  latrocinâ;  vedi  lalrocinare. 

1  LOIKU,  s.  ra.,  littro,  pruda,  la- 
trone,  predatoriu;  vedi  îatrone. 

,2  jJ0TEU,-o,adj.,v«los,pflrBlx,|»er- 
TlgUj  mordai;  mai  mii|tu  despre  câBÎi 
boul  de. casa,  rei  pe&tru  sitraini,  carii  se 
dau  mai  vertofiu  pre  furisiu.  de  unde  si 
numirea  loru,  (vedi  L  hiru,  cu  cure  e 
id^ntjcu) :  la  turmele  de  oui  se  iterii  câni 
lotri;  lociientieîe  singuratice  la  campu 
si  la  pădure  au  necessilate  de  căni  lo- 
tri; acestu-a  eate  pia  omu  lotru,  nestem- 
peratţi,  reutatiosii. 

ILOTU,  s.  m  .  lotoB  si  lotuB,  (Xcu- 
T<i;),  nume  ce  yadut  k  m;ii  inult^  plante, 
d'intre  cari  unele  au.fostu  si  mai  suut 
de  'jnare.  impoitaotia  peutru  una  par-, 
te  a  omcnimei;  lotu  so  Jice  si  fpinuîu 
epreescu=.xlxlpbm  IoIhb,  Linu.  d'iu  fa- 
niili'a  ramnieloru,a^e  fructe  câtu  pru- 
nele, forte  guatoac,  cari  si  pono  astadi 
dau  Dutrimentalu  principale  locui,lori- 
loru  Egypiului  saptentrionale;  lotu,  uu- 
mţle  ntai  luultoru  rose  forte  formoso  de 
apa,  in  Egjptu  si  in  Indi'a  orientale,  pre- 
Cumu  :  ros'a  albastra^^njmphiii  owru- 


lea  ;  ros'a  eggptiaHad«iiiare:snjmpbM 
lotus,  Linn.,  si  nclumbiuln  pompoau^ 
nelDBblam  spcelosum  ^  care  ereHw  pre 
Nilu  si  Gange,  6ro  d'in  fructela  lai  m 
faoa  pane  bona,  si  e^te  sacra  pentru  In- 
diani ;  lotu,  un»  -specu  de  trifolin  cu 
foliorele  mai  late  de  c&tu  trifolinLu  csm- 
mune ,  cars  cresce  in  Gerniuii'a  ii  pre 
Ia  noi;  lotulu  cornicuAifu^^lotas  ««nl- 
cHlitos.  trifoliulu  cellu  mai  intensa  si 
mai  bene  connoscutu  io  tota  Europ'a  c» 
nutretiu  de  vite. 

2  LOTU,  s.  m.,  1.  a«iiUneU(kt<'B>ed- 
lotuB,  germ.  loth),  semiuDcÎB,  adeoo/f 
d'in  unu  pundu  do  cocamerciu ,  ^  d'in 
una  libra,  ^f  d'in  nna  marea;  2.  perpos* 
dloutnin,  (germ.  Uth),  perpevdiclu,  de- 
reptariu,  instrameutu  coinpusu  d'in  una 
funicella  plumbuita  la  unu  uapetu,  caro 
serve  murariloru  sau  marinariloru  spre 
a  alid  iheciioiie'd  perpendiculare,  de  a- 
cea-a  ;  perpcndidu  sau  dereptariu,  cari 
sunt  de  prefurilului  lolu;  3.  amalgama 
de  metalle  ce  serve  a  lepl  alte  doue  me- 
talle  (germ.  toth);  4.  sorti  (tV.  lot,  germ. 
hurn),  numeni  de  htaria  :  mi  a  picaiu 
lotulu  cellu  mare;  5.  lotu  ai  loloniu,  (fr. 
lotou),  jocu  de  petrecere,  ce  semena  cu 
lotari'a. 

3  LOT[J,-a,  part.  si  sap.,  d'in  îauar» 
(vedi  si  larc),  lotus-n-nm. 

l.OTUliA,  8.  f,  lotur»;  ptirfftmentat 
Hurdes;  liquumen,  (d'iu  loiu  :^  lautu  de 
la  lauare;  vedi  si  lara),  L.  actione  si  r*- 
eultatu  allu  actionei  de  lauare :  bat  hiw 
riulu  cert:  preamultu  pentru  una  lotura 
pre  cupu ,  (in  acestu  sensu  mai  desu 
cu  diftODgulu  au  :  lauiura);  d^r»  de  re- 
gula cu  o,  htura  :  2.  ^a  în  care  s'au 
spellatu  vasele  iu  cari  s'adaUi  qiaucare : 
versaţi  celle  loturi  dUn  cetura ;  de  aci, 
mâncare  forte  rea,  ^ema  lunga,  mâncare 
reu  preparata  si  nevurata  :  voi  mat^caU 
bucateltek  si  totu  ce  este  bonu,  mie  mi 
lassati  numai  lotureh. 

LOXODROMCA  sa,u  los^oăromica, 
s.  f.,  (loxpdromies,  Xo^^;'âp«piO<;  =:  o- 
blica  ţalle),  liuia  <:u  cursu  strambu, 
curbu,  curmedisiu,  trassa  in  directâone 
dnpla  pre  unu  globu  sau  pre  supţrfaci'a 
unui  sferoide  elliplJcu;  proprietatea  a- 
cellei  linie  este,  co  talia  sub  acellu-asi 


,,  Google 


LTJi. 


187 


angliiti  tot«  cercurile  celle  mari  (meri- 
dianele), cftte  se  tragn  de  la  nnu  polu  : 
UhCa  îoxodrontica  este  applicaia  in  ar- 
tea  nautica;  dupo  proiectionea  lui  Mer- 
eator  ori-ee  linia  îoxoâromiea  e  trassa 
pre  eharta  ea  linia  ărepta. 

LOVIKE.-cscM.  T.,  ferire,  percntere, 
Terberare;  tanţrere.  fmpellere;  offen- 
dere;  Indere.  a  attinge  cn  potere,  cu 
violentia  :  a  lovi  cu  pantlu  in  capu;  a 
lovi  in  spate;  metaf.,  a  lovi  w»  onore.in 
ee  are  cineva  mai  caru:  n  lovi  in  inte- 
ressUe  cuiva ,  eau  :  a  lovi  interesstle 
cuiva;  pestea,  langorea  si  aUi  morbi  h- 
vesai  pre  omeni;  prov.  unde  lovesci  st 
unde  crepa;  a  se  lovi  :  a)  proprie,  a  se 
lovi  la  eapu  cu  ceva,  sau  :  a  se  lovt  eu 
fruntea  de  unu  muru;  b)  metaf.,  ame»~ 
ăoui  sa  lovescu  in  covente  si  in  cogete; 
nu  ne  lovimu  a)Hendoui;—a  lovi  armat^a 
inimica  in  coste.  etc.  (compara  tŢrec. 
XwpiEtv=a  vettemă,  a  maltracti,  a  ba- 
tiijocori.  a  strică,  etc). 

tOVITORI0,-/ma.  adj.  a.,  percuB- 
«nr,  «ffe&sar,  care  lovesce,  (compara 
^?c.  Xwgi^fj). 

LOVTTIJ,-»,  part.,  percnssug,  Tiilne- 
ratiiB,  orrensns,  IteBns,  (compara  grec. 
XMPTjtiic). 

LOVITUBA,  s.  f.,  IctuB,  porcuHsio. 
IkkIo.  ofr«iiBf«,  actione  si  rosultatu  allu 
actionei  de  lovire. 

1  LU,  articln  ro.  iiom.  si  ace.  sing. 
scurtatn  d'in  ellu.  Iile  :  omu-lu  bonu  sau 
omulu  ionu.  bonu-lu  omu  sau  bonulu 
omu;  dupo  Bubstantiele  si  adjectivele 
terminate  in  e  se  pune  le  in  locii  de  Iu, 
pehtni' eufonia:  parente-le,  frate-le.  că- 
ne-le;  mare-le  capitanu;  ăulce-le  frate; 
yedi  ellu. 

2.  LD,  pron.  conjunctu  pers.  III.  m. 
ace.  sing.  scortatu  d'in  ellu,  lUum;  »im 
Zii  connoseu,  connosctt-lu,  connoscrtn- 
ău-lu,  orrcta-mi-lu, ,  arretandu-mi-îu  ; 
l'atmt  rogatu,  rogcâu-Vamu;  yedi  ellu. 

LDAKE,  V.,  lerare;  tollerc;  snmerc, 
demereţ  rapere;  eaperc,  accipere.  roel- 
perfe.'etc,  avendu,  ca  tote  coveutele  po- 
pularie,  forte  multe  si  variate  iusem- 
nari;  câtu  pentru  forma,  verbulQ  e  acel- 
lu-asi  eu  tevare  :=  le\arc=:pn)prie  :  a 
face  leve,  a  usioră,  si  de  aci-,  a  face  ae 


se  redice  snsn ,  a  redici  d'in  loeu,  de 
unde  apoi  mulUmea  de  semnificationi 
ce  are  in  nsalu  populariu;  v  inse  s'a 
stramutatu  in  u.  leuare,  4ito  e,  in  unele 
fbrme,  s'a  assimilatn  cu  urmatoriuln  u, 
(compara  si  alUiatu,  essitu  totu  d'in 
unu  compusa  allu  Ini  levare  =  leuare), 
b\  prin  -urmare  a  datu  luuare,  (mai  bene 
de  cătu  luare),  de' unde  apoi :  imperf. 
luuam  (mai  bene  ca  luam),  perf.  lituai 
(mai  bene  ca  luai),  sup.  luualu  (mai  bane 
ca  luatu);9e  pote  inse  scrie  bene  si: 
leuare,  leuam.  leuai,  leuatu.  adeco  in  locu 
de  u  cu  e,  care  se  si  aude  limpede  la 
formele  presentelui ,  unde  inse,  pre  a 
locnrea  se  introduce  unu  i  longa  l  si 
de  aci  acestui  se  mollia  :  leuu  i=leu 
=lieu  ==  ied ;  îeui  =  Iei  ^  Hei  :=  iei; 
leua  =  lea=:  îiea  =  iea,  se  leue  ^  lee 
=Uiee=-iee,  leuămu  {^uuămu),  leaati 
(=:itiMa(i),  etc.;  observamu  aici,  co  for- 
mele monosyllabe  alle  acestui  verbu  se 
conjuga  de  unii  dupo  aualogCa  verba- 
loru  dare  ai  stare  :  dau,  dai,  da,  se  ăee, 
se  dea;  S^hi,  stai,  sta,  se  stee,  ae  stea; 
ieau,  ieai,  iea,  se  ies.  se  Iea;  —  asupr'a 
sensului :  1 .  cellu  mai  appropiatu  de  cellu 
originarin,  datu  mai  susu,  seusu  ce  are 
si  verbulu  dassicu,  a  rsdică.  si  mutl 
ceva  d'in  loculu  seu,  appncandu-lu  cu 
unu  instrumentu  si  mai  vertosneu  ma- 
n'a  :  cu  una  furca  cu  doi  denti  îeuă  de 
susu  una  spata  de  porcuaffimMta=tur- 
UH  lOTaTtt  blcorni  sordida  terffş  BnlB,OT. 
Met.  8,647;  asia  si :  a  si  leuă  caciuiPa 
d'in  eapu;  a  leuă  cartea  de  pre  mvsa  si 
a  ua  pune  in  biblioteca;  a  leuă  batiidu, 
caHea,  punea,  furc'a,  fureuti'a,  OitîtvlH 
in  mana;  a  leuă  bannii  de  unde  erau 
bene  puşi,  prov.  vreţi  se  leuati  carhonele 
d^infocucuman'aaltui-a;  a  si  leuâ  mu- 
cii; a  leud  in  spinare  unu  pmncu,  pu- 
sc'a,  una  sarcina;  a  si  leţid  legatur'a 
si  a  plecă ;  n'aveti  de  tatii  se  luaţi  cu 
man'a  de  pre  mesa  si  se  duceţi  la  gura; 
leaati,  mancafi  â'in  eorpufu,  si  heti  d'iii 
sângele  meu;  —  metafor.,  a  si  leuâ  a- 
ntm'a  in  denti;  a  leud  unu  inveiiu,  unu 
morbu,  una  rea  dcUina,  ckiaru  Una  p(U-' 
ma,  una  bătălia,  etc.;  de  acf  :  2.  insem'- 
narile  speciali  de  :a}  appucare,  prendere, 
uapitaro,  etc,  a)  simplu,  fora  neci-uns 


>yGoog  Ic 


188        ţCk. 

altaidessteessoria :  aîeuâdemana.ăe 
guttu,  de  eapu,  âe  petioru,  de  meăUoeu; 
ună  bute  pote  îeuâ  apa,  unu  vasu  leud 
odore  rea,  etc,  cu  tote  co  una  idea  acces- 
loria  ore-care  se  adauge  coventalnipriD 
eosasi  vorbele  cn  cariseconstrae,  cumu : 
a  Zeuâ  i»  j;ura  cem,  a  inanc&,'bee,  etc., 
de  unde :  n'omu  îeuafit  adi  nendca  in 
gura;  a  se  huâ  de  eapu : «'}  a  si  appu- 
cÂ  capulu  in  mana  dâro  si :  ^"j  a  fi  de- 
sperata de  dorere;  f)  a  se  appuc&  Ia  bă- 
tălia ;  metaf.,  a  se  leud  de  cogitw  =  a 
intră  in  mare  cura,-  a  Uuă  spaima;  — 
d^o  ÎD  espressioni  ca  :  vasttbt  pote  sau 
nupote  leuâ  aiăte  litre,  coventulu  îeuare 
^xu  stmpln  eoprenăere;  mâncăii  cătu 
ve  Uea  fdl^  una  casa,  una  arma,  pote 
leuă  focu;  prOT.  vedi  co  ti  liea  pâ^u 
foeu  z=  manei  bătălia;  proverb,  a  leuâ 
porceU'a  de  coda  :=  a  se  imbetă ;  h)  cu 
ide'a  accessoria  de  fortia,  violeniia,  ca 
fir.  pHndrflţ  sau  mai  bene  enlererf  de 
aceft-asi  radecina  cu  alia  nostru  leuare: 
ee  poţi  leuâ  de  Ia  cellu  ce  n'are  nemica; 
a  leuâ  una  cetate;  cetate  tare  ce  nu  se 
pote  leuâ  asid  de  usioru;  mi  ati  leaatu 
iota  averea,  vreii  se  mi  luaţi  si  suffie- 
fNlt^-  prov.,  a  leuâ  suffletuLu ;  a!)  a  uc- 
cide,  ^')  a  ammari  forte;  de  aci  si :  Va 
leu(Uu  donmeăieu.  Va  leiuUudraeulu; — 
violenti'a  pote  fi  rapina,  furtn,  despoia- 
re,  etc.:  latronU  mi  au  leuatu  foţi  bannii, 
neomenosulu  de  harhatu  m'a  hatviu  si 
mi  a  kuatusi  cdlu  cfm  urma  bcmwt;^ 
metaf.,  a  leuă  meniUe;  lumin'a  eră  asia 
de  viua  in  catu  ne  leuă  ochii;  ap'a  in 
furişa  tea  pote  lată  case,  omeni,  turme; 
~  l)  cu  ide'a  accessoria  de  utilitate  sau 
ăMina  pentru  subiectuln  san  obiec- 
tnlu  verbulni  ensusi  :  ti  am  leuatu 
multe  JQcarie;  ti  am  leuatu  trei  parechie 
de  caUioni,  ca  se  aibi  totu  anmilu>  mie 
MW  nu  mi  am  leuatu  de  la  mereatu; 
ane  va  cotediâ  a  mi  leuă  ce  am  mai 
earu;  a  leuă  cuiva  sânge ;  pare  eo  a  le- 
uatu cu  nuH'a  dorerea  ,  morbutu ,  etc. 
n'aveti  ee  ne  leuâ;  pote  se  ne  leuati  pel- 
lea;  nu  te  teme  eotienuti  Ueu  nemica; 
prov.,  a  leuâ  cuiva  ap'a  de  la  mora ;  a 
leuâ  de  soda,  ai  de  ad  absol.  a  leuă  : 
nu  vrei  se  m  îiei  pre  soru'mea  eare  e 
mai  formosaP  de  ce  ne  ati  leuatu  atăti 


LUA; 

banni  pentru  nemica ;  de  îa  unii  UuaH 
dori  mari,  de  la  cd^  nu  leuati  nemiea; 
(compara  franc,  prrilerer  Iei  lMp6ţi^ 
b)  cu  ide'a  acceesoria  de  ccdle,  diretdio- 
ne,  etc,  a  leuă  drumulu  de  la  derepfoi 
a  leuâ  mulUi  d'in  adie ,  una  hona  buc- 
cată  de  caUepre  fvt-care  di;  in  eotrau 
ati  leuatu?  im  leuati  intr'acoUo,  mai 
Itene  se  leuati  incoce;  de  acf  proverb,  a 
leuă  câmpii,  Uunea  in  oopu ;  a  leuâ  la 
petioru,  la  fuga,  lă  aaaetos'a ;  a  leuâ 
fug'a ,  a  leuă  pre  cineva  in  fuga;  a  se 
leuâ  dupo  cineva :  a)  a  rurmari,  a  nierge 
dupo  cioeva  spre  a  Iu  afli  sau  prenr 
de,  etc.i  dâro  si :  ^)  metaf.,  a  imit4,  a 
asculţi,  etc  :  lupii,  latronii  se  leuara 
dupo  noi  si  in  eurrenău  ne  adjunsera ; 
nu  te  leuă  dupo  essemplulu  cdloru  m- 
sdli;  nu  te  leuâ  dupo  vorbde,  dupo  gu- 
r^a  lui ;  —  cu  intellessa  mai  ideale  de 
portare ,  de  modu  de  a  tracta  san  de  a 
intdlege  :  a  leuâ  pre  cineva  rt^de,  cu 
benele ,  Cu  rmlu ;  a  se  leud  bene  pre 
longa  cineva;  a  leuâ  ceva,  unu  eoventu, 
una  idea,  in  nume  de  bene  sau  de  reu ; 
a  leuâ  in  risu  ^  a  leuâ  pre  cineva  in 
collo,  a  leuă  in  resperu;  a  leud  in  guttu 
=a  se  obstina;  a  leud  prea  smu  :  a)  a 
cântă  sau  vorbi  in  tona  prea  redicatu; 
de  acf :  ^)  a  se  portă  cu  airogantia,  cu 
superbia;  i)  i&  prea  pretenţioşii;  c)  cn 
ide'a  accessoria  de  a  prende  si  coprende 
in  mente  :  a  leuă  m  capu,  ve  totu  toat 
si  nu  leuati  in  capu;  a  leuâ  de  eovetitu; 
potu  leud  portĂi  de  eoventu  ?  leuati  li 
puneţi  bene  in  mente ;  mai  vertosu  : 
a)  a  leud  a  mente  :  a')  itteodere  (  a  si 
incordă  mentea  spre  a  intellege :  eu  tn- 
tdleptione  dereptu  se  leuâmu  a  mente : 
leuâli  a  mente  la  celle  ce  ve  spune,  inse : 
leuati  a  metOe  celle  spuse  =:  paneti  in 
mente;  p')  proTlderot  onstodU-s  :  leuati 
a  mente  de  ceşti  eopUU,  ca  nu  cunut-va 
se  di  in  gropa;  Ş)  ou  sema,  constroita 
în  mai  multe  moduri  cu  differite  in- 
semnări ;  a)  a  leud  sema,  si  a  nume  : 
a  leud  sem'a  cuiva,  a  Tobservă ,  a  se 
uită  bene  Ia  densniu :  ee  mi  lieau  eesti-a 
asia  sem'a;  a  i  cere  computu  :  avemu  te 
ti  leuamu  sema  de  hanii  ee  ti  amu  datu; 
absolut.,  a  leuâ  sema=z%  leuă  a  mente, 
a  ascultă  si  lotellege,  a  observă  si  p«r- 


y  Google 


cepe :  leniUi  sima,  se  nti  ve  impedicati; 
a  tenâ  in  s^ma=:  a  tînâ  compntn,  a  un 
Bcapi  d'in  vedere,  a  estimi  :  ţwctnt  le 
Veau  in  sem'a;  a  respnade,  a  garanta  : 
nu  ve  potemu  leuâ  in  sSm'a  nostra ;  in 
gcestn-asi  istellessu  bî  :  a  leuâ  pre  se- 
ma;  dero  a  Unâ  pre  sem'a  «ca  =  a  leuâ 
pentru  sene,  in  eomputulu  sei) ,  ia  saj^ 
cin'a  sea ,  etc.;  ă)  in  sensulu  cellu  mai 
generale,  ca  correlatiTO  la  dare  :  leuare 
n  dare,  dare  si  leuare,  ee  dice  de  tote 
daraverile  ce  potuface  omenii;— chiara 
frasi' proverbiali  ca  :  a  leuâ  nasu ,  cor- 
respondo  la  altele  c&:  ddâ  nasu. 

LUATIONE,  (mai  bene  leuatione); 
e^tf»,  aeeeptio,  etc.;  actione  de  luare. 

IiUATOBIU,-tona,  (mai  bene  leua- 
toriM  sau  limatoriu),  eaplens,  aeelpleiis} 
care  liea  (Vedi  -luare)  :  leuatoriu  a 
HWfrferratteKtiitf  attenteni. 

LUÂŢU,-a,  (mai  bene  leuatu  sau 
IwHrft^,  part.,  eaptDs,  aoneptas,  rap- 
tn,  etc. 

LUATUBA  (mai  bene  leuatura  sau 
hmatara);  a.  f.,  espHo;  aeceptlo,  etc.,  ac^ 
tione  si  resultatuallu  actionei  de  leuare. 

•  LUCANICA,  B.  f.,  Inouile*,  botn- 
Hb  era»rs  dUtcntaa ,  oarnacia  groBsu 
implatu  cu  8ang6,  de  nude  ae  dice  si 
săngerete,  sangereleeu,  pre  candn  In'ea^ 
■le»  in  limb'a  latina  classica,  semnifica 
mai  multa  eamadu  de  friptu,  care  se 
fiiee  d'in  came; lucantea/'erf a  cumâria; 
lucanic'a  este  buccata  grea  pentru  sto- 
maehut  (de  la  Lucani,  peponi  italicu). 

LUC^i  s.  f.,  lux,  ce  lueesce,  lumina, 
lomln'a  sorelni  si  altoru  corpuri  ceresci 
himinose,  in  speciale,  lumin'a  dillei;  lu- 
eire,  strălucire;  spleudore,  formosetia; 
obiecta  de  amore. 

LUCEDU  ai  lueid».-a,  adj. ,  Incldns, 
ce  Uieetce,  ce  este  lueitoriu. 

XiCCEFEBU,  8.  m.,  InelferCţooedpcc); 
ftddoeiitoriD  de  luoe,  de  lomina;  planet'a 
Vmerei  numita  B6r'a,  hte^ent  de  ser'a, 
ita  demaneti'a,  lue^/mi  de  dentaneti'a : 
ewt  afara  de  vedi  eo  a  resaritu  lucife- 
mlw,  ca  se  ^cămu  la  ărumu ;  lueife- 
fnJN  e  la  medta-dt,  in  meridiann ;  inco 
nu  ae  vede  lue^ertău;  vedi  si  luăferu. 

«  LUCEKIE,  a4j.  part  preş.,  iieem, 


LUC. 


1^9 


LUCERNA,  3.  f.,  lucerna;  trlfoUaM] 
1.  candela,  lampa,  fanaria;  2.  ana  spe- 
cia de  pesce ;  3.  nna  variatione  de  tri- 
foliu,  a  cărei  specia  se  numesce  lat.  ne* 
dleago  satira,  coiinoacuta  si  sub  nume 
de  trifoliu  spirale,  /rt/bZiu  de  htna,  tri- 
foliu  perpauu.  planta  forte  pretiosa  ca 
nutretia ,  addnssa  d'in  Ispani'a  si  din 
Oriente,  cu  folie  de  trei  pollîcarie,  ca 
flori  albastre  violacie,  pastarosa,  cu  ra- 
decine  affiinde ;  se  pote  eecerâ  de  patrn 
ori  pre  annu;  botanicii  distingă  lucern'a 
in  câteva  variationi ,  precnmu  :  lucerna 
saliva,  lucerna  negrai  lucemainform'a 
secerei;  lucerna  lemnosa;  (vedi  si  fr. 
Inieraa). 

LUGIABE,-edtu ,  v.,  polln ,  Uvare, 
a  face  luciu;  a  poli. 

•LUCIDITATE,  s.  f-,  (fir.laoHIt^),  ca- 
Htate  saU'  stata  de  luâdu  :  ludăikUea 
menta,  ideeloru. 

*LUCIDD,-a,  adj.,  IneUnif  vedi  ht- 


•LUCIFESU,  adj.  s.,Iwt(;Br,  care  ad- 
dnce  luce,  sau  lumina  :  ludferele  stdle; 
ca  s.  m.,  luciferu;  a)  in  acea-asi  însem- 
nare cn  lucfferu;  h)  st  in  Însemnare  de : 
domnu  alin  intunericalui,  capn  sau  domnu 
alia  diaboliltfnz :  pentru  mundr^a  tea 
lueifaru  fu  preăjntatu  cCia  ceru  %n  in- 
fernu. 

*  mCIFICU.-a,  adj.,  Inolfleni,  care 
face  san  da  luce  :  lucificuîu  sore. 

*  I.nCIFLtITJ,-<i,  adj.,  laelflnn^  d'in 
care  curre  luce,  radiante ;  metaf.,  di- 
vina :  resaritulu  lucifluu;  lucifluulu  co- 
ventu  oUu  Itu  Domnedieu. 

*  LUCIFUGU,-a,  adj.,  Iwmgwt,  care 
fitge  de  luce  :  luci/Uge  le  Uatte. 

LTJCIOStr.-a,  adj.,  ultldns,  iplenden^ 
iptflndidnat  plenu  de  lucnt :  faeCa  Ara- 
bului erâUiciosa  de  nSgra. 

LTJGIB£,-escu,  v.,  loeere,  Ineeieero» 
Bplendere,  fulgere,  altere,  a  d&  luce,  a 
h  lueidu :  pare  eoarfi  auru,  asia  lucesc». 
«e  lueesce  acoUopreintunerecu?  sabide, 
puscele  si  cascele  se  vedea  de  departe 
ludn^;  aceamoneta  falsalucesce ca  n 
cea  bona;  lun'a  lueesce  intre  nueri;  so^ 
rele  lueesce  preste  totu;  lucescu  şttUâ^ 
pre  eenc;  metaf.  Ucesce  ima  radia  du 
^erantia. 


=y  Google 


19U 


LUC. 


LUOiTORia.-to'fl,  ^lij.  a.,  lucens, 
falgeiiB,  niteus;  care  luccsce. 

LCOlUra,  adj.,  iDcidas,  ultldus,  lo- 
jigtttus,  politusf  Umatoti;  ce  este  luciosu 
cumu  si  luueeosn,  pentru  co  e  neteditu 
si  poiitu;  care  e  asia  de  neteditu  in  câtu 
îucesce;  superfacia  îtuna,  materia  lucia, 
papiru  luciu,  lucU*  ca  vitrulu;  columna 
lucia,  a  cărei  superfacia  nu  e  crestată 
de  locu;  iote  corpurile  lucie  suni  reci 
la  tactu;  ca  s.  m.,  luciu :  luciulu  marei; 
adeco  superfaci'a  marei  ^audu  este  lina; 
luciulu  câmpiei  intense;  luciulu  câmpu- 
lui Traianu  la  Turda. 

LUCORE,  s.  f.,  (it.  Ucorej  fr.  lue-r); 
mica  lucire  sau  lumina,  lucurire. 

LUCUARK,2ucrusî,2ticre<!tw,y.,tfere, 
laborare,operamdare;  facere,  conflcere, 
rabrlooriţ  c^Lere,  expoUrb,  etc., — clas- 
siculu  lucrări,  ca  si  substaiţtivulu  la- 
arnin  (vedi  lucru),  se  applica  cu  iotel- 
lessa  speciale  de  câştigare;  ero  in  limb'a 
nostra  Utcrcwe  are  sensulu  estensu  de 
agere,  a  si  desTolUi  .activitatea .  a  si 
pune  poterile  la  effectuarea  uuui  ce,  a 
se  adoperâ,  a  uu  fi  inei'te,  si  de  acf,  a 
face,  a  effectuă,  a  fabrică,  a  cultiră,  etc, 
sensu  ce  a  potutuav^slia  limb'a  vechia 
a  poporului  Bomanu,  de  ore-ce  in  laţi- 
nttatea  media  liicrari=arara;  terra  1d- 
orabllU:=::pamentu  arabile:  a  lucră  ăi 
st  nopte,  lucraţi  multu,  nu  lucraţi  in 
des&-tu;  cellu  ce  nu  lucra  in  teneretie, 
va  sufferi  lipse  la  betranetie;  dlu  e  inco 
in  poteri,  pote  lucră;  elli  lucra  de  una 
data  la  vinia,  la  gradina  si  la  campu; 
a  lucră  cu  spiritulu  esie  mai  greu  ds 
câtu  a  lucru  cu  braciele;  pauperii  a- 
tunci  simt  mai  nefericiţi,  candu  nu 
potu  lucră;  a  lucră  pamenttdu;  a  si  lucră 
bene  graâin'a,  vint'a;  a  portă  vestimente 
lucrate  de  man'a  sociei  selle;  unu  me- 
dicamentu  lucra  sau  nu  lucra  asupr'a 
patienielui;  a  lucră  la  campu,  la  una 
camesia,  la  una  gradina. 

2  LUCHARG,  3.  verbale,  aotlo,  actus, 
opnit,  opera,  labar,  actiooe  si  resultatu 
alia  actionei :  lucrările  camerei  legisla- 
tive, d^in  acea  sessione;  lucrarea  ntedi- 
camentelui  se  face  currendu. 

LUCBATIONE,  s.  f,lucrstIo;  actio, 
«paratio,  actioae  si  resultatu  allu  actio- 


LUC 

nei  de  lucrare,  iu  speciale,  câştigare, 
castigu. 

HJCRATlVU,-a,  adj.,  UcratiTus, 
relativu  la  lucrare,  care  are  facultate 
sau  potere  de  a  lucră :  partea  lucraiwa 
a  suf/ktidui,  partea  activa,  voienti'a;  ia 
speciale  :  came,  fundioni ,  negtdie  lU" 
crative,  cari  procura  lucru  =  caatigu. 

LUCRATURE,  3.  f.,  vedi  lucratorut. 

LUCKATOBIU,-ioria,  adj.  a-,  eare 
lucra  :  l.  adj.,  aşens,  aotlvii,  actwUU; 
fabricator)  cultori  faoleiu,  efâeleu, 
coaUclesB,  taborlosas,  operoHoa :  «sţent 
lucratori  de  pamentu;  lege  lucratoria , 
in  vigore;  medicamente  bene  lueratorie; 
2.  subst.  a)  personale,  laborator,  opor 
rariuB,  optrex,  artlfex  :  ce)  in  genere  ; 
lucratoriulu  moamoeni^dui;  p)  in  speciale 
care  lucra  cu  mauule  :  lucratori  la  vtt 
nia,  sapaton;  lucratori  si  Utcratorie  w 
diu'a,  cu  lun'a,  cu  buccat'a;  secerismlu 
e  bonu,  dcro  lucratori  nu  se  ofta;  i)  reala, 
lucraioria  sau  lucrtUore,  locu,  tempu^ 
in  care  se  lucra :  di  de  lueratore,  iu  op- 
positione  cu  di  de  serbatore;  am  luai» 
pwte  ia  lucraiorea  ce  s'a  fa^u  pmtru 
invetiatoriulu  aaitdui. 

♦LUCRIFAGERE,  V.,  LuecUiMWre» a 
face  lucru=^castigu,  a  castigâ,  a  si  ap- 
propriă,  a  consideră  ca  castigu. 

*LUOKIFIC[J,-a,  adj,,  lucrltleu»,  eare 
făcu  sau  adduce  lucru^:Mstigu. 

LUCRISIOKU,  s.  m.,  «pnaculiin ,  de- 
miQutivu  d'iu  lucru. 

LUCROStl.-a,  adj.,  lucrosas,  pleaii 
de  lucru  =  castigu,  castigosu, 

LUCRU,  pl.-uri,  1.  in  iutellessulu 
cellu  mai  origioariu,  laqrum,  casiigti^ 
foloâu  trasau  d'iu  labore  si  de  acf,  avere* 
avutiă,  stare  :  a  trage  mare  lucru  (Ti» 
negotiu;  d^ro  precumu  iu  limb'a  lat.,  rea 
:=:av6re  si  lucru,  in  Însemnarea  cea  mai 
larga  a  coventului ,  (vedi  3  c),  asii  si 
iu  limb'a  uoscra  lucru  insemua  :  2.  ca 
mai  desu  atâtu  iabore  ce  produce  caB- 
tigulu,  câtu  si  veri-ce  producţii  allu. f((- 
borei,  si  de  aci,  verile  in  genere  ;  a^Iar 
bor,  nesotluin,  opera,  oocupatl»»  gvtf 
ituiB,  adoperare,  fatiga  ce  pupe  oineva, 
ca  se  facă  ceva,  tia  ca  părţile  coi* 
pujui  si  mai  vertosu  ou  manuls^  fia  aa  po- 
terile spiritului,  sau  cumu  se  diee  cu  «ht 


,y  Google 


^ yvc. 

pulu :  lucru  man;  lucru  greu,  dcro  rui 
remuneratu;  lucru  migallosu  si  storcu- 
toriu  de  poteri;  omu  dedata  la  lucru, 
omu  de  lucru,  mergeţi  la  lucru,  nn  se- 
dcti  fora  lucru;  lucru  de  mana,  lucru 
de  machina;  eautati-ve  de  lucru;  acel' 
loruomeninu  le  plaoelitcruiu.ăeacea-a 
su  pauperi;  lassa-te  de  lucru  si  mergi 
la  misa;  nu  volvu  se  te  reţinu  de  ia  lu- 
tru; Domnedieu  ienecovcnta  îuerulu  o- 
meniloru  drepţi;  casa  de  lucru,  adeco 
iDStitntu  în  care  se  irichidu  omenii  per- 
de-T6ra  si  le  se  da  de  îueru;  —  T»)  opus, 
prodTietulii  lucratei  sau  allu  lucrului; 
fia  de  veri-ce  Datora  si  veri-cumu  facutu : 
/"OTffloSM  lucru,  mare  lucru  s'a  facuiu  aici; 
a  essitu  unu  lucru  de  nemica;  ce  mai 
htcru  delicatu  acea  argentaria;'  lucrulu 
seuesteespusH  la  censur''apuUica;  c)  res, 
ena,  «nn  ce,  Yeri-ee  s'a  facutu,  essiste 
Bau  chiaru  numai  se  cugeta,  fii^ntia, 
ceva :  Domnedieu  a  creatu  tole  lucrurile; 
■  lortt  le  Upsescu  lucrurile  celle  mai  ne- 
eessarie;  lucrulu  de  care  me  temu  mai 
multu  este  acestu-a;  acellu  lucru  «ti  s'a 
mai  aaiditu;  lucrurile  bmenesci,  lucru- 
rile d'in  lumea  acesta-a;  in  acfsta  carie 
se  coprcndu  fortcmiilte  lucruri  form'ose; 
m  acea  stare  a  Iveruriloru  nu  avitrama 
aita  setywre;  ordinea  lua-uriloru,  lu- 
crurile nu  ttMi  sunt  in  starea  de  mai 
mainte;  acellu  omu  a  facutu  htcruri 
mari;  tucrurile  mirgu  bme,  r'eu,-  iute, 
incetu;  d'in  doue  lucruri  unulu:  cibi  si 
pYecepe  hcne  lucrulu  Seu.  adeco  intefes- 
sea  ses,  cans'a  sau  si  artea  sea;  lucru>- 
rile  puHice,  aAeeo  afacerile  pnblitfe; 
d)  In  speciale  lucru,  se  oppone  une-ori 
o)  persanei :  acellu  ejntetft,  acea  fraSe 
te  appliea  la  persane  ca  si  la  lucruri; 
se  dice  amu  formosu,  cumu  se  dicesi  («- 
eruformom;  P)  la  coventu,  rorba,  nume, 
candu  apoi  semnifica  unu  obieetu,  una 
reeditate,  fapta  implenita  sau  de  imple- 
nittiicovetifu  st  lucru;  vorbe  multe  Iu- 
crunevtica;  ve  .ipariati  viai  multu  ăc 
vorbe  cade  lucru;  —  y)  in  aensu  ca  mai 
sppropiatudeceltedesub  1.  lucru posse- 
dutu,  avere,  possessione  :  la  plecare  si 
luâtote  lucruriie;  i  s'au vendututotelu- 
crurUe  eu  tob'a;  ellu  avusse  numai  unu 
hteni  honu.  orbld^uj  agii  âtasi  *tringe 


si  leyă  lucrurile  de  căsătoria;  lucrurile 
de  hucccitaria;  ilo  aci,  2)  ca  termjnula 
dejurisprudentia.totuceaepotejjossefîc, 
ce  se  distinge  de  persone  ai  de  actjonile 
juridice,  ce  pote  fi  de  ceva  folosu  omU- 
lui :  personcte^  lucrurile  si  aciimile;  lu- 
cruri corporali,  lucruri  incorporaU;  -r- 
lucru  judecatu,  Aăeco  cms'a  de  certa  sau 
differenti'a  care  a  fost»  decisa  prin  tri- 
bnnarie  :  respectulu  ce  se  da  lucrului  jit- 
dccatu,  s)  in  locutioui  eu  variate  si  de- 
licate acmnificationi,  cumu:  a  dâ  cuiva 
de  lucru :  a)  proprie  deco  n'arc  ce  lucra 
a>n  eu  se-i  dau  destula  de  lucru;  d4ro 
b)  si  nietaf.,  a  dâ  cuiva  de  lucru  =  ai 
face  ineurcature,  a  Iu  fatigâ  prin  difâ- 
cuHate  ce  i  se  suscita. 

LUCTA,  ludare,  etc.,  vcdi  lupta,, 
luptare. 

*  LUCTIPERU,-«,  4dj.,  Inctlfer;  care 
porta  sau  addace  lucia. 

*  LUCTIPrCU,-o,  adj.,  Inctlflcusţ 
care  face  sau  adduce  htctu  :  calamităţi 
lucti^ce. 

*  LUCTlS0NU,-3.  adj.,  liictlsonasî 
care  are  sau  iia_soH»  de  luctu  :  g^ie 
si  mugite  luctisone.  '       . 

*  LUCTOSU,-fl,  adj.,  luetnosos;  ţrtenu 
de  Iftetu. 

*  LUCTU.  s.  m.,  luctus,  (d'in  lugrprey, 
iiitristatioiie  ce  casiona  perilerea  \iiiei 
fientie  amate ,  si  in  sppcie ,  maoi^esta- 
tionea  acestei  doreri  prin  semne  esi'e- 
riori,  vestimente,  gestu,  ete.,  doliu. 

*  LţIOU',  a.  m.,  tncus  ;  selba  corise- 
crata  iniui  dieu ;  in  genere ,  selba  desa, 
coilru. 

*  LUOUeBABE,  V,,  lMriibrKr«  {luce 
operare  i");  a  lucră  iioptea ,  ei  a  sî'ye- 
trece  nopţile  lucrando  la  /N<>^}ia  sau  la 
luminare :  află  mulierile  huMbrandu  i»* 
tre  serve.  '    '■ 

*  LUOUBUiTlONE ,  9.  f-,  locnbri- 
tlA,  actione  de  lucubrare,  product»  alia 
acestei  actione  :  arde  de  doruiu  de  a  st 
ptibîicit  lucubrotionile  selle;  tate  lucu- 
brationile  'melle  au  devenitu  pred'a  fo- 
cului. 

*  LUCUBRATOarU.-toj-w,  adj;  s., 
Incabrani*  lDciibrat«riiB ;  care  luoiAtVt 
sau  serve  la  lueubrare :  scaMu  luat- 
bratoriu. 


=y  Google 


i^ 


■  Lvb. 


*LUC(JLENTU,  B.  f.,  iDeoUntla; 
calitate  de  hteeilentu. 

*  LUCDLENTD.-d,  adj.,  iHuleitBsj 

1.  proprie,  plenn  de  hice  san  de  lumina : 
laeHknteUpalatieaUeavutiloruintempH 
de  nojpie;  2.  prin  metaf.,  a)  distinsu,  es- 
cellente  in  genula  seu :  Jucvlentde  eo- 
veflfeoSe  marelui  oratoriu;  hteuleiUu 
jxtfrwNOfliu;  hteiUenta  famUîa;  b)  demon 
de  cradeotia  :  marturi  UmtientL 

«  LUCUMONE,  9.  m.,  Ibcim»;  CO- 
ventD  etniscicn,  ce  însemna :  1.  proprie, 
possedatn,  in^iiatn;  2-  principe  sau  sa- 
cerdote  «traseu. 

*  LUCURICITJ,  lueurire,  etc.,  vedi : 
Ueuriciu,  hatrire. 

*  LUSERE,  îusi  si  Uisei,  Imu,  t.,  1b-< 
lere;  a  joci  spre  a  si  petrece  tempola, 
spre  a  sa  direrti :  1.  proprie  :  a  htde 
pila,  cu  aodu  sau  fora  sociu,  earti,  etc.; 

2.  metaf. ,  a)  a  se  occnpi  de  ceva  in 
jocn,  petrecundu ,  sau  a  se  occapâ  cu 
ceva  spre  a  petrece  tempnln,  &J  a  si  bate 
jocu,  a  ride  de  cineva  san  de  ceva;  c)  a 
anunagi,  a  inseili^ 

*  LUDIABIU,-a,  adj.,  UdUriiuj  re- 
latiru  la  luau. 

*LUDIBBI08tr,-a,  adj.,  Inaibriwni. 
plmn  de  luâiOfriu. 

*LUDIBBIU,  9.  nL^Iuaibrlm;  l.jocu 
de  petrecere,  (vediludere);  2.  rian,  jocu 
de  Torbe;  in  speciale,  bătălia  de  jocu, 
rini,  batujocnra. 

*  LDDIBUNDU.-a,  adj.,  Indlbindag, 
coi  place  a  luAere,  care  lude,  si  petr^e 
cn  jocuri. 

*IUDICBASE,  T.,  lB4l«nrl,  a  fi  Ih- 
diora. 

*  LtIDICBU,-a,adj.,Ullc«r,ee8erTe 
U  hKlw,  la  jocu,  la  petrecere  :  eovente 
ludicre;  arii  htătcre,  certa,  lupta  ludicra 
adeoo  numai  io  jocu  si  spre  petrecere. 

«LUDIFICAREiT.,  ladlSeare;  a  si 
face  ludu,  sau  jocu,  a  ride  pre  cioe-va 
sau  de  cine-Ta. 

«LUDIFICATIONE,  s.  I.,  IndlSeatlo, 
actione  de  ludifieare. 

•LUDIFIGĂTOBIU,-f()na,l«d]flcator, 
â  lidlOeatorlBi,  care  lud^ea,  sau  serve 
la  Uid^icare  :  eovente  luăi(icatorie. 

*  HJDIPICATU,-o,  part.  d'in  htdifi- 
9arej  indlSoatH. 


ţOţ. ^ 

LUDIFAGEBE ,  t.  iBdHtMvre ,  camu 
in  acellna-sî  sensu  cu  ludifieare. 

*  LUDZONE,  s.  m.,  ladU,  jocatoriu 
pre  scena,  actorin,  comediaou,  (vedi  Im- 
dere  si  ludu). 

*  LUDnJ,-a,  adj.  s.,  UIIbij  proprie  ca 
adj.,  care  are  a  îtM  cu  Itidulu,  care  lu- 
de; de  regula  ca  subst.  personale,  btâiu- 
a,  omu  sas  femina  care  joea  pre  scena, 
sau  care  joca  si  bce  comedie  peotra 
spectacln,  pentrn  plăcerea  spectatori- 
loru :  actoria,  comedu,  comedianu. 

«  LUDU,  B.  m.,  iBdBi,  (vedi  Uidere). 
jocu  de  petrecere,  in  speciale,  jocu  pn- 
blicu,  spectacln  în  onorea  veri-unoi  dieu 
Teri-anui  triunfa,  etc.,  jocu  in  genere, 
petrecere;  de  aci :  Incm  asiom  de  facnta 
jocu  in  vorbe,  risu,  bătălia  de  jocu;  in 
fine  loCQ  unda  cineva  si  essercita  "pote- 
rile  corpului  si  alle  spiritului ;  g^mna- 
sîn,  scola,  etc. 

t  IiUEBE,  T.,  Isere,  forma  a  verbaloi 
îauare  =.  lavara  (vedi  lare),  d'in  cue 
compuse  si  derivate  ea  :  c^uert,  ab- 
Zu/ime,  dSiuere,  diluviu,  aUuere;  td- 
hivione. 

»  LUaERE,  T.,  si 

LUGIRE,-esctt,T.,lBren,  asentf  dorera 
pentru  perderea  unui  ce  amatn;  a  sein- 
trist&,  a  plânge  :  nu  lugett  pre  eeUJ 
nwrti,  ci  pre  e^  viui;  in  speciale,  a  si 
manifestă  dorerea ,  a  porU  ddUi,  (vedi 
si  luetu). 

«  LUGUBRE  si  Uiguhru,-a,  tij.,  !>• 
tr&brifi;  relativu  Ia  Ui^e,  de  lugere  san 
de  luciu  :  htgvibre  Umente;  oe  adduee 
luetu :  bellu  lugubre;  ce  anuuntaa  iafor- 
tunin  :  passert  iugiAre. 

1  LUI,  articla  m.  gen.  si  dat.  sing. 
scurtatu  â'tn«N»t,iUiBa :  oitm4m  bonu 
sau  omuluibonu;  bonu4ui  omu  sau  ho- 
nuM  omu;  vedi  eUu. 

2  LUI,  pron.  pers.  III  mase.  gen.  si 
dat.  sing^  scurtatu  d'ineH«t,  lUl«s,  IUI, 
si  care  ca  pronume  conjanctu  in  dat. 
sing.  se  contrage  in  I»  (m6lle  la  Mac»* 
doromâni),  si  ehiam  in  i  (Ia  Dacoro- 
mâni); vedi  eHu. 

LUICABE,  hticu,  luiei,  Utiea,  etc.,  in 
locu  de  luBieare. 

LULLICABE  (ca  l  de  totu  moUiatn, 
htieare),  Infinten  ta  onli  novere»  1>- 


,CoogIc 


tuM. 

fantl  neklui  DâBtM-e;  a  motiliUiu  prnn- 
oilorn,  ca  se  i  oddormft;  a  legaoă. 

LDLLU,  aeatst  «va  Inraatu  In  eaata 
Mtoatar,  at  «bdanalaat,  coventu  ca 
care  se  cânta  pranciloru,  candu  se  16- 
gaaa,  ca  se  aâdoraiii;  în  acellu-asi  iu- 
tellesBu  se  dice  si  nane  :  luUu!  luîlu! 
putUulu  mammei  =^  nane !  nane!  pul- 
IMu  mammei! 

*  LUM£Â.6IN£,  s.  f.,  Imbafo;  de- 
bilitate, morbu  de  Ivmbi.  dcsellatura. 

«LUMBABE,  adj.  s.,  UmbarU-e^ 
relatiru  la  Itunbu;  s.  f.,  lumbaria,  fascia 
ce  incinge  Inmbii. 

*  LUMBGLLU,  s.  m.,  lumbftllns;  de- 
minutivu  d'ia  lurnbn. 

*  LUMBIFBAGin,  s.  m.,  U-blfra- 
felan;  frângere  a  lumbiloru,  desellare. 

LUMBRIC08U,  lumbricu,  etc,  vedi 
Umbricosu,  limbrieu. 

*  LUMBU,  a.  m.,  pl.-i.lambDB, parte 
postFeriore  a  abdonunelui,  selle  :  lumini 
ealUtltti,  omuUă,  /emt»eî. 

LUME,  B.  f.,  pl.Ium'ne,  inwea,  (con- 
trasind'iQluctmedelaitieiVe),  Linsensa 
originariu  si  propria,  ce  hux  si  Iwnine- 
^  :  luminare ,  candela ,  lampa,  sore, 
atella,  ochia  san  liimia'a  ocMului,  fene- 
atra  sau  alta  gaura  prin  care  vina  la- 
mina; —  luce  saa  Inmin'a  ensasi ,  la- 
min'a  dillei  în  speciale,  Inmin'a  vietiei 
san  viâtia;  spUndore,  colore  splendente, 
Inciu,  politura,  etc;  d6ro  mai  vertosu 
si  forte  desn  ;  2.  prin  metaf.,  Buiidns, 
r«rum  natara}  para  mnadl :  terra,  k»- 
■iMt,  etc.,  (compara  ai  mundu:=.im.u*- 
4mB,  it.  ■«■do,  fr.  m«Bde) :  a)  totu  ce 
«  luminatu  de  nnn  sore,  nniTersnlti, 
ceruta  si  pamentolu,  ai  tota  ce  ae  coprende 
intr'ensele  :  Domnedieu  a  ereatu  lumea 
d'm  nemiea  ;  ereaiioaea  lumet ;  fini- 
tultt  lunm;  mvUi  filo8(^  au  credutu  co 
lumea  este  eterna;  proverb,  fam.  :  câtu 
e  lumea  si  pament%ilu;  pSno  e  lumea,  de 
eţoidu  Utmea;  ce  mai  lame  de  nemica; 
a  luatu  luviKa  m  capu,  adeco  s'a  dussn 
desperata,  nn  se  scie  unde;  lumea  phy- 
sica,  considerata  in  partea  ei  sensibile, 
io  ce  cade  sub  sensari,  in  oppos.  cn  lu- 
mea moraîe  sau  intelleduale,  ce  se  con- 
ceipe  ca  mintea,  cu  intellegenti'a;  lume 
iAtak;  dop*  filosofulu  Piatone,  ide'aar- 


tuM.  ni 

chetypa  a  lumti;  b>  in  sensu  mai  re' 
atrinsu :  a)  tume.pamentulu,globnlu  pa- 
mentului,  celle  cinci  parii  aîle  lumei; 
lumea  subtnnaria ;  centruîu ,  capetalu. 
marginUe.estremitatile,  cot^nielelM»ei, 
adeco  alle  pamentului;  a  incongiurd  lu- 
mea; lui  Alessanăru  i  easionasae  a  sub- 
jugă tota  lumea ;  a  veni  in  lume .  adeco 
a  96  nasce ;  a  se  mtUâ  d'in  lumea  aee- 
3ta-a,  a  mori;  lumea  vechia ,  adeco  nna 
parte  a  globului,  câta  connoscea  anticii, 
in  oppositiOne  cu  lumea  noua ,  părţile 
globulai  cu  insulele  câte  sunt  connos- 
cute  numai  de  la  descoperirea  Americei 
iu  coce ;  lumea  noua  si  lumea  vechia , 
celle  doue  lumiue,  celle  doue  continenti; 
P)  omeni,  generationi  de  omeni  :  lume 
noua,  lume  vechia;  generaţi  onile  betrsne 
oari  s'au  trecutu,  si  generationile  tenere, 
cari  snccedu;  t)  lume,  planeta,  mai  multe 
planete,  satelliti,  comete,  etc.,  luminate 
de  acellu-asi  sore,  systema  solare :  Dom- 
nedieu a  semenaiu  luminde  in  ^>atiu ; 
pluralitatea  lumineloru  este  tiUulu  unei 
carte  a  lui  Fontendle;  S)  lume,  parte  de 
pamentu  vasta  si  forte  populata  :  Pa- 
risulu  este  una  lume  mica;  s)  Uime.  nu- 
mai omenii  ca  locuitori  ai  globului  pa- 
menteacu,  totalitatea  genului  omenescu: 
Jesu  Ghrislu  este  salvatoriula  lumei; 
opinionea  esteregin'a  lumei;  Urnea  ^hri- 
stiana,  lumea  maehomcăana,  lumea  ido- 
latra; C)  ba  cliiaru  lume ,  omeni  in  ge- 
nere ,  maioritatea  omeniloru  de  pre  a- 
cestu  globn  :  lumea  este  reuiatiosa.  lu- 
mea nu  ierta  pre  ingraţi;  tota  lumea 
sde  de  luendu  acestu-a;  connoseutu  la 
tota  lume»  ,  respectatu  de  tota  îvmea , 
urgiaiiu  de  tota  lumea;  s'a  reirassu  d'in 
lume  in  singurătate;  asia  merge  lumea; 
Tj)  lume,  numai  unele  persone,  oresicari 
omeni :  nu  ti  bate  joeu  de  lume ;  nu  te 
scii  portă  cu  lumea;  de  unde  vine  atâta 
lume? latheatru,  la  basserica  eră  midta 
hune;  la  plecarea  prefectului  nu  se  adu- 
nasse  lume  mt^ta ;  la  festivitatea  loru 
se  vede  lume  pucina;  d)  lume,  societate 
omenesca  preste  totu,  sau  si  numai  una 
parte  a  ei  :  lumea  romana,  lumea  com- 
merciale ;  petrecu  buccurosu  cu  lumea ; 
omu  care  a  vedutu,  care  connosce  lumea, 
adeco  pre  omeni  dupo  diversele  lont  so- 
18 


yGooglc 


194 


LOM. 


cietati  91  classi;  ta  intrarci  xra  in  tumr 
erâ  lipsita  de  ori-ee  esperientia;  departe 
de  lumea  scommotosa;  retrassud'inlume 
tid'in  incurcaturele  ei;  spiriiulu  acesttâ 
june  s'a  formatu  multu  in  lume;  acesta- 
a  este  una  Iunie  corrupta ,  adeco  socie- 
tate deafrenata ;  «  v<n  se  figuredie  in 
lume;  elht  voliescese  impună  lumeiprin 
avuţia  si  luasu,  ero  nu  prin  vertuii;  lu- 
mea se  occupa  muUu  de  ellu;  omu  de 
lume,  adeco  care  petrece  Iq  lumea  mare, 
in  societăţile  celle  mari  ;  lumea  mare , 
societatea  cea  mare,  ce  se  distinge  prin 
avatiele  si  positionea  acelloru-a  d'in 
cari  este  compusa :  eu  me  ammetiesa*  i» 
lumea  cea  mare;  tut  este  pentru  ellu  vie- 
ti'a  d'in  lumea  mare;  voliendu  a  figură 
in  lumea  mare  s'a  ruinatu  si  s'a  faaUu 
de  risu;  lume  mare,  veri-ce  societate  nu- 
merosa  :  omu  retrassu  d'in  Itanea  mare; 
acea  domna  a  renuntiaiu  la  plăcerile 
cCm  lumea  mare;  omu  solitariu,  care 
fuge  de  lumea  mare;  c)  lume  formosa,  a- 
deco  societatea  cea  mai  elegante :  amu 
veduUidestuUalume  formosa;  lumea  for- 
mosa nu  e  pentru  pauperi; — lutnea  in- 
vetiatiloru,  lumea  liUeratUoru ;  omenii 
cari  se  occupa  de  litteratiira  :  lumea  IU' 
teratiloru  se  separa  de  lumea  maire  si 
formosa;  —  lume  ideale,  imaginaria,  de- 
spre care  se  crede  co  ar  li  mai  bona  de 
cAtu  acesta-a  in  care  petrecemu  noi  : 
nefericitulu  si  crea  una  lume  idetdfl.  : 
s'a  ratecâu  prin  una  Iwne  ideale;  lUu- 
sionUe  luntei  ideale  l'au  facuiu  se  uite 
lumea  reale;  —  x)  in  limb'a  celloru  de- 
voti  lume,  omeni  rateciti  (corrupti),  plă- 
ceri demoralisatorie  si  trecutorie,  etc. : 
a  renuniiă  la  Iwne  si  la  desertationile 
ei;  vanităţile  lumei;  massimelc  lumei 
eunt  contrarie  celloru  d'in  evângdiu; 
X)  vi4tia  secularia,  in  oppoaitione  cu  cea 
monastica :  dlu  a  lassatu  lumea  si  s'a 
Cidugeritu;  ea  a  essitu  d'in  monasteriu 
si  a  r^ntratu  in  lume;  ji.)  lume,  in  es- 
pressione  de  affirniare  sau  negare  ener- 
gica :  nu  mai  are  nemica  pre  lume;  nu 
%  am  dissu  nemiea  pre  lume;  peniru  tota 
lumea  acesta-a  nu  mi  asiu  dâ  onorea; 
pentru  ea  famili'a  este  lumea  sea ;  câtu 
lumea  si  pamentulu  nu  mai  vedi  bannii 
ţk  la  âlu;  —  cu  essageratione :  omulu 


HTM.  _ 

cella  mtti  l/^mu  d'in  hune:  pre  lumea  a- 
cesta-a  omu  asia  blastenudu  n'ai  mai 
vedutu;  lucru  cellu  mai  ionu  d'in  lume; 
s'a  dttssu  t»'e  cea  Iwne,  a  moritu;  pre  lu- 
mea cea  alta  al  se  dai  sema  de  faptele 
telle;  credenti'a  nostra  religiosa  ne  in~ 
vetia  co  mai  este  una  lume  afora  de 
acesta-a;  pare  co  a  venitu  d'in  cea  lusne, 
asid  nu  sde  nemiea  d'in  fote  aeesie-a. 

LUMIANU,  8.  m.laloDS,  Bindanog; 
care  se  tine  de  lumea  d'in'afora.  de  lu- 
mea profana,  laicu,  (vedi  si  lumeseu). 

LUMESCE,  adv.,  ]alc«,  pr«f>ne,  ad 
Diodiini  secHUrlDDi,  ia  modu  lumeseu,  ca 
lumea,  in  modu  profanu. 

LUMESCUrOf  &dj.,  protanns,  Islcna, 
seoilarf b;  ce  este  d'in  Ittmea  tiecotoria, 
sensnale,  in  oppositione  cu  lumea  mo- 
rale, religiosa,  etema;  cea  ce  du  se  tine 
de  baserica,  sau  de  eleni :  profanu ,  se- 
cnlariu;  —  morbu  lumeseu,  niorbu  ve- 
nericu,  syphilitîcu. 

LUMETIUra,  adj.,  probnas,  vina' 
danns,  TolnplatibnH  dedltngţ  rebiix  ter- 
restrlbus  lubUna;  cui  place  lumea  sen- 
snriloru. 

LUMINA,  9.  f.,  lax.  tumen,  caus'a 
obiectiva  in  natura,  care  face  ca  obiec- 
tele se  se  peta  vede  cu  ochii  fientiflom 
organice,  substanti'a  care  lumina,  si 
face  ca  obiectele  se  fia  visibili :  phgsi- 
cii  nu  sunt  de  accordu  despre  natur'a 
luminei;  audoritdu  tfieoriei  despre  emof 
nationeasauemissionealuminei  a  fostu 
Newton;  tkeori'a  unduîationei  sau  vibra- 
I  tioniloru  este  adoptata  de  tnai  mult*; 
celeritatea  luminei  este  admirabile;  lU' 
min'a  percurre  in  una  secunda  iăOOO  de 
milliarie;  lumin'a  de  la  sore  peno  la 
pamentu  adjunge  in  S  {  minute;  lu- 
7Hin'a  de  la  luna  ne  vine  numai  in  ceva 
mai  multu  de  câtu  una  secunda:  lumin'a 
vibrandu  si  trecundu  numai  ^mn  unu 
mediu  se  propaga  in  linia  drcpta;  lumin'a 
ce  adjunge  la  unu  ăltu  mediu  eteroge- 
niu,  se  refrange;  lumin'a  ce  attinge  unu 
dbieău  impenetrabile,  se  reflecte;  reflessio' 
nea  si  refractionea  radieloru  luminei; 
interferenti'a  luminei  candu  radiele  ap- 
puca  directioni  diverse;  polarisationea 
luminei,  phosphorescenti'a  Itmnnei;  Uh- 
mina  mare,  curata,  ^aluciteria,  vim, 


,,  Google 


LOM. 

orbitoria.  Una,  palUda.  debile,  litcurito- 
ria;  radia  de  lumina;  fanariulu  arrunca 
lumina  fnvlta;  lumin'a  sorelui,  a  diilei. 
a  lunei.  a  stelteloru;  lumina  de  gazu 
photogtniu,  de  gazu  aertanu,  soreU  im- 
parte  htmin'aseapreste  totu  pamenttdu 
si  tote  planetele;  stellele  fisse  au  lumin'a 
hru  propria;  lumina  zodiacale ;  lumin'a 
unei  fade,  unui  fanariu,  unei  candele 
sau  lampe;  luminarea  de  seu  da  mai  pu- 
tina lumina  de  cât»  Imninarea  de  cera 
carata  sau  de  seu  curatUu  chi/mice:  o- 
ehii  unoru  omeni  nu  pote  seferî  lumi- 
n'a ;  —  prin  metafore  :  lumina^\uai- 
nare,  candela,  lampa,  focu,  focariu,Teri-ce 
altu  lucru  ce  da  lumina :  apprcnde  lu- 
min'a, se  vedemu;  addu  lumin'a;  ne  a 
lassatu  fora  lumina  in  salla;  in  camer'a 
de  dormitu  nu  arde  lumina :  —  in  atylu 
biblicu  :  angerii  luminei,  filii  ai  lumi- 
nei;  in  opposîtione  cu :  angerii  întune- 
ricului, aieao  cu  diavolii  si  cu  filii  sa- 
tanei;— inbaserica :  lumina  lina  a  sântei 
măriri;  fig.  astadi  a  veătUu  mai  antaniu 
lumin'a  ăUlei,  s'a  uascutu;  miamuprun- 
cii  ca  luttnn'a  ochihru:  lumin'a  oehitdui 
z=  ochiulu,  pupill'a;  a  scote  una  carie  la 
Iwnina,  a  publică  si  a  vende  ona  carte; 
a  scote  unu  addeveru  la  lumina,  omenii 
de  nemiea  se  temu  de  lumina;  n?  avendu 
pentru  ce  se  rosiescu,  nu  me  temu  de 
lumina;  — lunnna  in  pictura,  effcctele 
luminei  imitate  in  una  imagine :  appli- 
eare  intcUigente  a  luminei:  effectu  for- 
mosu  allu  luminti;  claru-obscurulu  este 
disiributionea  justa  a  umbreloru  si  a 
luminei;  in  acea  imagine  luminele  stmt 
bene  impartitesi  bene  compuiatc;  aeestu 
pictoriu  se  pricepe  bene  la  distribuirea 
lumineloru;  —  lumina ,  gaura  prin  care 
ae  da  focu  Ia  una  arma  de  focu,  ttinu, 
puşca,  pistoli»  :  Itanin'a  acellei  pusce 
este jirea-larga;  lumina,  gaura  prin  care 
in  luiele  inatrumente  optice  se  vede  ob- 
iectulu ;  apertura  prin  care  intra  aerulu 
in  tuburile  organeloru  de  cantatu;— 2«i- 
min'a  pumpei,  apertur'a  prio  care  ap'a 
intra  in  pumpa;  —  in  sensu  ideale; 
lumina,  inteltegentia,  scientia,  conno- 
sceotia,  cultura  a  mentei :  acellu  barbatu 
pre  longa  talentele  seUe  naturiAi  este 
(tdomattt  si  cu  luminele  aâentiei;  aă- 


_LtrM.  ___        _  ifl5 

jutati-ne  cu  iumineie  vostre  in  acesta 
afj'iicere  gha  si  scabrosa ;  —  lumina 
firesca.  spiritu  denoeptu  d'in  natura  sea; 
luminele  esperientiei,  alle  vi^tiei  prac- 
tice; lumin'a  rationei  omenesd;  lumin'a 
credentiei;  esplieationilc  lui  arrunct^a 
lumina  mare  preste  acelle  eestioni  în- 
curcate, scolele  bone  respandescu  lu- 
mina abundante  in  capetele  celle  in^^ 
tunecate:  acellu  scriptoriu  a  fostu  lu- 
min'a tanptdui  in  care  a  traitu  ellu ; 
scriptele  lui  sunt  totu  atâle  luminepen- 
tru  acesta  poporu  nefertcHu. 

LUMINARARIA,  s.  f.,  vedi  lumi- 
,naria. 

LUMINABAKIU,'».  m.,  aand«Urum 
ductor,  ruBor,  care  face  luminări,  (3  lu- 
minare.) 

1  LUMINARE,  V.,  luminu  ailumine- 
âiu,  lueer^  Irnitinareţ  lllnmlnarp,  illoi- 
trore,  e«lluatraro,  [anine  atimota  în- 
spice» allqDid  ,  a  respaiidi ,  a  arrunc& 
lamina  :  sorele^lumina  pamenlulu;  fa- 
c'a  apprensa  lumina  in  casa;  absolutu: 
sorcle  lumina,  lun'a  lumina,  candeVa  lu- 
mina pucinu,  biminarile  de  seu  lumina 
reu;  —  a  tine  cui-va  Itanin'a  ca  se  ve- 
dia;  luminn-mi  pre  scara  in  diosu 
ra  se  nu  eadu;  ~  metaforice,  a  face  se 
pricepa,  a  desceptâ  mentea;  studiulu  is- 
toriei  si  allu  mathcmaticei  n  luminatu 
S}>iritulu  acestoru  juni;  pul>Ucistii  honi 
si  oneşti  luminedia  cajjetelf:  omeniloru; 
acea  soeii-tatc  de  abderiti  nu  voliesce  a 
se  lumina;  betranii,  Upniti  de  scote  si 
cârti  bone.  s'au  luminata  nwnai  prin 
esperientiii,  amu  inirebotu  prejuriscon- 
smUî  si  m'amluminatu  iucaus'a  mea; — 
in  miliţia;  a  hmină,  a  visită  si  observi, 
accuratu  locurile  si  ţinuturile,  pre  unde 
are  se  treoa  oştea,  (gallicismu,  ^n  loca 
de  care  e  bene  se  se  applice  esplorare) ; 
în  pictura,  a  lumină,  a  impartf,  a  diti- 
tribui  luminele  si  umbrele  pre  imagine 
cu  intelligentia  si  cu  gusta; — luminare 
in  locu  de  lucire,  stralut^e  si  Ucurire  : 
ochii  mitiei  lumina  pre  intunericu,  li- 
^.uridulu  Itmtina  noptea;  împeraon.,  se 
lumina  de  diua ,  adeco  se  rev^fga  de 
diua,  este  in  faptuhi  dillei; — se  lumina 
tempulu,  adeco  se  inserina,  se  face  se- 
rinu;  —  metef.,  a  se  curaţii,  a  se  glori- 


=y  Google 


196 


LDM. 


ficâ  :  speîlatu-te-ai,  curaliatu-te-ai,  ht-  ! 
mincUu-te-ai. 

2  LUMINABE,  s.  t,  ilUuiIaatlo;  ac-  I 
tionea  verbului  1  luminare  :  luminarea 
menta  prin  cultura. 

3  LUMINARE,  s.  f.,  eandeU,  Um- 
puf  si  mai  vertosu,  lonlnir,  de  unde  a 
nostra  luminare;  1.  in  geneve,  ce  serve 
a  dÂ  lumina,  cnmu  :  ferestra,  etc.,  inse : 
2.  in  speciale,  materia  inâammabite,  care 
se  appresde,  arde  si  luminedia  :  lumi- 
narea de  seu  este  cea  mai  uscata;  lu- 
minările de  seu  de  capra  sunt  mai 
hone  de  câtu  celle  făcute  d'in  alte  seuri; 
luminare  d'in  cepu  de  pinu;  luminare 
de  cera;  luminări  albe,  galbine,  rosie; 
luminări  iene  ardiiorie;  apprende  lu- 
minarea ,  stinge  luminarea ;  lua^ămu 
la  luminare  peno  la  mediulu  noptei;  ti- 
ne-mi  honinarea  ca  se  vediu;  au  adjunsu 
a  easa  pre  la  apprensulu  luminariloru; 
a  tine  cui-va  luminarea,  la  care  trage  se 
Aera,  asia :  a  mori  fora  luminare;  d^ro 
si  a  tine  luminarea  la  nunta;  Utminare, 
specia  de  planta  connoscnta  sub  numele 
de  Upanu  si  cod'a  vaccei; — dreptu  ea  lu- 
narea.  forte  dreptu;  proverbiu  :  dreptu 
ca  luminarea  in  saccu,  strambu;  a  vumcâ 
muadu  luminară,  a  fi  în  mare  periclu, 
a  fi  perdutu. 

LUMINARtA  (scurtatu  d'in  liamna- 
raria),  a.  f.,  fabrica  candells  fundendiH, 
fabrica  de  luminări,  sau  de  facle  de  c^ra; 
ioponaria,  candu  fabricarea  de  luminări 
t  impieunata  cu  cea  de  saponu;  arte  de 
a  fabrica  lumincui. 

LUMINARICA,  8.  f.,  thapsiiB*  rer- 
bucum,  Lin.  planta  d'in  cla&sea  pen- 
,  taudrieloru,  connoscnta  sub  acestu  nume 
de  ambele  laturi  alle  Carpatiloru,  cre- 
sce  in  ţinuturi  camu  sterili,  are  unu  fu- 
steUu  dreptu,  ca  una  lumnare,  pre  care 
crescu  giuru  in  pregiuru  flori  galbine, 
iio  frundiele  sunt  flocose;  —  inse  in  ge- 
nere luminarica,  deminutivu  d'in  lumi- 
nare; —  una  specia  de  jocu:  ajocă  I«- 
minaric'a. 

LUMINARIU,  s.  m. ,  oandeUtamn  , 
Ijehuehaa,  instnimentu  io  care  se  pune 
lunntiarea  sau  facl'a  ca  se  ardia  :  Iu- 
nmianu  de  cosaitori»,  de  alama,  de  ferru 
tomatu,  de  argent»,  de  crisiailu,  lumi- 


r^M^ 

nariu  mare;  luminariu  pentru  doue  lu- 
minări saucudoue  bracie;  luminariidu  cu 
bracie  maimuUe  sispenduratusususe  dice 
candeltdtru;  luminariu  Be  dice  si  form'a 
in  care  se  torna  luminările  :  luminariu 
de  vitru,  luminariu  de  ferru  albu;  —  si 
ca  s.  m.,  personale,  luminariu  =lumi- 
narariu,  care  face  sau  vende  lumimai. 
LUMINĂŢIA,  s.  f.,  illustrltas,  sere- 
nitas,  d'in  luminatu,  introdussu  camu 
de  la  annulu  1835  in  coce  ,  spre  a  in- 
titula pre  Domni,  Domne',  filii  si  filiele 
de  Domni  ai  terriloru  rom&nesci,  corre- 
spondendu  germanicului  Durchlauchl. 

LUMINATIONE.s.  f.,  lllumlnatlo, 
1.  actione  de  luminare;  2.  stătu  de  ht- 
minaiu. 

LUMINATORIU,-/or«i,  adj.  s.,  lllif 
minator,  tllnstratorj  eollaBtrator^care 
lumina  ,  at&tu  in  sensu  pbysicu  cătu  si 
morale  :  —  sorele  luminatoriu,  cande- 
la luminatoria;  spiritu  sublime,  lumina- 
toriu; doctrina  evangelica,  luminatori'a 
poporeloru;  luminatortuîu  dillei,  sorele. 
LUMINATU,-a.  adj.  part.,  InmlnaUs, 
llliunlnatns ,  lllngtratBB,  cLaruB,  per- 
apieiiHs :  diu'a  e  luminata  de  sare,  noptea 
de  luna  si  stcUe;  campulu  Itaninatu  de 
fooilu  casţreloru  bellice;  salla  luminata 
eu  fade,  gradina  lumirtata  cu  miUi  de 
candele;  spiritu  lumiruitu,  adeco  des- 
ceptatu  prin  iuvetiatura  si  esperientia; 
jude  luminaiu,  publicu  luminatu,  jude- 
cata Iwninata,  critica  luminata,  mente 
luminata;  septeman'a  luminata,  sep- 
teman'a  dintre  dominec'a  pasoiloru  si  a 
sântului  Thoma;  ca  titlu  datuDomnului, 
DomneisifiliilorusaufilielonideDomna: 
luminate  Domne. 

LUMINOSUi-n,  adj.,  Inmlsotast  ol>- 
rns,  laoldna,  Bereni»,  iplendldHB,  fal- 
;enB,  plenu  de  lumina,  implutu  sau  pe- 
trunsu  de  lumina:  sore  luminosu.  in- 
oaperi  spaiiose  si  luminose;  baseriea 
luminosa;  metaf.,  espressioni  luminose, 
principiu  luminosu,  fapte  luminose,  stră- 
lucite; s.  reale :  a)  ta.,  luminosu,  n*- 
filepiaB  Ttnoetozloani,  L.,  hlrandlnaria, 
planta,  variatione  a  speciei  connoscnta 
sub  numele  genericulatinu:  ejiianolma 
lai  lĂnneu,  d'in  classea  5,  ordinea  2  a 
s^Btemei  sessuale,  d'in  £imili'a  aaole- 


,,  Google 


Lm?.    

ptadieloru;  mai  Înainte  er&  planta  ofR- 
cinale;  se  dice  si  laJionect;  b)  f,  lumi- 
nosa,  eltnentlH,  L.,  planta  d'in  hmili'a 
ranoncolacieloni  :  Uaninosa  integri- 
folia  ^  eleHentla  Integrirolla,  Litm., 
liminoaa  eommune  =  tntia  alba=  ole- 
nentla  Titalba,  L.;  luminosa  ăe  Vir- 
ffinCa  =  Ittminosa  virginiatta  :=  ole- 
iieatls  Tlnrlntans,  Linn,,  etc. 

LUNA,  a.  f.,  ]gna,  corpn  cerescu  care 
se  mişca  in  pregiurnln  pământului,  si  de 
aceea-a  se  nnmesce  si  satellitnlu  pa- 
meaMai-.luti'alaminapamentulupreste 
napte  cu  lumin^a  ee  imprumvia  si  re' 
flede  ăe  ta  sore;  corpuîu,  eallea  sau 
orbit'a ,  eerculu ,  gMmlu,  ăîsctdu,  pa- 
trariek  lunei;  lun'a  se  mişca  inpre- 
giurulu  pamentului  de  la  appttsu  spre 
resarittt,  si  cu  acestu-a  împreuna  în 
pregiuruîu  sorelui;  lun'a  inmnta  câte 
23  grade  pre  fia-eare  di  spre  resaritu; 
luna  noua  este,  eandu  ea  sta  dreptu 
intre  pamentu  si  sore;  lunaplena,  eandu 
pamentutu  stain  linia  drepta  intre  luna 
si  sore;  ceUe  patra  fasi  dîe  lunei  au  datu 
oeeasione  la  ăivisionea  tempuluî  in  sep- 
temane;  astronomii  destinjru  intre  lun'a 

siderale         =  27     7^  iS'  11"  5; 

tropica  =  27*    7"  43'    4'.  7; 

synodica        =  29*  12*  44'    2".  9; 

anomalistica       27'  IS""  18'  37'.  4; 

draconitica  =  27^  S""  5'  36'.  0:' 
Id  vt^ti'a  commnne  prin  luna  se  intel- 
lege  de  ordinariu  lun'a  sijnodka,  Lun'a 
solaria,  (neosli,  mese)  sau  tempulu  in 
oare  sorele  percurge  unu  semnu  d'in  zo- 
diacu,  este  =  30^  IO*"  29'  4".  In  calen- 
dariuln  nostru  unele  luni  aolarie  au 
c&te  31,  altele  câte  30  diUe;  numai  lu- 
n'a Ini  Febrnariu  are  28  in  annii  ordi- 
nari, si  29  dille  in  annii  bissestili ;  — 
luna,  luna,  la  ehymistii  vechi,  numele  ce 
se  da  argentutui;  —  luna,  regalele  fe- 
roinesci :  i  a  venttu  Ittn'a;  si  in  pi.  are 
lunete;  proverbiu  :  ti  va  solve  la  lun'a 
eidliloru,  adeco  neci  una  data,-  la  calen- 
dele grece,  cumn  dicea  betranii  Bomani; 
— lun'aapei.  bjBsng, planta  d'in  claHsea 
cryptogamelorn,  d'in  famili'a  byssacie- 
îoru;  d'in  care  essu  nisce  Sre  si  fulgi, 
de  unde  li  s'a  datu  si  numele  de  byssu, 
care  este  synonjmii  cu  s^sB^plnn»  si  zi- 


LUM iflţ 

Iod,  adeco  bombacu,  4ro  nu  inu  {=  II- 
nun),  pre  cnmn  se  credusse  peno  la  unu 
tempu. 

LţlNAIA,  s.  f.,  Taeea  dte  Inan  nata, 
Dume  ce  se  da  vaeceloru  fetate  ia  una 
di  de  lAtni,  precumu  se  da  celloru  de  mar- 
ţi numele  de  marţiană,  celloru  de  mer- 
euri  numele  de  mercuriana,  celloru  de 
joui  numele  'de  jouiana,  celloru  d'in 
una  di  senina  numele  de  mandraia. 

LUMALÎI,  adj.,  neiistruns,  vedi  ht- 
nariu. 

LTJNABIA,  comiptu  in  lun<mea,  si 
in  lunar^ia,  a.  f.,  botr/chlum,  si  ot* 
monda  Innarla,  planta  d'in  classea  cry- 
ptogameloru,  d'in  care  in  Enrop'a  se  afla 
numai  una  variatione. 

LTTNARIU,  adj.,  Unaris,  ce  se  tine 
de  luna,  ce  sta  in  relatione  cii  hm'a  : 
annu  lunariu  de  trei  cente  cinci  dieci 
si  patru  dille  :  Turcii  computa  tempulu 
ăupo  anntUu  lunariu;  (ydu  lunariu;  at- 
mosfera lunaria;influentie  lunarie,  cursu 
lunariu,  adeco  cursulu  lunei  in  callea 
sea,  sau  cursu  de  invetiatara,  ce  se  face 
ÎD  una  luna,  menstrual  si  raenstmaUs; 
—cta-aiire  îunaria,  pnr^atto  nenstma, 

LUNATECU  si  Utnaticu,  Adj.,  Inna- 
:  ticug;  suppusu  influentiei  lunei,  luatu 
j  mai  desu  ca  snbst.,  si  a  nume ;  a)  luna- 
\  tieu,  persona  somnambnla  care  se  scolia 
;  noptea  in  somnu  si  face  teta  genulu  de 
lucruri  ce  e  dedata  a  face  diu'a  fiendii 
descepta,  ^ro  une-ori  se  urca  pre  cope- 
ritulu  caseloru  cu  cellu  mai  mare  pe- 
riclD  allu  Tiotiei,  si  totuşi  cu  cea  mai 
mare  seouretate;  assemini  persone  se 
potu  numf  lunatice  somnambule :  luna- 
ticii somnambuli  se  scdUa  si  aiiAla  mai 
(Alessu  pre  tempulu  scambarei  lunei;  ae- 
tioniîe  htncUicUoru  somnambuli  suni  pro- 
vocate prin  fantasfa  loru  agitata  âe  vi- 
sttri;b)  fi^.aî  familiariu,  luAaticu,  fanta- 
stu,  capntiosu,  nebonn,  furiosu,  despre 
care  se  dicu  co  arrunca  cu  bard'a  in  luna : 
acestu  omu  e  unu  lunaticu ,  cu  capalu 
intr'una  urechia;  acea  femina  lunatica 
s'a  insociiu  reu  cu  acellu  barhatu  seriosu; 
c)  lunatica,  care  nn  vede  la  luna,  sau 
vede  forte  reu;— despre  calli,  ai  caroru 
ochi  sunt  auppusi  la  nesce  scorsori  san 


=y  Google 


IfiS 


LUN. 


urdori  periodice;  d)  naBcatu  in  acea-asi 
tuna  cu  altulu  :  copilit  îunatici. 

LUNATU,-"'  adj.,  Innatns»  facutu  in 
forma  de  luna,  mai  vertosu  care  are  sau 
porta  fi^tir'a  semilunei ,  sau  secerei  : 
fiammur'a  turcesca  e  lunata;  ăiadcnui 
lunata. 

LUNECARE  si  lunicare,  v..  lubri- 
6>re,  Ubl,  lubricnn  ease,  1.  a  fi  luciu, 
asia  co  nu  presenta  asperităţi  si  pedice 
la  merau :  glaci'u,  ce  se  prendeprc  t^mpu 
serinu,  lunica  forte;  2.  a  merge  pre  ceva 
luciu,  a  merge  fora  pedice  :  buccaieh 
unsorose  lunica  usioru  pre  ffuttu;  in 
speciale :  a  si  perde  ecilibriulu,  mer- 
gundu  pre  ceva  luciu:  lunecîi  pre  gla- 
da  si  caăit  de  si  sparse  capulu:  metaf., 
a  luneca  in  peccatu;  vorbele  dulci  si 
ilande  usţoru  potu  face  se  lunica  una 
muiere. 

LUNECATORIU,-/wa,  adj.  s-,  U- 
beag,  lubrioua,  care  bunica  sau  face  se 
lunice. 

LUNEOOSTJ  si  lunicosti,-a,  adj.,  lu- 
brleu»,  care  usioru  Nuntea  sau  facâ  se 
lunice  caile  lunicosa,  passu  lunicosu. 

•  LUNETTA,  3.  f.,  (fr.  Innette),  In- 
nuU,  Tttrum  ooularet  porsplclunii  tele- 
Bcoplun,  iustrumeutu  d'in  una  sau  mai 
multe  vitre,  taliate  asia,  in  câtu  se  vedi 
prin  elle  obiectele  mai  mari  de  cătu  cu 
ochiulu  libent,  sau  incai  se  le  vedi  mai 
curate  si  mai  bene  distinse  :  lunetta 
eonvessa,  concava :  lunetta  ce  maresce , 
ce  micusioredia  obicctoîe.  lunetta  ce  afi- 
propiit  ohieclele;  lunetta  de  diece  urme, 
lunetta  achromatica,  prin  care  vedi  ob- 
iectele fora  colore  străina,  fora  iride;— 
achicllari  la  cai ,  petlicutia  rotunda  co- 
suta  la  t'rene  asia,  in  cătu  se  vina  a  la- 
turea  ochiloru  pentru  ca  se  vcdîa  înainte 
de  sene,  ^ro  nu  si  iu  laturi;  —  la  forti- 
Gcatione  :  castellu  sau  fortarctia  mica 
assediata  in  forma  de  semiiona,  afora 
d'in  cetatea  principale,  inaiutoa  vallului 
sau  a  planului  incliuatu,  care  se  intende 
de  la  cetate  inaîute :  lunetfa  ore  de  re- 
gula cdie  donefacie,  de  câte  150 — ^OOar- 
me.lalareulunetteiest'  de  cătdiiO — OOui- 
me;  t»  luiiettu  incapii  cate  ÂiOO  —400  ini- 
Mari .  cwnu  si  câirva  tunuri ;  —  othiu 
sau  feaestraprin  care  se  deâcarcatunuii 


■  _         IJIN. 

ai  pUBCe;  (vedi  si  hmiea,  Imniaiora,  Iti- 
nitia.  lunula). 

LUNGrANU,-a,  adj.  b.,  valde  lonicas, 
loagarlo,  i^i6a,-lungu ,  vorbindu  doBpre 
persone  prea-inalte,  caroru  lipsesce  pro- 
portionea  dimensioniloru;  ca  subst.,  cine 
este  acdlu  luttganu  ?  aanu  se  chiama 
acea  lungana  ? 

LUNGARETlU,-a,  adj.,  ohlonicns , 
cevasi  camu  lungu ,  ceva  mai  lungu  de 
câtu  e  largu  :  ^gura  geometrica  lunga- 
retia,  patratu  iungaretiu,  platia  lunga- 
retia,  gradină  lungaretîa. 

LUNGIME  si  longime,  e.  î.,  lonţltn- 
d«ţ  loaglnquItaB,  dimensiona  in  lungu : 
lungimea  haiiului,  lungimea  cailei,  să- 
biei, lancieii  —  in  sensn  ideale  :  lungi- 
mea cartei ,  care  e  voluminosa  si  cere 
tempu  lungu  pentru  lectui'a  sau  corn- 
poneroa  ei;— prisosu,  superabundantia ; 
in  acesta  tragedia  lungimea  monologe- 
loru  e  nesufferita;  tempu  indelungu;  a- 
cca  lungime  a  negotiationiloru  diplo- 
matice putte  Iii  proba  patienti'a  publi- 
cului ;  lungimea  evenimentelor»  bdlice 
ne  a  ruinaiu; — in  speciale,  estensionea 
cea  mai  mare  a  unei  superfacie  :  lun- 
gimea gradiitei  este  de  unu  cenlu  de 
metri :  lotimea  de  dncidieci;  mesura  de 
lungime:  cotu, metru, sten9inu;!»n9tme 
si  latime  gcographica,  lungime  de  la  unu 
gradu  peno  la  altuia;  curtea  nostra  se 
intinde  in  lungime  ca  si  in  largitne. 

LUNGIRE,  -eseu,  v.,  l«sslus  raeere, 
pi-oducere,  prorogare,  eoDtliiuare.adau- 
gere  la  lungitnKa  unui  lucru,  pentru  ca 
se  Iu  faci  mai  lungu :  —  lungesce  mes'a 
tragunău-i  tablele;  ellu  a  lungitugaUeri'a 
la  casa;  lungesce  zetn'a,  ca  se  adjunga  ; 
advocatuln  lungesce  ţjrocesuluprinfor- 
ttMlitati;  Dumnedieu  se  ti  lungesca  dil- 
liile;  nu  mai  lungiţi  vorb'a;  a  lungi  ure- 
chiele  de  fome;  a  si  lungi  nasulu;  etc.  a 
se  lungi;  a)  a  se  culcă,  intendo  diosu; 
b)  a.h  prea  p^etentiosu, 

LUNGIRE,  s-,  verbale,  prftductfOf  con- 
tliiuMtio,  prorogKtio,  actionc  de  lungire. 

LUi\GITU,-«,  adj.  part.,  produutuE, 
prulattttuttiproUxuHţ  vsntlnualuij;  inten- 
su  do  a  luiigulii;  jace  lungită  pre  irba. 

LUNGU  si  longu.-a,  adj.,  lonţnB,  pr«< 
ceruttf  prumlaeiuiiţ  despre  obiecte  cousid«' 


;.  Google 


rate  in  eatensionealom  de  1&  unu  capetu 
peDO  la  bUuIq,  de  la  una  estremitate 
penola  alfa,  itioppositione  cuce  escur^u.- 
verga  lunga,  linia  lunga,  »!(î«a  lunga; 
t>eUore  Utnge,  vorba  lunga,  caile  lunga; 
cutshIu  riuriloru  mari  este  lungu;  ves- 
timentu  Umgu  :  proverb,  si  fig.  regii  au 
mana  lunga,  adeco  poterea  reglloni  ad- 
jUDge  deparbe;  aeeUu  omu  are  degete 
lunge,  adeco  fura;  omu  lungu  la  vorba; 
—  despre  una  snperfacia  considerata,  in 
dimensiouea  sa  cea  mai  mare,  si  iu  op- 
positioue  cu  liUu  sau  largu  :  gradina 
lunga,  tabla  mai  lunga  de  cătu  lata; 
eampu  lungu,  diro  angustu :  superfacfa 
unui  parcddVygrammu  este  produetidu 
lungimi  muUiplicaie  cu  îa  timea;  a  caduiu 
catu  e  de  lungu;— despre  tempu  ce  dura 
muitu;  dillele  de  vâra  sunt  lungi:  ellua 
sufferitu  lungu  de  friguri:  e  tempu  lungu 
de  candu  nu  Vamu  vedutu;  vietia  lunga 
si  fericita;  domnia  lunga;  somnu  lungu; 
disputa  lunga;  ar  tine  prea'lungu,  deeo 
v'asiu  spune  totf.;  tempuUi  e  totu  de  a  una 
lungu  pentru  cellu  ce  aştepta;  callatoria 
lunga,  syllaba  lunga;  dactylulu  e  corn' 
pusu  d'in  una  njllaba  lunga  si  diti  doue 
scurte;  câiu  este  annulu  de  lungul  — 
despre  productele  spiritului,  alle  menţii 
omenesci :  poema  lunga;  oratione  hmga, 
petitione  lunga,  dissertatione  lunga;  — 
prov.  accstu  omu  e  vorba  lunga,  adeco  i 
plaee  se  vorbesca  multe  verdi  si  uscate; 
eonnoseeti  lungtUu  nostim  adeco  counoa- 
ceti  inferioritatea;— ca  subs.  s'aintensu 
de  a  Itmgulu  carrtdui,  atâtu  in  lungu, 
cătu  si  in  latu ;  crepati  lemnele  de  a 
Ungulu;  fiandi'a  nu  se  talia  de  a  lun- 
guiu,  ei  de  a  latulu ;  allerga  oa  unu  ne- 
bonu  de  a  hingulu  ai  de  a  latulu  terrei; 
amu  vorbiiu  cu  dki  pre  lungu  pre  largu; 
amu  mersu  de  a  lungulu  rwlui;  amu 
appuoatu  in  lungulu  padurei. 

LDNOULliETI[I,-a,adj.,lo»Kliiiiciiti», 
louguim,  camu  lunţa,  destullu  ăelungu, 
camu  prea  lungu  :  patu  lungulleliu;  ba- 
stonu  iunguiletiu,  sabia  iungulletia. 

LUNGUS10KU,-a,  adj.,  lonsiuBciluG; 
destullu  de  lun^  :  vestimentu  lungu- 
sioru, 

LUNtiUTlU,-o,  adj.,  vedi  lungimoru. 
iiUNI,  s.f.,  des  luuie,  a  dou'a  di  d'in 


LUP; 199 

aeptemaua;  ca  tote  dillele  septemaKei, 
afaro  de  dominica  si  sanibeta,  ca  mcurti 
mercuri,  joui,  vineri,  asia  si  Juni  e  unu 
genitivu  corresponditoriu  cu  genit.  clas- 
sicu,  lunn  ,  d^ro  tractabu  ca  unu  uomî- 
nativu,'  astă  co  form'a  luni  se  dice  in 
tâte  numerile  cumu  si  caşurile  ce  se 
espremu  cu  prepositioni;  p.e.,  luni  e 
diu'a  cu  care  incepc  septeman'a;  de  îuni 
peno  veneri,  mUlte  betrane  ţinu  lunile, 
adjunandu  ca  mercuri'a  si  vineri'a; — 
oa  tote  nominale  de  dille  si  alte  nomins 
ce  espremu  portioni  de  tempu  :  sera,  de- 
manetia,  tomna,  etc.,  coventulu  lund  sta 
fora  prep.  candu  espreme  tempuln  la 
intrebarea  candu  :  luni  legemu ,  marţi 
scriemu;  prepositionea  e  oeeessaria  nu- 
mai candu  luni  are  longa  sene  unu  attri- 
butu  :  intr'una  luni,  in  lun'a  sepfemană 
luminate. 

LUNISIOBA,  B.  f-,  UoDla,  demin.  de 
la  luna,  adeco  luna  mica. 
LUNITIA,  s.  f-,  vedi  lunisiom. 
LUNTRAEIA,  s.  f.,  rabHoa  llntrinm, 
Bt«tli>liatriuBfiinnerBB<|uMMilliitrium, 
locuia  unde  se  făcu  luntri,  stalione  de 
luntri,  unu  numeru  ore-care  de  luntri  : 
inluntrari'ade  la  portulu  nostru  se  făcu 
luntri  de  toia  mărimea;  lunirariamuUa 
sta  in  portu  spre  a  incarcd  sare. 

LUNTRAKIU,  3.  m.,  Talrer  Uotriim, 
lemcx  UntrlH,  llntrarlug,  care  face  lun- 
tri, care  mena  nnS  luntre. 

LUNTEE,  B.  f.,  Ilater,  e; mba,  ■Mpba, 
nave  mica  ce  n'are  neci  catartu,  neci 
vete  sau  pandie,  ci  care  ae  mena  pre  apa 
numai  cu  remi  (lopate);  !>cafa,  barca : 
luntre  mare,  luntre  mica,  luntre  cu  doui 
remi;  luntre  cu  dieee  remi;  luntre  de 
transportatu  persone;  luntre  de  trampor- 
tatu  merce;  luntre  legata  de  nave;  luntre 
cu  cabine;  lutitre  de  pescari. 
LUNTRICELEA,  si 
LUNTKISIORA,  s.  f.,Uutriculni,  de- 
minntiyu  d'in  luntre,  luntre  mîcaj  — 
luntrisiora  e  sî  numele  unei  plante  d'in 
classea  diadelphidoru,  «x}  tropis. 

LUNULA,  s.  f.,  lunula,  deminutiTU 
d'in  luna. 

LUPA,  s.  f-,  1.  lupa,  {fr.  loure),  fe- 
mina  a  lupului;  metaf.,  curtesans;  2.  (fr. 
loupe,  de  acea-asl  origine  cu  cellu  da 


,y  Google 


snb  1) :  a)  tumora  connoscuta  popornlaî 
sub  numele  de  {«pare,  decare  vedi  l.Iu- 
j)are;&;leDticiila,  ÎDStrnmentuopticud'in 
vitiu  coQvessu,  care  appropia  si  maresce 
la  ochi  obiectele  de  vedutu  :  acestu  me- 
runtu  typariu  nu  se  pole  lege  fora  lupa. 

LDPANARin.-a,  adj.  s.,  UpanArU, 
lipanar  sau  lipuartan;  relativu  la  lupa 
=:cttrtesaiia ;  a.  m.  reale,  îupanariu  = 
casa  de  curtesane. 

1  LUPABE,  s.  f-,  htrpes,  (vedi  si 
lupa  sub  2.  a),  inBatura  inchisasub  pelle, 
care  cresce  rotunda,  uae-ori  peno  la  mă- 
rime prodigiosa  :  i  s'a  facutu  lupare  in 
eapu,  luparea  a  roşu  cef'a  penolaossu; 
la  maneatu  luparea  de  viu;  a  morUu  de 
lupare;  luparea  este  adesea  numai  effec- 
tulu  cella  mai  mare  nccuratia  a  ptllei; 
lupare,  in  botanica,  e  una  crescutura 
Umnosa  care  se  vede  pre  truDcliii  sau 
pre  ramurile  unoni  arbori  :  luparUe  de 
la  ulmi  sunt  tUili  mesariloru  si  aUoru 
l&nnari. 

*  2  LUPARE,  V.,  luparl;  a  petrece 
io  desfrenari,  a  fornică,  a  câştigă  ven- 
dendii-si  corpula. 

LUPARIA,  a.  f-,  latlbalum  Inporum, 
locu  unde  se  ţinu  lupii,  (ix.  Mâuagcrle 
de  IftQpH);  2  îupanariu,  adeco  casa  de 
prostitutione,  casa  de  feniine  publice  ce 
se  dice  si  hordeUu. 

LOPAKIU,  6.  m.,  loparios,  venato- 
rin  de  lupi. 

LUPATU,-a,adj.,lopatiu,  proTedutu 
cu  denti  de  lupu  =:  cu  dauti  de  ferru  : 
frene  lupate;  s.  f.  pi.,  lupateU,  frene  Iu- 
pate. 

LDPDIU,  s.  m.,  1)  clienSf  cane  essitu 
d'in  crucira  cu  lupu;  nome  propriu  de 
cane. 

*  LUPERCALE,  adj.,  lupersalla,  re- 
lativu  la  lupcrcu:  de  aci : 

*  LOPKRCALIE,  pl.,luperealia,ser- 
batoria  tienuta  iu  ouorea  lui  Lupcrcu. 

*  LUPERCU.-a,  8.,  Upereu»,  la  an- 
ticii Komani,  dieu  apperatoriu  de  lufii, 
mai  vertosu  dieulu  Pan,  ce  porta  la 
greci  epitbetulu  Xuxâ^oc. 

LUPESCE,  adv.,  admodum  luparoin, 
InaUr  lupi,  pre  răpite,  pre  appucate,  cu 
mare  atiditate,  ca  lupulu  :  acdlu  omu 
r^ptu  defoTM  manca  iuptacc. 


LUP 

'LUFESCU,-a,  adj.,  inpl»*,  de  Iiipu, 
ralativu  la  lupi :  rapaeiiaie  li^aesca,  fouM 
Ittpesca,  crudeli^ofe  lupesca. 

LUPINA,  s.  f.,  r«ba  Liplvl,  frnctuin 
plantei  Zuptnu;— proprie,  f.  d'in  lupitiii, 
ca  si  ntaa  d'in  nticu. 

LUPlNACin.'ii.  adj.,  lapla«««aa,  de 
^Mptnu,  sau  care  s^mena  ca  luptmilw. 

LUPi;KAR10,-a,  adj.,  loplDarlai,  re- 
latiru  la  Itiptnw  sau  la  Itţpina,'  s.  per- 
sonale, care  vende  iMpine. 

LUFINU,  adj.  s.,  loplnsi,  de  tupy, 
relatiru  la  lupu  :  peri  lupini;  lupina 
pelle;  furia  lupina  s.  a)  mase,  li^mt, 
planta  leguminosa,  cu  folie  in  form'a 
unei  apparetorie,  (fr.  âventAU),  d'in  fa- 
milia papilionacieloru,  alle  cărei  specie 
se  impartu  in  :  lupini  annuali  si  pe- 
renni,  adeco  cari  crescu  si  fructifica  in 
cursn  de  mai  mulţi  anni :  lupinulu  cregee 
in  regionile  marei  medeisrrane  si  in  A- 
merie'a  septentrionale;  lupinulu  albu  =z 
luplnna  albas*  L,,  eră  connoscutu  ito- 
maniloru  ai  EUeniîoru  ca  nutnmeniu; 
in'ăUlele  nostre  lupimdu  albu  serve  de 
ntUretiu  viieloru  domestice;  lupinulu 
egyptianu  =  lupiins  ternlt}  lupinulu 
gaUnnu  (latens)  si  lupintdu  vendusimt 
folositori  la  agricultura;  lupinulu  ame- 
rieanu(l.  perenniB)  cresce  mare;  b)  fruc- 
tulu  lupinului,  sub  forma  femina  ,  lu- 
pina, vedi  acestu  coventu. 

LUPITU,-a,  adj.,  proprie,  part-pass. 
d'in  unu  verbu  lupire,  devenitu  lupu, 
ren,  indracitu  :  ce  lupita  de  muiere. 

IiUPOIA,  8.  f-,  in  locu  de  li^Mmia, 
vedi  luponiu. 

LUPOIU,  s.  m.,  io  locu  de : 

liUPONIU,  8.  m.,  nufBiHlupBB,  aog- 
mentativu  d'in  lupu,  lupu  mare;  fem. 
luponia  sau  lupoia  se  applica  reu  in 
locu  de  lupa,  de  care  redi  la  IocuId  seu. 

LUPTA  si  bicta,  s.  f.,  IneU,  pnţnat 
prnllam,  certuien,  1.  specia  de  esser- 
citiu  în  care  doui  omeni  si  inciârca  po- 
terile iavÎDgundn  unulu  pre  altulu :  lupte 
drepta,  lupta  de  pumni,  It^a  eu  pedece; 
2.  in  sensu  mai  largu  si  chiaru  figuratu, 
bătălia  cu  armele  i:e  se  încinge  intra 
mai  mulţi  luptători,  ^roune-ori  se  pane 
in  locu  de  bătălia  ensaei  :  pacea  pusa 
capetusangerQsţlorulupte  cari  tinusttra 


=y  Google 


LUP^^ 

trei  amn  itttre  acette  ăoue  noHoni;  di- 
vertde  doctrine  rdigiose  au  causotu 
luptde  eeUe  mai  furiose  intre  c(dugeri 
liprin  acelU-a  intrepopore;  lupt'a  lumi- 
nei  eu  intunericuîti,  lupt'a  rattonei  cu 
auperstitiwea  si  cu  stupiditatea;  lupt'a 
petestatei  aHtUrarie  ai  a  despotismului 
em  libertafea. 

LUFTAGE,  adj.  a.,  pagn'^»  lueUtor, 
kcUator,  lu^atoriu  deprenen  beoe  la 
Utpta,  g^ymnastn  boDU. 

LUFTABE  si  luctate,  v.,  luotkre  si 
lutari,  1.  a  se  prende  peptu  Ia  pepta 
ca  (unera  spre  a  la  di  la  pameotu  :  se 
h^ta  baiatii,-  ^u  se  lupta  hene;  2.  in 
genftre,  despre  ori-r«  specia  de  comba- 
tere :  cmibeh  armateîuptara  ca  eroismu 
eeade;  It^ta  greu  urudu  contr'a  ăoui; 
hiptămu  cu  toHi  pentru  essistetUia,  pen- 
tru nationaîitate,  limba,  patria,  onore, 
libertate;  luptămu  in  contr'a  coruptio- 
nei;  ît^tâmu  pentru  conservarea  mora- 
lei ai  pentru  apperareainnocentiei;  vir- 
tutea lupta  in  emUr'a  peeeatidui;  mari- 
Hării  lupta  contr'a  tempestatm  si  a  val-  ■ 
UtrUoru;  bărbaţii  de  caraderiu  tare 
lisată  ineontr'aori-caroru  dbstade;  lup- 
tiâinu  m  desertu  tntmrir'a  mortei  si 
a  demnului;  poponilu  reu  gubernatu 
lupta  forte  greu  incontr'a  tmseriei:  se 
luptâmu  toţi  ca  unuîu  incontr'a  tnt- 
mieUoru  interni  si  estemi. 

LDPTATIONE  si  luctatione,  s.  f.,  li- 
•tatlo,  actione  de  It^tare. 

LDFTATORIU,-'^rt(i,s.adj.,lietttor, 
iMlIaUr,  care  tine  It^ta  :  luptatoriu  cu 
hreuiele  nearmate ;  luptatoriu  armatu , 
luptatoriu  la  jocurile  dgmpice,  luptato- 
riu eoragiosu,  luptători  pentru  patria, 
pentru  lU>ertate,  onore ,  naţionalitate, 
ti  Umha. 

LUPU,  B.  m.,  lupDs,  catrupede  sel- 
batecu  ei  carniTorii,  rapace,  care  B^mena 
CD  c&nele  mare  :  lupu  mare,  lupu  ra- 
pace, lupu  hetranu,  lupu  furu,  pelle  de 
Ittpu;  lupu  turbata;  lupii  au  spartu  tur- 
m'a;  urlattdu  lupiloru  este  fiorosu;  cursa 
de  It^  t  gropa  de  prensu  lupi ;  ecco 
lupulu !  venatore  de  lupi;  —  proverb,  si 
fig,  lupulu  manca  si  i^in  ouUe  ceUe  nu- 
tneraie,  adeco ;  de  omulu  rapitoria  du  te 
poti.apperăde  adj  unsa;  lupulu  si  scamba 


LUS 


201 


pdrulu ,  nu  si  invetiuUt  =:  maeedorom. 
2upu2ti  im*taperulu,  mentea  nu^mata- 
rsiD  expelUs  fbrea,  tanen  asqne  redl- 
btt,  omalu  ren  d'in  nator'a  sea,  abi&  se 
mai  pote  indreptâ;  lupu  betranu,  omu 
aetnhi  d'in  natura,  adjutatu  si  de  una 
mare  esperientia  ;  are  fomea  lupului , 
manea  ea  unu  lupu;  urla  a  laturea  eu 
lupii,  se  Bcin  accommod&  doporolientiele, 
capritiele  si  datinele  omeniloni  intre 
cari  petrecu,  de  si  na  le  approba  :  nlnls 
Clin  lofla,  tun  qalbas  esae  eipis;  a  se 
arruneâ  in  gttr'a  lupiloru.  a  se  espone 
la  unu  perîclu  evidente  ;  a  inehide  lu- 
pttlw  in  staultUu  ouUoru;  adeco :  a  las- 
B&  pre  cineva  la  unu  loca,  in  ona  fune- 
tione,  servitiu,  fora  neci  una  snperve- 
ghiare,  unde  iu-  pot6  face  reu  c&tu 
de  multu;  a  vre  se  sparielupulu  at  pel- 
lea  ouei;  a  tine  lupulu  de  urecAio;— prin 
metafore  :  a)  lupu  de  mare  =  lupu  mo- 
rinu,  pere*  Ubrax,  specia  de  foca  ma- 
rina :  attitu  cu  plesseUe  d^in  pdie  de 
lupu  marinu;  una  specia  de  pesee  marinu 
cu denti grossi  conici;  fig.  ItQW  demare, 
marinariu,  care  petrece  tota  vi4ti'a  sea 
pie  mare,  in  câta  se  deav^tia  cu  totolu 
de  usoatu  si  de  lume;  b)  lupu,  constella- 
tione  d'in  emisferiulu  austrie;  c)  htpu, 
planta  ce  se  dice  si  crest'a  eoeoaitdui; 
d)  lupulu  passeriloru,  corriu  plest  pas- 
sere  rapitoria,  pica,  cotiofana. 

LUPULLETIU,  s.  m.,  lupolav,  demi- 
nut  d'in  lupu. 

LUPULLINU,  B.  m.;  1.  proprie,  demi- 
nutivu  d'in  li^u,  ca  si  lupidletiu;  2.  plan- 
ta, hniuBUi  lapnlm  L..  numita  de  po- 
poru  si  huTneiu  sau  hcundiu  (Aumelut) ; 
ît4puE^i»u=farina  de  huneiu. 

LTJSCA,  s.  f.,  ornlthoralUm  lui  Lât- 
neu,  planta  ceposa,  eepa  selbateca,  de 
specie  differite :  lusca  menunta,  ornl- 
thoţaUim  nlnfura;  lusca  gaUrina,  orn. 
litesm,  connoscuta  prea  bene  in  mai 
mulie  regioni  europeane;  lusca  un^lora, 
oro.  UDlflornM;  lusca  arabica,  «ra.  ara- 
blcum;  Utsca  francesca,  om.  n^rbcii' 
D«aie,  lapte  de  passere. 

*  LU3CINIA,  ti.  f.,  iDsoIiila»  pwsere 
connoscuta  in  poporu  sub  nomele  de 
preoeghiatoria;  propr.fem.d'inlMCimu: 
lusdniele  cânta  formosu. 


=y  Google 


908 


tvs. 


*  LUSCIMIOBA ,  s.  f.,  iHsetDioU, 
demiD.  d'în  lusănia. 

*  LUSGINIUro.  adj.,  UsoinliiB,  vedi  si 
htseinia. 

'  LUSCINtJ,-fl,  adj-,  lusciuu»,  unoclu, 
cu  unu  ochiu,  chioru. 

*  LUSCIOSU,-rt,  adj.,  Inscioan»,  d'in 
luseu,  care  nu  vede  bene,  si  in  speciale: 
a)  care  in  tempulu  crepusculului  nu 
vede,  care  are,  cumii  se  dice,  orbuîu  gtU- 
limelcra;  b)  care  chiaru  diu'a  nu  vede 
bene,  scurtu  de  vedere,  mi/qpe. 

*  LUSCIBE,  v.,  lusuus  «««e;  a  ti  luscu. 
a  Teâ4  reu. 

*  LUSCITIA  sau  luscelia,  a.  f. ,  luitci- 
tlo;  stătu  de  Itiscu. 

*  LUSCITIONE,  s.  f.,  tiHcltto;  actioue 
de  luscire;  stătu  de  luscu  sau  luscioau. 

*  LUSCITIOSU,-a,  adj.,  luscltiasnâj 
vedi  lusciosu. 

*  LUSCU,-»,  adj.,  lujjcns;  1.  unoclu, 
cu  imn  ochiu,  chioru;  2.  lipsitu  de  ochi, 
cu  ocbii  scoasi,  fora  ochi :  statua  htscii; 
in  speciale,  care  se  uita  strambu,  care 
caută  ren;  care  nu  vede  bene. 

*  LUSIONE ,  8.  f. ,  lu»lo ;  actione  de 
luăere. 

*  LUSORIU,-a,  adj.  s.,  lusor  liigorinaj 
d'in  ^U5u,  de  la  luăere,  cAîeluăe  serve 
k  lutu :  pUa  lusoria.  a  se  întrece  cu 
navi  lasorie;  ammenintiare  lusoria. 

*1  LUSSARE,  V.,  luiiare,  a  face  lussu, 
(vedi  2  lussu)  a  strâmbă ,  a  deslocu, 
a  smentî :  chiama  ckirurgulu  se  ti  pună 
la  locu  gemtchiulu,  lussatu. 

*  2  LUSSARE  si  luxare  ,  v. ,  luxari, 
a  face  lussu  sau  luxu,  a  trai  iu  lussu, 
(vedi  1  Zu^u). 

*  LUSSAl'IONE  si  îujjatione,  s.  f.,  lu- 
xatln:  acbione  de  1  luamre. 

L\}SS&.Tl}liA.  siluxatura.  s.  f.,  lu- 
xatnra;  reaultatu  allu  actioneide  1  lus- 
sare. 

LUSS03U  si  luxosu,'a,  adj.,lBxiitlo- 
•uh;  plenu  de  1  lussu,  applticatii  la  lussu. 

*  1  LUSSU  si  luxv,  s.  m.,  luxu»;  1.  in 
sensulu  eellu  mai  uriginariu,  etrambare, 
deslocare,  smentiro  d'in  tocu;  2.  ca  mai 
deeu  inse :  a)  essîre  d'in  mosura  in  ^ipese, 
!)pese  nemesurato  pentru  mâncare,  beu- 
tura,  veslitu,  ek.,  tralu  fora  uompiilu  si 
desfrenatu :  lussalu  corrumpesocklatUe; 


LCS. 

veetitu  fora  lussu;  pentru  mutH  lusstău 
adjunge  una  necessitaie  pentru  a  cut  so- 
fisfacere  sunt  in  stare  se  facă  celle  mai 
ntari  lassitaii;  b)  fora  idea  accessoria 
pejoratira ;  magnilioentia,  muniâcantia 
iu  traiu,  splendore  in  alle  vietîei ;  ca- 
sele regali  su  a<ioma£e  cu  lussu  si  eu 
multu  ijtistu;  îussulu  pentru  cellu  ad 
da  man'a  nu  ede  câtu  victi'a  munita  cu 
tote  commoditatile:  essuberantia  :  lua- 
sulu  ramuriloru  si  frunăieloru  pote 
vettemă  desvolatarea  plantei. 

*  2  LUSSU  si  luxu,-a,  adj.,  Ucos; 
(afSnecu  Inscus,  compara  si  XoctS^^iob- 
licu,  strambu),  smentitn  d'in  locu,  scrin- 
titu :  emplasiru  bonu  pentru  osse  frân- 
te sau  lusse. 

*  LUSSUKIA,  8.  f„  loxariaj  1.  es- 
suberantia, superabundautia,  (vedi  si 
1  luseu  cotra  fine)  :  lussuri'a  ramuri- 
loru si  frondieloru  impedica  descălţa- 
rea covenita  a  vitiei  de  vinia;  de  aci 
2.  prin  metafore  :  a)  nestempeni,  lasci- 
via,  petulantia,  voia  bona,  nebonatecia; 
dero  mai  vertosu :  b)  deafrenu  in  traiu, 
traiu  voluptosu  si  libidînosu. 

*  LUSSURiANTE,  part.  adj.,  luxu- 
rianţi, care  lussuria. 

*  LUSSURIARE,  v.,  luxurlare;  a  Ei 
in  lussuria :  viti'a  de  vinia  ce  lussuria, 
caută  bene  tunsa;  amndlii  saru  si  lus- 
suria pre  crba  verde;  celU  avuţi  tm  potu 
SC  nu  lussurie. 

*LUSSURIOSU,-o.  adj.,  Inxnrloins, 
plenu  de  lussuria,  applecatu  Ia  lussuria : 
scmenature  lussutiose ,  ospetiu  lussu' 
riosu, petrecere lussuriosa,  atrailassu- 
riosu  cu  celli  libidinosi. 

*  LUSTRAGINE,  a.  f.,  luBtrajfo;  spe- 
cia de  planta  numita  eerbonaca. 

*  LUSTRALE,  adj.,  lustrallsţ  re- 
latiru  la  lustrii  in  intellessulu  de  sub 
2 :  apa  lustrule.  sacrifieie  lustrali. 

'  LUSTRAME,  pt.  lustramine,  lua- 
truiDun;  mediu  de  1  lustrare. 

*  LUSTUAMENTU,  .pl.-e,  ^luslra- 
meiituiii;  mediu  de  2  lustrare, 

1  LUSTRARE,  v.,  Inutrai-u,  {lustru 
sub  2);  a  face  sau  a  d&  lustru;  si  ia 
speciale  ;  1.  a  spella,  a  curetiâ;  la  an- 
licl  mai  verto;jU,  a  curetiâ,  a  purifică 
prin  acte  si  sacrilicie  religioaso :  a  las- 


.yGooglc 


. ws ^ 

tră  unu  agru,  una  casa,  unu  putiu  spur- 
catu:  2.  a  natedf,  a  polf,  a  face  Zuciw, 
(vedi  si  lustruire) :  a  si  frecă  si  lastră 
hene  faci'a;  3.  in  intellessu  mai  ideale, 
trassQ  de  la  lushvlu,  ce  se  făcea  la  an- 
ticii straboni  la  finîtulu  nntii  censu  : 
a^arecen3&,a^erecen8ioDe,  ainspeclâ, 
a  cerceta,  a  viaită,  a  trece  in  revi- 
sione,  etc,  principele  insocitu  de  ge- 
nerări lustră  teta  armafa;  lustraii  par- 
durea  in  lungu  si  latu,  dâra  veţi  dă 
preate  latrotU:  uita-te  si  Im^a  ee  e  in 
giurttlu  teu;  metaf-,  a  consideră,  a  co- 
gită;  —  de  aci :  6)  a  visită,  a  atrabate, 
apercniTe,  a  ambU :  terrelustratedenoi. 
2  LUSTRARE,  t.,  lustrarl,  (vedi 
lustru  etb  1),  a  visiti  lustrele  de  cur- 
tesane,  a  ambii  a\  petrece  prin  locuri 
de  corruptione. 

*  LeSTRATIONE,  8.  f.,  Inatratlo;  ac- 
tionea  de  1  lustrare':  lustrationea  pu- 
tiului  cu  agiasma,  lustrationea  codri- 
loru.  spre  a  ăâ  preste  latrani. 

*LDSTBATOBIU,-/OTna,»dj.,!H»tMtor, 
eare  lustra  sau  serve  a  lustrare.  (1  îus- 
irvre) :  lustratorii  acelloru  locuri  pu- 
d»u  connoseute  peno  actanu. 

*  LtrSTRICU,-fl.  adj.,  Iiatr-iens;  re- 
lativu  la  lustru,  in  sensulu  de  sub  2:  dSle 
lustrice,  cumu  ara  H  celle  in  care  se  cu- 
retia  femin'a  dupo  nascere. 

*  LU3TBIFICU,-a,  adj.,  iHBtrlBeus; 
care  face  sau  addace  lustru  in  soneulu 
de  sub  2. 

•LDSTRINU,-«,adj.  s.,  (compara  fr.  lu- 
strlae);  proprie,  de  lustru,  cu  lu^ru 
(lustru  Bub  2);  luatu  inse  mai  multu  ca 
subst. :  a)  mase,  lustrinu,  tessatura  lus- 
troS2  de  matasse  ammestecata  ca  bom- 
bacu  eau  cu  cânepa;  b)  fom.  Itistrina 
a.)  în  acellu-asî  sensu  cu  lustrinu  de 
sub  a);  P)  petra  forte  tare  care  conţine 
si  farm  si  care  serve  si -la  lustratulu 
nestimateloni :  Imtrin'a  se  preface  in 
pulbere,  si  cu  acesta-a  se  freca  si  lus- 
tra gemmtle, 

LUSTROSn,-a,  adj.,  nltldua,  lucl> 
dii,  Imilaţ  plenu  de  lustru  ==  ludu. 

LUSTRU,  8.  m.,  Ustranj  1.  d'in 
luere  '-^^  lauare,  sau  spellare :  a)  sp«l- 
lacitura,  lotura,  worde;  tina,  noroiu; 
ij  metaf.:  <z)locu  de  şedere  sordidu  caallu 


LUT. 


208 


poroiloru,  si  de  aci:  p)  locnentia  de 
animali  selbatice;  t)  codru,  pădure; 
8)  casa  de  desfrenari,  de  curtesane; 
s)  f  îMia  desfrenata;— 2.  d'in  Utere  corn- 
binatn  cu  lucire,  stata  allu  unni  lacru 
aaiJL  de  lautu  in  cătu  derine  luciu,  si 
ia  speciale  :  a)  sacrificiu,  ta  aati%îi  stra- 
boni, ce  făcea  censoriulu,  la  fîa-cari 
cinci  anni,  dupo  finitulu  ceasului,  pentru 
totu  poporulu  romanu ;  sacrificiu  de  oo- 
ratire  de  peccate,  numitu  suoVetaurilie, 
pentru  co  se  sacrifică  unu  porcu,  una 
one  si  uuu  tăuni :  a  incepe,  a  face,  a 
hermina  lustrulu;  candu  se  face  oJiu 
dietde  lustru;  de  acf  .-  a)  in  genere, 
veri'Ce  sacrificiu  sau  aotu  religii^u  de 
pnrificatione ,-  b)  spaţiu  de  cinci  anni  : 
tmmeru  abia  patru  lustre  de  la  naaeerea 
mea;  c)  prin  estensione,  spaţiu  de  tempu 
de  mai  multianni;  Jusfm  mare=100  de 
anni ;  d)  laciu ,  politura ,  splen«l<ţre  : 
a.)  proprie  :  mete  eu  lustru  SMt  fora  lu' 
«^t;  ce  mi  ad^i  c(dciamentele  fora  se 
le  fii  datu  lustru  ?'ăe  aci :  lmfru:=a&n- 
delabru;  p)  metaforice  :  orntanenl^ 
bene  allesse  dau  unu  lustru  formosetîei 
natta-ale  :  tMmele  v(CJi|pe  dedera  unu 
«ou  lustru  gloriei  nostre;  urituUt  da  lu- 
stru formosuUii. 

LUSTRUmE,-es«*,  v.,  ţ»\ln,  leti- 
e»t«i  a  ă&  lustru,  a  poU,  a  di  politnra. 

LUSTBUOSU,-o,  adj..  Tedi  lustrosu. 

LUTARIA,  3.  f.,  Intuientnmt  obiectu 
de  lutu,  locu  lutosu,  locu  unde  se  afla 
multu  lutu. 

LUTARIU,-a,  adj.,  IntariaB,  relatiru 
Ia  lutu;  care  traieace  in  hUu,  sau  se  nu- 
tresce  cu  lutu  :  poră  hUari, 

LUTHERANISMU,  s.  f.,  (fr.  lirtM- 
ranlsme),  iovetiatur'a  lui  Lutheru,  con- 
fesfiionea  celloru  ce  urm^ia  invetiatura 
lai  Lutheru  .'  luthcrani&nuiu  se  nu- 
mesce  si  protestantismu. 

LUTHERANU,-a,  adj.  s.,  relativa  Ia 
invetiatur'a  lui  Lutheru  :  confessionea 
lîUherana;  bas^rie'a  hdherana;  elH  su 
lutkerani. 

LUTOSU, -a,  adj.,  lutvsns»  pleoR  de 
lutu,  incarcatu  cu  lutu :  eşti  lutosu  pre 
mâni ;  vestimeniu  lutosu;  agru  lutosu, 
colUna  lulâsa,  rcgione  lutosa. 

LUTU,  s.iu.,liitum,  pamentudeolle, 


>y  Google 


304 


LTG 


argilla;  pamentu  tnoUe,  lima,  tina,  no- 
roia  :  oUe  de  lutu ,  vase  de  tutu ,  easa 
de  Immu  l^a  cit  luţu;  biblia  dice  co 
DoHtfwAeN  formă  pre  omu  tCin  Itriu  51 
i  JMuffta  spiritu  de  vietia. 

LUTUIBE.-escu ,  t.,  luUre,  a  unge 
cu  Intir,  a  lepf  cu  lutn. 

*  LTIXOSU,  lujcu.  luxuria,  luxurjo- 
w,  etc.;  Tedi  lussosu,  lussu,  lussuria, 
lu$stiriosu.  etc. 

*  LUZULA,  3.  f-,  liSBla,  planta  d'in 
classea  glumacieloru. 

*  LTGEALE,  adj.,  relativu  la  lyeeu, 
d«  h/ceu  :  dassi  lye&di. 

•LTCEISTU,  8.  m.,  Bcolariu  care, 
flrecenta  lyoeul». 

*  LYC£{}  saa  luceu ,  pl.-e,  Ijeenai, 
81  IjiUm  (Xoxeîov,  fr.  Ijcit) ;  1.  gym- 
nasiu  laAUiene,  afora  d'în  cetate,  UDâe 
Aristotele  propunea  invetiatnr'a  sea; 
2.  la  moderni  gymnasiu  soperiore;  redi 
gifnmasitt. 

*  LYCHNIDE,  3.  f.,  (IjchmB,  Xo/vtţ 
=iUte*iite)  specia  de  planta  d'in  clas- 
Bea  10,  ordinea  I  a  eyatemei  lui  Lumeu, 
A"mţa,mii¥»ditmtheloruBa.\iearyophyl- 
Idoru,  d'intre^ri  unele  bu  connoscute 
la  noi  sub  numele  de  garofa,  fi&re  dom- 
nesca,  seafUeiuiia,  de  cari  vedi  la  lo- 
cuia lorn. 

*LtCHNITE,  s.m.,ljeliiilto8,(X'}x- 
vinji;),  specia  de  marmore  alba  si  Iu- 
ăosa,  ce  se  sparge  la  lumin'a  lytkmdui. 

*  LTCHNITIDE,  s.f-,  IjohiiltIs,(Xox- 
vîtk:),  specia  de  planta  d'in  care  se  fă- 
cea festille  pentru  lycbnu. 

*  LTCHNOBIU,-a,  adj.,  Ijchioblsi, 
(Xo)[vâ^[0(),  care  traiesce  Ia  lychnu,  care 
d'in  nopte  face  df. 

*  LYCHNU,  B.  m-,  IjehBat,  (kb^nc), 
lampa,  lacerna,  lumina. 

*  LYCHNUCHU,  s.  m.,  t; chnnehM 
(Xu^voâx^*:)'  ^'"'^  ^'"^  Ifcbnulu;  si  in 
specie  candelabru. 

*  LYCISCC,-o,B.,ljclBiiii,(Xuxiaxo<:) 
nume  de  c&ne,  (vedi  lupeiu). 

*  LYCOPKBDACIU,-«,  adj.,  (fr.  ly 
e*p«rdae^e],care3^minacu^coper(iu^' 
s.  f.  pi.,  Ij/eoperdadele,  familia  de  fungi 
cart  are  de  typu  genulu  Igcoperdu,  (he- 
lin'a  lupului). 

*  LICOPEBDASTBD,  s.  m.,  (fr.  Ij- 


LYM; 

c*rerdastre),  genu  de  fnngi  d'in  fami- 
li'a  lyeoperdacidoru. 

•LYCOPEBDINU,-o.  adj.  s.,  (fr.  Ij- 
eoperdfne),  relativu  la  /yc0por(lu;subsb 
hjeoperdinele,  genu  de  insecte  d'in  fa- 
mili'a  fungicddoru. 

*  LYCOPEBDITB,  s.  f.,  (fr.  Iscoper- 
dUe),  fossile  ee  s^mina  tar«  cu  2ya^»r- 
dttlu. 

*  LYCOPEBDU,  8.  m.,  (fr.  lje»per. 
don,  d'in  Xuxo;  ^  /ttp»,  ei  xipStiv^i»- 
aire),  genu  d'in  famili'a  fongilorn. 

*  LYCOPODE,  adj.  s.,  (fr.  lyeopole, 
i'm\'yKtn:^lupu,aiim^=:peăe),  pro- 
prie, care  are  petioru  de  lupu;  applicatu 
inae  ca  subst.  genu  de  plante  d'in  fami- 
li'a lycopodiacialoru. 

*  LYCOFODIACni.-fl.  adj.  s.,  (fr. 
Ifctpodlaeâe),  d'in  familia  lyeopodilont. 

*  LYCOFODITE,  s.  (lyc«p«dlt«),gfinii 
de  plante  fossilî,  ce  s^mina  cu  ^«0- 
podde. 

*  LYCOPODID,  s.  m.,  pulbere  de 
plaot'a  lycopode. 

*  LYMPHA,  8.  f.,  tympha,  (fr.  !;■• 
pke),  1.  apa  limpede  (confere  liaipMH 
=:\mpidu)\  2.  licidu  aposu  ce  se  afla 
in  vasele  lymphaUce  alle  animaliloru; 
assemine  licidu  ce  se  afla  in  venele  ve- 
getalilorn. 

*LYMFHAGin,-a,adj.,Ijnphaeeai, 
ca  lymph'a  de  limpedu,  ca  cristallulu. 

*  LYMPHAN(J1TE,  s.  f.,  (fr.  Ij»- 
phsBglte) ,  inflammatione  a  vateloru 
Iţjtttphotiee. 

?  LYMPHANGIU,  s.  m.,  (d'in  ijn- 
ph«,  si  sTYsEov  =,wi£U),  vasu  Iţfmpha- 
tieu. 

*  LYMPHARE,  v.,  Ij mphar*,  a  spa- 
riă  cu  apa  (lympha),  a  spariă  in  gra- 
dulu  supremu,  a  turbură  mentea,  a  în- 
furia. 

*  LYiIPHATICD,-a,  adj.,  Ijvpkatl- 
ens,  (fr.  ifmphatlqnv),  relativu  la  li/m- 
pha  :  1.  vaSe  lympJuitice ,  canali  prin 
cari  trece  lymph'a;  glandi  lympluUiee; 
sijstema  lymphatica;  temperamentu  lym- 
phtUtcu;  2.coprensu  de  spaima,  spariatu 
in  gradulu  supremu,  turburata;  turbatu, 
smentitu,  lunatica,  nebonu. 

*  LYMPHATIONE,  s.  f.,  Ijnpbatto» 
actionedelyffyfAore,  stare  produssaprin 


=y  Google 


tvfi. 

lympitare,  torburare  â«  mente,  turbare, 
furia  de  nebonn. 

*  LYMPHATU.-a,  adj.  part.,  ly«- 
pbstis,  tarburatu  la  mente,  hoaticu, 
oeboou :  capete  lymphate,  mente  lym- 
phata. 

«  LYMPHITK,  s.  f.,  (fr.  Ijmpblte); 
Tedi  lymphangite. 

*  LYMPHOSE,  s.  f-,  (fr.  Ijmphoge), 
actione  prin  care  ae  formâdia  lympKa, 

*  LYMPHOTOMIÂ,  s.  f.,  (fr.  lj«ph*- 
tonle),  disseotionea  Vdseloru  lymphaiiee. 

*  LTNCE  sau  lunce,  s.  f.,  l}nx,(X{)7S), 
animale  mammifern  d'in  speci'a  feline- 
loru,  ca  perulu  roşiatica  rergata  :  Itm- 
eea  are  una  vedere  forte  agera,  an/tm 
credeau eo  ea  vede chiaru  siprmptaieti, 

•LTNCCRIU,  s.  m.,ljnonrlBiii  (X-jţ- 
xo6p[oy),  una  p^tra  dura  transparente, 
cu  probabilitate  turmalinulu. 

*  LYSA  sau  Im-a,  s.  f-,  lyra  (Xupa), 
unu  instrumentu  musicale  ca  corde  u- 
sitata  la  antici :  a  cântă  cu  lyr'a;  attti- 
cH  credeau  eo  Mereuriu  fu  inventato- 
riuJu  lyrei;  Vythagora  stemperă  affec- 
tde  cu  cantcctUu  lyrei. 


LYS. 


SOS 


•  LYBICU  san  luricu,-a,  adj.,  l,ri- 
cas,  {\'ipix6z),  relatîTu  la  lyra,  sau  mai 
bane  la  cântarea  ca  îyr'a :  poesia  lyriea, 
care  se  cântă  aocompaniata  de  lyra; 
poeţi  lyriei;  Tindant  e  prwiulu  poetu 
lyricula  Greci,  Oratiu  la  Romani;  ean- 
tetele  lyriee  se  numescu  ode;  poeat'a  ly- 
riea  are  una  mart  varietate  de  metru; 
addeveratii poeţi  lyridincânta  spiritele 
prin  idee  su&Zimi  si  sentimente  nobili. 

•  LYRISMU  sau  lurisntu,  a.  m.,  (ij- 
rUmii8>  Xupta[iâ;),  cântare  cu  lyr'a;  tona 
h/ricu.  posia  li/riea. 

'  *  LYRISTtr  aaaluristu,  a.  m.,  lyri- 
ttes,  (XuptoTi);},  care  cânta  ca  h/r'a. 

*  LYSIMACHIA,  s.  f.,  IjsIidmIiIs, 
(Xu3c;xa/£a,  fr.  l/gimachle  ei  Ijsivaqae), 
geaa  de  plante  d'ia  famili'a  primula- 
cieloru. 

*  LYSSA,  lusaa,  si  îyUa,  lutta,  b.  f., 
Iftta.  i.!iaz7.  si  XOrcn,  fr.  lj»n  si  Ijtte); 
proprie  turbare  sau  turbatlone,  appiicatu 
inse  in  specie  la  :  a)  puatule  sau  buba- 
8i6re  ce  se  desrolta  sub  limb'a  c&nelni 
turbata,  sau  a  celliu  muscatu  de  atare 
câne;  b)  cantharide. 


=y  Google 


M. 


M,  a  treisprediecea  littera  in  alfabt?- 
tula  romanii ,  ai  nn'a  d'intre  acelle-a 
caro  si  a  conservatu  pronunti'a  origina- 
ria  in  tâte  caşurile;  numai  in  unele  lo- 
curi înainte  de  i  ae  audeca^nitalicusî 
gallicu,  precuinuÎD:mic,  micH,  nemica, 
mişca,  temi;  si  înainte  de  c  cu  assimîla- 
tione  deie,  precumu  in-.tneu  sau  mku,  me- 
diu, mercuri,  viiere.  Âct^sta  nuaotia  se 
observa  mai  allessu  Ia  Românii  d'iu  Ma- 
cedoni'a,  la  celli  d'in  Daci'a  ea  dispare 
d'in  ăi  iu  df,  91  iu  genere  se  restabilesce 
pronnoti'a  genuina  a  litterei  m. 

MA,  (contrassu  d'in  mai,  si  acestu-a 
d'in  magi  ^  maiţla),  adv.  conj ,  mKgts; 
Mă,  ast,  atţ  ât  tamen,  at  enlm,  at  Tero; 
mai  mnltu  io  usu  la  Macedoromâni ;  in 
Daci'a  se  servescu  cu  :  inse,  cro,  ăi'ro, 
sipentmcomparationecufftaij-vediiMai. 

*  MACACU,  8.  m.,  (fr.  raacaque), 
specia  de  simia  cu  capulu  latu,  si  cu 
cod'a  scurta,  care  se  numesce  si  mîtia 
de  marc. 

•  MACARELLU,  s.  m.,  (fr.  maqae- 
reau),  Momber»  numele  unei  familie  de 
peaci  marini,  de  care  se  tine  si  scum- 
br^acotAmune,{»riombtir»e(nnbTas),con- 
noscuta  ca  articlu  de  commcrciu,  apoi 
iunntdu,  (thjnnas,  Ihnonas),  si  pescele 
sahiatu  (slphlns]  :  macardlH  se  prmdu 
eu  millionile  ip  lunile  Maiu  si  Janiti 
in  oceamdu  atlanticu  si  in  marile  ho- 
recJi;  Momanii  aniici  făceau  d'in  ma- 
carelli  sau  scumlrie  una  sema  cu  dres- 
suri  mtâÂe  numUa  gsrum. 

MACAKin,  macari,  macaru,  adr. 
COig.;  1.  ca  adr.  restrictivu,  saltam,  nl- 


iilninm,  celhi  pucinu,  cellu  mai  pucinu, 
incai :  dt-co  nu  mi  poţi  dă  capetele  im- 
prumutate,  da -mi  niacariu  procentde 
pre  una  luna;  se  avemu  macariu  doi 
Im,  amupotv  lucniagrulu,  si  scote  d'in 
eUu  traitâu  nostru;  di^rosi  cuintellessu 
contrariu,  etlam,  quoqae,  quidem,  ipse : 
macariu  eu,  macariu  tu,  macariu  de 
septe  palme  in  frunte  se  fia,  nu  me  tn- 
chinu  îui:  neci  macariu^:  uc...  q^ldstn; 
ncei  macariu  câlu  negiu  sub  unghia; 
asii  cu  tâte  coventele  de  cantitate  :  ma^ 
cariu  ce,  macariu  caii,  macariu  câtu 
de  mare,  demicu;  macariu  care,macariu 
cine;  etc.  =:  quldrls,  «inotrlf*  qpaoiTU 
magDiig,  parroH,  qnlTls;  2.  CU  acestu  d'in 
urma  intellessu  se  pune  pre  longa  tote 
relativele  conjunctive,  si  forraediacon- 
jitQctioni  si  adverbie  compuse ;  a)  cu 
da  =: d(CO,  si  cu  se  ^  »!»  ctlamBl,  etal : 
tnacariu  se  me  talie  nu  făcu  si  nu  dicu 
asia;  macariu  se  mc  pice  cu  cera  fer- 
bente,  totu  nu  vreu;  dâro  si  ;  macariu 
de  ar  veni,  ntlnaui  renlret; — b)  cn  CO, 
macariu  ca=qyamqnain,  etiamsl  :  mw 
cariu  co  ai  lucratu  multu,  totu  ti  a  mai 
remasu  inco  dcstullu;  macariu  co  ti  ju- 
ra, te  va  insetld;  c)c\i  celle  alte  relative 
form^dia  atătu  conjunctioni,  câtu  si  ad- 
verbie :  macariu  candu,  7}iacariu  cumu, 
macariu  unde,  etc.;  a)  ca  conjunctiooe : 
quaniloounqae ,  ntonnqne,  iibicQnqae; 
P)  ca  adverbiu  :  quandoTls,  ublrla,  etc. 
(oonfere  greculu  mod.  [laxâpt) 

«  MACARONE,  s.  m.,  (maccUeroni, 
fr.  inacaront),  taliatelli  italiani  în  for- 
ma cylindrica  facuti  d'in  farina  fina 


=y  Google 


HAC. 

fig.  ammeatecatura  burlesca  :  sli/lu  de 
macaroTte;  poesia  de  tuaearone,  versuri 
latine  ammestecate  eu  italiane.  • 

*  MACARONICU,-a,  adj.,  (it.  mtc- 
cberonicoţ  fi*.  B]aenr<>nlqi(«),  de  rnuca- 
rone;  fig, :  poesia  macaronica,  versuri 
macaroniee, 

*  MACARONISMU,  a.  m.,  (fr.  na- 
«aronisrae),  modu  de  poesia  macaroDÎca. 

*  MACEDONE,  s.  m.,  Macedo,  locui- 
toriu  allu  terrei  numite  Macedonia 

*  MACEDONIA ,  s.  f.,  Mteedonla , 
t^rra  d'in  Europ'a  orientele,  prin  care 
trece  rîulu  Assiu,  astadi  Vardariu,  ve- 
cina cu  Thraci'a  spre  resaritu,  cu  lUa- 
ri'a  spre  appnsu,  cu  Thessali'a  spre  m6- 
dia-dî  si  cu  Moesi'a  spre  m^dia-n6pte  : 
Macedoni'a  fu  ptUri'a  lui  FilUppu  si  a 
lui  Alessandru  magnulu;  Macedoni'a 
se  prefăcu  in  provincia  romana,  Mace- 
doni'a de  astadi  e  locuita  in  mare  parte 
de  Homâni. 

*  MACEDO  NI  ANU,-a-  adj.  s..  Ma- 
cedonlnsj  Macedonianti»,  jMacedonlciis  » 
locnitoriu  allii  Macedoniei,  diverşii  de 
Macedond  :=  care  e  de  origlue  macedo- 
nica;  lig.  maccdonianu.l.  uua  specia  de 
buccate  compuse  d'in  diverse  ingredi- 
entie;  2.  unu  jocu  de  car'ui. 

«MACEDONICl',-a,adj.,m.ioe4onicug, 
relativu  la  Macedoni  sau  la  Macedonia  : 
regnvlu  maevdonieu,  falangea  macedo- 
moa,  Umb'a  inacedonica. 

*  MACEDONISMU,  s.  m.,  idiotiamu 
propriu  Macedoniloru,  caractertii  niace- 
donicu;  seatimentu  niacedonicii. 

♦MACEDOROMÂN U,~a,  adj.  8.,  Ro- 
mânu  din  Macedoni'a,  spre  distinctione 
de  Dacoromânu.  Românn  d'in  Daci'a. 

MACELLAEE,  r.,  lanlare,  cndere, 
■tragem  edere,  a  macellari,  a  talia  vite 
la  macellu,  si  apoi  in  genere  :  a  taliă, 
a  uccide  fora  raisericordia. 

MACELLARESSA,  s.  f.,  uxor  lanio- 
uis,  femin'a  macellariului. 

MACELLAKIA,  s.  f.,  raucelliim,  la- 
nUrlnm*  Unlena*  loculu  unde  se  talia 
si  vende  carne  de  vite;  âg.  cndos,  atră- 
gea, occisione  crada,  barbara,  fora  mi- 
sericordia. 

MAOELLABIRE, -eseu,  efedere,  U- 
nlare;  a  taliti,  a  ucoide  ca  unu  macslla- 


MAC. 207 

riu;  fig.  in  acea  Imlalia  se  maceltartra 
multe  miUi  de  omeni. 

MACELLARIU,  a.  m.,  Usio,  lanUs, 
maeelUriiis;  cellu  ce  talia  sau  iiccida 
vite  cornute,  lanose,  porci,  etc.,  sau  ven- 
de came  cruda  cumpaoita :  maceUea-if*  - 
brutale,  cutitu  de  macellariu,  scaunu 
de  macellariu,  mes'a  macdlariuiui;  — 
fig.  omu  cnidu  si  barb»rn ,  fora  misori- 
cordia  si  brutale. 

&IĂCELLU,  pl.-e,  maoellam,  endes, 
slraţes,  actione  de  maceUare ,  taliare, 
uccidere,  in  speciale  de  vite,  in  genere 
si  de  temeni,  mai  vertosu  uccidere  cruda, 
brutale  si  fora  misericordia,  uccidere  in 
massa  etc;  locu  unde  se  talia  vite  ei  sa 
vende  carne;  platia  unde  se  alia  ntacel' 
Inriele  :  batali'a  se  ^ni  cu  unu  ma- 
cdluinfricosiatu,  eareassecurăosteino- 
strc  victori'a  decisiva;  dupo  unu  macellu 
furiosudebaioneie  inimiciise  retrassera 
in  desordinc  si  in  fuga  pre  tote  lini^. 

*  MACERARE,  v.,  tuBoeriire,  a  face 
maceru  sau  macru;  a  mollii,  a  fragedî, 
a  face  fragidu,  morbida  :  venatulu'ne- 
maceraiu  e  greu  de  mancaiu;  a  macera 
lentea,  faşeol'a  si  alte  sementie  de  se»ie- 
uatu;  metaf.,  a  debilita  :  pre  muUima- 
cera  aeellu  morbu;  a  torment^  a  tor- 
tură, a  marturisÂ  :  a  si  macera  corptUu 
ca  primii  marturi  ai  credentiei  cre- 
ştine; de  ce  se  te  maceri  at<Uu-a  pen- 
tru nemica? 

*  MACBRATtONE,  s.  f.,  maceraţi*; 
actione  do  macerare. 

*  MACEU1.1,  3.  f.,  raaeeria:  (affina 
cu  macellini  =  macellu);  gardu,  muru, 
iu  speciale,  gardu  viu. 

*  MACEUIATU.-a,  adj.,  uaceriatog; 
incliiau  eu  maceria ,  viormente.  mace- 
riate;  vinia  muceriata. 

*  MACEliIRE,-esc«,  v.,  maceretioereî 
a  deveni  maceru  sau  macru  .-  a  se  mol- 
liă,  a  se  fragedi. 

'<'MAGERU,'a,adj.,inacer;vedimacru. 
MACE8IA,  s.  f.,  baoca  ros»  canin»; 
fructu  aan  bacea  de  macesiu. 

MACESIIiE,-e5(;u,  v.,  a  molliă  sau 
netedi  batendu;  afâne  pre  de  uua  parte 
cu  mac^eilu,  mactare,  etc,  pre  de  alt'a 
cu  :  mac-ru,  mac-erare,  etc.;  compara 
si  macescereizzmac&rire. 


.yGooglc 


908 MAC. 

MACE8IU,  B.  m.,  r*M  eavln».  Linn., 
specia  de  roşa  aelbatica,  allu  carei  ar- 
bostn,  ori  mai  bene  spinu,  cresce  printre 
tnfarie  si  printre  alte  spinete,  4ro  din 
ftnctele  Iui  copte  bene  se  face  lictariu 
sau  decDctu;  (affine  ou  maett  sau  cu 
maent?). 

*  MACHIA,  s.  f.,  iwmhU,  (it.  nac- 
'  ebla) ,  p^ta ,  macla  sau  macula ;  redi 

mawia. 

•MACHIABE:,  t.,  mmeiil»«,(it.  hm- 
ehlan),  a  petă,  a  macU  sau  macoU; 
vedi  maculare. 

*  MACHlATUro,  adj.  part,  aaeu- 
Utiiţ  (it.  mMehlat»),  petatu,  maclatu 
sau  maculata;  redi  maculatu. 

•MACHIA  VELLICO,-a,  adj.,  (fr.na- 
ehUT61fqu«,  seenndiin  doctrlnam  Ma- 
ahlKTelHl),  conforme  principieloru  si 
doctrineloru  politice  remase  de  la  Ma- 
chiavdli  Plorentinalu  :  systema  si  por- 
tare ma^iavellica;  in  senau  intensu,  de- 
spre sţstemate,  doctrine  si  acttoni  cari 
n'an  a  face  cu  politic'a  onesta,  ci  sunt 
basate  pre  rea  credentia,  pre  perâdla. 

•MAHIAVELLISMU,  s.,  (fr.  machla- 
T^lIiBe,  sjstena  HscliIaTeUlI),  systema 
politica  a  lui  Ma^iavelli :  Mai^iavel- 
lismvîu  o  revdtatu  pre  omenii  de  bona 
credentia  i  in  systemaiele  slaittrUoru 
moderne  s'a  mai  pastratu  ineo  multu 
maehiaveîlismu;  —  prinoipiele  si  actio- 
nile  conforme  systemei  politice  a  lai 
MaehiaveUi;~in  sensu  intensu,  despre 
portarile  private  alle  unoru  omeni. 

*  MACHIA  VEI-LISTU,  s.  m.,  «liecU 
JUehlarelUl,  cella  ce  adopta  si  urmâdia 
din  doctrinele  lui  Machiavelli:  machia' 
vMistu  agent,  machiavellistu  perieulosu. 

*  MACHINA,  s.  f.,  muklfla,  (fr.na- 
ehlne)  ■  instrumentu  prin  care  se  p6te 
mişcă  d'in  locu,  redici,  trage,  aminc&, 
sau  prin  care  se  pune  in  activitate  tmu 
agente  naturale ,  precumu  :  foculu,  ae- 
rulu,  ap'a,  etc. :  machina  de  metaUu , 
madtina  de  lemnu;  machina  mare,  tna- 
cAtfla  mica ,  machina  admirabile,  inge- 
niosa,  sim^,  complicata,  noua,  veehia; 
a  inventă  una  machina;  constructionea 
machinei  functionea  machinei;  e/fectele 
unei  mocAtne;  theorfa,  planulu,  espU- 
WtiOHea  tmei  macine;  bucMteUe,  rotf 


lăj^ 

le,  cordele  miscatorie  alle  Mwt  maehim: 
inventarea  ai  immuUirea  maehineloru 
de  tota  speci'a  este  gpre  bende ,  Sro  nw 
spre  reulu  omemloru;  prin  lucrarea  cu 
machinde  ae  crutia  poterUe  ai  piefTa  o- 
matiioru  n  a  vitetoru  de  jugu  si  de 
c&mu;  maeliinele  producu  forte  multu 
si  totuşi  dau  oceupatione  la  multe  mS- 
lioni  de  omeni ;  machina  simpla,  care 
are  unu  singuru  medilocu  prin  care  im- 
multiesce  actionea  poterilom  miscatorie, 
ia  oppositione  cu  machina  compusa,  for- 
mata d'in  mai  multe  madiine  «împle, 
combinate  intre  senesi :  machine  corn- 
puse  sunt  nenumerate;  machina  ardU- 
tectonica,  de  redicatu,  compusa  d'in 
bnccati  de  lemnu  dispuse  asia,  in  cfitu 
cu  adjutoriulu  unora  rotille  sau  dis- 
curi si  allu  unoru  fusi  se  potu  redicÂ 
greutăţi  mari  si  se  potu  assedifi  la  locnlu 
destisatu;  —  madiina  de  comprestione, 
destinata  a  comprime  aerulu  ei  a, la  con- 
densa ,  se  dice  si  machina  de  conden- 
satione;  —  machina  electrica,  destinata 
a  produce  si  a  demonstra  differitele 
pbenomene  alle  electricităţii;  —maehi- 
ne  bellice,  instrumente  cari  serru  spre 
a  rapedi  petre,  globuri  de  ferm,  etc 
a  bate  si  a  sparge  murii :  inventionea 
pulberei  de  tunuri  a  facutu  pre  omeni 
se  renuntie  la  machirtele  belliee  appli- 
cate  de  poporde  antice;  —  mactana  hi- 
draulica sau  machina  de  apa,  prin  care 
se  conduce  si  redica  ap'a;  machina  Ay- 
draulica  se  dice  ai  una  compositione  da 
machine  diverse  prin  care  se  producă 
certe  effectebydraulice; —mocAirtapnew- 
matica,  pumpa  destinata  a  rari  aerulu 
coprensu  intr'anu  asiănumita  recipiente; 
mocAina  purica  sau  machina  de  foeu, 
una  compositione  d'in  buecati  dispuse 
cu  arte  si  destinate  a  ii  focului  direc- 
tionea  cerata,  si  a  face  ca  caldur'a  se  se 
communice  pre  aude  voUesci;  —  ma- 
china suffuâoria,  foile  de  metallu,  ia 
care  aemlu  se  comprime  tare,  pentru 
ca  combastionea  materialiloru  de  fiMU 
se  se  pota  eifectuă  mai  bene,  si  mine- 
ralile  seae  topesca  maicurrendu  ei  mal 
perf^tu;  machina  de  vapori,  unde  pnm- 
p'a  este  pusa  in  mişcare  prin  aburi,  — 
macluna  de  dow^Kd,  â«  fm-cltea.ife 


,y  Google 


mc,  

cădi,  etc.,  a  cărei  potera  fuiictionatoria 
edte  pcale  poterei  a  douedieci,  a  trei- 
dieci  d<>  calli,  etc;  taachina,  apparatu 
cjre  pote  produce  uuaejplosione  omino- 
Htoria;  —  ia  genere,  tnachina,  lucru  ar- 
tificiale, mechanîsmu  sau  compoâitione 
de  rote,  rotille,  corde,  etc,  alle  caroru 
mişcări  si  efTectu  se  termina  in  easitai 
acea  machina,  fora  a  mai  veui  in  com- 
municatione  Idco  si  cu  alte  obiecte;  asîă 
se  dice ;  acestu  orologiu  este  una  ma- 
china  formosa;  unii  automaţi  sunt  »ia- 
c^tne  forte  ingeniose;  —  in  seusu  in- 
tensu  si  âg.  lomulu  este  una  machina  ad- 
'  mirabik;  animalile  inco  sunt  machmc 
mue;  poetice :  madtma  rotunda,  adeco 
QDiversulu,  sau  numai  pamentul  u,  adeco 
globolupamentului;  camachine,  la  thea- 
trn,  se  scamba  scenele,  se  represeuta  si- 
mulacre deanimali  etc  :ot]er'a,  tragedi'a, 
dram'a,  ckiaru  si  comedi'a  are  mackine; 
Ggur.  si  familiariu,  machina,  effectulu 
veri-nnei  desvoltarî  sau  desuodari  dra- 
matice care  este  prea-fortiata,  care  a- 
deco  nu  se  pote  deduce  bene  d'in  cursulu 
fireseu  allu  lucruriloru:  acesta  incia-ca- 
turaprea  semena  a  machina;  tt^china, 
in  Ti^ti'a  practica  :  inventione,  intriga, 
astutia,  artificiu,  mediu  de  insellatio- 
oe  etc. :  acelUii  omu  nefericitu  atătu  i  in- 
torsera  machin'a,  pono  ce  îu  addusera  la 
sapa  de  lemnu,  (vedi  machinatiojie;  - 
prin  suppressiouea  aspirate!  It,  machina, 
a  deTenitu  macină,  de  unde :  măcinare; 
reuînse  se  pone  masîna,  dupo  pronun- 
ti'a  fr.  mBCbliie*  in  locu  de  machina). 

*  MACHINALE,adj.,ineciiIiiaU8(fr. 
maehlDal),  relativu  la  machina  :  poteri 
machinali,  rota  machinale;  in  speciale, 
fora  conscientia ,  fora  intellegere  sau 
fora  tntcllessu :  rupunsu  macitinale. 

*  MACHINAMENTD,  pl.-e,  maeUI- 
nameotniSj  machina,  instrumentu,  ar- 
teficiu,  intriga. 

*  MACHINARE,  v.  a.,  machinai-i, 
Mollrl;  proprie  :  a  face  machina.  luatu 
inse  de  legola  cu  sensuiu  metaf.  du  a 
urdf  sau  face  intrige,  a  prepara  in  se- 
creta planuri  relle  in  contr'a  cuiva,  a 
arruncâ  curse  morali,  sau  si  ţihysice, 
spre  a  Iu  perde  :  inimiăi  tnachina  ecva 
in  tăcere;  elli  machina  misellie. 

Tom.  II 


MAC 


209 


«  MAGHINAKIA,  s.  f.BMhliiamea- 
tum,  inachiuatlo,  trn  t«'I  fabrica  nutebl- 
narii;  1.  arte  de  a  construi  sau  direge 
rtiachine;  arii j.  muchi nariul ui;  officina 
unde  se  construescu  sau  se  rendu  ma- 
chine,  depositu,  mulţime  de  machine; 
machina  complicata,  unu  totu  de  ma- 
chine ee  formădia  unasiugura machina; 
fig.  tessutiira  de  intrige,  de  planuri  se- 
crete cu  scopu  de  a  ins^llÂ,  incurcft  sau 
perde  pre  cineva. 

*  MACHINARI[I,-ii.  adj.  s.,  uavliiiu- 
rlns,  relativu  la  machina  :  lucrări  ma- 
dtinarie  :  s.  personale,  machinariu  = 
constructoriu  sau  directoriu  de  machine. 

*  MACHINATIONE,  s.  E.,  machla»- 
tla,molliiieB,aciione  ie  macJiinare,coji.- 
strnire,  directione  artcficiale  si  inge- 
niosa  :  unoru  bestie  e  data  vre-care  fa- 
cultate de  machinatione;  metaf.,  planu 
secretu,  intriga  făcuta  cu  scopu  de  a 
scote  la  caile  veri-una  fapta  rea,  de  & 
strică  cui-Ya,  de  a  perde  pre  cineva : 
machinationi  blastemata;  acea  machi- 
naiione  fu  de  capu  machinatonUui;  prin 
machinatione  astule  a  iavinsu  pre  cott- 
trariulu  seu. 

*  MACHINATORnj,^/oRi,  adj.  8., 
maoliiaator^molUor,  care  macAina:  l.in 
sensulu  bonn  allu  coventutut,  care  cou- 
strue,  sau  direge  una  machina ;  Dom- 
ncdieu  machinaioriulu  totoru  lucruri- 
loru; 2.  in  sensu  reu,  care  face  intrige, 
macliinationi,  care  se  încerca  se  adjuuga 
la  scopu  pre  călii  secrete  si  turtuose  : 
machimdoriulu  ^irincipaîe  allu  acellei 
conjurationi  a  fostu  eUu. 

* MACHIN ATO,-a, adj.  part ,  urditu: 
aecstu  planu  ascuiisu  eră  machînatu  de 
fostulu  ministru. 

*MACHINIORA,s.  f.,  macbiaulaj 
dim.  de  Hmaehina,  adeco  machinamiea. 

*  MACHINISTU,  s.  m„  moblaaraia 
faber  vel  coafector;  macbliiarBiii  Coa- 
dnctor,  cellu  ce  face,  compune  sau  dî- 
reg&'mttc/iine  spre  unu  scopu  sau  altulu : 
ttonu  machinistu;  acestu  madunistu  este 
chiamatu  d'in  AngWa;  machinistulufa- 
bricci  mclle  este  pucinu  abile;  maclăni- 
stu,  ia  modu  impropriu,  conductoriu  de 
macJiine  in  fabrice  sau  la  c^llile  fer- 
rate,  etc. 


=y  Google 


210 


MAC. 


*  MACHINOSU,-»,  adj.,  nftohinoaus; 
CQ  mare  arte  compusu  san  faeutu. 

•MACHINUTIA,  s.  f.,  mMhlnaU»dem. 
de  la  maehina;  vedi  si  machiniora. 

*  MACHOMEDANISMU,  a.  m.,  reli- 
gioDe  monotheistica  propagata  de  Ma- 
chomede.  si  care  se  numesce  si  islamis- 
mu,  sau  simplu  islamu :  macliomedatiis- 
mulu  paralysă  tare  ckristianismulu. 

*  MACHOMEDANU.-a,  adj.  s..  care 
ormedia  iavetiatur'a  lui  Maclwmeăe  : 
maehomedanii  sunt  monotfieisti  rigo- 
rosi ;  religionea  maehomedana  se  in- 
tende  presie  mare  parte  a  Asiei,  Africei 
si  a  Europei. 

*  MACHOMEDE,  s.  m.,  nume  pro- 
priu allu  propagatoriului  religioaei  mo- 
notbeistice care  p6rta  numeledemacÂo- 
medanismu  sau  islamismu :  MacJiomede 
trece  ăe  profetu  la  asseclU  sei. 

*  MACI  A,  s.  f.,  maclea,  stătu  de 
macru,  macrime. 

*  MACILENTU.-a,  adj.,  mieileatua, 
taie  macru. 

MACINĂ,  s.  f.,  nacliioB ,  (vedi  ma- 
ehina). 

MĂCINARE,  T.  a.,  molere,  (lat.  med. 
Maolnare,  it.  naolnftr»,  tote  d'io  ma- 
cina^machina);  a  sfermă,  a  preface  in 
pulbere,  ia  farina,  cu  adjutoriulu  ma- 
cinei  sau  machinei  numita  mora :  maci- 
nămu  grănu,  secare,  ordiu,  popusioniu, 
orediu;  in  mâr'a  nostra  se  macină  preste 
totu  annulu;  mâr'a  communei  n'are  apa 
de  adjunsu,  ei  macină  numai  câte  sesse 
luni  pre  annu;  ai  macinatu  prea-mare, 
sau  prea-menuntu;  măcinaţi  bene:  — 
prin  estensioue  :  dentii  betrâHiului  ma- 
cină inco  bene;  nu  pote  siomachulu  meu 
macină  assemine  mâncare;  una  rîpa; 
unu  pariete  se  madna,  cade  in  pulbere. 

MAeiNATOaiU,-(ono,  adj.  a.,  pl- 
Dtor»  moUtttFf  care  maana,  fia  veri-cine, 
DU  numai  morariulu  de  professione  : 
macinatoriu  in  mora ;  macinatoriu  de 
cafea  la  ospetarie ;  macinatoriu  de  co- 
lori la  pictori. 

MACINATU,  l.part.  pas.  mula  com- 
mlDntDB,  trltos  :  sacei  de  ffrânu  maci- 
no^M/metaf.,  muri  de  totu  măcinaţi; 
2.  sup.  si  snbst.,  macinatulu  meliuhti; 
amu  terminaiu  cu  macinattUu. 


MAO 

MACINAT0RA,  b.  f.,  actto  uoleadU 
qood  Bola  co  mini  no  turn  est,  (it.  maol- 
natura);  actioue  de  madnarc;  dero  mai 
vertosu  resultatu  allu  acestei  actioui, 
ce  s'a  macinatu  :  bona  macinatura,  ma- 
cinatura  mare  pentru  ingrassiatu  rima- 
torii;—macinatur'aparkt^W. 

MACINISIU,  3.  m.,  quoil  ad  moleu- 
dlnum  deBtlanturr  quod  molltnr:  mor'a 
vostra  are  macinisiu  multu;  ver'a  este 
macinisiu  pucinu;  macinisiu  de  grănu, 
macinisiu  de  buccate  ammestecate. 

MACIREj-escu,  v.,  tererojcnnterere, 
maelare,  a  strivi,  a  sfermă,  a  molliâ  : 
pome  macife,  bătute  si  molliate  prin  bă- 
tălia; (d'iti  ace-asi  fontana  cu  maciare, 
naoencere  etc.,  Tedi  macru,  mactrare, 
macesire,  etc.) 

MACITU,-a,  part.  d'in  madre. 

MACITURA,  s.  f,  resultatu  allu  ac- 
tiouei  de  macire. 

MACIU,  8.,  pl.-e.  vedi  matiu. 

MĂCIUCA,  s.  f.,  cUva,  utipes,  fuitU, 
batiu  mai  lungu  sau  mai  scurtu,  cu  nodu 
saumaciu/^ia  ia  uaucapa,  si  de'commune 
asia  de  grossu,  iu  cătu  cu  ellu  poţi  attacă 
sau  te  poţi  apperă  pre  miirte,  (compara 
ital.  mtiitaf  mazzetta,  mazKuola,  isp. 
maznoBţ  fr.  massue,  si  in  limbe  ce  tiu  su 
romanice :  grec.  gLarCouxa,  pol.  macsun 
si  macsusba,  şerb.  maciuiţii;  forme  mai 
simple  :  it.  mazza  si  matzo ,  isp.  ni«ia 
si  mazo,  pro7.  niHSga,  fr.  maBse,  grec. 
[lixCa  etc,  d'in  care  s'ar  pot6  trage  co 
coventulu  in  cestiono  si  derivatele  lui 
au  essitu  d'in  lat.  [malea],  de  unde  ma- 
teoUf  de  ora  ce  la  noi  matea  ar  souă  : 
ma^a ,  de  unde  apoi  :  matiuca  =  mă- 
ciuca; d4ro  de  alta  parte  forme  ca  : 
maconu,  fr.  maqDe  sau  mactiue,  maqaeti 
it.  maeco,  maecare  •  anunaccare*  etc, 
para  a  duce  la  radecin'a  mac-,  ce  se  vede 
in  mac-tare  ^  lovire,  orcldere  ;  pote 
niateB=iaaotca); — a  talia,  uccide,  om- 
mori  cu  maduc'a ;  am  măciuca  nodo- 
roşa ,  măciuca  de  comu,  de  peducellu  ; 
măciuca  făcuta  d'in  radedna  de  stegia- 
riu,  măciuca  lunga  si  ţintuita;  —  prov. 
destuUu  una  madiica  la  unu  carru  de 
oUe. 

MAOIDCATU,-a,  adj.,cBpltatn8,  pro- 
vedutu  cu  maduea,  care  la  unu  capetn 


.yGooglc 


MCA; - 

are  maeiuca=macit^ia,  gamallfa  :  ba- 
stonti  macmcatu. 

MAaCCOIU,  s,  m.,  in  locu  de  : 

MACIUCONTU,  (ounmoUiatu),  s. 
m.,  Infens  clara^  mare  măciuca. 

MACrUCUTU,  8.  f.,  deminutivu  d'in 
maâuca;  (compara  it.  muzoohinto). 

MACIULLIA,  3.  f.,  flobDlna,  pllnln, 
pila,  billma,  tnber;  capetn  mai  grosBU 
sigloboau  alin  unui  Incru,  c^ietina, 
globu,  etc. :  haetonu  m  maetidUa;  cdie 
dine  madtiUie  tdU  seUei;  maeiulWa  ma- 
ettltn,  a  florei  sordui ;  macitâtFa  cqiei 
si  a  cdliului. 

.*  MACORE,  s.  f.,  mac»,  stătu  de 
ntaeru. 

MACOn,maeonu,  maeone,  s.m.,  nlara» 
baBtODu  grossu. 

KACBETU,  s.  f.,  (it.  urreiia), 
maetes;  stătu  de  maertt. 

MACHIME,  8.  f,  maoles  ,  maerltax, 
BMcr  f  starea  sau  conditiooea  in  care 
se  afla  corpnlu  personeloru  sau  alin  a- 
nimaliloni  macre  :  macrimea  cârnei  tiu 
maneatu,  macrime  eausaia  prin  nutri- 
mentu  reu  saupucitm;  macrimea  e  oon- 
secentfa  a  unui  morbu  physicu  sau  a 
unorupagsioM,  ori  si  desastre;  macrime 
naiureUe,  macrime  contra-naiuraîe. 

MÂC£IR£,-e8CU,  r.,  maoreBoerei  a 
face  sau  deveni  macru. 

MAOBISIOfiU,  adj.B,,  1.  adj.,  deminu- 
tiVQ  d'in  macru,  maerinstiBlDs;  2.  subst. 
demin.  d'in  macrisiu,  luatu  cu  iutellessu 
de  oxalii  aoetosella,  Ltn».,  planta  d'in 
olassea  decandrieloru;  se  dice  si  mact!- 
siu  passerescu. 

MACSISIU,  a.  m.,  acetosa  rnmes ; 
Linn.,  genu  de  plante  cu  mai  malte 
specie,  cumu  :  macrisiulu  calliloru,  ra- 
m«x  aantuR.  Linn.  hlppolapatbantt  planta 
coBooscuta  si  sub  numele  de  macrisiu 
calleseu,  steglăa  sau  stevia,  cu  fruudia 
amara;  macrisiu  de  apa,  rumex  aqnati- 
cuh;  macrisiu  de  balta,  sjBlmbrlDin  nii- 
atartlim,  lAnn.;  macrisiu  de  gradina,  u- 
«fltoaella  ratnndlfolla,  lAnn.,  se  dice  si 
macrisiu  latu;  macrisiu  de  spinu,  ber- 
berU  ralgarlB»  se  dice  si  macrisiu  sau 
acrisiu  rosiu,  si  lemnu  galiĂnu;  macri- 
siu liqmresat,  oxalU  aeetoBelU,  lÂnn., 
ae  dice  si  macrisiu  trifoUosu,  ei  macri- 


siu padureiiu  sau  de  pădure,  si  ir^oliu 
acru;  macrisiu  laiu=zmaori8iu  de  gra- 
dina; tMorisiu  passerescu. 

UACţilTATE,  s.  f.,  maoritas,  si 
MaCBITEDIKE,  s.  f.,  naerttnda, 
stare  de  macru. 

•  MACEOBIOTIOA,  e.  f-,  (macroblo- 
tloa,  d'in  [jLaxp(i;=:longu  ei  ^^oc^fi^- 
tia);  artea  sau  scienti'a  de  a  lungi  liâ- 
ti'a;  se  dice  in  acella^asi  sensu  si  die- 
tetica si  hygietia  sau  orihoinoHca,  adeoe 
artea  de  a  rine  r^ulatu,  parte  a  cultural 
omeneBci,carefacecaTiââ'aoresict]mu8e 
rainteDereeoa,  acestei  arte  Hnfelanddede 
mai  antaniu  numele  de  maerobiotica. 

«  MACBOCOLLU,  s.  m.,  naorAcolain 
si  ■MroecllBM,  câUa  de  chartefa  formatn 
mare. 

*  MAGHOCOSMU,  b.  m.,  (lueroeoi- 
jaaa,  paxţi6xoa^/n);  lumea  mare,  adeoo : 
untTersuln,  cernlu  si  pamentnla,  si  tote 
câte  sunt  intr'ensele ,  in  oppositiooe  cu 
microcosmu,  adeco  :  omulu,  care  se  dice 
si  lume  mica. 

HACROBE,  s.  f.,inaoor;  stătu  de 
macru;  macrorea  fadei  teUe  e  spamen- 
tatoria, 

MACBU,-a,  adj.,  macer ;  (it  macro 
si  magro,  fr.  maigre);  ce  n'are  grassime 
sau  are  pucina  grassime;  ce  are  carne 
pueina.  ce  nu  este  necî  macaru  carnosn; 
Torbindu  de  came  in  parte,  macra  e  car- 
nea fora  grassime  si  fora  osse;  prin  e- 
stensione  si  metafora :  molie,  flaccu,  fra- 
gidu;  debile,  fora  puteri  :  vite  macre; 
ccdlu  macru;  cooosiu  macru;  buccata,fer- 
tura,  friptura  ma(^a,  nu  graaga;  j^-aiuiiif 
maeru;  mesa  macra,  fora  bucate  de  car- 
ne;—sai^  metaf.  pamentu  maeru ;  agru 
macru,  ce  nu  produce  multu;  siylu  ma- 
cru, lipsitu  de  ornamente;  columna  ma- 
cra :  a)  lunga  si  suptire  :  h)  cu  prea^ 
pucine  ornamente  ;  scriptura  macra, 
prea-suptire,  etc. 

i-  MAGTABE,  t.,  mactare,  a  sacrifi- 
că, a  talia,  a  uccide,  a  perde. 

*  MACTATIONE,  3.  f.,  mâetaţlo,  ac- 
tione  de  mactare,  taîiare,  uccidere,  om- 
morire,  perdere. 

*  MACTATORIU,-fon"a,  adj.  s-,  ma- 
otator,  care  macta,  talia,  uccide,  ommo- 
re,  perde. 


=y  Google 


us 


MAC; 


*MACTATLVa,  adj.  part.,  nsaUtos, 
taliatu,  uccisu,  perdutu. 

•MACTU,-a,  adj.,  mactntif  1.  proprie, 
maritu,  glorilicatu,  laudatn,  onoratu  cii 
sacrificie,  adoratu;  2.  Bacrificatii,  iicciaii, 
perdutu. 

llACU,a.  m.,  paparei-,  (compara  gr.^-q- 
xuv  aip^xuv),  planta  d^in  clasees  polyan- 
drieloru,  cu  Borî  mari,  cu  capetin'a  plena 
de  sementia,  a  cărei  calitate  eate  se  pro- 
ducă somnulentia  :  macu  albu,  care  se 
dice  BÎ  macu  de  gradina,  lat.  pspkver 
MMBtfernm;  macu  liepweseu,  uumitu 
Bl  maett  selbaticu  sau  macu  rosiu  =:  pa* 
parer  rlioesi  Lttm.;  macu  de  Gcmcasti, 
papKTer  caHeueuro ;  ntacu  involtu  sau 
drejp/u :  d'in  succulu  unei  specie  de  macu 
se  prepara  opiu. 

*  MACUIjA,  mada.  machia,  a.  f.,  na- 
cnla,  pâta,UDSura,  mangitura  ce  se  face 
asupr'a  unui  lucru,  ce  strica  colorea  ge- 
naina,  face  uritu  :  macvia  mare,  macu- 
la de  atramentu,  macula  de  oliw,-  o  şter- 
ge macuVa;  fig.  macuVa  peceaiului :  ba- 
ptismulu  şterge  maeul'a  peceaiului  ori- 
ginale; amneltu  fora  mac^a;  macula  pre 
onorta  sea ;  acea  fapta  este  maada  pre 
caracteriulu  seu;  unii  eredu  co  macuVa 
ce  se  arrunca  t>re  caracteriu  prin  calum- 
ma,  sepole  şterge  numai  cu  sânge;  a  cau- 
tă maade  in  sore,  adeco  :  a  caută  defec- 
te, scăderi  ai  in  lucrurile  celle  mai  botie 
simaiescellentijinastrouomfasenumMcu 
macule  unele  pete  obscure  ce  se  observa 
pre  dîsculu  sorelui  sau  allualtui  astru. 

*  UAODIiARE,  T.,  DiMulare,  a  face 
macula,  a  pică,  a  pet& :  eUu  si  a  maeu' 
latu  epistol'a,  vestimentulu ;  fig.  una 
singura  fapta  lassia  e  m  stare  a  ma- 
c«I(i  viStia  cea  mai  formosa. 

«  MACULATIONE,  s.  f.,  mueulatlo, 
actioue  de  maculare. 

•MACULATURA,  s.  f.,  (maeu  Utura), 
effectulu  macuîarei,  maeul'a  ensasi;  se 
dice  de  regula  despre  scriptur'a  stricata 
intr'unu  inodu  sau  intr'aitulu,  cumu  si 
despre  eompositioat  sau  asia  numite 
concepte,  si  despre  tradactioni  făcute 
ren,  stricate;  in  artea  tjpographica,  ma- 
culatura se  dics  ori-ce  colla  mangita 
■i  stricata,  care  nu  mai  pote  serrl  de 
Mtn  Bfre  farelire. 


MAC. 

*  MA0ULOSU,-a.  adj^  mM«l*a», 
plnnu  de  macule:  9ordidn;  vergatu,  di<- 
versieoloru. 

*  MADEF ACERB,  v.,  nadefAccre. 
a  face  maiUdu. 

*  MADIDARE,  t.,  uadldar^  a  face 
madidu. 

*  MADIDU,-a,  adj.,  naliasl»  udu, 
molliata  de  aţw  sau  ăltu  luido;.  unsub 
adapatu;  imbetatu,  b6m;  molte^  am- 
mortita;  in  genare,  pieoa  da  ceva. 

*  MADIANA,  8.  f.,  («alia),  p1a&4a 
americana  d'în  famili'a  compositeloru, 
despartimentulu  corymbifereloru  :  «a- 
diana  oliosa  =  madta  aatlTa^  creâce 
de  3—5  urme,  siare  oliu  forte  bon» ;  pa* 
tri'a  madiand  oltMc  este  CiiSi,  ir^e  s'a 
transportatu  si  in  Europ'a ;  madian'a 
elegante  ^  madia  alegana,  provine  d'i  a 
Californi'a;  madian'a  se  onmeMe  si 
melosa. 

*  MADRIGALE,  3.  m.,  pcSmaUi  Ij- 
tld  apeeles  mera,  (f^.  madrlfxl,  ital. 
■adriale  si  nadrifale),  poema  scurta, 
CK6  in  ano  numeru  mioude  versari  eo- 
prende  câte  una  idea  iogeniosa  si  amo- 
roşa;  poema  galante. 

HAGA,  s.  f.,  iMAgB,  TeneQea)  safaţ 
farmeeatoria,  strigouia;  vedi  magu. 

MAGLALLIA.s.  f ,  pilula»  eapltula», 
globnlna,  bolbulna,  capetioa,  parte  mai 
grossa  si  globosa  a  unui  ce :  magoili'a 
acului  de  capu,  magalli'a  maeulMi,  (pre 
a  looure  se  aude  gamaUia.  iiibe  ameo- 
doue  formele  mirosa  a  straioe). 

MAGARESCE,  adr.,  in  modu  n*- 
garescu. 

MAGARESCL',-a,  adj.,  aafainua,  a- 
sininu,  relativu  la  mahări»,  de  martiriu, 
ca  unu  magariu. 

MĂGĂRIA,  s.  f.,  calitate  de  măgari*; 
fig.  stupiditate. 

MAGABIRE,-escu.  v.,  a  numi  pe  ci- 
neva magariu. 

MAGARISMU,  s.  m.,  systemamojKi- 
resea,  portare ma^are9ca,adeco,8ttipida. 
MAGARIU,  3.  m.,  aBlnas,  asina,  ft- 
nimale  catrupede  domestica,  mai  mien 
de  catu  calluin,  si  connoscuta  pentru 
pigreti'a  sea;  fig.  stupidu. 

MAG  ASIA  si  magaaia  (cu  »  miriliRtii 
in  loeu  de) : 


>yGoog  Ic 


. HAO 

«  MAâASINIA  si  inaffa$inia.  8.  f., 
vedi  mo^osmu. 

*  HAQASINARIU  si  tuagaimarm. 
8.  ni„  (fr.  naKMlnter),  celln  însarAinstu 
ea  rnatfasitudu. 

*  MAGASINATIOU,  s.  m-,  (fr.  m- 
fWlBaK«),  tempu  c&tu  stau  loercile  sau 
pfodnotole  intr'uuu  migasirtu;  pretiii 

,ce  ee  solve  pentru  acestu  tempu. 
.  •SIAGASINU  si  magannH,  pl.-s. 
korrwnt,  (fr.  nagMii,  it.  matmtlo; 
ledrentu  arabic»  treeutu  isai  iu  tote 
iîmbite  enropiane),  ioou,  aude  se  tine 
si  pastr^dia  usa  cantitate  da  mărci : 
mugasinv  vtare;  magasinu  ccnstruitu 
ă'in  matetiaHe  tolidu;  la  eas'a  oare  se 
afla  tnagatine  muJUe;  mereiie  awU  as- 
-BOfUaie  hiene  m  magaufm, 

U  AGI.  adv.,  niisJ|r,priB  suppresaionea 
- gnttaralei ^  contr&ssa  in  moi;  vedimat. 

MAOlA.  E.  f.,  ars  saglea,  arte  sau 
.BoJMtia  preteosadea  scamH  natsr'a 
Iverurilmu  prin  Torbe ,  superstittone 
provenita  d«  la  anticii  m^iperaici;  ba- 
rneeatoda;  mcijria  nainraU  se  Domesce 
nna  operatione  physica,  mechanica  sau 
eh;mîca  prin  care  se  produou  effectenein* 
teltesae  de  profani;  fig.  se  dice  magia, 
totu  ce  farmecă,  incanta,  casiona  ta*ans- 
portu  de  plăcere  :  maip'a  fonnotetm, 
stj/lalui,  tjorbirei,  etc. 

MA6ICU,-a,  adj-,  mâţlous,  telati?u 
la  magia,  de  magia  :  arte,  poiere,  iUu- 
sione  ma^ea;  formule  magice,  caractC' 
rie  magice ,  vergella  magica ,  lanterna 
magica^ 

MAGIORATU,  magiore,  etc.,  vedi 
maioratu,  sau  majoratu,  etc. 

MAGI8TEKIA,  s.  f.,  nagliterinn ; 
arst  RrtiâeUin,ofaelaB,n«g»tlUMi;  l.în 
genere,  st&tu,  calitate  sau  ofBohi  de  ma- 
gistru; 2.  in  speciale  insa  :  statn,  oocu- 
patione,  essercitiu  allu  anei  arte;  —  in 
aoeetu  inteliesan ,  coventuta  s'a  redussu 
in  nsnlu  popularii) :  a)  prin  sTacopea 
lai  g,  la  mtnesteria  san  maesteria;  b)  prin  - 
eoDtraotionea  Tooaliloiu,  la  mesterîa^z 
soientia  ei  essercitiu  alin  unaî  arte;  c)  in 
fiiwprin  assimilationealni/on  s,  la:  mes- 
aeria  =arte>  ca  media  de  braiu,  profes- 
eione,  negofcia,  eto.;  vedi  in  parte  :  me- 
şteria n  mtaaeria;-  compa»  si :  mafprit' 


VJLG. 


m 


ritt,  eumu  st  fr.  «Hre  si  tMitler;=»w 

aeria. 

MAGISTERIU  si  magesteriu,  s.  m., 
«MţlstAriHni;  oalitate,  demnitate  sanof- 
ficiu  de  magistru,  sau  magestru,  1.  in 
genere  :  a  ave  ma^erialu  eallarimei, 
pedestrimei,  tacerăotiidui ;  2.  în  speoia- 
le,  offîciu  de  a  prevegbiă,  invetii,  e- 
ducă  jnni. 

MAGISTEIKU,  magesţeru,  mateOertt, 
redussu  la  metterw,  vedi  măiestru. 

MAGISTfiA,  s.  f.,  vedi  magiaru. 

MAGISTBALE,  adj.,  nairistraUf,  (fr. 
tu^itral);  relativa  Ia  magistru  in  ge- 
nere, si  ia  speciale  la  magistru  =  i»ve- 
tialoriu  :  mana  magislraie,  ton»  măgi- 
i(rele^ 

MAGISTRAKE  si  magestrare;  T., 
maglstrare  si  înngleterare;  a  fi  magi- 
stru, a)  in  genere,  a  ff  mai  mare,  capo, 
directonu;adirpge,  commandă,  conduce: 
b)  in  speciale,  a  fi  educatoriu:  a  preve- 
)ţlii&,  iuvetiă,  educă  juni. 

MAOISTBATIONE  si  magestratione, 
s.  f.,  msEliitratlo;  actione  de  magish^are, 
commandare,  conducere  in  genere;  pre- 
vegbiare  si  învetiare  de  juni  in  parte. 

MAGISTRATOKIU.-forM,  adj.  b., 
nagUtraiiii;  care  e  mai  mare,  care  com- 
manda,  conduce  io  genere;  care  preve- 
ghiedi»  si  invetia  juni  in  parte. 

MAGISTRATU,  s.  m.,  maglb-stus,  (it. 
iDBRJstrata,  fr.  m«ţUtr«t) ,  1.  3.  real«  : 
iit  ^uere,  stătu,  officiu,  funotione  san 
demnitate  (le  magistru,  magistratura; 
si  a  nume  :  a)  la  anticii  Romani,  iu  seo- 
sulu  cellu  mai  originaiin,  detanitate 
inaUa  :  eeruura,  constUatu,  pretura,  e- 
diUtate ;  la  Bom'a  erau  doue  specie  de 
magistrate,  ordinarie  si  estraOrdinarie; 
dictatur^a  eră  magistratu  esfy-aordinariit; 
magistratele  erau  funetioni  âvili  ee  se 
p(viau  la  Rom'a,  ero  imperiele  funetioni 
militarie  ce  seportau  mai  verioau  in  pro- 
vincie; b)  la  Români ,  magistratu,  cu  s^nsu 
coliectivu :  a)  consiliu  municiptde  i  ma- 
gistratuluSabiniiUui;  ^)  collegiu  de  func- 
ţionari, tia  administrativi  safl  judecăto- 
resc!; 2.  «.  m.,  peTBODale,  magistratu, 
pi.  magistraţi :  a)  la  anticii  Romani,  per- 
aona  investita  ou  una  inalta  fanctione, 
fUDOtiouariu  in  geaaia ;  b)  la  Bomftlii , 


>y  Google 


a)  celln  investita  ca  una  magistratura 
=fanctione  judecatoresca  :  magistrata 
integru ;  magiBtrati  severi  si  ârt^ti ; 
P)  membru  alin  nnet  municipalitate,  în- 
tellessu  ce  incepeacad^  in  deBnetudine. 

MAGISTRATURA,  s.  f.,  ma^lst^rl- 
Bm,  offiolnm  JDdlclii,  demnitate ,  func- 
tione  de  magistraţii  =  judecatoriu  : 
a  fi  numitu  in  una  magistra^ra,  a  fi 
intiestitu  cu  una  inalta  magistratura; 
dlu  s'a  distinsu,  si  a  eastigatu  renume 
mare  in  magistratttra;  —  magistratura, 
corpnla  intreguallujudecatoriloru,  col- 
legiulu  judecatoriloru  :  magigtratttra 
demna  de  vocationea  sea ;  magistratura 
infoj^ra ,-  durat'a  fanctîonei,  tempnln  in 
care  cineva  se  aSa  in  activitate  ca  ja- 
decatoriu  :  acesta-a  s'a  intemplatu  in 
magistratur'a  frate-meu;  pre  câtu  tem- 
pu  a  tinatu  magistratur'a  loru,  nu  s'a 
pertractaiu  neci  unu  processu  celebru. 

HÂGISTRTJ,-a]  adj.  s.,  niaţUter , 
1. 8ub  form'a  originaria  si  intrega :  a)  in 
genere,  cellu  mai  mare,  capu,  capitanu, 
directoriu,  inspectoria,  etc;  b)  in  spe- 
ciale :  a)  la  anticii  Romani :  a)  dicta- 
toriu  :  dictatoriulu  se  chiamâ  ^  magis- 
trulu  poporului;  p')  capnlu  callarimei, 
numitu  de  dictatoriu  :  Caiu  Juliu,  ereatu 
dictatoriu,  numi  pre  L.  Emiliu  magis- 
tru de  caUari;  asii  si :  magistru  de  pe- 
ăestri  sau  de  pedestrime;^')magistrulu 
moraliloru  =  censoriu;  g)  in  Însemnări 
mai  large ,  ce  si  astadi  au  si  potn  av4 
cursa,  a.')  in  genere  :  magistrulu  unui 
si^rbiu,  commissariu  allu  suburbiulni; 
magistrulu  lucrăriloru  si  constructio- 
nUoru.  directoriu  sau  inspectoriu;  ma- 
gistrulu pastoriloru,  primuln  pastoriu; 
magistrulu  fauriloru,  ferrarilont ,  tem- 
plartloTM.etc;  magistru  unei  nave,  că- 
pitani), si  chiani :  magistrulu  unei  casa, 
unei  turma,  unui  callu,  etc,  domnu, 
'  poBsesaoriu;  — cu  aensnlu  ai  mai  gene- 
rale de  auctoriu,  inăenmatoriu,  conduc- 
toriu,  capu,  etc.  :  tu  eşti  magistrulu  to- 
toru  relleloru;  capu  si  magistru  allu  to- 
toru  Hastematieloru;  ţ)  in  speciale  in- 
vetiatoriu  :  magistrtdu  inv^ia  pre  eo- 
piîli;  reu  magistru  ai  avutu;  magistru 
■  de  arti  Ztimi2t,-applioata  si  lalacruri  : 
stifiMiu  e  eeBM  mm  himu  magistru;  mai 


vertosa,  pravegliiatorii:,  invetiatcrin,  e- 
ducatoriu  de  juni  :  hetrânii  potu  fi  ma- 
gistrii jtmiloru; —  cella  ce  e  absolatu 
in  una  scientia  sau  arte,  mai  vertoan 
arte  liberale  sau  formosa,  oellu  ce  pro- 
fesaa  una  arte  formosa  :  magistru  in  fi- 
losofia,  magistru  de  fUosofia;  magistru 
de  pictura,  de  desemnu;  de  acf  in  sen- 
sulu  de  :  cellu  ce  escelle  intr'ana  arte, 
fia  formosa  sau  si  numai  utile,  cellu  c« 
acie  bene  essercită  una  arte  si  isTetiă 
si  pre  alţii,  de  nnde  si  intellessulu  de  : 
deatTM,  indemanateeu,  preoepviu.  eto., 
care  resare  mai  vertosn  in  form'a  ca- 
ventulni  de  sub  urmatoriniu :  2.  în  for- 
m'a mntilata  :  a)  prin  căderea  lai  g, 
magistru  redussu  la  măiestru  :  a)  ca  s. 
personale  cn  celle  mai  multe  d^n  însem- 
nările date  sub  1.  b),  ^),  despre  care  vedi 
si  maies^  p)  c&  adj.,  eallidos,  d«x- 
ter,  habills»  aolers,  etc.,  indemanatîcu, 
preceputu,  ingeniosu,  etc.  (vedi  rob  1. 
cotra  finita,  ai  măiestru  in  parte);  b)  prin 
contractionea  vocaliloru  form'a  maie«^ 
redussa  la  mastru,  care  pre  a  locnrea 
se  aude  si  masturu,  mastoru.  pentru  care 
vedi  mesteru. 

*  MAGNANIMITATB,  s.  f.,  niftRva- 
nlmitu,  calitate  sau  fapta  de  magna- 
nimu,  mărime  de  sufSetu,  genetositate; 
contrariu  pusUlanimitate. 

*  MAGUANIMU,-!!,  adj.,  magnant- 
mm,  care  are  anima  mare :  anîmoso,  co- 
ragiomi;  geoerosu. 

MAGNATE,  s.  m.,  (maţ nas),  optinaa, 
procer  (pi.  proeeres),  aristocratu  in 
Foloni'a  si  in  Ungari'a  :  magnaţii  po- 
loni au  immormefUafu  ind^endenti'a 
terrei  loru ;  magnaţii  unguri  au  fosta 
celli  mai  mari  tţfranni  ai  poporului. 

«MAGNESlA,  s.  f.,  (maţnesla),  pa- 
iiieiitnalbu,fina,absorbitoriu,foragustu, 
care  nu  se  diseolve  in  apa,  ci  numai  in 
acide,  candu  apoi  se  preface  in  sari  forte 
amare,  de  unde  se  dice  si  pamentu  a- 
mam;  magnesi'a  este  compasa  d'ia  me- 
tallulu  magnnsiu  si  d'in  oxggemu;mag- 
nesi'a  în  natura  nu  se  afla  necaire  cu- 
rata; magnesi'a  ae  eatrage  prin  potassa 
sau  soda  d'in  stdfatulu  de  magnesia : 
magnesfa  ea  medicina,  magnesia  cotet- 
nata  sau  (vsa,  magnesia  carbomea. 


=y  Google 


MAO 

*  MAGNESIATO,-o,  adj.,  {fr.  mag- 
n^sle)  inestecatu  cn  magnesia. 

*  irAGNESIPERTJ,-a,adj.,(fr.niaB- 
n^gl(%re),  care  porta  sau  cootiDe  mag- 
nesia. 

*  MAGNESITU,  s.  m.,  (maţnfislte) , 
minerale  ce  are  ca  baSe  magnesi'a. 

*MAGNESIU,  s.  m.,  (ma^ueslnm, 
maţnlum),  metallu  alba  ca  argeutuln, 
str&luciosu  :  magnesittlu  inferbentatu 
arde  cu  flacăra  forte  intensa. 

*  MAGNETE,  s.  m.,  maţneg ;  vedi 
magneiu. 

*  MA6NETICU,-a,  adj.,  mâţnetlcas, 
relativu  la  magnetu,  ce  are  proprietă- 
ţile majjne^Iui  :  potere,  attractione  mag- 
netica, ftuidu  magndicu,  vergdla  mag- 
netica, fin*  magnetieu;  placa,  lamina 
magnetica;  cw'a  magnetica  este  Uluso' 
ria;  polu  magnetieu;  âedinatione  mag- 
netica, acu  magnetieu. 

*  MAGNETISAREsi  masmrfi^ore.v. 
(fr.  masnâtUer),  flnido  maţnetleo  Imbu- 
ore,  a  suppune  uny  individuu  la  proces- 
suln  iadicatu  de  adepţii  doctrinei  ce  se 

.numeace  ma^d-isna*. 

*  MAGNETISATORIU ,  -  toria ,  adj. 
(fr.  m^n^tlgetir)  s.,  care  se  occupa  cu 
nmgndxsmviu  si  cu  magnetisarta. 

*MAGNETISATU,-a.  adj.  part.,  (fr. 
mafurillti). 

*  MAGNETISMU,  s.  m.,  (vis  aagne- 
ttca,  maţiietlginQs),  doctrina  despre  pro- 
prietăţile magnetMiXui,  poterea  magne- 
tica :  magn^ismu  animale.;  magnetis- 
mula  pamentulni  este  effectulu  fluiâeloru 
electrice  impartite  preste  globu. 

*  MAGNETOLOGIA,  3.  f.,  {fr.  mag- 
nâtolo^le),  tractatu  asupr'a  magnetului 
si  magnetismului,  theorfa  a  magnetis- 
mului. 

'  MAGNETOMETRU,  s.  m.,  (fr.  mag. 
n^tom^tre),  instrantentu  prinr  care  se 
mesura  poterea  magnetica  a  unui  mag- 
netv. 

MAGNETU,  s.  m.,  narnes,  nai^uea 
lapis,  ('{ş.i.-ţvffi,  proprie  :  petra  de  Mag- 
nesi'a, cetate  a  Asiei  minore),  petra  sau 
minerale,  ce  are  proprietatea  de  a  at- 
trage  la  sene  ferrulu,  cuniu  si  de  a  se 
int<}rce  totu  de  a  uo'ain  acea-asi  direc- 
tione,  candu  sta  spenduratu  de  nnu  firu 


MAG. 


21l> 


nesucitu  ;  petra  de  magnetu,  magnetu 
nuturalc,  si  magnetu  artificiale;  mag- 
netu naturale,  adaco  patra  connoscuta 
sub  numele  de  magnetu,  care  are  circa 
72  părţi  de  ferru  si  28  partî  de  oxyge- 
niu  :  proprietatea  magnetului  eră  con- 
noscuta si  in  antieiiate;  magnetutu  com- 
munica  poterea  sea  atlractiva  ferrului 
si  aciariului;  dedinationea  magnetului; 
magnelulu  si  eledrtcitatea  occupa  forte 
multu  meniUe  physieiloru. 

*  MAGNIDICD,-a,  adj.,  magnidloasî 
care  vorbesce  mare,  laudarosu. 

*  MAGNIPACEBE,  v.,  si  : 

«  MAGNIFICARE,  t.,  magnlfleare, 
a  face  mare,  a  mari,  a  inaltiă,  a  landă, 
a  estimă  multu. 

*  MAGNIFIC ATIONE,  s.  f.,  magnl- 
fleatlo,  actione  de  mugnifieare. 

*  MAGNIFICENTIA,  b.  f.,  magnlfl- 
centla,  calitate  Ban  fapta  de  magnificu : 
magni^centia  in  cogetare,  sentire  si  lu- 
crare; .magnificenti''a  ospditUui,  funeri- 
loru,  edifieieloru, — si  in  ren  :  magnifi- 
centi'a  vorheloru,  vorbe  late  ai  grasse; 
— in  opere  de  arte  :  magnificentt'a  ăe- 
talidoru  acellui  capu  de  operat;  —  titlu 
datu  rectoriloru  de  universităţi,  cancel- 
lariloru,  primariloru,  etc.  in  unele  parti 
alle  Germaniei. 

*  MAGNIFICU,-a,  adj.,  naşolfiona, 
1.  despre  omn,  mare  in  fapte,  in  coge- 
tare ai  sentire,  mare  de  suffletn  :  sti^- 
fletu  magnificu  si  inaltu;  magnifice  si 
sublimi  sentimente;  in  reu  :  laudarosu, 
fanfarone ;  —  ca  titlu  datu  rectorilorn 
si  cancellariloru  de  unirersitati,  cnmn 
ei  primariloru  de  cetati  in  unele  terre, 
precumn  iuGermani'a;  —  2.  despre  lu- 
cruri si  obiecte  abstracte,  mare,  pom- 
posu,  splenditn  :  stylu  magnificu,  ospe- 
tie  magnifice,  receptione  magnifica,  fU' 
neri  magnifice. 

*  MAGNn,OCACE,  adj.,  magnllo-* 
qnax,  (magnu-locere);  applecatu  a  vorbi 
mare.  laiidaso^u,  fanfarone. 

•MAGNILOCENTIA,  s.f.,  magnlla* 
qaentta,  calitate  de  magnilocu :  1.  in 
bene,  limba,  stjlu,  espressione  sublime ; 
magnilocenti'a  oratoriului,  poetului  e- 
pieu;  d^ro :  2.  si  in  ren,  vorbe  late  si 
grasse,  laude  essaggerate,  fanfaronata. 


,y  Google 


916 


HAe 


«  MAGNILOGU.-a,  adj.,  nagnllo- 
qnaa,  sablime,  io  limba,  îd  espressione; 
si  in  reu,  in  acellu-asi  sensu  cu  magni- 
îoeace. 

*  MAGN7S0NANTE,  adj.,  si: 
*MAGNIS0NTJ,-Oi  aâj.,iiiasnlaoBâiiB, 

careda  sonu  mare:magnisonantilesco- 
peUe. 

*  MAGNITUDINE,  s.  f.,  maguitutl», 
Btato  sau  calitate  de  magnu  :  magniiu- 
dima  are  longitudine,  l<^ittidine  sipro- 
funăitate;  magnitudinea  dilîehru  si  nop- 
tHoru ;  magnitjidine  de  suffletu]  —  ca 
titlu :  maqmtudinea  sta  imperatoritdu. 

*  MAGNOLIA,  3.  f,,(mfl?iioHa),  spe- 
cia de  arbore  asiaticu  si  americanu  ca 
se  DUtnera  in  olassea  13  a  systemei  Ini 
lÂnneu,  si  este  typulu  familiei  magno- 
liacieloru,  care  ata  aprope  de  plantele 
connoscute  sub  numele  botanica  de  ra- 
nuncule :  magndli'a  este  arbore  mare  si 
formosu;  tnagnoli'a  are  mai  multe  «a- 
riationi :  magnoira  purpuria  =  maţno- 
lift  parpurea^  d'in  Cbin'a  si  Japoni'a,  se 
vede  tansplantata  si  in  gradinele  cu  arte 
d'in  Europ'a;  magnoira  grandiflora  := 
nagnolla  ^ranaillora,  creace  in  Ame- 
ric 'a  septentrionale;  waţnoii'o /mi  Ca»>tp- 
bell,  cresce  peno  Ia  Înălţimea  de  80  urme; 
■laţiiollii  BOiimliiata;  magnolia  glauca. 

*  MAGI*U,-«.  adj.,  mafrnus,  mare: 
Alessandru  maţ/nulu,  Carhi  magnulu; 
in  composite  ca  :  magnanimu,  magni- 
jicu,  magnilocu.  magnisonu,  etc,  si  in 
subst.  magnittidine. 

MAGU,-a,  s.  m.,  magu8,([iâV0(;)i  l.in 
origine,  la  Perşi,  prentn,  oinu  invetiatti, 
initiatu  in  mysterîe;  2,  apoi  farmecato- 
riu,  incantatoriu,  deâcantatoriu,  scarmi- 
natarlu. 

MAGULLA,  3.  f.,  pellis  maUrum,  pel- 
lls  maxlllaram;  pellea  ce  se  iea  de  pre 
•  fălcile  unui  animale,  cumii :  vulpe, 
lupu,  etc.,  apre  a  dublanî  cu  ea :  dubtah'a 
de  magtdla;  scurtetea  dublanita  cu  ma- 
gulia. 

MAGULLlRE,-esCM.V.,afIiilari,blaii- 
dlrl;  a  linguşi. 

MAGDLLIRE,  s.  verbale,  adulaţi»; 
actione  de  magullire. 

MAGUUÂ,  S.  (..  prnmtnentln,.  inal- 
time,  colliua,  tumulu. 


«AI. 

MAGUKELLA,  pi.  magureUe,  «Htus, 
locDB  edif[iit;  collina,  locu  iualtiatu;  de- 
minutivu  d'in  măgura,  mica  magUra. 

*  MAHAGONU,  si  mahonu,  s.  m., 
Bwleteiila  nahaţonl,  Xtffn..  arbore  ce 
cresco  in  Indi'aappusanasiin  Americ'a 
centrale,  se  numera  la  classea  16  a  sy- 
stemei  Iui  Linneu,  la  famîli'a  cedrda- 
cielortt :  makagonulu  cresee  la  inaltime 
80-100  de  urme;  lemnulu  de  mahagOHu 
este  forte  pretiosu,  pentru  co  e  tare  si 
se  polesec  formosu. 

*  MARONIA,  s.  f.,  niabonla  aqniro- 
lluiu;  planta  dicotyledonia,  d'in  classea 
I  a  bypopetalleloru,  familia  berberidie- 
loru;  se  dîce  si  maJionia  formosa. 

MAI,  adv.  (scurtata  d'in  maj^i^:  «»- 
^Is);  1.  in  comparationi  de  adiective  si 
adverbie,  correspunde  :  a)  latinescului, 
magris  :  mai  necessariu,  nra^is  neoeaBa- 
rloB;  &)  terminationilorn  latine  -lorj-lns: 
mai  latu  =  latlof  =  latlas;  asia  si  : 
pânea  de  grâu  este  mai  hona  ca  cea  de 
secara;  in  Maîu  avemu  tempu  mai  for- 
mosu ăe  câtu  in  Aprile;  acestu  omu 
este  mai  interessatu  de  câtu  fratU  set; 
eu  lucru  mai  muUu  ăe  eatu  voi;  ellu  este 
maiavutu  de  câtu  toţi  concetaiianii  sei;  tu 
ai  callaioriiu  mai  departe  de  câtu  noi; 
se  te  porţi  mai  intelleptesce  de  câtu  in 
trecutu;  mâne  ii  voiu  spune  mai  mtjte; 
ea  este  mai  fericita  ăe  câtu  sororite 
selle; — mai  mxdtu.  mai  pucinu  =:  plus, 
mlnu:i;  —  cu  verbe  intra  forte  ram  in 
acestu  intellesîu,  mai  numai  cu  volire 
sau  vrere,  ca  si  in  latin'a  malo  :=  (ma- 
ţls-Tolo)  :  mai  vreu  se  moru  de  câtu 
se  committu  una  lassitate;  in  compara- 
tioni superlative,  mui  precessu  de  ceUu 
sau  de  ca  si  câtu,  correspunde :  a)  \&' 
i\neni:w\nima\lme,cellu  mai  necessariu, 
ca  »ktt  necessariu  =  maxime  iieaessa- 
rius;  b)  termioationiloru  latine  :  —  is- 
iilmii8,-tAslnie,  etc.  ;  ceUu  mai  latu  = 
latlsstmus;  asia  si:  cellu  mai  bonu 
d'intre omeni,  cellumai  inteUcptu  d'intre 
Greci,  celle  mai  formase  flori,  eclli  mai 
crudi  omeni;  —  2.  in  mulţime  de  lo- 
cutioni  cu  diverse  nuantie  delicate,  d^ro 
in  tote  ide'a  fundamentale  a  coventului, 
ide'a  de  cantitate  sau  intensitate,  pă- 
trunde si  se  mantine,  cumu:  a)  cu  neg. 


.yGooglc 


■ MAI 

Htf,  a)  intr'nnii  singoru  covento,  ttNmat; 
dt)  cs  adv.,  iolnm,  lolnminodo.  tsDtnin: 
numai  ămi,  numai  patru,  numai  unu 
ptcu;  —  nu  numai  =  non  tantnm,  non 
aolDB,  nu  mimai  eu,  d  si  tcti  ai  mei; 
^  ca  adj.,  pre  longa  snbst,,  boIiib,  anus : 
numai  tata  meu  =  nolns  pat«r  sau 
mKH  p»ter;  numai  nai  ve  w^iu  scapă 
de  aeeste-a;  acollo  atn  veămt  numai  unu 
omu;  p)  separaţii  de  nu,  cn  intellessala 
lat.  iam,  adbaci  ampllna,  parninpfir,  etc: 
totu  mai  traiesce  tat(du  ?  totu  mai  tra- 
iesee,  nu  mai  traiesce;  de  atunci  nu  Vam 
mai  veduiu  .-  CamiUu  nu  a  mai  venitu 
pre  aici;  nu  me  mai  âoru  ochii;  Vietoriu 
nu  ne  mai  scrie;  Flora  nu  mai  cânta; 
'Antoniu  nu  mai  sieăe  la  noi;  nu  se  mai 
duce,  d  ne  sta  pre  capu;  nu  mai  vine, 
Vasteptâmu  in  vanu;  nu  mai  are  banni, 
nu  mai  are  credUu;  nu  mai  este,  a  re- 
pauscUu;  mai  vedi  si  tu  de  lucrulu  casei, 
nu  Jassâ  totu  pre  servUârie;  mai  addu~ 
ceii-ve  a  mente  st  de  noi;  mai  vedi  si  de 
vitele  de  la  campu;  mai  aăjunga-ti  cu 
Jimbutfa  tea;  a  s<rissu  iota  noptea  si 
totu  mai  scrie;  nu  au  mai  «ewift*  esse- 
eutorn;  tote  am  cercatu,  n'am  ce  sei  mai 
făcu;  ce  mai  faceţi,  ce  tnai  dregeti  ?  — 
abia  a  mai  incetatu  vcntulti;  a  mai  sca- 
dutu  cevaap'a;  se  mai  molliasse  geruîu. 
dero  erosi  s'a  intetitu  acumu;  —  c)  cu 
intelleeau  lat.  jam,  Jam-janif  prope, 
r«nn«»  pune; mai  eră  se  cada,  mai  mai 
se  cada  ^  Jam-jam  camirus;  mai  totu 
de  a  un'a;  mai  mortu  de  hetu;  mai  cătu 
mene  de  marc;  d)  in  espressioni  de  mi- 
rare precessu  de  intetrogative,  are  senau 
de  forte  :  ee  mai  omu !  ce  tnai  hone- 
tate  de  eopiUu  !  inse  si  cn  sensii  reu, 
mai  alleasu  ironicu  :  ce  mai  misellu  de 
omu  !  ee  mai  lucru  !  ce  mai  amUie  ti  au 
retnasu  !  ce  mai  societate!  ce  mai  baiatu! 
ce  mai  tanpu !  ce  tnai  buccate !  ce 
mai  drumu  I  ce  mai  locuentia  !  ce  mai 
lemne,  etc. :  in  tote  aceste-a  si  alte  ne- 
numerate  espressioni  de  natur'a  aces- 
toru-a,  ascoltatorialti  aan  lectohulu 
caută  se  lia  cu  attentiitne  mare  ca  Ee 
perc^pa  bene.  d^co  calitatea  se  d&  su- 
biectaluiîn  seriosusau  numai  in  ironia. 
MAIALE,  3.  m.,  m^JaltUj  porcu  cBs- 
tratu. 


HAI. 


217 


MAIESTATE,  a.  f.,  majAstas,  marfa 
suprema,  demnitate  înalta,  caracterhi 
angnstu  ce  insufda  veneratione ,  appli- 
catu  mai  antanin  dieîloru  si  Incmriloru 
divine ,  apoi  si  omeniloni  de  -positione 
înalta :  regilom,  imperat^riloru,  consu- 
lilonr,  etc-,  ^ro  in  statele  republicane, 
poporului :  maiestate  divina ,  maiestate 
imperiale  sau  imperatesca,  maiestate 
regale  sau  regeaca,  maiestatea  poponduî 
romanu;  maiestatea  altariului,  tronului; 
maiestatea  senatiUui ;  maiestatea  legi- 
loru;  lege  de  maiestate  sau  legea  maie- 
statei ,  făcuta  in  contr'a  celloru  ce  aru 
cotedîâ  se  velteme  maiestatea  poporului 
sau  monarchuluî;  de  acf  si :  crimine  de 
lesa  maiestate ,  crimine  contr'a  maies- 
tatei;  in  sensu  mai  largu,  maiestate, 
despre  persone  sau  lucruri  cari  an  in- 
faciosare  măreţia,  maiestnosa,  cari  in- 
spira admiratione  si  respectuj  câta  maie- 
state v>  cicea  persona;  maiestatea  acestui 
templu  este  admirabile;  maietsatea  ace- 
storu  munţi;  st'jltAu  acestu-a  e  plenu 
de  maiestate. 

MATESTATICU,  adj.,  qaod  maiestăţi 
eorapetit,  ce  compete  maiestatei  :  drep- 
turi maiestaUce,  drepturi  personali  alle 
domnîtorinlni;  attribuUoni  maiestattce. 

MAIESTOSTI  si  maiestuosu.-a,  adj., 
■B^Dstniţ  splendldusţ  ma^nifless ,  (it. 
maestoso,  maesterole,  fr.  nn^estueni); 
plenu  de  maiestate:  portare  maiestosa, 
mersu  maiestosu,  frunte  maiestosa, 
portu  maiestosu. 

MAIE8TRA,  s.  f.,  (mafristra),  mafa, 
Tenlflea;  femininu  d'in  măiestru ,  are  pre 
longa  insemnarile  acestuî-a  si  insem- 
narea  speciale  de  :  femina  care  scie  se 
descânte,  se  farmece  prin  covente  si  prin 
operationi  pretense  magice,  farmecato- 
ria,  deseantatoria,  maga ;  in  sensu  mai 
largu  si  femina  intriganta,  care  acie  se 
ammet^aca  cn  vorbe  pre  alte  persone , 
âro  d^co  nu  pote ,  si  resbona  cu  veri-ce 
pretiu;  in  acesta  acceptione  se  pote  lui 
si  ca  adj.,  de  unde  se  si  dice  :  femina 
maiestra;  —  pi-,  maiestre=:ilr»,  (ital. 
ratH,  fr.  fee),  nume  ce  se  da  in  fabule 
la  nesco  fientie  imaginari»,  despre  cari 
se  crede  co  am  posued^  poteri  superna- 
tnrali ,  cd  am  connosce  Tenitorialu  si 


>yGoog  Ic 


818 MiL 

aru  face  niinoni :  maieslrele  m  limb'a 
poporului  se  humescu  ii  simplu  elle. 

MĂIESTRIA,  3.  f.,  (d'in  măiestru), 
ealltdiUs,  Bolettifl,  Indastrla;  ar§,  ar- 
tiflcinm ;  techna ,  calitate  si  stătu  de 
maiesiru  :  ojin  genere  despre  talentiilu 
ai  artea  cu  care  cineva  face  nmi  lucru : 
acesta  machina  este  făcuta  eu  mare 
măiestria;  acellu  orologiu  e  de  una  tna- 
iestria  miraculosa .  măiestria  instylu, 
măiestria  in  musica;  a  conduce  offace- 
rile  terrei  cu  mare  măiestria; — in  reu  : 
măiestria,  facîari'a,  i  nselJatoria,  frâu- 
(lulentia  :  ellu  a  insellalu  eu  măiestria 
diavolesca  pre  fraţii  sei;  acellu  omu  des- 
frenaiu  a  seăussu  înnocetitVa  cu  măie- 
stria blastemata;  advocaţi  ce  porta  pro- 
cesat cu  măiestria;  in  politica  se  applica 
multa  măiestria; — adeco,  intrige,  men- 
tîoni,  inaellationî;— J^  in  speciale,  mă- 
iestria, essercitia  intelligente  alin  unei 
arte  uHte  ;  maiestrVa  calcionariidui  ; 
maicstri'a  mesariului;  maiestri'a  sarto- 
riului;  maiestri'a  fauriloru,  ferrarihru; 
măiestria  de  pânari .  de  curellari .  de 
pannurari,  de  pandiari,  de  saponari; 
dati-ve  filti  se  invctie  si  maientrie. 

MAIESTEIOSU,-a.  adj.,  icdoBtrius, 
aoleiH,  luffeoloBDa;  cnllldus,  artificio- 
8DS,  fatlax,  plenu  de  maestria :  a)  in 
sensu  bonu  :  tnaiestrios'a  albina :  h)  in 
seosu  reu  :  maiestriosde  arteficie  alh 
curtcsanei. 

MAIESTEITU,  adj.,  artifloiosus.  arte 
fautns,  ce  este  facutu  cu  mniestrin,  cu 
arte;  —  (proprie,  participiu  d'in  unu 
verbu  maiestrire,  forniatu  (l'in  măiestru. 
cu  iiitHIessulu  de  cullere). 

>UIESTSOSD.-a,  adj.,  vedi  maie- 
striosu.  si  maiestritu. 

MAIESTBU,  (mutilatu  d'in  magistru 
sau  magesirw;  vedi  aeestu  coventu,  si 
compara  ital.  naeetro  ai  mastro,  fr. 
maftre);  adj,  s.,  are  insemnarile  indi- 
cate la  art,  magistru  si  a  nume  : 
1.  a.  personale :  a)  in  genere,  m«giBter, 
invetiatoriu  :  pre  cine  ai  avutu  maie- 
■itru  defihsofîa;  si  in  sensu  mai  gene- 
rale de  auctoriu,  indemnatoriu,  consî- 
Itatorlu.eto.;  b)  in  speciale  :  a)  invetia- 
torîu  si  preveghiatoriu  de  juni,  de  co- 
pilli;  institutoriu ,  invetiatoriu,  peda- 


gogu;  ^)  profes  Eoriu  de  una  arteformosa; 
măiestru  de  musica;  y)  artlfex,  ojitfes, 
cellu  ce  a  invetiatu  una  arte  utile  şina 
essercita  singuru  in  numele  seu,  po- 
tendu  invetiă  si  essercita  si  pre  alţii 
acea-asi  arte  :  măiestru  fauru,  cureU 
lariu,  tempîariu;  maiestrulu  lucredia  cu 
minestrii  sei  in  of ficina,  etc;  2,adj.,so- 
lera,  in^enjBaDa,  irnln^trlns,  oalUdn»» 
rall&x,  escellente  in  una  aite  sau  opera- 
tione  ore-care:  destru,  îndemanatFicu , 
priceputu,  ingeniosu,  etc. :  mana  maie- 
sira,  maiestrele  albine,  passere  maip,- 
stra.  a)  ingeniosu,  ^}  devinatorin  (vedi 
si  la  maiestra,  femina  maiestra);  f)  in- 
sellatoriu,  ammagitoriu,  etc. 

MAI- MARE,  s.  m.,  major,  saperler, 
maslater;  comparaţi vnln  adiectivului 
mare  prefacutu  in  substantiva  :  supe- 
riore  puau  iu  fruntea  vre-unei  societate 
de  omeni  spre  a  ua  conduce,  commandâ, 
gubernă  :  ascultaţi  de  mai-murii  voştri; 
^i  suptisumai-mareltti  teu;s'aurevoUatu 
in  contr'a  mai-mariloru ;  —  mai-mare, 
strabonu,  mosiu,  stramosiu  :  mai-ina- 
rii  nostrine  au  castigatupatri'a  cu  sân- 
gele loru.  ero  noi  ua  dâmu  preda  ini- 
miciloru;  de  la  mai-marii  noştri  ama  e- 
reditu  patriotismulu  si  tote  virtuţile  ce- 
tatiane;  se  le  conservămu  si  noi  pen- 
tru succesorii  noştri;  in  speciale,  magi- 
stru allu  unei  corporatione  de  meşteri : 
mai-marele  fauriîoru. 

*  MAIMONE,  s.  ra.,  (fr.  maimonj, 
uynocepbalua  marman,  numele  uni^i  si- 
mia  care  pertine  Ia  spoei'a  pavianiloni; 
vedt  manărilht. 

MATMUTIA,  3.  f.,  stmla,  vedi  mimu- 
tia.  eu  derivatele  selle. 

MAIORAND  ă&a  majoranu,  s.  m., 
orl(;aDiim  nmaracum,  planta  aromatica 
d'in  famili'a  labiateloru;  muoranu  de 
grodina=:9rliţauam  majorAtin.  Linn.,  a 
cărui  patria  este  Afric'a  septentrionale 
si  orientale,  are  muitu  olîu  ethericu ; 
maior anu  de  ierna,  maioranu  de  Smyr- 
)lU.z::or!Kannin  Smyrneum,  lAnn.,  ma- 
ioranu  de  Crefaz^Uptumm,  L. 

MAIORATU  si  majoratu,  s.  m.,  vedi 
majoratu. 

MAIORITATE  si  majoritate,  s.  f., 
itajoritaa,  calitate  de  maiore ,  maiorita- 


=y  Google 


au. 

teadeanni;  in  speciale,  uumem  mai 
mate,  cantitate  mai  mare;  vedi  si  ma- 
joritate. 

MAIOBE  si  majore,  adj.  s.,  vedi  ma- 
jore. 

MAIOBU  (bene  acriasu  mallîoru),  s. 
m.,  malleolns,  deminutivu  d'io  malUu. 

1  MAIU  (bene  scriaau  fflaUiu:=m«l- 
leoB),  s.  m.,  malleog,  flstnon»  'p«TlcoIa, 
instmmentu  de  batntu  pari,  penne,  pa- 
mentn,  pannnra,  pandia,  etc.;  mcdUu 
de  lemnu,  maUiu  de  ferru,  ntalUu  micit, 
maUifi  mare  ;  faurtdu  lucredia  cu  mai 
multe  maUie;  fora  unu  bonu  malliu  nu 
potemu  bate  parii  afundu  in  pamentu; 
maliie  de  lemnu  legate  cu  cercuri  de  fer- 
ru; mallielc  faurului  sunt  de  ferru. 

2  MAIU,  a.  m.,  m^ng,  a  cincea  lutta 
d'in  annnlu  crestioescn,  cotinoscata  in 
poporu  si  sub  nomele  de  Florariu  aau 
IVatariu :  lun'a  lui  Maiu;  originea  nu- 
melui Maiu  86  perde  in  antieitate. 

MAIUGU,  (in  locu  de  malliugu,  sau 
malliucu),  3.  m.,  mallens  Btnparlni,  in- 
fitrumenta  de  lemnu  facntu  d'in  una  buc- 
cata  cu  coda  scurta,  cu  doue  snperfacie 
mai  late,  doue  mai  auguste,  cu  care  se 
bate  câaep'a  si  linulu  uscatu,  pentru  ca 
se  se  franga  ei  se  cada  diosu  părţile  selle 
lemnose; — malliugu,  ori^care  altu  mal- 
liu de  batutu,  Sa  mare,  fla  micn; — mal- 
liugu in  Gne,  păru  infascioratu  la  unu 
capu  cu  cârpe  sau  cu  paie,  cu  fenu,  etc, 
ce  serve  :  a)  la  euretiatulu  fomuriloru 
si  camiueloni;  b)  iuGptu  ia  pamentu  ca 
semnu  de  limite,  ca  spariatore  pentru 
passeri. 

MAIULLETIU,  s.  m.,  si : 

MAIUSIOBD  (s,crissu  bene  malliu- 
sioru),  8.  m.,  naHeolns,  deroinutivu  d'in 
1  maiu:=.maUiu. 

MAJESTATE,  majestostt;  vedi  ma- 
iestate,  inaiestosti. 

MAJOEATU,  B.  ra.,  (fr.  majorat), 
stătu  de  majore  :  1.  gradulu  majorelui 
d'in  miliţia  :  dupo  capOanatu  currendu 
se  inaltiă  la  majorata;  2.  etate  de  ma- 
jore :  dupo  legea  nostra  in  vigore  at- 
tenge  ceneva  majoratulu  la  21  anni; 
3.  dreptulu  sau  drepturile  ce  are  filiulu 
majore  în  unele  terre,  cumu,  de  easem- 
pln,  in  Aogli'a;  mai  vertosu  proprietate 


HAJ. 


J19 


immobile,  care  nu  se  pote  iustrainăprin 
yendiare,  pentru  co  este  legata  du  unu 
titlu  de  Debilitate,  cu  care  trece  la  unu 
erede  legitimu  sau  adoptiva :  sunt  trti 
speăe  de  majorcUe :  majoraţii  de  primo- 
genUura,  iu  care  succede  totu  de  a  una 
I  cellu  mai  betrasu  d'in  lini'a  agnatUoru : 
j  majoratulu  lordiloru  d'in  Angli'a  este  de 
'  primogenitura;  majoratu  in  sensu  mai 
strinsu,  in  care  succede  consangeuulu 
cellu  mai  betranu  d'intre  cei  ce  aunt  mai 
aprope  dupo  gradu;  majoratulu  dissu  si 
senioratu,  care  recounoace  dreptulu  de 
soccessione  la  cellu  mai  betranu  d'in 
tota  famili'a,  fora  respectu  Ia  gradulu 
consangeniei :  majoratele  ca  institutioui  ■ 
feudali  aristocratice  aunt  anomalie  oile 
legHorv  de  mccesione;  proprieti^ea  de- 
marata de  majoratu  este  indivisibUe,  si 
se  dividu  numai  veniturile. 

MAJOBE  (proprie,  forma  compara- 
tiva d'in  »i{i^H=:DiaţDDB),  iB«}or,  mai 
mare :  1.  adj.,  ca  oppusu  la  minore  : 
a)  mai  mare  de  etate,  mai  betranu 
caudu  e  vorb'a  de  doui;  cellu  mai  inain- 
tatu  iu  etate,  cellu  mai  betranu,  candu 
6  vorb'a  de  multi ;  Gatone  majore,  cellu 
betranu;  in  speciale,  voibindu  de  fiii 
cellu  mai  mare,  adesea  cellu  antâniu 
aascutu;  b)  adjunsu  la  etatea  legale, 
caudu  ciueva  pote  face  acte  legali  va- 
lide, contracte,  in  propriulu  aeu  nu- 
me, adeco  majorennc;  c)  adjunsu  la 
maturitate;  a)  mai  coprenditoriu,  mai 
eatensu,  mai  generale,  etc.jnai  vertosu 
in  loţjica,  vorbindu  de  judecie  sau  de 
propoaitioui  .-  propositione  majore  sau 
abs.  majorea,  iu  oppos.  cu  propositionea 
minore,  sauabs.  minorea^  —  in  miliţia, 
servientfi  majore,  stătu  majore,  etc.  (vedi 
urmat.  2.);  2.  s.  m.,  personale  :  a)  gra- 
dulu cellu  mai  micu  iu  asia  numitulu 
stătu  majore,  nomenclatura  sau  titlu  in- 
trodujsu  mai  antăniu  iu  armat'a  Ispa- 
niei  in  seclulu  XTI,  unde  major  sem- 
nifică cellu  mai  mare  preste  magistrii  de 
veglie,  cumu  s'ar  dice  &atad\  ser  mentei 
sergente  majore;  titlulu  de  majore  a  tre- 
cutu  de  la  Jspani  in  tote  armatele  eu- 
ropiaue,  inse  ca  gradu  si  functione  multu 
differitoria,-  b)  officiariu  supetîore,  care 
conduce  administrationea  si  computu- 


=y  Google 


»M 


MAJ. 


rilfl  nnui  regimenta,  cnmu  si  affacarile 
relatîre  1&  Mroni  si  la  statalu  cÎTile  alin 
corpului  :  majorele  regimenttdui  edlu 
âruiidiecUe;  eapitanuîu  eeUu  mai  vechiu 
fu  inaintatu  la  graduîu  de  majore;  trei 
căpitani  fura  pensioneUi  ca  titlula  de 
majore;  majorii  la  pedestrime  commanda 
eâte  una  hatalione;  majorele  d".  la  eal- 
larime  commanda  câte  una  divisione, 
sau  si  regimentulu  iniregu  în  ahsentî'a 
eolwnnaritdui ;  majorele  de  artillaria 
commanda  câte-una  bateria;— c)  majore, 
ofBciariu  Buperiore,  cami  se  commitliu  in 
cetati  si  inaltelocnri  suppuselaioBpec- 
tionea  bellîca,  mai  multe  detalie  alle 
serviinulni  sub  auctoritateacommanâan- 
t«Iui  suprema  ;  majore  allu  cetatei;  ma- 
jorde  d'in  fortaretia ,  majore  adjutante 
allu  cetatei;  d)  majore- generariu.  of- 
ficiariu  generariu  care  iniplenesce  fonc- 
tionile  de  majore  pentru  cXte  tma  corpu 
intregu  de  armata,  preeumu  si  espe- 
desce  tote  ordinile  si  dîspositionile  ve- 
nite de  la  supremalti  generariu  comman- 
dante,  si  face  retationi  despre  operatio- 
nile  militarie  :  adjutanţii  generări  stau 
immediatu  sub  ordinile  majorelui- gene- 
rariu; tx)  staiu  majore,  prtetorlnm,  (it. 
stota  mâ^giorp,  fr.  ^tdt-niuj9r,  goroi. 
Oeneral-stab),  nume  coltectivQ  ce  se  da 
la  ofBciari  si  anbofGciari  fora  oşti;  totu 
statu-majore  se  numescu  si  officiarii 
superiori  ai  unui  corpu  de  armata ;  ^ro , 
^)  stătu  majore  generale,  corpnla  oflicia- 
riloru  generali  ai  unei  armata  :  stătu 
majore  de  artillaria,  de  geniu  (fr.  6tat- 
mftjor  de  l'ârtlUerle,  itu  !;enle,  germ. 
SUbs-offlziero  der  Artillerie,  <Ies-  fîe- 
Kle-oorpg),  s^afti  majore  de  cetati,  de  for- 
taretie,  corpulu  officiariloru ,  si  subof- 
ficiariloru  applicati  la  servitiulti  unei 
cetate,  unei  fortaretia:  corpulu  statului 
majore,  corpu  de  officiari  destinaţi  a 
îndepleuf  functionile  de  capi  ai  statului 
majore,  de  majori,  de  adjutanţi  generări 
sau  cari  secundedia  ofliciarii  de  acestu 
gradu;  y)  stătu  tnajore,  se  dice  si  loculu, 
fn  care  se  afla  cancellariele^^aftiZuf  mn- 
jore;  e)  adjutante-majore,  adjutante  de 
regimentu,  careareacommand&sisuper- 
Teghii  serviţi  ui  u  unui  regimentu,  pumn 
«i  a  direge  essecntionile  manopcrilom, 


ÎIAJ. 

adeco  essercitiele ;  ^  tamburu-maiore , 
care  cominauda  si  conduce  pre  tambnrii 
unui  regimentu ;  tota  asii  se  dice  ai 
trompettariu~majore  ,  sergenie-  mt^ore 
(mai  bene  serviente  majore  =  fir.  B«r- 
;eBt-inaJor=germ.  Veldwebel),  celln  de 
ant&iu  intre  subofticiarii  nnei  companii; 
g)  majore,  in  Angli'a,  Irlandi'a  si  in  re- 
pnblic'a  fftaturilorD  unite  (TOBjior),  pri- 
mariulu  cetatei,  care  se  allege  d'intre 
membrii  senatului  ou  majoritate  de  vo- 
turi pre  câte  unu  annn;  la  Lonăinu,  Du- 
blinu  si  YerJc  acelln  primariu  porta 
titlulu  de  Lord  mayor;  (la  francesi  maire 
in  evulu  medin  nm^ister  clTium). 

MAJORENNIXATE,  s.  f-,  »tsi  pu- 
b«8 ,  (it.  majoreDnUA),  etatea  celtiri  ce  _ 
este  majorenne :  Octavianu  ineo  nUr  e 
adjunsu  Ja  majorainitate;  unele  affaeeri 
de  stătu  au  se  remana  suspense  peno  Ja 
majorennitatea  regelui. 

MAJORENNE  si  maiorennu,'a,  adj., 
sBl  Jurig,  siito  pDtestatls,  (ît.  aiijorcniie, 
d'in  majore-annu) ,  proprie ,  mare  de 
anni,  luatu  inse  cu  sensulu  speciale  de 
cellu  adjunsu  in  etatea preacrissa  de  legi 
spre  a  se  buccurÂ  de  drepturile  selle,  a 
pote  inchiaiâ  contracte  eu  valore  :  in 
Franci'a  se  face  tenerulu  miyorenne  la 
etatea  de  douedieci  si  unulu  de  anni, 
dero  nu  se  pote  casatori  fora  itmoirea 
parentiloru,  deeo  nu  va  fî  de  33  de  anni; 
dupo  legile  austriacc  majorenne  este 
cineva  la  etate  de  34  de  anni.  se  da  inse 
dispensatione  si  la  .23  de  anni ;  unu 
majorenne  in  sensulu  legiloru  nu  totu 
deaun'ae  majorenne  si  in  realitate, 
adeco  nu  este  maturu  a  se  condnce  pre 
sene  si  aft'acerile  selltţ  :  adesea  si  ma- 
jorenii  se  punu  sub  curatela  prin  sen- 
tentia  judei'atoresca. 

MAJOEKSSA,  8.  f.,  mulierc  a  majo- 
relui;  vedi  majore, 

MAJORIA,  8.  f.,  funetione  de  majore. 

MAJORITATE,  s.  f.,  m^or  pan, 
major  nuracrns,  (fr.  m^^orlt^),  calitate 
de  majore :  1.  in  genera  :  majoritatea  e~ 
tatei  nu  dă ,  dupo  legea  nostra ,  drep- 
turi mai  mari,  fratâui  majore:  2.  in 
speciale,  uumeru  mai  mare  ,  parte  mai 
numeroaa ,  applicatu  mai  vertosu  la  a- 
dunari  de  omeni,  cari  coasirits  iotre 


,y  Google 


MAI,.     ________ 

sene ,  delibera  si  decidu  cu  pluralitate 
de  voturi,  d^  suffragie  :  »h  numai  ce- 
ationi poliliee  ci  si  ^te  nudte.  se  decidă 
prin  majoritate  de  voturi;  camer'ale- 
gialativa  a  dedsu  cu  nu^oritatc  consi- 
ăerabiie;  majoritatea  câştigată  prin  t>o- 
turi  f(Usi(îcate  este  una  in/amia;  vtajo- 
ritate  terroristica,  miyaritate  ostilei  >na- 
joriiate  absoluta ,  cotapuaa  d'iii  medie- 
tatâa  voturiloru  plus  unulu :  majoritatea 
de  la  100  este  5Z,  majoritatea  de  la  90 
e46;  majoritate  relativa,  formata  io 
mQâu  BÎmplu  prtD  împărţirea  voturiloru 
intre  mai  mulţi  iodividi,  fora  respectu 
la  medietatea  numerului  Yotantiloru  , 
ou  foalu  trei  candidaţi  si  lOO  de  mtwi. 
de  la  cari  A  câştigă  40  'de  voturi,  B  35. 
C  35:  A  este  allessu  cu  majoritcAe  nu- 
mai Teloiiva  ;■  —  majoritate ,  absolutu: 
partea  sau  partit'a  adunare! ,  care  in- 
trunesce  de  regula  majoritatea  voturi- 
loru :  acestu  deputata  este  d'in  majori- 
tate; frate-meu  votedia  regulatn  cu  ma- 
jorUatea;  in  dvscussionile  asupr'a  legei 
electorale  majoritaiea  a'a  desbinatu  in- 
tre serie;  majoritatea  camerelaru  a  foatu 
compusa  numai  d'in  reacţionari;  demo- 
eratii  nu  potu  adjunge  la  majoritate 
d'in  caua'a  lipsei  totale  de  solidaritate 
si  pentru  co  represcntantii  eisuntparte 
ntare  si  omeni  ignoranţi ;  —  applicatu 
si  la  alte  ordini  de  lucruri  cu  acellu-asi 
iitellessu  de  numerulu  celiu  mai  mcu-c: 
majoritatea  locuiloriloru  terrei,  majori- 
taiea induatriariloru  si  commercianii- 
loru  suffere  greu  d'in  lipsea  de  commu- 
nicatione;  Bomânii  in  Transiloani'a 
faai  majoritate  respectabile;  majorita- 
tea acellui  poporu  a  degeneratu. 

"  MAJUSCDLU  si  maiusculura,  adj., 
a^nBeHlnsi  (d'in  majoi^msjiia ,  compa- 
rativu  d'in  msgDua,  cu  forma  deminn- 
tiva),  oppasa  Li  minusculu,  mai  mare, 
ceva  mai  mare :  littera  majuscula;  s.  f., 
nu^useula{?M\mk.liUera)  :  majusculele 
differu  in  forma  de  minuscide. 

«  MAL  ACHE,  s.  f.,  natuhe  {jxaXixri), 
specia  de  nalba. 

*  MALACHIA  '(cu  toou  pre  i,  ia  locu 
da  form'a  regulata  malacia);  s.  f.,  ma- 
■tarbutio,  vedi  malada,  Bub  2,  d. 

rXALACHIŢ^  8.10.,  (nalHhlte* 


^yM\a-/i'cn<;y,  patra  susceptibile  da  ^- 
liiu,  opaca  buburosa,  de  colore  verde  for- 
mosa  ca  a  smaragdului  :  malaehitele  e 
M«M  oxydu  carhonicu  de  arena,  care  se 
afla  m  masse  cristalline  prin  Chili  si 
Siberia. 

*  MALACIA,  8.  1.,  maUoIa.  stătu  de 
malacu,  1.  în  genere:  malaci'a  creieru- 
lui, a  mâna  ammortUa,  a  un^  nouelle 
verde;  fig.  a  jace  in  malaâ'a  lenei;  2.  in 
speciale  :  a)  bonacia,  perfecta  trancil' 
litBCe,  lipse  de  reri-ce  sufflare  de  ventu, 
mai  vertosu  pre  mare  :  mtdaci'a  e  spai- 
mentatoria  pentru  marinari ;b)eom}fietA 
lipse  de  appetitu  :  sementiele  de  lemo- 
niasuttt  bone  de  malacia;  malaci'a  pro- 
vine d'in  ăepravationea  gustului  sau  a 
stomacului  8.  impotentia  provenita 
d'in  masturbatione,  ensaai  masturbatio- 
lua,  onanismulu,  nuiBtnrbatlo,  (vedi  si 
malachia). 

MALACINA,  s.  f.,  baiillount  planta, 
acea-asi  cu  basilicu. 

*  MALACIRE,  si : 
«MALACISSARE,  v.,  naUciisare; 

a  face  malacu,  :=  molie,  Hessibile,  a 
molUa. 

«  MALACTICn,-a,  a4j.,  tnaUctlaua, 
((LxXaxTtxiJ;),  care  malacissa  :  remedie 
malactice. 

*  MAIiACU,-a,  adj.  s.,iBalaeue,  {pn.- 
XaxcSt;};  bnbalas,  babuH  ritnliig;  1.  adj,, 
molie;  mollesitu,  âesjibUe,  lentu :  a  dor- 
mi in  malacu  aşterni^;  a  se  infasdorâ 
intr'unu  malacu  vestimentu;  flg.  lascivu, 
Iu9suri03u,  voluptosu;  2.  s.  malacu,-a, 
bubalu  sau  bufaIn=:bivolu,  mai  vertosu 
vitellu  de  bnfalu :  molie  si  lenosu  ca  unu 
inalaat. 

*  MALAFRANTIA,  s.  f.,  (it.  «al 
franoese),  syphills,  morbu  veuericu,  ad- 
duasu  d'in  Aoteric'a,  si  propagatu  in-Eu- 
ropa  prin  contagione,  mai  vertosu  de 
francesi. 

*  MALAGMA,  s.  f.,  pi.  mdagmate, 
malsţna  {^Xa-j^);  mediu  de  malacire, 
ce  immollia,  ceva  emolliente. 

MALBA,  s.  f.,  buIt%  Qua  planta;  redi 
malva  si  nalba. 

*  MALE,  adv.,  nale;  reu,  appiicatu 
mai  vertosu  în  composite  :  malecon- 
tentu,  mdedicere,  mAetraettwe ,  male- 


>yGoog  Ic 


«22 MAL. 

volu,  etic.;  in  unele  composite  sppare  si 
ftira  e  :  malcontenta,  maltractatv. 

*  MÂLECONTEXTD,-a ,  si  malcon- 
(e«(M,a(ij.s.,(in«Jecoiilpiitus,  it. malcon- 
tento,  fr.  maico  titent),  nemultiamitii,  ap- 
plicatu  mai  atlessu  la  cellu  nemultiamitu 
de  starea  Incrurilorn  politice  :  malecon- 
tentii  revoltară  terr'a  intrega. 

♦MALEDICENTE,  part.  adj-,  ««leai- 
eens;  care  maîedice. 

*  MALEDICENTIÂ,  s.  f.,  maledle«n- 
tla;  dispositione,  faptu  de  maîeăicente. 

'  MALEDICERE,  maledissi.  %\  ma- 
ledissei,maledissu  si  maledictu,  T.,inale- 
dlcerei  a  (îicc  maZfi=ra  vorbfreu  de  cine- 
va, a  vorbf  de  reu  pre  cine-va;  ablaste- 
mi  :  vedi  se  nu  te  maîeăiea  parentele. 

*  MALEDICTIONE,  s.  t,  malediotio, 
actioae  de  maledicere :  a  si  attrage  ma- 
leăietionUc  totoru-a. 

•MALEDICTOBIU.-toî'a,  adj.s.,  «a- 
Ifldlotor;  care  maîedice;  se  pnne  si  in 
loca  de  maledicerUe,  si  in  Iocq  de  ma- 
ledicu. 

*  MALEDICTU,-»,  maledlotns,  adj. 
part-,  ttlastematu :  eopilli  maledicii,  pen- 
tru co  au  supj}eralu  pre  parenti. 

«MALEDICU.-a.  adj.,  mBledleos  (d'in 
maledicere),  care  vorbesce  de  ren,  care 
mai  vertosu  are  reulu  invttiu  de  a  vorbi 
pre  alţii  de  reu  :  onteni  maladiei,  limba 
maledica. 

'  •  MALEDISSU.-o,  adj.  part.,  raale- 
dlctiisj  hJastematu,  maledictu. 

*MALEF  ACERE,  ntalefed,  malefadu, 
V.,  maleracere;  a  face  male,  a  face  reu 
cuiva;  a  face  blastematie,  mai  vertosu 
latrocinie. 

*  MALEFACTIONE,  a.  f.,  nalefuctioţ 
âctione  de  tnalcfacere. 

*  MALEPACTORItr,-*ori"a,  adj.  B., 
malefaotor:  care  maleface. 

*  MALEFICENTIA,  s.  f.,  mnleilcen- 
lla;  vitiu  ai  fapta  de  malefica. 

*  MALEFICIU,  pl.-fr,  malcllolum;  fa- 
cere de  leu;  Bi  iu  specie:  I.  fapta  rea, 
crime,  blastematia;  2.  insellatoria,  frau- 
de; 3.  deocliiare,  farmecare,  sau  deochiu, 
farmec  u. 

*  MALEFIC[T,-«,  adj.  a.,  malallous; 
l.facutorîade  rea,  si  in  specie  ifacutorlu 
da  relle,  blastematu,  impia;  2.  strioato* 


MAL. 

rin,  Tettematoriu  :  malefice  stdte;  veniu 
malefieu;  3.  farmecatoria,  deochiatorin  : 
cautatara  malefica;  maleficii  si  divina' 
lorii. 

*  MALESUÂDU,-a,  adj.,  malesnâdiis; 
care  suade  relle,  care  da  relle  consîlie: 
stomaeulu  flammtdu  e  malesvada. 

*  MALETRACTABE  si  maltraetare, 
T.,  vedi :  mf^adare. 

*  MALEYOLENTE,  a^j.,  «alarolna; 
rea  sau  de  rea  volitorio ;  vedi  st  male- 
wlu. 

«MALEVOLENTIA,  s.  f.,  ■tlerolw- 
tii;  stătu  sau  dispositione  a  cellni  ma- 
levolente  san  materna, 

«  MALEVOLTJ.-a,  adj.,  malevaliis; 
care  vre  rea  altui-a,  care  porta  cogetn 
ren  altni-a,  inimica,  reu  Tolitorin,  de 
reu  Totitoriu;  applîoatu  ai  la  lucruri : 
covente  malevde. 

*  MALIGNITATE,  s.  f.,  malt^mltu; 
calitate  sau  dispositione  si  fapta  de  ma- 
lignu. 

"  MALIQND,-a,  adj.,iBalifnni,(nta- 
le-genu,y,  de  rea  natura,  care  d'in  natura, 
d'in  nagcere  e  reu;  vettematorin,  stri- 
catoriu,  perditoriu,  ren  volitoriu,  reiita- 
tiosu,  iuimica,  etc.  :  omeni  mlaigni, 
lumea  e  rnaligna,  vorbe  maligne,  aeru 
malignu,  morbi  maligni;  in  speciale, 
strinsa  la  mâna,  avaru,  si  de  aci :  sterpu, 
pueinu  fructuosu  :  agri  maligni. 

*  MALIŢIA,  s.  f.,  maliţia;  calitate 
sau  dispositione  de  maltt  =  reu  :  mcHi- 
t\'a  pamentului  saratti  se  şterge  cu  plo- 
iele  de  ierna;  iu  speciale,  reutate  ascunsa 
sub  apparenti'a  de  bonetate :  malit'^a  si 
perfidi'a  acestui  omu;  de  aci  si  in  sensn 
de  joGu  cu  care  vr^  cineva  se  suppuna 
pre  altnlu. 

•MALITIOSn,-a,  adj.,  maUtiosos; 
plenu  de  maliţia  :  omu  ascunsu,  astut» 
si  malitiosu;  si  despre  lucruri  :  int&-- 
pretatione  maîitiosa  a  contrictului. 

MAILAIU,  3.m.,vedi,»ieiiaiucu  tote 
derivatele  selJe. 

«  MALLIABILE,  adj.,  (malleabllU, 
fr.  mallâable) ;  ce  se  pote  molliâ,  ei 
intinde  la  baterea  cu  malliulu;  care  se 
maUia  usiom  si  bene  ;  metallu  mallia' 
bUe,  metalle  riemaUiabili  sau  mmalUa- 
biU;mBiAÎ.  natura  de  omu  forte  mofita&tlA 


yCOOglC 


MAL. 

•  MALLIABILITATE,  a.  f,,  (fr.  inal- 
l^blliu);  calitate  sau  proprietate  de 
malliabUe. 

MALLIARE  (ca  l  molliatu :  maiarc), 
V.,  (malIlHre);  a  bate  cu  malUulu  sau 
maiulu :  a  malliâ  bene  ferrtdu,  yetto  e  cal- 
du;  cânepa  maUiata^eaaaaţis  mall«sta. 

MALLIATIONK,  a.  f-,  actione  de  mat- 
Ixare. 

MALLIATOBIU,-*(»-ia.  adj.  a.,  m»!- 
1e*tor]  care  maUia  :  maUiatorii  fauru- 
lui, intre  cari  eUu  e  pritmdu  maîlia- 
toriu. 

HALLIAITJ,-a ,  adj.  part..  mtUea- 
tns,  batntu  ca  maUitdu. 

MALLINA,  3.  f.,  fructulu  sau  bacc'a 
maltinului. 

MALLINU,  s.  m.,8pecia  de  arborelln : 
tnallinu  albu,  praons  psdns,  L.,  maUinu 
negru,  ligoBtrotn  migrare,  L.;  malUnu 
rosiu,  Ecumpfa,  lilîacu. 

*  MALLIOLABB  si  malliorariu,-a, 
adj.,  mslleoUrU;  relativu  Ia  mallioJu  : 
ramta-eUe  maUiorari. 

MALLIOLU,  s.  m.,  malleolusi  dem. 
d'in  mallm,  pentru  care  vedi  ai  niHUiom : 
malliolu  de  tocafu  In  baserica;  metaf., 
a)  blastariu  de  vitia  de  vinia  teueru,  ce 
preaenta  forma  de  malliolu;  b)  specia 
de  sagetta  apprenditoria. 

MALLIORU,  s.  m,,  vedi  maior». 

MALLin,  3.  m.,  vedi  1  matu. 

MALLOI0,  cu  n  molliatu  in  locu  de 
malloniu. 

MALLONE,  s.  m.,  miUo;  atylulu 
cepei. 

MALLONITJ,  a.  m.,  lufteng  ripa;  dem. 
d'in  :  2  mallu. 

MALLOSU,-«,  adj.,  1.  d'in  Imallu: 
oue  mallose,  cane  mallosu;  2.  d'in  2 
mallu.  cu  ripe  mari :  riu  mallosu,  (vedi 
st  mallvTosu);  si  cu  însemnare  de  iu- 
tosu.  argillosu.  limosu,  tinosu. 

MALLOTELLA,  a.  f.,  ([ţaXXomj);  d'in 
I.  mallu,  veatimentu  feminina  cu  mâ- 
nece, lar^  si  langu  peno  in  calcanie. 
ce  se  punea,  ca  unu  mantellu,  preste 
celle  alte  veatimente  ai  cari  are  totu 
doasulu  cuma  si  marginile  căptuşite  cu 
pelli  mallose  de  celle  mai  pretioee :  mal  - 
lideUâe,  tCin  causa  marei  loru  valore , 
se  păstrau  eu  mtdta  cura  si  treceau  ca 


MAL. 225 

ereditate  d'in  mamnia  la  filia;  —  ^jre  a 
locurea  :  vestimentu  de  peUe  de  oue. 

1  MALLU,  s.iii.,pl.-i,  mallus,  ([tJxX- 
AfSţ),  floccu  de  lâna. 

2MALLU,  pl.-urt,  rlpa,  Itttusjiiiftr^Ot 
ora;  sr^illa,  Umiis)  1.  pariete  sau  mar- 
gine de  pamentu  inaltîatii,  care  inchide 
sau  marginesce:  a)  unu  Uuviu  sau  riu, 
ripa;  b)  una  mare,  termu,  sau  littu;  e)  una 
\&ca;d)  una  aduucatura' sau  gropa  in 
%Qaempremailulu  la^ui,  riului,  ma- 
rei, gropei  de  arena,  pror.  &dâăe  mediu 
=  a  cada  in  apa,  in  riu,  etc;  in  gropa: 
omâofti  cu  catruludetnoîîu,- de  aci  metaf. 
a  se  înnecă,,  a  cadă  in  mare  nevoia,  a 
per(;  ciAu  unu  mallu  de  grasau;  2.  spe- 
cia de  pamentu,  si  anume  :  a)  Iuta,  ar- 
gilla;  limu,  tina;  b)  morga  =  marsa  (fr. 
marne),  ce  serve  si  la  spolitu  de  case; 
e)  aaburra,  petrisin,  lapls  arinacens; 
d)  schistu,  ai'desia,  ispii  fissiiis,  sau  u- 
pil  soblatoi. 

MALLUBA,  s.  f.,  robigo;  morbu  allu 
graneloru,  care  face  ca  aubstanti'a  fa- 
rinosa  se  se  prefacă  in  pulbere  negra. 

MALLUROSa,-o.  adj.,  1.  d'in  mal- 
lura:  granu  mallttrosu,  plenu  de  tnal- 
lura;  2.d'in  2  mallu:  riumallurosu,  cu 
maîluri  inalte. 

MALOBATHBU,  a.  m-,  malobatrum 
(^6Şa.^pQv),  planta  indica,  d'in  care 
se  face  nnu  suave  si  pretioau  oliu  de 
unsu  ;  oliulu  d'in  acesta  planta. 

MALOPA,  s.  f.,  inalopa,  specia  de 
malva. 

MALTA,  a.  f.,  (it.  malto,  fr.  malt, 
germ.  maU),  hordeum  toitntn,  granutie 
de  cereali,  si  mai  vertosu  de  ordiu,  trac- 
tate prin  maceratione  peno  la  incoltire 
si  apoi  uscate,  d'in  care  se  face  bere, 
acietu,  vinarsu,  etc. 

MALTRACTABE  si  mdtetractare,  v., 
Diale  babere,  vexare,  t-im  afferre,  In- 
Juriam  inferre,  (it.  maltrattare,  fr.  mal- 
Iraiter);  a  tracta  reu,  a  porU  reu;  a 
facecuirareu,  batendu-lu,  iojurandu-lu, 
batujocorindu-Iu. 

*1  MALU,  s.  m.,  1.  maluB,  pomulu  ce 
da  mere,  meru;  2.  fructulu  acestui  poma, 
meru;  vedi  meru. 

*  2  MALU,-a,  adj-,  nalas;  reu,  contr. 
banu,  —  coventu  intratu  ai  Tulgarisatu 


yCOOglC 


^4 MAtt 

in  mai  multe  derlTate  si  composite  ;  ma- 
lignitate, maliţia,  maiedic»re  etc;  9im- 
plolu  malu  ae  pare  a  se  fî  coiifusu  de 
tempuriu  cu  maru  ai  apoi  cu  amara. 

MAL  VA,  s.f.,  nclra;  plaota,  care  la 
noi  se  dice  si  nalba. 

*  MALVERSARE,  si  maleversare,  v., 
(fr.  malverser);  a  vers&  sau  iarertî  reu, 
appitcatu  in  apecie  cu  seuaulu  de  :  a 
adminiatri  reu  lucrulu  pnblicu,  mai  ver- 
toau,  a  face  inancatorie  de  banni  pu- 
blici aau  de  alţi  banni  commissi  iu  ad- 
ministrarea malversatoriului. 

MALVKRSATIONE,  s.  f.,  (fr.  mat- 
rersstton),  actione  de  malversare. 

MAMA  si  mamma,  s.  f.,  msmoiai  ma- 
ter;  I'.  ia  senan  origlnariu  ai  classicu, 
sensu  ce  are  eacluaivu  in.  compoaite  si 
derivate  :tnatni22a,  mamtferu,  etc.,  mama 
rrtitia  prin  metafore,  despre  obiecte 
asseminî  cu  titi'a  feminei,  deapre  ti- 
tine,  si  alte  assemini;  2.  ca  mai  desu  inse, 
cu  sensulu  de  noâcu^orid,  nuUre,  f^mina 
ce  nasce;  acestu  sensu  avea  de  certu  si 
la  betranii  Romani,  de  ora  ce  Varrone 
ne  spune  :  tinam  olbum  m  potlonem 
buas  ac  pappu  rocenti  mstrem  mamnani 
patren  tataiii=c/jîa»ia  mâncarea  papa, 
beuiur'a  buia,  pre  maire  mamma,  pre 
patre  tata;  frasi :  mimma  dulce,  mam- 
ma bona,  cară  mamma;  fraţi  boni  de 
tata  si  de  mamma;  —  mamm'a  mare  ==. 
abona,  mamaia  a  tatălui  aau  a  mam- 
mei;  —  metafor.,  mamm'a  nostra  oom- 
mune=:pamentulu;  mamma  a  orfani- 
loru;  —  mamma:  a)  calugeritia,  p)  fe- 
min'a  betr&na  :  tnamm'a  Eufemia,  mam- 
m'a Oristina;  —  mamma  =  causa,  auc- 
toriu,  inceputoriu,  foiitaua,  etc:  btti'a  e 
mamm'a  reutatiloru;  antic'a  Grecia  fu 
mamm'a  arliloru  si  scicnticloru ;  — 
mamm'a  podarei:  a)  ir jm,  manatrum 
iltrestre :  a)  dina  de  pădure;  ^)  mai  ver- 
tosu,  Sentia  monstruosa,  uri^  si  spai- 
mentatoria :  lua-te-ar  mamm'a  j7(i<iu- 
rei;  h)  specia  de  planta:  mamma  pă- 
duri de  campu  :=  asperula  arvensld^ 
L.,numun'a  padurâ  odarata^^Mferulm 
•doraU.  L. 

*  MAMALE  si  mamtnaie,  adj.,  mam- 
■allaj  relatiru  Ia  mama  in  sensulu  de 
sabl. 


MAM. 

MAMALLIGA,  mamelUga  si  memeUi- 
ga,9.  f.tfarinade  melUt  a&\i  Aeporumbu, 
ferta,  mestecată  si  iugrossiata,  care 
serve  poporului  de  p&ne:  mamalUga  de 
meliu,  de  porumbu;  se  face  niatnalliga 
si  de  orăiu;  avuţii  nu  ntanca  de  cătu 
raru  mamalliga  cu  untu  sau  cu  lapte 
dulce ;  a  mestecă  mamaUig'a,  a  cerne 
de  mamalliga;  —  pre  a  locurea  se  aude 
form'a  simpla  malliga,  ce  se  pote  crede 
co  e  in  locu  de  melliga,  (it  melU^a, 
gr.  p.7jXtX7J);  vedi  si  melliga  si  memdltga. 
MAMALUGARICJ,-rt,  adj.s.,  cui  place 
mamaUig'a,  care  se  uutresce  numai  cu 
t?wt«aI/tiF«;— metaf.,nepreceputu,  gros- 
su  de  capu,  stupidu. 

MAMALLIGUTIA,  s.  f.,  deminutîvu 
d'in  mamalliga :  mamalUguiia  cu  untu; 
— se  dice  simalligutia,  fora  duplicatione. 

MAMANA  si  iiiammana,  s.  f.,  ma- 

tereula,  nntrlcula;  1.  în  acellu-aai  sensu 

cu  mamma  :  d'in  amorea  cotra  main- 

I  mana  sea;  2.  nutnce,  preveghiatoria  de 

copilli  mici. 

MAMARUTIAsi  mamarudta.  s.  f., 
specia  de  insectu  forte  micu,  rotundu 
aprope  ca  unu  aemiglobu,  cu  aripiore 
ascuuse;  se  dice  si  papartUia:  copilit 
/'oca  cu  «lamarutie,  cantandu-le  papa- 
rutia  —  rutia,  sui-me  in  carrutia. 

MAMATU  si  mammatu-a.  adj.,  man- 
matus;  provedutu  CU  i>iamme,  in  sen- 
sulu coventului  mamma  de  sub  1.;  me- 
taforice :  wciorc  mammate,  cu  tîtîe  de 
beutu  pre  elle  apa. 

MAMESCE  si  mammesce,a.iv.,  matrun 
more»  ca  mamma,  in  modu  mammescu. 

MAMESCUst  mammescu,-a,  a^j-i  >■>- 
ternns;  de  mamma ,  atnore  mammesca. 

MĂMICA,  s.  f.,  vedi  mamitia,  ma- 
muiia,  mamisiora  si  mamitia. 

S^MIFERU  si  mammiferu,-a .  adj. 
(mamniirer,  fr.  inamifâre);  care  porta 
sau  are  mamms  =  titie  :  vaccele  sunt 
mimmifere;  s.  f.  pi.,  mammifere,  prim'a 
classea  d'in  regnulu  animale;  mammi' 
ferele  locuescu  in  toie  partite  globului ; 
mammifere  fossili. 

*  MAMIFORME  ai  mammiformu,-a, 
adj-,  (fr.  mamairorme);  care  are  forma 
de  tnamma^titia. 
MAMTLABBUsimamffltlairu.-a,  adj. 


=y  Google 


ICAN. 


MS 


(ft.  mftaatltTre);  cftra  are  lahre  in  forni& 
d«  mamma  =  titia. 

HAJtItLLA  si  mammăla,  a.  t,  ■>«- 
■IIU  si  mammlllst  deminntiTU  d'in 
mamma,  mai  vertosn  in  Bensnlti  de  sab 
1.,  laatn  îqss  si :  a)  cu  acella*asi  sensa 
oe  are  bî  form'a  mamma  =  titia;  b)  ca- 
petula  titiei,  bulbucelMu ;  e)  metaf., 
mofiHU'a  unui  tubft. 

HAIOLLANU  si  titamiMtttanw,-a,adj., 
■•HilUBiis  si  KtmnllUBiiB;  cu  mam- 
mUle,  plenn  de  mammille;  metaf.,  in- 
coltita,  immngaritu. 

MâMILLABIU  si  matmniUanu ,-a, 
adj.  s.,  MaKBiiUrlt-ct  relativii  la  mam- 
miUe;  s.  m.,  reale,  mammiUariu,  cin- 
gutore  de  peptii ;  parte  de  vastimenta 
cecopere  peptula,  pepfartw;— s.  f.,  reale, 
tnaimtUana,  specia  de  cactu,  alle  cărei 
flori  B^mina  cu  mammill'a  =  bulbucel- 
lula  titiei :  mammUk^iek  crescu  namai 
in  florărie  artificiedi. 

MAMULINA  sau  mammiUina,  a.  f., 
si  mameUinu  si  mammeUinu,  s.  m.,  (it. 
naMBitillliia,  fr.  munelOB),  demio.  d'in 
mamiUa,  titieiora. 

MAMISIORA,  8.  f-,  si  : 

MAMMUTIA,  s.  t,  natcroaU,  demi- 
aQtivQ  d'in  mama  sau  mamma. 

MAUMONA,  s.  f.,  (mammona,  wun- 
■oBsi),  la  scriptorii  eoclesiastici ,  in 
tocude  ^Yiti»,of6B,tortautti,  avuţia  pa- 
mentesca,  aduaata  cu  aviditate  esces- 
siva  si  priD  rapacitate;  —  mai  vertosu, 
dienlv,  demonialu  avuţiei,  avaritiei, 
(compara  peotm  sensu  pre  Phitone  alia 
Greoiloru).    . 

«MAMMUTHU  si  mamutu,  s.  m., 
(fr.  mamontli);  elefastu  fossile,  numita 
si  defantu  primordude,  si  mastodonte ; 
acestu  d'in  arma  terminu  ar  fi  de  pre- 
ferită. 

MAMU  si  mammu,  ([Kii|i{U)<;,  proprie , 
mascnlinuln formei  mama  sau  mamma), 
I.  m^  wisitter  obstetrlolv!  medicu  sau 
diirorgu  care  sta  femineloruinadjutoriu 
pre  c&tu  ţinu  dorerile  nascerei. 

*  MAMUL  A  si  fnanttKNla,  s.  f.,  ţnatnaU 
si  nvnmnla^  deminutivu  d'in  HRomma 
=titia. 

MAHMULLABIU.-a,  adj.  s.,  Instltor, 
elielUr,  uratarlnB^n^otiatorastra  caro 
T011.U 


Ambla  cu  pucin'a  sea  merce  d'in  loca 
in  locu. 

M AtfA,  8.  f.,  pi.,  mâne,  taâni  si  mânu 
(euart.manw^),  nuasOtnaat.Techiu 
it.  rauu,  iap.  nanoţ  prOT.  mh  si  m», 
fr.  m^n),  in  genere,  estremitatile  anto- 
riori  alle  corpului  omeoesou;  in  specie, 
partea  estrema  a  acestoru-a,  care  se  in- 
tende  de  Ia  corpu  peno  in  verticii  dege- 
teloni,  si  este  organnlu  cella  mai  aptn 
pentru  lucrare  :  mtfUu  are  doue  mâne, 
mân'a  drepta  si  mâna  stânga;  laturea 
supina  a  manei  se  numesce  palma;  mâ- 
n'a strinsa  si  dicepumnu;  mâna  cu  pre- 
positioni  si  fora  propositioni  occnrre  in 
snmmadelocationi:  am  cartea  a  mâna; 
eeein  mâna  rut  e  menţiona;  am  unu 
lucru  in  mâna;  l'am  la  mâna;  nu  mi  e 
in  de  mâna,mi  epreste  mâna;  lassati'lu 
pre  mân'a  mea,  co  Ut  voiu  invetiâ  eu 
mente;  ellu  are  mai  mulU  argaţi  stA 
mân'a  sea;  da-i  pre  au&  mâna  ca  se 
nu  scia  aitii;  acdht  diariu  âmbla  d'in 
mâna  in  mâna;  du  de  mâna  pre  micuţa 
Itău;  furii  au  caduiu  in  manile  perae- 
cutorUoru;  treceţi  la  mân'a  stânga;  ap- 
pucati  de  la  mân'a  drepta  spre  stanca; 
&<tnniî  trecu  d'in  una  mân'a  in  idt'a;  lu- 
cru de  mâna;  proverb,  si  familiaria :  una 
mâna  apella  pre  aWa,  oma  la  omu 
face  servitiu  reciprocu;  am  mâna  bona 
cu  -fiine-va ,  petrecu  iu  intellesu  bonu 
cu  oUq;  aceUu  insellatoriu  m'a  pusu 
la  mâna,  m'a  insellatu;  mai  da  si  tu 
d'in  mâni  si  d'in  petiore,  mai  allâr^, 
mai  lucra  si  tu,  âro  an  aşteptă  totn  d« 
la  alţii;  a  se  oppune  cu  mâni,  cupetiore, 
d'in  toto  poterile;  cu  mâna  tare  si  cu 
braâu  inaltu,  ca  ttţta  potorea  si  pote- 
statea;  avereaaeellora  minorenni  se  afla 
la  mâna  bona,  loca  san  persona  secnra, 
de  ande  nu  se  poteperde;  mispeUumA- 
nUe  ca  PHatu,  voliu  se  mi  apperu  inno- 
centi'a  mea,  me  lapedu  de  ceva;  se  nu 
seia  mân'a  atangli  ce  face  dr^t'a,  se  nu 
ti  buccini  benefacerile  în  g;iir'a  mare, 
ca  fariseii;  —  mâna  drepta  =:  omu  care 
serve  cu  fidelitate;  ellu  e  mân'a  dr^ta 
a  mea;  —  mâna  de  adjutorîu ;  omu  c« 
adjata,  si  in  genere,  adjntorin :  a  dă 
mana  de  adjutoriu,  a  fi  mâna  de  adj»- 
toriu/suiva;  ~  adâ  ad  mâna,  ia  (ti- 


.yGooglc 


226         _  MAN. 

verse  iDteUessuri :  a  se  impacâ  iu  urma 
anei  certe,  a  inchiaîă  veri-uiia  conven- 
tioae  sau  a  se  preode  cu  ciue-va;  a  avi 
mâna  boHo,  de  omfiDii  carii  sunt  feri- 
ciţi ÎD  intreprend? rile  lori :  ammUrulu 
are  mân'a  bona,  co  toţi  finii  trtăeacu; 
mâna  bona,  se  dice  si  candu  voliesci  a 
denotă  una  persona  onorabile  demna  de 
credimentu :  oi»  acesta  scire  de  la  mâna 
bona; — differitu  inse :  bonu  de  mana= 
furace  ;  vedî  mai  diosn  si :  mana  lun- 
ga; —  «tana  usiora,  de  omulu  care  scrie 
usioru  sau  care  manuesce  nsîoru  veri- 
unu  instrumentu  de  musica,  sau  de  uou 
cUirurgu  care  si  face  operationile  cu 
,multa  abilitate;  mâna  lunga,  despre 
domnitorii  cu  potestate  absoluta,  con- 
forme sententiei  latine  :  an  nosols,  Ion- 
KAB  retcifcna  6>se  manasj — se  diCe  inse  si 
despre  furi,  si  mai  altessudespre  furii  de 
casa,  in  acestn  casu  si  degete  lunge; — a 
ave  mâna  curaia.  a  se  sci  curatu  in  coa- 
acientia,  a  se  portă  cu  probitate,  a  con- 
duce si  admiuistră  cu  fidelitate,  a  nu 
allergă  dupo  câştiguri  desonestatorie ; 
a  pune  mân'a  pre  consăenlia ,  a  jura ; 
mi  da  mân'a,  nu  mi  da  mân'a,  potu  sau 
nu  foce  ceva  fora  temere  de  veri-unu 
reu :  nu  mi  da  mân'a  se  i  spunu  addeve- 
ndu;  mi  da  mân'a  ae  Iu  adjutu  in  caia- 
mitatea  sea ;  ti  da  mân'a  se  faci  spese 
mari,  co  ti  a  remttsu  avuţia  mare  de  la 
pM-enti;  —  a  scaldă  mânute  in  sânge, 
a  uccide  omu;  mâni  legate,  împossibili- 
iate  de  a  si  impleni  volienti'a  sea  :  de 
cându  mi  amperdutu  averea,  mi  sentiu 
manile  legate;  funcţionarii  sunt  cu  ma- 
nile legate,  de  candu  au  essitu  aceste  in- 
structioni;  a  pune  mân'a  pre  dne-va,  a 
prende  :  se  nu  puneţi  mân'a  pre  mene; 
in  numele  legii  puneţi  mân'a  pre  eilu; — 
inse  :  a  pune  mân'a  si  a  se  appucâ  de 
ceva,  a  lucra;  a  merge  cu  mânite  deşerte, 
a  nu  duce  neci  unu  doou;  -  a  scapă  d'in 
manile  cuiva,  a  si  recâştigă  libertatea; 
a  ave  mâna  de  ferru.  a  doinioă  :n  modu 
despoticu;  a  ace  mâna  largai,  a  fi  libe- 
rale, despre  omenii  avuţi,  ctiri  dau  buc- 
curosu  la  aitii ;  —  a  ave  mâna  striTisa , 
a  fi  avarii,  sau  iocai  forte  pastratoriu; 
in  domeniulu  jurisprudentiei:  a  rădică 
man'a,  a  se  prepară  la  juramentu  cu  ma- 


_    MAN 

n'a  drepta  inaltiata  spre  ceru;— a  dona  cw 
una  mâna  si  a  retine  eu  cea  edta.  a  face 
dunativni  fora  ca  obiectele  <U>iate  se  le 
dea  d'in  mâna;  căsătoria  âe  mâna  stân- 
ga, candu  unu  principe  sau  domnitoriu 
iea  una  aocia  de  conditione  infariore, 
carei-a  da.m&n'a  stânga  sau  braciuln 
stangu  in  loculu  cellui  dreptu ,  cu  oc- 
casiouea  ceremoniei  nupţiale,  ^ro  prun- 
cii cari  se  născu  d'in  ass^minea  căsă- 
toria nu  eredescu  demnitatea  si  pote- 
statea  tatălui  loru;— mâtin  morta,  (■&• 
nni  mortaa),  in  genere,  veri-ce  persona 
pbysica  sau  morale,  cate  possede  aTere 
pamantesca  de  veri-ce  natura,  fora  inse 
se  pota  dispune  in  libertate  despre  den- 
s'a;  de  aici,  mana  morta,  tota  averea 
acellotu  vasalii,  cari  nu  potean  testă  ne- 
mica, pentru  co  dupo  mortea  loru  trecea 
tota  averea  la  domnii  loru;  totu  mama 
morta  se  dicea  si  atunci ,  candu  dupo 
mortea  servului  trecea  numai  una  parte 
d'in  averea  lui  in  proprietatea  domnu- 
lui seu;  mâna  morta,  communitati,  mai 
vertoau  ecclesiastice,  une-ori  inse  si  pro- 
fane, a  caroru  avere  se  consideră  de  in&- 
lienabile,  in  câtu  nu  mai  potea  trece  de  Ia 
una  proprie tariu  la  altuIu:2o^ ce  costifja 
basericele  si  monasteriele,  sau  prin  dona- 
tione,  sau  prin  camperare  ori  seambare, 
cade  in  mâna  morta;  in  unele  state  dona- 
tionea  aau  venderea  de  proprietăţi  itmno- 
bili  la  mâna  morta  este  interdissa  prin 
legi;  cu  averile  cadute  in  mâna  morta 
s'au  facutu  celle  mai  mari  abusuri;  i» 
unele  terre  averile  immobUi  s'au  luat» 
de  la  mâna  morta  prin  secularisare; 
dreptulu  de  mâna  morta  este  limi- 
totu; — mâna  drepta.  mâna  stânga,  ea 
symbolu  alin  locidui  de  onore :  in  Euro- 
p'a  loculu  de  onore  este  la  mân'a  drepta, 
in  Asi'a  la  mân'a  stânga; — impunerea 
mâniloru,  ca  terminu  ecclesiaaticu,  con- 
I  secrarea  sau  chirotonirea  de  presbyteri 
I  si  de  episcopii — mâna,  espreme  si  ide'a 
I  de  c^iuitate,  si  a  nume  :  a)  cătu  con- 
j  tine  copreusulu  mâaei  :  una  mâna  de 
I  Sare;  b)  eâtu  pote  appucâ  sau  tine  ci- 
\  ueva  cu  mân'a  :  una  mâna  de  fenu,  de 
palie,  de  erba;  c)  numera  de  omeni  in- 
I  determinatu,  ceta  de  omeni,  mai  ver- 
'  tosu  armaţi,  relativu  mica  :  erotdu  cu 


=y  Google 


MAN 

una  mâna  de  Bomâni  mvinse  formida- 
Inlea  armata  a  ZWtnîom. 
2  HANA,  radi  manna. 
*  MANABfi,  T.,  musrej  a  cari,  a, 
curge,  8  essf,  a  picură  :  1.  proprie,  de- 
spre Hcidie  :  d'*n  totu  corptAu  mana 
mtdta  sudare;  riuriie  acdlei  terri  mana 
miere  si  lapte;  2.  metaforice,  de  lucruri 
ce  Qo  sa  âoiâe  :  a)  x-ee  respandi,  a  se 
ktl :  htmin'a  mana  de  la  reacâitu;  seirea 
mana  prin  iota  eetatea;  b)  a  se  uasce, 
a  urmă,  a  essf :  (fin  baia  mana  multe 
alte  rdie. 

MANABIA,  8.  f.,  modul,  ratlo,n«s, 
rltii,  haUtu,  (it.  BMBtftra,  fr.  naMl6- 
r«),  moda  de  lucrare  si  de  portare,  ap- 
pucatura :  mattarie  bone,  manarie  reile, 
nu  m  plaeu  mamariele  Uti;  vedi  mania- 
ria  si  maniera. 

HAN^ARItJ,  s.  m.,  iMwnkrlim,  parte 
a  OBui  lucru,  initnuofHita  sau  vasn  care 
se  appuca  cu  măn'a;  vedi  mandariu. 

MANASTBBGUBA,  manestergitra  si 
manustergnra,  s.  f.,  mutei*,  atergaria 
de  mâne,  cu  cari  ne  stergemu  pre  m&ni 
si  pre  f&oia. 

MANATÂBOA,  s.  f,  b*leti>  borh 
HDt,  Tedi  minatarca. 

*  MAKATIONE,  s.  f.,  tunatlc,  actioae 
de  manwe. 

lUANATU,  s.  m.,  (maiatna),  specia 
de  animale  mancatoriu  de  plante,  d'in 
classea  cetacielora,  care  are  forma  de 
pesce  :  manatuiu  are  coda  rotunda. 

1 MANCABK,  T.  a.,  luiidBewre,  edere, 
«emedere,  retol,  (regolatu  in  totu  dQpo 
coDJQgarea  I;  inse  in  anele  locuri  per- 
soaele  d'îa  siag.  si  III  in  plorarin  re- 
petu  syllaba  an  :  manâneu,  mănânci, 
'  mănâncă,  $e  mănânce;  aompaN.it.  mtn- 
gUr«t  fr.  manser),  a  mesteci  si  a  in- 
ghitf  alimente  :  a  manea  pane,' carne, 
leffumine,  pesce,  pome;  nu  toţi  buretH 
sunt  bont  de  mancatu;  vitde  comute 
mânea  fenu,  ârba  verde  si  granutie;  lu- 
pii manca  oui; multe passeri  mancamu- 
see  si  vermi;—  fora  regime  sau  accusa- 
tîTU  :  astadi  ineo  n'otn  ntancatu;  neci 
n*a  beutu  neei  n'a  mancatu;  de  treidille 
n'a  mancatu;  eUu  nu  mânca,  ci  devora 
ca  îupuîtt;  da  eopiUorusemânce;  Zucra- 
torit  au  mancatu  si  s'au  etAcatu;  dupo 


MAN. m 

scriptura  :  intru  sudarea  faeia  teUe  vei 
manca  paaea  ta;  manoeevoru  pauperii  si 
te  voru  satură  si  voru  laudă  pre  Dom- 
nvlu;  —  famil.  :  a  mancd  htpesce  =  a 
mancă  câta  pairui— ia  sensn  restrinsu  : 
a  mancă,  in  loeu  de  a  prandi:  ellu  nu 
manca  a  casa;  noi  mancămu  in  familia; 
elli  manca  la  locanda,  lareetauratoriu, 
se  mancămu  cu  toţii;  aaUa  de  maneare; 
astadi  am  mancatubene;  prin  metafore : 
a  mancă,  a  consume,  a  resipi,  a  si  perde 
starea  si  arerea  in  spese  nebooesci : 
spendendu  cumu  a  inc^utu  in  doui 
anni  si  va  mancă  iota  averea;  acdlu 
omu  stupid»  si  mânca  averea  in  pro- 
eessc;  fr(^  sei  au  mancatu  peno  adUea 
diece  mUli  de  gaîbini;  Gabiniu  a  man- 
catu patrimoniulu  parentescu  si  dotea 
con9orteiselle;pre  Antonia  Va  mancatu 
servitorii  aei;  pre  Alessandru  l'au  man- 
catu feminele,  callii  si  cânii;  pre  acâZ2c 
domne  le  au  miincatu  lussulu  si  desfre- 
nidt::  —  in  speciale  ca  proverbia  :  a 
mancă  fripta  pre  cineva  sau  ceva,  a  Iu 
perde;  6ro :  a  mancă  banni;  a)a  consume, 
a  spende;  b)  a  face  abnsuri  cu  bannîî 
commissî  sie,  a  malversi,  a  fnr&,  a  re- 
sipi, a  perde  bannii  publici  sau  ai  al- 
tui-a,  comniisai  sie,  a  frustrâ  etc;  in  bla- 
steme:mancâ-i'arM/Mrciie;»wanfti-ForH 
cânii,-  mance-te  corbii;  — in  dispretiu 
si  bătălia  de  jocn :  mance-si  vorVa;  man- 
ce-ai-ua  fripta,  mance-ai-ua  imptUUa, 
manance-airua  de  la  eap^âniu; — cu  ob- 
iecte de  lucruri;  amancă,  a  consume, 
a  strici,  destruge,  corrampe,  absorbi, 
nuUifici  :  acesta  fabrica  manca  m%dti 
earhoni;  luparea  i  a  mancatu  petiondu 
peno  la  osau;  rugin'a  manca  ferruiu; 
eUu  manca  câte  una  ayliaba  candu  vor- 
beace; — intr'unu  mare  numeru  de  frasi 
Serate,  proverbiali,  fomiliarîe,  cumu : 
It^i  manca  si  ouile  numerate ,  adeco 
pentru  furi  si  lîmenii  rapaci  neci  una 
aupraveghiare  nu  estedeadjunsu;pescij 
cei  ffiori  mananca  pre  celli  miei,  celli 
mai  tari  si  mai  potenţi  opprema  pre 
celli  nepotentiosi;  eeUu  ce  se  face  oue. 
Iu  manca  lupii,  omulu  prea  bonu  este 
aesupritu  de  omenii  blastemati;  ce  eo- 
piUu  formoau!  mi  vine  se  Iu  mancu; 
mancârti-asw  ochisiorii;ptdUulu  mam- 


.yGooglc 


22Ş MAN^ 

met,  te  manâncu;  asta-a  me  mânca,  a- 
deco  cMaru  ac^sta-a  e  caus'a  sau  pe- 
dec'a  de  du  potu  face  ce  voliu  eu ;  a 
mancatu  bătălia;  te  mânca  peltea  =  te 
mânca  spinarea=ti  3'a  facutu  de  bătă- 
lia; me  mânca  urechi'a,  pdlm'a,  tcdp'a, 
namlu,  fiarea,  etc.;  ei  in  modu  imperso'- 
nale :  me  manea  la  urecfua,  la  8p(Ue,  la 
talpa,  seotiu  pruritu  la  aceste  parti;  dero : 
me  mânca  p<Am'a  însemna  nu  numai 
simplu :  a)  a  senti  pruritu  aau  manca- 
rime  la  palma;  ci  %\:h)  i  av^  gustu,  a 
TT^  ae  tota  pre  cineTa;  cj  a  vrâ  se  capite 
banni;  a  manca  pcime,  injurature,  etc, 
a  sufferf ;  a  mancă  wrecĂiele  euiva  = 
a  nu  i  da  pace  ca  insietentiele,  etc. 

2  UANCASE,  3.  f.,  mxDdncatlo»  tus- 
tl«  edendi;  elbns,»llmeiitnm,  praBdlnm, 
onnat  1.  actloue  de  mâncare,  mancoiione, 
in  t.  s.  verbului :  mâncarea  prea  muUa 
este  vettematoria  stomacului;  mâncarea 
de  bannii  puMid  trage  dupo  sene  pene 
infatnanti;  2.  mâs»,  prandiu,  cina,  de- 
juna; etc. ;  mâncarea  de  sera,  de  duma- 
n&ia,  de  prandiu;  proverb,  insoratorea 
de  teneru  e  ca  mâncarea  de  demanetia; 
3.  in  sensu  de  totu  concreta,  ce  se  manca. 
buccate,  ce  se  face  sau  ee  da  de  mâncare : 
mânecai  delicate,  ăeliciose,  simple,  dulci, 
acre;  mâncări  de  carne,  de  verdetie,  de 
dtdce,  de  seccu; — trecerea  la  acestu  sensu 
s'afacatuprin  locutionea;(ietMancare= 
ceva  de  mâncare ;  a  ave  de  mâncare,  a 
face  de  mâncare;  celle  de  mancare=aUe 
mancarei ;  unde  se  vendu  de  oile  man- 
earei? 

3  MÂNCARE,  v.,  (fr.  raaBquer,  it. 
manasre);  a  face  mancu;  a  fi  maneu;  a 
lipsL 

MANGABIME,  s.  f.,  pruritus,  pni- 
rlfo;  irritatione  in  pelle  ce  face  se  ne 
Bcarpinamu ;  urăicele  casiona  mai  multa 
usturime  de  culu  mancarime;  mancari- 
mea  btdmloru  e  semna  de  vindecarea 
loru;  —  metaf.  mancarime  de  a  scrie,  de 
a  vorU:  ce  mancarime  de  vorbe  pre  tene ! 

MANGATIONE,  a.  f.,  mandBoatlo, 
Mtia  edendl,  c«iisumptio;  ruina;  acţiona 
si  resultatade  \mancare:mancationile 
făcute  de  hataU'aunddoru  in  ripeleflu- 
vivAui. 

MANCATIOSU.-o,  adj.,«lBllBj  edax, 


MĂN. 

ţiilosus;  1.  bonn  de  maneatu  :  pere  o- 
crisiore  si  forte  mancaUose;  2.  avidu  de 
mâncare,  cui  place  se  mance  continuu  si 
multu,  nesaturatu :  omu  mai  mancatiesu 
de  câtu  urm  lupu. 

MANCATORU,  (pron.  mancatoria), 
s.  f.,  ra|»iD«;  Tiolenta  peennlaraiii  exM- 
tlOf  repretnsdaniv  orlnentTitiu  si  fapta 
de  mancaioriu  iu  intellessuln  acestui 
coventu  de  sub  2. :  maeatoriele  cassari- 
loru  aU  lassaiu  tesaurvh*  de  totu  secat. 

MANCATORIU,-(orio,  adj.  s.,  6b»f, 
edax;  rapt^r^  Tlolentus  poounUrun  exse- 
tor;  repetandarum  reuaj  1.  care  manea : 
selbatici  mâncători  de  omeni;  —  cu 
nuanti'a  ce  esprime  in  speciale  form'a 
mancatiosu,  cui  place  se  mance  ceva  : 
mare  maneatoriu  de  îaplwi;  2.  care  ca 
violentia  sau  prin  fraude  storce  pre  al- 
tala,  Iu  despolia  de  allu  seu  :  rapitoriu, 
essactoriu,  assspritoriu,  fraudatori  u,  etc 
toţi  impUlaiorii  si  mâncătorii  pauperi' 
loru;  —  in  speciale,  fauctionaria  ce  a- 
busa  de  încrederea  si  poterea  ce  i  s'a 
datn,  spre  a  storce  banni  de  la  admini- 
straţi, sau  veri-ce  altu  niandatariu  ce 
abusa  de  Încrederea  data  ai  detorce  ban- 
nii incredentiati  administrationei  selle: 
judecători  rapaci  si  mâncători;  cu  mân- 
cătorii nerosinati,  puşi  i»  functioni  fi- 
nantiarie,  nu  vomu  ave  banni  in  cas^a 
st  aitdui, 

MANCATU,-a,  (d'in  1  fttancare) : 
a)  part.,  esna,  adema ,  exetns  :  ripde 
mâncate  de  ape;  bannii  mâncaţi  de  cas~ 
scaiu;  i)  sup.  BUbst.,  esuiii,-ii  i  «ii  e  tempu 
de  maneatu;  ce  e  manca^u  acestu-a,  la 
assemin-a  ora! 

MANCATTJRA,  s.  f.,  care  unesce  in 
seneparted'lDsensuluformeloru:  Lmon- 
ceUione  sau  2  mâncare .-  mancatura  ca 
la  omulu  acestu-a,  inco  n'am  ve^itu; 
amu  trassu  manccUura  de  struguri  in- 
fricosiata ;  2.  mancarime  :  nu  sciu  ce  e 
acesta  mancatura  de  urechie  pre  mene; 
3.  d^ro  mai  vertosu,  exearatio,  earan 
=  actione  de  rodere,  si  mai  allessu  re- 
sultatu  alia  acestei  actione,  gaora  pro- 
dussa  prin  ea :  maneatw'a  apeloru  in 
ripele  riului,  a  ulcereloru  in  came. 

UANCIOBA,  s.f.,  nknoloUjdemiout. 
d'iD  mânu  =:  mâna. 


y,  Google 


MAN. 

*  MANdPABE,  T.,  iiancipiiT«,(vedi 
maneipe  si  maiidpiu);  1.  proprie,  aap- 
puci  cu  m&n'a,  sî  de  acf  in  genere,  a 
appnci,  a  prenâe;  2.  mai  desu  inse  în 
sensn  metaf.  ideale,  a  lai  ca  propriu, 
a  si  appropriâ,  a  comperâ,  etc. :  cu  usuZu 
prin  prescr^oUone,  se  mancipa  muUe 
luerw^;  —  în  sensu  si  mai  ideale  :  omu 
manâpaiu  hetiei  si  âesfrenarei,  data 
aaa  inclinatu,  asservU». 

*  MANGIPAT[ON£,  a.  l,  raanelpătlo, 
actione  de  mancipare. 

*  MANCIPATU,-a,  adj.  part.,  inan- 
elvatag,  comperatu,  appiopriatn,  asser- 
vitu,  etc. 

*  MANCIPE,  s.  m.,  maaeepSf  (manu- 
oapere);  proprie,  care  cape  3au  appuca, 
iea  in  mano,  appHcatu  inse  apropo 
esclnsivn  la  ineemnarile  metaf.  ideali : 
a)  celln  ce  prin  Tendiare  iea  ceva,  ca 
propriu,  si  aj^ropria  ceva,  comperato- 
ria;  b)  in  genere,  posseasoriu,  proprie- 
tariu;  c)  intreprenditoriu,  care  prin  li- 
citatione  iea  ceva  in  intreprendere,  com- 
pera  ceva;  d)  garante,  respanditoriu. 

*  MANCIPIU,  pl.-e,  maneipiiini)  pro- 
prie, actione  sau  fapta  de  taancipe,  pren- 
dere  sau  appncare,  luare  in  mâna, — ap- 
plicatu  inse  aprope  esclasivu  la  insem- 
narile  metaf.  ideali  de :  1.  modu  de 
comperare  formale,  care  la  anticii  Ro- 
mani Be  ^ea  prin  symbolîc'a  luare  ia 
mâna  a  lucruloi  si  ponderare  a  pretin- 
Iai,adeco:  comperatore  in  formele  legali, 
appropriare  ia  tote  formele  a  imoi  lu- 
cru :  numeau  de  boi,  de  ceili,  de  asini, 
de  servi ;  2.  in  genere  :  a)  drepta  de 
proprietate,  proprietate,  possessione; 
fi^liure  saatinereaunuicecacautione; 
in  sensu  concretu :  a)  lucru  possassu , 
possessione,  proprietate;  3)  cautione,  lu- 
cru pusu,  luatu  sau  tinutu  ca  cautione. 

MANG17,-a,  adj.,  mancnB,  (d'ia  mâ- 
tt«=m((«a);l.  proprie,  tmtlilu  ăe  tnâna 
sau  de  mâni,  fora  fKâni,  care  nu  se 
pote  servî  cu  mânule  selle,  debile  de 
mâna  sau  de  mâni  .-  şchiopi,  manei, 
orbi,  nmti  si  surdi,  ce  se  pote  face  cu  ei? 
2.  in  genere  jnutilu  de  alta  parte  sau  or- 
ganu,  si  de  acf,  nedeplenu,  necompletu 
defectnosu,  debile,  nepotentiosu,  etc.  : 
vacce  mance,  om  mance,  epc  mance,  ca- 


pre mance,  se  numescu  pre  a  locnrea 
vaccele,  ouile,  epele,  caprele  caroru  lip- 
sescu  titiele,  au  titie  defectuose;  copiUu 
mancu;  —  au  aflatu  registrele  mance. 

MANDALLACU,  s.  m.,  lathirns  tnbe- 
rogng,  L.,  planta  numerata  de  Linneu, 
la  famili'a  papilionacieloru :  mandcUladi 
au  flori  roşie  si  formase;  bulbii  mandal- 
îadloru  sunt  boni  de  mâncare;  —  (cu- 
Tentnlu  e  forte  probabile ,  esaitn  d'in 
acea-asi  fontana  cu  migdala,  [vedi 
am/gdaia},  cumn  se  vede  d'in  compa- 
rarea formelorn  easite  d'in  acellu-asi 
fonte  :  it.  amando  ei  mandola,  franc, 
amande;  compara  si  germ.  Erdiii«nd6l= 
mandaUacu=\it.  migdcda  depamentu; 
numele  acellei-asi  plante  e  germ.  si 
ErdnBBs=lit.  nuca  sau  (dluna  de  pa- 
mentu;  mandaUacu-îu  se  chiama  in  ro- 
manesce  ăUunella  sau  allunella  de  pa- 
mentu,  pre  unele  locuri,  €ro  in  altslocuri 
se  aude  barăbou*  aa.n  barlaboiu,  a  aame 
allu  acellei-asi  plante,  forme  cormpte, 
cumu  se  pare  d'in  hdbu  sau  bdbu,  de 
unde  unu  femininu  hoWa,  care  prin  stră- 
mutarea lui  Har,  a  datu :  borbona,  si 
brdbona,  si  a  potutu  di  ei  barba,  in  locu 
de  borba,caafara  in  locu  (^ora,8i  spre  a 
se  evita  confasionea  cu  barba  de  peru, 
plant'a  barba  B'a  transformatu  in  bara- 
ba,  de  unde  baraboiu;  variantea  barla- 
boiu  a  pastratu  pre  l,  cumu  canm/u^Mn 
canuiu  pastr^dia  si  pre  »  originariu  pv 
longa  r  provenitu  totu  d'in  n).  M.      1 

*MANDAMErmj,8.  m.,(fr.mand^ 
ment;  it.  mandamento) ,  jusenm;  prv- 
ceptnm,  mandatnm;  in  genere,  actione 
de  mandare,  cumu  si  ce  se  manda,  in 
sensulu  generale  ce  are  sî  fonn'a  man- 
datu,  sub  2. :  ordine  de  mandatione,  in- 
structione  etc.,  ia  speciale,  epistola  pa- 
storale a  unui  episcopu  cotra  diecesanii 
sei,  prin  care  se  da  aceatoru-a  instruc- 
tione  despre  diverse  cestioni  religiose. 

•  MANDANTE,  part.  adj.,  Nandana; 
care  manda,  da  tinu  mandata  in  intelles- 
sulu  acestui  coventu  de  sub  2.  asia  co 
m(iM(Ianfeseoppune,casi  manăatoriu,  la 
mandatcaiu  :  mandantii  au  derepUt  a 
pune  mandatariloru  sei  conditionUe  ce 
aceşti  manăantt  creau  de  covenientia  a 
le  pune;  mandatarii  sunt  ăetori  a  es$e- 


.yGooglc 


WO MAN.  

evtâ  M  bona  credentia  mandatele  man- 
daniHoru  set. 

MANDAEE,  v.,  mandire,  (fj»aMU=: 
mâna-ăare);  de  si  essita  una  data  d'in 
usoln  limbei,  astadi  iose  reintratn,  e  a- 
si&  de  Tolgarisatu  ca  si  compusele  po- 
pnlarie :  eommandare  si  demandare,  in 
intellessula  de  :  1.  a  dă  io  mâna  sau  pre 
iMâna=a  committe,  a  d&  una  commis- 
sione,  nna  insarcioare,  a  comrmnăâ:  ge- 
nerariula  mandă  căpitanului  se  esplo- 
re  bene  heurtle;  prin  smssore  mi  a  ti 
mandalu  se  ve  cwmperu  aceste  lucruri; 
2.  metaf.  a)  in  genere,  a  încrede,  a  com- 
mitte, a  dâ  in  ta&na,  a  dâ  :  a  manăd 
copillii  set  unui  bonu  educatoriu;  a- 
râtwiulu  manda  sementi'a  pamentuhii; 
J>)  ia  speciale  :  a)  a  dÂ  scire,  ainscieD- 
tîi  :  prin  scrissore  ti  mandămu  mai 
muite  noutăţi  de  aici,  d'in  cetatea  nos- 
tra;  Ş)  a  dă  ordine  de  desfacere  saa  sol- 
TeTeaunei&ninn)eâebanni;-r)aâă  ordine, 
ademandăsauconimaiidă :  noijudicele 
mandămu  si  ordinânai,  etc. 

*  MANDABINU,  b.  ra.,  (fr.  mandarin, 
it.  ai  port.  mandarlno);  invetiatu  sau 
litteratu  Chinese;  funcţionarii!  Chinese, 
coci  ia  Chia'a  peatru  &a-care  functione 
se  cere  cu  rigore  una  certa  dose  de  lit- 
teratnra. 

MANDATARlU,-a,  adj.  a.,  man- 
dţtaTlDt}  oppuBU  la  mandanie  si  la 
mandatoriu  :=  care  da  mandatu,  coren- 
tnlo  mandatariu^cui  se  da  mand(Uti 
fa  iatelleasulu  acestui  carentu  de  sub 
2. :  moMdatarii  allegutoriloru,  mandata- 
rii na^tofWGdeputatii,  mandatarii  sul- 
tanuIui=:Binbassatori,  tramessi  cu  mis- 
sione  politica;  mattdcU<a^i  partiloru  Uti- 
(7an<i=p1enipotentiari,  mediatori  de  im- 
pacatione  sau  advocaţi  cari  susţinu  drep- 
turile litigantiloru. 

MANDATIONE,  s.  f.,  mandatio;  ac- 
tione  de  mandare.      , 

MANDATIVU,-o,  adj.,  nandatlma; 
care  serve  la  mandatu :  modu  mandaticu, 
form'a  addressei  e  manăativa. 

MANDATORin,-to^,  adj.  s.,  nan- 
dator  si  mandatorlnt;  care  manda  sau 
serve  a  mandd :  mandatoriuUt  da  man- 
datu, mandalariuluisedamandatu,  asia 
o  ntandatoriti  e  in  acesta  frase  eyao- 


MAN. 

nymu  cu  mandante;  —  ^stdla  mtmda~ 
toria. 

MANDATn,-a,  1.  adj.,  part.  manda- 
ta», ce  s'a  mandatu  sau  cui  s'a  mandat» 
ceva  :  nu  uită  a  mi  procura  lucrurile 
mandate  prin  preeedentea-mi  ^ittola; 
summ^a  mandata  de  ministru  nu  s'apo- 
ttOu  solve  tota  de  eassariu;  sateUitU  mcm- 
dati  a  prende  si  arrestâ  pre  ucâditorm; 
advocatulu  mandatu  a  apperâ  inlerea~ 
sile  melle;  2.  s.  m.,  reale,  mandatu  ^ 
mandatna  :  a)  in  genere,  commiBsione, 
missione,  însărcinare,  ordine,  plenipo- 
tentia,  potere  de  a  face  ceva  in  numele 
si  pre  computulu  altui-a,  commandu,  in- 
structione,  cumu  si  lucru  mondafu,  com- 
missu,  pusu  in  sarcina  cui-va  :  se  seU 
co  am  implenitu  bene  mandatuîu  ce  mi 
ai  d<Uu;  cu  ce  mandate  ne  insardnati? 
cu  ce  mandate  vinu  aceşti  tranrissi  ai 
potmloru  străine  ?  adă  cuiva  mandate, 
a  acceptă  mandcUe  gratuite  de  la  muUi  . 
si  mul^e,  in  daraverHe  private;  candu 
cineva  pentru  in  parte  interesai,  neglige 
unu  mandatu  sau  nu  Vessecuta  cu  tota 
diligenti'a,  si  attrage  mare  desonore; 
b)  în  speciale  ;  oe)  ordine,  iostructione; 
plenipotentia,  commandu,  emaoatu  de 
la  auctoritatea  suprema  :  mattdatu  im- 
pericde,  regale;  mandatuîu  datu  de  regi 
plenipoteniiariloru  inaareinati  a  in- 
ckiatâtractatttludepace;  ^)  ordine  ema- 
nata de  la  unu  judice,  mai  rertosa  de  la 
judice  insarcinatu  a  urmări  criminile: 
mandatu  de  depunere,  de  infaetoaiare, 
de  adducere,  de  arrestare,  de  tnckidere; 
i)  applicatu  la  allessii  popomlui  pentru 
camerele  legislative,  mandatu  Însemna : 
i)  sarciu'a  de  iacredereasideplen'a  po- 
tere ce  le  se  di  spre  a  tracti  interessile 
terrei;  ?')  procur'a,  scriptuln  ce  se  da 
unui  allessu  deputatu,  spre  a  documentă 
allegerea  sea  in  camera;  7')  instruetione 
ce  coprende  puntele  ce  allegutorii  ceru 
de  la  allessu  se  le  austioa  în  camera; 
§)  intre  privaţi,  mandatuîu  este :  de)  sar- 
cina de  încredere  data  cuiva  spre  a  tracta 
interesai  in  numele  nostru  cumu  ai  actulu 
in  serissu,  prin  care  se  daacăsta  in- 
sarcinare :  procura,  plenipotentia,  auoto- 
risatione,  etc.:  mandateaiulu  nu  pote 
essi  (fm  mandatul  ce  ia  datu  man- 


=y  Google 


MAN. 

datoriulu;  deaof  espressioni  ea.:acaîeâ 
mandalulu ,  a  eesi  d'in  margirtite  preS' 
criase  in  manăatu;  a  nu  ave  manăatu 
pentru  ceva;  p')  in  commerciu,  biUetu, 
înorissu  ce  are  mai  tote  formele  si  con- 
seeentiele  unei  pelticia ;  s)  ordine  data 
pentru  sotutionea  nnei  sammacotra  cas- 
sariala  unei  cassa  publica  eau  anei  Bo- 
cietate  privata. 

*  MANDERE,  manăui,  taanduiu  si 
manditu,  y.,  naBdere;  1.  a  mestecii  in 
gura,  a  macină,  sfermi  cu  dentij ;  de 
ad :  2.  amancă,  adevorâ,  a  consume; — 
form'a  cea  mai  primitiva  a  verbului 
manduem'e. 

MĂNDIA,  mandiare,  mandiatu,  etc., 
vedi  mansare,  mansatu. 

*  MANDIBLA  eau  mandibula,  s.  f., 
vedi  mandibulu  Bau  mandiblu. 

*  MANDIBULARID,-c,  adj.,  (fr.  nu- 
dlbaLalre);  relatîvu  Ia  mandibulu:  ossu 
Btandibulariu. 

*  MANDIBULATn,-a,adj.part.,  (fr. 
mnndlbal^);  provedntu  cu  mandibule; 
s.  {.  pi.  niandibulate.  a)  familia  de  pă- 
răsite aptere,  cari  an  mandibuli.  b)  sec- 
tione  d'ia  classea  insectelora  ce  in  sta- 
tulu  loru  perfectu  si  pastredia  organele 
de  masticatione. 

*MANDISULlPORME,adj.,(fr.  man- 
dibuli for  m«);  care  are  forma  de  man- 
^bulu,  vorbindu  in  speciale  de  falcUe 
certoru  insecte :  faJci  mandibularie,  dure 
si  cornosa. 

*  MANDIBULITHU,  s.  m.,  (fr.  mim- 
dlbailthe);  mandibulu  de  pesca  fossile' 
sau  petri ficatu. 

*  MANDIBULU  sau  mandihiu,  ai 
mandibula  s&umandibla,  h.,  mandlbnliini 
si  Biandlbala  (fr.  mandibule);  proprie, 
înstrumentu  de  mandere,  si  in  parte: 
1.  falca,  mai  allessu  falca  inferiore,  băr- 
bia la  mamifere :  dentiiineepu  se  appara 
d'in  mandibulu;  2.  la  passeri,  un'a  d'in 
celle  doue  parti  carnose  in  cari  sa  des- 
parte rostrulu;  3.  la  insecte,  parte  late- 
rale de  asupr'a  budiei  de  susu. 

JUANDin,9.m.,iDaiinn§,puIliude^pa. 

*  MANDOLINA,  s.  f.,  (it.  mandoUn», 
fr.  mandoline);  instrumentn  musicale 
de  aciariu  cn  patra,  une-ori  cu  sesse  si 
chiara  mai  multe  corde :  mandolin'a  se- 


MAN. 


231 


mena  cu  laui'a;  cordele  mandolimi  se 
bătu  cu  penn'a  sau  cu  degetulu. 

•  MANDRA,  8.  f ,  mandra  ([wevSpa); 
staulu  de  vite,  si  in  speciale,  staulu  de 
oui,  stSna,  turma,  etc;  —  compara :  ar- 
chimandritu,  in  care  partea  ultima  e 
d'in  hiandra. 

MANDRAGORA,  (transformatu  in 
pronnnti'ade  pre  a  loeurea  in  madraguna 
Bau  mătrăguna),  s.  f.,  specia  de  planta 
bene  cnnnoBCuta;  vedi  si   mătrăguna, 

MANDRAIÂ,  mandretia,  mandrire. 
mândru,  etc;  teii  mandraia,  mundretia 
mundrire,  mundru. 

•  MANDUOARE,  v.,  mspdDeare;  d'in 
mandere,  cu  acellu-aji  sensu  mai  eoer- 
gicn;  —  de  aci  si  mâncare. 

•  MANDUCATIONE,  s.  f.,mandue»- 
tloj  actione  de  manducare. 

•  MANDDCATORIU,-/ono,  adj.  s., 
mandacâtor;  care  manăuca. 

•  MANDUCITATE,  s.  f.,  calitate  de 
mandacu. 

•  MANDUCONE,  a.  m.,  nandoc»; 
au^mentativu  d'iu  m^nducu. 

•  MANDUCU,-ff,  adj.  s.,  mandneDB; 
mâncaţi  osu. 

MANDOLA,  s.f.,  aAi}g;daU,(it.  man- 
dnu  si  Mftndarlii),  vedi  amjgdcda,  a- 
mijqdalu,  mygd^da  si  mygdalu. 

MANE,  adv.  (mane),  oraş,  diu'a  ce 
urmedia  immediatu  acellei-a  in  care  ne 
aflâmu  :  vomu  plecă  mâne;  ve  asteptu 
pre  mâne  demanetia;  nu  lassâ  premâne 
ce  poţi  face  astndi;  spre  a  indică  mai 
enfaticu  diu'a  de  mâne,  pre  a  loeurea 
se  adauge  si  subst.  di :  mâne-di  aan  se 
te  vediu;  măne-di  espira  terminulu  p6l~ 
Udei. 

MANBCA  si  mânica.  s.  f.,  nanloa , 
maiiBlea,  parte  a  vestimentului  in  care 
bagi  mân'a  san  braoiulu  intregu  :  mâ~ 
neca  larga,  mâneca  strimpta ,  mâneca 
lunga,  mâneca  scurta;  mâneca  de  co- 
misia; mâneca  de  tunica:  mâneca  de 
mantellu;  a  summette,  a  restrânge  mă- 
nieele  peno  in  cote;  prov,  acellu  omu  a 
bagatu-apre  mâneca,  a  venitu  in  con- 
fusione  sau  s'a  petrunsn  de  frica;  omu 
care  si  şterge  nasrdu  cu  mânec'a,  orna 
simplu,  care  nu  conniîace  regnlele  bonei 
covieutie;  asia  si:  a  loâ-i»  mâneca. 


,,  Google 


s)  a  Tolf  se  faea  ren  fora  ca  se  i  bqc- 
cMa;  Ş)  a  delira,  a  aliură,  a  spune  ceva 
ee  n'are  a  face;  a  nu  rupe  mâneifa  sau 
măneeiU  euiva.  a  nn  Iu  rogi;— mâneca 
insâmna  :  o)  catena  de  m&na ;  ^)  cada, 
ansa  la  certe  lucruri. 

1  MANECARE  si  manieare,  T.,(d'in 
adT.  mâne),  manieare ,  înmin*  nane 
prcflelial;  luttirare,  festlnarei  pr«p«- 
»r«;  a  porcede,  a  plec&  la  dramo  desu 
de  demanfitia  :  au  memicatu  inainte  de 
raaritidu  lueifmdm:  se  tnanieămu  in 
diari  Ae  dwa;— in  cărtile  basericesci : 
ae  manecamu  eu  manecare  de  nâpte;  te 
manecămu  Iq  lucru,  se  properămo. 

2  HANECABE,  s.  verbale,  dlBoesBiis 
Mitanut  plecare  d«  demanâtia  la  dru- 
mn;  properare. 

MANECABIO  si  manicariura,  adj. 
s.,  tnanleirlaB»  (confere  si  it.  mulcottO} 
te.  manehon);  relatim  Ia  maniea;  luatn 
de  regula  ca  snbst.  m.  reale,  maneea- 
riu,  coperimenta  ce  serve  a  apperă  mâ- 
nute de  frign,  maniea  de  pelle,  in  care 
se  baga  manide  spre  a  Ie  scatl  de  gem, 
—  ren  dissn  astadi  prin  unele  cetati 
mansiomt  dnpo  fr.  nanebon. 

MANEGATIONE,  s.  f.,  gnmiiio  mane 
proffleti»,  BatnrDs  dlicesins;  feBtlDitl»; 
actione  de  manecare. 

MiNECATU  Bi  manicatu,  1.  d'in 
manecare  :  a)  part.,  a)  in  sensu  aetivn 
neutm,  samnio  nane  rel  matore  pro- 
fectfls,  plecatu  tare  de  demanetia,  care 
a  properatu  a  plecă  de  tempnria  :  ceiU 
maneeati  appuca  inainte  ceUoru  nema- 
neeati;  ^)  in  sensu  pasaivu,  matnre  t»! 
fflstliiaiiter,  lindlose  factns,  facatu  cu 
mare  celeritate  sau  precipitautia :  Iti- 
emrUe  mânecate  nu  su  totu  de  a  un'a 
ti  hone;  b)  sup.,  nu  e  de  maneeatu  = 
Boa  matarandiim,  non  fegtlnaadnm  est; 
e)  snbst.,  a)  m.  abst.,  matura  profeetlo: 
MH  mi  place  maneeatulu  vostru  pre  asse- 
mine  iempureu;  P)f.,  manicaia,  (ca^'u- 
dicafa),  matnra  profeetio,  featlnatl* :  ce 
msimna  memecatele  vostre?  —  de  aci 
si  locutioni  adverbiali  ca  :  pre  mane- 
cate^înnmo  nanej  mature,  festlnanter, 
stndlsie,  tare  de  demanetia,  cnrrendu  si 
properandu,  cn  ardore,  pre  intrecute,etc.; 
—  2.  d'in  mâneca,  manecatu,-a,^ma- 


^ MAU. 

nleatnt  ^  provedntn  cu  maneee  :  miM- 
mente  mânecate  si  nemaneeate,  eame- 
siele  domneloru  nu  au  mânecate. 

MANECUTIA  si  manieutia,  s.  f., 
(compara  it.  maalefaettc,  fr.  manchette), 
deminutiva  d'in  mâneca  :  suf/Jeeati  ma- 
neeatide  camesiutiei  haiattăui;  —  or- 
namentu  d'in  pandia  snptire  si  cn  flori, 
ce  serve  ca  capetn  Ia  manic'a  de  eam4- 
sia, — ren  numitn  astadi  prin  unele  cetati 
manaieta  dupo  fr.  aaaehette. 

HANERE,  masi  si  masei,  masu  â 
mansu,  V.,  nnner*}  p«rn«etare;  a  sti  Ic- 
cnlui,  a  se  opprf  d'iii  mişcare,  a  nu  se 
mişcă;  a  stă  in  de  Inngu,  a  dură;  mai 
vertosu,  a  stă  din  caile  si  a  petrece  nop- 
tea  unde-va,  si  in  genere,  a  petrece  nop- 
tea  sau  tempuln  unde-va :  unde  oft  miuu 
esta  n6pte?  amu  masu  in  eampu;  vom 
merge  pre  eoB^a  ferrata  nu  wiu  mani 
neeairepeno  demanetia;  maneti  la  mene 
esta  nâpte,  apoi  maneeati  in  faptubt 
dtttei;  nu  po6u  mani  in  casa  străina. 

MANGA,  s.  f.,  (fr.  nansne);  fVuctala 
mangului. 

:  MANOAIABE,  (bene  scrissu  mangor' 
niare),  V.,  1.  consolări,  a  caată  se  alli- 
n&mu,  se  indulcimu  supperarea,  întrista- 
rea, dorereacui-ra:  afnanpanitîptv  edJi 
miaeri,  tri^,morbosi;nunepotemi4''Km' 
ganiâ  de  perderea  amicului;  2.  opem 
ferre»  fltlpem  dare,  a  d&  adjutorin,  (d 
in  speciale  udjutarin  bannesca,  a  di 
elemosyna :  ăe  câte  ori  âUergu  la  gene- 
rositateadomnuUti,  nume  Icâsaneman- 
ganiaiu;  3.  mnleere>  a  resfaciă  :  edUa- 
rialu  mangania  focosulu  seu  cattu  pre 
gtUtu.  pre  spinare;  mt  scit  manganiă 
eopiUii;  (acestu  d'in  urma  sensu  pare 
a  legă  coventulu  de  mâna;  compara  isp. 
port.  manga^mantca,  it.  maneg^ltre, 
fr.  m^Bager;  pote  inne  se  stea  in  rela^ 
ticne  si  cu  radecin'a  d'in  care  a  eseitn 
grec.  [lirravov  ^  machina  si  farmeeu). 

MANGAIATORIU,-*oria,(bene  scris- 
su manfir<intâ^onu),adj.  s.,  eonaoUtor  st 
eoBsolatorlns,  care  mângania  sau  serve 
a  manganiă :  tu  eşti  singurulu  meu  man- 
ganiatoriu  in  dorerile  ce  aenttu;  impe- 
ratore  cerescu  manganiaioriuU. 

MANGAIOiSn,  (bene  scrissu  MMM^a- 
nio^)-a,  adj.,  lolatlaMteroai]  «bIbiu 


,CoogIc 


MAS. 

mtlemii,  «aţlA**  et  Mvreai;  gaarig  et 
bUBdog;  1.  pleno  de  manganiare,  cure 
adduce  manganiare  :  covenie  tnanga- 
niose;  ce  încânta  si  farmecă  prin  dul- 
eeti'a  si  btaadeti'a  sea :  ocM  manganiosi; 
— (coreninlu  presupune  una  forma  man- 
gania  sau  manganiu,  coci  d'in  manga- 
niare na  a  potntu  esBÎ). 

MANGANABE,  v.,  ai : 

MAN0ANIBE,-e3eu,  (it.  mKnrKna- 
re) ;  a  dă  cu  mangam^;  a  netedf  ana 
pannara,  a  intende  una  f61ia  de  coca  cu 
mtmganulu  saa  mmigandUilu. 

*  HANGANATU,  s.  m.,  (fr.  mbm- 
nate);  nnme  gsnericn  datu  la  sările  for- 
mate d'in  combinationea  acidului  mon- 
gameu  cu  una  base. 

MAN6ANELLU,  s.  m.,  (it.  iinif»- 
n«lU);  deminutivQ  d'in  manganu,  micu 
manganu,  ca  eellu  ce  aerre  a  intende 
folie  de  placenta. 

«MANâANESIATn,s.m.,Tsdiffian- 
ganatu. 

«MANGAN£SICC,-a,adj.,Tediman- 
ganieu. 

*MANGANESIPEBU,-(i,  (fr.  mau- 
gm6airbrti);  care  coprende  mangattesu. 

*  MAJlîGANESIU.S.m.,  (fr.  nanganfe- 
Be);unulud'incorpurilecbymiceelemen- 
tarie :  manganesiu  eseiste  nwUu  in  stătu 
nati4rale,  inse  comlnnaUt  t»  fosfatu  si 
in  carhonatu. 

*  MANGANICtI,-a,  adj.,  (fr.  msa- 
fulqne);  de  mangantt  =  manganesiu : 
oxyău  manganU»,  oxiAa  manganieu. 

*  MAN6ANIDE,  adj.  s.,  (fr.  nan- 
ganlde);  CU  manganit=:  mangane^i  de 
regula  ca  Bub8t.»iafl^ni<iiZe=corpi]rile 
ee  coprendu  manjKtnu  sau  combinationi 
de  manganu. 

*  MANGANOSU,-o,  adj-,  (fr.  man- 
ţaneiix);  carecoprende»}an^attu=:man- 
ganegiu  :  oxydu  manganosu,  primnlu 
grada  de  oxydatione  a  m<mgan€8iulm; 
juI/Wa  manganosa,  singumlu  grada  da 
suUuratione  a  manganesittlm. 

*  MANGANU,  B.m.,  1.  manganu  ait., 
mangana  (it.  manganv,  fr.  manţamiieaii, 
gr.  jidiYYttvov)  :  a)  machina  bellica,  ma- 
China  in  apeoiale  de  armncatu  petre,  bal- 
lista ;  b)  machina  :  a)  de  baiutn  si  ne- 

■  teditupannnraaialtetessuture;  &>3ullu, 


MA^; MS 

vergella,  ce  senre  a  intende  folie  de 
coca,  (vedi  si  manganelîa;  redi  si  in 
Glosaarin  :  mangaleu  si  alte  derivate 
d'in  manganu);  e)  in  sensa  ideale:  arti- 
ficiu ,  stratagema ,  prestigiu ,  fannecu , 
descanticu,  incantamentuţ  2.  manganu 
=3nangaHesiu,(''^Ai  iimanganicu,man- 
ganosu,  eto.}. 

*MANGONR,  s.  m.,  manK»,(d'in  acoa- 
asi  fontana  cu  [Li-n^Kvov;  vedi  manganu 
sub  1.),  venditoriu  de  seryi,  de  calli  si 
de  alte  lucruri,  caroru-a  prin  artî&cie 
caută  se  scota  ana  pretiu  mai  mare; 
turc.  geambasia,  siarlatanu,  etc. 

*  MANGONICU,-a,  adj.,iii«ngoiloii8; 
n]Atîf\i\a.mangone:art^ciemang{mice. 

*HAN60NIIJ,  8.  m.,  mangonton; 
messeria  iemangone,  fapta  de  mangone. 

*>  MANGONIZABE,  v.,  nangenlzare; 
a  8i  landă  mercea,  a  cauţi  se  venda 
mercea  aea  pre  pretiu  bonn;  a  face  mes- 
serfa  de  mangone. 

*  MANGOSTANA,  s.  f.,  vedi  manga. 

*  MANGU,  8.  m.,  maugirera  iBdiea^ 
L-,  (fr.  maBKiler);  arbore  d'in  classea  5, 
ordinea  1,  fomiti'-a  terebinthiacielorn  : 
mangitlu  oresce  in  Indie  si  in  ierrele 
tropicedi;  fructele  Uti  sunt  forte  suavi 
si  căutate  de  Indiani, 

*  MANI,  8.  pi.  m.  si  f.,  manea;  sufile- 
tele  reposatiloru  divinisate,  safSetuln 
sau  umbr'a  unui  mortn,  dieii  infernalni 
ca  âentie  benevolitorie,  îa  oppos.  ca 
lemurU  si  larvele,  fientie  spaimentato- 
rie  s!  reu  facntorie. 

*  MANIA,  a.  f.,  manliM  ((i^vEa),  fu- 
ror,  iBtaBia,  1.  alienatione  mentale, 
nebonia;  2.  passione  dominante :  ambi- 
tionea  e  mani'a  de  a  do»mi;  avariti'a 
e  mani'a  de  a  possede  muUu;  3.  capri- 
ttu,  fantasia  :  eUu  are  mani'a  de  a  face 
versuri;  i.  Irs,  lraenndla,iirritatîone  vio- 
lenta asupr'a  cuiva,  menia,  dupo  de&ni- 
tionea  Ira  furor  brevU;  inse  in  sensuln 
acestn-a  se  scrie  mai  bene  menta,  dupo 
form'a  omenea  ^ţ^u;. 

MANIACU,-(},  adj.,  (it.  maDUoo,  fr. 
maBlatjine),  1.  relativa  la  manfa :  morbu 
maniaeu,  delmu  manimeu;  2.  coprensu 
de  mania :  barbatmm  aniacu,\ptuliere  ma- 
niaca, si  subst.  unu  maniaeu,  una  mo- 
niaca. 


DigizedbyGOOglC 


234 


HAN. 


1 MANIABE,  T.,  (de  la  mmia),  Inaol* 
redi  meniare. 

2MANIABE,-((Jt«,  t.,  nana  trioUre, 
traotire,  a  tr&cti  bâue  cu  m&n's,  a  tracta 
cu  desteritato  :  a  mania  bene  arvia;  a 
manid  bme  condaulu;  vedi  si  mânuire. 

*  MANIABLA,  (cermpta  maniera,  it. 
nanlersţ  fr.  aanl^r»),  vedi  mcmaria, 
pentru  femia  compara  :  carraria,  (lat. 
med.  earraria.it.  eairlera,  fr.«arriire). 

•MAHIARIATU,-a,  adj.,  (it.  «aalera- 
to,  fr.  maniera),  prea-cautatu ,  affec- 
tatu,  esBa^eratu,  ce  nu  e  naturale;  — 
fi'ar  scrie  otu  bene  manariatu, 

HANIABIU,  pl.-i«,  raanelirUni,  ansa, 
partea  unui  lucru,  unul  instrumestn, 
unui  nsa,  de  care  appvci  cu  mftn'a; 
redi  menariu. 

MANICA,  s.  f,  maalea,  vedi  mâneca. 

HANICABE,  T-,  DMleare;  vedi  mâ- 
necare. 

MANICABin,-a,  adj.  s.,  manlMrliia; 
Tsdi  mânecarîu. 

HANICLA,  manimla,  manidua,  s. 
{.,  BMilMla,  demin.  a)  d'in  mâna;  b)  d'in 
manioa,  manint^ta,  applioatu  si  in  sen- 
suin  de  ceva  de  care  appucăniu  cti  ma- 
nile, precumu  :  târfa  unei  căldare,  cor- 
nele aratrolui.  etc. 

HAHICUTIA,  s.  f.,  manlcala,  demin. 
d'in  manica,  mioa  tmtnka. 

M  ANIEBA,  vedi  manaria  si  mantaria. 

*  1  MANIFESTARE,  v.,  manifestare, 
a  di  pne  ^ia,  a  arret&,  a  face  coo- 
noscutu,  a  sctJte  la  lumina,  a  publici : 
a  si  manifestă  volienti' a  sea;  âomnedieu 
s'a  manifeatatH  in  fapturde  gelle. 

*  2  MANIFESTASE,  s.  verbale,  m- 
■Ifeatatlo;  vedi  manifestation«. 

'  MANIEESTATIONB,  s.  f.,  «aal- 
batatio,  actione  si  resultatu  allu  ac- 
tionei  de  manifestare. 

*  MANIFEST AT0RIU,-fcirw,a4j.  B., 
nanlfeitatir,  care  manifesta. 

*  1 MANIFESTU,-»,  adj.,  nanireatva, 
manifestata,  lumiData,  invederatu,  pre 
facia :  fapte  manifeste,peecate  manifi^, 
probe  manifeste. 

2  MANIFESTU,  pl.-e,  (■aslhstau, 
it.  ■«■irsato,  fr.  ■■■iAate),  decU- 
ratione  publica,  prin  care  ciueva  si  da 
pre  facia  intentionea  sea,  saa  si  jnrti- 


MĂN. 

fica  portarea  ae»:imperatoriiinaintede 
a  appucd  armele  emittu  câte  unu  mani- 
feslu;  manifesta  de  bdlu. 

'  MANIOCU,  s.  m.,  arbuatu  d'in  A- 
meric'a,  d'in  a  oanii  rădăcina  se  face  mia 
specia  de  pine  ce  se  dice  canava. 

MANI08U,-[i.  adj.,  (de  la  mania), 
IratBB,  Iracundnt,  plena  de  menta;  vedi 
meniosu. 

*  MANIPULANTE,  adj.  pai-t.  preş., 
care  manip^da ;  vedi  »  manipidatorw. 

*  MANIPOLABB,  v.,  (d'in  manipalu, 
it.  manlpalare,  fr.  »anlpitler) ,  waiB 
e«aReere,  a  lucri,  a  face  cu  m&n'a,  a 
tracta;  a)  in  genere :  a  manipidâ  banni 
pubUei;  a  manipuld  bene  armele;  b)  in 
specie,  despre  chymisH  ai  phamtacisii, 
cari  opera,  lucra  ca  mftn'a  substxntîe 
chymioe :  amanipulă  unu  medieamentu; 
—  si  despre  snbstantie :  aceste  stăt- 
stantie  se  tnanipula  iene. 

*  MANIPULATIONE,e.f.,(fr.aiani- 
polatlon),  actione  de  manipulare :  mani- 
ptdaiionede  arme,  de  si^stantie  chimice; 
desteritatea  in  manipulationi  se  eapeta 
numai  prin  unu  lontfu  essereitiu. 

*  MANlPDLATOBIU,-a,  adj.s.,  (fr. 
■anlpaUtenr);  care  marti'pula  saa  serve 
a  ma/nipKlâ :  unu  bomt  mtmiptUaloriu 
de  pharmaeta. 

*  MANIPUIiATIT,-a,  adj.  part,  (it. 
■lanipalato,  fr.  nanlpnlâ'. 

«'MANIPULU  eimcMipUt,  pl.-t,  ns- 
nlpnloi  (d'in  mânm);  1.  manuchiu.,  c&tu 
poţi  tioâ  in  mftaa  :  maniplu  de  erba; 
de  00  tini  sau  aj^ueî  cu  mân"» ,  ma' 
nusia:  manipMttaratrului,  ureiondui; 
3.  prin  metaf.,  c^ta  de  âmeni,  de  vite, 
si  in  specie  la  anticii  Bomani,  câta 
de  armaţi,  mai  antaniu  de  100,  apoi 
de  200  de  omeni. 

MANNA,  s.  f.,  mttatiK  ({i-awa,  ft. 
manne,  it.  maaaa»  îsp.  port.  masa)  de 
orig.  ebraica);  1.  în  aensu  origioaria, 
nutrimantu  ce  pici  d'in  ceru  in  deşertele 
Arabiei;  2  prin  metafore  :  a)  in  bene 
a)  frwtDs,  fructn,  oastigu :  vaec'a  mea 
numieăe  neci  una  manna;  eu  ce  manna 
te  ai  lâlessu  d'itt  acestu  negotiu  ?  se 
vedemu  cu  ce  manna  vini  de  la  venatu; 
^)  abertu,  abasdsvtia,  «opla;  anwdtt 
aeesttha  e  adStverata  manna  de  griOm 


y,  Google 


MAM.     

ii  ăe  tote  buecatele;  h)  ia  teu :  a)  ivblffftf 
morbu  allu  grăsnlai :  tetione,  m&llDra; 
p)  negura  sau  ct^tia  retiematona  seme- 
naturelom;  c)  specia  de  buccu  co  cnrre 
de  sene  sau  prin  crestare  d'in  anele  ve- 
getali. 

MANNOStJra.  adj.,(iiJuiDKplMa8), 
nber,  abnndani,  ferUlIs;  rmbf^ne  oor- 
rnptaa;  plenu  de  fnonna;  a)  în  bene : 
vacca  manuosa,  care  ai  flata  desu  si  da 
lapte  multu;a3iă  si :  câmpuri  mannose: 
agri  mannosi,  ten^tu  mcuinosu;i)  m  rea, 
grdnu  mannosu,  stricata  prin  tetione. 

*  MANOPERA,  8.  f.,  (it.  manopera, 
fr.  MBDceBrre],  lacrare,  operatione,  ap- 
pucatuia,  iutorsetura;  ca  teunitiu  de 
marina ;  artea  de  a  guberni,  a  conduce 
una  nave,  de  a  i  reg^iM  misoarile,  de  a 
face  cu  ea  tote  evolutionile  neeessarie 
sau  spre  a  callatod  sau  spre  a  se  bate: 
hona  manopera,  rea  manopera,  a  seambă 
manoper^a;  aceUu  capilonu  se  precepe 
prea-bene  la  manopera;  —  manefşere 
in  pi.  tote  funile  destinate  a  pune  velele 
navii  in  misosre;  —  manopera  ca  ter- 
mina de  tactica,  mişcările  cari  se  es- 
secuta  OQ  corpurile  armate :  manoperele 
cotfimandanielui  nostru  addussera  ut 
strimptore  pre  inimica;  manoperele  a- 
ee»tui  generariu  au  decisu  mctori'a;  ma- 
nopera coragiosa;  —  in  genere  câllile, 
mediele ,  appucaturele  cu  care  cineva 
încarcă  se  siadjuoga  scopuln  -.manopera 
fina,  manoperainteUepta,  manoperape' 
rictUoaa. 

*  HANOPEftARE,  v.,  (fr.  naiinii- 
Trer),  mann  agere;  ealllde  asere,  na- 
Tem  ar*r«}  -movere  «xeroere ;  a  ftce 
manopera  sau  manopere,  a)  in  genere : 
a  lacră,  a  se  mişcă,  a  se  agită;  b)  in 
specie:  a)  a  face  manopera  nautica; 
P)  a  face  mişcări  si  evolutioni  mîlitarie; 
e)  a  lucra,  a  face  ce  se  cere  pentru  suc- 
cesau. 

MANŞA  si  manăia,  s.  f.,  vedi  mânau. 

MANSARB,  si  mandiare,  s.  f.,  one 
cărei  s'a  lenatu  miellula  si  totu  laptele 
i  se  mulge  infolosulu  domnului  onei:  a 
mnlge  mansarile;  —  coventulu  e  iu  locu 
da  mamaria,  forma  fijminina  d'in  anu 
mase.  mansariu,  de  acea-a  se  si  dice : 
oue  ataasaria ;  vedî    mansarariu  si 


MAN. 


ass 


monsu;  de  altruneirte  mamariu  se  dice 
cu  sensu  de  mansu  de  unu  annOi  adeco : 
annotinu  sau  noUmt.  M. 

MANSABABIU,  ei  mandiairariu,-a; 
adj.  B.,  pastor}  pecorario,  pastoriu,  si 
în  speciale,  păstoria  de  oui  maiuarie, 
comp.  lat.  mansnetarlnj  isp.  naMero 
:=pastoriu  sau  oonâuetoriH  âe  tauni. 

MANSARIU,-a,  atţj.  s.,  vedi  «noh- 
sare. 

MANSATU,-a,  si  mandiaiu,  s.,  tHii< 
Idi  ablaetatatt  TÎtellu  sau  vitella  inter- 
cata,  TÎtellu  de  unu  annu :  manmtiUu 
inco  suge  biet'a  VMta;  ton  predutu  una 
mansata  (fm  cdie  patru  mansate  eom- 
peraie;  —  compara  it.  naniolita,  de  unde 
si  gr.  mod.  |wvC(&ca  =  junta;  Tedi  si 
mantu. 

MANSIBE  si  mamUre.-tseu,  t.,  vor* 
bindu  de  cmnasari,  a  fecandă  epe :  ar- 
moBariulu  aiteniiu  nu  pete  manst  atăte 
epe;  refl.  a  se  mansi  a  m  fecnodi,  for- 
bindu  in  speciale  de  epe;  —  vedi  mantu 
de  unde  mansire. 

MANSOCU,  si  mandioou,-a,  9.,  mofwu. 
de  unu  annu,  anno^u  san  noUnti,  Ttdi 
si  mansoriu. 

MANSU  si  mandiu,-a,  s.,  buibis, 
pollai  eqalaas,  egnnlni,  (comp.  it  wkm* 
si  Maiiio  =  juncu,  manaa  ;=^'iinea,'  it. 
isp.  port.  ■aniA  ^  domesticiin ;  isp. 
manto  =  ariete;  alb.  maio  =  manau; — 
tote  d'ia  lat .  MaBiHes  saa  Buumetat. 

*  MANSnSFACEBE,  v.,  nanaieea- 
«er«t  a  f%ce  manauetu,  a  domestici,  a 
imblandf,  in  sensu  materiale  si  ideale. 

*  MANSUESOEBE,  v.,  maaaneMerai 
d'in  atanu  san  mana  si  ineuer«  =  ain- 
reii&,deprende,  sau  a  se  invetii,  deiurende, 
dedă,  proprie :  a  se  invetii  cu  man%  a 
deprende  cu  tnon'a  omnlui  aoimalile,  si 
de  aof :  a)  act.  tr.,  a  imblandl,  a  dome- 
ticl :  a  mansuesce  ccMi,  hoi,  Iu|>i,  ^ 
gri,  eto;.  h)  într.,  a  se  domestici,  im- 
blandf :  ai  fer^  ceUe  mai  aeHatice  man- 
suesott. 

*  MANSnETAfiE,  v.,  luanetare,  a 
face  mansuHu. 

*  MANSUETABIUi-a,  adj.,  uaiuBe- 
tariasf  care  face  manauetu,  de  regula 
ca  sulrât.,  domestioitoritt,  imblanditorin 
de  fiare  selbotice. 


=y  Google 


286  MĂN. 

*  MAKSDET0,-a,  part.  d'in  mowsuc- 
scere,  ntansnctis,  laatu  deregula  ca  adj., 
domeBticita,unbkiiditu,sideaGf,bIaiidu, 
tMnn,  indulgente,  clemente  :  ouile  sunt 
anunoli  mansuete;  —  omu  câtu  se  pote 
de  fnan»uetu  si  ionu. 

*  MANSUETUDINE,  s.f.,  musuet-dv; 
stătu  de  mansuetu,  blandetia  in  sensu 
materiale  si  morale. 

MANTA,  s.  f.,  DiADtiira,  una  specia 
de  mantellu  largu  si  langu  pSno  la  cal- 
eftnie. 

MANTE,  s.  f.,palUuDie«elesUatlauiii, 
manta  saptire  si  larga  ce  porta  persone 
eccleeiastice  Ia  solennitatî :  ma»<e  arcAic' 
risca. 

*  MANT£LE,  s-f.,  si  ipantdu,  a.  m. 
pl.-e,  mantele  si  mantelnm,  (d'in  tnănu, 
sau  mâna);  mannstergara;  battista  de 
m&na  sas  de  naau. 

MANTELLA,  s.  f.,  mantelloin;  demi- 
nativu  d'in  manta,  manta  mai  scurta  si 
mai  strtmpta  ce  serve  mai  vertosu  mu- 
lieriloni. 

MANTELLU,  a.  m.,  pl.-e,  mantelUm; 
deminutivn  d'in  manta,  —  manta  mai 
scurtu  si  mai  elegante  ce  serve  mai  ver- 
tosu barbatUom,  (comp.  it.  tuntell«,  fr. 
mantean.) 

MANTELLUCTA  si  mantdluHa.  s.  f., 
deminutivu  d'in  taarUdla  :  manţeUad'a 
eopiUtdui;  d^ro  si :  mantelluefa  ăomnei, 
mantella  cftta  se  pote  de  elegante  si 
fina. 

MANTIA,  s.  f.,  vedi  mante. 

1  MANTIGA,  s.  f.,  1.  io  seusulu  ce 
e  popnlariu  :  nntu  de  lapte  sau  bren- 
dia  de  oue ;  (iep.  mantei,  port.  mantei- 
ga=aQtQ,  untura;  neap.  iitanteea=:onta 
de  lapte  de  oue;  it.  maBteea  =:  nnsore); 
2.  in  sensulu  classicu  :  saccu  de  mâna, 
aaccn  de  mantellu  si  alte  assemine;  — 
celle  doue  sensuri  inse  se  concilia  prin 
impregiurareaco  untulu  si  olialu  d'incea 
mai  inalta  vechime  si  peno  astadi  se  de- 
punu  in  saca  ăe  pelle,  sau  utri.  M. 

*1MANTICA,  s.  f.,  inantice,  (ţi.avTtx-^), 
1.8Tteadiyinat6ria;  2.di4'adivînationei. 

•MANTICULA,  s.  f.,  raantloiiU;  de- 
minutivu d'in  maniica. 

*  MANTICDLARE,  v.,  raintloiiUd : 
proprie,  a  sparge  sau  luă  manticuiele  o- 


MAN. 

menilom,  si  de  ac(;  a  fură,  a  fi  bonn  dfl 
mana,  a  fi  măiestru  in  carpaeia. 

*  MANTICULARIU,-a,  adj.  s.,  ma«tl- 
eulirlns;  relativa  la  manticuîa,  luatu  de 
regula  ca  subst.  personale,  care  şterge 
seau  carpesce  manticuiele,  furuscarpadu, 
borfasiu;  unu  omu  bonn  de  mâna,  saa 
mai  beue  reu  de  m&na. 

*  MANTILE,  8.  f.,  vedi  mantele. 
MANTILLA,  s.  f.,  naatellnn,  laeer- 

nuUa;  deminutivu,  ca  si  mcotielltt,  d'in 
mantu,  applecatu  inse  la  una  mantella 
mulieresca  elegante;  (comp.  si  fr.  mm»- 
tille). 

«MANTmEBE,v.,  (fr.  malnteiir,  it. 
mantenerei  d'in  tfiant4  -  tinere),  siitl- 
sere;  asserbre;  stare,  pernuuure;  pro- 
prie, a  tine  cu  mân'a,  si  de  aci :  a  tine 
bene,  a  tine  in  acellu-asi  stata :  a  m(m- 
tine  veckiele  datine  si  instUute; — a  sus- 
ţine, a  affirmâ,  a  tia6  cu  tote  poterile  la 
una  părere ;  —  reâ.  a  se  manHne  =:  a 
permanâ,  a  remanâ  in  acellu-asi  stata,  a 
stâ,a  se  pastri,  a  nusemutâ  sau  scamb&. 

MANTISSA,  s.  f.,  mantUsa;  ce  trece 
la  cantariu,  ce  trage  mai  naoltu  preate 
pondu;  ce  se  da  pre  deasupr'a,  ce  se  ad- 
auge mai  mnltu. 

MANTU,  s.  m.,  mantam,  vedi  si  matt- 
ta,  observandu  inse  co  mantu  nu  in- 
simna  vestimentu  longu  si  largu,  ca 
manta,  oi  mai  multu  una  manteUucia. 

MANTUENTU,  s.  f.,  salus,  sUtu 
sau  mediu  de  mântuita;  vedi  montare. 

MANTUIBE,-escM,  inse  si  iMonfiriii; 
V.,  liberare)  salvare;  (compara  nantator 
la  Plautu);  a  scapă,  a  liberă :  a  mântui 
terr'a  de  toţi  inimicii;  nu  me  jxtfu  m<m- 
tm  de  acesta  importunu;  «i  nu  ne  duee 
in  cercare,  d  ne  mantuesce  de  eeJîu  reu; 
appera-ne.  Domne,  si  ne  mantuesce  de 
acesta  urgia;  pre  aUii  aumantaitu,  Sro 
pre  sene  nu  se  pote  mantuii  —  cu  in- 
telleasuri  speciali  ca  cellu  de  scăpare 
de  unu  morbu :  nu  me  potu  mântui  de 
dorerea  de  capu;  nu  tnai  sap'a  si  lopa- 
fa  te  potu  mântui  de  acesstu  reu;  ~ 
provincialiunu  in  Moldavi'a,  in  sensu 
de  finire,  terminare,  C6nsumere  :  man- 
tuifai  de  treiaratu?  a  mantuitu  bannii 
impromutati  si  acuma  vre  alţii. 

MANTUlTOBIU.-forw,  a^,  8.,Ub«- 


.yGooglc 


MAK. 

r«tor,  Tindoi,  salrator,  redenptor;  care 
tmmtue  sau  maniuesce  .-  matUuitoriulu 
terrei  de  ineursionile  barbarUoru ;  — 
si  cu  sansula  de  italiit>ri8=9alutariu  : 
conaQie  mantuitorie; — in  speciale,  inan- 
tuioriulu,  reseumperatorîiilu  nostru  de 
servitutea  peccatului. 

MÂNU,  9.  f.,  vedi  mâna. 

MANnÂL£,adj.s.,manaall8-e,  (com- 
para si  fr.  mknsel);  relativii  la  manu= 
mâna,  de  mâna,  care  se  face  sau  e  fă- 
cuta CQ  fflân'a  .'  labore  manuale,  lucru 
mamiale;  mora  manual?,  morisea,  mora 
ce  se  mişca  cu  mân'a;  arii  manuali,  ce 
cern  mâna  si  braciu  mai  mnltu  de  catu 
mente;  operationi  manuali;  —  3.  m., 
reale,  manuale,  carte  in  formatu  micu, 
care  permitte  a  ua  porta  tota  de  a  un'a 
amâna,  espunendu  esseuti'a unui ramu 
de  scieiitia  sau  de  arte :  manuale  de  fi- 
loaofia,  â^  mathematica,  de  chimia  de 
i^oria. 

MAN[JARIU,-a,  adj.  s.,  nnnnarli»; 
relatiTnlamant(=mâna,  de  mâna  :vasu 
manuariu,  ce  se  duee  sau  sa  pote  duce 
in  mâna;  —  s.  m. ,  reale,  manuariu , 
vedi  manwde. 

MÂNUATlJ,-a,  adj.,  mănuBtuB;  pro- 
vedntu  cu  mânt. 

*  MANUBIA,  s.  f.,  mnnubiB ;  preda 
făcuta  de  la  iuimici  in  bellu,  si  a  nume, 
batmii  ce  setrafţud'in  vendiarâa  obiec- 
teloru  predate,  pre  c&udu  preda  se  dice 
propriu*  de  insesi  Mectele  predate :  la 
anticii  Jiomani  d'in  totulu  manubieîoru 
se  faceaupatru  parii .-  prim'a  pentru  e- 
rariu,  sewnd'a  pentru  militari,  terti'a 
pentru  generariu,  cari'a  consecrata  de 
regula  de  cotra  generariu,  la  edificie 
puUice ;  -^  prin  estensione,  pr^da  fă- 
cuta de  la  inimici,  si  in  aensu  ai  mai 
estensn,  rapina,  latroniu,  mancatoria. 

*  MANUBIALE,  adj.,  manublalls ; 
relativu  la  momi&ia. 

*  MANUBBIOLU,  s.  m.,  pL-e,  «ann- 
brlolnm;  deminut.  d'in  manuhriu. 

*  MANUBBIU,  3.  m.,  pl-e,  laaDD- 
brlnin;  mânariu,  (vedi  mănliriu). 

MANUCHIOBU  ai  manunclăoru, 
pl.-e,  vedi  manudorv. 

MANUCmU  si  manunchiu,  pl.-e,  in 
locu  de  manuelu. 


HAN. 


23T 


MANDCIA  sau  manutia,  a.  f.,  demt- 
nutivn  d'in  mânu  =  mâna. 

M  ANUCiuORU,  pi.-e,  deminutivu  d'in 
manuelu. 

MANUCLU,  s.  m.,  nBDlpRlBStbBeli, 
fasoicntas;  aasa,  maaubrliiin,  (lat.  med. 
namnclnm^isp.  nanoja);  1.  cătu  se  prende 
sau  se  copreude  cu  una  mâna  sau  si  cu 
amendoue  maniile  :  manudu  de  flori , 
inse,  prin  estensione  :  a)  si  de  mai  multe 
ori,  coprensulu  mântdoru  :  manuclele  de 
grânu,  de  ordiu,  de  mdiu,  ce  se  făcu  la 
secemtu,  coprendu  cate-va  maoncle  de 
coprensulu  ubei  singura  mana;  b)  lega- 
tara de  mai  multe  obiecte,  mai  mare 
sau  mai  mica  :  manuelu  de  cepa,  de  <U- 
liu;  2.  parte  a  unul  vasu  sau  instru- 
mentu  de  care  appucămu  cu  mân'a  sau 
cu  mânule :  monarîu,  manusia,  mâniea^ 
torta,  coda,  etc.,  cumu  :  manuduUi  eu- 
titalui,  spaiei,  securti,  maîliului,  etc. 

MANUDUCSBB,  manudussi  si  ma- 
nudussei,  manuduasu  sî  manuductu,  v., 
ntann  dneere,  a  duce  ore-cumu  de  mâna, 
a  arretâ  cellea,  a  conduce,  a  dereptâ,  a 
invetii,  etc. 

MANDFACEIRE,  manufeei  manufa* 
du,  V.,  miau  facere  vel  eeaSeereţ  fa- 
breracere;  a  face  sau  lucră  cu  mamde : 
a  manuface  camesie;  lingure,  etc. 

MANUFACTURA,  s,  f.,  (fr.  manii- 
raotnre);  oplDolnm,  ofaelsa;  actlone  si 
arte  de  manufacere,  cumu  si  resultatu 
allu  acestei  actioni,  adeco  lucru  facutu 
de  mâna,  locu  unde  se  făcu  lucruri  mo* 
nuali :  manufacturau  linului  a  adjunsu 
la  perfectione;  mănt^acture  de  Unu,  de 
lâna,  de  cânepa;  celle  mai  mtdte  d'in 
veatimentUe  no8tre  sunt  manufacture  de 
lâna;  in  acea  mare  cetate  sunt  manu- 
facture de  tota  speci'a. 

MANUPACTUBARE,  v.,  (fr.  nann- 
factprer);  a  face  manufacture,  a  fabric&, 
a  manuface. 

MANUFACTURARIU,-a,  adj.  s.  (fr. 
manufaeturler);  capii  sau  proprietariu 
allu  unei  manu/bc^tM-e^fabrica  de  ma- 
nufaetnre. 

MANUIREj-esM,  v.,  manatractara , 
traetare;  a  portă  sî  tracta  en  mânule  : 
amanutbene armele; ăg.  a  mantii banm 
pv^iei;  vedi  si  2  maniare. 


.yGoogle 


288  HAB. 

«  MANDMI3SI0NE,  s.  f.,  musnlB' 
■Io;  actioDe  de  manumttei'e,  vorbindu 
in  speciale  de  serri ;  numvmssionea  se 
faeea  prin  cenau,  prin  testament»,  prin 
vinSi^,  prin  cinci  marturi. 

•MANlJMISS10BIU,-«,adj.8.,Dian»- 
ttam9T}e»t9manwnitte,  libera  sau  liMa 
servi. 

•MANUMISSU.-a,  adj.  part.,  ubb- 
nbHui,  liberata  d'in  servitute. 

*  MAKDIt(ITT£BE,  manumissi  si 
manmnisaei,  manumissu,  v.,  manninU- 
tereţ  proprie,  a  laasâ  (Tut  mâna,  d'in 
poterea  saa  possessionea  sea,  si  de  acf, 
applicatu  ia  speciale  cu  seaauln  de  :  a 
liberi  una  aervu,  a  i  d&  libertatea. 

MANUNCHin,  s.  m.,  vedi  manuchiu. 

MANUPBKTUT,  B.  m.,  ■aaupretlotn; 
pretim  alia  lucrului  de  mâna,  si  de  aci, 
pretiu  alia  laborei,  valorea  lucrului. 

MANnSCBIERE.itMMMMcrwt.maRW- 
scrisau  si  tnanuatriptu  v.,  hubb  Borl< 
bere;  a  scrie  eu  mftn'a;  —  form'a  cea 
mai  usitata  peno  acuma  este  part.  de  a- 
meudoue  formele  :  a)  manmcri98u,-a  : 
codice  manuserisau ,  ccuii  mamiscrisse ; 
8.  m.,  «nu  manuscrissu^^^sarto,  volume 
scrissu  de  mâna;  —  b)  manu8Criptti,-a, 
luata  de  regula  ca  b.  m.  reale,  manu- 
seriptu  =:  carte  sau  volume  scrissu  de 
m&oa  ;  manuscriptele  auctorUoru  clas- 
«u»;  apossedein  bibliotec'asea  muUesi 
pretiose  manuscripte. 

MANUSCRIPTU  si  «WBMScriasti,  ve- 
di  mamtseri&re. 

MANUSIA,  a.  f.,  (d'in  mmmi=măna), 
■umetan,  ehlr*the'ea,  diflUtaluaj  ma- 
HbrliH»  aueai  1.  coperimentn ,  vesti- 
menta  pentm  m&ua  :  mamtaie  de  peUe, 
de  pannura,  unplettite  cCinfire  de  bum- 
bacu;  m<inu«*e  de  metasse,  de  lăna;  ma- 
nvsie  spellate,  curate,  sordide;  manusie 
aibe,  negre,  de  faci'a  paliuiui;  —  a  ar- 
runcă  tnanusi'a  =  a  provoci  la  duellu, 
allussione  la  datin'a  vechilom  caval- 
lari;  —  parte  a  unui  lucru,  de  care  ap- 
pucimu  cu  man'a  :  manariu,  manica, 
mcmuehiu,  torta,  iirechia,coda,  etc:  ma- 
tutfi'a  urciorului,  manusiele  meciului. 

MANOSURIA  (pron.  munusiaria), 
8.  f-,  arte  sau  fabrica  de  manusie. 

MANUSIABnj,  s.  m.,  ohlrotheoa- 


MAR. 

riDi;  care  fabrica  sau  vende  * 
f.,  manusiaressa;  a)  muliere  &matmsia- 
riulni;  b)  muliere  ce  in  numele  sen  fa- 
brica sau  vende  manusie. 

MANUSIORA,  s.  f.,  si : 

MANUSITIA,  8.  f.,  ■««eUlaj  demi- 
nutivu  d'iD  mânu:=măna;  vedi  moiHi- 
eia.  mandora. 

MANUSTERGUBA,  s.  f.,  mmmUt- 
Klnm}  d'iu  mânu  =  nuna;  si  ştergere, 
stergariu  de  stersu  memele  Bi  faci'a. 

MANUTINKBE,  v.,  vedi  mantinere. 

*  MAPFA,  8.  f.,  nappa,  (comp.  si  fr. 
inappe) ;  1.  cu  sensu  iuai  or^narin : 
a)  pandia,  panuura;  b)  obiecte  de  pan- 
dia  :  «)  sterţ^ia ,  manestergura ,  ser- 
veta;  ^)  m^sa  de  paadia  ce  aşternu  pre 
m^s'a  de  leomu;  2.  ca  mai  desu,  charta 
geographica  :  ntappa-mundu  =z  ctiarta 
ce  represinta  faci'a  pamentului  iutregu, 
planiglobu. 

MÂitAGINE  si  marraeine,  a.  m.,  ipl- 
na,  repres,  senteii  specia  de  plante  si 
de  arborelli  cu  ramuri  spisose,  8[Hna  : 
fructele  sau  boccele  marraâniloru  se  dieu 
porună>eUe; — prin  estensione,  numege- 
nericu  pentru  spinu,  spinetu,  plante  ca 
spini;  (câmpara  lat.  marirA;  it.  Marmea 
Bl  mnTae^o=zspinetu). 

MABACINETU  si  marraeinetu,  s. 
m.,  si : 

MABAaNlSnJ  si  marracinisiu,  pl.- 
e,  iplneton,  repres,  sentei;  locu  unde 
se  afla  crescoti  mulţi  mărăcini.! 

MABACINOSa  Bi  marracinosu  ,-o, 
adj.,  iplaoioB)  plenu  de  maraemi  :  lo- 
curi sterpe  si  maradnose. 

MABACINn,  B.  tu.,  vedi  maradne. 

MABARIU,  s.  m.,  anethvv;  planta 
d'in  famili'a  umbellifereloru  :  placenta 
ou  marariu;  oliu  de  marariu;  —  mara- 
riulu  candui  r=  antbemla  eatula*  tm- 
tlda,  L.  —  comp.  lat.  maittliraK»  ^r.  v. 
|j.(ipctdpov,  n.  gr.  pipa^pov  si  [lÂXadpov, 
alb.  Maralf,  vedi  st  maratru  sau  «ora- 
thru. 

MABARELLU,  3.  ra.,  demiuativu  d'in 
marariu.     i 

«  MABASCA,  s.  f.,  (fr.  naranM);  spe- 
cia de  cer^aia. 

•MAEASCINU.-o,  adj.,  (fr.  Maras- 
qnln);  de  marasca;  s.  reale,  m.,  maro- 


=y  Google 


UiS. 
$<Anu,  saa  f.,  mortucina,  bentura  spir- 
tnosa  facata  d'in  marasca. 

*  MARASMU,  s.  m.,  {mu-awtiiM,  £r. 
DiwMine=(uipai3[i/e:);  estrema  macrore 
z  corpului;  coDsuotptione,  deperitione  a 
corpului  ai  poteriloru  lui ;  —  fig.  ma- 
rasnm  politicu,  sociale,  morale. 

*MAEiTBU,a.m.,  mtrathrua,  ({la- 
padpov). 

MABCA ,  s.  f.,  (lat  med.  nursa»  U. 
marea,  fr,  giargue);  l.  aemnu  scriasu 
sau  depiuau,  si  in  genere,  aemna  :  mare'a 
terrd;  mare'a  pusa  pre  acelle  iuionie 
nu  se  pote  iene  desiittge ;  mârâie  de 
pre  saccH  cu  lâna,  de  pre  capsele  eu 
merei  coloniali;  la  oapeiari^a  cit  mare'a 
amnelhAui  de  auru ;  maree  de  jocv,  cu 
care  se  compata  castigulu  si  perdeiea 
ce  resulta  Ia  finitulu  jocului;  mare'a  vi- 
teloru  msUe  este  unu  B;  2.  pondn  de 
8  uucia,  sau  de  16  semiuncie;  —3.  semnu 
de  limite,  si  de  aci :  limite,  coaflniu. 

«MABGABE,  t.  ,  (it.  nareare,  &.  nu- 
qD«T);  a  puae  san  face  una  marca  sau 
mai  multe  maree  :  marcaţi  vitele;  mar' 
coti  capsele,  arcele,  ladiîe;  a  marcă  ca- 
mesieîe,  braccinele ,  stergariele ,  cuţi- 
tele, etc; — io  genere,  aiusemui  cumn- 
va,  a  pnue  semuu;  a  nota;  si  âg.  a  ob- 
servă. 

«MABCAEin,  B.  m.,(fr.  narque&r); 
care  face  maxce ,  luatu  in  sensulu  spe- 
ciale de  :  servitoriu,  care  la  unu  jocu, 
de  bilXiardu  mai  vertosu,  e  iusarcinatu 
a  Dumer&  puntele  ce  câştiga  jucătorii; 
— se  pote  inse  leuă  si  cu  seusu  mai  ge- 
nerale; Tedi  8i  marcatoriu. 

«  MABCATIONE,  s.  f.,  actioae  de 
marcare. 

*MARCATORnJ,-'ono,adj.  8.,(frano. 
marqoeur);  care  murea  :  maraitoriulu 
capselor»  cu  merd  ce  au  so  se  espeâesca. 

*MAECATC,-a.  part.  d'in  marcare  : 
mai  mtdte  vite  au  retnaau  nemareate. 

*MABCEDIME,a.  f.,  mareor  (comp. 
si  it.  narclame) ;  stătu  aan  calitate  de 
marcedu  :  marcedimea  pomeloru  prea 
copte,  fioriioru  de  mare  calore ;  marce- 
dimea poteriloru  casionata  de  lassi- 
tudine. 

*MARCEDIliE,-e5cw,v.,  mareeaeere, 
Bareldarei(compara  si  it.  marciret  proT. 


mit. 239 

mareetii'  si  nareealrf  isp.  maMUtar); 
1,  intr^,  a  se  îaaa  mareeău ,  a  d«Tcof 
marcidu :  fiorUe  marctdesen  de  mare 
ctUdura;  currendu  maroedesce  juneti'a 
si  formosetta;  marcedesoe  de  hetramti'a, 
ai  veditdu  si  audiulu ;  2.  trans.,  a  face 
marcedu  :  lenea  si  aomnulu  marc«ăesee 
corpiUu  si  tnentea. 

MABCEDU  si  marcidu.-a,  adj.  nar- 
eldai,(it.  narcldo  si  maiel*»  isp,  naroUa 
si  mareblto)  ;  veacedu,  molie,  flacou, 
marcUu,  (vedl  marcâ-e),  1.  proprie :  fim 
marcide;  albii  crini  de  totu  marddi  si 
au  plecatu  căpiţele  spre  pamentu;  pome 
preaMwrcide;— ptttredu  :  scandttre mar- 
cide de  vechime;  marâdele  urechie  oHe 
aeestui  cahe;  —  2.  metaf.,  roptu  de  la- 
bore ,  storsu  de  poteri,  nepoteatiosa , 
coptu  si  putredu  de  nepoteotie  si  vitie, 
mollesitu,  lassiu,  lascivu  :  odu  mareidi 
de  fatiga,  sau  d'in  etcesae  hUdinose;  vC' 
ăi  aceşti  juni  mareidi  si  mai  vertom  fa- 
dele loru  marcide  de  aomnu  si  de  vegliari 
libidinose. 

MABCIB£(cuc  suptire  siueratu) 
v.,-eaou,  varoere,  nareeBcere  (comp,  si 
it.  marclre);  1.  traus.,  a  ^ce  marciu, 
ca  acetlu-asi  intuUessu,  inse  ai :  a  face 
mardu  pre  uqu  jocatoriu  la  cârti,  la 
table  etc. 

MABCin,-a,  nareidasj  deUIItaiu, 
Tlribna  «xhanstiuiprofllsatu»,  rractaa 
(compara  si  it.  marela);  pre  longa  in- 
semuarile  formei  mareidu.  form'a  mar' 
ciu  san  morţiu ,  iosemua  si :  redussu 
la  completa  nepotentia  de  a  mai  &oe 
ceva,  fraotu,  niptu,  strivftu,  afermatn, 
debdiatu;  a)  iu  genere  :  m'au  hcUutu  de 
me  au  facutu  niarciu,  bi  in  speciale,  ]» 
jocuri  de  cârti,  de  table,  etc. :  te  faeu 
mctrciu,  eşti  marciu,  (pre  a  locurea  ae 
dice  si  madu  saumo^iw,  pentru  care  com- 
para si  it.  raaocft). 

MABCOBE,  s.  f.,  Biaroar;  stătu  aUu 
cellui  mardtu  sau  mardditu  (vedi  mor- 
cire  si  marcedire),  marcarea  cdloru  jw 
tredi'de  somnu  si  de  desfrenari. 

1  MABG,  S.  f.,  mare,  (ît.  mare,  iap. 
port.  mar,  fr.  mer);  1.  massa  de  apa  a- 
mara  si  saratacecopereaprope  trei  d'in 
patru  parti  alle  superEaciei  pamentului 
aomitâ  ai  oceamt;  2.  parte  d'in  acea 


l  ■ 


„Google 


MO MAE^ 

massa  de  apa,  care  apoi  tea  nume  de  la 
onele  impregiurari  locali :  marea  me- 
diterrcma,  marea  atlatUicoj  marea  bcd- 
tiea,  marea  paei^ca,  marea  inglaeiata, 
marea  nigra,  marea  roşia,  marea  mor- 
ta;  sinu  sau  cotitura,  strimptOre  de  ma- 
re, portu  de  mare,  abyssi^u  sau  profun- 
dtUu  marei,  eostele  marei ,  /lussulu  ai 
r^ussuhi  marei,  vcdlwile  marei;  tempe- 
ttate  pre  mare;  marea  spumega  si  vcA- 
bwa;  mare  Una  sau  calma;  marea  e  co- 
perOa  de  navi;  navigatiorte  pre  mare; 
a  se  hote  pre  uscaiu  si  pre  mare;  sta- 
tulM  cellu  mai  potente  pre  mare;  prov. : 
acestu  omu  a  amUatu  septe  mari  si  septe 
terri;  promiite  marea  cu  sarea. 

2  MARE  (contrassu  d'in  naloret  com- 
para isp.  nafftr,  port.  maior  3i  nori 
prov.  uUer  si  malr,  fr.  maire),  adj., 
■aţMiB»  gt-andlsţ  vastus ,  amplnsi  in- 
«eiuf  fârte  intensa  in  dimensionile  selle; 
care  trece  preste  mesur'a  media  :  omu 
mare,  caJh*  mare,  casa  mare,  arbore 
mare,  ochi  mari  si  formosi;  a^-esta  fa- 
milia are  prunci  mari;  ^liulu  teu  este 
mai  mare  de  eaiu  aMu  meu,  (de  atatnra 
aau  etate);  cresea-e  mare,  salutare  ce 
face  una  peraona  matura  la  unu  copillu; 
— despre  lucrurile  physîce  sau  si  morali 
cari  trecu  preste  mesur'a  commune  a 
lucmriloru  de  acea-asi  natnra,  adeco  de 
acellea  ce  sunt  considerabili,  estraordi- 
narie,  enpprindîtorie  etc. :  mperiu  mare; 
avuţie  mari,  greutăţi  mari,  spese  mari, 
armfUa  mare,  poporulu  romanu  anticu 
a  fostu  mare  in  faptele  seUe;  serbatori 
mari;  cediatoria  cu  celeriiate  mare;  jAoia 
mare ;  ventu  mare;  dorere  mare,  corac- 
teriu  mare;  ăimare,  serbatore;  diu'a  ma- 
re, dopa  ce  s'a  luminatu  bene  de  df;  — 
despre  persone,  cari  sau  prin  nascerea 
lora  sau  prin  potestate,  arutla,  demni- 
tate, ori  prin  geniululorustau  multumai 
pre  snsu  de  căta  mulţime  de  alti  omeni : 
Domnu  mare,  regente  mare,  fiîosofu  ma- 
re, reformatoriu  mare,  artistu  mare, 
podu  mwre,  capitanu  mare ;  omu  tnare 
prin  generosOate,  umanitate  si  morali- 
tatea sea;  straionii  noştri  edli  mari,  sau 
cu  comparativu :  mai  marii  noştri,  etc.; 
tiUnlii  certom  demnitari:  mare  Iojro</i«to 
Ma  cmctUartu,  mare  camerariu,  mare 


IJAB. 

pontefice,  mare  magistru  aUu  cavaUari- 
loru  de  Mcita,  etc. — titlulu  unora  dom- 
nitori  :  marele  suUanu,  marde  ehami, 
marele  mongolu,  marele  duce;  ca  conno- 
me  de  distiuctione  pentru  bărbaţii  cei 
mai  illustri  in  istori'a  poporelora,  cari 
s'au  distinsu  si  s'au  inaltiatu  mai  pre 
susu  de  toţi  sau  prin  eroismulu  lom  sau 
prin  alte  fapte  estraordinarie,  in  acesta 
casa,  adj.  mare  se  pune  mai  bene  inain- 
tea  nemelui  propria,  san  d^o  se  pune  in 
nrma,  se  adauge  art.  ceilu  .-  marele  da- 
scalu  (dlu  lumei;  marele  Alessandru  sau 
Atessandru  eelki  mare;  marele  Fompei«, 
marele  Juliu  Cesare,  marele  Cicerone, 
mar^e  Qregoriu,  marde  BasUiu,  Ste* 
fanu  cdlu  mare,  etc,  inse  intre  celle 
doue  constructioni :  a)  martie  Stefanu, 
si  b)  Ştefan»  celUt  mare,  este  una  diffe- 
rentia  bene  seutita,  diferenţia  ce  consi- 
8teinimpregiurarea,coincon8tractioaea 
de  sub  a),  adj.  mare  este  unu  simplu  epi- 
tetu  ce  espreme  părerea  de  occasione  a 
poetului  sau  a  istoricului  ce  ar  Torbf  de 
Stefanu ;  ero  in  constructionea  de  sub 
b),  adj.,  cellu  mare  este  unu  addeveratn 
connome,  una  cali&catione  permanente 
ce  s'a  datu  Iui  Stefanu;— in  pi.  se  pune 
in  locu  de  optimati,  magnaţi,  aristocra- 
ţi: celli  mariaiterrei;—aiin  reu:  mare 
misellu,  marespulberatu,  mare  gura-ca- 
sca,  mentionosu  mare,  mare  beiivu,  mare 
criminale,  mareflecariu;  in  espressionea 
de  affectu ;  mare  lucrv,  ma$'eminune,  ma- 
re blastemaiia;  —  afora  de  aceste-a,  ma* 
re  intra  in  forte  multe  locutioni  cu  sensu 
particulariu,  precumn  :  a  se  tini  mare 
=a  fi  mundru;  a  vorbi  mareea  fi  mare 
si  tare; — in  espressioni  ca  :  atât'a  mar' 
de  omeni,  atâi'a  mar'  de  tempu,  etc. 
mar'  e  sau  adj.  mare  cu  e  syncopata , 
luatu  ca  substantÎTu,  san  e  subsL  f.  mare 
(vedi  1  mare),  de  assemine  ou  e  syneo- 
patu  si  luatu  ca  masculinu. 

3  MABE,  s.  m.,  nas,  nome  generica 
datu  la  ?eri-ce  animale  de  sessu  ma- 
sculinu, se  applica  de  popora  numai : 
a)  iu  vocatiru,  (cu  a  obscnru),  mare  ; 
ce  ai  facutu  măre  ?  spune  măre,  unde  ai 
/b9fu/p)iasensulu  de  sponeu,  transfor- 
Doatn  in  mtre;  y)  in  derirate  ca  :  mairiiu, 
maritare,  mascuru,  etc. 


=y  Google 


MAR.  

MARESSA,  (transfonn&tn  mmavssa, 
d'in  mase.  mare  traosfonnatu  in  mire), 
8.  f.,  spoiiBi,  spoDsa;  Tedi  ei  miressa. 

MABKTIA,  s.  f.,  magnltiidv ,  îoimB. 
ce  pre  a  locorea,  se  dice  si  in  locu  de 
mărime,  si  in  loca  de  măria,  si  în  locu 
de  mareHa. 

MABETIU.-o,  adj.,  nignifleiiB,  SHb- 
Itnl»,  HDperbus,  rastnosna,  care  sâmina 
amare,  care  are  ceva  mare  in  sene,  care 
se  crede  t?wre .-  spectacht  maretiu,  fapta 
muretia,  june  mare^ ;  vorbe  măreţie  , 
destinate  a  umili  pre  ascultători. 

MABGA,  s.  f.,  marga,  (ital.  narf i  Ei 
raamat  fr.  marse),  specia  de  pamentu 
calcariosn,  ammestecatu  cu  Iuta  (:=ar- 
giUa),  care  a  inceputu  se  se  appîice  in 
agricultura  spre  a  ingrassiă  agrii  si  fe- 
natiele,  camu  si  la  unele  ramuri  de  in- 
dustria :  morga  alba,  marga  roşi  a ;  se 
dice  pre  a  locarea  si  mallu  cu  care  fe- 
minele  eăbeseu  parietii  coseloru;  ia  unele 
ţinuturi  mallulu  se  numesce  ardesia. 

MĂRGĂRITA,  si  margaritu,  s.,  măr- 
gărita, cu  sensulu  formei  margaritariu 
de  sub  2.,  b),  a):  insira-te  mărgărite. 

MASGABITAKELLU,  s.  m.,  1.  de- 
zninntiru  d'in  margaritariu,  in  Însem- 
narea de  sub  2.,  bacca  de  margaritariu, 
anl9,  margaritloD,  bacca  mica;  2.  prin 
metaf.,  specia  de  planta  alle  cui  Sori 
s6mena  ca  margaritarelle :  margarita- 
rellele  se  chiama  pre  a  locurea  si  la- 
crimiore. 

MAKGAEITAEnj,  s.  m.,  margarlta- 
rliis;  mărgărita,  anio,  marla  bacca;  1.  in 
sensu  originariu,  negotiatoriu  si  In- 
cratoriude  margaritarie;  2.  subst.  reale: 
a)  productn  alia  naturei,  care  se  for- 
media  in  scoicele  de  mare  prin  scur- 
gerea si  inchiagarea  unei  substantie  ce 
esse  d'in  parietele  iuterau  allu  acoicei ; 
in  acesta  sensu,  mor^ri^ortu  in  ital. 
se  dice  perla,  ^ro  aabstanti'a  d'in  care 
86  inchiaga  taadreperla,  adeco  mamm'a 
margaritariiAui,  sauma/rgaritariumam- 
ma;  in  Iranc.  perle,  âro  substanti'a  pro-' 
ductoria  aaere:  margarUariu  alhu,  mar- 
garitariu  orientcde,  margaritariu  de  Sco- 
tfa,  mca-garitariu  rotunău,'  si  curatu; 
diece  fire  de  margaritariu  mare  m'au 
costatu  trei  mH  de  frânei ;  mai  înainte 

Ţ»ii-  li- 


se porii  mar^anjtitt'tuhi  la  gi^tu  st  in 
peru;  margariiariu  imitaiu,  falBu;  — 
metaf.  acea  femina  are  denti  de  mar- 
garitariu, adeco  denti  albi,  curaţi;  b)  prin 
metafore  :  a)  obiectu  de  margaritariu, 
bacca  sau  margeUa  de  margaritariu: 
doue  fire  de  margtuitarie;  Ş)  specia  de 
planta,  loranthus,  L. 

MARGARITATU,-a,  adj.,  margarl- 
tatns,  ornatu  cu  mărgărite. 

MAR6ELLA,s.  f.,  margarltan,  mar- 
garlta»  anle,  bacea  gemmea,  coraUlBgf 
vltrea  etc-,  mar^e^;  1.  proprie  bacca 
de  margianu,  si  de  acf :  2.  prin  eaten- 
sione,  a)  bacca  de  alte  petre  pretiose, 
b)  chiaru  bacca  de  vitru,  de  eboriu,  etc., 
tote  servindu  mulieriloru  ca  ornamentu : 
unu  vechia  canticu  suna :  de  candu  te  ai 
dussw  haiaidle,  n'cun  mai  pusu  la  gutiu 
margdle;  c)  prin  metaf. :  a)  margelle,  la 
typographia,  litterile  celle  mai  mennnte 
din  tote;  ^)  una  planta. 

MARGIANARin ,  s.  m.,  pescaitoriu 
de  margianu  saQ  de  coraîle. 

MARGIANU,  8.  m.,  coraltom,  coral- 
lum,  (it.  coralto,  fr.  oorall),  productu 
petrosu  si  calcarîosu  de  mare,  in  form'a 
unui  arbustu  mat  multu  san  mai  pncinu 
tufosa,  in  care  se  susţine  una  specia  de 
polypi;  d'in  acestn  productn  se  prepara 
margianulu,  ca  care  se  adorna  feminele, 
si  din  care  se  făcu  si  alte  lucruri  de 
lussu  :  margianu  rosiu,  margianu  aUm, 
margianu  negru,  bradaria  de  margianu; 
âg.  budie  de  margianu. 

MARGINALE,  adj.,  (marglsalls,  fr. 
aarginal) ,  de  margine ,  pusu  la  mar- 
gine :  note  marginali. 

MARGINARE,  t.,  mar^lnare,  a  pro- 
vedâ  cu  margini ,  a  pune  marjnnt,  vedi 
si  mărginire. 

MABGINARIU,-a,  adj.  s.,  limita- 
sens ,  de  la  margine ,  de  pre  margine ; 
apperatoriu  allu  marginilora  uaei  terri : 
miUlari  marginari;  comite  mar^inorÎM. 

MARGINATIONE  ,  s.  f.,  llnUtatU, 
actioQO  de  mar^nare  si  resultata  allu 
acestei  actione. 

MARGINATU,-a,  part.,  narglnatai. 

MARGINE,  s.  f.,  margo,  ora,  Umea, 
extteinltas,e3tremitatea3upeTfaciei,sau 
acea  parte  a  superfaciei  cu  care  ea  se 
19 


>yGoog  Ic 


242 ■     MAE. 

termiua  '.marginea  vestimentîUui,  su- 
âariu  cosutu  cu  auru  pre  la  margini ; 
marginea  ollei;  am  adjunsu  la  marginea 
patnentului;  marginea  unui  ahjssu,  mar^ 
ginea  mormentului;  pellaria  eu  margini 
late; — in  locu  de  termu,  littore  sau  câ- 
nta, care  inco  este  margine  :  se  preâm- 
bla  pre  marginea  marei ,  vitele  paseu 
pre  marginea  lacului;— mar gine=scta- 
duta  ce  se  talia,  dupo  hturonia;  —  Sg. 
sunt  in  tote  lucrurile  margini,  prestc 
cari  nu  pofemu  trece ;  a  nu  essi  d'in 
margmile  subiectului  seu. 

MAEGINIANU ,  -  a ,  adj.  s. ,  llmlU- 
nenBf  accolâ ;  locuitoriu  de  pre  margi- 
jtile  unei  terri,  la  fruntarie  :  m  Trans- 
sUvania  se  numescumarginiani  in  spc' 
de  aceUi  locuitori  d'in  partea  mo'iăio- 
nede  a  terrei,  despre  cari  avemu  si 
urme  istorice,  co  peno  cotra  sedidu  allu 
sessespreăiecelea  s'au  tinutu,  mai  mziltu 
ăe  Montani'a  de  căiu  de  Transilvania; 
marginianii  se  connoscu  dupe  portulu 
loru;  marginianii  sunt  economi  de  vit« 
si  spectdanti  de  producte;  marginianii 
au  fostu  adesea  spoliaţi  ăe  alte  popore; 
in  sensu  mai  generale  :  callu  margi- 
nianu. 

MARGINIBE,-e5CU,  t.,  marţlnare,  U- 
■itare,  a  pune  margine,  atrage  linia  de- 
marcatoria,  a  deapartt,  a  limită  :  agrii 
lui  se  marginescu  cu  ai  lui  Corneliu; 
pădurea  mea  e  mărginită  de  a  lui  prin 
semne  taliate  in  arbori;  Vaci'a  lui 
Traianu  s'a  marginitu  cu  Istrtdu,  at 
Parthissulu  si  cu  Dunastrulu; — in  locu 
de  restringere,  moderare,  ÎD&enare : 
marginesce-ti  rapacitatea,  marginiti-ve 
ci^diiatile;  —  ia  locu  de  infruntare, 
mustrare,  dare  preste  nasu;  —mărginire 
dâro  are  sensu  mai  largu  de  catu  mw^- 
ginare,  oare  se  iea  aprope  escluslTU  nu- 
mai in  sensulu  materiale  :  unu  putiu  e 
margiruitu,  asia  si :  vestimentu  margi- 
natu,  etc,  vestimentu  marginitu  ar  fi' 
mai  pucinu  bene. 

MARGINITU,-a.  adj.  part.,  llmlta- 
toB,  afora  de  însemnările  ce  are  si  ver- 
bulu,  mărginire,  part.  marginitu  se  ap-  I 
plică  la  mţnte  :  omu  marginitu,  lipsitu  I 
de  agerimea  si  profunditatea  sau  inal-  j 
ţinea  meotei.  I 


MAR. 

MARJA,  s.  f.,  oiţjeBtaB,  inasnltud»- 
iDaţnifioentia  f  ceUltudo,  lUuitrItH; 
d'in  adj.  mare,  applicatu  in  sensu  idea- 
le, cumu  :  măria  de  suf/letu ,  dero  mai 
vertosu  ca  titlu  :  a)  la  domnitorii  d'in 
terrele  romane;  b)  la  filii  loru;'cJ  in  Da- 
ci'a  siiperiore  la  funcţionarii  inalti; 
d)  la  alte  persone  de  consideratione. 

MARICELLU,  adj.,  deminutîvu  d'in 
2  mare;  vedi  si  marisioru. 

MĂRIME,  s.  f.,  magnltndo,  intendere 
in  lungime,  înălţime,  latime,  grossime; 
durata,  etc.  :  lie  ce  mărime  se  eonserin 
ta  voi  miiitarii?  grandine  de  mărimea 
unui  ou  de  porumbu ;  aceşti  doui  fraţi 
sunt  de  acea-asi  mărime;  —  despre  lu- 
cruri physice  sau  morali,  cari  trecu  pre- 
ste mesur'a  usitata  :  mărimea  pedepsei 
se  correspundia  la  mărimea  crimei;  mă- 
rime de  spmtu ;  mărimea  conceptionei. 
mărimea  perderei  si  a  sacrificiului;  cău- 
şele marimei  si  decaăentiei  Bomaniloru; 
— concr.,  lucru  mare,  Ferice  e  estensu, 


MARINA,  s.  f.,  rea  narltlmn »  rea 
nautic»,  (it.  marina,  narlnerla,  franc, 
marine,  tote  d'in  subst.  1  mare,  proprie 
f.,  d'in  marinu),  scientt'a  navigationei ; 
acestu  omu  connosce  bene  marin'a ;  lo- 
atitorii  continentelui  au  prea-pueine 
connoseentie  des/irc  marina;  —  serviţi» 
pre  mare  :  fiiiulu  seu  se  afla  in  servi- 
tiu  la  corpulu  de  marina ;  officiariu  de 
marina,  consiliu  de  marina,  ministry^ 
marinei;  —  poterea  ce  are  unu  stătu 
pre  mare ,  navi ,  arme  si  armaţi  pre 
mare,  sau ,  cumu  se  mai  dice  ,  poterea 
navale  :  marin'a  Amertcei  si  a  Britan- 
niei  mari  petrunăe  prin  tote  marile;  ma- 
rin'a Franciei ;  marina  infricosiata ; 
stătu  lipsitu  de  marina ;  marina  wilt- 
taria  si  marina  de  commerciu. 

MABINARE,  t,,  miirla  condire,  (fr. 
marlner),  proprie,  a  dfi  gustu  de  ma- 
rina=^apa  marina  sau  sărata,  si  de  aci : 
a  ferbe  ori  frige  pesci ,  sarandu-i  si  a- 
romatisandu-î  asiă  in  cătii  se  se  pota 
conserva  tempu  mai  indelungatu;  —  se 
dice  si  despre  carnacîi,  cari  se  punu  io 
acietu  cu  c^pa,  cu  oliu ,  cu  cimbru,  sau 
si  cu  alte  dressuri. 

MARINARIU,  9.,  naita,  Barlealarli» 


,CoogIc 


MAR.  _        ___ 

elMBtoriiit  (fr.  BMHnIer,  d'io  onrina), 

1.  ÎD  genere ,  cella  ce  serre  pre  una 
nave  ,  a  coi  measeria  este  de  a  naviga 
pre  mare  sau  pre  tiuri;  i.  in  specie,  ml- 
litarin  de  marina. 

MABINATUrO.  part.,  vnrla  condt- 
tDB  I  pesce  marinatu,  cărnuri  marinate, 
stridie  marinate;  ai  despre  unele  merci, 
cari  addusse  pre  mare  ae  altera  si  chiaru 
se  strica  prin  ap'a  sau  prin  aernlu  de 
mare :  aeea  cafea,  acea  cacaua  este  ma- 
rinată; —  B.  f.,  mtmnata  :  marinată 
Ae  carpu. 

MABmiMIA  ,  s.  f.,  masnulmltai, 
calitate  de  marinimosu,  magnanimitate. 

MABINIMOSU,-a ,  adj.,  {i'in  mwe 
ei  âMtma),  vaţiuiiiMni,  uâs^o  anlmo 
prndititt,  «leneBS,  liberallai  generoau , 
nobile  de  snffletn,  applecatn  a  âce  mul  tu 
bene  ai  a  liertă  pre  cei  ce  l'olfeasa ;  a 
despretiă  ve  alţii  admira  ei  dorescn  cu 
foca,  etc 

MABI}4U,-(ir  adj.,  mailnas,  (comp.  ai 
ÎT.  Biirln),  relativa  la  1  mare,  de  mare: 
mugetele  marine,  pesei  mca^i,  cane  ma- 
rinu,  ftAa  marina;  s.  m.,  marinu,  orna 
invetiatn  la  mare;  si  in  speciale ;  a}  das- 
siariu ,  mîlîtaria  in  armat'a  navale ; 
b)  nanta ,  marinaria  ,  omu  ce  serve  pre 
una  nave. 

IMAMBMreseu,  v.,  «MpliOcare, 
nagalfleare,  angere,  dilatare,  laudare, 
laadlbDB  efferre,  selebrare;  1.  trans-,  a 
faoe  mare ,  o)  proprie  :  a  mari  curtea , 
eeui'a;  a  mari  armafa ,  turm^a  de  vite , 
avtOiele;  i)  metaf. ,  alaudi,  celebra, 
cant& ,  glorifici  :  83  marimu  pre  Dom- 
mUu  cmtlui  si  edht  pamentului ;  ma- 
reaee,   auffldx  aUu  meu,  pre  Etem^n ; 

2.  reâee.,  a  se  mori,  ereBcere,  ţrande- 
seere*  a  cresce,  a  se  immaUf,  a  se  lar- 
gi, a  se  lungi ,  etc. :  apele  se  mareseu 
forte  prin  topirea  neu^oru ;  in  Ioch  de 
asenueusiorâ.  reulusemarcsce;  se  stu- 
diâmu  ctcmu  se  mareaeu  atiUele;  fetele 
s'oH  ntaritu, 

2  MAfiISE,  a.  f.,  anetlo,  celebrat!*» 
glorUf  1 .  actione  de  a  mari  si'  a  se  ma- 
ri, cumn  si  mediu  de  a  mari .-  mărirea  si 
immtUtirea  averiloru;  2.  lauda,  glo- 
ria, etc. :  mărire  tie,  Domne,  mărire  tie. 

UABISCA,  B.  U  ■arlMa,(ooiDp.  si 


MAS         24«. 

fr.  KarUqae),  1.  specia  de  fica  mare  si 
rea;  2.  genu  de  plante  mosocotjledonie 
d*in  famili'a  cyperacieioru. 

MA£ISIORU,-a,adj.,deminutiTQd'ia 
2  mare  :  fete  marisiore. 

*MARiTALB,  adj.,  marlfailiB,  de 
maritu  :  vestimente  maritali. 

MAUITAKE,  V.,  mimare,  a  uni  una 
femina  cu  unu  mar.tu  priu  legamentuln 
conjugala,  conforme  legiloru  divioe  si 
legiloru  statului ,  ee  dice  namai  despre 
mulieri,  oo-zimariiii  se  insora.  6ro  candn 
este  vorb'a  despre  ambele  sesae  ae  dice 
casatOrire  :  educaţi  filiele  vostru  hene  si 
le  veţi  mărită  hene; — refl.,  o  se  mărită, 
nabere  :  nu  me  insoru ,  peno  ce  nu  se 
va  mărită  soru  mea;  in  annulu  in  car» 
s'a  maritatu  Octavia,  s'a  insoratu  ti 
frate-seu;  feminele  bene  crescute ,  for- 
moae  si  inteilepte  se  mărita  si  fora  dote; 
feminele  reu  crescute  nu  se  mărita  neâ 
cu  dote;  ntt  voliu  se  me  morUu  de  frica; 
Jfdia  nu  se  mărita,  pentru  co  e  una 
fantasta ;  faceţi  ca  feminele  române  se 
se  mărite  dupo  Eomâni ;  -  -  metaforice : 
a  mărită  viti'a  cu  ulmii;  eandu  mtune- 
rectdu  se  mărita  cu  lumin'a;  colorile 
unui  tabellu  se  mărita  bene ,  armoniaa; 
—  la  uon  maritu  sau  barbatu  se  apple- 
ca  maritare  numai  in  batnjocara. 

MARITATU.-o,  adj.  part.,  aapte  i  fe- 
mina  măritata;  dupo  portulu  modemu 
nu  mai  poţi  distinge  feminele  tenere  mă- 
ritate de  fetele  n'maritate;  totefilide  lui 
sunt  măritate  in  aite  terri;  —  d'io  na- 
tur'a  losemnarei  (vedi  maritare),  mari- 
tatu ia  mase.  nu  ae  pote  appleci  de  cftta 
cu  senau  metaforica :  ulmi  măritaţi  cu 
viiia  de  vinia;  —  sup.  ai  sabat,  m.,  abs- 
tracta :  fetei  s'a  faait»  de  maritvAu; 
marttaivlu  feteloru. 

MABITIMU,-a,  adj.,  aarltlans,  de 
mare,  apropo  de  mare :  eetati  maritime,  , 
prefectura  maritima;~ia  genere,  rela- 
tiva la  mare :  popore,  nationi,  staturi 
marUime;  potere,  legislatione  maritima, 
codice  maritimu;  legi,  instOutioni  ma- 
ritime. 

MABITISIU,  s.  m.,  auptln,  eeonn- 
blnm,  eo^juslnat  natrimonliuii,  (d'in 
maritare,  reu  fotmatu  dupo  aoalogiele 
it.  Mritafsl»,  fr.  marUc*}!  <^^1<1  ^4 


,Cooglc 


iU 


JUft. 


maritare,  maritatulu,  connubiuln,  oon- 
JDg^ulD,  cksatorTa,  matrimoninlu. 

1  MARIXa,-a,  adj.  part.,  aietu,  m- 
pUIlMtit,  dllitetas;  f  lorloini,  eelebra- 
tns,  mftgiiiaeas)  in  ţinuturile ,  pre  ande 
as  m&i  remasu  urmeU  fendalismulni,  se 
mai  ande  tîtnlatur'a  de :  mvite  Domne, 
mărita  Domna. 

2  MABITtJ,  s.  m.,  auritM,  (d'io  mea, 
marii*  mare;  it.  ««rlU*  fr.  nui);  băr- 
baţii allu  mnierei,  omn  legatn  piin  cn- 
duoIh  cu  una  muiere;  —  naniai  prin  es- 
teasione  ai  morţiu  caprei. 

MABLIBE,  T.  a.,  Inlre,  iHUru,  eolre, 
feenndire;  se  dice  despre  eoituiu  ses- 
anale  alin  ouUaru  si  caprdtmi :  arietii 
marlesctt  ouHe ;  ouHe  se  marlescu ;  — 
ptecnmu  cateUire  a  esaitu  d'in  eatellu 
eatdla,  e  probabile  co  si  marlire  a  po- 
tnta  essf  d'in  acea-asi  radecina  cu  ^Mk- 
Xdţ  (yedi  malloteUa),  |j.t)>.ov  =  oue,  ca- 
pra; se  pote  inse  ca  marlire  se  fia  essita 
chiara  si  d'in  mare  =  mas  =:  maacuhi; 
(vedi  3  mare).  M. 

MABLITU,-a,  part.,  fecnndstD>:  omle 
marlite  si  nemarlite. 

MAELITUBA,  s.  f.,  actioae  de  mar- 
lire :  marlitur'a  capreloru. 

MABMORARE,  v.,  marmarare;  a 
captnef ,  a  ooperi  ca  marmore :  a  marmo- 
ră pariau  pre  d'in  intru  si  pre  d'in 
afora;  a  dâ  colore  de  marmore. 

MABMORATIONE,  b.  f.,  «arnera- 
tie»  actione  si  resultatn  allu  actionei 
de  marmorare. 

MAItMOBA.Tn,-a,  part.,  marmora- 
ţi*, incrustata  cu  marmore. 

MABMOBE,  s.  f.,  marmor,  specia  de 
patra  calcariosa  tare  si  solida,  care  se 
pote  polf,  si  se  applioa  mai  allessu  la 
lucrări  de  sculptura  si  architectura:  mar- 
more aibă  ori  negra,  marmore  de  colori 
diverse,  marmore  cu  vene;  figura,  statua, 
€oiumnademarmore;palatiu  de  marmore; 
marmore  de  Greeta,  de  Carrar'a;  table 
demafmore;~marmore,\&  typographia, 
petr'a  pe  care  se  punu  paginele  spre  a 
le  assediâ  in  forme  si  apoi  a  le  correge; 
marmore  se  (liee  si  fundamentulu  sau 
tabl'a  'pressei  de  tjparitn,  pre  care  se 
aBB^dia  form'a  typariului;— in  pictura, 
BHffmore,  petr'a  pre  care  se  freca  colorile. 


MABMOBIBE,T.,Tediii 

JHARMOBIU.-a,  adj.,  Marmoreasjde 
marmore. 

MABMOBOSU,-a,  adj.,  marmorosni, 
de  uatnr'a  marmorei. 

MABMUBE,  marmurvv,  etc.,  redi : 
marmore,  marmorwv,  ete. 

MABOCHINU,  s.  m.,  mai  bene  : 

MABOCmU.-o,  adj.  s.,  (compar,  fr. 
■aroqatn),  1.  proprie  adiect.  d'in  Ma- 
rocu,  terra  in  Afric'a  :  de  aci :  8.  m., 
marocimt,  pe  lle  de  capra  preparata,  mre 
md  antftniu  s'a  Incratn  asia  in  Marocn: 
carte  legata  cu  marocinu. 

"  MABBA,  s.  f.,  marra;  sapa  sau 
unea  ce  serve  a  smulgi  si  cureti&  mă- 
răcini, spini  si  alte  plante  inutili  sau 
rettematorie;  in  genere,  sapa,  uncu. 

*  MABBtJBIU,  8.  m.,  narrablim,  (fr. 
marrnbe);  genu  de  plante  dicotyledonie 
d'in  famili'a  labiatelom. 

*  MABSUFIALE,  adj.  (fr.  mariapitl); 
relatim  la  marsvpiu,  ce  are  unu  marsu- 
■pia  saa  forma  de  marsupiu,  Camilia  de 
mammifere,  ce  au  titiele  intr'unu  mar- 
supiu. 

*MABSnPin,  pl.-e.  marnipim, 
punga  de  banni ,  bursa;  si  in  genere, 
saccu,  aaceuletiu. 

*  1  MABTK,  s.  m.,  marţea,  martora 
sau  martura,  specia  de  animale  oonno- 
scuta  pre  a  locorea  in  poponi  si  sub  nu- 
mele de  bwBueu. 

*  2  MABTE,  s.  m.,  Mara,  1.  nnme 
propriu  alin  dieului  bellului,  oare,  dupo 
traditione,  trece  de  tata  allu  lui  Ro- 
mi^, parente  allagentei  romane;  2.  prin 
metafore  :  a)  bella,  lupta,  bătălia;  h)  e»- 
situ  allu  luptei,  sortiu  de  lupta  :  com~ 
mune  e  Morte;  e)  un'a  d'intre  planete. 

MARTI,  s.  f.,  dies  MxrtU,  un'a  d'intre 
dillele  septemanei,  care  vine  dupo  Urni 
ai  inainte  de  mercuri .-  de.  marii  peno 
mera*ri;  in  tote  mariUe;  marti'a  scriemUt 
joui'a  legemu;  intr'una  marţi,  intr'un'a 
din  marţi;  marii  vomu  plecă,  ete. 

*  MAKTIALE,  adj.,  martlallsj  rela- 
tiva la  2  Mărie :  bellicosu,  passionatu 
si  deprensu  la  arme  :  spirttu  marţiale, 
coragiu  martiaîe, portare  marţiale;  tri" 
bunariu  marţiale,  adeco  tribanarin  mî- 
litariu;  lege  marţiale,  adeco  lege  esee- 


,CoogIc 


MĂR.      

ptionale  care  se  proclama  bÎ  applica 
in  unele  caşuri  estraordinarie  nu  mi- 
mai Ia  miliţia,  ci  ax  la  poporationea  in- 
trega  :  s'a  proclamaiu  legea  marţiale; 
M  riatîiti  despotice  se  proclama  adesea 
legi  mattiaH;  neci  staturile  democra- 
tice «u  potu  fi  scutite  une  ori  de  ri- 
gorea  lega  marţiale;  in  chymica  si 
pharmaceutica  ae  dicea  mai  inainte 
despre  substantiele  in  caii  se  copreode 
ferru;  in  acestu  casu  ntartude  er&  sy- 
nonymu  cu  terminalu  ferruginosu  :  apa 
marţiale,  precumn  sunt  c&tera  ape  mi- 
nerali ;  medicina  marţiale,  etc. 

MABTIANÂ,  3.  f.,  vacca  născuta 
marti'a. 

MABTIOLE,  8.  m.,  âentla  myste- 
riosa,  dotata  de  fantasi'a  poporului  cu 
poteri  aupernatnrali;  feminele  se  nu  torca 
marti'a,  co  vine  Marţiale  si  le  intorce 
i/ur'a;  totu  de  fric'a  2i»  Marţiale  nt»  este 
btne  se  pled  marti'a  ia  drumu;  este  in- 
vederatu  co  »i  aceatu  terminn  de  super- 
stitione  vine  d'in  celle  mai  antice  tra- 
ditioni  alle  Bopoăniloru  ca  ai  Jouinta- 
riii'a,  Bosediele  etc. 

MABTIORU,  3.  m.,  si 

HABTISIOfiU,  s.  m.,  deminutiva 
d'in  Bubat.  2  Morţiu  :  martisioru  dice 
popondu  in  low  de  martin,  primea  luna 
de  primavera ;  —  prin  metaf.,  marii' 
sioru  =:  laciu  implettitu  d'in  fira  rosiu 
si  albu  ce  se  pune  la  mane  aau  la  guttu 
in  prim'a  di  a  lunei  martisioru. 

MABTIU,  adj.  B.,  martiuBj  (mentlB), 
1.  propriu  adj,  trassu  d'in  2  Morte, 
camu  in  acea-asi  Însemnare  ce  ara  si 
form'a  martiale==xeilii\Ya  la  Morte,  bel- 
licu,  bellicoHu,  etc. :  catt^ulu  mor/tu  ^ 
ean^uht  lui  Morte,  destinatu  la  esser- 
citie  militarie ;  2.  ca  mai  desu  s.  m., 
propr.  martiu  (subint.  mese),  mesele 
marpiu,  aUu  treil6  d'in  annu  si  primulu 
de  primav^  care  etâ  dedicatu  dieului 
Morte,  ca  si  diu'a  a  trei'a  d'in  septe- 
mana,  adeco  marti'a;  inghiacmlu  d'in 
martin,  araiura  si  sem&Mtwa  eCin 
mar^;—  proverbiu :  nu  pole  UpA  mor- 
ţiu d'in  paresvm,  se  dice  de  omulu  că- 
rui place  ne  allerge  pre  la  adunări,  so- 
detâti,  conversationi,  petreceri,  ca  se 
nu  lipsesca  de  nioaeri. 


MAR. 


Ut 


MABTinSIOBU,  3.  m.,  vedi  mor- 
tisioru. 

MABTIBÂ,  martyra  si  martwa,  s. 
f.,  vedi  martiru. 

MABTIBlSABG,tNarfymanj,8imar-  . 
turisare,  v.,(fr.airtjrlier),afaeemar- 
tyru :  a)  a  pune  Bau  numeri  intre  mw- 
/i/r»  cTAlen^iet,- 6^  a  OTuciâ,  a  tort  uri  pen- 
tru credentia;  c)  prin  estensione,  a  tor- 
tură reu. 

MABTIBin,  morfyrwsi  martariu. 
pL-e,  iB«rt;riiim  ([laptftpiov) ;  1,  mor- 
turire  a  credentiei  creştine,  confessione 
de  crestinu;  2.  inspecie,  tortura  snfferita 
pentru  acăsta  confessione :  afisuppusu 
la  martyriu,  corona  de  martyriu;  3.  prin 
estensione,  morf^nu,  oricare  alta  dorere 
mare  fia  physica  sau  psychica :  morbidu 
seu  este  unu  tnartyriu;  pai^rtatea  pat- 
tru  famUiele  numerose,  oneste  ai  labo- 
riose  este  unumartgriu;eakmmide  spur- 
cate pentru  oimtlu  de  onore  sunt  tmu 
martijriu. 

MAETIBOIiOGIU,  martyrologiu,  si 
martwr(Aogiu;  pl.-«,  (Hartjroloriim  =: 
(LaptupoXâYiov),  cartea  sau  catalogolu  in 
cares'aninscrissunominele  martyrUoru, 
a  caroru  memoria  se  celebra  preste 
annu :  martyr<iogiviu  coprende  si  vie- 
tide  mariyriioru. 

MABTIBU,  morfyru  si  martvru,-a, 
s.,  mirt; r,  (licitprop),  1.  in  origine,  in 
acellu-asi  intellessu  cu  marittru,  care  si 
in  forma  este  acellu-asi,  prin  scambarea 
lai  y  in  w;  in  specie  inse,  applicatu  la 
cellu  ce  marturetee  sau  confesaa  adde- 
rerulu  credentiei  creştine;  care  de  fteia 
confe8a&  acesta  credentia  pre  candu  erâ 
persecutata;  de  aci :  2.  cellu  ce  a  suf- 
feritu  suppliciu  pentru  credenti'a  creş- 
tina :  has&rica  conserva  si  onora  me- 
moria martyrHoru;  sântul»  Stefanu  e 
j  primulu  martyru  aUu  religionei  creş- 
tine ;  er'a  martgriloru  se  imwţie  de  la 
imperatoritdu  Diodentianu;  3.  prin  es- 
tensione :  a)  martgru:=: orna  ce  suffere 
tormente  si  cbiaru  morte  pentru  con- 
victionile  selle  :  errorea,  ca  si  adde- 
\  vertdu  ai  are  martyrii  set;   tote  rdi- 
i  gionile  si  au  martyrii  sei;  Socrate  inco 
I  a  fosta  unu  ntartyrti;  JRom&mi  au  avutu 
I  forte  muiti  marti/ri,  d'intre  cari  sunt 


.yGoogfc 


S4d 


VkTt. 


forte  puani  connoacvH  eu  ntanAe  lom ; 
martyrii  nationalitatei ,  ntariyrii  pa- 
triei, în  sensalu  cellu  mai  estenso,  care 
snffere  grelle  aafferentie  fia  morali,  fia 
phyeice  ;  bieta  muliere  este  una  martyra 
in  vUti'a  sea  eu  acestu  barbaru  maritu; 
acea  operatione  ehvnrgiea  Iu  va  face  ae 
mora  ca  mariyru;  ellu  este  tnartţfrulu 
aedlei  fentinenebotte;  martyru  allu  am- 
bitioniloru  selle. 

MARTORA  sat]  marmura,  s.  f.,  (it. 
martor»,  isp  port.  ntrlt^  pror.  nart, 
ft.  martfl,  inartre,  germ.  mardAr*  d'ia 
lat.  martes),  una  asnimale  mammiferu 
din  terrile  septentrionali,  d'in  ţ  cami 
pelle  perosB  se  făcu  dubtaoe. 

MĂRTURIA,  (pron.  marturia),U>»t*- 
tlO|  testimonii  dlotlo,  confegil»,  t«stl- 
muiniPt  doeaneiitiim;  testlg,  aiictor^ 
(ţiafrtupta;  Tedi  si  marti/ru);  1.  insensu 
abstr.,  declaratione  a  marturu-lui,  de- 
positione,  addeverire,  etc. :  am  vedutu 
si  am  marturitti,  st  marturVa  mea  ad- 
deverata  este;  a  dă  mărturia;  ăupo  mar- 
turi'a  totont  filoso^oru;  mărturia  in 
serissu,  prin  graiu;  mărturia  mentio- 
nosa;  mărturia  de  bona  portare  data 
mie  de  toţi  eetatianii;  2.  in  aensu  concr. 
mediu  de  confirmare  sau  addeverire  : 
documentu,  monumentu,  scriptu,  chiarn 
omn  ce  prin  graiu  sau  prin  serissu  face 
auctoritate,  etc. :  mărturia  de  cununia, 
billetu  prin  care  se  da  voia  de  cnnnu- 
nfa;  mărturia  de  battesu :  a)  billetu  de 
battezu,  b)  nnmisma  comoiemoratiTa 
de  battezulu  unui  pruncu;  cu  dous  sau 
trei  mărturie  aaid  de  mbedUe  nu  poţi 
probă  ce  vrei;  mărturie  ea  Flatone  st 
Aristotele  au  mare  importafitia. 

1  MARTURIRE  (mai  poeinu  bene 
mărturisire)  r eseu,  v.,  fat«rl,  oonflterl; 
teitarl;  peceata  oonSterl;  ţieaeatonim 
flonfesalonem  andire;  1.  &  dă  mărturia, 
a  depune  pentru  san  contra  cineva;  2.  a 
Bpnne  addereniln,  a  nu  ascunde  nemica 
d'in  ce  a  &cntu  sau  scie :  criminaiU  au 
martwitu  smguri  atrocea  loru  fapta; 
3.  in  aensu  basericescu  :  a>  aconfessi  re- 
ligîonea  creştina,  a  crede  in  addevemiu 
ei  ei  a  manifestă  prin  fapte  ac^ata  cre- 
d«atia(Tedi  ai  mmiyriu,  martyru);  b)i 
ai  spâne  peecatele,  «)  in  genere :  con- 


ttOfcu  si  mi  mar^esat  peecatete:  ţi)  in 
apeciale,  a  aacnltă,  ca  confeasorîu,  unn 
crestinu  spunendu-si  peecatele :  numai 
preutiîoru  mai  betrani  se  da  voUa  de  a 
marturi  pre  creştini:  e)  refl.  a  si  spune 
peecatele  la  unn  confessoriu  :  morÂin'- 
ti-ve  MHuIu  altui-a  peecatde  vostre:  ca 
crestinu  esU  detoriu  a  te  mariuri  de 
mai  multe  ori  pre  annu;  marttvirea  estt 
unulu  d'in  eeRe  septe  saereanente  oUe 
basericei. 

2  MARTURIRE,  (mai  pucina  bene 
mărturisire),  s.  f.,  eonfessio,  taataUi^ 
peceatoniM  camfeRilA;  acUone  de  mar- 
turire,  situai  vertosude  marturireapec- 
cateloru,  (vedi  1  martimre). 

MĂRTURISIRE,  v.ai  a.  f.,  vedi  1  si 
2  martwrire. 

MARTURISITORIQ.-tona,  adj.  s., 
vedi  marturitoriu. 

MARTDRITORIU,-(ono,(maipucinQ 
bene  mfo^hmsitoriu).  adj.  s.,  peswto- 
rum  eonfesBOr;  niHrtyr;  care  mw^turesce. 
mai  vertosn  in  inaemnarea  coventolui 
marturire  de  sub  3.,  si  anume  :  a)  mar- 
turu  allu  addeverului  credentiei  creşti- 
na; b)  preutu  ce  marturesce  creştinii. 

MARTDBU,-a,  a.,  teetie,  nartjr, 
(vedi  si  martiru);  1.  ca  mai  desu  iu  in- 
aemuarea  ce  are  in  greceace  ţidbptDp,  te- 
ste, oare  a  vedutu  eu  ochii  saa  aoditu 
cu  urecliîele  ceva,  si  apune  in  conscientis 
ce  scie  :  martimt  oeulariu ;  martiiru 
care  a  audita  =  marturu  mtriculariu, 
marturu  falsu,  mentionosu,  corruptu, 
marturu  integru  necoruptibile,  a  pro- 
duce, a  recusâ.  a  confruntă  marturi; 
marturu  asmtppritoriu;  marturu  usiora- 
toriu,  martorii  au  ăepuau,  adeco  au  mor- 
turisitu,  au  sputu  la  tribunariu ;  infa- 
âosarea,  depositionea  si  oon/rontarea 
marturiloru;  mărturii  sunt  de  aceordu, 
adeco  epunu  toţi  ca  unnlu :  --  marturu, 
persona  chiamata  se  asaista  la  indeple- 
nirea  unoru  acte  :  a  stămarturu  la  cu- 
nunia, la  facere  de  teetamentu,  de  con- 
tracte ;  mărturii  in  senstdu  legiloru  au 
eali/icationi  forte  diverse: marUa-i  judi- 
ciali,  instrumentări,  necessari,  (ca  prun- 
cii si  domesticii  in  lipsea  altom-a); 
marturu  mutu,  cumn  ar  G  sabi'a  lan- 
gerosa  in  cas'a  aniuomuauasnnattt;~- 


dby  Google 


J MAg. 

maritiru  =  auctoriu  demnu  de  credeu- 
tis  :  mariuri  ti  potu  dă  despre  aeesta-a 
pre  toţi  seriptorii  antici;  si  despre  lu- 
cruri :  mulţimea  de  monasterie  in  a- 
ceste  ierre  sunt  mariure  alU  pistei , 
adesea  inse  si  alle  fanatismului;  eolis- 
setdu  d'in  R(m''a  mai  este  inco  si  astadi 
marturuallumarimei  romane; — in  frasî 
ce  espremu  affecte :  marturu  mi  eunulu 
Domneăieu;  marturu  mi  e  cttgetulumeu 
earatu,  etc. ;  2.  în  cartil«  mai  vechie, 
marturu  =  martyru  in  intellesanlu  re- 
ligiosn. 

MABU,  (cu  a  obtusu ,  măru) ,  a.  m., 
1.  plur.  meri,  malus  ,  specia  de  arbore 
alle  cărui  pome  semburose  sunt  bone  de 
mancare;2,pl.»tere,poiB'aTOtnndas!sem- 
burosa  a  pomului  ce  se  dice  assemine 
măru  :  mâru  dulce ,  dfddu ,  mâru  aeri- 
sioru,  mere domnesci,mere  veratice,  mere 
tomnatice,  mere  venete ,  mere  selbatice  , 
mere  uscate  in  coptoriu;  3.  pi.  meri,  ap- 
plicatu  la  numire  de  alte  plante:  a) tnâ- 
rulu  lupului  :  at-lstolochia,  specia  de 
planta  d'in  famili'a  gyuandrieloru,  germ. 
H«Uw«rK ,  cu  flori  monopctale  si  nere- 
gulate :  mârulu  lupuîm  cresce  in  di- 
verse parti  cdle  lumei;  serpentari'a  (Tm 
Virgini'a  este  varietate  de  mâruîu  Iu- 
ptdui;  sacetdumâru-luptdui  uecide  şer- 
pii; —  b)  mimtlu  lupului  rotundu,  «ri- 
BtoIftobU  rttBKdftt  germ.  mode  Oster- 
loBsI.  Vedi  mcru. 

MASCA,  s.  f.,  larva»  per^ona, (it.  ma- 
setaera,  fr.  masque),  facia  falsa,  coperi- 
mentii  ce  represanta  alta  persona  ome- 
nesca,  sau  si  Teri-nnu  animale,  sub  care 
unii  omeni  si  ascundu  faci'a  loru  Ia  u- 
nele  occaaioni,  pentm  ca  se  remăna  ne- 
Gonno8ci\t\ -.masca  formosa,  mascaurUa. 
deforme ,  gretiosa ;  masca  de  eamevaie, 
masca  de  Veneti'a;  furi  cu  fNosca;— prin 
metaf.,  a)  masca,  persona  ce  porta  ma- 
sca, ai  a  nume  în  carnevale  :  moacele  au 
lOerfate  mare ;  invetiatur'a  baserice- 
sca  condamna  ttspru  masele;  acea  fe- 
mina  s'a  rumenitu  asia  de  tare ,  in 
câiu  pare  a  fi  una  masca;  b)masca, 
faciaria,  insellatione ,  apparentia  in- 
sellatoria  :  adesea  sub  maseza  pietaiei 
^au  ascundu  t4tta  vietia  forte  destro' 
mata ;   sub   masc'a  patriotistmlm  se 


ascunde  une  ori  ceUu  mai  apureatu 
egoismu;  pentru  aeestu  omu  portulu  ca- 
lugerescu  este  numai  una  masca;  mase'a 
hypocresiei;  masc*a  iijranniei  «ste  adesea 
legcAitcdeo;  legile  cari  nu  sunt  confor- 
me rationei  si  dreptatei  servu  «umat  de 
masca  tyranniei;  aeellu  omu  perfid  ăm- 
bla  diu'a  mare  cu  masca;  smulge-i  ma- 
stfa ,  adeco  da-i  pre  facia  faptele  selle 
blastemate;  —  c)  masca,  specia  de  Intu 
preparaţii  si  applieatu  assupr'a  feciei 
cuiva  spre  a  i  luă  form'a  sau  modeltulu, 
dupo  care  se  i  se  torae  bnatuln ;  husttiîu 
lui  este  facutu  dupo  mase'a  formatapre 
facia  sea;  —  â)  masca,'ia  architectOra, 
facia  de  barbatu  san  de  muliere  sculp- 
tata si  paaa  ca  ornamentu  la  veri-nna 
parte  a  edificinltu;  —  e).maaca,  persona 
urita  si  nesufferita. 

MASCARATA,  s.  f. ,  oonTeiitiis  ho- 
mlnnni  personatornm;  actio  obscena, 
dedecuB,  (ital.  mascberata,  fr.  masoa- 
rade);  1.  una  adunare  de  omeni,  cari  si 
petrecu  mascaţi;  patri'a  masearatehru 
este  ItaU'a:  in  Ispani'a  se  făcu  masea- 
rate  si  diu'a  mare  ;  2.  mascaratat  por- 
tare rosinosa  ce  loveace  in  facia  mor&Iea 
slbon'a  covenientia. 

1  MASCABE,  T.,  persanam  alloal  ap- 
tare ,  Indaere ,  ferre ,  (it.  mascherare ; 
£r.  msBfiner) ,  a  pune  masca  pre  faci'a 
cuiva  ca  se  ou  âa  connoscntu,  sau  in 
sensu  mai  largn,  a  i  scambă  tote  vesti- 
mentele  asia,  in  c&tu  se  nu  In  connosoi; 
si  refl.,  a  se  maseâ ;  —  fig.  vitiulu  s'a 
mascaiu  adesea  SiA  apparet^*a  virtutei; 
— ca  terminu  tectmicu  :  a  mască  bate- 
riele,  a  le  ascunde  in  dosnlu  tmppeloru 
sau  in  dosuln  unom  case  ori  alia  unui 
vaUu. 

2  MASCABE,  (d'in  masca,  ca  broda- 
re  d'in  bradu),  B.  f.,  tnrpe  dletnm  t«1 
(hetnm,  obacenltas,  sermo  obseenoi , 
actlo  obscena;  vorba  sau  fapta  rosinosa, 
des&eoata  :  e^  vorbesee  ceZJe  mai  gre- 
tiose  mascări;  a  vorbi  mascări  eate  a  se 
degrada  pre  sene  si  a  scandalisd  pre  a- 
săiitatori;  mascarV^e  sunt  venin»  eom- 
pliiu  pentru  suffîetele  coptUUoru;  —  de- 
spre omeni :  mascare  de  omu,  nu  omu ; 
— mascarfl=partile  rosinosealle  omu- 
lui sau  muieiei;  (vedi  si  masoartUa). 


jyGooglc 


«48 


1U8. 


*  MASGABELLA,  (prin  deschiderea 
prea  mare  a  vocalei  a  :  mascara),  de- 
minntiTa  d'in  2  mascare  :  mascarella 
ăe  omu. 

MASCABIA,  8.  f.,  maaee  satt  larve 
mnita :  iirn'apre  la  boite  se  vede  mtdta 
mascaria;  —  flg.  fapta  saa  vorba  rosi- 
DOsa,  nrita,  rea  :  asta-a  e  mascaria,  ero 
nu  fapta  de  omu  cumu  se  cade. 

llA.SCAEIBE,-esc«,  v,,  eonsparoare, 
detntpare,  dedACorare^  deboneaUre , 
■Malar«;  «bicena  loqni;  obscenls  ver- 
bU  persequt  vel  morderej  1.  proprie,  a 
dice  sau  face  mase(in(veâi  2  mascare), 
saa  mascarie,  si  a  nume :  a)  iotr.  a  ma- 
scări, s  spune  meaturi  ca  se  rida  alţii, 
inse  fora  a  offende  pre  cineva;  h)  tr.  a 
mascări  pre  cineva,  a  l'incarca  de  ma- 
seari,  a  Iu  batujocorf  cu  vorbe  rosinose; 
— cu  acesta  sensu  inse  occurre  mai  ram; 
ca  mai  desn  se  dice :  2.  in  intellessu  cu 
moltn  mai  seriosu,  de  a  si  bate  jocu  in 
modula  cellu  mai  spurcatn  cu  vorb'a  si 
cbiaru  cq  fapt'a,  si  ac^sta-a  :  a)  atătu 
in  sensQ materiale, deamaculă,  a  spurcă, 
a  maletractă,  a  strică  etc.  :  mi  ai  ma- 
scării vestimmtele;  a)  le  ai  maculatu, 
Bordita,  ruptn  etc;  p)le  ai  lucratu  forte 
ren;  asia  si :  a  mascări  cartea,  chartei'a; 
i)  cfttu  si  in sensD ideale,  de  adedecoră, 
a  spurci,  a  pângări,  a  desonoră :  a  ma- 
sezi casele,  fetele,  muierile  omen^oru. 

HASCABITIOKE,  s.  f.,  detarpatio, 
dedMontioi  actione  de  mascarire. 

MASCABITIOSU,-a.  adj.,t«rpls,ob- 
sesnni;  care  maacaresce;  sau  serve  a  ma- 
leari  :  covenie  masccwitiose ,  ce  omeni 
masearitiosi. 

MASCARITTTRA,  s.  f.,  resultatu  aUu 
aetioneide  mascarire :  asta-a  nu  e  sery>' 
turm,  ei  mascaritura. 

•  MASCAUFIONE.a.  m.,  maaesrplo, 
(d'in  nu  ^  3  mare,  si  corjjwc);  ma- 
gturbatoriu. 

MASCATU,-o,  part.  (d'in  1  masca- 
re) i  fitri  mascaţi,  muiere  mascata,  haUu 
moscoto,  tunuri  bene  mascate. 

«  MASCULETU,  si  mascuretu,  s.n]., 
nuonletiiQ  mulţime  de  masculi;  vor- 
bindu  in  speciale  de  plante,  locu  plan- 
taţii ca  plante  masade. 

"  MASCULINU.-a,  adj.,  masouUnii»! 


MAS. 

de  mascul»,  (vedi  mascidu  sub  2) :  planta 
de  sessu  masadinu,  plante  masculine, 
foaia  masculina;  —  in  speciale,  ca  ter- 
minu  de  gramniatica  :  ^enu  moficulinu, 
nomine  masculine,  substantivu  masat- 
Unu;  bonu,  fortnosu,  negru  sunt  adiee- 
tîve  masculine;  aăiedivele,  ca  si  sub- 
stantivele, in  limJt'a  nostra,  admittu  nu- 
mai doue  genuri  :  genulu  maseuîinu  n 
genulu  femininu;  arfidulu  masculinu. 

*  MASCULOFEMINA,  s.  f.,  maseit- 
lofemlna;  fientia  ce  are  amendoue  ses- 
sele,  adeco  sessulu  ma£culu-lut  si  bob- 
suin  feminei. 

MASCULTJ,  ai  mascuru,-a,  adj.  s., 
maeciilua  (compara  it.  mueolo  si  u- 
sehlo,  fr.  mAle ,  sard.  mason  =  ariete)i 
proprie  deminntivu  d'in  mag  =  3  mare, 
se  applica  :  1  ca  adj.,  masadu-a,  bar- 
batescu,  in  sensu  materiale  si  morale  : 
plante  masade;  animamascula;  2.  cas. 
m.  masculu  si  mascuru  :  a)  oppositn 
la  femina,  veri-ce  fientia  de  sessu  ma- 
sculinu, fia  omu,  bestia  sau  planta :  cal- 
ZuZu,  taurulu,  arietele,  asintdu  sunt  ma- 
sculi; maseulidu  caprei  iste  capndu; 
mascurii  scrofeloru  sunt  verrîi;  b)  appli- 
catu  de  poporu,  sab  form'a  mascuru,  si 
cuintelleasulurestrinsudematolcporcu 
casiratu  si  ingrassiatu. 

MASCURELLU,  s.  m.,  deminutivu 
d'in  mascuru  =  maiale. 

MASCUiaRK,-cscu,  v.,  vernn  ea* 
Btrare;  a  face  mascuru,  a  castra  unu 
peren. 

MASCUBOIU,  s.  m.,  cu  n  molliatn 
in  locu  de  : 

MASCUBONIU,  B.  m.,  mare  mascuru. 

UASCUBU,  s.  m.,  vedi  masculu  sub 
2,  a,  b. 

MASSA,  s.  r,  massa» m«les; (it.  massa, 
fr.  muie);  1  buccata  mai  mare  sau  mai 
mica  d'in  una  materia  :  massa  de  sare, 
de  coca,  de  pamentu,  de  petra,  de  lapte 
prensu,  de  sânge  inchiagatu,  de  ferru, 
de  plumbu.  etc.;  2.  cantitatea  de  mate- 
ria ce  coprende  unu  corpu  sub  unu  vo- 
lume determinata :  masseleptanet^oru, 
aateUitilortt;  mass'a  sorelui,  a  lunei,  a 
lui  Mercuriu;  mass^a  ferruîui,  a  apei, 
a  aerului;  mass'a  e  in  ratione  directa  cu 
pondulu;  cu  câtu  corpurile  sutU  mai 


=y  Google 


MAS 

âese  eu  atâtu  au  massa  mai  multa  sub 
aeeUu-asi  volume;  3.  totuln,  sau  sum- 
m'a,  sau,  cellu  pucinu,  partea  cea  mai 
mare  a  uoni  ce,  mulţime,  etc. :  mass'a 
poţmlationei  unei  torre;  a  merge  in  mas- 
sa, masseîe  armate,  matsele  de  pau- 
peri; mas^a  creditorHoru  unui  commer- 
ctanfo;  mass'a  averei  uaui  commereianie 
este  tota  starea  aceTlui  commerciante , 
tTin  care  sepotu  desdamnd  irt  eommune 
toţi  creditorii,  si  d'in  care  se  sustragu 
detoriele  eu  privilegiu. 

M&SSKLLA,  s.  f.,  (maxllU),  dens 
maxtllarlii  (compara  si  it.  imbccII»,  isp. 
■iţjlll*,  pror.  mtliseiu);  dente  moltare, 
dente  ce  eerre  la  m&cinatdnbuccateloru: 
masseUede  sasu,  masseJle  de  diosu;  mas- 
seîla  bona,  sanetosa,  stricata,  gaunosa; 
me  dore  una  masseUa,  dorulu  de  mas- 
seUe;  a  scote  masseîleîe;  proverb,  nu  me 
doru  massellele  de  ceva,  nu  mi  pasa;  a 
scote  si  massellele  cuiva,  a  In  face  se  ies- 
facă  una  detorfa  de  uode  are  sau  n'are. 

MASS&LLABE,  adj.  s.,  naxllUris; 
dentlnm  BCUrlnn  morbns;  1.  relativu 
la  mosseRo;  Inatn  inse  de  regnla :  2.  s.  f., 
massellare-a:  a)  dorn  eau  morbu  de  tnas- 
selie  si  denti  in  genere;  b)  planta  ce  se 
crede  bona  de  acestn  morbu,  hjosoja- 
■ui  Blf  er, 

MAS8ELLABITU,  8.  f.,  vedi  massd- 
lare  sub  2.  a,  h. 

MAS8EIXABITJ,-a ,  adj.  s.,  1.  adj. 
muUUrb,  relatiTu  la  masselle  .-  denti 
matsdUvi;  2.  subst.  personale,  (ma- 
xlllft) :  a)  m.,  massdlariu,  a)  scotitoriu 
de  masseUe,  dentista;  ^)  reale :  a')  to- 
talu  massdleloru;  loculu  masseUeloru, 
falc'a;  ^')  planta,  de  care  vedi  massel- 
lare  sub  2,  b;  b)  f.  reale,  masseUaria.  in 
acelle-asi  insemoari  cu  masseUare  sub  2. 

*  MASSIMA,  B.  f.,  redi  massimu. 

*  MASSIMU  ,-a ,  adj.  s. ,  maxlmos, 
(compara  it.  massimo-a»  &.  maxime),  Bu- 
perlatiru  d'in  in<i(7flu=:mare,  cellu  mai 
mare,  sau  forte  mare,  contrariu  minimu : 
mossim'a  parte  a  omenUoru  este  igno- 
rante; massimulu  reu  e  reuîu  ce  noi  in- 
sine  ne  facemu;  —  d^ro  mai  muttu  ca  : 
2.  subst.  reale  :  a)_  in  genere,  m.,  mas- 
simu-lu ,  in  espressioni  ca  :  npissimtdu 
ctddurei  si  oUu  frigului;  morbulu  a  ad- 


UAS. 


34d 


junsu  massimulu  paroxismului;  flua- 
sulu  marei  a  adjunsu  la  massimulu  de 
crescere;  b)  f,,  massima :  a)  principiu, 
mai  vertosu,  regula  de  portare  morale 
sau  politica  :  massimele  evangdiului; 
(fin  nefericire  massimele  moralei  si  aUe 
politicii  differu  adesea  intre  sene,  in  loeu 
se  fia  aeetle-asi;  acesta-a  e  inco  una 
massima  de  stătu  forte  perniciosa;  mas- 
simele lumeinu  su  aceUe-asi  cu  alle  e- 
vangeliului;  b)  in  mathematice  :  mas- 
simele  si  minimele;  theoria  massimeloru 
si  minimdoru. 

*  MÂSSiyiT,-a,  adj.,  aolldai,  maaif  Tai, 
(it.  masslro,  fr.massir);  plenu  de  tMOMo, 
desu,  îndesată,  solidt,  plenu  ;  globu  de 
auru  massivu,  torte  de  auru  mastive. 

*  MASSOEA,  3.  f. ,  (fr.  maftBore);  co- 
venta  ebraicn,  sub  care  se  intellege  es- 
samele  critico,  prin  'care  inyetiatiî  ebrei 
au  stabîlitu  testulu  scripturei  sacre. 

MAŞTERA,  (contrasud'inmairasft-a), 
8.  t,  noTcreat  mamma  vitriga,  se  applica 
si  ca  adiectivu  :  mamma  maştera. 

*  MASTICA,  s.  f.,  vedi  masticu. 
MASTICABE,  v.,  1.  maatieare  . 

a  mestic&  cu  gur'a  (vedi  mestecare) ; 
2.  (mastlehare),  a  mestecă  una  licore  GQ 
mastica;  a  lipi  cu  mastica,  si  în  genere, 
a  lipi  cu  rerice  glutinosu. 

*  MASTICATIONE,  s.  f.,  actione  de 
masticare  in  amendoue  sensurile  coven- 
tului  :  lipsea  de  denti  adduce  rea  mas- 
ticatione;  mastieaiionea  Ueorei. 

*  MASTICATORro.-forw ,  adj.  s. , 
care  mastica  in  amendoue  insemnaiile 
verbului  masticare :  masticatoriudetor- 
bacu;  masticatori  de  licori. 

*  MA6TICATU,-o,  adj.  part.:  buecate 
reu  masticate;  licori  tnastieate. 

*  MASTICU,  s.  m.,mutlebe,  mastlx 
si  masticham;  arborellu  d'in  care  suda 
mastica,  specia  de  resina  in  bacce  roşie : 
vinarsu  cu  mastica,  si  abs.  mos^icd,'  mt 
place  mastic'a. 

•MASTIGOPHOBU,  s.  m.,  maitlf*- 
phorDs,  (tiasnYOţâpoţ),  care  porta  fla- 
gellu,  in  speciale  nume  datu  aoni  ser- 
vitoriu  publicu ,  care  la  ceremonie  si 
spectacle  er&  insarcinatu  a  pastri  tă- 
cerea ai  ordinea. 
*  MASTITE,  s.  f.,  («Mtltli,  fr.  •«• 


>yGoog  Ic 


260 MATV ■ 

■Ute);  iDflammatioiie  a  mastuîui,  (mam- 
millei) :  dupo  facere  si  in  tempalu  allap- 
tarei  se  nasee  mai  vertQsu  mastitea, 

*  MASTODONTE,  s.  m^  (mastodon, 
fr.  mastodonte,  d'in  tiK3^<;t  mamilla,  si 
o2au^-^6vtoi;,  dente);  specia  de  animale 
aateâelumnu,  assemine  cu  elefantulu 
de  astadi;  vedi  sî  nvxmmuthu. 

*  MASTOIDE,  adj.  s-,  (fr.  mastoiilc, 
lioarcS; ,  mamilla,  si  £^Soc  forma) ;  caro 
are  forma  âe  raam^Xa  :  apophyse  mas- 
toide,  pusa  la  partea  posteriore  si  infe- 
riore  a  ossulni  temporale;  in  acellu-aai 
sensu  si  absol.,  s.  f.,  mastoidea. 

*  MASTOTHECA  si  masi<aeea,  s.  f., 
(fr.  migtothâque^  d'in  giiaciro;,  mamilla, 
si  ^xi],  teca,  saccu),  marsupiu  de  titie, 
sufflecatura  de  pelle ,  care  la  animalile 
ntarmpiali  infaBci<ţra  si  tine  titiele; 
redi  si  marsupiu. 

*  MASTU,  s.  Ta.,  msitoa  ([wiOTiiţ); 
1.  mamilla  sau  titia;  2.  planta,  care  e 
bona  pentru  morbi  de  mamille. 

*  MASTURBARE ,  V-,  masturburl, 
(d'in  mânu  si  turbare  eaa  stuprare) ;  a 
face  tnalada  sau  onania. 

*  MASTORBATIONE,  s.  f.,  maatiir- 
bttlo;  actione  de  masturbare,  abitudine 
de  a  masturba  sau  a  se  masturba  :  ma- 
sturbationea  e  contr'a  naturei  si  trage 
dupo  sene  celle  mai  funeste  consecintie. 

MASn,-a,  1-  part,,  maosua;  2.  sup., 
mansnin;  nu  e  locu  de  masu  aid. 

MĂTĂCINA  si  mătăcine  sau  mata- 
donc,  s.  f.,  planta,  aplastrum  mellssa 
offlclnaltg;  —  ntatadna  moldavianesea, 
draoooephalum,  d'in  classeaa  dynamie- 
loru,  planta  aromatica  d'in  famîli'a  la- 
bîateloru;  vedi  si  melissa. 

MATASSA,  8.  f.,  vedi  metassa. 

MATASSARIUs.ra.  yeăimetassarîu. 

*  MATELLA ,  8.  f.,  matells,  olla  si 
alte  assemioi  vase  pentru  Suide. 

MATERIA,  s.  f.,  materia  si  materies, 
(d'in  niat«r:=mafr6),  d'in  ce  e  facutu 
ceva,  1.  in  genera  :  petr'a,  earamidea, 
lemnele,  fcrrulu,  ele.  sunt  materie,  d'in 
cari  sv  edifica  case ;  Unuia ,  căncp'a , 
hombaculu  sunt  materie ,  d'in  cari  se 
tesse  pandia;  auruîu  si  argcntulu  sunt 
materie ,  d'in  cari  se  talia  sau  se  bate 
moneta;  sunt  multe  manufactwe  si  fo' 


MAŢ . 

bricate  ,  la  cari  lucrulu  si  form'a  ce  te 
30  da  costa  neassemenalu  mat  multu  de 
câta  materi'a ;  a  comperă  materia  pen- 
tru camesie.  vestine,  manteUe,  etc.;  2.in 
speciale  si  prin  metafore  :  a)  materia 
primitiva=materia  bruta  sau  cruda;  in 
limb'a  maaufacturarilom  si  a  fabrican- 
tiloni :  a)  ori'Ce  materia,  mai  inaînte 
de  a  so  luâ  in  lucrare  si  a  se  preface 
in  manufactura  ;  ^)  in  part»  inse  ma- 
teria, cumu  esse  d'in  man'a  naturei, 
fora  neci  una  cultura  a  omului;  b)  ma- 
teria, ca  terminu  de  filosofla ;  substan- 
ti'a  intensa,  divistbile,  impenetrabile  si 
susceptibile  de  veri-ce  forma  si  de  miş- 
care :  proprietăţile  materid  se  camu  sdu 
diro  nu  se  scie  care  este  essenti'a  ma- 
terid; c)  materia,  in  physica,  causa  a 
mai  multoru  fenomene  sau  apparitioni; 
asia  se  dice  :  materia  electrica,  mt^eria 
magnetica,  materia  suptire,  materî'a  fo- 
cului, fora  ca  peno  acumu  se  fia  conno- 
scute  in  essenti'a  loru;  se  mai  diue  ai : 
materia  animale,  vegetale,  minerale; 
substantîa  care  pertine  la  regnulu  ani- 
male, vegetale,  minerale;  ă)  materia, 
in  oppositione  cu  spiritu  :  a  se  inaltid 
mai  pre  susu  de  materia;  a  fi  numai  ma- 
teria fora  spiritu;  c)  materia,  in  medi- 
cina, substantia  desfăcuta  de  unu  corpu 
organicu  :  materia  de  vomitară,  materia 
detranspiratione,  materia  puroiosasau 
purulenta,  ce  esse  d'in  bube ,  buboie, 
abscese,  plage  sau  vulneri;  materia  me- 
dicale, adeco  substantie  de  medicina 
preparate  si  administrate  :  eUu  connosee 
bene  materi'a  medicale;  f)  materia,  in 
sensu  morale  sau  artisticu,  subiectuln, 
them'a  despre  care  cineva  acrie  sau  vor- 
besce :  materia  formosa  si  copiosa,  ea 
se  sa-ii  despre  ca  eu  mare  pliere;  ma- 
teria seeca,  sterile;  acestti  oratoriu  a 
studiatu  si  approfundatu  mcUeri'a  despre 
care  a  vorMtu;  intraţi  in  materia,  nu 
ve  abiateti;  ne  aii  datu  materia  de  ritu 
adeco  causa,  occasione ;  g)  in  jurispra- 
dentia:  materia  civile,  materia  crimi- 
nale, materia  feudale;  %)in  sensu  ideale, 
mai  generale,  materia=  capacitate, ap- 
titudine, talentu  naturale,  etc. :  e  mul- 
ta materia  in  acesta  copillu,  sipotifaee 
ce  vrei  d'in  ellu;  regalele  si  artea  mt 


=y  Google 


MAŢ^ 

potu  aâJMiâ  intru  nemica  pre  omidu  in 
care  Upsesce  materi'a. 

MATERIALE,  adj.,  oorporeis,  ma- 
terUlli,  (uompara  si  fr.  nat^rlel,  naii- 
rlâHx),  relativu  la  materia,  de  materia; 
ce  cade  aub  uduIu  d'iD  celle  cinci  sen- 
suri :  substantie  materiali;  lucrttri  ma- 
teri^i;  uni  filosofi  credu  co  aetionUe  a- 
lâmaiaoru  sunt  numai  mechanice  si 
materiali;  ângerii  nu  su  fietUie  maie- 
ritdi;  2.  in  speciale  bî  metaforice :  a)  ma- 
tericAe  =  sensuale,  grossolana  :  omeni 
materiali,  voluţOate  matericde;  b)  mate- 
riale in  oppositione  cu  formale :  eausa 
materiale,  causa  formale;  BsiA  9e  distin- 
ge si  in  jorispmdentia,  intre  dreptulu 
materitUe,  st  dreptulu  formaîe;  intre  de- 
licte matericdi,  adeco  cominisse  fora  vo- 
lia,  fora  intentione  culpabile,  si  intre 
altele  formali,  adeco  commisae  intt'a- 
densn  si  cu  intentione  rea;  —  3.  s.  ma- 
teriale, mai  vertosu  pi.  materiali;  anu- 
mite materie  cari  intra,  in  constructio- 
nea  nnni  edificiu,  precnmu  petra,  cara- 
mide,  calce,  lemnu,  ferm,  etc. :  adunaţi 
materiei,  ca  se  facemu  smle  bone. 

MATEBIALISAKE,  v.  a.,  {fr.  ma.U- 
rlaUser),  oomsidenre  allţoid  tasqnani 
MAterloui;  eonoorporareţ  a  presuppune 
cevB  ca  materif^,  a  consideră  de  mate- 
riale :in^inatorii  de  idoli  au  maieriedi- 
satu  divinitatea;  unii  fUosofi  materiali^ 
sară  suffletulu  omenescu ;  a  eensifică  : 
in  mentiU  tenere  nu  incapu  abstraetio- 
nile,  ti  de  acea-a  caută  se  le  materiali- 
sâmu. 

MATEBIALISMU,  s.  m.,  (naterlalls* 
noi,  fi.  BuUrUlUme);  systema  a  cellom 
âloaofi,  cari  credn,  co  totulu  este  ma- 
teria Bl  nBwicA  spiritu :  materialiamulu 
impromutatu  de  la  câHva  filosofi  greci 
antici,  a  inceputu  se  ammetesca  erosi 
capetele  unoru  filosofi  mai  noui;  —  ma- 
t^iaiimuÂ,  se  dice  si  tendenti'a  ome- 
idlom  epocei  de  a  allergâ  dnpo  auru, 
dnpo  tote  commoditatile  Bl  yoluptatile 
lamei,  fora  a  mai  reflecte  ai  la  alte  sco- 
puri superiori :  materialismulu  tempului 
nostru  deapretia  virtutea  si  nu  are  idea 
neci  despre  addeverafa  onore;  unu  ma- 
ferioltftni*  grossolattu  rode  ceUe  mai 
multe  aoeietaii  modeme. 


HAT. 


»51 


HATEaiALISTICU.-a,  a^^  relatiTU 
la  materialistu  si  la  mtderitdismn  :  doc- 
trina materialistica. 

MATEBIALISTU,  s.  m.,  (naterU- 
llBta,  fr.  maUrlaltgte);  cellu  ce  admitte 
numai  materia,  nn  ei  spiriiu;  cellu  ce- 
se  tine  de  doctrin'a  materialismului: 
acestiomeni  furamaterialistigrossolani, 
fora  ca  se  fia  facutu  cursuri  de  filosofia. 

MATERIALITATE,  s.  f-,  (fr.  iiut«- 
rialltâ);  calitate  de  maieriale :  materia- 
litatea suf finului  este  doctrina  for  te  pe- 
ricuiosa,  care  pote  se  aiha  urmările  c«ÎZe 
mai  funeste;  materialitatea  electridtatei, 
a  magnetismului,  a  luminei  nu  se  pote 
defini. 

MATEBIAKE,  v.,  materiare  si  ma- 
terlarl;  1.  in  genere,  a  faee  tnateria;  a 
transformă  in  materia;  a  provedâ  cu 
materia;  2.  in  speciale,  a  lucră  d'in  ma- 
teria de  constructione;  mai  vertosn,  a 
lucră  d'in  lemnu;  a  stringe,  a  procură 
assemin*)  materia. 

MATERIARIU,-a.  adj.  s.,  materia- 
rlufl;  relativu  la  materia  :  1.  in  genere, 
camu  in  acellu-asi  sensu  cu  alin  formei 
materiale;  2.  in  speciale,  cu  sensulu  de 
materia  de  constructione  si  mai  vertosu 
de  lemne;  de  aci  ca  s.  m.  pers.  materia- 
riu=::cella  ce  lucra,  procura  sau  veade 
materiali  de  constructione;  mai  vertosu 
cellu  ce  lucra,  vende  sau  procura  lemne 
de  constructioue,  lemnariu. 

MATERIATIONE,  s.  f.,  materUtlo; 
lucrare  silueru io  materiariu,  construc- 
tione d'iii  lemne,  lemnăria. 

MATERLA.TUBA,  s.  f.,  arterUtnra; 
actione  si  resultatu  allu  actîonei  demo- 
teriare,  in  speciale  lucrare  si  lucru  de 
lemne,  lemnăria. 

MATERIORA,  s.  f.,  nateti«U|  de- 
minutivu  d'in  materia. 

•MATERNITATE,  s.  f.,  (fr.  maternl- 
ti);  calitate  de  matre;  vedi  si  maternu. 

*  MATERNU,-»,  adj.,  maternoij  (de 
matre  ~  mater) :  amore  materna,  doru 
de  anima  materna;  linia  materna,  de 
consangeuitate  de  partea  matrei;  limba 
materna,  supta  cu  laptele  de  la  matre, 
limba  naţionale  :  poporele  ajunse  la 
conscienti'a  de  sene  si  (^pera  limb'a 
materna  cu  ensusi  sangde  seu. 


=y  Google 


252 


MAT. 


*  MATHEUA  Bi  materna,  pL,  matke- 
mate,  (iLi6irj[ia);  invetiatura,  lectione ; 
si  în  specie,  lectione  de  calculu. 

*  MATHEMATICA  si  matematica , 
s.  f.,  (n  st  fa  em  atica,  [La{hr][uxTtxT)),  pro- 

'  prie  :  feminina  d'in  urmatoriulu  maie- 
matieu,  subintell.  seientia,  scientia  ma- 
themaHca  =  scienti'a  marimei  si  a  nu- 
merului ,  acieoti'a  care  are  de  obiectu 
proprietăţile  marimei,  in  câta  ea  eate 
calciilabile  si  mesnrabile :  săerUi'a  ma- 
thematicei,  cursa  de  msthematica;  alge- 
Wa,  geomdri'a,  mechanic'a  stint  part  i 
atu  malhetnaticei ;  mathematic'a  pura , 
mathemoHe^a  applieata,  misia. 

*  MATHEMATICU  si  matematicura. 
adj.  B. ,  mathematleas,  (pAdrjţLoiTtxâi;) , 
1.  adj.,  relatiru  Ia  maihsma  =  invetia- 
tura a  geometriei,  algebrei,  etc. :  scieni- 
tie  mathematice:  demonstr<Uione  mathe- 
maiica;  adăeveru  maihematicu;  2.  subst. 
a)  m.  person.,  maihematicu,  cellu  ce  se 
occupa  cu  scientiele  mathematice  :  unu 
mare  mathematieu ;  b)  f.  reale,  mathe- 
matica,  (vedi  acestu  coventa  in  parte;; 
3.  adv.,  mathematice  :  nu  se  potu  tote 
demonstra  matJtematice. 

MATIA,  s.  f.,  (matea  BÎ  mattea),  ms- 
teola;  niaiu,  maiora,  batiu  de  batatu 
grano,  porumbu,  c&nipa,  etc. 

HATIARlA,  s.  f.,  mulţime  de  matie; 
loca  nodeselncra  ma/te;Tedi  matiariu. 

MATIABlC,-a,  8.,  InteBtinaram  «- 
plfex  rel  nergitur;  cella  ce  lucra  sau 
veode  matie  (redi  matm); — s.  f.  reale, 
matiaria;  a)  stabilimentudelucratusau 
de  vendutu  matie;  i)  muUime  iematie. 

MATIU,  a.  m.,  pl.-e,  Intestlnim,  tI- 
■cera;  parte  interna  a  unui  corpn  or- 
ganicu  lunga  si  implstticita,  care  ac- 
cepe  nutrimentele  si  scote  escrementele : 
matiu  ăe  porcu,  de  gaiUina,  de  bou;  corde 
de  mt^;  a  varsă  si  matieîe;  mi  vine 
aemiversumatiele  :  a)  a  vome  reu,ft)a 
uccide,  c)  a  se  indigna  forte,  a  avâ  mare 
gratia  de  una  fapta  sau  persona  misella; 
—  matiulu  curidui  =:  reotnm;— prov. 
a  tine  matiu,  a  uu  mai  inceti,  a  ou  mai 
di  pace,  (in  locu  de  maci»,  d'in  caus'a 
molletiei,  si  prin  urmare  d'in  acea-a^i 
toat&aicumaeire,marcire.marciu,etc.). 

MATISIOBU  sau  matiusioru.  s.  m., 


MATV 

parrnn  iotcstlniimt  deminntive  d'in  mo- 
tiu  :  matisiorele  pulliului. 

MATRACUCA,  a.  f-,  vfldi  2  matn- 
euea. 

MĂTRĂGUNA,  s.  f.,  planta;  {f»di 
mandragora.) 

MATBASTKA,  s-  f.,  (fr.  Marâtre,  iot- 
mata  dnpo  analogi'a  uorrelateloru  ^- 
liastru,  fUiastra),  noveraa ,  mamma  TÎ- 
triga;  vedi  si  contrassnlu  maştera. 

MATRB,  s.  f.,  mat«r;  mamma ,  DM- 
cutoria  ;  terr'a  e  matrea  cwnmuHe;  me- 
taforice :  cetate  matre,  baserica  mairt. 

MATRECA  si  matriea.  s.  f.,  nat«r< 
eala;  ap'vm  re^rlns;  norerenta;  aalnli) 
mnlleroala,  fanlsera,  etc;  proprie  d«- 
minutivu  d'in  matre,  appiicatn  inse  mu 
muitu  la  însemnări  mebiforice,  cnma: 
1.  mamma  rea,  ritriga;  2.  mnliere  be- 
tr&na,  inepta  si  stulta,  (vedi  si  matre- 
cuca,  matricucia);  3.  muiere  oui  place» 
afle  tote  si  se  porte  vorbe  de  la  unii  \i 
alţii;  muiere  intrigante;  4.  in  fine  in  pn>- 
nunti'a  populare,  syncopata,  si  rednisa 
la  mateea,  apoi  la  maica,  cu  insenuu- 
rile  de :  aAegin'a  albineloru;  b)  matrice 
a  femineloni,  uterulu;  albi'a  unui  riu , 
unui  fluviu,  unei  ape  in  genere:  apde  si 
au  essitu  d'in  matrit^a  loru;  d)  pariie  ce 
remăne  intr'unu  registru  d'in  unu  aetn 
taliatu  d'in  acellu  registru  :  mairv^aoA- 
deverentiei  fcKe  6  rupta  d'in  regishru; 
registru  eu  mcUrica,  addeverenOe  cu 
matriea;  e)  partea  de  diosu  a  tranefaitilai 
unei  plante,  etc.  (vedi  si  matrice). 

MATBECIA  si  matretia,  s.  f.,  oapitli 
furriir  vel  sordei^;  d'in  maire:  1.  matie 
sau  matrice  de  peducfai,  larve  de  pedachi, 
lendini:  a  uccide  cuivamatreci'a;  2.  sorde 
farinosa  ce  se  face  in  eapu  :  ai  multa 
matrecia  in  eapu;  lautw'a  at  galbinusi» 
de  oue  bona  de  matrecia;  3.  planta,  d'in 
olassea  bexandrieloru,  pepila, 

MATRRCIOSU,  si  matretiogu,-a,  adj., 
plenu  de  matre<na  :  eapu  maireeiosH. 

MATRKGUCA,  si  matricuoa,  s.  f., 
fatna,  liiepta,itoltanialtereiiU;  proprie, 
deminutivu  d'in  deminutivulu  matriea. 
luatii  cu  intellessu  speciale  de  muiere 
stulta  si  inepta. 

MATRECUCIA,  si  matreeutia.  b.  f., 
deminutivu  d'in  deminativulu  matnca 


=y  Google 


iUT.   

la  differitele  iDsemnari  alle  acestui  co- 
rentu,  syDcopatuin  pronunti'a  poporului 
ca  BÎ  matriea,  sub  4. :  matreCHCia^^mate- 
eueim. 

1U.TBECULA,  9.f.,veâi  matricula. 

MATEICA ,  matricucia ,  etc. ,  yedi 
foatreea,  matrecucia, 

MATBICALE,  s.  f.,  niatrIc«U>;  rela- 
tivu  :  a)  la  matrice  :  vene  matricali ; 
b)  la  matriea  sau  matreca :  vorbe  matri-, 
coli. 

MATRICE,  8.  f.,  matrlx;  d'in  matre, 
1 .  proprie,  mamma,  nascutoria,  rorbindu 
mai  vertosu  de  vite,  fetatoria  :  ouile 
matrid;  a  nu  avi  destulli  taw^  pentru 
atăte  matrid;  2.  metaforice :  a)  in  seo- 
sulu  celiu  mai  latu,  causa,  auctoriu,  iu- 
«sepntoriu,  fonte  sau  foutana  :  matricea 
Cotoru  legiloru  e  acestu  prindpiu ;  b)  in 
speciale:  a) pântecele  maternu,  uterulu: 
are  matricea  vettemata;  ^)  doreri  de  fa- 
cere, si  de  aci,  doreri  de  pântece  in  ge- 
nere, colica,  taiature  de  stomacn :  pruncii 
sufferu  forte  de  matrice,  sunt  inse  si 
omeni  mari  cari  mfferu  reu  de  matrice; 
T)Ia  plante,  radaciu'a  trunchiului,  trun- 
cbitiln  :  Uastari  essiti  d'in  matrice; 
S)  registru,  mai  allessu  registru  publicu, 
mai  vertosu  registru,  d'in  care  se  talia 
acte*  remane  inse  parte  d'in  actulu  ta- 
liata  ;  registru  matrice  sau  cu  matrice; 
g)  la  typographia,  forma  de  littera  fă- 
cuta d'in  arame  :  nu  avemu  indestuUe 
mairici  de  litterele  a.  b  si  c;  C)  la  mi- 
nerali, loou  sau  Bubstantia,  d'in  care  se 
tragn  acelle  minerali :  matrice  de  awrw; 
1])  specia  de  planta,  pjrethrnm  psnthe- 
BiBin  :  mierea  de  matrice  nu  este  bona 
pentru  aîbine. 

UATfilOELLA,  3.  f.,  si 

MATWCUCIA  sau  matrieutia,  a.  f., 
deminntivu  d'in  nuUriee;  vedi  si  matre- 
cuda. 

•  MATRICIDIU,  s.  m.,  pl.-e,  natrl- 
cldiiB  (d'in  ffloire  si  1  cedere);  ucddere 
de  matre. 

•  MATBICIDU,-a,  adj.  b.,  nwtrlelila; 
cellu  ce  comraitte  una  mafrictdiu,  ue- 
ceditoriu  de  maăre  :  ce  poţi  speră  bonu 
de  la  unu  matrieiâu  sau  de  Ui  una  ma- 
triada;  manule  teUe  matricide. 

.»  UATBICULA,  s.  f.,  natrlenla}  de- 


MAŢ; »S 

mtnutivu  d'in  matrice ,  applicatn  mai  ' 
Tertosu  in  insemnarea  de  registru,  io 
care  se  trecu  acte  sau  nomine  de  per- 
sone  de  certa  categoria :  matrieul'a  bat- 
tegaUloru;  matricule  de  conunati,  de 
morţi,  de  născuţi;  a  trece  in  mah^aU'a 
sccAfii.  a  sta-ge  d'in  matricule. 

*  MATBICULARE,  v.,  Inserlbere,  a 
trece,  a  scrie  în  matriada  :  acestu  aetu 
nu  e  inco  matriculatu. 

*  MATKIOTLATIONE,  8.  f.,  Inserlp- 
Ud;  trecere  in  matriada. 

*  MATBICULATU,-a,  part.  d'in  tna- 
triculare  :  nascati  d  maiHctAati. 

*  MATRIMONIALE ,  adj.,  natriiM- 
nUHs,  relatÎTU  la  matrimoniu  :  causa 
matrimoniale. 

•MATRIMONIU,  pl.-«,  natrlno- 
nlom,  ţde  la  maire),  căsătoria  :  adâfi,- 
liele  in  matrimoniu  dupo  boni  marUi;  a 
luă  in  matrimoniu. 

*MATBIMU,-a,  adj.,  matrlmBij  cu 
matre,  cui  traiesce  inco  matrca  :  ăieee 
tenori  si  diece  tenere;  toii  pătrimi  d 
matrimi. 

*  MATRINA,  8.  f.,  (it.  matrlna  si  na- 
drlns,  fr.  msrr&ine),  nascia,  femina  care 
serve  de  matre  copilliloru  la  baptesmn. 

*  MATBONA,  8.  f.,  matrona,  (d'in  ma- 
tre, mare-matre) ;  l.  proprie,  muiere 
măritata,  data,  cumu  se  dice,  la  casa  d. 
de  unde  Oelliu  dice :  matrona,  proprie 
se  dice  cea  uniia  eu  unu  maritu  in  ma- 
trimoniu, d  e  me^ona,  pre  câiu  tine 
matrimonitdu,  de  dnu  divine  matre,  ci 
se  spera  numai  co  va  deveni;  2.  meta- 
forice :  a)  cu  ide'a  aceessoria  de  eondi- 
tione  inalta.  avutiosa  :  opulentele  nos- 
tre  matrone;  b)  cu  ide'a  aceessoria  de 
demna,  mrtuosa,  casta,  etc.  :  sanetUa- 
tea  numelui  de  matrona;  sentimentulu 
demnitatei  de  matrone. 

*  MATRONALE,  adj.,  matroD«l(i; 
relativu  la  matrona  :  d^sore  matronale,  ■ 
omatu  matronale. 

«  MATBUELE,B.  m.,mstrBells;Con< 
sobrinu  sau  veru  d'in  fratele  matrd  sau 
raammei. 

*MATTA,  a.  f-,  MtU;  asternutu 
grossolann,  asternutu  sau  tapetu  de  pa- 
pura. 

*  MATTABIU,-a,  adj.  &.,  BUitarUai 


,y  Google 


254 HĂT. 

raiativu  la  matta;  in  speciale;  oellu  ce 
implettesce  matte;  b)  eellu  ce  dorme  pre 
matfyii  paupera  in  gradnlu  estremn. 

*  MATTU  si  matu.-a,  adj-,  mnttus  si 
natns,  (it.  matto,  fr.  nat,  compara  si 
eanscr.  natu»  part.,td'in  mad^  care  pare 
a  fi  si  tadecin'a  latineeceloru  :  raad-ere, 
nad-ldos,  vedi  si  madidu);  1,  bâta,  im- 
betatu;2.Gapiu,smeDtitu,neboBu;  3.de- 
ballatu,  marcitu,  moUesitu,  rupta  de 
fatiga,  aepotentiosu,  etc; — coton  mat- 
te, fora  vivacitate,  fora  lustru. 

*  HâTULA  saa  matura,  s.  f.,  natnla, 
611a  de  nopte;  fig.  omu  ineptu. 

MATUBA,  maturare,  etc,  vedi  me- 
twa,  metttrare,  etc. 

*  MATUEAKE,  v.,  matartre,  a  face 
matiav,  de  act :  a)  a  G6ce,  a  molIi&,a  iu- 
duld  t  a  matură  oUve  in  morioi  /rude 
maturate  prin  eocere  sau  ferhere;  h)  a 
properÂ,  a  festinfi,  a  precipită,  etc. :  a 
matură  mortea  cuiva,  a  matură  lupl'a; 
maturaţi  a  veni  la  noi;  nu  matura  lu- 
cndu,  co-d  totu  ce  e  maturatu  nu  esse 
bene;  —  si  cu  intellessu  intransitivu, 
ă6to  ia  acestu  sensn  se  applica  mat  bene 
fonn'a  maturire. 

*  MATUEAKE,  s.  verbale,  natura- 
tlof  in  t.  s.  verbului. 

«  AIATUKATIONE,  3.  f.,  nuturatlo. 
actioue  de  maturare :  maturationeafrue- 
teîoru,  a  cogetationiloru,  etc. 

*  SIATDHATU,-o,  adj.  part.,  matu* 
ratnsf  propreratu,  precipitata;  bataiia 
maturata  si  data  înainte  de  temptAu  co- 
venitu. 

MATUBIBE,- eseu,  matoreseere,  a 
deveni  maturu,  1.  proprie :  aceste  pfmte 
maiwescu  de  timpuriu;  2.  metaforice  : 
mentea  maf wesce  cu  etatea;  fetii  in  pan~ 
tece  maiurescu  la  unde  anmali  dupo 
noue  mensi;  —  si  cu  intellessu  trana., 
a  maturi  unu  consiliu,  unu  planu,eUi. 
inse  ia  acestu  sensa  se  iea  nai  bene 
form'a  maturare. 

MATURITIONE,  s.  f.,  maturatio,  ac- 
tione  de  tnaturire. 

*MATUBITATE,  a.  f.,  matnrltaii, 
stătu  sau  calitate  de  maturu;  1.  proprie : 
pomele  au  adjunsu  la  deplena  maturi- 
tate; tomn'a  e  caracierisata  prin  matu- 
ritatea totont  /ructehru;  in  mataritaiea 


MATV 

loru  grânde  devinu  ftave;  2.  metaf. 
a)  in  genere :  maturitatea  mentei,  cogi- 
tarei,  consUidoru,  planîUui;  b)  in  spe- 
ciale: a)  timpulu  sau  momentului  cove- 
nitu  pentrn  facerea  unui  lucru,  momen- 
tulu  precisu  in  care  e  se  se  facă  ceva, 
Bi  de  aci,  implere,  complere,  consam- 
mare,  perfectione,  etc. :  maturitatea  fe- 
tuluiconceputu;matufitatea€taiei;iayl. 
maturilatile  tempuriloru  annului,  pro- 
prietăţile iuerenti  tempuriloru ;  Ş)  pre-  • 
cipitanti'a,  festinatîone,  facere  prea  io 
currendu  sau  înainte  de  tempu  a  onui 
lucra  :  maturitatea  vetwvi  aelle  si  a  in- 
ceperei  bătăliei  ammeti  pre  toţi. 

MATURU, -d,  (pronunţia  maturu), 
adj.coptu,  tempurfu,  adjunsu  la  t^upulu 
sen,  adjunsu  la  depleua  desvoltare,  de* 
plenu,  perfectu,  etc.,  l.iii  genere  si  pro- 
prie :  pomele  deco  sunt  mature,  de  sene 
cadu  d'in  pomi;  grănu,  ordtu  maturu;  fica 
prea  matura;  persice  prea  mature;  meri 
maturi;  2.  metaf. :  a)  in  genere,  Ia  tim- 
pu,  tempuriu,  deplenu,  perfectu,  adjunsu 
Ia  cea  mai  mare  desvoltare.  Ia  completa 
desvoltare :  fetii  concepuţi  swU  mariuri; 
feta  matura  de  maritatu;  mente  matwa; 
omu  maturu  de  mente,  de  si  ineo  nu 
maturu  de  eorpu;  începe  a  serie  condu 
cogetarile  teUe  swnt  deja  mature;  b)  in 
speciale,  a)  prea  trecatu ,  cui  a  trecutn 
tempulu :  fete  mature :  d)  bone  de  ma- 
ritatu, dero  si :  p')  caroni-a  le  a  trecuto 
sau  cellu  pucinu  e  aprope  se  Ie  treca  a- 
cestu  tempu;  aBiăBi:;um  mafurt,'Ţ')prea 
temparlu,  cui  n'a  venitu  inco  tempaln 
seu  :  cirasie  mature,  iarna  matura;  — 
in  acestu  iutelleasu  se  iea  mai  vertosn 
composit.  prematuru. 

MATOSIA,  s.  f.,  unita,  matertera, 
unagf  anlcDlft;  1.  soru  a  matrei  sau 
mammei,  cumu  si  soru  a  tatălui :  matu^ 
sta  de  tata  sau  despre  tata,  matusia  de 
mamma  sau  despre  mamma ;  nepom  si 
nepoţele  dicu  matusia  sororei  mammei 
sau  tatălui  loru;  2.  muiere  betrâna  sau 
cellu  pucinu  mai  betrăna  de  c&tu  altutu 
ce  i  aice  matusia  :  matusi'a  Florea, 
matusi'a  preutessa. 

MĂTUŞICA,  s.  f. ,  deminativa  d'in 
mo^usra,'— scurtatu  iu  pronunţia  [vo  a 
locurea  in  ftwieo,  cast  mafwnain^MKi. 


.yGooglc 


■    MEC.  

*  MATUTINALE,  acurtatu  matincOe. 
adj.,  mntutlnAlIs,  de  deman^tia :  tcmpiila 
maiinale;<mHinuUinale,e&rasc  scâllade 
deman^tia. 

MATUTINUro.  adj.  s.,  mâtutliiiis, 
de  deman^tia :  orele  maiutine,  sommtîu 
tnatatinu;  of^dulu  matulinu  (op&pov), 

*  MAUSOLIU,  s.  m.,  maus  oleum, 
l.monnentulupomposu  facutuluiilfuu- 
solu,  regelni.Curiei,  de  soci'a  sea  Arle- 
misia;  de  aci :  2.  prin  metafore :  a)  mor- 
mentu  sau  monomentu  f  anebre  pomposu; 
h)  simulacru  de  mormeutu  ce  se  iualtia 
in  baserica  cu  occasionea  cotnmendatio- 
nei  UDui  reposatu;  ia  aceetu  seusn  sedice 
si  catafalcu. 

MAXIMA,  maxima;  Tedî  massima, 
pnasainm. 

MAZEBE,  s.  f.,  plsuM  gatlrmn,  L., 
planta  legaminosa  cu  mai  multe  varie- 
tăţi :  masere  de  gradina,  de  campu;  mâ- 
nere sacharosa. 

.  MAZERICHIA,  s.  f.,  Tlcla  n\en,  L., 
planta  ce  s^mena  cu  maserea  propriu 
dis^a,  pre  a  locurca  se  dice  si  ciccrica 


MEC. 


255 


MAZBROIU,  cu  n  de  totu  molliatu, 
in  locu  de  : 

MAZERONIU,  8.  m.,  Utyrus  oJ«râ- 
tnţ.  L. ,  un'a  d'in  varietăţile  masirei, 
numitasi  fîoreatnaserei,  germ.,  wohlrle- 
chende  Platti^rlise* 

1  ME,  pronome  conj.  pers.  I  sing.  ace. 
me:mebate,  mehvda,mesc<>llu,me ducu; 
vedi  eu. 

2  ME,  Tocativu  acurtatu  d'in  mure  : 
me  baiate,  me  creştine,  me  vere,  me  cum- 
nate; la  femine  se  appiica  fe  scurtaţii 
d'in  fSta.fe  Marina,  fe  comnata !  A  dese 
ori  se  appiica  si  singnre  :  ce  fad  me  ? 
ce  fad  fe  ? 

MEA,  meft,  fem.  d'in  possesa.  meu; 
vedi  meu. 

«MEABILE,  adj.,  meabdls,  ce  se  po- 
te  calcfi,  străbate,  ambU  :  caile  mea- 
bile:  vedi  si  compos.  permeabile. 

ff  MEARE,  T.,  meare;  a  merge,  a 
curre,  a  ambU,  a  străbate,  etc;  —  de 
aci ;  meatu,  permeare,  etc. 

MECAIB£,-escu,  v.,  belare,  mntlre; 
a  Bberă  ca  caprele;  a  av^  voce  tremnla; 
a  iacurci  vorb'aj— comp.  gr.  ţiTjwiioflw. 


MECANICA,  mecanicu,  etc,  vedi 
meehamcu. 

MECENATE,8.m.,Mnecena8,l.  pro- 
prie, numele  unui  ministrn  allu  lui  Au- 
guetu,  omu  luminatu  si  forte  amatorin  de 
arti  si  seientie ,  protectorin  allu  ace- 
storu-a  si  allu  cellom  ce  se  occupau  cu 
elle,  de  aci :  2.  metaf.,  protectoriu  alin 
artilorn  si  scientieloru:  pucine  sede  au 
prodtissu  mecenati. 

MECHANTCU,-o,  adj.  s.,  nechintcug 
(tiTjxaviîKiţ) ;  relativu  ia  machine ,  ce  ae 
tine  de  machine.  se  face  cu  machine  sau 
ca  cu  una  machina,  si  de  acf,  k  care  nu 
se  cere  sau  lipsesce  intelligenti'a,  etc. : 
lacra  mechaniat,  arti  mechknice,  ledvra 
mechanica;  gesturile  acestui  oratoriu 
sunt  curatu  meckanice;  automaţii  sunt 
omeni  sau  alte  animali  mechanice;  — 
ca  adv.,  ttiecAanice=:meob«iiIce  i  a  lege 
mechanice,  a  gesticula  mechanice;  — 
sabst.,  ci)  person.,  mechanica  ^znttha^- 
nlcDS ,  cellu  ce  se  occnpa  cu  una  arte 
mechanica;  dâro  mai  rertosu  cellu  ce 
seie  sau  se  occupa  cu  meehanic'a,  (vedi 
urmatoriulu  b) ;  nu  poţi  fi  bonu  mecha- 
nica, deco  na  eşti  bona  geometru;  b)  reale 
f.,  t»eci^mca^iiieelisi]lea:cc)scientiace 
se  occupa  cu  legile  miscarei :  mechanica 
theorettca,  iiractica ;  prindpiuhi,  legile 
mechanicei;  mechanica  ceresca,  scientî'a 
sau  tbeori'a  miscarei  astreloru;  p)  struc- 
tura meeJianica,  mscJtanismula  unui  lu- 
cru :  meclianic'a  orologiului,  a  corpalwi 
omenescu^alumd,  etc.;  7)  constructione 
de  machine. 

MECHANI3ARE,  v.,  (fr.  ««cKnlaer), 
a  face  machina  :  industri'a  meckanisa 
omenii. 

MECHANISMU,  s.  m.,  (fr.  iii^c»i>Ii-' 
me);  structura  mechanica  a  unui  corpn, 
camn  in  acea-asi  Însemnare  ou  mecha- 
nica (vedi  mechanica,  ca  subst.  f.) :  me- 
chanistmdu  orologialai,  corpului  ome- 
nescu,  universului,  locomotiveîora ;  — • 
fig.  mechanismt^u  limbei,  versificatio- 
nei,  administrationei. 

*  MECONE,  a.  m.,  meoon  =  [kţ^m 
specia  de  maca. 

*  MECONIDE,  s.  f.,iiieooiiis,  (jj.i]xot- 
vt;),  specia  de  laptnca. 

M&CONIU,  8.  m.,  ne«oatMi  (jt-iixâ- 


yCOOglC 


vtoy),  1.  BUCca  de  macu  sau  de  mecone; 

2.  ^cia  de  planta,  numita  si  palide; 

3.  ascremeatele  pruncUoru  mici,  cari 
essu  indata  dupo  nascere. 

«MEDALIA,  s.  f-,  buiiiIiiiui,  (it.  mt- 
daflla,  &.  m«d«lUe),  buccatella  de  me- 
tallu  facQta  în  memori'a  si  onorea  reri- 
unei  persone  illustre,  saa  si  spre  a  cob- 
serră  memori'a  uimi  evenimeiitu,aTeri- 
unei  actione  memorabile  sau  a  unei  In- 
treprenderi  de  mare  însemnătate,  &Ue 
cărei  resultate  se  aştepta :  anticde  mo' 
nete  greeesă  si  romane  inco  se  nume- 
SM  medalie;  medalia  de  auru,  de  ar- 
gentu,  de  arama,  de  hronm;  medalia 
antica,  medalia  d'in  tempu  mai  notat; 
legend'a,  catnpulu,  inaeriptionea meda- 
liei, eabinetu  de  medaiie ;  capuîu  meda- 
liei, reversultt  medaUet;  m^alia  falsa, 
stersa ;  —  medalie  se  mai  numescu  si 
acelle  buccati  de  metallu,  cari  se  dau 
la  poet),  la  oratori,  artişti,  fabricanţi 
cari  iutrecu  pre  celli  alţi  in  concursulu 
ce  se  face  ;  la  espositionea  universale 
a'au  impartitu  medalie;  fahric'a  loru 
a  dbtinvi»  peno  acumu  trei  medalie  de 
argentu  si  un'a  de  auru;  imparfirea  de 
m^Udie  este  unu  bonu  stimtdu  pentru 
industria. 

*  MEDALIARIU,  s.  m.,  armarîu  fă- 
cuta a  nume  pentru  assadiarea  si  con- 
servarea coUectionilom  de  medalie. 

*  MEDALIONE,  s.  m. ,  (fr.  medall- 
lei),  medalia  mare  ce  întrece  multu  in 
volume  si  grentate  pre  celle  alte ;  este 
ai  terminn  de  architectara. 

*  HEDAIISTU,  B.  m.,  cellu  ce  aduna 
medalie,  le  esplica  si  le  descrie. 

tţ  MEDEBE,  V.,  mederl,  a  vindecfi 
de  unu  morbu;  de  aci  derivatele  si  com- 
pusele :  medicu,  remediu,  etc. 

H£dIADI,  9.  f.,  Meridiei,  vedi  di  si 
mediu. 

*  MEDIALE,  a^.,  medl«lls,<d'in  me- 
diu), de  medilocQ. 

•■  MEDIANTE,  adj.  part,  medUns , 
care  media  ;  nota  mediante,  de  musica, 
ce  sta  in  medilocu  intre  dominante  si 
cinta. 

*  MKDIANU,-a,  adj.,  nedUnus,  de 
mediu  san  medilocu  :  degUuUi  mediatw, 
format»  medianu  de  charteia. 


MftP. 

«  MEDIARE,  V.,  aedlire»  1.  a  des- 
part! prin  mediu,  a  talii  in  doae  parti 
ecali;  2.  a  sti  în  medilocu,  a.  se  afl&  in 
tnediu  sau  la  medtZocu ;  a  interveni,  a 
intercede. 

*  MEDIASTINU,  s.  m.,aiedl«stl«as, 
(d'in  mediu) ,  care  sta  in  mediu  san  la 
medUoeu ,  applicata  in  speciale  :  a)  la 
unu  servu,  ce  sta  paratn  lÂ  orice  ordini 
atle  domnului  seu ;  b)  orna  ce  adjuta 
pre  altuia  in  lucrulu  seu ;  c)  desparti- 
tura  membrania  d'intre  celle  doue  pleu- 
re alle  peptalai. 

*  MEDIATIONE,  s.  f.,  Intereeaslet 
actione  de  mediare,  mai  vertosu  in  în- 
semnarea de  intervenire,  interceă&v, 
medUocire  :  prin  abilea  tea  inedio/ione 
ai  readdussu  pacea  intre  celU  doue  po- 
pore. 

«  MEDIATISABE  ,  v.,  (fr.  m«dUtt- 
ser),  a  Upsf  unu  domnîtoriu,  saa  una  dy- 
nastiade  dreptulu  de  suveranitate,  vor- 
bindu  mai  vertosu  de  acei  principi  si 
principellt  germani,  cari  si  perdura  po- 
testatea  cu  sau  fora  desdsmnare. 

*  MEDIATISATU,-a,  adj.  pârtie.  : 
principe  germanu  mediati»atu. 

*  MEDIATOBin,-(wna,  adj.  s.,  ■«- 
dlatOFj  (fr.  m^dlatenr),  care  media ,  se 
interpune  intre  doue  sau  maî  multe 
persone,  ^pre  a  le  împacă,  mat  vertosu 
in  diplomaţia  :  regele  Italiei  fu  media- 
toriu  intre  Frand'a  si  Briiannta. 

«MEDIATU,-a,  adj.adv.,(nedUtH), 
prin  intermediu  :  a  participa  medioĂi 
si  immediatu  la  buccuriele  terrei. 

*  MEDIGABIliE  ,  adj.,  ■ledIoabUli, 
ce  se  pote  medică. 

*  MEDICALE,  adj.,  (&.  medioal),  ad 
medlclnam  pertinens,  ce  se  tine  de  me- 
dicina :  instructione  medicale;  carte  me- 
dicale; proprietoie  medicale  a  unei  j^IaH- 
te,  potere  medicatoria ;  materia  medi- 
cale, substantie  appUcate  in  medicina, 
cumu  si  modu  de  a  le  prepară  si  admi- 
nistra :  traetatu ,  dissertatione ,  carte 
despre  mcderCa  medicale. 

*  MEDICAMENTABIU,  s.  m.,  me- 
dleainenUrlB»»  ce  tractedia  despre  me- 
dicamente  :  carte  medicamentaria,  lege 
medicamentioia;  vedi  si  apothecariu,  si 
fharmacistu. 


.yGooglc 


»7 


*  MEDIGAUENT0,  pl.-e,  ncdltlia, 
nedleameiif  ■edleimeiitanij  sabstantia 
de  la  care  aa  spera  vindecarea,  ce  se  da 
pre  d'inintni,  aan  se  applica  si  pre  d'in 
afora ,  dupo  natur'a  morbului :  pre  a- 
eestu  omu  Vau  ruinata  medicammtele; 
tnedicamente  palliative;  medicamente 
luate  fora  neâ  unu  acopu. 

*  MEDICABE,  T.,  msfilesn,  a  cnrâ, 
a  d&  me^ăna  tmui  morbosn,  a  vindecă; 
vedi  si  vindecare  ai  cărare. 

"  MEDICINA,  8.  f.,  medlelDa»  medl- 
etneni  ars  n^dlelnn,  ars  medlea,  ars 
nedendl,  artea  ce  invâtia  tnodnrile  de 
a  conservi  sanetatea  si  de  a  tracU  mor- 
bii  :  a  studia  nudidn^a;  iodoriu  in 
medicinii  facultate  de  medicina;  siste- 
ma de  medicina ;  medicin'a  arabUoru, 
medicin'a  europeana;  medicin'a  dimca, 
«are  se  practica  la  pattilu  patientîloru; 
—mediana  menttde,  caro  se  occupa  da 
morbii  spirituali ;  —  medicina  legale , 
care  se  applica  la  differite  cestioni  ja- 
ridice,  spre  a  le  pot^  desleg&;  —  medi- 
dna  veterinaria,  care  se  occupa  cu  mor- 
bii animBlilom  domestice;  —  mediana, 
se  aice  adesea  si  remed^tlu .  cu  care 
crede  cioeva  co  se  pots  vindeci;  vedi 
medicamentu. 

*  MEDICINALE,  adj.,  medlelnalls, 
oe  se  tine  de  medicina,  cuma  si  ce  are 
potere  medioatoiia  :  planta  ,  heutura 
m^iăntde. 

«  MEDICINI3TU.  s.  m^  artt  BAdie» 
iBoanbeoa, care  studia  iiK<ficin'a.*oce^ 
student*  e  unu  medidniatu. 

MBDICU,  B.  m.,  nedleaB.nedlelDB 
perltBi,  care  essercita  artea  medianei: 
mediou  bonu,  renumitu,  intelleptu;  me- 
dicii de  lafaoiltaiea  d'in  Paritu  differu 
adesea  in  optnioniU  loru  de  cei  veniţi 
de  Ia  facuUatea  din  Vienna;  t^iamati 
nudicvlu;  consiliu  de  mecUd;  vaide  eUu, 
aappucatttpre  mâna  de  medici;  candu 
ai  adjtmsu  la  patru  dieci  de  anni,  ti 
poti  ft  tu  tie  medic»;  —  in  loca  de  me- 
dica se  dice  si  doetoriu;  prov.  medice, 
vindeea-tepretene'eniH'H.iispTeamenii, 
caroru-a  placa  a  â&  consiliu  la  tota  lu- 
mea, si  inco  cu  impertinentia;  —  ves- 
timentuîu  nu  face  pre  medicu,  pote  av6 
cineva  titlolu  de  medieu,  si  totuşi  se 

TwuZL 


fia  unu  ignorante;  —  medieu  de  apa 
dtdce,  adece  mediat  neindemanateeu,  ne- 
practica, fricosD,  care  ambla  se  vindece 
CD  remedie  palliative;  —  i  a  venitu  me~ 
diculu  dupo  morte,  adjatoria  forte  tar- 
diu,  in  c&tu  nu  mai  pote  fi  de  neci  una 
folosu;  in  unele  caşuri  mediadu  suf/te- 
tescu  este  mai  neeessariu  de  câtu  me- 
diculu  corporale ;  tempulu  esteunu  mare 
medieu;  —  in  origine  coventula  e  adj., 
medicu,-a  =:  medlenB-a-nm,  trassa  d'in 
medere  ^  medicare,  ai  prin  urmare : 
medicu,-a,^::medieatoriu,  care  medica : 
medicele  erbe,  medic'apotere  a  beuturd. 

MEDIETATE,  (corraptu  in  dimetate, 
diumetate  ai  jumetate),  s.  f.,  medletas, 
un'a  d'in  d6ue  părţi  ecali  in  care  e  im- 
partitn  anu  totu. 

MBDIETATIRE,-escu,  T.,  dimldlaret 
a  iniparti  in  d6ue  părţi. 

MBDIETATITU.-d,  adj.  part,  dlmi- 
dlatns.  impartitu  in  doae  pElrti. 

MEDlLOCIRE,-«sc«,  v.,  Intereedere, 
a  se  pune  la  mediloeu.  a  intercede. 

MEDILOCIHE,  s.  verbale,  mldlatlv, 
intercessione. 

MEDILOCITOBID,-WWa,  adj.  8.,  ne- 
diatnr,  Imtfreessor,  care  mediloeesee. 

MEDILOCITU.-a,  adj.,lnti)rmedlafl; 
adr.,  mi>diata. 

MEDILOCU,  pl.-e,  mediam;  vedi  me- 
ditdoeu  cu  tdte  derivatele  selle. 

*  MEDIMNU,  8.  R).,  nedluDni,  (pi- 
2[{ivoc),  mesnra  attica  pentru  aridq,  de 
d6ae  patrantarie  sau  de  sesse  modie 
romane. 

*  MEDIOCRE,  adj.,  medloerls;  vedî 
mediocru. 

«MEDIOCBIT&TE.s.f.,Bedi««rItas,  , 
calitate  de  mediooru,  stare  de  mediloca, 
mesnra  de  mediloeu,  mesura  de  mediloeu 
intre  prea-multo  si  prea-pncinu;  fig. :  a- 
cestu  studente,  aeellu  diaristu,  aceUu 
acriptoriu  este  una  mediocritate  ;  acea 
carte  este  mai  diosu  de  mediocritate. 

*  MEDIOCRU,-a,  adj.,  tnedUorls,  ce' 
tine  mediidu  sau  mediloculu  intre  multu 
si  pucinu,  bonu  si  reu  ;  mesuratu,  mo- 
destii, ordinariu,  commiine,  vulgariu, 
etc;  pucinu  insemnatu,  de  pucina  im- 
portantia,  etc. :  fiiosofu  mediocru,  scrip-. 
torit*  li  mai  mediocru;  barbaii  nu  me- 


ii 


=v  Google  • 


dioeri,  â  mari  ai  doeti;  inteiligentia 
mediocra. 

KEDIOBU,-a.  adj.  s.,  (aediolDs);  de- 
mioiitiTu  d'in  mediu ,  1.  ca  adiectivu  : 
omeni  mediori,  muieri  mediore;  vite  me- 
diore,  etc,  adeco  medie  de  etate,  de  sta^ 
tnra,  de  stare,  etc.;  2.  ca  sabst.,  medioru 
de  pane,  mediori  de  nod. 

AVEDIOSU,-».  adj.,  meanlloiua,  pol- 
posQBţ  carnoiiiB ,  etc. ;  plena  de  mediu, 
(vedi  mediu  sub  2) :  pepeni  mediosi,  nuca 
mediosa ,  grauntie  mediose ;  —  metaf., 
coventu  mediosu;  carte  pre  scurta,  dero 


MEDIBE .  -  eseu ,  v. ,  (pronunţ,  pre  a 
locuri  Bl :  miedire,  midire,  mijire ;  vedi 
si  mediu  sub  2.  a);  mediare;  notare;  dor* 
mitarej  snbrldere;  lUucescere;  semi- 
nare, etc.  (compara  si  gr.  |»)5[iţy) ;  pro- 
prie :  a  face  sau  a  se  face  numai  de  me- 
dietaie,  a  incepe  a  se  face,  camu  :  1.  a 
medi  ;=a  inchide  ochii,  a  dormită,  a  aa 
dormf  bene,  a  incepe  abia  a  dormi;  de 
act  si :  a  medi,  a  si  astupă  sau  închide 
ochii  la  joculu  ce  se  chiama  media; 
2.  medesee  de  diua  sau  midesce  de  dina 
=se  cr^pa  de  diua,  incepe  abia  a  se  lu- 
mioă;  3.  erVa  medesee,  perulu  barbei 
saa  iKoVa  »i^5(»=iDcepe  a  d&,  a  in- 
coltf ;  4.  medesee  cineva  d'in ,  budie  san 
budiele  medescu  cuiva  ^  sabridu  forte 
pQcinu,  etc. 

*  MEDITABUNDU,-a,  a^j.,  medita- 
bnndna,  confundata  iu  meditare. 

*  UEDITAME,  pi  meditamine,  ne- 
dltamen,  ei : 

*  MEDITAMENTU,  pl.-e,  nedlU- 
nentain,  meditare  asupr'a  unui  ce  ;  in 
specialeţeseercitiude  cogitare  si  de  in- 
vetiare  a  seolarilom. 

*  MEDITARE,  t.,  a  cogitft  a  fundu , 
a  reflecte,  a  se  occupâ  seriosu  cu  mentea 
de  ceva :  a  medita  asupr'a  miseriei  ome- 
nescl;  a  combină  cu  maturitate  sau  pre- 
pară cu  mentea:  a medt'^â  mari  reforme, 
a  medita  pre  cineva,  a  Iu  face  s6  precepa 
si  se  invetie  ceva,  una  lectione,  etc. 

*  MEDITATIONE,  s.  f..  medlUtto; 
actione  si  resultatu  allu  meditarei :  nu 
turburaţi  pre  cogitatoriu  in  profundele 
lui  meditationi;  Antoniu  si  a  puUicatu 
meditatumle  8dle;—looa  de  meditare  : 


elevii  au  intratu  in  mediUtione,  in  sall'a 
de  meditaiione. 

*  MEDITATIVn,  -a,  adj. ,  «dltaU- 
Tusj  relatiru  la  medUare,  data  la  medi- 
tare :  omulu  prea  meditativu  e  tiKpAi 
pentru  viiti'a  practica. 

*  MEDITATOKHI,-toria,  adj.  b.,  m- 
dltâtor  si  medlUtorlBB}  care  medita  san 
serve  la  meditatu  :  meditatorii  si  repe- 
titorii  eUviloru  interni;  —  s.  m.  reale, 
meditatorHt,loen  d«  meditatu,  amw* 
de  studiatu. 

HEDITATU.-a,  adj.  part.,  cogitata, 
preparata,  invetiato. 
.     MEDlTEBRANI[J,-a,  a^j.,  si : 

ItlEDlTEBBAND,  -a,  adj.,  nedUer- 
răneai,  (mediu-terra),  «e  se  aSa  in  me- 
diulu  sau  msdiloeulu  terrei  ( =  uscatu- 
lui) :  t&-re  mediterranie,  cetate  mediter- 
rania,  opp.  la  cetate  maritima ,  marea 
mediterrania,  si  abă.  mediterrani'a,  mare 
intre  Europ'a,  Asia  si  Afric'a  :  naeiga- 
t  ionea  pre  mediterrania. 

MEDIU  ,-0,  (pron.  pre  a  locurea  si 
miedii^  vedi  cotra  finitul  u  acestui  art.), 
adj.  s.,  aedlus;  medluBj  nncleus;  rebir; 
opes}  ntloţ  l.  adj.,  mediu, -a,  a^oare  80 
afla  intre  saa  intru  alte  lucruri  sau  per- 
Bone ,  adesea  cu  ide'a  accessoria  co  oc- 
cnpa  centrul  acelloru-asi  sau  alin  unni 
spaţiu  de  tempu  ori  de  loca  :  termenii 
medii  ai  unei  proportione;  eei  doui  oalii 
medii  ^inpatrvpusi  a  laturi  untdu  eu 
altulu;  dupo  antici,  terr'a  occupa  loeulu 
mediuţ»  lume;  b)  mediocru,  modesta,  oe 
na  e  multu  neci  pncinu,  bona  neci  reu, 
avutu  neci  paaperu,  etc. ,  talente  medie, 
stări  medie,  (redi  ei  mediocru)\i  c)  car* 
e  medietate  saa  diumetate  d'in  ceva,  an'a 
d'ÎQ  doue  parti  ecali  alle  unui  ce  :  m«- 
dia-di,  (yedi  si  maj  diosa  la  2.  mediulu 
dillei) ;  aeiă  si  media  ora ,  media  eaîle, 
medm  capu,  medie  mere,medipepeni,  etc. 
— se  se  observe  beae  differenti'a  de  ia- 
tellessn  intre  :  a)  media  iii,  media  ad- 
ie, etc.,  de  una  parte,  si  de  alta  parte  ; 
P)  di  media,  caile  media ;  espresBÎonile 
de  sub  a  ins4maa  sau  diumetate  de  di, 
de  adie,  saa  puntuîu  mediu,  mediloeulu, 
centrulu  dHtei,  cailei,  etc;  âro  espres- 
sioniJe  de  sub  p  insâmna  di,  OiUepusa 
la  medUocu  intre  alte  dSicBMi  eaUi-.prt 


.yGooglc 


MBD. 

etUiea  media  e  anem  câtu  se  pote  de 
aeeuru ;  ăae  a  strabatutu  peno  la  me- 
dia caile,  n'are  se  mai  sirabata  de  câlu 
cea  alta  medietate  a  aceHet-asi  caîls;  ~ 
2.  subst.  m.,  a)  cu  pi.  in  t,  mediu,  medi, 
(pre.  a  locuri  pron.  mejt,Tedî  mal  diosn), 
paite  interna  a  fmctelorn  bsu  pomeloru, 
pute  ce  se  manca,  dupo  ce  se  cnretia 
de  scortia,  pelle,  pellicella,  etc.  :  Irei 
medi  de  nuca,  pairtt  medi  de  pepeni;  eu 
medi  de  nuca  se  face  bona  duîcetia;  medi 
de  amygdale,  de  samhuri  de  eaisae;  in 
composte  itUra  numai  medii  ăe  pere  si 
de  mere;  medii  bene  curatiati  de  pelli- 
Uele  lom;  tPin^mediulu  sementieloru  de 
Unu  si  de  can^a  si  de  rapitia  se  estrage 
oliu;  din  mediulu  graantieloru  de  grâ- 
nUidesecarc,  demeiiujdeordiu,  se  trage 
farin'a;  b)  fora  ţL,mediu-lu  :a}  in  sen- 
sa  analogu  cellui  precedente  de  sub  2., 
a):  mediu  de  pane;  de  iindemetaf.,vor- 
he  fora  mediu,  carii  fora  neci  unu  me- 
diu; a  scrie  pueine,  dero  cu  mediu;  si 
chiarn  in  sensu  si  mai  generale,  mediu 
=materia :  e  muUtt  mediu  in  acestu  po- 
poru;  p)  parte  sau  puntu  centrale,  puntu 
unde  ceva  e  de  medietate  sau  diumet(de  : 
in  meditdu  veret,  tomnei,  iernei;  a  se 
scolia  la  mediuîu  noptei;  mediulu  âillei 
=inedliiin  diel  sau  merifles;  —  observa 
differenti'a  intre  espressioDile  :  a')  me- 
ditau dillei,  me^ulu  noptei,  de  una  par- 
te, sidealt'a:^')  media  di,  media  nopte; 
— afora  de  ac^ta-a,  media-di  bs  dice  si 
contrassu  media,  de  regula  compusu  cu 
o,  amidia  :  a  manca  de  amedia,  a  de- 
jugă si  pune  boii  de  amedia;  si  in  pi.  a- 
nUdie,  reduasu  in  amedi .-  m  ame^i,  de 
in  amedi ,  d'in  amedi ;  nu  am  dormitu 
d'inamedi;  in  acesta  sensn  si  sub  forma 
maso.  ame(2iu=soauia  sau  ţuancare  de 
amedi  :  nu  mi  am  faeutu  amediulu ;  — 
c)  cu  ţL-e,  mediu,  medie,  a.)  in  genere , 
ori-ce  lucru  ca  care  ne  adjut&mu  a  face 
alta  lucru  :  eu  ce  mediuamu  pote  scapă 
de  acesta  r/reuto^e.^  ^)  in  specie :  a'Ja- 
vere,  potere,  facultate,  infinentia,  ta- 
lentn,  etc.  ;  acolariu  fora  medie  de  a  si 
continuă  studiele;  avutttl/ui  stau  la  dis- 
posiHone  destulle  medie  de  a  si  satisface 
tote  plăcerile ;  omu  cu  pueine  medie  de 
apirîtu;  p')  spatia ,  societate,  aera,  etc. 


MSD. 


S59 


IU  oare  ceva  sau  cineva  Tiue  sau  se  mi- 
şca; meditdu,  in  eare  traiesei,  nu  e  bonu 
pentru  constOutionea  si  caracteritdu  teu; 
lumin'a  se  refracta,  eandu  trece  d'in 
unu  mediu  in  altuia;  d)  ca  s.  f.,  medui  : 
ot)  media-di,  (vedi  mai  susu) ;  fi)  media 
(pron.  prealocarisi:»fie>JKi,  mt'rJHi, mi- 
ja), joctt  analogn  cellui  numita  bdb'a 
orVa,  (vedi  medire). 

MEDICINA,  s.  f.,llBes  lateraedUi, 
sulcDs  termlnmili,  (d'in  mediu),  sulcu 
mediu  intre  doue  arature ;  în  genere 
faacia  de  pamentu  ce  sta  ca  limite  intre 
doui  agri,  doue  moaie,  doui  mari,  etc. 

MEDIIJLOGIBE,-e£cu,  (de  preferitu 
form'a  medilodre;  vedi  mediu  si  ma2iu- 
loeu),  Imteresrie»  Intereedere ;  seBO  toI- 
opttram  saim  pro  âllţao  Interponere^  In* 
terjleere;  1.  a  â  la  medilocu.  Sa  vorb'a 
de  locu  sau  de  tempa  :  intre  derimarea 
Troiei  si  intre  fundarea  Bornei  medUo- 
cesce  wm  lungu  spaţiu  de  tempu;  is 
genere,  a  se  aâ&,a  fi :  intrenoi  nu  me- 
dHocesceneăuna  wa;  2.  a  se  interpu- 
ne in  favorea  cuiva :  ellu  a  medilodtu 
de  am  capetaiu  acesta  functione;  prin 
medilocirea  tea  credu  co  asM  potâ  în- 
tră in  acea  casa. 

MEDI  DLOCITORIlJ,-tono,  (de  prefe- 
ritu mediioeitoriu,  vedi  mediulocu), 
adj.  s.,  mediator,  Intereeasor,  care  me- 
dilocesce,  mediatoriu .-  fii,  nascutoria  de 
Domnedieu,  mie  medilocitoria  la  infri- 
coaia'ta  di  a  juăeciului  de  apoi, 

MEDIULOCITU,-a,  adj-,  (de  preferită 
medilocitu),  mediatu;  si  ca  adv.,  medi- 
locitu  =  mediatu,  nemedUocilu  =  im- 
mediatu. 

MEDIULOCIU,-a,  (de  preferitu  me- 
dilociu;  vedi  si  mediidocu),  adj.,  medi- 
aş^ mediaiiDiit  ce  e  de  mediuloeu  sau  la 
mediulocu :  omu  de  statura  meddocia, 
(redi  si  mediu  sub  1). 

MEDIULOC0  (pron.  pre  a  locurea 
miediulocu,miedilocu,midiloeu,mijîloai; 
vedi  mediu  cotra  fine;  de  preferitu,  ca 
mai  correcta  si  mai  usîora,  e  form'a 
medilocu),  pl.-e,  medlns  LoeiiH,  medlnm, 
medltntUBm;  1.  proprie :  medijâculu  pa- 
mentului,  medilocuUt  liniei,  medUoculu 
ariei;  medUoculu  omului  =  tali'a;  a  si 
indnge  medUoculu;  a  si  frânge  medUo- 


=y  Google 


MO IBED. 

culu;  a  stă  9i  mana  in  medUoeulu  câm- 
pului; in  m€diloctda,lamediloculu  apei, 
tdlm  riului,  allu  marei;  meăiloculu  car- 
tei, a  essi  d'in  mediloa^  amiciloru;  eru- 
cefiasera  pre  Jesus  la  m^-dUoau  intre  doi 
latroni;  prin  metafore :  a)  despre  tempti : 
medihculu  annului.  îunei,  septemânei, 
dillei,  noptei ;  h)  despre  lucrări  sî  lu- 
cruri abstracte  :  la  medUoctdu  ospettu- 
lui,  nuntei,  eallatorîei,  serbatorex,  jocu- 
lui; e)  despre  ce  nu  e  mnltu  neci  pncinu, 
ren  neci  bonu,  avutu  necipaaperu:  ata- 
re, avere  de  mediheu,  sateani  de  medi- 
loeu,  etate  de  medilocu;  a  recruiă  mili- 
tari d'intre  ceiatianii  de  medilocu;  neci 
inaUu  ned  menutu,  ci  de  medilocu;  d)  cu 
ce  ne  adjutămu  a  face  ceva.  ix)  in  ge- 
nere :  care  e  mediloculu  cdlu  mai  bonu 
de  a  se  înavuţi?  P)  in  specie,  avere,  stare, 
potera,  facultate  :  om»  cu  medUoce  inde- 
stullatorie;  copUli  fora  mediloce  de  in- 
vetiatu  carte;  —  asii  d^ro  form'a  medi- 
locu are  mare  parte  d'in  insemnarils  for- 
mei mediu,  (vedi  mediu  aub  2). 

MRBUkii meduva,  B.t,7edimeăulla. 

MEDDLLĂ.  s.  f.,  medull»,  (comp.  it. 
mldolUgimldoUOţiap.medBlftBinieono, 
port.inedLaUainit(tlo,prov.niediillft.rae- 
itla  si  meols,  fr.  uioSle,  tote  d'in  acea- 
aaî  radecioa  cu  mediu),  substantia  molia 
ce  se  aBa  in  medinla  osseloru;  prin  ana- 
bgia,  Bubstantia  ce  se  afia  in  tuburile 
pUnteloru. 

lUEDULI/ABE,  adj.,  medulUrIs, 
relativii  la  meduHa. 

2  MEDULL&BE,  t.,  medulUre;  a)  a 
impM  cu  meduUa;  b)  a  divide  iomfdul' 
larie,  a  provedâ  cu  meduîtarie;  contra- 
ria dfsmedullare. 

MEDULLARIU,-»,  qdj.  s.,  nedalU- 
rls;  Membrom;  relativii  la  mcduJIa,  ma- 
duUare;  ca  subst.,  a)  m.,  meduUariu: 
a)  reale,  plnr.  medullarie,  membru  allu 
corpului :  me  dorn  tote  medallariele;  — 
in  speciale  membrulu  genitale  virile; 
—  p)  pers.,  pi.  medullari,  omn  ce  face 
parte  d'in  una  societate  :  meduUarii  so- 
cietatei  de  fiăjtftorie  mutuali,  b)  f.,  reale, 
medullaria=zmeduUare,  membru  ce  con- 
ţine medulla;  vedi  si  membru,  astadi  a- 
prope  mai  usitatu  de  catn  medtUlartu 
io  differitele  selle  acceptionî. 


MEDULL08lT,-a,  adj.,  ■e4ill«Ma; 
plenu  âe  meăuUa. 

*  MEDTJSA,  9.  f.,  mediiit  ((jiSoim); 
fientia  fabuloaa ,  tm'a  d'intre  feminele 
Gorgoni,  cu  peru  de  şerpi,  d'in  allu  că- 
rei sSoge  a  essitu  calluk  poetilorn  pe- 
gasu,  6to  capulu  ei  a  remasu  proprie- 
tate a  lui  Peraeu  :  cine  cctediâ  se  se  uite 
la  acellu  capu,  se  prefăcea  in  pStra. 

*  M&FITE  si  mephite.  a.  f.,  nepiiltu 
si  raeatis,  efBuTiu,  esaalatione  pesti- 
fera d'in  pamentn,  miasma. 

•MEFITICU  si  mephiticu.-a,  adj., 
mepbltieus,  ce  coprende  mefife,  ce  vine 
d'in  mefiie,  putorosu  si  pestiferu: 

*  MEGERA,  s.  f.,  meşBri.  (^aipa); 
nume  propriu  allu  unei-a  d'in  furiele 
mjtbologice;  applicatu  inse  si  ca  com- 
mune  la  feminele  relle  si  furioso  :  mu- 
lierea  lui  e  addeverata  megera. 

MEI,  plnr.  pronumelui  po  aaessi  vn  meu, 
mflDs,  plur.  ra«l. 

KKIORU,  mmioru,  mau,  etc.,  vedi 
meitora,  meltsioru,  meliu. 

«MELANCHOLIA  si  melancolia,  s.  f., 
melanehollft,  ([LsXai^o^Ca),  trlstltU  et 
perpetua  tacltamltas,  nuBtltla;  propr. 
jiere  negra,  si  de  acf :  diaposittone  tri- 
ste, ce  se  crede  co  vine  de  la  prea  multa 
aere  n^gra,  sau  de  la  veri-una  causa 
morale  :  mdanchalia  mare,  profunda; 
s'a  datu  melaneholiei;  a  cadutu  in  me- 
lancholia;  scotei  mdaneholVa  d'in  corpu 
ti  anima;  —  dispositione  a  safftetulni, 
in  care  cineva  fuge  de  alte  plăceri,  ei 
afla  sengur'a  plăcere  in  meditationi,  fora 
neci  unu  planu,  in  idee  estravaganti ; 
melanijtolia  dulce,  melaneholia  de  omtt 
teneru. 

*  MELANCHOLTCU  si  meîanedlicu,- 
a,  adj.,  neUnebolIdnR,  (tuXa-fXO^^^)) 
applecatu  spre  melaneholia,  dominata 
de  den  s'a. 

MELCARIA,  8.  f.,  retora  llraacBMt 
locu  unde  se  născu  si  se  nntreacn  melci. 

MELCARIU,  3.  m.,  qul  llmues  vet- 
dtt;  venditoriu  de  melci. 

*  MELE,  s.  m.,  meies;  specia  de  ani- 
male cadrupede,  numitu  pre  alocnrea 
bursucu, 

*  MELILOTU,  B.  f.,  meniotDs  sine- 
lllttos  (iuX(XwR>c),tr)folliuimUlofeMţ 


>yGoog  Ic 


MBL. 

IAh.;  planta  d'ia  famili'a  legniniorae* 
Ioni,  ea  s^mena  maitu  ca  trifoliulu. 

1  MELINU,  B.m.,llsiiitniBiTnl;ar«t 
specia  d«  plant«;  —  tndmu  rosi»= 
sambitns  mlf  er  L. 

3  M£LINU,-a,  adj.,  mellnaSf  (m^i- 
V(S<),  esiiraBsn  d'io  gntODÎe :  cHiu  melinu, 
•laiiin  nelinnm. 

3  M£LINn,-a,  adj.,  rtiellnai,  (d'in 
(liXi  =  miere),  fitonta  cu  mieresau  d'ia 
miere;  enbst.  f.  mdtna,  BellBif  mulţo 
de  miere. 

*  MElLIOBARG,-edut,  v.,  mellvnre, 
a  face  vuAiore,  a  fiu»  mai  bene,  a  re- 
formă spre  bene,  a  correge,  a  indrepti, 
a  imtiODetati :  mdiorati  starea  poporw 
tm;  ia  noi  sunt  multe  de  melioratu. 

*  MeLÎOKATIONE,  a.  f.,  m«U«ni- 
ti«,  reformatione  spre  beae  :  tneliora- 
tionUe  faeute  costa  tumme  mari;  mdio- 
ratione  considertAiU;  meUoratione  ap- 
parente,  iUusoria. 

*  MELiORATU,-a,  adj.  part.,  mello- 
ratDB,  reformatu  spre  bene :  starea  po- 
porului  pucinu  meltorata. 

*  UELIOBS,  adj.,  meilor,  compara- 
tiva d'in  hoHH,  si  prin  urmare  tneliore 
^nnai  booii,  contraria  pe/Qre=m&î  rea. 

MELIORU,  (cu  l  moliiatu,  meioru), 
s.  m.,  deminutirn  d'ia  mdiu, 

MELISIORD,  (ca  l  molliata,  meitio- 
m),  B.  m..  deminutiru  d'in  meliu. 

UELK)SU,-a.  (ca  l  moliiatu,  maiesu), 
adj.,  plenn  de  meUu. 

HEL1SSA,  8.  f.,  MeUsia  ofaelaalls, 
se  diee  ai  mătăcina  si  erb'a  stupUoru ; 
vedi  motadna. 

MELITT,  (cu  l  moliiatu,  meiu),  s.  m., 
bIIIbui}  planta  cereale  bene  connoscata : 
metliga  de  mdin;  farMa  de  meliu. 

HELLAIARlij,-a,  adj.  s.,  oui  plaoe 
titeUaiulH.  oaremftnca  multa  «uUaiu  sau 
numai  melîotw, 

MELLAIELLU,  a.  m.,  deminut.  d'in 
nteUaiu;  —  specia  de  planta,  eiiitig  he* 
UaDthemum,  Linn. 

M£LLA1£TIARE,-edii4,  v.,  malaolB- 
Mre,  moliire,  nactrare,  a  face  fiwUoie- 
Uu  :  perele  selboHce  puse  inpalieperdu 
dureti'a  si  s*  meUaiaiSdia. 

M£LLAIEDIU,-a,  adj.,  nolUi  etb- 
rtoosM  Tel  franMDs;  lulpldas,  Isml- 


HEL. 


Ml 


bDB)  moUtosn,  farinosu,  care  presenta 
granutie  molliose  :  pere  melknetie;  — 
âg.  diegratiosa,  neplăcuta,  nesărata ' 
omu  meUait^,  vorbe  mellaietie. 

MRLLAIONITJ,  (ca  »  moliiatu  mei- 
laioiu),  s.  m.,  augment,  d'ia  meUaiu, 
in  specie:  a)  turta  desementieoliâsede 
linu,  c&nepa,  etc.,  ce  se  da  vacceloru  ca 
se  dea  malta  lapte;  b)  planta  namita  si 
meUaieUu. 

MELLAIORU,  s.  m.,  deminut.  d'in 
mellaiu :  mânat  melîaiorulu  me»,  si  nu 
'osteptu  de  la  alttd». 

HELLAIBE,-«9CU,  v.n&.a8enteUai, 
a  deveni  molie;  a  se  cdoe  tare,  vorbinda 
de  pdme. 

MELLAIU,  B.  m.,  1.  mlllDm,meliu=: 
mellaiu  meruntu;  2.  farlna  ex  nillo  rel 
ex  trltloe  tnreteo,  forioa  de  meliu  sau 
de  porumba  :  m<Maiu  de  meliu,  mellaiu 
de  porumbu:  3.  libmn  ex  tall  flirina  fao- 
tam,  pftne  făcuta  d'in  fariiia  de  melia 
sau  de  porumba  :  ne  amu  saturatu  de 
memeUiga,  mai  faeeti  ai  câte  unu  mel- 
laiu. 

*  MELLARrU,  8.  m  ,  vedi  mierariu. 

*  MELLATU.-a,  adj.,  mellatiH,  am- 
mestecatu  cn  melle  (miere);  îndolcitu, 
fiîrte  dulce. 

-  *HELL&,  8.  f.,  tatl,miere;  veiimiere. 
*MELLIFERn,-a.  adj.,  nelllfer)  care 
porta,  addace  saa  face  melle  :meîl^erde 
albine. 

*  MELLIFICARE,  T.,  melllflearet  a 
face  melle  :  albinele  meUifica. 

*  MELLIFIGIU,  8.  m.,  metllfleliim; 
facere  de  meUe.  maieatria  de  a  face  meUe. 

-*  MEILLmC[J,-a.  adj.,  melUfloas; 
care  face  melle.  apta  a  face  meUe. 

*  M£LLIFLUU,-a,  adj.,  mellllluaif 
d'in  oare  flue  sau  curre  meUe  :  plante 
meîli/tue,  ria  meUifiau. 

*  MBLLIâENn,-a,  adj.,  meUlgenai; 
care  genera  meUe;  de  genulu  meUei,  ea 
meVea. 

MELLI6A,  s.  f.,  (it.  melU^a,  com- 
para gr.  {i,ir]X[XiJ),  vedi  memeUiga. 

*  MELLIOINE,  8.  f.,  meUlţo;  snccu 
assemene  cu  mellea,  morsa  de  miere; 
Buccolu  ce  albinele  tragu  d'in  flori  inco 
netransformstu  in  miere,  materia  de 
miere  si  c^ra. 


,y  Google 


362 


HBL. 


*  HBLLILLA,  s.  f,  mellllla;  ceva  dfl 
meUe,  forte  dulcR. 

*  ItlELLINIA,  s.f.,  mellinU;  ceva  de 
melle.  dulcetia^  placero,  vorba  de  miere. 

*MELLITU,-a>adj.,  nellltus;  faoutn 
d'in  melle  sau  cu  meUe,  dulce  ca  mie- 
rea :  meUitii  faguri;  eovente  meUite. 

*  U ELLIU,-a,  adj.,  D6llengidem<!21e; 
dnlce  ca  taeUea. 

*  MELLOSU,-ct,  adj.,  melloBns;  pleon 
de  melle;  tare  dulce. 

«MBLODIA,  s.f.,  nelttdla,  (tt»).uSLa, 
d'in  neloB  si  ode);  seria  de  sunete  sau 
tonuri,  de  unde  resotta  cântare  plăcuta 
si  regalată  :  melodia  dulce,  canticu  lip- 
situ  de  melodia;  —  melodia,  in  sensQ 
strinsu  technicn,  ae  dice  veri-ce  regu- 
lare a  tonnriloru,  essecutate  si  ascul- 
tate successiru  in  acea-asi  aria,  diversu 
de  armonia,  care  consiste  in  accordutu 
mai  multora  partt  essecutate  si  ascul- 
tate de  una  data :  mesur'a  este  proprie- 
tatea essenUale  a  melodiei,  nu  inse  si  a 
armomei;  —  in  sensu  mai  largu,  melo- 
dia, in  poâBfa  si  prosa,  seria  de  eovente 
si  de  frasi,  cari  plăcu  audinlui;  melodi'a 
8ti/lului,  melodi'a  vorbtrei. 

*  MELODIOSO.-d,  adj.,  plenu  iemelo- 
dia:  caniecu  melodiosu.  voce  meloîodioBa, 

"  MELODBÂMA.  b.  f.,  (melodrama), 
specia  de  drama,  unde  dialoguln  este  în- 
trerupta prin  musica  instrumentale. 

*MELODU,B.m.,ineli>(lna  (|i.sX«5iic); 
eellu  ce  caută  dulce  si  placată,  sonora. 

«  MELOFOLIU,  s.  m.,  melofollnm) 
melu  sau  meru  cu  utla  folia  laterale. 

»  MELOMANIA,  s.  f.,  molomanlaj 
passione  escessiva  pentru  musica,  mu- 
nia  de  melodia :  toU  membrii  acestei  fa- 
milia sunt  dominaţi  de  melomania. 

MELOMELE,  s.  f.,  melomelt,  (iiţ]Â(5- 
{leXc),  mursa  cu  mere  sau  cu  gutonie. 

MELONE,  s.  m.,  melo,  pepene. 

*  MELOPEPONE,  s.  m.,  melopepo 
(^ijXontouv);  cama  ia  acelluasi  seusu  cu 
simplulH  melone. 

•UELOTA,  s.r.,meloU,  ((Li)Xwn});pelle 
de  oue;  iu  genere,  pelle  cu  lăa'a  ean  pe- 
mlu  pre  eajvestimeutu  facutu  sau  captu- 
sitn  d'in  atare  pelle;  vedi  si  malloiella. 

*  MELPOMENE,  s.  f.,  Belpom«ne, 
{ţuXffopiyv]),  mas'ft  poesiei  iyrioe. 


MEM. 

1  MELU,  s.  m.,  vedi  meru. 

2  MELU,  s.  m.,(p.iXo(:),  membru,  me- 
sura;  voce  emissa  cu  mesura,  cu  tactu; 
cantecu;  vedi  melodia,  mdodiosu,  etc 

*  MEMBRANA,  s.  f.,nembrflDa,  (d'ia 
memiiru),  tessetura  suptire  si  larga  in 
corpulu  animatilora,  a  cărei  deitinatîMie 
este  a  formă,  inveli  sau  coperf  organe 
diverse  :  fibreU  uMei  menArane,  mem- 
branele cu  cari  se  eoperu  muaehii ;  mem- 
branele ereieriîoru,  manbrane  ptimta^ 
rie;  methbran'a  Sin  ou;—:membrana  se 
numesce,  in  sensulu  antiăloru  si  perga- 
men'a  sau  pergamentviu, 

*  MEMBRANACnJ,-o,  adj-,  Membr»- 
naoenB}  relativu  la  memiirana,  Aamem- 
brana ,  assemine  men^anei  :  seortia 
membranada,  codice  metiibranaeiu. 

*  MEMBRANABIU,-o,  adj.  s.,  me«. 
branarlost  relativa  la  membrana;  B.m.. 
personale ,  care  prepara  membrane  de 


*MEMBBANI[J,-a,Bdj.,  nembraiMi; 
de  membrana=z  pşrgamentu  •.pugiliarie 
membranie. 

«MEMBBANDLA,  B.f.,m«mbrHil% 
deminut.  d'in  membrana. 

*ME3iBBAN06n,-a,  adj.^nembn- 
nens}  de  membrana  :  parti  ntembranote. 

"  MEMBBARE,  v.,  membrare;  a  pro- 
vedâ  cu  memAre,  a  formă  cu  membre;  a 
se  membra  =:  a  face  membre,  a  formi 
meoAre  ■'  fetidu  se  membra  in  trâdied 
si  ânci  de  dtUe. 

*MEMBBATUSA,3.f.,  membrataraf 
actione  de  a  membră,  sau  a  se  membra, 
si  resultatu  allu  acestei  actione. 

'  MEMBBOSU,-a,  adj.,  nembrvius) 
eellu  ce  are  membre  mari,  vigorose. 

*  MEMBRU,  8.  m.,  membroB;  verioe 
parte  esteriore  a  unui  animale,  distinsa 
de  tote  celle  lalte  prin  fuuctionile  selle 
particularie ;  —  menUtru,  in  sensu  figu- 
rata; membru  cdlu  statului,  oUu  unei 
societate,  membru  aUu  camerei  âtipN- 
tatiloru,  allu  senatului,  alh*  consUiu- 
lui  adminxstrativu,  municipale,  aeola- 
sticu,  bellicu,  etc,  membru  aUu  unui 
periodu;  intre  aceste  patru  membre  oUe 
periodului  este  mtdta  symmeiria ;  —  la 
marina  membru  sau  membrele  unei  neoK; 
n  algebra  meiitbru  oUh  unei  eeatiem. 


=y  Google 


KEM.  aw 

prin  care  suffletola  conăwTj^^neBide- 
Bcâpta  in  sene  celle  ce  au  eadata  veri- 
nna-data  atătn  ia  sensnlu  esterna  cftta 
si  in  celln  internu :  memoria  bona,  mare,, 
vasta,  prodigiosa;  puâna  memoria,  orna 
l^situ  de  memoria,  te  insella  memoria; 
elUi  are  metnoria  bona,  este  inse  lip- 
sita de  judecata;  ai  memoria  satr- 
ta;  ti  a  seapatu  d'in  memoria;  a  si  es^ 
sercUă,  culUvă,  inavuti  memoriza;  a 
scrie  sau  spune  eCin  memoria ;  asiin- 
carcă  memori'a  cw  nemiicuri;  memoria 
naturide;  memoria  artificiile;  memoria 
locale;  fapte  de  memoria  eterna,  monu- 
mente  inaltiate  in  memoria  unoru  bar- 
haii  mari;  ăupo  memori'a  mten&oru  se 
sete  numai  ai^u;  memorfa  benefaeuto- 
riloru  este  bene  eoventata,  memori'a  ttf- 
ranniloru  este  blastemata;  nu  adumniati 
manori'a  omenUoru  de  onore ;  in  me- 
moria fericikilm  reposatu;  in  memori'a 
parentiloru  mei  am  puău  acesta  eruen; 
harbatu  de  fericita  memoria,  de  gloriosa 
memoria;  ~  in  juriaprud.  a  reabiUtâ , 
a  spelld  memori'a  eatarui  repoaatu,  adeco 
a  foce  se  se  anaalle  sententi'a  ăa  ood- 
damnareJ 

*  MEMORIALE,  adj.  s.,  ««««rMls» 
pi.  messrlftUA]  relativa  la  memoria  : 
epistole  memoriaU;  8.  m.,  reale,  memo- 
riile, scriptn  compusa  intr'adensa  ca 
scopa  de  a  informi  pre  cineva  despre 
decur»iilu  si  starea  veri-unui  luora,  * 
veri-onei  came  :  memoriale  elaboratu 
pentru  gtibematoriuluterreiincestionea 
eaUUoru  ferate;  memoriale  in  eansa  de 
proeessu;  plor.  memoriali,  adnotationi 
ce  si  face  nnu  omu,  care  a  participată 
Ia  condocerea  affaoeriloru  publice  alle 
anei  terri;  memorialiîe  fratelui  me», 
memorialile  fostului  ministru,  memo- 
rialiîe unui  commandante  generariu, 
memorialUe  lui  Buonaparte;  ateste  me- 
moriali sunt  prea  bane  fontane  istorice; 
—  io  ecientia,  disertatione  aaupr'a  veri- 
unui  obiectu  de  scieatia,  litteratura,  etc.; 
memoriale  asupr'a  fenomendoru  elee- 
trieUatei;—  in  jurisprud.  memoriale  de 
spese,  compntu  ce  preseuta,  p.  e.  unu 
advocatu  aau  ore-care  altuia,  asupr'a 
apeseloru  făcute  in  veri-una  causa;  in 
commercia,  asi&  numit'a  stratia,  (ital. 


adeeo  fia-eare  d'in  cantităţile  separate 
prin  semnolu  ecalitatei;  vedi  si  medvi- 

MEMELLIQA,  s.  f.,  (it.  nelUf a,  comp. 
gr.  (iipJXTj),  hiioA  de  tneliu,  de  saracenu, 
de  ordiu  saa  de  porvn^m,  fârta,  meste- 
cată ei  ingrossiata,  care  serve  de  ali- 
menta; vedi  ei  mamaUiga. 

M£M£LLiaASIU,-a,  adj.  s.,  oui  place 
memeliig'a,  care  se  natresce  ca  memel- 
Uga;  vedi  fAmamalligarm- 

MEMELLIGDTIA,  a.  f..  deminut.  d'in 
memeliiga;  vedi  si  mamaUigutia. 

«  MEMOBABILE,  adj.,  nenorU  IU- 
nm,  BeBorabtlIs]  demnn  de  addnoere 
a  mmte,  sau  detiner*  de  mente,  ce  me- 
rita a  Q  conservata  în  memori'a  ome- 
nilora  :  diUe  memorabili,  fapte  sau  eve- 
nimente memorabili,  invetiatura  memo- 
rtAile;  aedlu  domnitoriu  inco  nu  a  fa- 
eKiu  nemţea  memorab&e. 

*MBM0RAB1LITATE,  b.  f.,  abstrac- 
tulu  d'in  m^norabUe. 

MEMO£ANDn,-a,  adj.,  BenoraBdaii 
cama  in  acellu-asi  senâu  ou  form'a  m#- 
marolxAe.  implicanduunaideade  aecea- 
sitate  mai  promuiliata  :  fapte  memo- 
rande,  dimemoranda,  locu  memorandu; 
—ea  8.  m.,  reale,  tmu  memt>raitduz=i 
un»  memoritde, 

*  1  MEMOBABE,  V.  a.,  aeaorarei 
a  face  memore,  si  a  nume :  a}  a  aduuoe 
a  mente  caiva  ceva;  b)  a  spune,  sau 
Barră  ceva;  c)  areeiti  d'iu  memoria  ceva. 

*  2  MEUORAKK,  s.  verbale,  n^mv 
ratloţ  in  t.  8.  verbului. 

*  MEMOBATIONE,  s.  f.,  loeBonlIo; 
actione  de  memorare. 

*  MEMOBATOEIU,-'*»'».  adj.,  me- 
■•rator,  oare  memora. 

«  MEMOBATU,-a,  adj.  part.,  ■•• 
«•ratus,  addussu  a  mente,  attinsu,  posu, 
recitatu. 

*'  MEMOBE,  adj ,  nemor,  care  tine 
in  mente,  care  tine  menfe,  caresiadduoe 
a  mente,  caro  nu  uita;  a)  in  genere :  filii 
memori  de  glori'a  paterna;  omu  me- 
more de  beneficie;  b)  in  specie,  care  si 
addace  usioru  a  mente,  care  are  bona 
memoria,  care  adduoe  altoi-a  a  mente. 

*  MEMOBIA,  8.  f.,  KennrUi  addu- 
oeie  a  mente,  tioere  ă»  mante,  facultate 


=y  Google 


t«  mm. 

■tnxra),  Ideco  eftteva  colle  de  papyro, 
preDse  in  luogn,  in  care  commerdan* 
tele  este  obligata  a  conEemti&  tote  af*' 
focerile  selle  commerciali  de  preste  di, 
cari  ctimn  urmedia,  cu  penn'a  sau  cu 
plumbulu;  pre  a  locurea,  memoriaie  este 
enaasi  asi&  numitatn  diumale  sau  dia- 
riu;  une-ori  ae  dica  memoriale  si  aot'a, 
computolu ,  ce  presanta  ann  negotiato- 
rin,  apotbecariu,  etc.  spre  solutione. 

*  ji£M0fiI03U,-a,  adj.,  nenorlftaBs^ 
care  are  bona  memoria. 

MENABE,  Y.  a.,  agere»  yellere,  4e- 
pelleref  nlUere;  (it.  menare  si  BlnarCj 
îsp.  port.  menar  si  minare  fr.  nener, 
tote  d'in  minare,  form'a  actira  d'in  de- 
poneatea  cla^sica  mlnurl^zammenUiare, 
forma  activa  ce  se  aâa  si  iu  autorii  ante- 
classioi  si  post-ctassicî,  cuma  de  esa.  la 
Appnleiu :  aslnoi  et  «qaBn  sarelnti  o- 
aerant  et  nlnantes  baenlls  exlgant  ^ 
inearca  asinii  ai  coUuZu  cu  sareine  n 
%  făcu  86  merga  menandu-i  cu  beţie; 
aeâsta-a  e  ai  insemnares  primitiva,  6ro 
cea  de  atnmenitiare  e  derivata  d'in  a- 
c^ata-a,  iu  lat.  med.  ioco  e  menare);  -- 
1.  a  &ice  ae  m4i^a  inainte  vite  si  alte 
animali :  menati  vitde  la  apa;  ai  meneUu 
adlvlu  prea  tare;  peeurarii  tnena  omle 
vâr'a  ia  munte;  mena  mai  iute;  menau 
âe  focu  caii,  —  fumil.  ai  prov.  pare  ca 
a  merwiu  porni,  a$iâ  nu  scie  Ae  o- 
meHia;—2.  metaf.,  a)  deapre  peraone,  a 
^mitte,  a  duce :  pre  cine  ai  metiatu  se 
chiame  eo^Uii?  semenămupre  eine~va 
iPin  noi  sene  eompere  merinde;  ce  me 
menaii  de  la  unulu  la  aUvlu? — de  acf : 
a  menă  at  vorh'a  de  adi  pre  mane;  a 
mend  de  la  THatu  la  Caiafa; — b)  despre 
Incruri,  a)  ca  subiacta  alia  verbului : 
cottea  mena  pre  cineva  departe;  una 
idea  te  mena  departe;  si  fora  obiecta  de 
persoua :  unde  mena  ctdtea;  unde  mena 
ac^a  idea?  ^)ca  obiectu  allu  verbului: 
a  menă  lucrulu  departe,  a  menă  eu  vi- 
gore.  cu  pudna  tragere  de  anima. 

MENATORlMon'a,  adj.a.,(minator) 
peoorli  aetor;  care  mena:  menatoriude 
oui  la  staulu;  menatorm  decalli,  de  boi, 
de  porci,  —  ca  subst.  reale :  menatoriu, 
ta.  sau  menatoria,  f.,  instrumenta  ca 
oare  se  mena  vitele. 


moi 


MENATDBA,  s.  f.,  peeerls  aeU*,  Ji> 
aeiterun  aetlot  actiooe  de  menare: 
mena/ttr'a  astă  de  rapida  va  astonicw 
rendu  eoSu. 

*  MENDA,  8.  f.,'BeBda]Titiu,  defecta, 
1.  de  corpn,  materiale:  nu  a/H  mmda 
in  cteestu  formoau  corpu;  2.  de  BoriasD 
si  altele:  furmiea  mendde  in  eopi'a  ee 
ai  faeutu. 

*  MENDACE,  adj.  a.,  MMidax;  apple- 
cata  a  apune  mentiom,  mentionotu. 

«  MMDACILOGIU,  6.  m.,  «eadaot- 
logalun,  vorba  mentionosa. 

*  amUAClijOCUrar  ^j-t  B»4a- 
elIoqDBBt  care  apuse  mentioni.' 

*  MBINDACITATE,  a.  f.,  aieifaeltMi 
calitate,  vitiu  de  mendace. 

*  MENDACIU,  pl.-0,  Meadaolt», 
menţiona. 

*  MENDICANTE,  adj-  part.  prea., 
aiendleans;  ceraitorin;  —  ca  8.  m.  ţer- 
Bonale,  monacba  ce  si  dace  vieti'a  ca 
cersitoria. 

*  MENDIGABE,  v.,  mendlflareţ  a 
cerBÎ,  a  trai  mendicandu. 

*  MENDIOATIONE,  e.  f.,  >ie»41e*- 
tlftţ  aotione  de  mendieăre. 

*  MENDICATOBin,-«ona.  adj.  s., 
mendloaai,  ■endl«ai]C8rem«n(I»ea,Cer- 
sitoria. 

*  MENDIGITAXE,  s.  f.,  ■•■UettM; 
statn  de  menăieu. 

*MEND[Ct[,-a.  adj.  s.,  nesdfeatţ  . 
care  mendiea.  cersitoriu  si  cersitoreson. 

*  MENDOSITATE,  s.f..  meadoaltas; 
stata  sau  calitate  de  mendosu. 

«  MENDOSlT.-a,  neadvsaa;  plenn  de 
mende,  (vedi  menda)  :  copia  mendosa; 
espreasioni  menâoae. 

*MEND[J,s.m.,Mendnn}inacellQ-a8{ 
aensu  ca  menda,  applicatu  inse  si  in  spe- 
ciale la  menddei.^  scriere  aaa  de  eopiare. 

MENEia,  pl.-e,  {'^■rm'Kiriwi) ,  carte 
baaericesca  oe  coprende  tota  oe  e  de 
cantatu  si  de  leaau  in  baserica  pre  Ga- 
care  di  d'in  cei  donisprediece  mesi  ai 
annnlui,  de  aode  si  numele  aeu,  (ii<'<jv= 
meiiBit=mese). 

MENIA,  s.  f.,  i^fyiz),  Ira,  Iraenndli, 
irritatiooe  violenta  asupr*a  ouiva,  in, 
fnrâre  aabita  ai  scurta ,  Ira  fnrvr  bre- 
Tli  1  apprmdare  de  menia ,  «mm  tttp' 


=y  Google 


MBW. 

fNUw  nteniei;  menfcf  turbura  mmUa;  o- 
mtlui  intelleptu  se  covine  se  si  in/re- 
nedie  mmfa. 

*  MENIANA ,  3.  f.  si  menianu,  m., 
0«iluttm,  (de  Ia  JUeniu,  nome  propriu 
romanu),  Bpeci&  de  micu  baleone  s&u 
aitami,  isobisa ,  in  eare  esse  oineva  se 
jpMte. 

MENIABE,  T.a.,  ofTeadere,  trritere: 
a  meniâ  pre  I)omnedieu;  refl.,  a  se  me- 
niă,  Iraui  i  eUtt  se  mmia  pentru  ne- 
mca;  nu  te  meniâ  pre  taene;  nu  ve  me* 
nio^t  pre  eei  ee  ve  ipanu  add&ierulu. 

M£NIATU,-^,  adj.  part.,  Irstns,  co- 
prensu  de  menia,  spprensu  de  «tenta  .- 
fiQ«  a  pleeaiu  meniatu. 

*  MENIDE  Bi  mena,  8.  f.,  nsiui  pae- 
dsiora  ee  se  affama. 

*  MENJNQE,  8.  U  (fr.  iii<iiliiK«»  ^if 
vcfi);  membrana  forte  suptire;  in  spe- 
cie, membraDa  ce  infasciora  creierii : 
meningile  sunt  trei,  adeco :  dw'a  matre 
sau  simpla  menmffea;  arachnoidea  sau 
memngin'a;  pi'a  matre  sau  meninget'a. 

*  MBNINGETA,  a.  f.,  (fr.  aâainset- 
te);  vedi  meninge;  —  proprie  deminut. 
d'in  taminge,  ca  si  nteningina. 

«MBNINGINA,8.f..(fr.  menlDsinc); 
vedî  meninge  si  meningeta. 

*  MENmaiNITE,  B.  f.,(fr.  mtalBel- 
Blte);  infiammatione  itneninginei,  (vedi 
memngina). 

*  MENINGITE,  8.  î.,{fi.atulmglfy, 
inâunmatioiie  a  meningUoru  in  genere, 
si  ia  specie ,  a  durei  matre ,  (vedî  ms- 
ninge). 

ţ  MENINGO-,  ('d'in  meninge),  int» 
iiimsimiiltooomponte8cientifioe,camu: 
memngoeephalite  (fr.  M^ntDKooepbiU- 
te,  s.  f.,  d'in  xsţExX^=c^/b,  ctipu),  doru 
de  capu  provenitu  d'in  inâammationes 
menmgiloru;  meningogastriUgia ,  S.Î., 
(fr.  menlafosutrAlsIe,  d'io  fatycqp  r= 
ptmiiee,  si  SX-pa  ^  doru),  dorn  de  pan- 
tiee  provenitu  d'in  inflammatiooea  me- 
ningei  Btomacului;  meni»gogenu,-a, 
adj.  (fr.  KiniagogiM,  d'in  ■t^i=zgBnu), 
ce  ds  nascere  la  meningi  false;  menin- 
gophylace,  s.  f.  (fr.  menliiKopfaf  Ikx^  d'in 
tp6Xa£  =  cHStode) ;  inatramenta  de  chi' 
roTgia,  apta  a  protege  meningile,  candu 
96  hen  opeiationi  Ia  ernern;  memngory 


rheia,  3.  f.  (fr.  a«iiiiiir«rrh<et  d'is  ^toţ 
^iflussu,  seurattra);  congestione  a  unui 
fiuiekt  iSre-care  inl^  meningi,  pre  iw- 
ningi.  sau  sub  meningi. 

MENIOSU.-a,  adj.,  I»tna,  Iraena- 
iM,  plenu  de  menia  :  iaasa-lu  in  paoe, 
eo  e  meniosu;  eu  nu  disputu  6u  omeni 
menta» ;  meniosuiu  faeUe  oommtU  tr- 
rori. 

*  MENI8C0IDE,  adj.,  (fr.  >«ilMe1- 
it,  d'in  p.i]y(axoc:=:ffMtHSCtt  ai  eISoc^ 
forma);  care  are  forma  de  meniscu. 

*  MENISGC,  8.  m.,  nenlsen»,  ([tTjvi- 
oxoţ,  comp.  Bl  fr.  ntnlaiine,  d'in  ^iiy= 
luna),  proprie,  luntda,  lunisiora.  appli- 
cată  prin  metafore :  a)  la  ornamente  oe 
an  forma  de  una  loDisidis,  si  mai  ver- 
tosnformadeluna  nosa;  6) la  vitre  eon- 
resse  de  uua  parte  si  oonoare  de  alfa; 
c)  la  figore  geometrice  solide  (iau  pl^e 
ce  an  forma  ca  ai  vitrele  de  cari  e  vor- 
b'a  sub  b. 

MENITIABE,  menitiatoria ,  mem- 
Oalu,  ete.,  vedi  ammenitiare,  ammeni- 
tiatmiu.  ammenitiafu 

MENOLOGIU,  3,  m.,  (MeB»logl«n=: 
^rtwk&fwv);  vedi  mennu. 

MENSA,  s.  f.,  HeuM;  vedi  meaa. 

MENSALE  si  mesale,  adj.  s.,  me»a> 
Ua»  relativu  la  men«a=ffl^a,  de  m^o,- 
8.  f .  reale ,  memaU-a  sau  mesaie-a  : 
a)  mto'a  de  pandia  de  astemutu  pre 
mis'a  de  lemÂu;  b)  seiTiebi  de  mixu 

3iEN3ABin  Bimuirw.-a,  adj.  s., 
iMBMrlai}  relativa  la  mensa  sau  mSsa; 
ca  8.  m.-,  a)  pirBoo.,  ffi«n8artu=banoa- 
rin,  Bcambatorin  da  bannî,  b)  reale,  in 
acellu-asi  aenan  eu  mentale  sub  a  si  6. 

*  HEN8I0NE,  s.  f.,  nensto;  aetJone 
de  mesurare;  vedi  2  men$u. 

*  MENSOSIU,- oria,  adj.  b.,  mensorj 
care  mesura,  mai  vertosu  in  compuse  : 
agrimensoriu. 

*  HENSTBnALE  si  mestrwde,  adj., 
iBflBStriiaUB]  de  mensu,  (vedi  1  mmsu) : 
emolumente  menstmaU;  in  specie,  ftusau 
de  sânge  menstruale,  la  muieri. 

*  MENSTEUATIONE,  a.  f ,  atatu  de 
menstruala,  fire,  luni. 

*  MEN8TKUATU,-a,  adj.  pari,  mea- 
itrnatuB,  plenu  de  mensfy'uu,  (vedi  men- 
sirmt  ca  subet),  vorbiodn  d»  femilte 


=y  Google 


M6 


MEN. 


oui  an  tHengfy-^e:=.UmUe  :  cârpa  men- 
struaia;  nmieri  meitstruate. 

MENSTBnn,-a,  si  mes^-m  sau  me- 
stru  (vedi  ai  setnestnt),  adj.,  menstmiia, 
de  mmsu,  de  fia-care  mensu,  (vedi  1 
ffwfuu)  :  uiura  menatrua,  serbatori 
menstme ;  io  specie  ,  fiwsu  de  sânge 
menatmu,  la  mnieri;  de  aci  abst.,  nteM- 
strulu  sau  pi.,  menstrele,  lan'a  muieri- 
loru;  —  care  dura  unu  mensu,  d«  acf 
absol.  B.  m.  reale,  mengtm-lu,  proTî' 
sioae,  mercede,  eisolumente,  etc.  pre 
unu  mensu. 

1  MENSU ,  meau  si  mese,  s.  m.,  pi. 
mensi  si  mesi,  menalB)  (it.  Bei>e>  &anc. 
noU);  luna  de  dille.  treidieci  de  dille, 
ca  in  mensulu  lui  Junia,  treidieol  Bi 
una  de  dille,  ca  io  mensuiu  lui  Juliu; 
annulu  are  douispreăied  mensi;  —  me- 
taf.,  mensuiu  ai  mai  Tertoau  plnr.  mm- 
sii  ^  lunile,  cnretiare  mensuale  a  mo- 
ieriloru;  —  essitn  d'in  acea-asi  fontana 
ea  nrm&torialu  2  mensu,  camu  attesta 
Cicerone :  Isna  enrsua  qnia  nensa  spa- 
tU  saneliint,  menteii  a*aliiaiitar  ^ 
fienâu  co  euriureie  lunei  se  faat  in  spa- 
tie mense,  de  aty-a-a  se  si  num&teu  mensi. 

•  2  UENSU,-a,  adj.  part.,  meutai, 
si  sabat.  aifln>Ds-uH,men5W'afu  si  mesu- 
rtOu,  appticatn  mai  rersoBu  in  eompo- 
Bite  si  derivate  :  tmmotMtt,  dimenau,  di- 
mmtione,  etc. 

MENSnBAeim«sw-a,  g.  f.,  Q«»sr«, 
d'in '2  mensu;  vedi  tnesura. 

•  M&N8DBABILE,  adj.,  mentirM- 
lU;  ce  se  pote  mensurâ. 

MENSUBaLE,  adj.,  nADSiiralIst  de 
mensura  :  linia  mensttrale. 

MENSUEABE  si  mesurare,  ?.,  mes- 
Bnrare,  netlrlj  vedi  mesurare. 

UENSniUTIONE,  s.  f.,  meniBratlo; 
vedi  si  mesuratione. 

MBNSnRATUBiffiesuro^,  adj. part., 
neasiiratna;  vedi  mesuratu. 

MENTA,  8.  f.,  neata  si  aieatfaa,  ((uv- 
^);  specia  de  planta  aromatica  bene 
counoscnta,  numita  pre  a  locuri  si  tsma 
iba^ii) :  vinarsu  cu  menta. 

•  MENTAGRA,  s.  f.,  nentaţrraţ  for- 
mata ca  Bi  podagra,  mentagra.  va  S!^ 
dica  doju  sau  morbu  de  mentu. 

M£NIALE,adj.,  (it.  neatale,  fr.  ««a- 


MBN. 

tal);  de  mente,  în  mente,  d'in  manfe : 
eaiculu  menicie,  operationi  mei^li;  a- 
lienatione  mentale. 

*MENTA8TBA,  s.  f.,  mMtostrnai, 
menta  selbatiea. 

MENTE,  s.  f.,  meai,  abl.  aioite,  (gr. 
[livoţ,  it.  isp.  port  nente;  proT.  aeat); 
ntlo;  1.  ca  mai  desu,  facultatea  suCBe- 
tului  de  a  cogit&,  intellege,  concepe, 
judeci  :  OK  mentea  inteUegemu  ce  ni  se 
spune  percepemu  ceUe  ee  vedemu  ai  stn- 
timu  in  genere:  mentea  judiea,  combina, 
abstrage,  analysa;  mentea  imaginafor~ 
masele  ideali  alle  miei;  cu  mentea  o- 
mulu  ift^ada  tncutviu,  connoeee  pre- 
sentele,  precede  fUtoriuiu ;  mente  Um- 
peda,  lucida;  omu  agera  sau  grossu  de 
mente;  se  ceremu  de  îa  Domniăieu  mente 
sanitosa  in  eorpu  sanitoau;  a  pune  in 
mente,  a  veni  in  mente;  ce  vream  se 
spună  mi  a  seapatu  ^in  mente;  eere  câte 
nu  ti  treee  prin  mente;  ee  spuneţi  voi, 
nu  ptAe  intră  in  mente  de  omu;  2.  in 
specie  :  a)  derepta  jndecata,  pmdentia, 
intelleptione :  omu  eu  mente,  fora  mente; 
ee  copUtu  eu  mente!  —  mai  vertosn  la 
pi.,  a  ai  essi  .(fin  m«$Ui,  a  perde  men- 
tHe,  a  si  veni  in  menti,  a  lud  ment3e. 
a  rapA  mentOe;  asibee  mentiîe;  a  seote 
cPin  mente  sau  «Tw»  menii :  a)  a  inne- 
bonf,  ^)  a  inselli,  a  ammagi,  a  seduce : 
aseossu  hiWa  fita  d'in  menti;  a  im^â 
mente  ;  a)  senguru  d'in  patite;  in  ace- 
sta sensQ  si  ca  refl.  a  se  invetiă  mente, 
mai  energica  de  catn  simpliilu :  a  inve- 
tid  mente  :  nu  s'a  invetiatu  inco  mente; 
ţ)  a  invetid  mente  pre  ollwlv,  danda-i 
aspre  lectioni,  bătălia,  eto.;  asii  sf :  a 
eapetâ  mente,  a  pune  mertte,  a  erenee  la 
mente,  mentea  eresce,  atc.;  b)  attentJone : 
a  si  încorda  mentea  sau  mentUe,  spre 
a  ascuUâ  si  intellege;  a  luă  amente;  eu 
intdieptione  se  luămu  a  mente;  luare  a 
mente  =  attentione;  e)  memoria  ;  aee- 
stu  omu  tine  mente  de  multu;  nu  mat 
tine  mente  nemţea,  pre  nemine;  a  si  ad- 
duee  a  mente,  a  rechiamâ  in  menta;  a 
adduce  emva  a  mente,  a  i  rechiamă  in 
memoria,  a  i  spune  :  de  ee  mi  addueeti 
a  mente  de  acesta  trecuta?  d)  conseien- 
tia.  connoscentia  sau  sentire  de  seie, 
nai  TertoBo  io  plm:.  me»ti,  oon^ira  mu 


=y  Google 


_^ MBH.   ^ 

SQSil  1&  a),  espressioni  cft :  a  m  essi  d'tn 
menti,  etc.;  3.  prin  mai  mare  esteasione 
appiic&ta  si  lâ  partea  sensîtiya,  affec- 
tira  si  volitiva  a  suMetolui :  lassa  se 
foca  CHffiw  Iu  duce  mentea;  Utptdu  tmUa 
perulu,  nu  meniea,  asii  ee  dice  ia  anele 
parti  ptoT»biulu  ce  in  alte  parti  snna: 
lupuht  si  scmiba  peniiu,  neei  tma  data 
invetiuiu. 

*  MMT£CAFTU,-a,  adj.,  mentMap- 
tug,  nebouu,  stultu. 

M£MTEMINU,-a,  adj.,  pradeai;  Iţ 
Maceâoromaui,  ou  acellu-asi  seasu,  în 
care  se  dice  mentosu  intre  Dacoromâni. 

*  MENTIENTE,  adj.  part.,  Mentl«nat 
care  mente,  (vedi  mentire). 

*  MENTIQINE,  8.  f.,  nentls*;  mor- 
bn  de  mentn  mai  vertoBD  la  amnellî, 
morbu  mortifera  ^nttu  sugaci. 

MHKTIONA,  (proQ.  volg.  minciuna) 
s.  f.,  (compara  ital.  ni«ns«îu,  prov. 
mensuifa  BÎ  seoso^Ja,  fr.  nensoiise), 
mandaolnmj  faptu  sau  sposa  mentita, 
neaddevera  spiisu  cu  iateatiose  deain» 
sellă  :  mentiowt  mare,  grossa,  pre  de 
intregi^;  a  sjmne,  a  carpt,  a  talia  men- 
tioni;  a  aseaitâ  ntenHonile  aau  la  tnet»- 
tioni;  ce  eredi  in  menţiunile  hetrânelom 
si  farmecatorieloru;  tnention'a  dupo  re~ 
ligione,  e  mare  peccatu;  a  dă  de  m«^ 
tuHta=.  a  convinge  de  metitima.,a  dm- 
menti,  a  airetâ  oo  mtmtioni  a  apoiu; 
—  ia  sensu  mai  dulce:  fictione,  fiiSala : 
merUiotule  poetiioru  ne  incanta;  prov. 
si  mention'a  e  vorba. 

«  MENŢIONARE.  T^  iMBtitB«ii  t$r- 
eere,  {ţi.  Kientloiuet),  a  &ce  mentiam, 
(vedi  mentione),  a  indici  prin  vorbe: 
a  menţiona  pre  scurtu  dissele  cuiva;  a 
menţiona  numele  cuiva  intr'unu  adu, 
intr'una  converaaiione;  de  ce  »'at  men- 
tionatu  in  processulu  verbale  si  propo- 
sitioma  mea. 

*  M£NTION£,  8,  f.,  meatlo,  (d'in 
mente,  sau  mai  bene  d'in  rad.  mea),  ac- 
tiose  de  &aâduee  a  mente,  de  aapuue,  a 
numi,  a  dice,triai  rertoau  adxce  in  tîâcu  tu: 
a  face  mentione  de  ceva  sau  de  cineva; 
de  ce  nu  ai  facuiu  meniione  si  de  mene 
in  acellu  inacrissu  ? 

KENTIONELL  A,  s.  f-,  neiidMUlBni 
depiinutiru  d'in  wenUiiona :  s^  apune 


MSN M7 

mentionelte,  băiete;  eu  mention^ele  teUe 
m'ai  seossu  si  pre  mene,  d'in  menti;  — 
despre  primele  incercari  de  vorbire  alle 
prunciloru  :  epruneu  de  trei  menai,  si 
spune  continuu  la  menHoneBe. 

MENTIONOSU,-o,  adj.,  {i'iamenUo- 
na)  neMlaz»  Ulax,  falio&j  pleuu  de 
ntefriiom;  1 .  proprie :  oovente  mmtioNOfle, 
mărturia  mentionosa;  nu  aaeuUati  Iau* 
dele  mentionose  aUe  iingusitoriioru;  mi 
ve  ammagiti,  fete,  de  vorbele  diUâ.  dero 
mentianoae  allejuniloru  spulberaţi;— 
mai  yeitosu  despre  persone,  ce  au  reulu 
invetiu  de  a  menti,  sau  numai  d'in  plă- 
cerea de  a  menti,  sau  si  mai  allessa 
eu  inteniione  culpabile  de  a  ammagf 
si  veitemi  pre  altulu;  este  unumentio- 
nosu,  nu  te  increde  lui;  2.  ammagitorio, 
illuBoriu,  falsa,  neaddcver&tu,  etivimo- 
nete  mentioi'ose,  nestimate  meniionose, 
oarti  Wientionose;  o  tume,  lume,  ce  tnen* 
tionosa  eşti!  mentionoaii  nu  aedistingm 
de  inseliatori. 

MENTIRE,  mintiu  aau  mentu  (rea 
menteeat);  v.,  msittri,  fallem  a  apune 
mentioni,  a  nu  spune  addeverulu.afai' 
aificÂ  addeverulu  tbra  intentione,  aaa 
cn  intentione,  si  mai  VMtosa  cu  inten.- 
tione  rea  de  a  inselU,  ammagi  el  vet- 
temâ :  menti  eandu  mi  spuni  co  laptele 
e  negru;  mi  ai  promiasu  se  mi  ctmperi 
unucaUu,  si  m'ai  mentUu;  asid  mentu 
pareatiipre  copUii,  easa  ieaunumedi^ 
eameniuamaru;  mmtimu  pre  eopilht  eu 
ceva  miere  pusa  in  acellu  medieamtnttt; 
ft8i&  ai :  a  menti  pesci  ţu  buecateUe  de 
rime;  a  menUpasaeri  cu  grauntie  pute 
la  lacie;  a  menti  cioreie  cu  paiiatie,  puse 
in  semartature;  —  cine  tnente  una  data, 
nu  mai  e  ere^tu,  eoci  si  addnoerulu  tn 
gur'amentionostdwiperdederept\duseu; 
—  in  seusa  mai  dulce :  astă  mente  poc 
tulu.  t»  câiu  ne  farmecă  si  ne  face  se 
eredemu  mejitionile  tui;  —  a  menii  fora 
rosine;  a  menti  pre  d'intregu=a  menti 
mentioni  grosse,  invederaie; — a  menti, 
cu  subiectu  de  lucru  :  ocftii,  foKi'a,  vul- 
tulu  mevtu,  eanâu  nu  reftectu  ceein 
mente  sau  in  ănimt;  una  }»lantia,  unu 
eantariu  ne  mente',  canda  su  false;  — 
ca  obiectu  de  iacin-.mentimu  uritnlu 
prin  eonversatiom;  mente  tineta  ««a 


.yGooglc 


M8 Kra 

ioreire  pein  âiatraetimi;  mente  hm^ntea 
oreloruprin  oca^tione. 

MENTIBE,  s.  verbale,  meDtm*,iBen* 
daalnM,  in  t.  8.  verbulni. 

MENTIIIONE,  s.  f.,  ncntltl»,  ac- 
tione  de  mentire. 

UENIITU,-a,  adj.  part.,  neatitiiat 
|iertt  metUUn,  nestimate  vientite,  false, 
imitate;  omeni  ervdu  mentiti,  muiere 
reu  mentUa  de  barbatu  seu. 

*  MENTOBE,  ei 

*  MENTOBIG,  8.  m.,  (iD«iitor,fr.  men* 
t»r);  Dame  propriu  allu  unai  iotelleptu 
grecn,  sab  a  cui  figura  Jfîturv'a,  di^'a 
i&telleptioiiei,  conducea,  eumu  spune  0- 
meru,  pre  Telemcu^,  filiula  lui  ţjlysse; 
de  aci,  mentore  =  bono  coii3iUariu,in' 
Tetiatorin,  conduetoriu,  etc. :  rm  men- 
tore ai  mmtu. 

*MENTU,  s.  m.,  mentiMj  partea  an- 
teriorea  falcilom,  pre  care  cresoe  barb'a, 
bărbia,  barbiora. 

*  MENTULA,  s.  f.,  mentala;  mem- 
brolu  virfle. 

«HEPfilTE,  mephUien,  vedi  mefite, 
mefiticu. 

*  MEBACU,-o,  adj.,  merâcoB,  (vfidi 
si  2  meru)i  neammesUcatu,  oaratu  : 
vmu  meraeu. 

MEBABESSA,  s.  f.,  muîiere  care 
cnltîva  san  vende  mere. 

MEBABIA,  a.  f.,mnltitne  dem«re(Tedi 
1  m«rti);  of&oîna  nnde  Be  renda  mert, 

MEBABin,  8.  m.,  care  cnltiva  san 
fendem«re,(vedi  \.meru). 

*  MIBCABILE,  adj.,  nereablIU;  de 
mercatu,  ce  se  pOte  mercâ. 

*  MEBCANTE,  paft.  adj.  s.,  mer- 
eaiia,  nereitor^  (comp.  si  fr.  marehandt 
it.  mereante);  oare  merea;  mereatoriu, 
negotiatoriu  de  professione. 

*  MERCANTILE,  adj.,  (fr.  merean- 
tlle|,  meroatorluR;  relativa  Ia  mercanie 
Bau  mereanti,  si  Ia  mercatura  :  cetate 
mercantile,  operationi  si  daraveri  mer- 
cantili; —  cu  nnantia  pejoratiya :  sen- 
timente mereeMtili,  anima  mercantile. 

«  MEBCABE,  7.,  ««rearl;  anegetia- 
tori,  a  Face  negotiu,  a  fi  negotitoriu  de 
professione,  a  comperâ  si  rende  lamereă 
ceva  cuiva,  a  vende;  a  mercâ  ceva  de  la 
eimva,  a 


MEBCATIONE,  s.  f.,  BereaUej  u- 
tione  de  mereare. 

MEBGATOfilA,  contrassu  mertoria. 
B.  f.,  Budla»,  df  de  mereatu :  paimâiie 
e  mertoria  la  Blatiu;  âmenii  s'au  in* 
torau  beţi  de  la  mertoria. 

M£B0ATOBin,-fori(i,  adj.  s.,  aer- 
eater,  si  mercatorluj  care  merea  aa 
serve  a  mercâ,  negotiatoriu  ainegotiato- 
rescu :  mercatori  de  buceate;  nam  mer- 
eatorie. 

,MEBCATD',*a,l.part.,niereatiiB'a>BB, 
negotiatorita,  eomperata  sau  vendutn; 
2.8.  m.,  reale,  neroatai-osi  o)  abetr. 
negotin,  negotiatoria,  contrare  si  Ten- 
dere; b)  concr.  enporlBin,  loca  de  ne* 
gotiu,  emporin :  mereatu  de  boi,  de  cai, 
mereatu  de  aUe  mancarei;  dieo  aveţi  ne- 
oesaHate  de  vestiment'e,  mergeţi  la  mer- 
eatu si  de  aedlo  comperaO-ve  ee  voiii. 

MEBCATOBA,  e.  f.,  m«remtanj  ne- 
gotia,  professione  de  mereatoriu  sau  ne- 
gotiatoria :  mereaiurain  mare,  in  micu; 
a  face  mercatura; — concr.  merd,  obiec- 
te de  vendutn  si  comperatu. 

*  MEKCE,  nerx,  lucruri  mereobăi, 
de  eomperata  si  vendutn,  de  negotiatu, 
asi&  nnmit'a  marfa  -.  meree  bona,  adde- 
vertUa,  falsa;  mereea  bona  se  eavta  si 
s$  vende  ourrendtt;  meree  natiom^. 
străina,  mereea  JifrrariuZwt  sut^  eariOe, 
chartei^a,  etc.;  mereUe  importate  ti  mer- 
dteesportate. 

*  HEBCEDE,  B.  f,  nene*)  ce  dinm 
cuiva  pentru  locrula  sau  serTitiuln  oe 
ne  foce :  «molunsente,  onoraria,  ralaria, 
sembria,remnneratione,  recompensa,ate. 
mereedea  aapateriloru  de  vtnia;  meree- 
dea  invetiatoriului,  funetionarilont;  — 
in  seuBU  pejorativu,  ce  se  da  cnivaspre 
a  )u  corrumpe,  —  pretiu;  folosa,  pro- 
cente, etc. 

MEECENAEID,-a,  adj.  b.,  meree- 
narlni,  care  pentru  mercede  face  ceva; 
contrariu  graluitv :  marturi  mercenari, 
corruptii  ca  bantii;  mUitariu  mercenariu; 
judecaioriu  mercenariu,  care  nu  numai 
accepta  mereedea  covenita  pentru  ser- 
TÎtîu,  ci  inco  storci,  c&tu  pote,  de  la  li- 
tîganti;  —  despre  lucruri :  laude  mer- 
eenarie;  suffietu  mercenariu,  applecatu 
a&cetote turpitudinile  pentru  baniu:~ 


,y  Google 


ca  Anbst.  m.  pere.,  mereetutriu,  a)  in 
genere,  laoratorin  învoita  cn  mercede 
pre  ăi,  pre  Daeee,  pre  annn;  b)  in  specie, 
miliUria  ce  serve  preb&nni,  mai  vertnsu 
militariu  străina :  corpu  de  mercenari; 
m  mer^nari  nu  se  appera  libertatea  si 
iitdepedenti'a  unei  terre. 

MBBGURI,  s.  f.,  dl«i  KercDrlI,  s 
patr'a  di  d'in  septemana,  care  si  are  nu- 
mele seu  de  la  dieolu  tH;rtbologicu  Mer- 
euriu,  filiu  alin  lui  Joue  ai  alia  lei  Maia: 
de  ma^cwi  in  trei  septemane;  de  luni 
peno  mercuri  au  tinatu  allegerile;  mer~ 
eiui'a  ei  venerfa  nu  se  manea  came. 

HEBCUBIALK,  adj.,  mereurUlls, 
(compara  ai  fr.  merearlel  si  n«roDriBl«), 
l.relativn  Îs  âieuluJfercum.-<ţ)  proprie : 
cadtaeulu  mercuriale;  b)  metaforice, 
a)  negotiatoreucu,' mercantila  :  opera- 
tumimo'atriali;  CAB.  m.  pers.,  unu fner- 
euriaîe,  mercw^lii,  negotiatorin;  s. 
f.,  reale :  a')  mercuriale-a,  registru  con- 
st»tatoriudepretiulagranelora,fenului, 
TÎteloru,  etc,  la  unu  mercatu  6re-care: 
titercurialea  mercatului  de  mercuri  inco 
nu  s'a  af^siatu';  ^')  mereariale-a,  pre- 
tiitlu  acelloru  merci  intr'una  mercatu  : 
mercuriălea  grânelorufuis'aureatuneci 
de  eumu ;  p)  pi.  f.,  merewifUi  saa  mer- 
ciirtaIt«=serbatore  in  onorea  lui  Mer- 
cwrtu;  f)f.,  mercurtale-a,  gen  ude  plante 
d'in  famili'a  eupborbiacieloru;  2.  ^  pla- 
ntt'a  Mercuriu:  ir^uentiele  mercuriali, 
cursulu  mercuriale;  3.  la  din'a  lui  Mer- 
euriu.  la  mercuri.  ca  se  face  saa  se  pe- 
trece mercuri'a,  de  unde  ca  sabst.  fem. 
reale,  tnercuno/e,  adunare  făcuta  mer' 
euri'a,  si  in  speciale ;  a.)  adunare  a  cur- 
tiloru  judiciarie  francese,  ce  se  facean 
maiinaintein  prim'a  mercuri  dupo  des- 
chiderea aadientielOTu  de  Paaci;  de  aci : 
P)  mercuriale,  discursuln  primalui  pre- 
sedeDte,  prin  care  essortă  prejudicia 
f[  scrupulosi  in  administrationea  justi- 
clei;  f)  mercuriale,  discursu  ce  procura- 
toriulu  generale  pronunţia  la  redeschi- 
derea ti  ibaoarielora  dopo  vacationi;  de 
acf  :  3)  in  genere,  mercuriale,  mustrare 
aspra,  câştigare,  ba  chiam  carta  si  bă- 
tălia :  a  face  cuiva  una  boTia  mercariale; 
nennusumudeprensicu  mercurialUe  vo- 
sire;  i.  la  metellnlu  numita  mercuriu  : 


¥BB.  . 2^ 

pHide  nercuriaU;  si  ca  s.  f.,  mercuritiSe 
sunt  veitematorie  sanitatei. 

K&RCnRIANU.-a,  adj.  a.,  «I  dtem 
Merenrll  pertlnons;  relativa  la  mercuri, 
de  meraa-i,  in  specie,  născuta  mereurt'a, 
applicatu  mai  vertoaa  ca  name  propriu 
la  boi  si  la  vacce  :  mercurian'a  e  alba  , 
mercuriamdu  e  negru. 

t  MBBCUBICO-,  d'in  nercuncu,  ap- 
plicatu ia  mulţime  de  compoeite  8ci«n- 
tifice,  mai  vertoau  ehymioe,  cumu :  mer- 
curico-ammonicUi'a,  adj.,  (&■•  mercnri- 
eo-BmmoDlque) :  sare  mercurico-ammo- 
nica,  formata  d'in  combinationea  unei 
aare  ammonice.  cu  uu'a  mereurîoa;  mer- 
CKn'co-arj(e»iicu,-a,adj.,(fr.  mereiirl«»' 
urg«tttl(iue);mercurico-baryticu,-a,&ăy, 
(fr.  merenrteo-barjtlqae);  merctinco- 
ccdcieu,-a,  adj.,  (fr.  tnercorlec'calolque); 
mercurico-cericu,-a,  adj.,  (fr.  ««roirl- 
co-e6riqnfl);  mercurico-cobe^icu,-a,  adj., 
(fV.  in«rcnrleft<cobaItlqD«);  nercurtco- 
cupn'cM,-a,  adj.,  (fr,  mercnrloo-calTrl- 
qne);  Merc«»-ico-/errosu,-a,  adj.,  (fr.  «er- 
earlco-rerrenx) ;  mercurico-gludcu,  -a , 
adj.,  (fr.  meronrico-Btnolqiie);  mercuri- 
eo-lithicu,-a ,  adj.,  (fr.  meroarleo-llthl- 
(  qne);  mercurtco-manganosU, -a ,  adj-, 
(fr.  mercnrlDo-manţaneax);  mercurico- 
mangamcu,~a,  adj.,  (fr.  meronrloo-man- 
KBiilt|ue);  mercurico-potassicu.-a,  adj., 
(fr.  inercorlci>-p«t888lqw)j  mercurico- 
sodicu,-a,  adj.,  (fr.  iaer«Drleft*8«4)que), 
merairieo-eincicu,'a,  adj.,  {tr.  Kerearl- 
eo-ilnelqne);  etc. 

•MEBODBICU,-o.adj.,(fr.«er(iiri- 
qae) ;  de  mercuriu  (metalîu)  :  oxydu 
mercurial ,  sectindulu  gradu  de  oxyda- 
tiono  amercurialai;  sari  mercurice,  for- 
mate sau  d'in  combinationea  oxyd^ui 
mercuricu  cu  acide,  sau  a  aulfurei  cu 
sulfide;  sau  a  metallului  ensusi  cu  cor- 
puri halogene. 

*  MEBCURIPICABE,  v.,  (fr.  mereu* 
rifler);  proprie,  a  face  mercuriu  (metal- 
îu), ai  a  nume  :  1.  in  sensuln  vechiloru 
tilchymisti  a  tranaformâ,  cumu  pretea- 
deau  ei,  unu  alta  metallu  in  ntercuriu , 
a  ammestecă  mtrcuriu  cn  alta  metallu; 
2.  in  aenanlu  aat-idi  uauale,  a  estn^o 
mercuriulu  d'in  alte  metalle. 

•  MEECaBIFICATIONE,  s.  f.,  (fr. 


>yGoog  Ic 


MeroarlSeitloB);  aotioue  de  meremifi- 

• '  MBBCURIOSO-MEBCUBICUra, 
&clj.,  (merenroBo-nenBrlţpie) :  saremer- 
eurioeo-mereurica,  formata  d'io  combi- 
oatiODea  naei  sare  meramosa  cu  on'a 
fiwrcMrica. 

MBRCUEIOSC,-a,  adj.,  (fr.  ueres- 
nux) ;  cam  copreode  mercuriu  (metal- 
la),  si  in  specie  :  oxyău  mercurioau. 
primulu  gradu  de  oxydatioae  a  mercu- 
riulni,  correlativn  la  oxydu  mercuricu, 
(vedi  mereurieu). 

MERCUBIU,  B.  f.,  1.  MerearliB,  na- 
me  propria  alia  nnoi-a  d'în  dieii  stra- 
boniloru  Bomani,  filîulu  lui  Joue  ai  aUu 
lei  Maia,  oare,  pre  longa  alte  fuactioDi, 
avea  si  aoea-a  de  a  proteja  negotiuln 
si  negotiatorii.  de  unde  si  numele  de 
Mercuriu,  (vedi  merce,  mercatu.  merea- 
tortH,  «te.)t  cumu  ai  acea-a  de  a  â  nua- 
tiu,  portatoriu  de  sciri  si  vorbe  do  la 
unu  dien  la  altulu;  de  aci  prin  metaf., 
a)  nume  datu  unei-a  d'intre  planete, 
oea  mai  appropiata  de  sare ;  b)  nume 
datu  la  oellii  ce  pentru  plăceri  libldinose 
procura  altoru-a  muieri,  coliocitoriu ,- 
2.  argentan  Tlnm,  b^'drarţjrruK;  ar- 
geutu  via,  metallu  âuidu,  care  aâmena 
iii  colore  cu  argentulu:  mercuriu  didce, 
medicamentu  cu  mercuriu. 

MEBDA.,  3.  f.,  merdjt,  (fr.  merde);  es- 
cremente  de  omu  si  de  animali. 

MGRDACI0,-a,  adj.,  MerdaDeng;  ple- 
nude  merda,  si  de  aci,  spurcn,  immunde 
necuratu. 

lIERDABIBE,-(«(»t.  v.,  merda  «on- 
apiroar»;  «ordldarej  sqnaleracerei  a  im- 
plâ  de  merda,  si  de  acf,  a  spurcă,  sordf, 
(murdari,  cumu  se  pronunţia  pre  a  lo- 
curi, ai  prin  urmare  e  forte  probabile, 
co  murdărire  e  acellu-a  si  cu  merda- 
rire,  applecatu  numai  in  sensu  generale 
de  sordire.  spurcai-e;veii  eimerdariu). 

M&BDABID,-a.  adj.,  (merdarlnO, 
merda  eMi*pDroatu»;  Immandu.lua,  HOr- 
dldos;  latrinaram  Iotor;reUtirn  la  mer- 
da. pienu  de  merda.  si  de  acf :  spurcn , 
Bordidu,  gretiosu.  etc,  ca  sub;t.  m.  pers. 
merdariu,  ce  pre  a  locuri  s;  dice  caea- 
rutriu,  curetiatoriu  de  latrine ;  ca  s.  f. , 
merdaria,  ce  pre  a  locuri  se  dice  ca- 


MgR. 

carta,  mulţime  de  merda,  de  balliga 
balligarîn;  apoi  in  genere,, sorde,  spnr- 
catione  iminunditia,  necuratfa  mare, 
gretiosa;  prin  metafora,  &pta  de  nimica, 
miaelHa; — (murdariu.  mwăm-îa,  cama 
se  aude  pre  a  locnrea,  in  locu  de  merda- 
riu. merdaria,  sunt,  forte  probabile,  a- 
celle-asi  covente,  appiicate  inse  numai 
in  sensnlngeoeraledewrfîtcJii  si  sorde.)M. 

MERE,  s.  f.,  mei;  vedi  miere. 

MGRENDA,  (pron.  si  merinda),  s.  f ., 
merenda,  (it.  port.  mereada,  isp.  ■«• 
rleada,  de  aci  si  nnn  gr.  iiepevSa),  1.  in 
sensnlu  celln  mai  vechin,  mâncare  de 
sâra,  mâncare  pre  la  5  ore  dupo  pran- 
din  (vedi  si  1.  rnivendare);  2.  in  lat.  me- 
dia, in  acellu-asi  sensu  eu  prahenda  = 
pr^enda;  3.  in  9enau  astadi  prapularin, 
provîsioae  de  buccate,  de  victualie,  in 
intellessulu  cellu  mai  largu,  at&tu  pen- 
tru omeni  c&tu  si  pentru  vite;  in  acestu 
sensu  de  regala  ia  pi.  mermde :  merende 
de  eailaioria,  de  ierna;  nu  e  bene  a  ple- 
că in  caile  fora  merende;  mai  dati-ne  si 
noue  merende,  co  noi  amu  adjunsu  la 
eapetttlu  merendelora  ee  aveamu;  a  earrâ 
merende  pentru  armata  in  specie,  via- 
ticu,  provisione,  ce  si  iea  cineva  ple- 
candu  de  a  casa  in  callatorfa  sau  la  lu- 
cru de  campu  :  «e  luămu  merende  pre 
mai  muUe  diUe,  co-d  ecdlea  e  lunga;  oo- 
rentulu  pare  essitu  d'iu  acea-asi  fântâna 
cu  meridia,  insemuandu,  proprie :  mân- 
care de  amedia. 

lMEBEN'DABG,-ecJ)U.  v.,sftreBdar» 
(it.  merendare»  isp.  port.  nerendar,  de 
aude  si  nou  gr.  (itpsvStCeev);  a  face  me- 
renda  saa  merende,  adeco  :  1.  a  manei 
la  <}r'a  figsata  pentru  merenda,  (vedi  me- 
renda,  sub  1.);  a  procură,  stringe,  duca, 
carră,  etc,  de  allemancareîianeren^ 
pane  si  came  pentru  arm<Ua;  a  merenda 
sieeratorii,  aduce  seceratoriloru  d«  mao- 
care;  —  si  compus,  ammerendare. 

2  MEREFfDARE,  s.  f.,  nappa;  buo- 
cata  de  pandia  ce  serve  la  mâncare  saa 
la  alls  mancarei,  cumu  :  vo6aa  de  pan- 
dia, servieta  de  m^a,  servietu  de  inEa- 
scioratu  merende  de  caile :  amu  daiufia- 
carei  măritata  eăte  douesprediece'  me- 
rendari;  mercnăare  de  tortu  in  tortu,  de 
hondiacu,  de  cân^a,delinu;—eaielme- 


.yGooglc 


rendeda  un  merend^ia,  care  iDsemna 
Qu  Bomai  buoc&ti  de  pandia  serrindu 
Ia  alle  maDcarei,  ci  si  saem,  desaeeti, 
caniatrv,  etc.  pentru  merende  da  caile, 
fonn'a  merendare  a  esaitu  d'îit  merenda. 

ME:aE:NDAUIU,-a,  adj.B.,  merenda- 
rliBj  relatÎYa  la  merenda;  ca  sabat,  a)  m. 
personale,  care  f aee  san  procura  mermde, 
apprOTÎsionatoriu;  h)  m.  reale,  locu  ande 
se  depuBu  sipaatrediam^rent^,  arma- 
riu,  cellariu,  magaâinu  de  merende;  f. 
reale,  merendâria  sau  merendaria^^^ttu- 
rendariu  de  sub  h. 

MEBENDATIONE,  s.  f.,  actione  de 
merendare. 

MERENDATOBIU.-foria.  adj.s.,  care 
nureride^a,  luaţu  mai  vertoru  in  sen- 
sula  formei  merendca^»  de  sub  o. 

MEBENDECU.  si  merendetia,  a.  I., 
redi  2  merendare. 

*  1  MERERE,  merui,  tnerutu  si  me- 
nţii, T.,  mwerej  inacellu-asi  qensu  ea 
derivatulu  meriUwe. 

*2MERERE,  merui,  meruluaimestu. 
y.,  ■«rere;  a  fi  tATa  trista,  turburatu, 
afâictu,  a  plaoge,  a  se  vaieră;  transit. 
a  plânge  pre  cineva  saa  ceva :  meremu 
mortea  cellui  mai  bonu  amicu. 

*  MEUETRICE,  s.  f.,  meretrlx;  fe- 
mina  publica,  cnrtesanar  prostituita. 

*  MEEETRICIU,-a,  adj.,  merltrloli»; 
relatifu  la  m^etrice  :  linguşiri  mere- 
tricie. 

*MGBQ  A,  s.f.,  nerg»}  furca  da  striosu 
maaucbiele  de  bucoate,  baccatele  sece- 
rate, (vedi  si  mergite). 

1  MERGE  RE,  mersi  si  mersei,  mers», 
T<t  (iners«  re),  ire,  Tadere^  ffrftdl,  Inţredl, 
eedere,  Ineederet  anbnUre,  «eare,  ml- 
graire,  moTerlj  in  seusu  intransitivu,  a 
se  miâcă  d'in  locu,  de  regula  cu  ide'a 
accessoria  co  mişcarea  se  face  inunadi- 
reetione  ceruta;  &  ss  misc&  in  genere,  de 
regala  cu  ide'a  accessoria  co  mişcarea 
se  face  dupo  regula,  aeiâ  cumu  $e 
cere;  a)  in  genere  :  unde  mergeţi?  mer- 
gem» la  mereatu;  dero  voi  unde  mer- 
geţi? noi  meryemu  acasă;  ctdlii,  ioH 
si  omenii  rvpti  de  fatiga,  na  mai  potu 
merge  i»ainte;\8orele,  in  parut'a  seami- 
acare  diurna,  merge  de  la  resaritu  spre 
c^gpuBu;  orohgiuîu  merge  bene,  nu  mai 


merge; «namadtina,  ineares'astrieatH 
ceva,  merge  reu  stm  nu  mai  merge  de 
loeu;  a  merge,  la  calle,pre  dtosu,  cedare, 
in  earru;  a  merge  tare,  ineetu,in  fuga, 
eu  passu  rapidu,  bene,  reu,  in  susu,  M 
diosu;  pentru  parenti,  colilii,  secte,  pa- 
tria mtrgemu  in  focu,  la  bătălia,  la  morte; 
a  merge  in  Strainetate,  in  Americ'a,  in 
Frand'a,  la  marginile  pamentului,  la 
mesa,  la  ospetiv,  la  theatru,  etc.;  b)  in 
sp^e  cu  Duanti'a  A-^regulc^,  de  ordi- 
nariu,  a  frecentă  :  dominic'a  nwrgemu 
la  baserica;  de  la  etatea  de  aepte  anni 
ioti  eopiJiii  de  tunendoue  sessele  sunt  de* 
tori  a  merge  la  seola;  nn  mi  place  se 
mergu  la  mese  mm^i,  la  ospetie,  la  speC' 
tade;  omu  solitaritt,  corş  nu  merge  ne- 
eaire  si  la  nemine;  c)  metaforice  :  a)  in 
genere,  a  sa  portă,  a  stă,  &  se  află,,  a  f(, 
a  se  potâ:  copillii  mergu  bene  sau  reu 
la  scola.  se  porta  si  iav^tia  bene  sau 
reu;  Asi&  %\ :  semenaturile  mergu  beite; 
si  in  modu  impersonale :  merge  euiea 
bene  sau  reu  ceva,  la  ceva  sau  in  ceva  : 
ti  merge  bene  commerciviu,  processulu ; 
ti  merge  sau  nu  ti  merge  unu  vestimentu; 
—  apoi :  mergecuiva  onoraritUu,  mergu 
emolumentele;  —  astă  merge  lua-ulu,  a- 
siâ  merge  lumea,  asia  e;  unu  ce  merge 
sau  nw  mer<^=trece  sau  nu  trece,  se 
pote  saa  nu  se  pote  :  ee  spuni  tu  nu 
merge;  de  acf  pror.  treea,  merga  =  fia, 
se  dicemu  co  se  pote,  etc.;  cumu  merge 
administraiiottea?  carrulu  administra- 
tionei  nu  mai  merge;  Ş)  in  specie,  a)  a 
merge  cu :  cumu  mergi  cu  sanitaiea,  eu 
cas'a,cunegotiuUi,  cuamidi,  eupolitie'a^ 
adeco :  cumu  stai;  $')  a  merge  la,  &  reni 
bene,  a  covenf :  asta-a,  nu  mi  merge  la 
computu;  a  merge  la  anima,  a  placi  : 
una  mâncare,  una  vorba,  unu  caniicu 
ti  mergesaunula  anima: — 2.  mergere, 
in  sansu  traDsitivu,  cadutu  aprope  in 
desuetudine,  dâre  de  rerivificatu,  mer- 
gere ^  a  face  se  merga  intr'uoa  direc- 
tioue,  si  in  speciale,  in  directione  infe- 
riore,  mai  totu  de  un'a  prin  unu  licidu 
si  prin  urmare  a  merge=d,  bagăa  affdn- 
dă;  a  cofandă,  etc.;  a)  ia  genere  si  pro- 
prie :  generariiUu  Bomanu  commandă 
se  merga  in  mare  pulUi  sacri  ce  nu 
vreau  se  mance;  uitele  passeri  apatice 


=y  Google 


«72 ?^-_  _^ 

ae  mergu  ttt  apa;  a  merge  acfa  prin  u- 
rtehVa  ocult»;  mai  usioru  pote  merge 
camdtdu  prin  ureehi'a  actdui  de  câiu 
a  face  tft»  unu  blasfematu  unu  omv 
de  offintio;  amerge  pumnariulain  fep- 
tidu  innocenteluii  h)  in  speciale  si  me- 
taforice, «)  a  ascunde:  a  si  merge  faei'a 
intre  mani;  ^)  a  cofundă,  a  înnecă,  a 
perdfl,  nemici :  parente  mersa  ia  întri- 
stare pentru  pcrderea  fUiului  seu;  a  se 
merge  in  viduptatil^idinose;  a  fi  mersa 
in  detorie;  a  si  merge  iota  stare;  a  merge 
tote  Hatn2e  inimiculai. 

2  MERGERE,  e.  f.,  (mersi»),  sni- 
balatlo,  [neeiilo*  etc-,  actione  de  mer- 
gere in  tote  iDsemnarile  rerbulni:  mer- 
gerea la  bătălia;  —  mergerea  naviloru 
inimice,  merslo. 

HEROITARE,  t.,  (merţltare);  In* 
eeasere;  ca  si  capitare  d'in  capere,  asia 
ai  mergitare  d'in  mergere  este  forma 
intensiva  si  iterativa,  ai  prin  nrmare, 
a  tnergitâ:  a)  intt-,  a  merge  eoHtinuu 
aau  re^ride;  b)  trans.,  a  cofundi  tare 
san  de  mai  multe  ori. 

•  MERGITE,  B.  f-,  meryes,  manuchin 
de  spice  secerate  comu  si  legatara  de  mai 
Qittlte  manuchie,  asia  numitnlu  snopa  -. 
mergitidegrăna,deordiu,  demeliuţaluă 
mergiti  cu  mergea  si  a  i  arruncă  in  earru. 

*  MBRGU»  8.  m.,  meigm,  paaaere 
apatica,  care  se  merge  continuu,  (vedi 
1  mergere  anb  2.) 

MEBGUTORlO.-teria,  adj.  s ,  (mer- 
gfliiH),  Inoedens,  care  merge,  I.  in  în- 
semnarea verbului  mergere  de  aub  UcaUi 
rapide  tnergutori;  in  speciale  :  inainte- 
mergutoriula ,  Joanne  battezatoriulu  ; 
2.  in  insemoarea  verbului  mergere  de 
sub  2 :  mtrgutorii  naviloru. 

•  MERIBIBU,-a,adj.,meribIbi8,care 
bee  meru.  (vedi  2  meru). 

•MBRIDIA,  s.f.,  merldiPB,  prin  scam- 
barea  eupbonica  a  lui  d  in  r,  in  locu  de 
medidia,  1.  media-di,  mediulu  dillei, 
amedia,  (vedi  mediu);  2.  partea  lumei 
despre  media-di;  S.  mâncare  de  amedia, 
prandiu;  somnu  de  amedia. 

*  MEKIDIALE,  adj,  merMiBlU,  de 
meridia:  temperatura  meridialr,  venturi 
meridiali. 

MRBTmAND.-g.  adj.  s.,  nerldiuna, 


ME; 

rehttivH  ta  meridia :  ora  meridiane , 
tempu  meridianu;  de  aef  si  compos.  on- 
tenuridianu ,  pomeridianu  :  ore  ante- 
tneriiiane  si  pameridiane;  —  metaf.  ce 
6  despre  medithdi :  partea  meridiana 
a  cetaiei,  emisferui  meridianu  allu  glcf- 
hului  terre^ru;  eercu  «ertdwnu,  cerca 
mare,  ce  trece  prin  polii  sferei  oerasca 
aau  terrestra,  asia  numitu,  pentru  co 
tote  locurile  aau  ptintele  ce  ss  afia  pre 
acellu  cercu,  au  meridia,  candu  sorele 
adjnngein  dreptnlu  acellui  cercu;  linia 
meridiana,  in  amendoue  insemnarile  ce 
aresieercHiHo-tdtami,—- 8abst.,a>ma8e. 
meridianu,  a)  persoD.,  omu  de  la  medit 
di,  unu  meridian^,  ^)  reale,  in  aoella- 
aai  sensu  cu  cercu  meridianu,  inse  si  en 
sensu  de : «')  semicercu  sau  semicercon- 
ferentia  a  unui  cercu  meridianu,  ce 
trece  prin  poli;  3')  cbiarn  una  parte  mai 
mica  d'in  asseminea  cercunferentia ; 
t')  orologiu  solarin  cu  unu  tnnn,  ce  iea 
foca  si  detuna,  caodu  sorele  e  la  amSdia. 

*  MERIDIARE,  v.,  meridlarl,  1.  a 
mancă  de  mertdtţi,-  2.  a  dormi  d«  m»- 
ridia;  a  pansa  de  meridia:  vaccile  meri- 
diedia;  3.  a  ff  la  meridia,  rorbinda  de 
3ore. 

*  MERIDIAIIONB,  s.  f.,  meriltatl», 
actione  ai  etatu  de  metidiare,  praadia, 
repausu  de  amedia. 

*  MERIDIONALE,  adj.,  Beridl»»- 
llt,  de  meridia:  tari  merviionali. 

MEKLNDA,  merindare,  etc.,  vedi  me- 
renda,  merendare. 

MERINOCTIALE,  adj.,  de  m^dia- 
nopte :  temperatura  merinodiaie. 

MERINOCTIU,  8.  m.,  mediulu  noptai, 
formatu  dupo  analogl'a  meridiei. 

HERINIJ,-»,  adj.,(i3p.  merlBo),  pro- 
prie,  errante,  care  âmbla  d'in  loco  ia 
locu,  se  applic  i  la  una  specia  de  oui  ispa* 
nice,  cari  ărnbla  d'in  pastione  in pastione 
si  oari  sunt  fotte  cantate  pentru  escdl-. 
lentea  lom  lâna :  oua  merina,  arîete  ma- 
rinu;  lâna  marina,  pannure  merine,  ve- 
stimentu merinu: lâa'a  merina  e  ceamai 
fina  d'in're  tote  speciele  de  lâna. 

MERISIORA,  s.  f.,  rub[  Idelbaoetj 
as  dice  in  mai  multe  parti  smeura. 

MERlSlORU,  8.  m.,  1.  cu  pltir.  me- 
risiorif  parva  nalw,  deminativa  d'in 


.yGooglc 


MEB. 

meru  ca  poma :  A  ^ntâ  mai  mviti  me- 
riahri  si  perisiori;  2., eu  plur.  e,  meri- 
'  siore,  parniM  malnD,  demiDatirn  d'in 
ment  ca  poma ;  a  in^arti  copitliloru  me- 
risiore;  3.  fora  plur.,  boias,  specia  de 
planta  numita  si  bussu,  ^ro  pre  alte  lo- 
cnri  si  bunuteUu  sau  hmulletiu  :  pre 
marginile  cmrarUoru  gradinei  eplan- 
tatu  merisioru]  d'in  merisioru  se  făcu 
corone  pentru  şcolarii  prennati. 

MEBITARE,  v.,  merere,  merltare, 
a  se  face  demnu  de  ceva,  in  sensu  bonu 
si  in  sensu  reu :  ellu  tnerita  ca  se  fia 
înaintatu  in  fundione,  merita  se  Ha  in- 
eoriynattt;  a  merită  lauda,  stima  si  re- 
compensa; acdli  (meni  rei  merită  pe- 
depsa  grea;  nu  meritassem  acesta  mal- 
tractare  de  la  voi;  acea  carte  merita  se 
fia  studiata;  nu  merita  seperdemu  vorVa 
pentru  acellu  lucru  de  nemica;  acesta 
idea  merita  se  meditămu  asupr'a  ei;  — 
■  a  merită  bene  sanreu  de  dneva,  a  servf 
Iwne  sat)  rea,  ai  face  bene  aau  reu:  a 
merită  bene  de  patria,  a  si  câştigă  me- 
rite pentru  patria. 

MERITĂ.TU,-a,  part.,  merltns,  de  re- 
gula ca  pass.:  punitione  meritata,  laude 
meritate;  —  inse  si  ict.y  omeni  bene  me- 
rittdi  de  patria,  (vedi  si  meritu). 

MERITOBIUr^ona,  adj.  s.,  merlto- 
rlnt»  care  are  meritu  .■  fapta  meritorut, 
aeripte  meritorie, 

MEKlTOSU,-«,  adj.,  plenu  de  meritu: 
carie  meritosa. 

MERITU,-a,(d'iD  l.mr:rere):l  part,, 
MerituH-a-H»,  a)  act.,  care  a  merutu 
saM  meritatu :  eetaliani  bene  meriţi  de 
pcUria;  h)  pass.,  morte  tnerita.  meritata, 
justa;  asia  si :  d'in  merite  cause;  2.  ca 
mai  desu,  mcrUu,  s.  m.  reale,  pl.-e,  me- 
n^e,mer1toiii,cee  demnu  derecompensa, 
de  regula  in  bene,  mai  rara  în  reu,  (de 
6ra  ce  iu  acosta  casu  se  applica  compos. 
demeritu),  in  genere  d^ro  meritu  =:  ce 
e  demauderecompensasau  de  punitione, 
si  mai  vertosu  de  recompensa,  de  landa, 
de  stima:  valore,  pretiu,  importatitia, 
fecere  de  bene,  aervitiu,  bonetate,  etc. : 
reconnosceti,  nu  ascundeti  si  negaţi  me- 
ritele attorU'O;  nu  ăati  funHioni,  ăf.m- 
nitati  ai  recompense  la  omeni  lipsiţi  de 
ori-et  meritu;  meritidu  seu  este,  co  sâe 


MER. 


273 


ce  i  lipsesee  si  tace  la  tempu;  a  si  sentl 
si  eonnosee  scăderile  si  errorile  sdle, 
este  addeveratu  meritu;  ce  a  facuiu  eUu, 
esteunumare  meritu;  Cesare  si  Pompeiu 
avea  fia-eare  meritele  seUe,  cari  inse  dtf- 
feriea  unele  de  altele;  este  ridiculu  a 
caută  merite  in  fapte  de  vanitate  si  in 
lussu  nebonescu;  Domnedieu  va  dă  fia- 
carui-a  dupo  meritele  selle. 

MERLA,  8.  f.,   mernla»  tordns,  (it.  • ' 
nerlo,  fr.  merle)  una  passere  bene  con- 
Doscni^ -.merla  galbina,  merla  negra; 
fluiera  ca  merl'a;  invetia  merVa  se  vor- 
besca. 

MERLISIORA  si  merlieia  sau  mer- 
litia,  parvR  mervU?  diminnt.  dela  merZa. 
MERLOIRE,-eâcu,  v.,f6llrfl,olaraor«m 
feliuoin  edere;  mlMere  et  balbe  I«4bI, 
1.  despre  vocea  catusieloru  san  mitîe- 
loru  :  catusiele  merloiescu ,  2.  despre 
omeni  ce  se  plangu  si  se  roga  cu  Toce 
umile  slinganata:  ero  vinisemimer- 
loiesci  la  capu;  —  de  aci  si  merloUu, 
a)  ca  part.,  omu  merloita,  b)  sup.  si 
subst.  abstr.  m.,  merloitulu  catusieloru, 
copiUiloru  malecontenti;  —  merloitura; 
—  pentru  vocea  catusieloru  se  audo  i&co 
espressionile  ;  miauire,  miaunari,  es- 
pressioni  imitative  de  vocea  animalilom 
in  ceatione,  se  potu  inse  compara  cu  fr. 
miaoler,  de  acellu-asi  sensu;  c&tu  pentru 
merloire.  ellu  pare  essitu  d'in  mcrltnur^ 
m'^loniu,  de  applicatn  proprie  la  vo- 
cea merloniului,  si  de  scrissu :  merlonire, 
de  unde  apoi,  prin  metat.,  applicatu  la 
catasîa  sila  omeni,  (vedi  si mer7ottiu).JIf. 

MERLOITU,  merloitura,  vedl  nwr- 
loire. 

MERLONnJ,(cu  nmolliatu.merloiu), 
s.  m.,  1.  meroluti,  (compara  si  it.  mer* 
lone),  merla  mascula;  2.  morulus  major, 
augmentativu  d'in  merlu;  pesce;  3.  rece 
vatetatoria  a  catusieloru ;  prin  estea- 
sioue,  plânsu  de  copiUi,  de  muieri,  in 
genere  de  omeni  cari  ingana  rogatîoai 
umili  cn  voce  plangerosa. 

MERLU,  s.  m.,  Dieralus,  pesce  DQ- 
mitu  si  asinu  de  mare. 

MERLUCIA  si  merUdia,  s.  f.,  vedi 
merlisiora,  si  mcriir.ia  sau  merlilia. 

MERLUCC,  mcrluciu  si  mcrlutîu,  s. 
m.,  (it.  vatvlmzo,  fr.  merluehe),  proprie 
19 


>yGoog  Ic 


tli 


MER 


demiDutiTU  d'ia  merîtt,  applicatu  la  ge- 
nuin de  pesci  numitu  gadi,  dupo  ce  i  sară 
si  usca. 

MEBLUTIA,  s.  f.,  vedi  «lerlucia. 

*  MEBORE,  8.  f.,  m«r«r,  (d'in  2  me- 
rere),  dorere  interna,  anima  rea,  sau  ma- 
nifestarea ei  in  afora;  întristatione,  vaie- 
'  tare,  lamentatione,  etc. 

MBBOSU,-a,  adj.,  merosuB,de  totu 
Curatu,  deplenu  puni  :  vitiu  merosu. 
(vedi  2  naeru). 

MERSETU,  pl.-c,  si : 

MEKSETUHA,  s.  f.,  Ineessua,  Inţre- 
tWf  Itlo,  ambnUtlo;  actu  de  mergere  : 
mersetulu saumersetar'acallului;  ce  ati 
capetatu  dupo  aiâte  mersete  sau  merse- 
ture  pre  la  densulu? 

MQBSIONE,  s.  f.,  (nerslo),  tnoesato, 
actione  de  mergere. 

MERSU,  (d'in  mergere),  1.  part., 
a)  pasa.,  mersDt-a-um;  cofandatn ,  in- 
necatu,  perdutu :  navUe  merse ,  dmeni 
mersi  in  daorie;  b)  act.,  qul  irit :  omeni» 
mo'si  una  data  acoUo ,  mm  se  mai  in- 
toreu;  2.  sup.  (mersnm),  ltnm«u!  e  greu 
de  mersu  cm  petiortdu  pre  aici;  3.  s.  m. 
abst.,  InoesBiii,  grressusf  oursns,  agraen: 
mersulu  sordui,  lunei,  căitului,  nego- 
tiuiui,  administrationei,  armatei;  mersu 
roptdw,  incetu.  lenosu;  —  form'a  mersu, 
fiendu  TOrb'a  de  armate  in  mersu,  e  de 
preferitu  formei  marsiu,  dupo  fr.  raarche. 

MESSURA,  s.  f.,  (merdlo),  Incesans, 
earsua;  actione  ai  actu  de  mergere : 
mersur'a  navîloru  in  mareti  negra;  mer- 
sur'a  ce  amu  mersu  noi  arunci,  n'amu 
mai  mersu  neei  tina  data. 

1  MERU,  9.  m.,  1.  pi.-»,  m^,  ma- 
l^B,  pomu  bene  connoscutu;  2.  pl.-e,  me- 
re, malum,  poma  a  pomului  meru;  vedi 
si  moTM ,  compara  si  form'a  gr^  ^%- 
Xov. 

«  2  SIERU.-a,  adj.,  menB,  1.  in 
genere,  curatu,  puni,  fora  ammesticu 
de  ceva  strainu  naturei :  lapte  meru , 
cafea  mera;  2.  in  specie,  fora  apa,  vor- 
bindu  de  vinu  si  de  alte  beuture  :  vinu 
meru,  vinariu  mer» ;  Ai  acî  ca  s.  m., 
merM^vinu  curatn,  fora  apa;  —  3.  me- 
taforice, a)  in  genere  :  merM  Bomanu, 
meru  Grecu;  meri  banni,  nu  falşi;  b)  sim- 
plUf  aumu  1  despoliaia,  steaua  in  mera 


KEE. ^ 

camesia;  mere  vorbe;  pre  mera  eredeR' 
ii' a  vostra. 

*  MERULA,  s.  f.,  vedi  merîa. 

*  MERULARE,  v.,  (meruUrl);  a  bee 
(nerM,  (vedi  2  merM,  ca  subst.);  ,'de  aci: 
merHÎa^oriM  :=  merulator,  betiru  de 
vinu. 

*MERULENTtJ,-o,adj.,ineruleiilB8, 
plenu  de  meru,  (vedi  2  meru,  ca  subst.), 
ytu,  tare  imbetatu, 

MERULITIA,  îMerwZonm,  merulu, 
merulucia,  meruluciu,  etc., vedi:  tnerii- 
cia,  merloniu,  merlu,  merlucia,  merludu. 

MEBDNTAIU ,  cu  l  moUiatu  sup- 
pressu,  in  loeu  de  : 

MERUKTALIU,  (bene  pronuntiatu  si 
scriasu :  metiM^oIiu;  vedi  meruntu);  a. 
UI.,  de  regula  pt.  menutalie;  1.  proprie, 
ca  essitu  d'in  menutu,  se  applica  la  totn 
ce  e  taiatu,  tocatu,  rupta  etc.  in  buc- 
catelle  menute,  lat.  mlnutalia,  (it.  nl- 
nutaglla)  :  menutalie  de  cărămida  sfer- 
mata ,  menutalie  de  matie  de  amnellit 
tocate;  in  specie  inse  :  a)  părţile  menute 
alle  unei  paasere  :  capu,  guttu,  aripe  si 
petiore,  fîcatu,  pipota,  etc:  sema  de 
men«(HÎiec« mono;— 6;tocatura de  ma- 
tie si  ficatu  de  amnellu  :  placenta  de 
menutalie;  2.  prin  metafore  :a>  Intesti- 
na, Tlscera,  exta,  (fr.  entraltle»),  matie, 
âcatu,  splena  si  tete  celle  d'in  intru  alle 
unui  animale ,  cbiaru  si  aJlc  omului ; 
b)  veri-'ce  lucruri  menate,  iig.  secaturo, 
nemicuri :  mMsce,  tintiari,  fornice  si  alte 
menutalie  de  acestu  genu;  vedi  si  mi' 
nvtcie. 

MEBDNTELLU,-a,  (bene  pronun- 
tiatu si  scrissu :  menuiellu;  vedi  me- 
nutiii,  adj.,  mlnotulns,  (compara  siisp. 
menndillo);  deminutivu  d'in  mertutu, 
tare  menutu :  fete  menuteUe;  omeni  me- 
ntdelli;  bueeatellele  su  prea  mari,  talia' 
le  mai  menuteUe ;  grauntiele  de  granu 
estu  tempu  sunt  prea  menutelle ;  —  ca 
adv.,  a  calcă  menutellu  ca  unu  sorice, 
a  pisă  sarea  menutellu. 

MEBUNTETIA,  (bene  pr.  si  scrissu 
menutetia)  si  : 

MERUNTIA,  (bene  pron.  si  scrissu: 
memitla;  vedi  menutu),  s.  f. ,  minaţi», 
(compara  si  it.  mlnuteito,  isp.  mena- 
deBoUf  port.  ntudesa,  prov.  menadeUf 


.yGooglc 


MEK; 

fn,  nlnutle) ,  ei  in  fine,  meruntitne,  a. 
f.,  (compara  si  it.  ninyEKame),  c&te  trei 
aceste  forme  abstracte,  applicEite,  dupo 
localităţi,  la  înseninările  de :  1.  proprie, 
calitate  de  menutu  :  menutetî'a,  me- 
nuti'a ,  menutimea  muieriloru  de  acea 
gente  e  de  spariatu;  metwieWa,  me- 
nuti'a ,  menutimea  grauntioreloru  de 
meliu;  2.  prin  metafore  :  a)  lucru  tne- 
nuiu,  sau  coUectiTe,  lucruri  si  persone 
memde,  neinsemnate;  b)  ammenutu  sau 
atimenute  de  lucrare,  narrare,  etc,  prea- 
memde  si  neinsemnate;  c)  aeccatura,  ne- 
mica, sau  seccature,  nemicuri;  —  totu 
pre  acelle  locuri,  unde  sunt  in  usii  câte 
trei  formele,  pare  co  menutime  se  ap- 
plica  mai  multu  collectivu,  menutetia 
ca  calitate,  si  titenutia  ceva  menutu  si 
neinsemnatu;  —  vedi  si  mitwtia. 

MEBUNTIABE,  (bene  pronuntiatu 
si  scriasu  :  menutiare;  vedi  menutu),  v., 
ninuere,  demlnnere,  c»nminuere;  mlan- 
Vim  rrangere;  eontlderet  terere,  (compa- 
ra it.  nlaosiareţ  proT.  meiniitare);  a  face 
memUu,  ai  in  specie  :  1.  a  face  micu,  a 
micnsioră,  asupttă,  a  scurtă,  a  strimptâ; 

2.  a  face  in  mice  buccatelle ;  a  sfermâ, 
a  pişti,  a  pnlberisă;  a  mtnuntiă  sarea, 
petră  ,  piperulu ;  a  menuniiă  lemne ; 

3.  metaf.,  a  face  lucruri  mice,  a  se  oc- 
copâ.  cu  seccature,  cu  nemicuri ;  fi^. ,  a 
spune ,  a  narră,  eelle  mai  mice  am- 
menute ,  mai  vertoau  amnwnute  fora 
importantia. 

MERUNTICU,-o,  (bene  pronuntiatu 
si  scriasu  :  menuticu ;  vedi  menutu) , 
adj.,  mtiiiitalos  (compara  si  isp.  menu- 
dieo);  ca  si  precedentele  menutellu  sau 
mertmteUu,  deminntivu  d'in  menutu,  ap- 
plicatu  in  specie  la  persone  de  statura 
mica  :  nu  mi  place  acesta  muiere,  pen- 
tru co  e  prea  tnenutica  sifunduca. 

MEBUNTIME,  s.  f.,  vedi :  mtrunte- 
tia  si  meruntia. 

MERUNTIOSIABE,  v.,  vedi  merun- 
tiosu. 

MERUNTIOSC,-»,  (bene  pron.  si 
scrissu  :  menutiosu),  adj.,  (mlnatlosus,. 
fr.  taluutleax),  forte  menutu  :  sare  me- 
ntUiosa;  narrattonemenutiosa;  omu  mc- 
nuiioau,  prea  mettutu  sau  cui  plăcu  prea 
mnltu  menutfeîe,  ammenutele ,  nemicu- 


HE8. 


275 


rile,  scmpulosu;— vedi  si  minutio$u;  de 
aci  ai :  menutiosiare,  T.,  a  face  sau  a  fi 
menutiosu  :  a  menuntiosiâ  ăarea;  a  me- 
nutiosiâ  faptulu. 

MERUNTIRE,(bene  pron.  si  scrissn : 
menutire},-escu,  v. ,  in  acellu-asî  sensu 
cu  menutiare,  applicatu  inse  mai  ver- 
tosn  in  insemuarile  metaforice  de  a 
spune,  narra  in  ammenute :  prea  menu- 
tesd  faptele;  assemine  menuttre  nu  pote 
(le  călu  aăăuce  uritu  lectortloru. 

MBRUNTISIARE,-iedt«,  v.,  si: 

MERUNTlSIRE,-e^<ii,  t.,  eomrainue* 
re,  mlnutlm  (Itrldere,  ooueldere,  terere; 
reduce  in  stare  menuta. 

MERUNTISIU,  s.  m.,  res  mlHDtn, 
lucruri  menunte. 

MERUNTO,-a  (straformatu  d'in  me- 
nuntu,  si  acestu-a  d'in  menutu,  adj.),  ml» 
nntns,  (it.  mlnoto,  isp.  meando,  port. 
mlade,  proT.  meiint,  fr.  mena);  micn, 
redusau  la  mice  dimensioni,  la  propor- 
tioni  mice,  la  volume  micu,  in  particelle 
mice  :  ploin  menuta ,  piiteru  menutu, 
meliumenutu;  grauntie  menutt,  margelle 
menute,  littere  menute ;  omt:ni  menuti, 
muieri  menute,  applicatu  in  speciale  la 
cei  ce  nu  sn  iualti;  sare  menuta,  lente 
menuta.  grânu  menutu;  passi  menuti  ca 
ai  sorf'cclui;  metaf.,  pojiorulu  menutu, 
lumea  }nenuta,  de  couditione  basaa,  ob- 
scura; filosofi  menuti,  mici  si  neinsem' 
nati ;  a  spune  muîte  si  menute,  a  ficf 
multe  si  menute,  banni  menuti,  moneta 
menuta:  a)  mica  in  dimensioni,  dâro  si 
b)  mica  in  valore;  —  ca  subst.  m.  reale, 
menutu  :  a  vende  sau  compcard  cu  menu- 
tulu;  a  spune  tote  ce  scie  a  menutu,  cu 
ammenutulu;  de  aci  ca  adr.  menutu  =: 
ntantlm,  minutatln  :  a  tttUâ,  a  pisă 
menutu;  a  calcă,  aamlUâmen^u;  a 
plouă,  pică  meniUu;  —  vedi  si  minutu, 
forma  mai  classica,  care  inco  a  adjunsa 
usuale,  applicata  si  la  alte  însemnări , 
pre  longa  celle  date  aci  pentru  form'a 
menutu. 

MESA,  s.  f.,  pi.  me$e,  mensa,  (it. 
menua  si  mesa;  isp.  port.  mesaf  pror. 
measii),  1.  mobile  de  casa,  de  ordiuariu 
cu  patru  sau  si  mai  multe  peti<ire,  desti- 
nata spre  a  pune  ceva  pre  dens'a  :  mese 
de  pinu,  de  frassinu,  mese  cadrate,  ro* 


>yGoog  Ic 


2^6 


HES. 


tunde,  ovali;  mesa  cp  se  trage  in  doue 
parii;  mese  de  mancatv,  de  acrissu;  mese 
de  pHra,  de  marmore,  de  ferm;  mese 
pentnipatru,  sesse ,  douesprediece per- 
aone,  mese  lunge  de  ospeti»;  2.  in  specie, 
assemine  mobile  ce  serve  la  mâncare, 
Cumn  si  mâncările  ce  ae  servu  pre  m4sa : 
pune  mes'a,  pune  pre  mesa  buccafe,  a- 
tternemis'a,  sedeti  la  mesa;  conversămu 
la  sau  asupr'amesei;  sescolla  de  lame- 
sa;  stau  impregiurulu  mesei;  ospetiloru 
ehiamaii  la  m^sa  le  face  onorite  dom- 
nulu  casei;  ceîli  invitaţi  la  mesa  au  vc- 
nitu;  stringeti,  redicati  mes'a,  intendeti 
mes'a,  intendeti  mcs'a  de  bitccuria;  dom- 
nii si  ăomnele  s'au  scollaiu  de  la  mesa, 
acumu  siedu  numai  domesticii  la  mes'a 
loru;  la  nutUe  mes'a  de  frunte  e  acea-a 
la  eare  sieău  conunatii  si  nunii;  omu 
care  da  mese  mari;  omu  cărui  ^ace  se 
mance  pre  la  mesele  cdtoru'a;  omu  care 
tine  m&sa  deschisa,  adeco  are  totu  de 
a  un'a  ospeti  la  m^sa;  Gaiu  da  acestoru 
studenţi  locuentia  si  mesa;  mesa  de  0- 
speti  sau  mesa  commune,  (Ubte  d'liAle), 
unde  ospetii  si  callatorii  m&nca  d'in  a- 
celle-aai  baccate  cu  unu  pretiu  fissu;  Stit- 
solat.:  a  petrece  numai  in  mese; — facia 
de  mesa,  mesa  de  pandia=:mesa ;  —  la 
nun  te :  mes'a  cea  mare,  data  iu  s^r'a  dupo 
couonia;  apoi :  mes'a  mirelui,  mes'a  mi- 
ressei,mes'anunulai,mes'asocriloru,tiia. 
— pentru  espressioni  ca :  capuiu  mesei,  in 
capidu  mesei,  vedi  capu; — prov.,  tu  Iu 
chiami  la  mesa,  si  eUu  se  baga  pre  sub 
mesa.cacatusi'a sau pissic'a-,  nuappretia 
onorea,  benele,  ce  i  faci;  —  3.  msa  de 
scrissu,  si  in  specie,  in  unu  lamu  de  ser- 
Titu  publicu,  sectione,  diTisone,  subdiri- 
aione  aservitiului :  capu  de  tH^su;  acesta 
duaieia  se  se  dea  la  mes'a  computeloru; 
4.  eidlari  de  mes'a  rotunda,  unde  calla- 
rii,  caudu  se  adunau  la  unu  locu,  şedeau 
la  mese  rotunde,  ca  se  se  evite  cârt'a  pen- 
tru antaietate. 

MESALIU,  (cu  I  molliatu,  mesaiu)  s. 
m-,  mappa,  facia  de  tnesa;  vedi  si  me- 
tale. 

MESAXE,  adj.  s.,  vedi  mensaic. 

MESANn,-a,  adj.  s,,  vedi  meseanu. 

MESARIA,  meswressa,  $.,  vedi  me- 


MES; 

M&SABIU,-a,  adj.  s.,  mesiarlns,  llgMs- 
Tlaa,  ralativu  la  misa,  luatu  de  regula 
ca  subst.,  1.  mase  .  a)  pers.  a)  in  senaa 
striusu,  care  scie  face  si  lucra  mese  de 
lemnu;  ^)  prin  estenaione,  care  scie  face 
si  lucr&  certe  obiecte  de  lemnu ,  cumu : 
soaune,  usie,  armarie,  cruci  de  fere- 
stre, etc.,  templaria,  lemnartu;  7)  ban- 
cariu;  b)  reale  :  facia  de  mesa,  servietn 
de  misa,  (vedi  si  menstwiu);  2.  fem., 
a)  pers.  mesaressa,  muiere  a  mesaritdui 
cu  sengulu  de  sub  1.  a);  b)  reale :  a.)  me- 
saria,  ca  si  mesariu  sub  b);  p)  mesaria 
a')  arte  a  mesuriului;  ^')  mulţime  de  0- 
biecte  fabricate  de  mesariu. 

MESE,  s.  m.,  menalB,  (|j.i)v,  it.  me»»t 
fr.  moU),  durata  de  tempu  in  care  lan'a 
si  face  cerculn  seu:  annuUt  se  importe 
in  douispredeee  mesi. 

MESEANtJ.-a,  adj.  S-,  cohtIt»,  e«n- 
Tlfitor*  omu  care  siede  la  mesa  si  mftn- 
ca,  se  ospeta;  ospeţe. 

M£SCIOaA,(contraBsa  d'in  mem/vra) 
s.  f.,  measuUj  demiautivu  d'in  mesa, 
tTtesamica:  mesciora  pentru  prunci,  me- 
săora  de  cafea, 

MESCERE,  mesctti,mescuiu  si  me^lu, 
mistu,  r.,  mlscere,  populariu  pre  a  lo- 
locuri,  pre  candu  in  alte  parti  se  audă 
numai  derivate ;  mesticare,  etc,  a  pune 
intr'una  doue  sau  mai  multe  lucruri,  a 
ammestecd  :  mesceti  vinulu  cu  apa  :  de 
acf :  a  tornă  cuiva  se  bea,  a  l'onoră  cu 
beutura,  a  bee  in  sanetatea  cuiva;  a  io- 
chinâ  lovindu  cupele;  —  metaf.,  a  turbu- 
ră, a  strîcâ,  a  falsifică. 

MKSEBE  ,  meseria,  meseru  ,  etc-, 
vedi :  misere,  miseria,  miseru, 

M£30-,  (d'in  [liooţzmediDB),  ia  com- 
posite  scientifice,  ca  :  mesocarpu,  s.  in., 
(fr.m6noc«rpe,  d'in  xapjt(î(:=fructu)3ub- 
stantia  media  intre  epidermele  unui  pe- 
ricarpu;  me3obranchiu,'a,  adj.,  (fr.  mt- 
sobranche),  care  are  branchiele  in  me- 
ăiulu  corpului;  de  aci  s.  f.  pi.  mes6bran~ 
cAieie,  ordine  deannellide;  )neso6racA»-a, 
adj.,  mesAbrachiB,  (d'in  pp^vG^^scortu), 
care  are  una  media  syllaba  scurta  :  pe-_ 
iioru  de  versuri  mesobracku,  (de  ciacî 
sjllabe  d'in  cari  medi'a  scurta,  cuma 
ar  fi  :  pnlalierrInAriim;  meaoct^halm,'», 
adj.,  (fr,  Di6i«e<pkal«  t  d'in  xsţoXiJ  = 


,CoogIc 


ME:^ 

cftpn),  care  6  in  meditilu  captdui  sau 
creteruZui,  —  ca  s.  m. ,  protuberantia 
cerebrale;—  mesoctphalife,  s.  f.,  (ft.  mi- 
sco^pballte),  inflamniatione  a  protube- 
rantiei  cerebrale;— «efiocAwi^riM, -o  sau 
mesoehondriaca,-a,  adj.,  (fr.  n^noohoH- 
drlaciae,  d'in  /ovSpiov  =:  cartilagioe) , 
care  e  mediu  intre  cAotuîne; — mâsocJât- 
ru,  s.  m.,  megochorug,  care  e  mediu  in- 
tr'uDU  ehoru  de  saltatori,  căutători,  etc, 
daodi]  tonulu  acellui  choru  si  diregun- 
du-ln; — mesocolu,  a.  m.,  (fr.  mâsoeolon, 
d'in  xuXov  =  colu) ,  espansione  a  pe- 
nUmi\ilm;~mesoa-aniu,  a.  m.,  (fr.  mi- 
sacrăne),  parte  media  a  craniului;  nte- 
ADcytiiu,  a.  m.,  (fr.  megoofDlon,  [xs^oxu- 
viov),  junctur'a  petiorului  cufluemlu; 
meeogastru,-a,  adj.  s.,  (fr,  m^soţaBtre, 
d'iu  7a37i^p=pantice),  care  e  in  mediulu 
patUiceltti :  aripiore  de  pesee  mesogas- 
tre;  3.  m.,  regione  media  a  abdomineluî; 
mesoglossttt'a,  adj.,  (fr.  m^aoflosse,  d'Jn 
7>.<â?(ia=liniba),  care  e  in  mediula  lim- 
bei;  mesoide ,  adj.  s.,  mesoldes  (d'in  sl- 
So<;^fonDa,  modu),  de  modu  mediu ;  s. 
f.,  mesoiăea,  specia  de  modulatione  mn- 
gicale  la  antici;  mesolahiu,  s.  m.,  mesv 
Ublnm  (d'inXct^iJ=Ieuare),  instrumentu 
geometricu  de  îeuatu  linie  medie  pro- 
porţionali; mesoleueuru,  adj.  s.,  met>a- 
lfli6«i(fr.  m^solea<|uf  fd'in  Xiux(S<;=;albu), 
care  are  mediala  albu ,  ca  subst.  m., 
a)  p6tra  pretiosa  negra,  petronsa  de  una 
T^rga  alba ,  b)  specia  de  planta ;  meso- 
litlm,  3.  m.,  (fr.  m£aolithe},  varietate 
de  mesoli/pu;  mesolobu,  a.  m.,  (fr.  m^io- 
lobe) ,  parte  media  intre  cei  doi  lobi  ai 
creierului;  mesomaeru,-a,  adj.,  meiomâ- 
«roa,  (d'in  |iaxp6ţ=:longQ),  care  are  me- 
diulu  longu,  in  oppos.  cu  mesomicru, 
Yorbîndu  de  unu  petioru  de  versu  :  pe- 
tiore  mcsomacre ,  de  cinci  syllabe ,  d'in 
cari  medi'a  e  longa;  mesomeUmura,  «e- 
«•melăB  (d'in  tii^sti;  =  negru) ,  care  are 
meăivlunegnt;  s.m.,  p^tra  pretiosa  camu 
galbinacu  una  y^rga  negra;  mesonycti», 
a.  na.,  BeBonfctium  ([LEciov6xTH>v),  servi- 
tiu  bassericescu  ce  se  face  la  meditUu 
noptei;  mesomeriu,  a.  f-,  (fr.  megom^rle, 
d'in  (JLijpo;=;;copBa),  parte  a  corpnlni  in- 
tre  copae;  mesomyiie,  adj.,(fr.B4itDnfde, 
d'in  (iura^musca,  ai  stS<Bţ=:fornia),  care 


UES 


277 


are  forma  de  nmsca  media;  a.  f.  pi.,  me- 
somydi,  familia  de  insecte  d'in  ordinea 
m^odarieloru;  mesomyone ,  adj.  s.,  (fr. 
misanjooet  d'in  {j.6(tiv~mu3cbîu),  care 
s^mena  cu  wxt  muschiu  mediu ,  de  aci 
s.  m.,  nume  datu  Ia  una  ordine  de  con- 
cbylie,  care  abia  presenta  urma  de  unu 
musehiucenfr(de;mcsonemu,-a,&ăy,  {fr. 
m^sonine,  d'in  vf/^a^zGru,  tortu),  care 
are  unu  firu,  sau  acia,  la  meăihcu;  me- 
sopentecoste,  a.  f.,  septeman'a  media  in- 
tre  pasci  sipen^ecosff=rosa{te;  meso- 
phragma ,  a.  S.  pi.,  mesophragmate,  (fr. 
nisophragme,  d'in  ţpd(7tia  z=  ingradi- 
tura),  parte  d'in  thoraoele  insecteloru 
media  intre  profragma  si  metafragma; 
mesophruu,  a.  m.,  (fr.  misophrjon,  d'in 
orpp6<:=spnncăna),  partea  frontei  media 
intre  sprincene;  mesopkyllu,  s.  m.,  (fr. 
m^sopbylle,  d'in  yiXXov  =:  foii  ora),  tes- 
sutu  de  fire  sau  de  cellule,  ce  formedia 
corpulu  insasi  allu  familiei  planteloru ; 
mesophijtu ,  a.  m.,  (fr.  nâaopbjte  ,  d'in 
ţui6y=plaQta),  modu  vitale  allu  plan- 
teloru, linia  meiîta  intre  partea  ascen- 
dente si  cea  descendente  a  Tfgetalei; 
mesopleuriu,'a ,  adj.,  (ft.  m^goplenrtoBt 
d'in  itXEupdc  —  costa) ,  care  e  mediu  la 
coste  :  mutcki  mesoplewii;  mesopode, 
adj,,  (fr.  m^sope,  d'in  ;[ou;-7co^6;  =  pe- 
de) ,  care  are  pedt  la  medilom  :  fungi 
mesopoâi,  borete  mesopode;  mesopyrrhu,- 
a,  adj.,  (fr.  n^sopjrrhe,  d'in  ^tu^^d;  = 
rosiaticu),  care  e  rosiu  san  rosiaticu  la 
medUocu  :  passeri  cu  coda  mesopyrrha, 
mesoriu,  6.  m.,  (fr.  m6a«re ,  d'in  upa  := 
ora),  intervalln  mediu  intre  orele  de  ser- 
vitiu  divinu;  mesorMniu,  a.  m.,  (fr.  ni- 
sorhinlun,  d'in  piy=nasu),  parte  media 
a  rostrului  passerilorn  intre  celle  doue 
narii  mesospentut,  s.  f.,  (fr.  ntsosper- 
ne,  d'in  37c£p[icE^9ementia),  parte  a  io- 
Tolucrulniuneisementie  sau  unui  graun- 
tiu  intre  celle  doue  pelticie;  mesoster- 
nf,  8.  m.,  (fr.  mjgosternKin,  d'in  ur^pvov 
=:8terDu,  ossulu  peptuluî),  parte  media 
a  sternului:  meso8tomu,-a,  adj.,  (fr.  m6- 
Bostorae,  d'in  ^tcSpa  ==:  gura),  care  are 
gur'a  in  mediulu,  adeco  in  assea  corpului, 
de  ac(  s.  f.  pi.,  mesosteme,  tribu  d'in  fa- 
mili'a  ecbinodermeloru;  mesoth>race,  ». 
m.,  (fr.  n^BoUiorax,  d'in  ^otpai  =^  tbo- 


,y  Google 


978 


HBS. 


rftoe),  ^r\i  media  n  thoraeeîi»;  meso- 
^omui-d,  adj.,  (fr.misotomeid'in  ToţtiJ=: 
taliatara),  care  Ia  medilocu  are  uoa  ta- 
liatura  sau  verga  profunda ;  mesotypu, 
fl.  m.,  (fr.  ■jaotf pe,  d'ic  zfmot:  =  typu), 
sabstantia minerale  de  colore  mediain- 
tre  alba  si  galbinu;  meso:ranthu,-o,  adj. 
(franc,  n^soxautlte,  â'ia  ^rxvâ'(5<;^flavii), 
care  la  medilocu  e  fiavu  :  insectu  ca  oî- 
dominele  mesoxanthu  ;  mesoeeii(fma,  s. 
f„  pi.  mesoeeugmate  (fr.  mâsozeugnie , 
d'in  CeovH^  =^  injugatura,  legatara),  fi- 
gura de  retorica ,  numita  si  simplu 
eeugma,  prin  care  in  mediloctdu  frasei 
seesprimucttvente  subiutellesse  mai  În- 
ainta, sau  ce  mai  in  urma  se  lassa  a 
se  subintellege. 

MESONIU,  (cu  M  molliatu ,  tnesoiu), 
pl.-e,  major  meusa;  mesa  maro. 

*  MESPILA,  8.  f.,  vedi  niespilu. 

*  MESPILIFORME,  adj.,  (fr.  mespl- 
Ilforme);  care  are  forma  de  mespiht. 

*  MESPIX.D,  s.  m.,  1.  meapilus,  genu 
de  arbori  d'iu  famili'a  rubacieloru,  d'in 
care  specie  sunt  cuDnoscuto  si  poporului 
nostru,  ei  ee  chiama  pre  a  locuri  mosi- 
mollu  sau  mosimonu ,  ^ro  fructulu  seu, 
placutu  la  mâncare  ,  se  dice  mosimolla 
sau  moaimona,  (compara  si  fr.  n^fller^ 
arborele,  n6fte=fructulu);  2.  f.,  mespila 
^mespllum,  fructulu  tw«;)i7ului :  nu 
mi  plăcu  taespild-e;  —  (pare  essitu  d'in 
precedentele  mexoz^^^in'yr:  z=  mediu,  si 
ittXoţzzglobutiu). 

*  MES;jE,  s.  f-,  mvsitiH,  (d'in  metore); 
seceri! ,  secerata ,  seceratura ,  de  unde 
messdla,  si  apoi  me.'iseZ2()rii4:=relatJvu 
la  messe  sau  mesaella,  si  in  specie  ca  s. 
m.,  messdlariu=:mesfi[6  messeUarUt::::: 
parte  d'in  JuUu  si  Augusta. 

MESSELLA,  s.  f.,  vedi  messe. 

MESSELLAKIU,  vedi  messe. 

MESSEfilA  (pron.  messeria) ,  a.  f., 
ftri»  ar  tiflei  nm;  «piflolon,  negotlnm;  (in 
locu  de  meşteria ,  redussa  d'in  magiste' 
ria,  vedi  acesta  cocentu  si  magistru, 
apoi  compara  si  fr.  m^tier  si  maltrlse , 
it.  mestlere),  messeria,  calitate  de  me- 
steru,  Bcientia,  invetiu  si  practica  de 
mesteru ,  si  de  acf :  a)  in  nenaulu  cella 
mai  laţi],  occupatione  ordinaria,  prin 
care  si  câştiga  cineva  traiula  :  ce  mes' 


im .__ 

seria  are  aeestu  omu?  una  materia  faee 
eâtu  una  moşia;  negotiulu,  indttstrfa, 
agricultur'a  si  alte  messerîe ;  b)  iu  spe- 
cie, occupatione  la  care  se  cere  mai 
multu  lucrnlu  măneloru  de  c&ta  alia 
mentei :  selko'i'a,  curellari'a,  lemnarfa 
sunt  messerîe ;  ~  de  acea-a,  messeria 
ttae  ore-cumu  loculu  ultima  dupo  arie 
si  măiestria.  M. 

ME^SEKIAAltJ.s.  m.,  artirex,  opifei; 
care  acie  si  essercita  una  messeria. 

1  MESSIA,  s.f.,  nesaU;  di^aames- 
sei  la  anticii  Bomani. 

2  MESSIA,  s.  m.,  mesala,  (covento 
ebraicu,  care  ina^mnaat&tuo&tusigTec. 
Xpc3t(ic  ^  unsu  i  vedi  christu)  ;  anme 
datu  mântuitorului  nostru. 

ME8SIADE,  adj.  9.,  (iDessIadee,  ■«■- 
stas)  ;  sectatoriu  ,  urmatoriu  allu  Iui 
Messia,  crestinu;  —  s.  f.,  reala,  messiw 
de-a,  poema  ce  are  de  obiectu  a  celebri 
trinnfulu  lui  Messia,  sau  Gbristu. 

MES3INA,  s.  f.,  ourium  orile,  aIhU; 
coriu  de  oue,  si  prin  estenâione,  coriu 
molie  si  delicatu,  (vedi  si  messiu). 

MESSIU,  s.  m.,  caleeng  alntlnnat  cal- 
ciOQU  de  messina  sau  de  alta  palie  molie, 
ce  portau  boiarii  preste  caîcii ;  (vedi  si 
messina,  si  compara  lat.  med.  nessl). 

*  MESSORIU,-Orta ,  adj.  s.,  messot 
si  mcHsoclas;  d'in  messu,  de  la  1  metere, 
CiiTu  mele  sau  serve  a  mete,  seceratorin : 
mtasorii  au  ^amenditu;   instrumente 


*  MESSU,-a,  part.  a)  d'in  1  metere, 
metisuii;  seceratu;  h)  d'in  mettere  ^ 
mittere^  mlssiB^  tramissu. 

*  MESSnABIU,-a,  adj.,  rneBa^ârUa, 
relativu  la  messe  :  a  stringe  spicele  in 
c^rbile  messuarie,  (vedi  si  messe). 

*  MESSDBA,  s.  f.,  nesHurm;  actione 
si  resultatu  allu  actionei  de  1  metere, 
seceratura,  (vedi  si  messe). 

MESTECÂND  (pron.  mestecanu),  8. 
m.,  betulaalba,  L.;  arbore  din  classea 
tetraodrieloru  :  twuelle  de  mesteamu, 
meiura  de  mestecanu,  pădure  de  meste- 
cam; —  form'a  cea  mai  correcta  are  fl 
mestecanu,  in  locu  de  mestecinu,  sau  me- 
st^cenu. 

MESTEC  ARE  si  mesticare;  MMtf  «wn, 
nlioerej  1.  a  sfermă  in  gura  cu  dentii : 


=y  Google 


ME3; 

are  horn  ăenti  si  mestica  lene;  cine  tw 
mestica  hetie,  nu  concoce  iene;  ainghitî 
fora  a  mestica  bene;  2.  a  pune  împre- 
una, a  unî,  a  face  se  se  confunda  doue 
sau  mai  multe  lucruri :  a  mestecă  vinu 
cu  apa,  arame  cu  argentu;  asimestecâ 
QuHe  sdle  cu  <dle  altoru-a;  nis'aumeste- 
catu  r)ui7e,  cumu  se  le  mai  allegemu  ?  a 
mestica  mdUga;  pune  împreuna  miere, 
lapte  si  vinu,  apoi  mestica-le  bene  impre- 
una;— in  aeestu  din  urma  aensn  se  aude 
mai  desu  compos.  ammesticare;  —  co- 
ventulu  se  refere  Ia  doua  fontane,  a- 
deco  :  in  seosulu  de  sub  1.  la  masticare, 
d'in  mastu  de  la  mandere,  6io  in  sen- 
sulu  de  snb  2,  la  mestu  d'in  mescere. 

MESTECATIONE  si  mesticatione,  a. 
f.,  BMtlcatlo  si  mlxtlo;  actione  de  tne- 
sticare. 

MESTECATORIU  si  mesticatoriu,-to- 
rt(i,aâj.g.,inaetleana3iinlsc«Ds;careme- 
stica;  snbst.  reale,  m.  tttesticatoriu,  sau 
f.  mesticatoria,  mesticitore ,  ruill«ata , 
biltiu  do  mesticalu  melltg'a  sau  si  alte 
mesticature. 

MESTECATTJ,  si  mesticatura,  pari, 
masticatos  ai  mlxtns;  —  de  aci  Slipin. 
batiu  de  mesticatu;  s.  m.,  abst.,  mesti- 
ctttuiu  meUigei. 

MESTECATURA  si  mesticatura,  B. 
f.,  masttcatlo  si  mlxtnra;  actione  si  re- 
aultatu  allu  actionei  de  mestieare. 

MESTECU  si  mesticu,  s.  m.,  mlztlo  f 
nu  e  nid  unu  mesticu  intre  mene  si  tene, 
intre  alle  melle  si  alle  telle;  vedî.mesfi- 
ectre  sub  2. 

HESTEBIA  (pron.  meşteria;  se  audu 
ei  formele:  mestria,  masiria,  masturia, 
mastorta,  tote  d'in  maffisteria;  vedi : 
ma^steria,  magisteru  si  magistru;  com- 
para ineo  med.  lat.  meştera),  s.  f.,  ar* 
tlflelum;  stătu,  scientia,  arte  a  mes- 
terurlui.  M. 

MESTERU,-!!,  adj.  s.,  (cu  intellessulu 
de  adj.  si  sub  formele :  mestru,  mas^u, 
masturu,  mastoru.  tote  d'in  magisteru; 
compara;  magisteru,  magisteria,  ma- 
gistru; \eăi  si:  meşteria;  mestria);  1.  ca 
adj-,  solers,  rei  rel  artlB  peritui,  In- 
dnstrins,  callidns;  absoluta  sau  com- 
pletu,  perfectu  in  ceva,  care  precepe, 
Bcie  si  pactica  bene  una  aite,  precepntu. 


TitS 


m 


indemaoaticu,  abile,  etc.:  ferrariu  câiu 
se  pate  de  mesteru,  chirurgi  forte  me- 
şteri; mesteru  de  gura,  de  mana;  2.  ca 
subst.,  care  scie  si  practica  bene  una 
arte  utile,  măiestru  in  artfia  sea,  artlfex, 
opifex,  mesteru  in  rotaria,  ferraria.  M. 

*  MESTETIA,  s.  f.,  nnstltla,  stare 
de  mestu  sau  trista,  tristetia. 

MESTICARE,  mesticatione,  etc.,  vedi 
mestecare. 

MESTICIU  si  mes«tMu,-a,  adj.,  înlatas, 
blgeuer,  mlsti  generU,  (compara :  isp. 
mestUo,  fr.  m^tis) ;  d'in  mestu,  de  la 
mescere,  mesticaiu  sau  ammestetatn,  ap- 
plicatu  in  specie ;  a)  la  animali  năs- 
cuţi d'in  masculi  si  femîne  de  differlte 
generi,  curcitu;  b)  mai  vertosu  la  ameni 
născuţi  d'in  difTerite  vitie  sau  genţi,  si 
in  parte :  omu  naseutu  in  Amarîc'a  d'in 
unu  Earopeanu  si  una  Indiana. 

*  MESTIONE,  3.  f.,  Tedi  mistwne. 

*  MESTITIA,  s.  f-,  nvetltia;  vedi 
mesteîia. 

MESTITIU,-»,  adj.,  vedi  mestvnu. 

MESTRELLA,  s.  f.,  proprie  demi- 
notivn  d'in  mestria. 

MESTRIA  (pron.  mestria,  pre  a  lo- 
curi :  mistria),  s.  f.,  artlfiolanij  Iralla  j 
1.  proprie,  ca  abstr.  (cumu  arr^ta  si 
form^a),  calitate,  scientia,  arte  si  prac- 
i  tiea  de  mestru  =  mesteru,  (vedi  meş- 
teria si  mesteru);  2.  prin  metaf.,  instra- 
mentu  de  mestru,  si  in  speciale,  instni- 
mentu  de  mestru  murariu,  trulla .-  luaţi 
calce  cu  mestri'a  si  muruUi  cu  anima; 
cumu  se  muruimu,  deeo  n'avemu  mes- 
trie  ?  —  prov.,  are  se  mi  iee  mestri'azz 
nu  mi  pote  face  neci  unu  reu.  M. 

1  MESTRU,  adj.,  s-,  vedi  mesteru. 

2  MESTRU,-a,  adj.,  vedi  men^ru 
sau  menstruu. 

*  1  MESTtI,-a,  adj.,  mmstnsî  tristu, 
intristatu,  plenu  de  supperare  si  ama- 
ritione  de  suffletti :  stau  mesti,  tacuti  si 
confiMăati  in  intristatione?  ce  amili 
sengta-u,  mestu  si  confundatu  in  negre 
eogiiari? 

2  MBSTD,-((,  (d'in  mescere),  part. 
vedi  mistu;  asi&  si  subst.  in  locu  de  me- 
atura,  mistura,  6tc. 

MESU,  9.  m.,  meniU  (^if),  vedi  mese. 

MESURA,  B.  r.,  neiBura,  M«dw»  (it 


>y  Google 


mlBurs,  isp.  port.  neiJiirBt  proT.  mea- 
Butft  si  megura,  fr.  mesnre);  ce  serve  ca 
pantu  de  plecare  san  ca  regulatoriu 
la  estimarea  estensionei,  cautitatei,  du- 
ratei, etc;  1.  pentru  lucruri  mai  multu 
sau  mai  pucinu  sensibili,  materiali,  a)  in 
genere  :  mesura  de  lungime,  de  capaci- 
tate, de  volwne;  de  bticcaie,  de  grauntie, 
plena,  rasa,  indesata;  mesurile  nostre 
sunt  regulate  dupo  system'a  decimale; 
dupo  mişcare  computămu  mesur'a  tem- 
pului;  a  leuâ  mesura  penttu  vesiiminte, 
pentru  calciamente ;  mesura  derepta, 
strâmba;  cu  ce  mesura  veţi  meata-â,  cu 
acea-a  vi  se  va  mesurd;  si  pentru  contî- 
nutulu  unei  mesura  :  mesura  de  grânu, 
de  farina,  de  sare,  de  cafea,  de  ore.zu,  etc.; 
—  b)  in  specie ;  a)  la  TersiGcatione,  nu- 
meruk  de  syllabe  combinate  dupo  ac- 
centn  in  celle  mai  multe  limbe  modeme, 
dupo  cantitate  în  limbele  antice  :  me- 
sura dactylica;  aceUe  versurelh  n'au 
mesura ,  pentru  co  in  fia-care  lipsescu 
syUabe;  fi)  in  poesia  ca  si  in  prosa,  me- 
«ura  ^  cadentia  armonioaa  a  frasiloru, 
Dumeru  oratoriu;  7)  in  musica,  mesura 
r=:  tactu;  5)  in  ealtu,  mesura  :=  tempu, 
in  care  are  se  se  facă  certe  mişcări  sal- 
tatorie;  e)  la  duellu,  friesurir^distantia 
determinata  intre  duellisti;  2.  in  sensu 
ideale  si  morale  :  a)  planu ,  mediu  de 
adjungere  la  unu  scopu;  b)  computu  sau 
cumpetu ,  modcretione,  bona  covîen- 
tia,  etc.  .-  sVtM  luuht  mesure  intellcpte 
pentru  securitatea  puUica  ,  mesure  reu 
allesse,  mesure  secrete,  mânca  si  bee  cu 
mesura,  acestu  omu  e  preste  mesura  fu- 
riosu,  mesw'a  in  iote  este  bona. 

UESDRABILE,  adj.,  menaDrabtlIs,  ce 
se  pote  mesura,  vedi  si  mensuraMe. 

MESURABK,  v.  a.,  menBarare,  me- 
tlrl ,  eraetlrij  moderări,  teiaperare»  a 
applic&  mesura,  a  leuă  mesura,  a  pune 
mesura ,  etc, ;  1.  in  sensu  materiale  :  a 
mesura  grânulu,  a  mesura  unu  putiu , 
una  bute,  a  mesurd  eaîdut  'a,  frigulu;  a 
mesura  cu  ochii,  ă'in  ochi;  a  mesurd  cu 
passulu  una  distantia;  a  si  mesurd  pas- 
sH,  mişcările;  a  mesurd  versuri;  2.  prin 
metafore  :  a)  a  strabatie^  a  merge  de  la 
unt)  loon  la  altulu  :  a  meswâ  cu  passi 
raţidi  eas'a  in  lungu  st  in  latu;  a  me- 


MET; 

surd  pre  cineva  cu  ochii  ^in  capu  pino 
in  aăcănie;  b)  a  modera,  infrenă,  a  se 
portă  cn  tactu  si  prndentia  :  a  si  me- 
surd vorbele ;  a  se  mesurd  in  vorba,  in 
mâncare,  in  beutura;  c)  a  si  mesurd  po- 
terile, a  se  lu&  la  lapta;  de  acf :  a  se  me~ 
swâ  =:  a  se  luptă,  cerţi,  iatreoe  :  e^ 
doue  oşti  se  mesurara  pre  camputu  de 
bătălia. 

MESUBATORIA,  a.  f.,  1.  femina  care 
mesura  ;  2.  mesuratura  :  am  fostu  de 
fada  la  mesuraioria. 

UESUBATORK'rtorta,  adj.  b.,  aen- 
suranst  care  mesura. 

MESUBATn.-a,  adj.  part.,  neunrx- 
tns;  2.  sup.  si  subst. ;  a*  fostu  îa  metu- 
ratu  ?  se  mergemu  la  mesuratuiu  de  buc- 
cate,  de  vinu. 

MESURATUBA  ,  s.  f. ,  menanntU , 
actione  si  resaltata  alluactionei  deme- 
surare:  ce  mai  mesuratura  neregulaiat 

MESUTIÂ,  s.  f.,  Menspla,  depainuti- 
ru  d'iu  mesa,  mesa  mica. 

MESUTiOfiA,  (contrassu  mesăâra), 
a.  f-,  mensuli,  deminutiru  d'in  mesutia. 

*  META,  s.  f.,  neU^  in  origine,  veri-ce 
figura  pyiamidale  san  conica,  £i  in  parte, 
columna  conica  la  marginea  circului  ro- 
manu,  pre  longa  care  cei  ce  se  intreceaa 
la  cursn  cu  calli  si  carre,  aveaa  se  se 
inverta  de  patru  ori,  foia  se  se  attinga 
cu  carrulu  de  acea  columna,  si  Sendu  co 
acea  columna  eră  locu  de  intâreere,  oumu 
si  scopu  de  adjungere,  de  acea-a  mt^ 
însemna  si  locu  de  intorcere,  si  acopu, 
fine ,  margine ,  coufiniu  ,  etc.  :  collin'a 
presenta  figur'a  unei  mete ;  hussulu  te 
inaltia  in  mcta ,  mdele  unui  agru;  me- 
iele  unei  caile;  met'a  vivtiei ;  a  attinge 
mH'a  la  care  tinleaci, 

*METACARPin,a.  m.,  (ţtetaKipTnov, 
fr.m«ttieâr|te);  parte  a  manei  de  la  carpu 
peno  la  degete. 

METACISMC,  s.  m.,  notMlimiii,  (|u- 
Taxtqtâi:);  cacofonia  produssa  :  a)  prin 
des'a  repetitione  a  sonului  m;  b)  in  lim- 
b'a  latina,  si  prin  punerea  acestui  m  la 
finitulu  unui  coventu  ce  sta  Înainte  de 
altu  coventu  ce  incepe  cu  Tocale. 

«  METALE,  adj.,  meUUs;  de  meta 
sau  in  forma  de  meta  =.  conicn  :  peire 
metali  oile  unui  agru,  caciulla  mdale. 


=v  Google 


MET. 

*METALEPSE,  s.  f.,  vetalcpsis  (ţ>£- 
zăk-^it:),  transpositione,  figura  retorica, 
prin  care  pentni  antecedente  se  applica 
conseeenteie,  p.  e.  spicele  ia  locu  de  se- 
eeratwa. 

METALLABIĂ,  s.  f.,  vedi  metallariu. 

METALAEIU,-a,  adj',  s.,  meUlUrlas; 
relativn  la  metallu,  appljcata  de  regula 
ca  subst.,  a)  pers.  lucratom  la  una  fo- 
diiia  de  metalle;  l)  reale  f.  metailaria, 
a)  mulţime  de  metaUu  sau  de  metalle; 
p)  fodina  d'in  care  se  scote  mcUallu. 

METALLICDra.  adj.,  metallicni;  re- 
latira  la  metallu,  de  metallu  :  si^stan- 
tie  metaUiee;  pennemetallice,  cari  luce- 
BCQ  ca  metalMu  cellu  mai  bene  politu ; 
insecte  metaUice,  cn  colori  metallice;  vo- 
ce tnetaUica,  sonora  si  pura;  istoria  me- 
UMica,  alte  cui  evenimente  se  constata 
prin  medalie  de  metaUu-,  —  a.  f.,  mttal- 
lica  :=  scientiaaaia  arte  metaîliea=:m€- 
taUwffia;  plnr.  metallice,  in  Auetri'a  da- 
torie de  stătu  ce  au  se  ae  solvă  ia  mo- 
neta  matidlieaMo  na  in  charteia-moneta. 

*  METALLIPGBU,-a,  adj.,  metalll- 
fer;  care  conţine  metdlu  :  vene  metal- 
lifere,  monti  metalliferi. 

♦MBTALLIFOEME,  adj.,  (fr.  m6t*I- 
Ufcme);  care  are  forma  =  apparentia 
de  metallu. 

*METALLINU,-a,  adj.,  (fr.  mSUllln); 
de  metaUu,  ce  coprende  ceva  metallu. 

•METALLISAKE,  v.,  (fr.aâUllUer), 
a  face  metallu,  u  dă,  prin  certe  operatio- 
Di  chyiaice  sau  metallnrgice,  minerali- 
loTix  proprietăţile  metaUiee ;  iviă.  a  se  me- 
taUisâ,  a  se  î&cemettdlu  prin  actione  na- 
turale sau  artificiale. 

*  METALILSATIONE,  b.  f.,  («eui- 
UsatI«B) ;  actione  de  a  metaltisâ  sau  a 
se  metailisă. 

*  METAI-LOCHYMIA,  s.  f.,  (&.  m«- 
tall«cbiBil«);  parte  a  ckymieei  care  se 
occupa  cu  metallele. 

*  MKTALLOCHYMICU.-B,  adj.,  (fr. 
■tdtaUoohlnlqne) ;  relativn  la  metallo' 
chymia- 

»  METALLOORAPHIA  sau  metallo- 
grafia,  s.  f.,  (fr.  nâUlloKnpbie,  d'in  jj,£- 
TaXXov  =  metal]u,  7p4ţ9iv  =depcriere); 
ăescri^ioM  scientifica  a  mdolldorv :  me- 
Udhgraşhi'afacepatip  d'in  mineralogia. 


MET. 


381 


•  METALLOGRAPHICn  sau  metaOo- 
graficu,-a,  adj.,  relativa  la  mdaUogra- 
phia. 

*  METALLOGRAPHU  sau  «trioHo- 
grafu;  s.  m.,  (fi*.  udtallogrBpb«),  care 
se  occupa  cu  m^cMografi'a,  anctoriu  de 
metallografia. 

•  METALLOIDK,  adj.  8.,(fr,  m«t«l< 
lolde);  care  are  appare^ia  de  metciht; 
subst.  metdloidi-i,  corpuri  simple  cari, 
fora  se  fia  metdUe,  sâmena  inse  in  anele 
parti  cu  metallele. 

METALLU,  pl.-e,  neUlUpB(|jbifaUov, 
d'in  |iiTaXXţy=scrutare,  săpare);  corpu 
minerale  simplu ;  auruhi,  argeniidm,fer- 
ruZu,  j)Ium&uZu,  mercuritdu,  aramea, 
stamnultt  sunt  metalle;  proprietatileme- 
talleloru  sunt :  ductilitatea,  sţdendorea, 
sonoritatea;  vase  de  metallu;  mdidie 
prntiose  sunt  aundu  si  argitUulu;  me- 
tail»  naiivu,  ce  se  afia  in  senulu  pa- 
mentnlui;  prin  metafore :  a)  locn  de  unde 
se  scote  metaUu ,  fodina,  minera;  W  lu- 
cru âemelcdlu,  si  in  specie,  monet3,ban- 
ni :  m^allulu  s'a  ascunsu,  si  are  cursu 
numai  ckarta'a;  c)  materia  ;  omeni  de 
mai  bonu  mdedlu;  de  acf  si  celle  patru 
etati  prin  care,  dupo  antici,  au  trecutu 
lumea,  se  desemna  prin  matale  :  etatea 
de  auru,  de  argentu,  de  arame,  ăeferru; 
si  astadi  bonele  sau  rellele  certoru  lu- 
cruri inco  se  desemna  priu  metaîle :  eta- 
tea de  auru  a  literaturei  grece,  latine,  ita- 
liane.  francese. 

*  METALLUBGIA,  B.  f.,  (fr.  mifl- 
Inrele,  d'in  fJixaXXov  =i  metallu,  si  ip- 
7d(CE0&a[=lucrare);  scientia'si  arte  dea 
estrage  metalele  d'in  minerali ;  ca  săeii- 
tia,  metc^rgi'a  se  lega  de  mineralo- 
gia, care  procura  connoscenti'a  minera- 
lihru;  dechymtca,  care  procura  eonno-, 
scenti'a  agentUoru  de  cari  metaUurgi'a 
are  lipse ;  de  mechatiica ,  care  procura 
connoscenti'a  machindoru,  eu  cari  me- 
tallurgulu  are  a  ae  servi. 

*  METALLDRGICn,-«,  adj.,(fr.««- 
tsllnrsique);  relativu  Ia  metallurgia. 

•  UETALLOEGU.s.m.,  ({WToXXoop- 
foif  fr.  DiâUllurglBte);  cellu  ce  se  occupa 
cu  metaUurgi'a. 

*METAMECONICU,-a,  adj.,  (fr.mi- 
t%m<  wni*iue);acidumetamecomcu,U»an 


, Google  ■ 


prin  ferbere  d'in  aeidulu  meeonicu,  (vedi 
ei  meeone,  ei  meeoniu). 

*METAMORPHOSARE,  sau  mc/a- 
morfosare,  v.,  (fr.  m^tanorphoger);  a  tre- 
ce prin  una  mcfntnorpAosc,  a  transformă : 
ametamorphosă  unu  omu  in  lupii;  Nar- 
cissu  fiendu  omu  se  metamorphosă  Îh 
florea  ee  porta  numele  seu ;  fig.  inalt'a 
poaitione,  la  care  a  adjunsu  acestu  omu, 
Va  metamorphosatu  m  omu  usiorellu. 

*  METAMORPHOSE  sau  metamor- 
fose,  S.  f.,inetBmorphosl8ţ([i.£rcc{).(jp^(i>^>i;) 
transformaHone,  trecere  d'in  una  forma 
in  alt'a,  in  aensu  propriu  si  metaforica : 
metamorphosea  Procnfi,  (ftw  muiere  in 
rondinella,  esieun'a  d'in  multele  simt- 
racuîosele  metamorphosi.  in  cari  cre- 
deau cei  antici;  dero  si  poporulu  de  a- 
stadi  crede  in  multiplele  metamorphosi 
cdle  dracului;  — insectele  trecu  prinmai 
tmdte  metamorphosi  înainte  de  a  ad- 
junge  la  form'aloru  definitiva;  ce  meta- 
morphose  in  acestu  omu!  d'in  Ivpu  tur- 
baiu  eeco-lu  amnellu  blandu. 

METANIA,  s.  f.,  mctantea  (ftstâvota), 
pnnltentla ;  ţenuflexio,  deTotio;  pro- 
prie, Scambare  a  cogetarei  rolle  in  bona, 
adeco  părere  de  reu,  penltentîa  pentru 
peccateIeaommi89e;deac[:  mediuespia- 
toriu  de  peeeate.  ai  in  specie,  inchina- 
tione,  genuftessionc,  prostratione :  con- 
fesaoriulu  mi  a  datu  se  fam  câte  unu 
eentu  de  metanie  pentru  fia-care  pce- 
catueeamcommissuisefacuinsemetanie 
si  mânai  in  onorea  santiloru  si  locuri- 
loru  sanie;  Mndu  rogîimu,  si  ne  inehi- 
namu,  etc.;deacf :  metania^:  roatrlnm 
Bcria  de  globatie  cu  cari  se  servegcu  mo- 
iţachii  spre  a  si  nutnerâ  rogationile  si 
iochiaationile;  atari  metanie  porta  si  pe- 
regrinii la  locurile  sânte;  in.  fine  me- 
tamele  snnt  si  unu  obiectu  de  Inssu : 
nu^e  madone  porta  metanie  de  eledru; 
—  ca  abstr.  e  usnale  in  sensu  de  devo- 
tione,  consecratione  la  servitiulu  divinu, 
Torbindu  de  preutii  oe  se  consacrala  ser- 
vitiulu unei  baserice  anumite,  sau  de 
calngerii  ce  se  inchina  la  unn  anumitu 
cânobin  sau  monasteriu :  eu  mi  am  inchi- 
ttata  metani'a  la  sântulu  monte. 

*  METANOKTIOU,-u.  adj.,  (j^sva- 
voiţnjMicj  relativa  U  metanoia. 


MET; 

*  METANOIA,  8.  f.,  metuffii  ([leti- 
yo(!x),scambareacogetareîre]le  in  bona, 
penitentîa. 

*  METAPHLOGOSE  sau  metaflo- 
gose,s.î.,[(iT.  m^tapbiogase,  d'in[Liii= 
trana,  si  fXo-(U)v.^  =:  inflammatione) ; 
gradu  estremu  de  in^ammatione. 

*  METAPHORA  sau  metafora,  s.  f., 
metapbora  ([i^raţiopÂ),  âgura  retorica, 
prin  care  unu  coventa  de  la  Înseninarea 
sea  propria  se  transfere  la  alta  Însem- 
nare figurata :  prin  metaphora  numimu 
columna  a  statului  unu  mare  barbatu 
de  statu;  a  vorbi  si  scrie  numai  in  me- 
taphore. 

*  METAPHORICU  si  mctaforicu.-a, 
adj.,  metaphorlens;  relativu  la  meta- 
phora :  însemnare  mefaphorica,  intelîes- 
su  metaphoricu;  —  adv.  metaphorice:= 
metaiihurlce  :  a  se  espreme  mefophoriee. 

*  METAPHOSPHATU,  s.  m.,  (fr.  mt- 
taphogpbatp);  sare  in  a  cărei  combina- 
tione  intra  aci  du  metapkospkoricu. 

*METAPHOSPHORrClJ,-fl,  adj.,  (fr. 
mftaphosphoriqiie);  neidu  metaphospho- 
ricu,  in  care  intra  phosphorn. 

*  METAPHRAGMA  sau  metafragma, 
pL-ma/e,  (fr.  jn^taphraţme,  d'in  [ieTiJ(=i 
intre,  si  fpiip^  :=  ingraditura);  mem- 
brana, la  insecte,  intre  caritatea  tho- 
racipa  si  cea  abdominale. 

*  METAPHRASE  sau  metafrase.  s. 
{.,  {]LetAzp%ii<;,  fr.  m^tapbrase),  scamba- 
re  a  espressionei,  eepressiooe  a  acellei- 
asi  idea  cu  alte  covente ;  interpretatione, 
traductione  a  sensului  mai  multu  de  eâtu 
a  formei  san  formosetieloru. 

*METAPHYSICUaaumrfa/a*twi,-a. 
adj.  B.,  {fr.  m^taphf  g|qu«,  d'in  [teta  = 
tr.ins,  si  ţ'^o'-xo;  =  phj'sIetiH);  seDaola 
acestui  coventu  e  inco  vagu  si  pucinu 
dfterniinatu;  pentru  prim'a  ora  se  ada 
ca  titlu  la  unu  traetatu  filosoficu  d'in 
operele  lui  Aristotele,  care  nucoprende 
nemica,  mai  pncinu  de  câtu  idee  cari 
se  dicu  astadi  metaphijsice.  Se  pdte  co 
acestu  titlu  :  ta  •t.sziff'trjini,  se  fia  dato 
numitului  traetatu  numai  pentru  co 
vine  dupo  partea  oporiloru  numite  :  xi 
f<yjiv.i ;  inse  astadi  metaphi/sicu  in- 
setnna  totu  ce  trece  d'in  collo  de  mar- 
ginile observationeiicn  seuaulu  interna 


jyGooglc 


im^ ■ 

sau  esternu,  chiarn  armata  cu  celle  mai 
potenţi  medie  de  observare  si  esperi- 
mentare,  tolu  ce  e  de  dominialu  rationei, 
ce  se  iotellege  si  conaosce  namai  pria 
ratione:  ahsdtUulu,  neeessaritUu  sunt 
idee  metaphysice;  —  de  aci  applicatn 
in  senan  de  abstractu  :  spusele  ttUe 
tunt  prea  metaphysice  pentru  tnentea 
eruda  a  copilului;  —  ca  subst.  f.  me- 
taphysica  (subintell.  scientia),  sclentia 
ce  are  de  obiectu  absoliitulu,  necesea- 
rialu,  âenti'aiusene,  totu  ceede  domi- 
niuhi  rationei  si  treoe  preate  marginile 
senenlui,  fia  internn,  âa  eatermi,— d^ro 
si  cu  intellessuln  de :  philesophia  tbeore- 
tica  :  metapkysic'a  limbeloru;  —  si  in 
BenBU  reu,  metaphi/sica  =  abusu  de  ab- 
stractioni :  ce  de  metapkysica  in  acestu 
iractatu  de  litteratura , '  de  morale,  de 
pcHitieal  —  ca  subst.  m.  per». ,  meta- 
physieu,  omu  ce  se  occupa  cu  meta- 
physio'a;  —  adv.  mttaphysiee. 

*  MBTAFLASM:CJ,b.  m.,  metaplMnoB 
(fiecanXa^tuii:),  forma  grammaticale  con- 
traria legiloru  limbei,  applicata  prin 
licenţia  poetica,  bar barismupoettcu  per- 
misBU  in  favorea  unei  formosetîe  par- 
ticularie. 

*  METAPLASTICU,-o,  adj. ,  met»- 
plutteus  (iteţaiuXaoTixfSi;) ;  ralativu  la 
metop^tumu :  forme  metapîastice. 

*  METAPODID,  s.  m.,  (fr.  m^Upodej 
d'in  |ji^a=dupo,  si  moţ-TroSd?  pede); 
parte  a  pedelui,  care  sta  cotra  aoestu 
membru  ca  si  metacarpulu  cotra  mana. 

*  METAKE,  V.,  metârl;  a  pune  mete, 
(vedi  meta),  si  de  act:  a  margini,  a  in- 
ebide  ia  margini;  a  mesură ;  in  specie, 
a  desemna  marginile,  plaoula  de  eastre, 
a  ^e,  a  stabili  caatre. 

*  UETAilIU,-o,adj.,iiietarini;  reiaţi- 
TU  la  me^a,Ia  margine,  limite,  confiniu. 

META8SA  si  metasse.  s.  f.,  BetaxK 
(fbira^a,  it.  aMtassa,  isp.  rnadcxa»  prov. 
BwUIs»!  fr.  mfttasge),  Herleam  bon- 
brelnim;  1.  firu  snptire  ce  se  trage  d'in 
hon^ce  sau  v^mele  de  metasse;  materia, 
teeautura  d'in  assemioi  fire:  metassa 
ai&a,  roşia,  gallnna;  metassa  cruda; 
rochia  de  metassa,  legătura  de  giUtu  de 
metassa;  imbraecatu  numai  in  metaasa; 
metassa  cu  lâna;  2.  prin  meUf.,  veri-ce 


MET. m^ 

fim  forte  suptire :  in  tempuîu  tmei  timna 
formosa  se  vede  metassa  pre  campu ; 
auri'a  metassa  a  eaptdui  junei ,  peru 
snptire  si  molie;  —  ca  subst.  materiale 
nu  ars  plurariu  de  c&tu  in  sensu  deri>- 
Tatu ,  metassi  si  metasswi  =  materie 
de  metasse  sau  specie  de  metasse. 

METASSABESSA,  s.  f.,  femina  care 
lucra  sau  vende  metassa. 

METASSARIA  (pron.  metassaria), 
s.  f.,  1.  materia  de  metasse;  2.  yesti- 
mentu  de  metasse;  3.  mulţime  de  me- 
toffse;  4..  magazine  de  materie  de  nu- 
tasâS;  5.  fabrica  de  meiasse. 

MKTASSAKIU,  s.  m.,  iiieUx«rinB,oare 
lucra  san  vende  metasse  sau  materie  de 


METASSOSlJ,-a,  adj.,  pleau  de  me- 
tasse; molie  si  delicatu  c&metassea: 
peri  măassosi. 

*  METASTASE,  s.  f.,  (jiET(iOTaat<:,  fr. 
taâtastase) ;  proprie,  transpositione  , 
appiicatii  inse  in  partioulariu  la :  a)  fi- 
gur'a  retorica,  prin  care  oratoriulu  ar- 
runca  pre  alţii  lucrurile  ce  se  vede  ne- 
Toitu  a  marturi;  b)  strămutarea  unui 
morbu  d'in  unu  puntu  allu  corpului  in 
altulu :  fnetastaae  salutaria, 

*  METASTATIGU,-»,  adj.,  ((teta- 
rjxa-ziKii;,  t'r.  m^UBtetiqH) ;  retativu  la 
metastase :  crise  meiastatiea. 

*  METATARSU,  s.  m.,  (fr.  w«Utw8«, 
d'in  ^txă  :=  traii§,  si  ■capa6(:  ^  tarsu]^ 
parte  a,  petionihi  intre  tarta  si  degite. 

*  METATHESE  sau  metatese,  a.  f., 
(|j.i:câd£aii;=tr«n8p<>sitl«)ţ  mutare  d'iu 
unu  locu  in  albulu,  vorbinda  iu  spe- 
ciale de  soDuhle  unul  coveatu  :  eaglu, 
prin  metathese,  devine  dagu. 

*  METATHORACB  sau  metatoraee 
s.m.,  (fr.in4totlionu,d'in|ictdt=:dnpo, 
si  *(ipa4  =  thorace);  allu  treile  seg- 
mentud'in  thoraede  insecteloru  aripate. 

*  MBTATIONE,  a.  f.,  meUti»;  ac- 
tioDe  de  metare,  si  io  specie,  deter- 
minare si  assediare  a  easbreloru. 

*  METATORIU,-tona,  adj.  e.,  w- 
Utor  si  metatoriRs;  care  meta  sau  serve 
a  meta,  vorbiidu  mai  vertosu  de  caatre. 

*  MATATU,-a,  adj.  part.,.  meUtm. 

*  METATURA,  a.  f.,  meUtnra;  ae- 
tione  si  reeultatu  allu  actionei  de  ne* 


>yGoog  Ic 


284 


MBT. 


tare,  Torbindu,  mai  uUessu  de  castre.  ' 

*  MGTEUlPSTCHOSEsaumefempsu- 
eoBe,  8.  f-,  (ţUTGţi4âx(»0tc  1  fr.  n^tem- 
psfohoie),  transmigratione  a  suffletu- 
lui  din  nou  corpn  in  altulu  :  metem- 
pgychoaea  e  de  origine  indiana;  metan- 
paychoaea  fu  adorata  âe  Pythagora. 

*  MENTENSOMATOSE,B.f.,Betoii- 
MMBteals  fţuTSvawţLdraiatţ),  trecerea  sau 
Btramutarea  naui  corpu  în  altalu. 

*  METBORÎCD,-o,adj.,  (fr.  măMo- 
rlqi«) ;  relativn  la  mdeoru  :  fenomene 
meteorice;  flori  meteorice,  a  cărora 
deschidere  si  inebidere  depende  de  Ia 
meteore. 

t  METEORO-,  (gr.  iwtiiopov  =  me- 
teoru),  in  diverae  compositioni  de  ter- 
mini technici,  precumu:  meteorographia, 
meteoroliiku,  meteorologia,  meteoroman' 
Ha,  meteoronomia,  meteoroscopia,'peultu 
allu  caroru  inteUeasn  consulta  partea 
posteriore  a  eompositionei. 

*  METEORU,  pl.-e,  ([isţijojiov),  feno- 
menu  c«  sa  petrece  in  aera,  in  atmos- 
phera,  precnmu ;  ventu,  ploîa,  nene,  tu- 
net», fulgem,  etc.;  meteorelese  imparlu 
in  Imiinose,  apose,  focose,  aerase;  vte- 
teore  luminose  sunt  curcubeidu,  awor'a 
boreale;  meteore  apose  sunt  roti  a,  imtm'a, 
neuea,ploi'a,  granăinea,  etc.;  —  priD 
metaf.,  meteoru^Lomn  stralucitu. 

tt  1  METERE,  messi  si  meisei,  mes- 
su,  V.,  netore;  a  seceri,  a  talii  erba, 
gr&nu,  secara,  ordiu,  etc,  vedi  me$se. 

tt  2  HETERE,  mesi  si  mesei,  mesu 
si  mensu;  ?.,  metiri,  a  mesurâ ;  vedi  si 
meta,  metare. 

*  METHODICU  sau  metodieu,-a,  adj. 
methodlcuB  (^ido5i.x6i),  relativu  la  me- 
thodu :  invetiotnenlu  meiJiodicu,  cerce- 
teze metho^ca,  Uctioni  methodiee;  pro- 
fessoriu  methodicu;  —  in  specie  :  regu- 
latu,  cară  nu  esse  d'iii  regulele  inve- 
tiate:  mtdieu  methodicu;  omu  methodicu 
î»  tote  alie  selle;  ~  s.  î.,  methodica, 
parte  a  didacticei  ce  se  occupa  cu  me- 
thodde  de  invitiameutu;  —  adv.,  metho- 
diee :  a  invetid  metitodice,  a  tracld  me- 
thodiee. 

«  METHODISMU  sau  metoăismu ,  s. 
m.,  (fr.  n^thcdlsne);  doctrina  a  mttko- 
dittăoru,  in  sensulu  lui  m€thodiatM  de 


MET. 

sub  1.;  inse  se  pote  applici  si  in  sensnlu 
de  procesat  methodicu. 

*METHODiSTD  sau  metoâistv.-a,  s., 
(fr.  in6th«dlat«) ;  1.  sectariu  alin  anei 
^ecta  religiosa ,  ce  se  născu  in  Angli'a, 
unde,  ca  si  in  Americ'a ,  avu  numeroşi 
proselyti  :  fneiAodisii»  se  destingu  prin 
severitatea  ăoetrindoru;  2.  coventuln 
inse  se  pote  applîeâ  si  in  sensalu  mai 
generale  de  imiumetAfHÎtcu,  care  procede 
cu  methodu, 

*METHODOLOGU  SKMmetodologia. 
a.  f.,  (fr.  m«th*dologi«);  parte  apMlo- 
sopbiei  ce  se  occupa  cu  metho^lu,  parte 
a  didacticei  ce  se  occupa  cu  meHixUle 
de  invetitimentu. 

*METHODUsi  metodu.  f.m.,  iD»tk»dit 
([j^ădoooţ),  tU,  caile,  adeco  processu, 
modu,  regula,  dupo  care  cineva  caută  a 
adjunge  câtu  mai  currendu  la  unu  re- 
sultatu  doritu,  1.  in  genere  :metko^ 
dfc  a  invetid  si  cântă  orî-ce  eantieu;  o- 
mulu  nostru  are  unu  methodu  ailu  seu , 
spre  a  si  proaird  banni  de  la  cUtii;  acesta 
cantatrice  arc  formosa  voce ,  diro  n^are 
methodu ;  methodu  usioru .  bonu ,  reu , 
greu;  2.  in  specie  ;  a)  in  philosopbfa,  in 
soientie,  in  totn  ce  face  obiectu  de  (!0D' 
noscentia ,  me^Ao(îti=processu  sau  pio- 
cesse  de  a  aâă  addeverulu  si  de  a  Iu 
communici  altoru-a  ;  methodu  analg- 
tieu,  sgntheticu ,  sdentiUcu,  esperimen' 
tcde,  induetivu,  deductivu;  b)  in  didac- 
tica, methodu  =  processu  de  a  invetii 
pre  copilli  :  methodu  cateheticu ,  erote- 
maiiai.  euristicu ,  sacraticu,  intuitivu; 
mtthodu  mutuale,  simultaniu;  e)  in  scien- 
tîele  naturali,  methodu  ^  processu  sau 
regula  de  olassificatione :  methodulu  na- 
turale, arti^ciale ;  d)  si  coucretu ,  me- 
thodu =  carte  ce  indica  catlea  de  a  in- 
vetii  cova  :  methodu  de  a  invetid  lim- 
bele  străine;  o)  in  medicina,  methodM:= 
modu  de  curare;  f)  în  matliematica,  me- 
thodtt:=moiu  de  a  resolve  problcmatele. 

*METrCULOSU,'(i,  adj.,  metleuloim 
fricDSU;  Vfidi  metuete. 

*  Mm'ONOMASIA,  s.  f.,  nfltau«m- 
•U  ([isTovoţiada),  casi  subi^ecentele,  în- 
semna proprie  :  scambare  de  nume;  in 
specie  inse  se  applica  la  scambarea  u- 
nui  nume  propriu,  traducundu-lu  inalM 


jyGooglc 


rifit. 

limba;  asii  Suhwtnerd  si  dede  numele 
grecescn  M0laBchtfa»B=painentii  oegrQ: 
pcporele  euceritorie  appîica  cu  persis- 
tenlia  mdoHomasi'm;  prin  metonomasia 
s'au  falsi/iecUu  celle  mai  muUe  nomine 
românesei  de  cetati,  riuri  si  sUuri. 

*  MGTONYMIA.  sau  metonumia ,  s. 
f.,matoD  jnia,  ([istwvu^lk),  proprie,  acam- 
bare  de  nnme,  figura  retoria,  prin  care 
le  iea  effectulii  in  loeu  de  causa ,  con- 
tinutorialu  in  locn  de  continatu,  speci'a 
in  locu  de  geno,  etc.;  asia  frasile :  a  tine 
mortea,  a  hee  mai  muUe  cupe,  etc,  con- 
ţinu metonymie,  pentru  co  morte  9ta  in 
loCD  de  instrwnentu  allu  mortei,  31  cttpa 
in  locu  de  betUura. 

*  METOPA,  s-f.,  netopa,  ((iCTiicrj)  apa- 
tia mediu,  intervallu  patratu  intre  tri- 
glyfele  dorice  in  cura  intra  ornamente. 

*  MKTOPOSCOPIA,  3.  f.,  (metopoBco- 
pU) ,  arte  de  a  determină  caracteriuln 
cuiva  d'io  lîniele  frontei ,  si  de  a  pre- 
dice Tenitorulu. 

*  METOPOSCOPO,  a.  m. ,  (metop«- 
aeopoi,  ^xwconiKoz) ,  care  determina 
caracteriulu  cuiva  d'io  lioiele  frontei, 
ai  predice  YCnitoriulu, 

MGTKA  (pronuntiatu  si  mitra,  dupo 
grecii  moderni);  s.  f. ,  {^i(tpa),  matrU, 
matrice ,  mai  Tertosu  a  muiereî :  act'sta 
muiere  suffere  forte  de  metra. 

■*  MBTKALGIA,  9.  f.,  (fr.  Di^traUle, 
d'in  iLijTpK=:metra,  si  â>.ŢEtv  ^  dorere), 
dorere  de  metra  saa  matrice. 

«  METRANASTEOPHIA,  s.  f.,  (fr. 
ndtrantBtrophle,  d'îu  [t^tpa  =  metra,  si 
âva(Ttpofi'j=in¥ertire),  rMtomare  ame- 
trai  sau  a  mairicsi. 

*  METREMPHRAXIA,  s.  f.,  (fr.  me- 
trevpfanxle.  d'in  [JLiJtpa(=metra,  si  i^- 
(ppa|iţ  =  obstructione) ,  obstructionea 
metriei. 

*  METRENCHYTU,  s.  m.,  (ţtT/tpsY- 
XtwTjţ,  fr-  mitrenclijte),  ce  ae  Târaa  sau 
cu  ce  se  v^raa  in  metra ,  adeco  :  a)  lî- 
cide  ce  se  ini^pta  în  metra ,  h)  instru* 
mentu  ca  care  se  face  acesta  inieptione. 

«  METRETA,  8.  f-,  netreti,  (jistpŢjr^ţ, 
TedinieMi);mesuragreca  pentru  aridesi 
âoide,  ce  coprendea  12  conţii  romani; — 
si  ana  mesura  mai  mare  de  capacitate: 
bfUonw,  bute,  etc. 


Met.  _     28g 

*  M&IRÎCA,9.  f.,  ara  metrica,  scien- 
ti'a  cantitatei  si  a  diverBeloru  specie  de 
meaure  poetice :  metrufa  grSca,  mdrie'a 
latina. 

*METRICtJ,-a,adj.,  iiietrloBa,(iieTpi- 
■niq),  dupo  mesur'a  sjllabeloru  :  versu- 
rile grece  si  latine  sunt  metrice;  incer- 
eare  de  a  face  versuri  metrice  in  lim- 
bele  moderne. 

+  METRO-,  (d'iu  (tătpov  =  metru,  ai 
d'in  ti.')itpa=:metra),  in  diverse  compos- 
sitioni  mai  allessu  scientifice,  parte  inse 
si  popalarie,  precamu  :  nu^oeampse.  s. 
f.,  (fr.  n^trocampstei  d'in  [i.')Jtpa:=metra 
si  xi[j.'li[;  =  infleasione) ,  inflessione  a 
metrei;  metrocele,  a.  f.,  (fr.  mttrooile  * 
d'in  [iijtpa  =  metra,  si  x^iXii^tumore), 
Burpatura  a  metrei;  metrodynia,  a.  f., 
(fr.  m4trod]-nle,  d'in  [LijTpa  =  metra,  si 
<^5uvT]— dorere  ascatita),  dom  de  metra 
(redi  ai  metralgia);  mkrographia,  s.  f., 
(fr.  mâtrogrâphle ,  d'in  [liTpov  =  me- 
tru, si  YpdcţEiy=::scriere),  scriere  aaupr'a 
mesureloru;  de  acfsi:  mkrographicu,-a, 
adj.,  relatÎTU  la  metrographia;  metro- 
graphu,  s.  m.,  auctoriu  de  uoa  metro- 
graphia;— metrologia,  a.  f.,  (n4trttl«sl«, 
d'in  jiitpov  =  metro,  si  Xi^oţ  ^  di- 
soursu),  scientia  a  mesureloru  de  la  tot« 
poporele  antice  si  moderne,  tractatu  a- 
supr'a  acestui  subiectu;  de  acf  si :  nte- 
trologieu,-a,  adj.,  relativii  Ia  metrologia; 
metrohgu,  s.  m.,  auctoriu  de  metrolo- 
gia; — metromania,  s.f.,coventa  ambigua; 
a.)  d'in  ţiirpov  =  metru  (poeticuj,  ai  [la- 
vEa  ^  mania,  ai  prin  urmare  metroma- 
nia  =  passione,  furore,  mancarime  de 
a  face  versuri;  3)  d'in  Y--fi^p<t  si  ^via.,  ai 
prin  urmare  rnetromania  =  furore,  ta- 
riosa  mancarime  de  metra  sau  matrice, 
(cu  acestu  senau  at  mjmpf'Oi'iania);  de 
aci  cu  acellu-asi  sqnsu  ambiguu  si :  me* 
tromanieUf-c,  &ii.,raetromanu,-a,  adj.  s. 
personale, celln  cesufTeredemancarimea 
de  a  face  versuri ,  cea  ce  suffere  de 
mancarimeamatricei; — metronomu.s.  va., 
(fr.jn6tri>iiome,  d'in  [iirpav^:  metru,  si 
vijioţ  =:  lege),  a)  pers.,  verificatoriude 
mesure,  ^)  real«,  instrumentn  de  meso- 
ratu  tempnia  musicale;  metrometru,  a. 
m.  reale,  (fr.  mfitronitte,  d'in  [litpov^ 
metra  sau  mesara,  si  p-erptiv  =  mesn^   - 


>y  Google 


ra)e),  înstramflotu  de  regulatu  mesur'a 
unei  buccata  de  masica;  metropole,  s.r., 
■i«tr»p*llB  ([i.Tjt j}6icoXic  1  d'in  tJ^i^njp  ^ 
]natre,si  in)>.t;=cetat«),cetated'ii]care 
s'au  formatu  alte  cetati  ca  colonie,  ap- 
plicatu  apoi,  prin  estensione,  si  la  : 
a)  capitale  a  aoei  terre,  h)  cetate  unde 
reaiede  ]inu  măropoliiu;  de  acf  si  deri- 
vatele :  a)  mehropdia :  ă.)  demnitate  de 
metn^mle,  si  a  nume,  aau  cetate  de  re* 
sedentia  a  unui  metropoUtu.  saii  base- 
riea  cathedrale,  in  care  oMciedia  de  re- 
gula metropolitulu,  p')  eparcbfa  a  unui 
metropolitu,  Y)  demnitate  de  metropo- 
litH  :  a  fi  allessu  si  cHiamatu  (a  metro- 
polia,  se  mergemu  seuscuîtamuUturffi'a 
la  mitropolia,  metropoli'a  are  mai  multe 
juăeeie  de  cătu  episcopiele;  (3)  metropo- 
litanUt-a,  adj.  s.,  metropolltaHos*  rela- 
tîTu  la  metropole  si  la  metropolitu,  a.')  in 
genere  :  metropolitami  =:  locuitori  ai 
unei  metropole,  p')  in  speciale :  base' 
rica  metropolitana;  ^)  metropolitu,  a.  m., 
raetropallta»  a)  in  genere  :  metropolitii 
=  locuitori  d'in  una  metropole;  p)  in 
speciale,  metropolitu  =  anÂiepiscopu, 
prelatu  de  ţnm'iotdiQe;—metropolypu 
a.  m.,  (fr.  m^tropoljpe,  d'in  p^tpa  =: 
metra,  si  jrdXujroţ  =  polypu),  polypu  de 
metrs  sau  matrice;  metroptose,  a.  (., 
(fr.  Metroptose,  d'in  [x^xpa  =  metra,  si 
motaii  =:  cădere),-  surpatura  sau  vette- 
matura  de  metra;  metrorrkagia,  s.  f.,  (fr. 
îojtrorrhagle»  d'in  [i'^rpa  =  metra,  si 
^aYEtv  =  rnmpere),  acursore  escessiva 
de  sânge  d'in  metra  :  abusulu  de  î^a- 
ceri  lil»d%ttose,  maivertosu  abusulu  prc- 
matum,  casionametrorrhagiemorlifere; 
~-metrorrheia,3.î.,(k.  mâtrorrhâe,  d'in 
(j.ijtpo  =  metra  si  f-Eeiv=:currere),scur- 
sore  mucosa  d'in  metra;  mctroscopîa,  s. 
f.,  (fr.  M^troBcople,  d'in  [i.7^pa=metra, 
9i  tnuncEÎv  =  observare),  esploratione  a 
metrei;  de  aci  si:  metroscopicu,-a,  adj., 
relativu  Ia  metroscopia  :  instrumentu 
metroscopicu;  meslroscopa,  b.  m.,  a)  per- 
80n.,  ceUa  ceeBsamiiiamefr'asaumaJn- 
cea;  b)  reale,  instrumentu  de  esploratu 
metr'a;- -metrotomia,  s.  f-,  (fr.  mfitroto- 
inl«>d'in[i.'^7parrmetra,  si  TO[i.iJ=talia- 
re),  opetatione  chirurgica  la  metra;  de 
Kf  si:  metrot<mieu,-a,  adj.,  relatjvu  la 


Mtx 

melrototMa :  instrumente  metrotomiee; 

metrotomu,  s.  m.,  a)  perg.,  cellu  ce  £ice 

una  metrotomia,  b)  reale,  instrumenta 

de  metroUmii. 

,    M£TBOFOLIA,»K/ropoIi^H,etc.,Tedi 

metro-. 

METRU,  8.  m.,  metram»  ([L^rpov,  com- 
para si  fr.  iti^tre,  tote  d'in  radecin'a  lui 
2  metere ,  d'in  care  ai  mesura),  inse  cn 
intellessulu  generale  de  mesura  numai 
in  limb'a  greca,  ^ro  in  limbele  romane 
se  applica  numai  in  certe  inaemnari, 
si  a  nume  ia  limb'a  noatra  :  1.  in  poe- 
3ia,mesurapoetica, si  in  specieio^com- 
binatione  de  syllabe,  numita  sipedewka 
petioru  ^  pes  =^  î:o6c,  făcuta  mai  ver- 
tosu  dupo  cantitatea  syllabelorn  in  lim- 
bele antice,  ^ro  in  celle  none  dupo  ac- 
centulu  acelloru-aai  ;  metru  dactylicu, 
iambicu,  trocliaicu;  sponăeidu  e  metru, 
ce  espreme  gravitate,  maiestate,  mesti- 
tia,  etc.,  pre  eandu  ăact^lulu  e  metru, 
prin  care  se  espreme  usiorentia,  ropt- 
ăitate,  buecuria,  etc.;  fr)  combinatione 
de  mai  mulţi  peăi  sau  petiore,  vtrg»  : 
metru  eroicu,  dramatieu;  metndu  iam- 
bicu, comtmsu  ifm  peăi  ntamti  iambi, 
e  câiu  se  pote  de  aptu  la  aetionea  dra- 
matica; c)  in  genere,  mesura  poetica;— 
în  aceste  insemnari  cu  plur.  ni«<re :  me- 
trelc  sunt  forte  variate  intr'una  poema 
l!/rica;—2.  cu  pliir.  i,  metri,  mesura  linia- 
ria,  de  longitudine,  ecale  cu  isoassoi 
r=  a  diece  milionesima  parte  d'in  ca^ 
drantele  meridianului  terrestm  ce  trece 
prin  observatoriulu  d'in  Parisi,  capitale 
A-Franciei,  cadrante  coprenau  intre  e- 
catoriu  si  polul»  boreale  alin  pamentu-^. 
lui :  metrulueaprope  ecale  cumedietateâe 
stensinu;  prin  una  lege  metrulu  e  asta- 
ăi  mesur'a  legale  in  Bomani'a;  metnlu 
e  basea  nit  numai  a  toioru  mesureloru 
Uniarie-.  de  svperfacia  si  ăe  volume,  et  si 
aUu  mesureloru  de  capacUaiesi  ăepondu; 
metru  cuhicu,  metru  eadratu;  ăivisioniU 
decimali  alle  metrului  se  espremu  prin 
composite  cu  numeri  romani :  decime- 
tru, centimetru,  millimetru;  ero  mwUi- 
plele  metrului  se  esţ)rernu prin  composite 
cu  numeri  grea :  deccanetru,  hectometrii, 
chiicmetru,  myriwnetru. 

M£IT£BE,  T.,  BtttereiTedimittMV. 


jyGooglc 


MEU. 

*  METD,  8.  UK,  metus;  frica  :  de  me< 
tultt  punitiond  si  ascunde  peccatele. 

*  METUENTE,  adj.  part.  pres.,  me- 
tueuti,  care  metue,  care  duce  frica,  fri- 
cosu,  plenu  de  frica,  de  ansietate,  de  in- 
cietudine. 

tt  METUERE,  v.,inetitere.aseteii]e, 
a  senti  frica,  ansietate,  incietudine.  Ga- 
decin'a  yorbeloru :  metuente,  mctkulosu. 

*  HETULA,  8.  f.,  meluU,  deminutivu 
d'ÎD  mda,  mica  meia. 

METURA,  s.  f.,  scop»,  instruraeutu 
cu  care  se  curetia  unu  locu  de  lucruri 
straiae,  se  şterge  de  pulbere  si  de  alte 
sfermature:  metura  de  noticUe,  mdura 
de  palie,  metura  de  peru  de  forcu. 

1  MET0RARE,  T.,  scopare,  yerrere, 
a  curetiă  udu  locu  de  lucruri  straiue 

eu  metur'a,a.  şterge  pulbere  si  alte  sfer- 
mature cu  metur'a  :  a  metuni  cas'u,  a 

mdurd  curtea;  fia-care  se  mcture  d'iw- 

ainiea  usiei  selle. 

2  MET  ORARE,  s.  verbale;  curetiare 
ca  metur'a. 

METURATORIU,-(^/-ia,  adj.  8.,yer- 
rens,  care  metura  :  victuratorii  stratc- 
loru  pMftZice;  s.  reale  :  tneturaiorm,  m. 
si  meturatoria,  f.,  instrumenta  de  me- 
turare. 

1  METDRATU,-a,  adj.  part.  yergos, 
curetiatii  cu  mdur'a. 

2  METURATU,  s.  m-,  aetuludewie- 
tufare,  effeetn  allu  actionei  de  tnetu- 
rare  :  perde  diu'a  cu  meturutuîu. 

METDRATUKA,  s^f.,  actionea  de 
meturare,  si  resultatulu  acellei  aetioue. 

METURICIA  ai  meturitia,  s.  f.,  de- 
minutivu d'în  metura. 

METURONIU,  (cu  n  molliatu,  m- 
turoiu),  pl.-ie,  augmentativu  d'in  me- 
tura, mare  mdara. 

MEU,  mea,  pi.  mei,  melîc,  pronume 
possessivu  allu  personei  I  siug.  meos, 
mea,  monm :  calluîumeu,  ^p'a  mea,  callii 
mei,  epele  melle.  Cându  pronttmeleposses- 
sivu  sta  siDguru  fora  substantivu,  (ab- 
solute), cere  articlu'iuaintea  sea  :  allu 
meu,  (alli)  ainm,(alla)aniea,  allenid- 
le;  aUu  cui  e  boulu?  —  allu  mm;  alli 
CMî  514  hoii? — alli  mei;  a  cui  e  vacc'a? 
a  mea;  alle  cui  su  vaecele? — alle  melle; 
—  aaiă  si  oiuidu  fossessivuln  sp  pune 


HI.  M7 

inaintea  substantivului  seu :  allu  meu  co- 
pillu,  alli  mei  copaii,  alle  melle  eopUle. 
Intre  Dacoromâni  meu,  ca  si  celle  alta 
possessive ,  uu  are  flessîoni  de  caşuri , 
^ro  intre  Macedoromâni  se  declioa  pos- 
sessivulu  meu  si  celle  alte  possessive,  p. 
e.frensle  calliloru  wieor«=:dacorom./re- 
nele  calliloru  mei;  boulu  miui  viciHu= 
dacorom.  boulu  veânuîui  meu. 

Ml,  pron.  coujiiDctu,  personal,  slag. 
dativu  mihl,  înlhe,  si  ml;  propris  ca 
dat.,  a)  mi  se  covine,  mi  s'a  spusu ,  nu 
mi  place  asia ;  ce  bene  sau  reu  mi  ai 
facutu  ?  —  p)  cu  nuantia  de  resfaciare, 
gratia,  favore,  compassione  si  alte  af- 
fecte ,  ca  asi4  numitulu  dativu  dkicK, 
sau  chiristicu  allu  limbeloru  clasaice : 
poţi  ess-i  acumu,  co-â  ti  am  cumperaiu 
totu  ce  mi-ai  dissu;  ce  mi  făcu  copiilii  ? 
ău-mi-le  acumu,  joca-mi-tehme;  mirU-lm 
bătui  bene;  mi-ti'lu  batura,  de  mi-H'i 
sftrmara  Iote  ossele;  mi-si  au  batutu- 
reujocu  de  ellu;  —  y)  iu  genere,  mai  la 
tote  verbele  transitive  ce  au  unu  obiectu 
passivu  sau  directu,  spre  a  arret^  per- 
son'a  in  favorea  aau  defavorea  cui  se  face 
ceva,  in  care  casu  alte  limbe  romanica 
punu  posscssivulu  :  mi-am  perdutu pel~ 
lari'a,^ii,i\l  iierUu  mon  chapean;  asifl 
si :  mi  tundu  perulu,  mi  radu  barb'a,  mi 
am  lassatu  barb'a ,  mi  am  perduiu  star 
rea,  sanetatea,  tempulu  attene  in  deser- 
tu ;  h)  ca  genitivu  sau  altu  casu  ce  es- 
preme  tenuinulu  de  unde?  —  cumu  : 
a)  genitivu  possessivu  :  cas'a  mi  nu 
mai  e  de  locuitu,=.cas'a  mea  nu  mai  e 
de  locuituz::zîx.  ma  na]»aii  n'est  plns  ha- 
bitable;  asia  si :  asupra-mi  ^asupr'a^ 
mea,  nu  mi  teu  asupra-mi;  p)  ca  ablat., 
nit  a  leuatu  vestimente,  pote  Însemnă  , 
a)  a  leuatu  vestimente  pentru  mene : 
P')  a  leuatu  vestimente  de  alle  melle; 
^')  a  leuatu  de  la  mene  vestimente,  a  ra- 
pitu,  furatu;— form'a  mie,  de  si  cea  mai 
primitiva,  pentru  eo  d'in  ea,  prin  redue- 
tioni,  s'a  formatu  mi,  nu  se  appiîca  inse 
in  tote  constiuctiotiile,  iu  cari  iutra  mi, 
asia  nu  intra  in  caşurile  de  sub  b,  precumu 
neci  ca  ethicu :  mie  Iu  batura,  nn  se  ^ice 
in  locu  de :  mi  Iu  batura;  bî  fiendu  co  la 
acestu  articlu  avemn  se  ne  reforimu  si 
pentru  cella  alte  corente  analoge,  caat» 


=y  Google 


08 m. 

96  ioaemniiuu  inco-.mi,  cascnrtatu  d'ia 
mie,  e  endUicu  sau  proelUim,  ca  si  a- 
nalogflle  :  ti,  si,  li=.i,  ete.,  d'in  tie,  sie, 
hă,  iei;  proditicu  numai  candu  na-i  pre- 
cede altu  coventu,  coci  atunci  mi  cu  co- 
ventulu  unoatoriu  face  ca  ana  singura 
vorba  cu  unu  sioguni  accentu,  unindu-si 
TOcalea  in  diftongu  cu  rocalea  iniţiale 
a  coventului  urmatoriu  ;  mi-e  frigă : 
HH-a&(ate,  mi-adduce;  inse  enditicu  in : 
mt-tni  place ,  ăeco-mi  place,  candti-mi 
place;  dâro  in  frast  ca  :  nu  mi  e  frigu, 
eandn  miabbaie,  etc.,  mi,  ca  si  analogele 
selle  :  ti,  ai,  etc.,  pote  îfi  si  procliticu  : 
condu  mi-aibate,  si  enclitica  :  candu-mi 
(Mate;  m  casaln  de  prodinatione,  fra- 
sea:  canău  mi-abbate,  are  una  cantitate 
nnmai  de  patru  syUabe,  âro  iu  casula 
de  indinatione  are  cinci  syllabe  :  can- 
dH-fln  abbttte,  cea  ce  e  importante  pen- 
tru metric^a  Dostra;— candu  covantulu, 
pre  care  de  necesse  se  proclina  mi,  in- 
cepe  cu  consonante,  atunci  pentru  faci- 
litatea pronunţiei,  se  prefige  lui  mi  iiua 
vocale  obscura  si  pucinu  sentita,  mai 
multa  una  specia  de  aspiratione  vocale : 
mi  da,  se  aude  pre  a  locuri  cu :  emi  da;  e 
inse  rea  a  scrie  asia,  si  mai  reu  a  pune 
apostrofa  in  caşuri  ca :  'mi  aăducu  a 
mente  .-  co-ci,  de  si  ialimb'a  greca,  pre 
longa  formele  :  {uil,  notetcessistu  si  for- 
mele :  ^t,  isot,  etc.,  care  aru  par^  co 
anctorisa  forme  ca :  emi,  Hi,  etc.  in  locu 
de  mi,  ti,  etc.;  totuşi  na  e  mai  pacmu 
addeveratu  co  :  a)  alle  nostre  nu  vinu 
d'in  celle  grece,  ci  d'in  cella  latine: 
ttilhe,  tibe,  slbe,  etc.,  transformate  mai 
antanin  in :  mie,  tie,  sie,  apoi  si  contrasse 
in  :  mi,  ti,  si;  ^)  in  form'a  cea  mai  pri- 
mitiva, cnmu  se  vede  in  satiserii.  Bahjsn 
=Bilhe,  tubhjan  ^  tIbe,  nn  au  vocale 
iniţiale;  7)  apoi  ar  fi  absurdu  a  scrţe  fora 
apostarofU  :  mie,  tie,  etc.,  cu  apostrofu  : 
'mi,  'ti;  3)  si  mai  absurda  a  apostrofă, 
in  f^i  ca:  mi  se  cade;  ti  se  âtde,  etc, 
unde  nu  pote  incapâ  elisione  de  vocali ; 
—  se  se  observe  co  aci  coventele  in  ce- 
stione  snnt  deplenu  tonice  d'in  caus'a 
monosyllabeloni  ce  le  succeda,  feno- 
meuu  ce  se  obserera  si  in  limb'a  greca; 
asi&  iu  frasea :  ou  icoi-rjsuzznn  voia  face, 
e&  e  fora  toan ,  inse  cu  tonu  in :  o!j 


mc. ^ 

001  icoiijou  ^  BU  ti  voi  face ,  d'in  caoa'a 
monosţllabeî  sot.  M. 

MIASUA,  pi.  miasmate,  (piaapai,b. 
■lasne);  proprie,  cont^ione  spurcata, 
spurcatione,  appUcatu  inse  in  speciale 
la  essalatione,  corpu  forte  suptire  ce  ef- 
ftue  d'in  materie  stricate,  ai  care  se  consi- 
dera ca  propriu  a  communică  cont^ionea 
cormptionea  la  corpuri  sanetose  :  mtfu- 
mate  putorose,  pestilenţiali;  apele  morte 
scofu  miasKtofa,— prin  estensioae,  ori-ce 
fluidu  aeriforme,  suffocante,  care,  in  certe 
parti,  se  essala  d'in  senulu  pameatalni. 

M[ÂSMATICţr,-a,adj.,  relativa  la 
miasma,  care  conţine  sau  produce  mias- 
maie  :  atmosphera  miasmatica. 

MIAU,  touu  cu  care  se  imita  vocea 
catueieloru ,  pissiceloru .-  catusi'a  face 
miau!  miau ! 

MIAUIBB,  V.,  (ca  forme  simple  ;  ca- 
tusi'a miaue,  dero  si  lungite :  miauesee; 
d'in  miau,  compara  inse  si  fr.  nlanl«r; 
vedi  si  merloire);  a  face  miau,  vorbindn 
de  vocea  catusieloru;  ~  prin  metafora, 
despre  plansulu  copillilora  mici,  eichiara 
«lespre  plansulu  oopillaresou  allu  unai 
omu  mare  :  ce  mi  totu  tnioititi  pre  eapu? 

MIAUITU,  d'in  mimUre,  1.  part.  ap- 
plicatu  la  persone  ce  abia  wbeBCU  ca 
una  voce  plangerosa :  c^  muieri  miamie; 
2.  subst.  abst.,  mi  ati  spartu  eopulu  cu 
miauitulu  vosirti. 

MIAUITURA,  s.  f.,  actione  si  acta 
de  miawre  .-  miauUw'a  catusiei,  a  eopil- 
lului  d'in  leganu. 

UTATJNARE,  (cu  forme  simple  :  eo- 
toniulu  miăuna,  dero  si  lungite :  miau- 
nedia),  v.,  vedi  miauire. 

MIAUNATU,-a,  adj.,  part.,  vedi  si 
miauitu. 

MIADNATURA,  s.  f.,  vedi  miauitura. 

MICA,  B.  f.,  mlea,  (it.  mlea  si  inlra,isp. 
niţa,  port.  mtelia,  prov.  nlea,  nisa,  mlea 
si  mlehaţ  fr.  niehe  si  nle;  der.  nlet- 
te);  1.  buccata  cătuşe  pote  de  mica,  etc., 
buccatella,  sfermatura,  Sru  sau  firicelln, 
a)  in  genere  si  proprie  :  tiu  avemu  mi- 
ca de  sare,  de  pane,  de  vinu,  de  farina, 
(compara  compos.  nemica,  de-micare  sau 
dumicare,  de-re-micare,  dre-micare,  sau 
dru-micare,  s-ăru-mictwe  etc.);  h)  metaf. 
seccatara,  nmtea :  a-  vorbi  cica-mea 


,  Google 


^ irtc^ 

(pronnntiato  pre  a  loonri  si  eiga-miga, 
in  in  plnr.  ct^nin-tm^un,  ca  nemicuri 
din  nemiea,  trecuta  prin  nemcu);  2.  spa- 
da i»  petra  lucHTtforta,  foliosa,  ecamo-' 
sa,  ui4  in  ofttn  ca  unu  cntitu  se  pote 
dMde  in  fvUe  mu  sau  forte  snptiri, 
daaiiaetAfltmdfUi,  (compara  fr.mles): 
colorile  mica  snnt  de^idttt  de  varie, 
mufa  M  0^  tn  tote  terrenele;  Emii 
jHHW,  in  locN  de  vitnt,  folie  de  miea  la 
fenertre;  — de  act,  prin  metafore,  mica 
t^A  applieata  la  mai  multe  snbstantie 
f(>rte  difereaţi  «nele  de  altele,  sidifferen- 
ti  de  MIM,  aTeodn  eu  acâsta-a,  proprie- 
tatea oommnne  de  a  avâ  folie  suptiri, 
flassibUi  si  Ineuritorie  :  mica  de  ferm, 
mtco  de  graphitu;  —  mica ,  nu  e  de 
e&tn  forma  feminina  din  micu,  si  cnmu 
s'apotntn  ^)pllc&  ladone  senanri  inap- 
parentia  taii  de  dirergenti,  redi  la  rer- 
bula  mieare.  M. 

*  MICANTE,  part.  adj.,  (din  mieare), 
■leaai  i  ocli  mtcanti,'  lumina  mieante 
|ire  Idcntlti  apei. 

*  MICARE,  T.,  mioare,  Mlnvere,  nle- 
tuc;  1.  proprie,  a  face  miat,  a  muA,  a 
micMioră,  in  acestn  sengn  inse  se  ande 
namai  pre  a  locuri,  ca  si  fricare  san 
t»-/Vteiir«d'in^iea.inlocaâsce  eedice 
pre  alte  loenri  infrieosictre;  in  specie 
a  mÎM  oelti  ^  a  face  odii  miei,  adeco : 
a)  de  soomn,  b)  in  genere,  a  inchide 
odii;  a  inchide  si  deschide  oclii,a  elipf, 
Tibri  d'in  ocli :  «uMu  mica  odH?  san  : 
atmiu-4  mina  odii?!  —  de  acf  :  2.  in 
gMiere,a  mişcă  rapide,  a  Tibrft,  a  se 
bate :  mi  mica  âniiH'a  de  frica;  ce  tare 
miea  ptdaulu!  —  in  speciale,  despre  In- 
nîn'a  ce  joca,  vibra :  steîlde  miea;  ro' 
Ude  sorcUâ  micau  pre  coperimeniulu 
deferru  olfru  dilupalatit^;  —  de  nnde, 
ntieare  ==  Inourire,  lucire,  radiare. 

♦  MICATIONE,  s.  f.,nhi»tlo;  actione 
de  mieare:  micaiionea  eeliloru  iupnlui, 
Mtdldoru,  froHdiehru,  ănimei,  eordeloru 
mteinora. 

•  MlOATC.-o,  (din  mieare) :  1 .  part. , 
corăemieate,  ocH mcaii;2. snp.  si  snb., 
mieatii-îu  oelUoru,  stdleloru. 

UIGIA,  (pron.  mieta)^  si  micime,  s.  f., 
parrltai,  piBllUtu;  calitate  de  micu  ; 
mkPa  Bau  micimea  eamerdcru,  midade 


MC. M» 

suffi^u;  nu  ne  detpretiâ  in  tm<A'a  no- 
8tra;^miame  pare  singum  applicatu  si 
in  sensa  concretu  :  micifne  de  omu. 

MI  CIA,  si  mitia,  s.  f.,  fellg,  vedi  mitia. 

MIGISU  ai  micedu,,-a,  adj.,  mioldas; 
tare  mt'eu  .-  micid'a  lui  avere. 

MICIRE,-e4CU,  nlonerei  parmn  rel 
parrl  facere,  lerare,  etc,  a  face  micu ; 
a  mici  in  loeu  de  a  mta-i  luerulu;  a  miti 
una  camksia-y  a  miei  furişa  reului;  si  refl. 
a  se  mirf. 
•    MICID  si  mi^u,  s.  m.,  Tedi  mxHu. 

t  MIOR-  si  miero-,  (din  grec.  |j.[xpâ;=: 
micu,  si  prin  sensn  si  prin  origine) ,  in 
diverae  composîtioni  mai  allessn  scien- 
tifice,  cumn  •.micracanthu,'a,  adj.,  (fr. 
mieraeanthe ,  din  îxov^;  =::  acanthn, 
spinn),  care  are  spini  mia  ■  copperu  mi- 
cranihu;  rMeraataticu.-a ,  adj.,  (fr.  nl- 
«rae«nstlQie,  din  Âxooanxâ;  =  care  au- 
de bene) ,  aptu  a  face  se  se  audia  celle 
mai  mici  gonnri  :  instrumente  mieracw 
stice;  mia^anthu.Hi,  adj.,  (fr.  mteranthe, 
din  £vdo4  =  flore),  care  are  flore  mica; 
de  ac{  si  micrantbiij,-a,  (fr.  ralcranthti), 
relatira  la  nna  planta  cn  flori  mice,  ca 
3.  f.  pi-,  «nerai^hie,  classe  de  plante  ca 
flori  forte  mice;  mieranOua,  s.  f.,  genn  de 
plante  din  famili'a  euphorbiacielorn ; 
miareneephalu,-a ,  adj.,  (fr,  mterencA- 
phale,  din  ipi£!paXoţ:=cerebni),  careare 
cereAruJu,  creierulu  mieuimicrocarpu.-a, 
adj.  s.,  (fr.  mleraearpe,  din  %aţnt6f:=z 
frnctu) ,  care  are  frudu  san  frucie  mice; 
s,  m.,  microcarpulu,  geou  de  fungi;  mi~ 
erocephalu,-a,  adj.  a.,  (fr.  mlcrocâphale, 
d1nxE!paXi'j=câfa,  capn),  care  are  capu 
micu,  si  vorbindn  de  plante  alle  cui  flori 
formedia  una  capiHna;  s.  f.  pi-,  microce- 
phale,  tribn  de  insecte  din  famili'a  coleO' 
pterelerubranclielytr8;mtcrocefM,-(i,  adj. 
s.(fr.in[Droe6re,  â'inx£pa;=Gornu),care 
are  co>-nusau  come  mice,  si  deacîan/enne 
mice;  s.  f.  pi.,  microeere.  secfcione  de  in- 
secte dlnfamili'anweidiloruîfmcrocAro- 
nometrtt,  8.  m.,  (Rr,  mlcroehronemâtre), 
instramentu  de  pbysica,  cn  care  se  me- 
sura  si  celle  mai  mice  fractioni  de  tem^ 
pu;  mierocona,  adj.,  (fr.  mlorocone,  din 
x&vo;=:conu),  care  are  mice  conwr;  wi* 
crocosmu.  B.  m. ,  (îr.  mlerecasme,  din 
x<Jot'«c=lonie),  iitme  miea,  lame  in  mi» 
19 


>yGoog[c 


m MC. 

niatara  :  omuftt  e  «fw  miaroeosmu  ;  da 
9£inâeroeo8micu,-a,  adj.,  reUtivu  la  mi- 
crocosm»; mtcrocoMfoto^ia^ntropolO' 
^a,»itcrO(IacfyM,-a,  adj.,(fr.iBlerodac- 
tjl«,d'in2dixiuXo(=degitt]),  care  are  âe- 
gite  miee;  s.  m.,  imero^oo^i^u,  genu  de 
passeri;  imcro(j{mte,  adj.,  (Cr.  nterod»!!, 
d'in  i3o5ţ,  âîiivToc=dente),  care  are  mia 
denti,  se  dice  si  de  plante  cu  dentiaiori 
ia  calice;  microeleetromeiru,  s.  m.,  (fr. 
nlero-dleotromdtre),  instrumentu  cu 
care  se  descoperă  celle  mai  mice  cuiti- 
t>atid9electrieItate;fmcrQpa8^rH,-a,  adj., 
(fr.  mlcroţastr»,  d'ia  Ţa3r^p=păntece), 
care  ara  pântece  rmat,  s.  m^  genu  de 
hymenoptere;  mieroglosau,-a,  adj.,  (fr. 
■lervgloaiSf  d'in  YXuaaa=:limba),  care 
arfl  litnba  mica;  s.  m.,  mierogloasu,  genu 
de  passeri  d'in  famili'a  paittacieloru;  mi- 
crognathu,-a ,  adj.,  (fr.  nIorof;nath«, 
d'in  Yvâdx)(=falca),  care  are  ftUci  mice; 
B.  m.,  micrognaihtdu,  geun  de  pesci;  mi- 
crogrt^hia,  s.  f.,  (fr.  mlero^raplito,  d'in 
^p6upav=:mnwe),  descriere  dtf  lucrări 
sau  fientie  microscopice;  de  aci  si  mio'o- 
graphicu,-a,  a(U->  nlatiru  la  mierogra- 
pfUa;  microgr<^itti,  s.  m.,  anctorîu  de 
una  micrograpUa;  mierolepu,-a<  adj., 
{fr.  nlcrolipe,  d'in  XsnL^scama  sau 
soldiu),  care  are  mice  scame; —  cu  acella* 
asi  iotellessa  si  mierolepidotu,-a;  micro- 
loffia,  3.  f.,  (fr,  DtlcrDlogie,d'iQX(SYOi::^ 
discursQ),  tractatu  despre  lucruri  miee  si 
menunte,  si  in  reu,  vorba  multa  despre 
lucmriseccesi  fora  importantia;  de  acf 
si  tiacrologieu,  -a,  adj .,  relatiru  la  micro- 
logia;micrologu,-a,  s.,careseoccupa  cu 
micrologi'a,  coi  place  micrologi'a;  micro- 
ntella,  b.  f.,(fr.  mleri>nâlie,d*in(j;i>.o;= 
membru),  monstruositate  de  micîa  a  u- 
noru  membre;  micromeru,-a,  adj.,  (fr.  ai- 
eroHire,  d'in  ^po^=ţivte),  care  are 
parHmice  si  menunte; micrometru,  s.  m., 
(fr.  mieromdtre),  instrumentu  ce  serve  a 
mesură  cu  precîsione  celle  mai  mice  di- 
menaioni  Uniarie :  micrometru  univ^sa- 
le,  ce  serve  la  observationea  angliinriloru 
aitotoru  eclipsiloru  de  sore  si  de  luna :  cu 
HNH  mierometru  se  Piesura  si  gradulu 
ăefinetiaaUulănei;âea£iaimicrometria, 
arte  de  a  se  servi  cu  micrometndu;  mi- 
crmetricui-a,  relativu  Ia  mcrometru : 


IOC; 

ob$ervationi  mkrometrioe;  matmtalm,- 
a,  adj.,  (fr.  ■loramato,  d'in  S|)4Ui'C0C= 
ochiu),  care  are  ochi  mici,  s.  m.,  micro-' 
maiu-lu,  gean  dearachoidi  pulmonarie; 
mieronemuro,  adj.,  (fr.,Mlflr*a6at,  d'in 
rfjpjx  =  fim),  care  are  fire  sau  antenne 
forte  mice;  mieroortte  s.  m-,  (tr.  Miw»- 
on,  din  £v-£vtoc  =  fientia) ,  cadrapede 
fossile^  cella  mai  mieu  d'in  rumigatoria; 
micropeăe,  adj.,  (fr.  vlcrof*),  care  »n 
pede  aaapedi  miei;  a.  pi.  f.,  mieropodi, 
ordine  de  conchilie;  micrope^,'»,  adj., 
(fr.  nl«»r6plef  d'in  idxXnv  r=  tonica), 
care  are  mica  tunica;  s.  in.,  genn  de  in- 
secte coleoptere  pentamere;  wtieropeta- 
lM,-a,  adj.,  (fr.  ulerapâbile,  â'inntai- 
Xoy  =:  petalu) ,  care  are  petale  mice  : 
dianfhtdu  micropetaiu ;  mierophonu,-», 
adj.,  (fr.  mlcropbvae,  din  (pwv^  r=z  sono, 
voce),  care  arr4ta  si  celle  mai  miee  «oct 
san  BOnuri,  care  maresce  sonala  sau  vo- 
cea; care  are  sau  face  voee  mica,  sonu 
micu;  cui  place  voce  mit»  san  sonu  micM; 
âeaof  ai  ffitcro^Aonîa^micuBau  debili» 
tate  de  voce;  microp/UhalmH,-a,  adj.,  (fr. 
■Icrtyhtbalne»  d'in  â(pdaX(uSţ=ciehî)t), 
care  are  odti  mki;  mierophţfUu,-a,  adj., 
(fr.  nlerophjrlle»  d'iu  cp6XXov  ^  folia) , 
care  are  folia  mica;  microportt,-a,  adj., 
(fr.  iBlGi-«p«re),  care  are  port  forte  miei, 
micropsyckia,  s.  {.,  (fr.  «ierapar^Ue» 
d'in  ({ii)xiJ=sufQetu),  micia  de  suffletu ; 
microiaeru,-a,  adj.,  (fr.  mlerovUre,  d'in 
mepdv^aripa,  aripiora),  care  are  arip* 
sau  aripiore  mice :  papagalii  mieropteri; 
pi.  m.,  micropteri-i,  genu  de  pesci,  pi.  f- 
microptere-le,  fomjlia  de  insecte  coleo- 
ptern ;  fnicrorcÂidtt.-o,  adj.,  (fr.  Mlenr- 
ohldfl,  d'inopx(;:=oolinj,  care  arepiea 
mce  colie,  a.  f.,  mtcrorcĂiiJa,  atrophia 
acolieloru;mtcrorAiiîy,-a,adj.,(Cr.al«r*- 
rhlie,  d'in  piCa==radecina),  care  ue  r»- 
dedna  mica;  microrhyndtu,-a,  adj.,  (fr. 
ml«r«TrBi|i)«,  d'in  ftiyf/o(;=xOBtru),faae 
are  ro^rt(2Hfnicu;micror2AorAyficAH,-a, 
adj.,  (fr.  mlBrortliorbjnque;  d'in  âpMc 
=directu);  care  are  rostruiu  miau  si  âi- 
r^tu;t  pLmicrori&orAyMc^îe.familiade 
passeri;  microscopu,  s.  ol,  reale  (fir.  m\- 
e»soopef  d'in  axMcetv  =  spectare),  in- 
Btrumfinta  dioptricu  care  maresce  obiec- 
tele si  de  aoear^  serve  a  ^pec^i  si  eaa»- 


,y  Google 


^ tfIC. 

mini  Incruri  mee  si  menute :  mieroaeo- 
p»  MMpIu,  eompmu;  fig.  a  veăâ  tote  <m 
MtertMcopHlH,  a  si  essag^ră;  de  aci  si 
tm^08COfieu,-tt,  adj.,  relativn  Ia  mioro- 
$copit :  obiervatione  mieroecopica ,  mă- 
rimi mieroseopice;  s.  f.  pi. ,  mieroaa^ee, 
uninalcale  ce  se  pota  vedâ  numai  cu  «w- 
erogcopulu;  mieroseopîa,  a.  i.,  arte  de  a 
se  servi  ca  mteroseo^u,  miero3omatu,-a, 
adj,,  (ir.  înleroaoBKte,  d'in  a&[ia  ^  cor- 
pu),  care  are  corpa  mieu  sau  prea  mieu; 
ie&elmiorogotmaia,  a.  f.,nionstnK)sit>ate 
deinicfaacorpntui;micro«permu,-a,adj., 
(fir.  nleroiiperne,  d'in  (i7câpţta=semen- 
iia) ,  care  arâ  3ementi6  mă;  asia  si  mi- 
erasporu,-a,  (d'in  anâpoc  =:  Bementis) ; 
mero8tem0tm,-a,'iiy,  (fr.  nlerMMm*- 
net  d'lnaTiţ{Mâv=:8tainiDe),  oare  are  sta- 
mine  mice;  micro8tomu,-a,  adj.,  (fr.  nl- 
•roBUne,  din  at^tta  =  gura) ;  care  are 
gura  mica;  ta.  pi.  microstomi,  familia  de 
pesei  cu  gttra  mica;  mierotrachelu,-a , 
adj.,(fr.nilcrotrMli^le,  d'in  Tpii^-rjXoi:=: 
guttQ),  care  are  gvttu  mieu  sau  scurtu; 
mw!ro«(KirtH,-a,ftdj.  S-,  (fr.  mloroMnlre, 
d'in  C^ov^ranîmale),  mai  multa  in  pi. 
f.,  mieroeoari^  animalevle  de  estrema 
micime;  mia-oeonu-a,  adj.,  (fr.nleroia- 
■•,  d'inC(î>vvi^cingi]tore),  care  are  una 
mica  dngtttore  :  eoHchplie  mioroeone ; 
mienu^-ft,  adj.,  {tt^  mlerare,  d'in  oăpd 
^ooda),  CRTO  are  ceda  sourta,  sorici 


*  MICTIONE,  «icfti,  mietuaîe,  mictw 
rire,  vedi :  tmnăione,  minetu,  minetuale, 
minehinre. 

MlCUf-a,  adj.,  parTns,  pnaillDg,  kI< 
.  notat,  extUs,  exlgnus,  tennta,  (vedi 
mim,  mai  Tertosa  sub  1.  si  compara  si 
grec.  (ttxpâ;,  carui-a  allu  nostru  mieu  e 
affine,  d^ro  ou  Sliu);  contrariu  mare; 
MtCM  Ta  se  dica  redussu  in  dimensionile 
selle,  in  estensionea  aea,  rolamele  seu, 
8aa  ÎDOQ'ad'in  aceste  dimensioni,  fia  vor- 
b'a  de  eetensione  in  spaţiu  sau  in  tempo; 
apoi  prin  metafore :  obscum,  neinsem- 
natu,  de  basea  conditione,  fora  valore, 
vile,  fora  potere,  debile,  pncinu,  fora 
intensitate,  ete. :  casa  miea,  mosiâra  mica, 
carru  mieu,  căldare  mica,  kteu  mieu, 
rivri  mice,  paăwe  mica,  ttnw  miau  nu- 
mtru  ăe  omeni,  partea  cea  mai  mica; 


MID.  281 

ce  pruncu  mieu  a  nascutu  acea  muiere; 
apa  mica,  stare  sau  avere  mica,  suffktu 
mieu,  ânimamica;  cdli  mari  aasuprescu 
pre  celli  mid;  grânulu  pre  arătura  e 
inco  mieu;  venissera  toţi  mari  cu  mici : 
eeUi  mici  sunt  mai  usiorelli  de  câtu  eeUi 
mari ;  litiere  mid  si  mari;  că  facutupre 
a  prea  mieu;  neci  mieu  neei  mare,  ci 
mediu;  utm  omu  mieu  pote  &  mieu  de 
corpu  in  totu  sau  mieu  de  statura  := 
menutu,  mieu  ingrostime  =:  suptirellu, 
mieu  de  suffletu,  de  mente,  de  anima, 
mieu  de  etate,  mieu  de  positione,  mieu 
de  stare,  de  avere,  de  potere;  —  buc- 
catele  au  pretiu  mieu;  mica  dorere,  mica 
sperantia. 

MICnCIU  si  mi€utiu,-a,  adj.,  parm- 
Ins,  demiaiitivu  d'in  mieu. 

MICURA,  8.  f.,  Mleolaj  deminutivu 
d'in  ffltca,in  sensulu  de  sub  l.(vedi  si  ver- 
bnlu  smieurare,  deriratu  de  Ia  miewa). 

MIC0SIOKARB,-edi«,  (d'in  micu- 
sioru),  T.,  nlnnere,  dltnlniiere,  exte- 
nuare, lerare;  a  face  mieu :  a  mieusioră 
partea  covenita  cuiva,  pretiulu  unui  îu- 
cru,  dorerea  intensa;  a  micusieră  ar- 
mai'a;amiai8iorâ3tarea,  averea,  tintinu- 
meruprin  scădere;  a  mieusioră  dorerea, 
furi'a  unei  dorere;  a  se  mieusioră:  apele 
se  micusioredia,  —  metaf.,  a  se  indio- 
soră :  nu  me  miet*siorediu  eupeno  aeoUo. 

MICUSIORIME,  8.  f„8i: 

MICUSIOBITATE,  s.f.,  parTita8,pn- 
alllltks,  tenaltiia;  calitate  de  micusioru : 
mieusiorUatea  numerului,  starei,  suffic' 
tului,  animei. 

MICU8I0RU,-a,  (cu  w  scnrtu  de  totu, 
micăsioru,  ce  se  observa  si  in  derivatele 
selle  mieăsiorare,  etc),  adj,  parTulag, 
pngllluluH,  mlnutnlBB;  deminativu  d'in 
mieu:  cepiUi  micttaiori. 

MICţJTEIiLU,-a,  (pre  a  locuri,  mitu- 
tellu,  si  mititeUu),  adj.  psalUos,  deminu- 
tivu d'in  mieu,  eau  mai  bsne  ă'iamicutiu. 

MlGUTIU,--a,  adj.  parrnlos,  demi- 
nutivu d'in  mieu,  vedi  si  micusioru. 

MIDIA,  3.  f.,  mnttlaH,  (d'in  (idStov,  ca 
ei  stridia  d'in  ătjtptSiov);  specia  de  concii 
marina,  care,  ce  si  stridi'a,  e  bona  de 
mâncare :  nu  mi  plaeu  midide,  mai  fie» e 
mi  plăcu  stridiile;  ce  vei  se  mânci?  mi' 
^9  stridie? 


=y  Google 


»3 


Hia. 


UIDILOCn,  midUoeire,  etc.,  veâi 
fnedSoeu,  med^ocire,  etc. 

1  MIE,  prOD. ,  per.  I  siog.  dat.  mihi; 
vedi  tMÎ  ei  eu. 

2  MIE,  s.  f.,  mlUe,  vedi  miUe. 
MIEA,  io  locu  de  mieUa,  si  aceatu-a 

in  locn  de  amnella. 

MIEDIU,  adj.s.,  medi»,  vedi  mediu. 

HIELLA,  s.  f.,  AgnslUj  vedi  amneUa. 

MQILLARESSA,  s.  f.,  pastoreasa  de 
meUi,  muliere  a  miellariidui. 

MIELL  ABIU,  (d'in  amndlariu),  s.  m., 
Sf  n«niM  putor,  pastoriu  de  midii. 

MIELLU,  a.  m.,  agnellns,  fetu  de  oue; 
vedi  omneilu. 

MIELLUSELLU,  mieUuseîla,  demi- 
nDtiTQ  d'ia  mieUu  sau  amneîlu. 

HIEBARIU,  a.  m.,  mellariM;  care 
cnltira  miere,  adeoo  albine,  ca  ae  ape- 
cnle  mierea  ai  cSr'a. 

MIERE,  s.  (.,  sal,  (it.  mele  si  nlele, 
iap.  alei,  pTOT.  mei,  fr.  miel) ;  anccu 
sacharosn  ce  albinele  tragu  d'in  flori,  si 
de  aci,  prin  metafora,  dnlcetia:  mterede 
primăvara,  de  vâra;  miere  selbatiea; 
miere  de  salce;  d'in  gur'a  lui  eurre  co- 
venfid»  mat  duUe  de  eâtu  mterso;  mierea 
Imdieloru  telle;  —  pTOV.  mat  mvîte  muaee 
prendi  cu  una  lingura  de  miere  de  eătu 
cu  una  bute  de  acieiu;  pre  budie  miere, 
in  anima  fiere;  —  Urna  de  miere,  prim 'a 
luna  a  casat  triei,  —  mierea  urmiui, 
plantar:rpiilni«nBrU  orSolniills. 

MIEBICELLA  si  miericiea,  a.  f.,  de- 
minut.  d'in  miere  :  a  manea  mierieella 


81  noeructa. 

MIERIU  (pron.  mieriu)^,  adj.,  mel- 
lens}  de  colorea  merei. 

MIERLA,  mierloiu,  mierloiee.  etc., 
vedi:  merla,  merloiu,  etc. 

MIEROSU,-a,  adj.,  MelUans,  (iap. 
■IflloMf  fr.  aleUeKx);  plenn  de  miere, 
si  de  aci,  ia  genere,  dulce  si  placntu  : 
plante  mierose;  covente  mierose. 

MIEBUCIA  si  mierutia,  s.  f.,  1.  de- 
miont.  d'in  miere,  (vedi  si  miericdla, 
mierisiora);  2.  specia  de  planta  mierosa, 
Uflfafls»  «raelnsIlB.  Lin. 

MI6A,  8.  f.,  vedi  mica  sub  1. 

MIGAIA,  migaiosu,  mîgcăre;  vedi: 


MtO.     , 

migale,  migalire,  migaUoauaimigaUmi. 

MIGALE(aimij;aIc(,  migidia.migaia), 
adj.  a.,  nuffKtor  si  nnţ«terlat,  mvgmliMi 
»KU»  vltilltlKitor ;  nvff»,  trt«»  a* 
plna^ne,  teoRU,  fntiLU f  nuf atU ,  rl- 
tllttlrfttto)  proprie,  relativu  la  miga  ^ 
mica,  (vedi  mica  sub  L.),  si  prin  urmare 
ai  migale  =  micale  (compara  ai  mo- 
coire  =:  mucuire  =:  imioitVe),  aaii  00 
aensula  primitiru  allu  corentuloi  re- 
aare  in  conetructioni  ca :  oecupatione 
Hti^i/e,  occupationi  migaU,  ea  mige  sau 
mice  =:  Incruri  mice;  aaii  si:  omu  mi- 
gale =  care  se  occnpa  eu  miee  htenm; 
io  locu  inae  de  acestu  sensu  simplu,  eo- 
ventulu,  pre  longa  ide'a  fundamentale 
ăe:relativu  la  2wăwi mtcs,  se  iocarca  de 
regala  ai  cu  ide'a  acceaaoria  de  Ittemrî 
dif^eidtose,  si  asift  migale,  in  senin  de 
adj.  saa  de  subst.,  se  dîce  :  a)  de  lu- 
cruri mice,  d^ro  difficuUose,  care  adeoo 
ceru  tanpu  indelungu;  b)  de  persone,  cari 
se  occupa  cu, lucruri  mice,  d^ro  dif^- 
cultoae,  sau  la  cari,  d'in  Doindemanati- 
cfa  saa  ctuaru  si  d'ia  mania,  ponu  tem- 
pu  prea  multu  :  ce  migcie  de  muiere  ! 
peno  ae  se  imbraece,  migcdesce  una  di  I 
me  migale,  unu  annu  stai  pre  lueru  de 
una  or-  !  a  allege  lente,  oresiu,  gramt, 
nu  e  lucru  mare,  dero  forte  migale ;  etU 
unu  migale.  cumu  si  soru-tea,  una  mi- 
^a^—applicatu  apoi,  pria  metafora,  ci 
aubst.  f.,  a)  abstr.,  oecupatione  cu  lu- 
crări mtcd  si  diffia^se,  labore  pana  in 
assemtni  lucruri ;  htcrulu  nu  e  mare, 
dero  cere  migale;  cu  mare  migale  poţi 
essi  la  capettdu  acestui  lucru;  ~  mania 
de  a  se  occapi  cu  assemini  lucruri,  ma- 
ufadea  seoccupă  cuaeccatari,cufi«ni- 
ciHi;~b)  coner.,  secoatura,  nemica.  M. 

MI0ALIRE,-e8CU,  v.,  Am^arl,  vltl- 
litiţare,  rebns  Dngstorlli  stnien;  leite 
■gere,  a  fC  migale,  a  se  occupi  de  lu- 
cruri mice,  dâro  difficultose;  a  Iacii  in- 
cetu;  a  puae  prea  multa  tempo  pfflitrn 
uemicuri;  a  face  seccature,  nemicori;  a 
perde  tempulu  :  migcdesă  mi»  annu, 
peno  se  bagi  una  ada  prin  ureehfa 
aeuhn.  M. 

MIOALITD,it,  1.  part.,  htcru  miga- 
Utu,  dero  reu  faeutu;  2.  sup.  si  subst., 
nuetempudemigaiiht;  ee  <Udtt»-a  mi' 


=y  Google 


^ MIL - 

gaUtupetUrunemica;  S.dâromaÎTertoSQ 
caadj.,iiH8«x,r«bn8ni(rfttorllCft4dleta8, 
IVBtBBţ  fitillt;  cui  place,  care  are  ma- 
iu*a  saa  Titialn  de  a  mig<Ui,  care  lucra 
prea  inceta,  etc. :  ce  onm  migcUitu!  M. 

HIGALITTJBA,  s.  f.,  iiagaUo;Tm- 
HUratU,  Imta  aotlo;  aotdoDâ  de  miga- 
iire  :  ce  atâta  migijitura  pentm  «nu 
lueru  astă  de  nmplu  si  unoru  /  m  loai 
se  si  foca  hurvht,  ee  HnedemigaiUvre. 

lOâALOSn.-a,  adj.,  reboa  mlaHtls 
Tel  htlllbus  atiidcBa,  lente  et  diraeUe 
•r«aBf  nngax,  TitlUtlţatorj  UbvrloBBSţ 
«peroBDs,  iiBK«toriMj  pleou  de  migcde, 
l.deepre  persone,  cari  se  daa  la  migaU, 
cari  cs  grea  făcu  lucruri  im'ee,  cari  ee 
occupa  de  neimeurt;  2.  de^re  lucruri, 
cari  dau  m\gaU;m\^^,  dâro  difficuUose : 
(iRessuItt  de  oreeu  nu  e  lucru  mare,  dero 
mg(ăosu;  lucrări  ntigcdose,  mice,  fora 
importautia;  d^ro  cari  ceru  tempu  bî 
persistentia.  M. 

MIGDALA,  migd<Uu,  etc.,  TOdi  am/g- 
dala,  amygăaitt. 

UI6MA,pl.im(7ma^,  mtrMa  (|j^7{La); 
mesteeatura,  reaultatu  d'ia  doue  sau 
mai  multe  substantie  ammeaiecate  ; 
migma  de  argentu  si  de  aratne. 

*  MIQKABE,  V.,  narare;  a  merge, 
a  se  duce  d'in  unu  locu  in  altuia,  a  si 
soambă  IocqIq,  mai  vertosu,  a  si  lasai. 
locuia  de  nascere,  de  şedere  ofdinaria, 
patri'a,  etc.,  a  fugi  d'in  locuia  seu,  a 
se  BtramotÂ :  tortm^a  imâie  passeri  migra 
d'in  terrele  nostre  in  aUele  mai  ecdde; 
mtttti  Bomâni  migrară  preste  Dunăre 
din  oaus'a  assi^rirSoru  greciloru. 

*  MIGBATIONE,  s.  f.,  alsnUe; 
aetione  de  migrare :  migrationUe  Asia- 
tieiloru  in  Earop'a. 

*  MIGKATORin,-tom,  adj.  s.,  ml< 
gratert  care  migra  :  paaaerimignaorie. 

*  MILITANTE,  adj.  patt.  pree.,  vi- 
lltwa,  care  mSÂia  :  îaseric'a  mH^ante 
m  ctnUr'a  eresiâoru  si  a  paganiamulni; 
mUtantii  perUru  bene  in  contr'a  reului. 

*1  MILITASE,  adj.,  nlUtaria;  vedi: 
n^ifariu. 

2  MILITARE,  v.,  nllltueia  ă  miiUe. 
a  serrf  io  miliţiei;  a  se  luptă,  a  combate: 
a  milita  trei  «nnt>-  am  mttitatu  in  tote 
i^lded^in  urma,  siA  toii  generară  not- 


»m m 

tri  eeSt  mat  mari;—spU8de  tetle  mtZtfa 
in  favorea  -mea ,  a  opinionei  m«Be ,  a 
interessUoru  nostre;  a  mUitâ  pentru 
virtute  in  contr'a  vitiuiui  si  a  torrvjţ- 
tionei. 

MILITAHESCE,  adv.,  ■Illtarle>  ml- 
llteriter,  in  modu  militarescu :  a  se 
portă  măitaresee,  in  Bensu  bona  si  reu. 

MILITAB£SCtT,-a ,  adj.,  miUtarls, 
MiUtsrlua;  relativa  la  unu  mUOariu  : 
uniforma  m<3.ika^eaea;  —  in  rea :  inso- 
lente, riolentu,  arrogante  :  portare  m- 
litoaresca. 

MILITABIME,  a.  f.,  mllUlaj  collect. 
mUiiari  mutti. 

MILITARin.-a,  adj.  s.,  KiUtudai; 
relativu  la  mUite,  la  miJAiia,  la  bellu  : 
fapte  mBÂtarie,  tribuni  miUtari,  umfor- 
ma  mUitaria ,  scala  mOUaria,  ocodemia 
mS^aria;  despotismu  miUtariu;  servitiu 
tnilitorm;— Bnbst.,  a)  m.  personale,  mi- 
htariu,  cella  ce  serre  in  mUitia,  OBtia- 
nu,  soldatu  :  «nu  &onu  mSitariM;  a  im~ 
ptâii  mUitarii  prin  iernatice;  a  essereUi 
pre  militari  la  amm;  h)  s.  f.  reale,  miZt- 
taria;  servitia  de  mkitariu. 

*  MILITE,  s.  m.,  «lles,  (de  la  mile 
sau  nlHe»  proprie,  anula  d'in  nna  niUe, 
oe  ik  âa-oare  din  celle  trei  triburi  pentru 
formarea  unei  legione  romana,  care  la 
ineepatu  fu  de  trâ  MtZIi  de  omeni  ar- 
maţi), omu  armatu  pentru  apperarea 
terrei,  ostiana,  soldatu,  mtlitonu. 

MUITIA,  B.  f.,  nilitU,  (it.  nlllila, 
isp.  pott.  nlUeU»  fr.  nUloe),  1.  calitate, 
stetu,  serritiu  de  mâtti  :  a  leud  la  mir- 
Utia,  a  inwiiâ  mUtti'a,  a  sd  lene  m- 
liti'a;  seuientia  de  mUitia ;  2.  prin  me- 
tafore :  a)  spiritu  mîlitariu,  barbatfa, 
inima  ,  eroismu  ;  b)  concr.  colL,  cei 
ce  serru  ea  mtHUiri,  cei  armaţi :  ar- 
mata, oste;  —  in  specie,  parte  a  arma- 
tei ce  serve  oa  resena  pentru  armat'a 
permanente  la  caşuri  de  penele  mari 
penbru  târra. 

MILITIANU,-a,  adj.  b.,  (fr.  Mltleten) 
relativa  la  milîfta;  care  se  tiue  de  mi- 
lita, ^endu  vorb'a  mai  vertosn  de  mili- 
ţia in  Însemnarea  speciale  de  sub  2.b): 
uniforma  mtlt^na;  s.  m.  unu  n^itianu, 
miiiikttM,  cari  âwu  parte  din  armat'a  de 
reserva. 


,y  Google 


»4 


mL 


MOiinORA.,  s.  f.,  rallitUU;  demi- 
nntivn  â'in  mUkia. 

MILLE,  (ca  12  moliata,  mie),  s.  f., 
mUle  si  mii»,  (it.  mllle  si  mila,  isp.  port. 
Bll,  prori  nil,  b.  mll  ei  mllle);  uuniera 
ce  copresde  dieee  cente;  se  applica  ea 
sabsL  li  face  pi.  m&li,  (ca  ti  moliatu 
mii)  :  una  miUe  de  omeni,  ăoue  mUti, 
trei  miUi,  patru  milli;  diece  mUli,  doue- 
dieee  si  una  de  milli,  nouedied  si  noue 
de  mUli,  unu  ceniu  de  m^i,  doue  cente 
dt  mlU,  noue  cente  nouedied  si  noue  de 
miZZt;  dieee  cente  de  milli  faeu  mm  mO- 
Uone;  una  miUe  de  Români  se  batura  ca 
emcî  milli  de  l\trd;  de  una  miile  de 
ori  ti  am  spusu  eicesto'a,  de  fârte  mul- 
te ori ;  cu  miilea ,  cu  millile  ■:  vinu  cu 
mtUile  străini  in  tSrra;  proT.  unde  a'a 
(hissu,  nvSlea,  daca-se  si  ceniiâu,  daco 
am  datu  multulu,  na  mai  ţinu  la  puci- 
nulu  ce  mai  remane. 

MUiLEFOLIA,  (cu  U  molliatu ,  mie- 
foa),  9.  t,  Bi : 

MILLEFOIilO,  s.  m.,  millefoIU  si 
mlliefollom,  specia  de  plauta,  d'in  fa< 
mili'a  synantherieloru,  tribulu  corym* 
bifereloru;  —  inse  miUefoUiura,  fig^- 
redia  si  ca  adj.,  care  are  mtUe  de  folie, 
adeco  forte  mnlte  si  menate  folie. 

*  MILLEPLOR0,-a,  adj.,  (fr.  mlUe- 
flenra);  care  are  m3le,  adeco  namern 
forte  mare  de  flori. 

*  MIIiLIlFORME,  adj.,  mlUIformta; 
care  are  sau  iea  miile  de  forme,  adeco 
forte  multe  si  varie :  milliformi  demoni. 

MILLENABITJra,  adj.,  mfllenarloi; 
de  ua&mSle,  care  coprende  una  miile:  nu- 
meru  millenariu,  s.  m.  reale,  unu  mii- 
ZeHartu=:numeni  de  una  miile;  s.  m. 
persouale,  unu  miUatariu  ^  sectariu 
crestiuu  care  se  ţinea  de  doctrio'a  co 
dupo  judecitilu  de  apoi,  cei  allessi  rom 
remanâ  inco  una  mUle  de  anni  pre  pa- 
mento,  epra  a  se  buccuri  de  tote  plăcerile. 

*MILLENNIU,  pi.  miUennie,  numera 
de  una  miUe  de  anni :  ântaiulu  miUen- 
niu  ăUu  erei  vtdgare. 

*  MILLENU.-a,  adj.,  mllleni;  de  re- 
gula la  plur.,  câte  una  miUe,  iu  cete  de 
una  miile. 

♦MILT.EPEDE,  sau  maiepedu,-a,  adj. 
8.;  nlUepeda,  (mlUspes,  fr.  mllle-pfedg)j 


ML; 

care  are  miUe  de  peăi  sau  peOore,  »• 
deco  ferte  mnlte  petiore;  de  acf ,  ca  Bubst 
f.  pi-,  mUUpedUe,  a)  mjtiapodile;  6)  fti- 
milia  de  insecte  aptere  ca  petiore  mai 
la  tote  annellele  ce  formedia  corpniu 
loru. 

*MILLEPORU,-a,  adj.8.(ft.mUleptre) 
care  are  miUe  de  pori;  s.  m.  n^îeponău, 
genu  de  polypi  ca  forte  multe  gaareUe 
pre  superfacia. 

*  MILLESrM[T,-a,  adj.  ordinale,  mll- 
lesbnQi;  alia  ntUMe,  care  rine  dapo 
999  :  annuUu  «mlZesttim  ,*  mtUeffim'a 
parte,  douernUUetime^  lAa- 

MILLIABDTT ,  S.  m.,  (fr.  mllUtrd^ 
una  miile  de  millioni. 

MILLIABin,-a,  &dj.,  mlllUrlns;  de 
una  mUle,  care  coprende  maamRe :  turma 
miiiicaria,  divisione  de  nvdiiie  miRîan'a; 
— subst.  mase,  mHUariu,  a)  person.,  u- 
nula  d'in  sect'a  de  creştini,  care  credea 
in  imperati'a  pam,enteBca  de  eoa  mHU 
de  anni;  vedi  si  miUenair\u=.gT.  cAi- 
lia8tuz=fiXiaiy7ifi;  b)  reale  pl.-e,  tniRio- 
rie,  a)  in  genere ,  nna  mUle,  numemla 
de  unamtlle:unu  mSliariu  de  anm,  ds 
omeni,  de  vite,  de  monete;  b)  in  speciale : 
a')  patra,  columna  de  p6tra,  pusa  pre 
marginea  anei  caile  la  distantîe  de  una 
miUe  de  passi;  de  acî :  ţ)  distantia  de  ana 
mt^e  de  passi  :  mUHariulu  romanu; 
fossa  lunga  de  sessedied  de  m^iarie; 
•{)  prin  estensione,  mesura  itineraria, 
care,  dupo  tempu  si  dupo  popore,  este 
varia :  m^iariu  geograficu,  tînRiariu  ger- 
mânu;— în  acesta  intellessa  se  audu  si 
formele miUa,  f.,  ainuUu,  m.,  forme  cor- 
rupte  totu  d'inmiBtf. 

MILLIPOLIU,  mi^i/bnne,  etc.,  vedi: 
millefoliu,  mUlefbrme. 

MILLIGRAMMQ,  B.m.,  pl.-t,(â-.  mllll- 
granme);  milleaim'a  parte  d'in  grammu. 

MILLILITBU,  9.  m.,  pl.-i,  (fr.  «illU* 
lltr<«);  millesim'a  parte  din  litru. 

MILLIMETEU,  s.m,  pi.-»,  (fr.  mnu- 
mâtre);  millesim'a  parte  a  metridui :  mtf» 
limetrulu  e  aprope  ^  linia  Sin  veehiele 
mesure,  (vedi  si  m^ru). 

MILf  JONARrU,-a,  adj.s.  (fr.  mIIIUb* 
natre);  care  conţine,  are  unu  mtUione,  sau 
mai  mulţi  millioni: tatu  miUionarM=: 
omu  ce  are  stare  de  unu  m^ione  sau  de 


=y  Google 


MS. 

mai  mnlU  mtOiom,  şi  in  genere,  forte 
avatu. 

MILLIONK,  B.;m.  (m  llllo,  fr.mllUon); 
milie  mare,  §i  in  specie,  una  miile  de 
milli,  san  dîeee  c«Hte  de  n]illi=deeles 
•  eentena  nlUU  :  popuhHonea  Somâniei 
libtre  e  aprope  de  cina  miiUoni  de  suf- 
ftete;  arnit  in  totu  aprope  la  cinei  gpre- 
âiece  tmUtoni  de  Bcmăni. 

HILLlONESIMn.-a.  adj.  ordinale,  (fr. 
MilltoBUne),  allu  miUioitde. 

MILUSTEBIC.  6.  m.,  (fr.  nlllIUUre); 
milleBim'a  parte  d'in  steriu. 

«  MILVAQINE,  &.  f.,BllT««o;  specia 
depesce. 

*MILTINU,-a,  adj.,  ■llvI»B,i«htiTH 
la  tmitw. 

.  *  MILVU,  s.  m.,  mllTui;  speeia  de  pa- 
sere rapace. 

*  MIUA,  s.  f.,  vedi  mtmu. 

'  *  HIMIGA,  s.  f,  redi  mmicu. 

*  MIMICU,-a,  adj.  a.,  mlmlons;  reia- 
tim  la  mtmv ;  tmtt  mimicu,  gesturi  mt- 
mice;— fig.  mortemimica,  affectats,  pre- 
făcuta;—adv.  tnufitce=Mliilett :  a  ccHeă 
Bl  gestieuld  tînmice;  —  s.  f-,  mimica,  arte 
aimmMÎut.-mtMÎe'a,  la  antici,  aăjtinsesse 
la  mare  perfeetiom. 

*  HIHOORAFHIA  sau  mimografia, 
B.  f.,  MfaKoţnpklaf  (fr.  mlmographle,  d'in 
^lEjwc^aniinii  si  Tp*p«v=:scriere),  Bcrie- 
r«  asapr'a  mimiloru  saa  mimicei. 

♦MIMOGRAPEICU  smmimograficu, 
-a,  adj.,  relativa  la  mitnografio- 

»  MQfOQRAFHn  sau  mtmo^o/w, 
s.  m.,  aiteoţrapliaB,  (pj^^ţpâfot:);  aao- 
toriu  de  poemate  mimice  sau  de  mimo- 
grofhie. 

«MIMOLOOU,  B.  f.,(fr.iiin«lo«le); 
arte,  actlone  de  mimologu. 

*  MIM0L00n,-a,  adj.  s.,  Blm«l*ggB 
(^\uM^<K),  cellu  ce  imita  vocea,  ges- 
tulu,  pronanti'a,  mişcările  personeloru, 
sonulu  obiecteloru,  etc;  unu  mtmu,  care 
joea  intr'ana  drama  mimica. 

MIMOSA,  s.  f.,  redi  namosu. 

MIMOS0,-a,  adj.,  {fr.  aiiiBenx  —  ml- 
■ent*);  se  dice  do  plante,  care,  candu 
le  attingi,  se  coutragu,  se  striugu  si  para 
a  imită  ttramb<dweleu9»i  mimu;  de  acf, 
B.  f.,  mimosa,  gena  de  plante  leguminose. 

MIMU,^  S.>  ■!»■■)  i^^Odi  d'in  |U- 


MM; 295 

[iGEti^imtfare);  1.  personale,  cella  ce  i- 
mita  TOCea,  gestulu ,  etc.  altom-a,  si  in 
specie  cella  ce  cu  arte  face  assemine  i- 
mitatione,  acteriu  numai  cu  gestulu; 
2.  reale,  a)  drama  mimtea,  comedia;  &J  ce- 
va prefaoutu,  afFectatu,  appareote, falso. 

MIMUCIA  si  mtmu^,  s.  f.,  alvla. 
animale  dotatu  cu  speciale  aptitudine  de 
imitatione;  —  eoventulu  e,  dupo  forma, 
ana  deminntiva  d'in  mima,  f.  d'io  mutw, 
(vedi  acestu  cuventu). 

MIKDCIABE  sau  MIMUTURE,  v.. 
a  imită  ca  una  mimu^ia. 

MIMUCIATOBIU  sau  MIMUTIATO- 
Uin,-toria,  adj.  s.,  care  imita'ca  una  mi- 
mt^io. 

MimiCIATU  sau  mimutiatu,-a,  adj. 
s.,  imitatu  in  modulu  mimutieloru. 

*H[BiI[JLA,s.f.,mliiimlai  deminntiva 
d'in' mima,  (vedi  mimu); — prin  metafora 
genu  de  plante  d'in  famil'ia  serofukh 
ridoru,  (vedi  si  mtmosu:) 

*MINA,s,f.,  1.  aliiAf  (it'Vă),  mesura 
attica,  pondu  de  100  de  ăradxme  attîce; 
moneta  attica  de  auru  sau  de  argentu  in 
v^ore  de  100  d^achmc  attice,  mai  in 
urma  de  100  de  denari  romani;  2.  mln», 
(compara  si  fr.  mlae;  vedi  si  verbula 
meinQre=.minare),  ammenitiare;  de  aci, 
prin  metafore  :  a)  &ciaamnienitiateria, 
3)  in  genere,  facia,  vnltu,  facia  ca  reflessu 
allu  cellom  cese  petrecu  in  snf&etu :  mina 
bona,  rea;  nnna  de  omu  morbida;  7}  at- 
titudine,  infaciosiare,  apparentia  bona 
sau  rea;  3.  r«clina,eBnleiaHi^f*sBa,  (com- 
para si  fr.  mine),  minera,  locn,  gropa, 
d'in  care  se  scote  metallu;  vena  de  me- 
taliu;— in  genere: gropa, 8apatara;Bi  in 
specie,  săpătura  pre  sub  pamentu,  cu- 
niclu,  eu  soopu  de  a  petninde  intr'uaa 
cetate  impressnrata :  minele  miUtarie  se 
faeu  si  cu  scopu  de  a  surpă  murii  cetor 
tei;  pentru  acesta-a  se  implu  ea  pidbere 
â^onatoria,  earei-a  apoi  se  da  focu; — 
fîg.  mina  de  «ctetUia. 

*  MINACE,  adj.,  nlnax,  care  mina 
sau  ammenitia;  (vedi  1  minare). 

*  UINACIA,  B.  f.,  miBMlet  amme- 
nitiare; (vedi  1  minttt-e). 

«  1  MINARE,  V.,  minare,  atnart; 
vtiiimenare. 
«  2  MINARE,  T.,  (fir.  mlaer,  vădi 


=y  Google 


9» 


Hm. 


mifia,  snb  2.),  a  face  mina,  a  sapi  pre 
dedefoptn,  vorbindn  mai  alleasii  de  sa- 
paturele  la  imprassiirareacetatiloni :  a 
tmnâ  tote  locurile  d'in  giurubt  cdatci; 
&g.  a  mini  saţietatea,  a  mină  morcdea 
puhlica,  a  mină  basUe  societaiei. 

*  MINABIU,  s.  m.,  (fr.  mlnenr),  foa- 
mr  metalllcoa;  cellu  ce  lucra  la  una 
mina;  (vedi  mina  Bub  3.). 

MINCIUKA,  s.  f.,  mendMliim,  vedi 
menţiona. 

MmCIUNOSU.-a,  adj.,  Meadazj  vedi 
menlionosu. 

*  MmcnONE  si  tHidione,  s.  f., 
mlnetlo  Bi  nUtio,  actioue  de  mingere. 

*  itmCTORIU  ei  micforiu,- torta, 
adj.  3.,  mlnctor,  si  Blotor^  nl«torlii8> 
care  minge,  sau  serve  a  mittffe. 

»  MIKCTn  si  midura,  adj.  part., 
mlnotna  si  HletiiB;  sabat.,  actaln  de 
mingere. 

*  MINCTCJALE  si  miOuale.  adj-, 
mtotnalli,  relativn  \aminciu:erbemin- 
ctuali,  cari  proviSca  mintiulu. 

*  MINCTUBA  si  mictura,  s.  f.,  hIb- 
etnn  si  mletnra,  actiooe  si  resuUatu 
alin  actionei  de  mingere. 

*  MlNCTtJRIKE  fli  miditrire,-eseu, 
T.,  mlctitrire,  desideratÎTU  d'in  mingere. 

*  MINEBA,  s.  f.,  (isp.  miner*.  prOY. 
ninl«ra,  fr.  mlnldre,  din  mina  »lb  3.), 
fodlaa»  metallnn,  fatillej  fodina  de  nude 
BeBc<5te  metallu,  minora  (î£/«rrt<,-minera 
de  0141%  de  argentu,  de  arama,  etc; 
prin  metaf.  ce  se  scote  d'in  aunere, 
veri-ce  corpn  anorganicu  :  metallicn, 
salinu,  torroBn,  combustibile,  etc. 

*  MINERALE,  adj.  s.,  (fr.  ula^nl, 
nlBJral),  ro8BiUB>  nieUUleH>>  relativa 
la  minera,  de  minera;  I.  adj.,  subitan- 
tia  minerale,  earhone  minerâîe.  regnutu 
minemîe,  ape  minerali;  2.  subst  totu 
ce  se  BCdte  din  mina  Bau  d'in  minera, 
corpuri  metallice,  petrose,  saline,  ter- 
râse  .-  tote  corpurile  anorganice  se  nu- 
meseu  minerali. 

*  MINESALISABILE,  adj.,  (&.  »i- 
ntirallBalile),  ce  se  p6te  minertdisâ. 

*  MINERALISAEE.  t.,  (fr.  min^n- 
llB«r),  a  face  mineraZe,  Inatu  inse  in  in* 
semnarea  speciale :  a  scambă,  caracteriele 
pbysice  si  chjmice  alle  anei  sabstantie 


im. 

prin  combinationea  ei  ca  materie  ae- 

*  SnNERALISATIONE,  s.  f.,  (fr. 
mlniraUsatUn);  actione  de  mneralUart, 
de  scambare  a  caraoterelom  anei  sab- 
stantie prin  combinationea  ei  ca  mate- 
rie metallice. 

*  MINERALISATOBnJ.-torio,  adj. 
e.,  (fr.  mlBâraUiatMr);  care  imiMniItaa; 
ca  s.  m.  reale,  nou  mineralisatoriu.  mai 
mtdte  minerdUâatorie,  se  appiioa  la  ana 
sobsiantia,  caje  combinata  cu  materie 
metallice,  si  scamba  caracteriele  estenw 
pbysice  si  cbjmice;— in  acella-aei  sen- 
su  se  pote  dice  si  f.  minercdisatoria  saa 
mina-cdisatore. 

*  MINERALOGIA,  s.  f.,  (fr.  Ml>«n- 
logle,  d'in  minera  si  Mtoc,  prin  urmare 
coventu  hgbridu),  parte  a  scieţtielont 
naturale  care  are  de  obiecta  studiolD 
regnului  minertd^  —  carte  ce  tractedia 
despre  mnerali. 

*  MIN£RALOâiCU,-a,  adj.,  relativa 
la  mineralogia. 

*  MINEBALOGn,  8.  m.,  (fr.  mlainr 
logne  si  ntBJraleglflte),  cella  ce.seoc- 
cnpa  ou  scienti'a  mineralogiei,  cella  ee 
possede  acesta  acientia.  ■ 

«  MINERVA,  s.  f.,  KlaeiTi  si  Me- 
Herra»  (din  rad.  Meu*  de  unde  mente), 
di4a  la  vecbii  straboni  Romani,  diâa  a 
intelleptionei,  desjire  care  se  credea,  eo 
ar  fl  essitu  d'in  capulu  lai  Joue  in  teta 
splendorea  jusetiei,  si  inarmatad'in  cre- 
scetu  peno  in  calcanie;  la  noi  eorentola 
se  applica  in  sensnlu  de  :  imttilegere, 
capa,  mente. 

MIN£STRU,-a,  adj.  s.,  minister»  ser- 
vu ,  servitorin  ,  Incratorin  :  maiettnilm 
si  minestrii  sei;  vedi  ministru. 

MINGERE,  minsi  si  minsei,  ntÎMW, 
minctu  si  mic^ ,  (si  cu  forme]  de  a  IV 
conj.  mingu-e,  rea  inse  :  nmi/ire),  înln- 
gtTt;  in  ori^ne  st  propriu,  a  piaaiă  san 
a  se  pissiă;  cu  acestu  intellessu  inse  mai 
nu  se  aude,  ci  de  regula  in  sensu  deri- 
vatu  de  a  maculă,  spurcă,  sorM,  etc. 

*  MINIACIU,-a,  adj.,  mlnlseenaj  de 
mini» .-  eolore  mintocia. 

*  MIMIARE,  y.,  mloUrej  a  colori  nt 
tmniu. 

MINIAfilDrO.  Mj-t  MlnUrlie;  cela- 


=y  Google 


mS; 

Utu  la  imtHu;  s.  m.  ra&le,  miniâria  si 
miniaria,  minera  de  miniu. 

«  MINIATOBIU.-'ona,  adj.  8.,BiiiilU8, 
(oompara  ei  fr.  MlnUtear);  oare  mima,-  — 
in  specie,  pictoria  in  mmiatuta. 

*  MINIATUro,  adj.  part.,  mlnlatas. 

*  MrniATU^s.  f.,  nlnUtBTa,  (com- 
para si  &.  mlnUtara);  actione  si  reaul- 
tata  alia  aotianei  de  mmiare;  in  spe- 
ciale, littere  roşie  trasse  cn  minm,  cu 
oanBantsohsse  capitulelepriaoipalialle 
Tochielom  maniucripte;  de  aci :  a)  pio- 
tnra  delicata,  Diai  Tertosu  de  obiecte 
mioe,  la  oare  intra  da  ordinarin  colorea 
mmiaeia;  b)  veri-oe  pictura,  de  obiecte 
cu  proportioni  rednsse;  c)  opn  litterarin 
in  proportioni  iniei;  d)  in  sensn  si  mai 
genwale,  persona  sau  lucru  miou  si  de- 
Ucatu  :  fetafa  cuista  e  una  groasa 
mmatura;  orniâu  e  îume<t  inirega  in 
mmeftutra;  a  deacrie  totu^obuiH  m  mt> 
matura;  istoria  *»  miniaiura. 

*  MINIl[U,-a,  adj.,  nlnlfflBs,  cellu 
mat  miat  intre  mai  mnlti  Baa  intre  toţi, 
contrariu  massimu  :  mmmttdu  doinire 
ficaţi,  mtnim'a  ă'itUre  sorori;  sau  si 
absolntu,  forte  micu,  cată  se  pote  de  micu; 
ralore  mmiMo;  —  ca  subst.  f.,  minima, 
a)  nota  mnâcale  de  cea  mai  mica  ralore 
temporale;  i)  in  genere,  cea  mai  mica 
cantitate  sau  mărime;— subst.  m.,  mi- 
ntmM-lu,  cellu  mai  micu  gradu  de  in- 
tensitate sau  de  una.  cantitate  :  mini- 
mul addurei,  frigului,  pensionei,  pa- 
mftotMt,  reeoffipenfiei;  minimul»  acade- 
fw;  —  ca  adr.,  se  *  da(i  a  pair'a  parte 


Hm. 


297 


•  MINISTEEIALE,  adj.,  (fr.  nlni- 
sUrisl);  rel^tiTU  la  mnisteriv-lu  unui 
stătu :  pcAitica  tttimttmale,  omeni  mini- 
steriali ■■  a)  tramissi  cu  ofScie  de  mini- 
steriu;  h)  pariessani  ai  ministeriuhti; — 
in  acestu  sensu  si  ca  subst.  ministeria- 
Ui;  —  baMcatmnisi&-i(de,  pre  care  stau 
Mimi^'m  in  Camere. 

«  MINISTEmABIU,-a,adj.,mliilBte- 
rlarlas;  relativu  la  ministeriu,  in  sensu 
mai  generale  de  cătu  alia  formei  mini' 
sttriaie,  care  impleuesce  unu  ministeriu 
=£  Bsrritiu. 

«M[NISTERID,B.m.,pl.-e,  nlnigtfr- 
rfawt  (eompara  si  fr.  alaUtâxe);  actione, 


functîone,  sarcina  aunuiminisfra;  ser- 
vitiu,  officiu,  adjutoriu,  m&na  de  adjn- 
toriu,  etc.;  1.  in  genere:  a  si  impleni 
detoride  ministeritdui  seu;  invetiatorii 
OH  «nu  socru  si  tnottu  ministeriu;  dem- 
niiatea  de  rege  e  unu'fninisteriu  de  justi- 
tia  eoira  poporu;  ministeriulu  aUariu- 
Iw,  hasmeei,  este  unu  ministeriu  cotra 
Domnediu;  aaoS  nevoia  deminiaierinâu 
cuiva;  a  offtri  eimia  mtnisfeml»  wm; 
mni^eriviu  aânoeaiidui,  oratoriului, 
praituită,  profisasoriu^;  -~  m  pentru 
lucruri :  ministeritda  pecureloru,  câne- 
lui, armeloru,  navUoru; — a  impleni  unu 
tririu  mmisteriu;  prin  ministeriulu  ar 
mieilor^;  —  2.  in  specie,  in  sfer'a  gu- 
berniului  anei  terre,  a)  mifris^ertulu  ptk- 
lilvM,  a)  magistratura  pre  longafia-care 
judecin  sau  tribunariu,  a  earei  inaarci- 
nars  e  a  preveghiâ  mantinerea  ordine! 
publice,  a  cere  essocutarea  si  apli<ArM 
legiloru,  a  urmări  criminele,  etc.;  p)  in 
sensn  coUectiru,  toţi  magistraţii  insar- 
cinati  cu  assemini  functioui;  h)  absolutu 
mintsfmu,  a)  parte  a  adminlstrationei 
gabernamentale  in<»-edentiata  unui  inal- 
tu  demnitariu,  unui  minis^,  numîtn 
de  principe  si  responsabile  cotra  ace- 
stu-a  si  cotra  repreeentanti'a  terrei :  o- 
sia-ăi  gubemiviu  Bomani^  e  divis»  i» 
sqşte  minitterie :  mtnisteriulwds  interne, 
mamsterinâu  de  esterne,  mime^ertHZtt 
de  finantie,  ministerittlu  justiţiei,  mini- 
steriulu ins^rw^ionei  si  aUteloru,  mini' 
steriulu  agricuUurei,  eommereudm  si  Ut- 
erar^oru  puilice,  ministeriulu  bdU^ti; 
^)  tempu  catu  administra  unu  minis^ : 
sui  mhmteriidu  Uti  N.;  i)  looidu,  pala- 
tiulu,  unde  se  aâa  cancellari'ţi  mints^ 
nuJtii ;  a  se  duce  la  mimsfertNJti  finan- 
tidoru;  S)  collect.,  a)  toţi  mimatrii  ac- 
tudi :  a  seambă  nunisteriulu;  ministerim- 
Ut  se  oppune  acestei  proponer-;tmniste- 
ritdu  se  numesce  de  regula  dupo  numele 
pritnuîui  ministru,  miniateriulu  M.; 
p')  toţi  funcţionarii  u:.ji  ministeriu  : 
dupo  nrimsteriidu  finantieleru  se  pre- 
sentă  Domnitoriu^ut  mmisterttdu  in- 
structionei  si  eulteloru. 

«  MINISTRA,  8.  f.,  vedi  minwfru. 

*  MIKISTBĂ3E,  T.,  nlnlatran;  a  fi 
mini^ru,  a  faoe  fonctione  demini»^; 


=y  Google 


286 MW. 

K  adjnM,  a  S  san  d&  mana  de  adjntorhi, 
a  seivf,  a  â  parata  la  servitiu,  a  of- 
ferf,  a  se  offari;  si  metaf.,  a  curi,  a 
tracta,  a  manuf ,  direge,  eonduce,  duce, 
addnoe,  a  di,  procură:  a  ministrâ  &uc- 
cate  si  beuiure  umduaUui-a; ammistră 
niorbosulm  mediea^tentde  preserisse;  a 
minieră  cuiva  arme  si  omeni,  tSrr'ami- 
mriragueeu  plantelont;vintilu  mnistra 
vorba. 

*  MUnSTEATIONE,  s.  f.,  mUf gtra- 
tUt  aetione  de  a  ministrare. 

*  MINISTRATOaiU.-fairw,  adj.  s., 
■iBtstiator  si  mlnlstratorlas;  care  mt- 
nistra :  adjutatoriu,  adjntoriu,  m&na  de 
adjntorin,  serritoriu,  paratu  Ia  ofdioi 
si  serritia,  etc.;  ce  serre  de  mana  de 
adjutorin. 

MINISTBTJ,-a,adj.  s.,  minister  (dupo 
unii  d!in  mana»,  si  prin  urmare ,  pro- 
prie :  cellu  ce  st»  la  in  de  niana,la  dis- 
positioue,  paratu  a  serrî;  dupo  alţii 
d'inmIiiDg,  ca  si  maţUter  d'in  naţU  t 
nou  vechia  comparativu  ^  mo*  tnicu , 
subordinatu,  sopposa  si  paratu  la  ordi- 
nile  cuiva);  cellu  ce  da  mâna  de  ad- 
jutoriu  ;  adjutoriti,  serviteriu,  îndeple- 
nitoria  allu  voieloru  si  ordinîloru  cui- 
va, eto-,  1.  in  genere  ■.minigtrii  cJiarw- 
lut,  hasericei,  preuti,  diaconi,  căutători, 
parecolesiari,  etc.;  miniştrii  ha  Domne- 
ăien,  miniştrii  cerului,  angerii,  preatîi; 
miniştrii  luminară  poporiltâ,  invetia-: 
torii ;  ministru  orhu  aSm  passioniioru 
si  ShtdinUoru  unui  iyrannu ;  toii  si  tote 
se  foca  miniştri  si  comptiei  ai  passioni- 
ioru edloru  potenţi;  ministru,  nnnistra 
de  eom^tione,  coUocitoriu,  collooitoria; 
—  si  despre  lucruri :  acista  arma  vafi 
mittufra  /ideZe  a  justei  mdle  vendicta; 
pestea,  b^Mu,  fâmetea  si  aUe  ccdomi- 
taţi  sunt  miniştrii  si  ministrde  urgia 
eerem;  —  2.  in  specie,  a)  ia  sfer'agn- 
bemiolui  si  politicei ,  a)  absol. ,  mini- 
stru ,  a*)  inaltu  demnitariu  pusn  in  ca- 
pulu  unui  mare  raniu  de  administra tione 
ce  se  dice  ministeriu ,  numitu  de  prin- 
cipe, responsabile  cotra  acestu-a  si  cotra 
representanti'a  naţionale  :  ministru  de 
jtutUia,  de  instructione  st  eulte;  astaăi 
in  Bemcmi'a  sunt  septe  miniştri;  mini- 
ftn^M  de  mteme  este  preseăente  a^ 


mş. , 

cofuiludw  de  mâustri;  miniafru  se»»- 
tariu  de  slaiu  la  departamentul»  affaee- 
r€aru  esterne;  minieri  de  statu::=mm- 
^ri  fora  portufoUu ,  cari ,  fora  se  aibă 
unu  ministeriu,  sunt  cUamati  numai 
pentpi  consiliu;  ^')  inaltu  demnitariu 
diplomaticu,  ambaasatoriu :  poterile  eeSe 
mari  au  miniştri  pre  longa  cmi^  jirÎM- 
cipiToru  statdoru  potenţi;  p)  inso(atu  de 
unu  attributu,  cumu  :  a')  ministru  ple- 
nipotentiariu.  cui  se  da  deplesa  potere 
spre  a  tracta  unu  negotia  polîtîcu  im- 
portante; PO  ministru  puHieu,  persou 
tramissa  de  unu  principe  spre  a  Iu  re- 
presentâ  la  una  natione  străina ;  b)  in 
afer'a  basericei,  a)  absolatu,  ministru, 
a'){ireuta  allu  unui  templu  saa  unui 
dieu ,  la  cei  antici :  ministruUt  Im  A- 
paUine,  Uâ  Morte,  Uti  Joue ;  ^')  la  In- 
terani,  calvini ,  anglicani  si  alţi  prote- 
stfmti,  pre^eatoriu  :  ministruiu  lut^ 
ranu,  ealviuu  alUt  basericHoru  tTin  Bw- 
euresd;  p)  cu  unu  attribnta  :  ntmutrtt 
lui  Domnedieu,  ai  coveniuka  Uti  Dim- 
nedieu,  ai  cultului,  ai  rdigionei,  ai  el- 
tariviM,  aihasericei,  Mtem^4iiui,  etc., 
sacerdotii. 

*  MINITABirNDTI,-a.  adj-,  «l»iu- 
bandns,  plenu  de  minitare,  forte  om- 
meniiiatoria,  terribile. 

*  MINITAE£,  T.,  mliittare  ai  hIdI- 
tari;  forma  intensiva  d'in  1  ffltf(are= 
anunenUiare. 

*  MINIU,  B.  m.,  nlDiBB;  oxydn  rosin 
de  plambn :  aniicii  nimiea  mmiu  nu 
numai  t^umbulu  oxydatu  p^vertAenitt, 
â  si  sulfur'a  de  mercuriu,  connoseula 
nt&  numele  eommune  de  dnnohariu; 
miniulu  are  mtdie  appHeatoni  in  arii 
si  măiestrie,  eervindu  meu  veriosu  la  co- 
lorare. 

*  MINORABK,  V.,  KlnAnreţ  a  face 
mmore,  a  micusioră. 

*  MINOEATIONB,  s.  f.,  (fr.  miisra- 
tlon);  actioDe  de  minorare;  —  ia  medi- 
cina ,  purgatione  molie ,  fora  colice  si 
torburare  generale  a  economiei. 

*  MINORATrVU,-a,  adj.,  (fr.  aUara- 
tif);  care  are  potere  de  a  mmoră,  micu- 
siorâ,  molliă,  iadulci :  ;wr^a/iofH  mt- 
nora^e. 

*UINOBATU,-a,  1.  part.,  HlMnteai 


.yGooglc 


^. 

pretm  mmoratit,  âorore  minorata;  2.  s. 
m.,  minoraiu-lu,  stata  de  minore  in  în- 
teil^saln  de  Bub  2. 

*  MDfOBE ,  adj.  s.,  nlBftr ,  forma 
comparativa,  mat  mtcu  de  cătn  altuln , 
canda  e  vt^b'a  de  doi,  in  oppositione  ca 
nvţfore,  1.  ca  adj.,  /rafale  minore,  sofu- 
mea  minore;  —  in  logica,  propoeitioHea 
minore,  si  absol.,  mtnorea,  in  oppoB.  eo 
majorea  :  ăeco  negi  minorea ,  deee  nu 
negi  si  nuijorea?  —  Asia  minore ;  ia 
maiica  iertia  minore,  cq  \  de  tona  mai 
mica  de  cfttn  ierti^a  majore;  in  specie  : 
a)  mai  mica  in  eiaie  de  c&t^  cere  legea, 
care  nu  are  etatea  cemta  de  lege  spre 
a  potâ  face  acte  civili  san  politice  va- 
lide :  feta  minore,  haiaUt  minore,  co- 
piei minori;  b)  in  baserica ,  a)  ordine 
minore,  onulu  d'in  celle  patra  grade  in- 
feriori, in  ierarctu'a  basericesca,  adeeo  : 
portariu,  tedoriu,  essoreistu,  acolytu; 
^)  escommtmiealione  mmore ,  care  pri- 
vedia  de  sacramente ;  i)  frate  minore, 
ordine  de  monachi  catholioi;  —  3.  s.  m. 
person.,  minore ,  unu  minore ,  a)  eella 
ce  nu  are  isco  etatea  legale ;  cellu  ce 
na  a  adjunsu  înco  la  maturitatea  cove- 
nlta  :  muUi  sunt  minori  si  dupo  ee  au 
adjunsu  la  etatea  UgcAe;  h)  cellu  ce  a 
intrata  in  veri-nn'a  d'in  ordinile  base- 
ricesci  imwri. 

•MDJORENîra,  adj.,  (it.  niuorenne), 
mai  mica  de  anni  de  i^tu  cere  legea; 
contrariu  majorenne. 

«  MINOBBNNITATE,  s.  f.,  (it  mlno- 
renttk),  stare  de  minorenne. 

«MINORITATE,  s.  f., ^fr. mluvrm); 
calitate  sau  stata  de  minore ,  oppos.  la 
majoritate,  si  anume  :  a)  minoritate  a 
minordm,  ce  nu  a  attensu  etatea  legale 
camu  si  tempulu  câta  dura  acesta  sta- 
re :  in  minoritatea  eredelui  de  tronu; 
h)  in  genere,  numeru  mai  mica  :  mino- 
ritatea  locuUorHoru  eetatei,  votantUaru, 
auffragidoru,  si  mai  allessu  :  minorita- 
tea unei  adunare  deliberante  sau  legi- 
ferente. 

♦  MINOBITO,  s.  m.,  (fr.  mlMrlte) ; 
monacha  d'in  ordinea  ^atUoru  minori, 
(vedi  Minore). 

*MIKOTAUfiU,  B.  m.,  mlnoUnniB, 
([uv(i>taDpo; ,  litt.  teurulu  Im  Minoe) , 


ms^ â«9 

monstru  m;thica  ca  eapn  de  oaiu  si  ca 
corpti  de  taum. 

MINTĂ,  minie,  minio-e,  etc.;  vedi: 
m^ria.  nwnfe,  meniire,  etc. 

ţt  AONUERI]  simÎMUtre,  v.,HlBDer« 
(d'in  bIhks),  a  face  mai  mieu,  a  mica- 
siorÂ,  a  impucinâ,  a  soadtf,  etc.  Bade-  . 
cin'a  derlvateloru :  Muiuto,  menutu,  me- 
runtu,  eto. 

inN0NABE,-e(jtw,  v.,  Ltrausit.  U' 
mlntlDSe  mt&tmt,  ptreeXltm,  stape- 
fMere,  nlrare;  a  impl6  de  minune,  de 
miirare  ^  a  misoA  forte  prin  n&a  mî- 
nune :  creăendu-te  mortu  pretoUne  ai 
minunatu  eu  neaşteptata  tea  venire 
intre  noi;  2.  reA.  a  se' minună,  «Irari, 
admlctrl)  stopeseere)  obstopeaGere»  a 
se  impl4  de  minune,  a  S  plenn  si  pe- 
tmnsn  de  commotionea  oe  casiona  una 
minune,  si  a  ei  manifefitâr  acesta  commo- 
tione :  »e  mtnunâmi  de  totu  ce  e  estra- 
ordmoriu,  de  ce  trece  preste  normele 
usuali,  deee  nu  osfapfâmu,  de  ee  ni  se 
pare  «upemo^urale;  ne  minunănm  de 
presHgiele  tmui  prestidigitatoru;—ţAa 
estensione,  a  fi  in  perplessîtate,  a  nu  scf 
ce  se  Gogite  sau  se  facă  intr'una  Im- 
pregiarare  grea :  stau  si  me  minunedm 
cesedicu,  ce  se  fam,  vn  cotrau  ae  ap- 
pueu. 

MINUNATll,-a,  1.  part.  pass.  (ml- 
ratiig)ţ  admlTsUpne  affeotns,  perenlBOBj 
•tDpefaetiiB;  inse:  2.  ca  mai  desa,  ca 
adj.,  mlmBr  BlrablUst  mfniadBaţ  ml- 
rtenlOBiiB,  potientoBOB,  prodlgiMis,  stn- 
pendnsţ  eoiirmlSf  iBUDanlSi  infeas;  sln- 
SnUris,  praoelpnns»  efreglni)  Inopl- 
HatnB,  impTOTlsuB  etc,  Care  face  sau  a 
facntn  minune  sau  minuni,  care  e  de 
minune,  plenu  de  minune,  care  iti^pira 
,  fNÎnune  sau  mirare :  ceUu  minunatu  ifc- 
We  smiU  parentele  nostru  Oyrilhi;  ee 
forma  minunata  a  datu  natur'a  aees- 
toru  miouteHe  fientie;  natur'a  e  minu- 
nata in  celle  mai  mice  lucrort  eâleseUe  ! 
mari  si  minunate  sunt  Iwcrurils  teRe, 
Domne;  «mu  mintmatu  in  vorba,  in 
fapta,  in  tote  alle  selle;  amiadu  meu 
are  copUli  minunaţi  de  formosi ;  şco- 
lari minunaţi  de  inteUigenti,  diUgenti, 
si  mentosi;  am  comperatu  case  minunate 
de  bone,  eommode  »  sanetose;  oe  mi- 


=v  Google 


800 


ms. 


fuatate  hcruri  face  acdkt  prestidigi- 
kUoriu!  aceste-a  suni  minanatele  fapte 
ălU  miseUidui  de  copilU^  —  si  ca  adv., 
■tlre,  prodlslallter,  slnţyUritor «  e- 
grUsU,  etc,  cumu :  a  vorbi  mHtituUft 
de  bene,  scrie  minunatu  de  bene,  defor- 
mosu,  de  rapide. 

MINUNE,  B.  f.,  (d'in  mirione,  cu  id- 
teUessn  reale,  ca  legione  d'in  legere,  re- 
^toned'iQ  regere),  mirum,  resmlra, »1- 
tmuImbi^  prodlgiam,  portentnm;  Cfl  ad- 
ânce mirare  ce  e  seasteptatu ,  nepie- 
redatn,  necogitatu,  ce  trece  preete  noi- 
m'a,ordiB6^  regul'a,  legea,  mentea  sau 
ratienea  commune,  ce  e  estraordinariu, 
sapemuturale ,  inintelligibile ,  inespli- 
oabile,  ce  e  diusu  la  eradnln  estremu 
aan  supremii^  de  reg^ufa  ia  bene,  dâro 
81  io  reu,  etc,  ai  în  specie:  1.  ce  e  su- 
pernaturale,  contr'a  ordinei  legiloru  na- 
turei,  rrttVacîw,  (fr.  Mlraele) :  minunile, 
narrate  deistoriciivechiieatt&oiiiaaiia, 
(&.  merT«llIe,  prodige,  nonstre),  ce  Be 
face  in  contr'a  normei  si  regulei  ordinarie : 
»nu  omu  cu  dotte  capete  e  una  mimme; 
b)  ce  trece  preste  oorm'a  san  mesoi'a 
ordioaria,  ce  e  sublime,  ce  imple  de  »tt- 
rare,  si  esaalta  san  confunde  mentea  o- 
menesca,  perfectu  in  sene :  minunile  na- 
turei;  a  face  minuni  de  eroismu;  minuni 
oile  artei;  minune  de  omu,  de  eopUlu 
formosu;  celli  vecA»  numerau  intre  ceUe 
septe  minuni  colosstdu  de  la  Badu, 
aunu  si  templulu  de  la  Ephesu;  mai 
vertosu  in lociitionea :  deminune,  cnmu : 
formoaa  dt  minune;  se  porta  de  mimme; 
Utcreăia,  acrie  bene  de  minune;  militarii 
noştri  $^au  luptatu  de  minune;  c)  ce  e 
distinsa,  escellente,  insemnatu,  ce  at- 
trage  attentionea,  etc.,  d)  ce  e  neaştep- 
tata, neprevedatu,  snpprenditorin,  etc, 
ce  minune,  eo  teai  sâîlatu  si  tu  astadi 
de  demanetia;  e  mintine,  co  nu  mai  vine 
DopiMulu  a  casa;  e  de  minune,  cumu  a 
potutu  se  intre  eliu  asia  de  grossu  pre 
una  gaura  asii  de  strwnpta;  —  si  in 
ironia :  audi  minune .'  ce  minune,  ce  mai 


*  MINURIfiB,-cscw,  V.,  mlnnrirej  a 
da  Toce  menuta  =  minata,  mica,  sup- 
tire,  etc,  vorbindu  de  certe  passeri  sau 
passerelle,  a  cirîpif  (compar,  si  gr.  {uvd- 


m. 

P^Ce»)  :  owâe  shera,  pordi  grvmeacu,  po- 
rumbeUii  minurescu. 

*  MINUBITIONE,  s.  f.,  ■luritl*; 
actione  de  minurire. 

*  MINURITU,  8.  m-,  actioEe  de  mi- 
nurire ■'  minurittdu  rondinelteloru,' 

*  MINTJSCULABHJ,-a,  adj.s.,«iBi- 
BeiiUrIn8,(d'ininmMaiI»);  detotaiKW», 
menutu,  fora  importantia  :  lucruri  sup- 
tireUe  si  minuseidarie, 

«  MmUSGULU,-(i,  adj.,HliiaBeRlu,. 
(d'ia  Miniu);  contraria  majusaUUj  micn, 
micutelln,  camu  mipn;  de  forma  mica  : 
Uttere  minusctde. 

*  MLNUTALE,  adj.  s.,  aliiDUUs,  m1- 
nuUlj  relatiru  la  ceva  minute  :  Imib» 
minutaîe  a  unui  orologiu;  ca  subst.  m., 
minutale;  a)  buccata,  mâncare  d'in  la- 
cruri  minuie,  tăiate  sau  tocate  minutu; 
b)  in  genera,  lucruri  minute,  mtmi^ 
seccature,  nemicuii;  —  si  in  fonnam»- 
nutalia,  pi.  minutaUe. 

M]NIITABITJ,-a,  adj.  s.,  relativu  la 
cera  nnnutu,  cama  in  acella-asi  sensn 
ca  alin  formei  minutale;  s. m.,  ajpers., 
minutariti,  cella  insarcinatu  a  ooncepo 
si  redege  minute  de  acte;  b)  reale,  mi- 
nutariu,  limb'a  orologiului  care  air^ta 
minuţie;  s.  f.,  minutaria,  (comp.  ai  fr. 
mlButerle),  parte  a  mecanismului  de  o- 
rologiu,  destinata  a  indici  mMute  si 
alte  fractioni  de  ora. 

MINUŢIA,  8.  f.,  vi»tla,  (eompan 
si  fr.  minuţie,  yedi  si  merunOa  —  me- 
nutia);  1.  calitate  de  minutu,  mie^ 
minutVa  faririei,  granutidoru  de  me- 
liu;  a  reduce  la  estrema  mtnu^  ceva 
prin  tocare,  tiUiare,  pisare;  2.  ca  mai 
desu  inse,  in  sensu  ooncretu,  lucru  mi- 
nu^  =  menutu,  micu  forte;  mica,  una 
■Mica,  sau  miga,  si  de  aci,  nemioa,  sec- 
catura,  futilitate,  fiirolitate,  etc. :  mt- 
nutie  grammaticali,  dialectice;  minvt*- 
ele  detuna  mie^a  de  geniu  si  bassetia  de 
anima;  acestu  det<Uiu  e  curata  minufto. 

*MINUTIAHE,  T.,  vedi  mermtiart 
=  menuUare. 

*  MINUTIFLOKU,-a.  adj.,  (fr.  «1- 
Biitlfiore),  care  are  âori  minute  =  Me- 
nuie  :  plante  minutiflore. 

*  MINUTILOCIO,  s.  m.,  -lBitU«- 
iinlaBf  equessione  moda  de  «ţraaioB* 


=y  Google 


^ MIS.. . 

minuta  =r  menvta.  ectirta;  ~  cellu  ce 
poasede  ac^ta  calitate,  si  e  mmutiloat 
^  mlBBtlbqaMi. 

*MIMUTILOCn,-a,  adj.  s.,  alnatllt- 
qiBi;  Tedi  minutUoeiu. 

*  MINUTIOKE,  s.  f.,  inliiiiti«)actioiie 
de  mnmere. 

*MINUTI08D,-o,adj.,{fr.  nlntleiz; 
vedi  meruntioau  =  menutiom),  reboi 
wlaitlB  et  fntUIIns  itadensi  cui  placn 
mtmrftele  .*  ornw  mmutioau;  omemi  minu- 
tion  mareaat  si  eas^ggera  lucrurile  mi&i 
ai  mportanti^a  lom ;  ceUorH  minutiosi 
tm  le  merge  Utcrulu  inainte,  pentru  co 
mintitiom  se  misea  ca  brose'a  iestosa 
$au  ea  limaeele;  isterieu,  artistu  minu- 
(tom;  si  despre  lucrări  :  essnetitate  mt- 
niitiâia,  cercOari  mitHitiâse. 

*  MINUTIRB,  V.,  a  face  minvUa  sau 
nnmifte;  a  face  mimitu  =:mentdH;  vedi 
menuiire  ^  meruntire. 

*  MINUTD.-a,  adj.,  mloBtus,  (d'in 
nmwere),  mica,  tare  micu  io  tote  dimen- 
sionile  saa  in  un'a  d'in  dimensiODi,  si 
de  aof,  cu  totnlu  neinsemnatQ,  fora  neci 
una  iroportantia  sau  valore :  omeni  mî- 
mdi.  culioni  minute;  moneta  minuta,  etc. 
(vedi  menutu  =  meruntu);  —  apoi  ca 
Bubst.,  1.  mase,  mirwtu,  plur.  minute, 
a)  fractione  d'in  nun  spatin  de  tempu, 
Bl  anume  :  a)  sessa^im'a  =  ,ţ,  parte 
d'in  una  ora :  or'a  are  aessedieă  de  mi- 
nute, iro  ffltnnfttlu  are  aessedieâ  de  «e- 
cunăe;  unu  mmuAi,  doue  minute;  cartu 
de  minutu;  a  compută  orele  ai  minutele 
=  a  eompută  sau  mtmerâ  peno  si  mi- 
mdde,  a  fi  in  mare  impatientifl;  3)  ^P^ 
tinde  tempuBCurta,dâronedeteraiinatn: 
nu  e  unu  minutu  de  condu  a  plecata; 
iattr'unu  rmmUu  me  ducu  si  me  intorat; 
tuteptati  unu  minutu;  se  vini  intr'unu 
mimUu;  —  de  aci  locntioni :  la  minutu, 
cttmimtulu,  etc.,  cu  nlare  essactitate 
si  preeisiooe :  intra  in  classe  si  esae  la 
minutu;  ~~  b)  fractione  d'in  unn  cerca 
sao  cercunferentia,  si  a  nume,  sessage- 
nm'd  =  j'o  parte :  cereulu  se  importe 
M  360  de  grade,  fia-care  grad/u  in  60  de 
minute,  fia-<:are  minutu  in  60  de  semt^ ; 
dupo  una  alta  divisione  a  cercului,  mi- 
ttutuiu  e  centesim'a  ^  i4<  unu  graău; 
t)  in  factura,  fractione  a  capalui  ome- 


MDS. 


sol 


nescn,  dnpo  care  se  diregu  proportionîle 
nnei  figura;  camu  ^  parte  a  capului ; 

d)  în  arcMtectura  partea  i>],  t\  si  iS 
d'in  modulu;  e)  in  nautica,  mimdulu^ 
unu  milliariU'S&u  J  d'in  leuc'a  marina, 
care  intra  de  20  ori  intr'uoa  grada  d« 
cercu  mare  allu  pamentnlai;  —  2.  gubst. 
f.,  minuna,  a)  littera,  si  de  aci :  scrip- 
tara  sau  typaritnra  c&tn  se  pote  de  me- 
nuta:  a  typari,  a  serie  eumimita;  b)  in 
speciale,  caracterie  menute,  cu  cari  ae 
scriu  acte  publice  si  originali;  de  acf: 

e)  mtnu^a=ioriginale,  si  a  nume  :  a)  ma< 
cnlatura,  conceptu,  etc.,  care  apoi  se 
copiedia  si  se  scrie  pre  curatu;  b)  ori- 
ginala in  genere,  originale  a  aotelora 
jndiciarie :  minutele  sententieloru,  de- 
cisioniloru,  process^ru  verbf^,  etc., 
d)  in  desemna,  prime  linîamente  alle  fi- 
gurei  anni  terrenn  luate  d'in  ochiu  sau 
cu  inatmmente  si  astenmte  pre  char- 
te£a. 

MIOPIA,  miope,  eto.,  vedi,  mjfopfo; 
myope,  etc. 

M[6R  A,  s.  f.,  (corraptn  d'in  emmiâra), 
amnella  mare. 

MIORARIU,  8.  m.,  psBtoriu  de  mori 
si  de  miore. 

MIOBU,  8.  m.,  (cormpta  d'in  om- 
nioru),  amnellu  mare. 

*  MIBABILE,  adj.,  mlrtbllts,  demnu 
de  mireu-e,  estraordinaria :  lucru  mt- 
rabile,  fapta  mircMle;  mirabUe  eeonu 
mai  vine,  ae  nu  mai  vina,  —  b.  f.,  mt- 
rahU^a,  specia  de  planta,  mlnbllli.  L. 

«  MIHABIIiITATE,  s.  f.,  BlrabllltM} 
calitate  de  mirahUe  :  mirabUitatea  o- 
pereloru  lui. 

*  MISABUNDU,'!!,  adj.,  mlrabiindni} 
plenu  de  mirare :  stâmu  si  n<  uitâmu 
la  dlu  mirahundi. 

*  MIBACLtT  sau  miraculu,  pl.-e,  nl- 
raoBlun,  ceva  de  mira^,  mn\tne  -.  mi- 
raelde  niUurei,  totu  ce  ease  d^in  curstd» 
naturale  aUu  lueruriloru  e  mtroeiu; 
dh-Q  fflirocte  sunt  si  iote  câte  se  intem- 
pla  rara  ai  câte  trecu  preste  norm'a 
eomnmne;  miraeUt  de  formosetia,  de  uri' 
Uone,  de  mteîa  sau  de  mărime. 

*  MIRAC0LOSTJ,-a.  adj.,  (fr.  BrirBOi- 
iBBx),  plenu  de  miracle,  care  sâmina  a 
miraclu :  fapte  imrâOuZose, 


>yGoog  Ic 


sos 


ICB. 


1  HIBIBE,  v.,Mir«rl8i  alrâr«,  «d* 
Bilrarlt  dealrarl;  stiftfaoore,  stupe- 
iaer«,  «bstnpeBeere^  (it.  mirare  j  isp. 
port.  Dilrar,  fr.  mirer,  s«  mirer);  a 
amil  81  manifesta  acella  affectu  de  care 
e  coprensu  snffletulu  nostru,  candu  se 
aâa  In  prescmti'annui  ce  neaşteptata,  e- 
■tTaordiniuiu,supprenditoriu;  l.sabfor- 
m'a  activa  cu  obiectn  direotu  :  venirea 
hă  neaşteptata  ne  a  miratu  pre  toţi;  ar 
atOr-amimemiradrinparteaunuicatene, 
negligenti^a  tea  de  alte  teUe  me  mira  si 
nw  spaimmta;  mirâmti  estrem'a  micime 
ta  si  estrem^a  mărime;  mirămu  estrem'a 
formoaetia  ea  si  estrem'a  uritetia;  miră' 
mu  estrem'a  inteUeptione  ca  si  estrem'a 
8l*^nditate;  in  acestu  Benaa  inse  se  ap- 
plica  de  regnla  compos.  admirare,  sau 
form'a refleasira :  2.  asamiră,  construita 
€)  eu  sabst.  precesse  de  prep.  de  :  sttU- 
tii  se  mra  si  de  ce  nu  e  de  miratu;  ne 
mirămu  de  intelleptionea  acestui  omu 
ti  de  ^pwUtatea  ceUtti  altu;  ne  mtrcanu 
de  una  fapta  mare  si  generosa,  ne  mt- 
rmrnt  inse  si  de  erimme  atroei  ea  cdle 
unei  Medea;  mirarea,  inse  m  comlu  de 
antăniu,  e  unu  sentimentu  de  suprema 
saUsfactione  a  sufflettdui;  ero  mirarea, 
in  easulu  ailu  doile,  e  unu  sentimentu 
ce  tflgZtacta  si  immarmortsce  anim'a;  ne 
mrâmu  de  caşiie  mari,  dero  fora  creieri; 
si  vtdpea  se  miră  de  assemini  capite, 
&^  cu  propositioni  legate  prin :«(),  ăe.dS- 
eo,  ee,  de  ce,  unde,  de  unde,  ei  celle  alte 
conjosctive,  adrerbie  sau  adiectire :  me 
mru  co  ai  venitu  aeiâ  currendu;  stau 
si  me  miru  ce  se  faeu;  ne  amu  miră  forte, 
deco  s'ar  face  un'a  ca  acesta-a;  stau  $i 
se  mirau  de  unde  se  le  vina  acsUu  ttea- 
st^tatu  a^utoriu; — locutioui  popul,  te 
mri  ce  =  nn  scii  ce,  Domnedien  scie 
ee  :  te  miri  ce,  si  nu  e  nimica;  te  miri  ce 
i  8*0  intemplaiu,  si  candu,  nemţea;  te 
tnin  de=nu8cii,  nnscin  de,nnecertu: 
te  miri  de  va  veni;  camn  ia  acellu-asi 
Bonsu  si:  te  miri  co;  temiri  co  mai  potu 
si  vorbi; — te  mira,  mira-te  =:  fe'i  miră, 
nurâ-te'i  =:  te  vei  miră,  mirătevei=. 
minune  mare  va  fi,  te  vei  mira  si  ero  ie 
vei  miră,  tare  te  vei  miră  =  e  forte 
indovioBU  :  te  mira,  mira-te  de  va  veni. 

2  HIBABE,  s.  f.,  rerbale,  mlntlo, 


.Mm. ^ 

adnlrâtlet  atapor,  atnpeflaetUf  «•■•t«r- 

natl*;  actione  de  1  mirare,  in  tote  sen- 
surile :  mirare  me  prende,  eo  ai  venitm 
asia  de  currendu;  mirare  ne  eoprende 
de  spusele  vostre;  a  pwne  in  mirare  pre 
toii;a  mple  de  mirare,  a  vedi  eu  mirare 
ceva  ee  nu  aştepţi,  ba  neei  ti  trece  prin 
mente;  atămu  muti  si  nemişcaţi  de  mi- 
rare; a  desceptă,  a  provoed  nm-area 
ceUoru  mai  reci  si  indifjirenti;  de  mi- 
rare=mlnhlllB,  lucru  de  mtrâre=r«a- 
nirabllls  :  lucru  de  mirare,  vacc'a  no- 
stra  a  fetatu  unu  vitellu  cu  doue  cetite. 

MIBATIOXE,  8.  f.,  Kiratio,  admln- 
tla,  stnpor]  res  laoplnatai  actione  de 
mirare,  Inatu  inse  si  concreta,  lucra  de 
mirare,  minune. 

UlRATORlU.-toria,  adj.  e.,  nlratar, 
admiratori  care  mira  sau  se  mira. 

MIBAT  Urc,  1-  part.pass.,  mlratat-a« 
muieri  tare  mirate  de  eelli  ee  le  vedeau; 
2.  sup.,  nuede  mirat%i=znon  est  mlraM- 
dnm  tnue  de  miratu  co  n'a  venitu  ineo. 

HIBE,  (in  loca  de  3  mare),  s.  m., 
•p«nias,  barbatn  is  atare  de  cononata  : 
mirele  a  stătu  eanm  tristu  eâ^  a  fiiwfH 
conuni'a,  se  vede  co  nu  i  place  miress'a. 

MIBESMÂ,  B.  f.,  ((lApiojia),  unsore 
de  bona  odore ,  profumu,  odore ;  —  ^ 
plicatu  in  speciale  in  stylnlu  baserice- 
Bcu:  cei  treimagi  addusseraauru  sipre- 
Hose  mţtresittate ;  si  cu  myresmate  un- 
gundu  sorpulu  lui  in  mormer^  nou  Va» 
pusu 

MIBESSA,  8.  f.,  (d'in  mire),  spaasa, 
femina  in  stare  ds  conunatu. 

MIRICA,  B.  f.,  vedi  myrica. 

*MIBIFlCENTIA,s.  f.,  mtrUeeitl^ 
calitate  de  miri/icu. 

*  MlRIFICC.-a,  adj.,  mlrlfleas,  care 
face,  addnce ,  casiona  mirare ,  mmânJe, 
estraordinaria,  neaşteptata,  necogitatn: 
omu  mirificu  prin  vas^a  si  profuntPa 
sea  sdentia;  adv.  mirţ)^e=mlrlflee ;  a 
laudă  miriÂce. 

MIBIIRE,  mtrn^u,  mmitura,  etc., 
Tsdi :  nnrire,  miri^,  mtrtfura. 

*  MIBIONE,  3.  f.,  miri»,  m.  (d'in 
Imtru),  l.infienBnluclassiciloniio)  d- 
nera  sau  ceva  ce  imple  de  mirare,  prin 
formoseti'a  sau  uriteti'a  sea,  etc. :  im- 
rione  ie  eopiSm,  de  muiere;  i)  nu»  pei^ 


=y  Google 


Bttt. 

sona  care  m»-a  sau  se  mira  multu  si 
tare,  unu  mare  admiratoriu,  atfttn  in 
beD8  c&tu  Bl  reu;  2.  ip  senaulu  modernn, 
Mttume,  oare  nu  e  âe  o&tu  una  strafor- 
matione  d'in  nnrione;  (redi  nnmme). 

MIBIB^ ,  (i  ce  Tine  dapo  r  se  aude 
cadi^Iioatu  imtmre),  cn  forme  simple: 
m»w  sau  miriiu ,  miri  si  tnirit ,  mirie, 
dero  si  cu  forme  lungite :  miriescu,  mi' 
riesci,  etc.  t.,  Utrare,  gaMolreţ  miir- 
MDrtre,  qaerl,  fleblllter  l»qul,arare; 
(d'in  2  mim),  1.  proprie,  do  vocea  cani- 
lora  înainte  de  a  incepa  a  ă&  vocea  ce 
se  dioe  la^ote ,  lairalu  confasu;  asse- 
mine  uDoi  murmuru,  în  care  se  aude 
mai  mutta  sau  mai  puciuu  sonulu  cani- 
na r :  vedi  se  nu  te  tmtsce  eellu  cane  ce 
mirie  asia  de  reu  ta  noi:  proverb,  canele 
ce  mirie,  musca,  contrariu  proverblului : 
canele  ce  laira,  nu  musca;  2,  prin  me- 
tafore, a  murmură,  a  se  plauge  incetu, 
a  81  arretă  supperarea  prin  bombaniture, 
a  cere  ceva  «cancindu,  Yorbindu  mai  ver- 
tosu  ă'e  copilli :  s'a  suppera^,  si  de  si 
betrânu,  mirie  reu;  ce  totu  m  i  mirii,  baia- 
te,  pre  capu? 

MIBIIOBIC-foria,  adj.  s.,  gauDlens; 
ţlBernlas,  care  mirie. 

MIIUT0,  si  mw-iitu,  (vedi  mirv'e); 
part.  sup.  si  subsL  d'in  mirire  :  audiu 
WM  mititu  de  câne ;  ce  e  acesiu  miriiu 
pre  tene  ?        ' 

MIBITURÂ  si  mâ-iitura,  (vedi  m»< 
rire),  s.  f.,  tfanoltas]  narmur;  qoerelaj 
actione  si  actu  de  mirire :  mirilur'a  câ- 
nelui, ursului,  eopilMui,  omului  sup- 
peratu.  . 

*MIRUILLOKE,  mormunone  si  mur- 
mullone,  s.  m.,  mlrmlllo  si  mnrmlllot 
(compara  gr.  fxaf^bXoi,  si  alle  nostre  : 
murmullu,  mormullocu,  etc);  1.  specia 
depesce,  mormuUumare,  (veiimormul- 
Iu);  2.  prin  metafora,  unuia  d'ioparechi'a 
de  gladiatori,  care  avea  se  se  lapte  cu 
Tractdt*  si  cu  retiariuîu,  si  care  porta 
nna  caseide  gallica,  pre  a  cărei  cresceta 
se  aâa  una  ngura  de  pesce. 

•  MraMILLONICUsimorfMM««i»c«, 
-a,  adj.,  relativu  la  mirmillone  :  arma- 
tura mirmillonica. 

MIRODE  ai  mirodia,  s.f.,(ttt>p<«Sea), 
oiot}  nngaeatDHi}  cnpedla,  (vedi  si  mt- 


im. 


sos 


resma,  3  mtru),  1.  odo»  profumata,  pro- 
fumu;  unsore,  essentia  odorosa,  2.  mân- 
care delicata,  de  bonu  guatn  ai  bona  o- 
dore,  bene  condita  ou  mirodie=  aroma- 
te :  ce  vrei  de  nu  mand  ?  vrei  mirodie? 

—  d4ro  si :  vrei  ventu,  aeru? 
MIROSIRE,  mirosu,  mirosi,  miroaa, 

mirosimu,  mirosiţi,  mirosa,  «lerst  •UMt 
re;  1.  a  d&  sau  a  respaodf  mirosu  :  umets 
flori  mirâsa  bene,  aUele  mirosa  rm,  ci- 
Jele  tn  ^fw  ny  minJm  (ie  ÎMW,— iu  raodn 
impers.  reu  mirosa  a^  ingradma  mirosa 
formosu;  tw  adu  a  ee  mirosa;  miros*  a 
<xrsu,aaffwmaiu.apâHeeaîda,avvm,tXa. 

—  2.  a  santi  mWosu  :  cu  plaeere  mi- 
roaimu  piorelle  ai  alte  flcri;  cande  mi- 
rosa cadavendu,  urmele  domm^  teu; 
mirosiţi  cea  cofne  si  vedeţi  aee  mirâaa. 

MI£OSITORin,'tona,  adj.  s.,  care 
mirosa,  (vedi  mirosire  sub  1.),  oare  da, 
respande,  are  mirosu,  o4or»,  eUns,  f  ra< 
gross  :  fiori  mirositorie  sau  nemirom- 
torie. 

MIROSU,  s.  m.,  pl.<ti,  «««r,  olb«ta§, 
(ţLbpu'jti;,  si  ptin  urmare  â«  acea-asi  o- 
rigine  cu  3  mtru);  1.  ce  affiaota  oasula 
ca  orgauQ  de  sentire,  ce  d'in  unu  lucru 
se  seute  cu  nasulu.  odore  :  a)  oonformu 
originei  etymologice ,  ce  place  nasuloi : 
placiUv^  mirosu  allu  fioriloru;  b)cBaa 
place  nasului,  putore  :  mirosu  de  mor- 
tacine;  e)  indiffereute  :  ap'a  bona  e  fora 
mirosu,  si  fora  ffustu;  d)  concretu,  ceva 
mirositoriu,  ceva  ce  nu  place  număî 
nasului,  dâro  chîaru  si  gorei,  gustului, 
nş  numai  profumatu,  â4ro  si  aromata  : 
a  dă  cu  mirose  pre  capu;  a  pune  mirosi 
in  buecate. 

MIRSINA,  s.  L,  vedi  m/raina. 

MIRTO,  eto.,  vedi  myrtw. 

1  MIRn,-a,  adj.,  nlmi;  care  impla 
de  mware,  mirifica,  mlaanatu,  eatraor- 
dinariu. 

2  MIBU,  (ca  t  inchisQ,  mfru),  tona 
cu  care  se  imita  voce  a  cânelui,  caadu  na 
latră,  ci  numai  sctSte  unu  mur-muru,  in 
care  se  aude  canin'a  r  mai  multu  sau 
mai  pncinu  articulata  :  canele  face  mh- 
ru!  mmt!  applicatu  inse  si  1»  soan- 
citulu  copillilorn,  si  cbiaru  allu  ome- 
niloru  mari:  ce  totu  mint!  miru!  mai 
faear4i  ywa;— oas.  m.,  tmmkt  timdui; 


,y  Google 


304 


vas. 


—  (aoeea-asi  ayllaba  sa  vede  cu  diffe- 
rite  Tocali  in :  mur-murare  mor-maire, 
grec.  jL0p(M)p6Csiv,  tL6pe<}&(xi). 

3  MIKU,  8.  m.,  mjriiDi  si  in;roii(ţi6- 
pov),  ohrlBma;  esaentia  licida  odorats, 
imtii  sau  nDBore  odorata :  a  si  unge  ca- 
pnlu  eu  mru  de  muUu  prOiu;  iu  spe- 
cie, in  gfer'a  basericei,  olin  saoratu,  cn 
can  se  ungă  :  a)  copillii  la  batteza , 
l)  sacerdotii  la  coDsecrsrea  loru  si  la 
morte;  e)  regii  si  principii  la  incoronare, 
(vedi  Bl  mj/ru). 

lăîRUIRK,-eaeu,  t.,  aier»  mjrn  na- 
fa«re;  a  unge  ca  nnru,  ia  intellessula 
SMi  basericesca. 

MIBUITU,  part.  sap.  si  sabst.,  unsa 
camtTH. 

UISANTHBOPIA  saa  misatttropia, 
s.  t,  (lusaydptMcCa,  fr.  ■Isastbropie),  vi- 
tin-ln  mUanihropu-lui. 

UISANTUKOPU  sau  misantropu.-a, 
i4j-  s.,  ((usdiv&puTco;,  d'în  (i.Metv=urire 
8iavfrp(anoc=»mu),  coatr. philanthropUi 
Cfllln  CA  uresce  omenii,  societatea  ome- 
niloni,  fage  de  omeni,  na  rre  se  i  Tâda; 
dfl  aci :  omn  ittchisa,  difficile,  snppera- 
tiosu,  morosn. 

1 MI9CABE,  T.,  norereţnOTeri,  eom- 
■or«re,  aţlUre,  (ca  a  sibilante,  pentm 
00  e  d'in  missicare,  coma  se  si  corine  a 
tcrie,  d«  Ia  miaau  d'in  mittera,  a  cami 
insemnare  primitiva  e :  a  face  se  merga, 
adeco,  a  miaeă  d'in  loeu;  compara  inco, 
peotm  forma  si  intellessa,  lat.  nlssloii- 
lare,  namai  pentru  forma  si  muacare 
z=mu»8ieare=zmur8Uiare  saximorsieare); 
1.  ca  trans.,  a)  a  face  se  lasse  locuia  ce 
occnpa,  a  pornf  d'ia  loca :  cu  patru  boi 
nu  poH  misaică  d'in  locu  unu  earru  a- 
aiă  de  incarcatu;  fora  patru  omeni  nu 
poti  missicâ  astă  mare  butoniu  d'in  lo- 
cmIu  unde  e;  miasieati  mai  incoUo  cea 
Jampa,  eetlu  scaunu,  eeUe  mese;  unu 
eentu  de  braâe  n'ar  pote  miasieă  petro- 
mde  ce  Jjace  arruned  eu  usiorentia  la 
mare  depărtare;  puntti  toţi  umeri,  dico 
vreţi  se  missieămu  acesta  massa;  —  mai 
Tcrtoni,  a  smentf  d'in  loeuiu  covenitu  : 
nuperauttelegeaa  missicd  petrele  meU^ 
de  la  moşie;  —  b)  a.  agită  :  missica  U- 
ganulu  ca  se  nu  se  desoepte  copUItdu; 
mi9$iea  premamm'ii  addormita  greu,  ca 


MfS; 

se  ae  deseepte;  a  nâssicâman'a.  mamde, 
eapulu,  degiiele,  petiorde;  a  mised  wtw 
arfeore;— inse  :  a  wtiaaieă  petiorele,  an 
si  sensaln  de  sab  a);  —  e)  a  missied 
poporulu:=tk  la  turbară,  rescollă,  atti- 
tiă  la  torburari  si  desoidine,  asii  si : 
a  miasieă  m^mat'a,  iase  si  ca  sensolo  de 
sub  a),  a  na  face  se  plece  d'in  ana  loca 
la  altuia;— de  aci,  d)  metaf.,  a  missieă 
animele,  auffîetele,  cordele  celle  mai  de- 
licate cHe  animei  omenesci,  etc.,  a  le 
attinge,  a  le  affectă,  a  le  turbări,  a  le 
insuftli  affectele  ce  voimn;  asia  si :  îmi 
poti  missicd  aeestu  omu  neci  eu  roga- 
(tont,  neă  cu  ammenOiim,  nea  eu  bamm, 
neâ  cu  laude  lingusitorie ;  —  pn>T.  a 
muncii  tota  cord'a,  tatu  /f  nt2u,  tota  p6- 
U-'a  =  a  ^e  tota  pentru  successa  in 
ceva;  —  2.  intr.,  a)  a  merge  d'ia  loen 
in  n'tuin,  a  amblă  :  a  miasieâ  bărbat»- 
ace  d'in  valle  la  deaîlu,  de  diosu  in  susu, 
miaaieati,  baiati,  înainte;  miasieă,  mm- 
gule;  miaaieati,  jugami  mei;  ae  nu  miâ- 
stci  de  aeoUea,  eo  evai  de  tenelnu  «cm 
ce  misaica  prin  parulu  meu,  pre  spinare, 
pre  peptu;  ee  missiea  collo  in  irba,  in- 
tre  tvfe  ?  b)  &  b6  agită,  a  se  intorce,  a 
se  v6Ibe,  etc.  :  e  astă  de  lenu  tempulu, 
eo  nu  misaiea  neei  frondi'a;,  fetulu  d^in 
pantice  incepe  a  misaica  dupo  patru 
mensi;  puUii  misaica  in  ghioca;  epre 
acoUate,  co  a  inceputu  a  missicd,  d'in 
degitu,  d'in  aprineene,  etc,  metaforice: 
nu  missica  nici  de  cumu  commeroitdu; 
plati'a  nostra  a  ineeputu  a  misaied,  de 
unde  peno  ad  dormiea  dussa;  de  aci  e- 
spressîonea asi& de  bătuta: munca  ceva? 
esse  veri-unu  folosup  vreţi  se  ve  apperu 
la  judecata,  dSro  missica  ceea?  — 
3.  intr.  de  forma  reflessiva,  a  se  mis- 
aied, a)  a  merge  intr'ana  directioDO : 
sorele  pare  a  se  miasieă  de  ta  resorb 
spre  appusu ;  a  ae  missieă  de  «u» 
t»  dioau;  miasiea-te  de  act;  nu  se  mis- 
aica peno  collea;  se  missiealumea,  nu  sta 
pre  locu;  b)  &  ae  agită,  si  de  aci,  a  na  fi 
bene  stabilita ,  legatu,  adaptatu,  so-  . 
lidn  :  dentii  mi  ae  missica;  euniidu 
nu  e  batutu,  co  se  misaiea  tare;  eas'a 
se  missica  ai  sta  se  cada;  ee  are  de 
totu  ae  miasieă  n  nu  dorme  bene  copti- 
IhIh?  tiiK-m  scar'a,  co  se  mtsstM,  M 


=y  Google 


MtS.      

pote  cade;  fugiţi  departe  de  aceatu  mtiru, 
co  se  missiea  reu;  c)  a  ambii,  a  se  peram- 
blă,  a  face  essercitiu  de  amblatu  :  a  se 
missică  multuprefia-care  di;  (ienduco 
MM  te  missici  ăe  acea-a  nu  eşti  sanetosu; 
d)  a  se  turbură,  a  se  rebellă,  a  se  agită, 
a  fi  în  ferbere  :  se  missiea  tata  Euro- 
p'a;  se  missiea  tote  poporele  Asiei. 

2  MISCAEE,  (bene  acrissu  missieare; 
vedi  1  mişcare),  s.  verbale,  motns,  «• 
fltBtlojoominotlojperturbatlOţaireetaB, 
in  t  s.  yerbului  :  parut'a  tnissicare  a 
sorehti,  a  lunei;  missicariîe  ventului, 
ânimei,  suffletulm,  missieare  revoluţia- 
naria,  missicarea  commereiuliti,  a  unei 
platia  de  cotamerciu. 

MISCATIONE,  (bene  scrissu  missi- 
catione;  vedi  1  mişcare)',  actione  de 
missieare,  si  prin  urmare  cărau  in  a- 
cellu-asî  intellesu  cu  2  mişcare. 

_  MISCATIOSTI,-fl,  (bene  scrisru  mis- 
sjcatiosu),  adj.,  mobllls;  care  ae  pote 
missiai,  usiora  de  missicaiu  sau  la 
missieare. 

MISCATOBIU,-fom,  (bene  scriaau 
missicatoriu),  adj.  a.,  raoTens,  motor, 
seae  noTens;  raobllis;  care  missiea  sau 
se  missiea,  se  pote  missiea  :  avere  mis- 
sicatoria  sau  nemissicatoria;  unu  mare 
misieiUoriu  allu  poporului;  subat.  reale, 
m.misicatoriu,  sau  fem.  missicatoria, 
ee  serve  la  missieare,  inatrumentu  sau 
fortia,  prin  care  se  da  missieare. 

M[SCAT|j,-a,  (bene  scrissu  mtm- 
catu),notn»;  a)  part.  pass.  :(ie«^«iisst- 
■coti  d'in  locu,  h)  sup.  si  subst. :  nu  «  de 
missicaiu. 

MISCELLANin,-a,adj.,nilsc«llaiieui; 
(d'in  miacellu),  ammeatecatu,  facutud'in 
ammestecature  de  mai  multe  si  diverse 
elemente :îim6e  misedlanie;  s.f.pl.,  mi- 
sceîlanie,  ammestecatura :  a)  de  buccate 
si  beutare,  si  in  specie,  mâncare  compu- 
sa d'in  câte  de  tote,  mâncare  prosta; 
h)  de  spectaclu,  compuau  d'in  jocuri  co- 
mice de  totu  genulu,  care  se  succedeau 
fora  neci  una  ordine;  e)  de  scripte  de  dif- 
feritu  coprensu. 

*  MISCELLtr,-a,  adj.,  mbcellus,  (d'in 
fnisce»-e:=me£c»'e);ammesteeatu,  facutu 
d'in  diverse  elemente  :  d'in  aceste  doue 
specie  de  uue  se  face  unu  alin  treik 

Tom,  II. 


MIS; WS 

genu  de  uue  misceUe;  s.  pi.  tt-miscelle, 
vedi  miseellanie  la  miscellanţM. . 

*  MISCIBILE,  adj.,  mlacIblllB;  ce  se 
pote  miscefez=:mescere.  . 

MISCEKE,  T.,  vedi  mescere. 

MISKLLESCE,  adr.,  mlsere,  Igrnare, 
abjecte  (  scelexte;  in  unu  modu  misel- 
leseu ;  miseilesce  ai  traitu ,  misellesce 
ai  se  mori;  toţi  se  portara  cotra  noi  mi- 
sellesee. 

MISELLESCU,-a.  adj.,  mlder,  Iţna* 
TUI,  perdltns,  abjoctas,  tIIIb;  de  misellu, 
(vedi  misellu  sub  2.) :  vietia  misellisea, 
productione  misellesca,  fapte  misellesci; 
ce  pole  fi  mai  miselleseu  de  câtu  a  si  bate 
jocu  de  unu  infortunalu?  nu  me  hagu, 
nu  mc  ammestecu  la  ceva  asia  miselleseu. 

MISELLBTATE,  s.  f.,  iRuavIa,  ab- 
jeotio,  uei{ultU;  scelus,  dedeoaa,  nalum 
f  aolnns;  calitate,  stătu  si  actu  de  misellu, 
camu  in  acellu-asi  intellesu  cu  allu  for- 
mei miseUia,  cu  differenti'a  co  misel- 
letate  e  una  espressione  mai  allessa,  si 
prin  urmare  mai  apta  a  eapreme  nuantie- 
îe  morali  alle  calitate!  iu  cestione. 

MISELLIA  (proQ.  miseUia),  s.  f.,  ml- 
Berla,  IgaaTla*  nequitla,  abjeetio;  sce- 
last  dedeons;  rrami,  maluin  et  sceleatnin 
faeiiku»;calitate,  stătu,  actu,  fapta  de  mt- 
sellu  :  s'a  legatu  miselii'a  de  capulu  teu; 
in  miseUia  si  sorăe  ai  traitu,  in  miseUia 
ai  se  mori;  la  atâta  miseUia  si  nemieta 
a  adjunsu,  in  caiu  si  ar  vende  si  pre 
tata  seu ;  nu  e  miseUia  mat  mare  de 
câ^ti  a  ve  uni  cu  celli  potenţi  spre  a  as- 
suprl  pre  celli  innoeenti;  tote  miselttele 
le  unesec  in  ellu;  nu  te  mai  lassi  de  mi- 
selliele  telle  ?  nu  me  hagu  eu  in  miseUiele 
ai  blastematide  vostre. 

MISELLlRE,-e5CK,  v.,  de  regula  refl. 
asemiseUi;  mUarescsre,  vilescere,  se 
abjlcer?,  neqDam  ease,  eoateHptal  ««se; 
a  deveof  misellu :  eâluerâ  dcbmu  înainte, 
asia  s'a  misellitu  de  multu  de  la  unu 
tempu  in  coce;  invetiai  bene  si  lucrai  cu 
deligcntia,  de  cerni  teaimisellitu  acumu? 
bietutu  omu  s'a  data  la  beţia  si  s'a  mi- 
sellttuasiâco  aadjunsu  de  risululumei. 

MISELLU,-a,  adj.,  raesellDa,  miser, 
D«il0iinif  nebulO;  mendicDUf  tIIU,  abjee- 
iHS,    Igiiavus  ,  perdltoi*;  tnrjild,  inra- 

nig,etc.,  deminutivu  d'in  mfseru,  ei  prin 


,y  Google 


S06 ; MIS.       

urmare  proprie  :  de  plânsu ,  in  stare  de 
planai],  rarii  cu  ide'a  co.e  demnu  sau  co 
merita  dea  fi  plansv,  ci  de  regula  cu  i- 
de'a  accesoria  co  cellu  calificatu.cu  epi- 
thetulu  de  miseUu,  a  meritatn,  prin  fap- 
tele aelle,  starea  sea  de  plânsu  :  1.  ca 
adj.,  a)  mueIIu^n«fericitu,infortunatu, 
coftindatu  in  sniferentiele  unei  lucia 
miseria  :  pucmi  sunt  aaiâ  misdli  în  a- 
eestu  satu,  in  eâtu  se  n'aiba  ce  mancă 
ei  si  copiUii  laru;  aveţi  indurare  de 
firatii  voştri  cei  miselU;  cum*  ae  (ii  ge- 
nerosu  cotra  vecinii  miseUi,  candw  sunt 
miselli,  pentru  co  sunt  beţivi?— b)  care 
nu  e  boau  de  nemica,  batutu  de  Dom- 
nedien,  care  nu  e  aptu  la  neci-unu  ne- 
gotâa,  care  nu  scie,  ean  nu  yrâ  a  face 
nemica  utUe  san,  de  si  face,  face  reu : 
s'a  maritatu  bi&a  muiere  eu  unu  harbatu 
asia  de  mtsdlu,  in  câtu  ea  eauta  se  as- 
suck  si  se  ht  nuiresea  ca  pre  unu  orbv; 
ce  servitori  miseUi!  ee  copistu  misellu! 
ntt  transcrie  unu  eoventufora  mai  multe 
errori;  c)  applicatu  apoi  la  partea  mo- 
rale, misellu  =  perduiu  in  tota  poterea 
coventului,  care  nu  mai  are  nemica  d'iu 
omn  in  ellu,  patredu  de  corruptione, 
batutu  debruma,  reu  de  totu,  si  a  nume: 
ot)  de  partea  mentei,  nepreceputu,  stu- 
pida, p)  de  partea  ânimei,  a  caracteriu- 
lui :  a')  micu  de  anima,  fricosu,  lassiu; 
basBU,  vile,  abiectu;  ^')  netemperatu, 
desfirenatu,  betivu,  blaatematu;  ^)  fora 
sentimentu  de  dreptate,  insellatorin, 
mentionoau,  perfidu;  d')fora  sentimentu 
de  ooore, infame,  etc.:nu  tiina^eăeâni- 
m'a  acestui  omu  miseUu,  capace  de  a  ei 
venăe  si  pretată  seu;  bărbaţii  miseUi 
fi  lassa  castele  loru  soeie,  ca  se  se  vo- 
lute in  sordea  muerUoru  miseUe;  ce  mi- 
seRa  a  essitu  acSsta  muiere  una  data 
atiă  de  modesta  si  pudibunda;  d'in  pa- 
renti  miseUi  nu  potu  essi  de  câtu  mis^i; 
mueHuIu  n'are  rosine  se  mentia  pre 
d'mtregidu;  —  applicatu  si  la  animali, 
f»ueUu=reu,  adeco  sau  care  nu  e  bonn 
de  nemica :  ce  boi  miseUi  am!  nu  potu 
mişcă  d^in  loeu  una  carrudora  deşerta; 
Mra,careeselbaticu,indocile,  care  împun- 
ge, musca  etc. :  ee  callu  miseUu!  nu  vre  se 
dea  in  eamu ;  —  applicatu  la  obiecte 
abstracte,  in  acellu-asi  intellesau  ceare 


Mia. 

ai  îorm'&miaellescutcogilemiselte, fapte 
si  mai  miseUe;  —  2.  ca  s.  personale :  cu 
misellulu  misellu  vei  fi;  aşteptai  ereâen- 
tia  si  conatantia  de  la  unu  misdlu  ea 
densulu!  unu  miseUu  s'a  insoeitu  eu 
una  miseUa;  m'a  friptu  miaellulu,  m'au 
tradatu  miseUii;  —  inse  si  in  sensu  mai 
dulce  cotra  persone  ce  ni  au  familiarie, 
la  copilli  mai  vertosu,  (veâi  si  dem.nti- 
sdlueiu):  nu  fii,  misellu,  taci  ia,  misd- 
hUe;  ce  misellu  eşti,  haiait! 

MISELLUCIU  ai  miseUvtiura,  adj. 
deminutivn  d'in  miseUu,  applicatu  nu- 
mai la  copitli,  mai  vertosn  sub  form'a 
feminina  ca  subat.,  una  misellvHa,  e$ii 
una  miseUutia  si  medietate. 

*  MIS£BA6ILE,  adj.,  miserabllld, 
(compara  si  fr.  mlsârable);  demnu  de 
miseratu :  aveţi  indorare  de  celU  mt5^ 
rabili;  aceUi  tmserab^i  si  au  vendvtx 
si  terra  ei  parenti  si  totu;  miserabUi  poe- 
sie,  miserabile  musîca  ;  miserc^ili  eaOi 
forte  rei,  adeco  :  a)  cari  un  su  boni  iî 
nemica,  lessinati,  caduti;  b)  selbatîd, 
indocili,  cari  musca  sau  dau  d'ti)  pe- 
tiore,  etc.  (vedi  si  misellu,  cu  care  iw- 
serabUe  are  aprope  acellu-asi  seoau). 

UISGRABE,  7.,m]serarlsimlfl«nr«; 
proprie  :  a  seuti  si  dice  pre  cineva  san 
ceva  miseru,  a  se  pune  ora-cumu  in 
loculu  cellui  miseru;  a  sent£  dorere  de 
anima  pentru  densulu  si  a  ua  manifestÂ, 
a  coDipatf,  a  plânge,  a  deplânge,  a  de- 
ploră :  nu  potu  indeslullu  miserâ  trisl'a 
stare  a  terrei;  a  viiseră  sortea  cruda  a 
amiciloru. 

MISERATIONE,  s.  f.,  nilsvraUt  i 
actione  de  miserare. 

MISEEATORIC,- (wia,  adj.  s.,  miat- 
râtor;  care  misera  sau  serve  a  miserd : 
covente  miseratorie. 

l  MISEBERE,  (si  mcserere,  in  car^ 
mai  vecbie  chiaru  in  celle  basericeaoi  in 
locu  de  barbarismulu  mUluire),  misenă. 
miserutu,  miaeritu  si  misertu,  v.,  mIm- 
rere,  si  mlsererl,  a  aentf  pre  cineva  SH 
ceva  ca  miseru,  a  se  pune  in  loculu  Iui  ore 
cumu,  a  compatf,  a  avâ  indorare,  dorer 
de  anima,  ai  a  i  ven!  in  adjutoriu :  misertU 
pre  cei  scapetati  si  infortunati;  Domni, 
miserere  pre  taţi  si  pre  mene  nnserwb,' 
mesera-e,  Domne;  cântaţi,  die^ :  meM* 


yCOOglC 


MI8. 

rere.  Domne,  de  trei  ori;  —  si  refl.  a  se 
tkiterere  de  cineva  sau  de  ceva, 

2  UISEREB£,  9.  verbale  :  a)  in  beoe: 
mitererea  Domnultii  eu  noi;  b)  iu  reu, 
morbu  â«  tnismlu,  morbu  in  care  v^rsa 
cineva  «soremente  pre  gnia. 

MISEBIA,  s.  f.,  BlierU,  (vedi  si  mi- 
$eGÂăy,  stătu  si  fapta  de  miseru,  1.  iu 
sensnla  loi  imsefw  de  sub  1 :  amadu  se 
afla  m  atiâ  miseria,  in  câiu  n'are  ce 
manea;  vestimentde  liti  rupte  si  soliose 
sptmu  in  destuUu  miseri'a,  in  care  se 
afla;  a  cade  tn  mare  miseria;  a  nu  pote, 
eu  foto  lahorea,  essi  d'in  miseria;  dne 
pote  spune  iote  miserieh  si  timarurile 
t>tdle?—2.  in  sensulu  lui  miseru  de  sub 
2;  miserfa  beţiei  iro  s'a  legaiu  de  ca- 
piiiuteu. 

*  MISEBICOBDE,  adj.,  mUerleors : 
ca  Anima  plena  de  miserere,  indoratu, 
iodoratorîu,  pre  care  Iu  dore  cordea  de 
muen'a  altui-a,  sî  e  dispusu  a  i  ua  u- 
siori :  Domnedieu  e  indoratu  si  mise- 
ricorăe;  fiii  si  toi  misericordi  cotra  ccUi 
miseri;  ântma,  suffietu  de  omţi  miseri- 
corde. 

*  MISERICOBDIA,  a.  f.,  miieritor- 
4U,  Bentimentu,  affecto  altu  cellui  miae~ 
ricorde  :  aibi,  Domne,  mesericordia  de 
noi  peeeatosii;  si  de  vite  se  cade  se  a- 
vemu  miserieordia;  multe  peccate  ai  fa- 
aiiu,  dero  Domnedieu,  in  infinit'a  sea 
miserieordia,  ti  le  va  liertâ,  dâeo  te  vei 
loMsâ  de  a  mai  face  si  altele, 

*  MISEEICOBDIOSU.-a.  adj.,  mlse- 
Tlwraf  plenu  de  mesericordia :  Domne- 
dieu e  mesericorăioBU,  dh^o  si  dereptu. 

*  HISERITATE,  s.  f.,  mitierta,  ne- 
4>ltla,  ■bjcetlo]  d«d6e>i>,  seeluB]  calitate 
sau  stata  si  fapta  de  miseru,  unindu  io 
sene  aprope  sensulu  si  atlu  formei  mi- 
odletate  si  sUn  formelom  miseUiii,  mi- 
aeria. 

*  MISEBITUDINE,  s.  f.,  mberitudo; 
cu  sensulu  ce  are  :  a)  miseria,  h)  mise- 
rere si  misericorăÂa. 

MISERU,  si  meseru.-a,  adj.,  miser» 
(vedi  si  miseUu)',  demnu  de  planau,  de 
compaaaione,  in  stare  de  plânsu,  si  a 
nume :  1.  tristu,  nefericîtu,  perseciitatu 
de  aorte,  adapatu  cu  amaritione,  in  lipse, 
ÎB  sufferintia',  reu ,  etc. :  mt  e  ava  mai 


UIS. 


30T 


dorerotu  9t  mai  miseru  de  câtu  a  perd» 
cetie  corn  pre  lume ;  in  misera  stare, 
misera  sorte;  omeni  miseri,  de  n'au  ce 
mancă;  misere  vestimente,  misera  mân- 
care; a  duce  vietia  misera;  miseri  eoptUi 
fora  tata  si  mama ;  misertdu  de  mene  l 
miserii  de  noi,  ce  se^ne  facemu?  2.  de 
rea  calitate,  vile,  fora  valore,  care  nu  • 
bonu  de  nemica,  eau  in  sensu  morale, 
perdutu,  corruptu,  reu  de  totu,  de  ne- 
mica, abiectu  ,  lassin,  misdlu  în  fine  : 
misere  poemaie;  miseru  Domnu;  miseri 
servitori;  misere,  m'ai  tradatu,  ca  tote 
juramentele  ce  mi  ai  facutu ;  am  si  eu 
doi  miseri  de  caUi;  doue  misere  cadt^ure 
de  caUi. 

*  MISSA,  s.  f.,  (in  baseric'a  catbolica 
latina},  mleBa;  (it.  messa,  fr.  metae,  d'in 
missu  de  la  mittere);  vedi  liturgia. 

«MISSALE,  adj.  s.,  nlsaale,  (it.  aes- 
sBte,  fr.  mlssel);  relativn  la  missa,  lustu 
de  regala  ca  a.  f.,  missale-a,  carte  ce  co- 
prende  rogationile,  canonele  liturgiet. 

MISSICARE,  missicatoriu,  etc,  redi : 
mişcare,  miscatoriu. 

*MISSICIU  si  missitiu,-a,  adj.,  mlisl. 
elns'tluB;  care  e  missu,  ăemissu  d'in  unu 
servitiu,  p.  e.  militari  missicii,  demissi, 
liberaţi  de  servitiu,  essiti  d'in  serţitiu, 
emeriţi,  veterani. 

*  MISSICULABE,  ai  missicurare,  v., 
ntlHslciltire)  a  tramitte  continuu  :  elli 
si  missieura  scrissori  unidu  altui-a. 

*  MISSILE,  adj.,  biIssIUsi  de  missu. 
de  arroncatu  :  arma  missiie,  sagettele 
sunt  missili;  a.  f.,  missile-a,  in  genere» 
ce  se  arrunca,  in  specie  :  a)  arma  de  ar- 
runcatu  :  sagetta,  jaculu,  petre,  globuri 
de  metallu,  glontie,  alice,  apprendi- 
tori,  etc,  b)  ce  se  mitte  ca  daru,  dona. 
libevalitate,  largitione,  etc.,  si  in  specie, 
c)  in  pi.  missili,  donuri  ce  arruncau  Ce- 
sării  poporului. 

MKSINA,  missinare,  vedi  2  missio- 
ne,  missionore. 

MISSIONARE  (ai  missiunare,  mwat- 
nare,  vedi  2  missione);  absnâan,  redin- 
d»re,  aniuere,  rormluarej&â  inmUMO- 
ne,  a  abundă,  a  formicfi  sau  furnici: 
missiona  pesccle  in  lacu;  missionau  pe- 
duchîi  in  capulu  si  pre  totu  corpulu  bn; 
copiîli  midti  vetht  missionand»  in  a(!9ii 


=y  Google 


308 1^; 

easa;  mtssiona  soricii  la  aria,  in  cunntri 
de  grâmt,  ăe  ordiu  si  de  melm. 

*nbSIONABIU,-a,  adj.  e.,  (fr.  mis- 
ilonoaire) }  relativa  la  una  missione , 
luata  de  regala  ca  s.  m.  personale,  cellu 
Însărcinata  cunna  mi^^one;  in  speciale, 
cella  insarcinatu  cu  missionea  de  a  pre- 
dică evangelitilufii  aconrertf  popore  pă- 
gâne :  missionariuromano-caUiolicu;  mis- 
sionari  protestanţi,  anglicani,  etc. 

*  MlSSIONATU,-a,  adj.,  part.,  tra- 
missu  in  nna  missione. 

*  1  MISSIONE,  s.  f.,  nlssit,  (com- 
para si  ÎT.  misilou);  actione  de  miltere, 
1.  si  in  genere,  tramittere,  eapedire;  ar- 
raDcare:ffliS5ione  delegaţi,  de  scrissori, 
de  carre  încărcate  cu  vicfualie;  missioni 
de  sagette,  de  glontie,  de  petre,  ăâro  mai 
Tertofiu :  2.  in  specie :  a)  dimittere,  ăemit- 
tere,  a)  de  prensî,  de  inchisi,  liberare  -.a 
scrie  amicului  se  interceda  pentru  mis- 
ăonea  sermtoriului  pusu  la  inehisore; 
p)  de  militari, funcţionari, aervitori,etc., 
liberare,  panere  in  disponibilitate,  11- 
centiare,  voia,  tramettere,  pre  a  casa, 
scutire  etc.  i  missionea  militariloru  ce 
si  auimplcnitutcrminulunu  sepoteface 
eslu  tempu  d'in  cans'a  impregiurariloru 
ammenitorie;  a  cere  missione,  a  dâ  mis- 
sione; la  anticii  Romani  missionea  d'in 
mUitia  eră  de(m  specie:  missione  onesta 
dupo  implenirea  terminuliă  de  servUiu, 
missione  causaria  d'in  cause  hene-co- 
venlate,  vitie  de  corpu  sau  de  st^fletu; 
ignominiosa  pentru  causa  de  delictu; 
missione  gratiosa,  capetata  prin  gratia 
sau  favore,  prin  roia  data;  ^)  de  pena 
sau  pedepsa,  remittere,  gratiare,  lier- 
tare,perdonare;&^friimîttere,  commitere. 
Însărcinare,  sarcina,  mandata,  potera  ce 
se  da  cuiva  spre  a  face  ceva,  etc,  a)  in 
genere  :  formosa  missione  are  unu  in- 
vetiatoriu  aUu  poporului;  la  incUfa  si 
divin'a  missione  de  a  ferici  poporele 
sunt  chiamati  principii;  fia-care  d!in 
noi  are  una  missione;  missionea  omului 
pre  pamentu  e  a  combate  reulu  si  a 
reaiisă  benele;  a  si  implini  cu  succesu 
missionea;  missione  nobile,  importante; 
a  dâ  una  missione,  a  accepta  una  mis- 
sione; p)  in  specie,  a')  in  sfer'a  politica, 
fiinetioD«  temporaria  data  do  unu  ga- 


bemÎQ  unui  agente  speciale  pen^  ter- 
minarea unni  anumitu  negotiu,  si  coUec- 
'  tivu,  peraonele  Însărcinate  co  a^semine 
negotiu  :  missionea  francese  la  Con' 
stantinopole;  ^')  in  sfer'a  militaria,  es- 
peditione  particularia;  sarcina  de  a  as- 
siste  si  urmă  operationile  unui  belln; 
collect.  persone,  ofâciari  însărcinaţi  ea 
assemine  missîoni;  7')  mai  vertosu  in 
sfer'a  religiosa,  Însărcinare,  chiamare, 
vocatione  considerata  ca  data  da  Dom- 
nedieu  spre  a  institui  unu  cultu  :  Jtfa- 
chomeăe  justifica  missionea  sea  prin 
eoUociele  ce  pretindea  co  are  cu  anpe- 
rulu  Gabriele;  sarcina  de  a  predică  reli- 
gionea  creştina,  mai  allessu  la  păgâni, 
sarcina  de  a  converti  popore  pag&ne;  de 
aci,  collective,  pursone  însărcinate  ca  as- 
semine  missione,  congregatione  de  pre- 
dicatori ai  creştinismului,  institutu  de 
missionari:  seminariude  missioni  sfrat- 
ne,  missionea  d'inChin^aţmissioniled'iH 
Americ'a. 

2  MISSIONE,  (missiune,  pre  a  lo- 
curi si  missiuna,  missina),  3.  f.,  turba. 
Intens  num^ruH,  abnodantla,  c«pl«f  ar- 
flnentla,  cumnlas;  fons;  cabiealanif  U- 
tebra;l.tnare  numeru, nespusTi  de  mare 
muUime,  cu  nuantia  particularia,  co  in- 
dividii  ce  compunu  acea  muUime  stau 
indesuiti,  ammesteeati  unii  cu  sltii,  tar- 
bwati,  desordinati :  missione  de  furnice, 
de  peduchi ,  de  vermi,  de  musce ,  de  sa- 
rici, de  pulli  de  sorici,  de  copiUi,  de  al- 
bine, etc;  2.  mulţime  mare  in  genere, 
abundantia,  copia  :  missione  de  banni ; 
de  grânu,  de  ordiu,  de  meliu;  3.  locn, 
unde  sta  assemine  maltime:  oulcusin, 
cuibu,  etc,  missione  de  sorici,  de  şerpi; 
ce  de  pulli  de  şerpi  in  acea  missione; 
(forte  probabile,  trassu  d'in  mistione; 
pentru  forma  compara  :  passione  sau 
passiune  d'in  pastione,  vesXinentu  d'in 
vestimentu,  etc,  de  una  parte,  ero  de 
alfa :  morteeiune,  morteeiuna  si  morte- 
cina;  pentru  sensu  compara  lat.  tirin; 
compara  ai  urmatoriulu  Tnessionella,  — 
form'a  missluire  pressnppone  si  una 
iorma,,missiu=mistiu,  pentra  care  vedi 
misticiu),  M. 

MISSIONELLA,  (si  missiundta  sau 
missiunea,mixiunea)f  s.  f.,  tricolvr^  t1*U 


,Cooglc 


mn. 

trlctlor;  specia  de  flore  :  missioneUe  de 
eampu,  missionelle  de  gradina;— ţropiie, 
deminut.  d'in  2  missione,  d'in  caus'a 
mistionei  de  colori  ce  presenta  florile  de 
acestn  genn;  pentm  forma  compara  lat. 
vixtio,  pre  longa  mlHtlo,  compara  si 
missiorare  in  loca  de  misăsiorare.  M. 

MTSSIORARE,  miasioratu,  etc.,  vedi 
micusiorare,  mieusioratu. 

•MISSITAEE,  V.,  mlgaltarej  d'in  mism 
de  la mi'f^ere,  intens.,  a^ramif/e  coatinnu: 
junele  misiatapetitori  la  fet'a  ce  i  plaee.M. 

MISSITItr,-a,  adj.,  vedi  missidu. 

MISSIUTRE,-esc«,  v.,  formkare,  «- 
bnndare;  vedi  missionarei  si  2.  missione. 

»  MISSORIU,-s»na,  adj.  s.,  miasor, 
miBsorlDRijd'in  mism,  delamif/^e,care 
mitte,  aao  serve  a  miltere;  s,  reale,  m., 
tnissoriii,  san  î.mis80ria=:missore,  ceva 
pre  cftre  se  addacQ  bnccate  :  taliariu, 
patella ,  catinu,  castronu,  mesciiîra , 
tava,  etc. 

MISSU,-a,  1.  part.  pass.,  misHog-a-ntn : 
yetrele  misse,  sagetfa  missa  se  infipse 
ăreptu  in  junghiaiura;  2.  sup.,  mUBDin- 
mlasii  :  itistrumentu  de  missu  missili; 
3.  3.  m.,  abstr.  mUsua-uS)  actione  de 
mittore :  missulu  missililoru- 

*  MISTARIU,-»,  adj.  g,,  mUtarias  si 
-  mlxtartOB}  relativa  \nmislu;  a.  m.,  reale 
mistariu,  vaan  ee  serve  la  mesticare, 
p.  e.  vasa  de  mesticatu  mwi  cu  apa. 

MISTAGOGU,  3.  m.,  yeiimystagogu. 

MISTEBin,  misHcu,  etc.;  vedi  mj/- 
steriu,  etc.     . 

MISTICIU  si  misfitiu,-n,  adj.,  mlrtl- 
clns-tlnft;  vedi  msticin,  saa  mestitiu. 

t  MI8TI-,  d'in  mistu,  intra  in  com- 
positioni  scientîfice,  ca  :  ntisiilinia,-a, 
adj.,  (fr.  inigtlllKoe),  care  are  linie  mi- 
şte, adeco  derepte  si  curbe  :  figura  mi- 
stiliniai  mstibinariu,-ti,  adj .,  (fr.  mlxtl- 
blnalre),  vorbiudu  de  cristĂUe,  cari  au 
decreacere  Unariamista;  mistinervu,-Oi 
adj.,  (fr.  Bilxtlnerre),  vorbindu  de  folie 
sau  frondie,  cari  au  nervi  sau  acie  mi- 
ate,  adeco  Începute  si  de  la  base  si  d'in 
laterile  nervnlui  luedianu;  tnisMema' 
rtt4,-<t,  adj.,  (fr.  mixtltematre),  vorbindu 
de  cristalle,  cari  aa  si  decreseere  mi- 
sta  pre  longa  una  ternaria ;  asia  si  : 
mistitriimitaria,  adj.,  (fr.  mlxtitrinHi*  ' 


talre),  care  pre  longa  una  decreseere 
mista  are  si  un'a  trinaria;  mistiunibi- 
nariura,  adj.,  (fr.  mlxtloniblnafre),  care 
are  una  decreseere  misfa,  un'a  ««iiarta 
si  alfa  hinaria. 

*  MISTIONE,  s.  f.,  «l^tlo  si  mlxtl», 
(compara  si  fr.  mixtton ;  vedi  si  2  mis- 
sione  d'in  mistu  =  mestu  de  \a,mescere 
=mtscere),  actione  de  mescere  si  resul- 
tatu  allu  acestei  actione,  ammesteeare 
si  ammestecatura,  ammesticu,  a)  in  ge- 
nere :  mistione  de  apa  si  vinu,  de  auru 
si  arome;  mistionîle  se  descomponu  n- 
sioru  in  stomaeu;  h)  iu  specie,  am- 
mesticu de  mai  multe  substantie  pen- 
tru composîtionea  unui  medicamentu, 
medicamentnlu  insusi  asi&  compusa  : 
in  locu  de  mistione,  cu  accstu  intellessu, 
sr.  aice  si  composîtione; —  compositions 
de  auru  si  arame=:mistione  de  auru  si 
arame, 

MISTRETIU.-a,  adj.  s.,  parout,  pro- 
pareaa;  teauls^exills,  (^xlţuast  maollea* 
tns;  aper;  1.  adj,,  a)  de  totu  maeru, 
macilentu,  firavui  suptire  si  pucinelln, 
pitigaiatu,  lessinatu,  care,  cumu  dioe  Ro- 
mânulu,  pare  co  manea  numai  Mereu- 
ria  si  Veneri'a :  ce  se  faci  cu  aceşti  călii 
mistreţi?  mistretiu  mai  e  bietulu  omu; 
de  acE,  b)  alte  doae  semniScaticni  deri- 
vate :  a)  prea  strinsu  la  mana,  de  nnji 
parte;  ^)  de  alt'a  :  misern;  tristn;  snp- 
peratiosu,  difficile,  morosu,  insociabile, 
solUtaiu ,  selbaticu ;  de  aci :  2.  strofa 
mistretia,  porcu  mistretiu,  si  ca  subat, 
unu  mistretiu,  in  speciale,  poreu  sel~ 
baticu  =:  apru  :  pădure  plena  de  mi- 
streţi; a  uccide,  a  impuscâ,  a  venă  mi- 
streţi; denii  ea  ai  nnstretittUii;—uoi  na 
connoseemu  prin  insine  seusoln  desub  1., 
ci  numai  celln  de  sub  2.;  cu  tote  aceate-a 
amu  data  si  primnla  sensn  dupo  dictio- 
narinlu  de  Suda,  pentru  co,  de  certu, 
n'a  potutn  veni  decfttu  d'in  gor'a  popo- 
rului din  vre-nna  parte  a  terrelorn  ro- 
m&ne,  si  pentm  co  Iu  credemu  essitu  d'in 
bona  vena,  a  nume  d'in  unu  perdutu 
mestru  =  meatu^^nmataasciixian  r  ad- 
aussu,  de  unde  apoi  mestretiu  sau  me- 
sfrectu^(lat.  intefitleluB);  pentru  espti- 
carea  metaforei  de  sensn  ae  sa  compare : 
fr.  sMţiler  ^  («enfflisr),  d'in  med.-UU, 


,yG00Q  Ic  , 


310     ras 

.ilaraUrtizrapru,  si  mai  traosformatu  in 
it.eliiKhlaIeBieIgnRlfl;  apoi  grec.[Ldvioc 
{=lîtt.  ff(rfrtanH)=oprw,  si  Bard.  sulon* 
(d'iD  solti  ^  Binguru)  =  apru.  M. 

MISTKETIOEU,-»,  adj.  a.,  deminu- 
tivn  d'in  tmsir^iu,  1.  adj. :  ce  te  vedu  a- 
sid  mi8tretioru?—2.  snbst. :  am  vedwiu. 
prin  pădure,  una  mistretia  cu  mistretio- 
rii  ătipo  dens'a.  M. 

MISTRIA,  B.  f.,  vedi  mestria. 

•  jrr&TU,-a,  si  mestu,  mlf.'  's  aimlx- 
tDBj  (compara  si  ir.,  mixte),  incsiieatu; 
ammiifecatu.  compU9U  d'in  elemente  de 
diTflrSa  Iiatura  :  1.  adj.,  a)  in  genere  : 
eorpuri  taiste,  in  opp.  cneorpuri  simple, 
tb-tmm' mista ,  d'in  tragedia,  si  come- 
dia; b)  in  specie,  a)  in  politica,  gut'-- 
mu  mistu,  forma  de  gtAerniu  tmsta.  care 
e  unu  ammesticu  d'in  monocratia,  de- 
mocraţia, aristocraţia;  monarehia  mista, 
tempernta,  constituţionale:  ^)  in  mathe- 
vaati<ii\yigi*ra  miata,  cn  linie  parte  de- 
repte,  parte  curbe;  waneru  tnistu,  parte 
întregii  si  parte  fractionariu;  proporHoni 
miste,in  cari  ee  compa>'a  rationea  an- 
(ecedentelai  si  conBecenti!n  <ju  diffe- 
renti'a  lom;  f )  in  mineralogia,  mstallu 
mstu;  3)  in  litteratura  si  philologia  : 
liuibe  mişte;  scriptura  mista,  cu  littere 
de  diverae  mărime  sau  cu  littere  im- 
promutate  d'in  diverse  alphabete;  i)  in 
pictura,  ţnetara  mista,  d'in  puntat^ra, 
miniatura,  etc.;  C)  in  negotie ,  eom- 
missione  mista,  compusa  d'in  omeni 
d'in  diverse  societăţi  sau  nationi :  com- 
missione  rAista  pentru  allegerea  limi- 
aioru  terţei  nostre  despre  Austri'a ;  — 
2.8.  m^imis/uîu.ceTaommes^ica^i.corpu 
mistut'^kmeniele  unui  mistu;  a  reduce 
mistele  la  dementele  sau  principiele  l<tnt; 
e  probtUnle  co  tote  corpurile  (fiM  natura 
sunt  mişte;  —  in  specie  rinu  mesticatu 
cu  apa,  cupa  de  vinn  mestecatn  cu  apa 
ce  se  presenta  cuiva;  de  aci,  cupa  ce  se 
bee  in  sanitatea  cuiva,  asia  dissulu 
toastu,  (vedi  si  mescere). 

MISTniBE,-e9CU,  v.,  eoneoquere,  dl- 
gerere;  devorare,  eomumer^  1.  a  cou- 
eoce  io  stomaeu  buccatele  introdusse : 
a  mistui  bene,  reu;  a  devari,  a  nemici; 
/ocuIh  mistui  toia  cetaiea.  a  mistui  tota 
averea  purentesca;  lăcustele  au  mistuitu 


mS; 

erba,  semenature,  totu  de  pre  câmpu ; 
—  (d'in  mtiiN,  saii  mestu,  de  unda  si 
mestieta-e;  vedi  si  mandere). 

mSTUBA  si  mestura.  s.  f.,  ralstara, 
st  mixtura,  (comp.  sl  fr.  mlxtare);  ac- 
tione  si  mai  vertosu  resultata  alin  ao- 
tionei  de  miscere  =■  meseere  .  ammea- 
ticat.'ra,  compositione  sau  composita 
d'in  mai  multe  si  diverse  lucruii;  1.  in 
genere:  mistura  de  tote  manearHe,  de 
varîp  sueeuri  de  erbe;  una  mistwa  de 
m^He,  de  beuture  spiritose;  mistur'a  si 
compositionea  unei  unsore,  urnă  untu, 
unui  o!iu;  imstura  de  colori,  d«  virttiti 
si  de  vUie;  2.  in  specie :  a)  ammesticu 
carnale,  de  sânge ,  impsreohiare  intre 
masculi  si  femine  de  differite  generi. 
cnmu  si  prodnctu  allu  acestei  mistura; 
b)  (unmesticatura  tieida  de  medicamwitb 
forte  drastice,  destinata  a  se  leuă  in  pi- 
catore  pre  sacharu  sau  intr'unu  poca- 
rellu  de  apa. 

jJlIITA,  s.  f.,  neroei,  nsora,  fanat; 
mnnus,  Urţftlo»  cormptela;  I.  in  aeo- 
sulu  celln  mai  generale,  care  e  si  cellu 
originariu,  mita  =  ma^eede,  pretiu  allu 
servitiului  facutu ;  2.  4ro  in  nsulu  po- 
pnlariu,  applicatu  in  specie  la :  a)  uşura, 
procente,  folosu  trassa  d'in  capite  im- 
promutate,  mai  allessu  folosu  prea- mare, 
cameta;  b)  munn,  donu ,  largitione ,  ce 
se  dau  spre  a  corrumpe  pre  cineva,  mai 
allessu  pre  cellu  ce  e  cbiamatu  a  ju- 
dicâ  si  dâ  dereptate.  Coventnlu  nu  cre- 
demu  se  iia  slavicu,  elin  se  aâa  mai  in 
tote  limbele  enropiane  :  germ.  veohiu 
mletl,  germ.  nou  miethe;  ang.  mee4i 
grec.  class.  pidA; ,  fiioftipvTjc  ^  mcr- 
cetiariu,  »itfaWw;grec.  sicii.  {ioâ»ţ,  care.  ■ 
la  noi  ar  sonă  mitu,  (de  nude  fem.  mita, 
de  unde  directu :  mitu-ire),  si  ou-e  Ia 
Siceliani  insemuA  intre  altele,  si.iin- 
prO'mtiiu,  intorcere  de  i»-pro-mntu,  cea 
ce  e  una  proba  co  sicii.  [Lotto;  e  de  a- 
cea-asi  radecina  cu  lat.  nalnnai  =  in- 
pro'mutu;  vedi  si  mutuu.  M. 

mTĂSÎV,-a,  adj.  s. ,  care  iea  mita, 
cui  place  di  leuimita: judecători  mitari, 
usurariu  mitariu;  in  genere,  mitariuz= 
mercenariu.  M. 

•  MITE,  adj.,  mltlei  blandu,  leno, 
dulce,  maturu  sau  copiu,  (vorbinda  ds 


A.OOglC 


HTŢ. 

pome):  ouea  e  de  nniura  forte  mite;  a- 
vemu  castane  molii  si  miti;  omit  mite 
si  trancUla;  ventu  mite  si  dulce;  vorhe 
cătu  se  pole  de  mUi  si  blânde. 

*  MITELLÂ.,  s.  {.,  mltella;  deiuinu- 
tivu  d'in  tnitra;  vedi  si  mitristora. 

•  MITESCEKE,  v.,  mltescere;  8  de- 
veni mite :  tomn'a  tote  pomeJe  mUessu ; 
cumu începe  a  miteacere  t€mptUu,re8are 
erb'a  si  infrondeaeu  codrii;  —  a  face 
mite:  si  ferele  selbaiice  mitescu,  dero  a- 
eettu  crunţii  lyrannu  nu  se  mUesce  ca 
nemica. 

*MITHRA,  8.  ni.,  nUbras,  (iit&paî}, 
dieu  allu  Fersiloru,  sorele  deifîcatu,  A- 
poUine  allu  Greciloru  si  Romaniloru. 

MITIA,  s.  f.,  si  mitiu,  s.  in.,  lan» 
ttlDniiH,  Doeoas,  fleeculns  stnpeuB,  fo- 
mei;  r«lig  ftiuloft;  l.  lâna  scurta  me- 
nutâ,  floccu  de  lâna  micu,  mai  allessu 
de  lăna  de  amnelln  sau  nâtinu  :  acesta 
oue  nu  e  hona  de  lâna.  coci  nu  face  de 
eâiu  mitie;  astemutu  implutu  cu  mitie ; 
—(in  acestu  sensu  pre  a  locuri  si :  mni- 
tiu,  care  ar  fi  scurtatu  d'in  eannititt  = 
sfKltlne);  2.  in  genere,  Qoccu  de  peru, 
de  âre  perose  sau  lănese  :  mai  tunăeti 
mUide  de  pre  capu;  3.  in  specie,  gbio- 
lUQ,  manuchioni,  funicella,  fescilla  de 
scame,  câlcii,  si  alte  materie  apprendi- 
tiiise,  cari  serva  la  apprecsulu  de  focu, 
la  arme  de  focu,  etc.;  4.  specia  de  a- 
nimale  domesticu ,  felis,  (it.  ml«U),  ca- 
tusia,  piasica-,  prov.  mitia  blânda  sga- 
ria  reu ;  miti'a  eu  chpotelli  nu  prende 
sorici;  se  joca  ca  mitica  cu  soreai; 
ochi  de  mUia  ^.micanti  si  ageri;  — 
de  ac[  metaf. ,  a)  ancora,  carligu,  can- 
gellu;  i)  miti'a  popei,  specia  de  insectu 
numitnsi  mUlipedu: — 5.  se  aude,  sifor- 
m'a  mase.  mitiut  in  tote  insemnarilede 
sab  1  —3;  in  acceptionea  de  sub  4.  mitiu 
însemna  pulliu  de  mitia  d'in  care  si 
augm.  mUioniu  (mitioiu);  d'in  mite  =: 
blandu; — (5.  în  fine  coventulu  seapplica 
si  ca  subst.  per'',  mitiu-mitia.  la  copilli 
ca  nume  de  resfdciare :  mitiuîu  meu,  mi- 
tiide,  fii  boiiu  si  miaddu  apa. 

MITIABIA  (iir.  mitiaria),  a.  f.;  1.  in 
sensulu  caventului  mitia  de  sub  1 — 3, 
a)  negotin  cu  mitie,  h)  mulţime  de  mi- 
tie, c)  oficina  unde  se  venda  mitie;  2.  in 


MIT. 


311 


sensulu  corentuluimt^  de  sub  4.,  mul- 
ţime de  mitie  ^  eaturie :  ce  aii  sMnsti 
atâta  mitiaria. 

MlTIABin,>a,  adj.  s.,  lelativu  la  mi- 
tia, luatude  regula  ca  subst.  pers.;  1.  in 
sensulu  coventnlui  mitia  de  sub  1- 
cellu  ce  face  negotin  de  mtie;  fem.  t 
tiaressa  =  muiere  a  mitiariidHi  i 
muiere  care  face  in  numele  seu  n^c 
de  mt^e;  2.  in  sensulu  coventului  mi 
de  Bub  4.,  a)  cui  plăcu  mitiele  =  cal 
siele,  passionatn  de'mitie,  a.  î.,mtiar\ 
ce  omu  mitiariu.'  ce  muiere, mitian 
—  h)  cellu  insaroinatu  a  ved6  i$mU 
f.  mitiaressa. 

.«  MITIFICABG,  V.,  nltiaoare;  a  ft 
mite :  elefantulu  se  mitifica  iMrrenă 
a  mitică  pucinu  fim' a  dororHont;  v< 
si  mitigare,  care  e  mai  nsitatu. 

•  MITIFICU,-a,  adj-,  >  '.'■■  ■":  a 
mitifica,  (vedi  miiificare). 

•  MITIGABILE,  adj.,  Mltigablll 
care  se  pote  mitigâ. 

"  MITIOABE;  V.,  mitigare  (mii 
ag&re);  a  face  mite,  a  imblandi,  a  moU 
a  maturi,  indulcl,  aUen&,  împacă,  iiu 
tă,  etc. :  caldur'a  covenita  mitiga  «w 
st  tote  pomele;  a  mitigă  carnea  si  a 
lucruri  de  mâncare  prin  cocere  si  ft 
bere;  a  miHgă  unu  agru  prin  aratu 
si  cultura;  a  mitigă  fari'a  dororilot 
intristationea,  amarulu  sortei,  miger: 
si  snfferentiele  cuiva ;  a  mitigă  pre  t 
rannulu  in  furi'a  sea  de  leu. 

•  MITIGATIONE,  s.  f.,  nlUfatI 
actione  de  miHgare :  mitigationea  furi 
dorerei. 

•  MITIGATIVD,-»,  adj.,DiIU«atlTi 
care  pote  mitigă  :  cura  îassativa  si  n 
tigativa, 

•  MITIGATOBIU, -/Of  ia,  adj.  h.,  h 
ţigana  si  raltfgatorlis;  oare  n»tiga.& 
serve  a  mitigă :  medicamente  m^gator, 
vorbe  mitigatdrie.  ,  ■. 

MITIONIU,-a,  (cu  n  molliatu  » 
tioiu),  adj.  s.,  aagmentativn  d'in  miâ 
si  titttia;  compara  catoniu  (cofow), 
pissoniu  (piesoiu).  , 

MITIOSn,-a,  adj.,  plenu  de  mit 
(vedi  mtia  eub  1  —  3)  :  oue  mitiot 
atergariu  mitiosu. 

MmBG.-MCH,  (cu  t  duru),  V.,  mitm 


=y  Google 


912 


MIT. 


MTTTSIORU.-a,  adj.,  (cu  *,  sibilante), 
B.,  dcminiitivn  d'in  mitiu  st  mitîa. 

MITlTELLU,-e'^a,  adj.,  parmleB,  po- 
sllInH.  vftdi  mituti-îlu. 

MITTU.  s.  m.,  vedi  mitia. 

MITOLOGIA,  mitologici,  etc,  vedi 
mythotngi/j.  myihologicu,  etc. 

1  MITRA,  «.  f.,  vedi  metra. 

2  MITRA.  8.  f.,  mttr»  ffttTpa);  1.  le- 
gatara d»  oapii,  coperimentu  de  capu 
ce  portau  Persiij  2.  prin  est«nsione.  or- 
natu  de  capu,  assâjoinea  cellui  persieuu, 
fi  a  natne :  a)  ce  portau  matroaele, 
muierile  anticilorn  Romani  ;  h)  ce 
porta  si  Bstadi,  k  occa-^ioni  solemni : 
«1  preţatii  :  mitr'a  mitropolitului,  e- 
piseopultti:  mitra  papale,  patrtarchale ; 
P)  cerţi  imperatori  si  re^  pre  sub  co- 
rona :  mitra  imperiale,  regale;  3.  prin 
Boue  metafore  :  a}  caretina  a  certoru 
fnngi ;  h)  mitr^a  lui  Hippocrafe,  specia 
de  legătura  applîcata  Ia  pla^e  de  capu; 
e)  capacu  la  căldări ,  mat  allessu  ia  căl- 
dările de  locomotive,  etc. 

MITRATU.-a,  adj.,  mltratnaţ  pro- 
vedntii,  cu  mitra  :  capete  milrate.  noe- 
tropoliti,  ppiscopi,  regi,  etc.;  s.  f.  pi., 
mitmte.  trihii  de  insecte. 

MITRTSIORA,  s.  f.,  iiiltrDl»î  demi- 
notivn  d'in  mitra. 

MITROPOLIA,raî>opo7*ft(,  etc;  vedi: 
metropolia.  metropolHu,  etc.  la  arti- 
clolu  mefrn-, 

*  MITRULA.  B.  f.,  mltrul».  demin. 
d'in  mitra,  (vedi  si  mitrisiora\,  appli- 
eatn  mai  vertosn  la  insemnari  metafo- 
rice, camu,  p.  e.  ona  gena  de  fangi  a 
carom  capitioa  gemena  cu  una  mitri^- 
«ora:— d<»  act  si  adj.  milrulinK,-a,  (fr. 
■ItrBltne),  care  sdmenaca  unamtYniIa, 
B.  f.  pi-,  mitruline.  tribu  de  fungi  cari 
au  da  typn  genuin  mitrula. 

*  MITRULIND,-a,  adj.  s.,  vedi  mi- 
irula. 

*  MITTENDARIU,  b.  m.,  mtttsnds- 
rlDs;  sub  Cesarii  romani,  fanctionariu 
insarcinatu  cu  stringerea  impositeloru 
d'in  provincie. 

*  MITTERE  ai  mettere,  mis$i  bî  mw- 
sei.  missu,  v.,  mlttere,  (eadutu  in  desue- 
tudine ca  simplu,  d4ro  de  reviviticatu, 
de  <ira  ce  avemu  compusele,  commUere 


MIT.        

i&\icommettere.incommdt€re,tramittere 
summittere  sau  summettere,  etc.;  ei  de- 
rivatele :  missione,  miasionaria,  etc).; 
sensa  forte  variatu;  1.  in  genere,  a  fa- 
ce se  merga,  a  pune  in  miaeare,  a  por- 
ni, a  espedi,  a  tramittc :  a  mitte  pre  cine- 
va la  heliu,  la  mesa,  la  mercata.  a  mit- 
te se  veda,  se  consulte,  seiifle;amittead' 
juioric,  arme,  banni ;  a  mitte  la  morte; 
a  mitte  in  focu,  in  periclu,  in  posse»- 
sionea  unui  lucru;  a  mitte  cuiva  scris- 
sori ,  sciri,  salutari;  unele  terre  mittu 
producte  naturali  altele  mitlu  manufae- 
ture;  2.  in  specie :  a)  a  depărta,  allungA, 
lassă  Ia  nna  parte,  a  omitte  :  tnitt^i 
negrele  cure,  deşertele  sperantie ,  certiic 
infrucfuose;  mittemu  a  spune  si  aUe 
mice,  dero  importanţi  ammentUe ;  b)  a 
lassă  se  se  duca ,  a  dâ  dmmula,  a 
lassâ  callea  deschisa,  a  dă  cursn  liberu, 
a  liberă,  licenţia,  dimilte,  demitte.  per- 
mitte  :  mitleti'no  d'in  acesta  inchisore; 
a  mitte  servi,  servitori,  funcţionari, 
militari  d'in  servitiulu  loru;  nu  ne  mit- 
teau  se  mergemu  înainte;  e)  a  arruncă  : 
a  mitte  sagetti,  petre,  fulgere;  a  mitte 
ceva  in  focu,  a  se  mitte  in  apai  ca  se  se 
inneee;  a  mitte  tma  buceata  depene  câ- 
nelui; d)  a  lassă  se  ^ssa,  a  dă  afora,  a 
versâ,  a  proJuce,  ietnitte:  ven'a  taliafa 
mitte  sânge;  arborii  mittu  fronăia,  pa- 
mentulu  mitte  6rba;  pre  guttu  mittemu 
vocea;  —  cumu  se  vede  d'in  esplioarile 
date,  noi  applicâniu  in  âa-care  d'in  în- 
semnări unu  compusa  allu  simplului  ; 
tra-mittere,demUtere,dimittire,per-mit- 
iere,  pro-mittere;  emittere,  omitlere,  etc. 
— compara  si  it.  inetten,  fr.  mettre. 

M[TDIRE,-£5et*,  v.,  monerlbuB  rel 
Urglllonibus  oorrnmpere;  tneroed*  eob- 
dueore;  a  dă  mita ,  a  prende  sau  ob- 
ligă cu  mita,  a  si  procură  cn  banni  o- 
meni  sau  servitiele  loru,,  a)  in  genere  : 
a  mitul  seceratori.  servitori,  lucrcUori 
la  vinia,  etc,  b)  in  specie  si  ca  mar  deaa, 
a  capită  sau  attrage  In  parta  cu  daruri, 
cu  banni,  vorbindu  mai  vertosu  de  celli 
însărcinaţi  a  jndică  si  a  dă  dereptate: 
a  mitui  pre  judicatoriu.  pre  advocaţii 
adversariului. 

MITaTELLU,-eZia,  adj.,  ptrralui, 
deminutivu  d'in   micu,   transformata 


=y  Google 


^ MNE     ^ 

d^in  mieuieltu;  — ^  compars  inse  si  grec. 
[JiCtdXoi;,  lat.  matllng. 

MlUrfi,  pron.  poas.,  mlns  =  mew, 
vedi  meu. 

MlUlREt-eseu,  t.,  tniiinrlre ;  vedi 
minurire  bÎ  miauire. 

*  MIUEU,-fl.  adj.,  in|Dras,(iuo6poţ3i 
{uioupoi;  comp.  si  fr.  mlnre),  propria, 
scttrtu  de  coda:  căni  mîwri,  vacca  miu- 
ra,  —  applicatu  in  specie  Ia  :  a)  unu 
Tersn  ce  are  unu  tempu  mai  pncinu  in 
ultimuln  petiora,  p.  e.  un»  iambu  in 
loeu  de  $pondeu;h)ţahaiTicet\i,  înecale, 
intrerruptn. 

MIXANDBA,  R.  f.,  TioU  od«rato,  L., 
specia  de  missionella  cu  tare  si  pkcuta 
odore;  —  se  aude  mai  deau  missandra; 
vedi  missionella ,  cu  care  missandra 
e  affine  prin  origine  si  sensn. 

*MNA,  s.  f.,  Diiia;  Tedi  mina  ^  mo- 
neta  attica. 

JfNELLA,  3.  f.,  vedi  mnellu. 

MNELLARE  (si  mieîlare,  pre  a  lo- 
cari  si  mieîlaritia)  s.  f-,  rlclnna,  insectu 
suppcratorin  mnelliioru;  planta  bona 
in  eontr'a  acestora  insecte. 

miELLARELU]  {simiellarellu,  vedi 
mnellu),  s.  f.,  vitex,  agina  eastns, 
L-,  specia  de  planta. 

MKELLARESSA ,  s.  f.,  vedi  mnel- 
lariu. 

MNELLARIA  (pron.  mnellaria,  are  ' 
tote  modiScationile  de  pronunţia  alle 
primitivului  mnellu),  s.  f.,  1.  mulţi- 
me de  mnelli ;  2.  occupatione  cu  cres- 
cerea  de  titndli;  3.  custodia  sau  pastorfa 
de  mnelli. 

MNELLABIU,  s.  m.,  {cu  tote  modi- 
ficationtle  de  pronunţia  alle  primitivu- 
hiî  naidlu),  care  cresce  sau  custodesce 
mneUi  sau  mnelle;  fem.  mnellarissa. 

MNELLU,  mnella,  s.,  agans,  (scur- 
tata d'in  amnelÎH  =^  agnellu  =  Bgnei- 
1(18*  [compara  si  grec.  î^v6z  =  «fnns], 
apoi  mutilata  inco  in  pronunţie  locali 
si  in  :  mellu-meUa  sau  miellu-meîla; 
compara  si  it.  aţnell»  si  gmellt»,  prov. 
•rnel,  fr.  agnean);  fetu  de  oue  :  mnelli 
temporii,  prematuri,  iardii;  a  intfrcâ 
mnellii,  ouea  aeesta-a  face  în  tote  pri- 
maverele  câie  doi  mnelli,  câte  una  par 
rechia  de  mneUi,  unu  mnellu  si  una 


MNE 


31« 


mneîla ;  pelle  de  mneliu  ;  prov.  mai 
multe  pelli  vedi  de  mnelli  de  câtu  de  oui 
betrâne  =  vi^ti'a  juniloru  e  maiespnsa 
de  câtu  a  betrăniloru;  vrei  se  sedi 
mnellulu  d'in  gur'a  lupului  ^  eripen 
agnnm  lap«  =:  vrei  ce  un  se  pote;  — 
ca  symboln  de  blandetia,  se  applica  de 
c&te  ori  e  vorb'a  de  persone  bone  si 
blandP,  mai  vertosu  de  copilli  boni  ei 
blandi :  hlanău  ea  unu  mnellu,  camnd- 
lulu  de  Uanăui  are  hlandetia  de  mne^H,- 
(fw  leu  cee,sdu  semi~ti-hifacumneV,u; 
de  act  ca  proverb,  mnelit^u  lui  Domne- 
d)«t  ^  pereona  de  estrema  blandetia; 
inse  si :  mnellulu  lui  Domnedieu  =z  ty- 
pulu  supremei  bonitate  si  blandetia,  fi- 
iiulu  lui  Domnedieu,  data  in  sacrifi- 
cia  pentru  noi  omiaii:  junglo'se  mnel- 
lulu lui  Domnedieu. 

MNELLUCnJsim»w««iia,-a,  (pron. 
si  meUutiu  sau  miellutiu,  nieUuHu,  etc. 
vedi  mnellu),  s. ,  aguellua,  deminntiTU 
d'in  mnellu;  —  pre  a  locuri  si  mneUu- 
siu  sau  meilusiu,  miellusiu,  nieUmm, 
de  unde  apoi  unu  nou  deminutivu  : 
mnellusellu,-eUa,  pron.  dupo  localităţi 
si  mcllusellu ,  miellusellu ,  nieUusel- 
lu;  —  ac6ata  forma  occurredepreferen- 
tia,  in  cărţile  basericesci,  luata  cu  seusu 
fignratu  pentru  una  sânta  matryra  : 
mneUuselVa.tea.  Domne  Jesu  Ghrisie; 
totu  acâst%.  forma  intra  si  in  locatio-  > 
nea  :  cada  mneUusellului,  specia  de 
planta,  (vedi  si  mneUare,  mneUarella). 

MNELLtJSELLU.-a.  mnellu»ioru,-a, 
vedî  mnelluciu  si  mnelUdiu. 

*  MNEME,  s.  f.,  (d'in  grec.  [ivjjţtij 
■«morla  =  d'in  acea-aai  radecina  cu 
men-te  si  memoria),  se  applioa  atâta  sim- 
plu c&tu  si  inderîvate  si  compositescientl- 
fice,  cnmu :  1.  simplu,  mneme,  e.  fj,  {tt. 
inneuâ),iQQsa  a  memoriei;  2.  in  derivate 
sicomposite:>nnef7te(^i^2tcu,-a,adj.,(fi'. 
mnemee^pfaaltqneid'iu  XEţ>aX'rJ=:capn), 
despre  unu  balsamu  miraculosu,  despre 
care  se  credea  co ,  applicata  la  eapu , 
avea  proprietatea  dea  conservă,  inmeBte, 
nestersa  memori'a  lacrurilom  trecute; 
si  ca  3.  m.,  unu  mnemeeephdlieu;  mne- 
meide,  adj.  s.,  (fr.  ■nâadlde,  d'in  slSoz 
=  forma),  oare  are  forma  de  mnemia 
aemena  cu  mnemi'a;  s.  f.  pi., 


yCoogle 


314 


MOB. 


fomilia  de  aolepbe  cari  au  de  typu  ge- 
nuin mnemia;  mt%emia,  b.  f.,  (f^.  mne- 
al«),  genu  de  acalepbe;  mnemonica,  s. 
f,,  (iivTjpAVMiJ,  sabint.  xe/vrj  =  arte,  fr. 
nninoRlqne),  arte  de  afac>]ită  memon'a, 
methodu  prin  care  se  form^dia  una  n*e- 
moria  artificiale :  a  invetiâ  mnemonic'a, 
a  scrie  asupr'a  mnemonicei;  poetaht 
Simonide  se  crede  co  ar  fi  fosta  inven- 
toriuhi  nmemonicei;  —  coventnlu  nu  o 
de  o&tu  f^wm'a  femin.  d'io  adj.  mnenu>- 
nicu,-a  '■  esaereitie  mnemonice,  arie  mne- 
monica, dgure  mnemonice ;  —  mnemo- 
syne,  s.  t,  (ttrimiiioabvij,  fr.  mn^mosţne), 
a)  name  propriu  alin  dieei  memoriei , 
matrea  museloru,  b)  nume  comttiUDe, 
appUcatd  lit  una  formosa  specia  de  Sut- 
turi;  mnemotechtua,  s.  f,,  (fr.  rauâmo- 
teohnie,  "in  ri^yr^  :^  arte),  arte  de  me- 
moria, si  prÎQ  urmare  synonymu  ca 
mnemonica;  mnemu,  s-  m.,  (fr.  mn^me), 
pre'eD3U  balsamu  de  capu  pentru  me- 
mona,  (vedi  mai  susu  mnemocephalicu). 

*  MNIi,  8.  f.  si  m.,  mniv,,  (fr.  raale 
si  malon»  d'in  gr.  t^Lviov^ojuscu,  planta), 
forme  applicate  la  doue  generi  de  mtu- 
cAtu  sau  muscu,-  —  de  aci  si :  mni<nde, 
adj.  s.,  (fr.  mitloUdţ  d'in  siSor:  ^forma), 
care  are  forma,  de  nmiu ,  sâmena  cu 
mninln;  s.  f.  pi.,  mntoiijt,  familia  de  plan- 
te ce  au  de  typu  mnivS^; — m»tam,-a, 
adj.  8.,  (fV.  mnlare),  care  sâmena  cu 
m»t'a  sau  mnivikui;  ca  subst.,  genu  d'in 
famili'atatriplioiloru,  cari  semena  tare 
cu  unu  Htttscw  yau  muscAiti,  (planta). 

*  MNIAEI0,  mnioiie;  vedi  mnta. 
MNrOBU,-a,  (d'in  amnion4,-a),  atrnv» 

TetPloH,  amnelln  mare :  a  jiosee  ttmiorii 
sau mfuore^,  ata^^^mnvtrisanmniore. 

*  UOBlLĂS^-ediu,  v.,  aapellectile 
laatmere;  d«niiB  Instruerei  (compara 
fr.  nenUcr);  a  provedâ  cu  mobile,  (redi 
mobile  sah  2.  in  intellessu  collectivu); 
1.  in  speciale  pentru  casa  sau  ca$e  de 
Bfldutu  :  a  si  mobUd  bene  eaa'a;  am 
faeutu  case,  dero  fienthi  co  nu  su  inco 
mobUate,  nu  potu  sede  in  elle;  2.  in  ge- 
nere: am(^nlâ  una  scola,  una  cancd- 
laria,  tma  ttdina;  »i  fig.,  a  si  mo&tlâ 
htnc  'ttomaeuitt  =:  a  manei;  a  si  mo- 
hiiâ  fi<i{)HlH=a  Iu  implâ  cu  connoscentie 
si  aaientis.    . 


. MOB 

MOBILATIONE,  b.  f.,  ei : 
MOBILATORA,  e.  f.,  (compara  fr. 
ameublement),  actioue,  effecUl  si  modu 
de  ffio&tlare. 

MOBILE,  adj.  s.,  mvbllla,  (compara 
si  fr.  mobile,  si  nenble;  —  tota  redusse 
d'in  mofiiiZe);  ce  se  pote  move^miite&, 
l.adj.,  care  se  mişca,  de  regula  cu  nuan- 
ti'a  de  usioretUia.  care  usioru  se  mişca, 
care  nu  e  stabile,  usioru  de  miscatu  etc. 
si  metaforice,  iuconstaute,  tlessibile,  ne- 
stemperatu,sv6nturatu.  scambatiosu,  u- 
siorellu,  gratiosu,  etc.,  a)  in  genere :  ra- 
tele carrului  cerni  câ  vendfUu,  nu  su 
destultu  de  mobili ,  ochiu  mobile ,  ochi 
mobili,  sprineene  si  gene  forte  mobili; 
îuerwi  mobili  intr'una  casa  sunt  me- 
sele, scaunde,  spedele,  lampele,  etc., 
ecco  unu  remediu  ce  /irma  dentU  mobili; 
turnuri  mobili  pentru  ir.^pifissurarca 
cetatUoru ;  mulierea  e  mobUc .  cumu 
sunt  mobili  fulgii  batuii  de  ventu,  mo- 
bili sunt  si  jami,  se  pleca  si  scamba 
dupo  veniuri ,  cari  nu  su  mai  pucinu 
ffloitZi;  mobili  ca  ventuiu;  ten^u  mobile; 
mobili  si  instabili  sunt  tote  celie  ome- 
nesc», anima  mobile,  cara<^riu  mobile; 
b)  iu  specie  :  a.)  in  afer'a  religiosa, 
aerbaiore  mobUe,  care  nu  cade,  in  toţi 
annii,  in  acea-asi  ^i :  Fascele,  Moscdiide 
sunt  serbatori  mobui;  ero  Santa-Mariele 
amendoue  sutU  serbatori  immobili;  ^)in 
miliţia,  uste  mobile,  trupa  t»o&t7e,  ue  la 
impregiurari  se  pote  strămută  si  duce 
d'in  Uculu  unde  siede  de  ordiuariu  in 
alto  locuri;  mii  si :  garda  naiumdle  mo- 
bila; i)  la  typograhpia  caracteriu  »o- 
bile,  separatu,  care  serve  la  compunerea 
cuveuteloiu;  5)  in  technologia,  lemnă- 
ria mobile,  cumu,  p.  e.  usie,  ferestre  etc., 
s)  iu  scientiele  naturali ,  colorc  mobile, 
care  se  scamba  dupo  corpurile  colorate 
cu  dens'a;  O  iu  jurisprudiotia,  bonu  mo- 
bile, avere  m(AUe,  ce  se  pote  strămută 
d'in  locu  in  locu  fora  deteriorare;  tj)  in  a- 
gncultuiiypamentu  mobile,  terrenumobi- 
le,  terrinosu  si  usioru  de  aratu  :  ou  eâtu 
terrcTutlu  e  mai  afui%du  mobile,  cu  aiâtu 
a  mai  fertile;— 2.  aubst.  m.,  aanmobUe, 
plur.  f.,mu^ino&i2t;(nu  pare  inse  con- 
trariu analogieloru  limbef  a  applicA  si 
femÎD.  singuiariu  in  unele  acceiltioni , 


=y  Google 


MOB.         

CQino  ar  fi,  de  esaemplu,  ufui  mcMe  de 
caga,  tiOtu  ce  se  pote  mişcă ,  ce  e  io 
tMMCore,  si  chiarn  ce  pote  pune  dtu  ceva 
in  mişcare,  pote  â&  împuiau,  impulsioDe 
de  mişcare,  si  in  specie:  a)  in  mecanica, 
mtAHe,  corpa  ce  se  pote  miscâ  .*  unu 
moMJe  eomnmmca  parte  cCm  mişcarea 
sea  altui  mobile  eu  care  se  itUempina; 
apoi  ce  da  impulsione  de  mişcare,  fortia 
motrice  lap'ae  mobilele  moreloru  de  apa; 
preeu/mu  veiUuiu  e  mobUele  moreloru  de 
ventu;  vaporea  e  unu  poter^e  mobile, 
(vedi  la  finitulu  artioluluiobservationea 
asnpr'a  acestui  sensn);  P)  in  machinaria, 
in  machine,  rota  sau  alta  parte  ce  serve 
a  d&  împuiau  de  mişcare  :  primele  mo~ 
bUi  aZ2â  unuî  orologiu  sunt  rot'a  mare 
si  /unilu.  ero  ultimele  lui  mobili  sunt 
rot'a  media,  r<^'a  de  campu,  rot'a  de  jugu 
sipen^ulu;T^  in  filosoâa  si  morale, 
ce  da  impusu  la  oua  aetione  morale  : 
(wgenttdu  si  aurulu  sunt  mobiUHe  totoru 
uetionUoru  acesttti  sordidu  avaru;  glo' 
rî'a  e  mobUe  de  mari  si  strălucite  fapte, 
S)  in  usulu  commune,  ce  serve  a  om& 
sau  instrui  altu  ceva  fora  se  facă  parte 
d'in  aqestu-a,  si  a  nume  :  %')  una  casa,  | 
ana  începere  de  sedutu:  mo&^' de  nucu,  ; 
de  csrru;  a  comperd  mobili,  a  si  vende  mo- 
bUSe;  mobili  vechie;  ^)  încăpere  cu 
diverse  destinationi  :  mobili  de  euli- 
na,  de  canceUaria.  de  Sedla,  de  ca- 
Irinde  de  lectura;  y*)  (^a  jnstrumentu 
in  genere  ;  cutUiilu  e  bona  mobUe  de 
ctdlatoria;  —  si  figurata  :  virtutea, 
fora  &an»i,  este  una  mobile  tnu^i^â 
«n  ochii  eelloru  ce  credu  nwnai  in  ban- 
ni;  —  ia  acestu  sensn  de  sub  S),  mobile 
81  collectivu  :  a  8t.  con^ierd  mobile  noua 
penb-u  casa  noua,  una  mobile  comple- 
ta pentru  eulina;  inse  de  preferitu,  in 
sensQ  collectivu,  e  form'a  mobUiariu; 
—  observamu  in  fine,  co  in  locu  de  mo- 
bUe =  fortia  motoria,  ce  da  impulsu, 
sunt  de  preferitu  formele :  motorut,  mo- 
tim,  eic- 

•  MOBILIAKID.-o,  adj.  s.,  (fr.  mo- 
blUatre  ai  mobilier),  relativu  la  mobile 
CB  snlţstantivu,  (vedi  mobile  sub  2.) : 
eoHtr^iuiione  m(^iafia,  avuţie  mobi- 
harie,  imposUe  moUliarie  ;  &ann)i  in 
tnmsratoria,  obligatiotiile,  buccatelese- 


_  aOB.        MS 

cerate,  ttrinse  sau  treierate  sunt  e/feete 
mobSiarie;  eredemc^ia  'a.  aetione  m>- 
biUaria,  prin  care  se  revendica  unu  mo- 
bUe; âreptu  mobîliariu;  asupr'a  unni 
mobile;  —  2.  s.  a.  reale,  a)  totula  mo- 
mUoru  unei  casa,  unei  camera,  unei  eu- 
lina, unei  scola,  etc. :  mobUiariu  de  sca- 
la completu;  elegante,  lussosu  indbi- 
liariu  de  casa;  b)  totnlu  averei  mobile  : 
cellu  ce  lassa  pre  cineva  erede  pre  mo- 
iiliariulu  seu,  Iu  face  erede  nu  ntanat 
pre  mobilile  casei,  â  st  pre  bannii  set  ' 
nmnerati,  si  pre  argentM^,'st  pre'nc- 
stimaie,  si  pre  vesHmeiiteyk'precdii,'  ' 
si  pre  instrumente  de  sdentia  său  d^' . 
arte,  *i  pre  trasswe,  si  pre  caUi,  ^e  t<^' 
ce  posseăe  mobUe. 

*  MOBniCOBNU,-a.  adj.,  {fr.  mo-^" 
WHeorne);-  care  are  unfl  comu  fMoŞiS,'" 
cumu,  de  essemplu,  certe  soopkţ/th.'^' '' 

*  MOBILIRE,-escw,  v..  in  aoellu-aai"  ' 
sensii  cu  mobUitare  si  mobilisare. 

*  MOBILISABILE,  adj.,  (fr.  nobllf- 
ssble);  care  se  p<)te  mobUisă. 

*  MOBILISARE,  v.,  (fr.  moblllier);  "  ' 
1.  i  Sine  mobile,  applicata  inse  :  2.  in 
speciale  cu  sensulu  :  a)  a  pune  ia  mi- 
şcare, a  tramitte  sau  strămuta  unucorpu 
de  armata  mobile  d'in  loculu  seu  ordi- ' 
nariu  in  alte  locuri,  unde  cere  neoessi-  " 
tatea :  a  mobilisd  mUitide,  garda  naţio- 
nale; h)  a  scamb& ,  prin  contractai  sau 
conventione,  unu  immohile  reAZe,"  său 
consideratu  ca  imf»(>i&^,  in  unu  mo&fl0  i'.^" 
prin  contractu  de  căsătoria  se  mcibitiiii' 
adesea  immobtlUe. 

*  MOBÎLISATIONB,  S.  f-,  (fr.  mobl-"^' 
Ilsatian],  aetione  de  mobffisdre. 

*  MOBILITAKE,  >.,  mobltltii-crâ;''    ' 
face  mobile,  in  tota  estensionea  ititel- "*" 
lessultii  acestui  coventu ;  de  ptbfâ^itff' 
formeloru  :  moUlire  si  mMUSa*^^'^'' 

«  MOBILITATE,  s.  f.,  mobrtitM,'  * 
(fr.  mobilit6),  calitate,  proprietate  de*  '' 
mobUe  :  mobuiiatea  ochUoru,  ntâniloiH^ 
limbei,  voeei,  materiei,  corparHoru  Sfe-  * 
ricx,  tien<»î«i,etc.,sifig.»ioWZi/afeom«-"'  ■ 
lieriloru,  caracteritâvi,fortunei,physiO' 
nomiei,  faciei,  lucrariloru  umane.    ' 

*  MOBILITATIONB,  s.  f.,  («oblH-"  . 
titlo),  aetione  de  moiSitare. 

«  HOBILITATU,-a,  adj.  part,  (m- 


>yGoog  Ic 


f!     318  o„     MOD. 

^  ^arff0^e^pftEf^Ufi  si 08terUationei;b)  nai 
^,  ^rţ9ţQ,  foţaf^etensioni,  care  nu  e  mua- 
V^n|, .  JAţidiiroşii,  cui  nu  place  a  se  arre- 
ţă^  ft  YQrbi  de  sene,  de  meritele  seHe  : 
addeveridu  e  totu  de  utM  moăestu;  fiţi 
ffuţt  modeşti,  si  nu  creăeti  eo  ati  fi  ca- 
paei  de  tote;  una  fCia  formosa  e  si  mai 
forn^sa,  dico  e  si  modesta. 

•MODIALS,  adj.,  modUU»;  de  uau 
mod*u,  de  capacitatea  noui  modiu  :  ca- 
lice modiede. 

«  MODIABE,  V.,  BodUre}  a  mesură 
CD  moâiuiu. 

*  MODICITATE,  s.  f.,  (franc.  ««mK- 
elU),  calitate ,  stata  de  modicu  :  moăi- 
eitatea  fortunei  nostra  nu  ne  permitte 
apese  mari. 

*  MODICUf-a  ,  adj.,  moaions;  care 
aremodHlti^iiiesar'a  coyenita,  1.  me- 
auiatn,  computatu,  infrenata,  mai  rer- 
tosu  in  portare  :  a  merge  cu  passi  mo- 
dici, beiUura  modica,  ospetiu  modicu; — 
2.  d^ro  ai  care  nu  are  mesur'a  cuvenita, 
media,  de  medilocu,  micu,  neinsemnatu, 
nediatiuBu:  statura  modica,  ocli  modid, 
stare  modica,  progresse  modice,  talentu 
modicu. 

•MODIPICABaE,  adj.,,(fr.  nodl- 
flablt);  care  se  pote  modifica. 

MODIFICAKTK ,  part.  adj.,  msdlfl- 
etna,  (it.  modlfleute);  care  modifica. 

*  MODIPIOASE,  V.,  modifleare,  (ii 
BAdlâeirA,  fr.  lOQdifler};  a  face  sau  pane 
modu,  a  meswra,  1.  în  sensu  mai  origi- 
nariu,  a  mesuiă,  computÂ,  stemperă, 
tempera,  infVenă,  marginf,  restringe, 
micasiori,  etc. :  a  modifică  punitionea, 
eonditionăe  prea  onerose  aîle  corOrae- 
tiât»,  amend'a  prea  marş,  sensuht  prea 
largu  aîlu  coventuiui,  frasei,  espressio- 
nei;  oratoriulu  si  poetulu  e  ^oriu,  pen- 
tru armonia,  a  modifică  tote  periodele , 
frasile,  si  tote  memîrele  perioăeîoru  si 
froiUoru;  2.  in  sensn  mai  depaitatu  si 
metaforica,  a  acambă,  a  dă  aitu  modu 
asM  forma  unui  lucru  sau  uneia  din  păr- 
ţile lucrului,  de  regula  cu  nuanti'ade  cot' 
regere.ammeHorare,  d6ro  adeseaei  scam- 

..icre  in  d^erentî,  saucbiaruinreu:  cH- 

fn'^  eăueationea,  ctdUtr'a,  legile  moă^ica 

.,  ,fi/un^unatitr'a  omului;  a  modifica  una 

.  p^.prin,,</.meniamente;  acesta  revolu- 


MOD. 

tione  a  modificatu  natur'a  »m  mimai  ■■ 
gvberniulm ,  d  si  a  nationei  intrega , 
ăifferUela  dispositioni  alle  partiloru  mo- 
difica materi'a;  ideele  partîeutarie  mo- 
difica si  darifica  ideele  genercdi  si  vagi; 
unu  singuru  coventtt  adaussu  unei  ^a»e 
modifica  sensulu  ei  generale;  aâverint^ 
sunt  covente  ce  modifica  verbele  si  aâiee- 
tivele. 

*  MODIFICATIONE,  s.  f.,  mcdltfei' 
tio,  (fr.  modifloatlon,  ît.  nodifteulaie), 
actione  si  effectu  allu  actionei  de  a  mo- 
dificM-e  :  moăificationea  unei  pumtume 
grea;  modifiealionile  făcute  in  origina- 
Iile  unui  adu. 

*  MODlFICATIVU,-a,  adj.,  (fr.  ■•- 
dlflcatlf),  care  pote  modifică  :  clanţa 
mod^cativa  de  totu  contradulu. 

*MODIFICATOBIU,-(orio,  adj- s., 
iHOdlfloator,(fr.  modlIleateDr);  care  fNO- 
d^ca  sau  serve  a  modică :  demente  mo- 
dificatorie  naturet  unui  lucru. 

*  MODIFICATU,-»,  adj.  part.,  m*<i- 
Heatus,  (it.  nodlDeato,  fr.  rn^MU); 
verbe  modificate  in  sensidu  loru  prin 
substantive,  constrtate  ca  obiecte;  lege 
in  totu  modificata. 

*  MODIFICU,-a,adj.,  modlfloBs;  care 
modifica. 

*MODIMFEBATOBE,s.  m.,m*4lB' 
pAr«t*r»(coDtrassuâ'inmodllinper>t«r), 
imperc^orc  de  modu,  in  speciale,  de  mft- 
Bur'a  de  beatura,  de  numerala  de  poca- 
rie  ce  fia-care  ospeţe  e  detoriu  a  bee  la 
unu  ospetiu  ;  modimperatorde  ie  cJiia- 
ma  si  dictatorele,  magiatrulu,  regele  e- 
spetiului. 

•MODIOLIFORME,  adj.,  (fr.  fiu- 
tlforme);  care  are  forma  de  modtolH  da 
rota. 

MODIOLLKE,  modiolitu,  modiolitu- 
ra,  etc.,  yedi  :  modiolu. 

MODIOLU  sau  modioru  si  moioru, 
pL-c,  modlolnst  tnber;  mica;  narax* 
(compara  ai  fr.  modlole  si  m«j«a,  it 
moizo  si  moiEoio);  deminutivn  d'in  mo- 
diu, l.iQsensuaiusu  acientificu,  o^pro- 
prie :  unu  modiolu  de  ordiu,  de  tente,  de 
faseola,  de  meliu;  trei  modiole  de  fiivina 
degrwtu;  h)  prin  metafdra,  a)  genu  de 
conchilie  bivalve;  p)  inatnimentu  clii- 
rurgicu,  compasu  d'in  'unii  tuhu  cu  rota 


=y  Google 


MOD. 

la  UDu  capetu ;  2,  iu  usu  populftriu  ap- 
plicatu  la  obiecte  ce  s^mina  mai  multn 
dau  mai  pncinu  cu  unu  moăiolu,  (in  sen- 
solu  primitivudesub  l.a),  ba  chiarn  la 
semnificationi  ideali,  si  a  nnme  :  a)  ce 
sâmina  in  forma  cu  nnu  moăiolu.  tuba, 
iUvi,  Tasu  de  beutu  eylinărieti,  ceva 
înfiata  si  cavu  :  nodu,  ghiandara,  in&a- 
tura,  grumuru,  etc. ;  a)  in  genere  :  mo- 
diorulurotei^batez;  rota  Aupumpa,  de 
SCQ88U  apa,  de  storsti  oîiu  cu  doue  mo- 
ăiole,  doue  tuburi,  doue  tieve,  done 
capse  :  tno^ore  de  pamentu  făcute  de 
orbeţi;  modiore  de  furnice;  p)  in  spe- 
cie modioltt  de  dep&iatu,  si  absotutu 
modiolu,  -pre  care  se  d^pena,  se  infas- 
ciora  tortn,  acia  :  unu  modiolu  de  aâa 
de  Unu;  doue  modiole  de  fire  de  metasse; 
am  terminatu  doue  modiole  de  fire  de 
lâna;  modioht  de  lemnu,  de  arundine; 
de  aef,  moăiolu  =  cantitate  de  tortu 
sau  de  acia  depenata  pre  unu  modiolu: 
unu  modiolu  ^  modioru  de  metasse; 
h)m  sensu ideale,  a.)  concr.,  Incru  micu, 
una  mica  sau  nemţea,  sfermatnra-,  ^)  ab- 
stracte, (redi  si  moăiolire  mai  la  ralle), 
Topere,  miiscare  de  mici  buccatelle,  mân- 
care si  mestecare  cu  mare  labore,  fora 
se  se  allega  cu  nemica  in  giira :  vedi  ce 
modit^e  da  copUlulu  buceatetlei  de  came 
appacata  in  gura;  pruneulu  da  modiolu 
titiei  fora  lapte  sau  cu  pucinu  lapte;  — 
de  aci,  3.  derivatele,  a)  d'inform'amo- 
,dioIu,  7.)modi6lire  (pre  alocuri  :  moso- 
lire),-e8cu,  T.,a')difacnlt6ret  Uborlose 
morslcare  rel  mnstlcftre ,  vorbindu  de 
copillî  fora  denti  sau  de  betrâni  fora 
denti,  de  sorici,  etc,  cari  cn  diMcnltate 
potu  musca  d'in  ceva,  ai  de  acea-a,  ei 
de  cei  ce  sugundu  si  rodindu  cu  mare 
difficnltate  potu  manca  cate  ceva  :  sa- 
ricii au  moăiolitu  casiulu,  hrendi'a, 
carnea ;  copiUtUu  modiolesce  numai  ti- 
ti'a,  fora  se  pota  suge  ceva  :  tt»  mancu 
eu  buccateUe  modiolite  in  gura  de  ~bal- 
loai  âe  copilli  si  de  hetrani;  de  aci, 
niodiolirc ,  ?')  a  mastică  in  delungu , 
a  tin£  in  de  lungu  in  gura  :  de  eandu 
mai  modiolesce  eateîlulu  osciorulu  ce  t 
am  datfi .'  ce  totu  modtolesci  cdlu  meru, 
eea  pera,  celht  ossu,  etc.?  —  7')  oorra- 
KNre«  atterere,  a«r4ldarei  rorbindn  de 


MOD. 319 

vestimente,  a  le  ttriog*'  nu;  a  le  botf, 
a  le  sordl:  mi  ai  tnodiditurochiele  tote; 
p)  modiolitoriu,4oria,  adj.  s.,  (pre  a  lo- 
curi most^oriu) ,  care  moditiesce ; 
7)  modiolitura,  a.  f.,  (pre  a  loeuri  mo- 
soHtura,  actione  si  effectn  de  modio- 
Ure:  modiolxfytr'a  Jsadm  de  came,  a 
titiei  de  copiUu,  aroehiei;  b)  d'inform'a 
cu  r  in  locu  de  l,  modioru  (si  pre  a  lo- 
curi tnosoru),  888U  formele  :  modiorwe 
si  mosorire,  modioritu  si  mosorUu,  mo- 
diwosu  sau  mosoroau,  etc,  de  cari  vedi 
la  modu  cotrs  ânitu);  si  deriTfitele  mo- 
dioroniu,  mosoromu  si  moMoroNtu  (ou  n 
molliatu  :  modtoroiu,  moaortm  si  mo- 
swroiu),  B.  m.,  augmentatiTli  d'in  mo- 
dioru, luatn  in  s»iButu  de  sub  2.  a) : 
a)  in  genere  :  imdioroni»  de  rota;  mc- 
dioroniu  sau  mosoronm,  moaioroiu  de 
orbeţi,  de  lâmite  de  mosia;  a  face  modio- 
ronie  la  diverse  punte  (dle  eonfinit^u 
agrului;  ?)  in  specie  :  modiontnm  de 
fim  de  metasee,  de  tortu,  de  oda.  M. 

*MODIORELLU,(pre  &  leonri  moio- 
rellu,  si  mosiordlu;  vedi  moăidu),  pl.-B. 
mOdloluB  srbfeilH§,  fosag;  tabar^  flH- 
duln,  deminutrvQ  d'in  modioru;  modio- 
rellu  de  acia,  de  pampa,  de  rota,  eodia 
aau  scripete;  modiorele  de  metaase  de  di- 

I  verse  colori. 

'      MODIOBIBE  sau  rnuortre,  modioritu 

!  sau  mosoritu.  etc.,  vedi  modiolu  si  modu 

I  cotra  fiaitu. 

I       «  M0DI8TU,-a,  a.  pers.,  loatu  de  re- 

j  gula  mai  multu  in  forma  femina,  (fr. 

I  modiste) ,  care  face  si  vende  mode,  mai 

I  vertosu  pellarie  muieresci. 

i      MODIORONIU  (cun  moUiatn,  modio- 

'  roia,  pronuncia8i:m«sorotu,MO»orotu), 

I  ţ\.-e,  augument.  d'in  modioru;  vedi  mo- 

'■  diolu  cotra  tine. 

'  MODIORU  ,  (pre  alocuri  si  mosoru, 
si  mosioru),  a.  m.,  demin.  d'ia  modiu,  si 
prin  urmare  acellu-asi  cu  modiolu,  mai 
vertosn  sub  2.  si  3. 

MODIU,  pl.-e,  si-MT»,  nodUm  si  m«- 
Aliia;  antica  mesura  romana  de  capaci- 
tate pentru  lucruri  aride,  grauntie.  Ţa- 
rina, etc.,  care  coprendea  I,  parte  d'iu 
patrantariu  sau  i  parte  d'in  medimnulu 
attion :  unu  modin  de  farina,'trei  modie 
de  9r^TH;~d'iD  acea>a«i  font«M  eu  mod». 


=y  Google 


820 HOP. 

MODKn,a.  m.,  TâdifNodu  si  moduru.  , 
MODn,pl.-un  s.f.,mo(Ia,  m«do8,(it. 
■od«  si  moAb,  fr.  mod«  m.  lflmod«>  aif.  ] 
la  Mnde),  mesara,  fonna,  A.  sub  form'a 
mascalina,  modu,  1.  io  iutelleasulu  cellu 
mai  priinitivu  de  mesura,  a)  in  genere; 
vane  sunt  modurile  de  tnesuratu  pamen- 
tulu  sau  agndu;  modu  de  longime,  modu 
Uniariu;  modu  de  superfacia,  de  volume 
de  capacitate;  ammestica  seu  cu  seminţia 
de  hţ/oscyamu  si  de  urdica,  de  ammen- 
doue  t»  acellH-asi  modu;  e  unu  modu  de 
observatu  in  tote  lucrurile;  de  acf  b)  in 
specie :  a)  mesur'a  coveniia,  just'a  me- 
sura :  in  tote  se  căutamu  peno  unde  po- 
temu  merge,  coci  in  tote  e  unu  modu,  si 
prea-muUusuppera  maireu  de  câtuprea- 
pucmu;  riurile  se  inflasse  preste  modu; 
avaritia  fora  modu.  nemoderata;  spese 
fora  neă  unu  modu  si  computu;  p)  in 
retorica,  poetica,  musica,  saltatione, 
modu=.mesxud.,  rhjthmu.tacta,  mesura 
a  sODurilora  sau  tonurilora  si  passilorn, 
miscariloru:  surdulu  nupote  inteilege  mo' 
dtdu  vodloru  si  sonuriloru;  modu  orato- 
riu,podiictt,musictt,  lyricu,  epicu;  aiper- 
dutu  modulu  passiloru,  nu  salti  in  mo- 
dviu  caniicidui;  mai  vertosu  io  mnsîca : 
modu  ionieu,  doricu,  phrygieu,  h/dicu, 
modu  grave,  leve,  lentu,  cdere,  accde- 
ratu,  moderaiu.  etc.,  mod»  majore,  in 
care  terH'a  si  sest'a  sunt  majori,  in 
opposîtiooe  cu  modtdM  minore,  in  care 
«selle-asi  intervalle  de  sonarisnntmt- 
nori :  tonu  in  la,  modu  majore;  tonu 
m  la,  modu  minore ;  2.  in  intellessu 
deriyatu  si  metaforicu  de  forma  ^ 
disposttîone,  accidentia,  calitate,  genu, 
specia,  methodu,  regala,  lege,  categoria, 
^0,  si  alte  assemini  idee  metaphy- 
sice,  sau  philosopfaice,  a)  in  genere  : 
in  Me  lumtrile  mentea  nostra  distinge 
substantta  sau  materi'a  si  modulu  sau 
aceidenti'a,  substratuJu  si  attributtdu , 
ţundidu  si  forma;  un'a  (ftn  prineipa- 
lile  cause  aUe  errorUoru  nostre^  e  co 
confundemu  modurile  cu  substantiele , 
aiAstatUiele  cu  modtirile;  modta^  se- 
parate de  corpuri  n'ou  r&ditate  de 
câtu  in  mentea  noatra;  in  dominiulu 
istoriei  naturale,  in  regtmlu  animale, 
tktsBtmpht,  totefientiele  aunt  făcute  d'in 


MOD. 

un'asi acea-asi  materia,  si  numai  di^o- 
sitionea  acestei  mcUeria,  modulu  loru  de 
fonmaione,  adduce  varietatea  ce  obter- 
vămu  si  admirămu  in  generOe  aeettui 
regnu;  generHe  insesi,  speciele  cu  varie- 
tăţile loru,  famUiele,  ordinile,  elassde 
acellui-asi  regnu  nu  sunt  de  câtu  diffe- 
rite  moduri  de  a  fi  aîle  (îentieloru  (fin 
acestu  regnu;  in  dominiulu  spiritulm, 
omenii„de  essemplu,  au  toţi  facultatea 
de  a  cogitarc;  dero  modulu  de  a  eogitare 
dijfere  nu  numai  de  la  omu  la  omu,  ei 
cliiaru  in  acellu-asi  omu  asupr'a  aed' 
lui-asi  obiectu;  modulu  dea  cogitare  pote 
differi;  asia  si :  modu  de  a  vorbt,  de  a 
se  porta,  de  a  scrie,  de  a  se  espreme,  mothi 
de  crescereallu plantei,  (dUtanimalehii; 
modu  de  a  se  gubernă,  modu  de  giJxr- 
niu  :  tote  scamba  mod'a,  peno  si  modtdu 
de  gubemiu;  in  doue  moduri  se  face  in- 
juria, prin  violentia  si  prin  fraude;  6^in 
specie  modu,  ca  terminu  de  cea  mai 
înalta  metaphysica,  se  applica  forte  dess 
in  logica  Ia  formele  cogitarei,  si  prin  ur- 
mare si  in  grammatica  la  espressumile; 
acestoru  forme,  a.)  io  genere  :  differiteU 
moduri  allejudecitUuiceru  diff^ritemo- 
duri  alle  proposetionei  sau  frasei;  la 
unu  modu  de  judeciu  universale,  ab- 
soluiu ,  se  cere  unu  modu  de  propo' 
sitione  erosi  univercde,  absohU»;  eoit- 
cepte  luate  in  modu  abstractu  sau  eo»- 
cretu  se  espremu  de  asseminea  in  uiodu 
abstractu  stat  conoretu;  inse  coventt 
de  modu  aistractu  se  explica  une  ori 
la  concepte  de  modu  concretu,  ai  vice- 
versa; asîă  :  mâncare,  care  de  regula 
e,  ca  tote  celle  de  acea-asi  forma,  uno 
ooTentn  de  modu  abstractu,  oumo  io 
frasea  :  mâncarea  de  mtdte  fructe  ea- 
siona  morbi,  e  de  modu  concretu  in  oon- 
etructiooea:  mâncări  grasse  ;p}  in  spe- 
ciale, modu  applicatu :  a)  la  concepte 
da  actione  si  Ia  espressionile  Ioni,  la 
asia  numitele  verbe  :  modu  personcie, 
care  admitte  unu  subiectu  allu  actionu 
de  câte  trei  persouele,  inoppositîonesan 
cu  modu  impersonale,  care  nu  adnutte 
snbiectnde  neci  un'a  d'in  celle  trei  per- 
sone  :  ploua,  ninge,  grandina  sunt  verie 
de  modu  impersonale,  ori  simplu  :  verbe 
impersonali;  sau  cu  modu  unipersotude. 


=y  Google 


MOD. _^ 

oare  adinitte  Bu))i«ctu  numai  de  una 
peraona,  de  a  treia  persana  :  se  covine, 
se  cade  sunt  verbe  de  modu  uniperso' 
nale  Numot  de  singulariu;  6ro  :  se  dice; 
se  spune,  se  aştepta  sunt  verbe  de  modu 
uaiparaoncde  si  de  singidarm  si  de  plu' 
rariu;  —  modu  imperson(de  ae  dice  in 
genere  de  acelle  forme  verbali  ce  nu  ad- 
mittu  flessioni  personali,  camu  :  mo- 
dulu  infinitivu,  ia  forme  ca :  a  maMC<i.r= 
mâncare,  a  place=placere,  a  duce=du- 
eere,  a  audt  =  audu-e;  modulu  partid- 
piale  sau  gerundiale,  a  nume,  liparti- 
eipie,  de  forma  ca:  laudatu-a,  auditu-a, 
inteUesm-a,  eoptu-a;  sau  de  forma  ca  : 
currente,  mandante,  moriente;l&supinu 
in  forme  ca  :  de  facutu,  de  portatu,  de 
coUessu,  de  coptu;  la  gerundiu,  de  forme 
ca :  arandu,  cerendu,  ducunău,  audindu; 
intote  aceste  caşuri,  modulu  vnperso- 
n(de  se  oppune  la  modtdu  personîde,  in 
forme  ea  :  făcu,  faci ,  face ,  facemu;  fa~ 
eeam,  făceai,  făcui,  facusi,  facussem;  se 
/acu,  se  fad,  asiu  face,  ai  face,  etc., 
modulu  impersonale,  in  acestu  intellessu, 
se  dicesimoăuin(initu,iaoţipo3itioJiec}i 
modulu  finitu^::=-modulu  personale;  inse 
espressionile  de  modu  finUu  si  infinitu 
sunt  de  preferitu  in  acesta  casu,  las- 
sandu  espressionile  de  mod»  personale 
si  unpersonale  sau  unipersonale  pentru 
caşurile  precedenţi; — moduaeHm,cania 
subiectulu  insuai  face  adionea  espressa 
prin  Terbu,  ca  in  :  copiUulu  cresce  st  se 
desvolta  bene ,  in  oppositione  cu  modu 
passivu,  ca  in  :  copillulu  lui  a  fostu 
erescutu  de  oltii;  sau  cu  modu  re/ksivu, 
reciproca,  etc.,  ca  în :  copiUulu  se  spella 
pre  mtme,  si  ^eUa  manele;  —  3')  (l^ro 
mai  vertosu  lajudecie  silaespreasionile 
lom,  la  propositioni ,  coventula  mot^ 
insemoa,  antaniu,  in  sensu  largu,  rela- 
tiooi  alle  predicatului  cu  subiectulu,  re- 
lationi  ce  se  potu  reduce  la  realitatea 
sau  neretditatea  predicatului  ensusi  in 
respectulu  subiectului,  ca  in  frasileico- 
ptîlulu  cânta,  crestele  sunt  roşior e,  de 
una  parte,  si :  copiUtdu  nu  cafUa,  cere- 
siele  nu  «u  roaiore,  de  alta  parte;  inca- 
salu  de  antaniu  judeciele  sunt  in  modu 
potitivu,  a^firmativu,  sau  simplu  poai- 
tîve,  ttfjirmative,  asii  si  proposUionde 
To)[.  U. 


MOp. 


831 


ce  le  espremu  eo&t  in  modu  posiHvu, 
i^jfirmativu,  sau  nim^la  positive ,  c^fir- 
mative;  io  caaulu  allu  doilâ,  judedele, 
ca  si  propositionile,  stmt  in  modu  ne- 
gativu,  sau  simple  negative;  modulu  ne- 
gativu  e  modidu  impossibilitatei  abso- 
lute sau  nerealitatii;  e  insesitmu  modu 
aUu  imposs&Uitatei  rdalive ,  oppusu  la 
modidu  poasibUitafei,  asia  co  tnoalu  es- 
preme  si  relationi  alle  predicatului  co- 
tra  subiectu,  cari  se  potu  reduce  la  jxw- 
sibilitate  si  impossibilitate  a  predicatu- 
lui, ^phifsica,  materiale,  ca  cea  espressa 
in  frasi  ca  :  copilUdu  pote  sau  nu  pote 
cântă,  scie  sau  nu  scie  cântă;  fia  mo- 
rale, in  fraei  ca  :  eopiUuiui  se  cade ,  ae 
covine  a  fi  suppuau  si  doăle ;  filitdti  e 
detorm  aai^  nu  e  deioria  a  susHne  pre 
parent^  —  allu  doile,  relationi  logice , 
adeco  relationi  alle  judeâtdui  insuai 
cotra  facultatea  judecătoria,  cotra  ra- 
tloue  sau  mente,  relationi  ce  incosere- 
ducQ  Ia  realitatea  sau  posaibUitatea  ja- 
deciului  in  sene,  asia  in  oătu  avemn 
proprie  doue  moduri  logice  :  a)  modulu 
reaiitatei  logice,  modulu  eertiti4dinei,  io 
care  judeciola  se  espreme  cucertitudine 
in  numele  subiectului cogitatoriu ensusi, 
fia  in  îi&si  positive  ca  ;  copiUulu  cânta, 
pote  cântă,  e  detoriu  a  cântă,  fia  si  in 
frasi  negative  :  copillulu  »u  cânta,  mt 
pote  cantâ  ,  nu  e  detoriu  a  cdntă ; 
b)  modulu  posi^mtatei  logice,  modulu 
incertitudinei,  nerealitatei  logice,  ia  ca^ 
şurile :  a.)  candu  juâeciulu  nu  e  allu  su- 
biectului cogetatoriu  ensusi,  ea  in  fra- 
sile  :  pamentula  s'ar  fi  miacandu,  iJupo 
spus'a  astronomiloru;  Socrate  dicea,  co 
densulu  nu  ar  fi  soienda  nemica;  omulu 
ce  mente,  nu  mai  e  credutu:=::omuiu  m^- 
tionosu  nu  mai  e  eredutu ;  p)  candu  ju- 
deciulu  e  interrogativu  :  cine  scie  tote? 
venit' a  frate  teu?  unde  ai  ptau  cartea? 
sepote  un'a  ca  acesCa-a?—i)ca.aă\iJKi- 
deeiulu  e  conăitionatu :  deco  su  culpa- 
bile, spune-mi  culp'a;  erode  nu  su  cul- 
pabile, de  cerne  baţi  ?  se  vina  acumu  tăia 
teu,  ar  fivaide  tene;  S) candu judeeiulu 
espreme  ceva  numai  dortfu,  vridu,  cogi- 
tatu,  cumu :  aaiu  vre  se  mâncu;  mâncaţi, 
copUli;  vreu  se  mancu;  in  grammaiiea 
eapressionea  tnodului  reaHtatei  logice  m 


81 


=y  Google 


329 


MOD. 


dice  modu  indieativu,  ero  espressionea 
.  modului  nerecUitatei  logice  porta  numi- 
rHe  de  rnodu  subjunciivu  aau  conjunc- 
tivu,  modu  condiţionale,  modu  impera- 
tivu;  modurile  ce  arreta  relationî  oile 
preâieaUilui  ett  realitatea,  se  espremu 
in  tote  Iw^le  cu  covente  formali  anu- 
mite, cumu  :  nu,  ha,  da,  pote,  se  cade, 
seeotAne,  etc,,  ero  modurile  logice,  aăeco 
relationile  jtdeciului  cotra  ratione  în- 
săşi, se  espremu  parte  eu  vorbe  anu- 
mite, mmu ,  ăeco,  ca,  pote,pre  semne,  etc., 
parte  cu  ftessioni;  in  acestu  respecta 
usnhi  limbelorn  variedia  forte  multa; 
aetă,  ca  se  dikma  macariu  uqu  essemplu, 
se  luămu  frasea  romaneaca :  a)  connoscu 
unu  offlu,  care  pote  fitce  aeâsta'U,  ca 
modu  indicativuin  prop.  care  pote,  etc., 
iD  altu  intelIesBU  cu  m<}du  condiţionale 
de  doue  forme :  ţ)  connoscu  unu  omu 
care  ar  pote  face  acista-a,  7)  connoscu 
unu  omu,  care  ar  fi  potendu  face  ace- 
sta-a;  lat.  espreme  pritnulu  casa,  ca  si 
noi;  ca  modulu  indioativu :  eo^oses  h«- 
tolnem,  qnl  potest  hoe  ra«ere,  6ro  celle 
alte  dooe  oaaari  Dumai  ca  modulu 
conjunetivu :  eognoeco  favutnem,  qul 
p«SBlt  hoo  facere;  si  tota  eu  acesta  d'in 
arma  modu  eepremesi  modulu  conjunc' 
tivu  alia  nostru  d'in  acea-asi  frase  ne^ 
gativa  :  nu  connoscu  unu  omu,  care  se 
pota  face  acesta-a,  =^aon  cofnoseo  lio- 
■inem,  qalhoe  facere  posslt;  — B.  Bub 
forma  feminina,  moda  =  forma  trecu- 
toria  data  unui  lucru  d'in  fantesia,  ar- 
bitri u,  capriciu,  bonu  plăcu,  etc.,  in  sensa 
matei'iale,  6ro  in  sensu  morale,  forma, 
moda  de  portare,  de  lucrare,  etc.,  ca- 
priciosa,  arbitrarîu,  fantastico,  asu,  abi- 
tndioe  particularia  unui  omu  san  mai 
maltoru-a,  adesea  co  nuanti'a  particu- 
lariade  abitadîne  trecutoria,  gnstti  fan- 
tastica Bi  greu  de  contentatu,  1.  in  ge> 
nere  1  moda  noua,  moda  vechia;  omu  de 
motPanoaa,  omu  de  mod'a vechia;  moda 
vechia  detunice,  decamesie,  depeUarie, 
de  ealeioni;  a  fi  servulu  sau  serv'a  mo- 
dei; alari  comi^imente  sunt  de  moda  ve~ 
cMa;  Srosi  au  essitu  la  moda  vechiele 
forme  de  vesiimmte;  modele  se  destrugu 
unde  pre  altde,  si  adesea  etiUe  mai  es- 
travaganti  aunt  preferite  eeUoru  mu 


MOD. 

formoaetHodurideomatu,  unuomu,  una 
muiere  sunt  de  moda,  sunt  in  moda, 
candu  aunt  forte  căutaţi;  asia  ai  una 
carte,  una  mâncare,  una  merce,  sunt  de 
moda  sau  nu  tnai  sunt  de  moda;  moda 
italiana,  francese,  germana;  dupomoSa 
iurcesca  de  portu,  de  mancca-e,  de  şedere 
de  amblare;  2.  in  specie,  a)  ornamenta 
de  moda  sau  in  tnoăa,  ce  serve  io  par- 
ticulariu  îemiaelorxtimodisfaefsArica' 
tor  ia  si  venditoria  de  mode;  muierea, 
cui  nu  place  luerulu  si  cas'a,  e  setosa 
de  mode;  muierile  nostre  aru  face  bene, 
in  locu  se  se  lasse  dcspoiâ  de  modiste, 
ae  iwvelie  a  si  face  singure  modele  de 
cari  au  Upse;  modele  francese  sunt  edU 
mai  estwnale  si  mai  căutate  pentru  ele~ 
ganii'a  si  bonulu  gustu  ce  le  distingă; 
modelle  de  mode  francese  pentru  pella- 
rie;  b)  fantasia,  capriciu,  tona,  de  regula 
cu  nuanti'a  deco  elle  sunt  supperaiorie, 
importune.nesufferiteţentrasXtii,  appli- 
catu  si  Ia  animali :  ce  moda  a  «nat  htatu 
estu-a,denuvre8edeinaint9?i6ro\apii- 
tieulariulla  omeni:  ce  sunt  este-a  ce  faei 
pre  tota  ăiu^a  ?  a  mai  ieuaf  m  aciimo  M»a 
moda,  mod'a  de  a  mi  aedS  tota  diu'a  ie- 
spoie^;  a  trai  dupo  mod'a  sea,  a  face 
tote  modele  copilUUui; — in  acesta  seusa 
si  m.  modu,  pi.  moduri,  cumu  se  vede 
d'in  modorosu,  etc.,  de  care  la  nrmato- 
rînlu :  C.  c&te-Ta  derivate  popnlarie  â'in 
modu,  se  esplica  ca  mai  bene  allaturate 
de  altimulu  sensu  allu  acestui  coventv, 
si  anume :  1.  directn  derivate  d'in  modu, 
a)  modorosu- a,  aimodurosu  {a&nasorosu 
ai  naauroau  d'in  nasu),  adj.,  noroeae, 
dirflelUs,  InpsrtoDiia,  triatis,  t«trieH«, 
plenii  de  mode  sau  moduri;  moduri=ie 
tone  relle ,  snpperatiosu,  greu  de  ooa- 
tentatn:  betrânii  sunt  modorod;  ce  be- 
trânamodoroaO^nusiede  benetenerHoru 
se  fia^modoroai  ca  bttrânii,  ca  muierile 
relle;  b)  moăorone  ei  modoromu,'a;  (cu 
n  molliatu  modoroiu),  moroins;  cama 
iuacellu-asi  sensu  cu  modorosu;  2.  indi- 
recta, prin  intermediniu  deminutivnlui 
modioru:^modiolu  (prouuntiatu  si  mo- 
soru;  veiimodiolu),  derivate  d'in  modu: 
a)  modioru  insuai,  pl.-e,  moreglbiST  li  • 
bido,  iBHul»  llbldo,  tetrhtlUB,  fontasfa, 
capriciu,  tona  mai  rea,  mai  irratioiH^e 


=y  Google 


^_  MOD. 

si  mai  supperatiosa  de  c&to  cea  eepressa 
prin  form'a  primitiva  modu,  tona  copil- 
laresca  orecumu;  de  acf  b)  esaite,  a)  rno- 
ăiorire  (si  mosorire,  vedi  modiolu),-escu, 
T.,  moroHDinţ  dlfflellein,  trlBtem,  tetrl- 
cum  prnbere,  a  face  sau  a  se  face  sap- 
peratiosa,  tristu,  difficile,  mai  melan- 
colicu,  amarita,  invenioatu,  etc,  de  re- 
gula, ca  refl.  a  se  modiori :  ce  eşti  asia 
modioritu,  ca  cumu  ti  s'aru  fi  inneeaiu 
navile?  de  candu  i  a  moritu  eopiUulu, 
asia  e  ăe  modioritu  bietulu  tata,  in  câttt 
nu  Ut  vedi  ridendu  neci  una  data;  ii 
pentru  lucruri :  cerulu  se  modioresce;  ce 
«Hm  modioriti !  —  P)  modiorire  {si  mo- 
sorire) B.  f.,  actione,  de  1  modiorire, 
cumu  si  actu  sau  stătu,  calitate  de  mo- 
dioritu :  iotristare,  tristetia,  melancolia, 
animarea,  amaritiODe,aupperatione,dif- 
ficultate  de  fire,  etc,  morksltas,  dit- 
Seultas,  InipvrtnBitas,  tetrloltu,  trl- 
BtUia>  Kgrltudo,  etc;  f)  modioritu, -a, 
{ei  mosor itu),  part.  d'in  a)  modiorire, 
laatu  inse  mai  adesea  cu  intellesau  de  : 
n»r«â(ig,  dlfUolIts,  trlatU,  mtestoB,  »■ 
ţ«r,  importunns,  tetrUosi  bosinflatn, 
aupperatiosu,  difdcile  de  coutentatu,  tri- 
stu, melancolicu,  insociabile,  inaffabi- 
le,  etc.  :  ce  omu  modioritu!  ca  cttmu  le 
ar  strică  tota  lumea,  usiă  sunt  ăe  mO' 
dioriti,  modiorita  muiere  tnai  ai;  cu  ri'asiu 
poţi  trai  una  ora  cu  una  muiere  modio- 
rita; si  despre  lucruri :  ochi  modioriti, 
(ronte  modiorita,  tempu  modioritu,  di 
modiorita;  S)  modiorosu-a ,  (si  mosoro- 
au),  adj.)  pleuu  de  modiore  =:  tone,  ca- 
pricie,  supperare;  capriciosu,  greu  forte 
decontentatu,  sDpperatio9u,pleDuâeve- 
ninusideamaritioue,  etc,  inor<igaB,trl* 
stti,  tetrieuB,  dltflelUS}  loportoDUii :  ce 
omeni  moăiorosi!  ce  wwteri  modiorose! 
—  compara  lat.  morosus,  d'in  in«8-m«- 
rU»  care  are  aprope  acellu-asi  sensu  cu 
Modu,  si  6,  probabile,  de  acea-ăsiradecina 
ca  aceatn-a;  —  probabile  co  si  posomo- 
rire  e,  cu  profunda  transformatione,  es- 
situ  d'in  pcrmosorire.  compusu  d'in  p&- 
(transformatu  iu  usulu  popnlariu  depre 
a  locuri  in  :  pe,  pi,  pă,  po),  si  d'in  mo- 
sonre  =  modiorire.  M. 

*  MODULABILE,  adj.,  care  se  pote 
nuKMă. 


HOD. 


»3 


*  MODtJLAME,  ţlmodidamine,  nr 
dnlARteiit  si : 

*  MODULAMENTU,  pl^e,  modula- 
neatom;  actione,  mai  vertoflu  effectu 
allu  actiouei  de  modulare,  ceva  melo- 
dico, melodia,  eufonia  :  moduiametrie 
plene  de  atie. 

*  MODULASE,  T.,iMdulBri,<it. m*- 
daUre,  fr.  inodoler),  d'in  modulu  :  1.  in 
genere,  a  măsură,  regulă,  ordină;  2.  in 
specie,  despre  tonu,  lonu,  voce  sau  vorba, 
musica,  saltatione  :  a  mesură,  cadentiă, 
armonisă,  a  face  intonări  simisoarime- 
surate,  rhythmice,  a  saltă,  jocă,  vorbi, 
pronunţia,  Bcriecurbythmu  sau  inrhytb- 
mu;  a)  ia  genere  :  ensa-si  natur'a  a 
modulatu  vorb'a,  eomponendu-a ,  d'in 
voâ  acute  si  gravi ;  o  modidâ  passii 
dupo  mesur'a  musicd;  verginile  modula 
cu  petiorele  catiieculu  ce  conta;  a  mo- 
dulă si  rotundi  membrele;  a  modulă  in 
versuri  lyrice  laudele  eroului;  oopilMu, 
de  si  micu,  modula  forte  bene  tatu  ce 
vorbesce  ai  lege;  b)  in  specie,  iomueica, 
a.)  a  cantâ,  a  dice  si  scrie  musica  în 
mesur'a  rhythmului,  tactulu  covenitu  : 
a  modulă  unu  canticu  de  ăoru  cu  vocea 
aau  cu  unu  instrumeniu;  p)  a  trece  d'in 
unu  tonu  io  altulu,  d'in  scar'a  unui  tocu 
in  scar'a  altui  tonu  :  a  modula  dHn  do 
majore  in  do  minore,  d'in  iontdu  snajore 
in  cellu  minore;  se  modula  inse  si  forfi 
a  essi  d'in  tonu  si  d'in  modu. 

*  MODULAKin,-a,  adj.,  (fr.  nudn- 
Iklre);  relativu  la  modulu :  architectura 
modularia,  derivata  d'in  celle  trei  or- 
dini de  arcbîtectura  antica. 

*  MODOLATIONB,  s.  f.,  modulatu, 
(it.iiiodulazlaae,fr.inoduUtla&);  actione 
si  effectu  allu  actionei  de  MOiJuJare  :  mo- 
dulationea  saltului,  vocei,  vorbeloru;  mi- 
nunate modulationi  afli  in  acellu  opu 
de  musica;  modulationi  de  addeverata 
preveghiaiore;  ne  a  incantatu  at  modu- 
lationile  sdle  ângeresci, 

*  MODULATORlU,-(ono,  adj.;  m«,- 
dulaUr,  (fr.  modulateur);  care  modula: 
minunatumodulatoriudecaniicededoru, 
compositoriu  de  musica,  bonn  modular 
toriu. 

*  MODULATU.-fl,  I.  part.  pass.,  «•- 
dolatos,  -  a  :  cantecu  bene  modulai  ; 


jyGooglc 


ta 


MOL 


2.  sup.  81  snbst.  abst.,  m«diiutMi,-HB  -. 
moâulatidu  pOasiloru  in  aedtatu. 

*  MODULU,  pl.-e,  modaluB,  (fr.  nio- 
dnle);  deminutivu  d'in  modu,  meBiira 
mica,  Lin  genere :  a  meaurâ  pre  fia-eare 
MtHodu^tiâ»^  2. ÎD  specie,  o) in  arclii- 
tecturs,  Dorma,  unitate  de  mesura  ar- 
bitraria,  ce  serve  la  determinarea  pro- 
portionilorupartiloru  unui  edificiu  :  dia- 
metrtiîtt  sau  aemidiametrulu  basei  u»ei 
columne  serve,  de  regula,  ca  mo^tlu  in 
ă^imtele  ordini;  m  coltmtnele  de  genulu 
doricu  se  liea  ca  modtdu  a  âncispre- 
diecea  parte  d'in  inaîtimea  loruimpreuna 
cu  captteUî^;  h)  ca  senau  mai  generale 
de  norma  san  mesura  a  diametrolui  u- 
nni  corpa  cylÎDdricu,  unni  tnba,  unei 
tieva;  e)  in  poesfa,  musicai  saltatione  : 
ihythma,  tactu,  melodia,  eufonfa;  d)  in 
numismatica,  diametrnluuQuinumu  sau 
medalia;  e)  in  algebra,  cantitate  cu  care 
caută  se  sa  multiplice  logaritbmiî  de 
una  systema  spre  a  se  află  logarithmii 
eorrespondenti  in  alta  systema ;  f)  in 
genere,  norma,  essemplariu,  essempln, 
modellu,  typu:  tnoijultiîu  mesureloru  li- 
niarie  e  me^rulti. 

MODUBU,  8.  m.,  nodnlnst  forma  po- 
palaria,âemiDutivud'inmodu=:mo(iuIu, 
usatu  mat  allessu  sub  form'a  scurtata, 
modru,  si  cu  acellu-asi  intelleasa  ce  are 
modu, 

MOIABE,  moiatu ,  etc.,  redi :  mol- 
Uare,  moUiatu,  etc. 

*  HOLA,  B.  f.,  mola,  (d'in  motere), 
machina  de  molutu  =  macinatn,  acel- 
lu-asi si  iu  origine  si  in  sensu  cu  popu- 
lariulu  mora;  applicatu  inse  si  cu  sen- 
snlu  de  :  a)  p6tra  de  mora:  b)  farina,si 
in  speciale,  grauntie  de  oidiu,  de  granu, 
de  secare,  măcinate  mare,  care  amme- 
stecate  cu  sare,  searrancaupreyictim'a 
dusBalaaltariuaprejuDglare :  aasperge 
emu  si  molapre  taurii  de  saerificatu; 
(de  acf  verb.  immolare);  c)Î6tu  abortitu 
in  matricea  mammei,  buccata  de  came 
informa  si  inaoîma,  ce  femîn'a  sau  na- 
ece  sau  adjuuge  se  mora,  sufferîndu  ca 
de  unu  morbu;  d^nume  propriu  dedi4a, 
de  regula  in  plur.  mole  =  noln,  filie 
Bile  lai  Marte,  protectrici  moreloru  ai 
nwrarHoru. 


^ MOI. 

MOLARE,  adj.  raolarU,  81 ' 
MOLABIU,-a,  adj.,  molarls  si  mvli- 
tins,  (compara  si  fr.  molalre);  relativa 
la  mola,  care  aerre  Ia  moJu^u=macinatD, 
de  mora  :  asinu  molariu,.ealli  molari  ; 
denti  molari,  si  absol.,  molarii,  namiU 
maaselle;  petra  molare  san  molar%a,—B. 
f.,  molaria ,  fodina  de  petre  do  ma-a;  b. 
m.,  personale,  mdariu,  care  scote  d^o 
fodina  sau  lucra  petre  de  mora. 

UOLCELLU,  moleutiu,  etc,  vedi : 
nţolliceUu.  mollictUiu, 

*  MOLE,  s.f,  iiitles,  (it.  iiiale,  franc. 
iR&le);  1.  massa  de  materia  informe, 
mare  ai  grea :  petroniu,  st&na  de  p^tra, 
grumuru,  cumuru,  acervu,  etc. ;  2.  in 
specie  :  a)  constnictione  colossale ,  mai 
vertosu  de  p^tra;  a)  iu  genere  :  mole  âe 
palatiu,  de  case,  de  nave,  de  mormentu; 
de  constrttctioni;  p)  iu  speciale,  «')  con- 
structione  oppuaa  actionei  destmctoria 
a  unei  apa  :  moliîc  oppuse  fia-iei  unde- 
loru ;  totu  camptdu  ar  fi  inundatu  de 
versaturele  torrentelui,  dSco  molUe  nu 
l'aru  tine  in  albi'a  lui;  p")  apparatn  bet- 
lieu,  apparatu  de  attacu,  asaaltu;  3.  tro- 
pice, a)  mărime,  mare  numeru ,  canti- 
tate ,  mulţime,  potere,  greutate  :  a  fi 
strivitu  sub  molea  urei  si  invidiei;  po- 
terea  brutale  se  surpa  prin  ensasi  mol&i 
sea;  mole  de  avere,  de  auru  si  argenfu ; 
mole  de  cure,  de  amarittoni;  b)  greutate, 
diMcuHate,  sarcina ,  labore  ;  mai  mare 
mole  avea  capitanulu  cuai  sei  de  câtu 
cu  inimicii. 

*  MOLECULA,  a.  f.,  (moleonU,  franc, 
mol^oale);  deminutivu  d'in  precedentele 
mole,  particella  de  materia,  mica  parti- 
cella  d'in  unu  corpu  materiale;  1.  in  ge- 
nere :  moleculele  sângelui ;  molecule  de 
came.  deaeru;  2.  in  specie,  in  scisntiele 
naturali :  molecula  elementaria  ^=m6le- 
cula  constituente,  care  da  naacere  unei 
minerale :  inbarytulu  sulfatatu  molecu- 
lele elementarie  sunt  parte  molecule  de 
acidu  stdfuricu,  parte  molecuU  de  ba- 
rytu ;  molecula  integrante  care  resulta 
d'in  combinationea  molecuUlortt  flemtn- 
tarie  sau  constituenţi :  fi'i-cire  molecla 
integrante  d'inunu  fragmentudft  Sulfura 
de  mercuriu  e  formata  d'in  dnfw.  mole- 
cide  constituenţi,  un'a  de  sulfure  si  un'a 


=y  Google 


mt. 

de  mercuriu;  moletsula  organica,  parti- 
cella  de  materia  ce  se  pteesuppune  oo  e 
totu  de  un'a  rina  si  aotiva ,  co  cootri- 
bae  la  nntrirea  ai  desroltarea  fientie- 
loni  organice  si  co  se  divide  in  atomi 
incorrnptibili  si  indestractibili ,  cspaci 
de  a  se  organiad  si  formă  in  corpuri  de 
animali  si  vegetali ;  moleeula  organica 
sau  absolute,  moleeula  se  diee  si  la  udu 
animale  micioscopicu,  in  sperma; — mai 
înainte  se  confUndea  moUad'a  cu  ato- 
mulu ,  astadi  se  face  distinctione  intre 
aceşti  doi  tennini :  molecui'a  se  preeup- 
pune  ca  formata  d'in  mai  multi  atomi; 
ae  presuppune  co  atomii  prin  posifur'a 
loru  doM  moleculei  form'a  ei  particula- 
ria,  apoi  d'in  pcsUur'a  atomUoru  in  mo- 
lecule ar  fi  remUan^  diversitatea  sub- 
stantieloru. 

MOLECCLAEE,  adj.,  si : 

MOLECULABin,-a,  adj.,  (moleenU- 
rti,  fr.  noIâeuUlre);  relativu  l&  mole- 
cula sau  la  molecule  :  dispoeitionea  mo- 
leeularia,  eompoaitionea  molfculnria  a 
unui  corpu:  attraetionc  molecultre. 

MOLKMA  si  molevma,  8.  f-,  (|t^XD[i{ia 
si  (lâXosiui),  evntaclo,  psHlls,  loes)  spur- 
ca tione,  contactu  cu  ceva  spurcaţii  si 
morbidu,  contagiu,  pestilentia,  peste, 
epidemia :  molema  de  peste,  de  vite  eor- 
nutf,  de  om  ai  de  eapre. 

MOLEMATICU  si  meHesmaticu.-a, 
adj.,  retativu  la  molema. 

*  UOLEMONIU,  p].-i«,  nolemonluiii 
(d'in  nolere) ,  însemna  proprie  :  măci- 
nare, sfermare ,  spargere ,  —  appiicatu 
inse  in  specie  la  una  planta,  cn  care  se 
crede  co  se  potu  sparge  sau  descuni& 
ferrale  ?  planta  analoga  cu  cea  connos- 
cuta  de  poporu  sub  nums  de  irb'a  fer- 
raiorw. 

MOLEMOSU,-^,  si  mfAesmom,  adj., 
eontaţriosnaţ  pestllens;  plenu  ds  mole- 
ma, molematîca. 

*  MOLEKDABITJ.-o,  adj..  DMlendi- 
rlDB,  (d'in  molere] ,  relativti  la  măci- 
nata sau  la  nvîra  :  asina  molendaria. 

*MOLENDINACIU,-o,  adj.,  (fr.  ra*- 
UBdinMri),  care  s^mena  ca  unu  molen- 
dinu,  vorbindu  de  frundiele  sau  granu- 
tiele  cartoru  plante,  cari  prin  aripiorele 
lom  sâmius  cq  una  mora  de  veatu. 


mL. 336 

MOLENDINASIU,-»,  adj.,  aolradl- 
narlng)  relativa  la  mol^ndinu,  la  mora, 
la  macina^--~s.  m.  personale,  moîendi- 
nariu  =  morarin. 

*  MOIiENDINU,  pl.-e,  laolendlBon, 
(d'in  mftiere);  locu  sau  casa  de  mora, 
mor'a  insasi. 

MOLENSE,  B.  f.,  (molese  si  moleuşe), 
vedi  molensire. 

MOLENSIBE  (si  molesire.  moleusire. 
molepsire),'«scu,  r.,  eantanlnare,  Infe- 
stare, peate  Infteere,  (gr.  {u>X6v(iv,  inse 
allu  nostru  formata  prin  intermediulu 
substantivului  f.,  mo{«nse=:{j.(!Xiivatc  = 
actionede  contaminare,  si  stătu  de  con- 
taminatu  saa  molonsitu);  a  attînge  ca 
cevaspurcatu,aspurcă,asordf,apangArî, 
si  in  specie ,  a  communică  sorde  pesti- 
fera :  tmu  molesitu  molesesce  pre  mai 
muîti ;  una  oue  moleşită  molesesce  tota 
tumCa;  a  se  moleşi;  si  fig.  a  se  moleşi 
de  essemplulu  celloru  rei;  tota  societatea 
e  moleşită  si  putreda  de  corruptione. 

MOLENSITOBIU  (si  molesUoriu. 
mc^eusitoriu ,  molepsitoriu),-toria  adj. 
s.,  fluBtairiOBDti»  peatileuRj  care  molese- 
ee  :  morbi  molesitori,  essemple  molesi- 
torie. 

MOLENSITU  (si  molesitu,  moleusitu, 
molep8itu),-a,  part.  d'in  molensire,  Ui- 
feettts,  eentAninatis,  ponte  Inreetai. 

MOLEPSIRE,  molepsitoriu,  etc,  vedi 
molensire,  molenaitoriu,  etc. 

tt  MOLEBE ,  molui,  mc^u/w  si  mo- 
litu,  V.,  molere)  a  sfermâ  grauntie  de 
buccata,  a  macină ;  a  mol»  grăim,  ordin, 
meliu.  cafea. 

MOLESIRE,  mdeaUwiu,  etc.,  redi 
tttfAensire.  nudta^toriM,  etc. 

«MOLESIABG.v.,  mlestare,  (fir. 
■«leater);  a  &  male^u  cuiva ,  a  In  sop- 
peră,  vess&,  invenioă,  amarf  :  a  mole^ 
cuproeesse,  eu  cereri  impertinenţi;  taci,, 
si  nume  totu  molesta. 

«MOLESIATIOKE,B.  f.,molMUti*, 
(fr.  molestatuo);  actiOQS  si  actu  de  mo- 
lestara. 

*  MOLESTATORIU, -toria,  adj.  a., 
noleitans,  care  molesta,  oare  suppera, 
amaresce;  superatoria,  tunaritoria. 

MOLESTATn,-a,  part.  sap.  s.  abst., 
MoleitatHs  t  patenti  tare  mAestati  de 


=y  Google 


S29 


HOL. 


dorori  de  tapu,  ăe  petiore ;  molestatulu 
vostru,  copilli  impertinmti,  a  aăjunsa 
nesuferitu. 

*  MOLESTIA ,  a.  f.,  molestla ,  cali- 
tate, statn  sifaptu  de  molestu :  cea  mai 
mare  moîestia  ai  irico  muUe  si  forte  mari 
molcstie  are  cea  mai  inalta  funetione  in 
stcdu ;  molesti'a  d5  leganattir'a  marei ; 
motestie  de  tota  ăiu^a  si  or'a. 

«MOLESTU,-»,  adj.,  moIestoB,  (it. 
moleato,  d'in  molea),  greu,  onerosa,  ce 
vine  cuiva  cu  greu,  tare  gret;,  bi  de  aci, 
importunu,  neaufferitu  de  supperatorin : 
sarcina  lahoriosa  si  molesta;  ceUoru  ce 
ins^a  de  plactri  e  molestu  a  H  privaţi 
ăe  eUe;  veri-ce  impertinentia,  arrogantia 
e  molesta;  ealeioni  molesti,  vestimente 
meleste;  incetati  cu  celle  vorbe  mdeste; 
molesta  pronuntiare  a  aUoru  mai  sim' 
ple  syîlabe;  nu  fii  molestu,  eo  me  scoţi 
d'in  pepeni;  molestu  cersitoriu,  nu  ti  da 
pace  neci  una  di. 

«  MOLGTKINA,s.r.,Biol«trtna,(d'iQ 
m«lere),  mon,  morisea. 

MOLIBDENA,  molibdieu.  mdtTidosu, 
md&fdu,  etc.,  vedi :  molybâena,  molyb- 
diat,  midybdu. 

*  MOLIME,  pi.,  molimine  si  : 

*  MOLIMENTU,  pl.-e.  mc^llmen  si 
mollnentnni  aetione  si  effeota  de  mo- 
lire  I  Umtrariulu  cu  tnare  molime  mena 
Itmtrea  in  susulu  apei  rapida;  cu  mari 
molimente  capitanvlu  a^na  si  stringe 
oştea  ee  fktgisse  si  se  resipisae  de  frica; 
nu  se  cere  mare  moUmentu  pentru  asia 
lueru  micu. 

*  MOLINA,  g.  f.,  vedi  moîinu. 

*  MOLINISM[T,s.ni.,(fr.inoIiiiiBme), 
doctrina  a  lui  Molina,  celebru  jesnitu 
ispanicu. 

*  MOLINISTU.-a.  adj.  s..  (fr.  «oli- 
iilBte);8ectaEiualluIiiîJfĂZinasianamo- 
linismului  acestui-a,  (redi  molinismu). 

*  MOLINU,-a,  adj.  3.,  molInDS-M;  re- 
lativa la  mola  :=  mora ;  s.  m.,  molintt 
si  fem.  molina,  mora,  morisea. 

ţt  HOLIBK,  T.,  ni9llrl  si  moUre; 
(d'in  moleB),  proprie,  a  face  mole,  a  se 
ocenpă  de  una  mole,  si  de  aci :  1.  a  si 
incordi  tote  poterile,  a  si  pune  tote  po- 
terile; 2.  a  face  d'io  tote  poterile,  a  pa- 
ri, urdC,  planul,  tesse,  combini  cumal- 


MOI» 

ta  diligentia  si  persistentia,  a  pune  in 
mişcare,  a  miscâ,  etc. 

*  MOLITIONE,  e.  f.,  niftlltlo;  actione 
de  molire  :  molitione  de  infrieosiats  i'n- 
tariiure  in  pre^iun^u  cetatei. 

*  MOLITOBlU.-iotna,  adj.  s.,  moU- 
tor)  1.  (de  la  mt^itu  d'in  molere,  vaMi- 
n^ie):  dentiimolitori;  b.  m.,  morariu; 
2.  (de  la  molitu  d'in  molire)  :  moUtoriu 
de  rebeUioni  si  de  turburari  in  stata. 

*  MOLITU,  part.  s.,  l.d'inmoItrfi,iiii)- 
îitu,-a,  Molttns;  2.  d'in  molere,  molitu, 
inolTtu* 

«MOLITURA,  8.  f.,  a*ma»;  ac- 
tione si  effectu  alin  actionei,  l.deMe- 
lere  =  măcinare  ;  moUtura  de  ordiu, 
molitur'a  masseUeloru ;  2.  de  molire  : 
molitto'ele  ce  făcu  dutmanii  spre  a  ne 
perde. 

MOLLACI-Ui-a,  (pron.  si  moUaiiu,  si 
molia»»),  adj.,  noUlor,  idoIUdhcdIiib, 
flMOBs;  mosteU  plaofs,  compara  si  fr. 
noltasset  it.  molliDelo);  f6rte  molie,  de 
totn  molie,  flaccu;  came  moUacia,  si 
fig,  omu  mollaciu  in  lucru,  in  merstt; — 
B.  m.,  specia  de  pesce,  asii  numitu  dupo 
mollad'a  lui  carne  fora  osse,  connoscata 
si  sub  numele  de  michaUiu;  9.  f.,  mol- 
lada,  (compara  fr.  moUiie),  specia  de 
terrenn  arenosu.  fora  neoiunapoterede 
prodnctione,  peotm  00  radecinele  plan- 
teloru  nu  se  prendu  si  nu  ţinu  in  elin; 
—  in  acestu  sensn  se  pote  scrie  si  mo- 
laâa,  ca  provenitu  d'in  mola  ^  mad- 
natoria,  pameatu  ce  semaeino;— vedi 
si  molleeiu.  M. 

MOLLASIU,-a,  adj-  s.,  vedi  mollaciu. 

MOLLATECIA  si  mollatida,  s.  f., 
calitate  de  moUatecu. 

MOLLATECU  si  moUaticu,-a,  adj., 
mollluNealas,  flaccidas,  UygoldDS,  leM- 
tag,  Ignaras,  plirer;  fiîrte  molle,  mai  raru 
in  sensuln  originariu  altu  coventului : 
cera  mollatica,  petra  mollatica;  ca  mai 
desu  ÎHse  în  sensu  derivatu  si  metaforico, 
si  a  nume :  a)  molle  in  mersu,  a)  ca  nea- 
vendu  destulla  potere  in  petiore  :puUii 
de  găsea  sunt  in  primele  dUte,  dupo  es- 
sirea  d'in  ou,  asia  moUatici,  eo  vrendu 
se  amble,  eadu  pre  spate;  omulu  acestu-a 
e  moliatieu  ăe  petiore  si  de  mediiocu; 
au  tisu  manele  atoUatiee,  deseapidiosu 


=y  Google 


MOL, 

luentrile?  p)ca  fiendu  d«  naturaleuta: 
calht  molkUieu,  boi  mollatici  si  greoni, 
cari  o&tâ  $i  dttcu  pttiorele;  moîlaiieu  ca 
UNU  a»inu;  ce  moliatioe  gunt  mulierile 
la  txdlelh)  moUe  in  lucrare,  fia  de  cor- 
pii, fiademeate  si  de unima; lentu,  lan- 
gidu,  pigta,  fora  energia  :  enervaţi  de 
volnptaii  cumu  vrei  se  nu  fia  junii  mol- 
latici si  de  braăt*  ai  de  mente?  n'amu 
veAUu  omu  mai  moUsUicu  ca  lene  in 
tote  câte  faci;  earaderie  de  omeni  mol- 
latici. 

MOLLE,  adj.  s.,  moUU,  (it.  port. 
tnoUe,  ÎBp.  m«le  ai  nnele,  pr.  nolb, 
fr.  Bol  si  moi);  contrariu  (Jwru,  vertosu, 
tare;  care  eede  usiorn,  oare  nu  e  duru, 
nn  e  vertosu,  nu  e  tare,  eto.;  1.  in  ge- 
nere :  patnentu  molie,  pdne  molie,  cera 
molie,  carne  moUe;  prov.,  cin^  pote  osse 
rode,  dne  nu.  ne»  carne  molie;  pantice 
molie;  lânamolle;  perimetassosisimoUii 
ouu  molie,  oua  moUi,  nerescopte;  prune 
molii  nu  petroae;  a  se  intende  si  dormi 
pre  erba  molie;  vinumolle;  mtdicamentu 
forte  molie;  fig.,  tempu  molie;  de  câiiva 
anniavemuiema  forte  molie;  proY.,pica 
molie  in  gura,  se  te  mance;  astemutu 
molie;  corellc  molii  prin  ungere  de  tola 
diu'a;  calli  molii,  ba  chiaru  mollatici;  a- 
simdu  e  taoUe  animalei  omu  asid  molie 
de  gura,  co  li  se  missica  dentii  toii  si 
stau  se  cada;  inse  :  molie  de  gura  e  si 
cella  greu  sau  nepteceputu  la  esplicatu, 
cui  nu  merge  gur'a,  si  prin  urmare  neci 
capulu:  omeni  moUiintote  ce  făcu,  molii 
in  ambletu,  molii  in  mancaiu,  moUi  in 
mersu,  molii  in  cogitatu;  2.  în  specie, 
a)  delîcatu  :  omu  molie  de  ochi,  dero 
tare  de  ureckie;  âninta  moUc;  h)  in  reu, 
effeminatti,  fora  tăria  si  energia,  âa 
de  corpu,  fia  de  mente  :  actioni  moUi, 
viHia  molie;  molii  si  cofundaii  in  lan- 
gedire,  le  e  frica  a  pune  man' a  la  lueru; 
molie  de  angeri=^fncoB\i;  c)  blandu,  uaio- 
rellu.foraeaergia,  fora  vigore:cuace£^ 
moUi  tnostrări  nu  se  intelleptesce  unu  bla- 
stematu  ca  ellu;  vcnturi  moUi;  d)  lentu, 
langidu,  lenosu  :  mollii  asini;  mollii  A- 
sio(jci,— 3.  ca  adv.,  in  diversele  însem- 
nări aJle  adiectivullui :  a  lucră  molie,  a 
amidâ  molie,  a  vorbi  cuiva  jarea  molie; 
aattinge  molie  ca  manele;  i.  ca  sub.  m.. 


MOL. 


327 


Dumai  in  aing.,ce6  molie,  parte  molie, 
a)  in  genere  :  a  dormi  pre  t»oUe;  nu- 
mai eu  seiu  si  tarele  si  moUele;  molleU  e 
contrariu  tarelui,  asprului;  a  attinge  pre 
omu  la  moU^  seu;  b)  in  specie,  mollele 
capidui  (compara  isp.,  m»iien,  port., 
noUelra),  parte  anteriore  a  craniului, 
ce,  la  copillî,  ae  ai  sente  cu  m&n'a  co  e 
molie  :  a  lovi  la  mollele  capului,  in  mol- 
lele capidui,  a  palpă  coptlluiu  la  mol- 
lele capidui. 

MOLLEGIU,-^,  si  moUetiu,  (mai  pu- 
cÎQU  bene  mollesiu),  adj.,  bi*ii1u1«iu  , 
flaecIdB'H :  pere  molkcie,  pepene  noJIeetu, 
carne  mollecia;  vedi  si  moUaâm,  moU^ 
sire;  (compara  si  it.  molltoioi  raoUl-, 
ele«);  —  s.  m.,  molledu,  a)  ia  genero: 
de  91  june  in  ftorea  etatei,  e  inie  UNH 
moUeciu  si  de  braciu  si  de  mente  si  de 
anima;  b)  iu  speciale,  ineectu  devasta- 
toriu  de  cereali :  mollecH  strica  granele. 

MOLLECON£,  molleconiu,-a,  (cu  n 
moUiatu,  mollecoift,  pre  a  locuri  si  mol- 
lecou),  adj.  s.,  ■«lllstinos »  Ilaoonaf 
lentBB,  diMtIntts»  plger,  (compara  si 
it.  mftlllcoiie);  augument.  d'iu  moUeoa. 
tare  moXlecu  :  una  mollecone  de  midiere , 
de  epa;  unu  mollecone  de  omu. 

MOLLEOU.'O,  adj.,  melUosoilus,  Obs- 
eldalos,  leutnlns]  camn  moHe,  deminn- 
tivu  d'in  molie,  d'in  oare  altu  demiuu- 
tivu  :  mollecutiu;  vedt  si  mollieu,  mol- 
liet4tiu. 

MOLLESlA.RE,-ediu,  r.,  si  : 

MOLLESIRE,-escu ,  T.,  nolltre,  U- 
xare,  euerrare*  effemiOKTe;  moUeaeeref 
Ssecescere;  «»Ulna  taabere^  (compara  it. 
mollegţiare.  isp.  port.  amolleoer,  prov. 
amoiLesIr  si  amolegar);  a  facemoZIestu 
=  molledu  :  a  moUesiă  lutulu  tur- 
nanău  multa  apa  pre  denstdu;  prea 
moliesiti  bieţii  copilU;  tinendu-li  in  prea 
mare  căldura ;  prin  edacaidone  nol- 
latica  se  moUesescu  nu  ntmai  «^orpurite 
juniloru,  ci  si  caracteriele;  avuţiei^  a» 
a&undanti'adetotemoUeseacu  nştifinUe, 
facundu-îe  se  se  dea  la  lussu  si  la  vo- 
luptăţi; perele  si  alte  pome  bătuta  se 
mollesiedia  forte;  asid  swit  de  rupbt  de 
fatiga,  in  câlu  mi  â'uu  mollesiatu  m  nu 
me  mai  ţinu  petiorele. 

UOLLKSUl'OfilU  ai  mtOetit^rm- 


=y  Google 


na vffL. 

toria,  adj.  s.,  nMllIeosţ  «D«rTuii,  effe* 
mtninSf  care  mdlesiedia  sau  moUesesee : 
lusm  mdUetitorut  si  eorruptoritt  ăe  ani- 
me aide  caraeterie. 

MOLLESIATU  si  mdllesitu.-a,  adj. 
part.,  m*lUtD8,moIll8,  UxDB,  flieetdni, 
iKuTDi,  pifftrt  dlgBalntnSf  effemimatiig ; 
lutu  moilesiatu  cu  muita  apa;  eofnlli 
utoUesm  prin  moUe  creseere;  celU  moîîe- 
sOi  prin  Utsau  si  desfrenari  au  spaima 
ie  a  pune  mân'a  pre  una  arma. 

MOIiLESIATDBA  iimoUesitura;  noi- 
limes  tan,  moliitud»,  lazitae,  SaccltM, 
dlsiolatlo,  effeminaUoţactionesîeffectu 
allu  acţionai  de  moUesiare,  sau  molle- 
sire,  stata  de  moUesiatu  sau  moUesiiu  : 
adUetiatur'a  pomeloru  ăe  prea  mare 
maturitate;  wia  mollesitura  de  omu. 

MOLLETATE  si  moUitate,  s.  f.,  mol- 
Utla,  noUitudo,  fluoitag,  laxltes;  len* 
tltndo,  if  narUt  plgrrltiiţ  calitate  si  stata 
de  molie  .-  moUetatea  cerei  topita;  mol- 
letatea  vinurihru  de  estu  tempu;  mcMe~ 
tatedeotmt,  de  eaUu,  deasinu;moUetate 
adduasa  mânuîoru  si  petioreîora  prin 
prea  multa  căldura;  atâta  moHelate  in 
anima  de  barbaii  nu  credearmt  se  pota  fi. 

MOLLETIA,  8.  f.,  mollitla  si  molll- 
tlei,  (compara  si  it.  m*llezza,  isp,  port. 
msUekt;  pr.mvleza,  &. BolleBis); — pro- 
prie, forma  fem.  d'in  moUetiu  ^  mol- 
Uâu;  atare,  calitate  de  moUe :  moUetfa 
cerei,  plumbidui  si  altoru  metaUe  topite; 
mol^i'a  mânuîoru,  fadei,  pellei,  peru- 
Uti;  moUeti'a  vocei,  sonului;  molleti'a  ten>- 
fK^,  dim»;  molleti'a  pamentului,  po- 
meloru bătute  ai  prea-copte,  moU^i'a 
creterwlut;  ee  moU^a  de  anima !  a  vor- 
In,  ase  portă,  a  amblă  eu  m}dta  molle- 
tia;  lussur^a  si  UbidinUe  adducu  cusene 
moUetia  de  eorpu,  de  mente  si  ăe  carae- 
teriu. 

MOLLETIOSU,-a,  si  moUeciosu.  mol- 
ItCWSU.adj.,  itittlUor,  fUceldni,  tţuaTna; 
lantKB,  plserţ  plenu  de  molletia,  tare 
moHeeiu :  pome  moUetiose;boimoUicio8i; 
aainu  moUiciosu  intre  mdlH  asini. 

MOLLETID,-a,  adj.,  vedi  molleciu. 

MOLLEU,  adj.,  vedi  molliu. 

MOLLIABE,  moUiatu,  (cu  l  molliatu : 
moiare,»toiaiu),v.,vt9UiTti,  m»llesc«r«, 
tlatc«r«,  tafaadere»  huHectarej  nadett- 


MOL 

«ere,  uperţere,  (it.  nwlUre,  isp.  ■«- 
Jar,  port-,  molhar;  prov-,  malUar,  &. 
moDlller),  aface  molie,  in  sensu  propriu 
si  metaforicu,  1.  in  genere  :  a.moUiă  si 
plecă  eapulu,  a  molliâ  manîde;  a  moUiâ 
cir'a,  ^un^ndu,  aundu  si  dUe  metaUe 
prin  focu;  a  moUiă  vinulu,  racJtiuht,  alte 
spirtose  beuture  si  medicamente;  a  mol- 
liâ unalegatwaatrinsa,  una  ama  prea- 
intensa,  una  corăa  prea-ineordata; 
prov.,  a  mollid  c6ră'a=a  laaadpre  eorda 
mai  ăe  ăiosu=za,  mai  lassă  din  preten- 
tioni,  d'in  pretîn,  etc.;  a  moUid  menCa, 
furi'a  cuiva;  a  moUiâ  dorerea,  otitaH- 
tionea,  aerimea;  a  molliâ  gur'a,  spina- 
rea cuiva  cu  bataîi'a;  a  fnoRiii  pre  ci- 
neva infuriatu  ai  obstinatu;  cu  vorbe 
bone  cine  nu  se  moUia?  a  se  moUiâ  diipo 
ventu  ea  papur'a  st  arundinea;  nu  Vom 
potutu  molliâ  eu  nemica,  ned  eu  reulu 
neei  cu  benele;  bubde  unse  se  molliâ,  pe- 
ruluunsuincosemoUia,pulbere  de  md- 
Uatupellea  fadei;  2.  in  speciale,  a)abttg& 
în  apa,  sao  altu  licidu,  a  udâ,  si  fiendu 
Torb'a  de  albitare,  a  spellâ,  a  incepe 
a  Bpellă  :  am  moUiatu  eameaiele  peno 
acwnu  in  trei  ape,  si  totu  nu  su  curate; 
pMa  mi  a  molliatu  nu  numai  vesH- 
mentele,  â  si  pdlea;  a  molliâ  pane  in 
untu;  a  si  molliâ  barb'a  spre  a  se  rade; 
a  molliâ  boretele  si  a  şterge  eu  densulu 
incetisioru  puroniulu  ăe  pre  buboniu; 

b)  a  incoveiâ,  a  flecte,  a  plecă,  si  Jîg.  a 
indnplecâ  :  a  mdliâ  guiiiAu  si  dd  ea- 
pulu in  deretru;  a  mMiă  ânim^a  cuiva; 

c)  a  perde  d'in  intensitate  :  s'a  mai 
molliatu,  s'a  molliatu  bene  foriun'a; 
tine  geru  ăe  ăieee  diUe,  fora  şese  moUie 
ăe  locu.  (vedi  mollina=:moina). 

MOLLIABin,-a,  adj.  s.,  relatiTti  la 
ceva  molie,  care  coprende  moUe :  am- 
mestecaturamoUuma,  ă'in  lucruri  moUi 
sau  moUiaie;  —  s.  m.,  reale,  moUiariu 
=  mortarlom,  ammesticQ  cu  apa  de  a- 
rena  si  de  calce  pentru  mnmire. 

MOLLIATIONE,  s.  f.,  molUtlo,  ma- 
defaetlo;  actione  si  effectu  de  moUiare  : 
molliationea  camesieloru  in  doue  ape; 
moUiationea  temptdui,  frigului,  gerului. 

MOLLUTORIU,-torta,  adj.  8.,Biol- 
Utn»f  BAdefaeleaBţ  care  molliâ :  eovente 
moUiatorie  de  anima. 


.yGooglc 


' MOL; 

MOLLIATU,-»,  (flii«o«ri«),adj.  part-, 
motlitoB,  BMlefMtns  ;  eammeaiele  mol- 
liaie  in  doue  ape:  subst.,  nu  mai  e  lipse 
de  molliatti;  mollicdulu  albitureloru, 

MOLLIATUBA,  (si  moiatura),  s.  f., 
MttomeUleBdlTfll  niadebelendI;actioiie 
81  effectu  de  molliare :  moUiatura  catne- 
sieîoru  in  una  apa ;  moUi(Uur'a  nouel- 
lei,  moUiaiHr'a  gerului,  gladei. 

MOI,LICEUiU,-eKa,  (prÎDtaliarealui 
i,  moiceUu;  compara  si  :  valceUa,  dl~ 
ceUa  etc.,in  loca  â6vallieeUa,olliceUa), 
adj.,  MVlUcellis»  (it.  molUeello);  demi- 
nniiTud'in  moUe,  prinintermediolafor- 
mei  moUim  .-  temptdu  s'a  facutu  mdli- 
c^u;  pane  tnoUi(^la;  vinu  camu  molii-' 
eeUu ;  boi  m<Mia^;  omeni  mdltieeUi  de 
gura;  si  oa  adr.,  a  m^ă  moUicellu, 
a  vorbi  si  luorâ  camu  molUceUu. 

MOLLICIOBU ,-«,  adj. ,  deminutiTu 
d'in  moRieiu. 

MOLLICIOSC,-a,  adj.,  vedi  fitol- 
letiosu. 

MOLLICIU,  si  mollitiu,-a,  adj.,  ?edi 
moUeciu,  moUetiu,  mollesiu. 

*  MOLLICOM:n,-(i,  adj.,K<illleomu8, 
care  are  coma  sau  pem  mdk. 

MOLLICONE,  adj.  b.,  vedi  molleconix. 

MOLLICOSU,-a,  adj.,  mlllnseiilnB, 
forte  tnolticu. 

MOLLICU,-a,  adj.,  Bi«llteiilns,deini- 
nativa  d'in  moUe ,  eamn  molie  :  caUi 
camu  moUici;  de  aci  si  altu  demiantiTn : 
nioUictaiu,-a.  (prin  taliarea  lui  i  :  mol- 
c«tiu,-a;  vedi  moUt'celte);  de  totu  mol- 
Heu  :  tnolliaUia  muliere,  moUieuti  ju- 
gani;  (comparaşi  it.  m«llleo-K,  mol- 
ll«foo);  —  a.  f-,  molHea,  directa  d'in 
molle,'a,  (it.  meiu),  lama  de  aciariu 
sau  de  alta  metallu  in  certe  maohine, 
forte  saptire,nwIZe  si  flessibile. 

MOLLICULU,-a,  vedi  molliceau;  mol- 
licuti«-a,  vedi  moUicu. 

*  MOLLIFICARE,  T.,  molIIflMTe, 
(it  m*IUae«re,  fr.  noilifler);  a  face 
moUe  :  prin  assemini  beuiure  ai  mol- 
l^ica  ventrele;  a  mollificâ  carne,  bube, 
bubonie. 

*  MOLLIPICATIONE,  s.  f.,(it.  mol- 
llfleMl»iiei  fr.  aiiilliacfttloi);  actione  de 
mistificare :  moUificaiionea  mua<^or«, 
nennhru. 


MOL. 


339 


MOLUPIGATlVU,-a,  adj,,  (it.  ««l- 
Iiaeativo),  care  piîte  moiufieâ :  remediu 
moUi^eaiivu  de  pântice. 

*  MOLimCATORIUr^ona,  adj.  s., 
care  molUUca. 

*  MOLLIPICATn,-a,  adj.  part,,  (it. 
molllflcatft)  :  plum^  mollificatu. 

^  *  MOLLIFICU,-«,  adj.,  molliamig, 
care  face  molie,  moUificante,  moUifiea- 
tivu ,  mollificatoriu  :  căldura  moH^a 
de  corpu  si  de  spiritu. 

*  MOLLIGINE  si  mollugine  ,  s.  f., 
Bolllgo  ai  nollBţo;  una  specia  de  planta 
d'in  gentila  lappogin^. 

MOLLIMBKT0,  pl.-«,  noUlmeiitum, 
media  de  moUire :  molUmente  dedorori 
podagrice. 

MOLLINA,  8.  f.,  (ca  /  molliata, 
moina),  vedi  moUinu  si  moUinoau. 

MOLLINARE,-eD(ia,  (ca  l  molliata  : 
moinare),  v.,  l.eaunipergoiiale,a  âaau 
a  ae  face  tnollina,  a)  snb  forma  activa  : 
iriofItn€<Jt£i  =  tflmpnB  vel  sein  mlteselt, 
tempus  est  plnTlOBim,  a)  se  moUia  ge- 
rulu,  frigula,  e  tompa  moUe,  <m  e  gero 
aspru  :  ce  geru  eră  a  sera ,  si  acumu 
mollineăia,  a  inceputu  a  mai  moUină; 
ai  cu  subiectalQ  speciale  geru,  frigu  : 
gertdu  a  mai  mcSlinatu;  de  nude,  prin 
eatenaione,  cn  alte  subiecte,  a  scadi  in 
intensitate  :  a  mai  moUinatu  ventulu, 
fortun'a,  ploui'a;  P)  a  fi  tempa  ploiosu, 
a  bură,  a  fi  nueni  :  mollinedia  afora, 
si  e  tema  co  va  ploua  mai  tare ;  2.  per- 
sonale; a)  in  seasulu  de  sub  1.  moIUre, 
niltlgare  tempus,  ţela :  Domnedieu,  cu 
misericordi'a  sea  pentru  miseri,  a  md- 
linatuacdluinfricosicdugeru;  b)  a  moU 
linâ  unu  agru,  tmu  pantentu  =  a^mm 
Terrafere»  pastlnare  et  repastlnare ; 
c)  in  llmosam  aqnatn  mergere»  In  II- 
mo  harere,  a  bagă,  a  cofondâ  sau  intie- 
peni  in  molUna  =  locu  nwQAnosu  :  a 
mollind  reu  carrulu;  a  se  molUnâ  reu 
cu  carru  cu  totu.  M. 

MOLLINATIONB,  s.  f,  actione  si 
stătu  de  mollinare :  mollinationea  ge- 
rului, agrului,  carrutiei.  M. 

MOLLINATU,  si  mo%natu,-a,  adj. 
part.'sup.  s.,  d'in  moUinare :  tempu  tnoU 
linatu,  moUinatulu  agriloru.  M. 

MOLLINATUBA,  si  moinatura,  s. 


,y Google . 


m MOL. 

f.,  actioDe  si  effectu  de  moUinarc  :  mai 
multe  moUinatttre  făcute  locului  alleSsu 
pentru  vinia.  M. 

MOLHN0,-ai  (cu  l  molliata  moinu), 
adj.s.,  moIUcIniiB,  molUouUB,  (compara 
si  it.  molHciBo-a);  deminutJTU  d'in  moUe: 
ăorere  mollina,  ventu  mollinu,  vinuri 
moUine,  carne  mollina.  tcmpu  mollinu; 
— 3.  f.,  lucru,  ceva  moUe,  si  in  speciale 
a)  materia  de  vestimentu,  vestimentu 
de  materia  molie  si  delicata;  b)  iu  acel- 
lu-asi  sensu  cu  mollica  (vedi  mollicu); 
c)  tempu  molie  :  e  molima  astadi.  pre 
canducrierâtarcgeru;d)i6W^np\oioaa: 
nu  plecă  pre  acesta  mollina,  co  pote  se 
te  ploue  reu;  e)  pamentu  mollviiu  prin 
săpătura,  intorsura,  arătura,  pastiDiiin, 
Tor?aetuB  aţer;  de  aci  ai  cu  sensa  abstr. 
pastlnfttlo,  repastlnatlo,  săpătura,  in- 
trsura,  arătura  repetita;/)  locu  umedu, 
umedosu,  aposu,  laeu  sau  balta  tinosa, 
locuK  paluHter,  paludoaus,  ullţinogas  ; 
c«  molline  nu  succede  bene  graneîoru ; 
a  b'ifjd  carrulu  in  mollina,  de  unde  nu 
se  mai  pote  scote,  {compara  si  fr.  molte 
=  umedu).  M.  - 

MOLLINOSU.-a.  (cu  l  moUiatu,  moi- 
nosu),  adj.,  pluTbsuB,  olIţlnosuB;  mol- 
IIb;  plonu  de  mollina  ;  pamentu  molii- 
nosu:  a)  umedu,  baltosu;  h)  molie,  mol- 
Iiai«pritt8apatura,intor8ura,eto.;(empM 
moUinosa,  (compara  si  it.  moUume).  M. 

MOLUOSlJ,-a,(cuimoUiatuHwiosM), 
adj.,  mollls,  ll(|nld<ia,  flftoetduB,  ftexlbi- 
ilsi  plenu  de  molie  sau  molletia :  sonuri 
molliose.  pome  moUiose,  petra  molliosa; 
intere  molliose;  lemnu  molliosu;  omeni 
molUosi  de  caracteriu. 

MOLLIRE,-escf*,  t.,  nollire,  molU- 
stere;  a  facâ  molie,  a  deveni  mdle  :  de 
frigu  si  de  geru  duresce  pamentuUi,  ero 
de  căldura  si  de  mollina  mollesee;  focuiu 
moUesce  cer'a,  plumbulu  si  chiaru  alte 
metalle  mai  dure;  a  molii  focuiu,  ardo- 
rea,  dorerea.  furi'a,  tneni'a,-  ventulu, 
fortun'a  mollesee;  furia  dor  erei  a  mai 
mollitu;  a  moUi  ânimele,  aa-acteriele, 
vocea ;  a  moUi  copUlii  cu  traetare  mol- 
latica, 

*  MOLLIFBDE,  adj.,  molllpeai  care 
e  moUe  de  pede  3au  petioru  :  mollipe- 
dii  ioi,  moUipedele  asinu. 


MOL^ 

*  MOLLIPENNU,-o,  adj-,  (fr.  noi- 
llpenne);  care  are  penne  sau  aripe  mol- 
ii; B.  f.  pi.,  mollipenne-le,  familia  de 
insecte  coleopfcere  cu  elylre  moUi. 

MOLLISIA.RE,tnoîi>£i»-e,fno2I»iu,  etc. 
yedi -.mollesiare,  moUesire,  mollesiu  sau 
modici»,  molleeiu. 

MOLLISCA  (cu  l  molliatu,  moiaea), 
mollisci  (cu  l  molliatu,  moisoe),  s.  f., 
vedi  moîliseu.  M. 

MOLLISCIN0,-a,  (cu  l  molliatu, 
moiscinu),  adj.,  mnllUuUs»  demÎDutiva 
d'in  molliscu :  carne  molliseina;  a.  f., 
molliscina  =  moUisca  =  mollisee,  (vedi 
molliscu).  M. 

MOLUSCIJ,-a,  adj.,  (cu  l  moUiatu 
moiseu)y  iBellleiilDi  i  banldnst  lUccas , 
deminutivu  d'in  molie  .-  locu,  pamentu 
molliscu,  carne  moUisea;  9.  f.,  a)  mol- 
lisca,  a)  gthit,  specia  de  pesce  cu  car- 
ne forte  molie;  Ş)  loou  umedu,  baltosu, 
tina,  limu,  iota»  palntlosns,  ullrti>08«; 
f)  tempas  olemeuB,  plDvlosug^  tempQ 
molie,  dulce,  temperatu,  sau  tempu  n- 
midu,  ploiosu;  b)  mollisee,  in  sensulu 
formei  molUsca  de  sub  p  si  -j.  M. 

HOLLISIOBd.-a,  adj.,  idoIIUuIus  ; 
deminut.  d'iu  molie,  prin  intermediulu 
lui  moliisiu=molli<^u,  deacea-a  si  mol- 
licioru. 

MOLLITIONE,  s.  f.,  (si  rnoUieione), 
actio  et  effeottts  molllendi,  mollitla» 
mollltniloi  laxttas;  lentitndo,  tirnaTla, 
plgrltla;  actione  ai  effectu  allu  acfeion«i 
de  moUire  :  moUitionea  cerei,  plumbu- 
lui prin  topire;  a  sentimollUionedepe- 
tiore;  molletionea  asinului  e  proverbiale; 
lussulu  si  plăcerile  libidinose  adducu 
mollitione  de  corpu,  de  spiritu  si  de  ca- 
racteriu; mollitionea  voatra  ne  a  făcuta 
se  perdemu  momentulu  favorabile  de  ac- 
tione, si  totu  mollitionea  si  miselli'a  vo- 
stra  ne  a  facutu  se  perdemu  si  batali'a; 
d'in  molliiione  de  o» imn  se  porta  asia; 
a  trai  in  moUitione  corruptoria  desuf- 
fl^u;  mollUionea  vietiei,  traiului,  vesti- 
fuJwi,  perului,  voeei. 

MOLLITIOSU,  ai  molliciosura,  adj., 
moUis,  lentus,  flexiliIliâilaxHItUsclTus, 
dlBBvIntaB)  IţsavHB,  pifferj  1.  care  ae 
pol»  moUi  sau  molUâ  :  nouelle  verdi  si 
mdlitiose;  -auet^u  si  alte-  metcdie  sunt 


=y  Google 


KOL. 

monuiose;  2.ţ\Bn\x  demoîleiia  Btmmoî- 
lUione  :  vite  mollitiose,  omeni  molUtiosi 
in  taie  ce  fueu;  eeîli  avuţi  si  lussosi  sunt 
ăe  regula  moUitiosi;  —  vedi  si :  molie' 
ciosu=mo1letiosu,  melkeiu,  molletiu. 

MOLLITIV0,-ti,  adj.,{it.  raollUIro). 
caro  are  potere  de  mollire:  medicamente 
moUitive  de  pânUee. 

MOLLlTORlTJr^O'-w,  (cii  l  molliatu 
moitoriu),  care  tnollescc,  moUlficns. 

MOILITUDTNE.  s.  f.,'  moUitndo;  ca- 
litate de  molie,  moltetia.  moUetaie. 

MOLLlTU,-o,  adj.  part.,  mollltos. 

MOLLITDRA(cii  J-inolliatn  moitura), 
s,  f.,  Bctione  de  mollire  si  effectn  allu 
astionei :  moUitur'a  capului  pre  spate, 

MOLLin,  (pron.  moUtH  si  molteu. 
aenrtatD  d'in  uaa  forma  moîlivu),  f.,  mol- 
lla  (E&n  mollea),  molilor,  lentus,  tardos, 
ignaTns,  plţerţ  forte  molie,  de  natnr'a 
sea  molie,  mollaticu,  vorbindu  mai  ver- 
to3u  de  una  fientia,  alia  eami  miscari 
si  lucrări  se  făcu  incetn  si  cu  aDevo* 
ientia;  boulu,  asintUu  suHt  d'in  natura 
mollii!  ee  mulierem)lUa.'  bătrânii  sunt 
molia,  siede  inse  reu  unui  june  şefia 
mol/tu.  M. 

MOLLUGiNE,  s.  f.,  vedi  moaigine. 

MOLLUyCU,-a,  adj.,  molIaBcos,  (it. 
molluiea,  fr.  raoliaRqne);  deminutirti 
d'iQ  molie,  (vedi  si  mi^liseu,  moUisea), 
cama  moUe  :  nuci  mt^lusce,  ca  moUe 
si  suptire  ghioca;  si  suba.  m.  moUusca, 
porau  ce  da  assemine  frncte ,  f.,  moUu- 
sca, irji.ata\amolUts<Mlui;  coneesa.xicon- 
chilie  m(Mu3ce,  cu  carne  moUe;  aaîâ  si : 
fungi,  hweti  mtAlusci; — 8.  f. ,  mollwea, 
m<^uace,  a)  ordiue  d'in  classea  venoi- 
loro;  b)  clasae  sau  mare  divisione  de  a- 
nimali  inverteorate,  alia  careiu  corpn 
e  mai  muitu  sau  mai  pucinu  ntolle; 
c)  mare  divisione  de  animali,  a  cărora 
carne  molie  e  coperita  sau  cu  unamem- 
brana  suptire  si  se  numescn  moUusee 
nude,  sau  eu  una  testa,  una  scortia  pe- 
trosuBÎ  se  dicu  mollusee  testacie :  seafla 
in  stare  fossile  tesle  de  mollusee. 

'  MOLOCHI*:  Bl  malache,  s.  f.,  nftU- 
ohe  si  noLoebe  {p.a\ăyTi  ai  [loXti^i]); spe- 
cia de  nalba. 

♦  MOLOCHlNU,-a,  adj.  s.,  moloohi- 
aut}  ii  colonii  moloehei.-vestimenie  mo- 


MOL. 


331 


lochine;  —  subat,  molochimt  si  f.  molo- 
china,  emplastru  verde,  (compara  si  fr. 
moloolitiie). 

*  MOLOCHTTE,  a.  f.,  molochites, 
(jwXoxiTTjţ,  fr.  inoIoclilte)j  nestimata  de 
colore  a  moJo'clKi. 

*  MOLOSSIÂMBU,3.m.,molosBlain- 
bns;  petiorn  metricu  compusa  d'in  una 
molossu  si  unu  iamhu. 

*  MOLOSSICU,-fl,  adj.,  molo8,,lcn8î 
relativa  la  molossu,  mai  vertosa  la  pe- 
ttoriilu  metricii  molossu  :  versuri  mo- 
lossice. 

*M0L0SS0PYRRHICH[U,9.m.,ino- 
loBsopfrrhlrhlo«;  petioFU  metricu  com- 
posn  d'in  nnn  molossu  si  unu  pyrrhiehiu, 

*MOLOSSOSPONDEU,s.m.,  m-Hos- 
soapondeim ;  petioru  metricu  compusa 
d'in  nnn  molossu  si  unu  spondeu. 

*  MOLOSSU,  3.  m.,  moloBsnsţ  pro- 
prie, nume  ethniCTi  alhi  anei  populationi 
antice  d'in  Epiru.  appHoatn  iuae  ai  ca 
nnme  commnne  la  :  a)  unu  câne  mare, 
c&ne  de  oui  sau  de  curte  :  molossii  potu 
luptă  cu  lupii  celli  mai  mari;  b)  petioru 
metricu  compasu  d'in  trei  syllabe  lunge, 
cumn  ;  TîrtfttCs;  e)  orna  ,  mai  vertosu 
copillu  mare,  grassu,  grossu,  greonîu  : 
te  ai  facatu,  biiiate,  cătu  molossulu  de 
la  oui. 

1  MOLU,  8.  m.,  vedi  mole  =  con- 
structione  oppu  sa  actionei  apelorn. 

2  MOLU,  3.  m-,  moly  ([J^Xo),  specia 
de  planta. 

*  MOLUGRO,  s.  m.,  pl.-u,  molDaram; 
instrnmentadenioJere=macinare  :  mo- 
ra,  morisca ,  parti  de  alle  acestoru-a  : 
rota,  fosn,  etc. 

*  MOLYBDATU,-fl  adj.  s.,  (fr.  mn- 
lybdate  ai  molrbilatâ);  facitţii  molybdu  : 
plumbu  molybditu;  făcuta  cu  moUfbdu. 
ai  in  specie,  cu  acidu  mohjhdiew,  luatu 
de  regula  ca  s.  va.  reale  :  »iolybd'xtu  =: 
aare  &rmata  d'in  •xciă^t  molyhdien  com- 
binata cu  una  baso. 

*  MOLYBDENA,  s.  f.,  moIjb<l»na, 
(|ioX6p8a[va ,  fr.  moljbdâne,  d'in  mo- 
lybdu=:plumbu),  metailu  aolidn  do  co- 
lore assemine  cu  &  plumbului,  fortegreu 
de  topite;  —  unii  confunda  molybdcn'a 
cu  pluinba<}inea. 

«  MOLTBDENIDE  si  molybdite  s.  f.. 


=y  Google 


882  MOir_  ^        ^     __ 

moljbditlB  (fr.  moljbdite) ,  1.  molţfh- 
dena  nativa;  2.  materia  ele  mohbdena 
sau  de  mohjhdu;  minera  de  mohjbdu;  ob- 
ieetu  d'io  acesU  materia. 

*  MOLTBDICtJ,-«,  adj.,  (fr.  moljb- 
dtqne);  care  conţine  moluMu :  aeidu  mo- 
îybăicu. 

*  MOLTBDroE,  adj.  s.,  (fr.  molyb- 
dlde);  care  tine  de  moîijbău;  a.  m.,  mo- 
lybdiăi-i.  familia  de  minerali,  cari  co- 
prendu  molylătdu  sau  molybden'a  sicom- 
binationile  ei. 

MOLYBDITE,  a.  f.,  vcdi  moliibde- 
nite. 

*  MOLYBDOIDE,adj.  3.,{fr.  moljb- 
doîde);  care  s^mina  cu  molybdalu;  s.m. 
specia  de  plambumainsioradecătu  cea 
commane,  dâro  cu  multu  mai  desa  de 
câta  acea-asi. 

*  MOLYBDOStI,-o,  adj,,  (fr.  molyb- 
denx),  oxydtt  molijbdosu,  primulu  gradn 
ăeQxydotione&molyhdului=moli)bd€na. 

*  MOLYBDU,  s.  m.,  mnljbdus  (|io- 
XwpSoî);  plumhu,  applecatu  inse  cu  sen- 
sula  formei  molijbdena. 

MOMANIA  (cu  «  molliatu,  momâia), 
8.  f.,  terrleBlDDi,  avlnm  Tormldo,  homl- 
nis  larTâ^  larra,  per8«na;  pertlca  atl- 
metBtlODeni  idoues,  Kifniim,  lastcme; 
epectrom,  Tana  Imago;  1.  paliatia,  omu 
de  palia,  ce  ee  pune  in  gradine  sau  in 
semenatnre,  spre  a  sparîă  passerile :  de 
candu  am  pusu  mai  mtdte  momănie 
in  gradina,  s'au  desbaratu  maliimea  de 
eiore  ce  stricau  complitu  tote  fructele; 
de  ad,  prin  metafore:  a)  aparîatâre  in 
genere,  ceva  reale  sau  imagiDariu  cu 
care  vremu  se  sparikmu  pre  cineva, 
mai  allessu  pre  copilli,  d^ro  mai  vertosu 
Bpfictni,  fientia  imaginaria,  umbra  de- 
şerta :  nu  ne  spariati  pre  noi  cu  momă- 
nie; numai  copilUi  se  sparia  cu  momâ- 
nie,  si  pre  acesti-a  nu  e  bene  a  spartă 
eu  momănie;  b)  umbra  de  omu,  peraona 
imbecilla  de  corpu  si  de  mente,  si  in  ge- 
nere, animale  strigosu  si  deforme  :  nu 
e  eaîlu,  ci  momânia  de  callu;  nu  mai 
connosci  intr'ensulu  unu  omu,  cod  e 
numai  una  aădeverata  montanta  de  omit; 
2.  pertics  cu  fSou  sau  palie  la  capetulu 
superiore,  ce  se  pane  la  limitilc  unei 
moşie  sau  la  puntele  prineipali  alle  a- 


cellei>asi,  ca  ee  serva  agrimensorelni 
ca  punte  de  orientare  intru  redicarea 
planului;  de  aci :  a)  pertica  ce  serve  de 
semnu;  h)  in  genere,  semna  ce  indica 
limiti,  Incruri  de  vendiare,  etc.  (Dupo 
forma  coVentulu  'ar  fi  derivata  d'in  nna 
thema:  mornw-o  :^[i*o[i.oc  =  rwtt,  baiu- 
jocura;  in  respectulii  sensulai,  eoventele 
risu  si  batujocora  inco  se  dicu  de  lu- 
cruri reu  făcute,  deformi;  aerată  nuan- 
tia  de  ridiculfÂ  resare  mai  allessn  si  iu 
derivate  ca  momitia;  cu  tote  aceste-a  se 
pote  ca  se  fia  intratu  la  medilocu  si  in- 
fluentia  de  covente  ce  sunt  de  acea-asi 
radeciua  ca  grec.  |ioptiA>  sau  ţtopţuoy  = 
figura  deforme,  spectru ,  larva,  tiwsea 
cu  gura  forte  mare,  spariatoria,  etc,  de 
unde  si  allu  nostru  :tnormo!ocu,  analoga 
iu  forma  si  chiaru  in  intellessu  cu  gr. 
\Lopy.oklyx.si'3v:=spariatorep6Dtta  CopSi: 
spectru,  etc.;  compara  si  fr.  marnot,  a- 
Tialogu  io  forma  si  sensu  cu  allu  nostru 
mormolocu;  vedi  si  momariu  momar- 
lanu;  momia  san  mumi'a  egyptiana  a 
potiitu  avâ  infiuentia  niimai  in  covente 
mai  noue,  ero  nu  vechie,  ca  celle  de  a 
caroru  familia  se  tine  momânia.  M. 

MOMANIOEA  (cu  n  molliatu  mo- 
mâiâra),  s.  f.demiDutivud'inmomâma. 

MOMARIA,  3.  f.,  vedi  momariu. 

MOMARig,-a.  adj.  s.,  nomar,  rldl- 
cDliBţ  luBolsoB,  laeptas,  abBordiB,  tnr- 
plB,  (compara  si  gr.  ^j&\iAp)i  imbe- 
cillu  de  mente,  stuitu,  de  rinu,  inepta , 
absurdu,  nesafferitu,  de  nemica,  etc, 
de  aci  Ei  populariulu :  momarîanu=mare 
momariu;  ~^s.  f.,  reale,  momaria:  oasi 
momarlania  d'in  momorlanu,  e&litate 
de  momariu;  stultetia,  absurditate,  ma- 
scare, stare  de  risu,  umbra  de  omu, 
masca  de  orna,  (compara  si  fr.  mon«- 
rle)  M. 

MOMARLANIA,  momm-lanu;  vedi 
momariu. 

MOME,  pi,  momine,  moneD,  ille- 
oebra,  esca;  (in  loca  de  movime,  de  la 
inoTere=:missicar6);  l.in  sensu  propriu 
movere  sau  miasieare,  si  de  aci :  2.  ce 
serve  a  move ,  a  pnne  in  missicore.  de 
essemplu,  unagreutate,  âa  si  mica,  dâro 
a  cărei  actione  e  decisiva,  oumu  greu- 
tăţile, cari,  pase  ia  una  lance  a  bilao- 


.yGooglc 


MOM; 

cei,  rupu  ecilibriulti  acestei-a  si  ua  făcu 
se  incline,  se  tragă,  de  una  sau  alta  parte, 
de  acl:3.  ce  attrage,  provoca,  invita  si 
in  speciale,  ce  attrage  prin  farmecu , 
amm^ire ,  iDsellatioue  ,  (vedi  acestu 
sensu  mai  vertosu  in  derivatele  :  mo- 
mella.  momw-e,  etc.) 

MOUKLLA,  B.  f.,  iDTltâmentuiB ,  11- 
leoebra,  esoa;  proprie,  deminutivu  d'in 
nume,  luatu  inse  cu  sensulu  speciale 
alin  formei  mome  de  anb  S.  adeco  :  me- 
diu de  a  attrage  ei  prende  prin  insella- 
tione  si  ammagire  ;  cu  momelle  se 
prendu  pesdi  in  cârlige;  cu  momelle  si 
soseile  se  prenda  numai  eopillii  si  bo~ 
Neta.  M. 

*  MOMKNTALE,  adj,,  momentalli; 
de  montentu;  vedi  momenianiu. 

*  MOMENTANIU.-o,  (mai.  pueinu 
bene  momentanu);  B,i].,  momentaneos  $ 
(it.  momentaneo,  fr.  noneotan^A),  de 
momentu,  care  dura  unu  momentu:  mo- 
tnentania  ardore ,  plăceri  momentanie; 
veHemdn  mometaniu  da  morte  momen- 
tania. 

*  MOMENT AJTU,-a,  adj.,  vedi  mo- 
mentaniu. 

MOMENTAKItJ,-»,  adj.,  momenta- 
rlDs;  camu  in  acellu-asi  sensu  ca  form'a 
momentaniu  :  viStia  momentarin. 

MOMENTOSITATE,  s.  f.,  «atriiBiii 
mamentiiin,  maţniiBi  |)«ni)aB;  calitate  de 
momentosu  in  Însemnarea  acestui  co- 
ventu  de  sub  2. :  gravitate,  valore,  in- 
semnetate,  pondu,  importantia. 

MOMENTOSU,-a,  adj.,  momentosus, 
maţnt  momenti;  proprie,  plenu  de  mo- 
mentu :  1.  forte  scurtu,  de  forte  scurta 
durata  :  momentosele  flori;  2.  ca  mai 
desD,  importante,  grave,  de  mare  insem- 
iietate  :  casatori'a  e  epoeha  momentosa 
invietfa  omvlui. 

MOMENTU,  pl-e  «omeiitiim,  (it. 
nomento,  fr.  meiReut,^~in  locu  de  mo- 
vimentu  de  la  msrere  =:  missicore); 
1.  proprie,  actione  de  niopere  =  mis- 
sicare  ;  pescii  sediref/u  cu  cod'a,  cu  allu 
cărui  momentu  intr'una  sau  alta  parte 
«i  diiu  direct^onea  ce  vreu  a  appucâ ; 
totegeslcle,  tote  momentele acesteimuiere 
sunt  juste,  usîorelle  si  gratiose;  mai 
vertosu  missicare  hilantăata,  eciUbriu : 


MOU. 


3S3 


millioni  de  millioni  de  'stelie  se  nussica 
in  immenaulu  spaiiu  alUt  universului, 
pastrandunestramutaie  momentele lorv; 
sau  primu  actu  de  missicare,  începutu 
de  missicare  :  se  eonstderâmu  spiritula 
ca  nwmentu  adeco  capara  fortia;  de  aci : 
2.  prin  metafore :  ajprincipiu  de  missica- 
re :  potere,  fortia,  pondu  si  celle  assemini, 
cumu  si  induentîa,  actione,  a  acestoru 
moioniponduriecalisuspensela  distan- 
tie  inecali  de  lini'a  centndui  dau  mo- 
mente ineccdi;  cocipondulu  maiăepartatu 
de  acea  linia  are  mai  multu  momentu 
de  cătu  pondulu  mai  appropiatu  de  a- 
cea-asi  linia;  de  aci,  b)  sensnlu  metaphy- 
sicu  de  causa  in  genere,  causa  de  veUore, 
si  prin  urmare :  valore,  importantia, 
gravitate ,  insemnetate  :  fapta ,  mo- 
tivu ,  ratione ,  vorba  de  mieu  sau  pu- 
einu momentu;  evenimente  de  grave  mo- 
mentu; acesia-a  fu  de  maresi grave  mo- 
mentu  in  vietia  naiionei  nostra;  form'a 
de  guberniu  e  de,  ore^eare  momentu  in 
sorteasi  fortun'aunui  poporu;momentu 
terribUe,  momente  sdemni;  momentu  de 
tneniaidefla-iaide  dorere,  dereftessione; 
intempuinăehmgupote  se  nu  Ha,  senu 
intervină  neci  unu  momentu  in  una  si- 
tuatione,in  cur sulu  unui evenimentu,  in 
mtssicarile  unui  commerdu,  in  pretivlu 
merciloru  d'in  unumercatu;  c)  pondulu, 
forti'a,  principiulu  motoriu ,  caus'a  ef&- 
ciente,  etc.,  potu  fi  si  forte  mice,  mini- 
me, asia  co  momentu  r=:  părticea,  buc- 
eatclla,  sfermatura,pieaiurai  pun^u,etc. 
i  nse  punlu  rapidu  si  deeisivu;  cumu,  a).in 
genere:  certe  panduri  mice,  ca  granele, 
grammele.  sunt  momente;  cod  una  bi- 
lance  sentitoria  se  missica  si  se  blân- 
da prin  influentia  de  momente  si  mai 
mice  de  cătu  milligrammele;  TureH  con- 
siderară Bucovina  ca  unu  momentu  de 
pucina  importantia  pentru  ^marele  im- 
pei^  allu  SuUaniloru:  unu  momentu  de 
myrrha  da  adore  la  mare  cantitate  de 
licore;  a  reduce  corpulu  unui  diseurtu 
la  mice  momente;  a  luă  in  considerare 
tote  momentele,  celle  mai  mice  momente 
alle  unui  obiectu  de  cogitare;  m  mo- 
mente bone,  in  unu  momentu  reu;  in 
momente  de  generositate,  de  enthusias- 
niM,  de  furia,  etc.;  ^)  in  speciale,  a')  par- 


=y Google  ■ 


S34 


MOB. 


ticella  de  tempu,  tempu  forte  scurtu,  di- 
pa  :  acutnu,  in  aeestu  momentu;  in  mo- 
metitulu  vorbirei;  in  momentulu  pre 
eandu  vorbescu ,  pre  candu  emittu  co~ 
ventulu  d'in  gura;  me  ducu  si  vinu  tn- 
ir'unu  momentu;  d'inmomenttdunasce- 
rei  peno  la  moin^ttîulu  mwtei,  asia  : 
d'in  momentulu  ce,  csndu,  de  candu,  iu 
data  ce,  de  in  ,data  ce,  etc. ;  in  primulu 
si  uitimulu  momentu  alia  unei  actione; 
aseulta-me  unu  momentu;  ăoue.  trei  mO' 
mente  vei  ave  se  perdi  cu  mene;  a  nu  ave 
momentu  de  repausu,  de  fericire,  de  buc- 
curia ;  inse  si  cu  sensu  ragu  de  tempu 
indoter minaţii  mai  lungu,  ca  in  espres- 
siouile  :  inir'unu  momentu  de  ora,  aUu 
dillei;  i7itr'unu  momentu  de  tempu;  mar- 
ţea e  momenitilu  de  care  depende  eterni- 
tatea; ba  chiaru ,  in  modu  hyperbolicu , 
iu  espresâioni  ca  :  momentele  mi  păru 
anni,  secle;  —  p')  in  musica,  momentu 
musicale  =  durata  de  tempu  represeu- 
tata  de  note  de  cea  mai  mica  ralore 
temporale,  asia  si :  momentu  primu  sau 
abso].  momentu:  care  nasce  d'in  divisio- 
nea  tâmpului  mueioale  in  unu  uumeru 
primu  6re-care;  momentu  aecundu,  care 
naace  d'iu  divisionea  momentului  primu 
io  unu  uumeru  primu  dre-care;  momentu 
debile,  neaecentatu,  in  oppositione  cu 
momentu  forte,  ce  are  acccntulu  forte. 

MOMIA,  B.'t,  femlo»  Tel  houlyU 
Lura  vel  umbra,  femUii  btrlşoss  et  i»- 
roi-mb;  terrieuluDi,  Bpoetruai;  1.  muiere 
strigosa,  de  totu  macra  si  deforme,  unu 
ecelelu,  una  strigonia  :  nu  mai  potu 
mane  in  casa  cu  acesta  momia  de  muiere; 
dupo  ce  eră  urita,  apoi  de  langorea  cea 
sufţeriiu,  a  si  macritu,  aeiă  in  câtu  a 
adjunsu  momia;  applicatu  ai  Ia  bai'bati 
si  chiaru  la  bestie  :  momia  de  omu,  mo- 
mia de  callu;  s\  in  speciale ,  2.  la  una 
specia  de  mimulie,  d'in  celle  mai  de- 
formi;  de  aci  si  :  momicia  sau  moHutia, 
ai)  proprie  deminutiva  d'in  momia,*) in 
usulu  populariu  inse  cu  sensulu  de  mi- 
mutia,  iu  genere;  '6.  iu  seusulu  ce  are 
mai  vertosu  form'a  momânia  :=  spectu , 
spariatoria;  ~  sensulu  de  mumia  este 
relativu  nou;  compara  ;  momânia.  apoi 

si  isp.  llli)ml0=strU0BUS.  M. 

iIOMIRE,-escu,  v-,  alllocre,  Irretlre, 


MON. 

Hedacere^  eorramperej  a  attrago  si  ca- 
potă cu  momine  sau  momelle,  (vedi  mo- 
me  si  momella),  si  de  aci,  a  ammagf,  a 
corrumpe  ,  etc.  :  pescii  se  momeseu  cu 
una  buccoiella  de  rima;  a  momi  eu  banni 
mărturii ,  judidi ;  a  momi  pre  toţi  cu 
promissioni ;  innosetUile  se  momeseu 
fii  cu  vorbe  blânde  si  mierose.  (Nu  e  d6ro 
necasaitate  a  caută  momire  in  alavicnlu 
raamati,  si  cu  atătu  mai  pucinu  in  rose. 
laDKHlli.)  M. 

MOMITIÂ,  s.  f.,  vedi  mcmia. 

MOMlTORiD,-(oria,  adj.  s.,  1.  care 
momesce,  allloleng,  declplens,  corrsp- 
tor,  seduetor;  2.  s.  f.  reale,  momitoria 
^imomitore.  mediu  de  momire,  flleoe' 
bra,  esoa.  M. 

MOUITU,-a,  adj.  part.  sup.  sabat., 
d'in  momire. 

MOMIXUBA,  s.  f.,  allectU,  d«oep- 
ttot  aedactloţ  c«rniptto;  eorrupteia,  II- 
leeebra,  «soai  actione,  effectn  si  mediu 
de  momire  :  rim'u  e  bona  momitura 
pentru  pesdsiori,  cumu  vorbele  blânde 
sunt  rellemomiture  pentru  innocenti.  M. 

MOMOBDIGA,  a.  f.,  monordlea  bal- 
samiea  L.,  specia  de  planta ,  unmita  si 
J}alsami»a. 

MONACHA,8.f.,moiia«hB,(iioUaxij), 
femina  retrassa  d'in  societate  si  iuchi- 
nata  devotionei,  calugera. 

*  MONACHALK,  a^j.,  (nvnaebalU), 
de  monachu  r  vietia  taonachale. 

*  MONAOHICU,-a,adj.,moiiBchieai, 
(|j.ova/ix<J;),  relativu  Ia  monachi*.  calu- 
gerescu. 

*  MONACHISMU,  s.  ui.,  vi6tia  mo- 
nachica.  calugeri'a,  calugerismu. 

MONACKO,  b.  n.,  monaobu,  ()Lova- 
X<i;),  omu  retrassu  d'in  societate  si  iu- 
cbinatu  devotionei,  calugoru. 

*  MONADE,  s.  f..  (novdţ),  anltas, 
unitate,  Sentia  simpla  :  monadile  lui 
Leibnite  sunt  fieniie  simple  dotate  cu 
pcrciptione. 

*  MONADELPHIA,  8.  f.,  (d'iniuSvoc 
r=:uuu  singnru,  si  a5sXţd;=frate),  ciasse 
de  plante  in  system'a  lui  Linneu,  alle 
caroru  stamine  su  legate  in  unu  Hin- 
guru  fasciclu. 

*  MONADICU,-a,  adj.,  (luivaStMiţ), 
solitariu,  relativu  la  monade. 


=y  Google 


MON. 

*  MONADOLOGIA,  b.  f.,  dootrin'a 
despre  monadi :  monad^^gi'a  Itii  Leib~ 

*  MONANDBIA,  s.  f.,  (d'in  [idvav- 
Spo<;  =  csra  are  unu  stngnru  barbatu) , 
classedeplanted'iDBystem'aluiijtnnev, 
cari  au  nnmai  unu  stamine,  ca  organu 
biirbatescn. 

MONABGHIA,s.  f.,  monareliU,  ([ux 
va.ţrţia),  1.  forma  de  guberniu  in  care 
âomneece  (essercita  potestatea  BQprema) 
unuia  singuru  :  monarchia  absoluta,  ia 
oare  domnitoriulu  nu  e  restrinsu  prin 
legi;  monarchia  temperata,  in  care  po- 
testatea  domnitoriulai  e  reatrinaa  prin 
(ţre-oarilegi;  monarr^ia  constiit^t%Qr^ale, 
iscare  potestatea  domnitoriulai  e  de- 
terminata prin  constitutionea  terrei ; 
«lowareiia  electiva,  in  care  doronitoriuln 
se  allege;  monarchia  ereditaria,  in  care 
domnitoriulu  succede  prin  nascere  ,- 
2.  stătu  gubernatu  de  unu  inonarchu  : 
monarehi'a  austriaca;  —  monarchia  u- 
niversalt. 

MONABCHICD.-o,  adj.,  (tiovapxtxdţ) 
relatiru  la  monarchiasa.nla,monarchu: 
guberniu  monarehicu,  forma  monar- 
chiea. 

MONAKCHISARE,  t.  ,  (fr.  monar- 
«falH«r),  a  facs  monarehicu, 

MONAECHISMU,  s.  m.,  (fr.  nonar- 
ehlsme),  syatema,  doctrina  a  celloru  ce 
pretendu  co  monarehi'a  e  guberniulu 
cella  mai  bona. 

MONARCHISTO,  B.  m.,  {îi.  in»n«r- 
chlHte),  partesanu  allu  monarchiei. 

MpNABCEU,  8.  m.,  (mţiiarchii,  [U)~ 
vÂp/i];),  singuru  domnitoriu,  capu  allu 
statului,  principe :  monarchulu  se  pote 
numi  imperatoriu,  rege,  principe,  du- 
ce, domnu,  etc. 

*  MONABDA,  s.  f.,  (fr.  moi^rde), 
genu  de  plante  labiate  d'in  Americ'a, 
care  se  ooltiva  si  prin  gradinele  nostre 
pentru  odorea  loru  cea  bona. 

MONASTERESCn,-a,adj.,  monaste- 
rlallB,  lelatiru  la  monasteriu  :  vietia 
mana^teresea. 

MONASTBBIALE,  adj.,moBa^terU- 
U«,  relativn  le  monasteriu,  monasterc' 
teu :  avere  monasteriale. 

MONASTERIU,  pL-ie,  moiuBterinn, 


MON. 335 

(jtovaot^pwv),  locu  unde  petrecu  mona- 
«hii :  monasteriu  ds  barbaii,  monasteriu 
de  mtdieri:  monasteriu  vechiu;  mona- 
steriu  desotatu. 

«MONASTICQira,  adj.,  (monastleos, 
(i.ova(itix(S;),  relativii  Ia  monastu  san  la 
monasteriu:  viâtia monastica,  disciplina 
monastica. 

MONASTRIA,  B.  f.,  monastria,  (|lo< 
vd'Stpia),  monacba,  calugera;  vedi  mo- 
nacha. 

*  MONASTD,  8.  m.,  (itovaonjt;),  bo- 
litariu,  care  traesca  singuru,  monach-.. 

*  MONECIA,  8.  f.,  moniDCla,  d'in  [i.6- 
vo;  si  <Kxo<;  =  casa,  abitaclu),  classe 
de  plante  care  făcu  pre  acellu-asi  paliu 
sau  petioru  fiori  mascnle  si  femine  :  cu- 
eurujsulu  e  planta  monecia. 

*  MOjNERE,  monui,  monutu  si  mo- 
nitu,  T.,  iDouere,  a  adduce  mente,  a 
spune  cuiva  ceva,  a  i  dice  se  facă,  a  Iu 
invetiă,  a  Iu  Îndemnă,  alu  adverti. 

MONETA,  s.  f,,  maneta)  buccata  de 
metallu  care  serre  in  commercia  ca  me- 
sura  a  pretiulni  :  moueta  de  arame,  de 
argentu,  de  auru;  maneta  vechia,  mane- 
ta noua;  moneta  etirata;  moncla  falsa, 
chartci'a  e  una  moneta  imaginaria  ;  a 
bate  moneta;  a  scote  d'in  cursu  mone- 
tele  străine;  monet'a  de  argentu  prin 
immuUtrea  aurtdui  a  disparutu  d'in 
commercia. 

*MONBTALB,  adj.,  monetatis,  re- 
lativu  la  moneta  :  auru  monetale. 

*  MONETAKIA,  b.  f.,  moneta,  res 
nnmiBnrlfl,  fabrica  de  moneta,  artea  de 
a  fabrică  moneta,  occupationea  cn  fa- 
bricarea de  moneta. 

*  MONETARIU,-»,  adj.  s.,  ««neta- 
rlnB,  relativa  la  moneta;  care  face  mo- 
neta, fabricatoriu  de  moneta. 

*  MONILE,  s.  m-,  monlle,  collanu  cu 
care  se  adoma  mulierile,  copillii,  mili- 
tarii si  callii. 

*  M,ONIRE,-escu,  v.,  monere,  vedi 


*  MONITARE,  T.,  ntonltar*,  inten- 
sivu  d'in  monere. 

«MONITIONE,  s.  f.,  monltlo,  actloBe 
de  monere,  advfrtimentu  :  monitiotte 
parentSsca. 

*  MONITORIU, -(oria,  adj.  a.,  mnil- 


=y  Google 


836 MON. ; 

t«r{  monitorlus,  care  mone,  adduce  a 
mente,  descâpta  attentionea,  îndemna, 
aaim^dîa,  invâtia,  mustra;  de  aci  subst. 
pers.  monitorii*  =  invetiatoriu ,  peda- . 
gogu;  8.  reale,  monitoriu,ţ\.monit6rie, 
diaria  ofGciale  care  adduce  la  conno- 
scenti'a  publica  actele  gubernuluî,  de- 
cretele, legile,  etc.;—monitoriu  se  dice 
si  ana  nave  loricala,  care  innota  in  apa : 
monitoriu  americanu,  moniioriu  de  con- 
structione  noua. 

*MONITU,-a,  adj.  part.,  m«nlttiB, 
si  subst.  monitu,  pi.  monite,  monltnin : 
fila  814  ăetori  a  asadtâ  de  monUele  pa- 
rentiloru. 

f  MONO-,  (d'in  gr.  (i-dvoc  ^  «olus, 
singura)',  in  diverse  compoeitioni,  pre- 
c\ixim:monohaphia,monobase,  monMu, 
monoboîu,  monocarpicu ,  monocarpu, 
monocentriăe,  monocentru,  mocephalia, 
monocephaîicu,  monocepkaiu,  monoce- 
rate,  monocerote,  monocerw,  monochai- 
mu,  morochelu,  tnonochiru,  monochla- 
tnydeu,  monochordu,  monoch-oite,  mo- 
nochromate ,  monochromaticu  ,  mono- 
chromu,  monockrou,  monocklade,  mono- 
clinoedricti,  monodinti,  monoclu,  mo- 
noconchu,  monoeonica,  monocotiflaTiu, 
monoeolyledotie ,  monocotyledoniu,  mo- 
nocotylu,  mortocrepidu.  monocrotu,  mo- 
nocîdariu,  monoculistu,  monocultura, 
monocyclu,  monodactyîu,  monodeiphu , 
monodendru,  monodia,  monodiariu,  mo- 
nodimetricu.  monodonte,  monodynamu, 
monoeleutlterogynia,  monoepigynia,  mo- 
noepigynu,  monogamia,  monogamiat, 
mOHOgamistu,  monogamu,monogastncu, 
monogene,  monogenia,  monogenicu,mo- 
nogeniu,  monogomphu,  monogramma, 
monogrammaticu,  monogrammu,  mono- 
graphia,  ntonograpkia* ,  monographl, 
moncgynia,  monoggnicu,  monogynu, 
monohistu,  monohydratu,  monokijdrieti, 
monohjlu,  monohijpogynia,  monohypo- 
gynicu,  monohgpogynu,  monoiamieu, 
monoicia,  monoiau,  monoicu,  monolejn- 
de,  monolinu,monolithu.monoloculariu, 
monologicu,  monologiu,  monologa,  mo- 
wmacku,  monomane,  monomania,  mo- 
nomanicu,  monomerasomu,  monomeru, 
monometricu,  monometru,  monompha- 
Ha,  moHon^hfdicu,  monotnphalu,  mo- 


MON. 

nomyarm,  monomţfce,  mononeum,  mo- 
nope.  monopede,  monopegia,  monope- 
rianthiu,  monoperigynla,  monop«Hgg' 
nu,  monopetaiia,  monopetalu,  monopha- 
gîa,  monophagu,  numopkl^tt,  monopho- 
nu,  monophoru,  monophtalmu,  mono- 
phpllu ,  monophysismu ,  mont^hysitu , 
monophytanthiu,  monophyta,  monopira, 
monopleurobranchiu,  monopnou,  mono- 
pode,monopodia,  monopodicu,  monopo- 
diu,monopolisare,  monopolisatione,  mo- 
nopolisatoriu,  monopolisa^  monopoUu, 
monoprotophyllu ,  monopse,  monopsia, 
monopteru,  monopterpgicu,  monoptotu, 
monopyrene,  monorabone,  monorehide, 
monorchite,  monorhynchu,  monorhyth- 
mu,  monoBcde,  monosehemaatiou,  mo- 
noBchemu,  monosepaîu,  monoaitia,  mo- 
nosomla,  ntonosotmcu,  monosomu,  mo- 
noapermaticu.  monospermia,  monosper- 
micu,  monospermu,  monospheria,  mo- 
nosporu,  monoatachyu,  monosticht,  mo- 
nostigmatia,  monostigmatieu,  monosHg- 
maiu,  monostomu,  monostroite,  mono- 
stropku,  monostylu,  monosyUaba,  mo- 
nosyllabicu,  monosyllabismu,  tnonosi/t- 
labu ,  monosymphytogynia,  monosym- 
phytogynu,  monothalamicu,  monot/udo' 
mu,  monotheieu,  monotheismu,  »ionf>- 
theistu,  monoihele,  monothelete,  mono- 
thelismu,  monothelitu,  monothyru,  mo- 
notide,  monotoca,  monotomu,monotonia, 
monotonu,  monotr&»u,  monotriglyphm, 
monotrimetricu,  monotrochu,  monotro- 
pa,  monotropiu,  monotropu,  monotypi' 
ca,  monotypu,  monoxylu,  pentru  allu 
caroru  intellessu  conaiUta  partea  poste- 
riore  a  compositionei. 

*MONSTBAfiIL£,adj.,uo«strab|lb» 
care  se  pote  monstră,  demna  de  mon- 
stnitu,  distinsu. 

*  MONSTll ABILITATE,  s.  f.,  cali- 
tate de  monstrahile. 

*  MONSTRANTE,  adj.  part.  preş., 
monstrans,  care  monsira,  care  arreta. 

*  MONSTRANTiA,  s.  f.,  (monstrui- 
tIa,it.mogtranst),apparatu  in  baseric'a 
catholica  în  care  se  tine  eucharisti'a  si 
se  arreta  poporului  la  solenmitătL 

*  MONSTRABE,  sau  mostrare,  t., 
m«iistrare,  aroh.  mostrare,  (de  la  nfta- 
Ntriin),  a  arreta,  a  indică,  a  docameută, 


,y  Google 


MON. 

a  invetiâ,  a  consilii :  mi  a  monstratu  mul- 
ta&enenrienft'o;— a  mii6trÂ;Tedi  mustrare. 

*  MONSTBABE  saa  mosfrca-e,  s.  ver- 
bale, KtitgtratlOr  in  t.  s.  Terboloi. 

«MONSTBATIONE  Ba.umostratione, 
&.  f.,  moutratlft,  actione  de  momtrare 
in  t.  s.  verbulni. 

ia*MONSTBATIVU  mimostraiivtt,-a. 
adj.,  (moastraUTBB),  prin  care  Be  mort- 
tra  sau  se  anâta. 

*  MONSTEATOKrU  sau  mostrato- 
riUi-toria,  adj.  a.,  menstrator,  caremon- 
atra,  care  arr^ta,  arretatoriu. 

*  1  MONSTBATU  sau  mostratura, 
adj.  part.,  nonstratoa,  arretatu. 

*  2  MONSTBATU  sau  mostratu,  fl. 
m.,  M»BBtratBi,-iiB,  actula  de  monstrcwe, 
monstratur'a. 

«  MONSTBATUBA  saa  mostratura, 
a.  t,  >iftiiitratas,-oB  t  resultatolu  acţio- 
nai de  monstrare. 

*  MONSTBIFEBU,-a,  adj.,  monstrl- 
'  fer»  care  produce  tmmitre. 

*  MONSTBIFICABILE,  adj.,  mon- 
■trifleabUlS)  si, 

*  MONSTEIPICU,-»,  a^.,  nonatrl- 
fleuBt  minunatu,  estraordinariu. 

*  MONSTBIGENU,-o,  adj.,' monstrl- 
ţesa,  care  genera,  produce  monstre. 

*  MONSTBOSITATE  sau  mostrosi- 
taie,  8.  f.,  moastroBltas,  calitate  de  mos- 
trotu. 

*  MONSTBOSU,  monskuosu,  mos~ 
trosu,-(*>  adj.,  monstrosug  si  monstmo- 
SBS,  care  sâmina  a  monstru,  in  contr'a 
naturei. 

*  MONSTBU  aanmostru,  pl.-e,  mon- 
■tmai  (de  la  monere),  arretare,  arretare 
estraordinaria,  arretare  a  diTinitktii 
prin  semne  estraordinarie ,  portentn, 
prodigiu ;  apparitione  care  se  abbate  de 
Ia  legile  naturei,  revolta  sentimentulu 
si  produce  mirare,  orrâre,  tenoio-.mon- 
stru  orrendM,  monstru  de  omu,  monstru 
ăe  muiiere,  monstru  morintt;  monstru 
eu  dâue  eap^;  pro^tetele  no^wei  cari 
u  abbatu  de  la  typurUe  ordinarie  se 
mimeseu  monstre;  monstre,  de  anirnaH; 
monstre  de  flori. 

•MONSTBUOSITATE,  8.  f.,  mon- 
■tnotltas;  vedi  monstrontote  si  mostro  • 
tUate. 
Tatu  H. 


MON. 887 

*  MONSTBUOSU,-a,  a^.,  Meutne- 

SDs  si  ■onstroBDg;  vedi  monstrosu  ai 

mostrosu. 
MONTAN^OE,  adv.,  in  modn  mon- 

taneseu;  vedi  montanescu. 
MONTANESCU,-a,  a^.,  (it.  monta- 

neaee),  de  la  montt,  care  se  afla  in 

monte,  care  petrece  ]&monte:  h^  mon- 

ianead,  portu  montanescu,  portare  mon- 


MQNTANIA,  s.  f.,  (it.  nontagia,  fir. 
■nontaţne),  locu  montosu,  tinutu  mon- 
tosu,  terra  monfosa,  Bomanfa  montosa. 

*  MONTANISTICU,-o,  adj.,  relativu 
la  săparea  montilom  pentru  scoterea 
metalleloru;  de  aol  su^t.  f.,  montanis- 
tica,  lucrarea  minereloru,  arte  de  a  lucr& 
minerele  :  t»  TransSvanfa  se  ocoupa 
MuUi  Români  eu  montanistic'a;  codice 
de  legi  si  regidamente  montanistice. 

*  MONŢANIST0,  s.  m. ,  care  se  oc- 
cupa  cu  lucrarea  montilom  si  scoterea 
metalleloru  :  montontsfttde&u  se  pot- 
seda  connoscentie  gec^ogice,  mmertdo- 
ffice  si  meUdktrfficB. 

MONTAmJ,-a,  adj.  s.,  monUnii, 
de  monte,  de  la  monte,  care  se  afla  in 
monte  sau  pre  monti,  care  locuesce  Ia 
monte  sau  in  monti :  arlori  montani, 
frage  tnontane,fere  montane;  subst. unu 
miontanu,  una  montana;  montatâi  si 
campanii. 

MONTE  sau  mi(n^,3.m.,m«BB}Hieii- 
tlBţ  abL  monte,  mare  massa  de  pamenta 
sau  de  p^tra  forte  redicate  de  asapr'a 
terrenului  d'impreginm  :  monti  incdti 
de  una  miUc  de  petiore,  cetU  mai  inaifi 
monti  de  pre  pamentu  suni  mantii  Si- 
malai  d'in  Ast'a  cari  se  inaltia  peno  la 
38,000  petiore;  montii  Carpati  de^aartu 
Daci'a  in  doue  parti,  sup&^e  si  i»/fe- 
riore;  montii  Daciei  coprendu  innntdu 
loru  mtdte  metaUe  pretiose;  montii  Da* 
c\eiau  saXvatu  nationear<măna  in  iur- 
burarăe  evului  mediu;  a  sedS  la  monte; 
ap^ecelamo*^e;a  trai  la  monte;  ceRe 
maimvUe^maimarimonasterierom&ne 
suni  in  partea  montelui;  \6m'a  p^e- 
eemu  la  campu,  si  vir'a  la  tnonte;  ne 
place  a  visitâ  mort^tt  «^'a;  adese  ori  in 
hm'a  lui  Maiu  ninge  la  monte;  — 
fig.  monte  de  auru,  «ollw  maUu  ca  nun 


,,  Google 


338 MON. 

moHte;  valîuri  de  apa  assSmine  mon' 
tilom, 

MONTEAKESCD,-a,adj.,{d'iu  mon- 
^nti),  BADtaiiBs,  «Iplnui;  vedi  mon- 
teanu. 

MONTEAXU,-o,aâj.,  montaBOE^non- 
tensli;  alplnns,  de  monte,  ie  la  monte, 
relativu  1&  monte;  snbat.  monteanu, 
monteana,  care  locaesce  la  monti  saa  in 
monii;  vedi  montanu. 

MONT£NESCn,-a,  adj.,  (d'in  mon- 
teanu), vedi  monteaneseu. 

MONTBNU,-a,  adj.  b.,  mootensig, 
■ontaniiai  alplnm;  vedî  monteanu. 

MONTICELLU,  s.  m.,  montldeUn*, 
deminutivn  i'm  ^onte;  micu  monte: 
una  seria  de  montieelti. 

MONTICOLU.-d,  adj.  8.,  n»iitlc«ls, 
1.  care  locnesce  in  monti.  2.  caie  cul- 
tiva monta. 

M0NTICULT0KIU,-<(5rw,  adj.  s.^ 
naatlaoi  enltor,  care  lucra  si  eeplora 
montii;  vedi  si  monianisiu. 

UONTICULTURA,  s.  f.,  Boiitlnii 
enltura»  lucrarea  si  esplorarea  monti- 
lom;  Tedi  si  montanistica. 

MONTIFEKU,-»,  adj.,  montlfer,  care 
duce  unu  monte  :  giganţi  montiferi, 

MONIIGENUra,  adj.,  montifena, 
nascutu  in  monti. 

MONTINU,  a.  m.,  Hontluns,  diea  de 
monte,  ca  Silvanu,  dieu  de  pădure. 

MONTIVAQUra,  adj.,  montlragns, 
oare  &mbta  prin  monti :  fira  montivaga 
venaioriu  montivagu. 

MONTOSITATE,  fl.  f.,  calitate  de 
montosu  :  montositatea  unm  locu,  unei 
terre. 

MONTOSU, -a,  adj.,  «ostnos»  si 
■«ntoBOB»  plenu  de  monti :  locuri  mon- 
tase, terre  montoBe. 

*  MONUMENTALE,  adj.,  nonmneB- 
talli,  relatim  la  montmetUu  :  terminu 
monumentale;  petre  monument(Ui;  de- 
saiptione  monianenttUe ;  istoria  monu- 
mentale. 

*  MONUMENTABIU,-ta,adj.B.,  mo- 
Mnnentarlos ,  relativu  la  monumente, 
care  face  monumente,  care  se  occupa  cu 
monumentele. 

*  MONUMENTU,  pl.-e,  moniiBieiitnR 
şi  ■•■laentBB,  ţd«  Ia  MORCre),  tota  M 


MOR. 

adduce  a  mente  de  ceva ,  semnu  com- 
memorativu,  opera  de  sculptura  sati  de 
architectura  facota  cu  scopu  de  a  trans- 
mitte  posterităţii  memori'a  unei  per- 
sone  sau  a  unui  evenimentn  importante: 
monumentu  gloriosu,  monumentu  su- 
perbu;  neci  unu  poporu  d'in  lume  n'a 
lassatu  atâte  monumente  in  urm'a  sea 
ca  Romanii;  fiUi  su  detori  a  respectă  ai 
a  conservă  monumentele  parentesd;  ta 
noi  s'a  faeutu  una  lege  pentru  conserva- 
rea monumenieloru  strahone;  eUu  scrie 
istori'a  monumentdoru  romane;  Publiu 
serie  istori'a  după  monumente;  monu- 
mentele su  celle  mai  mari  documente  is- 
torice. 

M0PSU,3.m.,(fir.  mopte,  it.  mai*!*, 
muBetto),  eanla  frleatvr»  Zttifl.,  una  va- 
rietate de  căoi,  cu  nasulu  obstusn,  de 
act  :  nasu  de  mopsu. 

1  MORA,  B.  f.,  neUj  machina  da  ma- 
cinatu  :  mâra  de  apa,  mâra  de  ventu, 
mâra  de  mâna,  mora  de  caUi;  m6ra  de 
vapore;  pitra  de  mora;  etne  vine  mai  de 
temporiu  la  mora,  aeeUu-a  macină  mai 
inainte;  li  tâca  gur'a  ca  mâr'a;  li  a  vc- 
nitu  apa  îa  mâra. 

*  2  MOBA,  B.  {.,  mora,  intardiare, 
causa  de  intiirdiare,  pedica,  obstaclu  : 
fora  mora,  e  peridu  in  mora. 

*3  MOBA,  3.  f.,  nara,  {}i/ipa),  una 
divisione  a  armatei  spartane,  de  400, 
de  500,  de  700,  ba  chiaru  de  900  mi- 
litari. 

*  MOBALE,  adj.,  moralti,  (de  Ia  ma- 
rea), relativu  Ia  mori  (mores),  la  por- 
tarea  ca  se  covine  dupo  legile  rationii : 
fapta  morale,  viitia  morale,  lege  morale, 
ţihsf^  morale,  theologia  morale,  doc- 
trina morale;  de  aci  subst.  f.  moroiea  := 
ethie'a  :  asia  ne  invetia  moralea;  omu 
fora  morale;  omulu  fora  morale  nu  e 
omu,  ci  bestia;  nemine  nu  se  pole  dis- 
pensă de  legile  moralei;  subst.  m.,  mo- 
ralele, oppositu  physieului. 

*  MOBALEMENTE.adv.,  «raHtor, 
in  moda  morale  :  acellu  omu  e  perdatu 
moralemente^  acesta  lucrare  e  impossi- 
hiXe  nioraiemente. 

•MOBALISABE,  V-,  (ff.  moralltar, 
it.  Boralliiare),  a  di  invetiatura  mo- 
rala; a  muBtr&i  ainderepti: 


■vGooglc 


HOB, 


sa 


*  MOIULISATORIG,-*«^,  adj.  s., 
(fr.  morallBear),  care  moralisa,  care  pre- 
dica moralea,  mustra. 

*  MORALISATU,-a,  adj.  part-,  (fr. 
moralist,  it.  morâiliMto),  caie  a  pri- 
mita ioTetiatura  morale,  eare  e'a  iade- 
reptatu. 

*  MOEALISTU.s.m.,  (it.  moralbta, 
fr.  moraliste),  care  ioT^tia  moralea. 

*  MORALITATE,  3.  f.,  morillUs, 
calitate  morale,  caracteriu  morale :  mo- 
ralitatea tmei  fapte;  omu  cu  multa  mo- 
raiitaie;  moralitatea  publica;  moralita- 
tea nu  suffere  a  fi  vettemata. 

*  MOEAllTERE,adT.,mor»liter,in 
modu  morale, 

*  MORAMENTU,  pl.-c,  moramon- 
tam,  (de  la  mora,  morari),  intardiare. 

*MOBARE,  y.,  morari,  (de  la  mor»), 
a  iatardiâ,  a  retina. 

MOBARESCn,-a,  adj.,  (molitorluB), 
relativu  la  morariu  :  porfu  morarescu, 
vestimente  moraresci. 

MORASESSA,  b.  f.,  molftorls  nxor, 
mnlierea  morariului. 

UOBARIU,  s.  m.,moHtor,  carecon- 
Btmge,  direge  si  sapervegbiedia  mor'a, 
care  macină  cu  tnor'a :  morariulu  e  totu 
de  a  un" a  pîenu  de  farina;  mulţi  Ro- 
mani se  făcu  morari. 

*  MORATIONE,  s.  f-,  moratio,  ae- 
tione  de  morare  ■=.  intardiare. 

*  MORATORIU,-fom,  adj.  s.,  mora- 
tor,  moratorlnst  intardiatoriu ;  subst. 
reale,  moraioriu,  termiuu  jurîdicu,  pria 
careseammunadecisioneaiinuiprocesiu. 

*  1  MORATU.-o,  adj.  part.,  moratos, 
intardiatu,  ammanatu. 

«2  MOBATU,-a,adj.,ii«ratiii,(dela 
mor«8),  depreiiBu  a  Incră  dupo  covien- 
tia  .-juni  hetK  m<^ati;  muliere  reu  ma- 
rota. 

*  MOBBIDU,-a,  adj.,  morbidns,  am- 
menitiatn  de  morbu,  kugedu,  flaccidu, 
morbosQ  :  eorpu  morhidu;  elCu  e  tnor- 
bidu  mai  multu  de  suffletu  de  câiu  de 
corpu. 

«  MOBBIPEBU,-a,  adj.,  morbifer, 
care  adduce  morbu  :  aeru  morbif^u ; 
pome  morbifere. 

*  MORBOSITATE,  s.  f.,  morbotltai, 
•taie  morbisa,  >tar*  nsBanetoia. 


*  MORBOSU,-a,  adj.,  morboBos,  eo- 
preuâu  de  morbu,  plenu  de  morbu,  eare 
sufere  de  morbu,  nesanetosu  ;  omeni 
morbosi,  vite  morbose;  morbosii  nu  potu 
sufferi  acesta  temperatura;  sanetosulu 
nu  crede  morbostdut. 

*  MOBBU,  B.  m.,  morbDB,  turburară 
a  sanetEktei,  stare  nesaoetosa  :  morbu 
usioru,  morbu  greu,  morbu  periculogu, 
morbu  physicu,  morbu  psychicu;  a  suf- 
feri de  morbu;  a  cura  unu  morbu;  me- 
dicin'a  se  occupa  cu  cur'a  morbUorH; 
morbu  incurabile. 

*  MOBDACE,  adj.,  mordax,  musea- 
toriu,  carui-a  place  a  muscÂ,  care  musca 
uumai  de  c&tu  ;  câne  mordace;  fig.  omu 
mordaee;  vorbe  rnordad,  versuri  mor- 
daci;  gustu  mordaee. 

♦MOBDACITATE,  s.f.,  mordaeitu. 
calitate  de  mordace,  potere  de  a  mord» 
^  muscă  :  mordacitatea  cânelui;  mor- 
ăacitatea  urnii  omu;  mordaeitat6a  vor- 
beloru. 

*MOEDERE, «orMBÎ morsei,  morsu, 
V.,  mordere,  a  muscă;  de  unde  mordi- 
care,  morsicare,  mascare  si  muscare. 

*MOEDICABE,T.,mordIcare,  amu- 
sci,  proprie  si  figuratu  :  me  mardica 
pântecele. 

*  MOBDICATIONE,  s.  f.,  mordlea- 
tlo,  actione  de  mordicare  :  mordicatio- 
nea  pantecelui. 

*  MORDICATIVU,-a,  adj.,  mordt- 
oatlTUB>  care  musca:  acietu  mordicativu. 

MORE,  s.  f.,  inuria;  vedi  moria. 

*  MORGANA,  s.  f.,(it. morgana),  in: 
fata  morgana,  (it.  fata  morgrana),  feno- 
menu  naturale  care  reflecte  obiecte,,  da 
multe  ori  cetati  intregi,  in  aeru. 

*  MOEGANATICtJ,-a,  adj.,  (fr.  mor- 
ţanatlque) ,  in  :  căsătoria  marganat^a 
=  căsătoria  cu  man'a  st&nga  intre 
principi  si  persone  de  conditione  înfe- 
riore. 

*  MOR[,  pi.  tu.,  mores,  portare  con- 
forme naturei  selle,  portare  care  carac- 
terisa  pie  una  fientia  animata,  mai  al- 
lesu  pre  omu  :  morii  omeniloru,  morii 
animaliloru;  de  aci  :  morale,  morali- 
tate, etc' 

MOBIA,  s.  f.,  murla,  (âX^Lopl;),  apa 
Barata  ammesttiata  ta  lueea  d«  rdrdi» 


>y  Google 


840 


UOR. 


acra  :  moria  de  verdia,  mâria  de  cucU' 
meri;  vedi  9i  muria. 

*  MORIBUND<I,-a,  adj.,  morlbun- 
iuB,  care  se  Inpta  cu  mortea,  care  e  a- 
propesemiîra  :  moribundulu  deschise  o- 
chii,  se  uită  la  ceru  si  repausă. 

*  MORIPICARE,  V.,  morlliore  (de 
la  mors),  a  caueâ  mora,  a  caus&  iatâr- 
diare. 

*  MOBIG&KARE,  T.,  norlferare,  si 
inorlserHrl,(d'in  moa,  ni«rls,  sigerere), 
a  se  suppune  Tolieatiei  altui-a,  a  cod- 
descende,  a  face  coDcesaioni,  a  asculţi. 

*  MOBIGERATIOME,  a.  f.,  morlse- 
rstio,  suppanere,  condescendentia,  a- 

*  MORIGERATOKID,-/oria,  adj.  8., 
norlserâtor,  care  se  suppane  volien- 
tiei  altui-a,  care  asculta  de  ordinîle 
altui-a,  ascultatoriu. 

«  MORIGEBU.-a,  adj.,  morigeriiB» 
soppusu,  ascultatoriu  :  copilli  morigeri, 
şcolari  morigeri. 

*  1 MOBIONE,  s.  m.,  morlo,  (tuwpâc), 
nebonu,  bufone,  care  face  nebooîe  peu- 
trn  ca  alţii  ae  rida. 

*  2  MOBIONE,9.f.,morIon,  una  spe- 
cia de  p6tra  pretiâsa. 

UORIRE,  moriu,  mori,  mare,  mori- 
mtt,  moriti,  moru,  morii,  moritu  si  mortu, 
T.,  mvrlf  a  inceti  din  vi^ti'a  :  moru  o- 
menii,  moru  vitele,  moru  tdte  animalile, 
moru  chiaru  si  plantele;  a  mori  de  fome; 
a  mori  de  dorere,  de  supperare,  de  in- 
tristare;  a^ujiori  inaiiUe  de  a  mori  se 
făcu  fapte  pentru  cari  posteritatea  se  si 
aiJduca  a  mente  de  mene  cu  gratitudine; 
cdli  mai  mulţi  6meni  s^au  nascutu,  au 
traitu  si  au  m&riiu  fora  a  lassă  ceva  in 
urm'a  sea, 

MOBITIONE,  s.  f.,  actioofl  de  mort-' 
re,  încetare  d'in  Tiătia,  peritione. 

MORITORIU,-<^rta,  adj.  s.,  moriens, 
moritnrBS,  mortaiis,  care  m6re,  care  e 
BuppusD  morţii,  mortale  :  am  remasu 
meritoriu  de  fâme;  toţi  6menii  su  mări- 
tori; de  aci  aubst.  moritorii,  in  opp.  cu 
dtett,  cari  uu  au  moritori. 

*  MORITJ,  s.  m.,  norioQ,  (^ptov), 
1.  una  planta  de  care  nebonesce  omulu, 
planta  d'in  genolu  stri/chnu;  2.  grann- 
ţin  ii  moH^gora. 


MOR. 

MORMENTAKE.-ftJitt,  t.,  (de  la  mor- 
mentu),  sepelire,  bnmare,  a  pune  în  mor- 
meotu,  a  îmmormentâ,  a  îngropi;  fig.  a 
se  morvuntă  in  detorie. 

MORMENTU,  pl.-e,  monnmentuni, 
sepolernm,  tnmuIuH,  loculu  unde  se  de- 
pune unu  mortu  si  se  accopete  cu  pa- 
menlu  :  amu  petrecutu  pre  amieulu  la 
mormeniu;  aid  su  mormenteîe  strabo- 
niloru  noştri;  morţii  nu  se  mai  scolia 
d'in  mormente. 

*  MOROCHITE,  3.  m.,  morochltes, 
una  specia  de  patra  pretiâaa. 

*  MOROLOaCT,  8.  m.,  woroIoguB, 
(tuopoXdŢoi;),  care  vorbesce  nebonie,  unu 
nebonu. 

*  MOBOSITATB,  s.  f.,  MorMlUg, 
calitate  de  morosu,  umore  morosa,  por- 
tare capricioaa,  difficile,  supperatiosa : 
morositatea  befrâniloru. 

*  MOEOSU,-a,  adj.,  morosus,  (de  la  ' 
mas,  inDrla),care  scie  allesellesisetine 
de  alle  selle,  difficile  de  guvernatu,  ca- 
priciosu,  scrupulosu,  importunu,  suppe- 
ratiosu,  gretiosu ;  betrânu  morosu;aman- 
tii  su  morosi;  nu  mi  place  a  ave  de  a 
face  cu  omenii  morosi. 

*  MOKPHEU  sau  morfeu,  s.  m.,  ni«r- 
ph«u8,  ([LopţcG;),  dieulu  somnului,  de 
acî  fig.  somnu. 

*  MOKPHieU  sau  morfîcu.-a,  adj., 
(fr.  morphlqne),  somniferu,  addormito- 
riu;  i'i  :hymica,  sare  morfica,  a  cărei 
base     Hiorpliin'a. 

*  iiOBPHlNA  sau  morfina,  s.  f.,  (fr. 
morphlne),  alcaliu  Tsgetale  care  da  o- 
piului  virtutea  sea  soporifica  si  stempe- 
rat6ria. 

*  MORPHOLOGIA  sau  morfologia, 
s.  f-,  (fr.  morpholoirief  d'in  [uipţ:^  = 
forma,  si  XcSfo;  =  discursu),  descrip- 
tionea  formei  obiectelorn,  terminu  nsi- 
tatu  mai  allesau  in  anatomia. 

*  MORPHOLOGICU  aau  morfohgi- 
ai,-a.  adj.,  (&.  uorpholDglqne),  rela- 
tiva la  morphologia :  ţrat^tt  morpho- 
logieu. 

*  MORPHOLOGU  sau  morfdtogu,  a. 
m.,  care  se  occupa  cu  morphologl'a  aau 
cu  descriptionea  formelora  obiecteloru. 

*  MOBPHOZOABIO  sau  morfoeoa- 
tw,  pL<4e,  (£r.  K«rpli«i<wtrfl»  d'ia  (up- 


yCOOglC 


IfOS. 


UI 


<pij  ^  forma,  ei  it^v  =  animale),  ani- 
male care  are  una  forma  bene  determi- 
nata. 

*  MORPHUBOMOLGU  sau  mor/^ro- 
ntdlgu,  s.  m.,  (fr.  morpbnronolreţ  d'in 
)topţi^  ^  forma,  o&pi  =  c6ia,  si  [u^X-fcSc 
=  salamandra),  care  are  c6da  de  sala- 
mandra; de  aci  subst.  morphuromolgii. 

"  MOBSICABE,  T.,  morsleare,  (in- 
tens, d'in  mordere),  a  muscă  continuu, 
apoi  a  musca  in  genere. 

*  M0R8ICATI0NE,  s.  f.,  mor»lM«i>, 
actione  de  morăeare, 

*  MOESIONB,  s.  f.,  m»mt»,'«i,  mu- 
statnra. 

*  jUOBSU,-a,  adj.  part.,  nvrins,  mu- 
scata; subst.  m.,  morsu,  muşcătura. 

•MORTALE,  adj.,  mortalls,  (d'in 
tnorte),  suppnau  morţii,  moritorin,  pe- 
ritoriu;  de  morte :  tote  fientiele  organice 
su  ntortali;  corpulu  e  partea  nâstra  cea 
mortale;  peeeate  mortali,  eriminemortali. 

*  MORTALITATE,  s.  f.,  mortalitss, 
calitate  de  mortal  :  mortalitatea  cor- 
puîui  e  eonnoBcuta,  dero  mortaiitatea 
suffietulvi  nu  se  pote  âetnonatră;  morta- 
litatea s'a  irttenau  forte  intre  eopiUi;  e 
una  mortalitate  infricosiata  in  t^rra. 

MOBTABE,  V.,  (de  la  morttt),  mor* 
t«n  affere*  «eolderc,  neearei  a  dă  mor- 
ţii, a  ln&  viâti'a,  a  uccţde. 

MOBTATU,-a,  adj.  part.,  iworti  dâ- 
tns,  necatds,  ooolBVSt  datu  morţii,  uc- 
cisu. 

*  MOETABELLU,  pl.-e,  inortario- 
lin*  deminnt.  d'in  mortarîu,  micu  mor' 
tta^u. 

*  MOBTARIU,  pl.-w,  morUrimn, 
vasu  cava  in  care  se  pisedia  granntie 
vertose;  —  tunu  acurtu  pre  murii  for- 
taretielom. 

HOBTE,  s.  f.,  morsi  mortU,  abl. 
morte,  Încetare  d'in  vi^tia,  trecere  d'in 
starea  organica  in  atare  anorganica,  pe- 
rire  :  mMea  nu  crutia  pre  nemine;  ne- 
mine  nu  pate  scapâde  morte;  nu  te  voiu 
lassâ  peno  la  morte;  in  or'a  morUi  ineo 
mi  voiu  aăduce  amente  ăe  tene;  morte 
naturale,  mortt  violenta,  morte  infrico- 
siata. 

MOBTECINA,  a.  f-,  morticlnom,  c  r- 
pu  de  animale  mortu  :  redicati  morte- 


cin'a  d'in  caile;  mortecin'a  pute,  in- 
fecta aerulu;  fig.  ca  înjurătura  :  morta- 
eina  putorosa. 

*  MOBTIPEBII,-a,  adj.,  mortlfer  si 
morttrerns,  oare  adduce  morte,  care  nc- 
cide  :  morbu  mortiferu,  lovitura  morti- 
fera,  ieuiara,  mâncare  mortifera. 

*  MORTIFICARE,  s.,  «ertlfloare,  a 
nccide  :  a  mortifica  carnea  prin  suffe- 
reniie  de  totu  genidu  spre  a  se  speUâ  de 
peeeate. 

*  MOBTIFICATIONE,  s.  f.,  nortia- 
o«tlo,  actiOne  de  mortificare :  mortifica- 
tionea  camei. 

*  MORTIFICU,-«,  adj.,  mortiflens, 
'  care  causa  morte :  iueeate  mortifice. 

MOBTISI0,-ta,  adj.  si  adv. ,  (d'in 
morte),  pre  viStia  si  pre  mtfrte :  ase  ti- 
ni mortisiu  de  ceva;  nordiisiiiţ  mardi* 

MOBTn,-a,  adj.j  mortons,  contrariu 
vmu ;  morte  se  numcscu  corpurile  eari 
aufostu  viue;  mineralUe  nutnai  prin  me- 
tafora se  numescu  corpuri  morte;  omu 
mortu,  vî/a  morta;  morţii  nu  mai  invii- 
dia;  ellu  a  eadutu  mortu;  eandu  am  ad- 
junsu  la  densulu,  l'am  aflatu  mortu;  ea 
e  mârta  de  doue  ăille;  am  petrecutu  pre 
mortu  la  mormentu;  lassati  pre  mori- 
tori  se  si  immormente  mortU ;  ne  vomu 
vedi  la  inviarea  mortiloru, 

MOBT0ARIU,-ta,  adj.,  mortnarlag, 
relativu  la  mortu: earru mor tuariu.ves- 
timente  mortuarie. 

MORTUOSU,-«,  adj.,  morlDosns,  as- 
semine  unui  mortu,  unui  cadaveru,  ca 
unu  mortn,  ca  unu  cadaveru. 

MORESCU,-»,  adj.,  (it.  moreseo),  rela- 
tivu la  moru  sau  mauru  :joeu  morescu. 

1  MORUaan  mauru.  a.  m.,  maarns,  (it. 
m«ro),  omu  negru;  vedi  mauru. 

2  MORU,  a.  m.,  (it.  moro),  vedi  muru. 
MOSOARE,  v.,mordere,  vedi  muscare 

cu  tâte  derÎTatele  selle. 

*  MOSCHU,  moseu  ai  museu,  s.  m,, 
moBchog,  Linn.,  (it.  mosco  si  masehio, 
fr.  maso),  unu  animale  mammiferu  de 
mărimea  unei  capriore,  carui-a  cresce 
apropo  de  buricunnabesica  de  mărimea 
unui  onu  de  gallina,  plena  de  una  ma- 
teria cuodârefârte  tare;  materi'aensasi 
se  nnmesce  moscu :  mosculu  si  a  easti- 


=y  Google 


M! 


UOB. 


gatu  mare  renume  in  medicina  siinpro- 
fiimaria. 

1  MOŞIA,  (pron.  moşia),  a.  f.,  aTla, 
1.  mamm'a  mammei;  2.  muliere  betră- 
na;  aans,  buIcdU:  3.  obstetrice,  «bste- 
trix,  femina  care  staintr'adjatoriu  nas- 
•ut6neloru  :  eopiUulu  cu  moşie  multe 
remâne  cu  hwîculu  netaliatu. 

2  MOŞIA,  (proD.  moşia,  deriratu  de 
la  mosiu),  a.  t.,  pntrimonlnm,  lierediom, 
fetredlts*;  avere  eredîtata  da  la  moşi  de 
Ia  strămoşi,  apoi,  ereditate  de  pamentti, 
proprietate  fundiaria ,  fundu  :  moşia 
mare,  moşia  mica;  ellu  a  comperatu  una 
formosa  moşia;  a  mancatu  mosfa  cea 
mare  remasa  de  la  parenti. 

MOSURIU,  s.  m.,  (de  la  moşia),  pro- 
prietariu  sau  possessoriu  de  una  moşia; 
care  se  occapa  cu  lucrarea  moşiei. 

MOSIRE.-cscu,  Y.,  (de  la  1  mosia=: 
obstetrice),  a  dâ  adjutoriu  ca  moşia  unei 
nascutdrie  :  a  moşi  unu  eopillu. 

MOSITlANESCC,-a,  (contrasau  mo- 
stianescu  a\  mostenescu)),  adj,,  heredi- 
UriDS}  ereditariu  :  avere  mostianesca, 
lonuri  moatianesci. 

1  MOSITIANIRE,-escM,  (contrassu 
mosOanire  si  moştenire),  t,,  h«redltatera 
adlret  hereditare,  a  erediti,  a  capetă 
prin  successione  :  amu  mostenitu  tota 
averea  parentiloru,  ellu  a  mostenitu  nu- 
mai hannii,  inse  nu  si  virtuţile  paren- 
tUoru. 

2M0SrnANIRE,  (contraflsut»os«a- 
nire  si  moştenire),  hereditasf  ereditate, 
successione  in  averea  provenita  de  la 
alţii,  lucrurile  ereditate. 

MOSITIANITORITJ,-^oWti ,  (contras- 
su mostianitoriu  si  moştenitor  iu),  adj.  s., 
bereditarlQg,  her«s,  suceesaor,  eredita- 
riu, erede,  care  credita,  care  succede  în 
averea  altui-a  cu  dreptu  ereditariu. 

MOSlTIANITU.-a,  (contrassu  mostia- 
nitu  si  mostenitu),  hereditate  rellotas, 
ereditatu,  remaesu  prin  ereditate. 

MOSITIAXU,-a,  (contrassu  mostia- 
nu),  hereg,  erede,  successoria  in  averea 
remasa  de  la  altulu,  proprietariu  vechiu. 

MOSIU,  S.  m.,  arus,  major,  tataiu 
tatălui,  patrele  patrelui,  abonulu,  de  acf 
apoi  omu  betrănu:  asia  amu  appucatu 
{Ie  la  moşi  de  la  s/romon,-  mosiulu  «u 


MOT. 

mai  potc  de  bctranetie;  mosm  Petru,  mo- 
siu îiieola,  mosiu  Lataru. 

MOSORTJ,  8.  m.,  modlolns,  T«di  mo- 
diolu  si  modioru. 

MOSSICARE,  V.,  nordere,  morBleare; 
vedi  muscare  cu  tote  derivatele  selle. 

*M0STELLARIA,8.  f.,  moBteUarla, 
casa  in  care  ămbla  moatellele  sau  spec- 
trele. 

*  MOSTELLtJ,  pl.-e,  moatellnin,  (d'in 
monstrnm),  spectru,  fantasma. 

MOSTENU  ,  mostenescu  ,  moşteni- 
re, etc,  vedi :  mositianu,  mositianescu, 
mositianire,  etc. 

MOSTIANU,  mostianescu,  mostia- 
nire,  etc,  vedi :  mositianu,  mositianeseu, 
mositianire,  etc. 

*  MOSTRA,  a.  f.,  ipeclmen,  vedimN- 
stra. 

*  MOSTRARE,  v.,  monstrar»;  a  ar- 
ret4;  vedi  monstrare  si  mustrare. 

*  MOSTRATIONE,  s.f.,  monatratls, 
vedi  monstratione  si  mustratione. 

*M0STBATORnJ,-/(}ria,  adj.  s.,  mon- 
Btrator,  vedi  monstratoriu  ei  mustra-' 
ioriu. 

*  MOSTRATU,-a,  adj.  part.,  moii- 
stratoi,  vedi  monsfratu  si  mustratu. 

*  MOSTRtI ,  p!.-fi ,  moDstram ,  vedi 
monstru  si  mustru. 

*  MOTACILLA,  s.  f.,  motaclUa,  nna 
paesere  care  mişca  cMa  candu'c&nta, 
codobatura. 

*  MOTACISMU,  s.  m.,  molaolsmoi 
si  tnjotaolamnB,  desa  repetitione  a  lit- 
ierei m. 

MOTIATU.-a,  adj.,  clrratDB,  ^aleatiB, 
cu  motiu  in  fronte  :  omu  ntotiatu ,  gal- 
lina  motiata,  passeri  motiate. 

*  MOTIONE,  8.  f.,  moUo,  mişcară  j 
de  acf  apoi,  propunere  a  unei  idee  noue, 
mai  vertosu  in  limb'a  parlamentaria  : 
am  se  făcu  una  motione ;  motionea  lui 
n'a  trecutu,  nu  «'«  aămissu,  nu  s'a  oA- 
optatu;  tote  motionile  îui  s'au  respinsu. 

MOTIU,  s.  m.,  clrrDB,  capIUng,  erl- 
stfl,  fascicla  sau  tufa  de  peru  pre  frunte 
eau  pre  verticele  capului  la  âmeni  si  Ia 
animali;  tufa  de  penne  pre  capu  la  pas- 
seri :  Eomânii  d'in  montH  aurari  ai 
Transilvaniei  porta  câte  unu  motiu,  si  de 
acea-a  se  numescu  ensisi  moţi;  copSii 


=y  Google 


MUO 

cu  moHu  in  fnmte;  puUi  de  galiina  cu 
moHu:  fig.  am  se  ti  smulgu  motiidu. 

lMOTIVARE,-cdm,v.,  (it.  motlrâre, 
b.  motlrer),  ratioueni  affemt  a  spune 
ntctiveU  unei  propositione,  unei  portari 
sau  unei  lucrări :  ministrul»  a  motHxitu 
proieetula  seu  de  hge ;  dlu  nu  si  pote 
motivă  abaenti'a  sea;  ee  te  a  m<^vatu  a 
face  ae^sta-a  ? 

*  2  MOTIVASE,  B.  Tsrbale  ,  eana» 
Tel  nttloDla  adjeetlo,  in  t  s.  verbului. 

*  MOTIV ATD,-a,  adj.  part,  (it.  aa- 
tlTatOf  fr.  niotlrâ),  austinntu  prin  decla- 
rarea motivelorn;  alle  cărui  motive  B'an 
spusa  :  părere  maUvata,  pasai  motivaţi. 

*  1  MOnVU,-«,  adj.,  (it.  motlf*), 
manng,  prin  care  se  mişca  :  potere  mo- 
tiva. 

*  2  MOTIVU,  pl.-e,  (it.  motlTo,  ft.  wo- 
tlf),  ratlv,  oaasa,  nonentnm,  Incltamen- 
tom,  cansa  care  ne  iudemna  la  lucrare, 
ratione  pentru  care  facemu  ceva;  ned 
una  fapta  omenesca  nu  e  fora  motivu ; 
motivele  fapteloru  nu  su  totu  de  uti'a 
eonnoscute;  mai  multe  motive  me  făcu  se 
siedu  a  casa;  spune-mi  ce  motivu  te  a 
indetnnatu  se  te  scolii  asuprea  mea  ? 

*  MOTOKHJ,-Wm.  adj.  s.,  motor, 
motorina,  ţniacatoria :  Domnedieu  e  pri- 
muZu  motoriu  dupo  doctrin'a  lui  Aristo- 
t^  musehiu  motoriu;  ap'a  e  motoriulu 
râteloru  de  mâra;  vaporea  e  motoriulu 
acestora  machine;  motoriulu  unei  con- 
spiraiione. 

*  UOTBICE,  s.  f.,  (it.  motrice) ,  mi- 
scatoria,  applicatu  mai  allesau  ca  adj. 
f.,  eausa  motrice,  mrtute  motrice  etc. 

*  MOTn,-a,  adj.  part,,  motoi,  misca- 
tu;  Bubst.  m.,  motu,  motnB,-ni,  mişcare : 
motulu  stelleloru,  motulu  planeteloru, 
motidu  lunei;  motu  unifonne,  motu  ae- 
eeleralu.  motu  retardatu. 

tt  MOVERE,  movi,  motu,  v.,  mor er«, 
a  misei.  Badecia'a  vorbeloru:t»ofu,fNO- 
toriu,  motrice,  motione,  motivu,  motiva- 
re; momentu,  momentosu,  etc. 

MU,  interj,  mu,  ([jlu),  soqu  prin  care 
se  imita  vocea  boului  candu  muge. 

MUCAfiE,  pi.  mucâri,  emanotorlan, 
inatrumentu  cu  care  se  curetia  mucii 
lomia&rii;  mai  bene  s'ar  dice  mueariu, 
pl,  mucarie. 


\m^ J4* 

MUGEDIME,  B.  f.,  (mneedo),  miflor, 
calitate  de  mutxdu.  atare  muceda  :  mu- 
cedimeapânei.  mucedimea  castului. 

MUCBDIONE,  (contraasu  d'in  muee- 
dUione) ,  a.  f. ,  mnoesoendl  aetio ,  vedi 
nmeeditione. 

MUCEDIRE  si  mueidire,-eseu,  t.,  mn- 
eere,  macescere,  a  se  face  mueedu:pA- 
nea  dico  sta  muitu  in  locu  umedu ,  mu- 
eedesce;  mucedescu  si  parietii  unei  case 
umede;  facSe  mueedesee  casailu. 

MUCEDIBE  si  mucidire,  8.  verbale, 
trecere  in  atare  muceda. 

HDCIDITIONE,  B.  f.,  mnaeaeendl  ae- 
tio, aotioue  de  mucedire. 

MDCEDITUsitnBctf2i/u.-<i,  adj.  part., 
maoUnB,  facutn  mueedu  :  pane  mueedt- 
ta,  casiu  maeeditu,  parieti  mucedtti. 

MUCEDITUBA,  s.  f.,  mvDor,  effee- 
tulu  actionei  de  mucedire  :  muceditur'a 
parietiloru.  , 

MUGEDTJ  si  mucidu,-a,  adj.,  mneldns, 
accoperitu  pre  superfacia  cu  una  specia 
de  mnschiu  candn  unu  corpu  incepe  a 
putredî  :  pane  muceda,  casiu  mueedu, 
vinu  mueedu.  peUe  mudda,  came  muceda. 

MTJCIANU.-a,  adj.,  (mnolanna),  na- 
caleatHi  aimnclleatna;  cu  mnci  in  nasu, 
scurtatn  muda,  nnn  mucosu,  ea  nume 
de  batujocura. 

MUClU,-a,  adj.,  (maelni),  mnellentai 
si  mncnlentni,  cu  muei  în  nasu,  mucosu, 
cui  curgu  mucii. 

MUCIDALIU,  pl.-te,  mueor,  una  spe- 
cia de  cryptogama  ce  crescu  pre  corpu- 
rile cari  au  mnciditu  tare. 

MUCIDIME,  muddione,  muddire, 
muciditione,  muciditu,  muciditura,  mu- 
ddtt,  vedi :  mucedime,  mueedtone ,  mu- 
cedire, muceditione,  muceditu,  mucedi- 
tură.  mueedu. 

MUCiaALIU,  (ea  l  moUiatu,  mt4«»< 
gaiu),  vedi  muciăaliu. 

MIICORE,  8.  f.,  mnoor,  stare  mueâaa; 
stare  muceda;  mucedime,  muceditura. 

MDC0S{7,-a,  adj.,  maeoBns,  plenu  de 
mud  :  copillu  mucosu;  subst.  unu  mu- 
cosu, una  nmeâsa. 

*  MUCSONATU,-a.  &<ij-,  maeronatos, 
proTedutu  cu  mua^one. 

*  MQCBO^,  s.  m.,  maeroj  vertic9 
ascuţita,  verticele  spatei. 


.yGooglc 


au 


HUL. 


ACUCU,  pi.  muct,  muonSf  umore  glu- 
tinosa  ce  ease  d'in  naşa :  a  si  şterge  mu- 
âi;  e  frigu  de  ewgu  nutcii;  fig.  mucu  de 
lumitua-e. 

MTJCULENTTJra,  Mj->  mncolfliitaBt 
si  Bieilftatas,  cu  mud  in  oasu,  mucosu. 

ifUCULU  si  mueuru,  s.  m.,  gtmm», 
gemen,  oenlna,  oillx;  Tedi  muguru. 

MTTOINABE,  t.,  unglniri,  a  perde 
tempulu  ca  nimicim ,  a  lucra  fora  tra- 
gere de  anima,  a  eeitâ,,  a  targiversi,  a 
H  trage  inderetra  de  la  lucra. 

MTJ6IBE,  T.,  magtn,  proprie  se  dice 
dmpre  vocea  ce  scota  boii  canda  se  stri- 
ga nnii  pie  alţii:  ioiimugu,  vaccUe  mugu 
si  (Aiama  pre  viteUii;  muge  twm'a  in- 
iriga;  fig.  mugu  ventonTe,  trmge  tem- 


MUGITORrU,-f<ino,  adj.  s.,  ««sltor, 
care  muge  :  vite  mugitârie;  lUtera  mugi- 
toria,  m. 

MnOITU,-a,adj.  part.,  mnnUna;  b.  m. 
mugitu  si  mugetu,  mugltH8,-iiB  :  mugi- 
Ă4h  hoSoru;  amtt  mditu  unu  mugetu 

ţW/HCOSKrfW. 

MUQITTJBA,s.f.,  iiiiigltoR,-M»effecta 
alin  actionei  de  mugire. 

MnâUBELLTJ,  B.  m.,  semnala»  de- 
minativa  d'in  muguru,  mica  mugv/ru; 
vedi  muguiru. 

MnGtrRIBE,-eseH,  T.,  ţemmas  agere, 
gemmaBeere,  a  sc6te  muguri,  a  dă  mu- 
gurî,  a  immugDrf :  ar&ont  mugureseu; 
au  ineepuiu  foţi  pomi  a  muguri. 

MUGDBITU,-ffl.  adj.  part.,  care  a  datii 
muguri :  arbori  mugttnU. 

MUâUBUiS.  m.,  remmi,  rermes,  o- 
anlas,  eallx,  prim'a  desToltare  a  plante- 
lora  spre  a  8c6te  sau  a  d&  Sori,  fraodie : 
pom»  SH  pleni  de  muguri;  gentlu  a  stri^ 
eaiu  toţi  mugurii. 

MDLA,  8.  f.,  Bala,  femia'a  muhdui ; 
niimidu. 

MTTLABE,  adj.,  mnlaris,  relatiru  Ia 
tmdu,  de  mtdu  :  eamdia  mdare;—erha 
mulore. 

MULABID,  s.  m.,  mnllo,  (it.  mnlat- 
tlerej  fr.  nnletler),  care  mena  mtdii. 

'H17LATU,-a,  adj.  s.,  (it.  mnlauo, 
tr.  mnlfttre),  orna  născuta  d'in  unu  eu- 
ropeana si  din  una  africana,  saa  d'in 
iun  ilba  81  â'in  una  n^p:a. 


MUL. 

*  MULCARE,  V.,  mnleaw,  a  tracti 
reu,  a  bate :  a  muică  pre  aneva  cu  fusti. 

*  MULCAIOBHJ,-torio,  adj.  b.,  mal- 
eator,  care  mnica,  care  tractedia  ren, 
care  bate. 

*  MTJLOATU.-o,  adj.  part.,  mnleatas, 
reu  tractata,  batatu,  rettematu. 

*  MUtCEDINB,  8.  f.,  nnleede  (de  Ia 
mnlcere) ,  attractione  placată,  incanta- 
mentu,  fannecu,  gratia. 

*  MULCEBE,  mulşi  si  midsei,  inuZm, 
T.,  uBleere,  a  palp&,  a  netedl  cuut&n'a, 
acaretiă,  aincanU,  afermecă,aamma- 
gf :  a  m*Aee  harVa  cu  mân'a ,  a  mulee 
dororHe,  a  mulce  ferde  selbi^iee,  a  mulee 
meni'a,  a  mvice  urechide  auditorUoru. 

*  MULCETBA,  B.  f.,  Bnleetn,  ana 
planta,  â6rea  aorelui. 

*  MULCIBERU,  s.  m.,  mnlelber,  epi- 
theta  datu  Ini  Vulcanu,  fiendn  co  midoe 
fermlu;  de  aof,  focu. 

*  MCLCTA  si  muZto,  s.  f.,  nileU  si 
■uita,  emenda,  punitione  pecuniaria  : 
a  impune  una  mulda,  a  solve  una  mtdeta. 

*MIJLCT  ABE  si  midtare,  t.,  maletan 
si  mnitare,  a  condemni  la  una  emenda, 
a  impune  una  emenda,  a  punf  cu  una  e- 
menda;  a  despoliă  pre  cineva  de  ceva  cu 
drepta  cu  nedreptu. 

*  MULCTATICru  si  multaiiem.-a, 
adj.,  mnlctaticlaB,  relativu  la  mtâeta. 

♦MULCTATIONEsimttWafttme,  B,f., 
malotatlo  si  multatlo»  actione  de  mul- 
ctare,  punitione  pecuniaria. 

*mJCTAT\JsimuUalu,-a,  adj. part., 
mnletatDS  Bi  moltatas;  condemnatu  la 
ana  mtdeta,  punitn  cu  una  mtUeta;  des- 
poliatu. 

«MULCTBA,  8.f.*mnletni,  vasulu  in 
care  se  malgu  vaccile  saa  onile;  gall^ta; 
sestariu. 

«  MCLCTBABIU,  pl.-te,  mnlctrarlnn, 
si  : 

*  MULCTBn,pl.-«,  naletran,  vasu  ii 
mulsn,  gallâta,  sestariu,  in  care  se  mulgă 
vitele,  onile,  oaprele. 

MULGERE,  mtăsi  si  nuOsei,  mulsu. 
mulctu  si  midtu,  v.,  mnlgere,  a  b'Bge  lap- 
tele d'in  titie :  a  mulge  vaceile;  a  mulge 
ouHe,  a  mulge  caprele;  mulierea  nudge 
vaccile  de  trei  ori  pre  di;  îassa  caşrde, 
nu  le  mai  mulge. 


=y  Google 


MUL.      

MUZilEBRE,  adj., nnUebrls*  relativa 
la  muliere.  mulierescn  :  venustate  mu- 
liebre,  mente  midiebre,  anima  muliebre. 

MTJLQIBBITATE,  b.  f.,  nnllebrltss, 
vedi  muli^tate. 

MnLIEBABnJ,-ta,  adj.,  mnlIerarloB, 
de  muliere,  mulierescn:  snbst.  m.,  unu 
muHerariu,  oare  &mbla  dupo  mulierî, 
mare  amatoria  de  mulieri. 

MULIERE,  (eu  l  molliatu  ,  mmere) , 
8.  f.,  muller,  persona  de  seesniu  femi- 
nina :  harbatuUi  si  muUerea  su  destinaţi 
se  fraiisca  împreuna  si  se  se  aăjute  unulu 
prealtuUt;  harhatulu  e  iutalucopiUHoru, 
muiierea  e  mumm'a  copUUloru;  muliere 
tSnera,  maliere  betrâna;  muliere  mări- 
tata, muliere  veăua ;  midiere  formdsa , 
mtdiere  inteU^a,  mtdiere  onesta ;  cas- 
titatea e  virtîUea  principale  a  unei  mu- 
lieri; turcuh*  dice  co  consiliele  mulie- 
resei  su  ione  pentru  mulieri;  mackome- 
ăanii  ţinu  mai  mtdte  mulieri. 

M0LIEBESCE,  adv.,  maUebrlter,  in 
modo  midierescu,  ca  una  muliere  :  elUt 
plânge  mtâieresce;  vorbeşte  muUeresee, 
lucra  muliereaee;  ăeco  esei  barbatu,  nu 
te  portă  muUeresee. 

MITLIEaESCa,-a.  »dj.,  mnIlebrlB,  re- 
lativa la  muliere  saa  Ia  mulieri :  lueru 
mtdierescu,  portu  mulierescu,  fada  mu- 
îierisca,  mente  mulieresca ,  anima  mu- 
Uerhea,  capricie  mulieresci,  eonsUie  mu- 
heresci. 

MULIEBETD,  a.  m.,  collectiva  ridi- 
culn,  mulţime  de  mulieri.  ■ 

MULlERITATE.'s.  F.,  nnlleritss, 
stare  mulieresca;  contrariu  vv^nitate. 

MULIEBONIU,  (ca  n  molliatu,  mu- 
Ueroiu),  s.  m.,  aaţfm.  d'in  mtUiere,  mare 
mtdiere. 

MDUEBOSITATE,  s.  f. ,  mElleroal- 
tM,  calitate  de  midierosu;  mare  amore 
de  imdieri  sau  pentru  mulieri:  muliero- 
sitaiea  acestui  june  ti  inapva  desgustu. 

UULIEBOSIJ,-» .  adj.,  nsUeroBUB, 
carui-a  place  a  petrece  cu  mttlierile : 
harbatii  mulierosi  ăesplaeu  diiaru  mu- 
lierUoru;  amietdu  meu  are  unu  mare 
ăefeetu,  co  e  prea-mulierosu. 

M0LIEBU3GA  si  mtdiemtia,  s.  f., 
Mvliereila»  mica  midiere. 

*  tfULINUi-a,  adj.,  nniInuB,  (de  la 


MÎTL. 


us 


■iuluti),relativu  Ia  mulu,  demu2»:  nota 
mulinu,  nări  muline,  unghia  mulina. 

*  ITULIONE,  a.  m.,  mnlfo,  mulariu, 
care  mena  mul». 

*  MULIONICU  si  mulioniu.-ia,  adj., 
mnlloniciiB  si  mniionlns»  relativa  la  mu- 
hone :  vestimerttu  mtdionicu. 

*  MULLU,  s.  m.,  mnUDH,  unn  pesce 
marina,  barba  roşia,  mullua  barbatsB 
lui  Lînneu. 

*  MULOMEDICINA,  s.  f. ,  nnlome- 
dlelna,  medicina  care  se  occapa  ca  cn- 
rarea  muliloru. 

*  MDIOMEDICn,  s.  m.,  mnlaneil- 
eiiHf  veterinaria  care  se  occupa  cu  cuta- 
rea mtdiloru. 

MULSETQBA,  s.  f.,  maliura,  resul- 
tatalu  actionei  de  mulgere. 

1  MULSn,  -  a,  adj.  part. ,  molotuB  : 
vaeca  midsa,  oui  mtâse;  subst.  mulsulu 
ouiloru. 

2  MULSU,-a,  adj.  part.,  mnlsiiB,(âe 
la  ninieere),  ammestecatn  cu  miere;  de 
acfsubst-m.,  mulsu=zmjtlaum,  vino  am- 
mestecatu  co  miere. 

MCLSUBA,  s.  f.,  mnlBsra,  actnlu  de 
mulgere,  resaltatolu  mdger»,  laptele 
mulsu  :  mutsur*a  vacdloru. 

*  MULTA,  multare,mtdtatione,mul- 
tatu;  vedi :  muleta,  muletare,  midctatione, 
mulctatu. 

MULTANGLU,-a,  adj.,  mnltanjnlin, 
cu  multe  ânghiuri :  figura  muîtangla. 

*  MULTANIMU,-o,adj.,ninltanlmlB, 
cn  multa  ftuima,  ânimosu,  coragiosn. 

•MULTANNU,-a,  adj.,  mnltAnuB, 
de  mnlti  anni,  betrana  longevu. 

*  MULTE8IMU,-a,  adj.,  nulteslmiiB, 
udqIu  d'intre  multi :  parte  mtdtesima. 

MULTIAMITA,  B.f.,  gratlarnm  aetl«, 
manifestare  de  gratitudine,  reconno- 
scentia. 

MULTIAMIBE,  multiamu  si  muiltia' 
mesctt,  V.,  ţmtlftB  agere»  reddere,  refer- 
re,  a  reconnosce  benefacerea  si  a  si  ma- 
nifestă gratitudinea  :  a  mtdtiami  hene- 
factoriloru  sei  cu  vorVa  si  eu  fapfa; 
multiamimu  lui  Domneăieu  pentru  tate  ' 
donurîle  seUe;  mtAtiamimiu  parentQiOru 
per^ru  edtKtdionea  ce  rte  au  da^  si  pen- 
tru tote  sacrifidele  ce  au  faeutu  pentru 
noi;  mulUamiii  mie  pentru  co  tfam  wo- 


,y  Google 


m }WL. 

patu  d'in  processulu  in  care  ve  înatr- 
cass«rati; — refl.  a  se  multiam;  a  se  con- 
tentă, a  fi  coatentu  :  eUu  se  mulHa- 
mesee  eu  pucinu. 

MULTIAMIRE,  s.  verbale,  1.  şra- 
tlamm  aotfo  »  manifestare  de  gratitu- 
dine) reconnoscQDtia;  2.  anlmns  conten- 
tns,  gandlnm,  Tolaptas,  plăcere,  aatis- 
factjone. 

MULTIAMITORIU,-a.  adj.  s.,  fra- 
tnB,  care  muUiamesce,  care  reconnosce 
benele  ce  i  s'a  facutu,  reconnoscutoriu. 

MULTIAMIT[J,-«,  adj.,  eantentns, 
coatentu,  satisfacutu  :  eUu  e  forte  mul- 
tiamiiu  cu  sortea  sea;  ea  nw  e  muitia- 
mita  cu  nemica. 

MULTIANNIRE  ,  muUiannitoriu  . 
multiannitu,  vedi  :  midtiamire,  multia- 
mUoriu;  muUiamitu. 

*  MOLTlBIBUrs.  adj.,  multlblbiiB, 
care  bee  multu,  mare  beutoriu. 

«MULTICAULE,  adj.,  momeaalU; 
care  are  mai  mnlti  oauli :  planta  mul- 
ticaule. 

*  MULTIGAVUra.  adj.,  mnltloaTH, 
c&re  are  multe  gaure. 

*MULTICro, -ia,  adj.,  uHlticIns, 
desn,  ânu,  bene  tessutu;  tessuta  cu  fire 
de  diverse  colori :  vestimente  nHdticie. 

*MULTICOLU,-a,  adj.,  rauUieola, 
care  face  curtea  Ia  multe  persone. 

*  M0LTICOLORTJ,-a.  adj.,  multlco- 
Isr  ei  Diiiltloolvrus,  care  are  multe  co- 
lori, 

*  MULTICOMU,-a,  adj.,  BaUteomat, 
care  are  multa  coma  sau  multu  peru. 

*  MDLTICUPIDn,-a,  adj.,  nultiea- 
pMnB,  care  dorasce  multe,  plenude  pas- 
sioni. 

*  MULTIFABin,-a,  adj.,mnltirarliiB, 
de  nulte  specie,  variu,  vatiatn  :  con- 
noaeentie  muUifarie. 

*  MDLTIFEBU.-a,  adj.,  mnltlhr, 
care  produce  multu,  fertile,  fecundu. 

•MCLTIFIDU,-a,adj.,  multlfliiis, 
fiaau  sau  despartitu  in  multe  părţi :  pe- 
tiore  multifide,  faele  multifide,  limba 
tmilt^da;  multi/îdulu  Istru,  cure  3e  des- 
parte si  se  vârsa  in  mare  prin  mai  mul- 
te gnre. 

*MDLTIPLORU,-o,  adj.,  «mtlfloraa, 
care  are  multe  âorL 


KCL 

*  MULTTFLUD.-a,  adj.,  anmflHBi, 
care  âue  sau  curge  in  abundantia;  fig. 
vorbe  multiflue. 

*  MULTIFORME Baumuî/i/(WMM,-o, 
adj.,  mnUirorinlH,  care  are  multe  forme: 
machine  multiforme,  omu  mt4Uiformu, 
de  caracteriu  variu. 

*  MULTIFORU,-a,  adj.,  «ultlforiis, 
care  are  multe  faramine  sau  gaure. 

*  MULTIGENERU  si  mtdtigemt,-a. 
adj.,  mnltlgeDerlgjUiiiltiţeBasţâe  multe 
genuri. 

*  MCLTIGRUMU.-o,  adj.,  «nltl^n. 
mns,  CU  multe  gromuri,  f6rte  iaflatu  : 
vallitri  multigrume. 

*  MULTIJDG0,-a,  adj.,  «mtijagU 
si  înnltljufUB,  cu  multe  juguri,  cu  mai 
mulţi  calli  incarnaţi  unii  longa  alţii,  de 
aclapoiingenere.numerosu,  complicata. 

MULTILATERALE  si  multilateru,-a, 
adj.,  multUatersti,  care  are  multe  la- 
turi, figura  tntdtilatera;  eonsider<^i(mi 
muUiiaterali. 

*  MULTILICIU,-a,  adj.,  moltUiolHa» 
in  multe  licie  :  tessutura  muUilicia. 

*MULTILOClU,pl.-e.  multlloqaLnM, 
multa  vorbire. 

*  MULTILOCU,-a,  adj.,  mMltlUqnus, 
multu  Torbitorin. 

*  MULTIMAMMIA,  adj.  a.,  mulU- 
mammia»  cu  multe  mammelle  sau  titie : 
scrofa  multimammia;  —  epithetu  ce  se  ii 
Dianei  de  la  Ephesu. 

MULŢIME,  a.  f.,  nnltitu4«,  collec- 
tioue  de  mulţi  aan  de  multe  :  mulţime 
de  omeni;  mulţimea  fora  de  mente;  mare 
mulţime;  infricoaiata  mulţime  de  locuste. 

*MULTIMETRU,-a,adj.,mBltiinet6r, 
cu  multe  specie  de  metre  sau  de  versuri. 

*  MULTIMODU,-a.  adj.,  multlmo- 
dast  de  multe  moduri,  in  multe  moduri, 
variu,  diversa. 

*  M0LTlNOI}n,-a,adj.,DiDUliioda», 
cu  multe  noduri,  nodosu,  nodurosu. 

*  MULTINOMINE,  adj.,  mnltino-t- 
nlB,  cu  multe  nuraine. 

*  MULTINUBENTIA,  s.  f.,  moltlDB- 
bentia,  connuufa  cu  mai  multe  persone, 
polygamfa. 

*  MULTINUBU,-a,  adj.,BinUInBba9, 
care  se  conuna  de  multe  ori :  miliere 
midtmuba. 


jyGooglc 


MUL. 

*  MULTINUMUU.ti,  sdj.,  mnltinam- 
mng,  care  coata  mnlti  nummi,  scampu. 

*  MDLTIPARTITU.-a,  adj.,  nultl- 
partltna,  itnpajtita  in  multe  parti. 

*  MULTIPEDA,  s.  f-,  nnUlped»,  sco- 
lopendria,  insecta  cu  malte  petiore. 

«MULTIPEDE,  adj.,  mnUlpes,  CD 
mEii  multe  petiore  :  insecte  mtUtipedi; 
subst.  muîtipeăile. 

*  MULTIPLICABILE,  adj.,  mnltipll- 
eabills,  care  se  pote  multiplică. 

*  MULTIPLICABILITATE,  s.  f.,  ca- 
litate de  mtdtiplieaMe. 

*  MUITIPLICANDU.-o,  adj.,  wnlti- 
plleandna,  care  debe  multiplicatu;  in  a- 
ritbmetica ,  numenilu  multiplicandu,  si 
simplu,  multiplieandulu. 

*MTJLTIPLICANTE,  adj.part.pres., 
mnlttpltcaiis,  care  multiplica  :  numerulu 
mulliplieanle,  prin  care  se  multiplica 
altn  nnmera. 

*  MULTIPLICARE,  v.,  mnltlpUcâre, 
a  face  de  mai  malte  ori,  a  adange  de 
mai  mnite  ori,  a  face  multu,  a  immulti : 
o  tmdlipîică  anu  nunieru  prin  aUatu;  a 
multiplica  nemliele;  a  multiplică  genuUt 
otnenescu;  eresceti  si  ve  multiplicaţi,  si 
impleti  totu  pamentulu. 

*  MULTILICARB,  a.  verbale,  «ultl- 
plteâtlOf  immultire. 

*  MDLTIPLICATIONE,  s.  f.,  mnlti- 
plf  eatio,  actione  de  muUipticare,  de  im- 
multire ;  multiplicationea  planteloru , 
muUiplicationea  viteloru,  multiplicatio- 
nea nummiloru  m  commerciu;  in  aritk- 
metiea  multiplicationea  si  devtsionea  se 
verifica  un'a  prin  alfa. 

*MULT[PLICATIVTI,-o,  adj.,  prin 
care  se  multiplica :  mediu  multiplicativu. 

*  MULTIPLICATORIU.-^orto,  adj. 
s.,  mnltlplloator,  care  multiplica ,  care 
immnltesce,  immultitoriu;  in  aritbme- 
tica,  numerulu  multiplicatoriu,  sau  sim- 
plu, mulHpUcatoriulu. 

.  *MULTIPLICATU,-a,adj.part.,iiiiil- 
tlplieatuB,  îmmultitu  :  numeru  mulU- 
plieaiu ,  famUia  mtUtiplicaia ,  nummi 
muUiplieati,  nevolie  midtipUccUe, 

*  MULTIPLICE,  adj.,  multiplex,  care 
are  mufte  plieatore,  eompusu  d'in  multe 
si  Tărie  p^rti  :  natura  muUipliee,  folie 
tmdtipliee;  ingeniu  muU^ice. 


MTJL. 


Ut 


*  MULTIPLU,-a,  adj.,  niBittplex, 
compusa  d'in  multe  si  varie  partt :  unu 
lucru  cu  mai  multe  eaUtati ,  unueon- 
cepiu  cu  mai  multe  caracterie,  nu  mai  e 
amplu,  ei  multiplu. 

*MULTIPOTENTE,  adj.  part.  prea., 
nnltipotens,  care  pote  multu,  forte  po- 
tente. 

*  MULTIPOTEKTIA,  B.  f.,  (mnltlp»- 
teatia),  poterea  sau  potenti'a  de  a  face 
multu;  mare  gradn  de  potentia. 

*  MULTIRADICB,  adj.,  nmltlradlx, 
cu  multe  radecine  :  planta  multiradiee. 

■*  MULTIRAME  sau  multiramu.-a , 
adj.,  mnltlranfB)  ca  multe  ramuri :  ar- 
bore multiratnu. 

«  MULTISCnT,-a,  adj.,  miiItlBelni, 
care  scie  multe ;  omu  muUisciu,  muHert 
multiseia. 

*  MULTISONORU  si  multisonura, 
adj.,  nmltlsonorns  si  maltlHonus,  forte 
sonora,  forte  sonatoriu. 

MULTITUDINE,  a.  f.,  mnUitndo, 
muUime,  (forma  cootraasa  d'in  multitu- 
ăine)f  mare  numeru  de  Incruri  cari  sa 
potu  numeri. 

*  MULTIVAGU,-(i,  adj.,  «nllTagua» 
care  âmbla  multu,  vagabnndu,  erra- 
bundn. 

*  MULTIVIDU,-a,  adj.,  DiRltlrMiis, 
care  vede  mnltu,  cu  vedere  clara. 

*  MULTIVIRA,  B.  f.,  muUlTlro,  care 
s'a  maritatu  cu  mai  mulţi  bărbaţi;  oppos. 
univira. 

*  MULTIVOCU.-o,  adj.,  moltlToeis, 
care  are  multQ  synooTme. 

*  MULTIVOLU,-a,  adj.,  MnltlTftlis, 
care  voliesce  multe,  care  doresce  ai  cere 
multe,  capriciosu:  mîUiere  muUivola. 

*  MULTIVORANTIA,  s.  f.,  nnlUra. 
rantu,  appetitn  de  a  manei  maitu,  vo- 
racitate. 

*MULTIVORU,-o,  adj.,  (moltlToru»), 
care  manca  mnltu  :  bestie  multivore. 

1.  MULTU,-a,  adj.,  mnltos,  in  mare 
numeru :  mtdtu  auru .  tmtltu  argentu, 
multa  pane,  multa  vorba,  mulU  âmeni, 
muUemulieri,  muUe  lucruri;  gou.  si  dat. 
sing.  mtdtui,  multei,  pi.  multoru  :  muU 
toru  omeni  nu  place  vinulu;  amu  auditu 
d'in gur'amaimultoru  omeni;  fora  snbst 
mulforura;  cu  articlu  ;  elU  mtUi,  etfe 


>yGoog  Ic 


148 


MON. 


multe,  aan  ceUi  mulţi,  eellenndle;  inaio- 
tea  pOBsessivelom  :  meu.  teu,  seu,  lui, 
lei,  nottru,  vostru,  loru,  admitte  articl  ulu 
soffissu  ca  si  celle  alte  adiective :  midtulu 
seu  auru,  mult'a  sea  avere,  mulţii  noştri 
amici,  midtde  vostre  connoscentie,  mult'a 
lui  eniditione,  muliele  loru  peecate;  eom- 
parativn,  mai  mtdtu,  mai  midta,  mai 
midti,  mai  multe;  superlativi],  eeUi  mai 
muîti,  cdle  mai  mdte  :  celli  mai  mtUti 
omeni  nu  inteUegu  scopurile  vietiei;  ceUe 
mai  muUe  femine  su  vanitâse;  cdle  mai 
multe  hteruri  au  pretiu  numai  in  ima- 
ginationea  nottra. 

2  UULTU,  adT.,  mnItnMj  mnlto  : 
mtdtu  me  miru,  cumu  au  pott^  imenii 
descoperi  atâte  secrete  atte  natttrei; 
multu  ăoritu  aimce!  reviu  e  m  multa 
m  ai  mare  de  câtu  crede  sttdtulu;  de  mul- 
tu nu  Vam  vedutu;  elht  a  murUu  de 
de  midia. 

3  MULTU,  9.  m.,  maltam,  mare  can- 
titate, cn  art.  multulu,op^os.pucinuJu. 

MULU,  s,  in.,  mnlust  mula,  a.  f., 
muU;  animale  naeoutu  d'iu  unu  asinu 
Bi  d'in  una  âpa,  sau  d'iu  unu  oallu  si 
d'in  una  aaina,  (jff.iowii),  ei  care  de  or- 
dinarin  nu  mai  produce  :  mulu  su  mai 
pucinu  delicaţi  de  câtu  caUii,  suj^ârta 
mai  bene  fatig'a,  au  petiorulu  mai  se- 
evffu,  si  ducu  sareine  mai  greUe. 

MUMA  si  mumma,  B.  f.,  nater, 
maamk,  matre ,  mamma,  (d'in  care 
mnimma  e  una  simpla  transformatione): 
mtm'a  si  eopillii;  muma  bona,  muma 
vitriga;  au  remasu  copdlii  fora  mrnna; 
se  dice  si  despre  animali :  atimeUii^  si 
mum'a  lui;  puUii  3i  mum'a  loru. 

*MUNDANU,-a,  adj.  Banduai,  re- 
lativa la  mufidu,  d'in  mundu :  lucru- 
rile mundane,  phceri  mundane;  intel- 
le^ione  mundana,  in  opposit.  cu  sacra 
san  divina. 

•  MUNDABE,  V.,  muadarc;  a  cure- 
tift,  a  purifică:  a  semundâde  fote  spur- 
caiionile;  prin  bapteamu  se  tmmda  o- 
mMlu  de  peecate. 

•  MUNDATIONE,  s.  f.,  mnndatlo, 
actione  de  mundare,  curetiare,  purifi- 
care, pnrificatione  :  mundationea  de 
peecate. 

•  UDNDATOBnJ.-loria,  adj.  s., 


MTJN. 

mnadatorf  aundatoriDS,  c&re  t 
care  cnretia;  purifica,  curetiatoriu,  pn- 
rificatoriii :  meăicamentu  mundeUoriu; 
mundaiorii  latrineloru. 

*  MUNDATU,-o,  adj.  ţwirt.,  nBidi- 
tuR,  curatu,  ouretiatu,  purificatu. 

«  MUNDETIÂ,  s.  f.,  Mnndltli  si 
niindltleB,  I.  atare  curata,  coretia; 
2.  elegantia,  ornatu;  3.  poHtetia  :  epis- 
iolele  lui  su  plene  de  mmdetia,  venus- 
tate  si  prudentia. 

*  MUNDIPOTENTE,  adj.,  mnadl- 
pfttena,  care  are  potere  in  mundu  :  ad- 
deveratulu  mundipotente  e  Domnedieu, 

*  MUNDIPOTENTU,  s.  f.,  potere 
in  mundu  sau  asupr'a  mundvlui. 

*  MUNDITENKNTE,  adj.,  nqndlte- 
ntn»,  care  tine  mundulu,  care  domnesoe 
preste  mundu. 

*  MUNDITENENTIA,  s.  f.,  domnire 
asupr'a  mundtdui. 

«  HUNDITIA,  s.  r.,  mnndltta  si  aai- 
ditlesf  vedi  mund^ia. 

*  MUNDIVAGU,-a,  adj.,  nmidln- 
^BS,  care  &mbla,  ratecesce  io  mundu. 

MUNDRIA,  s.  f.,  nnndltia,  elegu- 
tlla,  superbia,  calitate  de  mundru,  ele- 
gantia,  formosetia,  superbia. 

MUNDBU,-<i,  (contrassu  d'ia  mun- 
dulu,  mundru),  mandos,  nandalDs,  e- 
leţanSf  renostos ,  Bnperbna,  elegante, 
formosu,  venustu,  superba;  s.  f.,  mun- 
dr'a  mea^venerea  mea,  amantea  mea. 

1  MUNDU,-a,  adj.,  mondas,  curata, 
netedu,  elegante,  formosu  :  omumunda, 
vorbe  munde,  lucruri  munde. 

2  MUNDU,  3.  m.,  ■aadas,ornameDtQ, 
mai  allessu  ornamente  pentru  femine  : 
munduUi  mviihre,  mandus  maUekrla; 
fig. instrumente :  munAduCererii,'mnm- 
dng  Cererii» 

3  MUNDU,  pl.-urt,  aivndus,  cernln 
CU  stellele,  lumea,  universulu;  pamen- 
tulu  ca  tote  celle  sa  intr'ensulu;  socie- 
tatea omeoesca,  omenii;  fig.  mundtdu 
romanu,  imperiulu  romanu;  a  trai  in 
munău,  in  societate,  nu  in  monasterin; 
vanităţile  munduliii,plaeerilemună*dui. 

MUNDULU,  munăuru,  mundru,-a, 
adj.  mondal»}  vedi  tmmdru. 

*  MUNERALE,  adj.,  inBiieraUi,  reia- 
tiru  la  mtmere. 


byGOOgIC 


MPN. 

*  MUNEBABE,  r.,  muier«r«,  a  dÂ 
uDu  mtrntt,  a  don&,  a  rraiunerâ,  a  gra- 
tifică :  a  munerâ  benefacerea;  a  munerâ 
pre  servii  fideli. 

•MUNERARIU,-a.  adj.  a.,  miiii«r«- 
rlM,  ăemunere,  care  i&mimere;  la  anticii 
Boiuani,  care  da  unu  spectaclu  publicu; 
—  sabat,  reale,  ffi««erariti,pl.-«,remu- 
neratione. 

*  MDNERATIONE,  s.  f.,  maHcnttio, 
actioDe  de  munerare,  donatione,  remn- 
neratione. 

*MnNERATOBIC,-;orM,  adj.  s.,  mn- 
Borator,  care  munerâ,  care  dona,  dona- 
toriu. 

«MTJNERATBICE,  s.  f.,  mnoeratrlsi 
femina  care  munerâ,  muneratâria. 

*  MONEBATU,-a,  adj.  part.,  mnne- 
ratit§,  gratificatu,  donatu,  remuneratu. 

MUNQEBE,  munsi  si  munsei,  munsa 
si  mttndu,  v.,  mim^'ere,  a  şterge  oasnln 
de  muci. 

*  MUNICIPALE,  adj.,  ■înnlelpilii, 
relativn  la  municipiu  ;  interesse  mani- 
mpaîe,  avere  municipale;  funcţionari  mu- 
niăpali,  si  Bimpla,  municipalii. 

*  MUNICIPALITATE,  s.  f.,  (it.  mu- 
nicIpâUU,  fr.  munlelpsllt^) ,  corpulu 
functionariloru  municipali  allessi  de 
commuae  pentru  administrarea  afTace- 
rilora  selle. 

*  MDNICIFE,  s.  m-,  montoeps,  ce- 
tatiann  alin  imui  municipiu. 

*  MUNICIPIOLU,  pl.-e,  mnnteiplo- 
IniB,  micu  municipiu. 

*  MUNICIPIU,  pl.-ie,  mnniotpliim, 
cetate  care  si  are  magietratulu  seu  si  se 
administra  dnpo  legile  selle. 

*  MUNIHCABE,  v.,  manlfloare,  a 
gratifică. 

*  MUNIFICE,  adj.  s.,  mnnifex,  care 
ai  face  detorf  a  sea  :  militari  tnunifici, 
Bl  simplu,  munifieii. 

«MUNIFICENTIA,  B.f.,  mnnlfleeiitla, 
generositate,  liberalitâte :  munificenifa 
principelui. 

*  MUNIPICU,-a,  adj.,  nDnlfloaa, 
geuerosa,  liberale  :  domnu  munificu. 

*  MUNIME,  pi.  munimine,  si 

*  MUNIMENTU,  pl.-e,  mnnimentiiin, 
intaritura,  fortificatione;  mediu  de  ap- 
perare,  armatura,  lorica,  scntu. 


înnt. 


U9 


*  MUNIBE,-e8cu,  t.,  mnnfra,  a  în- 
tări, a  fortifică;  âg.  a  provedâ :  a  se  muni 
in  contr'a  valluriloru  sortei;  a  munt  unu 
ăocumentu  cu  siffUlu^  seu. 

*  MUNITIONE,  8.  f.  mnaltlo,  actione 
de  fflHnirtf ,  fortificatione ;  prorisione  : 
munitionepentru  armata,  pulbere,  plnin- 
bu,  etc;  muni^ione  de  AcUu  ai  de  gura, 
provisione  pentru  annele  de  foca  si  pen- 
tru natrimentu;  militarii  remaneitdu 
fora  munitione  s'au  retrassu  ă'in  foeu. 

*  MUNITOEIU,-(dria,  adj.  s.,  mnmt- 
t«r,  care  munesce,  care  intar|sce,  inta- 
ritoriu;  munitorit,  militarii  cari  lucra 
la  intarirea  locuriloru,  facerea  dramu- 
riloru,  operării,  minerariL 

*MUNÎTU,-a,  adj.  part:,  inaBUns.in- 
taritu,  fortificatu,  apperatu,  accoperito; 
proveduto  :  locu  muvitu,  eastre  nmnite, 
cetate  munita;  cu  măn^  munite;  dht  a 
venitu  bene  munitu;  diplom'a  eră  mt^ 
nita  ou  sigUhdu  regelui. 

*  MUNITCBA,  B.  f.,  nimltoTa,  in- 
cinsura  ca  muru. 

*  MUNTE,  munteanu,  munteneacu, 
muntosu,  veHi: monte,  monteanu,  mon- 
tenesat,  montosu. 

*  MUNU,  pi.  mufwc,  (si  munun"), 
BiiinDs;  1.  functione,  officiu,  servitin;  da- 
toria; opera,  occnpatione;  2.  beneficiu, 
donu;  gratia,  favore;  3.  la  antici,  spec- 
taclu pnblicu  datu  popomlui  de  unu 
magîstratu. 

*  MUNUaCULABIU,  s.  m.,  maHB- 
enUrlns,  care  da  muntacuie. 

«  MDNUSCULU,  pl.-e,  nannieuUB, 
deminativad'inmunu,  micu  mH»u,micu 
donu. 

UUBA,  9.  f-,  MOrun  robi»  poma  d« 
muru  selbaticu. 

*  HUBALE,  adj.,  nînralts ,  relatirn 
la  muru,  de  muru :  Mm  murale,  corona 
murale. 

1  MUBABE,  V.,  IB  Met»  eondlre,  a 
face  murature:  a  mură  v^răia,  onWu, 
cucumeri. 

2  MUBABE,  T.,  (it.  siirare»  d'in 
DBras)  ,  KnTym  Btrn«re ,  ledifioare ,  a 
face  muru,  a  muruî. 

MOBABIU,  8.  m.,  itruotor  parletsrUi, 

eoBinenUrlDs,  care  face  muru,  muratoriu. 

MUBATOBIU.-torio,  a^.  s.,  fii  m- 


>yGoog  Ic 


m 


HTTB. 


t«re),  enmentArtas,  stmotor  parleU- 
rlui,  care  face  mura,  muraria. 

IMURATDra,  Inacetocoadltasior- 
detu  muratu,  verdia  murata,  cucumeri 
muraţi. 

2  MnRATn,-a,adj.pari,miir&tas,(de 
la  mnrBB) ,  întaritu  cu  mtiru :  pariete 
muratu. 

1  MnE&.TURA,  ^.  î.,  res  U  âceto 
oandltBj  lucruri  murate :  murătura  de 
legumine,  murătura  de  ardsiu,  de  po- 
rumbu,  de  cucumeri,  etc. 

2  MUSÂTUBA,  s.  f-,  structura  de 
tmtru,  cinAura  cu  muru. 

MTJBCIDU,-!!,  adj.,  mBroiduB,  pigm, 
fricosu ,  lassiu.  ' 

MnBCU,  s.  m.,  mnrcDB,  udu  lasstu 
care  si  talia  degetulu  cella  mare  spre 
a  scapă  de  BerTitioIu  militariu. 

*MUB£,  B.  m.,  miB,  marla, abl.  mare, 
aârece. 

*  MUfiSfiTA,  s.  f.,  uamnt,  ()L6paiva), 
una  specia  de  pesce. 

MUBGUrd,  adj.^murliiuBeolor:  caUu 
murgu,  marinaBequBB ;  si  Blibst.  mur- 
gtdumeu. 

HURIA,  s.f.,miiria,(âX[u)fit;),  apa  Ba- 
rata, apa  de  mare;  de  aci  apoi  marea,  si 
comp.  salamura. 

MUBIABE,  V.,  iînrlft  oondire,  a  face 
aalamwa. 

MnKIATICU,-o,adj.,morl«UciiB,  fo- 
cutu  cu  muria,  cu  scdamura. 

MUBIAIU.-a,  adj.  part,  nmrlfl  eon- 
dltDB,  facutu  sc^mura. 

*  MUElCATtJ,-a,  adj.,  morloatiiB,  (de 
la  WRFlce),  spiuosu  ca  muriceleifKusH 
muricatu,  fricosu,  ca  si  cumu  ar  merge 
pre  murici. 

*  MDBIC£,  s.  m.,  mnrex,  concbjlîu 
d'in  care  anticii  estrageaa  colorea  de 
purpura;  de  aci  apoi  purpura^ 

*  MDBILEGU,  s.  m.,  marilegaiţ  caie 
prende  s6im. 

«  MURILEGULD,  s.  m.,  mnrllegii- 
Idh,  care  prende  murici. 

*  MURINU,-a,  adj.,  Bînrlnns,  (de  la 
nnre),  de  mure,  de  siirece :  colore  ma- 
rina, eolOT  marlnos;  caUu  murinu,  e- 
qnns  murlnoa. 

*  MURMUBABE,  t.,  nuniirare,  & 
ptodUGQ  unu  luuetu  raucu  ei  «onfuiu  : 


MUB. ._ 

ttuurea  mtirmw^a;  mi  naurmwa  matiele, 
mlhi  Intestina  narnanmt;  de  acî  apoi, 
a  vorbi  incetu  si  confusu :  servuiu  mur- 
mura cu  sene;  ce  totu  murmura  copă- 
îii?  —  a  se  plânge,  a  fi  malecontenta  : 
poporulu  murmta-a,  nu  e  hene. 

*  MURMURASE,  s.  verbale,  «nr- 
iDHrBtlo,  vedi  murmuratione. 

*  MURMURATIONE,  s.  f.,  nuriB.- 
ratlo,  actione  de  murmurare,  plângere, 
stare  malecontenta. 

*  MURMURATOBIU,-(om,  adj.  s., 
marmoratori  care  murmura;  care  se 
plânge,  care  e  malecontentu. 

*  MURMUKATU,-a,  adj.  part.,  mur- 
noratuBf  facutu  murmorandu. 

*  MURMURATURA,  b.  f.,  moria  nr, 
mnrnnratlo,  actuln  de  murmur(»e,  re- 
sultatulu  murmurarii. 

*  MURMURE  si  m&muru,  s.  m.,  vir- 
mor,  sunetu  raucu  si  confusu : 
rtdu  rwlui,  murmunAu  mârei,  \ 
rvlu  venttdui;  murmundu  pasaerilorv; 
de  acf  apoi ,  vorbire  incita  si  couf usa  : 
murmurele  servUorilom;  am  auditu  «nu 
murmuru. 

*  MURMUEILLARB,  t.,  nimnrU- 
Imrt,  a  Torbi  iucetisioru,  a  pronunţii 
asii  ca  abia  se  se  audia. 

*MUEMURILLU,  pl.-c,  «nrnarll- 
lum,  deminut.  d'in  murmure,  micanrar- 
mure,  vorbe  pronuntiate  iucetisioru. 

*  MURMURIOSU.-a,  adj.,  urai- 
riosDB,  care  are  consuetadinea  de  a  mur- 
mura. 

*  MURBA,  s.  f.,  narrha,  materia 
minerale,  fluatu  de  calce,  d'in  care  se 
făceau  vase  pretiâae. 

*MURRINU,'a,  adj.,  mirrbîkBB,  de 
mwra :  vase  murrine,  si  simplu,  mur- 
rinde. 

1  MDB0,  s.  m.,  moros,  arbufitu  eara 
face  mure. 

2  MURU,  s.  m.,  maroB,  pariete  ds 
p6tra  sau  de  cărămida  :  murulu  ceitdii, 
murii  casei,  muru  de petra.mwvăe că- 
rămida legata  cu  calce;  a  ÎHchide  curtea 
cu  mwu  de  petra;  a  inaitid  mimi;  a  de- 
rimă  murii  unei  eeiate. 

MUBUIRE,-escu,  v.iparietem  Inem- 
stare»  a  incrusta  parietele,  a  Iu  neted! 
dandn-i  una  crusta  pre  facia. 


=y  Google 


uos. 

*  MUSA,  B.  f.,  naşa,  (jLOusa),  Sentia 
snpernatnrale  care  inspira  artileformoee: 
eeUe  none  mase  alle  antiâloru;  poeţii 
invoca  musele;  —  de  acf  apoi,  caotare, 
ca&tare  poetica,  poema,  poosia;  doctri- 
na, scientia :  efjti  pttrece  cu  musele,  e 
favoriiu  allu  museloru. 

*  MlISAICU,-a,  adj.,  (it.  mnsaleo),  fa- 
cntu  de  petricelle  incrustate,  musirn  : 
opera  musaica,  si  aimplu,  mtsaiea;  rc~ 
presentatu  in  musaica. 

*MUSAG£TE,  s.  m.,  mnsaireteB,  ({lou- 
ooT^O)  condactorin  alia  museloru,  e- 
pittietu  datu  lui  ApoUine. 

MUSCA,  s.  f.,  musca,  insectu  dipteru 
CQ  aiepiorele  transparenţi :  muscele  s»p- 
pera  pre  omit;  aprende  muscele  cu  miere; 
fig.  omu  Gurioea,  parasitu,  importuna : 
mus(fa  nu  mi  da  pace. 

MnSCAB£,T.,(â'in ffiorsicare),  mor- 
a»T»,  a  appucă  si  mpe  cu  dentii :  cânele 
musca,  Va  muscatu  unu  câne  turbatu; 
i  au  cadutu  dentii,  nu  p6te  museâ;  fig.  a 
muscă  cu  vorb'a;  ellu  nu  pole  «crte,  fora 
semuace. 

MCSCARIU,-a,  adj.  s-,  nnacarlsB, 
1.  relativu  la  mttsce;  2.  care  preode 
mufice;  3.  Tenturat^iia  cu  carasedepar- 
tedia  muscele  din  casa,  de  lamâsa,etc. 

MUSCATIONK,  s.  f.,moiaDB,.B»,  ac- 
tione  de  muscare. 

MUSCATOBIU,-'(irKi,  adj.  8.,  mor- 
itM,  care  musca :  câne  muacatoriu,  vor- 
be museatâric. 

1  MUSCATU.-a,  adj.  part.,  morius, 
rupta  ca  dentii :  copilUt  muscatu  de  câne; 
buccata  muscata. 

2  MUSCATU,  s.  m.,  morBas,-DS,  ae- 
tulu  de  muscare :  musealulu  cânelui. 

MASCATURA,  s.  f.,  morMns.-uB,  re- 
saltatulu  actionei  de  muscare :  ellu  suf- 
fere  de  una  muşcătura  de  câne;  edete- 
mutu  eo  va  romana  schiopu  de  muşcătura. 

*  MUSCEBDA,  s.  f.,  mnicerda,  ca- 
oatii  de  s<ireei. 

MUSCHIU,  s.  m.,  moBtuIas,  vedi 
MtucZti. 

*  MUSCIPLA,  s.  r.,inoietpnU  si  mn- 
■BlpalDin,  cursa  in  care  se  prendustJricii. 

MUSCLOSU,-(i,  adj.,  (cn  l  moUiatu, 
mMcAMr9H),»aHaiosBB,plennde  mmdi, 
nrnoBa,  Tigotosu. 


VtTS. 


361 


MUSCLU,  8.  m.,  (cu  l  moUiatu,  mu- 
schiu),  ranacpInB,  legătura  sau  fascicln 
de  fibre  de  carne :  musdu  de  vita,  ossele 
corpidui  animale  su  aceoperite  eu  musdi. 

MUSDONE,  musc(mtu,(cunmol]iatu 
muscoiu),  s.  f.,  aagmentativn  d'in  mu- 
sca, mare  musca. 

MUSCOSU,-a,  adj,,  bubcosoi,  plenn 
da  muscu. 

MUSCU,  si  musdu,  s.  m.,  (cu  l  mol' 
liatu,  musdiiu),  masenB,  familia  de  plante 
cryptogame  d'in  claaeea  aootyladonie- 
lOTu,  cu  care  se  iavestesce  pamentulu, 
arborii  si  petrele :  mutculu  arioriîoru; 
a  sede  pre  musat. 

MUSCULA  Ban  muscura,  a.  f,,  naseB- 
la,  deminut.  d'in  ptusea,  mica  musca; — 
cantharide. 

MUSCULOSTJ.-o,  adj.,  mnienloiBa, 
formata  de  nuisdi,  plenu  de  mttsdi,  car- 
nosu,  Yigorosu;  .vedi  si  musdosu. 

MUSCOLU,  musdu,  muschiu,  e.  m., 
maBenlBs;  tBBBOBB;  vedi  musdu  Bî  muscu. 

MUSEU,  pl.-e,  nnsenm,  (|m>ixmîov), 
tempin  inchinatn  museloru;  de  aci :  aca- 
demia, bibliotbeea,  coUectiooe  de  obîeo 
te  de  arte,  de  istoria  naturale,  etc. :  mu- 
seu  de  anticităti,  museu  de  istoria  na- 
turale, museu  de  medalie,  etc. 

MUSICA,  s.  f.,  m&Blca,  (p,ot>otxi])  ar- 
tea  souurilora,  cântare  ca  vocea  sau  ca 
instrumente :  mustea  vocale,  mmica  in' 
strumentale;  a  invetiă  muşina,  a  se  de- 
lecta cu  music'a;  regulele  musieei,  mu- 
sica  italiana. 

MUSICALE,  adj.,  (it.  mBglcale),  re- 
lativu  la  mucsica  :  tonu  musieale,  voce 
musietdefmachinamusicale,  care  sedice 
de  ordinariu  si  simpla  mustea. 

MUSICANTE,  adj.  s.,  care  essereita 
music'a. 

MUSICARE,  V.,  (it.  masteare),  a  face 
mmica,  a  oant&  ca  unu  iastramentu  ds 
mustea, 

MUSICABIU,  8.  m.,  BiRsiearliiB,  care 
essereita  mmic'a,  si  care  face  iostm- 
meote  de  musica. 

MUSICU,-a,adj.,BiiiBkfl8,  {^oaiTiAi), 
relativu  la  musica,  musieale  :  arte  nm- 
sica;  jocu  musieu,  concursu  musiat; 
subst.  m.,  um*  musia^,  artistu  care  M- 
aercîta  mmit^a. 


,y  Google 


853 


MUS. 


*MDSIVAmU,  s.  m.,  mBilnrliiB  , 

care  fioce  masive  saa  musaice. 

*MUSIVU,-a,  adj.,miiBlTDiţinuBaica, 
representatu  prin  petricelle  colorate  in- 
crastate,  vedi  ai  mutateu. 

«MUSSABE,  T.,  massare,  a  vorbi 
printre  denti,  a  lDarmiii&;  a  esită,  a 
tac^. 

MDSSICAKE,  vedi  morsicare  si  mu- 
seare,  cu  t6te  derivatele  lorn. 

•  MUSSITAEE,  V.,  mngsIUre,  a  mur- 
murii;  a  se  plaoge,  a  se  văietă. 

•  MDSSITATIONE,  s.f.,  miiHltatl», 
actione  de  mussitare. 

•  MUSSITATOEIU,  -  t6ria,  adj.  s. , 
nuBtltstor*  care  mussita,  mnniînra,  se 
plaoge,  msJecontentn. 

MUSTAGIA,  s.  f.,  Mjatax,  ((jl^oioS, 
it.  mastMelo,  fr.  monstache),  pemlu  de 
pre  labrulu  snperiore  :  tmstacia  negra, 
e  teneru  ineo  nw  t  ou  eaaihi  mmtadele; 
porta  muBtatie  si  barba. 

MUSTACIATU,-a,  adj.,  omatn  cn  »w 
stade,  mustaciosu. 

MUSTACIOSU,-*!,  adj.,  cu  mustacie 
mari. 

MUSTABin ,  8.  m. ,  (mnatariam,  it. 
mottarda,  fr.  mooterd»,  isp.  noitua)  t 
compositione  de  sementia  de  sioapi  cu 
mnstn,  cu  acietu  sau  cn  altu  licidn. 

MDSTELLA,  8.  f.,  unstelU,  si  mns- 
tela,  micn  animale  selbaticu  cară  se  in-, 
troduce  iu  granarie,  in  stanie,  se  nntre- 
sce  cu  sorici  si  cu  şerpi,  si  cânta  cu  a- 
viditate  ouele  de  porambu  si  degallina. 

•  MUSTELLAQINE,  8.  f.,  moBtelU- 
S9f  UQU  arbustu,  lanreoln. 

MU8T£LLIMTJ,-a,  aâj.,nDgtellIiiBi, 
de  musteUa :  specia  musteUina,  edâre  mu- 
tteUina. 

*M1!JSTI0NE,s.m.,  mmtlo,  musca  care 
se  nasce  in  mustu,  sau  mai  bene  in  vinu. 

MnSTOSn,-a,  adj.,  mnitolentna,  plenn 
de  mastu. 

MUSTBA,  s.  f.,  1.  Bpeclmeo,  exem- 
plar, proba  in  micu  d'in  care  se  p<ţte  con- 
nosceIitcruluiDtregu;2.  exereltlnm  mi- 
litare, essercitiu  militarin;  vedi  mo- 
stra. 

linSTBARE,  V.,  noDstrare,  doeere, 
exereere,  objnrsare,  a  arretă;  a  Jnve- 
tiipre  militari  la  exerciţiu;  a  remnstr&, 


MUT. 

a  certÂ  cu  vorbe  aspre,  a  imput&:a  mu- 
stra pre  peccatosi  spre  a  i  correge ;  pa- 
rentele  bonu  nu  liâ^a  errorHe  fiUHont, 
ci  i  mustra;  mustra  pre  cdlu  intdi^tu, 
si  mai  intelleptu  va  fi;  vedi  si  mostrare. 

MUST&ABE,  B.  verbale,  monstratlo» 
in  L  B.  verbului. 

MUSTBATIONE,  8.  f.,  menstrati*» 
actione  de  musfy-are. 

MUSTB  ATOBIU.-o,  adj.  s.,  m*aitra- 
t«r,  care  mustra. 

MUSTBATU,-a,  adj.  part.,  menitra- 
tns,  exereltns,  obJariratHB,  iu  t.  s.  ver- 
bului. 

*  MUSTBICLA  ai  mus^ietda,  s.  f., 
mnitrieulaţ  forma  cu  care  se  serve  cal- 
cionarinlu,  callapodu. 

MUSTULENTUi-a,  adj.,  mastnlentai, 
plenn  de  mustu,  mustosu. 

MUSTn,  s.  m.,  moBtiuii,  succu  de  uve, 
vina  dulce  care  inco  n'a  incaputn  a  fer- 
be :  mustu  duiee;  prin  estensioae  veri-c« 
succu  :  mustu  de  pere,  mustu  de  mere. 

MUTABILE,  adj.,  motabUls,  care  sa 
piîte  mută,  se  pate  scamb&. 

MUTABILITATE,  s.  f.,  mstablU- 
tMB,  calitate  de  muttAHe. 

MUTABE,  V.,  mutare,  a  acambâ,  mai 
allflssu  a  8camb&  loculn :  a  mută  scau- 
nele d'in  una  cetsa  in  ai^a;  reâ.  a  se 
mută  :  m'am  mtdalu  d'in  casele  vechie 
m  cdle  nove;  eUti  s'a  mutatu  de  tmde 
şedea  pâno  acumu. 

MUTARE,  s.  verbale,  mutaţi»,  iu  t 
s.  verbului;  vedi  mutaiitme. 

MUTATIONE,  s.  f.,  mntaU*,  actiont 
de  mutare. 

MUTATIOSU,-o,  adj.,  aatabiUi, 
care  se  muta  correndu,  scambatioBu,  in- 
constante. 

M{JTATOREU,-toria,  adj.  s.,  mata- 
t«r,  mutatorini,  care  mute,  care  se  muta. 

MUTATU, -d,  adj.  part.,  mitatiB, 
scambatu,mai  allessu  scambata  d'inloca. 

MUTATU,  s.  m.,  matotas,-na,  actolu 
de  mutare  :  cu  mutatulu  d^in  unu  locu 
in  altulu,  am  perdutu  forte  multu. 

*  MUTILA61KE,  s.  £,  mntilago,  una 
planta  care  ae  nnmeace  ai  tltbjmalni. 

*  MUTILASE,  V.,  matilare,  a  tali& 
una  parte  d'in  totu,  a  detrunctuă,  a  des- 
figuti  prin  taliare,  a  rettemi,  a  estor- 


=y  Google 


mc. 

piă. :  a  mutila  corpulu;&g.  amutHâ  vor- 
bele; a  mtUUâ  patrimoniulu. 

•  MOTILATIONE,  s.  f.,  mutilaţi», 
actione  de  mutilare. 

*MUTILAT0RIL[,-W«a.adj.3.,  mu- 
tlUtor,  care  mutila. 

•  MIITILATU,-»,  adj,  part-,  otutlU- 
toB,  detruncbiatu,  vetteinatu,  desfîgu- 
ratu,  esturpiatu. 

MDTIRE,-escu,  t.,  mntesoere,  a  ae  face 
mu^,  a  ammutf;  vedi  ammutire. 

MUTU,-a,  adj.,  motus,  care  nu  piite 
vorbi  :  mutu  si  surdu,  muta  si  surda; 
subst.  unu  mutu,  una  muta,  mutulu,  mu- 
t'a,  muţii;  cu  muţii  nu  te  poţi  intellege; 
in  grammatica  :  litiere  mute. 

♦MUTUALE,  adj.,  mutuus,  (fr.  mu- 
tuel),de  una  parte  3idealt'a,reciprocu: 
a^uloriu  mutuale;  invetiatura  mutuale. 

•  MUXUARE,  ¥.,  nutuAr*^,  a  impro- 
muU,  a  lui  improiDutu. 

•  MUTUARIU,-a,  adj.,  mutaarius,  de 
una  parte  si  de  alt'a,  reciproca  :  bene^- 
de  naduairie,  donuri  miUuarie. 

•  .MtJTUATICU,-a,  adj.,mutiul[cnH, 
impromutatn  :  lucruri  mutuatice,  pecu- 
nia  mutuatica. 

«  MDTUATIONE,  s.  f.,  mutaKli«, 
actione  de  mutuare,  impromutare. 

•  MUTUATU,-(i,  adj.  jjart.,  mutua- 
tiis,    inipromiitati],  luatu    impromntu. 

•  m' ACANTHD,  aaii  muacantu,  s.  m., 
myauanthos  fiau  njacanthon,  (|iudiKav- 
*oi;,  [Luixavd^v),  una  planta  de  man- 
catu,  asparagu  spitiosn. 

•  MYCE  si  mi/ceie,  a.  m., ([J'jxtjc,  gnn. 
[1.6x00  si  [j.6x-r]to;),  fungu,  burete. 

•  MTCETOGRAPHIA  sau  mwdo- 
grafia,  (fr.  mţcâtograplilp),  s.  f.,  de- 
acriptionea  buretiloru. 

•  MYCETOGRAPHICU,-'(.  adj.,  lola- 
lativu  Ia  mycetographia. 

•  MTCETOGRAPHU,  s.  m.,  care  m 
occnpa  cu  mycetograpki'a. 

•MTCET0IDE,adj.,(fr.mjc6toţd«), 
care  s^mina  cu  burete. 

•  MYCETOLOGIA,  s.  f.,  (fr.  mjc^io- 
lofle),  tractatu  despre  bureţi. 

•  MTCETOLOaiCU,-a,  relatîvn  la 
mycetdo^. 

•  MTCETOLOGU,  8.  m.,  care  ae  oc- 
cupa  cu  mycetologt'tt. 

I011.U. 


MYR.  __S58 

*  MTCETOPHAGC,  s.  m.,(fr.  nje*- 
tophase))  care  mânca  bureţi,  genu  de 
coleoptere  tetramere. 

*  MYCETOPHILU,  b.  m.,  (fr.  myc6- 
tophlle),  care  ama  bureţii,  genu  de  dip- 
tere  d'in  famili'a  nemocerelorn. 

*MYOCTONU,  sau  niuoctonu,  s.  m.. 
mţ eetouDs,  ((UKixtiivo^) ,  una  specia  de 
aconttu  de  care  se  dice  co  ar  uccide  sa- 
ricii prin  odiJrea  ei. 

*  MYOGRAPHIA,  sau  muografta, 
3.  f.,  (d'in  (liiţ  =:  muschiu,  si  Ypây stv=: 
scriere),  descriptionea  muscfailoru. 

•MYOGRAPHICU,saumwos»-o;?CM,-», 
adj.,  relativa  la  mijographia. 

"  MYOGRAPHU,  &a.\xmw>grafa,  s.  m., 
care  ae  occupa  cu  myographVa. 

*  MYOLOGIA  sau  muologia.  a.  f., 
(d'in  tt.u;=muschiu,  si  Xâ-roi;==discnrsu), 
tractatu  despre  muşchi,  parte  d'in  Ana- 
tomia. 

*  MYOLOGICU,  sau  muologicura , 
adj.,  relativu  la  mijologia. 

*  MT0L0GU3aumM0?07tt,a.  m.,  care 
ae  occupa  cu  myologi'a. 

*  MYOPARONE  ,  sau  mmparone  , 
3.  m.,  inj«parou,  ('[j.uoicdpuv),  una  spe- 
cia de  nave  piratica  usii3ra. 

*  MYOPE,  sau  muope,  s.  nu.,  miopi, 
([jlO(i)<[iJ,  flcurtii  de  vedere, 

*  MYOPIA,  sau  muopia,  s.  f.,  (fr. 
mjopip),  stare  de  muope,  vedere  scurta. 

*  MYOmpMU  sau  muopismu,  s.  m., 
(fr.  ntjtpisme),  in  acellti-asi  intelleasn 
cu  mi/oiiia. 

*  MYOSOTE  sau  muosofe,  s.  f.,  mjo- 
sotia  si  mjoaota,  ([i.t)o;iu>tE;  [j.u»3(î)n)), 
urechi'a  ai:irecelui,  una  planta. 

*  MYRAPIA  sau  murapia,  s.  f.,  mj- 
rapla,-orutn,  (nuj>As'.«),  lina  specia  de 
pere  cu  bona  odiSre. 

"  MYRICA  sau  murica,  s.  f,,  m^rlca 
si  toTrice,  (ppLXTj),  arbustu  tnfosn  care 
cresce  pre  campiinia,  tamarisca. 

*MYRrOPHYLLU,  s.  m.,mIrioplirI- 
Ion,  ((LupcâtpuXXovJ ,  millefoliu,  planta. 

MTRESMA,  pl.-mate,  {]i.i>pin\ux).  un- 
setura  cu  myru,  profumu. 

*  MYROBALANU  sau  mm-obalanu. 
a.  m.,  mj-robaUiinm,  (p:UpoP(JiXatyov},  una 
specia  de  nuca  aromatica  d'in  Arabîa. 

«  MYROBRECHARIU  saa  murobre- 


,CoogIc 


854 


MÎS 


chariu,  s.  m-i  mfrobrecbârlas  si  mnro- 
breoharloB»  (d'in  [j.6pov,  si  ^p^stv  ^  u- 
dare,  plouare),  profumatoriu. 

MYfiOPEOSU,-a,adj.  s-,  ([j.opoy6poc) 
care  duce  profumuri :  mulierile  myro- 
pkore.  Ban  BÎniplu  myrophorele. 

*  MTEOPOLID  sau  ntMrtyMKw,  s.  m., 
Mjropollnm,  ((Lup(»ta>Xioy) ,  oEficina  de 
profumuri;  uegotiu  de  proflimun. 

*  MTROPOLU  sau  mwopolu,  3.  m.. 
■BjTopoUsimiiroiio1«,([i.upos(i>Xi](),  care 
Tende  profumuri. 

*  MYKOSE,  s.  f.,  (tiftpwoic),  ungere 
cutn^rtf,  od<)re. 

MYBOSIBE ,  myrositoriu .  myrosu , 
t6te  d'in  (ifiptoatţ,  vedi :  mirosu ,  intro- 
sire,  mirositoriu,  etc. 

*  MTRTU  sau  murtu,  a.  m. ,  mjrtuB 
()LtipToc)t  unu  arbustu  :  ramu  de  tnyrtu , 
cmuna  de  myrtu,  bacea  de  myrtu;  lan- 
cea de  myrtu. 

*MTRU,  muru,  sau  mira,  a.  m.,  inj- 
rnm,  (t^bpoV) ,  oliu  bene  myrositoriu;  la 
baserîc'a  creştina  sântulu  myru. 

*  MYSTAGOGU  sau  mustagogu,  s. 
m.,  myatasagtia,  {^lymfjatâi;),  care  in- 
troduce in  mysterie;  care  conduce  in  Ic»- 
curile  mystice. 

*  MYSTEKIOSU  sau  musteriosu,-a , 
adj.,  (fr.  mysMrleDi),  plenu  de  myste- 
rie, secretu,  mjstîcu. 

•MTSTEBTU  sau  muşteriu,  pl.-ie. 
AjBterlnm,  ([luarrjpcov),  se|utu,  ceremo- 
nia sacra,  care  de  ordinam!  se  făcea  in 
secreta  :  mysteriele  reîigionei  creştine  , 
a  se  initiâ  in  mysterie,  a  se  communicâ 
cu  sacrele  mysterie. 

*  MTSTICISMU  sau  musticismu,  a. 
m.,  (fr.mjsticlsme),  systema  theologica 
sau  philosopbica  care  admitte  una  com- 
mnnicatioDe  secreta  intre-omu  si  divi- 
nitate. 

•MTSTICU  BaumKsf)Cw,-a,  adj.jinj- 
BtlcsBt  (pottxtS;) ,  relatÎ7U  la  mysterie, 
wysterioau  :  lucrare  mystiea,  represen~ 


MYT. 

tatione  mystiea;  testamentu  mystieu,  se- 
cretu. 

•  MYSTIPICARE  sau  muttificare,  v., 
(fr.  mjatlfler),  a  portă  pre  cineva  cu 
mentioni ,  facuodu-lu  se  creda  lacmri 
cari  toţi  celli  alţi  le  sciu  co  nu  snnt 
asia,  a  ammagi, 

*  MYSTIFICATIONE,  s.  f-,  (fr.  mţ- 
stiaoatliiD),  actione  de  mystificare. 

♦  MISTIFIC ATORIU,-i^Ha.  adj.  s. 
(fr.  nijBtiacatenr),  care  mystifica. 

•  MYSTlFICATU.-a.  adj.  part,  (fr 
najBlIfii),  portatu  cu  mentioni,  amma- 
gitu. 

•MYTHICa  sau  muticu.-a,  adj.,  mj- 
thlciiB,((u>*ra(î(:),relativulamy(Aofoj«i, 
fabulosiţ^ 

*  MTTHISTORIA  sau  mutisioria, 
f.,  Kjtblstorlâ,  (|i,t>$iaropiix),  istoria  my' 
thica,  istoria  fabulosa. 

•  MYTHISTORICU  sau  mutistorieu, 
-a,  adj. ,  BjthiBtorlooB,  (iw^anptiui^), 
mestecatu  cu  istorie  si  cu  &biile,  ro- 
manticti. 

•MYTHOGRAPHIA  sau  mutografla, 
B.  f.,  (^o^oipaŢiii),  scriptura  fabulosa. 

•  MYTHOGRAPHICDsauwiK^o^fa^- 
Cfi-d,  adj.,  relativu  la  mylhographia. 

*  MYTHOGRAPHU  sau  mutografit , 
9.  m.,  (ti.i>d(iŢpa<;poi:),  scriptorîu  de  fabule. 

♦MYTHOLOGIA  sau  mulologia,  3.  f., 
(|j.o&o)vOY[a),  tractata  despre  tnythuri  saa 
despre  fabulele  accreditate :  mythohgi'a 
gric'i,  mythohgi'a  romana. 

•MYTHOLOGICD  st^yimutologieura, 
adj.,  ([Lu^oXoTtxiji:),  relativa  Ia  mytho- 
logla,  d'ia  mythologia :  diei  mythologici, 

*  MYTHOLOGU  sau  mutoîogu,  s.  m., 
(iLud^Xâifoi:) ,  care  tract^dia  despre  my- 
turi,  care  espune  mytbarile. 

*  MYTHIJ  sau  mutu,  pi.  mylhwi  sau 
muturi.  mjthns  si  mltliOB^  ([lÂdoc),  fa- 
bula :)S^ort'aan/tca  e  plena  de  mythuri; 
mythulu  despre  ăiiuviu;  mythulu  desprt 
sedulu  de  auru. 


=y  Google 


N. 


N,  a  patrn&prediecea  litiera  in  alfa- 
betnln  romatiu,-coD3erTa  soaula  Bea  ge- 
nuina, care  ee  aude  in  limb'a  claasica  an- 
tica si  io  sororile  ei  modarne,  precnmn : 
in :  nasu,  nostru,  numeru,  cane,  pane ,  lâ- 
na, fontana,  prune,  comu,  somnu,  mân- 
care, hminare,  seminareMc  Inse  se  ni6I- 
lia  dnpo  locnri,  ca  gn  italica  ai  gallica, 
laa  ee  snppreme,  in  syllabele :  anta,  anie, 
anta,  anii,  enia,  enie,  eniu,  enii ,  onia, 
onie,  oniu,  onii,  unia,  «nie,  uniti,  Mnti, 
inia,  inie,  iniu,  inii,  pracama  in  :  eal- 
eăniu,  capetăniu,  ăntăniu,  remăniu,  re- 
mania ,  tiniu,  tinia ,  viniu,  vmia,  linia, 
gutoniu,  gutânia,  rănia,  atrigoniu,  stri- 
gonia,  petroniu,  pe^onie,  furcontu.  fur- 
conie,  cuKtu,  cuţite,  puniu,  punia,,6tc. 
chiara  ai  in  syllabele  ani,  ent,  oni,  uni, 
ini,  in  vorbele  cari  in  nrm'a  flessionii 
an  trecata  prin  syllabele  de  mai  susu, 
precnmu  in  :  remâni,  tini,  vini.  puni, 
itrigoni.  Se  retace  in :  grânu,  granuntiu, 
frinu,  brânu,  eâniu,  atântu,  si  in  arti- 
cIqIq  nedetenninatn  una ;  ae  aude  inse 
in  :  gfâne,  frine,  brâne,  une.  Se  &nda 
ca  r,  in:  fenestra,  menutu,  eanutu,  am- 
menitiare,  cari  se  audu  ai ;  meruntu , 
earuntu,  ammerintiare,  precnma  ai  de- 
rivatele lom.  Acesta  tendentia  se  ma- 
nifesta in  onele  locnri  chiaru  ai  in  vorbe 
ca  :  bene,  Smeni,  unu,  bonu,  pane,  ten- 
dentia care  de  commune  se  considera 
ca  vitiosa.  In  medilocnla  vorbeloni,  n 
dnpo  vocali  si  Înainte  de  consone,  mai 
aUÂm  daple,  ie  snppmne  in  multe  co* 


Tflnte,precamn;ffi«ni,  memra,  desH,iw- 
sare,  remaiu,  mostrare,  cătu,  atâtu,  co- 
tare, coseru,  eosere,  costate,  eovenire. 

NA,  interj.,  en,  eo«e,  •■  kaMi,  hle 
habsi,  uelpe»  ex«lp«j  ecco,  redi,  iea, 
accepe  :  nă,  haiate,  unu  ienariu,  du-te 
ai  eompera  ceva  merende;  am  dettuUa 
pane;  nă  diro  si  v6ue;  nâ  tie,  nă  v^ . 
ndfinuiui,  nă  eomnatiUm,  nă  la  tcti; 
nă ,  lucru  fitrmoai;  nă,  ce  $e  mtenipla / 

KABLIU,  (naUu,  naultH,  nalUu),  a. 
m.,  Dibllas  ,  nablva,  nnallan^  ingtrn- 
mentu  de  mnsica,  ana  specia  de  arpa, 
nomita  si  psalteriu. 

*  NAIADE,  8.  f.,  najas,  (vată?,  d'in 
vdtiy  =  correre,  innotare),  proprie  care 
aure  sau  innota,  applicata  in  specie  ca 
nume  generica  la  divinităţi,  njmplie  sau 
dine  de  apa;  prin  estessione,  reri-ce 
nympbaaan  dina;  prin  metafore,  Moiade, 
gena  de  plante  apatice,  d'in  cari  apeoi'a 
cea  mai  commune,  naiadeatetratţerma. 

•  NAIADI(J,-a,  adj.,  (fir.  nu\tAi>)  care 
aâmena  cu  naiadea;  pi.  naiadie,  familia 
de  plante  cari  au  detypagenulu  naiade. 

NALBA,f»HiI6aJ,a.  f.,  malTa,(it.  isp. 
port,  prov.  maira,  fr.  UBare) ;  —  planta 
d'in  fapiiili'a  malvaeiâoru,  monaddphia 
pohjandria  lui  Linneu .  d'in  care  ape- 
ciele  celle  mai  commiini  annt :  nciba 
mare  =.  nalba  ali>a  =  alth»»  offlelalis 
L.;  nalba  miea^  malra  rnlţarlB roUn- 
difolla,  L.;  nnmitn  ai  casiulu  popei,  desf 
acesta  eapresaione  se  applica  in  speciale 
lafruetnia  acestei  specia  de  nalbj. 


>yGoog[c 


ă56 NĂt.-  

NALBlRE,-esrti,  v..  nalhilu.  naUiitu- 
ra.»le..\ed\i»aIbire,inallnluinalbHura. 

NALBISIORA,  s.  f.,  m»lriils,  demi- 
Dutivu  d'in  nalba. 

NALBOSU,-a,  adj.,  plenii  de  nalba. 

NALLUCA,  8.  f.,  altiiclHatio  sau  hal* 
luclnatin,  faselnatio,  mentls  err«r>  tI- 
slo,  vlmiin»  phauta»]iia|  spcctrun,  raiia 
Hpeeles.  umbra;  ratecire  a  mentei,  a 
sentirei,  mai  vertosu  a  vederei,  si  de 
aci,  ce  percepe  cineva  cit  mente  sau  sen- 
tire  ratecita,  mai  vertosu  ce  pare  cuiva 
co  âeate  sau  vede,  forase  fîa  ceva :  visu, 
fantasma,  spectru,  umbra,  idea  faotas- 
tica,  părere  deşerta,  chimera,  etc, ;  dis- 
dplii  vedendu  i)rc  Jcsus  ventjidu.  fora 
nave,  î»'e  undele  tnarci,  credura  co  eră 
una  nalluca;  ce  nalluei  in  capulu  seu! 
lassa  nalUt(^  cu  cari  te  hgini  în  de- 
sertu;  naliuc'a  gloriei,  feriărei  visate ; 
caliulu  si  a  faciUu  naliuea,  nu  adu  de 
ce;  callu  cu  n^Uuca.  {N(Muca  uapote 
&  slavicu,  cumu  pretende  d-nu  MiUo- 
.  sich,  co-ci,  o)  nu  se  aflasubstnal^uca  iu 
limb'a  slaţica,  b)  seusuln  lui  nalluca 
n'are  a  face  semica  cu  verbulu  slav.  nă- 
luciţi =  Inrovlre  =  aflare;  ci  nalluca 
o  scurtatu  d'in  inaUaca.  ca  ai  naltu  d'in 
ifialtu;  6to  inaUuca  o  compusa  d'îa  in 
si  aliuca,  primitivu  allii  verbului  allu- 
cinare,  lat.  alliicluarl  si  halluclnart ; 
de  restabilitu  e  ef  simplulu  aliuca,  de 
unde  apoi  :  alludre,  allueinare,  etc.)  M. 

NALLUC[RE,-escu.  v.,  alluelnari  si 
'  hallnelnarliasi  fâce  ncdlftcu :  ce  ti  ai  nal- 
iucitv,  deteai  spariatu  asia?  ce  si  vor» 
fi  uaUucitu  eallii,  de  fugu  asia  orbi?  nu 
mai  sunt  copillu,  ca  se  mi  mdlucfiscH  ee 
nu  eeinAe;  —  mai  vertosu  ca  refl.  uni- 
persoiuile,  a  se  nallucl  eitiva :  de  ce  ti 
se  nallueesce  co  eu  asiu  vre  se  te  ucădu  ? 
ce  ti  d'a  naUucitu  de  sberi  asia,  ca 
cumu  Ol  aide  in  foeu?  nu  ertde  in  tote 
cale  ti  Sfi  nalluceseu;  i  se  nallucesce  co 
viKu  se  Iu  taliei  te  mira  ce  i  ire  naliucesce 
domnuini  prc  noi,  si  atunci  vai  de  pel- 
lea  nostru  servitoriloru.  M. 

NALLUCITOBIU.Wori'a,  adj.  s.,  «i- 
luclutur  sau  bslliicluator ,  dellranB, 
vaiias;  care  si  nallucesce  am  care  face 
se  si  ncdhtcesea  cineva :  n'uni  vedutu  mu- 
liere  Mai  nallucitâria ;  sperantie  nai' 


NAP 

lucHorir,  fericii^e  nallucitoria;  ce  iw  spe- 
riaţi ca  caliulu  naUucitoriu? 

NALLUC[T[T,-fl.  adj.  part.  aup.  9. , 
d'in  nallucire. 

■  NALLUCITURA,  s.  f . ,  allnclnatlo 
sau  halUelimtlo,  dellratlo,  tInIo,  phak- 
tasma,  gpectrum,  umbra,  vana  speeteH, 
somiilum;  actione  si  resultatu  allu  ac- 
tiouei  de  nallucire  :  ce  ve  ammagiti  cu 
propriele  rostrc  «alluciture?  (vedi  si 
nnlluta).  M. 

NALTU,-a,  (contrassii  d'iu  inaUu) , 
adj.,  aUns;  vedi  tnaltH. 

KAMEDIA,3.  f.,  namcdiu,  meridles, 
9curtatu  din  in-a-media,  in-a-mediu, 
si  de  scrissH  separatu:tn-a-inedta.  in-a- 
mediu:erâinamediuludillei:veiiimediu. 

NAMILA,  s.  f.,  vedi  namilu. 

NAMLLU,-a.  adj.  s.,  Immauls ,  la- 
g«is  moles;  adj.,  nesponsu  de  mare,  ce 
trece  preste  mesur'a  ordinaria  de  ma- 
rime:ce  namiliomeHUcenamileTimierif 
— subst.  ce  namUu  de  callu!  ce  namila 
de  epa!  —  mai  vertosu  sub  forma  femi- 
nina, nami^ :  ce  nofnila  de  omu,  de 
muiere !  câtu  mai  namila  de  bou ,  de 
ca»TM/{Cov8ntuiupare  una  transforma- 
tiono  d'in  tmmaaiB,  cu  at&tumai  multu 
co  pre  a  locuri  se  aude  si  manilu.  manila, 
(ifo  iu  alte  locuri  si  manimt-a).  M. 
j  NAPACIU,-a,  adj.,  (fr.  napaci),  care 
s^mena  cu  napulu. 

NAPELLU,  s.  m.,  (it.  napello,  franc, 
napel);  proprie,  ca  si  napisiorn.  derai- 
nutivu  d'in  napu ,  appiicatn  inse  la  una 
specia  de  acooitu,  aooaltum  aapellust  L., 
a  cili  radeciua  s^mena  cu  cea  de  napu. 

*NAPUU,-a,  adj.s-,  uupiuua  (vaxaii»:, 
d'in  vdciro;  =z  văile,  selba);  de  valle,  de 
selba  :  dine  naj>ee;  fl.  f.,  niipi:a;  a)  nyin- 
pha  aau  diua  de  văile,  de  selbe :  b)  ^miu  de 
plauto  inaWacie,  (compara  si  fr.  nap6e). 

NÂPHTHA  sau  nafta,  s.  f.,  si  nap*- 
thu  sau  naftu,  s.  va,,  aaphtha,  {vif^  ei 
v^Ţ^cti:,  it.  uaftat  fr.  naptitfae),  specia  de 
bitume  licidu,  limpidu,  insipidu,  de  co- 
lore  alba  galbinastra,  de  odore  terebia- 
tacia,  mai  usioru  de  cătu  ap'a,  si  forte 
inflaiumabile  :  oliulu  de  naphtlut  e  utile  ■ 
in  medicina. 

*  NAPHTHALASE  sau  nafialase,  s. 
f.,  (fr.  n^btkaiHe);  prodnctu  capetatn 


,,  Google 


NARj 

d'in  napktha  prin  actionea  ehiorului, 
bronmiui  sau  iodului. 

NAPHTHALINU  »au  mflalmu,-a. 
adj.  8.,  {fr.  napblballBe)!  de  «au  d'in 
naphilM :  nubslantia  iiaphthalina;  absol . 
ca  s.  m.,  naphihalinu.  Bau  f.  napbtkali- 
na  :  a)  hydrouarbiira  solida,  ciistalli- 
sabile,  transparente,  volatile,  l'usibile, 
combustibile,  ce  sa  «strage  d'in  varie 
substantie  vegetali,  si  mai  allesiiu  d'in 
carbone  fossile  :  d'in  napUhalina  se 
estraguprodude  ăe  varie  colori  applica- 
bili  la  tinctura;  h)  napMhalina  pura, 
bydrocarbura  ce  are  coinpo»itionea  na- 
phthalinei,  inse  differe  prin  varie  pro- 
prietăţi, si  care  se  esjtraj^e  d'in  gazuln 
de  illuminatu  împreuna  cu  naphtkalina. 

NAPIA,  s.  f.,  vedi  napiu, 

NAPIFOEMEsi  nap^ormu.-a,  adj-, 
(fr.  napirorme);  care  are  forma  de  napu. 

NAPISIORU  si  ttapttsioru,  s.  m.,  u«- 
pulas;  deminutivu  d'in  napu. 

NAPOLEONE,  a.  m.,  (fr.  Dapalion, 
it.  napoleoue),  aume  propriu  a  doi  im- 
peratori  francesi,  applicatu  inse  ca  nume 
commuae  la  una  moiieta  de  auru  fran- 
cisca, in  valore  de  20  de  franci  :  m 
terr'a  nostra  circula  muUi  napoleoni. 

NAPONE  sau  naponiu,  (cu  nmolliatu, 
napoiu),  s.  tu.,  napu  mare,  (compara 
it.  napoie  si  «avune). 

NAPU,  fl.  111.,  napHHt  (it.  napo,  isp. 
port.  iiab*  n\  uaba,  fr.  nnTet);  gcnu  de 
plante  crucifere,  bmsslea  mphn,  L.,  a 
caroru  radecina,  bona  de  nuttimentu  si 
pentru  omeni  ^i  pentru  peoino,  se  ciiiama 
totu  ho;'»,  cave  se  cultiva  in  gradine  si 
e  bene  connoscuta  poporului  nostru  :  a 
ăd  vaccei  se  ntance  napi. 

NAPUKA,  g.  f.,  oaiiura;  fime  de  pa- 
pura sau  dc.poîie,-  legătura,  făcuta  ^'in 
asa^mini  materie. 

NAIÎANDIU,  etc,  vedi  mraiUia. 

NARANTIA,  8.  f.,  (in  loen  de  ina- 
rantia,  d'in  in  si  arantia,  in  locu  de 
auranlia  =  aurHiitium),  friictu  allu  au- 
ratttiului,  upecia  de  portocalie;  asia  si 
pomulu  :  naranfiu  in  locu  do  iiiauran- 
tiu  sau  simplu  ,mratUiu;  do  aci  si  adj. 
naraniiu,-a,  =:  de  colorea  uarantiei  : 
rochia  naraittia,  in  locu  de  inuuraHliu 
sau  simplu  aurantiu;  atiiă  ai  :  na- 


NAR. 


SS7 


rantiatu.-a,  =  nrwantiu  ;  vesUtnentu 
norantiotu :  —  compara  :  ii.  nantacla 
si  uaraiisat  naratieio  =:  portocalia, 
portocaliu ,  etc. ,  iu  locu  de  arauia  saii 
arameiaţ  aran^lo]  rancl»  :=  narantiu: 
{  fr.  orange  =  jiortocalla  :  ispan.  na* 
I  ratijs  =  portocalia,  naranjo  ^  porto- 
caliu; uou  gr.  vEfMiivTCiov.  (In  limb'ano- 
btra,  pre  a  locuri,  se  audu  aceste  co- 
vente  ui  cu  d,  in  locu  de  t,  ei  cu  m  in 
locu  de  n :  narandia  sau  naramdia,  na- 
randiaiu  nu  naramâiata,  etc.  ~  Daii 
nuadmittu  etymologi'a  aoestorucoveate 
d'in  lat.  aBrantlun,  de  la  auru,  cunuu 
diceau  anticii ;  nat»  aBratfr=l)tt.m«re 
aurate  =  portocalie,  narantie;  ci  le  dfr- 
rirad'inpeTe.ii&i>e>iic'rVab.iiâraiiţ'.)Jlf. 
NARANTiU,  etc,  vedi  naraatia. 

*  NARGA  si  narcc,  s.  f.,  aaree,  (vÂp- 
XI),  v&pxa);  ammortire,  adiiormire;  de 
acf,  BHme  datu  Ia  unele  plante  sau  sub- 
stantie ce  au  proprietatea  de  a  ammortf, 
addonnf. 

*  NARCElNU,-o.  adj.  s-,  (fr.  aar- 
criliie);  relatifu  la  narce  sau  ttarca.  ce 
conţine  narea;  s.  f.,  narceina,  unulu 
d'in  alcaloidii  opiului. 

*  NAKCINU,-a,adj.  8.,(fr.  narflUe); 
de  narce  sau  narea,  care  conţine  ceva 
de  allo  narcci;  s.  m.,  narcinu,  pesce  ce 
are  potere  de  electrisare. 

*  NABCI8SINU,-o,  adj.,  narelstlDus, 
(voipx(aitvoc) ;  de  narcissa  :  olia  nar- 
eissinu. 

*  NARCISSITE,  3.  f.,  narcUsHea, 
(vccpxiosiTT]; ,  fr.  ■antsatt»);  patra  ce 
prin  venele  selle  s^mena  cu  tutroisaulu. 

*  NARCISSOIDE,  adj.  b.,  (fr.  lar- 
cISBoIdet  it.  uarcisHolde,  d'in  vipxuiaoi; 
=:  narcissu,  si  eISo;  =  forma);  care  are 
forma  de  tiarcissu;  a.  f.  p).,  narcissoidi, 
familia  de  plante  ce  are  de  tjpu  gonulu 
narcissu. 

*  NARCISSU,  8.  m.,*arctsBtH.  (vdp- 
xt^Mo;,  it.  narulssAj  fr.  narali<B«);  1 .  ^enu 
de  plante  d'in  femili'a  amaryllidieloru, 
kcj;andria  mondgynia  lai  Linneu.  asia 
numite  de  la  narea,  d'iu  caus'a  odorei 
loru  addormitoria  :  oliulu  de  nardutu 
mollia  si  incaUlcsce;  specielc  de  naroissH 
ce  se  cultiva  in  gradinele  de  plăcere  suni: 
narcissulu  selbaticH,  narcissaUtpoetieui 


.yGooglc 


868 


NiB 


2.aUuBBionelafabiilaeuJAirctww,'truia-  j 
formatn  in  âore,  nardâsn  :=  orna  ina- 
monttu  de  sene,  caxe  si  place  sie  ensusi  ' 
forte  multa;  de  aci  si :  spechdu  hti  Nar- 
âstu  ^  apa  forte  limpida. 

*  NABCOOENINA,  b.  f.,  (it.  nare*- 
geaiai);  alcaloida  uaacntn  d'in  narco- 
tina. 

*  NABC03E,  8.  f.,  (fr.  narcta*,  vâp- 
xamţ,  ?edi  si  nareay,  stata  de  ammortire, 
de  torpore. 

NABCOTICn,-a.  adj.,  (it.  Barc»U«*. 
b.nareatlqBe»vixpxwRxd;,-TediBiflareo); 
oare  aăctuce  sau  oasiooa  narea  ^  tor- 
pore,  anunortire,  addormire  :  oăore 
KU-cotica,  meăieamente  nariotiee;  io 
speciale :  acidu  narcotieu,  d'in  potÂssâ 
si  d'in  apa  tMrcoHna;  fig.  dUcursu  nar- 
cotieu, poe$ia  narcotica,  politica  narco- 
Oea;  ca  b.  m^  reale  :  unu  nareoticu, 
mvlte  narcotice,  despre  veri-ce  pote  ad- 
dormt  eau  ammorti,  d^ro  mai  vertosn  de- 
spre medicamente  addormttorie. 

NABCOTINA,  s.  f.,  (it.aarooUn.,  fr. 
■are«tlae),  unnlu  d'in  alcaloidii  princi- 
pali ai  opinlui. 

NAECOTISMU,  s.  m.,  (fr.  narootli- 
■e);  Btatu  produssn  prin  snbstantie 
narcotice;  ig.  narcotimtilu  ^iriteloru. 

•NARDIPJBRU,-o,  adj.,  nardlfer; 
care  prodace  nardu  :  nardifere  terri. 

*  NARDIFOLnJ,  s.  m.,  nardiroUnni 
folia  de  nardu. 

NÂBDI]SU,-(i.  adj.,  nardtniiij  rela- 
tivu  la  nardu,  de  nardu :  tnnu  nordinu, 
dresBu  cu  nardu;  pere  nardine,  cu  odore 
de  ncu-du;  unsore  nardina. 

NARDU,  s.  m.,  nardns»  (vtipSoc.  it. 
aardo»  fr.  vnt)ţ  1.  nume  datu  la  varie 
plante,  cuma :  a)  nardnguptire=znttitt» 
■trlflta  X.,nnmitn  si /^nu  demoni,  plan- 
ta d'in  famili'a  gramiuacielom,  trian- 
drta  monogynia  lui  Ltnneu ;  b)  nardu 
eeitieu  saa  gallicu,  specia  de  vaieriana; 

c)  nardu  commune  sau  8picatu=l»jm' 
HvU  iplcm,  sau  aiarnK  eDropenm,  L.; 

d)  nardu  indianu  sau  spicatu  ^  andro- 
pofftii  nardni,L;  2.  sabstantiade  nardu: 
a)  de  nardu  mdtanw,  ce  ser  ve  ca  medica- 
mentu;  h)  essentia  odorata  ce  anticii 
estragea  d'in  certe  plante  odorose  : 
ţu  nardu  eră  unta  mireşs'a  ce  cânta 


HAB; . 

Salamone  in  eanticulu  oantiedoru;  eu 
nardu  un  j«ra  eapidusipetioreh  lui  Jenu. 
NA£E,  B.  f.,  aarU,  (it.  nare  si  sarlee* 
isp.  port.  aarli  ^  natu,  prOT.  nareti, 
fr.  aarine);  un'a  d'in  celle  doue  canali 
sau  gaure  alle  naautni,  pre  cari  respira 
omnlu  si  alte  animali :  narea  deruta, 
narea  stânga;  eanendoue  narile  mi  tu 
infundaie,  in  câtu  caută  se  stau  eu  gur'a 
căscata,  ea  se  potu  respira;  astupa  una 
nare,  ca  se  poţi  suffld  mai  bene  notai 
(Ttn  cea  cdta  nare;  —  nare  intra  in  o- 
nele  espressioiii  în  coneurrentia  cn  nasu, 
iuse  are  mai  mtilta  energia  de  cfttu  s- 
cestn-a :  a  bagi  pre  stdt  nări,  a  bagă 
in  nări,  a  spune  la  nările  cuiva,  e^., 
mai  energice  de  cfttu  :  a  bagd  pre  «w 
nasu,  a  bagd  in  nasu,  a  spune  la  nasuiu 
cuiva;  —  nare,  ca  si  nasu,  e  espressione 
QU  numai  a  sensului  simplu  de  ulmecare, 
ci  si  a  delicatetîeî  estreme,  a  finetiei  qq 
numai  de  odorata,  ci  a  perceperei  ia  ge- 
nere, a  aagacitatei,  oalliditatei,  dicaci- 
tatei,  etc.;  de  acea-a  :  omu  cu  nori,  cu 
bone  nari  =  care  sente  bena  celle  mai 
delicate  odori,  si  de  aci  :  delicatn,  fino, 
callida,  spirituale,  dicace,  facetu,  eto., 
in  opposîtione  cu  omu  fora  nări. 

NARINOSU.-o,  si 

NASOSU,-a,  adj.,  urlBoinB)  care 
are  mari  sau  hone  nârt;  de  aci :  omu 
narosu  in  tote  însemnările  ce  are :  omu 
(u  nari  sau  ou  bone  nari,  de  care  vedi 
la  nare. 

*NAB&ABILE,  adj.,  aarrablllgj  care 
de  pote  norrâ ;  aceste-a  nu  su  narrab^i. 

*NAIÎBANTE,  part.adj.,  d'innarrore, 
narraiis,  care  narra  :  nu  poH  pune  te- 
meliu  pre  istericii  narranti  acdlui  eve- 
nimentu. 

*  NARBARE,  T.,  aarrare,  (d'in  ««*• 
rarare»  de  la  ^arns  =:  care  connosee 
bene),  a  face  bene  connoscutu,  a  eapune, 
a  spune  ceva  cu  atftte  ammennte,  in 
c&tu  se  la  facă  bene  intellessu,  a  istorf, 
1.  proprie :  ce  se  ti  narru  eu  lucru  ce 
tu  scii  mai  bene  ca  mene  ?  a  narrâ  vii- 
ti'a,  faptele  bellice  oMe  cuiva;  de  la  isto- 
ria* se  cere  a  sd  se  narre  bene;  fora  ta' . 
lerUulu  de  a  narrâ  nu  poţi  fi  istorieu; 
narramu  c^le  ce  ti  s'au  intemplaiu  pre  ' 
caUe;  nu  f  bene  a  narrâ  istorie  in  care 


=y  Google 


.         NAS. 

naratoriuîu  e  singura  adroriu;  —  si 
CU  subiectn  de  lucruri  :  cerurile  narra 
poterea  âmo^;  straiele  terrei  narra 
iştori'a  omului  preistorici*;— 2.  prin  es- 
tensiooe,  b  dice,  spune,  eaprem^,  etc.  : 
narra-mi  ce  e,  ee  vrei,  ce  cugeti, 

*  NAKRATIONE,  a.  f.,  iiârr»tlo,  (fr. 
narrati«B,  it.  narraBlone) ;  actioue  si 
niodu  de  narrare,  cumu  si  effectii  allu 
acellei-asi  actione ;  diacursu  sau  parte 
de  discurau,  io  care  se  narra  :  narra- 
tione  istorica;  narrationi  oratorie,  poe- 
tice; fii  breve  innarrationi;  narrationiîe 
lui  TacUu,  lui  Fitu  Liviu;  narraiione 
essaeta,  minutiosa;  intr'unudiscwsu  o- 
ratoriu  tKo^ationea  face  a  ăou'a  parte 
a  disetarsului,  in  care  se  espune  fapfa. 

*  NAItBATIVU,-a,  adj.,  narratiTns 
(fr.  ntrrătlt,  it  n&rratlTQ);  care  narra 
sau  poie  narrâ  :a  esplecă  in  modunar- 
rativu  edle  mai  greile  -punte  de  eosmo- 
graphia;  poema  narrcUiva ,  in  oppoai- 
tione  cu  poema  dramatica. 

•NARRATORIU,-*ma,  adj.  b.,  nar- 
ratar,  (it.  Darrator«,  fr.  narratear); care 
narra,  care  scie  narrâ,  ciire  serve  a 
narrâ :  unu  ionu  narratoriu;  narrato- 
riu  essactu,  fidele,  inieressante,  fasU- 
diosu. 

*  NARBAT0,-a,  adj.  part.,  Barratus, 
spnsu,  recitata. 

NABTHECA,  narlhece.  si  narteca,  a. 
f.,  uarthox,  {vip^i,  itat.  narteee,  fr. 
■artex);  1.  arborellulu  ca  longu  fusteUu, 
numitu  siferula;  2.  prin  metafora,  a)oh- 
îecte  făcute  d'ia  acestu  arborellu , 
«)  v^rga,  batiu  de  ferula,  si  in  genere , 
bktia ,  v^rga ,  ^ro  in  speciale,  v^rga  de 
correctione  sau  castigatione;  p)  capsnla, 
culeia  de  ferula,  si  prin  esteusione  si  de 
alto  lemnu  sau  alta  materia :  capsula 
de  profome,  capsula  de  medicamente,  etc. 
in  specie,  f)  famos'acapsulace^^essaw- 
dru  a&k  intre  spoliele  luate  de  la  Dariu, 
capsula  de  escellente  lemnu  si  escellente 
lucru,  ce  Alessandru  destina  pentru 
conservarea  essemplariului  de  Iliade  ce 
totn  de  ua'a  portă  cu  sene;  b)  m  insem- 
Dari  mai  ideali ,  %)  spatedia  de  legatu 
unu  membru  fracturatu;  p)  parte  a  ba- 
sericei  unde  stau  uita  data  catecbunie- 
nii  si  penitenţii  publici,  ore-cumu  sub 


Kis. m 

fend'a  peniimtiei;  3)astadi  parte  a  ba- 
sericei,  in  care,  a')  la  monasterie.  stan 
monachii  laici;  ^')  âro  la  basericile  d'in 
c&mmuni,  stau  femioele. 

NABTHECE,  s.  f.,  vedi  nartkeca. 

NARTHECIA  aau  nartecia,  s.  f.,  nar- 
theolt,  (vap*Tjx(«)î  specia  ăe  nariheee 
sau  ferula :  sunt  doue  spttie  de  nartheei : 
cea  ce  se  rediea  in  susu,  se  chiama  pro- 
prie narthece  sau  ferula ;  SrO  Cea  ce  mu 
se  inaltia  muUu  de  la  pamentu,  fit  diee 
narthecia. 

NABTHECIU  sau  nartecia,  a.  m.,  pl.- 
e,  nartheoinu,  (vxpQijiuov),  proprie,  adj., 
ăe  narthece ,  si  de  aci  ca  snbst.  cu  in- 
semuarea  formei  narthece  de  sub  2,  a) 
b)  :  capsula  sau  buccata  de  ferula  să- 
pata, in  care  se  pună  si  se  ţinu  profums 
sau  medicamente,  si  de  acf,  veri-ce  ca- 
psula de  profume  sau  medicamente. 

NARTOSU,-a,  adj.,  narluosng;  de 
acea-asi  însemnare  cu  narosa  si  nari- 
nostt, —  trassu  d'in  nartu,  scurtatu  d'in 
Maru{u=proTedutu  ca  nari. 

NARTJTU,-a,  vedi  nartosu. 

NASALE  si  nasare,  adj.  s.,  (naiallsi 
ital.  nasale ,  fr.  nasalj  ;  relativu  la 
naşa,  1.  ca  adj.,  osse  nascUi,  arteria 
nasaU,  nervi  nasoli;  consonanţi  nasrâi, 
vocali  nasali,  sonuri  nasoli,  etc.,  cari 
se  dicu  pre  nasn;  pronunţia  nasdle; 
2.  ca  subat.  f.,  si  sub  form'a  nasare,  ap- 
plieatu  la  diverse  lucruri  ce  stau  in  re- 
latione  cn  nasulu,  cumu  :  a)  nasale, 
una  nasaîe,  sonu  sau  lîttera,  vocale  sau 
consonante  ce  se  pronunţia  pre  nasu  : 
n  e  nasale;  limVa  francese  ar^,multe 
nasali  intre  vocali;  b)  parte  a  unei  cas- 
side,  ce  serve  la  apperare  a  nasului  z  a 
appacd  pre  cineva  de  nasalea  caseei  si 
a  l'intrebd  cine  e ;  c)  medicamente  de 
nosu, cari  provoca  sternutatolu;(î)parte 
a  capitelleloru  ds  frenu  ce  se  pune  pre 
nastiiu  calliloru,  boiloru,  etc.,  ce  se  pune 
in  nasulu  sau  pre  botulu  certoru  ani- 
mali spre  a  le  conduce  sau  a  le  opprl  de 
a  fi  vettematorle  :  nasare  ăe  arsu.de 
porcu;  cânelui  ce  musca  se  pune  nasare; 
nu  poneti  nasare  in  gur'a  boului  ce 
treiera;  (compara  si  it.  naslera);  —  in 
acestu  intellessu  si  sub  form'a  nasarifia 
sau  nasarida. 


=y  Google 


360 -ŞĂS. 

*NASÂLABE,v.,  (fr.  nag^ler); a  face 

naaide  :  a  nasalâ  una  vocale. 

*  NASAIITATE,  s.  f.,  (fr.  uasalitri); 

calitiate  de  nasale  :  nasalitatea  vocali' 

loru,  nasalitcUea  pronunţiei. 

1  NASAKE,  adj,  s.,  vedi  nasale. 

2  NASARE,  V.,  (it.  na8Jire,fr.  nasar- 
d«r,  naBlIIer);  a  ulmecâ;  a  ăi  pre  nasu 
=:  a  pronunţia  pre  nasu;  a  di  preste 
nasu=L  a  lovî  preste  nasu  cu  man'a,  cu 
degitulu  sau  altti  ceva,  si  mctaf.  a  mu- 
itră;  de  aci,  nasaia,  ca  subst.  f.  reale, 
(compara  it.  nasata),  lovire  preste  nusu 
=boberDacu,  si  fig.  mustrare  aspra. 

NASAEIA,  fl.  f.,  vedi  nasariu. 

IfASARIRE,  V.,  naBUtDK  csse;  fnstl- 
dire;  gtomacbarlj  ilelirare ,  mentis  er- 
Tore,  insolsa  lubldlne  laborare,  Turerc; 
1.  proprie  a  fi  nasariu,  a  impiuge  deli- 
cateti'a  nasului  preste  marginile  cove- 
nite ,  a  crede  co  sente  cu  nasulu  ce  nu 
sente  in  addeveru,  si  de  aci ;  2.  in  ge- 
nere, a  crede  co  sente  sau  percepe  ce  nu 
e,  a  a,\6  nălluciri,  a  se  înfuria  fora  causa 
bene  coventata ,  etc.,  applicatu  de  re- 
gula ca  unipersonale,  sub  forma  activa : 
mi  nasaresce,  ti  nasM'esce,  etc.,  sau  si 
cu  mai  multa  energia ,  sub  form'a  re- 
flessiva,  pasaiva  :  mi  se  nasaresce,  vi  se 
nasaresce,  li  se  nasaresce,  etc.  :  ce  se 
va  fi  nasaritu  calîului,  de  sare  asid? 
ce  se  va  fi  nasaritu  vaccei ,  de  sbera  a- 
sid?  ce  vi  s'a  mat  nasaritu  acumu,  de 
ne  înjuraţi  ewnu  vc  vine  la  gura;  li  se 
nasari ,  co  amu  vrc  se  t  ucdăcmu ;  in 
infcrhentarea  creierSoru  li  se  nasaris- 
se,  co  aru  fi  regi  si  domnitori;  —  pre  a 
locuri  se  aude  cu  s  siueratu  ca  d  :  na- 
diarire,  si  in  derivate  :  nadiaritura.  M. 

NASARITD,  adj.  part.  sup.  subst. 
d'in  nasarire. 

NASARITURA,  s.  f.,  hallociuatio, 
tniiaUa  iDbldo,  meutls  error  ut  taror; 
actione  si  resultatu  de  wniorirc .-  ie  miri 
cenasariture  li  se  mai  nasarescu.  M. 

NASARIU,-fl,  adj.  s-,  (iiasall8,-c,  it. 
BaHAle,  naslera,  fr.  nnxBl)  uaBardf  nasU- 
lard»  nasUlBrdlae),  iiBSutus,  ra5UdIo§U(t; 
liIbldlnoBOB)  liiBauas)rureiitj;  inentls  er- 
ror, furor;  reiativu  la  nasu:  1.  adj., 
a)  cu  aceltu-asi  inteilessu  ca  si  form'a 
nasale  sau  nasarc ;  sonu  nasariu,  jjro- 


.    _    NAS. 

nuntiatione  nasaria;  consonanţi  si  vo' 
caîi  nasarie;  h)preA-nasosu  sau  nasutn, 
care  impinge  delicatcti'a  de  nasu  prea 
departe,  sîde  act,  f^stidiosu,  capritiosu, 
pleuu  de  allucinationi  sau  tiaUuci,  care 
si  imagina  a  sentf  ce  nu  e,  nallucosu, 
cu  mente  ratecita,  furiosu;  2.  ca  subst. 
reale,  fem.  nasaria :  a)  in  acellu-asi 
aeusu  cu  nasarc,  (vedi  nasale  sub  2.); 
b)  apoi  si  cu  seustitu  ce  are  nasariu 
sub  1.  h) :  de  unde  vine  asta  nasaria 
callulului;  —  cu  tonu  pre  penultima 
nasaria,  (compara  it.  na»aria),  unesce 
tote  însemnările  de  Mosartw  .-  nasari'a 
e  una  defcctu  de  pronunţia  adesea  ne- 
sufferitu;  nasarVa  adduce  natariture. 

NĂSCARE,  s.  f.,  ortns,  orlţo,  Ini- 
tlum;  naUlo^natalItia;  camu  in  acellu-asi 
sonsu  cu  nascere :  omu  d'in  născare  orbu, 
surdu;  prov.  invetiulu  d'in  născare  re- 
mediu nu  arc. 

NASCATORITT,-Wria,Btc.,vedi  nas- 
cutoriu. 

NASCENTE,  part.  adj.,  uasceBS,  pa- 
rlens,  (ît.  nascente);  care  nasce  sau  Be 
nasce  in  tote  insemnarile  verbului  na~ 
seerc :  îitteratura  aUd  nascente;  absurdi- 
tăţi nascenti  alte  ahswăitati. 

NASCENTIA,  s.  f-,  (it.  nasoeuaa,  fr. 
uaissance),  ortns,  orlg»  genns,  natale; 
calitate,  cumu  si  tempu ,  locu,  actu  de 
nascente :  in  nascenti'a  litteraturci  no- 
stru. 

1  NASCERE,  nascui,  nascutu  si  natu, 
nasci,  orii-h  părere,  |)artiirlre,  enltl, 
procrenre»  flgnere,  generaret  prorerre; 
(it.  naitcere,  isp.  si  port.  nacer,  prov. 
iiaHcer  si  iinlHtiert  fr.  naltre  =  Dalstre ; 
—  nascere  e  in  locu  de  gnascere=::[ts«' 
iiascerej,  si  prin  urmare  de  acea-asi  ra- 
deciua  cu  [ţenere]  ^rglgiiere,  grec, 
■(svvâv),  a  luâ  sau  dă  inceputu  de  fien- 
tia,  a  veni  sau  face  se  vina  in  lume,  a 
se  face  sau  a  face,  a  se  produce  sau  a 
produce,  etc.,  A.  inirans.,  a  nasce,  mai 
desu  sub  forma rcflessivapassivaueutra, 
fl  se  nasce,  care  e  mai  precisa  si  mai 
energica  de  câtu  cea  activa,  a  nasce, 
1.  in  scnsu  propriu  si  strinsu,  applicatu 
la  omu  si  alte  animali  ce  se  producu  sau 
prodQCu  feti  vii,  a)  fora  alte  nuantie  ac- 
ccssone :  CC  vascE  d'in  pissica  soreci  nw- 


dbv  Google 


mş. 

Manca  =  fetii  eredescu  calităţile  paren- 
tîloni ;  d'in  timide  porianbeUe  nu  potu 
nasce  anitnose  acere,  tn-ecumu  neci  d'in 
Ui  animoai  nu  nasea  liepuri  fricoşi; 
a  nasce  la  tempu,  înainte  de  tempu;  nu 
s'a  nascutu  inco  omulu,  de  la  care  a- 
st^tâmu  saluiea  nostra;  născu  mai 
muUi  de  câtu  moru  ^  se  născu  mai 
mulţi  de  catu  moru;  b)  cu  nuantie  acce- 
sorie fiSrte  varie,  d^ro  mai  vert03U  nuan- 
tiele  de  ereditate  paterna,  de  destina- 
tione,  predestinatione ,  sorte,  vocatione, 
misaione;  taleniu  naturale,  etc. :  dupo 
unu  vechiu  adagiu ,  poeţii  se  născu,  ero 
oratorii  se  faeu;  noi  eredemu  cu  Oratiu 
C0  si  poeţii,  ca  si  oratorii,  nu  numai  se 
născu,  ci  se  si  făcu,  co-ci  d'in  nemica 
neci  nasce,  neci  se  face  ceva;  pote 
cineva  nasce  sau  a  se  nasce  orbu,  surdu. 
mutu,  idiotui  a  se  nasce  stA  bona  sau 
rea  stea,  in  bona  sau  rea  ora;  uniiparu 
nascidi  numai  pentru  miseria^  dltii  na~ 
scuti  a  gustă  nwnaiplacerile  lumei;  pote 
nasce  cineva  Solone,  Cicerone,  Omeru; 
dero  toţi  naacuiii  pentru  unu  ce,  se  făcu 
asiăprin  sene  ensisi  si  prin  poterea  im- 
preffiurariloru;  catiticuîu  dîcecos'ana- 
scutu  muierea  spre  a  ammagi,  ero  bar- 
batulu  s'a  nascutu  spre  a  sufferi ;  cellu 
nageutu  a  fi  pictoriu  nu  vă  pote  dâ  că- 
piţe de  opera  fora  studiu  profundu  si 
essereîHu  indelunffu  si  laboriosu  in  ar- 
tea  pictură;  2.  prin  estensiouesijneta- 
fore,  a  luâ  inceputu,  a  începe,  a  se  dez- 
volta, a  se  produce,  a  se  face,  a  se  tra- 
ge, a  essi,  a  resarf ,  etc.,  a)  despre  omeni : 
a  se  nasce  d'm  familia  obscura,  strălu- 
cita, d'in  boni  si  straboni  glorioşi;  b)  de- 
spre alte  animali :  calli  născuţi  d'in  vi- 
tia  arabica; itulUipasseriloru  născu  d'in 
oua;  pulliiserpUoru  inco  născu  d'in  oua; 

c)  despre  plante  :  tote  câte  nuscu  d'in 
pameniu,  născu  d'in  una  setnentia;  d'in 
sementia  de  persicu  nu  potu  nasce  jKri; 

d)  cu  sensu  si  mai  generale,  a)  despre 
lucruri  materiali  'sau  senauali :  unu  riu 
nasce  d'in  unu  monte,  d'in  altu  riu, 
d'in  una  fontana;  unu  monte  ensusi 
nasce  (fin  altu  monte,  nasce  si  se  inal- 
tiade  la  rip'aunuifiuvîu;  diu'a  ca  si 
noptea,  ncisce  sau  se  nasce;  se  născu  si 
&u&e,  morbi  periculoşi;  steJlele  inco  Tta- 


NAS. S61 

seu  si  se  inaltia  de  la  orieonte;  unu 
ossu  nasce  d'in  altu  ossu,  nermi  se  nă- 
scu d'in  alţi  nervi,  ramure  se  născu 
d'in  ramure;  dentii  născu  (fi»  gingiue: 
foctt  mare  se  nasce  d'in  una  mica  scan- 
telia;  unu  inyjeriu  nasce  nou  pre  lu- 
me, etc;  h)  despre  lucruri  abstracte, 
ideali  si  chiani  iutellectuali,  metaphy- 
sice,  despre  evenimente  mai  vertosu : 
d'in  certa  se  nasee  bătălia,  cumu  ift» 
bătălia  se  naseu  capite  sparte;  d'in  reu 
nasce  reu;  d'in  vorbele  cuiva  nasce  unu 
intellessu,  cumu  si  d'in  faptele  lui  naseu 
ca  consecentie  alte  fapte;  intre  ăouepo- 
pore,  doue  staie,  potu  nosce  neini^c 
geri,  bdle  sangerose;  in  mentile  nostre 
născu  prepuse,  opinioni,  cogitari,  idee, 
imaginationi,  ba  naseu  ekiaru  fantasie, 
capricie  si  nalluci;  se  naseu  inco  intre- 
bari,  discussioni,  cerţi,  dispute,  cumu 
se  născu  siproeesse,  Judecaţi  si  altele  as- 
semni;  se.  nasce  adesea  fâtnete,  cumu 
se  născu  revolutioni,  conspirationi,  beUe 
civili  si  alte  CiUamitati;  cumu  se  naacu 
ideelc,  se  născu  si  doctrinele,  sijstemate' 
le  si  scotele  ^sofke  st  de  «I(e  generi; 
SC  nascit  filosod'a,  astronomia  si  celle 
alte  scientie,  cumu  se  născu  artile;  etc.; 
B.  trans.,  mai  in  tote  însemnările  de- 
seriBse  sub  A  :  eu  tnari  dorori  nasce 
muierea  pruuculu  seu;  a  nasce  fele  ai 
baiati ;  a  nasce  copUli  d'in  flori;  a  na- 
sce d'in  barbatu  leyiiimu;  a  nasce  cuiva 
muUi  copiUi;  vacc'a  nostra  a  nascutu 
unu  oitellu  baltiatu;  se  scremu  montii, 
ca  se  nască  sorici;  sunt  menti  cari  nu 
născu  nemica;  imaginationea  fora  ju- 
decata nasce  numai  tnonstrc;  geniulu 
fora  arte  nu  pote  nasce  nemica  per fectu. 
2  NASCEBE,  s.  f,  otiis,  partait,  enlxua; 
orlgOţţenuii;  natale,  natallliB,natlTlUBf 
actione,  elTcctu,  cumu  ei  tempu,  locu  allu 
actionei  de  nascere  :  ero  nascerea  lui 
Jesus  asia  fu;  cellu  mutu  d'in  nascere 
e  si  surdu  d'in  nascere;  nascere  deprun- 
C(  CM  mari  dorori;  nascerea  unei  idea , 
unui  {trepusu,  uaci  certe ;  nascerea  lui 
Cliristu  =:  nascerea  matituitorinlui  =: 
absol.  nascerea  =  diu'a  de  25  Docem- 
bre:de  lanascerepeno  la  pasce;  atiiâsi: 
nascerea  nasctUortei  de  Domnedieu  = 
8  Septembre;  —  nascerea  plantelor», 


=y  Google 


fhmdidont;  nascere  tempurioi  la  tempu, 
fora  temjMi;—naseere  ab8ol.=pMti  ge- 
nitali alle  feminei  :  muiere  vettemata  la 
naseeriprin  dese  lapedature. 

*NASCI0NE,8.  f.,  proprie:  actiooe  si 
ţiotere  de  naştere,  appUcatu  iH  speciale 
ca  nune  aliu  dieiei  to  presedea  la  na- 
scere; vedi  Bl  natione;  —  in  modn  ana- 
logu  a  potutu  essf  d'in  nascere  si  form'a 
naseiw^scia,  car?  apoi  B'a  rfldussu  la 
?n#ttt-H<Uta,  £a  bÎ  fasâa  la  fasia.  M. 

NASCOCIBfi,  nascueire  si  naseidire,- 
OeUi  T.,  exo«KlUrej  ecnaiinlsol,  Inre- 
klnj  mu  e«iiHlii]Bel,  db  bdk  sfententU 
aiii«re»  fbbrleftfe,  tlbtdtnfrse  «Kere;  a  fl 
Hascoeiu,  a  nasce  en  mentea,  1.  io  senau 
bono  sanindifferente ;  t'miinfe  d«  a  scrie, 
d^nge,  sculptd,  arUstulu  cauia  se  na- 
$cocesea  iâe^a  sau  idede  de  eapressu;  nu 
totmonemu  eine  aU  naseocitu  machinde 
«  instrumentele  celle  mai  utili  si  mai 
usualii  incapace  de  a  nojwd  kw  âe  la 
sene,  acestei  piemrîu  este  numai  unu  ser  - 
vue  imitatoria  ,■  3.  in  reu ,  a)  a  fauri ,  a 
tnenti,  a  imaj(ia£,  a  nasce  cu  mentea,  ce 
nue  BSttnu  potefiisetiu  credeţi  eo  ceUe 
ce  ve  spunu,  le  nascocescu  de  la  mene  ; 
Hw  Bău  oe  se  mai  nascâCesea,  6a  se  me 
eOmpromitfa ;  b)  a  &y6  dorentie  îrratio- 
nali,  libidini,  capricie,  fantasie  insalse: 
deşi  nu  ie  fonte,  nascoeesce  co  ar  man- 
că câte  prin  mente  nu  ti  ar  veni;  ca  omu 
eu  stomaeu  stricatu,  nascoeesce  candu 
un'a,  eandu  alfa,  si  d'in  nemica  nu  gu- 
sta maeariu;  numai  din  plăcere  deanu 
ne  dâ  unu  minutu  de  repausu ,  nasco- 
eesei  candu  un'a,  candu  aWa,  case  ne 
fermenţi  in  desertu. 

MASCOClTORIU.-fona,  adj.  s.,  ex- 
e«ţUaBdo ,  liiTenleodo ,  flngeado  aptas^ 
ingenloiiii;  nendix;  llbldl,iii>aii8.  mor»- 
snai  care  nascoeesce,  aptu  si  applicatu 
a  nascod  :  mente  nascoătoria,  născoci- 
toriu  de  macule  in  sore. 

NASCOCITUEA,  s.  f. ,  eicogltatle, 
iBTentto,  flctie;  excogltatiia,  iDventoin; 
rei  comnetititla,  IqbbUs  labldo,  Boro- 
•itAi;  actione  si  mai  vertosa  reaultata 
sllu  actionei  de  născocire :  nascocitwele 
făcute  spre  a  me  calumniâ;  eUa  e  forte 
feeundu  in  nascodture. 

NASCOCin,-o,adj.,  aptas  exeovlUv 


d»,ete.,  care  pote  nasce  eu  mentea,  eto., 
Tedi  naacocitoriu. 
NASCFME,  8.  pi.  naseumine,  si : 
NASCOMENTU,  s.  m.,  pl.-e,  (it.  na- 
s«tneDt«),  «rtDB,  pArtoB,  orlifo,  itlrpBi 
actione,  rsaalt^atu  si  tempu  sau  locu  ie 
nascere  :  vitiele  suni  sau  d'in  nasew 
mentu  sau  d'in  invetiu;  omeni  de  bassu 
nascumentu;  nasoumentulu  adamante- 
lui  e  d'in  eristaUu. 

NASCUTOBIU,-(om,  adj.  b.,  parlenB, 
gt^nens,  partarieni,  ţcneraoB;  pareni, 
reiiltor,--trtx,  p»ter,-diAter;  ţealtalUf 
care  nasce  sau  serve  a  nascere  :  parii 
naseularie=:ţaTti  genitali  la  omu  si  mal 
Tertoau  la  femina;  nascutorii:=pareniii;  - 
nascutoriulu  =  tatalu,  nasctdori'a  = 
mafflm'a  !  HotCtf^'a  de  Domnedieu 
vergur'a  Măria, 

NASCUTd,  (d'in  nascere.  comp.  it," 
n«Bfllut«),  1.  part.,  a)  passiru,  parttfi 
geMentaB,  procreitas  ;  copUlt  nateuti 
si  copiile  născute  de  mwnm'a  loru  in  că- 
sătoria legitima ;  idea  născuta  de  una 
imaginaiione  morbida;  b)  intransit.,  nar 
tM,  «rtBB  :  nascutu  d'in  parenti  nobUi 
si  avuţi;  nu  suma  dora  născuţi  d'in  pe- 
tre, certa  născuta  intre  fraţi;  calami- 
tăţi născute  d'in  peccateU  nostre;  omu 
nascutu  a  fi  mare;  situ  nascutu  pentru 
cetate  capitale;  filiu  unulu  nascutu,  na- 
scutu, ir  o  nu  /oMte; — absolute  u*unQ- 
5Cu<u-a=filin-a  :  născuţii  si  nascutâe 
ne  8uti(  cori;  —  2.  8up,,  ortiiid,-H,  par- 
tom,-ii  :  tempulu  de  nascutu;  3.  subsL 
abstr.,  «rtHB,  partnB  t  nascuttdu  copU" 
liloru  e  insoâtu  de  acute  si  sfasciatorie 
doreri. 

NACSUTURA ,  s.  f. ,  ortu ,  partaa, 
aatnrar  roBtns)  actione  si  effectu  alin 
actionei  de  a  nascere  :  iote  naseuturele 
acestei  muiere  au  fostu  dif/ictdtose ;  na- 
seuturele vaeeei  sunt  vitelli;  erb'a  si  tote 
plantele  sunt  naseuturele  pamentului. 

«  NASIC0L1T,-a,adj.s.,(fr.BaBlMle), 
care  loeuesce,  se  încuiba  in  nasu:  verme 
nasicolu. 

*  NASICOBNU.-o,  adj.  8.,  (fr.  na«I- 
corse);  care  are  unu  cornu  pre  nofusau 
botu :  searcAei  nasicorni. 

1  NASIGU,  8.  adj.,  (cu  tona  pre  si 
Desiuerata :  natteu),  nulv^t  (compara  si 


,CoogIc 


MAA, 


8M 


fr.  oMU«e};  1.  snbst.  m.,  âeminutiTa 
d*iniM8ti;  vedisinosucu;  2.  adj.,  a)  care 
«n  naşa  mare  san  lunj^,  de  acf :  na- 
tiie«,  s.  f,  familia  de  animali  d^in  ordi- 
nea mainmifereloru;  h)  care  are  hotviu 
lungu :  pesei  nasiei;  c)  Torbindu  de  plan- 
te, cari  au  flori  in  forma  de  tuba  lunga 
roşia,  ce  s^mena  cn  nun  nasu  lungu. 

2  i^ASICU.-a,  s.,  (cu  tonu  pre  si  slae- 
nto  :  naslcu),  deminutivn  d'io  nasiu : 
c  merge  eu  coUacu  la  nasictdu  si  la  na- 
gic'a. 

TSĂSlSEf-eseu,  r.,  a  ff  nasia  cuiva. 

NASISIOEU,-a,  a.  m.,  deminutivu 
d'in  naau;  vedi ;  nasucu,  nuauctu,  na- 
suaoru  ei  nasusioru. 

NASITTJ,-a,  adj. part.  sup.  snbst.  d'in 
tuaire. 

NASnJ,-a,  (nasdu.'a,?)  pater,  ma- 
ter  baptlsmalls,  mutrlmonit  testls»  pa- 
trisn,  matrina,  cari  ţinu  locu  de  păreaţi 
la  bapteemu;  cari  assîstn  Ia  conunfa. 

NASONE  si  nasoniu,  (cn  n  molliatu 
nasoiu)  8.  m.,  (bmo,  ii.  nasone);  nasu 
mare  :  oe  nasoniu  ai  la  cestu  omu  I 

NASOSC,-a,  adj.,  ntuatos;  care  are 
nasu  mare.  longn  si  giosan  :  ai  fi  for- 
mosa,  dieo  n'at  fî  nasosa ;  vedi  si  na~ 
sutu. 

NASPRIBE,  naspritu,  etc,  redi  ina- 
sprire,  inasjprîtu,  etc. 

NASSA,  s.  f.,  nsBsa,  (it  nassa»  fr. 
nifie);  pl^ssa,  impletitura,  retella,  si 
in  'speciale,  pl^ssa  de  smtcelle  in  forma 
de  corbe  conica,  ce  serve  la  prenau  pe- 
aes  ei  mai  allessa  pesce  meruntellu : 
nas^a  de  tortu  inco  are  forma  conica; 
ăe  ora  ce  e  intsnsa  pre  cercuri  (fin  ce 
in  ce  mai  strimpte;  —  fig.  nassa  =lacin, 
cursa :  n«  sau  eumu  avemu  se  essitnu 
d'in  acSsta  nassa;  —prin  metafore,  ap- 
plicatu  si  la  obiecte  de  form'a  nassei, 
eumn  :  a)  specia  de  rasn  vitriu  in  care 
speciarii  tinn  licori  eapnse  la  evaporare; 
b)  specîa  de  furnu  chymicu;  c)  genu  •  j^ 
coDchylie  univalve  ce  coprende  _.  j 
multe  specie  virenti  si  fossili. 

NASSADA,  s.  f.,  yedi  nasf  g^ 

NASSAEE,T.,»epIre,    „i^^,.  ^ 

fkce  nassa,  si  m  speoial'j^  ^  face  naasa 

ienouelle  sau  de  altrj  ^eva  ass^mine, 

n  de  aci,  aingrad^  ţ  jpcbide  cu^arrf»*: 


a  nasai  agrutu;  —  form'a  cea  mai  nsi- 
tata  e  part.  f.  naesata,  ca  eubst.,  lejl- 
mentnni,  elaustrum,  gardu,  încllisore  de 
gardu  :  nassat'a  livadei,  fenaHtUui;  '~- 
pre  alocuri  si  cu  ă:  nassada. 

NASSABIU,-a,  adj.  s.,  (nuiulmi,  fr. 
BBgRalre);  relativa  la  nassa  :  antmal- 
cule  nassarie,  cari  locuescu  in  conchy- 
liele  numite  nossc;  —  snbst.  personale» 
care  face  sau  veude  nasse;  care  pnsca* 
cu  nosse ;  —  snbst.  reale ,  m.  nostanw. 
si  f.  nossan'a,  locu,  lacu,  riu,  unde  se 
prende  pesce  cu  nass'a;  t&m.nassaria 
sau  nassaria,  meseeria  de  nasaariu, 
effioina  de  nassariu,  mulţime  de  naise. 

XASSATA,  8.  f.,  vedi  nosAore. 

KASSONE  Bi  nossoniM,  a.  m.,  (it. 
Dassone,  fr.  uisioa),  nassa  mare. 

KASSU,  nn'a  d'in  formele  supioali  de 
la  nancere,  nanciielt 

NASTEBNA,  s.  f.,  ■ailteru  si  aaa- 
siterna,  nasterna  (d'in  nasurtemu) ', 
cupa,  pocariu,  caoQa,  vasu  ore-care  cu 
trei  nasut-i=cu  trei  titie,  gnie  sau  gat- 
turi. 

NASTRAEE,  nastreîtu,  nastru,  etc. 
vedi :  nas^urarfi,  nasturellu,  nasturu. 

NASTDBAKB  si  nastrare,  ?.,  (it.  B«t- 
trare)>  globolig  vestev  lostriiere  vel 
aatrlngere]  1.  aprovedâunurestimenta 
cu  nasturi;  2.  a  inchiaiă  una  Testimoniu 
cu  nost  uri.  "  ' 

NASTURARIir,-a,adj.8.,',tal  «^ 
tr«j«);  relativn  la  nastur;    l^^;^  j^g, 

ranTca'e  fabS''  ^-  P^"""-  ««*«■ 
ranti,  care  tabriea  ^    nosidri; 

m  acestu  mte  lep^  ^  nasturaressa  ~ 
muiere  a  nof  '  >  ■ 

.  (•  V    '•«'■«Htrftn  Ban  mutere  oe 

singiira  ia  ^^^  ^^  ^^^^^  nasturi;  b)  f. 
ea  ,  rt--  ^^f^fia,  a)  arte  sau  commeroia 
,    "' Mturariu;  ^)  officina  sau  fabric^ 

nasturariu;  ^)  mulţime  de  nos^un, 

KASTUBATU,-a,  adj.  part.  fup, 
Bubst.  d'in  nasturare. 

NASTUEE,  B.  m.,  vedi  nasturu. 

NASTUEELLU,  s.  m.,  riotmlB^  de- 
minutivn  d'in  nasturu  :  tws^im«n^  de 
copiUu  eusutu  cu  firu  de  auru  si  pro- 
vedutu  cu  nasturelli  totu  de  atait. 

NASTUBIJU,  8.  m^  naBtnrttum,  (it. 
nMtnrsIa  si  naitorolo,  fr.  B»*tBrtle,— 
d'in  nasu  —  ţurlu  sau  tortu^  iţ  la  lor- 


>yGoog  Ic 


864_^ _AÎM: 

cere,  a  iiaHi  rcl  narium  tormento  =  de 
ta  intorcerea  nasului  sati  nariloru,  d'in 
caus'a  tartei  odorei  plantei);  geiiu  de 
plante  d'iu  famili's  crucefereloru ,  fre- 
tradţfnamia  silicolosa  lui  Limieu,  d'in 
care  speciele  mai  însemnate  sunt :  a)  nas- 
turtătlti  eommune :  Xenophunte  ne  apane 
eo  pre  îonga  pane  Perşii  nu  mai  mancă 
altu  de  eătu  nasturtiui  b)  nasturtiu  of- 
ficinaÎ€:=:nasturtiudeapa,  connoscutu 
pre  a  locuri  sub  nume  de  bruncrutiu, 
^ropre  alte  locuri  sob  cellu  de  buboi- 
ntcH;  (vedi  in  Glossariu  :  bruncrutiu  si 
bt^Xnicu). 

NASTURU,  B.  m.,  pl.-t(8i  nasture, 
nostru),  fltbnlaa  TOBtUrluii,  (it.  naatroi 
in  dialectnlu  de  Como  naslola,  —  d'in 
acea-asi  radecina  cu  nassn);  chiauatore 
de  vestimentu,  si  în  speciale,  chiauatore 
de  forma  globosa  sau  cerculare,  făcuta 
d'in  matasse  sau  lâne  formosu  colorate, 
sau  d'in  metalle  :  nasturi  (U  auru,  de 
argentu,  ăe  alama;  nasturi  de  lâna,  de 
metasse,  de  acia,  de  tortu,  ăe  firu;  nas- 
turii servu  adese  si  numai  de  orn(anentu; 
a  inchiauâ  si  ăeschiauă  nasturii  vcsti- 
menttdui;  a  pune,  cose,  prenăe  unu  na- 
sturu;  a  descose,  rupe  nasturii. 

NASO,  s.  m.,  pI.-Mn,  nasiis,  (it.  isp. 
naao,  prov.  nas,  nai!,  fr.  noz) ;  parte 
proeminente  a  t'aciei  intre  fronte  si  .gura, 
care  e  organulu  olfactului  sau  odoratului, 
A.  in  aensu  ce  are,  in  limb'a  nostra,  eom- 
mune cu  cellu  d'in  limb'a  classica  si  celle 
alte  limbe  Korori,  1.  in  intellessu  pro- 
priu, aj  rostriosu  la  omu :  inchiaiatur'a 
nasului  cu  fruntea  sau  radecin'a  na- 
sului; narile  nasului,  capetiiîu  nasului, 
lungulu nasului,  ossele  sinervii  nasului: 
asi  su//?âna«u^espre3Bionemaiallăgsa 
de  câtu  :  a  si  sufftă  trntcU,  a  si  leud  mu- 
cii de  la  nusu;  nasu  bene  sufflaiu,  cu- 
rat», infundatu  de  guitururiu;  prov.  si 
popul,  a  fi  ineo  cu  mudi  la  nasu  ^  a 
nu  fi.  lapeăaiu  inco  mucii  de  la  nasu=: 
a  fi  inco  cu  casiu  la  gura,  a  ti  inco  de 
totu  cbpillu,  Leueru,  crudu  si  fora  tspe- 
n6nii3k;nasuscurtu,turlitu,simu,grossu; 
nasu  suptire.  acutu;  nasu  micu,  mare; 
nasu  dereptu,  stratnbu,  curbu,  itico- 
cordatu.  acilinu,  corbinu;  nasupropvr- 
tioitaiu;  nasu  de  betivtt;  cine  nu  are  nasu 


ŢUS 

de  completa  perfectione,  ««  pote  arretd 
formosu  in  pro^lu;  mi  a  cursu  sânge 
d'in  nasu;  a  appucd  si  stringe  de  nasu; 
cu  nasulu  olfacotnu,  ulmicămu;  unaru-a 
nimica  rcu  nasulu;  a  vorbi,  canid,  pro- 
nunţia pre  nasu,  cu  nasulu.  d'in  nasu; 
in  jurameute:  se  mi  taiati  ttasulu,  deco 
nu  voiu  face  ce  dicu;  h)  prin  estensiione, 
appiicatii  si  la  alte  animali :  nasulucâ- 
nelui,  calhilui.  boului,  porcului;  cânele 
are  nasu  forte  bonu;  c)  prin  una  si  mai 
mare  etitensione,  parte  proeminente  a 
certoru  vase :  tîtia,  tubu,  etc. :  cnluie, 
urdoru  cu  mai  multe  nasuri;  2.  prin 
metafore  de  intellessu  ideale,  a)olfaeta, 
od^ratu.  facultate  de  a  olface,  si  in  spe- 
cie, delicatetia  de  olfactu  :  anticUoru 
piticea  mistretiulu  rancidu,  deşi  se  scie 
co  aoeau  bona  nasu;  canele  cu  bonu 
nasu  de  departe  ulmica  lupii;  ce  nu  ul- 
mica  sau  nu  pute  a  nasu  de  omu,  e  fe- 
tidu,  putidu,  si  nesufferitu  nasului  unui 
omu,  si  prinurtnare  gretiosu,  revoltanie; 
a  ave  sau  nu  nasu,  nasu  bonu,  delicatu; 
omu  cu  nasu,  cu  nasu  bonu;  omu  fora 
nasu;  odoriic  tari  dau  in  nasu;  b)  pria 
noue  metafore,  ot)  delicatetia  de  sensusau 
de  sentimestu,  a)  in  genere,  sagacitate, 
perspicacitate,  judicata  severa,  gustu 
delicatu  si  justu ;  ca  nasulu  seu  de  tJi- 
plomatusente  totu  ce  se  urăesce  in  cellu 
tiiai  profunda  secretu;  a  ave  bonu  nasu, 
candu  e  vorb'a  de  poesic,  de  picture,  de 
stijlu;  p')  în  specie,  spiritu,  finetia  in 
jocuri,  in  risu,  dicacitato,  risu  plcnu  de 
urbanitate  :  cine  n'are  nasu  bonu,  nu 
pote  fi  bonu  saiijricu  sau  cotnicu;  p)  me- 
ni^, supperare,  interritare:  a  tti/?a  na- 
sultt  sau  narile;  a  veni  cuiva  mttsc'a, 
mustariulu  innasu;  fumiga.fretne cuiva 
nasulu;  — d'iu  aceste-a:  B.  in  sensu 
partîculariu  limbei  nostre,  1.  hiiIhiub, 
audaeU»  [mpodeutla,  pclntanlia,  arr»- 
gauUa,  cuperhla,  rastiiat  raHtldtum  =: 
coragiu,  coragiu  prea-mare,  cotediantia, 
insolentia,  uerosinare,  arrojţantia,  su- 
perbia, putida  muudria,  dospretiu  de 
ultii,  etc. :  nu  mai  are  nasu  se  essa  in 
lume;  mai  ai  nasu  se  dai  ochi  cu  meae; 
copilluîu  a  leuatu  prea  tnare  nasu;  a 
redicd  nasulu;  a  atnblâ  cu  nasulu  pre 
sasu,  a  tine  nastdu  susu;  a  nu  si  con- 


=y  Google 


NAS^ 

nosce  lungidu  nastdui;  a  nu  adjunge 
cuiva  eu  stemurarea  la  nasu;  a  tine 
nasulu  su3u;  asta-a  nu  e  âe  nasulu  vos- 
tru;  a  t<^iâ,  frânge,  tvpe.  nasttln  cuiva ; 
â  dă  preate  nam  miva;aîAeed  nasulu, 
a  lassâ  nasttltt  in  diosu;  porta  nastdu 
SU8U  CU  celli  tnoi  miei,  âf-ro  lossa  si 
pieca  vasuiu  forte  diosu  eu  eelli  mai 
mari  ca  ăensulu;  nu  daţi  nasu  copilli- 
loKu  fora  mente,  co  vi  se  urea  in  raim; 
a  intitree  nasulu,  in  semnu  de  grHia,  de 
despretiu,  de  nevdientia,  etc;  »  arretâ 
nasu  sau  nasulu  aâm;  prov.  si  popul. 
a  storee  Miva  eei>a,  lemonia  in  nasu:=z 
a  rinfronti  reD;  2.  fkstldlum,  putldlu- 
seato  ele^aottn  rel  ţrati»  afTeetatlo, 
nlmU  ezqulaita  nrbanltagţ  inortBibia, 
iRtnIu  inbtdft  ^  affectata  si  essaggerata 
gretia  sau  despretin  pentru  mâncare, 
vestimente  si  altele  ce  ni  se  ofi'eru,  af- 
fectata nevolientia,  despretin  de  a  ac- 
ceptă ce  ni  se  offere,  de  a  ne  niultiami 
pre  ce  ni  m  da;  capritiu,  fantasi'a,  etc: 
muierile  sunt  nasurose  ca  si  copUHi; 
candu  le  rogi,  faeu  nasuri;  candu  te 
faci  co  nu  le  bagi  in  scma,  lossa  tote 
nasurile;  ee  va  se  diea  nasulu  estu-a, 
de  nu  vrei  se  mand  ce  mnncâmu  toţi; 
eeUi  mai  avuţi  si  mai  nobili  nu  faett  a- 
tale  nasuri  la  mâncare,  caîp  ne  faci  tu; 
nu  sciu  ctimu  se  mai  impacu  nasurile 
acestei  capririona  de  muiere:  —  in  ac(5- 
ata  inseinnart>  se  aude  )>re  a  locuri  ni 
/o  3  siueratii  ca  d  :  nadiu,  cnmu  si  in 
derivato :  nadiuire=na3uire,  etc;  com- 
para :  mandiu,  mandire,  etc.  în  locn  de 
mansu,  mansirc; — 3.  cu  însemnare  mai 
energica  de  câtii  oehiu,  nam  intra  in- 
tr'una  mulţime  de  etipre^sioni,  spre  a 
arreti  pucina  sentire  si  precepere  de  lu- 
crurile celle  mai  nsiore  de  «entitu  si 
percepuţii :  unii  nu  vrdu  nici  celle  ce  le 
stau  in  nasu,  la  nasu,  sitb  nas»;  a  nu 
si  intende  vederile  THai  departe  de  câtit 
lungidn  nastdui:  a  ascultu  cu  n^jtesu 
injuriele  ce  se  faeu.  se  arrunca.  se  hnga, 
SC  dicu  la  nasu,  in  nas»;  a  da  pre  ci- 
neva (care  nu  sente  si  nu  intellege)  cu 
ncuulu  de  lucruensusi; 4. i*in  tote  celle 
espuse  se  intellege,  cumii  nasu,  con- 
struita cu  DDulu  si  acellu-asi  coventii 
pot«  leoÂ  iDsemnari  f(H^  multe  si  va- 


NAS. 


865 


riate;  asii,  pre  longa :  a  arf  si  a  nu  are 
nasu.  (in  care  nasu  lea  liiai  tote  însem- 
nările mai  Busu  descrisse),  vomu  cită 
inco  câteva  constructio&i  alle  coventu- 
Ini  nasu  cu  verbele  :  a)  dare,  i)  m  ob- 
îectn  direotu,  a  dâ  nasu,  a)  a  M  nasu 
cuiva  =  a  lassâ  se  fia  fiiniiUariu,  au- 
dace  si  obiaru  insolente;  ^)  a  dă  nasu 
cu  cineva  =  a  av6  coraginlu  si  insolen- 
ti'a,  nerosinarea  de  a  i  se  presentâ;  ^)  cu 
prep.,  'x)adâ  in  na^i=acad^  innasu, 
pre  facia;  a  airuncă  in  nasu  =  a  im- 
pută; p')  a  dâ  la  nasu  sau  pre  la  nasu 
^  a  Iu  face  se  odore,  si  fig.  a  i  impută 
reu;  •['}  a  dâ  preste  nasu  =  a  lovf  pre- 
feţe nasu,  si  fig.  o  mustră  si  câştigă  reu, 
a  margini  si  pune  la  loculu  sen;  $')  a  dâ 
cu  nastUu,  prin  ceva,  in  ceva,  pre  undeva 
=  a  cad^,  a  se  lovi;  a  trece  cu  nasulu 
pre  acollo;  fig.  a  trece,  a  ved^  in  tre- 
cere, a  leu4  ore-care  idea,  ima  tinctu- 
n:  adâ  e^i  nasulu  prin  .leola,  prinistO' 
rîa,  etc.;  t)  a  dâ  pre  <ineva  cu  nasu/w=r 
a  Iu  bagă  cii  nastdu  in  ceva,  ai  fig.  a  In- 
face  se  vikla,  se  intell^ga  reulii  ce  a  fa- 
cutu,  errorea  in  care  e,  etc;  C)  a  dâ 
A'in  nasu:=a  face  d'in  nasu,  adă  semn 
de  intellegere,  de  approbare  sau  desap- 
probare,  de  despretin,  etc;  t)')  a  dd  de 
nasu  =  a  adjunge  la  nasu  :  nu  sciu  ce 
odore  mi  a  datu  de  nasu;  fig.  a  sent(,  a 
intellege,  etc;  b)  băgare,  ot)  ahagâ  na- 
sulu, a)  proprie  :  a  bagă  nasulu  pre 
crepatwr'a  usiă;  P')  metaf.,  o  si  baga 
nasidu  in  tote=^A  se  ammesteoăintote; 
P)  a  Itagd  in  nasu,  a)  proprie  :  a  baga 
in  nasu  unu  cingellu;  p')  metaf.,  abagd 
in  nasu  dissfh.  faptele,  lucruh.  meri- 
•tele,  etc;  f)  a  bagă  pre  nasu,  a')  pro- 
prie: a  ?«(?«««« ^fMfWflrttis«,P')  metaf., 
n  bagă  pre  nasu  câtU'i  pote  leită  pan- 
teech;  in  acesta  intellessa  mai  precisn  : 
a  bagă  pre  sab  nasu;  c)  a  duce  de  nasu, 
a)  proprie  :  b<ni,  callii  se  ducu  eu  fknea 
de  nasu;  3.)  metaf.,  i)  calica  aeesta-a  te 
\  duce  denasuunăevrei senyrgi.aifiCO  ii- 
rectu ,  fora  mare  greutate,  etc. ;  p')  a 
duce  de  nasu  pre  omu.  a  Iu  domină,  a 
In  face  se  foca  ce  vremu  noi,  a  l'am- 
magi.  etc  :  multe  muieri  ducu  de  nasu 
pre  bărbaţii  sei:  in  tote  însemnările  se 
dice  cu  mai  multa  energia  :  a  trage  de 


=y  Google 


^ 


KA9. 


iMi«ti,  -espresaione  ce  are  idco  bi  insem- 
otrile  de  :  appueâ  si  scutura  de  nasu, 
ipre  a  descepti,  insultă,  etc. 

KASnClO  si  Nora^'u,  s.  tu.,  aiSDliB; 
mica  «OM. 

N  ASnCa,  pl.-e,  nunliit,  nutea,  (com- 
para si  it.  iiasiDo,  useea,  BâNtll»,  na- 
nllln*»  laMtto);  demiuuâvn  d'innostt, 
«am  micu,  gratiosu,  stc.;  deacinoude- 
minatiTU  :  nosuctu  si  nastdiu,  de  nade 
alta  demiu.  nasucwru,  si  scurtata,  na- 
adom,  care  pote  venf  si  d'io  noracu  ^ 
ndsuw,  (Tedi  inse  si  1  ncmcu);  —  tots 
aceste  forme  se  iean  si  cu  seosu  pejora- 
tivD,  ia  ironia,  vorblndu  de  unu  naşa 
fn(ire,âisproportionatu,diHgiatiosu,etc.: 
nw  poţi,  eo  omulu  nostru  n'arenasetoru. 

NASÎJENTIA,  B.  f.,  actu  de  nasuire, 
mai  vertOBu  in  Însemnarea  corentului 
nasuire=nesuire  de  sub  5.:  neaneniia  la 
domnia,  la  adjvtoriuUt  Uii  Domnedieu. 

KAS[JIR£,-e£eu,T.,  balba  nare  loqnl} 
UI*  allquemprehendere,  tenere.  etcon- 
«■ter^  «bjorgare*  câştigare,  Increpareţ 
reger*  a«  reraarej  aodere  t  upirare. 
Bibi  arreffaret  uiţi,  eeoarl;  eonfngere, 
refacere)  expetere,  flagltarei  efOagl- 
tare,  solllcitare;  1.  a  Torbf,  pronunţia, 
cantî,  etc.,  pre  nasu;  2.  a  appncă,  tioâ 
si  Bcutari  de  nasu;  3.  a  iipreste  nasu: 
a  infrimU,  mostri,  câştigă,  rupe  sau 
frânge  nasulu,  etc.;  i.  a  duce  sau  tr^e 
de  iMuw.-a  domină,  asuppuneTolieatiei 
aelle,  a  ammagf,  insellă,  etc,  St.  mai 
Tertosa,  a  redică  nasu,  a  pretende,  a 
avi  nasu,  a  avâ  coragiu,  a  si  arrogă ,  a 
aspiri,  a  teade  d'in  tote  poterile,  etc., 
de  acf :  a)  i  86  adoperă,  a  si  incordă 
poterile  :  a  nasui  se  ajungă  la  domnia; 
b)  a  dori  ferbeute,  a  imploră,  a  soli- 
cită, si  mai  rertosu ,  a  soUicitfi  adjuto- 
riv,  a  caută  refugiu,  scăpare :  Ia  tene  na- 
auimu,  prea  bone  domne  si  parente.  (In 
acestuintellessa,  nasuire,  ţ6te  îi  ai  unu 
derivatu  de  la  nim,  nlsus,  si  s'ar  scrie 
mai  bene  nesuire). 

KAâaEOSU,-a,  (pre  a  locari  si  no- 
ditirosu;  vedi  nasw  sub  B.  2.),  adj.,  mo- 
roaaif  iBbldlnoBng,  faetldlosas,  diroel- 
Uiţ  UipartiiiDB,  exqalslorli  eleganţi» 
Tel  nrkaaltatlB  potldlaaeDlaB  affectator; 
plena  de  nasuri,  fastidio8u,fretentioan, 


NAl 

pQtida,  gretiosa,  capritiosa,  grea  do 
mnltiamito,  care  faoe  pre  marelA,  d«U- 
catuln,  greolu ,  mnodrulu,  etc  :  ce  na- 
surose  au  muierile;  «tai  nasuroai  ea  elle 
nu  su  neă  oopUUi;  capritiosa  si  nasu- 
rosa  e  fortun'a;  ?de  condu  mite  ai  fa- 
cvtu  asia  de  nasurosu,  de  im  H  place 
nemiea  d^in  eeUe  parentead  :  nasuroau 
in  mâncarea  ce  ti  seda,  nasuroau  in 
vesHmenide  ce  ti  offerii,  namvrosu  eu  por 
rentii ,  nasurosu  cu  fraţii  si  euronle , 
nasurosueu  amiăi  tei  de  cqpt'Uaria. 

NASDTIU,  8.  m-,  vedi  naaueiu. 

NASDTl7,-a,  adj.,  nagatas,  proveduta 
cn  nasu,  si  in  speciale :  a)  cu  nasu  mare, 
nasosu;  h)  cu  naau  bonu,  si  de  ao(,  sa- 
gace, spirituale,  dicace,  facetu. 

«  MATABILE,  adj.,  naUblUB,  pf  e  care 
se  pote  notă  .-  locu  natahile. 

«NATABLU  si  natdbulu,  pL-e,  aiU- 
balamt  loca  de  natare, 

*NATALB,adj.,  aatalla-e;  (d'tn  nat» 
de  la  naseere),  relativu  la  naaeere :  tirra 
natale,  di  natale,  caaele  natali ;  s.  f. , 
natale,  mai  vertosu  cu  pi.  natali,  df  de 
nascere,  serbatore  de  tusure;  a  celebră 
cu  splendidu  ospetiu  natalăe  seUe ;  de 
aof,  in  genere,  nascere,  origine,  ioce- 
putu,  gena,  semantia,  etc,  Torbindn 
chiaru  si  de  lucruri. 

*  NATALICin,  si  natalitiu.-a,  adj. 
s.,  iiatalklaa  si  aatallllaB;  relativa  la 
tempuln,  or'a  san  diu'a  de  nascere  :  o- 
spetie  n(Ualicie ;  a.  in.,  reale,  nataliâvt 
pi.  nataUcie,  muuQ,  serbatore  de  dia  a 
nascerei. 

NATARE  si  notare,  T.,  natare;  a 
notă  san  inno^â,  a  merge  pre  de  a  sapr'a 
apei  sau  altui  licidu;  metaf.  a  sboră;  a 
fi  cofundatQ,  inundata  :  nata  ochii  in 
lacrime;  nata  avutuht  in  plăceri,  etc. ; 
Tedi  innotare. 

•  NATATICnj,-<i«,-o,  adj. ,  aatati- 
elaB»*tiosf  aptu  lanofo^u,  care  pote  notă. 

«NATATILE,  adj.,  natatUIa;  apto 
la  natatu,  eare  pote  nată  :  pasaerile  o- 
catiee  suia  si  natatiU. 

NATATIONE,  s.  f.,  natatio;  actîoae, 
scienHa  san  arte  si  loca  de  notare :  aeota 
de  natatione. 

NATATABIU  si  notatoriu,-toria,' 
irice,  adj'  B.|  latatorf-trlX}  si  oatatarlaii 


=y  Google 


NAT; . 

cară  mOa  saa  serve  la  notare :  bonu  no' 
taioriu  ,  bone  nataiorie;  paasere  natato- 
ria,  pluta  sau  seortia  natatoria;  —  s.  t, 
naXe,  natatoria  si  natatorez^locn  de  na- 
tatu  si  arta  de  a  natâ. 

NAXATU  si  notatu,  pari.  snp.  sabst. 
d'in  notare,  naUtai. 

NATATUBA,  s.  f.,  naUtiira;  actione 
si  moda  saa  locu  de  natatu  t  pre  tata 
diu'a  făcu  mai  muUe  natature. 

*  NAT£,  s.  f.,  natl>;  un'a  d'in  celle 
done  parti  rotonde  si  camose  alle  pârtii 
postice  la  omn  si  alte  animali. 

*  NATICA,  e.  f.,  (it.  latf  ea),  d'in  pre- 
cedentele nate,camu  in  acellu-aei  intel- 
lessn. 

*  NATICXDIU,  s.  m.,  natleldiiia;  uc- 
adere  de  natu  =  filiu;  vedi  si  ii^an- 
ticidiu. 

NATICOăU,-a,  adj.  si  : 

NATICDTn,-a,  adj.,  (it.  natUnU);' 
provedutu  cu  niUice,  si  in  speciale,  care 
are  natiee  mari. 

NAŢIONALE,  adj.,  (it.  nailoule, 
fr.  naţional);  relatlTU  la  noHone,  de  na- 
^one,  d'in  natione  :  portu  natimiaic, 
limba  naţionale;  basserica  naţionale;  e- 
conon^anationaie,  scale nation<jdi,inte- 
ressi  nv^onali,  guberniu  naţionale,  co- 
lori nation\di,  synodu  naţionale;  garda 
naţionale,  caoppusa  la milUi'a regulata, 
e  mai  muUu  de  căiu  unu  neintellessu ; 
militi'anosira,  d'in  fericire,  nuesinuse 
cade  se  ^a  mai  puănu  naţionale  de  e&tu 
gard'a  nostra  naţionale; — b.  personale  : 
nationaUimei,  coinpatrioti  de  acellu-aai 
sânge. 

NATIONALISAEE,  v.,  (fr,  natbiia- 
llser);  a  face  naţionale  :  a  nationalisă 
un^ormele  m^litari;  a  nationalisă  unu 
omu;  fig.  a  nationalisă  una  seientia,  una 
arte,  una  planta,  una  animale,  etc. 

NATIONALISATIONE,  B.f.,  (fr.  na- 
tionallMtion);  actione  de  nationalisare 
si  ştatu  produseu  prin  acesta  actione. 

NATIONALISAT0,-a,  adj.,  part.  si 
aap.  (fr.  natlonallBâ). 

NAŢIONALITATE,  8.  f-,  (it.  na.(.«- 
aaUtif  b.  natlonalitâ);  abstr.  d'in  natîo- 
fia^,caracterielenafK»MZt,carifacud'iD 
imu  poporu  una  addeverata  naiione  i 
na4io»ai*tate  romana,  germana,  ikHea; 


NAT. 


i6l 


inse  in  loca  de  a  dice,cocifl«t'ae  dena- 
tionalitctte  romana,  francese,  etc.,  e  mai 
bene  a  dice :  de  natione  româna,  aau  So- 
mănu  de  natione,  etc. 

NATIONE,  s.  f.,  naţio,  (it.  nasloie, 
isp.  ueloB,  fr.  natloD,  —  tote  d'in  noAl 
de  la  naseere),l.  proprie,  Hcucere;  2. prin 
metafore  :  a)  dina  a  nascerei,  dina  ce 
presedea  la  nascerea  prunciloru;  fedi  si 
naacione;  b)  loca  de  naacere;e)  origine, 
inceputn;  d)  mai  vertosu,  Bomentia,  vitia, 
classe,  familia,  genn,  specia,  typn,  etc., 
a.)  in  genere :  nationea  opUmiatUâru,  ari- 
atocratiloru;  nationea  irritabile  a  poeti- 
îoru,  nationealingusitoriloru;  ^)  in  specie 
si  ca  mai  desn,  societate  de  funiile  le- 
gate prin  legătura,  commune  de  ori- 
gine, de  limba,  de  traditioni,deaspira- 
tioni,  etc. :  limb'a,  datinele,  credentiele, 
aspirationile  nationei;  nationi  etdte,  na' 
tioni  barbare;  nationea  romana,  italiana, 
germana;  Românu  de  natione;  fora 
limba  commune,  in  care  se  traducu  da- 
tinele si  aspirationile  eommuni,  nu 
pote  (i  natione;  Românii,  prin  Umb'a  si 
traditionile  loru,  sunt  una  natioTie,  de 
si  asprimea  tempuriloru  si  a  sortei  nu 
le  a  permissu  inco  a  se  constitui  in 
modu  formale,  civile  si  pdliticu;  in  sta- 
tele aristocratice  patricii  se  creda  a  fi 
tota  nationea;  —  peno  astadi  concep- 
tulu  de  natione,  in  cella  d'in  arma  in- 
teJlessu  ce  dedemu,  pare  a  nu  â  inco 
bene  defiaitu;  astadi,  ca  si  in  rechime, 
se  confunde  adesea  nationea  cn  popo- 
rulu  si  cu  gentea,  mai  allesau  nationea 
cu  gentea,  de  ora  ce  amendoue  aceste 
coYente  implica  in  Bene  not'a  de  na- 
scere  =  de  origine  commune :  la  antici, 
la  Cicerone  chiam,  aSilma  natione  in 
conţurrentia  si  a  laturi  cn  gente,  asii 
co  naiione  se  iea  acumu  ca  sensu  mai 
strimptu  de  câtu  allu  gantei,  candn  in 
acuUu-asi  sensa  cu  allu  gentei;  astadi 
pare  co  gente  incepe  a  se  applică  defi- 
nitiru  in  sensu  mai  larga  de.  c&tu  allu 
nationei :  gentea  slavica  coprende  na- 
tionile  russa,  polona ,  serba ,  bulgara, 
slovaca,  etc.;  in  gentea  latinu  se  numera 
nationea  francese,  italiana ,  ispaniea , 
româna,  etc. ;  espressionea  mai  popn- 
laria,  ou  oire,  in  Umb'a  nostn,  n 


=y  Google 


868 NAŢ\ 

ăi  81  se  da  inco  conceptulu  de  natione, 
e  coventDlu  Imbaiiotelimhele  s'auscol' 
latu  unele  asitpr'a  altoru-a;  ^ro  poporu 
implica  simplu  ide'a  de  muUimr,  aibă  sau 
mi  nascere  si  limita  commitne. 

•  NATIVITATE,  s.  f.,  natlTlUs,  In- 
Kenalt*!ii  candor,  naturali»  lepos,  re- 
BDBtaB,  (it.  flatlriUffr.  natiTitâ,  si  nai- 
Teta);  calitate,  statii,  vorba,  si  fapta 
de  nativtt :  nativitatea  styMui;  nativi- 
tate  d«  anima  si  de  eogetare;  in  specie 
tempu  nativu  sau  de  nascere :  serba- 
tarea  nativitatei;  a  opt'a  di  âupo  nati- 
vitate. 

*  NATIVU,-a,  adj.,  natiTus,  (it.  na- 
tlTft  si  natfo,  fr.  natir  si  iiaTf,  —  d'in 
«afli  de  la  nascere);  de  nascere.  d'in 
nascere,  naturale,  caro  se  pote  nasce, 
care  e  nascatu,  etc;  1.  proprie  .  ierra 
nativa,  locuia  naiimt,  coperimentele  na- 
tive; nativa  d'in  Bomani'a.  differitn  de : 
Românu  nativu,  de  ore  ce :  nativu  d'in 
România  pote  fi  si  unu  Chinese;  ^ro 
Romântdu  nativu  e  essi/u  d'iu  sauge  ro- 
m&aa; plante  native,  in  oppositione  cu 
plante  eTOtice,  sau  cu  plante  artificiali; 
Bsiă  si :  colori  native,  uit  artificiali; 
limb'a  nativa  unei  natione  z:=  Umhana- 
tionale;  ero  limba  nativa  in  genere  pote 
fi  limba  ce  inv^tia  cineva  de  la  nas- 
cerea  sea,  fora  ca  acesta  limba  nativa 
se  fia  limba  materna  sau  naţionale;  co- 
vente  native,  primitive;  ce  e  nativu,  e 
si  mortale;  2.  prin  metafore,  a)  innas- 
ctitu,  d'in  nascere,  naturale,  un  arti- 
ficiale :  gratia  nativa,  nu  affectaia;  ste- 
rilitatea acestei  mulieree  nativa;  morbi 
nativi,  b)  puru,  cnmtu,  simplu,  fora 
ammesticu  :  Romuntt  nativu:  tt'nurt 
native;  c)  in  genere,  candidu,  plenu  de 
simplicitate  si  de  gratia,  fora  afiecta- 
tione,  etc.  :  nativele  gratie  alle  limbei; 
nativele  vorhe  st  sentimente  alte  inno- 
eentiei;  elegantia  nativa  .■«'  plena  de 
farmecu. 

NATRICE,  B.  f.,nBtrix,  (it.  natriee, 
fr.  natrix; — d'in  uar«  — uatum^nafa- 
rc),  specia  de  s^rpe  apaticii,  nnmitn  asia 
de  la  natare  sau  notare. 

NATRIU,  s.  m.,  (fr.  natrlum),  îij  a- 
cellu-asi  sensu  cu  .nodiu. 

NATKU,  a.  m.,  (fr.  natran),  carbo- 


NAT. 

natn  de  soda,  solidu  si  liativu,  de  regula 
smmestieatu  ca  una  pare  marina  san  cu 
sulfatu  de  soda. 

NATU,-a,  adj.  part  subst.,  natns, 
una  d'in  formele  partîcipiali  alle  ver- 
buiui  nascere.  luata  de  regula  ca  subst. 
personale,  «asc!((w,-a,  fUiu,-"  *  Domne- 
dieu  ne  a  datu,  nati  si  nate  formose; 
sub  form'a-mascul.  natu  =  omn  :  totu 
natulu  se  audia  si  se  intellega. 

NATURA,  s.  f.,  natnrs,  (it.  uUrş, 
fr.  latnre;  —  precumu  nascutura,  d'ia 
naseulu,  asia  si  natura  d'in  natu  de  la 
acellu-asî  verbu  nascere);  proprie,  na- 
scere, actionede  anosce  sau  a  se  nasce, 
apoi  metaforice,  potere  de  a  nasce,  cumu 
si  efTectu  allu  acestei  potere,  etc;  l.  pro- 
prie, nascere,  născare  :  tu  mi  eşti  tata 
si  de  anima  si  de  natura;  dcco  tu  e$ti 
acestui  copiilu  tata  de  natura,  sum  si 
eu  tafaiu  Im  de  suffletu;  spiritulu,  in- 
geniulu,  formosefi'a,  foriun'a,  nobUita- 
tea  sunt  donuri  de  natura;  adcco  de  na- 
scere; 2.  metaforice,  a)  totulu  fientie- 
loru  create,  universnln,  lamei: omulu 
e  regele  nalurei;  sorele  e  ochiulu  natu- 
rei,  pentru  colwninediatota  lumea;  ellu 
se  chiama  si  tatalu  naturei,  pentru  eo 
incaîdesce,  fecunda  si  vivi^a  lumea; 
natur'a  in  acestu  intellesu  se  dice  si 
natur'a  lucruriloru;  pantkeistii  susţinu 
co  Domnedieu  e  sau  lumea  ensasi  sau 
mentea,  intelligenti'a,  suffletulu  naturei; 
prin  essaggeratione:  «ttcceiwma»  uritu, 
mai  reu,  mai  formosu,  etc,  in  tota  na- 
tur'a; a  contemplă  natur'a;  in  natwa 
nu  essiste  ce  spuneţi  voi;  b)  potere,  for- 
tia  activa  care  a  produssu  si  produce 
tote,  potere  ideutificata  de  naturalistii 
antici  si  de  mare  parte  d'in  celli  mo- 
derni cu  poterea  divina,  cu  Domnedieu 
ensiisi;  (vedi  si  urmatoriuhi  c):  na- 
tur'a, Domnedieu  si  natur'a  nu  făcu 
nemica  inutile;  natur^a,  matre  a  to- 
loru  lucrnrilmv,  are  cura  nu  numai  de 
ce  e  necessariu  si  utile,  ci  si  de  ee  e 
formosu;  natur'a  Utcra  si  opera  pre 
câUik  celle  mai  simple;  natur'a  nu  face 
saltu;  natw'a  c  admirabile  peno  si  m 
celle  mai  mice  opere  alle  selle;  jocurile, 
caprieiele  naturei  =  fenonoene  inesplt- 
cabili  ce  se  considera  ca  minuni;  inse : 


=y  Google 


minunile  naturei,  fenomene  ce,  in  totu 
tempuln,  prin  rar'a  loru  formosetui,  an 
prOTOcatu  mirarea  omnlui;  natur'apare 
mamma  bona  pentru  unele  climate,  iro 
pentru  altele  mamma  vitriga;  ăupo  an- 
ticele religioni,  no/ur'a  eră  divinitate, 
mamma  sau  filia  a  lui  Joue;  'dupo  mţdti 
filosofi  antici,  natur'a  eră  suf/letulu  lu~ 
mei  sau  Vomneăieu;  filosofi  mai  noui, 
filosofi  creştini,  mai  allessu  filosofi  sco- 
lastici d'in  evulu  mediu  destingeau  in- 
tre natur'a  naturante  =  Domnedicu 
creatoriu,  si  natura  naturata  =  lumea 
creata;  asii  si :  natura  8uperiore=na- 
tura  naturante,  în  oppositione  cu  na< 
twa  minore  ^  naiur'a  naturcUa ,  sau 
natura  generante,  ia  oppositione  cu  na- 
tura generata;  inse  espressionea  de  na- 
tura generante,  si  asbol.  natura  se  dice 
si  de  poterea  ce  aie  una  fientia  ore-care 
de  a  nasee,  procrea  fientie  asgemini,  a- 
t&tu  in  sensa  plifsica  câta  si  morale ; 
e)  ordine  nestramotata,  legi  immata- 
bili  impuse  de  creatoriu  tmlTersului  si 
partiloru  selle,  pro?identia,  geniu  allu 
nniTersului ,  si  de  aci,  cursu  ordinariu, 
regulatu,  allulucruriloru :  legile  naturei; 
a  lege  in  marea  carte  a  naturei;  omulu 
ceUw  mai  potente  nu  pole  turbură  ordinea 
HfUurei;  a  trai  conforme  naturei;  a  si  in- 
elind  capulu  la  legea  naturei;  a  se  rebeUă 
contra  natura  c  a  se  rebellă  contra 
Domnedieu;  nemica  mai  contra  natura 
de  cătu  se  caute  a  vetlemă  omulu  pre 
omu;  a  solve  tributulu  eovenitu  naturei 
=:a  eede  natureir=a mori  de  morte  na- 
turale; aaii  si :  a  satisface  naturei,  inse 
si  cu  senau  mai  generale  de :  a  implent,  a 
face  tota  ce  impune  legea  naturei;  d)  ca- 
racteriu ,  proprietate ,  attributu  easen- 
tiale,  calitate,  si  de  aci :  a)  ce  consti- 
tue  una  fieutia,  fia  creata  sau  increata: 
natur^a  lui  Domnedieu,  natur'a  divina, 
nafuj-'a  omului^  omulu  ensusi  sau  ge- 
Qulu  omenescn;  natur'a  bestiei,  plantd; 
p)  eBsentia,  substantia,  fientia,  lucru  cu 
cotari  sau  cotari  calităţi :  Aristotele  pre 
longa  celle  alte  elemente  sau  principie , 
d'in  cari  s'aru  nasce  tote  lucrurile,  nu- 
mera  si  a  dncia  natura,  d'in  care  s'ar 
naaoe  suffietuiu;  natur'a  aerului  e  sup- 
fire,-  natur'a  suffletidm  e  de  a  cogită; 


NAT; 869 

natw'a  magnetului  de  a  attrage;  cogi- 
iarea  e  admirabile  in  naiw'asea;  omulu, 
inmundrVa  sea,pretende  a  umanisâ  na- 
tur'adivinafSiadivinisăinatur^aumana; 
7)  genu,  specia  :  sunt  mai  multe  nature 
de  boi,  de  eaUi,  de  peri;  a  nu  ammestecă 
vtnun  de  differite  nature;  ce  natura  de 
animale  e  aeestu-a?  Sin  ce  natura  de 
lemnu  e  bene  a  construi  aratre?  morbi 
de  rea  natura;  e)  calitate  sau  totu  de 
calităţi,  caracteriu,  dattne,  dispositioni, 
sentimente,  temperamentu,  etc,  ce  una 
fientia  are  d'in  nascere,  d'in  coostitu- 
tionea  sea  originaria,  in  oppositione  cu 
calităţile  si  dispositiooile  câştigate  prin 
invetiu  :  consuetudinea  devine  a  desea 
natura,  consuetudinea  a  dou'a  natura  ; 
fiorcare  nnimole  si  are  natur'a  seapartir- 
cularia;  a  sat>iface  cerentiele  naturei; 
a  concede  ai  dă  ceva  ntdwei;  a  foriiă 
natur'a=:a  rr^  se  facă  ce  au  e  noscutu 
a  face;  elocenti'a  naturei,  formoseti'arta- 
turei;  mimuti'a  e  d'in  natur'a  sea  imi- 
tatoria ;  e  greu  a  im^ni  celle  ce  nune 
a  datu  natur'a;  pror.  cu  furc'a  se  aMun- 
gi  natur'a,  ea  totu  vine;  ce  natura  de 
omumorosa;  bonetatide  natura  de  omu; 
n'am  mai  vedutu  natura  de  omu  ca/  e- 
stu-a;  nu  e  bene  a  si  essi  omtUu  d'in  na- 
tur'a sea;  a  si  essi  d'in  natura  =  a  face 
lucruri  ce  nu  e  nascutu  a  face,  ai  :  a 
perde  seusulu,  mentea  naturale,  sau  :  a 
se  infur^ă,  a  si  perde  cumpetulu,  (com- 
para si :  a  ât  esal  d'in  fire,  de  ora  ce  fire 
este  espressionea  popularia  ce  se  applica 
ia  cplle  mai  multe  d'in  iasemnarile  co- 
ventului  natta-a);  asi&  inco  natura  e  in 
locu  de  lumin'a  rationei,  conscientiei,  ete., 
in  espressioai  ca:assemini  criminefaeu 
se  se  infiore  natur'a;  natur'a  ensasi  ne 
spune  co  nu  se  cade  a  face  reu  altui-(ţ ; 
immanente  e  niUurei  nostre  omenesei 
tde'a  justidui  si  injustului;  mai  vertosn 
de  affectele  tMturali  omului :  a  sacri- 
fică natur'a  de parente  amorei  depatria; 
natura  bona,  rea,  perversa ,  eorrupta ; 
de  ac[,  in  limb'a  basericesca  :  natura, 
in  oppositione  cu  gratia  si  rcueia/tone  ; 
d'in  starea  de  natura  trecemu  prin  bap- 
tesmu  in  starea  de  gratia,  si  asîâ  ne  rea- 
biiilămu  d'in  natur'a  omenesca  caduta 
dupo  ăogm'a  rdigionei;  inse  :  stătu  ăt 


.yGooglc 


370 


NAT. 


natttra  allu  omului  e  si  :  a')  stata  pre- 
suppusu  ÎQ  care  3*3  aflatn  omnlu  ioainte 
de  veii-ce  cultura :  siatulu  de  ntUura  (dlu 
omului  ar  fi  barbari'a;  inse  acestu-a  nu 
e  statulu  naturale  allu  omului;  ^')  stătu 
de  natura  sau  de  pura  natura  ^  nudi- 
tate; Bensuln  de  temperamenta,  coDeti- 
tutio&e,  complesaiooe,  etc. ,  allu  coven- 
talui  natura  lesare  d'iu  espressioni  ca ; 
natura  secca,  biliosa,  fiegmatiea;  omu 
de  natura  meîancholica;  artea  medicului 
consta  a  usiord  si  adjulâ  natur'a;  —  ca 
parti  naturali,  se  iea  si  na/ura  =  parti 
genitali  alle  masculului  aau  feminei  : 
asia  de  innocente,  in  câiu  nu  si  aente 
ineonatur'a;  natur'a  femineloru,  a  o- 
nadui;  f)  cu  sensu  ai  mai  generale, 
a)  productu  allu  naturei,  io  opposîtione 
cu  productu  allu  artei :  artea  pretende 
a  perfecţiona  natur'a;  mulţi  pictori,  ac- 
tori si  auctori  se  depărta  de  natura;  totu 
arlistulu  e  detoriu  a  imita  nu  natur'a, 
ci  natur'a  formosa;  raru  artea  pote  in- 
irece  natur'a;  natura  formosa  ^  pro- 
ductu allu  naturei  câtu  se  pote  de  per- 
ffCtu,  ce  pote  servi  ca  modellu  reale, 
in  oppoditione  cu  naiur'aidtale,  sau  ab- 
soliilu  ideale  ^  modellu  mai  perfectu 
ce  nu  Rssiate  de  c&tu  in  idffa  artistu- 
lui; figura  mai  mare,  mai  mica  de 
eătu  natur'a,  care  are  dimensionî  mai 
mari  sau  mai  mice  de  c&tu  celle  na- 
turali; absoXai:  in  aeestu  tabellu  vedi 
natur'a,'  niUur^a  ensasi;  p)  in  opposîtio- 
ne cu  valore,  semnu,  imagine,  symbolu, 
umbra,  etc,  natur'a  =  lucrulu  ensusi ; 
a  restitui  mobilele  in  ncUurasau  a  solve 
pretiulu  loru;  poţi  acceptă  nutrimentulu 
teu  in  natura  sau  in  banni ;  a  dă  deci- 
mele in  natura  sau  in  banni;  nu  vreu 
altu  vestimentu,  vreu  allu  meu  in  na- 
tura; f)  de  aci,  prin  none  metafore,  na- 
tura =  ceva  simplu,  fora  ammestecu, 
mai  vertosu,  ceva  Fora  iucarcatura  de 
oruameute,  fora  afTectatîone,  fora  essag- 
'  geratiODO,  fora  arteficiu,  etc. :  in  muie- 
r%le  d'in  lumea  cea  mare  nu  vedi  natura 
neci  in  fada,  neei  ingestu,  neci  in  vor- 
ba, neci  in  sentimente;  anim'a  ca  si  vor- 
b'a,  copiUului,  e  natur'a  ensasi. 

*  NA-TCKALE,  adj.  B-,  nataralls,  (it.  ; 
*atu-«lef  fr.  natarel),  relativa  la  natu-  ' 


mx 

ra,  d'in  natura,  de  la  natura,  de  natu- 
ra, conforme  naturei:  1.  adj.,  filiu  na- 
turale, opp.  la  filiu  legitimu:  parente  na- 
turale, nu  adoptivu  sau  suffleteacu;  asi& 
si :  mamma  naturale,  nu  adoptiva  sau 
vitriga;  filosofia  naturale,  scientie  natu- 
rali; producte  naturali,  nu  artificiali; 
agerUi  nuturali,  eumu :  aeru,  ciddura, 
ventu,  plouia,  electricitate;  corpuri  na- 
turali; dreptu  naturale  nu  civile;  eali- 
iati,  dispositioni,  talente  naturali,  nu 
studiate  si  eapetate;  vinu  naturale,  nu 
falsificatu  sau  deressu  eumuva;  formo- 
setia  naturale ,  nu  fucata ;  espressioni, 
gesturi  naturali,  nu  affectate,  ambitiose, 
studiate  sau  essaggerate;  colori  naturali; 
cdloreă  naturale  a  lanei  e  alba  sau  ne- 
gra  sau  cenuşia;  morte  naiurale,  nu 
violenta;  di  naturale  de  34  de  ore;  apa 
naturale,  nu  scossa  sau  desHllata,  neci 
mestecată  cu  altu  ceva;  auctoriu  candida 
si  naturale  in  cogitarile  si  espressionile 
selle;  tonu,  passu  naturale;  statulu  na- 
turale allu  omu/ui  nu  e  selbaiici'a,  ci 
societatea  si  cultur'a;  cu  tote  acestea  : 
omu  natur(de  iusemna  si  omu  cumn  a 
essitu  d'in  manule  naturei.  atâtu  iu  ren : 
omu  incuUu,  impolitu,  etc.;  c&tu  si  in 
bene  :  du  affectatu,  nu  prefacutn,  etc.,  ci 
simplu,  candidu,  sinceru,  cnratu  la  ft- 
nima,  ingenuu,' ete.;  magia  naturale, 
care  delecta  pre  omeni  cu  minuni  natu- 
rali, făcute  in  poterea  unei  profunda 
connoscentia  a  mysterioseloru  legi  aUe 
naturei;  necesşitati  naturali,  de  cari  nu 
se  pote  dispensă  cineva;  2.  subst.,  a)  per- 
sonale, unu,  una  naturale,  a)  cellu  sau 
cella  născuta  in  una  terra  :  mai  m%ăti 
natwali  d'in  Americ'a;  P)  naturalistu. 
auctoriu,  doctoriu  in  scientie  naturali; 
P)  reale,  unw  naturale,  plur.  f.,  «(rfu- 
rali;  a.)  in  genere,  productu,  lucra,  ca- 
litate, donu  alin  naturei.  Ga  materiale 
sau  morale  :caracteriu,  sentimeutu,  ta- 
lentu,  instinctu,  etc. :  bonu  naturale  de 
muiere,  de  omu,  de  copiUu,  de  callu;  unu 
bonu  naturale  nu  vale  mai  nemica  fora 
studiu  si  scientia,  P)  in  specie,  mtura- 
lile,  Oi)  părţile  naturali  sau  genitali; 
6)  necesşitati,  datine,  nepotentîe  atle 
naturei  omenescL 
NATURALETU,  s.  f.,  (it.  ut«r«- 


>yGoogIc 


_^ KAT; 

Iraia),  calitate,  dispositione,  talentu,  etc. 
naseute,  de  la  natura  :  naturaleti'a  es- 
preasionei,  gtstului,pronuiiţitUionei,  sen- 
timenteloru,  cogetariloru. 

KÂT0£AL1SAIÎE,  t.,  (fr.  naturali' 
ser,  it.  nataraUiiare);  a  face  naturale, 
applicatu  in  specie  :  1.  la  străini,  ca- 
rom-a  intr'iiria  t^rra  se  dau  derepturi 
ca  si  celloru  natur<di  sau  născuţi  In  a- 
cea  târra,  a  indigenă,  a  inipamenteaaf, 
a  naturalisă  pre  cineva  Bomânu;  2.  la 
plante  si  animali,  a  acclimată,  a  inve- 
ti&  ca  clim'a  si  ca  tâir'a  in  care  se  trans- 
porta d'in  alte  climate  si  terre  :  multe 
plante  si  animali  d'in  terrele  calde,  nu 
se  potu  naturalisă  interre  cu  clima  tem- 
perata, ne  cumu  in  terre  frigurone;  3.1a 
scientie,  arti,  institutioni  si  alte  asse- 
mini,  a  le  adduco  ai  introduce  d'in  alt« 
terre  in  una  t^rra :  a  naturalisă  in  terre 
barbare  artile,  sctentiele  si  institutio- 
nile  Europei  culte;  4.  la  cOTente  noue 
sau  introdusse  d'in  limbe  străine,  a  le 
introduce  si  face  familiari  :  o  rtatura- 
lisă  in  litnb'a  româna  eovente  grecesci, 
a  naturalisă  si  face  familiari  coventele 
d'in  nou  formate;  5.  in  genere,  a  deda, 
a  familiarisă,  a  face  d'in  ceva  ca  una 
natura  :  a  trai  si  petrece  in  Frana^'a 
spre  a  se  ncUurcUisâ  in  Umb'a,  datinele 
ai  instittUionile  marei  natione  a  Fran- 
cesiloru, 

NATDRALI8ATI0NE,  s.  f.,  (fr.  na- 
tnralUatloa);  actione  si  stătu  de  natu- 
ralisare. 

NATDKALISAT0,-a,  adj.  part.,  (fr. 
nsturaligâ,  it.  natarallssato),  in  t.  s. 
rerbului. 

NATnRALISMn,s.m.,(rr.ni|taralla- 
««),  systema  religiosa  a  celloru  ce  puDU 
naiur'a  ca  principiu  sapremu,  ea  Dom- 
nedieu:  natiaralismulu  lui  Scheliing, — 
naturalismulu  mediciloru  considera  na- 
iur'a cea  provida,  ca  principale  coma 
a  eureUionei  morbiloru. 

NAT0RALISTU,-«,  adj.  s-,  (fr.  na- 
tarsllste,  ital.  naturalista);  1.  cellu  ce 
se  occQpa  cu  scientiele  naturali,  doctu 
in  aceste  scientie :  addeveratulu  natu- 
ralistu  nu  orbica  si  nu  se  perde  in  a- 
menute  inuHli,  ci  se  redima  pre  aee- 
tU^  «umai  spre  a  se  redicâ  la  unu 


NAD. 


S71 


puntu  de  vedere  mai  inaUti,  caadj.«crip-' 
tori  naturalisti;  2.  cella  ce  pune  naiur'a 
ca  pri.ieipiu,  supremu,  ca  Damtudieu  : 
natM'alistii  nu  potu  fi  de  câtu  panthei- 
sti;  ca  adj. :  d'in  puntu  de  vedere  natu- 
ralistu  nu  poţi  adjunge  de  cătu  la 
pantheismu;'3.  cellu  ce  indomiuiulu  ar- 
tei na  reconnosce  uuu  ideale,  ci  iea  de 
principiu  fundamentale  naiur'a  reale. 

NATUKALlTATE.s.  f.,  nataralItM, 
(it.  DAtnritUtate  si  naturallti,  fr.  natn* 
ralltâ);  calitate  si  fapta  de  naturale : 
naturalitatea  coloriloru,  vinului,  espres- 
sionilora,  stylului,  cogitationiloru;  na- 
turalitatea derepturilorui  in  specie,  de- 
reptula  de  naturale,  ce  se  concede  unui 
8trainu,naturalisationea,cumu  ei  diplo- 
m'a,  documentulu  de  naturallsatione, 

NATUUANTK,  adj.  part.  preş.,  (natn- 
rans,  it.  natarante);  vedi  natura  na- 
turante,  la  art.  natura. 

NATUSARB,  t.,  (it.  natnrare),  a 
face  natura,  a  face  dupo  legile  naturei, 
a  nasce,  a  genera :  bene  naturatu;  na- 
turatu  pentru  scierttie  abstracte;  iftiptt^- 
sulu  îa  mâncare  e  naturatu  in  noi. 

NAT  UR ARIU,pl.-ie.  (it.  natirale,  fr. 

natarel),  calităţi  date  de  la  natura,  do- 

nuri  alle  naturei,  vedi  naturale  2,  b), a), 

NATURATIONE,  s.  f.,  aqtione  de 

naturare. 

NATDRATU,-a,  adj.  part.,  d'in  nor 
iurare. 

NAUCESCE,  adv.,  stollde,  inepte, 
loconsDlto,  Inconslderate;  in  moda  nau- 
C6SCU :  naueesce  vorbesce  si  face  tote  câte 
dice  si  face.  M. 

MAUCE8Cn,-a,  adj.,  stnpldaa,  sto- 
Ildoi,  loeptutr  b«beg,  InconsaUns,  te- 
meriiB;  de  naucu,  in  iusemnarea  acestui 
coventu  desub  2.:  naueescu  respunsu, 
naucesca  fapta,  naucesei  passi,  nauce- 
scele  Kostre  vorbe.  M. 

KAUCIA,  (pron.  naucUk),  s.  f.,  etnpor, 
rertlgo»  stollditaa,  inepţia;  calitate  si 
fapta  de  naucu,  in  însemnarea  acestui 
coventa  de  sub  2. :  in  atâta  nauda  se 
afla,  in  câtu  nu  sde  ce  face  si  aice;  d'in 
naucia  cade  in  gropi  si  se  lovesee  cu 
capulu  de  toţi  parietii.  M. 

NAUCIRE,-e8Cti,  T.,  atapefaean,  ob- 
stopcHere,  ineptlrej  1.  transit.  a  &M 


,Coog[c 


872 


NAD. 


ttaucu  :  eu  aiâle  intr^ari  au  naucUu 
copiîMu;  2.  intrans.  a  se  face,  a  deveat 
sau  a  fi  naucu :  de  aiâte  palme  a  nau- 
cUu bietulu  copillu;  am  naueitu  de  a- 
tăte  vorbe  si  intrebari  fora  locu;  ca  refl. 
a  se  nauct  e  mai  espressÎTU  de  cătu  ia- 
trans.  act.  a  naud.  M. 

NA0CITU,-a,  adj.  part,  stupefac- 
tni  :  naueitu  prin  întrebările  de  iote 
părţile,  nu  mai  setea  ee  respunde  fia-ca- 
rui-a.  M. 

•NAOCLERICUra.  adj.,  nancleri- 
-  ent,  (vauxX7]p(Xiii;);  relativulanaucleru 
si  naueleriu  ca  Bubat. 

•NADCLEUlU.-a,  adj.  a.,  nanclerlns- 
nm,  (vatjxXi]pto;-ov);  1.  adj-,  relativu  la 
naucleru ;  2.  subst  reale  m.,  naueleriu 
si  f.,  naucleria,  stătu  allu  nauclerului, 
proprietate  sau  possessione  a  nauclerului. 

*  NAUCLERU,  s.  m.,  nauderus,  (va6- 
xXnjpoc,  d'in  vaQ<;=:naue,  si  deruz^-prO' 
prîctate);  proprietahu  de  una  naue  ne- 
gotiatoresca. 

*  NAUCLIA,  8.  f.,  (it.  oaDclea,  franc. 
iiaiielti«) ;  gena  de  plante  d'in  famili'a 
rubiacieloru,  pentandria  monogynia  lui 
Lînneu. 

*  NAUCORE,  s.  f.,  (fr.  nanoore,  d'in 
ye(&c=oaue,sixdp[i;=cariu,peducliiude 
lemnu);  genu  de  insecte  bemiptere  apa- 
tice, asi&  numite  dupo  form^a  loru  de 
ana  mica  nane. 

*  NAUCORIDE,  adj.  s.,  (fr.  nanco- 
lide);  care  semena  Cu  naueorea;  f.  pL, 
naucoridi,  familia  de  insecte  hemiptere 
ce  are  de  typn  genulu  naucore. 

NAUCO,  8.,  1.  reale,  cu  pl.-i  sau  -c, 
năuci,  năuce,  naucna  sinaDcnia,  pellitiace 
desparte  mediulu  unei  nuca  in  doue  sau 
in  patru,  putame;  si  de  acf,  priu  meta- 
fora, lucru  micu,  neinsemnatn,  secca- 
tnra,  mica,  nemica  ;  nu  dau  neci  unu 
naucu pre  aeeste-a;  acestu  omu'nu  face 
unu  naucu;  2.  s.  adj.  personale,  naucu- 
a,  DDgax,  Tappa,  helies,  IneptnH,  stoll- 
^fli)  Btupidngţ  IneonaideFatas,  Inconsul- 
tm»,  Ineogltais,  anensf  etc,  care  nu 
Tale  naucu  sau  nemica  in  respectulu 
mentei,  stupidu,  ebete,  care  nu  cogita 
de  locu,  care  nu  scie  ce  dice  sau  face 
sau  care  dice  si  face  tote  pre  dosu  :  e 
ţuid  (fo  naucu  in  cAiu  nu  scie  ce  face 


NAff^ 

ned  ce  dice ;  pote  fi  cineva  naueu  d'in 
natur'a  sea ,  d4ro  pote  fi  naucu  si  d'in 
passione,  ^in  meni'a,  d'in  distractione, 
d'in  cupiditate;  cu  nauculu  nu  scoţi  ne- 
mica la  bonu  eapetu;  cu  naudi  hu  te 
poH  inteUege;  —  nu  e  neci  possibilitate 
de  partea  formei,  uecumu  necessitate 
de  a  refert  naucu  in  însemnarea  de  snb  2 
la  slav.  nenka,  cumu  face  d.  Miklosich, 
care  pretende  co  d.  Dies  fora  coveuta 
l'ar  â  referitu  la  kt.  nancos.  M. 

NAUCULA,  nauculare,  etc.,  vedi  na- 
vieula,  naviculare. 

NAUE,  8.  f.,  veiii  nave. 

*  NAUFRAGALB,  adj.,  manfraţalls; 
relativu  la  naufragia,  care  casioaa  nau- 
fragie :  scopelle  nnufragali. 

*  NADPKAGANTE,  part.  adj.,  ud- 
fraţaiiH,  (it.  naafraşcunte,  fr.  nanfragant), 
care  naufraga :  cine  adjuta  naufragan- 
tilorn  in  tempestaii? 

*  NAUTRAGARE,  v.,  naof ragare,  (it. 
naufragare,  fr.  nanfrafer);  a  face  san 
patf  naufragiu :  mai  multe  navi  au  nau- 
fragatu  in  acelle  locuri;  Sg.  celle  mai 
mari  start  au  naufragatu  in  aeellu 
desastru ,  celle  mai  mari  ingenie  au 
naufragatu  in  acelle  scopelle. 

*  NAUPRAGIOS[J,-a,  adj..  Daofra- 
gle«B3,  (fr.  nsufrageox,  it.  nanfragoa*); 
plenu  de  naufragie,  unde  se  facn  multe 
naufragie,  unde  usioru  se  pote  face 
naufragiu :  scopelle  naufragiose;  cu  ma- 
reanaufragiosasemenasufflelulupassio- 
natu;  fig.  navfragiosa  e  vieii'a  omului. 

*  NAUFRAGIU,  pl.-e,  nanfraglum, 
(it.  aaufraftOf  fr.  naoTrage,  —  d'in  naue 
—  frângere);  1,  proprie,  frângere  sau 
spargere  de  naue  sau  de  vasu  pre  apa, 
innecu :  a  face ,  a  pati  naufragiu;  a  nu 
scapă  nemine  si  nemica  d'in  naufragiu; 
a  peri  omeni  si  lucruri  in  naufragiu  ,*' 
barcele,  luntrile  si  alte  vasefecero  nau- 
fragiu pre  fortun'a  infrieosiata  ce  le  ap- 
pucă  in  mediloculu  fluviului;  prov.  a 
face  naufragiu  la  ripa,  in  portu  =  a 
se  innecÂ  la  mallu  =  a  peri,  candu  se 
crede  scapatu,  a  fini  reu  ce  incepusse 
bene,  etc.;  a  epectâ  de  pre  uscatu  nau- 
fragiuîu  altui-a  r=  a  vedâ  in  securitate 
periclula  altoru-a;2.metafor.,  mare  de- 
sastru, peidiare  msre :  m  naufragitUu 


yCOOglC 


NAU; 

invaaioniloru  de  harbari  peri  mai  tala 
eultu/a  antica;  naufragiulu  starei,  fa- 
miliei, totoru  amiciloru. 

*  NA.UFRAOU,-a.  adj.  s.,  usnfrAţns, 
(it.  ninfraţv,  fr.  naorrage};  care  a  fa- 
cutu  sau  patita  naufragiu :  miserii  nau- 
fragi  abid  au  scapalu  cu  pellea;  naue 
naufraga,  muieri  naufrage;  —  si  care 
casiona  naufragiu  :  naufraga  mare , 
naufrage  lacuri;  —  fig.  stare  naufraga, 
omeni  naufragi  de  nume  si  de  avere. 

NAVIJÂ  s.  f.,  si  m.nauliu,  vedina- 
Uiu. 

*  NAULÂTICU,-a,  adj.  s.,  relativn 
la  naulu:  pretiu  naulatica;  —  s.  m., 
naulaiicu-lu  =  naulu-lu, 

*  NADLISAKE,  t.,  (fr.  nauliser  BÎ 
aollser);  a  leni  sau  dă  una  naue  cu 

NAULtJ,  pl.-e.  naulun,  (vatiiXov,  it. 
sania  ai  narolo,  fr.  nanle»  oaiilairer  — 
toted'in  naue); ce  se  solve  pentru  ixans- 
portuln  cu  una  nave. 

*  NAUMAGHIA,  s.  !.,  nanuaclila, 
(vaojLa^îa,  it.  nanniaehia,  fr.  naomachle, 

—  d'in  va5c  =z  uaue,  si  [«^xi  ^=  lupta, 
bătălia);  bătălia  navale,  cu  navîte  pre 
mare,  apoi  spectaclu  Ia  antici,  care 
constă  in  lupta  navale  simulata,  cumu 
si  loculu  unde  se  făcea  aasemini  lupte. 

♦NAUMACHU,  3.  m.,  nanmachus, 
(vmb^ypiz);  care  iea  parte  la  una  nau- 
machia.  luptatoriu  in  una  naumachia. 

*  NAUPEGIA.  s.  f.,  vedi  naupegiu. 

*  NAUPEGIA BItJ,-a.  adj.  s-,  nanpe- 
Slarlaa;  relativu  lanaupe^usaula  nau- 
pegiu  si  naupegia  :  lemne  naupegiarie; 

—  subst.,  a)  m.  personale,  constmctorin' 
de  nam,  b)  na.  reale,  locu  unde  s?  con- 
strugu  navif  c)  f.  naupegiaria,  a)  arte 
a  naupegiariului,  P)  locu  unde  se  lucra 
navi  si  alte  vase  de  plutitu. 

*  NAUPEGItr,-a,  adj.  a.,  (vawicij-rtov, 
vaoitiţTrta),  proprie  adj.,  relativu  la  nau- 
pegu,  luato  inse  de  regula  ca  subst.  rea- 
le, a)  t.  naupegia,  arte  a  naupegului; 
l)  m.  naupegiu,  locu  de  conatrnctioni 
navali. 

,  *  NADPEGU,  3.  m.,  nanpeţoB,  (vao- 
TTQTiî,  d'in  vauţ  =  naue,  si  icrn-vdeiv^ 
pangere),  care  Gonatruge  navi,  si  alte 
vase'  de  plutitu,  in  specie,  cellu  ce  lucra 
si  combina  Iminari'a  unei  nave. 


VăV. 


87S 


•NATJPHTLACEsaunow/uZace,  8.m., 
nanphylaxi  si  naarulai ,  (vau!p(>XK£,  d'in 
votoc,  :=  naue,  si  yG^aJ  ^  custode),  1.  cu- 
stode' allu  lucruriloru  celloru  ce  callato- 
rescu  preuna  nave;2.  officiariu  subaltemu 
intr'unu  portu  sau  pre  una  nave. 

*  NAUSCOPIA,  s.  f.,  (fr.  naasoopfe, 
d'in  vaoţ^naue,  si  oxojcelv^observare); 
vedere  d'in  mare  depărtare  a  naviloru 
cu  adjntoriulu  nauscopiului. 

*  NAUSCOPICU,-a,  adj.,(fr.  naoseft- 
plqne);  relativu  la  nauscopia,  sau  la 
nauscopiu. 

*  NAUSCOPIU,  pl.-e,  (fr.  i»DBe«pe), 
instrumentn  de  nauscopia. 

*NAUSEA9inai(8Îa,B.  f.,tiaii8ea,(yat>- 
aitx  comp.  si  it.  oanBeaţ  fr.  lana^e);  1 .  d'in 
naue,  reu  de  mare,  gretia  si  Tomitu,  ce 
provoca  mersulu  cu  navea  pre  mare  : 
pucini  d'in  caîlatorii  pre  mare  seapa  de 
mfferentiele  nausiei;  2.  prin  metafore, 
gretia,  desguatu,  ÎAsiidm  :  insipidele , 
si  puiidele  luiespressioni  nupotu  provo- 
că de  câtu  naasia. 

*NAUSrABUNDU,-a,  adj.,  nnslabiiti- 
4ns,  plenu  de  nauaia,  gretîoau  ;  alimen- 
tu  nausiabunău,  remedie  nausiabunde, 
odore  nausiabunda;  toţi  de  pre  nave  eră 
nausiabundi. 

*  NAUSIANTE,  part.  adj.,  d'in  nau- 
siare,  nansAaDS. 

*  NAUSIABE,  T-,  Daaseare;  a  avâ, 
a  sentf,  sau  patf,  nausia,  1.  proprie  :  de 
legartaiur'a  undeloru  marei  toţi  nau- 
siamu;  2.  metaforice  ajaav4  gretia,  h)^ 
i  fi  se  Toma,  c)  a  vome  covente  putide 
si  gretiose,  d)  a  adduce,  a  provoci  gretia, 


NAUSIOLA,  sau  nausi6ra,  e.  f-, 
naiseola;  deminutivu  d'in  nauaia,  pa- 
ciua  gretia. 

*NAUSIOSU,-a,  adj.,  Bangeoini; 
plenu  de  nausia,  care  casiona  tnarenau- 
sia  :  medicamentele  deşt  nausiose,  sunt 
utili. 

*  NAUSTIBULU,  s.  m.,  pl.-e,  Daoitl- 
balnm;  specia  de  vasu  de  form'a  unei 
naue,  specia  de  albia  sau  cavata. 

NAUTIA,  s.  f.,  nantea^  nauftore,  etc., 
vedi  :  nausia,  nausiare,  etc. 

NAUTICA,  9.  f.,  vedi  nauticu. 

NAUTIGABia,  8.  m.,  untlearlasţ 


=y  Google 


S74 


NAV. 


care  mSna  sau  duce  ana  naue,  barca, 
Inntre.  ptc. 

NAUTICU,-o-  adj.  a.,  nantlcnB,  (it. 
UBtleA,-a,  fr.  Dintlqaf^);  rflattvu  la 
naue,  Ia  nauH.  la  navigiiione  :  arfe 
nautica.  »«rfr«men(e  nautice,  ăictîona- 
rîa  nftiticu.  tntnini  nautici,  leţ/i  nauti- 
ce, scota  nautica,  coUegiu  navticu,  as- 
stronomia  nautica; —  subst.,  a)  m.  per- 
sonale, unu  nautieu:  unu  marinariu;  b)  î. 
reale,  nautica,  gcientia  ai  arte  nautica, 
scîentia  de  navigare. 

*  NADTILTI,  8.  m..pl.-i.  nantllDs,  (it. 
nantUntfr.  nBDtlIe,vaâxLXo;, — d'înnaue, 
pentm  co  acesta  conca  eâmena  cu  ana 
»iaM(»na>;genu(!einolIiiafieci'phalopodi; 
— specin  de  cingntoria  d'in  tessutaraim- 
permeabilc,  impluta  cu  aeni,  servindn 
ca  adinfnrin  Ia  inootare. 

KÂUTU,  8.  m.,  Manta  si  narlta,  (d'iD 
nauf).  ntariniriu. 

*  NA  VACLTJ,pI.-c,n»TâoBloiii;  staţio- 
na dp  nnvi  porta. 

•NAVAT.E,  adj.  s.,  naTalls-e,  (it. 
■aralAt  fr.  narai),  de  nave.  relativa  la 
nave:  1.  adj.,  lupte  navali,  hntalie  na- 
vali, armata  ravale;  scientia  navale, 
istoria  navale,  consiruelioni  navali,  pe' 
ee  navale;  corona  navale,  ce  se  ăi  cel- 
Ini  ce  mai  antaniu  se  suîă  in  una  nave 
inimica!  2.  sub.  m.,  »iTV«7e.  a)  locu  de 
constmctione  de  navi;  b)  Incn  un'le  stau 
do  snadappo'ît''diasan  s*" deregn na«i7e; 
e)  mat-oriale  de  constructîone  de  navi. 

*NAVARCHIA,  s.  t,  ntme^l».  (vao- 
ap^ioi.  fr.  oararcble);  titlu,  offîciu  allu 
navnrchulw. 

*NAVAECHICn,-a.  adj.,  naTarohlcog, 
fvauap/LX(i;);  relativo  Ia  navarchia  sau 
la  navarchu. 

•NAVARCHU.B.in,,iiaT»rolinB,(va6- 
apxoCi  i^  DBTAroo  fi\  aaTarea,  fr.  na- 
Tarqoe,  —  d'in  va^z  =  naue,  si  ipyii 
:=  commandu);  1.  conunandaute  alin 
unei  flotta;  2.  ca'pîtanu  al'u  unei  nave; 
3.  domnu  allu  unei  nave;  4.  menatoriu 
de  nave,  gubernatoria  de  nave  :  a  pe- 
ritu  navarchulu.  navea  e  in  periau. 

*  NAVAKE,  T.,  norareţ  a  fi  navu,  a 
face  ca  navu: a  navă  sA-vitie;  a  navă 
hellulu.  a  navă  beneficie. 

If  ATE  (si  naue,  eama  si  naie  sau 


WĂ7.    

nae),  s.  f.,  narlB,  (it  isp.  port.  ure, 
isp.  port.  naflo,  port.  naof  proT.  ian* 
rechiu  fr.  nnn,  nou  tx.  nef.  si  NTlre); 
1.  in  aenaulu  cella  mai  strinsu,  vara 
mare  de  plutitu,  âro  in  sensu  mai  larffn, 
veri-cevasu  de  plutitn,  barca,  luntre,  etc. 
a)  proprie  :  navi  hellice  =  nam  de  li- 
nia; navi  onerarie=navi  de  transporiu 
^  navi  de  carratu  merci  =  navi  mer- 
cantili; nave  pretoria  ::=  nave  capitana, 
pre  care  se  afla  cammandantele  unei 
QoUa:  gubemaelttlunavet:puppeasipn>- 
r'a  navei;  funile  naviloru;  eoperfa  na~ 
vei.  /tentin'a  navei,  catartele  sivelelesau 
pandiele  unei  nave;  a  face,  a  construite 
una  n-ive;  a  derege  sau  repară  navUe 
stricate:  a  lovi  navea  de  scopelle;  a  de- 
duce sau  ăd  navea  la  apa;  a  se  sui  sau 
imbareâ  pre  una  nave;  navile  se  missiea 
ca  remi  si  cu  vele  inftate  de  veniuri; 
nave  hireme,  trireme,  eadrireme ;  proT. 
ee  eauti  in  nave?  =  draadu  te  a  pum 
se  intri  in  «avc^ase  armnci  in  periclo 
mare;  navi  căptuşite  eu  ferru;  h)  prin 
metafore,  a)  partea  unei  baserîca  saa  a 
unui  assemine  edificiu,  coprensa  intre 
niiu  muru  si  una  seria  de  pilaştri  sau 
intre  doue  serie  de  pilasti^;  ^)  nave  sag 
navea  Arga,  constellatione;  7)  cătu  con- 
ţine una  nave,  mercile  sau  callatorii 
cfiti  intra  intr'nna  nara;  5)  in  sensn 
id*'ale  :  navea  sfatului,  ai  earei  fjuher- 
natori  sunt  adesea  inabili;  2.  aub  for- 
m'a  :  navia,  (nauia  si  naia),  a)  in  a- 
cellu-asi  sensu  cu  form'a  nave:  b)  vasu 
de  form'a  navH,  ce  se  appiica  la  diver- 
se usnri  :  albia,  capistere,  cavata,  si 
mai  vertosa,  vasn  ce  serre  la  collessu 
de  vin ia. 

NAVIA,  8.  f.,  vedi  nave,  mai  ver- 
tosu  sub  2. 

NAVIGA,  (si  nauica,  naica),  a.  (.,  ua- 
rlenla,  navlcella:  deminntivu  d'in  nave. 
d'in  care  apoi  si  dpmiantivele :  navicel- 
la.  navicia  sau  naviiia,  navieiora  si  na- 
visiora,  tote  popularie,Ia  cari  se  adaugu 
si  classicele  :  navicula  sî  naucula,  na- 
vigiolu,  etc,  ce  se  potu  applică  la  vase 
de  diffmta  forma  si  mărime,  vase  au 
numai  de  plutitu.  ci  si  pentru  alte  usnri, 
cumu,  de  essemplu  :  multe  vase  ceservu 
la  operationi  euUnarie,  chi/mice,  etc.  potu 


=y  Google 


SAT. 

fi  navicelle,  nauceUe,  navide,  naviciore, 
navictde,  etc. 

NAVIGARE,  si  nauicare,  naicare,  T., 
Tedi  navigare. 

NAVICELLA,  navieia.navieiora,  na- 
vicuîa.  etc.;  vedi  navica. 

*1  NAVICULARE,adj--  MTicnUrls; 
rc]ativa  Ia  navîcuîa  :  tassa  navieulare ; 
ossu  navicuîare.  de  form'a  uoei  navîeule. 

*  2  NATICULABE  si  nauetdare,  v., 
■artcnlsii  si  nanenlarl;  a  merge,  a  cal- 
latorf,  a  ae  carnitiâ  cu  naviaua. 

*  NAVICULARHT,-a,  adj.  8.,  narlon- 
ItrlQB-a,  relativa  la  navictdaţ  ca  eubst,, 

a)  m.  personale,  rtaviculariu,  doronu  de 
nave  sau  ntmcula,  cellu  ce  pre  baoui  da 
una  nave ,  sau  duce ,  transporta ,  carra 
persone  sau  mercî,  cu  naveaţ  negotiato- 
rin  cu  nave  sau  watif,  luntri,  harce,  etc. : 
navieulariulu   infemalui  ^  Gharooe; 

b)  fem.  reale,  navieularia ,  professîone 
de  navieulariu. 

*NAV1F0BME,  si  naviformu.-aMj; 
(fr.naTlforme);  care  are  forma  ăe  nave: 
o$se  naviformi. 

NAVIPRAGAEE,  navifragu,  etc, 
vedi  naufragare,  naufragu. 

*  NAVIGABILE,  adj.,  naflţabills 
(it.  nărif abile,  fr.  naTj^able);  ce  se  pote, 
pre  unde  sau  cu  care  se  pote  naviga  : 
riu  navigabile;  a  faee  riurtle  navigabili, 
littori  navigafnli;  nave  navigabile. 

•NAVIGANTE,  part.  adj.,  nnTlganB, 
(it.  narlţante) ;  care  naviga  :  a  castigă 
muUi  hanni  de  la  naviganţii  pre  acetlu 
îacu. 

•NAVIGARE,  V.,  narlţare,  (it.  nail* 
eare,  fr.  narlf aer) ;  1.  intr. ,  a  merge , 
Umblă,  callatorf  cu  navea  :  nu  e  tempu 
ăe  a  naviga  pre  fortuna;  a  naviga  pre 
mare,  pre  riu,  pre  lacu;  scientia,  arte, 
professione  de  a  naviga;  ca  siibiectu  de 
Incru  :  flott'a  naviga  pre  longa  termu; 
nu  s'a  stipulatu  ăeco  mereile  au  ss  na- 
vige  cu  peridulu  cred'dori^ui;  2.tran9., 
iCerxe  vrea  se  amble  «vxrile  si  se  navige 
terrele,  a  amblă  noue  terre  si  a  naviga 
nove  mari;  de  aci  si  pass.,  nu  se  pote 
naviga  unu  cursu  de  apa  asid  de  rapidu; 
S.metaf.,  a)  a  portă  bellu,  a  se  bate  cu 
navi  pre  ape;  b)  a  plutf,  a  inuotă :  obiee~ 
tde  usiore  naviga  pre  faci'a  apei;  e)  a 


castigă  cu  transportulu  pre  navi;  i.  pro- 
verb, 'si  metaf. ,  a  naviga  in  relle  ape, 
intre  scopelle^i  nu  av^  successu,  şaua 
fi  in  mari  pericle;  a  sd  naviga  <m  ori-ce 
ventu:=ASQ  aci  derege  dupo  tempuri,  a 
scf  operă  si  in  impregiurari  lioue  si  in 
celle  relle;  a  naviga  cu  tentu  in  prora 
:=  a  a\6  pedice,  in  opposit.  cu  :  a  no- 
vigâ  cu  ventu  in  puppe. 

*  NAVIGATIONE,  s.  f.,  naTlgHIo, 
(it.  narlţattoiie,  fr.  narlgatlon);  ac- 
tione,  actu,  abita  si  arte  de  navigare  .- 
patru  dille  de  navigatione  necurmata; 
navigatione  eu  vele,  cu  remi,  cu  vapori; 
navigationi  in  giurulu  pamentului;  na- 
vigationea  pre  mari.  pre  riuri;  tradaiu 
de  navigatione,  legi  asupr'a  naviga- 
tionei. 

*NAVIGATORIU,-<oria,  adj.  s.,  na- 
TlgatoF;  (it.  narigatore  si  naTlgatorlA, 
fr.  BaTlgatenr);  care  naviga  sau  serve 
a  navigare,  care  mai  vertosu  are  abi- 
tulu,  artea,  acienti'a  de  a  navigare: 
navigatorii  si  deregu  caîlea  pre  luciulu 
marei  dupo  stellele  cerului;  poporu  na- 
vigatoriu  nu  pote  fi,  deco  nu  e  in  con- 
tactu  cu  marea;  muUi  navigatori  au  no' 
vigatu  de  giuru  in  giurulu  pamenfuiui; 
vase  navigatorie;  —  9.  f.  reale,  navi~ 
gaiorla=mautica,  maîestrfa,  arte  scien- 
tia a  navigationei. 

•NAVIGATU,-(i,adj.part.,iiaTlffatffl8, 
ămblatu  cu  navea  :  marile  pucinu  na- 
vigate; termi  navigaţi  de  noi;  omeni  na- 
vigat* si  âmbîaii;  sup.  vasu  bonu  de  na- 
vigatu,  tempu  de  navigatu;  si  subst.  m, 
abstractu :  navigaiulu  nostru  e  forte 
marginitu. 

*  NAViaERU,-a,  adj.,  naTl^er,  (it. 
■arlgero);  care  duce,  porta  «avi;  y^uctw 
navigeru,  naviger'a  mare. 

*  NAVIQIOLU,  sau  navigioru,  8. 
m.,  naTlglolam,  demînutim  d'in  navi- 
gia  :  ăbiă  a  potutu  scapă  pre  unu  na- 
vigiolu;  se  perâmbla  într'unu  navigiolu 
fora  a  se  teme  de  fortuna;  vedî  si  navica. 

*NAVIGIU,  8.  m-,  narlf  Inm,  (it.  iia- 
rlţto);  actione  de  navigare,  navigatione, 
d^ro  si  mai  vertosu,  instrumentu  de  na- 
vigare :  nave,  barca,  luntre ,  vasu  de 
plutitu,  etc. :  de  mare  usu  sunt  arborii 
la  construetionea  de  navigie;  a  si  vinct 


vGooglc 


«7« 


NE. 


navigide  crepaU;  a  se  carrtdiă  in- 
ft^unu  magnifieu  navigiu. 

*  NAVILE  ei  naviliu,-a,  adj.  s.,  (it. 
nSTlIeOf  narlllo  si  narlgllo;  compara  si 
fr.  naTirC)  essitu  d'in  acea-asi  forma, 
care  in  limb'a  classîca  ar  fi  narllis  =: 
BkTalts);  de  nave,  relativn  la  nave:  oş- 
tire nţiviZe;  leuatu  inse  mai  vertosu  ca 
Buhşt.  m.  saa  f.  navile,  nnmai  m.  na^ 
vi7iu,  cu  iatellessu  de :  a)  vasu  de  na- 
vigare; h)  coltectivu,  mulţime  de  vase 
de  navigare;  c)  locu  de  navigare:  canale, 
strimptore,  lacu,  mate;  d)  naulu,  pre- 
tiu  de  navigate. 

NAVISIORA,  8.  f.,  Tedi  navica. 

*  NAVITATE,  B.  f.,  MTltas;  calitate 
si  fapta  de  navu:  eonnoscu  navitalea 
ti  tragerea  tea  de  anima  pentru  inte- 
ressSe  meîle;  connoscuta  mi  e  studios'a 
tea  navitate  pentru  totu  ce  me  attinge. 

*  NAVU,-a,  si  gnavu,  adj.,  nsTis; 
care  are  tragere  de  &nima  la  ceva  sau 
cotra  cineva :  diligente,  zelosu,  stndiosu, 
activu,  nepregetatorin,  voiosu,  bnccnro- 
en;  oppositu  ignavu. 

1  NE,  pronome  conjuctu  pers.  I  pi. 
dat.  nobiiif  si  ace.  n«s;  ne  pare  bene  co 
ai  scăpata  tfi»  peridu;  dati^ne  adjuio- 
riu;  n9  dâre  âninCa  de  voi;  lassaii-ne 
in  pace;  —  in  datiyu  ne  trece  in  ni  înain- 
tea altoru  pronomine  monosyllaba  si 
înaintea  verbeloru  :  e,  m,  ai,  a,  amu, 
aii,  au,  precnmn :  ni  se  spune,  ni  Iu  va 
dâ,  ni  «a  va  dâ,  ni  iva  dă,  ni  le  va  dă; 
ni  e  destuUu,  ni  su  connoscuti,  ni  a  datu, 
ni  aii  spusu,  ni  au  dissu. 

2  NE,  particla  negativa,  care  in  fonna, 
e  identica  cu  lat  ne  si  ni  (vechiu  nel), 
forma  originaria'si  propria  a  negationei 
absoluta  in  limb'a  classica,  (cumu  se  va 
vedâ  mai  pre  larga  la  articlnlu  nu^at. 
Bon),  applicata  inse,  ca  partida  de  com- 
positîone,  numai  la  pucine  covente, 
cama :  a)  verbe :  DeBelo:=ttu  sciu,  neqneo 
:=nupotu,b)  adîectiye:  nefarloB,  nefa- 
riu,  a«tMtai::inefastu,  ntat«T=:neutru, 
nepama  =  nepuru  =  necur&tu;  e)  sub- 
stantive :  nlhllaw.^nemiea;d)  adrerbîu : 
ii«atl4itaiB^nectcumu,etc.,  observanda 
inco  in  respectulu  formei,  co  t  d'in  ne 
Înainte  de  covente  cu  vocale  iniţiale 
nna-ori  se  elide  :  nnUiu  =  ne-BlUs  =: 


m^ 

nuUu,  neei^nu;  BinqD«iB  ^  nici  una 

data,  etc.;  alte-ori  admitte  anuc-nen»- 
fla>itaaz=necopinatusAaneopinatu,  etc. 
ai  acestu  c  se  strămuta  in  unele  covente 
in  affinele  g  :  negotlDin  =  negotiu,  ae- 
gare  ^  negare,  etc,  cea-a  ce  se  facs 
une-ori  si  înainte  de  consonante  ini- 
ţiale, ca  in  :  nefligere  ^  neglegere  : 
inse  acestu  nee  sau  ■««  pot«  fi  scor- 
tatu  d'in  compnsulu  neqae  ^  neee  saa 
neci,  care  se  dice  ei  neot  (compara  si 
populariuln  nee-aire) ;  —  âro  în  limb'a 
vulgare,  la  coventele  curate  populari, 
ne,  (afara  pote  de  mai  susn  citatulu 
necaire),  nu  suffere  neci-uoa  scambare, 
veri-care  ar  fi  ioitialea  coventulni  cu 
care  se  compune,  sî  are  una  esteasione 
de  applicare,  cu  multu  mai  mare:  1.  la 
tote  verbalile,  (adeco  la  tote  acelle  co- 
vente, care  stau  cu  verbulu  fn  striosa 
legătura  de  sensu,  sunt  forme  de  verbu, 
destinse  de  acestu-a  numai  întru  cita 
nu  admittu  j^esnoni  personali),  cumu 
a)  participie  passive  :  mancatu-neman- 
eatu,  dormitu-nedormitu,  fie«i(«-»i«)e- 
nitu,  laudaiu-nelaudatu,  can^otu-ne- 
cantatu,  placvtu-neplaaitu,  avutu-nea- 
vuiu.hatutU'nehattUu,  auditu-neauditu, 
redutu-neveduiu,  euratu-necuratu,  cure- 
iiatu-necur^iaiu,attinsu-ne€dtinsu,lin- 
su-nelinsu,intelles8u-neinteUes8ii;ăere6- 
su-nederessu,  trassu-netrassu,  scossu- 
nes<:ossu,  mutatu-nemutatu,  dussu-ne- 
ăussu,  eoptu-necoptu,  covenitu-neeove- 
nitu,etc.ib)  participie presenti  siadiec- 
tive :  ferbente-neferbente,  potenţe-nepo- 
tente,  coveniente-neeoveniente,  patiente- 
nepaliente,  delîgente-nedeligente,  tole- 
ranic-netolerante,  etc.;  c)  garMiLAie-.fiendu 
ne^endu,  dormindu-nedorminău,  vrendu 
nevrendu,  cantandu-necantandu,  intel- 
legundu-neinlellegundu,  potendu,  nepo- 
tenăv,  etc;  d)  infinitivele  depline  in  re, 
leuate  ca  substantive :  mancare-n&nan- 
care,  placere-neplacere,  sentire-nesen- 
tire,  cogitare-necogitare,  ofiare-neaflare, 
spellare-nespeUare,  albire-nealbU-e,  ve- 
dere-nevedere ,  prevedere-neprevedere , 
tacere-netacere ,  scire'nesâre ,  etc;  — 
inse  infinitivulu  scurtatu,  de  regula  cu 
nu  :  a  nu  scl,  a  sci  sau  a  nu  sci;  a  nu 
placS,^  a  placi  sau  nu  placi,  etc,  (vedi 


jyGooglc 


Vţ. 

Hu) ;  6to  î  a  negei,  nepîaci,  etc.,  an 
alta  intellessn,  de  care  vedi  mai  diosn; 
—e)participîeleiiiJu.Ieuatec8aâjectiTe 
sau  substantive :  intelleptu-neinteU^u, 
ăo'epiu-nedeyeptu ,  aptU'neaptu,  otc, 
2.  Ia  tote  adtectivele  derivate  :  umidu- 
neumidu,  ranâdu-neranciău,  putridu- 
n^Mttriău ,  petrosu-nepetrosu ,  poten- 
tiosu-nepotentiosu ,  pretentiosu-nepre- 
tentiom,  mucosu-nemucoeu,  îaudaUîe- 
nelaudaUle,  nobile-nenobile,  visibile-ne- 
visibile,  ospUale-neospiiaîe ,  ostile-neo- 
stile,  omeneseu-neomeneseu ,  chiani  la 
celle  in  toriu  :  coventatoriu-neeovenia' 
toriu,  amblat(friu-neambîatoriu,  mîssi- 
eatori»-nemissicatoriu,  etc. ;  inse  d'in  ad- 
iectire  originarie  aau  nederivate ,  — 
celln  pncinu  intru  cUn  ne  marginimn 
in  limb'a  noatra,  —  d'in  adj.  nederivate, 
cumu :  negru,  albu,  bonu,  reu,  verde,  etc, 
nn  se  dice  absolatu :  nenegru,  neaîbu,  etc. 
ci  sau  numai  in  modu  relativu,  in  locu- 
tîoni  speciali,  ca  :  verde  neverde,  addu- 
mi  hia  incoce;  asiÂ  ai :  aXbu  nealhu, 
reu  nereu,  hor^u  ne&onu,  etc.,  in  locu 
de  :  alUt  aau  nu,  reu  aau  nu,  honu  sau 
nu,  (compara  lat.  bonns  neone  =  honu 
«OH  nu);  sau  in  sensa  cu  totula  speciale 
BÎ  esceptionale,  ca  ;  nehonu  =  demenB, 
(vedi  ai  mai  diosu);  se  dice  inse  abso- 
luta si  forte  bene  :  nedlbitu,  tienegri' 
ta,  etc.,  ca  formate  d'in  derivatele :  ne- 
gritu,  dbitu.  de  la  negrite,  aVnre;  asia 
si :  nesturtatu,  nemaritu,  nslun0u,  etc; 
inse  nu  absolutu  :  nescurtu,  nelungu, 
nemare,  ci  numai  correlativu  :  scurtu 
nescurtu,  lungu  nelungu,  mare  nemare, 
fia  cumu  va  fi;  —  se  intellege  de  sene, 
co  adiectivele  compuse  cu  ne  potu  de- 
veni si  adverbîe  :  a  se  porta  neomene- 
see; — 3.  la  tote  substantivele  abatracte 
derivate  d'in  adjective  sau  verbe  ce  ad- 
mittu  absoluta  compositionea  cu  ne :  ne- 
potentia  nevolientia,  nevolia,  neeuratîa, 
nefricosia,  nepatientia,  necovenientia, 
neabilUafe;  inse  :  a)  d'in  adiectivele  ce 
na  admittu  absoluta  composetionea  cu 
ne,  se  dice  de  ass^minea  numai  iu  moda 
correlativu  :  lungime  nelungime,  bone- 
taie  nebonetate,  nu  vreu  se  seiu;  sau  in 
sensa  esceptionale  ;  nebonia  =  demen- 
ţi»;  h)  substantive  nederivate  si  con- 


ym. 


877 


crete  nu  admittu  compositionea  cu  ne  de 
cfttacasi  adiectivele  nederivate,  adeco: 
a)  in  modu  de  oppositione  :  caUu  ne* 
eaîlu,  veatimente  nevestimente,  domnu 
nedomnu;  etc,  in  locu  de  :  âomnu  sau 
»t),  callu  sau  nu  catlu,  etc;  p)  in  modu 
si  senau  esceptionale  :  neomu,  a  face 
d'in  omu  neomu;  asia  :  nemica  sau  ne- 
micu,  nimicu;  in  locu  de  neomu  avemu 
Bi  form'a  autica,  cu  altu  iotellessa  : 
n«ffle  sau  nemine  =  neno,  d^ro  despre 
aceste-a  vomu  tracta  la  articli'  spe- 
ciali, cumu  si  despre  coibpusele  d'in  ad- 
verbie  sau  conjunctioni  ca  ne ,  de  es- 
semplu  :  nece  sau  neci,  nid,  neamu, 
necaire,  etc;  pentru  acumu,  spre  a  ne 
Bcntf  de  necessitatea  de  a  tracta  in  spe- 
ciale &a-care  d'in  nenumerat'a  mulţime 
de  covente  in  care  intra  ne,  voma  caută 
a  determină  mai  bene  aensulu  generale 
allu  lui  ne  in  urmatoriula  :  4.  ne  asia 
dâro ,  piepusu  unui  coventn ,  espreme 
negationea  absoluta,  (vedi  si  nu),  asiăco 
compusulu  devine  contrariulu  simplului, 
avendu  mai  raru  (cumu  avemu  se  ve- 
demu)  si  alte  nuantie  particularîe;  asia 
nemţea,  nefientia,  neme  aau  nemine,  ne- 
cantatu,  nedussu,  neineareatu,  eto,  sunt 
contrariele  sau  negationile  simpleloru  : 
mica,  ftentia,  omu,  cantatu,  dussu,  in- 
earccUu;  asia  :  negotiu ,  lucru  si  nego- 
tiare  =  lucrare ,  sunt  opposite  essacte 
Ia  :  otiu=nelucru,  neoecupaiione ,  si  o- 
tiare^nelucrare,neoccupare;  asiâinc- 
glegere,  negîegenie,  neglegeniia,  sunt 
oppositele  na  alle  simpleloru  :  legere , 
legente,  etc,  ci  alle  compositelora  :  ăi- 
legere,  dilegente,  dilegentia;  co-ci  legere 
insâmna  simplu :  eollegere,  stringere,  etc. 
âro  comp.  dilegere  =  aUegere,  essami- 
nare,  cercetare  cu  mare  cura,  si  de  aci; 
dilegente=accuratu,  aitentu,e3sactw,6i(i.; 
âro  :  neglegente  =  neaecuratu ,  nedile- 
genie.  etc;— spre  a  face  inse  eo  resara 
si  mai  bene  sensulu  Iui  ne  in  compo- 
site,  se  l'allatur^mu  ca  synonymele  lui 
cari  sunt :  a)  in^lat  In,  (difTerîtu  in 
sensn  de  prep.  jn=:lat.  In),  acella-asi 
in  forma  si  in  sensu  cu  gr.  k^  si  k  pri- 
vativu^gmm.  va,  se  prepune,  ca  ei  ne, 
—  si  inco  in  modu  si  mai  esclusivu  de 
iMu  acestu-a,  — namai  laadiective  si  par- 


=y  Google 


878 


NE. 


ticipie,  la  adverbie  si  sabstantive  deri- 
vate d'in  adiective  si  participie,  mai 
rara  la  alte  specie  de  substantive,  si  in 
aceste  pucine,  chiarn  d'in  substantiva 
ae  formedia  de  regula  unu  adiectivu  : 
insomne  ^  ingnmnls  ^  cellu  ce  n'are 
somntt,  fora  somnu,  ai  oiiruai  prin  in- 
termediuln  adlectivulai  si  substant.  in- 
somnia^=::nesomnu=iina^mnlii;  peatni 
forma  nu  e  de  observata  de  câta  co  n; 
a)  inainte  de  m.  b,  p  devine  m  :  mobile- 
immohile,  peritu-imperitu  .  barba-im- 
berbe;  3)  inainte  de  i  ai  r  se  assimila 
completa  :  liberale-iîîiberalc;  7)  inainte 
de  gn  se  lapida  :  ignoscere,  sau  se  0- 
mitte  g  si  se  dice  :  innoscere ;  —  câtu 
pentm  sensu ,  ellu  e  aprope  cu  allu  Iui 
ne,  asia  in  celle  mai  multe  caşuri  es- 
sîsta  forme  si  cu  ne  si  cu  in,  cu  singur'a 
differentia  de  forma,  ^ro  nu  si  de  seusa. 
ci  celle  cu  ne  sunt  popularie  si  vechie, 
^ro  celle  cu  in  mai  de  currendu  intro- 
dnsse  in  usu  :  justu-nejustu  si  injustu, 
patiente-nepatiente  si  impatiente,  lau- 
ăabHe-nelaudahile  si  illaudabile;  inse  de 
oelle  mai  ntulte  ori  sensnlu  lui  in  na 
merge  la  absoluta  negatione,  ca  allu  lui 
ne,  nu  e  indifferente,  ci  merge  la  estre- 
m'aljppoBita,  la  onn  contrariu  positivu; 
asia:  infatne,  in/a»ti(7,d'în/affia:=nume, 
reputatione,  nu  espremu  simplu  neja- 
Honea  sau  lipsea  acestei  idea,  ci ;  nu- 
mele  rett,  si  fig,  opprobriu,  desonore; 
asii  :  ignobile  d'in  nobile,  nu  va  se  dica 
numai  simplu  :  nen<^ile  =  neconno- 
seutu ,  obseuru,  ci  si :  vile.  bassu ,  ab- 
ieeiu,  misellu;  inutile,  d'in  utile  ■^.  de 
care  poţi  usâ,  nu  va  ae  dica  numai : 
neutUe  =  de  care  nu  poţi  usâ,  ci  si  no- 
cente,  vetleraaioriu;  asia  d^ro  in  de  re- 
gula e  pejorativu,  in  oppositione  ca  ne; 
care  e  indifferente  sau  simplu  nega- 
tivu;  insău  si  ne^cm,  insdente  si  ne- 
sdente,  difTern  asia,  co  celle  cu  in  im- 
plica defăima,  ce  nu  implica  celle  ca 
ne  :  inscitdu  e  cella  mai  pucinu  unu 
ignorante;  pre  candu  cellu  nesdu  pole 
ea  totu  omulu,  se  nu  sda  ceva;  infandu 
ai  nefanău  difTern  asia  co  lucrul»  in' 
fandu  e  de  nespusu,  nu  se  pote  spune, 
nn  se  pote  espreme  cu  limb'a,  asia  e  de 
monstrosu  iu  mărime,  spaimentatoriu, 


^ 

iD6oratoriQ;^roIticru2un«/ându  e  dene- 
spusu  intru  câtu  nu  se  cade  a  fi  spusn, 
asia  de  impiu,  infame,  nerosinatu,  re- 
vo\ta.ionu,  6te.;\nfandadoreremiimpune 
a  mi  adduce  amente,  inse  :  nefandulu 
carru  cu  care  fili'a  laiServiu  calcă  pre- 
ste  cadaverulu  tatafui  seu:  asia  in  ace- 
stn  essemplu ,  prin  esceptione,  ne  are 
sen^ulu  pejorativu  ;  totu  asia  si  in  pn- 
cine  altele,  cumu  :  neomu,  nebonu ;  de 
regula  are  acesta  sensu  numai  in  com- 
puse cu  verbe:  a  n«5ci,  aneconnoaee,  etc. 
differite  de :  a  »u  sH;  a  nu  connosce.= 
mâconaftre;  b)  pre  longa  in  vina  in  con- 
currentia,  de  si  mai  rarn,  cu  ne  si :  a)  se 
^at.  Be,  (care  sab  forma  slDe=:8ene  e 
prep.^/bra),  inainte  de  vocali  seă  :  se- 
ducere,  separare,  sedîtione  ,  etc.,  se  ap- 
plica  de  regula  la  verbe,  cu  intellessula 
de  despărţire,  depărtare,  punere  de  una 
parte,  etc,  si  in  speciale,  cu  nuanti'a  de 
cogitu  sau  scopu  :  sepunere  =  a  pane 
da  uua  parte,  a  pune  bene;  asia  si :  se- 
ducere, secedere,  etc,  cu  scopn  de  a  vorbi, 
de  a  si  capită  drepturile,  care  erâ  seopuUi 
secessioniloru  plebei  romane;  mai  rara  cu 
sensu  reu  ca  in  :  seducererra  ammagf; 
—  se  inse  se  applica  si  la  unu  micu  nu- 
meru  de  substantive,  spre  a  formă  ad- 
iective  ca :  secorăe  (socorde),  securu,  etc. 
d'in  corde,  cura,  de  unde  apoi  derivate 
si  substantive  abstr.  secordia  (socordia), 
securit<ite,  cu  intelleSsu  negativu,  ca  alia 
lui  ne  si  in  de  regula  p^orativu,  (vedi 
mai  diosu);  p)  ve=\2X.  ve  sau  v»,  pusn 
inainte  de  unu  micu  numeru  de  covente, 
espreme,  ca  si  ne  sau  in,  ide'a  de  nega- 
tione, sau,  ca  si  urmatoriulu  dis,  nega- 
tione si  augumentatione,  miaM:  veeorde, 
vecordia,  d'in  corde  si  ve,  va  se  dica  : 
smeniUu,  smentire,  sttiltu  si  stultitia , 
Bin  nebonu ,  nebonîa ;  asia  ai  :vesanu, 
vesania;  vemente,  care  nu  e  domuu  pre 
mentea  sea,  si  de  &ci  limpetuosu,  forio- 
su,  violentu;  vescidit,  formatu  din  ve  si 
esca  :=  mâncare,  adeco  macru,  striga- 
su,  etc.  vorbindu  de  animali  si  plante; 
vepallidu  =  forte  pallidu;  ^)  dis  sau  des; 
de  =  lat.  lila,  de,  care  inco  au  adesea 
sensu  negativa,  ca  si  in  sau  ne,  si  de  a- 
cea-a  se  numera  aci,  tramittenda  pen- 
tru sensulu  loru  completu  la  articUi 


=y  Google 


WEA.  

Speciali  asnpr'a  loi  de  si  ăis  san  des, 
gi  dandn  acî  numai  c&teva  easAtnpIe , 
â'in  care  se  se  v^dia  differenti'a  lom 
de  intelleiisii  in  caşurile ,  in  cari  para 
a  se  confunde  cn  celle  peno  aci  enume- 
rate :  inSanu,  vesanu,  nesattu,  espre- 
mn  c&te  trei  ide'a  contraria  lai  sanu, 
iose  ca.  aceste  differentis,  co  nesanu 
^  nesanetosu  este  ana  espressione  ge- 
nerale ce  espreme  negationea  absoluta 
a  simplului  sanu^sanelosu,  fora  se  de- 
termine macara,  d^co  e  vorb'a  de  sane- 
tatea  corpului  sau  a  mentei;  d'in  contra 
insanu  si  vesanu  se  dice  fieadu  vorb'a 
mai  Tertosa  de  saţietatea  mentei,  ca  a- 
c^sta  difTerentia,  co  vesanu  eapreme 
lipsea  âe  mente  in  supremuîu  gradu;  pre 
candn  insanu  espreme  acea-asî  lipse  in 
grada  mai  micu :  eellu  vesanu  face  acte 
estravaganti  sî  furiose,  cella  insanu  nu 
se  sete  tine  in  mesur'a  covenita;  informe 
si  deforma  insemna  amendone  forafor- 
md,  sunt  amendoue  opposite  la  formosu, 
inse  cu  ac6sta  differentia,  co  informe  e 
neifationea  simplnloi  forma,  pre  candn 
ăefarme  arrâta  ana  deteriorare  mai  mare 
san  mai  mica  a  formei :  obiectalu  de- 
forme  se  departedia  de  tijpulu  formo- 
setiei  physice  sau  morale,  si  suppera, 
iacJiiaru  revolta  sentimentulu  nostru 
estJii'ticu  S1U  morale.  M. 

NEACCENTATU.tieaccessiftiie ,  neac- 
coperitu,  neaecordahile ,  neaccordatu, 
neaccordu.neactirm,neadappostatu  ete., 
vedi  ne  si  simplele  :  accentata ,  aeees- 
sibUe,  nceoperitu.  aceordabile,  aceordatu, 
accordu.  artivu.  adappostatu. 

NEADDEVERATU.-a,  ^Ineaddeve- 
riiu,-a,  adj.  part.,  redi  ne  si  simplele : 
add'vertitu.  addeverilu. 

KEADDEVEBU.s.  m.,  falsum,  falsi- 
tsBt  error;  contrariuln  addeverului,  dif- 
feritn  de  menţiona,  care  e  anu  neaăde- 
veru  spnsn  ca  intentione  de  a  insellă  si 
ammagf. 

NEADDOBMIRE,  s.  f.,  iMomnla,  rt- 
rllaitia,  dlllfflntla;  1.  lipse  de  addor- 
mire,  aesoman;  d^ro  si  :  2.  prereghiare 
neaddormita,  activitate,  vigilantia,  di- 
legentia. 

NEADJUNSU,  contrarinlu  lui  ad- 
junsu,  (vedi    adjunsu  si  adjun^ere). 


NEA. 


878 


1.  part.,  nead-junsu  =  Intaetna  ;  nead- 
junsu  de  sore;  lucruri  neadjunseeu  men-  , 
te  de  omu  ^  tneomprenslbllts]  2.  s.  m. 
pl.-uri,  Iiiopla,  defectna;  labor,  dlfăenl- 
tai;DegrDtlnra;  a)  lipse,  neceasitate,  etrim- 
torare  de  medie,  neavere,  paupertate: 
d'in  totu  neadjunsulu  nostru  tatu  adju- 
tămusi  prealtiimailipsiticanoideeelle 
neeessarie;  d'in  adjunsu,  d'in  neadjunsu 
eauta  se  impJenimu  si  satisfacemu  aei- 
sta  necessiUate;  b)  nevolia,  periclu,  in- 
cijrcatnra  :  mari  neadjunsuri  mi  faee 
acestu  copillu  eu  nebonieîe  lui;  candu 
sum  asia  de  amaritu ,  mai  vini  si  tu  de 
mi  face  neadi'tnsuri. 

NEADMISSIBILE,  neadmissibUitate, 
vedi  ne  si  simplele  :  admissibile ,  ad- 
missibilitate.  ciimu  si  :  inadrmssibUe , 
inadmissihilitate.  ( 

NEALIENABILE,  neaJlessu,  nealte- 
rabile,  nealterare,  nealtuitu,  neamblatu, 
neammesiecatu.  neamovibile,  etc.,  vedi 
ne  si  :  altenahile,  allessu,  alterabHe,  dl' 
terare.  altuitu ,  âtrAlatu ,  ammesteeata , 
amovibile,  etc,  cnmu  si :  inalterabQe, 
inamovibile. 

NEAPPEKATU,-«,  adj.  part.,  1.  In- 
defeDSDg,  «bnoxinif  care  nu  e  appe- 
ratu;  a)  proprie :  eetofi  neapperate  eu 
energi'a  si  barbatî'a  ceruta ;  b)  metafo- 
rice :  eşti  ineo  in  etatea  neapperata  de 
venturUe  si  fortunde passionei;  2.  Ine- 
vltaMlIs,  neoessarlns,  qno  nemo  Immn- 
ntB  flerl  pote»t;  ce  nemîne  nn  pote  e- 
vită,  de  care  nemine  nu  se  pote  scuti ; 
necessariu,  imperiosa,  inevitabile,  eto.: 
celle neapperatelavieWa  ordinaria;  ae- 
rulu  e  conditione  neapperata  a  vietiei 
nosire;  ti  dau  ce  e  de  neapperata  lipse; 
—  si  ca  adv.  necesearlo  :=  de  aecesse : 
neapperatu,  ăeneapperatusecerepresen' 
iia  vostra;  de  neapperatu  caută  se  faci 
asia;  —  de  neapperatu  dice  mai  multa 
de  câta  simplulu  neapperatu. 

NEAPPLICABE,  neapplicatu,  neap- 
prensu,  neappropiatu,  nearabile,  nea- 
ratu,  etc,  vedi  ne  si :  applieare,  appU- 
catu,  apprensu,'appropiatu,  aratu,  arar 
bile.  cumu  si  înarabile. 

NEASCUNSU.-o.adj .  part.,  1 .  non  eela- 
tiB,non  ocenltns,  qnt  non  Utalt  relnon  la- 
tet,  contrariu  ascunsu :  lucrurile  ce  eauta 


=y  Google 


«80 


NEB. 


$unt  bene  aseunsesi  nule  poteaflâ  neei 
una  data;  2.  apertsg,  slncernB*  cnndl- 
dnS(  aoD  dUsImiiUtaB;  deschisu,  ca  a- 
nim'a  deschisa,  sinceru,  care  ce  are  pre 
facia  sau  in  garat  are  si  in  anima  :  ce 
natura  neascunsa  ai  candida  in  acesta 
muliere  ! 

KEASSEMINARE,  s.  f.,  dUBlmilltii- 
do,  magDB  dHTerentia;  contrariu  asss' 
minare,  lipse  de  asseminare,  si  in  spe- 
cie, mare  differentia :  cu  neassmiinare 
mai  mare  =  multo  major. 

NEASSEMINATU,-a,adj.  part., 
1.  ■oauiImtUtnB,  non  e*IlatuB>non  eom- 
paratns}  2.  dlfferenit  IncomparablIlB, 
ee  nu  se  pote  assemenâ;  forte  differitu  : 
cu  neasseminare  mai  mare  de  câtutene. 

NEASSECURAEE,  neassecuratu, 
neassediare,  neassediatu,  neastemperare, 
neastemperatu,  neastemperu,  etc.,  vedî: 
ne  si :  assecurare,  asaecuratu,  assediare, 
assediatu,  astemperare ,  asiemperatu, 
astemperu;  vedi  si :  nestemperu  =:  nea- 
stemf>eru. 

NEÂSTEPTAEE,  neasteptatu,  atc., 
vedi  ne  si :  aşteptare,  asteptatu,  etc. 

NEATÂRNARE,  neatamatu,  neat- 
tentione,  neattentu,  neatiînsu,  etc,  vedi 
ne  si :  atamare,  alarnatu,  atletUione,  at- 
tentu,  attinsu,  cnmn  si  :  inattentione 
inaltentu;  cu  tote  co,  dupo  celle  spu- 
se la  3  ne,  composeloru  cu  ne  le  s'are 
potâ  dă  sensu  mai  pucinu  pejoralivu  de 
cStu  cellom  compose  cu  in, 

NBAUDITU,  neascuîtare,'neascultatu, 
neascultatoriu,  neavere;  neavutu,  etc, 
vedi  ne  ai :  auditu,  ascultare,  ascultatu, 
aseultatoriu.  avere,  avulu,  etc,  cu  tote 
co,  dupo  celle  apuse  la  3  ne,  unele  d'in 
aceste  covente  nu  su  simpl'a  negatione 
a  celloru  primitive,  ci  implica  si  con- 
trariuiu  positivu,  cumu  :  neavere=pau- 
pertate,  inopia;  neavutu  =pauperu, 
inope. 

NEBĂGARE,  nehagatu,  nebăgare  in 
sima,  nebagatu  in  sema,  nebagatoriu 
in  sima,  nebattesatu,  nebatutu,  etc;  redi 
ne  st :  băgare,  bagatu,  hagatoriu,  batte- 
gatu.  etc. 

NEBONAEE  si  nebunare,  adj.  s.,  pro- 
prie, relativu  la  nebonu,  leuatu  inse  de 
xegula  ca  aubst.  f.  nebonare  (subintell. 


ITEB. ^ 

Srba),  specia  de  planta  d'in  genuin 
hgoscyamului,  adeco  :  hyoseyam^u  ne- 
gru =  hjosejamas  olicer,  X.,-  in  acesta 
intellessa  si  sub  form'a  :  n^onaritia 
si  nebunaritia. 

NEBOT^ĂTlGCainebunaticura,  adj., 
lasclras,  petalans,  potaicna,  IiscItI- 
bnndoB,  alaeer,  InprobalDB;  ce  tine  de 
nebonu,  in  sensutu  celln  mai  bonu  ce 
are  aceatu  coventu  sub  3:_nebonaticele 
jocuri  alle  tiehondiic^oru  copiUi  ne  plăcu 
si  ne  farmecă;  de  si  in  etate  destuii»  de 
înaintata,  acesta  muliere  e  inco  nebo- 
natica  ca  una  copilla;  nebonaticii  si  ne- 
bonaticele  sunt  insîpidi  numai  candu 
sunt  affectati  si  mai  vertosu  supperatori 
pentru  alţii. 

NEBONESCE  si  nebunesce.  &iv.,  lo- 
sane,  dementer,  Inslplenter,  atolte; 
Inconslderate,  furlosei  in  moda  nebo- 
nescu.  ca  nebonulu,  ca  unu  nebonu  : 
nu  aUergâ  asia  nebonesce,  co  poţi  cădi 
si  ti  sparge  capulu;  totu  ce  face,  face 
nebonesce  si  fora  computu. 

NEBONESC0  si  nebunescu,-a,  adj., 
ad  ingaooBi,  TeaanampertiDeDBjamenBf 
demens,  InBiptens,  de^lplens»  IdcdubI- 
deratuB,  Btnltns,  forloBOg,  iminaiiiB, 
HSToa,  etc,  relativu  la  nebonu  ca  subst.; 
(vedi  nebonu  sub  2),  de  nebonu :  aller- 
gatura  nebonesca,  jocu  nebonescu,  spese 
nebonesci,  ura  nebonesca,  passioni  ne- 
bonesci. 

NEBONIA  si  nebunia,  s.  f.,  calitate 
si  fapta  de  nebonu,  inBanla,  dementUţ 
Btnltltia,  fnror,  lasclTla*  petalantla, 
Indas*  oblaolameatnin  :  nebonta  fariosa 
neboni'a  de  a  se  crede  ce  nu  e  cineva; 
nebonfa  îussului,  in  neboni'a  meniei, 
urei;  neboniele  beţiei;  ero  ii  au  tenitu 
neboniele;  neboniele  junef iei;  nebonia 
de  copUlu;  numai  nâtoniele  reutatiose 
potu  supperd  si  pre  cei  ilari  si  bene 
disposi. 

NEBONIRE  ei  nebunire,-escu,  T.,  a 
face  si  deveni  nebonu,  in  Însemnarea 
coventului  de  sub  2;  1.  transit.  a  face 
nebonu,  a  adduee  la  nebonia,  a  scote 
d'in  menti  =  ad  insanlam  adl^ere, 
mente  oapere,  InsaDom  rel  Teiananiţ  fa- 
rloBDDi  reddere :  cu  laudele  voatre  po- 
teati  tu&oMÎ  unu  omu  tare  de  ângeri. 


,y  Google 


^B; 

neeumu  se  nu  neboniti  acestu  omu  im- 
becillu;  ni'atifacutu  se  mi  esau  d'in  fire, 
m'afi  ndtonitu  ctt  blastemathle  vostre, 
2.  a  derenf  nebonu,  a  si  perde  mentile, 
a  se  Bmentî,  a  & ,  furioau,  etc.  ^  mei- 
tem  wnlttere,  neit»  deierl*  in  Inia- 
uUm  Ineldere,  forere,  Bnclre;  a  ne- 
boni  de  neeompetu;  nthonesce  cineva  de 
meniu,  de  amore,  de  uritu,  de  mundria; 
ainebonitu.Be  vede,  de  mi  vorbesci  asia, 
de  baţi  copiliţi  si  pre  toţi  căli  ti  ea- 
siona;  poie  neboni  omulu  de  multa  buc- 
curia,  cast  de  multa  dorere,  de  multa 
felicitate  ea  si  de  multa  miseria;  muUi 
nebonescUf  canău  adjungu  la  potere. 
eandu  se  redica  de  diosu  la  positione 
mai  inalta,  nebonescu  asia  co  nemine 
nu  se  maipote  intellege  eu  densii;  —  vedi 
si  innebonire  saa  innebunire. 

NEBONU  si  nebunu.-a,  adj.  s.,  l.  in 
genere,  negatione  a  ce  e  bonu,  in  frasi 
ca  :  bmu  neionu  =  boaaa  necii«,  (vedi 
la  2  ne) :  bonu  nebonu  vestimentulu  a- 
eestu-a,  caută  serimbracci,  eo  n'aialtulu; 
bona  nebona  mâncarea  ce  ti  dau,  caută 
se  ua  manei,  co  nu  e  alt'a;  —  ca  mai 
desn  inse  si  de  regula  :  2.  ne  d'in  ne- 
bonu ara  aeniu.pejorativu,  insemnandu : 
care  nu  e  bonu  de  mente,  nu  e  bene  la 
mente,  e  amentiiu  cnmu-va,  si  a  nume : 
a)  mente  eaptns,  demenit,  amenst  smen- 
titu,  essitu  d'in  meoti,  morbosQ  de  mente, 
de  capu,  care  si  a  perdutu  mentite,  a- 
lienatu  de  mente  :  nebonii  se  punu  in 
case  de  neboni;  (fm  nebonele  lui  fapte 
ai  disse  intellegi  indata  co  e  ntbonu; 
candu  inse  tace  si  nu  face  nemica,  nu 
eredi  eo  ar  fi  nebonu;  vorbe  fora  capu 
si  fora  coda  ca  aUe  nebonului;  a  rideca 
nebonulu;  inse  :  risulu  nebonului  san 
aîlu  unui  nebonu  nu  e  totu  atfltu  cătu  : 
risulu  nebonescu;  popol.  si  famil.  ride 
ca  nebonulu,  candu  si  vede  atrulu;  ce 
poţi  intellege  d'in  vorb'a  si  vorbele  ne- 
bonului; b)  TesanaR,  Insanag,  rarlosn», 
smeotitn,  alieuatu  cu  furia,  care  face 
relle,  strica,  sparge,  rupe,  bate,  etc. : 
nebonu  de  legatu;  nebonii  se  liga  si  se 
punu  in  ferra;  nu  le  pune  cu  nebomdu, 
co  ti  sparge  capidu;  proy.  cine  se  pune 
cu  nebontdu,  nu»  nebonu  e;  c)  si  fienda 
CO  :  ira  bt«Tls  ftir«r  eit  ==  mmi'a  « 


râB; Ml 

scurta  neboni'a,  de  acea-a  nebonu^cm 
d'in  passione  violenta  si  esse  d'in  fire, 
si  perde  meulile,  competulu,  na  mai 
scîe  ce  face  :  nebonu  de  menia,  de  a- 
more,  de  ura,  de  uritu,  de  dorere,  de 
bucetma;  de  ac( :  ă)  Tlolentus,  Tehemeua, 
prweepa»  immaulB,  Bnraa,  Immoderatag, 
ImmvilestHB  =  TÎolentu,  impetuosn,  ue- 
aiesuratu,esceB9iru,fiiriosu,estremu,fora 
competu  etc.,  atătu  despre  persona,  cătu  si 
despre  bestie  si  chiaru  despre  lucruri  ne- 
insuffletite  :  -ura  nebona,  amore  nebona, 
spese  nebone;  wbonu  lajocu,  nebonu  in 
mersu,  si  in  gestu;callu  nebonu  la  fuga, 
nebon'afuga  a  callilor'u;  marea  nebana  se 
sparge  cu  furia  de  scopelie;  Bomânulu 
afla  eopote  fi  cineva  nebonu  si  in  carte; 
lussu  nebonu;  joca  nebonii  peno  se.vet- 
tema  si  cadu  in  grelle  sufferentie;  spaima 
nebona;  e)  seer,  alaeer,  agllts,  petnlau, 
petolcns,  laseUus,  laetui,  hilarlB»  lepl- 
diiit,  fiicetos,  tnrbnlentai,  Improbnlas* 
Ieris,  tnooBBlderatnsţ  tenernBţetc.  plenu 
de  vivacitate  de  corpu  sau  de  spirita, 
nestemperatu,  viu,  ageru,  agile,  a)  in 
bene :  nebonii  amrtelli  joca  pre  verdea 
erba  ca  si  eandidii  si  nebonii  copilli; 
nebone  copilli  tragu  chore  gratiose  cu 
nebonii  baiati;  de  si  pleca  spre  betrane- 
tia,  acesta  muliere  e  inco  viua  si  neiona 
cu  una  copilia;  3)  in  reu,  a')  turbulenta, 
supperatoriu  prin  nestempemlu  seu,  ren- 
tatiosu;  ^')  usiorellu,  demente,  temera- 
riu,  neintellegutorio,  7')  perda-vâra  in 
jocuri  ai  seccatare,  neglegundu  lucră- 
rile seriose  si  detoriele;  8")  cu  pucina 
rosine,  desfrenatu :  nu  te  leuă  cu  nebonii 
de  copilli  ai  vecinului,  co  ai  se  devini 
si  tu  nebonu;  juniisunt  d'in  natura  ne- 
boni si  temerari;  de  cine  mai  asculta 
nebonidu  acestu-a  de  eopillu;  a  dă  ne- 
bonu cu  capulu  de  toţi  parietii;  astem- 
pera-te,  nebonule,  co  mi  ai  spartu  ca- 
pulu cu  strigetele  si  strepetele  telle. 

•  NEBRIDE,  s.  f.,  nebrla  (vspp£«,  it. 
nebrldfl,  fr.  ntbride),  pelle  de  pulliu  de 
cerba,  ce  bacchantile  portan  la  baccha- 
nalie. 

•  NEBEITE,  g.f.,  nebrHU  (vsppEtn), 
petra  pretiosa,  consecrata  lai  fiaccha 
d'in  caos'a  colorei  selle  cellei  assâmi' 
nea  on  a  nebrida. 


=y  Google 


382 NEO 

*  NEBULA,  B.  f.,  nflbnla,  —  acellu- 
a^î  cu  populariula  :  negura,  (compara 
si  it.  BeboU  si  nebbta,  neapol.  ne^Us, 
iep.  fllebU  si  neubâ,  port.  dctob,  prov. 
nebUf  nenla,  ntola,  nlrol,  nlol,  nlul, 
alb.  niesBl;  compara  si  allu  nostru  : 
rtueru,  nuoru,  noru),  negura,  câtîa,  a- 
bnru,  fumu,  etc. :  nebid'a  ce  demanetia 
se  vedepre  riuri  si  lacuri;  nebuCapom- 
poseloru  si  inftateloru  lui  espressioni. 

*  MEBULONE  si  nehuloniu.-a.  a., 
BAbnlo ;  proprie ,  mare  nebula ,  leuatu 
inse  de  regula  ca  subst.  personale,  vor- 
bindu.de  cineva  care  e  seccu,  vetituraiu 
veiiturosu,  care  ămbla  dupo  seccaturi. 

*  NEBULOSITATE,  8.  f.,  nebulosl- 
Us}  calitate  sau  stătu  de  nebutosu :  ne- 
bulositatea  certdui,  steîleloru;  fig.  nebu- 
lositatea  cogitariloru  si  espresstoniloru. 

*  NEBULOSU,-o,  adj.,  nebalosus, 
(comparaşi  it. nebnloso,  fr. nâbnleox); 
plenu  de  nebula  ;  ceru  nebuîosu,  lacuri 
nebulose,  nebulosele  totnne;  âg.  ochi  ne- 
bulosi::=eQ  nu  vedu  bene  sau  trişti,  fa- 
da ne&u!osa:=  trista  :  siylulu  lui  e  nebu- 
îosu, eumu  nebulosa  e  si  cogitarea  lui; 
in  specie,  stelle  nebulose  si  abaol.  una  ne- 
bulosa, multe  nebulose :  a)  in  oppositio- 
ne  cu  stelle  lucide,  se  dicu  nebulose  celle 
co  nu  dau  luce  ^  bene  determiuata  in 
giurulu  loru,  ci  păru  ca  infasciorate  de 
ii.tn  stratu  de  nebula;  ^)  stelle  ce  cu  o- 
cliiulu  nearmatu  san  cu  ochiane  de  mica 
putere  se  vedu  ca  una  nebula  lucente, 
d4ro  care  observate  cu  ochiane  tari  se 
reaolva  in  mjrîadi  de  stelle  sau  cete  de 
stelle :  sunt  mat  multe  classide  nebulose. 

NEBUNARE,  nebunaticu,  nebunescu, 
nebunia,  et£.,  vedi :  n^onare,  nebona- 
ticu,  nebunia,  etc. 

MECALIBE,  necaire,  si  necairi;  adv., 
Bnlllbl,  nuBC[iiain,  naBpiam,  (d'ia  nec  si 
aZtre=»UblJ;  in  ueci  unu  locu:  1.  fora 
miasicare  :  atare  lucru  nu  se  afla  »t- 
eaUre  pre  acestu  pamentw,  2.  cu  missi- 
care :  a  nu  se  duce  necaliri;  3.  cu  prep., 
a)  cade,  spre  a  arretă  loculu  de  unde: 
de  necalire  nuvinenemine;  b)  eu  pre :  pre 
necairi  nu  poţi  dâjunge  acollo  unde  vrei; 
—  cu  a,  necala-ea  sau  necaliria,»ie  mai 
multa  preciaione ;  —  in  locu  de  neca- 
Hre  se  dice  pr9  a  locuri  si :  neci  unde. 


SEC. 

NECANTABITU.-a,  adj.  part.,  vedi 
ne  si  cantaritu. 

NECAFACE,  necapacUate,  vedi  ne  si : 
capace,  capacitate,  cumu  si ;  incapace,  in- 
capacitate. 

NECAPETUITP,  neeaptusitu,  necar- 
pitu  vedi  ne  si :  capetuttu,  captusUu,  ear- 
pitu. 

NECAfiTnRAEIU,-a,  adj.,  lUltara- 
taa,  laiaetu»;ii&tanuecarturariu,  neio- 
vetiatu,  fora  invetiatura. 

1  KECABE,  8.  f.,  si  necarâla,  vedi 
2  necu. 

2  NECABE,  V.,  Beeare;  a  nccide  na 
cu  arme,  cu  veninu,  fame;  auffocare,  etc., 
mai  vertosu,  in  usu  populariu,  a  uccide 
cofundandu  in  apa,  si  de  acf,  a  strici, 
nemîcf  prin  inundatione;  vedi  si  compu- 
Bulu  innecare. 

NECATIONE,  a.  f.,  neeatU,  isanda- 
tto;  actione  de  necare. 

NECATI0StJ,-Oi  adj.,  neeans,  snff»- 
cangţ  care  neca  aau  se  neca;  vedi  si  m- 
necatiosu. 

IîECATORIU,-foria,  adj.  a.,  seeator, 
suttoeator,  Inaad«B8;  care  neca;  vedi  ai 
innecaioriu. 

NECATU,-a,  adj.  part.,  oMatns,  inf- 
fooatn»;  vedi  si  innecatu. 

NECAT0RA ,  s.  f. ,  actione  si  resul- 
tatu  de  necare;  vedi  si  innectUura. 

1  NECE,  s.  f..  uBx,  (vedi  si  necare) , 
morte,  morte  violenta,  ommoru,  in  ge- 
nere, nemicire,  perdiare. 

2  NEOE,  (neci  si  nici) ,  adv.  conj. 
ne .  • .  qaidem,  neque*  nflCi  (d'in  ne  si  ce 
^que,  compara  si  it.  nh,  it.  ni);  1.  ca 
adv.,  in  iatellessulu  latinescului  ne  - . . 
qnidem  !  marea  e  lena,  candu  nu  suffla 
neci  cea  mica  bore  de  ventu.  m'afi  ad- 
dussu  in  asia  stare,  in  câtu  ned  a  me 
teme  se  nu  potu  fora  temere;  totu  a  pre- 
datu,  asia  eo  n^a  lassatu  nemica  prin 
case,  ba  neci  prin  cetati;  ned  legiUu  nu 
me  poldi  duce  acollo;  nu  vrea  neci  mor- 
tu ;  nu  mi  e  frica  ned  de  septe  ca  voi ; 
neci  eu  n'asiu  pote  face  acesta-a ,  ne 
cumu  se  poţi  face  tu;  —  aceatu  intellessu 
aliu  Iui  nece  ae  corrobora  ca  chiant  sau 
cu  macariu:neci  chiaru  eu;  nesi  chiaru 
de  s^te  ca  voi  nu  mi  ar  fi  frica;  nu  e 
asia,  si  neci  macariu  n»  pote  /S  atiă;~ 


yCOOglC 


NEO 

e  elegante  a  omittFe  a  dou'a  oegatiooe  : 
neă  pote  fi  asia,  i^au :  neci  macaria  pote 
fi  asia;  —  2.  ca  conjunct.,  a)  pusu  nu- 
mai una  data  :  nu  făcu,  neci  potu  face; 
nu  atn  facutu,  neci  potu  face; — precessu 
si  de  alte  conjuct.  ca  ;  si,  ăero  :  n'am 
facutu,  si  neci  poteum  fuce;  nu  e  negru, 
ăero  ned  albu;  nu  merge  in  susa,  dero 
neţi  in  diosu;  b)  repetitu  :  ned  Românii 
nu  attacara  pre  Turci,  neci  Turcii  nu 
cotediara  aattaeă  pre  ai  noştri;  na  vrei 
ned  popa  ned  preutessa;  nu  vreu  se  am 
eu  vm  ned  in  dinu  ned  in  manica;  ned 
teneriî — nedbetranii,  neci  avuţii — ned 
pauperii,  ned  imperatorii — neci  milita- 
rii nu  potu  scapă  de  morte;  —  cu  ele- 
gantia  se  omitte  a  dou'a  negatione  : 
neci  mâncarea  mi  e  mâncare,  wid  beu- 
tur'a  beuiura;  ned  salcea  pomu,  neci 
inculttdu  orna;  neci  ti  vorbescu,  ned  se 
mi  vorbesci;  —  c)  propositionea  cu  neci 
pote  a  av6  ca  correspondente  alta  pro- 
poaitione  positiva  :  ned  nu  vrei  a  lucră, 
si  pretendi  a  câştigă;  si  amicilora  se 
faci  servitie,  ned  cUdoriele  se  nu  ti  ne- 
glegi;  —  3.  ned,  ea  p&rticU  negativa, 
intra  in  unele  specie  de  composite,  si  a 
nune  :  a)  cu  unu,  a)  ned  unu-a  t=l  mil- 
Ins-a-nm,  ca  adj.  uumai  la  sing.,  cumu ; 
ned  unu  omu  n'ar  pote  face  acestu-a ; 
neci  una  muliere  n',ar  pole  consentî  la 
•  aceste-a;  ca  subst,  ned  unulu,  ned  vn'a 
nu  vre  ceva  'isio;  pi.  ned  unii,  ned  u- 
nele,  are  sensulu  generale  oppositu  la  ; 
neci  alţii,  ned  altele,  precumu  si  BÎng. 
neci  unulu— neci  un' a  ss  oppunela:  neci 
aliulu — nedaU'a;  —  P)  neci  una  ora= 
neci  una  data  :=  nunquam  :  neci  una 
data  nu  voiu  mai  face  asia;  neci  una 
data  nu  te  voiu  uită;  b)  cu  adverbiele 
re1iati?e  :  a)  ned  candu:=:ned  una  data 
=  nnnqnam  :  ned  candtt  nu  voiu  uită 
henefacerile  telle;  3}  ned  unde^neca- 
lire  aaa  necaire  =:;  nnUibt>  nDsguiim, 
(vedi  necatire);  neci  călu,  si  mai  ener- 
gica :  ned  de  câtu,  a')  nequlciiuam,  ni- 
tall  :  nu  meriţi  neci  câtu  numele  ce  porţi; 
P')  nentlqnam  ţ  —  vedi  urmatorinlu: 
l)  neci  ciHTtu^neutlquBin ,  ddIIo  modu  : 
nu  se  pote  ned  cumu;  In  sensu  mai  e- 
nergicu :  necv  de  cumu,  si  mai  energicu : 
neci  ca  cumu  :  n'am  mancatu  ned  de 


. NEC; 383 

cumu;  acSsta-a  nu  se  pote  neci  de  camu. 

NECENATU,  Bi«ecma(M,-a,  pârtie. 
adj.,  vedi  ne  si  cenatu. 

NECERCARE,  necercatu,  necercetatu, 
necerntdu,  necertu,  necerutU/  etc,  vedi 
ne  si :  cercare,  cercatu,  ctreetatu,  cer- 
nutu,  certu,  ceruiu,  cumu  ai  incertu. 

*NECESSARIU,-a,  adj.,  neceiurlni, 
(it.  iiecesaarlo,  fr.  afieeasalre) ;  care  e 
de  necesse,  fora  care  ni*  se  pote ,  care 
nu  se  pote  se  nu  Ha ,  se  nu  se  facă ,  de 
care  ai  lipse  neapperata,  etc;  1.  in  ge- 
nere :  ee  se  impune,  e  necessariu;  ce  se 
permitte,  evoluntariu;  e  necessariu  pen- 
tru unn  omu  de  stătu  se  connosca  bene 
economia  ncUionalc;  panea,  aefidu,  ap'a 
sunt  necessarie  la  vietia;  legile  natura 
sunt  fatali  si  necessarie;  instrumentele 
necessarie  la  serissu  sunt  condeliulu  si 
chartei'a  ;  a  merge  la  cetate,  spre  a  si 
comperâ  celle  necessarie;  multe  neces- 
sarie avutului  nu  su  totu  asia  si  pentru 
pauptru;  sensulu  estemu  ne  arrita  tu- 
rnai ce  e,  Sro  nu  si  ce  e  necessariu;  ad- 
deveru  necessariu;  consecentie  necessa- 
rie; demonstratione  necessaria;  Domne- 
dicu  e  fienti'a  (^soîutu  necessaria;  2.  in 
îpecie,  a)  parti  ncctfssane:=parti  geni- 
tali; locu  nec£35aWN=latrina;  i^strinsa 
legatu  cu  cine-va  :  consangenn  de  a- 
p6rpe,  amicQ  familiariu  :  fiii,  parenti, 
fraţi  si  aîti  necessari;  inse :  una  persana 
e  necessaria  nu  numai  prin  affectu  de 
anima,  ci  si  ca  mediu  necessariu  penti^ 
uua  lucrare,  unu  scopu,  etc;  S.caauba., 
a)  personale,  necessariu,  in  sensulu  de 
sub  2.  b:  b)  in  genere ,  a.  reale,  rteces- 
sariulu,  co  sau  câtu  e  necessariu  cuiva 
lajceva :  necessariulu  spre  a  trai;  avemu 
necessarialu,  si  nu  ceremu  mai  multu. 

*  NECESSE  si  necessa,  adj.,  neoeaae 
ai  neoesaQm,  (d'io  ne  si  cessu  de  la  ce- 
dere),  proprie,  ce  nu  se  pote  cede,  ai  de 
acf,  ce  nn  se  pote  evită,  necessariu,  neap- 
peratu,  care  nu  pote  se  nu  fia,  fora  care 
nu  se  pote  :  necesse  e  omuliii  a  mori;  ai 
ca  subst.  de  necesse :  cine  s'a  nasciku, 
de  necesse  caută  se  si  mora;  de  necesse 
mancămu,  dormimu;  nu  e  de  necesse  a 
mancă  mâncări  esdsite;  de  necesse  e 
se  aibipânea  de  tote  dillele;  a  face  ceva 
de  necesse. 


=y  Google 


3M 


NEC. 


•  NBCESSITANTE,  part.  adj.,  ne- 
eeiBansi  «oKens»  argem»  (it.  neoeailtsii- 
te);  care  necfissita :  fortia  necessUante, 
cause  necessUanti,  rationi  neeessitanti 
actionile  omului. 

♦NECESSITATE,  a.  f.,  neoe«lUi,  (it. 
neceaslUi  fr.  D^oessltd);  calitate  de  ne- 
eesse  sau  necessariu,  cumu  si  lueru  ne- 
cessariu,  ceva.  fora  care  nu  se  pote,  saa 
care  nu  pote  se  nu  fia  si  ee  nu  se  facă,  lipse, 
nevolia,  etc.,  1.  in  genere  ;  necessitatile 
vieiiei  sunt  pucinei  numai  lusstdu  na- 
tce  neeessiiati  multe  3i  varie;  necessUa- 
tea  leg'dorunatwei;  neeessiiati  naturali, 
cumu  sunt  necessitatile  de  a  mancây  bee, 
respiră,  in  oppositione  cu  :  necessitati 
artifieiali,  facticie,  necessitate  phţ/sica, 
in  oppositione  cu  :  necesitate,  logica, 
necessitate  morale;  a  ave  necessitaie  de 
ceva,  de  cin^a;  a  avi  mare  necessitate; 
a  /t  f»  necessitate;  nu  su  in  necessitate 
dea  me  umili  peno  acollo ;  necessita- 
tea  nu  are  lege;  a  face  d\n  necessitate 
virtute  :=  a  Be  arretă  co  face,  buccu- 
roşu  ce  ar  ficonstrinsnaface;  necessitati 
corporali,  necessitatile  panticelui,  ne- 
cessitate urgente,  dura,  aspra,  amara, 
irresistăile,  inessorabile ,  inevitabile; 
deco  ai  necessitate  de  hanni  sau  de  hra- 
cie,  m  ti  potu  procură  si  banni  si  bra- 
eie;  nu  e  necessitate  se  ne  scollămu  si  se 
pUcămu  oBiâ  de  demanitia;  nu  vedu  ne- 
cessitatea  de  a  face  ce  diei  tu;  2.  in  spe- 
ciale, a)  in  acellu-asi  sensu  cu  necessi- 
tudine  =  strinsa  legătura  de  eaoge  sau 
de  ftoima:  comnatia,  consangenitate, 
amiciţia,  etc.,  b)  divinitate,  fatulu,  gr. 
iviptYj. 

*  NECESSITABE,  v..  neeessare,  ne- 
ecssarlnm  facere,  eogere,  (it.  necessl- 
tare>  fr.  n^eeaslter),*  a  pune  in  necessi- 
tate, a  constrioge,  etc,  indemnati,  nu 

•necessitati  a  face  aceste-a;  a  leuă  me- 
sure  seriose;  nu  su  necessitatu  a  cerşi 
vUti'a  de  îa  alţii. 

*  NECESSITATU,-a,  adj.  part.,  con- 
strinsu. 

•  NECESSITOSU,-a,  adj.,  inop»,  e- 
renm,  (it,  nfloABsltoso,  fr.  nâees^lteax); 
plenu  de  necessitate  sau  de  necessitati : 
adjutati  pre  ceti»  necessitosi;  necessito- 


NEO 

«  NECESSITUDINE,  a.  f.,  leerail- 
tDdo,  (it.  neoensltndtae);  în  genere,  cu 
acellu-asi  sensu  ce  are  si  form'a  neces- 
sitate :  necessitudinile  naturali,  —  ap- 
plicatu  inse  de  regula  in  sensulu  formei 
necessitate  de  sub  2,  a)  :  necessitudinile, 
affinUatile  si  amiettiele. 

NECETIA,  8.  f.,  si  neeitia,  vedi 
2necu. 

NECHEZARE,  t.,  yedi :  nichuare, 
rinehezare,  ronchexare. 

NECLAMATtJ=necfcwMa(u,  nedo- 
dtu,  necoloratu,  necommoditate,  neeom- 
moău,  necomparabile,  necomperatu,  ne- 
competente, necompetentia,  necompletu, 
necompressibile,  neconciliabile ,  necon- 
secentia,  neconsolabHe,  neconstante,  ne- 
constantia,  neconstitutionale,  eu.,  vedi 
ne  si :  damatu  ^  diiamatu ,  coloratu, 
eommoditate,  commodu,  comparabile, 
eomperatu,competente,competentia,  com- 
pletu,  compressibile,  caneiliabile,  eonse- 
centia,  eonsolabile,  constante,  eonstan- 
tia,  constituţionale,  etc.,  cumu  si  :  in- 
eommoditate,  incommodu,  incompara- 
&ile,  incompetente,  incompetentia ,  in' 
compressibile,  ineoncUiahUe ,  inconse- 
centia,  inconsoiabiie  inconstante,  in- 
conatantia. 

NECONTENENTIA,  8,  f.,  Ueontl- 
nentia;  nu  numai  negatione  a  eontenen- 
tiei,  ci  si  desfrenulu,  desfrenarea;  redi 
st  ineontinentia. 

NECONTENiTn,-a,  adj.  part.,  1.  !■- 
«ontlDeas,  nu  numai  neinfrenatu,  ci 
cIiiarusides&enatu,foracompetu,'2.e*B- 
tlniiDs,  perpetuai:  necontenUe  ploie,  ne- 
contenite cereri;  —  ca  adr.  eentiaii*, 
perpetuo  :  necontenitu  bate  ventidu  de 
mai  muUe  dille. 

NEGONTESTABILE,  neeontestatu , 
redi  ne  si :  contesti^ile,  contestatu;  ^oii 
si :  incontesteiile,  incontestatu. 

*  NECOPINANTE,  adj.  part.,  aee»- 
plning,  cui  nu  trece  ceva  priu  mente, 
care  neci  cogita  sau  aştepta  ceva ;  a  appu- 
că  si  supprende  pre  inimici  necopinanti. 

*  NECOPlNATU.-a,  adj.  part.,  nee- 
«ptnatui ;  de  care  neci  trece  cuiva  prin 
mente,  oeasteptatu  :/*ertciVe  necopinata; 
bucctaia  mocopincUa;  inimicii  pum  fwo< 
opinaţi. 


jyGooglc 


WBC. 

NE;COPIN[J,-a,  adj.,  iee*viii"i  l  cu 

intellassu  atftta  paasiTU  ofttu  si  actirn, 
uii  ia  cftta  nnesce  in  sene  sensnlu  a- 
mendouora  formelora  :  necopinatu  ei 
neaipinatite,enma:a)Mt.,  acer'ase  ar- 
runea  pre  sirpde  neeopmu;  b)  pasn.,  eo- 
gitati  la  pericMe  neeopiae. 

NECOFBENSU,  neeoptu,necorreetu, 
tweomiptibile,  necorruptu,  etc.,  redî 
fMai:eopre»«w,  eoptu,  eoorreetu,  corrup- 
abHe,  corruptu;  etc.,  cnmn  si  :  incor- 
mptu,  ineorru^ibUe^necorrupttt,  ne- 
eorruptibUe. 

NECBEDENTE.  part.  adj.;  vedi  ne 
91  ereăente. 

N£GBEDENTIA,  s.  f.,  iBondBlItas, 
lM|ţl«tai,  iafidslitaif  pflrfldUj  nn  namai : 
1.  lipse  de  eredentia  :  neereienti'a  lui 
Tkoma,  neredeniia  in  mmwNt;  ci  si  mai 
TertosQ  :  2.  calcare  a  credentiei  data 
sau  jurata,  perfidia,  sau  deapretiu  de 
eredenWa  religiosa ,  in^ietate  :  neere- 
ienti'a  aoeiiloru  e  surparea  casă. 

NECBEDENTIOSU.-o,  adj.,  laoredi- 
Us,  tmplatf  lattdelU,  perfid  dsj  care  e  in 
neeredentia,comtmiie  tueredentie  :aervu 
necredentioau  domnului  aen;  muUere  ne- 
eredentiosa  barbatidui  seu,  tu  esU  Tho- 
ma  necrediMioaulu. 

NBGEEDULITATE,  neereduiu.  ne- 
creăatu,  etc,  vedi  ne  si :  credulitate,  ere- 
duht,  eredutu,  camii  si :  ineredulu,  in- 
credulitate. 

t  NECBO-,  (d'in  gr.  wxp^=mortu, 
de  acea-asi  radecina  cu  neee  si  verbulu 
neeare),  intra  in  multe  composite  scien- 
tifice,  Gu^Q :  necrodulia,  a.  f.,  (fr.  n6- 
erodoulU,  d'ln  Soo>.(a  =  CQltu),  cnitu 
allu  mortUora,  in  specia,  oaltulu  os  Chi- 
aesii  daa  sufflateloru  oalloru  reposati; 
neerogenu,-a,  adj.,  (fr.  DâoroKâBo,  d'in 
tivtiy  :=  nascere},  nascutn  pre  una  ve- 
getale mortu  saa  moriente;  neerograpMa, 
S.  f.,  (fr.  D<er*rraphl«,  d'in  ŢpAtpeiv  ^ 
■eriere),  descriptioae  a  corpuriloru  mor- 
te, a  cadaverelorn;  de  aci  ai :  necro- 
9niffA)CH,-a,  adj.,  relatim  Ia  necrogra- 
pAia  sas  la  necrographit;  necrograpku, 
a.  m.,  (fr.  nieroKraphe),  celln  ce  se  oc- 
Cnpacu  Ttecrographi'a;  neerographismu, 
B.m.,(fr.  iiicr«Kraphl«me),abnauceuna 
nddioa  face  d'in  studiula  oadaTaielorn; 


MKC. 


•» 


necrdatria,  a.  C,  (fr.  n£itr«litrle»  d'in 
XatpsEa  =  ctUtn),  cnita  alia  morUlom, 
doru  essaggeratn  de  una  morta;  de  aoî 
ai:  neerolatriou,^,  adj.,  (ntiorolItrlqBeJ, 
relativa  Ia  neerolatria  aau  Ia  necrola- 
tru;  neerolatrH,-a,  adj.  a.,  (fr.  ii6«r«U- 
tre),  care  are  cnltola  mortUom,,care 
dace  dorn  essaggeratu  de  morţi;  neera- 
logia,  s.  f.,  (fr.  nâerologle,  neoraUrlHf 
d'in  Xâ7oc=âi8cnrsu},  mica  disonrsn  con- 
secratu  Ia  faptele  unui  de  cnrrendn  repo- 
aatu;  de  acî  si :  necrologUM,-a,  adj.,  (it. 
necFologrie»!  tt.  nAerologtqae),  relativn 
]»ne»ologia:notaneeroiogica;  neeroh- 
giu,  (it  BflorvUf  1»,  fr.  ntierolore),  regi- 
atra  de  morţi;  neeroiogu,  s.  m.,  (fr.  ai- 
rrologue),  aatorin  de  nea-oîogie;  neero- 
mantia,  a.  f.,  neeromantla,  (it.  nesr»- 
nansla ,  fr.  nfioronanole »  d'in  ţutv- 
ctia  =z  dirinatione),  preteasa  arte  de  a 
divină  prin  evocarea  mortiloru  immor- 
mentatj;  de  aci  si :  necromante,  a.  pers. 
(fr.  idoromant),  celln  ce  face  professione 
de  neeromantia;  neeromanticu,-a,  adj-, 
reiaţi  vn  la  necromante  sau  la  neeroman- 
tia; necrophagu,-a,  adj.,  (&.  nder^pkaf  «^ 
ţaftiv  :=  mâncare),  care  manea  mortg- 
dne,  s.  pi.  f.,  necro^hage,  familia  de  in- 
secte coleoptera  clavicome;  netropA»- 
bu,-a,  adj.,  (fr.  nfierepholie,  d'in  fisCo; 
=  frica),  oui  e  frica  de  morţi  sau  de 
morte;  de  aci  si :  necrophobia,  s.  f.,  (fr. 
nâcrophobie),  frica  easaggerata  de  morţi 
sau  de  morte;  n«cropAoÂicu,-a,aâj.,(fr. 
nftoropkoblqne),  relativQ  Ia  neeropîto- 
hia;necrophora,  s.  Ol.,  (fr.  Bâar«ph»rft»  it. 
Beeropbora,ţ«pstv=ferere,dnoere),  pro- 
prie care  duce  morţi,  appiicatu  inae  la 
una  gena  de  insecte  coleoptera  olavi- 
come,  d'in  care  specie  carra  ai  îngropa 
mort«cine  de  sorici  ai  alte  mice  animali, 
in  cari  necrophorii  âepnnn  apoi  ooala 
selle. 

«  NEGBOFOLE,  s.  f.,  (it.  BMr«p*ll| 
fr.  ndoropele,  d'in  xâX«  =  cetate),  ca- 
tate  a  mortiloru,  cemeterin  :  necropole 
se  chiamara  mai  antanimgradinde  (ftn 
.^^«indrt'a  Egipttdm,  in  care  se  aflam 
mormtnte  si  tote  celle  neeessarie  la  im' 
baltcmare  de  morţi;  im  Egiptu  si  fre- 
stieU  avwaneeroptiUe  SfHe;  niecroptin, 
i.  f.,  (fr.  i«srep*let  d'in  £i}icţ=v«dw«, 


>yGoog[c 


m OTC; 

iDspeetare),  dissectione  si  essstninire  a 
UBoi  cadaveru;  ma-oaeopia,  a.  f.,  (fr. 
nieroseffplet  ît.  iieomespU,  oxomEv^ 
essaminare),  disseeare  si  essaminare  a 
unui  cadareni,  (mai  bene  de  c&tu  mttop- 
aia,  care  mi  da  unu  sensu  determinatn]; 
de  acf  si :  neeroaeopicu,-a,  adj.,  (it.  ■«- 
er«MDplo*,  fr.  ntferaaeoplqne),  relatÎTu 
1b  neeroseopia  :  observationi  tiecrosco- 
ţ/ice;  necrose,  a.  f.,  (it.  neen»I,  fr.  06- 
ar«ke) ,  mortificatione  a  oaseloru  :  ne- 
cro$ea  e  eangren'a  oasdoru;  de  aci  ai  : 
necroaofK,  T.,  (fr.  Dâcrvier),  a  addnce 
io  stare  de  necrose  :  oase  neerosate;  ne- 
-  erolomia,  a.  f.,  (fr.  nâcrotoBla»  d'iu  mp,-^ 
^  tatiarej,  diasecare  a  nuni  eoAaveru; 
de  acf  si :  neerotomicu.'C.  adj.,  relatiru 
la  neerotomia :  instrumente  necntomiee; 
necrotkţftu,-a,  adj.,  nearcthytui  =  vs- 
xp^duto;,  (d'ÎD  dutoţ^coDsecrstn,  sacri- 
ficaţii), iutiluDatu  mortiloru. 

NECTABE,  (si  nectaru),  s.  m.,  n«o- 
tu>  (fr.  aeetar,  it.  nettare);  1.  beutur'a 
dieiloru  antici,  pracurau  anAro$ia,  etâ 
mâncarea  acelloru-asi  diei;  2.  prin  me- 
tafore, a)  in  genere,  veri-ce  dulce,  de- 
liciosa,  placntn;  h)  in  specie,  a)  bentara 
dulce  sau  deliciosa,  suave,  mai  vertosu 
rinu :  mat  da-mi  una  cupa  de  cdtu  nec- 
tare: P)  dulce  succu  ce  distilla  florile. 

NEUTAKIBE,  neeiarUu;  Tedi  nee- 
tariu. 

NECTABIU^a,  adj.,  aeatarens  si 
ncetariui,  (it.  qettareo»  fr.  n»etârtie  si 
Hctâire);  de  nectare,  relatîvu  la  nec- 
tare :  beutura  nectaria ,  vina  nectariu; 
pentru  fluturi  deschide  ros'a  nectarieie 
gkmdule  oile  senului  seu;  ca  subst.  reale 
q)  fem.  nectaria,  planta  cu  care  se  aro- 
matisa  viaulu;  de  acf :  nectarire,  r.,  a 
aromatisÂ  vinu  cu  nectariu,  maiTertosu 
part.  nectaritu,  leuatu  si  ca  s.  m. ,  nec- 
tiaitulu:=n6ct»Tltţi» ,  rinu  aromatisatu 
cu  neetaria,  sau  cu  alte  aromate;  i)  m., 
nectariu.  a.)  veri-ce  dulce  san  deliciogu; 
^)  in  specie,  parte  sau  parti  alle  florei, 
care  conţinu  si  distilla  nttcarde. 

NEOTABU,  s.  m.,  vedi  neclare. 

•  NECTEBE,  nessi  si  Mersei ,  nesw» 
saa  nexn,  r.,  lectere;  a  prende,  a  in- 
oedă,  a  legi,  a  împreună,  a  implettf,  a 
iiMDll«efT  9tc. :  a  neote  fum  d'in  tdiu,  eit- 


NBO 

nepa,  piru  de  caUu;  a  neete  Mnuni  de 
flori;  a  sineete  pindu  in  funda  sau  mai 
nuUte  pi^te;  a  neete  Iade,  rHeUe,  ţlet- 
se;  a  neete  debitorii  si  ai  amtmeă  t» 
carcere;  a  dispune  si  neeU  bene  frasiie, 
coffitarile  sdle. 

1  NECU,  8.  m.,  nextsnffoeattotlnatt- 
datloţ  actione  si  resoltatu  allu  actionei 
de  neoare  ;  t»«ou  mare  s'a  faetitu  prin 
versarea  ritiriioru  (fin  multe  si  necon- 
tenite ploie;  Tsdi  si  compos.  inaem. 

2  NEOU,-a,  si  negurii,  adj.,  netian, 
Boleiitas,  todiosis»  fHtlilosDsţ  e«Bta- 
maz  Tel  mAleitai,  tndlsana,  petlt^t* 
BoUtoItâtor,  ooMiradlotor;  1.  d'io  ne  si 
ce=ui*i,  (lat.  usqatBi  e  fem.  accus.  d'in 
ne-4iil)  propria,  oare  nu  9  neei  ce,  care 
nue  de  nemiea,  ionu  de  nemiea,  care 
nu  foce  unao^pa  deg;eTata,  înatile,  fora 
yalore;  miserabile,  misellu,  etc. :  a  scor- 
mină  lan'a  va  se  dica  a  ua  desface  de  ce 
eneea  in  ea;  asia  faat  omenii  ned  si  mi- 
seUi;  2.  in  specie,  a)  imbecilln  de  men- 
te, fora  mente,  stultu,  n^receputn, 
fora  capu  :  atiâ  me  crtdi  de  negu,  in 
eâtu  ctÂedi  a  me  inaiid  la  ochi?  nniîie- 
rea  disse  .-  dâra  n'am  cathitu,  ned  me 
ehiama  neg'a  ca  se  mai  credu  in  coven- 
tele  unui  insellatoriu  ea  tene;  b)  suppe- 
ratorin,  molestu,  inaulsu.  nesărata,  si 
in  specie  cellu  ce  cu  rapetite  oootradic- 
tioni,  Torba  lunga,  sau  repetite  cereri 
pentru  seccature  suppera  pre  cineva;  — 
fem.  neea  si  nega,  cumu  si  derivatele  : 
neeare  si  negare,  s.  f.,  si  deminnt.  ne~ 
carella  si  negarella,  a.  {.,  se  appleca  la 
una  persona  ce  are  vitinlu  de  ţi  supper& 
cu  repetite  cereri,  contradictioni,  prin 
Torba  lunga  despre  seccatnre  :  nu  me 
potu  scapă  de  acîsta  negareUa,  care  mi 
rode  de  atăte  dUIe  urechii,  ea  se  l'im- 
prumutu;  —  se  pote  inse  ca  la  sensnlu 
for  melon  neeare  sau  negare,  neeardla 
sau  negareUa,  se  fia  contribuita  si  1  ne- 
care^iuceidere,  asiieo  «ejrareUo^psr- 
sona  ce  nica  ^  ueoide  c«  seccaturele 
selle,  vorbele  selle  secce  si  fora  loco;  se 
pote  inco  ca  la  seosulu  de  insiUsu  con- 
tradi^oriu  se  fia  contribuîtu  si  verbuln 
negare,  (compara  it.  nefo»  subst.  = 
negalione).  M. 

NECUQBTABB),  nMu^rtof»,  mmg*- 


=y  Google 


mc  

taioriu,  neevUeBau,  necuipahile,  neeultu, 
neeuUivaiu  etc-,  vedi  ne  si :  cugetare  cu- 
getaiu,  eugetatoriu,  euîlesu,  culpabile, 
cultivatu,  culiu,  etc,  cumu  ai  mcultu. 

NECUMMETTD,-a,  =  necomittu,-a, 
adj.,  Ualdiii,  non  ud«x;  care  nuseeotH' 
mette  sau  mcommeUe. 

NECUMMUNIGATU,  neampOare, 
twct4iiit)eM»,etc.,7edineai :  ccmmuni- 
catu,  cumpeiare  sau  eon^utare,  atmpe' 
tatu  sau  computaiu. 

NECUMU,  conj.,  nednm»  1.  in  eenau 
origiDaiia,  esptime  ca  si  neei-cumu,  (vedi 
2  neoe),  negatione  completa,  de  tcfyt 
nu,  cu  at&tn  mai  pucinu,  in  comparatione 
CQ  ce  s'a  dissu  :  unu  Cresu  n'ar  pote 
cu  avutiele  sdle,  satisface  tote  libidiniie 
teUe,  necumu  se  potu  eu.  unu  bietu  ne-, 
gotiatoriu  a  ti  face  tote  vdiele;  abia  potu 
avfferi  frigulu  ia  casa,  necumu  afora;  eu 
n'asiu  acceptă  lumea  tota  in  scai^i^ 
{amdtiei  telle,  necumu  se  te  tradupentru 
tma  miserabUe  summa  de  hanni;  2.  si 
dapo  una  propositione  affirmatiTa,  cu 
sensnlD  de  :  cu  atâtu,  mai  multu,  fora  a 
mai  adauge,  tacunău,  ea  se  tăcu,  etc. :  feli- 
citatea  inftanura  si  capitde  intdl^loru, 
necwnu  oile  ceîloru  usiori  de  mente  si 
corrupti  de  anima;  faptei",  tffrannului 
spcămetUa  pre  amid,  necumu  pre  ini' 
mici;  eu  nu  me  spariu  de  dieee  bărbaţi, 
neoimu  se  mi  fia  frica  de  doue  umbre 
de  omu  ca  voi;  aiâta  mâncare  ar  ajun- 
ge la  patru  d'in  celli  mai  mancatiosi, 
necumu  tie  singuru,  care  eşti  asid  de 
sobriu. 

M£CUNNOSCENT£si«econnoscen^ 
part.  adj.,  inseleis,  beneficii  Inmeinori 
(fr.  ■i6aonDftl8B»t);  care  neconnosce  : 
ce  neconnoscenti  sunteţi  de  benele  ce 
v'am  facutu ! 

NECUNNOSCENTIA  ei  neconnoscen- 
tia,  s.  f.,  InselentUt  Imoiemvrlii  animt 
TlU^Mt  (&.  mjeojinalBftDce);  calitste  si 
fapta  A^necotmoscente :  neconnoscenti' a 
de  benele  faaitu. 

NECUNNOSCEREai  neconnoscere,  T.,. 
nesolre,  nou  «tuoscere,  Ignorare,  (cODi- 
para  si  fr.  m^eonnaltre);  1.  nu  numai 
simpla  negatione  a  verbului  coimoseere, 
a  nu  cunnosce,  ci  si  mai  vertosu :  2.  in 
sensu  pejoratÎTU,  (vedi  3  ne)^  a  nu  con- 


tra. 


til 


nosee  ee  s'ar  eadS  a  eomiosce,  a  im  vr6 
a  eonnosee,  ase  face  co  nu  eonno$ee,  bbq 
a  eonnosee  reu  =:  a  se  amimagi,  a)  io 
genere  :  a  neconnosce  ietoriAc  stUe,  a 
neconnosce  paradi,  fUH,  benefaeutori, 
amiâ;  a  neconnâsee  ut^ortanti'a  Iwertt- 
lui,  consecentiele  principitduiilîfmsţi- 
eie,  a  nu  connSsce  bensle  făcuta,  a  si 
uitÂ  de  benele  facutu,  a  fiingratn,aiM4 
reeormosee;  —  sub  form'a  part.  neem- 
noscutu,  a)  cu  aensulu  pnru  n^stiva, 
IgBAtna  t  lucruri  neaudile  si  neeonne- 
seute  de  nemine;  omulu  aeestu-a  mi  e 
neconnoseutu;  eonnoseuti-aeeotmoseuti, 
Ittiaa  se  ifUre  toţi  la  mene ;  ■~--  ea 
subst.,  a')  m.,  âa  personale :  unu  necon- 
nosa^,  una  necormotcuta  bate  la  pof 
t'a  nâstra;&ii  reale,  neconnoaeut»-Ut,  ce 
nu  se  eonnosee :  de  necutmoseutu  sete- 
me  omuUt;  p')  f.,  reale,  neeonnascuta 
(sub  intell,  cantitate);  in  problemate  de 
calooln,  cantitate  neoonnosctUa  ce  e  de 
aâaiu  prin  celle  eannoscute  :  ecatione 
CM  ăoue  neconnosaUe;  ^)  in  lensa  pejo- 
rattTu,  a')  iKDobllti»  obsoaras  =£  nein- 
semoatu,  fora  nume,  obscum,  de  bassa 
conditioue,  de  bassa  origine :  omeni  ha- 
connoscuti  ned  prin  positionea  lom 
ncci  prin  faptele  loru;  3')  tg^oratai, 
a*a  agoltna  :=  nereconnoscutu;  benefi- 
cie neconnoseute;  addevertUu  neconno- 
seutu. 

NBCUNNOSCOTOBIU  si  neeonno- 
scutoriu,'toria,  adj.  s.,  ImaeleMB,  !;■•- 
ranaj  Incratnei  (fr.  m^eoDnaliBant);  care 
neconnâsee;  cătu  bene  i  am  facutu,  si 
totu  neconnoscutoriu  e. 

NEC  UNNOSGUTa  si  neconnoacutu-a, 
adj.  part.,  Ignotas. 

NECUBATIÂ,  (pron.  necuratia),  a. 
f ,  Immundltla,  lapurltaS)  aordea,  spai;- 
cltla,  impndlaltasj  calitate  de  neeuratu, 
si  fapta  sau  lucru  neeuratu  ■'  necuratfa 
mânuloru  si  a  fadei;  neeuratt'a  peeco' 
tului;  a  spellă  neouratlele  corpului  ea 
si  dUe  sufletului. 

NECURATU.-a,  adj.  part.,  laipama, 
imtDsndoB,  sordldai,  apureoa;  1.  nnou* 
mai  care  nu  e  curatu,  adeco  pura  nega- 
tione a  simplului  curatu;  oi  si  mai  rar- 
toau :  2.  plenu  de  sorde,  sordidn,  spurca, 
spnrcatu,  at&tu  in  sensa  materiale  «fttti 


=y  Google 


888-  HBD. 

■i  morale  :  nt4  ea$e  omwZu  in  lume  m 
vettmtnteU  neatrate,  neâ  ea  faefa  nC' 
«urata,  neci  cu  mânule  necurate;  —  s. 
n.,  neeuraiuiN  =  Bpiritalu  immiuidn , 
âracolu,  diabolnla  :  neeuratuiu  ne  im- 
pmge  la  peceatu;  se  ti  fad  eruee  tU  nt- 
dtfottdu. 

NECUVENTATOEIU,  si,  neeoventa- 
toriu,  neewientia  a^neeovmieHtia,neeu- 
vimttioau  n  necovenientioiu,  neeuvioau 
ti  nteoveniosu,  etc.;  redi  ne  ai :  eoven- 
tatorm,  covanentia,  covenientiosu,  cove- 
NHWM,  etc. 

NKDfiCISIONS,  nedeeiau,  neăedina- 
bSe,  nededatu,  neddd>ile,  nedelieatetia, 
nedeUcaIu,  nedemnu,  nedependente,  ne- 
deplenu,  neă^entu,  nederimatu,  ne- 
âerivatu,  neăqwiatu,  nedesertatu,  ne- 
ăetpart^,  nedeapieatu,  neăestruc^ile, 
nedeterminatu,  ete.,  vedi  ne  si :  decisio- 
ne,  deeitu,  dedinabUe,  dedata,  delebile, 
deKoofefio,  deUeatu,  demnu,  dependente, 
dqţiemt  deprefiM,  derimaiu,  derivaiu, 
ătpartatu,  desertatu,  deapartitu,  detpi' 
eatu,  destruetibiie ,  determinata,  etc, 
eomn  ai :  indedaione,  indedsu,  indeU- 
eabt,  indemnu,  indeabiuctAUe,  indeter- 
mmaiit,  etc 

NEDIGESTIONE,  nidigestu,  nedi- 
reetu,  nedisei^ina,  nedisâplinatu,  ne- 
ăMpensabile,  «edispusu,  nediasolubile, 
nedoâle,  nedomeeticitu,  nedormita,  etc, 
Tedi  ne  n  :  dige$tione,  digealu,  directa, 
disei^ina,  diusiplinatu,  dispensabile, 
ditpaau,  dissoltdnle,  docile,  domeitieitu, 
dormita,  etc,  cuaaiBi:indige8tione,in~ 
digeatu,  indiadplina,  indisâpHnatu,  in- 
dispenaiAile,  indocilx.. 

NEDREPTATIRE,  (d'in  nederepta- 
tire^nedereaatire),'eseu,  r.,  Injurlam 
bflsreţ  ladere, offenderej  iîhcenedrep-' 
tate  ;  in  loca  ae  mi  dai  câtu  mi  se  cade, 
m'ca  nedreptăţita  eu  diametate;  omulu 
dreptu  nu  ntdreptatesce  pre  nemine. 

NEDREPTATE,  (d'in  tiedereptate  = 
nederectaU),  8. î.,  Ihiarik,  lojnitltl»,  ca- 
litate si  fapta  de  nedreptu,  ia  senaulu 
speciala  alia  eoventului  de  sub  2. :  ne- 
dreptatea  turbura  societăţile  civili;  ju- 
di4xle  face  mtdte  nedreptăţi  d'in  ne- 
adentia  sau  d'in  rea  credentia;  nedrep- 
tatea revoita  aenatdu  morale. 


NEDBEPTD,-o,  (d'iQM«dercp*K 
derecte),  adj.:  1.  in  genere,  ca  para  ne- 
gatione  a  ce  e  drepta,  cumn  :  dreptu, 
nedreptu,  rsotns  neonej  (redi  2.  ne)  : 
adda-mi  una  vergdia,  fia  drepta-ne- 
drepta;  drumu  dreptumedreptu,  pre  den* 
sula  căutase  mergemu;  pre  călii  drepte^ 
nedre^e,pueina  vepisa,  căutaţi  se  ad' 
jungeti  lascopu;  2.  in  specie,  inJoBtns, 
Idiqnaa,  Iqjarlna,  l^Jurlosn»,  ealannl*- 
sas,  damnosDB;  în  sensu  pejoratiru  mo- 
rale, contrariu  la  ce  e  dreptu  :  injusta, 
inicu,  daunosu,  asanpritoriu,  vetcema- 
toriu,  neaddeveratu,  calumniosu  :  n«- 
drepta  e  a  rapt  ce  e  ^a  altui-a;  jade~ 
eata  nedrepta;  accasationi  nedrepte; 
ur'a  ea  sifavorea,  ne  face  nedrepţi  eotra 
aliii;  na  ni  se  aide  a  fi  nedrepţi  ned 
cotra  inemidi  nos^;  —  s.  m. ,  a)  per- 
sonale :  ed  drepti\{MVi  drepţii)  vora\e- 
redi  feiieitatea  eterna,  iro  cei  nedrepţi 
(sau  nedrepţii)  oortt  avSparte  detormen- 
tde  eterne;  h)  reale  nedreptidu  :  ca  ne- 
dreptidu  mi  ai  vendutu  casele;  eu  ne- 
drep/H  me  aecuai;  asi&  si :  pre  nedrepta 
ne  accusaii, 

NEDBESSn.-a,  (d'in  nederessa),  vedl 
ne  si  dreaitu  sau  deressu. 

NEDUfilOSn,  nedubiu,  nedubitahi- 
le  etc;  redi  ne  si  :  dubiosa,  dubiu,  du~ 
bitabile,  cumu  si :  indiciu,  indubiosu, 
indubitabile. 

NEEFFICACE,  neecale,  neesperta, 
neesaacta,  neevitabile,  etc,  vedi  ne  si : 
efj^cace,  ecale,  esperta,  essacta,  evita- 
bile, etc,  cumu  ai  :  inefficace,  inectde, 
inespertu,  ineaaacta,  inevitabile, 

NEFAGUTd.-a,  redi  ne  si  faetau. 

NEFAttTDd.-a,  nefiindna,  (ne-farl),  oe 
nn  se  cade  a  ss  spune  d'in  caus'a  revol- 
tei sensulni  morale  :  impin,  scelerata, 
aacrilegu,  obscenu,  gratiosn  st  revolta- 
toriu  :  nefanda  crwiililate,  nefaudele 
telle  fapte,  nefande  coveate;  —  vedi  la 
J8  ne,  dtfferenti'a  intre  nefanda  si  !»• 
fandu. 

*  NEFANTE,  adj.,  aerkns}  camn  in 
acella-aai  sensu  cu  n'^fandu  si  nefaria. 

«NEFAUin,-a,  adj.  lefarlog,  rela- 
tiva la  nefaru  sau  nefasu  :  impiu,  sce- 
leiiitu,  nelegiuitu,  blaatematu,  fora  Dom- 
nedieu,  etc. :  oment  ne/am,  fapte  ne- 


=y  Google 


farîe;  —  8.  m.,  reale,  nefarudu=.twfa- 
rulu,  {vPdi  nefaru). 

•NBFAKU  ai  nefa8n.-a;  adj.  b.,  ne- 
ras,  ce  e  cootra  legea  divina,  peccatosu, 
împiD,  blastemati],  abominabile  :  nefaru 
e  a  uccide  pre  fratele  seu:  nu  pote  fi 
'  ieUu  mai  nefaru  ea  beîlulu  civile;  — 
subst.  m. reale:  cufarwnefaru  sanprin 
fîtru-nefaru  vreise  ti  aăjungiseopvla.M. 

NEFASTU,-a,  adj.,  nefiistu  (d'in  a- 
cea-si  fontana  cu  nefariu,  nefanău,  etc.)i 
oe  e  contrarin  legei  divine,  ce  nu  e 
permisBU  de  lege;  contr.  faatu  :  dille 
nefaste,  la  antici,  in  cari  nu  eră  pcr- 
misse  certe  luerun;  dille  nefaste  la 
noi  ceşti  moderni,  sunt  dille  relle,  in 
eari  se  crede  co  ti  merge  reu  de  veri-ce 
te  appud;  de  ac(  nefaetu  cu  done  sen- 
snri  generali ;  a)  ca  bi  nefariu,  impin, 
nelegiuiţii,  sceleratu,  blastematu,  abo- 
minabile :  ce  nu  au  pang/tritu  aceşti  o- 
meni  nefasti  >  ~b)  funestu,  nefericitu, 
nefaste  dille;  nefasta  or'a  in  care  te  ai 
nascfttu. 

NEPATIGABILE ,  nefavQr<Me,  ne- 
ferice, nefericire,neferieitu,neferricatu, 
nefertu,  nefidele,  nefleasibile,  nefolosi- 
toriu,  neformatu,  nefortunnta,  nefre- 
mentatu,  nefrantu.  etc,  vedine  ai :  fa- 
tigabile,  favorabile,  ferice,  fericire,  fe- 
ricitu,  ferricatu,  fertu.  fidele.  fl".ssibile, 
folositoriu,  formatu.  fortunatu,  fremen- 
tatu,frantu,  etc,  cumusi  :  infatigabile, 
defavorabile,  infidele,  infiessUiile,  infor- 
^nata. 

*  NEFRENDE,  adj.,  nefreB8,d'inne 
si  frendere),  care  nu  pote  inco  frende^ 
museâ.  care  nu  are  inco  deoti,  nu  a  fa- 
eutu  denti :  copillu  nefrende,  arieti  ne- 
frendi,  poreeUi  de  lapte  si  nefrendi. 

.  NEFfîlCOSU,  nefriptu,  nefructuotu, 
nefusibile,  etc;  vedi  ne  si  :  fricosu, 
friptu,  fructuosu,  fusibUe,  cumu  ai  :  in- 
fruetuosu,  infusibile.  ,■ 

KEGA,  s.  f..  vedi  2  necu. 

«NESABILE,  adj-,  (negiblUa,  itaL 
■«(TBbtle);  care  se  pote  negare. 

*  NEGANTE,  part.  adj.,  le^ias,  {it. 
■«sânte),  care  n6ga  :  filosofi  neganti  ' 
immortalitatea  sujetului.  1 

1  NEGABE,  s.  f.,  vedi  2  neat. 
*2N£GABE,  t.,  He;sre,(it.  neţare]  | 


mo m 

fr.  nter),  a  dice  mu.  co  nu  «  addevaratn 
ce  dice  altnlo,  a  dice  coatrarialn  de  ce 
a  dissu,  a  desdice,  etc  :  am  faeutu  aci- 
sta-a,  nu  negu;  cine  potenegâ  evidenti'a  9 
te  am  prensu  cu  man'a  in  saeeu.  ai  nu 
maipoti  negă  furteleteUe;  numai  negaţi, ' 
ci  spuneţi  addeveruîu ;  a  negă  meritele 
cuiva;  a  negă  pre  dneva  =  a  un  Iu  re- 
coonoace,-  a  si  negă  eredentiele,  opi- 
nionile,  dissele,  fantele;  —  negars  ^  a 
un  â&,  a  nu  concede,  a  recusi  sau  re> 
fu8& :  a  negă  cuiva  ee  cere  eu  arrogan- 
tia;  ă  negă  cuiva  drepiulu  de  cetate;  a 
si  negă  cale  mai  mice  satisfaetioni;  n 
ca  subiectu  de  Incru  :  vreu  se  me  mia- 
sieu,  d6ro  petiorele  n£ga  a  merge. 

NEGARELLA,  8,  f.,  vedi  2  n«cii. 

♦NEGATIONB,  s.  f.,  n««atin,  (it. 
neţjutove,  fr.  nâţatlon);action«  de  ne- 
gare si  stătu  sau  resnUttu  allu  acestei 
aciione,  oppnssa  la  affirmatione,  posi- 
tione  etc.  :  nu  scimuăicd  affirmationea 
nostra,  sau  negationea  vostra  e  adde- 
verata;  negationea  faptei,  unei  dissa.  a 
essist^iei,  a  ealitaiei  unui  lucru;  ne- 
gationea pote  fi  esplicita.  implicita,  to- 
tale, partiide;  unele  doctrine  prdense 
positive  nusu  decălu  absolute negationi; 
principiula  seepticHoruenegitionea;  cu 
negationi  nu  se  pote  edifică;  formele  de 
negatione  sunt  diverse,  cumu  :  nuspuni 
addtverulu,  nu  e  asia,  te  departedi  de 
addeveru,menti.  aeesta-aementima.em.; 
—negatione  de  sene.  renuntiare  la  do- 
rentiele  selle,  la  affectionile  sells, :  as- 
ceticii tendu  la  negationea  de  sene. 

«NEGATlVD,-a.  adj.,  n)-KatlTDa,(it. 
MgMta-t,  fr.  nigMt);  care  are  potere 
de  a  negă,  de  negatu  :  particula  nega- 
tiva, propositiohi  negative;  responsune- 
gaiivu,  aceste  eovente  nu  au  sensu  pa- 
sitivu,  d  negativu;  sunt  doue  moduri 
de  a  fac6  bem  :  unuiu  poaitivu,  aîtultt 
negativu;  a  nu  offende  pra  cine  ne  a 
offensu,  e  modu  negativu  de  a  face  bene; 
cantităţile  negative  ee  opponu  la  acen- 
titatile  positive;  cantitatea  negativa  se 
sSmna  cu  {—);  electricitatea  negativa, 
magnetismulu  negativu  se  oppune  la 
magnetismtdu  posOivu;  pt^u  negatimt 
si  pohdu  positivu  aUu  unei  pUla  elec- 
trica; poUt  elei^ronegatioH;  preeeptde 


oog  Ic 


seo 


NEG. 


negative  atmt  celle  ce  eommanăa  se  nu 
ae  faea  ceva ;  judeciele  negative  sunt 
contrarie  ju^ieloru  affirmative ;  doc- 
trinele negative  contraăicu  alte  doctrine, 
fora  se  pună  aJtu  ceva  in  îocu ;  —  e.  t, 
reale,  negaUva  :  negatiifa  unei  propo- 
sUiwe,  unm  juăeâu;  a  responde  cu  ne- 
gativ^a  la  iote  intreharile;  a  stă  nestră- 
mutata in  negativa. 

*  NEâÂTOBIU.wi,  adj.  s.,  uetator 
si  Ber«t«rlni ;  care  nega  saa  serre  la 
n^/atu  :  negatorm  allu  poterei  divine ; 
negatori  ai  pn'ncjptelortt  morali;  doc- 
trine negatorie  de  celle  mai  sacre  de- 
torU  si  drepturi. 

*NEGATU,-a,  adj.  part,  ntratKB, 
(it.  Vitt»i')  ■  permissione  ceruta,  ăero 
negata;  negate  tote  câte  dissesse. 

NE6ELL0SU,-o .  aâj.,  TerrucOBusf 
plena  de  negeUi  (vedi  2  negellu);  facia 
negelloaa.  eorpu  negeUoau. 

lNEG£LLU,-a.  adj.,  Klgellni;  de- 
minutiru  d'in  negru;  Tsdi  si  negrisioru, 
negnUiu. 

2  NEGELLU,  pl.-t ,  kbtdIiis;  demi- 
Dutivâ  d'ia  2  negu,  d'in  care  gi  altn  de- 
miDQtiTii :  negeUuciu  sau  negellutiu. 

NEGBLLUTIU,  s.  m.,  vedi  2  negellu. 

NEGHINA,  s.  f.,  si :  neghineMa.  ne- 
ghinosu;  vedi :  negina,  neginella,  ne- 


NEGINA ,  (cu  g  dura,  neghina;  vedi 
IJnitulu  acestui  articlu),  s.  f.,  glt  sau 
Kttb,  ■eUnthlnBt  iliaila,  roblgOt  ma- 
In»,  rltliB*  (compara  si  :  it.  nlgelU* 
isp.  Dtţaliu,  port.  nlgeiu,  proF.  uleia, 
fr.  aleile,  cumu  si  lat.  nlflDs);  1.  in 
sensu  speciale,  specia  de  planta,  ijebnli 
gtthsf  o  lui  lanneu ,  ce  cresce  io  gr&ae 
Bi  a  cui  Bemsntia  e  negra  :  negin'a  âa 
pânâ  edhre  negra,  si  acesta- a  micusio- 
rediapretiulupânei;  de  acf  prin  metafo- 
re, oJiDorba  de  gr&ne,  analoga  cu  cellu 
ce  se  chiama  ioco  mallura,  carbone,  te- 
tione;  b)  poleiu  negru,  ce  se  applica  la 
figure  Eapate,  Ia  sapature  omamen- 
tidi,  poleia  ce  e  UDa  ammestecatura  de 
argentu,  de  plumbn  si  de  sulfura  fuse 
împreuna ;  e)  ornamentu  sau  săpătura , 
care  se  pdesce  cn  poleiu  de  cellu  de  care 
e  vorba  sub  b;  d)  in  eensu  ideale,  reu 
ore-care,  vitiu,  lucru  sau  porsona  cor- 


rupta:  nu  e  gr&nufora  ne^'no^emiea 
nu  e  perfecta,  tote  an  parti  vitiose ;  a 
aUege  negin'a  ePin  grânu  ^  a  allege 
benele  d'in  reu,  pre  celli  boni  d'in  celli 
rei;  2.  in  aensn  mai  estensu,  genu  de 
plante  d'iu  famili'a  ranunculacielora  : 
ned  laptuc'a,  neci  papaverulu,  neei  ne- 
gin'a nu  potu  dă  somnu  eeUui  tnsomne. 
—  Pronunti'a  dura  a  lui  g  pote  aucto- 
risă  a  presnppuneco  negina  ar  fîinloou 
âe»e(^'na,d'inearearficadutn  r,enmu 
cade  regulatu.  Ia  Dacoromâni,  7  dupo 
g;  inse  noi  credemn  co  negina-^z.  ni- 
fina ,  cumu  it.  nfrelU  ^  lat.  alg^Um, 
si  co  g,  prin  esceptione,  ca  si  in  g^osu 
=  f  IbbosBB,  a  remasu  nesiueratu ;  asii 
tiegina  ar  fi  fem.  d'in  neginu,  demî- 
nutivu  d'in  negru,  ca  si  negellu  =  nl- 
gellna,  leuatu  inse  ca  subst.  snbintell. 
planta,  erba.  M. 

NEGINELLA,  (eu  g  dum,  negUn^', 
vedi  negina\  s.  f,  dlantbus  earjopbjl- 
Ids,  X.,  specia  de  garofe,  negina=negri- 
siora;  —  proprie,  forma  fem.  d'in  negi- 
neUu,  deminutivu  d'Ia  deminntiTulntK- 
ginu. 

N£OINELLU,-a,  adj. ,  deminntÎTU 
d'in  neginu:  vedi  si  neginu,  negineUa. 

NEGINOSU,-a.  (cu  g  duru,  negM- 
nosu;  Tedi  negina),  adj.,  plenu  de  ne- 
gina :  grâne  negitiose. 

NEGINTTf-a,  adj..  nlKeiln§;  deminu- 
tivu d'iu  negru:  vedi  si  negina. 

*NEGITÂBE,  T.,  neglUre;  iterativu 
si  intensivu  d'in  negare,  si  prin  urmare, 
a  totu  neg&,  a  negă  continuu,  a  negă  d'in  ' 
tote  poterile,  a  persiste  in  negarea  sea. 

*  NEGLECTARE,  T.,  (negIeot«r6  = 
it.  neflettare);  d'in  negleetu  de  la  ne- 
glegere,foTm&  intensiva,  si  prin  armare, 
a  neglege  ct4  totulu,  in^e  si  cu  sensolu 
simplu  allu  primitivulai  neglegere. 

*  NEGLECTIONE,  s.  f.,  sB^leetl», 
(it.  neRletione,  d'in  negleetu  de  la  n«- 
glegere),  acţiona  st  aetu  de  neglegere  : 
neglecttonea  de  amici ,  de  parenti,  de- 
nota anima  de  omtt  denattvata. 

*  NEGLECTOBID,-^orio,  adj.,  s.,  bc 
glector,  (de  la  negleetu  d'in  neglegere), 
care  neglege :  negleetoriu  allu  interessi- 
loru  casei  selle. 

*  NEGLECTU,-a,  adj.  part.  b.,  m- 


,,  Google 


, NEQ. 

rlMt»)(it.  neţlsUo), proprie, un'a  d'in 
fonneleparticipialialle  verbuloi  negle- 
gere,  leuata  inse  de  regala  ca  ^bst.  si 
adj-,  a)  adj.,  ornatu  negîectu,  peptena- 
tura  negleăa,  patenti  neglecii  d'inpar' 
tea  fimioru;  interessi  private  neglecte 
pentru  intereasi  publice;  h)  subst.,  ne- 
gtecinlu  omătului;  a  recrpe  omeni  străini 
in  negîectu:  in  ornatu  negîectu. 

NEGL£G&NTE,part.adj.,iieRll^ii8, 
(it.  aeţllgente  si  neţrigente);  care  ne- 
gtege  :  negligente  de  detorlele  selie;  ne- 
glegenti  in  cofetare ,  m  scriere ,  in  Iote 
alle  ioru;  negligetUi  de  omenişi  de  diei. 

NMLEGKKTIA,  s.  f.,  nogUgentla} 
(it.  ■•fllreniA ,  iiegligenila  si  ue^ii- 
ir«uU),  calitate  si  fapta  de  neglegente  .- 
negîegmtta  ăeinteressUe sdle;  grarine- 
gtegentie  observa  cineva  in  acesta  copia 
de  scriere;  neglegenii'a  in  ornatu,  in 
scriere,  in  cogitare;  neglegenii'a  filiului 
ingratu  de  miserii  seiparenti. 

HEGLEiQyiRE  {si  negUgere,  negligire, 
sicnrinlocudel.ne^if/ire,-  compara  si 
it.  negrlgentfl,  negrtseua),  neglessisi 
neglessei,  neglessu  si  ne^ctu,  t.,  neglt- 
ff«ref  (it.  negllgflre,  ît.  nâgllfer);  d'ÎD 
neg=neez=.H6,  si  îegere,  inse  neglegere 
nas  coDtrariulu  simplului  Iezere,  ciallu 
compusului  dilegere,  (vedi  2  ne),  asii 
co  neglegere  ins^moaaâ  nedUegente,  a 
fi  sau  lncr&  fora  tragere,  sau  dorn  de  &- 
nima,  fora  attentione,  fora  cura,  fora 
pesii,  ba  si  mai  multn,  a  despretiă,  ann 
bag&in  s  Jma,  a  consideră  ea  nemica,  etc, 
a  si  neglege  detoriele,  interessile  casei; 
a  neglege  agrii,  lassandu-i  inculţi;  a  si 
neglege  studiele,  oceupationile  seriose, 
demSu-se  lajocu,  la  petreceri  sila  secca- 
ture;  a  neglege  sc&.'a.  haseric'a ,  «eicnfi'o, 
pre  diei  si  pre  omeni;  filH  \ngrati  ne' 
glegu  pareittii;  cine  ntglege  fnm'a  e  unu 
impuăente;  pre  noi  ne  ai  neglessu  siui- 
tatu  eu  tottdu;  misellii  cumu  se  vedu  ceva, 
neglegu  preamidisi  connoscutii  de  alta 
data;  a  si  neglege  svfftetulu,  mentea;  a 
neglege  reposatii. 

NEGLEQIA  (si  negligia,  negrigia), 
8.  {.,  negUgentia,  Incuria}  vedi  si  ne- 
giegentia. 

NEG  lEQl'IOBlV,-4ona,(negligitoriu, 
negrigitorm,  vădi  si  negUgere),  adj.  b., 


NEQ. 


39t 


BogUgflBi»  ■«gleet«r»  care  neglege;  vedi 
si  negledoriu.  neglegente. 

NEGLEGITU,  (negligitu,  negrigitu), 
adj,  part.  s.,  d'in  neglegere,  MrleolKs, 
neglectlo,  vedî  si  negîectu,  neglessu. 

NEGLESSU,-u,  1.  part,  neglaotea, 
detorie  neglesse.  eopilli  neglessi  de  pu- 
renti;  2.  a.  m.,aegteetDB,-iiB ;  neglessuUi 
scolei.  basericei.  detorieloru.   omătului. 

NEGLIGENTE,  negligentiu.  negli- 
gere,  redi  :  neglegente,  neglegentk,  ne- 
glegere. 

NEGOSn,-a,  adj.,  d«t1iib,  Terme»-^ 
sa»,  nnT«raai  plenxi ;  plenu  de  negi, 
(vedi  2  negu)  :  cu  faci'a  si  manele  ne- 
gose.  * 

NEGOTIABILE,  adj.;  (it.  negoili- 
blle,  fr.  ii«goelable);  ce  se  pote  nego- 
tid  :  titledeeredilu  itegotiabili;  in  unele 
terri  erau  si  mai  sunt  inco  ntgoivah^i 
si  iitlele  de  nobilitate  si  de  functioni. 

NEGOTIABILITATE,  s.  f.,  (it.  ■•- 
goilabillti,  fr.  >4goelal»lllU),  calitata 
de  negotiabUe  .-  negotiabilUatea  obtiga~ 
tioniloru  sau  actionihru. 

NEGOTIALE,  adj.,  ■•gotlsUt,  (it. 
negoiUle),  de  negotiu  :  saiasori  tiego- 
tiali. 

NEGOTIANTE,  part.adj.8.iiflg»trM8, 
(it.  negciUnte);  care  negotiedia  ;  nego~ 
tianti  de  grâne;  negotianti  tramesst  d^in 
partea  amenduora  partiloru  spre  a 
tracta  de  impacare ;  mai  vertosu,  nego- 
tiante-in  mare. 

NEGOTIABE  st  negutiard,  (cu  forme 
simple  :  ncgoHu,  me  negotiu,  ie  nego- 
tn,  etc.,  si  lungite :  negotiediu,  me  negotie- 
diu,tenegotiedi,  etc.),  v.,  negotUri,  (it. 
negtsUre,  fr.  nAgocier);  a  f&ce  negotiu,  a 
tracta  unu  negotiu,  a  se  occupEi  sau  a  fi 
insarcinatu  eu  nnu  negetiu;  \.  in  specie, 
si  ca  mai  desu,  a  tracta  ano  negotin 
mercantile :  a  negotiâ  cugrăne,  ou  vînu. 
eu  cdoniali.  sau :  a  se  negotiâ  eu  grâne, 
eu  vinu,  eu  eolomali;  inse  :  a  se  nego- 
tiâ si  a  negotiaz=:dt  pretio  eoiitendorat 
din  eontendere;  (redi  si  negotiatorire); 
— a  si  negotiâ  bene  productele,  fabrica- 
tionile;  niuUi  ai  negotiedia  si  consde/lt- 
tfa; — mai  rertOBD,  vorbindu  de  credite, 
eS'ecte,  bonuri  de  alle  statului,  scripts 
de  oambin,  etc.,  a  le  negotiâ^^tla  cadţ 


=y  Google 


m NEo 

altoi-a,  ce  da  pre  elle  cfttofaci],  oppirio- 
da-se  de  regula  procentele  aummei :  a 
negotiâ  eamhiali,  mandate,  bonuri,  obli- 
gationi  domniali ;  a  negotiâ  eu  folosu, 
eu  perdere,  eu  seadimentu;  2.  in  genere : 
a  negotiâ  una  căsătoria ,  una  impaea- 
Hone;  ri  mai  vertoso  :  a  negotiâ  una  fa- 
eenAt  pditiea,  naţionale,  de  stătu;  a  ne- 
gotiâ pacea,  unu  traetatu  âe  eommerdu, 
âe  ffâeratione  offensiva  si  defensiva. 

NEGOTIATIONE,  8.  f.,  neţotlatlo. 
(it.  ncKtslulAiCt  tt-  Briţoetallon);  ac- 
tione  de  negotiare,  eamM  si  Incrnlu  ce 
«  negoiiiăia  :  negotiatione  eu  grâne; 
negetiationi  de  eamhiali,  de  effede  alle 
ttatvlui:  a  indtpe  negetiationi  de  pace, 
ie  inekiaiarea  utati  tractatu  de  eotiimer- 
eiu;  a  fi  in  negotiotioni  de  insoratore. 

NEG0TIAT0SA8TBU,  b.  m.,  tenul» 
■erectori  negatiatoriu  micii,  care  face 
negotiu  mien,  restrinsu,  ce  no  i  pote  pro- 
enri  folose  mari :  negotuUorastrvlu  vre 
tt  trSea  de  mare  negatiatoriu. 

NEQOTIATOBESCE,  (negutiaioresce 
BÎ  negustoretce,  vedi  negotiaioriu).  adv., 
M*riiBt«na  morej  ia  modu  negotiatO' 
reseu.  ea  negotiatoriulu,  sau  ca  unune- 
gctiaioriu :  a  portă  helle  negotiatoresee, 
a  face  b^nfficie  negotiatoresee. 

NEGOTIATOBESCU,-fl,  (negutiato- 
reseu  8i  negustorescu,  vedi  negatiatoriu), 
adj.,  mereatarina,  negotUturlns;  de  ne- 
g^atoriu,  relatiTU  la  negotiatoriu:  nave 
neffotiotoresea.  faeende  negotiatoresn. 

NEGOTIATOBESSA,  b.  f.,  vedi  ne- 
gotiotorw. 

NEQOTIATOHIA,  (negutiaioria  si 
negustoria},^,  f,  mareatnra,  aefotlatlo; 
stătu,  professioDe  de  negotiatoriu :  rett 
faeu  jRomânii  eo  fugu  de  negotiatoria; 
negotiatori^a  e  una  occupaiione  (fin  eeUe 
mai  eastigose. 

NEQOTIATOBIME,  (negutiaiorime, 
si  negu^orime),  b.  f.,  mereatornai  mnl* 
tttid«}  mnltime  de  negiaiatori :  ee  de 
negotiatorime  eră  la  mereatu!  negotiâ^ 
torimea  d^in  acfia  cetcde. 

NEGOTUTOBIRE,  (negutiatorire. 
ninegugtorire),-e3CU,  t.,  1  merearl,  ne- 
fotlarlf  Bereataraa  faeore,  nereatnrB 
^■Matam  exereere,  a  fl  negotiatoriu  de 
professione ,  a  costigi  comperandn  bÎ 


vendenda  en  folosu,  a)  in  genere,  pro- 
prie si  absolutn :  am  negotiatoritu  si  e» 
câti-va  ttnni  inneti'amea;  dupo  eeteai 
inavutitu  negotiatorindu  dieei  de  anni, 
trage-te  d'in  eonanereiu  si  te  bueeura  de 
starea  ce  ai  facutu;  b)  in  specie:  a  se 
negotiaiori  cu  grâne,  eu  vile,  eu  banni, 
sau  :  a  negotiatori  grâne,  vite,  banni,  vi- 
nuri; c)  in  senau  rea,  immorale :  a  ne- 
gotiatori celle  sânte  =:  a  se  negotiatori 
eu  eelle  sânte;  a  se  negotiatori  eu  cor- 
pulu;  muiti  si  negotiatoreseu  eonsaen- 
ti'a,  onorea;  2.  da  pretie  eontendarcţ 
pretlnn  pselael)  parelmoniaae  arerej  t, 
desbate  pretinln,  mai  vertosn,  a  desbate 
protiulu  mnltuBJiDdelnngu,  afistrinao 
Ia  mftna,  a  tiii6  peno  la  nnn  bannu,  atc: 
a  negotiatori  sau  a  se  negotiatori  ri 
pentru  unu  bannu;  n'am  vedutu  multera 
care  se  se  negotiatorSsea  asia. 

NEQOTIATOBITC-o,  adj.  part.  sap. 
B-,  d'in  negotiatorire :  candtiali  bene  ne- 
gotiatorite;  nu  mai  am  t&npu  de  nego- 
tiatoritu; ce  atâtu  negotitUoritu  pentru 
unu  nemţea? 
NEGOTIÂ T0BE.-(ne8,  adj.  a.,  ai: 
NEGOTIATGBIU.-torw,  (rednaan  in 
pronunţie  locali  si  la :  negutiatoriu.  «e- 
gustofiu),  adj.  s.,  ne^otlator^-trlx,  d»*  ' 
f otiatorine,  (it.  neEaiUtora*  fr.  tif- 
olatcnr);  care  negotiâ,  sau  servea  n«^ 
tiâ.  1.  adj.,  camu  in  acellu-asi  sensn  en 
alia  formei  negotiatoreseu :  navi  nego- 
titdorie,  eharteia  negotiiOoria;  —  mai 
Tertosu  ca  niianti'a  pejorativa  de  Ia  nr- 
matoriulu  2,  h :  vulpea  e  negotiatoria, 
negotiatori'a  iml;)e;2.aul)st.,a)  in  sensa 
bOQD,  a)  ia  genere  :  negotiatoriu  aUu 
pMci,  allu  tractatului  de  eommerem. 
DHiltenle  au  fostu  adesea  bone  negotiâ- 
torie  chiaru  in  facende  de  stătu;  ăero 
elle  su  bone  negotiatorte  de  căsătorie; 
negotiatoriu  intelligente.  indfmanateeu, 
fericitu,  negotiatori  nefericiţi,  neinde- 
manatid  si  stângaci;  —  fem.  in  acestn 
intellessn  e  negotiatoria  san  negoda- 
trice:—^)  in  specie,  celln  e%  si  face  d'in 
negotiu  una  professione  :  professione 
de  negotiatoriu,  sau  negotiatoriu  de 
professione;  neg<Âiatoriumare,  inmare; 
cu  redieat'a,  ea  grossidu;  negiaiatori 
Mici,  CM  ammemi\âM,  in  maţi  f*^' 


.Google 


iiatori  de  grâne.âe  vinuri,  ăe  vite,  ie 
adli,  de  ^lonîali,  de  oîiu,  de  metasse, 
de  lâna,  etc.;  proverb,  negotiatoriu  ăe 
peU*  de  ehea  ^  perde-vâra,  fora  neci 
nna  negotiu,  fora  neci  ana  messeria; 

—  femiDinala  în  acestu  întelleRSu  e  : 
negoiiatoria,  negotiatoresaa,  fia  in  in- 
teileasn  de  vutUere  a  negoiitUoriului  de 
professione,  fia  in  intellessu  de  muUere 
ce  essereita  singura  una  raninra  de  ne- 
gotiu; —  h)  care  e  prea  negotiatoriu,  in 
sensoln  speciale  alJn  coventulni  de  sub 
^)  de  BUBo,  si  a  nume  :  a)  in  sensn  mai 
paeinn  pejorativu,  care  prea  desbate, 
negotia  pretitdu,  se  negotia  prea  multu 
si  pentru  nemţea,  prea  economa,  strinsn 
la  ro&na,  pncinn  generosn  ;  n'atn  mai 
vedutu  domnu  astă  de  negotiatoriu ; 
pentru  umi  bannu  mai  multu,  e  in  stare 
se  ăeibata  ore  intrege,  atătu  e  de  nego- 
Oatoriut — p)  in  sensn  de  totn  ren,  care 
caota  CD  veri-ce  pretiu  si  veri-cumn, 
chiarn  cn  daon'a  altni-a.  a  trage  foloee, 
a  issellâ,  ammagf.  captnsf  pre  alţii ;  »u 
e  animale  mai  negotiatoriu  ea  vulpea; 
d«  Bcf  «BpresBioni  ca :  negotiatoresaa 
ăe  vulpe;  nfgotiatoriulu  de  vulponiu 
eoMta  se  măitee  easiulu  bietului  eorbu; 

—  aceste  esplicari  adjnngn,  credemu, 
Bpre  a  iace  se  se  intelleţra  nuantiele  de- 
licate ee  destingn  formele  :  neootiante, 
wgotiatoriu.  mereante,  mercatoriu.  etc. 
Bi  m.  mai  e  lipse  de  a  le  compari  noi 
•cf. 

KEGOTIOLU  si  negotioru,  pl.-«.  ne- 
ţ«tlolim|  deminatirn  d'in  negotiu :  a 
si  caută  de  negotiorulu  seu;  negotiorele 
te  faeu  adesea  se  assudi  mai  reu  de  câiu 
negnivlf. 

NEGOTIOSITATE,  s.  f.,  negotUsl- 
tei|  calitate  si  statn  de  negotiosu  :  ne- 
gotiositatea  omului  insoreiNa^w  cumtdte 
offide. 

NEGOTIOSU ,-(>>  adj.,  Mfotloinsj 
pleon  de  negotiu  sau  de  negotie;  1.  Jn 
genere,  a)  deBpre  persone,  cari  se  oc- 
copa  mnltn  si  cn  mnlte,  cari  an  san  si 
facn  de  Incm  iforteactira.occnpatn,  etc.: 
destullu  de  negotiosi  cu  alle  nostre  ai 
alle  casei  nostre,  nu  ne  mai  putemuin- 
sareină  si  eu  negotiele  altoru~a;  ceîlu 
mai  mmtosu  e  ai  ceUu  mai  ttegotiosu; 


h)  despre  Incrcri ,  facende  ,  occnpa- 
tioni,  etc.  ce  dan  mnltu  de  Incm  -.fa- 
eenda  negotiaaa,  dero  pudnu  eastigosa: 
provincie  nfgotiose:  nu  e  ceva  mai  ne- 
gotiosudecâtu  tp-anni'a:  si  atiuJu  unui 
omu  cogitatoriu  e  si  caută  se  fia  negO' 
tiosu;  2.  in  speciale,  vorbindn  de  com- 
mereiu,  a)  despre  persone  applicate  la 
commercin  :  pnporu  negotiosu,  omeni 
negotiosi;  Anglii  sunt  eeUi  mai  neffo- 
tiosi;  h)  despre  locnri,  terri.  cetati,  etc., 
unde  infloresce  negotiulu  :  cetate  nego- 
tiosa.  iurri  nfgotiose, 

NEGOTIU,  pl.-e,ii6fotlBm,(H.i>«r«- 
slo,  isp.  port.  iifKAiito.  proT.  nerAel  ei 
ne7<ţ»l,  fr.  n^ţcef );  â'in  nee,  fvedî  iine), 
si  otiu,  contrarinin  otiului.  lucru,  oe- 
cnpatione.  atfttn  in  sensnln  absractn 
de  adnperare  =  appiicare  a  poterilom. 
fia  alle  corpnlni  sau  alle  mentei,  eftta 
si  in  sensnln  concreta  de  ceva.  Ia  car» 
se  applica  poterile  nostre ;  Incm,  occu- 
patione.  facenda,  afi'aeere.  officin.  fnne- 
tionft,  professione,  maietitrfe,  mennerla. 
sarcina,  etc.,  1.  jn  irnnere : «wnf  filotAfi. 
cari  er^ău  eo  dieii,  n'au  nedunu  negotiu; 
negotiele  domestice,  npgnfie  pubUf*:  ne- 
gotie politice,  adminintrative .  judiifta- 
rie.  miîitnri,  municipali:  a  dă  cuiva  ne- 
gotiu: a  fi  in  necfoitiu.  a  si  leuă  asupra 
unu  negotiu:  a  implent.  aface,  easeeutâ, 
tranaige,  traetă.  pnriă  unu  negotiu; 
sunm  in  (diu.  d^in  lip*e  de  negotiu:  a 
intră  in  negotiele  publice  :  a  se  aJis- 
tini  de  veri-ee  negfdiu  pfUieu:  ee  ne- 
gotiu are  aees^  omu  9  tCam  «eeî  unu 
negotiu  eu  voi;  omu  fora  negotiu,  omu 
de  neei  unu  negotiu,  care  nu  e  ionu  de 
ner,i  vnu  negotiu:  omu  aîlu  negotiu- 
lui;  formosu  n»gotiu.  uritu  negotiu.  pe- 
riruhau  negotiu:  ti  eommitlu  negotiiht 
salutei  melh;  eu  unu  nepotiu  ăe  nemica 
perăemu  uttu  fempu  pretiosu:  negotie  a- 
piorose;  negotie  batericesei:  nuint^llegu 
negtitiulu  acestu-a;  ee  seeeatura  de  ne- 
gotiu! —  mai  vertosn,  Incm  greu,  dif- 
flcultate,  JDcnrcatnra  :  nu  e  mare  ne- 
gotiu a  invetiă  a  scrie  si  leg«:  mafe 
negotiu  e  a  naviga  in  timpu  fortunosu 
pre  una  mare  seopellosa:  a  face  cuiva 
negotiu;  a  gnhemă  fora  negotiu;  ce  ne- 
gotiu e  p&^  unu  toHTH  ea  tene  a  u 


,  Google 


m NM; 

U^â  eu  unu  bietu  tintittriu  ca  mene  ? 
2.  in  specie,  negotiu  menantile :  negotiu 
de  grâne,  de  vinuri,  de  peeore,  de  oliu, 
âe  sare,  de  medieatHente,  de  coloniali; 
negoHumare,  cu  redicat'a,  m  mare,  ne- 
goiiu  mieu,  in  mieu,  eu  ctmmenutulu;  a 
face  negotiu,  ase  dă  la  negotiu,  a  im- 
braciâ  negotiulu ;  tetra  fora  negotiu  nu 
se  pate  mavuH;  a  se  inavuH  prin  ne- 
gotiu, eu  negotiulu;  a  pune  banni  in 
negotiu;  intreprenderi  de  negotiu;  ne- 
gotiulu merge,  prospera,  inftoresce;  si 
d'in  contra,  negotiulu  langidesee. 

NEGRECIU  si  negriciu  sau  negri- 
tm,-a.  adj.,  vedi  negridu. 

NEQBBTU,  negreliu.'a,  adj.  s.,  iiigel> 
!■•)  demiDutivu  d'in  negru.  —  appli- 
cata  si  ca  subet.  ca  cognome  de  oiud,  sau 
ea  nome  de  animali :  căni,  boi,  calli : 
canele  negreiu  e  mai  reu  de  câtu  Meiu. 

NEGRETIA,  s.  f.,  nlgrltU,  (ital.ne- 
rreiac);  calitate  de  negru,  cumu  si  lu- 
cru negru  :  negreti'a  ArabQoru;  negre- 
ti'a  fadei,  mâneloru,  vestitnenteloru ; 
negretia  de  scrissu :  nu  său  ce  negretia 
vedm  in  deportare;  tig.  negreti'a  ânimei, 
sirffietului,  fapteloru  eutva. 

NEOBICABE,  v.,  segrieue,  a  bate 
iu  negru,  a  â  negru. 

NEORICin  si  negreau  sau  negritiu, 
negreiiu,-a,  adj.,  nlgalluB;  demiuiitiTU 
d'iu  negru,  camu  negru,  de  acf  alte  de- 
mioutive  :  negricioru,-a,  negrisioru,-a ; 
6x0  negridosu.-aeca  augmentativa  d'in 
negriciu .-  omeni  negriăosi;  fete  negri- 
aiore. 

NEGRIGOLORU.-o,  adj.,  Blgrle^Ur; 
de  eolore  negra. 

NEGRIDUrd,  adj.,  uigHdiig}  de- 
stnllu  de  negru. 

NGGBIFIGARE,  v.,  nifriacate;  a 
face  negra  :  a  negrifiea  peruiu. 

NEGRIGIA,  negrigire,  negrigitu,  etc., 
vedi:  neglegia,  neglegentia,  ncglegere, 
neglectu,  neglessu. 

NEGBIME,  s.  f.,  nlffrar,  nlfrltada; 
calitate  sau  cantitate  de  negru,  lucru 
negru  :  negrime  de  scrissu;  —  mare 
mulţime  :  au  venitu  negrime  de  Turei 
in  terra;  si  iu  specie,  mulţime  de  per- 
soue  investite  in  negru  :  erâ  multa  ne- 
grime la  baaerica. 


NBGRINn,-a,  adj..  alţrlMi;  demi- 
nutivu  d'in  negru;  vedi  si  neginu.-a. 

NEGBlRE,-eacH.  t.,  nlgrer»,  nfsres- 
e«re,  nigrlfieare;  \.  intr.,  a  fi  negru, 
a  se  face  negru  :  ap^a  marei  negresee 
prin  reflessulu  nueriloru  negri;  2.  trans. 
a  face  negru  :  a  si  negri  p'emlu,  vesti' 
mentele;  a  se  npgrl  de  sare;  redi  si  in- 
negrire, 

'NEGRITIOBU,-a,  adj.,  vedi  negri- 
ciu, negridoru. 

NEQBlTtJ.-a,  adj,  part.  sup.  subst. 
d'in  negrire. 

NEGBITUDINE,  s.  f.,  nerrltiid»!  in 
aceltn-asi  seusu  cu  alUi  formei  negri- 
me, (care  enamaiunacontractione  d'iu 
negritudine). 

':NEGBIT[JBA,  s.  f.,  actlone  si  effectu 
allu  actionei  de  negrire :  negritur"  a  pe- 
rului. 

NEGRONE,  negroniu  ai  negruniu 
{cu  n  molliatu,  negrMiu),-a,  adj.,  nlgrln- 
aoulus;  fârte  negru,  cumu  si  camu  negru. 

NEGRORE,  8.  f.,  nlcrvr;  calitate  de 
negru,  intru  cfttu  acâsia-a  affecta  sen- 
sulu  vcderei,  si  prin  urmare  destinsa 
ie  negretia,  care  n'are  acâsta  nuantia  : 
negrorea  noptd;  albore  ammestecata  eu 
multa  negrore. 

NEGRU,-a,  adj-,  ulget,  (it.  neţre  ei 
ncro,  isp.  port.  neşto,  prov.  negre,  nelc 
si  ner,  T.  fr.  aelr,  si  Bcr,  n.  h.  noiri; 
contrariu  dlbu,  candidv;  sau  mai  bene, 
lipsita  de  eolore;  1.  proprie  :  Arabii 
swttt  negri,  bou  negru,  vaeca  negra, 
porci  negri,  amnelle  negre :  negra  nople, 
negrulu  tartaru;  mai  negru  ca  peeur'a. 
fumu  negru  ca  peeur'a;  2.  metaforice, 
a)  despre  morte  si  alle  mortd :  negrulu 
rogu,  negrele  vestimente,  negr'adl  a  mor- 
td; nef/rulusi  recele  mormentu;  negrulu 
domnitoriu  allu  infernului;  b)  triata,  de 
plânsu,  doliosu;  c)  neferioitu  :  ce  di'U« 
negre  amu  adjunsu  se  traima;  tota  vte- 
ti'a  mea  a  fostu  seria  necormata  de  ne- 
gre ăiUe;  sub  negra  st'llanascatu;  iţ) de- 
spre anima,  despre  caracteriu,  reu,  ren- 
tătiosu,  invidiosu,  etc. :  omu  negru  la 
suffletu  sau  de  suffletu;  suffletu,  anima 
negra  de  omu,  e)  uritu,  iuSoratoriu  :  mi 
este  negru  in  ochi  ea  draculu;  negra 
crtmMia  a  tţ/roitmtth» ;  3.  ca  a  '  ' 


.yGooglc 


Nm 

a)  personale,  «nu  negru,  una  negra. 
pereoDa  negra  la  facia,  la  pelle,  si  îd 
specie,  A^icanu :  Amerieami  numai  cu 
unu  enaUu  bellu  potura  desfientiâ  ser- 
vitutea Negriloru;  b)  reale,  a.)  in  genere 
ca  SDbst.  abstracta,  fora  plurale  :  ne- 
grulu,  aîhulu,  verdde,  albastrulu,  roeiuhi, 
gaVnnti^  sunt  colori  pincipali;  negru 
se  oppune  Ia  albu;  atbulu  aliaturi  eu  ne- 
grulu  pare  mai  albu;  ei  in  moda  adr. 
metaf.,  a  depinge,  descrie  tote  in  negru; 
a  vecU  tote  in  negru;  P)  in  specie,  a')  ve- 
s  timentn  negru :  lugentii,  monachii,  proi' 
ta  porta  negru  sau  negre ;  de  ce  te  ai 
itnbraccatu  in  negre  ?  Nu  eşti  inco  betra- 
na,  casepcrtinegru;  ^')ma.ould.  negra: 
amneUu  tUu  albu  ca  neuea  cu  unu  mtcu 
negru  in  fronte. 

NEGBUCIU,  negr%Uut.  si  negrusiu,-a, 
adj.,  BlţaUiiB,  deminutivu  d'in  negru; 
applieatQ  iose  in  specie  la  persone  cn  peru 
si  ociii  negri :  una  copilla  negrusia,  si 
ca  snbst.  unu  negrusiu,  una  negrusia; 
—  de  aci  noue  detninutive  :  negrutioru 
si  negrusioru;  vedi  si  negreau,  negre- 
aiu,  negriâoru.  negrisîoru. 

NEGBTJin,-a,  adj.,  vedi  negroniu. 

NEGRUSIU,  negrutia,  etc.,  vedi  ne- 
graâu. 

1  NEGU,-a,  adj.  s.,  vedi  2  neeu. 

2  NEGU,  8.  m.,  pl.-t,  1.  nmim,  (it. 
Be*ft  si  neo),  mica  macula  aegreciora 
pre  pelle  d'in  nascere,  numita pre  alocuri 
si  alUmella  :  negi  pre  mâna,  'unu  negu 
intre  sprincene,  doi  negi  pre  aCbuIu  seu 
guttu:  nu  sciţi  eo  unu  negu  mtcu,  unu 
negellu  pre  una  formosa  fada  e  adesea 
una  noua  gratia;  imite  femine  si  faeu 
pre  peptu  sau  pre  frunte  miă  negi  ar- 
tificiali; negii  muieriloru  sunt  adesea 
perosi,  eumu  de  regula  negii  de  pre  fa- 
ci'a&or&afilof'u;— prin  inetafore:aJ  mica 
vitiu,  defectu,  imperfectione,  ia  sensa 
atâta  materiale  câtu  si  morale :  pre 
longa  multe  si  mari  formosetie  aUe  unei 
carte  se  trecu  cu  vederea  negii  ce  s'au 
potutu  straeorâ  m  ea;  b)  unu  nemica,  lu- 
cru de  pucina  valore  sau  de  neci  una 
valore;  2.  calIniB,  rerruca:=carDOSitate, 
buba,  bătătura  :  a  si  talia  negii  de  la 
degetele  petioreloru;  sunt  si  negi  ite  cea 
mai  reancdura,  negii  venerii;~de  ohaei- 


NEQ. 


36S 


vatu  e  in  negu=::\»t.  tmraB,  ca  in  faguru 
:=f«TttlBi,  trecerea  consonei  v  in  g. 

NEQUCIU  8Î  net^iu,  s.  m.,ii«Tuloi; 
deiniautiva  d'in  2  negu,  de  unde  apoi 
soulu  deminutivu  :  negudoru  si  negu- 
sioru;  vedi  si  2  negellu. 

NEGUBA,  8.  f.,  nelmla,  in  aoella-Bsi 
sensu  cu  nebula,  (d'in  care  s'a  si  for- 
matu  negura,  prin  trecerea  consonei  6 
in  g,  si  ala  l  in  r);  1.  proprie  :  negu- 
rele  tomnei;  negur'a  esse  d'in  lacuri, 
riuri;  negur'a  nu  e  ăe  cd/u  nu«ru  diosu 
pre  faei'a  patnentului;  negura  desa  aaiâ 
co  nu  poţi  vede  omuUi  la  distantia  de 
doipassi;  2.  metaf.,  a^  mulţime  nes- 
pusa :  negura  de  eiore,  de  locuste.  de 
musce,  de  oşti  turcesei;  b)  obscuritate, 
intunericu,  fia  materiale  saa  ideale  :  ce 
poţi  intellege  cCt»  negw'a  frasiloru  M 
cogetatiomîoru  acestui  scriptoriu  ?  — 
e)  tristetia,  moroaitats,  sapperare :  ne 
gur'a  de  pre  frontea  meniosuiui. 

NEGUBABE,  v.  unipersonale,  nabl- 
Urer  negura  si  negureâia,  ^  fltr  eit 
aebaU,  a«r  nnblUt  t  tomn'a  neguridia 
mai  in  tote  dillele;  leuatu  inse  si  ca  per- 
sonale, in  sensu  Sguratn :  ce  mi  neguredi 
d'in  sprincene  =qald  triitl  es  frontet 
qnid  frOBte  mlnarlB]  a  se  negurâ=fm- 
trlstarl}  mai  vertosu  part  neguratu  =: 
triatis,  aelanehelleni :  natura  de  otnu 
negurata,  fronte  negurata;  vedi  si  com- 
pusiflu  innegarare. 

NEGUBATI0NE,8.  f.,  actione  si  stătu 
de  negurare. 

NEGUBATU.-o,  adj.  part.,  ii«kiU- 
tas,  trlitls,  meUMhollfliit 

NEGUBETIA,  s.  f.,  aobatoslUs,  te- 
nnlar  nebnU)  negura  mai  rara,  tempu 
negurosu. 

NEGUBOSU.-a,  adj.,  Bebnlvaus,  h- 
bllBB,  obscBrnS;  trlitlH,tMltiinius,  in«- 
UneholleDSj  iratus,  gaoeenBns;  plenu  de 
n€^ura;  1.  proprie  :  diUe  negurose,  la- 
curinegurose,  dananetia  negurosa,  mon- 
te negurosu;  2.  metaforice  :  cogitationi 
negurose,  cogite  negurose,  espressione  si 
mai  negurosa,  fronte  negurosa,  omeni 
negurosi. 

NEGUSIOBU,  3.  m.,  vedi  neguciu. 

NEGUSTORESCE,  negustorescu.  ne- 
negustoressa,  negushria,  negustorirt,- 


y,  Google 


NEL. 


negusioriu,  etfi.;  vedi :  negotiatoresce,  ne- 
gotiatorescu,  negoiiutoressa,  negotiato- 
ria;  negotialorire,  negotiatoriu. 

NEGCTIATOBESCE.weffu/iaioi-eâcii, 
negotiatoria,  etc.,  vedi  :  negotiatoresee, 
negotiatoreaoi.  negotiaioria.  etc. 

NEIERTATC=ne;terîato,  vedi  ne  si 
liertatv,. 

ÎTEIMBLANDITUro,  neimbraeeata, 
neimUabUe,  neimmuîtUu ,  netmpacatu, 
neimpareclatu.  neitnpartitu,  nempeăe- 
catu,  n^mpXeitita ,  neimpletiHu,  neim- 
preunatu,neinalbitu,  n7inearratu,nein- 
eercaiu,  neincetare,  neineetaiu,  «etn- 
ehiauatu=:neinelauatu,  neîncredere,  ne- 
increditoriu.  neincredutu,  neincre(ientia- 
tu,  neincuiatu=neincuniatu,  neinăema- 
nare,  neindemanalicu ,  neindfphnitu , 
neinăestullatoriu,  neindesttdlatu ,  ttein- 
detoratoriu,neinăreptatu,neinduplecatu, 
neîndurare,  neinăuraiione,  neinduratu, 
nein/ientiatu,  neinfrenare,  neinfrenatu, 
neingraditu,  neingrigitu,  neingropatu, 
neinsemnaioriu  ,  neinsemnatu ,  net»- 
atrainain,  neinaufft^titu,  neinsoratu  = 
neinsvratu,n€intellegeni€,  neinUlUgere, 
neinlellegutoriu;  neinteîleptia,  neinttl- 
Jeptione,  neintelleptu,  neinteîlessu,  ne- 
mtemeiatu,  neinteressatu ,  neintensu, 
neinterruptii,neintristotu,neinvederatu, 
neinvttiaiu,  neinvetiatwa,  netnvintu, 
neinvoitu  :=  neinvolitu,  netnvoire  :=. 
netttcolirs,  etc;  vedi  ne  bI  :  imblanditn, 
imhraccaiu,  imitahile,  immultitu,  impa- 
eatu,  impareelatu  =i  imparethiatu ,  im- 
partitu,  impedicatu,  implettitu,  împle- 
nittt,  impreunatu,  inalbiiu,  incarcatu, 
incercatu,  ineetare,  încttatu,  induuatu 
=  inchiauaiu ,  încredere,  increditoriu , 
incredvtu,  incredentiatu ,  ineuialu  :=: 
neanialu,  indemnare,  indemanaticu , 
lndepJeniiu,indestullatoriu,ind€8tuUatu, 
'mdttoratoriv ,  indrtptaiu,  indvplecatu , 
Indurare,  induratione,  induratu,  tn- 
fientiatu,  infrenare,  infrenatu ,  ingra- 
ditu,  ingrigitu,  ingropatu,  insemnaioriu, 
in$emnatu,  instrainatu,  insuflletitu,  in~ 
BOrutu  =  insuraiu ,  intellegente ,  intel- 
legere,  intellegatoriu ,  intelleptia ,  in- 
tdleptione,  intelleptu,  tniellesav,  inte- 
meiatu,  interessatu,  intensu,interrtiptu, 
intriitatu,  mvederatu,  invetiatu,  inve.- 


tiatttra,  invinstt,  involire  ^  învoire, 
involitu  ^  învoitu,  etc. 

NEITJ,pI.-un,  flatnlA,  eaUmna»  aTena^ 
amudo;  fiueru  pastoresci),  si  io  speciale, 
âuerulu  lui  FaDe,  flueru  compusu  de  re- 
gula d'in  septe  tieve :  intre  lăutari  unulu 
cânta  totu  de  a  un'a  eu  neiutu. 

NEJDDECATD,  nejudecata,  nfju- 
ganitu,  nelanturîtu,  nelavdatu,  neîe- 
gale,  nelegalitote,  nelegitimitate ,  nele- 
gitimu;  etc;  vedi  ne  si  :  judecatu  jude~ 
cata.juganitu,  lamuritu,  laudatu,  legale, 
legalitate,  legitimitate,  legitîmu,  etc., 
cuma  si :  illegale,  îUegolitate,  Ulegiti- 
mitate.  iîlegitimui 

NELEQiUIBB,  a.  f.,  llle;HlmlUBi 
InJiirU,  tnlqnltae,  nefai,  Baerlleeian  * 
nn  nnmai  negare  pura  a  simpinlai  le- 
giuire, (vedi  2  ne),  ci  si  mai  vertosn, 
calcare  de  lege,  abbatere  do  la  lega  nn 
numai  civilp',  ci  chi&rii  si  umana,  divina; 
injuria,  nedreptate,  inicitate,  neomenia, 
fora  de  Ifge,  impietate,  crime,  acela, 
atrocitate,  impietate,  blastemn. 

NELEGiUTD.-o,  adj.  part.,  llterlU- 
mus,  llleţalls,  inJurloB,  lajuitni,  Inja* 
rloBos,  itii(|n»R,  BcehitDB,  Derarlaii,8a> 
orileţDB,  ImpIuB,  atroxt  abomlaabUtB; 
ca  si  precedentele  nelegiuire,  nu  nnmai 
pura  aegatione  a  simplulni  legiuita,  ca 
in  frasile  :  casatori'a  nelegiuita,  eopilli 
d'in  muliere  nelegiuita,  poterenelegiuita, 
cîsimaivertoân,nedreptu,iDJustu,inica, 
injuriosu,  neomenosu,  impiu ,  sacrilegii, 
spurcata,  sceleraţii,  etc. ;  nelegiuitele  lui 
emdimi;  nehgiuit'a  lui  reutate;  faptele 
ttlle  nelegiuite  si  abominabili. 

ISELEUATU  =  ntlualu,  ndimitatu, 
nelipsitu,  nelocuitti.  neluciosu,  nelumi- 
natu,  nelussuosu,  nemancatiosu,  neman- 
eatu,nemang'iiatu^nemanganiatM,  nc- 
marginiltt,  nemaritatu,  nemaritu,  nema- 
teriale, nemeiiatu,  nemedilodtu.neman- 
tuitu,  nementionosu ,  nemeritatu,  neme- 
auratu,  etc,  vedi  ne  ai:  leuatu,=luatu, 
Umitatu  Upsitu,  locuitu,  luciosu,  lumi- 
natu,  lussuosu,  mancatiosu,  maneatu; 
ma'igaiatu  =  manganiotu,  marginitu, 
maritatu,  maritu,  materiale ,  meditatu, 
medilocitu,  manluitu,  mentinosu,  meri- 
tatu,  mesuratu,  etc.  pamu  si :  Hlimitatu. 
immediatu,  immeritatu. 


>yGoogle 


HEM. 

1  NEUE  si  nune,  s.  m.,  vaăinemine. 

2  NEJIK,  B.  pi.,  nemine,  ntmen,  (d'in 
ii*r«>;  âru,  torta. 

NEMICA  {ttimiea,  uemicu  si  nitnieu), 
3.,  alliUi=nll  =  iilhllaoi  ::=  Bltnm;  (d'in 
ne  si  mica,  nemiea=:necimiea ,  neci  sfer- 
matura,  neci  picătura;  asi&  si  Ut.  nl- 
bllam,  d'in  Bl^:ne,  si  hUan^punt^u 
negrudo  la  ddu  boba  de  faba;  it.  ni  mloa, 
despărţita,  ca  seasuln  ce  are  La  noi :  neei 
mica  ^  de  locu,  neci  decumu,  neci  câtu 
negrulu  de  snb  unghia;  ît.  ne...  goutte 
^neei  picătura  :  ne  rolr  goutte^a  nu 
vedi  nemica,  a  nu  vede  necicumu;iie^ 
mle;=nect  mtca=Qe...  paB=:necipa?su; 
iase  ooriespondttoriale  io  seasu  ca  allu 
aostm  nemica  sunt  iL  nlente  d'in  nl^ 
ne,Eieiite:^Se»^ta,fr.  rlen=lat.  reni= 
lucru,  lucru  micu;  —  nemica  e  addeve- 
rata  snbat.  feminina  si  appare  asia  in 
espressioni  oa  :  nemic'a  tota;  inse  de 
regula,  si  sub  acăsta  forma  feminina, 
se  iea,  is  modu  neutrale,  ca  masculinu, 
cumu  :  unu  nemica;  plurariulu,  nemi- 
cuti,  —  care  se  applica  numai  iu  caşuri 
speciali  ce  se  voru  indică  la  Talie,  —  a 
dÂtu  nascere  formei  masculina  cn  u, 
nemiou;  dâro  nemieuri  se  pote  trage  si 
d'in  nemica,  ca  ei  lânuri,  cărnuri,  etc. 
d'in  sing.  femin.  Idna,  carne;  c&adu  se 
pQDearuclu,atunciform'aneinic((seiea 
ca  femininu  :  nemic'a  =  nemica^a,  si 
demoastrativete  sau  alte  c  )vente  ana- 
loge apparn  dupo  nemic'a  in  femioiDU  : 
nemtc'aacesta-afacemuUupentrumene, 
âro  inaiot»  de  nemic'a  stan  de  regula  iu 
masoulinu  :  acestu  nemic'a;  adiectirele 
caliticatire,  puse  la  nemica  saa  siarticl. 
nemic'a,  stau  toCu  de  nn'a,  ca  si  cufor- 
m'a  nemicu,  in  masculinu  :  nemic'a  bo- 
nu,  nemtc'a  reu.  nemic'a  no»,- alte  forme 
oaauali  nu  are  form'a  nemica  sau  art. 
nemic'u.  ci  reUtionile  casuati  se  espremu 
00  prepositioul :  la  nemiea,  cu  nemica, 
de  nemic'a,  totu  asiti  merge  )ucrulu  si 
ou  form'a  nemicu  ;  eu  nemicu,  if  m  ne* 
MicM,  in^e  acdsta  forma,  leuandu,  art. 
masculinu  ;  nemicu- Iu,  are  gen.  si  dat. 
nem)CK-/ui,  cumasipl.nemicHrt-Ie,  gen. 
si  dat.  nemieuri- lor u;  in  fine  form'a  ne- 
micu in  siug.articulata:  nemicu-lu,  are 
[cumu  aremu  se  vedemo  indita]',  seoso 


HM. 


8W 


mai  absoluta  de  c&ta  fam.  art.  nemic'a); 
precuma  nemine  e  negatiouea  absolota 
a/?enftetveri-caretpe)-si:>Hasau<}mu,aBi& 
nemtcae  negatiooea  absoluta  a  fientiei  : 
veri-carui  lucru,  cu  acâsta  diffarentia, 
co  nemica  de  laide'a  de  negatione  trece 
si  la  cea  de  depretiatione,  ce  nu  are  neci 
una  data  form'a  nemine;!.  ca  negativa, 
a)  in  espressioni  si  frasi  de  regula  ne- 
gative, a)  ca  subiectu  si  obiecta  directa : 
nemica  mi  e  mai  formosu  pre  lume  ca 
fruntea  candida  ai  innocente  a  eopillu- 
lui;  despre  aceste-a  nu  mi  ai  vorbita  ne- 
mica; câtu  e  de  lunga  diu'a  de  vSra  ella 
dorme  si  nu  face  nemica;  nemica  nu  mi 
e  mai  carw  pre  lume  de  câtu  tene;  nu 
scie  nemiea,  nu  tnvejia  nemica;  nu  se 
appucade  nemica;  nu  e  nemica  nou;  n'am 
aftiitu  nemica  nou;  ^)  ca  obiecta  indi- 
ractu,  cu  diffdrite  prepositioni,  mai  al- 
leasu  cu  celle  ce  espremu :  a  nu  if 
appucd  de  nemica,  a  nu  se  leud  de 
nemica,  a  nu  vri  se  seia  de  nemica; 
a  nu  avi  pesu,  cura,  doru  de'  anima 
de  nemica;  a  nu  i  pssâ  de  nemica;  a 
nu  eogitd  la  nemica;  a  nu  se  dă;  a  nu 
se  applicd  la  nemica  bota  si  utile;  Y)iD 
modu  adverbiabile,  a.')  cu  prep.  cu,  in,  saa 
in^ru  ;  nu  me  lassu  cu  nemica.  in  ne- 
mica, intru  nemica  mai  pre  diosu  de 
voi;  acestu-a  nu  e  cu  nemica  mai  bonu 
de  câtu  cellu  alta;  ^'}  si  fora  preposi- 
tione  :  aeista-a  nu  ne  aăjuta  nemica, 
nu  ne  foiosesce  nemica,  etc,  asia  co  ne- 
mica^neci  cumu,  neci  de  cumu,  etc; — 
in  tote  aceste  caşuri  a  f^ou'anegdtiooee 
de  regula  dupo usulu  limbei,iQâe  nuab- 
solutu  ueces  saria,  de  ora  ce  in  limb'aclas- 
sica  se  omitte  da  regala,  cumu  se  omitte 
si  in  dialectulu  macedoromanu;  aslA 
dacorom,  nemica  nu  fuce  :=  lat.  nltill 
agl^  ^  macedorom.  nemica  face,  saa 
cetia  nu  face,  de  acea-a  si  cbiaru  la  da- 
coromâni acâita  adou'a  negatioae  ioco 
se  omitte  cu  multa  elegaotia  in  frasi 
populari  ca :  nemica  invitia,  nemiea 
scie,  de  nemica  se  appuca,  etc,  si  mai 
vertoâu  in  frasi  unde  aru  caută  se  intre 
trei  negationi  :  nemica  neciinvitia,neci 
scie  ^  neci  invetia  neci  scie  nemica 
^  ned  nu  invetia  neci  nu  scie  nemico; 
sau  ta  frasi  fora  verbu  espressa  :  nt- 


.yGooglc 


3QS 


HBH. 


unea  mai  formosu  de  eâtu  acestu  situ, 
nemţea  mai  minunatu;  inse  in  fraaile 
cu  verbu  coventulii  nemica  caută  se 
preceda  verbului,  coci  altramente  ar  dă 
locu  Ia  ambiguităţi,  potendn-se  leuă  în 
ver-nnaiu  d'iu  intellesaele  de  cari  e 
forb'a  mai  diosu;— &^  in  frasi  fora  alta 
negatioue  saa  si  cn  negattone,  dâro  un 
attrassa,  ca  io  celle  de  sosu,  de  ensnei 
covâtttnlu  nemica :  dapo  hihlia  Domne- 
dieufecelumead'innemica;duponatura- 
lisH  d'tn  nemicanu8efacenemiea,sin&- 
mica  nu  se  reduce  la  nemiea;  areduee  la 
n^iica,  a  face  ceva  sau  pre  cineva  ne- 
mica €  numai  a  Iu sfermâ,dissolve,  des- 
face, muta,  etc.;  io  acesta  seusu  dice  Ko- 
m&Bulu  :  te  făcu  nemica=te  facu  buc- 
cateUe,  te  ruinu,  te  derapinu,  etc.;  in  e- 
spressioDÎ  ca:  ase  supperd  de  nemi(fa, 
a  se  ipariâ  de  nemie'a,  ai  se  nailuâ  de 
una  nemiea,  etc-,  corentulu  nemiea  îu- 
eemna  :  a'}  puânu  lucru,  mica,  mai 
nemiea,  etc.,  sensu  de  care  vedi  in  spe- 
ciale la  urmatorîuln  2.;  ^')  nefientia 
completa,  nemica  absolutu,  seosu  de 
care  e  vorb'a  in  aceatn  paragrapbu,  si 
caie  tesare  bene  in  frasaa :  d'in  nemica 
fece  Domnedieu  lumea,  si  d'in  frasi  ca : 
pescarii  adesea,  in  locudEpesce,prendu 
ima  nemie'a  tota;  a  se  ediegecu  nemie'a 
tota;  nemie'a  missica?  etc.; — in  acestu 
intelleasu  seapplica  maivertosu  articu- 
latulu  nemicu-lu,  cumu  :  a  si  peramblâ 
fantasi'a  in  regionile  ntmieuhti;  2.  oa 
deminativn  ai  depretiativu,  a)  ca  sim- 
plu deminotivn,  nemiea  =  forte  micu 
in  valore,  stare,  potere,  pondu,  etc.:  unu 
netntca  pote  nnmid  cdle  mai  bone  stări, 
cdle  mai  bone  planuri;  de  unu  nemiea 
pote  omulu  mori;  unu  nemica  acamba 
curst^  cellu  mai  regulatu  allu  unui  eve- 
nimentu;  ce  ai  capitatu  pre  adlulu  ven- 
du^ — nemi(fa  tota,  una  nemicp;  Iticru 
greu  pentru  mene,  e  nemica  pentru  tene; 
acesta  summae  unu  nemica  pentru  avuţi 
ea  voi;  de  acfespressioaeaasiÂ de  popu- 
laţia :  cu  nemiea  totu  n«mtca=cu  asia 
pucinu  totu  nemica  nu  fad;  nu  e  de 
muUu  de  canău  unu  eopillu,  unu  ne- 
mica;  a  se  supperâ  de  nemica,  de  unu 
nemţea,  de  cellu  mai  micu  nemica;  si 
plur.  a  $e  spariâ  de  iote  nemicwrile; 


HM; 

b)  ca  depretiativu  ai  chiarn  pejorstivu, 
i)  in  genere,  nemţea  ^  ceva  fora  va- 
lore, fora  pondu,  fora  insamnatate,  fora 
utilitate;  seccatura,  floccu,  atultâtia,  etc.: 
arrogantii  eredu  to  taţi  eeUt  cdti  omem 
sunt  nemiea  sau  «nu  «MMiea;  a  vorH 
nemictm,  a  perde  tempu  pretioiupattru 
nemţea,  in  nemictin,  Ia  unu  ncmico;  a 
si  petrece  diUele  de  Utcru  in  nemiea,  cu 
nemtcuri;  a  se  tinS  de  nenîettrt;  tote 
nemicurile  afli  si  scit,  dero  la  nemica 
seriosu  nu  te  precept,  de  nemiea  bonu 
nu  te  appuei  neci  te  oeeupi;  lasaati  ne- 
micurile si  appucati-ve  de  lucru;  p)  in 
speciale,  de  nemica  =:  neqaUB,  u^sx, 
Tâpps,  babei,  stoltdDB,  IgiuTiii,  per* 
ditu§,  mlser,  abjectog,  obteeaiai  tIIIi, 
improbnif  etc.,  na  numai  care  nu  e  Aonu 
de  nemica,  dâro  loco  care  e  miselUt  in 
tota  poterea  corentului :  ce  omu  de  ne- 
mica.' ce  mulieri  de  nemica!  ce  vorbe 
de  nemţea  essu  d'in  gur'a  mtsetlulut  / 
omu  de  nemiea,  ce  pott  face  de  eâtu  fapte 
de  nemica  si  chiaru  lucruri  de  nemca/ 

NEMICIA,  (si  nimicîa),  s.  f.  Ipina 
noB  esBe^  non  exiatere;  rllltas,  taniiii- 
lltaSfBeqnltlKf  tnertUtlUBnliItaBfBajTA- 
oltag,  obBcetittai,  âbjeotla»  etc;  râiitate 
sau  statu  de  nemica;  1.  in  genere,  in 
sensulucoventului  nemţea  de  sub  1.:  bi- 
bli'a  presuppune  nemici'a  Urnei,  d'in 
care  acesta-a  ar  fi  essitu  numaiprin  po- 
tenteavorba  a  cretdoriului;  2.  ia  specie  in 
sensulu  corentului  nemica  de  sub  2.:  ne- 
mici'a pretiuiui  grâneloru  me  face,  de 
si  nu  am  Upse,  se  comperu  conltmiu; 
nemtei'a  fapteloru  unui  omu  de  nemica: 
eu  tota  nemici'a  nostra  nu  ne  dămunoi 
pre  voi. 

NEMICmE,  (st  nimieime)  s.f.,caQia 
in  acellu-asi  ssnsu  cu  allu  formei :  m- 
mida  :  nemictmea  lucndui  nu  mi  a 
trassu  attentionea. 

NEMICIBEI,  (si  nimicire)rescu,  t., 
a  face  nemţea,  1.  in  senaulu  coventuloi 
nemica  de  sub  1.  a)  absolutu,  ca  trans. 
ad  nlbilmn  redlgere  =  a  reduce  la 
nemica  :  Domnedieu,  care  a  trassu 
tote  fftn  nemiea,  le  n  pote  nemici;  ca 
intr.  ad  nlhilnn  reoldere^a  se  face  ne- 
mica, a  se  roduce  la  nemiea  :  dico  tote 
au  es$itu  d'in  nemiea,  toteausesen^ 


=y  Google 


ŞBIL 

micăsca;  b)  in  sensa  relatint,  a)  os  trana., 
delera,  abftiere,  exitlnpieret  erartere , 
4liS»lTere,  rampere,  frângere,  resoln* 
d«ro»  toUert,  dlatiirbare,  etc.  ^  a  de- 
stirage,  a  strică,  a  desface,  a  afermi,  a 
dnimi,  a  devasta,  a  aurpă,  a  face  se 
Dn  mai  fia  ce  a  fosta,  a  stinge,  a  sterpi, 
a  deafieutii  ;  a  nemiel  una  cetate ,  una 
aerninatura,  unu  palatin,  una  ca»a ;  a 
uemici  si  urmele  edificieioru  monumen- 
talii 1  ntmiâ  unu  popor»,  una  natione, 
uma  secta,  una  soăetaie;  a  nemid  eon- 
aUide,  ploauirile,  ăetoride;  a  netmd 
reukt  d'in  radedna;  a  nemid  unu  con- 
traotu  in  totu  sau  in  părţile  seUe ;  a  si 
nemiel  starea,  sanetatea;  foculu  nemi- 
eeaee  una  poăure,  una  casa ,  una  fami- 
Ua;  ţ)  ca  iiitr.  Interlr*,  eadere,  p«rire, 
eTaiMMi«re=a  ae  perda,  a  perf,  a  cad4, 
a  ae  atinge,  a-se  desface,  a  se  strică,  etc: 
cu  atâ^  serissu  la  luminare  mi  s'ou  ne- 
mieitu  o<Mi,  vederile;  aolvendu  câte  jpu- 
cinu-puoinu,  se  nimiceaeu  si  celle  mai 
mari  detorie;  ^au  nemicitu  tote  aperan- 
tiele  nostre,  eumu  $e  nimuseseu  visde 
deşerte;  una  armata  se  nimieesce,  cumu 
se  ntmtc<»cH  si  {hanurile  ceUui  ce  ua 
eommanda ;  sophismatde  se  n«miceseu 
eu  argumente  fundate  pre  addeveru  ; 
2.  ia  sensnlu  coventulni  nemica  de  sub 
2,  tIUb  racer«Tetflerl,Tll«aoere;«oti- 
tenaere,  despla«re  rel  eonteminl  esaef 
abjioere  T«t  ne  «bjleere;  a  face  sau  a  ae 
face  vile,  fora  valore,  fora  inaemnetate, 
a  depretiă,  degrada,  umili,  arilf;  a  ae 
miaellf :  faeia  eu  unu  arrogante  nu  se 
cade  se  te  nemicesd ;  omulu  addeveratu 
deainteressatu  ae  nemieesee  pre  sene  ; 
inse  unii  se  nemiceseu ,  se  făcu  de  ne- 
mica,  si  d^in  miseUia;  n^am  vedtduomu 
mai  nemieUu  ca  acestu-a;  vorbde  nemţ- 
ea, ca  si  faptele  nanieUe  sau  lucrurile 
nemioite,  sunt  vorbe  de  nemica,  fapte  de 
nemiea,  lucruri  de  nemiea. 

NEMICITOBIU,  (ai  nimicitoriu),-a, 
adj.  s.,  care  nemioeace,  (vedi :  nemi- 
dre). 

NEmCITU,  (8inemieilt(),-a,adj.  part. 
rednsau  la  nemica;  (vedi  nemidre). 

NEMIGtJ,  s.,  Tedi :  nemica. 

NBMINE,  (nimtM,  neme  si  nime) 
I.  01.,  utmo,  abl.  ■•■!■«}  precamn  w- 


»m.    m 

niiea  e  negatiooea  fientiei  unui  lucru, 
asi&  nemine  e  negationea  (ierdiei  unei 
peraona,  unui  omu,  (vedi  nemica),  si  se 
applica  de  r^ula  cu  tina  a  don'a  nega- 
tioue  znemine  nu  pote  ad  ce  va  adduet 
or'a  urmatoria  ;  pre  nemine  nu  dUegu 
mai  multu  capre  tene;  de  la  nemine, 
afora  de  tene ,  n'asiu  acceptă  asse- 
mt'ni  observaiiom;  eu  nemir^e  nu  se  in- 
voiesce  acestu  omu.  Negativulu  perso- 
nale nemine  formâdîa  genit.  si  dat.  ne- 
minui,  nu  admitte  articlu,  înae  admitte 
siif&9ulu,-a ,  candu  termina  fraaea,  si 
n'are  plarariu  :  îucrulu  neminui  cede 
primului  occupante ;  nu  su  detoriu  ne- 
minui; n'am  vorbUu  cu  nemine-a;  n'am 
spusu  acesta-a  nemintd-a.  Form'a  de 
gen.  si  dat.  nemului,  care  sa  aude  in  u- 
nele  gure,  e  nsa  confusione  neiertata. 

NEÎilSC ARUt^nemissieare,  nemis- 
catoriu  =:  nemissieatoriu,  nemtsca/u  ^ 
nemissieatu,  nemobilatu,nanoderatu,ne' 
morale,  netnora/ifafe, etc.,  vedi n« si: mi- 
şcare, mi^cotortu,  WMCotu,  mo&tla/u,  mo- 
hUe,  moderatu,  morale,  moralitate,  etc., 
cumn  ai :  imtnobiU,  immoderatu,  immo- 
rale.  immoroîitate. 

4  NEMOCEBU,  s.  m.,  (it.  aerneflera, 
d'in  vfj^a^Zneme,  si }(ipac=corflu), de 
regnla  in  pi.  nemocerele,  un'a  d'in  celle 
doue  divisioni  alle  ordinei  înaectelorn 
diptere. 

*  NEUORALE,  adj.,  neaoralli ;  re- 
laUvu  la  nemu  :  nemorali  umbre,  nemo- 
rale antru. 

*  NEMOBENSEai  nemorese,  adj.,  ae- 
raorenslBj  relatjvu  la  nemu,  apprope  iu 
acea-asi  insemnare  ca  precedentele  ne- 
morcUe. 

*  NEMOBICDLŢOBBr^rice,  ai  ncmo- 
rieuUoriUi-toria,  adj.  s.,  nemorltnttor; 
care  eole  sau  locuesce  onu  nemu ,  (vedi 
nemw). 

N£MOBIKE,  nemoritoriu  :  vedi  ne 
ai :  morire,  meritoriu. 

*  NEMORIVAGU,-a.  adj.,  ntwtl- 
TafDi;  care  Umbla  prin  nemori;  (vedi 
nemu)  ;  nemorivagii  apri, 

*  NEMOBOSn,-a,  adj.,  neBor*8Da{ 
plenn  denemort;  (vedi  nemu),  padurosu: 
monti  nemorost,  eoUine  nemoroae. 

'  NEllD,  s.  nu,  pL  nemuri  aau  «c- 


=y  Google 


mori,  nemDi»  (affine  cu  gr.  v£{io;),  selba 
am  padare  ou  pastioni  pentru  pecore, 
padare  avntiosa  in  pastioni :  nemori  cu 
grasse  pastioni ;  a  pasee  twrmde  in  «e- 
tnori;  Mmhrone  ai  recorose  nemori. 

NEMULTIAMIREresctt,  v.;nemiU- 
tiamire,  a.  L,rtemuUiamitoriu,-toria,  adj. 
B.;  nemuUiamitu,-a,  part.  adj.,  nu  numai 
para  negatiooe  a  simpleloru  :  muUia- 
mire.-escu,  mtdtiamire-a,  mulfiamitoriu, 
muUiamitu,  ci  si  mai  vertosa  cu  nuan- 
ti'a  prejoratira  de  ingraiiludine,  nere- 
eonnoscere. 

NEUUTABILE,  nemutabilitaîe.  etc.; 
▼edi  ne  si :  mutabile,  mutaiUitaie,  etc. 
Gumu  si  :  immatabtle,  immulabiUtate. 

•NENIA,  B.f.,nnQU  si  aenlâ,  1.  can- 
ticu  funebre,  caoticu  de  bocitu  :  morţii 
straiuciti  ae  onora  cti  nenie  si  covente 
de  latide;  2.  prin  metafore ,  a)  oanticu 
tristu  in  genere,  canticu  de  doru;  b)  des- 
oanticu,  formula  farmecatoria  :  mi  a 
amm^iUi  capulu  cu  neni'a  ei;  cj  canticu 
monotODu ,  care  te  addorme,  c&nticu  de 
addormitu  copiUii  :  cu  neni'a  tea  me 
faci  ae  addormu;  neni'a  tintico'iuîui  m'ar 
addormi;  dico  nu  mi  ar  fi  frica  co  are 
teme  mtuce. 

f  NEO'.  (d'in  gr.  vioi;=noTiii=iaon), 
in  forte  multe  composite,  cumu  :  neo- 
i^ristianiamu,  s.  m.,  (fr.  a ioefarlstlanls* 
ne),  doctrina  fihsofica  ce  unii  cârca  a 
sabdtituf  creştinismului  hieraticu,  de 
aci  Ameochristianu.'a,  adj.s.,  (fr.nd»* 
ekr4tleii),  aderente  la  neochriatianitmu; 
neogalactu.-a,  adj,  s.,  (frano.  ntioţate, 
â'ia  ţiXa-riXaxTo;  ■=.  lapte) ,  care  are 
lapte  nou,  recente;  âro  ca  s.  m.,  neogi~ 
laetuîu,  primulu  la^jts  dupo  coroatra 
sau  colostra;  neogamu.-a.  adj.  a.,  (fr. 
nittKame,  d'in  Ya(L(S«= nunta,  casatorfa), 
BOU casatoritu;  de  acf  ii:  neog'xmia,  a.f., 
(fr.  Ddorrtmle),  noua  sau  receute  căsă- 
toria; neojrra/'Au.-a,  adj.  s.,  (^.  Btioţrs- 
pbe,  d'in  ^pdtţitv  =  soriere),  care  intro- 
duce sau  admitte  una  noua  acriere,  noua 
orthogrophia ,  de  aci,  si :  neographla; 
tractatu  despre  no»  noua  orthographfa; 
neographicu.-a,  adj.,  (fr.  n^ogrmphlque), 
relutivu  la  neographu  sau  la  rieographia; 
neogrecu.-a,  adj.,  (fr.  ntierree),  nou  gre- 
oesoa,  greca  sau  graceaou   mederna  : 


^. 

limb'a  neogrtca;  nedatiitu,-a,  a^j-i  (it. 
BMUtino,  fr.  neolatin),  noa  latina,  la- 

tinu  moderna :  limbde  itaUea,  franeâea, 
ai  romanesca  ae  dieu  neolatiae;  aaiâ  n 
celli  ce  vorbeacu  aceste  limbe;  neotogla, 
a.  t,  (it.  neoloţta,  fr.  nriolorle,  \6toq^ 
coventu,  espressione),  modu,  usn  de  a  se 
servi  cu  coyente  noue,  cari  înco  n'aa 
intrata  in  usulu  lîmbei  populare  :  neo- 
logi'a  cere  muUa  precautione  n  mare 
t(Kiu;  de  act  si :  ruc^gu.'O,  adj.  s.,  (fr. 
niolcffiie),  cellu  ce  Torbindn  sau  scrien- 
du  face  usu  de  neologia  sau  da  molo^ 
amu;  neolcgismu,  a.  m.,  (it.  neftlafltM», 
Er.  n6«lOKl«B0),  espressione,  coventa, 
intorsura,  seusu  sau  forma  de  corenta 
neusitata  ioco  in  limb'a  populare ;  nech 
logieu.-a,  adj.,  (fr.  n4ol«glqHe),  relatiru 
la  neologia  sau  la  neologiamu;  neomenia, 
s.f.,  (it.  iieoaiMla,fr.Bâ«»eiiie,  d'in  (M}y- 
ItTjwi^^mese),  luna  noua,  prima  di  a  d- 
Dsi  kne ;  neomeniele  erau  aerbatori  ce 
ae  cekbră  la  antici  in  fia-eare  di  de  luna 
noua;  (se  nu  se  confunda  ca  puraln  roma- 
nlsmu  neomenia,  de  oare  vedi  separata 
Ia  art.  neomenia);  neophobu,-a,  adj.  s., 
(fr.  nAnplmb* ,  d'io  (pd^oţ  ^  frica)  , 
care  are  spaima  de  totu  ce  se  face  nou, 
'  de  ori-ce  inaoratione;  de  aci  si :  neopko- 
bia,  8.  f.,(fr.  n^ophoble),  calitate  sau  sen- 
timentu  de  neophobu;  neoph!/tu.-a,  adj. 
s.,  (fr.  n^opbjitfl,  it.  aMflt»,  d'in  ţor^c 
=:plantatu), proprie,  nouplanttUu,  cur* 
renda  planUCu,  se  dice  de  regula,  prtD 
metafora,  de  cellu  de  currendn  intorsn 
la  una  oredeolia,  la  una  reltgione  :  fer- 
vore  de  neophytu;  in  politica ,  ca  si  in 
reltgione,  neophytii  sunt  animaţi  de  una 
fanatica  fervare;  de  acf  ai  ineophyti- 
smu,  ardore  da  a  face  neophi/U;  neopUf 
tonicu,-a<  adj.,  (it.  DaeplatoDle*  ,  fr. 
n«»pliUBl(|ae) ,  relatiru  la  neopJafoH>-  • 
smu,  a.  m.,(fr.  nA^platonlime),  doctrina 
a  lui  Platone  dearoltata  da  filosofii  d'in 
Alessandria  si  ammestecata  cu  diverse 
fantasie;  neottrieu,-a.  adj.,  (it.  s«i>terl««, 
fr.  nâoUritne,  d'in  vuotipoţ^mai  nou), 
camu  in  acellu-aai  sansu  cu  recentiore 
sau  cu  modemu. 

NEOMENESCE,  adr. ,  labaBane» 
endellter,  barbare,  Insrbaaoi  rutlee; 
in  moda  neomenescu  aaa  neowimosn,  cm 


=y  Google 


HBP. 

neomu  aau  cs  urm  neomu :  a  se  poriă,  ne- 
omenesee  chiam  ou  soă'a  si  eop^i  sei. 
NEOHENESGU.-a.  »1J-t  labunanoa, 
fema»  erndeUSt  barbaru^  improboB,  in- 
Bibuins ,  rastlsu]  de  neomu :  acesta-a 
e  portare  neomenesca. 

NfiOMMU,  (pron.  neomenia),  b.  f., 
InhnmanltM,  crndellUi,  barbftrU,  ferf- 
tU|  ImprobltMj.innrbiiiiItaiit  rnstlel- 
Us,  calitate  eau  etatu  cumu  si  fapta  de 
neomu,  nu  numai  eimpla  negativne  a 
positimlui  omenia,  ci  si  mai  vertoBU  : 
selbatecia,  barbaria,  lipse  de  cultura  fia 
materiale  sau  eetenia,  fia  interna  sau 
intellectaale  si  morale  :  pote  fi  mai 
mare  neomenia  decâtu  amcdetraetâtmu 
bietu  copiUu  itmocenie  9  neomeni'a  hă 
merge  asia  departe,  in  cătu  se  ti  intor~ 
ca  benele  cu  reulM  ceUti  mai  mare. 

NEOMBNIT[I,-a,  adj.  part^  Tedi  ne 
ai  omenOu. 

NEOMENOSU,-a,  adj.,  vedi  ne  si  o- 
menosu. 

NE0MU,6.  m.,  na  numai  simpla oega- 
tione  a  omu-Ud,  ca  nemJtK^nema^ne- 
h*B*,  (redi  nemine),  cîcu  sensulucellu 
mai  pejoratiTU ,  ai  a  nume  :  1.  in  ge- 
nere, k«mo  nlhUlţ  anlIinsiiiftHciitlt  ml- 
■er,  improbns,  n«qiiaiD  =  omuCQmuna 
se  cade  a  fi,  sengu  ce  resare  in  frasea 
populare  si  proverbiale :  ce  fohsu  co  ta- 
ta teu  a  fostu  omu,  ăeco  tu  eşti  neomu ! 
una  data  eram  si  eu  omu  cu  alh*  me», 
^0  acwmt  am  adjunsu  neomu  si  cersi- 
toriu;  —  2.  in  specie,  misellu  —  mlger, 
a)  de  partea  coipului,  mutltua,  defor- 
matus,  meMbrs  fraotus,  «Inmbatas,  ia«B- 
strnni  herrendam  =  mutilatu,  defor- 
matu,  debilitatu,  desellata,  sfermatn , 
monstru,  redussu  la  completa  nepoten- 
tia  :  caicatu  de  carru,  am  adjunsu  d'in 
omu  neomu;  Vau  hatidu  )  c.io  i'aufacutu 
(fi»  omu  neomu;  b)  mai  venosn  de 
partea  morale,  feraa,  crudellit,  shtob, 
barbarua  :  ce  neoma  de  tyrannu ! 

NEOSFETE,  neospitale,  neos^ali- 
tate,  «te.;  vedi  ne  si :  ospeţe,  ospitale, 
ospitalitaie,  etc.,  cumu  si :  inospîiale, 
inospitaUtate. 

*N'EPA,  B.  f.,  nepa,  (it.  uepa,  fr.  nbpe); 
1.  Specia  de  uiimale  venenosu,  numitu 
bI  seorpiu,  mai  vertosu  scorpiu  de  t^, 
Tom.  U. 


NEP. 


401 


appiicatu  bI  la  scorpiulucerescu;  2.  spe- 
cia de  planta  apatiea;  3.  genu  de  in- 
secte bemiptere. 

•NEPENTHE,  s.  f.,  Mpeathei,(v7])tsv- 
^i;— proprie,  care  scapă  da  Întristare; 
compara  si  it.  nep«nte,  fr.  nJpenthe), 
genu  de  plante,  asia  numite,  pentra  co 
succulu  nnom-a  d'in  specia ,  ammeste- 
catu  ou  vinusau  altucumava  preparata, 
aliena  doreraa  sau  întristarea;  de  acf, 
beutura  ce  aliena  dorerea  sau  ktifica  ft- 
nim'a, 

NKPESABE,  n^esatoriu,  nepesu; 
redi  ne  si :  pesare,  pesaioriu,  |>«8U. 

NEPEDEPSITU,  nepeptenaiu,  ne- 
perdutu,  neperceptibile,  neperfecUone, 
neperfeău,  neperitoriu,  nepermeabile, 
n^personale,  nepdrunsu  =  nepertan- 
su,  etc.;  Todi  ne  si :  peăepsitu,  perdutUf 
perc^tibUe,  perfedione,  perfectu,  peri- 
toriu,permeahiie,  personaie,petrun3u^ 
pertuTtsu,  etc,  cumu  si :  imperceptibile, 
imperfeetione,  imperfectu,  impa-meabHe. 

*  NEFETA,  s.  f.,  Bepeta,  (it.  n«p«ta, 
fr.  n^p^te),  genu  de  plante,  asia  numite, 
pentru  co  un'a  d'in  speciele  ei  ae  crede 
bona  de  vindecatu  muscatur'a  de  nepa; 
de  aci  si  deminut.  nepefeUa  =  uepetap 
nepetella,  X. ,  appiicatu  Ia  una  specia  de 
n^eta,  nomita  si  nepeta  caturia, 

♦NEPETELLA,  s.  f.,  vedi  nep^a. 

*  NEPHELIU  sau  nefeliu,  s.  m.,  ne- 
ph«lloa,  (vafiXuiV,  deminut.  d'in  vsţi&i], 
nebula,  nueru,  compara  si  fr.  nâphtillon); 
1.  macnla  alba  pre  come 'a  ochiului,  prin 
care  radiele  de  lumina  trecu  caprin  unu 
nueru;  2.  genu  de  plante. 

*  NEPHELOIDE  sau  nefeloide,  a^. 
s.,  (fr.  n6ph«loTde,  vedi  si  ttepMiu);  care 
are  forma  de  nueru,  ce  s^mena  a  mteru : 
urina  nepheloide,  in  caro  apparu  nue- 
risiori  albi. 

*  NEPHBAIGIA  sau  nefi-aigia,  s.f., 
(fr.  nâphralgle,  d'in  veţ pdc^enichiu,  gi 
^Y°<  =  dorore),  dorere  de  renicht,  in- 
socita  de  tremnrn  si  recite  a  pellei ;  de 
aci  si  multe  derivate  si  compuse,  cumu : 
nephralgicu,-<i,  adj.,  (fr. nAphralglqae), 
raiativn  Ia  nephralgia;  si  ca  subst.  unu 
nephralgicu,  care  suffere  de  nephral- 
gia;  nephridiu,  b.  m. ,  (fr.  nâphrldlen)  , 
grassime  d'in  giorulu  renichiloin;  ne- 


y,  Google 


m NBP; 

phrite,  s.  f-,  nephrltls»  {vifţAxlz,  fr.  «*- 
pbrite),  a)  infiaminatiODe,  doreie,  morbii 
de  renichi,  —  de  unde  :  nephriticu.-a  < 
adj.,  (fr.  niphrltlqne  si  n^phr^tiqne) , 
retativn  la  nephrite,  sau  la  nepkri=ire- 
nichi  :  raneăie  nephritice,  eoHca  ne- 
phritiea;  ca  anbst.,  a)  f.  reate,  nefHtica 
zzcolica  nefritica,ca9iotuit8  de  p^tr'ace 
se  desprende  de  leoichi  9i  trece  prin  n- 
retra;  b)  m.  reale,  unu  nepHrUicu  ,  re- 
media de  nepJmte  sau  de  nephritica; 
c)  personale,  nepkrUicu,-a,  care  suffere 
de  colica  nephritiea: — nephritite,  s.  f., 
(fr.ntipbrltlte),  steatite  verde  pellucida; 
nephrocâe,a.  f,,(fr.  M6phi-OGâle;x7;>.7j= 
gurpatura),  surpatnra  de  renichi;  «e- 
pkrographia,  a.  f. ,  (fr.  n^pbcographie, 
d'in  -fpiţjEiv  =  scriere,  descriere),  de- 
scriptione  a  renichiloru;  de  aci  sî :  ne- 
phrographicura,  adj. ,  (fr.  nâphrogr»- 
phlque),  relativu  la  nephrographia;  ne- 
phragraphu,  3.  m. ,  (fr.  aâphroţrapbe), 
auctoriu  ăenephrographie;  n^hroliihu, 
3.  m.,  (fr.  n^phrollthc,  d'in  Xtdo<;  =  pa- 
tra), p^tra  in  renîchiu;  de  acî  ai :  ne~ 
phroUthicUi-a,  adj.,  ((r.  n^pfarolitblqne), 
relativu  la  nephrolitku;  nephrolUhiasf, , 
8.  f.,  (fi*.  D6pbrolIthiage),  facere  de  pa- 
tra in  renichi,  morbn  causatu  de  acesta 
p^tra ;  nephrolithotomia,  s.  î. ,  (fr.  ni- 
pbrftlttbotomle,  d'in  TO[tij=taliare),  o- 
peratione  chirurgica  Ia  renichi  spre  a 
8C(Ste  p6tr'a  de  care  sufferu  ;  nephrdlo- 
gia,  8.  {.,  (fr.  nâphologle,  d'in  X^o;=: 
discursu),  tractatu  despre  renichi;  de  aci 
si:  nephrolofficu,-a,  adj.,  (fr.  nâpbrolo- 
glqne),  relativu  Ia  nephrologia,  nephro- 
logu,  a.  m.,  (fr.  nâpbrelogne),  auctoriu  de 
nephrologie;  nephrophlegmasia,  s.  f.,  (fr. 
ntiptarophleţmaste,  d'in  f\t{^%  =  im- 
ftammatione),  inâammatione  a  renichi- 
loru; wepftr(>|)Aîc^?»o(icM, -a,  relativu  Ia 
n^hropMegmasia;  neph-oplegta,  a.  f., 
(fr.  niphroplâţle  t  d'in  icXij^eîv  =  pla- 
gare),  paralysEa,  nepotentia  de  reni- 
chi, de  selle;  nephroplethora,  a.  f.,  (fr. 
itipbropletbore,  d'in  icXrj^iopa  ^z  ple- 
tora), plethora  de  renichi;  nephropyo- 
Se,  3.  f.,  (fr,  D^pliropf  oge,  d'in  mov  = 
puroniu),  auppuratione  a  renichiloru; 
nephrorrkagia,  a.  f.,(fr.  n*pbrorrh«flo, 
d'in  pa-fcîv^^argere  si  currere),  scur- 


sore  des&nge  d'in  renichi;  neph'ofhrom- 
hoide,  adj.,  (fr.  n<phr*thr«aiboIde,  d'in 
dpdfL^or:  =  tromba  de  aange) ,  care  ae 
afla  in  trombe  de  sânge  d'in  renichi;  ne- 
pkrotomia,  s.  f.,  (n6phrAt«nle)  :=  ne- 
phrolithotomia. 

*NKPIDE,  adj.  s. ,  (fr.  aspide) ,  care 
a^mina  cu  nepa;  f.  pi.,  nepidi,  tribu  de 
ioaecte  hemipterc,  cari  an  de  typn  ge- 
nuin nepa. 

NfiPIETATE,  nepietosu,nepiom.  ne- 
pisaiu.  neplăcere,  nepîamtu,  nepleeatu, 
nepluiUoriu,  nepoliUcu,  nepoHtetia.  ne- 
poiitu,  neponderabile,  Jieponâeratu,  ne- 
popidare,  nepopulatu,  nepossibile,  etc., 
vedi  ne  si :  pietate,  pietosu,  piosu,  pisa- 
tu.  plăcere,  placutu,  pi^catu,  plutitorin, 
politieu,  politetia,  politu,  ţionderahUe, 
ponderatu,  populare,  poputatu,  possdri- 
le,  etc,  cnmu  ai  :  impiu,  impond^ttbile, 
impopulare,  impossibiîe. 

NEPOTA,  B.  f.,  neptls,  vedi  nepotu. 

NEPOTALE,  adj.,  nopotalU;  de  ne- 
potu :  spcse  nepotaîi,  lussu  nepotaie. 

NEPOTABE,  s.,  uepotari)  a  fi  n<- 
potu  :  nepotati  in  mese,  beţie  si  l^năini. 
fora  sz  ve  pese  dr  celtice  moru  de  fome. 

NEPOTATU,-»,  adj.  part.  snp.  sub., 
d'in  nepotare  :  nepoiatu  in  mâncare  si 
beutura. 

NEPOTELLU.-eKa,  H.  pers.,  ncpoto- 
lu8,-a,  uepUcnUt  nepotUUfdeminutiru 
d'in  nepotu-a .-  a  avr'  maUi  nepotelU  si 
nepoteUe. 

NEPOTENTE,  (M^K/i»fc);  Impotent, 
Inllrmns»  deblIU,  ImbeeilllS)  corp«r« 
vel  anim»  deflol«nH,  (d'in  2  ne  sipotente, 
care  nupote) ;  1.  in  genere,  espremendu 
lipse,  negatione  a  poterei  sau  potentid: 
nepotenie  de  a  resiste,  de  ase  tine  jtre 
petiore,*de  ase  inaUiâ  cu  cogitarea; 
2.  in  specie,  espremendu  scădere  a  po- 
terei de  corpn  sau  de  mente,  de  carac- 
teriu,  etc.;  a  vindecă  morbosi  si  nepo- 
fenti;  natur'a  umana  e  nepotente. 

NEPOTENTIA,  (neputintia),  9.  f., 
Impotentfa,  debilitai,  !iab«clllitai,  Im- 
firmltaB,  msrbns;  calitate,  statn  de  ne- 
potente; I.  in  genere  :  ti^>otentfa  de  a 
trece  riulu  d'in  caile,  forte  inflatu  de 
ploie,  ne  Unea  pre  locu  in  cămpu;  pote  fi 
potentia  physkaferUru  ceva,  ift»  e  ne- 


yGoog  Ic 


NEP^ . 

potentia  morale,  care  impMica  âea  se 
face  acellu  ceva;  asia  facerea  de  reu  e 
una  »epo(e»tia  mor(d€  pentru  Domne- 
dâeu;  2.  in  specie  :  a  vindeeâ  totu  mor- 
bulu  8%  nep(^nii'a;  nepotenti'a  naturei 
omenesci,  nepotentiele  omenesei;  nepo- 
tentiele  naturali  nu  se  poiu  invinge,  ci 
numai  modera  si  regula. 

NEPOTENTIOSU,  {neputinciosu),-a, 
adj.,  InpoBglbillB,  4Boil  flerl  nan  pot«Bt; 
InpAteDBf  tnSrfflas,  lmbe«111uB,  anlmo 
Tel  ««rpore  dell«IeBii;pleiiude  nepotcn- 
tia;  1.  ca  contrariu  essactu  la  poten- 
tiosu,  care  absolntn  nu  se  pote,  impos' 
sibile :  nemine  nu  e  obligatu  a  face  lu- 
cruri nepotentiose;  potentiosu-nepoten- 
tiosu,  lucrulu  cautasesefacn;  2.  in  spe- 
cie :  câţi  nepotentiosi  sufferu  in  celle,  o- 
spitie!  mana  nepotentiosa,  pctiore  nepd- 
tentiose;  omeni  nepotentiosi,  betrani  ne- 
polentioai;  celli  betrani  si  nepotentiosi 
sunt  scutiţi  de  sar  cinele  publice. 

NEPOTESCU,-o.  adj.,  «il  nepotem 
pertlseas;  relativu  la  nepotu. 

NEPOTIA,  {pron.  nepaia),  s.  f.,  ca- 
litate de  nepotu, -o,  legameat»  de  con- 
sangenitate  nepotesea;  legamentu  de 
consangeoitata  mai  depărtata. 

NEPOTIOÂ,  s.  f.,  Reptlenla;  detninu- 
tiva  d'in  nepota;  vedi  si  nepotâlu. 

NEPOTINU,-a.  adj.  s.,  n«p«tlDUB, 
(compara  st  it.  nepotlno);  relativii  la 
fiepottt :  spese  nepotîne,  belia  nepUina; 
legamentu  nepotinu:  —  ca  Bubst.  per- 
sonale, ncpotinu,-(i,  =.  nepotellwella. 

NEP0TIBE,-e5Ctt.  7.,  1.  nopotem 
appelUre  =  a  numi  nt^otu ,  a  dico 
cuiva  nepote  :  ce  me  <o(u  nepotesd, 
canău  eu  n«  ti  su  de  loeu  nepoiu;  refl. 
a  se  nepoţi  =:  a  si  dice  imulu  altni-a 
nerpotu;  dâro  -.2.  a  se  nepoţi  z=a&  ne' 
poţi,  a  â  in  legătura  nepotesea. 

l^tEPOTISMU,  3.  va.,  (it.  nlpotUmo, 
fr.  uipetlane);  I.  in  senEU  bonu,  ca  Bi 
nepotia,  legamentu  de  consangenitate 
nepotesea;  2.  d^ro  si  mai  vertosu,  in 
sensu  reu,  a)  \a  gBoere,  favoritismn, 
abusu  de  poteresiinâuentia  spreapane 
in  functiont,  a  inaîntă  si  folosi  pre  fa- 
voriţi, pre  consângeni;  b)  in  speciale, 
acellu-aai  abusu  facotu  de  persone  ba- 
sericesci  cu  iuâuentia,  de  prelaţi,  etc. 


Kfep. 


408 


NEP(^n,-a,  s.  peraODale,  nepei» 
neptiBţ  (it.  nep«t»  si  nlpvte,  Tenet,  n»- 
rodo,  catal.  B«bodo  si  neto^  isp.  nlet«» 
port  neto,  prov.  nepa,  nebs,  nebod  si  bott 
V,  fr.  nisi,  ai  nerod)  n.  fr.  nereu-nl^se, 
alb.  Blpp);  1.  gradu  de  consangenitate, 
si  a  nume :  a)  filiu  sau  filia  allu  filiului 
sau  filiei,  b)  Sliu  sau  fîlia  allu  fratelui 
sau  sororei :  nepoţi  de  filiu,  de  filia;  ne- 
potu iie  frate,  nepotu  de  sora;  nepoţii 
d'in  ntu't'ti  se  dicu  stranepdi;  inae :  hra- 
nepotu,-a.  fiendu  terminu  vagu,  pentru 
mai  multa  claritate ,  se  dice  :  nepotu 
antăniu  ,  nepotu  allu  douUe,  nepotu 
uUu  treile,  etc;  si  mai  bine:  nepotu  pri- 
măria, nepotu  secundariu.  etc.;— a  trai 
se  vedia  nepoţi  d'in  nepoţi  st  nepote 
d'innepoti;  nepoţii  nepotiloru  pote  voru 
ajunge  assemine  tempuri  fericite;  — 
2.  prin  estensione,  a)  nepotu  ^  con- 
sangenu  Ia  unn  gradu  cătu  de  departatu, 
essitn  d'in  acea-asi  origine  de  sânge 
in  gradu  câtu  de  departatu  :  Bomănii 
de  iistadi  sunt  mpotii  sau  strănepoţii 
vechUoru  eoloni  Bomani;  Românii  au 
dreptu  a  se  mundri  co  sunt  nepoţii 
lui  Traianu;  b)  nume  datu  de  unu  mai 
betr&nu  sau  superiore  altui-a,  mai  tS- 
neru  sau  inferiore,  mai  vertosu  preutii 
si  alte  persone  basericeeci  applica  ace- 
st» nume  la  poporanii  loru  :  camu  raru 
vini,  nt^te,  la  baseriea;  adjtaa,  nepota, 
pre  miseri  d'in  averea  ce  ti  a  datu  Dom- 
nedieu. 

NEPOTtrCID  si  nepotutiu.-a,  s.  per- 
sonale, nepotuIuBi-a;  vedi  :  nepoteUu~ 
ella. 

NEPUACriGABILE,  nepracticu.  ne- 
practicatu ,  neprecugetatu  ,  neprecur- 
mattt,  neprefacutu,  etc.;  vedi  ne  si :  prac- 
ticabiie,  practica,  practicaiu,  precuge- 
taiu,  precurmatu,  prefaeutu,  etc,  cumu 
si :  impracticabile,  impracticu. 

NEPEEGETARE,  nepregetatoriu  . 
nepregetatu,  n^regetu;  vedi  ne  si  -prC' 
getare,  pretieiatoriu,  pregetatu,  pregetu. 

NEPUE8CKIPT1BILE,  nepretiuilu. 
neprevedere,  nepreveditoriu ,  nepreve~ 
d\da,  nepreccpere,  nepreceputu,  nepre- 
veghiare,  neprobabile,  neproducere,  ne- 
productoriu,  neproductivu .  nepropor^ 
tionaiu,  nepntprw,  neprudente,  t^prw 


y,  Google 


dcwd'o,  ete.;  vedi  ne  si:  ţtr^criptibUe, 
preHtMu,  prevedere,  preveditoriu,  pre- 
veduiu,precepere,preceptiiu,prevegimre, 
probabile,  pro^cere,  productoriu,  pro- 
dudivu,  proportionatu ,  propriu,  pru- 
dente, prudentia,  etc,  cumu  si:  im- 
prescriptibile, imjarobabUe.itnprodtictivu, 
impropriu,  imprudente,  iit^adentia. 

*  NEPTUNALE,  adj.  b..  aaptonalla; 
relativ  u  la  Neptunu,  care  ,  la  anticii 
straboni,  eră  dieulu  marei,  si  de  aci, 
applicatu  si  la  mtwe,  oeeanu:  la  jocuri 
neptunali,  in  onorea  lui  Neptunu;  b.  f. 
pi.,  «ep/wwBii  =;  jocuri,  eetbatori  nep- 
tunali; de  aci  BÎineptunia,  s.  f.,  neptunU, 
specia  de  planta,  —  proprie  femin.  d'in 
neptuniu,-a,  adj.,  neptsiilns,  relativa  la 
Neptunu,  si  de  aci.  relativu  la  mare : 
campâniele  neptunie=3mkT6i;—nepti*- 
nieu,'a,  adj.,  camu  in  acellii-asi  sensii 
cu  allu  precedentelui  neptuniu,  cuma 
si  allu  formei :  neplunianar<i,  (fr.  ii«p- 
tnolen) :  tmperiulu  neptunianu::zzmditeSi; 
terrenu  neptunianu,  formatu  prin  ac- 
tionea  apeloru;  ca  subst.  m.  personale, 
neptunianu,  cellu  ce  e  de  credentia,  co 
petrele  sau  mpile  ce  nu  presenta  oa- 
racterie  de  fusione  prin  focu,  sunt  pro- 
ductulu  actioQei  apeloru;  de  aef,  nep- 
tunisnm,  s.  m.  (fr.  oeptonlsme),  systema 
a  neptunianului  sau  neptunistului,  co-ci 
n^tunislu,  a.  oi-,  (franc,  neptonlste)  = 
m^unianucu  subst.;  —  afora  deaceste- 
&,nomele Neptunu  ensusi  ins^mna  inco: 
a)  un'a  d'in  planetele  Bjstemei  nostre 
solare;  b)  atlante,  ce  coprende  carte  ma- 
ritime, si  în  genere,  carte  redusse. 

NBPTONIA,  neptunianu,  neptunicu, 
neptuniu,  neptunismu,  «eptunu,  eto.; 
redi  neptunde. 

NEPOETATU  =  neportaiu,  vedi  ne 
si  purtatu  =  portatu. 

N£PURU,-a,  adj.,  nepgru,  Inpn- 
rui,  vedi  impuru. 

NEPOTINCIOS0,  neputintia;  vedi : 
nepotentiosu,  nepotentia. 

NERĂBDARE,  nert^datoriu,  nera- 
tionale,  nereconnoscutoriu.  nereconnos- 
centia,  nerefeeatu  ,  neregulare,  nere- 
gulariu,  neregularitaie,  neregulaiu,  etc; 
Yeiinesi iraidare,  rabdatoriu, raţionale 
reconnoscutoriu ,   reconnoicentia,  re- 


fecatu,  regulare,  regulatiu,reguHatu,  ete., 
cumu  si :  irrationeik,  irrtgtdariu,  irre- 
guiarU<tte. 

*  NEREIDE,  8.  f.,  N«reltt  filia  a  loi 
Nereu,  unuln  d'in  principalii  diei  ai 
marei,  dina  de  mare. 

NEBELI&IOSn,  nereparahUe,  nere- 
prensibile,  neresietibUe,  neresoltdione, 
tteresolutu,  etc.;  vedi  ne  si :  religiosu, 
reparabik,  repreneibUe,  resoluiione,  re- 
soluiu,  et«.,  cnmu  si :  irrdigioBa,  irre- 
par(^ile,  irreprenaibile ,  irresi^lnle, 
irresolutione,  irresolutu. 

NERUGATO  =  nerogatu,  neruginitm, 
nerumenitu,  neruptu,  nertisinare  =  ne- 
rosinare,  nertmnaiu  ^  nerosinatu,  etc; 
vedi  ne  si :  rugatu  =  rogatu,  ruginiiu, 
rumeniiu,  ruptu,  rminare  ==  rosinare, 
roiinatu  =  rusinatu. 

*  NERV  ALE,  adj-,  nerrAUa,  (it  ner- 
vale,  (r.  neml);  relativa  la  nervu  : 
tusse  nervede,  morbu  nervaU,  bcdsamu 
nerwde,  remedte  nervcdi. 

*NERVATU,-a,  adj.  part.,  (nerrâti* 
=  ÎL  aetrata,  fr.  nervi),  provedntn  ca 
nervi. 

*  NBBVATURĂ,  s.  f.,  (it.  aervatarâ, 
fr.  nervara  si  nervalaon,  nerratios); 
eonstitutione  a  nerviloru :  omu  de  ro- 
busta nervatura;  —  applicatu  si  !a: 
a)  fire  proeminenţi  de  pre  superfod'a 
folieloru  certoru  ptante;  b)  fire  d'in  a- 
ripiorele  inaecteloru;  c)  brftne  arcbitee- 
tonice;  d)  dnngele  de  la  dosalu  car- 
tilora  legate. 

*  NERVIA,  8.  f.,  vedi  nerviu. 

*  NERVICIU.-a,  adj.,  nervloliisf  de 
nervie,  (vedi  nervia  la  nerviu) :  fvni 
nervicie;  —  ca  a.  reale,  nerviciu,  de- 
minut.  d'in  nervu,  de  unde  nouin  d«- 
minntivn :  nermcioru  si  nermsioru. 

NERVIClT.-a,  adj.,  nerTlons;  de  nervu, 
relativu  Ia  nervi:  morbu  nerineu;  —  s. 
pers.  nnti  nervieu,  care  suffere  de  nervi. 

NEHVINU,-o,  adj.,  nerrliiD»,  (com- 
para si  it.  nerrlno,  fr.  BerrlD);denerPK, 
relativu  la  nervu :  fune  nervina,  remedte 
nervine;  —  s.  m.  reale,  nervinu,  a)  re- 
mediu de  nervi;  &^  deminntivn  d'in  nervu 
(vedi  si  nerviciu). 

NERTOSIT  ATE,  s.  f.,  nsrroiltas,  (it. 
nuTMitâ  BÎ  Mrr«iIUte,  &.iiervailt4}; 


,y  Google 


calitftte  de  nertosu:  nervositcUea  st<h 
macului,  creierului. 

NEBVISIORU,  s.  m.,  nerrulns  vedi 
si  ntrvieiu. 

NEBVIU,-«,adj.B.,iierTln8-»(iLner- 
Tio),  de  n«rtfu,  relativii  la  nervi :  ao 
tiotte  aervia  sensoria,  aetioni  narvie  oh 
faetive,  fimctioni  nervie,  tunie'a  nervia 
a  stomacului,  fibre  nervie,  fiuidu  ner' 
viu;  —  s.  f.,  nervia  =  corda,  corda  de 
nenra,  de  matiu. 

NER  VOSI},-a,  adj.,  nerTosog,  (it-ner- 
TOBo,  fr.  nerreni:);  plena  de  nervu  saa 
de  nervi :  came  nervoaa,  nervose  pulpe, 
folie  nervose,  system'a  musculare  si 
nervoaa,  etc.,  dăro  in  acesta  sensu  mai 
bene  ar  &  pote  de  appUcata  form'a 
nerviu,-a;  — inse  forte  bene :  espressione 
nervosa,  stylu  na-voau,  cnmu  si :  tem- 
peramerUu  nervosu,  ăoreri  nervose.  irri- 
tabilitate  nervosa;  omu  nervosu  va  se 
dica:  a)  omu  vertosu,  plena  devertute, 
TÎgnrosu;  ^)  care  snffeFe  de  nervi;  7)  io 
genere,  Btipperstiosti. 

NEEVU,  (si  nevru)  pl.-i,  aerm», 
(veâpov,  it.  port.  neif  o,  isp.  nerrio,  pr. 
nefTi,  fr.  nerf);  1.  in  sensu  mai  anticu, 
careeBicellupopuliriu.wennse  dicu  si 
ten^nHe.  legamentde,  si  cbiaru  venele 
si  arteriele,  ^ro  ia  sensu  striusu  si  BCien- 
ti&ou  nervi  sunt  fire  albe  si  cylindrice, 
implettite  si  aderenţi  cu  una  estremitate 
la  Tre-UDU  tegumentu,  apparatu  de  sen- 
tire,  la  iqusCQli,  la  vase,  etc.,  ^ro  cu  alta 
estremitate  la  vre-unu  centru  nervosu: 
nervii  sunt  organtdu  sensului  si  mo- 
tubâ;  nervii  născu  d'in  cerebru  si  ă'in 
mediiU' a  spinale;  nervii  dau  totorupar- 
tUoru  corpului  poterea  de  a  sertti  si  a 
se  missieă;  nervii  trctnsmittu  cerebru- 
hii  sensationih  si  ducu  tAusculiloru 
ordinile  volientiei;  nu  e  sensaioine  po- 
tentiosa  pentru  eerebru,  deco  nu  e  ner- 
vu intre  aeestu-a  si  partea  corpului  ce 
sujfere  impressionea  esterna;  dupo  lo- 
curile unde  se  afla ,  nertH  sunt :  ner- 
vi cardiaci,  nervi  dpînaZt,  nervi  dia- 
frc^matici,  nervi  itUercostali,  nervi  sen- 
ntivi :  nervu  opticu,  netiiu  acusticu;con- 
tractione  a  nervUoru;  a  irritâ  nervii,  a 
attaeă  nervii,  a  suffert  de  nervi,  morbu 
de  nervi;  pictoritiiu  •■  ^*4a  ■se  sda  a  eS' 


■     NEB. 405 

preme  bene  nervii,  venele,  perii;  flg.  pre- 
positianile  si  eonjuruitiomle  sunt  nervii 
orationei;  2.  prin  metafore,  a)  ia  aenan 
materiale  :  a)  nervu  de  hou,  si  abs.  ner- 
twc=Tena  sau  eorda  de  matie,  corda  de 
instmmentu  musicale  ;  cantulu  voeei, 
nervUoru  si  ftuereloru;  P)  corda  de  arcn 
si  ebiarn  arcu  :  sagette  arruneate  d'in 
nermduieneincordatu;i)  cnreila  de  ba* 
tutu  sau  de  legatu,  si  de  act :  9)  lacin, 
catena  in  genere,  fia  chîaru  de  ferm; 
s)  firu  sau  systema  de  fire  proeminenţi 
la  foUele,f(ondiele,  petalele  plantelom  : 
nervii  primari,  laterdi  sau  seeun^ri; 
C)  in  architeetura,  nervu  sau  mai  bene 
nervcdura  :=  ornamenta  proeminente , 
br&DU  la  unu  arca  sau  Ia  una  bolta;  par- 
te proeminente  a.folieloni  de  ornamente; 
c)  in  sensu  ideale,  potere,  vertnte,  vi- 
gore ,  tăria,  etc. :  nemdu  lellulm.  sânt 
hanmi;nervu3Mlemmilui,m^Uiditi,  nar- 
v\du  ioiei  armate;  nerâdu  argumenta- 
tioneifdemonstratvmei,  discursului;  stylu 
fora  nervu.  espresioni  fora  nervu. 

N£BVOCIU  si  nervutiu,  B.  m.,  ner- 
rvUa;  deminntivu  d'in  nervu,  de  unde 
apoi  noulu  demioutiTn  :  nervucioru  si 
nervusioru. 

NEEVULU,  nervusioru;  vedi  ner- 
vueiu. 

NESÂNET08n,-a,tK«<ipaiu,etc.aâj. 
vedi  ne  ei :  sanetoau,  sapaiu. 

*NESAPIU,-a.  adj.,  sesapliia;  nesa- 
piente,  neintelleptn,  neitellegutoriu. 

NESABATn,-a,  part.  adj.,  non  m1- 
gus,  insDlane,  Inslpldos,  UUpIdng,  fs- 
tnas,  faitldlAsua;  l.care  no  e  saraUt.  si 
de  acf,  2.  neplacutu,  deegratiosu  :  omu 
nesaratu.  vorbe  nesărate. 

NESATIOSn,-^: ,  adj.,  luatUblHi, 
Inexplebllli,  arldaa,  cupUiu,  iBaiIiast 
InalplduBţ  tktantf  fastidioBua,  tndlvsas; 
plenu  de  nesatiu :  nesatiosa  sete  de  ^o- 
ria,  de  avuţia;  omu  nesatiomt :  a)  omu  oe 
nu  se  mai  satura  de  mâncare  sau  de  altu 
ceva;  dăro  si  omu  neaufferitu  prin  potta- 
rea  sau  vorbele  selle  :  vorbele  nest^iote 
sunt  mai  netufferite  de  câtu  ceUe  nesă- 
rate, vorh'a  nesatiosa  e  gretiosa. 

NESATIU,  3.  m.,  luaUabllItu,  la- 
expl«bill8  cypldltMtţaUţlBKlnrlaa,  to- 
raeltas]  InsHltltaa»  Oatnlt»*  t»dliiM, 


=v  Google 


4^6  NES.      _       _  -^ 

futUlBBi  1.  uoDtrahu  la  aoHu :  nesatiu 
Ae  mâncare,  de  petreceri,  de  plăceri,  de 
gloria;  2.deBgu8ta,  gretia,  nritu  nesuf- 
feritn  ce  ne  adduce  ana  omu  cu  porta- 
rw  saa  vorbele  selle  :  e  ne^ţf&ritu  ne- 
$atitdw  vorbdoru  îm. 

NESATURABE,  ne8aitiratu,nescâm- 
htve,  neseâttAaiu,  etc.;'Tedi  ne  si :  $a- 
tware,  aaiaratu,  acâmbare,  scâmbaiu. 

NE8CATD,-o,  vedi  câtu. 

NESCARB,  vedi  care. 

NESCE,  Tedi  ce. 

NEBCIENTE,  adj.  part.,  neaoleas; 
care  nescie,  ignora  :  neactenii  de  pri- 
mâe  elemente  aUe  detorîeloru. 

NESGIENTIA,  b.  f.,  nesolentU,  In- 
■el«iitla;  Igrnorantli,  Insoltts,  Imperl- 
tU;  calitate  ei  fapta  de  nesdente  .-  asia 
de  barbari  aunt,  eo  se  afla  in  comple- 
ta  neseientia  de  cee  bene  si  ee  e  reu; 
neacienti'a  e  mamm'a  miaeriei  maieriale 
ai  morale;  in  neseieniia  omtdu  âmbla 
ca  orbî^  fora  ochi. 

NESCmE,  vedi  dnesice. 

NESCIRE,  neaciu,  nesciui,  nescititu, 
(vedi  ne  si  scire),  t.,  neaclrfl,  Ignorare, 
«eltrirei  1.  io  genere  mai  raru,  cu  sen- 
sulu  de  negatioiie  simpla  a  scirei,  in 
tiMÎ  ca  :  aeire,  neadre,  nu  eonnoscu  ce 
pote  fi;  şeii,  neseii,  eauta  ae  te  appud  a 
face  ceti  dicu;  2.  ca  mai  deau  iase,  (vedi 
2  ne),  in  senau  pejorativu,  si  a  nume  : 

a)  a  ae  face  co  nu  scie  :  si  ce  sciţi  me 
rogu  se  neaeiti;  ai  ce  scie.  neaeie;  vai  de 
pdlea  tea.  deco  nu  vei  nescire,  ce  acii; 

b)  anuvrS  a  scire  :  a  nesci  parenti,  a- 
miă,  diei  ai  omeni;  c)  a  w»  aci  ee  se  ca- 
de ;  a  nesd  ddoride,  artea  sea ;  d)  a  fi 
incapaee  de  a  sdre,  a  nu  procepe  a 
na  &t4  preoepere,  neci  deprendere  la 
ce  s'ar  cădi  a  av4  :  e  rosinosu  a  nesci 
limb'a  sea,  limb'a  mammei  selle;  a  vorbi 
in  nescire  e  a  vorbi  fora  connoscentia 
de  iMru  si  ehiaru  a  bate  câmpii;  de  acf : 
e)  nesore^aiurare,  delirare,  perdere  a 
mentei ,  a  conscientiei ,  asi&  co  a  neaci 
=:  a  fi  ineonadu  de  ce  face  si  dice  :  de 
trei  dille  morbulu  s'a  aggravatu  asia, 
tn  câtu  morboauiu  e  intr'una  nescire 
completa, 

NBSCIU,-a,  adj.,  ucioluţ  care  neaeie : 
ptentea  nostra  e  nescia  deţiitoriu;  mor- 


"ŞES 

bosi  in  deliiiu,  neacH  de  sene;  nesdu  de 
detorie,  de  a  scria-e. 

NESCIUTOBI0,-to"a,  adj.  s.,  ■«- 
Bolenst  iDsoiens.  Ignoraag;  careneaeie: 
neaduloriu  de  detorieU  seUe. 

NESCIUTU,  part.  sup.  sabst.,  noiel- 
toB,  incognltns,  Iţnora^ua;  Însetat,  !■- 
goftuHf  lKnorsni,l«iperltn§:l,part.pas- 
sivu  :  lucruri  sctuie  ai  neadute,  si  abol. 
sduiele  si  neadt^le;  ee  cauia  la  noi  a- 
cesti  nesdvti ,  neaeiti  ?  2.  part.  act. 
intr.  are  nescie,  neadente :  ncseuttti  nu 
se  precepu  la  nemiea;  3.  aupinu  :  nw  e 
de  nesăutu;  4.  subst.  abst.,  cu  sdtttulu 
unoru~a  ai  nesdutulu  altoru-a. 

NESCOSSO,  nesehssu,  nescarau,  ne~ 
scurtatu,  nesecahile,  nesecatu,  nesec^ 
raiu,  neaemenatu,  neaemtire  =  «esei»- 
tire,  nesemtitu  =  nesentitu ,  nesemtUo- 
rtu  =  neseniiioriu ,  nesepart^Oe,  nese- 
paratu,  neamentitu,  nesociabile,  nesolu- 
bHe,  nesolutu,  nesomnorosu,  nesomn», 
nespaimentatu,  nespartu.  neapeUatu,  ne- 
speraîu;  nespurceUu,  nespusu,  etc.;  vedi 
ne  si :  seossu,  acrissu,  sasrau,  scurtat», 
aecabile,  aeeatu,  aeceratu,  semen(^,  sem- 
tire^^sentire,  semtUu:=scntitu,  semti- 
toriu^:zsentitoriu,  separabile,  seporafu, 
smentitu,  iodabilc,  somnorosu,  somnu, 
spaimentatu,  spartu,  spellatu,  sperata, 
spurcatu,  spusu,  etc;  cnmu  ai :  inaepa- 
rainle,  inaodabile,  insomnia. 

*NESPILA,  s.  f.,  {raclnln  nespiluhii. 

*  NESFILU,  8.  m.,  neapllni,  0t.  Be- 
BpILa  si  neipolo,  fructalu  nesp^U,  fir. 
n^nier,  fructulu  niflc);  vedi  mespiiu. 

*  NESSAKE,  V.,  nexue;  d'in  nessu 
de  la  nectere,  ca  forma  intensiva,  leuata 
insB  adesea  cu  sensulu  primitivului  nec- 
tere =  prendere,  impreunare,  innodare, 
allipire;  vedi  si  compositolu: aânessarfl 
=  'iînnessare. 

*  NESSEBE,  neasui,  nessutu,  v.,  ie* 
xere;  in  acellu-asi  sensu  cu  nectere,  de 
6re  ce  neasere  e,  ca  si  nesaare,  formatu 
d'in  nessu  de  la  nectere. 

*  NESSILE,  adj.,  aexllis,  (it.  neBiUe); 
d'in  nessu.  de  la  nectere^nessere,  care 
se  pote  nessere,  dispusu  a  se  nesaere  : 
vestimentde  inainte  de  a  fi  teatili,  fura 
7iessili;  neasilea  edera,  nessiliîe  pUsse. 

*  NESSiONE,  s.  f.,  nexl«;  actione  de 


=y  Google 


NBT. 


407 


nectere  sau  nsssorc  :  ncssîonca  {dessi- 
îoru,  taeieloru. 

'  *  NRSSU,  (d'in  nederc);  1 .  part.  pass. 
uxns'A  :  fire-le  nesse  in  rctella; perii 
neaai  pre  cresedulu  capului;  2.  s.  tn. 
reale,  nexns-As  ^  nessu-lu  =  actlone 
de  nectere,  nessione,  cumu  si  ce  necie 
sau  e  nessu,  a)  in  genere  :  nesstdu  bro' 
cidoru  in  lupta  drepta ;  serpele  cu  nes- 
sttrile  sdle  infaseiora  cadueeulu;  a  strin- 
ge  bene  eu  unu  nessu  âe  fune,  de  atreUa, 
■  de  $mieeUe;  mai  vertosit  figur.  nesstdu 
intre  cauaa  si  effectu.  nessulu  irUre  prin- 
cipiu si  consecentia;  nessu  Ipgictt,  nes- 
svitt  ideeloru,  nessuhi  argumeniationei; 
neă  unu  nessu  in  vorbele  si  cogUatio- 
nite  vostre;  nessu  poliiieu,  nessulu  Vn- 
^artet  cu  Austria;  nessu  federale,  »«• 
tioncXe;  b)  in  specie,  la  anticii  Romani, 
newu^oblegatîone  pentru  detorfe,  con- 
.  tractu  de  vendiare,  si  mai  allessu,  ser- 
vitute a  personei  pentru  una  detorfa;  de 
'  acf  si  ca  s.  m.  personale,  neâwZu=ceIla 
ce  se  da  în  servitute  pentru  una  detoria. 
*  NK3SUTU,  part.,  d'in  nessere. 
NESTABILK,  nestcMitate,  nestattdu, 
nestemperare,  nestentperatu,  nestemperu, 
nestersu,  nestimalnle,  nestimatu,  nestin- 
sa, nestrabatutu,  nestramutare,  nestra- 
mutatoriu,  nes^amutatu,  nestricatione , 
neslrieatiosu,  nestricatu,  nestrinsu,  ne- 
suhjugatu ,  nesviordinatu ,  nesufferitu , 
nesuppunere,  nesuppusu,  netcKutu,  ne* 
talitUu,  etc. ;  vedi  ne  si  :  stabile ,  stăbi~ 
litote,  stemperare,  stemperatu,  stemperu, 
sterm,  sJimo&t'fe,  stirnatu,  strinsu,  stră- 
bătută, strmnutarc,  stramutatoriu,  stra- 
mtdatu,  stricatione,  strieaiiomi,  stricatu, 
strinsu,  subjugare,  subordinatu,sufferitu, 
suppunere,  auppusu,  tacutu,  taliatu,  etc.; 
cumu  si  :  ittstabile,  instabilitate,  inesti- 
mabile, instdiordinatu; — pre  longa  ace- 
8te-ase  se  observe  ce  amu  spusu  in  multe 
caşuri  analoge,  co  adeco  unele  d'in  aceste 
compase,  nu  su  numai  simpl'a  uegatione  a 
sensului  d'in  coventulu  primitivu,  ci  au 
unusensupositivu  contrariu  cellui  ce  are 
coventulu  simplu  (vetli  2  ne),  cumu,  de 
esBBmpla,  neslcmperu,  care  ins^mna  nu 
numai  Inţiietus,  =:fora  stemperu,  ci  si 
mai  vertwu :  ituK«r,  sollleltudo,  anxle- 
Ub  =  ansi^ate,  angore,  soUu^iudine. 


NESUENTIA,  e.  t'.,  lUu,  e»utu>, 
eoDMiei,  tendentia,  adoperatione,  în- 
cordare de  poteri  spre  a  face  ceva :  ne- 
suenti'a  omului  spre  bene. 

NESUIBE,-e£et(,  v.,  altl,  oonari,  a 
tende,  a  se  adoperă,  a  si  incord&  pote- 
rile spre  a  face  ceva :  toţi  omenii  nesueseu 
spre  bene. 

NESUITOBIU,-iom,  adj.  s.,  nltciiii, 
coianB,  care  nesuesee. 

NETEDIA  si  netidia,  s.  f. ,  levitas, 
leror,  polltori,  nltidltu;  calitate  de  tte- 
tidu  :  netedi'a  fadei  mmjtme  ineo  uh- 
berbe;  netedi'a  fadei  groasa,  formoaa  si 
ilare;  netedi'a  placd  bene  frecată,  asu- 
l>erfadd  und  apa  neagitaia  de  ventu,  a 
unui  spedu. 

NETEDIABE,  netediu,  neteăiaiu,  v., 
nitidare»  lerlţare;  expedlreţ  a  (ace  ne* 
iidu,  si  de  acf,  a  usioră.a  desenrcÂ,  a  e- 
lucidă,  a  redioi  pedioele,  obstaclale,  etc.: 
a  netediă  armele,  pdindu-le  si  friacan- 
du-le;  a  netediă  eaUea;  a  netediă  terre- 
nuiu,  soUUionea  tmd  cestione  obscura, 
(compara  si  it.  nettare,  tr.  atttnjet); 
vedi  si  ndedvre. 

NETEDIATI0NE,8.  f-,  Uvljati»,  po- 
litia, pelita»;  expediţie^  actlone  si  re- 
sultatu  allu  actionei  de  netedioare  :  ne- 
tediaiionea  eaUd,  plaeeloru  metaiUce , 
terrenuîai. 

NETEDIATORIU.-ioHa,  adj.  b.,  care 
natedia^zleilgKUr,  polttor,  expUoater, 
«xpedltor  :  netediatorii  oalld. 

NETEDIATU,-o,part.,  levljatn»,  p«- 
UtDB,  expedltni :  ccUle  netaăiata,  arme 
bene  n^ediate. 

NETEDIATUKA,  s.  f.,  actione  si  ef- 
fectu allu  net6diard=ltj»t, ,  palitira : 
neieăialur'a  caUd. 

NETEDIME,  s.  t ,  lev»,  polltin, 
nlttdltaii ,  planltles,  expedlta  pt«iltl«i, 
■equor;  calitate  de  net^u,  cumu  si  ceva 
netidu :  netedimea  perului ,  apei  unui 
lacu  limpedu  st  neagitatu  de  venturi ; 
dupo  mai  mtdte  valii  si  colline,  urmata 
una  vasta  netedime  de  cămpu. 

NETEDIRE,-escH,  v.,  nltldare,  UtI- 
f*re,  polire,  expedlre^  conpUaare»  »• 
ijuarii,  exBqaarei  nileere^  blaatle  pal- 
parl;  a  face  netidu,  camu  in  acellu-asi 
SBDsu  cu  allu  formei  mkdiare :  nete- 


=y  Google 


408 HEŢ. 

âirnupirulu,  ungunătt-luaipeptenandu- 
lu;  eaUii  se  nei^eacu  tessellanduri;  a  na* 
tedl  lamuda  easecttrea;placelemetalliee 
se  ndedeseu  prin  politura,  preeumu  pe- 
if^senetedeseuprin  frecătura;  fig.a  st 
mteâistifMu,  espressionea;  a  n^edi  etU- 
lea,  0^  proprie,  a  face  netida,  plana,  fora 
obstacle;  b)  metaforice,  a  facilita,  a  face 
se  âiqurs  difflcoltatile  :  a  si  prepară 
si  n^edi  edilea  la  dotimfa,  iesfacutnău- 
50  de  rivol^' de  aof:neteâ»re=:factIitare, 
descurcare,  elacidare,  eeplioare,  etc.  : 
a  futeâisohiioneavinei  spinosa  cestione; 
— aneteâi  unu  eaV/u :  a)  proprie,  a  Iu  tes- 
selU,p)DMtaf.,a  lamanganiă,  a  lttpaLp& 
spre  a  în  mangaDiă;  asii  ii:  a  si  netedi 
amic'a  pure  fronie;  evnsva  n  nefidesee 
harVa  in  smmhi  de  satiafisuHone ;  si 
metaf.,  a  lingnsf;  —  inse  :  a  netedi  spi- 
narea ei»ra=a  Iu  bate  beoe. 

KETEDIORUrd,  adj.,  nltldilas,  de- 
minntivn  d'in  n«fed«,  proDuntiata  pre 
a  locuri  si :  netejoru  =  netedioru. 
NETEDITATE,  g.  U  vedi  netiditate. 
NETEDITIONE,  s.  f.,  lerl^stl»,  p«- 
lltorsţ  nittdftaa,  nltor;  expedlts  pl»nl- 
tles»  Bqnor;  actione  si  effecta  allu'ac- 
tionei  de  netedire  :  neteditionea  arm^ 
lom  prin  coniinwt  speUatura  si  fre~ 
catura;  neiediiionea  faeieittnm  limpide 
lacu  m^KUuttt  de  ventu. 

NETEDITOBID.-^oHo,  adj.s.,l6Tlga- 
tn,  p*Iltftr,  eomplamtori  «zpedltor, 
bUndltor;  care  ndedesoe  :  ndedUorH 
eaOei. 

NETEDITtJ.-o,  adj.  part.,  ■Itldatnt, 
leTlKStaa,  polltu. 

NETBDITUBA,  8.  f.,  cama  in  acel- 
lu-asi  sensu  cu  alia  formei  ndeditione. 
NETEDU  si  netidu.-a;  adj.,  nltldus, 
p«Ut«B,  llmatns,  lorii»  «aodlB,  ImberblH, 
gUber,  planns,  nqnns,  expedltns,  evm- 
BadnB  facllis;  eUms,  IlqsidoB,  (ît.  b1- 
tid«  si  nett«,  isp.  neto,  port.  nitldo  si 
■ftdm,  proT.  Dflt  si  ned,  fr.  net);  oppo- 
sitn  la  aspru,  nefidtc=:care  nu  are  as- 
perităţi de  neci  unu  genu,  appropiatu 
prin  sensn  de  luciu  sau  Iwctosu,  de  si 
SDDt  muiie  ndide  fora  se  fia  si  lude 
sau  Imciose;  precomn  sunt  st  multe  Iu- 
de sau  luciose  fora  ae  fia  si  netid*; 
1.  proprie  si  in  genere  ;  una  eampânia 


^rr. 

neHda  n'are  vc^i,  n'are  coUine,  n'are 
poduri;  facfa  marei  lena  e  ndida  si  Ut-  ■ 
da;  marmora  si  aUe  petre  se  faeu  de-  • 
pl^tu  netide  prin  frecătura;  prin  lima- 
tura  demnu  ndiăe  iMorurile  fabriaM 
(fin  metoXle;  faă'a  unui  otmt  neUda  e 
fora  ruge ,  fora  peru,  fora  &u^,  fora 
negeUii  ph^u  unsu  si  peplinatu  e  ne- 
tidu;  eaUe  netida,  peUe  netida,  mâne  ne- 
tide ;  lemnu  netidu ,  scortia  de  lemnu 
netida;  a  descende  de  pre  monte  in  cam- 
pania netida ;  a  ave  fada  spâna  ai  ne- 
tida; pullii  de  passeri  sunt  eâtuva  ne- 
tidi  si  fora  penne  pre  peUe;  2,  metafo- 
rice, a)  Torbindn  de  cogitare  si  cogitate, 
cumu  si  de  stylu  :  stylulu  e  netidu ,  es- 
pressionea e  netida.  frasHe  sunt  netide, 
candu  sunt  nu  numai  politesi  curaiede 
veri-ee  asperit<ai  ee  vettema  urechi'a  si 
sensulu  armoniei sime8urei,eiinco  Um- 
pedi  siplene  de  claritate;  asî&  si :  oogi- 
tari  netide,  idee  netide  =  luminosa, 
splendide,  allesse;  b)  în  genere,  facile, 
commodu,  placutu,  etc.  :  nu  e  netidu  a 
dormi  eu  eapuiu  pre  petre;  nu  e  netidu 
a  se  colea  pre  spini;  vorbde  ce  aude  cir- 
neva,  i  vina  sau  nu  netide;  si  ca  adv., 
nu  mi  a  venitu n^du,  canduamaudii» 
aeista-a;  a  nu  domU  pre  netidu. 

NETEMERE,  netemutQriu=netmi- 
toriu,  netemutu,  netemperante ,  netem- 
peratUia,  netemperatu,  etc;  vedi  ne  si 
trnnere,  temiUoriu  :=  lemitoriu,  ten^şe' 
rante,  temperantia,  temperatu,  etc, 
cnmn  si :  intemperante,  inten^terantia. 

NETEMFORIU,  (netempuriu),'a,  a^j. 
iDtempeBtlTBd,  care  nu  e^smpoHu,  care 
nu  vine  la  tempu,  sau  vine  înainte  de 
tempu,  prematuru. 

•  NETERE,  netui,  netutu,  y.,  nltere 
vedi  neteseere. 

DETERMINABILE,  neterminatuf 
vedi  ne  ai:  terminahUe,  terminatUtCana 
si  interminabile. 

*  NETESCERE,  netescui,  netetoutu, 
T^  nltere  ,  nltescere,  (vedi  si  ne^re,- 
escu),  a  &  netidu,  a  luci,  stralacî,  etc. : 
oeruluserenu  netesee;  terr'a  sitotede 
pre  dens'a  netescu  ver^a;  neteseu  perii 
anmalilorugrassesilinse;  n^esou  jmS- 
nde  mature,  ftorHe  degvoUe;  —  espressio- 
nOenitescu. 


,yGooi;le 


sm. 

NETESKT.TiATU,  netestatu,  vedi  ne 
si :  tesseliatu,  testatu,  cuma  si  intestatu. 

'SSWnDKIÎA,  8.  f.,  («ompara  it.  a«t- 
tMia), :  BÎ 

NETIDITATB,  3.f^  nltldltu,  nltor, 
ICTMi  polttara,  vqnor,  expedita  pU- 
altleajOUrltM;  calitate  de  M«^td«,  cumu 
si  eera  netidu :  neteâitatea  fadei,  eaiiei, 
etpreasionti. 

KETIBE,-e8CW,  v.,  Tedi  neteaoere. 

NETOLRHABTT^R.  netoWmUe.  ndc- 
Urcmtia;  vedî  ne  ai :  toZero&iîe,  tolerante, 
toJeranUa,  cumu  si :  intolerabUe,  into- 
lerante, inioîerafftia. 

*  NUTOBE,  3.  f.,  niur;  c&litate  de 
netidu,  intru  c&tu  ea  e  actiya  asupr'a 
seoBultii;  Bplendore  :  netorea  plaoeîorM 
poliţe,  netorea  eciorHoru,  netorea  luciu- 
hU  mearei;  netorea  perUoru,  fadei,  for- 
mosetid,  eepressiond,  formd  d  a  cogi- 
tarei;  netorea  si  magn^cent^a  ăeserip- 
tionilorti,  ctâialui. 

NETORSU,  vedi  ne  si  torsu. 

NETOTIÂ,  (prOD.  ndotla),  s.  f.,  stnl- 
titla,  8t«lldltu,  itspor,  laeptin»  unen- 
tla,  InuBla,  dementla;  calitate  si  fapta 
de  netotti,  mai  rertoeu  in  ingemoates 
coveotnlui  de  sub,  2. :  netotia  de  copUÎUf 
de  muliere  nehona;  d'm  netoti'a  tea  am 
perdutu  d  eu  una  coasa  drepta;  nu  e 
netotia  se  arrund  copiihdu  dHn  irade 
ăiost^  ce  au  netotiele  aste-a?. 

NETOTU,-a,  adj.,  1.  mai  raru  in  sen- 
sulu  de  pura  negatione,  boii  totns,  nan- 
CII8,  IneoBipletiis,  lmperfestna>  eaie  tw 
e  tot»,  depienu,  in  frasi  ca :  tiâu,  netotu, 
vrea  se  am  acestu  lucru;  toH,  netoţi,  cat^ 
se  mergemu  wtpreuna  peno  aeoUo;  a 
nasce  eopilli  totu  netoţi  si  copiUe  toiu 
netote;  2.  ca  mai  desa  inse  si  in  Bpe- 
ciale,  ca  Benea  pejorativu,  stultus,  ito- 
IldUţ  IneptDB,  stnpIdDS,  ftm«iig,  demens, 
ddsiple&a,  iiulpl«iiB,  Insaung,  cami-a, 
lipsesce,  cumu  se  (Uce,  una  doga,  sau 
are  mai  multu  una  doga,  carni-a  lipee- 
sce  mentea  de  totu  sau  care  o'are  tote 
me&tile  :  stultn,  stupidu ,  bou,  ineptn, 
smiotitu,  nebonu,  etc. :  ce  muliere  ne- 
tota!  ce  omeni  netoţi!  netoţi  se  chia- 
nau  si  se  chiama  una  speda  de  Ţigani, 
cari  la  furia  erau  in  stare  se  se  Jmta, 
dwu^  unit  tn  uAtii  eu  proprii  lom  co- 


NBU. 


409 


piUi;  ai ,  absol.  cu  netottdu  nu  fe  poH 
intdlege,  cu  neiot'a  nu  poţi  trai  «»  eaaa* 

NETBAMISSU,  netreenitt,  neteda- 
ratu,  neiunsu,  neturburare,  neturburahti 
netgparitti,  neudatu,  etc.;  Tedi  ns  si : 
tramistu,  treouiu,  treieratu,  tetuu,  ftr- 
hurare,  ţmbut^u,  t^paritu,  mdatu. 

NEUALE  si  neviie,  adj.,  atiMliwţ  de 
neue,  relatîTu  la  nene  :  diUe  neuali,  in 
cari  ninţe  neue;  apa  nwale,  de  «<w; 
sărutare  netude,  tece;  eoSt  de  candore 
neuale,  oa  neu«a  de  aM. 

NEUABE  Bi  nnxire,  t.  impers.)  nl- 
Ter«,  (it.  Bevara),  acadei>£Me=atiing«. 

N£17A:KIU8in«i«rtu,-«,a^.  8.,  ni- 
TBEioa,  (it.  niTaJ«-a); relativa  laneu«; — ' 
Bubst.  reale,  a)  m.  »«t(anw,  si  b)  î. 
nmariot  a)  mare  cantitate  de  neue, 
^)  Tasa  de  neue  spre  a  reci  cev^  —  in 
semn  de  mnitime  de  neue  si  fom'a 
neuaria. 

NEUATU  si  nevalu.-a,  nlTatu .  (it 
nevato-a),  1.  part.  ooperitu  de  neue  : 
crescetete  de  monU  neuate,  saareoitucu 
neue  ;  apa  neuata;  2.  s.,  a)  m^  neua^c= 
actione  de  neuare;  b)  neuata,  cantitate 
de  neue  caduta. 

NEUE,  ai  neve,  (dupo  pronunţie  lo- 
cali si  nee,  nS),  s.  f.,  nlx»  abl.  ntre*  (it. 
si  port.  B«T«,  isp.  ilcve,  prov.  nen  si 
iiI«B,  T.  fr.  nlef,  mH  si  noir»  n.  fr.  aoţge); 
ninsote,  ce  a  ninsu,  picătura  de  ploia 
in  forma  de  âoccî  sau  fulgi  albi :  multa 
neueacadutuinestaiirna;iârn'atrectita 
nu  a  ew^udelocuneuB;  albu  ea  neue'a, . 
mai  albu  de  câlu  neuea;  speilâ-me-vd 
si  mai  vertosu  de  eâtu  neuea  me  voiu 
albi;  Bg.  neuea  eapidui  b^andoru,  peiU 
aU>i;neue(i  giUtului,  facid  undformosa. 

NEUICAK&,  ei  nedeare,  v.,  nlTerei 
nlreicere,  (it.  ■«rluin),  1.  a  ninge;  2.  a 
albf  ca  neuea. 

NEDITATU,  yedi  ne  si  uUatu. 

NEUNIBE,  neunitu,  neunsu;  vedi  n« 
si:  unire,  uintu,  unsu.     . 

NEU0SITATE,8i  nevodtate,  s.  f.,  (it 
neTOBiU),  stătu  de  neuosu. 

NEUOSU,  si  nevosu,'a,  adj.,  «Itosovi 
(it.  oeToso);  plenu  de  neue:  iemdneuo- 
sa,  monti  neuod;  fig.  peri  neuosi. 

NEUBALGIA,  Metric».  etc.,Tedi.-»««- 
rcdgia,  mmcu,  etc. 


=y  Google 


«0^ ■MEU.  

N£UBMATU,  tteuscatu,  nţusUatu, 
neu^,  netitihtate;  vedi  ne  si :  umtaiu, 
uscoto,  utiie,  utUUate  cumu  si:  inutile, 
inutilitate. 

*  NEUTRALE',  adj-,  (it.  neutrele),  re- 
lativii la  una  neutru,  de  neutru;  (vedi 
neuiruca  subt.);  opinioni  neutrali,  ai^ 
tudiae  neutrale;  —  len&tu  inso  si  cu  în- 
telleaulu  ce  are  form'a  neutru :  cetatia- 
n%  neiUraU  t»  eert'a  dintre  partite;  tcr- 
ra  neutrale,  siatu  neutrale. 

*  NEUTRALÎSARE,  t.,  (ital.  neu- 
tralliiare;  fr.  neutr^llBer);  a  face  neu- 
trale san  naUru :  a  neutralisă  una  texr 
ra;  a  neuiralisâ  unu  acidu,  una  base; 
poterile  puUice  aile  statidui,  in  locu  de 
a  se  lĂlanâd,  nu  făcu  adesea  de  c&tu  a 
se  nt^redisâ;  a  netttralisâ  unu  reu  cu 
aUu  reu. 

•NBUTBALISATI0NE,8.  f,  (it.  nen- 
trslii2iiiloDC,fr.  DeutrallBationjiactio- 
De  si  effe«t)]  do  neutralisare  :  neutraU- 
sationea  unui  aeidu. 

*  NEUTRALISATORIU, -iorw,  adj. 
s.,  care  neutralisă, 

*  NEUTRALISATU.-a,  part,  (it.  nen- 
tr«liiiat<i,  fr.  BtotTMlli6):aciduneutra- 
lisatu,  proiecte  neutrălisate. 

*  NEUTRALITATE,  s.  f.,  (it  nen- 
tr«ItU  s)  DbutrHiltate,  fr.  neatrallt^); 
calitate,  stătu  de  neutrale,  sau  de  neu- 
tru :  neutralitatea  celloru  alte  poteri  in 
bellulu  d'intre  Franci'a  si  Germaui'a ; 
a  respectă  neutfaliiatea  unui  stătu,  u- 
nei  terre.  unei  cetati;  in  epoceîe  de  dis- 
sensione  civUe  e  greu  a  păstra  neutra- 
litatea; a  tine,  a  observa  una  stricta 
neutralitate  fada  cu  statele  sau  parti- 
tele'in  Uipta;  neutrnlitate  de  territoriu; 
neutralitate  armata;  neutralitatea  acide- 
leru  sau  basUoru  le  jntne  in  stare  de  a 
nu  lucră  ca  acide  sau  ca  basi. 

*NEDTHU,-a,  adj.  b.,  neuter,  (it, 
nentra»  fr.  neutre;  —  d'in  ne  ei  Bter, 
asii  dâro):  I.  proprie,  mei  care=(iteci 
umdu  d'indoi); in aceetu iutellessn,  dupo 
analogi'a  celloru  alte  covento  de  acea- 
aai  categoti'a,  caută  se  aibă  Sessioni  ca- 
snali :  siBg.  nom.  si  ace.  neuiru,~a,  gen. 
si  dat,  wMtrui,  si  neutrei ,  nom.  st  ace. 
neutri-e,  gen.  si  dat.  neutroru,  cumu  : 
a)  ca  nominativn :  d'in  aceste  propoei- 


SEP.        

tioni  neutr'a  nu  mi  pliw.  d'iit  antici  6i 
moderni  neutrii  na  su  de  preferUu  in 
modu  cAsolutu;  b)  ca  accusativu :  d'intre 
ellu  si  tene  neutru  nu  potu  allege;  si 
unii  si  altii  sunt  miaeUi.  pre  neu- 
tri nu  j>oti  preferi;  c)  genetivu  :  a  nea- 
trui  d'in  voi  nu  e  cartea  ce  amendai  re- 
vindicati;  rfjdativu  :  fiendu  co  amenâoi 
cereţi  aceUu-asi  lucru,  nu  Iu  dau  neu- 
trui;  e)  cu  prepositioni :  nu  inclina  bi- 
lancea  t»  neutra  parte;  nu  se  decide  pen- 
tru neutra  muliere  neci  pentru  cea  for- 
mosa  si  paupera,  neei  pentru  cea  urita 
«  avuta;  sânt  fientie.chiarufientieeme- 
nesd,  cari  nu  ţinu  de  neutru  genu.cari 
»'a«  neutru  sessu;  2,  prin  metafore,  care 
nu  e  neci  un'a  neci  alt'a  d'in  doue  sau 
si  mai  multe  categorie,  a)  ia  genere  : 
seeercetâmuee  ebonu.ccerett,  ceeneur- 
tru,  adeco  indiffereate,  neci  bonu,  neci 
reu;  b)  in  specie,  a)  in  grammatica :  genu 
neutru,  neci  masculinu,  neci  feniininu, 
lipse  de  genu  addeveratu,  si  in  acestu 
sensu  si  sessu  neutru;  verbu  neutru,  ce 
nu  pote  avâ  constructione  neci  passiva, 
neci  activa :  şedere,  stare,  dormire,  etc, 
sunt  verhe  neutre  ;  sunt  si  rcfîessive 
neutre,  ctimu  :  a  se  plânge;  p)  in  scien- 
tie  naturali  :  flore  neutra,  planta  neu- 
tra, care  nu  are  neci  stamine,  neci  pi- 
stillu;  sare  neutru :  a')  in  care  basea  sau 
acidula  sunt  corapletu  saturate,  asii  in 
câtu  resultatutn  combiuationei  Ioni  n'are 
saporened  alcaUna,  neciamda,  si  nu  es- 
sercita  neci  una  actione  asupr'a  colori- 
loru  vegetali;  P')  in  care  oxijgeniulu  a- 
cidului  sta  cotra  allu  basei  in  acea-asi 
proportione  ce  essixte  in  combinationile 
celle  mai  neutre,  in  cari  pote  intră  acel- 
lu-asi  acida  :  asîâ  de  essemplu,  in  ear- 
bonatele  neutre  acidula  conţine  de  doue 
ori  at&tu  oiygeni»  câtu  conţine  basea, 
^ro  in  sulfate  conţine  de  trei  ori  at&tu-a; 
se  cere  d^ro  pentru  tote  sările  neutre  ce 
au  acellu-aaî  acidu,  acea-asi  proportione 
de  oxygenin  in  tote  basile,  de  cari  ge 
pote  satura  acestu  aeidu;  aslÂ  âero.-una 
sare  neutra  prin  compositionea  sea  se 
pote  se  nu  fia  neutra  din  partea  actianei 
seile  asupr'a  colorUora:  de  acea-a  se 
dice  :  sare  neutra  cu  reiKtione  acida, 
d^co  rosesoe  hdtotrt^lu ,  ca  siUfattdM 


=y  Google 


SEV 

de  alumina,  in  oppositione  cu :  sare  neu- 
tra cu  reaaione  alcalina,  daco  verdesce 
hdiotropitdu,  ca  boratultt  de  soda;  — 
insecte  neutre,  la  cari  nu  se  potu  observă 
urme  de  organe  eeasnali :  albinele  simt 
neutre;  —  in  physîca  se  applica  numele 
de  neutru  la  veri-ee  agente  physicu, 
care  nu  manifesta  acUvitate  actuale : 
electricitcde  neutra;  7)  in  politica,  care 
nu  iea  parte  cu  neci  un'a  d'in  poterile 
sau  partitele  in  lupta :  potere  neu^a, 
state  neutre;  drepturile  neutriloru  in 
teoftu  de  bella,  Ramura  neutra,  navi  alle 
ne^iloru;  edatitmii  fwtrir*  iunt  cei  mai 
rei  d"»»  celatiani,  pentru  eo  arreta  ne- 
pesu  de  lucru  pubUeu ;  numai  străinii 
sunt  detori  a  stă  ai  remane  neutri  in 
certde  si  luptele  eetatiamloru  terrei.  in 
care  petrecu  acei  străini;  de  aof  in  ge- 
nere, neutru  =  care  nu  ee  ammesteca, 
neci  vre  a  se  ammesteca  in  affacerile  si 
desbaterile  altoni-a,  indiferente,  nepe- 
satoriu,  etc.,  — ierremi  neutru,  ce  nu  e 
allu  neminui,  in  care  aeci  unulu  d'in  ve- 
cini nu  pote  Invade  sau  face  bellu  :  ter~ 
r'a  nostra  e  declarata  gi  reconnoseuta  in 
dr^tutu  europianu  ca  terra  neutra;  flg. 
deco  ttu  ne  potemu  înţelege  si  uni  pre 
terren\du  interessiloru  nostre  particM- 
lari.se  uitămu,  pentru  unu  momentu,a- 
ceste  mteressi .  ca  sene  inttUegemu  si 
ummu  pre  terremdu  neutru  aUu  inte- 
ressUoru  naţionali. 

NEV  ALE,  nevare ,  nevariu ,  nevatu; 
vedi  :  neuale,  neuare,  neuariu,  neuatu. 

NEVEDERE,  nevedutu .  vedi  ne  si : 
vedere,  vedutu. 

NEVENDICAKE,  nevendiealu,  vedi 
ne  si  :  vendicare,  mndicatu. 

NEVENDOTU.-a.  vedine  8ii«nd(rf«. 

NEVETTEMAKE,  nevettematoriu , 
nevettematu;  vedi  ne  ei :  veitemare,  vet- 
tematoriu,  v^ematu. 

NEVICARE,  vedi  neuicare. 

IfEVIOLABB,  neviolabHe,  nevidatu; 
vedi  ne  si :  violare,  violabile,  violatu, 
cnma  ei  inviolabile. 

MBVISIBILE,  vedi  ne  si :  visiMe, 
cumu  si  minsibile. 

NSVOLIA  (eu  ZmoUiata,  neveia), 
B.  f.,  1.  mai  ram  cu  sensulu  de  pura 
negatione  a  simptalai  volta,  lat.  Tclentla, 


NEV. 


411. 


nDU-Tolnntaa,  în  cspressioni  generali* 
ca  :  de  nevdiai^gnnttf  Inrltş,  Ingra- 
tUa  =fora  voUa  bona ,  fora  tragere  de 
âmma  =  fr.  A  (taatre-««ir}  de  volia  de 
nevolia  ^  nlens-nslenB  =  fr.  boa  gri 
raalgri  :  de  voUa-de  nevolia  veţi  face  ce 
^ve  dieu;  eu  mare  newAia=^9Ta,rtX9  :  cu 
maire  nevolia  s'a  indortau  a  mi  responde 
la  persistentUe  meUe  cereri  airogationi; 
2.  ca  mai  desu  cu  sensu  pejorativu,  leuatu 
mai  vertosn  ca  concreta ,  asia.  eo  nevo- 
lia=2C6Yi  cenuvremu,  contrariu  voUen- 
<iet:=dorentiei,  ânimei  nostre,  sau :  ceva 
ce  ee  impune  volientiei;  ee  nemicesce 
vc^nti'a  nostra,  si  de  acf :  ceva  greu , 
nesuffwitu,  etc.,  a  nume:  aJnM«s»ltas, 
Tis,  violcatls,  necessiiate,  fortia  majore 
ceva  ce  na  se  pote  ee  nu  se  facă,  contra 
care  nu  se  pote  resiste  :  nevoU'a  tM  are 
lege;  de  nevoli'a  cutittdui  ce  mi  au  pusu 
la  guttu  a  eautatU  se  mi  f^fCCU  capulu ; 
care  e  nevdi'a  ce  v'aueonstrinsu  a  face 
ce  nu  se  cade  ?  de  nevolia  face  omulu  si 
ee  nu  vre;  absolutu  :  nevolia  ^  neoes- 
sitateustarale,  cumu;  aappueapredneva 
nevoli'a  pre  adie;  nu  si  face  cineva  ne- 
voluUein  ocUi  alioru'a;  b)»rna,aaa»j  «• 
gflstas,  Inopiâ)  mlBeria=lipse  mare.  Ben- 
tiţa miseria,  paupertate  lucia :  amicii  a- 
vutiloru  fugu  de  aeesti-a  cantJH  cadu  in 
nevoUa ;  deco  n»  mi  adjuti  la  nevoita, 
candn  mie  ap'a  la  gura,  cu  ^  nu  me 
incAtda  pe^rv  detorie,  ce  nevoita  Mai 
am  de  tene  ?''nu  e  nevolta  de  voi;  n'am 
nevolia  de  nentine,  de  bannii  nemtnwt, 
de  adjutorudu  neminui,-  n»  su  in  ne~ 
vtAia  de  &amti,  de  bracie,  de  adjuterie; 
ce  nevolia  e  de  noi?  ce  nevoita  de  vd? 
e  nevolia  de  unu  bonu  eapit<mu;  de  ar 
fi  nevolia  de  noi,  ne  ar  chiamâ  sirogâ; 
prin  marile  perderi  ce  a  sufferitu  in  com- 
merâu,  bietulu  omu  se  afla  in  nw^e  ne- 
vdia;  nevoli'a  tnvef ia  pre  omu;  nevdiele 
casei,  familiei;  e)  in  genere,  res  aiver- 
Ha,  nalniRţ  laevmoivdHmt  aasBB,  Infortn- 
ntanii  ealiMiUsf  erii«l«tus,  t^raeiitiini 
labor,  giravaneB,  moleatl*)  trtbnlatl», 
Mxlebu,  difflenltas— lucru  reu,  intern- 
plare  rea,  reu  in  genere,  Incru  greu,  po- 
silaone  grea,  dificultate,  greatate,  etc., 
de  la  calamitatea  si  afUctionea  cea  mai 
desperatoria  peno  la  controrietati  si  sup- 


=y  Google 


412 


NEV. 


perari  mai  usiore ,  d^ro  nf^lacute  si 
^ella  de  suSeritti :  bdtv,  famfie,  peste, 
toU  tHvolieîe  au  cadutn  pre  noi  in  acestu 
annu;  prin  nmlte  si  amplite  nevoite  au 
tfecviM  Uet'a  nosira  terra;  terranH  mai 
veriosu  st^aporiau  aceste  nevoite;  a  por- 
ta tote  nee^le  casei,  aUe  statvltâ  ;  mi 
8U  ăettviie  nevoUeh  mdle,  fora  se  me 
mai  inearcu  ai  cu  nevoliele  altoru-a; 
adjutati  pre  nelli  in  nevoita,*  omuiu  se 
adjute  pre  omu  la  nevolia;  co~ă  in  ne- 
voita are  omulu  nevolia  de  adjutoriulu 
otmdui;  de  eâtu  eu  wnu  miseUu  la  co- 
sliffu  mai  bene  cu  unu  omu  eutnu  se 
cade  la  nevolia;  cu  mare  nevolia  am  po- 
Uitu  scote  carrulu  d'in  Hna;  a  trage 
mari  si  grdle  nevoite  pre  caile ;  nevo- 
liele nu  eadu  pre  petre,  ci  pre  omeni,- 
de  aci  locutione»  bătuta  :  a  nevolia, 
lenatu  bî  ca  adverbiu :  a  nevoUa^zilta- 
oUe,  dlfUMlter :  a  neveUo  am,  dero  u- 
sioru  deaeendi;  a  nevolia  se  cresce  unu 
cepUlu,  a  nevolia  vetnissicati,  anevolia 
ne  determinămu  a  face  ce  nu  ne  place; 
ei  ca  adj. :  a  nevolia  =  dlfflelU» :  lu- 
cru a  nevoita,  a  nevolia  e  a  face  d'in 
neemu  unu  omu;  mai  anevolia  e  a  custo^ 
una  muiiere  de  cătu  una  turma  de  Ue- 
puri;  —  acea-aei  loeutione  scrÎBsa  ia- 
tr'uD'a :  anevolia,  construita  apoi  ai  cu 
pxep.  cu:  eu  a  nevolia  =:  cu  anevolia : 
cu  «  nevdUa  Iu  vei  pote  indapleeâ;  — 
Ittcru  de  ntvoUa :  a)  facutu  in  nevolia, 
(in  sansuln  de  siib  1.).  P)  i»  seosulu  de 
sub  2 :  a')  facutu  d'in  necesaitate;  p')  de 
lipse,  de  ueapperata  lipse;  V)  reu  mare, 
calamitate,  periclu,  diffiuultate,  etc.  : 
Itteru  de  nevolia  are  se  se  intemple,  se 
se  petreca;  ^)  dâro  si  in  sensulu  de  la 
nrmatoriulu :  d)  ineptas,  socofb  =  per- 
sona  care  na  se  precepe,  ai  mai  reu  care 
nu  vre  se  se  precepa,  care  totu  ce  face, 
face  len,  incetu  sau  pre  doau,  care  e 
una  greutate,  sarcina  grea  si  inutOe 
peatru  alţii,  stultu,  indolente,  fora  e- 
nergia,  etc.;  iu  frasi  ca  :  nevolia  de 
servitoriu,  nevolia  de  muiiere,  nevolia  de 
copUlu ;  ce  poţi  face  bonu  m  nevoliele 
aceete-a  de  omeni  9 

NEVOLIENTE,  adj.  part.,  n«li)Ui,  In-. 
ritBg,s"T«iiB;labonia8|Opei:amnaTan8, 
diUff««8,  ladilutriBSj  1.  in  insenanarea 


NBV; 

de  anb  1.  a  verbalui  nevolire :  vcAienH 
new^^enti,  caută  ae  faeemu  ce  ni  a  dissu 
Bomnidu;  nevoUmti  ai  abid  responsera 
la  itttr^arile  nostre;  2.  in  insemnkrea 
de  sub  3.  a  verbnlaî  nevoUre :  nevoliente 
a  termină  prin  oUt'i  bene  si  currendu 
lueruUi  ce  ensasi  cu  mare  newKentia 
ahiâ  pote  face,  (vedi  si :  nwoUentia,  ne- 
volire). 

NEYOLIENTIA,  (ou  I  moUiatu :  ne* 
voientia,  nevointia),  s.  f.,  calitate  si  fapta 
de  nevoliente,  1.  leleatla :  eu  w^imtia- 
nevoUeniii,  laendu  caută  se  Iu  fheeti; 
2.  grars»«D,  Ubn,  ofttm,  nlsif»  4t* 
llgeatia,  IvdnatrU;  cutotenevolientide 
nostre  n'amu  potidu  essi  la  botm  capHu; 
nevolientfa  de  ase  perfedionâ ,  de  ase 
inavutt,  de  a  perveni  la  patere;  3.  4lf- 
floKltai,  «bitaeuloa,  lupedlmentuB  ^ 
greutate ,  pediaa :  cu  mare  nevolientia 
ne  potemu  «ut  susu;  —  de  aci  Si  compos. 
anevolientia. 

NEVOLIENTIOSD,-a,  (pron.  si.  iw- 
voindosu),  adj.,  pleau  de  nevt^ientia 
sau  anevolientia  =  IdtUhs,  smls»  U> 
borlouist  dinollts:  mice,  dero  nevo- 
Uentiose  hterari. 

^mOLlOSU ra.  {si  nevoioiu,  Todi 
nevolia),  adj.,  plenn  de  nem>lia;  1.  in 
aensulii  coveatuloi  nevolia  de  anb  1.  In- 
rltos,  aolena,  ţrataiiB,  arecsaSf  trlstls, 
moatuBf  alleBDi  iface  ce  i  did,  dSro 
face  nevoliosu;  cu  puanu  mai  inainte 
eraipienu  de  voita  bona  si  de  ilarUate, 
de  ce  aeumupari  nevoliosu^''  2.  in  sessuln 
coventulni  nevoUa  de  aub  2.  ţ rsTtt,  tn- 
eoninodus,  diraelUa,  laboiioKUS,  ope- 
rotaş :  posiUone  nevolioaa;  lucrări  ne- 
voliose  pentru  altU  mai  pot&tti  si  mai 
desteri  ea  noi;  nevdiosa  sarcina  ti  ai 
leuatu  asupra;  —  in  acestn  sensn  si  a- 
nevoUoau.  d'in  anetw2ta  ^  a  nevolia, 
(vedi  nevolia). 

NEVOLISE,  (ea  l  moUii^n :  nevoire),' 
eseu,  T.,  1.  mai  ram  iu  sensu  de  pirt'a 
negatione  a  simplului  volire,  noile,  tn* 
Tolnntarle  ret  InHte,  grarate  agere : 
volittdu-nevolindu  caută  se  ne  sap- 
punemu  orăiniîoru;  —  mai  desu,  eu 
sensu  analoga  cu  allu  snbatantivalai 
nevolia  sub  2.  si  a  nume  :  a)  «agere, 
Tia  «Terre  =  a  ftcd  K  faca  de  ooIm 


=y  Google 


MEY. 

de  nwoUa,  a  constring»,  a  newssitâ: 
me  ttevoUti  a  spunevo^eenu  ve  voru 
pUuie;  mai  TertoBu  aub  form'a  partici- 
{lîale,  nevmtu :  me  vsău  nevoUtu  a  spune 
ce  nu  aaiu  vrc;  fura  nevoUli  a  acceptă 
pacea  cu  celle  mai  grelle  si  vhiaru  ro- 
sinoge  con^ioni;  nevoUti  de  tniseria 
a  se  avili  «t  cerţi  de  la  alţii  viettdu  de  \ 
tota  diu'a;  b)  ca  mai  desa,  si  in  specie 
sub  forma  reâeeaiva,  a  se  n^io2tre^:Ditl, 
Biimmi  vi  Kltl,  «altl>  operam  iue,  H- 
Ugenter  et  Indaiitrie  agere  =  a  ei  in- 
cordâ  poterile,  a  si  pune  tote  poterile, 
a  se  adoperi,  alaboti,  a  lacra  d'in  tota 
ânim'a  la  ceva  grea  d  laboriosa,  et«. : 
ne  newîifflu  a  aitinge  perfeetionea  la 
care  a  nevolta  pde  odjunge  onudtt;  in 
desertt*  me  nevoUeao»  a  face  d'm  voi 
omeni  cumi  se  cade. 

NEVOLITU,  (nevoitu);  vedi  nevoUre. 

NBVOSn-fl,  adj.,  vedi  neuosu. 

*  NEVBADE,  8.  f.,  nerr»»,  (vropiţ, 
compara  si  Ir.  ainadeţ  vecU  nevru); 
1.  specia  de  plante,  ceesciba  nervii,  na- 
mită  BÎ  manica,(^iriamanioa,  ce  ca- 
siona  mania);  2.  specia  de  planta,  nu- 
mita si  poteri»;  3.  genu  de  plante  d'in 
bmili'a  rosacielom. 

«NEVKADIU  Bi  neuradtura.adj.B., 
(fr.  a«iirad«),  care  s^menaoa  nevradea; 
s.  f.  pi.,  nevradie,  iamilia  de  plante  ro- 
sacle  caii  au  de  tjpa  genuin  navrade. 

*  NEVRALGIA  si  nemal^  s.  f., 
(fr.nârralgle,  It-neTr^iasinearalfU, 
d'in  veupov=nevrn,  8i^To<;z=dorore), 
dorere  de  nervi :  ne^algia  frontale,  tnas- 
sdlare. 

*  NEVRALGICD  si  n«t»ral^,-a, 
adj.,  (fr.  n^Tralglqie),  relativu  la  n«- 
vridgia :  dorori  nevralgice. 

*NEVRAMPHIPETALUBi««wa«. 
phipetalu,-a,  adj.,  (fr.n^TramphipeUle, 
d'invGupov=aevru,a(upî^Lmpr^uni, 
si  Tc&takov  ^  petala) ;  caie  are  petale 
proredute  cu  ana  aorvatura  de  giuru 
in]j>regiaru;  b.  f.  pL,  newamphipetale, 
nume  datu  pl&nteloru  synantJufie. 

*  NE  VB  ARTERIALE  8i»«trort«na- 
le,  adj.,  (fr.  nâTrartertel),  ce  tine  si  de 
nervi  si  de  arterie. 

NEVBERE,  T^  Tedi  ne  ei  vrav,  oana 
si  nevoln-e. 

*  NEVfilCU  ai  nemeuro^  adj-,  ae- 


HEV. 


413 


TTlens  si  nenrleas;  relatim  Ift  nevru:= 
nervu:  vedi  nervicH. 

*  NEVRILEMMA  Bi  neurUemma,  pi. 
nevrilemmaie.  (fr.  n^Trllemnip,  d'in  ve5- 
poyi=nevru,  si  Xi;i{La^membrans,  fas- 
cia); membrana  ce  infaseiora  nervii  cere- 
brnlui  si  care  conţine  una  materia  idin- 
tiosa,  care  nu  e  de  câtu  medvîla  ensasi. 

*  NEVRILEMMATICU  si  neurilem- 
matieu,-a,  adj.,  (fr.  nâTrllemmftUque), 
relativii  \A  nevrUemtoa. 

*  NEVRILEMMlTEsi  neurilemmite, 
6.Î.,  (fr.  B«arUeniMlte),iDflammatiODe  a 
nevrilenvHei. 

»NEVÎtITEBi«e«rife,B.f.,(fr.ii«Trite), 
morbu,  inSammabione  de  Hem=n«m. 

*  NEVRITICa  si  neuritieu.'a,  adj., 
(fr.  năTdtiqne), relativa  la  nevrite:re- 
medie  nevritiee. 

t  NEVRO  si  nearo-,  (d'in  vtBpov  =: 
nevru  =  nervu),  in  multe  compositio^i 
Bcientiflce,  cumu :  nevrobatu  si  neuro- 
batu,  nearobâta,  (vEopo^iJcnr);,  d'in  ^i- 
nii;=&mblatoria),  care  âmbla,  j(Jca  pre 
una  nevru  =  fune  stibtire,  in  oppos.  ou 
fUnambidu  =  care  ămbla  san  joca  pre 
funeţ  de  ac£ :  nevrobaticu  â  newroba- 
tieu,-c*,  adj.,  relativa  la  nevrohatu  :  dţ- 
steritate  neorobaiiea;  (■  reale,  nevroba- 
tit^a,  arte  a  nevrobatalui;  nevrogamia  si 
neurogamia,  s.  f.,  (fr.  ii4rrogABile,  d'ia 
fâ^a^  ^  nunta),  magnetisma  animale 
=:  pretensa  communionc  nervioa  intre 
m^netisatorin  si  magnetisatu;  nai/ro- 
graphiasi  neurographia,  s.  f.,  (fr.  nivro- 
graphle,  d'in  ■[p^tv=scnere),  descrip- 
tioneanervilora, tractata  asupr'a nervi- 
lorn;  de  aci  si :  nerrografyhu  «i  rieurogi>a- 
phu,  s.  m.,  (fr.  nâvro^rapbe),  anctoriu  de 
nevrograpkia;  nevroffraphicu  si  nearo- 
graphicu,-aMU  reiaţi  vnlanevr^j/ropAu 
sau  la  nevrographia;  nevroide  ni  nett- 
roide,  adj.  B.,  neiir«lde»,(vsopotL3â;,  fr. 
nerreldet  d'in  ctSo;  =  forma),  «are  are 
forma  de  norvu;  ca  s.  f.  nevroidea,  spe- 
cia de  planta,  de  lăptuca;  nevrohgia  si 
neurologia,  s.  f.,  (fr.  n^vreleţle,  d'in 
\<yţo^  r=  discorsu) ,  partea  anatomiei 
sau  a  medioinei  care  tracta  despre 
nervi;  de  aci  si :  nevrologtt,  a.  m.,  anc- 
torin  de  nevrohgia;  nevrologieu.'a,  adj., 
relaiivn  la  neareUgia  >aa  la  nevrotogu; 
nevroma  si  neuroma,  pi.  nemvmate. 


yCoogle 


414 


NEV. 


(fr.  Bin^ma),  tamore,  inflatura  a  ner- 
viloru ;  nevromyeliie  si  neurotm/dite,  a. 
f.,  (fr.  nâTromjâUte,  d'in  [meXâi;  =:  me- 
dulla),iiiflainmatioiteame^ttUetsptiMfe,- 
nevroparalgsia  si  neuroparaî/isla,  a.  f. , 
(&.  K^TrayArallitle) ,  porat^^  a  nerrl- 
loni;  de  acf  si :  nevropareUyticu,  si  neu- 
roparaîi/ticu,-a,  adj.,  relativa  la  iietro- 
paralysia,  si  ca  subst.  personale,  unu 
nevroparaigticu,  care  suffere  de  neuro- 
piO'alysia;  nevropatMa  si  newropafÂta , 
8.  f.,  (fr.  ndTropathle ,  d'in  icd('do(:=af- 
feotîoae,  suffereatia),  affectione,  morbii 
de  nervi;  nevropathologia  si  newopa- 
thologia,  s.  f.,  (b.  ndrropitholoţle),  pa- 
thoiogia  a  oeiviloru;  nevrophlogose,  si 
neurophlogose,  s.  f.,  (&.  nâTriipbtopoaât 
d'iaf>.â7(>Kii;  =  inIiaaiiiiat>ioiie},  inflam- 
matioDe  a  nerviloru;  nevropor»  si  neu- 
ropont,  s.  DL,  ffr.  ii4rr«p«r«),  geaii  de 
plante;  nevropteru  si  newtipteru  ,-a, 
adj.  S-,  (fV.  KârnpUreţ  d'in  niip^  = 
aripa,  aripiora),care  are  aripele  tessute 
d'in  nen>i=ven«  transparenţi ;  s.  f.  pL, 
neuroptere ,  ordine  d'in  classea  insec- 
teloru;  nevropterologia  si  neuroptero- 
logia,  3.  f.,  (fr.  B^vroptirologle »  d'in 
X^oc^^diseursu),  parte  a  scientiei  na- 
turale care  se  occupa  cu  neuropUrele;  de 
aci  si  :  nevropteriUogu,  a.  m,,  aucto- 
riu  de  nevropterologla;  nevro^eroloyi- 
cu,-a,  adj.,  rdativu  la  nevropteri^ogia; 
ntvropyru  si  neuropyra,  a.  m,,  (fr.  ii6t- 
ropfre,  Tcup  =:  focu,  febre),  febre  de 
uervi,  febre  nervosa;  adj.,  nevropyriett,- 
a,  adj.,  relativii  la  nevropyru;  nevroee 
aineurose,  s.  f.,  (Ir.  n^vrMe),  morbu 
de  nervi  in  genere;  neirosicuro,  adj., 
relativu  la  nevrose:  nevrosceletu,  si 
neuroseektu,  a.  m.,  (fr.  aâTrosqu^lstte, 
«celefH  allu  nerviloru,  totulu  oaseloru 
ce  iofasciora  părţile  centrali  alle  sys- 
temei  nervosa;  nevrosceleticu,'a ,  adj., 
relativu  la  nevrosceletu;  nevrospastu  si 
neurospastn,  s.  m.,  neurospastov,  (vEt>- 
p^airamov,  fr.  nenroipante,  d'in  -Jica- 
mi^  ^  trasau),  specia  de  papusia  ce  se 
pune  in  mişcare  prin  funicule,  sfore,  ai 
in  speciale,  papusia  ce  se  porţii  in  Bac- 
caualt;  nevroathenia  si  neurostliema,  a.  t, 
(fr.  niTroRtbtiniet  d'in  o^ivo;  :=  potere, 
Tigore),  escessu  de  irritatione,  inflam- 


mC; 

matione,  incordarea  nerviloru;  «etroti- 
ctt,-a,  ai  neurotim,  adj.,(fr.u4Tr«U4ne), 
relativu  la  nevroie :  remediu  neurvtiai; 
nevrotoma  ai  neurotomia.  s.  f.,  (fr.  ni- 
TroUmle,  d'in  to|jLij:=taliare,  operare), 
dissectione  a  nerviloru ,  operatione  chi- 
rurgica  la  unu  nervu;  de  aci  si :  nevro~ 
tomu  si  neurotomu,  subst.  personale,  care 
face  nevrastomia;  mvrotomiu  si  neuro- 
tomiu,  subst.  m.  reale,  instd'umenta,  acal- 
pellu  ce  serve  la  neurotomia. 

NKVHOSU,  ai  neuro3a,-a,  adj.,  nsr- 
TOSDs,  plenu  de  nevri,  vedi  :  nevm  sî 
neniosu. 

JrJEVBU,  si  neuru,  pl.-i,  Bervas;  in 
acellu-asi  sensu  cu  nervu,  cu  acesta 
differentia,  co  form'a  nevru  se  applica 
numai  in  senan  propriu  si  materiale, 
d^ro  neci  de  cum  in  sensu  metaforicn , 
si  ou  at&tu  mai  pnciou  in  senau  ideale  : 
DU  se  dice,  de  essemplu  :  nevrulu  sty- 
lidui,  in  locu  de  :  nervtdu  styhUui. 

NkVRDTn,-a,  vedi  nesi  vrutu.  cumu 
si  nevolire. 

NEVULNEKABILE  ,  neadneratu; 
vedi  ne  si :  vuin&tibUetVulneratu,  cumu 
si :  intmJmerabile. 

NEXERK,  nexUe,  nexu,  etc.;  vedi  : 
nesaere.  neasăe,  nessu. 

l  NI ,  pronome  conjunctu  pers.  I  pi. 
dat.  nobltt,  vedi  1  ne. 

'l  NI,  esclamatioue ,  specia  de  impe- 
rativu,  cu  care,  I .  se  striga  la  căni  se  se 
duca,  se  du  mance  eeva,  se  fuga,  se  nu 
Latre,  se  nu  musce,  etc.,  aM  ;  ni,  de  a- 
ci^ea;  ni.  cateUu; — se  dice  ai  lacopilli, 
eandu  voru  se  musce  :  ni,  cateUn  ,  nu 
tmaeâ;  2.  se  pune  in  vedere  ceva,  vldet 
ecM)  es, — ^0,  vedi! 

1  NICA  =  nl<!B  =  vixa,  proprie,  im- 
perativu  din  vixdU»=:inncere,  l..Ia  an- 
ticii Komani,  se  applicEi  ca  esclamatione, 
cu  care  fia-care  parte  de  spectatori ,  la 
circa ,  animă  pre  luptatoriulu  favoritu 
de  dens'a;  2.  in  limb'a  uostra  se  applîca 
ârosi  numai  la  iuscriptionea  de  pre  cru- 
cile mormentali;  cea  mai  commune  îo- 
scriptione  de  pre  aceste  cruci  e  in  ad- 
deveru  :  Jesu-Ghristu  niea. 

2  NIOA,  s.  f.,  nletutie;  inka,  hllnn; 
actione  sau  actu  de  nicare ,  clipa  :  vt- 
tr'una  nica  de  ochtu  =  fr.  en  nn  «11b 


jyGooglc 


NIC.  

<l'»ll>a  facp.  niea  =  a  face  semnii  cu  o- 
chiu]n,  si  în  genere,  a  face  semnu;  2,  me- 
taforice, mica,  miga,  nemica,  seccatura. 

NICAIIÎE,  adv-,  nalllbl,  vedi  necaire. 

NICARE,  V.,  nleere,  ulotare;  a  in- 
cbide  ochii,  a  missică  ochii,  a  clipf;  si 
de  aci,  in  genere,  a  missîcă  capulu,  mă- 
nule,  etc.,  a  d&semnu  prin  miasteare  de 
ochi,  de  capn,  etc.  ;  se  nu  nici .  eo  eşti 
perdutu;  ce  mi  nicatid'inochi,  d'incapu 
^i»  mâtte? 

NICATIONE,  B.  f-,  nletitltf;  actione 
de  nieare. 

mCA-TORlV, -toria.  adj.  s.,  nletans ; 
care  ntca. 

NICATU,  part.  sup.  subst.,  il'in  ni- 
eare; nletns;  nu  e  tempu  si  locu  de  »i- 
catu;  nieatulu  ochiloru,  mâneloni.  ca- 
ptdui. 

*  NICEBE,  nissi  sau  nissei;  nissri  si 
ttt'c^K,  T.,  nlMre;  forma  mai  originaria 
d'in  care  a  essitu  nimre;  leuatu  in  acel- 
lu-asi  intellessu  de  a  missică  ochii, 
capulo,  manele,  etc.,  a  missică  in  ge- 
nere, a  tremură. 

NICI,  adv.  conj.,  neqae;  vedi  neee. 

*  NICOTIANA,  s.  f.,  (fr.  ntcotUiie; 
it.  nicotianaj  —  proprie,  adj.,  formatu 
d'in  numele  propriu  de  omu  Nteot,  care  fu 
introductoriulu  tabacului  la  Francesi). 
1.  in  sensu  strinsu,tutuDu,  tabacu;  2.  in 
sensu  largu,  genu  da  plante  d'in  fa- 
milî'a  solanieloru,  pentandria  mono- 
gynia,L.,  planta  originaria  d'iniusura, 
allii  cărei  nume  reproduce  acesta  planta 
in  denominationea  de  tabaccu. 

*  NICOTIANIU,-a.  adj.  s-,  (fr.  Dleo- 
tiani).  care  sâniena  cu  nicotiana;  s.  f., 
pi.  nieolianie,  tribu  de  plante  d'in  fa- 
mili'a  solanieloru  cari  au  de  typu  genulu 
nicotiana. 

*  NICOTIANINn,-a,  adj.  a.,  (fr.  ni- 
eotlinlne),  relativula  nicotiava,  de  ni- 
cotiafta;  ca  subst.  reale,  m.  nicotianinu 
sau  f.  nicotianina,  substantia  solida  si 
volatile,  trassa  d'in  nicotiana. 

*  NICOTICU,-»,  adj.,  (fr.  iilc«tlque), 
sare  nicolica,  in  care  intra  nicotină  oa 
baee. 

*  NICOTINU,-fl,  adj.8.,  (fr.  nleotine; 
vedi  si  nicotiana),  adj.,  leuatu  de  re- 
gula ca  subst.  m.  sau  f.,  alcaliu  vogi- 


NID. 


415 


tole,  estrafisu  d'inlnieotiana  ^tabacen. 
substantia  tare  venenosa. 

«NICTANTE,  part.  adj.,  nletuB; 
care  nicta :  ochinictanii,  calbinictante, 

*  NICTANTIA,  s.  f.,  calitate  si  actu 
de  nictante :  nictantia  viuiloru  sei  ochi. 

*  NICTAKE,  V.,  nletare;  a  missici 
.si  inchide  ochii :  callii  nicta  contimoi 
de  musca;  la  apparitionea  si^/Ua  a  fulge- 
r&lui  nietămu  vrenău  nevrendu ;  —  in 
genere,  a  se  missicâ,  a  tremnră,  a  va- 
ciliă,  si :  a  face  semnu  cu  ochii,  cu  ca- 
pulu, etc. 

*  NICTATIONE,  s.  f.,  nlcUtlo;  ac- 
tione si  actu  de  nictare. 

*NICT[J,B.m.,  nletoB,  actu  de  «t'eere, 
nica  :  nictuîu  ochiloru.  intr'unu  nietu 
de  ochiu, 

*  NIDACE,aâj.,(it.nldiiee,fr.  nlal*); 
d'in  nidu,  leuatu  d'in  nidu,  care  e  inoo 
in  nidu,  si  nu  pote  inco  shoră;  de  acf, 
.stultii ,  fora  esperientia,  care,  cumu  se 
dice,n'a  perdutu  inco  casiulu  de  la  gura. 

*  NIDIPICABE,  v-,  DldlllMr^  (it. 
nldlfloare);  a  lace,  construge  nidu :  iote 
passerS^  nidifica  la  inceputtdu  prima- 
verei;  a  pune  in  nidu  san  pre  nidu. 

*  NIDţPICATlONE,  s.  f.,  nWiaeatl», 
(it.  nldtflcazlone,  fr.  Dldifiektlon);  ac- 
tione si  effectu  de  nidificare. 

*  NIDIPICATORlU,-((»-w,  adj.  s., 
care  nidiftca,  sau  serve  a  nidifiaxre. 

*  NIDITICATU,  part.  sup.  subst. 
uldlAcatus. 

«  NIDIFICIU,  pl.-e,  ntdiaoliM;  modu 
si  effectu  de  nidifieare. 

*  NIDIFICD,-»,  adj.  s.,  nidlBeus;  care 
nidi/ica,  care  face  nidu  :  nidi(ieele  pas- 
seri. 

*  NIDORE,  3.  f.,  Midor,  (it.  nldore); 
d'in  nidu,  ins^mna:  1.  proprie,  odore 
de  nidu,  odore  de  oua  copte  sau  clocite, 
si  de  acf :  2.  odore  ass^miue  cu  cea  de 
oua  clocite;  in  sensu  si  mai  estensu,  o- 
dore  de  lucruri  unturose,  fripte,  arse, 
ferte,  copte,  etc. :  nidore  de  buccate,  de 
came  fripta,  de  pesce  friptu,  de  lumi- 
nare de  seu  stinsa,  de  cârpa  sau  de 
rkarteia  apprensa. 

*  NIDORARE,  V.,  aldorare;  a  d& 
nldora,  a  emitte  sanrespandf  nvdore;  a 
spîrti,  sautf  nidore. 


=y  Google 


416      ^m, 

*  NIDOBOSUri.  adj-i  nUorosns; 
plenn  de  niăore  :  nidorose  holoeauste. 

*  NIDIJ,  pL-uri,  nldiii,  (H.  nia»,  îr. 
■U);  cniba,  in  care  passerile  oaa,  elo- 
ceacQ  si  sootu  pnllisiori. 

«NIDULABE,  V.,  nldnlari;  &  face 
ntdu,  a  86  pune  san  a  seda  pre  ntătt;  a 
pune  iit  nidu. 

«  IflfiILABB,  T.,  «4  nlbilam  redl- 
ger«  =:  a  reduce  la  nihilu,  a  nemid; 
vedi  compos.  annihilare. 

*  NIHILISMU,  8.  m.,  (fr.  aibtllave), 
8f  stema  filOBOfica,  care  adjnnge  Ia  ne- 
gationea  fientiei. 

*  NIHILISTU,-a,  a.  peraon.,  (ti.  ■!- 
htliate),  care  se  tine  de  nihUismu,  care 
nu  crede  iu  nemioa,  absoluta,  scepticu. 

*  NIHITiONE,  8.  m.,  nibllo;  unu  mare 
tttmîca,  uua  nemica  tota,  si  de  aof ,  per- 

'  aonale,  omQ  de  nemica,  misellu. 

*  NIHILU,  8.  m.,  slbil»  Bibilimj  ne- 
mica absolutn. 

t  NILOMETBn,  8.  m.,  (fr.  nllvmitre, 
it.  ailcMetro),  columna  graduata  ce 
serrtea  a  menirâ  crescerea  fluviului 
NUu  in  Egyptu. 

*  NIMBATU,-»,  part.  adj.,  almbatpsj 
de  mmbu,  d'iu  nimbu;  proredatn  cu 

MtffibK. 

*  NIMBIFEBn.-d,  adj.,  ntmbirer; 
oare  adduce  nmibu :  nimbifere  ventwi. 

*  NIMBOSU,-o,  adj.,  nlmbosna,  (it. 
neMboso  si  nlmboso);  plena  de  nitnhi  : 
tomna  niwiwsii ,  mari  mmhose ,  monte 
■iiimboau. 

»  NIMBU,  ţ\.-mi,  uimbos,  (it.  nlmbo 
si  nmibOf  £r.  nlnbe);  d'in  aoefr-asi  fon- 
tana  cu  nuAe=nuent  sau  nuorit,  si  prin 
urmare  :  1.  proprie,  ploia  assâmine  cu 
unu  nueru,  ploia  nebulosa,  ploia  subita, 
si  tempestosa ,  Tiolenta  :  plovoiu :  a 
spmmeiuâ  lumea  cu  fuimine ,  nimbi , 
neue  si  grandine ;  nnu  nimbu  infrico- 
8iatu  innecă  totu  câmpida  in  oâte-va 
minute;  2,  prin  metafore  ;  a)  nueru 
grosan  si  negru  de  ploia :  unu  ninUm 
negru  ca  peaur'a  aseunte  Zumtn'a  dtUei,- 
h)  nueru  in  genere,  ei  in  specie,  nueru 
luminosu,  lumina  in  forma  de  naera  ce 
inoingea  capulu  dieiloru,  in  care  se  În- 
cinge si  astadi  capulu  ăngerilotn,  s&n- 
tiloru ,  auireola  :  Miaerva  aj^pare  cu 


Nm 

frontea  iminsa  de  unu  s^ndidu  vimb»; 
splenâiău  mmia  ineinge  oopiriu  âmgo' 
ndwt,-  fig.  ninibulu  portei;  e)  nueru  de 
fumu,  de  pulbere,  etc.,  si  de  act,  mul- 
ţime nespusa  de  mare  :  nimbu  de  pul- 
bere,  de  sagette,  de  îoeuste,  de  arwuti, 
de  tattiMcî,-  d)  legătura  de  capu;  «>va8n, 
catinia  cu  multe  gaurelle  ce  serve  aa»- 
perge  cu  esseutie  odorîfere;  f)  cerou  ce 
pre  certe  mosete  eau  medalie  se  observa 
in  giurulu  capiteloru .  imperatonl(mi ; 
g)  tempu  reu,  fortuna,  calamitate,  se- 
Tolia  subitana :  ae  ne  fdieitămu  eo  nim^ 
btdu  a  ireeutu  curremi»  preste  capitde 
no^e. 

NIMFA,  s.  f.,  vsdi  nj/oipA*. 

NIMICA, mimcîa,fiimicin,  etc.;vedi 
nemica,  nemna,  nemtcire,  eto. 

NIME,  nimine;  vediiHeme,  namne. 

*  SIMIETATE,  8.  f.,  nlBletas>  ca- 
litate de  ntmtu,  prea-mare  cantitate, 
intoneitate,  volume,  etc;  eseessu,  prisosn : 
nimietaieapnuu^ru,  mancarei,  beuiurei, 
buceuriei,  intristatiottiei;  a  tine  mesur'a 
intre  nimietati. 

*  NliSICy'a,  adj.,  nlmlDi;  care  trece 
mesur'a,  prestemesnra,  prearmare,  prea- 
multu,  prea-intensu,  etc. :  viti'a  se  am- 
puta, ca  ne  nu  se  intenda  nimia  i»  tote 
partăe;  nimia  cderitate,  nimie  plaeeri, 
nimie  cddure;  ca  subst.  abst.  nimitAt 
nu  e  sarutosu. 

NINGEBE,  ninse,  ninsă,  v.,  imperso- 
nale, nlngere*  alaclt,  cade  neue :  tota 
iUu'a  si  tota  m^tea  a  nistsu;  ninge  fora 
incetare  de  mai  mviie  ăUle;  in  iem'a  a- 
cesla-a  n'aninsu  de  locu;  e  bene  se  ningă 
câtu  de  mtdtu;  ploua,  grandina,  ninge; 
—  si  trans.  tika  diu'a  si  tota  noptea 
neaninsupreetdle;uam&i^a  sensn  me- 
taforicu  pote  fi  si  personale,  oomu  : 
l'au  ninsu  flori  pre  capu,  sau :  Vau  ninsu 
cu  flori  pre  capu. 

NINGEU,  s.  m.,  nlrosiu  (neuU)  = 
DeoeMben  *nesu  de  nmsu,  de  ningere 
=  Decembre.  M. 

NINGOBE,  s.  f.,  nlnforj  vedi  m»t- 
sore. 

NINIBABE,  niniru  si  ninirediii,  v., 
1.  laUare  =  a  caută  Bpre  a  addormi, 
Toibindu  in  specie  de  oopilli;  a  castă 
inoetu  saa  monotonut  a  iugaoă  unu 


.yGoogle 


NK; 

cauticu;  2.  prin  metaf.,  bUndlrl,  nlmtls 
bUndlUis  CDFDnipere,  Malllter  rel  per- 
peram  edncire,  a  liogusf,  a  desmerdă, 
a  corrumpe  cu  desmerdaiî,  a  cresce  in 
mollitione  :  a  ninird  prea-maltu  eopil- 
lu-lu  de  miou  e  a  îu  con^mpe  cu  to- 
ttUu.  —  Vedi :  nane,  cu  care  coventulu 
sta  in  legătura,  ai  de  acea-a  e  bene  a  se 
scrie  :  ninnarare;  (compara  si  it.  bIb- 
■are  cu  acellu-asi  intellessu).  M. 

MINSETtJ,  p].-e,  actione  si  effectu, 
cumu  si  tempu  de  ningere^^zulagor : 
desttdlu  atătu  ninsetu;  prea-^ultu  nin- 
setu,  ca  si  pucinu  ninsetu,  vettema. 

NINSETUKA,  s.  f.,  nlufor,  nlx;  ac- 
tione si  effectu,  si  tempu  de  ningere  : 
ce  ninsetura  infricosiata ! 

NINSOfiE,  B.  f.,  nlQKor,  nix»  (d'io 
nins**  de  la  ningere);  actione,  effectu, 
cumu  si  tempu  de  ningere  :  ninsorea 
tina  trei  diUe;  ninsore  tStundante;  nin- 
sore  a  cadttta  mt^ta  si  groasa  de  mai 
multe  pcdme  pretotitidinea;  aihu  ca  nin- 
sorea; Sg.  ninsorea  MriUietiei  de  pre  ca- 
pubtvosibv. 

NINSU,  part  sup.  subst.  d'in  ntn- 
gere;  1.  part.  pass. :  campăniele  bene 
ninse;  2.  aup.  nu  a  Irecutu  ten^ulu  âe 
ttinsui  3.  subat.  abstr.  ninsulu  acesta-a 
e  de  mare  utilitate. 

NI8GARB,  nisce,  niscine,  vedi :  ne- 
scare,  nesce,  nesdne. 

NISU  si  nissu,  pl.-HrJ,  nIsuB  si  nl- 
2.M}  adoperaUone,  încordare  de  poteri : 
Gt  mare  nisu  se  puse  se  missice  pelro- 
niulu  d'in  locu;  tote  nisurile  nostre, 
spre  a  invinge,  au  essitu  deşerte;  cu  do- 
rorose  nisuri  nasee  biet^a  mamma. 

NISUENTE  si  nissuenU,  adj.  part. 
ptes.,  niteBB,  care  nisuesce. 

NISDBNTIA  si  nif'^u'^ntia,  s.  f.,  li- 
snsjDlxiii,  eenalDs;  ^iloperatione,  ten- 
dentia :  nisuentie  deşerte  pentru  a4jun- 
gere  de  scopuri  deşerte;  nesuentitle  ce 
ati  pusu  pentru  unu  nemiea,  aru  fi  fostu 
demne  pentru  lucruri  mari;  (vedi  si  ne- 
suentia). 

NISUIBE  si  nissuire,-escu,  v. ,  nltl , 
eniti,  ««nari;  ase  adoperă,  a  tende,  a  si 
încorda  poterile  :  i»  desertu  nesuiti  la 
ee  nupoteti  adjunge;  si  refl.  a  se  nisui, 
mai  energicu  de  câtu  simpl.  a  nisui :  a 

ToilU- 


NIT. 


417 


se  nisui  se  restorne  mqntH;  se  nisuescu 
monta,  ea  se  nască  s&rid;  (vedi  si  ne- 
suire). 

MISUITORIU  si  nessuitoriu.-toria, 
adj.  s.,  iltesB,  conans,  operam  dotuis; 
care  nesuesce. 

NISDRIBE.-escu,  v.,  olxnrlre;  a  arâ 
doru  de  nissu;  a  i  casionă  se  facă  nis- 
suri;  in  genere,  a  i  casionâ  se  facă. 

NITELA,  B.  f.,  nlteU,  (d'in  Bitere), 
1.  splendore,  lucore,  netiditate,  2.  spe- 
cia de  soricellu  luciosu,  animalcnlu  ce 
se  aâa  in  allnne. 

*  NITESE,  nisi  si  nxasi,  sau  nişei  si 
nissei,  nisu  si  nissu,  r.,  altt,  proprie,  a 
se  redimă;  de  aci  apoi :  a  si  iucordil  po- 
terile, a  si  pune  tote  poterile,  a  se  ado- 
peră ,  a  se  încerca,  a  si  dâ  labore ,  a  se 
nevoii,  a  tende,  a  se  screme,  etc. 

•NiTIDITATE,  nitore,  etc.,  vedi  nc- 
tiditate,  netere. 

*  NITBA.BIA,  s.  f.,  vedi  nitrariu. 

*  NITaARIACIU,-a,  adj.  s.,  (fr.  ni- 
trarlace),  care  s^mena  cu  plant'a  ntfra- 
ria;  s.  f.  pi.,  nitrariacie,  familia  de  plan- 
te ce  are  de  typu  genuin  nitraria, 

*  NITRARID,-«,  adj.  s.,  nUrarlns-a, 
(comp.  si  it.  nltrera  sau  nltrlerai  fr. 
nltralre  sî  oltrifere) ;  relativu  la  nitru, 
leuatu  de  regula  ca  subst. ,  a)  m.  pers., 
carenegotiacuntfruf&^f.  reale,  nitraria 
si  nitraria,  a)  negotiu  allu  nitrarialui; 
P)  locu  de  unde  se  scote  nitru ;  t)  genu 
de  plante. 

*NITRATD,-a,adJ.s.,nltratB8,(com- 
para  si  it.  nitrato,  fr.  nitrate);  meste- 
catu  cu  nitru  :  ape  nitrate ;  s.  m.  reale, 
nitratU'lu,  eare  formata  d'in  combiaa- 
t  io  nea  acidului  nitricu  cu  una  base. 

*  NITEICU,-».  adj.,  (it.  nltrico,  fr. 
Dltrlqae),  de  nitru  :  acidu  nitrieu. 

*  NITBIFICARE,  v.,  (it.  nitrifloare, 
fr.  nitrlfler) ;  a  ^ice  nitru  ,  a  coperi  sau 
ammestici  cu  nitru :  prin  actionea  na- 
turei  multe  petre  porose  se  nitrifica. 

*  NITRIFICATIONE,  s.  f.,  (it.  nltrl- 
llcazlone,  fr.  nitrlfieatloB) ;  actione  oa- 
turale  sau  artificiale  de  nitrijicare,  cumu 
si  effectu  allu  acestei  actione. 

*  NITRIGENIU,  8.  m.,  vedi :  nitro- 
genia. 

•NtTRITU,  8.  m.,  (it.  altrlU,  fr. 


=y  Google 


416 


NIT. 


nltclte),  sare  formata  d'ÎD  acîdulu  ni- 
frosu 'eombinatu  cu  una  baae. 

*NITRIO,  3.  m.,  (fr.  nltrlM»),  presup- 
pusn  radicale  alin  asotuiui. 

f  NITKO-,  (d'in  nitru),  io  mai  multe 
composite  scieotifice,  cumu  :  nify-oben- 
eina,  s.  f.,  (fr.  nltrobenzlne),  combina- 
tioae  de  acidu  nitricu  cu  benzina;  nitro' 
hematata,  b.  m.,  (fr.  nltrohâmatatti),  aare 
formata  d'in  addulu  nitrohematicu  com- 
biuatu  cu  una  base;  nitro}iematicu,-a, 
adj.,  (fr.  nltrok^matlque,  d'in  ai^-al- 
|U(To;  =  s&nge) ,  acidu  nitrohematicu , 
care  produce  sari  de  colorea  sângelui; 
nitrogenm,  s.  m.,  (it.  nltrogetio,  fr.  nl- 
tr«s6ae,  livtK  ==  genu),  unulu  d'in  do- 
minele  date  azotului;  nitroleucatu,  s.  m., 
(fr.  nitro  le  DO  ate^  d'in  XeuxIv7]::=  creta), 
sare  formata  d'in  acidu  nitroleucieuconi' 
binatu  eu  una  base;  nifrofeucicu.-a,  adj-, 
(fr.  nltroleaclqve) ,  acidu  nitroleuctcu . 
care  se  nasce  d'in  actionea  acidului  ni- 
tricu  asupr'a  lewcinei;  nitromeiru,  3.  m., 
(fr.  nltroMdtre),  instrumentu  de  mesu- 
ratu  nitTtdu  d'in  commerciu;  nitromu- 
riaticura,  adj.,  (fr.  BltreinurUtlqoe}, 
in  aceUu-asi  sensu  cu  kijdroiMoroni- 
trieu;  nUronaphthcdide,  a.  f.,  (fr.  Ditro- 
naphthallde),  compositu  d'in  naphtka- 
lina  cu  acidu  nitricu;  nitropicratu ,  a, 
m.,  (fr.  nltroplcrate,  d'in  mxp^  =:  a- 
maru),  sare  formata  d'in  acidu  nitropi- 
cricu,  combinata  cu  una  base ;  nitropi- 
cricu,-a,  adj.,  (fr.  nltrnplcrlqne),  acidu 
nitropiericu,  produssu  d'in  actionea  aci- 
dului nitricu  asupr'a  indigului ;  nitro- 
prussitttu ,  a.  m. ,  (it.  nltropmuUto) , 
aare  formata  d'in  acîdulu  nitroprUssicu 
combinatu  cu  una  base;  nitroprussicu,- 
a,  adj.,  (it.  nltroprnsBfco):  aădu  nitro- 
prussicu;  nitrosacharatu,  a.  m.,  (fr.  al- 
troBBceharate),  sare  formata  d'in  acidu 
nitrosaeharicu  combinatu  cu  una  base ; 
niirogaditmcu,-a,  adj.,(fr.  nltrosaccha- 
rique) :  aădu  nitrosaeharicu,  produssu 
de  actionea  acidului  nitricu  asupr'a  sa- 
chw^lui. 

*  NITBOSITATE,  3.  f.,(it.Bltro8lU 
si  Bltrosltate,  fr.  Ditroalt^),  calitate  de 
nitrosu :  amaretia  si  nitrositatea  absin- 
thiului. 

*NITBOSONITBICU,-a,  adj.,  (fr.  nl- 


,      _  SIV 

trsiiOBltrlqQe)  -.acidunitroaonitrieu.tor- 
matu  d'in  combinationea  acidului  nt- 
trosu  ca  acidalQ  nitricu. 

*NITROSn,-a,  adj.,  nltroBas,  (it 
■ItroM  f  fr.  nitrenx) ;  plenn  de  nitru  .- 
laeu  nitrosu,  ape  nitrose:  —  in  specie, 
in  cbymica,  nitrosu  califica  unu  acidu 
sau  oxydu  ce  coprende  mai  pucinu  nitru 
de  c&tu  cellu  callificatu  prin  nitricu. 

*  NITROSDLFATU,  a.  m.,  (fr.  ni- 
troBulfate),  aare  formata  d'in  acidu  nt- 
trosulfaricu  combinatu  cu  una  base. 

*  NITROSULPDRA,  s.  f.,  (it.  nlt»- 
snlfaro,  fr.  nitrosnlfure),  coinpositu  a- 
nalogu  cu  nitroprussiatuiu,  numai  co 
conţine  sulfitre  in  locu  de  (yanogeniu. 

'  NITROSULPURlCU,-a .  adj. ,  (fr. 
nttrosulfurlqae);  acidu  nitrosul/vrieu. 

*  NITRU,  s.  m.,  nltrom,  (vtrpov,  it. 
nltro,  fr.  nltre),  numele  Tulgarîu  allli 
nf'tratuZm.sare  formatad'in  acidu  nttncu 
combinatu  cu  potassa;  e  si  alta  specia 
de  nitru,  care  are  de  base  sod'a,  soda 
naturale,  applioata  la  spellare,  si  de  acf 
Gg.precumtt  corpurUese  curetia  cu  nitru, 
asia  si  suffletele  se  purifieaprin  nevolieît 
sufferite. 

*  NITRDRA,  s.  f.,(fr.  altmrej,  corn- 
binatione  de  nitrogeniu  sau  aeotu  ea 
altn  corpu  elementariu. 

*  NITELLA,  s.  f.,  Itbella,  (demin. 
d'in  llbra),  corruptn  d'in  libella.  (dnpo 
fr.  ntreau),  instrumentu  in  forma  de 
tubu  implutu  CQ  apa,  cu  care  se  serveaeii 
geometrii  spre  a  pune  unu  planu  in  e~ 
citibriu  =  positione  orizontale. 

*  NIVELLAMENTU,  (mai  bene  Ubd- 
lamentu),  pl-e.  llbramentnn ,  llbrativ, 
(=fr.  nlrellement),  actioue  de  libdlare 
si  stătu  produssu  prin  acesta  actione : 
îibtUamentulu  cailei,  eurtei,  slratet, 
ariei. 

NrVELLARE,T.,  (mai  bene  UbeUare), 
Ubrare,  ad  Ubram  explorare  «t  exlţere? 
nqnarc)  es»qnare,  (fr.  nlreler);  a  pune 
in  libella,  aecaU,  a  netedf,  acompIan&: 
a  libella  curtea,  strat'a,  callea,  ori'a  ; 
fig.  a  Ubellă  fortunele,  condiHonUe. 

*  NIVBLLATIONE,  a.  f.,  (mai  bene 
l^eUatione),  llbratlo,  perllbratla,  ■- 
qoatle,  (fr.  slrellenet);  actioue  si  ef- 
fectu  alin  actionei  de  libeUare. 


=y  Google 


*  NIVELLATOBIU.-imo,  adj.  9.  (mai 
bene  l^xMatoriit.-toria),  llbratftr,  (fir.  ■■- 
relnr),  care  IStdla  sau  aerre  a  îtbellă : 
lS>eUatorii  eaUUoru  nationaU;  sunt  si 
UbeUaiori  de  fortune,  de  atari. 

*  NOBLLABE,  v.,  avbllltare,  nobtltm 
erearej  a  &ce  nobile,  1.  in  genere :  a 
si  nobila  numele  ,  sitfftetulu,  ânxnCa, 
metUea;  2.  ia  specie  :  a  nobUâ  pre  mai 
muUi  d't»  pMK. 

*  NOBILE,  adj.,  MblUs,  (it.  nobile, 
fr.  ■•ble),  d'in  noseere:l.  proprie  si  in 
genere,  ce  se  pote  eonnosce,  osioru  de 
eonnoscHtu,  bx  de  acf,  connoaetUa,  rarn 
inse  applicato  in  acesta  intellessn  ori- 
ginariu,  ci :  2.  ca  mai  desu,  connosaUu, 
en  mare  Rome,  renomita,  famosu,  dis- 
tinsn,  etc.,  a)  in  genere,  fia  in  bene,  fia 
in  ren :  Xaocntefu  mare  si  nobiie  oratoriu; 
strălucita  si  n<^iie  cetate;  nobile  victoria; 
sunt  omeni  ce  se  faat  nobili  prin  crimine 
si  Uastemaiie;  Titu  lAviu  nomesee  pre 
una  emiisana  nobile  mtdiere;  Eratostra- 
tu  caută  a  se  face  nobile,  dandu  focu  mi- 
nunatulm  templu  d'in  I^hesu;  b)  in 
specie,  a)  care  prin  nascere  san  prin  di- 
ploma data  de  principe  face  parte  d'in 
una  classe  distinsa  de  celle  alte  în 
Btatu :  ia  anticii  Bomani,  omenit  .nobili 
se  distingeau  prin  dr^^u  de  imagmi, 
astă  eo  omenii  nobili  poteau  fi  d'in  fa- 
milie atâtu  patriciane  eâtu  si  plt^>eiane; 
ceUi  ee  pentru  prim'a  ora  d'in  una  fa- 
mUia  se  iniUtia»,  prin  merite  personali, 
peno  la  ceUe  mai  mari  magiriratwe,  se 
numieaa  omini  notti;  dero  la  omu  no- 
bile nu  se  oppunea  numai  omuf«  nou, 
d  si  mai  vertosu  omulu  ignobile  sau  in- 
nobUe;  nu  /amilii  face  nobili  persontie 
siagtdari,  ci  aeeste-a  făcu  nobile  famUi'a; 
cu  tote  acestea  ia  dissu  si  se  dim  :  no- 
bile de  nascere,  d'in  nobile  familia,  d'in 
vechia  famtUa  nobUe;  omeni  nobili  d'in 
boni,  d'in  straboni;  ba  ineo  si  astadi 
cdloru  de  ourrene^  nobUati  nu  se  da 
aeeUu-asi  pretiu  ca  celioru  din  vechiu 
iempu  nobili;  si  peno  astadi  sunt  omeni 
nobUi  de  diverse  categorie;  e  una  ierar- 
chia  de  nobili;  ^)  in  genere,  distinsu,  ea- 
cellente  in  genuin  seu :  mare,  inaltu,  su- 
periore,  snblime,  angostu,  generosu,  etc. : 
partea  cea  mai  n^ile  a  onudui  e  saţ- 


fktulu;  in  suffletu  partea  cea  mai  no' 
bile  e  rationea;  nobili  instincte  dUe  o- 
mtdui,  oUe  naW«t  omenead,  in  oppo^ 
sitione  cu;  instincte,  passioni  ignobili 
sau  innobOi;  nMle  ardore,  studiu,  e- 
mulatione,ambitione;  nobili  soientie,  sau 
nobili  cH-ft,  sunt  tote  eâte  ducf4  la  no- 
bile fine,  veri-câtu  de  umHe  ar  fi  ma- 
teri'a  de  care  se  ocet^a;  nobili  cogUationî 
espresse  in  nobili  covente;  anima  nobUe, 
suffletu  n<Aile;  limba  »o&iA;=:Btralucita 
prin  no&ili  auctori,  ce  au  produssu  no- 
bili opere;  d^ro  si :  Umia  nobile=^^l*k 
nobile;  unu  poporu  e  nobile ,  una  na- 
tione  e  nobUe  prin  s^abonU  sei,  prin 
istori'a  sea,  prin  faptde  preset^  me- 
ritose :  nobilea  Francia,  nobUea  cetate  a 
artUoru  si  scientidorv;  nobUe  profes- 
sione,  oecupatione,  offidu,  sarcina;  no- 
bUe asjHC^,  nobUi  fada,  nobiU  li- 
niamerUe  atle  fadei;  —  ca  snbstantiyn, 
•MU  nobile,  no&ilti,  are,  de  regala,  sen- 
sa]i>  de  sul)  2,  b),  a) :  nMii  nu  vreu  a 
cede  nimica  din  privilegieleloru. 

*  NOBILESC0,-a,  adj.,  vedi  nobi- 
Uariu. 

«  NOBILETIA,  8.  f.,  (it.  aebllfliia, 
f^.  nobleise);  vedi  nobUitate. 

*  NOBILIABIU,-a,  adj.  s.,  (fr.  aobl- 
lUlre);  relativa  la  nobile  (ca  substan- 
tiro) :  ordine  nobiUaria,  sânge  nobtlia- 
riu;  casteUenobiliarie,  super&M  nobUia- 
ria,  privilegie  nobiliarie;  partiada  no- 
hiliaria,  preposotione  ce  puua  înaintea 
nomelui  seu  nobilii  si  pretoosii  nobili; 
—  s.  m.,  reale,  nobiliariu  =:  carte,  re- 
gistru de  n<^ili,  de  familiele  nobili  alle 
unei  t^rra,  provincia,  etc. 

*  NOBILIME,  9.  m.,  nobllltas;  mul- 
ţime de  nobffi,  toţi  nobilii  unei  terre, 
unei  provincia,  etc. :  muUa  nobilime  se 
află  in  acea  btdalia. 

*  N0BILIR£,-e8cu,  y.,  vedi  nobilare 
si  nobilitare. 

*  NOBILISSIMATU,  s.m.,  (fr.  scbl- 
UailmstJ;  demnitate,  titlu  de  nobiUs- 
simu;  tempu  c&tu  ţinea  acesta  demni- 
tate. 

*  NOBILISSIMU,-a,  adj.  s.,  ■•blll>- 
almu»,  (it.  aobtilSBino,  fV.  Bobllllisla*) 
superlat.  d'in  nobile,  cellu  mai  no&îîe, 
forte  n<^ile,  1.  raru  iagenere:  nofrilu- 


=y  Google 


420 


NOB. 


simele  fapte  (dh  armatei  nostre;  nobiUs- 
simtdu  meu  amieu;  2.  applicatu  in  spe- 
cie, ca  titlu  ODorificu,  in  tempnrile  mai 
d'in  arma  alle  imperiulai,  la  Cesari  si 
mulierile  loru,  cumu  ai  la  alţi  membri 
ai  &milîei  imperiale. 

•NOBILITAEE,  V.,  nobllIUro,  (it. 
nebilltAre);  a  face  nobile,  1.  a  face  con- 
noseutu  in  bene  sau  in  reu  :  nuprin  tene 
d  prin  bradete  telle  te  ai  nobăitata;  de 
ai  de  ct4rre»<Ju  venUu,  dlu  si  nobilitasse 
nomele  la  toţi  d'in  cetate;  2.  a  redică  la 
ana  grada  de  nobile :  principele  a  nobi- 
iitatu  pre  mai  muîti  pentru  insemnatele 
'  si  nobilile  serritie;  3.  a  face  distinsu, 
escelleote,  bonu,  etc.  :  bonele  doctrine 
nobaUa  sufflet^  si  animeU;  unu  bonu 
«ertpfortu  sde  nobUitâ  lucrurile  ceUe 
mai  vulgari;  laborea  nobăita  pre  omu, 
desttdlu  ea  ea  se  ^  conseerafa  la  no&t'ii 
Incrnri. 

*  NOBILITATB,  b.  f.,  nobilltis>  (it. 
nofelllU  si  noblltste,  fr.  nobintd  si  no- 
blease),  calitate  de  nobile,  1.  cu  sensu 
de  eonnoseutu:  nt^itatea  unei  victoria, 
unei  bătălia,  unui  evenimentu,  a  unui 
omu  mare,  a  unui  flosofu,  a  unui  sce- 
lerat», a  unm  desfrenatu ;  2.  cu  sensu 
de  diatinsu  prin  grada  ierarchicn  :  no- 
biMate  de  naacere,  de  familia;  vechia, 
noua  nobilitate;  3.  cu  sensu  de  distinsa, 
escellente,  mare,  generosa,  bonu,  etc. : 
nobiUtatea  sufflehUui,  ănimei,  aentimen- 
teloru,  cogiiariloru;  este  una  certa  no- 
biUtcUe  de  espressione  ehiaru  si  pentru 
idede  ceUe  mai  vulgari;  câta  nt^itate 
inportarea  si  vorb'a  acestui  twwi  /  la- 
borea,  lucnUu  uiile  e  nobilitatea  adde- 
veraia  a  omului;  nobilitatea  vitiei  no- 
stra  de  caUi;  4.  in  sensu  collectivu  ca 
ai  form'a  nobilime :  nobilitatea  assupri 
in  tatu  modulu  plebea  romana ;  —  în 
celle  trei  prime  Însemnări  se  applica 
st  form'a  nobiletia,  si  scurtata,  nobletia 
=  fr.  noblesse. 

*  NOBILITATIONE,  s.  f.,  nobllIU- 
tlo,  (it.  nobllltuione,  T.  fr.  nobtUta- 
tlaa);  actione  de  nobilitare :  nobilitatio- 
nea  cdloru  meritosi;  nobUitationea  suf- 
fietului,  espressionei. 

•NOBILITATORIU,-/oria.  adj.  s., 
MbUltftHi,  (it.  ■•blUtat»r«);  care  nobi- 


HOC. 

lita  sau  serve  a  nobihtâ :  arti  si  seten- 
tie  nabUitatorie  de  anima- 

*  NOBILITATU,-o,  adj.  part.  sap., 
««bllltatDg  :  unu  desmatiatu  nohilitatu 
prin  blastematiele  selle. 

*  NOCENTE,  adj.,  part.  d'in  noeere, 
Dtcenfl»  (it.  D*eeiit«);  care  noee,  (vedi 
noeere);  1.  în  genere :  prea-mvlta  ^i<na 
e  noeente  planteloru,  caprele  sunt  no- 
centi  viţii  de  vinia;  2.  in  specie,  cul- 
pabile, de  reu  facutoria  :  nu  potu  leud 
apperarea  unui  noeente;  pre  longa  unu 
innocente  scapă  adesea  si  mulţi  nocenti. 

*  NOCENTIA,  s.f.,noeentla,  (itiio- 
eenilm  si  nocfima);  contrariu  innocen- 
tia,  calitate,  etatu  de  noeente :  Domne- 
dieu  e  judicatoriu  aîlu  innbcentiei  si 
allu  nocentiei. 

*  ITOCERE,  noeui,  noeutu  si  noetto, 
V.,  noeere,  (it.  Baoeerej  &.  nolre);  a 
Tettemă,  a  adduce  dauna :  tmilta  ploia 
noce  planteloru  sau  plantele. 

*  NOCITOEIU.-fom.adj.  s.,  noo«M, 
noeltDrns,  noelroB}  care  noee  :  ^nte 
veninose  si  nocitorie  san^atei, 

*  NOCIVU,-^,  adj.  s.,  bmItisj  apple- 
catu  a  noeere,  rettematoriu :  4rba  noci- 
va pecordoru. 

*  NOCTAMBULATIONK,  s.  f.,  (fr. 
nootsnbalatloii),  si : 

♦NOCTAMBDLISMU,  s.m.,  (itn.t- 
tombollurao,  fr.  noctanbulisme),  actio- 
ne de  noetambulu. 

*N0CTAMBULUra,adj.8.,(it.Mt- 
tanbnlA,  fr.  noataKbDt«),  care  ămbta 
noctea,  si  in  specie,  ca  si  somnambtiu, 
care  âmila  noctea  in  somn»,  aădormitu 
fiendtt. 

■  NOCTABEh=nopfare,  T.,  noctesoeret 
pernoetareţ  1.  impersonale,  a  se  face 
nocte  =  nopte :  a  ineeputu  a  noctd,  a 
noctatu  bene;  nu  sciu  de  ce  nu  mai  noc- 
tedia;  nu  noetă  bene  si  latronii  ne  eal- 
cara;  2.  personale,  a  mana  noctea,  a  ee 
afâă  nociea,  a  adjunge  in  nocte  :  «mu 
nodcdu  cu  grânvlu  in  aria;  nodassewm 
cu  copUli  mici  pre  eaUe  departe  deveri- 
ce  locuentia  omenesca ;  la  ee  ospetaria 
ati  noctatu  noctea  trecuta?  a  noctd  a- 
fora  d'in  casa;  bărbaţii  blastemati  noe- 
tidia  prin  scUu,  c^ora  ffin  casa;  Tedi 
si :  innoetare  =  înnoptare. 


=y  Google 


NOC. 


421 


NOCTATtl  =  noptalu,  part.  8np. 
subst  dlo  noetare  .-  omeni  ttoOc^pre 
edUe,  ia  una  oapetaria;  eâtu  ati  dalu 
pet^vnodaiH  la  ospetaria  ?  ^  ia  modu 
sdv.,  in  noetoiu  am  adjunsu  a  casa. 

ii.OGIE=nopte,  a.  f.,  D»x-Boete,  (it. 
Botte,  isp.  ntehe,  port.  noete^  pror.  >«ttţ 
■oleb,  noiţt  naeehr  nutg,  naolt*  nolj 
V.  f r.  Roit,  o.  fr.  niitt,  alb.  nat*);  1 .  tempu 
ce  treoe  de  la  vnn  apposa  de  son  peno 
la  UDU  resaritu  immediatu  de  Bore,  op- 
positn  la  diua  :no^ea  nue  de  căiu  oÂ- 
&tnii'a  luminei  sorelui;  nocte  longa, 
scurta  :  noctUe  de  vira  sunt  cu  muUu 
tnai  scurte  de  eâtu  noctiîe  ds  i^-na; 
nocti  umide,  reci,  calde,  serme,  mterose; 
formase,  urite,  intutt&^ae,  eu  luna  si 
at^,  foralunasi  stelle;noâeprofunda, 
traiuSla,  taeuta,  muta,tempesto3a,  seom- 
moiosa;  sunt  si  ttocU  amare,  triste,  a- 
gitate,  râie,  dorerose  pentru  jnetii  mor- 
tali, oumu  sunt  st  noeti  ferici,  plăcute, 
festive,  leti^ce;  mceputuht  neetei  este 
ser%  ec^>etulu  sau  finitulu  noctei  e  ăe- 
maneti'a;  se  face  nocte,  se  lasga  noete, 
e  nocte,  a  treeutu  noetea,  ne  appuea 
noctea  ad  i»  eampu;  noetea  cu  diu'a 
face  una  dl  civUe;  noctea  cede  dUlei, 
oumu  si  diu'a  cede  noctei',  d'in  nocte 
peno  in  di,  ai  d^in  dl  peno  in  nocte;  — 
la  salatari :  noete  bona,  ti  orediu  noe- 
te bona,  a  dice  nocte  bona,  a  leuâ  nocte 
bona,  a  lassd  noete  bona,  etc;  —  a  face 
d'in  nocte  dl  =a  veghiă  tota  noetea,  in 
opp.  ca  :  a  face  (fin  di  noete:=i  dormî 
diu'a;  —  de  noete,  afora  de  intelles- 
salu  :  inainte  de  diua,  cu  muUu  înainte 
de  diua;  ca  ia  fraaile  :  a  ţ^eeâ  de  nocte,  a 
maneeădeno^,  aseseollâdenoeteeta., 
sensn  care  se  conobora  si  prin  desu  : 
detu  de  nocte;  de  noete  are  ei  înflem- 
sarea  attribtitiva  de  unu  adj.=  noetar- 
■ai :  passeri  de  nocte,  eorbu  de  noi^e=zz 
ayetleoraz;  nalbiCa  de  noete,  Utcru  de 
nocte,  etc.;  —  inse  :  noete  de  dorere,  de 
amaru,  de  nesomnu,  de  plăceri,  de  pe- 
trecere,  de  uritu,  etc.=«ocfc  pleno  de 
doreri  sau  amartta,  etc.;  asia  si  :  nocte 
de  ploia,  de  ventu,  de  ^tuna,  de  iurbu- 
rari;  ~-  in  multiple  espressioni  tempo- 
rali cu  Duantie  forte  delicate,  cumu : 
a)  pusa  singura,  spre  a  nspreme  :  a)  e- 


poc'a  la  Întrebarea  candu :  noctea  aple- 
catu,  noetea  s'a  Intorau,  noctea  a  ad- 
junsu; nu  e  bme  a  luerâ  noetett »  a 
dormi  diu'a;  Ş)  dnrat'a :  iota  ntetea  !»• 
credia;  tota  noctea  atiMa;  irodiu'ador- 
me;  h)  in  unire  cu  alte  cov<entc,  cumu  : 
a)  poterea  noctei  =  «nlta  box  :  afieea 
in  poterea  nodei,  a  ealed  pre  cineva  in 
poterea  noctei,  a  se  desoepta  in  poterea 
noctei;  p)  oa  alte  espressioni  temporali, 
aprope  ca  si  oompnsu ;  eri  noete,  mâne 
nocte,  (dlalta  nocte,  Marti  noete,  Mer- 
curi  nocte ,  etc. :  Ltmi  nocte  cade  in 
morbu  si  Marti  noete  more;  cu  «rticl. 
neutrale  :  m  nodea,  Joui  noetea,  Do~ 
mineca  noctea,  etc.,  aceste  espressioni 
an  una  nuantia  pncinu  differita  de  form'a 
nearticulata ,  acesta  differentia  resare 
ca  mai  bene  in  :  adi  noete,  si  adi  noc- 
tea ;  ~~  i)  cu  forte  multe  prepoaitioni 
cu  sensuri  diverse  sj  delicate,  (vedi  de 
node,  si  desu  de  nocte,  mai  susu) ;  pre 
nocie,  8prenocte,noctea,prestenode,etc., 
S)  tnediulu  noetei,  mediu  de  noete,  opp. 
la  meciiu^u  ăUlei :  a  sescoUâ  la  miediulu 
noetei,  in  mediulu  noctei,prelamedluîu 
no<iei,sm :  inme^u  denoete,prelamediu 
de  noete,  etc,  cu  acesta  differentia  co : 
mediu  de  noete  e  una  espressione  mai 
Taga  de  c&tu  :  mediulu  noetei,  apoi  a- 
mendoue  espressîonile  diffem  de  :  me- 
dia-noete,  ca  opp.  la  :  media-di,  intru 
catu  media-nocte  e  :  a')  partea,  regio- 
nea  oppusa  cellei  de  media^âi;  ^'}  spec- 
tru creatu  de  imaginationea  poporului, 
(vedi  sime(îiu);2. prin  metafore,  sjdiă'a 
noctei,  la  antici;  h)  lucru  de  noete,  ce 
se  face  sau  intempla  nodea;  de  aci : 
nodi  ottice,  titlu  unei-  carte  a  lui  Qel- 
llu,  scrissa  la  A/Aena  in  tempu  de  nocte; 
e)  intunerecu,  si  fig.  orbia  a  mentei,  ra- 
tecire,  etc.  :in  noetea  uitarei,  nodea 
orUei  de  oehi  ai  corpului  sau  ai  men- 
tei; negr'a  noete  a  mortei. 

*  NOCTI0OLU,-a,  adj-,  «oetleri»! 
cui  place  noetea  :  noctieole  passeri. 

*  NOCTICOLORU,-a,  adj.,  MVtlw- 
lor;  care  are  cdorea  nodti,  negru  ca 
noctea. 

*  NOCTIPEBD,-a,  adj.  a.,  noetlfer; 
care  addnce  nodea;  s.  m.  reale,  npe^ 
/erH-2»z=luoefenilade8âia  sau  de  nocte, 


>yGoog  Ic 


422  KOC.  

in  opp.  cn  kteefenilv,  căra  se  applica  in 
speciale  la  Inoeferulu  de  demanâtia. 

*  NOCTIFLOBU,-a,  adj.,  (fr.  ■•««- 
flore);  «are  noetea  face,  deschide  florea 
$ea :  f^anie  noctiftore. 

•N0CTILI0NE,8.f.,  (noetlllo  =:fr. 
■•etuivn);  epeoia  de  vesperella. 

*NOGTILnGA,B,  m.,  noetUnea;  care 
Inminedia  nottM,  applîcatn :  a)  la  hma, 
h)  la  lampa;  —  ei  ca  adj.  noetilucu,-a, 
care  Ince  noetea;  (compara  ai  fr.  noetl- 
1u«ib)  :  anmdetUe  nodihtee;  flori  noe- 
tiluee=flon  noetiflore. 

*  NOCnVAGD,-a,  adj.,  Roetlritr»»» 
(it.  nottlTafOffr.  iioetlT>Kne);caretxipa, 
ftmbla  nodea :  patăeri  noetivage,  m'am 
satwaiu  de  acesta  viStia  ttoetivaga. 

*  NOCTIVIDTJ.-d,  adj.,  ^««tlTldui, 
care  vede  nodea  :  nocUmd'a  passere. 

*  NOCTIVIGLU,-»,  adj.,  noetlTi- 
gllns,  care  ve^  noetea,  care  qq  dorme 
noetea. 

*  NOGTUA,  B.  f,  noetna,  paesere  de 
Moete;  conseorata  deanticiMinerreiiCU- 
ettveUa. 

*  NOCTULA,  8.  f. ,  (fr.  BoetnU ,  it. 
letUU);  1.  specia  de  TespereUn;  2.  spe- 
cia de  flattum  de  nocte;  3.  specia  de  pas- 
sere nootama  rapace;  4.  ca  deminut  d^in 
Hoetua,  ««etu. 

*  NOCTUBNALE,  adj.,  atetnniaUi, 
(comp.  si  ir.iootsrmal);relatiTti  Ia  nocte 
san  la  nocturna  (ca  substantive)  :  ro- 
gaiioni  noettimali;  s.  f.,  noctumale-a, 
officia  basericesen  de  noetea. 

*  NOCTnBNn.-u,  adj.s.,  nooUriiBB, 
(it.  BottnrBO,  fr.  Bootnrne);  de  noefe;  d'in 
tempalu  nodei .-  ore  nocturne,  eonsilie 
noetume,  Uter  are  nocturna,  pehecere 
noetuma;~8.  î.,noctuma,ai  m.  noctwntt 
^ervitiu  basericescu  de  node,  parte  a 
litnrgiei  ce  se  cânta  noetea;  a.  m.  pers. 
noeturnu  ^  diea  alin  noctei  la  an- 
tici. 

*  NOCUITATE ,  s.  f. ,  (fr.  Bueolt^) , 
calitate  de  nocuu, 

*  NOCUME,  s.  pl.,  nocumine,  si : 
*NOCUMENTU,  pl.-«,  (it.  nooHBie 

si  Bocameat»);  actione  si  effectu  de  no- 
eere,  damnn ,  strîoatione ,  perdere,  vet- 
temare,  reu  facntu.etc. :  a  faee.aăduce, 
easionâ  euiva  mare  nocumentu. 


NOD^; 

*  NOCUTOBIU.-forto,  adj.  8. ,  Tedi 
noMftjnu. 

'NOCUn.-a,  adj., nooBBi,  care nooe, 
fiMHtw,  vettematoriu ,  stricatoria ,  atri- 
catioBQ ,  etc.  :  lucruri  noem  sloma- 
ctilwt. 

NODALE,  adj.,  (it.aodal*,fr.B«dBl); 
de  noău  :  oasu  nodale;  in  specie  :  punte 
nodali,  Unie  nodali,  superfeeie  wdtdi, 
cari ,  intr'nna  eorpn  vibrante  ,  stan  in 
repanau. 

NODAME,  B.  pl.,  nodamine,  si  : 

NODAMENTTJ,  a.  m.,  pl.-e,  attaBiett, 
actîone  si  effecta  de  nodare. 

NODAKB,  V.,  Bodare»  a  face  nodu.  a 
provedâ  ca  nodu  sau  noduri,  a  legă  ea 
nod»simnodiiri:anodâbrânubt,hraeeil- 
Ide,  eormeliu  eu  eortndiu,  baierele  de- 
tagiloru ;  ladu  nodatu  de  guttu ,  gutta 
nodatu  cu  laimţasi  nodă pertdu  eutmu 
laeiu  de  auru;  a  si  nodd  caţmlu  =  a  M 
legă  capulu  :  a)  in  sensn  materiale ,  a 
Be  legă  la  capn  ca  ceva  ca  ornamenta 
saa  ea  remeiUn;  i)  in  sensn  ideale,  a)  in 
genere ,  a  se  obligi ;  Ş)  in  specie ,  a  se 
mărită  saaa  se  insori ;  deee  semi  nodu 
eapulu  asid  de  teneru ;  vedi  si  compos. 
innodare. 

NODATIONE,  s.  f.,n«4atl»,  actione 
si  effecta  de  nodare :  nodationea  tmm 
capdu  deada. 

NODATOBIUi-fortd,  adj.  s.,  R«dust 
care  nada. 

NODATn,-a,  part.  snp.  snbst.,  atU- 
tS8  :  &râftu  nodatu;  nodatulu  brâmdui. 

NODATDEA,  s.  f.,  aadBaen,  (it.  bo- 
datura),  actîone  si  resoltatn  de  no- 
dare: nodatur'a  bradului  cu  man'a,  no- 
daturde  osseloru,  nodatur'a  gutttdui  eu 
eapulu;  nodature  de  eolumne^trâne. 

NODECIU  si  nodetiu.-a,  s.,  dem.  d'in 
no^,-a,  leuatu  mai  vertoBU  ca  depretia- 
tivu  si  reu  :  nodedede  sophistiu,  dead^ 
vocatu^Mjfblni»,  cânBldiel  UqMljHO- 
de(!te=nB;n,âoccnri,Beccature,8auTw 
borom  eavUUtio,  cavillattoni :  nu  me 
prenddi  m  nodedde  voitre;  vedi  si : 
nodicu.  nodiciu,  etc. 

NODELLD,  pţ.-e,  si  f.  noddla;  b«< 
duios,  deminutivu  d'in  nodu,  (compara 
si  it.  nodello,  vedi  si :  nodtctt,  nodi- 
ciu, nodicioru,  nodisioru,  nodudu,  ete.) 


.Coogic 


^OD. 

NODIA,  B.  f.,ji«<itt  specia  de  planta; 
Tedi  ă\  nodicia  la  nodicu. 

NODICA,  8,  f.,  vedi  nodicu. 

NODICAIOSU,  nodicaire,  etc.;  vedi : 
nodicare.  nodicariti,  etc. 

NODICABIU,-o.  (cursuppressu,  no- 
dicaia),  adj.  s.,  proprie,  relativa  la  no- 
dicu.'a,  si  in  speciale,  applicatu  la  no- 
diee  cui  placu  nodicele,  in  sensulu  tne- 
taforiCQ  :  fltlUtlgator,  oftrtlUtor»  nnţls 
Tel  triols  immoriDB,  anţas  vel  trfcis  a- 
gens,  in  speciale,  vftfer,  lltlgator»  llti- 
KlMii8=ieui  placa  judecăţile,  încurca- 
taiele  de  jadecata,  certele  pentra  tote 
nemicnrile,  care  cu  nodecie  :=  cu  sofis- 
mate  caata  se  câştige  ori-ce  causa :  ad- 
vocaţi nodicari;— a.î.,  tea\e,  a)  ttodica- 
ria,  abîtndine,  vitiu  si  fapta  de  nodica- 
riu  :=oaTllUtio,  frandulenta  Htl^andi 
rfttlo,  Dug»,  trlon,  In  uagli  tel  trlola 
ininoratlo :  nodicari'a  advoefdiloru,  cri- 
tieastrUoru ;  nodicarie  de  advoeaiellu; 
ceva  se  dica  atâta  nodicaria  cu  unu  ne- 
mca;  nu  mi  placu  nodicariele  muiier_^, 
cui  nu  adjungu  ore  intrege,  spre  a  si 
pune  unu  acu  in  peru ;  t)  nodicaria  si 
nodicare,  camu  in  acellua-asi  sensu  cu 
form'a  nodicaria  :  ce  nodicare  de  criti- 
eastru ,  de  muUere  ;  nodicarile  de  omtt 
bobletiu; — de  aci:  c)  nodicarosu  si  no- 
dicariosu,{earsupţie96n,nodicaiosa)-a, 
adj.,  cu  senmi  mai  energica  de  câta  allu 
formei  nodicariu,  si  in  specie,  Tltllltlf  â- 
tor^  aatcls  vel  triols  dlo  Innorang,  to- 
tD8  In  nogls  rel  trleia :  n'ai  mai  vecbdu 
omu  nodicariosu  ca  acestu-ai^-nodîea- 
rire  (cu  r  suppresau  nodicaire)- eseu , 
T.,  nuifls  din  immorarlţnegaHTeltrleaB 
arer«»  TUlllttgare=a  se  oceupă  in  de- 
lungu  cn  nodieie,  cu  seccature,  nemi- 
Guri,  a  pune  sau  perde  tempo  multa 
pentru  nemicuri,  etc.  :  ca  se  hage  in  u- 
rechiele  acului,  nodicansee  una  ora;  ca 
refl.  a  se  nodicari,  cu  sensu  mai  ener- 
gicu  :  tota  diu'a  se  nodtcaresce  spre  a 
face  unu  nodu  îa  fune;  ■-  •  nodicaritura 
(cu  r  suppressu,  ttodicaitwa),  actione  de 
nodiearire  :  ce  atâta  nodicaritura  pen- 
tru nemica !  nodicarîturele  muliei-ihru, 
aîle  advocatiloru  rei. 

NODICIA,  noditia,  etc,  vedi  nodicu. 

*NODICOLHJro.  adj.,  (fr.  iiodl- 


ealle),care  are  noduri  pre  coUu=:guttu. 

•  NODICORNU,-a,adj.,  (fr.  nodlcvr- 
me),  cu  noduri  pre  come. 

NODICP,  pl.-e.  si  f..  nodiea,  1.  pro- 
prie, uodulnD  =:  deminutiTu  d'in  nodu- 
noda;  2.  prin  metafore ,  a)  in  genere, 
Blea,  btlnm,  nii;iB,trlc»=:nemica,  sec- 
catura,  lucru  fora  valore,  fora  insem- 
□etate  si  utilitate,  la  care  si  perde  cineva 
tempu  lungu  ai  pretiosu ;  b)  in  specie; 
carlllatlo,  Terbornin  Tel  lefum  Uqnel» 
nlBeracB]»tiDaaDla,incurcaturainTorl>e, 
sophisma,  laciu  de  vorbe,  argumenta 
captiosu  si  seccu,  critica  sau  obiectione 
pentru  nodiee  in  papura  :  cu  miserele 
si  misellele  vostre  nodiee  nu  me  pren- 
deti  pre  mene;—  de  acf  noue  deminuti- 
ve  :  nodeciura,  (vedi  nodeâu,  in  parte), 
nodiciu,-a,  de  unde  apoi :  nodicioru,-a,  si 
nodisioru,-a:  noduciu,-a  si  nodutiu,-a,  de 
unde  apoi  :  noducioru  si  nodu3ioru,-a, 
—  imelfl  d'in  aceste  forme  au  leuatu  si 
sensuri  cu  totniu  speciali;  asiÂ  nodicia, 
afora  de  :  a)  sensulu  generale  de  noda 
mica,  are  si  sensurile  de :  j3)  nodicia  sau 
noditia,  si  nodueia  sau  nodutia=3ţe- 
cia  de  plante  =  leuotlnn  Ternom. 

NODIPLORa,-o,adj.,(fr.  nodiflore); 
alle  cui  flori  născu  din  noduri  =  arti- 
culationi  :  plante  nodiflore. 

NODISIORU,-a,  s.,  vedi  nodicu. 

NOD^0ROSD,-a,  adj.,  nodouns,  (com- 
para si  it.  nodoroso  si  noderoso),  plenu 
de  noduri :  bette  nodorose,  arbori  no- 
dorosi;  fig.  sonuri  nodorose. 

NODOSITATE,  s.  f.,  nodouitas,  (it. 
nodaalU  si  nodosltate);  calitate  de  no- 
dosu  :  nodositatea  trunchiului,  ramuri- 
lora,  parUoru,  nodositatile  de  la  articu- 
IcUionUe  degiteloru. 

NODOSU,-a.  adj.,  nodOBus,  (it.  ao- 
d«80i  isp.  nndoaof  pror.  nodog^  b.  dou- 
eux);  plenu  de  nodwt .-  a  pisă  pre  ci- 
neva cu  una  nodosa  maduca;  nodoae  im- 
plettiture.  fusteUu  de  planta  forte  nodo- 
su;  nodos'a  chiragra,  pentru  co  produce 
noduri  la  incbiauaturele  degeteloru;  Sg. 
nodosa  cestione;nodosefrasi,  eu^gumente. 

NODU,  pl.-un,  si  f.,  noda,  Rvdos, 
(it.  Modo,  isp.  nftilo  si  nudo,  prov.  B»t 
si  UD,  v.frmodsi  noţn.  fr.  Dnnd);1.8nb 
forma  maso.  nodu,  a)  proprie,  legătura 


.yGooglc 


iDfornia  de  globn  care  se  face  d'in  lucruri 
flessibili  ce  ae  potu  infascioră  :  la  «nu 
capetu  alltt  aciei,  cu  care  se  cose  ceva, 
se  face  nodu;  fune  cu  mai  multe  noduri; 
noău  tare  strinsu,  nodu  facutu  d'in  mai 
multe  implettiture;  nodurile  uneiplesse, 
unei  reteîle;  curellele  calctomloru  se  le- 
ga cu  nodu,  precumu  si  brânele,  cingu- 
torile,  bracăllele  inco  se  lega  cu  noci»; 
capetele  un^pandia  in  care punemu  ce- 
va, se  lega  cu  nodu,  nodulu  strinsu  allu 
iaieriloru  pungei;  2.  metaf.,  ajinaensu 
materiale,  a)  în  corpulu  animaliloru,  in- 
chiauatura,  artîcniatione ,  si  proprie, 
proeminentia  aarticulationiloru:  nodu- 
rile degiteloru,  genuehiloru;  p)  la  plante, 
Ia  lemne,  proeminentia  :  bastonu  cu  no- 
duri;  arunâinea  are  noduri;  papur'a  nu 
are  noduri;  de  aci  proT.  a  caută,  a  află 
nodu  itt  papura  =::  lat.  nodimi  In  sclrpe 
qanrere  ^  a  caută  si  află  vitie  un- 
de nu  se  află  sau  cella  pucinu  cu  greu 
s'aru  află,  a  caută  se  critice  ce  nu  e 
de  criticatu;  f)  parte  tare,  dura  a  u- 
nui  ce,  de  regula  inflata  :  scânduri 
cu  multe  noduri;  sentiu  unu  nodu  la 
gutiu  pre  sub  pelle;  S)  puntu  de  inter- 
sectione  allu  linieloru  derepte  sau  cir- 
culari, puntu  in  genere  :  nodulu  ascen- 
dente sau  descendente  allu  orbitei  tmui 
astru;  nodurile  celloru  patru  tempuri 
alle  annului;  i)  pentru  corpuri  sonore, 
nodu  însemna :  a')  locu  in  care  cOrpulu 
vibrante  e  io  repausu,  p')  nodu  armo- 
nieu,  in  care  una  corda  pusa  in  vibra- 
tione  face  se  sune  de  sene  si  cordele 
concomitanti ;  C)  in  arcbitectura,  nodu 
=:br&nu,  ornamentu  proeminente;  ti)  in 
genere,  brânu,  cingutore,  legătura,  in- 
cbiauatnra  :  nodulu  gtdtului  cu  capulu; 
nodulu  ce  tine  perulu  strinsu  pre  cresee- 
tulu  capului;  h)  ce  stringe,  astupa,  lu- 
neca, impedica  :  mi  s'a  pusu  unu  nodu 
in  guttu;  sentiu  noduri  pre  giAtu;  am 
inghititu  acestu  meăicamentu,  ăero  cu 
mari  noduri;  t)  ceva  micu,  micutoUu: 
unu  nodu  de  copillu;  cumu  ti  aplacutu 
asid  nodu  de  muliere?  —  h)  in  sensu 
ideale,  a)  i  ngenere,  legătura,  legamentu , 
relatione,  etc. :  nodidu  amicUiei,  con~ 
sangenitatei;  strinsu  nodu  lega  pre  omu 
de  tirra  sea;  ^)  in  specie,  a')  diMculta- 


te,  grentate,  incurcatara :  ad  e  nodtdu; 
nodu  gordianu  =  nodu  ercuUanu  ^ 
mare  difficultate,  problema,  puntu  inso- 
lubile sau  cellu  pucinu  forte  greu  de 
deslegatu,  lucru  aprope  impossibile; 
p')  puntu  essentiale,  capitale,  principa- 
le, fundamentale  ;  nu  sta  act  noddu 
cestionei;  y)  ceva  grea  de  sufferitu,  mu- 
strare, imputare  grea,  offenaa  mare  ce 
pate  cineva  :  de  si  greu  si  mare,  a  in- 
ghititu nodulu;  cu  iota  averea  de  care 
ăispunu  de  la  densidu,  inghitiupre  tota 
diu^a  amare  noduri  ifin  cau^a  neome- 
niei lui;  inse  :  a  inghiti  nodwi  insemna 
si :  a  dnce  dorulu,  a  av4  mare  dom  de  ce 
amu perdutn  sau  ne  lipsesce;  e)  nodic= 
carliutio,  nngte,  trlcn=incurcatnra  de 
vorbe,  sophisma,  si  de  acf :  seccatura, 
nemica;  3.  form'a  feminina,  noăa,  se  ap- 
plica  mai  vertosu  cu  sensulu  de  Jiibb- 
tDra,  artlcalfttlo,  Tlaonlum  =  legătura, 
inchiauatura  materiale  acorpuluiinoifa 
guttului,  bradului,  degiiului,  manei;  in 
specie :  noă^a  sedutului,  curului,  =aoe- 
ojx,  —  cumu  si  cu  sensulu  abstactu  de 
nodare  :  nod'a  nodului  făcuta  de  tene 
nu  a  tinutu;  —  de  acf,  precumu  d'in 
afora  s'a  facutu  afara,  asia  si  noda  a 
adj  unau  nada,  cu  aensuln  de :  a)  eaneng, 
TlDoiilniii=::legatnra,  mediu  de  nodare, 
si  metaf.,  esca,  lllecebra=mediu  de  a 
prende  :  pentru  pesci  se  arrunca  in  (^a 
ca  nada  sfermature  de  pane,  cumu  st 
granutie  de  grânu;  b)  ippendlx  =  ce 
se  adauge  la  altu  ceva  :  arip'a  stânga 
a  palatiului  e  una  nada  făcuta  de  cur- 
rendu;  c)  ai  cu  sensu  abatr.  de  nodare, 
innodare,  addaugere  z:z  motJiXo ; — de 
acf  verb.  nadire  (comp.  innadire),-esai, 
=  nectere,  nodare,  annecterc,  adjan- 
gere,  iddere,  alllţare;  esca  rel  llleee- 
brlB  oapere)  allleere,  rel  aBaneseere  ; 
a)  a  adauge,  a  prende  ceva  de  altu  ceva, 
a  legi  sau  nodă  împreuna,  a  allongă 
sau  mari  prin  adauasu  :  a  nadi  funea  ce 
nu  adjunge,  a  naăî  doue  funi ,  a  nadl 
mai  muUi  cormelî;  a  nadi  murulu,  pa- 
rietde;  p)  a  invetiă  cu  ceva,  a  capită 
sau  captivă,facuudu-lu  se  guste  d'in  ceva 
placutu :  a  nadi  cdUdu  la  orăiu,  s'a  na- 
diiu  lupulu  la  tnnelli;  tma  muliere  se 
nadecse  cu  untt  bai^atu;  de  act  si  subs. 


,CoogIc 


NOM^ 

f.,  naăitura,  actione  siresultatn,  sime- 
'  diu  da  nadire  =  înnexlo,  conjanotlo  > 
ftlleetl«,  ippendlx  f  esoa,  iileeebra.  M. 

NODUROSU,-a,  adj.,Tedi  nodorosu. 

NODUSIORU,-a,  nodutiu.-a,  yedi 
nodicu. 

NOI,  prOD.  pers.  I,  plnr.  aeijca  Domi- 
nat, noi  fHangemu,  voi  rideti ;  ca  ace. 
c«  prs :  pre  noi  attinge  lucruîu,  pre  voi 
Hu;  in  celle  alte  relatiODi  cu  prepose- 
tioni :  de  noi,  de  la  noi,  la  noi,  cu  noi, 
fora  noi :  nu  poteti  tracta  de  noi,  fora 
noi;  redi  si  eu. 

NOIANIT,  e.  m.,p1.-e,  nare,  oeeânns, 
gnrges,  abfBsiis,  dlInTlont;  mare  si  Ta- 
atn  spatin  coperitu  de  apa  :  oceanu, 
mare  abyssn  :  a  rateâ  pre  intensulu 
nmanu;  e%  fig.  un«  noianu  de  amaruri; 
noianu  de  lumina;  cof^ndatu  in  noia~ 
nuiu  calamitatHoru  la  tene  aXlergu , 
Domne,  ca  la  aingi^rula  meu  liman»; 
— d'in  oce(inu:=oeeanDs^a)Xiav(Si;  ?  M. 

*  NOX.ISARE,  nolu,  etc.,  vedi :  naa- 
lîsare,  si  naulu. 

*  NOMADE  si  n<maău,-a,  adj.  a., 
nomas,  {vo^^,  it.  noiiiade>  fr.  nomade); 
1.  proprie,  cella  ce  ftmbla  cu  turmele 
d'in  locD  ÎD  locu  spre  a  Ie  pasce;  2.  prin 
estensione,  errante,  cellu  ce  âmbla  d'in 
locn  in  locu.foraase  stabiH  uecsiri,  care 
&mb1a  CD  cortnlu.fora  casa,  fora  stabi- 
litate :  triba  nomade,  popore  nomadi; 
nomada  iraiesat  mai  aUessu  cu  păsto- 
riţa sicuvenatorea;  nomadiinu  ara,  nu 
lucra  pamentulu;  —  ca  adj.  Bi  noma- 
diai,-a,  relatiTU  la  nomade :  viitia  no- 
madica. 

NOMADICU,  nomadu;  vedi  nomade. 

KOME,  BÎ  nume,  pi.,  nomine,  noneo, 
(it.  port.  none,  isp.  nombre,  prov.  fr. 
non;  alb.  emln  sau  emen,  macedorom. 
noma,  d'in  f.  noma  cu  o  deschisu  peno 
Ia  a,  ca  ai  dacorom.  e^ara,  facia  cu 
macedorom.  afara:  compara  si  grec. 
Svoiia;  d'in  noscere,  ca  si  nobile,  no- 
me =  espressione  propria  a  notionei, 
conceptului  despre  nnu  ce;  Gentia  sau 
calitate,  actione  a  fientiei,  1.  proprie, 
a)  in  genere  :  a  dă  nomine  noue  la  idee 
noue;  nominele  arboriloru,  animaliloru, 
petrehru  se  tragu  in  origine  d'in  una 
caiUate  ce  face  mai  mare  impressiorţe 


NOM. 


425 


omului,  care  le  da  aceste  nomine;  a  ttonrf 
fia-care  lucru  eu  nomele  seu;  unu  con- 
eeptu  fora  nome  se  şterge  dHn  mentea 
nostra;  nome  de  loeu.  de  monte,  de  flu- 
viu, de  laeu;  passeri  de  differite  nomine; 
filosofia  demna  de  acestu  nome;  acestu-a 
nu  e  nomele  propriu  ăUu  lucndui  ce 
vrei  a  spune;  sutU  si  lucruri  fora  nome, 
caroru  omtAu  nu  a  datu,  nu  a  potutu, 
sau  nu  a  vrutu  a  dâ  unu  nome;  suni 
lucruri  ce  au  nomine,  dero  nu  vremu  a 
le  diee  pre  nome;  a  nomf  succulu  d'in 
huccatele  măcinate  in  stomaeu  cu  no- 
mele grecescu  de  ekyUi;  cu  ce  nome  se 
spunu  luerulu,  nu  seiu;  b)  in  specie, 
a)  pentru  omeni,  caroru-a  se  dau  in 
speciale  nomine  proprie  :  nome  de  bat- 
tezu,  nome  de  famUia;  nome  aăăeve- 
ratu,  in  oppositione  cu  nome  falsu  sau 
nome  scan^atu;  la  antisii  straboni  se 
intdlegea  prin  nome  nu  nomele  indivi~ 
duale  aîlu  fia-carui  amu,  nu  nomele  de 
batteeu,  cumu  se  dice  astaăi,  einomdede 
gente;  nomele  de  familia  se  dicea  cog- 
nome  sau  connome;  Sro  nomele  indivi- 
du(de,  se  dicea  pronome;—a  dâ,  apune 
cuiva  nome;  a  dice  cuiva  pre  nome;  am 
uitatu  eumu  Iu  chiama,  di-i  tu  pre  nome; 
cumu  i  dicu  pre  nome?  cumu  te  chiama 
pre  nomele  de  hatiezu?  cumu  ti  e  nomele 
de  familia;  a  portă  unu  nome  :  porta 
nomele  tatălui  naturale,  tatălui  adop- 
tivu,  mosiulMi,  strahonului;  a  si  leuă, 
a  si  dă  unu  nome  de  famiUa;  a  nu  ave 
nome  de  familia ;  ^)  la  certe  animali 
domestice,  cumu  :  calli,  boi,  câni  :  boi- 
loru  se  dau  nomine  dupo  ăiu^a  in  care 
se  născu;  Mereurianu,  Jouianu,  Vine- 
rianu  sunt  nomine  de  boi;  calUloru  se 
punu  nominedupo colcreaperului:  &al- 
binulu,  Ifegrulu,  Albttlu;  y)  1&  cetati, 
monti,  lacnri,  rinri :  uomde  cdatei  eră 
JRom'a;  S)  in  grammatica,  a)  cu  sen- 
buId  mai  largu,  se  applica,  in  oppos.  uc 
verbu ,  la  tote  corentele  c&to  espremu 
concepte  de  fientie  si  de  calităţi,  si  de 
aci :  nomine  si^stantive  si  nomine  a- 
diective;  preeumu  logiaâu  destinge  in- 
tre substantia  si  acdăeniia ,  asid  si 
grammaticulu  destinge  intre  nome  sivor 
bu;  in  sensu  mai  strimptu,  numai  Ia 
concepte  de  fientie  :  nome  pro^  no- 


=y  Google 


426 


NOU. 


tmtK  communi,  generice,  naţionali;  notiţe 
materitde,  eoncrehi,  abstract»;  nomine 
patronymiee,  masculine,  feminine,  pUt- 
raM,  iingulari;  nomele,  in  Umb'a  nosira, 
nu  admite  flessioni  caswdi;  2.  meta- 
forice, a)  familia,  natione,  poporn :  ma- 
rele nome  romanu,  glorioaulu  nome  ro- 
manu,  avrese  sHnga  nomele  romanu; 
si  societate,  societate  de  commerclu  : 
nome  onoreUu  in  acea  platia;  b)  nome 
^  coventu  desertu,  vorba  deeârta,  fora 
realitate  correst>ODditori8 :  frate  de  nome 
fora  ge  fia  si  cu  fapt'a;  a  remasu  numai 
nomele  unei  cetate ,  etc.  =:::  an  perita ; 
$e  ti  remana  nomele  =  se  peri,  inse  ca 
sensu  botm,  de  care  mai  la  valle;  o  vir- 
UUe,  si  tu  eati  unu  nome,  ar  fi  escla- 
matu  Bruta  in  ultimele  momente;  nu  ti 
face  unu  idobt  cf  in  unu  nome  âesertu; 
de  acf,  c)  apparentia,  pretestu  :  stA 
nome  de  amicu  vre  se  me  tragă  in  pre- 
cipitiulu  ruinei  materiale  si  morale;  cu 
nome,  sub  nome  de  remcdie  vende  ve- 
mnu;  d)  titlu  :  si  arroga  cu  fas^  no- 
mele de  doctu  si  sapiente;  nome  de  aea- 
ăemieu,  de  istoricu;  demnu  de  nomde 
deBomanu;adăfia-cuinomelededomnu, 
de  frate,  de  sora;  e)  reputatione,  opi- 
nioue,  illnstratione  :  a  st  face  nome;  a 
ai  face  mare  nome;  nomele  teu  e  in  tote 
gurele,  repună  pre  totindene;  omu,  thea- 
tru,  scola,  universitate  de  mare  nome 
sau  cumarenome; glori'anomelui; nome 
straludtu,  gloriosu;f)  memoria,  aave- 
nire :  a  si  lassd  unu  nome,  nome  bonu, 
nomereu;  traiesce  si vatrainomele stră- 
lucitului barbatu;  pere  cusunetu  nomele 
e^loru  Internaţi;  g)  si  in rm-.asi  face 
nome  reu;  nu  numai  omulu,  ci  famili'a, 
tSrr'apote  avenomereu;asimacuîd  no- 
mele, a  n  accoperi  nomele  cu  rosine  si  op~ 
probriu;  lucru  fora  nome  e  nu  ttumat  eelUt 
ee  nu  are  unu  nome,  ci  si  mai  vertosu 
lucru  nefan^;  h)  nome  =  person'a  en- 
sari ;  nomine  respectabili ;  a  lucră  in 
nomele  seu,  in  nomele  regelui;  beu  in 
nomde  teu=Ae\i  pentru  tene,  in  onorea 
personei  telle;  templu  consecratu  nomelui 
Im  Domneăieu;  a  adoră  nomele  cellu 
sântu  ailu  lui  Domneăieu:  i»  nomele  tn- 
UAuieerescu;penU'unQmele  lui  Domne- 
dim,nu  faceiiasiă,vmiti'miin  ad^uio- 


NOM. 

rtu,  nu  me  îassati  se  periu;  in  nome  ăe 
bene,  si  tn  nome  de  rea=m  bene,  in  ren, . 
si  in  speciale  :  a  leuă  ceva  in  nume  ăe 
bene,  %nnumedereu=A  intellege  bene, 
leu,  f<i  prin  urmare,  a  nu  se  3upper&,  a 
se  supperâ;  —  cama  in  acellu-asi  in- 
telIeasQ  si;  a  nome  de  lene,  a  nome  ăe 
reu;  3.  nome  in  multe  constructioni  cn 
sensuri  variate  si  delicate,  d'in  cari 
dămu  acf  inco  câteva,  a)  ende:  a  con- 
nosce  de  nome ,  numai  de  nome  :  Ro- 
manu ăe  nome,  strainu  ăe  ănma;  b)  a 
si  face  nome,  nome  bonu,  nome  reu,  nome 
de  invdiatu,  de  onm  onestu,  de  insellato- 
riu;  c)  cacu  :  e  numai  cu  nomele  omu , 
e  si  ellu  eu  nomde  barbatu;  asii  dâro  : 
cu  nomele  are  apropre  acea-asi  însem- 
nare cu  :  de  nome;  inse  cu  altu  sensu 
in :  cu  nomele  meu  poţi  reăieâ  căti  bani 
vreidelaori-cecasade  commerdu;  ă)cu 
prep.  a :  adu  pre  toţi  cdatianii  a  nome; 
a  (Âiamâ  pre  fia-care  a  nome;  a  spune 
tote  câte  scie  a  nome;  spune  a  nome  ce 
vrd;  nu  ffii  spuni  a  nome  ee  m  facutu; 
unt4  omu  a  nume  ConatanUnu;  trei  o- 
meni  a  nome  Antoniu,  Marcu,  Aureliu; 
in  unele  d'in  aceste  constractioai  intra 
si  pre :  sde  tote  pre  nome,  le  chiame  pre 
nome,  etc.,  inse ;  a  chîamd  pre  nome 
difCere  in  senso  de :  a  chiamă  a  nume; 
coci  chiama  dnevapre  nome  numai  cu 
vocea,  cu  gur*a  sea;  dero  pote  chiamă  a 
nume  si  prin  acrissu.  si  prin  vocea  al- 
tuia, si  prin  alte  meăie. 

*  NOMENCLATIONE,  s.  f.,  nomea- 
oUtlo,  (d'in  unu  verbu  iousitatu :  u*- 
menfllaret  d'in  ■omen  =  nome,  si  oUra 
^«alurt^uihiamare^gr.  xctXsiv);  1.  in 
genere,  cbiamare  pre  nome,  nomre: 
nomcTulationea  totoru  cetatianUoru  ad- 
unaţi in  mare  numeru;  2.  iu  specie, 
arte,  metbodu  de  a  nomi  persone  saa 
lucruri  numerose,  spre  a  le  tină  apoi 
bene  mente.  Catone,  censoriulu,  care 
sdea  nominde  totoru  cetatianUoru  ro- 
mani, e  unuiu  d'in  rarele  essempU  in  no- 
tnenclatione  ce  s'aru  pote  dtâ. 

•  NOMENCLATORItI,-(oria,adj.  s., 
noneaelatorţ  care  face  nomendatione, 
sau  serve  Ia  nomendatione  :  systema 
nomendatoria;  in  specie  :  a)  servo  ce 
adducea  a  mente  Domnului  seu  nonu- 


yGoog  Ic 


NON. 


427 


nde  mllarn  oe  intempini,  spre  a  i  salută, 
ca  persone  bene  connoscnte,  si  asii  a  i 
trage  in  favore  si  s  le  capeţi  snffragiele 
pentr»  allegeri;  b)  celln  ce  se  occnpa 
on  nomettdatut'a  imei  sdentia;  c)  ca 
snbst.  reale,  nomendatoriu  =:  carte  de 
nomine  proprie  de  anctori,  etc. 

*  NOMENCLATURA,  s.  f.,  ncneela- 
tnrif  (it.  Boin«iMUtnni,  fr.  nomenoUtn- 
rc;  v^i  ai  nomendcdione);  I.  in  genere 
cMamate  pre  nome,  nomtrc-fd  de  acf, 
ordine,  seria  de  covente,  de  nomine; 
2.  in  specie,  collectione  sjsteniaticaBi  me- 
tiiodica  de  toţi  terminii  unei  scientia 
san  arte :  nomenelatur^a  plant^oru  data 
de  lĂnneu;  nomendatw'a  chymca;  fora 
una  bana  nomendatvra,  vna  s^etUia 
eu  grmt  se  pote  ătmlgâ. 

NOMINAIiE,  adj.,  ■•hIhaIIi,  (it.  no- 
minale ,  fr.  H«mtnal);  relativu  la  nome : 
dtiamare  nominale=appdluru)mintde, 
ee  se  face  membriloru  wtei  adunatttia; 
ă^imtionăe  nominali  nu  su  tare  in- 
a^rtuHve;  vaiore  nominale,  scriasa  nu- 
mai pre  eharteia,  dero  de  ordinarw 
inferiore  valorei  reaie;  fiosofia  nominale, 
filosofi  nominali,  san  nomne^sti ,  cari 
anstinea  nominc^ismulu;  invUare  nom- 
nale  a  tctoru  o^^oru  la  mesa ;  diw'a 
nominale  =  dm'a  nomelui;  pi.  f.,  no- 
mmali^nerbatore  de  diu'a  nomelni. 

NOMINARE,  T.,  nsHlnare;  a  nomi, 
a  dice,  chiami,  strig&  pre  nome,  1.  in 
genere  leunume  nomrm  leu;montii  ter- 
riloru  nostre  se  nomina  Garpati;  2.  in 
speciale  :  a)  a  celebră,  a  face  renom^u; 
h)  a  chiami  la  una  ÂiDCtione  :  a  no- 
mnâ  judiâ,  profesaori,  a^mnistro' 
tori. 

NOMINATIONB,  s.  f.,  nomin«tlo  ) 
nomire,  actione  de  nouinare :  Vomnviu 
are  drepţii  de  nominatione  a  totoru 
funetionmiloru  statului;  a  face  mtiUe 
nominaHoni  m  judicatm'a;—6gva&  re- 
torica, prin  care  oratoriuln  da  ensasi 
nnn  nomeanai  lucru  ce  n'are  nome,  sau 
n'are  nome  covenitu. 

NOMINATIVU,-a,  adj.,  nomlnâtlToa, 
(it.  nonlDktiro,  fr.  momlnatlf),  relativu 
la  nominare  aau  lanomtna^,  care  nomina 
san  pote  nominâ  :  tiile  nominative,  cari 
porta  nomele  creditorinlui;  decrete  no- 


minative denoui  funcţionari;— ia  gism. 
casa  nommaHvu  si  abs.  nominativu, 
floBsione  ce  iea  unu  nome,  candn  sta  in 
fraee  ca  snbiectn  sau  inconcordantia  ca 
snbiectnlu  :  «ofmnafwuZu  smgulariu 
sau  pUtrariu  aUu  unui  nome,  pronome. 

NOMINATORnj.-^oria,  adj.  s. ,  ■•- 
mlqaUr  ai  nomlnatorlas ,  (it.  aamlB»* 
t«r«,  fr.  BomliMteir);  care  nomi'na  sau 
serve  a  nominâ;—!.  io  genere :  Adamu 
fU  nominatoriulu  totoru  UierurQoru  ce 
vedu;  2.  in  specie  :  Domnulu  e  nomi~ 
natormlu  judecUoru;  deer^,  registre 
nominatone. 

NOMINATU,-!!,  adj.  part. ,  mmIm- 
tns,  numita. 

NOMISE  si  mwnrercseu,  v.,  nonl- 
Bire,  (comp.  it.  ■amare  ?  isp.  D«mear, 
fr,  BttHmer);  a  dice,  a  cbiami,  a  strigă 
pre  nome;  a  cbiamă,  a  pane  in  fnnctione, 
si  prin  urmare  de  acea-asi  însemnare 
cu  nominare :  a  nomi  lucrurile  eu  no- 
mele lorv;  a  nomi  pre  cineva  in  fime- 
Uone;  cwntw  se  nomeaee  fapfa  tea  ? 

NOUITOBin  si  nwmHoriu,-t6ria,  adj. 
s.,  a«mlBator,  care  nomesee  aaa  serve  a 
nomi ;  —  appUcatn  ca  s.  m.  reale  si 
cu  sensulu  da  denominatoriu  =  iînnln 
d'in  calli  doi  termini  ai  unei  fractione 
numerica. 

NOMITU,  si  wumiiu,-a,  part.,  >•«!• 
natna:  eelli  normti  m  fandione. 

"  NOHISMA  si  mami^ma,  pi.  noMW- 
vmU,  si  numtâmafe,  BomlsBit  (fr.  ne- 
mlsm»,  y(i[i[qjLa),  1.  nna  mone^,  unu 
banna  :  ruimiama  regede;  2.  in  specie , 
moneta  ce  n'are  curau,  medalia,  etc.; 
3.  typariulu,  imaginea  de  pre  una  mo- 
neta;  4.  una  specia  de  planta;  vedi  si 


*  NOmU,  s.  m.,  (it.  Boml»};  unuia 
d'ÎD  terminii  binomit^i  sau  polyno- 
miului. 

*  NOMU,  s.  m.,  «amil,  (v^jj^k),  1.  dis- 
trictn,  ceren,  circumscriptione;  2.  modu 
de  cântare,  melodia ,  si  in  specie,  me- 
lodia ce  nu  se  potea  scambă  in  ver-unu 
modu. 

*  NONAGENABIU,-o,  adj.,  nonage- 
MarlnS)  (it.  nftBAgreaario  *  fr.  ■•nagi< 
Baire);  care  coprende  noue  died,  1,  în 
genera:  mwwru  nwnagenariui  eoorte  no* 


>yGoog  Ic 


m NOB; 

genaria;  2.  in  specie,  a.  tu.,  a)  cominaii- 
dante  de  nouedieei  de  armaţi,  b)  omu  de 
nonedieci  de  anni :  unu  nonagmariu, 
nwagenarii. 

*  NONÂGBNU,-»,  de  regula  in  pJ. 
nonageni,-e,  adj.,  nenagent  =:  cita 
naaedieci. 

*  NONiGESIMU,-«,  adj.,  ntiAgeil- 
vBfl,  (it.  MBaseilno,  fr.  nonftRAilme); 
alin  nouedieoele :  tKmagetim'a  parte. 

«  NONALE,  adj.,  anMtj  relativii  la 
none,  (redi  nOHu);  s.  f.  pi.,  nonali,  sa- 
crîficie  la  none. 

*  NONANU,-a,  adj.  b.,  nonanni}  care 
face  parte  d'in  cava  nonu,  si  io  epecie 
d'in  legionea  nona,  d'in  classea  nona, 
d'in  Gorpulu  nonu,  leuatu  de  regala  ca 
s.  m.,  unu  nonanu,  nonanii. 

«NONABin,-â,  adj.,noMria8,rela- 
tÎTU  la  ceva  nonu,  si  in  specie,  la  or'a 
nona :  rogationi  nonarie. 

*NONGfENTESIMU,-a,  adj.,  D»n- 
gentesimns  =:  fi,,  allu  none  centele. 

NONNU  si  flun»u.-a,  s.  pers.,  non- 
hks  (it.  BOBoo);  1.  monachii-a,  calDgerD, 
frate,  aom  de  monasteriu;  2.  tata  cre- 
scutorin,  mamma  crescutoria;  tata  suf- 
fletescu;  3.  nasiu  de  conunfa. 

*  NOKU,-a,  adj.,  domib;  allu  Douele : 
non'a  ora,  si  abstr.,  non'a;  s.  pi.  f.,  none, 
Ia  antici,  a  nou'a  df  înainte  de  idnri; 
si  sabst.  f.,  sing.  nona,  a)  a  nou'a  parte, 
b)  a  non'a  ora,  de  essetnpla  :  non'a  in 
servUiidu  ba$ericei,  intre  nona  st  ties- 
pera;  non'a  vine  dupo  sest'a. 

NOPTABG,  noptc,  etc,  vedi  noctare, 
nocte.  etc. 

NORA  si  nuora  sau  noru  si  nuoru, 
pi.  norori  a  nurori,  s.  f.,  nornB*  (it. 
onora,  isp.  nnera,  prov.  port.  nsra,  T. 
fr.  Bore);  Boci'a  fîliulai :  soercle  nu  se  au 
bene  cu  nurorile;  noru  mea  e  st  noru  tea. 

*  NOKDICU,-a,  adj.,  (it.  aordtoo). 
relativu  la  nordu  :  popore  nordice,  mai 
bene  inse :  popore  t^tentrionali. 

*  NORDU,  B.  m.,  (it.  Mrd,  ii*rt  si 
aorte,  fr.  ii«ri;  —  coventu  sassonicn), 
applicatu  numai  ca  terminu  geographicu, 
cu  acea-asi  insemiare  ce  au  si  ălle  no- 
etre  :  media-nopte,  septentrione;  —  ap- 
plicatu si  in  compositele  :  nordw-uestu, 
nwăn-vettu. 


«  NORIA,  s.  f.,  (it.  iMria,  fr.  nerle), 
machina  bydranlica  oe  serve  la  irrigata, 
ceva  analogn  cu  cea  ce  pc^rulu  nume- 
sce  rota  sau  rota  de  ttdaiu;  —  (coven- 
tnlu  pare  scurtata  d'in  anaria,  ca  for- 
matu  d'in  âvct  :=  in  susn,  si  ct^Eiv= 
redicare). 

NOBISIORU,  8.  m.,Tadi  nuerisiorw. 

NORMA,  B.  f.,  norMa,  (it.  aerma,  — 
afSne  cu  gr.  -fMiipcţioţ,  si  prin  armare 
d'in  acea-asi  fontana  cu  noscer^;  1.  me- 
suratorin  de  ungUari,  dereptarlu  cu 
care  murarii,  lemnarii  si  alţi  assâmini 
operări,  mesura  ănghiuri;  2.  prin  me- 
tafore, mesura,  ordine,  modu^deactione, 
regula,  inse  norm'a  pare  a  avâ  sensn 
mai  generale  si  mai  nobile  de  căiu  re- 
gvi'a :  norme  alle  justiţiei ;  norme  ju- 
ri^ce,  politice,  morali;  norme  de  portare, 
de  cogitare,  de  invdiare  si  propunere; 
norme  didactice;  diqto  norm'a  stoimloru, 
nemim  d'in  ceUi  ce  noi  credemu  sa- 
pienti,  n'a  fostu  sapiente;  dasieii  an- 
tici sunt  inco  cea  mai  bona  norma  a 
ceHoru  moderni;  a  deduce  d'in  fapte 
norm'a,  normde  covenite;  a  dă  norm'a, 
a  leuâ  de  norma,  a  se  cwformâ  normei, 
a  lucra  dapo  norm'a  stabilita;  fora  norma 
afora  Sin  norma,  Sin  norme;  scole,  in- 
stituie de  norma. 

NORMALE,  adj.,  nvrmalis,  (it.  nftr- 
nale,  fr.  mtnnal);  de  norma,  ce  da  norma: 
destinatu  a  dă  norme,  care  e  in  noma , 
ânghiwi  normali;  scole  normedi;  îini'a 
normale  la  unu  puntu  aîlu  unei  curbe 
e  perpendictdarea  la  tangentea  dusaa 
prin  acellu  puntu;  conditione  narmcZe, 
uau  normtde,  vietu  normale,  staiu  nor- 
male allu  sanetatei,  circtdatione  nor- 
male a  sângelui,  pulsu  normde;  sunt 
fientie  in  natura  cari  iu  stmctur'a  loru 
se  abbatu  de  la  typulu  normale;  —  s.  f., 
normalea  (ItmaJ^perpendicalarea,  ver- 
ticalea,  si  in  specie,  verticale  a  unni 
locn  ore-eare :  corpurile  cadu  in  diree- 
iMnea  tiormaZei. 

NORMALITATB,  s.f.,(it.  namaHti); 
calitate  sau  stătu  de  normale. 

NORMARE,  V.,  uorMar^  a  masuri 
«an  direge  ca  norm'a;  a  pune  sao  re- 
guU  di^  norma. 


=y  Google 


Hoa. 

NOBMATIONg,  s.  f.,  nornatUţ  ac- 
tiona  de  normare. 

NORUATUra.  adj.  part.  nornatM. 

NOBMATUBA,  s.  f.,  nornatan;  &c- 
tione  si  effectu  alin  actionei  de  nor- 
tHttre. 

NOROSD,  noiK;  Tedi :  nuoro$u,  nuo- 
nf,  si  nuerosu,  nuern. 

*  N08CENXE,  part  adj.,  vaseeaii; 
care  nosce,  care  connosce. 

NOSCENTIA,  B.  f.,  Dftscentli;  vedi 
compos.  connoscentia. 

tt  NOSCBRE,  ncucHt,  noscutu  sinottt, 
y,,  aaaeere,  (in  locu  de  gnoBoere),  form'a 
primitiTa  d'in  care  provinu  compositele 
81  derivatele :  connoscere,  agnoteere  sau 
tmnoseere,  notare,  notione,  etc. 

t  NOSO-,  (d'in  gr.  vdaoţ  :=  morbu), 
in  composite  scieatifice,  ca  :  nosocomu, 
s.  m. )  ■•■oMnagf  (&.  Baaaeoae,  d'in 
xofiâsiv  =:  cărare),  directoiia  sau  cu- 
ratoriu  de  ospitale;  de  aef  si :  no$ocomiu, 
s.  m.,  reale,  (it.  aoioeoinlftţ  fr.  aoso* 
««■Ibm),  ospitale,  unde  se  cura  mor- 
bosii;  nosodmdru,  a.  m.,  (fr.  nosadeadre, 
d'in  S^fpav  =z  arbore),  genn  de  insecte 
coleoptere  pentamere,  asii  nomite  pen- 
tra  co  Bfi  afla  in  ulcerele  certom  ar- 
bori; nosogenia,  s.  f.,  (fr.  noBo^^Btei 
d'in  Ţivoţ  =:  generatioDe),  origine  si 
dearoltare  a  morbilom,  si  de  acf,  theo- 
ria  asnpr'a  causeloru  primordiali  alle 
morbiloru  si  asnpr'a  modului  loru  de 
dearoltare;  nosogeniat-a,  adj.,  (fr.  do- 
t*g4«lqae),  relativu  la  nosogenia;  no- 
$ographia,  s.  f.,  (fr.  nogoţraphle,  d'in 
Tpăyatv"^  descriere),  descriere  si  clas- 
smcare  a  morbiloru,  cnmu  si  carto  in 
care  se  &ce  asaâmine  descriere;  noso- 
graphu,  sm.,  (fr.  aoM^aplia),  auctoriu 
de  nosograpkia,  cnlln  ce  se  occupa  cu 
nosogrc^Va;no8ograplna*,-a,  adj.,  (fr. 
Boaoţrapfeiqne) ,  relatÎTU  la  nosogra- 
pMa;  nosoUgia,  s.  .f.,  (fr.  aosoloţie, 
d'in  X670;  =:  discnrsu),  parte  a  patho- 
logiâ,  oare  tracta  despre  morbi  in  ge- 
nere; noBologicmra,  adj.,  (fr.  no«olosi- 
qne),  relfttiru  la  nosologia;  nosohgu, 
8.  m.,  care  se  ocoupa  cu  nosoîo^a. 

*  NOSSA  si  noxa.  s.  f.,  nox^  (d'in 
■aeere),  Tettenaare,  damnn  ce  face  sau 
BoSere  «ineva:  cine  precogita  fwwaol- 


K08. 


429 


tuia-a,  e  enswi  espustt  la  nossa;  fapta 
vettematoria,  damn6sa,  culpa:  nu  sw 
eu  de  nossa;  caret  noss'a  wstra,  ea  se 
neittfligeti  asia  de  mare  pena?  furtu, 
lo/rocitttu  st  alte  nosse  ti  se  itnptâa;  — 
pen's,  muict'a  impusa  pentru  dauna; — 
concreta ,  oelln  ce  a  facntu  reulu;  yedi  si 
nossia. 

«  NOSSALE  si  noxale,  adj.,  noxalU; 
relativn  la  nossa  :  actioni  nossali. 

'  NOSSIA  Bi  Boxla,  s.  f.,  noxUjvedi 
nossiu. 

*  NOSSIETATE  ai  noxietate,  8.  f., 
oailetas,  31 : 

*  NOSSIT0DINE  sau  noxihidine,  a. 
f.,  noxitndo;  calitate  si  fapta  de  no5£Ju. 

*N0S8IU  Binoxiu,-a,  adj.s.,noxU3j 
relativu  la  nossa,  veitematoriu,  strica- 
toria,  damcosu,  culpabile  :  passerinos- 
sie  semenatureloru;  nossii  de  mari  de- 
lieie;  —  s.  f.  nossia  =:  nexla,  camu  in 
acellu-asi  intellessu  cu  alia  formei  nojfia. 

*  NOSTALGIA,  s.  f.,  (fr.  nostalgie, 
it.  DOBtolfU,  d'in  vâstoţ^intorcerela 
locolu  seu,  si  SXfo;=dorere),  mare  doru 
de  t^rr'a  sea,  doru  de  a  se  iot<}[ce  in 
t^rr'a  sea,  ăorvAu  de  t&rra,  cumu  dice 
Somănulu,  care  unitu  cu  inflaentie  cli- 
matice diverse  de  atle  terrei  proprie, 
pote  degenera  nu  numai  in  profunda 
melancholfa,  ci  chiaru  in  morbi  gravi, 
peno  la  smentire,  nomita  de  medici 
nostomania. 

»  NOSTALGIC  17,-0,  adj.,  (it.  aoatal- 
gloo,  fr.  noBtalglqne),  relativn  la  no- 
stcUgia :  doru  nostalgia*;  si  ca  subst. 
personale,  unu  nostelgicu,  una  nostal- 

•NOSTOMANtA,  s.  f.,  vedi  no- 
stalgia. 

*  NOSTRALE,  adj.,  si : 
NOSTRANU,^,  adj.,  si : 
NOSTRATE;  adj.,  oMtras,  aU.  no- 

strftte,  (compara  si :  It.  nastrale,  aa- 
Btrano,  si  nostrate,  fr.  nostrate),  alin 
nostru,  de  t^rr'a  nostra,  pamenteanu, 
pamentescu,  indigenu :  plante noatrane, 
covente  nostrane;  militari  nostrati;  por- 
tulu  nostrate;  si  absol.  unu  nostranu, 
unu  nostrate,  nostranii,  nostroHi. 

NOSTKU,-a,  adj.,  aaitar,  aostrai» 
(it.  nostra  si  aosta,  isp.  naeitro»  port. 


=y  Google 


4Ş0 NOŢ; 

B9IM,  prOT.  ii«Btr«t  T.  f.  Mttitreţ  a.  fr. 
aAtre);  d'in  tioi^^n,  ari^ta  relatîonea 
de  possessione  io  respectulupersoneian- 
t&nia  plurale,  correl&tivucuflkU,ceeB- 
preme  poseeasionea  acellei-asi  pereone 
aingalare  ;  adluliţ  no9tru,  ep'a  nosira, 
va^Ue  noslre,  taurii  noatrii,  terr'a  nos- 
ira, casele  nostre;  —  poasesBolu  ce  pre- 
cede p088e8BiTaluî,are  de  regnls  articlnlu, 
chiarn  ai  Setidu  nome  de  cousangenu  : 
fratde  nostru;  fraţii  noştri,  sor'a  nos^a, 
sororile  voaire;  tattUu  nostru,  care  eşti 
m  ccmn,  etc.,  pre  caadu  se  dice  :  tata 
meu  ai  tatcAu  meu,  frate  meu  si  fratde 
M«u,  înae  nu :  fraţi  mei,  ci  numai :  fra- 
ta  mei,  ca  si :  fi-atii  no5^;~pote  înae 
st&  posaeaaivuln  si  in&intea  possessului 
d4ro  atunci  articlulu  sta  înaintea  poa- 
sessivului :  allu  vostru  peecatu,  oile  vo- 
atre  peecate  trageţi;  aaiă  si  candu  sta 
possessivulu  abaolutu :  aUu  cui  e  boulu  ? 
— aăin  nostru;  ai  cui  au  boi? — aUi  no- 
ştri;— candu  poaaessnlu  e  insocitu  si  de 
nnn  calificativu,  atunci  aremu :  a)  ver- 
dele nostru  campu,  ver^e  nostre  câm- 
puri; b)  allu  nostru  verde  campu,  alle 
nostre  verdi  câmpuri;  c)  verdde  campu 
aliu  nostru,  d)  campidu  nostru  ceUu 
verde,  e)  campîdu  verde  aUu  nostru,  etc., 
—  ai  no«^=consangeni ,  compatrioţi, 
omeni  ai  casei,  amici,  partisani,  etc; 
allu  noatru,  leuatu  asia  abaolutu,  pre 
longa  alte  inaemnari,  insâmna  forte  desu 
si  :  omulu,  barbatulu,  patronulu,  dom- 
nuîu  casei,  mai  Tertoau  in  gur'a  mulierîi 
lui :  aUu  nostru  nu  face  asia,  alluinos- 
tru  nu  plăcu  aeeste-a;  aaiă  si  barbatulu 
dice  de  a  sea  muliere  a  nostra;  in 
locu  de  ăUu  nostru,  ai  :  omulu  nostrv, 
mai  familiariu  fiendu  :  omulu  meu:  inse 
ai  :  omdu  nostru  =  omulu  in  ceşti- 
one,  de  care  e  rorb'a. 

•NOTA,  s.  f.,  nota,  {it.  noU,  fr. 
note);  femin.  d'in  notu  de  la  noscere, 
ce  ne  face  connoscutu  ceva  :  semnu, 
semnu  caracteristica,  caracterin,  facutu 
de  m&na  de  omu  sau  de  m&n'a  naturei; 
1.  proprie,  a)  ia  genere  :  pre  serissorile 
ce  ti  voiu  tramitte  de  aci  imânte,  voiu 
face  not'a  ce  tn'om  intellessu  cu  tene  a 
face;  fa  st  tu  aeea-asi  nota  pre  episto- 
lele ce  mi  vei  espedi;  se  ponemu  nota 


NOŢ; 

pre  loctUu  acestU'O;  note  inferrate  du- 
Ungu  vitele  meUe  de  eeUe  astemine  eu 
(dle  telie,  ccare  n'au  neâ  tttta  nota;  plan- 
tele, cosi  animalile,  au  notele  loru  pro- 
prie si  naturdi;  cu  aceste  nofe  ne  for- 
mâmu  noi  conceptele  desprefientie,  des- 
pre specie  ai  genuri;  aped'a  eoprende  in 
aene,  ea  eonceptu ,  mm  nnUte  note  de 
câiu  genidu;b)  in  specie,  a)  littera, 
semnu  de  acrisju:  eupucinenotepotemu 
serie  tote  eoventele  linQ)ei  ceUet  mai  ar 
vute;  p)  semnu  arbitrariu  de  acrisao : 
numeru,  cifra,  etc.  :  se  mi  scrii  cu  no- 
tde  ce  inteliegemu  numai  amendoi; 
i)  semnu  tachygrapbicu  :  mt  s'au  pres- 
criaau  ineoculittere  notele tachggra^i- 
loru  l^Mte  in  aedenti'a  adunarei  d'in 
septeman'a  trecuta;  S)  ce  se  inaâmna 
pre  marginea  pagineloru  unui  manu- 
scniptu  sau  a  unei  carte,  la  finitnlu 
loru,  sau  ai  pre  una  cbarteta  differita, 
cumu  si  ce  si  ina^mna  d'in  andite  spre 
tinere  de  mente :  Însemnare  deadducer8 
amente,  observatione  critica  sau  «apli- 
cativa, etc. :  ti  tramettu  testde  ensesi, 
si  ca  se  nu  te  fatigi  muUu,  spre  a  află 
Mvrei,  am  facutu  ensuminotelalocurile 
ce  te  potu  interessd;  a  iUustră  eu  nofo; 
a  trage  note  dupo  una  carte  lessa;  a  leuă 
note  dupo  discursulu  pronunti(Uu;  edi- 
tioni  de  auetori  classici  eu  note  critice 
si  esplieative;  ti  voliu  eommunicd  nofele 
mdle  aaupr'a  spectadului  de  eri  aira; 
nu  sciu  deco  vei  poţi  invetiâ  dupo  notde 
meUe  de  classe;  e)  mai  multe  si  diverse 
alte  specie  de  Însemnări  in  scrissa, 
cumu  ;  a.")  scurta  espositione,  resumtu; 
P')  registru,  lista,  catalogu,  indice .-  ecco 
una  nota  de  lucrurUe  ee  ti  dau  de  ealle; 
addu-mi  not'adebuceate; fa-mi  not'a  de 
ce  am  mancatu,  nota  de  ee  am  se  com- 
peru;  dati-mi  una  mica  n(aa  de  ce  v'am 
datu  si  am  se  mai  dau;  a  leuă  sau  dă 
nota  de  coprensidu  actdoru  si  doeu- 
menteloru  d^tn  arehivu  asupr'auneices- 
tione;  t')  communicatione  in  acrissu  intre 
diplomaţi  :  nota  confidenţiale,  secreta, 
o^âale,  offidosa;  S')  declaratione  offi- 
ciale  sau  officiosa  făcuta  de  unu  gaber- 
niu  prin  monitoriu  sau  aitu  diariu :  prin 
assimini  note  se  făcu  eotmoseute  eogi- 
tele  gubernitUui  asupr'a  eotarei  sau  eo- 


=y  Google 


şol 

tarei  cestione;  e)  iDsemnare  a  gradului 
de  nteritn  »  unoiscolariu:  ameritănota 
bona,  a  avi  la  cataloga  note  relle  si  de 
portare  si  de  invetiatura;  C)  aernoa  de 
scrissu  masica,  cumn  si  muaica  scrissa : 
a  catUâ  pre  note,  fora  note;  a  comyerâ 
note,  a  acrie,  a  copia  note;  a  pune  pre 
note  unu  canteeu;  de  acf,  prin  metafore, 
sonularepreBejitatu,iiielodi'a,caiiticulu, 
armonfa,  compositionea  muaicale  :  ai 
eantatu  falsu,  nu  ai  faeutu  mai  muUe 
note;  note  essacte,  precise;  nofa  ăomi' 
nante;  note  triste,  ilari;  eu  greu  veipo- 
te  inaltiâ  vocea  peno  la  acea  nota,  nu 
poli  tu  face  una  nota  asia  de  inalta  ; 
T])  semnu  pre  vase  cu  vinu,  pre  case  cu 
merci,  etc.,  fr.  âtlqaette}  d)  semnu  de 
distinctione,  caracteriu,  si  de  acf,  spe- 
cia, genu;  [)  semoLi  d'in  capu,  d'in  rai- 
na, etc.,  x)typariupremoDeta;  X)3eiiina 
pre  pelle,  fia  naturale  :  allunitia,  ue- 
gellu,  etc.  fia  facntu  intr'adensu,  si  in 
speciale  :  inferratura,  mai  vertosu  in 
ren,  iaferratnra  făcuta  pentrn  crimine, 
si  de  acf,  macula,  etc;  nota  infamanle, 
de  infamia;  ie  act :  2.  metaforice,  a)  in 
genere,  semnu,  iudiciu,  preaagiu,  ur- 
ma, etc.  :  a  lassă  urme  n  note  de  cri- 
mea  sea;  pre  froniea  sea  poţi  vede  notele 
mpresse  de  grelle  sufferentie;  h)  in  spe- 
cie, desonore,  infamia,  ignominia,  oppro- 
briu,  etc. :  caută  se  scti  tote  maculele  si 
notele  ce  ai  meritalu  prin  tw^itudinUe 
telle. 

*  NOTABENE,  vedi  rerbulu  «o- 
taire. 

'  *  NOTABILE,  adj.,  noUbllIit  (it.  do- 
tebUfli  fr.n*Uble),  demnu  de  not(i^i4,(Tedi 
2  notare) :  caşuri  notcAUi,  mare  si  no- 
tabile; potere  de  coventu;  evfnimentu  no- 
tabile; n<4abile  hatalia;  annu  notabile 
prin  notabili  si  memorabili  calamităţi; — 
8.  m.,  personale,  ununotabile,  cetatianu 
de  fronte,  insemnatu  în  una  cetate  aau 
provincia :  nott^lit  provinciei,  adunare 
de  notabili;  notabilii  unei  cetate  sunt 
adesea  pucini  negotiatori  privelegiati 
prin  av^ea  loru. 

NOTABILITATE,  a.  f.,  (it.  noUbl- 
UU,  fr.  not^lllt^);  calitate  de  noUMe : 
notabilitatea  acelloru  evenimente;  —  si 
ca  inteltesaa  concretu  de  persona  nota- 


HOT. 


4S1 


bile  :  nu  esH  notabiiitate,  notabilUatUe 
acellei  cetate. 

1  NOTARE,  V.,  vedi :  natare  si  in- 
notare, 

2  NOTARE,  T.,  utttere,  (it.  n«Ure, 
fr.  noter);  a  face  nofa,  l.a3emni,ain- 
aemnâ  :  a  notă  cu  sigiUulu,  a  nota  vi- 
tele eu  femdu;  a  notă  unu  locu  prin  unu 
păru  infiptu;  a  notă  unu  eoventu  (fm 
carte  cu  una  cruce;  2.  a  scrie  in  genere, 
si  in  specie,  a  acrie  cu  semne  abbrevia- 
tive :  n'am  polutu  urmă  pre  oratoriu 
si  notă  tote  câte  a  vorbitu;  discursurile 
proHuntiate  simt  nwnat  notate,  si  ineo 
netranscrisse;  3.  a  face  obserrationi,  es- 
plioationi  la  unu  testu  :  d  notă  ceUt  mat 
însemnaţi  auctori  «pre  a  facUitâ  intd- 
lessululoru;  i.  metaforice,  a)  ainsemnA, 
a  desemna,  a  espreme,  a  arret&  :  a  notă 
noue  idee  cu  noue  nomine;  tote  aeeste-a 
notau  dorulu  aseunsu  <dlu  ânimei  seUe; 
mai  vertosu,  a  face  allnsione,  a  d&  se  in- 
tellega :  cu  acelle  vorbe,  ca  si  eu  gesturile, 
prevoivre  se  notedie  actor iulu;  b)  a  ob- 
servă,aleu£ia  mente,  a  consideră,  intel- 
lege  -.potemu  notă  numervAu  in  căderea 
pieatureloru;  nu  poteti  notă  ac^u-asi 
nwmeru  in  utuf  a  ce  se  precipita ;  a 
observă  si  notă  cM-aulu  stelleloru,  a  ob- 
servă si  nota  tote  dissele  euiva;  dan^ 
attentione  la  altulu,  n'am  noUUu  ce  ai 
dissu  tu;  mai  vertosu  la  împerativu,  ia 
locutîonea  :  nota  bene,  cumn :  nota  bene 
ce  ti  spunu  eu;  notaţi  bene  ce  sptmu 
invetiatorii;  —  locntionea  :  nota  beme 
ae  iea  si  in  modu  de  8ubBt.:unu  nota 
bene,  sau  scrissa  intr'ana  unu  notabene: 
vreu  aeî  se  făcu  unu  importante  nota- 
bene; acesta  locntione  in  scrissu  ae  de- 
semna prin  abbreviatione  asia  :  NS,  sau 
JV.  B;  c)  a  face  pre  altulu  se  observe, 
se  intellega;  d)  a  inferră,  a  infami: 
a  notă  pre  oineea  de  meikionosu,  de 
misellu.  de  nemica;  a  notă  pre  cine  ea 
desfrenatu,  abie^u  si  miserabHe;  a  notă 
pre  viiiosii  de  totu  genulu  in  satyrele 
si  eomeăide  selle,  e)  in  sansu  mai  dulce : 
a  notă  reu  pre  unu  seolariu. 

NOTARIA,  8.  f.,  vedi  notoriu. 

NOTARIALE,  adj.,  (it.  notariale,  fr. 
notarial),  relativu  la  notoriu :  acte  no- 
tariali. 


.y.Googlc 


NOTABUTD,  s.  m.,  (it.  ii*tariat«, 
fr.  noUrUt);  of&ciu  de  notariu :  a  face 
studie  neeessarie  la  notariatu. 

NOTABIESCUra,  adj.  (it.  uoUresco, 
ff .  ■•tereaqne);  de  noUuriu :  $tylu  nota- 
riesat  formuU  notariesci. 

NOTAEIU,-a,  adi.,iioUrlB8,(it.  no- 
Urlft  si  noUJs,  fr.  Hotaira),  relativa  la 
nota  ^  scriere  in  genere,  si  in  specie 
ia  scriere  abbreviata  sau  tachygraphica, 
leuatu  inse  de  regula  ca  subst.,  1.  mase., 
notariu,  tmu  notariu,  a)  ia  întellessulu 
de  tachţ/graphu,  a)  la  anticii  Kamani : 
a'}  servu  insarciuatu  a  lena  note  tachy- 
grapMce  pentru  domnulu  seu;  ^')  servu 
pubiicu  insarcinatu  a  leuă  note  tachy- 
graphice  de  celle  ce  se  diceau  la  jude- 
cătorie sau  in  adunări  deliberanti;  f)  in 
tempurile  mai  d'in  coce  alle  imperiului, 
sarcia'a  de  notariu  eră  portata  de  o- 
meai  liberi  si  ohiaru  de  patricii;  p)  in 
baseric'a  creştina  primitiva,  notariu  =: 
officîariu  insarcinatu  acoilege  si  păstră 
ia  note  abbreviative  actele  martyriloru, 
b)  in  intellessu  de  scriitoriu  sub  dictatu 
sau  de  scrnfortti  concepf Of »u ;  scriitoriu, 
copistu,  logothetu,  grammaticu,  secre- 
ţariu,  etc.,  a)  notariu  imperiale  eră,  in 
imperiulu  de  resarita,  secretariulu  im- 
peratoriultă;  P)  notariu  apostolicu  8  of- 
ficiarinlu  insarcinatu  cu  espcditioneafa- 
cendeloru  curtei  pontificia;  7)  notaritUu 
■unui  tribunale  e  cella  ce,  ia  noi,  se 
chiama  astadi  graphiariu;  S)  notariulu 
unminegotiatoriu.umnpariiadariuore- 
care  e  cellu  ce  mai  Înainte,  la  noi,  se 
dicea  grammaticu;  s)  tuUariulu  unei  co- 
mune, unui  satu,  se  dice  astadi  si  la 
noi  cellui  ce  alta  data  se  dicea  logo- 
thetklu  soiului,  si  mai  incoce  scrufo- 
riulusaiuiui;  C)  io  fine  notariu  ^  of- 
ficiaiiu  cu  caracteriu  pubiicu,  insar- 
cinatu a  face  acte  authentice  si  a  pastfă 
copie  de  pre  densele  pentru  actele  de 
daraveri,  pentru  transactioni  ce  se  pe- 
trecu intre  particulari  pre  caile  de  În- 
voire; acestu-a  e  intellessulu  ce  a  leuatu 
coventulu  notariu  inco  d'in  tempurile 
imperiului  rpmanu  de  resaritu,  si  cu 
cate  se  appiica  astadi  ca  mai  desu,  si 
in  speciale  in  limb'a  nostra  ca  si  in 
celle  alte  limbe  sorori;  2.  s.  f.,  no- 
tariat MetarlOf  ti  notoria  ^  arte,  of- 


MOŢ; 

ficiu,  lucru  de  notariu,  applicatn,  a)  sub 
form'an(tfâna,iu  3ensup;iailargu,asiâco 
iusemna  si  tachygrapkia,  secretaria,  etc. 
si  chiaru  note  in  serissu;  6îq  :  b)  sub 
form'a  notoria  se  dice  mai  vertosu  de 
offîcîulu  notoriului  in  sensulu  speciale 
de  sub  C),  in  care,  cu  una  mica  dife- 
renţia de  intellessu,  se  applîca  si  form'a 
notan'atu. 

1  NOTATIONE,  s.  f.,  natatu,  vedi 
natatione  si  innot(Uione. 

2  NOTATIONE,  s.  f.,  notaţi»,  (it. 
notulo&e,  fr.  netatloa);  actione,  moda 
si  effectu  de  2  notare,  1.  in  genere : 
notationea  vileloru  cornute  cu  ferrtdu, 
notatioiiea  ouiloru  cu  negrctia;  notatio- 
nea eleviloru  dupo  meritula  ce  ou;  2.  in 
specie,  a)  notare  inreu,  inferrare;IiJob- 
servare  :  celle  demne  de  notatione,  no- 
tationea dilferentieloru  de  tempu  si  de 
locu;  c)  esplîcarea  insemnarei  unui  co- 
veutu,  etymologia  a  coveotnlui;  d)  de- 
scriptione,  caracterisare,  incondeiare; 

e)  in  musica,  modu  de  nUare  allu  so- 
nuriloru,  cumu  si  systema,  totu  allu 
noteloru  sau  semnelorn  musicali :  nata- 
tione bottiana,  gregoriană,  nutnerieaţ 

f)  in  algebra :  notationea  aigdmca  fa- 
cilUa  forte  descoperirea  proprietatiloru 
numeriloru;  asia  si :  notatione  ckymica 
eu  littere  mc^juseule  si  minuscule  si  cu 
esponenti  manerici. 

1  NOTATORIU.-^i-w,  adj.  s-.nata- 
tor;  vedi :  naiatoriu  si  innotatoriu. 

2  NOTATORIO,-(em,  adj.  s.  nvts- 
tor,iasemnatoriu. 

1  NOTATU,  part.  sup.  subst.,  d'in 

1  notare=natare,  natatuB,  veiiinotatu 
si  innotatu. 

2  NOTATU,  part.  aup.  subst.,  d'in 

2  notare,  notatna,  1.  part.  pecore  no- 
tate cu  ferrulu,  omeni  notaţi  cu  femău 
infamiei;  2.  sup.  firfu  de  notatu  viti^; 
3.  subst.  abstr.  notatulu  viteîoru  atfer- 
ndu  arsu- 

NOTATDRA,  s.f.,  noUtlo,  vedi :  Bo- 
lalura  si  innotatura. 

*  M^OTESCEHE,  v.,  noteseere,  a  se 
face  notu^connoscutu :  mulţi  noteseu 
prin  fapte  blastemate. 

*NOTHU  sau  note,-o,  adj.  s.,  mo- 
thas,  (v6do;),  spurlu,  1.  proprie,  a)  des- 
pre  omeni,  nascutu  afora  d'in  casatori 


=y  Google 


KOT.         

legitima :  Dariu  II  portă  eonnomele  de 
nothu;  b)  despre  bestie,  meaticiu,  cru- 
cita;  2.  metaforice,  falsu. 

*  NOTIA,  3.  f.,  noHa,  (votfa,  fr.  m«- 
tte);  specia  de  p^tra  pretioaa,  de  care  se 
crede  co  ar  cad6  cu  ploi'a;  —  co-ci  voita 
=:  insâmna  proprie  umida,  umiditate,  si 
de  aci  si :  notiometru,  3.  m.,  (fr.  notio- 
M^tre,  it.  B«ti»metr»),  instrumentu  de 
mesuratu  umiditatea  atmospherei,  no- 
mitu  mai  desu  hygrometru. 

*  NOTIFICARE,  v.,  notlUeare,  (it 
Dotlflcare»  fr.  notlQer)-,  a  face  notu=: 
coDnOBCDtu,  a  d&  se  intellega,  a  dă  pre 
facia,  etc. :  a  notifică  ceva  prin  <^sse, 
prin  ăiarie,  prin  serissori;  a  notifica 
unu  tractatu,  ordinUe  sau  mand(Uele  cu 
cari  e  cineva  insarcinatu;  s'a  not^catu 
veneticiloru  se  essa  in  data  â^in  terra. 

•NOTmCATIONE,  s.  f.,  Botlâeatio, 
(it.  notlUoaiUne)  fr.  notlflcatlon),  ac- 
tioue  si  actu  de  n<aificare :  noti/icationea 
sententiei,  orei,  temptdm  de  adunare, 
caaaioriei  cotarui-a  cu  coiu 

•NOTmCATOBI0,-torta,adj.  e.,(it. 
notlfteatore);  cai'e  notifica  sau  serve  a 
notificare  :  vinu  notificatori  dupo  noti- 
fiaUori  ai  marei  calamitate  intemplata. 

*  NOTIFI0ATU,-a,  adj.  part.,  noWa- 
oatui. 

NOTINU.-a,  adj.  3.,aiinotlDii»,  (redi 
si  annotimt^ă'in  care  notinu,  prin  ta- 
liarea  syllabei  iniţiale);  de  unu  annu, 
luatu  de  regula  ca  subst.,  1.  mase.  no- 
tinu, a)  callu  de  unu  annu  =  equus  au- 
jietlniis;  2i>amoellude  unu  aimu=::a(rnBB 
«naotlnua )  c)  fetatura  mascula  d'ln 
ano  annu  =:  retnra  muoHla  luiootin*; 
2.  f.  notina,  a)  6p&  de  nnu  auuu,  b)  am- 
oella  de  una  atmu,  e)  fetatura  de  ani- 
mali femine  d'in  unu  annu. 

*N0T10N£,  8.  f.,  nott«,  (it.  aasloiie, 
fr.Mtt«m)f  d*inn(rf«(âelatio£cere,  l.ac- 
tione  de  noacere,  de  conuoBcere  in  ge- 
nere, si  in  specie  connoscere  a  unei  au- 
toritate legale,  cercetare  :  notionea  cen- 
sor(^i,jlidicdm, prefectului;  aatnmartă 
notionea  uimt  htcru  ce  nu  suffere  omma- 
nare;  2.  prin  metafore  resultatu  allu 
aotionei  de  connoscere  :  connosccntia, 
idea,  representatione,  oonceptu,  etc., 
a>  in  genere :  notione  clara,  precisa,  es- 

Tom.  II 


NOT. 


433 


saeta,  distincta,  certa;  notioni  vape, imper- 
fecte, con  fuse;  nepoiemuface  mai  rhuUe 
«otioni  despre  aceUit-asi  îucrw;  n'am  de 
acesta-a  neci  cea  mai  mica  notione;  a 
nu  ave  neci  noiionile  communi  totoru 
omenăoru;  notionea  b^ieîui  si  a  rcuîui, 
justului  si  a  injuitului;  mentea  nostra 
capeta  notioni  de  lucruri  sau  prin  espe- 
rientia,  prin  sensulu  estemu  ori  internu, 
sau  prin  comparatione,  sau  prin  ana- 
logia, sau  prin  condustone,  si  tUtepro- 
eesse  alle  rationei;  natur^a  a  impressu 
in  mentea  totoru  omeniloru  notionea  de 
Domnedieu;  b)  in  specie,  a)  oonuosceu' 
tia  particularia  de  un  ce,  oonceptu  des- 
pre  unu  ce  particukriu  aau  individuale : 
notioriea  e  ide'a  particularia  facia  cu  i- 
de'a  generale,  cu  specVa  scm  genulu; 
p)  idea  data  a  priori;  ^)  connoscentia  e- 
lementaria,  forte  imperfecta  :  pritnele 
notioni  alle  copillului;  a  ave  notioni 
de  physica,  de  istoria,  de  geographia; 
notioni  populari  asupr'a  dripturiloru  si 
detorielofu;  primele  notioni  de  scientia 
si  de  Utteraiura;  notioni  generali  si  e- 
lementari  d'in  varie  domenie  alle  sci~ 
entiei;  dupo  Eatit,  judeciulu  analyticu 
desv(^a  notionea,  fora  se  adaugă  la 
connoscentia  noue  elemente. 

*  NOTITIA,  s.  f.,  notitla,  (it.  BotinU, 
fr.iiotloe),d'jnn(>fudelan(j5cere,  1.  pro- 
prie, stătu  de  notu  ^  connoscutu;  rarn 
inse  cu  acestu  inteltesu;  2.  priu  meta- 
fore, connoscentia,  scieutia,  scire,  repre- 
senUitiooe,  notione,  idea,  conceptu,  etc., 
a)  in  genere :  a  leuâ  una  notitia  clara 
sau  confusa  de  celle  vedute  sau  sifuse; 
neci  unu  anintale,  afora  de  omu,  nua>e 
notitia  de  di&t;  a  adduce  la  notiti'a  pu- 
blica; a  leuâ  notitia  prin  scrissăre  de 
celle  intemplate;  notitie  noue,  ielegra- 
phice,  pacifice,  gravi,  triste;  a  cere  si  că- 
piţă notitie  tnaidetaUote;  notitiele  veni- 
te de  la  mai  mulţi  asupr' a  lucrului  con- 
corda sau  se  contradicu;  notitie  cor^r- 
mate,  notiti'a  data  eri  prin  telegraphu 
se  confirma  astadi  prin  alte  notitie  con- 
cordanţi; ai  sau  nu  ai  notitia  de.  ce  ^a 
intemplatu?  a  dă  notitie,  a  capeta  no- 
titie certe;  3.  in  specia,  a)  coniiOBceutia 
de  apropo  de  unu  lucril  sau  liiia  per- 
sona,  couuoscentia  de  aprope  ou  cineva. 


=y  Google 


434 


ROT. 


familiaritate,  commercin  intima  :  e  ve- 
chia notitia  inire  noi  amendai;  b)  scîra 
data  pria  scriBsu  sau  alta  cnmura  de- 
spre ceva,  aDunâtiu,  prima  aanuntia  de 
ceva  de  carrendu  intemplatu  si  inco  ne* 
connoscata  :  noi  amu  leuatu  notitia  de 
aciata-a  de  acumu  trâ  ăille;  c)  scnrta 
iiidicatioae,  espositione,  esplicare  data 
aaapr'a  peisoneloru  saa  Incrnrilora :  no- 
Utia  ne<rologiea;  notîtie  istorice,  geo- 
graphice,  bibliographice;  notitiele  ne  dau 
eonnoseentia  de  omeni  si  de  lucruri; 
prefatione  plena  de  notitie;  »  dă  una 
notitia  asuprea  vietei  unui  acriptoriu, 
unui  artistu,  unui  barbaiu  mare;  a  scrie 
una  notitia  despre  operde  unui  artistu; 

d)  notitia  a  unui  liWariu  e  una  lista  ce 
coprende  anu  micu  numeru  de  cacti : 
Krt'a  de  multe  cârti  nu  ar  mai  fi  no- 
titia, ci  catalogu;  —  ia  acesta  iotel- 
lessa  si  celle  analoge,  notitia  e  unu  de- 
minativa  d'io  nota,  seasn  ce  resare  si 
mai  beae  d'in  frasi  ca ;  in  hcu  de  una 
notitia  mi  aăduâ  una  longa  nota;  — 

e)  carte,  tractata  in  care  se  da  conuo- 
Bcentia  de  demnităţile,  locurile,  calli- 
le,  etc.,  alle  unei  proviacia,  uoei  terre  : 
notitfa  imperiului  Gallieloru;  notitiele 
antiâloru  despre  vulcani;  notiti'a  de 
dlgtiitotiU  imperitdui  de  oriente  si  de 
oceidente,publirMtasubTh(odoMu;&\ao\. 
notiti'a  imperiului,  opa  geograpbicu  pa* 
blicatn  dupo  Constantinu. 

*  NOTORIETATE,  s.  f.,  (it.  n^U- 
rl«tk,  fr.  notorUlâ),  calitate  de  notoriu : 
lucru  de  notorietate  pubHea,  notorieta- 
tea fapttloru  nu  e  prin  sene  proba  ju- 
ridica. 

*  NOTORIU ,-<(W)a.  adj.  s.,  n*tor  si 
aottrlns,  (it.  Dotorto,  fr.  notolre);  d'in 
notu  de  la  noscere,  care  connâsee  san 
faceacoMH^sce,  I. mai  rara,  persona  care 
coDDOSce ,  martura  iirecasabile ;  2.  ca 
mai  desu,  lacra  ce  face  a  connâace  ceva 
bene  conuoscutu,  învederată,  asia  co  no- 
toriu =:  m&mîesta,  luminata,  învede- 
rată, connoscata  de  tota  lamea,  pabli- 
cu,  etc.  :  fapta  notoria,  fjpte  notorie, 
proha  notoria,  addeveru  no^on'u. 

1  NOTU,  a.  m.,  natatos;  vedi  si  in- 
notu. 

*  3  j?OTU,-a,  notM-ft-an,  ţit  net«}; 


SQg 

proprie,  una  d'in  formele  participiali  alle 
verbulni  noscere,  leuata  inse  de  regula 
ca  adj.  saa  subst.;  (vedi  form'a  femin. 
notaci  subst.  la  locuia  sea),connoscutn, 
bene  connoscutu;  opp.  la  ignotu  sau  îm- 
notu :  lucru  n)tw  fia-carui-a;  omeni noti 
mie  ai  tie;  a  discerne  notulu  de  îgnotu; 
a  merge  de  la  notu  la  ignotu;  a  âmblâ 
pre  calltle  note;  ttota  voce,  note  locuri. 

*  3  NOTU,-a,  vedi  nothu. 

*  4  NOTU,  s.  m.,  ii«tn8=vdtoc,  ventu 
ce  bate  despre  media-di,  (vedi  si  austru); 
prin  estensione,  venta,  ventu  violento. 

*NOTULA,  8,  f.,  BDtnta;  âeminntiva 
d'in  nota. 
NOU,  noua;  vedi  :  nouu. 

*  NOUACLA  si  novacvia,  a.  f.,  ««va- 
cdUj  d'in  nouare,  1.  rasoria,  catita  de 
rasa;  2.  veri-ce  outitu  tare  taliosa. 

*  NOUALE  si  novale,  adj.  s.,  novalla, 
-e,  (it.  nornie,  fr.  iioTale);  d'in  notiw  ^ 
novu,  applicatu  Ia  agrti  care  d'in  nowt 
se  ara :  agru  nouale ,  inco  nearatu  sau 
d'ia  nouu  arata,  dupo  ce  s'a  lassata  ne- 
aratu unu  annu  sau  mai  mnlti. 

*  NOUALIU  ai  novaliu,  s,  ta.,  agru 
novale. 

*  NOUAME  si  novame,  a.  pi.,  noua- 
mine,  noTamen;  actione  si  effectn  allu 
actioueide  nouare :  nouamineinceremo- 
niele  religiose,  in  institutioni  ai  datine. 

NOUARE  si  novare,  v«,  nvrare,  (it. 
Dovare);  a  face  nouu  sau  d'in  notm,  a 
noui  sau  innoui,  1.  proprie :  a  noua  tur- 
mele, vestimentele.  casete;  a  attitiă  n 
nouă  ardorea  luptatoriloru;  —  a  nouă 
unu  agru,  una  tîrrina  ^  a  iT&  6rO  dopo 
nnu  repaasa;  —  a  face  si  nouă  eovente 
ce  nu  a'au  auditu  sau  caiete  in  desue- 
tudine; a  nouă  unu  tractatu,  unu  con- 
tractu,  una  eonventione,  veehi'a  amiciţia; 
2.  metaforice,  a  scamb&,  muţi,  etc., 
a)  in  genere :  n'am  avutu  de  nouatu  nnd- 
te  in  legialatione;  aii  novatu  fad'a  terrei, 
lueruriloru;  b)  in  specie,  despre  stata 
st  lucrurile  politice,  chiarn  absol.  anoed 
=  a  acambi ,  restoraă  coastitotionea 
io  vigore;  a  face  turbnrari,  restoroart, 
rebellioni;  (vedi  si  innovare). 

NUDATIONE  si  novatione.  a.  f.,  ■•- 
ratlo,  (it  noraiionej  fr.  tiOTati«B);  ac- 
tione si  effeota  deitotiare,  l.io  genera ; 


=y  Google 


HOtf^ 

nonrfuH»  t»  legi,  inăaiine,  inlimba,in 
siatu,  in  gubemiu;  prin  novationilevo- 
stre  neintelleple  twbttrati  pacea  oeta- 
tianiloru;  2.  îd  specie,  scambarea  unei 
obligatione  ia  alfa  poateriore  :  nova- 
tvmea  oontradt^i,  hypothecei;  novatione 
necessaria,  imperfecta,  perfecta. 

NOD  ATORnJ.-iwMi  si  ttcca/oWu,  adj. 
s.,  noTAtor,  (it.  noratom,  fr.  noTatenr); 
care  noua  :  nouatoriu  in  limba;  nedlo- 
gii  sunt  noecUori  in  cAle  limbei;  nova- 
tori» in  legi,  in  politica,  in  filosofia,  in 
latercUura;  nowUorii  in  religione  sunt 
escommuniccUi;  novatoriu  imprudente, 
pmculosu;  cu  tote  aeeste-a  fora  novatori 
progressuiu  n'ar  fi  cu  potentia,  si  lumea 
fora  novationtle  unora  animosi  nova- 
tori ar  putredi  in  immobilitate. 

KODATU  ai  novatu,  adj.  part.',  n«- 
Tatns. 

1  NOUE  si  nove,  (ia  loca  de  »o6e), 
pron.  absoL  pers.  1  plor.  dat.  nobla  t 
pânea  cotidiana  da  noue;  liertati  noue 
peeoateîe,  precumu  si  noi  licrtămu  voue; 
—  &câsta  t'orma  deplena  (absoluta)  in- 
tra in  locu  de  cea  redussa  (conjuncta) 
ne  Ban  ni,  numai  canda  e  ¥orb'a  de  a 
Bppesă  tare  pre  dena'a,  in  oppositione, 
de  essemplu :  noue  nu  voue,  se  cade 
partea  cea  mai  bona  d't»  acS^a  pr4da; 
daţi  noue  (nu  loru  sau  aUoru-a)  partea 
aeiita-a;  ia  assemiai  caşuri  numai  prin 
OBu  pleonasmu  provinciale  se  mai  pune 
BL  form'a  redussa  (coajancta)  :  dati-ne 
noue  acâsta  pane. 

2  NOUE  si  nove,  noTen,  (it.  aoiet 
isp.  iraerej  proT.  d«t,  v.  fr.  ntef,  n.  ft. 
neaf),  numeni  ce  coprende  8+1=9: 
noue  si  eu  unu  făcu  diece;  de  noue  ori 
dieee  faou  noue^dieci;  de  noue  ori  unu 
centu  făcu  noue  cente;  de  noue  ori  una 
mUle  făcu  noue  milli;  noue-dUci  de  milli, 
noue  cente  de  milli  noue  nuci ,  noue 
cam negri;cioii.md,\6:m.aUunoueU.  f. 
anouea^a»nMt-t-umtallu  nouediecile, 
allu  noue  centele,  a  noue  miîlia  parte; 
— .pentru  unu  numeru  indefinitu,  ca  in 
proverbiele  :  pentru  una  surda  nu  toaa 
pop'a  de  noue  ori;  duce~te-ai  se  te  duci 
preste  noue  mari  si  noue  terri. 

NOUELLA  si  novella,  s..  f.»  atrella. 
*!■•■,  Tlfsa*  (it.  nAfellSf  &>iMiiT«Ue), 


\     Woir. m 

proprie,  fem.  d'in  adj.  not46Uf4  sau  no- 
vellu,  leuata  ca  subst.,  subintellegundo: 
1.  varga,  vergella,  ramura  snptire  : 
nouelle  de  sake,  de  earpinu,  de  comu, 
de  jugastru,  de  vitia  de  vinia;  cu  noudle, 
mai  vertosu  cu  nouelle  de  salce,  se  in- 
gradeseu  gardwi;  gardu  de  nouelle;  unu 
manuchiudenouelle,  unacarrutiadenou- 
elle;  a  bate,  apersică  cu  nouelle  de  vUia; 
a  rupe  una  nouella,  mai  multe  nouelle 
pre  spinarea  cuiva;  cu  noueîleuscate  se 
apprende  focu;  nouellele  ca  mdi  mice  si 
suptirelle  se  dia*  smicelle  si  smicure;  a 
tcUiâ  nouelle,  a  carră  nouelle;  parietii 
caseloru  terranesci  sunt  celli  mai  mulţi 
de  nouelle;  2.  diapositione  de  lege  mai 
noua  :  novelle  se  nomira  constitutionile 
imperatoriloru  făcute  dupo  publicarea 
codicelui  justinianu;  3.  narratione,  i- 
storia,  i3toriora,scire,etc.,  asia  co  nouella 
sau  novella  insâmna  :  a)  scire  de  ceva 
nouu,  de  currendu  intemplatu,  a)  adde- 
verata  :  am  novelle  imbucatraiorie  da 
la  tatalu  nostru;  trista  novella  venita 
de  la  câmpulu  de  bătălia;  ^)  romore, 
Torba,  meutiona  :  a  respanăi,  a  portă 
novelle  de  la  unulu  la  tdiuiu;  pror.  vrei 
se  vendi  novelle  barbianului ;  de  aci : 
f)  lucru  frivolu,  nemica,  seccatura  :'cu- 
rate  novelle  in  vorbe  inflate  sipompose; 
b)  narratione,  istoria,  istoriora  imagi- 
uaria,  rerisimile  sau  si  fabulosa,  destulln 
se  fia  plăcuta  si  interessaute  :  a  scrie, 
a  compune,  typari  novelle;  novelle  an- 
tice, popidarU'.  novellele  lui  Boccacoo; 
novelle  tnorali,  arabice,  orien{aii;  novelle 
pentru  copUli;  sunt  inse  si  novdlede 
mulieri  betrâne. 

NOUÎXLABE  si  novdlare,  t.,  (it 
DOTeLlare),  1.  in  geuere,  a  face  novellu : 
lun'a  se  novella,  anovelli  agndu;  2.  iu 
specie,  a  spune,  narr&  una  novdla  sau 
nflvelle  :  tota  diu'a  novella,  fora  se  si 
caute  de  lucru. 

NOUELLABKT  si  novdlariu,~a,  adj. 
s.,  (tt.  DeTellKglo  si  noTelllerei  uoTel- 
llero);  coi  place  a  spunesau  andi  novelle, 
(redi  QOnella  sub  3) :  riovellariulu  sa- 
tului. 

KOUELLASTBU  si  novellastru,-a , 
adj.,  Doreliuter;  deminativa  depretia- 
tivu  d'ia  nouellu. 


,y  Google 


•tSI! 


NOU. 


NODELL  ATORIU  si  noveîkUonurtO' 
ria,  adj.  s.,  (ît.  ncrelUtore);  cară  spune 
sau  scrie  noveîle,  (vedi  nouella  sub  3).' 

NOUELLATO  si  ttoveUatu,-a,  adj. 
part.,  DOTelUtaB,  (it.  B»Tellat«). 

NOUELLETU  si  noveUstu,  s.in.,  no- 
velletum;  locu  platitatucun(welle,{veâi 
nouella  sub  1.) :  premarginea  riuriloru 
sunt  muUe  n<n^ttete;  notteUetu  forte 
ăesu. 

NODELLINU  si  noveUînu,-a,  adj.s., 
norelluter,  noTelIicus,  noTlelolnB»  b*- 
TellInnB,  (ît.  norelUno-a) ;  deminntîru 
resfaciatoriu  d'in  novellu :  frude  novel- 
line,  vesfimentu  novellinu ;  —  subst.  f. 
reale,  nouelUna  si  novellina,  demicntiTU 
d'in  novella. 

NOUELLISTCI  si  novelîistura,  adj. 
s.,  (it.  noTelUsta),  cui  place  a  aâ£i,  por- 
ţi sau  inventă  si  spvae  novelle ,  (vedi 
nouella  sub  3). 

NOUELLITATE  si  novellitale,  s.  f., 
nevelIitaB;  calitate  de  nouellu. 

NOUELLU  ai  novelltira,  adj.,  botbI- 
1bs>  (it.  DOTello,  fr.  noareao) ;  deminu- 
tivn  d'in  nouu  =  novu,  leuatu  cu  sensu 
de  notiu=n'eceDte,  teneru,  de  currendu. 

NODELLUaA  si  nouelluiia,  noveî- 
Ittcia  si  novellutia,  deminutira  d'in 
nouella  sau  noveîla 

NOUEMBRE  si  novembre,  a.  xa.,  no- 
Tember  si  novembris,  (it.  isp.  fr.  naTSm- 
bre),  allu  DOuele  mese  allu  annulni,  alia 
treile  mese  de  tomna :  cu  Septembre  în- 
cepe, at  Nouembre  finesce  tomn'a;  me- 
sele Nouembre  =  mesele  lui  Nouembre, 
lun*a  Nouembre=lun'a  lui  Nouembre; 
in  Nouembre,  d'in  Nouembre  peno  in 
Decembre,  de  la  Nouembre  peno  la  De- 
cembre, in  totu  cursulu  lui  NouenAre. 

"  NODEMESTRE  si  nouemestru  sau 
noremestru,-a,  adj.,(it.iioTeiiieBtre),  de 
noue  mesi  :  gestationea  nouemestra  a 
mulierei. 

*  NODENA  si  novena,  s.  f. ,  vedi 
nouenu. 

•  NODENARlUai  «twenahu.-a,  adj. 
ti«TenarlBB ,  (it.  noTenarlo),  de  noue, 
care  eoprende  noue.numeru  novenariu, 
versuri  novenarie:=ii  noue  syllabe. 

♦  NOUENDULE  si  novendiale.  adj., 
BtTondialtif  (it.  aoTendUlCf  fr.  Bavea- 


NOU.  ^ 

dUl),  de  noue  ditte,  si  a  tiume,  1.  car« 
tine  nouft  dille  :  serbatori  novendiali, 
ferie  novendiidi;  ae  annuntiâ  co  in  mon- 
tele Aîbanu  ar  fi  plouatu  eu  petre,  si  de 
aeea-a  Romanîi  celebrară  ferie  noven- 
diali; 2.  ce  se  face  dnpo  noue  dille :  ca- 
pete novendiali  făcute  mortului  de  noue 
dille,  si  absol.  Românii  de  astadi,  ca  si 
vechii  Romani,  făcu  mortiloru  noven- 
diali. 

*  NOUENNALE  si  novennale.  adj. , 
(noTeiinalls=:it.  sofeMiiale),  care  vine 
sau  se  face  dupo'  fia-carî  noue  anni. 

'NOUEN'NE  si  novemte,  adj.,  noren- 
nUţ  (it  uoreane);  de  noue  anni  :  fraţi 
gemini  nov«nni,-  copiUM  ehiamatu  la 
domnia,  când»  ahiă  eră  novenne. 

*  NOUENNIU'  si  novenniu,  s.  m.,  no- 
TeDBlam,  (it.  notenniD);  spaţiu  de  tempQ 
de  noue  anni;  —  ce  se  face  dupo  none 
anni :  novenniu  perttru  mortu:=  capete, 
parastase  la  none  anni  dupo  morte. 

*  NODENSEDE  si  novensede.  adj.  s., 
leuatu  de  regula  la  pi.  novensedi=a9-. 
▼ensldei  =::  noui  diei  introdussi  de  la 
străini,  in  oppositîone  cu  in<Jtjre^i=tn- 
dlKeteB=::diei  naţionali,  pamenteani;  cu 
acellu-asi  sensu  si :  novensile ,  pi.  no- 
vensi/i^inorenslleB. 

*NOUEKSIIB  si  novensile,  vedi 
nouatsede. 

"  NOUEND  si  novenu,-a,  adj.  s.,  no- 
venuB ;  (it.  noreno-a) ,  de  noue,  de  câte 
noue,  aUu  nouele  :  noven'a  legione,  nu- 
meru  novenu;  noveni,  noveni  mergeau 
junii;  —  s.  f.,  novena,  a)  a  nou'a  parte, 
b)  a  nou'a  di,  sau  ce  se  face  a  non^  di : 
novena  pentru  eelli  morţi;  c)  totn  de 
noue  :  novena  de  cemtesie,  de  caieiom. 

NOUERCA  si  noverea  (redussu  dupo 
localităţi  :  noerca,  norea,  nerca),  s.  f., 
DOTerc«f  (ît.  BSTerca);  mamma  vitriga; 
prin  metafore,  cellu  plena  de  ura,  de  ve- 
ninu,  acerbu  cotra  altnlu ;  —  probabile 
co  de  aci  si  nomele  de  norea,  applicatn 
la  una  specia  de  vipera,  de  ora  oe  la  tmt- 
lierile  relle  se  applica  asiÂ  de  desu  no- 
mele de  vipera.  (In  naperca=vipera  ar 
fi  una  estraordinaria  strămutare  aluiv 
in  tt,  ciimu  in  sensu  contraria  in  it.  n** 
rer*  in  loeu  de  mmero»  e  ana  estraor- 
dinaria atnuQDtare  a  lai  m  io  v,  fiOift 


,y  Google 


in  acea'Esi  limba,  totn  in  sensu  contra- 
riu se  dics  V  in  loca  de  p  :  «arerta  in 
loon  de  eoperta). 

*NOUEBGALE  si  novereale,  adj.,  no* 
TerealU,  (it.  nftrercale) ;  de  nouerea  : 
ura  novereale,  a  vedâ  ca  ochi  noveroAi 
pre  fxlii  născuţi  d'in  alta  căsătoria, 

*NOUEECARE  si  novereare.  y.,  b»- 
Terearl]  a  ee  portă  ca  nouerca. 

NOUETATE,  {redussu,  mutate),  si 
novitate,  s.  f.,  n«Tltu,  (it.  aailik  si  no- 
Tltate,  fr.  naureaut^,  îsp.  nOTedaii,  proT, 
■oTltot),  calitate  de  nouw=novu,  cumu 
si  lucrn  nouu:  nouetatea  vestimenteloru, 
ea8eioru;.nouetatiinariiclulude  vtstitu; 
ne~goiiatoriu  de  noueiati  in  oile  manea- 
rei,  alle  vestibdui;  a  afla  si  portă  noue- 
tati;  nouetatUe  venite  in  urma  de  îa  câm- 
pu2tt  de  iataUa  sunt  triste ;  nouetatea 
place  onudui;  nouetatea  espressicnei.co- 
gitarei;  a  introduce  nouetati  in  institu- 
tioni  si  âatine. 

NOOICIA  si  noviăa  sau  nouitia,  no- 
vitia,  (redussu,  noitia)y  a.  f. ,  vedi 
noviâu. 

lifOniCIALEsi  novicicde  sau  nomtiale 
si  novitu^,  adj. ,  (it.  BorliUle) ;  rela- 
tiva la  nouiăa  sau  la  novicia,  sabst. 
(vedi  notrieiu). 

NODICIATU  si  noviciat»  saa  noHt- 
tiatu  saa  novitiatii,  a.  m.,  (it-voTlalato, 
fr.  aaTlelat);  stătu  de  noviâu,  ea  sub., 
tempa  c&tn  e  cineva  noviciu,  locu  ande 
stau  novicii :  Mfwtcto/u  de  pharmaâstu, 
novi^tu  de  doi  anni;  a  incepe,  a  fini 
noviăaU^  uneimaiestri^a,  uneiprofes- 
tione;  noviciaiultt  aceUm  monasteriu  aau 
cenobiu. 

NOUICIU  si  novidu  sau  nouit^  si 
novUiu,-a,  adj.  s.,  noTleias-tlaB,  (it.  so- 
Tlata-aţ  fr.  norlae);  demisutivu  d'in  nou 
=;  novu ,  taro  nouu,  care  forte  de  cur- 
rendn  a  iDcepata  a  fi  saa  a  face  ceva : 
vina  novidu,  mUitari  novicii,  măritate 
noviâe,  şcolari  novici,  vestimente  novi- 
eie,  generatione  novicia;  omini  novici  in 
maiestrfa,  professionea,  artea,  seienti'a, 
functionea  loru;  =■  individuu  prea  novi- 
du in  negotiulu  ce  li  s'a  inereăentiatu ; 
—  subst.,  1.  personale,  »wwJc»«, -a,  a)  in 
genere  :  novidi  in  miliţia,  novidi  in 
eatatoria;  h)  in  specie,  frate  religiosu , 


sora  religiosa ,  persona  ce  de  currendu 
a  intratu  intr'una  ordine  calugeresca 
saa  religiosa ;  a  lud  vestimentulu  de  no- 
vidu;  2.  f.  reale,  nouida  si  novicia  sau 
nouitia  si  novitia;  a)  in  genere,  ceva 
nou,tenera,  si  de  acf,  mândru,  elegante; 
b)  in  specie,  macula  alba  pre  unghia , 
despre  care  se  crede  co  annuntia  nouire 
cu  ceva  :  am  nouide  pre  tote  unghieîe , 
si  prin  urmare  am  se  me  nouescu  de 
pasce;  —  acâsta  forma ,  ca  si  tote  celle 
mai  nsitate  in.  gur'a  poporului ,  sunt  si 
redusse :  notcta  sau  noitia;  d'in  nouidu 
eau  novidu  esse  noua  forma  de  demi' 
Dutiva  :  nouicioru  ei  novidoru,-a=ltLt. 
nartelolna,  redussu  ndcioru,  cu  3  in 
locii  de  c  :  nouisioru  si  novisioru,  re- 
dussu noisioru,-a. 

NOUILUNIU  si  novUaniu.  a.  m-,  (no- 
rlUniam  =:  it.  noTlIaHlo) ;  luna  noua , 
tempu  de  lâna  noua. 

NOUIBB  si  novire,-esea,  v.,  noTare, 
a  face  nouu  =;  novu ;  vedi  si :  nouare, 
itmouire. 

NOUISIOBU,  (redussu  noisioru)  si 
novisiorui-a ,  adj.,  vedi  nouidoru  la 
nouieUi. 

«  NOUISSIMALE  ei  novisdmale,  adj., 
noTlsslBalis,  relativu  la  novissimu  = 
^timu. 

*  N0UIS8IMC  si  novissimu,^,  adj-, 
noTlsslmnB,  superlativu  d'in  nouu  = 
novu,  cella  mai  nouu,  forte  nouu,  forte 
de  currendu,  si,  in  specie,  ultimu,  cellu 
d'in  urma  :  novissim'a  parte  a  ostd. 

NOOITOKIU  si  novitoriu,  (redussu 
noitorw)-a,  adj.  subst.  naratori  care 
nouesce  sau  serve  a  nouire. 

NOUITDBA,  (redussu  noitwa) ,  si 
novitura,  a.  f.,ii«ratlo,actione  si  effectn 
de  a  nouire. 

KOIJSIOB0,-a,  adj. ,  vedi  nouisioru 
la  nouidu. 

NOUTATE,  B.  f.,  vedi  nouetate. 

NODTIU,-a,  adj.,  vedi  nouudu. 

NOnU,-a,  (redussu  in  mase.  la  nou, 
asia  in  pi.  noi  in  locu  de  noui,  inse  f., 
noua,  noue),  si  novu,-a,  adj.,  norus,  (it. 
iiH«To,  isp.  naero,  prov.  non  si  nueu,  v. 
fr.  aoel^  n.  fr.  Bear),  oppusu  la  vechiu 
B&aanticu,  ce  e  de  currendu  facutu, 
nascutu,  intemplatu ,  etc,  ce  na  e  por- 


>y  Google 


m NOU 

tata,  iiBata,  sorditn,  Btricata  prin  nsn, 
1.  in  genere  :  a  funăd  noue  eetati  «t  a 
conservă  eeUe  fundate ;  a  aăavge  noue 
summe  de  banni  la  celle  de  mai  inainte 
strime;  nu  vinu  se  ve  spunu  nemica  nouu; 
nemica  nu  e  nouu  sub  sore ;  nou»  de- 
putaţi; noude  legi,  nou'a  conatitatione, 
noue  vestimente,  (differitn  in  sensn  de  : 
vestmente  noue),  nou^a  generatione,  6uc- 
eate  noue,  vinu  nouu,  omeni  nou\=^ 
neri,  d^ro  si :  seamhaii,  ăltH;  cama  si : 
ăe  eurrendu  nobUati;  a  unt  oştea  noua 
eu  oştea  vechia;  notilu  domnitoriu,  nouii 
(dlessi.  preoţi  noui.  professori  noui,  noui 
prefecţi,  noui  miniştri,  cupe  noue ,  mesa 
noua,cueiuUa  noua,  camesie  noue,  brac- 
cine  noue,  ânellu  nouu,  ordiu  nouu;  la 
legi  noue  se  ceru  omeni  noui:  stare  noua 
de  lucruri,  nou'a  stare  politica  a  ierrei 
nostre;  ce  mai  nouu?  ce  mai  şeii  nouu  ? 
neci  sâu  nemica  nouu,  neci  creau  şefia 
cevanowt;  2.  in  specie,  a)  neositatn, 
neanditn,  ncTedata,  neconnoscatn,  ea- 
traordîuarin  :  crime  noua  si  neaudita, 
luamri  noue  n  neaşteptatei  nou'a  vir- 
tute a  mulîeret  fa  recompensata  eu  unu 
nouu  genu  de  onore;  noue  monatre  de 
mulieri;  h)  de  cnrrendn  intrata  intr'una 
fanctione,  la  ana  professîone,  etc,  fora 
esperientia  Bi  fora  connoscentie  intr'nna 
arte  san  măiestria ;  c)  6enâu  co  in  es- 
pressioni  ca  :  noua  bătălia,  noue  lovi- 
Uire,  noua  pUna,  etc.,  nouu  are  si  insem- 
Dsrea  de  (dtu,  repetitu,  etc;  de  acf  es- 
pressionea  adv.  de  nouu,  ef  in  nouu  = 
de  nno^ieron. 

NOtJUCIU  (rednssn  noueiu),  si  »w- 
pwctu  eannouu^  si  no«i^iu,-a,  adj.,  no- 
t«1Uh,  deminativn  d'in  nouu  ^  novu; 
de  aci  nona  deminntiva  :  noHuctont 
(redassu  nouctoru)  si  nopu;ioru,-a,  eu  s: 
in  locu  de  c  :  nouutioru  (rednssn  nou- 
aioru)  si  novusioru.-a. 

NOUTJLLECm,  (rednssn  noulledu), 
fă  novullecia  san  nouultetiu  si  kopuI- 
letiu,-a,  adj.,  ■oToInsţ  norellni;  demînu- 
tiva  d'in  nouu  =  noi;u;  inse  in  espres- 
eionea  :  nouu  nouuUeeiu,  deminntivula 
serve  spre  a  corrobori  pre  nouu  :  ves- 
timenie  noue  nouuUeeie,  si  nu  vrS  se  le 
mai  imbraece;  a^Uidu  aperdutu  cărţile 
noue  nouiletie. 


m. 

NOtnjSI0IlU,-a,  nMtaiu,-a,  etc., 
vedi  «ouuciu. 

NO  VALE,  nopare,  novdla,  novieiu,  eto. 
Tedi  :  noucUe,  novare,  nouella,  noui- 
eiu.  etc. 

*  NOXA,  noztu,  ete.,  vedi :  nosM, 
nossJu. 

NU,  adr.,  n«ti,(it.  ntn  si  im,  isp.  bs» 
T.  fr.  HO,  n.  fr.  dod,  pror.  nea  si  ii«); 
partida  negativa,  care  1.  respnnde  la- 
tinului iftB,  a)  totn  de  a  un'a,  afara  de 
caşurile  arretate  sub  h),  pre  longa  pre- 
dicatulu  unui  jndeciu  sau  unei  propo- 
sition  e :  unu  singuru  omu  nu  pote  luptA 
eu  tota  lumea;  argentulu  nu  e  gali/inu, 
canele  nu  cânta;  apele  nu  curru  de  dioim 
in  susu;  fiendu  co  tu  nu  mergi  acdllo, 
nu  voiu  merge  neci  eu;  eandU  nu  te  osiu 
eonnosee,  nu  ti  asîu  ineredentiă  ce  am 
mai  prdiosu;  cine  nu  spune  totu  dea  una 
ad^erulu,  nu  mai  e  credatu;  nu  pote 
a  nu  vorbi,  nu  potemu  se  nu  ne  sup- 
perâmu:=noB  posoniniiEi  nov  Iraiel;  de 
ce  nu  ati  plecatu  inco?  de  ce  nu  vrsft 
a  plecă  ?  spune-mi  de  cerut  ai  plecatu; 
inse,  b)  pre  longa  predicatalu  anei  pro- 
positione  interrcgativa,  nu  are  sensn 
dnplu,  a)  ca  lat.  n»H  sau-  n«BBe,  es- 
premenda  snb  forma  de  intrebare  una 
potente  affirmatione :  nu  e  miseltu  ]!- 
îiulu  ce  si  uita  de  parenie?  dne  n*ar 
vr6  se  fia  mai  bene  domnu  de  cătu  servu  f 
cui  n'ar  placi  se  i  vina  iote  fora  îabore? 
nu  ti  am  spusu  eu,  co  ai  so  perdi  totv? 
cine  nu  vede  eo  astă  e  luervlu?  spre  a 
inlatnr&  ecÎTOcitatea  si  a  d&  si  mai  multa 
potere  acestui  sensn  allu  lui  nu,  se  pre- 
pane  acestui-a  unu  a» :  au  nu  ti  am 
spusu;  au  nu  eonnoscu  toţi  co  asia  e  f 
b)  ca  lat.  Be  encliticu :  TldlBtlie,  eandu 
resDonsula  e  indoniosu  :  nu  ati  vedtUu 
callulu  meu  pre  aici?  nu  ati  mancatuf 
in  acâsta  impreginrare  se  pune  si  eumuva 
immediatu  longa  nu  sau  despartitu  :  nu 
eumuva  ati  vedutu  pre  aici  unu  eaUu 
negru  .?  ^  nu  ati  vedutu  eufNuva  pre 
aici  unu  caUu  negru  9  inse :  nu  cuiamva 
se  dice  si  in  loeu  de  nu  ori  au  nu  ^ 
nonne,  avendu  si  nna  nnantia  de  ironia : 
nu  eumuva  lapt^e  e  negru  pentru  oe!» 
voştri?  fora  ironfa  si  fora  ambiguitate 
se  dioe  in  aeeatn  sensn :  n«  ewmnxi  m^ 


yCOOglC 


'SV. 

p.  ees, :  nu  eumu  va  Au  ti  am  mpîenitu 
tote  valide?  isse,  nu  cumuva,  de' re- 
gula, are  sensulu  latiaeacului  noni,  es- 
premendu  adeco  uoa  forte  neg^tione: 
nu  cumuva  ie  am  iaiutu?  =  nun  te 
TerbsrsTl,  (respoasulu  ar  fi  ctiiara  d'ÎD 
partea  Întrebatului :  nu,  adeco,  de  certn 
negativa);  —  m&  si  in  iQterrogationi 
iDdirecte  :  nu  sciu  candu  n'ai  fostu  mi- 
Stllu  (=  totu  de  a  v,n'a  ai  fostu  misellu); 
■  —  de  aci  frasi  ca  :  de  ce  n'ai  face?  de 
ee  se  nu  faci?  si  mai  vertosu  elliptîc'a 
locDtione:  de  ce  nu?  =:  de  certu  poţi 
face  ceva;  inse  Bi  In  ironia:  de  ce  nu? 
=  Beci  decumu  un  se  pote;  —  ellipsea 
predicatulni,  la  care  ee  punenw,  bachiaru 
a  propositioQet  iotrpga  d'ia  care  face 
parte  acellu-asi  predicatu,  e  forte  desa 
si  osnale  :  pleci  sau  nu  ?  nu  sciu  de  a 
venitu  sau  nu;  candu  vre,  candu  nu;  mi 
a  spusu  co  nu;  responde  co  nu;  toţi  voru 
face,  deroeunu;  nue  acesta-anebonîa? 
nu  llastemalia?  nu  crime?  nu  sacri- 
legiu? —  mai  vertosu :  de  nu.  deco  nu, 
6ro  de  nu  =  lat.  i>l  mlnas*  eln  ralnna, 
in  fiasi  ca  :  deco  ie  porţi  bene,  iene  me 
portu  si  eu;  iro  de  nu,  si  m  me  portu 
reu;  de  vei  mancă,  mivei  fieaunu  frate, 
iro  de  nu,  ca  doi,  (vedi  si  sub  2,  de  nu 
sau  dieo  nu);  si  mai  elIesBii  in  respon- 
suri :  faci  i  (ista-a  ?  nu;  asia  e?  —  wuj; 
m  politetia :  nu,  î)omnule;  nu,  Domn'a 
mea;  nu,  amiculu  meu;  nu,  amicele  melle; 
CD  appesare :  nu  de  ceriu,  de  certu  nu, 
una  data  cu  captUu  nu,  si  mai  vertosa 
repetita  iotru  acellu-asi  intellessa:  nu, 
Hu;  nu  ti  nu  si  nu,  una  miile  ă«  ori  nu; 
in  altercationi :  asta,  ha  nu,-  ia  nu,  ba 
dâ;  repetitionea  Ini  nu  ee  face  si  in  pro- 
posîtîoni  complete:  nu,  nunesuppunemu; 
neâ  una  data  nu  mi  plesu  capulu  la 
voi,  nu;  spre  a  espreme  aegationea  ca 
potere,  ee  applica  inco  coTente  ca :  firu, 
firicellu,  eâtu  negru  sub  unghia,  mica, 
ie  îoeu,  neci  de  cumu,  etc. :  n'ai  firu  de 
mente,  nu  <iveti  mica  de  judecata;  nu 
se  preeepe  ned  câtu  tKgrulu  sufi  unghia; 
fm  intellegu  de  loeu;  nu  afli  fire  de  sare 
in  dissele  lui;  —  de  regula  intre  nu  ai 
verbu  nn  poiu  interveni  alte  covente, 
afara  de  monosjUabe  neiotonate :  nu 
face,  nu  se  face,  nu  mi  se  face;  —  de 


VV. <8g 

ac(  nu  ca  subst-,  unu  nu,  ''doi  nu,  una 
miile  de  nu;  unu  nu  dedsivu;  di  unu  nu 
resolutu,  si  te  scapă  de  elli;  cu  nu  a  ne- 
volia  te  scapi  de  noi;  ce  iW^na  nu 
aîlu  vostru  fada  cu  eviăenti'a?  adies 
nu  ^  negare,  precumu  :  dicu  dâ  ^ 
ajo  I  unuiiw  dice  nu,  cdttău  dice  dâ;  a- 
CUMU  dice  nv,  acumu  diee  dă  =:  nnno 
neţat,  aono  alt;  aBi&  si:  dice  co  nu  a 
facutu  =  neţat  se  feoliiie}  —  c)  totu 
deaQn'a,  candu  negationeacadecn  mare 
appesare  pre  alt«  covente,  afora  de  pre- 
dicatu, a)  in  genere :  nu  cu  omeni  ca 
voi  romupoii  face  lucruri  mari;  nu  noue, 
ci  voue  se  cade  a  commandâ;  vreţi  nu  a 
me  convinge,  ci  a  me  constringe;  ve  ditu 
nuăoi,  ei  diece  edili, ăSco  vreţi;  Zueru nu 
finitu,  d  ned  maearu  inceputu;  nascutu, 
iro  nu  facuiu;  vaccele  albe,  nu  celle  ne- 
gre; nu  asia,  ci  altramente;  imbracea 
vestimentele  noue,  6ro  nu  celle  vechie; 
nu  cu  reulu,  d  eu  benele  se  capita  âni- 
mele  omeniloru;  nu  cu  spafa,  ci  eu  drep- 
tatea se  talia  eestionile  de  dreptu;  nuse- 
dendu  cu  miinu^  in  senu,  d  lucrauău 
cu  anima,  ne  vomu  înavuţi;  de  la  voi  nu 
de  la  noi.  se  astipta  atătu  de  midtu;  ^  io 
specie,  inainte  de  coveote  ce  espremn 
una  cantitate  sau  eera  reu :  nu  departe 
de  ad,  nu  asia  de  mare,  nu  mare,  nu 
pucinu:  nupucini  creduasiâ;numvltu; 
nu  mulţi  se  indâmna  a  face  bene;  nu 
reu,  nu  uritu;  nu  indesertu,  nu  fora  eo- 
ventu;  nu  urita  muliere;  nu  de  despre- 
iiaiu,  nu  de  lapidatu;  nu  fora  eoventu; 
disse  nu  fora  tare;  omeni  nu  stulti;  mai 
Tert03ucup«o,  nu  prea:  nuprea-mare, 
ned  prca-micu,  nu  prea-ingeniosu,  iw 
prea-preceputu,  etc.,  espressioni  ce  co- 
prendu,  cumu  se  Tede,  si  una  nuantia 
ăelitote  sau  euphemismu;  nu  prea,  si  ou 
verbu  :  nu  prea  invetta  bene,  nu  prea 
se  porta  bene;  nu  prea  vri;  in  linlb'a  la- 
tina, in  locu  de  son,  intra  si  hand  cu 
acesta  intellessu  :  nu  longu  =r  nou  lon- 
gis,  haod  lon^DB,  nu  prta  sc-  covine  := 
bând  deeet;  —  d)  nu  co  si  nu  co  ăora=: 
non  qnod:  nou  quo  i  tacu,  nu  co  n'atiu 
ave  ce  dice;  nu  mergu  la  petrecere,  nu 
co  dâra  nu  mi  ar  placi  si  mie  se  petrecu, 
ăiro  luerviu  nu  mipermitte  a  perde  tem'- 
pwlu  in  petreceri;  e)  cu  mai,  a)  d«Bpaf- 


>y  Google 


440 


NTJ. 


titu,  nu  mai  sau  mat  nu;  ?)  impreima- 
tu,  numai  .nu  numai...  d  sau  ăero.d  si, 
ci  inco,  sau  dero  si,  dero  inco  :=  nfln 
modOj  saa  Bon  BolDin...fled,  sau  sed 
«ttam  :  nu  numai  a  inceputu,  d  a  sifi- 
nitu;  nu  numai  voi.  ci  ni  noi;  ne  a  leuatu 
nu  numai  vesttmentele,  ci  si  pellile  de 
pre  noi;  de  acf  si :  nu  numat  nu...  ei,  sau 
diro  ori  ci  si,  dero  si  ^  non  modo  (so- 
Iuro)  B«n...sed,  9au  sedetUm,  dero  nea 
sau  neci  mu  =  sed  ne—qnldem  :  nu  nu^ 
mai  nu  tace.  candu  i  die%  se  tacă,  dSro 
inco  ineepea  vorbi  mai  multe  st  maiin- 
solente;  nu  numai  nu  ti  da  neei  unu  ad- 
jutoriu,  candu  i  ceri,  diro  si  eauta  se  te 
appese  mai  reu;  nu  numai  nu  aude,  dero 
ned  nu  vede;  f)  in  limVa  classica  non 
in  fraai  cu  covente  negative,  formedia 
una  aftirmatione,  care  e  parţiale,  d^co 
noD  precede  coveatului  negativ^  :  non 
iiiiilus=:a]lqQl8  ^ăneva;  e  inse  totale 
sau  generale,  candit  dod  vine  dupo  co- 
ventulu  negativu  :  nullos  non^omnls, 
qDtBqBe=yţa  care,  toţi;  in  limb'a  nostra 
inco  se  Tace  acSsta-a,  inse  numai  in  lo- 
cutioni  d'in  doiie  covente,  in  caii  se  pote 
appeai  tare  pre  nu,  cumu  :  nu  nemicar^: 
ceva;  nu  nemme  =  cineva;  nemica  nu 
:=dku  sau  ceva:  2.  caşuri  in  cari  nu  alin 
nostru  nu  corresponde  cu  lat.  non,  a)  la 
imperativa,  a.)  person'a  II,  sing.  se  dâ 
cu  nu  si  infinitivulu  scnrtatu :  nu  face,  nu 
dormi,  nu  siede,  nu  portă,  nu  te  umUi, 
nu  te  rogă,  etc.,  ca  si  in  it.  non  portar 
'([•tto  )D  sacoo  ^  nu  portă  catusCa  in 
saccft;  in  lat.  se  pune  noii  si  infinitivulo, 
sau  ne  si  conjuctivulu ,  sau  imperati- 
tulu :  noii  me  taif  er«  :=  nu  me  attinge, 
'n«  me  tanf»Kţ  n«  me  tctlferl§,  ne  me 
'  Ihnge,  ne  ne  ta nirito:=S0  nu  ine  aftingi, 
■  i&M  nu  me  attinge.  inse  cu  nuantie  dif- 
ferite;  p)  peraon'a  II,  plur.,  se  da  cu  nu 
siindicativulu  :  nufaceti,  nu  ve  umiliţi, 
sau  cu  conjunctivulu  :  se  nu  ve  umiliţi, 
inse  cu  nuantia  de  sensu  differiti);  in 
Hmb'a  ctasaica  cu  nollte  si  infinitivulu 
sau  cu  iie  si  conjunctivulu  ori  impera- 
tivulu  :  nrilte  sepellre  ,  ne  sepelUtli, 
Dd  hepelite.  ne  ae|)eUtote  =  nu  ingro- 
paii,  se  nu  ingropati:  ^)  pers.  III,  sîng.  8i 
plur.,  cu  nuautie  difTerite,  se  pune  la 
conjuncţi vu  cu  sau  fora  se  ;  nw  facă;  se 


MP. 

nu  foca,  in  latin'a  conjuDctivnta  aaa  im* 
peratÎTuIn  cn  ne :  ne  sepellat*  ne  lepellto 
=inu  ingrope,  se  nu  ingrope;  ne  renUnt, 
ne  venin  uto:=3e  nu  vina,  nu  fina;  &}  in 
modulu  hypotheticu  sau  optativn,  cu 
sau  fora  se: se  n'appucu  diu'a  de  mane, 
nu  de  Domnedieu  câiu  pote  sufferi  o- 
mulu;  se  nu  fia,  cumu  dicu  eu,  nue  neâ 
cumu  diH  tu;  nu  fia  asia ,  totu  nu  e  amu 
dieeti  voi,  etc,,  lat.  ne  :  ne  vlrui  ^  $e 
nu  traiescu:  ne  slt  bonos  =:  nu  fia  bo- 
na, etc. ;  e)  totu  cu  lat.  ne  correspnnde, 
de  regula ,  alin  nostru  nu  saa  se  nu,  in 
propAsitioni  subordinate  ,  a)  finali,  ne 
errenns  sau  nt  ne  erremosf  non  feitl- 
nabimns  ^  case  nu  raiedmu,  nune 
vomu  pree^itâ:  asia  si: /acu  seommotu, 
ea  se  nu  potu  dormi ;  se  properămu .  ca 
se  nu  ne  appuee  lUtiiinainte;  rogarapre 
invingtOoriu,  se  nu  de  morţii  pre  prensi; 
^)  subiective  sau  obiective  :  căutaţi  st 
nu  ne  daţi  ce  ne  sunteţi  detori ;  s'a  in- 
templ<^usenufiuatuneifacia;  mai  ver- 
tosu  candu  verbulu  d'in  propositionea 
principale  espreme  precautione  :  vedi  se 
nu  codi  =:  eave  ne  eadaa ;  feriti-ve  se 
nu  daţi  in  gropa;  caută  se  nu  te  prendi 
singuru  in  curs'a  ce  tenăi  (dtui-a;  f)  in 
multe  d'in  aceste  caşuri  nu  este  esple- 
tivu,  ca  si  in  latin'a  ne  sau  qnln,  qno- 
miDBs;  aaiâ  :  nu  te  impedieu  se  nu  fad, 
ane  te  impedica  se  nu  serii?  =z  nu  <e 
impedieu  se  fad  sau  de  a  face,  dne  te 
impedica  se  scrii  sau  de  a  serie?  in  lat. 
non  impedto,  qnin  faolai;  qnli  Impo- 
dttqnominDMierlbiBt  —  incasnlucoQ- 
structibnei  verbeloru  ce  espreniu  temere, 
latinii  punu  in  propositiouea  aubordi- 
nata  a')  conjuctivulu  cu  ne:tlmet  n« 
plnat,  pre  candu  ta  noi  unuia  d'io  mo- 
durile de  a  i&  acesta  frase,  e  isdicati- 
vulu  fora  aegatione  :  me  temu  coplowi 
sau  co  va  plouă ;  P')  conjunctivulu  cu 
nt  ^  se  :  tinco  nt  piuat,  precandu  in 
limb'a  nostra  chiaru  in  acestu  casu  nnnia 
d'in  modurile  de  a  traduce  proproaitio- 
nea  subordinata  e  modulu  negativu :  m« 
temu  co  nu  ploua  sau  eo  nu  va  ploui; 
si  fiendu  co  in  limb'a  classica  doue  ne- 
gationi  fac'u  de  regula  una  afBrmatione, 
de  acf :  tlneo  ne  non  plnat  =  timeo 
vt  piuat  z=  me  temu  eo  nu  va  ploua; 


yCOOglC 


NVk. 

d^  In  limb'a  noatra  sa  dice,  in  cssuln 
de  sub  a),  sfora  de  :  me  temu  eo  ploua 
si  :  me  tmut  se  nu  ploue,  nit  cttmuva 
se  ploue  ;  asii  si  :  me  >  temu  eo  tm 
vine  barbaUdu  =  me  temu  se  nu  mi 
mna  lorbatulu  =  me  temu  nu  eumu- 
va  ae  mi  vina  barhaiulu  =  tine*  ne 
■arltaB  venUtţ  âro  ia  oasulu  de  sub 
p"),  afora  de :  me  tema  ce  nu  ploua,  se 
dice :  me  temu  nu  eumuva  se  nu  ploue, 
cn  done  negationi  si  conjonct.  ca  si  lat. 
tlMto  ne  BOR  plnat]  asi&  ai :  mt  e  frica 
eo  nu  tine,  eonuva  vmi  ^  mi  e  frica 
tw  evmma  se  nu  pîna=:lat.  paror  eat 
■t  TSBlat  sau  ne  non  Tenlat;  —  d)  la 
lat.  alai,  responda  de  regula  alle  nostre : 
te  nu.  de  Htt  sau  dew  nu,  afora  de 
nu :  nlsl  Torte  =  afora  de  nu  eumuva, 
afora  numai  dSco  atmuva,  etc. :  ce  aliu 
e  m  se  rdieUâ  contra  natura,  deeo  nu  a 
se  revoUâ  contra  Domnedieu?  cine  al- 
ttdu,  de  nu  tu,  mi  ar  pote  faee  acesta 
servftiu  ?  fa  asia,  afora  numai  deeo  şeii 
te  faee  aliramente  si  mai  bene;  —  mul- 
te ant  â  inco  de  dissu  asupr'a  negatio- 
nei ;  dâro  caata  se  ne  marginimu  aci, 
tramittendu  numai  la  celle  disse  la  ne- 
gativalu  ne. 

•  NFANTIA  si  nuentia;  s.  f.,  (fr. 
■nufle),  toan  de  eolore,  differentia  gra- 
doale  si  pacinu  sensibile  a  acellei-asi 
eolore,  care  de  la  tonala  cellu  mai  in- 
ebisti  merge  cotra  tonulu  celhi  mai  des- 
ebisQ,  1.  proprie  :  de  la  una-colore  la 
att'a  trecemuprin  una  mti^me  de  nuan- 
tie  delicate;  transitioni  aprope  insensi- 
bili d^in  nuantia  in  nuantia;  2.  meta- 
forice, differentia  delicata,  aprope  im- 
perceptibile intre  lucrurijde  aces-asi  spe- 
cia, intre  idee  de  acea^asi  ordine,  intre 
covente  de  acellu-asi  intellessD  :  nuan- 
tiele,  ee  distingu  mlientfa  de  volta ,  sunt 
d'in  celle  mai  delicate. 

*  NOANTUEE,  t.,  (fr.  nnaneer),  a 
fiKe  nuantie,  si  a  nume,  1.  a  trece  pre 
nesentite  de  la  una  eolore  principale  la 
alfa,  punendu  intre  aceste  colori  prin- 
cipali diverse  grade  allelorn;  in  genere, 
a  armonisi,  a  coneordă,  a  mariă  bene 
colorile;  2.  metaf.,  a  distinge  si  pane  in 
vedere  celle  mai  delicate  differentie. 

•NUANTlATU,-o,  adj.  p.,(fr.  aiMo^). 


NOB. 


441 


*  NUBE,  s.  f.,  iiDbea,  (ital.  mbe); 
nueru,  nnoru,  noru;  vedi  nueru. 

*NTTBECULA,  b.  f.,anbfleBh,(it.  an- 
beoaU,  li-,  nnbleole);  deminutiTU  d'in 
ntibe;  fig.  macula  pre  cornea  ocbiului; 
morbu  ce  face  se  v^da  cineva  obiectele 
ca  prin  nuoru  sati  negura. 

*  NUBERS,  nupsi  si  nupsei,  nuptu, 
V.,  nobere,  (d'in  acea-asi  fontana  cu 
nube,  ni^lu,  nueru,  nuoru,  noru,  etc., 
si  priu  urmare) :  1.  proprie,  a  coperf, 
infasoioră,  inrelf,  si  in  specie,  a  co- 
perf,  infascioră,  Ieg&  capolu;  de  unde : 
2.  metaforice,  si  cu  totulu  in  specie,  vor- 
bindu  de  femine,  a  si  coperf  capula,  a 
incet&  de  a  fi  f4ta,  vergine,  cari,  la  an- 
ticii Romani,  ca  si  Ia  noi  pene  astadi, 
ambl&  cu  capula  neinvelitu;  si  de  acf, 
a  se  mărită;  3.  prin  estensione  si  de- 
spre bărbaţi,  a  se  insor&;  ba  cbiam  si 
despre  plante,  a  se  lega  de  arbori. 

*  NUBIPERU,-a,  adj.,  nabifer,  (it. 
nublfero,  fr.  nnbînre);  care  porta,  duce 
nabi :  nninfere  erescete  de  monti, 

*  NUBIFUQU,-a,aâj.,niibirnK»,(fy. 
BDbiniţe};  care  pune  nuerii  pte  fuga  : 
nubifutfula  aâlone. 

*  NUBIGBNU,-a,  adj.,  nablf en»,  (fr. 
onblKine);  1.  nascutu  d'in  tt«6e,- 2.na>- 
scatorin  de  nubi. 

«  NUBIOERU.-o,  adj.,  niblrer;  vedi 
nubiferu. 

*NUBIG08U,-(i,  adj.,  mblsosas,  nne- 
roşu. 

*  NITBILABE,  V.,  ■■bllarei  nnerare, 
(care  e  numai  una  tranaformatiooe  d'in 
nubilare). 

*NUBlLABIU,-o,  adj.e.,  nuUterlaa- 
«-■n ;  ce  si  adduce  cu  nt^HuUt,  ce  da  mi- 
Inht,  (vedi  ntibUu);  —  s.  reale,  a)  io 
genere,  umbrariu;  h)  iu  specie,  umbrarin 
de  grflue. 

*  KUBILE,  adj.,  nobim,  (it.  nubile, 
fr.  nnblle);  d'in  nubere,  de  nuptu  =:  de 
maritatn,  in  etate  de  maritatu  :  /iste  nu- 
bili, vergine  nubile;  anni  nub^i  ^  in 
care  una  pereona  e  de  maritatu. 

*  NUBILITATE,  s.  f.,  (it.  BibUltA) 
calitate,  etate  de  nubile :  pentru  fete 
nubilitatea  e  aprope  synanyma  eu  pw- 
hertatea. 

*  NOBlLOSD>o,  adj.,nibU*HB,nn». 


yGoog  Ic 


us 


H0C. 


roBD,  (care  e  numai  una  transformatione 
â'in  HtibUosu). 

*  NCBILC,  8.  m.,  mblIaM,  nneni  sau 
nnoni  (care  e  numai  una  transformatione 
d'in  nvhilu). 

NUCA,  s.  L,  ntxt  (it.  B«e«,  iep.  aaei, 
port.  nai,  pror.  notz,  fr.  boIx),  fructu 
alia  nucului .-  a  sparge  nuci,  a  joeA  in 
nuci;  oUu  de  nuci ;  medi  de  nud,  pla- 
centa eu  medi  de  nud;  nuca  amara  ^ 
amygdala,  nuca  mare  =  jaţlans;  nuca 
de  lacu  ^  tnpp»  nitass ,  L.,  nuca  de 
tuare  =:  nuemiora. 

NDCALG,  adj.,  aueallB}  ca  nuc'a,  de 
nuca,  c&tu  nuc'o;  —  B.  f.  nucale,  buc- 
oata,  placenta  cu  ntiâ. 

NUCAHENTU,  pL-e,  ■seamentuni  j 
1,  ceTa&cutucuntfd, cumedi  de  nuci: 
baceata,  placenta  ;  2.  ceva  ca  nuc'a, 
poma,  fructu  ca  nuc'a;  vedi  si  nucatura. 

N0CABIA,  s.  f.,  nneetBiD)  mulţime 
de  nuci. 

NUCATUrO,  a.  m.  si  f.,  (ît.  nucato^ 
fr.  noRgrat),  conditura,  placenta,  ca  nticî 
un  medi  de  nuca. 

NUCELLA,  8.  f.,  aacellB,  (ital.  no- 
•ella,  fr.  noeellO;  1-  deminutivn  d'in 
nuca;  2.  prin  metafore,  a)  obsu  ce  u- 
nesce  braciulu  ca  mftn'a;  b)  pulpa  ce 
occupa  c«Dtmlu  ovululai  unei  vegetale. 

NUCSTU,  pl.-e,  nacetan;  lorn  plan- 
tatu  cu  nuci';  multi  nuci  sau  multe  nvct, 
(vedi  81  nuearia). 

NUCIFEBDrC.  adj.,  naclfor,  (it.  an- 
•Ifera.  fr.  Bnotnre);  care  produce  nuci 
Ban  alte  fructe  assemini  cu  nucile. 

NUCIFOBME,  81  nuciformu,-a.  adj., 
(fr.  Nacirorme),  care  are  forma  de  DUca. 

NUCIFRAGUi-a.  adj.  s.,  (fr.noctfrage) 
eare  frange=  sparge  nuci :  inatrumentu 
nudfragu;  —  s.  m.  nudfragu,  specia  de 
passere  care  cu  rostrnlnseu  sparge  nuci. 

NUCiPEANGIBLU,  pL-e,  nacifran- 
Klbalnnţ  instrumentu  de  a  frânge  = 
sparge  nud,  spargutâre  de  nud;  —  co- 
mice, applicatu  si  Ia  dente. 

NDCINTJf-a,  adj.  s.,  noelnoi,  (Jt.  no- 
«!«•);  de  nucu :  mese  nuein«,  patu  nu- 
cjnu,-  —  snbst.,  a)  mase.  nunnu,  de- 
taintitiTU  d'in  nucu,  (vedi  si  nucunom); 
b)  î.  «ucina,  deminutiTu  d'io  nuca,  (redi 
81  nuoiUia,  nucusiora). 


■ NOC 

NnCIPEBSICD,-a,  ?-,  anelpenleai- 
■a,  (it.  Boeepeao*'!,  fr.  aDoIpenlca); 
1.  m.,  pomu  ce  produce  una  specia  de 
persice,  allu  caroru  mediu  sâmina  cd 
una  nuca;  2.  f.,  pom'a  acestui  pomu. 

NUCIPBnNn,-a,  8.,  anelpransa-an;   - 
1.  m.,  prunu  altuitu  in  nucu;  2.  f.,  poau 
a  acestui  pomu,  pruna  d'JB'altuitBlu  in 
nucu. 

NUCIIJ,-a,  adj.,  aneens;  de  nucu,  de 
colorea  lemnului  de  nneu  :  ormoris 
nucie:  vSrga  nuda. 

NUCUARE,  T.,  aaoleate;  a  face  mi- 
ciiu :  a  se  nudid  ^  a  face  tare  ca  nu- 
c^tu/u:iiscotenucIitt^u;âfruj}MrînucIia^.  ■ 

NUCLIAEIU,-»,  adj.,  nuelearlai,  (fr. 
naolâalre) ;  relativu  la  nucZiu  :  corpu 
ttucZiariu  allu  semburelui,  allu  aemen^ 
tiei,  allu  grauntiului. 

\a.CLlATU,-a.  at^.  part.  aueleaţşi. 

NUCLIU,  8.  ro.,  anoleos »  (scurtata 
d'in  nacaleas  —  nuculiw,  de  la  nuca); 
nuca,  mediu  de  nuca,  cnmu  si  ori-ce 
fructu  aasâminea  acestui-a  :  nuciii  de 
amygdale,  de  allune,  de  pinu;  proverb, 
cine  vrese  mance nucliulu,8pargenue\ 
d6ro  si  sâmbure,  parte  dura  a  fructului 
ce  na  se  manca  :  nucZii  de  olive,  deper- 
siee,  de  eeratie;  prin  metafore,  a)  sem- 
bure,  parte  interaa :  nueltulu  coneei, 
stridiei,  midiei,  IiJ  ce  e  mai  duru,  mai 
soUilu  in  ceva. 

KUCd,  pl.-i,  aai,  abl.  anoe,  (it.  B«e«, 
^ro  isp.  aoral,  prov.  aagaler»  si  nogltt, 
fr.  nojer  d'in  adj.  aaealU,  nacartas); 
genu  de  arbori  d'in  famili'a  balanife- 
relorn,  d'ia  cart  specie  forte  connoscute 
si  la  noi :  lemnulu  de  nucu  e  forte  eau- 
tttiu  pentru  mobili  eleganţi;  mese  de 
nucu,  armariu  de  nucu,  scriniedenucu; 
frondia  de  nucu;  fruCtulu  nucului  se 
dice  nuca. 

NUCDCIU,-«'»,  si  'jueutiu,'tia,  9.,  aa- 
calaţ  I.  m.,  deminutivu  d'in  nucu,  2.  f., 
deminutivu  d'in  nuca;  de  acf  noue  de- 
minutiver  nucucioru,-a,  si  cu  s  in  locn 
de  r.  :nucusioru,-ai  (nucdsioru.-a);  form'a 
fem.  nucu«)<?ra  (nuf:amra).are  si  in* 
semnare  de  nuca  mo8eafa=aBxmoiebata 
L.  =:  fr.  aalx  maspade  =  it.  aaee  no- 
leata  si  nosoada. 

NUCULA,  s.  f.,  DicBla,  (te.  Meil«), 


yGoog  Ic 


HTfP. 

1.  deminatira  din  mea;  2.  prin  esten- 
rione,  frnetn  ass^mise  nuculei;  S.  prin 
metafora,  genn  de  cotichiIi«  bivalve. 

NUCDLABnJ,-a,  adj.,  (fr.  nienUlre), 
care  ooDtnne  nucula,  care  B^mena  cu  ana 
twctăa :  fructe  nueidaeie. 

NUCUSIORU,-o,  s.,  Tedi  Huctidu,-a. 

NUCnTtn,-a,  s.,  Tedi  nucuekt. 

*  NDDABE,  T.,  Hiilare,  (it.  iinfare), 
a  fEU»  saa  laBS&  n«du=a  deapoliâ,  des- 
coperi, desreU;  a  predă.  Ac.  ia  si  nudă 
jxjrfidu,  petiorele,  eapulu;  a  nuda  den- 
Hi;  ofwle  nvda  locurile  ce  inundasse;  a 
nudă  cetăţile  de  prtaidie,  a  nudă  hase- 
rieele,  templele,  agrii;  a  ex  nudă  eogi- 
fHlH  indelongu  asctmsu;  a  si  nudă  a- 
ramea.  reutt^a. 

*  NDDATIONE,  a.  f.,  nodatlo,  ao- 
tione  ie  nuăare  :  nudationea  peptului, 
fetmtriloru,  capului,  pulpeloru. 

*  NUDATU,-n.  adj.  part.,  andat». 

*  NDDmRANCHiD,-a,  adj.,  (it.  m- 
dlbranebloţ  tr.  andlbraaghe),  care  are 
ftrancMflle  nude;  s.f.  pi.,  nudibranehie, 
ordine  de  mollnsce  gasteropode. 

*  NUDICAUDU,-a,  adj.,  (fr.  nadi- 
eaa<«),  care  are  cawfa  san  ecd'a  nuda, 
fora  pdm  pre  coda. 

*  NDDTCEPITE,  adj.,  (fr.  Bnflloepi), 
care  are  eapulu  nudu,  Torblnda  de  pe- 
Bci,  de  acf  b.  pi.  m.,  nudiiepUii,  triba 
de  peici. 

*  NUDICOLLtJ,-o,  adj.,  (fr.andleol- 
le),  care  are  eoUuhi  saa  gattDlii  nudu, 
fora  pâni,  vorbiodn  de  certe  animali; 
fora  scame,  vorbindn  de  reptili;  fora  pene 
Torbindn  de  passeriţde  aci  b.  f.  pL,  tiu- 
dieolle,  a)  familia  de  paseeri  d'io  ordi- 
nea rapacilom;  b)  tribu  de  insecte  fae> 
mlptere. 

*  NUDIFLOBO,-a,  adj.,  (fr.  «aai- 
flere),  caie  are  flori  nude,  fora  corolla 
apparente. 

*  NDDIPOLIU,-o,  adj.  (fr.  Bidiroll«}, 
care  are  folie  nttde. 

*  NUDILIMAClIT,-a,  a^j.,  (fr.  nodl- 
llBiwe),  oare  e  nudu  ca  unn  limaee;  s. 
f.  pi.,  nudiUmade,  familie  de  mollnsce 
ţtisteropodi. 

*  NUDIPEDALE,  adj.  s.,  nullpeda* 
Us,  (fr.  Bidlpedale);  relatim  la  nudi~ 
pedi;  s.  f.  pi.,  nudipedolt  r=  anâlpeda- 


NTJE. 448 

lUt  proces^ione  cu  petiorele  nude,  spre 
a  imploră  ploia  in  tempn  de  seceta. 

*  NUDIPEDE,  adj.  b.,  nndlpeg,  (fr. 
nadlpide),  care  are  petiorele  nude  :  nw- 
dipedi  selboHei;  nuăipedi  cadrupedi,  pas- 
aeri;  s.  f.  pi.,  midipedi,  familia  de  pas- 
seri  d'in  ordinea  gallinacieloru. 

*  NUDITATE,  s.  f.,  iindltfl8,(it  oa- 
dlU  si  DBdlUte;  fr.  nndltti);  calitate  saa 
stătu  de  nudu  .-  amu  aufferitu  famea, 
frigtdu  8%  nuditatea;  midUale  neros»- 
nota. 

*  injDU,-a,  adj.,  bHm  ,  (it.  Bade , 
fr.  n*];  despoliatu,  neimbraccatu,  neco> 
peritu,  neinrelitu,  desTelita,  descope- 
ritu,  etc.,  1.  proprie,  a)  in  genere  :^eu 
eapulu  nudu,  cu  petiorele  nude,  eu  iotu 
Ciâpiău  nudu;  mai  vertosu,  numai  in 
camesia,  sau  desarmatu,  nearmatu  :  uc- 
eidu  mulţime  de  inimici  nudi  si  adăor- 
mii;  denpre  Incmri :  eollina  nuda,  monft 
nudi  =  fora  ^rba,  fora  arbori;  a  dormi 
pre  pamentuiu  nudu,  fora  ^ba,  fora  a- 
stemntn;  iSrn'a  arborii  sunt  nudi  de 
ornamentele  loru;  eu  spaielenude;  h)  in 
apecin,  a)  despoliatu,  predata,  desar- 
tatu,  vacun  :  nudi  de  argentu,  covente 
nude  de  intelieuu,  «Me  nude;  Ş)  pan- 
peru,  nearutu  :  nudH  cersitori;  2.  me- 
taforice, a)  in  genere,  aingnrn,  numai : 
cw  ochii  nudi.  fora  ochellari;  eu  manule 
nude,  fora  nemica  in  elle;  eu  nudu  suf- 
flftu,  fora  corpu;  b)  in  specie,  a)  sim- 
plu, fora  ornamente  :  stylu  nudu,  peri 
nudi;  ?)  crudu,  obscenu  :  nude  vorbe, 
etpreasioni. 

If DELLA  (Bau  nuia)  nueOueia,  etc., 
vedi :  nouella,  noueliueia,  etc. 

NTJERABE,T.(d'iB  nueru),  aabllart, 
a  se  face  nueru,  a  se  accoperf  cu  nueri  : 
tempulu  a  ineeputu  a  se  nuerâ;  de  mai 
multe  dille  nuer^ia  fora  se  ploue;  flg. 
ce  mi  nuerati  atiâ  d'in  aprencenef  redi 
comp.  innuerare. 

NUERATU,-a,  adj.  part.,  noblUtii, 
accoperitu  ca  nueri,  propr.  st  fig.  ceru 
nueratu;  fronfe  nuerata. 

NUERlSiORU,  B.  m.,  ubeealK,  de- 
minatifDd'innweru,micn  nweru,  pucinu 
nueru. 

NDER03n,-a,sdj.,  BBblloHi,BBbnBi, 
plenn  de  nuem,  sau  de  futeri :  diUe  ri 


>y  Google 


U4 


NUG. 


nopţi  nuerâse,  tempurinaerâae;  ig.fada 
nuerosa. 

KUKRTJ,  nuoru  si  noru,  pl.-t,  anbes, 
MBblInin,  (ît.  ni  T  o  Io  si  aoiroU,  mu  gal» 
sioDgola,  isp.  DDblo,  prOT.  nnble  [si  nil, 
fr.  nne,  d'in  «nben],  6ro  tâte  celle  site 
d'in  Bubllna,  allu  nostru  a  trecatu  d'in 
mtbiîu  prin  nuberu,  nutjem,  in  nueru, 
nuoru  si  noru) ,  massa  de  vapori  ce  se 
forma  in  atmosfera  si  di'u  care  cade 
apoi  plouia,  grandine,  neue  etc.;  1.  pro- 
pne  :  nueri  negri ,  aUn,  floccosii,  deşi, 
rari,  grosai,  mpftrt;  se  indisa  nuerii , 
ae  raresoi  nuei-it ;  nuerii  ascunseră  îu- 
mm'a  dUlei  d'in  ocku  noştri;  fig.  a  âm- 
iZa  eu  mentea  prin  nueri;  2.  massa,  mul- 
ţime mare  :  naerude  pi^i>ere,  de  loatste, 
denmsee;  nuerude  tura,  de  tătari,  etc.: 
3.  ceva  desertu,  vanu  :  nueru  de  fitmu 
e  glorVa  lumeţ  aeestet-a;  4.  intunericu, 
obscuritate,  tempu  reu,  proprie  si  fig. 
nwmt  beţiei  i  au  luatu  vederile;  ce  i»- 
$imna  nuendu  de  pre  fad' a  tea  ?  nueri 
nepetrunai  infascwra  eogetationiU  lui; 
s'a  intensu  unu  nueru  peste  orisont^ 
poUtieu. 

Nn£BDClU,si»««rN<iu,  s.io.,  nake- 
nU,  demin.  d'in  nueru,  mica  Nu«ru, 
nuerisiora. 

*  NUGA,  s.  f.,  nsfi^  seccatura,  mica 
B&n  miga,  oemica,  nemicia,  inepţia,  etc.; 
lassa  nugde,  ai  te  occupa  cu  lucruluteu; 
nu  mi  plăcu  nugde  voatre;  nugele  mu- 
lieread,  nuga  copiUaresea:  aste-a  sunuge 
de  dUe  teUe;  perdi  v^'a  cu  nuge; — prin 
metafore,  ca  sensu  conoretu  de  persona 
care  se  oecopa  de  nuge  :  unu  nuga  de 
onm,  una  nuga  de  nwă^ere;  iote  nugele  se 
atringupre  hnga  densulu. 

*  NUGACE,  adj.  s.,  nigai;  cui  plăcu 
nugele. 

*  NUGACITATB,  s.  f.,  nDţaettag; 
calitate  si  fapta  de  nugace. 

*  NDGALE,  adj.,  nasall»;  de  nuga, 
ilare  se  occupa  cu  nuge. 

*  NDGALITATE,  b.  (.j  nugalltM;  ca- 
litate si  fapta  de  nugale. 

*  NUGAMENTU,  p1..e,  iiiK»eiittini; 
actione  si  effectu  allu  actionei  da  anu- 
lare. 

*  NDOARG,  V.,  nofarl;  a  Be  ocuupă 
cn  nuge,  a  f^ce  nuge;  a  ride,  a  perde 


HTrt. 

tempnlu  in  seccaturi,  nemicori;  a  spun« 
seccatari,  fabule,  mentioni :  a  nugâ  eu 
cine-va;  n'am  tempu  de  nugatu;  dieo 
nugati.  vreu  si  eu  se  mtgu. 

*  ^UGATIONE,  s.  f.,  MgM;  (it. 
Buraslone,  fr.  ■■««((•■);  actione  si  actu 
de  a  nugare. 

*  NDGATOEIU.-ioWfl,  adj.  B.,Bagâ- 
tor  ai  nggatorliii,  (it.  auţatore  si  bb- 
Katorlo);  care  nuga,  san  serve  a  nuga : 
omu  de  nemţea  si  nugata-iu;  nugatorie 


NDeiVENDC,-a.  adj.  s.,  HBtlveB- 
das;  care  vende  nuge  :  unu  nugivendu 
de  seccature  nmlieresci. 

*  NtJGK)NB  si  nu^niu,  s.  m.,  Bas*| 
1.  mare  nuga,  2.  personale,  cui  pl&on 
nugele,  una  mare  seccatura,  omu  de 
aemica. 

NULLA,  s.  f.,  vedi :  n«U«. 

*  NULLIFIGAME,  s.  m.  pi.,  nuUifica- 
mine,  unllIflearneB,  actione  de  tudUfi- 
care. 

*  NULLIPICABE,  v.,aBlIlleBre,(&. 
BaUlfler);  a  &ce  ntdiu,  1.  in  gen»» ,  a 
nemicf,  a  desfientii;  a  wdl^ieâ  unu  eon- 
iraetu,  una  eonventitme;  2.  in  specie,  a 
depreUâ;  a  despretiă. 

*  NOLLIPICATIONE,  s.  f.,  bbUIB- 
cKtlo,  (fr.  DnltiaeatUn),  actione  de  a 
nuUifieare :  ntUUfieatîonea  legăoru. 

*  NULLmCATOfîIU,-torio.  adj.  s., 
DoUiflwna,  (fr.  Bulliaeataur);  careHuI- 
Ufica. 

«  NTTLUSMU,  s.  m.,  (it.  bdIIIbmo), 
ayatema  filosofica  care,  negandn  veri-c» 
principiu  oatologîcu,  adjnnge  a  af&rmi 
nemtcttîu,  a  face  d'in  positivn  si  nega- 
tivu  unu  chau. 

*NULMSTU,-a,  s.  adj.,(it.B«HUto), 
cellu  coBetinede  doctrin'a  nidliamtdm. 

NULLITATE,  s.  f.,(it.BaUltisiBit- 
lltate,  fr.  nollitâ);  calitate  de  nu^:  de- 
tninutionea  gravitatei  are  ca  terminu 
tdtmu  nuUitatea  deponâu;  nuliitatea 
moţului;  se  ceru  certe  formalitatipentru 
fia-care  actu  civUe,  formalităţi  fora  cari 
actulu  e  attinsu  de  nullitate;  medie  de  a 
probă  nuliitatea  unui  actu:  nullUatees- 
sentiale,  de  forma,  de  dreptu,  de  fundu; 
nuUitatea  obligationei  unui  minore  vet- 
temalu   e  una   ntdlitate   de  ărqţiu ; 


VGoogIc 


NUM. 


445 


nulhtatea  onteniloru  voştri  poliHci;— si 
cu  aauju  concretu,  personaforatieciunB 
capacitate  :  nu  numai  me^ocritatUe,  ci 
si  tote  nt^itatile  pare  eo  su  ekiamate  in 
(wlensu  la  celle  mai  importanţi  fîtnctioni 
aUe  statuUti. 

*  IfULLU,-a,  adj.,  nnllns,  (it.  nnllo- 
t,  (t.  nnl-nylle);  d'ÎD  2  ne  si  nllns  ^ 
veruttH;  nultu^n«ci  unu,  1.  proprie  si 
in  genere ,  declinata  ca  ei  unu  .-  sing. 
Dom.aiacG.fU4nu,-a,  gon.ai  dat.  nuUiti, 
nullei,  plnr.  nom.  si  ace.  mtlli,-e ,  gen. 
si  dat,  nuUont,  snpplinitu  acnmu  prin 
neci-tmu,  ned-una  =  nuUu  omu,  neci- 
nnu  omn;  nuI2a  persona .  neci-ana  per- 
sona;  2.  metaforice,  a)  de  neci  una  ra- 
lore,  fera  vaiere,  fora  pondu,  neinsem- 
natn,  de  netnica,  inutile,  fora  capacitate, 
nemica,  seccatnra,  etc. :  vieti'a  fora  a- 
miei  e  nuUa;  argumente  nulle,  omeni  de 
stătu  nuUi;  dorentie  mari,  polere  nulla; 
nuttesunt  sperantiele  vostre;  nulla  are 
se/iamemori'avostra;  b)  in  specie,  des- 
pre acte  legali ,  fora  potere  legale , 
fora  validitate  :  testamentu  nulfu  in 
fkndu  si  forma;  contracte  nuUe;  măr- 
turia ntdla,  addeverentie  nulle;  —  3.  s. 
1,  reale,  nuUa,  ceva  ce  nu  e  nemţea,  si 
de  aci,  ceva  fora  valore,  fora  pondu,  fora 
potere  ,  etc. ,  secoatura,  a)  in  genere  : 
a  reduce  la  nulla;  ce  ti  spunu  eu ,  nu  e 
mUla,  ci  ceva,  si  ceva  importante;  nu  scie 
nulla ;  nulle  de  omeni ,  de  muîieri ;  cu 
nvUde  aeeste-a-ăe  omeni  nu  faci  nemica; 
tote  câte  ai  promissu  remanu  dero  nuîla; 
eontraetulu  remane  miUa;  nulla  nu  pote 
se  fia  si  se  remăna  vorb'a  mea ;  b)  in 
specie,  in  aritfametica,  nulla=cifra  fora 
valore  in  sene,  d^ro  careindiecesce  va- 
lorea  cifrei  semnificative ,  la  derept'a 
carei-a  se  pune. 

NUMAI,  adv. ,  B«lRm  ,  tantum ;  vedi 


NTJMABIUsimwimoriw.-a,  adj.,  bh- 
BurtuB  si  nînnarlns,  relativu  la  Humu: 
arca  numaria,  d^jieultati  numarie;  legi 
numarie,  pene  numarie ,  contra  falsifi- 
catori de  numi; — cai  plăcu  numit,  cese 
cormmpe  en  nwni  :  judiâ  nttmari;  mu- 
Ueri  nummarie. 

NUMATD  3i  »ummafu,-a,  adj.,  noaa- 
t»%  a  iianutai }  provednta  co  imm, 


avntu  :>umt  atiMa  di^  fete  hene  nu- 
mate. 

1  NUME,  s.  m,,  vedi  nome. 

'i  NUME ,  pL  numtne ,  nansoi  (it. 
nume,  d'in  nnere);  1.  proprie,  dare  d'in 
capu,  Înclinare  sau  reclinare  a  capului, 
si  de  acf,  semna  d'in  capu,  mai  vertosu 
semnu  approbatoriu :  se  intellegu  cu  mt- 
ntine;  2.  metafbrice,  semnu  de  approbare, 
si  de  acf,  approbare,  involire,  volia,  vo- 
lientia,  si  in  specie,  volientia  divina, 
maiestate  divina,  potere  divina,  divi- 
nitate. 

NOMELLĂ,  f.  si  mtmeUfi,  m.,  pI.-«, 
nnmelU  si  nnmellaa,  catusia,  catena 
pentru  bestie  sau  pentru  condemnati,  in 
care  se  baga  atfttn  petiorele  cfttn  si  oa- 
puln  :  nervi,  eatene,  carceri,  nimtHle, 
icco  ce  te  aştepta. 

NUMERABIL£,aâj.,  aamerablllB , 
(it.  namerablle) ;  ce  se  pote  numerâ  : 
steUeîe  nu  su  numeraînîi. 

NUMEEABILITATE,  s.  f-,  (it.  w 
nerabliltft);  calitate  de  numerabile. 

NUMERALE,  adj.,  bnmeralU  ,  (it. 
nunerale ,  fr.  noM^ral) ;  de  numeru  ; 
nome  numerale,  covente  numa-ali;  nu- 
meraiih  sunt  parte  adiective,  parte  sub- 
stantive;  unu  e  adiectivu  si  numo'ale  si 
inâefinittt;  semnele  numercdi  se  chiama 
si  cifre. 

NUMERARE,  v.,  namerire,  (it.  na- 
merare  si  noverarei  isp,  port.  namerar, 
prov.  nninerar,  onmbrar  si  nambrar,  fr. 
florabrer,  alb.  BememlK  si  nanmeralf ); 
a  face  numeru ,  a  suppută  c&te  nnitati 
sunt  intr'ana  cantitate,  1.  in  genere:  a 
numerâ  ottile,  boii,  ealUi;  otiUe  se  nu- 
mtra  du  doue  ori  pre  annu;  vrei  se  nu- 
meri stcllele,  aren'a  marei,  se  faci  ce  an 
se  pote,  sau  cellu  pucinu  ce  e  forte  grea; 
a  rmmerd  pre  ^gite,  in  sensu  figurata, 
a  fi  forte  ţmiai;  invetiatii  noştri  se  potu 
numerâ  pre  degite;  a  si  numeri  bannii 
câştigaţi  in^'una  di ,  in  eursiUu  unei 
septemane;  se  ne  numeromu  căti  sun- 
temu  de  aeea-asi  părere ;  2.  iu  specie, 
a)  a  numerâ  ca  allu  seu,  a)  a  av4,  a  pos- 
aeMzeeUi  avuţi  si  fericiţi  nufnera  mdii 
amiâ;  abid  numeram  optu  primavere  in 
viiti'a  mea;  0)  a  solve,  a  ăi  banni :  a  nu- 
merâ mUUartioru  «ftjwndtttJu,-  a  iwiwi'^ 


=y  Google 


44e 


NUM. 


ama  arrenSa  mostei;  mai  vertosua  solve 
la  momectu  ca  moneta  sunatoria  :  a 
numeră  in  mana  cât»  cere  cauva;  ai  da 
aci  :  a  îassaiu  6rediloru  milUoni  nume- 
rati ;  a  eomperi  eu  banni  numerati ;  a 
nu  vende  de  cătt*  pre  banni  numerati; 
a  acceptă  ăotea  mulierei  numerota;  b)  a, 
pane  intr'unu  genii ,  intr'una  categoria, 
a  compatft;  a  eredf :  a  numerâ  pre  cine- 
va intre  amiei,  intre  oratori ;  a  numeră 
mortea  ea  ben^idu,  e)  a  iosemnă  ca  mi- 
meru  :  a  nwnerâ  paginele  unui  regis- 
tru, paturile  unui  ăormitoriu  de  elevi; 
d)reâ.,  a  se  numeră,  a  intră  in  linia  de 
computn. 

NUM£RABin,-a,adj.8.,BiimerarIas, 
(it.  nnnerario,  fr.  niuiârâlre) ,  relativa 
la  numeru,  1.  adj.,  aj  care  are  de  obiectu 
numerii :  artea  nwMerarta=:;aritIi[netica; 
b)  care  e  d'in  ana  numeru  determinat» : 
functionaritt  mtmerariu,  in  oppos.  ca 
iupemuTnerariu,  preste  namerulu  fis- 
Bata ;  c)  semnu  numerariu,  prin  care  se 
arrâta  uumerulu  de  ordine  intre  mai 
molte  peraone  aaa  lucruri  d'in  acea-asi 
categoria;  valoreanumer aria  a  unei  mo- 
neta e  ensuri  valorea  ei  legale  sau  va- 
lorea  de  curau;  2.  aubst.  m.,  a)  perso- 
nale, care  numeră  banni,  computa,  mai 
vertosa  bannî  publici  aau  ai  unei  aocie- 
tate;  &>  reale,  banni  sunători,  moneta 
metallica,  in  oppositione  ca  monet'a  de 
charteia  sau  cu  alte  obiecte  de  valora  :  a 
desface  sutnm'a  detorita  parte  eu  nume- 
rariu,  parte  eu  obligaiioni  domeniali;  nu~ 
merariulu  abunda ,  îipsesce,  e  raru. 

NDM£BAT10NG,  s.  f.,  Mm«ntlo, 
(it.  aamorailonet  fr.  niBeration),  ac- 
tione  ai  modn,  arte  de  a  numerare :  nu- 
meraiionea  turmeloru  de  oui,  a  popuia- 
tionei  unei  cetate;  syetem'a  numerationei 
nostra  e  fundata  pre  dieee;  sunt  popore 
aelb^ice,  cari  n'au  neei  una  netione  de 
numeratione. 

NUllEBATIVD.-a,  adj.^  (it.  nime- 
ratlT«,  ir.  mamirMt);  aptu  a  numerâ  : 
omuîu  e  animale  numerativu;  nome  nu- 
merativu,  adiective  numerattve. 

NUMERATOBB,  a.  î.,  vedi  numerâ- 
toriu. 

NDlCE;BÂ.TOBID,-/(>rta,  adj.  a.,  na- 
iMcater»  (it.  iMBcrattn  t  Ir.  niuiAra* 


WJM. 

toBr},care  numerâ  saaserve  a  numerd: 
nunteratoriu  aîlust^Moriu;fia-care  cof- 
sortw  generale  va  ave  «nuEu  sau  «ud 
mulţi  numeraiori;  numeratoriulu  casaor 
riei  centrale  unu  e  bow*  numero^ortu , 
in^iu  numeratoriu ,  inepţi  numeraiori; 
—  aubst.  reale,  a)  mase.  numerotom, 
uOulu  d'in  celli  doi  termini  ai  anei  frac- 
tione  numeraria;  b)  £.,  numeratorta  si 
numeratore,  nomeratloj  cenaiiir  ac- 
tione  ai  modu,  tempu  de  numerare;  mu- 
meratori'a  viteloru,  turmeloru  de  oui  n 
de  porci;  la  fia-eare  trei  anni  se  va  face 
numeratore  generale  de  eetatiam;  banni 
in  numeratore  ^  banni  tuonerati  ■*  nu 
acc^tu  de  câte  hanni  in  numeratore ; 
aiei  se  vende  numat  pre  banni  tn  nuMe- 
rotore;  si :  a  solve  in  numerose,  a  ae- 
eeptd  dotea  in  numeratore. 

NDMERATUi-a,  adj.  part,  auif 
rat». 

NnM£RATI7BA,B.£,niimaratlo{  ac- 
tione  si  effectu  de  numerare :  a  face  mai 
multe  num&'ature  turmei  pre  fia-eare  di. 

NUM£BELLII,  s.  m.,  (it.  niMieretto); 
parTQS  anveras}  deminutiva  d'in  ««- 
merw. 

NaMEE:CU,-a,  adj.,  (it.  nDinerle*, 
fr.  Bumârlqne);  relativu  la  numeru  san 
la  numeri  .■  semne  numerice,  solutione 
numerica  a  unei  problema  de  etdaUu; 
ealculu  numericu,  «eria  numerica,  pro- 
portioni  numerice,'  majoritate  numeriâi,  > 
fortia  numerica;  —  a.  f.,  munerica,  arte 
de  a  noti  tonurile  masicali  ca  numeri. 

Nau:EBia,-a,  acy.,  Hmerliij  rela- 
tivu la  numeru.  In  acellu-asi  seosn  oa 
allu  formei  numericu;  —  mimeria.  s.  t, 
iră  diSa  numerarei, 

NUMKBONE  ai  numeroHHi,  (ca  n 
moUiatu  nuftteroiu),  B.  m.,  (it.  BiHtrf 
ne);  numeru  forte  miirs, 

îi  DME  BOSII  ATfi,  a.  i^,  BiMrtaltai, 
(it,  nnmeroiitjl  ai  BHMerasttatef  fr.  as- 
ntroalU),  calitate  de  numerow,  mare 
sumeru :  numerosilafea  îocusteloru,  co- 
piililoru;  fig.  numerositatea  ffas»,  ver: 
sului. 

NI7UEB0Sa,-a,  adj.,  anMtvtM,  (it 
nnmeroso,  fr.  nombreu);  plentt  da  nu- 
meru,- in  mare  numeru,  1.  proprie :  po- 
poru  numerosu;  natione  numtrosoi  adm- 


=v  Google 


Wuai. 

nantia  numerosa,  copt2!t  numeroşi,  ne- 
poţi tmmerosi,  casa  sau  familia  nume- 
roaa,  turma  numerota,  oste  numerosa, 
twme  numerose;  întmicti  eraa  mai  nu- 
meroşi de  eâlu  noi;  2.  metaforice,  armo- 
nioan,  mesoratu,  plenn  de  armoni'a,  de 
lytiiaiu :  versuri  numerose,  prosa  nu- 
merosa, frasi  numerose,  periodu  forte 
tmmerosu;  ai  deapre  persone :  poetu  nu- 
mierosu,  prosatori  ntanerosi,  scriptoriu 
elegante  si  numerosu. 

NUMEROTASE,  y.,  (fr.  nnmSrftter); 
a  8emo&  ai  destinge  cu  numeri :  a  nu- 
merolii  paginele  unui  registru,  devii 
unei  dasae,  ctanesiele,  caeiuUele,  basto- 
neîe.  militarii  unei  compania. 

NUMEBU,pl.-t(si-9),niiineraB,(it.nD- 
neroţ  si  norero;  isp.  port.  namerOt  proT. 
ir.  noiBbre,  alb.  nener  ei  noumer; — d'in 
acea-asi  foatana  cu  numu  :=  bihhs); 
collectîone  de  mai  mnlte  lucruri  sau 
persone,  1.  proprie  si  in  genere :  numeru 
determinatu,  numeru  indet/^rminatu ; 
douc,  trei,  patru,  cinci,  doue  dieci  sunt 
numeri;  numeri  cu  soeiu  =  numeri 
pari,  numeri  fora  socîu  ==  nwmer»  im- 
pari; maivertosuineBpressioniarithme- 
tko  :  numeru  concretu.  opp.  la  numeru 
abstractu;  numeru  intregu,  op.  l&numeru 
fractu,  numeru  fraetionariu,  fractione; 
numeru  complessu;  numeru  eadratu  sau 
eadrattdu  unui  numeru;  numeru  eubicu 
sau  cubulu  unui  numeru;  radeein'a  cu- 
bica, cadrată  a  unui  num«ru;  Ht4meru 
temariu,  scenariu,  etc,,  numeru  per- 
feetu,  Hwneriprtmt,  numeru  divisibile 
prin  cdti  numeri; —  numeru  cardinale, 
in  correlatione  cu  numeru  ordinale, 
mtdHplicativu,  ăiitribittivu;  numeru  ro- 
Utndu;  numeru  mare,  n«w«ni  micu;  mare 
numeru  de  omeni,  de  mulieri,  de  pecore, 
de  porâ,  de  arbori ;  puâni  la  numeru , 
nudti  la  Mînneru; — numerii=cartea  nu- 
meriloru  sa  chiama  una  parte  d'in  ve- 
cMak  testamentn  alin  biblici ,  in  care 
se  eapnne  numeri^u  omeniloru  d'in  tri- 
bnrile  israelite; — 2.  in  speciale  si  prin 
metafore  a)  semna  dt  numeru  :  nvmeri 
ar<^ei ,  numeri  romani  sau  latini ;  la 
greoi  litierele  servu  si  ca  numeri;  b)  nu- 
meru =z  folia  sau  fisciclu  :  Numerufu 
tind  ailu  diariiUui;numertdi*  aepteSi» 


mm. 


44T 


revisfa  contemporana;  e)  mimeni,  cară 
pusn  la  unu  laera  sau  la  una  persona 
sau  coUeetîone  de  lucruri  si  persoae , 
serve  a  le  facti  connoscute  :  domnulu  de 
care  intrebi  siede  in  eaa'a  eu  nume- 
ridu  cinei  d'in  eaUeamosHoru; serie  nu- 
merulu  casei  unde  aiedi;  regimenttdu  eu 
numerulu  sepie,  compemi'a  ou  numentlu 
trei;  bi^a  cu  numerulu  op^;  d)m  com- 
merciu,  hwnerw  espreme  longimea,  lar^ 
gimea,gros8ifflea,caatitatea,eto.,lucrnr 
riloru  de  negotiu  :  charteia  ie  nume- 
rulu pairu,  manusie  de  numeruiu  sesse; 
vinu  de  numerulu  doue;  si  calitate  :  e 
unu  omu  de  numerulu  u/nu ,  mustea  de 
numerulu  unu;  scrie,  cânta,  joca,  luera 
de  numerulu  unu;  numeru  de  auru,  a)  in 
genere,  nnmeru  bonu,  calitate  escellente; 
p)  in  specie,  numerulu  19,  care  espreme 
cycluln  Innei;  c)  mulţime  mai  mare  sau 
mai  mica  de  lucrtiri  sande  persone,  can- 
titate de  totn  indeterminata;  sau  deter- 
minata, a)  in  atâtu  in  cfttu  se  da  a  in- 
tellege  co  e  mare  :  au  venitu  in  mare 
numeru ,  numeru  immensu  de  locuste , 
numerulu  nu  face  forti'a;  bonu  numeru 
de  spectatori;  mare  numeru  de  omeni 
asia  credu;  ^)  iu  atfttu  in  c&tu  se  da  a 
se  iutellege  eo  e  micu  :  mai  pnâni  la 
numeru,  in  mteu  numeru ;  ■{)  categoria, 
elasse,  genu  :  tn  numerulu  celîoru  feri- 
ciţi, d'in  numerulu  ceUoru  avuli;  8)  cu 
totulu  determinatu  :  aâunanti'a  nu  e 
in  numeru,  deputaţii  nu  su  in  numeru ; 
dreptulu  nu  sta  in  numeru,  a  impleni 
numerulu;  mai  Upsescu  inco  doi  peno 
la  numerulu  cerutu;  f)  in  grammatica : 
numeru  plurale,  duale,  singtdariu :  vor- 
hesce  in  numeru  singulariu;  a  coneor- 
dd  in  numeru ,  genu  si  casu ,  g)  în  mu- 
sica ,  numeru  =  tonu ,  tactu ,  rytlimu  , 
armonia  :  numerulu  eproportionea  tem- 
pului  unui  momen^H  musieale  eu  tem- 
pulu  altui  motitentu;  h)  in  retorica  ai 
poetica  a)  numeru  =  parte  de  Terau, 
petioru,  syUaba,  hemistichu,  etc.,  p)  in 
genere,  m^ura,  cadentia,  rytbmu,  ar- 
monia :  periode  rotunde  in  perfectu 
numeru;  numerulu  oratoriu  ăiffere  de 
num«ruZu  poeticu,  3.  numeru  se  con* 
stnige  cu  multe  prepositionî  in  rarie 
sensuri;  asi&,  afoia  de  i»,  C9  a  ocoonni 


=y  Google 


448 


NUM. 


ÎD  multe  d'ia  essemplele  precedenţi;  ci- 
t&mniaco  :  a)  cunumeru,a)  in  genere: 
cot'o  eu  mimenttudoui,  charteia  eu  nu- 
meru,  etc.,  ^)  in  speciale,  numeratu : 
ti  am  datu  aeeste-a  cu  numeru,  eu  nu- 
uteru  ti  le  ceru ;  b)  fora  '.numeru,  a)  in 
genere ;  eaae  fora  numeru,  charteia  fora 
numeru  neă  de  essi're  neci  de  intrare ; 
^)  in  specie,  nenumeratu,  ai  a  nume  a')  ce 
nu  s'a  ntaneratu  :  i  s'tm  iw^eăenttaiu 
UterurUe  fora  numeru;  ^')  ce  nn  se  pote 
'  nameră,ui  immmaa  cantitate: fora  nu- 
meru sunt  ateUele,  loeuste  fora  nianeru; 
e)preate  numeru,  mai  multn  de  cfttu  se 
cere,  de  cătu  e  determinatu  :  s'au  mai 
acceptatu  ineo  patru  stipeniistx  preste 
numeru. 

NUMIRE,-e5CM,  v.,  vedi  nomire. 

NUMISMA,  s.  f.  p].  numimtate,  {nu- 
mlsBu  ^  vijţuaţut,  it.  nnralgoa);  meda- 
lia, monetaautica,monetace  n'arecursu; 
vedi  si  nomisma. 

NOMISUALE,  adj.,  (it.  umnUmale, 
fr.  BumUMale),  care  are  forma  de  nu- 
miama,  Torbindn  de  certe  petre  si  con- 
chilie. 

NDMISMATICA,  s.  f.,  vedi  numis- 
maticu. 

NUMISMATICn.-a,  adj.,  fit-nuBlB- 
■«tie*»  fr.  BnBUiiicttqas) ;  relativu  la 
numisma  :  studie  numisniatice,  eoUec- 
tione  numismatica,  diariu  numismoiien; 
—  subst.,  a)  m.  personale,  cellu  ce  se 
oceupa  cu  stadiuln  sau  collegerea  de  nu- 
nnamate,  b)  f.  numismajtea=:arte,  stu- 
diu, acientis  de  numismate. 

NUMITOBIU,  numi/M.  vedi  :  womi- 
ioritt,  nomitu. 

NGUMU,  vedi  numu. 

NUMO8nsinumm08w,-a,aâj.,nuaftBDfl 
ei  ■■■■•BUS ;  plenu  de  numi,  bannosii, 
avutu :  mwltere  manosa,  omeni  namosi. 

NUMtJ  si  nummu,  pl.-î,  dvimub  si 
■uBMiiB,  (it.  niînno,  affîne  cu  viţioi:,  la 
Sicilîani  cu  intellessuln  si  de  maneta); 
bnccata  da  auru,  de  argentu,  de  ara- 
me,  etc.,  ce  serve  ca  meaura  a  valorei 
lucnuiloni  negetiabili,  si  ca  mediu  de 
n^tiare  a  acelleru-asi  lucruri,  bannu, 
moneta,  1.  în  genere  :  numi  adulterini, 
faisi,  meiUionosi,  in  oppos.cunumtod- 
deverati;  a  ave  mtdti  numt;  nu  ti  dau 


neci  unu  numu  pre  assemine  eaUu;  fora 
numu  in  punga;  2.  metaforice,  moneta  da 
ceamai  mica  valore,  bannu;  3.  in  specie, 
la  anticii  Bomani,  numu^=numu  sester- 
txu:=sestertiu,  moneta  de  argentu  cu  va- 
lore  de  aprope  20  de  bani  de  ai  noştri. 
NUMUL  ACI[J,-a,  ai  nummulaeiu,  adj. 
(fr.  nuDiiBnUoâ) ,  care  s^mena  cu  unu 
numu  sau  unu  numulu;  s.  f.,  pi.  numu- 
lacie,  familie  de  mollusce  d'in  ordinea 
cepbalopodiloru. 

*  NUMULARIU,  si  nunmidariu.-a . 
adj.  ».,  iiiinioUrIns  Si  DamuuUrinit  (it. 
anflimiiUrlo,  fr.  nnmniililre);  relativn 
la  numu  s^u  la  numulu :  negoliu  numu- 
lariu;  de  acf  numulariu,  a.  personale, 
cellu  ce  specula  asupr'a  numiloru,  ban- 
carin,  mesariu. 

*  NUMULITE  ainummulite.  a.  f.,(fr. 
DBBmBllth«,  it.  nainmitllte),  genu  de 
mollusce  cu  conca  assâmine  unui  numulu. 

*  NUMULU,  si  numnittiu,  pl.-i,  ■■- 
malM  si  nuatmulva';  deminntivu  d'in 
numu. 

NUNA  sau  nunna,  a.  t,  1.  fem.  d'in 
nunu;  2.  lentigine. 

;NDNCG  si  nunei,  adv.,  none,  (d'in  nan 
ei  ce);  acâ,  acumu,  acuai;  compnsu  o- 
nunei. 

*  NUNGIABE  ai  nuntiare,  t.,  dub- 
elBre  si  aantlare «  (it  «ncUre  si  bmb- 
>lsr«);  a  dă,  dace,  adduce,  tramitte 
nuniiu,  a  spune  unu  ce  nou;  1.  in  genere: 
mergi  si  nuncia  domnului  ce  ti  am  dissu; 
a  nunctâ  prin  unu  a  densu  tramissu, 
prin  serissore ,  prin  teJegraphu;  2.  in 
specie,  a  d&  pre  facia,  a  denuutiâii  — 
vedi  ai  compo' .  annuntiare. 

*  NUNCfATIONE  si  nuntiatione.  ». 
f.,  BBnelstU  si  BBBtlitlo;  actione  de  nun- 
dare. 

*  NDNCIATORIU  si  nuntiatortu- 
fona,adj.s.,  BBnoUtorsinBBtUtor;  care 
nuncia. 

*NUNC1U  si  nun^*w,-a,8.,  BBBolnisi 
uDBting;  1.  personale,  cellu  ce  da,  duce, 
adduce,  tramitte  una  seire,  una  nouel' 
la :  a  inseientiâ  prin  nuneii  eerti ;  —  in 
specie,  legatu,  delegatu,  cellu  tramiss» 
de  unu  principe  la  curtea  altui  principe: 
nunciulu  i^stolicu;  2.nwK!)uain«mÎMi, 
pl-e,  realo ,  scite ,  novella,  nouetate : 


=y  Google 


KUN  

triste  nunăe,  let^cu  nunciu;  nti  avemu 
nuncie  ăe  la  cămpuh  beUtdui;  (vedi  si 
compoB.  annuntiu). 

*  NUUCUPARE,  T.,  ntacapan,  (d'in 
Bonen-oapere),  a  nomf,  a  Domiii&,  ad& 
nome,  etc.,  terminu  mai  rertosu  juridica. 

*  NUNCUPATIONE,  8.  f.,  nanespa- 
tl»,  (fr.  nnnoapatlaa);  actione  de  nun* 
etipare :  nuncupatione  de  ereăe, 

*  NUNCUPATIVUrd,  adj.,  (aBaeu- 
patlna,  it.  naneapatlrOf  fr.  anaeapatlQ; 
care  serve  a  nuncupâ  :  testamentu  nun- 
cupatimt. 

*NUNCIIPATOaiD,-ima,adj.,DnB- 
capator;  care  nuneupa. 
'  *  NUNDINA,  8.  f..  vedi  nundinu. 

*  NUNDINALE,  adj.,  aanilnalU,  (it. 
i»ndiaale,fr.  nundlnal);  relativu  la  nun- 
dina :  di  nundinale,  Uitere  nvndin(di= 
Uttere  dominican  =  lUtere  pascali  sat* 
aUe  pascalei. 

*  UUNDINAKE,  v.,  nondlnarl,  a  fi 
la  nundinu,  a  tina  nundine,  si  prin  es- 
teasione,  a  negotiă,  a  vende-comperâ; 
metaforice,  a  se  stringe  în  mare  numem 
la  unu  locu. 

*  NUNDINAEID,-o,  adj.,  anidlna- 
rias,  (fr.  nandlaalre);  relativu  la  nun- 
dine :idatia  nunăinaria,  diUe  ntindi- 
narie. 

*inmDINATICni,-ftu,-o,adj.,  nun- 
diaataelas^-tlnBţ  de  nundine,  ca  ceva  de 
la  nundine. 

*  NUNDINATIONE,  s.  f.,  anadlna- 
tlo,  (&.  anndlnatlan);  actione  de  nun- 
dinta-e,  daravete  Ia  nundine;  pretiu  de 
mmtUne. 

*  NUNDINATORIU,-fona,  adj.,  iiaii- 
dlnator,  (fr.  oiindliiatenr);care  nundina, 

•NUNDINIJ,.a,  adj.,iiBndliinB,(com- 
para  si  it.  BOBdlB»,  fr.  nnndine*, — d'in 
noue-^  =  BOTeB-dtea);  de  a  nou'a  di, 
lenatu  de  regula  ca  enbet.,  a)  f.,  nun- 
dina, (subintellege  di),  si  de  ordioariu 
in  pi.  nunâinfi=BnBdin»  (snbintellege 
ferie  =z  r«riB),  a)  la  anticii  Bomanl, 
a  noa'a  di,  adeco  di  de  mercatu,  cumu 
si  loculu  de  mercatu  :  Za  nundine  pe- 
nieau  terranH  in  urbe  se  venda  si  se 
corupere,  cuttmsise  afle  facendele  politice 
airdigiose.ăa  aci,  p)  in  genere,  di  si  loca 
de  mecratn,  mercatu;  si  prin  metafora, 
Toii.n- 


NUN. 


449 


negotiu,  daravere,  etc.;  b)  m.,  loca  ai 
tempu  de  mercatu,  etc.,  ca  ai  nundina 
sau  nundine  sub  3> 

NTJNELLA  si  nunneUa,  a.  f.,  demi- 
nutivu  d'in  nuna  sub  2. 

NUNELLOSU,-a,  si  nunmUoau,  adj., 
plenu  de  nundle;  vedi  nundla. 

NDNOSU  si  tti4nH05U,-ii,  adj.,  plena 
de  nun«,  in  sensnlu  coventnlui'ntma  de 
sub  2. 

NUNTA,  B.  f.,  napU»,  (it.  boi»v  isp. 
port  BBvclair  prov.  oosaai,  v.  f.,  sop- 
e«B,  n.  fr.  Boae>;  —  alin  nostru  d'in 
nupta  ^  BHpta,  de  la  nuptu;  n  in  locu 
dep  se  esplicaprin  m  ce  a  s^ta  înain- 
tea lui  p,  numpta,  de  unde  apoi  nun^ 
ca  si  franţa  d'in  frampta,  strimta  sau 
strinta  d'in  strimpta);  căsătoria,  matri- 
moniu, si  în  specie,  rituri  si  ceremonie, 
celebrare  solenne  a  matrimoniulni,cuma 
si  ospetie,  mese,  petreceri  ce  se  facn  cu 
occasioneaacestoru  ceremonie :  Românii 
făcu  cdle  mai  muUe  mmte  in  carnevale; 
a  merge  la  nunia,  a  jocd  la  nunt'a  cui- 
va, a  face  nunta;  nunt'a,  la  Bomâni, 
tine  una  septemana  iniregra  :  nemiea 
mai  interessante  pentru  naţionalitatea 
nostra  de  cătu  descrierea  tmei  mmte  ro- 
mânesca  in  comparatione  cu  una  nunta 
romarta  antica;  veatimentu  de  nunta; — 
proT.  amseH  carru  la  nunta  apa  cu 
eiwi*lu;  certa  fora  bătălia  ca  nunt'a  fora 
Idufon;— applieatu  si  la  animali :  cânii 
au  nun^  mir'una  nunta  ducu  cat^h 
vostre. 

NUNTAliIU,-a,  adj.  s.,  de  nwnfti,  si 
in  specie,  invitata  Ia  petrecerile  de 
nunta  :  toţi  nuntarii  manca  si  beu  in 
sanetatea  marelui  si  maressei. 

NUNTESCU,-a,  (cu  t  dnra)  adj-,  fliip- 
tlalUţ  da  nunta. 

NUNTIARE,  nMHit«,etc.;  vedi :  nun- 
ciare,  nuneiu,  etc. 

NnNTIBE,-e8C«,  v.,  nabere;  nuptlas 
celebrare  vel  agrerej  a  face  nun^a;  a  ce- 
lebră nunta;  a  petrece  la  tutuia,  a  lea& 
parte,  a  se  dd  la  petrecerile,  la  festivi- 
tăţile unei  nunta  :  nu  e  tempu  de  nun~ 
titu;  fetiora  nenuntîtv=ljiBupti  pnella. 

NUNTITU,-fl,  (cu  /  duru),  adj.  part. 
sup.,  d'in  nuntire. 

NUNTIU.-a,  B.,  vedi  nuncÎK. 


29 


>yGoog  Ic 


4S0 


NUT. 


NDPTALlCIU;-«M,-o,  adj.,  nnptali- 
olfli-tfnsj  de  nupta  =  nutUa  :  donwi 
nuptcdiâe. 

NUPTARE,  V.,  Yedi  nuptiare.     - 

NUPTIA,  8.  f.,  de  regula  in  pi.  nwp- 
tie,  naptl»;  nunta. 

NUPŢIALE,  adj.,  nnptUIis,  (it.  au- 
sUle,  fr.  Doptl«I);  de  «uptia ;  vestimente 
nupţiali,  ceremonia  nupţiale,  benecoven- 
tare  nupţiale. 

NUPTIAEK  ai  nt^tare,  t.,  nnptUre 
si  BipUre;  a  face  nt^ie  ^  nunta,  a  se 
casatori. 

NnPTIATORIU,-forio  adj.  s.,  nnp- 
tlator;  care  nuptia,  face  nuptie. 

N  UPTU,-a,  DBptKg,  1.  part.  pass.  noua 
nupta,  nudierUe  nupte  in  acest»  annu; 
feteinnupie;  2.  absol.  subst.,  a)  f.  ni^a, 
a)  personale,  vna  nupta  =  una  muliere 
măritata;  p)  reale,  ta^a  =  căsătoria, 
(vedi  aî  nunta);  h)  m.,  nup^u-Iu=caBa- 
torire,  mari  tare. 

NUORABE,  nuorosti,  nuoru,  etc., 
vedi :  nuerare,  nuerosu,  nueru. 

NDRAsinuru  sau  noru,  s.f.  pl.,nH- 
rori,  BBrDs;  vedi  si  nora. 

NUfi0,  pl.-i,  T«ins-Tenerig ,  reno- 
Btw,  lepoB)  gratlSf  tllfleebrat  ce  place 
si  attrage,  (compara  fr.  attratt),  far- 
mecă, cârme,  incantamentu ,  gratia  : 
sunt  mtdieri  formase,  âero  fora  nuri; 
nurii  candorei  si  innocentiei;  nuru  se 
dice  si  imo  in-eoee;  n'are  neâ  unu  nuru 
=  n'are  neci  unu  vino-incoce; — pre  a 
locuri  coventuln  ae  aude  si  cu  c  :  noru 
=z  nuru,  si  prin  urmare  at&tu  form'a 
c&tu  si  sensul  u  coventului  dncu  la  una 
origine  identica  cu  a  nuerulm  sau  nuo- 
t-uiut,  (vedi  nubere) ;  nuru,  abbreviatu 
d'in  nueru,  a  cautatu  ae  insemne  an- 
tâniu  veîulw  de  miressa=velulu  pudorei, 
care  se  soie  cătu  e  de  f^mecatoriu,  si  de 
act,  iu  geuere,  farmecu,  illecebra,  etc.; 
se  pete  inse  se  fia  la  medilocu  si  una  ia- 
flaentia  a  lui  nuere=a  face  semnu  cu  ca- 
pulu,  si  de  aci  a  chiamă,  proTocă,a  tra- 
ge, (compara:  tnno-incoce^nurw).  Jf. 

■*  NUTABILE,  adj.,  Botebllls,  yedi 


*  NUTABUNDtI,-a,  adj.,  nntabnn- 
dus;  care  nuta :  nufabundi  de  somnu  si 
defatiga. 


HUI-. 

*  NUl^A&[E,'B.  pi.,  nutamine,  n&U- 
meti;  actione  si  effectu  de  nutare. 

*NDTANTE,  part.  preş.  adj.,  natana; 
care  nuta  :  capiie  nutanti  de  somnu. 

*NUTARE,  ¥.,  nnUre,  (d'in  nntiiB  de 
la  nnere),  1.  proprie,  a  di  d'in  capa,  a 
plecÂ  c^nlu,  si  a  nume,  a)  a  vacilli, 
a  av^  ^ttulu  molie,  in  câta  capuln 
vacilla  in  tote  părţile;  i)  a  face  semnu 
d'iu  capu,  si  in  specie,  a  dă  semnu  de  ap- 
probare,  a  approbi,  a  consenti;  c^amis- 
sică,  tremură  capuln :  ce  nutati  si  invol- 
bati  asia  ochii?  2.  prin  estensione,  ale- 
ganÂ ,  a  vacillă,  a  oscillă ,  -a  tremuri  : 
b(a-bi^a  nutante  i  baie  p^ulu;  3.  me- 
taforice, aTacillăinopinîonea,judecata, 
resolntîonea,  positionea  sea,  atiincertn, 
infidele,  inconstante,  instabile ,  ^itatu, 
in  rea  positione  :  mentea  hru  nuta  in- 
tre dd  si  bâ  ;  tote  provindele  nutatt  st 
erau  parate  a  se  rebellâ. 

*NUTATIONE,  s.  f.,  nnUtioj  ac- 
tione de  nutare :  nu  e  gratiosa  nutatio- 
nea  capului  in  doue  parti;  nutationea 
numeroseloru  popore  ălle  Asiei. 

NUTBETITJ,  nutretioru  si  nutreâoru, 
veăi  nutriciu. 

NUTRIBILE.adj. ,  nntrlblUs  ,  (it. 
notrlbile),  aptu  a  nutrire. 

NUTRICAME,  p\.  nutricamine ,  nw 
trieaDen,  si  : 

NDTfilCAMENTU,  pl.-e,  (comp.  it. 
notricamento) ;  actioue  de  nulricare, 
cumu  ai  lucru  ce  ntdrica. 

NUTKICANTE,  part.  preş.  adj.,  hb- 
trlca&B,  (it.  nntricaate) ;  care  nutriea  : 
ioniditate  nutricante  de  plante. 

NITTBICARE,  V-,  nntrlcarei  (it.  no- 
trieare  si  notrlcare) ;  a  â  nutrice,  a  di 
lapte,  ai  de  acf,  a  nutri,  a  cresce :  sero- 
feU  nutriea  bene  si  câte  optu  poreclii;  a 
nutriea  ccdli,  boi,  capre  sic^e  pecore;  a 
nutricâ  copillii  altoru-a. 

NUTBICATIONE,  s.  f.,  notrleatt», 
(it.  nntrlcazlone);  actione  de  nutrieare: 
nutricationea  fetUoru  de  cotra  nuUri. 

NUTRICATIVU,-a,  adj.,(it  nutrica- 
tlro);  aptu  a  nutricâ. 

NUTRICATORIU.-^oria,  adj.  s.,  (it. 
DDtrlcatore ) ;  care  nutriea  :  mdriaUo- 
riele  prunciloru  sifetiloru  de  tot»  ge- 


=y  Google 


NTT. 


4S1 


NUTBICATU,-a,  adj.  p.,  nutricatos. 
NFIBIGE,  s.  f.,  ■Btrix  si  notrix,  (it. 
■ntriee  si  notrioet  fr.  nanrrlee);  1.  fe- 
mina  ee  cn  laptele  seu  nutresce  unu  fetn, 
si  de  aci  in  genere ,  nutritoria ,  creaeu- 
toria,  edocatoria:  iote  i  dâ  ingurabene 
mestecate,  cumu  dau  nvtrieile  prunei~ 
tom;  a  suge  bone  si  rtUe  cu  laptele  nu~ 
fyieei;  gaUina  rmlriee:=gloea;  matre  nu- 
trice,  ce  singura  allapta  copillulu  seu; 
2.  prin  estensione  si  metafore  :  virgi- 
ginile  nutrici  si  conservatrid  (Ale  fo- 
advi  perpetuu;  nutricile:=titiele;  terr^a 
e  nutricea  nostra  totoru-Or  terra  nutriee 
de  lei,  de  tigri,  de  popore,  de  cultura; 
paupertatea  e  natricea  umUittUei,  ariile 
aiscieraide  sânt  mitricHe  mentei,  suf- 
.fietidui  nostru. 

NUTRICin  si  nuMtiu,  sau  nutreeiu 
si  nutretiu,  (notretiH),-a,  adj,  s.,  nitri- 
olns-Uiii,  si  notrlelns-tiaa,  (it.  natrlelo 
si  BDtiiilo);  de  nutriee.  relativu  la  »u- 
triee  sau  la  nutrire,  care  nutresce  :  po- 
rente  tudriâu,  mamma  mtfricia ,  smu 
nuIrieiMi  agru  nutriciu,  terra  nu^icia , 
erfte  wu(ricic,— subst.,  a)  mase.,  a)  pers. 
mUriău,  crescutoriu,  parente  crescuto- 
ria,  educatoriu  :  unu  pastoriu  fu  nutri- 
ctwfu  hii  Bonmlu;  ^)  reale,  a')  niUrieiu:= 
crescere,  educare;  ^"f  todtridu  :=  pretiu 
de  crescere,  ce  se  solve  pentru  crescere; 
t')  nutrieiu  si  nutritiu,  sau  nutreeiu  si 
mtreUu,  {notretiu),  ce  serve  Ia  nutrire 
si  crescere,  nutrim^Uu,  de  mâncare,  si 
iu  speciale ,  cu  ce  se  nutrescu  pecorele 
sau  vitele  :  ntUreeiu  de  calli,  de  boi;  fe- 
nuUt  e  cellu  mai  bonu  nutreau  pentru 
coUt; paZîele,  erb'a  sunt  nutreeiu;  a  stringe 
ni^eeiu  pentru  iematulu  oaUoru;  a  avi, 
află  nutreeiu  abundante;  nutreciulu  Up- 
sesce; — de  acf  si  demin.  nutricioru,nu- 
trecioru; — b)  f.  nutricia,  a)  personale, 
crescutoria,  outritoria,  educatoria,  pre- 
T^hiatoria,  etc;  ^)  reale,  officiu,  oc- 
cupatione  de  crescătoria. 

NDTBICULA,  s.  f.,  nutrlonl»,  demi- 

nutivn  d'in  nutriee:  fabule  de  nutrieule. 

NUTRIENTE,  part.  pas.  adj.,  nu- 

trlang,  (it.  nvtrleate);  care  nutresce  ; 

lăimente  boK  nutrienti. 

NUTBIME,  s.  pi.,  HufrimiHe,  nnM- 


NUTRIMENTU,  pl.-c,  ■atrlmentnn* 
(it.  notrimento);  1.  mediu  de  a  nutri  ■' 
a  dâ  totu  ce  are  pentru  nutrimentulu 
pauperOoru;  mdrimentude  came,  de  le- 
gume  ;  nutrimentu  si^>stantiale  ;  suc- 
culentu,  bonu,  placutu;  nutrimentu  abi- 
tuale,  cotidianu;  umidUatea  e  nutrimaitu 
allu  planteloru;  ordiulu  e  bonu  nutri- 
mentu pentru  caUi;  2.prin  metafore,  totu 
ce  serve  a  conservă,  fomentă,  attitiă  . 
vivifici,  etc. :  nutrimentulMfoadui,  pas- 
sionei,  urei,  amorei,  favorei,  benevolicn- 
tiei.  docentiei,  spiritului,  coragiului. 

NDTRIRB,-eacu,  ?.,  nutrire,  (it.  nn- 
trlre  Bl  notrlre^  nodrlre,  fr.  nonrrlr); 
a  d&  de  mâncare,  a  allaptă,  a  oresce,  a 
educă,  a  cură,  etc.;  l.  proprie  :  n'ai  de- 
stuUu  lapte  pentru  doi  copilli,  abia  poţi 
nutri  umilu;  «crof  o  pote  nutri  muUi  por- 
cdti;  fundatoritdu  Romei  fu  mitritu  eu 
lapte  de  lupa;  balenele  si  nutrescu,  ca 
si  alte  mammifere,  fetii  eu  lapte;  calli 
bene  nutriţi,  vitellu  reu  nt^ritu;  terr'a 
nviresce  plantele  salutari  ea  si  ceUe  no- 
centi;  dne  nu  si  nutresce  si  tncaldesce 
eorpuiu  seu  9  2.  metaforice,  a  tina,  con- 
servă, fomentă,  attitiă,  viviâcă,  intarf, 
mari,  etc. :  a  nutri  bene  foculu  cu  lemne 
uscaie;  a  nutri  sperantie,  cogite,  ura, 
resbonare,  coragiulu  ostei,  amora,  foctdu 
de  amare,  furarea,  passionea;  a  nutri 
spiritulu,  anim'a,  mentea. 

NUTRITIONE,  s.  f.,  (nntrltlo,  fr.  mi- 
trltlffD,  it.  nutrliionej;  actionesî  resut- 
tata  allu  actionei  de  nutrire,  mai  ver- 
to3u,  modu  sau  functione  de  n^rire;  ■ 
nutritione  de  prunci,  de  pecore;  nutri- 
tionea  animodiloru,  plontdoru. 

NDTRITIVU,-a,  adj.,  (it.  nutrltivo, 
fr.  nntrltif),  aptu  a  nutri: plante  nutri- 
tive; partiîe  nutritive  alle  camei,  Ic^te- 
lui,  legumindoru;  succu  tare  nutritivu; 
nutretiu  nu^rt^tfu. 

NUTRITOKIUr^OMa,  adj.  8.,  nntri- 
tor,  si  nutrltorine,  (it.  nutrltore),  care 
nttiresce  sau  e  aptu  a  nutri :  nuiritorii 
hti  Bomulu;  unu  bonu  nutritoriu  de 
calli;  laptele  e  nutritori**;  legumine  nu- 
tritorie,  sucai  nutritoriu,  parii  de  carne 
nutritorie. 

NaTBITn,-a,  adj.  part,  nntritas  : 
calli  bene  nutriţi  si  grassi,  copSlu  graf. 


yGoog  Ic 


4^2 STC. 

SK  si  bene  nutrttu;  aup.  nutretiu  de  nu- 
tritu  pecorde;  s.  m.,  nutritulu  acestui 
animale  cere  muUa  cura  si  precatdione. 
NCTRITURA,  s.  f.,  (ital.  nutrltnr»); 
actione  de  rmtrire.  cnmu  si  mofîu  de  nu- 
trire,  si  effecta  allu  aceatei  actione. 

*  NUTD",  s.  m.,  nntHs;  (proprie,  part. 
sup.  d'in  naere,  leuatu  inse  de  regula 
ca  BnbBt.  mascul,);  1.  proprie,  dare  d'in 
capii,  missicare  a  capului,  semau  făcuta 
d'ia  capu,  si  mai  rertosu,  semnu  de  ap- 
probare,  inyolire,  volia,  etc. :  cu  tiKAiIti 
seu  Joue  face  se  tremure  lumea ;  unu 
nutu  d'in  partea  tea,  care  este  asia  de 
potente,  va  face  se  dispară  tote  pediede; 
la  unu  nuiu  ailu  tyranntdui  cadu  ca- 
ptdu  innoeentelui;  2.  metaforice,  a)  ple- 
care, pornire,  tendentia,  si  mai  vertosn, 
missicare  in  diosD  :  prin  nutidu  seu 
corpurile  tragu  si  cadu  spre  pamentu ; 
b)  somnu,  ordine,  volieutia,  potere  : 
prin  nuttâu  si  volienti'a  dieiloru  se  face 
tc4u  ce  se  irUempla. 

NUYELLA,  etc.,  vedi  noaella.  etc. 

•NTCTHEMEBnj,s.m.,(fr.i!khth6- 
atirt,  d'in  vdţ-vojttiiţ^nocte,  si  IffÂpa 
=:di);  spatin  de  tempu  ce  coprende  nna 
di  si  nna  nocte,  di  civile  de  24  de  ore, 

•NYCHTHEMERa,-o,  adj.,(fr.  nloh- 
thdm6re);  de  una  di  si  una  nopte,  ephe- 
meru,  care  nu  tine  si  nu  vine  de  câtu 
una  df;  care  e  parte  albu  si  parte  negru  : 
pesei  nychthmm. 

•NYCTAGU.-a,  adj.  s.,  (fr.  njcUf e, 
d'in  v£4-voxt6c^nocte,  si  ăYstv=agere); 
care  traiesce  noctea,  leuatu  de  regula 
ca  Bubst.,  a)  reale;  genu  de  plante  ce  se 
deschidu  numai  uoctea;  6J  personale, 
ereticu  ce  credea  co  noctea  ar  fi  peccatu 
a  se  rogi;  in  acestti  întellessu  si  nyda- 
zonte^  Ir.  ufcUzontp. 

*  NYCTALOPIA,  s.  f.,  nyotnlopU, 
(vuxcoXtoffîa,  fr.  njotalople);  calitate  de 
n^ctalope. 

"*NTCTALOPE  si  «î(rfaJo;>M,-a,  adj.s-, 
nj'cUlaps,  (vuxtâXiof,  fr.  Djctalope^d'in 
v6£-yDXT(5(::=  nocte, ai  iXatiţ^^ce  nu  vede, 
si  Si^  =:  ochîu);  1.  cellu  ce  ia  tempulu 
crepusculului  au  vede;  2,  cella  ce  noctea 
vede  mai  bene  de  c&tii  din'a,  sau  care 
numai  noctea  vede  :  piisseri  nyetaiopi. 

*  NTCTEUUrfl,  adj-,  BfoteliHj  a- 


NYM. 

nuiii  d'in  epithetele  date  lui  Bactiliu.alle 
cui  mysterie,  se  celebrau  noctea,  (y6£- 
voxtâi:=nocte);  s.  f.  pi-,  fl^ctelte=bac- 
chanali  nocturne. 

*  NTCTERU,  s.  m.,  (fr.  njetftre,  vtm- 
tspoc;  =  noctumu) ,  genu  de  vesperelli 
cari  sbora  noctea. 

*  NTCTICORACE,  B.m.,  BioHeorax, 
(voxttxdpaS ,  fr.  njctle«rax);  passere  ce 
crocesce  noctea  ca  corbulu,  de  unde  si 
nomele  ei  popularin  de  corbu  de  nocte. 

*  NYCTOBASE,  s.  f.,  (fr.  a;ct«bue), 
ftmblare  noctea  a  unui  omu  addormito, 
somnambulismu;  de  acf  si: ' 

*  NTCTOB  ATU,-o,  s.  m.,  somtMmbu- 
lu.  care  &mbla  noctea  addormltu  flendu. 

*  NrCTOGEAPHIA,  b.  f.,  (fr.  njet*- 
^raphlfl,  d'in  v6£-yi>xt(iir=nocte ,  si  ţpa- 
ipECv  =:  scriere);  arte  de  a  scrie  prin  in- 
tunerecu,  fora  a  ved^  semnela  ce  face. 

*  NTCTOGRAPHIU,s.m.,(fr.«jeU- 
ţraphe),  instmmentu  ce  serve  la  nyc- 
tographia. 

«  NYCTOGRAPHD,-o.  s.  personale, 
cellu  indemanatica  in  n^dograpiua. 

*  NYUFHA,  nun/a  si  ninfa,  3.  f., 
ttjmphat  (v6[UpT),it  alnfa,  fr.  iifiaph*); 
1.  miressa,  dilecta,  mnliere  de  curreodu 
măritata;  2.  dina,  Bemidiâa  de  mare,  de 
riu,  de  fonte,  de  selba,  de  arbore,  etc. : 
nymphde  lacului,  fluviului;  nympkeU 
Pamassului,  Pertnesaului  =  musele;  de 
aci  nympha  =z  apa,  fonte,  etc.;  S.obiectu 
de  amore  si  adoratione,  muliere  san  f4ta 
formosa  si  gratiosa;  predilecta,  amante; 
in  reu  si  in  risu,  curteaana;  4.  papusia  de 
jocu;  5.  papusia  de  insectu,  si  in  specie, 
allu  doile  stadiu  de  vi^tia,  de  desvoltare 
a insectulul,  stadiu  iatermediu  intre {ar- 
«asi  statulu  perfedu :  nympheîenusude 
câtu  chrysailidi  mobdi;  nymphele  de  for- 
mice  sunt  ouăle  aoestoru-a;  6.  prolun- 
gatioae  a  membraneloru  d'in  partite 
sessuali  alle  feminei;  si  cu  sensuiu  de 
(iilore. 

*  NYMPHACIU,-»,  adj.,  (fr.  hjm- 
phac^);  care  s^mena  cu  una  nympha,  b. 
f.  pi.  nymphaeiele,  familia  de  conchylie. 

*NYMPHAG0GU,-a,adj.8.,(fr.B,«- 
ph«^irii«,  m]^/pa•(^li^6l;)l  care  ceudnce 
nympk'a  :=:  miress'a  de  la  cas'a  parenti- 
loru  U  ft  mirelui. 


=y  Google 


NTM. 


453 


*  NTHFH^LE,  adj.  s.,  njmpballi, 
(fr.  njmphal,  it.  ninCrile);  relativa  la 
Hijmpka;  3.  f.,  nymphale-a,  a)  ornameatt] 
de  capu  Ia  nymphe  si  la  mulîeri  in  ge- 
nere, b)  genu  de  âattori;  de  acf  si  rigm- 
phalide,  adj.,  (fr.  uymphallde),  sssemine 
unei  nymphale,  de  unde :  s.  f.  pi.,  M^m- 
ph(didi,  familia  de  iaaecte  lepidoptere, 
care  are  de  typu  gepulu  nymphale. 

*  NYMPHALIDE,  adj.  b-,  vedi  nym- 
pheie. 

*NTMPHEA,  s.  f.,  n/mphaea(=vo[i- 
iţaia.,  it.  DjmpliâA,  it.  aiurea);  genu  de 
plante  d'in  {AraQi'd.nympheamloru,  po- 
hjanâria  monogynia  lui  Linneu;  de  aci 
nympheaciu,-a,  adj.,  (it.  niafeaolo,  fr. 
Bjmpli^aeâ) ,  care  sâmena  cu  nymphea, 
de  Dude  s.  pi.  /*.,  nympheacie,  famili'a  ce 
are  de  typu  genulu  nympkea. 
.    *NYMPHEACIU,-a,  vedinjfmpAea. 

«NTMPHEU,  B.  m.,  a; mphenn,  (vt)[i- 
ţeiov,  fr.  n;  mph£et  it.  Blafeo);  1.  templu 
inchioatu  unei  nijmpha  sau  unoru  nym- 
phe;  2.  locu  inchinatu  unei  nympha,  si, 
inspecie,  fontana  cu  apa  saritoria;  3.  spe- 
lunca naturale  sau  artîScîale,  micu  tem- 
plu cu  fontana  cousecratu  unei  mjmpha ; 


4.  locn  nude  se  afla  apa,  statue,  vase, 
catine  si  fontane,  si  care  serve  Ia  im- 
baiare ;  5.  edificin  cu  încăperi  mari  si 
commode,  in  care  se  celebră  nunt'a  cel- 
loru  ce  nu  aveau  case  eommode. 

•  NYMPHITE,  s.  f.,  (fr.  njmphlle), 
inflammatione  a  nţ/tuphei  la  femine. 

•  NTMPHOMANIA,  s.  f-,  (fr.  njm- 
phomanle),  mania  de  nympha  Ia  femine, 
propeusioue  furiosa  si  irresistibile  Ia  acte 
venerie. 

•  NTMPHOMANUCU,-a,  adj.,  (fr. 
DjnpbtmanUqne);  relativu  ta  nympho' 
mania:  a.  f.,  una  mjmphomauiaca. 

•NYMPHONE,  s.  m.,  itjmphon,  (vo;t- 
^v),  incapere,  camera  de  miressa,  ca- 
mera noptiale. 

•NTMPHOTOMIA,  s.  f-,  (fr.  njnpho- 
tomlfl);  taliare  a  nymphetoru  Ia  femine, 
sau  a  clitorelui. 

•  NTMPHOTOMICU,-a,  adj.,  {fr. 
Dfmphttomlqae);  relativu  la  nymphoto- 
mia  sau  la  nymphototniu. 

•  NYMPHOTOMID,  s.  m.,  pl.-c,  (fr. 
ufmphoUne);  instrumenta  cu  care  ae 
serveacu  chirurgii  spre  a  face  amputa- 
tioni  la  nymphele  femjneloru 


=y  Google 


o. 


o,  acincispiediecea  littera  in  alfabe- 
tula  roDiBDii,  se  pronunţia  :  I.  inchisn 
sau  curaţi),  in  syllabele  intonate  candu 
au  UDu  i  sau  u  in  cea  urmatâria,  pre- 
cumu  :  dormi,  mori,  jod,  morţi,  poţi, 
toţi,  loat,  focu,  jocu,  mortu,  poriu,  nos- 
tru, vostru,  rostru,  eto. ;  II.  deschisu  si 
claru,  cu  appropiare  de  oa,  in  i^ylabele 
intonate  candu  au  unu  e  sau  a  in  cea  ur- 
niati5iia,  precumu  :  tnorle,  sorte,  forte, 
molie;  sudare,  langore.  oste,  coste,  pate, 
râde,  porta,  morta,  cârda,  coma,  socra, 
râga,  etc,  III.  se  aude  ca  u:  1.  in  sylla- 
bele neintonate,  ţrecumairogare,  porta- 
re,morire,  arh<^,porceUu,oecidere,  or~ 
dire,  domnica,  domnedieu,  etc.;  cu  tete 
aceste-ain  multe  derivate  conserva  pro- 
nontiatioiiea  originale;  2.  assemine  se 
aude  ca  u  in  syllabile  Gnali :  one,  oni, 
Ofm,  omi,  otite,  onti,  onde,  ondi,  pre- 
cumu in  :  carbonc,  carhoni,  tetione,  ta- 
tioni,  rogatione,  rogationi,  notne.  nomtne, 
monte,  monti, ponte.ponti,  fronte,  fronti, 
tonde,  tpndi,  res})o»de,  respondi,  etc, 
IV.  se'  aude  obscuru  in  :  co,  deco,  dcro, 
iro,  eceo,  peno,  dupo,  inco,  fora,  locusta, 
îotura,  rotundu;  V.  raucu  sau  nasale 
in  '.fontana,  puîmoni,  ronia,  gutoniu, 
gutonia,  lemoniu ,  temonia;  YI.  se  sup- 
preme  in-.cosocru,  cosocra,  cosocrîa,  eo~ 
socrire,  formosetia,  formosetiare,  for- 
mosetiatu,  volere  sau  vorere,  volutu  sau 
vorutu,  cari  se  scriu  si  simplu  :  coscru 
sau  cuscru,  cuscrire,  cuscritu,  vrere, 
vrutu. 

1  O,  in  lonu  de  ua,  scurtatu  d'in  una, 
an»,  femininu  d'in  unu,  anns  :  o  casa, 
ua  casa,  in  locu  de  una  casa;  vedi  unu. 


2  O,  in  locn  de  uti,  nascutu  d'in  la 
pron.  conjuncta  -pers.  III,  fem.  ace.  11- 
lam  :  vedi  cartea?  o  vediu,  mai  bene  : 
ua  vediu;  vedut'ai  cartea?  am  vedufo 
mai  bene  :  am  vedutii'a;  vedi  eUu. 

3  O,  nascutu  d'in  ua,  in  locn  de  va  : 
oft,  si  a  fi,  in  locu  de :  va  fi;  s'o  face,  si 
s'a  face,  in  locu  de  ;  se  va  face. 

i  O,  nascutud'in  au,  v.auss.  pers.  III 
sing.  si  pi.  mai  ranitu  usatn  in  Daci'a 
superiore  :  o  facutu,  in  locu  de  :  au  fa- 
cutu. 

5  O,  interj,  o,  (it.  o),  care  espreme 
mirare,  buccurfa,  întristare,  si  alte  malte 
si  varie  affecte  :  o  lume,  ce  deşerta  eşti ! 
o  ăille  de  fericire  alle  copiii  arid!  asad- 
taţi,  o  omeni  toni!  o  domne,  de  ce  nu 
me  ieai? 

*  OASG,  s.  r.,  oaats,  (Saai;,  it.  «asl^ 
fr.  oobIb);  1.  portione  de  terrenu  fertile 
in  medilocnlu  unui  deşerta  arenosu, 
specia  de  insula  fertile  in  mediloculn 
unei  mări  de  arena  stârpa ;  a  transforma 
una  parte  a  desertului  in  fertile  oase; — 
fig.  una  oase  intr'unu  desertu  =  loca, 
stătu,  puntu,  tempu  de  fericire  si  mul- 
tiamire  in  mediloculn  nefericirilorn;  ana 
idee,  nnn  affectu  consolatorin  in  cala- 
mităţi si  stări  desperaţi; — de  acf  si  oa- 
senu.-a^oaaenos,  adj.,  relativa  Ia  oase, 
locnitoriu  de  oase. 

*  OASEND,-o,  adj.  s.,  vedi  oase. 

t  OB,  prep.  lat.  ob,  applicataîn  limb'a 
nostra  numai  ca  particnla  de  composi- 
tione  cu  verbe;  in  forma  ob  remane  nc- 
seambatu  inaînte  de  vocali  si  chiaru  de 
consonanţi,  afora  ie  p,f,c,  g,  ca  cari 
b  d'in  ob  se  assimîla  ;  opponere  =:  ob- 


\ 


„Google 


OBD 

ponere  sau  punere,  offerwe  =:  ob'ferire, 
oecurrere  =:  i^evrrere;  înainte  de  m 
se  pete  ca  b  d'in  db  se  remana  nescam- 
bătu  :  ohmurmurare,  sau  se  cada :  omt- 
tere,  Bau  se  se  sssimile  ;  ommorire;  in- 
tre b  d'in  oh  si  t  iniţiale  se  introduce 
nne'ori  unu*.-  obstinatu;  si  intinele  ca- 
şuri b  cade  inainte  de  acestu  s  :  osten- 
dere  =obs-tendere; — câtn  pentru  sensu, 
ob  ins^mna  :  a)  proprie ,  pre ,  tnupra , 
preste  :  oHM»arc=a  pune  MmM  pre  ceva, 
.  a  coperf  cn  limn;  b)  ca  mai  desu,  m 
fada,  înainte,  si  une  ori,  a  laturi,  longa : 
opponere  ^  a  pune  iuainte,  în  facla;  si 
d'in  intemplare,  essire  inainte,  intel- 
nire,  intempinare :  offendere,  occarrere , 
obvenire;  e)  contra,  idea  de  impedicare, 
resisteptia,  ostilitate,  sau  cella  pucinu 
de  oppositione  :  obstare,  obtreetwe,  ob- 
tmirmurare,  oppremere,  offendere,  of- 
fensa,  obstinare,  etc.;  d)  in  multe  caşuri 
particul'a  ob.  ca  si  ad,  in,  etc,  pare  a 
nu  face  de  cătu  se  adjote  a  traduce  in 
verbu  unu  adiectivu  sau  substantivu , 
cutnn  :  ob^irare,  obmutire. 

UBAUDÎENTE,  obauăientia.  dbatt- 
ăire,  etc,  TOdi :  ^dietUe,  obedientia, 
dbediâ^e. 

OBADIUTU,-a,part  adj.,»b«iratiu, 
coperita  cu  aura. 

*  OBBA ,  s.  f. ,  obbK ,  vasu  largu  la 
fundu,  strimtu  spre  gura. 

-  *  OBBATU.-a ,  part.  adj.,  olibataB , 
facntn  in  forma  de  obba. 

•0BBRUTIRB,-e8C«,v.,obbrutescerfl, 
a  face  sau  a  se  face  brutu;  vedi  si :  ab- 
brutire. 

OBDOBMIEB,  v.,  «bdomlre  ,  a  În- 
cepe a  dormî;  a  face  se  dorma;  vedi  si 
addormire,  cumo  si  ob. 

OBDUC£RE,  ohdussi  si  obdussei,  ob- 
dassu  si  obdtictu,  v.,  obdacere,  aaccoperi, 
a  ascunde. 

OBDUCTIONE ,  s.  f.,  obdnetlo,  ac- 
tione  de  a  obducere. 

«  OBDUBAKE,  v.,  obdnrare,  a  face 
duru;  mai  raru,  a  se  face  duru,  a  se  in- 
vertosiă. 

*  OBDDBATIONE,  s.  f-,  obdoratlo , 
actioue  de  a  obdwia-e. 

*  OBDUBlB£,-escu,  v.,  obdnreaeere, 
a  36  £ao6  (îNrti,  a  se  iDvertosiă,  si  me- 


taforice,, a  se  face  nesentitoriu;  ă  perde 
sentirea,  a  se  impetri  Ia  anima. 

*  OBEDIENTE,  part.  adj.,  obctUesM, 
care  oftfide,  asculta  :  fHiu  forte  obediente 
ptweniUoru. 

*  OBEDUONTIA,  a.  f.,  obedientia,  că- 
utate si  fapta  de  obeiUente  :  <^tedientia 
de  fUiu  eotra  parenti. 

*OBBDIBE,  v.,obedlre,  (d'in  ob- 
widire);  a  fi  paratu,  a  andf,  a  ascnlti , 
si  de  acf ,  a  se  suppune ,  a  face  totu  ce' 
vre  si  diee  altidu ,  a  servi :  a  obedi 
parentUoru,  invetiatoril'M'u,  mai  mari- 
Ioni,  magistratiloru,  leffiloru. 

*  OBELISCn,  s.m.,  pL-c,  obelUens, 
(i^BUmwc^,  it,  «beUsoo ,  fr.  obâlliqne) ; 
columna  inalta  cn  patru  laturi  plane,  aa- 
semine  columna  colossale  făcuta  d'in 
una  singnra  buccata  de  petra  :  E^yp' 
ttiîu  e  terr'a  obeliscUoru. 

*OBELU,  pl.-e,  obolQs,  (8psXoc,  =  it. 
obela);  proprie :  acome  de  lancia,  lancia, 
applicatu  inse  prin  metafora  la  unu 
semnu  cu  care  se  notedia  locurile  sus- 
pecte iijtr'unu  auctoria. 

*  OBERARB,  T.,  (obBrare,d'ia«bBi 
»a-iere  =  ara»ie^&i»tnt  detoriti);  a 
Încarcă  de  detorie,  mai  vertosn  iu  for- 
ma participiale,  Q^a^ii=obnratBB,  in- 
carcatu  de  detorie,  innecatu  in  detotfe : 
oberatii,  la  anHen  Romani,  daco  peno 
tn  trei  ăied  de  diUe  dupo  una  aententia 
data,  nu  satisfăceau  pre  creditori,  deve- 
nieau  servi  ai  acestoru-a;  stata  oberatu 
prin  impromute  onerose. 

*OBEBAErU,-a,  adj.  s.,  obterarlns, 
detoriu  ce  nu  si  pote  desface  altramente 
detoriele ,  si  de  acea-a  caută  se  si  le 
desfacă  lucrandu  ca  serva  pentru  cre- 
ditoriu. 

«  OBEBATTJ.-a,  adj.  part.,  obnratBB 
incarcatu  cu  detorie. 

*  OBES ARE,  V. ,  obesarot  a  face  (^su  : 
a  se  obesâ  ca  unu  mascuru  de  taliatu. 

«  OBESITATE,  s.f.,  obesitea.  (it.  o- 
bcBlUf  ft.  obitlU);  stătu  de  ohesu  : 
mulţi  sufferu  de  obesitate  ca  de  unu 
morbu. 

*  OBESU,-a,  adj.,  ftbesiiB,  tare  ingras- 
siatu  prin  mâncare,  indapatu,  cui  sta  se 
crepe  pellea  de  grassa;  omu  o^u,  mu- 
Uere  lÂesa;  ceUt  obesi  trecu  do  ^dti; 


,y  Google. 


hueee  dbese;  cefa  obesa  ca  de  poreu  in- 
grassiaiu;  prin  metafore,  grossn,  fora  a- 
gerime,  greonin,  lenoan,  etc. 

*OBICE  Bi  oineee,  s.,  obez,abl.oblo6 
si  «bjlee,  (Tfldi  rerbulu  obiecere) ,  ce  se 
obieca^B  pane  inainte,  ce  se  arruDca , 
ce  sta  inainte  spre  a  opprl,  impedici, 
inchide,  etc. :  cnniatore ,  veriga ,  sullu 
de  incuniatn,  vallu,  muru,  mole  sau 
mollu,  termu,  obataclu,  ete.  -.riwile  rupu 
'obiecBe  si  se  versa  preste  aratwe. 

ff  OBIECERE ,  obiecm,  obiectUu  si 
obteeta,  t.,  abjleere;  mai  nsitata  sub  for- 
m*a  intensiva :  obiectare. 

*  OBIECTACLU,  pl.-c,  objeetociiliiiii, 
ce  se  obiecta  spre  a  impedicÂ,  a  oppri  : 
obiectaeUk  riurUont  ce  amtaenitia  cu 
inundationi. 

*  OBIECTAME,  pi.  obieetamine,  ob- 
Jeetanen,  si : 

*  OBIECTAMENTU,  pLre,  object.- 
■«ntiiB ;  ca  se  Meeta  ca  imputatione. 

*  OBIECTASE,  V.,  objeotMe,  (it.  o- 
blettire,  fr.  objeoter);  d'în  obiectu  de  la 

'obieeere;  1.  proprie,  a  arnincâ,  a  pnne 
inainte  :  a  obiectă  seatutu  la  sagettele 
arruncate;  2.  metaforice,  a)  in  genere  : 
a  obiddpre  âneva  perideloru;  unei  mor- 
te certa;  b)  in  speciale,  a  pune  Înainte, 
a  arnincă  in  facia,  in  ochi  ca  imputatio- 
ne, ca  errore,  ca  argumentu  contrariu , 
ca  opinione  contraria,  etc. ,  unu  spiriiu 
sophisticu  afia  a  obiectă  totrt  de  a  un'a 
ceva  la  addeveruiu  cellu  mai  bene  de- 
monstratu ;  ee-  obiectaţi  la  celle  ce  noi 
amu  dîssu?  nu  obtectămu  ntminuipau- 
pertatea;  a  obiectă  cuiva  miseUia,  ra- 
pine,  spoliaiioni;  nu  H  mai  obiedu  co 
m'ai  viiaiu  cu  totuUi. 

*  OBIECTATIONE,  s.  f.,  objeotatio, 
actione,  mai  veriiOBu  manfa  de  a  obiec- 
tare :  oinectationea  eu  loat  si  fora  locu 
denota  ineapetinare. 

*  OBIECTATORIU,-*ono,  adj.  s-,  ob- 
Jeetor»  obleetans;  care  obieda  Ban  ser- 
ve a  (^ectă,  care  mai  vertosu  are  mani'a 
de  a  obiectare. 

*  OBIECTIONE,  s.  f.,  objeotlo,  (it. 
•bitzlone»  fr.  objeetion);  d'in  obieetu  de 
ia.obieeere,  (vedi  si  derivatnlu  obiectare); 
actione  si  resultatn  de  <^necere;  meta- 
forice, a)  imputatione :  obiectione  a  pau- 


pertate vietiei  dissdute;  h)  mai  vertosu 
oppnnere  siceseoppnnelaunaopinione: 
a  respundc  la  tote  obieetionUe  ce  a'a» 
famtu  sau'  s'aru  pote  face ;  se  pote  res- 
punde  la  Mectioni  cu  argumente  sau  eu 
seecature  si  insolentie;  obiectione  fun- 
d(aa;  obiedioni  usioreUe.  futUi. 

*  OBIECTIVU,-a,  adj.,(it.«ffKflttlTo, 
fr.  objectif),  relativu  la  obieetu  ca  snbst., 
care  serve  sau  pote  servf  ca  obiedu,  1 .  in 
genere  :  vitru  dbiedivu,  lenticula  obiec- 
tiva, si  absol.  obiedmUu,  vitru  ce,  in 
ochiane,  accepta  imaginea  obiectului  eb- 
servatu  :  obiedive  aehromatiee,  simple, 
composite;  a  direge  obiedivulu  in  obiee- 
tulu  de'  observata;  fiendu  vorb'a  de  es- 
pressione,  obieetwitdu  e  espressionea  it- 
flut  obiedu  d'in  una  fraae,  preaanu  su- 
biecUvtdu  e  espressionea  siAiectului  di» 
frase;  2.  in  specie,  ca  oppusu  la  st^nee- 
tivu=C9  vine  de  la  subieetulu  eogiiato- 
'riu  :  cogitatu  numai ,  imaginatu ,  do- 

ritu,  etc. ;  obiedivu  =  reala ,  ce  nu  are 
relationa  eu  sentimentulu  nostru ,  ci  cu 
luemlu  ensusi  in  sene :  totu  ce  in  mentea 
nostra,  in  connoscenti'a  nostra,  vine 
de  la  fientia  recde,  e  obiedivu,  pre  ean^ 
te  adaugemu  cu  sentimetdulu  nostru,  ea 
atare,  nu  e  decâ^  subiedivu;  veritate 
obiectiva  si  indubitabile;  argumente  ob- 
iective; ratione  obiediva. 

•OBIECTIVITATE,  8.  f.,  calitate  de 
obiedivu  :  obiedivitatea  ideeloru,  argu- 
menteloru,  cogitationiîoru. 

*OBIECTORIU,-/orw,adj.  s.,  olJ«a- 
tor;  care  obiece,  face  obiedi^me  sau  oWm- 
tioni :  falşi  obiedori  de  crimine  mentio- 
nose. 

*  OBIECTD,-a.  ttbJectKB,  (it.  «bietto 
si  ofgetto,  fr.  objet),  1.  part  passîvu  : 
inimicii  ohiedi  mortei,  petre  obiecte  cur- 
sului apei;  imputatione  obiecta  noue  pre 
nedreptu;  opinioni  futiU  obiecte  la  ar- 
gumente solide;  2.  subst.  m.,  a)  abstr., 
oWccft4iM=actione  de  obiecere:  cu  obiee- 
tulu  câtoru-va  petre  nu  vonm  oppri  cttr- 
stdu  riului;  b)  d^ro  mai  vertosu  ooncr. : 
obieduUi  ^  ce  e  pusu  sau  sta  inainte, 
înaintea  ochiloru  corpului  sau  ai  mentei, 
lucru  sentitu  sau  cogitatu  :  obiedu 
sensibile,  placuiu,  gratiosu,  amtdnie, 
obiecte  sensibSi,  n^laCHte,  disgratiou, 


dbvGooglc 


OBI. 

■  odioae ;  aiiea  de  a  represenid  obiectele 
e  forte  diffenia  ăe  artea  de  a  face  aeeUe- 
osi  obiecte  connoseate;  sunt  obiecte  ce 
nu  se  potu  represerUâ  pre  scena  la  ochii 
8pectatoriloru;  oăorilesunt  obieetaluol- 
factvhi,  preeumu  colorile  sunt  obiedulu 
vediidui;  sonulu  e  obieetidu  audiulai; 
addeverulu  e  obîectulu  connascentiei,  be- 
nde  eobiectulu  volientiei.  formosulu  e 
obieeiidu  mai  malt(mt  facultăţi  nobili  alle 
suffletultti;  fia-care  scientia  ai  arte  si  are 
(^iecttdu  seu  :  obieetidu  logicei,  meta- 
physicei,  phyncei,  medianei;  obiectuîu 
thă)logiei  e  ensim  Bomnedieu;  (Aieetttlu 
amorei,  curei  solHcitudinei  «4it;a;  o&- 
ieetu  de  wa,  de  spaima,  de  orrore,  de  abo- 
minatione  pentru  tota  lumea ;  obiectuh* 
dorentiei,  aspirationiîoru,  votimloru  no- 
stre;  obiecttdu  laboriloru  nostre  poteca- 
tatu  seoptdu  la  care  vrenw  se  adjungemu, 
câiusi  motivulu  ce  ne  indemna  a  hia-ă; 
mai  rertosu  in  lîmb'a  filosofica :  de  oMec- 
tuiu  sentitit  si'eogitatu  caută  se  se  distin- 
gă bene  sidfiectulu  sentiente  si  cogitante; 
prin  obiectu  se  inteUege  ceva  vedutu  sau 
intmtufora  neci  unarelationeaintuen- 
teiui;  obiecttdu  perception^  e  cea  ce  con- 
nosoemu  prin  percepiione,  preeumu  ob- 
iectuîu cogitarei  e  Incrulu  presente  noue 
in  essistenti'a  sea  possibilei  e  materi'a 
pre  care  se  essercita  cogitarea,  mattria 
destinsa  de  fientCa  ce  cogita;  cogitarea 
pote  leuă  sau  ave  de  obiectu  si  nemtculit, 
naUucăe;  co-d  usioru  se  confunde  sub- 
iectuiu  cu  obieetidu ,  cari  nu  se  potu 
divide,  ci  numai  distinge  i  subiectalu  nu 
crea  dbieet\Au,  preeumu  neci  obiectuiu 
nu  trece  de  sene  in  subiectu,  ei  subiee- 
ttdu  e  agente  care,  de  si  ar  par^  com- 
pleiu  passivu,  totuşi  essercita  una  ac- 
tione,  fora'care  impressionea  (^nedxdui 
nu  s'ar  face,  si  mai  vertosu  n'ar  remane 
în  sidnetiu;  —  de  aci  ei  espresaioni  ca  : 
idee  adecat'^ ,  conforme  eu  obiectuiu ; 
idee  fora  obiectu,  fora  realitate,  etc.;  cn 
sensulu  mai  largu  ce  are  8i  lucrulu  : 
obiectu  de  negotiu;  obiecte  de  arU,  do 
lussu,  de  prim'a  necessitate ;  a  vende 
totu  gffnuh*  de  obiecte  de  mâncare;  ob- 
iectu utile ,  inutile ;  obiecte  de  imporlan- , 
(io,  de  valore,  de  mare  pretiu;  obiectele 
unui  lemncaia  sunt  instrumentele  lui; 


OBL. 


457 


obiecte  de  buecataria,  decaUatoria,  etc.: 

—  in  grammstica,  obiectu  =  fientia, 
de  Ia  care  san  spre  care  se  face  actionea : 
obiectu  necessariu,  completivu,  directu, 
indirectu,  drcunstdntiale,  adivu,  pas- 
sivu;  verbe  ca  dare  ceru  doue  obtecte, 
cumu :  a  dâ  elemosyna  pauperiloru. 

*  OBIRE,  V.,  «Mre,  {ob-ire,  ca  si  per- 
ire=per-ire);  a  merge  spre  unu  ce;  in 
specie,  a  merge  cotra  finitula  seu  :  a  ap- 
pune,  a  perf,  a  morf;  a  străbate,  a  per- 
curte,  a  visită;  a  infrentă,  a  se  appuc& 
cu  anima  de  ceva; — applicatu  mai  ver- 
tosu in  form'a  participiale,  dbitu,  ca 
subst.  m.,  mersuln  la  ceva,  si  de  acf, 
mersulu  cotra  finitu,  appusu,  morte. 

*  OBITU,  part.  sup.  subst.,  d'in  obi- 
re  =  obltni;  vedi  obire. 

*  OBJTJRQ  ARE,  v.,  objurffgre:  a  mo- 
stră, câştigă,  impută :  a  objurgd  pre  al- 

.  tii  pentru  rmîu  facutu  de  denstdu;  a 
objurgd  altui-a  peccate  ce  ensusi  nu  in- 
cita a  committere. 

*  OBJURQ ATIONB,  a.  f.,  •bjnrşfttl*; 
actione  de  objurgare  :  objurgiUionite 
vostre  sunt  nedrepte;  cruda  objurgatione 
a  celîoru  cenusu  pauperi  d'in  ctUp'asea. 

•OBJUKGATORnj,-tono,  adj.  s., 
objarţctoc,  si  objnrgatorlosj  (compara 
si  fr.  obJnrgat«nr>  si  obJnrKstoIrc);  care 
objurga  sau  serve  a  objurgd :  nu  numai 
ca  accusatwiu,  dSro  ned  ca  olrjurgatoriu 
nute potu sufferi;  scrissore  objurgaioria. 

"  OBJUKGATa,-a,  part.  sup.  subst. 
objnrsatns. 

*  OBJUKGITARE,  v.,  objuryltare, 
(iterativii  si  intensivu  d'in  objurgare); 
1.  a  totu  objurgd,  a  objurgd  continuu, 
a  nu  mai  conteni  cu  (^jurgarea;  2.  a  ob- 
jurgd reu,  cu  violentia,  cu  acerbitate. 

*  OBLACIARE,  v.,  oblaqneare  {6b-la- 
ciare  =:  laciuire  d'in  laâu)',  a  legă  cu 
faciu,  a  infasciorâ  si  stringe  ca  cu  unu 
laciu,  si  de  acf,  a  infascioră,  a  incoogiu- 
ră,  a  incMde:  nestimate  oUaciate  in  amu; 

—  prin  noua  metafora,  a  sapă  radeci- 
n'a  unei  plante,  unui  arbore,  a  face  una 
gropa  de  giuru  in  giurulu  radecinei. 

•OBLATICIU  si  oblatitiu,-a,  adj., 
«blatioins,-tinsi  relativu  la  oblatu  am 
oblata  ca  subst.,  de  oblatu. 

*  OBLATIONE,  s.  f.,obUti«,  (it.  obU- 


,y  Google 


458 OBL. 

lUmej  fr.  «bUtlon);  d'ia  oUatu,  actio- 
ne  de  offerire,  ciunu  si  lucru  offeritu, 
dani  mai  vertosu  offerta  făcuta  la  diei : 
obl(^ni  faeutc  de  imperatori  militari- 
lom;  oUationi  vduntarie,  I3)erali,  ge- 
nerose;  oNaîionile  făcute  pentru  impa- 
carea  si  stingerea  proeesstdui;  oblaHoni 
addusse  la  aitariu  ffin  primieide  totom 
fructdoru;  oUatione  de  purgatione,  de 
pace,  de  victoria,  de  suecessulu  eapetatu 
prin  adjutoritdului  Domnedieu;  in  fia- 
care  Uturgia  se  face  oblcUione. 

*  OBLA'TrVU.-a,  adj.,  obUtlnaj  re- 
lativu  la  dblatu,  ce  e  offeritu  de  bona 
Tolia. 

*  OBLATORIU,-foria,  adj.  a.,  obla- 
tor,  (it.  obUtore,  fr.  obUteur);  care  face 
oblatione,  care  offere :  oblaiorii  de  pretiu 
mai  mare;  obîatoriu  allavictieiseUepen- 
tru  saîidea  pvblica. 

*  OBLATRABB,  T.,  oblatrare;  a  res- 
punde  la  latrare  prin  latrare ;  metafo- 
rice, a  latră  contr'a  cuiva,  a  vorbf  de  reu, 
a  critică ,  a  censurd  fora  coveutu  si  fora 
effectu;  a  du  mai  tacâ  d'io  gara,  a  totu 
mostră  si  criticfi. 

*  OBLATBATIONE,  s.  f.,  obUtra- 
tio;  actione  de  oUatrare. 

*  OBLATBATORIU, -ioria,  adj.  s., 
oblatratvr;  care  oblatra  :  nu  vrea  se 
mi  bagu  in  casa  una  oblatratoria. 

*  OBLATU,-a,  obUtns;  un'a  d'iu  for- 
mele participiali  alle  verbului  offerire, 
1.  in  genere  :  conditionile  oUate  de  ad- 
versariu  pentru  impacatione;  lucru  ne 
mai  veăutu,  oblatu  atund  ochiloru  no- 
ştri; 2.  m  specie,  offeritu  dieiloru;  in- 
chinatu,  sacrificatu,  consecratn,  devo- 
tatu,  etc.  :  amnellulu  oblatu  prin  my- 
steriulu  liturgîcu;  primicie  âlate  al- 
tariubti;  —  ca  aubat.,  a)  personale,  o- 
btatu,-a,  ce  se  incbiDa  lui  Domnedieu, 
altariuluisau  aervitiolai  lui  Domnedieu; 
b)  reale,  f.  oblata,  ai  m.  oblatu,  pi-,  o6- 
late,  ce  se  offere  lai  Domnedieu  :  obla^ 
tele  ceUe  mai  plăcute  stmt  anima  curata 
si  mime  ctu-ate  de  tota  spurcationea  pec- 
cattâui;  c)  pane,  azyma  suptire  ca  cbar- 
tei'a,  bullinu. 

*  OBLECTABILB,  adj.,  oblectabllls; 
de  care  se  obiecta  cineva,  eare  obiecta  : 
oMectcitUe  noveUa. 


OBL^ 

•  OBLECTAME,  pi.  oblectamine.  ok- 
leotanen,  si : 

♦  OBLECTAMENTU,  pl.-c,  oH«etâ- 
mentDm;  actlone  de  obleetare,  cumn  si 
mediu  de  oUectare :  obîectamente  de  co- 
piUi,  de  ochi,  de  gura;  oblectamentu  si 
manganiare  m  amandu  diUdoru  rellâ. 

*OBLECTANTE,  adj.  part.,  preş.,  rt- 
leotans;  care  obiecta  : 

OBLECTABE,  v.,  obiectate;  a  des- 
fet&,  a  usiorâ  greutatea  lacmlai,  uh- 
talui,  amarului;  a  recrea :  a  obiectă  âni- 
mele  leetorUoru;  a  se  obiectă  cujoeuiu, 
at  vorh'a,  cu  cântarea,  cu  peramblarga; 
stuăiele  ntttrescu  anim'a  junelui,  obiecta 
ânim'a  betranuUd; — delectare  dîce  mai 
multu  de  câtu  obleetare. 
■  •  OBLECTATIONE,  a.  f.,  oblMUtlo; 
actione  de  a  oblet^are  :  cercetarea  si  a- 
flarea  adăevervim  e  plena  de  obleeta- 
tione. 

*OBLECTATORIO,-fe)no,  adj.  s.,  *b- 
leetator,  si  oblMtatorlugj  care  obiecta 
sau  serve  a  ol^dâ  .-  enigmate  ohleeta- 
torie, 

tt  OBLEDERE,  oUesi  si  oblesm.  ob- 
Ustt,  V.,  oblidere;  a  sfermă,  a  strivf :  a 
oilede  outde,  puii  gallinei. 

*  OBLEaAMENTU  si  MigattKiUu, 
pl.-e,  obUramentnm,  (it.  obbli^amento); 
actiond  si  media  de  obUgare  :  (Mega- 
menttdu  pwtei  veitemate;  6g.,  a  impleni 
tote  oblegamentele  selie. 

OBLEGABB  bI  obligare,  v.,  «bllţare» 
(it.  obMIgare,  fr.  obllţer);  1.  proprie, 
a  legă  de  alta  ceva  saa  longa  alta  ceva;  a 
legă  de  giura  in  pregiuru,  a  infascioră : 
a  oblegâ  vtdnerHe,  a  oblegâ  aliuiulu;  me- 
taforice, a)  în  genere,  a  indetoră,  con- 
stringe,  suppune,  etc. :  a  oblegâ  pre  gar 
rante  se  solvă  pentru  garatUatu;  a  o&- 
îegd  pre  mulţi  prin  lâerfditaHle  stUe; 
obUgaUi  me  vedu  a  ve  spune  ce  nu  asOt 
fi  vrutu:a8eobligâ  cu  vorb'a.inscrissu; 
a  oblegâ  si  face  amici  pre  toţi  eâti  coti' 
nosce;  b)  in  apecie,  a)  a  legă  aaa  inde- 
toră dupo  fonnele  legali;  si  de  act,  a 
hypotbecă  :  a  ohlegdtoteitrunobUile  sdle 
mulierei;  eltu  se  <^legă  se  servesca  doi 
anni  de  diUe;  nu  me  potu  oblegâ  se  ti 
făcu  aeestu  lucru  asia  de  currendu. 

*  OBLEOATIONE  si  obUgatum,  s. 


jyGooglc 


OBL. 

f.,  ftUlgatl»,  (it.  obbliETâzlftiie,  fr.  »bll- 

ţatlon);  actione,  aettf  si  instramenta  de 
oblegare;  1.  proprie  si  in  genere  :  oMe- 
gationea  vulnerUom,  oblegationUe  frae- 
turei  de  la  braeiu;  2.  in  specie  si  meta- 
forice :  oblegatione  prin  scrismlalucm 
eu  mâmde;  a  impleni  tote  dlilegfiiionile 
depta-etUe,  de  fiUu-foblegationi  moraU; 
îa  mplenirea  ohlegoHoniloru  juridice 
suntemu  consMnsi  prin  medie  coerci- 
tive; oblegaHonea  fora  consentimentt4u 
vduntariu  aUu  (Megatulm  nu  e  vcdida; 
a  contrage  oUegatumi,  a  se  desface  de 
oblegaiionUe  contractate;  obîegaiionile 
făcute  eu  volia  bona  ne  attragu  amici; 
oblegaîionile  ce  possedemu  de  la  mini- 
ateritdu  finantidoru, 

*  OBLEQATOKIU  si  dbligatoriurto- 
ria,  adj.  s.,  «bllţstor,  si  obllgatorlsB, 
(it.  obblifratore  si  obbUffatorlv,  fr.  «bli- 
ffMM  si  obllţfttoire);  care  oliega  sau 
ser^a  iMegâ,  mai  vertoau  in  sensulu 
metaforicu  si  speciale  allu  corentului : 
precepte  (Megatorie,  eonsUie  neoblegar 
torie;  servitie  (Alegatorie  si  procuratorie 
de  amiâ;  clause  d'in  coniraetu  oUega- 
torie  in  veri-ce  casu;  studie  oblegatorie; 
instructionea  primăria,  e,  dupo  legea  in 
vigore,  obîe}f<^ia  pentru  toţi  fUii  si  ^- 
liele  de  Bomânu. 

*  OBLBGATURA  si  dbligatura,  b.  f., 
obllKatnra;  actione  si  resultatu  allu  ac- 
tionei  de  oblegare,  mai  vertosa  in  sen- 
aula  propria  allu  coTentnlui :  (MegaUt- 
rde  fractureî  de  la  fluent  petiondui. 

*  OBLTCANGULir,-o,  adj.,  (it.  obU- 
quaiiffolo,  fr.  abUqnansle);  care  are  ăn- 
gbiuri  oblice  :  trianglu  ohlicangulu. 

*  OBLICABE,  V.,  obliqii»re,(it.  oMi- 
(inarei  fr.  obllffii«r);  1.  a  face  ohli^:  a 
(Mieâ  lini'a,  ochii,  petiorele,  caatatur'a, 
captau,  ctdka;  2.  a  merge  mersu  oUieu, 
a  amblă  pediaiu :  a  Mied  la  stang'a,  la 
derept'a;  carruht  oUicâ  d'in  drumu;  eal- 
lii  (AUcara  (Fin  C{dle  sf  appueara  pre- 
sto campi;  fig.  a  obUeâ  in  vorba,  in  ce- 
rerile,  rogationile  ce  face. 

*  OBLICATIONE,  s.  f,,  obUqnatio; 
actione  de  obticare  :  obUcationUe  plan- 
tetoru  repenti. 

*  OBLICATORIU,-fo«a,  adj.  s.,  «b- 
llqna»)  care  obUea.  dispusu  a  oblieă. 


OBL ^459 

*OBLICATn,-(i,  adj.  part.,  obllquatns. 

*  OBLICATURA,  s.  f.,  obliqnatlo ; 
actione  si  resnltata  allu  actionei  de  ob- 
Ucare :  oHicaturele  cautaiurei 

*  OBLIGE,  adv.,  obllqneivedi  o&Zmu. 

*  OBLICITATE,  a.  f.,  obllqnitu,  (it. 
obUqnltă  si  ablIqolUte,  fr.  obllqulM); 
calitate,  stătu  de  oUicu  :  oUieitatea  li- 
niei, aâlei,  eautaturei,  eedipticei. 

*  OBLICU,-a,  adj.,  ohliqaiis,  (it.  ob- 
Uqi»  si  «bllcOj  fr.  obUqae);  care  no  e 
derepta  ;  strâmba,  si  mai  vertosn,  ple- 
catu  sau  intorsu  la  una  parte,  incli- 
natu,  pedisin,  intr'nna  parte;  I.  proprie 
si  in  genere  :  caile  oblica,  linie  (^)iice; 
planu  bblieu;  cerewi  oblice,  sfere  ^lice; 
a  talia  unu  planu.  unu  volume  cu  talia- 
twa  oblica;  căutătura  oblica,  petioru  ob- 
lieu,  passi  oblici,  merau  oUicu,  missi- 
care  oblica,  radiele  sorelai  cadu  iern'a 
mai  oblice  de  câtu  vâr'a;  stamine  oblice, 
pis^Ue  oblice;  invidiosulu  ctmta  la  ceUu 
fericita  cu  ochi  oblici;  2.  metaforice  si  in 
specie ;  a  amUâ  cu  medie  oblice,  cu  vorbe 
oblice,  pre  caUi  <Alice;  eorisangenu  in  li- 
nia oblica;  oratione  (^ica=zoratione  in- 
directa, oppusa  la  :  oratione  directa;  ca- 
şuri obUee,  opp.  Ia  caşuri  reete; — ca  adv. 
oblica,  si  mai  bene :  oblice :  a  amblâ  o&- 
lice,  a  vorbi  Mice.  a  se  missică  oblice. 

*  OBLIGAMENTU,  (Migare,  obliga- 
tione,  etc;  redi :  oblegamentu,  oblegare, 
(^gatione.  eto. 

*  OBLIMABE,  T.,«blimare,(ofi-lMM«); 
I.  proprie,  a  copuri  cu  Umu,  a  lepf  cu 
limu,  a  implâ  cu  limu :  NiltUu  inimda 
terr'a  periodice,  oblima,  mollia  si  fe- 
cunda agrii;  fosse  dblimate,  smîcî  obli- 
mati,  fote  forte  oblimate;  2.  metaforice, 
a)  a  confundă,  a  affundă,  a  inneci,  a 
perde,  vorbindn,  de  essempln,  despre 
avere  si  alte  asseminî :  ai  ^nuatu  eo- 
loasalea  stare  strinsa  si  lassata  de  pa- 
rentiiiei;  a  si  obUmă  nomele  bonu;  b)  a 
intnnerică,  obscură,  confunde,  ratecf, 
ammeti,  a  leuă  mentile ,  a  rapf  mentile, 
a  scotti  d'in  gene :  glori'a  si  averile  pre 
mulţi  oUima;  m'am  oblimatu,  mi  s'a  ob- 
Imaiu  mentea ;  la  acesta  sare  neaştep- 
tata toii  remasera  oblimati;  oblimati  de 
î^cere,  de  minunUe  ce  vedu,  etc.,  in  a- 
cestu  d'ia  urma  sensu  se  aude  mai  ver- 


=y  Google 


460 


OBL 


tosn  in  usuln  populariu,  si  anume,  si  sub 
form'a  oblmire,  adjunsa  a  se  pronunţia : 
tdimire  si  uimire,  dupo  ce  a  trecutu  suc- 
ces iivu  prin  formele :  ublimire,  uvlimire. 
uimire,  uimire,  etc.;  ae  pote  inse  ca 
o&ZJmtre  se  fia  derivata  si  d'in  oblime, 
3.  d'in  oblire^^obliuve;  vedi  si :  oblitarc, 
obliuâ-e,  Mire.  etc).  M. 

OBLIME,  s.,  vedi  (Mimare. 

OBLlMIRK,-escu,  v.,  (redussu  Ia :  u- 
limire,  uimire);  vedi :  Mimare,  si  uimire 
sau  ulimire.  M. 

*  OBLINEBE,  oblinui,  oblinutu  si 
obtitu,  T.,  obltnere,  {ob-îina-e),  a  unge, 
a  trage  sau  d4  cu  ceva  pre  de  asupra; 
si  de  acf:  a  şterge,  a  trage  cu  ceva  pre- 
sto ce  e  scrissu;  a  lepf  cu  lutu,  cu  bal- 
liga;  a  lepî,  astupa,  unge  in  genere;  a 
imp\6,  incarcă.cumnlă,  copen',  innecă,etc. 

OBLIRE,  V.,  obliTiBciî  vedi :  obUvire. 

OBLITARE,  (redussu  in  pronunţia  la 
formele :  uZitore  si  uitare),  v.,  obllTlsei; 
de  acf  31 :  obUtatoriu,  oblitatione,  re- 
dussu la :  filitaioriu  si  ui^toriu,  ulita- 
tione  si  uitatione;  vedi  uitare  si  ulitare 
cu  t6te  derivatele  selle. 

*  OBLITEBABB  ai  oUiitorare.  v.,  ob- 
literare, si  «blitterarej  1.  proprie,  a 
şterge,  a  trage  pre  de  asupr'a  cu  ceva, 
care  şterge  sau  ascunde  si  face  se  di- 
spară scrierea  sau  alte  assemine  lucruri; 
2.  metaforice,  a  şterge  d'in  memoria,  a 
face  se  se  uite,  se  pâra  d'in  usu,  a  de- 
stnige,  nemici. 

*  OBLTTBEATIONE  sioblitteralione, 
a.  f.,  obllterfttie,  gi  oblltteratlo;  actione 
de  obliterare  :  obliterationea  ăaiincloru 
antiee. 

♦OBUTERATORIUsioMitferaioriu,- 
toria,  adj.  s.,  obllteratsr,  si  «bllttera- 
t«r;  care  oblitera,  obliteratoriuallu  mo- 
nmneHteloru. 

*  OBLITEBATO  si  oblitteratu,-a,  part. 
sup.  obllteratDB,  si  oblUteratns,  stersu 
d'in  memoria,  uitatu. 

*  1  OBLITn,-tt,  part.  d'in  oblinere. 
»  2  OBLlTU,-a.  part.  aup.  d'in  oftHrc 

oblUns;  vedi  obliun-e. 

*OBLIDlALE8ioiWKiaîe,adj.,obU-  i 
Tlalla;  de  (Miviu,  care  adduce  obliviu  :  1 
beuture  obliviali. 

*OBLIU}ABE  si  o&ftviore,  v.,  oblivl-) 


OBL. 

■el,  (compara  it.  «bliare,  si  fr.  «iblfer); 
vedi  oUiuire. 

*  OBLIUIONE,  si  oUivione,  a.  f.,  obll- 
vlo,  (it.  obllviffiie);  actione  si  stătu  alin 
cellui  ce  obîive  sau  e  oblivitu,  uitare, 
lassare  in  uitare  :  a  vindieă  de  tăcere 
si  ohlivione  mari^  fapie  atle  poporului; 
adâ  ceva  oUivionei.  apune  la  (Âlivione; 
ce  insimna  asta  oblivione  si  ammetire 
a  vostra! 

*  OBLIDIOSU,  si  oblivio8u,-a,  aiy., 
obllrtosnef  (it.  «bllrlow,  fr.  «aMIflax); 
coprensu  de  oUiviu,  care  uita  usioru; 
ammetitu :  ometii  ammetiii  ai  obliviosi; 
fric'a  si  spaim'a  face  pre  omu  obliviosu. 

OBLIDIRE  si  oblivire,  v.,  obllTlseli 
a  scap&d'in  mente,  a  nu  mai  tina  mente 
sau  in  menta,  a  uită,  a  perde  memori'a 
unui  ce :  a  sfi  ohliid  de  morţi,  de  vtui,  de 
parenli,  de  copiUi,  de  patria,  de  celle 
promiase,  de  vechiele  datine,  offens^ai 
cu  obiectu  directu  :  a  oblivi  parmti. 
patria,  detorie,  injurie,  offense;  a  si  o- 
bliui  ptmg'a  pre  mesa,  a  oUUvi  cas'a 
ncinatniata;  vedi  ai :  uUare,  uliiare=iob- 
litare.  Acestu  coventu  si  celle  de  acea- 
asi  familia,  auaufierituinlimb'a  nostra, 
casiiDaItelimbesorori,modificat)oaîi]mi 
multu  sau  mai  pucinu  profunde;  asii  : 
obliv^e  sau  obliviare  s'au  redussu  mai 
antaniu  la  :  obUuire  si  oUitâare,  oblOre 
si  obliiare,  oblire  si  obliare,  sauu&Iiresi 
u&2iare=it.  oblire^  oblUresi  nblUre=: 
fr.  oubUer;  asi&  si  part.  oblivitu  s'a  re* 
dussu  in  (Miuitu.  Miitu,  oblitu  =  ital. 
obllto,  cumu  s  deja  si  class.  obUtuH,  d'in 
care  apoi  verbnlu  derivatu  :  oblitore, 
redussu  successive  la :  ublitare,  uulitare, 
ulitare,  uitare,  ^foîsp.olTidar,e  inlocu 
de  ovlidar  (^obllt«r=:o6Wari!);— d'in 
form'a  reduba  oblire  a  cautatu  se  âssa 
si  subst.  oblime,  de  unde  verb.  oblimire, 
redussu,  ca  si  oblitare,  la :  uUimire,  ov- 
limire,  ulimire,  uimire,  (vedi  si  obli- 
mare);  de  alta  ţ&tte  oblivire  s'a  redussu 
si  in  modulu  urmatoriu :  ubliuire.  ubluire, 
uuluire,  uluire,  asia  co  uluire  e  populari» 
camu  in  acea-asi  însemnare  cu  ulimire, 
(vedi  uluire  in  parte).  M. 

*  OBLIUIU  si  obliviu,-a.  adj.  s.,«bll- 
tUs,  (compara  it.  oblfo,  fr.  oubll ,  vedi 
si  obliuire);  1.  atlj.,  uitatu,  data  luta- 


=y  Google 


OBN.        

rei,  cadntu  in  uitare;  2.  subst.  m.  reale, 
obliviu-lu  :  omimulu  de  ais^,  de  sene, 
de  celle  mai  sacre  detorie ,  de  patria ;  a 
eautâ  obliviu  de  amartdu  vietiei  m  dis' 
tracHoni  eostaiorie  de  sanetate. 

*  OBLIVIARB,  obîivione.  oWtwr  e,  etc., 
yedi  oUiuiare  oUiuione,  otUiuire,  etc. 

OBLONGU  si  oblungura,  adj-,  oblsn- 
gas,  (it.  «blnngo,  fr.  «blong);  mai  lungn 
de  c&ta  latu,  prea-deavoltatu  in  lan- 
gime  :  cadrt^u  oblongu,  fada  oblonga , 
folie  oblonge. 

*  OBLUCINABE,  v.,oblQein«re,  vedi : 
alUtcmare  si  naUueire 

*  OBLDCTARE.si  oUuptare.t.,  «b- 
Inetkrl,  a  luctă  contră,  a  se  opputie. 

*  OBLUCTATIONE  ei  obluptatione , 
3.  f.,  «bluctatio,  actione  de  a  obluctare. 

•OBLDCTATOKIU.-forta,  ad.  s., 
care  Mucta. 

*  OBMUBMUBARE,  t.,  abnormi- 
r«re,  a  respnnde  cu  murmnru  Ia  mur- 
muru;  a  respunde  marmurando. 

*  0BMUEMURATI0NE,8.f.,obmiir- 
myratloţ  actione  de  obmta-murare. 

.  •  OBMDBMOKATORlU,-(oria,  adj. 
3.,  care  obmwmura. 

*OBMUKMURATU,-a,  part.  sup., 
subat.  »b  mnriBDrHtiB. 

«  OBMTTSSARE,  t.,  obmugMre,  a 
respunde  bombanindu,  a  respunde  io- 
cetu. 

«  OBMUSSITABE,  v.,  obnoBsIture , 
(iterativa  d'jn  obmussare),  a  totu  bom- 
băni, a  respunde  continuu  si  la  iote  bom- 
banindu. 

*  OBMUTIRE,-eseH,v.,obBnteBoer«, 
vedi  ammutire. 

*  OBNOSSIARE  si  obtMxiare.  v., 
•bnoxiare,  a  face  obnossw. 

*  OBNOSSIUsi  obnoxiu,-a,  adj.,  ob- 
Mtstus;  (vedi :  nossiu,  nocerei ;  1.  pro- 
prie, suppusu  la  pena  pentru  cnlpa,  cul- 
pabile ,  demnu  de  pena;  2.  prin  meta- 
fore, a)  suppusu,  docile ,  voliesu ,  obe- 
diente; b)  indetoratu,  oblegatu;  c)  ple- 
catu,  umile,  fricosu,  servile ;  d)  espusu 
lapericlu,  debile,  fragile;  si  de  aci:pe- 
riculosu,  vettematoriu,  ammanitiatorin. 

«OBNUBILARE,  v.,«biiablUre;aco- 
peri,  infaacioră  cu  nueru;  a  obscură,  in- 
ttiDerică. 


OSR  461 

«  OBNUBEUE,  (^mnpsi  si  obnvpsei, 
obnuptu,  ((^-nvbe),  T.,  «bnnbere}  a  co- 
peri,  iuYelf. 

*  OBNDNCIARE  si  obnunHare,  t.  , 
•buBnoiitre-tlarej  a  nuntiă  sauatmun- 
tiâ  ceva  ren,  a  di  rea  scire,  trista  noue- 
tate. 

*  OBNUNCIATIONE  si  ^muntia- 
tione  s.  f.,  obnmieUtlo  si  obmimtiatl* ; 
actione  de  obnunciare. 

■  *  OBNDNCIATOEIU  si  obnuntiato- 
riu,-ioria,  adj.  s-,  care  obnuneia. 

*  OBNDNCIATCI  si  obnHntiatu.'a , 
part.  sup.  obDnDoUtnB-tlHtng. 

*  OBORIRE,  oboriu,  oboritu,  si  obor- 
tu,  V.,  «bAriri;  a  se  orcă,  a  reaarf,  a  se 
redică,  a  se  inaltiă;  si  de  aef :  a  appar4, 
a  uasce,  a  se  nasce. 

*  OBORITOEIU,-/mo,  adj.  §.,  ob#- 
rlens;  care  obore;  redi  obora-e. 

*  OBORITU,-a,  part.  d'in  dbortre; 
ebortnB. 

•OBOBTU,  s.  m.,  obortns,  resarita: 
obortulu  stelleloru. 

«OBREPERE,  obrepsi  si  obrepsei. 
obreptu,  T.,  obrepere;  -a  veni  pre  nesen- 
tite,  si  de  acf,  a  se  insinua,  a  ammagf, 
a  insellă. 

*  OBREPTICIU  si  obreptitiu-a,  adj., 
obreptielott-titi»;  care  obrepe,  care  vine 
pre  nesintite  sau  pre  ascunsu,  care  cu 
insellatione  se  insinua,  se  introduce. 

*  OBREFTIONE.  a.  f.,  «breptio;  ac- 
tione de  a  obrepere. 

*  OBREFTIVU.-d,  adj.,  obreptlvusj 
care  obrepe,  care  se  face,  se  introduce 
pre  ascunsu. 

*  OBRBPTOEIU,-((»-Mi.  adj.  s.,  «bre- 
pens;  care  obrepe. 

*  OBREPTU,-a,  adj.  part.,  obreptHB. 

*  OBKETIRE,-escu,  v.,  obretlre;  a 
pfeade  in  rete,  a  trage  iu  rete,  a  irreti. 

*  OBROGARE,  v.,  obrogareî  a  op- 
pune  la  una  vechia  lege  alta  lege  noua, 
prin  care  acea-a  se  modifica  in  parte; 
a  propune  amendamente  la  una  lege;  a 
se  oppuue  la  assemini  amendamente  : 
una  lege  se  abroga,  fora  se.  se  abroge. 

*  OBROGATIONE,  s.  f.,  obrofaU«; 
actione  de  abrogare. 

*  OBROGATU,-o,  part.  aup.,  «br»- 
eatai. 


=y  Google 


*  OBBUSSA,  8. 1".,  vedi  obrussu. 

*  OBRUSSATU,-a.  vedi  obrussu. 

*  OBBUSSD,-^, adj.  B.,obrDggus,«b- 
rnm^f  «brfsnn,  (comp.  it,  «brlzzo), 
.1.  adj.,  forte  puni,  de  totu  puru,  fora 

'  firu  de  ammestecu,  vorbindu  in  specie 
de  metalle  si  mai  vertosu  de  anru :  au- 
rulu  obrussu  e  de  cea  mai  bona  ccUitate 
si  colore,  fora  firu  de  macula ;  2.  s.  f., 
reale,  obrussa,  lămurire  s  surulDi,  cer- 
care prin  focu  :  obruss'a  e  cercarea  au- 
rului prin  focu,  astă  co  ataiilu  rosesce 
casifocuiu;  &g.  pentru  puritatea  espres- 
aionei  ratUmea  e  addeverat'a  obrussa; 
de  acf  si :  o&nMsa^u=siippusu  la  obrus- 
sa, cercatn,  probatu  ca  aurnln  prin  focu, 
lămurită;  —  in  locu  de  nbrassa  afiamn 
in  lat.  si  obrfBiim  =  gr.  SppuCov,  de 
nnde  apoi  si  lobrjiatng  ^  obrisatu  = 
obrusaatu. 

*  OBBYZATU,  obryeu,  vedi  :o6rtts- 
satu,  obrussa,  obrussu. 

*OBSALUTAI^,  T.,  obBftliUre;  a 
respnnde  cu  salutare  la  salutare. 

*  OBSCENITATE,  8.  f.,  obseenltag* 
(it.  oBcenlU  si  oBcenitate,  &.  obso^ni- 
te),  calitate  si  fapta  de  obscenu :  obsce- 
nitatea augtmului ;  obscenitatea  vorbe- 
loru,  a  spune  obscenităţi;  obscenităţi 
greiiose  si  revoUaiorie;  obseenitatea  mis- 
sicarUoru,  attitudinei,  gestului. 

*  OBSCEN  [J,-a,  adj .,  obseenos,  si  ob- 
Boenns*  obsenons  (it.  osceiio,  fr.  obscfe- 
De) ;  1.  de  reu  anguriu,  defavorabile,  reu, 
nefericita,  vorbindu  in  specie  de  augu* 
rie,  preeagie,  semne  prenuntiatorie  : 
se  nu  dicu  vorba  obscena  in  ora  rea; 
passeri  obscene;  obseenulu  cane;  2.  ca 
mai  desn,  a)  in  genere,  uritiosu,  gre- 
tiosn,  revoltotoria  ;  animali  sordide  si 
obscene;  dHn  obscen'a  gura  a  belluei  cur- 
re  negru,  sordidu  si  obscenu  veninii; 
b)  in  specie,  revoltatoriu  de  pudore,  de 
râstitate,  de  sentimentulu  bonei  cove- 
nientia  si  allu  moralitatei :  obscene  cân- 
tice, scripte  obscene,  soita  obscena;  co- 
vente  obsene,  gesta  obscenu,  attitudme 
obscena;  auctori  obscaii,  poeţi  obsceni; 
oersurt  obsc&ie,  scripte  obscene; — parti 
obscene  tdle  masculului  sau  feminei  =: 
parti  rosinose. 

•  OBSCUBANTE,  part  adj.,  «bscn- 


OBS, 
ranS)  (it.  oscurante),  care  obscura,  ia- 
tnneca. 

*  OBSCUEANTISMU,  s.,m.,(fr.  «b* 
seuraDttBme),  aystemi  ie  dbsearantistu. 

*  OBSCDBANTISTTJ,-a  adj.  s.,  (it. 
ogenrantlet»;  fr,  obaourantlste) ,  callu 
cui  nu  place  lumia'a  scientiei  si  a  filo- 
sofiei,  care  d'in  principiu  cânta  a  stin- 
ge veri-ce  lumina  a  rationei,  si  a  cofun- 
d&  genuin  omenescn  in  ignorantia,  stu- 
piditate si  superstitione. 

*  OBSCUKABE,  t.,  ebsenrare,  (it. 
oaouran);  a  face  obscura;  1.  proprie : 
lamin'a  unei  lampa  se  obscura  de  Iwm- 
»'a  sorelui;  ceru  obscuratu  de  nocte  si 
de  naeri;  sore  obscuratu,  ochi  obseurati; 
2.  metaforice,  a)  a  ascunde,  a  coperi,  a 
umbri,  a  face  nevedutu;  b)  despre  men- 
te :  passionea  obscura  rationea;  c)  des- 
pre espreasione  :  a  obscură  frasile;  a 
obscură  in  adensu  dissele  seUe,  ca  se 
nu  Vintdlega  odtii;  d)  despre  sonn,  a 
pronunţia  inchisu,  inganatu;  e)  a  micu- 
siorÂ  sau  strică  valorea :  a  obscură  no- 
mele, glorCa  cuiva;  f)  a  face  se  se  uite, 
a  şterge,  a  nemici. 

*OBSCURATIONE,  s.  f.,  obscaratlo, 
(it.  OBourBElone,  ir.  obsenration);  ac- 
tione  de  obscware  si  effectn  allu  ace- 
stei actione  :  obscurationea  sorelui,  lu- 
nci, stelleloru,  .luceferului,  ochiului;  ob- 
scuridionea  uneicspressione,  anuisonu. 

*  OBSCDRATOKIC,-fona,  adj.  s., 
ob8CDran8,(it.  oscuratore);  care  obscura: 
naeri  obscuratori  ai  sorelui ;  doctrina 
obscuratoria  de  mentea  omenesca;  ca  si 
obscurantista,  cui  place  obscurit(Uea  ra- 
tionei omenesca. 

*  OBSCDBATO,-a,  part.  sup.  obscn- 
ratDs. 

*  OBSCDBITATE  s.  f.,  abaoorltas, 
(it.  OBenrlt&  si  OBOQrltate,  fr.  obsen- 
rltâ),  calitate,  stătu  de  dfSMru :  obscu- 
ritcUea  cavernei,  a  noptei,  a  ochiloru, 
negr'a  obscuritate  a  d^loru  codri;  ob- 
scuritatea tartarului;  obsixritatea  in 
idee  adduce  obscurUcUe  in  ey>ressione; 
obscuritatea  viseloru  si  enigmatelora, 
obscuritatea  nomelui,  originei,  famUiei 
cuiva,'  dne pote petrunde  obsatritatea 
eogiteloru  acestui  omu  dissimulatu? 

*  OBSCUfin,-a,  adj.,  •bienrHg,  ^'^ 


=y  Google 


osoaro,  fr.  ob8«nr);  fora  lumina,  lipsîtu 
cu  totulu  de  lumina,  sau  care  are  pn* 
cina  si  insuficiente  lumina;  1.  proprie  : 
dese  si  obscure  s^e,  pre  <Ăs{ntra  notie, 
in  (^etirvitt  tartam,  locuri  reci  si  ob- 
scure, camere  strimte  si  obscure;  despre 
colori :  verde  tAscuru,  inchisu;  asia  si : 
rosiu  obscuru,  gaibinu  (Aseuru;  camera 
obscura,  d'in  care  se  esclude  lumin'a, 
lassandu  se  petruoda  radi'a  solare  nu- 
mai pre  una  mica  apertura,  spre  a  face 
observationi  de  physica,  etc;  2.  meta- 
forice, a)  despre  vorbire  si  scriere,  sau 
despre  Torbitoriu  si  scriptoriu,  fora  cla- 
ritate :  Zitn&a  obscura  ,  frasi  c^scure ; 
poetu  obscuru,  filosofi  obsctm;  b)  despre 
sonu,  pronuDtia,  obscum  =  inchisu  sau 
reu  pronuntiatn,  incetu,  iucnrcatu,  in< 
ganatu  :  vocali  obscure,  opp.  vocali  cla- 
re; ^Uaba  obscura ;  c)  de  idee,  cogita- 
tio&l  si  alte  lucruri  attingntorie  de  in- 
telligentia,  obseuru^ziuBÎntelleam,  grea 
de  intellessn,  complicata,  incurcatu :  ee- 
aiione  obscura;  d)  obscuru  =:  neconno- 
scutu,  pncinu  counoscutu,  si  de  aci:  nein- 
semnatu,  nmile,  bassu,  micu :  omu  obscu- 
ru; nasadu  (ftn  famUia  obsewa;  de  ob- 
scura conditione;e)  o&sctfru=:triBta,  me- 
Iancholicu,supperatu  :{)&scui-'a  lui  frân- 
te; pre  obscur'a  vostra  fada  se  vede  in- 
triatctrea;  f)  F)^curu:=a3cun8u,  secretu : 
obscure  orditure  de  conspirationi;  g)  de- 
spre caracteriu,  obscuru=a,BeunBU,  cal- 
Udu,  astntu,  dissimalatu,  prefacutu,  etc, 
«  OBSECfiNTE,  part.  adj.,  obseqaeusţ 
care  dbsece,  si  în  specie,  care  e  paratu 
a  obseee,  voliosu  a  seryf,  indetoră,  a- 
scultÂ,  plac6  altui- a  :/î2iu  obsecerOe  pa- 
rentdui;  mariii  obsecenti  tntdierUoru; 
mai  vertosu  despre  diei,  farorabile,  be- 
noTolitoriu,  gratioBu :  obseeenteafortuna. 

*  OBSECKNTIA,  s.  f.,  obHqnentlii 
calitate  sau  dispoBitione  si  fapta  de  ob- 
secente :  prea-nnxrea  obseeentia  a  mari- 
ttdui  coira  muiiere. 

*  OBSECEBB,  obsecm,  obsecutu,  v., 
obseqni;  1.  &  face  cuiva  pre  plăcu,  pre 
Tolia,  a  face  tote  voliele  cuiva,  a  caută 
se  i  placa,  a  fi  paratu  a  Iu  ascultă,  servf , 
indetoră  :  a  obseee  tmâcUoru;  fiUisude- 
toria  obseee parentUom;  2.  a  cede,  ase 
«ccommodă :  a  obseee  teo^mlM,  forttmei. 


O^ 4(S  . 

«  OBSGCIA,  s.  f...  de  regula  in  pi. 
obsecie,  obs«qal»,  (fr.  obs^nes);  in  a- 
celln-asi  aensu  cu  essecie,  ultimele  de- 
torfe  făcute  unui  repoeatu,  ceremonie 
de  immormentare,  fuoeralie.O 

*  OBSECIALE,  adj.,  obseqnlalh;  ap- 
plecatn  la  obseciu  :  {Ăsedale  amante. 

*  OBSECIAKE,  V.,  (it.  obseqnUre); 
a  dă,  arretă  obsedu  :  a  obseda  aimeH. 

*  OBSECIOSITATE,  b.  f.,  (it.  obM- 
quloaită,  fr.  obsâqnloBitâ);  calitate  si 
fapta  de  obsedo3u:nu  totu  deaun'aob- 
seciositatea  e  proba  de  ohsedu  sinceru, 

*  0BSEC10SU,-a,  adj.,  obBeqnloans, 
(it.  obseţHioso,  fr.  obs^qalem);  plenu 
de  obseciu  :  obsedosu  ca  servii  cotr  a  ci- 
neva; ăisdpuli  obsedosi  cotra  măiestri; 
mariti  obsedosi,  midieri  obsedose,  fa- 
cere oisedosa,  portare  obsedosa. 

*  OBSECIU,  a.  m.,  pi.-e,  •baeqilniii» 
(d'in  obsecere);  volia ,  volia  bona  de  a 
servi,  indetorâ,  ascultă  pre  cineva,  de 
a  i  face  tote  pre  plăcu  ;  reverentia,  res- 
pecta, Buppunere,  ascultare,  complacere, 
facere  dupo  placolu  ;i  voli'a  cuiva,  etc.: 
obseciureligiosu  eotraparenti;  profundu, 
affeduosu  obsedu;  pentru  obsedulu  co- 
tra personde  d  loâdu  unde  ne  aHamu, 
obseciuUt  face  amici,  addeverulu  inimid. 

*  OBSECR  ARE,  V.,  «bseor.re,  (it.  «s- 
secrare,  fr.  obs^erer);  a  rogă  in  nomele 
celloru  sacre,  in  nomele  dieilom, arogă 
ferbente  ei  cu  umilentia,  a  conjură  :  ve 
rogu  si  ve  obsecru  se  nu  faceţi  odă. 

*OBSBCRATI0NE,8.  f-,  «b^ecratl*, 
(it.  osseerulone,  fr.  obi6cratlon);  ac- 
tione  de  obsecrare,  rogatione  ferbente, 
umilita  si  persistente. 

*  OBSECONDARE,  v.,  obsecnndarej 
a  secundă  cu  volia  bona,  a  fi  paratu  a 
secundă,  a  face  pre  placau  si  voli'a 
cuiva  :  a  obsecundă  tote  voltde  etdva; 
d  vw^trile  obsecundă  la  dorentiele  lui, 

*  OBSBCUNDATIONE,  a.  f.,  «bse- 
eniiiUtioţ  actione,  dispositione  de  obse- 
cundare. 

•OBSECUNDATOEIţT,- toria,  adj. 
s.,  «bseenDdatffr,  care  obsecunda  :  ob- 
secundatorii  cc^iciâoru  tyrani^w. 

«OBSECDTIONE.s.  f.,  oftseoatio, 
(d'in  obsecutu  de  la  obsecere),  actione, 
dispontione  de  obsecere. 


=y  Google 


464 OBS. 

*  OBSECUTOKIU,-tona,  adj.  a.,  «b- 
seeotor,  care  c^eee,  urmatoriii,  ascal- 
tatoriu,  snppnsu,  paratu  a  servi  si  a  in- 
detoră. 

»  OBSEDE,  s.  m.,  obses  ,  ostatica, 
per3o::a  ce  se  da  in  poterea  altui-aspre 
aasseciiră  essecatarea  unei  conventiODe, 
a  nuni  'tractatu ,'  observarea  pacei  in- 
cbiauata ,  etc.  :  p(aiUe  belligeranti  si 
dau  obsedi;  adâ,  a  htă.  accej^ă  obsedî; 
a  cere  si  impune  obsedi,  a  tine  sau  re- 
twU  obsedii,  a  dimitte  dbsedti;  intre  ob- 
sedi erau  st  vergini  de  familie  no&tit; — 
piia  estensione,  cantoriu,  responditoriu, 
garante. 

*  0B8EDARE;  r.,  obsidwe,  a  dâ,  a 
leu&  ca  obsede. 

*  OBSEDATIONE,  s.  f.,  actione  dea 


•  OBSEDATU,-»,  adj.  part.  sup.  subst. 


*  OBSEDEBE,  i^edui,  <^se^u  si 
obsesau,  v.,  «bslderej  (comp.  si  it.  os- 
şedere,  fr.  obs^der),  1,  a  aedâ  longa,  in 
ginm,  a  incongiură,  impressură,  si  mai 
vertosn ,  a  tină  impreasuratu  unu  locu, 
una  cetate :  a  obseda  una  cetate,  unu  cas- 
teUu;  a  obsede  caUUe  de  commtmicatione; 
2.  prin  metafore  si  in  specie,  a)  a  cautâ 
se  câştige  ânim'a  sau  favorea  cuiva  :  a 
obsede  pre  principe;  b)  a  nu  dă  pace,  a 
tormentă  cu  cereri  repetite;  in  sensii 
mai  ideale  :  una  idea,  una  cogitare  ob- 
sede pre  dneva,  obsede  si  absorbe  men' 
tea  cuiva;  e)  a  cantA  momenta  oppor- 
tunu,  a  specuU,  a  spionă. 

'  OBSEDIaBE,  t.,  «bBidUrI ;  cu  a- 
cellu-asi  sensu  generale  ce  are  si  obse- 
dere,  d^romaî  vertosu  si  in  speciale: 
a  spionă ,  a  caută  momentn  opportnnu 
spre  a  prende  ai  capită  pre  cineva  sau 
ceva,  (comp.  si  it.  ossedUre). 

*  OBSEDIONALE,adj.,  «bsldlou^lla, 
relativu  la  obsedione  :  corona  obsedio- 
naie,  datata  căpitanului  ce  scapă  uua 
oste  de  obsedione. 

*  UBSEDIONE,  s.  f.,obBidio,  (it.08- 
sedione);  actione  de  obsedere,  in  însem- 
narea speciale  a  coventului :  obsedionea 
eetatei  in  tempu  de  mai  muifi  mesi ;  a 
einge  unu  locu  cu  obsedione,  a  scapă 
unu  locu  de  obsedione. 


*  OBSEDIU,  pl.-e,  «bsldlnn,  (it.  oi- 
sedio),  actione  de  (Vedere ,  1.  impres- 
aurare,  incongiurare ,  Închidere  a  anul 
locu  cu  poteri  armate  :  cetatea  scapă  in 
fine  de  hmgulu  obsediu  aUu  inimialoru; 
2.  spionare;  mâpea  face  cu  obsedie  ee 
n'ar  poteface  cupoterea;  3.  precautione : 
de  mare  obsediu  ai  Upse  in  ddicatulu 
passu  ce  vrei  a  face;  4.  stătu  de  obsede  : 
a  dă  in  obsedie  pre  fUii  prineipăoru 
eetatei. 

*  OBSEPIEE,  obsţpitu  si  obsepţu,  v., 
•bseplrej  a  inciiide  cu  garda,  si  in  ge- 
nere, a  închide,  a  impedică,  a  tini  pre 
locu,  etc. 

*OBSEBABE,  v.,  obaersre,  (od-sem); 
a  incbide  ca  cuniatore,  a  incuniă,  si  in 
genere,  a  inchide  :  a  obseratu  usiele  si 
portiie  si  a  pleeatu  ia  câmpu  cu  argaţii. 

«OSSEBVABILE,  adj., obserrabiUs, 
care  ae  pote  observă,  demnu  de  obser- 
vatu  :  differentie  observabUi,  scambare 
observabile. 

*  OBSEEVANTE,  part.  adj.,  obger- 
vana;  care  observa :  disâpuh  observante 
si  reverenţe  cotra  invetiatori;  unu  mo- 
nachu  observante,  regulatn,caie  observa 
r^^l'a,  canonulu  tagmei  sau  ordinai  mo- 
nachale  la  care  s'a  incbinatu. 

*  OBSEEVANTIA,  s.  f.,  observâB- 
tU)  (it.  osservanza  si  oaBerransIa^  fr. 
observanoe},  actione  si  actu  de  obser- 
vante, 1.  in  genere  :  obser vanti'a  tem- 
pur^oru,  loeurUoru,  personeloru;  2.  in 
specie,  a)  respectu,  inaltaconsideratione, 
attentione  ai  dispositioae  de  a  preveni 
si  implenl  dorentiele  aivoliele  unei  per- 
sona  amata  si  respectata  :  observantia 
cotra  parenti ,  cetra  mai  mari ,  eotra 
amici,  cotra  ospeti;  prin  observanti'a 
sea  offidosa  capeta,ânim^  totoru-a; 
b)  covenitulu  respectu,  suppunere  cove- 
nita  legiloru,  covenientielom,  datine- 
loru ,  etc  :  fidele  observantia  a  legiloru, 
datineloru  si  usur^om  strabonesei;  e)  ur- 
mare scnipulosa  a  rituriloru  si  ceremo- 
nieloru  cultului  religiosu,  cuma  si  a  re- 
guleloru  sau  canoneloru  stabilite  pentrQ 
una  ordine  religîoaa,  si  de  aci:  ă)  lege, 
regula,  usu,  datina,  ritu,  ceremonia, 
practica,  etc  :  phariseii  ţineau  forte  ia 
timervantide  preserisse  de  lege;  obser- 


=y  Google 


OBS 

wattutedeurmatumuna  aoeietate  al- 
hasa  si  bene  ereaetUa. 

«OBSEBVABE,  r.,«feiemTfl,  (it.u- 
atrrwrtf  &.  obnerTAr);  proprie  a  servâ^ 
w6  Ban  tina  înainte,  înaintea  ochiloru 
corpului  san  mentei,  si  de  aci,  aae  uită 
ca  i'in  a  densoln,  a  se  ait&  lungo,  a 
spioni,  a  bagi  a^ma,  a  Ien&  a  mente  san 
in  menta,  a  cercetă  spre  a  notă,  oonno- 
BOe,  inteUege,  etc.,  1.  in  genera :  obger- 
vânm  cfiUe  ee  se  petrecu  in  noi,  in  anf- 
flehdtt  nostru;  preeumu  obaervămu  ai 
edle  ee  se  p^recu  i»  giurvlu  nostru;  Iu- 
PnIn  observa  peno  ae  adăorma  cănii,  ea 
ae  ae  repeâiia  in  Utrma ;  a  observa  ea- 
litatile,  reZofumile  herw^oru;  vario' 
thnSe  tempuUtt  ae  observa  ea  mai  bene 
eu  instnimente  ca  barometrulu ;  aaire- 
le  st  maaiearite  loru  se  observa  eu  ad- 
jutorîidu  Meaeopieloru;  eu  microsco- 
piuhtp<aemu  observă  celle  mai  mice  lu- 
emri;  a  lAservâ  si  studia  tinu  omu,  unu 
,  popom,  una  nattone;  2.  in  specie,  a)  a 
onatodf  de  aprope,  a  reda  de  ceva  sau 
d«  cinera,  a  aT^  necontenita  oehîDlu  a- 
sapr'a  lai,  a  preTeghiă :  omu  suapeetu  si 
observatu  de  omenii  poliHei;  a  observă  co- 
fnlli,  turme,  u8fa,portă  uneieasa;  b)  des- 
pre legi,  datine,  regnle,  precepte,  ete.,a 
armi,  a  tina,  a  impleni,  a  essecată,  a 
nnseabbate:  a  cAservăoriinHesuperio- 
reltn,  preaeripHonUe  medici^i,  precept 
tde  gramma^eei,  reguleie  bonei  eovientia; 
ritwQe  si  ceremonide  cuUuUii,  massî- 
ntele  morcdei  si  evangeliului;  a  observă 
aceenttdu,  eantiUdea  syllabeloru;  e)  a 
re^ectâ,  Tener& ,  estimă ,  a  fi  parata  a 
Tasealtă  si  ser?f,  etc. :  a  <Aservă  pre 
cineva  ea  parente;  a  observă  pre  amici , 
pre  mai  mari;  arrogantii  nu  observa 
prenimene. 

*  OBSEBTATIONE,a.f.,«bserT«tIo, 
(it.  osaerraiiane,  tt.  obaerratUn);  ac- 
tiooe,  acta,  resoltata  ai  moda  de  obser- 
vare :  obaervationea  stelleloru ,  regule- 
loru;  c^ervationi  meteorologice ,  astro- 
nomice ,  medicali ;  observationea  limiti- 
hrude  eotramăttari;  observatione  seru- 
ptdosa  a  regtdeloru,  a  ca^emonidoru;  a 
av6  geniulu,  spiriitău  observationei;  a 
face  cuiva  ^servationi  aaupr'a  portă- 
rei; a  face  mai  midie  observationi  juste 

Tml  n. 


OBS «5 

aaupr'a  cellont  propuae;  ceUu  arrogante 
nu  accepta  obaervationtle  aitoru-a. 

*  0B8BRVAT0BIU, -(orio,  a^.  s., 
obaerrator,  (it  «BterTatore  si  osaerra- 
torlo»  fc.  «baerratenr  ai  obaflFTat«lre) ; 
care  observa  saa  serre  la  observatu  : 
observatorii  si  custodii  limitiloru  terrei; 
ageru  observatoriu  all«defedeloru  aelle; 
serupidoai  observcUori  ai  formeloru  le- 
gă; —  a.  m.  reale,  dbserv<Uoriidu,  loca 
de  (Ataervatu,  ai  in  specie ,  observatoriu 
astronomie/u  .-  obaervatorivlu  {fin  Pa- 
riat; mnt  in  cetate  mai  multe  observa' 
torie  pentru  caşuri  de  incendiu. 

*  OBSERVATUrfl,  part  aup.  subat. 
obseTTBtns. 

«  OBSESSIONE,  a.  f.,  «bseaslo»  (fr. 
obsesiUn);  actione  de  a  ohsede  si  stătu 
de  <Asesau  :  obaeasionea  cetatei,  «u^rtt- 
îwi,  palatiiAvi  de  rebelU;  a  se  lassă  de 
obsesaione;  cu  obsessionile  vostre  nu  ca- 
psaţi nemica  de  la  mene;  a  cede  obsea- 
sionUoru  muHerei;  ce  obsesaione  im- 
portuna  sifatigante!  —  obaessione  =: 
poaaessione  de  cotra  aecaratulu  :  reme- 
dkle  ce  baseric'a  prescrie  contr'a  obses- 
sionei  sunt :  rogationile,  easorâsmii,  a- 
junulu.  faptele  de  caritate. 

«  OB8ESSORIU,-8orio,  adj.  b.,  Abfiea- 
Mv,  (fr.  «baenBeiir);  careobsede  :  obsea- 
aorii  p<datiului  justiţiei  si  cUlu  adunan- 
tim  naiion(de;  obsessorii  capeta  in  fine 
ce  soUicita. 

*  OBSESSn,-a,  pari  aup.  sabat,  «b- 
Be§BP8 :  cetatUe  obaeaae  de  invasori;  celU 
avuţi  sunt  obsessi  de  sollidtaiori; — o6- 
seaaidu  cetatei,  in  tempuJu  osbessvXui  a- 
celloru  eastre. 

*  0B3ISTEBE,  t.,  «bsUtere;  vedi  ob- 
stare. 

*  OBSOLEF  AGERE,  T.,  «bselebeere, 
(obsolere-facere);  a  face  ohsfAetu,  a  ioTS- 
cbi,  deteriora  prin  uau. 

*  OBSOLERE,  dbsolui,  obsolutu  ai 
ohsol^u,  T.,  obBolere,  si  «bBol«Beer«,(d'in 
065  =  ob,  si  olere);  a  decresce,  a  se  in- 
TecM,  a  se  deteriora  prin  uau,  a  se  de- 
pretiă,  a  ai  perde  valorea,  a  cada  in  de- 
suetudine, 

*  OBSOLESCEBE,  v.,  abBoleaeerci 
vedi  oisolere. 

*  OBSOLETtT,-a,  •bsoletia.  nn'a  ^n 


.yGooglc 


466 


OBS 


formele  psrticipiali  de  la  verbala  dbso- 
lere,  invechitu,  portato,  frecatn,  folosltu, 
deterioraţii  prin  usu;  ai  de  acî,  cadatu 
in  desuetudine,  essîtu  d'ÎD  ubd,  fora  va- 
lore,  fora  pretiu,  fora  trecere ;  vestimente 
obsolete;  eovente,  forme  de  eovente  obso- 
lete;  espressionivulgari  si  obsolete;  moda 
de  petlarla  ohsoleta;  onori  obsolete,  landa 
etmleta. 

*  OBSONARE,  oftsoBtt»,  etc.;  Tedi : 
opsonare,  opaoniu. 

*  OBSOPIRB,  ai  obsupire.  v..  obso- 
plre;  a  addormi  singum  sau  a  aâdormi 
pre  altuln;  vedi  si :  aasopirea&yiassupire. 

*  OBSOBDIRE,  V.,  «biordeieftre;  B«r- 
dldarei  a  face  sau  derenf  sordidu. 

*  OBSTACLtJ,  pl.-e.  obstaculum,  (it 
oBtMolo,  ÎT.  obataolc);  d'ia  obst€U-e;  ce 
sta  contxa,  in  caile  cuiva;  pedica,  si  de 
aci,  dificultate  :  a  intempind  obstade, 
a  invince  obstadde;  marile  nu  mai  sunt 
astadi  obstade  la  communicationi  d'in 
ihra  in  terra. 

*  0B3TANTE,  part.  adj.,  obaUns, 
(it.  «BtantP,  fr.  obetant);  care  ohata :  pe- 
dicele  obstanti  la  seopulu  nostru. 

*  OBSTANTIA,  a.  f.,  «bstantU,  (it. 
flgfaiiua,  fr.  obstKDce);  atatu  de  obstante, 
si  de  acî  cu  sensulu  coucretu  ce  are  si 
obstaelu. 

*  OBSTARE  Bi  obsistere,  v.,  «bstare 
si  obeUtere,  (it.  ogtnre,  V.  f-,  obster);  a 
stă  in  facla,  si  in  specie,  a  stă  contra, 
a  stă  pedica,  a  se  oppune,  a  impedică, 
mai  vertosu  cu  aenaulu  de  inimiciţia  : 
accumulati  la  portilf!  caslreloru  ci  ob- 
stau  mai  multu  de  cătu  se  luptă;  dne 
pote  obstă  torrentelui  tnfuriatu? 

*  OBSTETBICALE,  adj.,  (obi.tetri- 
calli,  fr.  obsutrlcal),  relatiTU  la  obste- 
trice. 

-OBSTETRICABE,  v.,  (obstetrloare); 
a  S  obstetrice,  a  essercitâ  artea  obste- 
tricia;  a  assiste  una  muliere  la  facere. 

*  OBSTETRICE,  s.  f.,  obatetrlx,  (it. 
ostetrlce);  d'in  obstare,  fâmina  ce  as- 
siste alta  femina  la  nascere,  m6sia. 

*OBSTETRICIU,-a,  adj.  s.,  obste- 
trifllos;  relativu  la  obstetrice  sau  la  ar- 
tea ei :  a  ave  lipse  de  manule  (^stetri- 
cie;  —  BUbst.  reale,  obstetrida,  arte  sau 
scientia  (le  obstetrice. 


•  OBSTINARB,  v.,  «baUaut,  (it  t- 
•tUare,  fr.  obitlB«r);.a  feee  mc^titi- 
natu  sau  cerbioosa  :  a  obstina  cofnjiwlN, 
calMu;  mai  vertosu  ca  reâ.  a  se  ^tind. 
a  se  incapitioă. 

•  OBSTINATIONE,  a.  f.,  obttUatls, 
(it.  •■ttBailoM,fi'.obitlutiaa),actione 
ai  calitate  de  i^stinatu :  obstinatiime  m 
«ptHtonile,  in  errorile  seUe;  obstinatione 
de  a  nu  innovâ  nemiea. 

•  OBSTINATU,-a,  part.  adj.,  ebiH- 
natna,  (it.  oBtlnata^  fr.  nbatlai);  care  cu 
pertinacia  sta  in  ceva,  incspetinatu,  care 
line  cu  dentii  de  ce  a  appueatu,  fia  bene 
fia  reu  :  obstinatu  in  parerHe  sdle;  aii' 
nulu  e  animn^  obstinatu;  reulu  obsti- 
natu diffidle  se  pote  vindecă;  rxsistett-' 
tia  obstinata,  tăcere  obsHnata. 

«  OBSTREPEUU.-a,  adj.,  obBtrtye- 
rngţ  care  obstrepe,  applecatu  a  obstreft. 

'OBSTREPITACLU,  pL-e,  «bitMil- 
taenlnn;  in  acelln-asi  sensu  ca  obttn- 
pitu. 

•  OBSTREPERE,  v.,  (t^-s^epm), 
•batrepere;  1.  a  respunde  cu  strepU» 
la  strep^ ;  2.  a  iaterrupe  cu  atr^i» 
pre  unu  vorbitoriu ;  a  innecă  vorb'a  al- 
tui-a  cu  atrepitn. 

•  0B3TREFITARE,  t.,  «bstrepitare, 
(d'ia  obstrepitu.  ca  forma  iterativa  sau 
intensiva  d'in  obstrepere);  a  totu  obstre- 
pe, a  obstrepe  continuu;  a  obstrepe  eu 
violentia  si  furia. 

•  OBSTREPITU,  pl.-e,ob8tMflt«i- 
lain;  atrepitu  contra  strepitu ;  strepita 
violentu.cu  care  se  innâca  vocea  altui-B. 

•  OBSTRINGERE,  v.,  abatrUferej 
1.  a  legă  longa  ceva,  d^io  mai  vertosn, 
a  leg£i  ai  atringe  de  giuru  in  giurn,  a 
încinge,  2.  metaforice,  a  legi,  a  oble- 
gă;  a  constrînge. 

•OBSTRUCTIONE,  8.f.,  obatneUa, 
(it.  oBtrnsIanfl,  fr.  obBtnetlon);  actione 
de  obstruere  :  obstructionea  fiaiiuttâ ; 
splenei;  obstructionea  mai  mtiioru  uiie 
ai  ferestre. 

•OBSTBUCTIVU,-a,  adj,,  (it.  •atnt- 
tlTo,  fr.  obBtrnetif);  aptu  a  obstruere : 
alimente  obstrudive. 

•OBSTRUCTU,-a,  adj.  parL.  rt- 
atnotu,  astupatu  :  ferestre  obstrude, 
s^na  ^tstmcia. 


y,  Google 


OBŢ; ^__ 

*OBSTRUENTE,  part  adj-,  ob- 
ttnenR,  (it.  ftstmente,  fi.  «bstriuat); 
oue  obstrue  :  remedie  obstrvetUi. 

*  OBSTRUESB,  obstmn-e;  si : 

*  OBSTBUGERE,  obstntssi  Bi  obstrus- 
aei,  obstrttS6u  si  obstruetu,  T.,9bstraere; 
1.  ft  iochide  constmiadu,  a  astupă  mu- 
randn,  si  de  aci,  a  astupă,  ainchide  in 
genere ;  a  obstruge  una  ferestra ,  una 
u$ia,  unu  canale,  una  trecuioria;  mortea 
obstruge  ureehiele;  vene  obstrusse;  2.  in 
Specie,  despre  p&rti  si  vase  alle  corpu- 
lui :  alimentele  obstrugu  fieatv^,  splen'a, 
vasele. 

*OBSTR0SSn,-o,  adj.  part.,  ebitric- 
tnt»  astupatu. 

*  OBSTEUSU,-o,  adj.  part.,  obstin- 
■as;  vedi  obtrusu  si  obtrudere. 

•OBSTUPEF ACERE,  T.,  «brtnpel*- 
Mr«{  a  face  se  obstupesea,  a  uimf,  a 
scote  d'in  menti,  a  ammetf,  a  immar- 
morf. 

*  OBSTUPESCERE,  v.,  si : 

*  OBSTUPIRE,  V.,  obstapesoere;  a 
ae  uimf,  ase  ammetf,  a  si  perdementile, 
a  immannoif,  a  inlemnf. 

*  OBSURDIRE,-esCM,  7.,  «b«nrde- 
uere;  vedi :  assurdwe  si  surăire. 

»  OBTEMPEBABE,T.,obtemperar«, 
(it.  «ttenperare  t  îr.  abUmpiter);  a  se 
suppune,  a  asculţi :  a  obtemperâ  raiionei, 
votientiei  altui-a. 

*OBTEMPERATIONE,  s.  f.,  obtm- 
yaratlo;  aotione  si  actnde  a  obtemperare. 

*  OBTEKEBRABE,  T.,  «bteDebrare 
li  «btenebreseere,  a  intunerică  si  a  se 
iatonerici. 

*  OBTENTU,-a,  adj. part. sup.  subst-, 
•btoKttit. 

«OBTESTARE,T.,  obtestailj  Laletiă 
de  teste^ăe  martum,  a  chiami  sau  in- 
vocă ca  martora ;  2.  a  rogă  in  nomele 
lui  Domuedien,  a  rogă  ferbente,  a  im- 
ploră, eonjuiă,  obsecrii,  (eomp.  it.  otte- 
■tare). 

•OBTESTATIONE,  s.  f.,  «bteatatlo, 
(it.  ottestaslone);  actione  de  obtestare. 

OBTINENTE,  adj.  part.  prea.,  obtl- 
aem,  (it.  ottenente);  care  obţine, 

OBŢINERE ,  obtwui,  oblinutu  si  ob- 
tentu,  T.,  obţinere)  a  appucă  ai  tin4  la 
sene,  a  tina  de  tote  părţile,  a  tin^  bene; 


1.  a  tina  lasene,  aav^,  apo3sedâ:aoi- 
tine  terrUe  prin  arme;  a  <Mine  ca  pro- 
vincia; a  oUini  nome,  auctoritate,  mar$ 
reputatione ;  2.  a  leuă  in  poasessione,  a 
capetă,  a  câştigă:  a  obţine  avere,  onori, 
unu  proeessu,  una  eausa;  3.  ca  intr.,  a 
tina,  a  se  mantinâ,  a  dură,  a  fi  in  vi- 
gore  :  fam'a  antica  obţine  peno  astatti; 
obţine  eredenti'a  co  fortun'a  da  $iiea 
imperiulu. 

OBTINITORIU  si  ohHnutorîu.'toria, 
adj.  s. ,  obtlneas,  (it.  •ttenitore);  care 
obţine. 

OBTmUTn,-a,  adj.  part. ,  obtentna, 
(it.  ottenato,  fr.  obtenn). 

•  OBTINGERE  ,  obtinsi  si  obtinsei, 
obtinsu,  T.,  obtlngere ;  a  attînge  ceva 
sau  la  ceva;  ca  unipers.,  a  se  intemplă, 
a  venî,  a  cada  cuiva  ceva  prin  sorte , 
d'in  intemplare  :  mie  obttnse  onorea  de 
a  fi  capulu  acelui  interprendere. 

OBTORCEHE,v.,Co6-(orcere;,  obt»r- 
qnere;  a  torce  sau  intorce  in  una  direc- 
tione;  a  iotorce  in  pregiuru,  a  invertl. 

•  OBTORPESCERE  si : 

•  OBTORPlHE,-escu,  v.,  obt«rpere, 
obtorpegeerei;a  inglaciă,  inlemnf,  immar- 
morl;  a  perde  ori  ce  sentiie,  a  se  uimi. 

•OBT8ECTARE,Y.,obtreot8re,  d'in 
ura  a  rupe,  sbsciă  innegri,  micusioră, 
amili  ceva  sau  pre  cineva  cu  vorb'a :  a 
oUreetâ  glori'a,  meritele  cuiva. 

•  OBTRECTATIONE,  s.  f.,  «btrec- 
tatio;  actione  de  obtrectare  si  disposi- 
tîoue  de  a  oblrectă  :  nu  vorhimu  asia 
d'in  obtrectatione  si  invidia;  invidia  si 
obtreetatione  a  gloriei  edtui-a. 

•  OBTBECTATORlU,-/ona,  adj.  s., 
obtreotator}  Care  obtrecta  :  invidioâ 
obtrectatori  ai  meriteloru  aîtui-a. 

•  OBTRUDERE  si  o65(»-ttdere,v.,  ob- 
trnders  si  obatradere,  (ob-trudere) ;  a 
trude=ba,gi  cu  violentia ,  a  ingtutf  cu 
aviditate;  a  ascunde  bene,  a  bagă  a 
fundu. 

«  OBTRUNCARE,  v.,  obtrnneare;  a 
talia  in  buccati,  a  retediă,  a  mutila,  a 
uccide. 

•  OBTRUNCATIONE ,  s.  f. ,  «biniii- 
oatlo;  actione  de  obtruncare. 

•  OBTRDSIONE,  si  oftsîrusioTie,  s.f., 
obtragl»}  actione  de  obtrudere. 


>yGoog[c 


«e OBT; 

♦OBTRUStI^(*rfrt«M,-a,  adj.  part., 
•btruH. 

*  OBTUNDERE,  c^ftunsi  si  oMutuei, 
cUmtsu  si  dbtusu,  v.  ftbtnnden,  (it.  «t- 
tsndere);  a  bate,  lovi  ceva  de  altu  ceva, 
si  de  aci,  a  tortf  prin  batere,  a  strică 
ageriiDOB,  acumele  sau  ascntitulu  :  a 
obtunde  apat'a,  gladiidu,  securea ;  ân- 
ghiu  obtusu,  pumnariu  oUttsu,  aee  ob- 
tuse;  si  melĂforice  :  a  obtunde  otuItuZu, 
vedwlutmentea;  a  obtunde  dororea;  inse: 
a  (^tunde  urechieîe  =:  a  mancă,  rupe 
urechiele  cu  multe  vorbe;  ană  si :  a  o^ 
tunde  pre  cineva  cu  scrissori. 

*  OBTUNSIONE,  s.  f.,  obtnnalo;  ac- 
tione  de  (^tundere. 

*  OBTCNSUra.  adj.  part.,  obt»8BB 
si  obtnBDS :  «ecwe  obttmsa,  spate  de  totu 
obtttnse. 

*  OBTUBACLU,  pl.-e,  «bturaealuni; 
mediu  de  obturaiu,  cu  ce  se  obtura  ceva; 
astuponiu,  astupnein,  dopn,  etc.  obtu- 
radiila  butoniuîui,  allu  etwafei,  aUu 
e<Adarei. 

*  OBTUBAMENTEI,  pl.-e,  obtnrx- 
mentoin^  (it.  ottDraraeato);  actu  si  ef- 
fectu  de  obturare;  si  in  sensulu  formei 
oA^ocJti. 

*  OBTURANTE,  adj.  part.  preş.,  ob- 
tnrMt,  (fir.  obtBrânt,  it.  ettarxBte),  care 
obtvra. 

*  OBTURABE,  v.,  obturare,  (it.  «t- 
tarare);  a  astupă :  a  obtura  goMr'a,  na- 
sulu,  narile,  gur'a,  venele;  a  obtura  va- 
sele, canalile,  fkatulu;  obturati  bene  tote 
resufflatorih;  fig.,  a  obtura  unu  pontice 
nesaiioau  e  forte  greu. 

*  OBTURATIONE,  s.  f.,  actione  de 
(Aiurare,  modu  de  obturare,  (comp.  fr. 
obtnratlon) :  obiurationeagaurelorud'in 
boit' a  paîatitdui. 

*  OBTDEATORIUr^ono,  adj,  s.,  (it. 
«ttnratore  si  ottaratorlo,  ir.  «bturateor) 

.  care  obtut;a  sau  serve  U  obturatu  :  ob^ 
ratoriulu  buiUleloru  implute  eu  vinu ; 
membrana  dUuratoria,  muschiu  olÂura- 
toriu,  nervu  obturatoriu,  arteria  obtura- 
toria,  etc.,  ce  serve  la  orificiulu  ovariu; 
—  s.  m.  reale,  obturatoriu  sau  si  fem. 
■oMwcdoria  si  obturatore,  ce  serve  la  ob- 
"turare :  elturotorea  gurei  caminulm  sau 
formai. 


qŞC. 

*  OBTUR  ATn,-a,  sdij.  part,  tbtirat», 
(it  •ttnrato),  astupatu. 

*  OBTCBATURA,  s.  f.,  actione,  moda 
si  resultatu  de  obturare. 

*  OBTURBARE,  v.,  obtnrbareţa  tur- 
bură forte. 

*  OBTUSANGLU,-a,  adj.,  fit.  otti- 
sanfolo,  fr.  obtosanţle);  care  are  ftn- 
ghiuri  obtuse :  triangle  tAtusangle. 

*  OBTUSETIA,  8.  f.,  (it.  ottueiia); 
calitate  de  obtusu;  redi  si  <^tmitaie. 

*  OBTUSIPIDtI,-o,  a4j.,  (fr.  obtiil- 
Sde,  —  d'iu  obtusu  si  fidu  de  la  fin- 
aere);  aire  e  despicata  in  segmente  ob- 
tuse :  folie  obtus^ide. 

*  OBTUSIPOLlU,-a,  adj.,  (fr.  «bti- 
Blfollfi),  care  are  folie  obtuse ;  planta 
obtusifolia. 

*  OBTUSIONE,  8.  f.,  obtuilB,  (it 
•ttuiione);  d'in  obtusu  de  la  obtundere. 
actione,  d^ro  mai  vertosu  stătu  produssn 
prin  actionea  de  obtundere :  obtusionea 
ferraloru  c^atrului,  81  flg.  obtusionea 
vediului.  mentei,  semurîlcru. 

*  OBTUSIROSTRU,-o,  adj.,  (ft.  ob- 
tuBiroBtre);  care  are  rostruln  obtusu: 
passeri  optusirostre. 

*  OBT0SITATE,  a.  f.,  (it.  ottailtft), 
calitate  de  cbtusu ;  obtusitatea  ânghiu- 
riloru,  seeuriîoru,  veăerâ,  au^tdui, 
mentei. 

*  OBTUSU,-a,  obtnsiiB,  (it.  «ttuo,  fr. 
obtDs),  uo'a  d'in  formele  tnrticipialî  de 
la  obtundere,  leuata  de  regula  ca  adj., 
fora  acume,  fora  ascntito,  tortitn,  tociţii : 
ânghiu  obtusu,  spate  obtuse,  ffrra  ob- 
tuse; si  fig.  audiu  obtusu,  metOe  obium, 
omu  obtusu  de  mente,  si  omu  cAtusu, 
ebete. 

*  OBTUTU,  s.  m.,  «btntaii  uitare  la 
ceva,  căutătura. 

*  OBTJMBRABE,  v.,  obnabrare,  (it 
obnmbrare,  fr.  obffinbrer);  a  coperf  cu 
umbra,  si  de  ac(,  a  coperf,  intunerioă, 
ascunde,  protege. 

*  OBUMBRATIONE,  8.  f.,  «baM- 
bratio;  actione  de  lAumbrare. 

OBTJMBRATU,-»,  adj.  part.,  abaM- 
bratas. 

*  OBDNCARE,  T.,  obanoarej  a  face 
obunm :  unghie  ofrioicote,— vedi  si  od- 
uneare. 


=y  Google 


*  OBUNCATIONE,  b.  f.,  actione  de 
obun&ve, 

*  OBDNCATUra,  adj.  part.,  obni- 

WtDI> 

«  OBUNCtT.-a,  a4j-)  obanena;  nncn  io 
une,  addnsBi]  in  intra :  rostre  obunee 
ea  aUu  acerei;  vedi  si  adttncu. 

*  OBVALLABE,  v.,  ofcTalUre,  (com- 
para si  fr.  «braller) ;  a  incongiur&  cu 
vdBu,  si  de  acî,  a  moni,  intarf. 

OBVKNUKNTK,  adj.  part.  pies.,  obre- 
■t«u;  care  obvme. 

OBVENIENTIA,  s.  f.,  obTenleutla, 
stătu  si  acta  de  tÂvenicnte,  cumu  si 
iBcru  ce  obTÎne,  casu,  intQinpIare. 

OBTENIKB,  obvenii,  obvenitu  si  ob- 
vmtu,  T.,  obrenlre;  1.  a  veni  inainte,  a 
iDteiDpîn&,  a  intelnl:  ver-âne  mi  va 
tibvetH,  e  bene  venitu;  2.  a  veni  ca  parte, 
IHÎD  BOrti,  a  cada  caiva :  ereditatea  ob- 
mne  voue;  3.  în  genere,  a  se  intempli,  a 
se  petrece :  veri-ce  va  fibvent,  caută  se 
pîecâmu. 

OBVENnCItT,-«<».-o,  adj.,  obrentl- 
«loB-ttys,  (d'in  obventu  de  la  ohvenire), 
intemplatorin. 

OBVENTIONE,  s.  f.,  obventlo,  (com- 
para ei  it.  oTTeniiOBe»  fr.  obTentlea) ; 
ce  obTiae  cuiva,  venita,  mai  vertosn  to- 
nita  fortnitn,  casuale,  eatraordinaria ; 
obvetOioniie  preutHoru  sunt  prea  nein- 
semnate. 

OBVENTU,  s.  m-,  •brentu)  intem- 
pinare,  intelnJre,  dbventione. 

OBTENTUBA,  b.  f.,  ce  obvine;  vedi 
si  adventura. 

*  OBVERSAEB,  v.,  obTcriare  ai  »b- 
versarl»  (d'in  obversu)  a  intorce  Bpre 
einera,  a  intorce  incoce  si  incolio,  de 
regula  ca  reâ.  a  se  dbveraâ  =  a  se  in- 
torce incoce  si  incollo  pre  dinaintea 
cuiva,  si  de  aci,  a  plan&,  a  para  cuiva. 

*  0BVEE8tJ,-o,  part.,  «bTerBiii :  eo- 
st'a  <^v&-sa,  faeSa  obversa;  a.  m.  reale, 
cbversulu  manetei,  medaliei,  in  opp.  cu 
reverstJu. 

*  OBVBBTBBE,  obversi  si  obversei, 
dbveratt,  v.,  nbvertere;  a  ver^e  sau  id- 
torce  cotra,  spre  :  a  obverte  aradu, 
arm'a  m  cineva. 

*  OBVLAKE,  T.,  «bTUre,  (fr.  obrtor, 
it.  «TTUre);  a  essf  in  caile,  a  essi  in- 


^CC; «9 

aintea  cuiva ,  a  intempini,  a  intelnf : 
mmtiulu  obvia  oUut  nuntm ;  in  specie, 
a  fi  pedica,  a  impedic&,  a  oppri :  a  ob- 
viâ  unut  reu,  unui  morhu,  unei  caiami- 
tate;  potemti  o&vtti  aceetoru  râie  eu  me- 
die forte  simple. 

*  OBVIATIONE,  8.  f.,  (it.  «ttUiI»- 
■)«);  actione  de  obviare. 

*  OBVIATORIU,-(oria,  adj.  8.,  (it. 
•TTUtore) ;  care  o&ina  sau  serve  a  ob- 
viare. 

«  OBVIATU,-a,  part.,  (it.  «TTUto) , 
essitu  inainte. 

*  OBVIU,-a.  adj.,  ob»ins,  (it.  «tIo); 
1.  care  e  in  caile,  care  esse  inainte,  in- 
tempina,  e  in  facia;  2.  in  specie,  a)  in 
ren,  Contrariu,  inimicu,  impedicatorin ; 
b)  in  bene,  ce  vine  de  sene,  usioni,  n- 
siom  de  intellessu;  Ia  Îndemâna,  pa- 
ratu;  c)  espusu;  d)  vnlgare,  ordinariu, 

*  OBVOLBKKE,  V-,  vedi  obvolvere. 

*  OBVOLITARE,  v.,  obToliUrej  a 
8boT&,  âutturi  pre  d'inainte  sau  impre- 
giuru;  a  plană  înaintea  oohiloru  mentei. 

*  OBVOLXU,-a,  adj.  part.,  obToliitiia. 

*  OBVOLTJTARK,  v.,  obrolntarej (i- 
terativu  sau  intensiva  d'in  obvolvere), 
a  obuâhe  de  mai  multe  ori ,  sau  a  oS- 
volee  cu  potere  si  violentia. 

*  OBVOLUTATIONE,  s.  f.,  actione 
de  obvolutare. 

*  OBVOlUTATU.-a,  adj.  part.,  ob- 
TOlmtatai,     ^^ 

*  OBVOLUnONE,  s.  f,;  «broiaUt, 
actione  de  o&wlpflfe. 

*OBVOI.UTITO,-a,  adj-,  (fr.  «hToU- 
tif);  aptu,  dispusa  la  obvokitu,  care  e 
dbvoltdu. 

*  OBVOLUTO,-o,  adj.  part.,  «bve- 
litna. 

*  OBVOLVENTE,  adj.  part.  preş., 
ebTolTeiis*  (compara  si  fr.  obrolvait); 
care  obvdlve  :  conee  ohvolvmii. 

*  OBVOLVERE,  sau  vofbere,  volsi  si 
volsei,  voltu  si  volutu,  r.,  obTSlrere ;  a 
volve  in  sene ,  a  in&8cior&,  a  indoi,  si 
de  aci,  in  genere,  a  infascioră,  a  coperf, 
a  asconde;  a  infascioră  unuia  cu  altulu 
sau  pre  altulu. 

OCCA,  B.  f.,  oeeai  grapa,  instrumentu 
de  a  grapă  aratarele  semenate ,  spre  a 
Îngropi  eementi'a. 


=y  Google 


470 OCC 

*  OCCABtr,  s.  m.,  oooâbns,  (Sxitapoc, 
fr.  oee&be) ;  braciare  sau  collanu  de 
gnttu,  oroatti  cu  □estiniEite. 

OCCABG,  T.,  oecare,  (it.  oconre);  a 
grapă,  a  dâ  cu  occ'a,  a  trage  occ'a  pre- 
sto aratur'a  semenata,  spre  a  îngropi 
sementi'ai  in  genere,  a  complană ,  ue- 
tedf  pamentulu  eapatu. 

*  OCCASIONALE,  adj.,  ţit.  onoâsU- 
■■!«,  oceulonnel);  de  oceasione  :  causa 
occasionale. 

*OCCASIONARE,  v.,  (it.  occmIo- 
Kire,  fr.  oecaitonner);  a  ăi  accasione, 
a  fi  oecasione,  causa;  a  casionâ  .-  a  oo- 
casionă  morte ,  ăamn%  periclu,  irrita- 
tione.  certa,  etc;  vedi  bî  easionare. 

*  OCCASIONE,  B.f.,  oooaslo,  (it.oc- 
«Mlone,  fr.  ocOBSlon) ;  cădere,  intem- 
plare  de  tempu ,  di^  locu,  de  impregiu- 
rari,  momentu  opportuuu  ce  se  presenta 
spre  a  face  ceva  :  botia  oecasione  de  a 
tramitte  scrissorî,  de  a  respunde  la  aeri- 
scrUe  accepute;  a  ave  oecasione  de  a  se 
înavuţi;  a  perde.  a  lassâ  se  traca  occo' 
sionea  de  a  vende  bene  mercih  $eUe ;  a 
aşteptă  mai  hona  oecasione;  a  se  folosi 
de  oecasione;  oecasione  de  a  face  bene, 
de  a  peccă;  la  oecasione  favorabile  voiu 
^terveni  pentru  tene;  in  ori-ce  oeca- 
sione, eu  ori-ce  oecasione,  in  tote  ocear 
sionilc;  eu  oecasionea  veniret ,  plecarei, 
insoratorei,  mortti  cuiva;  a  cauiâ,  oeca- 
sione de  a  face  ceva;  oecasione  prossima 
de  apeecâ;  de  oecasione  :  vestimentede 
oecasione,  mobili  de  occasi^e;  ospeti  de 
oecasione,  nu  in  adensu  chismati,  sau 
invitaţi,  etc. 

*  OCCASU,  a.  m.,  MUBHs;  appusn  : 
occasulu  sorelui,  lunei,  luceferului;  — 
prin  estendona,  perire,  naorte. 

OCCATIONE,  8.  f.,  oecatio  j  actione 
si  effectu  de  oeeare  :  occationea  aratu- 
rei  semenata. 

OCCATORIU,-/orio,  adj.  b.,  occator 
BJ  oecstftrlns}  care  oeca  sau  serve  a 
occare. 

OCCATUKA,  8.  f.,  actione,  d^ro  mai 
vertosu  modu  de  a  occă,  cumu,  si  effectu 
allu  oecarei. 

*  OCCIDENTALE,  a^j.,  occidenta- 
le, (it  oooliIenUle,  fr.  «ccldental) ;  de 
oecidente,  despre  oceidente^  (vedi  occt- 


OCC. 

âente)  :  ventu  occidentale,  terriocddm- 
tcdi,  popore  oeeidentoZi ;  si  ca  anbsi 
perBonale  :  oeddentatii,  omenii  d'în  oe> 
eidmte. 

«  OCCTDENTE,  s.  m.,  «flcMeni,  ap- 
pusn, appusuln  sorelui,  locu  unde  appune 
sorele :  omeni  d'in  ocddente,  vinu  ^raini ' 
d^in  orientesi  d'in  ocddente,  sorele  pare 
a  se  miasieâ  despre  accidente  spre  o- 
riente. 

1  OCCIDEBE  ri  ueeeidere,  oeeisi  si 
oecisti,  oecisu,  v.,  oectdere^^t.  eccMere' 
si  nccldere);  proprie,  a  ommorl  txdenâu 
=taliattdQ,  si  de  aci  in  genere,  a  omorf ,  a 
leu&viâti'acuivaintr'unamodaore-care: 
a  occide porci,  boi,  ammUi,  ealli,omeni, 
passeri;  mulţi  s'au  oecisu  in  acea  bata- 
lia  de  amendoue  partite;  e  mare  erme 
a  oceiâe  unu  omu;  ce  se  dicemu  de  cettu 
ce  occide  unu  parente  ?  —  a  oetiăe  lupi, 
liepori,  ciore;  îoeaste,  musce;  —  fig.  lif- 
ter'a  occide  spiritulu ;  memorisarea  fora 
intellessu  occide  mentea  aciuiai; —in 
seoBu  mai  mitigatu :  a  ocetae  cu  bătaia. 
—  Estraofdinarîa  e  pronuntl'a  de  g  in 
locu  de  d.  ce  se  aude  pre  a  locuri  in  u- 
nele  d'in  formeje  acestui  verba  :  se  uc- 
ciga=:se  ucdda. 

2  OCCIDEBE,  occidui,  oeeedutu,  si 
oceasu,  v.,  «ocidere.  (d'in  ob^cadere), 
a  cad6  cu  totulu ,  a  appune,  a  perl,  a 
morf;  vedi  si  oecidente. 

OCCIDIONE  BÎ  ueciăione,  (pron.  si 
uccigiune),  s.  f.,  occidiof  actione  de  l  oc~ 
cidere:  occidione  de  locuste,  de  lupt,  de 
liepori;  infricoaiata  occidione  ds  omeni 
se  fece  in  acea  hatalia. 

OCCIDITOanJ  si  uceiditoriu,-iona, 
adj,  s.,  ocDigor,  (it.  oceldltore),  careoe- 
eide  (d'in  1  occtdere) :  peceaie  occ^ito- 
rie  de  suffletu,  methoău  de  a  invită  oc- 
ciăitoriu  de  mente;  vedi  si  oceisoriu. 

OCCIDItr,  pl.-e.  •eoidlnm,  d'in  1  oe- 
cidere.  perdiare,  perire. 

*  OCCIDinJ,-(i ,  adj.,  •ecldnns,  (H. 
oceldno);  ce  e  pre  caile  de  a  oedăere, 
(2  occidere),  apropo  de  oceasu',  de  ap- 
pitsu,  de  perire  :  sieUe  occi^te,  terreoe- 
eidtte,  oraoccidua;  omeniocâdui,  (gţrope 
eu  unu  petioru  in  gropa. 

*  OCCIPITALE,  adj.,  (it.  ocelplMe, 
■  fr.  teeipitai);  de  oectf^,  reinUro  Bf  «c- 


=y  Google 


0C£ 

tipUe  :  regione  oeeipitale,  tegumentu  oe- 
eipitaîe,  muscAt  occipitali ,  penne  oeci- 
pUăti. 

*  OCOIPITE,  s.  m.,  si  : 

*  OCCIPITIC,  pL-e,  si  : 

*  OCCIPITU,  pl.-e,  occipltianj  si  oc- 
ciput, (H.  occlplte  si  ooolplilo,  ft.  oo- 
«Ipntj ;  paite  poeteriore  si  inferiore  a 
eraainlui  saa  capului,  cefa  :  occipiteîe 
inseeteloru;  oecipiteti  e  mai  depta^  ăe 
Călu  frontea^ 

OCCISIOÎTE  si  Hm8i»,ne,  s.  f.,  ocol- 
ii*, (it.  oocislone,  T.  fr.  oeclslon);  actîone 
de  1  ocâdere :  occisione  ie  2iipt.  âe  eiore, 
de  mte ;  mare  occisiotie  se  feee  in  acea 
hatoLia. 

OCCISOKItJ  si  bcctsoriu-a ,  adj.  s., 
•«elaor  si  ooolsorlas,  (it.  occi^ore,  fr. 
oecftenr);  care  ocâde,  sait  sefve  a  oeci- 
dere,  (redi  l.oeddere) :  instrumente  teei- 
sorie;  venatori  ocăsori  de  liepori,  ăe 
tupi,  de  vulpi,  de  urai. 

OCCISU  ai  ucci8u,-a,  part.  (oCin  1  oe- 
ddere),  ocoIsdk,  (it.  oocIbo*  Tr.  «ocis)  : 
ursi  oenai ,  scrofe  oeme,  tntlâart  ocmî 
pre'  câmpulu  de  bătălia. 

»  OCCIiDIlERE,  occlusi  si  ocelusei , 
oeclusu,  V.,  aeduflere,  (it.  oeolndere),  a 
incbide  de  tote  părţile ,  a  incMde  bene ; 
â  opprf,  a  impedică. 
■  *  OOCLtrsU.-a,  part.,  •eelani. 

*  OCCCBABE,  T.,  «ecQbare,  a  stă 
eolcatn,  a  Jac^;  a  repaasÂ  in  mormentn, 
ă  R  morta. 

*  OCCtIBITU,  8.  m.,  (d'in  occtimftm!), 
•eenbltDş^perire,  morire. 

*OCCULCARE,v.(o6-C(iZ«ire),oociiI- 
oare:  a  calcă  preste  ceva  san  cineva,  a 
balca  in  petiore  san  cn  petiorele  :  pune 
ierrina  in  gropa  si  occtdca  ua  bene. 

tt  OCCUIEKE,  occuM,  oceulutusi  oc~ 
adtu,  T.,  oecnlere,  {ob-colere);  a  coperf, 
a  inveU,  a  înfasciorâ;  a  ascunde.  Bade- 
cin'a  lui  occuîtu  si  a  derivatelorti  selle: 
(Mxuîtare,  occultatione,  oceultatoriu,  etc. 

«  OCCULTARE,  V.,  oconlUre,  (it.  oo- 
Mltarei  d'in  occtdtu  de  la  occuîere)t  a 
ascunde  :  a  si  oectdtă  appetitele,  cogi- 
iele,  flagitiele;  n'am  unde  se  nte  ocealttt 
m  se  plangu. 

*  OCCULTATIONE,  8.  f.,  oeoyltaHo, 
«ctione  de  oecuUare:  occuUâtione  in  ca- 


verne, in  codri  deşi;  oeeuUaHonea  unui 
astru. 

*  uCCULTATORrU.-iîom,  adj.  s..  •«- 
onltatoFf  care  oceuîta. 

»  OCCtILTATn,-n,  part.,  «ccnltihii, 
ascunsa. 

*OCCDITU,-a,  adj.  part.,  «001108, 
(ît.  «ecnlto  Bi  oceolto,  fr.  ocenlte),  &• 
Bcunsn,  nevedutn,  secretu,  nrysteriosn, 
neconnoscutn ,  etc. :  poteri  occuUe  aUe 
naturei,  causa  occidta,  ăisdpuli  occuUi 
ainouviuiinveiiatoriu,  adoratori  occuUi 
ai  nouutuî  cuUu,  consilie  orculfe,  appe- 
titu  occuUu,  ura  occtUta ,  foca  oeddtu; 
linide  oceulte,  cariahiăsevedu  si  sepotu 
usioru  şterge;  scientie  ocei^e  se  nomeSea 
magl'a,  farmecatori'a,  necromantVa  si 
celle  asaemiră. 

tt  OCCOMBBBE,  t.,  oecumbere;  a  se 
colcă,  a  se  lassă  diosu,  a  w  airuncă 
diosn.  a  cad^,  ei  de  acf,  a  perf,  a  morf. 

OCCDPANTE,  adj.  part.  preş.,  oeen- 
p«n8,  (it.  bccnpsBte,  fit  occopant);  care 
oeatpa  :  luervlu  neminui  devine  altu 
primului  oceupante. 

OOCOPAHE,  T.,  ooBupare,  (it.  occn- 
pare,  fr.  oeenper);  proprie,  a  appncă,  a 
prende ,  si  de  acf :  a  pnne  man'a  pre 
ceva,  a  se  face  domnn  pre  ceva,  a  ca- 
pet&,  a  obţină,  a  po3sed4,  etc,  mai  ver- 
tosD,  a  appncÂ  cn  poterea,  pre  nedreptn, 
1.  proprie  si  in  genere  :  1  occiipâ  unn 
loeu,  una  cetate,  «na  Mllina.  unumonie; 
a  occupă  trormlu,  donvni'a,  seeptrulu; 
a  oceupă  unu  portu  cu  navi  una  tSrra 
eu  namerosa  oste;  a  occupd  Î^Kurile  de 
aratu  aUe  altw-a;  primulu  venitu  oc- 
Cupa  lu<Tttlu  ce  nu  e  alia  nemtnui-a;  a 
occupă  mai  mtdte  locuri  la  theatru-.mis'a 
oceupaprea  multa  locw;  2.  in  specie  si 
prin  metafore,  a)  a  coprende  a  impW  : 
a  occupă  tota  gradin'a  eu  fiori,  a  oceupă 
callile  eetatei  cu  mulţime  ăe  carra  si  de 
earrtttie;  b)  a  appuei  inainte  cuira,  a 
preveni :  aeestu  calîa  va  oceupă  pre  toţi 
celU  ăla  la  fuga;  e)  a  coprende,  a  ap- 
pucĂ,  vorbindu  despre  Buffleta  :  mare 
spaima  occupă  pre  toţi;  mirarea  oeeif 
passe pre  numeroşii  spectatori;  (I_>aface 
se  lucre  cu  corpuin  san  cu  mentea  :  a 
oceupă  pre  mulţi  la  lucruiu  de  călii  de 
c^mmunieatione;  a  se  oceupă  cu  nego 


=y  Google 


m ocC; 

HtUu,  eu  agrtaâtur'a,  eu  faeende  poli- 
ike,  eu  faeenâe  de  aUe  casei;  a  se  oecupâ 
de  iutii  ai  de  aUe  aUont-a,  neglegundu 
pre  ai  sei  si  alîe  aeUe;  amu  forU  oceu- 
paiu;  cellu  oecupatu  eu  multe  ai  varie, 
nu  face  nemiea  eumu  se  cade;  aseoe- 
et^d  ew  a,eccature  si  a  neglege  ce  e  se- 
riosu;  a  nu  avi  tempu  de  a  se  oceupâ  de 
ceva;  a  se  oceupă  eu...  dice  mai  mnlta 
de  c&tu  :  a  se  oecupâ  de  ceva  :  cdlu  ce 
se  oecupâ  eu  eommerciu,  cu  agrietUtwa, 
e  unu  omu  de  professione,  negotiatoriu 
sau  agricuUoriu;  cbUm  ce  se  oeeupa  de 
agrieîdtura  sau  de  negatiu,  pote  se  nu 
fia  negotiatoriu  sau  agnaUtoriu  de  pro- 
fessione. 

•  OCCUPATIONE,  8.  f.,  oeonpatlo, 
(U.  oemipuloBe,  fr.  ooenpatlon);  acţiona 
de  oceupare,  cuma  si  lucni  de  care  sau  cu 
oare  se  oeeupa  cineva,  1.  proprie  si  in 
genere  :  oeeupationea  utm  largu  spa- 
ţiu numai  eu  câteva  pa-sone;  oeeupa- 
tionea terrei,  eeiatei  eu  oşti;  occnpciio- 
nea  htari^i  nemtnut;  a  posaedS  ceva  in 
poterea  unei  vechia  oecupaiione;  oeeu- 
pationea domniei  prin  usurpatione;  oe- 
eupatione  euîucrari  seriose.  oceupaiione 
cu  seecature;  alta-a  e  oeeupationea  mea; 
2.  in  specie  ei  metaforice,  a)  preocon- 
patione,  prevenire,  antecipare,  appueare 
Înainte,  si  mai  rertosu,  ca  termina  de 
retorica,  preintempinare  a  obiectioniloru 
ce  ae  pota  face;  b)  ca  mai  deau,  appli- 
care  a  poterilom  corpnlui  aan  spiritului 
la  unn  lucru,  si  mai  vertosu,  lucru  ce 
face  cineva oad'in professione:  facenda, 
affacere,  lucru,  negotiu,  officiu,  profea- 
aione,  măiestria,  messerla,  eto. :  incur- 
eatu  eu  mi^e  si  varie  oeeupationi;  a 
fugi  de  veri-ce  oeeapatione;  omu  fora 
oca^atione;  occupationiie  eumenteafa- 
tiga  tNai  mwUu  de  eâtu  eelle  eu  eorpwZu. 

•  OCCUPATORIU.-fortd,  adj.  s.,  «e- 
enpktwr  sivceBpstoriog,  (it.  oeoDpatore> 
&.  oecnpatenr  si  ooonpeor);  care  oeeupa : 
oşti  oeeupatorie  de  terra,  de  eetati;  unu 
mtwe  occupatoriu  de  terri. 

•OCCUPATU,-o,adj.part.8up.8iibst., 
•eoipatoi  :  ioeuri  oecupate,  loeu  de  oc- 
eupaţu,  oecupattdu  unui  loeu  care  e  aUu 
altuia,  ocd^tattdu  cu  seccature. 

•  OCCUBENTE,  adj.  part.  prea.,  oo- 


OCC.  . 

florresiţ  (it.  «efliirreite  ai  MMmBto, 
fi",  ooearrent);  care  oeeurre  :  o  se  con- 
8uttăastipr'aluerur^oruoeeureHti,$p£$a 
oeeurente,  faeende  oceurrenH,  eanAn  oe- 
eurente,  oeeasionea  oeewente,  refiesno- 
nile  oecurrenU  in  asseminea  mpregin- 
rare. 

*  OCCDBBENTU,  8.  f.,  (it.  «eoir- 
reuR  ai  ««correnaSf  fr.  oeenrrenee);  de 
si  de  forma  abstracta,  leaatn  inse  oa  in- 
tellessu  concretudecemcfioecufre,  ceva 
oeeurrente  :  lucru,  facenda,.casn,  oeca- 
aione,  impregiurare,  etc,  ce  se  pr esenţa 
d'in  intemplare  :  oceurreutia  rea,  sup- 
peratoria;  oceurrenUe  bone,  fericite;  a 
se  afla  în  dioerse  si  grdle  oeewrentie; 
(fm  ocewrentie  domestice  si  neprevedute 
nu  potemu  essi  tftn  casa. 

*  OCCUBBGBE,  oceursi  si  oeeursei. 
ocewsu  (ob-eura-e),  v.,  ocenrrere,  (it. 
oee«rrere,  v.  f.  ocenrrlr);  1.  proprie,  a 
ewre  sau  venf  inaînte,  a  merge  inainte 
cuiva  :  laironii  occursera  eal^orHoru ; 
a  oeeurre  amidloru  ce  vinu  Sin  s^ai- 
nitate;  2.  in  specie,  a)  a  veni  inainte  ca 
inimicii,  a  sari  pre  cineva  sau  la  cineva, 
a  rattacă,  assaltă  :  centrulu  armatei 
nostra  ocatrre  la  eentrulu  ostei  inimi- 
eiloru;  i)  a  dă  de  cineva  sau  de  ceva,  a 
intempîn&,  a  intelnf  d'in  intemplare; 
3.  prin  metafore,  a)  a  intempin^,  a  pre- 
tempin^,  a  leuă  mesore  de  a  impecUo&, 
oppri  Unu  ren,  si  de  acf ,  a  venf  îs  ad- 
jutoriu,  a  caaiA  ae  addnoa  remediu: 
omu  oceursu  si  ne  amu  oppoau  la  tâte 
eonsUiele  loru  funeste  lucrului  puHieu; 
h)  a  respunde  Ia  obiectionî ;  a  oeeurre 
la  tote  imput<mle  cei  se  potu  face;  e)  a 
ae  presentă  ochilom  corpului  sau  men- 
tei, a  venf  in  oebi  sau  in  mente  :  una 
scena  d^in  celle  mai  formose  oecure  a- 
collo  ochiloru  noştri;  nu  mi  oeeurre  a- 
eumu  mentei;' mi  oeeurae  cPin  intem- 
plare bon'a  cogUare  de  a  plecă  indala 
de  aeoUo. 

*  OCGUBSA,  8.  f.,  vedi  oceursu. 

*  OCCCaSACm,  a.  m.,  pl.-e,  (oeeir- 
■Miilnm) ;  ce  occurre  caiva ,  fia  reale , 
fia  numai  nalluca;  vedi  si  occforentia, 
care  are  camn  acello-asi  senaa,  inse 
mai  eatensu. 

*  OCCUBSABE,  V.,  Meamre,  (in- 


=y  Google 


OCT^ 

tenBira  â'in  oca»tere),  a  oetmre  ca  ra- 
piditate, violentia,  aatotia,  etc.;  in  Bpe- 
eie,  a  dî  in  oecmta,  a  intende  oceurse; 
%  prende  in  oetmrae;  a  attacÂ,  assaltă. 

•OCGUBSATIONE,  s.  f.,  «oei»!- 
tl^  aetione  de  ocevrsare. 

*  OCCtJESATOBIUrtorw,  adj.  8., 
Mflirsator;  care  ocatrta. 

•OCCUBSATU,-a,  part.  8up,  d'in 


OCR 


47S 


*  OCCUBSIONE,  8.  f.,  Mcnralo;  ac- 
ţiona da  ocoumrere. 

*  OCCtJBSITABE,  v.,  oceirtltare; 
^rativa  d'in  Dccurrere),  a  toUi  oixur- 
re,  a  occnrre  coatinnu  :  ao&sta  idea  mi 
Mcwsita  di  si  nopte. 

*  OCCUBSORIU, -«ona,  adj.  8.,  oe- 
einor  si  ocflsriorfNR;  care  oecttre,  oc- 
ewraHww. 

*  0GCCB8U,-a,  adj.  part.  anp.  rabst., 
•eenrBBB,'  1.  part.,  fitcettdele  oeewse  si 
ocaarmti;  2.  snp.,  med»  de  oecursu 
rmhti  ce  ammeni^;  3:  snbst;.,  o)  m. 
abstr.,  a  evită  oecursuUt  cuiva  sau  eu 
cineva;  b)  f.  oeeuraa,  ce  oecurre  in  ge- 
nere, cn  sensnln  ce  an  si  formele  :  oe- 
eurrentia,  oceursadu ,  cnma  ei  ca  sen- 
snln formei  ocewsu  de  snb  a);  âro  in 
speciale,  insidie,  cursa  de  prensa;  vedi 
ti  cursa. 

*  OCEANIA,  8.  f.,  mulţime  do  insu- 
le d'in  oeeanviu  paeifim  grupate  im- 
prosna;  Tedî  oceaniu. 

*  OCEANIANU,-!^  adj.  8.,  ţf^.  «e«a- 
vlen);  de  Oceania,  d'in  Oceania:  eoloni 
oeeaniani;  s.  personale,  unu  oeeanianu, 
locuitorin  d'in  Oeeani'a. 

•OCfiANIOU,-o,  adj.  8.,(it.oce«ilo», 
fr.  •etiinlqae};  de  oceanu,  relatim  la 
oeeanu  :  inside  oceanice ,  planta  ocea- 
nica, navigatione  oceanica , '  tempestaU 
oceanice;  —  s.  L,  Oceanica,  in  locu  de 
Oceania  =  ou'a  d'in  celle  cinci  parti 
principali  alle  uscatului. 

*  OGEANIDE,  adj.  s.,  1.  «eeuli, 
(ăxeavfi;,  fr.  oeâanlde),  filia  8  oceanu- 
lui, dina  de  mare  :  ee  munera  la  trei 
mSli  de  oceanidi,  if  m  cari  ceUe  mai  în- 
semnate aunt :  As^a,  Europ'a  si  Liby'a; 
2.  care  s^mina  cu  una  planta  d'in  ge- 
nuin oceania,  si  de  acf,  s.  f.  pi.,  oceani- 
di, aomtia.tahydrophytiloruăe  oeeanu. 


*  OCEIANITIDE,  s.  f.,  ooowiis}  in  a- 
cellu-asi  sensu  cu  oeeamde  sub  2. 

«  OCEAMU,-^  adj.8.,(fr.  ootoBio); 
de  oceanu ,  appUcata  de  regala  in  for- 
ma feminina  ca  snbsL  oceania,  a)  un'a 
d'in  celle  cinci  parti  principali  alle  ub- 
catului,  compusa  d'in  numerose  insule 
d'in  oceanvlu  padfieu;  vedi  si  ooeoHiew; 
h)  genn,  a)  de  conohylie,  p)  do  zoo- 
phyte. 

*  OCEAlf  0,  s.  m.,  •««■■■■,  (ÂxM- 
vd;,  it.  oeeu»,  fr.  oe4ftn};  1.  proprie, 
vast'a  massa  de  apa  sărata  si  amara  ce 
aocopere  cea  mai  mare  parte  d'in  sa- 
perfaci'a  pameatnlni ,  marea ;  in  sensu 
mai  strinsu,  parte  Însemnata  d'in  ace- 
sta mare  :  mnt  cinei  oceane  :  oeeanulu 
atîanticu,  oeeanulu  paeifieu ,  oeeanutu 
indicu,  si  doue oceane gîaewdi;  nareain 
speciale,  e  unapartemainneaaoeeamihti; 
eu  tote  acestea  se  aice  adesea  mare  in 
locu  de  oeeanu: marea  atlantiea^ocea- 
»ulu  atlantieu;  2.  metaforice,  a)  ocea- 
nia, marea  personificata  la  antici, 
dien  ce  e  filiu  alin  cerului  si  allu  ter- 
rei,  socin  allu  Tetkyei,  si  patre  allufln- 
riiloru  si  njmpheloru;  h)  ceva  vaetn  si 
immensuiunu  oceanu  de  dorori,  de  ca- 
lamitaii,  de  amaritioni;  ă  eofunăâ  tn- 
tr'mat  oeetmu  de  lumina,  de  trisietia; 
eumu  se  esaimu  d'in  aeestu  oceomc  de 
infortunie? 

1  OCELLABE,  t.,  (oeeUare,  ti,  o- 
«eIleT);a  proredâ  cu  oc^t,  (vedi  oeeStt), 
si  de  acf,  a  insemnâ  cu  punte  ce  s^mina 
cn  oceZ2i :  penne  oceUate,  pelle  de  sirpe 
oeellata. 

2  OCELLABE,  si : 
OCELLARIU.-o,  adj,  s.,  (fr.  ocelUI- 

re),  relatîTu  Ia  oeeTlu,  ce  s^ina  cu  o- 
eeili,  care  porta  sau  are  oeetti  :  j)eIZe  de 
sSrpe  ocelJorta,  penne  de  curea  oceUa- 
rie;  —  subst.  f.,  oeeUaria,  gena  do  po- 
typi;  —  pi.  m.,  oc^ari  ar  fi  form'a  cea 
mai  simpla  in  locu  de  ochieUari,  oehd- 
lari,  la  care  popomlu  a  allergatn,  spre 
a  evită  ecivocitates  ce  s'ar  fi  nascuto 
d'in  una  forma  ca;  oehiari. 

*  OCEMiATIONE,  s.  f.,  (fr.  ««elli- 
tlan);  aetione  de  oedlare,  (vedi  1  ocd- 
îare),  cnma  si  mai  vertosu  regnitatu 
allu  acestei  aetione;  ceva  oeeBatu :  oeeî- 


=y  Google 


«j  OOH. 

hUhnea  coda  pawmiJm,  oeeUationea  a- 

ripâoru  eertoru  gcJiine. 

*  OCELLAŢD.-a,  adj.  part.,  d'in 
1  oeeUare,  «MlUtns. 

*  OCELLIFEBUro ,  adj.,  (fr.  «MlUr 
Om);  oare  porta  san  &te  oedli  :  oceUi- 
fer^a  eoda  a  f/mtonihru. 

*  OCSLIiU,  8.  m.,  pl.-t,  ouUos,  (com- 
PIM  si  fr.  «celle),  deminutiTU  d'ia  oclu 
saa  ochiM,  ochiu  micu;  1.  proprie :  ocd- 
li^  CfipfMui,  duloii  a  memgaioni  oedlt 
ai.vefginei;  oeellii  gaUinei,  gâ$eei;  ocdli 
da  formeat  spre  rasiaciars  :  ocelhiUi 
mtmmn.  copillutio;  2.  metaforice,  a)  no- 
dn  da  pLanl»,  mugurolla;  h)  maoula  ija 
forma  de  ocbiu,  cs  pnpilfa  ochiului : 
(KvUtt  de  pr«  cod'a  ptuuMult»,  de.  pre  a- 
rjpeJe,  âe  pre  pennele  eertoru  pcuseri, 
de  pre  peuea  eertoru  r^tUi,  de  pre  te- 
$t'a  certam  testaae;  tK^ii  ăe  pre  osii- 
«iorţiş.dejoeu;  c)  tpecia  aau  varietate 
de  flora,  (redi  si  odu)- 

OCHXÂXQ,  ochiana.  ochianu,  ochiare, 
othiow,  ochire,  etc-,  vedi :  odaie,  ocîana^ 
aelanu,  odesu,  odire. 

OCHIELLABI  si  ocheilari,  8.  m.  pL, 
ochi  de  vitru  cari  adjuta  Tederea;  vedi 
oeellortu,  odariu  ai  oculariu. 
_  *OCIHLOCBATIA,  8.  f.,  (it-edeora- 
ite»  fr.  «ehiocratle,  d'ia  Sx^o:=ru1gu, 
plebe,  mulţime,  si  xpitoc  =  potestate), 
domnia,  gnbornia  alia  plebei,  forma  de 
gobernia  ia  care  plebea  dispune  de  po- 
^statea  laprema. 

:  •  OCHLOCEATICD^-a,  adj.,  (it,  ocie- 
erfttle»^  fr.  ocbloeratlqoe);  relatiTu  la  o~ 
chloeratia  :  gubemiu  ocMocratiat, 

*  OCHBA,  s.  f.,  «ehr«,  (JaxP«<  i^-  •>' 
cK«»  fr.  Mlire  81  ocre,  ~  proprie  fem. 
d'jB  ^xpâc^sgalbiDu);  subatantia  argU- 
Icsa,  de  regula .  galbina ;  candu  are 
pecQxydu  hfdratu,  dâro  si  roşia ,  canelu 
are  pejoiydu  de  ferru  :  oclu^'a  serve  la 
colorai»,  cu  ochrţt  3e  colora  scandwde 
de  la  poăeUe. 

.  *OCHEACIU,-a,adj^(it.  Qcraoeo); 
de  odtra  :  terrenu  ockraciu. 

t  OCHBO-,  (d'in  «xP-^c  =  galbinu, 
Tâdlsi  odtra),  intra  in  fiomjMsite  aciân- 
Jtfica  ica :  oeirocarpu,-a,  adj.,  (f^.  oehfr 
«wf  6»  d'ia  tapjcAi  =:  fructu),  care  are 
frufite.sau  succulu  de  firncte  galbina;  3. 


POL 

m.,  oehroearpu'lu ,  genu  de  plante  d'in 
famili'a  guttiferelorn;  odtroehioru,-a. 
(fr.  oebroohloret  d'in  x^uptig  ^  verde), 
verde  ce  bate  io  galbiuu;  ockroUe,  s.  f., 
(fr.  oahroTte),  sabstontia  galbiia,  oxydu 
de  ceriu;  ochroleucu,-a>  Mj-,  (fr.«ehr»- 
lenqnet  d'in  >.Rn(â;=aU)iii),  «are.  are  n- 
lore  alba  mestecată  cu  galbinu;  oehrofut^^ 
s.  m.,  (fr.  ocheane),  genu  de  pkntţ  di- 
cotyledonie  d'iu  famili'a  malracielaruţ 
Qchropode,  adj.,  (fr.  «elnrfv»*  d'inmBţ- 
]uoSâc=pede),  care  are  petiorele  galbî- 
nastre;  Qchrffpteru,-a,  adj.,  (fr.  o«hr*p- 
tire,  d'in  nrepâv^iatipa);  care  are  ad]W 
galbinastrejocArosta,  (fr.0ehr«8i«),s.L, 
a)  morbu  de  plante,  in  care  partide  ae- 
riane  iogalbiaescu ;  b)  geniţ  de  plaate 
dicotyledonie;  ochrostictUi'O,  adj.,^£r.<[- 
ehrostlete,  d'in  (iTtxTâ(;=puntata),.caie 
pârtia  sau  are  punte  ga^muife. 

OCLAB^a^s.,  vediStxIore.      .  . 

OCIiAKA  (si  odiana,  ochiana),  s.  f., 
1.  specie  de  peşce  fluviale,  mbelllţ»  =: 
fr.  ţoaget,  dâro  la  acestu-a  ar  respande 
mai  bene  pescela  numita  si  in  llmb'a 
nostra  ronora;  mai  probabile  co  odanci 
e  pescele  cbiamatu  ai  it.  oechl^a^  6io 
iu  Cdsu  lat.  «caUta;  2.  camu  iD  acel- 
lu-asî  seosu  ce  are  ai  form'a  mascuL 
odanu;  vedi  si  odanv. 
'  OCLANO,  (si  odianu^  othitvut) ,  3. 
m.,  pl.r-e,teţfu(vlam,  eonspUtUiinKi  in.t 
Btrumentu  de  optica  care  appcopis  obiec- 
tele depărtate  de  ochinU*  omului,  spre 
a  la  pot6  ved^  ei  observă  mai  bena  :  (h 
dane  se  numescu  instrumentele  optice 
destinate  a  appropiă  si  face  vedutp  obieC' 
tele  d'in  mari  dqpartari;  cnodoMitlu at 
servu  căpitanii  tn  iat(iliele  mari;  c»  pr 
danulu  se  observa  stellele;  6ro  form'a  f- 
Qclana,  (ochiana) ,  are  sensn  mai  vago 
si  se  pate  applică,  da  easemplu,  si  la  unu 
binodu,  b&  chîaru  şi  la  ce  se  nomeace  io 
fr.  lorgaette. 

1  OCLABE  (u  adiate,  odtiare), 
-ediu,  T.,  oeaUrei  (it.  oechlau  U  vtr 
ehi^f  Ure*  isp.  «Jar  si  ojear,  port.  «- 
Ibar»  prov.  ocUUr*  fr.  cniUader);  1.  in 
Însemnarea  propria  a  acestui  coventn,  a 
lucră  cu  odulu,  si  a  nume  :  a)  oeşUi 
eoojloere>a  arninci  odii  pre  cineva  sau 
pre  ceva,  a  se  ait4,  a  spsctâ  ia  trecere, 


=y  Google 


OCL. 

a  di  m»  eautatDntâ«  oebu  b)  in  sp«oie, 
a)  atpMttM^  flontnipUri,  Ivaitlewet 
lsţii«ri  =r  &  se  aită  lunga ,  a  âsB&  oohii 
fM  dnara  nb  pro  cera,  a  oblarvi  :  mm 
lutH  <^  ee  ommIw  oc«if)»-a  me  odmlia 
WHtimtU;  P)  r*T  oaBaplfllUani  t«1  trie< 
■e*l»l*<B  taiyirem  =:  a  se  vita,  a  spec- 
tA  OQ  oiiaimlu  sau  odan'a  :  a  oeiâ 
HtM  tt^la;  taptiantAi  odi  bene  ditpo- 
si^tmea  anuatn  inmiee;  f)  Mlllnenc, 
e»llhi*r«,  ai  slţaiM  dMgicnsza  canti 
fimn  h  nna  tinta,  a  direge  arm'a  in  ceva: 
ce  atâtu  eeJato,  co^memo^uJu;  mna- 
ioM  emertitati  ooledia  currenău  ai  bene; 
Sţ  irietaTe=afec«9emiiiieaoc2aIt4,-  g)  •> 
culM  bUndIrtf  affMtare  =  a  face  otM 
dnlei,  a  mangaiă  ca  oclii,  anu  a  pana  o- 
ollii  pre  wra,  a  dori  en  iofooaie :  odati 
la  Âmmia;  a  odă  «na  muliere;  2.  in 
ineemnarea  metaA)ricB>a  ooTsutolai  o- 
^  a)  tesBiar» »  f  emlan'e  =:  a  faee 
oiH,  Torbindu  de  plabte,  a  d&  tmtguri : 
OH  inceputu  a  oda  saiede;  b)  y*»»*  * 
BitalotBB  flBii  =1:  a  faee  ochi,  vwbindu 
deoasJa,  pftne  ei  altele  assemina,  a  &oe 
pni,  gaurelte;  e)ai«oaIls  t«1  lianls  fio- 
Tf<l«T«fflnser»re:=aftu!eocK8aaooîiin, 
Torbindn  de  implatiitore,  etc. 

2  OOLA£B,  (ai  «cliore,  oe&Mre),  adj. 
nbst.^: 

OCLABIU,-».  (si  oeliarw,  (xAianu), 
ad].B.oealaTlD8Bi»elarl«i,««BBpl*Uani, 
(U.  »ehUl«),  ielatÎTu  la  oolu,  ce  serre 
oelUortii  Tfldt  si  oeuiaritt. 
■  OCLATA,  I.  f.,  redi  ockiu. 

OOLATU,  (odvOn,  o6huUit),-a,  adj. 
part.  snp.  nibet.,  d'io  Xodare,  «enUtw, 
•mlUtiSt  ipeeMasţ  ■ffeeUtoa,  etc 
(compara  Bi  ilocMato,  MUataţ  fr.«Dll- 
laa«);  1.  part.  pase-,  loettri  &me  odaie, 
vetioftt  Avne  ocliri»;  mtixm  odaie  de 
mulţi  odi;  arbori  adati;  brendia  forte 
odataţodat'a  codaa  pammiîui;  2,siţiQ. 
inttrumatte  de  odt^  coJdi^*  3.  aubst. 
abstr.  m.,  «clotalt*  aeiei  m  ocU  mo» 
mM,  prin  oati  se  nu  pota  treee  peam 
memOi;  4.  b.  f ^  odată  ^  eantatnra  lunga, 
fiMa,  nai  Tertosa  affBcttiosa,anucataia 
de  odi  spre  cineva  san  pre  oera. 

OCLATnSA,(noeIiofNra.ocAiaeira), 
B.  f.,  Bpeetatio,  faiţeellA,  atotatlo,  ob- 
•ptaif^etiv,'  pdi«ne  â  acta.  d» «clare; 


oeL. 


4» 


oetatwa  lunga  si  fisaa;  odatwt  dmiti  ti 
amorose ;  odaiure  menioge. 

OGLIM,  (Bi  ochire),-e8eu,  t.,  odHu 
=oeAtAi,  Qehitura=z»diture^  etc.,  vedi : 
odare.  odatu,  odatura.  ' 

OCLISIOBU,  (si  odtisioru),  8.  m..  de- 
mtniitira  d'in  oclw,  oeslUif  vedi  si: 
oediu,  oeliwtu. 

00L08IT,  (si  (MAi(itu),-a,  adj- ,  fte«ini.< 
nMftivoiilos,  (compara  si  it>  aieklnto); 
1.  plesn  de  ocK,  eu  mulţi  odi,  a)  pro- 
prie :  odoatdu  Argu;  b)  meteorica :  0- 
eJcfl'a  coda  a  paumahti;  odoide  piUteu, 
reteBe;  odosa  pane,  odosu  weiu;'.  3.  cu . 
odi  taari .-  odostdu  botij  odâe'a  muiere, 
odâs'a  Junont. 

OCLU,  (ocKh,  ochim),  s.  m^  Matai 
si  oelns,  (it.0MU»,  isp.  «Jo,  port.  alfaer 
piOV.  olfa,  ol  si  alUi  T.  Sr.  ttU  Bl  ••],  B,  frt 
ceii);  1.  prop^^  orgaau .  allu  v^âerei, 
parte  a  corpului  sferoide,  assediaia  io- 
ti'ana  cavitate  a  faoiei  A  minsioata  de 
s^e  mici  muşchi ;  gk^mUt  odmlm,  «of 'a 
odvlui  1=  ec^a^aedulm,  ofbifaodiiimi 
cereenuZii  oeMui,  form'a  oeMtH,  cti£a 
odului;  a  seuttăsauomtăladnmattm 
la  cern  oh  «xTa  odtUni,  a  se  oiti  ^ 
diaia,  si  de  acf,  a  s«  uit&  pre  furiaiaf  ou 
despretia,  camei^a,«to.;Itmm'a6cI»I<n 
=  ptipUPa  oduUU,  de  aci,  Imminele  = 
e^ :  aati^itm  }umndez=i  sari-v'vru 
lutHinde  Qdilanii=:iMri-v''aru  odii;  ptiiţ 
metafora,  Ivmn'a  ocfulut  =  ceva  forte 
cam  Bi  pretau  :  copiUii  sn  pentru 
fia-eare  parente  ImmineU  odUoru  sei, 
espresaione  mai  energica  dec&tu  simplui 
odn  sau  odii,  «are  inco  se  appiica  cu 
aaesta  sensB,  mai  allessu  ia  looutîoaea  i 
0dii  d'in  eapu,  oumu :  odii  d'm  eapu 
nu  fl»  ramai  tari  de  eâtue^nUniumeit; 
pcutreâi»  acesta  setdla  ea  adi»  ifu*  e»- 
jwlt*  meu;  —  aVmlu  odmlui  etma  parte 
a  odtdm,  iro  albetta  odului,  <âh^'a  ttt 
od»,  sau  d'in  oda,  pre  4)du,  este  tma 
maeuia,  unu  vitiu,  umt  nwrbu;  dup» 
colori  sunt:  odi albattn, odi  negri,  tKli 
verdi,  odi  ceruM,  odi  ccipni,  odi  da 
pissiea,  odi  de  gâsoa;  ăapo  forma  ■:  adi 
de  serpe ,  oeU  de  brieoa,  odi  de  bem, 
odi  amţ/gdalini,  odi  mari,  odi  *«•(■> 
odi  essiti  sau  proaninenli;  odi  traşii, 
aam,dMes%infuMdulu«fVuiHi,afkmdati 


=y  Google 


4T« 


Odi. 


m  et^u;  (Pin  puntti  de  vedere  atUt  ftine- 
tionii :  ocht  agerm,  perfundUoriu,  Um- 
pedH,  etaru;  oau  de  lynee,  ocU  de  Argu; 
si  (Ttn  eontra :  odi  Utrburi ,  obaatri, 
eftrit,-  4ro :  odu  bottu,  oeli  boni,  aî :  odti 
reu,  odi  ret,  na  se  dicn  numai  cu  res- 
pecta la  bort'a  saa  reu^a  fanctione  a  o- 
dUoru,  ci  si  ca  respecte  morali  sau 
ideali,  âe  cari  se  ra  Torbf  in  speciale 
mai  la  ralle,  si  a  nume:  »)  odtt  reu, 
odt  rei^cari  deodtia,  addara  reu  cel- 
lai  Ia  care  ee  nita  :  ce  oeU  rei  la  mtt- 
Uerea  adsta-a,  oare  deoda  eopSUi;  face 
M  crepe  vifa  Humat  eu  una  singura 
em^atmra;  te  appuea  eapulu  in  d(Ua  ee 
caută  la  tene  aeestu  omu  cu  odi  rei; 
Ş) cdu  reu,  ocH  rei  =:  odi  de  inindia, 
de  n^)laeere,  de  tupperare ,  de  m«nfa , 
de  nefaaere,  de  furare,  etc. :  vede  au  odi 
rd  fericirea  nostra;  de  ce  se  uita  eu  odi 
rdlatene?  m  odti  rei  aitţ/rannului  se 
vede  /brt'a  sufjflduiui  Jm;  —  odu  bonu, 
odi  boni  aa  însemnările  contrarie  eel- 
lorn  ce  an  :  odu  reu,  odi  ret;— addeve- 
roln  e  co  oduht,  od»,  ca  partea  i»  care 
86  manifesta  ca  mai  bene  safSettilu  o- 
molnî,  se  appUca  in  una  mnltime  im- 
mensa  de  espreseioni  alle  misaicariloru 
snffletesci  in  totu,  la  partea  affectîva  ca 
si  la  cea  puru  intelleetaale  a  suffietniai; 
a')  la  partea  affectiva:  odi  Uandt,  tnan- 
gmm,  angelici,  farmeeatori,  ardemH, 
apprmti  de  me^,  infiaeurati  de  UH- 
dute,  uanteUatori  de  ftaia,  pleni  de  vo- 
Miptate,  voli^tosi,  doUosi;  odi  de  atmcu, 
de  parente,  de  mamma,  de  amante,  de 
/Ww,  de  desfivnatu;  odtdu  amarei,  eor 
rUatei,  eredentiei,  sperantiei,  muerîcoi^ 
diei :  caută.  Domne,  spre  nm  cu  odti  sau 
cu  oduh  mdulgetOiei  si  miserieordiei 
tdleinfinita;  odi  de  astvttt,  de  vulpe,  etc.; 
^  la  partea  i^telleotuale :  odi  intd- 
Ugenti,  odi  spirituali;  odu  de  fUosofu , 
odu  de  aâdeveratu  crUieu;  odu  de  %sto- 
ricu;  odtdu  mentei,  odu3»  suffkttdm, 
odulu  conseientiei ,  tuadormitulu  odu 
aUu  eonscienUei,  od*du  lui  Bomnedieu; 
— a  fi  odtdu  cuiva,  Torbindu  de  una  per- 
flona,  Ta  se  dica  nu  nnmai  a  fi  obieotnlu 
dfl  predUectione,  ci  si  cella  prin  care 
▼•de  81  afla  tote  :  ÂMoniu  e  odidu  de- 
rtfiu  oRh  Jm  AmIh;  —  pria  ima  mai 


mare  estensione  metaforica :  porturile 
nostre  prine^aU  sunt  odUprineari  Ma 
Europ'a  se  uita  in  terr'a  mutra;— mis- 
sicarile  oclului  snot  de  assemine  forte . 
multe  si  varie :  odti  se  desekidu,  se  cosea, 
se  reâteo,  5e  inaUto,  88  tnforew,  <e  MKOl&a, 
sedetoreu,  seattinta,  sede/igu,  m  in- 
tortodiiedia ,  se  McAJdw,  se  latsa,  te 
pleca ,  etc. ;  mai  Tertosn  :  edU  Joea  m 
ct^ula  omenii  vivadsi  ammaU de  paa- 
sioni  vidente ,  de  menta  odU  fidgera, 
scatitdia ;  bise  :  aeantdia  odii  cuiva  si 
de  ptdme  violente  preste  fada;  asfa  si : 
seopera  odit,  etc.;— a)  in  mulţime  de  pio- 
verbie:  preMdeoi^biiiu,sc<^iod^;corb» 
la  corbu  nu  scote  odU;  are  odi  ntamâ 
senudSin  gropa,  asia  e  de  stiâiu;  w- 
deti  steradu  SmodUaitm-a,  mt  vedeţi 
inse  trabw  cEin  odU  vostrU;  a  fi  emva 
earaeasareainodi;Qdiicemt8ei>edet,se 
uita;  intre  orU  celiu  cuunuodmedomttM; 
doi  ocU  vedit  mat  bene  de  oâtu  unvUi; 
odtdudomntduiingrassiapecorde,  etc; 
-~b)  construita  eu  nenomerata  mnltime 
de  rerbe,  corentulu  odu  da  ca  fia-care 
multe  si  delicate  nuantie  do  intellessu, 
d'in  cari  dkmu  aci  numai  oftteva  spe- 
cîmine  :  â)  oo  facere,  a.)  a  face  odi, 
a.')  despre  uiinu^ ,  a  deschide  ooltt  la 
c&tera  dille  dupo  nascAe :  caieUii  <mf»- 
eutu  odi;  a  se  descepti  d'in  somna  :  aU 
faaitusivoiodiif  a  face  odi  mari  ^xt 
deac«pt&  bene  sau  a  casei  oeltt  tace  de 
mirare,  etc;  a/aeeoeIitmtct=:a  Închide, 
a  i  venf  somon  sau  a  se  face  co  na  vede; 
a  face  odi  duld,  etc.;  a  face  odU  patru 
sau  u*  patrv=a  \ea&  bene  a  mente :  fa4i 
oelti  p(^ni,  d6co  vrei  aenu  te  inedietoti; 
—me^adu  mi  a  faeutu  odi,  adeoorsaa 
mî  aredata  vederea,  saa  mi  a  pnsu  ocU 
artificiali  devitro,  etc.;  ^')  despre  plante, 
apa,  casiu,  etc.  (vedi  si  mai  ^osu  la  2); 
a  face  odi  .-  brettdi'a  faee  odi;  eţp'afaee 
oehutri,  (pentra  pi.  oeAtiin  vedi  ârosi 
sub  2);  P) a  face  eu  odulu,  a)  a  cbiami 
ca  unu  semna  d'in  odu;  ^)  a  fiu»  semna 
de  intell^ntia  secreta;  f')  a  easMutA 
ceva  numai  d'in  odu,  fora  adjntorinln 
de  instrumente,  fora  mesura,  ti  celle  alte: 
a  mesurâ  cu  odtiu,  a  de^mni  eu  odii; 
—  in  acesta  intellessu  si  oa  pr^.  (fm, 
ctNfio,  Io,  etc. :  diipa  odu  pare  a  mi  fi 


=y  Google 


OCL 

M  adita  firma  moi  muUm  de  tmamUle 
'  de  om;  amewfăiFin  odi;  —  iaao'.^)  a 
face  ceva  la-oeU,  in  ocU,  a)  a  oper&, 
brf,  Bnpperi,  0tc.,  ^  »  fao8  ceva  iuuatea 
odUioni,  in  redena  cuiva  :  ftase  mwel- 
Ve  la  ociti  eau  t»  octti  «osM;— pestru 
duitatâ  intra  i6io,  oandu  te  cere,  prep. 
motwte  si  mi,  de  ârs  ce  :  a  faee  eepa 
mainiea  odăorusau  svb  oc2n  ama,  n'are 
dfl  c&tQ  ann  intellesau,  si  aceata-a  pre- 
ciiD;  —  7')  a  faee  iTtn  odu,  oamn  ia  a- 
celle-asi  insenmari  ce  are  ai :  a  face  eu 
odtdu,  aamai  co :  a  face  d'in  oeli,  abso- 
luta leuBts,  insemna  ai  simplu :  a  dă 
«Pin  oeli'^a  mimeâ  oelii,  fora  se  dâ  a 
iuţelile,  ca  :  a  face  cu  «clulu,  a  face 
semnu  de  intell^re ;  inse  numai  cfin 
poto  intri  in  tnsi  ca  :  a  peri  ifm  ooli, 
a  flrd  ifin  oeîi,  a  «eopti  d'in  oeli,  etc.; 
~b')aseoteodi%,  a) proprie  :.prmsepre 
rivcd^  seu  la  domnia  gi  i  talia  naauiu, 
acotendu-i  o«In;P)metaf,oi')a«oo(e  pdii 
cinva  =  a  impuţi  cuira  cu  acerbitate 
si  chiam  barbaria  serritiele  &oute :  mi 
stote  oeltt  ett  imprumuMu  ce  mia  fa- 
eutu;  ^)  in  genere,  a  impută  cu  ama- 
litione :  ne  scote  odH  eu  imobUitatea  fa- 
mUiei  vestre,  cu  errorile  i»  cari  amu  oa- 
ăvtu;  Y)  a  si  scote  odii  eu  eeiKt  sau  cu  ci- 
neva, sau  io  genere  ;  mi  am  icosm  oelii 
eu  aceste  littere  memite,  sau  in  specie : 
CH  acea  mtUiere  desfrenata  siscote  oeUi 
iota  diu'a  si  tata  noptea;  nu  am  lipse  de 
averea  voetra ,  seoteti-ve  odn  eu  dens'oi 
—  i')  cu  leuare,  a)  construindu  odu  ca 
subiectn  :  eâtu  ptâe  luă  oeltdu  ^  c&tu 
pote  imbracii  cu  vederea  :  una  etm^aâ- 
niacâtune  leuaodiiaedesfaeiorăinain- 
iw  nostru;  ^)  constroinda  oclu  ca  obiecta 
directa,  a  Immî  oelti,  a  privi  de  odi .- i  au 
leuotu  «fw  odu  eu  sagett'a;  mai  vertosu, 
Torbindndelumiiis,splendore,si  âg.  des- 
pre lucruri  aedoctorie,  a  amm^,  a  am- 
matl,  a  seduce,  etc. :  Umnnfa  eră  asid  de 
viua,  eo  ne  leua  odUi;  s^endorea  veati- 
menteioruUiineleudochiUvreiamileuă 
oehU  cupromisse  ammagitorie; — in  acel- 
aşi sensusi:  aunge  oelii;— 7) constmitu 
cu  d^  d  leud  de  oolirai  appwsâ  de  odi: 
a)  proprie,  a  appuoi  ou  minole  de  odi, 
asii  ca  se  nu  mai  vidia,  sidead  p')  me- 
taforice, a  ammagf,  ammetf,  stupeface. 


OCT;; 47t 

uimi,  confunde,  seduce,  etc.,  cama  ai  ^ 
appuci  pre  neaşteptate,  cu  mare  vio- 
lentia,  etc;  8)  a  leud  d'in,  de  la  oeii= 
a  departi  d'in  odi,  de  la  odi;  inse  :  s)  a 
lauâ  Ia  oeK  sau  Io  odu,  a  leuâ  ceva  itin 
oda,  de  Ia  oe^'i,  de  sm&  odii  euiva,  de 
inaintea  odOoru  euiva,  dâro  si :  a )  a 
oc&iâ=a  pune  si  direge  odu  sau  arm'a 
intr'ona  tinta  :  a  leuâ  la  odu  una  pas- 
sere,  una  vtdpo;  p')  a  oduâ  ^  a  pune 
simpla  arm'a  la  ocI« .-  lewa^  puacdt  la 
odu;  t')  a  observă,  notă,  insemnă,  etc. 
in  seasu  boDu  si  in  sensn  reu;  00-ci :  lu- 
mea pote  leuâ  la  odi  si  pre  umUu  ce  se 
destinge  prin  fade  bone,  ea  si  pre  unuiu 
ce  face  mari  rdle;  in  aoestu  intelleasn, 
inse  cu  mai  multa  eaerţia  si  cd  seiuu 
mai  estensu  si  mai  variu  se  dice  ai :  a 
pune  odii  pre  cineva  sau  ceva;  si  oamu 
in  seosu  aoalogu  ocoorm  si :  ceva  prende 
sau  nu  prende  odii.  bate  s<m  nu  baie  la 
odi,  bate  sat*  nu  bate  odulu,  etc.;— diro 
ne  vedemn  oonstrinai  a  ne  margini,  ci- 
tandu  inco  numai  nou  verbo;  a  ine/ude, 
deoomparatiu  in  tote  insemnarile  cu  Of^. 
a  deschide  :  c')  a  inchiăe  odii;  a)  in  ge- 
nere :  oclit  se  inchidu  si  deschidă  <m  fa- 
cilitate; aemmt  deschide,  acumu  inchde 
odii;  tMfWtouJu  sufferiunaviua  lumma, 
inehidemu  odii ;  p)  in  specie,  a)  a  im- 
dtide  odii,  a  iucepe  se  dorma;  ^)  ain- 
ckide  odii,  a  mod  :  ocumu  se  asoultati 
de  mene,  hv  candtt  voiw  indnde  odii, 
faeeti  dupo  copul»  vostru;  31  cu  sensa 
caosatiru  :  fiiuiM  se  cade  a  inchid»  0- 
elii  parmtelui;  e  ontdu  pentru  parente 
se  incAida  ocUi  fiUu^i  in  fiorea  ^atei; 
t)  metaforice,  «')  a  inekide  odii  =:  a 
trece  cu  vederea,  a  se  face  co  na  vede 
reulu  ce  se  face,  a  lassă  se  treca,  se  ae 
faeafora  oppositione;  p')  a  inekide  o- 
dii=:  a$i  leuâ,  cumu  se  dice,  ânim'a 
in  denti,  a  se  arrunoă  in  pericla  muii- 
fasta;  ^')  a  include  odii  :=  a  nu  bagă 
sama,  a  nu  leuă  a  mente,  a  nu  cogită 
la  ce  face;  de  aci  espressionile  asUi  de 
bătute  :  oidi  inc&ist,  oeli  deschişi,  oomn : 
nu  ambiaH  eu  odii  inoWn,  deschideti-ve 
oda,  fia  eu  odii  deschişi,  etc.;  —  ai  fi 
inco  de  trecatu  in  revisione  multe  alte 
espressioni  popolarie  si  plene  de  eaer' 
gfa,  ca  celle  formate  ou  sorbire  n  mm- 


>yGoog[c 


480 


OCT. 


octingenarie;  in  America  sunt  arbori 
ocMn^maW,  de  optu  cente  de  anni. 

OCTmGENT£SIMn,-a,  adj.,  ootln- 
rtateilnni,  care  vine  io  ordine  dupo 
799,  alin  optB  centele  :  oetingentism'a 
parte, 

.    OCTINGENU,-a,  adj.,  de  regala  in  pi. 
octingeni-e,  oetlnţenl ,  cftte  optn  cente. 

OCTIFEDE,  adj.,  oeUpeii  care  are  octu 
sau  opta  pedEpetiora;  vedi  Bi  octopede. 

OCTIBE  =  oprire,  ?.,  yedi  octuplare. 

OCTOBBE,  (mai  pucinn  bene  octom- 
bre)  a.  m.,  «etober,  (it.  ottebn,  isp.«e- 
tobro,  port.  ontonbr»,  ti.  «otobre);  d'in 
ocftt^optu,  alia  diecele  mese  d'io  an- 
Qolu  civile,  asi&nomîtn  pentru  co  in  ve- 
diiulu  calendariu  alin  Bomaailoni  er& 
allo  optnle  d'in  annulu  începută  atanci 
ca  Martiu :  tn  Odobre.  m  mesele  lui 
Octdbre;  Octobre  e  mese  de  tomno;  d'in 
Octobre  peno  in  Decemhre. 

OCTOCENTESmu.-a,  adj.,  octin- 
sentlBlmni,  vedi  oetingentisimu. 

*  OCTOCEBU,-a,  ai^.,  (fr.  «otooir*, 
d'in  âxTcb=:octa,  si  xăpaţ^comu),  care 
are  patra  parechie  decoraotie,  vorbinda 
de  certe  insecte,  b.  f.  pi.,  octoeere,  fami- 
lia de  oephalopodi. 

*  OCTOCOBini,-a,  adj.,  (fr.  «etoevr- 
m),  care  are  opta  come. 

*  OCTOCOBDU,-o,  adj.  s.,  vedi  oeta- 
cordw. 

*  OCTOCOSTU,-*»,  adj.,  (fr.  «oUco- 
bM),  care  are  optu  coste  proemiueati. 

*  OCTODACTTLU,-a,adj.,  (fr.wto- 
^tjle,  d'in  ^T(îi=octu,  si  Să7LVikoz=: 
degita)  care  are  optu  degite. 

OCTODECrMATiE,  adj.,  (fr.  «otoiS- 
«ln«l)  relativa  Ia  actod&^imu  :  cristaUe 
octodecimcdi,  cu  18  &cie. 

pCTODEGIM[I,-a,  adj.,  «etariB-d»- 
elnna,  (it.ottodoolB«,fr.dlx-hiiitldiiie), 
care  vine  in  ordine  dapo  17,  alin  optu- 
spre-diecele :  octodeem'a  parte. 

OCTODENTE,  adj.,  (fr.  ootodeaH), 
care  are  opta  denti :  aninuUi  ododenti. 

OCTOECEU,  (dupo  pron.  neogroca 
oetoiehu)f  a.  m.,  (fr.  oeto^ne,  d'in  6xt«> 
:=  octo,  si  i5xoţ  ==  sena,  tona,  voco) , 
oarteecclesiasticacecoprende  tropariele 
si  alte  rogatioui,  cantate  pre  coUb  optn 
voci  sau  tonuri. 


COŢ^ 

«  OCTOFAâCIU,-a,  adj. ,  (fr.  «et»- 
tkteli),  care  are  optu  fascie,  saa  verge 
colorate. 

*  OCTOFIDU.-o,  adj.,  (fr.  •etoflde, 
d'in  oeto  =:  octu,  91  fidna  d'io  flnden 
=:  despicare);  care  are  opta  flssnre  san 
despicature. 

OCTOFOBn,-a,  adj.,  (fr.  oetofen 
d'in  ooto^octu  si  rorsre=gaarire),  care 
are  optn  ganrelle. 

OCTOGAUn.-a,  adj.  b.,  ootagsniB, 
(fr.  oet«raMe,dln  âxnb=:octa,  si  ţitioc 
=  nonta),  care  a  facatn  opta  Dunte, 
care  s'a  insoratnAn  maritatu  de  8  ori. 

OCT0aENABIU,-a,  adj.,  oetoţeu- 
rlna,  (fr.  oetogrânalre),  relativa  la  odo- 
genu,  care  coprende  optudieci,  sî  in 
sprcie,  care  are  optudieci  de  anni :  or- 
lari  octogenari;  si  ca  sabst.  unu  odo- 
genariu ,  una  odogenaria ,  persona  de 
optadieci  de  anni. 

OCTOGENTJ,-a,  adj.,  lenatu  de  re- 
gala in  pi.  odogeni,-e,  ootoseni,  eftte 
optadieci. 

OCTOaESIMU,-a,  adj.,  oetogesluB; 
care  vine  in  ordine  dapo  79,  alia  optu- 
diecile  :  odogesim'a  pcffie. 

*  OCTOGONC,-a,  adî.  s.,  aetoff«M>, 
(fr.  Dotof  oue ,  it.  ottogoao) ;  care  are 
optu  ânghiuri,  (d'in  âxTtîi^octu,  si  "p*- 
vEa=:ânglua);  vedi  si  odanglu. 

*  OCTOGTNIA,  B.  f.,  vedi  octogymu. 

*  OOTOGYNin,-a.  adj.  s.,  (fr.  oeto- 
rjnle),  relativa  la  odogynu,  leuato  de 
regula  ca  s.  f.  reale,  odogynia,  (sabiat 
o^ine),  ordine  de  plante  alle  cărora 
flori  sânt  odogyne. 

•OCTOGTNTJ.-a,  a^j.,  (fr.  «etofraa, 
d'in  ixt(i>=octu,  Bi  ■pvi^=femina),  care 
are  de  opta  ori  organola  feminina,  vor- 
bindu  de  plante,  cari  au  optu  pittUle  : 
flore  octogyna. 

*  OCTOJUGE,  adj.,  oetejaglt;  care 
are  optu  la  jnga,  ca  optu  Înjugaţi. 

*  OCTOLEPIDU.-o,  adj.,  (fr.  ootoW- 
plde,  d'in  Âx-ctu  =  octu,  si  Xinti;  =  sca- 
ma, soldlu),  care  are  optu  acame. 

OCTOMACULU,-fl,  adj.,  (fr.  oct<u- 
enl6),  care  are  optu  macule. 

OCTONABn;,-a,  adj.,  oetonariu,  (fr- 
oetonalre),  care  coprende  octe^opta  : 
fMHwru  oetonarnt. 


=y  Google 


oer 

OGTONU.-a,  adj..  leuatn  de  regula 
in  pL  octonire,  octoal,  cftte  optu;  — 
oeioHa ,  s.  f.,  ceva  foimatu.  d'in  optu 
asaemini  lucruri  :  titia  oetona  de  ca- 
metie. 

OCTOFENNE  si  octopmnu.-a,  adj., 
(fr.  »(it*pwn<);  oare  are  optu  penne,  in 
coda,  de  esBempln. 

OCT0PlTAHJ,-a,  adj.,  (fr.  «ctopi- 
tol«),  care  are  optu  petale  :  ecroUe  oetO' 
pttaie. 

OCTOFHOBn,  s.  m.,  oetophoron, 
(âxfwp<^oy,  fr.  aet»ph«re),  lectica  por- 
tata  de  optu  servi. 

♦  OCTOPHTLLU  sau  octofolăi,-a, 
ftdj.,  (fr.  octophflle),  care  are  optu  fo- 
liore :  frurtdie  octophyUe. 

OCTOPDNTU,-a,  adj.,  (fr.  ootopon* 
ctiă),  care  are  optu  punte  colorate. 

OCTORADIU,-»,  adj-,  (fr.  oetota- 
dli),  oare  are  optu  radie. 

•  OCTOSEPAL0,-o,  adj.,  (fr.  «et«8<. 
yite),  care  are  optu  sepale. 

•OCTOSTEMONE,  adj.,  (fr.  oetoiU- 
Bioae),  care  ere  optu  stamine. 

♦  OCT09TYLU  si  octo8tulu,-a,  adj. 
s.,  vedi  octtistyhi. 

OCTOSYLLABU,-a,  adj.,  «etosjlU- 
kns;  care  are  optu  syllabe :  versuri  octo- 
syliabe;  si  s.  m.,  uhu  octosyllabu,  unu 
vereu  de  optu  syllabe. 

*  OCTOTOPU,  8.  m.,  pl.-i.  oetoto- 
fttă,  de  regula  in  pi.  o<^otop\,  «etotopl, 
(dxnb  Tâfloi),  ca  termiDU  de  astrologia 
sau  astronomia,  celle  optu  regioni  alle 
cerului  coprense  intre  celle  patru  re- 
gioni principali. 

OGTU  si  op^,  adj.  s.,oeto,  (it.  ett«, 
isp.  oeho,  port.  olto,  proT.  olt  si  neit, 
fr.  hilt);  Dumem  cardinale  T-f'lrrS: 
oetu  omeni,  octu  fanine:  octu^ediece 
omeni,  octvdieei  de  txdli;  octucente  de 
oui,  oetti  miiii  de  [armaţi,  odudieci  de 
mtiU,  oetn  cente  de  nuUt,  adu  tnilUoni; 
oetii  81  cu  octu  faea  sissespreăiece :  de 
oetH  ori  octu  sunt  sessedieei  si  patru. 

OCTUPLABE,  V.,  si: 

OCTUPLICABE,  v.,  ootopllcare, 
(compara  si  fr.  ««tnpler);  a  face  de  optu 
ori  mai  mare,  a  repeţi  de  optu  ori. 

OCTUPLIOATIONE,  s.  f.,  «ctnpU- 
eatlo;  actione  de  oetuplicare. 
Ion.  n, 


ocr. 


4»l 


OCTUPLICATlI,-a,  part.  sup.  subst., 
d'in  octuplieare,  octnpllutds. 

OCTUPLU,-a,  adj.,  oetnpUs,  (ft-.  oe- 
taple,  it.  ottnpl»);  de  optu  ori  &tfttu, 
de  optu  ori  mai  multu. 

OCTUSSE,  3.  m.,  ootnailij  optu  assi. 

OCCLAKIARrU,-a,  adj.,  «enUrl»- 
rlns;  relatirn  la  oădu  =  oclu. 

1  OCULABE,  T.,  «onUra,  (compara 
si  fr.Aonler),  1.  a  dă  oâu,  a  Cace  se  vâ- 
dia;  2.  metaforice,  a  lumina,  a  &cesevâ- 
diacuoclii  mentei,  a  descMdeoclii  cuiva; 
3.  a  si  arrunc&  odii,  a  puneodii,  ateu& 
la  odu,  etc;  vedi  odare;  4.  a  altuf;  vedi 
si  odu. 

2  OCULABE,  adj.  si : 

I  OGULABIU,-a,  adj.  s.,  oeululi  si 
oouUrlas,  (contr.  oeUrlniii  vedi  odarw, 
compara  si  it.  oeulare,  fr.  ocnlslre); 
relatîTU  la  ooulu  =  odu,  de  odu :  mar- 
turu  oetdare,  mariuri  oculari,  nervu 
oculari»,-  medicu  oadariu,  si  abs.  unu 
oculariu;  —  s.  reale,  a)  f.  ocu2are-a  si 
m.,  oadariu,  remediu  de  ocli;  b)  f.  ocu- 
lare-a  (subintell.  lente,um.  oadariulu 
subintel.  i;ifru),  lente  sau  vitru  d'in 
unu  odanu,  la  care  si  applica  observa- 
toriulu  odii :  ocidare  ăioptriea  =:  ocu- 
lariu dioptricu,  oculari  composite^:oett- 
larie  eomposiie. 

OCULATA,  3.  f.,  oenUUţ  proprie 
femin.  d'in  part.  oculaiu,  una  specia  de 
pesci;  vedi  si  odana. 

OCULATJONE,  s.  f„  ««alatU,  (fr. 
ocuUtion),  actione  de  oculare :  oadatio- 
nea  unui  surcellu. 

OCULATU,-a,  adj.  part,  oenUtai. 
(compara  si  fr.  <teaU,  it.  oonUto) :  oeu- 
loide  code  aUe  pauoniloru;  omu  hene 
oculaiu  =  cu  agera  vedere;  oculari  ftoi, 
cu  mari  ocli. 

OCOLISTICU,-o,  adj.  s.,  (it.  oeull- 
stlco-a),  relativu  la  oculisiu  :  arte  oeu- 
listica.  si  ihaotoculistica,  arte  a  oeuU- 

OcijUSTU,  s.  m.,  (it.  oonliBU,  fr. 
ocaliste);  cellu  ce  ae  oocupa  in  speciale 
cu  tractu-ea  morbiloru  de  ocfi, 

UCULU,  1.  m.,  pl.-i,  ooilDs  =  oolii ; 
vedi  odu. 

t  OCY-,  (d'in  grec.  âx6ţ  =  rapidu, 
nsioru  de  petiore),  intra  in  composite 


SI 


>yGoog[c 


■485 


ODR 


s*ieutiăc«  ca  :  ocyăromu,'a,  adj.,  oc;- 
Iromni,  {ifabSpofun,  d'in  Spci|U)c=cursu, 
fuga),  care  curre  rapide,  si  de  acf  ca 
sabst.,  ocydromtt,  a)  nome  de  câne, 
i)  genu  de  iasecte  coleopterâ;  ocyjwto,- 
a,  adj.,  (oejpftto,  d'in  jcitao^t  =  sbo- 
rare),  care  sbora  rapide;  ca  sabst.  m., 
genn  de  insecte;  ocypode,  adj.  8.,  (fr. 
•ejpsde,  d'in  Tcouî-jtoSdc  =  pede),  ra- 
pidu  sau  ageru  de  petiore;  oa  b.  m., 
genu  deeru^acie  decapodi;  oeyj^eru,-a, 
adj.  R.,  (fr.  oe; ptAre,  d'in  mepiv  =  a- 
ripa),  care  are  aripe  rapide;  s.  m.,  genu 
de  insecte  diptere;  de  aci  si :  ocypterut,-a, 
adj.  a.,  (fr.  ocjpUrâ),  care  sâmena  ca 
unu  oej/pteru,  de  unde  :  s.  f.  pi.,  ocyp- 
terie,  sectione  de  insecte  care  are  4b 
typu  gennlu  oeţ/^eru. 

*  ODA,  8.  f.,  ode,  (<i)Si^,it.o4e8ioda, 
fr.  o4e);  1.  la  antici,  cantu,  cantica,  reri- 

'  ce  poema  lyrica,  destinata  a  se  cântă, 
caracteriu  prin  care  se  distingea  de  ele- 
gia :  odele  eroice  alte  lui  Pmdam;  2.  la 
moderni,  poema  de  genu  lyricu,  in  care 
poetulu  cu  imagini  viue  si  gratioae  es- 
preme  celle  mai  intime  sentimente  alle 
sufflatului  seu  :  oda  religiosa,  ode  mo- 
roii, ode  anacreontice  ^  ode  baechiee  si 
erotice;  odele  celle  mai  înalte  sunt  ceUe 
cari  celebra  divinitatea. 

*  ODALISCA,  s.  f.,  (it.  odallsea,  fr. 
odalliqne»  d'in  turc.  odă  =z  camera) ; 
mulierein  servitiulu  sororiloru,  filieloni 
si  mulieriloru  sultanului;  si  muliere 
destinata  la  plăcerile  sultanului :  ima- 
ginationea  poetiloru  a  datu  odaliacdortt 
formosdia  fermecatoria;  parte  mare  d'in 
odaliace  sunt  qeorgiane  saiu  drcasaiane. 

«ODABIARIC,  8.  m.,  •darlaiins; 
care  inv^tia  a  canti  ode,  a  cant&  in  ge- 
nere. 

«  ODAKIU,pl.-e,  odarinin,  (Mjlpiov), 
canticu,  mica  oda. 

*  ODEPAOEBE,  t.,  redi  oUfacere. 
tt  ODEBE,  T.,  (odere  =)  odUse , 

forma  primitiva,  d'in  care  derivatele  : 
odm,  odiare,  odiosu,  odire,  etc. 

*  ODEU  si  odeone,  a.  m.,  odenm,  ((•>- 
SaEov,  it.«d«o,  fr.odioD,  d'in(i)Si^:=oda); 
flditiciu  in  care  se  făcu  probe  de  musi- 
c'a  ce  are  se  se  cânte  la  theatru;  edifi- 
ciu unde  muaicii  si  postii  si  producu 


ODO. 

compoBJtionile  loru,  edificiu  unde  se  re- 
cita poemate  si  secanta  miuica:Ia ^reci 
odeulu  eră  si  «nu  theatru  mai  mie»  de 
regula  a  laturi  eu  theatndu  etUu  mare. 

*  ODIABILEsiodi&tltf,  adj.,  «dlbUh, 
(it.  «dibtie  si  odlabll«),  demnu  de  odiu. 

«  ODIARE ,  T.,  otiMvt,,  (it.  «dlan); 
vedi  odire. 

*  ODIOSITATE,  3.  r,  (it.  «dUalU, 
b.  odletlM);  calitate,  stătu  si  fapta  d« 
odiosu. 

*ODIOSU,-a.  adj.,  odlosaa,  (it.  odlMt, 
fr.  odlenx);  plenu  de  odiu,  care  attitia, 
provoca  odiu :  uritiosu,  gretiosu,  reval- 
tatoriu,  nesuferita,  indegnatoriu,  etc. : 
odioti  limbuţi ;  odiosa  vitia  de  ommi; 
ce  odiosa  si  amara  vietia !  odiosu  despo- 
tism»; tote  comparationile  sunt  ocHott; 
— si  ca  senaulu  de  cellu  care  uresce,  nn- 
tresceura. 

*  ODIBE,  V.,  «dluei  a  portă  odm,  t 
uri;  —  popul,  urire  pote  fi  in  loou  de 
orire,  transformatu  d'in  odire,  cumo  si 
in  limb'a  classica  chiaru  in  locu  de  o- 
dere  se  dice  si  olere;  redi  acestu  ooventn. 

ODIU,  s.  m.,  odtBB,  (it.  «dlo),  me- 
nfa  inrechita,  passione  ce  face  se  vo- 
liâsca  si  se  dor^sca  cineva  ren  attui-a, 
ura,  (vedi  si  odire)  :  d'in  odiu  dedera 
mortei  pre  justul  justUoru;  fora  metda 
si  odiu;  odiu  mare,  neimpacatu,  invete- 
ratu;  a  aititid  la  odiu  pre  /roti,  pre  cer 
tatiani;  a  face  ceva  in  odiuUt  cuiva:  eo- 
vente  plene  de  odiu;  a  si  attragc  odiiilii 
lumei;  de  odiulu  vostru  am  se  lieu  lu- 
mea in  capu;  —  prin  metafore,  totn  ca 
e  neplăcuta,  uritu,  uritiosu,  gretioio, 
revoltatoriu,  indignaCoriu. 

fODONTE-,  (d'in  gr.  âSouî-6S«ivi»c= 
dente),  applicatu  in  compoaite  scienti- 
fice  ca  :  odontagogu,  s.  m.,  (fV.  od«Rta- 
KVffae,  d'in  ÂŢio-pJ  =  tragere),  instru- 
menta de  scossu  dsntî,  masselle;  odon- 
tagra,  s.  f.,  (fr.  odastarre  ^  d'in  £7pa 
■=z  prensura ,  appucatura) ,  dorere  de 
denti  reumatismale;  odontcUgia,  s.  f, 
{fr.  «donUtîl6f  it.  odentalţla,  d'in  5>.- 
70c  =  dorere),  dorere  de  denti  adesea 
insocita  si  de  in&atnra  a  faloiloni ;  de 
acf :  odontalgicu,-a,  adj.,  (it.  «dcaUl- 
rl««i  fr.  odosUlsltine),'  relativii  la  0- 
dontdlgia ;  remedie  odontal^i  odon- 


.yGooglc 


ODO. 


•t» 


tiaae,  s.  f.,  (fr.  od*atlue),  fanouieDa  C8 
ÎDMciesoB  eaairea  dentiloru  la  prunci; 
odontdjfenia,  a.  t.,{fr.  adaiitofeile),ge- 
neiatione  a  dentiloru,  parte  a  pbyaio- 
logi«i  ce  are  de  obiectu  modulu  de  des- 
Toltare  a  dentiloru;  odontographia,  s. 
f.,  (fr.  tdontoKrapliIe,  d'in  7{>dtp(ty  =: 
descriere),  descriptione  a  dentiloru;  o- 
iorUoide,  adj.,  (fr.  odontoTde,  d'in  nSoi; 
=forma),  care  are  forma  de  dente  :  a- 
pophjfse  oăontoiăe;  odontolithtt,  a.  m., 
(&.  odentolltbe ,  d'in  ii^q  =  pelpra), 
a)  p4tra  ce  se  form^dia  la  basea  den- 
tiloru; b)  apecia  de  p^tra  provenita  d'in 
OBse  fosaili  si  mai  vertosa  d'in  denti  de 
animali;  de  aci  si :  odontolithiase,  a.  f., 
(fr.  «donUlUbUse),  formatione  de  odon- 
tdUthu  la  denti;  odontologia,  a.  f.,  (fr. 
o4«it«lo;I«),  tractata  aaupr'a  dentiloru; 
de  aci  si  odontologicu,-a,  adj.,  relativu 
la  odontologia;  odontorhamphu,-a,  adj. 
B.,  (fr.  «dentvrliudphef  d'in  ^a^fiK=:TO- 
alJu),  care  aro  mandiblele  rostrului  mil- 
uite cu  denti;  de  act  s.  f.  pi,,  odonto- 
rhatt^hele,  familia  de  passeri;  odonto- 
rMnu-a,  adj.,  (odontoiblae^  d'in  ^tCa= 
tadecina),  cate  are  radecine  ca  dentii; 
oăotUorrhagia,  a.  f.,  (fr.  «dAiit«rrharle* 
d'in  ^ŢEîy^a  se  rupe  si  curre),  scursore 
de  sânge  d'in  alveolii  dentiloru  scossi ; 
odontoteehnia,  a.  f.,  (odontoteahnle,  d'in 
tir)(Yţi=:art6),  arte  a  dentistului;  odon- 
totrinmta,  a.  f.,  (fr.  odontotrlnime,  d'in 
Apt[L{iat  =  pulbere),  pulbere  de  frecatu 
si  onratu  dentii. 

*  ODORABILK,  adj.,  (it.  «dorablle, 
fr.  «dorable),  ce  se  p6ta  adorare. 

*  ODOEAME,  8.,  pi.  oâoramine,  od«- 
ramen,  al : 

*  ODOBAMENTU,  pl.-e,  odArameB- 
tKm»  (it.  odoraaieate),  actione  de  ado- 
rare, d4ro  mai  vertosu,  mediu  de  odo- 
rare  :  profumu,  aroma,  odore,  unso- 
re,  etc. :  a  pitne  odoramente  in  vinu. 

*  ODOBAMTE,  adj.  pai-t.  pred.,  pdo- 
nuisf  care  odora :  flori  odoranti,  umore 
oăorante. 

*  ODORANTIA,  s.  f.,  (it.  «doranee); 
ealitata  de  odorante,  cnmu  si  ceva  o~ 
dorahriu. 

*  ODOBARK,  T.,  odorare  si  odorari, 
(it  «dvraref  fr.  «dvrer);  I.  a  dă  odore, 


a  proTudi  cu  odore,  a  myroni;  '.a  n^e- 
cie,  odore  bona  :  a  odord  vinulu,  mie- 
rea, buccatele;  de  acf  odoratu,  si  cu  sen- 
suin  de  cellu  ce  are  aau  da  odore,  odo~ 
riferu  :  odoraiulu  cedru,  odm-aie  fiori; 
2.  a  d&  odo»=:a  respandf,  a  avd  odore 
bona  sau  rea  :  sunt  $i  flori  cari  nu  0- 
dora;  gur'a  wstra  odora  cepa,  aau  mai 
bene  :  odora  a  cepu;  mu  potu  sufferl  pre 
edli  caroru  odora  naaulu;  3.  a  leu&  sau 
senti  odore  :  a  odoră  flori,  a  odorâ  buc- 
catele ce  li  se  punu  dinainte;  4.  a  ulmi 
=:  a  nrm&  cu  odoratulu,  a  ulmec&i 
5.  metaforice,  a)  a  dă  îndicie  :  faci'a 
lui  nu  mi  odora  nemica  asseeuratoriu ; 
b)  a  sentl,  afla,  mai  vertosu  oeva  le- 
cretu  :  nu  poţi  a$cvnde  de  ellu  nemica, 
co-â  odora  si  ce  cogiti  in  mentea  tea;  c)  a 
ulmă  numai,  a  guată,  a  leu&  ceva  oon- 
noaceatia,  una  tinctura  de  scieotia  :  ati 
odoratu  »i  voi  filosofi'a,  fllologi'a. 

*  ODOBARIU,-a,  adj.  a.,  «d«r4rliii; 
relativu  la  odore  sau  la  odorare;  ca 
subst.  personale,  cellu  ce  prepara  iau 
vende  odori, 

*  ODORATIONE,  a.  f.,  odoratu,  (it. 
od«r«il»iie,  fr.  odoratlon);  actione  de 
odorare :  odorationea  cam^eîoru  cu  pro- 
fume;  odorationea  floriloru  eu  nasuiu. 

*  ODOBATlV[J,-a,  adj.,  odoratlrni, 
(it.  odoratlro),  aptu  a  odorart  -.facalla' 
tea  odorativa  a  câniloru;  sementieforte 
odorative,  flâre  neodorativa. 

*  ODOBATU,-a.  part.  aup.  subat.  d'in 
odorare,  «doratuSt  (ît.  odurato,  fr.  o- 
ior6,  si  odorat);  1.  ca  part.  peru  odo- 
ratu; 2.  ca  sup.,  essentie  de  odortUu; 
S.  ca  subst.  abstr.,  a)  In  genere ,  odo- 
ratulu vinului,  vestimetiteloru;  odora- 
tulu floriloru  cu  nasuiu;  b)  facultatea 
de  a  odorare  sau  olfacere  -.  cânele  are 
odoratu  ageru;  nu  e  semu  mai  volup^ 
tariu  ca  odoratulu;  a  perde  odoraiulu; 
aunt  omeni,  d'in  nascere  fora  odoratu. 

*  OBOU&,  s.  f.,  odor,  (it.  odore,  fr. 
odeur),  sţnsatione  produsaa  de  emaua- 
tionile  certoru  corpuri  aaupr'a  senanlui 
ce  are  de  organu  naaulu,  asi&  nomitnlu 
myrosu  ce  aentimu  cu  naaulu,  1.  ia  ge- 
nere :  odore  de  ceva  orsM;  a  trage  pre 
naau  odorea  unui  ce;  stmt  ai  flori  fora 
odore;  ap^a  bona  de  Huîh  n'are  tun 


>yGoog[c 


sapore  ned  odore;  odore  de  mucidn;  sunt 
omeni  ce  n«  sentu  odorile;  2.  io  specie, 
a)  care  place  nasnluî,  odore  bona  :  odo- 
rea  rosei,  viorellei,  suavea  odore  a  fio- 
rîtoru;  b)  care  nu  place  nasului,  odcrea 
rea::=putore :  odore  de  eadaveru,  odorea 
de  mortacina;  gravea  odore  a  gwei,  a 
earnei  imputita;  3.  metaforice,  a)  ceva 
odoratu,  corpu,  substantia  cu  bona  o- 
dore  :  odori  pentru  eapu,  pentru  vesti- 
mente,  pentru  ieuhtre,  pentru  mâncări; 
odorile  câmpului  sunt  florile;  h)  indiciu, 
presagiu,  pregustu,  presentimentu;  cod- 
nosceatia  vaga,  notiooe  preliimnaria, 
etc.  Tedi  si  odore. 

*  ODOKIPEBU,-a,  adj.,  «dorirer,  (it. 
odoriforoj  fr.  od«rinre);  care  da,  res- 
pande  odore,  una  odore  in  genere,  hona 
odore  in  specie  :  odorifere  flori. 

*ODOBinCU,-a,adj.,  (it.  odoriflco, 
fr.  odoriflqoe),  care  face,  produce  odore : 
^(oUe  odor^ce. 

*  ODOBINU,-a,  adj.,  3.,  (it.  odsrtno, 
fr.«d«iiBe),  proprie  adj.  de  odore,  leuatu 
inse  ca  subs.  reale  f.,  odorina,  a}  in  ge- 
nere, deminutivu  d'in  odore;  b)  base  chy- 
mica  trasaa  d'in  unu  oliu  animale,  no- 
mita  asii  d'in  caus'a  nesufTeritei  putore 
ce  are. 

*  ODOROSU,-a,  adj.,  (it.  odoroso), 
pleon  de  odore,  de  bona  odore,  a  nume  : 
odorose  aure,  vinu  odorosu,  peri  odorosi, 
vestim&ite  odorose. 

*  ODORn,-a,  adj.,  od»rn8;  care  are 
odore,  fia  bona  sau  rea,  in  opp.  cu  :  neo- 
doru  =  inodoru ,  fora  odore  :  odor' a 
myrra,  odorii  capri. 

OE,  oeritu,  etc,,  vedi  :  oue,  oueritu. 
OF,  interj.,  vedi  oh. 

*  OPPA,  8.  f-,  olTa,  (it.  oir«);  1.  buc- 
cata,  buccatella  de  imbuccatu,  de  man- 
catu,  si,  in  specie,  buccatella  de  coca  ro< 
tundă,  gallusca.'perisiora,  etc. :  a  ar- 
runcâ  una  offa  cânelui;  sema  eu  offe; 
2.  prin  estessione  bnccata,  massa,  grun- 
diu  :  ofa  de  came. 

*  OPFARrC-H,  adj.  s.,  offarini;  oara 
face  sau  prepara  offe. 

*  OFFELLA,  s.  f.,  «felU  si  offelU, 
deminutiTU  d'in  offa. 

*  OFPENDENTE ,  part.  adj.,  «irflB- 
deai*  (it.  *ff«B4eiite);  care.  offende :  a  per- 


OFP. 

dond  celion*  offendenti,  ca  se  ne  perdone 
eelli  offensi  pre  noi . 

*  OFFENDERE,  offensi  si  t^enaei. 
offensu.  T.,  «ffflndvreţ  (it.  »ireiid«re,  fr. 
«ffendre  si  offenBer;  Tedi  si  o/fensfu'e);,a 
supper&,  a  vettemâ,  a  dauni :  prea  imtl- 
ta  Iwmna  offende  odulu;  a  nu  offende 
pre  nemine  cu  vorbele;  a  offende  onorea. 
denmitatea  cuiva;  deco  vremu  sa  capită- 
mu  liertare  de  la  celli  ce  offendemu,  k 
liertăma  si  noi  pre  eeUi  ce  ne  offendu. 

*.  OFFENDICLU ,  pl.-e,  «ITeBdiei- 
Un,  si: 

*  OFPENDIMENTU  ,  pl.-e ,  i^ttnii- 
mentnin ,  (it.  atreiidlcol»  si  offeadlBiei- 
t«);  ce  offende  sau  in  co  offende  cineva, 
scandalu,  etc. 

•OPFBNDITORIU.-forta,  adj.  3.,«r- 
fensor,  (it.  olTendltere);  vedi  offeHSoriu. 

*  OPFENSA  8.  f.,  olTeoM,  (it.  oBwu 
siftffesK,  fr.off«Bse);'l.  attingere  suppe- 
ratoria,  sapperare,  ara,  meaia,  inimicii 
provocata  :  mai  multa  offensa  de  câta 
gratia  H  attragi,  spunendu  omenilon 
addeva^uU;  2,  vettemare,  calcare  a  n- 
nni  dreptu,  a  unei  lege  civile  sau  mo- 
rale :  gravi  offense  addusse  padorei,  mo- 
rt^, religionei,  addeveruîui;  fora  ofeih 
a'a  Ugei;  3.  vettemare,  supperare,  inju- 
ria patita:  asiresbonâeitspcA^aoffens'a 
patita;a  uită  si  per  dona  ofensele  ddror 
ctoriloru  siinvîdiosiloru;  4.  stătu,  addas- 
su  prin  o/f^nsa,  neplăcere,  supperare,  io- 
commoditate,  menfa,ura,irritatione,etc■ 
'*OPPEN'SACLU,pl.-e,  OffeDSMBlUB: 

ce  addnce  oflensa. 

*  OFFENSABE,  v.,  offeiiRare,  (h.  «f- 
reDHer);  proprie  intensivu, d'in  o/f ettdnv, 
asia  co  offensare  =  offendere  cu  violeo- 
tia ,  leuatu  inse  peno  acamu  numai  ca 
acellu-asi  intellessu  ce  are  si  form'a  of- 
fendere :  a  offensâ  pre  toţi,  fora  a  semd- 
tiaml  ned  pre  sene;  a  offensâ  si  revoUd 
pre  toţi;  n'ai  coventu  se  te  offensi,  condu 
ti  spun»  adăeverulu;  a  offensâ  pre  cine- 
va in  onorea  sea,  a  l'offensd  unde  In 
dore  mai  tare;  prea  multa  lumina  of- 
fensa oda. 

«01''PEtJSATI0NE,  s.  f. ,  •SmiMti 
actione  de  offensare :  dese  -  offensationi 
de  memorie. 

*  OPFENSATOBIUrtona,  a^'-  «.. 


>y  Google 


OFF. 

vtftaaKUT;cm'Bofiema:coventeoffen8a- 
torie  pentru  noi. 

*  0PFEN8I0NE,  s.  f.,  oirtnslo,  (it. 
•■'en8iinie);actioDe  de  offendere :  a)  sup- 
p«rare,  vettemare,  ura,  aversiODe,  etc. 
a  cade  in  odîulu  si  offensi<mea  euiva; 
b)  sentimeotitlu  ce  casiona  una  vette- 
mare  :  dorere,  ura,  menia,  acerbitate; 
e)  stătu  do  vetteraatu,  neplăcere,  siiffe- 
reotia,  amaritioni,  nevolia  etc.  :  mari 
offensioni  adducu  morbii  gravi. 

*OFPENSIVU,-H.adj..  (it.  offoiiBlTo, 
franc,  offensir),  aptu  o  offendere  :  arme 
offensive,  in  opp.  cu  :  arme  defensive, 
portare  offtnsiva,  moduri  de  portare  of- 
fensive; legwnentu  intre  poteri  o0ensivu 
8i  defensivu;  —  ca  s.  f.,  o/ftttsiv'a  :  a 
leu'â  offensiv'a. 

*  OPFENS0RHI,-sorja,adj.  3.,«ireD- 
a»T,  (it.  offenaore,  fr.  offenseHr);  care 
offende  :  eu  greu  se  pote  impaeâ  cineva 
cu  offensorii  onorei  selle ;  in  dttellt  mai 
adese  cade  offensulu  de  câiu  offensoriulu. 

*  OFFENSD,-»,  adj.  part.  «ffentins  : 
amici  offmsi  si  înstrăinaţi;  toii  su  of- 
fensi  st  inversionati  prc  âcnsuiu ;  pudo- 
rea  offmsa,  addevcrtdu  offensv,  legea 
offensa  cere  resbonare. 

OFFERENTE,  part.  adj.,  otrereni, 
(it.  olTetente,  fr.  olTruiit);  care  offere  : 
eeUoru  offirenti  mai  midtu,  se  va  adju- 
deca lucrulu;  amici  generoşi  offerenti 
vieti'a  loru  pentru  noi;  muiiere  paupera 
ufferente  altariviui  totu  ce  are;  subst., 
unu  offerente,  una  offerenie,  offerentU. 

OFFERENTIA,  s.  f.,  olTerenti»;  ac- 
tione  de  offerente;  cama  si  ce  se  offere. 

OFFEBBRB,  offerui,  offenUu  si  of- 
fertu.  sau  ohlatu,  t.,  si  : 

OFFERIRE,  offeru.  offerii,  offeritu, 
T.,  offerr«,  (it.  offerere ,  ofTcrlre  si  «f- 
frire,  fr.  olTrlr;  —  pentru  forma  com- 
para si  lom.sufferire),  a  adduce  inainte, 
apune  înainte,  a  presentă,  di  ceva 
cuiţa,  1.  in  genere  :  a  offeri  cuiva  unu 
daru,  una  cupa;  a  offeri  cuiva  mes'a  si 
cas'a  sea,  pungla  si  tote  alle  selle;  se  of- 
fere bona  occasione  de  a  face  ceva  cuiva; 
in  intensulu  desertu  neâ  unu  arbore, 
neâ  una  fiore  nu  se  offere  odului;  me 
offeru  a  face  eu  gratuit»  ce  voi  nu  vreţi 
a  face  bene  remţtnerati;  a  si  face  an»e 


OFF. ^48_5 

d'in  totu  ce  i  se  offere;  a  nu  offeri  o6«to- 
ade,  difficultati;  2.  in  specie,  a)  a  d&  d'in 
generositate,  d'in  beneroHentia,  benefî- 
cen  tia :  a  offeri  scoici  eharte,  hOilioieca,  t«- 
^umente  pentru  esperimente  scientifice; 
a  offeritota  starea  pentru  fundarea  unui 
institutu  sdentifku;  b)  a  ii  d'in  recon- 
Doscentja,  d'in  sentitnentu  de  reepectu 
si  veneratione,  mai  vertosa,  a  adduce 
ca  semou  de  reconnoscentia  si  adoratione 
b^ericei.lui  Domoediett.  a  sacrifică,  in- 
chÎDi,  etc.  ee  potemu  offeri  lui  Domne- 
ăieu  mai  placutu  de  cătu  anima  curata 
si  infranta;  c)  a  dă  pretiu,  mai  vertosu 
a  ii  mai  multu  la  licitatione,  si^  in  ge- 
nere, a  propune,  a  pune  la  dispositione  : 
buccate  s'au  facutu  multe,  dero  puâni 
offeru  pretiu  bonupre  densele:  decon'ai 
unde  se  siedi,  ti  offeru  una  camera  la 
mene;  a  offeri  cuiva  mân'o. 

OFFEKITORIU,-iorto,  adj.  a.,  tlTer. 
t«r,  (it.  offerltore);  vedi  :  offertoriu  ai 
offerente. 

OFFERITU,'a,  adj.  part.,  «bUtea. 

OFFERTA,  s.  f.,  vedi  offertu. 

OFFSRTORUJ, -toria,  adj.  8.,o(rartor, 
si  ofertorlnsi;  (d'in  offertu  de  la  offere- 
»-e),care  offere  sau  serve  Ia  offeritu:  offer- 
tori  de  adjtUorie  la  haserica,  la  scola,  la 
ospitâle;  offertorii  ce  s'au  presentaiu  a 
licUă,  a  eon^Krd  moşie  de  alle  statului; 
merci  midte,  dero  pucini  offertori  si 
comparatori;  offertoriu,  pl.-ie,  adducerea 
daruriloru  la  consecratione,  part«  a  li- 
turgiei  in  baseric'a  creştina, 

OPPERTU,-a,  adj.  part.,  oblatna»  si 
vblatum,  donun,  oblatlOf  eondlU»,  (it. 
oirert«-«irerta,  fr.  ottre,  «fTraude);  1.  ca 
part.  lucrurile  pretiose  offerte  de  cre- 
dentiosi  altariului,  vase  si  vestimente 
offerte  basericei;  primitiele  offerte  lui 
Domnedieu;  materialile  offerte  pentru 
edificarea  unei  scole;  2.  ca  subst.  f.,  of- 
ferta.  actione  de  offerire,  si  ce  se  of- 
fere :  offert'a  făcuta  de  măiestrii  români 
pentru  una  ast&^ere  a  căUiloru  cu  pe-  ' 
tra  e  mai  utile  de  cătu  offertde  făcute 
de  străini;  offertele  pentru  lidtatioM 
de  lucrări  publice  se  se  facă  in  scrissu 
sisigiUate;offertelebenevoîitoriloru  pen- 
tru baseriea  si  scola  ne  vinu  ^in  tote  . 
partiU;  offerte  pet^ru  aăjvioriţAu  poM- 


=y  Google 


im 


OFP. 


periloru;  —  offerta^ofertoriu,  vedi  of- 
fertoriu.  pl.-te.  ^^ 

OFFERUMENTD,  pl.-e,  «(Tenimeii- 
tBB}  ce  se  ofiere,  dam,  ai  in  specie 
sacrificiu. 

OFFEBUnr.-o ,  adj.  part.,  obUtna> 
Tedi  efferitu  si  offertu. 

•  OPFICE.S.  m.,  «iTei ;  d'in  officere. 
«are  office=:^mpeăica. 

*  OFFICERE ,  oheci,  oJieetu.  v.,  of- 
flcere,  (ob-faeere);  1.  a  fi  paratu,  a  fi 
presente,  a  fi  aci,  Înaintea  ocliloru  caiva 
spre  a  i  face  ce  vre  si  cere,  si  ac^sta-a  de 
Tolia,  de  bouavolia,  d'ia  complacere  san 
d'itt  nesessitate,  fia  materiale,  fia  mo- 
rale ,  (vedi  ofjficiu);  2.  ca  mai  desu  insa 
a  face  contra,  a  stă  pedîca,  a  impedicâ 
si  de  aci,  a  Tettem&,  supper&,  etc.  ; 
prea  multa  himna  o/fice  ocliloru. 

*  OFPICIAIATU,  B.  m.,  demnitate 
da  offidale,  iu  Însemnarea  estensa  a  co- 
Tentalui  officiale  ca  substantiTU. 

•OFFlClAIiE,  adj-,  ofaoUlh,  (it.  of- 
flolale  nffloUle,  ai  «rflilsle;  nftlEUle; 
fr.  «raoiel,  si  afBcier);  de  o/;în«=ftinC- 
tione,  sarcina  etc,  mai  vertosu,  sarcina 
pnblica,  deregntoria,  autoritate  :  *«  or- 
natu  offiotde,  aăresse  offici(di;  recep- 
tione  oficiale,  rfw  formeU  officiali;  omeni 
offidali;  inteUegere  officiale,  pre  caUe 
officicde;  si  ca  ad?.,  a  scrie,  a  tradâ  offi- 
ciale, a  vorbi  ofJvAaU;  —  ca  sub.  m.  per- 
flonale,  unu  officiale,  a)  in  genere  cellu 
investi  tu  cu  una  functione,  functioue  pn- 
blica  mai  vertosu  :  oficialii  politiei,  a» 
ministericloru.  prefedureloru  si  suppre- 
fectureloru;  offieialii  d'in  eancellari'a  u- 
nd  societ(Ue  de  commerciu;  officiali  ei- 
.  vili,  mUUari.  muncipcdi;  h)  in  specie 
functionariu  superiore  in  armata  :  offi- 
ciali de  marina,  officidlH  statului  majore; 
avemu  armata,  ăiro  n'avemu  ăestuili  ho  ni 
oficiali;  (vedi  sîof^ciariu). 

*OPPICIALlTATE,  s.  f.,  (fr.  ofaoia- 
llti),  calitate  de  officiale  :  officialitatea 
aceilui  aetu. 

•  OPFICIAKE,  V.,  (it.  «Molare,  fr. 
«ffloier),  a  face  officiu;  1.  în  genere  : 
in  lipsea  primăriului  unulu  d'in  consi- 
liarii  municipali  officia  ca  printariu 
peno  la  noua  nominatioyie ;  tote  rolele 
machimi  poUi  officia  de  minune,  deco 


inse  un'a  offieia  reu,  maehin'a  ineeta  de 
a  officia;  2.  in  specie,  a  face  offiăn  di- 
vinu  :  cu  mare  pompa  officia  mftropO' 
litidu  nostru;  unu  singwupreut»  offieia 
la  baseric^a  unei  eommune  asid  de  mare. 

*  OFFICIARIA  (pron.  officiaria),  s. 
{.,  vedi  offidariu. 

*  OFFICrAR(0,-o,  adj.  a.,  orBelatii, 
(it.  officiale,  officiale,  affislBle;  offlolen, 
fr.  «raolel,  si  ofâeler),  relativn  la  of' 
ficiu,  in  acella-asi  sensn  cu  allu  formei 
officiale,  (redi  offieicde) ,  leuatu  inse  de 
regula  ca  sabst.  personale,  fanctionam 
publica;  a),  in  genere  :  offieiari  etviU 
si  militari;  offidariulu  stareţ  civile  (i- 
ne  registre  de  născuţi  si  morţi,  de  căsă- 
toriţi, etc,  offidariu  de  sanetate,  eo  nv 
e  ineo  dodore  mediat;  h)  in  specie, 
functionariu  mîlitariu  :  offidarii  de  in- 
fantarla,  de  callarime; — deacf  :  a)of- 
fidaressa,  mnliere  a  offidarului;  p)  of- 
fidarla,  grada,  fnnctione  de  offidariu. 

*0FFICIAT0BIU,-tofia,adj.8.,  care 
of^da,  (it.  oMctatore). 

OFFICIATU,  part.  sup.  subst.,  d'in 
offidare,  (it.  ofHolato). 

*OFFICINA,  s.  f.,  o»cliu(contnuBa 
di'n  oplfietna, — it.  orScIiiB,  fr.  ofttelie); 
1.  locu,  edificiu,  incapere  de  lucru  a  n- 
nnî  magestru  in  industria,  in  arte  :  la- 
boratoriu,  fabrica  -..offidna  de  arme, 
de  partdiaria ;  officin'a  caldonoriului, 
pictoriuiui,  tindoriului;  of^dne  de  ne- 
gotiatori  cu  redicat'a;  2.  metaforice,  h- 
brica,  loca  de  lucru  in  genere  :  offieina 
de  poeţi,  de  oratori,  etc, ,  scola,  offidna 
de  funcţionari, 

*  OPFICINALE,  adj.,  (it.  oraoliiale), 
relativu  la  offidna,  de  offidna,  si  in 
specie,  de  officin'a  pharmaneeutica,  de 
pharmacia  :  plante  offidnali,  preparate 
offidnali. 

•0FFICINAT0RID,-torw,a^-.s.,c*r6 
tine,  are  offidna,  magestru,  măiestru. 

*OFFICIOSITATE,  s.  f.,  oEflolMltai» 
(it.  offlcIoBlt&,  fr.  ofUclensetif  si  «fSalt- 
bIM);  calitate  si  fapta  de  offidosu  :  omu 
cu  multa  officiodtate  in  tota  portarea 
sea;  mi  s'a  ingretiosiatu  de  offidosUa- 
aie  telle  afţedate  si  faetide. 

•OFPICIOSD,-o,  adj.,  ottleitm,  (it. 
ornolo8o,fr.  oraelem);  plenu  de  o/HetN 


=y  Google 


0¥£. 

san  de  offieie,  parata  si  promptu  a  face 
plăcere  ori-cui  si  in  ori-  ce  impreginrare, 
bona  si  poliţa  ca  toţii  si  totn  de  a  un'a 
indetoritorin,  gratiosu  :  officiosi  amici, 
WMH  otmt  hene  erescutu  e  offieiosu  cotra 
toţi,  offiâosu  cotra  amici,  offieiosu  co- 
tra eonnosetUi  si  neconno6cuti;  deli- 
gerttia  o/fidosa,  atteniione  officiosa  : 
mmtione  officiosa. 

*OFFICin,  pl.-e,  oraoiDn,  (it.  offlel* 
ai  offlalo,  îr.  ofSee);  d'in  officav,  oe  se 
aştepta  de  Ia  cineva  sefaea,  senritiu,  ia- 
detorire  d'in  libera  volia  san  d'in  neces- 
sitate,  fla  esterna  (physica,  materiale) , 
fia  interna  (morale),  1.  d'in  libera  volia, 
serritin,  indetorire,  adjatorin,  plăcere, 
bene,  bonetate,  gratia,  favore,  onore  etc., 
a),  in  genere  :  offieieimpromutate  irttre 
i^ni  amici,  offieiele  ce  si  faat  unii  of- 
toru-a  vecinii  honi;  honele  offiâe  făcu 
bonii  amici ;  nu  e  genu  de  omeni  mai 
uritiosu  de  cătu  celli  ce  ti  scoţii  ochii  cu 
offieide  ce  ti  au  faeutu;  co-inaceliu'a 
cui  s'au  faeutu  offieiele  e  detoriu  se  le 
tina  mente,  ero  nu  cellu  cele  a  faeutu, 
se  i  le  adâuca  a  metrie;  h)  in  specie,  acta 
'  de  considerare,  de  stima,  de  respectn  : 
attentione,  salatare,  visita,  inchina- 
tione,  politetia,  etc.;  2.  d'in  necessitate 
esterna  sau  interna  :  oble^tîooe,  de- 
torfa,  sarcina,  etc.,  a)  in  genere  :  officie 
morali,  officie  sociali,  offime  de  bona 
eovenientia,  of^cie  cotra  Domneăăeu, 
officie  cotra  omeni,  offide  cotra  sene 
ensusi;  nu  e  momenfu  in  vieti'a  nostrb, 
in  care  se  nu  avemu  a  impleni  unu 
offieiu;  —  iu  sensu  si  mai  eatensu  si  de 
animali,  ba  chiarn  si  despre  lucruri, 
functione,  etc.  :  cânii  faeu  offieiu  de 
custodi  ai  easeloru  si  turmeloru;  asi- 
nulu  fece  leului  offieiu  de  bMCinu;  eor- 
ptilu  se  si  foca  officiulu  seu,  eumu  si 
mentea  implenesce  offieiuiu  seu  ;  fia- 
eare  membru  allu  corptdui  are  officiulu 
seu,  precumw  fia-eare  cuiw  in  una  ma- 
tkina  e  destinatu  a  face  unu  offieiu; 
b)  in  specie,  a)  servitin  publicn,  sar- 
cina pnblica,  functione  a  statului,  ma- 
gistratura, deragntorfa,  ramu  de  ser- 
vitin  pnblicu  :  offiete  civili,  miiitari, 
administrative;  of^icMJudeDiariu;  ofHciu 
in  ministeriu,  in  administrationea  unui 


judeeiu,  in  armata;  officiulu  judeceluî, 
ministrului,  primăriului;  offieiele  celle 
mai  lucrative;  ce  offieiu  are  acestu  omu? 
de  acf  si  eu  sensu  concretu  de  :  a')  per- 
sonale ensesi  ce  implenescu  ofSciele, 
totulu  personeloru  intr'unu  ramu  de  ser- 
vitiu  publicn  :  offidvlu  centrale,  a  trage 
preeinevalaofficiu;  p')  locu  unde  funetio- 
nMia,  cancellarfa,  tribunaria,  etc. :  in 
officiulu  ewiei  de  (q>pellatione,  ^')  ad- 
dressa,  nota  d'in  partea  unui  offieiu  pu~ 
Uicu.  mai  vertosu  cotra  subordinati  : 
offieiuiu  donmesat,  officie  aUe  ministe- 
riului  de  interrie  cotra  prefecţi;  c)  in  sfer'a 
basericesca ,  offidu  âit>ittu=abso1.  of- 
/fciu=semfî«  t2i«i»w,  litorgla  sau  ori-ca 
alta  fanctione  sacra  ce  se  face  de  preuti 
in  baserica  san  si  afora  d'in  baserioa  : 
o^ciw  funebre;  offieiu  de  sera  ,  de  de- 
manitia,  de  nopte,  de  mediulu  nopţii; 
unui  santu  mmiyri^  —  sântulu  offieiu 
:=.  incisitionea  in  baseric'a  cathoUca ; 
congregationea  sântidui  offieiu. 

•OFPUNDERE,  offunsi  si  offunsei.  of- 
fansu  si  offusu,  t.,  «fTiiiidere,  {ob-fun- 
dere);  a  funde  sau  versă  preste,  a  re- 
versa  asupra»  si  de  acf,  a  respande,  a 
inundă,  a  innecă. 

*  OFPDSCANTE,  adj.  part  preş.,  «I- 
rnidRUB,  (it.  offdsoBBte),  care  offiuca. 

•  OFFUSCAEE ,  v.,  ofToHoare ,  (it. 
«Otaseare,  fr.  oflbsqner);  a  intunerică;  a 
face  ae  pârda  d'in  splendorea,  d'in  po- 
terea,  d'in  val6rea  aea. 

*  OFFCSCATIONE,  s.  f.,  «ffDBMtU, 
(it.  offoaeutlone),  actione  de  offusoare. 

*OFPCSCATOBrU,-^ofia,  adj.  s.,  of- 
fa^flKtarj  care  offusca. 

•  OFFUSCATU,-«,  part  snp.  subst., 
«STuscatas. 

OFTABE,-ediu,  r.,  sHpIrftr»,  ;•■ 
mere,  dolere*  mcerere,  deslderarej  a 
suspină,  a  geme ,  a  scote  profande  of- 
turi, a  scote  ofA'ia  peptulu  seu;  a  aentf 
dorere,  si  in  specie,  dorere  de  soffletu, 
dorn  ai  focii  in  &nima  :  mare  dorţi  si 
focu  ai,  de  ora  ce  oftedi  continuu;  ofledi 
diu'a ,  oftedi  nopfea ,  oftedi  chiaru  in 
somnu;  eopiîlulu  intercatu  ofîedia  de 
doTîdu  titiei ;  nu  mai  oftă,  co  ai  se  ofli- 
cedi  de  atăkt  oflatu;  a  oftă  fUii  sau  dupo 
fUii  perduti  in  florta  etatd;  —  formatu 


=y  Google 


«8 m. 

d'in  inteij.  of^^oh,  sm  pote  d'iu  optare 
=ăorire,  ca  Bi  ofHea  d'in  optka  ^  ep- 
tica  =:  eetica.  M. 

OFTATU,-o,  part.  sup.  sobst.,  d'in  of- 
tare; ca  sabst.,  sniplrimi,  f  evltas ;  ce 
ti  fotoseaeu  cfiatele  aee^-a  ?  cu  fiftatvAa 
UN  mdMpIect  mortea  ae  ti  rede  ceti  a 
rapita.  M. 

OFTATDKA,  s.  f.,  Baiplriim,  slii- 
KiltDi»  gemitn»;  d'in  oftare  :  eu  oftatu- 
reU  MI0  ai  se  oftieedi.  M. 

OFTICA,  s.  f.,  Iieotlei  ftbrli,  pbthl- 
bIs;  morbn  bene  conoscatu ;  —  vedi  bi 
eetiea;  cumu  ei  ofîare. 

OFTICARE,  oftica  si  ofUceâiu,  v., 
l.ea  intr.,  inlieotlesarebrlnTel  phtbl- 
■!■  Iii«ld«re;  a  capită  oftica,  a  cada  ia 
morbu  de  oftica  :  are  se  oftice  de  atâte 
amaritioni;  a  ofHcatu  tnettdu  omu  de  a- 
tâta  anima  rea;  2.  ca  trans.,  pktbtsl  af- 
Beenj  aţrltndlne,  dolore  iffl«ere  =r  a 
face  pre  ciaeva  se  capite  oftica,  si  fig., 
a  adapă  cu  amaritioni,  a  supperă  reu  : 
omarwju  vietiei  au  ofticai  pre  bieMu 
cresiinu;  cu  atâte  supperari  aveH  se  me 
ofticaţi;  eu  reutalea  tea  ai  oftică  si  pre 
omulu  eeîlu  mai  tare  de  peptu. 

0FTICOSn,-a,  adj.,  beotlea  rebrl, 
jibthlil  UbortUB,  InipIleltnB,  (compara 
si  fc.  6M%at,  it.  etlcai  vedi  si  oftica); 
eadntn  in  oftica,  care  sufiere  de  oftica  : 
jutU  ofticoşi  si  fora  vmitoriu;  —  prin 
estensione  ai  metafore,  maellentuB,  atrl- 
Rtaiii  =  forte  macru  si  debile ,  lipsitu 
de  veri-ce  came,  potere,  vigore :  de  unde 
ai  eomperatu  ofUicosii  acesH-a  de  ctdli? 

OFTD,  3.  m.,  pl.-r».  HnBpIrlam,  !re- 
nltBBi  deBldMlom,  nţrltsd*,  dolar;  d'in  1 
oftare,  oftatn,  oftatnra ,  actu  de  oftare, 
dâro,  mai  vertosu,  sentimentulu  ce  ca- 
siona  oftarea,  dorulu,  focnln  ce  arde  â- 
nim'a  caiva  pentru  lipsea  sau  perderea 
unui  ce  caru  si  dilectu  :  a  capitatu  oftu 
la  anima  tn  câtu  Uetulu  omu  are  se  of- 
Uceăie.  M. 

OH  ai  of,  o,  interj.,  ehy  (it.  oh  si  ohl, 
fr.  ofa),  espremendu  dorere  corporale  sau 
SDffleteeca,  mai  alleasti  inse  sufâetesca : 
doru,  dom  mare,  focu  la  ftnima  :  of!  si 
iro  of!  striga  diu'a  si  noptea;  —  vedi 
ai  o/tore;  c&tu  pentru  commutarea  lui 
h  cu  f,  ea  e  forte  rechia ,  asii  acimu 


OLE. 

co,  in  locu  de  hoidiB^  edu,  se  dicea  si 
r«diB,  in  locu  de  fab»  si  baba.  M. 

OITIA,  etc.,  vedi  ouiUa. 

Orn=t«Hu  sau  «oitw  =  Tolo,  7Ulg. 
1.  pers.  singulare  de  la  presentele  indi- 
cativului d'in  verbulu  voUre,  leuatn  ca 
aussiliariu  pentru  formarea  âitoriuluî : 
oiu  face,  oiu  dice,  om  vede,  etc,  vedi 
volire. 

OLA,  oianu,  etc.,  vedi:  oUa,  ol- 
lamt,  etc. 

OLEF ACERE,  v-,  vedi  olfaeere. 

OLEIOSU,  oleiu,  etc.,  vedi :  oliosu  ^ 
oliu,  etc. 

•OL£BACID,-<i'  adj.  6.,  olerMem 
(fr.  oUiMi),  care  a4menacu  tHerHe,  (vedi 
oiu),  care  serve  ca  alimenta  :  pl<mte  0- 
leraeie;  —  s.  f.  pi.,  oleracie,  familia  de 
plante. 

*  OliEKAKE,  V.,  olerare;  a  plant&  cu 
oieri,  a  cultivă  cHeri,  (vedi  oiu). 

«OLERAKin,  s.  m.,  reale,  «lerarlBBi 
locu  plantatu  cu  oieri,  gradina  deolen, 
(vedi  oiu). 

*  OLERAT0RIU,-tona,  adj.  s.,  olo- 
rater;  care  olera,  care  cultiva  sau  ven- 
de  oieri,  (vedi  oîu). 

*  OLENTE,  adj.  part.,  oleaBj  care 
ole,  are  odore  :  ^nte  grave  olenti. 

*  OLENTIA,  B.  f.,  oleatU;  calitate 
de  otente  :  suave  olentia  de  santitate. 

*  OLENTICU,-o,  adj.,  olentiens;  caro 
ole,  care  respande  odore .  (vedi  olente), 
si  in  specie  rea  odore,  putore :  locuri  o- 
letUice,Bi  absol.  olenUce,  ^  oleBtlGa;de 
ad  si : 

*  OLENTICBTU,  s,  m.,  olenHeetani 
locu  dentiou,  putorosu,  unde  sunt  de- 
puse sau  se  depunu  putori. 

*  OLEBE,  olui,  ohOu  ai  oltu  sau  uUu, 
V.,  1.  olere  ^  a  d&  sau  a  av6  odore,  a 
respande  odore,  a)  proprie  a)  fora  ob- 
iectu, ;  ap'a  bona  de  beutu  nu  ole;  a  ole 
bene  sau  reu,  ce  greu  ole  acestu  vasu; 
3)  cu  obiectu  in  ace. :  a  ole  erocu,  unso- 
re,  cera,  smyrna;  ^)  cu  obiectu  con- 
9truitu  cu  a  :  vastdu  ole  a  oinu;  6)  cu 
obiectu  construitu  cu  a'* :  ole  de  nar- 
dtt,  de  alUa;  bj metaforioe,  a)  a  dâ  şese 
inbellega,  se  se  connoscar  a  trade,  a  di 
pre  facia  :  form'a  coventv^i  ole  a  stră- 
in*^ oleti  a  invitaţi  st  filosofi;  assemini 


=y  Google 


^LF. . 

cov&Ue  (^  a  copittu  cu  casiu  la  gura; 
P)  ft  se  eonnosce,  află,  jbH,  observa  dupo 
odore,  si  in  genere  ^  a  se  intellege,  ve- 
a  etc. — D'in  acesta  rădăcina  se  conser* 
va  mnltime  de  derivata  popularte  :  ol- 
nta  sau  tUma,  urma,  (Umare,  uimare,  ur- 
iHoreetc.  (rfmecore  sau  ulmecare;  d6ro  eo- 
Teotnla  s'a  dissu  si  cu  d  in  loca  de  l  ■' 
odere  Id  loeu  de  olere,  cnmti  appare  d'ia 
derivatele  :  odore,  odorare,  odoru,  etc.; 
ba  înco  anele  si  scelle-asi  forme  occnr- 
ra,  chiara  in  timb'a  latina,  si  cad  si  cu 
l,  asii  chiani  olor  =  odor;  —  2.  com- 
para si  grec.  Sţstv  =  olere,  âoiiv;  =  o- 
dore  etc.;  —  2.  olere  si  oleseere  (affine 
cu  olere  =  nutrire ,  crescere) ,  a  cresce, 
a  se  mari,  a  se  desvoltâ  etc.,  si  trans. 
a  oresce,  educă,  desvoltă,  mari,  etc., 
de  unde  :  abolere  sau  abolire,  ad<^e  si 
adoleaeere,  adokieettte,  adolesceniia,  ad- 
uttu,  ete. 

*  OLESCEBE,  T.,  oleaeere;  vedi  o- 
lere  snb  2. 

*  OLETARE,  V.,  oletare;  a  împl6  de 
oletu. 

*  OLETIC0,-a,  adj.,  (•letlens),  deo- 
letu :  odori  o?gKce. 

*  OLETD,  s.  m.,  oletnm;  escrementa, 
ballîga,  mai  allessu  escrementa  ome- 
nescu,  mnltime  de  assemeni  escremente; 
de  acf,  loca  putorosu,  putore;  (vedi  o- 
lere  sub  1). 

*  OLFACEEE,  (si  olefacere.  d'in  o- 
kre),  V,,  ftiraesre  si  olefhcere,  (compara 
si  it.  olfare);  a  odorâ  =  a  aspiră  sau 
senti  oăorea,  1.  proprie  ;  unii  susţinu, 
eo  celle  ce  vedemu  nu  ne  ddecta  aiâtu 
câtu  edle  ce  guatâmu ,  olfacemu,  attin- 
gemu  sau  patpămu.  audimu;  cănii  oU 
făcu  cu  mare  agerime;  foliele  de  lauru 
pisate  si  olfaete  preserva  de  eontagiulu 
pestUeniie* ;  2.  metaforice,  a  urmarf,  a 
află  dnpo  odore ,  ei  de  aci ,  a  senti,  află, 
intellege :  a  olface  iannii  ascunşi,  a  ol- 
face  loculu  unde  si  au  ingropatu  cineva 
thesaurulu. 

*  OLPACTABE,  v.,  «iraotare;  inten- 
siva d'in  olfaeere,  a  c^ace  cn  mare  avi- 
ditate. 

*  OLPACTIONE,  s.  f.,  («irMtlo,  fr. 
olbetlon),  sensatione  de  dfeuxre. 

*  OLFACTIVU,-M,  adj.,  («iraetlrui,  fr.  \ 


OLL m 

olfaetff),  aptu  a  olfaeere  :  men^rann 
o2/ae^ttxr,  nervi  dfaetim. 

«OLPACrrOBITTrtono.  adj.  e.,  ol- 
fkctor  si  oiraetorlD8,-a-ntB,  (comp.  si 
fr.  oKutoIre,  it.  olfaetsrle);  care  (^ace 
sau  serve  a  olfaeere  :  nervii  olf actori, 
nasu  hene  olfactoriu;  —  ca  subst.  reale, 
a)  mase.  olfactoriu,  ceva  ce  serve  la  ol- 
faetu :  manuchin  de  flori,  fiala  cu  es- 
sentie  profumatorie,  etc.,  h)  t,  olfacto- 
ria  si  olfactore;  in  acellu-asi  sensu  en 
alia  mascaiînnlului  de  snb  a. 

*  OLPACTTI,-a.  adj.  part.  subst-,  •!- 
rutni,  1.  part.  pass.,  vedi  olfaeere,  2.  sup. 
organulu  de  olfactu,  enasulu;  B.  subst., 
actione  de  olfaeere,  si  mai  vertosu  fa- 
cultatea de  a  olfaeere:  agerueclfa^ulu 
eânihru. 

*  OLIA ,  s.  f.,  olea ,  vedi  oUua  sau 
oliva. 

*  OLIACIU,-a,  adj.,  oleaeeMt  de  o- 
liu,  ca  oliulu  sau  ca  olivulu,  (comp.  ai 
it.  «lUce*)  :  licore  oUada.  folie  oliacie, 
iitumine  si  alte  materie  oliacie. 

*  OLIAGINIU,-a,  adj. ,  •leatfinlB»,  si : 

*  OLIAGINOSD,  (it.  oleaglnose,  fr.  o- 
l^aţtneiix);  de  oliu,  care  s^mina  cu  o- 
Ituiu,  sau  (^t'tntlu,  care  coprendeoiiu,-etc. 
materia  oUaginosa,  lemHUOliaginiu,ra- 
tmtre  oliaginie;  came  de  fructe  oUagi- 
nosa. 

*  OLIAME,  pi.  diamine,  si: 

*  OLIAMENTU,  pl.-c,  oleamen  si  o- 
leaneatnin,  mediu  de  oliare,  (vedi  1.  oUa- 
re),  ceva  ce  serve  la  oliatu,  si  in  specie, 
oliu  de  olivu,  ce  serve  la  unsu. 

*  OLIANDRU,  si  oleandru,  s.  m.,  (it. 
oleaBdro,  fr.  oMandre),  genu  de  plante 
d'in  pentandria  monogynia  lui  lAnneu : 
florile  olianăruM  sunt  roşie  purpwine, 
oliandri  faeu  deUeide  gradindoru  noiire. 

1  OLIARE  si  oleixv,-ediu,  v.,  (fr. 
boiler),  a  unge  cu  oliu :  a  si  (Mă  copulu; 
a  prepară  sau  condi  cu  olitt  .*  a  sară  si 
oUâ  salat'a. 

2  OLIABE,  adj.,  eleartB)vedioI*anu. 
OLIABESSA ,  oliaria,  etc.,  vedi  o- 

liariu. 

OLIARITJ,-a,  (si  oiEeiariu,  uletorwt), 
adj.  s.,  eleariost  (compara  si  it.  «lea- 
ri«  si  ollere,  «Itero,  fr.  «Kalre,  hDilter), 
relativu  Ia  diu .-  oslla  oliaria,  vase  o- 


=y  Google 


4<to 


OLL 


liane,  negoUatori  olian;  promîone  o- 
liaria;  —  subst.  a)  personale,  oliaria, 
care  face  sau  vende  oliu;  in  acestu  seosu 
f.  diaresaa,  muliere  a  oiiariului  eau 
tmtiiere  ce  singura  fabrica  a&\i  vende 
oliu;  b),  a)  reale,  m.  oUariu,  pi.  oliarie, 
yasu  de  oiiu;  utre  sau  bute,  butoDÎu  in 
care  ee  puQe  si  se  tine  diu,  camu  si 
vasa  in  care  la  m^sa  se  pune  si  se  tine 
oliu;  fi)  femin.,  a)  diaria  si  oliare,  in 
acellu-asi  seosu  ca  form'a  diariu  de  sub 
h,  a);  p")  diaria,  arte  sau  negotiu  allu 
diariului,  sau  diaressei;  fabrica  saa 
officina  de  olin;  mulţime  de  oliu;  avidi- 
tate de  a  manc&  oUu,  sau  buccate  con- 
dite  cu  oliu. 

OLIASTEIiLU,  8.  m.,  oleastellDs;  de- 
minutivu  d'in  oliastru. 

OLIASTKU,  3.  m.,  «leaster,  (it.  o- 
I«Mtro),  divu  selbaticu  :  selba  ăe  oli- 
astri. 

OLIATIONE  ai  oleiatione,  tdeiaiione. 
s.  f.,  actione  de  oUta^e,  (vedi  1  oliare). 

OLIATOBHJ,-*ara  si  deiatoriu.  u- 
Idaioriu,  adj.  s.,  care  olta  ;  oliatoriulu 
regelui. 

OLIATn,-a,  adj.  part.  sup.  subst. , 
olMtat,  (it.  ftlMto,  fr.  oUate),  1.  part. 
pasB.  huceate  aliate,  salata  bene  oliata, 
eapUe  aliate;  2.  sup.  oliu  ăe  oliata  ca- 
ptdu;  3.  subst.,  a)  abst.,  diatulu  capului, 
diatulu  salatei;  p)  concr.,  oliatu ,  sare 
formata  d'in  acidu  oUtM  combinatu  cu 
nna  base  cbymica. 

OLIATUBA,  si  oleiatttra,  uleiatura , 
s.  f.,  sctioDO  si  resnltatu  allu  actiooei 
de  oliare ,  (vedi  1  oliare)  :  diatur'a  si 
saratw'a  seratei  ăe  lăptuci. 

*  OLICRAMU,-a,  adj.,  (fr.  »W«r*- 
Blei);  de  dicranu  :  fossa  olierania. 

*OLICRANn,  B.  m.,  pl.-e,  (it.  oUoruo 
si  «leermo»  fr.  oldorsne,  uX^vt]  =:  bra- 
eiu,  si  xpâvov  :=  capu,  eapitu);  apopbyse 
a  estremitatei  umorale  a  braciului. 

OLICD  si  oleieur%  adj.,  (it.  oleloo, 
fr.  «14l4i«);  de  oliu  sau  deiu  :  aciău  o- 
hat. 

OLIDS  ai  deide ,  adj.,  (fr.  oMid«) ; 
care  sâmeoa  cu  oUidu;  a.  m.  pi.,  didii 
sau  si  f.  didile,  familia  de  corpuri  ter- 
narie  organice,  care  are  de  typu  oliulu. 

OLIDUg-d,  adj.,  ftllduB}  d'in  olere  in 


OLL 

însemnarea  de  sub  1.,  plenu  de  oâore: 
bene  oUde  vase,  oliăii  capri. 

OlilfERU,  si  oleiferv.-a,  adj.,  (it.  •• 
lelfero,  fr.  olâlf&re);  care  adduce,  pro- 
duce oliu. 

OLIFOLIIIsioiei/oKu,-a.adj.,(fr.«ll- 
fvUâ),  care  are  folie  assemini  cu  alle 
olivului, 

•OLIGAKCfflA,  s.  f.,  (it.  oHgsr- 
obla ,  fr.  ollgarehle);  gubemin  de  di- 
garehi  sau  digarchicu. 

*  OLîGAKCHICU,-a.  adj.,  (it.  ollgar- 
ohleo,  fr.  ollţarebiqae);  relativa  Ia  or- 
ligarishia  sau  Ia  oligarchu  :  gabemiu 
oligarchicu. 

*OLIGARCHU,-a,  a.  personale,  (it.  o- 
llgsroba,  fr.  ollf  arqne,  d'in  oXqo;=pu- 
cinu,  si  cL(iy^ip=diomtii&)f  cui  place  oU- 
.9arc/ii'a^dorania  a  unui  micu  nameru 
de  cetatianî  :  oligarchtlu  e  frate  mai 
mare  cu  aristoeratulu. 

OLIQEND  aioleigeniura,  adj.,  (fr.  o- 
Ulgene);  care  oasce  sau  da  unu  licidu 
ca  oliulu. 

t  OLIQO-,  (d'in  gr.  ăXiioţ— puoînu), 
intra  în  eomposite  scientifice  ca  :  oli- 
gdilennia,  a,  f.,  (fr.,  oli^obleHile»  vedi 
si  Uenna,  etc),  pucinitate  sau  lipse 
de  blenna;  0Ît(7ocarfw,-a,adj.,(Fr.ollgo- 
earpe,  d'in  xapjriiî  =  fructu),  care  da 
pucine  fructe  sau  seminţie;  oligoceni,-a, 
adj.,  (fr.oU!roo6rate,d'inx£pa<:=comn) 
care  are  pucine  corne  sau  alte  promi- 
nentie  assemini  cornelort];  oligoeholia, 
s.  f.,  (fr.  oltgocfaoUe),  stătu  de  oligo- 
chdu,'a,  adj.,  care  se  cerne  pucina  bile 
(XoXvj);  oligoch'omu  si  oligroehronu-n, 
adj.,  oUgochronlns  (âX^^fO^pâVEo;,  fr.  oll- 
geobrone,  d'in  xi^vo;  =:  tempu),  cue 
dura  pucinu  tempu,  de  pucina  durata; 
oligoehronontetru,  s.  m.,  (fr.  «llffoebra- 
nom^tie,  it.  ollg0er«nODi«tro),  înatru- 
mentu  cu  care  se  mesura  celle  mai  mice 
intervalle  de  tempu;  o%oc%{u, -a,  adj., 
(fr.«li(r«objle,d'iaxuXâ(::=chylu,Buccu), 
care  are  pucinu  cbylu,  e  pucinu  nutri- 
tiyu;d6ac(  si  digochylia.  (fr.  «Ilgach)- 
lle);  aligocoprîa,  s.  f.,  (fr.  »llţo«oprIe( 
d'in  K6xpo;  ^  escrementu),  rai-itate  si 
pncinitate  de  secretione  de  pantice;  o- 
ligocratia,  s.  f.,  (fr.  ollgcoratle,  d'in 
xpâT6;  ^  domnfa),  aristocraţia  pucinu 


=y  Google 


OLI. 


491 


nnmerosa,  (vedi  si  oligarchîa);  dUgohe- 
MM,  s.  f.,  (fr.  ollţoh6mle,  d'in  atjjA  = 
saDge),  pncinitate  de  sânge;  o%omaHîa, 
8.  f.,  (IV.  eUţoniKiii»),  mania  de  pucîne 
idee,  da  acf  si  adj.  oligomaniacu,  cumn 
ri  sabat,  personale,  unn  oligomaniaeM; 
oli(;omeru,-a,  adj.,  (fr.  oXizomiiii),  care 
are  pucine  parti;  oligopharmacia,  s.  f., 
(fr.  oUţopliarnii«te),  pharmacia  c&tase 
potede  simplificata,  deacf  si  snbat.  pers. 
(^gopharmaeu ,  (fr.  ollţepbKrmiqiie), 
eare  se  tine  de  oligc^harmacia;  oligo- 
pAyZZu,-a,adj.,  (fr.  oltfophylle,d'in  fb\- 
Xov^folia),  care  are  folie  pucine  sau  rare; 
oKjropioMict,  B.  f.,  (fr.  otf i;apf onie,  d'in 
ff{Â>v=gra88u),  puciaitate  sau  lipse  de 
grassime;  oligoposia,  8.  f.,  (&.«llKoposle, 
d'inicdai;i=:potioQe),âeniinutioneasetei; 
digopsyt^ia,  s.  f.,  (fr.  ollţtpsyclile  d'in 
4i>x^=suf9etu),  calitate  de  ohgopsijchu 
^care  e  niien  de  Buţfletu,  pussUanimu; 
digosi^ia,  a.  f.,  (fr.  olls«8lalie,  d'in 
oiaXâz  =  saliva) ,  calitate  sau  stătu 
ă60Îigosialu,-o,  care  are  pacina  sa- 
liva; digospermia.  a,  f.,  (fr.  ollfviper- 
mle»  d'in  aic£p[ia  =;  sementia),  stătu  de 
oligo8permu,-a,  care  are  pucina  semen- 
tia; oZtfjos/emotM,  adj.,  (fr.olIgoit6inoD«, 
d'in  ar:^iui)y:=:staiae,  pi.  stamiue)  ,'care 
are  pucine  etamine  :  flori  oligostetttoni; 
oîigotrichura,  adj.,  (fr.  ollţotrlqne,  d'in 
♦pi^ — tpix'Sc  V^^)>  c*"  are  pucini  peri; 
s.f.  pi.,  oUgotrichele.  genu  de  muşchi; 
digotrophia,  s.  f.,  (fr.  ollgotropbie) , 
statn  de  oligctrophu  ,-a .  care  se  n«- 
tresce  mai  pucinu  de  cfttu  se  cade;  oli- 
gowesia,  s.  f.,  (fr.  ollgaaT6»l«),  pucini- 
tate  de  urina. 

OLIME,  pi.  olimine,  si : 

OLIMBNTU,  pl.-e ,  (ollmentam ,  it. 
•llmento);  ce  ole,  (vedi  olere  aab  1.),  ceva 
otente,  odore; —  amendoue  formele  se 
dicu  si  scnrtate  in :  olme,  oîmentu;  vedi 
st  dma. 

OLINV  ai  oleinu.-c.  adj.,  (it.  olelko,- 
*»  fr.elAIne);  de  otiu;  ca  subst.  ra.,  o- 
Uinu  sau  f.  oleina.  olina,  substantia  d'in 
iHiu  si  alte  grassimi. 

OLIOLC  si  olioru,  oleioru ,  uleioru, 
B.  tn.,  «leolnmj  deminutîva  d'in  oliu. 

OLIOMETBU,  B.  m.,  (it.  oleometro), 
instrumentu  de  mesuratu  densitatea  o- 


lieloru;  de  acţ :  oliometria,  artea  de  me- 
suratu densitatea  olieloru. 

OLIOHU,  8.  m.,  vedi  olioUi. 

OLIOSITATE  si  deiositats.  adj.,(it. 
oleoslU),  calitate  de  oliosu. 

OLIOSTJ  si  fileiosu,  uleiosu.'a,  adj., 
oleosns,  (it.  eleoso  si  olloso ,  fr.  hal- 
lenz),' plenu  de  oliu,  care  coprendeolw, 
care  sâmena  cu  oliidit :  uniu  de  vaeea 
tare  oliom ,  asid  de  oliosu  ca  si  cdlu 
de  bufda;  beulure  oliose. 

OlilRE  si  oleire,-escu,  v.,  vedi  oîiarc. 

OLITJ,  (dupo  localităţi  si :  oldu,  ulet»), 
8.  m.,  «lenin,  (it.  isp.  ollo  si  oleo,  port. 
•loo,  fr.  ballej  — trecutu  de  Ia  Romani 
mai  in  tote  limbele  Europei);  licore  graesa 
ce  prin  storcere  sau  prin  alte  medie  se 
estrage  d'in  aubatantie  animali  aau  ve- 
getali, si  in  speciale,  licorea  grassa  ce 
se  scote  d'in  fructele  olivului,  d'in  olive, 
de  sf  iu  usulu  vulgariu  la  acesta  apecia 
de  oliu  se  applicaeapresaionea  de  :  utitu 
de  lemnu,  de  ora  ce  untu  are  mai  acea- 
asi  estensione  de  intellessu  ce  are  si 
oliu.  cutnu :  utitu  de  nuca,  de  amygdale, 
de  naphtha=oliu  de  nuca,  de  amygdale, 
d€naphtha;Aero  numai :  oliu  de  Unu^z 
o2m  de  sem&Uia  de  Unu;  oliu  de  sementia 
de  cânepa;  oliu  de  sulfure;  oUu  de  buc- 
eate,  de  salata;  oliu  de  rapitia;  oliu peti' 
tru  candele;  mai  puneţi  otiu  in  candela, 
ea  se  sie  si  tina  apprensa  peno  la  diua; 
oliu  sântu  =  sântulu  oliu  =  sarttidu 
myru  cu  care  se  ungubaUeeatii.preutii, 
regii,  etc.;  —  proverb,  nu  mai  arruncâ 
olUt  pre  foeu;  a  innotd  ca  oliulu;  —  in 
pictura  ;  a  d^nge,  a  colora  eti  oUu. 

OLIVA,  a.  f.,  olea,  ftllro,  (it.  «llr^ 
fr,  otire);  1,  fructulu olivului  ■.olive  mari, 
olive  mid,  olive  verdi;  semburi  de  oliva; 
mâncare  de  liepore  eu  olive;  —  se  dice 
si  cu  intellessulu  de  olivu,  arbore  ce 
produce  olivde,  si  mai  vertoau,  ramu 
de  olivu;  2.  prin  metafore,  a)  applicate 
la  diverge  obiecte  ce  au  forma  de  oliva, 
cumu  :  nasturi,  ornamente  de  archîtec- 
tura,  etc.,  b)  in  specie,  genu  de  mollusee 
gasteropodi  d'in  famili'a  buccinoidiloru. 

OLIVACIIT,-a,  adj.,  (olIrMens,  fr.  •- 
llraei),  care  sâmena  cu  oliv'a,  care  are 
colorea  olivei :  vestimente  olivade. 

OLIVARB,  V.,  (ollTâie,  it.  «IlvAte); 


>yGoog[c 


492 OU; 

1 .  a  college  oUve,  2.  a  dă  forma  de  diva. 

OLIVABIA,  s.  f.,  vedi  olivariti. 

OLIVARIU,-o,  adj.,  ollTarUg;  rela- 
tivu  la  oliva  si  ]a,olivu  :  nasturi  olivari, 
«u  forma  de  o^iva;  storcutori  olivarie; 
— sobst.,  a)  personale,  care  cultiva  sau 
vende  olive;  cui  plăcu  olivele;  b)  reale, 
f.,  olivaria,  calitate  de  olivariu;  mul- 
ţime de  olivfi  sau  de  oîivi.  locu  unde  se 
siorcu  olivele  de  oliu;  f.  pi.  olivarie,  fa- 
milia de  inolluBCe  cari  au  de  typu  ge- 
nulu  de  mollusce  nomitu  oîiva,  (vedi 
diva  sub  2). 

OLITASTRU.-a.  adj.  s.,  «leasiter,  (it. 
«llTAstro,  fr.  eliT4tre)t  1.  ca  Bubst.  in 
acellu-asi  aensu  cu  oliastru=olivu  sel- 
haticu;  2.  ca  adj.,  care  are  colore  de  o- 
liva,  olivacia  :  omeni  olivastri  de  pelle. 

OLIVATIONE,  s.f.,  (ollratlo,  fr.  oll- 
valMii),  actioDe  de  &  olivare,  si  in  spe- 
cie, coUegerea  de  olive  si  tempu  de  col- 
lessu  (Aiwle. 

OLIVELLA,  s.  f.,  (ital.slIrellH),  oll- 
tul»;  deminutivu  d'in  oliva. 

OLIVETA  si  olivita.  s.  f.,  «Ilreta  si 
•lirita;  coUessu  de  olive,  tempu  decol- 
lessu  olive. 

OLIVETU,  s.  m.,  ollTetum,  (it.  oU- 
retft);  locu  plantatu  cu  olivi. 

OLIVIFEBU,-a,  adj.,  ollrirer;  care  da 
sau  produce  oUve  sau  divi  :  divifere 
.  terri;  olivifera  corona,  d'in  ramuri  de 
tlivu. 

ULIVttE,  adj.  3.,(fr.  «llTile);  de  oKm, 
leuatu  de  regula  ca  s.  f.,  olivUe-a,  prin- 
cipiu de  vegetali,  care  curre  d'in  olivu. 

OUVINU,-a,  adj.,  (it.  ollvlno,  si  o- 
flvlţno,  fr.  ftllviufl);  de  diva,  de  faci'a 
olivei :  vestimente  olivine,  ramu  olivinu; 
—  s.  f.  olivina.  p^tra  verde  batendu  in 
olivinu ;  substantia  chymica,  «straasa 
d'in  aalicina. 

OLTVIRE,-escu,  v.,  (ollvlre), a  college 
sau  plantă  olive;  vedi  olivita  ai  olivitoriu. 

OLIVITA,  s.  f.,  vedi  oliveta. 

OLIVITATE,  8.  f.,  ollfltoB;  tempu  de 
collesan  olive;  vedi  si  oliveta. 

OLlVITORIU.-toia,  adj.  s.,oUTltorî 
care  planta  sau  college  olive;  planta toriu 
de  olive  d'in  professione. 

OLIVU,  s.  m.,  «lea,  ollra,  (it.  oliv* 
si  ollva^  &.  ollvler;  vedi  si  diva);  arbore 


OLL^ 

care  produce  olive ,-  olividu  da  olive  â^in 
cari  se  estrage  oliulu. 

OLLA,s.f.,  olla,  si  aula,  (it.  isp.  olla, 
port.  olha,  prov,  ola);  1.  sub  form'a  fe- 
minina data,  vasu  in  care  se  ferbu  buc- 
cate,  se  pune  si  pastr^ia  lapte,  viou, 
miere,  untu  si  alte  lucruri  licide,  si,  in 
specie,  vasu  de  pamentu  ;  huccatele  ferie 
in  oile  sunt  mai  sanitose  de  căiu  celle 
ferte  in  vase  de  arame;  oile  ăe pamentu, 
de  arame,  de  ferru  alhu,  a  pune  olVa  la 
focu,  a  trage  olVa  de  la  focu;  a  tnancd 
^in  oUa,  a  si  hagd  rtasulu  in  olla,  a 
sparge  oll'a;  oile  sparte,  crepate;  oUeh 
crepaie  curru;  —  construitu  cu  de  în- 
semna atătu  continutulu  c&tu  si  desti- 
natiouea  vasului :  oUa  de  unta,  de  vinu. 
de  lapte ,  de  miere;  a  ie  doue  oUe,  mai 
multe  oUe  de  vînu,  a  mancă  una  olla 
mare  de  lapte;  a  manca  doue  oUe  de 
lente;  a  be,  a  scurre  oWa  intrega,  peno 
in  fundu;  oUa  de  galbini,  a  ulmicd  dîă 
cu  gaîbini  a  cuiva;  —  olla  a.hs.zszoîla  ăe 
nopte  :  pune  copîUulu  pre  dla;  —  prov. 
nu  ti  bagă  lingur'a  unde nuti  ferbe  oU'a; 
destullu  una  măciuca  la  unu  carru  de 
oile;  —  2.  sub  form'a  masculina,  oUu,  pi. 
oUe  =  oiipa,  laoDs,  labrum,  nroeus,  ani' 
phora,  nlveas,  alvear,  canalia  Ugneus 
TelUpldenaTelterrenuBrGaBalleolBs.tD- 
boSf  Bolens,  fiatuLa,  Imbrex;  septam, 
corst  domofl  appendtx,  etc.  (compara 
si  form'a  latina  anla,  care  intre  altele, 
se  applica  si  cu  senaulude  alrenB=oI- 
leiu  sau  uUeiu,  mai  vertosu  gr.  anX-iJ  = 
curte,  staulu,  casiariu,  gardu,  etc;  aoXcSc 
^:flueru,  tuba,  canale,  spaţiu  cercuUriu 
inchisu;  a.'ika.i  =  sulcu,  foasutia ;  a'jXt<: 
=:Btaulu,  spaţiu  incbisu,  etc.; comparaşi 
aUe  uostre :  dUeiu=Mlleiu=a,ljt»r ,  et- 
lueu=iullucu^t»uaUs  sÎ8«ptan,  oUanu 
:=oanaHs,  tabns;  dlata^Homa»  acoes- 
8l«,  etc.),  adeco :  a)  ollu^oUa  marc.  d- 
loniu  sau  oUoiu,  vasu  de  pamentu,  de 
vitru,  de  lemnu  sau  do  alta  materia, 
mai  allessu  vasu  de  forma  cylindrica, 
canna,  stupii,  etc. :  unu  mare  ollu  de 
apa,  de  miere,  de  vinu;  h)  tubu,  canale, 
tieva,  fossa,  sulcu,  etc.  prin  care  curre 
apa  sau  altu  fluidu,  mai  vertosu  apa  de 
ploia  :  ollulii  fornului,  căminului,  ca- 
imnti  cu  mai  muUe  oUe;  oUu  ăe  adăpata 


=y  Google 


OLL^ 

turmde  la  putiu;  eaminulu  face  fîmm, 
pentru  co  i  s'tw  astupatu  oUeîe;  pre  oile 
sescurreap'a  de  pre coperimenta,  (»eâi; 
ollana,oUanuy,  c)spiitlu  inchisu,  gardn, 
caaiariu,  cnrte.stoulu;  appeadicelacasa, 
la  unu  edificiu  mai  mara,  (vedi :  otlueu, 
ollata; — vedi  si  in  Glo9Baria:  vUUia). 

OILANA,  8.  f.,  ai  m.  oUanu,  pi.  ol- 
lane,  (vedi  oUa),  tegnla,  laibrexţ  «uslli» 
eaiallcDliia,  Wta»;  1.  teglade  pameatu, 
mai  vertosu  tegla  aduncata,  care  seire 
la  coperitu  de  case  :  casa  mvtiUa  eu 
ollane;  e  mai  fora  periadu  coperinten' 
tidu  de  oUane  de  eâlu  ceU»  de  seatt^ire; 
2.  canale,  tiâva ,  tubu  :  pre  oUane  se 
scurre  ap'a  de  pre  coperimentele  ease- 
loru;  fora  olkme  parietii  suni  espusi; 
olUmu  ă^  ferru  albu;  —  form'a  fem.  oi- 
lana  se  aude  mai  numai  in  Însemnarea 
de  sub  1. 

OLLâNABESSA,  3.  f.,  muliere  a  oi- 
lanariubti  Ban  muliere  ce  in  nomele  seu 
fabrica  sau  vende  ollane. 

OLIiANARIA  (proQ.  ollanaria),  s.  f., 
arte  sau  negotin  de  oUanwiu;  stabili- 
mentu  de  fabricat»  sau  de  yendotn 
dUane. 

OLLANARIU,  s.  m.,  te^nUran  vel 
tubulopum  fabricator  rei  rendUorţ  cellu 
ce  fabrica  sau  vende  oUane. 

OLLABE,  adj.,  «lUrI»i  vedi  oUariu. 

OLLABESCU,-a,  adj.,  ttfDlimi;  de 
ollariu,  relativu  la  oUmiu  ca  anbstan- 
tivu :  instrumente  ollaresd. 

0LLARE8SA,  s.  t,  muliere  a  dUariu- 
lut,  sau  mnliere  ce  fabrica  ori  vende 
oUe  in  numele  seu. 

OLLABIA  (pron.  dltaia),  a.  f.,  ol- 
Uria  ara,  AţaU  artlScium  vel  orucioii} 
măiestria  sau  negotiu  allu  oUariidui; 
officina  unde  se  fabrica  :iau  se  vendu 
oUe,  (comp.  isp.  ollerla,  port.  «larla  si 
«UrU). 

OLLABIR£,*es«i,  v.,  aşullnan  exer- 
cerq  a  fi  Mariu,  a  fabrica  oU«,-  mai 
vertosa  in  forme  participiali :  oUaritu~lu, 
maiesfcri'a  de  oUariu,  cumu  ai  mulţime 
deoUe. 

OLLABIC,-a,  si  oUare,  adj.  s.,  «lU- 
rlas  si  olUrls,  fi^las,  (comp.  isp.  al- 
iere, port  «lUirasivIeiro»  £r.«ll«ire), 
relativu  la  dla,  in  forma  de  oUa :  inttru- 


OLL. 


49S 


mente  ollarie  sau  oUari;  aubst.  m.,  ol- 
lariu,  a)  personale,  cellu  ce  scie  fabrici 
oile;  cellu  ce  fabrica  sau  veode  oUe 
b)  retfle,  pi.  ollarie,  locu  peatm  oUe. 

OLLATA,  s.  f.,  Mweaile  donaa;  ap- 
peadice ,  dependentia  la  case;  staulu, 
nmbrarin,  etc.;  —  vedi  oUa  sub  2.  M. 

OLLEIU,  si  «ZletH,  pl.-e,  alfeu,  al- 
Tun  stupu,  caaa  de  albine;  vedi  alia, 
sub  2.  M. 

OLLICA,  s.  f.,  «Illeala,  oUaU;  de- 
minativa  d'in  dla;  de  unde  noue  demi- 
nutive  :  a)  ollicica,  scurtatu  oldea,  ul- 
cica, si  de  aci  altu  deminutivu  ;  mIh- 
ctdia;  b)  dlUc^la,  scurtatu  :  oleelia,  «1- 
cella,  de  unde  nou  deminntivu  :  oUicel- 
lucia  siolUeeUutia,  scurtatu  :  oleeUutia, 
uleellutia;  si  cu  $  in  locu  de  c  :  uied- 
Îu9ia;  c)  ollicucia  si  otticutia,  scurtatu 
olcutia;  ă)  oUicia  si  olliiia,  de  unde  aou 
deminut.  dlieiora;  si  cu  s  in  locu  de  e  .- 
ollisiora;  e)  oUuăa  si  olUUia. 

OLLI0£I<LA,  oUieia,  oUisiora,  etc., 
vedi  olUca. 

OLLU,  s.  m.,  pt.'e.  vedi  oUa,  sub  2. 

OLLUCELLU,  si  tOlueeUu,  s.  m., 
pl.-e,  deminutivu  d'in  o^teu;  vedi  ol- 
luca. 

OLLUCA,  si  ulUtea.  a.  {.,  si  m.  oUtteu, 
ullucu,  pi.  oUuce,  uUuee;  1.  deminntivi 
din  ola,  •IIloBlaţ  vedi  oUica;  2.  eau- 
lls,  eaulIealaB,  Ueas,  alreas  =  U^va, 
canale,  albia,  fosAa,  tubu,  etc. :  la  pu- 
tiulu  acestu-a'nu  e  oUueu,  si  cu  greu  se 
pote  adapă  turm'a  numai  eu  gaUete 
fora  oUuee;  ollueu  de  p&ra,  de  lemm; 
3.  geţtua,  sepei,  wiuido,  rliien,  tabala, 
palas  ;=  gardu  de  nouelle,  de  pari,  de 
scânduri,  gardu  in  genere,  cumu  si  pani, 
lemnu,  scândura,  d'in  cari  se  face  gar- 
dulu  ;  vUuc'a  despre  vecww  a  cadut» ; 
sari  preste  oIU*ce,  deco  nu  poţi  intră 
pre  porta;  —  vedi  si  oBa  sub  2.  M. 

OLMA,  si  ulma,  si  cu  r  in  locn  de 
I .-  orma,  «irma ,  a.  f.,  «Ur,  («Inea),  e- 
dor,  olna,  jetttigluM,  (compara  ît.  orsa, 
totucu  r,  pre  eandu  in  i^auicsle  hassa 
si  ku»m»:z:olmâ  sau  uima,  bBsinar=  ol- 
mare  sau  tUmare,  etc.  se  afia  $  iu  locu 
de  I  sau  r;  asiî  si  în  dialecte  ita- 
lice: Bsna  ^  uima,  asmare  —  ulma- 
re,  si  in  r.  tt,  osne  =:  obno,  «saHr  = 


=y  Google 


olmare,  adeco  unu  s  analogu  cu  gr. 
ia^-^  =  oîma,  odore,  oa[)4oda(  ^  oIrki- 
re,  odorare;  vedi  olere  d'in  oare  olma); 
1.  ta  genere,  odore,  a  nume,  lucru  o- 
I«nte,  oflva  ce  da  odore ;  2.  iu  specie, 
a)  una  planta,  e&wlw,  specia  de  socu  = 
MmbDeDB  ebulna  lBiXi»n«u,  planta  uo- 
mita,  coma  ne  space  botaniculu  Apu- 
lău,  si  la  Dad  cu  nomele  de  olouit  (in 
acestu  intellesBU  a  potutu  coatribaf  de 
certa,  si  intellesaulu  de  aub  2.  aliu  lui 
o2ere);  h)  semnu  de  oalcatura,  de  petio- 
ru,  etc,  semnu  olente,  dnpo  care  cânii, 
de  essemplu,  oltna  sau  o^ica  pre  cellu 
ce  a  lassata  semnalu;  de  acf,  e)  in  ge- 
nere, Testîgiu  de  petîoru,  impressione 
sau  îotyparitura  de  petioro,  si  in  ge- 
oere,  vistigiu;  vedi  pentru  acesta  intel- 
lessu  form'a  cu  r  ,-  orma  =  urma,  in 
parte  la  locala  seu. 

OLMABE,  si  vîmare,  armare  sî  w- 
ffwire,(TedioI»ui),pre8.obn«8i  olmediv, 
T.,  1.  oltaccre,  Indafare;  loTestlţare ; 
a  leuă,  percepe  olma  =  odore,  a  unui 
dupo  odore,  si  in  genere,  a  sentf,  in- 
tellege,  mai  vertosu  cera  ascunsu,  a 
caută,  cerceta,  etc.  :  mdUtrii  d\n  mari 
deportări  olfoa  mortacinde;  cânele  olma 
unade  dotnnuluiseu  făcute  de  mai  multe 
diUe;  linguşitorii  mei  au  olmatu  eo  am 
erosi  banni;  2.  seqal,  perseţnl^ia  mer- 
ge pre  urmele  cuiva,  (vedi  pentru  ace- 
stu sensu,  form'a  cu  r  :  ormare  =:  ur- 
mare, in  parte  la  locul  ei). 

OLMATU,  si  idmatu,  ormatu  si  ur- 
mtUu,-a,  adj.  part.  sup.  stibst.,  d'in  ol- 
mare; 1.  part.  pass.,  banni  ascunşi  bene, 
dero  olmati  de  furu;  2.  sup.  avemu  căni 
boni  de  olmatu  liepori;  3.  anbst.  oima- 
Udu  ageru  <Alu  eănUoru;  (vedi,  pentru 
ferm'a  cu  r  .-  ormatu,  in  parte  la  loc  u  Iu 
seu). 

OLMECABEsau  olmicare,  si  ulmica- 
re,  cu  r  in  locu  de  l :  ormicare  si  urmi~ 
care,  (vedi  cAma),  v.,  olbcen»  iadagare» 
laveitliţare;  veatlfla  legero  vel  preme- 
n;  seqilt  perseqal;  sectarlt  coaseotari; 
CU  intăllesu  mai  energica  de  câtaoJma- 
re;  1.  a  olmâ  bene,  a  merge,  caută  si  a- 
fl&  dupo  olma  :  cânii  au  oUnieatu 
UeporH;  prin  estenaione,  a  sentf,  per- 
cepe, intellage,  afli,  etc^  mai  vertosu 


OIA 

ceva  aseunsu,  leeretu  :  eopUlulu  face  ee 
face  ti  oimtca  unde  ascMMdu  dtdeeti^a; 
2.  a  armări,  persecuţi,  a  se  tin<  dnpo 
cineva,  a  nu  Iu  scapă  d'in  ocli,  etc.,  in 
acestu  sensu  mai  vertosu  ca  r  ia  locu 
ie  l :  ee  me  ormicati  ai  numidatipace? 
a  ormieâ  pre  cineva  diUe  intregi;  fig. 
a  ormieâ  orbesce  imphnirea  libUtinosf- 
îoru  aelle  mpiditati;  a  ormiod  gloria, 
una  umbra,  una  naUuea. 

OLMICATIONE  si  tdmicaiime ,  or- 
micatione  si  urmicaivme,  s.  f.,  aLraeflfli 
laiagatlo,  Investlgatio,  conieetatie,  ac- 
ţiune de  obnicare  :  iHmicationea  {<«• 
porelm  de  lieporariu;  ormicaUonea  cu 
seie  a  wmdret  de  gloria. 

OliMICATOBlU  si  uimicatoriu,  or- 
micatoriu  si  urmiaUoriu,-a,  adj.  s.,  ol- 
faclens,  ladagator,  leetatorţ  care  ol- 
mica  sau  ormica  :  olmicatorii  câni;  or- 
mieatori  de  gloria  desirta,  de  noveUe 
scanătdose. 

OLUICATU  si  uimicatu,  ormieatu  si 
urmieattt,-a,  part.  sup.  sabst.,  olfiaUi. 

OLMICATDKA  si  ulmicatura,  ormi- 
eatura  si  urmieatura,  a.  L,  olCaotiiB,  la- 
dagatlo,  eonsectatlo,  perseoiitl»;  ac- 
'tione  si  modu  de  dmieare  :  olmieatur'a 
cânelui  nu  te  inseUa. 

t  OLO=AoIo-,  (d'in  grec.  5Xoţ=totu, 
intregu),  intra  in  composite  ca:  olocatt- 
stu,-a,  adj.  s.,  holocanatum,  (âXâxauarov, 
fr.  h«l«eaiist«,  d'in  nourii;  =  arau),  de 
totu  arsa ,  vorbindu  de  sacrificiu ,  da 
victima,  la  Judani;  leuatu  mai  vertosu 
ca  eubst.  reale,  m.  oIocaw«^  sau  ai  f. 
olocausta=iiCTi6iiiii,  la  Judani,  in  care 
victim'a  se  ardea  de  totu,  si  de  aci,  sa- 
crificiu in  genere,  victima  :  ^itdu  o- 
mtclt»  ăe  dMte  pre  sene  oheau^upentru 
noi;  in  acellu-asi  sensu  si  form'a  :  c^- 
aaăoma,  pi.  oloeautomate  =  hvUaaN- 
tomai  {âXmLabxa^y,  oloatisu  =  holo- 
ehrysu,  s.  m.,  botoelir}-sus»  (ăXc!xp<M(>ti 
d'in  xpo<i°;  =  auru),  specia  de  flore;  o- 
lodontaspistu,-a,  adj.,  (fr.  holodantupi- 
8t«td'inâ2o6(=rdeate,  sidunit^-scntu), 
care  are  scute  si  toţi  dentii  depleni;  s. 
f.  pi.  olodantaspistele,  tribu  de  reptili 
ophidie;  olodonte  si  "holodonte,  adj.,  (Er. 
b*lo4oiit«),  care  are  dentii  toţi  cătipote 
av^;  s.  f.  pi.  kohdoniae.  fomiliaderap- 


=y  Google 


tili  opliiâie;  olodontophide.idj.,  (fr.  ho- 
lod«BtophU*,  d'in  Sqgtcsisirpe),  serpe 
ce  are  toţi  deotii-,  8.  f.  pi.  ol<^ntophi- 
dile,  tribu  de  reptili  ophidie;  oloedria 
=z  holoeăria,  s.  f.,  (fr.  halo6drle,  d'in 
S5pa  =::  facia),  calitate  a  unui  cristallu 
ce  pote  uni  tote  faclele  c&fe  se  potu 
cooidină  in  giurulu  unei  c4rta  syatema 
de  assi  determinate;  de  acf  si  aiîj.oloe- 
dricu=hi^oeăricu :  criatalle  oloeâriee; 
elographu^uilografu,-a ,  adj.,  bol«ţr*< 
phiB»  (iXvfpafOi,  ir,  holagraphe  ai  ole- 
(caplie,  it.  oloţrafo),  scrissu  totu  de 
acea-aai  m&na,  de  m&n'a  aulonului  ma- 
uuBcr^itului :  testamente  ologrc^e;  olo- 
lepiâotu^:hoii^idotu,-a,  adj.,  (fr.  ho- 
lolâpUoto,  d'in  Xnri(^:3cama,  soldiu), 
care  e  preste  totu  copeiitn  eu  scame; 
ololeucu,-a,  adj.,  (ft.  hololeoqKe  •  d'in 
ixwii.6z  =  albu),  de  totu  albu;  olovnetru 
=  l^olometru,  s.  m.,  (fr.  holoaiHr«*  it. 
«lometro),  instrumentu  astroaomicu  de 
lenatn  altitudinile  angulari  alle  unui 
puntu  de  asupr'a  orizonteluî;  olope- 
toIu=AoIope^a{N,-a.  adj.,  (£r.  bolop4tale), 
care  are  petalele  iutrege;  olQphan^u=. 
oIo/anen(,-a,adj.,  (fr.  kolophRBbre,  d'in 
ţavspâ;  =:  manifestu),  in  totu  manife* 
stata :  insecte  holophanere,  cari  si  an  fă- 
cuta tote  evolutionile  sau  metamorptio- 
sile;  ohporu==}ioloporu,-a,  adj.,  (fr.  holo- 
pore),  care  pre  totu  corpulu  are  pori;  oîop- 
teru=:holopteru,-a,  adj.,  (fr.  holoptire, 
d'in  ir»p^v=:anpa),care  are  una  aripa  sau 
aripiora  ce  se  intende  pre  totu  corpulu; 
<^osericu^u>losericu.-a,  koloiierleaij  cu 
totalu  de  metasse,  doaideru  =  holosi' 
deru-a,  adj.,  liolo8lderBS,(â>.Datâ-vjpo;,d'in 
oiSi^poc^femi),  cu  totulu  de  ferru;  ho- 
losphi/ratti,-a.  adj.,  faolosphf  ratiis,  (6X0- 
ifbpa-mti,  d'in  tsfdpa.  =:  miilin) ,  bene 
mcdliatu,  indesatu,  solidu,  masaivu;  0- 
loihuria==holotJaiTra,  a.  f.(&.  holothnrle, 
d'in  Mpa^usia),  genu  de  zoopbyte  ca 
pellea  preate  totu  semănata  de  gaurelle; 
pi.  f ,  holothuriele,  ordiue  d'in  familia 
radiarieloru  ce  are  de  typu  genulu  Ao- 
l^httria. 

OLOKARE  =  odorare,  (it.  »lorare), 
formatu  d'in  olore^:=wU>re;  vedi  ai  oZere. 

1  OLOBE,  3.  f.,  =  odore,  «Ier  =0- 
d«r,  (compara  ai  it.  «l«r«);  ?edi  ai  oUre. 


OiLO. 49S 

2  OLOBE,  8.  f.  ai  m.,  olar=e}eBHii 
vedi  eycnu  sau  ctcnu. 

OLTEin,  8.  m.,  redi  oUoiu.  M. 

OLTOIRE  si  ultuire.-eseu.  v..  Ino- 
culare»  Inserere;  vedi  altvire,  si  ol- 
toiu.  M. 

OLTOIU,  si  vitoiv,  s,  m.,  pl.-e,  ai  f. 
dtoia,  ukoia;  snrcvlus,  ooalut,  InatţBH, 
iBsftB arbor)  Taecinum  rlroB;  l.aurceUu, 
Dclu,  blastariu  ce  se  inocula  :  mat  nwiUe 
oUoie  de  peru;  2.  arbore,  pomu  in  care 
se  inocula  aau  s'a  inoculatu  una  aureellu 
sau  mai  multe;  3.  vaccina  aau  vaccina 
de  inoculatu  in  contr'a  bubatului  aau 
versatului;  —  pre  alte  locuri  si  cn  a  ; 
alioiu,  ai  verbulu  altoire,  dUuire;  noi 
credemn  co  si  fcrm'a  oitoiu  si  form'a 
oltoiu,  sau  ultoiu  sunt  bone,  de  ora  ce 
olioiu,  e  probabile,  easitu  d'in  oltu  sau 
vitu  de  la  olere  (vedi  olere  sub  2),  âro, 
altoiu,  probabile  d'in  altu.  bUdb,  de  la 
aiere,  de  unde  ai  compos.  inaltu;  de  ora 
ce  alere::zolere  de  sub  2;  si  a  nume,  ol- 
toiu si  ultoiu  nu  sa  de  c&tu  augm.  d'in 
oUu,gi  tUtu,  part.  d'in  dere,  leuatu  si  ca 
subst  cu  însemnarea  de  ceva  crescntn; 
ţdattta.  blastariu,  rama,  etc,  (vedi  si  olu, 
totu  d'in  olere),  precumu  e  si  altoiu  d'in 
ăUu.  ca  subst.  ceva  creacutu;  planta,  etc.; 
form'a  :  oI^etu^Bdoleiceogr^june,  omu 
de  insoratu,  d^ro  inco  neinaoratu,  alla- 
turata  cu  lat.  adoleseens»  adaltai,  so- 
bolta,  prolea  1  etc.,  esaite  totu  d'in  0- 
lere,  confirma  eaplicarea  data ;  —  aaii 
fiendu,  coveotele  caută  se  se  acria  :  al- 
toniu  oltonm,  etc.;— de  si  atfttu  form'a 
c&tu  aiseusuln  confirma  acesta  esplicare, 
nu  avemu  inse  a  esclude  absolutu  eapli- 
carea  formei  altuire  prin  altu  1=  altcr* 
de  ora  ce  si  lat.  adulterlvn  (d'in  ad-«l- 
ter)  =  surcellu  sau  altom.  JH. 

*  ULTU  ai  uUu,  part  sup.  subst.  d'in 
olere;  vedi  si  olioiu.  M. 

*  OLU,  s.  m.,  pi.  oluri  si  oieri,  oln*- 
olerts ;  (d'in  olere  in  insemenarea  de 
sub  2),  ârba,  planta  ce  cresce  d'in  pa- 
mentu,  lenatainse  de  regula  in  intellea- 
sulu  speciale  de  planta  culinaria,  le- 
gume :  a  se  nutri  mai  multu  cu  oieri  de  . 
câtu  cu  came, 

"  OLDSCULU,  a.  m.,  ţl-e,  «Usoa- 
iam,  (it.  olDseolo);  deminotîvu  d'io  olt* 


,y  Google 


496 


OHA. 


a  se  mdri  eu  pomimore  si  eu  olusculr. 

*  OLTMPIADE  si  dwnpiaăe,  s.  f., 
oljnplas,  (ăXoţiTctAi;,  fr.  oljmplade,  it. 
olimpiade),  spaţiu  de  patru  anni  ce  tre- 
cea  de  )a  una  serbare  a  joewiloru  olytn- 
ţnce  peno  la  alta  serbare  a  acellom-aai 
jocuri,  si  care  Greciloru  serviea  la  nume- 
rarea  anniloru :  prinmlu  atmu  ollu  pri- 
mei olţfmpiade  coincide  cm  annulu  776 
înainte  de  Cfmstu;  Thalete  se  născu  in 
pritmdu  annu  cdiu  olympiadei  a  trei- 
died  si  treia;  olympiade.  ca  si  jocurile 
olî/mpice,  s'au  numitu  asii  dnpo  Olyttt- 
pia,  unu  locu  in  Elide,  pre  rip'a  riutui 
Alphw,  cu  una  selba  de  olivi,  in  care 
sesBthanjoatrile  oli/mpice,  si  in  care  se 
află  si  unu  templu  inchinatu  lui  Joue 
OIympiu,-—pTeIonga  formele  oîfjmpiaăe 
si  olympicu,  au  esaîtu  d'in  acea-si  fon- 
tana  adj. :  otympiaeura,  =«lf  mplacui, 
0lyfflfnanu,-(i,=oI;inplanDg,  dt/mpiu,'a, 
olf  Biptiis,  subst.  olympiu  si  oIi/r»picu= 
oljBplani  si  «IjrBplenm  ^  templu  allu 
lui  Joueolyajtiu;  —  acelle-asi  forme 
se  referu  inse  si  la  0Iţ/m|)t(=0Ijn]pii8, 
f OXD[iffoi;),nume  allu  maimultoru  monti, 
d'in  cari  cellu  mai  connoscutu  e  cellu 
de  ta  confiniele  Macedoniei  si  Thessaliei, 
unde,  dupo  antici,  resedea  Joue  cu  celli 
alţi  diei  de  prim'a  ordine,  si  de  acî, 
Olympu  =  ceru. 

•OLTMPIACU,  olinipianu,olympicu, 
olympiu,  ulym^;  vedi  ohjmpiade. 

OMAGIA,  (pron.  omagia),  stare  de 
2  omagiu,  omagismu. 

OMAGISMU,  s.  m.,  s^tema  feudale, 
vassallismu  sau  vassallitate;  mai  allesau 
stare  a  terraoiloru  (coloniloru)  suppusi 
proprietarfuluî  directu  ;  annidu  Ifiift 
s fermă  omagismulu  terraniloru. 

1  OMAGIU,  s.  m.,  (fr.  h«minaKe>  it. 
«naggio),  1.  terminu  feudale,  suppu- 
nere,  professione  si  actu  de  suppunere  a 
vassalltdui  cotra  snperiorele  seu :  a  pro- 
mitte,  a  face  nma^;  2.  prin  eatensione, 
reTerentia,  incliiiiatîone,ofScin,  respectu, 
covenita  onore,  etc.;— nu  e  inse  de  lipse 
in  acesta  însemnare. 

2  OMAGIU,  s.  m.,  vassallu,  coIodu 
indetoratu  cu  mari  prestationi  cotra 
proprietarinlu  directu  allu  pamentuliii 
(fundului)  :  lucratorii  fondurUoru  mari 


(latirundlorHB),  fura  servi,  apoi  omagi 
sau  coloni  legaţi  de  gleba,  in  fine  omagi 
usufruduarifSidupo  1848devenirapro- 
prietari  pre  pamentulu  loru. 

*0MA8U,  s.m.,  omaBDB,  (fr.  omasoM), 
1.  ventriculu  de  rumegatorie,  2.  matie 
si  alte  parti  de  intestine,  d'iu  care  se 
făcu  mâncări;  buccata  d'ijt  intestine. 

*  OME,  9.,  pi.  omine,  onen,  (ferma 
antica:  oameu,  de  care  Varone  dice: 
smen,  ţnod  ex  ore  «Utnin  est,  osati 
dictam  ^  ome,  fiendu  co  e  anissu  ifm 
ore'=^gura  [=:oa],  s'a  dissu  osme;  pote 
co  e  afâne  cu  grec.  fh^,  si  Sr[>,  in  origine 
si  proprie,  voce  presagiioria),  si  de  aci 
in  genere,  veri-ce  semnu  consideratu  ca 
presagitoriu  sau  prenuntiatoriualla  cel- 
îoru  venitorie:  semnu,  presagîu,  etc:  o- 
mine  fericite,  bone,  favorcAiti;  omine 
reUe,  defavorabili;  si  peno  aaiadi  Bo- 
mânii  tragă  omine  d'in  differite  missi- 
eari  alle  partiloru  corpului. 

OMEDIRE  si  omidire,  omijire,-escu. 
V.,  vedi :  medire,  d'in  care  omedire,  cu 
ob,  si  prin  urmare  se  pote  scrie  si :  om- 
medire.  M. 

OMEGA,  3.  f.,  (O  pita,  (it.  «mega,  fr. 
ttmjfa),  nome  allu  ultimei  littere  d'in 
alfabetulu  grecu,  care  are  valore  de  nnu 
o  lungn,  si  de  aci  si  nomele  ei ,  in  op- 
positîone  cu  o  [uxp6v=o  scurtn;prin  me- 
tafora, fine,  finitu  :  eu  swn  alpKa  si 
omeg'a,  inceputulu  st  finitulu. 

OMENESOE  si  ominesce,  adv.,  hn- 
mane,  honeate;  in  modu  omenescH,  ca 
omti :  a  se  portă ,  a  vorU  omenesce;  a 
tracta  pre  alţii  omonisce,  ca  si  densii 
se  ne  tractedie  omenesce. 

OMENESCU  si  ominescu,-ai  adj.,  hn- 
maons,  de  omu,  allu  omului,  ce  tine  de 
o»m,  ie  natur'a  omului,  cesecoTÎneomu* 
lui,  (compara  pror.  omeneBe^oma^îu), 
1.  in  genere:  voce  omenesea,  Cttft«  ome- 
ne8eu,figura  omenesea,  capite  omeneset; 
mentea  omenesea  are  mca-ginele  seUe; 
peno  acoUo  nu  se  pote  sui  mentea  ome- 
nesea; sudore  si  labort  omenesea;  pas- 
sioniomenesci,nepotentieomeneBci;  fan- 
tasie otnencsci;  preste  poterea  omenesea: 
omulu  are  îipse  de  vietu,  de  traiu  ome- 
nescu;  mâncare  omenesea,  nuporeesca; 
traetare  omenesea,  âm^etu  e 


yCOOglC 


qm. 

eonditionUe  ce  mi  imfuni  nu  su  ome- 
nesci,  â  neomenesei;  —  eonditioni  o- 
menose  si  neommoae  diffeni  in  sensa 
de  :  eonditumUe  omenesci  si  neomene- 
sei;— 2.  ia  specie,  a)  r«otas,boiBi,eoB- 
Temtvns»  ««amodnit  perTeotiiH  =:  camu 
aec&de,cnina8eeere,bo&u,perfectu,etc.: 
lucru  omenescu,  nu  e  numai  luenUu  o> 
ntultn,  faetUu  de  omu,  ci  si  mat  vertosu : 
Ituru  bene  facutu,  lucru  eumu  se  cade; 
aai&  si :  Umba  omene«ca,  timba  eonee- 
ta, intellessa;  bjmtimtn»,  moderstis^ 
mesoratn,  nn  esssggeratu  :  ceri  pretiu 
neotnenescu,  cere  preiiu  mm  omeneseu; 
c)  illeaBt  =  allu  altui-a,  strainu :  gal- 
lina  omenesea;  cUle  telle  sunt  aceste  ve- 
stimerUe  sau  omenesd? nute  bucatrâ  la 
lucru  omettescu;  allege  peeorele  nos^e 
cftn  celle  omenesă. 

OMENIA  si  ominia,  s.  f^  1.  himanl- 
tu,  calitate  de  omu,  satara  omenesea, 
fientia  omenesea,  totulu  calttatiloru  ce 
făcu  pre  omu,  si  io  specie  complessula 
calitatiloiu  particularie  omului,  cari  Iu 
distingu  de  celle  alte  animali  :  sunt 
omeni  cari  n'au  în  ei  firu  de  omenia, 
twmtca  omenesea;  ~  in  acestu  senan 
se  applioa  mai  vertosu  formele  :  o- 
M«ntre  si  umanitate,  (vedi  ai  2  ome- 
nire); âro  form'a  omenia  occurre  ca 
mai  desu :  2.  cu  iasemnarile  morali 
speciali  de  :  a)  bonor,  bonestas]  probl- 
tea,  onore,  onestate,  probitate,  bone- 
taieialucrâ  pre  omenia;  nu  ie  lassâpre 
omeni'alui;  tipromUtupre  omeni" a  mea 
co  jjute  voliu  ins^â;  omu  de  omenea, 
omeni  cu  multa  omenia;  te  lassu  la  o- 
menS'a  tea;  si  eu  se  lucrediu  in  omerUa; 
b)  haauBlUii,  ur)MiiltABţairAblUUi>eo- 
■Itaa,  •nelosItM,  ofUolum,  manifesta- 
Uone  estertift  a  omeniei  interne,  urba- 
nitate, deUcatetia,  bonetate,  politetîa, 
affaAiiUtate,  ofGciositate ,  dispositione 
cumu  si  actu  de  a  face  altui>a  plăcere, 
de  a  l'inâetoră,  oflîciu,respectusibeQe- 
Tolientia,  attentione  Biprevenientiaco- 
tra  omeni :  a  se  porta  eoira  toţi  eu  ome- 
nia; omenfa  omenia  aştepta;  omenia  la 
omer^  merge;  omu  fora  omenia;  omu 
ee  nu  sete  de  omenia,  nu  inteUege  de 
om«nJa,  nu  precepe  de  omenit  sau 
la  omenia;   mai  vertosu,  e)  exceptto 


OME. 


497 


hoapitaiu,  acceptione,  tractare  ospi- 
tesca  :  in  ca<'a  lut  totu  strainutu  , 
uau  ealatoriuiu  afla  omenia;  a  ospită 
pre  toţi  cu  multa  omenia;  a  st  face 
omeni'a,  a  si  arretd  omenCo. 

OMGNXUK  si  ominime,  s.  f.,  biiB«Hl- 
tai,  coilectivu,  omeni  mnlti,  si  in  spe- 
cie, toţi  omenii,  totulu  omeniloru  de 
pre  pamentu ,  genuin  omenescu  :  ome- 
nimea  integra  asia  a  credutu  si  crede. 

1  OMENIKK,-«scw,  v.,  1.  in  genere, 
e»lere  excolere^  erodirs,  efferar«ţ  nl- 
tlKM-e,  a  face  omu,  a  desvoltâ  natur'a 
omuZut,  si  in  specie,  natur'a  partieuia- 
ria  omilui,  prin  care  se  deitinge  de  celle 
alte  animali,  a  scote  din  barbari'a  mo- 
rale si  intellectnale,  a  erudf,  a  fonn&,  a 
poli,  a  imblandf,  a  cItiU  sau  civilisi  : 
muUi  itwetia  multe  si  de  tote,  fora  ae  se 
omenesea;  înainte  de  a  eogitâ  ae  dâmu 
fililoru  noştri  unu  stătu  in  societate,  se 
ne  adoper^u  a  i  omeni;  2.  in  specie 
a)  eolere,  obserrare,  Tererfj  reserarl» 
a  tract&  ca  omw,  a  onorÂ,  respectă,  a  se 
arretă  plenu  de  respectu  si  benerolieD- 
tia,  a  fi  respectosu  si  officiosu  cotra  o- 
meni,  mai  vertosu,  b)  a  ospită,  a  tracta 
ospitesce,  a  tracta  cu  tota  attentionea 
si  benevolienti'a  :  abia  s'a  indoratu 
se  ne  lasss  in  curtea  sea;  dero  nu  ne 
a  omenitu  cu  nemica;  a  omeni  pre  toţi 
câţi  tragu  pre  la  cas'a  sea;  a  omeni 
pre  connoseuti  ca  si  pre  neoonnoscuii; 

-c)  inse  ai  in  ren,  a  face  reu  servitiu, 
a  batujocorf,  si  mai  vertosu  a  spurcă  cu 
escremente  :  eopUhdu  s'a  omenitu,  si 
te  a  omenitu  si  pre  tene,  si  a  oment^u 
vestimentde;  inse  in  acestu  sensu  si  ca 
eupbemismu  :  a  se  o'-neni  =  a  st  face 
nepotenti'a  omenesea. 

2  OMBNLBE,  s.  verbale,  1.  eradltle* 
esUna,  expolitto,  actione  de  omenire  ; 
omenirea  copUliloru  prin  stuiHulu  a/r- 
tHoru,  liUeratuvei  si  sâentiei;  2.  hnma- 
Bltas  =  natur'a  omului;  vedi  si :  ome- 
nia sub  1.;  3.  bumautUa:=  toţi  omenii, 
genulu  omenescu;  vedi  si  omenime. 

OUENOSn  si  ominosu.-a.  adj.,  hi- 
manni,  pleca  de  omenia,  si  prin  urmare 
differita  de  omenescu,  pentru  care  lim- 
b'a  classica,  ca  si  alte  sorori,  applica  totu 
form'a  knvMBs,  pre  candn  alin  nostru 


>yGoog  Ic 


4^ 


OHE. 


omenosu  se  dtce  tu  speciale  numai  de 
natur'a  particularia  omtdui,  a  nume  de 
natw'a  morale,  asia  co  omenosu  ins^m- 
UB  io  speciale  :  eradltui,  ealtia,  arbâ- 
aiSf  esnlsţ  clrlllat  orSclospii,  alTftblIla, 
mitis,  bOBesţug,  probns,  bonuB^  n- 
qaiBt  etc,  adeco :  a)  scossu  d'in  barbaria, 
culta,  eruditu,  formatu,  bene  creacuUii 
h)  ÎQ  parte,  a.)  affabile,  poliţa,  officiosu, 
indetoiitoriu ,  bonu  ,  oepitale  ,  civile; 
^)  oneatu,  probu;  7)  blaildu,  bonu,  etc.; 
essempte :  conditioni  omenose  d'in  par- 
tea invmguiorwlta ,  a  se  arretâ  ome- 
nosu »i  cotracellicel'offendu,nueome' 
nosu  a  si  ride  de  ceUi  infortunati,  se 
fim»  omenosi  ti  ca  pecoreîe  nostre;  trac- 
tare  omenosa  a  celioru  inferiori  noue. 
*  OMENTU, s.  m.,omeiitiiin, (it.  omen- 
to);  1.  membrana  ce  iafaaciora  matiele; 
2.  matiele  insesi ;  3.  in  genere,  veri-ce 
membrana,  care  iofasciora  una  parte 
interna  a  corpului. 

t  OMEO  :=  homeo-,  (d'in  gr.  Snoioi; 
=  ass^miue),  intra  in  multe  composite 
scientifice  ca :  omeomeruT=homeomeru,- 
a,  adj.,  (Cr.  homâomâre,  d'in  ^ipo;  =: 
parte),  formatu  d'in  parti  ass^mini; 
âe  a<^  si  subst.  f.,  omeomeria  =  ko- 
meomeria,  bonuBomerU  ^  (â^otQţtEpEix, 
fr.  hom^oînririe,  it.  omeomerla),  stătu 
de  omeomeru,  in  specie,  in  filoaofi'a  lui 
Anaasagora,  similitudine  a  elemente- 
lom  primitive;  omeopatia  =:  homeopa- 
thia,  B.  f.,  (fr.  bomdopathle,  it.  omeo- 
patu,  d'in  jcdtdo;  =  morbu,  affectione), 
sysbema  medicale,  care  pretende  a  vin- 
decă caldur'acn  căldura,  frignlu  ca  fri- 
gu,  etc;  de  aci :  adj.,  omeopalieu  ;=  ho- 
meopathicu,-a,  st  subat.  person.  omeopa- 
iu.  ==  homeoputhu,  doctoriu  de  system'a 
Ttotneoputhica;  omeoptotu  ^  fwmeopto- 
tu,-a,  homffii>itti>tu§,  (6p.o[6;tTaltOl;,fr.ho- 
B4optote,d'inl^rtalO[(;=:casu,  casugram- 
maticale),  care  e  in  acellu-aai  caau;  otneo- 
proferu  =  homeopropkeru.-a.  adj.,  h«- 
BitBapr«pher(i8,-0D ,  (6^ioTtp6fsgov,  fr. 
Iien^ftpri>ph6re,  d'in  icpoţâpeiv  ^  pro- 
uuntiare),  care  se  pronunţia  ass^miuea, 
are  sonu  assemine,  si  ca  s.  m.,  homeo- 
propherulu  =  ritiu  de  aonu  assemine 
in  covente  consecutive;  omeot^adu,- 
a,  adj.  s-,  htBw*t«leat»g,-«i,  (i|Mtoii- 


. Mţţ. 

>.Emoc-ov,  d'inTsXeonJ  ^  fini  tu,  termina- 
tioue),  care  are  terminatione  asaemine, 
vorbindu  de  sonuri,  de  voci;  si  ca  a.  m., 
terminatione  assemine. 

OMET£)U,  3.  m.,  omu  mare,  mai  ver- 
tosn  tare  Înalta  si  lungu;  vedt  si  omonm. 

*  OMICIDIALE,  adj.,  si ; 

*  OMIGIDUBIU,-a,adj.,  bs>letdU- 
rluB,  (it.  omleidtale  si  «mieldlsTl»),  re- 
lativu  la  omicidiu;  ca  subst.  personale. 
omiâdiariu  dîce  mai  multa  de  cfttu  0- 
micidu. 

*  OMClDItJ,  pl.-e,  bonicIdlHM,  (it. 
onlcldlo),  fapta  de  omiâdu. 

*  OUICIDU.-a,  9.,  honleldR,  (it.  «• 
Ktcl4a,  d'in  omu  ai  cedere  ^  occidere), 
occisoria  de  otnu,  de  omeni,  ommori- 
toriu  de  omeni;  si  ca  adj.,  tMânt4^  0- 
micide  alîe  latronelui. 

*  OMIDIRE,-esew,  v.,  vedi  :  meăirt 
si  omedire  sau  ommedire.  M. 

OMIIilA,  s.  f.,  (6[uXta,  fr.  boB«m. 
it.  omelU  si  •mlila),  coventare,  covento, 
mai  olleasu  coventu  basericescn,  tinubi 
in  baserica  pentru  invetiatur'a  creden- 
tiosiloru,  sermone. 

*  OMINALE,  adj.,  onlnallg;  in  1- 
cellu-aaî  sensucuallu  formei  omittosv. 

*  OMINARB,  T.,amliiarlsionlDare; 
a  dă  ome  sau  omine,  a  presagf,  prenuD- 
tiă,  a  dă  semne  de  venitoriu  :  ti  orâmu 
si  ominâmu  domnia  si  gloria;  a  omind 
bane,  reu. 

*  OMINATIONE,  s.  f.,  omlnatl»;  ac- 
ţiona de  ominare. 

*  OMINATORnJ,-ion"a,  adj.  s.,  «biI- 
natorj  care  omina,  predice,  prenuntia  : 
omnatoriu  numai  de  relle  si  calamităţi. 

*  OMlNOSD,-a,  adj.,  obIhosbb,  (fr. 
onliieux),  plenu  de  omine,  de  presagie. 
mai  vertosu  de  presagie  relle:  ominose 
passeri.  ominosidu  urletu  <dlu  cânelui. 

OUIOMERIA,  omiopatia,  etc.,  vedi: 
omeomeria,  omeopatia,  etc,  la  articluln 
omeo-. 

OMISIONE,  8.  f.,  «misBio,  (it.  •wi8- 
Hlone  si  ominlsatone,  fr.  omlaslan),  ac- 
tioue  de  omittere, cama  si  ce  se  omitle  : 
omissione  importante,  omissione  de  co- 
vente d'in  una  f rase,  omisionimulie  d'in 
vna  carte;  cu  atâie  omis-noni  aii  faevin 
cartea  neinteUessa. 


=y  Google 


_  OMM 

OMISSUra,  adj.  part.,  onlaiis. 

OMITTERE  si  omettere,(misi9iomi- 
sei,  omissu,  T.,  smltteret  (it.  OHetter«, 
si  onnetters,  fr.  «mettre,  d'in  ob  cu 
suFpressionea  lui  b,  si  d'in  tniMere ;  se  . 
pote  ÎQse'si  asaimilfi  h,  ai  scrie :  ommit- 
tere  sau  ommettere),  a  lass&  la  una  par- 
te, de  uua  part6;  a  lassă  se  se  duca,  se 
treca  de  la  sene  ,  si  in  specie ,  a  lasaă 
se  treca  d'in  veâere,  in  adensu  sau  d'in 
scăpare  d'in  vedere,  si  de  aci,  a  laasÂ 
in  neglegentia,  a  nu  face  ce  se  cade  a 
face :  a  omitte  frânele  eallului;  a  omitte 
tristdecogitari,  voluptăţile,  seccaturele; 
omUtemu  a  diee,  a  scrie  ceva,  sau  pentru 
co  ne  scapă  d'in  vedere,  sau  pentru  co  nu 
vremu  a  le  spune  sau  scrie;  a  omitte 
mai  mtAte  covente  d'in  periodu,  asia  co 
acesiu-a  remane  neinteUessu ;  adauge 
pre  moTffitie  locurile  omisse  in  origina- 
le; a  peeed  prin  omitere. 

OMMEDtBE  si  onmidire  sau  ome- 
dire,  omidire,-e8CU,  v.,  sibrldere*  arrl' 
dere,  d'in  ob  si  medire,  ea  intellessuln 
speciale  de  a  subride,  si  mai  vertosu,  a 
(^de  sau  a  arriăe,  a  responde  cii  snb- 
risu  la  subrisu.  M. 

OUMORIBE  si  omorire,  (d'in  ob  si 
morire;  pentru  forma  vedi  si  paren- 
thesea  de  la  omittere),  ommoriu,  om- 
mori,  etc,  v.,  lit«rRoer«,  eiieeare>  ne- 
Mre,  ocoidere»  obtrBDear«,TitaprlTare; 
a  face  se  moria,  a  priva  de  viâtia,  cea 
mai  generale  espressione  a  genuini  a- 
ceatui-a  de  actione  :  a  ommori  cu  ,arma 
de  focu,  cu  arma  taliosa,  ct*  baiaWa, 
dandu  cu  parulu  in  capa;  a  ommoti  o- 
meni,  vite;. a  ommori,  calcanău  cu  r.ar- 
rulu,  suggrumandu,  innecandu  svffo- 
eandu;  se  nu  faci  asia  co  te  ommoriu; 
te  ommore  tata  teu  cu  batali'a,  de  va 
audi,  ce  ai  famtu;  a  ommori  spiriitdu, 
suffietutu  prin  ignorantia  sauprinpec 
cate;  a  se  ommori  Jucrandu,  a  se  om- 
mori de  supperare;  ommore  cineva  pre 
altulu  si  prin  cereri  persistenţi  :  me 
ommore  se  Iu  ^a*  la  theairu,  se  i  com- 
peru  unu  coUu;  m'ati  ommoritu  eu  sec- 
caturde  vostre  de  vorbe. 

OMMOBITORIU  8io»k)r(fortM,-o,adj. 
S.,  interffetor,  percugisor,  oeelsor,  ho- 
■iolda;  care  ommore,  si  in  specie,  care 


OMH.    _ iii 

*  aau  omem .-  ommoritorii  cu 
morte  se  se  punhea. 

OMMORITU  ai  omoriiu,-a.  adj.  part 
sup.  snbat.,  inUrrectiis'. 

OMMORIU  si  omoriu,  a.  m.,  eoolil«, 
homIcidIiiM,  BAx;  actione  si  aotnde  om- 
mOrire  :  ommoriu  precogUatu,  ommoriu 
fora  precogiiare. 

*  OMtTB,  adj.,  ovui»=:totu,  fiaeare, 
appHcatu,  1.  ca  pi.  dat.  cu  form'a  la- 
tiua  :  (}»mi6ws=iitt.  pentru  toţi,  cu  in- 
tellessulu  de  earru  sau  trassura  mare, 
ca  care,  pre  unu  pretiumodicu,  se  trans- 
porta omenii  da  la  unu  pnotu  la  altulu 
in  cetate;  ca  se  ae  indigene  coventulu 
caută  se  i  ae  ă6  form'a  :  omnibu.  unu 
omnibtt,  mai  muUe  omnibe  sau  omni- 
buri;  2.  in  composite  ca  :  omnieolore, 
adj-,  onnloolor,  (fr.  onBleol(pr),=care 
are  tote  colorile;  ommfariu,-a,  adj.,  om- 
nirarloBi  de  totn  genulu,  de  tota  speci'a; 
omniferu,'a.  adj.',omnIfet  =  oare  porta 
sau  duce,  tinetote:of»m/er'a2erra;omnt- 
forme,  adj.,  •mnlfomls,  (fr.  onniromie) 
=care  are  sau  pote  &v6,  leuă  tote  for- 
mele; omnigenu,-a,&â'}.  oniilgeaiis,  (fir. 
omtilg6De)=:He  totu  genuin  :  omnigene 
colori,  omnigene  semcntie;omnimodu,'a, 
adj.,  «RiDlmodui,  (fr.  omninode),  :::=  de 
totn  modnlu,  de  tota  form*»  :  omnimode 
tonuri;  omnimorbm,'»,  adj.  s.,  «mnlmor- 
bluH-a=care  servelatotî  morbii:reme~ 
die  omnimorbie,  ea  subst.  f.,  omnimor- 
bia,  planta  ce  se  credea  .bona  pentru 
toţi  morbii;  omniparente,  adj.  aaiBlpa- 
MHsrrcare  nasce  tote  ;  terr'a  omnipa- 
rente; omnipotente,  adj.  oiiiKlpot«na=: 
care  pote  tote  .-  Domnedicu  numai  e  om- 
nipotente; se  făcu  inse  sau  se  dicu  si  se 
dau  ca  omnipotenţi  si  omenii;  celU  om- 
nipotenţi in  republica; —omnipotentia. 
3.  f.,  omnipotentia,  (fr.  oniilpoteiice), 
calitate  de  omnipotente  :  omnipotenti'a 
dimna,  omnipotenti'a  juratUoru;  omni- 
presente,  adj.,  (fr.  omnlprâsent)  :=  pre 
totendine  si  totu  de  a  un'a  presente;  om- 
nipresentia,  s.  f.,  (fr.  onnlprAseBee), ca- 
litate sau  facultate  de  omnipresente:  cm- 
niprestnti'a  lui  Domnedieu;  omniscien- 
te, adj-,  (oHBlticiens,  fr.  omiitscieBt),  = 
care  scie  tote;  omniscientia,  s.  f.,  ca- 
litate de  omnisi^ente  :  omnisâenti'a  dî- 


=y  Google 


şoo 


OHO. 


vina;  omnisciu,-a,  (•mmbalm),  eare  Bcie 
tdte;  omnisonH,-a,  adj.,  onnUasot,  care 
are  tote  sonurile,  sau  care  resona  pre- 
totîadine;  om»ite»ente.iăj.,ona.iUvtas, 
care  Une,  domina  tote^  omnivagura,  adj., 
«mnlTagDg,  a)  care  v^a  pretotindîne; 
omnivolu,-a,  adj.,  omnirolmi;  a)  care 
voliesce  tote;  b)  care  sbora  pretotindîne; 
omnivomu,-a,  adj.,  (fr.  omnifome),  care 
n»fKtDtucemftnca;()mntt)orH-a,adj.,on- 
BlTftrni,  care  mânca  totu,  sau  care  mSnca 
tote,  de  tote :  omidu  e  omnivoru,  ea  unulu 
ce  mânea  si  carne  ai  irbe. 

*  OUNIBUS,  omnieolore,  omnimodu, 
omnipotente,  aba.,  vedi  omne, 

t  1  OMO-,  (d'în  gr.  t&fwţ  =  umeru, 
fiî  d'in  grec.  &}i6z  —  crudu),  intra  in 
composiu  scientifice  ca  :  omoal^.  9. 
f.,  (fr.  omoalgle,  d'in  Sk-jo^  =  dore- 
re),  dorere  de  nmem,  in  umeru;  de  acf 
adj.,  omoalgieu,^a;  omoeotyla,  a.  f.,  (fr. 
•noeotjleţ  d'in  x»6X7j  =  caritate), ca- 
ritate ia  care  ae  imbucca  capitula  u- 
merulai;  omophagu,-a,  adj.,  (fr.  om»- 
phsKet  d'in  fparţtlv  z=  mâncare),  care 
manca  came  cruda :  se  aice  co  bacehan' 
tile  erau  omophage ;  de  acf  si  sabst.  f., 
omophagia  =  onopliaţU,  {it^farfiix , 
fr.  «mophagle),  mâncare  de  carne  cruda, 
pi.  f.,  omophagiele,  aerbatore  a  Ini  Bac- 
cfau,  in  care  mâncau  carne  cruda;  omo- 
phoriu=zomoforiu,  ţl.-e,  (ufioţjtfptov,  fr. 
oBopIiorlon  3i  onopborei  d'in  tpipeiv  = 
ferere ,  portare)  =  vestimentu  arcMe- 
rescu  ce  se  pune  pra  umeri;  omoplatu, 
8.  m.,  (fr.  omapUtei  d'in  icXaT&<:^Iatn, 
largu),  ossu  latu  si  suptire,  triangnla- 
re,  care  formâdia  partea  posteriore  a  u- 
meriloru,  spat'a,  spatele,  ossnlu  spa- 
telorn. 

t  2  OMO:=A<Min)-,  (d'in  grec.  ojjuiţ 
=  semile,  assemine),  intra  in  compc- 
site  scieutiâce  ca  :  omobranehiu  ^  ha- 
mobranckiu,-a,  adj.,  (fr.  li«m«l>r«ich«t 
d'in  ^pifxut  =  branchia)  ^  care  are 
brtţnchie  assemini;  s.  î.  pi.,  omobran- 
chiele,  ordine  d'in  claasea  crustacielom; 
omocarpu=homocarpura,adj.,  (fr.  h»- 
mecarpe,  d'in  xcipudi:  =:  fructu)  care 
are  fhicte  assemini,  sementie  assemini; 
0mocentru^:homocentru,  s.  m.,  (fr.hv- 
meceatre),  centru  commane  alLu  mai 


om._ 

mnltoru  cercuri;  de  acf  si  adj.  omoeen- 
tricu^iomoeenirieu.'a,  care  are  centru 
commune;  omoehdu=homochdH,-a,ai}. 
(fr.  hoBiMfaile,  d'in  x>]''-'i=c"'re.  pe- 
tioru),  care  are  petiorele  assemini;  a.  f. 
pi.,  omochelele,  sectione  d'in  famili'a 
crnstaoieloru  deeapodi  brachyure;  omo- 
ericur=homocricu,'a,  adj.,  (fr.  honverl- 
elea,  d'iu  xp(xoi:=:cercinn,  ânelln),  care 
are  anelle  assemini;  s.  f .  pi.,  amoeriale, 
ordine  de  chetopodi;  omodermu=homd- 
dermu.-a,  &dj.,  (fr.  kftModeroiei  d'in 
8£p[U[=pelle),  care  are  pelle  assemine, 
de  acea-asi  colore;  s.  f.  pL,  omodermăe, 
familia  de  reptlli  ophidie;  omo^<mii= 
homodromu,-a ,  adj.  s.,  (fr.  horao4r«»ei 
d'in  Spojioţ  =z  cursu,  drumu),  care  ar* 
cursu  assemine,  si  in  specie,  perghia  «• 
modroma.  in  care  poterea  sau  forti'a  ac- 
tiva si  forti'a  passira  sau  reslstenti*! 
snnt  de  acea-asi  parte  a  puntului  de 
râdimn,  si  ca  subst.  m.,  omodromidu= 
perghia  omodroma;  omog(^aetu,-a,  si 
homogoUadu,  adj.,  (fV.  honofilute,  d'ia 
loXa-^oXaKtoî  =  lapte) ,  care  are  san 
suge  acellu-asi  lapte,  si  de  acf  es  snbst, 
membru  d'in  acea-asi  familia;  omogama 
=homogamia,  s.  f.,  (fr.  bancgamle,  d^n 
Ţdiiocz^Dunta),  statn  de  planta  care  are 
organe  de  amendone  sessele;  omogenitt, 
si  homogeniu,-a,  adj.,(fr,  homoţ^ne,  it. 
omoţeneo) ,  care  e  de  natnra  sau  de 
forma  assemine,  composu  d'în  partf  as- 
semini :  parti  omogenie,  substantia  o- 
mogenia,  adunantia  omogenia,  ministe- 
riuomogeniu,  testura  omogmia;  hmina 
omogenia,  alle  cărei  radîe  sunt  tote  asii 
de  reflessibili  sau  refringibili;  cantităţi 
omogenie;  de  acf  si :  omogeneitate=h(h 
mogeneitate,  s.  f.,  (fr.  iunuaginilii ,  it. 
oiaoKflneiti)=calitate  de  omogemu  .-  0- 
mogeneU(Uea  partiloru;  <mogeTUa=:Juh 
mogenia,  a.  f,  (fr.  hemog^nle»  it.  om- 
feiiIa)=generatione  de  semini  d'in  se- 
mini;  omogrOtnmu  =  homogranim»,-a, 
adj.,  (fr.  bomograrame,  d'in  YpociiţM=:Ut- 
tera),  care  are  acea-asi  littera,  acelln- 
asi  semna;  omografu^homogng^.'O, 
adj.,  (fr.  honoţraphe ,  d'in  "rpif kv  = 
scriere),  care  e  scrissn  assemine :  to- 
vente  omografe,  fora  inse  se  aibă  aeea- 
asi  origifte  neci  ac^-m  w«»*  /  o*^ 


=y  Google 


OMO. 

îogu=ihemalogtt,-a,  adj.  (fr.  lioBi*i«f  b«, 
ii.  «mvlogo,  d'in  Xdţoc^^ratioiie),  io  fi- 
gure  geometrice  asiemini,  se  applica  la 
laturi,  cari  oorrespundu  si  se  oppunu 
la  anghiari  ecali;  corpuri  attaloge,  ciri 

-  an  caracterie,  transfonnationi  assemini 
si  cotnpositione  analoga;  electricităţi  o- 
mologe,  ma^Hetiamn  onwlogu,  etc.,  cari 
attragn  orirespingn  acellu-asi  corpus 
d&Bcf  si :  B.  f.,  omologia  =Jtomoloffia, 
(it.  onologU),  'Statu  de  omdlcgu;  adj., 
omdlogicu=^otiiologieu,-a;  verb.,  omoto- 
garg=Otomologixre,  (fr.  hVMftlogiier,  it. 
on«l«^re) ,  a  confi^jntă,  compari,  as- 
semin&i  conformi^  in  specie,  a  ratifică, 
a  d&  nani  actu  particnlariu  potere  de 
acfu  publiou  sau  judiciarin;  de  acf  si : 
omÂogaUone,  s.  £,  sctione  de  omolo- 
gare; omofflaSu  ^  homomalUt,-a,  adj., 
(fr.  boMABiillet  d'in  \ijaX\6z  =:  Una, 
pem),  care  are  perii  saa  părţile  pree- 
minenti  direptate  in  acea-asi  directio- 
nK,om<meru,-iit=homomeru,-a,  adj.,  (fV. 
■■•Hvmirâ,  d'in  [jiâp(x;=:parte),  care  are 
tote  părţile  assemini;  s.  f.  pi.,  omome- 
rde,  ordine  d'in  classea  chetopodilora, 
cari  au  ăneUde  corpaloi  assemini;  omo- 
morfii=homomorphi,-a,tAi.,  (fr.  h«H«- 
DtTpbe,  d'in  |iop(pi=:forma),  care  are 
forma  assemine  :  piaii  omomorfe;  omo- 
ntmM^homomjmu,-a,  adj.,  (fr.  b«ii»< 

'  njme,  it.  ononlKOţ  d'in  SyotL<x^3ome), 
care  are  nome  assemine  sau  sonn  asse- 
mine, dâro  sensu  differitn  :  ^t  fi'oii  o- 
monmm,  trei  amice  omontane;  covente 
omomtme;  coventele  omonume  potu  se 
ttw  fia  neci  de  camu  synottyme;  de  aci 
s.  f.,  omonmiUa  =  homon^mia,  (fr.  ho- 
»«B;inle,  it.  «■«nlmlâ) ,  calitate  de  o- 
monumu  :  omonumPa  aceatoru  trei  ter- 
mini; omofonu^homophomi,-a,tiij;  (fr. 
taoBophone,  it.  «mofOBO,  d'in  tpavr^  = 
TOca),  care  are  voce  sau  sonu  assemine : 
covet%te  omofone;  de  aci  si  s.  f.,  omofonia 
=  homophonia,  calitate  de  omofowt; 
omoft^u:=::homop}^Uura,  adj.,  (f^.bo- 
■cpbjUet  d'in  tpâXXov  ;=  folia,  frondia) 
care  are  tote  foliele  assemini;  i'mdpode= 
homopode,  adj.,  (fr.bsmopode),  care  are 
totu  atăte  degite  la  petiorele  posteriori 
ai  anteriori;  om()pfe»%-a,=:Ao«iopterM-a, 
adj.,  (fr.  homvpUrtf  d'in  msp6v  =  a- 


OMP. 


SOI 


ripa),  care  are  aripe  assemini;  s.  f.  pi., 
omopterete,  sectione  de  insecte  d'in  or- 
dinea hemiptereloru;  omotele^^homotde, 
adj.  8.,  (fr.  h«Motile,d'in  TâXo;=tribntu), 
strainu  oare  şedea  in  Athene  si  solvea  a- 
celle-asi  contribntioni  cu  cetatianii  a- 
theniant;  omotene  =.  homotene,  adj.,  (fr. 
homot^ne,  d'în  TEtvs[v^teDdere)=  care 
tende  a  si  mantinâ  acea-asi  forma,  yor- 
bindu  de  certe  animali;  omotaiamu  == 
homothalamu,-(i.  adj.,  (fr.  h«iioth«ltne, 
d'in  9dcXatLot  =  lectu  sau  patu),  caro  are 
8tratuassimine,Torbinduâecerte  plante, 
cari  au  corpulu  assâmine  cu  stratulupre 
care  stau;  omotimu=hom(aimu,-a,  ^j. 
s.,  (fr.  koBMtlme,  d'in  u^ii  ^  onore), 
care  are  ecale  onore,  care  se  buccura  si 
se  pote  buccnră  de  ecali  onori;  de  scf  si 
s.  f.,  omotimia-:::Jiomotimia,  calitate  san 
dereptu  de  omotmu;  omotonu  =  homo- 
tona.-a,  adj.,  (fr.  bomotoDe^  d'in  tavo; 
=:  toQu,  intensitate),  care  are  tonu  as- 
semine sau  intaisitate  assemine :  febre 
omotona ;  de  acf  si  sabst.  f.,  omotonia 
:=zhomotonia  (fr.  bomotonle,  it.  ometo- 
mu),  calitate  de  omotonu;  omotropu  = 
homotropu,-a,  adj.,  (fr.  hotnotrope,  d'in 
ipiiTcoc  ^  torsione),  care  are  directione 
assemine,  vorbindn  de  etnbryone,  ce  are 
acea-asi  directioae  cu  sementi'a;  omou- 
si»,  ^^  homousiu ,'a ,  adj.,  bom«ng|iiB, 
(â|Loo6oio{  d'in  obtAtt  ziz  substanstia)  ^ 
consubstanţiale  :  fiîiuUt  e  omousiu  eu 
tataht;  disputa  pentru  omousiu  eausă 
destinarea  intre  ariani  si  ortoăossi. 

OMOI^E,  Offionitt,  (cu  n  moUiatu  o- 
moitt),  3.  m.,  (it.  omoBe),  augment,  d'in 
omu,  omu  mare  de  corpu,  de  statura;  in 
ftcellu-asi  sensu  si  pentru  muliere  sab 
form'a  femin.  omonia,  (omoia). 

OMOBIBE,  omoritu,  omoriu,  etc., 
vedi :  ommorire,  ommoritu,  ommortu. 

*  OMPHACE,  sau  onface,  s.  t,  (8[i- 
'ţai;  compara  si  tr.  onphax),  1.  popul, 
^urida,  ura  necopta,  stroguri  necopţi; 
2.  si  alte  fructe  necopte,  mai  vertosu 
olive  necopte,  olive  verdi;  de  ac£ :  3.  pa- 
tra pretioia  pellncida  verde  gatbina- 
stra. 

•  OMPHACINU,  sau  onfacinu.-a,  adji 
8.,  (fr.  oinpfaiciB);  de  omphace,  leuatu 
de  regula  ca  subst.  m.,  omphaeinu,  si 


,Coog[c 


soâ 


OMU. 


f.  omphaeina^Biicca  de  omphaee,  zâma 
de  omphace. 

*  OMPHACIU  saa  o»/actt(,-a,  adj.  s., 
oHphaetiiia,  (ăţiţdixcoţ-ov),  de  QmpĂac«, 
trassu  d'in  ompAace,  si  de  acf  s.  reale 
m.  omphaeiu  sau  f.  omphacia=^olia  san 
succu  estrassu  d'in  struguri  necopţi, 
sau  d'in  olive  verdi. 

♦  OMPHACOMELE  sau  onfacomde, 
s.  f. ,  OBphaeoael  I  (fr.  onphacomel), 
mjerecu  omphadu  de  uve,  siropu  cu  om- 
phaeiu de  uve. 

t  OMPHALO-,  (d'ia  grec.  o^tikâz 
^  buricn),  iatra  in  composlte  si  deri- 
vate scientifice  ca :  omphaloceîe,  s.  f.,  (fr. 
oHpbaloc^Ie,  d'in  xiJXtj  =r  tumore,  sur- 
patura),  surpatura,  infiatura  de  buricu, 
essire  a  buricului;  omphaiode,  adj.,  (fr. 
omphslsde),  care  are  forma  de  buricu; 
omphaloău,  a.  m.,  (fr.  oaipfaaI«de ,  d'in 
6Sc!;  =  caile),  parte  a  unei  plante  ce 
serve  de  canale  vaseloru  nutritive;  om- 
phalomantia,  s.  f.,  (&.  ompiialoinaielPt 
d'in  [uxvTcia  =  divinatîone) ,  pretensa 
arte  de  a  devinâ  dopo  nodurile  buricu- 
lui nuni  pmncn  naacutu,  căti  copilli  are  se 
facă  mamm'a  lui;  omphaîoncia,  a.  f., 
•mpbaloncle,  d'in  S-pwtt:  z=.  inflatura), 
inllaturaabuncului;ompAa2opiyma,a.f., 
(fr.  OBphtloph}'metd'inţ6]La=tumore), 
tumore  la  buricu;  omphalopsychu  ,~a, 
adj.  S.,  (fr.  omphalopsfqiiei  d'in  ^ay^ 
=:  sufflotu),  sectariu,  specia  de  illnmi- 
natu  care  crede,  co  omulu,  uitandu-se 
fissu  la  buriculu  seu,  ae  pote  pune  in 
conimunicatione  cu  divinitatea  si  vede 
aaî&  cea-a  ce  assemini  alJuminati  no- 
mescu  Imnin'a  Thaborului;  omphalop- 
tieu  si  omphaloptFu,-a,  adj.,  (fr.  ompha- 
loptl(|iie  si  ompbaloptre»  d'in  £;rtpov  =: 
speclu),  vorbindu  de  una  lenticula  bu- 
ricata  de  amendoue  laturile;  omphaior' 
rhagia,  s.  f.,  (fr.  omphalorrbagle»  d'in 
'parftlv  =  a  se  rupe  ei  curre);  scursore 
de  sânge  d'in  buricu,  mai  vertosu  la 
prunci;  omph(tlositH,-a,  adj.,  (fr.  onpba- 
losite,  d'in  otra;  ^  nutrimentu) ,  care 
capita  nutrimentu  prin  buricu;  ompka- 
lotomia,  s.  f.,  (fr.  «mphalotomle,  d*in 
togi^  ^  taliare),  taliare  a  buricului. 

OMU,  s.  m.,  pi.  omini  si  vmeni,  bnmo, 
it. (oomot «mo;  isp.  hombre,  port.  onew. 


OMD; 

cătat  ome,  prov.  h*Be,  hOH  Bl  om,  T> 
fr.  en,  n.  fr.  bana*,  adauge  si  •■);  a- 
nimale  raţionale,  cogitatoriu  si  vorbi- 
toriu;  in  acestu  intellessu  omu  se  appiii» 
la  totu  genulu,  fora  distînctione  de  sessu: 
numai  omulu  conmuniea  idede  si  sen-  ■ 
timentde  seUe  prin  $emne  si  somm  at' 
ticulate;  numai  omulu  vorhesce;  OMuIu 
ahita  in  tote  dimaiele;  genuiu  omint- 
loru  s'a  divisu  in  mai  multe  vUie ;  e  una 
vitia  de  omeni  alba,  e  alta  vitia  âe  o- 
meni  negra,  ai  una  vitia  de  omeni  gd- 
bina;  aceste  trei  vitie  de  omeni  se  sub- 
dividu  in  mai  muUe  varietăţi;  toţi  ome- 
nii sunt  moritori  ;  toii  omenii  simt 
ecaîi  înaintea  lui  Domnediett;  Dom- 
nedieu  crea  pre  omu  dupo  imagir 
nea  aea;  —  in  opp.  cu  femina :  Bon- 
nedieit  erei  omulu  si  femin'a;  in  acta 
adunare  erau  mai  mtdtx  omeni  de  cât» 
femine;  omu  insoratu,  omeni  Beduin, 
oiMN  teneru;  omeni  armaţi,  omenii  ft» 
unu  regimentu;  in  sensu  si  mai  spe- 
ciale de  marilu,  barbatu :  omtUu  meu, 
dice  una  muliere  de  barbatulu  seu;  o- 
mulu  teu  nu  e  ionu  ca  omtdu  meu;  — 
cu  respectu  la  calităţile  intellectoali  si 
morali,  sau  la  capacităţile  si  aptitudinile 
omului  :  omu  numai  de  neme;  mare  m 
adjunau.  avutu  te  ai  facutu,  dero  omu 
tdu  nu  eşti;  a  st  a/ld  omulu,  nu  ti  oi 
aflatu  omuiu,  nu  e  acestU'O  omulu;  aee- 
stu-a  e  omulu  meu;  Diogene  cautâ  omu 
eufanariulu  diu'a  inameăfa  mare;  n'am 
omti  care  se  me  intdlega;  omulu  negotiu- 
lui,  seientiei,  curtei;  omu  de  sperantia, 
de  periclu,  de  incredere,  de  omenia,  de 
prMtate  iiteereata;  omuiu  perdiarei,  o- 
mu/u  lui  Domncdieu,  omulu  dracului;— 
omu  nouu ,  omulu  nouu,  a.)  în  sensu 
civile ,  omu  de  currendn  nobilitu ,  omu 
de  currendu  essitu  pre  scen'a  politica; 
P)  in  sensu  leligiosu,  omulu  regeseratu 
prin  grati'a  divina;  —  proverb,  nu  faee 
nemica  co  tata  teu  a  fostu  domnu,  si  te 
nu  eşti  omu;  ned  salcea  pomu,  neci  in- 
cultulu  omu. 

OMUCIU  si  omutiu,  s.  m.,  h«Miii. 
I  calns,  honallnS)  homnlliiluif  banaBOUi 
I  (comparasiit.onueelo;  oniaelaolsj «bI- 
j  oello,  onetto,  etc.);  deminutivnd'in  omu 
\  de  undo  nou  deminutivu  :  omucioru,  si 


■^^ 


.Google 


_, 0N& 

cusinloendec  .*  omusioru,  form'a  ceare 
ai  seosuln  de  ut»,  (fr.  Inetle)  =:  gUti- 
dula,  liiobntia  d'in  guttu :  mi  a  c^utu 
<Mm8iorulu,  a  rEdicâ  omusiorulv  cadutu; 
— pre  looga  aceste-a  occurre,  ca  demi- 
nuliva,  si  form'a :  omtdleciu  sau  onmlle- 
tiu,  care  presuppune  si  una  forma  :  o- 
mtUUi  ^  lat.  homallas. 

OMULLETIU,<»ntinoru,oiNu<*u,etc., 
vedi  omttciu. 

*  ONAGBA,  8.  f.,  vedf  onagru. 

*  ONAGBIC.-a,  adj.,  (fr.  OB»ir«); 
carpsâmenacuonaţ/r'tf,  sau  cu  onagruhi. 

'  ONAGRU,  8.  m.,  oBster,  {Sva-jpw:, 
d'ia  ova;  =:  asiuu,  si  <S-rp(o<:  selbaticu); 
aainu  setbaticu,  commuue  in  Tartari'a 
3i  Persi'a,  tare  ageru  de  petiore;  — 
l'em.  onagra,  femÎQa  a  onagruiui,  dâro 
si  genu  do  plante  care  serve  de  typu 
lamiliei  sau  tribului  onagridoru. 

•  ONANIA,  (pron.  onania),  s.  f.,  ai ; 

*  ONANISMU,  s.  m.,  (it.  oBa>lmo), 
mallscia,  masturbatione ,  asia  nomita 
dupo  Onan,  filiu  allu  lui  Juda ,  batatu 
si  peidutu  de  Domnedieu  pentru  acestu 
peccatu. 

*  ONOARE,  T.,  ancâre,  a  aberi,  vor- 
bindu  in  speciale  de  aainu  :  asinii  <mca; 
oncaiur'a  asiniloru. 

•  ONSBAKK,  V.,  «nerare,  (it.  •»»- 
rare),  a  ingreonă  :  a  onerâ  navi,  carre, 
caUi,  asini;  a  si  onerâ  stomacviu;  sunt 
oltmenfe  ce  onera,  fora  se  nutresca;  a 
onerâ  ntesele  eu  buceaie  de  totu  genulu; 
a  onmâ  pre  cineva  cu  injurie,  cu  argur 
tntnte;  dâro  si :  a  onerâ  cu  onori.  cu 
promiase;  a  onerâ  reuîu.  morbtdu,  cal- 
lea;  a  onerâ  butOe  eu  tnnu,  tUrU  eu  o- 
liu,  canistrele  cu  fiori. 

•  ONEBARIU,-a,  adj.,  onerarlus,  (it. 
nnerarlo,  fr.  ontiralre);  relativu  la  onu, 
la  oneri,  careporta  oneri :  bestia  onera- 
ria,  nave  oneraria,  in  opp.  eo  nave  ae- 
tuaria,  affide  onerarie,  in  opp.  cu  ofj/i- 
cie  onorarie. 

♦ONERATIONE,  s.  f.,  oiieratlo,(it. 
ABerulone);  actione  de  onerare, 

*ONERATU,-o,  adj. part.  sup.subst., 
oieratvfi. 

•  ONEBOSITATK,  s.  f.,  oHerosiUs; 
calitate  de  onerosu;  onerositatea  sarei- 
ndoru  impuse  umerilaru  noştri. 


aş^ RM 

*  0N£R0S17,-a.  adj  ,  oaertni,  (it. 
oii«ro80f  fr.  onirenx);  inearcatu  de  0- 
neri,  greu,  apppsatoriu,  tare  greu,  io- 
commodu  :  sarcine  oncrose,  buccata  o- 
nerosa  pentru  stomaeu,  acrulu  c  mai  o- 
neroau  de  câta  foculu,  onerose  negotic; 
tuida  onerora,  donatione  onerosa,  ti^ 
Iu  onerosu,  candUioni  onerose,  in  opp. 
cu  donatione  gratuUa,  titlu  grataitu, 
eonditioni  usiore. 

*  ONESTAMENTU,  s.  m.,  pl.-f,  lio- 
BMtaiDeutDm;  medin  de  oruslarc,  or- 
namentu,  splendore. 

*  ONESTANTE,  adj.  part.  preş.,  kt-  » 
nestoas,  care  onesta. 

*'  ONESXAKE,  T.,  hoBeHtare,  (it-  •- 
neatare),  a  face  onestu  =:  a  investf  ca 
onore,  a  onoră,  orna,  decora,  etc.  :  a  o- 
mstu  cu  mari  onori;  domnulu  se  one- 
ste cas'a,  nu  cas'a  pre  domnu;  a  onesta 
pre  cineva;  insocianda-lv; petreatndu-Ut 
intempinandu^lu ;  pudorea  onesta  for- 
mos^i'a. 

"ON^TATE  Bione8iitate,s.f..hon%- 
»tM,  (it.  oneşti  si  onestate,  fr.  hvm- 
neteU);  calitate  de  onestu;  1.  in  inaem- 
narea  coventulni  de  sub  1.  :  se  facetmt 
totu  spre  a  fugi  de  turpitudine  si  ane 
conserva  intacta  onestaiea;  nu  e  nemţea 
nMidedoritudecâtuglori'a;nonielebomt 
si  onestedea;  2.  in  însemnarea  coTeutnlui 
de  aab  2.,  a)  demnitate  a  caracterinlni 
naorale,  rirtiite  :  nu  pote  fi  demnitate, 
unde  nu  e  onestatc;  virtutea,  pudorea, 
onestatea  e  in  partea  nostra;  in  partea 
vostra  e  vitiulu  si  turpitudinea;  nu  me- 
surati  bonulu  supremu  dupo  utilitate,  ei 
^po  onestate;  aiAservâ  onesttdeaintt^e 
adelevietiei;  dreptatea,  ecitatea,pietatea, 
blandeti'a,  bonitatea,  Iote  virtutue  se  afia 
in  onestate;  omu  de  una  onestate  attâ 
de  mare,  in  câtu.  nu  committe  neci  unu 
reu,  neâ  una  nedrepttUe,  ba  chiaruned 
untt  necovenientia,  ehiaru  se  sda  eo  ne- 
mine  nu  ar  pate  afiă  fetele  sau  ăiaaele 
selie  contrarie  onestiUei; — in  aensa  mai 
restrinsu,  pudore,  pndicitia,  castitate, 
modestia :  covetUe,  scripte  ce  offendu  o- 
nestatea;  b)  despre  lucruri,  formoaetia, 
gratia,  splendore  convenientia,  propor- 
tione  :  onestatea  idedoruface  onestatea 
espressioniioru;  cu  tote  ace^ent  pmn'vi 


,CoogIc 


S04 


OM. 


arfi«M«t,  respande  gratia  ai  oneitate  ' 
ehiaru  asupr'a  obieetelont  urife  si  dis- 
gratiote;  onestitatea  vestimentului  e  a- 
tâUi  spiendorea  si  formoseti''a  lui,  eâtu 
siconvenienti'alui  nunumaieucorpuUt, 
'  ci  si  eu  earaeteriulu  persanei  ce  le  porta. 

*  ONESTITATE,  e.  f-,  vedi  onestate. 

*  ONESTn.-A  adj.,  honeatuB,  (it.  o- 
nestd,  fr.  honnSte);  investitu  cu  onore, 
plenn  de  onore,  si  a  nume  :  1.  cure  e  în 
onore,  se  buccnra  de  onore,  onorata,  o- 
ttoro&tle,  estimatu,  consideratn,  ek. : 
nascuiu  ă'in  nobile  si  onesta  familia;  te 

^  reeommendu  la  unu  omuavuiu,  iti fluente 

^  si  onestu  in  cetatea  sea;  familia  nume- 

rosa.  mare  si  onesta;  fUia  d'in  oneşti  si 
avuţi  parenti;  harbati  oneşti;  mulieri  o- 
nette  si  no&tît,-  cetate  populata,  avuta  si 
onenta  intre  iote  cetatiU;  eu  respeetu 
aeeeptu  acestu  ăonu  d'in  onest'a  si  au- 
gust'a  mâna  a  ienefaetoriului  nostru; 
2.  care  adduCe  saa  merita  onore,  demnu 
de  onore,  da  stima,  virtuosu,  bonu  in 
sensulu  morale,  eto.,  oppnsu  la  turpe  : 
dupo  mărturia  omenihru  oneşti;  fapte 
oneste,  causa  onest/t,  eastigu  onestu,  ad- 
nânistratione  onesta,  negotiatorioricsti, 
vietia  onesta;  toţi  parentii  doreseu  ca 
filii  seisefia  mai  oneşti,  de  câlu  densU; 
nu  e  onestu  a  răpi  ce  e  aUu  attui-a;  nu 
e  ones^  a  caută  se  te  inavutesei  at  dam- 
nuZu  appropelui;  paupertate  onesta;  si 
ca  subat.  onestulu  e  de  sene  amabile;  o~ 
nestulu  e  ensasi  virtutea  saufapt'a  vir- 
tuosa;  onestidu  singuru  e  lăudabile  si 
dciiderab^  fora  onestu  ce  fericire  pote 
omulu  gustă?— in  sensu  restriaso,  pa- 
dieu,  castQ,  modestu  :  portu  one^u,  ve- 
sUmerUe  oneste,  fete  oneste,  multere  o- 
nesbi;  3. despre  lucruri:  nobile,  for- 
moBu,  gratiosu,  coveniente,  decente,  eo- 
venitu,  etc. :  omatu  onestu,  fada  one- 
sta, portu  onestu,  na  numai  modestu, 
d^ro  BÎ  formoBu  si  mai  rertosu  coTenita 
personei  si  impregiurarei;  sub  nomine 
oneste  se  ascundă  adesea  ceUe  mai  gre- 
tiose  lucruri. 

*  ONIROCBITIA,  B.  f,,  (fr.  oolroerl- 
tle),  pretensa  arta  de  onirocritu. 

•  ONIBOCBITICU,-o,  adj.,  (it.  oui- 
roorltleva,  fr.  omlroeritlqoe),  relativu 
la  oniroeratia,  sau  la  onirocritu. 


*  ONIROCRITU,-a,  e.  pereonale,  •- 
Blrsorltes,  (^etpoxptnjc,  fr.  ftiilr«erltc,' 
d'in  SvsipOi:=Tisn,  applicatu  ei  lamant 
d'is  cans'a  poterei  de  aaddormf,  sixptnji: 
=interprete),  interprete  de  vise;— de  acf 
ai :  onirodijt^,  a.  f.,  (fr.  •■Irai/ale  d'in 
68uvTj=:dorere),  dorerea  sentita  in  vîsd; 
onirogynia,  a.  f.,  (fr.  onlro^juleţ  d'in 
■fuvi)=muliere),  visare  cu  muliere,  pol- 
lutioue  in  Tian;  oniromantia,  s.  f.,  (fr. 
onlro  mânau,  d'in  tiatvcGio^rdirinstione), 
pretensa  dirinatione  dupo  vise;  oniro- 
scopia,  a.  î.,  (fr.  ontroieopfe,  d'in  sxo- 
nEîv=observare),  attidia  allu  viselorn. 

*  ONIRODYKIA,  oniroggiua,  fltc.; 
vădi  onirocritu. 

«  ONISGIDE,  adj.  s.,  (fr.  •lUelde), 
care  sâmena  ea  unu  oniseu,  si  de  acf  b. 
f.  pi.  oniscidUe,  familia  de  insecte  my- 
riapodi. 

*  ONISCU,  s.  m.,  oilioM,  (fr.  ob1>- 
<|ne,  nomitu  si  olopante),  gena  d«  in- 
secte nomitu  si  mwl^ţpeda. 

*  ONOGABDITT,  s.  m.,  oB*ear«loi, 
specia  de  planta  nomita  si  chameUone. 

*  ONOCENTAUBTT,  s.  m.,  •■•ce»- 
tfturiiHf  {te.  «DacHUire,  d'in  ^w;^- 
ainu,  si  x^aopoţ=ceataam);  monstrn 
fabulosn,  medietate  asinu  si  medietate 
omn;  Sg.  omu  desfrenatu  si  impura. 

*  ONOCaOTAXU,  8.  m.,  onseroUlii, 
(âvoxpâtaXo^,  d'in  X«ţ  ^  asinu  si  -AţA- 
ToXov  :=  snnatore),  specia  de  pellicann , 
pelleaBBi  orotalui,  asia  nomita  dnpo 
vocea  sea  ce  sâmena  cu  &  asinului.  < 

*  0N0MA8TICU,-o.  adj.,  (fr.  •!•- 
■astlqne,  it.  «nomutleo,  d'in  £vo{ui  = 
nome);  de  rtome :  dit^a  onomastica;  voea- 
buUxriu  onomtisticu.  de  nomine  pr«prîe. 

*  ONOHATOFEIA,  a.  f.,  onraato- 
paU,  (âyoiiatonoiîct,  fr.  onoH«t*p<fl(  it. 
OBOButftpea  ai  OBOjnstvpelK,  d'in  imţa. 
nome,  si  nouîv  =  facere),  formare  de 
unu  coventu,  alle  oui  sonuri  imita  In- 
crulu  ce  espreme;  coventulu  imitativa 
ensusi :  bvhuire  e  una  onomatopeta. 

*  ONOMATOPEICU,  mai  beflo  ono- 
i»a<opoe^tcu,-a,  adj. ,  (fr.  oBAmatopiiqBet 
it.  onoDiatopeleo),  relativu  Ia  onoma- 
topeia  :  coventu  onomatopăcu,  (onoma- 
topoeticu). 

*  ONOPOBDU,  s.  m.,  «Mper*!*!, 


,,  Google 


ONO 

(iv6impSw,  fr.  «aoporde,  d'in  Svo;  ^ 
aainu,  si  nopSi^^besina),  genn  de  plante 
d'in  fatnili'a  SoBculoselorn. 

*  ONOPTXU  si  onopuBSu,  s.  m.,  o- 
k«pjxns(  (fr.  oo*pjxe),  genu  de  plante 
d'in  famlli'a  synantherieloni. 

*  ONOBABILE,adj.,h«nor«blll»,(it. 
«narabUe,  fr.  honorible);  1.  demnn  de 
onore,  de  onoratu :  persana  onorabile; 
2.  care  face  onore :  funeri  aolenni  si 
onorabili. 

*  ONORABILITATE,  a.  f.,  (it.  ono- 
r>bllttft,fr.  honarablltu),  calitate  de 
onorabiie. 

*  ONOSAXDU,-a,  adj.,  honorandos, 
(it.  onorsndo),  de  onoro/u,  care  merita 
a  fi  onoraiu,  cni  se  cade  onore  :  ono- 
ronăi  domni  si  onorande  domne. 

«  ONOBAMTE,  adj.  part.  preş.,  h*- 
■•raiiB,  (it.  oBomte),  care  onora. 

*  ONORARE,  T.,  b6norare,  (ît.  on«- 
rare,  fr.  bonorer);  a  face  onore,  a  in- 
vesti cu  onore  sau  cn  onori :  a  onoră 
mortea  unui  mare  barbaiu  nu  numai 
cu  monumente,  ei  si  ou  doliu  publieu; 
onoraţi  parenUi,  onoraţi  ă(Uineh  pa- 
retitiloru,  onoraiitotu  ce  e  nationcde; 
onoraţi  memori'a,  faptele  gloriose  alle 
strabonUoru;  a  onoră  cu  una  statua,  eu 
una  funtiione  înalta;  a  onoră  eu  unu 
ospetiu,  eu  preaentSa,  eu  vîsitde  selle: 
a  onoră  eu  benevolienii'a  sea;  a  onoră 
vorh'a  sea,  eoventidu  seu;  eine  onora 
pre  alţii,  se  onora  pre  sene,-  omenii  o- 
noraii  pentru  virtuţile  loru,  pentru 
aâenti'a  loru,  pentru  demnUaiUe  loru. 

*  ON0RABin,-a,  adj.,«n«rariiiB,(it. 
«norArlo,  fr.  hoDAralre),  de  onore,  ce 
se  da  sau  face  pentru  onore;  1 .  in  genere  : 
monumentu  onorarm,  inseriţ^ioni  owh 
rarie;  mesa  onorariu,  ospetm  onorarm. 
nomtrt  onorta-ie;  tuioriu  onorariu,  sa- 
mfieiuonorariu,membri  onor  ari  ai  unei 
societate;  2.  in  specie;  a)  donu  onorariu, 
facutu  pentru  onore,  si  de  aci  a.  m.  reale, 
onoraritUu  ^  remuneratione  data  pen- 
tru unu  servitiu  liberale  :  onorariulu 
professoriloru,  onorarieie  advocaiUoru; 
b)  ca  terminn  de  jurisprudentia  romana, 
dereptu  onorariu,  d'iu  initiativ'a  preto- 
riului sau  d'in  consuetudine,  in  oppo- 
sîtiene  ca  derepttdu  strictu  determinata 


ONO; 505 

prin  l^e ;  asi&  :  Megationi  onorarie, 
sueceaoriu  onorariu. 

*  ON0RATIONE,3.  f.,  h»oratio,  (it. 
onorailoae),  actione,  actu  de  onorare. 

*  ONORAT0RIU,-*'Wio,adj.s.,b*io- 
TKtt,  (it.  onoratore),  care  onora :  ono- 
roioriu  eJiu  religionei,  aUu  ă(Uineloru 
strabone. 

*  ONORATU,-a,  adj.  part.  sup.  subst., 
bontratui. 

*  ONORE,  B.  f-,  boBor  si  boDoi,  (it. 
onoreţ  fr.  honnenr);  \,  formosetia,  gra- 
tia, splendore,  ornamenta,  farmecu,  Uitn 
ce  attrage  si  farmecă  oclii  corpului  sau 
mentei,  ce  e  mai  escellente  in  genuin 
seu,  flore,  Incâferu,  gemma,  etc. :  aspre- 
le venturi  aUe  tomnei  au  ăespoliatu 
arborii  de  onorea  loru;  auavGe  flori  sunt 
onorea  unei  placiOa  verdea;  paîlorea 
mortei  a  stersu  onorea  vergvnaki  sdle 
facia;  unu  omu  e  onorea  nationei,  far 
miliei,  seelului  seu;  una  formosa  intre 
formase  e  onorea  unui  bdUi;  2.  gloria, 
estima,  lauda  covenita  meritnlui,  esce- 
lentiei,  virtntei;  repntatione,  nome,  ce  ai 
oapita  si  are  cineva :  onorea  e  premiulu 
vertutei;  eine  di'in  occasione,  fora  voti'a 
cetatianiloru,  se  inaltia  la  imperiu,  ca- 
petă  nu  onore,  d  numai  nomele  onorei; 
onorea  nutresee  artăe;  orutrea  si  glori'a 
armeloru;  a  face,  termină  ceva  eu  mare 
onore  si  gloria;  onorea  si  gloria  aceUei 
di  de  vifioria  vou«  se  cotfine;  a  pre- 
tende  la  onorea  de  poetu ,  de  istorieu, 
de  pidoriu,  de  omu  de  ^atu ;  ono- 
rea nomelui  romanu;  se  da,  se  face  ono^ 
re  nu  nutnai  personeloru,  ei  si  luoru- 
rttoru :  se  face.  onore  Uttereloru,  se  făcu 
onori  sdentieloru  si  artHoru;  a  ofensă 
onorea,  a  repară  onorea; —  inse  ade- 
sea si  in  ren,  despre  Incmri  deşarte,  ba 
chiaru  criminali;  asi&  se  vorbesce  de 
una  otwre  de  eorpu,  de  casta,  de  joea- 
tori  de  earti,  etc;  —  3.  virtute,  ce  ne 
indâmna  a  nu  face  nemiea  ce  pote  avi- 
If,  attinge  demnitatea  de  omu,  a  face 
d'in  contra  totu  ce  ne  redica  in  oclii 
noştri  si  ai  altoru-a,  mai  vertosu,  a 
face  fapte  mari,  gonerose,  eroice,  etc., 
a)  in  genere :  omu  de  onOre,  covente  de  o- 
nore,  H  dau  eoventtdu  meu  de  onore;  u 
nu  avi  tuci  tutu  sentimentu  de  onore,  a 


yCOOglC 


5M 


ONO 


luerâ  pre  onore,  i»  onore;  pre  onorea 
nostra,  pre  eredenti'a  onorei  nostre;  me 
leissu  pre  onorea  vostra;  stare  faeuta  cu 
âamnvlu  onorei;  onorea  cere  se  morma 
tnai  bene  de  câtu  se  eotnmittemu  una 
lasaitate,  aeesta-a,  e  caUea  onorei;  b)  iii 
specie  vorbindu  mai  allessu  de  femine, 
pndicitia,  padore,  c&atitate  :  muliere  de 
onore,  muliere  fora  onore  si  puiiore;  se 
crescemu  copUlele  nostre  in  onore  si 
pentru  onore;  onorea  feminci  e  flore 
asid  de  delicata,  co  se  veseedescc,  attinsa 
de  cea  mai  mica  sufftare  venita  chiaru 
itin  apparentie  ambigue;~^i.  fuuctione 
onorifica,  demnitate,  ofSciu  publicu  :  a 
trece  prin  fote  gradele  de  onori,  si  a  se 
,  inaîtiâ  la  onorea  supretna;  onori  ttitlt- 
tctri,  onori  civili;  incarcatu  de  tote  OfW- 
rile;  a  aspira  la  onori,  a  aăjange,  la 
culmea  onoriloru,  a  capitd  averi  si  o- 
nori,  a  ambiţiona  onorile;  5.  manife- 
stare a  estimei,  respeotului  si  beâevo- 
lientiei  bau  amorei  ce  avemu  cotra  cineva 
sau ceva.priD  vorbe  ei  prinfapte,  a)  cotra 
Domoedieu,  sacrificiu,  inchinatione,  ado- 
ratioDe :  tie,  Domne,  se  covine  onorea  $i 
iota  glori'a;  a  adduee  si  d^une  onori 
pre  altmriele  dieiloru;  h)  onori  funebre 
=  Ofwnie  sepuUurei  =  iMimele  onori, 
făcute  mortilom;  c)  veri-ce  dam  sau 
actu  facutu  cniva  d'in  estima,  d'in  re- 
spectu  sau  d'in  benevolientia,  favore, 
amore :  domnele  de  onore  insodescu  pre 
prineipesse ;  garda  de  onore  se  da  per- 
soneloru  ce  occupa  unu  locu  inaltu,  mat 
verlosu  in  ierarcki'a  militare;  face  cineva 
onore  cuiva,  invitandu-lu  la  ospntiu;  ter- 
ranii  si  făcu  onore,  dandu-si  de  beutu; 
face  onore  cine-va  unei  domne,  dandu-i 
bradulu,  ca  se  ua  conducă;  de  aci  es- 
pressioni  de  civilitati  ca  :  fa-mi  onorea 
de  a  mi  spune  ce  ai  aflatu;  avemu  onore 
de  ave  salută;  fa-ne  onorea  de  a  cenă 
cu  noi;  am  onore  a  face  connoscutu; 
ccncedeti'mi  onoreadeave  faceunain- 
irebare;  nu  am  avuiu  onore  de  a  eonnosce 
pre  Domnulu,  si,  ca  se  sciirtămu  :  a  fa- 
ce onorenumelui  Homânu;  aface  onore 
mesei,buccateloru,vinidui,  etc.,amaDC& 
si  bee  cn  plăcere,  etc. 

*  ONOBIFICAAE,  hoDorilIorc»  (it. 
•ncrlllean);  a  face  onore,  a  onoră  :  se 


onori^âmu  si  glorificămupre  regdere- 
giloru,  pre  Domnedieu. 

*  ONORIFICATIONE,  s.  f.,  (it  oio- 
rliioaclane),  actione  de  onorificare. 

*  ONORIFICATORlU,-tona,  adj.  a., 
(it.  onorlfloatore),  care  onorifica. 

*  ONORIPICATU,-a,  part.  sup.  subst. 
honorlBeatus)  (it.  onorlĂoato). 

«  ONORIFICENTK,  adj.  htnariaw» 
(it.  «Borifleeite),  care  onorea;  vedi 
si  onorificu. 

•ONORIFICENTIA,  B.  f.,  h«Mrl- 
aeentls,  (it.  onorlftoenEs);  dispositione 
si  actu  de  onorificente :  a  consecrâ  iem- 
plulu  eu  multa  onorificentia;  a  facecui-va 
onorificentie  splendide, 

*  ONORIFICU,-a,  adj.,  lioaariUcns, 
(it.  oiiorifico,  fr.  faouoriilqDe);  care  face 
onore.  plenu  de  onore :  a  face  totu  de  a 
un'a  mentione  onorificade  morUele  not- 
tre;  eovente  onorifice  pentru  noi;  Sarcina 
onorifica,  titulu  onorificu;  ttu  su  onorifice 
ceUe  ce  spuni  tu  de  tsne. 

*  ONORIGBSU.-a,  adj.,  hoMrlyer; 
care  porta  aau  face,  adduee  onore. 

'  ONORO,-a,  adj.,  honoros;  plena  ds 
onore,  care  are  sau  face  multa  onore : 
onorele  carmine  alle  poetului,  onor'a 
morte  pre  campulu  de  bătălia. 

*0N08MA,  s.  f.,  oBoBiaa,  (Svoi][jia, 
fr.  «u»gme),  genii  de  plante,  affine  cu 
anehisa. 

*  ONTOGONIA,  s.  f.,  (fr.  «tof •ni*, 
d'in  ov— fivtoc  ^  fientia,  si  fov^=ţ^- 
neratione),  theoria  a  productîonei  fien- 
tieloru  de  pre  pameotu. 

*  ONTOLOGIA,  s.  f..  (it.  oitoloirla, 
fr.  ontologie,  d'in  5v  — âvro;  =  fientia, 
si  \6foi:  =:  discursu) ,  tractatu  despre 
fientia  in  genere :  ontologi'a  face  parte 
d'in  meiaphysica. 

*OHTOLOQICU,-a,  adj.,  (it.  oMto- 
loţlco,  fr,  «ntolofliiue),  relativu  la  oil- 
tologia :  speculationi  ontologice. 

*  ONU,  pi.  onuri  si  oneri,  «noaj  sar- 
cina ce  porta  cineva  sau  ceva,  greutate, 
incarcatiira, ;  a  pune  grelle  oneri  pre 
spinarea  edilului,  asinului;  camdu  ani 
se  se  franga  sidt  onulu  cu  care  l'ati  in- 
carcatu; navi  mai  large,  pple  a  trans- 
portă merci  si  alte  oneri;  fig.  greutate, 
difficultate,  dare  prea-grea,  contribu- 


,CoogIc 


OPA. 


507 


tione  grea,  etc :  eetaHanii  nu  mai  potu 
dme  onertle  de  totu  gemAu  ce  li  se  im- 
pufui  pre  tota  diu'a. 

*  ONTJSTU,-a,  adj-,  «mutD»,  (it.  •- 
BDSto),  iocarcata,  oneratu,  si  do  aci, 
implutUi  ingreonatu  :  doi  asini  onusti, 
NMuIw  onusht  eu  sacci  de  sare,  aUulu 
tmusta  ctt  sacn  ăe  spongia;  fcaretra  o- 
ntata  eu  sagette;  mâiUmi  se  intorsera 
ottiwfi  cuprede;  stomaeu  onuslu  cu  vinu. 

*  ONYCHE,  B.  f.,  onn,  {5voS=uiigla 
de  ladegitu,  comp.  si  fr.  on^z),  1.  spe- 
oia  de  marmore  cu  verge  de  colori,  cari 
i  dau  appareati'a  ungleloru  de  la  do- 
gitele mânilom :  ă'in  ontjche  se  făcu  dif- 
ferite  vase,  cu  onyche  se  ast«mu  podeUe; 
2.  priD  metafore,  a)  vasu  de  onpche, 
h)  specia  de  gemma  san  neetinimata, 
c)  Bpeeia  do  conchylia. 

*  ONICHIKD,-a,  adj.,  «utoDIids, 
(ây6)(tvoţ;  vedi  onyche),  caro  sâmena, 
are  colore  asseminea  cu  a  unglei  de  la 
degitele  i&ăniloru. 

*  ONYCmm  8.  f.,  ciijtihltflK,  (fr. 
oBjreUte,  vedi  onyehe),  specia  de  ala- 
bastru ce  coprende  oni/che. 

*  ONYCHOGEIPHOSB,  a.  f..  (fr.  o- 
njclitgrlphoae,  d'io  îvo£  =  ut^la,  si 
Iptcpo;  =  gliiara),  incurbatione  a  un- 
gleloru. 

*  ONYCHOMANTIA,s.f.(fr.oij«l»- 
MBack,  d'in  Svd£  =  ungla.  ai  p/ivrcCot 
^  diTÎnatione) ,  preteusa  devioatione 
dapo  uogle. 

*  ONTCHOPHIDE,  adj.  a.,  (fr.  obj- 
ohaphlde,  d'iu  Svuf  =nngla,  si  ^; 
:=  sâipe),  se  applica  la  una  familia  de 
reptili,  mychophidile,  cari  an  ungle  la 
partea  posteriore  a  corpului;  iu  acellu^aai 
senau  si :  onychophoru.'a. 

*  ONTCH0PH0RU,-a,  adj.  8.,  (fr.«- 
Df  eb»phore>,  vedi  onychophiăe. 

*  ONTCHOPHTHORIA,  a.  f.,  (fr. 
•ny «hophifaorle ,  d'ta  &>u4  =  ungla,  si 
f &DpÂ  =  corruptione) ,  stricare  a  un- 
gleloru d'io  causa  de  morbu. 

*  ONTCHOPHTMA,  s.  f.,  (•■jeli*- 
pkjve,  d'in  Svai  =  ungla,  si  fă^  ^ 
inflatura),  inflaturs  a  ungleloru. 

»  ONYCHOPTOSE,  s.  f.,  (fr.  onj- 
«hAptoiei  d'in  £vu£  ^  ungla,  si  mAaii 
=:  cădere),  cudere  a  ungleloru. 


*  ONTXE,  ai  OHyxiăe,  s.  f.,  (fr.  «j- 
lis}  d'in  SvD£=:uiigla),  inâammatione  a 
organului  ce  produce  ungla  :  onyxtdc 
acuta. 

t  00,  ai  ouo-,  (d'in  gr.  oxiv  =  ouu) 
intra  in  composite  seien^ce  ca :  odithu, 
a.  m.,  (fr.  ««lithe,  it.  o»llte,  d'in  Xtdo; 
=  p6bii),  concretîoni  mice,  de  regula 
calcarie,  nne  ori  si  ferruginoae,  formate 
d'in  granutie,  aemburelli  si  sementiore 
can  mai  adese-a  du  sunt  mai  mari  de 
c&tu  ouăle  de  pesce :  odIUhe  n^iarie; 
ocAitheîe  se  a/la  mai  vertosu  in  terrende 
jwassice,  de  aci  ai  adj.  oolUhiou,-a,  (fr. 
ooUthique)  =  de  oolithe  :  cdUariu  oo- 
lifhicu;  oologia,  a.  f.,  (fr.  ««logie,  d'in 
XiToz  ^  discnrau),  tractata  asopr'a 
ousloru,  istoria  a oualom;  deacf  si  adj. 
oologicut-a;  oomantia,  a.  f.  (fr.  oomanciet 
d'in  jutvtsia  =:  divioatione),  pretensa 
defioatione  dupo  observationea  onaloru; 
oometra.  8.  f.,  (fr.  oametre,  d'in  [iTjtpa 
=:matrice,  metra),  ovarinlu  planteloru 
phaoerogame;  ooninu,-a,  s.  reale,  (fr. 
OABla),  albumiaa;  oophoru,  a.  m.,  (fr. 
•ophorct  d'in  ipipeiv  :z=.  portare) ,  ova- 
riulu;  oophorite,  a.  f.,  (fr.  «opliArlte), 
inflammationeaovariului;  oosetipia,3.i. 
{ţt.  o«ie«ple,  d'in  (nioiu8tv=ob8»Tare), 
oomantia;  oosporu,-a,  adj.,  (fr.  ooflpore* 
d'in  oiciipo;  =:  sporu),  care  are  spori  ca 
onuln;  ootheca.  a.  f.,  (£r.  oothiqne,  d'in 
bii-t.fl  =:  teca),  ovariu  allu  ferigiloru; 
ooeoafiu,-a,  adj.  a.,  (fr.  «oioair«)  d'in 
Câ>ov=:animale),  animale  care  e  redussu 
namai  Ia  oiiti,  fora  nervi,  fora  vase,  etc. 
f.  pi.  ooeoari^,  familia  care  form^ia 
uuu  ramu  d'in  regnniu  animale,  in  care 
intra  animali  cn  syatema  nervosa  si  san- 
genia  nsdesvoltaU,  asii  co  aceate  ani- 
mali  se  afla  in  atatulu  ouului  animali- 
loru  superiori. 

*  OPÂCARE,  V.,  »paeare,  în  acellu- 
asi  aenaucu  alk  formei  (^acire,  sub  1.  a- 
decD :  a  umbri,  coperi,  ascunde,  intune- 
rică,  confunde ;  plaUmi  opaea  aceUa  locu; 
prim'a  lanugine  opacă  genele  junelui; 
orb'a  passione  opaea  mentUe;  vedi  ai  o- 
padre. 

O.PACIRE,-cscw,  V.,  (d'in  ojwcm), 
1.  apsoare»  ofTuMuai-e,  a  fiico  opacu,  a 
umbrf,  a  coperi  cu  umbra,  si  de  acf,  a 


>yGoog  Ic 


m OTA^ 

coperf,  intuneric&,  ascnnde  in  genere; 
(vedi  ai  opaeare);ia  specie,  despre  men- 
te, eonriiaderei  pertorbarCt  &  întune' 
recă  mentes,  a  coufunde,  ammetî,  in- 
curci,  etc.  :  cu  aiâtc  intrebari  m'aii 
opaeitu  asia  co  nu  sdu  cespunu  si  re»- 
pundu,  seopaeescecinevalucranâuprea 
muUu  cu  meniea;  calcule  grelle  mai  ver- 
tosu  opaceaoi  menteă;  ai  opaeitu  eof»l- 
Itdu;  eram  asid  de  opaeitu,  in  câta,  cău- 
tăm peUaria  ce  mi  erâ  in  capu;  2.  prin 
ulteriori  metafore,  a)  naram  Injlcere, 
retardirf,  morari*  ren«rarl|  reţinere, 
deţinere  =:  a  incnrcă  în  locn,  a  tina  in 
locn,  a  oppri,  a  intardi& :  nu  me  opaci 
atâta,  eo-ci  am  facenăe  urgenţi;  eeUi 
casca-gura  se  opaeeseu  la  tote  secceOu- 
rele,  st  nu  si  caută  de  caile;  h)  in  ge- 
nere, Impedlre,  oeeludere,  Interolnde- 
re,  a  impedicâ,  a  închide  callea :  ne 
cpacira  de  a  merge  mai  departe;  obsta- 
de  mari  ne  c^padra  de  a  trece  înainte.  M. 

♦OPACITATE,  s.  f.,  opacitas,  (it.  opa- 
'elt&  si  «pasltate,  fr.  «paelt^);  calitate 
de  opaeu  .-  opacitatea  ramuniwu,  nop- 
tHoru,  colonloru,  mej^ei,  ochUoru,  opp. 
la  transparerUia,  pellwiăiiaie. 

OFACITORIUr'wia,  adj.  s.,  care  o- 
paeesce;  vedi  opacire. 

OPACITU,-o,  adj.  part.  sup.  subst., 
d'in  opacire. 

OPACITUBA,  s.  f.,  actn  si  stătu  de 
opacire. 

•  OPACU.-o,  adj.,  opaeBs,  (it  «p««*, 
fr.  Apaqtie);  ombrosu,  a)  plenu  de  um- 
bra, care  are  multa  umbra :  opacele  ripe 
aUe  riului,  in  opaca  selba;  b)  oare  da 
multj  umbra  :  desa  si  opaca  frondia; 
c)  in  specie,  prin  care  nu  trece  lu- 
min'a,  opp.  la  transparente,  la  pdlu' 
cidu  :  corpuri  opaCe;  d)  intunericatu, 
inchisi],  obscnru,  si  de  aci,  confuau,  nein- 
tellessu  :  tonuri  opace,  voce  opaca,  co- 
lori opace;  mente  opaca;  vedi  si  la 
opacire  :  mente  opacita. 

'OPALE,  adj.,  opalls;  relativu  la 
opep  (compara  si  fr.  opalleH) :  serbatori 
opali,  si  abs.  opaii-le=s*t»li»,  în  ono- 
rea  dieei  Ope. 

»  OPALESCEBK,  (it.  opalesvere,  o- 
paleHoente),  a  av^  colorea  si  transpa- 
renti'a  opahlMi. 


•OPALIFEBU,-».  adj.,  (fr.  «pâUftre), 
care  pote  lea&  colorea  opalultn. 

*  OPALINU.-a.  adj.,  (it.  «pallao,  fr. 
opalln),  de  opaJu,  si  in  specie,  cafe  are 
transparenti'a  galbina-albastra  a  opor 
hdui :  licori  opaline. 

*  OPALISABE,  8i  opaliBore,  v.,  (it.  •- 
pall»are,fr.  opa[lier),a  di  san  leu&eo- 
loresau  forma  de  opaîu :  colori  opalisate. 

*  OPALU,  s.  m.,  opalit,  (it.  «pala, 
fy.  opale);  varietate  de  silice  :  opalidu 
care  e  de  regula  a2&u  laptosu  MH  ol- 
bastru-galbinu,  e  insemnatu  prinmiim- 
notele  seUe  r^ease  ee  reproduett  edo- 
rile  arcului  cereacu  sau  oile  spectrvUâ 
solariu;  op<^lu  e  forte  cautatu  de  lo- 
pidari,caridistingu8e$ae  varietăţi  prin- 

i  dpcdi  de  opalu,  cumu  :  opdMu  nobile 
sau  orientale  sau  inftacuratu,  opalviu 
amtmune,  etc. 

*  OPE,  s.  f.,  iţa;  (affine  cu  opu,  o- 
pera,  operare,  copia,  eto.)  mediu  de  o- 
perare,  de  lucrare  :  potere,  avere,  adju- 
toriu ;  —  personificatu ,  Ope  =  diâa  a 
copiei,  abundantiei,  averei,  poterei,  pro- 
tectoria  in  parteaagricnlturei,  identica 
cu  Terra  ca  di4a. 

*  OPKLLA,  B.  f.,  «pella;  deminutivn 
d'in  opera. 

*  OPERA,  B.  f.,  «pera,  (it.  opera  si 
epra,  «rraţ  fr.  ceuTre,  adauge  si  opera); 
d'in  acea-asi  fontana  cu  opu,  opera  in* 
semna  lucrare,  lucru,  labore,  precandn 
opu,  e  resnltatulu  operei,  lucmluensusi 
operatu,  inse  si  form'a  opera  se  applica 
cu  sensulu  ce  are  in  specie  form'a  op* 
=:  lucru  fecutu;  1.  proprie,  lucru,  la- 
bore, desToltare,  applicare  a  poterilorn 
corporali  sau  intellectuali,(i>  corporali: 
de  la  mercenari  se  eeremu  opera,  dero 
se  ie  si  solvemu  oper'a;  «ordide  se  con- 
sidera  maiestriele  ce  ceru  oper'a  tmm- 
loru,  nu  a  mentei;  a  si  pune,  a  si  dâ. 
si  applicâ  cur'a  si oper'alahKruriutiU 
sau  la  seccature,  cari  nu  merita  oper^a 
omului;  a  si  eonsecră  oper'a  la  unu  sin- 
guru  lutru;  lucrvlu  nu  vale  oper'a;  eu 
oper'a  mea,  cu  oper'aamiciloru;  a  pune 
in  opera  celle  cogitate;  b)  intellectuali : 
cura,  dilegentia ,  attentioue,  ete.,  mai 
vertosu  in  locutionea :  u  ââ  opera,  cuma: 
a  st  dâ  opera  la  facendele  domatiee,  la 


,CoogIc 


interessile  amieiloru;  dati-ve  opera  se 
nu  cwnutu  se  ve  in^pedeeati  si  se  caăeti; 
2.  prin  metafore ,  a)  tempnlu  datb  la 
nun  locrn,  si  de  aci,  di  de  lucru,- lucru 
de  una  di;  b)  lucru  Facatn,  opu,  fapta, 
a)  in  genere  :  opa/'a  lauda  si  recem- 
menda  pre  măiestru;  finitulu  incorotta 
tota  oper'a;  opere  allenaturei.aUe  artei; 
etUteationea  e  oper'a  maiestndui;  opere 
de  lemnăria,  de  oUaria,  de  ferraria.  de 
arehitecHtra,  de  pictura;  opere  de  mise- 
ricordia,  de  caritate;  cre^nti'a  fora  o- 
pere  e  ca  pomuîu  fora  fructe;  hunea  e 
oper'a  miînei  divine;  a  face  opera  de  ad- 
deveratu  ereHinu;  opera  de  măiestru; 
eapu  de  opera  =  opnin  cella  mai  per- 
fecta; ţi)  in  specie,  Inoru  de  mente,  pro- 
dusau  allu  mentei,  compositione  mai 
rertosn,  compositione  originale,  in  opp. 
ca  fy-aduetione,  imitatione  :  operele  îui 
Virgiliu,  Im*  Tadtu,  lui  Bafaele;  ope- 
rele complete  alle  auctorîlrrtt  classid, 
si  in  parte,  opera  ^  compositione  dra- 
matica, drama  mai  allessu  lyrica  :  libru 
de  opera,  musie'a  unet  opera,  theatru 
de  opera,  opera  bene  jocata  si  eatit(Ua; 
oper^a  intruttesce  doue  potenţi  si  ferme- 
catorie  arti, 

*  OPERABILE,  adj.,  (it.  «pertblle, 
fr.  «pâr&ble),  ce  se  pote  operare. 

*  OPERANTE,  adj.  part.  preş.,  «pe- 
rana,  (it,  operante),  care  opera  :  chi- 
rurgi operanţi;  causde  operanţi  in  a- 
eestu  effedu;  eredenti'a  eenue  operante 
e  seeca  si  deşerta. 

*  OPERASE,  V.,  operări,  (it.  ope- 
rare si  «prare,  fr.  optirer);  a  dă  ^era, 
a  face  opu,  a  produce  unu  effectu  :  a  o- 
perâ  la  campu,  la  gradina,  la  lâna,  ia 
pandia;  a  opera  opera  seriosa;  a  operă 
hene  sau  reu;  a  operă  cu  mânide,  cueor 
j^lu,  cu  menlea;  grati'a  Ivi  Domneăieu 
opera  in  voi,  in  sufitele  vostre;  medi- 
camentele opera  bene;  Domnedieu  nu- 
mai pote  operă  minuni;  bm  te  fad  bonu 
ekymistu,  fora  a  operă;  chirurgii  opera 
pre  vulneraţi,  opera  vulneri;  d'in  tote 
poterile  operăm»  se  ne  adjungemu  sco- 
puiu;  a  operă  bene  eu  numeri;  a  nu  sd 
operă  una  simpla  additione;  pentrumul- 
ti  e  mai  fac^ea  operă  cu  littere  de  eâtu 
Cu  cifre. 


*  OPERARIU,-a,adj..operarii>s,(it. 
operări»  si  operţj»),  relativu  la  opera, 
mai  vertosu  la  opera  eu  manile  .-  omu 
operariu,  vite  operarie;  ca  subat.  perso- 

I  nale,  lucratoriu  cu  braciele,  cu  m&nile, 
I  lucratoriu  cu  diu'a  :  operări  pentru  se- 
I  ceratu.  pentru  sapatu  vini'a;  seeerisiulu 

e  multu,  pucini  inse  sunt  operării  si 

mai  pucine  operariele. 

*  OPEBATIONE,  a.  f.,  operatto,  (it. 
operulone,  fr.  op^ratloH),  actione,  acta 
si  effecta  de  operare :  operationUe  natu- 
rei,  operatione  cu  mentea;  varie  sunt  ope- 
rationUe mentei;  operationi  aritkmetiee, 
mathematice,  geometrice,  chymieeiphar- 
maceutice,  chirurgice;  operaiionile  la 
creieri  sunt  d'in  celle  mai  delicate  si 
difficili. 

*  OPERATIYU,-a,  adj.,  (it.  «pera- 
tlro,  fr.  opâratlf),  apta  a  operare  :  fa- 
cuitate  operativa,  scientie operative,me- 
dicina  operativa. 

*  0PBBATOBIU,-toria.  adj.  s.,  ope- 
rator, (it.  operatere  si  operatorlo,  fr. 
optiratear  si  opâratolre);  care  opera  sau 
serve  a  operare  :  esperientiele  physice 
si  ehymiee  nu  succedu  fora  unu  abSe 
operatoriu;  medicuoperatoriu.medicina 
operatoria,  instrumente  operatorie,  po- 
terile operatorie  alle  unui  assemine  ef- 
fectu, operatori  de  mafmor«:=sculptori. 

*  OPEKATU,-a,  part.  sup.  aubs.,  o- 
peratng,  (it.  operato,  fr.  op6râ). 

*  OPERCULARIU,-a,  adj.  s.,  (fr.  o- 
percalalre),  care  serve  sau  aâmena  ao- 
perculu  .*  valve  opercularie;  a.  f.  reale, 
operctdaria,  genu  de  plante  dîcotyle- 
donie  d'in  famili'a  rubiacielora. 

*  OPERCULATU,-a,  part.  adj.,  (fr. 
•pereaU),  munita  cu  unu  operculu,  in- 
chisu  ca  unu  opereuhL 

*  OPERCnLIPEBU,-a,  adj.,  (fr.  o- 
peronimre),  care  porta  opereta;  s.  f. 
pi.  peradifere,  familia  de  polypi. 

*  OPEBCDLIFORME,  adj.,  (fr.  oper- 
catiforme),  care  are  forma  de  operculu  .- 
ostrie  opereuliformi. 

*  OPERCULlNU,-a,  adj.  s.,  (fr.  oper- 
cnllae),  de  operculu,  ce  sâmena  a  oper- 
culu; ea  sabat,  reale,  a)  m.,  deminativu 
d'in  operculu;  b)  f.,  genu  de  eonchylie 
univalve. 


=y  Google 


510 


OPE. 


•  OPERCULITE,  8.  f.,  (fr.  openi- 
llt«),  operadfi  foBsile. 

•  OPBRCtJLU  si  operdu,  pl.-e,  oper- 
Gutum,  (fr.cpercnle),  l.  proprie,  ce serre 
a  aceoperi  saii  astapi  cera  :  operdu  de 
urcioTM,  de  căldare,  de  oUa,  de  putma; 
operde  fisse,  amUaioriei  2.  prin  meta- 
fore, a)  valva  a  certFOru  conchylie,  in 
specie,  valva  anperiore;  h)  parte  a  ca- 
vitatei  urecbiei;  c)  buccata  ossosa  ce  co- 
pere  si  prote^  branchiele  pesciloru; 
ă)  parte  ce  astupa  utrii  folielora  certoni 
plante. 

*  OFEBIMENTU  ai  opermtfdu,  s.  m., 
operim«iitiim  si  •permentniii;  in  acela- 
asi  sensa  cu  compos.  coperimenta,  po- 
tendu  inse  a  se  applică  cu  sensu  mai  in- 
tensu  ia  veri-ce  serve  a  coperire  sau  a- 
stupare,  invelire,  etc. 

•  OPEBIBE,  operiţu  si  operiu:  v., 
•perlre ;  cu  aensu  mai  intensu  de  c&tu 
compos.  coperire ,  si  a  nume  :  a)  a  inchi- 
de  :  a  operi  porţile,  odii;  b)  a  coperi,  in- 
velf :  a  operi  capttîu,  spatele,  umerii, 
p^ioreJe;  a  operi  oU'a,  căldarea,  etc.; 
c)  prin  metafore,  a)  a  ascunde,  p)  a  În- 
chide loculu,  si  de  aci,  a  impedică,  a 
nu  tassÂ  se  se  missice,  a  retina  etc.,  — 
in  acestu  d'in  urma  sensu  si  scurtata  : 
oprire,  (comp.  it.  eoprire,  fr.  conTrl- 
re=copnrire),  despre  care  vedi  in  parte 
la  oprire. 

*  OPEBMENTU,  s.  m.,  vedi  operi- 

•  OPEKOSITATE,  s.  f.,  ope««IUB, 
(it  operttsKA),  calitate  de  operosu  :  0- 
perosiUUea  vietiei,  negotitdui ,  negotie- 
tora  publice;  operositatea  unei  maekine 
complicata. 

*  OPEBOSU,-a,  adj.,  operoiis  ,  (it/ 
operoHo);  plenu  de  opera,  si  a  nume, 
1.  care  si  dă  multa  opera,  tareoceupatu, 
forte  activu  si  dilegeote:  eoloni  operaşi; 
omu  operosu,  muliere  operosa;  cetate  o- 
perosu ;  2.  energjcu,  forte  efficace  :  oper- 
rose  erbe,  operosu  medieamentu;  3.  care 
da  multa  opera,  fatigante,  diflîcultosu, 
anevoliosu:  operose  versuri,  operosu  nc- 
gotiu,  operose  lucruri. 

*  OPEBTANIU,-a,  adj.,  operUneis, 
(d'in  operiu),  ascnnsu,  secretu  :  eultu  o- 
pertaniu,  sacrifiăe  opertanie,  si  abs. 


OPH. 

opsrtartie,  (compara  si  fr.  «perUaieaji^ 
sacrificie  secrete,  mysteriose,  mai  ver- 
tosQ  in  onorea  Cybelm. 

*  OPEBTABE,  V.,  «perUn,  ţd'in  o- 
pertu,  intensivu  alin  lui  opcrw-e),  a 
coperf  cu  totulu  sau  a  ascunde  bene. 

*  OPEBTORID.-forifl,  adj.  s.,  «pe- 
rlens»  opertorlnm;  care  copere  sau  ser- 
ve a  coperi,  (vedi  operiu  d'in  operire); 
mai  vertoeu  ca  anbst.  reale,  m.,  operto- 
riu,  si  f.,  opertoria,  sau  operiore  ^  ce 
serve  a  coperire  :  opertore  de  paiu,  de 
ifwelitu  noptea,  de  acoperitu  mobili,  etc. 

*  OPEBTU,-o,  adj.  part.,  opertH»,  co- 
peritu  :  capiie  operte,  s.  f.,  operta,  sau 
si  m.,  operiu,  ce  serve  a  coperi;  locu 
secretu,  coperitu,  incbisu,  (comp.  st  fr. 
opertum). 

t  OPHI  si  ophio-,  (d'in  gr.  Sţptţ  = 
s^rpe),  intra  în  composîte  si  derivate 
scientiâce  ca  :  ophiase,  s.  f.,  (fr.  ophla- 
He),  alopecia  ce  lassa  spatie  deşerte,  a- 
si&  co  pellea  cellui  attacatu,  s^ena  cn 
a  unui  s^rpe;  ophic^h(du,-a,  adj.,  (&. 
opbie€pha)e,  d'in  X£Epa).ij=:c^fa,  capu), 
care  are  capu  de  sârpe,  ca  allu  sârpelui; 
oa  a.  m.,  ophieephaltdu ,  genu  de  pesci 
ossosi  holobranchii;  ophichtku,  s.  m .,  (fr. 
•phiehthe,  d'in  l^dâc  =  pesce),  de  re- 
gula in  plur.  ophicktkii,  ordine  de  pesci, 
cari  prin  corpulu  seu  oblongu  s^mena 
cu  şerpii;  ophicleide,  s.  f.,  (fr.  ophielâlde, 
it.  oacleide,  d'in  xXE(i:-xXitSoc=claue), 
inetrumentu  musicale  ce  s^mena  ti  s^r> 
pe  cu  claue;  ophidiu,-a,  adj.  s.,  ophi- 
dian,  iiplSiov,  fr.  «phldle  si  ophtdien), 
care  semena  cu  unu  serpe;  ca  s.  m., 
a)  genu  de  pesci,  nomitu  de  poporn  si 
aerpisioru;  in  pi,  f.  ophidiele,  ordine  de 
reptili,  care  imbracia  tote  generiie  de 
şerpi;  opMdosauriu,-a,  adj.,  de  regula  in 
pi.  f.,  o^idosaurie,  (fr.  ophldosaarUs), 
=  ordine  de  reptili  ce  coprende  ophi- 
diele si  sauriele;  ophiode,  adj.  s.,  (fr. 
ophiode),  care  s^mena  cu  şarpele,  ca  s. 
m.  genu  de  reptili  sawie;  ophtodotUe, 
adj.  s.,  (fr.  «phUdonte),  care  are  denti 
de  sârpe,  ca  s.  m.,  denti  de  sârpe 
fossiti;  ophiogene.  adj.  s.,  (fr.  opli[>f6- 
mtj  apMagha&a,  oi^ioyevel;),  de  regu- 
la in  pi.  ophiogenii  =z  poporu  ce  se 
credea noJCM^u  d'in  şerpi,  si  de  acea-a 


=y  Google 


^ ^ 

vindeci  morsîoatnrele  de  şerpi;  o- 
fihioghsm,  s.  m.,  (fr.  ophlogloase,  d'in 
■jXthao'x  =L  limba),  genu  de  plante  d'in 
famili'a  fericiloru,  d'in  tribulu  ophio- 
^ossadelont;  de  acf  si  s.  f.,  ophioglos- 
site,  (fr.  ophloţloHilte),  limba  de  s^rpe 
fossile;  ophiograpMa,  a.  f.,  (fr.  ophlo- 
graphie,  d'io  Ţ;>dcf  £tv  =  scriere),  scriere 
despreserpi;  de  aci  adj.  opAM3rapAiCM,-a, 
si  3.  m.,  personale  ophiographu.  (fr.  o- 
pklftgraplie),  auctorin  de  ophiographie; 
ophioide,  adj.  b.,  (fr.  ephl«lde,  d'in  eI- 
So<i  =  forma),  oare  are  forma  sau  ap- 
parentia  de  i^rpe;^8.  f.  pi.,  ophioidiîe= 
familia  de  pese;  ce  â^mena  a  Iserpi;  o- 
phiolairu,-^,  adj.  s.,  (fr.  opbloifttre, 
d'in  Xarps6£tv=adorare),  care  adora  ser- 
pi :  popore  ophiolatre;  ophiolithu,  s.  m., 
(fr.  ophlollthe,  d'in  Xtdo;  z=  p^tra)  p^- 
tra  in  a  cărei  contpositione  intra  si  ser- 
pentina; ophiologia,  s.  f.,  (fr.  opbiolo- 
gle,  d'in  Xâţo?  ^  discursu),  tractatn 
deepre  şerpi;  de  aci  si  adj.  ophioloificu,- 
a,  B.  m.;  pers.  ophiologu,  auctorin  deo- 
pkiologia;  ophiomantia,  a.  f.,  (fr.  opblo- 
«aiiele  ,  d'in  ^avcsla  =  dîvinatione  , 
pretensa  divinatione  dupo  observarea 
serpilom;  ophiomachu.-a,  adj.  s.,  (fr.  o- 
phismftqoe,  d'in  \iÂyri=\M^tA,  bătălia), 
care  bate,  combate  şerpii;  ophiomor- 
pAwr",  adj.,  (fr.  opbEomorphe, d'in  ţLopţ'^ 
=forma),  care  are  forma  de  serpe;  de 
acf  si  s.  f-,  ophioftiorpkite,  (fr.  ophlo- 
nvrphlte),  fossile  ce  s^mena  a  sterpe, 
ophiophagu.-a,  adj.  s..  (fr.  o|ihiophage, 
d'in  fa-fEEv  =:  mâncare),  care  manca 
şerpi  :  popore  ophiophage,  passere  o- 
pkiophaga:  ie  aci  si  s.  f.,  abstr.  opMo~ 
phagia,  (tir.  ophtophsţrle),  abitţidîne  de 
a  manei  şerpi;  ophiostaphylu,  s.  m.,  o- 
pbUetapli}  loB,  (^tptoorAtpXov,  fr.  ophln- 
iftapbjrle  ^  planta  numita  carpene  sau 
Vftiadlba;  ophite,  a.  f.,  ophites  si  oplii- 
tis,  (âfptnrjţ  si  SyîTtf;),  genu  de  p6tra, 
specia  de  serpentina:  ophitu,-a,  s.  pers. 
•phiteg  si  opfaita,  (0^(17];),  adoratoriu 
alin  şarpelui,  membru  d'in  una  secta, 
care  credea  co  Christu  fu  ascuns»  sub 
fignr'a  ^şarpelui  ce  ammagi  pre  Eva; 
ophiuehu,  s.m.,ophlaehiia,(ăţtO')XO  i;)con- 
8t«Uatione  boreale,  notnita  si  serpen- 
torin;  ophnvru,-a,  adj.  s.,  (fr.  opliiare. 


OPH. 


511 


d'in  olipdL=câda),  care  are  coda  de  şar- 
pe, ca  s.  m.,  gemi  de  eoophylf. 

*  OPHTHALGU,  s.  f.,(fr.  ophtbM- 
slfl,  d'in  ăcpdaXp.d<:^oclu,  si  âcX^o^^rdo- 
rere),  dorere  de  ocli  fora  inflammatione. 

*  OPflTHALMTA,  s.  f.,  (fr.  «phtliBl- 
nle,  d'in  Ăs^KXtui;  =  ocla),  inflaioma* 
tiooe  a  globului  oculariu. 

*OPTHALMICU,-o,  adj.,  opbtbâlnil- 
cBg;  relatiru  la  opMhdlmia;  a.  m.  pers., 
unti  ophthaimtcu  =  octdistu. 

t  OPHTHALMO-,  (d'in  gr.  6ţ>*aX- 
[id;  =  oclu),  intra  in  composite  scien- 
tifice  ca  :  ophthaimoblennorrheia ,  s. 
f.,  (fr.  ophtbalmobleanorhtie,  d'in  ^Xgvmc 
=:raucu,  si  psiv  =:  currere),  ophthalmia 
purulenta;  opMhalmodiiniai  8.  f.,fr.oph- 
th«ln«draie,  d'in  âSiivij  =  dorere)  ^ 
dorere  reumatica  la  ocli;  opfUhcdimi- 
graphia,  s.  f.,  (fr.  ophthalinofraplile, 
d'in  fpâţscv  =  descriere),  parte  a  ana- 
tomiei caie  se  occupa  cu  descriptionea 
oeluliii;  de  acf  si  adj.  ophthalmographi- 
cu.-a.  9\s.^MS. oplUhalmographH,  cellu 
ce  se  occupa  cu  opUhainwgraphi'a;  opb- 
thalmologia,  9.  f.,  (fr.  opbthalmoloKiS) 
d'in  k6ioii  r=  discursn),  camu  in  acellu- 
asi  sensncu  ophihalmographia ;  oph- 
Ihalmom^ru,  s.  m.,  (fr.  Dpbtbalinomt- 
tre),  instrumentu  cu  care  in  anatomi'a 
oclDlai  se  servn  a  mesuri  capacitatea 
camereloru  oclulni;  de  acf  s.  f.,  abst. 
ophthatmometria,  (fr.  «pbthalmom^tTle), 
connoscentia  si  usu  allu  ophthalmome- 
tridui;  ophthalmoneia,  a.  f.,  (fr.  optathal- 
moni^ie,  d'in  &pwi;  =  inflatura),  inflare 
a  oclului;  ophthaimonosologia,  8.  f.,  (fr. 
ophthalmonosolo^le,  d'in  voooţ  =rmor- 
bu,  si  Xdfoţ  =:  discursu),  parte  a  me- 
dicinei  care  se  occupa  cu  morbii  oclu- 
lui; opfUhalmophf/ma,  s.  f.,  (fr.  opbtbâl- 
mopbjna,  d'in  fo^a  =.  inflatura)  infla- 
tura a  globului  oclului;  ophihoimoptose  . 
s.  f.,  (fr,  ophthalmeptose,  d'in  ntwotţrr 
cădere),  easire  afora  d'in  orbita  a  oclu- 
lui; ophthahnorrhagia.  a.  f.,  (fr,  oph- 
thalnorrhaerle,  d'in  pa^Eiv  ^  a  se  rupe 
si  curre),  seursore  de  sânge  d'in  oclu; 
ophthtdmorrheia,  s.  f.,  (fr.  ophtbalnor- 
rh^),  seursore  de  mucositate  d'in  oclu; 
ophihalmoscopia.  a.  f.,  (fr.  «pbtbglniAseo- 
ple,  d'in  monEîv=:ob8ervare),  arte  de  a 


.yGooglc 


512 


OPL 


counoBce  temperamentele  dupo  obser- 
varea ocliloru;  ophihtdmostatu,  s.  m.,  (fr. 
«phthaInoBtate »  d'in  Icitâvat  ^  a  face 
se  8t6),  înstiamentn  cu  care,  in  certe 
opeiationi  ocul&rie,  se  casca  palpebrele 
si  se  tine  fissu  globulu  oclului;  ophthal- 
molheca,  a.  î.,  (fr.  ophthalaetb^ne,  d'ia 
di^i]=teca)^iartea  corpului  chrjsali- 
dei  ce  protege  oelîi  insectulni;  ophtJK^ 
moterapeutica,  a.  f.,  (fr.  opfathalmote- 
ripeotlqn»),  terapeutic'a  morbilora  de 
ocii;  opJUhalmotomia,  b.  f.,  (fr.  «phthal- 
notoalfl,  d'ia  Toţi-ij  =  taliare),  estirpa- 
tione  a  ocMui,-  opfuhalmoxyse,  s.  f.,  (fr. 
•phthalnozjie,  d'iD  £&<)(<:  =  Bcarifica- 
tione),  scarilicare  a  coojuoctireî  oclu- 
lui, de  aci  si  s.  m.  ophthtdmoxystru, 
{^ft.  opiitbAiiiiozr>tre),.îDgtxumeiitu  de 
a  rade  faci'a  oclului. 

*  OPIACIU,-a,adj.,  (fr.  oplao6),  care 
coprende  opiu  :  remeăÂe  opiacie;  s.  m., 
unu  opiactu:=medicanienta  cu  opiu. 

*  OPIABE,  V.,  (fr.  opUcer),  a  meste- 
ci sau  prepară  cu  opiu  :  medicamente 
opiate;  si  aba.  ttnu  opiatu  ^  medica- 
mentu  ca  opiu,  (compara  si  fr.  opiat), 

*  OPIATD,-(i,  adj.  part,  sup.,  prepa- 
rate cu  opiu. 

•OPIFERU.-a,  adj.,  oplferj  care  ad- 
duce  ope,  da  adjatoriu,  assiste  cuiva. 

*  OPIFICE,  adj.  s.,  «pirex,  (opwfa- 
Cfre);  care  face  unu  opu  utUe;  unu  opu 
de  mana  mai  vertosu :  măiestru,  arttfice, 
fauru  :  opiftăle  cdbine;  Domnedieu  e 
opificele  lumei;  opifîce  de  covenie  noue, 
(compara  si  it,  optfloe  si  opeflce.) 

*  OPIFICINA,  s.  f.,  oplUoIna;  scnr- 
tatu  :  offiâna;  vedi  acestu  coventu. 

*  OPIPICID,  pl.-e,  «pincinn,  (it.  o- 
plflelo);  lucru,  occupatione  a  opificelui: 
măiestria,  fauraria,  etc. 

*  OPIGBNU,-a,  adj.  s.,  leuatu  de  re- 
gula ca  s.  f.,  tplgmtf  di^a  ce  adjuta  la 
generare  sau  nascere,  Junone. 

'  OPILAKE,  opilatoine,  etc.,  vedi : 
oppUare,  oppilatione,  etc. 

*  OPILIONE,  s.  m.,  opill«,  (in  locu 
de  ovilione),  l.  pastoriu  de  oui,  de  ca- 
pre, pecorariu;  2.  specia  de  vulturiu. 

*  OPIUABE,  T.,  oplaiare;  a  face  o- 
jmnu,  a  ingrassiă,  si  de  aci,  a  împl^, 
a  satĂră  de  bonetate. 

«  OPIMITATE,  8.  f.,  oplMltuf  cali- 


OPL . 

tate  de  opimu,  si  lucru  opiimi .-  a  pune 
la  ăispositione  tote  opimitatile. 

*  OPlMTJ.-a,  adj.,  oplnfl8,(it.opIaia, 
fr.  oplme;  d'in  ope),  proprie  :  aTutn, 
grăsan,    beue  iograssiatu,  si  de  act : 

1.  grassu  :  tcrra  opima,  grâne  eu  spice 
i^ime.  aepte  vacce  opimesiseptemaere; 

2.  metaforice,  a)  avuta,  avutiosu;  b)  ma- 
gni&cD,  splenditu ,  considerabile  :  opi- 
me  avuţie,  dote  opima.prede  opime,  ca- 
stigu  opimu,  opwiu  ospetiu;  in  specie  : 
spoite  opime  =  spolle  ce  unu  capitanu, 
pre  campulu  de  bătălia,  U^a  de  Ia  alta 
capitann  invinsu  si  occisu,  mai  vertosn 
armatur'ainvinsaluifin  acellu-asi  sensn 
si  abs.  opimele;\  asi&  si  :  opimu  triunfa, 
opima  gloria;  c)  despre  espressioue,  piea- 
încarcatu,  essaggeratu,  prea-plenu. 

*OPINABILE,  adj.,  aplsabllli»  (it. 
Dptnabile),  ce  se  pote  opinare. 

*  OPIKANTE,  part.  adj.,  optmaai, 
(it.  oplnante,  fr.  oplnant),  care  opina. 

*  OPINABE,  V.,  «piaarl,  (it.  oplaa- 
r«t  fr.  «plner);  a  crede,  a  si  cogit&,  a 
di  cu  părerea,  a  si  imagină,  a  d&  eaa 
enuntiă  păreri :  adesea  opinămu  despre 
lucruri  ce  nu  scimu;  toţi  au  opinattt, 
cumu  li  s'a  parutu  mai  bene,  numai  tu 
n'ai  opincdu;  eu  opinu  co  altramente 
ar  /î  mai  bene. 

'  OPINATIONE,  8.  f.,  oplnatU;  ac- 
tione  de  opinare  :  opinatione  inq^a  si 
fora  neâ  unu  temâiu. 

•OPINAT0Rin,-tom,adj.  s.,  «plaar 
ioT-,  care  opina, — in  tempulu  imperiului 
opinatoriu  se  dicea  si  cellui  ce  procuri 
buccate  pentru  miliţia  d'in  provincie. 

*  OPINATU,-a,|adj.  part.  sup.  subsi, 
opioatuB  :  ceUe  opinate  de  mai  midti: 
nu  e  tempu  de  opinaiu;  cu  opinatidu 
vostru  pâ-deti  tempuUi. 

«  OPINIONE,  s.  f.,  *plnl«»  (it.  «pl- 
nlone,  fr.  opinlon),  1.  in  genere,  părere, 
credentia,  sappunere,  presuppunere,  i- 
maginatione,  cogitfttione  si  t^rmatione 
despre  lucruri  dubiose,  etc. :  opinione 
dubiosa,  incerta;  in  odii  ignorantUoru 
opinionea  are  mai  multa  trecere  de  câtu 
lueruhi  ensusi;  opinioni  differenti,  opt- 
numi  unanime,  opinione  fundata,  opi- 
nione fora  neci  unu  fundumentu;  opi- 
nionile  concorda,  conseniu;  opinionUe 
an^'a  hicnUui  sunt  impdrtite;  a  fi  de 


=y  Google 


OPl. 

opimone.  a  avS  opmionea  $ea,  a  fi  tctu 
ie  a  un'a  de  opinitmea  aftui-M;  dupo  opi- 
nionea  noiitra  astă  ar  fi  bene,  opmio- 
nea nostra  e  se  nu  faci  asia;  a  urmă  o- 
pwiofm  eeUom  mat  mviti;  a  se  tina  âe 
aeea-aai  opinione;  a  si  sămiba  opinio- 
nile;  opimoni  poHtiee;  nu  e  bene  imese 
aibă  ăneva  opimoiH  rdigiote,  ei  cre- 
dentie  rdigioae;  opimoniU  sunt  libere; 
MsidS  fia-can  opinionea;  2.  in  apecie, 
idea  wti  jadftciu  ce  st  face  cineva  despre 
alto  cineva  sau  ceva  :  a  se  buccmrd  de 
bona  opimone;  de  rea  opinione;  a  avi 
mare  opinione  de  sene  si  de  talentde 
a^le:  aveam  alta  opinione  despre  voi;  a 
st  face,  a  et^itâ,  a  ave  opinione  de  omu 
probu,  de  mare  inv^iatu;  opinionea 
pvblica,  a  aice  opinionea  piibliea  m  fa- 
vorea  sea,  in  eontr'a  sea;  ewrewfeJe  o- 
pinionei  ptAlice;  a  tin^  mai  muî/u  lă  o- 
pinionea  unm  numeru  de  omeni  lumi' 
nati  dt  oătn  la  opimonea  vidgului  igno- 
rante; a  servi  opinumei,  a  jî  servtdu 
opinionei;  vaide  omidu,  ce  seporta  dt^ 
ventvlu  opinionei,  totmî  nu  se  cade  a 
despr^â  opinionea  ee  au  dUii  de  noi. 

•  OPIPARU,-a.  adj.,  oplpariiB,  (ope- 
parare),  parata,  apparatu  cu  multa 
aplendore;  magnificu,  aplendidu,  lu&gosu, 
pompoBU  :  opipare  muneri,  opiparu 
oapâw. 

t  OPISTflO-,  (d'in  gr.  «mi^sv  = 
din  apoi),  intra  in  composîte  scientifice 
ca :  opisthoeif^tose,  s.  f.,  (fr.  «plath»- 
e;pli*ie,  d'in  xotpdi;  =  gibboSQ),  gib- 
bosfa  a  spjnarei;  opistiMăomu,  s.  m., 
e{»iith»d«aiiif  (âictadâSojiA^ifr.  «plitlio- 
dcBe,  d'in  Sâjio;  ^  domu,  casa),  parte 
posteriore  a  unui  templu,  unei  casa; 
opisHiogrc^hu,-a,  adj.,  «tUthcrrAithni, 
{lm<j96^p<uţ<K ,  fr.  «i^lBtlicrraphe,  d'in 
ipiifsiv  ^  scriere),  scrissu  in  dosu; 
folia  opisthographa,  de  acf  si  a.  f.  o- 
pisthograpMa  =  scriere  in  dosu;  opi- 
atitotonia,  s.  f.,  oplithstonls,  (^modo* 
TovEa) ,  a.  m.,  opiahotonu  =  «plathot*- 
Mtt»,  (âmoMcovoc,  d'in  Tdvo^^tenrione), 
tenaiooe  a  corpului  in  apoi ,  apecia  de 
motbn;  ia  care  corpulu  se  iocurba  in  apoi; 
de  acf  si  atlj.  s.  opisihatomcu,-a,  ■=.  re- 
lativu  la  t^iaihatonu :  uiw  opiathotonieu. 
care  aaffere  de  «pisMotonfo. 

To»,  n 


OPP. 


518 


«OPITULABE,  T.,  «pltaUrit  a  di 

adjutoriu,  a  veni  in  adjutoriu 

*  OPITULATIONE,  s.  f.,  «pltiUti», 
(it.  opitniuieM),  actione  de  opihdare. 

*  OPITULATOEIU.-^oHa,  adj.  8.,«- 
pltalaUr »  care  opitula;  asii  si  fonn'a 
mai  scurta  :  opittâu,-a,  ^  opitalaa. 

*  OPITULU.-a,  adj.  a.,  vedi  opiMa- 
toriu. 

OPID,  s.  m.,  opiiH({2n(oi',  it.  *ppte,fr. 
opiBH);  succu  concretu  de  macii  albu, 
care  are  facultatea  de  a  ammetf  si  a  ad- 
dormi :  m  Twd'asi  alte  terre  orientali 
faeu  de  opiu  «nu  usu  nemoderatu ;  -" 
▼edi  si  t  opo. 

t  OPO-,  (d'in  grec.  â;c<S;  ^  succu),  in 
composite  ca :  oj^>edsamu,  a.  m.,  «psliâl- 
Maanit  (inoPiXooţLoy,  it.  •psbalMBii,  Ir. 
opflbaUaMv)  :  a)  succu  de  balaamu,  bal- 
sama  de  Mec' a;  h)  arborele  ce  da  ace- 
stu  Buccu,  de  acf  ai  a.  m.,  opc^tolaametu 
=:op«balBaH6tM  =  locu  plantatu  cu 
opeboiUanu ,  selba  de  opt^xtisami;  opo- 
earpatu,  «pAcarpatbeB,  (âicmopica^, 
it.  opocalpato ,  fr.  opecftUiMaB),  auccu 
odorosu  ce  ae  estn^^e  d'in  arborele  ear- 
patu;  opopanace,  a.  m.,  «popanax,  (âno' 
nd(va£,  it.  opopanao**  ft.  epopaiux),  saccu 
de  unu  arbore  uomitu  totu  opopanace, 
aau  simplu  panaee. 

*  OPORICA,  8.  f.,  opftri«e,{ijr»pix>), 
d'in  ânApa^  tomna,  fVuctu  de  tomna), 
specia  de  medicamentu  forte  eatimatu 
de  antici,  făcuta  d'in  auccu  de  fructe  de 
tomna.  , 

*  OPOKOTECA,  s.  r.,op«»thece.  {i- 
supo^xY],  d'in&atîipa  =:  tomna,  si  ^i] 
=:  teca,  capaula),  locu  de  conaerratn 
pomele,  cellariu  de  pome. 

*  OPORTERE,  T.,  «portere,  a  se  ca- 
ri^ a  se  coveoi. 

«  OPPALLIBE,  T.,«ppklleae«re;  a  se 
pcdlt,  a  deveni  fo^  pallidu. 

«OPPECABE,  v.,  «prteare,  (ob-pe- 
care),AC0ţeTl,iMag9C\ipeee:  navi  siaUt 
vase  bene  oppeeate. 

*  OPPETERE,  si : 

*  OPPETIRE,  V.,  oppetere,  {ob-petere 
sau  pe^re),  a  tende  apre  ceva,  mai  ver- 
toau  spre  ceva  reu,  a  infrontft,  a  d& 
peptu  cu...,  a  ae  arrunci,  etc. :  a  oppeti 
morteci,  peride  certe. 


>yGoog  Ic 


514 


OPP. 


*  OPPIDANIU,-o.  adj.,  «ppldaneos; 
de  oppiâanu .-  portu  oppidaniu. 

*  OPPIDANU  ,-a ,  adj.,  «ppldamia; 
de  oppidu,  d'in  oppidtt :  lussu  oppidanv, 
desfrenări  oppidane,  betrani  oj-pidani, 
mulieri  oppidane;  ca  s.  pers.  unu  oppi- 
danu,  una  ()ppid(i7ia=:lociiitoriQ,-a,  d'in 
^pidu. 

*  OPPIDU,  p].-s,  oppidHin;  cetate 
mai  mica,  de  mai  pucina  iosemnetate 

■  de  cfttn  urbe. 

*  OPPILAEE,  T.,  oppllare,  (fr.  «pi- 
ler);  d'in  ob-pilare.  a  inchide,  astnpă, 
iDCuniă:  a  op^â  butea,  oU'a,  areiomtu; 
in  specie :  vasele  corpului  se  oppila,  fi- 
catulu  s'a  oppilatu,  spletfa  e  forte  op- 
pHata. 

*  OPPILATIONE,  8.  f.,opptUtlo,  (fr. 
•pllktlon),  actlone  de  oppilare,  cnma 
9i  atâta  produssU  de  ac6s^  actione :  op- 
pilationea  splenei. 

•OPPILATIVU,-o,  adj.,  (fr.  oplUtlO, 
apta  a  oppilare ;  alimente  oppilative. 

*  OPPILATORIU,-.(ma,  adj.  b.,  care 
oppila. 

"  OPPIlATU,-a,  adj.  part,  sup.  subat. 
oppfUtos. 

OPPONENTE  si  oppunente,  adj .  part. 
pres^,  «pponeng,  (it.  oppouente),  care 
oppooe  sau  se  oppone  :  opponenti  po- 
litici. 

OPPONERE  si  oppunere  (ob-ponere 
^:punere),  oppusi  si  opptisei,  oppusu, 
si  opposi,  opposei,  iqiposu,  oppositu.  op- 
postu,  V.,  opponere,  (it.  «ppoaere  si 
opporrer  fr.  opposer  =  opposare),  a 
pone  sau  pune  contra,  io  facla,  Înainte; 
1.  ÎD  genere:  la  callarii  inijmcului  ca- 
pifanulu  oppuse  parte  d'in  pedestrii  «o- 
strii;  opptisera  manale  frontei  sau  la 
froniei;  galUnele  se  oppunu  pulliloru, 
spre  a  i  protege  de  veri'ce  peridu:  a  se 
.oppune  oclHoru  cuiva,  spre  a  opri  ve- 
derea unui  ce;  a  oppone  aggeri  immda- 
tioniloru;  a  oppone  fortla  fortiei,  argu- 
mente argumenteloru;  a  oppone  cauttone 
la  cauHone;  2.  in  specie,  a)  a  repugnă, 
a  resiste,  a  reâpoude  contra  cu  fapt'a 
sau  cu  Torb'a,  a  eontradice :  fortun'a  se 
oppone  la  volienti'a  nostra  ;  legea  se  op- 
pone la  acesta-a;  adunanti'a  se  oppone 
leffUoru  propose  degiAerniu;  la  tatu  ee  i 


OPP. 

diă  se  facă,  eliuse  oppone,  edle  ee  dt«e 
acttnm  se  opponu  la  cdle  disse  mai 
incrinte;  b)  a  oppone,  a  se  oppone  la 
una  sententia  judidaria,  a  appeltti; 
c)  a  pone  ca  eeiTalente :  la  auetoriiătSe 
vostre  potemu  opfone  alte  auetorţtati 
totu  asia  de  ponderase. 

OPPOBTONITATE,  9.  f.,  opporti-  - 
Dltftti,  (it.  o;jportanlti  si  opp^rtanlUte? 
fr.  «pportuBlu),  oalitate  de  opportunu, 
cnma  si  ceva  opportum* :  tmipu,  loeu 
opportunu,  etc. ;  opporttmitcdea  locuim, 
tempului.  eircumstantieloru ;  opporttmi- 
taiea  membrel^ru  corptdui;  opportuni' 
tatea  de  a  face  eova;  nu  e  opportunitate 
de  a  faoe  acesta-a;  a  lassâ  se  treeaop- 
portunOateai  a  «e  folosi  de  opporiwM- 
tate. 

*  OPPOBTONO.-a.adj-,  oppartams» 
(it.  opportun*,  fr.  «pp«rtiiii),  d'in  o&  ri 
porlu ,  iDa4mna  proprie  :  Ia  portu,  m 
portu.  si  de  aoi,  a)  in  genere :  commodu, 
aptu,  la  locu  si  tempu,  bonu,  coTeoitu, 
etc.:^etn^  opportunu,  locuri  opportune, 
occasione  opportuna,  etate  oportuma  Ia 
ceva,  publieationi  opporiune,  tnestire  op- 
pâiune,  nu  e  oppwtunu  a  attenge  aeumu 
acesta  CfStioae;  b)  in  specie ;  a)  commedil, 
bonn,  utile :  alte  lucruri  suntopportune 
la  impregiurari;  amiciU'a  e  opportuna 
totu  de  a  un'a  si  pretotindine ;  P)  aptn  : 
omu  mai  opportunu  la  acesta-a  nu  poţi 
oflâ  altulu;  y)  setaessariu :  trameUe-^mi 
Mtle  opportune  pentru  eestionea  sciuia. 

*  OPPOSANTE,  adj.  part.  preş.,  (d'in 
o^otare),  opp«Des«,  adverMrlQS,  (fr. 
oppoBsnt),  care  opposa  aau  m  eppomi, 
care  face  opposUione;  vedi  opponerde. 

OPPOSABE,  V.,  opponere,  (fr.  *p- 
poBur),  d'in  opposu  de  la  opponere,  eu 
forma  intensiva,  si  prin  urmare  si  întel- 
lessa  intensivu,  a  oppone  cu  tota  pote- 
rea,  sau  a  oppone  continuu :  a  opposâ 
argumente  la  argumente. 

OFPOSITIVOUI],  oppositi/îoru,  etc., 
vedi  oppositu. 

0PP08ITI0NE,  s.  f.,  oppo8t««,  (it 
oppnsliloae,  fr.  AppsgilioD),  actions  de 
opponere  si  stătu  produssQ  prin  acfeta 
actione  :  opposiHonea  unui  aggere  la 
inundationile  riului;  a  face  oppositione 
cuiva,  o^ositione  făcuta  giâgntuiui; 


.yGooglc 


OTP; 

oppositiionea  systematiea  e  fatale  terrei, 
numai  opposiHonea  de  principiu  pote 
fi  utile  unei  terre;  a  face  oppositione  la 
sententi'a  data  de  tribunariu;  dove  astre 
8unt  sau  stau  in  oppositione  in  respec- 
IuIm  unui  tertiu  astru;  lun'a_eandu 
e  plena ,  se  afla  in  oppositione  ou  so* 
rele,  in  respecttdu  sorelui;  asia  unu 
astru  pote  fi  in  opposOione  si  ea  unu 
nueru;  oppositione  armata,  legale,  con- 
stOutionah. 

OPPOSITORIU,-toTo,adj.  s.,  (it.op- 
yoiitore),  care  oppone  sau  se  oppone  ; 
opponeate,  opposante,  opponiioriu. 

OPPOSITU,  ei  opposlu,-a,  op fotlUi, 
oppostuB,  (it.  oppoBito  si  «pposto,  fr. 
opposlte  si  offaa6=zopposatu),  forme 
participiali  d'in  opponere,  leuate  mai 
muitu  ca  adj.  subat.,  cumu  :  vitiele  sunt 
opposite  sau  opposte  virtutHoru;  folie 
aau  frondie  opposite  sau  opposte;  oppo- 
situlu  acestui  concepi;  acestui  caracte- 
riu;  —  acelle-asi  forme  applicate  si  iu 
compositiona,  cumu  ;  opposUifloru,  adj. 
(fr.  oppaBltiflore)^C4re  are  flori  cu  pa- 
duucle  opposite;  oppositifoliu,-a,  adj., 
(fr.  oppi>BltiroI14):=car8  are  folide  op- 
posite :  planta  oppositifoiia;  aau  cară 
se  oasce  d'in  puuta  oppositu  cellui  d'iu 
care  se  nasce  foli'a;  —  pre  eaudu  for- 
m'a  opposu,  fia  ea  part.,  ca  sup.,  sau 
Bubst.  se  tine  mai  strinsa  de  oatur'a 
sea  verbale:  opiniomle  vostre  oppose  la 
argumentele  nostre  n'att  ned  una  ro- 
lore;  argumente  de  opposu  la  argumen- 
te; opposulu  vostru  la  ce  e  necessariu 
nu  pote  scambă  cursulu  hiorurUom. 

OPPOSTU  si  opposu  =  <^pusu  ,-a, 
adj.  part.  sup.  subst. ,  d'in  opponere , 
vădi  oppositu  â  opponere. 

•  OPPKEMENTE,  adj.  part.  prea., 
opprlneaBf  (it.  oppk-lDiente),  care  t)j>- 
preme. 
*OPPBSMERE,  (t^b^mere).  o^ressi 
sau  oppressei ,  oppressu ,  si  oppremui , 
oppremuttt,  t.,  opprlmere,  (it.  oppre- 
mere  si  opprlmere ,  fr.  opprlmec);  a 
appesÂ  pre  ceva,  a  stciuge,  calcă,  inue- 
că,  suSocâ,  »tiiTÎ,  etc,  1.  in  genere  :  a 
oppreme  gja-'a,  vocea ,  a  opprcme  oclii 
unuimoriente;  a  oppreme guttulu  cu  ma- 
ntile, anticele  cu  genudulu;  a  oppreme 


OPP. 


515 


respirarea  cuiva  infascioranău-lu  cu 
vestimente;  2.  in  specia  si  metaforice, 
a)  a  face  se  cada  sub  oeva  greu ,  a  Ai 
la  pameutu,  a  colcă  :  a  oppreme  caUidu 
cu  sarcine ,  sî  fig.  a  fi  oppressu  de  da- 
torie, a  oppreme  cu  lucru  miAtu;  cusuf- 
fietele  oppresse  de  spaima,  de  dprere;  a 
cade  oppressu  de  ur'a  totoru-a;  b)  a 
subjugi,  Buppune,  inTinge,  opprî,  inca- 
teui,  tnueci,  stinge,  nemici:  a  oppreme 
unu  poporu ,  mtdte  popore ,  a  oppreme 
Ubertaiea,  licenti'a,  tumultulu,  râellio- 
nea;  a  oppreme  inrtocenti'a,  addeveruiu; 
c)  a  appucă  pre  neaşteptate,  a  sappreu- 
de  :  a  oppreme  pre  inimid  in  somnu, 
mortea  Voppre'sse  pre  caile ;  d)  a  as^ 
cunda  :  a  si  oppreme  ur'a,  ntanCa,  buc- 
curi'a,  infami'a. 

*  OPPEESSAKE,  V.,  (oppresBare, 
it.  oppresHaret  fr.  oppresser),  d'in  op- 
pressu, intansiru  allu  lui  oppremere, 
asia  co  a  oppressâz^a  oppreme  cu  mare 
potere  sau  violenUa  :  nu  sdu  ce  mi  op- 
pressu peptulu  si  mi  inneca  respirarea; 
grea  dorere  oppressa  anim'a  nostra; 
ceUi  potenţi  si  mari  oppressa  pre  cdli 
mici  si  miseri. 

*OPPRESSIONE,a.f.,«ppre8Bio,(fr. 
oppreHBian,  it.  opprSBslone);  actione  de- 
oppremere,  oppressionea  cdloru  mici 
prin  eeîU  mari;  oppressionea  poporeloru 
de  tyranni;  oppressionea  unei  revolte; 
oppressionea  peptului,  poteriloru. 

*  OPPBESSIVU,-a,  adj.,  (itopprei- 
Biro,  fr.  «ppresslf),  care  are  potera  de 
a  oppremere :  systema  de  gubernia  op- 
pressiva. 

*OPPSESSORHJ,-o,  adj.,oppreiBoi, 
{ii.  oppresBore,  fr.  oppressenr),  oppre- 
miioriu,  care  oppreme  sau  serva  a  op- 
prem&re :  oppressorii  libertatei  de  eo- 
getare. 

*  OPPRESSU,-o,  adj.  part.  sup.  subst., 
oppreBSDB :  revoît'a  oppressa;  medie  ty- 
rannice  de  oppressu  libertaiea  cogetarei; 
vvAerUvAu  vostru  oppressu. 

«  OPPitESSURA,  3.  f.,  «pprOBBio, 
(it.  oppresBQra),  acţiona  st  effectu  de 
oppremere;  —  de  aci  siverbu  :  oppres- 
sware,  ca  impressurare,  cu  sensu  mai 
energicu  ai  de  câtu  allu  formal  oppres- 
$are. 


=y  Google 


16 O^ __^ 

*  OPPBESSUEARE,  t.,  yedi  op- 


*  OPPRIMERE,  T.,  vedi  opprmere. 
OFFBIK&reseu,  v.,  prohlbere,  re- 

tla«r«»  deţinere,  eontlner^  vedi  oprire. 

OPPRITOBIU,-foHo,  adj.  3.  prohlb*BB. 

OFPRITn,-a>  adj.  part.,  pr*MbitH> 
ret»iituB;  redi  opritu. 

•OPPBOBRARE,v.,*pprohr«re,  (06- 
probrare),  a  arrunc&  in  facla  opprobriu. 

*  0PPR0BRIOSU,-a.  adj.,  oppw- 
brlotni  ţ  (fr.  opprobrlenx) ;  pleDU  de 
opprobriu,  careadduce  mare  oppr<^>riu. 

*  OPPROBRIU,  pl.-c,  opprobrtBDi, 
(ît.  opprobri*,  fr.  oppr«bre),  imputa- 
tione,  infrootare,  batajocora,  injuria', 
roBine,  cqdiq  sicevaroainoeu,  batnjocn- 
ritorin,  ignominioBu,  ignominia :  voistm- 
teti  opprobriulu  nationei,  tu  eşti  oppro- 
briuhi  famUiei ;  me  temu  nu  cumuva  a- 
eista-asefia  spreopprobriucetateinoBtra. 

'  OPPUGNARE,  si  oppumttare,  v., 
•ppofnftre,  (it.  oppBgnare),  1.  a  piignă 
sau  luptă  contra,  a  sssaltă,  attaei,  a 
combate,  incongiură,  impres9ur&,  ob- 
seda, etc. :  a  oppugnâ  una  cetate,  unu 
catteUu,  castrele,  una  armata;  si  fig. 
a  oppugnâ  cu  banni  pre  cineva^  a  op- 
pugnâaddeverulu,ăere^tatea.  vt^teZe,ef^.; 
2.  a  bate  cu  pumnii,  a  dă,  lovi  cu  putn- 
nuUi :  a  oppugnâ  faci'a ,  capulu  cuiva. 

*OPPDQNATIONE,  si  oppumnaiione, 
a.  f.,  oppagDAtio,  (it.  eppngroaElsne),  ac* 
tione  de  oppugnare ,  assaltare ,  impres- 
surare,  batere,  etc. 

*  OPPUGNATORIU,  si  oppumnato- 
riUi-forid,  adj.  e.,oppnţnator  si  oppnţna- 
tftrlH,  (it.  oppaf  iat«re),  care  oppugnâ: 
aasalta,  impressnra,  bate  ana  cetate  san 
oste,  ori  care  serve  a  oppugttare .-  maehine 
oppugnatorie. 

•OPPUGNATU  si  oppunmatu,-a, 
adj.  part.  sup.  subst.,  oppn^atai  1  ea- 
atdle  oppugnate,  tempu  de  oppugnatu 
cetatea,  oppugnatuht  castreloiit. 

OFPnSU,-a,  part.  sup.  snbst.  d'in 
opponere;  vedi  oppoaitu. 

*  OPRIMENTU,  pl.-e,  1.  cu  respectu 
la  form'a  integra  a  verbnlnî  operire,  in 
acellu-asl  aensucu  form'a  :  operimerUu 
sau  operme»tu=]iit.  operiaaentiiM ,  a- 
perB«iitaiD|OprlMentaffl;  2. ca  respeotn 


OPR. 

la  form'a  scurtata  a  acellni-asi  verbu, 
adeco  oprire,  oprimetUu  însemna :  me- 
din  de  oprire,  pedica,  obstaclu,  legato- 
ra,  laciu,  inchiaore,  etc.  =  lat  impail- 
■«ntanij  pedla%  «bitAculiia»  rlMenlnn, 
careeTf  retinacnlnn. 

OFRIRE,-eseu,  (vedi  operire  si  oprt- 
mmfu),  r.,  d'in  însemnarea  de  coperire. 
trecutu  la  însemnarea  de  mcMdere,  si 
de  acf,  impedicare,  tinere  in  loeu,  si  tote 
celle  alte  insemnari  multiple  si  variate 
alle  coTeptulnî,anome:l.in  sensumai 
appropiatu  de  allu  formei  operire,  a)  elM- 
derei  iBtercludere ,  «bstrnere,  a  în- 
chide, a  astupă  :  a  opri  una  uaia,  una 
ferestra,  una  eaUe,  una  carrare,  una 
freeutoria;  a  opri  mporlationea  si  es- 
portationea  la  mai  multe  treeutori ;  im- 
presstwatorii  eauia  se  opresea  ânpres- 
aurat^oru  ap'a  si  provisionile;  vitde  no- 
stre  prense  in  grânde  arrencUdorii^i 
stau  de  mai  mtJte  dOle  oprite  in  curtea 
acestui-a;  b)  metaforice,  a.)  naniim  in* 
Jicere,  eaperr,  ea  mpreheudere,  In  eir- 
ceren  rol  Tlncola  e*iijloere,  anb  east*- 
dUm  tradere  vel  capere,  a  pune  mâo'a 
pre  ceva  sau  cineva,  spre  a  se  assecori 
de  dengulu,  a  arrestă  pre  cineva,  a  leuă 
si  tin^  ceva  ca  pegnn :  deeo  nu  mi  sohi 
totu  ce  mi  eşti  detoriu,  ti  opresat  vesti- 
mentele;  nu  poţi  opri  instrumentele  mă- 
iestrului; nu  poţi  opri,  pentru  detoria. 
d'in  onorariiiu  luneiionarvâui,  de  cătu 
una  a  trei'a  parte;  caută  se  opresd  pre 
furi,  co  apoi  dossesctt;  a  cere  de  ta  ăe- 
regutoriu  se  opresea  pre  ddoriutu  reu 
de  plata;  nu  l'au  dussu  la  cas'a  de  0- 
prire  a  poliiiei,  afro  e  opritu  la  eas'a 
sea;  fi)  in  genere,  teaere,  retiaere,  de- 
tiaere,  reaerrare  :=  a  nn  dă,  a  sa  lassă 
se  se  duca,  a  leuă  si  păstră  pentru  sene 
parte  d'in  ^eva  :  JosepJm  dem$e  pre 
ceUi  oiti  fraţi,  diro  opri  pre  jBeniamtiHi; 
te  opreseu  la  mSsa;  aaiu  opri  at  facere 
la  ospetiu  pre  toH,  dero  nu  avenni  Mi 
hcu;  d'in  aumm'a  eastigatv  ti  am  datu 
partea  eea  mai  mare,  si  am  opritu  pen- 
tru mene  mica  parte;  ţ)  latarelpere, 
a  prende  in  caile,  a  preode  pre  neaştep- 
tate, in  ascunsu:  mise  opreaeutote  seris- 
sorUe  ce  mi  vinu  chtaru  de  la  consangi- 
ni;  3)  iDpprlnenre  ţ  letrakere,  ainp- 


:>yG00g  Ic 


Wţ 

preme,  ascad^,  a  deafieati&i^'ou  opritu 
iote  ăiariele  cpposition»;  nu  e  jusUt  se 
m  opresci  atâtu  cCin  mtetilu  mea  mla- 
nw;  a  opri  vederea;  2.  in  aensu  mai  d6- 
paiiatu  de  alin  formei  opmre;  a)  sim- 
podici  d'ÎD  mereu,  d'in  cursu,  a)  trans. 
tn«re>  sluter»,  sBBtlHMe,  costlnere, 
reţinere,  eehiberet  lahlbere,  prohibere  t 
•M  (iprâi  coiMa  Sin  fugapre  loeu,  eoâ 
te  pate  vet^tmă;  opriţi  carrde;  eine  pote 
e^torreatelein  tmpetuoatdu  seucurtt^ 
a  <^)ri  pre  cineva  m  cdRe;  a  opri  san- 
gek,  se  nu  mai  eurga;  a  opri  inumeulit 
In  margini  terrâ;  a  oprlst^fkwea,asi 
opri  respirarea;  0)intr.  stare,  eenstste- 
re»  eABure*  a  iQoet&  d'in  mersu,  d'ia 
cursii,  —  rara  ia  acesta  intellessa  sub 
form'a  activa :  caS»  opresc»  in  locu; 
earrale  au  opritu;  ci  deregnlacaiefles. 
a  se  opri :  or<Aogiulus'aopritudemultu, 
de  doue  ore  sângele  nu  se  mai  opresee ; 
fMt  s'a  opritu  im^iocatur'a  m  guttu;  b)  me- 
taforice, x)  laeraFl»  4eni*»rK  Inmarart, 
«bsUre;  inpedlre,  Impedlaeato  essei 
a-')  traoB.,  a  impedică,  a  fi  pedica  :  ce 
te  opresee  se  nu  faci  asia  ?  ce  te  a  o- 
pritu  se  nu  pteei?  eu  unulu  nu  ve  o- 
preacu  ăe  ave  caută  de  adie;  ^')  refles. 
intrans.,  a  se  opri,  a  stă  la  ana  locu 
mai  multa  tempu,  si  de  aci,  a  intardiă, 
a  lenft  a  mente,  a  observă,  a  consi- 
darft,  flto. :  fM  s'a  opritu  la  mene  ăe 
eâtu  *ma  di;  se  opresee  cu  orele  la  Iote 
nemiewrSe;  se  ne  oprmu  mai  witdtu  a- 
supr'a  acestui  puntu  importante;  mai 
rertosu,  tenperare,  libl  temperare;  nu 
HM  patu  opri  de  a  face  ^  hoh  p*siiim 
vlliI  tmperue  qalH  Caelaei;  P)  vetare, 
interdleere,  a  nu  pennitte,  a  nu  lasB&, 
a  ordină  se  nu  se  facă,  a  interdice  :  lo- 
gea  opresee  aeesta-a,  e  opritu  de  lege; 
preiUi  opriţi  de  daru;  a  opri  joeulu  de 
carii;  a  opri  adunările  puHice;  n^onii 
fîiriosii  sunt  oprUi  de  a  oAmntrtrâ  a- 
v&eafamUiei. 

OPBITOBE,  s.  f.,  vedi  opritoriu. 

OPBITORin,-forta,  adj.  s.,  tenens, 
retlMBBf  deUaeu,  eontlnent,  lahlbeas, 
«•hlbeia*  prohibeiu»  InpedleBSf  Inter- 
dleena,  etc.,  care  opresee;  —  s.  f.  reale, 
cpritoria  si  opriiore,  ce  seire  a  oprire, 
cu  sansula  lata  ce  are  si  form'a  opri- 


OPT. 


517 


mentu  sub  2.  appiicatu  inse  mai  speciale, 
Ia  funea  ce  tine  jugula  oallulai. 

OPRITU,-a,  adj.  part.  sup.  subst., 
prehibltas,  reteotnB,  Impedltns  ;  fapte 
(^rite;  omeni  opriţi  d'in  eaUe;  apa  o- 
prita  in  curstdu  seu  prin  diverse  con- 
struetioni. 

*  OPSONAKB,  V.,  opsonire  si  «bio- 
ure,  obsenarl;  a  si  procură  opsoniu,  a 
comperâ  opsonie,  celle  necessarie  la  oa- 
lina;  metaf.,  a  face  mâaa,  a  dă  masa,  a 
ospeti; — cu  mtdtu  ambletu  si  fatiga  ob- 
sonămu,  capitămu  appetitu  de  mâncare. 

*  OBSONATOKIU.-torifl,  adj.  a.,  op- 
sonaUr  si  absţnaterţ  care  obsona;  care 
oompera  celle  necessarie  Ia  calina,  etc. 

•OPSONATU,-a,  adj.  part.  sup.  subst. 
«bHoatii. 

«  OPSONIU,  pl.-e,  «psftDlinB  si  ob- 
««■Idm  (icjiciiyiov);  ce  se  m&nca  aforade 
pane: came,  pesce,  le^me,  pome,casia, 
fertura,  tote  cftte  Bomftnulu  nomesceu- 
datnra. 

*  OPSOMAKIA,  s.  f.,  (fr-opsonaDle, 
d  io  S<{^y=alimeutu,  si  tLaviazzmania), 
mania,  passione  furiosa  pentru  una  spe- 
cia de  alimente;  dş  aci  b.  m.  pers.,  opso- 
mane,  (fr.  opiomane),  care  are  opsoma- 
nia;  si  cu  intellessa  de  mancatiosu,  care 
manca  multu,  cui  place  se  mance  mnitu 
si  beoe. 

«OPTABILE,  adj.,  •pttbilta;  demnu 
de  optare  :  nemica  mai  optabîle  ca  sa- 
neiatea  si  pacea. 

*  OPTARE,  V.,  optare,  (it.  ottare,  fr. 
»pter);  1.  a  allega  d'in  doue  sau  mai 
multe  lacmri  pre  cellu  ce  crede  mai  bonu, 
pre  cella  ce  place  mai  multu;  optaţi  ce 
vreţi;  d'in  aceste-a  tote  nu  scimu  ce  se 
optâmu;  2.  a  dori,  cere  :  ce  ti  opta  ani- 
ma? ăiu'a  si  noptea  optâmn  du^w  voi, 
optăwu  se  ve  v^emu;  ti  optmnu  bonu 
somnu  si  tdte  eeUe  bone,  (vedi  si  of- 
tare). 

*  OPTATIONE,  s.f,,optatio,  (fr.ap- 
tatlan),  actione  de  optare :  a  faeţ}  trei  op- 
taHoni.     ■ 

*  OPTATIVU,-a,  adj.,  optaUrys,  (it. 
ottatiro,  fr.  optatU),ceBerTeae8preme 
optatu,  optare  :  covente  optative,  si  in 
specie,  modu  optativu,  si  absol.  optati- 
indu,  in  grammatica :  parte  de  Bomâni 


,yGoog[c 


518 


OPT. 


espreme  cu  optativulu  si  imperativulu; 
Asia  se  dice  :  dă-m-a%,  san  dare-mi-ai 
cea  carte,  in  locude :  da-mi,  saa  fii  bonu 
de  mi  da  cea  carte,  cd  sensu  differita 
de  alia  frasiloso  ca :  ăâ-mi-ar  Domne- 
dieu  unu  copiUa,  etc-,  unde  opiatiwlu 
espieme  proprie  optare;  optaiivuUi  se 
applica,  in  limb'a  nostra,  in  concurrea- 
tia  cu  coQJunctivulu  al  in  frasi  ce  es- 
piemn,  anb  forma  hypothetica,  nna  ne- 
gatione  sau  impossibilitate  absoluta  : 
deco  asiu  am,  ti  asiu  ăă=^e  am,  ti  asiu 
dd,  (»u  am  si  nu  dau). 

»  OPTATU,-a,  adj.  part.  eup.  subst., 
•piatos. 

*  OPTICA,  s.  f.,  optlM,  (oimxTj,  fr. 
optlqne,  it.  ottlo»),  parte  a  physicei, 
care  tracta  despre  lumina  si  visioae  : 
instrumente  de  optica,  optica  de  tMatru, 
artea  magiei  cere  profuftda  connoscen- 
tia  de  optica ;  si  ca  adj.,  opticu,-a,  re- 
lativii la  Tisione  ;  Uîusioni  optice,  ap- 
parentia  optica,  nervi  optici,  medica- 
mentu  optica;  impressione  optica,  eonu 
optiat,  asse  optica,  viire  optice,  pyrami- 
de  optica,  triangltt  opticu ;  de  acf  si  ca 
s.  reale,  unu  opticu,  a)  profesaoriu  de 
optica,  h)  cellu  ce  scie  construi  instm- 
mente  op/ice,-  —  de  aci  si  composite  : 
optieographia,  a.  f.,  (fr.  optleoţrapkle» 
d'in  Yp(itpEiv:=3criere),  cellu  ce  serie  a- 
supi'a  opticei,  de  unde  si  b.  m.  pers., 
opticographu ,  (fr.  oplaoţraphc),  auc- 
toriu  de  optieographia ;  —  opticometru , 
3.  m.,  (fr.  optleomâtre) ,  iostrumentu 
de  mesuratu  intensitatea  vederei  cuiva, 
de  ande  si  s.  f.,  opticometria,  (fr.  optl- 
e«m4trle),  artea  de  a  manuf  opticome- 
truîu. 

*  OPTICU,  opHeographu,  etc„  vedi 
optica.  • 

*  OPTIMATE,  8.  m.,  de  regula  pi., 
optimati,  optlmAa,optlmates,  cellu  ce  sta 
de  partea  celloru  optimi,  (vedi  optimu), 
in  sensu  politicu,  aristocrata,  in  oppos. 
ru  plebeiu,  populariu.  democratu;  unu 
guberniu  de  optimati  ar  fi pote  cdlumai 
bonu,  deco,  dupo  definitionea  Iul  'Cice- 
rone, optimaUi  aru  fi  optimii  in  tota 
poterea  eoventului;  —  optimaiii  unei  ce- 
tăţi potu  fi  si  cetii  mai  insemnati  din 
cetate,  notabilii  eratei. 


OPD 

OPTIME,  optinm,  optire,  optu,  etc,, 
vedi :  octime,  octimu,  oetire.  octu  etc. 

«OPTIMISMO,  9.  m.,  (it.  optlnlsms.  ir. 
optimlsDie);  d'in  optimu.  8y8tenia,  doc- 
trina, care  susţine  co  totu  ce  e  si  totu 
ce  se  face  e  ca  mai  bona,  e  optimu;  ei 
dispositione,  tendeatia  de  a  vedâ  tote 
bone,  c&tu  se  pote  de  bone. 

•O  PTIMI8TU,-o,  adj.,  (fr.  optimiste); 
care  se  tine  de  optimîmtu,  applicatu  la 
optimismu,  * 

*  OPTIMITATE,  s.  f.,  optlmltas}  ca- 
litate de  optimu, 

•OPTrMU,-(t.adj.,«ptlinn,(it.ottliiMi), 
superlativa  d'in  bonu,  cella  mai  bonu. 
forte  bonu,  cătu  se  pote  de  bonu  :  op- 
tima impressione,  optime  servitie,  optimi 
amici. 

*  OPTIONE,  s.,  1.  fem.,  optts,  (fr. 
optlon),  libera  allegere,  facultate  de  a 
optare :  vi  se  da  optionea  de  a  leuă  un^a 
d'in  doue,  a  lassâ  in  volVa  si  optionea 
cuiva  se  facă  sau  se  nu  facă  ceva, 
2.  masculina,  optto  ,'  cellu  allesu  saa 
preferită  de  cineva  ca  adjutante,  adja- 
toriu,  vorbindu  mai  vertosu  despre  mi- 
litari. 

OPTIVU,-a,  adj.,  optlrns,  de  sau  d'in 
allegere,  allessu  de  bona  volia  :  tutori 
optivi- 

*  OPU,  pi.  opuri,  Bt  operi,  epus,  (it 
nopo),  lucia  in  sensulu  cella  mai  estensn 
allu  eoventului,  mai  vestosu  lucru  făcuta, 
(vedi  ai  opera),  in  genere  :  asi  caută  de 
opulu  seu;  se  connosce,  co  ace^u-a  e  opu 
ie  măiestru;  operileauctorHorudassiei; 
operi  militari  de  irUarîre,  de  assaltu; 
2.  in  specie,  necessitate,  lipse,  nevolia, 
ceva  fora  care  du  se  pote :  e  opu  de  boni 
căpitani,  e  de  opu  unu  bonu  capitamt, 
nu  mai  am  opu  de  voi;  nu  face  opu  se 
mergi  tu  acoRo ;  dupo  ce  ai  cogit^,  e 
opu  de  lucratu  cu  vigore;  mentea  jxre 
opu  de  braciele  corpului. 

*  OPTTLENTABG,  Y.,«piIenUret(it. 
opnleatAre);  a  face  opulentH. 

*  OPDLENTB,  adj.,  vădi  opuieniu. 

*  OFULBNTIA.  s.  f.,  «palenMa,  (it. 
'  opnlenxa,  fr.  opnlenffe),  stetu-  de  opu- 

j  lentu,  cxaan  si  oe  fa«e  opulentu  :  opu- 
'  lenti'ac^oruva  particulari  faeecentrei- 


JGooglc 


ORA. 


519 


stt*  nepUicutu  a*  miseri'a  poporului  si 
paupertatea  statului;  opulenti'a  Angli- 
loru  si  a  Angliei.   ' 

*  OPUlENTU.-a,  adj.,  opolentus  si 
«pnlens »  (it.  opalente  si  opalento,  fr. 
apslent),  d'in  ope,  plenu  de  opi,  tare  a- 
™tu,  care  are  stare  mare,  splendida, 
cui  dia  man'a  se  traiesca  cumu  vrâ,  si  se 
foca  ce  n6 :  opulenta  cetate,  opulente 
familie,  cetate  opulenta,  provincie  opu' 
Unte;  2.  metaforice,  maguificu,  splcn- 
didu,  potente,  etc.  :  opulenta  mesa,  o- 
pulente  ospetie;  fuctione  opulent(ţ. 

•  OPUSCULU,  p].-e,  QpnscDlnm,  (it. 
«pugeolo  si  oposcnlo,  fr.  opuscule);  de- 
minntJTu  d'in  opu  :  acestu  pottu  a  las- 
salu  gratiose  opuscule,  opusculele  lui 
TU^rehw. 

1  ORA,  B.  f.,  hora,  (topo,  it.  ora,isp. 
port.  horat  prov.  hora  si  ora,  v.  fr.  «r«i 
n.  fr.  hfliire,  alb.  era);  1.  tompu  de  ','îi 
parte  d'in  diu'a  civile  :  diu.'a  are  doue- 
died  si  patru  de  ore,  doaesjnedii'ce  orc 
antemeridiane,  si  ăouesprediece  orepos- 
meridiane;  la  septe  ore  antemeridiane; 
la  optu  ore  înainte  de  amî-dia.  la  noue 
ore  inainte  de  prandiu;  si :  l<i  or'a  septe, 
la  or'a  optu,  la  or'a  noue;  in  or'a  sep- 
tima,  in  or'a  octava,  in  or'a  nona;  inse: 
in  septe  orc=:in  cursu  de  septe  ore;  pre 
candu  :  dupo  septe  ore  =  dupo  trecere 
de  septe  ore,  aau  :  dupo  septim'a  ora;se 
vinilaora=h  or'a  covenita ;  vine îa  ora, 
se  ducela  ora;  la  ora  la  ora=la  (îa-care 
ora  =  d'in  ora  in  ora:  ora  de  lucru,  a 
lucră  cu  or'a;  a  se  invoi  cu  or'a  sau  pre 
ora:  inse  cu  altu  seuaa  :  orc  de  lueru, 
ore  de  repausu;  pre  la  septe  ore,  coira 
doue  ore;  or'a  mortei;  or'a  nasccrei; 
2.  prin  estensione  si  metafore  a)  tempu 
nedetenninatu,maiIuDgusauinai8Ciirtu, 
a),  in  genere  :  in  ora  rea  m'am  nasattu; 
pucine  are  de  fericire  am  gustalu;  a- 
mare  ore  am  pctreeutu  si  atuna-a:  a  mi- 
merd  orele  =;  a  se  împatienti,  sau  a  nu 
lassă  cuiva  de  cătu  pucinu  tempii  de 
viâtia,  de  lucru,  etc;  prov.  ce aducs  or'a, 
n'adduce  annuîu;  asta  ora  ^^  nuuc,  se- 
nei :  pentru  asta  una  ora  fi-i  si  unu 
hipu  mancatu  de  oue ;  autâni'a  ora  := 
frlwnm^^prim'aoratpentruprim'aora 
vedu  acestu  omu;  h  lâ  si :  a  (lf)u'a  ora 


l  =z  Iternm;  a  treia  ora,  a  patr'a  ora, 
a  miîlea  ora,  (vedi  si  mai  diosu  la  3.); 
3)  in  specie,  terapnln  opportunn,  mo- 
I  mentula  candu  caută  de  neapperatu  se 
se  facă  ceva  :  i  a  venitu  or'a  de  nascere; 
peno  cawdw  nu  vine  or'a,  nu  nasce  fe- 
mina;  t)  cu  reapectu  la  despositioni  alle 
suffletului :  a  află  pre  cine-va  in  orele  lui 
celle  bone,  in  orele  lui  celle  reUe;  in  ore 
demenCotde  furCa,  deenthusiasmu,6tc.; 
de  aci  absolutu  in  pluralu,  ore-Ie,  a.)  in 
geuere,  temperatnentu,  natura,  fire.etc. : 
A  nu  jl  in  orele  lui,  a  si  essi  ă'ijf  ore, 
a  si  veni  in  ore;  p)  in  specie,  foria,  ne- 
bonia,  tona,  etc.  =:  for»,  Insinii,  11- 
bldo:  Srosi  i  au'venitu  orele;  candu  e  in 
ore,  fugid'inaintea  lui;  nu  ti  mai  trecu 
orele?  —  in  acestii  intellessn  si  on  i  in 
pLorî; — cj  &OKa  orasau  ora  bona,  a)  lun- 
ga ora  :  am  asteptotu  dâue  bone  ore; 
P)  ora  fericita,  bonu  momentu : »'«  bona 
ora  am  plecatu;  de  acf,  în  orari  :  bona 
ora  se  de  Domnedieu ;  ora  bona ;  se  fia 
inlr'untt  ora  bonaf—f)  numai  in  ordi- 
nea :  bona  ora=d'in  fericire,  d'in  intem- 
plare  fericita,  de  essempla  =  fortnlto, 
esempll  gratia,  rerbt  gratU :  mulţi  sciu 
acesta-a,  bona  ora  si  unulu  d'in  collegii 
ttostripresenti;~^5.  in  diverse  locutioni, 
a)  eu  prep.  a  :  a  ora=:niinc,  extemplo, 
clto,  =  acumu,  îndată,  etc:  a  ora  a  ve- 
nitu; a  ora  mc  ăveu  si  me  intorcu;  ia  pi. 
a  â»'e=iDterdDm::=d'in  candu  in  candu: 
vine  a  ore  se  me  visitc;  mai  allessu  in 
espresionea  :  a  rare  ore,  si  o  rare  ori 
=rari> :  a  rare  ori  se  intempla  acâsta-a, 
apoi :  a  ora,  si  pi.  a  ore,  saa  a  ori;  se 
corapone  cu  in  :  in  a  ora,  iu  a  ori ,  ai 
de :  d'in  a  ora^  pi.  din  a  ore,  sau  din 
a  ori,  si  articulatn  :  a  din  a  or'a ,  a 
d'in  a  orea,  a  din  a  ona=nnper  :  a 
d'in  a  ori  a  plecatu;  h)  cu  nnmeralile 
cardinali,  a)  in  genere  cu  tote  cardina- 
Itle  inintellessulii  ce  are  it.  volta,  (ud« 
volta,  dne  roite,  etc.)^  fr.  fois,  (one 
foU,  deax  fols,  etc.):  una  ora :=Beinel, 
doue  ori,  de  douc  ori  =  bU,  de  trei  ori 
=  ter,  de  patru  ori  =:  qnater,  de  cinci 
ori  =z  qalnqnleB  ,  ăe  diece  art=:d6ctes, 
de  una  miile  de  ori  =  mlllles,  etc;  — 
in  locu  do  :  una  ora  se  ande  pre  a  lo- 
curi si  una  data;  apoi:  ^)Hna  ora,  si  una 


=y  Google 


MO ORA^ 

(Ictfa=BUf  ub4«»  •Um  :  una  ora  are  se 
8iaddtieaameHtedetoteaeesk-a;Aai&si: 
.»»  j~ta:=ziUta  ora=»  liu,  sUqundo  t 
s  vonu»  vorbideaceste-a;  aUa  ora 
in  nosAn  MU /oceauanâ;  in  pi.  une 
me  <M-c=ii*iiBaiiqo«B,  iotertlna, 
ilatîone  cu  alie  ori :  une  ori  se  in- 
M  taiâ,  dero  de  regala  nu;  tmc' 
rie  bonn,  dUe  ori  forte  reu;e)  ca 
[ativele,  sau  interrogativeJe,  si  a 
t)  sub  form'a  ore,  spra  a  1«  d&seosu 
Bnitu,  ca  lat.altprepusu,  Baa  dan, 
[un  pospuse  Ia  acea-asi  ordine 
nte  :  ore-care=ore-cine  ;=  «II- 
il«piui,  qnldani  orcec^slIqBld, 
m,  qBlddim)  ore-imde:=.*iltnbi, 
Biqtiui;  ita&  si  ore-candu,  ore- 
jtc.  (vedi  si  relativele  uau  inter- 
ele  :  care,  ce,  eto.  in  parte);  — 
mai  multa  appesare  asupra  ideei 
itenninare,  se  pune  si  unu  si : 
te,  oresicatidu;  —  3)  sub  form'a 
icuitata  or\  (provenita  d'in  ueri 
'■  :=  rel)  spre  a  le  generalisă  in 
minationea  loru,  ca  lat.  qae, 
I  rls,  pospase  acelloru-asi  co- 
ori'dne  si  ordne,  ori-cofe  si 
=:  qolaqmj  qnlonnqne»  qulvls, 
ori-unde  sau  orunâe,  ort'-candu 
andu,  etc.  (vedi  si  fia-care  rela- 
parte);— pentm  mai  multa  ^- 
asupr'a  ideei  de  geaeralisare  se 
unu  8» :  orişicine,  orişiunde;— 
rep.  de  inainte,  si  cu  reiat,  ce  in 
de  ora  ce  :=  qnenlânij  qatim  ;  de 
sunt  aUarie,  sunt  si  diei:  de  ora 
rei  atâtu-a,  nu  u  mai  dau  tu- 
)  sub  form'a  d'ora  sau  dâra  ^ 
traltaa  i  dora  va  veni:  dora  co 
bonitu;  si  repetitu  :  dora  dâra 
i;  inse  si  ca  sensu  de  pnoe, 
■  :  ^ora,  doraseme  ţrenda;  nu 
dora  trâ  d'in  cdâH-a;  conjunc- 
)  sub  form'a  ore,  la  întrebări,  ea 
■t  si  grec.  noti;  cine  ore?  qali- 
tiţ  ntrce;  dnc  ore  a  veniiu?  unde 
itii  pusu  pung^a?  ore  condu  vine 
I  d'in  strainetate  ?  sau  ca  grec. 
a  mai  bene  ăpd  noie,  si  peno  Ia 
puntu  ca  lat.  ne  eocliticu  :  ve- 
■e?  ^  oreavenitu?  ^  Teiltael 
«  ^9e  V  nu  ii  am  datu  ort  car- 


ORA. 

tea  mea  ?  ore  se  fia  apprepe  de  âma  ? 
ană  ore  ?  ore  asia  ae  fia?  ore  rm? 
=  ipa  [ilj  irocG,  etc.;  g)  sub  form'a  ori 
ai  scurtata  or\  (provenita  d'in  ueri,  = 
veri  =■  Tel)  :  ori  dormi,  ori  te  aeiMa,  ori 
pleca,  ori  te  appuca  de  hteru;  —  ori 
vn'a,  ori  aWa,  Mu  atâtu  m  face,  (com- 
para si  it.  or  r»o,  «r  Taltr»!  port. 
k«ra  !!■■,  hera  outre). 

2  ORA.,  8.  f.,  stIb»  vedi  in  Gloseuiu. 

3  OKA,  s.  f.,  «n;  estremitate,  mar- 
gine a  unui  ce,  budia,  gura,  1.  proprie  : 
a  unge  or'a  oUei  cu  miere;  â^a  umti 
vufo'nKnftt,  tMet  jntftna;  in  specie,  mar- 
gine a  oacatului :  termu,  litu,  cteta,  etc. 
<i^a  mori^HNa,  (tr'a  Asiei,  or'a  Afrieei; 
2.  metaforice,  t^rra,  regione,  parte  de 
locu  :  or'a  g^da;  primilu  venitu  de  la 
orele  Asiei. 

*  OBACLU,  pl.-e,  «ruBlmt  si  «ra- 
olnvr  (it  «rKDvUi  fr.  *rael«)]  spuBU,  dîs- 
su,  sententia  in  genere,  applicatu  inse : 
1.  Ia  responstdu,  datu  de  profoti  eel- 
loru  ce  i  consulta,  si  de  acf  in  ge- 
nere :  coventu  divinu,  predictione,  pro- 
feţia; 2.  prin  metafora  si  eetensione, 
a)  loculu  unde  se  dan  orade  .-  om- 
cltUu  de  la  BdpM  eră  eeUu  mai  reno- 
mitu;  b)  sententia  intell^pta  a  nnui  omu: 
asctitati  oradele  marelui  filasoftt. 

*  ORALB,  adj.  s.,  (or^lls,  it.  •ta\^ 
fr.  «ni);  relativu  Ia  ore  =  gura  :  Ise- 
tioni  orali,  tradUimi  orali,  făcute  d'in 
gura  sau  cu  gur'a. 

«  OBANTE,  adj.  part.,  oraati  (it.  •- 
rsDte),  care  ora,  care  se  roşa. 

OBABE  si  urare,  ora  ai  tim,  (pro- 
vine, wrediu),  v,,  erare,  (it.  «rare,  d'iu 
oa,  «fIb),  1.  a  vorbi,  acovent&,mai  ver- 
toau,  a  coventă  in  pnblicu,  Înaintea  n- 
nul  tribunariu,  a  perori,  a  vorbi  ca  o- 
ratoriu;  2.  rogi,  a  se  rogA,  a  cere  curo- 
gatiooe,  a  cere  cu  umilientia :  orare  e  ta- 
borare,  or(Uisilahorati;  3.  a  opt&,agra- 
tul&,  afericită:  aordativaannimiMsi 
feridti,  a  oră  de  diu'a  nom^i,  de  an- 
titilu  nou;  a  oră  la  nunta,  îa  6attezu; 
a  oră  cuiva  la  mai  mori  cu  occa- 
sionea  unei  incdtiare  m  funcHone;  u- 
stdu  de  a  oră,  sau  recită  una  oratione, 
la  nunta,  se  tnantine  cu  rigore  la  ter- 
rani.  —  (In  acesta  d'in  urm»  soosu, 


,,  Google 


ORA. 


SSl 


p6te  co  ormt  provine  de  la  au^trare, 
^  it.  nt nrtre). 

*OBABIU,-a,  adj.  3.,«rarla8-«r«rlnB 
(it.  «nirl»»  ft".  ftnlre);  1.  relatâvu  la 
1  om :  o&servafiom  ofofie,  angln  orariu, 
Unia  oraria;  ea  s.  m.  reale,  orariu.  pl.-e, 
a)  instrnmentu  ce  arr^  orek  dilleî, 
orologiu :  orariu  de  panele,  ăe  sore,  de 
hrămt;  h)  limb'a  orologiului  ce  arr^ 
orele,  in  corresp.  cu  fmmdarwiu,  ce  ar- 
r^  minatele ;  2.  relatim  la  2  ore  = 
gttra,  fada,  leaatu  de  regula  ca  s.  m. 
reale,  orarw,  pl.-e,  a)  pandia  alba  cu 
care  ae  aocopere  &cî'a  mortului  depuan 
iâ  secrin,  si  pre  eare  se  afla,  de  r^vila, 
depinsu  si  unu  crucefisau;  h)  buccata 
de  pandia' ce  serve  la  stersnlu  faoiei  de 
saâwe  sau  sufflatnln  nasului ;  c)  epi- 
tracheliu  sau  stola,  in  specie  epitraehelin 
diaconesou.- 

OB  ATIONE,  3.  f. ,  «ratto,  (it.  «ruUBe, 
fr.  «rslMa),  acttone  de  orare;  1.  ia  ge- 
nere, vorbire,  eoventare,  vorba,  coventu, 
limba :  raiionea  si  oratiotua  3unl  eâle 
doue  legature  ce  formedia  Me  sodetaiile 
omenesâ;  oratumea  tea  me  face  se  m- 
j^ffi»u  de  frica;  orationea  greca,  latina, 
romanesea;  mat  dtdee  ea  mierea  atrre 
orationea  iPin  gw'a  Uti;  2.  in  specie, 
a)  eoventare  a  oratoriulm.  eoventare 
tiDota  in  publicu,  Înaintea  unei  adunare, 
unui  tribnnariu,  in  baserioa,  etc. :  ora- 
tione  fkntfyre,  orationi  judMarie,  ora- 
(ioni  aeademee,  aratitm  beaericesci; 
a  tine  una  oratione,  a  pronuntid  una 
ort^ione,  a  scrie  orationi;  b)  talentolu 
de  oratmriu,  elocentî'a,  poterea  de  co- 
vento;  c)  presa  in  oppos.  cu  poeaia; 
d)  forte  desti,  rogatione  cotra  Dom- 
oedien  sau  santi :  a  face  orationi  fer- 
ienti  cotra  domnedieu ;  orationi  de  de- 
manitia,  de  aera,  de  mesa;  a  si  face 
orationile  de  cd^^iore,  de  scoUare  «fin 
somnu;  oro/ionea  inai^  mentea  la 
domnedieu;  oriOionementcde,  oratione 
domtniaiîe  ^ tataln  nostru;  e)  de  aa- 
stmine  forte  desu  si  latitu,  rogatione 
pentru  successulu  cuiva,  gratulatione, 
felicitatione  :  oratiorte  de  annulu  nouu, 
de  dtd'a  notneZm;  toţi  ii  făcu  orationi 
se  a^ngi  si  la  nuumari;  mai  vertosn  : 
oratwK  de  nmUa,  oratione  nupţiale; 


orationi  de  nunta  se  recita  de  uttu 
a  nome  cariurariu,  ce  si  a  facutu  col- 
hctione  de  assSmini  orationi. 

*  OBATOBE,-/n«,  oratoria,  vedi 
oratoriu.  ■ 

*  OBATOBIU,-ioKa,  adj.  a.,  erate r, 
•rettrlusi  (it.  «ratore  si  eratv!-!»}  fr. 
•ratenr^  oratelre),  care  ora,  care  scie 
orare  sau  serve  forare,  si  anume:  1.  s: 
personale,  sensu  in  care  formele  clas- 
sice  ora*tirc-ora*rice,  sunt  de  preferitu 
formeloru  vulgari  oratonu-toria,  a)  oella 
ce  acie  ai  easercita  formoa'a  arte  de  a 
coventă  in  publiou,  de  a  conduce  omenii 
cu  poterea  coventulni-:  mare  oratore, 
docenfe  oratore,  rect  oratori,  veomenti 
oratori,  pot&itea  vorba  a  oratordui;  of- 
ficMM  oratoriiM  edea  persuade;  fora 
profunde  connoseentie,  n  mai  <dlesau 
fora  profunda  connoseentia  a  omului, 
nu  pote  dne-va  persuade  omeni,  si  prin 
urmare  nu  pote  fi  addeveratu  orcUore: 
h)  cellu  ce  e  tramissu  cu  mandate  tfrali 
calegatu,  nunţiu,  ambassatorin :  oratori 
de  pace,  immicii  reu  batuii  tramisera 
oratori  de  pace;  c)  cellu  ce  se  roga,  in 
genere  :  sacerdotii  sunt  oratori  ai  cre- 
stinUoru  eotra  Domnedieu;  d)  cellu  ce 
se  roga  pentru  altiilu,  ai  in  specie  cellu 
ce  face  voturi  pentru  fericirea,  auccea- 
sulu  cuiva,  cellu  ce  pronunţia  una  gra- 
tulatione :  m  hcu  de  oraiore  amu  amdu 
eri  la  mmta,  una  oratriu  care  a  disau 
una  forte  formosa  a-aUone;  —  2.  ca 
adj.,  oratoriu.-a,  relativu  la  oratore,  mai 
veitosu  iu  aensulu  de  sub  1.  a) :  or- 
mmwnte  oratorie,  potere  de  a  dice  ora- 
toria, artea  oratoria  =  abs.  oratoria 
si  oraioria,  e.  f.;— in  acolln-aai  aanau,  , 
spre  a  evit&  ambiguitatea  formei  ora- 
titriurtoria,  ca  aubat.,  si  formele  de  adj., 
a)  oratoricu,-a :  artea  oratorica,  h)  popul. 
oratoreseu,'a;  figure  oroioresd.  vrei  se 
mi  laSui  ocIm  om  vorbe  oratoresci  si  in- 
fiate;  —  3.  s.  m.  reale,  oratoriu,  pl.-e, 
a)  locu  âe  rogatione,  si  meditatione  : 
a  se  trage  in  oratoriu  spre  a  oră  si  me- 
lUtâ  la  ^Ue  ceresci;  b)  baserîca,  templu; 
c)  carte  de  logatioui,  carte  ce  copreode 
rogationi  pen&u  tote  impregiurarile  si 
momentele  vietiei. 

OBATU,-a,  part.  sup.  aubat.,  oratus. 


=y  Google 


OB,B&BE,-ediu,  v.,  orbsre,  (it.  «r- 
bare),  cu  sensu  mai  estonsu  de  cătn  allu 
formei  orbire,  a  face  orhc^i  priva  nu 
numai  de  ocli,  ci  si  de  veri-ce  altu  ceva 
earusinecessariu,  a)  in  cellu  mai  largu 
intellessu  :  a  whă  agrit  de  braeie,  ter- 
r'a  de  omemi  ctUi  mai  capaci,  unu  omu 
de  functioHea  sea;  b)  in  intellessu  mai 
strimta  :  a  orhâ  parentii  de  eopilli,  eo- 
piUii  de  mamma;  mamme  orhate  de  fiii, 
mariti  orbaii  de  soăeU  loru;  c)  pentru 
sensuln  cellu  mai  stiimtu,  a  priva  de 
ocli,  vedi  orbire. 

OKBATIONE,  a.  f.,  orbatio)  actione 
si  stata  produssaprinactionea  da  orbare : 
orbatitynea  mammeloru  âe  fiU  : 

ORBATORIU.-forw,  adj.  e.,  orlwttar] 
care  orbedia,  care  e  orbu  in  ioBemoarea 
de  sub  2.  a  acestui  coventu. 

*  ORBE,  8.  m.,  orbia,  (it.  orbe,  fr. 
orbe) ;  ce  e  rotundu  :  cercumfereutia , 
cercu,  cercenu,  superbcia  cercularia 
sau  sferica,  sfera,  globu,  mnodu,  in  senau 
pro^iu  si  figurata. 

OBBBGAKE  si  orbicare,y.,  tmiu- 
tlre,  eecnltare,  call^care;  minus  In  re 
Tinere;  a  amblĂ  si  lucrfi  ca  orbulu,  ca 
in  intunerecii,  a  nu  scf  unde  merge  si 
ce  face :  se  nu  mai  orbecâmu  indelungu 
prin  inturiericulufaptelorupartietdarie, 
cisene  inaUiămtt  mai  currendu  la  lumi- 
n'a  ideeloru  generaU  si  aprinăpidoru. 

OKBECATIONK  si  orbicatione,  a.  f., 
actione  si  atatu  de  orbecare. 

ORBEOATORIU  si  orbicatoriH.-toria, 
adj.  s.,  onoDltânij,  oBltgang;  care  orbeca. 

ORBECATD,  ^orbicatu,-a,  adj.  part. 
sup.  si  subst.  d'in  orbecare :  orieeatulu 
ffalUneloru  in  tempvlu  de  nopte. 

OBBECATDEA  si  orbieatwa,  s.  f., 
acta  de  orbecare. 

ORBECIU  si  orbaiu,-n,  adj.  s.,  c«< 
outlens,  encnlos:  talpa;  demiuuti?ud'in 
orbu,  io  însemnarea  lui  particularia, 
care  nu  vede  bene;  ca  subat,  specia  de 
auîmale :  orbi^tii  .sapa  pamentulu. 

ORBESCE,  adv.,  tmtt,  temeret  în 
modu  orbeacu:a  lucră,  a«Mâ  orbesce;a 
se  arruncă  orbesee  in  pericla  invederatu. 

ORBESC0,-a,  adj.,  eaenst  tenern», 
swTDB,  iDsanuB;  de  orbu,  (vedi  orbu 
sub  i.  ca  subst.),  si  de  acC :  fora  leuare 


OBS. 

amente,  fora  computu,  fora  mesurs,  fir 
riosu,  etc. :  orbesen  menta,  orbesca  a' 
more,  orbeacele  vottre  passioni,  orheae'c 
tea  ura  ie  face  se  ntt  vedi  adâevermlui 
orbesc'a  vostra  fav&re,  orbesetdu  vo^ru 
att^letu,  orbesc'a  eostra  inereÂere. 

ORBETIU,  adj.  a.,  vedi  orbectu. 

ORBIA,  (proa.  orbia),  e.  f.,  eaolU», 
OBoltado,  mentla  error,  «lementla,  Ui~ 
r«r,  tenerltes;  calitate  ai  fapta  de  orbu 
in  Însemnarea  acestui  coventu  de  sub  2., 
1.  proprie  :  orbia  de  naseere,  orUa  ea- 
pitata  prin  prea  multa  fatiga  a  ocUloru; 
beiranii  decn^ti  eadu  nu  numai  in  nir- 
dia,  ci  si  in  orbia;  2.  metaforice:or&*'a 
mentei  perăe  nationilecasi  individuele; 
in  orbi'a  muaăriei,  urei,  maniei:  m  oT' 
bfaamorci,  cupiăitatei  de  argentu,pas- 
sionei  de  jocu;  d'in  orbi'a  voslra  ati  ad- 
junsu  in  acesta  miseUia. 

ORBIGÂEE,  etc.,  vedi  orbeMre. 

1  ORBICULAREai  orbiculariu,-a, 
*  adj.,  oTbloHterU,  (it.  orbleolsre  si  orbl- 

enlare,  fr.  orblenUIre);  co  are  forma 
de  orbe.  circulare,  rotunda,  glubosu,  etc.. 
figura  orbieuiare,  missicari  orbiculari; 
pesce  orbieuiare,  conchylie  orbieulari, 
eotyledorti  orbiculari,  museulu  orbieu- 
iare allu  palpebreloru,  si  de  aci  abs. 
subst.  orbicularele  budieloru. 

2  ORBICULARE,  t.,  (orbIoiUre), 
a  dă  forma  de  orbe,  a  incollacf  in  orbe, 
a  face  rotundu,  applicatu  mai  allessn 
in  forma  participiale,  orbicuiatu,-a,  (it. 
orblCDlato,  fr.  orb[ouU=:erbI«iilstiut) : 
frondie  cu  margini  orbicviate  :  orbieu- 
lat'a  capUina  a  coredului,  absol.  s.  f, 
pi.  orbiadatele,  familia  de  crustacie. 

*ORBI0U,-a,  adj.,«rbl«B8î  vedi  1  or- 
bieuiare. 

*  ORBICULU,  sau  orbidu,  s.  m.,  ot- 
blonlns,  (it.  orttloalo,  fr.  orblcale);  de- 
minativu  d'in  orbe  ;  radeărta  taliuta 
in  orbicli,  orbidulu  coroUei  unei  flore. 

*ORBIFICARE,?.,orMBcarei  l.(d'in 
orbu  in  insemuarea  de  sub  1.),  a  privA, 
a  despoliă  :  a  orbiScd  parentii  de  carii 
loru  fiii;  2.  (d'iu  orbe),  a  dâ  forma  de 
orbe,  a  reduce  in  orbe. 

•  ORBILE,  adj.  s.,  orbUej  de  orhe, 
leuatu  de  regula  ca  subst.  f.  reale,  or- 
Mle-a,  parte  eetrema  a  unui  orbe,  si  in 


=y  Google 


0KB. 

specie,  parte  estrema  a  rotei,  cerenln 
rotei. 

OBBIMB,  8.  f.,  e»««nim  Multltodo; 
«»efta4*;  mnltitne  de  or^,  (vedi  orba 
mb  2.),'toti  orbii  d'inoDQ  lecii;  mai  raru 
si  mai  pncinu  beoe  si  CQ  intellessnln 
formei  orbia. 

ORBlRS,-escu.  v.,  1.  traDs.,  a  face 
orbu,  (Tedi  orbu  sob  2.),  a  privi|de  ocli, 
a)  proprie,  obceoarot  exeaeare,  «calU 
•rbare,  eseiim  «ffleere  :  bătea  ventuUt 
$i  adducea  pulbere  in  faă'anostra.  cttro 
ne  orbiea  asia  in  eâiu  nu  nuti  vedeamu 
pre  taide  ealcamu;  prea-mvlta  Uimina 
orbesce  pre  omu;  prenae  pre  €idversari, 
le  taUâ  uredele  si  na$uîu,  si  t  orbi,  «co> 
ti»âu-le  oclii;  b)  metaforioe,  a)  a  leoi 
oelii  prin  mare  lumina  ean  splendore= 
oenlonin  aclemperstrlnferfl,  prnrtrln- 
gere;  P)  mentls  oonlos  prastrlnţere , 
nentem  oecare,  in  erroren  rel  malnm 
lidieercf  Bedocere^  deolpere»  eorram- 
p«re,  a  leui  ochi  mentei,  a  leui  men- 
tîle,  a  soote  d'in  menti,  a  ammagf,  s  cor- 
rumpe :  libidimle  arbescu  pre  omu;  ur'a, 
ea  «  amorea  passionatu ,  orbesce  pre 
omu;  a  orbi  pre  toţi  cu  promissioni,  eu 
banni;pre  cin»  vre  Domnedteu  se  perda, 
Vorbeace;  orbiţi  de  passione;  cti  vorbe 
formase  nu  ne  poffii  orbi;  e4li  imbeeiUi 
de  mente  se  orbescu  cu  nemica,  cu  see- 
cature;  2.  intr.  a  dereni  orbu,  a  perde 
oolii,  Tedereaz=oeulo8,  Tignm  perdDr«, 
«mlttere  :  u  orbitu  de  multa  lectura  la 
Iwmin'a  lampei;  adjunsu  la  advn'-e  be- 
tranetie,  a  surditu  si  orbitu. 

OBBITA  (ca  tonu  la  aDtepennltima, 
orbita;  coci  orbiia  e  femin.  d'in  orbitu 
de  la  orbire),  s.  f..  «rblta,  (it.  orbita, 
fr.  orbite);  d'in  orbe,  1.  urm'a  ee  iaas'a 
rot'a' :  Md  se  potu  vedi  orbitele  iniy- 
parite  de  rotele  carrului,  ce  a  mersw 
inaintea  noslra;  2.  prin  metafore,  a)  in 
genere  :  nrma,  carrare,  caile,  cercn  sau 
linia  de  missicare  a  unui  ee :  a  scote 
ceva  sau  pre  cineva  d'm  orhit'a  sea;  or- 
bita vedei  culpa  a  eriminalelui:  b)  in 
specie,  a)  linia  circnlare  ce  descrie  ana 
mobile,  si  in  speciale,  unu  astm,  cen- 
trnln  astrulni  :  orbit'a  sorelui,  lunei, 
terrei,  lui  Mereuriu;  ^)  cavitatea  in  care 
sta  globala  oclalnî :  asid  Va  lovUu  la 


odu,  in  câtu  aeestu-a  a  sarttu  d'in  or~ 
bifa  sea. 

ORBITALE,  adj-,  si : 

ORBIT  ARE  san  orlntariu.-aMj.,  (it. 
orbitele,  fr.  «rbitelre),  relatirn  te  or- 
bita :  cavitate  orbitaie,  arteria  orbitale, 
nervi  orbitcUi. 

OBBITATE,  s.  f ,  orbitu,  (it.  «rbitt 
si  oFbItste,  fr.  erbtt^),  calitate  sau  stătu 
de  orbu:  I.  mai  allessu  si  in  specie  in 
i&semnarea  de  sub  l.a  carentnlui  orbu: 
orbitatea  eopiUHoru,  parentiloru,  mari' 
tului,  mttlierei;  in  sensu  mai  generale  : 
orbitatea  terrei  de  celli  mai  boni  bar~ 
baţi;  2.  mai  raru  in  Însemnarea  ooren- 
tulai  orbu  de  sub  2.,  in  care  oecurrs  de 
regDla.form'a  witîa,'  totasi  inse  cn  ana 
determinatione  attribntiTa  se  pote  forte 
bene  dice  :  orbitaie  de  lumiiK,  de  unu 
oelu,  de  amendoi  oelii. 

*  ORBITELU,-o,  adj.,  (fr.  orbltftle), 
d'in  orbe  si  teVa,  care  face  tele  sau  pan- 
die  composite  d'in  orbi  concentrici,  s.  f. 
pi.,  orbitelele,  tribu  de  insecte  d'in  fa- 
mili'a  aranidiloru. 

OBBITIONE,  8.  f.,  cBeatlo,  enoltadoţ 
actione  de  orbire  si  stătu  produssn  prin 
acâsta  actione ;  orbitione  de  amendai  o- 
(Hi;  ee  orbitione  de  menia!  ce  orbitione 
de  omeni! 

ORBITOBin,-to-ta,  adj.  s.,  obonoans, 
preatrlnţeMB,  deolpIeD»,  etc,  care  or- 
besce :  lumina  viua  si  orbitoria,  promis- 
sioni orbitorie  de  mentile  eelle  mai  lu- 
cide. 

ORBITOS0,-a,  adj.,  «rbltosnsjplenn 
de  orbite,  (vedi  orbita) :  orbitose  locuri. 

ORBITU.-a,  adj.  part.  sup.  subet-, 
obcnoatuB. 

ORBITUDINE,  s.  f.,  orbltndo;  vedi  or- 
bitate  si  orinme. 

ORBITORA,  8.  f.,  obcweatlo,  o»et- 
tas;  stătu  produssn  prin  act.  deaor^Ve. 

OBBONA,  s.  f.,  orb*aa;  di^a  prote- 
ctoria  a  orbiloru  la  anticii  Romani,  in 
sensulu  coventului  orbu  de  sub  1. 

OBB0,-9,  adj.  a.,  orbu»,  lamlDlbog 
orbusţ  eiooDB,  (it.  orbo,  pror.  orb,  orbs 
si  dorp,  fr.  orbe,  mur  erbe^muru  fora 
nsie  si  fora  ferestre;  —  affine  cu  grec. 
bpf6(:,  de  nnde  optpav(i;=orphanu);  l.in 
intelîessu  largniUpsltu,  privata,  si  mai 


=y  Google 


m __o?c. 

vertOBO,  privatu  de  ceva  necessariu  saa 
caru,  a)  in  genere :  omeni  orbi  de  tote  câte 
cere  natur'a,  plăcerea,  invetitdtt;  coven- 
teorbe  ăepotere  si  ehiaru  de  intellesia; 
a  laaaâ  târ^a  orba  de  braeieU.  neeesâa' 
rie  la  aiUur'a  solului;  orbi  de  lumina, 
odu  orbu,  eu  amendai  odii  orbi;  camera 
orba,  fora  ferestre;  tuta  orba,  inchisa, 
mascata;  ^opa  orba.  fora  lumina  sau 
coperita  si  mascata ;  b)  in  specie ,  vor- 
bindn  de  parenti,  fora  copilli,  care  n'a 
facntn  copilli  sau  a  perdutn  copillii ; 
Torbindu  de  copilli,  fora  parenti,  care 
n'are  parenti,  remasn  fora  parenti,  or- 
pAafiw,  Torbifldn  de  căsătoriţi,  yeduu,  ve- 
dua;  2.  in  intellessustrimtn:  privata  de 
ocli,  de  vedere,  a)  proprie :  orbuhi  »u  ee- 
ie,8ttrdHlumt'auăe;uiMStmtorbi,  alţii 
airdi;  a  vindeca  orbi,  aurdi,  muţi,  manei; 
coRh  orbu,  catusia  orba,  mdieri  orbe;  — 
prov.  prende  orbulu  scote-i  odii;  a  se 
tine  deceva  ca  orbulu  ăegardu;  in  terr'a 
(^'bUoruaauinfy'eorbiceUueutmu  odu  e 
imperatu;  nu  e  orbu.  dero  ned  bene  nu 
veâe;  —  ca  subst.  abstr.,  orbulu,  mai 
vertosu  ineepressionea  :  orbulu  galline~ 
loru  =:  lnseltl«;  a  ave  orbulu  t/alline- 
Iom^«He  luMfasiB; — &^  me&forice, 
lipsitu  de  lumia'a  mentei,  fora  ratione, 
fora  compntu,  fnriosu,  passionata,  am- 
metitn,  farmecatn,  nebouu,  etc. :  orba 
amore;  orbi  de  menta;  orbi  de  u/ra;  orbe 
fapte,  appucature;  fuga  orba,  orba  spama 
a  fugi  orbi,  a  dâ  orbi  utiăeva,  a  se  ar- 
runcâ  orbi  in  psridu;  a  fugi  orh'a,  a 
afHHâ  orb'a;  a  strigă  orh'a  cuiva,  a  dâ 
cu  orb'a  eui-va,  si  de  aci,  ca  esclamatione 
absoluta  :  orb'a!  —  ajocă  orVa  :  «)  a 
joeă  orbu.  cu  passione,  fora  computu; 
p)  a  joc&  JDCulQ  ce  s«  joca  de  copilli, 
legaţi  Ia  ocli,  jocu  nomito  si  bab'a  orba. 

*  ORCA,  s.  f.,  orca,  (it.  are«,  fr.  arc», 
affine  cu  gr.  Spu£),  1.  specia  de  pesce  de 
mare,  d«lplilDiiH«roB  L.;  2.  metaforice, 
a)  vasu  mare  ai  panticosu ,  bute,  bnto- 
niu;  h)  specia  de  nave  de  transportu. 

ORCAKE  si  «rcare.v.,  1.  intr.,  oriri, 
seander»)  aBeendereiConiceidere)  eiteen- 
dcM, fliibln=:a  3ui,aiJiergeiD  Busu,a  se 
redică.ase  ia3\i\i,:anevolia  urca  cineva 
pre  una  costaprecipitiosa;  carreletarein- 
carcate  cu  greu  urcau  pre  deailu;  cu  ca- 


ORC^ 

cusativu  allulucruluipre  care  oremnu  ; 
a  ored  montele,o6llin'a,  sear'a;  cumute 
areeeinevaaeegfunumte?  —in  acelln-asi 
sensu,  cu  mai  multa  energia,  si  rsâese. 
a  se  orcă :  a  se  oreăpre  monte;maii  $u*u 
nu  ne  potemu  orcă;  a  se  orca  pre  munt 
fora  seara;  oreati-ve  in  podu,  mt  m 
oreaii  in  arbore;  sorele  peno  la  amldia 
se  orca  pre  ceru;  Im'a  $e  oreasse  Mm; 
2.  trans.  tollere»  exţollere,  «ffem,  la- 
yut,  a  redicÂ,  inaltiă ,  dnce  sQSii,  dnee 
in  suBU :  a  ored  saeeii  cu  bucate  tu  podu 
in  earr»;  metaf.,  a  orcă  pretiulH;  vedi 
ai  urcare,'— (d'in  aces-asi  radecîna  ou 
orire,  oriente,  etc). 

OKCATOSIU  si  «rca*on«i,-*oHa,  adj. 
s.,  orlflna*M06Bdflsa,t<»lI«ai;  eare  oroa. 

OBGATU  si  urcofu, -a,  adj.  part.  sap. 
subst.  d'in  orgare. 

OBGATCBA  si  ureatura,  s.  f.,  «rtii, 
uesnalo,  «■«eniiti  eUtlo|  aotione  de 
oreare.  resnltata  alia  acestei  actione, 
cumn  si  ceva  pie  care  se  urca  cineva. 

*  ORCHADE,  8.  f.,  orchH,  (vedi  or- 
ehe),  specia  de  oliva,  asi&  nomita  d'in 
caus'a  formei  ass4minea  cu  a  testieuli- 
lom. 

*  ORCHE,  B.  f.,  oreliU,(8pxic,fr.  «r- 
ekla),  1.  genu  de  plante  ce  serve  de  ^- 
pn  familiei  orehidiloru,  asii  nnmite  dapo 
form'a  radecinei  loru,  oare  sâmeita  cu  a 
testiculilom;  2.  specia  de  peaci. 

*  OBCHESU,B.  f.,  (fr.areli«8le,d'ia 
Spxipc^  saltare),  genu  de  insecte  co- 
leoptere. 

*ORCHESOGBAPHIA,B.  f.,  (fr.  «r- 
«fa^BOgraphle,  d'in  ip/Ţfii  :=  saltare, 
81  YP<iţ<ty=:8criere),arte  de  a  serie  sal- 
tu  sau  jocu,  indicaudu  paasii  si  miasi- 
carile  de  aaltu  sub  notele  mnsieali. 

*  0BCHES0GRAPHICD..O,  a^j.',  (tr. 
•reh«BOfr«pfeiqne),  relativu  la  orcJieto- 
graphia. 

*  0RCHB80GRAPHU,-o,  s.,(fr.  er- 
eUsB^aphe),  care  se  ocoupa  ca  orci^- 
sographCa. 

*  ORCHESTICU,-a,  adj-i  ţfr.  erefce- 
8t!qB6|— vedi  orcSesio),  relativa  Ia  sal- 
tare, un'a  d'in  celle  done  parti  princi- 
pali alle  gymnastieei;  s.  f.  re^,  or- 
chestica,  parte  a  gymnastieei  ce  are  de 
obiectu  saUatulu. 


=y  Google 


mc. 

"  ORCHESTRA,  s.  f..  «nbtstra,  (it. 
•rehAitr&t  fr.  «nheitre,  —  d'in  gr.  ip~ 

X^ŞoTpa,  de  ia  âpx*«aft(«==8ftl  tare),  1 .  pro- 
prie, parte  a  Uieatrulm,  la  antici,  unde 
H  eBsecut&  saltuln,  nnde  chorala  făcea 
evolutionile  selte,  si  de  acf,  Ia  Romani, 
IocdIu  destinatn  ia  theatru  pentru  sena- 
tori; 2.  Îs  moderni,  a)  locnk  unde  stan 
masicii  io  theatm;  b)  totuln  mnsicilorn 
aan  inştramenteloru  unui  tbeatni,  unui 
balta,  etc,  cuma  si  annoai'a  prodnasa 
de  acestu  totu  :  orchestra  completa,  ăi- 
reetoriudeordtestra;  bona  orchestra,  rea 
orehestra:^accompaniamentu .de  orche- 
stra ;  orchestra  de  junii  elevi. 

•  ORCHBSTRATIONE,  s.  f.,  (fr.  or- 
ebestratlOBţ  it.  orehtitrailone),  1.  arte 
de  a  conduce  nna  orchestra;  2.  accotn- 
modare  a  orchestrei,  corresponditoria  cu 
mekdi'a,  armoni'a,  si  cu  sensuin  coren- 
teloni  de  cantata. 

•  ORCHESTD,-a ,  s.,  «rehesU ,  (ăp- 
Xij9nţ<:,  fr.  orcheate),  1.  saltatoriu,  joca- 
torin,  si  in  specie,  pantomimu;  2.  )ţenu' 
de  insecte  coleoptere  tetramere. 

•  ORCHIACIU.-a,  adj.,  si : 
*OBGHIDE,adj.,(fr.orcbid«  si  orohl- 

4u<),care  s^mina  cu  orehea,  s.  f.  pi.,  or- 
chiaeiele  sau  orchidile,  fomiliade  plante 
ce  au  de  typo  gennlu  orcftea. 

•  ORCHIOCELE,  s.  f-,  (fr.  •rohl.- 
e«le,  d'in  HpxK  =  teaticulu,  si  xijXii:= 
tumore),  inflatura  a  testiculilom. 

•  ORCHIONCIA,  9.  f.,  (fr.  orchlon- 
ele,  d'in  ipxic=te8ticQlu,  si  SYxoc=tu- 
more),  in  aoellu-asi  sensa  cu  allu  for- 
mei  or^ioeele. 

•  ORCHITA ,  3.  f.,  orthit»  si  orchl- 
tli(ipXÎct;,  fr,  erchite,  d'in  6pyii:^Am- 
ticuin),  apeciade  oliva;  vedi  si  orehaăe. 

•  ORCHITE,  8.  f.,  (fr.  orehlte,  d'in 
^tţ=;te8ticaln),  inâamm&tioneatesti- 
cuîiloru. 

•  ORCHITOMOLOGIA,  3.  f.,  (fr.  «r- 
ohlt«n*i«flft,  d'in  Spxi<:  =  testiculu, 
fO{LiJ=:taliare,siXdYoc=di9Cursn),  trac- 
tatn  aaupr'a  amputationei  testicnliloru. 

•  OBCHOTOMIA,  s.  f-,  (fr.  orchoto- 
■le*  d'in  8pxtc=te8ticulu,  si  v>f.-^  taliare) 
talisres  testiculilom;  de  aci  si :  orcho- 
tomiu,  B.  m.,  instrumenta  de  orchotomia; 
crchUcmm,  s.  m.  personale ,  care  face  . 


OBD. 


S8S 


ana  orchotomia;  si  adj.,  orehtaomeu,-a' 
relativa  la  orc&otomu  sau  la  ordtotonAa. 

*  ORCHOTOMIU,  orckotonm;  vedi 
orchotomia. 

*  ORCINn,-a,  adj.,  oroinui,  de  orcu : 
liberii  orcini;  liberaţi  prin  testamentn. 

*  ORCn,  3.  m.,  erevN,  (it.  «re«),  cea 
alta  lume,  infemulu;  dieula  iofernului. 

*  ORCULA,  8.  f.,  erenle,  demiontivu 
d'in  orco. 

*  OBCULARE  si  arcularit(,-a,  adj., 
oreaUrlai,  relativa  la  orada. 

OBDIACIO,-a,  adj.,  veiiordiariu. 

ORDIARIA  (pron.  ordiaria) ,  s.  f. , 
vedi  ordiariu. 

ORDIARIU,-a,  a^j.s.,  herd«arl«,  si 
ordwtriHi,  ordUrlus;  relativu  la  ordm  : 
farina  orcUaria;  pane  ordiaria;  pere  or- 
diarie,  ce  se  cocu,  candu  secocesior- 
ditdu ;  ~  in  acestu  intellessu  si  form'a 
ordiaeiu  =:h9rieMlus;  seeeristu  ordia- 
ciu,  pere  ordtacicic;— numai  form'a  or- 
diariu. ca  subst.,  a)  m.  pers.  ordiant*^ 
negotiatoriu  de  ordiu,  fem.  ordiaressa; 
b)  f.  reale,  orif  jorta,  =magazinu  ds  or- 
diu: cu  acestu  intellessu  si  m.  ordiariu. 

ORDIATU ,  s.  m.  si  f.  ordiata.  (it. 
«r£«U,  fr.  orgeade  si  orge*t),  beututa 
de  ordiii  fertu,  si  de  ac(,  beutura  recori- 
toria  din  sacharu,  amygdale  si  alte  se- 
mentie  recoritorie. 

OBDIETU,  a.  m.,  campu  semenatu 
cu  ordiu. 

*  ORDINALE,  adj.,  ordlRSlIa,  (it.  or- 
dinale, fr.  ordlntl),  de  ordine,  care  ar- 
râta  or^nea  :  primu,  secnndu ,  octavti 
sunt  numeri  ordinali. 

*  ORDINAMENTU,  pl.-c,  ordlnatlo, 
(it.  «rdlnancato),  actn  de  ordinare  si 
stătu  produssu  prin  acestu  actu,  ordinea 
ensaai :  ordinamentulu  lumei.  ceruriloru; 
ordinamentt^  unei  ceremonia,  unei  so- 
lennitate;  ordinamentele  basertcei.  unei 
comnmnitate  rdigiosa,  sunt  regidete,  ie- 
ffile  ei;  asii  si :  ordinamente  militari,  di- 
sciplinari; ordinamentulu  ideeloru,  sco- 
leloru,  jtătiti^,  causeloru  si  effedelont; 
ordinamentu  bont* ,  doctu,  inteUeptu. 
proviău. 

*  ORDINANTE,  adj.  part.  preş.,  or- 
dlnans,  (it.  ordlnunte),  care  ordina. 

*■  OBDINANTIA.s.  f.,  (fr.ordftiuaea), 


.yGooglc 


5» 


OBt>. 


8.  f.,  (tt.  «rdluDsa),  calitate  san  stătu 
de  ordinalu,  si  de  aci  otiine  =  com- 
mandu,  regula,  dispositiooe ,  decre- 
tu,  etc.  :  ordinanti'a  unei  oratione ,  u- 
nui  disewau,  unei  poema,  unui  ospetiu, 
unei  solemnitate,  unui  tabellu  de  pictu- 
ra, ordinanti'a  cogitcUiontloru,  ideeloru, 
causeloru,  si  effecteloru;  ordinanti'a  or- 
namenteloru  de  architectura  :  m-dinantia 
dorica,  ionica,  tetrastyla ,  ordinantia 
domnesca,  ordinantie  judieiarie,  or- 
dinantie  disdplinarie;  a  da  ordinantie, 
a  esBecutd  ordinarttieU,  ordinantie  mini- 
sterialipentru  appUcarea  noueloru  legi; 
ordinantia  de  solverea  unui  tttanăt^u ; 
ordinantiele  medicului;  militarii,  of- 
ficerii  de  ordinantia  sunt  insarcinati 
a  duce  ordinantiele  sau  ordinile  su- 
periorelui,  de  aci  ca  subst.  coocr.  or- 
dinantia ^  militariii ,  ofâciarîa  iasar- 
cinatu  a  duce  ordinantiele  soperioreliii 
aeu; — ordinantie,  in  limb'a  basericesca, 
suat  :  a)  ordini  aile  Iui  Doiuiiediea  si 
alle  basericei;  6J  ultimele  sacramente, 
mai  alleasu,  uUim'a  unctione. 

ORDINAEE,  V.,  1.  ordinare,  apune  in 
ordine,A  dispune, coliocă,  regulă,  insti- 
tut, stabili,  etc,  a),in  geaere  -.aordină  os- 
iile,  cetele,  regimentele;  a  ordină  armat'a 
de  bataiia;  a  ordină  una  ceremonia,  una 
mesa,  [unu  ospetiu;  a  ordină  arborii, 
graăin'a,a  ordină  negotiele.siiatereasile 
casei  sdle;  a  ordină  partite  unui  dis- 
cursu,  uneicompositionemusicale,  unui 
tcAella  de  pictura;  a  ordină,  prin  tes- 
tamenta  facendcle  selle ;  Domnedieu  a 
ordinatu  tote;  natur'a  omenesca  fu  in- 
telleptesce  ordinată;  a  ordină  ideele,  cu- 
piditatile  selle;  b)  in  specie,  a.)  despre 
stătu  in  genere,  sau  ramuri  de  alle  sta- 
tului :  a  ordină provincide,  ministeriele, 
baaeric'a,  scalele,  —  iu  acestu  intellessu, 
(Ordinare  =  si  administrare,  —  ?)  a 
pune  in  functione,  a  aomiuă,  institui : 
a  (ffdmâ  magistraii;prefecti,  gubernatori, 
mai  vertosu :  a  ordină  preutu  archîereu; 
2.  a  dâ  ordine,  a  commandă,  a  prescrie, 
a)  de  auctoritate :  curteu  jadidaria  a 
ordinată  se  se  amâne  processulu,  legea 
astă  ordina,  ministrulu  a  ordinatu  se 
se  solvă  tote  mandatele,  Domnedieu  or- 
dină mai  antaniului  Moise  se  foca  ta- 


OB^ 

i  bemudulu,  asia  su  ordinatu  se  facu,asiâ 
I  voiu  face;  parentii  ordinara  filUoru  se 
I  se  porte  bene:  b)  despre  medici :  me> 
diculu  mi  a  ordinatu  se  ţinu  rigorosa 
dietă;  3.  ca  iutrans.,  a  face,  a  se  io- 
tamplă.  de  ordinariu,  regulata,  a  face 
desu,  de  multe  ori  si  regulat»,  etc.  = 
freqneBtare,  celebrare,  a)  in  genere 
a  ordină  la  tkeatru,  la  scota,  la  baserica, 
b)  in  speciale,  a  essf  desu  afora,  a  a,H 
diarieia  :  copillulu  ordina  de  mai  multe 
dilîe,  a  nu  pote  opri  ordiaarea,  a  or- 
dină sânge,  (pronunti'a  populare  in  a- 
cestu  intellessu:  urdinare). 

OKDINARrU.-d,  aâj.,ord!iur]Bg,(it. 
«rdlukt-lo,  fr.  ordiulre);  relativa  la 
ordine,  de  ordine  sau  iu  ordine:  l. con- 
forme ca  ordinea  sau  eu  eonsuetudinea  : 
reguiatu,  soHtu.  consuetu,  communeetc. 
opp.  la  estraordinariu  :  spese  ordinarie, 
venituri  ordinarie,  vietia  ordinariu  vietu 
ordinariu,  cursu  ordinariu  aUu  lucru- 
riloru,  sortea  ordinaria  a  omeniloru, 
modu  de  a  lucră  ordinariu,  a  merge  eu 
passulu  ordinariu,  a  nu  se  depărta  de 
usulu  ordinariu,  mesura  ordinaria,  mă- 
rime ordinaria;  la  perBOue  :  tramissu 
ordinariu,  poetu  ordinariu,  professoriu 
ordinariu,  cursori»  ordinariu,  judici  or- 
dinari, ca  si :  judecie  ordinarie,  proees- 
sura  ordinaria,  trAunarie  ordinarie,  si 
absol.  3.  m.  personale  :  ordinoriidu  unei 
baserica,  ordinariulu  unei  classe  de 
scola;  —  2.  commune,  rulgare,  fora 
distinctione,  fora  nobilitate,  grossolanu, 
triviale,  etc:  pannura  ordinaria,  for- 
mosetia  ordinaria,  vinu  ordinariu, 
cogitari  ordinarie,  spiritu  ordinariu, 
omsni  ordinari,  csprcssioai  ordinarie; 

—  asia  dăro  espressioui  ca  :  formoaetia 
ordinaria  .  discursu  ^ordinariu,  etc., 
potu  av^  doue  sensuri  ca  totnlu  direrse; 

—  ca  [subst.  reale,  ordinariulu  ^  ce  e 
regulata,  commtiue,  etc. :  ordinariulu  a- 
limentdoru;  de  aci  si  in  locutloni  adver- 
biali, ca  :  de  ordiniriu  ^  de  regula, 
mai  totu  de  a  un'a,  de  celle  mai  multe 
ori,  regulaţi) :  de  ordinariu  astă  se  face. 

ORDINATĂ,  s.  f.,  vedi  ordinatu. 

ORDINATIONE,  s:f..  ordlnatlo,  (it. 
ordloAzione,  fr.  ordlnatloo);  actione  de 
ordinare,  si  stătu  produseu  prin  ac4sta 


=y  Google 


OM; 

aotione ,  ordine  eosasi :  ordinativnea 
partHoru  unui  edifidu;  ordinationea  ar- 
borihruplantaliin  cincunee;  ordinatio' 
reafacendelaru  domestice  si  publice;  docta 
ordinatione  a  vastei  poema;  ordituUiO' 
nea  invetiamentultii  de  tote  gradele,  mi- 
litarii esaecuia  orăinationile  căpitanu- 
lui; ordinationea  unei  provincie,  unui 
reami  de  administratione;  ordinationea 
mai  muîtoru  praiti  si  diaconi  m  acea- 
asi  di;  eopilUUu  suffere-de  ordinatione, 
canăn  i  esM  ăentii;  ordinationea  la  lo- 
turi rţUe. 

ORDIN  ATI  VU,- a,  adj.,  ordlnatlTUB, 
(it.  «rdia&tir*),  apto  a  ordinare  saa  a 
espreme  ordine :  numen  ordvnaiive  = 
«Uffiert  ordinali,  asia  si :  adverbiu  ordi- 
nativu;  principiu  ordinativu. 

OBDINATOBIU,-iona,  adj.  s.,  «r- 
dloBtqr,  (it.  ordlnitore,  fr.  ordann»- 
teiir),  care  ordina :  fienti'a  ordinatorîa 
a  universului;  ordinatoriulu  unui  ospe- 
tiu,  unei  petrecere,  fia^care  mtntsfrw  e 
ordinaioriu  alUt  apeaeloru  ce  se  faeu  in 
ramulu  a/îmimatrationei  aeîie,  arckie- 
reulu  ordincdoriu  dlu  acestoru  diaconi, 

ORDINATU,-a,  adj.  part.  sup.  subst., 
ordliatuB,  (it.  «rdloato,  fr.  ardoanâ)  : 
parti  bene  ordinate,  celii  ordinaţi  a  es- 
seeutâ  aeetia  sententia,  preutii  ordinaţi 
de  episcop»;  nu  am  ianpu  de  ordinatu 
alle  mdle,  necumu  se  me  potu  occupd 
si  de  oile  vostre;  —  ca  snbst.  f.  reale, 
ordinată  (subintel.  linia) :  ordinafa  cu 
abciss'a  correspondente  determina  po- 
siitonea  veri-oarui  punUt  in  plamtlu  cd- 
loru  doua  assi;  pentru  determinarea  unui 
puntu  in  spaţiu  se  ceru  trei  ordinate. 

OBDINE,  a.  f.,  ord»,  abl.  ordine,  (it. 
•rdine,  fr.  «rdre,  probabile,  d'in  acea- 
aei  radeeina  ca  ordire=^urdire);  1.  dis- 
positione  regulare  :  a)  seria,  successiODe 
de  Incrori  sau  de  evenimente :  pandia 
orăiia  inpatru  ordini  de  fire,  doue  ordini 
de  pari,  ordinea  dentiloru  e  completa, 
ordinea  maselMoru  intxmpleta,  ordi- 
nile  de  scaune  in  thsatm,  in  seola;  mt* 
mi(M  spargu  ordinile  callarimei  noslre, 
vitiele  se  planta  in  ordine,  doue  ordini 
de  aHtori  se  plantara  pre  ceUe  doue  la- 
turi oile  caUei,  dupo  ordine  a^abetiea,  or- 
iUne  ehronolopica,  lunga  ordine  de  anni. 


ORD; 627 

ordinea  dUleloru  unei  s^temana ,  unui 
mese,  a  opina  dupo  ordinea  etcUei,  a 
succede  dupo  ordinea  deprimogenitura, 
ordinea  terminiloru  unei  pr<^ortione, 
unei  progresaione  geometrica,  a  mter- 
verti  ordinea  terminiloru  proportionei, 
ordinea  evenimenteloru ,  causeloru  si 
effecteioru.  ordine  fatale,  providenţiale; 
proverb,  in  ordine  sau  pre  ordine,  ca  la 
mora;  b)  loca  ce  occupa  cava  sau  cine-va 
ia  una  seria,  ei  de  aoC  locu  covenîtu, 
gradu,  stătu,  positione,  valora,  etc. :  nu 
e  acumn  ordinea  vostra,  dupo  noi  va 
veni  si  ordinea  vostra,  aveniiu  ordinea 
tea  de  a  vorbi,  v^  vorbi  la  ordinea  vo- 
stra; pastrati-ve  fiaawe  ordinea,  a  oc- 
cupd cea  mai  de  ăiosu  ordine  in  ierar- 
chia,  a  trece  ai  ase  inalttâ  rapide  prin 
tote  ordinile  ierarchiei,  (vedi  si  mai 
diosu :  ordine  =  classe,  ete.);  c)  in  ge- 
nere, panere  in  locolu  covenitn ,  sup- 
punere  la  una  regula,  dispoaitione  co- 
venita  si  regulata,  regula,  oumu  si 
stătu  produssu  prin  acâsta  dispositioue : 
nu  e  ordine  in  acesta  casa,  puneţi  in 
ordine  lucrurile,  mobiliîe  d'in  aciata 
casa,  fora  ordine  in  finaptie  adjungemu 
la  ruina  statului;  fora  ordine,  meswa 
si  proporOone  nu  pote  fi  formoaUia, 
ordinea  iăidoru,  fora  ordine  in  cogi- 
tarîle  selle,  ordinea  coventeloru  intr'una 
frase,  ordinea  parţUoru  principali  a  w- 
nui  discursu,  ordinea  narrationeiedata 
de  ordinea  evenimenteloru  narrate,  or- 
dinea universului,  i'it  totu  universulu 
domnesce  ordinea  stabilita  de  Domne- 
ăieu;  tote  sunt  in  ordine,  ai  nemica  nu 
e,  si  nu  pote  fi,  afora  d'in  ordine,  deco 
d'in  desordine  nasce,  eumu  se  dice,  or- 
dine, acesta  ordine  nu  e  opulu  nostru, 
ci  allu  ordinei  eterne  si  divine;  ordinea 
e  potere,  desordinca  e  debilitate;  de  aci : 
d)  ordirie  z=  lege,  regula,  stabilita  de 
natura,  de  Domnedieu,  de  aactoritate 
omeDe8aa,deu8u,debonaeovementiaetc, 
mai  vertosu,  systema  de  legi  si  de  re- 
gule;  regime,  metbodu,  etc.  :  ordinea 
naturei,  providentiei ,  ordinea  morale, 
ordinea  intellectuale,  ordinea  sociale, 
ordinea  phjsica  si  tnorale;  nu  e  in  or- 
dinea lucrvriloruoacellu  mai  imbedlht 
se  asat^eieapreceilumaipotmtei  aHd 


=y  Google 


528 


OBD. 


cerea  bon'a  ordine;  ordinea  publica,  or- 
dine aămnistratwa  ;  de  unde  :  at)  or- 
iitfie;=ine8tiTa,  dispositione,  combioatio- 
jte,  ţ]ABXi,ţro\eieTe,etc.:totesuntinor- 
dine  pentru  caUaiori'a  tea,  si  poţi  plecă 
veri-candu;  luatdu  a  mersu  in  ordi- 
nea de,  noi  ewiUnnata;  Mu  e  in  ordine 
pentru  ospeMu,  sipoteUpune  mSa'a;^)or- 
dine  z=  commându,  demandatione,  etc. 
a  dă  ordine  se  se  foca  ceva,  a  hteră 
dupo  or^nile  superiorelta,  a  av^  ordine 
de  a  face  ceva,  a  lucră  fora  ordine;  d'in 
ordinea  ceRoru  mai  mari;  a  fi  la  ordi- 
na cuiva,  a  urmă  ordinUe,  a  essi  d'in 
ordine;  ordine  de  a  scive  unu  numdatu; 
—  si  in  commercin :  a  serie,  a  pune  or- 
dinea pre  una  poUida;  b^ietu  la  ordine 
=  de  solntn  peraonei  nomita  in  ellu 
sau.altei-a  pusa  in  locolu  acellei-a;  — 
Y)  ordine  ^  totu  de  persone  sau  d«  lu> 
erori,  facDQdu  parte  d'in  altu  totu  mai 
mare,  despărţire,  deepartimentu,  clasae, 
geou,  corporatiODfl,  categoria,  etcr.or- 
diniU  sociaU  se  dicu  si  caste ;  ordinea 
nobUHoru,  lucratoriloru  eubr  acide,  lem- 
narHoru;  ordine  de  plante,  de  animali, 
(vedi  si  mai  dîosu);  tPin  una  ordine  de 
idee  trece  abrtqdu  in  alte  ordini  de 
idee;  ordine  de  fapte,  de  evenmente,  de 
legi,  de  instiiute,  etc.;  —  2.  in  specie  : 
aj  in  sfer'a  istoriei  naturale,  ordine  = 
gradu  de  elassificatione  iminediatu  m- 
periore  familieloru  si  generiloni  ;  reg- 
nulu  se  divide  in  dassi,  classUe  se  di- 
vidu  in  ordini,  ordinUe  in  familie,  fa- 
miliele  in  generi;  b)  in  sfer'a  matema- 
ticei, orâtne=classe  de  linie  dapo  gra- 
dolu  potentiei  ecationei  loru  :  prim'a 
ordins  de  linie  au  ecationi  de  primulu 
gradu  de  potentia;  c)  in  arcMtectura , 
a)  in  genere,  orfiine=di3positiottecove- 
Dita  scopulni,iiieBnrei,proportioneî,etc. 
partildru  unui  edificiu;  ^)  iu  specie,  or- 
dine T=  modu  de  proporţionare  si  or- 
namentare :  se  Humera  cind  ordini  prin- 
r.iC(Ai  de  architeetura  :  ordine  dorica, 
ordine  ionica,  ordine  corinthica,  ordine 
tuseana  siordine  compot  sau  romana; 
d)  in  miliţia,  a)  ordine  =  seria  :  ar- 
mat'a  assediata  in  doue  htngi  ordini; 
Ş)  Ordine  =  dispositione  a  celloru  ar- 
maţi in  bătălia  sau  in  merau :  ordt»« 


08D.  

de  bataUa,  de  attaeu,  atsaUu;  a  ineepe 
batali'a  fora  ordine,  fora  neei  una  or- 
dine a  nu  dâ  inimaUui  tempu  de  a  si 
forma  ordinea  de  bătălia;  a  merge  fora 
or^ne,  in  ordine  de  bătălia;  ordine  sup' 
tire,  in  oppos.  ou  ordme  pr<^anda;  or- 
dine laterale,  oblica,  in  opp.  cu  ordine 
de  fronte  iireeta;  7)  ordine  =  despăr- 
ţire, divisione  de  armaţi :  câta,  rota, 
compama,  etc.  :  ordin»  de  caUari,  de 
pedesttri;  a  commandă  prim'a  ordine  de 
callari;  a  commandă  ordimle  tn  h^'a; 
de  aci :  a')  ordtne=graâu  de  commsn- 
daote,  capitanu,  offîciariu;  p')  ortUne^ 
eoner.  capitanu,  c^u,  ofâciariu,  oom- 
mandante;  S)  ordine  ^  commându,  im- 
periu :  militarii  asculta  de  ordMIe  of- 
ficiariloru;  gert^ariubi  dede  ordme  de 
mersu  asupr'a  inimicUoru;  i^ordine  am 
ordine  de  dî=reri-ce  publicatione  a  ge- 
nerariului  cotra  armata;  C)  ordine,  eo- 
ventu  de  ordine  sau  vorba  de  ordine  = 
tcBsera,  nomitasi  setretu,  rorba  secreta 
08  ee  da  pre  fia-care  di  milîtarilora  prin 
care  se  distingu  amiât  de  inimici :  ge- 
neroritdu  dede  ordinea;  ordinea  se  corn- 
munică  capitanUoru;  inumcti  au  afiatu 
ordinea  data  astadi,  caută  dero  se  scam- 
bămu  ordinea;  cu  sensu  mai  eetensu : 
covetUtdu  de  ordine  sene  fia:  romami- 
tate  iu  tote  oile  nostre;  —  in  acellu-asi 
sensu  se  dice  populariu  si  simpla  :  co- 
ventu,  vorba;  —  e)  in  sfer'a  baserioei, 
a)  ordine  =  sacramentn  :  ordinea  preu- 
teşea  sau  preutiei,  ordinea  casaatoriet; 
p)  ordine  '=  gradu,  officiu  baaericeaca, 
in  ierarclu'a  basericâsca :  ordini  infe- 
riori si  ordini  superiori;  7)  classe  saa 
tagma  de  monacbi :  ordinea  basiUam- 
lora,  ordinea  benedidimloru,  ordinea 
froMciscaniîoru,  ordinea  donuniconilom, 
f)  in  sfer'a  societatei  omenesci,maiTer- 
tosu  in  sfer'a  societatei  civile  saa  poli- 
tica a  statului,  a)  ordin«=classe  de  ce- 
tatiani,  formata  dupo  avere,  dupo  posi- 
tione,  dupo  occupationot  etc. :  la  MtieU 
.Somoni  eraw  trei  ordini :  ortUnea  sena- 
toritoru,  ordinea  caiîarUoru  si  ordinea 
plebeHoru;  in  Francia,  inainte  de  reoh 
Uttione,  eră  una  ordine  a  derului,  alta 
ordinea  nohUitatei,  si  una  a  treia  ordine 
a  ^attdui  mediu;  ordinM  ferranioiu, 


=y  Google 


ORD; 

terraniloru,  eperariloru;  h)  ordine  = 
ordine  sociale  ^  systema,  totu  de  legi, 
datiDe,  institute,  etc.,  regime  sub  care 
Tine  nnii  societate  civile  :  eră  vorh'a  de 
a  redieâ  ordinea  sociale  pre  ruinele  a- 
narchiei;  a  turbură  ordinea;  a  stabili 
ordinea,  a  reatabiU  ordinea,  a  tine  or~ 
dinea,  mantinerea  orăinei;  fora  ordine 
nu  e  progresm,  coci  fora  ordine  nu  e 
securitate;  inse  sub  :  omu  de  ordine, 
partiiu  de  ordine,  sau :  omu  aUu  ordinei, 
partita  allu  ordinei,  e  ineuibatu  adesea 
tm  numai  spirUidu  de  conservatione,  ci 
si  spirittdu  de  reactione  sau  de  immobi- 
litate,  contrarie  ordinei  naturale  a  so- 
cietalei  omenesci  si  omtdai  inparte;  asii 
si :  ordinea  legale,  differîta  de  :  ordi- 
nea legitima;  ordinea  actuale,  nou'a  or- 
dine de  lucruri,  vechi'a  ordine  de  lucruri; 
7)orâiKeabsol.  si  ordine  ptMic3=ţ&TtQ 
a  regimelui  ce  are  de  obiecta  principale 
mantinerea  trancillitatei  si  securitatea 
societatei  evfile,politi'a :  magistrtaiisunt 
detori  a  mantine  ordinm^sau  bon' a  or- 
dine; a  reduce  pre  rebelii  la  ordine;  dic- 
tatoriulu  romanu  eră  unu  despotu  mo- 
metriantu,  investUu  cu  potere  discretio- 
naria,  spre  a  restcAili  ordinea;  8)  in  a- 
dunari  deliberanti,  a,')  orâtne  a  dillei:= 
ordinea  de  di,  snbiectu  de  care  are  se 
se  occnpe  adnnantî'a  in  acea  di :  ordinea 
de  ăi  mare,  ordinea  de  di  mica,  a  se 
abbatede  laorăinea  dUlei;  P')  a  chiamâ 
la  ordine  pre  unu  oratoriu,  a  I'obligi 
96  nn  638a  d'in  subiectuln  de  care  e  ?or- 
b'a,  sau  la  rtspectula  peraoneloru,  etc; 
()  in  afora  de  societatea  civile  sau  mai 
bene  in  senulu  acestei  societate  :  x)  or- 
dine =  compania,  societate  particula- 
riadecavallari,  instituita  de  suverani  si 
in  care  se  admittu  omeni  dnpo  meritu 
sau  aervitie,  dupo  nascere  sau  favore  a 
principelui  :  ordinea  coronei  de  ferru, 
ordinea  Cavallariloru  de  Malta ;  ^')  or- 
(Itn6=collanu,  cordella,  cruce  si  veri-ce 
altu  semnu  distinctiva  allu  unei  ordine 
de  cavallari;  decoratione  :  a  ave  pepttdu 
incarcatu  de  ordini. 

ORDIRE  si  urdire,  preş,  ordiu  si  or~ 
descu  sau  urdesctt,  perf.  ordii  sau  urdii 
9Up.  orditu  aau  urditu  si  orsu,  v.,  or- 
illrl,  (it.  «rdlre,  isp.  port.  ardlr,  prov. 

ToibD, 


•rdlr,  fr.  onnUr);  1.  3  puno  nniilu  Iod- 
ga  altulu  firele,  in  care  ae  se  tâssa  al- 
tele perpendicnlariu  :  a  ordi  pandia  de 
camesie,  destergarie;  a  ordt,  tortu,  bom- 
baeu;  aordi  una  nasia,  una  matta,  una 
storia,  una  erate;  coci  sepote  ordi.  ca  ai 
tSsse,  eu  papura,  smicelle,  nouelle  si  aite 
assemini;  fig.  orsiiorile  voru  ordi  copil- 
lari'a  tea  dinfire  de  auru;araniele  ordu 
cumaie8triafragilealorupandia;2.pTm 
estessione  si  metafore,  a)  a  incepe,  a 
Întreprinde,  a  face  inceputu,  etc. :  asiu 
ordi  a  eoventâ  oratoriulu;  cumu  vei  ordi 
asia  vei  fini;  Romulu  ordi  fundamentele 
cetatei  RonCa;  mân'a  tea.  Domne,  a  «r- 
ditu}umea;  h)  a  para,  prepari,  face,  mai 
vertosu,  a  pară  in  ascuDSU,  a  macbin&: 
una  conspiratione  se  ordisse  contra  vie- 
ti'a  princiţiehii;  a  ordt  perderea,  ruin'a 
cuiva;  a  ordi  planuri  criminali,  intrige 
miseUesci;  c)  pentru  Însemnarea  de  de- 
stinare ,  despondere ,  etc,  vedi  form'a 
orsire. 

OBDIORU  si  ordisioru,  s.  m.,  hor- 
deolns,  (it.  onnolo,  isp.  nriDela^  fr.  or- 
reolet  ai  orţelot),  1.  proprie,  deminu- 
tivu  d'in  ordiu :  ordisioridu  s'a  eoptu, 
a  dâ  ordisioru  nouellu  caUului;  2.  appli- 
catii  a)  la  una  specia  particularia  da 
ordiu;  b)  prin  metafora,  specia  de  tu- 
more  inflammatoria  ce  se  face  Ia  palpe- 
bre,  vedi  si :  urciorti. 

ORDISIORU,  s.  m.,  vedi  ordioru 
sub  1. 

ORDITORIU  si  urditoriu.-toria.  a. 
adj.,  orillens,  (it.  ordltttre  si  ordltojo), 
care  orde  sau  serve  a  ordire :  ordiiori  de 
pandia,  de  pannura,  de  storie;  măiestre 
orăitorie  de  cingutori;  s.  m.,  reale,  or- 
ditoriu  si  f.  orăUoria  sau  orditore,  in- 
strumentu  de  orditu;  sullu,  raodioru  etc.; 
vedi  si  orsitoriu  cu  însemnare  de  desti- 
nare, etc. 

ORDITU  si  urditu.-a.  adj.  part.  sup. 
8ubst.,orsD9,(it.ordlto,fr.ourdi),l.  par- 
ticipiu :  tortu  orditu,  pandiele  ncordite, 
planu  bene  orditu,  intrige  cu  măiestria 
ordile;  2.  sup.  tortulu  de  orditu  sterga- 
rie,  papura  de  orditu  storie;  temim  de 
orditu  conspiratione;  3.  subst.  a)  m. 
aba.,  nu  mi  s'a  allessu  de  orditu  astadi. 
orăitulu  pandiei;  b)  i.  reale,  orăita,  de 


>yGoog[c 


FW 


OEE 


unde  prov.  a  merge  sau  a  mi/rf  pre  or- 
dite,  â«  a  orditeU  =  a  amblă  in  coce  si 
in  collo,  a  trepida  fora  capitSniii; — pen- 
tru sensulu  de  destitudu.  vedi  orsUu. 

URDITURA.  si  urăitura.  9.  f.,  or^us.- 
ns^  BtâKen,  BachloKtl»,  (it.  ordltum» 
isp.  port.  urdltorBi  fr.  onritlsBnre),  ac- 
tione  de  ordire,  cumii  si  resultatu  altii 
acestei  actione,  si  firele  sau  tortnlu  or- 
ăUu  :  orditura  de  tortu  cu  batvtura  de. 
nutasse;  ordiiur'a  pandiei,  dngutorei, 
bracillelont,  a  bate  lâna  in  orditura  de 
bombacH ;  orditurele  conspirationiloru 
(Ura  dejocate. 

1  ORDIU,  fi.-e,  hordeum  si  ordesai, 
(it.  or<o,  pror.  orili,  fr.  org»);  geuu  de 
plaote  cereali  d'in  ramili'a  graminie- 
loru,  trianăria  digunta  lui  Linneti.  d'in 
care  speci'a  cea  mai  utile  si  de  tempn 
iniinemoriale  cultivata  e  ordmîu  com- 
mune  uan  vulgare  =  hordenm  Tulg«re 
lui  Linneu;  ciimu  3Î  semeiiti'a  acestei 
planta  :  farina  de  ordiu,  pane  de  ordiu, 
callidui  place  ordmîu;  ordiele  se  coca, 
se  secera,  se  treiera;  heutura  de  ordiu 
fertu;  ordiu  mtint^u/ft^zarpacasiu;  prov. 
a  stricţi  ordiulu  pre  găsce;  manei,  cal- 
lule,  ordiu? 

2  ORDIU,  8.  m-,  orilluni,  d*iu  ordire, 
ca  si  audiu,  s.  m.,  d'in  audire,  inceputu, 
applicatn  de  regula  ca  corapusu  :  pri- 
morăiu:  vedi  si  essordiu. 

ORDOKE  si  urdore,  a.  f.,  K»mU,  lip- 
pitndo,  HorileH,  cftllafles,  (fr.  ordure, 
it.  ordiira),  1.  ca  mai  desu,  materia  glu- 
tinosa  ce  curre  d'in  ocli  morbosi  :  cu 
ordori  la  odi,  stergeti-ve  ordorile  de  la 
ocli;  2.  mai  raru  in  genere,  Borde,  necu- 
ratfa,  lotura,  merda,  etc. 

ORDOBOSIA  ei  urdurosia,  s.  1.,  lip* 
pltndo;  stătu  de  ordorosu. 

ORD01iOSD,-a,  si  urdurom,  adj-, 
gramloBDs,  llppus,  sordldas;  plenu  de 
ordori :  odi  ordorosi. 

1  ORE,  pi.  d'in  1  ora;  vedi  acestu 
coventu. 

2  ORE,  8.  f.,  oa;  1.  gura,  2.  facia, 
3.  gaura,  4.  intrare  :  porta,  usia,  etc. 

3  ORE,  adv.  interogativu,  atrom^  «d, 
ore  venim  elîu  astadi?  ore  a  casa  va  fi? 
ore  ce  ar  dice  ellu  la  aceste-a  ?  —  in  com- 
posite  ;  (ire-ptflfl,  ore-ce,  âre-tmde,  ore- 


ORG. 

cându,  ore'CiriiH;  vedi  :  ce.  cine,  undf. 
candu.  cumu. 

•0RRADE,8.  f.,oreai,(epEtic,— d'in 
Sf^oi;  =  montP,  fr.  arâBds,  it.  «read*), 
uj'mpha,  dina  de  monte. 

ORECHIA,  oreckiora.  ete.,  vedi  :  u- 
rechia,  ureckiora,  etc. 

•  OREXE,  s.  f.,  or«xli,  (fip^K,  fr-  •- 
resle),  proprie,  appetitu,  ei  iu  specie, 
appctîtn  de  mâncare,  se  dice,  in  medi* 
cina,  de  impulsulu  nestemperatu  de  a 
mancă  ce  seote  cineva. 

OREZARIA,  s.  f.,  (fr.  rlst^r*),  locii 
aemenatu  cu  oreett. 

OREZARTU,  s.  m.,  care  cultiva  oreim; 
cui  place  oreztdu,  mare  iDancatorîu  de 
oresu. 

CREZU  si  urezu,  s.  m.,  orj  ta  si  •- 
tizB,  (SpuCa,  it.  riso.  pr,  tIm,  fr.  rU);  geon 
de  plante  monocotyledonie  d'in  famili'a 
graminielort) ,  cumu  si  aementi'a  ace- 
stora plante  :  supa  de  oreeu,  buccate  de 
carne  cu  oreeu,  lapte  ck  oreeu,  a  ailege 
oreeulu. 

•  ORFANITATE,  orfanu.  etc.;  vedi : 
orphanitaie.  orphanu. 

*  ORGANABE,  v.,  (it.  «rfa-are,  fr. 
iirfan«r),  1.  in  acellu-asi  senau  cii  allu 
formeior^am5are,-2.in  specie,  ajacant& 
cu  organulu;  b)  a  compune,  produce  ac- 
corde  musicali,  armonia,  fiendu  co  pen- 
tru organu  se  inventai  mai  antăuiu  ar- 
moni'a. 

*  ORGANABIU,-a,  adj.  s..  «r^aa»- 
rlDt,  (it.  «rţaa%|o  si  oi^nara),  relativu 
\3t\organu,  lenatuderegula  ca subst.  per- 
sonale, or9anariu=fabricatorin  de  or- 
gane musicali. 

"  ORGANICE,  adv.,  organice;  vedi 
organicu. 

ORGANICn,-a,  adj.,  «rţanlens,  (^ 
^avtxâc,  it.  orţanleo,  fr.  orfTMlqi*),  re- 
lativu  la  organu  sau  la  organiimu :  vii- 
tia  organica,  regnu  organicu.  fientie  or- 
ganice, eorpu  organicu,  parii  organice, 
fundioni  organice,  dtytnia  orgauiea,po- 
teri  organice,  molecule  organice,  tot» 
organicu,  unitate  organica,  ăefedf  or- 
ganicu, lesione  organica;  —  lege  orga- 
nica, regulamente  organice,  regtdamw- 
iulu  organicu;  legea  eomufude  elege  or- 
ganica; —  arte  organica,  o)  in  genere, 


=y  Google 


OBG. 


531 


arte  mechaoica,  b)  Îd  specie,  arte  de  a 
construi  organeai  alte  instrumente  mu- 
sicali;  arte  de  a  cantâ  cu  assemiui  ia- 
strumente;  arte  de  a  compune  pentru 
assemine  instrumente;  in  acestu  sensu 
si  abs.  8.  r.  organie'a;  de  acf  organieu,-a 
=  armonicu,  masicale,  si  subst.  per- 
sonale, unu  organieu  =  unu  musicu, 
mai  allessu  musicu  ce  cânta  cu  iiiiu  in- 
strnmentu  masicale. 

*  ORGANISAEE  si  organimre.  v., 
(fr.  «rganher,  it.  organ  luare),  a  formă 
organe,  I.  pentru  fientiele  organke^xa 
vine  :  numcă  Domnedieu  pote  organisâ 
unu  corpu;  deeo  materi'a  se  organisâ. 
caută  se  recotinoscemu  c.o  se  organisâ 
numai  prin  poteri  immanenti,  depuse 
in eademâh'a eellui  omnipotente;^. 'piin 
estensione,  a)  despre  institutioni :  a  or- 
ganisâ invefiamentulu,  scotele,  drmat'a, 
justiti'a,  tribunariele.  minisierieh;  b)  in 
intellesBu  ai  mai  estensu,  a  ordină,  dis- 
pune: a  organisâ  unu  ospetiUjUnuballtt, 
unujocu;  3.  cu  acellu-asi  aeusu  ce  are 
form'a,  organare  in  specie,  organisare= 
a  compune  una  armonia  pentru  organulu 
musicale  si  alte  instrumente  si  cbiaru 
voci. 

*ORGANISATIONE  si  organizatione 
S.  f.,  (fr.  organlsation,  it.  organliia- 
alone),  actione,  modu  de  a  organisare, 
si  stătu  prodnssu  prin  acesta  actione  : 
organisationea  corpului  omenescu,  or- 
ganisationea  vegetalilora;  organisatio- 
nea ficatului,  pulmoniloru;  organisatio- 
nea scoleloru,  armatei,  tribunarieloru; 
organisationea  vocilom  cu  instrumfnte 
musicali. 

*  OBQANISATOKIU  si  organizato- 
riu,-a,  adj.  s.,  (fr.  «rţanlsateDr),  care 
organisâ  ;  potere  organisatoria. 

*  ORQANISATU  si  organieatu.-a, 
adj.  part.  sup.,  (it.  orgaDlsEato,  fr.  or- 

*  ORGANISMU,  s.  m.,  (it.  orsaitls- 
ni»)  fr.  orfantHDie),  totulu  organeloru 
aaei  fientia  organisata,  joculu  acestoru 
organe,  cumn  si  fienti'a  organisata  en- 
sasi :  tote  fientiele  viue  au  unu  organismu, 
eUro  acestu  organismu  e  ma%  muUn  sau 
mai  pucinu  simplu;  organismu  animale; 
organismulM  corpului  omenescu;  organis- 


mulu  pescelui;  sanitatea,  ca  si  morJiulu, 
sta  in  organismu. 

*  ORQANISTU.-a,  s.  personale,  (it. 
orgauista,  fr.  organlite),  care  SCÎe  cant& 
cu  organulu  :  dodu  organistu,  organi- 
stii  basericei  cathedrale. 

f  0BQANO-,(d'in  SpYotvov=:organu), 
intra  in  composite  scientifice,  ca  :  or- 
ganodynamia,  s,  f.,  (fr.  «rKanodfnamie, 
d'in  86va({t,[(  ^  potere),  studiu  sUu  ac- 
ţionai organeloru  de  vi^tia;  de  acf  adj. 
organodynamicu.'i*'  (fr-  organodjDaiti- 
qne),  relatiTU  la  organodynofnia ;  — 
organogenia,  a.  f.,  (it.  organogenla,  fr. 
«rgau»KAiile,d'in  7iyai:  =  geaeratioae), 
generatione  sau  formatione  a  organeloru 
vitali;  deacfsiadj.  organogenieu,-a,  ra- 
iatiru  la  organogenia;  organographia,  s. 
f.,  (fr.  orgaoographte,  it.  arganografla, 
d'inirpfiysivrrdescriere),  deacriptîoue  a 
organeloru  vitali;de  acf  si  adj.(}r(7anojrra- 
pkicu,-a,  relativu  la  organographia,  s. 
m,  pers.  organographu,s.Qclonn  de  orga- 
nograpkie; — organoide,  adj.  (fr.  oi^anel- 
de,  d'in  siSoc^formA),  care  are  apparen- 
ti'adestructuraorjjEtniso/a,  vorbindude 
certe  raia6tali;—organol^icu,-a,  &Ai. 
(fr.  ai^auoleptiqne,  d'inXi]]CTtx^=pren- 
ditofiu),  care  pote  prendeor^atteîe,care 
are  actione  asupr'a  organeloru; — orga- 
noloţfia,  s.  f.,  (fr.organologloiit.vrgano- 
logla),  tractatu  despre  organele  vitali, 
parte  ascienttei  anatomice :  orjrano^ra- 
phi'a  lumînedia  si  interpreta  organolo- 
gi'a,  de  aci  si  adj.  organologicu,~a,  iel&' 
tivulaor^ano^j^ta;— orţjtononymta.s.  f., 
(fr,  orgRu«ii|Dile»  d'in  ovu|j.a  ==  nome), 
methodu,  arte  de  a  formă  nomîne  pentru 
nominarea  organeloru  vitali  si  de  a  co- 
ordiuă  pre  celle  dejă  formate;  de  aci  si 
adj.  organonymicu,-a,  relativu  la  orga^ 
nonymia;  —  organophysia,  8.  f.,  (fr.  «r- 
^auaphf sie,  d'in  fust^  =  natura),  parte 
a  phjfsiologiei  ce  se  occupa  cu  determi- 
narea functioniloru  organeloru  vitali  ; 
de  acE  si  adj.  organophysicu,-a,  relativu 
la  organophysia;  —  organopeia,  s.f.» 
(it  «rganopelSf  d'in  .xolgIv  =  facere), 
parte  a  musicei  antice  la  Greci,  care 
tracta  in  speciale  despre  constnictionea 
Inatrumenteloru  musicali ;  —  organo- 
plaslia,  s.  f.  (fr.  orgaMopUstle»  d'ia 


>yGoog[c 


sXiatKv^  figurare,  formare),  arte  de  a 
modificA  formele  fientieloru  organice  : 
organofUaatiahygiertica,  modificatione 
a  organeloru  prin  regime ;  —  organo- 
seopi4t,  a.  f.,  (fr.  orgăuosevple,  it.  oriţa- 
MicftyU,  d'in  oxoTcsLv^observare),  ob- 
semtione  a  org&neloru  vitali ,  spre  a 
trage  indicationi  asupr'a  affecteloni  si 
dispositioniloru  Gentiei  organice;  de  ncf 
si  adj.  org(mo8cop%cu,-a,  relatini  la  or- 
gano3eopia;—organotaxia,  a.  f,,  (fr.  or- 
MBttixIe,  d'in  td[£i<;=ordine),  arte  de 
a  claaBififă  fientiele  organice  dupo  or- 
gaoele  loru  celle  mai  essentiali;  de  aci 
si  adj.  organotaciieu=:re\a,t\iTi  la  orga- 
tKOaxia. 

ORGANU,  3.  m.,  orfannm,  (jîp-ţotvov, 
din  lpţov=:lucru,  proprie  :  instmmentu 
de  lucm,  machina ;  ii  orpano,  fr.  «r- 
ţaifl  91  erţue;  organon,  orfannn,  in 
inseionari  speciali),  instrumentu,  mediu, 
tnedilocu ,  intermediu  prin  care  se  face 
uDa  actione,  l.  in  genere,  a)  raru  in 
sensulu  materiale  si  mechanicu  :  orga- 
nele  lemnariviui  sunt  securea,  cuMori'a 
si  altele;  b)  ca  mai  desu,  a)  la  parti  de 
alle  fientieloru  dotate  de  vi^tia',  fia  a- 
nimati,  tîa  vegetali  :  organele  de  nu- 
tritione  alle  planteloru;  organulu  vede- 
rii e  odulu;  organulu  cogitarei  se  crede 
a  /S  eerehrulu ;  nu  e  fanctione  fora  or- 
ganu,  precumu  organulu  nu  se  pote  co- 
gitâ  fora  fundione;  organele  vorbirei 
sunt  gur'a ,  guitulu ,  pulmonii ;  p)  în 
sensu  si  mai  ideale  si  generale,  «')  des- 
pre  lucruri :  anim'a  omt^ui  sinceru  si 
bonu  e  orgatudu  addeverului;  gur'a  lui 
e  organulu  intelleptionei;  îi'mi'a  e  orga- 
Mitiu  de  manifestare  a  cogitarei;  unu 
diariu  e  organulu  unei  opinione,  unui 
partitu,  unui  ministru,  unei  societate 
scienlifica;  p')  chîani  despre  peraone  : 
prophetii  fura  organele,  prin  cari  se 
matiifestâ  volientfa  divina;  judieii  sunt 
orgartele  justiţiei;  a  se  face  organulu 
dorentieloru,  aspircUioniloru  poporului; 
2.  in  specie,  a)  in  sfer'a  scientieloni  na- 
turali; a)  despre  animali,  organe  =vsi- 
rie  parti  alle  corpalui ,  cari  au  de  im- 
pUnitu  functioni  sau  ofiicie  particula- 
rie  :  (»-ganulu  vederei ,  audirei ,  gusta- 
reij  vocei;  organele  sentirei  sunt  organe 


ORO 

scnsoric,  [trecumu  organele  cf  scrvu  în 
missicare  sunt  organe  moiiyrie;  pulmo- 
nit  sunt  organu  de  rcspiratione ,  pre- 
cumu veniriclulu  sau  stomaculu  e  or- 
ganu de  digestione;  totulu  organeloru 
ce  concurru  la  implenirea  acellei-asi 
functioni,  se  dama  apparatu;  asia  ap- 
paratidu  circulafionei  sangdui,  in  ani- 
tnalile  superiori ,  coprende  ca  organe  : 
cordea,  venele,  arteriele  si  vasele  capil- 
lari:  organulu  organeloru  se  aice  man'a 
omului;  muscUi  sunt  organe  de  loeomo' 
tione;  armele  animaliloru  attîngu  cul- 
mea perfectionei  in  accllu-asi  tempu  cu 
organele  generationii  ,■  p)  despre  vege- 
tali, organe  =  parti  alle  vegetaliloru  , 
cari  constitau  fienti'a  Ioni  si  cari  în- 
cepu si  se  finescu  cu  Tieti'a  :  organele 
elementarie  sunt  cdlutele;  organele  ve- 
getaliloru sunt  de  doue  categorie .-  unele 
sunt  organe  de  vegetatione,  destinate  la 
functionile  vietiei  individului ,  cumn  : 
radecin'a,  fustellulu  si  frondiele;  alic 
organe  sunt  orgatie  de  reprodudionf^ . 
destinate  la  victi'a  speciei,  cumu:  fiorea 
si  fruclulu;  l)  in  mecanica,  organu  = 
instrumentu,  macbina  simpla,  parte  de 
machina  :  organele  motuluiunei  machi- 
na; e)  organnz=voee :  a  aveformosu  or- 
ganu; cestu  caJîtaforiu  n'are  organu;  fora 
honu  organu  nu  te  pott  face  cantatoriu; 
unu  bonu  organu  e  necessatiu  sî  orato- 
riului; d)\a sfer'a rausicei, «) organu  no- 
me genericnallu  totoniinstrumentâloru 
musicali;  lăudaţi pre  Domnulu  in  corde 
si  in  organe;  p)iD  specie  si  ca  maidesu, 
organu  =:  instrumentu  musicale  gran- 
diosu,  cu  clavi  ai  tieve  de  ventu  =  (fr. 
or^ne) :  organuJu  emaîmtdtu  una  specia 
de  orclicstra  de  câtu  unu  simplu  instru- 
mentu musicale;  maiestatea  armoniei 
face  organulu  forte  aptu  pentru  stţilulu 
grave  si  religi<JSu;  nu  se  pote  nega  an- 
ticitalea  organului;  a  cântă  d'in  organu, 
cu  organulu;  a  accompaniâ  cu  organulu; 
dupo  mechanismulu,  ce  serve  a  face  se 
sune  i>rganulu,  amt:  organe  kijdrauiice; 
pki/saulice  sau  pneumatice,  ţ)  orgatin  de 
campa«e=:numeru  de  campane,  dispuse 
asia,  ca  sunate  prin  nnu  mecanismu, 
dau  efiFectulu  unui  organu  musicale; 
5)  organu  =  specia  de  contrapunta,  ar- 


yCOOglC 


ORG;^ 

nionia;  e)  iu  Sloio&a,  orjfanu  ^  logica, 
aeiâ  se  clama  in  particuTarÎQ,  logic'a  lui 
Aristotile,  de  unde  apoi :  nouulu  organu 
=  norom  orgaaum  =  titlu  datu  UDUÎ 
tractatu  Glosoficu  allu  lui  Bacoue. 

*  ORGASMU,  3.  m.,(it.  «rgasmo,  fr. 
«rgamnc,  d'in  gr.  opfaoţidţ,  essitu  d'in 
acea-asi  radeeina  cu  opYTj  =  intendere, 
iucordare,  escitare,  furia,  ete,),  1.  mare 
escitare,  Încordare  si  infiare  a  org&ne- 
loru,  si  ia  specie,  a  organeloru  do  gene- 
ratione,  si  de  aci,  împetuosa  furia  de 
copulare  sesauale;  2.  in  genere,  dorore, 
essaltare,  furia. 

1  ORGIA,  si  urgia,  a.  f.,  {of-rq  =  es- 
citare, incordare,  furia) :«;  ira,  horror, 
fiiror,  IndigDiitlo,  Invidia,  odlum,  aver- 
ilOf  menia.mare  furia,  ura  acerba  sineim- 
pacata,indigDatione,  inversionare,  etc, 
orgi\i  lui  Domnedieu  a  catlutu  pre  noi 
pentru  peccatele  nostre;  a  cade  in  orgi'a 
poporului;  a  si  attrage  orgi'a  lumei;  mm 
pote  scapă  de  orgi'a  tyrannvlm?  a  si 
versă  orgi'u  pre  citteva ;  h)  ealainlt«s= 
nevolia  mare  :  heliu,  peste,  famite,  iote 
or gielc  cerului  ne  au  cercatu  forte  com- 
plitti  estu  tempu;  orgidde  geru,  de  seccita, 
(îe^Ioui;cJconcrete,  hom«  «dlosoB,  In- 
ridiosuB,  detestatus  =  persona  odîoaa, 
destabile,  misella  :  ai  adjunsu  orgi'a 
omeniloru;  ce  orgia  de  muliere ! 

2  ORGIA,  de  regula  in  pi.  or^,  or- 
jci»,  (Spfia,  fr.  orgi«H,  it.  orgie),  bae- 
cliauali,  si  mai  vertosu,  baccbanali  ser- 
bate in  tempulu  noptei  de  mulieri  cu 
mare  larma  si  mari  desordini ;  de  aci, 
cu  soDSU  mai  estensu,  veri-ee  alta  ser- 
l)aro  secreta  si  tumultuosa;  ospetiu  des- 
frenatu,  betfa,  in  care  si  uita  ospitii 
de  tota  veiBCuiidi'a  si  pudorea;  licenţia, 
impudentia,  desfrenare,  trecere  preste 
orice  mesura. 

*ORGIASTD,-a,s.pers.,(fr.orsia8te, 
vedi :  2  orgia) ,  bacchante  ce  presiede 
la  orgie. 

ORGINARE  si  «remarc,  prea.  orsinu 
si  ur^nu.  (vedi  1.  orgia),  1.  arcrsari,  de- 
testări, es  conii-l,  odlsse^a  urf  CU 
focu,  a  se  menid  forte,  a  se  iiifurid  pre 
cineva  sau  ceva  :  dcco  nu  ne  potemu 
orgind  corpulu  si  carnea  nostra,  cumu 
SC  ne  orginâmu  copUUi  noştri;  poporu 


ORI. 


5:^3 


orginatu  dtt  omeni  si  de  diei;  2.  rena- 
rere  ab  amiciţia,  abjiuere,  aaperKarl= 
a  disgratiâ,  a  lapida,  a  despretJfl  si  ă& 
uitarei :  principele  a  orginatu  pre  ve- 
chii sei  favoriţi;  cumu  pote  unu  parenU 
se  si  orgine  eopilîii?  —  acesta  forma 
e  d»  preferitu  formei  orgiime  sau  ur- 
gessire,  ce  are  acellu-aai  sensu.  M. 

*  ORGIOPHANTE,  s.  m.,  orriopfaan- 
tes,  {opfiwfâvcri^,  fr.  orKlopbante;  vedi : 
2  orgia,  composu  cu  ţaivscv^mostrare), 
ministru  principale  la  orgie,  subordi- 
natu  inse  orgiasUdui. 

ORGÎSSIRB  si  urgi$»ire,-e8cu,  v., 
vedi  orginare. 

*  ORGYA,  9.  f.,  ourjâ,  («pfwa),  me- 
sura de  6  petiore,  atensinu. 

ORI.ueri,  veri,  l.conjimct.  vel,  sau  : 
ort  unulu ,  ori  altutu ;  2.  in  compo- 
site:  ori-cine,  ori-ce,  ori-unde.  ori-cându, 
ori-eumu ,  etc.;  vedi :  ce,  cine ,  unde, 
cându.  cumu,  etc. 

*  ORIA,  s.  f.,  orea  —  ores,  uks, 
retBj  d'in  2  ore  =  gura,  g^ufa,  eţc., 
1.  parte  a  frenului  ce  se  pune  in  gur'a 
callului,  de  regula  in  pi.  orie;  orie  de 
aciariu;  de  acE :  capestru,  oclu,  ^iu,  etc. 
de  legatu,  de  pusu  mai  vertosu  in  capn 
sau  in  guttu;  de  unde:  2.  pl^ssa,  specia 
de  plâasa  :  pescarii  au  prensu  midtu  si 
formosu  pesce  cu  oci'a,-  adâ  cu  orfa,  a 
nu  prenăe  nemica  cu  or^a. 

ORICARE,  V.,  vedi:  orcare  aau  ur- 
care. • 

*  ORICHALCU  li  oricalcu,  a.  va.,  orl- 
ohaloum,  (âpsljrxXxo; ,  it.  oriealos,  fr. 
oriohalque,  d'in  Spo;  ==  monte,  st  /«Â- 
■k6c;  =  arame,  asia  co  ori<Aaîcu  =  lit. 
arome  de  monte),  1.  specia  de  metallu, 
ammesticu  de  arame  si  de  zincti,  alama 
de  unu  galbinu  asia  de  formosu  in  câtu 
se  pote  confunde  cu  auralu;  la  antici, 
pare  co  orichalculu  eră  ammestecu  de 
arame  si  de  auru;  2.  prin  metafora,  in- 
strumentu  sau  vasu  de  oriclialcu :  sunau 
orichalcele  de  btUalia. 

ORICULA  si  auriada,  s.  t,  arloulâ 
si  aurieula,  (fr.  «riculo);  demioutivu, 
care  in  pronunti'a  popularia  s'a  redussu 
la  urecla  =  urechia;  vedi  dero  auricula 
si  urcchia;  de  aci  si  adj.  oricultu^iu,^», 
si  auricidariu,-a  ^oriouUrlua  si  auri- 


=y  Google 


su 


OBI 


enUrlHBt  (flr.  «rlenUIre),  relatim  Ia  Ori- 
mia  saa  oreda.  ureckia. 

*  ORlCULARIU,-o,  adj.,  vedi  oricula. 

•  ORIDURIU  ai  oriăurura,  adj.,  ori- 
dnrlna,  (2  ore-duru),  dum  sau  tare  de 
gnra :  oriduri  eaTli. 

•  ORIENTALE,  adj.,  «rlenuils,' (it. 
•  rientale,  Ir.  oriental);. de  ortente  ca 
sobst.,  relativu  la  orienle  :  tkra  orien- 
tale, regioni  orientali,  producte  orien- 
tali, ventu  orientale,  îussu  orientale, 
limbe  orientali;  iaseric'a  orientale  eu 
rittdu  seu  oriaUale;  ca  snbat.  mollitio- 
nea  orientaliloru  e  proverbiale. 

♦OKIENTALISARE  si  orientalizare. 
V.,  (fr.  orlentallser),  1.  intrans.,  a  leufi 
abitudini  orientali,  a  se  portă  ai  lucră 
ca  unu  orientale;  2.  a  face  se  imbracie 
abitudinile  orientali. 

•  ORIENTALISTU,-a,  b.  personale, 
(fr.  «rlentaltste,  it.  orIentall§tii),  doctu 
in  limbele  si  litteraturele  orientali. 

*  ORIENTARE,  v-,  (it.  orlenUre, 
fr.  «rlenter),  a  direptă  dupo  orienie 
san  dupo  altu  puntu  cardinale,  si  de  aci 
a  derepti  ;  a  orienta  una  casa,  una  ba- 
serica,  unu  monumentu;  a  orienta  unu 
planu,  unu  desemnu,  unu  proiectu  de 
edificiu;  a  orienta,  dupo  ventu,  velele 
unei  nave;  a  nevolia  ne  potemu  orier^tâ 
noptea,  eandu  e  nueru;  canău  nu  e  nueru, 
M^a  ne  potemu  orienta  dupo  stell'a 
polare;  nu  me  potu  neă  orienta  in  a- 
cista  incureatura;  intre  iote  aceste  opi- 
nioni  nu  mai  scimu  cumu  se  ne  orien- 
tâmu. 

*  ORIBNTATIONE,  s.  f.,  (fr.  orien- 
tation);  actione  de  orientare  si  statn  a 
uunice  orientatu:orientationeapretem- 
pu  de  nopte  nuero$a  e  forte  di/fieile. 

*  ORIENT ATU.-a,  part.,  d'in  ori- 
entare. 

•  ORIENTE,  adj.  part.  preş.,  d'in  o- 
rire,  orlvns,  (it.  orlente,  fr.  «rlent) 
care  ore  =^  nasce,  resare,  1.  part.  adj., 
sorâe  orienie,  lun'a  oricnte.  stcllele  o- 
rienti;  tote  si  intorcu  ocUi  spre  tcne  ca 
la  serele  oriente;  2.  ca  mai  desu  subst.  m., 
reale,  in  opp.  cu  accidente,  oriente  = 
resaritu, puntu  cardinaledo  unde  resare 
sorele ;  sorele  si  tote  stellele  păru  a  se  mis- 
sică  de  la  oriente  spre  occiiente;  orien- 


OM; 

tde  de  primav^a,  de  ierna;  de  acf: 
a)  terri,  regioni  ce  stau  spre  resaritu; 
h)  terri  si  omeni  despre  resaritu  :  com- 
merâu  cu  orientele,  muUi  voru  veni  de 
la  oriente  si  de  la  ocddente. 

*  ORIFICIU,  pl.-c,  oriflelnm,  (it.  o- 
rlflolo  si  «rlflito ,  fr.  oriflce ,  —  d'in 
2  orc  si  facere),  gaura  ce  serve  la  in- 
trare si  essire  de  fluide  in  anele  vase, 
in  unele  parti  alle  corpului,  sau  ca  face 
se  communice  doue  cavităţi :  orifiaidu 
matricei;  vcntrele  sau  stomaetdu  are 
doue  ori^e,  unu  orificiu  superiore  si 
altu  orificiu  inferiore;  orifidulu  unei 
hutilla.  orifidulu  unde  se  baga  eepulu. 

*  ORIQANITU,-a.  part. adj.,  formatu 
d'in  origanu,  cu  Însemnarea  de  :  amme- 
stecatu,  aromatisatu  cu  orîganu,  cumu ; 
vinu  origanOu,  si  absol.  origanitu=»ti- 
ţaniteB  vlniini,  ai  abs.  orlganltes* 

*  0RI6ANU,  s.  m.,  ortţuins  si  «rl- 
fraunm,  (ipÎŢavoc  si  âpCfctvov,  it.  «rlgan», 
fr.  «rl^an,— d'in  Bpo<;r=monte,  si  ^ivoi 
==  plăcere ,  pentru  co  acestei  plante 
place  la  monte),  genu  de  plante  d'in  &- 
mili'a  labiatelom,  didynamia  gymno- 
spermia  L. ,  d'in  care  apeciele  celle  miu 
connoscute  poporului  si  cultivate  in  gra- 
dine ca  plante  aromatice  porta  nomele 
Afimajoranu,  maioranu,  (cormpta  nwae- 
ranu,  magieranu),  «rifaiin  u^Jora- 
noldes,  L. 

*  ORIGINALE,  adj.  a.,  «rlglnalls,  (H. 
originale,  fr.  orlglnel  si  original;  com- 
para si  :  originariu),  relativu  la  onpi- 
ne,  de  origine,  ffin  origine :  1 .  adj.,  a)  in 
genere :  locuitorii  originali  ai  un^  terri, 
sociu  originale  cdlu  unei  associatione; 
limba  originale,  idioma  originale  a  unei 
operalUteraria,  limba  in  care  s'a  scrissu 
antaniu  acea  opera;  asia  si  :  cârti  ori- 
ginali, nu  tradusse;  editionea  origin(de 
a  unei  carte;  manustriptu  originale, 
scrissu  de  ensusi  auctoriulu  opului,  sau 
si  de  altulu  pentru  prim'a  ora;  modelle 
originali,  nu  copiate;  concepiidu  origi- 
nale allu  unui  actu,  asi&  cumu  s'a  fa- 
cutu  si  scrissu  pentru  prim'a  ora,  fora 
se  fia  copiatu  sau  emendatu;  terr^a  ori- 
ginale, limb'a  originaîe,  etc.,  ce  vorbe- 
ECe  cineva  d'in  BAacere;peceatu originale, 
<x)  in  oppositione  cu  peceatu  ac^ude,  pee- 


=y  Google 


OBI. 


635 


eaiulu  originale  e  peecatu  aUu  primi- 
loru  noştri  parenti,  peecatu  d'in  nasce- 
re,  peecatu  dupo  theologi,  ereditu  de  la 
primalu  parente;  in  acellu-asi  scnsu  ei : 
culpa  originii;  asia  si :  justiţia  origi- 
nale ^  stătu  de  inocentia  in  care  fu 
primulu  omu  la  creationea  sea;  b)  la 
specie,  ce  3e  face  pentru  antâni'a  ora, 
nou,  spontanu,  inventatu,  nu  imitatu, 
nu  impromutata,  nii  copiatu  ;  cogitari 
originali,  espresaione  originfde,  stylu 
origina;  a  face  variattoni  originali 
pre  una  thema  musieale  data;  motive 
de  muaica  originali,  thema  originale; 
spplicatu  si  la  peraone  ce  cogita  si  lucra 
d'in  propri'a  loru  spontanei^te,  iumodu 
sie-si  propriu  :  poetu  originale,  auctori 
originali, pieioriu  originale;  c)  ce  e  sau 
pete  6,  merita  a  fi  origine,  âdeco  mo- 
dellu,  care  ensnsi  n'are  modellu;  ă)  sin- 
gulare, straniu,  caro  nu  precede  ca  alţii, 
fia  asii  d'in  natura  sau  d'in  affectione, 
de  uud6  pare  ridiculu,  chiaru  d^  nu  c : 
vestitu  originale;  ce  mersu  originale! 
omu  oriffinale,  e  unu  originale,  de  care 
ridi  de  te  strâmbi;  — 2.  subst.  m,  reale, 
UHU  originale,  ce  e  mai  antânin  facutu 
si  dupo  care  so  trage  copia,  a)  despre 
acte  SGrisseanthentîceiort^inaZcfeunui 
eontraeiu,  unui  tractatu,  unei  conven- 
tione;  originalele  acestei  coventioniete- 
stuiu  francese;  a  collationâ  copide  cu 
originalele;  a  dâ  fia-carei  parte  interes- 
sakt  una  copia  dupo  ori^naîe;  b)  de- 
spre opere  de  pictura,  sculptura,  litte- 
ratura,  etc.,  in  oppositione  cu  copia,  v«r- 
sione,  tradactione,  etc. :  se  consultâmu 
originalele  grcccseu  ăUu  acestei  traduc- 
tione;  a  lege  bibli'a  tn  originalele  c- 
braicu;  e  bene  seconsultămutotudeun'a 
origituUile  in  tnateri'a  istorica;  a  trage 
mai  multe  copie  dupo  tabeUde  matC' 
striloru  mari;  copt'a  e  fidele  originale- 
lui,  asia  in  cătu  cu  greu  poţi  distinge 
care  e  originalele;  c)  despre  persone  si 
lucruri,  cari  se  descriu  sau  depingu,  cari 
se  i^a  ca  modelle  :  cine  si  da  imaginea, 
promitte  origîncdele;  in  natura  aflâmu 
origincdile  vms  alle  animaliloru;  mai 
vertosu,  ce  pote  ai  merita  o  servf  de  mo- 
dellu :  imagine  trasna  dupo  eternuhi  o- 
riginale  a^  sapientiei  infinita. 


*  ORIGINALITATE,  s.  f.,  (it.  tri- 
gluâllU,  ff.  arigloAlitâ),  caliUte  de  o- 
riginate,  1.  in  bene  :  originalitatea  o-> 
pului  si  a  aucioriuhii,  a  cogitariloru , 
coneeptioniloru,  stglului,  espressionei 
unui  documtmtu,  unui  actu;  2,  in  reu, 
caracteriu  si  fapta  de  unu  originale, 
singularitate :  originalitatea  vestimen- 
tului,  portului,  vorbei,  mersului  cuiva; 
nu  te  poii  miră  indestullu  de  origina- 
lităţile acestui  originale  intre  originali. 

'  ORIGINARE,  T.,  (it  oriKiaarv;  vedî 
si  originatione);  a  caută,  ccrceti  si  dă 
origine,  a  face  se  nască;  ea  intr.,  a  leuă 
origine,  a  se  nasce  :  da  ad  origina  tote 
reUde  ce  ne  infesta. 

«OKIQINARIU,'a,adj.,orlfliiariug, 
(it.  «risiiiario,  fr.  origluaire);  de  ori- 
gine, d'in  origine :  familia  originaria 
d'in  TureVa,  poporu  originariu  d'in 
Asfa;  eu  su  originariu  d'in  Giurgiu; 
facultăţi  originarie,  însemnări  de  CO' 
vente  originarie,  jmncipic  originarie, 
fântâna  originaria,  drepturi  originarie; 
modelle  originarie;— originariu  differe 
in  sensu  de  originale,  intru  cătu,  de  es- 
semplu,  membrii  unei  famUia  potu  fi  o- 
riginali  in  Turâ'a,  fora  se  fia  Turci, 
ci  originari  d'in  Frand'a,  Franeesi  do 
origine. 

*  ORiamATIONE,  s.  f.,  orIgUatIo, 
(it.  orlglnazlone),  actione  de  a  origi- 
nare :  originationea  eoventelorti=.9ty- 
mologi'a,  cercetarea  si  aflarea  originei 
loru. 

"  ORiaiNATORID,-iona,adj.  s.,(it. 
orlKlnBtore),care  origina:  ortginatoriu 
aUu  acestoru  versuri. 

*  ORIGINATO,-a.  part.  sup.  subit., 
d'in  originare,  (it.  origluato). 

*  ORIGINE,  s.  f.,«rlgo,(it.»rlglBe, 
fr.  origine),  d'in  orire,  răsărire  siresa- 
ritu,  nascere,  inceputu,  principiu,  fonte, 
causa,  etc.,  cumu  si  locu  sau  tempu,  in 
care  ceva  incepe,  1.  ij}  genere  :  d'in 
principiu  născu  tpie,  ero  principiulu 
n'cwe  origine;  coci  dico  prinăpiulu  ar 
avcorigine,  n'ar  maifi  prineiinu;  NUalu 
si  ascunde  originea  fontiloru  selle;  ori- 
ginea, unei  cetate,  unui  poporu,  unei 
datine,  unei  indtitutione;  originea  otnu- 
lui,  genului  omeuescujirepamentu,  spe- 


=y  Google 


886 


OBI. 


eieî  omenesca;  se  ăa  omului  de  unii  o-  | 
rigine  simiana;  de  origine  italica,  ro' 
mana,  greca;  popore  de  ori^ne  semitica,  | 
de  origine  arica;  limbe  de  origine  arica; 
originile  creştinismului,  sodetaiei  «- 
mane;  divin'a  origine  a  religionei;  ori- 
ginile fabtdose  alts  celatUoru  antice:  o- 
riginea  lumd,  a  lucrului,  a  creationd; 
originea  reului,  totoru  relleîoru;  origi- 
nea fapteîoru,  evenimenteloru;  originea 
iăeeloru,  litnbeloru,  scientieloru;  origi- 
nea lirnliei;  originea  nerviloru,  uode  in- 
cepu;  aeiă  ei  :  originea  mcrăloru,  de 
\iaă6viau;originea stomacului,  Iraciului 
arterieloru;  in  origine,  ă'in  origine;  a 
si  trage  originea'  a  fi  de  origine,  a  ave 
de  origine ,  a  ave  originea  in  sau  d'in 
ceva;  2.  in  specie,  a)  inceputu,  genu, 
nascere  a.  unui  omu,  onei  familia,  unei 
natioue  :  Htusire  origine,  d'in  origine 
obscura,  nu  se  connosce  originea  acestui 
omu;  a  fi  anglu  de  origine;  de  origine 
greca;  a  cercetă  originile  unui  poporu; 
originea  BomănUoru;  &J  despre  persone, 
straboDOjprimuparentealluuDei  familia, 
unei  sementia,  unei  natlone,  etc.;  c)  e- 
tymologia  a  unui  coventu :  originea  co- 
ventcîoru  derivate. 

*  OKIPELARGU,  s.m.,oripeUrgDs» 
{ip^mi'kaiptoq),  pellicanu  de  monte. 

»  OKIPUTIDU.-a,  adj.,  «rlpntldna, 
(d'in  2  ore  ai  putidu),  cui  pute  gur'a. 

*  ORIKE,  orii,  oritu  si  ortu,  v.,  o- 
rlrli  (it.  orlrof  affine  eu  gr.  Sp-vuiii, 
radec.  or  la  tote),  a  se  redică,  a  se  in- 
altii,  a  resarf,  a  se  nase^,  a  se  produce, 
a  se  face,  etc. 

*  ORIUNDU,-a,  adj.,  «riuuduB,  (it. 
«rliind»),  d'iu  orire,  care  se  trage,  nas- 
cutu,  essitu,  resaritu  :  copUlii  oriunăi 
(i'm  iUustre  familia;  formosa  vergine 
oriunda  ă'in  onesta  si  avuta  casa;  suf- 
letele oriunde  ă'in  sententie  ceresci;  o- 
riundu  d'in  plebe ;  si  de  lucruri  :  optdu 
alhinehru  oriundu  d'in  flori;  riuri  o- 
riunde  d'in  cost'a  montelui. 

»  OUISONTALE  si  orizontale  sau 
horizontah,  adj.,  (it.  orliz«iit«l6,  franc. 
horiKoutal),  de  orisotUc,  parallelucu  0- 
rizontele  :  linia  orizontale,  dircctiono 
orizontale,  planuri  orizontali. 

*  ORISONTALITATE  si  orizoiUali- 


tate,  sau  horiaontaHtate,  a.  f.,  (it.  «rli- 
lonUlitiţ  fr.  horliontalltd) ,  stătu  de 
ceva  orisontale. 

*  ORISONTARE  si  orisoniare  sau 
horizontare,  v.,  (it.  orI»*iitire),  in  a- 
eellu-asi  sensu  cu  orientare. 

f  ORISONTE  si  orizante  sau  hori- 
Monte,  s.  m.,  horlion,  (6p(C(»v,  it.  orli- 
lonte»  fr.  horli«n,  d'in  6p(CEiv::=margi- 
nire,  6pîC(<>v=Iit.  care  marginesce,  sxib- 
intell.  cereu),  I.  linia  ce  marginesce  ve- 
derea nostra  de  giuru  in  giuru,  si  unde 
pare  co  cernlu  se  îmbina  cu  pamentulu, 
cumu  si  spatiulu  sau  cercula  coprensu 
de  acesta  linia;  d^ro  si  mai  vertosu, 
cercu  mare,  parallelu  cu  cellu  prece- 
dente, care  talia  sfer'a  ceresca  sau  ter- 
restre  in  doue  parti  ecalî,  in  doue  emi- 
sferie,  unulu  superiore  sau  visibile,  al- 
tulu  inferiore  si  invisibile  :  in  sdentia, 
pentru  distindione,  se  da  primului  no- 
mele de  orizorUe  apparente  sau  sensi- 
hUe,  ero  secundulMi  nomele  de  orizonte 
raţionale  sau  aădeveratu,  astronomicu; 
orizonte  rectu,  oblicu;  orizonte  artificia- 
le, la  navigatori;  puntele  eardincdt  aUe 
orizontelui;  a  pune  in  orizonte  =  a  d& 
unui  ce  directione  orieontaie;  soreU  se 
ridica  pre  orizonte ,  stellele  scapita  sub 
orizonte;  2.  cu  respectu  la  orizontele 
sensibile ,  se  dice  orizonte  cu  iotellessu 
deaspectu,  de  spaţiu,  cercu,  cumu  si 
de  celle  coprense  in  acellu  spaţiu ,  im- 
braciate  cu  oclii ,  fia  ai  corpului,  fia  ai 
mentei :  largu  orizonte,  slrimtu  orizon- 
te, unu  vastu  orizonte  se  deschide  odu- 
lui,  estremulu  orizonte,  orizontele  poli- 
ticei innueredia,  nuerii  se  redica  la  ori- 
zontele politicei,  a  largi  orizontele  idee- 
loru;  orizontele  tnenlei  copiUului  e  ea 
multu  mai  marginitu  de  câtu  t^u  men- 
te* mature. 

ORMA,  ormarc,  etc.;  vcdi :  urma,  ur- 
mare ;  compara  alle  nostre  :  olma,  ol- 
mare,  si  it.  ormsj  •rmare. 

ORMECARE,  etc,  vedi  :  olmecare  si 
ulmecare;  compara  si  it.  ornCKKUr». 

*  ORNAME,  s.  pi-,  ornamine,  oru* 
meu;  vedi  wnamentu. 

*  ORNAMENTALE,  adj.,  (it.  om.- 
meutale,  fr.  oruemental),  ^iornamentu: 
slglu  ornamctUals ,  linie  ornamentali , 


=y  Google 


OBH. 

pârti  ornamentali;  vedi  si ;  omamen- 
tariu. 

•ORNAMENTAEIU,-a,  adj.,  orii«- 
mentarlns;  de  ornamentu  :  vestitu  or- 
ncmentariu,  insignie  ornanentarie,  nu- 
mai pentru  ornamentu,  fora  se  aîba  cellu 
ee  le  porta  si  demnitatea  sau  officiuln, 
cni  sunt  destinate. 

_  «  ORNAMENTU,  pl.-c,  oruamentun, 
(it.  «rmamentOf  fr.  oraement) ,  actione 
de  ornare,  cumu  si  ceva  ce  orna  :  ves- 
timente,  arme,  insigaîe,  etc;  1.  in  ge- 
nere :  ornamentele  eaîUilui ;  ornamen- 
tele venatoriului,  militaritdui:  ornw 
mente  de  iaserica,  depreutu;  daţi  ves~ 
timente  pauperului  ai  ornamente  alta- 
riultti;  2.  in  specie,  cu  nuanti'a  de  infor- 
mosetiare ,  a)  in  genere  :  stelhle  sunt 
omamentulu  cfrulm;  florile  sunt  orna- 
mentulu  ffraăineloru:  ornamente  de  mi- 
reasa; orrtamente  utili,  necessarie,  vane, 
deşerte ;  ornamente  de  bonu  gustu ,-  or- 
namente amlntiose,  superfluei  muHeriie 
eredu  co  si  dau  mare  vcdore ,  candu  se 
inearca  eu  auru  si  alte  ornamente;  recile 
venturi  alle  tomnei  dispolia  arhorii  si 
câmpurile  de  omamenteleloru;  piciurele, 
sculplurdefacuomamenttducasehruno- 
stre;  de  unde  vine  setea  celloru  mai  mulţi 
omeni  de  ase  distinge  prin  ornamente 
csteriori  deşerte  mai  muHu  de  eâtuprin 
ornamentele  si  formosetiele  caraeteriu- 
Itti?  b)  in  specie,  a)  in  architectura  : 
columnele,  architrahile ,  comicile  sunt 
omamet^;  faciata  fora  ornamente;  se 
făcu  si  ornamente  ăe  Hori  imitate;  Ş)  in 
retorica  :  ornamentele  făcu  sti/lulu  mai 
elegante  si  mai  placutu;  ornamente  am- 
bitiose,  superflue,  deşerte,  sti/lu  incareatu 
ăe  ornamente,  stylu  simplu  si  fora  muh 
te  wnamente;  a  abusâ  de  ornamente; 
ornamente  retorice;  flgurele  de  tota  spe- 
ei'a  sunt  ornamente  aUe  eloeutiona; 
y)  TOrbindu  de  suffietu,  de  intelligentia, 
de  caracteriu  :  ornamentele  spiritului, 
euUur'a  suffletului  e  cellu  mai  formosu 
ornamentu  allu  omului;  pudorea  c  cellu 
mai  formosu  ornamentu  (dlu  mulierei; 
a  fi  omamentulu  familiei,  sesstdui,  na- 
iionei  sdle;  iweutii  invetiati  suni  orna- 
ntentulu  basericci;  §)  de  vestimeutu,  or~ 
tkit»enfe=:vestimeDte  t^plendide,  fornio- 


se,  pretiose,  si  mai  allessn  covenite  dem- 
nitate! personeloru  :  ornamente  triun- 
foii,  regali,  consulari;  ornamente  băr- 
bătesc, muLieresei,  etc.,  t)  in  scriere, 
pictura, de8emnii,'etc.:(jrnamenteîesMiiî 
figure  eapritiose,  infloriture  arUtrarie. 

*  ORNABE,  T.,  ornare,  (it,  ornare. 
fr.  oner);  1.  in  genere,  a  proved^  sau 
mun{ca  celle  necessarie  sau  cu  celle  cove- 
nite,  a  para,  prepară,  armi,  etc. :  a  omâ 
armate  a*  noue  arme;  a  orna  navile  cu 
vele  si  cdle  (dte  ttecessarie;  a  omâ  unu 
ospetiu;  a  omâ  culin'a;  a  omâ  callulu 
=:  a  i  pune  sell'a,  ai  de  acf,  a  itapU,  in- 
carcă,  culmă,  dotă  bene,  ete.;  2.  in  spe- 
cie, a  informosetiâ,  a)  proprie  :  a  omâ 
ferestrele  cu  flori,  a  omâ  cornele  vieţi' 
mei  cu  corone  de  flori;  a  si  orna  captAu 
cu  corona  de  adamanti,  guttulu  cu  fire 
de  margaritarie;  tdbelle  de  mân'aprimi- 
loru  artişti  orna  parietii  caseloru  lui; 
monumentele  orna  cetăţile;  a  omă  mi- 
ress^a.  a  se  orna  de  mircssa ;  h)  meta- 
forice, a  onora,  străluci,  glorifici,  in- 
carcă  de  lauda,  gloria,  beneficie,  etc. : 
scriptoriu  ăe  geniu  scie  omâ  si  nobUâ 
tote;  se  fimu  reconnoscutori  iarbatiloru 
mari  ce  au  ornalu  terr'a  cu  faptele  si 
scrissele  loru;  virtuţile  animeiornapre 
omu  mai  muUu  de  eâtu  alle  spiritului. 

*  ORNATIONE,  8.  f.,  «rnatloj  ac- 
tione de  ornare,  mai  vertosu  io  intel- 
lessulu  de  infortnosetiare,  si  stătu  pro- 
dussu  prin  acesta  actione. 

*ORNAT[VU,-a,adj.,(it.oriiâtlT«). 
aptu  a  ornare  :  genu  de  stylu  ornativu. 

*  ORNATOKlU,-/(jna,  adj.  8..«rBa- 
tor,  (it.  ornatore,  fr.  «raatenr),  care 
orna  :  ornatoriele  miressei. 

*  ORNATU,-a,  adj.  part.  sup.  snbat. 
d^in  ornare,  ornatas»  1.  part.  barbatt 
omati  cu  connoscentie  large  si  mari 
virtuţi;  calli  ornaţi  si  paraţi  la  incal- 
lecatu;  case  bene  ornate,  cellariu  cu  de 
tote  omatu;  mormente  ornate  cu  flori; 
juni  forte  ornaţi  de  mente  si  anima; 
stylu  omatu sipletiudedegantia;  2,  sup. 
Hori  de  omatu  ferestrde;  3.  subat,  a)  in 
genure  :  omatulu  armatei  ca  tote  cdle 
necessarie  pentru  unu  greu  si  longu 
bellu;  b)  iu  specie  :  ormitulu  regelui, 
căpitanului,  mUiiariulHi;oinatu  regescu 


=y  Google 


mulierescu,  copUlareseu;  e)  metaforice : 
ornattdu  orationei. 

•  ORNATOBA,  s.  f.,  •rnttyra,  (it. 
•rniturs),  actioDe,  mai  vertosa  modu 
de  oniare,  si  reeultatu  alin  acestei  ac- 
tione,  omomen/tt  :  ore  se  si  arrete  va- 
nitatea in  vestiinente  »i  omature, 

OKNIRE  si  urnire, -eseu,  v.,  mallH, 
■««Urt,  «noTere;  a  mîssic&  d'in  locu, 
Torbindu  mai  cu  sama  de  persone  san 
lucruri  grelle  de  missicatu,  la  cari  se 
cere  mare  incorăare  de  poteri :  mm  poţi 
orni  acestu  carru  d'in  locu  ned  eu  10  boi; 
abia  Vatn  omitu  de  acoUo  unde  se  li- 
pisse  ore-amu;  m  refl.  a  se  orni:  nu  se 
mai  pote  orni  din  loeu;  de  ce  nu  or- 
nescu  caXliî,  corrale.?— (d'in  radec.  «r, 
de  care  vedi  la  orire;  compositulu  por- 
nire pare  a  fl  in  locu  do  promire=v'">- 
BOTcre,  cu  r  d'in  pro  eliminatu  pentru 
eufonia).  M. 

OBNITU  8i  umitu,-a,  part.  sup.  d'in 
ornire,  anţtus. 

«OBNITHIAsiorHt<Atu,s.,ornitbU8 
(ipvtdtot,  it.  ornltlo,  fr.  ornltbtas,  d'in 
Spvc(-Spvi^  ^  passere,  sboratore,  de 
la  $pyt>tM,  de  care  vedi  la  orire),  ventu 
ce  bate  pre  la  incepntulu  lui  Hartiu, 
ventutu  passeriloru  ore-eumu,  fiendQ  GO 
atunci  revinu  passerile  peregrine  Jrosi 
in  climatele  nostte. 

t  OBNITHO-,  (d'in  gr.  8pviî-«pwt- 
doc=:pas3ere),  intrain  composite  Bcien- 
tificeca  :  omithoeephalu,-a,  adj.,  (fr.or- 
Blthooiphale,  d'in  xEţaXij=capu),  care 
are  capu  de  passere;  de  aci  si  ornitho- 
eepAoTOHie,  adj.,  (fr.  ornlthocephslolde), 
care  s^mina  cu  unu  omithoe^halu :  or- 
nithoc^>h{doidiiz=î&mi\T.aii  reptili  sau- 
rie;  omithogde,  a.  f.,  ornlthosale,  (fr. 
ornltkvgaUf  ipvtdoi&kii,  d'in  ^&\a  = 
lapte),  gena  de  plante  d  in  famili'a  as- 
phoâeletoru,  d'in  cari  specia  se  chiama 
si  in  poporu  laptele  gaUincloru;  omi- 
tho^stu,  8.  m.,  (fr.  ornltfaoglosse,  d'in 
tXâtim  =:  limba),  genu  de  plante  d'in 
famili'a  colchicieloru;  omitkoide,  adj., 
(fr.  oraitbaTde,  d'in  6t3a;=forma),  care 
are  forma  de  passeri  :  omithoidii,  fa- 
milia de  reptili  ce  au  astieminare  cu  pas- 
seri;  omitholithu,  s.  m-,  (fr.  ornlth*!!- 
tlM,  d'in  Xldocsp^ră),  passere  fossile 


sau  petriâcata;  omithologia.  a.  f.,  (fr. 
ornlthvlogle,  it.  ernltfllosia,  d'in  Xdţoc 
^diseursu),  parte  a  zoologiei  ce  tracta 
istori'a  passeriloru;  de  aci  si  adj.  orni- 
ihotogieu,-a,  relatiru  la  onâ£hologia.  si 
subst;  m.  personale  ornithologu,  care  se 
occupa  cu  omitkdogi^a;  ormthomaniia, 
8.  f.,  (fr.  ornlth«MaBoie,  d'in  (lavrefo^ 
divinatione),  pretensa  divinatione  dapo 
sborulu  passeriloru;  ortUthompia,  s.  f., 
(fr.  ornltli«nijIe,  d'in  jiula  =r  musca), 
genu  de  insecte  diptere;  omithomysu,-a, 
adj.,  (fr.  ornithemjie ,  d'in  [loCĂ^tv  ^ 
sugere),  care  suge  passeri,  parasitu  de 
passeri ;  orHy/AOTwysefc^familie  de  in- 
secte aptere,  cari  traiescu  părăsite  pre 
corpulu  passeriloru;  ornithopu  si  omi- 
thopode,  adj.  a.,  (fr.  «rnithepe,  d'in  noât:- 
TcoScSc  pode),  litter.  care  are  petiom  de 
passere,  applicatu  inse  ca  s.  m.  orni- 
thopodu,s\t  omithopodea,geiiuă6  plante 
dicotyledonie,  polypetale,  d'in  famili'a 
paptltonacieloru;  omithophilu,'a,  adj.  s., 
(fr.  ornltbaphile,d'in(piXo(;i=amatorîu), 
amatoriu  de  passeri;  ornithophonia,  s. 
f.,  (fr.  ornlthapliBiiIe,  d'inţiiovij=voce), 
vocea  passeriloru  Bau  imitatione  a  ace- 
stei,Toce;  omithorhijnehura,  adj.  8.,  (fr. 
«ralthorhjnqne,  it.  «rultorlnao),  care 
are  forma  de  rostru  de  passere,  s.  m., 
omiihorhf/nchu-lu,  genu  de  mammifere 
caracterisate  prin  unu  bota  ass^minea 
cu  rostrulu  de  raţia;  ornithoscopa,-a, 
adj.  s.,  (fr.  «rntthAHijope,  d'in  mutxeXv 
rrobservare).  cellu  ce  observa  passerile 
cu  scopu  de  a  trage  presagie;  de  acf  ri 
s.  f.,  QmtfAo$ci:'pia:=pTetensa  arte  a  or- 
nithoscopului,  si  aÂj.,omitho3copiat,'a, 
relativu  Ia  omithoscopia;  ornitholomia. 
a.  (.,  (fr.  omithotomle,  d'in  TO[j.i^=ta- 
liare),  dissectione  a  passeriloru;  ornir 
Ihotrophia,  s.  L,  (fr.  omlthotrophle,  d'in 
tpoţi]  =  Qutrire),  arte  de  a  produce  si 
cresce  paaseri;  de  acf  si  adj.  ornitho- 
trophicu,-a,  relativu  la  orni^otrophia, 
si  B.  personale  omitkotrophu.-a ,  care 
cresce  passeri,  cumu  si  ornithotrophiu, 
locu  unde  se  tiuu  si  crescu  passeri. 

OBNIU,-a,  adj.,  oraena ,  de  ornu  , 
{l.omu):frondi'aorHiaebonu  nutreciu 
pentru  boi. 

1  OBNU,  s.  m.,  «raiR,  (it.  •»«»  fr. 


=y  Google 


ORO 

•rn*  si  smler),  specia  de  frassinu :  lemnu 
de  omu,  frondta  de  omu. 

2  OBNn=%omH,  s.  m.,  vedi  fomu. 

t  1  ORO.-si  horo;  (d'in  grec.  Bpa= 
ora),  ÎQtta  in  composite  ca  :  orografia 
si  horographia,  (fr.  oregriphle*  d'inŢpdc- 
ţ>tiv=rdescriere),  arte  de  a  descrie  orele, 
si  in  specie,  de  a  ÎO/ce  gnomoni,  de  unde 
si  gnomon%ea^=zorografîa;  de  acf  si  adj. 
orograficVf'a  si  horographicu.-a^r^^i- 
tivu  la  orografia,  si  a.  pers.  orografu  si 
Aorof/rapAu^Tersatn  in  orografia;  oro- 
logiu si  hordogiv,  s.  m.,  pl.-^,  (fr.  ho- 
rologe  si  horlejţe,  d'in  Xâţo^^coventu, 
spnsu),  ceva  ce  spune  sau  arr^ta  orele, 
a  nome,  a)  instrumenta  ce  arrâta  orele 
dillei :  orologiu  deparîete;  de  brânu,de 
sore,^)  carte  ce  conţine  regatioai  dupo 
orele  dillei;  de  acf  si  s.  pers.  orologia- 
riu,  (it.  erolo^er*  si  or»l«J«)  =  care 
fabrica  orologie;  ai  s.  f.  abstr.  orohgia- 
ria:=arte  iordlogiaritilui,  (comp.  it.  o- 
rologierla  si  fr.  horlo^erle);  orometria 
si  horometria,  s.  f.,  (fr.  h«r«iB£trte,  d'in 
lUTpov=:metni),  arte  de  a  raesuri  tem- 
pnlu,  de  acf  si  adj.  orometricu  si  horo- 
Me<rie»,-a=relatinvn  la  oromdria,  si  s. 
m.  reale,  orometru  si  horometru=s^e(iiA 
de  gnomone;  asia  si :  oroscopcp-c,  oro- 
sw^u,  ors^&jpa,  pentru  cari  vedi :  ho- 
roscopare,  Jioroseopiu,  horoscopu. 
1 2  ORO-,  (d'in  gr  8poî=monte),  intra 
in  composite  scientiâce  ca  :  orognosia, 
s.  f.,  (fr.  «rogrnoslfl,  d'in  'fvâsti;  :=  con- 
noscentia),  parte  a  geologiei  care  tracta 
istori'a  montiloru;  orographia,  s.  f.,  (fr. 
orogrraplile,  it.  orograBi,  d'in  ţpiipEiv 
^  descriere),  descriere  a  montilorn;  de 
acf  si  adj-,  orographicu,-a,iehtiYaiăo- 
rographia;  orohydrographia,  a.  f,  (fr. 
onbfdrographle ,  d'in  Ţpâtpsiw  =  de- 
scriere, si  u6(>>p=apa),  istoria  a  apeloni 
ce  curm  d'iu  monti;  orologia,  e.  m.,  {ît. 
orologie,  d'in  Xâ^oţ  =  disoursn),  tra- 
ctaţii despre  monti. 

«  OBOBANCHE,  s.  f.,(it.or«b«nolie, 
fr.  orobanehe,  gT.ipoŞ&Txyi':,  d'in  jpo^ 
:=orobu,  si  £tx^tv=Bnggramare),  genu 
de  plante  ce  s^mina  culentea  si  au  forte 
Tettematoric  legumiloru;  de  aci  formele 
derivate:  orobanchiu,  orobanchia,  oro- 
banehoide. 


ORB; 5M 

*  OROBITE.  s.  f.,  »r«liltls,  (fr.  «ro- 
bite), specia  de  minerale  cu  structura 
de  grauntie  ca  alle  lentei,  vedi  or<^. 

*  OROBTT,  s.  m.,  (it.  orobo,  fr.  orobo» 
Spo^oţ),  genu  de  plante  d'infamili'a  la* 
guminoseloru,  care  prin  sementias^mena 
cu  mumin,  6ro  prin  planta  ca  lentea. 

*  ORPHANIA  sau  orfania.  s.  f.,  si: 

*  OEPH\NITATE8auor/o«tfafc,(it. 
•rhDllA  si  OThDlUte ,  fr.  erpbanlU), 
stătu  de  or^ianu;  fig.  miseria. 

*  ORPHANOTBOPHIU,  s.  m.,  or- 
pbanotrophfaiB,  (it.  orfhnotrofle,  fr.  «r- 
pbanotrophlon,  6()(pavorpo(pEtov,d'in  ăp- 
tpav(}c=  orphanu,  si  TpoţiJ  nutrire),  in- 
stiiutu,  asylu  pentru  orphani. 

*  OBPHANOTROPHU,-a,  s.  pers., 
«rphanotropbnSf  (âpipavorp^cpoci  d'in  ip- 
tpavâg  =:  orphanu  si  cpoEpd;  ^  nutrito- 
iîq),  care  nutresce  sau  cresce  orphani, 

*  OBPHANU  si  orfanura,  adj.  s., 
(iţupavâ^,  it.  orfano,  fr.  erphellii}  vedi 
si  orbu  sub  1),  lipsita  de  parenti,  care 
si  a  perdutu  parentii,  vorbindu  de  unu 
copillu :  orphanu  de  tata,  orpheMt  de 
UUa  si  de  mOmma,  orphane  si  de  tata 
si  de  mamma;  bieţii  orphani !  —  fig.  nu 
e  orphanu  eeUu  ce  rioirt  tata  si  mamma, 
ci  ceUu  ce  n'are  invetiatura  si  crescere. 

*  OBPHU,  s.  m.,  orphOB,  (ipţxiţ,  fr. 
orphe),  pescede  mare,  asi&  nomitu  pen- 
tru co  ^ta  iâm'a  sta  ascunsu  in  intu- 
nerietilu  caverne  lom  (Spţîvi]  =  itriiine- 
ricu). 

*  OBPIMENTABE ,  (mai  bene  ori- 
pigmentare,  si  mai  bene  :  auripigmen- 
tare),  v.,  (fr.  orplmenter»  it  «rplnen- 
tare),  a  colori  cu  orpimentu. 

*  OEPIMENTU  (scurtatu  d'in  ori- 
pigmenta,  in  locu  de  auripigmenlu  sz 
lat.  «DrlplgmeHtam,  d'in  aunira^aani 
si  plgmontnm^rpiginentn),  s.  m.,  pl.,-«, 
(it.  erplment»,  fr.  orpinent),  sulfura  de 
arsenica  cu  colore  galbina  forte  for- 
mosa,  care  se  aSa  in  natura  sau  se  si 
fabrica  in  modu  artificiale. 

ORRA  si  urra,  ura  (d'in  orrere),  s. 
f.,  odlnm,  iBTldla,  aversa  memSf  a- 
IlenuB  âninns,  aversatlo,  Blran  [ta«;  menfa 
invechita,  odiu,  invidia  :on'a  neiiNpaca- 
ta;  orra  asconsa,  declarata;  a  si  attrage 
orr'a  totoru-a;  d'in  orra  vorheace  rm  de 


>y  Google 


540 


OBB. 


mene;  me  accusati.  peniru  co  aveţi  orra 
pre  mene ;  orr'a  e  contraritUu  aimrti; 
foru  orra  ned  amorc. 

*  OKEENDU,-o,  (d'in  orrere).  adj., 
hi)rreH4ui«,  (it.ornnilo);  de  care  du  poţi 
se  nu  te  iafricosjedi  si  spaimenti,  orribi- 
U,  infricoRiatoriu,  spaimeututoriu,  cotre- 
muratoriu. 

•  OKRERE,  orrui,  orrutti,  v.,  h«r- 
veve,  si  : 

•  ORRESCEBE,v.,  horresccro,  (it.  or- 
rere), a  se  rndicil  si  stă  dereptu  in  sugu, 
a  se  sbeili,  a  ae  iufiîoosiă,  a  tremurdde 
frigu,  a  sentf  orn5re. 

•  ORUHOCHESIA,  s.  1.,  (fr.  orrho- 
oliâ«lc,  d'in  Dp(,tit:i=aQTa,  si  /iU'.v=.caca- 
re),  diarrtieia  caro  esse  numai  ca  ma- 
terialieida. 

*ORRHOPYGIU,  s.  m-,  orrhop>- 
flum,  (fr.  urrliopfKiou,  of.fioiîu^i&v) , 
1.  pennele  proeminenţi  alle  codei  pad- 
seriloru;  2.  pirtea  posteriore  estrema  a 
corpului. passeriloru,  tertiti'aj  3.  acea- 
asi  parte  si  la  alte  animali,  nod'a  sedu- 
tului;  4.  ca  termina  de  anatomia,  linia 
ce  se  intende  de  Vipcnne  peuo  la  uhu 
si  desparte  scrotuîuin  doue  parti. 

*0KK1B1LE,  adj.,  borrlbills,  {fr.  kur- 
rlble,  it.  orriliile);  aptu  a  insufflâ  or- 
rorc,  inteuratoriu,  infricatoriu,  spaimeu- 
tatoriu :  voce  mare  si  orribilc;  ce  asiii 
ih  orribile  vcdusi?  fig.  abominabile,  forte 
reu,  nespusu  de  reu,  si  forte  mare,  ne- 
spusu  de  mare;  d^ro  si  io  bene,  candu 
Be  applica,  ca  si  alte  covente  de  sensu 
analogu,  in  vorbire  famîliaria  :  orribile 
vegilantia,  orribile  aintatoriu, 

"  OKRIBILETU,  a.  f.,  si 

•  OURIBILITATE,  s.  f.,  (it.  orrll.i- 
leKxa,  orrlbilltăt  orrlblHtaU),  calitate  i 
si  fapta  de  ceva  orribile.  \ 

•  ORRICOME,  adj.,  borrlcvmi»,  {or-  , 
fcrt-cOTJw),  care  are  coma  orrente  :  or- 
ricomii  câni. 

•  OKRIDETIA,  s.  f-,  (it.  onWcz-  ; 
,h),  si :  : 

ORKIUITATE,  a.  f.,  (it.  orrldiU  si  | 
orriillUte),  calitate  sau  stătu  do  orridu  : 
orriditjka  perului Arahiloru,  astJectitlui  [ 
ferei.  I 

•  OURIUU,-a,adj.,borrîduB,  (it.  or-  i 
rl(l«),  d'in  «rrcre,  1.  proprie,  redicatu  ' 


ORB 

in  susu,  sbeilUii ,  peroiu,  floccosu,  iaşi- 
pidu,  spinosu,  etc.  :  orrida  barba,  or- 
rid'a  eonia  a  Icului  tiieniosa,  orrtde  al- 
bine, orridi  cam ;  orriăn  scatd,  spini; 
orridc  frondio  pre  margini;  ortidaluu- 
riciu,  orridii  apri:  2.  metaforice,  a)  in 
genere,  nespallatu,  nepeptenatu,  aspru, 
nepolitu,  incultu,  sclbaticu,  om'du  = 
urriiu,  etc,  a)  io  genere  :  orridii  pas- 
tori; orrid'apellc  a  ursului,  orrid'a  un- 
da, orride  esprcssioni ,  orrida  saport; 
orride  si  acerbe  pome,  sonu  orrida, 
p)  in  specie,  a')inciiltu,  nepolitu  lasuf- 
fletu,  fora  cultura  si  invetiatura,  gros- 
solauu,  rusticu,  barbaru,  etc.  :  poporu 
orridu,  orrid'a  barbca-ia;  p')  despre 
atylu  :  orride  versuri,  elocutione  orrida 
si  seccoy  Y)  cu  uuanti'a  particularia  de 
fcuri,  frica,  spaima:  orridulu  aspecte 
allu  liritannitoru  in  lupta;  orride  bă- 
tălie, orridelc  arme,  orridii  şerpi,  orri- 
d'a morte;  orridulu  codru;  —  orrida 
muliere  =:  orrita  sau  urrita  do  focu , 
care  prin  orriti'a  sau  urritCa  ei  este- 
riore,  ca  espressione  si  a  orritiei  itUe- 
riori;  a  reutatei,  inspira  feurj,  frica  si 
spaima . 

*  ORRlii'£RU,-a,  adj.,  horrifer,  (or- 
rore- ferere) ,  care  adducc  sau  inspira 
orrore ,  infeuratoriu  ,  infricomtoriu  , 
spaimentatoriu  ;  orrifire  amnuniiiari. 

*ORKIFICARE,Y.,liorrmcar©,(vedi 
orrificu),  a  face  orridu  :=  (aspru,  sber- 
litu,  infeuratoriu,  etc.;  vedi  si  orridu) : 
ventulu  orrifica  u»d'a;  a  orri/icâ  lumea 
prin  crudimi. 

*  ORRIP[CU,-a,  adj.,U»rrlflcu8,(or- 
rorc-facere),  care  face  sau  casiuna  or- 
rore, iufeuratoriu,  spaimentatoriu ;  or- 
ri^ee  ddoncte. 

*  ORRIPIIiARE,v.,bflrrlpIUre,(or- 
rerc  ai  pUu^peru),  a.  si  sberli  perulu. 

•ORKIPILATIONE,  s.  f.,  b»rrli.i- 
tatlo;  actiooe  de  orripUare,  s\si&tu  pro- 
dussu  prin  acesta  actione. 

ORRIRE  si  urrire,-escu.  v.,  odUiie, 
«Terdari,  abhorrere;  tndere;  rtcd*ro, 
deturi^arci  acelhi-asi  cu  orrere,  trecutu 
la  coDJ.  IV,  ca  si  Iwire  ^  lat.  luccie, 
ca  si  it.  onirot  care  are  si  seusulu  spe- 
ciale allu  coveutului  romanescu,  mai 
vertosu  in  compos.  •borrirc  =  isp.  a- 


=y  Google 


ORB. 

biirrire=:prov.  aliorrlr  si  iinrrIr:=nou 
tr.  abhorrer,  si  v.  f.  abhorrlr;  compaia 
si  :  i3p.  port.  aborrecer=lat.  ab)i«rre- 
st;er(<,  si  alb.  urrpl?  sau  onrrel;  =  (»"' 
rere;  vedi  inse  si  odire),  a  senti  si 
ttv6  pentru  ceva  aaii  cineva  averaionp, 
ropugaantia,  neplăcere,  desgustu,  etc, 

1.  a  nu  amfi,  a  nu  dilege,  nu  numai  n 
si  instraină  anim'a  de  ceva  sau  de  ci- 
neva ,  ci  a  si  intorco  anim'a  de  la  den- 
sulu  :  câtu  te  amăm  una  data.  atătu  te 
orresctt  astadi;  ve  orresctt  cu  foat;  orrilu 
mi  e  barbatultt  acestu-a ;  se  orrimu  ri- 
tiele  omeniloru ,  se  nu  orrimH  omenii; 
de  si  fraţi  boni  se  on'escu  unuÎH  pre 
altulu  si  nu  voru  se  se  veda ;  orrescu 
cânii  ca  si  pissicik;  am  orritu  lomlu  a- 
cestu-a,  cas'a  acesta-a,  terr'a  acesta-a, 
lumea  aeesta-a;  am  orrilu  omeni  si  lu- 
cruri, nu  mi  mai  place  nemţea;  de  aci  : 

2.  de  regula  in  modu  unipersonale  si 
forma  reflessiva  :  a  se  orri  cuiva  =  a 
sontl  saţiu,  desgustu,  chiaru  gretia,etc., 
construîtu,  in  sensu  difFeritu,  a)  cu  prap. 
cu,  in  inteilessn  mai  appropiatu  de  cellu 
precedente  de  sub  1.  :  se  orresce  cuiva 
si  eu  benele;  se  vede  co  ti  s'a  orritu  cu 
mene;  vi  s'a  orritu  cu  ahundinti\i;  ni 
s'o  orritu  cu  dulcele;  li  s'a  orritu  cu 
carnea;  b)  eu  prep.  de,  in  intellessulu 
cellu  mai  energicn  allu  coventului  :  li 
s'a  orritu  de  căsătoria;  ni  se  orresce  si 
de  bene :  lui  Adamu  de  bene  se  orrtsse 
in  j}aradisulu  terrestru:  cellui  ce  s'a  or- 
riiu  de  carte,  nu  mai  pune  man'npre 
ea  neci  pre  alta  carte,  rro  ctti  s'a  orritu 
cu  una  carte  pote  se  sentin  plăcere  de 
alta  carte;  —  fora  cm  neci  de.  a  se  orrl 
gote  ave  amendoue  intellessele  descris- 
se  :  mi  s'a  orritu  in  locu.  si  asia  mi  s'a 
orritu,  in  cutu  mi  vinu  nebonie  de  a  mc 
ucciăere ;  —  3.  mai  raru  si  cu  intelles- 
snin  ce  are  in  speciale  form'a  orritire 
sau  urritire  :  cumu  s'a  orritu  ,  dupo  ce 
s'a  faeutn  marc,  acesta  fcta  ce  erâ  asid 
de  formosa.  candu  erâ  mica. 

♦  ORRISONU^-a,  adj.,  horrlsoniis, 
(orrerosOMH)t  csre  are  sonu ,  care  sona 
sau  suna  orribile  -.  orrison'a  mare,  or- 
Hsonu  fi-emitu. 

OBRltţlLLU  si  urritellu.-a,  adj., 
deminutivu  d'in  orritu  ca  adj. 


OBK^ 541 

ORRITU  si  urritia,  s.  f.,  tnrpltudo, 
riilliis  faxIlUs;  Calitate  de  orritu  la  fa- 
cla, figura,  statura,  etc.:  Itomânulu  dice 
co  unoru-a  si  orriti'a  sau  orritalu  c 
pusu  si  siede  bene;  vedi  si  orritione, 
orritu. 

ORRITIONÎlsi  «m(»o»e,  s,f.,odlBm, 
■Tersmtlo,  liorror,  exsecrutto:  Iffiillam; 
horriila  tnrpltndo,  Tgcda  H|jecle$  ;  d'in 
orritu  de  la  orrirc ,  actiooe  si  statn 
sau  effectu  produssu  prin  acesta  actione 
cumu  si  stătu  ce  inspira  acestu  affectii, 

1.  in  însemnarea  lui  orrire  de  sub  1  : 
orritionca  de  owemzrmiaanthropîaî  ce 
atâta  orrilionc  la  tencpre  unu  omu  ce 
nu  ti  a  facutu  neci  unu  reu?  in  acestu 
sensu  orritione  are  una  delicata  diffe- 
rentia  de  sensulu  formei  orra  sau  urra; 

2.  si  niaî  raru  in  Însemnarea  Iui  orrire 
de  sub  2  :  orritionea  de  lume  e  semnu 
de  grave  morbu ,  care  pote  duce  la  sui- 
cidiu:  3.  ca  mai  desu  inse  in  Însemna- 
rea Ini  orrire  de  sub  3  :  ce  orritione  la 
aceşti  omeni!  ce  orritione  de  mulicri! 
ce  orritione  de  calU ;  nu  mc  insoru  eu 
cu  orritionea  accsCa-a  de  mufiere;  fiendu 
co  orritione=:orrida  sau  feda  orrttia.  e 
ideale  sau  monstru  de  orritia;  de  ac(  ca 
realisatu,  porsoua  sau  lucru  orrtdu  in 
deformitate  :  toţi  dt  familiei  sunt  nesce 
orritioni;  cumu  te  ai  maritatu  cu  ata" 
re  oritionc? 

0REITI0SU3itto-i(«)Si(,-«.adj.,plenu 
de  orritu,  (vodi  orritu  ca  adj.  si  substan- 
tivu);  demnu  de  orritu,  nesuffcritu,  gre- 
tîosu,  importunu.  nesaratu,  ueplacutu, 
greu,  supperatoriu,  etc.  =  odlogus,  de- 
BtestAblllj,  («ilIniiiSj  iinportiiniH,  mo- 
t«<stii:«,  IngDlsiiit  i  orriliosi  omeni,  or- 
ritioslcoiiilli.  orritiose  covente,  orritiosa 
occupatione.  diffieultose  si  orritiose  âm- 
menute;  orritiosu  cane.  orritiosa  catusia, 
orritiosi  calli;  orritiosa  casa,  orritiosa 
tcrra;  orritiosa  carte;  mai  lassa  la  una 
parte  celle  orritiose  de  cârti. 

ORRITIRE  si  urritire,-cscu,  v.,  tar- 
tare, dorormnro  (  faedare*  deturpare; 
d'in  orritu  de  Ia  orrire,  cu  Însemnarea 
de  sub  3  a  acestui  verbu,  a  face  orritu, 
mai  vertosu  ca  red.  a  se  orriti :  formosa 
crai.  dero  acumu  te  ai  orritiiu;  s'a  stri- 
catu  4^  versaUt  si  s'a  orrilitu ,  d'in  ce 


=y  Google 


K4S 


ORR. 


cresce  mai  mttUu,  se  orritesee  asta 
fita.  M. 

OBRITITU  9i  %urntitu,-a,  part.,  d'in 
orritire,  def*rn&tuaf  detirpatus.  M. 

ORBITOBIUrtoria,  adj.  s.,  IdIibIobb, 
ktgtli,  KTeraaiiaf  qat  «dit,  etc.,  (d'in  or- 
rit»  de  Ia  orrire),  care  orresce,  mai  nu- 
mai in  Bsnsulu  lui  orrire  de  sub  1. :  or- 
ritoriu  de  omenia  misanthropu;  cine  e 
orritoriu  de  omeni,  e  orritoriu  si  de 
DomnedieiH. 

ORRITU  si  wrriiu,-a,  adj.  part.  sup. 
subat.  adj.  d'in  orrWe,  1.  part.  pas- 
sivu  «dlo  «bHozlM,  peniiB,  detesta- 
tu8,  etc.,  Dumai  in  inseniQarea  lai  or- 
rire de  sub  1 :  omeni  orrUi  si  de  Dom- 
nedien  si  de  semenii  loru;  Uindinosulu 
hetrănu  e  orritu  si  de  Donmedieu  si  de 
âmeni;  tyrannii  stmt  orriti  aide  ai  set; 
2.  aup.  in  tote  Însemnările  Ini  orrire  : 
mt  e  loeu  de  orritu  aiei ,  de  a  se  orri 
cuiva,  (vedi  orrire  sub  2.);  n«  e  usioru 
de  orritu  assemne  barbatu,  (vedi  orrire 
Bub  1.);  3.  Bubst  abstr.,  in  tote  însem- 
nările verbului  orrire,  a)*dliiif  aier- 
Hatl«  f  exsMrâtto  t  de  orritulu  bărba- 
tului ;  de  orrUviu  mtdierei  va  leva 
lumea  in  capu;  &J  tndinm,  ngrltado, 
noIeHtla,  aMttu,  futldlum  :  de  orri- 
tulu cartei  a  fugitt^  d'in  scola ;  a  ap- 
Ipucâ  pre  âneva  orritviu;  a  sufferî  de 
orritu;  a  se  peratnlM,  caUcUori  de  or- 
ritu; a  mori  de  orrUu;  a  nu  sd  ce 
se  mai  facă  de  orritu;  orritulu  se  lega 
de  celliotiosi  si  neoccupati;  orrittdu 
rode  Rimele  deşerte  de  uentimertte  no- 
bili; c)  tarpltPdo,  deformltâg  :  si  orri- 
ttâu,  cumu  dice  dviutorCa  nostra,  si^de 
unoru-a  formosu;  4.  adj.  de  assâmine 
intoteinsemnarile  verbului  orrwe;  a)o- 
diosui,  inlnicns,  hostia,  areraust  logra- 
tns  :  betranuîu  libidinosu  e  orritu  lui 
Domnedieu;  aeestu-a  e  unwZu  d'in  celle 
trei  lucruri  mai  orrite  îui  Domnedieu; 
midiere  orrita  bărbatului,  barbatu  or- 
ritu mulierii;  mi  e  orritu  cu  foeu  acestu 
omu;  cumu  ^u  fUUfi  orriti  parentiloru? 
b)  tndloana,  moleatas :  orrita  e  si /err'a 
acista-a;  c)  tnrpla,  feedui,  in  sensu  si 
materiale  si  morale  :omto  muUere,  or- 
ritu tata  a  avutu  acestu  oopUlu ;  peru 
(/rrUu,  odi  orriti,  gura  si  fada  orrita; 


(m. 

fet*a  e  camu  orrita,  dero  plăcuta;  for- 
mosa  figura,  d^ro  orritu  sufftetu  ;  si 
adverb,  a  siede  orritu;  ti  siide  orritu 
cu  acestu  vestitu;  siede  orritu  se  faceţi 
astă,  se  vorbiţi  asia;  nu  ve  siede  or- 
ritu se  ve  portati  asia;  (compara  ai  it. 
orruto,  io  frasi  ca  :  nonlnf  odlosI  «d 
•rmtl  =  omini  odioşi  si  orriti. 

*  ORRORE,  s.  f.,  horrOF;  (it.  orrore, 
fr.  faorr«nr),  d'in  orrere.  insemnandu 
statulu,  impressionea  prin  actione  de 
orrere  sau  si  actionea  ensasi,  1.  proprie : 
orrorea  periloru,  mârei,  spiceloru,  spi- 
niloru,  comd,  frondiei,  unddoru,  2.  me- 
taforice, tremore,  tremnratura,  si  a  no- 
me, a)  in  genere :  usiora  orrore  a  fron- 
diei,vergtllelaru.  nouelleloru,  tenereier- 
ba,tenereîoru  arbori;  b)  in  specie,  a)  tre- 
more provenita  d'in  frigu  naturale  sau 
d'in  friguri,  ca  morbti,  feuri,  inglacin : 
rece  ororre  curre  in  sângele  meu;  neuea 
si  boreiulu  ni  dau  orrori;  frigulu  se 
sente  in  părţile  estreme  oile  corpulti; 
ero  orrorea,  ca  si  fewile,eo  tremura  toftt 
corpult^  nu  e  unu  remediu  la  orrorea 
febrile  ce  me  tine  de  atăte  ore?  ^)trd* 
more,  feuri  de  frica,  de  spaima  el  frica, 
spatm'a  ensasi,  inglaciu  de  frica  si  de 
spaima  :  fric'a  baga  orrore  in  totu  cor- 
pulu  lui;  faei'a  lui  numai  mt  inspira 
orrore;  la  acesta  vedere  orrore  ne  eo- 
prense;  ^)  cotremuru  de  mirare,  de 
lespectu  si  admiratione,  tema  si  cotre- 
muru religiosu ;  divina  voluptatesi  orro- 
reneimple.candu  ne  c^ămufadaeu  ce 
e  siAlime;  in  selbe  betrane  si  opace  ne 
coprende  orrore;  pleni  de  orrore  si  ve- 
nercdione  adora  (dlariulu  acestei  antica 
baserica. 

*  ORRUTU,-a,  part.,  d'in  orrere,' 
vedi :  orrere  si  orritu. 

ORSA;  s.  f.,  vedi  in  Glossarin  :  ortia 
Bxa  horOa. 

0BSIREsi«r5tre,-escu,  v.,  destliare, 
conatttiere,  eompararct  prnd«tlnarer 
(d'in  orau  de  la  ordire  sau  urdire,  care, 
prin  confasione,  pare  a  se  appiicâ  pre 
a  locuri  si  cu  senaulu  derivatului  orsire 
sau  ursire),  d'in  nascere,  d'in  origine  a 
applică  ceva  sau  pre  cineva  la  ceva,  a 
deatin&,  predestin&  :  asia  ne  a  orsitu 
pre  noi  cim  ne  a  orsitu;  midierea  e  or- 


=y  Google 


ORS.   ^ 

sita  a  te  oecupâ  de  rasa;  6m^i  orsiti  a 
fi  mari  si  glorioşi,  ăero  a  mori  morif 
tragica. 

OfîSlTELLU  si  wsiteUu.-a,  B.  pers., 
âemÎDutiTU  d'în  orsitu,-a,  ci  siibst.  per- 
sonale, (vedi  orsitu). 

OBSITOBE  si  ursitore,  8.  f.,  vedior- 
sitoriu. 

OBSlTORin  si  ursUorÎHra .  (pre  a 
locuri  confusu  cu  orăiioriu;  vedi  orsire), 
adj.  s,,  dMtlBiug,  pradestlBAna;  fatnn, 
pirea,  Mcnj  care  orsesce-:  rett  orsUoriu 
ai  avutu;  —  leuatu  iase  mai  desu  si  de 
r^ula  sub  forai'a  de  subst.  fem.  orsi- 
toria  sau  orsitore,  cu  iutellessuln  de : 
a)  fatu,  potere  mysterioaa,  fientia  per- 
soai&catâ  care  are  potere  de  a  dispune 
si  guberoă  tote  dupo  tegî  nestrămutate, 
da  a  predetermină  Bortea  fia-carei  fien- 
tiej  h)  parca,  fientia  mysteriosa  ce  pre- 
si^de  Ia  naacere  fia-carui  omu  si  inco  de 
atunci  predetermina  modulu  lui  de  viâ- 
Ua;  c)  sorte,  lege  a  unei  assemine  po- 
tere, parte  deitinataSa-cariti  omu:  dupo 
credenlfa  poporului,  orsilorile  vinu  a 
tră'a  ăi  dupo  nascerea  pruncului,  ca 
$e  torca  si  se  destine  viih'a,  sortea  mi- 
cutelluiui;  orsitorile  vinu  in  acea  dinop- 
tea,  si  de  acea-a,  pentru  acea  nopte,  se 
pune  la  eapulu  prvnctdui  una  mesa  cu 
celle  mai  simple  mâncări :  pane ,  sa- 
re,  vinu,  etc,  d'in  cari  se  mance  or- 
sitorile si  se  fia  hene  dispuse  pentru 
prwicu;  dnc  pole  resisle  orsitorei?  con- 
tră orsitorei  nu  pote  omutu  nemica;  totu- 
şi e  hene  a  nu  ne  ittcfede  prea  muI/u  in 
orsitor^  nostre;  (vedi  si  orrita  la  or- 
situ). 

OfiSITA  si  ursita,  s.  f.,  vedi  orsUu. 

ORSITU  si  wsitu,-a,  (confusu  pre  a 
locuri  cu  wditu  sau  urditu;  vedi  orsire), 
part.  sup.  subst.  d'in  orsire,  destlnatusi 
(kto ocmpatatiiBj  s»rB}  I.  part.:  am /os^u 
OKsitaa  sufferi  ai  inghiti  amaru  in  tota 
vieţi' â;  2.  subst.,  a^  personale,  orsUu,-a, 
■:=■  fataras  sponsBS  =  cellu  destinatu 
de  orsitore  ca  Sitoriu  sociu  allu  unei 
muliere,  cea  destinata  de  orsitore  ca  fii- 
toria  socia  a  unui  maritu  :  am  barbatu 
reu,  dero  se  vede  co  acestu-a  a  fostu 
or^ulu  meu;  caută  se  mi  manca  arna- 
rttto  tn^»  cu  orriffa  ăe  jwe  Urne,  coci 


ORT. 


543 


acesta-a  a  fostu  orsit'a  mea;  dupo  cre- 
dmti'a  poptdare  fetele  aru  fi  potenâu, 
prin  certfi practice,  se  connosca  d'inainie 
pre  orsitii  aei;  tu  se  vede  eo  est*  orsit'a 
mea;  se  vede  co  vine  inco  mamm'a  arşi- 
ţei telle,  b)  reale,  orsita  =  sorte,  parte, 
lege  a  orsitorei  pentru  fia-care  fientia  : 
orsita  hona,  orsita  rea;  marile  orsite 
aUe  geniului;  marea  si  nofrilea  orsita  a 
otmtlui. 

ORSONIU,-»,  s.  f.,  (cu  n  molliatu, 
ursoiu.-ia),  llmeiif  fundanentan)  fon-  ' 
damentu,  inceputu,  lime,  si  ce  serve  ca 
fondamentu  ;  trabe,  etc., — d'in  orau  de 
la  ordine;  vedi  si :  orsoriu.  M. 

OBSOBin,-a  si  ursoriu,  adj.  s.,  atameM 
qned  erdiendo  inierTlt,  (it.  «rioja),  d'in 
orsu  de  la  ordire,  proprie,  ca  si  orditO' 
riu  =:  care  ordesee,  lenatu  ins»  de  re- 
gula ca  8.  m.  reale,  orsoriu,  pi.  orsorie, 
sau  ai  f.  or«(jna  si  otwm,  ce  servo  la  or- 
dilu  :  tortu,  metasse,  bombacu,  etc.,  ce 
se  ordesee  aau  are  se  se  ordesca. 

ORSU,  s.m,,  oriBs;  un'ad'in  formele 
partipiciale  alle  verbului  ordire,  leuatu 
de  regula  ca  subst.  cu  intellessu  de:tn- 
ceputu,  începere,  intreprenâere. 

*  ORTAMB,  s.,  pi.  oHamine,  herta- 
aien,  si : 

*  OETAMENTD,  s.  m.,  pl-«,  h.rta- 
■entnm;  d'in  ortare,  mediu  de  ortaire,  În- 
demnare, indemnu :  nu  enevoîia  de  îongu 
ortametUu,  de  vmtte  ortamente. 

*  ORTARE,  v.,  hortari,  (it.  ertare, 
—d'in  ortu,  de  la  orire,  si  prin  urmare 
d'in  acea-asi  radeciua  si  cu  omire,  etc., 
vedi:on're  si  omire),  in  intellessulu  iu- 
tensivu  allu  lui  orire  si  ornire,  a  cauţi 
se  ornăsca,  a  si  pune  tote  poterile  spre 
a  omi  pre  cineva  la  ceva,  spre  a  in- 
demn&,  Îndupleci :  a  Împinge,  îndemnă, 
animă,  ammutiă,  attitiă,  etc. :  aliena 
temeriie  si  orta  pre  fricoşi;  a  ortâ  lAum- 
nii  la  diligentia,  seceratorii  la  lucru; 
eu  nu  potu  de  câtu  a  ve  ortă  se  puneţi 
amieitVa  mai  pre  susu  de  tote;  n'ai  n<- 
vdia  a  ortâ  pre  celli  currertti;  mai  ver- 
tosu  despre  armaţi,  a  animă  si  incora- 
giă  la  lupta  :  capitamduortăincâte-va 
covmte  militarii  âejâ  ardetUi  de  a  se 
luptă;  vedi  si  compos.  essortare,  eooT' 
tare,  etc. 


=y  Google 


544 


ORT. 


*  ORTATIONE,  s.  f.,  Iiort«tlo;  ac- 
tiooe  de  ortart  :  ce  Upse  e  de  orta- 
tioni  la  ce  ve  place  si  voue. 

"  OKTATIVU,-a,  adj.,  hortatlTiiBj 
aptu  a  ortare,  la  ort(Uu  :  covente  orta- 
tive. 

*  ORTATORIM«''« .  adj.  3.,  Iior- 
tator;  care  orta.  indemnatoriu,  anima- 
toriu,  attitiatoriu,  auetoriu,  etc.:«-ra- 
toriulu  totoru  blastemiUieloru;  cellu  ap' 
plecatu  d'in  natura  la  ceva  n'are  opa 

'  de  ortatori, 

*  OETATa,-«.  adj.  part.  sup.  subst. 
d'in  ortare,  hortatu^i. 

«  ORTKNSE,  adj.,  hortensia,  si  : 
•ORXENSIU.a,  adj.  s.,  Uortensloi, 
(comp.  si  it.  ortense  si  ortensia,  fr.  hor- 
tense,  hortensia),  relativii  la  ortu:=gra- 
dina,  de  gradina  ;  diei  ortensi,  flore  or- 
tense  sau  ortensia;  ca  subst.  reale,  ojin 
genere,  orfe«sie-Ze  =plante  de  gradina, 
legumi  si  altele;  b)  in  specie  ortensia^ 
genu  de  plante  d'in  famili'a  sassifraga- 
cieloru,  decandria  trigynia.  L. 

t  ORTH-  si  ortho-,  (d'in  grec.  i{Mc 
=  rectu,  derectu),  intra  in  mulţime  de 
derivate  ai  composite  scientiGcc,  cumu : 
orthacanthu,-a,  adj.  (fr.  «rthacaoUie , 
iSxay&a=:spinu),  care  are  spini  derepti; 
orthampelu,  b.  m.,orthaiBpelua,  (âpd-di[i.- 
Tztko^,  d'in  %KsXo;  ^  Titia  de  vinia), 
vitia  de  sene  derecta,  in  câtu  n'are  ne- 
volia  de  eharaci;  ortaptodactijlu,-a,  adj., 
(fr,  orthaptodactjl^t  d'in  ^nTEcv;:=pren- 
dere,Si5tTOXoţ=degitu),care  are  ghiare 
derecte  si  potenţi  :  orthaptodaetf/lele , 
familia  de  passeri  rapaci  diurne;  orikiu-a, 
adj.,  ottlilQg,  (Sp^ioi;,  fr.  orthlen)  =  su- 
blime, plenu  de  vivacitate,  de  nobilitate 
si  de  inaltime  :  cantu  orthtu ;  orthnba- 
sicu,-a,  adj.,  (fr.orthobaatyue),  care  are 
basi  derecte  :  cristalle  orthobasice;  or- 
thoeelu,-a,  adj.,  (fr.  orthocMe,  d'in  xoi- 
Uct  =  intestiau),  care  are  canalele  in- 
testinu  derectu,  parallelu  cu  assea  lon- 
gitudinale a  corpului,  munitu  Ia  celle 
doue  capete  cu  unu  orificiu,  cari  servu  u- 
nuludegurasialtulude  anu;  orthoccra- 
fu,-a,  adj.,(fr.orthi)cârate,  d'iiix*(ia;= 
cornu),  familia  de  moUusce  cephalopodi; 
orthoceratile,  8.  f.,  (fr.erthoc6ratite),  ge- 
iiu  de  conctiylie  fossili;  ortlioceru.-a,  adj.. 


ORI'. 

s.,  (fr.  orthoeeret  d'in  xipa^  ^  cornu), 
care  are  corne  derepte,  ca  subst.  a)  or- 
thocerele,  sectione  de  insecta  d'in  fami- 
li'a  rlijncbopboreloru  ;  b)  orthoeeru, 
a)  genu  de  plante  d'in  famlli'a  orchidj- 
lorn;  ^)  genu  de  concbjlie ;  ţ)  genn  de 
insecte  d'in  famili'a  lucifugeloru;  ortho- 
eissu,  s.  m,,  ortboclsHOB,  (âpddxioooi; , 
d'in  xia<3!i;=edera),  edera  iiuilta  si  de- 
repta;  orthodadura,  adj.  s.,  (fr.  orthe- 
olade,  d'in  xXdi^o;  =:  ramu),  care  are 
ramii  derecti,  s.  m.,  ortliocladula,  genu 
de  plante  d'in  famili'a  graminieloru; 
orthccolu.-a,  adj.  s.,  ortheeoloe,  (comp. 
si  fr.  orthOGoloni  d'in  xuXov  =  colu, 
membru),  care  are  membrele  derecte  (= 
rigide),  3.  m.,  orthocdulu  =  rigiditat* 
a  membreioru,  care  face  co  nu  le  pote 
cineva  ^ete;  orthocolţ/mbu.-a,  adj.  s.,  (fr. 
«rthocelj-mbe,  d'in  xd^ufi^;  =  mergu), 
care  merge  sau  se  cofunda  forte  bene,  s. 
orthocolymbele,  familia  de  passeri  cari 
se  cofunda  forte  bene ;  ortlu>dactţ/lu,-a, 
adj.,  (fr.  arthadactjlet  d'in  £ixTiiXo;= 
degitu),  care  are  degite  derecte,  intense; 
ortkodoTtte,  adj.,  (fr.  orthodonte,  âSofj;- 
ă5ovTo;=deute),  care  are  denti  derecti; 
orlhodoxu  si  (»-/orfossM,-a,adj.  s.,ortho- 
doxBs  (ăp^do^o;,  fr.  orthodoxe»  it.  or- 
todoBso,  d'in  £â£a:=:credentia,  opiDione)i 
care  are  credentia  ori  opinione  derepta, 
sanetosa,  saucareeconformucu  creden- 
ti'a  derepta,  vorbindu  mai  vertosu  de  ere- 
dentie  religiose,  si  in  specie  de  creden- 
ti'a  no3tra  religiosa :  baserie'aorthodoxa, 
credentia  orthodoxa,  doctritie  ortodoxe, 
principie  orlhodoxe;  orthodoxulu  nostru 
Domnu;  si  ca  s.  personale  :  unt*  ortho- 
doxu,  orthodoxii;  de  aci  si  s.  abstr.  or- 
thodoxia,  8.  f.,  (fr.  ortliodoxle,  it.  «rt*- 
dosala) ,  calitate  de  orthodoxu  :  oriko- 
doxi'a  credentiei ,  opinioniloru,  dotiri- 
nei;  in  specie,  orthodoxia  ::=  serbatore 
instituita  de  patriarchulu  Methodiu  in 
annulu  842,  serbatore celebrata  in  an- 
tfltii'a  dominica  a  paresimeloru  intru 
commemorarea  restabilirei  santeloru  i- 
ma^ini  dupo  persecutionea  iconoclasti- 
loru,  orthodoxographia,  s.  f.,  (fr.  »rtho- 
doxographie,  d'in  Yp&ţ^ELv  =  scriere), 
scriere  asupr'a  dogmateloru  orihodoxe; 
de  aci  ai  adj.  orthodoxoffraphicu,-a.  n- 


=y  Google 


OBT;^ 

lativQ  la  orthoăoxographia,  si  s.  m.  p«r- 
Boaaieorthodoxographu,  auctoria  da  or- 
thodoxographie;  orthodromia,  s.  I.,  (fr. 
«rthsdnmle,  d'in  Spi|t&;— curan,  caUe, 
dmmu),  caile  a  navei  ia  linia  directa 
cotra  unala  d'in  puntele  cardinali;  or- 
thoedneti,-a,  adj.,  (fr.  orthoâdriqne,  d'in 
Upa  =  focia,  snper&cia);  cristdlu  or- 
thoedric»,  aile  oni  facie  coordinate  sunt 
derecte  sau  perpendicnlarie  intre  den- 
sele; orthoepia,  a.  î.,  (fr.  orthoiple,  it. 
•rtoepU,  d'in  Sno;  ^  coventu,  dicere), 
arte  de  a  pronunţia  bene  sonurile  uaei 
limbe,  correspondente  la  orlhographia= 
arte  de  a  acrie  beue  acelle-asi  sonuri;  se 
dice  si  ortkologia  sau  orthophonia;  de 
aci  ai  adj-,  or^^neu,-a,  reJativu  la  or- 
tho^tia;  orthogonale  si  orthogoniu,-a. 
adj.,  nrthitgonluB ,  (6p^âvuK,it.  qtU>~ 
ţtnale  si  «rtogonlo,  fr.  orth«K«nal,  d'in 
fmia  =  anglu),  care  are  angluri  de- 
repte,  synon.  cu  redanguiariu  :  coordi- 
nate ortkogoncdi,  orihographare  =  or- 
thographiare,  T.,  (vedi  mai  diosu  :  or- 
ffiographiare);  orthographia,  s.  t,  or- 
tkoţraphla,  {6p9ty[pa,rpla,  fnorthogra- 
yke  si  ortho$rapli)e,  it.  ortAgrafla,  d'in 
ipâţety  =  scriere),  a)  arte  de  a  acrie 
dereptu,  bene,  correctu,  conforme  cu  pro- 
nunti'a  in  genere  stabilita  si  cu  etymo- 
logi'a  coTonteloru  litnbei  de  scrissn ;  or- 
thographia  phonetica,  etymolo^cxi,  mi- 
tta,  Ş)  modu  ore-care  de  a  scrie  coTentele 
unei  limbe  :  orthographia  bona,  usiora, 
grea,  fora  neci  unu  principiu  regula- 
toriu,  ţ)  representatione  geometrica  a 
faeiei  unuiobiectu;  —de  aci  si  rerb.or- 
thographieire  (fr.  «rtbographier)  =  a 
scrie  dapo  orthograplaa,  si  adj.  ortho- 
graphku.-a,  relativa  la  orthographia: 
scriere  orthographiea,  esserătie  oriho- 
graphiee  ,in  a8tronoma,proportionile  or- 
ihograpkice  dlie  sferei;  incUsemnu,  pla- 
nuri ortkographice ;  si  orthographu,  or- 
th«graphii>,  (âpMrpoipot,  it.  ortografo), 
et)  adj.,  scrisBU  bene,  dupo  orthographia; 
P)  B,  personale,  care  scrie  dupo  orthogra- 
phia; —  orthologia,  s.  f.,  orthologiCH.-a, 
adj .,  vedi :  orthoepia  si  orthoepicu;  ortho- 
morphia,  a.  {.,  (fr.  orthomerphle,  d'in 
ţLopţ:^  =  forma),  arte  de  a  redde  par- 
tiloni  corpului  omenescu  form'a  loru 
TokD. 


awioale;  si  adj.  orthomorphict*,-a,  rela- 
tiva la  orthomorphia;  si  s.  m,,  orthomor- 
phigmu,  (fr.  orthomorpklsme)  ^  con- 
formatione  derepta,  regulata,  normale; 
orthopale,  s.  f.,  (fr.  orthopale,  d'in  ndXi] 
=  lupta),  Inpta  derepta,  in  petiore;  or- 
thopedia,  a.  f.,  (fr.  «rthoptidiet  it  «rto- 
pediai  d'in  icaît-^aiSiz  =  copiUu),  arte 
de  a  face  ca  membrele  copilliloru  se 
cresca  si  se  se  desvolte  ia  moda  regn- 
latu,  de  a  preveni  si  indereptă  diffor- 
mitatile  provenite  d'in  morbi  sau  d'in 
nascere :  in  urmarea  studiului  profundu 
oMu  orthopediei  si  aîtu  applicarei  ei  la 
antici,  raru  se  vedea  la  ei  diffbrmitati; 
si  adj.,  orthopedicu,-a,  reiativu  la  ortho- 
pedia;  si  subst.  person.  orthopedistu,  (fr. 
orthopefllite),  care  se  occupa  cu  ortho- 
ped^a,  orthophrema,  s.  f.,  (tî.  orthophre- 
nle,  d'in  ţp^v  =  anima,  spiritu),  arte 
de  a  indereptJl  vltiele  de  anima  şi  de 
mente;  si  de  aci  si  adj.  orthophrenicu,- 
a,  reiativu  la  orthophrenia,  orthoplo- 
teru,-a,  adj.  s.,  (fr.  orthopUtire,  d'in 
îr>.(ar(j(:=;plutitoriu,  innotatoriu),  care 
înnota  sau  plutesce  bene ;  s.  ortkoplote- 
rele,  familia  de  passeri  apatice  care  în- 
nota bene;  orthopnoia.  s.  f.,  orthopDiea, 
{6(A6Tcmia,  d'in  icvietv  ;=re3ufflare),  dif-* 
ficultate  de  respirare,  asia  co  cellu  ce 
Buffere  de  ea  caută  se  stâ  dereptu,  in 
petiore,  spre  a  potâ  resufflâ;  de  aci  si 
adj-  orthopnoiai,-a,  «rthopnoleiig  (âp- 
dvnvolxiii;),  relativa  la  orthopnoia,  si 
subst.  ţnaoa.unuorthopnoicu,  care  pate 
de  orthopnoia;  orthopteru,-a,  adj.  s., 
(fr.  «rthoptire,  it.  ortopter«,  d'innte- 
p6v  =  aripa),  care  are  aripele  concava- 
te  in  directione  derepta,  adeco  longitu- 
dinale; ca  a.  othopterele,  ordine  de  in- 
secte, alle  caroru  aripe  nu  su  concavate 
in  directiono  transversale;  orthorhachia, 
s.  f.,  (fr.  ortlioraolet  d'in  p&'ţ^z  =  spi- 
nare), arte  de  a  indereptă  spinările  gib- 
bose;  si  adj.  orthorha<^icu,-a,  reiativu 
la  iMhorhachia ,  orthorhyruihura,  ^Ay , 
(fr.  Arttaţrhjiiqne,  d'in  p6']f^Oi;:=rostni), 
care  are  rostru  dereptu  sau  forma  de 
assemine  rostrn;  orthosceliu,  a.  m.,  (fr. 
•rthosedle),  instrumenta  orGvopeăicu, 
oe  serve  a  indereptă  petiorele  (d'in  <xf,k- 
)^  =:  crore,  petioru);  orothsoma^CM,-a^ 


>yGoog  Ic 


adj.  8.,  (fr.orttwBoniKtlqae,  d'in  o&iia- 
u&^axrx:  =  corpa),  relativa  Ia  inderep- 
tarea  partiloru  corpului,  mai  vertosu, 
ca  9.  f.,  orthosomatic'a,  (subîntell.  arte), 
arte  de  a  dâ  partiloru  corpului  forme 
Dorm£(li;  orthospermu-a,  adj.  9.,  (fr.  «r- 
thoapermâ,  d'in  a::ip^a  ^  semeutia), 
care  are  sementia  plaua;  s.  orOiosper- 
mele,  aeetionedepIaDtod'in^amiU'aum- 
belliferelora. 

•  ORTICOLTJ,-a,  adj.,  (fr.  horticole, 
it.  trtleolo;  d'in  ortu  =:  gradina  si  co- 
îere  ==  cultivare),  relatiru  la  cultur'a 
gradioeloru,  la  orticuUura :  teehnologia 
orticola. 

*  ORTICULTORIU,-orw,  adj.  b.,  (fr. 
hortienltenr,  it.  ortloultore),  cellu  ca 

-  66  occupa  CU  cultur'a  gradiueloro,  ca  «■- 
tiadtur'a  :  pote  inse  fi  âneva  orticul- 
toriu,  fora  se  fia  ortuiana  sau  gradina- 
riu  de  messeria. 

*  ORTICaLTURA,  b.  f.,  (fr.  hortl- 
ealtnre)  it.  orticultnra,  d'in  or^u=gra- 
dina,  si  cultura),  cultur'a  gradinelora, 
arte,  studiu,  theoria,  scientia  de  a  lucră 
gradinele. 

♦  ORTIVO,-a,  adj.,  ortlTn8,(it.«rti- 
ro,  d'in  ortu  de  la  orire),  relativu  la 
ortu:  armri  oriive,  coprense  intro  doue 
oriuri  alle  unui  aatru. 

10RTU,s.m.,liortns,(it.orto,  —  af- 
&ne  ~/6pn(;f  care  d'in  ehortu  a  trecntn  in 
Aorîu,or^H),loctiinchisu  pentru  plantatu, 
gradina  în  cella  mai  largu  intelleasu. 

2  ORTU,  un'a  d'in  formele  partici- 
piali  alle  verbului  orire,  leuatu  ca  a.  m. 
reale,  ortu'îu  ^  ortos,  (it.  orto),  resa- 
rita  alin  stellelotu  :  ortulu  sorelui,  aîlu 
stelleloru,  allu  lunei;  —  inse  si  part. 
cu  sensu  de  adiectivu  :  juni  orii  d'in  il- 
lustri  familie. 

*  OBTUALE,  adj.  hortoalis,  (it.  or- 
tale),  relativu  la  Icrtu  .-plante  ortuali. 

*ORTULANU,-o,  adj.8.,liortal8nu8, 
(it.  ortolano),  relativa  la  1  ortu  :  ver^ 
detie  ortulane;  —  leuatn  inse  de  regala 
ca  Bubst.,  a)  personale,  ortulanura,  ^ 
gradinariu,  gradinaressa;  b)  nome  alin 
unei  specia  de  passere  ce  fie  afia  adesea 
si  prin  gradine. 

•  ORTTGOMETBA,  s.  f.,  ortjgronft- 
tntii(mrfo^ifpa,îi.»Ttls^mbtrt,  d'in 


oac. 

Spfu£:=prepellitia,BÎ  [Lijn][>^tnamma)i 
'  1.  in  specie,  passere  nomita  si  regele 
coturniciloru,  coci  condnce  aceste  pas- 
seri  in  trecere  presto  mari;  2.  cotornica 
sau  prepellitia  in  genere. 

•  ORTCE,  8.  m.,  «rji,  («pod.  fr.  o- 
rjx),  specia  de  capriora  unicorna. 

•  ORICTERIU,l.a.m.,(fr.  or^oUre, 
gr.  ipoxojp  =:  sapatoriu),  gena  deani- 
malimammifeie,  dotate  cu  estraordina- 
ria  facaltate  de  a  rode;  2.  f.  yl.orye- 
terţele,  (fr.  orj-ot^reii),  familie  de  insecte 
ce  sapa  pamentulu  ei  si  îngropa  onale. 

t  ORYCTO-,  (d'in  3po)ir!Şţ=Bapatu, 
ingropatu),  intra  in  composite  scienti- 
fiee,  cumn  :  oryctogeologia,  8.  f.,  (fr. 
orjetofiologle,  d'in  pj  =  pamentu  si 
X(370i;  =  discursa),  parte  a  istoriei  na- 
turale ce  tracta  despre  mineralile  din 
eenulu  pamentului;  si  adj.,  oryăogecAo- 
giwra,  rolatJTU  la  oryctogeologia;  ory' 
ctognosia,  a.  f.,  (fr.  orfotognoale,  d'în 
ivwotî  z=  connoscentia),  parte  a  isto- 
riei naturale  ce  inr6tia  a  connoace  mi- 
neralile; oryetographia,  a.  f.,  (fr.  twjt- 
tographle),  ia  acellu-asi  sensu  cu  oryc- 
tognosia,  asîÂ  si  oryetologia;  oryetoteA- 
nia,  B.  f..  (fr.  oFfototeohnle,  d'in  t^/Yti 
==arte),  arte  de  a  ne  procură  substantie 
minerali  necessarie  noae;  si  adj.,  orye- 
totechnica,-a,  relativu  la  orydotechnia; 
oryctoeoologia.  s.  f.,  (fr.  «rjetosoolo^t 
d'in  C(^ov=animale,  si  XdYoc=:dîscursii), 
parte  a  zoologiei  ce  tracta  despre  ani- 
mali fossili;  si  adj.,  oryctoioologieu,-a, 
relativa  la  oryctozoologia;  si  s.  pers., 
oryctozoologu,  cellu  ce  se  occupa  cu  o- 
ryctozoologi'a;  oryxionomia,  s.  f.,  (fr.  •- 
rfxloDomie,  d'in  vâ[U)i;=lege,  processu), 
scientia  ce  invătia  a  connesce  diversele 
processe  appiicabili  la  căutarea  si  lu- 
crarea minereloru,  spre  a  se  allege  celle 
mai  bone. 

•  OSANNA,  (it.'  osanna),  coventu  e- 
braicu  usitatu  in  cărţile  baaerîcesci,  cu 
intellessula  de  :  SfdiUe!  mărire.'  gloria! 
—  applicatu  ei  fig.  a  cântă  otanne  ceV- 
lom  de  la  potere. 

•  OSCEDINE,  s.  f.,  oHcedo,  (d'in  ts, 
orls=gnra),  applecare,  dispositione  de 
a  cascare. 

«  OSCILLANTE,  adj.  part.  prea.,  ••• 


,,  Google 


OTC^ 

eilUiis,(it.osolllBiite,fr.  0BellIaDt),care 
.   oscUla : cordeteo$eillatttiaUehjrei,limia 
oseiUante  a  orologitdui. 

*  OSCILLABE,  T.,  ftgclllare,  (it.  e- 
NcIlUre,  fr.  «selUer,  —  d'in  2  oscOlu), 
s  se  misBică  in  coce  si  in  collo,  ia  snau 
ai  in  diosn,  a  se  legănă,  a  tremnr&,  a 
racilli,  mai  rertosu,  a  se  missici  regn- 
latu  in  done  directioni,  cutnn  :  oscilla 
pendululu  unui  orologiu;  undele  osciUa, 
erb'a  osciUa  sm6  suf/iarea  venluriloru, 
aanu  oaeiUa  si  arundinea;  fig.  oscilla 
pretitUu,  vtdorile. 

*  OSGILLATIONE,  s.  f.,  otolUitlo, 
(it.  ascIllszloB6f  fr.  «Bcillatlon);  aetione 
de  a  osdSilare  :  asdUationea  pendidului, 
luminei,  radieloru;  centru  de  oseillatione 
alltt  navei;  oseiUationile  opinionei,  poli- 
ticei: a  si  petrece  cu  oseillatione,  ca  eo- 
pHiii. 

*  OSCTLLATORIUWorto.  adj.B.,o«- 
elIItDi»  (it  oicIlUtorlo»  fir.  osellUtnlre), 
care  oseilta  :  pendululu  osallatoriu,  o- 
pinione  oscillatoria. 

*  1  OSCILLU,  pl-c,  0BclUnm,(demi- 
nutim  d'in  «i=2  ore);  1.  proprie,  gura 
mica,  gorltia,  factsiora;  2.  prin  esten- 
sione,  a)  mica  caverna,  si  in  specie  ca- 
vem'a  d'in  medialn  certora  frncte,  cumii 
aJlu  fabei;  b)  mica  Bgnra,  imagine,  pa* 
posica. 

*  2  OSCILLU,  pl.-e,  OBcillum,  (d'in 
«bB^  si  fliUere,  cillire);  I^ganti,  machina 
de  leganatn,  si  abst.  leganatura,  vacil- 
lare,  bilanciare. 

«  08CINE,  s.  t,  «8cea,(d'in  os,  orls 
=:gnra,  si  eanere^cantare),  passerece 
cânta,  si  in  specie,  passere  dupo  allu 
cui  cantn  se  tragă  presagie. 

OSCIORU,  s.  m.,  vedi  ossudu. 

*OSCITABUNDU,-a,  adj.,oBciUbin- 
dus;  d'in  osătare,  applicatn  a  cască, 
care  casca  gnr'a  mare;  fig.  eascaundu 


om. 


541  , 


•  OSCITANTE,  adj.  part.  preş.,  os- 
eiUna,  (it.  osoltante,  fr.  oBeltaot),  care 
oscita  :  febre  oscilante;  osâtantii  sunt 
de  ai  de  casca-gura. 

*  OSCITAUK,T.,o8oItareai  oBcltarl, 
(d'in  OB,  orl8=gura,  si  oiUre),  a  pune 
gnr'a  in  missicare,  si  in  specie,  a  casc4 
gnr'a;  a  cască  de  somnu:  despre  plante, 


a  se  deschide;  fig.  a  cd.ie&  gnr'a,  a  fi 
casca-gura,  a  fi  negligente,  somnuroso, 
ammortita,  inatte&tn. 

*  OSCITATIONE,  s.  f.,  oBcltatlo,  (it. 
oHcItaiIone,  fr.  oscltatloii);  aetione  de 
osdtare. 

*  bSCULARE,  V.,  oBooUrl.  a  dâ  o- 
scu7u=:giira,  garitia,  sărutare,  a  garută, 
proprie  :  a  osculâ  iconele,  man'a  prcu- 
tului.  copUlii  pre  fronte;  fig,  a  resfaciă, 
manganiă;  a  se  attinge,  a  avâ  contactu. 

*  OSCULATIONE,  s.  f.,  OBeoIatIo, 
(fr.  oiculatlon,  it.  oseulazlone);  aetione 
do  oseulare  :  osculationea  iconeloru;  os- 
cuXationea  uttui  cerat,  unei  curba,  vor- 
bindu  de  onu  cercu  sau  linia  curba  ce 
se  attingu  intr'unu  pnntn. 

*  OSCnLATOEin,-(oria,  adj.  h.,  o- 
senUns,  (it.  oseiilatore,  fr.  osenlatenr), 
care  oscula  :  cercu  oseulatoriu,  vedi  os- 
culatione. 

*  OSCDLATU,-o,  part.sup.  d'inoacw- 
lare,  ascalatiis. 

*  OSCULU,  pl.-fi,  oBenlnm,  (deminu- 
tivu  d'in  •s=2  ore  ^  gura),  gnritia,  si 
de  aci.  sarutatn,  basiu. 

«  OSMAZOMATU,-a,  adj.,(fr.oBwa- 
aata6);  care  coprende  oamaeoma,  cn  os- 
masoma. 

«  OSMAZOMA,  a.  t,  (fr.  osmaMne, 
d'in  âqtij^odore,  Zw^iz^zzema),  prin- 
cipiu ceda  odore  zemei  •.osmaeom'aface 
parte  d'in  carnea  boului. 

*  OSMIATU,  8.  m.,  (fr.  oBmIate,  it. 
oBintato) ,  nome  genericu  de  sari  for- 
mate d'in  acidu  osmicA  cu  una  base. 

*  OSMICa,-a.  adj,,  (it.  ogmlco,  fr. 
osmlqne);  de  osmiu :  acidu  osmicu,  suî- 
fura  osmica,  oxydu  osmicu. 

•OSMIOStr,-a.  adj.,  (it.  obbiIobo,  fr. 
OBDitenz);  de  osmiu :  oxydu  osmiosu. 

*  OSMITU,  a.  m.,  (it.  oamito.fr.  oa- 
mlte),  nome  genericu  de  sari  formate 
d'in  acidu  osmiosu  cu  una  base. 

*  OSMID,  a.  m.,  (it.  «smio,  fr,  ob- 
mlum,  d'in  â;](i,Tj  ^  odoie),  metallu  asia 
nomitu  dupo  odorea  ce  essala,  candu  e 
oiydatu. 

*  OSMIURA,  s.  f.,  (it.  osminro,  fr. 
oentore),  nome  commiino  datii  amnue- 
stecatnreloru  de  osmiu. 

«  OSMUNDA,  8.  f.,  (it.  oamnoda,  fr. 


=y  Google 


DBinvnde),  geou  du  piante  d'iu  faoaih'a 
miciloru  sau  feregiloru,  crj/ptogantta 
L.,  d'in  cari  speci'a  cea  mai  importante 
eoanmnd'a  regale  =  «smuiida  resalU 
L.,  a  cui  radecina  se  recommenda  de 
c&tuva  tempu  la  rackitici. 

•  OSMUNDACIU,-o,adj.,(fr.o»moii- 
dae6)j  caresâmiaacu  osmund'a;  s.  f.  pi. 
osmundacie,  tribu  de  liUci  ce  are  de 
typu  genulu  osmunda. 

OSPE,  ospetare,  ospetta,  ospetiu,  ete. 
vedi :  03pite,ospUare,  ospitia,ospitia  etc. 

OSPITACLU,  pl-e,  faMpItaoalnm; 
loca  unde  tragu  si  se  recepn  ospiti  pre 
costu,  ospetaria. 

OSFITALE,  adj.  s.,li»spltalU,  (it.  as- 
pltale,«8p«dale  si  apedale,  fr.h«Bpitaller, 
si  hApltal),  lelativu  la  ospite  sau  la  os- 
piti; 1.  adj.,  da  ospiti  .-casa  ospitale, 
henefide  ospitcdi,  umhre  ospitali,  mesa 
ospitale,  —  mai  vertiosu  care  bnccurosu 
recepe  si  tracta  ospiti :  terra  ospitcUe, 
familia  ospitale,  refugiu  ospitale;  asia 
si  despre  lucruri :  ospit(dea  umbra  a 
gelbeloru;  orientalei  sunt  ospitali;  2.  subs. 

a)  raru  personale,  ospitale  =:  oştite,  si 
'    in  specie,  cellu  ce  ospitedia  pre  altulu; 

b)  desu,  reale  ut.,  ospitale,  unu  ospitcde, 
pi.  f.,  ohpittdiAe  ^  lat.  boapiuila,  a)  ca- 
mera, incapere  pentru  ospiti;  ^)  casa 
publica  unde  se  ospetedia  straiuii  pre 
costu,  (7edi  ospUaria,  ce  are  in  speciale 
acestu  sensu);  7)  ca  mai  desu  (in  acestu 
nensu  si  scurtam,  spiiade),  casa  publica 
unde  se  admittu  si  se  ţinu  pauperi,  mai 
allessu  morbosi  st  nepotentiosi. 

OSFITALIABin,-a,  adj.,  bospltaiu, 
(dupo  fr.  hoaplUUer,  it.  ospiataliere, 
compara  inse  lat.  d'iu  Gl.  Isid.  boapl- 
taUrlus),  iu  senaulu  formei  ospitale  de 
aub  1.:  terra  ospitaliaria,  familia  os- 
^taliaria;  selbe  cu  umbre  ospitaliarie  ne 
aştepta  la  terra. 

OSPITALITATE,  s.  f.,  hospltalltag, 
(it.  0BpItalU&  si  ogpeilaltu,  fr.  hogpl- 
tallt^);  calitate  de  ospitide,  boua  to- 
lientia  deaospită,  de  a  recepe  si  tracta 
ospiti,  se  dice  inse  de  cellu  ospitatu, 
receputu  in  ospitia :  a  dă,  a  offeri  os- 
pitalitate, adu  de  ospitalitate;  a  ave,  afiâ 
ospitalitate;  dctorie,  officie  de  ospita- 
litate; oralitatea  terrei  nostra  a  fostu 


si  e  inco  forte  mare,  a  sufferitu  si  suf- 
fere  inco  terr'a  de  generos'a  sea  ospi- 
talitate. 

OSPITABE  si  ospetarc-ediu,  v.,  hoa- 
pitari,  hospltallter  exolpera,  «pparatlt 
epillsexclper«,  epolarit  convlTarl,  ean- 
Tirla  a^ere,  ţento  ladol^ere]  (it.  «s- 
piKlare»  «spitalare,  isp.  port.  ospedar); 
1.  a  recepe  ca  ospite  în  cas'a  sea,  a  dă, 
d'in  liberalitate  si  omenia  unui  strainu 
casa  si  m^sa,  ăro  ca  Intr.  a  fi  ospite,  a 
petrece  ca  ospite  la  cineva,  a  află  li- 
berale si  omenosa  recepţiona  in  cas'a 
cuiva:  cea  mai  mare  plao^e  a  Bomâ' 
nului  c  a  ospetd  pre  toii  străinii  eâti 
pole,  de  unde  are  si  ckiaru  de  unde  nu 
are,  caută  se  ospetedie  prefia-care  cel- 
latoriu  si  strainu;  aveţi  bona  volientia 
si  indemanare  se  ne  Oipetati  in  noptca 
acesta-a  t  am  ospitaUt  eri  nopte  in  eas'a 
unui  paaperu  terranu,  caro  m'a  ospitata 
eu  tote  aceste-a  forte  bene;  Bomdnii  os- 
pitau,  nu  ea  anticii  Romani,  numai  pre 
amici  si  connoscidi,  ei  si  pre  străini; 
cine  n'a  fostu  ospitatu  in  cas'a  mea? 
ce  treeutoriu  n'a  ospitatu  in  cas'a  nos- 
tra ?  —  in  amendoue  scosurile  se  dice 
si  de  recaptione  pre  costu  :  ai  muUi 
banni  ospUedi  forte  reu  la  ospitaricle 
ce  se  afla  pre  longa  callile  ckiaru  ceUe 
mai  amblate;  —  2.  a  d^  sau  leuă  parte 
la  unu  ospetiu  :=  m^sa  mare,  stră- 
lucita;.» tracta  sau  a.  petrece,  a  mancă 
si  petrece  mai  mulţi  Împreuna  :  de  diu'a 
sea  amieulu  are  se  ne  ospitedie;  amu 
ospitatu  ca  la  una  nunta;  in  tote  ăil- 
lelc  vreţi  se  ve  ospUediu?  3.  a  dă  se 
mance  sau  a  mancă :  nu  ve  place  se  vede 
buccatele  nostre,'  sî  de  acea,-a,  nu  ospi- 
tati;  dupo  ce  ospitati,  faceti-ve  rogaiio- 
nea  de  muUiamire ;  a  ospitâ  d'in  tote 
câte  pudnu ;  a  investi  pre  că  nudi  si 
ospitâ  pre  cdli  ftamundi; — ospitare,  în 
aceatu  sensu,  e  una  espreasione  allessa 
si  urbana;  —  refless.  a  se  ospitâ,  dice 
mai  multu  de  câta  aiiuplulu  a  ospitâ 
transitivu :  voi  ve  ospitatipre  eandu  noi 
stămu  se  morimu  de  fome. 

OSPITARESSA,  ospitarta,  ospitarire. 
vedi  ospitariu. 

OSPITARIU  si  ospetanuro,  adj.  s., 
h08pltalU,lio8iilUrln8fhoapltiiiHj(com- 


=y  Google 


para :  it.  «stlere,  îsp.  hospedero  si  ho- 
»p«i]erla,  h«sterla),  relativu  la  oapiie, 
1.  rara  ca  adj.,  in  sensiilu  formei  ospi- 
taU :  famUia  ospitaria;  2.  mai  desu  ca 
subst.,  a)  pers.,  ospitanu=c0llxi  ce  pre 
costu  recope  ospeti,  fem.  ospUaressa; 
i)  reale,  ospitariu,  m.,  pl-e,  casa  de 
ospiti ;  si  in  specie,  casa  de  nepoten- 
tiosi  si  morbosi;  e)  f.  reale,  ospitaria, 
a)  casa  de  ospiti,  p)  in  specie,  casa  de 
ospeti  pre  costu,  si  de  acf,  negotiu  allu 
o^iiariului  in  sensolu  de  sub  a). 

OSPITATIONE  si  ospetatioae,  b.  L, 
hAspltalIs  exccptlft*  epnlstto;  actîone 
ăeospitare. 

OSPITATOBID  si  ospetatoriu.-toria, 
adj.  s.,  bospitans,  hospfUllter  exelpIeDs, 
e«iiTtT*,  oomlssator;  care  ospitedia  :  o- 
spitatoriitlu  flaMundiloru,  osjntatorii  de 
lanunCa  acâsta-a. 

OSPITATU  si  ospetatura,  adj.  part. 
Bop.  snbst.;  1.  part.,  a)  passivu  :  fîa- 
tittmdi  ospiiati  de  tene;  b)  cu  sensu 
ÎDtrans.  ntt  plecaţi  in  caile  neospitati-^ 
(Demaocati);  2.  snp-,  a  dă  de  ospitatu, 
casa  ăe  ospitatu  persane  insemncUe;  nu 
e  fempti  de  ospitatu;  3.  subst.  abstr.,  fora 
ospitaltdu  vostru  tttorieanm  ăe  frigu  si 
ăefame. 

■  OSPITE,  si  ospeţe ,  (pre  a«locnri  si 
ospetu,  de  unde  fem.  05|)tto=:h«spit«  d'in 
YmiţltiiK=.ospitale,  d6ro  m  una  nuantia 
de  professioDare;  si  scurtatu  :  ospe;  inse 
at&ta  form'a  completa,  ospite,  câtu  si 
cea  scurtata,  ospe,  se  applica  si  la  fe- 
mioe,  ca  si  lat  bospes  ca  si  espress.  ge- 
nerale «»«),  s.  m.,  hospea  couTlTa,  <o- 
mlssatar^  anIooB,  (it.  osplte  si  ospe; 
isp.  hnespcd;  port.  hogped  si  hospedo; 
proT.  hoste,  oste,  osde;  fr.  hAte  si  T.  fr. 
hoapte»  haste) ;  1.  ospite  ^  celln  ce  cu 
bona  TOlientia  si  amiciţia  e  receputu  la 
cineva,  in  cas'a  cuiva :  casa  de  ospiti 
puhliâ,  ospitipiMici  =  ospitiai  terrei; 
cas'aunuibarbatu  straludtu  se  cade  se 
fia  deschisa  la  ospiti;  a  recepe  sau  nu 
recepe  ospiti,  a  nu  ave  locu  de  receputu 
ospiti;  avsmu  ospita  una  domna  mare, 
mai  muiti  ospiti  si  ospite  ăe  conside- 
ratione;  ospitii  ăe  consideratione  tragu 
sau  sunt  irvssi  la  cea  mai  htma  casa 
d'in  satu;  altă  amu  scofxrfu  eri  deos- 


OSP- &» 

ţnti,  si  Seco  astadi  ne  au  venitu  alti  os- 
piti si  mai  mulţi;  nu  se  mai  eunaa  os- 
pitii ăe  la  noi;  lassa  se  ne  vina  ospiti, 
co  avemu  de  la  Domneăieu  unde  si  eu 
ce  se  i  ospitomu;  voi.  ospiiii  mei,  de  ce 
trageţi  la  altH  ?  ospitii  sunt.  pei^ru  po- 
porale orientali,  sacri  si  inviolabili;  Sg. 
insectele  părăsite  sunt  ospiti  forte  sup- 
*peratori,  2.  ospite  ^zzceWn  ce  cu  amicale 
benevolieutia  recepe  pre  nnu  strainu 
sau  si  connoscutu :  cumu  se  diwta  os- 
pitde,  la  care  tragi  in  acesta  cetate  ? 
eu  nt4  am  ospUe  in  acâsta  cetate,  ci  caută 
se  tragu  la  una  ospitaria;  înainte  de  a 
merge  la  ospUele  nostru,  amu  vrutu  ae 
stâmu  la  tene,  ca  se  te  vedemu;  ospi- 
tele  ospiiehi  face  plăcere;  acesta  sensu 
occurre  de  una  datţ  cu  cellu  de  snsn  in 
frasi  ca  :  ospite,  ăe  ospite  nu  mai  e  se- 
curu;  ospiti  ăe  ospiti  au  adjunsu  se  se 
tema;  3.  ospite  rr  amicn,  connoscutu  de 
aprope,  oppos.  la  oste  =  inimicu,  mai 
vertosu  la  Dacoromâni :  nu  inerede  os- 
pelui  tote,  co  pote  una  data  se  ti  fia  ojfe; 
nu  face  ostelui  totu  reulu,  co  ti  pote  fi 
una  data  ospe;  4.  ospite  =  strainn, 
nesciutoriu,  novieiu,  trecntoriu  :  ron- 
dineUele  sunt  ospiti  ăe  primăvara  si  ăe 
vira  ai  terreloru  no^e;  numai  tu  eşti 
ospite  in  tote  eelle  ce  se  petrecu  in  ce- 
tatea nostra;  os^nti  ăe  tote  nationile  a- 
vemu  ţn  terţ' a  nostra;  ospiiii  se  nu  se 
ammestice  in  facendele  politice  alle  in* 
ăigenîloru;  Tkeophrastu,  ăe  si  mare  si 
escellente  auctoriu  in  limb'a  greca,  si 
audi  nomele  de  ispite  ăe  la  una  simpla 
muliere  venăitoria  ăe  victwdi  in  plcUi'a 
Atheneloru;  ospUe,  nu  trecenepesatoriu 
pre  longa  aeestu  mormentu;  omulu  e  a- 
spiie  pre  aeestu  pameniu;  5.  ospite  = 
commesanQ,  invitatn  la  ospetiu,  la  m^ 
sa,  conviva:  ai  clamatu  pre  muUi  ospe- 
ti; at&ti  ospiti  »u  ineapulamcsa;  tuesH 
ospitele  neinvitatu  la  mis'a  mea;  ospitii 
mancara  si  heura  bene;  ospite  regulatu 
la  mes'a  cuiva ;  6.  ospite  =  locuitoria, 
vorbindu  de  passeri  si  alte  animali  :  o- 
spitii  selbeloru  sunt  passerUe,  apoi  si 
lupii,  ursii  si  alte  fere:  ospitiiunui  lacu 
sunt  pescii  sau  broscele;  7.  ospite  =  ca 
adj.  cu  Însemnare  de  ospitale,  (in  aeestu 
senau  mai  vertosu  intrâ  form'a  :  oapi- 


=y  Google 


•  560 


OBP. 


tUra) :  ospitelewnbrealle  selbehru,  ospi- 
tele  rondineîle,  ospita  terra,  ospituht 
vinu,  etc,  adeco  cu  insemnare^  si  de 
strainu  si  da  amicu,  amicale. 

OSFITELLU  si  ospeleUu,  s.,  1.  reale, 
hoapltiolnn,  (compara  it.  ostello,  fr. 
h6t«l),  a)  proprie  demiDUtiTU  d'in  ospi- 
ciu =:  casa  de  ospiti;  io  acestu  sensu 
intra  mai  bene  form'a  ospitiorusi  ospe- 
tioru;  h)  BÎ  cu  insemnare  generale  dao- 
3pi^iti:=casa  de  ospiti;  2.  personale,  ca 
deminutîTii  d'in  ospitc. 

OSPITESCE  si  ospetesce  adv.,  hospl- 
UUter;  in  modu  ospitescu :  a  recepe  os- 
pitesce. 

OSPITESCD  si  ospeteseu,-a,  adj.,  Ii«- 
■pttalla;  de  osptte,  relativu  la  ospite  : 
ospiiesca  reeeptione;  relationi  ospitesct; 
tractate  ospitesca;  ospitesăle  termuri 
aUe  Dunării;  ospitesc'a  terra  a  Romă' 
niloru. 

OSPITIA  si  ospetia,  s.  f.,  hogpltati- 
taB,  hospitJDu,  âuiloitia;  calitate,  fapta, 
legameatu  de  osirite  .-  legamertiu  de  o- 
spitia;  a  fi  in  ospitia,  a  ave  ospitia  cii  ci- 
tieva;  aspilie  atrabone,  vechia  ospetia, 
nou'a  vostra  ospetia ;  a  ave  ospetia  cu 
multe  familie  mari  ;  ■  a  face  ospetia 
cuiva.  / 

OSPITIOBD  si  ospetioru.  s.  m.,  1.  mai 
raru  ca  personale,  deminutiyu  d'in  ospi- 
te  (hospituliis);  2.  ca  mai  desu  in  senBU 
reale,  demiantivu  d'in  ospiciu,  Iiospltlo- 
Inm,  lantulum  conTiTlum,  Trut^ates  et 
lautnl»  epBlEBj  a)  in  inaemnarea  covea- 
tului  ospit>u=^m&s&  mâncare,  prandia 
sau  ceua,  petrecere,  conTiviu;  h)  in  in- 
aemnarea coventulni  ospiUu  =:  casa  de 
ospeti. 

OSPITIU  si  ospetiu,  pl.-e,  hoKpltinm, 
apparatB  et  lautn  epulu)  cobtItIuiu,  e- 
pultt,  (it.  ospizio,  fr.  bospice,  isp.  hos- 
plcio),  ca  abstr.  legamentu  de  ospite, 
amiciti|i  ostpetâsca,  ospetia,  amiciţia, 
benevolientia,  connoseentia,  etc,  4ro 
ca  concretu,  mediu  de  manifestare  a 
acestei  amiciţia;  1,  abstr.  cetatiani  in 
ospetiu  unii  cu  alţii;  a  ave  oapitiu  si  a- 
micitia  cu  celli  mai  insemnati  ai  cetatei; 
a  fiin  ospUiu  eu  una  familia;  am  trassu 
la  tene  in  poterea  ospitiului  ce  e  intre 
noi;  a  avi  anim'a  desehis'a  pentru  ospi' 


tiu;  a  strică,  rupe  ospititdu  eu  cineva;  a 
legă  ospitiu  cu  mai  muiH;  ospitie  de  pro- 
vincia; ospititdu  unui  poporu  cu  aUtdu; 
2.  ca  transitione  intre  sensulu  prece- 
dente si  cellu  urmatoriu,  ospitiu  =  o* 
spetare,  reeeptione  si  tractare  ospeţe- 
sca  :  vino  la  metu,  la  tirra,  daco  ti  place 
ru$ticulu  o^etiu  ce  ti  am  faetUu  si  alta 
data;  a  dă,  offeri  cuiva  o^tiu,  a  reeusă 
cuiva  ospitiu;  3. concretu,  a)  m^a,  a)  in 
genere,  mâncare,  prandiii  eau  ceua,  ?)  in 
specie,  masa  mare,  cu  ospiti  sau  invi- 
taţi, m6sa  de  petrecere,  de  solennita- 
te,  etc.  :  ospetiu  splendidu,  abundante, 
copiosu;  o6petiu  simplu,  frugale;  se  tine 
numai  de  ospetie,  a  tine  un'a  wi^'unu 
ospetiu;  ospetie  de  diu'a  nomelut,  de  diu'a 
nascerei;  a  petrece  in  ospetie  si  libidine; 
a  si  perde  averea  in  ospetie  nebonesd; 
neboniele  ospetiului;  b)  locu,  caea  de  »- 
spt^i,  de  receputu  ospiti,  chiaru  locu  de 
locui  tu  in  genere,  fia  pentru  6miai,  (com- 
para si  nou  gr.  âoniti  si  a;citi=c<ua,  co- 
ventu  corruptn  d'in  romaniculn  ospt^), 
fia  chiaru  pentru  animali,  cumu :  selhele 
offera  ospitiu  passerUoru,  dâro  pentru  o- 
meni,  ospi<iu=casa  magnifica  :  ospitiu 
regale,  magnificu,  luesosu  :  ospititdu  de 
marmure^alUt  avutului;  dâro  simai  desu 
insensulaspecialedecasadeo^pi^icudif- 
ferite  nuantie,  a)  incapere  in  case  parti- 
tularie  destinata  la  ospetare  de  amici  san 
de  straiui;  ^)ca3a  pablica  unde  se  recepu 
străini  insemnati,  veniţi  cu  caracteriu 
politicu;  y)  casa  particularia  sau  de  ne- 
gotiu,  unde  pre  coatu  se  recepu  străini 
si  callatori;  S)  casa  unde  se  recepu  si  se 
tiuu  nepotentiosi  si  morbosi :  ospitiu  de 
invalidi,  de  militari  invalidi;  ospitiu  de 
\  orphani,  de  nascere,  de  pauperi;  ospitie 
sunt  si  ospitariele  lussose,  airate  si  com- 
1  mode;  sunt  ospitie  maritime  pentru  cal- 
\  latori  la  baniele  de  mare  si  petreceri  la 
\  aedle  bănie,  cumu  sunt  si  ospitie  alpine 
\  pentru  cetii  ce  caîlatorescu  sau  se  per- 
:  ambla  la  montL 

I      OSSALATU,  ossalicu,  etc.,  vodi :  o- 
I  xalatu,  oxalicu,  etc. 

OSSAME,  pi.  ossamine,  (it.  oisans), 

si  f.  0£8une,  oHHDarliiiB;  mulţime  de  OSM. 

OSSAMENTU,  de  regnla  in  pi.  os- 

i  samen^,  (fr.oBii''TneatB},  oneforacarae, 


,CoogIc 


oste  de  omn  mortn,  mu  rara  si  despre 
oaae  de  animale. 

OSSANNA,  vedi  osanaa. 

OSSARIÂ.,  (prouuD.  ossaria),  s.  f., 
redi ;  ossariu. 

OSSABIU,  6Î  0S8aaritt,-a,  adj.  s.,  •■- 
biHrb  si  ttsiQKrlDS,  (it.  oasarlo ,  fr.  ob- 
sKifre),  relativa  Ia  osau  :  oUa  ossaria 
;=:  orna;  subst.,  a)  fem.  reale,  ossaria 
ei  ossaria,  a)  locu,  încăpere,  gropa  de 
ţinuta  ossele  omenilom  morţi :  ossari'a 
mottasteriuîui;  p)  mulţime  itosse;  vedi 
fli  ossame;  ^)  arte  de  ossariu;  vedi  la  oi- 
matoriQlui)Buba);&Jni.  ossariu, a)ţBT- 
sonale,  cella  ce  lucra  sau  rende  obiecte 
artistice  lucrate  d'in  ossu;  Şi)  reale,  os- 
sariu, pi.  ossarie,  a!)  in  genere  cu  În- 
semnările formei  fem.  ossaria,  afora  de 
oea  de  sub  t);  ^')  olla,  cuteia  de  o$se,  de 
păstrata  ossele  sau  cenosi'a  unui  mortu, 
orna  funebre. 

OSSATUBA,  9.  f.,  (it.  ossatnra,  &. 
Msatare),  tota  ordinatu,  ordine,  struo- 
tura  a  ossdoru,  stmctur'a  ossosa  a  ani- 
malelui;  — phb  metafore,  se  dice  si  de 
muri,  navi,  ponţi,  etc. 

06SIA,  s.  f.,  ftxls;  vedi  asse. 

OSSICELLTT,  pl.-e,  oBaloulos,  (it.  ob- 
sleello),  deminativu  d'in  ossu. 

OSSICLTJ  si  ossidUu,  s.  m-,  •sBicDlns, 
(it.  oaslenla,  fr.  oBilenle);  deminativu 
d'in  osstK  de  aci  si : 

OSSICULABE  si  ossiculariu.-a,  adj., 
osslonlarlB,  (fr.  osHioulslre),  ce  s^mina 
cu  ossictdtt,  ce  are  forma  de  ossieulu;si : 

OSSICOLATtJ,-a,  adj.  part,  (fr.  oa- 
sienl^),  munitu  cu  ossiade;  s.  f.  pi.,  os- 
siadatele,  ordine  de  pesci  muniti  cu  ad- 
deveratu  sceleta. 

OSSIFEBU.-a,  adj.,  (it.  osslfero,  fr. 
«asinre),  care  porta  san  conţine  osse  : 
eavwne  ossifere. 

OSSIFICABE,  V.,  (it.  oHBlfleare,  fr. 
oesifier),  —  a  face  oesu,  reâ.  a  se  ossi- 
ficâ^&  se  face  ossu  :  membranele  s'au 
ossi^caiu;  in  betranetia  se  osst/îoa  multe 
pof^i  molii  alle  eorpidui. 

OSSIFICATIONE,  s.  f.,  (fr.  osafflea- 
tlon,  it  oaBlfleuione),  actione  cU  os- 
nfieore. 

0S8IPICATr,-i .  part  sup.  subst, 
d'in  osatfieoTe. 


' osa.  wi 

OSSIFlGU,-a,  adj.,  (osalBeni,  fr.  os- 
Blfigne),  care  face  ossu,  care  pote  face 
ossu,  care  pote  transformi  ceva  ia  ossu : 
proprietăţi  ossijice. 

OSSIFRAGCr,-a,  adj.  s.,  oaBifraţas, 
(it.  «BBtrrâro,  fr.  oBBifrage  si  «sf  Ifr*- 
gne,  d'in  05su-/ranpere),  care  frânge  sau 
sfărma  osse,  s.  m.,  ossijfragulu  sau  f.  os- 
s^rag'a,  specia  de  passere  maritima,  tqI- 
tura  de  mare. 

OSSIOENABK,  ossigenatu,  ossige- 
niu,  etc,  vedi :  oxygenare,  ox^genatu, 
oxygeniu. 

OSSILAGINE,  s.  f.,  «saiUţo;  duretia 
de  ossu,  ca  a  ossului. 

uSSILEain,  pl-e,  •siiierium,  (ossu- 
legere),  adunare,  stringere,  collegere  a 
ossehru. 

OSSILEGU.-a,  adj.  s.,  esBlIesns,  (vedi 
si  osai7e^),celluce  college  sanstrÎDge 
ossele  unui  mortu. 

0S8IME,  s.  f.,  vsdi  ossame. 

OSSINU.-a,  adj.  s.,  (it.  «gBloo),de 
ossu :  figure  ossine. 

OSSIl),-a,  adj.,  «BseaB,  (it.  osseo),  de 
ossu  :  substantiva  ossia. 

OSSIVORU,-a,  adj.,  (fr.  osslror»), 
care  devora,  rode  ossele:  uleeriossivore. 

OSSONITJ,  (cu  n  molliatu,  ossoiu), 
pl.-e.  ossu  mare. 

OSSOSU  91  os5uosu,-a,  adj.,  OBsnftBKB» 

(fr.  OBBCIIX  si  «BBD,  it.  OBBOBO  SI  OBSDto); 

plenu  de  ossu  aau  de  osse,  care  are  osse 
multe :  pesce  ossosu;  sau  care  are  osse 
mari :  ossosulu  elepkantu. 

Oâ3C,  pL  osse,  os-obbIb,  ai  oiBiim,  (it. 
0889)  isp.  haeNo,  port.  oiOtprov.  fr.  «a* 
gr.  6aziov,  sanscr.  asthl,  alb.  sBtl,  facia 
cu  cari  lat  obUb,  oBBsnt  presenta  una 
assimilatione  regressiva  a  lui  <  cu  s); 
parte  a  corpului  animale  forte  solida, 
alba  ai  privata  de  sentire  :  eanunissurele 
osseloru;  ossulu  occipitale,  frontale;  me 
doru  ossele,  dorere  de  osse;  a  si  frânge, 
rupe,  dislocă  unu  ossu;  cavitatea  ossului, 
medull'a  ossului;  —  ca  espressioae  a  oe 
e  mai  intimu :  bub'a  a  petrunsupeno  la 
osse,  reulu  a  eadvtu  la  osse,  taliatura 
peno  la  ossu;  aăati  peno  la  osse;  prov. 
a  dă  cuiva  cutitulu  de  ossu;  feurile  ne 
coprenseră  peno  in  medull'a  osseloru^ 
gertdu  si  frigul  ne  a  petrunsu  la  osse; 


=y  Google 


a  cercă  meduS'a  si  ossele;  Domneăim 
oercă  meătill'a  si  ossele  loru;  —  ca  es- 
pressione  a  soliditate!  si  ţoterei  imultu 
duce  ossiâu  cdUvlui;  midtu  i  pote  ossuZu; 
sein  ce  ve  pote  o<suZu;  na  e  pentru  ossele 
vostre  acista  lucrare,  la  care  se  cere 
ossu;  —  ca  espresaione  a  vietiei  sen- 
sibile si  reale :  eîht  e  in  osse  si  came,  in 
osse sipeBe; nuntăluea,  ciomuinosseti 
pelle;nusudoradepitra,eideeameside 
osse;  si  bietde  vUe  se  faiigasiaentu  dorere, 
petttruco  8ieUesunt,casinoi,deeame 
si  de  osse;eine  nu  siama  şi  nusi  inecd- 
ăesceeameasiosseU  5e22e?  ca  espressione 
a  macretiei :  numai  pelie  si  osse-,  nu  i 
a  rentasu  de  câtu  peRea  si  ossele;  poţi 
numerd  ossele  acestui  eaUu;  âg.  muUi 
eredu  eo  sunt  attiei,  imitandu  numai 
ossele  atUeismului;  despre  osse  ca  caine 
ce  serra  ca  cibu  :  ossele  se  ferbu,  ea  se 
se  scota  ă'in  eUe  seulu ;  carne  de  pre 
osse;  ossu  cu  came,  fora  came;  prOT. 
dne  pote  osse  roăe,  eine  nu,  neci  came 
molie;  ceUoru  tardiu  veniţi  remattu  os- 
sele, sau :  cdlorutardiuveniHosse;  pen- 
tru sene  carnea,  peniru  alţii  ossele;  a  se' 
innecâ  cu  un»  ossu ,  ca  unu  ossu  de 
pesee,  a  wgkUi  unu  ossu;  candui  placa 
ossele,  canele  rode  osse,  si  omutu  rode 
osse;  fig.  oratoriîUa  a  tacutu  si  am- 
mu^a,  de  canda  i  s'a  arruncata  unu 
ossu  se  roda  si  âlu;  vei  face  pre  toţi  cei 
ce  latră  acuma,  se  taea,  deco  le  vei  dă 
câte  unu  ossu  de  roşu ;  —  ca  relicie  alle 
omului  marta  :  ossele  melle  se  repause 
longa  tJle  parentiloru  mei;  aici  ne  voru 
jace  ossele;  santemu  detori  a  ne  versă 
sangde  pentru  terr^a  unde  jacu  ossele 
boniloru  si  sh^ahonUoru,  paraUiloru  si 
filSoru  noştri;  a  lege  sau  eollege  ossele, 
a  strÎDge  ossele  mortului  arsu,  d^ro  si : 
a  stringe  si  scote  buccatile  ubuî  ossu 
franţa,  sfermatu;  —  ca  materia  pentru 
lucruri  de  arte :  peptine  de  ossa,  imagini 
de  ossu,  pressdU  de  ossu;  cu  puShere  de 
ossedaresce  sachandu;  nasturi  de  ossu; 
muUime  de  osse  albescu  pre  campu;  — 
prin  alte  metafore,  parte  interna  si  cea 
mai  solida  a  arboriloru  si  fructeloru  : 
mediu,  sembnre,  sementia,  etc. 

OSSUAKIU,  Tedi  ossariu. 

OSSUGIU  si  ossutiu,  fi.  m.,  oaileilui 


deminutiru  d'in  ossu,  denndeuDniioau 
deminutiyn  :  oasueioru,  si  scurtata , 
oseicru. 

0SSU08U,-a,  vedi  osaoau. 

OSSUTIU,  s.  m.,  vedi  ossudu, 
•  OSSUTU,-a,  adj.,  (it.  osbhU,  fr.  oisd); 
munitu  cu  osse,  cu  mari  oase;  vedi  si 
ossosu. 

OSTABIU,  (corniptu  ostasiu)  $.  m., 
mlles;  omu  armata  pentru  apperarea 
terrei :  ostarii  noştri  se  batura  eroice-, 
mercenarii  s^aini  mt  aru  merită  nomele 
de  ostari,  d  de  soldaţi;  a  onimd  ostarn 
la  h*pta;  ostarii  ardeau  de  dormtPa  de 
a  se  bate;  BomăntUu  e  bonu  ostariu;  — 
vedi  si  ostianu. 

OST  ATICn,  B.  m.,  obaea,  (it.  «itatie», 
ostagrglo;  isp.  hostaje*  prov.  oiUt^*  fr. 
liâtKţe;  lat.  med.  bottatlcuiii,  fevataţUa; 
—  dupo  unii  d'in  «biUatleam,  de  la  «b- 
sidatog),  persona  data  de  una  natione 
in  manule  altei-a  spre  a  servf  la  asse- 
curarea  implenirei  pacteloru :  a  sidâ 
unii  aitoru-a  ostatici,  a  cere  ost<Uici,  a 
leuâ  ostatici,  a  cere  ostatici  pre  fUii  cel- 
loru  mai  imsemnaii  cetatiani;  —  ai  alte 
lucruri  ce  se  dau  sau  se  M&  spre  asseca- 
rareaunui  tractatu,  de  pace,  a  unui  armi- 
stiţiu :  a  leuâ  si  tine  ca  ostatiee  mai 
multe  ceto^. 

OSTE,  s.  m.  f.,  boatlBţ  «xenltna' 
osplte,  (it.  «ate,  isp.  hnwte,  prov.  si  T. 
f.  «st,  iatr.  oBts;  —  d'in  primele  tim- 
puri alle  evului  mediu  boaUs  occurre  oa 
aensulu  de  armata),  in  origine,  oste  = 
stramu,  camu  attesta  Cicerone  :  boatfs 
apad  niAJores  noatroa  Is dlcebatnr, qMB 
nuno  pere^riuan  ilelnsa^^^oste,  la  ^v- 
bonii  noştri,  se  dicea  ceUu  cui  aamut 
dieemu  peregrinu  (strainu);  treciî  apoi 
la  insemnarea :  1.  de  inimicu,  si  a  nome 
de  inimicu  oare  ne  attaca  cu  armele; 
2.  de  potere  armata,  miliţia,  si  se  sta- 
bili in  acestu  sensu  ca  subst.  reale  f., 
in  limb'a  romana :  oştea  romanesca,  tur- 
cesea;  oşti  tataresei;  a  merge  la  olte,  a 
stringe  oste,  a  se  scolia  cu  oste  ompr'a 
veeiniloru;  archidacii  sau  arehangeUi 
ostUoru  ceresci;  frontea  ostei,  cod'a  ostei, 
medialu  ostei;  a  pune  oştea  in  ordine  de 
bataiiai  a  infrange  oştea  inimica. 

"  OSTEALG,  adj.,  ţfi-,  aaUal,  d'in 


.yGoogIc 


(ffiT-  

htjtiov  ^  ossn),  de  osm,  vorbinda  mai 
TertOBU  de  sonah*  ce  da  ossulu  ba- 
tatn :  8onu  ottede;  de  acf  si :  ostedgia, 
s.  f-,  (fr.  «it^alglCf  d'iD  iXţo;  =  dore- 
re),  dorere  de  o»e,  de  undaşi  adj.  oj^eoZ- 
gieti,-a,^rreia.^ra  la  osUalgia;  osieide, 
adj.  8.  f.,  (fr.  wUUt,  d'in  eiSoi  =:  for- 
ma), care  are  apparentia  de  osbu,  ca 
snbst.  a)  concretione  minerale,  ce  are 
apparentia  de  ossn;  b)  nuclin  ossosu  ce 
se  foce  in  cavitatea  interna  a  dentiloru. 

*OBTEALGIÂ,  ostealgicu,  osteide, 
vedi  ostetde. 

OSTE!ANU,-a,  adj.  s.,  vedi  osUanu. 

*08TENDKRE,  ostensi  si  ostensei, 
oatenmi  si  ostentu.  T.,  oatendere,  (it^ 
•stendere),  a  tende,  a  pane  inaintea  oclî- 
lorn,  a  arretă,  a  monştri  :  a  ostende 
peptfdu,  denHi,  spaidt;  reâ.  a  se  osten- 
de :  eallarU  se  ostendu;  metaforice :  a  st 
ostmde  cogittdu,  seti^meniuîu.  părerea, 
frie^a,  temerea,  reutatea,  aramea;  mai 
vertosn  ca  vorbe,  a  esplică,  spune :  cumu 
mai  susu  am  ostensu  indestuUu  st  lu- 
mmatu:  nu  st  ostende  iene  eeîle  codate. 

*  08TENSIBILE,  adj.,  (it.  ostensl- 
klle,  fr.  oBtenslble,  d'in  oatenauAa  la 
otiendere),  care  se  pote  ostende,  a  â  os- 
tmsu,  Bî  de  aci,  invederatn,  evidejite, 
ce  Bare  in  ocli. 

*  OSTENSIONE,  s.  f.,  oBteusto,  (it. 
nteaslone),  actione  de  ostendere,  (vedi 
ostensu) :  ostensionea  mereei,  nestima- 
teîont  la  oel»  totorwa. 

*  OSTENSIONÂLE,  adj.,  «steoBio- 
nalls»  pentru  ostensione :  mUitia  osten- 
^onale. 

*  OSTENSIVU,-a,  adj.,  (it.  ostensl- 
T«,  fr.  oBtensir),  ce  se  p6te  ostende,  fă- 
cute Bpre  a  fi  ostensu :  acte  ostensive. 

*  OSTENSOKIIT,-sorwi,  adj.  s.,  osten- 
R«r,  (it.  Mtensorc  ei  osteniorto,  &.  os- 
tensolre  si  ostenaolr);  care  ostende  sau 
serve  a  ostende,  arretatoriu;— ca  s.  m. 
reale,  osfensoriu,  pl.-«,  ceva  pre  care  se 
pune  si  se  arrâta  aitu  ceva. 

*  OSTENSU.-o,  part  sup.  subet.  d'in 
ostendere,  oBtensns. 

«  OSTENTABILE,adj.,oBtenUbllls; 
demon  de  a  f(  ostentatu. 

*  OSTENTACLir,  pl.-e,  ostentacn- 
Im;  vedi  ostentu. 


OST. 


5SS 


«  08TENTAME,  pi.  ostetttamine,  w 
testamen,  si : 

•OSTENTAMENTU,pl.-e,  (it.  oaten- 
tamento),  medîn  de  ostetUare :  trece  prin 
puhîicu  eu  superbe  ostentamine  de  avu- 
tfa  sea. 

*  OSTENTABE,  v.,  «steatare,  (it. 
oatentare),  d'in  ostentu  de  la  ostendere, 
forma  intensiva,  si  prin  urmare  osten- 
tare  =  a  arretă  in  pnbitcu,  a  espune 
oclilom  publicniui,  a|irret& cu  fastu,  su- 
perbia, cu  vankate,  a  bagă  ore-cumu  in 
oclii  altom-a :  vreu  se  ti  ostendu  amo- 
rea  tnea,  nu  se  ti  ost&Uu  prudenti'a  mea; 
a  si  osteniă  avuti'a.  ornamentele,  lus- 
şosele  vestimente;  ea  fariseii,  vreu  se  si 
ostente  ceUu  mai  mieu  bene  facutu  ap- 
propeUii;  bona  oeeasione  de  asiostentâ 
seienti'a,  talenttdu,  eloeetUi^a;  nu  osten- 
taţi  benele  ce  faeeti;  fiii  modeşti,  si  ve 
feriţi  de  ostenfare;  —  in  specie,  a)  a 
caută  se  câştige  pre  cineva,  facandu  se 
lucesca  oclilom  sei  mari  promisse :  a  o- 
stentâ  premie;  b)  a  caută  se  câştige  pre 
clQeva,  punendu-i  inainte  ummenitiari: 
a  ostentă  perich*  de  morte;  c)  a  mani- 
festă, kvederă,  arretă  luminatu. 

•  03TENTAKIU,-o,  adj.,  oBtenta- 
riDB;  relativu  la  ostentu  sau  la  osteUfe : 
semne  ostentarie.  —  s.  reale,  ostentariu 
=  carte  de  ostente. 

•  OSTBNTATICin,-(t«,-a,  adj.,  •■- 
tentatloIsB-tlnsţ  de  ostentatu,  ce  serve 
Ia  ostentatu  :  santitate  ostentatieia. 

•  OSTENTATIONE,  s.  f.,  oBtenUtI», 
(it.  oBtentBslone »  fr.  oatentatioii),  ac- 
tione, actu  si  dispositione  de  a  osten- 
fare, si  in  specie,  ambitiosa  monstra  a 
talenteloru  ce  avemu  sau  ou  avemu  : 
ostentationea  vestimenteloru,  amUieloru, 
taîent^hru:  ostentatione  de  pietate,  de 
onore;  deşerta  ostentatione  si  gloria;  su- 
perbe si  insolenţi  ostentationi;  ostenta- 
tiorfe  si  vanitate  de  mvUeri;  ostentatio- 
nea vine  d'in  liuaiorentia;  forte  desp, 
apparentia  falsa,  ammagitoria  :  osten- 
tatione de  dorere  ce  nu  sente  tmeva, 

♦  OSTENTATIVU,-o,  adj.,(it.  OBtoi- 
tatlTo),  apta  la  ostentatu,  applecatn  la 
ostentatione  :  devoii  ostentativi. 

*  OSTENTATOBIU,-feria,  adj.  s-, 
««tentator  si  oBtentatorias,  (it.  OBten- 


>yGoog  Ic 


tetoMf  fr.  oitcntatenr)  car«  ostenta  sau 
serve  a  ostetUare,  si  in  specie,  raDitosa, 
landarosa,  superba':  ostentatoriu  allu 
meritului;  virtutâ,  onoră  selle;  ostenta- 
tori  ai  fapteloru  selle;  pompa  ostentato- 
ria  de  deşerta  splendore. 

•  OSTENTIFERD,-a.  adj.,  osteDtl- 
fer,  eare  addnce  sau  da  ostente. 

*  OSTBNTO,-a,  adj.  part  adj.  BUbst., 
d'în  Qstendere,  oit«ntns]  pre  candu  for- 
tcl9,  ostenm,  seap^licaderegulacapart. 
si  snp.,  form'a  ostenUi  oecurre  de  regula 
ca  adj.  si  mai  vertosu  ca  sabst.  m., 
a)  ?khhx.  (uten^ulu,  a.)  actione  si  moda 
de  ostendere  in  genere :  corpvlu  mortur 
lut  stete  mai  multe  dille  la  ostentu;  ^)  in 
specie^  apparata,  pompa,  apparentia  e- 
strema  pomposa-:  face  bene  de  ostentu, 
sau  (ftn  ostentu;  b)  concr.  m.  ostentu- 
lu,  pi.  ostente~le.  semnu  miraculosu,  ar- 
retare  divina,  minune,  mir&clu,  lacra 
de  itiirare,  etc. :  ostenteîesuntsynonyme 
cu  porientele,  monstrele  si  prodigiele. 

tOSTEO-,  (d'ingrec.6atiov=  osso), 
intra  in  derivate  si  composite  scieutifice : 
osteoceîe,  s.  f.,  (fr.  osteoeile,  d'in  x^Xi] 
=  tumore) ,  tumore  prodassa  prin  ossi- 
ficationea  unui  sacou  de  surpatura ;  os- 
tgbderm»,-a,  adj.,  (fr,  «sUoderme,  d'in 
S£{>[ia=peUe),  care  are  pellea  eoperita 
de  ceva  ossosu  :  osteodermele,  familia  de 
pesci;  osteodynia,  s.  f.,  (fr.  ostdod;nle, 
d'in  656yir]  :=  dorere),  dorere  de  osse;  o- 
steogene3ia=osteogenia  =  osteogonia, 
B.  f.,  (fr.  «steoţân^Ble ,  ostdsţânie,  o- 
sU«tr»iile,  d'in  fâve3ii;=:YSvo(;:=ţoviJ  r= 
nascere) ,  formare  si  desToltare  a  osse- 
loru,  parte  a  scientiei  ce  se  occupa  cu 
acesta  formare:  osteographia.  s.  i-.'Xîr. 
«■Moţraphle^  d'iu  ^pîţEcv^  descriere), 
desoriptione  a  osseloru;  de  acf  si  adj., 
oateograpMcu.'a ,  relativu  la  osteogra- 
phia,  sisubst.per3on.  Dste0^(ipAu,  ceUu 
oe  se  occupacu  osteographia;  osteolithu, 
s.  m.,  (fr.  «BtâoUthe,  d'in  >ifto<;  =  pe- 
tra), ossQ  petriâcatu  sau  fossile;  osteo- 
logia,  B.  f.,  (fr.  usMoioyle,  d'in  X(iY&:=: 
discnrsQ),  parte  a  anatomiei  ce  tJraeta 
despre  osse,  tractătu  asapr'a  acestei  ma- 
teria, de  aci  si  adj.,  osteologieu,-a,  re- 
lativn  la  ostedogia  :  scrieri  osteologice; 
.81  snbst-  m.  pers.  osteologu  oellu  rersatu 


OST.  ^ 

in  osteologia;  oiteolyse,  s,  f.,  fr.  «sU«* 
lyae,  d'iDX6ai;=  dissolutione),  dissolu' 
tione  si  destructione  a  osselorn ;  oştea- 
medaâa,  s.  f.,  (fr.  ostiomalacle),  mala- 
cfs  sau  moUetia  a  osselorn;  osteondai 
8.  f.,  (fr.  oBUonela,  d'in  Sţxoc=tamore), 
inâatnra  a  osselorn;  osteonecroK,  s.  t, 
(fr.  oBtâoa^orOBe,  d'in  y^povnc^  mor- 
tificatione),  mortificatione  a  osselorn; 
osteophagu,-a,  adj.,  (fr.  osttophaf e*  d'in 
fa^s.lv  =  mâncare),  care  manca  osse  : 
animtdi  osteophage;  ost^ophîlura,  adj. 
s.,  (fr.  «Btdophlle,  d'în  viXerv=amare), 
cui  placa  ossele,  ca  subst.  osteoph^w^u, 
genu  deinsecteaptere;(»jeo;>MAtna,  s.  f., 
(fr.  oBttiophthlBle ,  d'in  rp^luv:  =  eon- 
Bumptione),  oonsmnptione .  a  osselorn; 
osteophiJioria ,  s.  f.,  (fr.  osUophtliori*» 
d'in  yftopi  =  cormptione),  stricatiooe, 
caria  a  osseloru;  osteopiyma.  pi.  osteo- 
phi/maie.  (fr.  osUophf  ma,  d'in  ţu|xa  = 
inâatura),  inflaturadeoase;  osteophyttt,- 
a,  adj.  s.,  (fr.  oBt6ophjte,  d'in  (p<)r6<;  = 
crescntu),  ce  cresce  d'in  oasu,  ca  snbst. 
osteophyUdu,  ossu  ce  cresce  longa  alto 
ossn  cariatu;  osteopsathyrose,  s.  f.,  (fr. 
•striopBBtbjroBe,  d'in  ^{Kptuotc  ^  mă- 
cinare), măcinare  a  osselorn;  ostoopt/re. 
s.  m.,  (fr.OBtâapjre»  d'in  mp  :=  fi>cil= 
gangrena,  caria  a  osselon;  osteosarco- 
ma,  pi.  osteosareomaie,  (fr  .OBtâ«a«rooH«, 
d'în  i3iipxii)[j:,o!=:carnOBitate),  ossn  trans- 
formatu  în  carne,  de  acf  si  s.  f.,  o^eth 
sarcose,  (fr.  ostâoBarooite),  :=  transfor- 
mare aossului  in  carne;  osfeose,  B.f.,(fr. 
ostâose),  formatione  sî  desvoltatione  a 
osseloru;  osteosteaioma,  pi,  oateQsteatO' 
mate,  (fr.  ostiost^atomef  d'in  azB&za^ 
=tamore  de  grassime),  transformare  a 
ossului  in  materia  grassa;  osteostoniu,-a, 
adj,,  (fr.  ostdeitomai  d'in  at6p.a=gat&), 
care  are  gara  osBfia&  :  osteostomii ,  £a- 
miliade  pesci;  osteotide,  s.  f.',  (fr:  «sUa- 
tlde),  materia  ossia,  snbstantia  ca  se 
face  OSSU;  oateotomia,  9.  f.,  (fr.  esMot»- 
nilat  d'in  TO[L7J=taliare),  dissectione  a 
osselorn ,  de  acf  si  adj.,  osteotoinieu,-a, 
relativu  Ia  osteotomia;  si  osteotomu  e.  m., 
diasectoria  de  osse;  osteotylu,  a.  m.,  (fr. 
oBtâotfle  d'in  tuXo;  =  tumore),  tumora 
pre  sQperfaci'a  osauloi. 

1  OSTIA,  s.  f.,  ostlu,  Cit  nseltt 


>yGoog  Ic 


isp.  IM,  prOT.  niSf  m,  nij  fr.  hnis,  io 
hala  «los);  vedi  ussia  sau  una. 

2  OSTIA,  s.  f.,  hoitlo,  Junlum,  eal- 
ttTt  trldeiB,  (it.  «atia,  fr.  hostlv; — d'ia 
1  oştire),  1.  victima :  ostieU  se  addu- 
etau  la  altanumcorotuUeeuflori;%yio- 
tima  symboUca  a  religionei  creştine, 
p&ne  prin  care  se  symbolisa  amoelula 
lui  Domnedieu;  3.  iostrumentu  de  jon- 
glstn,  de  occisa,  ce  are  forma  de  lan- 
ciora,  a)  io  geaere :  pescarii,  eandu  riu- 
rile  sunt  inglaciate,  occidu  pescii  eu  o~ 
atiele;  eu  ostie  se  oeeidu  si  fere  ca  mi- 
streţii; impunge  eu  osti'a,  a  oeâde  cu  q- 
sti'a;  h)  in  specie,  cutitellu  ca  care  preu- 
tulu  f&ce  jonglarea  symbolica  a  amnel- 
lolui  Iui  Domnedieu. 

OSTtANU,  s.  m.,  nlleit  militarin, 
armatu  care  serve  ia  oste. 

OSTIABIU,-o,  (redusau  in  pronunţia 
la :  ossiariu,  ussiariu);  adj.  9.,  ostlarlag, 
(it.  «itlarlo  Bl  osctere,  isp.  ijler  si  n- 
gl»}  fr.  hniiiler),  1.  care  ambla  d'în 
ussia  io  ussia,  vagabandu,  cersitoriu, 
importuDU,  uerosioato  :  nu  aiide  bene 
unei  muliere  a/iossiaria;  copilli  ossiari, 
<mu  fora  capitaniu  si  ossiariu;  2.  desu 
ca  subst.,  q)  per»,  ostiariu  =  ossiariu, 
ussiariu,  care  eustodesce  ossi'a.  portarin, 
costode  Ia  ossia;  h)  reale,  os(iariu:=os- 
siariu,  ussiariu,  pl.-e,  dare  pre  ussie; 
yedi  si  ussiariu. 

*  OSTICtJ,-a,  adj.,  1.  hosticns,  de 
oste  =  iuimicu  :  terr'a  ostica;  2.  orlen- 
tâlls,  de  ostu  =  resaritu. 

*  OSTILE,  adj.,  hostills,  (it.  ostile, 
U.  hoBtIle,  —  cu  trecerea  regulata  a  lui 
l  in  r,  ostile,  se  aude  in  pron.  vulgare 
oştire,  cu  intellessu  numai  da  eubst.  f., 
de  care  vedi :  2  oştire),  relativu  la  oste 
:=iQiinicu,  inimicu  armato :  armafa  o- 
stile,  navi  ostili,  poteri  ostili;  aetu  ostile, 
acte  ostUi,  in  terrele  ostili;  -~  prio  a- 
bosu  :  propositione  ostile  gubemiului, 
partitu  ostile  ministeriului. 

"  OSTILITATE,  b.  f-,  (it.  ostllItA, 
Tr.  hoBtlIItiJ,  stătu  ostile,  cumu  si  actu, 
fapta  ostile,  bătălia,  lap^  intre  cei  ce 
86  afla  în  bello  :  a  ineepe  ostilităţile,  a 
ineetâ  ostUittUile;  doue  poteri  sunt  in 
ostilitate;  —  prin  abusn  ;  osiUitatea  op- 
posUionâ. 


OTŢ; 568 

OSTIOBA,  («ciora,  «ciora),  8.  f., 
«Btlolnm,  detninotivu  din  1  ostia  :  o- 
stior'a  căminului,  osâoreU  forhului. 

OSTIORU,  (oscioru.  uscioru),  pL-i, 
ostiori,  ossiori.  ussiori,  «■tialani,  p*«tli; 
pilastro  de  ussia  sao  de  porta,  da  la  in- 
trare, etc. :  ostioruîu  dereptu,  ostion^u 
stungu;  ostiorii  portei,  ussiei;  osliorude 
lemnu,  de  rmiru. 

1  OSTIRE,-«eu,  T.,b«itira,  paf  oare, 
«ppttţsaue,  bellnai  gererei  belUreţl.  a 
lovf :  a  oşti  pescele  eu  osti'a;  2.  a  bate, 
si  in  specie,  a)  a  bate  pamentolo,  a  ba< 
toturf :  a  oşti  pamentulu  eumaUiulu;  a 
oşti  callea,  b)  a  portă  bellu,  a  bate  sau 
a  se  bate,  a  â  in  bellu  cu  cineva,  (acesta 
seasQ  se  refere  directa  si  la  oste  =  ar- 
mata; compara  si  :  2  oştire,  iL  «şter- 
gare, prov.  oitelar)  :  a  se  osH  CH  veâ-  . 
nii;  Bomânii  se  ostira  cu  Ungurii,  eu 
Polonii,  cu  TarcH  si  eu  Tătarii. 

2  OSTIBK,  B.  f.,  exeroltaa,  (vedi  :  o- 
stile,  si  oste  aab  2.,  si  1  o-ita^e),  potere  ar- 
mata, armata  :  oştire  permanetUe,  oşti- 
re disciplinata,  indisciplinata ;  oştire 
bene  organisata  si  essereitata;  a  intră 
in  oştire,  a  essi  d'în  oştire,  a  deşertă 
d'in  oştire;  a  forma  una  oştire. 

*0STITE,8.f.,  (fr.  oatlte,  d'in  iotfo» 
^0530),  inâammatione  de  osse;  vedi  si : 
osteite  la  oste. 

•  OSTRACA,  si  ostraeu,  pi.  ostrace, 
(^paxov),testa,  testa,  coperimento  tare, 
0BS03O  ce  iuveste  concbjliele,  broseele 
testoae,  ooale ,  etc;  boccata  de  testa  nu 
numai  ossos^  ci  si  de  pamentn,  si  de 
aci,  vasu  de  pamentu;  —  de  aci  demia. 
ostracla=:ostraelia,  ostraekia,  de  unde 
nouQ  deminut.  ostradina  =  ostraehi- 
na,  scurt.  straehina=:viBM  de  pamentu, 
eu  larga  gura,  strimtu  la  fundu,  in  care 
se  da  mâncare  la  m^sa;  vedi  si  stradina 
sau  strachina;  —  ostraca  sau  ostraeu  e 
formatu  d'in  ostria.  s.  f.,  san  osfrtu,  pl.-e, 
ostrea,  ostreum,  (53Tpiov,fr.hnttre),  con- 
ca  aaa  scoica  de  mare,  limaee  de  mare, — 
de  unde  si  osiridia,  s.  f.,  scurtato  stridia, 
(comp.  si  noou  gr.  âorpiSi,  acp{St)  ;  si  o- 
^n'on'u.-a,  adj.  s.,  ostrearlM,  relativa 
la  osMe;  ca  sabst.  m.,  ostriariu,  a)  per- 
sonale, cella  ce  prende  sau  vende  ostrie; 
b)  reale,  p}.~e,  loco  mide  stiio  si  se  pienda 


>yGoog  Ic 


ostrie;  si  08triosu,-a,  adj.,  oBtreosBs, 
plenu  de  ostrie,  unde  au  miilteostrie;—m 
îocu  ds 05^'u  se  dice  si  ostra,8.m.,p\.-e, 
•Btrnni,  (fiotpeov)  cu  sensulu  de :  sânge 
de  coQca  marina,  ai  de  aci,  purpura : 
vestimente  in  oatru  colorate,  si  prin  me- 
tafore, ostrt*  =  vestimentu,  tapetn,  etc, 
de  purpura;  —  de  acf  si  compoaitele  : 
ostrieoloru,  adj.,  ostrlcolor,  de  coloro 
de  purpura :  ostricolore  tapete;  ostriferu,  ■ 
a,  adj.,  oBtrtfer,  care  da  sau  produce, 
conţine  multu  ostru  sau  multe  ostrie ; 
si  derivatulu :  oatrtnura,  iidj.,  ostrlaos} 
de  ostru,  purpurinn :  ostrine  vestimente; 
inse  referitu  si  la  ostria :  substaniPi  o~ 
strina,  si  absol.  osfn'na;— alte  derivate 
si  composite  d'in  acea-asi  fontana :  ostra- 
eia,  B.  f.,  (iazpaxiar:),  specia  de  gemma 
ce  sâmena  a  ostraca;—osiraeiaare  si  o- 
straeiaare,  v.,  (it.  ostraoiiiare,  fr.  ostra- 
elser),  a  essiliă  prin  ostracismu;  —  0- 
straeismu,  s.  m.,  ostraclsmDs,  (âcrcpaxcs- 
{L^ţ,  it  ostracismo,  fr.  ostraci»me),  es- 
siliu  de  diece  anni  la  care  se  eoodemD& 
cetatianii  athenîani  ce  prin  meritele 
lom  attitiă  geiosi'a  publica,  asia  nomitn 
pentru  co nomele  condemnatolui  se  scrieţi 
^leostracesiu teste;  —  ostracitu,s.  m,, 
(b.  ostrutte),  ostraca  saa  ostria  fos- 
sUe;  ostraciu.-a,  sau  oatriaciura,  adj., 
(it.  oHtreaoeo,  fr.  oBtraei),  care  are  for- 
ma de  ostraca  sau  ostria;  ostraeiTiu,~a, 
adj.,  (fr.  oBtracln),  deos^acasau  ostria, 
ca  ostri'a; — osiracode,  adj.8.,(fr.  nstra- 
eod»),  care  itetestu  assăminea  cu  ostra- 
e'a;  s.  f.  pi.,  ostracodile,  familia  de  ani- 
maJitestacie;  —ostracoăermu,-aMU{^- 
•Btraeoderne,  d'in  Sip^  =  pelle),  care 
are  pelle  de  ostrace;  s.  f.  pi-,  ostraco- 
dernuUe,  familia  de  insecte;  ostracologia, 
e.  f.,  (fr.  «straeoloKie),  partea  istoriei 
naturale  ce  tracta  despre  corichylie;  o- 
straeomorphita,  s.  m.,  (fr.  ostraeomor- 
phlte»  d'in  [Lopţij  =  forma),  concbylla 
fossile  (vedi  si  ostradtu  mai  susu);  cu 
acelln-asi  intellessu  si  ostritu. 

OSTKACINU,  ostracismu,  ostracode, 
ostria,  ostrinu,  ostrita,  os^ru,  etc,  vedi 
oatraea. 

t  OSU,-a,  snffissn  sau  terminatione 
Gorrespondente  la  lat.  osus,  (it.  obo,  fr. 
eu),  care  se  suffige  la  una  tliema  de 


OSIT  . ._ 

siibstaDtivu  si  e  un'a  d'in  celle  mai  avu- 
tiose  in  limb'a  noatra,  ca  si  in  limb'a 
classica  :  carnostt,  petrostt,  mucosu.  a- 
posu,  oliosu,  formosu.  unsorosu,  Iau- 
ăarosu,  potentiosu,  credetitiosu,  strica- 
tiosu,  mancaiiosu.  ambitiosu,  etc.  d'in 
came,  petra,  mucu,  oliu,  forma,  unsore, 
lauăare,  polcntia,  creăcntia,  strieatione, 
mancatione.  amiitionc;  —  la  ceste  d'in 
urma  se  vede  suppreasa  terminationea 
one;  celle  terminate  in  taie  si  iide  inco 
perdu  finalea  te-.sanitosu,  vertosH,  vir- 
tuosu,  d'in  sanitaie,  vertute,  virtute, 
unu  micu  numeru  d'in  celle  terminate 
in  u  paatredia  acestu  u :  fructttosu,  fa- 
stuosu.  portuosu,  ossuosu,  etc,  d'in 
fructa,  porttt,  oss»:  inse  si :  ossosu.  frue- 
tosu;  asii  si  la  unu  mîcu  numeru  din 
celle  in  c  :  montosu  si  montmsu,  d'in 
monte;  la  pucine  themate  si  de  adiecti* 
ve  se  afGge  suHissiiIu  osu  :  hellicosu, 
negriciosu,  alMciosu,  galbinidosu,  etc., 
d'in  heUicu,  negriciu,  albiciu,  galbinidu; 
pentru  anele  substantive  se  presuppune 
unn  deminiitivu,  la  care  se  affige  osu  : 
somniculosu  si  somnurosu,  nodurosu, 
metiatîosti ;  —  câtu  pentru  sensu,  se 
observa :  1.  ia  genere,  osu  arrâta  co  su- 
biectulu  possede  in  abundantia,  cu  ple- 
nitate  sau  deplenitate  cea  ce  espreme 
them'a  adiecttvului  in  osu,  sau  co  sn- 
biectnlu  are  amore  passionata  de  cea  ce 
espreme  them'a  adiectivnlui  in  osu  : 
animosUf  ingeniosu,  spiriitosu,  ner- 
vosu ,  petrosu ,  aposu  ,  succosu,  puto- 
rosu,  etc  ==  plenu  de  anima,  de  m- 
geniu,  de  spiritu,  de  nervi,  de  petra, 
de  apa,  de  succu ,  de  putore:  —  2.  in 
speciale,  a)  de  partea  subiectului,  st)  sau 
acestu-a  possede  simplu  in  abundantia 
lucrulu  ce  insemna  them'a  adiectivului 
in  osu  :  aposu,  camosu,  ossosu,  men- 
tosu ,  perosu;  p)  sau  acellu-asi  are  de 
lucru  violenta  pasaione  :  virtosu,  ntu- 
lierosu,  libidinosu,  laud^rosu,  setosu, 
mancatiosu;  ■()  sau  subicctulu  e  ac- 
tivu  :  studiosu,  fastidiosu,  injuriosu.  eu- 
riosu,  etc;  S)  sau  acellu-aei  e  paesivu 
odiosu,  orritiosu.  stricatiosu,  peritiosH. 
^ariatiosu.  frieosu,  ardiiiosu,  appren- 
ditiosti,  e)  sau  in  Hue  subiectulu  pote  fi 
si  activu  si  passivu :  suspietosu  =:  si 


>y  Google 


OTI. 


cellu  ce  Sîtspecia,  si  cellu  suspcciiilu; 
IcAoriosu  =.  si  cellu  ce  suffere  lahore 
81  ce  da  multa  lahore;  voluptuosu  .- 
omu  voluptuosu  cui  place  voluptatea; 
hu!ru  voluptuosu,  care  da  sau  casiona 
voluptate,  omu  religiosu,  monuminte 
rtHigiose;  b)  de  partea  obiectului  ad- 
iectivele  in  osh  sunt:  a)  de  lauda,  in 
bene  :  formotu,  pecumosu,  hannosu. 
fmctaosu,  mentosu,  carnosu,  succosu; 
^)  in  rea,  spre  diffaima :  vitiosu,  orntiosu, 
morosu,  perniciosu,  odio8u;mucosu,na- 
80SU,  meniosu,  furiosu;  7)  iu  sensu  in- 
deferente  :  petrosu,  tnontuosu,  aposu; 
8)  iu  0ne,  e  de  observatu,  co  d'in  formele 
hi  osH,  a)  unele  sunt  ambigue,  leuandu- 
se  candu  in  bene,  candu  iu  reu,  candu 
in  sensu  indifâteute  :  gloriosu,  victoria 
gloriosa,  inse  si :  fanfaroni  glorioşi  si 
ItHtdarosi;  fatnosu,  imperiosu,  curiosu, 
arretosu;  speciosu,  etc;  in  :  omu  pan- 
Hcosu,  adiectÎTulu  e  cu  sonsu  reu,  6ro 
iu :  panticosc  dle,  cu  seusu  indifTerente; 
p')  cutele  espremu  co  subiectuluposaede 
na  cea  ce  eapreme  theut'a,  ci  numai 
una  calitate  a  obiectului  espressu  prin 
thema :  ceresiele  petrose,  de  essemplu, 
nu  coprendu  petra,  ci  ceva  d'in  alle 
p^rei,  una  duretia,  assemine  cu  a  jietrH. 
*OSUREai oSi/re,  8.  f,,  ogjris,  (foopii:, 
fr.  OHţrls  Bi  oBf  rlde),  genn  de  plante. 

*  OTAIGU,  3.  f.,  (ifc.  otalgU,  fr. 
otalgle^  utaXYtiz,  d'in  ouc-ui:<ic=urBchia 

■  si  ăX^oţ  =:  dorere),  dorere  de  urechie; 
de  aci  si  adj.  otaigîcu.a,  relativu  la  0- 
tcUgia. 

*  OTAlGICU,-a,  adj.,  vedi  otalgia. 

*  OTIABUNDU,-a.  adj-,  otUbnndiis; 
datu  la  otiu,  care  se  buccura  de  otiu. 

*  OTIANTE,  adj.  part.  preş.,  d'in 
otiare,  «tlaus,  (it.  «liAnte). 

*  OTIABE,  T.,  otUri,  (it.  oilare),  a 
fî  ia  otiu,  a  se  buccurâ  de  otiu :  a  amblâ 
otiandu;  a  otiă  eu  tucruri  si  vorbe 
inutUe. 

*  OTIOSITATE,  s.  f.,  otloBitas,  (it. 
oslosIU  si  eiloBltate),  calitate,  stare  si 
fapta  sau  lucru  de  otiosu  :  otiositatea 
vorbeloru,  coventeloru;  a  vorUotiositati; 
a  se  ocoupâ  de  otiositc^i;  cu  greu  poţi 
scote  aceşti  omeni  d'm  otiositatea  loru. 

*  OTIOSn,-a,adj.,otI*Biu,(it.«iioBo» 


____       OTO.  5^7 

fr.  otieu^  si  oiait);  pkuu  de  otiu,  in  ^tut 
fora  lucru,  neoccupatu;  si  de  acf,  vanu, ' 
desertu,  mai  muitu  decătu  inutile,  etc., 
suntemu  otiosi  si  ve  pottmu  ascuUâ  ; 
a  vorbi  de  lucruri  otiose,  vorbe  otiose; 
jwe  otiosi  appuca  ori-itulu. 

*OTITE,  a.  f.,  (fr.  otite,  d'in  ouţ-wtdţ 
^  urechia),  inflammatione  de  nrechîa. 

*  OTIU,  s.m.,  otiuin,(it.oEl(i},oppo8. 
la  negotiu;  1.  in  genere,  incetared'in  lu- 
cru, repausu,  atare  neoccupata,  şedere: 
cine  abusa  ăe  otiu,  si  attrage  mai  mtUlu 
negotiu;  si  m  otiu  se  cade  a  cogitâ  lane- 
gotie,  dupo  lucru  otiuîu  c  legitimu,  prin 
otiu  reparamu  poterile  perdute,  patri'a 
rcconnoscutoria  procura,  la  beti'nnetia, 
otie  barbatiloru,  ce  au  bcnemeritatu  de 
dens'a,  2.  iu  specie,  a)  vidtia  commoda, 
neturburata,  fora  lucrare,  fora  fatiga, 
ienoăă:  a jacâ  si putredi  in  otiu;  inerte- 
le otiu;  b)  vîâtia  netnrburata,  pace  :  a- 
oiiu  si  secura  pace,  dupo  mare  si 
"ubcUu  veni  tnare  si  neturburatu 
otiu;  ariile  si  scientiele  ceru  otiu  si  pace; 
unu  indolungu  otiu  ăesvetia  omenii  de 
lupta;  c)  tempu  liberu,  covenitu,  iu- 
destullu  :  ai  otiu,  se  asculţi  lectur'a  ceî~ 
loru  ce  am  scrissu?  a  lucră,  a  scrie  in 
otiu ;  nrgotide  domestice  nu  ne  lassa 
otiu  pentru  lucrări  littararie;  nu  vepre- 
cipitati,  ci  lucraţi  in  otiu. 

f  OTO-,  (d'in  grec.  OLiţ-iî>Td(::=urecliia, 
vedi  ai :  otalgid  otite),  intra  in  compo- 
sîte  BcientificB  ca :  otocephalu,-a.  adj.  s., 
(fr.  otooâtthale,  d'in  xeţaXiJ  =  capu), 
care  are  capu  formatu  d'in  urechia,  aUe 
cui  urechie  se  impreuna  si  confundu, 
si  ea  subst.  unu  otocephalu  ^  monstru 
alle  cui  urechie  sunt  confase  intr'una; 
de  acf  91  a.  f.  abstr.,  otocephalia  = 
monstruositate  ia  .otocephalu ;  ai  adj. 
otocepkalieu,~a,  relativu  la  otoeephcdia 
sau  la  unu  otocephalu;  otoconia,  a.  t, 
(fr.  otoeonie,  d'in  xov(s=pulbere),  con- 
eretione  pulberoaa  in  intrulu  urechiei ; 
otocryptide,  a.  f.,  (fr.  otoorrptide;  d'in 
xpânceiv  =  ascondere),  genu  de  reptili 
saurii;  otographia,  s.  f.,  (fr.  etogrAjfbXt, 
d'in  Yp(iţjs[v=descriere),  descriptione  a 
urechiei,  de  aci  si  adj.,  <aographicu,-a. 
relativu  liOtographta,  si  subst.  personale 
oiographu,  auctorîa  iaotographie;  otoiif 


y,  Google 


SG9 


OUA." 


trio,  8.  (.,  (fr.  «tolatrie,  d'in  \atpUi  = 
medicina),  parte  a  medicinei  ce  ae  oc- 
cnpa  de  merbii  de  urechîe;  otolithu.  9. 
m.,  (fr.  etollthe),aJ  concretione  petrosa 
ce  se  afla  in  intrulu  mechiei  pesciloru; 
b)  genu  de  pesci;  otdogia,  s.  t,  (fr.  o- 
tologle,  d'in  X'57Q<:=discursu),  tractstu 
despre  arechia;  de  aci  si  adj.,  otologicu,- 
••  a,  relatirn  la  otologia;  ctorrheia,  s.  f., 
(fr.  •torrb«etd'in^£tcv=:currere),  Bcur- 
80re  d'in  HKciâ'A;  otostotnu,-a,  adj.,  (fr. 
ot«gt»iiie,  d'in  oc^  =  gura),  care  are 
gara  in  forma  de  urechia  -:  eonekylie  o- 
toatome;  otctomia,  8.  (.,  (fr.  ototomle , 
d'in  to(L)}  =:  taliare),  dissectîone  a  ure- 
chiei;  de  aci  si  adj.,  ototomieu.-a,  rela- 
tiva la  otoUmia. 

OTT,  s.  m.,  •TDBi;  redi  ouu. 

OUĂLE  si  ovtde,  adj.,  oratm,  «taIIb, 
(it.cTâle,  fr.*Tale),l.relatiTa  laowti  sau 
ovH,  si  in  specie,  care  are  forma  asse- 
mine  cn  a  ouului  :  figura  ovale,  gaura 
ovale,  folie  ovali,  fossa  ovale; si  easobst. 
f.  una  ovale  (subintell.  linia  sau  figura): 
una  mare  ovale,  ovalea  fadei;  2.  rela- 
tiva la  oue  sau  ove,  si  in  speciale,  la 
trianfulu  numita  ovatione  :  corona  o- 
vaU;  coron'a  ovale  eră  ăe  myrtu,  por- 
tata  de  ceUi  ce  intrau  in  cdaie  ovanti. 
*OUANTE,  si  ovante,  part.  adj.,  1.  d'in 
oiioredesub  1.,  era  part«ni,  care  oua  : 
g(dline  ouanti;  2.  ouare  de  sub  2.,  oranaj 
care  oua=triunfa  in  modulu  nominatn 
ouaiione  :  armafa  intra  ouante,  inimi- 
m  ouanti  ăe  "buccuria. 

OUABE  si  ovare,  t.,  1.  d'in  ouu  ^ 
OVH,  «Tom  Tel  ATS  părere,  (port.  prOT. 
(■T»r,  isp.  hneTar  si  aorar),  vorbiodude 
passeri,  de  pesci,  de  insecte  si  de  anele 
reptili  :  şerpii  oua,  pescii  oua,  irosceîe 
inco  oua;  gaUinele  nostre  au  inceputu 
a  ouă,  raiiele  au  incetatu  de  a  ouă; 
lîupo  ce  oua,  passerile  etocescu; — refl.  a 
te  ouă,  mai  energica  de  câta  simplulu  a 
oua;  —  CQ  obiectnla  ouu  :  a  oua  doue 
oua;  midte  oua  a  ouatu  acesta  raţia:  — 
ca  trans.  ouare^^A  dă  forma  de  ouusau 
a  ammestică,  unge  ca  omt;  —2,  d'in  oue 
:=  ove.  oTare  :=  triuafare  dupo  una  u- 
siora  si  fora  sânge  victoria,  triunfn  in 
care  capitanala  intri,  na  pre  una  carru 
triunftle,  ci  callare  san  pre  diosn,  in- 


OUA. 

coronatu  cu  myrta,  si  aTe&  dereptala 
de  a  immolă,  aa  aoa  taara,cainfriHn- 
fulu  mare  saa  triunfuiu  proprie  dissu, 
ci  numai  aoa  oue,  de  unde  si  nomirea 
acestui  geau  de  triunfn  :  ai  noştri  in- 
trară ouanti;  —  prin  eetensione  ca.  ai 
triunfare,  a  se  baccurâ,  a  si  espreme 
buccurl'a  prin  festivităţi,  a  se  esaalti 
de  buccurf'a. 

OUABIA  si  ovaria,  8.  f.,  vediouartH. 

OUABIU  Bl  ovariu,-a,  adj.  s.,  ova^ 
rius,  (it.  ararU  sî  otsJo,  fr.  oralre), 
relaţivu  la  ouu  =  ovu  :  organe  ouarie; 
si  oii  intellessulu  formei  ovale  de  snb  1.; 
de  regala  inse  leuatu  ca  sabst.,  a)  noasc., 
ouariu.  a)  personale,  care  vende  oua , 
femio.  ouaressa;  Ş)  reale,  pl.-c,  ouarie, 
locu  ando  se  depună  sau  stau  oua,  si  a 
nome,  a')  in  acella-asi  sensa  cu  cuiba- 
riu;  ^')  vasa  sau  armario  de  păstrata 
oua;  Y)  ca  mai  desu  inse,  organo  alin 
animaliloru  ovipare,  unde  se  formedia 
ouăle,  si  de  aci,  S")  la  animali  vivipare, 
ouoriH  ^  corpn  situatu  pre  utemlu  fe- 
mineloru  :  ovariviu  dereptu,  ovariuhi 
stangu;  inffatea  ovarieloru;  s')  la  plante, 
ouan'ur=parte  a  pistilluloi  :  ouariulu  e 
parte  essentiale  a  pistiUului;  b)  f.  reale, 
ouaria.  a)  negotiu  de  ouariu;  ^)  mol- 
time  de  oua;  7)ce]lariu  de  păstrata  oua. 

OUATĂ  si  ovata,  (scurtato,  vata),  t. 
f-,  (it.  «Tatta,fr.  «aate),  scarminatnra  ele 
bombacu  forte  flun  ce  se  pune  intra  cap- 
tusitur'a  vestimentelom ,  v.  ouatore  si 
ooatore,  (scnrtatu,  roiore,— de  preferită 
formei  vatuire;  compara  :  it.  oTattan» 
fr.  oBater),  a  pune  ouată  la  vestimente, 
a  orna  cu  ouată  :  vestimente  ouatate  si 
neouatate, 

OU  ATARE  si  ovatare,  ouatatu  si  ova- 
tatu;  vedi  ouată. 

OUATIONE  si  ovatione,  s.  f.,  1.  din 
ouare  sub  1.,  otI  rel  oTomiti  partnt : 
ouatione  de  galline;  temptdudeouatione 
allu  paaseriloru;  2.  d'in  ouare  sub  2  : 
nepotendu  obţine  triunfulu,  se  contentă 
cu  una  uatione;  Quationi  populari;  ova- 
tionile  familiei  pentru  successulu  copil- 
luîui. 

OUATOEIU  si  ovaforiu,-a,  adj.  8.,  •- 
Tlparns;  care  oua  :  gcdlina  ouatoria;  — 
8.  f.,  reale,  ouatoria  si  ouatore,  loca  si 


=y  Google 


iempu  de  ouatu  :  in  oaaiorea  passeri- 
loru  de  apa;— ouaiore^si  instrumenhi 
de  data  unui  ce  forma  de  oua. 

OUATD  8i  ovatu,-a,  part  sup.  Bubst 
1.  d'in  ouare  eub  I.,  a)  part.,  a)  act. 
intr.  qnf  •rum  vel  orc  pep«rft=:care  a 
ouatu  :  gcUUna  ouată,  pesei  ouat*,  ratte 
ouate;  l)  pas».,  a')  proprie:  oua  de  gal- 
lina  prospete,  ouate  cMaru  de  astadi; 
ţ')  metaforice,  ouattf=inAtu»  :=  facutu 
ia  forma  de  ou»,  ouate,  sau  ammeste- 
catu,  anBQ,  preparata  cu  ouu;  frjsupinu, 
tempu  de  ouatu;  c)  eubst.  m.,  a)  abstr. 
ouatidu  passeriîoru,  farmiceloru,  pesci- 
toru;  ^)  concr.,  ouatuiu  =  spattu  de  fi- 
gura ouăle,  (comp.  ei  it.  evato);  2.  d'in 
ouare  sub  2.,  otâtug,  a)  part  pass.  vic- 
toria ouată,  omini  ouaţi  pentru  succes- 
ade  loru;  successu  ouatu;  b)  sop.  si  subst. 
m.  abst.  ouatidu  invmguionloru;  nu  e 
loeu  de  ouatu  peno  ce  nu  ai  inmnsu. 

OQATUBA  si  ovatura,  a.  f.,  actioua 
ai  resultatn  ăo  ouare,  (redt  1.  ouare): 
ouatur'agtUlindoru;  ouatur'a  concei,  /i- 
gurei. 

0U£  si  oue  (reu  scrissu,  oie  si  oe; 
iatr.  ova  ii  oja;  ito  isp.  oreja,  port.  o- 
Telluţ  prOT.  «TAtla,  orellia»  ortUU,  oellWf 
T.  fr.  «elite,  D.  fr.  «aallle*  d'in  dem.  0- 
vdla,  oveada,  ovieula,  etc);  specia  de 
animale  domesticu  forte  conuoscnta  : 
o»e  negra,  oue  alba;  blândele  oui;feiato- 
rea  ouiioru;  carne  de  oue,  lâna  de  oue; 
a  tunde  ouHe,  a  mulge  ouiie,  a  pasce 
ouile,  pastoriu'de  oui,  pastoriulu  de  oui 
ae  dice  in  speciale  si  pecurariu ;  ouile 
fXUCH eria;— prorerb.  amnelluluhlandu 
suge  la  doue  oui;  a  vrc  se  scota  oum 
d'in  gur'a  lupului;  mai  Ha  si  unu  lupu 
tnancatu  de  oui,  nu  totu  ouile  de  lupu; 
a  vre  se  tragă  doue  pelU  de  pre  una  oue; 
a  se  leuă  ca  ouile  unvlu  dupo  aUulu;=- 
oui  eoventatorie:=omem,  ca  espressione 
basericesca;  in  acellu-asi  sensa  :  ouea 
cea  perduta. 

ODIAEIA,  si  ovtorîa,   s.  f.,   vedi 

OHMrttf. 

OUIABITU,  8.  m.,  vedi  ouiariu. 

OUIASITJ  si  oviariut-a,  adj.  s.,  otIs- 
rlUf  (isp.  oTaJerv,  orejeria),  relativu  la 
oue  sau  oui :  turme  ouiarie;  de  regula 
inse  ea  subst,  a)  personale,  ouiariu, 


OTţ SS9 

a)  pastori»  de  oui,  peenr^u;  ^)  crescă- 
toria de  oui,  eare  cresce  oui,  pentru  spe- 
cula; 7)  perceptorin  de  imposita  pre  oui; 
—cu  tote  aceste  însemnări  f.  ouiaressa; 
—  bj  realo  ouiM^ia  si  oviaria,  a)  mul- 
ţime de  OUI,  fi)  locu  unde  se  Unu  ouHe. 
staulu  de  oui,  stena;  ţ)  professione  a 
ouiortuJui  ca  pastoriu  si  crescutoriu 
de  oui;  —  de  aci  si  YeTb.ouiarire.-eseu. 
a  fi  oHtartu,  a  essercită  ouiari'a ;  part. 
ouiaritu,  ca  subst.  ouiaritu-lu,  nu  nu- 
mai professione,  occupatione  de  ouiariu, 
ci  91  tassa,  contributione  pnsa  pie  oui. 

OUICIA  sau  ouifia  si  ovieia,  s.  f-, 
deminntivn  d'in  oue,  de  undespoi  si  alte 
deminutive  :  ovicdla  si  ouiatla  si  om- 
ctda,  out  ciora  ai  oviciora,  cu  s  in  loca  de 
c  -  omsoira,  ovisiora;  —  unele  d'in  aceste 
forme  si  cu  sensu  speciale,  cumu  :  ovi- 
cella  =  irtloa  arena»  planta;  ouicia  = 
aiilni«n»  allTeatris,  planta. 

*  OUIDUCTU,  si  ovidudu,  a.  m.,  (it 
oTidatto,  tt.  eTidnote),  canale  prin  care 
ouăle  essu  d'in  ouariu  afora  d'in  cor- 
pulu  passerei. 

ODlPERD,-o,  si  oviferu,  adj.,  (fr-  •- 
rlf6re),  oare  porta  sau  conţine  oua,  se- 
mentia. 

OUIFOBME  si  orUotmef  adj.  (it  •• 
Tiforme,  fr.  oTiforme),  care  are  form'a 
de  ouu=:ovu. 

OUILE  sxovile,  adj.s.,  otIUs,— orile, 
(it  ovlle),  relatÎTU  la  oue,  sau  Ja  owî=: 
ovi :  umbrabonapentrustaulationeooile; 
—8.  f.,  reale  ovile,'a,  locu  undo  stau  oui, 
staolu  ouile. 

ODILIONE  si  ovilione,  a.  m.,  «tUIoi 
pecurariu,  pastoriu  de  oui  =  on,  ouia- 
riu; vedi  si  opiUone. 

OUIIjLU,  si  omllura,  adj.  a.,0TJHn8, 
relativu  laoue=oue, :  turma  oviUa,  ea* 
pite  ăepecure  ouiUe, — subst  a)  m.,out{Iu- 
lu  si  f.  ouilVa  staulu  de  oui;b)f.  ouilla, 
deminutiTu  d'in  oue;  vedi  si  ouieia. 

OUINQ  si  ovmu,-a,  adj.,  otIdui,  (it. 
otIdo,  fr.  oTlnâ),  de  oue  :=  ove  :  code 
ouine,  capite  ouine,  peeure  ouine. 

QUIPASU  si  oviparurif^  oTlparoa, 
(it.  OTlparo,  fr.  orlpare,  d'in  oui]=ovu 
si  pafere=na£cere),  care  nasce  sau  face 
oua  :  passerile  sunt  ovipare;  animoltle 
ovipare  se  oppunu  la  cdie  vivipare. 


=y  Google 


5S0 OVA 

OUITIA,  vedi  owicia. 

OUIVOBTI  ai  omvoru,-a,  adj.,  («li- 
Torns,  fr.  arlTore,  d'in  oua  :=  ovu,  si 
vorare)^  care  manca,  devora  oua. 

•  OUOIDE  si  ovoide,  adj.,  (fr.  otoîJc, 
it.  •v«Ide),eare  are  îono&oualez^ovale; 
forma  ca  a  owdui=:ovtdui :  capsule  o- 
voidi;  8.  f.  pL,  ouoidile  sau  ovo^ilc,  fa- 
milia de  molliisce  cu  coca  ovoide. 

*  OUOVIVIPARU  si  ovovw%paru,-a, 
(fi*.  oT«TlTlpare) ,  care  oua  pulti  vini, 
care  clocesce  iu  sene  ouăle  si  scote  pul- 
lii  vioi. 

OUU  si  ovu,  pi.  oua  ni  om,  otob,  (it. 
nor»»  isp.  hnero,  port.  oro,  proT.  or, 
aoT  si  ueuj  t.  fr.  of  si  oef,  u.  fr.  leuf), 
1.  ca  mai  desn  applicatu  la  fetulu  pas- 
serilorn  :  oua  de  galîina,  de  raţia,  dt 
găsea;  oua  prospete;  oua  bătute,  impu- 
tite.  doeite,  gi^nusiulu  ouului,  aU>u- 
sitdu  ouulm,  ghioc'a  ouului;  oua  copte, 
•forte;  mâncări  cu  ouu,'  oua  de  passeri 
adhatice,  a  pune  una  gallina  cloca  pre 
oua  de  raţia;  gaUin'a  are  ouu,  a  eautâ 
MU  cerca  rai\'a  de  ouu;  oua  rosxe  de 
Pasce;— proverb,  mai  herte  acumu  unu 
ouu  de  câtu  la  anwdu  unu  hon;  de  la  ouu 
peno  Ia  meru;  a  merge  ca  cu  oua  in  poUa, 
ca  cumu  ar  duce  oua  in  polle;  ca  gogo- 
sie  nu  se  canescu  oua;  —  2.  la  fetu  de 
pesci,  de  reptili,  de  insecte,  ete. :  oua 
de  muretM,  de  luciu,  de  cefalu;  oua  de 
pesce  sărate,  îndulcite  in  sare;  prcve- 
ghiatoriloru  plăcu  ouate  defomica;  oua 
de  irosea  tesiosa;  oua  de  serpe;  3.  si  la 
omu  si  alte  animali  vivipare,  sementia. 

ODUCIU  si  ouutiu,  omUiu,  pl.-e,  otu- 
Ub;  denuDutiTu  d'in  ouu=^ovu,  de  unde 
nouu  deminutivu  :  ouucioru,  si  cu  a  in 
locn  de  c,  ouusioru. 

OCDLAfîE  si  ovuiare,  ovtdariu,-a, 
a4j>)  (fr.  ornlftlre),  relativn  la  ouiâu 
^  omdu. 

OUULU  si  ovulu,  pl.-e,  oTulnn,  (fr. 
«TBlet  it.  oTolft  si  DOTftlo),  domiiiutivu 
d'in  o«u=oiiu,  applicatu  inse  in  specie 
si  la  rudimentalu  sementiei  unei  plan- 
ta, precaodu  acesta  sementia  e  in  oua- 
'  rva=maritt. 

OUUTIU,  a.  m.,  vedi  ornau. 

OVALE,  ovare,  ova/riu,  ow^one,  ove, 
onk,  ovmu,  otm,  ovutu,  etc.;  vedi :  ouăle 


^  OXY.  

ouare.ouariu,  OHatione,oue,ouile,ouinu, 
ouu,  ouidu,  etc.^ 

tOX-,sioa;y-,(d'in  grec.  iSiţ^cm, 
acidu,  acatn),  intra  in  mulţime  de  de- 
rivate si  composite  mai  allessn  seiea- 
tifice  :  oxaci^,-a,  (fr.«xa«ld«),  care  e 
formatudln  combinationea  oxygeniului 
cu  altu  corpu  elementariu :  absol.  unu 
oxaădu;  oxalatu,  a.  m.,  (fr.  oxaUte), 
nome  generica  de  sari  formate  d'in  com- 
binationea acidului  oxalicu  cu  una  base, 
oxalhy^aiu,  a.  m.,  (fr.  oxalbţdrste), 
sare  formata  d'in  combinationea  acidului 
oxalfK/dricu  cn  una  base;  oxaihydrieu,-a, 
adj.,  (fr.  oxslhf  drlque),  eompositu  d'in 
oxaîieu  si  hgdricu;  oxalieu,-a,  adj.,  (fr. 
oxaliqne) :  acidu  oxaUcu ;  oxalide,  3.  f., 
(fr.  axallde),  gena  ie  plante,  typQ  alin 
familiei  oxal^eloru;  oxcdme,  a.  t,  (Er. 
oxalme,  (dfdX|jLi]),  z^ma  de  acîeta  cu 
sare ,  saratura  acra ;  oxalovinaiu,  s.  m., 
(fr.  ozsloTinate),  Bare  formata  d'in  com- 
binationea acidului  oxalovinieu  ca  una 
base ;  acidnlu  oxalovinieu ,  (fr.  ox«l»- 
Tlnique),  compos.  d'in  ocidu  oxalieu  si 
hydrogeniu  bicarbonatu;  oxaeolaUt,  oxa- 
soticu,  oxaeotitu,  oxaeotosu,  vedi :  ni- 
tratu,  nitricu ,  nitritu ,  nitrosu ;  oxeo- 
latu,-a,  adj.  s.,  (fr.  oxdold,  ox^olat),  Ur 
cntu,  preparatu  cu  oxtolu;  a.  m.,  oxeth 
laiu-lu,  acietu  de  pbarmacia  destillstu; 
oxeolicu,-afiA\.,  (fr,  oxâ«lIqne);deftt:eolN, 
de  natur'a  oxeolvim;  oxedlu,  s.  m.,  (fr. 
oxăoi),  acietu  de  pbarmacia,  oxhydro- 
earhona2otatu,-a,  adj.  (fr.  oxhjdroiMr- 
bouiotA) ,  care  coprende  oxygeniu,  Ajr- 
drogeniu,  carboniu  si  aeoia;  oxiodiM.-a, 
adj.,  (fr.  oxlodliiue)  :  aâdu  oxiodieu; 
oxura,  s.  f.,  (fr.  oxure),  eompositu  bi- 
narîu  d'in  oxygeniu  ce  nu  e  aaău; 
oxuratu,  8.  m.,  (br.  oxnrate),  sare  for- 
mata d'in  combinationea  acidulai  oxu- 
ricM  cu  Una  base;  oxuria»,-a,  adj., (fr. 
•zDrlqse ,  d'ia  oupo;  =  uriua)  :  aâdu 
oxuricu;  oxifbaphu,  9.  m.,  «x/bapliBa, 
(Hfi^afov,  tr.  oxybaphe),  a)  acietariu, 
vasu  de  acietu ;  b)  mesnra  de  Ucide 
grecesca,  c)  genu  de  plante;  oxybase. 
s.  f.,  (fr.  «xjbase),  oxydtt  ce  Ineredia  ca 
hase;  de  -aci  si  adj.  oxyhatieu,-a,  sare 
oxybasica;  oxybromura,  s.  f,  (fr.  nj- 
bronvrc),  combinatione  de  bramm  en 


,y  Google 


OXŢ; 

nnu  oxydtt;  oxyearpuro,  adj.,  ((r.  txj- 
ctrp«,  d'iu  xap;r6;  =  fructu),  care  arO 
fructe  acuminate;  oxifcedru,  s.  tu.,  oxj- 
cedros,  (â£6xaSpoc,  fr.  vxjcMre),  arbo* 
re  .d'in  famili'a  coaifereloTu;  oxychlo- 
ratu,  s.  m.,  (fr.  «ijcfelvrate),  sare  for- 
mata d'in  conibinatioDea  acidului  oxy' 
cAIoncH  cu  una  base;  oxyehloricura, 
adj.,  (fr.  oxf  chlorique) :  aeidu  oxi/chlo- 
rica,  cellu  mai  inaltu  gradu  de  oxyge- 
n(a'e  a  chiorului;  oxychîorocarbonatu, 
8.  m.,  (fr.  exj'cMoroGJU'bonate),  sare  for- 
mata d'in  combinationea  acidului  oxy 
cfUorocarhonicu  cu  una  base;  oxycKoro- 
.  earbonicUj-a,  adj,,  (fr.  asicIilDracarbo- 
niqne)  :  acidu  oxychlorocarhonicu,  for- 
matn  prin  cldoru  si  mrhoniu  cu  oxygc- 
niu;oxychlorw(f,a.t.,({r.i)s.jeb\oTun), 
combinationea  Unui  oiydu metallicu  cu. 
ehlorura  d'in  acella-asi  metaUu;  oxy- 
eladu,-a,  adj.,  (fr.  oijeUde,  ă'in  xXdi- 
3o<;=ramu),  care  are  ramuri  acuminate; 
oxycratu,  a.  m,,  (fr.  «xjerat,  d'in  -npa- 
câ;  =:  ammesticatu),  ammesticatura  de 
acleta  cu  apa  ce  se  applica  forte  desu 
la  morl)i  inSammatori;  oxyci/anura,  a.  f., 
{ti.  oxjcjanDrr),  compositu  d'in  cya- 
nogeniu  si  oxijdu  metallicu;  oxi/dahile, 
adj.,  (fr.'»x)'dable),  care  sepoteoiFi/ici- 
re;  oxnăobilitale,  a.  f.,  (fr.  oxjdabllltâ), 
calitate  de  ce  e  oxydabile ;  oxydare,  v., 
(fr.  oxjder),  a  face  oxydu,  a  reduce  in 
oxydu,  si  refl.  a  fie  oxydâ  -.  olieU  oxy~ 
dandu-se,  ae  solidifica;  oxydaiione,  s.  f., 
(fr.  •xj'dfttltK),  actione  de  oxydare;  oxy- 
datu.-ti,  part.  d'in  oxydare,  (fr.  oijd6); 
0Xydtt,ţi.-e,  (bassulat.oxţdnm,  fr.  oij- 
de*  it.  ossidoj,  combioatione  de  oxyge- 
niu,  privata  de  proprietatea  de  a  roşi 
heliotropiulu  '■  oxyde  m^allice ;  oxyde 
de  apa.  de  e-arioniu,  oxydu  puru,  oxydu 
olcaliHu;  oxydu  casiosu;  oxydoehlorura, 
8.  f.,  (fr.  oxjdoeliiorare),  combinationo 
s  unei  chlortira  cu  oxydu  de  acellu-asi 
metallu;  asia  si :  oxydoeyartHra  (fr.  oiţ- 
io6j%attTt);oxydoide,  adj.,  (fr.  osjdeî- 
de),  care  nu  e  ueci  acidtt  neci  base  :  cor- 
puri oxydoidi;  oxyăulu,  pl.-e,  (fr.  oxj- 
dule),  proprie,  deminntiTU  d'in  oxydu, 
applicatu  inspecie  la  primulu  gradu  in- 
feriore de oai^daA'onfi  a  unui  corpu  oxy- 
tUdu  cu  ewo^;  oxydiâatu,-ar  part.  a^., 


OXY. 


5«1 


(fr.  oxf  dala),  treciitu  inatatu  de  oxydulu : 
ferruoxydulalM;oxygala,a.  f.,  «xy^ali, 
(oţ6-[aXa,  fr.  «xygftl,  d'in  Ydi>.a=lapte), 
lapte  prensu  si  acru;  oxyyembik,  adj., 
(fr.  «xfgâoable),  care  se  pote  oxygena- 
re  si  oxygenisare,  (fr.  oxjgtnerBi  oxj- 
SfinlMr),  ă  uni  cu  oxygeniu,  a  combini 
cu  oxygeniui  oxy^naîioneai  oxygenisa- 
tione,  a.  f.,  (fr.  oxfţâtaatloii  sioxjţânl- 
satUa),  actione  de  oxygenare  sau  oxy- 
genisare, si  effectu  sau  stătu  produssn 
prio  ^^sta  actione;  oxygemttu  si  oxy- 
geni3(du,-a,  part.  d'in  oxygenare  si  oxy- 
genisare (fr.  oxjţânâ)  ;  eiheriu  oxyge- 
nalu,  apa  oxygenisata;  oxygeniu  si  oxy' 
genu,  a.  m.,  (fr.  oxjghat,  it.  osslsen* 
si  uHslgflae),  uuulu  d'iu  elementele  ae- 
rului, ueceasariu  la  vi^tia  si  combu- 
stione  :  plantele  Iragu  d'in  apa  oxyge- 
niuiu  si  hydrogeriiuluce  lee  necessariu; 
oxygeniulu  s'a  nomitu  asia  pentru  co  la 
ineepululudescopcrirei  se  credea,  co  nu- 
mai dlu  gcntra  sau  nasce  addci  oxyge~ 
noferruginosu,-a,  adj.,  (fr.  ox^gâiiiifer- 
ruţineuxj,  care  cop^eude  ferru  si  oxy- 
geniu :  earboniu  oxygenof^ruginosu ; 
oxygenometru,  s.m,,(fr.»x;g4a«nitre), 
eudiometruz=-iB3\,iameat\i  de  mesuratu 
oxygşaiulu  atmosferei;  oxygeusia,  s..f., 
(&.  oxfgeuslo,  d'in  ytuot^  ^=:  appetitn 
de  mâncare),  aeatn  appetitu,  deavoltare 
escessira  a  gustului;  oxyglottu,-a,  adj., 
(fr.  oxlgli>tte,d'in  -rXiucta^^limba),  care 
are  un'a  d'iu  limbele  frondielorusau  fru- 
cteloru  acuta;  oxygonu.-a,  adJT  (fr.  oxjr- 
Kone,  d'in  ţuvta  =  âoghiu),  care  are 
ănghiuriletote acute :  triangluoxygonu; 
pi.  oxygonele,  familia  do  conchylîe,  atle 
caroru  conc>3  sunt  forte  angulose;  oxy- 
haphia,  a.  f ,  (fr  oxjhaphie,  d'in  âţij  ^ 
tactu,  palpatu),  desvoltare  escessira  a 
tactului  sau  palpatului;  oxylapathu,  a. 
m.,  oxjlapathnm  (â£uXdiffa{foy,  fr.  exjr- 
lapathe),  lapathu  acumioatu;  oxyloba, 
a.  m.,  (fr.  «xf  lobe),  genu  de  plante  d'în 
famili'a  teguminoseloru;  oxymanganatu 
ai  oxymanganesiata,  s.  m.,  (fr.  oxjmao' 
ganate  3Î  «ijmanţanâitlate),  sare  for- 
mata  d'in  combinationea  acidului  oxy 
manganiat  sau  oxyntanganesicu ;  addu 
oxymangamcu  si  oxymanganesiat,  care 
coprende  ca  mat  muitu  oxygeniu;  cxy- 


86 


>yGoog[c 


ste 


OXT. 


mele,  g.f.,ox;in«ll*  (â(6ţiLsX[,  Troiţmelţ 
d'in  |iiX(  ^  miere),  compositu  cu  miere 
si  acietu',  cxymoru,-a,  adj.,  •xj'moruB, 
{Ă{6jtcopo(;,  fr,  aijm»ron,  d'in  jitopdf;  ^ 
stultn),  acuţii  sau  ageru,  spirituale  si 
totn  de  nna  data  stoltn,  in  apparentia 
stultn,  nbsurdu,  d^ro  coprendendn  unu 
profuudu  intellesau  :  disse  oxymore,  ca : 
/«CM«dM  striga;— oxymuriaiu,  s.  va.,  (fr. 
«xTmurlate),  vedi  tMorura;  oxytnyr- 
sina.  8.  f.,  oijmrmlnp,  (iţujtupafvTj),  spe- 
cia de  myrtn  spinosu;  oxyopia,  s.  f.,  (fr. 
oxjft|tle,  d'in  %!:  =  Tedere),  rederea- 
gera,  cepetrunde  forte  departe;  oxyoto,- 
a,  adj.,  (fr.  oxjote.d'in  ooţ, (iriţ^are- 
chia),  care  are  nrechie  acute,  acuminate : 
omeni  oxyoti:  passeri  oxyote;  oxypeta- 
tu.-a,  adj.,  (fr.  oxjpâuie),  |care  are  pe- 
tale liniarie  si  acuminate;  oxyphonia, 
B.  f.,  (fr.  exTPphoDle),  voce  acuta  ce  ca- 
racterisa  cM'ti  morbi;  oxyphosphura,  a. 
f.,  (fr.  oxjhosplinre),  compositu  d'in 
phoephoru  li  d'in  unu  oxijău  matallicu ; 
Olipphyllura,  adj.,  Kfr.  oijphylle,  d'in 
(pfj^Xov  1=  folia) ,  care  are  folie  sau  ftj- 
liore  BcuniiHate;f.j:y;)orM,-a,  adj.8.,oxy- 
ptrni,  (d&>xopo;,  l\'.  «xjporp,  d'in  «6- 
po;  z=  mersu,  cursu),  care  curre ,  per- 
curre,  pertunde  rapidu,  ageru  cursoriu; 
s.  va.,  oTyporulu,  genu  de  insecte  coleop- 
tere  d'in  famili'a  breTiperneloru;  ory- 
jitertt,-c.  ndj.  a.,  (fr.  otjptfere,  din  nrs- 
p^v=aripa),  ageru  de  aripe;  s.  m.,  oxy- 
pterulu,  geilii  de  pesci  cetacii;  oxijcu,'a, 
adj.  B.,  (fr.  oxyqDe),  se  dice  de  compo- 
Bito  chfinice  binarie,  în  cari  oxygeniulu 
sa  comporta  ca  elomentulu  negatiTu; 
oxyrhefftnia,  a.  î.,  (fr.  oxyrheţmle,  d'in 
4p«frir([v:=er«ctare),  versaturaacra;  oxy- 
rhwHnUrft,  s.,  (fr.  oxjrlioâlii,  d'in^^v 
=  roaa).  acietu  ros-itu  de  pharmacia; 
OXyrhynchUf-a  adj.,  (fr.oxf rbjnqae,  d'in 
ţixiŢ/o-:=T03tTa),  care  are  rostrulu  aeu- 
minatu,  ca  subst.  applicatn  la  mai  multe 
generi  da  passeri,  de  pesd,  de  crustacie; 


oxţ/saerharu,  8.  m.,  «ij-saceharnin  (it<>- 
'3dm^apov,fr.«xji«ccharnBi),beaturaani- 
mesticata  cu  saeharit  si  acietu;  oxyse- 
Unicura,  adj.,  (fr.  »xf  BAlâalqne),  com- 
positu d'in  selaiiura  cu  unu  oxydv  allu 
metallului ;  oxyspermu,-a,  adj.,  (oxj- 
sperme,  d'in  avripţia  ^  setnentîa),  care 
are  sementie  aau  fructe  acuminato;  oj^- 
st(mu.-li,  adj.  s.,  (fr.  oxfstonej  d'in 
ar^  =  gura),  oare  are  marginile  gurei 
forte  acute;  s.  unv  oxystomu,  insectnce 
possede  assemine  caracteriu ,-  oxijsfylu,- 
a,  adj.,  (fr.  oxfstjle,  d'in  aruX-r]  :=  co- 
lumna), care  are  columne  acute;  oxysid- 
focyanura.  s,  {.,  (fr.  oxfgniroojasure), 
combinatione  a  unei  £u^/oc^anura  cu  unn 
oxydu  de  acellu-aai  metallu;  oxysulfura. 
a.  f.,  (fr.  oxj8ainire),sH^/'Mra  combinata 
cu  oxijdu  de  aceUu-asi  metallu;  oxyto- 
nu,-a,  adj.,  oxf  toitas,  (â£(JTovo(),  care  are 
^ontilu  acutu  pre  ultim'a  a}'llat)a;  oxy- 
trickinu,-a,  adj.,  (fr.  «xytrJchiti),  care 
sâmena  cu  unu  oxytrichu,  a.  f,  pi.  oxy- 
trichinele,  tribu  de  animalcuîe  infuso- 
rie;  oxytrichu,-a,  adj.  s.,  (fr.  oxjtriiiiier 
d'in  ftp££-Tp[^âr:  =  peru),  care  are  peri 
aatti,  ca  a.  m.,  oxytriehuîu,  genii  de  a- 
nimalcule  infusorie;  oxyvru,-a,  adj.  a., 
(fr.  oxynre,  d'in  oapi  =  coda),  care  are 
codaacuminata;  ca  subst.,  a^tinuoiyNru, 
genu  de  vermi  intestinali;  t)  oxyurde, 
tribu  da  insecte;  oxy.somu.-a,  adj.,  oxj- 
Bomn^,  (âf^CwtLo;),  care  are  zima  sau 
snccu  acru. 

*  OZENA,  s.f.,«z»n«,  (Kaiva,  fr.  •- 
line,  d'in  SCeiv=a  dii  rea  odore),  l.  ul- 
ccratione  in  n^ri  aau  in  gura,  d'in  care 
esso  piironiu  fetidu  ce  infecta  aerulu  d'in 
pregiuru;  2.  genu  de  insecte  eoleoptere. 

*  OZBNOSlT,-a,  adj.,  oitenoşns,  plenu 
da  oeena,  care  are  oxena. 

*  OZONU,  8.  m.,  (it.  oiono,  d'in  ÎCstvs; 
a  di  odore),  oiygfeniu  in  statulu  cellu 
mai  puru,  care  are  «na  odore  caracte- 
riatica. 


=y  Google 


P,  a  s^aseapredlocex  ttttera  in  alhbe- 
Mv  roBiBOD,  9i  un'a  d'intre  acell&-a  cari 
si  B  conservate  prouDnti'a  origioaria  in 
ti)U)  casorilâ:  numai  în  unele  loeurî  în- 
ainte dfl  i  aa  aude  ca^  ^recn  sau  gtr- 
maniep,  preciimn  in  :  hipi,  napi,  sapi, 
pien,  pisare;  si  fnainte  <l«  e  lunga  cu 
asaimilations  ăi  ie,  precnmn  in  :  pStra, 
pitUe,  perde.  In  Daci'a  boreale  sceatu  * 
(naectitn  d'in  p)  se  aude  ca  ee.  Inse  a- 
ceste  nuantie  dispăru  d'in  df  in  df,  si  in 
gehen  se  resl^ilesce  pronunti'a  genui- 
na a  Ittterei  p. 

*  1  PABITLABE,  v.,  pibnUrl,  1,  a 
pasoe,  amaneft,  a  se  nuM;  2.  a  vtrioge 
nntretin,  a  cântă  si  a  aduna  prdrisioni, 
mai  vertosu  pnntm  callii  de  armata.   - 

«  2PABDLARK,  adj.,  pabnlnrls,  re- 
IfttîTu  \Apabul*i  san  nutretitr,  care  serve 
de  nntretiu  :  lucruri  pabnlm'i ,  de  alle 
manevrei. 

*  PABULABID  ,  s.  m.,  pnbnUrlas; 
1.  oare  e  insarcinafeu  ca  provisionarea 
de  nutretiu ;  2.  arrendariu  de  pastioni 
publice. 

«FABULATIONE,  s.  f.,  pabnUtlo, 
1.  actione  de  pascere,  de  mâncare,  de 
nutrire,  ntitritione;  2.  actione  de  a 
stringe  natretiu ,  de  a  face  provisioni. 

*  PABDLATOEID.-Wrw,  adj.  s.,  pa- 
băutor,  pabDlatorlut;  1.  oare  da  nutre- 
tln  anitaaliloru,  nutritorin;  2. care  strin- 
ge nntretiu,  provisionatoriu  de  nutretiu 
pentm  animali,  mai  vertosu  pentru  calli 
de  armata. 

*  PABtiLATU ,  sup.  bI  b.  m.,  pakn- 
lţtaM»-nt  actnln  de  pabulare  eau  nutri- 
te tpoMatiiiu  vitîHoru,  pc^nUattda  col- 


Morv;  a  proeede  la  p(Atilatu;  a  $e  ooM^ii 
CM  pabtdatuUt;  a  te  intoree  de  la  pabiUatu. 

•  PAB[JLOSU,-o,  adj,,  pabKin», 
plenu  de  pabula  san  de  nuiretin,  nutri- 
tioBB  ;  terra  pabtUosa ,  locuri  peimlâse. 

*  PABULU  sau  ptil«,  s.  m.,  pabi- 
laa,  (de  la  paieere),  1.  pastione,  nu- 
trefiu,  nutrimenta,  nutritura;2.  prori- 
sione  de  nutretiu  pentru  calli.jnai  rer- 
tosu  la  armata;  3.  Sg.  alimestn  pMtra 
omeni  si  pentru  animali ;  serpH  serveseu 
de  paMu  porcOoru;  a  dâ  palvilu  mor- 
btilui;  pomeh  şervesett  de  pabulu  fHgU' 
riUmt;  vitiele  si  au  aflain  pabuht  in  a- 
buHdantia;  acestu  betranu  deerepitu  nu 
e  de  eâtu  pabulu  pentru  in^tnm,  aoh«- 
rnntls  pabdlnm,  Plant. 

PA0ABB,v.,paoKre,(d9lapace),  l.a 
pacifici,  a  restabili  pacea ,  a  regtabiU 
secnrttatea  :  Pon^iu  a  paeatu  marea 
de  piraţi;  a  paeâ  padtirUe  de  latrtmi; 
2.  a  Buppnne  cu  armele ,  a  domlt4  unu 
poporn  revoltata :  a  pacd  una  i6rra, 
una  Cetate;  3.  a  ară,  a  cultivi,  a  &ca 
se  producă  fraete  ca  in  tempn  de  pace  : 
a  pwă  agrulu.  Compnsnln  impaeare  o 
mal  multu  in  usu. 

PAOATIONE,  s.  t,  pacati»,  actione 
de  paeare,  in  t.  s.  'verbului. 

PAOATOBIU,-*^'«,  adj.B.,paoat«ri 
ps»tnrIo>»  care  pacifica,  oare  restabi- 
lesce  pacea,  impacatoriu. 

PACATtJ,-a,  adj.  part.,  paeatatf-pa- 
cificatu,  [impacatu ,  paoifieu ,  oare  e  in 
pace;  netuTbnratn  :  tirrapaetOa,  stare 
pacata  a  ttnttt  amu ,  a  unui  ptporu,  a 
marei,  a  aendui. 

PAOK,  9.  f.,  paz,  (it.  pa««,  isp.  pat^ 


,y  Google 


5B4 PAC.  

fr.  palx),  1.  atare  neturburata  iotre  o- 
naeni,  Tora  lupta;  2.  stare  a  aufSetulni 
neturburata  (Ie  passioni,  dodorerisaude 
remorsulu  couacientiei;  â.  trancillîtate: 
a  fi  in  pace  cu  vednii,  a  face  pace  mire 
omeni;  a  face  pace  cu  mimtcwltt ;  a  m- 
chiam  tractatu  de  pace  a*  poporele  eu 
cari  ne  amu  luptatv  peno  acumu;  a 
cumperâ  pacea  cu  saehfieie;  pace  gene- 
rale, pace  universale,  pace  stabile,  pace 
perpetua;  a  cere  pace,  a  offerS  pace;  a 
ave  pace,  a  ave  lipse  de  pace;  pacea  suf- 
flettUui;  loc,  da-mi  pace,  lassa-me  in 
pace,  nu  me  tarbartl;  prav.,  pace  hona, 
neci  uoa  Bcire. 

•PACHUNTICU,-a,adj„(fr.paobM- 
tlqme,  de  la  gr.  naxdveivrringrossiare), 
IngroBBiatoriu  :  medicamente  poMun- 
tice,  oari  ingrâsâia. 

t  PAOHY-,  (grec.  aax£«:  =  grossu, 
spissu),  in  diverse  compositioni  de  ter- 
mini teohnioi,  precumu :  paehyearpu,~a, 
(fr.  pMbjoarpe,  d'in  xapitâ;  =:  fructu), 
cară  produce  fructe  apiase ,  ca  legu- 
miaohi  .pachycephalti,-a,  (fr.  paehfcâ- 
phnltf  d'in  xscpa).iJr::oapu),  care  are  ca- 
pulu  (6ttQ  spissu  ,  ae  dice  despre  pas- 
seri;  pachyehymia,  (fr.  paehjebjnieţ 
d'in  xo|'^<;=saccu,  umore) ,  iagroasiare 
morbida  a  umoriloru  in  corpu ;  pachy- 
derfmi.-a,  (fr.  pMilijderm«,  d'in  Sipp.» 
=  pelle),  care  are  pelle  grâssa  si  mai 
fora  peru;  subBt  ■^\.,pachyăermd(i:  por- 
cnIu  e  «nu  pachydermu;  ţmcht/gastru,- 
a,  (fr.  paebjţjiatrr,  d'in  ^aon^p^ventre, 
Btomacu),  care  are  stomaculu  forte 
grOBSu;  Bubst.  pi.,  pachifgaatrde;  pachy- 
glossu,-a.  (fr.  paelijf loaae,  d'in  fXwoaa 
=  limba),  care  are  lîmb'a  fârte  groasa, 
Bobst.  pi.,  pachyglossfile;  pachglide,  (fr. 
fMthjUăo,  d'in  }ra/i>Xâi;:=gro3Sicioru), 
genu  de  insecte  hemtptere  d'ia  famili'a 
geocoriseloru;  pachyloceiu,  (fr.  paehflo* 
eUe),  genu  de  iasecte  d'in  ordinea  pul- 
monarîeloru,  d'in  famili'a  araneideloru; 
puchytna,  s.  f.,  (fr.  p^chjna) ,  ge&u  de 
bareti  groasi  BubterraDi  oari  se  afla  in 
regiouile  celle  mal  calde;  pachj/merura, 
(fr.pMhrB6re,d'iD  [U(>o<;.-:^parte,  mem- 
bru), care  are  membrele  groase;  snbat. 
pL,  pacliymerele,  geuu  de  inseets  be- 
mi^Un; pachimţfa,  a.  f.,  (fr.  paehjmlo, 


d'in  ^ii%<:  =  scoica),  genu  de  coDchylin 
bhiUe;  pachynenm,-a ,  (fr.  pachjiiiMie, 
d'invs[)jii;^3elba,lemim),  care  are  Icm- 
nnlu  f6rte  groasa;  snbst.  ţl.pachynemii, 
plante  dycotyledoQÎe,  cn  flori  incomple- 
te, d'in  Olland'a  ao\i&;pa£hyodonte,  adj., 
(fr.  paelifvdcnte^d'iii  âSoug=dente),oare 
are  dentii  grossi  :%(lra  padtyodonte; 
pachyotu,-a,  adj.,  (&.  paok;*te,  d'in 
o5ţ,  ât(ic=:ure(âiia),  care  are  urecbiele 
grosse;  pachyphyllu,-a,  (fr.  pRcbjphfl' 
le*  d'in  ipoX^v=:foIia),  care  are  foliele 
grosse;  subst.  pi.,  pachypkyUde;  pachy- 
pleuru,-a,  (&.  paelirplean,  d'in  xXsupâ 
=?  lăture),  care  are  laturile  groase; 
subst.  pi.,  paduffl&trele,  genu  de  planta 
d'in  famili'a  umbellifereloru;  packypode, 
^h  (fr-  pai'bjpttde,  d'in  icou;,  iraSdţrz 
petioru),  care  are  petîorele  grosse,  se 
dice  despre  plante  si  despre  mollusce ; 
packypomu,-a,  (fr.  paebjpeme  i  d'in 
icu|ta=:ap6rtara),  care  are  unu  operclu 
grossu,-  se  dice  despre  ţlajitf,  packypu, 
3.  m.,  (fr.  piohjpe),  genu  de  insecte  co- 
leoptere;  pachyptiiu,-a,  (fr.  paobţptile, 
d'in  rcriXov  — pâuna),  care  are  penaele 
groise;  aubat.  pi.,  pachyptdele,  genu  de 
passeri;  padiyrhizu.-a,  (fr.  pach]  rbjce, 
d'in  fiCa  :=  radecina),  oare  are  radeci- 
nele  grosae;  aubst.  pi.,  pachyrhizele . 
genu  de  plante  d'in  Indi'a,  d'in  famili'a 
leguminâseloru ;  pachyrhynchide ,  adj., 
(fr.  pftobjrhjDcbide,  d'ia  p()^o<;  =  ro- 
stru),  care  are  rostrulu  grosau;  subst. 
pL,  pachyrhynchidile,  genu  de  insecte; 
pachysandru,  a.  f. ,  (fr.  ptobjsiDdre, 
d'in  Âyijp,  &v5p6<:  z=.  maritu,  barbatu) , 
genu  de  plante  americane  d'in  famili'a 
cuphorbiacieloni;  pachţ/stemone ,  s.  m., 
(fr.  pMjbfBMiiiţii,  d'in  sniiuav  z=.  fim), 
unu  arbore  originariu  d'iu  Java;  pa^y- 
atomu.-a,  adj.,  (f^.  pRofa; stane ,  d'm 
axâ|j.a  =  gura) ,  oare  are  gur'a  forte 
mare;  subst.  pi.,  pachystfmde,  genu  de 
insecte  diptere;  packyte,  s.  m.i  (fr.  pa- 
obf  te),  1.  genu  de  concbylie  bivalre  fos- 
sili;  2.  genu  de  insecte  coleoptere;  pa- 
chylriehu,-a,  (fr.  paehrtrlqaeid'in  dpt£, 
Tpixâ;=pgru),  care  are  pârulu  grossu , 
se  dice  deapre  insecte. 

PACURia.-d.  a<lj.  3.,  (fr.paelaire), 
coaaerratoriu  alta  pacei,  titia  ce  se  di 


yCOOglC 


PAO 

priocipiloru  cui  eoneerran  pacea;  asse- 
mine  tjtlu  datn  officiarilorutramisside 
enitm  de  la  Bom'a  la  principii  iDsarci- 
naU  cu  conservarea  pacei. 

PAClPERU,-a,  adj.,  paelfsr,  oare 
adânce  pace ,  epithetu  datu  dieilom : 
pac^enâu  Mereunu,pa<ifer'a  Minerva; 
si  plantelom  :  pMiferubtîamu,  paei- 
fer'a  oWtw. 

PACIFICARE,  T.,  pacificare,  1.  a 
face  pace  intre  omeni,  a  împaci,  a  im- 
blandf;  2.  a  sUUlî  pacea  in  nrm'a  nnei 
tatbnr^  aau  lupte  :  a  pacifică  una 
tSrra,  a  pacifică  unu  popont,  a  pacifica 
c&iUe  intre  âom  smt  nuâ  mdti  âmeni. 
intre  âo»e  sau  mai  midie  poporc ;  de- 
spotii  eandu  guppunu  unupoporu  eu  ar- 
mele, dieu  eo  au  pacificatu  târr'a. 

PACIPICATIONE,  s.  f.-,  paclfleatlo, 
actioae  de  pacificare  :  Bomănii  din 
Tran»ilvanfaeompus»ain  annidu  1848 
unu  comitatu  de  paeificatione  carepro- 
dusse  edle  mai  ione  resullaie  in  aceUe 
tempuri  turburate. 

PACiriCATOBIU.-forifl,  adj.  s.,  p»* 
olllcst»r,  psclfleatorlns,  c&re  pacifica  : 
comitatu  padfieatoriu,  mesure  pacifiea- 
iorie,  adu  pa/dficatoriu,  spiriht  paeifi~ 
eatoriu;  d^spotii  cari  suppunu  terr^ 
eu  armele,  ae  numescu  paaficatori. 

PACIFICATU,-a,  adj.  part.  BUp.  b. 
tu.,  paeifieitas,  rednssn  la  starea  de 
pace;  impacatw  :  terra  pacificată,  po- 
poru  paâficafu;  aeumu  e  Hmpulu  de  pa- 
cificatu; tctu  anriulu  ne  amn  occupatu 
cu  paăfieatulu  eertHoru  dintre  omem. 

PACQ'IGE,  adr.,  pacifice,  in  modu 
pacifiat :  a  lucră  pacifice,  a  se  portă 
pacifice,  ■  a  trai  pacifice  eu  tota  lumea. 

PAGIFICU,-a,  adj.,  paciflcns,  cui 
'  place  pacea,  care  e  favorabile  pacei : 
spiritu  pacificu,  proiecte  pacifice,  per- 
eonapăafica,  purtări  pacifice ;  marea 
pacifica  Rau  oceanulu  pacifioi ,  marea 
sau  oceasuln  d'intre  Asi'a  si  Americ'a; 
si  ea  subst. ,  amu  eaUatoriiu  pre  pad^ 
ficu,  naviie  se  afla  pre  pacifieu. 

FACIBK,-€«ct(,  V.,  paeUel,  a  face 
pactu,  contraotu,  concordatu ;  a  se  in- 
Tolf,  ase  intellege  cu  cineva  asupr'a 
nnai  lacru ,  a  stabili  conditioni  pentru 
implenirea  lui,  a  stipula.  Badecia'a 


PAD. 


M6 


participiului  poeftt.-a,  si  a  substantive- 
lom  pactu  si  padione. 

PkCiXnSEreseu,  t.,  (de  la  pace), 
paelfleu'e»  forma  obsoleta ,  precumn  si 
a  derivatelom  :  paduitoriu,  paduUu, 
Tedi :  pacificare,  paeificatione,  padfiea- 
toriu, paâficatu. 

"  PACTICIU  aaa  pacmu,-a,  adj., 
p«etlotD8  si  pâctitina,  relativu  la  pactu, 
care  se  copreude  in  pactu. 

«PAGTILE,  adj.,  putllis,  (da  la 
pangere),  imbinatu,  combiiutu,  imptet- 
titu  :  corona  pact/He. 

«  FAOnONE  ,  8.  f.,  paotio,  (de  la 
paelsel),  actione  i6' pocire ,  stipulatio- 
ne,  concordatu,  coutractu  :  amu  termi- 
natu  beUali'a  prin  victoria,  nu  prin  pac- 
tione. 

*  FACTISAEE,  v„  (fr.  paotlser,  it. 
patteţţlare),  paelscl,  a  face  unu  pactu, 
a  se  iuvolf  cu  ciueva  la  ceva,  a  stipuU : 
nemine  nu  pactisa  eu  omenii  flaed, 
pactisa  inse  cu  eeUi  tari ;  cUu  apaeti- 
satu  cu  sicarii ;  de  omenii  perverşi  se 
ăiee  eo  pactisa  eu  diaboUdu. 

*  PACTISATIONE,  s.  f.,  paoH»,  (it. 
pattOKfflBP>BBto),  actione  de  poctitore ; 
stipulatioBe. 

♦PACTISATORIU,-«ria,  adj.  8.,  (it. 
patteKKiatore),  oarepoo^tsa,  oare  face 
pactu,  care  stipula. 

*  PACTISATU,-a,  adj.  part.,  (franc. 
paetUA,  it.  patts^Klâto),  stipulatu. 

*  1  PACTU,-fl,  adj.  part.,  pactoi,in- 
Tolitu,  convenita,  contractatu,  stipu- 
latu :  eonditionile  pacte,  mercedea  paetai 

*  2  PACTU  ,  pl.-e.  factum,  actu  de 
involire,  conrentione,  concordatu,  con- 
tractu  :  a  face  pactu,  a  rupe  paetulu ; 
paău  sea^etu,  pactu  soeiaio,  paetu  con- 
stituţionale; pactu  illidtu. 

PADURAftESSA,  s.  f.,  1.  aaltnaril 
nxor,  tnnlierea  paăurariului;  2.  muliers 
care  custodesce  una  pădure. 

PADUBARIU,  s.  m.,  «altaarliH,  >ll- 
vn  cnsto»,  care  custodesce  una  pădure : 
pădurarii  in  ^eu  de  a  eustodi  poduri- 
le, de  multe  ori  le  devasta. 

PADDBE,  s.  f-,  (transformatu  d'in 
palo4e,  ca  si  it.  padale),  sllra,  ■•mm, 
laitflB)  mulţime  de  arbori  crescuţi  d'in 
pamentu,  selba  :  pădure  disit,  pădure 


=y  Google 


mare,  paâtire  iniutierieSta;  pocire  de 
fagu.  pădure  ăe  pinu,  pădure  Ae  seiee, 
padiire  de  eerrv;  a  merge  ta  pădure ;  a 
talia  lemne  in  pădure;  a  si  petrece  vi6- 
ipa  in  pădure;  omeni  creaetUi  in  padih 
re;  proT.  a  duce  lemne  in  padwe. 

PADTJRBCID  sau  paăuretw.-a,  adj., 
illrestris,  arrMtls,  1.  relatim  la  pă- 
dure, de  pădure,  d'in  petdurc;  2.  lelba- 
tieu,  fora  cultura,  acrn  :  loeu  paduretiu. 
irha  padfiriiia;  p6me  paăuretie:  sabst. 
imu  paduretiu  mare,  arbore  padaretiu 
eare  produce  poms,  poma  paduretia. 

PADUKIANTT.-o,  adj.  s.,  "bIIt* strU, 
'  BllTleola,  care  si4de  in  padnre,  eare  e 
de  Ia  pădure;  subst.  padurianu,  vitellu 
sau  bou  naacutn  in  pădure. 

PĂDURICE,  B.  f.,  (contraBBU  d'in  pa- 
eUineeUa),  slImU,  deminat.  d'in  padu- 
re,  mica  padare,  pădure  cu  arbori  mici. 

PADUEOSU,-fl.  adj.,  rIItsii»,  buI- 
tnosnii  neinor«Riii,  plenu  de  padare : 
monti  păduroşi,  terra  padw6sa,  lomri 


PAGANESOE,  adv.,  ethnloe,  trentl- 
Itter,  barbare,  cnidlllt«r,  în  modu  pa- 
ganeecu,  in  t.  b.  adiectimlni  :  se  pMa 
paganesee.  nu  simena  a  erestitMi. 

PAGANESCU,-a,  adj.,  paţantens, 
etkiil«nfl,  gentlliir  tarbarni,  erndalli, 
ivpariiB,  Împins,  relativa  la  paganu  : 
oste  paganisea,  serbatâre  paganisea, 
fapte  paganesei,  lucru  paganeseu. 

PAGANETATE.s.  f.,  pairaiittâi, 
eUmlcIsmns,  karbarles,  erndelit»,  In- 
■anltoi,  l.populationadepagani,  t^rnt 
locuita  de  pagani;  2.  fapta  de  paganu, 
barbaria,  emdelilate,  perrersit^. 

PAGANIA,  6.  f,  l.psKaaltas.fltfanl- 
elBBHiB,  atare  de  paganu;  2.  barbariei, 
barbaria,  crudeli^te,  inunauitate. 

PAGANICE,  adv.,  eUmioe,  in  modu 
paganioi;  vedi  si  paganesee. 

PAGANICU,-o,  adj.,  pasanleas,  re- 
lativa la  paganu;  vedi  si  paganeseu. 

PAOANIME,  s.  f.,  paţanltai,  paţani, 
ethalfll,  ^ntllei,  mulţime  de  pagani : 
tSta  paganimea  s'a  versatu  asupr'a  ter- 
rei  nSitre. 

PAGANIBE,-MCM,  V.,  a  face  paganu : 
turcit  au  paganitu  iâla  Asi'a. 

PAGANISAHE,  v.,  (it.  parMl»»*). 


a  «ogiti  Bl  a  Incri  ca  pagann;  a  di  cft- 
racteria-  de  pajgasu;  a  face-paganu. 

PAGANISMU,  s.  m.,  (it.pafuulno 
si  paţaneimo,  fr.  pavaaisne),  «thnielB- 
BBi ,  religioaea  pagaca  :  oristiania- 
mtdm  6  \n  apposiiiene  ou  paganiamuiii; 
mipersUtionile  pagamsmuiui,  intuneri- 
chIu  pttgoMismitlui. 

«  PA6ELLA,  8.  f.,  pacelU,  demis, 
d'in  pagina,  mica  pagina. 

*  PAGINA,  B.  f.,  pagina,  (de  la  pu- 
gflr6,it.  pagina,  fir.  page),  1.  faci'a  unei 
folie  din  una  carte,  aau  d'in  nna  dosa- 
rin;  2.  BCrjptor'a  sau  impressionea  co- 
prmsa  prs  una  pagina  :  una  pagina  eu 
doue,  trei,  sau  mai  maUe  eclÂmme;  pa- 
gina tdba  sau  n^gra;  3.  coprensulu  pa- 
ginei  consideratu  d'in  punetnlu  de  ve 
dere  litterariu  ;  formase  pagine  su  in 
cartea  aee$ta-a;  pagin^a  secunda  <Pin 
diseursu  e  minunata;  4.  fig.  eea  mai  for- 
mdsa  pagina  d'in  istorfa  si  (fm  vîitfa 
unm  poporu;  mtmeh  lui  domnedieu  e 
scrissu  pre  tote  paginele  naturei. 

*  FAGINAL^,  adj.,  paglnalli,  rela- 
tiva la  pagina  :  numeru  paginate,  mar 
rime  paginate. 

«  PAGINARE,  V.,  paginare,  (fr.  pa- 
gtuer),  a  insemnH  cu  numeri  paginele 
unui  manuscriptu  sau  dosaria;  la  typo- 
giaphia,  peiginare  =  a  formă  paginele 
d'in  anu  materiale  preparatu  spre  im- 


PAGINATIONB,  a.  t,  (fr.  paglia- 
tl«n),  actione  de  paginare,  ioBemnare 
cu  numeri  a  pagiuelom  unei  carte  :j«- 
ginatione  easaeta,  paginatione  erratiea. 

*  PAGmATORIU,-((irM,  adj.  s.,  care 
insemna  paginele  cu  numeri;  care  fer- 
media  pagine  la  typograpiiia. 

*  PAGINATU,-o,  adj.  ^rt.,  (fr.  pa- 
glnd),  insemnatu  cu  num»i  pre  pagine; 
pusa  in  pagine. 

*  PAGIU,  8.  m.,  (it.  paggl»,  fr.  pa- 
ge), june  nobile  care  face  servitiu  de 
oB^ie  pre  Idnga  unu  rege  sau  regina, 
principe  sau  principessa  :  pagii  la  veehU 
domni  româiU  se  numiau  copaii  de  casa, 
pretempuiu  fanarvailoru  se  dioemedi- 
cltt,  de  la  regidametit%Uu  organicu  incoee 
sedisserapagi,  cariin  currendusetrans- 
formara  in  ssrvUori. 


,y  Google 


- m^ 

*  PÂQODE,  B.  f.,<fr.  pk««d«),  1.'  tem- 
plu la  pt^rele  d'iniHdi'asi  d'inCbiD'a; 
2.  idolu  care  se  adora  in  atari  temple. 

*FAO£U,  s.  m.,  pager  si  pluger, 
{ţâfpai),  una  specia  de  pesce  marinu. 

*  FAGUBU,  s.  m.,  pagunsi  {iciioa- 
{•oi),  cancrq  marina. 

PAIANGINASE  si  paiaginare,  v. 
reâ.,ave  peâojfind,  ase  accederi  cu  p&ndîa 
de  paiangirm;  fig.  a  se  paiangind  ocUi,  a 
se  îangedi. 

FAIANGINOSn  si  paiagmo9U,-a. 
adj.,  u-aneoiust  plena  de  paimgini, 
sau  de  p&ttdia  de  paianginm;  Sg.  odm 
paiangiaosu,  langedu. 

PAIANGINU  Bipaiaginu,  e.  ra.,  «ră- 
nea, aruieutn,  phalknflun,  1,  iosectu 
apieru  cu  petitire  multe,  care  ai  tesse 
una  pândia  suptire  spre  locuentia,  si  se 
Dutresce  cu  alte  insecte  mai  mice,  pre 
cari  le  preude  prin  p&ud'ia  diapliana  lu- 
crata de  densulu;  2.  pandi'a  tessuta  de 
aceUu  ingectu.  Cu  tota  probabilitate  co- 
ventulu  paiatijpnu  provine  d'îa  phalân- 
glapt  (ţaXi'^io'v),  de  si  acestu-a  Însem- 
na unu  paianginu  veninoşii. 

PAIARIA,  a.  f.,  palMirliiM,  mulţime 
de  paiie;  vedî  paliaria. 

PAIATIU,  a.  m.,  (it.  pttrlUeoIo,  fr. 
paillaiie),  aaocQ  implutu  cu  palie;  emu 
de  palie;  vedi  pcUiatiu. 

FAIOSUrOr  &4J-.  ('paLeosos),  straml- 
nlB  pIsnmB,  plonu  de  palie;  asternutu  cu 
'  palie;.  vediiMiIiora. 

PAISItJ,  8.  m.,  teiiRii  herba,  tenne 
fra»eB,  Unie  rtmdiit,  ^rbasuptire;Tedi 
paheiu. 

PAJU.pl.paie,  pilea»  oiil«aai»luiU8ţ 
firuln  unei  plante  graminie;  vedi  p(Mu. 
'  •  FALA,  8.  f.,  paU,  (it.  pala,  fr.  p«Ue) 
instrnmentudelemnusaudemetallulatu, 
si  cu  Goda,  cu  care  se  redica  lucruri  cari 
nn  se  ţinu  împreuna,  lapata  sau  lopata. 

*  PALAMA,  a.  f.,  {icaki^ti),  membrana 
intensa  intre  degetele  uiim^iloni  cupe- 
tiorele  pahute. 

PALANCA,  a.  f.,  (itpalauca,  fr.pa- 
lanqtte),  intaritura  cu  pari  iuliptiiapa- 
meutu,  vallu,  argine,  etc. 

FALANGA  si  paranga,  a.  f.,  palanga 
si  phaUnga,  pertioa  spre  a  duce  aarcine; 
T<di  par^nga. 


PAL 


W 


PALANGARIU  si  parangariu.  s.  m., 
palangarlnB  si  pbataaKarins,  care  duca 
sarcine  cu  paarang'a;  vedi  parangariu. 

PALATA,  s.  f.,  paU,  transforma  tu 
iu  hpaia,  si  apoi  io  lop(Ua. 

*  PALATALE,  adj.,  (fr.  paUUl),  re- 
lativu  la  polo/u  sau  cerulu  gurei  :  IU- 
tere  palaiali,  cari  se  pronunţia  atten- 
gundn  cu  limb'a  jta^uiu  gurei,  precumu 
au  :  ă,  t,  l,  n,  T. 

*  PALATIALE,  adj.,  (fr.  paUtUl), 
retati7u  la  poZo/tu  :  stylu  palatiale,  or- 
namente pdatiali. 

*  PALATIFOBMEsaupaIo«/(WWM,- 
a,  adj.,  (fr.  paUtir«rne),  caro  are  for- 
ma de  patatu :  limba  pidatiforme,  se  dice 
de  limb'a  certoru  insecte  coleoptere. 

*  PALATINALE,adj.,relativuIaiw- 
latinu :  proprietaiile  palaimali,  alle^a- 
latinului, 

_  *  PALATINATU,  s.  m.,(palatlnatuB, 
fr.  palatinat),  1.  demnitate  de  jjola^inu; 

2.  t^rra  allu  caret  domnitoriu  porta  tit- 
luln  de  palatinu. 

*PALATINU,-o,  adj.,  pulatln», 
1.  relativu  la  pedatiu :  montele  palatinu, 
offitiepalatine,offieiaripalatmi  2.subs. 
p(Jatmu  (comite),  demnitariu  imperiale; 

3.  gUTernatoriu  allu  unei  provincie  : 
palatitui  Poloniei, . 

*  PALATITE,  s.  f.,  (fr.  palatltB),in- 
flammatiene  a  membranei  muciiae  oare    - 
copere  bolt'a  palatului  sau  cerulu  gurei. 

«  PALATIU,  ţl.-ie,  palatlum,  (it. 
paUiso,  fr.  palalB),  î.  monteleprecare 
s'a  fuDdatu  Bom'a  primitiva;  2.  cas'a 
împeratoriului  Augusta,  care  copreose 
totu  montele  palatinu;  'S.  casa  impe- 
riale, casa  domniisca,  casa  magnifica 
fia  publica,  fia  privata  :  paiatiulu  ia^- 
rcUoriului,  pcdatiulu  regelui,  palatiulu 
prinăpelai,  paiatitUu  jusiitei,  palatiulu 
univergitatei;  4.  domniUiriulu  si  omenii 
sei  cari  siedu  in  palatiu  sau  pertinu  la 
poZaJiu^udomnescu:  la  palatiu  se  for- 
media  nouu  ministeriu,  revolutione  de 
palatiu ,  intrigele  palatiului ;  5.  prin 
metaf.  palatiele  cerului.  • 

t  PALATO-,(delapaUtum=:palatu, 
cerulu  gurei),  in  diverse  compositioni 
de  termini  anatomici,  precumu :  palalo- 
Ic&ide,  adj.,  care  e  in  rolatione  cu  pa. 


=y  Google 


m nL. 

latnln  si  cu  labielo  :  arteria  palotO'la- 
hiah;  palato-ăentale,  adj.,  care  se  pro- 
nunţia CQ  sdjutorinla  palatului  si  allu 
âentîloru,  ca  lîtter'a  l;  palato-phanjn- 
gite,  0.  f.,  inflammatione  a  palatului  si 
a  pharingei;  palato-pharyng\%-a,  adj., 
care  e  io  relationecupalatulusicnplia- 
ryngea;  palato-salpingiv,-a.  adj.,  care  e 
în  relatione  cu  palatulu  si  cu  salpingea; 
p(Aato-8taphylinu,-a,  adj.,  care  e  in  re- 
latione cn  palatnlu  si  cu  ouBiorulu(ara- 
<p6XT)) :  muscXupalaio-sta'phylinu. 

*  PALATtr,  B.  m.,  palatom,  partea 
Buperiore  d'in  inttulu  gurei,  boita  gurei, 
cernlu  gurei.  Confusiooea  intre  palatu 
si  pahtiu  nu  e  de  iertatu. 

t  PALEO-,  (de  la  gr.  «aXaidc=an- 
ticu,  Ţechin),  in  diverse  eompositioni  de 
termini  technici,  precumu :  pateoeheru,- 
a,  (fr.  paUoehdre ,  d'in  x^^P  =  vo&xta), 
eare  are  m&n'a  antica  :  porcuîu  palco- 
eheru  e  connoscufu  numai  in  stare  fos- 
sUe;  paleograpkia,  b.  t,  (fr.  pnlâogr^- 
phte,  de  la  fpîipEty^scriere),  scriptura 
antica,  Bcientia  care  se  occupa  ou  direr- 
sele  specie  de  scriptura  antica;  de  aci : 
paieographieu-a.  adj.  si  pahographu , 
B.  m.;  — paleologu,  3.  ro.,  (itaXatoX(Î7oc) , 
care  connosce  limbele  antice,  sau  care 
TOrbeece  ca  anticii;  cognome  ce  portara 
optuimperatori  'byzviimîipedeomagaâe, 
s.f.,  [KaXaia^&'jdii':);  una  specia  de flautu 
la  grsci;  paieontograpkia,  s.  f.,  (fr.  pa- 
Uontogfapbte^  de  laâv,  Svro;  =  Rentia, 
si  fţiifav  ^  BCriere),  descriptione  a 
corpuriloru  organice  cdri  se  connoscu 
numai  in  stare  fossile;  de  acf  paleonto- 
graphiat-a,  adj.  Bi  paleontograpka,  s. 
m.,  care  se  occupa  cn  pale^ograpM'a; 
paleontologia,  b.  f.,  (fr.  paUontola(rle« 
de  la  X670;  =  diacurBu),  scientia  care  se 
occupa  cu  corpurile  organice  cari  au  dis- 
parutu,  si  se  aâa  astăzi  numai  in  stare 
fossile;  de  acf :  pale(»tiologicu,-a ,  adj. 
si  paleontdogu,  s.  m.,  care  se  occupa 
eu  paleontologia;— j?(il«cwauru,s.n].,(fy. 
palAosanre,  de  la  aaupo<;  sau  aoibp».  = 
lacerta,  serpilla)  reptile  sauricu  in  stare 
fossile;  pdleothâiu,  b.  m-,  (fr.  paldoUiti- 
rioii,  d'in  {hjp=:f6ra),  genu  de  animale 
fosnle  d'in  ordinea  pacbydermelom,  de 
mărimea  unui  callu;  de  ac( :  paleothe- 


rieu,-a,  adj.  relativu  Ia  palMtheriti;p(i- 
hogoologia,  b.  f.,  (fr.  piU^oiovUgle,  de 
la  Cox}XoŢ{a— tractata  despre  animali), 
istoria  naturale  despre  animalile  fos- 
sili;  de  act  :  pale020ologicu,-a,  adj.  pa- 
leoeoologu.  e.  m.,  (fV.  pal««i«i>loţlBt«). 

*  PALESTRA,  B.  f.,  pftlKBtra,  (soiat- 
orpa),  loou  unde  Grecii  si  Romanii  ae 
essercitau  la  lupte  si  Ia  alte  jocuri  gym- 
naBtioe,  sctfla,  gymnasiu;  de  aci  in  ge- 
nere, locu  si  mediu  de  essercitiu. 

*  PALE8TBICU,-a,  adj.,  patmtrl- 
cng,  (itaXa[(nptx(îî),rel8tivnlap(i?es*ra: 
_;oc«f-î  paUsMce  ,  essercitie  paîestrice, 
abilitate  pdlestrica:  de  aci :  palestriea, 
s.f.,pRlKstrlea,(itEX>.Ătt7tpix-rJ),  arteapa- 
lettrioa,  gymnastic'a ;  si  pcdestrieu,  b. 
m.,  pilnstrleus  (iniKlster)=:paln8tri- 
te»,  (]taXatorptnjc),maieBtnjlu  palestrei, 
invetiatoriain  palestricei. 

PALETTA,  3.  f.,  (fr.  pmette),  scân- 
dura suptire  cu  care  se  serrescu  pictorii 
pentru  tinerea  coloriloru  candu  pin^. 
.  PALIA,  8.  f.,  palea,  (it.  paslls,  fr, 
pallle),  plurariulu  palU  a  datu  occasio- 
ne  la  transformarea  Bingulariului  in  pa- 
liu,  (cu  l  molliatu,  paiu). 

PALIANGINU,(fluZmolliatu,paian- 
ginu),  B.  m.,  phalan^lim,  araaea,  ara- 
■euB,  vedi  paianginu  si  derivatele  selle. 

PALIABiA,  (ou  I  molliatu,  paiaria), 
3.  f.,  palearlnn,  mulţime  de  palie;  locn 
unde  se  tinn  pistele. 

PALIATIU,  (cu  l  molliatu,pata«tu),  s. 
m.  (it.pBţIUeeI*,ft-.paIUa<8e),  1.  saccn 
implutu  cu  paUe;  2.  omu  iepaiie;  3.  orau 
comicu;  4. omu  usiorellu  caresisoamba 
părerile  pre  totu  momentulu. 

*  PALILE,  adj.,  paUlIs,  relativu  la 
Pale,  P«lei>,  divinitate  italica  :  flamuta 
palUe,  focu  de  palie  la  serbatorile  Falei, 
nomite  paîilie,  palllU  si  parllla,  pi.  n. 

*  PALILICIU,  B.  m.,  painieiiM,  stel- 
l'a  cea  luminata  d'in  capulu  taurului 
(byadeti),  care  dispărea  in  erepusclulu 
de  B^ra  la  serbatorile  palUie. 

•P  ALILLOGI  A,  (palinhgia),  8.  f.,  pa- 
ItllogU,  (naXiXXoYiat,  d'ÎD  nd(Xtv=4rtm, 
si  /(ivoţ^coventu),  repetitionea  awtlei- 
asi  vorbe  eau  idee. 

«PALIMBAGGHia,  s.  m.,  ^l^bM- 
ehlui»  (d'in  it&Xiv  =  ârosi,  si  ^xx^^^^^ 


=y  Google 


PAL; 

dienln  rinului),  petiora  metricu  de  il<$ne 
syllabe  lungi  Bi  nn'a  Bcurta. 

*  PALIUPISSA,  B.  f.,  ptliitplBgi, 
(soXtţjLxtooa),  {wce  sau  pecnra  topita  de 
dtfue  ori. 

*  PALÎMPSESTU,  s.  m.,  paUBps«- 
itDB*  {îtaX!ţt,t)n'](Ttoî),  pergamentu  depre 
care  s'a  msu  ecriptur'a  primitiva  spre  a 
scrie  pre  densuln  din  nona. 

t  PALIN-,  igi.  ît4Xttc=It8rnii,  6rosi, 
eare  Înainte  de  6  si  p,  trece  in  ndXit>,-, 
înainte  de  l  si  r,  se  as8iDii1a),in  diverse 
compositioni, precumn  ipalmdiâa,  s.  f., 
(icoXivStxCa),  reinnoairea  nnnî  processu; 
palinăorUi,  b.  f,  (noXcvSopCa),  pelle  pen- 
tru carpirea  incalciamenteloru  vechie; 
'  pcAif^tromia,  s.  f.,  (i[a7.[ySpo{t[a),  reflus- 
snlu  nmoriloru  vitiate  spre  pîirtile  nobili 
alle  corpnlui;  de  acf ;  paUnăromc!U,-a< 
adj.,  si  p<âif%dromu,-a,  adj.,  retrofn^du; 
palmgme,  adj.,  (x^Xt^răvr);),  renăscuta, 
regeneratti;  ^lingencsia.  s.  f.,  (jcaXif- 
Yeveg[a),renascere,  regoDeratione;âeacf: 
palingenesiacu  sva  pahngenesicu.-f*- 
adj.,  palxnodvi.  s. f,, (s«X[V(()8ia), repeti- 
tionea  cantecnlui,  canteca  repetitn;  apoi, 
retractatione  :  a  cântă  pcdmodita.  a  se 
retracta;  de  acf;  palinoăimra,  adj.,  re- 
lativa la  palinodia;  palinodistu,  a.  m., 
(fr.  p«llu«dlste),  care  face  palinodie; 
pidintoeia,  b.  f.,  (noXivroxCa),  1.  aetione 
de  a  nasce  a  diţn'a  6ta;  2.  repetitionea 
uşurei  solate;  palinuru,-a,  adj.,  {naXiv- 
ODj»?);  1.  care  se  pissJa  ârosi;  subst. 
nome  propriu  allu  gavernatoriului  navei 
Ini  Enâa,  de  acf,  gnvernatoriu  de  nave 
in  genere;  2.  genu  de  crustacie,  precumu 
e  eancriilii  marina;  de  idipalinurinu.- 
a,  adj.,  (fr.  palliiurln),  relativii  la  ^foZt- 
nurtt.  ca  cmstaciu. 

PALIOSU,  (cu  l  molliatii,  paiom),-a- 
adj.,  (paleoBas),  atrtMliiIa  plenBs,  plenu 
de  palie,  asternutn  cu  palie .-  grânupa- 
liosu,  flori  paîiose,  loca  p<diosu. 

*  PALIKRHEIA,  s.  f.,  (iraXip^ia,  d'in 
■saXw,  si  f^siv=:curgere),  scursura  care 
se  nanifesta  de  nouu,  morbu;  de  acf .-  ^a- 
lirrheiiM.-a.  adj.,  relativu  la /taliVrfteia. 

PALISI0,(cu^molliatu,|Kit^'H),p1.-e, 
tcnulB  herba,  teniie  gr»men,  t«iiue  Te- 
BDDi,  ârba  suptire,  fenu  supţi  re,  ârbame- 
taBsosa;  loca  aoGoperitu  cu  ^rba  suptire. 


PAţ; m 

PAUSSANDBU,  s.  m.,  (fr.  palliaaa. 
dre),  arbore  d'in  Guiana,  d'in  alia  carat 
lemnu  se  făcu  aronri  de  vidra,  precnmu 
si  diverse  mobili  de  Inssu. 

*PALISSABE,  V..  (delapaîtt=paru), 
pallH  amalrei  1.  a~  intari  una  loca 
cu  pari  batnti  în  pamentu;  2.  {h.  pa> 
llaser),  a  leg&  de  pari  ramurile  anei 
plante  spre  a  formă  nna  pariete. 

*  PALISSATA,  s.  f.,  (it.  pallnata  si 
palliaat*,  fr.  pallisade),  vallnn,  I«eiB 
pall^  mnnltuâ ,  loca  iutaritu  ca  pari 
grossi,  vallu;  vedi  si  palanca. 

*  PALISSATU,-a,  adj.  part.,  palls  mv 
nltna,  intaritu  cu  pari  batuti  in  pamenta. 

PALITJ,  (cal  molliata,patu),  pi.  pa- 
lie, pălea,  eolmus,  calamus;  1.  firula 
sau  fastellalD  nnei  plante  graminie :  pa- 
lin  de  gr&nu,  de  ordiu,  de  secara,  etc; 
2.  in  pi.  paHe,  cantitate  de  assemine 
flre  ce  serve  la  nutretiu  ei  la  alte  usuri  : 
vitele  manca  fenu  mesiecatu  cu  palie; 
ellii  a  astemutu  viieîoru  palie;  a  se 
colea  pre  pcHie;  prov.  orna  de  palie; 
a)  figura  de  orna  imptuta  en  palie  spre 
a  spariÂ  passerile;  p)  omu  fora  energia; 
focu  de  palie;  care  se  stinge  carrendu; 
a  si  apprende  palie  in  capu,  a  interrîtă 
pre  cineva  asupr'a  Boa. 

*PALLA,s.  f.,palU,  reetimentulungn 
si  lai^a  ce  portaii  matronele  romane 
preste  stola,  mantellu  de  domne;  apoi 
mentelln  pomposn;  cortina,  tapetiarfa. 

*  PALLACA.S.  f.,  p»lUea,  (jraXX«x)j), 
concubina. 

*  PALLACANA,  s.  f.,  pallacana,  una 
specia  de  c^pa. 

«  PALLADE,  s.  f.,  PilUs,  (IlaXXdic), 
cognome  allu  dieei  Minerva;  de  aci :  pcâ- 
ladiu,-a,  adj.,  palladliB,  (naXXdSioţ), 
relativa  la  Peâlade,  si 

*  1  PALLADIU,  s.  m.,  palMIun, 
(iraXXiSiov) ,  efSgi'a  Palladei  cea  ca- 
duta  d'ia  ceru,  si  conservata  la  Troi'a 
in  secretu,  ca  pemnu  (pisuns)  allu  sa- 
Ititei  publice ;  la  Bom'a  palladiulu  se 
conservă  in  templulu  Vestei;  de  aci  apoi 
metiif.  palladiu  =.  protectione,  garan- 
ţia tare,  secura. 

'  2  PALLADIC,  B.  m.,  (palUdIun), 
corpa  eimplu  metaJlicu,  care  se  afla  in 
minorele  d'in  Brasili'a,  ammestecatu  ca 


=y  Google 


m PAL; 

platina  si  cu  iridiu,  de  colora  pucinu 
mai  inchisa  de  c&tu  a  argentului,  e  mal- 
liabile,  si  ee  funde  cu  greu;  de  aci :  pal- 
ladatu.  9.  m.,  (fr.  palladata),  combina- 
tione  de  oxyâu  palladicu  cm  certe  baai 
salificabilj;  paUadicu,-a,  adj.,  (fr.  pal- 
ladjqiie),  se  dice  despre  oxydele  paUa- 
ditUui;  si  in  composite  :  palladieo-^on- 
monicu,-a,  pailadico'potas3icu,-a,  adj., 
se  dice  despre  uua  sare  palladtca  unita 
cu  una  sare  oînmonica  sau  potassica. 

•  PALLADOSU,-a,  adj.,  (fr.  palla- 
deni),  se  dice  despre  primulu  gradu  de 
oxydatione  a  palladiului,  de  aci  in  com- 
posite :  pcUladoso-ammomcu;paUado8o- 
haryticu;  paladoso-ca^ieu,  palaioso- 
ealeieu,  p(dlado80'magnesiai,  palladoso- 
ntanganieu,  palladoso-nicol^ ,  palla- 
doso-poiassicu,  paîladoso-sodicu,  paila- 
dosO'£incicu,  se  dice  despre  una  sare 
pallad6sa  unita  cu  una  sare  amaioni- 
ca,  etc. 

*  PALLADURA,B.f.,(fr.palUdure), 
alligatura  sau  composîtione  de  ptdladiu 
si  de  aitu  metallu  in  proportioni  definite. 

1  PALLAMARIU,  9.  m.,  iHoeruarlui, 
paraclesiariu  care  appreude  luminările 


2  PALLAMARIU.pl.-te.  rumena,  fune 
grdssa,  iu  Daci'a  saperiâre. 

FALLAMIDA,  s.  f.,  serratuU  «rrei- 
tln,  Lin»,,  specia  de  planta  spinosa  care 
cresoe  in  agri. 

PALLAMIDOSU.-o,  plcnu  de  jtaUa- 
mide  :  îoeu  pallamidoau,  agru  pallami- 
dosu. 

*  PALLTARE,v.,palllara,(Ll«lapaI- 
llum  =::  pallîu);  1.  a  coperi  cîi  palliu, 
apoi  in  genere,  2.  a  coperî,  a  ascunde  : 
a  palUâ  una  plaga,  a  paUiâ  una  dorere, 
a  pallid  invidt'a;  a  palliă  unu  lucru 
reu  cercandu  a  i  dă  una  apparcntia 
onesta.    ■ 

'  *  PALLIASTKU,  pl.-c,  palllaiitraia, 
palliu  san  ma&tellu  reu. 

*  PALLIATIONE,  s.  f.,  (fr.  p*Hi«. 
tl«u,it.  palllazl«ne),  actione  de  pal- 
liare. 

*  PALLIATIVUrd,  adj.,  (it.  paliu- 
tUo)  fr.  palllstir),  care  sorre  spre  j^u^ 
liare  numai,  nu  spre  medicare:  remediu 
palliativu,  ettrapf^liatioa,traet'are  paî- 


PAL; 

licUiva;  meawe  palliative;  subit.  m.i 
unu  palliaiivu.vi.  palliative. 

*  PALLIATU,-a.  adj.  part.,  pUlU- 
tuB,  Testitu  in  palliu,  coperitu  cu  pol- 
liu;  la  Romani,  comedia  paUiata,  de 
materia  gi^ca,  diversa  de  comedia  togata, 
de  materi'a  romana;  la  moderni,  pei- 
liaiu,  ascunsa  :  defedu  paUiaiu,  reu 
paUialu,mor^  palliatu,  crime paliiaia. 

*  FALLIDETIA,  s.  f.,  (it  pallidei- 
eb),  stare  pal^iâa,  faciapaKtda,"Tedi 
pallaăitate,  si  paUore. 

*  PALLIDICORNU,-o,adj.,  (fr.  pal- 
lidlcorne)  cucorne  ţailiie :  insecte  pal- 
îidicome. 

*  PALLIDIPALPU.-a.adj.,  (fr.  pal-  - 
lldipaipe) ,  CU  palpe  pallide  :,  lyâeU'a 
paliidipalpa. 

*  PALHDITAR8D,-a,  adj-,  (fr.  pal- 
Udltarse),  CU  tarsulu  palltdu  :  inseetu 
paUiditarsu. 

*  FAtLlDITATE,  s.  f.,  (palllditu, 
it.pallldlU  si  palliditate,  fr.  pallIdlM), 
facia  pallida,  coldre  pallida  :  pailidita- 
tsa  e  semrtu  de  frica,  cându  vine  sidiUu. 

*  PALLIDU,-a,  adj.,  palUdn»,  albu 
fora  vivacitate,  se  dice  despre  faci'a  o- 
ineniloru  :  facia  pallida,  cdore  pallida; 
metaf.  se  applica  si  la  flori,  si  la  alte 
obiecte  colorate ;  se  dice  si  stgU*  pal- 
lidu,  fora  splendore ;  discursu  pallidu, 
poeaia  pallida. 

*  PALLIOLU  S3Lapaliioru,  pL-e,  pal- 
llolunii  demin.  d'in  pcUliu,  miou  ptdim, 
mantellutiu. 

1  PALLIRE.-escu,  V.,  paliere,  pal- 
lesoers,  a  se  face  pallidu :  a  palii  de 
mania;  ellu  palii  de  frica;  rari  su  ome~ 
nii  cari  nu  palkscu  dinaintea  pericMui. 

2  PALLIRE,.escu,  v.act.,  (jcaXXEiv?), 
ferire,  a  attiuge,  a  lovi ;  a  palii  pre  ci- 
neva, cu  una  vergeUa,  cu  una  pHra ;  e 
pcriadosu  apaUî  pre  copUU  i»  eapu. 

3  VALUnSrescu,  v.,  uredla«  aTSel, 

1.  a  arde  de  secoeta  :  grâneiepalleseu; 

2.  refl.  a  sepalli,  a  sufferf  in  urm 'a  unei 
ploHÎe  cu  sdre :  s'au  pallUu  pontele;  vedi 
l)aliire  in  Glossariu. 

PALUTD,-a,  adj.  part.,  1.  i«tau,  lo- 
vitu;  2.  iiredine  ntteotUB,  arsu  de  sec- 
ceta :  granepaUite;  stricatu  prin  ploaia 
mt^tKpome  pallite;  redi  2  ei  SjuIA're. 


=y  Google 


PAL^ 

FALLITUBA,  s.  f.,  nrMI«,  nMg*, 

strications  prin  plonia  ou  sore  sau  prin 
secceta  prea-mare. 

«FALIJU,  pi.  -ie,  pcUIvn,  vestimentu 
largu,  vestimeotu  superiore,  maotellu : 
pailiulit  Greăloru  eră  mai  mteu  de  câte 
tog'a  Bomamioru;  filosofH  si  reiorii 
grecUncoportaupalliu;  ettrtea  romana 
dwtrilMe  paiiie  arekiepiseopiloru  ea 
semne  de  distinctione ;  pror.,  eamSsi'a 
e  mai  aprope  âe  eâtu  paUiulu. 

*  FÂI.LOR&,  s.f.,  viilor,  co16k pal- 
Uda ,  albâre  fora  vivacitate  :  paUârea 
nertuUiii  paUâre  mortale,  p(dlârea  mor- 
ţii coprense  faci'a  Iwi. 

FALMA,  s.  f.,  palma,  {xaXi^ri)  par- 
tea supina  a  manei  d'intre  cârpa  bî  de- 
gite  :  a  intende  palm'a,  a  ave  pahn'a 
lunga  sau  scurta,  a  tine  ceva  in  palma, 
a  lovi  pre  cinema  eu  palm'a ,  a  dă  pal- 
me, a  trage  palme  cuiva;  a  bate  in  pal- 
me, a.)  a  applande,  3)  ^  chiatnÂ  pre  ci- 
neva coUidendu  palmele ;  a  caută  in 
ptime,  a  divioÂ  d'in  trassurele  palmei; 
lattdu palmei,  lungulu  palmei;  a  me- 
sură  cu  palm'a,  a  mestirâ  cu  palm'a  in- 
tensa de  la  verticele  degitnlui  micu 
peno  la  verticele  pollicariâtii ;  palm'a. 
(palnns)  dapo  vecbi'a  mesnra  eră  oc- 
tav'a  paite  a  stensinnlui,  acnmu  e  de- 
cim'a  parte  a  etensioulni;  una  palma 
foiraia;  una  palma  de  locu,  una  palma 
de  pamentu,  forte  mica  portione  de  par 
mentu. 

FALMABB,  v.,  palaan ,  a  intypm 
flgur'a  palmei;  de  aci  participinlu  pa2- 
matu,-a. 

PALUABIU.-u,  adj.  s. ,  pilnalli, 
^Iniarla,  (it.  palmare,  fr.  palmaire), 
relativa  \^paima,  care  se  afla  uipcJr- 
ma  :  musi^iu  palmariu,  paimarwlw 
mar«,  poimarwiu  micu;  aponewosea 
paJmnria;  legamente  palmarie;  2.8ubst. 
palmariu,  m.,  palma,  (it.  palma,  fr.  pal- 
Ml*r),  pkcBDix  daotfllfflra  lÂnn.,  fenice 
sau  fenicn ,  arbore  d'in  regionile  calde 
care  produce  dattule  (ctamalle);  pair 
măria,  f.,  rama  de  palmariu;  premiu  ce 
se  di  victoriloru,  do  aci,  victoria,  gloria. 

*  PALMATlFIDD,-a,  adj.,  (fr.  pal- 
■atlflds),  se  dice  despre  plantele  cu  fo- 
liele  palmate  si  cu  lobii  despicaţi. 


PAL. 


671 


*  FALMATIPLORU,-o,  adj.,  (fr.  pal- 
matiflore),  se  dice  despre  plantele  cari 
au  Sori  cn  coroll'a  palmata. 

*  PALMATIFOLnJ,-a.  adj.,  (fr.p.1- 
matirolli),  care  are  foliele  palmate. 

*  PALMATIF0BME8aupflioia(i/"w- 
mu,-a,  adj.,  (fr.  palmatlferme),  care  s^ 
mena  a  palmatu  fora  a  fi  in  realitate. 

*  FALMATILOBU,-a,  adj-,  (fr.  pal- 
matllvbâ) ,  care  are  foliele  lobate  ou 
nervature  palmate. 

*  PALMATIFARTITU,-a,  adj.,  (fr. 
patmatlpartlte),  cară  are  foliele  cu  ner- 
vature palmate. 

*  FALMATISECO,-a,  adj.,  (fr.  pal- 
natlsiqne) ,  care  are  foliele  cu  nerva- 
tnre  palmate  si  parencfaymulu  inter* 
ruptn. 

*  PALMETU,  pl.-e,  palmetam,  selba 
de  poZmort  sau  de  fenioi,  fenicetu. 

♦FALMIFEBU.-a,  adj.,  palntftr, 
care  produce  palmari :  terra  palmifera. 

*FAL1^P0RME  sau  paImt/'ormt(,-a, 
adj.,  (fr.  palmiforne),  cve  are  form'a 
unei  palme. 

*  FALMIFEDE,  adj.,  palinipes,  (fr. 
palmipide),  care  are  petiorele  in  forma 
de  palma,  precnmu  su  alle  ratieloru, 
găsceloru,  caatoriloru. 

«  FALMITE,  s.  m.,  palmes,  1.  vitia 
de  vinia,  2.  ramu  de  arbore,  in  genere. 

*  PALMOSCOPIA,  s:  f.,  (fr.  palmo- 
Hople),  divinatione  trassa  d'in  tnspec- 
tionea  palmei;  de  a.eUpalmo3eopim,-a, 
adj.  si  palmosco^,  s.  m. 

FALMOStJ,-fl,adj.,pftl«»Me,l.plenu 
de  pcdtne,  care  da  palme  multe;  2.  plenu 
de  palmari  sau  fenici. 

PALMn,  s.  m. ,  paimns,  palm'a  ca 
mesura  de  lungime. 

PALMDIBE,-e«<»4,  v.,  eeUphiiare » 
a  dă  palme ,  a  trage  palme ,  a  bate  cu 
palm'a  ;  nu  se  covine  a  paimui  pre  omu. 

PALMULA  sau  palnmra ,  s.  f.,  păl- 
muia, demin.  d'in  palma,  1.  mica  palma; 
2.  pw^ea  infima  a  remului,  3.  frnctulu 
palmariului,  dattuln  (curmali^. 

PALMULAKE,  adj.,  palmalarli,  re- 
lativa la  patmala,  ca  demin.  d'in  palma. 

*  PALPABILE,  adj.,  palpablUs,  care 
se  pote  palpa,  care  se  pote  pipai  cu 
m&n'a :  huru  palpalnle. 


=y  Google 


572 


PAL. 


*  PALPAME,  pi.  palpamine,  i»alpa- 
■«>,  si 

*  PALPAMENTU,  pl.-e,  palpmen*. 
taa,  aotuln  de  paîpare. 

*  FALFARE,  v.,  palpari*,  a  pipaf,  a 
attiuge  lenu  cu  măn'a  :  a  palpă  mem- 
brele unui  mcrbosu;  nu  me  paipd,  co  nu 
potiu  sufferi. 

*  PALPATIONE,  s.  f.,  pâpati»,  ac- 
tione  de  piUpare,  pipair«. 

*  PALFATOEin,-^or»a,  adj.  e.,  p»l- 
pator,  care  palpa. 

*  FALPATU,^,  adj.  part.8iip.  snbst., 
palpatus,  pipaitu. 

*  PALPBBRA,  a.  f.,  palpetira,  par- 
tea camosa  care  se  mişca  dapo  Tolien- 
tia,  inchide  sau  deschide  ocliialu,  pleo- 
pa  :  palpehr'a  superiore,  palpehr'a  in- 
feriorc,  pdlp^ele  sunt  armate  eu  peri 
scufii  si  suptiri,  cari  se  numescu  cilte. 

*FALFEBBALE,  adj.,  palpebralls, 
relativa  la  palpeire  :  pelîea^alpebrale, 
muşchi  palpebrali. 

*  FALPEBRABE,  v.,  palpebrare,  a 
misc^  desu  palpehreU. 

*  PALPEBHATIONB,  s.  f.,  palpe- 
bratlo,  actione  de  palpebrare  :  palpe- 
bralioma  ochUoru. 

*  PALPICORND,-a,  adj.,  (fr.  palpi- 
e«rii«),  care  are  palpe  langi  in  forma 
de  antcnoe  :  insecte  pcApicorne. 

"  FALPIPERU,-«,  adj.,  {fr.  palpi- 
rer«),  care  ptjrtapal}»  :  pârtipalpifere. 

*  PALPIPORMB,  adj.,  (fr.  palpirar- 
me),  care  are  forma  de  palpu  :  appen- 
dice  palpiforme. 

*  PALFIGERU,-a.  a^-,  (fr.  palpl- 
gtre),  care  porta  palpe:  falei  palpigere 
la  insecte. 

PALPIRE,  V.,  palpare,  transformatu 
in  pipfAire,  ei  apoi  in  pipaire;  vedi  pi- 
pdlwe  8Î  pipaire. 

*  FALPiaTU,-a,  adj:,  (fr.  palpUte), 
munitu  uu  palpe  :  arachnoidt  palpista. 

*  PALPITANTE,  adj.  part.  pr.,  pal- 
pitant, care  palpita :  arteria  palpitante. 

*  PALPITARE,  V.,  palpitare,  a  se 
'  miBcd  mYolnni&nu:  palpita  ănim'a,  pal- 
pita limb'a,  2>clp'ta  membrde  unui  ani- 
male d4  (MrreHdtt  junglatu,  fig.  palpita 

*  PALPIÎATIONE,  a.  f.,  palpitaţi». 


actione  de  p<dpitare :  pei^atumea  âm- 
mei,  palpitationea  intestineloru,  pod^- 
tationea  foctdui. 

"  PALPITATU,  8.  m.  anp.,  palplU- 
tas ,  actulu  de  palpitare  :  piUpitatiilu 
arterieloru. 

*  FALPITU,  pl.-e,  palpltatas,  actolu 
de  palpitare  :  are  p(dpHe  de  anima. 

*  PALFONE,  8.  ni.,  palpa»  adtilatoriu, 
lingusitorin. 

*  PALPU,  p1.-e,  palpflBi  si  palp», 
(fr,  palpe),  1. actulu  Aepalpare;  2.  mem- 
bru cu  care  palpa  unu  animale;  3.  mici 
anteone  la  gur'a  insecteloru,  ca  cari  elle 
palpa  <ire-cumu  corpalu  ce  attengu. 

PArjTINU,s.m.,p3eadoplatanuB,  unu 
arbore  selbaticu  care  cresce  si  in  pădu- 
rile nostre. 

FALU,  s.  m.,  palus,  păru.  Badeciu'a 
subst.  paîaiu,  palanca,  paiiasata,  si  a 
Terb.  palissare;  vedi  păru. 

*  FALUDA,s.f.,  paladft,  vestimentu 
militariu;  redi  paludamenUt. 

«PALUBAMENTU,  pl.-e,  paladameo- 
tnm,  vestimentu  militariu,  mai  allessu 
niaritellu  de  generariu  :  a  muta  tog'a  cu 
paludamentulu,  a  trece  d'in  statulu  ci- 
vile in  atatulu  militariu,  a  se  aamk. 

*  PALUDARE,  T.,  (paladare),  refl. 
a  se  paludd;  a  se  vesti  ca  militariu,  a 
se  armi. 

■  •  FALtIDATtr,-a,  adj.  part.,  palnU* 
(ms,  rcstitu  ca  militariu,  armatu;  subst. 
paludatii,milit>im;eurleapahidata,  car- 
tea domnesca  compusa  d'in  militari. 

*  PALUDE,  3.  f.,  palBx,  gen.  pala- 
dlB,  abl.  palude,  tranBformatninpadala 
Ia  italiani,  in  padtire  ia  noi,  in  origine 
cantitate  de  apa  statatdria,  bidta,  apoi 
balta  arundiaosa,  selbosa,  in  tine  seâa; 
T«<li  pădure. 

*  FALUDICOLU,-a,  adj.,  paUdlMta, 
care  loonesce  in  paludi  sau  in  locmi  pa-  ' 
ludinâse. 

«  FALUDlFERU.-a.  adj.,  paludlfer, 
care  produce  paludi :  terra  patudiftra. 

«PALUDIGENU,-a,  adj.,  paludUeaa, 
naseutu  in  paludi. 

*  PALUDINE,  s.  f.,  palno,  gen.  pa- 
ludi», prelungitu  d'in  pt^ide,  locu  pleuu 
do  apa  statatâriasi  tiirbnra,  6a'to;vedi 
palude. 


=y  Google 


FAM.  _____ 

*PALUDlNUSU,-<i.adj.,pi.luil..«.m,si 
•PALUD08U,-H,  adj.,    pnlu'lABna, 

1.  care  form^dta  paludi,  bcJiosu;  2.  ael- 
bosu;  vedi  păduroşii. 

*  PALUMBA,  s.  f.,p«liimba}Tedij»«- 
lumbu. 

*  PALUMBARIU,-a,  adj-,  paliimliB- 
rlus,  1.  lelatiTula  ji)aIutM&E;2.  siib.  i)ers. 
omu  care  tyie  si  educa  palumbi;  3.  locu 
iinde  siedu  palumbii. 

*  PALUMBINU,-a,  adj.,p«1umblnus, 
de  palumbu  :  came  palumbina. 

"PAIiUMBn.s.m.tpaluinbegsipaltim- 
bus,  cu  l  trecutu  iar.  parumbu,  apoi  i>o- 
rt4in&u,Ucarep6tesefiacoatribuitu9ifor* 
m'a  eolunbus  sic<tlamba.}vedi}>orumhu. 

*  PALTTSTBE,  adj.,  paloHter  si  palu- 
strls,  1.  care  form^dia  paludi,  paludi- 
noau,  paludQ3ii,  baltosu  :  focuri  palustri; 

2.  care  provine  d'in  paludi :  erbe  palu- 
stri, plante  palustri;  3.  care  viue  in  pa- 
ludi :  passeri  palustri,  vietiu  palustre. 

PAMENTBANUrO,  adj.  s.,  terrester 
si  terrostrls,  terr^nus;  terrlgena,  in- 
digena; 1.  care  viue  prc  pamentu,  care 
locuesce  pre  pamentu  :  pamenteanii  su 
tnoriiori;  pamenteanii  su  formaţi  d'in 
pamentu  si  i»i  pamentu seintorcu;2.iR- 
digenu,  aasciitu  in  acea-asi  t^rra  :  pa- 
nuntianiiau  mai  tnidtudrcptuin  terr'a 
loru  de  câlu  străinii;  de  acf  si  adj.,  pa- 
menienescu,aid,dv.pamentenesci!,aiyeT\>. 
pamentetiire,  vedi  comp.  impametiUnire. 

PAMENTESCE,  adv.,  terrestri  modo, 
in  modu  pamenttscu. 

PAMENTE8CU,-a,  adj.,  terreaterai 
terreatrls;  relatifu  lapomen^u  in  t.  s. 
subatantiTalui  :  vietia  panuntesca,  lu- 
cruri pamentesci;  totc  celle  pamentesci 
8U  trecutorie. 

PAME:NTU,B.ai„(d'iQ  pavlmentmn), 
^  tern,  sttlnn,  arbls  terrarum;  1.  globulu 
sau  corpnlu  pre  care  loeuimui  2.  sub- 
stanti'a  inodora,  insipida,  si  insolubile 
iu  apa,  care  compune  in  parte  globulu 
pre  oare  locuîmu  :  pamentu  negru,  pa- 
mente  galbinu,  paTHcnturosiu,  pamentu 
pro^ctivu,  pamentu  fertile,  pamentu 
sterpUf  pamentu  sterile,  pamerttudeoîls, 
pamentu  petrosu,  pcmentu  arenosu;  pa- 
mentu arabile,  pamentu  grasau,  pamentu 
macru;  pameiUn  mdUe,  pamentu  vertosu; 


PAM. 5M 

^in  pumuitu  crescu  plante,  vermit  lo~ 
cuescu  in  panierttu;  pamentulu  nutresc''- 
tote  (ifiimaWe  si  Iote  vegefaîiîc;  pameir 
tulu  e  rotundu  de  iote  părţile;  superfa- 
ci'a  pamentidui  in  cea  mai  mare  parte 
n  aceoperiia  cu  apa;  pamentulu  c  inve- 
liiu  in  aeru;  diamttrulu  pamcntuiui  e 
aprope  la  1719  milliarie  geografice,  m- 
naltimea  acndui  pote  se  fia  de  100  mil- 
liarie; globulu  pamenitUui  la  ecntoriu  e 
ceva  canMin/latu,lapoli  eeamu  turtUu; 
ptmieniuiu  se  mişca  in  giurulu  assei  selle 
in  24  ore;  noi  ne  polemu  miscâpre  pa- 
mentu, dero  nu  ne  potemu deporta  dela 
pamentu;  noipotemu  innotd  in  apa,passe- 
rihsborain  aeru,  âmeniiinco au  incer- 
catu  cu  adjutoriulu  besieUoru  a  se  itud- 
tiâ  si  preumblă  in  aeru;  assemine  au  sa- 
2}atti  si  au  descinsu  inseriulupamentului, 
dero  abia  peno  la  distantia  de  unu  pa- 
trariu  de  miUiariu  geograficu;  seorti'a 
pamentului  eptirosa,  si  numai  crust'a 
de  asupr'a  epa^nentu  arofriZe  si  fertile; 
omenii  morţi  se  ingropa  in  pattenlu, 
putredeseu  si  se  transforma  in  pamentu, 
de  aci  blastemulu :  mancâ-te-ar  pamen- 
tulu, ingliti-te-ar  pamentulu;  trei  coti 
de  pamentu  adjungu pentru  omulu  ixll  i 
mai  avidu  si  mai  ambitiosu;  pror.  my- 
rose  a  pameniu,  e  aprâpe  de  m6rte;  a 
intrata  in  pamentu,  a  disparutu;  a  es- 
situ  cVin  pamentu,  a  apparutu  pro  nea- 
şteptate; se  essa  d'in  pamentu,  seappa- 
ria  cu  veii-ce  conditioue  si  in  veri-ce 
modu;  câtu  pamentulu,  neci  una  data; 
ce  pamentu  s'a  factdu?  uudes'adusau? 
fuge  }»ancandupamentu,  forte  iute,  d'in 
tote  poterile;  jac«  intensu  pre  pamentu, 
jane  mortu;  aredica  delapamentu,(t.)i 
redicâde  pre  pamentu;  p)  a  laâ  si  duce 
uuu  mortu  la  mormeutu. 

♦PAMBORU,-a,  adj.,(îiii[j.popoţ),  «m- 
nlToruD,  oninivoru,  care  mânca  t<}te  : 
atiimali  pawhore. 

*  PAMMACARIU,-«,  adj.,  {va.^- 
xăpio;)  beatUslmus,  cu  totulu  fericitu. 

•PAMMAOHAKIU,  s.  m,,  pamoiacba- 
rluj,  care  se  lupta  la  pammachiu  sau 
pancratiu. 

*  PAMMACHin,pl.'i>,pftminaehiui% 
{litL^^yio-i),  lupta  in  tâte  genurile,  ou 
putuaulu  si  cu  cestulu,  identica  oq  {ia»* 


>yGoog  Ic 


574 


PAN. 


oratwlu,  esaercitia  gymnastica  l&snticj; 
Todi'  pancratiu. 

*  PAMFINAGIU,-a,  adj.,  pamplna- 
cena,  de  pantpmu. 

*  PAMPINÂBE,  T.,  panplngre,  a  cu- 
.  tetii.  vini'a  de  frnndia  si  de  vitie  inu- 
tili; a  tali'a  vini'a. 

*  PAMPINAJEttU,-o,  adj.,  paupIsA- 
rlus,  relativu  la  pampinu,  care  produce 
numai  pampini,  nu  si  fructe. 

*  PAMPINÂTIONK,  3.  f.,  pamplna- 
tto,  actione  de  pampinare. 

*  PAMPINATOKIU.-^orw,  adj.  s., 
pamplnator,  care  pampina. 

*  PAMFINATO,-«,  adj.,  part.,  pan- 
plnatpa,  1.  curetiatu  de  frundia  si  d^ 
Titie  inutili;  2.  ornatu  cu  pampini;  co- 
lunma pampinata,  vasu  demetaUupam- 
pinatu, 

.  •  PAMPINIPEKU,-a,  adj-,  (it.  pam- 
plnlfero),  care  produce  pampini':  rinwîe 
pampinifere. 

*  PAMPINIPORME  sau  pampini- 
formu.-a,  adj.,  (fr.  pamplnlforme),  in 
forma  de  pampinu  :  corpuri  pampini- 

■■  forme, 

*  PAMPlNIU,-iB,  adj .,  pamplneus,  de 
pampinu:  conutiapampiina,t6mttapam- 
fittia/Tf/mipotnijinn,  imbraccaticupam- 
pini. 

*  PAMPrNOSO,-(i,  adj.,  pampitMOB, 
plenu  de  pampini :  vinia  pampinâsa. 

*  PAMPINU,  9.  m.,  pamplnas,  vitia 
de  vinia  cu  frundia  si  fora  frtictu;  frun- 
dia de  vinia,  carcellu  de  vinia  :  a  talia 
pampinii,  a  curetiâ  vini'a  Ae.  pampini ; 
a  aăomâ  una  statua,  unu  templu,  una 
casa  cu  pampini. 

*  PANACEA,  a.  f.,  panacOa,  (aavi- 
xei«,  xivaxEf:,  xiva^),  1.  una  ptauta  fic- 
tiva care' ar  cură  tiţte  plagele,  remediu 
universale;  2.  plant'a  numita  si  itirnstl- 
eum  allrestrej  S.  plant'a  paHtInaea  opA- 
paaax,  Linn.;  4.  personificata  un'a  d'in- 
tre  celle  patru  sorori  alle  lui  Esculapiu. 

*  PANACINU,-a,  adj.,  panaclnos,  (de 
la  panax,  ponac^a),  de  panacea  :  cly- 
steriu  panacinu. 

PANABESSA,  s.  f.,  (panar)a),  pant- 
8ca,  femina  care  face  sau  Yonăe  pane; 
mulîerea  panariului. 

PANABIA,  B.  f.,  (panarla),  1.  paMlftea, 


P^_: 

panaressa;  2.  sub  form'a  panaria,  pa- 
Dlflclnn,  artea  de  a  face  pftne;  8.  mulţi- 
me da  pftne;  4.  loeulu  unde  se  face  pftne, 
plstrlnam, 

*  PANARiCia,  pl.-ie,  panarielsB , 
(paronjehiamt),  infiatura  Ia  unghie,  sn- 
gellu. 

PANARIU,  8.  m.,  panari»,  paMires, 
plator,  care  face  si  vende  pane;  panariu, 
pl.-ie,  canistru  pentru  păae  sau  si  pen- 
trer  alte  lucruri. 

*  PANCARPIU,  si  pancarpu,-a,  adj-, 
pancnrplua  si  panarpus,  (irccYXiipinocsi 
TTdtYxapitoc),  compusu  d'in  totu  genaln 
de  fructe,  apoi  compusu  d'in  totu  ge- 
nuin de  Incruri :  sacrificiu  pancarpu, 
canuna  pancarpa;  jocuri  pancarpe,  lup- 
te pancarpe. 

*  PANCHRÎSTU,-(i,  panclireatBB, 
(jrâfXpTjTtoţ))  bonn  pentru  tote  :  medi- 
camentu  panehreslu. 

*  FANCHROM0,  s.  m.,  panelir»»»!, 
(rtdTXP"!*»*)  ^'^''-  fwuluf,  verbenaca, 
TOrbenaca. 

*  PANCRATIASTU,  s.  m.,  paaera- 
tlastes,  {'Ka-pi.pa'ai'rrrfi),  caro  se  lapta 
in  t6te  genurile  de  lupta,  oare  se  Inpta 
in  paneratiu. 

*  PANCRATIU,  a.  m.,  paMratl*!, 
(ît«p(p4uov),  1.  lapta  in  tote  genurile, 
cu  braciele  ai  ca  pumnuln;  eiaercitin 
gymnasticu  Ia  antici;  2.  numele  unei 
plante,  Rcllla  maritima  rădice  rnbra, 
lAnneu. 

1  PANDA,  s.  f.,  Patiân,  (de  la  pan- 
dere),  mimel»  unei  divinităţi  romane, 
care  presedea  la  deecliidere  {pan4er«). 

2.  PANDA,  s.  f.,  Inaldl»,  insidia,  ae- 
tione  de  panăire. 

*  PANDARE,  V.,  pandare»  a  curbi, 
a  incoveiă;  refl.  a  se  penndâ,  paaiarl, 

a  Be  cuibă,  a  se  incoveil  ^ 

PANDARIU,  s.  m.,  lBtl«at«r,  car* 
pandesce;  vedi  rerbulu  pantUre. 

*  PANDECTA,  pi.  pandecfe,paiidee- 
tae,  (navStAiai),  collectione  de  decisio- 
nile  jnrisconsultilorn  romani,  c«mpila- 
ta  d'in  ordinea  imp.  Justinianu,  care  le 
dede  potere  de  lege,  digeste. 

*  PANDEMIA,  (fflavSTjjjia),  1.  teta  po- 
porulu;  2.  morbu  care  se  intende  preste 
totu  poporulu,  mai  uritatn e,  '" 


yCoogle 


PAN. 

•PANDEMIOU,-a,  adj,,  (rt«vSi]iitxdc), 
1.  relativu  la  totu  poponilu;  2.  epide- 
micii. 

*  PANDEBE,  pansi  aipansei,  pansu 
si  pasau,  v.,  pandere,  l.  a  estende,  a 
intende;  2.  a  deschide :  a  panâe  porţile. 

FANDIA  ,  B.  f.,  (de  la  vtnifre,  sau 
delapaiiiag,coii]paragr.7c^voi;,dor.  xâ- 
vo;),  tfU,  Uiit«iiin,  carbsBQs,  tessiitura 
de  c&uepa ,  de  Hdu  ,  de  bttmbacii ,  de 
metasBa :  pândia  lata,  p^dia  ângvtta, 
păndia  grossa,  păvdia  supiire,  pândia 
de  cânepa,  pândia  de  Unu ,  pândia  de 
humbacu,  pândia  demetassa,  pândia 
âe  paliangintt .  a  tsssc  ;)an<2ia ,  a  in-- 
tenăe  pandVa  la  sore ,  a  albi  pandi'a , 
vedlu  de  pândia,  sullu  de  panăia;  firele 
pandiei,  urditur'a  pandiei,  batttfttr'a 
pandiei ;  Românele  torcu  cânepa  si 
Unu,  tessu  si  vendu  pândia ;  pandiele 
ttavii,  velele;  intendeti  pandiele ,  pan- 
deti  velele !  prov.  iine-te  pândia,  se  nu 
te  rupi,  iea-ti  coragiu  si  te  prepara  de 
lupta. 

PANDIABBSSA,  a.  f.,  femifia  care 
face  ai  veode  pâtiăia;  muiierea  pândia- 
riulut. 

PANDIABIA ,  (eu  t  lungu,  pândia- 
rf«),  8.  U  1-  fabrica  de  pândia,  2.  ma- 
gazÎDQ  de  pftndia,  3.  cantitate  mare  de 
pftndi'a. 

PANDIARIU,  S.  ra.,  Ipxtor,  llnteo, 
lintearlu»)  care  face  pândia,  care  rende 
pândia  :  jiandiarii  n'au  pottUu  vinde 
multa  pandi'a  d'in  cawsa  eo  ţineau  la 
pretiu. 

PANDIATURA,  a.  f.,  Unteam ,  Hn- 
teamrn ,  buccata  de  păndia ,  peteeu  de 
pftndia;  vedi  si  contrassnla  pasttira. 

PANDIOSU,-a,adj.,plenudepâKA'a, 
care  eâmioa  a  pândia :  came  pandiosa, 
aeortia  pandiosa. 

fA.tiO'lSEreseu,  T.,  tasidlarl,  tn  In* 
«IdllB  esB«,  iDBldias  straerof  a  insidid, 
a  sti  U  panda,  a  observă  pre  cineva 
sat)  ceva,  a  aşteptă  in  ascoDsa  pre  onn 
onra  ean  unti  animale  spra  a  Iu  prende 
sati  a  i  faoe  ceva  :  a  pândi  pre  omeni , 
a  patidi  fSrele  in  padwe  spre  a  le  im - 
puşcă  cându  essu  înainte. 

PANDITOHIU,-Wrta,  adj.  s.,  Insl- 
dWatcr,  oare  panâesce,  paudarin.  . 


PAN. 


576 


PANDISIOBA,  s.  f.,  demin.  d'in 
pânâia,  mic%  pândia. 

PANDIUTIA,  s.  f.,  «Işna  tela»  llo- 
teolum,  puciua  pândia,  mica  pândia. 

PANDURA,  s.  f.,  panfliirB,  (7rav8o5- 
pa),  1.  unu  instramentu  de  musica  cu 
trei  corde;  2.  muliere  a  pandurulw. 

PAND0RlFOLrU,-a.  adj.,  (fr.  pan- 
dnr1f»ll£),  care  are  foliele  lungi ,  largi 
la  base,  assemine  pandurei. 

•  PANDURIFORME  sau  panduri- 
formu,-a,  adj.,  (fr.  pandurlforme),  care 
are  forma  de  panâura  :  folie  panduri' 
forma. 

PANDURII,  s.  m.,  una  specia  de  do- 
rybanti ,  una  specia  de  militari  pucimi 
regulaţi  d'in  seclele  trecute. 

PANE,  3.  f.,  panlsf  (de  la  paseere, 
■compara  :ca-EiftcK),  aiimentu  facutu  de 
firina  fermentata  si  copta  in  eoptoria  : 
pane  de  grânu,  pane  de  secara ,  pane 
de  ordiu;  pane  alha,  pane  negra,  pane 
prospeta,  pane  mdîe,  pane  vertosa, 
pane  uscata,  pânedespita,  pane  aty- 
ma ;  omenii  aeesti-a  nu  sciu  cumu  sp. 
face  pânea  ;  a  si  câştigă  pânea  in  su- 
darea fadei  selle;  eltu  abia  are  pânea 
de  totc  dillele;  ea  s'a  saturata  de  panea 
alba  si  de  carnea  groasa;  a  mancă  pâ- 
nea altui'a;  a)  a  fi  in  aervitinlu  altui-a, 
a  fi  clientele  altui-a,  p)  a  se  bnccnrâ 
do  ospitatea  altui-a ;  a  fi  in  pane,  a  fi 
in  fnnctione;  ellu  e  fora  pane,  fora 
functione;  ellti  volieaee  se  mi  iee  pânea, 
se  occupe  functionea  mea;  pane  ceresca, 
comminicatural;  pane,  in  Moldavia,  se 
dice  in  locu  de  baccate,  grSoc,  etc. : 
cstu  annu  nu  s'a  prea  faottu  pane. 

"  PANEGYRE,  s.  f.,  (TuavTj-Ţjptî),  a- 
dnnare  generale  d'in  tMe  părţile;  ser- 
bat6re  generale;  mercatu. 

*  PANEGYRICtJ.^a,  adj,,  panegjrl- 
oas,  (jr(xv7]7optxd(:),  relativu  la  adunarea 
generale;  coveniu  panegtjricu,  sau  scurtu 
panegyricu  se  numi  coventulu  lui  Iso- 
crate,  pronuntiatu  la  occasionea  unei  a- 
tari  adunări  a  totorn  Greciloru,  in  care 
Îndemna  pre  Greci  la  concordia  si  laudă 
totu  de  una  data  pre  Atheniani;  de  aci 
pane^nc«r=coventu  laudatoriu;  pane- 
gyriculu  lut  Pliniu ,  pronuntiatu  in  se- 
natnln  romanu ,  în  care  laadil  pre  itn- 


>yGoog[c 


576 


PAN- 


peratoriulu  Traiaau  :  panegyriculu  e 
unu  genu  de  oratione  forte  îunieosu. 

«PANEGYBISARE,  v.,  (7rav7jv«ft- 
Ceiv),  1.  a  serba  \id&  pancgyre;  2.  a  pro- 
nunţii UDU  pattegyricu. 

*  PANEGTEISMD  ,  s.  m.,  (xawjii)- 
pia^^,  serbarea  unei  adunări  generale. 

*  PANEGYRISTU,  9.  m.,  ptnegyil- 
sU,  {îrav7jYDf.t;ycTi(:),  care  face  unu  pane- 
gyricu,  care  pronunţia  mm  panegyricu: 
in  urm'a  lui  Fliniu  se  immuîtira  pane- 
ggyistii  la  Rom'a,  inse  toţi  remasera 
departe  d'tn  deretulu  maicslrului  loru; 
panegifrislii  degenera  tisioru  i»  adn- 
latori. 

«FANERASTU,  s.  m.,  paneraBlas , 
(KavBpa.az6<z),  amatu  de  toU,  una  gemma 
neconnoscuta  n6ue. 

*  PANGEEE,  pansî  si  pamei,  pandu 
sipaetu,  v.,  psnfere,  La  imbină,  a 
combină,  2.  a  face,  a  compune,  a  ânge  : 
a  pange  versuri,  cântice,  poemate. 

*  PANICU,-a,  adj.  (paukus,  ff«wx6c), 
se  dice  despre  frica,  spaima  si  teirore  : 
frica  panica ,  spaima  panica ,  lerrârc 
panica,  forte  mare. 

*  PANICU,  3.  m.,  panlGum ,  luelliu, 
mellaiu  merantu. 

*  PANIPICA,  3.  f.,  panlflc*.  femina 
care  face  {icine,  panaressa. 

PANIPICE,  8.  m.,  pânlfex,  omu  care 
face  p&ne. 

*  PANIPICIU,  pl.-ie,  panittclmn, 
1.  facere  de  pane ;  2.  buccata  de  matr- 
care. 

PANNOSU.-d,  adj.,  pniiiinsos,  care 
B^mina  a  pannu;  vedi  pannurosu. 

PANNU,  pl.-uri,  paunus,  radecin'a 
coTentn]iii  pannura,  in  acea-asi  in- 
Remnare. 

PANNULA  mupannura,  a.  f.,  (d'io 
pannoliis),  itannna,  materia  de  lănates- 
suta  :  pannura  grossa,  pannw^a  sup- 
tire,  pannuraalba,pannuranegra,pan- 
nura  colorata;  vestimente  âe  panura; 
mantellu  de  pannura;  liriari,  tiorici  de 
pannura;  vestimentele  de  pannura  Unu 
mai  caldu  de  cătu  celle  de  pandia. 

P  ANNUROSC,-a,  adj,,  panoasoa,  care 
s^mina  a  pannura  :pre  de  asupr'a  acic' 
tulu  s'a  formatu  unu  stratu  pannurosu. 

*  ,FANNYCHISMU,3.m.,pBniijiiliis- 


PAN. 

mn«»  (jrawuxtq'^âq),  perreghiare  pteste 
tdta  QOptea. 

*  PANNTCHIU,-a,  adj.,  puiicbl»». 
(;ravvuj(to;),  care  dura  t6ta  n6ptea. 

*  PANOPLIA,  s.  f^  (aavosXia),  toU 
armatur'a  unui  militariu;  fîg.  panoplia 
dogmatica ,  prorisione  de  t6te  armele 
spre  a  combate  pre  eretici. 

*  PANOPTICn,-a.  adj.,  (d'in  :r«v  = 
totu,  ai  SntEd^ai  =:  vedere),  construilu 
asia  iu  cătu  spectatoriulu  ptfte  vede  tote 
părţile  interiori  :  construciione  panop- 
tica,  edlHciu  panopticu. 

*  PANORAMA,  pl.-iMoto,  (fr.  pu«- 
ravt»  d'in  icăv  =z  totu,  si  ipăv = vedere), 
mare  tabellu  circulariu,  dîspusu  asii  in 
câtii  spectatoriulu  as'sediatu  in  ceutrn, 
vede  obiectele  representate,  ca  si  câudn 
d'in  una  inaltime  ar  coprende  totu  ori- 
sontele  cu  vederea  sea  :  patwrama  nta- 
gnifica,  panorama  ineantatoria. 

*  PANORAMATICC  sau  panorami- 
cu,-a,  adj.,{fr.  pADorAmati^nesipanora- 
mlque),  care  offere  caracteriele  unei|w- 
noratne :  vedere  panoranuUica. 

*  PAN0H0OB.\PflU.  8.  m-,  (pa«o- 
regraplie,  d'in  itâv  =  totu,  ăpăv  =  ve- 
dere, si  YpiiEpeLy=8Criere) ,  inetrumentii 
pbysicu  prin  care  se  pi5te  obţină  imme- 
diatu  pre  una  superfacia  plana  desvol- 
tarea  vederei  perspective  a  obiectel«ru 
ce  incongiura  orisontele. 

*PANSOPBIA,  8.  f.,  {Ka.voofia)Mm- 
tia  care  coprende  tote,  scientia  univer- 
sale;  de  aci :  pansophicu,-a,  adj.,  rela- 
tifu  Ia  pansophia  si  pansophu,  s.  m., 
(lîiv'joţo;),  care  scie  tote. 

*  PANSPERMIA,  B.  f.,  (savciicsputa), 
mestecatura  confusa  de  totu  genutu  da 
sementîo;  de  aci :  panspermicu  si  pati> 
spermu,-a,  adj.,  care  coprende  totn  gd- 
nulu  de  sementie. 

.  •  PANSTRATIA,  a.  f.,  (xavotpatfesi), 
tota  pot'erea  armata. 

«PANTALONE,  8.  m.,  (it.  p«iiUl*ie), 
numele  aautului  Pautelemone,  apoi  nu- 
mele ordinariu  allu  buffoneliii  ia  th«a<- 
truln  italianu,  care  se  preeentă  imbra- 
catu  in  liciari  largi;  da  aci  numele  li- 
ciariloru  largi,  pantaloni. 

PÂNTECE  sau  pantice,  a.  m-^-t^- 
Ux,  Tent«r.  aterasf  cea  mai  mu«  d'io- 


jyGooglc 


^^ PAM. 

tre  eavitaUle  eorpnlui  animalescn  care 
ţiiTta.\QtestÎBeU:panteceleomulm,  pân- 
tecele cânelui,  panteede  lupului;  pântece 
grossu ;  pântece  de  popa ,  care  manca 
mnltu;  me  dore  pântecele;  a  concepe  in 
pântece,  aportâ  inpantece,  se  di  ce  despre 
îemiaB;5g.  pântecele  unui  vasu  inflaiu. 
PANTECELLU  si  panticellu,-e,  Ten- 
trloDliifli  mîcu  pântece. 

PÂNTECOŞII  ai  panticosura,  adj., 
TentrlosDs»  ventrlcalosiiB,  care  are  paa- 
tice  mare :  omu  ţanticosu,  muliere  pan- 
ticâsa. 

«FANTHEISAIir,B.m.,(fr.  panthiis- 
■e  d'in  nSv  =  totu,  si  9s6t  :=  dieu), 
eyBtema  philoeopMca  care  pretende  co 
nuirersiiln  e  dieu,  san  ce  dieu  e  unu  spi- 
ritu  care  petraude  totu  aniversnin;  pan- 
theismulu  s^a  arretatu  sub  diverse  phasi 
in  philosaphia  ineependu  de  la  Pyiha- 
gora  peno  la  Hegel.  l 

*  PANTHEISTICU,-a,  adj.,  relativu 
lApantheismu  :8ystemapantheistiea,phi- 
hsophia  pantheistica,  punctu  de  vedere 
pantheisUeu. 

*  PANTHEISTU,  B.  m.,  (fr.  paBthâIa- 
te),  care  professa  pantheismtdu  :  pan- 
theistii  a-edu  eo  tottdu  e  dieu,  ei  vedu 
tâte  lucrurile  in  dieu,  dero  pre  sene  nu 
se  vedu  co  sunt  neboni;  applicatu  si  ca 
iij.pMosophi  pantheisti,  visepantheiste. 

*  PANTHEOLOGIA,  s.  f.,  (fr.  v«a- 
thielogie),  istoria  a  totoru  dieilom  paga- 
nismului;  de  aci ;  pant}teologicu,-a,  adj. 
relativQ  la  pantheologia;  si  pantheoîogu, 
a.  m.,  care  se  ocnpa  ca  pantheologi'a. 

*  PANTHEONE,  B.  m.,  (itivdewv), 
templu  GOQseratu  totoru  dieiloru :  pan- 
theonele  de  la  Aihene  .-  pantheonele  de 
la  Roma;  fig.  locu  reale  sau  imaginariu 
pentm  omenii  cei  mari,  b-tiefacutoriin- 
manitatei. 

*  PANTHEEA  si  iiantera,  B.t.,pan- 
th^a  (ndv&Tjp),  fâra  aelbatiea  carnivora, 
Innga  de  sesse  petiore,  d'in  geoulu  ca- 
tUoru  (pissiceloru),  care  locuesce  in  A- 
fric'a  si  in  regionile  calde  alle  Asiei. 

*  PANTHERINU,  si  pMterinu.-a. 
adj-,  pantJierluiis:,  care  s^mena  capan- 
ther'a  :  peUe  petUkerina,  coUtbra  pan- 
therina. 

PANTICE,8.m.,pBntex,Tedip(în^ecf. 
XokD. 


PAN. 


577 


PAKTICELLU,  pl.-e,  Tentrlenlni' 
vedi  panteceUu. 

FANTIC03U,-a,  adj.,  Tentrlcnlosni, 
vedi  pantecosu. 

t  PANTO-,  (d'in  gr.  jrdv,  mstynSc  = 
omiils,  totu),  in  diverse  compositioni  de 
termini  technici,  precuma  :  pantoera- 
tore,  s.  m.,  (icavToxpâttop,  d'inxăvsixpdt- 
xoţ  =  potere),  omnipotente,  omnidomi- 
nante,  care  domneece  preste  toţi  si  preste 
tâte,  epithetulu  lui  doranedieu;  imagi- 
nea lui  domnedieu;  de  aci  :pantocratoria, 
B.  f.,  (navtoxpatopta),  omnipotentia  ;  si 
pantoeratoricu,-a^   adj.,  (îtavroxpatopt- 
xâî),  relativu  lapantocratoria;  —  pan- 
togene,  a^iy,  pantogenia,  s.  f.,  (d'in  i^oc 
:=genn,  generatione);  pantogonia,  s.  f., 
(d'in  ^oivla  =:  ănglu),  traiect<}ria  reci- 
proca in  geometria;  pantographu,  s.  m., 
iuBb'umentu  mathematicu  prin  care  Be 
p6te  copia  unu  deaemuu  in  modu  mecha- 
nicu,  si  se  p6te  reduce  la  proportioni 
camu  vr6  copiatoriulu;  de  acf  panto^ra- 
phia,  artea  de  a  copia  cu  pantographubt; 
pantographicuro,  adj.,  relativu  la pan- 
tographu  sau  la  pantograpMa  :  opera- 
tione  pantographica;  —  pantometru,  a. 
m  .    (fr.  pantombtre) ,  instrumenta  cn 
care  se  potu  siesură  totu  genuin  de  &n- 
gluri,  lungitudiui,  altitudini  si  diatan- 
tie;  de  aci :  pantom€tricu,-a,  adj.,  rela- 
tivu la,  pantometru; — pantomimu,  b.  m., 
(TcayicJ[).i]i.o;),  actoriu  care  espreme  sen- 
timentele, passionile  ai  ideele  prin  ge- 
sturi si  fdra  a  vorbi,  de  act  :patitomima; 
1,  atare  actrice;  2.  drama  representata 
nnmai  prin  gesturi,  si  3.  arte  dramati- 
ca de  a  representâ  una  actione  numai 
prin  gesturi;  pan^of»tinîcu,-a,  adj.,  rela- 
tivu la  pantomimu  s&n  pantomima :  ar- 
te pantomimica,  represetUatione  panto- 
mimica;— pantophagu,-a,&ăj.a.,{'jcc>.vai- 
EpdiYoi;),  care  m&nca  tote;  de  aci,  panto- 
phagia,  s.  f.,  ( JtawoyaYÎa),  mâncare  de 
tote;  — pantoph6bu,-a,  adj.  a., (xavidtpo- 
Po«),  care  seteme  de  tdte  lucrurile;  de  aci 
pantophoUa,  b.  f.,  frica  de  tote  lucruri- 
le; —  panto^eru,-a,  adj.,  (d'in  mtpâv 
=  aripa),  care  are  tote  aripele  sau  pia- 
nele; de  acf  subst.  pantopterele,  familia 
de  pesci  cari  au  tote  pinnele. 
PANTOPAKESSA,  8.  f ,  1.  muHere 


>y  Google 


57S       PAP. 

a  ponto farialm;  2.  muliere  care  face 
saa  rende  pantofi. 

PANTOF AEtA,  s.  f.,  I.  arteaponio- 
fariiAui;  2.  oficina  sau  magaziou  âe 
pantofi;  3.  mulţime  de  pantof. 

PANTOFARIU,  e.  m.,  (fr.  pantoii- 
flfer),  care  &ce  sau  vende  pantofi- 

PANTOFU,  pl-i,  (it.   pknUfoU  ai 

putdfolA,  fr.  pantffolle),  caleiameDte 

cari  nu  accoperu  tota  petiorulu,  si  se 

'  usa  mai  multu  in  casa  :  patUofi  de  peUe 

de  âue,  una  porecla  de  panto/f. 

1  PAPA,  a.  f.,  papa  si  pappai  mâncare, 
in  limb'a  copillilora. 

2  PAPA.  8.  m.,  papa,  1.  tata,  patie, 
parente,  in  limb'a  copilliloru;  2.  titln  ce 
se  dă  betraniloru,  apoi  preutiloni  si  mai 
allessu  episcopiloni,  astadi  se  dă  nnmai 
episcopului  de  la  Bom'a,  ponteficeki  ro- 

,  maou. 

PAFADIA,  (cn  t  lungu  si  d  dum, 
păpădia),  s.  f.,(paphlet),  taraxiin  dens 
leonltiţ  Linn.  planta  agreate  care  eretice 
pnmavâr'a  si  se  mânea  ca  salata. 

PAPAGALIjESCa,-a,  idj.,  papagal- 
lesce.  adv.,  (ît.  pBppKţallesoo),  relatîru 
la  papagallu :  limb'a  papagallesca. 

PAPAGALLESSA,  s.  f.,  (it.  pappa- 
ţalteiiia),  femin'a  papugallulHi. 

PAPAGALLICU,-fl,  adj.,  papagalii- 
ce,  ftdr.,  ca  unu  papagallu.  care  imita 
vocea  papagallului,  vorbesce  ffira  a  co- 
gită,  papagallescu. 

PAPAGALLISMU,  s.  m.,  modu  ds 
Torbire  papagallicu.  imitatione  mecha- 
nica  a  vorbeloru  altoru-a. 

PAPAGALLU,  s.  m.,  (it.  pappaţnllo, 
fr.  papeţaj),  1.  passere  verde  d'in  Ame- 
ric'a,  care  imita  vocea  si  vorbele  omu- 
lui; 2.  numele  anui  ventu  care  auffla 
pre  cost'a  orientale  a  Messiculni. 

•  PAPALE,  adj.,  (it.  papale,  fr.  pa- 
pal), relativu  la  papa  sau  ponteRcele  ro- 
TBAua-.demniiate papale,  ornamente  pa- 
paU. 

•  PAPAUTATE,  s.  f.,  (fr.  papayU), 
demnitate  papaîe,  autoritate  papale, 
potestate  pap^e. 

PAPARA,  s.  f.,  papĂrlnm,  vedi  pa- 
pare si  paparia. 

PAPABADA,s.  f.,  paparian,  1.  man- 


^ PAP. 

care  pentru  eopilli;  2.  mâncare  de  oua 
ferte  mestecate. 

lPAPARE,v.,  papare  si  p&pparef(it. 
pappare,  fr.  paper),  in  limb'a  copilli- 
loru a  mancă  :n^,  papa!  aipapatu  eeva? 
lassa  copiltulu  se  pape;  fig.  ellu  a  pa- 
patu  tota  averea  parenteaea,  acumu  nu 
mai  are  ce  papă. 

2  PAPARE,  poptirja  si  papara,  s.  f., 
papartun,  mâncare  ta  limb'a  eopilliloiu; 
in  ironia,  synonyma  cu  batali'a :  a  man- 
eatu  una  paparia;  i  am  datu  una  papa- 
rta=  batali'a. 

1  PAPATU,-a,  adj,  part.  anp.  sabat, 
m.,  mancatu;  de  papatu.  de  mancatu; 
papatHUi  eopUliloru,  actulu  de  mâncare. 

2  PAPATU,  3.  m.,  (it.  papato),  p»a> 
ttUcatDs,  demnitate  papale,  pontificatu. 

*  PAPAYERACIU.-a.  adj.,(fr.papa- 
T^raci)  care  s4mena  a  papavere,  snbst. 
papaveraăele. 

*  PAPAVBKATU,-o,  adj-,  papavera- 
tBs,  splendida  albitu  ca  papavere  :  ve- 
stimenţu  papaveratu,  papaT^rata  reatlB. 

*  PAPAVERE,  9.  m.,  papaier,  geuu 
de  plante  dicotyledonie  cari  prodncn 
una  sementia  menuta  narcotica,  maeu, 

((lliXWV). 

*  PAPAVERICU,-»,  adj.,  (fr.  papa- 
Terlqoe),  io  papavere,  meconicu. 

»  PAPAVERINA,  s.  f..  (fr.  papafo- 
rlne),  narcotina. 

*  PAPILIONACrU,-a,  adj-,  (fr.  papl- 
Ilooacâ),  care  sâmena  a  papilione;  subst 
papilionnciele,  flori. 

*  PAPILIONARIU,-».  adj.,  (fr.  pa- 
plUeualre),  de  speci'a  papUioniloru, 
insecte. 

*  PAPILIONE.  3.  m.,  paplllo,  flnt- 
turu;  corruptu  in  pavilione,  vessiUu; 
eorta. 

*  PAPILUONIDE,  s.  m..  (fr.  papt- 
Uonlde),  tribu  de  insecte,  cari  sămina  a 
papilioni. 

•PAPlLLA,a.f.,papUla,titia,mam- 
mellina  :  papillele  in  genere  sunt  mice 
eminentie  respandUe  pre  auperfacCa  cor- 
pului, si  mai  allessu  pre  a  limhei.  cari 
păru  a  fi  estr&nitaiUe  vaseloru  si  aXle 
nervUoru. 

«  PAPILLABE,  adj.,  (it  paplUare, 


=y  Google 


PAR. 


S79 


fr.  paplllaire),  care  are  papUle :  tunica 
papUlare,  membrana  papillare. 

*  PAPILLATU,-»,  adj.,  pipUUtns. 
dotata  ca  papille  :  limba  papillata. 

*  PAPILLIFEEU,-o,  adj.,  (fr.  p«pll- 
lînre),  care  produce  papiUe. 

*  FAPILLIFOBME  s.  papiaiformtt,- 
a,  atij.,  (fr.  pKpUUr«r]n«),  care  are  for- 
ma de  papUle. 

*PAPILLOSU,-a.&dj.,(fr.papllleiix), 
plenu  de  papllle. 

*  PAPISABE  ,  T. ,  (it.  paplisare) , 
pontiaoatam  ;erer«,  a  H  papa,  a  domni 
ca  papa. 

•PAPISMO,  B.  mV,  (fr.  paplsme), 
gjstema  de  a  guverni  baseric'a  ca  pa- 
pa; in  ironia,  baseric'a  catholica. 

*  PAPISTICU,-*!.  adj.,  (it.  paplatleo, 
fr.  papfstlqie),  relativu  la  papa,  iapa- 
pismu,  aaa  la  papi^u :  doctrina  papi- 
atica,  religione  papistiea,  mai  mnltn  in 
ironia. 

*  PAPISTU,  8.  m.,  (it.  papista,  fr. 
papute),  nume  cu  care  protestanţii  ca- 
lifica pre  cathoUci,  fiendu  co  acesti-a  re- 
connoscu  decapu  alin  baaericei  pre  pon- 
teficele  romann  (papa). 

"  PAPOLATKIA,  8.  f.,  (papoUtrIe), 
terminu  injuriosn  daiiu  catholicismulni 
care  rAConnCsce  autoritatea  ponteficelui 
romanu. 

*  PAPOLATRU,-a,  adj.  b.,  (fr.  pa- 
polltre),  care  adora  pre  papa. 

PAPUBA,  8.  f.,  (papfniB!),JnncaB, 
genu  de  plante  monocotyledonie  si  Bca- 
miflore,  respandite  in  tote  părţile  pa- 
mentalui  mai  vertosu  in  locurile  limo- 
se,  cari  servescu  spre  a  face  păture. 

PAPURARID,  s.  m.,  care  face  pă- 
ture  de  papura. 

PAPUSOSn,-a,  adj.,  JnneosiiK,  plenu 
de  papura  :  locu  papuroau,  balta  papu- 
rd$a. 

PAPUSIA,  S.  f.,  papa,  pnpaU,  pa- 
pniţ  papalns,  (fr.  poapAe),  mica  fiţ^ra 
de  omu,  făcuta  de  lemnu,  de  c^ra,  de 
p&ndia,  etc.  cu  care  se  jâca  copillii,  mai 
allessu  copillele  :  fetele  se  j6ca  eu  pa- 
pu$iele;  fig.  ea  s'a  imbraecatu  ca  una 
papuăa;  ce  mai  papusia  de  omu !  ajocâ 
paptuiele,  a  spune  mentioni;  prin  met., 
jH^MWM  de  ttUunu,  papuaia  de  ada,  etc. 


PAPUSIARIA,  (cu  i  Inngu  papu- 
8iaria),3.  f.,1.  loeu  nndeserendujrapM- 
8iele;  2.  in-sellatorfa. 

PAPUSIAEIU,  8.  m.,  1.  care  vende 
papusie;  2.  care  produce  diverse  jocuri 
de  papuBÎe;  3.  insellatoriu,  mentionosn. 

PAPD8I0NID,  (si  cu  »  moUiatn,  po- 
pusioiu) ,  porambu  sau  eucuruzu ,  in 
Moldaria  numitu  ssi&  dupo  form'a  ds 
papusia  ce  representa  spiculu  iovelitu 
alin  acestei  plante  nutrit<}rie. 

PAPUSISEg-escu,  t.,  a  face  papusie 
de  acia,  de.tutunii,  sau  de  alt«  folie. 

*  PAPTRACIU.-n,  adj.,  papjraeeaa, 
de  papyru. 

*  PAPTRIPEBD,-o,  a4j.,  papjrlfer, 
care  produce  papyru  :  Niltdu  papj/ri- 
feru,  riulu  papynferu. 

*  PAPTRIFORME  sau  papyrifor- 
tmi,-a,  adj.,  (fr.  papţrlfornie),  care  are 
forma  de  papyru  :  plante  papyriforme. 

*  PAPYSINU,-a,  adj.,  papjrlnas, 
de  natnr'a  papyrului. 

*PAPTRIONE,  3.  m.,  papyrio,  lo- 
culu  unde  cresce  papyrulu. 

•PAPTRia,-o-  adj.,  paprrlDi,  de 
papym. 

*  PAPTROGRAPHIA,  s.  f.,  (fi-,  pa- 
p;rftgraplile) ,  artea  de  a  typarf  pre  pa- 
pyru; de  d,fiipapyrographiai,*a,  adj., 
(fr.  pap;  roţrraphiqne),  relatiTu  la  pa- 
pyrographia;  papyrographu,  s.  m.,  (fr. 
papjTOsraphe),  care  eBaereUă  papyro- 
graphi'a. 

*  PAPYRU  sau  papura,  s.  m.,  pspf  ■ 
ruB  BÎ  papjTimi,  (icÂTiupoţ),  planta  d'în 
Egyptu,  d'ia  a  cărei  pellicula  se  făcea 
cbarteia,  de  aci  chartela. 

t  PARA,  (gr.  napi),  prepositioue 
greca  care  eccurre  in  compositioni  ai 
insâmna  :  1-  la,  lângă,  pre  lOnga, 
2.  preste,  d'ln  collo,  3.  contra,  precnmn 
se  va  vedâ  la  articlii  următori. 

»PARABASB,  8.  f.,  (icapdfcpaotc). 
trausltlo ,  dl;resfll«  t  trecere  san  abba- 
tere,  in  Comedi'a  gr^ca,  candu  chorulD 
se  addressă  directu  cOtra  publicu  spre 
a  i  spune  ceva  sau  a  Iu  critică. 

*  PARABATICU,-fl,  adj.,  (Mpctpan- 
xâc),  relatiru  ]&  parabase  aan  Id.  para- 
bătu. 

*  PABABATU  imparahaie,  a.m. 


yGoog  Ic 


680 PAR^ 

(xapa^njţ),  tnasitar,  derector,  trans- 
itţw»,  care  ixece  la  a1t&  partita,  &ctio- 
ue  sau  secta  :  JtUianu  parabatulu. 

*PARARlT.Ti;,  adj.,  pkrabllla,  care 
se  pate  pară ,  ae  pate  procură  facile  : 
lucruri  parabili,  avere  parabile. 

*  FABABOLA,  a.  f.,  parabola  si  pa- 
rsbol«j  (icExpa^oXi^) ,  1.  comparatione , 
aimiUtuduie,  fabula;  de  acf  apoi: para- 
bîa,  pror.  paranla,  it.  parola,  isp.  pala- 
vra» Torba ;  2.  sectione  conica  făcuta 
prin  unu  plaDu  parallelu  cu  un'a  d'intre 
îatnrile  conului  :  a  descrie  una  para- 
hdla. 

*FABABOLAMU,  s.  m.,  paraboU- 
na»,  care  se  arrunca  in  pericla ,  teme- 
raria  :  intre  creştinii  primitivi  se  nu- 
miau  parabolani  eelU  ce  serviau  base- 
rtc'a  sipre  morbofi  cu  pericMu  vietiei 
loru;  astadi  se  ehiama  parabolani  celli 
ce  eauta  pre  lavirbosi  in  tempu  de  epi- 
demia. 

*  PABABOLARE,  t.,  (lat.  med.  pa- 
rabolare,  it.  parlare),  a  TOrbf. 

*  PARABOLICE,  adj.,  parabolice,  in 
moda  paraboUeu  :  vorbesce  parabolice. 

«  PABABOLI0n,-a,  adj.,  (parabell- 
oast  icapapoXix^c);  relativn  isk  parabola  .- 
1.  eovente  parabolice,  2.  linia  |)ara&o- 
lica,  curba  parabolica. 

*  PARABOLU,  8.  m.,  parabolas, 
(napâ^hi^) ,  temerariu,  care  ai  eapuue 
Ti4tia  la  peride  evidenţi. 

*  PABABOLOIDE,  s.  m.,  (fr.  para- 
bololde) ,  solida  a  cărui  snperfacia  se 
termina  in  parabola. 

*  FABACABFC,  b.  m.,  (fr.  paraear- 
pe,  d'in  napÂ  —  Idoga ,  si  xap^riic  = 
fructu),  parte  accessorîa  a  fructului. 

*  FABACELLâRIU,  8.  m.,  (fr.  pa- 
raoflUalre) ,  functionariu  la  curtea  ro- 
mana care  eră  insarcinatu  a  imparti 
pauperiloru  remasitiele  de  Ia  m^s'a  pon- 
tiflrâle. 

*  FABACENTESE,  a.  f.,  paracente- 
iU>  (lEapax^ijait;),  încisione  chirurgîca 
făcuta  in  corpulu  morbosuliti. 

-  FARACENTEICD,-i,  adj.,  (fr.  pa- 
raoentriqoe) ,  relatirit  la  centru  :  miş- 
care paraccntrica. 

*  FAEACENTBOSTOMU ,-  a .  adj. , 
(fr.  paraoentrostome),  care  n'are  g\ii'» 


PAR; 

chiatu  in  centru ; .  subst.  pi. ,  paracen- 
trostomeU,  familia  d'in  ordinea  echini- 
dilora. 

*  PAEACEPHALIA,  s.  f.,  (fr.  para- 
ctiphaile),  moQstroaltate  in  care  lipsesce 
namai  una  parte  a  capului;  de  aci :  pa- 
rac^hoHicura,  adj.,  (fr.  paraetipbaU- 
que),  ai  para^phala,  s.  m.,  (fr.  parac<- 
phale),  monstru  allu  cărui  caracteriu  e 
paracephalXa. 

*  PABACEPHALOFHOBU,  s.  m., 
(fr.  paracâpliaiopliore),  care  are  capulu 
puoinu  distinsu  de  reatulu  corpului. 

*  PABACBRCIDE,  s.  m.,  (fr.  pars- 
oerelde),  nume  cedau  anatomii  oase- 
loru  mici  de  Ia  fiuerulu  petiorului. 

*  PABCEECU,  a.  m.,  (fr.  paraoerque, 
d'in  napd  ^  16uga,  si  xipxoc  ^  c<Sda), 
c6da  falsa  produaaa  in  nuele  passeri 
prin  pennele  lungite  alle  bypoclioadre- 
loru. 

•PABACHARACTa,  a.  m.-,  p«ra- 
oharaete»,  {■Ro.pa.ya^&v.'^'C)  >  monetarin 
falau. 

*  FABACHLAMTDE,  s.  f.,  (fr.  pa- 
raohlanjde),  ?estimentu  militâriu  la 
antici. 

*  PABACHRONISMU,  s.  m.,  (franc. 
paraDhrontBine),  auactironismu  care 
strămuta  unu  faptu  in  unu  tempu  pos- 
teriore;  oppusu  prochronismului. 

*  PABACLESE,  (reu  paradisu ,  gr. 
]C(xpdcxX:^(7Ci;),  s.f.,invocatioDe,rogatioDe, 
consolatione ,  7:apccxXi]tixâ;,  xavfiiv;j)a- 
raelesea  matrei  domnului. 

PABACLESIABIU,  a.  m.,  (d'in  aapd 
ai  ^>.'>]3[a=baserîca),  servitoriu  Ia  ba- 
serica,  sacristanu. 

PABACLESIU,  s.  ro.,  (d'in  îuap±  ai 
exxXY]3ia  =:  baserica) ,  baserica  mica , 
capella,  allaturata  longa  alta  baserica 
mai  mare  sau  longa  altu  edificiu. 

PABAGLETICU,-a,  adj.,  paraeletl- 
ouB,  (xccpaxXijrixâ;),  1.  relativu  lajxi- 
rac2e<ti=consolatoriu;  2.  caMonw  para- 
eleticu;  3.  discursu  eseortatoriu  in  ba- 
seric'a  anatolica;  4.  carte  care  coprende 
atari  discursuri  pentru  totu  annula. 

*  PABACLETU,  s.  m.,  paraeletust 
(nap&xXijro;),  consolatoriu,  maogaitorin, 
epithetu  ce  se  da  spiritului  e&ntu. 

«  PABACX)BOLLA ,  s.  f.,  (fr.  para- 


.yGooglc 


• PAS; 

MroU«,  d^D  sapdc  si  «trolU),  corolla 
acceswiria. 

«  FABACUSIA,  8.f.,  (fr.piraoongle, 
d'in  aixp<i,  si  dcxotinv  =  andire),  audire 
de  sonuri  imagiiiarie,  morbn  de  nrechie. 
,  *  PARADIGMA,  pl.-mafe,  paradlş- 
■la,  (nixfxiSEtYţuc),  esBemplo,  modellu,  iu 
graminatica. 

•  PABADIGMATICU,-a,  adj.,  para- 
dlrnatfeDs,  (napstSetŢţiottxdi;). 

•  PAR ADISABin ,  s.  m. ,  (fr.  part- 
dlBier),  genu  de  passeri  omairore ,  ce- 
lebre prin  formoaeti'a  penneloru,  origi- 
narie  d'in  Oceani'a. 

•FARADISIACU,-a.  adj.,  pandlaU- 
eia,  (icapaSetotaxâi;) ,  relatîvu  la  jiora- 
diiU,  de  paradisu  :  plăceri  paraduiaee. 

•  PARADISICOm.-o,  adj.  s.,  para- 
%dlatoola,  locnitoriu  in  paradisu. 

•  PARADISU,  s.  m.,  paradlana,  (ira- 
p^GCooc),  1.  gradina,  gradina  deliciosa, 
de  acf  apoi  2.  locueotia  a  omului  pri- 
milivu,  3.  locuentia  a  fericilora  :  para- 
diaulu  terrestre;  dupo  easirea  d'in  acestu 
myfldu  ceUi  boni  mergit  in  paradisu, 
hto  eeUi  ret  in  t<a^aru. 

•  PARADOXALE  sau  paradossde, 
adj.,  (fr.  paradoxal),  relativu  la  para- 
doxa,  care  s^mina  a  paradoxu  :  părere 
paraăoxcde,  assertiotie  paradoxale;  spi- 
rit» paradoxale,  cui  ţl&c^  paradoxele; 
esaistentia  paradoxale,  alle  oarei  medie 
nu  snut  connoscute. 

•  PAKADOXIDE  sau  paradossiăe,  s. 
m.,  (fr,  paradqzlde),  gena  de  crustacie 
foasili. , 

'P^ÂADOXISMD  sau  paradoasismu, 
a.  m.,  {fr.  paradozbve),  figura  retorica 
prin  care  se  uaescu  in  unu  snbiectu  at- 
tribate  cari  se  păru  inconciliabili,  insa 
producn  effectu  prin  veritatea  loru. 

•  PARADOXOLOQIA,  b.  f.,  (jiapaSo- 
^oXoYîa),  narratione  de  lucrări  mirabili; 
trac^tu  de  paradoxe;  de  aci  paradoxo- 
togiott.-a,  adj.  si  paradoxologu,  s.  m., 
(napaSo£oX<J-[oc),  care  narra  lucruri  mi- 
rabili; care  8eoccupacuj)aradfu;o(o(;i'a. 

*PABADOXI7saujKirado5su,-ai  adj., 
(rcapiSoSoi:),  contrariu  parerei  sau  ore- 
dentiei  commune,  mirabile,  estraordi- 
nariu,  incredibile  :  idee  paradoxe.  pro- 
positioniparadcxe:  8ubst.  unupara^Kcu, 


PAR, 


681 


pl.-e  :  paradoxeie  stdeUor»;  muUoru  o- 
tneni  plaeu  paradoxde;  a  sejoeâ  tmpa- 
raăoxe. 

*  PARADOXURA,  s.  f.,  (fr,  parado- 
xnre,  d'in  nfepdSo£oţ,  si  o6pd  =  coda), 
genu  de  animali  carnivore  d'in  clima- 
tele calde,  de  mărimea  vulpei. 

.  •  PABAFULGERU,  B.  m.,  (d'in  irapi 
si  falgnr,  fr.  parafondre  si  paratonncr- 
r«),  apparata  de  ferrn  care  attrage  flui- 
dulu  âectricu  d'in  nueri,  si  cu  modula 
acestu-a  appera  de  fiUgere^apperato~ 
riu  de  fidgere. 

*  PARAP0LMINE,  s.  m.,  (d'in  napi 
si  ralm«n),  vedi  parafulgeru. 

PABAGBNE,  adj.,  (jEapa^evricP),  de- 
(reier,  d«feaflratnBf  corrapta»,  Btlserţ 
degeneratu,  stricatu,  ticallosu. 

PABAG£NIRE,-e8e«,  T.,  d^eacrare, 
Tlleacere,  eorrampi,  a  degenera,  a  se 
atricfi,  a  se  ticallo^,  se  dice  mai  rer- 
tosn  despre  plante  :  s'au  paraginitu  ii 
florile  si  leguminele. 

PAKAGGNITCr.-a,  adj.  part,  d«re' 
neratos,  eorraptas,  degeneratu,  stricatn, 
ticallositu  :  plante  paragenite,  vite  pa- 
ragenite.  gradina  paragenita. 

*  PARAGEUSIA,  b.  f.,  (fr.  para^en- 
sie,  d'in  7sJKK;=rgustQ),  gustu  stricatu. 

*  PARAGOGA  sau  paragoge,  a.  f.,  , 
paragose,  (icapaY<a-pJ),  figura  de  gramm. 
adauBSQ  de  una  syllaba  la  finituln  unei 
Torbe,  precumu  in :  aceUwa,  aeellu-asi, 
aeeUui'OSi. 

*  PARAGOGICU,-fl,  adj.,  (fr.  pan- 
K«slqne),  relativu  la  paragoge  :  Uttera 
paragogice,  partieelXe  paragogiee. 

*  PARAGRAMMA,  pl-mate,  para* 
ţramnaj  (napdŢpa[i|ijx),  errâre  de  lit- 
tere,  in  scrissa  sau.  in  vorbitu,  err6re 
dQ  orthographîa  sau  de  limba. 

*  PAHAGRAPHIA  sau  paragrafia, 
s,  f.,  (napaTP^?^)i  PrBBerIptIo,  prescrip- 
tione,  in  sensu  juridicu. 

*  PARAGRAPHU  sau  paragrafu,  a. 
m.,  paragrraptans ,  {K!tpi^pafo<i),  aemnn 
prin  care  se  distingu  diversele  materie 
in  una  compositionelitteraria :  legile  se 
imparii*  in  paragraphi;  primtdu  para- 
grapku.  i^imidu  paragraplm;  d'in  pa- 
ragraphu  in  paragraphtt;  lassa  para- 
graphii,  n  ration^ia  cu  mem  CdjfivlH 


>yGoog  Ic 


aee$imjuăee(itmtteplenudep<a'agraphi. 

*  PABALIPOMENE,  pi.  (jcapaXetJCO- 
(livEx),  parta  d'ia  biblia  care  memor^dia 
celle  trecute  ca  vederea  io  cărţile  re- 
{Ţilorn,  chronica. 

*  PARALIPSE,  s.  f,  (jtaptJXstfu), 
prceteritio,  preteritione,  fi,'',  de  retorica, 
prin  care  oratoriulu  descepta  attentio- 
nea  asopr'a  aoni  obiecta,  prefacODdU'se 
B  la  DBglege. 

*  PARALLACTICIT,-a,  adj.,  {îcupaX- 
Jiaxttxd;),  relatira  la  parăllaxe  :  ănglu 
paraîlacticu,  machina  parallactica,  in- 
strumentu  paraUadicu,  ca  care  se  me- 
sara  parallaxea. 

*  FABiLLAXE  saa  parallasse,  s.  f., 
(Mrallaxli.  xapdXXa£t;),  termina  de 
astroD.  ftngla  formatn  in  centrolu  aoni 
astru  prin  ddae  linie  derepte  trasse  d'in 
acesta  puncta,  nn'a  Ia  centrolu  pamen- 
tnlui,  alfa  la  locala  unde  sa  afla  ob- 
serTatorialn  :  parallassea  unei  planHe; 
stellele  fisse  n'au  parallasse. 

,  *PARALLELIPIPEDU,  s.  m.,  (p«r«l- 
l«1eplped«ii)  napaX>.')]Xsnt]ce5ov} ,  corpu 
geometricn  terminaţii  prin  34sse  paral- 
lelogramme ,  d'intre  cari  celle  oppase 
BDDt  ecali  si  paradele  intre  sene. 

*  PABALLELISMO,  s.  m..  (itap^X- 
XijXioii^i:) ,  stare  parallela  :  paralleîis- 
mwK  doaoru  linie,  parallelismuîu  dowru 
pZanwH;  fig.  parallelismuîu  douoru  eve- 
nimente se  reduce  la  câteva  puncte  de 
comparatione. 

*  PAEALLELOQRAMMATICU.-a, 
adj.,  (fr.  paralleloţrammatlqae),  rela- 
tivQ  la  parallelogrammu :  figura  parai- 
lelogrammatiea. 

*  PARALLELOGRAMMU,  b.  m.,  pa- 
rallelogramnitim,  {napakXtjki^pa^^v), 

■  figura  geometrica  alia  cărei  laturi  op- 
pase sânt  paraHele. 

*  PARALLELOQRAPHIA,  b.  f.,  (fr. 
parnllâltigrapbie),  artea  de  a  trage  pa- 
rallele;  de  aci  parallehgrapkicu,-a,  adj. 
si  parallelographu,  a.  m.,  (fr.  psrsli^- 
loţraphe),  instramentu  ca  care  se  potu 
trage  linie  parallele. 

*  PARALLELOPLEURIT,  s.  m.,  (fr. 
paTall4l«plfliiron),parallelogramn:iiiim- 
perfeotu,  ura  specia  de  trapezu. 

*PARALLBLD,-a,  adj.,(jr«p4UT]Xoc), 


PAR^ 

care  carre  assâmine;  1.  în  geometru  : 
linie  parallele,  cari  au  acea-asi  distan- 
tia  relativa  intre  sene;  2.  in  istoria :  v'ietit 
parallele,  cari  cnrgu  aasemine  si  se  potu 
compară. 

*  PARAIX>ai8MlJ,  s.  m.,  (aapaXo- 
•\to^<;),  syllogismn  falsu,  conclosione 
trassa  d'in  propositioni  nedemonstrate  : 
paralogismulu  se  distinge  de  soplăona 
numai  prin  impregiurarea  eo  se  face 
fora  intentionea  de  a  inseUă. 

'  PARALOQISTU,  s.  m.,  (jrapaXo- 
Yttrnjf),  care  f&CQ  paralogismi,  caream- 
magesce  prin  syllogismi  fahi. 

•  PABAL0GI8TICD,-o,  adj.,  (iiapa- 
XQf.mi%6z),  relativn  la  paralogismi,  care 
se  precepe  a  face  paralogiemi .-  condu- 
sione  paralogiâtica ,  spiritu  paralogi- 
stieu. 

*  PAEALOGU,-a,  adj.,  (nzpiXofoţ) 
inopinatu;  irrationate. 

•  PARALTSAREsauparoIusore,  t., 
(fr.  parBlj-aer,  de  la  pora^yse),  a  impe- 
decă  actionea  anei  oause  phjsica  sau 
morale;  a  produce  inerţia,  ammortire  ! 
partitele  poUtice  se  paralysa  unele  pre 
aitde;  resistenti^a  oppositionei paralysa 
actionea  guvernului;  mi  s'a  paralyaatm 
hraăulu. 

*  PABALTSATU  sau  payalusaiu,-a, 
adj.  part.,  fr.  (paralţs^),  impedecatain 
actionea  sea,  ammortitu  :  organe  para- 
lysaie  in  functionea  loru;  facultăţi  pa- 
ralysate;  lucrare  pardlysata- 

•  PARALYSE,  s.  f.,  (jtapdXooiţ),  si, 

♦  PARALYSIA  saa  paralusia.,  s.  f., 
(fr,  paraljsle),  încetare  de  fanctioneao- 
nni  organn ,  privatione  de  mişcare  ro- 
luntaria,  privatione  de  sentire  :  pora- 
lysia  totale,  paralysia  parţiale;  paraly- 
sl'a  limbei;  paralysi'a  unui  braeiu;  pa- 
ralţfsfa  tmui  petioru;  paralgsVa  visee- 
reloru;  paraU/sVa  partiloru  abdoimndti. 

"  PABALTTICD  8aaporoIirfici»,-ii, 
adj.,paraljtIons,()[apaXoTixi5c),coprensn 
de  ^^T&\'sai'3.:  stare  paralytica,  omu^pa- 
raliiicu;  si  ca  sabst.  unu  partdyticu  : 
parcdyticttlu  nu  se  pote  miscd,  parcdy- 
tieii  eu  greu  se  vendiea. 

*  PABAMARTnBIA.B.  f.,(sapqiaf>- 
tupta),  proba  prin  martari  îd  favorea  ao- 
cusatniai. 


.yGdoglc 


PAR. 


G88 


*  PARAMASATU,  s.  m.,  (xapatia- 
oArtfi) ,  care  cotrei^ra  casele  6menilQru 
pentru  mâncare,  lingone,  parasitn. 

"  PABAMETRICU,-»,  adj.,  (fr.  pa- 
ramttrlque).  relativa  \&parumetru. 

»  FABAMETBU,  s.  m.,  (fr.  param^ 
tre,  d'in  gr.  napajjLCTpocî),  linia  con- 
stante care  intra  inecationeasanin  con- 
struetionea  unei  curbe,  si  care  serre  de 
mesnra  pentin  comparationea  ordioate- 
lorusia  absciaselom  :  parametnUu  unei 
par(d>ole,  unei  ellipse. 

*  PABAMONDBA,  s.  f.,  (fr.  p«ra- 
ni«iidra),  specia  de  foasile  care  se  apro- 
pia de  alcyone. 

*  PARAMORPHINA,  s.  f.,  (fr.  para- 
■•rpblue),  substantia  aprâpe  de  mor- 
phina,  si  care  essiste  in  opiu. 

*  PABAMUCATD,  b.  m.,  (fr.  para- 
mocate),  sare  produ^sa  prin  combinaţie- 
nea  acidului  paramucicu  cu  una  base. 

*  PAKAMUCICU,-a,  adj.,  (fr.  pare- 
naclque),  se  dice  despre  unu  acidn  care 
se  obţine  d'in  acidulu  macicu  tractatu 
cn  apa  ferbente. 

*PAEAMTTHIA,s.  f.,  (jrapa|«>*fe) ; 
specia  de  poesia  care  espune  una  veri- 
tate sub  forma  mythica. 

*  PA]iAMTTHIC0,-o.  adj.,  relativii 
Ia  paranu/thia. 

*  PABANAPHTHALESB  sau  para- 
naftalese,  s.  f-,  (fr.  paranaplitluiUBe) , 
substantia  chymica  care  se  appropia  de 
naftaîese. 

*  PARANAPHTHALINA  sau  para- 
naflalina ,  8.  f.,  (fr.  paranapbtballite), 
substantia  cbymica  care  se  appropia  de 
nafiaiina. 

•PABANDKU,  s.  m.,  (fr.  parandre), 
genu  de  insecte  d'in  ordinea  coleopte- 
reloru  tetramere,  f&inili'a  platysome- 
lom. 
-  PARAN6A,s.f.,pal«iiKa8i  philanga, 
pertica  cu  eare  se  redîca  sau  se  ducn 


PABANOAEE,  v.,palanrare  sî  pha- 
Ungare,  a  dace  sarcine  cu  parang'a,. 

PABANGABIA,  (pron.  parangaria), 
s.  f ,  paraHgarla,  angartft  făcuta  preste 
angarf'a  ordinaria;  prestatione  preste 
prestatione :  angariele  si  parangatiele 
nt  an  redusstt  la  sapa  de  lemnu. 


PABANQABItl,  s.  m..  pslanţarlas 
si  phalanfarlDB,  care  duce  sarcine  cu 
pMXing'a.  sarcinariu. 

*  PABANOIA,  s.  f.,  (^ropAvoia),  es- 
sire  d'in  mente,  dementia,  nebonia;  de 
aci  p<u-anoetieu,-a,  adj.,  relativu  la  pa- 
ranoia. 

*  PARANpMIA,  B.  f ,  (îrapavo|iia), 
lucrare  contraria  legiloni,  fdra  de  lege; 
la  Atheniani  propositione  contraria  le- 
gilorn  repnblicei. 

«PABANTEENA,  s.  f.,(fr.,pannthln«, 
d'in  £vfk>;  =  flore),  specia  de  substantia 
minerale,  care  perde  numai  de  c&tu 
spleudârea  sea. 

*  PABANTMPHU  sau  paratimfu, 
s.  m. ,  si  paranunfa,  f.,  paranjmphBSf 
paranj  mpha,  {noLpdva^tpoz),  cari  iea  par- 
te la  Dunta  sau  conuufa,  si  conducupre 
couunati,  nuuu  si  nuna. 

*  PAEAPAEA,  s.  f..  (fr,  parapari), 
specia  de  legominâse  d'in  America. 

*  PABAPECTTT  sau  parapeptu,  a.  m., 
(it.  parapetto,  fr.  parapet),  coDstructio- 
ne  de  lemnn  sau  de  muru,  care  appera 
peno  la  peptu;  precumu  se  făcu  pre  punţi, 
poduri,  editicie,  si  mai  allessu  pre  murii 
cetatilom  de  unde  apperatorii  potu  in- 
festji  pre  inemicu  fdra  a  pot4  fi  ei  en- 
sisi  snpperati. 

*PAEAPEGMA,pl.-»ki(?,  parapefcma, 
(itapimjYiJwi) ,  1.  tabla  de  metalln  pro 
care  se  scrieau  legile,  2.  tabla  pre  care 
se  iusâmna  observationile  astronomicr?, 
calendariniu,  chronologi'a. 

*  PABAPETALU,  B.  m.,  (fr.  parape- 
tale,  d'in  iciizaXw  :=  petaln),  appendice 
a  nnui  petalu  sau  unei  corolle;  de  acf : 
parapetaliferu,-a ,  adj,,  parapetaloide , 
parapetalostemone. 

*PAEAPETABMA,  pl.-ma/e,  (m- 
|xxit§taotJ.a) ,  cortina  in  temple  si  la 
theatre. 

*  PARAPHAEE  san  parafare,  (con- 
trassn  d'in  paragrafare,  fr.  parapher), 
a  pune  parafulu  pre  unu  actu  scrissn  : 
a  parafă  toie  paginde  unui  memoriu. 

♦PARAPHEBNALEsaupora/efBoie, 
adj.,  (fr.  paraphernal),  relativu  la  para- 
femu,  ăeparafernu:boriuriparafernaH, 
avere  parafernaie. 

*  PARAPHEENALITATE  sau  pa- 


=y  Google 


eu 


PAR. 


^aferneXitate,  9,  f.,  (&.  pwapbemslltti), 
Btare  a  boDoriloru  parafernaU. 

*  PAKAPHEKNU  sau  parafemu. 
p].-e,  (xccpicpepva) ,  avere  ce  adduce  cod- 
aortea  presta  dotea  ei :  iea^ti  femele  si 
parafemele  si  te  M;  mvlierea  acesta- a, 
mt-a  fertu  capulu  at  femele  si  cu  para- 
finele ei. 

*  PABAPBIMOSE  sau  parafimose. 
I.  f.,  {jcapaifi^Maiz),  inâatura  la  pre- 
patiu. 

*  PABAPHONIA  sau  parafonia,  s. 
f.,  {jcapa/ţcavia),  artîculatione  vitiosa. 

•PABAPHOSPHATU.s.  m.,  (fr.  psn- 
phosphBte),  combinatione  de  acidn  pa- 
rapbospfaoricu  cu  basi  salificabili. 

*  PARAPHOSPHOKICU,-o,  adj., 
(fr  parapfatspborlqse),  care  s^mina  cn 
acidula  phosphoricu  in  uneia  respecte, 
bI  diffAra  de  densnla  in  alte  respecte. 

*  P  AR  APHB  AS  ABE  san  parafrasare 
T.,  (fr.  paraphraser),  a  face  parafrasi, 
a  transformi  in  parafrasi,  a  traduce  in 
parf^asi:aparaiTaaâhg^i.at;arafra»â 
psalmii,  a  parafraaâ  operele  poetice  alîe 
antiăloru. 

*  PAEAPHBASATU  sau  parafra- 
niju,-(i,adj.part.,(fr.p«raphru0itrans- 
formatu  in  parafrase  :  traăudioue  pa- 
rafraaota,  poesia  parafrasata. 

*PABAPHRASBaaui>aro^o5e,  B.f., 
pftraphragts,  (icapd^paao;),  esplicatiODe 
mai  intensa  a  unui  testu  ptea-concisu  : 
parafrasile  n'au  ăreptulu  de  a  seambâ 
inteUesulu  originarxu  allu  testt^m,  ci 
numai  a  Iu  luminii,-  mtilti  autori  antici 
se  potu  traduce  numai  prin  parafrast; 
respunsurile  la  discursuriU  tronului 
sunt  adese  ori  numai  nesce  parafrasi. 

*  PARAPHRASTICU  sau  parafra- 
sHcu.-a,  adj.,  pamphraBticiit,  (nopocppa- 
oTixdi;),  cîrcnnscriptivu :  traduetione  pa- 
rafrasiica,  respunsu  pnra/rasticu. 

*  PABAPHRASTU  sau  parafrastu, 
8.  ta.,  paraphrastes,  (naţia'ppaaTfji;),  care 
face  parafrasi  -.parafrastii  su  mai  secă 
de  eâtu  aatorii  originali. 

*  PABAPHEENESB  sau  parafrene- 
sla,  a.  f.,  (fr.  paraphcâB^sie,  d'in  tppi^v 
=  mente),  deliriu  traoBitoria  cauaatu 
prin  iDflammationea  dispbragmei. 

*  PARAPHROSTNIA  sau  parafroatt- 


nia,  s.  f.,  (icapaţpooâvi],  fr.  partphrt* 
syale),  deliria  in  genere,  apoi  delirin 
causatu  .prin  beutura  de  Teninu. 

*PARAPHD  sau  para/u,  s.  m.,(con- 
trassu  d'in  paragrafu,  fr.  paraphe),  nna 
sau  mai  multe  trassure  de  penna  ce  se 
făcu  la  subscriptione  spre  a  face  difGcîle 
imitationea  d'in  partea  altai-a :  a  sipune 
parafulu;  paraftdu  sultanului;  a  eonno- 
see  parafidu  unui  anteriu  sau  alkt  umri 
dennt^wm 

*PABAPLASMU,  s.  m.,  («apa«Xa- 
oţL^,  fr.  paraplaana) ,  semnu  ce  se  face 
in  una  carte  spre  &  reaflă  nun  loca  me- 
morabile. 

•  PABAPLECTICU,-a,  adj.,  (seopa- 
zkfpi.-a.x6i;,  fr.  parspleetlqne),  care  pro- 
duce paraplexia. 

*  PARAPIEGIA„  s.  f..  (««pa«Xi)T(a 
Fr.  parapl^ţie),  paralyaia  de  medietatea 
corpului  de  la  gattnre  in  diosu;  de  ac!: 
paraplegicu,-a,  adj.,  (ffapaîtXT]7[X(i(;),  at- 
tacatu  de  paraplegia. 

*PABAPLEURA,  s.  f.,  (fr.  parapleMM 
d'in  TcXEopdt  =  lăture),  laturi  secunda- 
rie  la  insecte. 

•  PAEAPLETJKESIA,  s.  f.,  (fr.  para- 
pleirAsle),  plenresia  falsa,  junghin. 

•  PARAPLEURITICU,-a,  adj.,  (fr. 
parapleDritiqve),  relativu  laparapleura. 

*  PABAPLEURITIDE,  s.  f.,  (fr.  p«- 
raplenrltls) ,  inflammatione  a  pleurei 
oare  accopere  partea  superiore  a  dia- 
phragmei. 

•  PABAPLEXIA  sau  pwvpUsgic,  s. 
f.,  (icccpaicX-rjţEa,  fr.  parapl«zte),  acea- 
asi*cu  paraplegia. 

*  PARAPLOUItJ,  B.  m.,8au 

*  PARAPLUIU,  8.  m.,  (fr.  paraplatt), 
cortu  micn  portativu  cu  care  ba  appe» 
omenii  de  ploaia,  umbrariu. 

PARAPONISIRE,-  eseu,  7.  refl.,  (de 
la  gr.  mod.  irapawSveotc),  termînu  tri- 
viala, a  SI  maleconteotu,  a  se  plânge. 

PARAPONISITU,-o,  adj.  part.,  (gr. 
mod.  napaxovo&iLeyos),  terminu  triviale, 
miUeconte&tn,  care  se  plânge ,  care  se  la- 
menta. 

PARAPONTJ,  s.  m.,  (gr.  mod.  Jta- 

pâicovoy),t.  triviale,  maleconteiitetia,Biip- 

perare,  dorere,  plângere,  lamentatione. 

'      *  PARAPOPLECTICU,-o.  adj.,  (fr. 


.CooqIc 


; PAR^ 

p*np«pl«et[que),  relativa  îs  parapo- 
ptexia,  care  e  copreneu  de  parapoplexia. 

*  PAilAPOPLEXIA  sau  parapoples- 
sio,  a.  f.,  (fr.  pRrxpuplexIe),  morbn  care 
sâmina  a  apoplexia. 

*  PARASE,  V.,  parare,  1.  a  prepară, 
2.  a  proeară,  3.  a  dispune,  a  fiice  tiJte 
celle  necessarie  pentru  una  intreprendere, 
a  Ia&  meeure,  a  pune  la  caile  :  a  pară 
unu  ospetiu;  apară  arme,  a ^râ averi; 
a  8%  pară  atuiei,  a  se  pară  laeallatoria, 
a  se  pară  la  hj^a. 

*PARARIU,  B.  m,,  pararios,  interme- 
diariu  sau  medilocitoriu  la  comperâri. 

*  PARASANGA,  a.  f.,  parAsanga, 
{■xapaaâTţric),  mesuraitinerarialaPersi 
=  30  stadie  =  3000  stensini. 

*  PASASCEVA,  s.  f.,  p«ra««eTe.  (ira- 
paoxED^),  1.  preparatioue,  2.  diu'a  de 
pieparatione,  vineri'a. 

*  PABASELENA,  b.  f.,  (fr.  para>4- 
line»  d'in  aeXiJyT)=:lnna),  imagine  de 
luna  reâessa  in  nnero,  pre  longa  lun'a 
cea  reale. 

*  PAE  ASEMA,  pL-mafe,  si  parasemu, 
pl.-e,para*eBaiii,(:capc(iTr]|u)y),embIema, 
insemnu,  Bcatu,  marca. 

*  PARASEMATOQRAPHIA,  s.  f-, 
(fr.  pBias4iBBtoţraphI«),  discriptionea 
insemnelom ;  de  aci  :  parasematogra- 
phicu.-a,  adj.,  si  parasematogrdphu,  s. 
m.,  care  ae  occopa  cu  parasematogra- 
pJâ'a. 

*  PARASIOPESE,  s.f.,paraBl»peBlB, 
(xxpasciîxTjst?),  reticentia,  figura  de  re- 
torica. 

1  PABASIKE,-csctt,  v,,  (d'in  :tapdi,  si 
Binere,  bItI,  litiini),  derellnqoern ,  a 
lass&  CD  totalu,  a  delasaă :  a  parasî  uhu 
lucru;  ellu  a  parasitu  cas'a  parentesca, 
a  parasitu  terr'a. 

2  PĂRĂSIRE,  B.  verbale,  derellctu. 

*  PABASETABE,  v.,  parasltarl,  a  îl 
parasitu,  a  face  pre  parasitu,  a  rine  ca 
parasitu. 

*  PARASITASTRU,  s.  m.,  pai-asita- 
ster,  parasitu  malitîosu. 

*  PARASITATIONB,  s.  f.,  parasl- 
tati*i  aotione,  adulatione  de  parasitu. 

*  PARASITICU,-o,  adj.,  paraBltlent, 
(napaamxâ;),  relativu  la  parasitu:  arte 
paraa^ca,  misa  parasitica,  vestemente 


parasitiee;  Bubat.  f.,  parasitica,  (ic«p«- 
amxii),  arte  parasitica. 

*  PARASITISMU,  8.  m.,  (fr.  parast- 
tlflne),  professione,  stare  de  parasitu; 
fig.  parasitismulu  planteloru. 

*  1  PARASITri,-a,adj.s.,pBraBltBB, 
(napiaizo^),  1.  care  bb  nutresce  cu  spe- 
sele altoru-a,  care  manca  la  mes'a  al- 
tui-a,  lingone  :  părăsiţii  făcu  iote  has- 
setiele  spre  a  fi  chiamati  la  mese;  a  duce 
vietia  de  parasitu;  2.  fig.  animali  para- 
sUe,  plante  părăsite. 

2  PARASITU,-a,  adj.  part.,  (de  la 
părăsire),  deretletns,  lassatu  ca  totulu, 
delassatn  :  lucru  p(a'asitu,  casa  pără- 
site, moşia  părăsita,  terra  părăsita,  so- 
da părăsita ,  copilit  părăsiţi ,  parenti 
parasiii. 

*  PARA80LEsauparasori',8.m.,(fr. 
parasol),  cortu  mica  portativu  cu  care 
BC  appera  âmenii  de  aore,  umbrariu. 

*  PASASTADE,  s.  f.,  paraataa,  (ira- 
paotdic),  1.  pilastra  în  patru  Angbiuri, 
2.  filamentu  Bterile  intre  petalele  si  sta- 
minele  fioriloru. 

»  PARASTAMINA,  s.  f.,  (fr.  para- 
stamlne),  stamina  abortata. 

*  PAKASTANNICIT,-»,  adj,,  (fr.  pa- 
rastaoiiIqDe),  oxydn  de  stannu  nare  b6- 
mîna  cu  ozydulu  stanuicu. 

*  PARASTASE,  s.  1,  (irapiataoic), 
parentatl»,  rogatione,eeremoQia  Ia  morţi. 

*  PARASTATICD.-fl,  adj.,  (n«paat«- 
uxcSi;),  relativula  parastases&u  \i,para- 
statu;  subst.  f.  parastaiiea,  paraatatles, 
pilastru. 

*  PARASTEMONE,  s.  m.,  (fr.  para- 
Btime),  care  sâmina  cnuuu stamine,  d^ro 
nu  implenesce  fonctionea  acestui-a. 

*PARASTICHIDE,8.f.,para8t1chls, 
(irapaaTtxk))  una  seria  de  littsro  la  in- 
ceputulu  Bau  finitulu  versuriloru,  cari 
dau  unu  sensu,  acrosticha. 

•PARASTTLD,  s.  m.,  (fr.  parastjle), 
parted'inuneleâori.careBâminaastyln, 
dâro  nu  implenesce  functionea  acestui-a. 

*  PABASULFETHERICU,-o.  adj.,(fr. 
parasntf6tfi6rtque),  care  s^mina  eu  aci- 
dula sulfetharica. 

*PARA8IILF0METHTLATU,8.  m., 
(fr.  parasuiroinâthjlate),  combinatioue 
de  acidu  parasalfomethelicn  ea  una  base. 


=y  Google 


m PAB      

*PARASTJLFOMETHTLICU^a,  adj. 
(îr.  pkragnirumâlhflltiue),  care  s^mina 
cu  aeidnlu  sulfom^thylicu. 

*  PARASYNAXE,  e.f.,  parasynuils, 
(irapaa6va£(;),  adunare  opprita. 

*  PABATARIU,-a,  adj.,  paratwius, 
care  se  procura  uaioru,  parabile. 

*  PAKATIONE,  e.  f.,  paraţi»,  aetione 
de  pco'are. 

*  1  PABATU,-a,  adj.  part-,  fraratna, 
preparatu,  dispusu,  prompta :  ella  e  pa- 
ratu  îa  tite;  vestimenie  paraie;  caUipa- 
rati;  maneta  parata,  numerata. 

*  2  PABATU,  s.  m.,  pBratnB,-us,  ac- 
tulu  de  parare: — parata,  f.,  (fr.  parade). 

*  PAEATUJRA,  8.  f.,  paratora,  effec- 
tulu  actionei  de  parare. 

*  PAR  AYENTU,  s.  m.,  (fr.  parareot), 
pariete  mobile  cu  care  se  appera  6menil 
de  Tentn. 

*  FARUA,  s.f.,  parea,(contras8U  d'io 
partloa),  diviDitaut)  care  ordesce  deati- 
nuln,  oreitâre  :  dupo  mythoîogia  sunt  i 
trei  parce  cari  toreu  firulu  vietiei.  i 

*  PABCEKE,  parsi  si  parsei,  parsu  j 
ai  partu,  t.,  purcere,  a  crutiă,  a  parsită,  \ 
a  păstră;  vedi  parsilare  si  paslrure. 

*  PARCIMONIA,  6.  f.,  paruImoDlasi  ] 
parslnonla,  păstrare ;  vedi  parsimonia.  '- 

»  PARaTATE,  a.  f.,  parolUa,  caii-  \ 

tate  de  porcu,  ecoDomia,  moderatione;  i 

sobrietate.  | 

*  PARCU,-a.  adj.,  parens,  păstrate-  ! 
rin,  economu,  moderatu,  cu  mesura;  a-  1 
Taru :  omu  pareu  la  dare,  parcu  la  ispen-  \ 
dere,  parcu  la  vorbe,  parcu  la  laude. 

*  PABDA,  s.  f..  parda,  famell'a  por-  ] 
didui,  leopard».  I 

*  PARDALE,  s.  f.,  pardallB,  (inxpSa-  i 
Xtc),  panthera.  ; 

*  PARDU,  s.  m.,  pardae,  (icÂp^),  ' 
leopardu,  una  fâra  selbatica. 

*  PARE,  adj.,  par,  1.  deacea-asi  mă- 
rime, de  acea-asi  calitate ;  2.  pareobia 
numeru  pare,  numeru  impare. 

PARECHIA  sau  parecla,  %.  f.,  par, 
Bociu  sau  socia :  una  porecla  de  boi,  una 
porecla  de  adli. 

PARECHIAREaijîarecIaM,  v.,  a  face 
parechia,  vedi  impareehiare. 

VASECEIA^XJ  Bi  pareclatu.-a,  adj., 
făcuta  parechia,  vedi  wtparcchiatu. 


PlB. 

*  PABEGORIA,  B.  f.,  paregoria,(]tix- 
pTjYopitx),  alienare  de  dorere;  solatiu,  con- 
solatione. 

*  PAREGORICn.-a,  adj-,  paregori- 
eaa,  (nrapTjfoptxdi;},  alleuatoriu,  CODSola- 
toriu. 

*  PARELIU,  s.  m.,  parelioa,  (m^nţ- 
Xio;),  imagine  de  sare  reflessain  naeni, 
pre  longa  sdrele  cellu  reale. 

*  PAREMBOLA,  a.  f.,  pareiabalfl , 
(Kapep.^oX7)),  ornamente  adaosse. 

*PARBMIA,a.  f-,  (rtap04i(a),pr0V8r- 
biu;  alle^rfa. 

*  PARBMIOGBAPHIA,  s.  f.,(fr.  n- 
râmlnţraphle),  coUectione  de  praverbie; 
de  aci:  paremographicu,-a,aăj.,  si  pa- 
remiojrapAM,  s■m.,(3r5[potţl,toŢp4(pOl;),col- 
lectoriu  de  proverbie. 

*  PAREMIOLOGIA,  a.  f.,  (fr.  par«- 
nloloţle),  esplicatione  de  prorerbie;  de 
aci  :  paremiologicu,-a,  adj.  si  paremio- 
logu,  s.  m.,  autoriu  de  paremiologie. 

*  PAREMPHATD,-a ,  adj.,  puram- 
phatu  8,  (]i:apă[j.{pa'ca:),de  aprope  descrissu, 
coutrariu  ap^âreinphatns. 

*  PARENOEPHALU,  b.  m.,  (sop«T- 
■ASfoXU:),  crerii  cei  mici,  cerebellulu,  da 
a,oi:pareneephalite,{{T.fkr«at6fh»llU), 
inflammationede  ci'f^ri;  si  pareneepfudo- 
cele,  (fr.  pareDo4phaloc61e),  ernia  de  ce- 
rebellu,  aub  forma  de  tumore. 

*  PARENCHTMA,  pl.-wafe,  (xapti- 
^o|ia),  teaautura  spongiosa  propria  or- 
ganeioru  glandulose  alle  corpului,  pre- 
cumu  e  a  ficatului  ai  a  renichiloru;  de 
acf  :  parenchpmaticura,  adj.  fi  paren- 
chymatosu,-a,  adj.,  formatu  de  pare»- 
chyma. 

*  PARENEŞIA,  a.  f.,  (sapaiveou:).  in- 
demnare  la  virtute,  diacursn  morale;de 
ăCl:pareneticu.-a,i6\&tivaliparenesia. 

«PABENTALE,  adj.,  parenUlii, 
1,  parentescu,  2.  relativii  la  funeraliele 
parentiloru  (ai  conaagSDiloru) ;  de  acf 
subst.  pi.  parentalie,  parentalU,  ceremo- 
nie, sacrificie  la  fiinerariele  parentiloru. 

*  PABENTARE,  v.,  pareaUre,  a  facă 
ceremonie,  sacrificie,  rogationi  Ia  mor- 
meutele  parentiloru  (si  consangenilom), 
a  celebră  parentdliele. 

*  PABENTATIONE,  s.  f-,  paroaU- 
tlo,  actioae  de  parmt«re,  oeremonie, 


,CoogIc 


FAB. 


S87 


sacriâcie,  rogationj  la  mormentele  pa- 
rentilorn  si  altoru  persone  amate. 

•  PAEENTELA,  s.f-,  pnreateU,  con- 
Bangeoitate. 

PAEENTE,  8.  m.,  psrens^ patre,  tata; 
ÎD  pi.  parefl^=tata  si  mamnia  :  elin  a 
remasu  fora  parenti;  parenti  boni;  pa- 
rente  se  numesee  ai  unu  omu  betranu, 
apoi  unu  titonachu,  unu  preutusauunu 
episeopu :  sânte  parente !  sânii  parenti ! 

PABENTESCE,  adj.,  p.terno.in  modu 
parenteseu  :  a  consilia  pre  cineva  pa- 
rentesce,  a  tracta  parentesce. 

PAKENTE8C[I,-a,  adj.,  pâternns,  re- 
latiTu  la  parente,  de  parente  :  consiliu 
parenteseu,  invetiatura  parentefca,  ellu 
^a  edueatu  in  cas'a  parentesea;  ea  n'a 
essitu  peno  acumu  d'in  cas'a  parentesea; 
avere  parentesea;  moşia  parentesea. 

"  PABENTHESE  saa  parentese.  s. 
f.,  parenthesls»  (xap^ds^),  1,  covente 
inserte  in  unn  periodu,  si  cari  făcu  unu 
sensQ  in  parte;  2.  clansura  saa  semnn 
prin  car«  se  airâta  co  cotari  corente  su 
inserte. 

tt  PABERB,  (prOD.  părere),  7.,  pa- 
rer«;  a  nasce,  a  genera,  a  produce,  a  ca- 
sionă,  I  cans'&,  a  procuri,  etc;  de  acf : 
parente  ^  parens,  si  compusele :  ovi- 
păru,  viviparu,  etc. 

2  PABEKE,  (pron.paf^e),T.,  păre- 
re» spparerA;  Tld«rl,  oplnarl;  potare, 
plăcer«;  1.  proprie  a  venf  sub  ochi,  a 
se  aireti,  a  se  face  sau  a  fi  rÎBibile,  a 
se  infacioaiă,  etc. :  neci  unu  nueru  nu 
pare  pre  ceru;  sorele  pare  prţ  orizonte; 
dupo  vestimentu,  aceşti  omeni  păru  ne- 
ffotiatori;  de  rosine  nu  mai  păru  bieţii 
omeni  in  Umie;  oşti  inimice  parura  pre 
culmea  coUinei;  de  si  ineitatu  si  dîatu 
de  mai  multe  ori,  culpabilele  nu  păru 
inaintea  judeciului;  prin  unu  vitru  gal- 
binu  obiectele  păru  tote  galbine;  proverb. 
cellui  ce  suffere  de  galbinare  tote  păru 
galfnne;  canău  resare  sorele  pare  rosiu; 
bagatu  in  apa  unu  lemnu,  de  si  direptu, 
parecurhatKsifrântu; — inacestuaensu 
iatra,  in  genere,  si  compusulu  :  appari- 
re,  âro  in  speciale,  ca  terminu  juridicu, 
si  compnsulu  comparere; — in  sensupre- 
gnante,  parere^A  prende  ochii,  si  de  acf, 
a  satisface,  a  placa,  etc. :  nu  mi  pare  o- 


mn/w  ac«$tu-a;  «u  mi  parejuneU^  ce  mi 
ai  reeommandatu;  -^  2.  appiicatu,  prin 
estensione,  9ilat;actu,lagustti,la  audiu: 
Za  una  mana  delicata  păru  aspre  super- 
fieiele  ce  Unei  mana  grossoîana  păru  cu 
totulu  netiăe;  aeesiu  vinu  nu  mi  pare 
de  lauda:  cumu  ti  pare  Oe  amaru,  ce 
mie  pare  dulce?  —  3.  părere,  =  a  se- 
mină,  a  &vi  'ore-care  asseminare,  a  avâ 
apparentia,  a)  in  genere :  cu  acesfu  or- 
nalu  pareii  mari  domni:  vitele  păru  mor- 
te; dorme,  fora  se  suffle,  in  câtu  pare 
mortu;  pareti  nesce  mtmu^;  voi  pareti 
mai  juni,  mai  betrâni  de  câtu  sunteţi; 

—  mai  vertosu  eonatruitu  cu  infinitivn 
sau  cu  co :  pare  a  fi  unu  latrone ;  pw'e 
co  ar  fi  maiiosu;  stătu' a  pare  co  graiesee; 
callulu  pare  co  ar  sbord,  co  nu  ar  at- 
tenge  de  pamentu;  —  pare  co,  se  aude 
si  scurtata  ia  par'co:  par' co  nu  e  mortu, 
par'co  dorme,  par'co  ar  fi  domnu,  etc; 

—  i)  in  specie,  a)  a  av^  apparentia  de 
ce  nu  e,  a  nu  ff  reale,  a  ff  falsu  sau  U- 
lusorin,  mentionosu,  etc.  :  mulţi  omeni 
para  sau  se  adopera  se  para  ce  nu  sunt; 
faeiarii  vreu  se  pata  ce  nu  sut^  ;  ac- 
rele si  steUele  tote  păru  a  se  missicâ  de 
la  resaritu  spre  appusu;  missicarea  so- 
relui  e  numai  partea;  eu  parufa  lutbo- 
netate  ammagesce  tota  lumea;  rmtltepome 
verminose  sunt  la  părere  câtu  se  pote 
de  formose;  lucruri^  celle  mai  intune- 
ricose  pam  unoru-a  luminoie;  P)  a  ap- 
par4  in  visu :  părea  aau  mi  părea  eo 
sboru;  mi  se  părea  eo  me  aflu  in  ceru; 
c)  prin  fayperbola,  appiicatu  la  veri-ce 
asseminare  veri-c&tn  de  mica,  ce  appa- 
re  imaginationei,  passionei  san  impa- 
tientiei  nostra :  ă&lele  mi  pam  secte ; 
or'a  mi  pare  annu,  pare  co  e  diluviu, 
co  cade  eerulu  pre  mene;  mi  se  părea  co 
ne  (^ămu  in  ceru;  de  multe  ori  urri- 
tionUe  ne  păru  dine;  —  de  aci,  4.  ap- 
piicatu la  sensulu  internu :  a)  la  partea 
intellectuale  a  suffletului,  părere  =  a 
se  arreti,  a  ff  inyederatu,  sau  a  ff  veri- 
simile,  probabile,  credibile,  si:  a  crede, 
a  judecă,  aopiuă,  a  coniecturi,  a  si  ima- 
gina, a  prepnne,  a  presupune,  etc. :  mo' 
meniulu  nu  pare  opportunu,  nu  ne  pare 
opportunu.  nu  vi  se  pare  opportunu; 
mie  nu  mi  part  cwlpo&tle;  ac&iSatuiH 


y,  Google 


m PAS. 

nu  m  se  pare  sau  nu  ne  pare  euîpabHe; 
—  form'a  reflessiva  dice  mai  multa  de 
cfttu  cea  intransitivB ;  —  pare  sau  se 
pare  eo  a  pleeatu;  nu  pare  sau  nu  se 
pare  co  ai  fi  dispusu  la  cete  rogu  se 
fad;  ti  se  pare  eonute  favorescu;  li  se 
pare  eo  (dtti  sunt  mai  bene  de  eătu  densii; 
se  nu  vi  se  para  lucru  de  nimica;  ce  ti 
se  pare  de  atestu  omu  9  eumtt  ti  pare 
aeestu  omu?  nu  mi  pare  destuUu  de  ca- 
pace, nu  i»>  separe  deStuUu  de  adivu; 
foca  fia-care  cei  seva  pare  mai  bene; 
deco  vi  se  pare,  faceţi  atiâ; — de  unde  se 
vede  co  :  mi  pare,  mi  se  pare=mi  pare 
MumiseparebonUijustu,  covenitu.  etc; 
— »»» se  părea  co  am  adjunsu  la  suprem'a 
fericitaie; —  ca  espreasione  de  politetia 
3Î  de  modeaiia  espretne  sub  fonoa  de 
iadoaeiitîa  cea  ce  pote  fi  forte  certn :  tMt 
se  pare  co  nu  ai  eoventu;  ni  se  pare  eo 
lucndu  nu  e  asia;  —  b)  la  partea  af- 
fectiva  a  sufSetului ,  a.)  a  pare  cuiva 
reu,  (it.  parer  male  adniio)  :^  doter«f 
Boleate  ferre,  mierpre,  pcenlteroj  e*in* 
mlserari ,  etc.  ^  a  sentf  dorere  de  &- 
nima,  a  gentf  penitentia,  a  seotf  ne- 
plăcere, Întristare,  invidia,  suppera- 
re,  etc. :  cui  pare  reu  de  errorUe  si  pec- 
eatele  seUe,  da  sperantia  de  îndreptare; 
ne  pare  reu  (fin  anima  co  n'ai  fostu  si 
tu  ca  noi;  cui  nu  pare  reu  d'in  suf/îetu 
de  acesta  mare  periere?  mi  pare  forte 
reu  co  tmte  potu  adjutâ  si  eu  la  nevo- 
ita; invidiosului  pare  reu  de  benele  aî- 
tui-a;  se  nu  ve  para  reu  de  celîi  repo- 
sati,  ci  de  celli  ce  tratescu  in  miseria ; 
^)  a  pare  cuiva  beneziz^naiero,  latsrl. 
delectări :  ce  bene  mi  pare  co  te  mai 
vedu  una  data!  nu  pare  beneparenti- 
loru  de  miselWa  fililoru;  ne  a  paru'.u 
forte  bene  d".  suceessulu  vostru;  mi  pare 
bene  co  eşti  diligente,  si  mi  ar  pare  si 
mai  bene,  deco  te  ai  portă  camu  se  cade; 
5.  părere,  a  fi  facia ,  a  fi  paratu  la  ser- 
vitîu,  si  de  acf,  a  ascultă,  a  se  suppune; 
a  fi  suppnsu,  dependente;  a  servi,  etc. 

3  PĂRERE  (pron.  părere)  -subst.  ver- 
bale, (it.  părere),  vialo,  tIbbdi,  «plnlo, 
«eutentla,  Jadlelan ,  suspiele ;  actione 
de  2  părere,  si  mai  vertosu  acta  bî  re- 
saltata  de  a  pare,  modu  de  a  pare,  si 
in  specie,  idea,  judecata,  contectnra, 


credentia,  prepusu,  ete.  (vedi  2 părere): 
părerea  steUei  pre  orisonte;  ur*a  ce  ertdi 
co  ti  portu,  e  numai  părere  a  tea;  ce  pă- 
rere ai  despre  aeestu  omu  ?  câte  capete 
atâte  păreri ;  părere  fundata ;  părere 
fora  ned  unu  fundamattu ;  a  fi  de  pa- 
rare, a  se  uni  cu  părerea  altui-a;  jude- 
cătorii sunt  de  păreri  differite;  parerHe 
differu,  dupo  părerea  mea,  dupoparerea 
celloru  mai  luminaţi;  dupo  pararea  to- 
toru-a;  a  s\  scambâ  părerea;  a  se  tine 
de  acea-asi  părere;  a  si  dă  părerea,  a 
nu  ave  neci  una  părere  a  sea;  a  fi  totu 
de  a  un'a  de  părerea  altui-a ;  inse  :  a 
dă  c»  părerea,  differe  in  sensu  ie:aâd 
părerea;  —  in  specie  :  părere  de  reu:^ 
deltr,  pnnItentU,  m«ror,  eomnlsan- 
tio,  etc.,  in  oppositione  cu  ;  părere  de 
bene  =:  sandlnm ;  Intitla,  deleebttl*  : 
eu  mare  părere  de  reu  cmtu  aftaiu  de 
perderea  acestui  straluâtu  barhati^  de 
si  cu  părere  de  reu  caută  se  ve  spimu 
addevertdu;  deşerta  e  părerea  tea  de 
reu,  candu  ce  ai  perdutu  nu  se  mai 
pote  recupera;  ce  părere  de  hene  pre  eo- 
pilli  pentru  darurile  de  annu2u  nou;  nu 
ti  poiu  espreme  marea  mea  părere  de 
bene  pentru  servitiulu  ce  mi  ai  facutu. 

*PAEERGU,-a,  adj.  b.,  parergon, 
(iciipEfqov,  fr.  parerf «n  ,  d'in  sofxx  ei 
SpŢov;=:lucm);  ce  face  parte  d'in  alto 
ceva  principale,  luatu  de  re^la  ca 
Bubst.  :  accesaoriu ,  adauBsu,  (fr.  h*n- 
d'cearre),  vorbindu  mai  vertoau  de  ob- 
iecte de  arf). 

PARESIMA.,pl.  paresime,  (contrassn 
A'vxpatresima,  si  aceatu-a  d'injjafra- 
gesima),  quadraseslma ,  jejaninm  qua- 
drageslmale ;  (compara  si  ît.  ^uaresl- 
ma,  isp.  uaBreiioa,  pr.  aaresma,  carema, 
fr.  oarfimet  ;&i  gr.  TsssctptxxooDJ);  1.  a- 
junulu  pascelorn  :  a  lassă  seccu  de  pa- 
resime;  prim'a  dominica  a  paresimeloru; 
2.  mercuri'a  d'in  medielÂtea  ajanului 
pasceloru  :  la  paresime  se  numera  ouă- 
le strinse  peno  aci  in  tempuîu  ajunu- 
lui: —  vedi  si  cadragesimu. 

PARETALE,  paretariu,  părete,  etc; 
vedi  :  pariet(Ae.  parietariu,  partete. 

*  PARHKLin  si  pareliu .  s.  m.,  pa- 
reliniB,  {icapiiXioz,  it.  parello ,  fr.  par- 
htille),  ima^uedeiuiaeoreBausideaiu 


=y  Google 


mulţi  ce  apparn  in  nueri  pre  lODga  so- 
rele  addeferatu;  d«  aci :  parhdicu  sau 
parelieu,-a,  adj.,  (fr.  parhillqne),  rela- 
tivii la  pareliu  :  cereu  pareUcu. 

PABHIPPU  si  parippu,  a.  m.,  par- 
hlppoB,  (itâpimcof,  d'in  xapd,  si  ?icnoc 
=  calin),  1.  calin  de  posta  ce  se  cere 
pre  longa  nnmeruln  de  calli  permissn 
de  regnlatnentu ;  2.  in  genere,  a)  callu 
laturariu,  callu  preste  numeru;  b)  callu 
de  parata;  callu  generosn. 

*  PAEHYPATE,  s.  f.,  parhipate, 
(napuicinj,  fr.  parhjpate^  d'in  icupA,  si 
fkatoc  =:  cellu  mai  de  snsu ,  de  unde  f. 
ZizâTTi  [aubintel.  7op8i)=corda]=:coTd'a 
cea  mai  de  anan  a  unni  inatrumentu} , 
coid'a  de  longa  cea  mai  de  sosu  a  unei 
lyre  san  altui  instrumentn  cu  corde. 

1  PAfilA,  s.  m.,  (it.  paria,  fr.  paria), 
l.  omu  de  cea  mai  de  dioan  caata,  sau 
mai  bene  scosau  d'in  tote  caatele  Indiei : 
una  paria  treoe  de  spurcatu  in  ocîii  to- 
toru  Indianiloru  ce  se  timt  de  un' a 
cPin  celle  pairu  caste;  vederea  numai  a 
untii  pori»  ae  crede  ca  ctmmunioa  spur- 
CfUionea,  de  care  unu  h-achmanu,  dees- 
semplu,  nu  se  pote  c^retiă  de  câtu  cu 
indelunga  espiatione;  2.  in  genere,  omu 
de  conditione  infame  ei  misera  :  paria 
politieu. 

2  PABIA,  s.  f.,  parj  exemplam,  exem- 
plar, BimfUtndo,  parltaBj  d'inj7are^=:pa- 
recbia,  copia,  easemplarîu,  assemine  o- 
rigi  nanului. 

*  PABIAMBOD£,  a.  di.,  parUmbo- 
d«a,  {jtuipux^^&Siii);  petieru  metticn  an- 
ticu,  compusu  d'in  cinci  s;Uabe,.d'jn 
cari  prlm'a  ai  terti'a  acurta,ero  celle  alte 
lunge,  adeco  :  "-■'—,  cumu  :  petltloafig, 

*  PARIAMBU,  s.  m.,  parlambos,  (;ra- 
piaţL^oc);  petioru  metricu  anticn  :  1.  de 
trei  syllabe ,  prim'a  scurta  si  celle  alte 
doue  lunge  :  "--;  2.  de  cinci  syllabe, 
prima  lunga  si  celle  alte  patru  scurte : 
-  ;  3,  de  doue  acurte  numitu  ai  pyr- 
rhichiu. 

PAEIABE,  T.,  parlare,  1.  a  face  sau 
fi  pate,  a  face  sau  S  completu  assemine; 
2. a  solve,  a  desface  detotu  una  detoria, 
(fr.pajer)  :  mi  am  pariatutâte  detoriele 
sime(an  impacatu  cu  toţi  creditorii;  3.  a 
trage  una  copia,  (vedi  Bi2paria),  vedisi 


PAB^ ^ 

pariHeare;  4.  a  se  mesnri  eu  cineva,  t 
se  prende,  a  face  prenaore,  ţfr.  parter). 

PABIATIONE,  s.  f.,  parUtl*;  actione 
de  pariare  :  pariationea  C(»npuieloru. 

PAEIATORIU.-ioria.  adj,  s.,  parla- 
tor  si  pariaterlns;  care  [-aria  sau  serve 
a  pariare. 

PARIETALE, adj.,  pftrletalta,(it.  pa- 
rietale); de  pariete,  relativu  la  pariete  ■' 
plante  parietali;  ossu  parietale ,  ce  oc- 
cupa  partea  superiore  sau  laterale  a 
craniului ;  turberositaii  parietali. 

PAEIETARIU,-a,adj.8.,parletarlB!i, 
{it.  parletajo,  parletarU;  fr.  parletât- 
re);  de  pariete,  relativu  li  pariete :  jAdn- 
ta  parietaria;  —  s.  f.,  reale,  parietaria , 
genn  de  plante  d'in  famili'a  urtioieloru, 
pdygamia  monceeia  lui  Linneu  :  parie- 
taria offidnale. 

PARIETE  si  părete,  s.  m.,  parles, 
(it.  pariete  si  părete,  isp.  pared,  port. 
parede,  prov.  paret,  fr.  parol) ;  a^ne  ia 
sensu  cu  muru,  ce  serve  a  inchide  unu 
spaţiu,  se  applica  in  specie  la  corti,  la 
case  etc. :  eeUi  patru  parieti  ai  casei;  pa- 
rietele  carta  Sintre  mene  sivecinu; pa- 
riete de  nouelle,  de  earatmda,  de  petra, 
de  lemna;  a  seăe  la  pariete,  a  se  coled  la 
pariets,  a  se  redimâ  de  pariete;  a  lipi, 
spoU  parietii;  a  redicâ  patru  parieti  = 
a  si  ^e  cas'a  sea  propria,  fia  cătn  de 
modesta;  prov. :  a  vorbi  intre  patru  pa- 
rieti, in  secretu;  adâ  eu  capulu  de  toţi 
parietii,  a  fi  orbu  sau  a  â  diatrasan;  a 
vorbi  parietiloru,  a  nu  &  ascultatu,  in- 
telleasu,  sau  a  fi  smentitu;  in  aceUu-asi 
sensu  si ;  a  vorbi  eu  parietii;  ^piia  me- 
tafore :  parietii  gurei,  parietii  cranivAtd; 
parietii gutturdui,  peptului;  pari^iipu- 
tinei,  butonitdui. 

PARIETINU,-a,adj.,  parletlnns,  re- 
latiTU  la  paritte  :  forma  parietina ;  — 
subat.  m.,  parietinu  sau  f.  parietina, 
vecMu  si  derimatu  pariete,  ruina ;  sfai* 
ascunşi  intre  parietina. 

•  PABILE,  adj.,  parilis,  (fr.  parell); 
d'in  pare,  assemine  de  mare,  assemine 
de  tare,  ecale;  parechia. 

PARILITATE,  s.  f.,  parilltas;  cali- 
tate de  parile, 

•  PABIMIA,  s.  f.,  (icapoi|L(«),  redi 


;y  Google 


590 PAR. 

PAKINCU,  8.  m-,  ai" 

FAIUNGU,  B.  m.,  panl«uD,  pailenai 
■lUaeeuiii  L.,  (it.  panleo,  prov.  fr.  pa- 
lie» isp.  panol,  —  allu  nostru  parineu 
io  loca  de  panica,  ca  si  caruntu  in  locu 
de  eanuntu),  specia  de  meliu  cu  apîculu 
Degro  forte  fecuodu  si  care  serve  mai 
mâţa  ca  nutretiu. 

*  PARINERVATU,-a,  adj.,  si 

*  PAEINKRVU,-a .  adj. ,  (fr.  pârl- 
BerT4),  care  are  doi  nervi  pari.  . 

*  PAEINTE,  parinte»m,  etc.,  Yedi : 
pare^,  parentescu. 

*  PARIPENNATU,-a.  adj-,  si 

*  PASIPENNU,-a.  adj.,  (fr.  p«rl- 
peni6);  care  are  foliole  penwâe  pari. 

*PABISU,  s.  m.,  parleaB,  (nApiooy), 
uniformitate  de  roce,  de  membre  alle 
periodului. 

*  PABISTLLABICU,-a,  adj.,  si 

*  PARISYLLABUra.  adj.,  (fr.  pari- 
RjUăbe  si  parlsjIUblqae),  care  are  sj/l- 
labepari,  care  are  totn  at&te  syllabe, 
Torbiadu  mai  vertosu  de  covente  ce  au 
totQ  atâte  syllabe  in  tota  sau  celle  mai 
multe  caşuri,  cumu  sa  substantivele  la- 
tine de  decliuationea  iu  a  si  ia  o. 

*  PARITAEE,  Y..  p.rftare,  (vedi : 
parare  si  2  părere),  a,  fi  tota  dea  un'a 
paratu  spre  a  face  ceva. 

*  PARITATE,  s.  f.,  parib»,  (it.  p«- 
rlt&  si  paritate,  fr.  parlti),  stătu  sau  ca- 
IH^  de  p(a^€,  ecalitate,  perfecta  asse- 
minare,  etc.  :  paritate  de  voturi;  pari- 
tatea nwncrihrti  pari,  nu  pote  fi  pari- 
tata  intre  lucruri  dispar<de. 

*PABITATICU.-a,adj.cudrepturipari 
sau  ecaU  .-  scole  paritaiice.  in  Anntri'a, 
8c61e  )  n  cari  scîentiele  se  inv^tia  in  mai 
multe  limbe ,  in  cari  diversele  aationi 
se  boccura  de  paritatea  dreptului  de  a 
si  cultiva  limb'a  sea. 

*  PABITORIU,-iom,  adj.  s.,  parl- 
t9r,apparitoriu,servitonn,custode;(Tedi 
2  părere,  sub  5.). 

*  PARLAMENTARE,  v-,  (fr.  pârle- 
K«Bter),  a  negoti&  una  pacificatione  în 
tempu  de  bellu,  a  propune  conditioni 
de  pace. 

*  PARLAMEMTARIU,-«,adj.  s.,(fr. 
parlementatre) ,  1.  relativu  la  paHa- 
flunte  i  diacMrau  parlamentariu,  regule 


PAE.  ^ 

parlantentarie ,  termini  parlamentari  > 
de  aci  subst.  pariamentarisnM,  moda 
parlamentariu,  sjsCema  parîamentaria; 
2.  aubst.  missionarin  insarcinata  a  pro- 
pune inimicului  conditioni  de  pace. 

»  PABLAMENTU,  pl.-e,  (it.  parU- 
mento,  isp.  parUalenta,  fr.  parlemeat, 
angl.  parlUment),  adunare  de  6meni  cn 
scopu  de  a  vorbL,  a  se  intellegesia  de- 
cide ceva;  in  specie :  adunare  generale 
a  representantiloni  anei  terre  coostitn- 
tionale,  corpulu  legislativu  alia  unui 
stătu. 

ttPARLABE,T.,(lat.  med.  parab*Unt 
it.  parlare,  fr.  parler),  a  vorbf,  de  aci : 
parlam&ntu  si  derivatele;  parltUorru, 
parlatura. 

*PABLATORIU,-fona,adj.  8.,1.  per- 
sonale, care  vorbesce,  in  specie  care 
vorbesce  muUu;  2.  reale  parlatoriu. 
pi.  -ie,  locu  unde  e  permisen  a  vorbf  ca 
străinii,  in  moaasterie. 

*  PAiUATURA.  fl.  f.,  vorba  malta. 
*PARMA,8.  f.,    parata,    (JcAptţi]), 

1.  specia  de  soutu  rotunda,  mica  si  u- 
siorella  :  Polybiu  aice  co  militarii  tra- 
missi  pentru  lupte  usiore  erau  armaţi 
cuspata,  sagettesi  parma;  2.  prin  eaten- 
sione  si  metafora  :  a)  ncutu  de  ve-rice 
forma;  b)  gladiatorio  armata  cu  parma; 
cjclapa  vinturatiîriade  la  follele  fabmlai. 

*  PABMATU,-a,  adj.  part.,  paraa- 
tug,  provedutu  ca  parma  :  callari  par- 
mati. 

*  PARMESANU,  s.  m.,  (it.  par«esla- 
nio,  fr.  parmâsan);  specia  de  casia  care 
si  trage  numele  de  la  ducatnin  Parma : 
parmesanulu  e  bonu  cu  tnacaroni,  (Fm 
lapte  de  vacca.  mestecatu  cu  de  capra, 
se  face  parmesanulu. 

*PARMULA  Siuparmura,  s.  f.,  păţan- 
ia; deminutivu  d'in  parma,  parma  mica. 

*  PABMnLABIU,-a,  adj.  s.,  parav 
UrlDg,  relativa  la pormuJa,  si  in  specie, 
armatu  cu  parmula ;  parmtdariu  se  di' 
cea  siparitoriulu  unui  pontefiee;  par- 
mulari  erau  si  ana  parte  de  gladiiâori, 
nomiti  ai  Thrad. 

*  FARNASIANTJsijpamcumnw  pof- 
Tuissiale,  pama$siu,-a.  adj.,  vedi : 

FARNASSn  si  Parttasu,  s.  m.,  par- 
nasiis  si  panasaus  (Hctpvouid^  ai  Ua^* 


jyGooglc 


PAB, 


991 


vaooiîc).  monte  cu  doue  crescete  in  Pho- 
cidea  d'ia  Qreci'a,  consecratu  lui  Apol- 
lîne  bI  museloru,  de  unde  surgea  si  fon- 
tao'a  Castaliei,  alle  cui  ape  se  credeau 
a  iaspiră  pre  poeţi;  de  aci  prin  metafora, 
Famasati  =  inepiratione  poetica,  poe- 
sia,  Utteratura,arte,etc.;  pamasuUt  la- 
Unu;  —  de  aci  si  adj.  parnagianti.-a , 
parna«m,-(i:=parDm«sln8,  parnasseuit; 
pamasside  =:  parnasslH,  de  Parnassu  : 
dieele  pamassie  =  miiaele;  absol.  par- 
nassiăih  =  musele. 

•  PAROCHIA,  s.  f.,  paroehEa,  parw- 
cia  (nspocxla.  it^  parroohU,  port.  proT. 
parrotiiiU,  V.  ft.  paroche,  n.  fr.  parola»*), 

1.  ia  însemnarea  corentului  parochu  de 
sub  1  :  a)  officîu,  intreprendere  de  paro- 
ehu;  bj  provisioui  procurate  de  parochu; 

2.  in  iniemnarea  corentului  parochu  ie 
9ub  3 :  a)  demnitate  dviparochu  allu  unei 
baserica;  b)  communea  sau  popniatio- 
nea  ce  eta  sub  directionea  unui  paro- 
chu. enorfa. 

PABOCHIANU,-a ,  adj.  3.,  relatini 
la  una  parochia;  cellu  ce  face  parte  d'in 
ua»  parochiabasericesea,  poporanu :  j)ci- 
roekianii  acestei  basericu. 

PAROOHCT,  s.  m.,  parochas,  (icdcpoxoc; 
it.  isp.  port.  parrooo},pr»blt«r,l.  cellu 
ce  pentru  una  certa  summa  procură  ma- 
~  gistratîloru  romani  celle  necessarie  in 
callatorfa;  2.  in  genere,  uj  procuratoriu, 
intreprenditoriudeapproTisionare;yos- 
petariu;  3.  prentnlu  primariu  allu  unei 
communeba9enc4sca,  allu  unei  baserica. 

•  PABODIA,  s.  f.,  parodia,  (icapipSta, 
it.  parodia,  fr.  paroitle);  proprie,  contra- 
cantare,  cântare  discorde,  contr'a  tonu- 
lui, in  tonu  falsu;  de  act  in  genere,  in- 
tervertire  sau  pervertire,  intorcere  pre 
dosu,  imitatione  si  transformare  in  ren 
si  in  modu  ridiculu  a  anal  lucru,  inga- 
nare;  in  specie,  imitatione  ridieula  a 
unei  poema  sau  si  a  unui  sioguru  versu 
seriosa,  a  unei  disae,  etc. :  parodfa  poe- 
mateloru  Ini  Omeru; — canticu,  bnccata 
muaicale,  care  d'in  instrumentale  se 
transforma  in  vocale;  buccata  musicale 
transformata  veri-cumu. 

•  PARODIABE,  V.,  (it.  parodUre, 
fr.  parodter),  a  face  parodia  :  a  paro- 
ăiâ  «na  aromat  umt  verau,  una  scena. 


unu  canticu;  —  in  genere  :  a  parodia 
coventele,  gestele,  dissde  cuiva;  a  paro- 
dia si  ee  e  mai  sântu. 

*  PASODICD,-a,  adj..  (roipwSiiMii; , 
fr.  parodlqae),  relativu  la  parodia  ai 
la  parodu. 

*  PARODU,  s.  m.,  (itapfpSd.:,  it.  paro- 
do,  fr.  parodiate),  celln  ce  face  parodie. 

*  PASODONTIDE,  s.  f„  (par»doii- 
tlde,  d'in  napd,  si  iSou;  :=  dente),  tu- 
more  pre  gingie. 

ffPAROLA,  8.f.,(d'in  paranls,  sia- 
cestQra  d'in  parabolat  it.  parola*  fr.  pa- 
role), vorba.  Rad  ecin'a  verbului  paWiire, 
ai  a  derirateloru  selle. 

*  PAROMOLOQIA,  s.  f.,  (jtopo|io)w»- 
YÎa,  fr.  paromologia),  figura  de  retorica, 
lat.  eoneesslo,  prin  care  oratoriulu face 
una  concesBîone  simulata,  spre  a  trage 
d'in  ea  coDsecentie  contrarie  aâversa- 
rinlui. 

»  PAROMOLOGICU,-a,»dj.,  relativu 
la  paromologia. 

'  PARONOMASB,  si 

PARONOMASIA,  s.  f.,  (îcapovoiMiaU, 
it.  paronomasla,  ii.  parviOBaae  si  pa- 
mnomasle),  figura  de  retorica,  specia 
de  jocu  de  vorbe,  prin  care  se  baga 
in  acea-asi  frase  covente  ce  au  sonnri 
assemini,  dâro  sensuri  diverse;  jocn  cn 
vorbe  d'in  direrae  limbe  ce  au  acelle-asi 
sonnri,  iuse  seusu  cu  totulu  divorsu. 

*  PARONTCHU,  s.  f.,  si  parony- 
c^u,  m.,  pHr•IlJOhlasiparntlJ'ohlanlţ(na- 
povu^cac,  fr.  paronţchle^  ît.  paronlohla); 
1.  buba  la  radecin'a  unghiei,  panaricin, 
sugellu;  2.  genu  de  planta,  asU  numita, 
fiendu  co  e  bona  pentru  sugellu. 

*  PARONYMICU  »\paronymu.-a. 
adj.  S.,  (fr.  paroajme  si  paronjmlţtne). 
cari  se  ass^mina  prin  form'a  sau  rade- 
cin'a lom,  camu :  producere,  adducere, 
deducere;  paronymele  nu  su  synonyme. 

«PAROPSlDE,s.f.,par»palB.(ic(!(po- 
<[>i;,  fr.  parffpside),  1.  vasu  de  servitu 
pome  la  mesa;  2.  genu  de  insecte  coleop- 
tere  tetramere. 

*  PARORCHIDIA,  s.  f.,  (fr.  paror- 
vhldle,  d'in  «;apd,  si  Spyt;  ^  testiclu), 
poaltione  rea  a  nnui-a  sau  amendouorn 
testîcleloTu. 

*  PABOBCHIDOKNTESOCELE,  8.f., 


=y  Google 


s» 


PAR. 


iSp/tc5vc£pov=:intestino,  si  x'i^Xijizsur- 
patnia),  Burpatura  de  testicle,  complicata 
cu  rettamatura  de  intestinu. 

•  PAEOTIDEl,  s.  m.,  parotU,  (laxpa- 
ri;,  it.  parotide,  fr.  psrotlde);  1.  uo'ft 
d'in  glandulele  salivarie,  situate  sub 
urecMe,  la  ftDghialu  falcei  iuferiore: 
2.  tutnore  in  regiouea  parotiăia ;  de  acf; 
petrotidiura,  adj.,  relativu  la  parotide; 
parotidite  ai  parotite,  3.  f.,  (tr.  parotl- 
dlt«  si  parotidei  inflamniatione  aporo- 
tidei;  parotoncia,  a.  f.,  (fr.  p>r«toiiele» 
d'iu  SŢto<i  =  inflatura),  inflatura  a  ţa- 
rotidei. 

•  PAROTIDITE,  parotite.  paroneia; 
vedi :  parotide. 

•  PAROXTSMU,  B.  m.,  (jcapaio'z^ez, 
fr.  parffxrBme,  it.  parassismo,  d'initap^ 
si  âSuofiiî  =  ascuţire,  intetire);  1.  ac- 
Oflssn  sau  furi^  de  friguri,  si  de  alţi  as- 
semioi  morbi :  scto'tu  si  uaiom  paro- 
xifsmu  de  febre;  2.  prin  esteDsioue  si 
metafora,  puntu  culmiaante,  furia  de 
dorere,  mania,  etc. 

PABPIANP,  3.  m-,  «raphallum  dlol- 
cnm  lAnn.;  specia  de  planta,  care  sâ- 
mina  ou  talp'a  pissioei.  S. 

«  PABBICIDALE,adj.,p«rrlotdaIIâ; 
relativn  la  parricidu. 

«  PABRIGIDIU,  s.  m.,  parrlcldlnm, 
(it.  parrleldio,  —  probabile  in  locu  de 
patiîeidiu;  vedi  parrieidu);]  crime  de 
parrieidu. 

•  PABRICIDU,-a.  adj.  a.,  parrlelda, 
(it.  parrloldst  fr.  parricide,  — probabile 
d'in  patriadu,  compusa  d'inpa^re  si  cede- 
re  ^  ueddere),  ucciditoriu  allu  patre- 
lui  Ban  allu  matrei,  ucciditoria  allu  pa- 
re^tiloru,  si,  prin  eatenaione,  ucciditoriu 
de  consângeni;  —  ca  adj,,  manule  par- 
recide;  —  prin  mai  mare  estensione  uc- 
ciditoriu allu  capului  statului,  allu  uoui 
cetatianu;  proditoriu;  culpabile  de  înal- 
ta proditione;  proditoriu  de  patria. 

•  PARSIMONIA,  8.  f-,  parsImonU, 
păstrare,  economia;  vedi  parciinonia. 

•  PABSIM0NIOSU,-a,  adj.,  apple- 
catn  la  parBimonia,  tare  jiarcu  sau  eco- 
Domn,  vedi  pareu, 

FABSITARE,  v.,  parcere,  lerrare, 
vedi  păstrare. 


PAE^ 

PARTE,  8.  f.,  pars,  gan.  partls*  abl- 
parte,  (it.  pirte  fr.  part);  1.  portîone 
d'in  unu  lucni :  mie  vine  una  pmie  tfiit 
banii  aeestia,  fie  doue  parii;  se  dâmu 
parte  drepta  (ia-carui'a  d'in  _»editate; 
2 .  latnre  :  mergi  spre  partea  drepta,  si 
de  acoîîo  fa  la  slâng'a;  nu  te  dâ  la  una 
parte,  d  stai  dreptu;  3.  localitate,  re- 
gione  :  du-te  pre  pcu-tea  cea  mai  imdia 
a  montelui;  partea  (fm  uoUe  a  padurei, 
partea  despre  resaritu;  3.  seasu  ;■  par- 
tea barbatesca  a  animtUiloru  differe  de 
partea  feminesca;  4.  roUu :  a  luaiu  parte 
aăiva  in  acesta  intriga;  5.  olasse  in 
vi^i'a  sociale  ;  partea  ncbHe  a  naţio- 
nei;  partea  intelleginte  a  capitalei;  5.  for- 
tuna, destiuu  :  n'am  avutu  parte  bona 
de  la  dumneăieu;  nu  avussem  parte  ie 
la  sorie;  6.  coventulu  ca  unulu  d'in  celle 
mai  populari,  intra  iu  multe  looutionii 
ai  constructioni  cu  multe  si  varie  in- 
semnari,  cumu :  a)  intr'una  parte,  a)  in- 
tr'una  directioue,  intr'nnu  locu,  intr'una 
t^rra,  etc,  ^)  amu  intr'una  par^e=ma- 
niacu,  smentitu,  cu  care  nn  te  poţi  în- 
tellege,  b)  d'in  partea  cuiva,  a)  cu  nu- 
mele lui,  ^)  in  ce  l'attinge  pre  densnln; 
c)  la  una  parte,  a)  de  una  parte,  in  se- 
creta, retrasau;  ^)  iâto  si  iuclinatu,  por- 
nitu  spre  ceva,  si  de  acf :  smintitu,  se- 
intellegutoriu,  etc.;  djfavore,  adjutoriu: 
vino  in  partea  mea.  atare  judecatoriu 
inclina  »»  partea  adversariului. 

PARTEANU,-a,  adj.  s.,  partloepi; 
PartlbnsBtndlftsagfl.eareiea  parte;  2.care 
tine  parte;  de  aci  verbulu  :  partl«a»tre 
sau 

FABTEmRE,-eâcu,v.,f«Tere,r«rtlb» 
stndere,  prnferre,  a  tin4  parte,  a  fa- 
vorf :  una  jude  dereptu  nu  pole  partmi 
pre  nemine;  de  acf  subst.  partenire,  par- 
tlam  stodlam  ,  parţialitate  :  a  judecă 
fora  partenire. 

PAKTENIT0Bnj,-/6ria,  adj.  e.,  par< 
tibug  atudiasDB,  care  tine  paiiie,  par- 
ţiale :  »nu  jude  partenitoriu  nu  pate  f* 
dereptu. 

•  PARTENIU  sau  parlheniu,~a,  adj. 
s.,  parthenliiH,  (3tapd^io<:,-ov  =  virgi- 
nale), relativu  la  vu^gine,  si  in  specie  la 
Wnerva;  —  luatu  inse  cu  subst.  reale 
1.  partheniu,  m.  eau  parthenia,  f.,geDU 


=y  Google 


de  plante;  2.  parihenia,  f.,  un'a  d'ia  stel- 
lele  virginei  (coastellatione) ;  3.  par- 
ihenia, f-,  san  partheniu.  m.,  canticn  in 
OQorea  virginei,  cantata  Ia  seibatorile 
Qrecilora. 

*  PARTHENOLOGU,  9.  f.,  (fr.  par- 
th^nalogle,  d'in  napS'Ivo;,  ai  Xd-fO^),  trac- 
tata medicale  asupr'a  feteloru. 

•PABTHENOMANTIA,  n.  f.,  (fr.  p»r- 
th^aomiatle ,  d'in  ffiocp&£va<  ^  virgioe, 
ai  |iavcsfa  ^  divinatione) ;  diviDatione, 
care  in  aaticitate  se  făcea  prin  obser- 
Tationea  virgiDitatei  Ia  fete. 

*  PARTHENONE,  8.  m,,  parthensn, 
(napd^vtîiv,  it.  partenonei  fr.  parthânonj 
d'in  icap&iwi  :=  virgine,  in  specie,  Mi- 
nerva),  templu  alia  Minervei  la  Athe- 
ne ,  destrassa  de  Perşi ,  sî  reconstruita 
sab  Pericle,  in  care  ae  vedea  atatu'a 
Minervei  de  aaru  ai  de  eboriu  făcuta  de 
Phidia :  se  admira  ai  astadi  ruinele  par- 
tkenonelui. 

•PARTFALE,  adj.,  (fr.  parţial  Bi  pâr- 
tiei, it.  parslale),  de  parte;  1.  oppasa 
la  totale  :  avere  parţiale,  aumme  par- 
ţiali; 2.  care  tine  parte  cuiva,  favo- 
resce  pre  cineva :  jude  parţiale,  pareniii 
se  nu  se  arrete  parţiali  eotra  neci  tinulu 
(f  i«  filii. 

*  PARŢIALITATE,  a.  f.,  (fr.  partla- 
lltâf  it.  parilalltn  si  parzlalltate);  ca- 
litate eaa  fapta  de  parţiale  in  sensula 
de  sub  2.,  preferentia  nedr^pta  si  pas- 
sionata  peutra  unu  partitu,  una  persoaa 
Banopinione  ;  a  arretă  parţialitate;  a/t 
CH  partialUate  manifesta;  a  fi  fora  par- 
tialitate. 

PARTIARin,-a,  adj.,  partlarlns,  re- 
lativu  liparte,  care  arepat^e,  departe, 
parţiale :  legatari»  partiariu. 

*  PARTIBILE,  adj.,  partlbllla,  (it 
partlblle,  fr-partlble);  care  ee  pote 
ptuit.  divide. 

*  PARTIBDUTATE,  a.  f.,  (fr.  par- 
tlblllt4),C3litate  sau  proprietate  de  j)ar- 
tibile. 

PABTICELLA,  s.  f.,  partlcaU,  (it. 
partleella),  deminutivu  i'iaparte,  por- 
tione  mica,  fractione  d'intr'ana  parte. 

•PARTICIPARE,  V.,  participare, 
1.  a  luă  parte  la  ceva;  amparticipatula 
aeista  literare,  voiu  participă  eu  iote 

TolII. 


PăB. JflS 

daunele;  nu  voiu  se  partidpu  la  misei- 
lie;  2.  ft  face  parte,  a  impartl. 

*  PARTICIPATIONE,  s.  f.,  partlct- 
patlot  actione  de  participare. 

*  PARTICIPATORItT,-i<im,  adj. «., 
particepa,  care  participa. 

*  PARTICIP ATU.-o,  adj.  part.  snp. 
Subst.,  partlclpatos. 

•PARTICIPE,  adj.  s.,  partlcapa, 
(it.  parteelpe);  care  iea  sau  are  parte 
la  ceva,  sociu. 

*  PARTICIPIALE,  adj.,  partlolpla- 
IIb]  relativa  la,  participiu,  in  Însemnarea 
coventalni  de  sub  2. :  construettonipar- 
tieipiali,  forma  participiale. 

*  PARTICIPItT,  pl.-e.  parttofplan, 
(vedi :  participe  si  participare,  comp. 
it.  partlclplo,  fr.  participe);  1.  proprie, 
participare;  2.  metaforice,  specia  de  co- 
Tente,  asia  numite,  pentru  co  participa 
si  d'in  natar'a  verbului  si  d'in  a  nome- 
lui ;  participiulu  Umhei  nostra  ar  cere 
desvoltari  largi,  pentru  cari  ar  eautd 
se  intrămu  in  multe  detalie, 

*  PARTICLA  si  particula,  a.  f.,  frar- 
tlenlsf   (it.  psrtlooln,  fr.  particule)} 

1.  demin.  d'in  ţiTie,partic€lia:pamen- 
tulu  nu  e  de  cătu  una  partida  d'in  lume; 

2.  metaforice  si  in  specie,  ca  termina  de 
retorica  si  de  grammatica  ;  a)  parte  a 
frasei,  membru  allu  periodului;  b)  co- 
ventu  indecHnabile  si  de  rpgula  mono- 
sfllabicn,  ca  preposetionile :  a,  eu,  de,  . 
si  coajunctîooile  :  co,  co-ci;~  particula 
nobiliaria,  prepositione  inaintea  norne- 
lui  de  familia,  cumu  se  pune  la  francesi 
de,  Ia  germani  von. 

1  PARTICULARE,  v.,  (parttenlare), 
a  facă  particula,  a  divide  in  partide, 
in  mice  particelle. 

2  PABTICULABE,  adj.,  partlonU- 
rls,  vedi  particulariu. 

"PABTICtJLAKITATE,  s.  f-,  (ptrtlcn- 
Uritas,  fr.  parttciilarltâ),  circumstan- 
tia  particularia  :  particularitate  essen- 
tiale,  curiosa;  a  descrie  tote  particuîa- 
ritatUe  unui  monumentu,  unei  affaceri, 
unei  intrige,  unei  vietie,  unei  persane. 
*PARTICDLARID',-ia,adj.s.,  p«rtU 
cDlarls,(it.  partleolare,rr.  partieDller)} 
relativu  la  particula  aau  pmie,  la  indi- 
vidun,  oppusa  la  generale,  public» ;  ttke 


,y  Google 


694 


PAR. 


partieularie,  missieari  particularie,  af- 
faceri  particttiorie;  z-.  ce  ou  este  com- 
mone  la  alte  persoue,  Ia  alte  lucruri  de 
aţea-8Bi:.sp«QW,;ţi«şi'fa^X^  esie  una 
virtute  particuîaria  a  poporeîom  orien- 
tali; gttA&itatea  tw  intra  iţi  ^raţteriulu 
partieulariu  oUh  nationd  nostre;  ca  op- 
posiţu  la  generale  :  interesiea  particur 
laria  caută  se  c^da  interesset  generale; 
vdUenii'a  generale  invinge  pre  cea  par- 
.  ficNlaria;  cfl  opp(>sitiţ  la  foblicu  :  avere 
particuîaria  adunata  ă'in  ^^oUele  ave- 
rei  publice;  minatioau,  circumstanţiale : 
a  face  unu  invenţii  parHctdariu;  spi- 
r^particuîariUia&Tfiixxt  seiarpliescecu 
tpta  lumeskiopinione  particulari^,  care 
âefferedecea^eommune;  —  Q^.esteeeva 
portiei4oriu  intre  ateste  doue  persone, 
ceva  eecreto;  —  ca  9iţ)^9t.  se  dice  la  una 
.^flrgona  privat^ ;  unii  partictdariu,  ăoui 
partU^tdari;  —  ca  a^.,  cu  prep.  in  :  in 
partieulariu,  in  eecretu,  in  paii«. 

PABTINIKG,^ftnitov«;  vedi :  par- 
tenîre,  partenitorm- 

>^TIRE,  T.,  partlre  si  partid,  (it. 
yartlre)»  a  face  parte,  a  divide;  vedi  si 
compusulu ,  iţuptuiire. 

*  FABTISANO  si  partitianura,  adj. 
a.,, (ir.  partU^n,  it.  partlgiano],  fnutor 
allonlBii  aţudipiusi  (vedi  si  parieanu 
.c&re  ar  fi  de  pMeritu);  cellu  ce  se  li- 
pesce  de  sortea  unei  persone,  unui  par- 
titu,unei3jst«me,inibraciosi&ndusiap- 
peraudu-i  interesstle :  partisanii  monar- 
_chiei  se  lupta  cu  partisanii  rept^lieei; 
aiutorvdu  are  mulţi  partisani;  —  par- 
tisanii tJiţatrului  RfjifionoîQ,  ţntisic'a 
italica  are  miiti  partisam;  partisanu 
allu  plaeentoru  desfrenate;  —  mem' 
brulu  unui  partitu  politicu  :  jurft - 
sanu  allu  conservaforîlorv,  partisanu 
atltt  re/onnoţorilorii.— osteaji^  de  tru- 
pQ  neregulate,  cari  se  lupta  prin  sup- 
prindera  :  bonu  partisanu;  belUt  de  par- 
tisatti;  eapu  de  parUsani. 

FÂItTITION£,s.f.,p«rmi«,(it.  pir- 
ţliloKe  si  partitara,  fr.  partittoi),  ac- 
poae  de  porfire,  si  reaaUat^  allu  ace- 
•tei  actioni,  impartire,  'dirisione,  par- 
te, aţe.;  l.  proprie  si  in  genere  iparti- 
tionea  unui  ntmeru,  unei  eredităţi;  par- 
titionea  materiei  de  acritm;  2.  m«tafo- 


PAR; 

rioe.ai  in, parte:  a>  dirisione  loeica, 
BcientiSca ,  artistica  :  dupo  definuione 
vine  partitionea;  h)  ea  termina  de  ma- 
sica,  împărţirea  unei  compositione  mn- 
sicaie,  cumu  si  Iţttulu  partUprn  ei :  re- 
gul\a  de  parliti'one  ^c  una  reguîa  de  pro- 
poriione  CB  serve  aeccrdidoriîoru  de  in- 
strumente musieaîi, 

PAKTITIVţJ^-»,  a^i'.,  pârtltirBa,  {it. 
ptrtitiro,  fr.  partttl^,  aptu  a  parti  Ban 
a  espreme  pariire:  covente  pca^live. 

PAfiTITU,-a.  part.  sup.  aubst.^  pir- 
tUni,  (it  partlt»  si  paifUţa^  fr.  partl 
si  pârtie);  1.  ca  part.  si  su'ţinu,  impar- 
ţitu,  divisu  :  materia  de  sjmssu  bene 
partita;  2.  dâro  ~maî  verlbau  ca  sabat 
reale,  a)  partita,  f .,  (reu  partida)f  a)  par- 
te,  porţione,  despartiţura,  comparti- 
meotu :  partitele  unef/ere8tra,unifiar' 
'  mariu,  ochiurile;  una  partita  de  ^ţOa- 
tiani  aUergara  in  adjutoriulu  'eeUoru 
attaeati;  p)  c^ta,  factioţe,  aecta,  mulţi- 
me, cantitate,  humeru  -.pâr^'a  eeUoru 
assupriti;  una  partita  de  intrigatei;  par- 
tit'a  reactionaria;  una  partita  demerei; 
■()  parte  de  computu  :  partU'a  de  eaaire 
si  pârlit' a  de  intrare;  a  deschide  cuiva 
partita;  computulu  ensuai  ce  cade  îd 
partea  cuira  :  torie  la  partit'd  mea  si 
acesta  summa;  h)  Ia  jocu  :  a  jocă  mai 
nMlte  partite;  a  per3e  partit'a;  s)  da  că- 
sătoria :  fefa  formosa  si  avuta,  e  una 
hana  partita;  b)  partitu,  m.,  (reu  par- 
tidu),  factioDo,  cei  ce  se  anescu  contra 
altii,  ce  an  interesai,  tendentie,  opinioni 
contrarie  :  partitulu  a^nloru,  rosiiloru, 
reactionariloru;  omw  de  partitu,  a  nu  fi 
de  neei  unu  pcaiitu;  spiritu  de  partitu; 
a  avi,  a  si  face  unu  partitu;  miniştri 
fora  partitu  in  thrra;  ~  form'a  |>or<fl« 
89  appiica  iaco  in  celle  'mai  multe  d'iu 
inaemnarile  formei  pcuHta.    , 

PARTITCTBA.,  s.  f..fit.  paţUt^ra), 
actÎQne  ai  mai  rertosuVffec£b^allu  ac- 
ţionai de  partire  :  partitura  aemusiea, 
(redt  partitione). 

*  PARTU,  a.  m.,  parina,  (it.'ţarU); 
d'in  I  părere;  1.  abs^.  ictione  ska  actu 
de  parcre=nascere,  fetare  j  partu  greu, 
eu  mari  dorori;  muliere  grea  âe'parfti  ; 
cu  unupartu  a  nasce  trei  0mm;  virgme 
inainie  de  partu,  virgine  dupo  pariu; 


,,  Google 


PAR; 

S.coDCretn  :  îetu^aaacniu: pârtii ouHoru 
simt  aameii. 

*  PABT0ALE,  adj.,  ptrtMiIg,  rela- 
tiTn  la  piaiu. 

*  PARTtJR  A,  3.  f .,  partnra,  (d'in  partu 
de  la  1  părere),  fetatura,  nascutnia. 

*  PAHTHEIENTE,  part.  adj.,  partu- 
ri«ia,  (it.  partorUnte);  care  partwe  : 
motUi  partărienti  unu  sorice.  M. 

•PARTUMBE,  T.,  p«rtBrire,  (it.  par- 
UrlT«;  d'in  partu,  de  la  1  părere),  a  i 
renf  bb  nască,  a  fi  appacatu  de  doreri 
de  nascere,  de  fetare;  proT.  parturu 
moniw,  se  nască  unu  sorice=popQl.  se 
seremu  mantii  se  nască  unu  sorice;  ~ 
flg.  aporturi  una  idea;  dne  acte  ce  mai 
porfure  mentea  lui?  M. 

*  PARTUBITIONE,  8.  f.,  partarM» , 
(it.  paitorlilone ,  &.  partnrltlon);  ac* 
tione  de  poriwnVe.  M. 

•PABTmtITOBIU,-ioria,aiy.  8.,pM- 
torleasf  (it.  partoritore),  care  parture; 
Tedi  si  parturietUe.  M. 

PABU,  8.  m.,  pl.-i,  pslii ,  (it.  isp. 
pal»,  port.  piO|  piOT.  palf  fr.  pal,  pleot 
pali»);  lemna  Inogu,  ce  se  ascute  Ia  una 
capetn,  apoi  se  bate  si  infige  in  pamenta 
spre  a  servi  la  conatructione  de  garduri 
san  la  legatn  de  ellQ  vite  sau  alte  lu- 
cruri :  paru'grossu,  pcaru  suptire;  pari 
de  aalce,  de  fagu;  a  bate  pari,  a  talia 
pari,  a  ascuU  pcmi;  —  in  genere,  /«- 
ite,  etc. :  a  se  bate  cujMirii,  a  di  cupa- 
rulu  in  bietele  vite;  a  sparge  eapulu 
cuiva  cu  parulu. 

FABUCIANU,  s.  m.,  demiDutiTU  d'in 
deminutirnlu  paruciu. 

PABUCIU  BÎ  parutiu,  (si  cu  si  in  locu 
de  d,  parusiu),  s.  m.,  parraB  palusţde- 
minntivn  d'in  paru;—ă6  aci,  afora  de 
parucianM,B\  alte  deminutire  :  parcioru, 
sî  ca  si  io  locu  de  c  :  pan»8iorM;~pre 
longa  aceste-a  se  audu  si  formele  :  pa- 
ruscianu,  paruseetiu,  parulletiu. 

PABUIBE,-escu,  v.,  abate  part;  redi : 
parare  si  imparare. 

PABUtLETIC,  s.  m.,  vedi  paruciu. 

FABUSGIANU,  parusiu,  parutiu.  s. 
m.,  Tfldi  paruciu. 

PABUrUj-a,  adj.  part.  sop.  subst., 
d'in  2  părere,  redi  acestu  coveotu. 

«  PAfiVIGOLLU,-a,  adj.,  parrlo»!* 


PAS. 


595 


ll8,(f^.parTleoUe),  care  are  ct^seur^ 

*  PABTIPICABE,  T.,  parrlflosre. 
(it.  parrlfloare);  a  face  parvu,  a  micfi- 
siori,  a  diosuri,  a  despretiă,  etc. 

*  PABVIPLOBU,-o,  adj.,  (fr.  par- 
TtHore},  care  are  fnict  fiori. 

•PABYlTOLIU.-a,  adj.,  (fr.  partl- 
r«il6),  care  are  folie  mici. 

*  PABTITATE,H.  f-,  parTltasi  stătu 
sau  calitate  de  parvu. 

*  PABYU,-a,  adj.,  parTnsj  niicu,pu- 
cinu,  pucintellu,  menutellu,  Bcurtu,  etc, 
popolariu  mai  vertosuca  connome :  An- 
toniu  ^ârvulu. 

PASCA,  s.  f.,  paseliB,  (Jtdtoxa,  it.  pai- 
quâf  fr.  p&qnes ,  —  coventu  ebraica : 
pasah  ^  trecere);  1.  applicatu  de  re- 
gula în  plurariu,  pasce  siposct;  pasele, 
serbatore  a  Ebreâoru  in  memori'a  es- 
airet  d'in  Egyptu  si  a  trecere!  marei 
roşia  :  pascele  Ebreiloru;  Ghristu  wtî 
se  mance  pascele  in  Jerusalemu;  2.  ap- 
plicatu de  asseminea  in  regula  la  plnr., 
pasee,  pascele ,  serbatore  intru  memo- 
ri'a iuTiarei  mantuitoriului :  pascele  lu- 
minate si  formase;  la  pasce  mancămu 
oua  roşie;  a  face  pascele  la  tirra; pascele 
au  fostu  annu  forte  in  vira,  estu  te»^ 
cadu  forte  in  ierna;  —  proverb,  nu  su 
in  iote  dillele  pasce;  a  se  vedi  d'in  joui 
in  pasce;  —  3.  applicato  in  singulariu, 
a)  pasca,  p&ne  fermentata  cu  lapte  si 
cu  oua,  impluta  cu  brendia,  ce  se  face 
la  pasce;  h)  anafora  ce  se  da  in  diu'a 
da  pasce. 

*  PASCALE,  adj.,  1.  paselialls,  (it. 
paiealo  si  pasquale),  de  pasce,  (yedi 
pasca)  :  dUletpaseali,  ospetie  pasciUi, 
vestimentu  pascale;  2.  pa§ealls  :=  pas- 
onalla,  vedi  pascuale. 

PASCALIA  si  paschalia,  s.  f.,  (xao- 
XaXiov),  d'in  pasca,  1.  calendariu  per- 
petuu, calendariu  in  care  se  indica  epoc'a 
pasceloru  ai  celloru  alte  serbatori  pre 
mai  mulţi  anni;  2.  carte  de  divinatione, 
de  predictione;  in  genere,  reri-ce  mediu 
de  divinatione  :  a  caută  in  pasctdia,  a 
spune  cuiva  sortea  dupo  pasccUta;  — 
prov.  a  si  perde  pascalfa  =  a  i  se  în- 
curcă liciele,  a  face  errori  de  calculu, 
a  se  inselU. 

PASCALIRE,-esc«,  t.,  dlrtuari,  »•- 


,CoogIc 


m  PAB. 

tlelnarli  a  spune  paseaU'a  cuivftj  a  di-  i 
Tină.  a  predice.  | 

PÂSCALITOEIU,-«'>"o,adi.s.,T«t«i,  | 
dlvlnator,  T*tloInstort  care  pasc(deace.  \ 

PASCAXITCRA,  e.  f.,  TiUclDlan, 
diTlnatlo,  oracDlom  |  actioQe  si  effeotu 
de  pascalire. 

FASCÂTUSÂ,  B.  f.,  Yeăi pasadvră. 

PASCE,  a.  f.  pi.,  vedi  pasca. 

PASCEHE,  păscut,  pascuiuai  pastu. 
Y.,  pasoere  ei  pasol,  (jt.  paiieere,  iap. 
paoer,  pvov.  pascer»  fr.  p«itre);  1.  a 
tiiaDc&  6rba,  a  smulge  si  mancă  ărba: 
otăle,  hoii,  caUn  pascu  -irba  verde;  de 
ee  NU  pasce  botdu  acestwa  ?  2.  a  face 
se  pasca,  a  duce  la  pascutu  :pasceti  omle 
meUe,  vite  bene  păscute,  si  îrba  păscuta; 
3.  âg.  a  si  pasce  oclii  eu  formosetiele 
dinei. 

PASOIONARE,  pascione.  vedi  pas- 
tionare,  pastione. 

PASCITARE,  T.,  paioltarei  a  pasce 
continuu,  a  pasce  bene : 

PASCIULLA,  si  paschiuUa,  a.    f., 

Saaxti}>.[oy,  ei  fi.<mxi).oq,),  saccu  sau  punga 
e  pelle,  tessilla. 

PASCOSU,  paseu;  vedi :  i>ascuo»u, 
pascuu. 

*?ASCV ALE  si  pascale,  adj.,  paa- 
eoalls  si  pasoalla;  relativii  la  pascuu  : 
ouHe  pascuali. 

PASCDOSU  si  pascosu.-a,  adj.,  paa- 
aaoBDs;  plenu  ie  pascuu,  in  însemnarea 
eoventiilui  de  sub  2.,  bonn  ie  pascuiu: 
pascuose  villi. 

PASCDTOBIU,-(oria,  adj.  s.,  pasoeiiB 
pastor;  care  pasce  :  pascutoriu  de  oui. 

PASCUTU,-a,  part.  sup.  Bubst.  d'in 
pascere,  pastua  :  capre  bene  păscute; 
»^)adt^pascHtuouile;paschtuluviteloru. 

PASOUTURA,  s.  f.,  pastui,-iiB,  ac- 
tione,  actu  si  eff^ctu  de  pascere  -.pascu- 
tur'a  mteloru. 

•PASCUU,  pl.-e,  pascuu n,  pastione. 

PASIONARE,  pa8io::e;  vedi  :  pas- 
tionare,  pastione. 

PASPOKTU,  B.  m.,  \eii  passaportu. 

PASSAPOBTU  ai  passuportu,  pas- 
portu,  pl.-e,  ooînmeataa,  (it  pagasporta, 
fr.  passeport;  —  d'in  passu  si  porta, 
vedi  si  passu);  carte  scriasa  de  uaa 
auctoritate,  prin  care  ia  da  cuiva  facul- 


tatea de  a  potâ  callatori  in  libertate  ai 
securitate:  passaportu  in  tola  regtffa. 
paasaporte  visate  de  eon$uli;  passt^ortti 
pentru  Germani'a;  —  a  da  cuiva  fxu- 
sc^ortu  ^  a  dimitte ,  a  dimitte  d'in 
serritiu :  deco  nH  ^t  place  servitorim^ 
da-i  passaportu. 

PASSARE,  V.,  vedi  passire. 

PASSKRARIA,  s.  f.,  aaeuplnm,  «rlu 
oara}  aviarlun,  «tImi  «altUnd»)  1.  of- 
ficiu  de  passerariu,  2.  maltime  d9  pas- 
teri,  3.  loeu  unda  se  ţinu  paaseri. 

PASSERARIU,-»,  adj.  b.,  avUrlia, 
aneepea*  avtan  eiirat«ri  relativa  U 
passeri  :  cane  passerariu,  da  venata 
passa-i;  lacie  passerarie,  —  Tedi  ai 
passerescu,—m&i  vertosu  ca  a.  m.  per- 
sonale, passerariu,  a)  care  vegbi^dia 
asapr'a  passeriloru,  carecrascejxuMn,- 
b)  vanatoriu  de  passeri;  e)  io  genere, 
cui  plăcu  passerUe. 

PASSERE,  s.  f.,  Afla,  passer,  (it. 
paNsere  si  p*BMrO|  paaaera;  port.paiaer« 
si  pasaarB}  prov.  paaaer  si  pasaM-a»  ft. 
pasaerean  j  isp.  p^uo  ai  p«Jara,  —  in 
limb'a  ispanica  are  coYentulu,  ca  si  in 
a  nostra,  si  însemnarea  generale  de 
animale  ar^atu,  6to  in  celle  alte  se 
appiica  numai  la  unu  g«nu  de  aborabirie 
mici  cari  manca  griuinia  pre  campu, 
vorabie),  1.  veri-ca  animala  aripatu, 
sboratiiri» :  passerile  formedia  a  dou'a 
elassed'in  vertebrate;  passeri  domestice 
=  absol.  passeri.  (comp.  iap.  paaeraa 
cu  acea-asi  Însemnare);  passeri  sd- 
batice,  passeri  palustre;  multe  passeri 
cânta  forte  formosu;  passeri  rapitorie; 
passere  nocturna;  2.  genu  de  passeri, 
asia  numit'a  pr«  a  locuri  vbrMa,  (ou 
o  mutu). 

PASSERELLA,  s.  f.,  arlcaU,  de- 
minutivu  d'in  passere,  —  in  acellu-aai 
sensusi  formale  trivii^i:pa55er(ca,piu- 
seruia,  passeruica. 

PASSERESCE,  adv.,  «vlaa  rlta;  U 
modu  passerescu,  ca  passerile  :  a  vorbi 
passereece,  incurcatu. 

PASSERESCU,-fl,  adj.,  «vUrla»,  de 
passeri :  genulu  passerescu;  —  liaAa 
passeresea  =  limba  Încurcata,  oeintel- 

pÂSSERINU.-o,  adj.  8.,  pMt«rUu, 


% 


.Google 


ŢA& 

(oompara  bî  it.  p«s»erln«);  de  passere  : 
pwne  pMserine,  came  paaserina;  — 
snbst.  cu  acellu«>asi  sensn  lia  pas$ereUa, 
demiout.  d'in  pasaere. 

PASSEBUIA,  passemica,  (forme  tri- 
viali) s.  f.,  vedi  pasaerella. 

*  FASSIBILE,  adj.,  paBslbllU,  (ital. 
pMiibilflt  fr.  paeslble);  I.  capace,  sus- 
eeptibile  de  a  pali.  sufferf  :  ormt  pa3si- 
bUeea  si  noi  eeUiidtiommi;  2.  c&repate, 
Bnfîere  cu  răbdare,  patieote;  3.  cărui  se 
cade,  caremerita  Be  jHiA'a,  eesntferiaca 
pena  :  passihtU  de  tote  daunde;  ăelietu 
pasaSiUe  de  inchisore^ 

*  passibilitate:,  s.  f.,  pMBibiit- 

Us,  (ii.  pHgglbtilU  si  puslblliutfi,  fr. 

pustbllIU);  calitate  de  pcusibUe  :  pas- 
aibiîitatea  camei  omenesd;  vedi  si  paa- 
awitaie. 

*  PAS3IPL0RAClU,-o,  adj.,(it.  p>s- 
slfloraceo);  care  B^mitia  cu  poâsi/lorea. 

*  FASSIFLOBE,  s.  f,  (it.  paBsIflora, 
b.  pusUl«re);  ganu  de  plante  d'in  fa- 
naU'i  pasti/hradeloru,  gynandriapen- 
tandria,  L.,  asii  numite  dupo  assemi- 
Darea  organelora  cn  instrumentele  pa«- 
nonei  lui  Cbristu. 

*  FASSIFLOBINU,-a,  adj.  e.,  (franc. 
puafllorlBe);  As  passiflore ;  ca  subst. 
reale,  passiflorinv,  m.  sau  passiflorina, 
f.,  substantia  alcalina  estrassa  d'in  pas- 
siflore. 

*  PASSIFLOBIU,-o,  adj.,  (fr.  paxsi- 
lori),  vedi  pctssiftoradu;  B.  f.  pi.  pas- 
sifiorie,  fomilia  de  plante  ce  are  de  typu 
gennln  passiflore. 

*  PASSILLU,  s.  m.-,  pixIlIoB,  (d'in 
paagere,  compara  si  grec.  Jc&aaaKo^); 
păru  micu  de  infiptu  in  pamenta  sau  in 
aitu  ceva  :  terrusiu,  p^nna,  cunin,  etc. 

«FASSIUNALE,  adj.,  passloDalli, 
(it.  passtonale,  fr.  paBiianiiel);  de  paa- 
sione,  suppnsn  passionei :  partea  pas- 
sionaie  a  suffle^ui  nostru. 

*FASSIONARE,  v.,  (it.  pa8Ht«ii«re. 
fr.  passlonner),  a  d&,a  inspiră po^^tone: 
a  pastionă  weea,  gestutu,  coventde 
seUe :  refl. ,  a  se  passiond  =  a  prsnde 
p»ssione :  a  se  passiond  de  inv^atura, 
de  antieitate. 

*  FASSIONAIUU,-a,  adj.  &.,  (it.  pai- 
il«iarl« ,  fr.  paitUBuIre);  relativu  la 


PiS. 


m 


passione,  ia  specie  Ia  passionea  lui 
Christu,  teuatu  inse  de  regala  ca  subst. 
reale,  passtonartu^libru  ce  coprende 
passionea  lui  ChriBtu;  reale :  passiona- 
riă=pa3siflore. 

•  FASS10NATU,-fl,  adj.  part,  (ital. 
passlanato,  fr.paBsIonnti)  t  mnenipassio- 
nati  ăejoeulu  in  cârti,  mulieri  passio- 
nate  de  ornamente  ăesh-te;  harbatipaS' 
sionati  ea  martyrU. 

«  PASSIONE,  B.  f.,  paBsro,  (it.  pai- 
alcoe,  fr.  paBnIon) ;  actious  de  patirh 
si  statn  produssu  prin  acesta  actione; 
1.  poiire  dorerosa,  patimeotu,  patima, 
snfferentia,  tormentn ,  etc,  a)  in  ge- 
nere, sufferentia  fia  corporale,  fia  spiri- 
tuale :  ellu  vindecă  tote  passioniU  cor- 
pului; passione  de  ficatu .  paasione  de 
stomaeu;  n'avefi  compassione  de  passio- 
nea acestoru  misere  fientie?  una  pas- 
sione de  eapu  tenace  si  forte  Iu  condus- 
se  la  mormeniu;  medicii  si  medicamen- 
tele nu  mi  adducti  neci  una  usiorare  la 
dorerea  si  passionea  mea;  si  aşteptarea 
unui  bene  e  una  passione ;  e  una  pas- 
sione d'in  celle  mai  mari  a  aseuliâ  mu- 
siea  rea  sau  a  lege  sa^ipte  reu  scrisse, 
passiond  de  totu  g&iulu  imbetranescu 
pre  OMU  înainte  de  tempu;  —  in  senan' 
'  concretu,  persona  sau  obiectu  ce  casio- 
I  na  passione  cuiva :  tu  eşti  passione  ne- 
iufferiia  pentru  mene ;  —  b)  in  specie, 
a)  morbu  cu  doreri  forte  acute  :  pas- 
sione de  nervi,  de  fibre;  passione  iliaca, 
hysterica,  hypochondriaca ;  ^)  despre 
patemUe  roantnitorinlui  :  passionea  Im 
Christu;  septeman^a  passionei  sau  pas- 
sioniloru;  de  aci  :  a')  passionea  sau 
pa98tont7e=:parte  a  evangelialni  sau  e- 
vangeliele  ce  coprendu  narrationea  pas- 
sionei lui  Ckrisfu;  p')  passionea  sau 
passionile  =  predica  asnpr'a  passionei 
lui  Christu ;  —  ^)  pa8siofu^=torm«ntn, 
tortura,  supplicin,  ei  mai  vertosn,  mar-  ■ 
tyriu ,  vorbindu  de  santi ;  —  2.  motu 
BSn  missicare  a  sn^letului,  o)  in  ge- 
nere, sentimentu,  affectu,  agitatione  ce 
pate  san  cârca  suffietulu,  cnmu  :  amore 
j  san  urra.  tema,  frica,  sau  sperata: 
j  Imecmia  sau  intristatione ,  menia ,  etc.; 
passionile  j6ca  in  arti  unu  roUu  forte 
I  insetimaUt;  suffktuiu  docei^i^,  ea  si 


=y  Google 


m VAS. 

aUu  poesiei ,  tânt  pasaioniîe  ;  numai 
prin  pasgioni  sau  prin  espressionea  ad- 
deeerata  ai  mesurata'  a  pasaioniloru 
poteoratoriuluatptivâ  ânimUe  ascuUa- 
toriloru;  singur'a  passione  permissa  is- 
toricului e  passionea  addevenduî;  sunt 
passioni  nobili  si  ignobili :  pote  ave  ci- 
neva passionea  sitidiuiui ,  dero  si  pas- 
âonea  jocului  de  cârti,  passionea  beţiei; 
passionile  bene  ăereptaie  sunt  condi' 
tionile  ntcessarie  alle  intregei  activUaie 
omenesca;  numai  passionile  desfrenate 
orbesc»,  degrada  si  reăucu  pre  omu  la 
staiu  de  bestia ;  b)  in  specie,  a)  misaî- 
care  a  sufflettilaî  ce  trece  limitile  ad- 
deverului  si  benelai ,  affectn  yiolentn , 
âorentia  deafrenata :  passione  orha,  im- 
petuosa,  violenta,  desfrenata ;  violentî'a 
paasioniloru;  passionea  betieijoeului  de 
cărţi;  a  fomentă,  escitâ,  itUaritâ  passio- 
nile; victima  a  passioniîoru;  servitutea 
passioniloru,  orbi'a  passioriei;  a  vorbi  eu 
passione  pentru  cineva,  contra  dneva, 
de  ceva;  ^umul/ulu,  beii'a,  desfrem^u 
passioniloru;  a  si  mfrend,  repreme, 
domitâ,  stemperă,  modera  passionile; 
p)  affecta ,  amore  ardente  pentru  neva 
bonn  :  a  ave  passionea  studiului,  ar- 
melom,  artHoru  formase ;  7)  amore  ar- 
dente senssnale;  —  3.  in  sensalu  cellu 
mai  generale,  passione  :=  impressione , 
fia  placota  fia  neplăcuta,  aan  doreroBa, 
venita  d'in  sensnlu  fia  esternn  sau  ia- 
ternu  :  visulu  dispare,  diro  passionea 
impressa  de  ellu  remâne;  de  aci :  a)  pas- 
sione =:  ce  pate  cineva  sau  ceva,  ce  se 
inteinpla  cniva,  ce  se  petrece  :  eveni- 
mentu,  intemplare,  etc;  b)  passione  =z 
modificatione,  modu,  stătu,  calitate, 
proprietate,  etc.;  e)  naai  vertosu,  pas- 
$ione,  io  oppositione  cu  aclione  :  pas- 
sionea si  aetionea  subiectului;  verbe- 
le passive  esiiremu  una  passione  a  sub- 
ietiului,  verbele  reflessive  espremu  si 
aetionea  si  passionea  stAieetidm. 

TASSIB.E,-eseu,  v.,  gradi,  ceder», 
Ire,  Iiirredi,ajrsredl,traiiţredlf  (comp. 
si  it.  pusâre,  fr.  pMser,  isp.  passar  ai 
pasar);  a  face  passu,  sau  passi,  a  merge, 
a  amhld  etc. :  coptUidu  a  ineeputu  a  se 
redicâ  in  petiore ,  dero  nu  cutedia  a 
pasă;  a  passi  heae,  reu,  memiiu,  largu, 


PAS; 

dreptu,  stramlm,  in  desertu,  in  seeu,  eto. 
cine  passesce  reu  si  screntesce  petionău; 
passiti  mai  inc^u,  mai  iute;  se  nu  pas- 
siti  (Tin  îoeu;  Inetidu  omu  nu  pote  passi 
cu  unu  petioru;  cu  greu  p  assesee  cineva 
numai  cu  unu  petioru;  passiti  voi  cdli 
derepti  intru  imperatî'a  tatălui  «teu;  se 
passimu  mat  departe,  mai  ineollo; — cu 
obiecta  directn :  a  passi  una  fossa,  unu 
^ardu,  una  gropa,  etc,  a  trece  preste 
elle  cu  unu  singuru  passu,  si  in  gene- 
re, a  trece,  a  sari :  ritdletiutu  e  and  de 
angustu,  co  ht  pote  pasai  si  unu  copiUu; 
nu  me  passi,  nu  passiti  eopiUulu,  co  rm 
mai  cresce;  nu  ne  passUi,  co  nu  mai 
creseemu;  —  metaf.  a  passi  de  la  vorbe 
la  fapte,  a  passi  la  lucru  cu  ântma ;  a 
passi  mai  departe  ca  cercetările,  cu  det- 
baterile;  a  passi  preste  marginile  legei, 
ragulametUuîui,  bonei  euvientia;  nu  mi 
place  cumu  passesei  tu;  de  acf  cu  întel- 
lessn  de  proceda-e  :  cwnu  se  passimu  la 
applicarea,  la  essecutarea  aeesteiordine? 
—  cu  adverbie  de  loen,  iea  sensuri  di- 
verse, dâro  precise  :  a  paasi  inainte  ^ 
fi propassi=:pr9gTtH;  a  passi  pre^e=i 
tranuţrftdl ;  etc.  —  in  ^rtile  mai  ve- 
chie, si  pre  a  locuri  si  in  gnr'a  poporu- 
lui, se  afla  si  cu  form'a  are,  adeco  pas- 
aeare  :passati  de  la  mene  intru  intune- 
reeulu  tartarului! —  mai  vertosn  cq  in- 
semnarea  de  abire,  diseedere  ^  a  se 
duco  etc. 

PASSIT0,-a,  adj.  part.  anp.subst.d'in 
passire,  ţresBii :  fosse  passite,  passi- 
ttUu  eallului. 

FASSITUBA,  8.  f.,  gTtna$î  actione 
de  passire,  i6ro  mai  vertosu  modu  de 
passire  si  resultatn  alin  passirei  :  fa 
doue ,  trei  passiture;  passitur'a  eqpĂlH- 
luî  e  inco  inc&rta  si  vaeUlante. 

PASSIU,  B.  m.,  vedi  2  passu. 

PASSIVITATE,  8.  f.,  (pasBlTltas,  it 
passlTltă  si  patBlrltate ,  fr.  pasalrlU); 
calitate  de  passivu  :  passivitatea  mate- 
riei ;  activitatea  suf/letului  presupune 
passivitatea  lui. 

*PASSIVU,-a,  a^.,  passlmi,  (it. 
paaslTo,  fr.  passEt) — d'inposAU,  de  \%pa- 
tire) ;  aptu  a  potire ,  care  pate ,  sufi'ere 
accepta  aetionea  atraina  sau  eiteroa,  si 
da  aci,  care  na  face  nemiea,  oti  mia- 


=y  Google 


PAS; 

sica  intru  nimica :  materfa  ie  eotuiâera 
ăe  unit  nt^md  ed  ptis^Sva;  setisîbUitii^' 
tea  M  adi^  de  pasihia;  ca  ^te'  a^- 
ste-a :  fbriia  pasaiva,  principiu  pa$»iou 
e  acdiiMi  asupra  earui-a  lucra  prind' 
pitii»  ăetivti  aatfagattde:  —  aacuUare 
paasUfa,  tupptmere  pa$8iva;  prmdpit^ 
pedagogieu  tere  ea  disetplH  se  nu  fia  prm 
patgkii;  ^-^  veriu  passitu.  allu  cni  sub- 
iectu  e  passim ;  asld  si :  parUc^iu 
pasaivu,  opţntmaetim;  de  aci  abBoLjMur^ 
simiu,  B.  m.  Tesle,  fonUa  passiva  a 
verbelont :  passivtUu  Upsesee  verbeloru 
m  tote  hmbde  Houe  ronuM^,'eari  h'ou 
unupasmu,  ca  paisivtdu  Kmibtioru  dos- 
riee  antice;  —  in  altu  sensu,  jioneul»^ 
detorfa,  totn  allu  detorleloru  uAai  ţri- 
vatv  Ban  nnoi  erUtu  ;  paanmUu  in^-ece 
aetimdu;  a  trece  eUlare  auntuta  la  pas- 
nm. 

1  PAS^i-a,ţaxt.d'iapalire,  pun». 

2  PASSn  (pre  a  locuri  passiu),  gn-^ 
4iSt  gtetaatf  s.  m.,  passiiB,  (it.  port. 
likBM,  isp.  pu»,  proT.fr.  pu»  alb.'pu>; 
Dn'a  d'in  formele  participali  alle  verbu^ 
Ini  paatfer*,  leuatu  de  re^a  cA'^b6t. 
1.  00  ţi.  pagsi,  a)  depărtarea  nnui  pe- 
tiomde  altnln,  miesicarea  ce  face  ca 
petiomin  nnn  orna  sau  altu  animale  in 
mersolu  am,  thtendn  unu  petîorii  si  âh- 
Bicando  altuln  inainte,  cuma  si  spatinln 
eoprensn  intre  petiorele  asii  depărtate, 
si  de  acf,  meraa,  ftmbletn,  ete.','raai  vet' 
toBB  merau  inainte,  'dâro  si  meran  Îna- 
poi aan  in  laturi,  et)  proprie  :  pastH  de 
CoptUu ,  de  omu  mare;  unu  paSsu  de  ai 
acestui  gigante  face  dnd  de  ai  tei;-  passu 
wCf/N,  passu  itite,paS8u  tttesuratu,  passi 
mesurati  ca  cei  de  jocU;  a  joeâ  eftom, 
faeundu  douipassi  inainte  si  umtifi  in- 
deretru;pa$tuhtmlitariu:  p)'liietafori0s, 
mersa,  inoepQta,' progresau,  prooessu,- 
appnoatora,  mesnra ,  caile,  nediu  de 
suceesBu,  etc.;  a  face  passH  eovenUi 
pentru  successuiu  lucrtduţ;  a  face  uhn 
pasau  perieulosu;  passuUâ  osHu  ifa»- 
taiu  e  mai  greu  m  tote;  a  fate  paasi  gi- 
gatitiei  in  adtura  ai  materiale  si  morale; 
i)  io  specie,  mesura  de  Inngime  :  ară- 
tura lata  de  eineispredieee  passi;  mil- 
Uarit^romanu  are  tMa  mile  depaiai; 
6)  distantia  nedeterminata ,  driro  d» 


PAS 6W 

regala  scurta  sau  reputata  ca  scurta : 
etatea  e  lăuiiu  pdesu,  la  doui  pasai  de' 
satulu  nostru;  ■)  in  itifferite  COnstrac- ' 
tioni  Cu  differite  ÎDsemnayi ,  cnuu :  a 
scote  paasu  cutt»i=Bface  se  mârga,  se 
se  appucfl  de  lucra,  a  dă  passu=:a  scote 
paam  :  a  dă  passu  caUuJui:  dârÂ'sl  a 
d&tempu,  a  ii,  pace;  a  Iftsafi  se  se  de^ 
paitti,  afi'indn^ente  cAtra  cioara',  etc; 
mai  da-mi  passu,  cote  lioiu  ăeifaiee  de 
totu  ee  ti  sum  detsriu,  (redi  "ăi  pastui- 
re);  la  p(un(=iDCeta,  nn  ib  fogatZassiit"' 
caUtJv  se  mergaia  passu ;  in  ptisau  = 
la  paasu,  d6ro  si :  in  paasalu  covenittt; 
Deci  mai  rapida,  oec!  mai  ioMtQ',^iditi0-' 
sura ,  etc.;  —  2.  cu  plur.  paSMri ,  'in 
genere,  jMU8u=lciou,  mai  vertosu,  îoou 
strimtu,  ai  in  specie  va)  locu  de  trecntn, 
a)  la  una  apa,  p)  la  una  oatena  de  mon* 
ti,  strimptore,  trecutAre,  ettf. ;  passutu 
pre  la  Tvmt^' Rosiu,  paasti^  de  'Gd~ 
laia  intre  Frand'a  ai  AngH'd;  b)  caile 
sanstratascnrtasi^gasta;  e)  Tocu  d'in 
una  oarta  d'in  unu  anctoriu;  â)'^ita 
de  trecerea  libera  in  calIatorfa==|iawH- 
poftu.  '    ■  ■ 

FAâSaiRE,-«scu,  r.,  Indalţera;  In- 
t«rT«Uou  Tel  dlem  satli  laxafai  ăi  aftl- 
Tednm  darej  a  d&  paaSu,  a  na  eoQBtrin-" 
ge  pre  cineva  la  teraitsa  defkeăi»  e 
obiflgatu,  sau  se  solra  ce  e  detpHo;  a  fi 
iBdu%0nte,  a  rabdi,  a  aşteptă,  a  tia  pUne 
calTa  ungfai*a  in  gattnre. 

PASSUITOEIU, -iorio,  adj.  s.,  «re 
paaauesee,  applecatu  a  passul: 

*  FASTA,  8.  f.,  pasta,  (icâmj,  it.  pa- 
stei fr.  pAte),  farina  molliata  si'ferm^n- 
tata,  coca;  reri-ce  substantia  măcinata 
si  fermentata  :  paata  de  prune;  de  gu- 
tonie,  de  amygdale;  maoCare  9e  pasta. 
placenta,  tarta,  etc.;— metaf.  materia:  ' 
toţi  sumu  facuti  ePin  acea-ast  pasta. 

FASTAIA,  s.  f.,  as  dice  prd  ^  lofcrs 
io  locu  de  postare  aau  pastaria. 

FASTABE  9&apastana;  s.  f,,  Blllqna, 
rvUlealus,  follicella  sau  tbâca  in  care 
se  aâa  incbîsn  fructulu  cei'fconi  plante, 
th^a  de  forma  oblanga  :  postare  defH- 
seola,  de  lente,  de  ^deliu. 

PASTELLU,  a.  m.,Ot.paBten«,  fr. 
pasM, — d'in  pasta,  ca  si  pastWrU.  etc.), 
bueeatelh  de  varie  materie  phurttr,  put'^ 


=y  Google 


Terisate,  ei  apoi  consolidate;  2.  tarti- 
sidra;  3.  apecia  de  condeliu  de  plambu, 
facatn  d'in  colori  pnlverisate  ei  prepa- 
raţii peatni  pictori :  ptc^uru  lucrata  cu 
pasf^ulu. 

PASTILIA,  B.  f-,  (it.  pasttglU,  fr. 
p«Btaie),  mica  portiooe  de  pasta,  de  dif- 
ferite  forme,  făcuta  cu  saccharu,  giimma 
si  alte  materie  gusbiîse  sauodordBâ  spre 
a  servi  la  affumatu,  sau  Ia  tinutu  ia  gura 
peutm  tusse,  etc. 

PASTILLAKIU.-a.  adj.  s..  pistUli- 
rlosj  jelativu  la  pastUie  sau  \a.pa8tiUe; 
celln  ce  face  sau  veode  pastille. 

FASTILLD,  8.  m.,  paBtlUuB>  (it.  pt- 
Btlllo,  ă"in  pasta  sau  pane),  buccatella 
de  pane  sau  de  coca,  panisi^ra,  torti- 
siora;  mica  oonfectnra;  pilula  medicale. 

PASTINACU,  (si  paiternaeu),  s.  m., 
paBtiuoa^  (iiisp-port.  pistlnaoa,  prav. 
paiUnaga,  &.  panalt),  genu  de  legume; 
— pre  a  locure  se  dice  si  pasternapu. 

*  PASTINAKE,  v.,p»Btln«re,(it.p»- 
■tlnare).  a  ă&pa^nu  agrului,  a  sapă. 

*  PASTINATIONE,  s.  f.,  paBtIaatIo, 
actione  de  pastmare  sau  săpare. 

•  PASTlNATD.-o.  adj.  part,  p«bU- 
■fttn. 

•  PASTHîATUBA.  B.f.,puUDât«B,- 
nBt  resultatu  alia  actioueidejxu/inare. 

^PASTIKU,  s.  m.,  paBtioun,  instru- 
mentu  de  sapatn  eu  doni  denti,  sapo- 
niu  pentru  sapatulu  Tîniei;  —  prin  me- 
tafore :  a)  sapatar'a  ensasi;  b)  ngrulu  să- 
pata. 

PASTIONABE,  (pron.  pasdomre  si 
paaionare),^,,  pabnUrUpaBoere»  paaofj 
a  duce  la  paatione,  a  face  se  pasca  vi- 
tele :  a  pastionă  htne  ouUe,  boii,  callii, 
porcii;  si  oa  intr.  a  pasca  :  pastionati 
in  pace.  eapriorele  melle. 

PAiîTlONARITU,  s.  m.,  tassa  pen- 
trn  pastionare;  pretiulu  ce  se  da  pentru 
pastione:  pastiottaritulu  e  una  grea 
Barcina  pentru  terrani. 

PASTIONATU,  (pron.  pascionatu  si 
paaionatu),  adj.  part.  sup.  8ubst.,pabH- 
lâtaB.  pastBS. 

PASTIONE,  (pron.  pasdone  si  ^lo- 
sione,  d'in  pastu,  de  la  pascere),  s.  f., 
paatlo^  pasenam,  1.  actione  de  pascere, 
a.  c&mpn  de  jxucu/u;  3.metaf.  alimenta, 


prada  :  omulu  devine  pastione  f&reloru. 

PASTORALE,  adj.,  pasUraUs,  rela- 
tivu  Ia  pastoriu :  vietia  pastorii;  poema 
pastorale,  si  siibst.  una  pasioride,  in 
care  se  descriu  pastorii,  vi^ti'a  loru;prin 
metaf.  felativu  la  pastorii  spirituali : 
soUiâtuăine  pastorale,  serissâre  pasto- 
rale, doctrina  pastorale;  si  snbst.  jmi- 
«^oraIea=^cientia  de  a  administra  ee* 
clesi'a  ca  pastorîu  spirituale. 

PASTOBATICU,  s.  m.,  (it  pasUra- 
raţie»),  officiu  de  pastoriu, 

FASTOBATU,  s.  m.,  demnitate  d« 
pastoriu  (spirituale),  fnactione  depa- 
storiu, 

PASTOBE,  s.  m.,  pastor^  (it  pute- 
re), care  essercita  functione  pastoreaca, 
mai  allessu  io  sensu  fig.  postare  «ptrt- 
fuaZe^aacerdote;  vedî  pastoriu. 

FAST0B£LLn,8.m.,(iip«Btar«U*), 
demin.  d'in  pofforiu,  june  care  pasca 
onile. 

PASTOBESOE,  adT.,paBtorallter,i]i 
modu  pasioreseu. 

PA8TOBESC0,>ci,  adj.,  pastaralls, 
relativu  lapastoriu,  depaatoriu  :  vi&ia 
pttstoresca,  vestimentu  păstoreşti»,  eaft' 
tiee  paetoresei. 

PASTOBESSA,  s.  f ,  paatoriB  aur, 
ftiioM  oBBtos,  t,  mniiere  a  postomlm 
sau  mniiere  pastiria  de  oui. 

FÂSTOBICIUsaupa<M<w.-a,  adj., 
pastorfolQB  sau  pastarftiaa,  relativa  la 
pastoriu :  flaertUu  pastoriâu. 

PĂSTORIA,  B.  f.,  păstoria  ara,  pa- 
fltorla  Tlta,  1.  artea  de  a  educi  onisaa 
alte  vite;  2.  professione  de  pastoriu; 
3.fuDctione  de  pastoriu  spirituale;  4.dea- 
nitate  de  pastoriu  spirituale. 

PASTOBIBE,-eac»,  r.,paBtMreB  eaae, 
pagoere,  enetadlrei  oarare,  (it.  pasts- 
rare),  1.  a  &  pastoriu  in  sensu  propria 
si  figuiatu :  a  pastori  la  ouUe  cuiva  mai 
mulţi  anni;  a  pastori  vaeade  s(Uuiui; 
2.  a  prevegbii  :  a  pastori  una  viniaf- 
una  tirrina;  3.  a  administra  eccleai'a  : 
a  pastori  ca  archiereu  una  eparchia;  a 
pastori  una  dtecese  mai  muUi  anni;  |imi- 
tuîu  pastoresce  hene  pre  poporat^ii  seL 

PASTOBITU.  s.  m.,  functione  depo- 
sloriu,  in  sensu  propriu  si  figurata;  tem- 
pola  cfttn  pastoresce  nau  orna. 


.yGooglc 


PAB. 

PASTOE[U,-*^m,  adj  3.,  pastor,  (it. 
ptstore,  iap.  port.  pastor,  pror.pAstre, 
fr.  pfttre»  si  pastenr, — de  la  pastu,  d'io 
paseere),  oare  pasce  ouile  sau  alte  pe- 
core  :  pastoriulu  cellu  bonu  si  pune  vie- 
tVa  pentru  turni'a  sea;  pastorii  sub  Ho- 
muht  aii  funăatu  cetatea  Romei;  paato- 
ritt  de  popore  =  domnitorin,  principe; 
paatoriu  spirituale  =:  preatn,  episcopn. 

1  PASTKABBrcdtw,  (d'in  parsitare, 
trassQ i'in parsUfielttpareere),  y., par- 
wn,  pane  ati,  serrare,  coaserrar»,  a 
crati&,  a  ooQBerT&,  a  nn  consame,  a  na 
spende,  a  nu  perde,  a  nu  resipf,  a  economi: 
NU  e  destullu  a  câştigă,  ci  se  cere  a  si 
păstră;  nu  spende  totu  câtu  câştigi,  ci 
mai  pastredla  ceva  si  peatru  diUe  relle; 
6g.  a  si  păstră  sanetatea  ca  cdii  ePin 
eapu;  —  a  conservă,  a  custodî :  pune 
bene  in  arca.  simipastridiacestilanni 
ai  mei;  a  ââ  cuiva  ceva  *»  păstrare,  a 
ferf  de  stricatione;  a  pastrâ  corpuri  in 
spiriUt;  earneasepastridia  bene  invase 
astupate  ermeiiee. 

2  PASTBAfiE,  s.  Terbale,  parBtae- 
■Ut  ooDBerTatlo»  in  l.  $.  rerbolui. 

PASTBATORIU.-'-î™»,  adj.  e.,  par- 
east  pareeaSf  aerrator,  care  pastridia 
in  t.  B.  verbulni. 

PASTRATU.-o,  adj.  part.  sup.  subst., 
partnsf  Berratas. 

FASTBATUBA,  s.  f.,  parstnoaia, 
eonerratfo»  aetione  de  păstrare,  resnl* 
tatn  allu  actionei  de  păstrare,  calitate 
de  pastratorîu. 

PASTBU,  (contrassu  d'in  pastratu, 
B.  m.,  de  acea-a,  vocalea  a  obscura),  s. 
m.,  parslnonU,  peonllain)  oanservatlo, 
actdone  si  effectu  aUu  aetionei  de  pă- 
strare; economia,  strinaura,  etc. :  d'in 
păstru  ^ende  omulu  cându  nu  mai  p6te 
câştigă. 

PASTU,  B.  m.,  pastss,  un'ad'io  far- 
mele  participiaii  ^le  verbului  paseere, 
luata  de  regala  ca  subst.  m.,  co  însem- 
narea de  nutretiu,  pastione;  fig.  ali- 
mentu,  prdda :  ellu  deveni  paatuUt  pa$- 
aeriîoru  rapUârie. 

1  PASTDEA,s.  f., scurtata  d'iniwi»- 
diatura;  vedl  pandiatura. 

%  PASTUBA,  8.  r,  pastnra,  fhrfla, 
(it.  isp.  port.  prov.  pastora,  tt.  pfttare, 


d'inp(u^ude]apascere):l.oamain  aeel- 
lu-asi  sensu  cu  form'a  pasuvit^a,  si  niai 
Tertosu  cu  iotelleasuln  de  cq  se  jxuee  .' 
ârba,  nutretiu,  pastione,  etc.;  cu  senau 
mai  generale :  alimentu,  pr^da :  corpu- 
rile  uccisiloru  in  campi^u  de  batdia 
sunt  pasiut^a  vuUuriloru;  2.  fagu  de 
miere  (confere  si  iap.  port.  paaal  [d'in 
pane]  =  fagaru  de  miere);  caca  bruta. 
PASTUEOSTJ,-a.  adj.,  KlntUvan» 
TlaoesBB]  d'in  2  postura,  cu  însemnarea 
de  sub  2. :  glutinosu,  viscosu,  eocosu, 
lepitiosn. 

*  PATEPACEBB,  v.,  pateheare,  (pa- 
tere si  facere),  a  desclide;  fig.  a  desco- 
peri, desTolti,  esplică,  inveder&. 

*  PATEPACTIONB,  s.  f.,  patefaetlof 
aetione  de  patefacere. 

*  PATELLA,  8.  f.,  patella,  (demino- 
tivu  d'in  pateoa) :  discu,  discusioru,  etc.; 
metaf.  a)  rotill'a  genuclului,  b)  genn  de 
mollusci,  ce  au  form'a  de  roiiUa. 

*  PATELLAEIUra,  adj.  b.,  pateUa- 
rlnHj  relativav'U  patella;  cellu  ce  face 
sau  Tende  patelle. 

PATKMA,  patemariu,  patematariu, 
patemire;  yedipaihema;  pathemariu,  pa- 
themaiariu,  pathemire. 

*  PATENTABE,  v.,  |{it.  patentare, 
fr.  patenter);  a  d&  patente  cuiva,  a  muni 
cu  patente,  a  Înscrie  intre  patentaţi,  in- 
tre patentări. 

*  PATENTARIU,-a,  adj.  b.,  (it.  pa- 
teotato,  fr.  patentable  si  patenta);  1.  re- 
lativa Ia  {lafen/e,  2.cellu  munitu  oupa- 
tente,  pusu  sau  inscrissu  intre  celli  cu 
patente. 

•PATENTATD,-a,  adj.  part.,  (it 
patentat»,  fr.  patenta),  munito  cu  pa- 
tente; cu  intellessulu  formei  patentariu. 

*  PATENTE,  part.  prea.  adj.  subat., 
patenB,  (d'in  patere;  it.  patente,  fr.  pa- 
tent ai  patente);  ce  sta  deschisa iporfa- 
patente;  invederatu,  manifesta  :  adde- 
veru  patente;  ca  Bubst.  f.  reald,  patente, 
a)  scrissore ,  diploma  prin  care  se  faoe 
coQDoscata  volienti'a  principelui;  b)  aotu 
prin  care  se  regul^dia  darea  cotra  stata 
a  unui  negotiatoriu  Bau  industriarin ;  a 
dă  patente,  a  solve  patente. 

*  PATERA,  s.  f„  patera,  (it.  patera, 
tt.  patâre),  1.  vaau  ce  serviă  anticilorii 


=y  Google 


602 PAT; 

la  sacrificifl;  2.  ornatnentu  de  architec- 
tnra  in-  forma  de  patera. 

*  PATERE, r.,patere,B3ţăd6Schi8U, 
a  fi  descbiBD;  a  se  desface,  a  se  intende; 
a  Q  hivederatu,  manifestu. 

*  PATERNITATE,  s.f.,parteriiltas, 
(it  pattrAlU  si  paternitate,  fir.  pater- 
nlttif  d^  paternu),  stare  si  calitate  de 
pateniu  asn  de  patre,  seotimenta  de  pa- 
tre  :  paternitate  legale,  paternitate  pre- 
auppusa,  patemit^  gpiritwde. 

*  PATERNtJ,-o,  adj.,  pateroni,  (d^n 
patflr=patre),  relatÎTu  Ia  patre,  paren- 
tescu :  anutre  paterna,  mustrări  paterne. 

*  PATETA,  8.  f.,  paieta  si  patetui, 
(nanjtâc},  specia  de  palmarie  asii  de 
iDtense,  iu  (Âta  cr^pa  pre  ramurile  ar- 
borelui  ensusi. 

PATHEUA,  paterna  si  patima,  s.  f., 
(■ai^iffa),  ce  pate,  ce  sufferâ  uiiafientia 
seutibjria;  modnlu  de  sufTerentia,  sta- 
rea snfferitdria,  passione;  morba: pathe- 
tnde  wtantuitorixdvi  nostru  Jesu  Qtristu, 
pathemdemartjfriloru;  pathema  corpo- 
rale, pathema  spiritwde;  paihema  defi- 
eatu,  patîiema  de  stotnachu;  pathem'a  a< 
morii,  pathem'a  beţiei;  eUu  nu  si  scie  in- 
firenă  pathemele;  e  rosine  pentru  unu 
omu  cuUu  a  fi  suppusu  pathemeloru. 

PATHEMARHr,  patemariu  si  pati- 
mariu,-a,  adj.  s.,  careecoprensndepo- 
ihema,  in  t.  8-  ooTentnlui  ;  omu  pathe- 
mariu,  tmUiere  pathemaria;  eUu  epathe~ 
mtain ;  poliemartulu  nu  mai  e  domnu 
prestemne.  '■  ' 

FATHEM:ATARnj,-a.  adj.,  care  se 
oecupa  cu  pathematele;  subst.  reale :  pa- 
thematariu  =  ci^rte  ecclesiastică  iu  care 
se  copreude  of^cinlu  divinu  pentru  sep- 
tem&n*a|wrfA«NeIoru=Beptemftu'a  Înain- 
te de  pasce. 

PATHEMIRE,  patemire,  ei  patimi- 
re,-e>ou,  T.,  patl,  labarare,  nirr«tftre, 
a  pati,  a  sufferf,  a  fi  copreusiidepa^Aâ- 
nta  :  a-pathemi  de  ficatu;  multe  am  pa- 
thmtittt;  omulu  s'a  nasoutu  ca  se  palhe- 
mesea;  vedi  st  potire. 

PĂ.T^EfiilT0^lV\-t6ria,  adj.  s.,pa- 
tleni,  ]âbftra«ti,  cave  pathwtesce,  care 
Buffare,  care  ae  lupta  cu  dorerile. 

*FATHKTICE  si  patetice,  adj.,  patke> 
(le«i  io  m>dH'puthetieu. 


*  PATHETICD,  Bi  patetieu,-a,  adj., 
patbettoorif  (it.patetie»,  tt.  path^tlqne); 
plenu  de  palhu,  plenu  de  passiene,  da 
aETectt),  de  foou  passicmatu,  rsemente, 
focosu,  atteugatoriu  de  &nima,  etc. ':  dif 
eursu  pathetieu,  voce  pathetieă,  tonuri 
pathatice;nervupathetleu,  udq  nerru  ds 
la  odu  alle  cui  missieari  earacterisa  pas- ' 
sionile;  asia  b1  muselu  peUhetieu. 

*  PATHETISMU,  s;  m.,  (fr.  pitbfi- 
tlsme);  arte  de  a  missică,  de  a  'potoc& 
passiouile;  usu  de  paasieni,  si  in  specie 
affeotatioue  de  pasaioni,  (vedi  si  paf  Ah). 

t  PATHO-,  (d'in  gr.  jt(*»o;=  passio- 
ne,moi'bu),  în  diTerseoompositioui  deter- 
meni  scientifici ,  preeumn :  patJtogemaiOy 
s.  f.,  (fr.  pathofJBtslei  d'iu  ţivGdtc  ^ 
generatione),  canse  alle  morbilom;  de 
acf  si  adj.  pathogenesieu,-a,  relativn  la 
pafhogenesia;  ~  pa^genia,  s.  f.,  (fr. 
pith«ţ6Dle) ,  parte  a  pathologiei  ge- 
nerale, care  se  oecupa  eu  geueratîonea 
saa  formatiouea  morbilom;  adj.,  patho- 
geniea,-a,  relatiru  la  pathogenia;  — 
pathognomonieu-a,  adj.,  (fr.  patkvfas- 
monlqBfl,  it  patognoBoaleOţ  d'tli  ^vu- 
ţioyixdi;  =:  Care  pote  face  ooanoseuta), 
applioatu  Ia  semnele,  cari  sunt  pn- 
pris  a  caraterisă  si  face  conneseutu 
fia-care  morbn;  ca  B.  i.,pathognomonka, 
parte  a  scleutiel  ce  invâtia  ft  eonnOBCS 
semnele  passionilora  sau  atorbiloru;'— 
patJuiogia,  s.  f.,  (patholofle,  rt.'^«tb- 
lo^a),  parte  a  medicinei  tlMoretice  r» 
ara  de  obiectu  studiulu  morbiloru  cor- 
pului omenescu  :  pathologia  interna,  iu 
opp.  cu  pathologia  estema  =r  ctrirmţia; 
pcUhologia  generale, pathdogia$peciale; 
adj.,  patkohgieu,-a,  relatiru  la  pathoto- 
gia;  s.  m.,  personale,  po^AoJo^celln  rer- 
Baima  pathologia; —pathomania,  s.  f  ,(fr. 
patli»matiie),morbu  de  mente,  dementia.- 
*PATHOS,  forma  greca,  in  locu  ie: 
*PATHU,  s.  m.,  (Kidoţ),  pasmona;  iu 
specie,  passione  affectata,  affeetu  fac- 
ticiu  t  Climele  degenera  fiicHein  pathm 
nesufferitu. 

*  PATIBILE,  adj.,  patlbllli,(it.  pa- 
tlblle);  care  pote  pali.  apta  a  pati;  redi 
si  pusmWte.  ■    ' 

*PATIBDLARIU,-a,  adj., (patlbsla- 
rlnstit.patlb«lar«,fr.p«tlbKUlr»),'l.re- 


=y  Google 


htiva  la  patibulu  :  (urce  patibiUane; 
2.  care  e  demnn  de  pat&nUu,  spendorstn, 
sfa^Dgaria. 

«PATIBULATIFra.  adj.,  patlbalatui, 
Bpeadnratn,  pnsa  in  furce. 

•PATIBULU,  san  pafiblu.  pl-e,  pa- 
tlbalnui  (îtal.  pâtlbolo,  frano.  pâtibale); 

1.  fnroa,  lemnn  âe  spendnratu,  speD- 
dnratâre;  —  metaf.  mare  tonnenta;  — 

2.  pani  de  rinia,  cbarace  in  forma  de 
pa^httlu. 

PATEBNTABE.  v.,  (it.  pulevtare, 
tt.  p«tr«at«r);  a  fi  patiente,  a  avâ  pti- 
tientia,  a  rabdă,  etc. 

PATIENTM,  part.  adj.,  patUns,  (it. 
pailente,  fr.  p«tl«iit;  d'in  paiire),  care 
pate,  1.  în  genere  :  subiectuln  e  pa- 
tiente in  veriulu  passim,  in  veritibi 
r^essivu  subiecttdu  e  si  agente  si  pa- 
tiente; omeni  patienti  de  diffenti  si 
gravi  morhi;  toie  in  natura  sunt  si 
agenţi  si  patienti;  —  si  os  snbet.  pa- 
tiente-le,  patiente-a :  in  stare  de  asia 
mare  debilitate  patientele  nu  pote  sufferi 
acesta  Qperatione  ehirurgieo; —rin  pa- 
tiente de  navi;  patientile  oui;  —  mai 
allesBn  in  aeiiBa  morale :  ta  scoţi  d'in 
pepeni  ai  pre  omuîu  eellu  mai  patiente, 
e(uitatea  e  patiente;  nepatientii  co*n- 
promitiu  tote;  inddungu  patiente  si 
mtdtti  miaericorde  e  Domnul». 

PATIENTIA,  B.  f.,  patlentlai  (it.  pt- 
lienia,  fr.  patlence);  calitate  ăe  patiente, 
1.  in  genere,  fortia  de  a  sufferi,  rabd&, 
mai  rertosu  a  sQfferf  relle,  sufferentia  : 
patientia  de  frigu,  de  coJduro,  de  fame 
ai  de  alte  nevoite;  patientia  tormentatului 
desperă  pre  tormentaiorii  set;  2.  m  speoie 
si  ca  mai  desn,  TÎrtntea  de  a  BQfferl 
fora  mnrmnm  si  cn  moderatione,  pen- 
trn  bene  san  pentm  utilitate,  râlle,  ad- 
versităţi, amaniri,neplaceri,iDJnrie,  etc., 
li  de  acf,  constantia,  perseverantia  in 
facerea  nnoi  lucru,  aşteptare  trancilla 
a  nnni  resnltatn,  etc. :  mare  pattetttia 
la  omulw  aeestu-a,  fora  patientia  nu 
potemu  face  nemiea;  a  avi  patientia,  a 
perde  patienti'a;  Domnediea  se  ne  di 
patientia;  a  prende  patientia;  a  lacră 
eu  patientia;  patienti'a  matiyriloru; 
S.  in  senau  reu,  a)  indolentia,  nesentire, 
impetrire,  ammortire,  etc. :  patienti'a 


PAT; m 

asinului,  patientia  de  pilra;  i)  prea 
mare  docilitate,  serrilitate;  4.e1i  sensn 
conoretu,  a)  patientia  =  joen  de  eikrti, 
b)  patientia  =:  gena  de  plante. 

PATIMA,  patimariu,  patinnre,  pa- 
timitoriu;  vedi  pathema,  patkemariu, 
pathanire,  pathetmtoriu. 

PATBfS,  (cu  i  Inngn  si  H  sibilante) 
pi.  patimine,  aJ ; 

PATIMENTU,  pl.-e,  (A.  patlneato); 
modu  de  patire,  snffirentia  :  patitMn- 
tele  sunt  inretiamente;  patimerOăe  u- 
nui  ccilatoriu  neferieUu. 

*  PATINA,  B.  f-,  patina,  (it.  patina, 
fr.  patine  si  patln);  l.Tasn  de  baceate, 
latu,  taliariti,  tigaia,  ete.  :  patine  de 
pamentu,  patina  de  ferru  ot&u;  2.  Inetrn 
Bi  mai  vertosa,  lustm  negru,  bî  a  sume 
a)  lustm  fumuriu  datu  pellei  pentru 
calciamente ;  b)  lustm  negm  naturale 
ce  presdu  statuele,  medaliele  de  broniu, 
3.  calciamentu  cu  talpa  fcrte  grossa, 
ai  in  specia,  caleiamentn  muoita  eu 
ferm  sub  talpa,  care  Bflrre  la  data  pre 
gbiacia,  (&.  patlae). 

•  *  PATINARE,  T.,  (d'in  patina,  ital. 
patinare,  fr.  patiner);  1.  )D  sensnîi]  co- 
Tentnlni  patina  de  sub  2.,  a  d&  sau  leui 
patina,  a  lustrul  sau  a  se  lustrtif  in  oo-' 
Itîrea  patinei;  2.  in  sensnlu  coTentnlni 
patina  de  sub  3.,  a  lunee&,  a  merg»  sau 
a  se  di  pre  ghiacia  cu  p<Mne,  ei  in  ge- 
nere a  se  dă  pre  ghiacia. 

*PATINABÎU,-a,  adj.s.,  patlnarlns, 
(it.  patinarlo);  relativu  la  patina  in 
sensnlu  coventnlui  de  sub  1 .— metaforice 
unu  lingane,  lacumo,  goroau. 

•  PATINAÎOBIU.-^wia,  adj.  b.,  (it. 
patlnatsre,  fr.  pattnenr);  care  patina. 

•  PATINATU.-a,  sdj.  part.  mp.  sub- 
stantiru,  d'in  patinare. 

*  PATLNATUEA,  B.  f.,  (it.  patlna- 
tiira,  fr.  patlnarfl);  Botione  si  eifectu  de 
patinare. 

PATIRE,  (cu  forme  Bimple :  patiu  si 
patu,  pati,  pate,  etc.,  formele  t  pateaeu, 
patesd,  ^xtesce,  etc.  sunt  provisoiali, 
siinadmissibili),  BMp.patiUt  si  passu, 
patI,  perpeti,  «zperirl,  (it.  paHre»  fr. 
patir,  ÎBp.  port.  padeeer);  1.  in  sensnlu 
cella  mai  generale ,  ca  contraria  la  a- 
gere,  operare,  luerare,  facere,  etc.,  JVt- 


=y  Google 


«04 


PAT. 


boia  pattre,  ins^mna  :'  a  leaă,  a  sufiieri,  i 
sentf,  incercÂ  impresaioaea,  impnlsulu,  | 
adionea  altui  cuiva  :  candu  vnuluface, 
altulu  pate;  ce  faci  tu,  pafu  eu;  deca  voi ' 
sunteţi  dispuşi  a  paii ,  si  noi  suntemu  1 
paraţi  a  lucra;  —  de  aci  si  celle  doue 
însemnări  ca  mai  generali'  alle  verbn- 
luiia)  a  cerci,  acounoscesi  iDveti&d'in 
propri'a  cercare  sau  esperientia  :  cine  a 
pathu  multe,  sete  aimuîte  si  bene;  prov. 
totu  patittUu  e  preceputu;  b)  a  se  io- 
tempîă,  a  se  face,  a  sufferf  modeficatio- 
ae  in  bene  sau  in  reu  :  te  ai  patitu  se 
te  seoUi  arid  de  dentanetia?  eoperimen- 
tidu  pate  sau  nu  paie  nemica  deplouia; 
n*amu  patitu  nemica.  neâ  bene  neci 
reu,  in  Utnffa  mea  caUe;  ce  aii  patitu, 
de  cdi  venitu  pre  la  mene?  2.  in  specie, 
a  senti,  ceicÂ ,  snfferf  ceva  reu ,  greu, 
dorerosu,  etc. ,  fla  cu  aeneulu  esternu , 
fia  cu  cellu  interna  :  a  patl  mari  dau- 
ne, mare  rosinc,  cruda  battdia,  asaitite 
ăoreri;  ce  am  patitu  ^u,  se  napatia 
neci  inimiculu  mev;  ce  mi  pate  suffle- 
tultt  cu  aceşti  cop3.li,  cu  acea  muîiere, 
euaeellevife;  addueeti-ve  a  mente  co 
amu  patitu  si  mai  relle  si  mai  grelle  de 
eătu  celle  ce  patimu.astadi;  unii  patu 
de  odi,  cdtii  de  ureelie,  alţii  de  ct^w , 
alţii  de  stomacu,  alţii  de  gura,  etc,  si  : 
ee  mi  pate  eapvlu,  ce  mi  patu  petiorele? 
ce  patu  vitele  de  frigu,  de  fame,  de 
sete,  etc;  patu  omenii  depaupertate,  de 
morii,  de  plage  si  aupperare;  Christu 
pati  batuj^eure  si  supplicie  pentru  sa- 
lutea  nostra;  3.  a  tolera,  a  lassi  se 
facă,  a  concede,  a  fi  indulgente,  etc, 

PATITOIlIU,-iorta,  adj.  s.,  patlena, 
laboraiB,  doIeii§;  care  pate,  (i'in  patt- 
re) :  patitoriu  de  mari  doreri  si  amaruri, 

PATITD,-a,  adj.  part.  sup.  aubst., 
piHsns,  exp«rtDB :  omeni  patiti,  rosine 
patita;  patitvlu  vostru. 

*  PATRANGUU-RIU  si  patrun- 
ffulariu,-a,  a4j.,  vedi :  eadranguîariu. 

1  PATRAEE,  V.,  vedi  si  cadrare. 

*  2  PATRABE,  v.,  patMre,  a  para, 
a  face,'aessecutâ,  aimpleni,  aconsum-  , 
tnâ  etc, :  a  patra  erimineU  precogitate;  ' 
a  patra  edle  proiectate;  a  patra  bellulu,  < 
pacea.  ; 

PATBARIU,  8.  m.,  ţioatniii^  n  pa- 


FĂJ. 

tr'a  parte  d'in  ceva  :  u»u  patrariu  de 
ora;  vedi :  eartu  ai  cadrante. 

*  PATBASTRU,  s.  m.,  patraster,  tata 
vitrigu )  compara  si  correlatulu  filia- 
stru. 

*  PATBATIONE ,  s.  f.,  qiiadratio  , 
patratio ,  actione,  de  1  pătrare,  actio- 
ae  de  2 pătrare,  esseontue,  implenire, 
coniiunmare  a  unui  Incru. 

*  PATRATORTU,-<orw,  adj.  b.,  pa^ 
tratar»  din  2  pătrare,  care  pafra.  m- 
eecnta,  consnmma,  para  ceva. 

''PATRE,  s.m.,  pater;  tata,  parente, 
parente  suESetescu ,  basericescn  ;  lena- 
toriu  lOm&Du;  patri  eonseriasi,  patraa 
eonseripti! 

PATRIA,  s.  f.,  patrla>  (it.  patria»  fr. 
patrie);  proprie  forma  femenina  d'in 
adj.  patria,  subintell.  t^rra,  si  prin  ur- 
mare :  patria  =  târra  parenteaca,  t4r- 
ra  sau  locu  de  născare  a  oniva  :  amore 
de  patria:=patrioti8mu; — metaf.  ^o^n'a 
bombaeului  e  Americ^a. 

PATRIARCHALE,  adj.,  (it.patriar- 
oale,  fr.  patriaroal);  relativa  la  patriar- 
chu,  demnitate  patriarchale;  cruce  pa^- 
archale,  haserica  patriarehale,  scaunu 
po/riorcftoie; —metafor.  anticn,  simplu : 
datine  peUriarchali.  portu  patrittrchale. 

PATRI ARCHATU,  s.  m.,  (it.  parlar- 
eata,  fr.  patrlaroat) ,  demnitate  de  pa- 
triarchu. 

PATRIARCHIA,  8.f.,  (icaTpiapxttoi,  it. 
patrlarobla,  fr.  patrlarehle),  1.  demni- 
tate de  patriareha,  pairiarchatu;  2.  re- 
seddntia  a  patriarchului. 

PATRUROHICU,-a,  adj.,  patrlar- 
chlous,  relativu  la  po/nareAu :  baseriea 
patriarchiea. 

PATRIARCHU,  s.  m.,  patrUroha, 
(natpuipXTj^,  it.  patrlaroa,  fr.  patrlar- 
ebe);  1.  primulu  parente  alluuneigea- 
teţ  celln  mai  betranu  intr'una  familia, 
intr'una  corporatione  ;  betranuln  ve- 
nerabile ;  patriarchulu  acestei  familie; 
2.  cellu  ee  occapa  cellu  mai  inalta  gradu 
in  ierarchi'a  ecclesiastica:  patriarehidu 
Jerusalemului,  Antiochiei,  Alessandriei; 
patriarchtdu  ConstantinopolH  e  pri- 
mulu patriareha  aUu  baserieei  anato- 
lice. 

*PATBICIAKD,-a,Bdj.,  patrl«li«»re< 


>yGoog[c 


PAT.      

lativn  la  patre,  ca  senatorîu,  sau  la  pa- 
frtct'u :  pretensioni  patriciane ;  $uper- 
bia  patrieiana. 

*  PATBICIATU,  B.  m.,  p^trlelAtt», 
(it.  patrIzUt*,  fr.  parlelat);  demnitate 
Bau  ordine  de  patriciu. 

*  PATBICIDIU,  palriddu.  vedi :  par- 
ricidiu,  parriddti. 

*  PATEICIO  Bi  patritiura,  adj.  s., 
patr lela B, -tine j  (it.  patrlilo,  fr.  patrlee 
ei  patrleleH);  relativu  Ia  paire  ^  sena- 
torin  romanu  :  familia  patricia ,  gmte 
patrieia;  relativu  la  patriciu,  ca  subst. 
(vedi  mai  Ia  valle) :  appucature  patri~ 
de;  —  s.  m.,  personale,  patriciu,  unu 
patriciu,  a)  filiu  de  paire  sau  senatoriu 
romanu;  in  genere,  nobile  romana;  h)  in 
sensQ  mai  generale,  nobile ,  aristocratu 
d'in  veri-ce  t^rra  sau  stătu  ;  pairiăi  au 
fosiu  si  sunt  adversi  plebeiloru. 

•PATRICU,-»,  adj.,  patrionii  de 
patre,  parentescu. 

«PATBIHONIALE,  adj.,  patrlBODla- 
lli,  (it.  patrtmonUlB,  fr.  patrlatoulal); 
de  patrimoniu  ;  bonur%  peUrimoniali. 

*  PATKIMONIOLU  si  patrimonioru, 
pl.-e,  (patrlmonlolum),  deminutivu  d'in 
patrimoniu,  micu  patrimoniu. 

•PATEIMONlU,pl.-e,patrlmOBlam, 
(it.  patrlnaolOf  fr.  patrlmolne;  d'in 
patre),  1.  arere  de  la  patre  sau  de  la 
matre,  ereditate  parentesca;  2.  prin  e> 
atensione,  avere  eredita  de  la  boni  sau 
de  la  straboui ;  3.  prin  eatenaione  si 
mai  mare,  avere,  stare  a  unei  familia,  a 
nnui  rnstitutu,aunei  societate:  ce  atiemu, 
e  patrimoniu  eastigatu  cu  sângele  stra- 
bonOoru. 

*  FATBIMU,-a,  adj.,  patrlmut,  (d'in 
paţre) ,  cui  traiesce  patrele  si  matrea, 
cui  traiescu  parentii :  copiUu  patrimu , 
copiUa  patrima. 

*  PATBINU,-a,  adj.  a.,  (it.  patrino), 
de  p(Ure,  parentescu,  leuatu  mai  allessu 
oasubst.  personale,  patrinu,-a.  Daatn,-a, 
nasiu  de  battezu  in  specie. 

•FATfiIOTICU,-a,adj.,(patrl«tlous, 
it.  patrlotlDo,  fr.  patrlstique) ,  de  pa- 
triotu  :  sentimente  patriotice,  eelu  pa- 
trioticu. 

*PATRI0TISMU,8.m.,(ît.patrl»tlB- 
n»,  fr.  patrl«tt»ie),  amore  de  patria  : 


se  imitămu  si  se  avemu  patrtotismulu 
strahonitoru;  patriotismulu  e  una  deta- 
rla  a  patriotului. 

"  PATKIOTU,-o,  adj.  s-,  (it.  patrio- 
ta, fr.  patriote;  d'in  patria),  care  si 
ama  pairi'a :  honu  patriotu,  mare  si  ee- 
losu  patriota. 

PATBIEB,-esCM,  v.,  vedi  impatrire 
si  cadru^icare. 

PATEISAfiE  9\patrie<ue,  v.,  patrls- 
aare,  (it.  patriiiare);  a  se  portă  sau  fl 
ca  patre. 

PATBnJ,-o,  adj.,  p^trUs,  (it.  pa- 
trie); relativu  ]&  patre,  parentescu. 

*PATB0C1NALE,  adj.,  patrofilnalli, 
relativu  la  pcUrodniu. 

♦PATKOCINAEE,  v.,  patroQlnarI, 
(it.  patrodnare ,  fr.  patrociner) ;  a  ăi 
patrocinia,  a  protege,  a  appeiă ;  a  fa- 
Tori  :  a  patrocină  unu  institutu,  una 
opinione,  una  intreprendere. 

•PATROClNATOBIU.-tofia,  adj.  s., 
(it.  patrooloatore);  c&t6  patrocina. 

*  PATBOClNATU,-a,  adj.  part.  sup. 
subat.,  patroclnafus  :  SQcietaic  patfod- 
nata;  n'am  lipse  de  patrocinatulu  vo- 
stru. 

•  PATEOCINIU,  pl-e,  patraolalam, 
(it.  patroeluU);  pro^cttoue,  apperare; 
favore;  —  in  specie,  apperare,  defea- 
aione  inainteaunuijudeoiu. 

*  PATEOLOGIA,  s.  f.,  (it.  patralo- 
gla,  fr.  patrologie);  Bcientia  despre  scri- 
ptele patriloru  ecdesiaatici. 

♦  PATRONALE,  adj.,  patronalis,  (it. 
patronale,  fr.  patronal);  relatiTula|)a- 
tronu  :  adjuiorie  patroncdi,  făcute  de 
patronu,  sau  patronului,  dreptim  ai  de- 
torte  patronali. 

•  PATBONABE,  v.,  (it.  patronare, 
fr.  patroner) ;  a  fi  patroMt ,  a  protege, 
appeiă,  favorî :  a  patronă  una  societate 
de  henefacere;  a  patronă  una  opinione, 

*  PATBONATU,-o,  part.  sup.  subat. 
d'in  patronare,  {\t.  patronat» ,  fr.  pa- 
trona, si  patronat) :  soâettUe'patronata, 
n'am  nevolia  de  patronatulu  neminta; 
\a  specie,  complessulu  diepturiloru  unui 
patroni* ;  ptUronatulu  da  aceste  drep- 
turi patroniloru  acestei  iastrica;  base- 
rica  pusa  sub  patronatulu  Sântei  Mafia. 

•  PATRONU,-a,  a^j.  a. ,  ?•*"■«•» 


y  Google 


606 WŢ^ 

(it.'  patran*,  tt.  pâtros;  d'ÎD  patre); 
1.  in  genere,  apperatorin ,  snatinitoriu, 
protectofiu,  mai  vertosu,  persona  po- 
tente si  inflnente,  sub  a  cărei  umbrire 
ae  pnM  ceva  s&a  cioeva  :  patromâu  u- 
net  ioeietati.  oRu  unei  mstîMioite;  pa- 
tromtl»  totoru  eameloru  drepte;  prin- 
cipe patronu  aUu  artHoru  st  scientie- 
lont;  2.  io  Bp«oie,  a)  domnolu  ce  a  li- 
beratu  unu  serm,  domnn  facia  on  liber- 
ala sati  servoln  liertatn;  b)  adrocatu, 
apperatoriuinainteajudeciului,cJsantu, 
alin  OQÎ  nome  porta  cinera ;  d)  santo, 
cui  e  închinata  qna  baserica;e)  ctitoriu 
sau  fandatoriu  allu  unei  baserice;  p  in 
genere,  fundatorii]  alin  unni  institutn, 
unei  societate ;  ^  domnu,  a)  allu  ca- 
sei, Ş)  alia  nnei  fabrica,  etc,  in  oppo- 
sitione  cu :  operării ,  lucratorii,  servito- 
rii, h)  possesBoriulu  unei  nave. 

*  PATfiONTMICU,-o,  adj.,  patro- 
nrmleiiH  (na-cpuvoţuxdc,  it.  patronlmlro, 
fr.  patron jnlqneţj  formata  d'in  nomeU 
patrelui:Marcescu,  Marcianu,  Petret- 
M,  Petrtoflu,  VvUuresctt,  VuUuirianu, 
sunt  ncmine  poironymice. 

FATBU,  adj.  numerale,  qutuor  (it. 
i|Mttr*,  isp.  enatro,  port.  qnatro,  prov. 
qnatn  si  «atre>  fr.  qaatre,  alb.  cater 
ai  «atre, — la  noi  pa  in  locu  de  ca,  ca  si 
apa  =  aqna);nunieni  ce  vine  dupo^ret, 
eoale  =  8+1  =  4 ,  :  patru  omeni, 
patru  mu/teri ;  patrusprezece  ealH, 
patrudied  de  oui;  patru  cente  de  arbori, 
patru  miUi  de  miUtari;  câte  patrupairu 
=  qnaterBl)  toţi  patru;  —  ordinale : 
allu  patru-le,  a  patr'a  =  qnartos;  — 
de  pairu  on  =  qpater;  cu  patru  petiore 
=:qudrnpeB)  eu  patru  denti;  in  patru : 
a  face  tnpa^rur=qaadrirariani  dlrldere, 
(Dadroplloare,  rnnpere»  frângere,  etc. 

*  PATBUELE,  adj.  s.,  patrRelIai  re- 
lativa Ia  palruu;  ca  subst.  personale, 
eon8ot»inu,-a,  d'in  fratele  sau  sor'a  pa- 
trdui.  verura,  despre  tata. 

PATRUMANU,  patrupede,  etc.,  vedi : 
cadrumanu,  cadrvpede. 

*  PATBUU,  s.  m.,  patrots;  unchiu 
despre  patre  sau  tata. 

PATU,.pl.-Mri,  lectosj  mobile  ce  aer- 
ve'  la  colcatu  :  patu  de  îemnu,  ftatu  de 
ferru;  a  tcM  in  patu,  pre  patu;  a  se  scol- 


ia si  dâ  diosu  d'in  patu,  Ae  pre  patu;  a 
se  pune  pre  patu,  in  patu;  patuiu  âo- 
rerei;  pc^du  morţei;  ■—  a  nu  avi,  a  nu 
face  patu  eu  cineva. 

PATUCELLU,  pre  a  locnri  scurtata 
in  paceîlu,  pl.-e,  si 

PATUCIANU,  8.  m.,  ieotalai,  de- 
minutivu  d'in  patU:  patucianu  de  copiUu; 
—  pre  a  locuri  acurtatu  in  paaanu. 

PATUGin  saa  ptttutiu,  pl.-ie,  leeta- 
Ina.  patueianu. 

PATULLEaO,  si  paţiiOaiu,  pl.-«, 
lectalDB)  deminulivn  d'in  pafNl!»,  cu 
intellesu  de  patu  micu  :  patt^etiu  de 
copiUu. 

PATULLIT,  pl.-e,  leetnlai,  str»t«B, 
enblle;  htrrena»  rraaarloM;  1.  patn , 
micu;  2.  patn  inaltiatu,  pra  care,  de  es- 
aemplu,  a)  stau  ai  dormu  custodii  de 
t^rrina,  veghiatorii,  etc.  bi  stan  cuibări, 
colcusie  de  passeri,  ca  ae  clocesca  a- 
ceste-a;  3.  magazinu  de  buccate,  deordin, 
de  porumbu :  ordiariu,  portaiAoiiu,  etc : 
pattdlu  de  scanăure,  de  nouelie. 

*  PATULU.-fl,  adj.,  patalns,  (d'in 
patere),  deschisa,  desfăcuta,  intensu, 
latuj  —  de  aci,  probabile,  prin  sc&m- 
barea  lui  lin  r  :  pătura,  paturu. 

PATUBA,  si  paturu,  (cu  a  obscura  : 
pătura,  paturu,  —  pre  a  locuri  si :  p*- 
turu),  s.,  strajţiilnni)  itratniiiţ  T«laeraBi| 
Tolmuen}  follam;  folia  de  pannura,  cu 
care  ae  aşterne  saa  se  copere  ceva,  folia, 
stratu,  vellentia,  etc. :  pătura  de  caUu, 
pătura  de  palie,  pature  de  placenta;  pa- 
ture  de  pamentu.  vedi  pattdu;  compara 
inae  si  petatu. 

PATUBABB,  V.,  (d'in  po/ura),  a  for- 
mă pătw^e,  si  de  regula  refl.  a  se  pain- 
ru,  :^  so  folifi,  a  se  despart!  in  folie  ca 

PATUBOSUro,  adi.,Wliaoeiis,  foii*' 
SOS!  plenu  de  folie,  fofmatu  d'in  folie 
sau  strate;  care  se  desface  in  pature,  in 
folie  sau  strate  :  petre  paturose. 

PATUBU,  a.  m.,  pl.-t,  vedi  pătura. 

PATUniT,  s.  m.,  leetDln*.  demin. 
d'in  patu.  micu  patu. 

*  PATJCrNU,-a,  pudnu  d'in  paucu, 
adj.,  pancasţ  vedi  pudnu. 

*P1UCITATE,  s.  f.,  panettaa,  pn- 
cinetate;  vedi  acesta  coveotn. 


,Coog[c 


PAU^ ^ 

*  PAUCU,-a,  aty.,  i>*a'«BS|  contrariu 
multv;  vedi  pucinu. 

FAUNA,  pdunar^pduMtt.vedi  ipauo- 
na,  pattonare,  pauotui. 

PAOONA,  s.  f.,  pftTăi  femoU'a  pauo- 
nului,  Tedi  pauorw. 

PAUONABE  8)  pavonare,  (redussa 
la  ptmnate),  snperlblre;  de  regnU  refl- 
a  «e  pauottfi,  a  se  oroA  sau  adorn&  forte 
multn,  ea  unu  pauonu,  si  fig.  a  ae  in- 
gouf&i  a  ao  mnndrf,  a  se  anetă  mundru. 

FAUONARIU  si  pavonariu,  s.  m., 
parcBiin  eut«s  rel  mereattr;  custode 
sau  oegotiatoriti  de  pauoni. 

PAUONICia,-^i(,-o.  adj.s.,(redaB8n 
la  paunitiu,-a),  relativu  la  pauonu;  ca 
subat.  f.j  pauonicîa  =  pdtiimd,  femeU'a 
pauoHttlui. 

PAUONU,  8.  m.,  paTO,  (redussa  la 
poMttu,  —  )t.  paTvne  si  pa«nB,  iap.  pa- 
T«ii  si  paon,  prov.  pao,  fr.  paoa);  geuu 
de  passeri  d'iu  ordinea'  gallinacieloru 
adoniata  cu  penne  fermose'  colorate  ca 
ochii :  pamnii  sunt  căutaţi  pentru  for- 
moseti'a  penneloru;  eUn  pdrta  p6nne  de 
poNOnu  la  peUaria. 

"  PAUPBRISMD,  8.  m.,  p«nperl««,(fr. 
panperlBMs);  essiateutia  miseri  a  unui 
numeru  de  omeui  intr'unn  atatu,  cari 
n'au  cu  ce  ae  nutri. 

•PAUPERTATE,  a.  f-,  paupertas; 
stare  paupera,  lipse  de  celle  necessarie 
alle  viatiei. 

*  PAUPEBU,-o,  adj.  a.,  paoper,  (it. 
poTero,  fr.  panTrfl),  luiseru,  care  n'are 
celle  necessarie  pentru  viâtia,  lipsitu  de 
arere,  scapetatu. 

*  PACRA,  (populariuin  multe  locuri), 
8,  f.,  (it.  paara,  fr.p«vr, — d'in  parcr), 
tema,  frica,  spaima;  de  aci  rerbulu  : 
spauriare  sau  spariare,  connoacutu  to- 
toru  Romftailoru. 

*  PAURABE,  y-,  p«eracere,  (ital. 
panrare),  a  face,  a  dă,  a  inspiră,  a  bag& 
prura,  a  sparid;  vedi  paura. 

*  PAURIRE,  T.,  paT«re,  pareseere; 
a  senti,  a  arâ  paura;  a  fi  gpariosu,  a  3e 
spariă;  vedi  paura. 

«PAUROSU,-a,  adj.,  paTldas,  (ital. 
paBr*a«);  plenu  de  pawa,  spariosu.  M- 
coso;  Todi  paura. 

PAU8A,  8.  f.,  si  pătau,  pl.-e,  (pra 


PAV. 


«07 


s  locuri  aipaosu),''^AtMt  IraRqallUtai» 
•ttan,  pax;  1.  in  genere,  încetare  d'in 
lucru  sau  d'in  miasicare,  otiu,  nemtsai- 
care,  nelucrare ,  opprire  d'in  lucru,  re- 
suEDare,  etc.';'  pausa  de  vorba,  de  stre- 
pUu,  de  mersu ;  neci  serbatorea  nu  dai 
unu  momentu  de  pausu  Hetiliiru  servi- 
tori; pausa  de  amidia  d'in  lucrulu  câm- 
pului, — trancillitate,  pace;  fiţi  inpaaau, 
dormiţi  in  pausu;  M'avemu  pltiusu  de 
gur'a  loru;  paus^u  mormentului;  — 
2.  in  apecie  :  a)  încetare  d'în  mîstîcare 
in  iţna  proceasione  de  mortu,  etc. :  nu- 
mai tMo  pausa  fecera  de  la  cas'a  mor- 
ti^ti  paio  la  mormentu ;  a  face  pause 
in  faefa  fia-carei  baserice;  h)  anapen- 
sione  a  vocei  in  recitare,  c&ntare,  aus- 
pensione  mesurata  a  cantului  ai  pro- 
nunţiei; —  da  aci  semniî  ce  indica  aa- 
eemine  repsuau  :  virgi^le  d'm  scriere 
orrHa  pause  moi  mice ,  mai  scurte  de 
câta  paulele  indicate  prin  punte;  — 
c)  p&ne,  coUacn,  vinu,  etc.,  ce  se  adduce 
la  baaerioa  pentru  Berttati>ri,'aimai  ver- 
tosu  pentru  repaaaati :  raru  se  adducu 
pause  la  baserica . 

*  PAUSABILE,  adj.,  paniililltat  ce 
pote  arâ  pausa  sau  pausu,  ce  e  în  pansa. 

PAUSARE,  V.,  panaare,  (it.  paiiare)» 
a  face  pausa  sau  pausu,  a  intri  in 
pausu  :  a  pausâ  de  atnitUa;  a  pmaă 
de  a  cântă ;  a  pausâ  in  DommAu  =  a 
addormf ,  a  mori;  —  a  face  pausAe  co- 
vanite'in  lectura,  vorbire,  cântare,  etc. 

PAUSARIU,-a,  adj.  s.,  ptasarlat; 
care  face,  commenda  pausa  aau  pausu, 
mai  vertoan  laremigi;  cui  place  pow- 
sviu,  commodu,  lenosa. 

PAUSATIONE,  a.  f..  paaaaUo,  (ital. 
pnsailone),  aotione  de  pausare. 

PAU8ATU,-a,  part.  aup.  aubst.,  d'in 
pausare,  paasatu. 

PAUSIA,  a.  f.,  paaalai  (paiflla,  fr. 
paaale);  specia  de  oliva. 

PAUSU,  s.  m.,  vedi  poMsa ,  uotandu 
act  numai  co  maac.  paust^ai  lat.  pan- 
saa,  care  insemna  si  dieulu  repauaului. 

*  PAYARE,  pavatura,  pavella  etc. : 
vedi :  pavire,  pavimentars,  pavimentu, 
pavieula,  pavitura,  etc. 

*  PAVEFACESE,  t.,  parerae»»}  a 
face  pavidUf  a  sparid,  iafric&,  iattktmi^. 


y,  Google 


•  PAVENTARE,  v-,  (it.  paTeiUtre), 
părere;  a  fi  pavente,  pavidu,  a  fi  spa- 
riosu,  frico3u,  a.  se  apariâ,  a  se  iufricâi. 

•  PAVENTE,  part.  adj.,  paTens,  (it 
parente,  paTenteToIe»  d'ia  pavere)^  care 
sente  frica,  fricosu,  sparioau. 

•  PAVEEE,  V.,  părere,  parescere;  a  fi 
cuiva  frica,  aBentlfrica,  paura;  a  se  in- 
tricoBiă,  a  se  spariă,  (vedi  paura). 

PA  VESA,  B.  f.,  (it.  pare.»,  fr.  pi- 
TolSj  isp.  pares);  arma  defensiva,  scutu 
mare  ce  copere  totu  corpula  uoui  pe- 
destra. 

•  PAVICULA,  8.f.,paTicalaiinstru- 
menfu  de  pavitu,  malliu  de  bătuta  pa- 
mentulu  sau  petrele  pavimentului;— io 
aceatu  seusu  si  form'a  :  paveUa,  iose  si 
cu  seusu  de  pavititentu  ensusi. 

•  PAVIDU,-a,  adj.,  parldus,(d'in  pă- 
rere), paarosu,  fricosu,  temitiosu,  «pa- 
rtosH  :  paviăde  eolumbelle;  —  soUlcita, 
nestemperatu,  pleou  de  nestemperu :  do- 
Uos'a  si  paviă'a  anima  a  tnummti. 

•  PATIMBNTARE,  y.,  parlmenUre, 
(it.  parlmentare),  ia  acellu-asi  seosn  ai 
pavare=:  fr.  parer;  a  face  pavimetiiu, 
a  aaterne  :  a  pavimentd  caliile  cefatei. 

•  PAVIMKNTAEIU,-a,  adj.  a.,  pa- 
rlmentarlus;  cellu  ce  scie  si  essercita 
artea  de  a  face  pavimente. 

•  PAVIMENTU,  pl.-e,  parlmentimi, 
(it.  parlmento;  d'in  pavire) ,  actiene  , 
d4ro  mai  vertos»  resultatu  allu  acestei 
actioue  :  batutura  io  genere  făcuta  pre 
boite,  balcone,  sau  pre  pataentu;  in  spe- 
cie, batutura.de  pamentu,  pameutu  ba- 
tuturitn,  caile  bătuta,  si  mai  vertosu, 
aşternuta  cu  petrisiu,  cu  patra;  — ia  a- 
cestu  d'in  urma  sensu  si  form'a  pavella 
z=  franc,  para,  (rcu  paveu);  —  pavi- 
msntu  redussu  la  pame»/«=terra,  care 
vedi  la  loculu  seu. 

•  PATIRB,  r.,  parlr.*,  (affine  cu  gr. 
ttaUiv),  a  lori,  a  lori  de  repetite  ori,  a 
bate  :  a  pavi  arfu ,  curtea ,  callea ;  de 
aci,  a  netedl,  a  applani;  a  consolida;  in 
specie,  despre  calli,  a  aşterne  cu  petri- 
siu, cu  patra ;  —  in  acestu  d'in  urma 
sensu  si  pavare=îr.  parer. 

•  PAVITARE,  V.,  pavitare,  (d'in  pă- 
rere), a  ar^  mare  frica,  a  tremura  de 
Mea. 


raC; ■ 

*  PAYITATIONE,  a.  f.,  parlUtf», 

actione  de  pavitare,  mare  nestemperu 
si  frica,  tremuratura  de  frica. 

*  PAVITOKIU,  adj.  s-,  paTleM,car8 
paveaee,  care  scie  pavire. 

*  PAVITU,-(i,  part,  sup.  aubst.,  pa- 
TitaB,-nm  :  caile  bene  pamta,  pavitulu 
calliloru.  D'in  pavitu,  prin  auppresslo- 
nea  syllabei  vi,  se  pare  a  se  fi  nascntn 
pata,  cu  iatellessulu  de  aşternuta,  ca  si 
pamentu,  d'in  pavimentu. 

*  PAVITURA.  s.  f.,  aciione  si  resnl- 
tatu  allu  actionei  de  pavire. 

*  PAVONARE,  pavQna,pavonu,eic^ 
vedi :  pauonare,  pauona,  pauon». 

PE,  prepoaitioae,  vedi  pre. 

*  PEAKE,  s.  m.,  pnan,  (nattiv),  can- 
ticu,  hymnu  in  onârea  lui  Apolline,  sau 
a  altui  dieu. 

*  PEANICU,-o,  aclj.,  rclativu,  la  pea- 
ne  :  versu  peanieu,  mustea  peanica. 

«  PEANITE  si  peanitiâe,  a.  f.,  paa&l- 
teasi  pnanltis,  una  specia  de  patra  pre- 
tinsa. 

PECCABILE,adj.,(it.peeo«blle),8ap- 
pusu  peeeatului,  capace  de  a  peecâ,  care 
pdte  peecd  .-  omulu  e  una  fientia  pecea- 
bile;  cc-atrariu  impeceabile. 

PECCABILITATE,  s.  f.,  possibilitate 
de  peccare,  capacitate  de  peccare :  peo 
cabilitaiea  omului. 

PE6CAM&,  pl.-mme,  peceanes,  ac- 
tulu  de  pecare.  cădere  morale,  peccatu. 

PECCAMINOSU,-a,  adj.,  (it.  pecea- 
mlnoso),  poccatosu,  plenn  de  peccate. 

PECCANTE,  adj.  part.  prea.,  p«- 
eans ,  (it.  peeeante) ,  care  pecea ,  care 
committe  peccate. 

PECCANTIA  3.  f.,  peccantia,  acUo- 
ne  de  peccare,  stare  de  peceante. 

PECCARE,  V.,  pecoare,  a  committe 
peccate,  a  cada  in  peccatu,  a  calcă  legea 
divina;  a  committe  una  erore,  a  erră;  a 
commite  unu  delictu;  Yeăi  peccatuire. 

PECCATELLU,  pl.-e,  (isp.  peeoadll- 
la,  fr.  peccadUle,  it.  peeoadlţllo) ,  de- 
mîQ.  d'in  peccatu,  micu  pecalu,  care  se 
li^rta  facile  :  ea  committe  multe  pecea- 
telle;  cine  si  permitle  a  face  peccateteUe, 
facile  cade  si  in  peccate;  ferili~ve  de  pe- 
catelle,  ca  se  nu  ve  deprendeti  a  f^ce 
peccate  neliertate. 


=y  Google 


PEO 

PECCATIONE,  8.  f-,  poccatio,  actio- 
ne  de  peccare,  cădere  iu  peceaCu. 

PECCATIVITATE,  e.  f.,Btaredepec- 
cativn  :  peccaiivitatea  omului. 

PECCATIVU,-a,  adj.,  care  committe 
peccate,  care  e  suppasu  peccatului :  omidu 
nu  e  numai  peccahile,  ci  â  si  peccativu, 
si  in  urma  peccatosu. 

PEGCAUORm, -tăria,  adj.  a.,  pecc«- 
tftr,  peccatorlDB,  care  pecca ,  care  com- 
mitte peccate.  care  peccatuesce. 

PECCATOSIA,  B.  f.,  stare  de  pec- 
catosu. 

PECCATOSITATE,  s.  f.,  calitate  de 
peccatosu,  atare  de  peccatosu,  peecatosia. 
PECCATOSU.-a  .  adj.,  (it.  peccami- 
noso),  plenu  de  peccate,  incarcatu  cu 
peccate  :  omu  peccatosu,  fientia  pecca- 
tosu; stare  peccatosa;  subst.  unu  pecca- 
tosu ;  una  peccaiâsa  :=  una  meretrice; 
toţi  peccatosii  voru  dă  ratiotiiinaintea  lui 
domnedieu;  nu  voliesce  domnulu  mortea 
peccatosului,  ci  se  se  indreptedie,  si  se 
fia  viuu;  de  la  unu  peccatosu  ce  poţi  a- 
steptâ?  ellu  si  petrece  vi^i' a  cupeccato- 
sele;  fig.  mÎBeru  :  servupeccatosu,  serva 
peccatosa;  a  trai  (fin  spinarea  peecato- 
siloru;ideepeceatose;scri8sorepe  ccatosa; 
cereali  peccatose. 

PECCATRICE,8.f.,paoontrIx,femina 
peecatâria,  peccatosa. 

PECCAT0,  pl.-e,  peecatnm,  calcare 
yoluntaria  a  legei  divine;  err6re,  de- 
liciu :  a  face  peccate,  a  cade  m  peccate; 
domne,  ierta-ne  peccaieîe;  tine  face  unu 
peccatu,  calea  legea  divina ;  peccate 
grelle;  peccate  de  morte,  peccate  neier- 
tate; peccate  d'in  nescientia,  peccate  ve- 
nali; locationi  :  /s  tra/f..  Ic  pasce,  te 
duce  peccatulu  se  faci  ceva  reu;  peccatu 
CQ  e  hetivu;  peccatu  co  a  moritu  asia  de 
titieru;  peccatu  de  domnedieu,  se  ti  hati 
jocu  de  sudarea  omului;  ce  peecalele  ai 
lucratu  tota  diu'a?  du-te  la  peccatde! 

PECCATDIRE,-e8C«,  v.,  peccarej  a 
face  peccate,  a  c&Ai:  ia  peccatu;  ampcc- 
caiuitu  inaintea  lui  domnedieu;  cui  pec- 
catuesce peecatosulu?  ti  am  peccatuitu, 
de  esU  meniosu  pre  mene  ?  a  peccatui  in 
eontr'a  îegiloru  limhei,  a  peccatui  in  lo- 
gica; a  peccatui  cu  cinei-y,  9  f.  în  com- 
mercin  seeâuale. 
Toii.n. 


PECE  (popuisriu  ia  multe  locuri),  s. 
f.,  pix,  picis,  (it.  i»oc6,  fr.  polx),  BUb- 
stautia  resiuosa  ce  suda  d'iu  pinu,  si  care 
devine  nâgra  si  solida  prin  cocere,  si  de 
aci  applicatu  si  la  alte  subatantie  resino- 
se  sau  bituminose,^ecMra,  catranu,  etc. : 
a  spoli  navile,  barcele  cu  pece;  pece  li- 
dda:  pece  solida;  negru  ca  pecea;  ledi 
si  pecura. 

PECETARE,  T.,  (de  la  pecete),  Blgna- 
re.  Biţliiuroţ  a  semnă  cu  pecetea,  a  Bi- 
giliâ. 

PECETARIU,  B.  m.,  1.  personale, 
care  hcepeeeti;  2.  reale,  iustrumentu 
eu  care  se  impreme  peatea,  sigiliu. 

PECETE,  s.  f.,  (de  ia  pece),  slelluni; 

1 .  materia  de  pece,  de  resiua  san  de  c6ra, 
care  serve  a  W^i,  astupă  sau  a  incbide 
ceva,  si  pre  care  se  impreme  unu  semna; 

2.  semnulu  impressu  pre  atare  materia; 
8.  instrumentulu  cu  care  se  impreme, 
pecetarin,  sigiliu. 

PECINGINE,  peeinginare,  pecîngi- 
nosu,  s.  f.,  vedi :  petigine,  petiginare,  ■ 
petiginosu. 

*  PECIU,-a,  adj.  S.,  ploeng,  piceaţ 
de  pece;  relativu  la  pece.  aegru  ca  pecea. 

PECOBA  si  pecura,  s.  f.,  pi.  p6core, 
picure  si  pecuri,  pecns,  pecorls,  (itpe- 
cora,  isp.  pecora);  vita,  b OU,  Oue,  capra, 
porcu,  etc.;  turma  de  vite. 

PECORABESCE  si  pecuraresce,  adv., 
opllionam  ni«re;  iu  moda  pecorarescu, 
si  pecurarescu. 

PECOBARESCU,-fl,  sipecurareseu,- 
a,  adj.,  pastAralls  ,  pastorlclns  :  câni 
pecoraresci. 

PECORARESSA  si jMCMfaressa,  s.  f., 
muliere  a  pecorariului.  sau  muliere  ce 
custodesce  singura  ouile. 

PECORARIA  şi  pecuraria,  B.  !.,  pe- 
corartl  vel  pHStorlB  ars;  fuactioue  sau 
arte  de  pecorariu. 

PECORAEIRE  si  pecurarire,-escu, 
V-,  ores  pascere,  costodlre  :  a  ff  peco- 
rariu. 

PECORAEIU  si  pecurariu,  adj.  s., 
peeorarlns;  1.  relativu  la  pecore;  de  regu- 
la ca  subst.,  2.  care  pasce  saa  custode- 
sce oui,  capre  sau  alte  vite,  ovlnm  pa- 
stor, oplUOţ  (it.  pe«9raj*,  si  peovtaro) : 
pecorarii  pasau  ouile. 


>yGoog[c 


.       PECORINU,-",  si  i-frtirinu.-a.  arlj., 
(it.  pecorlno),  do  pecare. 

PECOHOSU  si  ppcurosu.-a,  adj.,  pe- 
ţorosiis,  (it.  pecnroso),  plenil  de  pf^COr^, 
avutu  in  pf.core. 

PECTABIU,  (pron.  peptaviu).-a,  adj. 
.1.,  pectorftllti-ppctorak,  (it.  pttttorale, 
fr.  iioitrrtll);  relativii  la  pedu.  leuatu  de 
regula  ca  s.  m.,  reale,  peetariu.  pi.-", 
ce  serve  lapec/u,  »!  a  nume  :  a)  vesti- 
mentu  ce  copere  p<ctHlu  si  spatele  :  pee- 
tarii*  de  pannura,  de  metasse,  de  peUe 
de  oue;  h)  torîca,  armatura  de  pelte  sau 
de  metalhi  pentru  pedu :  armaţi  cu  pec- 
tarit:  de  arama:  c)  parte  a  insellaturei 
callului  de  lipedu  :  pfctariulu  caUultii. 

*  PECTATU,  3.  m.,  vedi  :  pecticu. 

*  PECTERE,  pessi  ai  pessei  pessu, 
.T.,  pect«re,  a  descurca  si  netedi  pirulu 

cu  pectineie;  vedi  si  peciinare. 

?ECTlCU,-«,  adj.,  (fr.  poctlqu».,  it. 
pectlco),  de  pcctina,  d'in  pedina:  addu 
pecticu.  formatu  d'in  aleali  cu  pectina ; 
de  aci  si  peetatu.  s.  m.,  sare  formata 
d'in  combiuatioiiea  acidului  peetku  cu 
una  baae. 

*  PECTINA,  s.  ('.,  (tr.  pectine,  it. 
peetlna),  substantia,  ce  stt  estrage  d'in 
succulu  fruetelorH  copte.- 

PECTINARB.  (pron.  peptenart).  v., 
pectlnarr,  (it.  peftliinre^  isp.  pfllnar, 
prov.  penubQuar,  fr.  pelgner);  a  dii  si 
netedi  cu  pectineie,  a  descurcă,  iietedf 
si  curotiâ  cii  pcctineli-  captda  sau  p'e- 
ridu  :  a  peetind  eopillulu;  a  se  pectina 
&etie,a  si  orna capulu  prin  pectinare:  eeco 
una  mulierc  care  se  pectina  bene:  —  a 
scarmină  cu  lecteufJe  :  a  pectina  lâna, 
Unu.  foliore.  de  cânepa:  —  6g.  a  poli 
beue  :  a  si  pectina  fmssile.  a  pectina 
pre  ciniva  =  a  i  smulge  perulii,  a  Iu 
bate  :  redi  se  nu  te  pectinu. 

PEOTINARESSA,  (pron.  peptinares- 
sa),  s.  f.,  femina  a  pedinariului,  sau 
muiere  ce  singura  face  sau  vende  pedeni. 

PECTINARIA  (si  peptinaria) .  s.  f., 
p«etliiarll  artlflcliim  vel  oniclns;  fuac- 
tione,  negotiu  si  oâciiia  de  pedinariu. 

PECTINARIU,  (si  ;>eptewar(tt)-a,ad.j, 
a.,  pectlDarlHii,  (it.  pitttlniijo,  isp.  pel- 
D«r«,  fr.  peliţDlpr),  relativu  la  pectine, 
~  l«uatu  de  regula  ca  subst.  m.  per~ 


PEC^  _ 

siiiiitie,  pirtinariti.  care  vende  sau  face 
ppclini. 

PB(  :TI  N  ATIONB  (nipeptinaiimv).  s. 
{.,  aclione  de  peelinare;  vedi  si  pecii- 
natura. 

PECTINATORIU,-*oria  (si  peptina- 
foriu),  adj.  3.,  pectinator,  (it.  pettiva- 
tiire,  isp.  pcinador,  fr.  pelgmenr);  care 
pectina  :  bonu  pectinatoHu  de  lâna. 

PECTINATU  (si  peptinatu]  -a.  adj. 
part.  sup.  subst.,  pectlnatn»,  (it.  pettl- 
nato):  mulieri  hene  pccHnate;  lâna  reu 
pedinata;  esftressioni  nepeetinate ;  pee- 
I  tine  ăe  pectinatu  captdu.  lân'a;  pteti- 
natulu  îânei. 

PECTINATURA  (si  pejmntdura),  s. 
{.,  (it.  pettinatara.  isp.  pelnadara);  ae- 
tione  si  reaultatu  alin  i>edinarei,  modu 
de  pedinare  :  pedinatur'a  lânei,  capu- 
lui; peetinatur'a  frasei;  a  trage  cuiva 
bona  pedinaturQ'=:A  Iu  soarmină,  bato 
bene. 

PECTINE  (si  peptene),  s.  m.,  pmt«a, 
(it.  pettiHe,  isp.  pelne.  fr.  pelţne:  d'in 
pedere),  instrumentu  ăepedinare-'  1.  de 
pectinatu  perulu ,  capulu  :  pedine  de 
lemnu,  de  coma,  de  fcrru,  de  argentti, 
de  ehoriu:  pedine  cu  dentii  rupţi;  2.  ce 
serve  de  legatu  ai  ornatu  perulu  muieri- 
loru;  3.  de  scarminatu  lâna  si  alta  as- 
semine;  4.  prin  noue  metafore,  ai  seria 
de  denti,  de  pari;  h)  pleotru  pentru  in- 
strumente cu  corde.  cnmu  lyr'a,  etc; 
c)  specia  de  pesce  de  mare;  djspecîade 
eonchyîie  de  mare;  e)  ossulu  de  Ia  pulf. 

PECTTNELLU  (si  peptenellu) .  s.  m., 
peutiiiiculufţ  demînutiru  i'ia  pedine. 

"  PEGTiNiBRANCHIU,-o.  adj.,,(fr. 
pectluibranche),  care  are  hranchiele  in 
form'a  de  dentii  pectinelui:  subst.  pi 
pedinihrancinele ,  ordine  de  mollusce 
gasteropodi. 

*  PECTINICORNU,-«.  adj.,  (fr.  |i«- 
ttnlcorne),  care  are  comele  san  anten- 
nele  in  form'a  pectinelui;  subst.  pi.  pec- 
tinicomtle,  familia  de  insecte  h;me- 
noptere. 

•  PECTINITE,  3.  f.,  (fr.  peetlBlte); 
conchyliu  fossUe  ce  are  forma  de  pec- 
tine; veri^c^  petrificattone  in  forma  de 
pedine. 

*FECTINOIDE,adj.,  (fr.  peetln*r4e). 


=y  Google 


care  are  l'ormti  assemine  cu  coachyliulu 
aumitu  peetine. 

PECTINUTIU  {ii  peptimtiii),  s.  ta., 
damiautiTU  d'in  peetine;  vedi :  pectinellu. 

PECTIRE  si  peptirercscu,  T.,  ■««- 
■tHoe  Ineedere^  Rnperbir»;  de  regula  c& 
refleas.  a  se  pepti.  a  ea  arretâ  maodru, 
a  se  inflă  iu  penae,  a  se  ingonfă. 

PM^TlSlORVaipeptiaiont.  s.m.,de- 
minutiTU  d'iu  pectu  :  cu  peptistoralu 
Hudu,  peptisiori  de  camesiutta. 

*  PECTORALE ,  adj.  a.,  peetoralta, 
(it.  pettorale,  fr.  pectoral);  relatira  la 
pectu  ;  muşchi  pectorali,  mammilla  pec- 
torale, petmepectoraii; —hona  ispectu: 
titnwlw  rosiu  ai  generosu  e  pectorale; — 
ca  subst.  reale,  udu  pector^e:  a)  arma- 
tura de  peclu;  b)  vestimenta  aan  orna- 
mentu  de  jiee/u;  c)  ia  specie,  ornamen- 
tulu  de  pre  pectviu  archiereulsi  ebrei- 
loru;  d)  remediu  bonu  de  pectu;  e)  dt- 
TiBÎODe  de  pesci  numiţi  si  thoraciei. 

*  PECTORILOCIA,  a.  f.,  (fr.  peoto- 
rilvqtle,  d'iu  pectas  si  loqni);  ftiaomeDII 
ce  99  presenta  la  noii  eoticosi,  candu, 
la  cercarea  pectttlui  loru  cu  sthetosco- 
pulu,  se  pare  vocea  lora  a  essf  tota,  pura 
si  limpida  pria  canalea  centrale;  in  ge- 
nere, vorbire  prin  peetu. 

*  PECTORILOCU,:a.  adj.,  (fr.  p«- 
tcrlUqne),  Ia  CBre  se  preaenta  fenome- 
nuln  de  peetoriloeia. 

PECTOBOS0,-n.  si  peptorosu.  adj., 
peeUroHus;  care  are  peciu  tare  desvol- 
tatu  si  vertosu. 

PECTOSU  ai  peptosu.-a.  adj.,  in  a- 
cellu-asi  senau  cu  pe<Aorosu. 

PBCTD  91  peptu,  pl.-ttri,  pecturi.  in 
intellesan  propriu,  6to  iii  iutellessu  rae- 
taforicu  pl--i,  pecti,  peeto:if  (it.  pett*» 
isp.  pecho,  port.  pelto,  proT.  peich  si 
pelt,  pit;  V.  fr.  pels,  n.  fr.  pis  ai  poi- 
trlne);  1.  parte  supâriore  a  trunchiului 
corporale  allu  animaliloru;  cavitatea 
acesttu  trunchiu  superiore  panticeluî; 
2.  parietele  oesoau  antehore  allu  acestei 
cavităţi,  in  oppoaitione  cu  parietele  op- 
puaa,  numitu  spate;  3.  carne  depre  a- 
cesta  pariete  :  pectu  de  gallina,  de  cur- 
eanu,  devacca;pectidepa88er) :  n  mancă 
nwaai  pecti  de  pasaeri;  inse  :  pecturile 
pasterikru  nu  su  ca  peeUtrUe  omeai- 


rEc. Btl 

loru;  4.  titia,  mammilla  :  eopitlutu  nu- 
tritu  cu  Iade  de  la  pectulu  mammei  e 
mai  saneţosu  de  câtu  cellu  nvtriiu  eu 
lacte  de  la  pcctvlu  unei  străina;  b.  paite 
de  cam^sia  sau  de  aitu  vestimentD  ce 
cade  pre  pectu  :  peeiii  camesiei;  s'au 
descasutu  si  ruplu  pectii;  pecti  inftorati 
cu  mtiaase  si  cu  flviureUi.  —  6.  ca  co- 
veotu  forte  populariu  se  aâa  in  mulţi- 
me de  locutioui  camu :  mareatnaru  ap- 
pesa  pectulu  meu,  a  dă  peetu  cu  cineva, 
a  stâ  peetu  la  peetu;  a  leuă  pre  cineva 
de  pectu;  a  pune  pectulu  pentru  cineva 
sau  la  ceva;  cu  pectulu  =  ca  fortî'a;  cu 
mânde  la  pectu,  io  semnu  de  respecta 
si  umilestia  :  a  stă  cu  manele  la  pectu 
inainiea  eelloru  mai  mari,'  a  pune  ma- 
nele la  pectu,  etc. 

FECTUGIU  si  peptudu.-tiu ,  s.  m-, 
deminutivu  d'in  peetu,  vedi  si  pectir 
sioru. 

*  FECTONCLU,  9.  m.,  pectanealiiBi 
deminutivu  d'in  peetine;  metaf.  specia 
de  conca. 

*  PECO,  pL'uri,  peoD,  vita,  animala 
domeaticu;  vedi  si  peeora. 

*  PECUALE,  adj.,  pecrnUBt  relativu 
la  peeu  :  nutretiu  peeuale;  si  cn  8eD9U 
collectivu,  pecw=vite,  pecore. 

*  PECDARia,-a,  adj.  8.,  peenarUs; 
relativu  ]i peeu:  turme  pecuarie;  câne 
peeuariu; — subst.,  a)  personale,  pecua- 
riu,  care  cresce  pecore;  b)  f.  reale,  pe- 
euaria.  arte,  occupationa  de  peouariu; 
turma  de  pecore;  loca  unde  se  tinn  si 
crescu  vite. 

*  PECUDALG,  adj ,  peondalla}  relati- 
vu la  pecuâe.  . 

*  PECUDE,  s.  f.,  peeoB,  gen.  pees* 
dl8,  vita,  capu  de  vita,  peeora. 

*  PECUINA,  s«.  f.,  «vl8,  rervex;  pro- 
prie femio.  d'in  pecuinu.  leuatu  de  regula 
ca  aubat.  f.,  peeora,  vita,  ai  in  specia 
oue,  capra. 

*  PEGTJIND.-a,  adj.,  peoainn»;  da 
pecu :  natura  pecuina. 

»  PECULARE,  V.,  peenUri ;  a  man- 
că banni  de  ai  statului,  a  furi  atatulii. 

*  PECULATIONE,  a.  f.,  (peoalatio, 
fr.  picBlatlen);  actione'  9i  actu  de  pe- 
culare. 

*  PECaLATORIUr^oria,  adj.  s.,  ptr 


jyGooglc 


«12 


PBC. 


•alâtor  si  peoalfttorii*;  care  face,  com- 
mitte  peculatu,  cnlpabile  de  peeulatu, 
aţplecatn  la  peculatu,  maDcatoiiu  de 
banni  at  stattiltiî. 

•PECULATU,  s.  m.,  peenUtnB,  reale, 
msnctorfa ,  fnrtu  de  banni  ai  statnlai ; 
a  aecwâ  pre  cineva  de  peeulatu ;  pecu' 
lo/uZu  merita  asprmea  Ugiloru. 

*1  PECULIABE,  adj.si  pecttlearm,-a, 
adj.,  peenllarla,  ei  peeallarloB,  (it.  p6- 
enllare);  relatira  l&peadiu :  1.  propria, 
de  proprietate  :  tMmi.peeuliari,  causa 
peeuliare;  sa-vi  publici  si  peadiari; 
£t.partîcnlariD,indiTidi]ale,propriu,  spe- 
ciale ete. :  ee  e  peeuliare  tM  e  eommune, 
nomine  peeidiarie,  forma  peatliaria; 
8.'8iaga\ââa,  estraordinaria  -.meritupe- 
euiiare,  tcientepectdiari. 

2  PECULIABE,  v.,  pecalUre;  a  pro- 
Ted4  GQ  pee^iu. 

«PECDLIABITAT£,8.f.,(iti.  peoalU- 
rltk);  stătu  saa  calitate  de  peeuliare. 

*  PECULIAEIU,  adj.,  vedi  peadiare. 
•PECULIATU.-o,  part,B«p.d'in2pc- 

aâiare :  servi  peetUiati;  cetatiatiu  hem 
peaAicdu.  , 

*  PEGULIOLU  «i  peculioru,  s.  m., 
p«eili*lui{  deminntira  d'în  peadiu. 

*  PECULIOSU,-a,  adj.,  peenlIoBns} 
plenu  depeeuliu,  eu  mare  stare  sau 
avere. 

*  PECULIU,  pl.-«,  peanllDm,  (it.  p«> 
flilto,  b.  pâeale;  d'în  pecu) :  1.  stue, 
avere  in  peeore,  si  de  acf ;  stare,  avere 
iu  genere,  banni :  ewr'a  de  a  n  adauge 
pe^iuhi,  setea  de  peatUu;  2.  in  specie 
a)  avere  particularia,  privata,  proprie- 
tate, economia,  si  a  nume,  a)  ce  econo- 
mesce  si  pune  de  una  parte  domnola 
de  bmilia;  P)  ce  possede  si  are  doma'a 
de  fomilis  in  parte  ca  allu  sau  propriu; 
f)  economie  particularie  alle  unni  filiu 
sau  filia  de  familia,  alle  unui  servu,  fă- 
cute oa  proprie,  diverse  ds  alle  tatalai 
ian  domnului;  S)  economie  făcute  de  nun 
militariu  in  castre;  3.  prin  estensione, 
stare  propria,  atlu  seu. 

PECUKIA,  s.  f.,  (pre  a  locuri  si  m. 
peeunut,  le  regula  in  pi.  pecuni  si  pe- 
gani;  piguni  =zce  pre  alte  locuri  se 
obiama  ianni),  peouoia,(it.  peonnU);  a- 
THUa,  d'in  peeu,  stare  ia  peeore,  care 


PBţ 

eră  tota  averea  antioiloru  ca  pastori,  si 
de  acf :  1.  in  genere,  stare,  avere,  avu- 
ţia ipecuni'a  pastorUont  sunt  pecurele; 
a  face  cu  negotitdu  de  peeiu-e  mare  pe- 
cunia;  pecunia  mare,  mica,  modesta, 
media,  strcduata;  2.  io  specie,  banni, 
argeatu,  stare  io  moneta  :  a  ave  pecu- 
nia, —  in  aceetu  intellessu  se  liea  mai 
vertosn  si  mase.  peeuniti,  mai  allessu  in 
pi.  pecuni :  a  nu  ave  pecuni,  a  perde  pe- 
cunii  pre  seccature;  Upaesce  peeuni'a, 
se  asa*ndu  pecunii  de  fric'a  h^idm; 
3.  dieâssa  a  pecuniâ,  a  câştigului. 

*  PECUNIALE,  adj.,  pocunUlls,  (it. 
peoDDlale};  relativu  la  pecunia :  castigu 

*  PECUNUEE,  adj.,  si : 

*  PECDNIABIU.-o,  adj.  a.,  pecnato- 
ris  si  peonnlarias,  (it.  pecnnlarlo ,  fr. 
ptieunlalre);  relativu  Ia  pecuni,  de  pe- 
cunia san  in  pecunia  :  adjutorie  peeu- 
niarie,.medie  pecuniarie,  stare  pecunia- 
ria,  facenăe  peainiarie;  amenda  peeu- 
niaria;  a  se  certă  pentru  interessi  pe- 
cuniarie; pena  pecuniaria;  admtnistra- 
tione  pecuniaria,  officiu  peeuniariu; — 
Bubst.  m.  personale,  pecuniariu,  nego* 
tiatoriu  care  face  negotia  cu  pecunia, 
finantiariu,  bancariu,  etc. 

*  PECUNIOLA  si  pieuniora,  s.  f.,  si 
m.  pecunioru,  peeaniolsi  demiBUtivu 
d'in  pecunia. 

*  PECUNIOSU,-a,  adj.,  peomilMits, 
(it.  pecnnloB»,  fr.  pdannlenx);  plenn  de 
pecunia,  bannosa,  1.  care  are  peeutaa 
multa,  baani  mulţi,  stare  mare  :  cetatiani 
pecuniosi ;  omu  nu  atătu  de  generosut 
pre  eâUi  de  pecuniosu;  2.  care  da  ssb 
adduce  multa  pecunia ;  arte  peatniota, 
negotiu  pecuniosu. 

PECUNIU,  B.  m.,  vedi  pecunia. 

PECURA,  3.  f.,  pix,  plenla,  (it.  p«ce, 
fr.  p»lx);  licidu  oliosu  oe  ease  d'in  pâtrs, 
de  cobre  nâgra,  cafenia,  care  serve 
spre  unsore  la  trasaure,  spre  fabricare 
de  gase  apprinditorie  si  altele :  pecur'a 
se  estrage  d'in  poUele  Carpat^aru,  si 
esteunu  insemnofu  articlu  de  commereîu; 
pt-e  unele  locuri  pecur'a  este  atătu  de 
grossa,  in  catu  se  petrifica  si  se  face 
ceaeese  diee  catranu;  —  proprie  de- 
minativu  d'in  pece,  ca  si  lai  pleala. 


=y  Google 


PECUBABESC£,  adr.,  redi  pecura- 
rescu. 

7ECUBAKESCU,-a,  adj,,  1.  de  pecu- 
rarmz=pecorarvi;  Tsdî  pecoraresat;  2.  de 
peearariu^=cATe  vende  s'au  estrage  pe- 
Cfmx :  htUonie  pecuraresâ. 

FEGDBABIBE,  t.,  vedi  pecorarire. 

PEOUBABIU,  8.  m.,  1.  d'in  peatra, 
■  care  are  toiaere  de  peeura,  care  estrage 
pect$ra,  care  face  commerciu  cu  peeura; 
2.  d'in  pecora,  vedi  pecoraria. 

«  PECUSCULU,  B.  m.,  peeflBenliB} 
demînatiTu  di'a  peca  si  pecora. 

*  PEDA,  8.  f ,  peda,  urma  de  pede 
sau  petiorD. 

«  PEDAGOGABE,  t.,  pmUgttgut; 
a,  li  pedagogu,  a  cresce  si  educi  copilli. 

«  PEDAGOGU,  3.  f.,  pndar«ffatDB, 
(gr.  jra[5«Y*«7"'i  fr-  pMasoile);  edu- 
catioue,  instractione,  inTetiamenta  la 
copilli ;  scientia  si  arte  de  a  cresce 
junimea  in  principie  bone. 

*  PEDAGOGUNU.-o,  adj. ,  puda- 
ffOKlBBnsi  relatiTU  \d, pedagogia:  copilli 
pedagogism. 

•PEDAGOaiCU,-a,  adj.,  (it.  pedago- 
gleo ,  tr.  ptiMgogiqMt);  relativu  la  pe- 
dagogia :  systema  pedagogica,  taetodu 
pedagogica,  invetiamentu,  tractcUupe- 
dagogieu;  proeesse  pedagogice. 

*  PEDAGOGIBEBipedoiWffisore,  v., 
vedi  pedagogare. 

*  PEDAGOGISTD,  fi.  m.,  vedi  peda- 
gogu. 

*  FEDAGOGIU,  pl.-e,  padagoglan, 
{'sa^Sa.■(^e^sîov)•,  locn  unde  se  inv^tia 
pedagogica,  institatu  da  pedagogia;  in- 
stitutu  de  educatione  si  invetiatura  a 
copilUloru. 

*  FEDAGOGU,-a>  s. ,  pedaţoţas , 
(gr.  ^calSa.^lA^6<:),  l.  care  conduce,  educa, 
inv4tia  copilli;  2.  in  genere,  coâductoriu, 
directoriu,  3.  versatuin  pedagogia,  pe- 
dagogitbt;  4.  pedante. 

*  PEDALE,  adj;  e.,  pedalls,  (it.  pe< 
dale,  fr.  pedale);  relativu  la  pede :  co- 
perimentu  pedale;  de  unn  pede  do  mare : 
spaţiu  pedale;  ca  subst.  reale  f.,  a)  pe- 
dale, calciamentn  de  pede;  b)  fuste,  fus- 
tellu  de  planta;  e)  petioriî  de  monte; 
d)  la  instrumente  de  mnsica,  partea  ce 
ae  calea  cu  pedek. 


*PEDALID,  B.  m.,  (mjSdXtov); proprie 
gnbernaclu;  'Sg.  coUectione  de  canonele 


*  PEDAME,  pi.  pedamme,  si : 

*  PEDAMKNTU  ,  pl.-e,  pedamei,  si 
pedamentnn,  pam  da  sustinutu,  de  re- 
dimatu  vitie  de  vinia  sau  alţi  arbori: 
charace,  pioptalla,  etc. 

«'PEDANini-a.adj.,  pedanfla<,dejwde, 
de  UQUpede;  metaforice,  micn,  neinsem- 
nata;  ca  subst.  f.  reale,  pedania,  (comp. 
si  it.  pedacrna),  lenmn,  punte  de  lemna 
de  trecuta  cu  pedeîe,  mai  vertosu,  soan- 
dora  ce  se  pune  in  cwmedisiu  la  vase 
de  plutitu,  spre  a  servi  de  trecere  de  la 
unu  locu  la  altulu;  buccata  de  lemnu 
pre  caţ.e  cineva  ţMaspedele,  cumu,  e  de 
essemplu,  cellu  pre  care  pune  petiorulu 
unu  menatoriu  de  traasnra. 
«PEDANTA£IA,s.  f.,(fr.p«d«Bterle), 
portare  de  pedante,  modu  de  lucrare 
pedantesat. 

*  PEDANTE,  8.  m.,  (it.  pedante,  fr. 
pedant,  de  lagr.  Tcaîc,  niufid;?),  proprie, 
cellu  ca  conduce  si  inv^tia  coplllf;  ie 
liea  ca  terminu  iujuriosu,  prin  care  se 
desemna  unu  invatiatoriu  ce  nu  re^ande 
la  miseionea  saa;  prin  estensione,  erudita 
ridiculu,  paratu  totu  de  a  un'a  a  cită, 
6ro  nu  a  raţiona;  omu  care  tine  mnltu 
la  lucruri'secnudarie  si  perde  d'in  vedere 
celle  principali :  unu  mare  pedatite;  pe- 
dante neBufferitu. 

*  PEDANTESCE,  adv.,  in  modu  pe* 
datUescu,  ca  unu  pedante. 

*PEDANI!E3Cn,-a,  adj.,(fr.  pedan- 
tesqne),  relativu  lipedante,  peăantieu  : 
propriu  pedantelui,  argumente  pedan- 
teaa ;  discuratt  pedantescu ;  fi-asi  jm- 
dantesd;  appueafytre  pedantesoi. 

♦PEDANTICB,  adv.,  in  modu  peăan- 
tieu, pedantesce. 

*  PEDANTICO.-o,  adj.,  relativu  la 
pedante,  de  pedante,  pedanteacu. 

*  PEDANTISMU,  s.  m.,  (fr.  p4d«B- 
tlsne) ,  moda  de  lucrare  pedanteieu : 
pedantisfHulu  e  ridictdu  si  nesufferiHt. 

•PEDANTUCIDsipedajriitfiM,  b,  m., 
(ii  pedânttuae),  demiu.  si  pejorativu 
d'in  pedante. 

"  PEDANU,  8.  m.,  pedaua,  sana- 
toriu pedamiT  eue  n'a  «seercitata  nsoi 


>yGoog[c 


614 


PBD. 


una'  fiuictione  pnMica,  prin  urmare  de 
ordinea  infima  intre  senatori. 

*  PEDARCHIA,  8.  f.,  (fr.  pâdarohle, 
d'in  icaî;,^copillu,  &iapx''j=giivernu), 
gaTernn  de  copilli,  guveran  de  juni  fora 
esperientja;  de  aci  pedarehicurc,  adj., 
{b.  ptidarchlqiiel,  leiitivu  la  pedarchia. 

•PEDARlU,-a.  adj.  snbst.,  pedarlag, 
1.  lunga  Bau  latu  de  unu  pede;  2.  sena- 
tarin  pedariu,  aynonymu  cu  pedanu. 

*  PEDATIFIDU,-a,  adj-,  (fr.  piiă- 
tlflde),  folie  peăatifide,  in  botanica. 

*  PEDATILOBU.-a,  adj.,  (fr.  p«da- 
tlUbâ),  folie  pedatilobe.  ia  botanica. 

*  PEDATIONE,  s.  f.,  pedatio,  (fr. 
pddttloa),  modu  de  desToltare  allu  pe- 
tioreloru  insecteloru. 

*  PEDATU,-8,  adj.,  pedatn»,  prove- 
duta  cu  petitSre :  bene  pedatu.  rcu  pe- 
datu. 

*  PEDATURA,  e.  f.,  pedatant,  me- 
Bura  cu  petiorulu  sau  ca  pasauln;  peti6- 
re  artificiali. 

FEDE,  s.  m.,  pesi  (xoi>;,  xoSiSc),  mem- 
bru cu  care  calea  si  passescu  âmecii  si 
animalile,  petiorn;  cmuin  are  doue  pe- 
tiâre,  si  de  acea-a  se  nomesce  bipede, 
multe  d'intre  animali  au  patru  petidre, 
si  de  acea-a  sa  noioescu  patrupedi  sau 
cadrupedi.  De  la  pede  derivatele :  pecet- 
ea, pedestru,  pedale,  pedatu,  si  demin. 
petiortt. 

FEDECA,  s.  f.,  pedlfa,  vedi  pedica. 

PEDECARE,i«!dec«*w,  vedi  pedicare. 
pediealu  etc. 

*  FEDEPLANU,  pl.-e,  pedepUnt,- 
•rum,  catuln  de  diosu  alin  edifioieloru. 

PEDEPS  A,  sau  pedepse,  s.  f.,  (d'in  gr. 
icott&Eooi;  =  disciplina) ,  pana ,  castl- 
fatio,  pena,  punitioue,  correctione,  ap- 
plicatioue  de  totu  ce  pate  produce  do- 
'  rere  spre  a  correge  pre  cineva :  pedepsa 
corporale,  pedepsa  gr^,  pedepsa  usiora; 
a  dictă  una  pedepsa,  a  in/tîge  pedepsa; 
a  si  luă  pedepsea;  redi  si  pedevse. 

PEDEPSmE,-escM,  t.,  {ăe  Ia  pede- 
psa), eastitrare,  puntre,  a  inflige  ped^- 
psa:  redi  si  pedev^ire. 

FEDEFSITOBin,-((SWo.  adj.  s.,  pii- 
ttitar,  oastlţatorf  care  pedepsesce;  vedi 
Bl  pedevsit<rriu. 

F^EPSITTJ.-o,  adj.  part,,  pultii, 


raD; 

eastlgatos,  care  si  a  Inatn  ped^s'a. 
carui-a  a'a  appHcatu  pedepsa;  redi  si 
pedevsHv. 

*  PEDERASTIA,  s.  f.,  (itaiSspaoria), 
amoro  de  copilli,  vitiu  in  contr'a  natu- 
reî  la  orientali. 

•  PEDERASTICU,-«.  adj-,  (nKSepa- 
9nx6c),  relativa  la  peăerastia. 

*PEDERA8TRIA,8.f.,(iiat8epAotpia), 
amatrice  de  copilli. 

•  PEDEBA9TU,  s.  m.,  («oiSspaorrjţ), 
amatoriu  de  copilli,  mai  allessn  in  senau 
reu,  care  viti^dia  copilli. 

•PEDESTALL0,  pl.-e.  (it.  plede- 
Btallo),  base  care  susţine  una  columna; 
base  care  susţine  una  etataa. 

PEDE^TRIA,  3.  fem.,  pedestre  Iter, 
mergere  pedestra,  mergere  pre  dioso. 

PEDE9TRIUE,  s.  f.,  pedlUtns,  pe- 
dltes,  mulţime  de  pedeatri,  militari  pe- 
deetri  :  pedes^rimea  si  caUarimea;  pe- 
destrimea  se  luptă  eu  mare  eorapu;  of- 
fieiari  la  peâestrimc, 

PEDESTRU,-»,  adj. 8.,  pedMt«r,care 
merge  pre  diosu :  honi  pedestri,  bone  pe- 
destre; noi  tnergemu  pedestri,  voi  mer- 
geţi callari;  si  adv.  a  merge  a  anMd 
pedestru;  aubst.  pedestri,  pedltei,  mili- 
tari pedestri,  in  oppositione  cu  cfdlari 
sau  epestri,  eqnites. 

PEDEVSE,  a.  f-,  (soaBeooiţ),  edoca- 
tione,  disciplina,  correctione,  puuitione; 
de  aci  derivatele  :  pedevsire.  pedevsi- 
toriu.pedevsiia,  compara  cu  formete :  pe- 
depsa, pedepsire,  pedepsitoriu,pedepsiiu. 

PEDICA,  s.  f.,  pedlea,  legătura  la 
petii}re,laciu,  fig.  totu  ce  impMica,  impe- 
dimeutu:a  pune  pediea, a deslegă pa- 
cele, a  luă  pedicele,  a  redicâ  pidicăe;  in 
ac^ta lucrare amintempinatu  nuUtepe- 
dica;  autoriulu  are  a  se  luptă  cu  mtttte 
pediee;  peiiice  nepreveduie. 

PEDICARE,  V.,  1.  Inpedlre,  a  pune 
pedica;  2.  pndluare,  a  face  pederaitia. 

PEDICATORIU.-i^a.adj.s.,  l.care 
impedica;  2.  p»dleat»rt  care  face  peile- 
rastia. 

PEDIGATU,-a,  adj.  part.,  legata  in 
p6dice,  impedicatu. 

PEDICATORA,  a.  f.,  effectn  allu  ae- 
tionei  de  pedicare  1. 

*  PEDICELLARIU,  8.  m.,  (fr.  t*U- 


,  Google 


______  P2D^ 

oellftire),  1.  genu  de  polypi,  2.  specia 
<le  concbylie,  3.  unu  arbore  d'în  Cochin- 
vbio'ft. 

*  PEDICELLATU,-a,  adj.,  (fr.  p^dl- 
eellâ),  assediatu  pre  vetticele  nnai  pe- 
dieellu. 

*  PEDIGBLLU,  s.  m.,  p«dleelluii,  (fr. 
yedteelle),  mica  peduncln,  raOiu  de  pe- 
dunclu  care  porta  numai  unaflQre,iD  bot. 

*  FEDICINU.  s.  m.,  pedlolaas,  pe- 
tioni  in  sensu  figurata,  p.  e.  petiorulu 
torcDlariolui. 

PEDICLU,  9.  m.,  pedleluH,  vedi  pe- 
dudu  sau  pedueiiiu. 

1  PEDICDLARE  sau  peăic^ariura, 
adj.,  peilleDUria  si  pedlcuUrlnii,  rela- 
tivu  la  pedicli  sau  pedwli :  morbit  pe- 
dietiîariu;  erba  peăieularia. 

2  PEDICULABE,  v.,  pedlcoUra,  a 
ave  morbalu  pedieuîariu. 

*  PEDICULATIONE,  s.  f.,  pedloM- 
Utlo,  morbu  pedicularîu,  plitfalrlMlsi 
(^upfaoti;). 

'  PEDICULATU,-a,  adj.  s-,  (fr.  p*- 
dlcHlâ),  l.care  se  alia  pre  unu  pediclu; 
2.  pre  care  Iu  tn&nca  peduclii  de  vîuu. 

*PEDICULOSU,-a,  adj-,  peiiooU- 
ikie;  vedi  peduclosu  sau  peduchiosu. 

*lPEDICULtI,s.m.,pBdionlis,dem. 
d'in  pede,  mica  pede,  pedunclu. 

*  2  PEDICULU,  s.  m.,  pedioulns,  (d'in 
padiit),  insectu  paraeitu,  pedttclu;  vedi 
pedvelu  sau  peduchiu. 

*  PEDICURA,  s.  f.,  (fr.  p*dlcare), 
oura  de  petiâre;  sub  form'a  pedicuru, 
s.  m.,  medica  care  cura  dorerile  sau 
morbii  de  petidre. 

*P&DIFEKU,-a.  adj.,  (ptSdlfere),  care 
e  manitu  cu  petiâre,  precumu  e  uvariulu 
nuoru  synantbere:  subst.  pi.  pcdifercîe. 

*PEDIPORME  sau  pediformu.-a,  adj. 
(fr.  pedirorme),  care  are  forma  de  pe- 
tj6re. 

*  PEDILUVIO,  8.  m.,  (it.  pedilnTlo, 
fr.  pâdlloTe),  spellatura  de  peti6re,  balia 
de  poti6re,  term.  de  medicina. 

•PEDIMANU,-a.adj.,(fr.p6dtmaoe), 
se  dice  despre  acelle  animali  cari  se 
eervescu  cu  potiorele  ca  cu  mlnile, 
p.  e.  simiele;deacisubst.  pl./wdf'fHatie^c. 

*  PEDIN  A,  B.  f.,  1.  (it.  pAdlna),  figura 
la  joculu  (le  siacbu  care  represeuta  pr  e 


PKD. 


<1S 


militarii  pedestii;  2.  (fr.  pidlne),  genu  de 
insecte  d'in  famili'a  melasomeloru. 

•  PBDIOCLU,  8.  m.,  (fr.  pâdlwle), 
genu  de  crustacie  ai  caroru  ocli  stau 
pre  unu  singuru  pediculu  sau  pedunclu. 

•  PBDIOLU  sau  pedioru,  s.  m.,  pe- 
dtolBB,  si  petl«lD8,  demiu.  d'in  pede. 
vedi  petioru. 

•  PEDIONALGIA,  s.  f-,  (fr.  pedlo- 
nalKle)  ,  dorere  spasmodica  Ia  talpele 
peti^reloru;  de  acf :  pedion(Ugicu,-a,  adj. 
relativu  la  pedionaîgia. 

•PEDI0N0Mn,-a,8dj.s.,(itsfi[(Svo[toc. 
fr.  p^dlonone),  carelocuesce  lasessu,  iu 
campulu  planu;  aubst.  pi.  pedionomde. 
passeri  pediowmie. 

*PEDIPALP0,-a,adj..(fr.p*dipaIp6), 
cu  palpele  in  forma  de  pedi  sau  petiţie, 
subst.  pi.  pediptdpele,  familia  de  a- 
racbnidi. 

«  PEDISEOU,-u,  adj.  s.,  pediBeiinas, 
pediseqsa,  servitoriu  sau  serviloriacare 
iusocieace  pre  diosu  pre  domnulu  sau 
pre  d<3mn'a  sea. 

•  PEDITARE,  V.,  pedttnre,  a  merge 
pre^^dt.  pre  diosu,  pedestru. 

•  PEDITATU,  s.  m.,  peditatu»,  mul- 
ţime de  pediti  ^  pedestri,  pedestrime. 

•  PEDITE,  s.  m.,  pede»,  pcditu,  care 
merge  ţnpedi,  pre  diosu,  pedestru;  mi- 
litariu  pedestru,  oppusu  eaUariu. 

•PEDOMETRU,s.  m.,  (fr.  p«d*metr«), 
instrumentu  cu  care  se  mesura  drumulu, 
sjnouyinu  cu  hodometru. 

•  PEDONE,  8.  m.,  ped»,  pedoiiis,  carp 
are  pedi  sau  peti6re  mari:  care  e  boiiu 
de  petiore;  care  merge  bene  pre  diosu. 

•  PEDOPHILU,-u,  adj.,(;ia[S*ifiXoţ). 
amatoriu  de  copilli,  epithetu  ce  se  da 
Gerereicanotritiiriaagenuluiomeuescu. 

•  PEDOTHYSÎ  A,  s.  f.,(fr.  pMoth  j»ie. 
d'in  Jiat;  :=  infante,  si  ihxAa.  =  sa- 
crificiu), sacrificiu  de  infanti  a.  copilli, 

i  superstitione  barbara. 
i  •PEDOTROPHIA,  s.  f.,  (KaiSotpoyia, 
I  fr.  pâdotrophie),  nulritîoneaoopiliiloru; 
I  hygiena  care  se  occupa  cu  regimele 
i  alimentariu  allu  copilliloru;  de  aci :  pe- 
I  Uolrophicu.-it,  adj.  si  i>edotropku,n.m., 
I  (jcatSotpd^;),  care  se  occupa  cu  pedo- 

trophi'a. 
I      *  PEDU,  s.  m.,  pedun,  v^rga pastorale, 


=y  Google 


c&tia  ca  care  pestoiiulu  pri^nde  ouile; 
fig.  T^rga  episcopale. 

*  PEDUCELLD,  s.  m.,  (pediccUus), 
1.  UDU  arbustu  selbaticn,  crathogiis  ' 
«xjBcanthR  Iui  Linneu,  de  aci  fructula 
acestui  arbustu,  peducella;  2.  mancarime 
la  peti6re,  nredo  in  pedlbns. 

PEDUCHE,  si  peduchiu,  peducMare, 
peăuchiatu,  peăuchtosu,  vedi :  peduclu, 
peăuclare,  peduclatu,  peduclosu. 

PEDUCLABE  si  peduchiare,  v.,  pe- 
dlCDloB  qnnrerej  a  caută  si  uccide  pe- 
ducii :  a  curetiă  de  peăucli :  a  pedwld 
unueopiUu,unucaleUu,unagaUina,  etc; 
'  a  caută  si  uccide  peduclii  d'iu  capjlu 
□oui  copiUa,  etc;  a  curetiă  de  peducîi 
UDu  copillu,  etc. 

PEDUCLATU,  si  peduchiatu,-a,  adj. 
part.,  curetiatu  de  peducli. 

PEDUCLOSU,  B\peduchiosu,-a,  adj., 
pedDcnlosng,  pedicolosas  si  pedieloiDH, 
plenu  da  peducli :  copiUu  pedudosu , 
<mu  peduclosu;  si  subst.  unu  peduclosu, 
termittu  de  batujocura. 
.  F'EDVCL'U,peduchius\peăuche,p\.-i, 
pedlculaSt  pedncpluB,  pedlolas  si  pedu- 
elDR,  insectu  parasitu  care  se  propaga 
si  se  uutresce  pre  corpulu  altora  ani- 
mali sau  chiar»  pre  allu  omului ;  pe- 
dudi  de  capa,  peducli  de  vestimente; 
morbu  de  peducli  ==  morbu  pediculariu 
=  {ip^iţiasK-);  —  pedudu  de  pariete , 
«Imez,  geau  de  insecte  d'in'ordinea  be- 
miptereloru,  sectionea  heteroptereloru, 
famili'ageocoriselorn,  cari  îufecta  casele 
si  mobilile  de  lemnu,  si  infesta  locuen- 
tiele  omeniloni. 

•PEDULE.s.f-.pednlejealciamente, 
materia  cu  care  se  imbracca  petiorulu. 

*  PEDUNCLU  si  pedunculu,  s.  m., 
(pedoicnluBţ  fr.  pâdononle),  demin.  d'in 
pede,  micu  pede,  petioru,  ia  bot.  faatel- 
lulu  care  susţine  florea  sau  fructnlu, 

•  PEDUNCULARIU,-a,  adj.,  (pednn- 
enlarlus»  fr.  p^dvncDlaire),  care  pro- 
duce peduncli;  care  are  lungi  pedunclt. 

*  PEDUNCULATU,-a,  adj.,  (pedua- 
eaUtoB,  fr.  pâdononU),  care  e  sustinutu 
de  UDO  peduQcIu :  fiori  pedunculate. 

•  PEDUNCnLOSU,-a,  adj.,  ffr.  p6- 
donenUmz),  care  are  mari  peduncli :  plan- 
te peăttneidâse. 


PEJ. 

*PEDUNGULU,  8.  m.,  (fr.  pâdomcale); 
vedi  pedundu. 

*  PEGANU,  8.  m.,  peg&mai,  (vq- 
Yavov),  una  planta  de  gradina,  rata 
graTeeleos  lui  ZÂnneu.  * 

*  PEGASIDE,  s.  f.,  peţKsIs,  (tijtoo-Ic), 
musa. 

*  PEGASIU,'a,  adj.  peerasea»  si  pe- 
ţaBeins,  relativu  la  pegasu,  de  pegasu. 

*  PEGASU,  a.  m.,  peţaBoa,  (mJYaaoc), 
callu  aripatu,  callu  mythicu ,  callulu 
muselora;  —  una  constellatione. 

*  PEGMA,pL-nia(e,  pe^ma,  (sijrjta), 
maclLina  sau  structura  de  scandure  spre 
a  espuue  pre  cineva;  madiinaintlieatni, 
scena,  decoratione. 

*  PEGMATITE,  s.f.,  (fr.  pegnitlte), 
patra  granitica  in  care  se  afla  caolin'a, 
care  serve  la  fabricarea  portiolanei. 

*  PEGO-,  (d'in  gr.  mjrii  =  fonte, 
fontăna),  in  diTerae  compositioni,  pre- 
eumu :  pegomantc,  (d'in  jldvnţ  :=  vate, 
profetu),  care  easevcita  pegomanti'a; 
pegomantîa,  s.  f.,  (fr.  pif  amanoi»),  pro- 
feţia trassa  d'in  mişcarea  apei  io  fon- 
tane;  pegomanlieura,  adj.,  relativu  la 
pegomantîa;  pegomyde,  adj.,  care  sâmina 
cu  una  pegomyia,  s.  m.,  (fr.  p^gasje, 
d'in  |ju)ia  :=:  musca) ,  genn  de  insecte 
diptere  d'in  tribulu  muscidiloru. 

*  PEJERARE,  V.,  pejerare,  a  jura 
falsu,  a  mentf;  a  calcă  juramentalu. 

*  PEJERATIONE,  s.  f.,  pejeratio, 
actione  de  pejerare,  jaramentu  falsa. 

*  PEJOEAEE,-ediM,  v.,  pejorare,  a 
face  mai  reu,  oppusu,  melioraresi  am- 
taeliorarc,  a  inreutatî,  a  strici:  noia- 
steptămu  ca  starea  sanetatei  lui  se  K 
melioredie,  si  ea  s'a  pejoratu. 

*  PEJORATIONE,  s.  f.,  actione  de 
pejorare  :  pejorationea  sanetatei. 

*  PEJOKATIVU,«a.  adj.,  (it.  peg^Io- 
ratlTo),  prin  care  se  arr^ta  unu  gradu 
de  pejorare  :  vorbe  pejorattve ,  forme 
pejorative;  poetastru  e  unu  pejoroiivu 
de  la  poetu. 

*  PEJORATU,-o,  adj.  part.,  (it.  pes- 
glorsto),  stricatu,  adjunsu  io  stare  mai 
rea,  inreutatîtn. 

""PEJOKE,  adj.  comp.,  p«]or»  mai 
reu.  Şadecin'a  verbului  pejorare,  si  a 
derivateloru  selle. 


.yGooglc 


PEL^ 

*  PELAOIA,  B.i.,ţtl&giAt  (sBhx^{a), 
1.  ana  specia  de  scoica  (concha)  ma- 
rina; 2.  purpura;  3.  nome  propria  allu 
unei  3&Dte  in  liaseric'a  creştina. 

*  PELAQICU.-a,  adj.,pelaşicu8,(îce- 
Xo^md;),  relativu  lamare  (niXot-fOi;),  ma< 
hnn. 

*  PELA6in,-a,  adj.,  pelsţlas ,  (xs- 
Xdi'fto;),  de  mare,  marino;  raaritimu. 

*  PELAGOSCOPIA,  s.  f-,  (fr.  pâU- 
gflsct>pl«),  artea  de  a  Fedâ  «biectele  in 
fundulu  m^rei;  de  âcf  :  pelagoscopicu,- 
a,  adj-,  relativa  la  pelagoscopia;  peîa- 
goscopu,  3,  m.,  (fr.  pâUţa)teape),iii8tru- 
mentu  opticii  cu  care  ae  servesi^u  mari- 
narii spre  a  vedâ  obiectele  in  mare,  pre 
fundulu  mărei. 

*  PELAGU,  g.  ra.,  pelagos,  (x^Xa-joc), 
mare,  mare,  insensti  propriasifig.  :u»t4 
pelagu  de  vorie,  tinu  pelagu  de  scripte. 

*  PELAGUSA,  s.  f.,  (ir.  pelsfose), 
genu  de  coocbylie  univalrepolythalame. 

*  PELAMIDE,  s.  f.,  peUmla  si  pela- 
■JBj  (tTţXa[U<:  si  jnjXaţi&ţ,  d'in  jn]Xd;7= 
limn),  1.  gena  de  ophidie  apodi  care 
TÎuu  io  limu,  pre  littoTÎle  m&rii;  2.nu- 

'  mele  unui  pesce;  —  thunuu  tgneru. 

*  PELECANU,  pelieanu,  s.  m, ,  vedi 
peUicanu. 

*PELECINA  si  pelecinu,  s.,  pelecina» 
ai  peleoiaoH,  (Tce^sxîvo;) ,  una  planta, 
bisserrula  peleâna. 

*  PELLACE,  adj.,  pcllu,(d6  lapel- 
lleere),  ammagitoria,  sednctorin,  iosel- 
latoriu: 

*  PELLACIA,  s.  f.,  pellacla,  (de  la 
peliax),  ammagire,  atragere  prin  insel- 
latioae,  seductione. 

PELLARIA,  8.  f.,  (eapellaria),  pll- 
lens  si  plIenB,  plllenni  81  pUeum,  (it. 
cappello>  fr.  ckapeân),  coperimentu  de 
capn  :  pellaria  de  peru-de  bou,  pellio'ia 
de  peru  de  Uepure,  peUarîa  de  meiassa, 
pellaria  de  eastore,  pellaria  de  palie, 
pellaria  iwAta,  pellaria  hassa,  pellaria 
negra,  pellaria  alba.  pellaria  de  barbatu. 
pellaria  de  femina,  pellaria  de  mocC a  cea 
mai  nâua;  pellariele  de  femine  can  mai 
inainie  aeeoperiau  toiu  capulu.  au  aă- 
junsu  acwHu  de  risu;  a  si  putie  pella- 
ri'a  m  capu;  a  si  lud  pdlari'a  d'in 
aititeaunuidof)mu;a$td  cupeUari'ain 


mâna;  ellu  pârta  p6nna  in  pellaria;  dupo 
sânta  Măria  nu  mai  portă  pellcaia. 

PELLARIABIU,  s.m.,  pllearliiB,(it. 
oappelLOVf  fr.  ohapelier),  care  face  sau 
vende  peliirie. 

PELLARITT,  s.  m.,(âe  la  petle),pfll- 
Urloij  care  lueredia  peUea.  care  vende 
pelli;~ăe  acf  deriv,  pellaria,  artea  da 
a  lucră  pellea  sau  pellile; — mnltime  de 
pelii. 

FEUjE,  b.  f.,  pellU,  mantellnk  uni- 
versale allu  corpulni  animale  :  pellea 
accopere  tatu  eorpulu  omului;  iote  ani- 
malUe  suimbraccateinpelle;  pellemolle, 
pelle  dura,  pelle  suptire,  peile  cu  peru, 
pelle  rasa;  vestimente  de  pelle;  hracca- 
m&ite  de  pelle,  calciamente  de  pelle;  ma- 
nvsie  de  pelle;  a  luă  doue  pelli  de  pre 
una  oue;  lapu  imbraccatu  in  pelle  de 
âue;  s'a  ingonfaiu  de  nu  Iu  tine  pellea; 
me  mânca  pellea;  vai  de  pellea  lui. 

t+  PELLEBE,  V.,  peUere,  a  bate,  a 
lovf,  a  Împinge,  a  respinge,  a  meoi,-a 
departi.  Badecin'a  derivatelorn  :pulsu, 
ptăsare,  puîsione,  pulsoriu,  etc. 

PELLIOANTJ,  s.  m.,peUi»Bnasipfl- 
leoanns,  genu  de  passeri  mari  d'in  or- 
dinea palmîpediloru,  cu  rostruln  Inngu 
si  latu,  dedesupţulu  carui-a  pende  una 
punga  larga  de  pelle,  dupo  care  36  pare 
a  se  ^  nomitu  acesta  passere. 

*  PELLICA£E,  V.,  (peUieare,  de  la 
pelliee),aavâ  commerciueu  unapelUee. 

*  PELUCATIONE,  s.  f.,  pellkatio, 
aotiona  de  peUieare,  commerclu  cu  una 
pdlice,  adulatione,  seductione. 

*  PELLICATORIU,  s.  m.,  pelllcâtor, 
care  are  commerclu  oa  una  peUice;  a- 
dalatoriu,  sednctoriu. 

«  PELLICATU,  s.  m.,  pelIioataBrnB» 
commerciucu  una  pellice. 

*  PELLICE,  s.  f.,  pellex,  {icai.Xa-x.ti), 
concubina,  tinit6ria. 

PELLICELLA,3.f.,  pelUonU,  demin. 
d'in  peUe.  pelle  suptire. 

*  PELLICERB,  pelUssi  si  pellesei, 
pellesstt  si  peUectu,  v.,  pellieere  t  (d'in 
per  si  Ueere);  a  attrage  prin  vorbe  se-  ' 
ductorie,  a  seduce,  a  ammagf,  a  insellă, 

a  trage  in  lacin. 

PELUGIA,  s.  f.,(it.pelI[eeU,  tr.pe- 
Usse),  vestimeDtn  de  pelle  ca ptru  lansa. 


>yGoog  Ic 


ei8 


PEL. 


PELiLICIARIU,8.m.,  (it.  pellIcoUJf , 
it.  pelletler),  care  face  sau  veode  vesti- 
mente  de  pelle  ca  peru,  ptlUcie. 

PELLICIUra,  adj.,  pellloeus  si  pel- 
Ileljs,  de  pelle;  de  ui  snbst.  ptUieia, 
t«llicu  Testi». 

'*FELL[CULA,8.f.,p«UicuU,  demin. 
d'in  pdle,  pellicella,  pellitia,  niembrau» 
saptire. 

•PELUCOLABIU,-».  adj-,  (fr.  pelll- 
enUlre),  care  are  form'a  unei  pdUicule 
Bau  lamiue  suptire. 

•PELLieULOSU.-a,  adj.,  (fr.  p«lll«D- 
l«Bs),  plenu  dfl  pellicule. 

•  PELLIQEBU,-(>,adj.,pell(irer,  care 
porta  peUe,  imbraccatu  in  pelle  sau  in 
peUieia. 

1  PELLINU,-a,  adj.,  pelllnuB,  de 
pelle,  facutu  d'in  pelle  :  hracea  pelline. 

2  PELLIND,  s.  in.,  abslothluiii,  una 
specia  de  planta  amara;  pellinu  albu; 
artcalsia  a.haluthlam,Lino.;pellinv  ne- 
gru, artemifiU  THlgarlSf  Linn.;  pellinu 
mieu,  artenUta  pontlo*t  Linn. 

•  PELLIONARID,  8.  m.,  peltl»  si 
pcIltaaarlDs,  care  lucra  pelU,  pellariu, 
pelliciariu. 

PELLlRE,-e£CU,  v.,  pellem  detrahere 
allailt  eioarlarfl,  a  despoli&  de  pelle, 
a  lu&  pellea  anni  animale.  (In  pronun- 
ti'a  Tulgaria  pre  a  locore  p  a  trecutu 
i»  h,  beUire). 

PELLISIOBA,  s.  f.,  pollleols,  demin. 
'd'in  pelle.  pelle  torte  suptire. 

PELLITiA,  8.  f.,  prUIodU,  outlcnU, 
Membrana,  pelle  suptire. 

PELLITIA TU,-cJ,  adj.,  care  a  prensu 
pelle,  oare  a  leuatu  pelle,  care  s'a  restitu 
in  pelle:  draeu pellitiatu. 

PELLITU,-a,  adj.  part.,  «xeorlatns, 
despoliatu  de  pelle ;  vi^e  pdlite. 

*  PELLUCERE,  si  ptllucire,-escu. 
V.,  pellDcere  si  pwlDeore,  a  străluci,  a 
petrnnde  cu  lunain'a  prin  unu  mediu,  a 
transpară. 

*  PELLUCIDITATE,  s.  f.,  p»iluol- 
Mtasf  calitate  de  pdlucidu,  transpa- 
renţi». 

*PBLLnCIDU,-ri,  adj.,vellaoldBa  si 
perlBeNuM,  transparente,  diaphanu , 
atralucitorin  :  mui  pellucida  de  fâtu 
tfigtaUulu, 


PEL,   ;  ^        _ 

•  PELLCVID,  s.  m-,  peUaTln»,  mu 
psntru  spellatnlu  petioreloru. 

•  PBLLUVIABIU,  9.  m.,  (de  la  p«l- 
Inrlan),  care  spolia petiârele; compara: 
iHalluviariu  CATQ  spolia  mftnile. 

•  PELORIA,  8.  f.,  (fr.  p«Urle,  d'in 
xiXiap  =  monstru),  stare  particniaria  a 
uooru  flori,  cari  d'in  irregularie,  definu 
regularie  in  unele  caşuri. 

•  PEL0aiDE,B.f.,pelori»,(3ts>.«ptţ), 
ana  specia  de  stridie  mari. 

•  PELTA,  9.  f,,  pelta,  (itami),  scutu 
micu  in  forma  de  semiluna,  ce  portan 
Thracii. 

•  PELTAST0,  s.  m.,  peltasta,  (xiX- 
caonj;)  militariii  armatu  cu  pelta,  pi. 
peltaiiti.  peltastEB,  (TrEXtaacaî). 

•  PELTATU,-o,  adj.  part.,  pelUt», 
armatu  eu  pdta :  Thracii  pdtati; — for- 
matu  ca  una  pelia. 

•  PELTIDE,  adj-,  (fr.  peltW*),  care 
sâmina  a  pelta :  bureţi  peltidi. 

t  PELTI-,  (d'in  wî.nţ  =  pelta),  in 
diverse  compositioni  de  forma  latina, 
precumu:  peît»/mi,-a,adj.,  pellirer,care 
piîrta  pelta :  peUiferâe  amtmoni;  pelii- 
folm.-a,  adj.,  (fr.  peltlfatlti),  care  are 
foliele  pdtate;  pelttforme  saa  pdtifor- 
mur'h  adj.,  (fr.  pelt'tfome),  care  are 
form'a  de  peUa;  peUigeru,-a,  adj.,  (fr. 
peltlgere),  care  porta  pelta;  Snbst.  pi. 
pelHgerele,  ţţeuu  de  licheni  mari;  pei- 
tinervu,-a,  adj.,  (fr.  peltlnerve) ,  care 
are  nervatnre  peltate  :  ftdie  peltinerve. 

t  PELTO-,  (d'in  Jt^Xn)  =  ^lU),  in 
diverse  compositioni  de  forma  grăca, 
precumu :  piâtoeephdlu,  s.  m.,  (fr.  p<'' 
taeiphale,  d'in  xe<pa>.'^  =  capu),  geou 
de  brosce  testose  cn  capulu  in  forma 
de  pelta;  peltocochlide,  adj.,  (fr.  p«lto- 
eoehltde,  d'in  «ox^^=^'^'^)i  '^'^  ^'^ 
scoica  iu  forma  de  pelta;  subst.  pi.  pel- 
tocoehlidii,  classe  de  moUusce  cu  scoice 
ol-bicularie;  peUoide,  a^.,  (fr.  pelt«Hi>. 
d'in  eiSoc=forma),  care  sămeua a  peUa  -. 
folie  peltoidi;  subst.  pi.  peltoidile,  tribn 
do  insecte  coleoptere  clavicorne;  pelto- 
phoru,-a,  adj.,  (fr.  peltofore),  synonfmii 
cu  peltigeru,  care  piîrta  pelta. 

•  PELVE,  8.  f.,  pelTli,  vasu  in  forma 
de  Hcapha  rotunda,  Ughiann,  bacinu  sau 
baisinu  :pdve  ne  nwneace  de  amtomi 


=y  Google 


MN^ 

sfrticfttr'a  ăe  osse  pre  eare  se  ridma 
pântecele. 

t  FEL VI-,  (de  la  paItIb),  in  diveree 
compositioni,  precumn :  pe^/brme  sau 
pelviformu,-a,  adj.,  (&.  peUIforne),  in 
forma  de  pelve;  pdvimetria,  s.  f.,  (fr. 
p«lTliii»trle),  artea  de  a  mesură  diame- 
ttTihi  pehei;  pelvimeiru,  s.  m.,  (ir.  pelrl- 
■iitr«),  instrumentu  ca  care  se  mesura 
diametrulu  pelvei; pelvinu,~a,  adj.,  (pel- 
tIdbb),  relativii  la  pelre :  eamtate  pelvi- 
na;  pehnpode,  adj.,  (fr.  pelrlpcde),  se 
diee  despre  pesciî  alle  carom  pinne  pel- 
vine  incongiara  cuniln. 

«  PEMiUA,pl.>»Ki^e,  pcwna,  (icitiiux). 
specia  de  pesmeHu. 

*  PEMMATIU,  B.  m.,  (itsii|idtwv) , 
d<min.  â*in  pemma,  pesmetiu. 

*  PEMMATCBGU ,  a.  m.,  (grsiiţta- 
xoop^6^:),  care  face  pemmate,  pemmata- 
riu,  pesmetiariu. 

•  PEMNU,  pl.-urj.  plgBUB,  lucru  de- 
pusu  care  serve  de  legătura  juridica , 
co  depunitoriuln  va  implenf  promisdio- 
nea  sea,  hypotfaeca,  vadiu,  catitione,  ga- 
ranţia. 

•  PENA,  8.  f.,  p«Ba»  (jcwvii,  v.  fr. 
poiB«>  n.  fr.  peine,  ît.  peo»),  applicatione 
de  medie  ce  producu  dorere  spre  a  cor- 
rege  pre  culpabile,  correctione,  castiga- 

'  tione,  pnnitione,  pedâpaa,  supplieîu  : 
p«na  conunesuraia  cu  culp'a,  pena  dic- 
tata de  tege,  pena  pronuntiata  de  jude- 
catoriu,  pena  afflidivu,  pena  corporale, 
pena  pecuniaria,  pena  drhUraria;  theo- 
log»  dicu,  co  moriea  e  pen'a  peccaiiUui; 
pen'a  justa  e  destinata  se  producă  peni- 
tentia  in  ăaim'a  culpoaului;  penele  su 
de  diverse  specie  si  grade,  celle  gravi, 
produsse  prin  tt/rmente,  se  nomeseu 
sapplicie;  pen'a  capitale  e  mortcoi  pen'a 
se  considera  ea  ana  satisfaetione  data 
îegei  violate;  ăne  voUesce  se  scape  ăe 
pena.  se  se  ferisca  ăe  a  violă  legea. 

*  PENALE,  adj.,  pumlis,  (it.  penale, 
fr.  p<ul),  relativu  la  pena,  care  deter- 
mina pen'a,-  care  Buppoue  penei :  legepe- 
nale,  codice  penale,  diaposUioni  p«nali. 
dreptu  penale,  legislatione  penale,  ma- 
teria penale. 

•  PENALITATE,  a.  f ,  (it.  penaltU 
si  ptvBUUtf,  Ir.  fim»tH,t),  calitate  de 


_  PEN. «19 

penale,  systema  de  p&te  stabilita  prin 
legi ;  penalitate  indtdgente,  penalitate 
prea  severa,  penalitatea  variedia  dupo 
tempuri  si  locuri,  dupo  instituticni  si 
deprenăeri  morali. 

•  PENAEE,  V.,  (it  iwnar»,  fr.  pel- 
Ker),  a  causi  pena,  dorere,  supperare, 
incietudjne;  a  fatigă;  reS,  a  se  penă,  a 
si  caHsă  peua,  dorere,  fatiga,  a  se  af- 
flige,  a  se  htigi :  nu  ve  penaţi  aiâtu-a, 
pentru  unu  iMru  de  nemica. 

1  PENARIU,-a,  adj.,  poeiadaB,  re- 
lativa la  pena  :  actione  penaria,  aotio 
p«a«rla,  Quint. 

2  FENAKIU,  adj.,  peaarias,  relativu 
la  penu  :  camera  penaria,  vedi  si  pe- 


"  PENATE,  pi.  penoii,  penate»,  diei 
domestici,  diei  familiari,  diei  cari  ap- 
pera  cas'a,  fc^rr'a;  fig.  casa,  lecuentia  : 
eu  nu  me  ăepartediu  de  la  penaţii  mei: 
iota  occupationea  mea  se  marginesce  la 
penata  met;  ellu  fu  scossu  cu  violentia 
d'in  penat»  straboniloru  set;  a  vendutu 
totu,  peno  chiaru  si  penaţii  parenteaci. 

*  PENATIGEBU,-o,  adj-,  pewtUrer, 
care  pârta,  duce  periaţi. 

"  PENATOHIU,  s.  m.,  penator,  (de 
lap6iiuB),cafeduce  provisioaea de  mân- 
care. 

*  PENDENTE,  adj.  pirt.  preş.,  pen- 
dens,  care  pendecarespendura,  fig.  care 
dnra  si  inco  nu  e  decisu  :  unu  proeessu 
pendente. 

*  PENDENTIA,  s.  f.,  (it.  peBd«»a), 
stare  pendente  :  pendenti'a  unui  pro- 
eessu. 

•1 FENDERE,  pennsi^ietwei,  penau, 
V.,  pendere,  a  gtă  suspeusu,  a  spendurâ, 
a  artană  :  lustrulu  pentle  de  tabîatulu 
casei;  eori>ulu  saivatoriutu  pendea  pre 
cruce;  de  la  voi  pende  saltUea  mea;  de 
la  noi  pende  benele  si  realu  nostru ; 
vedi  compositulu  dependere. 

*  2  FENDERE,  v.,  pendere,  a  pon- 
deră, a  mesură  cu  pondulu. 

"PEHXUChVsipendieulu.  s.  m.,p(>n- 
dlflntuB,  funicella,  cordella,  acia  cu  oare 
se  tragu  linie  drepte,în  practica  la  gră- 
dinari, agrimensori,  murari,  etc. 

*  PENDI6iNE,  B.m.,  pandls»,l.de- 
feclu  ioternu  allu  corpului;  2.  spatiulu 


>yGoog  Ic 


.  -■:^:t 


deeartB  d'in  întrula  statuei  i  pendigt- 
nile  statuei,  simnUerl  pen4igl>><^* 

*PEND0LIFLORtJ,-a.  adj.,{fr.pen. 
dnlttlore),  care  are  flori  petidewt*. 

*PENDULIFOLrU,-a,  adj.,  {fr.  pen- 
4nlir*ll«),  care  ara  folie  pendenti. 

*  PENDULINA,  s.f.,{fr.peiidiilliie), 
1.  specia  de  passeri,  2.  specia  de  muşchi 
de  la  capulu  Bonei  Sperantie. 

*  PENDDLISTU,  a.  m.,  (fr.  penJn- 
lUte),  care  face  pendule  pentru  orologie. 

*  PENDULU.-a,  adj.,  pendnlus,  care 
pende,  care  spendura,  care  sta  auspeosa 
sau  accatiatu  de  susu;  de  aci :  1.  subst. 
penăulu,  (fr.  pendnle,  m,),  iastitimenta 
de  physica,  auspensu  la  nna  eatremitate 
cu  unu  firu  flessibile,  si  care  atandu  in- 
dica lini'a  verticale,  pusu  in  mişcare 
face  oscillatîoni  isochrone  :  pendula  li- 
beru,  pendula  simplu,  penăulu  eompusu; 
eu  penduUUu  se  tneeura  attractionea  pa- 
■tnentului;  duratele  oscillationiloru  pen- 
duleloru  stau  intre  sene  ea  radecinele 
pătrate  alle  longitudinilorupendulehru; 
pendulele  s'au  applicatuîa  orologie  spre 
a  regulă  mersulu  loru;  2.  snbst.  î.pen- 
dul(i:-(fl.  pendule,  f.),  orologiu  cil  pen- 
dulu. 

*PENE,8.ni.,peDls,(]E£oc),  1. coda,  la 
atiimallle  cadrupedi;  2.  membru  virile. 

*  PENETBABILE,  adj-,  peaeti-abl- 
lU,  caro  se  pote  penetra,  care  se  pote 
petrunde  :  corpu  penetrabile.  casa  pe- 
netraUle,  locu penetrabile;  aontr&iia  im- 
penetrabile. 

*  PENETRABILITATE,  8.f.,(it.pe- 
uetrablIIU,  fr.  pintitrabllltâ),  calitate 
impenetrabile :  pemtrabilitatea  substan- 
tieloru  spoftgiose.  peneirabUitatea  Hcide- 
loru,  penetrabilitatea  aerului. 

*  PENETRALE,  adj.  s.,  penstralia; 
penetr&l  si  peDetrate,  b.  n.,  assediatu 
in  loculu  celln  mai  d'in  intru  alin  casei; 
de  aci  subat.  pi.  penetralie,  penetralU, 
sanctuariuln  casei;  ^g.penetraliele  ani- 
mei,  fundula  ftnimei. 

*  PENETRANTE,  adj.  part.  preş., 
care  penetra,  care  petrunde  :  frigu  pe- 
netrante, lumina  penetrante,  spiritupe- 
netrarUe;  mente  penetrante;  fig.  aurultt 
e  mai  pendrante  de  câlu  tote  armele  d'in 
hme. 


PEN. 

*  PENETBANTIA,  s.  f.,  (it.  pene- 
trama),  actione  de  penetrare,  penetra- 
tione  :  penetranti'a  frigului,  penetran- 
tVa  luminei  divine. 

*  PENETRARE,  t.,  penetrare,  a  pe- 
trunde, a  trece  prin  ceva  si  a  adjunge 
la  punctulu  destinatu  :  a  penetrăinea- 
stre;  a  penetra  in  casele  omeniloru,  a 
penetra  in  infernu;  vorbele  lui  penetra 
i»  fundulu  ânimei  omului;  frigulu  pe- 
netra in  oase;  globulu  de  pUtmhu  pene- 
tra in  fîcatu;  navigatorii  se  adopera  a 
penetra  cu  navile  lorupănolapolu;dlH 
nu  pota  penetra  la  imperatoriu;  a  pt- 
netrâ  ca  nuntea. 

*  PENETRATIONE,  s.  f,  penetn- 
tti»,  actione  de  pendrare  sau  petnin- 
dere  :  peneirationea  caîdurei,  genetra- 
tionea  luminei;  penetrationea  menţii. 

*  PENETRATIVU,-a,  adj.,  (it.  pe- 
netratlTO,  fr.  p^n^tratlf),  care  pote  pe- 
netra :  potere  penetrativa,  mente  pene- 
trativa,  ingeniu  penetrativu. 

*  PENETRATOBnj,-/.Jr»a,  adj.  s., 
pcnetrator,  (it.  peiietrat«r«),  care  pe- 
netra :  medicamentu  ptnetratoriu  in 
splina;  peAetratorii  in  case  străine  se 
punescu  de  lege. 

*  PENETRATEICB,  s.  f.,  (it.  pe.«- 
trstrioe),  femin»  care  penetra,  penetra- 
toria. 

*  PENETRATD,-a,^adj.  part.,peiie- 
tratns,  petrunsu  :  corpu  penetratu  de 
frigu. 

«  PENIBILE,  adj.,  (ft.  p«nlbl«),  care 
causapenOiCareseface  cu  greu,  cu  mare 
fatiga  :  lucru  penibile,  opera  penibSe, 
esserătie  penibili;  studie  penibUi,  stare 
penibile,  positione  penibile,  ealie  peni- 
bile. 

*  PENIBILITATE,  s.  f.,  calitate  de 
penibile,  atare  penibile. 

*  PENICELLU ,  pl.-e,  pealelllua  si 
penicilina,  (fr.  plneean,  it.  peBB«ll«), 
instrumentu  eompusu  d'in  peri  legaţi 
strlnau,  cu  care  se  aervescu  pictorii  la 
pingere  :  voliu  pinge  thr'a  cu  colorile 
telle,  inse  eu  penice^du  meu;  penied- 
lula  a  indtiatu  pre  mulţi  omeni  la  mare 
gloria;  penieellulu  lui  Eafaele. 

*  PENICLU.  B.  m.,  penlGiilns,  demin. 
d'in  pene,  penii,  inics'  coda,  codicelU 


,,  Google 


ŢW. 

de  animale  care  serve  la  stersu,  peria; 
penicellu. 

•  PENINSULA ,  s.  f.,  peittDBnU  si 
paninsnlâ,  medietate  de  insula,  insula 
care  se  afla  legata  cu  una  lăture  a  sea 
de  uscatn  :  Feloponnesulu  e  una  pe- 
niitguZa,  Crimmaria  e  una  peninsula 
în  marea  negra,  Afric'a  inco  se  pote 
nomi  una  peninsula  a  ÂsitH;  ekiant  si 
Europ'a  nu  e  (Utu  ceva  de  eâtu  una 
peninsula  a  Asiei. 

*  PENlNSULARin,-»,  adj.  s.,  (fr. 
p6DiiiBaIalre},  relatlTii  Ia  peninsula  : 
pametUu  peninsulariu;  care  locuesce  in 
XiJi& peninsula  :  Italianiisu peninsulari, 

•  PENITENTE,  adj.  part.  prea.,  ipo;- 
niteuB,  care  seote  dorere  pentru  errorile, 
peccatele ,  delictele  selle;  care  face  pe- 
nitentia;  care  si  confessa  peccatele  selle : 
peccaţosu  penitente,  peecatosa  penitente, 
anima  penitente,  vietia  penitente;  subst. 
unupenitente.  unapenitente  :p^titentii 
se  arretara  la  uai'a  basericei  eerenău 
liertare  de  la  fraţii  loru  creştini;  unu 
addeveratu  penitente  se  eorrîge  si  nu 
mai  face  reu. 

*  PENITENTU,  s.  f.,  pnoltentU; 
dorere  de  anima  pentru  peccatele  si 
delictele  commisse;  confessione  a  pec- 
catelora  si  sufferentia  de  bona  volia  a 
penet  impase  de  parentele  spiritaale  .- 
creştinii  religioşi  facura  unu  aaera- 
mentu  e^ţnpenitentia;  a  face  penitentia, 
acadilapenitentia;  addeverat'a  peni- 
tentia e  semn»  de  correctione. 

*  PENITENTIALE,  adj.,  pwnittn- 
tUlIa,  relativa  la  penitentia. 

•  PENITENTIABlU,-a.adj.,(it..  pe- 
■iteniUrlo,  penltenzlero  si  peitltea* 
itere»  fr.  pânltestlalre»  si  pinltenoler), 
1.  relativu  la  penitentia  :  fapte  peni- 
tentiarie,  regule  penitentiarie,  carte  pe- 
nitentiarianomita  si  penitentiariu;  sys- 
temapenUentiariu,  regime penitentiariu, 
institutu  penitentiariu;  2.  subst.  per- 
soaale,  penitentiariulu^^  eonfessoriulu 
care  asculta  confessionea  peccateloru  si 
impone  penitentia;  3.  inspectoria  preate 
condemuatii  la  penitentia,  carceraria; 
4.  reale,  penitentiariu,  pl.-ifi,  locn  anda 
se  deţinu  condemoatii  la  penitentia  ~ 
ioBtitntu  penitentiariu,  incbisore,  car^ 


MN; 621 

cere  :  i}&titentiariele  ă'in  Americ'a  au 
ăevenitu  celf^re;  noi  amu  inceputu  a 
edifică  penitentiarie  inainte  de  a  edifica 
scole;  căndu  omenii  aru  fi  toţi  laminaţi 
si  adăpaţi  eu  principie  morali,  n'ar» 
ave  necessitttte  de  penitentiarie;  daţi 
omcniioru  invetiatura  si  le  facilitaţi 
vieti'a,  si  ve  veţi  pote  dispensă  de  pe- 
nitentiarie. 

*  PENITEBE,  T.,  penitere,  a  sentf 
dorere  pentru  errorile,  peccatele  si  de- 
lictele commisse,  a  si  confessa  peccatele 
st  a  se  suppuae  de  bona  volia  penei 
dictate  de  coDfessoriu,  a  face  penitentia. 

"  PENNA,8.  f.,  peiiQii,orgaDu  ce  ac- 
copere  corpulu  passerilora  si  cu  care  se 
serrescu  aceate-a  spre  a  sborH :  pas- 
serile  su  accoperite  cu  penne;  pennele 
aripeloru  st  alle  codei  su  mai  lungi  de 
eâtu  ceUe  alte,  eu  aceste-a  se  servescu 
passerile  spre  a  se  inaltid  in  aeru  si 
a  sborâ;  pennele  unoru  passeri  su  ad- 
deverate  ornamente  distinse  eu  colorile 
cellemai  formase;  omenit  inco  se  odoma 
cu  penne  de  passeri;  pennele  de  gânsca 
servescu  la  scrissu;  —  penna  prin  o- 
nalogia  se  nomesce  si  eunwlu  ca  care 
cripa  omenii  lemne. 

PENNABE,  v.,a  aâorn&  ca  penne,  a 
mani  cu  pentie,  vedi  comp.  impennare. 

PBNNARTn,-a,  adj.  s.,  (penurins), 
1.  care  are  penne,  2.  care  face  penne  . 
8.  reale,  peDnarlnm,  th^ca  de  penne. 

PENNATIGU,  pl.-e,  (it  peonocchls, 
fr.  puaclie)),  legătura  de  mai  multe 
penne,  care  se  ptSrta  în  pellaria  sau  pre 
casside;  cresta  artificiale  de  penne. 

PENNATn,-a,  adj.,  pconatas,  mnnitn 
ca  penne,  ornatu  cu  penne;  subst.  pen- 
n<iteîe=penaata=pa9Berile;  Tedi  eom- 
positulu  impennatu. 

*  PENNIPERU.-o,  adj.,  pcnulfer,  care 
porta  penne. 

'  PENNIGERU,-a,  adj.,  penniser, 
coperitu,  munitu  ca  penoe,  aripatu :  co- 
piUula  pennigeru  =  Amore  ;  ferruUi 
I>e»m^eru^  segStta;  insecte  pennigere. 

*  PENNIPEDE,  adj.  s.,peDBlp«s,  care 
are  penne  la  petiore, 

*  PENNIPOTENTE,  adj.,  pennlp»- 
tenB,care  pote  dispune  de  penne.  paaseru 

*  PENNIBAPa,  a.  m.,  penalrapraj 


=y  Google 


6B2  PBN. 

care  rapesce  peacele ,  aatagODistuls 
gladiatoriului  eamiiitku,  care  debea  se 
i  rapesca  peniiele  de  pre  caasidea  lui. 

PGNNIRBi-oieM.  v.,  peonescere  ,  a 
Sac»  penne,  a  se  coperi  cu  penne,  a  ae 
impenni. 

PENNITU,-a,  adj.  part.,  eoperitu  cii 
peane,  impennittti 

FENO,  păno,  sau  pîno,  nsqBe,  (&»<:, 
fr.  Jnstiiie,  it.  Bnttţ'sÎNlu*),  prepositione 
care  arr^ta  tenniuutu  de  aidjunsu  allu 
locului,  tegipului  si  allu  operationei : 
|i^tio  aiei.pino  aeollo; p^no acumu.  petto 
atunci,  peno  unde?  pSno  când»?  peno 
la  ce  puncta  ?  pâno  in  capetu,  pino  in 
fine;  cătu  e  de  la  mene  pino  la  tene, 
atât»  e  aidgla  tene  pim  la  mene;  pino 
ce  nu  veţi  at^tmge  aciAlo,  se  nu  ve  lău- 
daţi; sedeti  a  casa  si  asteptoH  peno  voiu 
veni  eu;  eUu  şedea  si  mancă  pino  eându 
noi  luerdmu  si  sudamu;  deco  vomu  mai 
trai  peno  la  primavh-a.  ne  voma  duce 
la  Jîdma:  Inerati  peno  la  appusvîu  s6- 
relui;  plectJti  ta  drumu  p^no  in  diua; 
eUu  se  plecă  păno  la  pamentu;  lassa-me 
pânovoliu  mancă,  apoivoliu  termină  si 
(facerea  tea;  nu  ivoliu  dâ  pace  petto  ce 
nu  se  va  lasaă  de  f5ra-de-4egile  selle; 
remâmu  credeniiosu  prineipieloru  mdle 
pino  la  morte. 

*  PENSA,  3.  f.,  pensa,  (de  la  2  pen- 
aere),  mesurade  buccate  peutru  unadfj 
yedi  si  penau. 

'  FENS ABILE,  adj.,  peKiabilI».  ca 
se  p6te  peneâ  sau  compensa,  compeusa- 
bile.reparabile. 

*  FENSABE,  v..:peaMr<>,  (intens,  de 
la  2  penăere),  l.  a  ponderă,  a  mesură 
ou  cnmpan'a :  a  pensă  pre  toii  cu  ncca- 
asi  frMfina;  2.  a  judeca  :  covine-se  a 
pensă  pre  amici  dupo  fapte;  3.  a  com- 
pară :  se  pensămu  celle  botte  cu  celle 
rdle,  si  se  vedemu  ce  reauUa  d'in  elle; 
4.  a  compensa,  a  repară  :  ânimele  celle 
mort  cauto  a  pensă  mortea  prematura 
e»  memori'a  eterna  a  nomelui  honu;  per- 
derea  nomelui  bonu  nu  se  pate  pensă 
cu  nemica.  In  celle  alte  limbi  sorori  se 
iea  pensare^^cogitare,  noi  mm  romaDii 
arema  acesta  verbn  classicu  {cogitare), 
si  u'aTemn  necessitate  de  a  i  substitut 
fmsan. 


____^_ ^- 

*  FRNSATIONE,  ii.  f.,  p»M(to,  ac- 
tiouft  de  pensare,  in  t.  s.  verbului. 

*  PENSATIVU,-a,  adj.,  (it.  peau- 
ttr»),  aptu  a  pensă,  deprengu  a  pensă, 
applecatu  a  pensă. 

*  PENSA TORrU,-Wrw,  adj.  s.,  pei- 
sator,  (MTO  pensa. 

*  PENSICULARE,  t  ,  penslnBUrs, 
a  pensă,  a  essamină  cu  de  a  menuutola, 
a  coQtrollă  de  aprâpe. 

*  PEN8ICDLATORIU,-/orw.adj.s., 
penslcnlator,  care  essamina  cu  de  a 
menuntulu. 

«PENSILE,  adj.,  penaflls,  carepeHţie, 
pendante :  lustru  pensile;  omu  pensHe, 
apendnratu;  grădini  pensUi,  redicate 
pre  arcnri, 

*  PENSIONARE,  t.,  (fr.  pwiaUiiBer), 
a  pune  in  pensione :  a  pensiona  wnw  func- 
ţionarii* betrafiu  si  invalidu. 

*  PENSIONARIU,-ia,  adj.  s.,  (it. 
penalonarlOr  fr.  peB§I«vaalre},  care  se 
buccara  de  una  pensione :  pensionarii 
statului,  pensionarii  unui  institutu. 

*  1  PENSIONATU,-fl,  adj.  part.,(fr. 
penslorini),  pusu in  pensione :  funetiona- 
riu  pensionatu,  mUitari  pensionaţi. 

*  2  FBNSIONATQ,  pl-e.  (fr.  pea- 
BloDKt),  institutu  do  educatioue  :  fMii- 
sionatu  de  copiUi,  petisionatu  de  fele, 
pensionatu  puHicu.  pensionatu  privatu; 
pensionatele  se  critica  fărte;  pensiona- 
tele cu  mare  numeru  de  eopiUi  nu  se 
potu  bene  prevegkiă. 

*  PENSIONE,  8.  f.,  pensi*.  1.  actione 
de  pensare,  ponderatione;  2.  solutioue; 
3.  salariu,  si  iu  specie  salariu  ce  ae  dă 
vechiloru  funcţionari  essiti  cu  onore  d'itt 
serritiH  :  pensione  intrâga,  pensione  de 
meditate,  unu  tcrtiu,  unu  eartu  de  pen- 
sione; ellu  se  buccura  de  una  formâsa 
pensione;  a  si  luă.  a  si  trage  pensio- 
nea ;  a  remane  fora  pensione ;  ea  nu 
pate  trai  (fm  mic'o  pensione  ce  i  a  re- 
masu  dupo  mortea  bărbatului  seu;  ea 
n'are  ib-eptu  la  pensione. 

«  FENSITARE,  \.,  pensltare,  (de  la 
pensare),  aponderă,  a  consideră,  a  cer- 
cetă; a  compară :  a  pensită  poterea  vor- 
Moru;  a  pensită  despre  «mu  lueru,  a 
eogită,  a  Iu  rumegă  bene. 

*  PENSITATIONE,  s.  f.,  peaaiUtto, 


.y.Googlc 


—  ^„_       ™*': 

aei'toafid&pmsitare;  ponderâtioD**;  com- 
peneatioDe;  sdlutione:  retributione. 

•  PENSITATORIU,-/onu,  adj.  ;.., 
p«ii«ltator,  care  pensita.  care  poDdera, 
care  ossamina :  pensitatoriulu  de  vorbe, 
TerbnrUm  peBaitator. 

•  PENSITATD.-a,  adj.  part.,  pensl- 
tttvst  ponderatn,  essamiDatn,  cercetatu, 
cffnsîderatii. 

*  PfiNSU.  p].-e,  psisBiM,  (de  la  2  pm- 
dere)f  l.  pondn  del&na  ce  se  d&  unei 
feniiDe  ca  se  Iu  tarea;  2.  veri-cn  tncru 
ce  se  da  cuira  ca  se  Iu  facă;  de  aci, 
tbema  de  lucratu,  problema  de  deale- 
gatn  etc. :  ^ofesaorii  dau  pense  la  şco- 
lari; eu  mi  am  facuiu  pensulu;  elîu  e 
negligenie  in  facerea  pettselorw;  unu 
pengufaeile.  unu  pensudifficile;  pensele 
se  fia  proportionate  pro^essului  ce  făcu 
şcolarii. 

*  PENSORA,  s.  r.,  ppaearâ,  măsura 
cu  pondiilti,  ponderatora. 

t  PENTA-,  {gr.  irfVTO=cinci),  in  di- 
verse compositîoni  de  termiai  technici, 
precumu  :  pentahiHură,  adj.,  (xevt&^i- 
ŞiktK  d'in  pi^Xoc=  carte),  compusu  d'in 
cinci  cărţi;  pentacamaru,'-a.  adj.,  (Ir. 
peataeamkre,  d'in  nayApa  =:  canaera, 
bolta),  formatu  d'in  cinci  camare  :  pn- 
coniapentacomara.hot.;pentacanthu,-a. 
^Jm  (fr.  perituanth»,  d'in  ixotvdn  := 
»pina),  care  are  cinci  r&dîe  spinose  la 
pinnele  selle  :  pe^ci  pentaeanthi;  pcnta- 
carpu.-a.  adj.,  (fr.  peiitacarpe,  d'inxap- 
sâc,  =  fructn),  care  are  cinci  fructe 
mite-fperttaehdu.-a.  (fr.  pentnetidle,  d'in 
X^)>i)=fortece),  care  are  cinci  forfeci  la 
ptitifire :  pentachenu,-a,  adj.,  (fr.  peiU- 
«li»tii«,  d'in  xaivscv=:de3chidere),  fructn 
care  la  maturitatea  sea  se  desface  in 
cinci  lobi;  peMtachondru,-<i,  adj.,  (fr. 
pt>nta«hoiidre,  d'in  /ây8po<;=  graoutiu), 
genQ  de  plante  dicotyledonie  din  01- 
lanâ'a  noua;  pentach<»'dH.-a.  adj.,  (nsv- 
Tdc^opSog),  care  are  cinci  corde  :  lyra 
pentaeorda;  pentachoiomu.'-a.  adj.,  (fr. 
pentaehfttame),  care  se  divide  in  cinci 
pirti ;  pentaeontaedrtt,-a<  adj.,  (fr.  pen- 
tfl«aiita8ilre),  compusu  d'in  cincidieci 
de  facie  plane;  pentaeoHtw<Ma.  s.  (., 
(ffEVTTjxoyntpxux),  ftinctionea  unni  pen- 
taeontarehu,s.'m.,'ictvrtpi4ytapxoi),  com- 


PBN. ^ 

mandante  peste  cincidieci  de  izmeni;  pe»- 
tacosinrchla.  s.  f.,  («tvcaxooiap/ta),  func- 
tionea  nniii  pimtaeoxiar<Au,  s.  m.,  (nev- 
raxcotap/oţ  si  îcevraxootdipxTC).  com- 
mandante  preste  cinci  cente  de  âmeni; 
pentacrina,  9.  (.,  (fr.  ppBtaerlne  sau  pen- 
taerlnlte),  genti  de  potypari  d'in  ocea- 
nuln  Antilleleru;  pnitacrostichu,  s.  m., 
(fr.  pentMrostlebe),  compusu  d'in  cinci 
acrostiehft;  psjttaeyclu,-".  adj.,  (fr.  p««- 
tM]-«lei  d'in  xu%Xo(;.=:cercu)  care  descrie 
cinci  cercelli,  pentadaetylu,-a,  nij.,  (iciv- 
TadâxTuXo;),  cn  cinci  degete;  pentadar~ 
cku.  8.  m.,  (icevtjLSapxo<)i  coramandante 
preste  cinci  omeni;  petttade,  s.  f.,  («tv- 
Tdii;),  cincime;  pentădecagonu ,-a ,  adj., 
(fr.  pentailâcaţnnet  d'in  -;^v[ai=:anglD), 
care  are  cincisprediece  ftngluri,  si  totu 
at&te  latnri;  pentndelphu,-a,  adj.  (panta- 
delphp,  d'in  aSaXcpti;  —  frate),  ca  cinci 
androphori :  plante  pentadelphe;  penta- 
doru,'a,  adj.,  pentad nres, (jusvcdiStupoi;). 
Inngu  de  cinci  palme,  pentadifnamu,-a, 
adj.,  (fr.  peatad  jnaine,d'in  Sitvatuc^po- 
tere),  care  intre  diece  etamine  are  cinci 
mai  lungi  de  cfltu  celle  aXie;  pentaedru,'a, 
adj.,(fr.peKtaSdre),  care  are  cinci  facie; 
ct-istallupetifaedru;}>entaetericu,'a,&âi., 
peQtavteriflHB,  (jcevta«TT)pix6î),  cincien- 
nale,  pf.ntae-tf.ride,  a.  f.,  (ssvTaerijpl;), 
3patiudecincianDi;pento^IoM«,-a,  adj., 
(fr.  ppntsK'otiei  d'in  -r^una  =  limba), 
in  cinci  limbe  :  didionariu  pentaghttu, 
biblia  pentaţilotta:  pentaffonaîe,  adj.,  (fr. 
pentagonal),  cu  cinci  ângluri  :  phnu 
perUagonde;  pentagonite.  s,  f.,  (fr.  pe«- 
taţonite),  genu  de  actinozoarie;  penta- 
goniu,  s.  m.,  pentafroulnm ,  figura  cu 
cinci  ângluri;  pentngonu,'a,  adj.,  pei- 
taxonus,  (nevccquvo;),  care  are  cinci  &n- 
gluri,  si  prin  nrmare  cinoi  laturi;  p«n- 
tagraphia,  s.  f.,  (fr.  pen^raphle,  d'in 
TpâţEty  =  scriere),  arte  de  a  copiii  unu 
planu  cu  pentagraphulu:  de  ac( :  penia- 
graphicu.-a,  adj.,  (fr.  pentaKraphtţ**), 
sj  peniagraphu.  s.  m.,  (fr.  pc-ntacrapke), 
instrumenta  cu  care  se  copiddia  planuri, 
fora  ca  lacratoriulu  se  aibă  connosceii' 
tia  de  desemnn ;  pantagţfnia,  s,  f.,  (fr. 
pentaţcf  nie,  d'in  pvij  =  muliere),  or- 
dine de  plante  cu  cinci  pistille;  de  aci : 
pentagynieu.'a,iăj.,  (fr.peataf jm1«b*), 


jyGooglc 


824 


PBN. 


Bl  paUagynu,-a,  adj,,  care  are  cinci  pi- 
atiUo;  pentaJiexaedru,-a,  adj.,  (fr.  pen» 
tah«x«S4re),compusu  d'in  eiaciJÎexaeăre; 
ţ«t4cihyăn(su,-a,  adj.,  (&.  pentâhjdrl- 
qne),  care  conţine  de  cinci  ori  atâta  hj- 
drogeoiu,  câtu  conţine  altu  compusn  de 
acellu-asf  genu;  ţentalasmu,  s.  m.,  (fr. 
pentalMme),  genu  de  coDchylie  uiiivalve; 
ţeatdUipide,  adj.,  (fr.  peotaUplde,  d'in 
>.sffif{=acam&,  sol<Un),  care  porta  cinci 
scame;  pentaldbu.  a.  ut.,  (fr.  pentalobe), 
gena  de  plante  dieotyledonie,  cu  âori 
complete,  polypet&late;  pentameride,  s. 
f.,  (fr.  pentameride) ,  genu  da  plante 
monocotjledonie  cu  âori  gLumaeie,  d'in 
famili'a  graminieloru;  pentameru,-a, 
adj.  (TtavtaiispTji:),  cu  cinci  article  :  m- 
secte  peatamere;  pentametru,  a.  m.,  pen- 
fauiet«r,  (xevcd^jLSTpoţ).  versu  conrpusu 
d'in  cinci  petiâre  metrice;  de  aci :  pen- 
■tametricura,  adj.;  —  pentamyra.  a.m., 
(neyti[uipo^),  myru  (profumu)  compusu 
d'in  cinci  substantie  diverse;  pentati- 
dria,  B.  f.,  (fr.  pentandrla,  d'in  avijp  :::= 
mărita),  classe  de  plaate  care  conţine 
tote  acelle  plante  alle  caroru  âori  au 
cinci  stamine;  de  &ci:pentandricu,-a, 
adj.  ai  pentandru,-a,  adj.,  care  are  cinci 
stamine;  pentanema,  s.  U  (fr.  pentani- 
ne ),  genu  de  plante  d'in  famili'a  synan- 
thereloru,  indigene  in  Asi'a;  pentan- 
theruro,  adj.,  penthant^re,  d'inâvdi^pd; 
florida)  care  are  cinci  anthere;  pentan- 
thu,-a,  adj.,  (fr.  pentanthe,  d'iu  £ydoc 
=:  fiore),  care  are  cinci  âori;  pentape- 
ttdura,  adj.,  (fr.  pentap^tale,  d'in  xi- 
taXov  =  folia),  care  are  cinci  petale; 
petOapete,  a.  m.,  pentapates,  (iţsvrans- 
riţ),  synonymu  cu  pentaphyllui  penta- 
pharmacu,  8.  m.,  penUpbarMaca,  (ttsv- 
to^pfaxov),  buccate  compuse  d'in  cinci 
Bubstautie;  petUaphyllu.-a,  adj.,  peota- 
pb  jllos,  (ffsvtciţQXXoc),  care  are  cinci  di- 
Tisioai  foliacie;  subst.  unu  pentaphyllu, 
(s8VTÂ7uU.oy),  genu  de  plante  dicotyle- 
dooie  cu  flori  papilionacie;  perttaploste- 
nome.  adj.,  (fr.  pentaplosMmoDe ,  d'in 
dt^^l^uv  =  stamine),  care  are  stamine 
cintuple;  pentapogone;  a.  m.,  (fr.  penta- 
p«K«iit  d'in  ;i(t>7cov  =  barba),  gena  de 
plante  mosocotyledonie  cu  fiori  gluma- 
oie,  onginarie  d'in  AuBtrali's;  pentapo- 


m^ 

lia,  8.  f.,  pentapoU^j,  (icsvz&jmkifî),  onione 
de  cinci  cetăţi;  pentap6litanu,-a,  adj. 
s.,  (fr.  peatapolltaln),  relativa  Ia  pen- 
tapolia;  pentaprotia,  a.  f.,  pentaprAtla, 
(xEVTaxpoyieEa),  demnitate  de  j^cnfapr  of u, 
s.  m.,  (iCEVidiiiptoTo;),  unulu  d'ÎDtre  cei 
ciaci  primi  cetatiaui  ai  unui  municipiu; 
pentapîeru.-a,  adj.,  (fr.  pentapt^re,  d'in 
inEpdv=aripa),  care  are  cinci  espansiooi 
in  forma  de  aripe;  pentaptotu;-a,  adj., 
peutaptotos ,  (xevtdirctoToqJ ,  care  are 
ciuclca8uri;«o»iepeniapfo(K,ingramm4 
pentaraphide,  a.  f.,  (fr.  peataraphlde), 
genu  de  plante  monocotyledoaie  ca  flori 
glumacie,  cari  crescu  pre  montii  Mes- 
siculai;  peniarchatu.  s.  m.,  (fr.  peutar- 
chat),  demnitate  depentarchu;  pentar- 
chi:i,  3.  f.,  {zevzapx^),  guveruude  cinci; 
pentarchicu>'a,  adj.,  (fr.  pentaroblqae), 
relativa  la  peutarchia;  pentarchu,  a.  m., 
(iriviap^o^),  1.  commaudante  peste  ciaci 
6meni;  2.  aaulu  d'intre  cei  cinci 'cari 
compuuuguvernulu;pe»to5emu.-a,  adj., 
peatasemos,  {izeviArs^^z),  care  are  cinci 
tempuri,  în  metrica;  pentasepalu.-a,  adj. 
(fr.  pentasâpale,  d'iu  o^xciXov^ifoIiola), 
care  are  cinci  sepate;  peniaspastu,  b.  m., 
psntaspaston,  {icewâonamov),  macUna 
compusa  â'incinci  acriţeti; pentaspermu 
-a,  adj.,  (fr.  pentasperme,  d'in  oxâptut^ 
sementia),  care  are  cinci  granutie  saa 
sementie;  pentasUchura,  adj.  s.,  nevni- 
cm/oi:),  compuau  d'in  cinci  ordini,  sau 
d'in  cinci  versuri ;  pentastomu,-a.  adj., 
(}[evti(KO|i.o;J,  care  are  cinci  guri;  2^»- 
ta8tylu,-<i!  adj.,  (xâvidatoXot:),  care  are 
ciaci  styli^  ovariu  pentastylu;  sabat.  în 
arcbitectnra,  edificiu  eu  cinci  ordini  de 
columne  ia  facia;  pentasyUabu,-a,  adj., 
pentasjllabBs ,  ţxsytcui&XXa^;) ,  com- 
pusn d'in  cinci syllabe;  de  aeiipmtasyl' 
l<dneu,-a,  adj.,  care  are  cinci  syllabe; 
petttateuchu,  a.  m.,  pentatenehas ,  (xev- 
tÂTEu/oi:],  compusa  d'in  ciuci  cârti  in 
unu  volume;  celle  cinci  cârti  alle  Ini 
Moise  d'in  biblia;  pentaihlu,  a.  m.,  pea- 
UthlDm,  (nivtadXov),  totulu  celloru  cinci 
essercitie  gymaastice  la  Qreci;  pentif 
tomu,  s.  m.,  pentatomoD,  (iiEVtdto{ioy^ 
taliatu  in  cinci),  genu  de  insecte;  pen- 
tatonu,  s  m.,  (xevrtiiTovov),  iutflrrallD  de 
cinci  tonuri  in  music'a  gr^ca. 


=vGo"og[c 


t  PBNTE-,"  (d'iB  gr.  itâvts  =  cinci), 
in  compositioni,  precumn :  penteeomar- 
ihia,  (nEitsx(B[idp)(Ea,  fr.  pentdenmar- 
ehle),  demnitate  de  pattecomardiu ,  s. 
m.,  (]c«vtexa|tdLpxi];t  fr.  pentieonurque), 
j^Ternatoriu  de  cinci  opplde;penfeco»- 
ta,  (jcBvnjxovta  =:  cincidieci);  penteeon- 
taedru,-a,  sdj.,  (ţr.  pent^esnUSdre,  d'in 
iKpa=baso),  care  are  cincidieci  de  facie; 
pentecontarchia,  a.  f.,  {7:ivni%ovcapYia, 
fi:.  penUeoDtarelife J,  demnitate  de  pen- 
iecontarchu,  s.  m.,  {Rsvcrix6vca.px°'i,  fr. 
penMt^ADt&rţae),  commandante  preste 
cincidieci  de  <}meni;  penteeonioru,  a.  m., 
(navTTjxiivtopoc,  fr.  penUeontore),  nave 
cu  cincidieci  de  remi;  pmtecostariu,  a. 
m.,  (icavn/xoovKptov,  fr.  pentâoostalre), 
carte  care  coprende  ofBciuIa  eccIeeiaBtica 
de  la  pasoi  p6no  la  penteeoste;  petUeeo- 
tte,  8.f.,  (ffEVtTjxoDT^.pciiteociteiit.peii- 
tseoBtft,  fr.  penteedte),  diu'a  cincidieci- 
ma  dupo  pasci,  rosaliele.  descensionea 
spiritului  s&ntu;  pentelorv,-a,  adj.,  pra- 
telorlt,  (d'tn  K^s,  si  Ivmm),  cu  cinci 
corelle;penfer«me,  B.f.,peDter«mtB,(d'ia 
«ivw,  si  rnniii),  ei  pentere,  a.  f.fpente- 
rea,  (nevriţpYjî),  nave  en  cinci  ordini  de 
remi;  penthenumere,  b.  f.,  pentheintn«- 
res  ,  (nGy&7]tJ.i[i.tpij(:),  cesura  a  versului 
pentametni. 

*  PENTELICU,-(i,  adj.,  penielICDi, 
(xtvteXtMi;),  d'in  montele  Pentelicu : 
marmore  pentelica. 

•  PENTOEOBU,  8.  m.,  pentorobon, 
(vevtâpoŞav),  ttna  plauta,  pnonlat 

P£NTBI7,proypr«pter,  prepositione, 
prin  care  se  arr^ta  caus'a,  soopulu,  in- 
teresseasau  favorea,  si  care,  1.  inaintea 
Dominelom  si  a  pronomineloru,  se  pune 
eu  accasativula  in  limb'u  romftna :  pen- 
tru mene,  p^trutene,ptiniruaene,pen~ 
tru  noi,  pentru  voi,  pentru  eîtu.  pentru 
(ella)  ea,  pentru  (elli)  ei,  pentru  elle; 
pentru  frate-meu,  pentru  soru-tea;  pen- 
tru benele  puUieu;  pentru  interessile 
vostre;  pentru  odii  voştri  eeUi  formosi; 
pentru  restabilirea  senetătii;  pentru  ro~ 
gaUonUe  aânttloru  parenfi;  nu  faat  a- 
data-a  pentru  mene,  d  pentru  voi  ai  fi- 
Ui  wstri:  pentru  âne  lucretU?  pentru 
filH  Bomâniloru;  amu  vorhitu  pentru 
Mareu;  pentru  Antoniu  v^ru  vorbi  ăltii; 


PEP; 63S 

rogati'vc  îui  domnedictt  pentru  mene  ai 
pentru  famUi'a  mea;  2.  ca  interogativu, 
ca  scopQ  de  a  conniţsce  caus'a  sau  mo- 
tivulu,  se  pune  ou  pronomele  ee :  ptntru 
ee  me  întrebi?  pentru  ce  nu  m'ai  oschI- 
tatu?  3.  ca  respansu  cu  arretarea  caa- 
sei  sau  a  motivului,  se  pună  cu  conj.  eo, 
si  cu  indicativulu  :  pentru  co  nu  m'oi 
ascuUatu,  suffere  acumu  consecattide 
neboniei  teîle; pentru  ce  nuveniti  la  men^ 
pentru  co  avemu  multu  de  lucru;  4.  la 
indicarea  scopului  se  pune  cu  eonj.  ea  se, 
si  cu  coDJunctivylu :  pentru  ea  se  poţi 
adjunge  unde  doreaei,  incorda-ti  iote 
poterile;  pentru  ea  se  nu  mai  pati  ce  ai  . 
patitu,  prepara-te  mai  de  timpuriu  si 
mai  bene.  Nu  e  inae  romftnismn  a  pune 
prep.  pentru  ca  a  si  inSnitivulu ,  cuma 
făcu  unii  imitatori  servili  ai  gramatioe- 
loru  străine,  p.  e.  pentru  a  acrie  bene  se 
eeremuUu,  in  loca  da:  ^eaacrie  bene 
ae  cere  muUu;  sau  :  ca  ae  acrienm  bene 
se  cere  mvUu. 

*  PENtr,  8.  m.,  ptnus,  pevim,  sipesa, 
provisione  de  bnccate,  comestibili. 

*  PENUAEIU,-o,adj.,pennarU8,re" 
lativu  la  provisionea  de  buccate;  sobst 
penu'iriulu.  cella  insarcinatu  cu  provi- 
sionea de  buccate. 

*  PENULA  s^Q  penura,  s.  f.,  pemiU 
si  pnnaU,  (ţaivâXi];?),  vestimentu  n>- 
tundu,  care  accopere  totu  corpala,  se 
porta  preste  celle  alte  vestimente,  si 
mai  allessu  in  callatoria  si  in  campu  la 
armata.  Coventulu  p6te  se  fia  eoutri- 
buitu  la  confusionea  cu  pannur'a. 

*  PENULASIUsaujieHHrarti(,-a,  adj. 
B.,  pennUrlBB  si  pttnuUrIna,  care  face 
penure. 

*  PENULATU  sau  penuratu,-a,  adj. 
part.,  pennUtns  si  punulat»,  TAStitu 
in  penula;  subst.  unu  pemdalu. 

*  PENULTIMU.-a.  adj.,  ponDlttmM 
si  paDoltimas ,  cellu  inainte  de  ultima  : 
syUaba  penultima,  si  subst.  penulHm'a. 

*  PENOAIA,  s.  f.,  penuria,  lipde  in 
genere  :  penuria  de  apa,  penuria  de  ar- 
gentu;  lipse  de  buccate  în  specie,  fome- 
te  :  etlu  cu  tota  famiU'a  sea  ae  afla  in 
cea  mai  terribile  penuria. 

PEPENABin,-a,  adj.  s.,  (pep«ns- 
tIbb),  aabst.  m.,  unu  p^enariu,  care 


>yGoog  Ic 


626 


PER. 


cultiva  sau  vende  pepeni;  subst.  t,  pe- 
penuria,  locu  seminatu  cu  pepeni,  gra- 
dina de  pepeni;  muHime  de  pepeni. 

PEPENE  sau  pepine.  a,  m.,  pep«i 
(niiEuv),  planta  d'in  f&mili'a  cucurbita- 
cieloru  allu  cărei  fructu  bonn  de  man- 
catu,  cresoe  In  forma  de  glomu  cu  unu 
diametru  de  una  palma  si  mai  mare  : 
pepeni  verdi,  pepeni  rosti,  pepeni  gal- 
him;  pepeni  cupti,  pepeni  trecuţi;  ccpH- 
liîoru  plăcu  pepenii;  sunt  diverse  specie 
de  pepeni. 

PEPINE,  pepinariu,  vedi  pepene,  pe- 
penariu. 

PEPLOMA,  pI.-tno*e,  (ithc\w^). 
velu,  mantellu,  vestimeutu;  vestimentu 
«ompnsu  ai  implutu  cu  lăna  sau  ou  bum- 
bacu  cu  care  ne  accoperimu  in  patu,  eor- 
roptu,  ţH^otna. 

PBPLOMARIU.corraptupIapofnariu, 
a.  m.,  care  face  peploine. 

*  P£PLU,  a.  m.,  pepUni  si  peplns, 
(xiicXov,  si  ir^Xoi;),  restimentu  mare, 
largu,  de  mjiteri'a  cea  mai  fina  si  mai 
formoBU lucrata, mai  antftniu  pentru  ma- 
troue,  mai  m  urma,  ca  Teetimeutn  de 
pompa,  si  pentru  bărbaţi :  peplulu  Mi- 
nervei,  peplu  imperiale. 

PEPONA£IU,-a,adj.s.,(p«poBarlDs), 
relativa  \&pepom;  care  cnltira  peponi; 
peponaria,  gradina  de  peponi;  vedi  pe- 
penaWu. 

PEPONE,  8.  m.,  pepe,  (irâicuv),  vedi 
pepene. 

PEPTABllJ,  pl,-ie,  peetoraLe,  vedi 
pectoriM. 

PEPTENABE  si  peptinare,  t.,  pec* 
tlnan,  vedi  peetinare,  etc. 

PEPTENle:  si  peptine,  a.  m.,  peetan, 
vedi  pectine  si  derivatele. 
,    PEPTINE,  p^tinare;  vedi  pectine, 
peetinare,  etc. 

PEPTOSU,-o,  adj.,  peotoroBoa,  plenu 
de  peptu,  cu  peptulu  mare;  vedi  pectosu- 

PEPTBU,  prepositione,  propter;  vedi 
pefriru. 

PEPTU,  pl.-un,  peoto»,  vedi  pectu. 

tt  PEB,  prep.  latina ,  per,  care  in 
limb'a  româna  a  trecutu  ia  pre.  apoi  in 
composit'a  preţ»,  pr'în  si  prin,  occurre 
in  forte  numerose  compofdtioDi,  cn  in- 
lemnarea  :  1.  la  verbe,  de  trecere  prin 


tote  gradele,  peno  în  fine,  de  tâte  păr- 
ţile, cu  totulu;  2.  la  adîective  si  adver- 
bie,  de  forte,  io  cellu  mai  ittaltu  gradn, 
cu  totutn,  precumu  se  va  vedâ  in  easem- 
plele  urmatorie. 

PEBA,  B.  f-,  plrom,  poma  ce  produce 
arborele  pendu  :  pere  seUfotice,  pere 
dttldjpere  aere,  pere  copte,  pere  vertiiee, 
pere  tomnatice ;  mustu  'de  pere ;  gualu 
de  pere;  in  forma  de  pâra;  mâ/nca  pere, 
mânca  mere,  loailu  pânei  tot»  nu  pere; 
vedi  peru. 

«  PESACTIONE,  s.  f.,perMtU,  tar- 
miniilD  Inertei;  actulu  ultimu  alin  unei 
drame  :  amu  aacuUatm  aetMiH  antămti 
si  secundu,  se  ascuUânai  aiperaetionea; 
hUranetide  sunt  âre-eutfm  peractionea 
comediei,  peraotU  fabnl». 

*  PERACTU.-a,  adj.  part.,  peraeti*. 
terminata,  trecuta :  Iwerwperac^,  et<de 
peraeta,  comedia  peraeta. 

tt  PEBAGERE,  v.,  peragera,  a  per- 
corge,  a  petrece,  a  duce  la  terminu,  a 
essecută,  a  termina.  Badecin'a  pari 
peractu,  subst.  peracHone,-  si  a  deriva- 
telom  :  peragitare,  etc. 

*  PEBAUITARE,  v.,  perasiUr»,  a 
misei  in  tote  directionile;  amenâ,ae8- 
oită,  a  stimula,  a  instigă,  a  imfânge;  a 

€  peraffita  ideele  cetfe  moi 


PEBAGITATU,ra.  adj.  paţt..  p«r-  i 

agitatas,  miscatu  de  tote  partUe  si  in  I 

tote  directionile:  jiertu/itafu  de  tote  pas-  | 

sionile.  ,  1 

*  PEKAGBABE,¥.,perafrar«.aper- 
curge,  a  cotreierâ,  a  străbate  :  a  pen-  ■ 
grâ  mwi(e  ail^rrile  cu  tvittele;  a pertt- 
grâ  in^nituU*  eu  mentea. 

*  FERAGRATIONE,  s.  f.,  perafra- 
tlo,  actioiw  de  peragrare. 

*  PEBAGEATOBID,-«na,  adj.  s., 
(pnraţrator),  peragatrlz,  Garepenij|rii. 
■care  percurge,  străbate,  cobiviera. 

*  PERAGBATD,-a,  adj.  part-,  p«»- 
gratuB,  percursn,  strabatntu,  ootm»- 
ratu :  terrUe,  regionile  peragrafe  de  iui. 

1  FEBAMBLABE,  v.,  (corraptv  in 
prifflMorcsimai  tare  inptimicire),p«r- 
ambalare;  1.  aotivu  :  a  peramHâ  «Uit. 
a  peraoMă  coptSit  in  corrMfM;  2.  refl. 
0  se  perun^Ad :  tilu  se  peromMa  tita 


,y  Google 


diu'a;  eri  s'a  pa-amblaiu  cu  frate  seu, 
a^adi  se  pemmMa  eu  soru  sea;  eîli  nu 
mai  incetidia  dea  se  percanUâ;  peram- 
bla-te  pino  la  mene!  lassa~îu  se  se  per- 
eunbte  pâno  i  va  trece  guetuîu ;  locnt. 
Va  tramissu  se  se  peramUe. 

2  FEBAUBLABE,  s.  verbale,  «abn- 
UtI»,  arabnUaram  i  peramblarea  e  sa- 
ttetosa,  a  merge  la  peramblare,  a  veni 
de  la  periHiibîare;  a  se  lassâ  de  peram- 
blare. 

PEBAMBLATIONE,  s.  f.,  ambuUtlv, 
actione  de  perati^lare. 

PEBAMBLATORrD.-W/ia,  adj.  e., 
anbnlatar,  amboUtorius,  caieperambla, 
si  care  seperamUa;  Bubst.  unu  percan- 
UiUorM,  una  po'amblaioria,  peramUa- 
torii;  fig.  peramblatoria  sau  perambla- 
ţâre  ^  amblat6ria  aau  aBAlcUâre^zla.- 
tnna. 

1  PERAMBLATa,-a.  adj.  part.,  (per- 
MibaLatas),  dnssa  la  peramblare  :  calU 
peramUati,  copilli peramblati.beneper- 
amblati  ne  amu  pusa  la  mesa. 

2  FERAMBLATU,  s.'m.,  aubnUtas,* 
aa,  actulu  de  peranH^are :  venimu  de  la 
peramblcUu;  cu  peramblatulu  nu  U  ca- 
stiffi  pânea. 

.  PGRAKBLATOEA,  s.  f»  ambulatara, 
actioae  si  resultatu  allu  actionei  ăe  per- 
amblare :  una  peramblatura  pre  di  e 
deslidla;  la  antâni'a  peramblatura  n'am 
sentUu  fatiga. 

PERABARE,  v.,  penrare,  a  percurge 
arându,  proprie  :  a  perora  campulu; 
figuratu :  a  perarâmarea,  perarare  pon- 
tmm,  a  străbate  oaTigându;  aperarâ  una 
littera,  a  Bcrie. 

P£RABATU,-a,  adj.  part.,  perara- 
UUf  percurau  cu  aratrulu,  propriu  si  fi- 
garatu  :  catnpulu  peraratu,  marea  pe- 
rorată, epistol'a  perorată,  litierele  pe- 
rorate. 

PERARMABE,  v.,  perarnare,  a  ar- 
ma pre  deplenu  :  a  perarmă  oştea,  a  se 
perarmâ  cu  tâte  celle  neeessarie. 

PERARMATU,-a.  adj.  part.,  perar- 
■atus,  bene  armatu,  pre  deplenu  at- 
xaaia  ;  oste  perarmaia,  omuperarmatu 
cuprincipide  celle  mai  tari;  suf/letuper- 
armat«  m  eontr'a  morţii. 

tt  FBBCSIXERE,  v^  pere«Uere,  a 


FEB.      '  627 

bate,  a  restornă,  a  arnincă  la  pamentu. 
Badecin'a  part.  ai  subst.  perculsu. 

1  PERCEPERE,  (corruptu  in  prece- 
pere  si  pricepere),  perceput,  perceputa 
si  perceptu,  v.,  pereipere,  1.  a  luă  in 
posseasione,  a  coprende;  2.  a  stringe  : 
a  perele  dările,  tassele,  contributionea; 
nu  potemu  percepe  nemica  de  la  aceşti 
omeni  scapctati;  3.  a  coprende  cu  sen- 
surile, a  aentl,  a  connosce  ;  a  percepe  cu 
sensurile,  eu  ochii,  cu  wrechiele;  a  per- 
cepe dorere,  a  percepe  plăcere;  4.  a  co- 
prende cu  mentea,  a  intellege :  nu  per- 
cepemu  ncmica  d'in  celle  ce  ne  spuneţi; 
te  percepu  destullu  de  bene,  ăero  nu  ti 
adoptu  consiliula;  ai  perceptttu  ce  am 
dissu?  si  refl.  ellu  se  percepe  la  multe; 
omu  care  se  percepe  la  iote;  eopilluht  a 
inceputu  a  perceve  vorbele  mammei. 

2  PERCEPERE,  s.  verbale,  percep- 
tlo,  in  t.  s.  verbului. 

PERCEPIBILE,  adj.,  percipibllls , 
care  se  p6te  percepe,  în  t.  s.  verbului; 
vedi  81  perceptibile. 

FERCEPITORIU  d  pereepetoriu,-t6- 
ria,  adj.  a.,  vedi  percepuloriu, 

PERCEPTIONE,  s.  f.,  percepţie, 
actione  de  percepere,  iu  t.  s.  verbului : 
perceptionea  contributionei;perceptionea 
sensuriloru  esteme,  perceptionea  sen- 
sului internu;  perceptionile  mentH,  tâte 
perceptionile  nâstre  de&u  a  fi  insociate 
de  apperceptione. 

PERCEFTIVU,-a,  adj.,  care  percepe, 
piiacaxeae  percepe:  facultate  perceptiva. 

PEECEPTORIU,-iona,  adj.  s.,  per- 
ceptor,, care  percepe  :  perceptoriulu 
de  contributione,  perceptoriulu  genera- 
le; perceptoriulu  invetiatureloru  celloru 
bone. 

PERCEPTU,-a,  adj.  part.,  percepţii  s, 
coprensu,  strinsu;  luatu  iii  conscientia, 
conDoacutQ,  inteIleBsii;vedisij>erce^ti. 

PERCEPUTORIU,-(«-ia,  adj. a., per- 
ceptor, perclplens,  IntelligenH ,  care 
percepe,  care  coprende,  care  sente,  care 
intellege. 

FEBCEPUin,-a,  adj.  part.;  1.  per- 
reptnSf  coprensu  iu  t.  s.  verbului; 
2.  latellgeng,  InfţentosuH,  C3.K  ăe  per- 
cepe, care  iutellege,  ingeniosu  :  omu 
perceputu,  june  perceputu;  eră  teneru, 


dby  Google 


fiffl PER. 

diro  forte  perceptUu;  vedi  si  precep^Uu 
si  pricepuiu. 

PKKCEBERE,  pereerui,  pereerutu 
si  pereisitu,  t.,  perqolrer«,  a  caut4  cu 
accnraUtia,  a  cercetă  cu  diligeutia,  a 
essamină  cu  attentione. 

*  PERCISITIONE,  8.  f-,  perqnlsltlo, 
cercetare  cn  diligantia,  essaminare  cn 
attentione:  a  face  una  perdsitione  ri- 
gorâsa;  in  umi'a  perdtitionei  s'au  ăes- 
coperitu  multe  secrete;  per cisitioniledebu 
se  se  facă  cu  muUa  precautione. 

*  PEECISITIVU.-o,  adj.  modale.prin 
care  se  cercetâdia  cu  de  a  meuiintulu  : 
ntedie  pereiaitive,  mesure  percisitive. 

*  PEBCISITOEro.-ioria,  adj.  s.,  per- 
qnhlttr,  care  pereere ,  care  face  per- 
dsitione:  percisitorii  autorisati  de  jus- 
tiţia; perdsiiorii  merâloru  opprite;  per- 
cisitorii su  odioşi. 

*  PERCISITU,-a,  adj.  part.,  perqni- 
BltnB,  cercetatu  cu  diligentia;  esaami- 
natu  CQ  atteutioae. 

«  PEBCITABE,  T.,  percitare,  amiscă 
tare,  a  misei  pSno  in  fanda,  a  mişcă 
pSno  in  fandula  ftnimei :  a  percUâ  ure- 
chiele  cuiva. 

*  PEBCITATIONE,  s.  f.,  actione  de 
percitare. 

*  PERC1TAT0BHJ,-Wri(i,adj.  s.,care 
percita. 

•PEBClTATD,-a,  adj.  part.,  per- 
oltatys*  mişcata  pSno  in  fundu :  urechie 
percit(Ue,  anima  perătata;  am  remasu 
percetatu  peno  in  fundulu  ânimei. 

•PERCITU,-a.adj.,p6reltii(,taromi- 
scatu,  agitata,  irritatu;  vedi  si  percitatu. 

*  PERCOCERE,  percossi  si  percossei, 
percoetu  ai  percoptu,  v.,  perooqnere,  a 
c6ce  bene,  a  c6ce  de  totu,  a  stracdce;  a 
ferbe  tare,  a  iocaldi ,  a  arde  :  sârele 
pereoce  pontele;  caldur'a  percoce  umorile, 
maurii  sunt  percopti  de  sore. 

*  PERCOCTIONE,  8.  f.,  (perooetlo), 
actione  de  percocere. 

*  PEBCOCTU,-a.  adj.part.,pen!»ctus, 
copta  bene,  copta  de  totu,  stracoptu. 

*  PBEC0LABE,sau|)e»-(»ro«,v.,p6r- 
«•lare,  a  stracoră :  apercolâ  vinulu;  nSuea 
topitase  percolaprin  venelepamentidui. 

»  PERCOLATIONE,8aup«rcor(ritonc, 
s.  f.,  pereolatls,  straconttione. 


PEE; 

•  PEECOLATU,8auiwrcora«w,-o,adj. 
part-,  percoUtus»  stracoratu. 

♦PERCOLERE,  .pfl-coltti,  pereolutu 
BÎ  percuUu,  v.,  peroolere,  a  caltiră  bene; 
a  onoră,  a  adoră. 

•  PERCDISU,-o.  adj.  part.,  pemn- 
Ud»,  batntu,  amincatu  la  pamentu. 

•  PEBC1JLT0RIU,-*^na,  adj.  s.,  per- 
enltor,  care  percole,  care  on^ra,  care 
ad6ra  :  percultorii  invetiatHoru,  per- 
euUorii  ăieiloru. 

•  PERCULTU,-a,adj.,peronltii»,beQe 
cultivata,  onorata,  adoratu. 

•  PEECUNTARE,  v.,  pereoatarl,  a 
interrogă,  a  se  informă. 

•  PEECUNTATIONE,  s.  f-,  peroe»- 
tatla,  interrogatione,  informatione. 

•  PERCUNTATIVU,-a,  adj.,pero«a- 
tatlTBs,  interrogativu. 

•  PEECnNTATn,-a,  adj.  part.,  per- 
oontatDs,  interrogatu. 

«  PERCTJRARE,  t.,  percnrare^a  cară 
cu  totulu ,  a  vindicâ  pre  deplenu :  a- 
mieulu  mi'a  percuraiu  de  morbida  in- 
veteratu,  de  a  cărui  cura  medicii  des- 


*  PERCDRATU,-a,  adj.  part-,  p«r- 
oaratna,  carata  cu  totulu,  vindicatu  pre 
deplenn  ;  mentea  percttrata  si  l&enta 
de  tâte  vitiele. 

PERCURRERE  si  percurgere,  per- 
curşi  si  percuraei,  percursu,  7-,  peroar- 
rere,  a  străbate  cu  cursulu  :  a  percurre 
tâte  terrile  ai  tote  marile,  a  percurre  tâte 
scientiele,  a  percurre  cu  mentea,  a  per- 
curre cu  vorb'a;  a  percurre  rapide,  a 
percurre  pre  seartu;  n'am  amitu  tempu 
a  percurre  cu  oehH  tota  cartea  ce  m 
ai  tramissu;  am  percursu  ItaWa  in  temptt 
de  dofK  luni;  dati-mi  volia  se  pereurru 
gradin'a  vâstra  cea  formosa. 

PERCURSABE,  t.,  peronrgare.  (in- 
tens, de  laperenrrere),  a  percurre  rapide ; 
a  pereursă  Itali'a  m  una  lâna  de  dale. 

PEECUBSATIONE,  8.  f.,  percunatfe. 
actione  de  percursare  :  percursationea 
Italiei. 

PERCdBSIONE,  s.  f.,  poMirsia, 
actione  de  pereurrere :  pereursionea  eu 
mentea,in  percursionea  aceatoru  lucruri 
mi  au  venitu  mtdte  idee. 

PEECUBSIVU,-a,  adj.,  careperciirM, 


>yGoog  Ic 


prin  care  sepercurre :  îeettirajterairsim, 
căutătura  rapida  si  pereursim. 

PEBCnBS0RII7,-s(}na,  adj.  3.,(per< 
cursor),  care  percurre :  percHrsmi  ter- 
rîloru  nostre  se  intoreu  adese  ori  in  pa- 
tri'a  loru  ca  idee  forte  erratice. 

PEECURSU,-a,  adj.  part.,  pereurBng, 
strabatutu  cu  cursulu:  spaţiu  percursu 
tn  unu  tempu  datu;  carte  pereursa  rapide. 

*  PKBCUSSIBILE,  adj.,  percnsslbll- 
lls,  care  se  p6te  percute;  sicuseasn  ac- 
ti™,  care  pertunde  :  odore  percussibile. 

*  PERCnSSrONARIU.-o,  adj.,  per- 
enasloiiAlIs ,  aptu  a  percute,  felatirn  la 
piTCussione,  de  ţercussione-.instrumen- 
tu  pereussionariu,  maehina  percussto- 
naria. 

•PEKCUSSIONE,  B.  f.,  p«reD8gI«, 
actione  de  pefcufere,  batere,  attingere 
tare,  lovitora  :  percassione  tare,  vio- 
lenta,  siAîtana;  legile  si  effectele  percus- 
sionei;  eentruiu  permssionei;  percussio- 
ne  directa,  percussione  oMca;  percas- 
sione mediata,  percussione  manediata; 
percussione  eu  instrumentuXu  medicale 
spre  a  esplord  starea  sanetosa  sau  mor- 
bosa  a  partiloru  interne  alle  corpului; — 
puşca,  cu  percussione. 

*  PEBGnSSORIU.-a,  adj.  s.,  p«rcog- 
Bor,  care  percute,  care, bate,  care  pla- 
gescfl,  care  accide,  afAiia  :percussorii 
lui  Cesare. 

PEBCUSSU,-a,  adj.  part.,  pereossiiB, 
attinsu,  lovitu,  batatu. 

*PEBCUSSURA,  s.  f.,  percussura, 
actula,  effectulu  si  resultatulu  de  per- 
ctttere. 

*  FEB.CUTERE,  per oissi  ai percussei, 
pereussu,  v.,  percutere^  a  attioge,  a  at- 
tinge  tare,  a  lovf,  a  bate,  a  plăgi,  a  uc- 

■  cide  :  sonulu  mipereusse  ureehiele;  elltt 
percute  vestimentele  cu  vergelVa;  a  per- 
cute cu  palni'a,  cu  pumnulu;  a  percute 
cu  securea;  eUn  fu  pereussu  de  fvlgeru. 
Dupo  analog'a  populariului  scotere  (es- 
eotere),  ar  urmi  :  percâtere,  pereossu, 
percossione,  percossoriu,  etc, 

PEBDELLA,  b.  f.,  (de  la  pendulu, 
pendeUa  ?)  cortina  la  ferestre :  trage  per- 
deUele,  lassa  perdellele. 

*  PEBDEMN17,-a,  adj.,  perMgma», 
f6rte  demuu,  prea-demnu. 


PEE; m 

lFERDSRE,j>erdi4t,  perdutu  siper- 
ditu,  B.,  perdere,  1.  a  DU  mai  av6,  a  in- 
cetă  de  a  mai  avâ  :  a  perde  unu  luent; 
Marinu  a  perdutu  peUarVa;  Marina 
si  a  perdutu  maneatergur'a;  Sandru 
si  a  perdutu  mentea;  tine  pung'a  bene  se 
nu  ua  perdi;  a  perde  nu  e  greu,  mai 
greu  e  a  află;  Aritoniu  a  perdutu  in  una 
luna  totu  ce  a  castigatu  in  diece  anni; 
Barbusi  a perdutubannii  in  cârti;  eHu 
perde  neinceiatu,  si  totu  nu  se  lassa  de 
jocu;  nu  ti  mai  perde  tempulu  eu  seeea' 
ture;  a  perde  caia  d'in  odi,  d'in  vedere; 
refl.  a  se  perde:  a)  a  Bi  perde presenti'a 
de  spiritn,  p)  aaeerratecl;— 2.  a  strici, 
a  rnină,  a  causâ  perire  :  prin  pcrtarea 
sea  cea  fora  de  mente  si  a  perdutu  no- 
mele celUt  bonu;  eUi  si  au  p^dwtu  totu 
creditul»;  omuluforaconadentiasipar- 
de  suffîeUdu;  cine  perde  averea  paren- 
tesca  prin  hlastematie,  ma-ita  se  mora 
de  fome ;  3.  a  dace  Ia  perire,  a  uccide  ; 
a  perde  pre  inimicu,  a  perde  pre  colea» 
torii  de  lege;  ăomnedieu  va  perde  pre 
toţi  celli  rei  de  pre  faci'a  pamentului; 
4.  a  face  aborta :  a  perde  fruetulu  pan* 
tecelui;  nntlierea  a  perdutu;  per^  n 
animalile. 

2  FEBD£BE,  b.  verbale,  perdltlo,  in 
t.  s.  verbului :  perdere  de  banni,  perderea 
averei;  nu  e  negotiu  fora  perdere;  cu 
perderea  onorii;  fora  perdere  de  tempu; 
perderea  eopiUtdai,  perderea  fetidui. 

PEBDEVfiBA,  8.  m.,  (compuBu  d'in 
perdere,  si  vira  =  tempo),  care  perde 
pretiosulu  tempu  de  vâra,  in  care  se  co- 
vine  a  si  procură  celle  necessarie;  apoi 
in  genere,  unu  omu  care  si  perde  tem- 
pulu nefacundu  ce  s'ar  covenf  se  facă, 
unu  furu  de  tempo,  unu  neglegente. 

PEBDIABE,  s.  f.,  perditU,  pernloleB, 
actione  de  perdere,  in  t.  verbului ,  mai 
allessu  inse  in  sensulu  de  nccidere,  eap- 
pliciu. 

PEBDICARIU,  s.  m.,  care  ven^dia 
perdici;  perdicariu,  venatoriu  de  perdi- 
ei,  omu  sau  câne. 

PERDICK,  perdida  si  perdichia,  {cor- 
ruptu  in  poternichia),  s.  f.,  perdlx,  una 
passere  selbatica  d'in  fomili'a  gallina- 
cîeloru  cu  corpulu  grossn,  si  forte  bont 
de  mancatn. 


.yGooglc 


680 


PEE. 


FERDITIONE,  s.  f.,  perditio,  actio- 
ne  ăeperdere  :  perditionea  averei,  per- 
ditionea  sffletului. 

PEKDITORIU,-(ona,adj.  s.,  care  per- 
de,  int.  B.  verbalul :  perditoriu  de  banni, 
perditoriu  de  averea  parentesca;  perdi- 
toriistatuhti,perditori  de  omeni=spirite 
relle  cari  ^ncu  pre  omeni  Ia  perire. 

FEBDITn.-d]  adj.  part.,  perdltos, 
perdutu  in  sensn  morale,  vedi  si  per- 
dutu. 

*  PERDOCTtJ,-(i,  adj.  part.,perdtto- 
tiH,  forte  invetiatu :  unu  omu  perdodu. 

1  PERDUCEEE,  perdussi  aj  perdiw- 
Mt,  p^ussu-e\  perăactu.  v.,perdaoere, 

1.  a  duce  :  a)  prin  tote  locurile :  a  per- 
ătuepre  una  âspete  prin  cetate;  ^)peno 
U  loculu  destinata  :  a  perduce  pre  unu 
omu  la  Som'a;  a  perduce  loii  îa  statilu: 

2.  a  intende  peno.  la  unu  locu  :  a  per- 
dueemumuruponolamonte;  3.  a  duce, 
a  conduce  :  a  perduce  pre  unu  june  îa 
celle  nuâ  inoZ^e  demnităţi,  4.  a  induce, 
a  îndupleca :  a  perduce  pre  cineva  la  pa- 
rerea  sea;  h.  a  tinge,  a  unge,  a  accoperC 
en  ceva  :  a  perduce  corpulu  copilluîui 
eu  unsori,  a  perduce  membrele  cu  ster- 
eo; a  perduce  lân'a  preste  membre. 

2  FERDUCERE,  8.  verbale,  perdno- 
tl»t  în  t.  s.  verbului. 

PEBDUCTIONE,  s.  f.,  perdnotlo,  ac- 
tioue  de  perdueere. 

PEEDUCTOKlU,-*on«,  adj.  a.,  per- 
dvetor,  care  perduce  :  am  avutu  unu 
perductoriu  diligente  care  mi  a  arre- 
tcdu  tote  memorabilitalilecapiiiJ,ei;  unu 
perductoriu  la  locurUe  celle  interdisse 
de  hon'a  covientia. 

PERDUCTU,-a,  adj.  part.,  perdac- 
tn8>  condussu,  dussii,  intensu,  prelnn- 
gitu;  sedussa;  vedi  si  perdussu. 

*  PERDDELLE,  s.  m.,  perdnelllg  , 
(delaarchaiculuperdnlm— p«rdam),omu 
care  caută  se  ne  pârda,  inimicu  armatu, 
apoi  inimicu  in  genere,  publicu  sau  prl- 
vatu.  Compara  pentru  form'a  :  râtelle, 
rebeUione,  rebellare. 

*PEEDUELLION£,  s.  f.,perduemo, 
portare  AaperdwXle,  de  acî  :  attentatn 
în  contr'a  statului,  in  contr'a  institutîo- 
BÎIoru  selle,  in  contr'a  cetatianiloru,  cri- 
me publica. 


PER" 

*  PERDUELLU ,  s.  m.,  perdneltaa, 
bătălia  inversiouata.  Radeciu'a  proba- 
bile a  sabs.  dpellnni,  redussuinhellnn. 

PERDTJSStJ,-a,  adj. part.,  perductDB! 
perdussuprin  tota  cetate,  perdussu  p&no 
la  Rom'a;  muruperdussu  peno  la  mare; 
apa  perdusaa  peno  in  cetate;  perdussu 
de  spirite  corrvpte  la  marginea  abyssur 
lai;  femina  perduasa  la  a-ime. 

PERDTJTU,-o,  adj.  part.,  perdltai, 
amlsHoSf  essitu  d'in  possessîonea  nostra 
reale  sau  ideale  :  lucru  pa^dutu,  avere 
perduta,  callu  perdutu,  argentu  perdu- 
tu, tempu  perdutu  cu  seceature. 

*  PERDURARE,  t.,  perdir«r«,  1.  a 
continua  essistenti'a  sea,  a  dură  cauti- 
nnu,  a  persiste,  a  nu  încetă  de  a  f( :  «m-ce 
corpu  perdura  in  statulu  seu,  deeo  nu  e 
impinsu  de  altulu;  omu  care  perdura  in 
iăeele  selîe  peno  la  betranetie;  2.  a  suf- 
feri,  a  rabdă  :  a  perdura  peno  la  morte; 
nu  pote  perdura  ăorcrea  ce  ae^e;perdu- 
rati  peno  vefi  essi  d'in  periclu! 

*  PERDURATIONE,  s.  f.,  (perdnm- 
tlo),  actîone  de  perdurare :  perduratio- 
nea  lueruriloru  in  statulu  primitivu. 

"  PERDITRATORIU,-/oria,  adj.  s., 
pftrdirang^  care  perdura. 

*  PE8DUBU,-a,  adj.,  perdiros,  fdrta 
duru. 

*  PEREGRINARE,  v.,  peregriftarl, 
a  callatorl,  insensupropr.si  &g.:pere- 
grinămu  in  acista  tcrra,  peregrinâiHu 
pre  acesfu  pamentu;  săentide  perrtoc- 
tedia  si  peregrinSdia  cu  noi. 

*  PEREGRINATIONE,  s.  f.,  peregri- 
naţi»» actîone  de  peregrinare,  call&to- 
ria  :  apetrece  totu  tanpulu  in  peregri- 
natione;  vieti'a  nostra  e  numai  una  pe- 
regrinatione. 

*PEBEGBINATORIU,-(om.adj.s., 
peregrlnator,  care  peregrine^,  calla- 
toriu,  peregrinu. 

*  PEBEGRINETATE,s.  f.,  peregri- 
nttaH,  stare  de  peregrinu,  strainetate. 

*  PEREGRimi,-a,  adj.,  perefrlani. 
strainu  :  passeri  peregrine,  vorbepere- 
grine;  B]ibst.,  unu  peregrinu,  unaptre- 
grina,  peregrinii; — peregrinatoriu,  cal- 
latoriu  în  terri  străine,  maiallessu  calla- 
torin  care  visi  ta  locurile  sânte :  seintorm 
peregrinii  de  la  sântidu  mormentu. 


y,  Google 


PEB.  ^_ 

*FER£MBB£,  peramâ.  pa-emuia. 
si  peremptu,  t.,  perimere  si  peremere» 
1.  a  stinge,  a  şterge  de  prefaci'apamen- 
tnlai,  a  sterpi,  ,a  nccide  ;  a  pereme  tatu 
senatitu,  a  pereme  firde  siricatiose,  a 
pereme  fetuîu  in  pântecele  malrei. 

*PEREMPTIONE,  s.  f.,  peremptlo, 
ictione  ie  peremere,  Btingere,  uccidere. 
■  *PBBEMPTOBIU,-*oria,adj.  s.,pe- 
remptsr,  perflnptorlns ,  care  pereme, 
care  stinge,  care  nccide;  âg.  care  de- 
-  cide  in  definitivn  :  edictu  peremtoriu, 
deâsione  peremptoria. 

•PEREMPTIT,-o,  adj. part.,  peremp- 
tasiStinsu,  uccisn :  corpuperemptu.cstate 
perempta.  jocuri  perempte. 

tt  PERBNDIE ,  ady.,  perendle,  poi- 
mane.  Radecin'a  iiiectivului  perendinu, 
»  veiThuM  perendinare ,  si  a  sabstanti- 
Tului  perendinatione. 

*PBRENDINABE,T.,  pereudlnare,  a 
amtoană  pre  poim&ne. 

♦PERENDINATIONE,  8.  f.,  peren- 
diiiâtls,  actionedeperendinare,  amina- 
nare  pre  poimftne. 

*PEBENDINATn,-a,  adj.  part., 
(per«n<lliifttiu),  ammsnatu  pre  poimane. 

*  PBBENDINU,-a,  adj.,pereiidlias, 
de  poimane  :  diu'a  perenăina,  diu'a'de 
poimane. 

*  PERENNALE,  adj.,pereBQjg,  care 
dnratotu  annnln,  care  dura  preste  i^rna : 
plante  pa-ennali,  flori  perennali. 

*FER£NNARE,  r.,  perenoâre,  a 
dor&mnltianDÎ  :  m^e  plante  perenna, 
tdtele  producu  fructe  si  apoi  moru;  ad- 
deverat'a  amiciţia  -permna  pem  îa 
morte. 

*  PEBENNE,  adj.,  perennls,  1.  care 
dora  totu  antiula;  2.  care  dura  continuu, 
totn  de  a  un'a  :  fotttana  permne,  riwi 
perenni;  mişcare  perenne;  monunientu 
pcenne;  mUitiaperenne;  vietiaperenne. 

*  PERENNITATE,  s.  f.,pere>nita8, 
stare  perenne,  durata  p&-enne,  durata 
perpetua,  perpetuitate  ■.perennitateariu- 

'  riloru;  a  procura  perennitaie  sementiei 
fructeloru  nutritorie;  perennitatea  fap- 
teloru  hone;  perennitatea  numelui,  a 


PEB. 


031 


*  PERPECERE,  perfeci  si  perfecei. 
perfedu,  v.,  perfleere,  l.a  face  pre  de- 


plenn,  a  termina,  a  finf;  2.  a  face  c&tn 
se  p6te  mai  bene,  a  formă,  a  cultiri,  a 
perfecţiona.  Deacf  derivatele  ipw/'ecftj, 
perfeetione,  perfectivu,  perfectoriu,  etc. 

♦  PERFECTE,  adv.,  perhote,  pre  de- 
plena,  cu  totulu ,  absolute  :  perfecte  c- 
ruditu,  perfecte  invetiatu,perfectecoptu. 
perfecte  fertu,perfeetereeitu;  aeonnosee 
perfecte  una  limba. 

*  PERFECTIBILE,  adj.,  (fr.  perfee- 
tible),  care  se  pote  perfeee  san  perfec- 
ţiona :  omulu  e  una  fietttia  perfectibile. 

*PERPE(7nBILISARE,T.,  (fr.  per- 
fectlblUser),  a  face  perfectibile:  covine- 
se  a  perfectibiHsd  genulu  omenesa*  din 
ce  in  ce  mai  multu. 

•PERFECTIBILISMU,  s.  m.,  (fr. 
perfectlblUsme),  perfectionamentu  pro- 
gressivu  si  illiminatn  alin  societăţii  o- 


*PEBPECTIBrLISTtT,  s.  m.,  (fr. 
perfect!  blllBte),  care  tende  U  perfeeti- 
bUitate. 

•PERPECTIBILITATEI,  s.  f.,  (ft. 
perfectlbllltâ),  calitate  ăe  perfedibiie  : 
perfectibilitai&i  omului;  perfedibiliiatea 
menţii  omenesci;  p^ect^ilitatea  sode- 
tătii  umane;  prindpiulu  perfcctiiilitătii 
e  in  omu  ensusi;  coventulu  e  mstrumen- 
tidu  perfectibilităţii  nostre. 

•  PERFECTIONAMENTU,  pl.-e,  (it. 
perreilonKmeate,  fr.  perfeationement), 
actulu  ăe  perfecţionare,  modulu  de  per- 
fecţionare, effectulu  perfecţionării:  per- 
fectionamentu unei  machine;  perfectio- 
namentuhi  artiloru  si  allu  seientieloru; 
perfectionamentuUt  administreOionei ; 
perfectionamentulu  limbei  române;  per- 
fectionameniulu  menţii  omenesci;  per- 
fectionamentu rapidu;  a  favorisâ  per- 
fectionamentulu; a  contribui  la  perfec- 
tionamentulu industriei  si  aUu  agri- 
cuîturei, 

*  PEKPECTiONARE,  v.,  (it.  p«rfe- 
zlonsre;  fr.  perreotlouner),  afacte  per- 
fedu in  gonulu  seu,  a  duce  1»  perfectio4ie, 
a  face  d'in  ce  in  ce  mai  bonu  si  mai 
bene  :  o  perfecţiona  starea  omului ,  a 
perfecţiona  societatea  ttmana;  se  ne  ado- 
perâmu  a  ne  perfecţiona  limb'a:  a  per- 
fecţiona tale  instrwaentele ,  artile,  si 
seienti^;  perfectionan^-se  starea  omU' 


=y  Google 


«82 


PBR. 


Immaterinîe,  se  facilita  si  perfecţio- 
narea lui  morale;  perfeetionandu-se 
$eientiele  se  perfeetionedia  si  mHi^a. 

*  PBRPECTIONATIVU,-a,  adj.,  (it. 
p«rfeilonatlT«),  aptu  a  perfecţiona,  prin 
care  se  perfeetionedia :  medie  perfe^o- 
native. 

*  PEBFECTIONATOain,-«rta.  adj. 
8.,  (it.  pirfeiIoMtor»),  care  perfeetio- 
nidia  .*  ititelleptii  se  potu  eu  drepte  eo- 
venlu  considera  ca  perfectionatori  ai 
genuiui  umana. 

*  PBBPECTIONATU,-o,  adj,  part., 
(it.p«rfeil«iiatO|fr.p«rfectIoiiiiti),iDain- 
tatn  spre  perfectione  :  agrienltura  per- 
fecţionată prin  ac^utoriulu  meckanieei 
si  oilu  sdentieloru  Moturaii;  instnmtente 
perfecţionate;  societate  perfecţionată. 

*  PEHFECl'IONE,  b.  f.,  perfecţi», 
aotione  de  perfecere,  stare  perfecta  : 
perfectionea  e  numai  una  idia;  noi  cau- 
tâmu  perfei^ionea  si  ne  adoperămu  se 
na  aâjungemu,  ăero  ea  e  infinitu  de  de- 
parte de  noi;  addeverafa  perfectione  e 
mHiMt  indomnedieu;  ce  nomimu  noiper- 
feetione  aid  pre  pameniu,  e  numai  unu 
gradu  de  perfectione;  perfeetionea  ope- 
retoru  divine- 

*  PERFECnONISTU,  8.  m.,  (fr.  per- 
hetUnlBte),  oella  ce  crede  in  nna  per- 
fectione absoluta,  in  unn  progressn  iUi- 
mitatu. 

*  PERiECTISSIMATU,  b.  m.,  per- 
feetliilntitnB,  demnitate  de  perfee^si- 
mu,  ca  titla. 

*  PEEFECTISSIMU.-Oi  adj-  Buperl-, 
perfeetIsiliMB,  cellu  mai  perfectat  titla 
oe  se  di  tribuniloni  pre  tempnlu  imperiu- 
lui de  la  Constantinu  incoce. 

•PEEFECTIVn,-a.adj.,perfeotlT08, 
aptu  a  perfecţiona  :  parte  perfectiva  si 
essenlial^  in  gramm.  partide  per fecHve. 

*  PERFECTOKIU,- Wria,  adj.8.,per- 
fiMtor,  cure  perfece,  case  perfeetionedia: 
autoriulu  si  perfecioriulu  fericirei  no- 
str€;perfecioriiarliloru  si  ai  sdentieloru. 

*  PERFECTU,-».  adj.  part.,  perfec- 
tai, tennînatn,  completa,  consummatu, 
absolutu;  carui-a  nn  i  lipsesce  nemica : 
MH  e  lucru  perfedu  in  lume;  numai 
domnedieu  e  perfecta;  t6te  celle  alte  su 
mperfoete;  Sg.  bonetate  perfecta,  formo- 


im 

s^ia  perfecta;  stupiditaU  perfecta;  tn- 
^nmcH  perfectu;  in  gramm.  tempul» 
perfedu,  preteritulM  perfectu.  tempnlu 
trecutu  in  relatione  cn  preteritulu  tm- 
perfectu,  care  n'a  trecutn  cu  totnlu,  ci 
e  nu  mai  in  trecere,  sicupreterituluplus- 
caperfeetu,  care  trâcussa  deja  candu 
curgea  actionea  principale. 

*  PERPEKENTE,  adj.  part.  preş., 
perfereoB,  care  perfere,  care  suffere  ca 
pattentia. 

«PERFEBENTIA,  s.f.,  puferentUt 
actione  depwfet-tre.  BtaredeJ)er/■«■e»/«; 
su^'erentia. 

*  PEEFEBIBE,  v.,  perferre,  1.  a  dace 
peno  la  terminn,  a  duce  peno  In  fine; 
2.  a  duce  ai  i&  in  mftnile  cuiva;  3.  a 
dnce  scire,  nunţiu,  a  aunu&ti&;4.  aim- 
pleni,  a  essecută;  5.  a  Bupportă,  a  anf- 
ferf ;  e  greu  apsrferi  tote  miseriele  vie- 
tiei. 

*  PERFIDIA,  s.  f.,  perfldla,  calcare 
a  credentiei,  infidelitate,  improbitaia, 
falsitate;  nu potiu  sufferiper/idielemu- 
lierihru;  am  connoseutu  perjidi'a  omu- 
lui; ellu  lucra  cu  perfidia. 

*  PERPIDIOSU.-a,  adj-,  perfldioam, 
plenu  de  perfidia:  omu  perfidioau,  fapta 
perfidiosa,  appuccUure  perfidiose, 

*FERFIDn,'a.  adj.,  perfldns,  care 
calea  credenti'a  data,  care  ei  calea  co- 
ventnla;  falsu,  improbu  :  omu  perfidu. 
amicu  perfidu,  muliere  perfida^  negotia- 
toriu  perfidu,  care  mente  maltQ. 

t|-PEBFODERE!,  perfossi  siperfos- 
tei,  perfossu,  T.,  perfodere,  a  străpunge, 
a  petronde  cu  unu.  inatmmentn  talia- 
toriu.  Radecin'a  derivatelom  perfossiane 
perfossoriu,  perfossura. 

*  FERFORMARB,  v.,  perf«ryikre,  a 
formă  pre  deplenu,  a  forma  cu  totnlu. 

*  PERFORMATIONE,  s.  f.,  acţiona 
si  effectn  allu  actionei  de  performare. 

*  PERPORMATORIU,-«r.a,  A^.  s. 
care  performa. 

•PERPORMATD,-a,  adj.  part.,  per- 
farnatDB,  formata  cu  totala 

*  PERFOBAGLU,  s.  m.,perf«rMilia, 
inatrumentu  co  care  se  perfora,  perfo- 
ratoriu. 

*  PBRFORAnE,  T.,  perforare,  a  găuri, 
a  străpunge:  a  perfora  vasele;  apirforâ 


=y  Google 


Mmi  pariete;  a  perfora  peelulu  cu  şahi' a. 

♦  PERFOBATIONB,  a.  f.,  acUone  de 
perforare  :  perforationea  vaseloru,  per- 
forationea  capetinei. 

•  PEEFOKATORItFr'ofio,  adj.  s., 
perforator,  care  perfora :  perforato- 
riuUi  parietiloru. 

*  PERPOEATU,-a,  adj.  part.,  perf*. 
TâioB,  gauritu,  strapnnau  :  vase  ptrfo' 
rate,  poneii  perforaU,  pectu  perforatţ» 
cu  lattei'o. 

*  PEEFOSSIONE,  8.  f.,  perfosHl», 
actione  de  perfoăere,  străpungere. 

*  PEBPOSSOEIU,-so»-io,  adj.  e.,  per- 
ftsBor ,  c&Tg.pefode :  perfossorii  parieti- 
hm,  cari  spargu  pariaţii  caselom  si  fura. 

•  PERPOSSU,-»,  adj.  part.,  perfoB* 
•ug,  strapunsn,  spartu. 

•  PEBFOSSUBA,  s.  f.,  perfoisara, 
strapnnsara,  spărtura,  ganra  in  marn, 
in  pariete. 

'*  PEBFBEGABE,  t.,  p«rfrieare,  a 
freca  tare,  a  frecă  bene  in  eensu  propriu 
ai  figoratu  :  a  se  perfreeâ  eu  manile,  a 
si  perfreeâ  capulit  ea  mân'a  stânga;  a 
8\  perfreeâ  tota  faei'a  cu  funingine. 

*  PEBFKECATIONE,  s.  f.,  perfrlc- 
Ua,  aotione  ieperflrecare:perfrecationea 
menibreloru  eu  oliu  vechiu. 

*  PEBFRECATORIU,-/ono,  adj.  B., 
(perfrlotor),  care  per&^ca. 

•  PERFKBCATU,-a,  adj.  part.,  per* 
^IctBB  si  perh-lcfttufl,  tare  frecatu. 

•  PERFUNCTIONE,  e.  f.,  perfline- 
ttftf  actione  de  perfungere,  essercitîalu 
unei  furuiione. 

•  PEEPUNCTORrtI,-Wrta,  adj:  b., 
(perAiaetar),  perfnnetortas,  care  face 
ceva  ca  negligeatia,  molie  si  numai  pre 
de  a  snpr'a. 

*  PERPDNCT0,-o.  adj.  part.,  per- 
fnsetng,  care  a  essercitatu  un'a  func- 
tione,  care  a  implenitu  unu  servitiu. 

*  PEKMJNDERE,  ţerfunsi  si  per- 
funsei,  perfunsu  ei  perfvsu,  v-,  perf«D- 
«leref  a  aăi,  a  Tersâ  cu  ceva  preste  nnu 
lucru,  a  Iu  spelli,  a  Iu  scaldi  :  a  per- 
funăe  pre  eine-va  cu  apa  ferbente,  a 
perfufâe  sufflehdu  eu  bueeurie;  se  per' 
funde  de  superstiiione. 

ff  PERFUNGERE,  perfunsi  ai  per- 
f^eiiperfunctu,  t.,  perfnngl,  aimplenl 


una  misaione,  a  impleni  una  servitia. 
Radecina  derivateloru :  per/Unctu,  per- 
functione.  perfunetoriu. 

*  PERFDSIONE,  s.  f.,  perfuslo,  ac- 
tione Aeperfundere,  udare,  spellare,  scăl- 
dare: perfusionea  corpului  eu  apa  rece. 

*  PERFUSORrU.-fl^a,  adj.  a.,  per- 
fiiHor,  perTuBorluBf  care  perfunde,  care 
uda,  ndatoriu,  veraatoriu,  tornatoriu. 

*  PERFUSU,-a,  adj.  part.,  perfaBus, 
udatu,  spellatu,  scaldatu  :  perfiisu  de 
profumvri;  perfusu  de  huccuria. 

*  PERGâMENA,  s.  f.,  per^ameiM 
(«Iurta),  membrana  de  pelle  lucrata  la 
Pergamu,  pre  care  scrieau  anticii,  per- 
gamentu. 

*  PERGAMENTU,  pl.-e,  perfanCH» 
(eharta),  pelle  de  6ne,  de  capra  sau  de 
altn  animale,  preparata  spre  a  pot4  scrie 
pre  dens'a  :  aromatele  se  scriu  pre  per- 
gamentu. 

PEROERE,  perşi  si  persei,  persu  (si 
perreetu),  v.,  pergrcre,  coufunsD  cu  mar- 
yere;  vedi  mergere. 

»  PERQULA,  e.  f.,  pen^nU»  accope- 
rimenta  de  ramnri  verdi,  umbrariu-,  foii- 
aîoru;  apoi  casa  simpla,  officina,  bolta; 
bordallu. 

*  PERGULAKU,-a,  adj.,per?nIsDDB, 
relativu  la  pergula. 

♦PERGULARIA,  s.  f.,  (fr.  pergu- 
latre),  gena  de  plante  monocotylcdonie, 
cu  flori  complete,  monopetale,  oiigina- 
rie  d'in  Indiele  orientali. 

f  PERI,  prepositione  gr^ca,  itepi,  care 
insemna  :  1.  ciieumatantia,  giuru,  im- 
pregiuru;  2.  estensione  asupr'a  dîver- 
soru  puncte,  si  mişcare  in  diVerse  direc- 
tioni;  3.  deplenirea  aau  terminarea  unui 
curau  circulariu;  4.  adjungere  a  si  tre- 
cerea preste  obiectu,  preste  d  urat'a  al- 
tora lucruri,  preate  mesur'a  altoru  lu- 
crări, —  fit  occurre  in  numerâse  com- 
poaitioni,  cu  t6te  nuantiele  de  inaem- 
nâri  acf  attinse,  precumu  se  va  vedâ  in 
essemplele  urmatdrie. 

PERIA,  a.  f.,  penlellluB,  penlcnloB, 
(it.  spaxiola»  fr.  brogse,  germ.  bOrBte, 
de  la  barate  =  păru  de  porcu),  legătura 
da  peri  de  coma  de  porca,  cu  care  se  cu- 
retaa  vestimentele  de  pulbere,  de  scame 
sau  de  alte  lucruri  straine;  atare  lega- 


.yGooglc 


634 


PER. 


tura  cu  care  se  fr^a  diverae  obiecte  spre 
a  se  eurettâ :  peria  de  veslimente,  peria 
de  ealeiamente,  peria  de  ăenH,  peria  de 
metwatu  casele;  a  şterge  cft  perVa,  a 
dâ  CM  peri'a,  a  cwetiâ  ea  peri'a,  o  freed 
cu  perima;  baie  vestîtnentele  eu  vergdTa 
se  SsBa  pulberea,  apoi  le  şterge  cu  perCa. 
Ga  probabilitate,  formatione  popularia, 
d'in  peru,  pi.  peri,  ea  si  germ.  bllrste, 
d'in  borste.  Compara  si  lat.  penis,  d'in 
care  s'ar  fi  potatn  formă  penia,  ai  apoi 
peria. 

PERIABE,  T.,  penicillo  extergere, 
a  şterge  cu  peria,  a  curetiă  cu  peri'a  .- 
a  peria  vestimentele,  a  peria  straiele,  a 
pâid  edilii;  fig.  a  mustră  aspru;  a  bate : 
Van  periatu  eumu  nu  s'a  asteptatu. 

*  FERIANDEICU,-»,  adj.  (fr.  pSrlan- 
driqnfl»  d'iDnspE,  aîăvijp,  âv8pd;=:ma- 
ritn),  care  incoDgiura  staminele  la  flori. 

*  PERIANTHIO,-«.adj-,  (fr.pSrUB* 
thti),  care  e  mnnita  cu  uuii  periantku 
simplo  sau  duplu :  flori  perianthie. 

*  PERIANTHU,  8.m.,  (fr.  periantbe, 
d'in  Jtspt,  si  ăv&oţ=flore),  calicele  florii. 

•PERIATOMU,s.m.,(fr.p«rUtoine, 
d'in  nepE,  si  SioftAC^atomn),  oome  data 
poriloru  invisibili,  de  si  fârte  numeroşi, 
cari  dau  loca  la  tâte  operationile  chy- 
mice  :  periatomii  se  nomescu  si  pori 
primari. 

PEBIATOBIU,-a,  adj.  s.,  care  peria, 
care  frâca  sau  şterge  cu  peri'a,  insensu 
propriu  si  âguratu. 

PBBIATU,-o,  adj.  part.,  (recatu  sau 
stersucu  peri'a;  sap.  si  subst.  m.,peria- 
tt^u  vestimentdoru,  periattdu  caîliloru. 

PEBLATDEA,  s.  f.,  actione  si  resul- 
tatu  allu  actionei  de  periare :  periatura 
lena,  periatura  aspra;  li  a  datu  una  pe- 
riatura. 

PEBIBASE,  s.  f.  (rcepipaoti;),  margi- 
nea materiale  care  susţine  părţile  in- 
terne mai  fragili,  cadru,  corruptu  io  pe~ 
rivasu  si  privaeu  :  peribaseausiei,  peri- 
basea  ferestrei. 

PEBISILE,-&dj.,  (p«ribilig),  carepe- 
re,  care  piite  peri :  ţote  su  peribUi,  «e- 
miea  nu  e  itnperibile. 

PERIBILITATE,  s.  f.,  calitate  de  pe- 
ribUe :  peribilitatea  formosetiei. 

*  PEEIBLASTETICU.-fl,  adj.,  (fr. 


PER^ 

p6rIbUBt6tI(|ne,  d'in  icspE,  si  ^onjn^ 
=  blastare),  care  incongiura  espansio- 
nile  lichiniloru. 

*  PERIBLEPHARU,-o,  adj.,  (fr.  p*- 
Tlb\6ţhnr6,  d'in  nepE,  si  pX^atpov=pal- 
pebra),  epithetn  ce  se  da  unei  secHone 
de  insecte,  ai  cărora  cirri  incongiura 
limbnlu. 

*  PERIBLEPSU,,  s.  f.,  (fr.  pfirlble- 
pgl«,  d'in  nepE,  si  ^X£^[<:=oaatare  ca  o- 
chii),  căutătura  ca  ocliii  in  tâte  porţile 
careseobseira  la  deliranţi;  term.demed. 

*PERIBOLU,  s.  m.,  perlbolna,  <Jte- 
pt^oXoi:),  locuia  inchisu  d'in  perginrulu 
unui  templu;  rauraln  d'in  pergioru. 

*  PERIBROSE,  s.  f.,  («EpEppwaiî,  fr. 
p«ribr«s«),  ulceratione  in  pergiornlu 
palpebreloru. 

*  PERICALICIA,  s.  f.,  (fr.  piricall- 
ole>  d'in  irepî,  si  w£Xi>£  ^  Calice),  classe 
de  plaute  care  coprende  tote  celle  ce  an 
staminele  inserte  în  calice. 

«  PEEICAIiLU,-a,  adj.,  (RsputaXW;, 
fr.  p^rloalle),  epîthetu  ce  se  da  la  tijte 
passerile  cari  se  distingă  prin  formo- 
s^ti'a  penneloru. 

*  PERICARDIARIU,-wi,  adj.  s.,  (fr. 
pârleardlalre).  Care  se  DasceiDjMnAir* 
ditt :  vermi  pericardiari. 

*  PERICAEDINtI,-a,  adj.,  (fr.  pirl- 
cardlii),  care  pertîne  la  pericardiu. 

*  PERICARDITE,  s.  f-,  (fr.  pjrlcar- 
dlte),  iuâammatione  a  pericardiulMi. 

*  PERICARDIU,  s.  m.,  {j:e[,i%â^u>v, 
it.  perlcardtof  fr.  p4rtciir4e),  saccu  mem- 
branosa  care  invelue  eordea,  (cor^  eor- 
dls,  xapSix):pericardîuîue  compusud^in 
doue  membrane ,  un'a  estaiore  fibrâsa. 
si  alt'a  interiore  serâsa. 

*  PERICARPICn,-a,  adj.,  (fr.  p*rl- 
earpi<(ne),  relativu  la  pericarpiu. 

*  PERICARPIU,  s.  m.,  (mpixipJttov, 
it.  perlcarplft,  fr.  pârloarpe),  paite  a 
fructului  care  coprende  granutiele;  ca- 
psula, th^ca. 

*  PEBICABPU,  8.  m.,  perle^rpaii, 
(itepixotpxow),  una  specia  de  bnlbu  come- 
stibile. 

*  PBRICENTRICU,-a.  adj.,  (fr.  p<- 
rleentriqne,  d'in  nept,  si  x£vTpov=:cen- 
ttu),  care  e  assediatu  in  perginrulu  cen- 
trului. 


=y  Google 


MR^ 

*  FEBIGHETE,  b.  t,  (fr.  p^rlcfafete, 
d'in  mplt  81  x^în]  =  com»),  involucru 
care  inconginrabaseapedicellnlni  aroei 
muecbUoru. 

*  PEKICHETULE,  adj.,  (fr.  perl- 
eh6tl«l),  relativa  la  perkhete,  care  face 
parte  d'in  perichete. 

*  PHKICHONDBTJ,  s.  m.,  {ţr.  p6rl- 
ehondrc»  d'in  icspt,  si  x(Sv3po<:=cartî1a- 
gine),  membrana  fibriîsa,  care  imbracca 
^tfl  cartilaginile  nearticolarie. 

*  PERICHpRESE,  8.  f.,(fr.  pirlch»- 
rhw,  d'in  nEptxopiDscv=a  saltă  in  pre- 
ginni),  processione  in  cercu. 

*  PBBICHTTE,  s.  f.,  perichyte.  (xa- 
P'X'*^)'  ^''P^  <'°fP"  '*  eorpu,  permiasa 
prin  codicele  Ini  Justiniann. 

*PEBICLADIU,  S.1D.,  (xep[xXaSi^<;,fr. 
pirlclaâe),  desvoltare  in  malte  ramari. 

*  PEBICLINTFOEME  ampericlini- 
formuj-a,  adj.,  (fr.  perlellnirorme),  care 
are  forma  de  perielmu. 

*  PERICLINOIDE,  adj.,  (fr.perlell- 
Dolde),  care  s^mina  a  pericHnu. 

*  PERICLINU,  s.  m.,  (jisptxXwov,  fr. 
pArlellne),  totulu  bracteeloru  cari  io- 
conginra  t6te  florile  in  synanthere. 

*  PERICLITANTE,  adj.  part.  prcs., 
perlelltma,  caxepericîUa,  care  pate  pe- 
ridiiâ. 

•PEBICLITAEE,T.,preIcHt8rl;  1.  a 
ti  in  pericln,  a  ti  espuau  casariloiu  de 
a  cad^  in  periclu:  a/facerile  lui  periclita; 
nomele,  onorea  lui  periclita;  siatulu  pe- 
riclita, creăiUtlu  publicu  periclita;  2.  a 
pâne  in  periclu  :  a  periclita  averea  aea, 
a  si  peridUâ  san€t(Uea;  nu  mi  voliu  pe- 
ridită  reputationea  pentru  estravagan- 
tiele  vdstre;  nu  se  covine  a  periclita  sa- 
lutea  publica  pentru  ehimere. 

•PERICLITATIONE,s.f.,  perlellta- 
iHfiti\ione  ie  periclitare  :periditationea 
paeei  publice,  peridilationea  sanetătU. 

*  PERICLITATORIU,-Wno,  adj.  a., 
perlelltana,  care  periclita. 

*  PERICLITATU,-a,  adj.  part.,  pe- 
rletitatuB)  pusa  in  pmcîu  .-  argenta  pe- 
riclitalu,  stare  periclitata. 

*  FERICLOSU,*a,  adj.,  perleBleaus, 
vedi  perieulosu. 

*  PERICLU,  pl.-e,  perlclsm  si  perl- 
«Blum,  casa  critica  care  pote  dace  la 


'pm. m 

perdcre  san  chiara  la  perire  :  periau 
mare,  pericht  evidente;  a  se  espune  pe- 
ricleloru;  a  infrontâ  tâse  perielele;  a  nu 
se  spartă  de  ned  unu  periclu;  nu  e  pe- 
riclu, nu  se  pote  intempîă  neâ  unu  pe- 
ridu ;  ea  perielulu  vietiei ,  eu  pericbdu 
onorii;  a  fugi  de  peridu,  a  scapă  d'in 
perielulu  dea  si  perde  metisa. 

*  PERICOLIIA,  s.  f.,  (fr.  părIooUI  e), 
gena  de  plante  d'in  classea  monocoty le- 
donieloru. 

*  PERICONIA,  s.  f.,  (fr.  p6rlooiile), 
genu  de  cryptogame  d'in  famili'a  bnre- 
tilora  mucedini. 

*  PEBICOPE,  s.  f.,  perleope,  (îcspt- 
xoTnJ),  1.  tenn.  de  retorica,  definitione 
essacta  ei  precisa;  2.  bnccata  de  evan- 
geliu  sao  de  epistola,  destinata  pentm 
lectur'a  in  baserica  la  dille  flsse. 

*  PERICOPICU,-o,  adj.,  relativa  la 
pericope :  ledura  pericopica. 

*  PERICOROLLIA,  s.  f.,  (fr.  ptirlet- 
rollle,  d'in  mpU  si  coroIU),  classe  de 
plante  care  coprende  pericoroUele. 

*  PERICOROLLTJ,-a,  adj.,  (fr.  fp«. 
ricorollâ),  epitbetu  ce  se  da  plantelora 
dicotyledonie  monopetale ,  a  cărora  co- 
lolla  eperigyua; sabat., pi. fKriccM'oJJe^. 

*  PERICRANIU,  s.  m.,  (jtspExpavov, 
]r6pixpdcvioy,it.perIerant«,fr.  perforâD«), 
membrana  care  invelue  tiJta  Bnperfaci's 
esterna  a  craniului. 

*  PERICULOSITATE,  s.  f.,  (fr.  pâri- 
eal«sitâ),  calitate  de  perieulosu,  stare 
periculâsa  :  perieulositateă  ineereări- 
îoru  mediccdi. 

*  PGRIGUXOSU,-a,  adj.,  perlonloBiia, 
plenu  de  peride.  care  pote  periclita  : 
passu  perieulosu,  incercare  periculâsa; 
omu  p&'ieuloBu,  care  pi5te  duce  in  pe- 
riclu; e  peric6losu  a  te  lu^â  cu  f&rde 
selbatice,  perieulosu  a  te  mesurâ  eu  cei 
mari ,  perieulosu  a  face  contractu  cu 
dractău. 

*  PERICULU,  pl-e,  perleiilnm  si  p«- 
rlclnm;  vedi  periclu. 

*PERrDECABDBUra,adj.B.,(fr,p«- 
rld^oaSdre),  epithelu  ce  se  da  unui  corpu 
care  presenta  d'in  afora  una  prisma  cu 
diece  facie. 

*  PEHrDEBMD,s.m.,(fr.p6rldeni«), 
genu  de  bureţi  pre  cari  8«  observa  oua 


,,  Google 


636 


PEB. 


membrana  care  accopera  totu  coocspta- 
clnlu. 

*  PERIDESMICU,-a,  adj.,  (fr.  p«rl- 
deanlqne,  (d'în  lapl,  si  Ssait^c  =  lega- 
tara), care  e  occasionatu  prin  una  lega- 
tara strinsa  in  pergiurnlu  nnui  organu. 

*  PEEIDINUCIU,-»a,  adj.,  (fr.  p«- 
rldlnlMJ),  care  s^mioacu  nnn  periăiniu; 

*PEKIDINIU,B.m.,(fr.  pirldlnion), 
genu  de  animalcule  infusorie. 

*  PERIDODECAEDBII,-a,  adj.,  (fr. 
p^rMtdfoaSdre),  epithetu  ce  se  da  unui 
corpn  care  presenta  d'in  afora  una  pris- 
ma cu  douesprediece  facie. 

*  PEBIDOTICa,-a,  adj.,  (fr.  pirido- 
tlqD«),  se  dice  despre  una  p^tra  in  care 
predomina  peridohUtt. 

*  PEEIDOTOSn,-o,  adj.,  (fr.  p^rld»- 
teKx),  care  coprende  in  sene  gr&nutie 
de  peridotn  bene  distincte ;  boBaniiu 
pmdotosu. 

♦PESIDOTU,  B.  m.,  (fr.  p6r!d«t), 
p^tra  infosibile,  cu  colore  verde,  care  sa 
afla  sub  formadegranutîe,de  masse  gra- 
nularie,  si  de  cristalle  prismatice  forte 
mici :  p&idotuîu  se  adăuce  d'in  oriente, 
gemmarii  Iu  appUca  la  ornarea  joca- 
rieloru. 

*  PEBIECU,-a,  adj.  s.,  (jrepîotxoţ,  fr. 
ptirliclen),  epitlietu  ce  ae  da  locuitorî- 
iorn  de  pre  acellu-asi  cercu  parallelu, 
inse  sub  meridianulu  oppusu  :  periecii 
noştri  gu  Anun-icanii. 

*  PEEIKGESE,  8.  f.,  perlegenis,  (m- 
ptijTTjsic,  fr.  pirlitiw),  callatorîa,  in- 
tinerariu,  descriptîone  geografica. 

*  PERIEGETICU,-a,  adj.,  (zepiTip]- 
tcxâţ,  fr.  prirlâgfitlque),  relatîvu  la  pe- 
riegese  :  descriptione  periegetica. 

'  PERIEGETU,  B.  m.,  (itspiij-nji^î, 
fr.  p6rt6g6tej,  âescriptoiiu  geografica. 

*  PERIENCHYMU,  b.  m.,  (fr.  p^rl- 
enekjine),  tesButura  cellularia  vegetale 
compusa  d'in  cellule  dispuse  fora  or- 
dine. 

*  PEBIGEU,  s.  m.,(jt!pLi6[ov,  fr.  p6- 
Tigit),  punctu  d'in  orbit'a  lunei  care  e 
celln  mai  aprope  de  pamenta;  contrariu 
apogeu  :  perigeulu  lunei,  lun'a  e  inpe- 
rigeu. 

*  PEEIGONIARID,-a,  adj.,  (fr.  vi- 
rifonlalr*),  cpithetu  ce  se  da  fioriloru 


cai-i  s'au  facutu  duple  prin  multiplica- 
tionea  perigonului. 

*  PEBIQONU,  8.  m.,  (fr.  pârişone, 
d'in  5tip[,  si  Y^!:=generatione) ,  uito- 
lucru  immediatn  simpla  sau  duplu  allu 
organeloru  sessuali  la  plante. 

*  PEBIGTNANDRU,  s,  m.,  (fr.  p«rl. 
K;iiaDdr«),  involucru  florale,  corolla  san 
calice  la  flori. 

*  PBBIGTNICU,-a,  adj-,  (fr.periy/- 
nlqiie),  telativu  Ia  circumferenti'a  ova- 
riului. 

*  PERiaYNIU,  8.  m.,  (p«risjiil«i), 
mica  besica  membranosa  san  cartilaţ^- 
Dosa  care  incongiora  ovariulu  la  imele 
plante. 

*  PEEIGYNU,-o,  adj-,  (fr.  pâri?; ie, 
d'in  icepi,  sifonj  =  muliere),  care  io- 
congiura  oTariuln  la  plante. 

*  PEEIHELIACU,  sau  peridiaai.'a, 
adj.,  re\Ativ\i  li  perieliu  :  punetulu  pt- 
ridiacu  in  orhii'a  unei  planete. 

*  PEBIHELIU  sau  perîdtu,  s.  m., 
(it.  perlelio,  fr.  ptrlbiUt,  d'in  -ictpi.,  B\ 
^U);=aore),  punctuln  cellu  mai  apnipe 
de  s6re  d'îu  orbit'a  pamentului  san  a 
altei  planete,  contrariu  aphdiu  :  Mer- 
euHu  e  in  perieliu ,  Marte  in  apkeliu. 

*PEBIHEXAEDBU,-fl,  adj.  s.,  (fr. 
pârlhexafidre) ,  epithetu  ce  se  da  unui 
corpu  care  presenta  d'in  afora  ana  pris- 
ma cu  Bease  facie. 

*  PEBILAMPU,  s.  m-,  (fr.  pjrllatn- 
pe),  genu  de  inBecte  hymenoptere,  d'in 
famili'a  neottocrjpteloru. 

*PERILEUC0,  8.  m.,  perlleae*!, 
(KEptXEuxo.: ,  fr.  p^rllenqae),  noa  specia 
de  patra  pretinsa. 

•PEBILLOMIA,  s.  f-,  (p^rlloBK, 
d'in  TCEpi,  si  Xâ)|i.a  =  margine),  genu 
de  plante  dicotyledonie  ,  cu  flori  com- 
plete, monopetale,  irregularie,  indigene 
d'in  Peruvju. 

•PEBIMACHIA,  8.  f.,  perlnubU, 
(;repcpaxEa),  attacu  cu  armele. 

*  PERIMETBICU,-a,  adj.,  (fr.  pirl- 
metrlqae),  relativu  la  perimetru. 

*  PERIMETRU,  8.  m.,  perlmetro», 
(nsp^scpoc),  contoruu  sau  linia  oare 
termina  una  figura  sau  unu  corpu. 

*  PEBIMORPHOSE,  s.  f-,  (p*rl»or- 
pta»ie,  d'in  nept,  si  ^pf^  ;=  forma), 


.yGooglc 


transformationea  ernceloni  in  chrysatidi. 

PERINA,  s.f.,  CBlelts,  pnlvlniis,  o«r- 
rlcal,  toriiB,  saccn  împlatu  cu  părn,  cn 
lâna,  sau  cu  peooe,  precare  ne  redi- 
măiim  nna  parte  a  corpalui,  mai  allesau 
capala,  c&ndu  ne  colcâmu ;  perina  mol' 
le,  perina  vertâsa,  perina  depenne  de 
gânsea;  a  pune  capuîu  pre  perina.  Cu 
probabilitate  formatu  d'in  peru,  pi.  j>eri. 

PEBINARIU,  s.  m.,  care  face  perine, 
care  imple  perine. 

•  PEBINEALE,  adj.,  (fr.  pirlnâal), 
relativu  la  perineu  :  arteriu  perineale. 

•  PEKINEOCELE,  s.  f.,  (fr.  ptirinAo- 
ehle,  d'iv  XEpîveo;,  ei  xijX^  =:  tumore), 
erata  care  ae  arr^U  la  perineu. 

•  PBRINEOCLITOaiCU.-a.adj.,  (fr. 
pririii6«olltorIeQ,d'ia  :iepEvEo;,  si  xkei'ca- 
pl;z=Ienticu),sedice despre  una  muscbiu 
care  8e  intende  de  Ia  perineu  la  clitoride. 

•  PERINEU,  a.  m.,  (sepîvsoc,  fr.  p*- 
rlD^e),  spaţiu  care  e  intre  curu  si  mem- 
brele genitali. 

PEBINUTIA.  s.  f.,|ialTllliiB,deminut. 
d'in  perina,  mica  perina. 

•  PEBIOCTABDRU,-.!,  adj.,  (fr.  ţi- 
rioetaidre),  epitbetu  ce  se  da  unui  corpii 
care  presenta  d'in  afora  una  prisma  cn 
oetu  facie. 

•  PERtODiaTATE,  a.  f-,  (fr.  pfirlo- 
dielt^),  calitate  de  periodicu  :  periodic 
atâtea  luniloru,  periodicitatea  morbi- 
loru,  periodicitatea  cometeloru. 

•  PERIODIC0,-a ,  adj.,  (fflspwSixdţ, 
it.  perlodlcA,  fr.  p^rlodlqae),  relativu 
la  periodu,  care  are  periodele  selle,  care 
se  intarce  la  una  tempn  determiuatu  : 
mişcare  periodica,  rect^utione  p^odiea, 
friguri  periodice. 

•  PEBIODISMU,  s.m.,  (fr.  pfirlodlB- 
»e) ,  mişcare  periodica ,  apparitione 
periodica  i  periodismulu  diarieloru. 

•  PERIODISTD,  s.  m.,  (fr.  perlod!- 
ate),  care  face  opere  periodice,  care  lu- 
cra la  unu  acriptn  periodicu :  diiaristii 
awa  periodisU. 

PERIODU,  3.  m.,  perl«dns,  (xepCoSoţ, 
it.  petiodo,  fr.  peritfde),  proprie,  cir- 
cmiu,  de  aci :  l.  spaţiu  de  tempn  de- 
terminata prin  intorcerea  unni  (enomenu 
la  epoche  fisse,  sau  revolutîonea  unui 
certa  numem  de  anni  prin  care  ae  me- 


sura  tempniu,  care  ae  dice  si  cgelu  .* 
periodu  meioniea,  periodu  caSippieu. 
periodu  h^iparchicu,  periodu  jâlianu; 
2.  tempa  care  trece  intre  done  epoche 
determinate  san  indeterminate :  iâori*a 
se  împarte  in  moimulte  perioăe;  3.  tempu 
in  care  una  planeta  si  face  revolutionea : 
periodu  solariu,  periodu  lunariu,  pe- 
riodu diumu;  4.  tempn  de  formatione  a 
pamentului  :  periode  geologice;  5.  fase 
a  UDui  morbu  :  periodele  unui  morbu 
$unt  ereseerea,  ctUminationea  ai  decres- 
cerea;  6.  frase  compuaa  d'in  liiai  multe 
membre,  a  caroru  unire  formâdîa  unu 
sensu  comptetu  si  unu  totu  armoniosn  : 
periodu  lungu,  sewtu,  periodu  rotundu, 
periodu  obscuru;  periodu  eu  doue  mem- 
bre, cu  trei  membre,  cu  pairu  membre ; 
nu  mi  plaeu  periodele  incurcate;  anti~ 
eii  peno  la  Erodotu  nu  făceau  periode. 

*  PERIOPHTHALMIA  sau  periofttd- 
mia,  B.  f.,  (fr.  p^rlophthalmle,  d'in  izepi, 
si  ăţ#izX[jLâ^=ocbiu) ,  intlammatione  in 
pergiurulu  ocbilorn. 

*  PEBIOPHTHALMU  sau  periofîăl- 
mu  a.  m.,  (fr.  p^riophthalne),  genu  de 
pesci  oBBosi  d'in  famili'a  plecopodiloru. 

*  PBRIORTHOQONU  sau  periorto- 
gonu,-a,  adj.,  (fr.  părlorthogroue,  d'io 
rspf,  ă()dd:=dreptu ,  si  Ycay(cc^:ftn^la), 
epitbetu  ce  se  da  unui  corpu  care  pre- 
senta una  prisma  rectangnlaria. 

*  PEBIOSTIU,  s.  m.,  perlosteon, 
(nept^onov,  fr.  p6ri*Bt*),  membrana  fi- 
brâsa,  alba,  reaistente,  care  formâdia 
involuernlu  osselorn  si  le  imbracca  de 
tâte  laturile,  afora  de  locurile  unde  aunt 
incrustate  cu  cartilagine. 

*PEBIOSTITE,  s.  f.,  (fr.  p«rioBtlte, 
d'in  ffispuioTeov),  infismmatione  a  perio- 
stialni. 

«  PERIOSTOSE,  8.  f.,  (fr.  perlastose, 
d'in  T:Bpi6(neoi),  tumeiiictione  a  perio- 
stîului  inaociata  adeae  ori  de  necroaea 
laiiiineloru  auperfîeiali  alle  ossulni. 

*  PERIOSTRACU,  s.  m.,  (fr.  pârlfts- 
traqtte,  d'in  nspi,  si  Sotpaxov  =  conca 
sau  scoica);  epiderme  sau  cameaia  ma- 
rina a  conchyiielorii. 

*  PERIPATETICISMU,  s.  m.,  (fr. 
prirlpaUtlolBine) ,  doctrina  per^aietica, 
sf  stema  propria  peripatetKăoru. 


=y  Google 


888 ^ ^ 

•  PERIPATfiTICU.-a.  adj.,  perlpi- 
totlcus,  (xepticanrjnxâc),  relativu  la  S- 
lOHolt'a  lui  Âristotele  ai  cărui  şcolari  se 
nomiau  peripatetici,  adeeo  perambla- 
tori,  Sendu  co  iavetiau  si  disputau  pe- 
ramblându-se  in  gradinele  si  porticele 
Liceului  Ia  Athene  :  filosofia  peripale- 
tiea.  logicaperipatetica,  principiesimas- 
ăme  peripatetice;  dogmatele  peripaieii- 
aioru,  scoVa.  sed'a,  disdplin'aperipate- 
tieUoru. 

•  PEBIPATETISMU,  s.  m.,  (îi:  pe- 
rlpaUtlane),  systema  filosofica  a  peri- 
pateticiloru :  peripatetismulu  ineeputu 
de  Ariatotele,  fu  importcUtt  la  Botn'a  în- 
ainte de  domni'a  lui  Augastu;  neglessu 
in  celle  d'atttâniu  sede  alle  a^estinis- 
ntului,  adJHnse  erost  in  onore  cdtra  ae- 
dtdu  allu  cindle,  domni  cu  mare  au- 
toritaie  totu  evulu  taediu,  peno  in  sedîdu 
aîlu  sessespredieeele;  inse  fii  combatutu 
de  atund  incâee  de  Bamu,  Patriciu,  Sa- 
eone,  Cartesiu  si  mulţime  de  alţi  fiioao^; 
vedi  si  peripaietid^tm. 

•  PEKIPKTALIA,  a.  f.,  (fr.  peripe- 
ţiile, d'in  nip[,  si  n^oXov  =  petalu), 
elasse  de  plante  care  copreude  cotyle- 
doniele  polypetale  cu  stamine  peri^ne. 

•  PERIPETALU,-a,adj.,  (fr.  p4Srlp«- 
t«U)t  oare  incongiura  petalele,  sau  co- 
rQW&ineetarie  peripetale, 

•  FEBIPETASMA,  pl.-ma^  perlpe- 
Uanu,  (flefHn^aatux),  tapetiar(a  cară  se 
intendea  preste  canapellele  d'ingiurulu 
mciîi. 

•  PERIPEŢIA,  s.  f.,  (îtîptttiTsw.  fr. 
p«r[p6tle),  scambare  subita  a  fortunei 
in  bene  sau  in  reu;  acambare  subita  a 
situationei  sau  a  caracteriulni  in  una 
poema  epica,  spre  a  reinnoui  si  a  mari 
neincetatu  interessea;  ultim'a  scambare 
ee  face  deBnodamentulu  unei  drame. 

•  PERIPHEBIA  aau  periferia,  a.  f., 
peripkeria,  (nsptfsps(a),  circumferenti'a 
cercului;  superfaci'a  esteriore  a  unui 
corpu. 

•  PERIPHERICU  sau  perifericu.-a, 
a4j-,  (fr-  p£rlpli£rl«iie),  relativu  la  pe- 
rifăia,  care  se  aâa-pre  periferia. 

•  PEBIPHORIC0  aau  periforicura, 
adj.,  (fr.  p«rlp)i*rlqiie),  relatirn  Ia  pe- 
riforu :  stanele  periforiee. 


FKR. 

*  PERIFHORU  sau  periforu.  a.  m., 
(flEp(fopo(,fr.pârlphore),corpuoaTDOBn, 
de  natura  bene  distincta  care  redica  o- 
varîulu  de  asupr'a  calicelui,  si  care  tina 
petalele  si  staminele  pre  superfaci'a  aea 
interiore. 

*  PERIPHRASAREsauiwn/r-tMore, 
T.,  (fr.  pârlpbraser),  a  face  pertfram; 
de  acf  part.  periphrasatu,  sau  perifra- 
satu.'a,  espusu  in  perifraai;  vedi  peri- 
phrase. 

*  PEBIţHRASE  saa  perorate,  s.  f., 
perlphraBU,(:reptfpai3t<:,fr.pâr!phrflM), 
circumlocutione,  cîrcumscriptione,  es- 
presâioue  prin  mai  multe  vorb»  a  unei 
idee  ce  nu  volimu  a  espreme  prin  ter* 
mini  proprii :  a  vorbi  in  perţ^ran,  a  im- 
mtdti  perifrasile;  a  se  servi  eu  perifrasii 
a  abusd  de  perifrasi;  definitionUe  si  a- 
nalysile  stmt  perifrasi  prin  cari  se  t»- 
plica  lucrurile. 

•PERIPHR  ASTICU  sau  perifrasticii,- 
a,  adj.,  (nspt^paottx^,  fr.  ^rlpbruU- 
qoe),  relatiTU  Ia  perifrase  :  ^gUt  pen- 
frastieu. 

"  PERlPHYLIjU8aupert/()[t*(,-o,  a^j. 
(fr.  perlphjUe),  care  are  folie  ia  per- 
giuru;  subat.  periphylhAu  sau  p»ifo- 
litdu,  crusta  care  incongiura  ovariula 
graminieloru. 

«  PERIPLU,  s.  m.,  perlplns,  (mpt- 
icXou;),  l.cîrcumnaTigatoriUfde  acides- 
criptione  a  costeloru  marii  circumnan- 
gate;  2.  (fr.  ^^rlple),  geau  de  conchylie 
fossili. 

*  PERIPLTSIA,  B.  f.,(iEspiiiXt)oiî,fr. 
pâripljsle),  âussura  sau  scursura  abun- 
dante,  term.  de  med. 

*  PERIPNEUMONIA,  a.  f.,  perlpiH- 
intnU  si  peri  p  le  nm  om  ia,  (it>ptxvED|Uwa 
si  icsp[i[XEi>{j.ovta),  inSamiuatione  depnl- 
moni,  cu  friguri  acute,  oppreasione,  si 
BCiiipatu  de  sânge. 

*  PEEIPNBDMONICD,-a,  a^j-,  H* 
ripneomonlcuş  si  peripIesHODlcns,  (»• 
pimsQ[LovtK(};  ai  nspt^cXsu^vixâc),  relati- 
vu lapenpnetimonia.'  catarrhu  peripM- 
umonicu,  febre  peripneumonicai  sobst 
unu  peripnetimonicu,  una  perţpiMiwio- 
nica,  perîpneumonicii,  cari  snffera  de 
jnâammationea  pulmonUoru. 

"  PERIPODin,  3.  m.,  pwi^dtoif 


=y  Google 


FEB. 
^nfpiffd&toy),  TwtimeDtucarapeDdepdno 
ia  petiâre. 

*  PERIPSÎIMÂ,  p].-t»a«e,perlpiem«, 
{vtpi^-q^),  spurcatione. 

•  PEEIPTER0,-a.  adj.,  p«'lpter»8, 
(nEpbrujiot:),  arîpatu  giiiru  ia  pergiorn; 
sabat.  UHU  peripieru,  UQu  edificiu  in- 
congiuratu  de  t^te  laturile  ca  uoa  or- 
dine de  columae. 

1  PEBIRE,  T.,  f^tln,  iBterlrq,  a  În- 
cetă de  a  ff ,  a  dispari  :  peru  omwU, 
peni  vriele,  peru  plantele,  peru  tote  Iu- 
cnaHe,  numai  dementde  materia  nu 
peru,  d  se  converiesat  i»  fxUe  corpuri; 
eUu  peri  de  pre  faci' a  pomenUAui  si  cu 
denkAtt  peri  si  ntonele  lui;  noi  crei^emu 
co  suf^eiuUt  e  neperitoriu,  corptdupere 
ca  atare  ăesfaeundu~se  in  elementele 
d'in  cari  a  fosiu  C(nnpu9u;  rmdte  vite  au 
peritu  de  frigu  m  iSm'a  treetUa,  ocumu 
peru  de  ^pieooOa;  eUu  a  peritu  de  fome; 
copiUii  peru  de  versatu;  a  peri  d'in  odU 
omeniloru;  ea  a  peritu  in  una  di  si  n'a 
mai  vedutu-a  nemine;  peri  diaii^  ifin 
aclii  mei!  ellu  eră  se  peria  de  friea; 
mulţi  au  peritu  in  acea  haialia  crunta; 
dw-te  si  tu  in'  pădure,  co  nu  ve»  peri; 
deeo  ar  peri  otmlu  aeiâ  /bkxie,  n'ar  mm 
essi  tCin  casa;  una  femina  care  peri  de 
rosine;  s'a  arruneatu  in  atâte  peride, 
si  n'a  peritu;  peri-ti-ar  numele  âHtilu- 
me!  In  unele  locuri  nu  se  aude  r  in  : 
pertu,  peri,  peria,  p&ire. 

2  PEBIKE,  s.  vwbale,  iBt«riliis,  in 
t.  B.  verbului :  perire  de  fome,  perirede 
frigu,  perire  de  pre  facila  pamentuhti;  a 
scapă  de  perire;  a  adjimge  la  peru'e; 
ferirea  corpurUoru  e  numai  apparante, 
co-ei  elementele  nu  peru,  ci  numai  se 
desfăcu  unele  de  altde  si  apoi  intra  in 
noue  oom&ttMtiont;  perirea  formosetiei; 
perirea  passiamloru. 

*  PEBISCELIDE,  a.  f.  si  periscdiu, 
B.  m.,  perlBcellt,  (nspuncEXu:),  si  peris* 
•elion,  anneUu  pretiosu  ce  portaii  fe- 
minele  la  fluerele  petiorelOTu. 

*  PERISaU,-»,  adj.,  (iteptextoţ,  d'in 
iccpt,  siox{a=umbra};eiibst.pL]»eri3(»i, 
locuitori  ai  pamentului  d'in  zon'a  poia- 
na, a  caroru  umbra  se  intorce  in  cercn 
in  tempolu  de  vâra,  canda  nu  mai  ap- 
pune  sorele. 


*  PEBISGOPICU,-0.  a^.,  <flf.  p6rl- 
«i«pli|a6,  d'in  sepcoxotntv  ^einnmsi»!- 
eere),  se  dioe  despre  vitrele  optice  d'in- 
tre  alle  caroru  facie  an'a  e  plasa  saa 
coQvessa,  si  cella  aUa  eonTesaa,  aaii  ia 
c&tu  totu  campnlu  transniitte  obiectele : 
lunetta  periseopica, 

PERISIOBA,  B.  f.,  deKinuttru  d'in 
pira,  mica  pera:  aeestu  peru  faee  peri' 
siore  forte  gustase;  prin  metaf.  una  spe- 
cia de  buccate  in  forma  sferica  :  peri- 
siore  de  came  tocata,  perisiâre  cu  vitia 
ăevinia:bucc(Uares8'a  noatra  faee  peri- 
siâre minunate. 

PEBISIOBU,  s.  m.,  deminut.  1.  d'in 
peru.  pimsj  2.  d'in  peru,  plina. 

*  PERISPASMU,  B.  m.,  (jtjpt«t«^ 
fr.  pdrf spagne),  diversione,  term.  ntilit. 

*PEKI8PERMATICU,-«.  adj.,  (fr. 
ptirltpernatlqne),  relativa  la  perieper- 
mu  :  saceu  periapermaticu. 

*  PEKISPEBMU ,  8.  m.,  (fr,  p«rls- 
perm«^  d'iD  ntpl,  si  «tdpiiia=semeatia), 
ÎQvolucrulu  propriu  sementiei  la  plante. 

*  PERIJSPHALSIA  sao  perie/aista, 
s.  f.,  (nepiisţiaXoi;,  fr.  perliph^lile) ,  in 
chirurgia  miecare  de  rotatione  prin  care 
Be  reductt  unele  lussationi. 

*  PERISPOBANGin,  a.  m.,  (fr.  p*- 
rUp*raDţe,  d'in  xB(t(,  i3xopdi=:sementia, 
si  âf^eiov^  vasii),  membrana  oare  in- 
velue  si  asounde'corpusonlele  reprodnc- 
tive  alle  f^riciloru. 

♦PEfiISPOKIU,-»,adj.,  (fr,  pririspo- 
rl^),  care  sâmina  ou  unu  perisporiu. 
^    *  PEBI8P0KI1J,  3.  m.,  (fr.  pârlspo- 
rlftn) ,  geau  de  bureţi  gaeteromyceti. 

*  PEBISPOBCfi.m.,  (fr.  pMBp*Te, 
d'in  jTEfiE,  si  -ijuopdirrsonientia),  retella 
care  incongiura  sementi'a  unoru  plante, 
si  in  specie  a  cypetacieloru. 

*  PEEISPORULABIU,  s.  m.,  (fr.p4- 
tUporalalre),  genu  de  bureţi  d'in  fa- 
miti'a  bypoxyeloru. 

*  PEBIS8EUMA  sau  peritteuma,  pl.- 
matct  pertBBenina  si  perltleama,  (nipfa- 
SEuţut,  si  ;tap{neu|jLa),  snperabundaatia; 
auccurile  superflue  iu  corpalu  animale 
sau  vegetale. 

*  PERISSOCHOKEGIA,  s.  f.,  p#rl«- 
Moehftregli,  {Tzeptatsoyopii^),  parte  jH^a 
mare  in  diatributionea  boceatslora. 


=y  Google 


m raft; 

•  PEBISSOLOGIA,  s.  f.,  periis*!»- 
g\»,  (xeptsoo>Aţ[a),  redandantia ,  pleo- 
nasma,  term.  âe  retorica;  ritiu  oppQBU 
coDcisioDei. 

•  PERISSOLOGIClI,-a.  adj.,  (fr.  p-S- 
rtaBol«fl4>ie),  relativa  la  perissologia. 

•  PERISSOLOGU,  B.  m.,  (jcepiaaoXd- 
1<k),  care  Torbesce  prea-multu  si  spune 
prea-multe,  mai  mnltu  de  câto  se  cere 
peutrD  iotelleBsnlu  lucrului. 

•  PBRISTACHYU,  3.  m.,  (sspt«4- 
Xoov,  fr.  p6rbtHhfaii),  involncm  este- 
riore  allu  florilora,  in  plantele  gramiDie. 

*PEEISTALTICU,-o,  adj.,{ireptat«X- 
VMâzt  fr.  pertaUlUqne),  care  are  pote- 
rea  de  a  se  contrage  si  stringe  :  con- 
tractione  penstaitica  a  stomaehulm  prin 
care  digere  huecatele. 

•  PEKISTAMINIA,  8.  f.,  (fr.  p6rl- 
■tamtiile),  classe  de  planta  care  copreode 
celle  ce  snnt  dicotyledonie,  apotale,  cu 
etamine  perigyne. 

•  PERISTAMmiU.-o,  adj.,  (fr.  p6- 
rlatamisd,  d'in  nsp[,  si  OTiitui>v=:iUffleii), 
relativu  Ia  plantele  dicotjleâonie,  ape- 
tale  cu  stamine  perigyoe. 

•  PBEISTAPHYLINU.-o,  adj.,  (fr. 
pAriitephfllii,  d'in  sepE,  sî  moLtpbXri  =z 
ouBÎoru),  care  e  in  pergiurnlu  ousioru- 
lui  d'in  gura  :  muaekiu  perigtaphyUnu. 

*PEBISTASE,  s.  f.,  perlBUiis,  (ictpi- 
ontotc),  circnmstaiitia;~argamentu,  sub- 
iectuln  unei  opere  litteraria. 

•  PEKISTATIC0,-a,  adj.,(jrspcaTa- 
nx^:).  relativa  la  circumetantie. 

•  PKSISTEDID,  8.  m.,  (fr.  p«rlit«- 
dloa).  gesu  de  pesci  d'in  divisioneatho- 
raeiciloru,  care  se  afla  in  marea  medi- 
terranea. 

•  PERISTKLLATD,-a.  adj.,  (fr.  pi- 
ristellâ,  d'in  nepi,  si  <niXXttv=Jn  vesti* 
re),  se  dice  despre  conchyliele  compuse 
d'in  unu  in?olucru  care  imbracca  mai 
multe  camere. 

•  PEBJSTERA,  s.  f.,  (ieeptaTsp4=po- 
rumbu),  genu  de  paaseri  gallinacie,  ca- 
racterisatu  priQUQurostrumoUe,sicarfl 
copreode  porumbii. 

•PEEISTETHIU,  s.  ro.,  (nspranjStov, 
fr.  pirUtitbIon),  una  parte  ■&  pectalui 
insecteloni,  care  se  afla  intre  bracia  ai 
petiorele  de  mediloca. 


FEB. 

•  PERISTIA,  8.  f.,  (Mptona),  lustra- 
tione,  ceremonia  lustrale,  porifioatione- 

•  PEBISTIABCHU,  8.m.,(i»piarfop- 
Xo<: ,  fr.  pitlitUrQne),  lustratorin  san 
pnriflcatoriD. 

•  PEEISTOLB,  a.  f.,  (sepiowX^,  fir. 
ptirlstole),  mişcare  contractiva  s  inte- 
stineloru. 

•  PERISTOSlIClT.-a,  adj.,  (fr.  p»ri- 
atoniqne),  relativii  la  peristomu, 

•  PERISTOMU,  s.  m.,  (wpfarojuK , 
Fr.  pirlhtome),  membrana  care  imbracca 
orificiolu  intestinale  alin  vaselom  chj- 
Uae;  prin  estensione  se  appliea  ai  la 
plante,  si  la  conchylie  si  la  insecte,  eu 
6re-cari  modificationi. 

•  PEBISTBOMA,  pl.-mate,peri»tr»- 
Mh,  (ffipttnpâiia),  astemutulu  patului, 
tote  celle  ce  compnnu  si  adoma  patulu. 

»PERX8TR0PHE  sau  peristrofa.  8.  f., 
perlstrophof  (npcocpocpij),  conversione, 
figura  de  retorica. 

•  PERISTILICD,-»,  adj.,  (fr.  p«ri- 
stjliqie),  assediatu  in  pergiurula  stylo- 
Ini,  la  plante. 

*PER1STTLU,  B.  m.,  perlitjrlun, 
(nepEocuXov) ,  templu  sau  aitu  edi&oiu 
care  in  intrulu  seu  e  incongioratu  de 
nna  ordine  de  columne,  parallelu  ca 
murii  :  peristyltdu  differe  de  peripteru, 
/iendu  co  la  acestu-a  ordinea  de  coium- 
ne  e  d'in  afara. 

•  PERISYSTOLE,  s.  f.,  (fr.  pirisji* 
tale,  d'in  nspt  si  oDctoXiJ  ^  coutraetio- 
ne),  tempu  care  trece  intre  systolea  si 
diastolea,  adeeo  intre  contraciionea  si 
dilatationea  cordii  sî  a  arterieloru. 

•  FERITESTIU,  s.  m.,  (fr.  p<rlt«ate» 
d'in  xap(  si  testla  =  colin),  nome  data 
tnnieei  albuginiJse  care  invelue  ooliele. 

•  PERITIA,  8.  f.,  perltla,  esperîen- 
tia,  connoscentia,  scientia;  abilitate,  ta- 

^leutu  :  periti'a  legiloru,  periU'a  tuaur 
riloru  umane;  emu  cu  multa  periUa. 

PEBITIONE,  s.  f.  (de  la  perire),  li- 
terlttu»  InteritDS,  extlata,  perniole*,  ^9- 
cere  in  neflentîa,  corruptione,  stricatio- 
ne,  morte,  disparitione. 

•  PERITOME,  8,  (.,  (KspiTonij),  dr- 
cumcieione,  taliare  io  pergiurtuu  men- 
brulni  virile,  care  se  practica  la  Jndani 
si  Uaohomedani. 


=y  Google 


. PBR^ 

•  PERITONEALE,  adj-,  (fr.  pitlto- 
D^cl),  Telativu  la  peritoneu:  tunica  pe- 
ritomaLe:  pliewi  ţmioneali. 

•  PEEITONEU,  B.  m.,  peritoiMiiBi, 
(l[GpcT<iva(ov,  it.  perltoneO)  fr,  pirltol- 
■e),ana  speoia  de  saccu  fora  gura,  mem- 
brana serdsa  care  copere  caritatea  ab- 
dominal», ae  preluDgesce  preste  celle 
mai  malte  organe  coprense  in  acesta 
cavitate,  le  invelue  in  totu  sau  iu  parte, 
ai  mantine  lelationile  lorn  respective 
prin  Dumerâse  plicuri  legatnenttfse. 

•PERITONITE,s.  f.,(fr.  p^rltonite), 
iaâammatione  a  peritoneviui. 

PERITOBIU,-tom.  adj.  3.,  perleas, 
eare  pere,  care  incetădia  de  a  mai  fi, 
care  d'in  fientia  trece  io  ne&entia,  caro 
dÎBpare  :  formoseti^a  e  mai  peritâria  de 
câtu  tâte  luentrile  d'in  lume;  omeni  pe- 
ritoridefame. 

*  PERITREMA,  pl.-mofe,  (fr.  p6ri- 
trdne,  d'iu  icept  ei  Tpfjiucrrgaura),  mica 
buecata  cornia ,  caie  incongiura  aper- 
tor'a  stigmatiza  la  insectele  hexapodi. 

*  PEKITKICHTJ,  B.m.,  (p6rltrlqne), 
genn  de  animalcule  infusorie. 

•  PERITHOPU,-».  adj.,  (fr.  p«rltro- 
pe^  d'innsp(  si  cp^ELv^=:intârcere),  care 
se  inderăpta  de  la  axea  fructului  c6tra 
laturile  pericarpiului  :  granutiu  peri- 
tropu. 

PEIUTD,-a,  adj.  part.,  porUss.  (de 
la  perlt«=perire) ,  care  â  incetatu  de 
a  mai  %  care  a  dispamtu,  care  e'a  stri- 
catu,  care  a  moritn,  mortu :  vite  perite, 
plante  perite,  omeni  periU  de  geru,  de 
fome,  numerulu  cclloru  penti  in  beUu 
e  forte  mare ;  e  greu  de  a  numerd  pre 
eelli  periti,  mai  facile  e  a  numerd  pre 
ceUt  remasi  in  vieiia. 

FEBITUBA,  3.  {.,  Interltns,  actulu 
de  perire  :  peritur'a  vitdoru  e  terribiie. 

*  FEBIZOMA,  ţl.-mate.  periions , 
(nepECufut),  ciDgut6ria,  brănu. 

*  FEBJUKABE,  t.,  perjnrare,  p^je- 
nre,  a  juri  falsu,  a  mdnU  jurându,  a 
insellă;  vedi  si  pejerare  cu  tdte  deriva- 

♦  FEBJURATÎONE,  s.  f.,  (perjara- 
tlo),  actiono  de  perjurare. 

•  FEBJUBATU,-a,  adj.,  perjutatoi, 
jurata  falsti.mentibi. 

TokII. 


PER. 


641 


*■  F£BJUfiIOSU,-a,adj.,perJaria>iii, 
plenu  de  perjtirie,  deprensn  a  perjură, 
paratu  a  perjurd  in  tota  momentuln. 

*  PERJUBIU,  pl.-te,  perinrlam,  ju- 
ramentu  falsu. 

*  PEKJUSD,-fl,  adj.,  perjurua,  care 
perjura,  falsu,  mentionosu,  insellatoriu. 

«  PERLA,  B.  f.,  (lat.  med.  plrnla,  it. 
isp.  pr.  perla,  port.  perola,  fr.  perle), 
1.  margella,  mărgărita,  margaritariu  : 
perl'a  e  unu  carbonaiu  calcariu,  eombi- 
natu  cu  una  gelatina  animale; perla  ro- 
tunda; peria  orientale;  a  se  adornâ  eu 
perle;  2.  genu  de  insecte  nevroptere. 

*  PERLARE,  V.,  (fr.  perler),  1.  a  ad- 
orn&  cu  perle;  2.  a  lucră  formosu  eu  a- 
culu;  3.  a  curetiă  ordiulu  de  pellicetla. 

*  FERLARIU,-ia,adj.,(fr.  perUlre), 
care  lucesce  ea  una  perla. 

*  PERLASStJ,  B.  m.,  (fr.  perUBse), 
potass'a  cea  mai  curata  si  mai  alba. 

*  PERLATU.-a,  adj.,  (it.  perlat*,  fr. 
perld),  1.  adornatu  cu  perle;  2.  lacratu 
formosu  cu  acula;  3.  curetiatn  de  petli- 
oella  :  ordiu  perlatu. 

*  PERLIDE,  adj.,  (fr.  periide),  care 
sâmina  cu  insectulu  uomitn  perla;  subst. 
pi.  perlidii,  triba  de  insecte  d'in  famî- 
li'a  nevroptereloru  planipeune. 

«PERLnSTRAR£,v.,perluBtrare,l.a 
percurre  cn  vederea ,  a  trece  in  revista ; 
aperlustrâ  cuocUi  tala  gaUerVa  deptc- 
ture ;  a  pcrlustrd  iota  adunarea ;  2.  a 
percurre  cu  petiorulu,  a  percurre  cu  ar- 
mele :  am  perlustratu  tota  tirr'a ;  3.  a 
purifică  pre  de  plenu. 

*  PERMANENTE,  adj.  pa»t.  pros., 
permaneuB,  (it.  perraanente,  fr.  perma- 
Dent),  care  pcrmâne,  care  dura  in  starea 
Rea,  durabile. 

*  FEEMANENTIA,  s.  f.,  (it.perina- 
neniHjfr.  pernianeiic6),Btaraî>eftnanen/e, 
petrecere  continua  :  afiinpermanentia; 
adunarea  generale  e  in  permanentia ; 
permanenti'a  aubstantiei  in  oppositione 
cu  mutationea  accidentieloru. 

*FERMANERE,|)erffla«i8iperfn(uei, 
permasu,  v.,  perminerp,  amăoâ  pene  iu 
fine,  a  mftne  continuu;  a  persiste,  a  per- 
severa : a permăns instarea sea  naturale,  ' 
a  permâne  in  propositulu  seu;  aeeiden- 
tide  se  scâmba,  substant^a  permâne, 
41 


>yGoog[c 


642 


PER. 


voUupermanepeno  la  morte  in  amiciti'a 
acestui  omu  probu  si  intdleptu. 

*  PERMEABILE,  adj.,  perneabill*, 
oare  se  pate  perdea,  care  se  p6te  pene- 
tra saa  petrunde  de  ceva  :  materia  per- 
me<Aile  de  pUuia. 

*  PERMEABILITATE,  a.  f.,  (it.  pet- 
mesblUU),  calitate  ie  permeabile :  per- 
meabilitatea pannurei. 

*  PEBMEABE,  T.,  permeani,  a  pe- 
netra, a  pertunde,  a  atrahtkte:  a  permeâ 
peno  in  QaUi'a;  vom»  p&^meâ  m  în- 
femu, 

«  F£BUEATU,-a,  ad>.  part.,  pernei- 
tne,  peaetratu ,  petrunsn,  strabatutu  : 
vestimente  permeate  de  pJouia  ;  locuri 
permeate  de  latroni. 

*  PERMISCEKE,  si  permescere,  per- 
mesctii,  perttteseuta,  permestu  si  permi- 
sia,  T.,  permlsoere»  a  mestecă;  aconfau- 
de;  a  turbură,  a  restomă. 

«PEBMISSIBILE,  adj.,  (fr.permls- 
slble),  care  se  p6te  permitte  :  fapte 
permissUnli. 

*  PERMISSIONARE,  v.,  (fr.  permis- 
Blonner),  a  dă  permissionea  de  a  face 
ceva  :  a  permissionâ  unu  negotiu. 

*  PBBMISSIONAKIU,-a.  adj.,  (fr. 
permliDlonlialre),  care  are  uoapermis- 
Bione  determinata. 

•FEBMISSIONATU,-o,  adj.  part., 
tt.  parmlBitloiinâ),  care  se  bacara  de  una 
permissione,  autoriaatu. 

*  PEBMISSIONE,s.f.,perBls8lo,ac- 
tione  de  pemittere,  antorisatione,  po- 
tere,  facultate,  dreptu,  libertate  de  a 
face  ee^  :  a  dd  cuiva  permissionea  de 
a  face  ceva;  a  ave  permissionea  de  a  in- 
tO'prende  ceva;  cu  permissionea  vostra 
voliu  vorbi  despre  acesta  materia;  m^ti 
o&uaa  de  permissionea  ce  li  se  da. 

*  PERMISSIVU.-d,  adj.,(it.periBiii- 
Blro),  care  permitte,  piîn  care  se  per- 
mite :  lege  p&jnissiva,  ordine  permis- 
riva,  v6rbepermissive. 

*  PERMISSOBUJ.-soria,  adj.  8.,per- 
iDlBs«r»  care  permit. 

•PERMKSU,-o,  adj.part.sap.  eubst., 
permisanst  concessu,  Uertatu,  involita  : 
fapte  permisse;  vorbe  permisse;  ce  mie 
na  mie  permissu,  nu  pate  fi  permissu 
fte;  nu  e  de  permissu  ;  eu  permissulu 


PER.  

vostru  voliu  face  cea  ce  ar  fifaeutu  fia- 
care  dintre  voi  in  ca^lu  acestUno.    ■ 

*  PERMISTIONE,  s.  f.,  paraiIiU*» 
pernlxtlo,  actione  de  p&rmscere,  mes- 
tecatura,  Confusione,  torboratione,  res- 
tomatione  -.permistvoma  totoru  lucruri- 
loru. 

*  PERMISTU,-»,  adj.  part,  peiwti- 
tD8  si  pernlxtni,  meateeata,  eonfusn, 
turburata,  restornatu. 

*  PBRMITTERE  si  permettere,  per- 
rmsi  sipertntsei,perftn88ti,  V.,  p«ndttent 
a  lassă  se  ae  facă,  a  d&  volia  aese&ca, 
a  coDcode,  a  liertâ  se  se  facă  :  a  per- 
mitte  copiHflofu  se  se  joce;  permitea 
se  ti  spunu  ceva;  eUu  nu  permiUe  tăto- 
nt-a  se  vorbesca ;  cAiă  mi  permisse  se 
dicu  una  vorba;  ce  nupa^itOti  aîtomra, 
nu  de&t  se  ii  pertnitli  tie. 

*  FEBMOTIONE,B.f.,p«rBOtlt,  miş- 
care violenta,  agîtatione,  turburare,  e- 
motione;  pasaione. 

*  PEBMOTU,-a,  adj.  part.,  p«rB«tis, 
1.  tare  mişcata,  forte  ^tatu;  2.  des- 
ceptata,  attitiata,  indemnatu,  împinsă. 

tt  PEBMOVEBEjV.,  pemorere,  1.» 
mişcă  tare,  a  agită,  a  attînge;  2.  a  des- 
eep^,  a  attitiă,  a  Îndemnă,  a  imţânge 
lalacrare.  Radecni'a  derivateloratfKr- 
motu,  permoHone. 

*  PERMTJTANTE,  adj.  part.  preş., 
permutang,  cirepcrmiOa,  care  strămuta, 
care  sc&mba ;  subst.  permutantii  s'au 
involitu  si  au  inehtauatu  unu  adu  w 
scrissu. 

PERMUTARE,  t.,  permntare,  a  stră- 
mută, a  scambă,  a  pune  unuln  in  locuia 
altui-a :  a  permută  loctUu  seu  ey  <dtiil#; 
a  permută  îitterele;  a  permit  fior^ 
nu  tni  place  a  permviă;  âlu  permiâa 
hende  cu  reulu;  omtdu  inconstante  se 
permuta  in  tâtt  lunOe. 

PERMUTATIONE,  s.  f.,  permitato, 
actione  de  permutare  :  permutationea 
littereloru;  a  face  una  permutatione;  a 
si  perde  templu  cu  prenuitaiionăe  cTin 
locu  in  îocu. 

PERMUTAŢI VU,-o.  adj.,  (it  per- 
msUttTo»  fr.  pemutatir),  care  permuta, 
prin  care  se  permuta  i  terminu  permtf 
iativu. 

PEBMUTATOBEU,- foria,  «^.  B., 


,,  Google 


MB; 

(permatatoF;  it.  permntatoreţ  £r.  per- 
nntenr),  care  permuta. 

FEBMUTATa,-(i,  adj',  part.,  permo- 
tfttM»  stramntatn,  seambata  :  liitere 
permttate,  merâ  perniutate,  havi  per- 


*  FEBKA,  s.  f.,  peraa,  {mipm),  c6psi, 
mai  altessn  capsa  de  porcu,  jambone : 
perna  de  poreu  sâhaUcu. 

*  PEBNABIU.-O,  adj.  s.,  pernaring, 
negotiatoriu  de  copse  de  porcu. 

*  FEBNIGE,  adj.,  pernlx,  rapido,  iote, 
uaiorn,  promptu ;  câne  pemiee,  mâper- 
niee  de  câtu  vetUtUit;  pemiee  io  pas- 
sioniieai  plăcerile  aeUe. 

♦FERNICIA,  B.  f.,  pernleles,  (d'in 
perşi  iiex=:nece,  mtfrte),  strîcatione, 
raina,  peritione, 

*PBBNICIALE,  &dj.,  pernIelallB, 
care  adducejKriHcia,  funesta,  mortale: 
moHnpernidali. 

*  PEBNICIOSU,-a,  adj.,  pemleloBos, 
plenn  de  pemicia,  care  duce  la  perire, 
fnnestu,  IpericulosQ  :  omeni  pemidosi, 
eaaen^lu  pernicioau,  luptţi  pemicioaa, 
joeu  pernicioau. 

■      •  PEENICITATB,  8.  f.,  pormioitas, 
.   rapiditate  in  mersu,  usiorîtate,  levitate ; 
pemiixtatea  petioreloru ,   pernicitatea 
venttdui. 

*  PiSNIONE,  s.  m.,  pernU*  infla- 
tnra  de  gem  la  pelîore. 

*PEBNOBILE,  adj.,  pernobUh, 
fiSrţe  connoscntu,  f<Jrte  celebre  :  barlxUu 
pcrnoWfe,  seriptori  pernoWK,  cetate  per- 
nolnie. 

•PEENOCTABE,  (pemoptare),  v., 
pemoetare,  a  petrece  nâptea,  a  Teghlă 
Dopteâ  :  am  pemoctatu  in  foru ;  stu- 
diele  căllatorescu  si  pemocta  cu  noi. 

*  PEENOCTATIONE,  (pemoptatio- 
ne),  B.  f.,  permtctatla,  acUone  deper- 
noetare. 

^  •  PERNOCTATORni,  (pemoptato- 
riti),-i6ria,  adj.  s.,  pemaetans,  care  per- 
noda,  care  petrece  noptea. 

*  1 PEBONE,  B.m.,  pero,  catciamente 
de  pelle  cmda  si  inco  cu  pdm  pre 
dens'a;— unn  genu  de  bureţi  fugaci  si 
ambigui,  {tt.  pârone). 

*  2  PEBONE,  9.  f.,  {Kep6vji,  it  pe- 
r*iM,  &.  p<rftB<),  ossu  lungu  ai  sup- 


m^ 643 

tire  la  pulp'a  petiorului,  si  paraltelu  cu 
fluerutu  (UbU). 

t  PERONEO-,  (din  perone),  in  di- 
verse compositioni  de  termeni  anato- 
mici, precumu  :  peroneo-ealcămu ,  pe- 
roneo-malleoiariu ;  peroneo-phalan^ti , 
peroneo-prephalangiu,  peroneo-suhpha- 
lanffiu,  percmeo-auhtarsiu,  peroneo-su- 
permetatarsiu,  peroneo-superphalange- 
tiu,  perorteo-si^erphcdanginiU;  peroneo- 
tibiale;  pentru  allu  caroru  iutellessti 
consulta  partea  posteriâre  a  composi- 
tionei. 

•  PERONIA,  B.  f.,  (fr.  ptironle),  genu 
de  plante  vivaci  d'infiMnili'a  liliacieloru. 

* PEROPTEKU,-o ,  adj.,  (fr.  p<r«- 
pUre,  d'in  X7]p<}<  ^  esturpiatu,  si  xtEptiv 
:=aripa),  se  dice  despre  pescii  cari  n'au 
pinne  iunotatârie  ventrali;  subst.  pi. 
peropterii. 

*PEBOKABE,  V.,  perorare,  a  pro- 
nunţia unu  discnrsit,  a  pronunţia  tota 
discursulu  seu;  a  termină ,  a  inchiauă 
orationeasea  :  aperorâcau8^asea;ac<M- 
satorii  au  peroratu  tota  diu'a;  candu 
incepua  perora,  toţi  judecaortii  erau 
fatigatt  de  a  mai  ascultă. 

♦PESOEATIOKE,  fl.  f.,  peroraţie, 
actione'  de  perorare;  in  specie  partea  ul- 
tima a  orationei,  epilogulu. 

•  PEBOBATOBIU,-<orw,  adj.  s.,  pe- 
r«raiiB,  care  perora. 

•  PEROBATU,-a.  adj.  part,  pereta- 
tna,  terminatu,  inchiauatu  (se  dice  des- 
pre discursu)  ;  procesau  perorată,  causa 
perorată. 

PEBOSn,-a,  adj. ,  pllosna,  TtUoans, 
plenu  de  peru,  care  are  mnltu  peru: 
câne  peroau,  ursu  perosu,  eopillu  pe- 
roşu,  peUe  perosa;  persice  perose. 

*PEEOXTI)ATn,-a.  adj.  part.,  (fr. 
firoxjiii),  care  e  in  statulo  de  peroxydu; 
care  conţine  cea  mai  mare  parte  pos- 
sibile  de  oxygeniu:metaUu  peroxydatu. 

♦FEBOXYDD,  s.  m.,  (fr.  pâroxjde), 
combinatione  a  unui  corpu  simplu  cu 
cea  mai  mare  proportione  de  ozjgeniu, 
ce  p(ite  absorbe  :  peroxţ/du  de  ferru. 

•PEBPENDERE,  perpeasi  si  per- 
peTieei,  perpenau,  t,,  perpendere,  a  pon- 
deră cu  attentione;  a  consideră,  a  es- 
>amin& ,  a  judecă,  a  appretii  :  a  (Wf 


>yGoog  Ic 


su 


pEr. 


pende  fupttle  dupo  addeverat'a  loru  va- 
Ure. 

♦PERPENDICLA  si  iJerpetidtcula,  s. 
f..  linia  perpendicularia ,  fim  perpen- 
diculariu;  vedi  perpendiclu. 

*  PEBPBNDICLU,  ai  perpemKcuIn, 
s.  m.,  p«rpendl«nliun,  firu  artanata  «u 
plomba  la  unu  capeţa,  oa  care  eemesara , 
lioi'a  Teitrcale=perpett(îtct(I(irta :  a  fiK- 
svră  cu  perpmăicluh*,  a  se  aenA  cu 
perpendicMu. 

*  1  PERPENDICULARE,  v.,  a  trage 
Ia  ţerpendidtt.  a  esaamiDâ  cu  perpen- 
S^duh*,  a  libellă, 

*  2  PERPENDICULARE  si  perpen- 
diculariu,-9,  adj.,  perpcndieDUrU,  si 
jferptaitwUtclmTiliniaperpendiadivia, 
ăire^ione perpenâieulwia;  a  std  per- 
pendictilariu  pre  «na  linia  aat*  pre  unu 
planu. 

*  PBRPEN  DIGUL ATORIU  ,  -  torta  . 
adj.  s. ,  perpendleaUtor ,  care  irage 
perpendiele,  care  llbellâdia  :  geometru 
perpenăiciilatoriu. 

•PEBPENDICULATU,-»,  adj.  part., 
p«rpfladioDUtB8,  libeUatu :  |)îan«  per- 
penăictdatu. 

«  PERPETRABILE,  adj.,  perpetcn- 
\A\\i,  care  ae  ^oi^perţdrâ,  permissa, 
licitu :  fapte  perpetrabili. 

*  PERPBTRARE,  V.,  perpetrâre,  {per 
si  pfttrare),  a  face  pre  deplenu,  a  de- 
plenl,  a  coDSDmm&,  a  essecută  :  a  per- 
petră  totulucrulu.tota  oper'a;  aperpe- 
trâ  eelle  ineepute. 

*  PERPETRATIONE,  a.  f.,  perpetra- 
tio,  actione  de  perpetrare.  essecutione, 
coQBUDimatione. 

*  PERPETEATORIUr'fit'ifl,  adj.  a., 
perpetrator,  care  perpetra,  care  face, 
care  committe. 

*  PERPETRATU,-a,  adj.  part.,  per- 
petratoH,  facutD,  commisati ,  easecutatn. 

*FERPETUALE,  adj.,  perpetuRllN, 
(fr.  perpdtnel),  continiiu,  perpetun;  du- 
rabile, 

*  PERPETUARE,  t.,  perpetaare,  a 
face  se  dure  in  perpetuu :  a  perpetuă  me- 
moria unui  faptu ;  a  perpetuă  tiumele 
românu;  a  perpetuă  una  certa  nu  se  co- 
vine  umernioriA  intelUpti. 

*  PERPETUARIU,-o,  adj.,  p6rp«tiuc 


rloH,    care  dura  totu  de  a  ua'a;  caro  e 
totu  de  a  un'a  in  lucrare. 

•  PERPETUATUrO,  adj.  part.,  p«r- 
petaatua,  puBuin  stare  de  a  dur&inoon- 

ttDUU. 

*  PERPETUITATE,  s.  f.,  perpetal- 
tBif  durata  pei^etua,  confinuitate  fora 
iuterniptîone. 

•  PERPETUU, -«,  adj.,  perp«t«u. 
continuu,  durabile,  eternn  .-  monument 
perpetuu;  dietatoriu  perpetuu;  lupta  per- 
petua ,  tormente  perpetue ;  in  perpetuu, 
pentru  totu  de  a  uo'a. 

*  PERPLESSITATE,  9.  f.,  perpUil* 
tas,  incurcatura;  obscuritate;  ambigui- 
tate :  eihi  36  afla  in  mare  perpless^ate. 

"  PEBPLESSU,-a,  adj.,  perplexa*,  in- 
curcatu,  pbscaru,  ambigua,  eaigmaticu. 

♦  raiRPOLIRE.-eacu,  7.,  p*rp»Iftv,  a 
polf  de  planu,  a  ii  lim'a  de  pre  urma,  a 
correge  ca  tata  attentionea;  a  tarmai, 
a  finf. 

«  PERPOLITIONE,  a.  f.,  perpalitlo, 
actione  de  perpoUre,  politur'a  de  pre 
urma,  lim'a  de  pro  nrma  data  onoi  lucra. 

*  PERPOLITU,-«,  adj.  part-,  p»^- 
lltnt,  fârte  politu,  deplenitu,  perfecta. 


.  perrost  81  perrom . 
perrosu,  v.,  perroderi^,  a  rod&  cu  totala. 

*  PEBRUMPEEE,  si  perrupere.  per- 
rupi,  perrupsi  siperrupsei,  perruptu,^., 
p«rriiiBpere,  1.  Arupecu  totulu,afrAnge; 
2.  a  penetra,  a  pertuode  cu  TÎolentia,  a 
iovade,  a  face  irruptione;  a  fortiă :  a  per- 
rupe  cost'a  cuiva,  a  perrupe  porţile;  a 
perrupe  in  intrulu  casei;  a  perrupepriit 
mediloeulu  immiciloru. 

*  PERRUPTIONE,  9.  f.,  (perrRptta), 
actione  de  perrupere,  mptione  totale;  pe- 
netratione  violenta.. 

*  PERRUPTn,-a,  adj.  part.,  perr«p- 
tu8,  ruptu  cu  totulu;  pene^ratu,  fortiato. 

*  PERSCRIBRE,  perscrissi  â  perieri^ 
sei,  perscrissu,  t.,  perse  rlber»,  a  Bene 
in  totu  si  io  parte ;  a  scrie  t6ie  vorbele 
unui  oratoriu;  a  transcris  a  insCife  ia 


PERSCRlPTIONBfS.  f.,p«nGrlptl«, 
actione  de  persoriore;  ioregistrare;  k- 
daQtione,  proceasn  verbale. 
*  PERSGRIPTOBIU,  -  tiria, .  1^.  h 


=y  Google 


PBR. 

Pumrl|»ter(t:iu'ej)tf»cne,oare  transcrie, 
truiKriptoriu,  copiatoiiu. 

*  PEBSCKIPTD,-a,  adj.  part.,  per- 
acrlptnat  sorîssu  in  iotrega;  înre^Btratu; 
transfiriasu;  scrissa  in  traversu. 

*PEKSCBIPTCRA,  a.  f.,  prtsorlptnra, 
resHltatu  alluactioneidep«rscnere,tran- 
seriptdoae.  iuregistratora,  aspeditioDe. 

*  PBBSCRUTABILE,  adj.,  pericrn- 
taMlii»  oar«  se  p6te  peraerutâ,  ei  actira, 
care  persemta  ou  diligentia. 

«  PEfiSCBUTARE ,  y.,  perserotare 
si  p«rittntart,  a  cerceta  cu  diligentia, 
a  iDvesti^,  a  easamlBil  ca  attentione  : 
a  perseniuă  iUt;  a  persorutâ  cotucienti'a 
unui  omu;  a  peracrutâ  anima  cuiva;  vot 
n'avefi  ăreptuiu  de  ane  psrserutâ, 

*  PEBSCKTJTATIONE,  s.  f.,  perneni- 
tatlo ,  actioDe  de  pergcrutare,  cercetare 
cu  diligentia,  essaminare  rigoroaa:}Mr- 
sorutaiionea  ânimUoru  ămenitoru. 

*  PEBSGRtITATOKIUr<ona,adj,  3., 
p«raeriiut«r ,  care  perscrufa,  cerceta- 
torin,  iuvestigatoriu  :  domnedieu  e  per' 
BOitiateriuiu  ânimeloru  nostre. 

*  PERSCEUTATU,-a.  adj.,  persern- 
talfS)  cercetat)],  investigatu. 

«  PEBSEGABE,  T.,  perseeare»  a  talia 
cu  totnlu,  ataliăpgao  de  cella  alta  parte; 
fig.  a  înstigi,  a  bate  bene  :  Vom  perae- 
Mtu  de  ia  essifu  tota  puHerea. 

*  PBSSECATIONE,  s.  f.,  aetione  de 
ptrsecare,  io  t.  s.  verbului. 

*  PERSECATOKIU,- «r»o.  adj.  8., 
peneraas,  care  peraeea. 

PEBSECATU.-a.  adj. part.,  pergectns, 
tsliatn  cu  totuln;  fig.  Âiatigata,  bătuta. 

tt  PERSECEHE,per«!c«», /wrsecwfti, 
T.,  perse^al,  a  u  aă  d'in  passu  in  passn, 
a  unuari,  a  persecută.  Badecin'a  deriva- 
teloru  -  peraeeutu,  perseeutione,  perse- 
cutare,  persecutcriu. 

*  PERSECUTARE,  T.,  perseqnl,  per- 
■eotarl,  (lt.perMKaltare,fr.  poersnlTret 
si  peiseonter),  a  urmări,  a  merge  in 
nrm'a  caiya,  a  nu  la  lasg&  ae  scape,  a  Iu 
traotÂ  ca  iuimiou,  a  Iu  maltractâ,  a  la 
tormentâ  :  a  persecută  pre  adoersariu; 
a  si  perseettiă  ţiamda;  a  persecută  fe- 
rele in  pădure;  a  persecută  pre  inimica 
peno  in  ftmdtâu  văUHoru ;  păgânii  per- 
secutară pre  cretei  trei  aecle;  creştinii 


HSR. 


ft45 


eandu  ajunseră  la  potere  inco  persecu- 
tară pre  Judani  $i  pre  EreOâ;  Ungurii 
au  persectUatu  pre  Români  in  t&npu  de 
unu  mUlenniu;  pentru  ce  me  per»eetiti  ? 
înceta  de  ante  mai  persecută;  te  perse- 
cuta sortea. 

*  PER8EC0TIONE,  s.  f-,  peraecatU, 
actiono  de  peraeeere  :  persecutione  in 
jasOtia,  perseattionea  unui  planu,  per-  ■ 
seeutionea  sortii,  persicutionea  păgâni- 
loru  in  contra  crestimloru. 

•PERSECUTIVU.-o,  adj.  modale, 
care  persecuta,  prin  care  se  persecuta  : 
medie  perseeutive. 

♦PEBSECUTORIU,-Wria,  adj.  s., 
persecutor,  c&re  persecuta  :  persecuioriu 
in  Justiţia;  persteutorii  latrmUoru,  per- 
secutorii crestinUoru. 

*  PERSECOTU,-a,  adj.  part.,  (pene* 
eotus),  perseeatatn. 

*  PERSEVEEANTE,  adj.  part  preş., 
persereraiiB ,  care  persevera,  care  per- 
siste; care  tine,  suffere  ai  nu  se  laaaa. 

*  PERSE VERANTIA.  s.  f.,  persere- 
rantla,  persîstentia,  constantîa. 

*  PERSEVERARE,  V-,  persoTorare, 
a  persiste;  a  ge  tin^,  a  sufferî  si  a  on  so 
Iţaai :  aperseverâ  in',ideelE  eonmneiio- 
nile  seUe;  a  persevera  in  .'  ,'ionileselle 
erratiee;  a  persevera  in  virtute,  in  t)t£i«, 
in  menia,  in  ura. 

*  PERSEVERATIONE,  s.  f.,  perie- 
reratio,  aetione  de  perseverare,  dnra- 
tione  conatante. 

*  PERSEVEEATU,-o,  adj.  part.,  per- 
seTeratoa,  aiiffentu  cu  conaUntia. 

«  PERSEV£RU,-a,  adj.,  perieTeri», 
f(5rte  severu. 

FERSICA,  s.  f.,  persfcom,  peralean 
malunif  persfcnm  poniiin,  fmctnla  pomu- 
lui persieu :  persiceîe  au  sin^mri  pkroâi. 

PEBSIGU ,  B.  m. ,  perslena ,  penlca 
arbor,  arbore,  pomu  addnsan  d'iuPeraia 
in  Europ'a,  d'in  famili'arosacielorn,  care 
36  cultiva  si  in  gradinele  nostre. 

*  PERSISTENTE,  adj.  part.  prei.- 
pers]it«iiB,  (ît.  perslsteate,  &.  persli- 
taat),  care  persiste  :  aflai  pre  toţi  per- 
sistenţi in  acea-asi  opinione,  , 

*  PERSISTENTIA,  a.  f.,  (i\  persla- 
teasa,  fr.  perBistanee);  calitate  de  per, 
siatente. 


=y  Google 


046 


PER, 


*V^'BSlSTmE,persUtei,per8tetutu, 
V.,  perslster«  (it.  perslstera,  fr.  per- 
alater);  a  st&  cn  tăria  si  energia  pre  una 
ce,  a  nn  ie  lassâ  de  unu  ce,  a  se  tin4 
de  ceva  pSno  in  finîtu,  a  persevera. 

*  PERSOLUTD,-a,  adj.  part.,  perto- 
litns;  vedi  twrsolfere. 

•  PEBSOLVENTE,  adj.  part.  prea., 
peraolveni,  care  peraolve. 

♦PERSOLYEBE,  sxapersdbere,  per- 
iotgi,  persolsei,  si  persolui ,  per8(^u  si 
pem>Iu/tt,T.,perafllT«f«»aâoîtw  in  totn, 
a  sMve  io  in^ega,  ades&ce  predeplenu 
una  detorfa,  a  termină;  a  d&  completa 
satisfactione  si  esplicare  :  a  persolve 
remastdu  d'in  veehieU  ăetorie. 

FBBSONA,  s.  f.,  peraona,  (it.  isp. 
prOT.  persona,  fr.  pergaaie»  port.  pessea; 
probabile  d'in  personare);  1.  larya, 
masca  de  actorin  teatrale,  care  marie& 
Tocea  acestoi-a  ai  eare  er&  differita  dnpo 
differitele  caracterie  de  representatn  : 
vtilpea  veM  una  persana  tragica; —  de 
acf,i)ersona  =  capa  de  pamenta  sau  de 
alta  materia,  eu  cari  se  adoma  capite 
de  tuburi  de  fontane,  ete.;  —  2.  metafo- 
rice, a)  caracterinia  jocatn  da  actorin, 
partea  da  jocu,ronH7u  unui  actoriii,enmu 
ai  aetoriuln  enansi,  intru  cătn  repreaenta 
unu  caracterin  teatrale  :  persanele  unei 
drama;  unei  tracta,  unei  comedia; 
persân'a  părăsitului,  avandta,  lăudă- 
rosului; b)  afora  d'in  sfer'a  teatrului, 
caracterinlu  cecînava  repreaenta  in  lume, 
joculu  ce  joca,  partea  de  actione,  ce  are 
in  ceva  :  o  lassâ  person'a  de  petitoriu 
si  a  leuă  person'a  de  acoisatoriu;  ple- 
nipotentiariulu  representa  person'a  eei- 
lui  cei  da  plen^otentia,  preeumu  veri' 
ce  numdcttariu  porta  person^a  mandanH- 
loru;  in  cesHoni  criminali,  proeurato- 
riidu  porta  si  appera  person'a  morale 
a  sodHatâ  intrega.  h-o  patronuiu  pri- 
tatu  person'a  celloru  lesâtidemmin(Ui; 
unulu  susţine  person'a  publica,  cellu 
aUu  persane  private ;  —  e)  in  Torbire, 
partea  ce  are  cineva  la  dens'a  :  vorbito- 
riulu  e  prim'a  persana,  ascultatariulu  k 
a  ăou'a  persana,  eeUtt  de  eare  e  vorb'a 
e  a  treia  persana;  d'in  modestia,  vorbe' 
see  cineva  de  sene  singum  in  person'a 
prima  pluraria;  domnitorii  vorbesat  in 


prim'a  persana  ^tiroHa;  pentru  onore 
ne  adressâmu  ta  unuht  singum  ch  a 
dou'a  persana  pluraria;  persana  eo- 
ventmti  se  espremu  prin  vorbe  speeteU 
numite  prononmte  peraamdi;  d)  in  sfei'a 
religionei :  dupo  dogm'a  eresHna,  dam- 
nedieu,  de  si  unulm,  e  inse  in  trei  per- 
sane :  person'a  tatălui,  person'a  yUwInJ, 
person'a  spirittdui  săntu;  in  cariile  naa- 
tre  baserieeaci person'a  divina  e  tradussa 
romanesce  prm  fada,  sau  greCesce  prim 
hypottaee;  e)  mairertosn  inse  despre  omn, 
cu  varie  delicate  nnastia,  comuta)  Gen- 
tia  dotata  cu  actione  volantaria,  direp- 
tata  da  ratiene,  oma  in  genere,  fora  dis- 
tinctione  de  sesan  san  de  etate,  in  op- 
positione  cn  bestia,  lucru,  ensn,  indivi- 
dun,  etc. :  intre  fientie  unele  sunt  per- 
sane, altele  lucruri;  in  tate  limbeU  a- 
flămueoventeapplicate  numai  laperson^ 
mesa  de  diece  persane;  a  invttd  mai 
mtdte  persane  de  eâtu  incapu  in  casa; 
a  face  eonnosemtia  cu  tote  persanele  u- 
net  eetati:  nu  e  persana  ^maeeshtUieu, 
pre  care  se  nu  eonnoseemu  noi;  person'a 
mea  =  eu  ensumi;  asî&  si :  peraon'atea, 
person'a  tea,  pa-son'a  Im,  person'a  ei; 
e  eUu  m  persana;  -a  merge  in  persana 
se  visUe  preei$ieoa;  cineva  viaita  inper- 
sona,  nu  prin  serissori,  etc,  p)  in  spe- 
cie, a")  jKTfona^snbieotade  dereptn: 
persana,  in  acestu  sensu,  e  nu  mmoi 
unu  omu,  d  persana  pote  fi  una  socie- 
tate, persana  pote  fi  umt  insti^Uu;  de 
ad  :  persana  physica  =:  individna,  ea 
Bobiectn  de  dereptn,  in  oppositione  cu 
persana  moraIe=:soeietate,  instituto,  ca 
subiectu  de  detepta,personaeivile,  ete4 
p')  omn  insemnatu,  respectabile  :  a  mi 
face  acc^ione  ie  persane  =:  popnt.  a 
nu  sa  uită  la  facia,  a  fi  imparţiale,  ete., 
^')  corpuln  omului,  cnmii  si  viâtia  a  e- 
mnlni  :  ohlegaht  in  persona,  mu  numai 
m  ava-e;  a  respunde  de  person'a,  mm  dt 
averea  cuiva;  person'a  omului  e  inviola- 
bile, respectu  la  persane  si  la  proprie- 
tăţi, eondemnati  in  porsana;  mulim  w 
rate  si  bene  ornate  in  person'a  loru. 

PEBSONALE,  adj-,  perMialti,  (it 
persenale,  fr.  peraennel);  relativa  ]*per- 
sona,  de  persona  :  libertate  persontie, 
est^ieare  perfomde ;  aetvmi  personcH, 


=y  Google 


PEB; 

derei^u  personale,  obligoUonepersonak; 
v*rbe  ■gersontM,  opp.  la  verbe  imperso- 
naU;  injurie  personali;  attaouri  perso- 
nali; —  ca  subst.  coUectivu,  personcde 
:=:  personele  necessaiie  la  tmu  semtiu. 

PERSONALITATE,  a.  f.,  (it.  pers.- 
DsIlUsiy«ratiisIlUt«,fr.  personnaltU), 
calitate  personale  :  personalitatea  obli- 
gationiioru,  derepturUoru;  personcdiia- 
tea  omMZw ,  personalitatea  fiUulm,  in 
trinitatea  divina,  e  hene  destinsa  de  per' 
sonaUtatea  tatălui; —hp\&  sau  coventu 
ce  attinţni  ic  p^ie  una  persona  :  se  e- 
vitâmu  personiMatih  m  âeabaterile 
nostre. 

PEBSONABE,  y.,  personire.  a  sonă 
forte  tare,  a  pertande  cu  sonulu,  a  re- 
son&;  a  implâ  de  senu,  a  assnrdf  cu  so- 
nulu seu. 

PEBSONATU.-o,  adj.  part.,  1.  (d'in 
feriona),  personatBs,  mascatu,  larvatn, 
si  de  aci,  prefaeotu ,  faleu;  2.  (d'in  per~ 
sonore),  pertnnsu  cu  senulu. 

•  PEBSONlPICABE.v.,  (it.  personl- 
fleire,  fr.  persvnnl&er);  a  faced'iu  una 
âentia  abstracta  una jKrjona;  a  aţtribuf 
unui  Incru  aeinsnfBetitn  figur'a,  senti- 
mentele, vorbirea  unei  pereone  :  a  per- 
sonifieâ  virtuteoi  pietontUu  personifica 
tote;  a  personifică  vitittlu  eu  assemene 
f(^,~t6ă.fientide  celle  mai  t^straete 
păru  a  lua  corpu  si  a  se  person^â 
sub  pinn'a  acestui  autoriu. 

*  PERSONIPICATIONB,  s.  f.,  (fr. 
persABBlfleatloa),  actione  dea  p&-soni~ 
■ficâ,  resultatuln  acestei  actieni :  —per- 
sonificationea  fieniieloru  metaphysiee, 
in  poemate  modeme,  tine  Iocu2u  subli- 
mei religiosu  imagmatu  de  antici. 

•PEBSONIFICATlI,-o,adj.  part., 
(fr.  f9ra»ikKllLi)ijustiti^apers(m^icata, 
prudentfa  personificata;  —  despre  una 
persona  ce  possede  in  gradu  mare  cali- 
tăţi sau  vitie  :  modest^a,duleeH'a.  ho- 
nâatea]  personificata,  sHdtUfa,  inso- 
lentfa  peraon^ieate. 

*PBSPECTARE,  v.,  perspeetare, 
(d'io  perspMtnB  de  la  ^erplcere),  a 
Todâ  in  totu,  a  imbraciă  totu  si  tâte  cu 
oclii  corpului  san  ai  mentei :  a  perspeetă 
de  pre  cdUina  iolu  cămptdu  de  bcOaUa. 

'  FEBSPEGTIONE,  s.  f.,perBpMUft, 


(d'in  p«rHpeeUs,  de  la  perspicere), 
actione  de  pcrapiccre. 

*  PESPECTIVA,  3.  f.,  (fr.  perspec* 
tiye,  d'in  perspeotns,  de  la  peraploere), 

1.  arte  de  a  representă  pre  una  super- 
facia  plana  obiectele  asi&  cumu  păru  ve- 
date  la  tina  distantia  determinata  :  a 
observă  perspediv'a  vntr'unu  UMUu,  a 
negligeperspeetiv'a;  opera  euperspeăiva; 
perspectiva  liniaria,  speraZa/tva,  etc; 

2.  pictura  ce  representa  in'  depărtare 
gradine,  edificie  sau  alte  obiecte  ass^- 
rnine;  3.  fig.  despre  operele  de  spiritu 
si  despre  modulu  de  a  presentă  adde- 
verurile  metapbysice  :  eart^  sunt 
nisce  perspective  cari  arreta  lucrurile 
asia  cumu  le  vedu  autorii ;  4.  speran- 
tia  san  temere  :  a  ave  perspectiva  de 
a  câştigă,  unu  phthisia*  n'are  alta  per- 
spectiva de  cătu  mortea. 

*  PEESPECTIVU,  adj.,  (fr.  p»rspe«. 
tir),  care  representa  unu  obiectu  in  per- 
spectiva :  planu  perspectiva;  represen- 
taticne  perspectiva;  si  ca  subst.  pers. 
unu  perspectivu. 

*  PESPECTOKIU,-f(îna;  adj.  g.,per- 
spector;  c&teperspice,  vede  a  fundu;  per- 
tunditoriu,  profondu  connoscutorin. 

*  PERSPECTU,-a,  adj.  part.,  per- 
ipeotHB,  petrunen  cu  vederea. 

*  PERSPICACE,  adj.,  perapleax,  (fr. 
perspicace,  d'in  porapteere),  care  per- 
tande cnrrendn  si  bene  cu  vederea  ma- 
teriale sau  mentale,  pertnnditoriu,  agem 

*  PERSPICACITATE,  s.  f.,  perspl- 
caeltas,  calitate  de  perspicace  :  marea 
perspicacitate  a  unui  betrânu  d^lo- 
matu. 

*PERSPICIENTE,  adj.  part.  prea., 
persptoleag,  care  perspiec. 

*  PEESPICIENTIA,s.f  .perspicleD- 
tl%  calitate  n  fapta  de  perspidente. 

*  PERSPICEBE,  V.,  persploere;  a 
pertunde  cu  vederea,  a  inbraciă  ca  oclii 
corpului  saa  mentei,  a  cercetă  si  con- 
nâsce  a  fundu. 

*  PEESPICCITATE,s.  f.,  perspfool- 
tas,  (it.  pergpeeaiU  ^si  perspleniUte; 
fr.  pergpienltd),  calitate  de  perspieuu  : 
perspieuitatea  ideeloru. 

*  PEBSPICDO.-a,  pemploaDit,  prin 


=y  Google 


us 


FEB, 


eai«B9Teâe;traiisptirente,limpedH,ebo. : 
ape  po'apieue,  nestimata  perspiaia;  mai 
Tertosn  metaforice  :  luminosu,  învede- 
rată, elarn :  frasi  perspicue. 

«  PERSTBINGEBE,  perstnHgi  aiper- 
$trmaei,  perstrmsa,  T.,  pergtrlnţereţ 
a  striDge  cn  mare  fortia  ;  a  îndesă  ;  a 
sppeeă  ca  potere  mare;  metaf.  a  mustHi 
aspra;  a  attinge,  Tet>temă;a8ttirdf,tocf. 

*  PEBSU ADERE,  pw«f*ast8i  pcrs*ia- 
sm,  permasu,  t.,  persiaderp,  (fr.  p»r- 
MKler);  a  face  pre  cineva  se  creda  ceva, 
demonatrandu  rationile  sau  folosele;  a 
induplecÂ,  a  îneredentiâ;  a  convioge,  a 
intarf  convinctîonea. 

*  PBBSUA8IBILE,  adj.,  peranislbl- 
Ilii  care  se  pdte  persuade;  si  activu,  care 
p<St«  persuade  pre  cineva  despre  oevă. 

*  FERSUASIONE,  s.  f.,  persnaBlo, 
(fr.  peraaasloH);  actîonea  de  persuadere; 
darnlu,  talentula  ăe&  persuade  :scopuîu 
doeentiei  eauta  se  fia  persuasionea;  spi- 
ritele se  eastiga  prin  persaasione. 

"  PERSOASIVU,-o,  adj.,  (fr.persB.- 
slf);  care  are  poterea,  vîrtutea  de  a  per' 
madb  :  oratoriu  persuasivu,  amorea 
propria  este  mai  persuasiva  de  câtu  toţi 
Ungttsitori. 

*  PERSUASORIÎ/,-soWa,  adj.  b., 
perBHssor,  p«r8sa§erlii8,  etnd  persuade. 

*  PERSUASD.-a,  part  anp.  aabst., 
d'in  persuadere,  persnasog  :  omenii  per- 
mas*  de  addeveruUi  credintiei  loru;  me- 
dteZe  de  persuasu  mtdtimea. 

*  PERTICA,  B.  f-,  pertioa,  (it-  P«r- 
tlem*  fr.  perche),  luDgu  parn,  lunga 
nonella,  lungu  b^tia  :  a  scutură  cu  per- 
tie'a  nud  din  nueu}-cn  mesura  de  longi- 
tudine :(i()rui(a^u  decinei  pertice,  lun^u 
de  cineispredieee  pertice.  * 

*PERTICALE,  adj.,  pertlmltM  de 
pertica,  bonn  de  pertiea. 

*  PEBTICARIU,-a.  adj.  s.,  pertiea- 
rlas;  de  pertiea,  prcveduta  cu  periioa. 

•PERTINACE,  adj.,  pertinax,  (it. 
pertlnace),  încapetiuatu,  cerbîcosu,  ia- 
deretriCD,  netangu;  care  nu  si  pldca  gut- 
tnlD,  care  du  bc  da  bî  nu  se  lassa,  care 
tine  cu  dentii  la  ce-va. 

•PEBTINACIA,  s.  f.,  pettInaeU, 
obstinatione,  incapetinare  cerbîcfa;  ca- 
litate ai  tvgin  d«  pertîiiace. 


^ ^PEE 

•  PBRTINENI^adj.part.  pi«B.,per- 
tinens,  {it.  pertinente) ;  care  periine  : 
lucruri  pertinenţi  familiei ,  a  prepară 
eeih  pertmenti  la  ealle. 

♦PEBTmENTIA,  9.  f-,  (it  perti- 
nena);  calitate  sau  stătu  ăepertinenie  : 
pertinenti'a  lucrului  poesedulu  la  pos- 
sessoriu;  si  ooncr.  lucru  ce  pertine  la 
Cffvn;  pertineniiele  la  ctJiaioria. 

•PERTINEBE,  v.,  pertlner»,  1.  a 
tin6p@nola,a  fleiatiadedelanimpaBti 
pgno  la  ahnlu,  a  adjnnge,  a  ^tting»;  - 
2.  metaf.  a  se  referf,  a  se  reporti,  a  at- 
tinge, concerne;  a  se  tlnâ,  a  spanduri  de 
cineva  sau  ceva,  a  fi  allu  cuiva. 

*  FERTBACTABE,  v.,  pertrutore; 
a  attisge;  a  tia4  va  mflna,  a  mAnii;  as- 
pIor&  cu  attentione,  a  essamînă  ca  ^ 
ligentia,  a  studi^  a  se  occtip&  ca  dio 


•  PERTRAOTATIONE,  s.  f.,  per- 
traotatlo)  acUone  de  pertractare;  aitia- 
gere;  mauîare,  Btndiare,  Inoare,  sto. 

1  PEBTEECEBB,  (eontrassu  prfrc- 
cwe),  periretui,  pertreeutm,  v.;  1.  trnjl- 
eeretti:aDa(r«,pertra»!Tei  perenrrcre, 
snperare,  a  trece  prin,  a  stnbate;  a 
întrece :  cm  peirde  ce  arrMnca,  pertreee 
turnurile  celle  mai  inalte;  eu  una  aa- 
ritura  potemu  pertreee  acea  fosaa,  aeeliu 
rw;  a  perireee  setb'a  ro  Um^  si  in  latu; 
a  pertreee  pre  toii  la  fuga;  a  pertreee 
una  carte  d'in  scârtia  p6no  in  seortia, 
perlefere;  a  pertreee  eu  oeUi  si  mimeră 
tata  turm'a;  2.  trajfeere»  penktinn, 
perfarare»  traufodere»  a  pertuode,  a 
face  se  treca  prin,  a  străbate,  a  stră- 
punge, aganrf,  ibagă,  etc. :  a  pertrees 
aei'a  prin  ureehi'a  aa^ui;  a  perireee 
guttui^  caUuUn  prin  laâtdu  fitnei;  a 
pertreee  eumulu  prin  gauraţ  a  pertreee 
spat'a  prin  medUoadu  euiva  z=  <■  per- 
treee meâiloculu  cu  apafa;  a  pertree» 
murulu,  parieiele;  3.  iedneere(pr«uqi|f 
eemttarlţ  a  insoci  pre  cineva  pentrn 
onore  sau  spre  a  i  arret&  caltea:  dâxr 
mergi  aeoilo,  te  pertrecu  si  eu  peno  in 
appropiare;  apertreeeunu  aterlnWmar- 
mentu;  toii  cetatianii  inamgmrara  ti 
pertrecura  pre  manie  barbatu  psm  la 
cas'a  lui;  deeo  flv  «cit  etdlea,  te  vomu 
pertreee  noi  pena  awUo;  4.  in  seniami 


=y  Google 


P£B. 


«49 


ideale,  a)  despre  tempaţ  agere,  tra* 
doeere  =  a  duce  :  am  pertreaUu  tma 
metia  lunga  in  miseri'a  cea  mai  mare; 
perirecema  fwrele  la  câmpu,  cumti  per- 
treeema  iertule  in  cetate;  ^)  despre  eve- 
nimentâ,  itttemplsri,  experiri,  a  tree» 
prin  relle  intempliiri,  a  eercâ,  snfferf, 
patf :  iirir'tina  htnga  vikia  multe  per- 
trece  omidu  bone,  dero  multe  petrece' 
$%  relle;  ^)  in  genere,  aonsaDiere,  «b- 
8«Bere,iiDpeidere :  aperireeeprea  mtdiu 
teH^pet^ruHfMseccatura;  vepertreeeti 
tota  diu'a  ett  nemica;  am  pertreeutu 
tma  âi  in  deeertu;  prea  multe  lemne  per- 
treeeti  la  bueeataria;  de  a«i  ca  retl.  a 
sepertreee,  ««BSnnil,  perire,  deperlre, 
ttantlret  Borl :  generationile  tenere  se 
perireeu  mai  eutrendu  ea  celle  betrane; 
abaol.  a'a  pertreeulu,  a  moritin,  a  perîta  : 
s'oM  pertrecuta  toţi  membrii  oceîlei  far- 
milia;  S)  in  specie,  T«ndere,  a  face  se 
86  traca  prin  eomparatOre,  a  vende:  nu 
a»  pertrece  nemica  d'in  acesta  merce; 
eand»  ai  se  perireâ  tot*  aceste  oUe? 
vednitlu  a  pettrecutu  doue  eatre  ăe  oile, 
iro  tu  n'ai  pertrea^  neei  tma  ccarutia 
ie  oUe,  (vedi  si  [simplolo  trecere);  — 
5.  oa  iatraos.  a)  in  genere,  Tlrere,  rer- 
■ârl,,4eirer«ţ  a  trai,  a  sed^,  a  se  află  sau 
a  f i :  a  pertrece  undeva  bene  sau  reu; 
otmu  maipertreeeti  pre  aici?  «hu  fi 
pertrecuta  si  amu  pertrece  de  minune, 
ăeeo  ttw  n«  om  lipsi  aîle  mancta-ei;  a 
pertrece  la  terra,  la  monte;  pertreeeti 
»  pace,  umbre  alle  eroiloru;  b)  in  specie, 
•kleeUri,]iidflre,JiciiBil«te>npnBtererB, 
a  trece  tempulu  bene,  cn  plăceri,  a  se 
ielecU,  a  se  desfetâ,  eto. :  pertrecemu 
J^eanăti,  saltandu,  vorbindu  si  ridendu; 
ptrtrecuomeniiinperamblâri,  in  ospetie 
la  ipectacle ,  pertrecu  nudti  ehiaru  in 
desenări,  in  miaellie,  pertrecu  cu  ne' 
mietn,  cu  seecaiure;  absol.  său  co  si 
a  p^rrectitu  aeestu  omu  pre  lume;  ae 
bemtt  »se  pertrecemu;  6.  ca  refl,  intr., 
a)  ia  Kttere,  gtrl,  flerl,  erenlre,  a  3e 
face,  a  8-  intemplâ :  ce  s'a  perirecviu 
owu  in  ^ea  mea  ?  nu  sdmu  nemica 
Sin  ceUe  t  se  pertrecu  in  tuista  terra; 
cine  pote  ^  -ce  se  pertrece  m  ânim'a 
omului?  d'i\ceUep^ectae  se  miellege 
ce  are  ineO'e  se  mai  pertrecof  b)  io 


speciale,  anim*  defleere*  delf  qntia  patU 
a  Ies3iu&,  a  cada  in  lesainu,  a  perde 
conscienti'a ,  a  ei  essi  d'in  flra,  d'in 
mente  :  s'a  pertreoutu  asia,  m  eâtu  pare 
mortu:  (vedi  si  simpluln  treeerey. 
2PERTB&CEBB,(contrassnf>e<rM!r0), 
8.  verbale,  1.  transltlo,  p«rciiT«l«  :  per- 
trecerea  inaltuiui  tumu  cu  una  arrtM- 
catura  depHra;  2.  dadnetU,  eomltatl* : 
petrecerea morttduilamormentu;3,  per- 
foraţi*,  tTutapuma^t petrecerea  medi- 
locului  cuspafa,  petrecerea  adei  prinu^ 
reehi'a  acului;  4.cen8Dniptl*,alMBiiiptl», 
renditlo  :  petrecere  de  multe  merei,  pe- 
trecere de  muUu.tmpu  in  seceature; 
5.  «bleBtBtlOtOlilectaineBtaiii  tpertreaeri 
desfrenate,  petreceri  eopiUaresei  si  îh- 
noeenti;  pertreeerHe  fufa  tempulu  neees- 
sariu  la  lucrări  sa-iose. 

FEBTB&CTT,  (oontrassn  petrecu),  s. 
m.,  cnrrentfl,  percurreadl  eartaneat 
Indts  OBrsorlysj  enrjsDS  palnatrlcBi, 
pal»8trteadeenrBto;action«de  petrecere, 
si  in  specie,  petrecere  la  fuga,  applicatn 
in  parte  la  unu  j'oeu  deintirecere  la  fuga, 
CD  care  cânta  se  se  pertreea  unii  pre 
aUii :  petivcalu  e  unu  joeu  nu  numai 
de  eopSii,  ai  si  de  omeni  mari:  a  jocâ 
pertreeulu,  a  jocâ  in  petrecu,  a  jocâ  de 
a  pertreadu,  a  jocd  unu  pertrecu;  — 
edii  d'in  cetati  au  inoept^u  a  uitd  co- 
venttUu  pertrecu,  pentru  co  au  ineeputu 
aUinumi franc. bmrres  san  prls— prlie. 

PEKTBECUTU,  (contrasan  pdrecw- 
iu),-a,  part.£Dp.  snbst.  d'in  1  pertrecere, 

PEBTRECUTOBI0,-ft)rw,adj.8.,care 
petrece,  (vedi  1  pertrecere),  pertrecutori 
in  pace,  pertrecutorii  de  la  aoBUu  ospetiu; 
ne  a/lamu  pertrectdori  la  nunta. 

1  PEBTUNDERE  (prin  sutathese , 
pe<r«M(ierB),  pertunsi  ei  perttmiei,  per- 
tunsu  si  pâ^usu,  r.,  pertunden,  pene- 
trare, perfodere,  confodere;  perforarej 
Imbnere,  perhniere,  peroorrere;  per- 
splcere,  pesitus  anlHo  comprebendere, 
Teheaieater  affieere,  eonaioTeref  a  tnee 
de  la  nnn  capitu  la-  altuia,  de  la  una 
latnre  la  alfa,  1.  sfermandu,  rupendu, 
mancanda,  rodendn,  gauriodn,  strin- 
gimdu,8au  in  alta  modo  violenta  :aci'a 
e  aaiâ  de  strinsa,  in  eâiu  mi  aper^utsu 
deştului  tote  lagettele  tmmtoiîoru  per- 


.yGooglc 


m PEa 

Itmâea  capetele,  peptulu,  petiorele  mi- 
lUarilont  noştri;  cuniulu  battitu  tare  si 
iene  asctitUuperturtaeparieteîe;  ap'a  per- 
tunde  Tprin  celle  ntai  mici  gawelU  si  cre- 
patwe  oile  pamentului;  nu  veţi  pote 
pertunde  in  terr'a  nostra  de  eâtu  eal- 
eandu  pre  eorpurUe  nostre;  bubele  reUe 
perfyMâu  oaade;  sonurUe  acute  pertundu 
urocAtele;  -~  a  p^runăe  ceva  dice  mai 
maltu  âe  oătu  a  pertunde  m  ceva,  la  ceva, 
prin  ceva,  etc. :  apa  ce  pertunde  pamen- 
tolu,  &4;e  cu  totulu  altu  eera  de  cătu : 
ap'a  ce  pertunde  prin  pamentu;  asia  au 
intellaseu  differitu  Bi  constructionile : 
eovmtete  pertun^  urechiele  'cuiva,  per- 
tunâiu  in  urechii  cuiva,  pertundu  la 
ureehide  caivaţ  una  sagettapote  per- 
tunde in  eaptdu  cuiva,  fora  seipertun- 
da  capulu;  —  2.  in  genere  a  intra,  a  se 
stracară,  a  percurre,  a  coprende,  appa- 
c&,  occup& :  frigulu  pertunde  oaade,  paa- 
sionile  au  p&iunm  ânimele;  3.  v<fr- 
bindu  de  snffletn,  a)  de  partea  intel- 
lectaale,  a  senti,  a  precepe,  intellege : 
tiu  ati  pertunsu  ceUe  spuse  de  mene;  a 
pertunde  si  eogetele  ascunse  aP£  cuiva; 
numai  odidu  lui  domnediea  pertunde 
in  secretele  ânimei  omului;  untt  ageru 
p&itunde  nu  numai  celle  d'in  afora,  ei 
si  celie  ^in  irUru  alle  unui  omu;  —  cu 
mai  multa  energia  se  dice  si  reâ.  a  se 
pertunde  de  una  leetione,  de  vorbele,  in- 
veOaturele  cuiva;  se  ne  adoper^nu  a 
pertunde  in  apiritttlu  îimbei,  a  ne  per- 
tunde de  geniulu  nationei  nostre;  b)  de 
poterea  sensitira,  de  ftnima,  a  missică 
cu  potere;  a  escită  veementi  passiont  i 
fora  coiinoscenti'a  passionUoru  nu  pu- 
temu  ned  attinge,  neeumu  pertunde 
ăaimtUe  omenUoru;  pertunsi  de  mare 
indurare;  mtdiere  pertunsa  de  frica  si 
de  spaima;— omu  pertunsu  de  detoride 
seUe. 

2  PEBTDNDEBE  (prin  metathese, 
petrundere),  a.  verbale,  penetrat!»* 
perin«ati«  perfOratio;  persplcieitla , 
periplenitM,  solee,  aoaneii  :  pertunde- 
rea  capuiui  cu  una  aagetta;  perlunde- 
rea  tien/ului  prin  crepatureU  muruZut, 
pertunderea  ânimei  de  profunda  dorere; 
—  mai  vertosu,  facultate,  rettute  de  a 
coprende  cu  oclnlu  corpului  sau  allu 


PEB^ 

mentei :  omu  fora  fwu  de  pertundere; 
diplomaH  cu  multa  pertundere. 

PEETDNDlTIONE{prin  metatbeae, 
petrunditione),  s.  f.,  peB«tratlo  si  pe- 
iifttrabllItBB]  actione  de  pertundere  si 
calitate  de  a  fi  pertunsu,  calitate  de  per~ 
tunditiosu. 

PERTONDITIOSD,-o,  (prinmetotlia- 
ae,  petrundiiiosu) ,  adj.,  p«netrablUfl; 
care  se  pote  sau  se  la^  penlunde,  pe- 
netrabile,  permeabile. 

PERTUNDITOBIU,-toria,  (prin  me- 
tathese,  petrunditoriu);  penetras,  p«r- 
t^rtasf  tteronrreDB ;  eoMu^Teas;  care 
pertunde .-  vorbe  pertunăitorie  de  anime. 

FERTUNSC,  (prin  metathese,  pe- 
trunsu),-a,  adj.  part.  sap.  subat.,  perti- 
sus  :  muri  pertunsi  de  loviturile  tunu- 
lui; vite  periunse  de  frigu;  medie  de  per- 
tunsu mimdu;  vesHmetUe  pertunse  de 
apa,  ăero  si,  perttmse  de  glontiu. 

*  PERTPRBARE,  v.  perturbare,  a 
turbură  forte,  a  adduce  mare  turbnrare; 
a  adduce  anarcbia;  a  restorni  starea  le- 
gale a  lucrariloru;  a  vettemă  pacea  si 
ordinea;  a  turbura  suMetulu. 

*  PERTUBBATIONE,  s.  f.,  pertir- 
bat!*)  turburare;  desordine;  restornare; 
torburare  a  sufâetnlni,  passi«ne. 

*  PERTURBATORrD,-toria.  adj.  a., 
perturbator,  care  p^urbora  :  pertur- 
hcdori  ai  ordina  civile  si  rdigtosa. 

*  PEBTţISir,-a,  adj.  part.,  delaper- 
ttmdere,  pertnBns. 

*  1  PERU,  s.  m.,  plru»,  (it  pere,  isp. 
peral,  prOT.  perler,  fr.  pelrler),  pomn 
bene  connoscutu  :  pomele  perului  sunt 
perele,  ph^u  selbatieu,  peru  nobUHu. 

2  PERU,  8.  m.,  pl.-i,  plUs,  eapllIsB. 
TlUns,  (it.  isp.  port.  pelo,  istr.  pe<> 
prOT.  peij  fr.  p«H,  si  ebeveBx),  6ru  sip- 
tire  ce  cresce  pre  capuln,  sau  in  tlio 
parti  alle  corpului  omanescu,  âro  laiito 
animali  pre  totu  corpnlu :  unu  p«y  de 
capa,  trei  peri  d'in  capu,  mai  mi*'  peri 
d'in  coSa  col^ui;  2.  eoLleoti>ii,  toţi 
perii  sau  mulţime  de  peru  d'ii  capuln 
omului,  d'in  cod'a  sau  de  pre  capuln  i- 
nimaliloru  :plettedc  peru  de  «fi**;  ^^^ 
rmtfi  implxt^  cu  peru  de  bot;  laeie  im- 
^ttiie  d'in  piru  de  capu;  a  si  tunde 
perulu,  a  perde pertdu;  am*  cresce pe- 


=v  Google 


PEB. 


«SI 


rulit;  i  cade  ph'ultt;  a  leuâ  de  p^î 
addăe  peru,  a  trage  de  piru;  a  si  in- 
cureâ  manele  in  phviu  cttiva,  a  si  dă 
phndu  si  a  fugi;  tnfr-'wnu  phru,  penom- 
tr'wM  piru  =  completD,  esnactu  :  daţi 
sima  de  tote  petto  itâr'uHU  piru;  de  piru 
si  Ia  tfoSe;  fa  ee  tmvreu  eu,  dSeo  te  tine 
pirvlu ;  dupo  faeia  e  piru  castaniu , 
galbitw.  rotiu,  moUe,  metassosu,  etc. 

*  PBIBUCA,  s.  f.,  {it.perrnoc»aipir- 
nccs,  fr.  p«rraqae)t  e*Ma  empU,  k«1* 
lerienliut  pâra  Uiisn,  pâra  straion,  ce 
si  pnnn  la  capu  celli  ce  n'au  penilu  sen. 

•  PERlICARESSA,s.f.,innliereape- 
rucoriulm  sau  mtttien  ce  in  nomele  sen 
essercita  perucarPa. 

*  FEBUCÂBIA,  8.  f.,  arte  si  officina 
de  pertteariu;  moltime  de  peruce. 

♦PEBUCARIU.-a,  adj.s.,(it.  perrnc- 
ehlere,  fr.  pernqoler),  gralertcBUrnm  •- 
p!r«x»  eonn  cAnelnator,  celln  ce  face 
sau  Yende  peruce;  celln  ce  adorna  pendu 
san  foce  onuuneate  de  peru,  pentru  eapn 
maivertosn. 

FEBUIBE,-e8CU,  r.,  «opIUo§  aUeuI 
vellere;  a  lena,  trsgâ,  d&  de  peru,  a 
smulge  cniva  pendu,  batendu-ln :  a  ^- 
nrf  bene  pre  dneva;  nu  ne  supperati, 
eo  apoi  ve  peruimu. 

PilBUSELLA,  s.  f.,  oKllali,  (^.  tnr^ 
qucise),  petra  pretiosa.albastra  si  opaca. 

•  PEBVADEBG,  pervasi  si  pervasei, 
pervasu,  t.,  pcrradcn;  a  pertnode,  stră- 
bate, adjange. 

«  PEBVAGASE,  v.,  perr^arlja  ra- 
teci  in  tote  părţile;  a  se  intende,  a  Be 
respandl,  a  s«  diTiilg&. 

P£Ry£D£BE,  t.,  p«rTl4ere}  a  vedS 
in  totn,  presto  totu  si  bene,  a  imbraciă 
CD  vederea;  a  pertunde  CQ  vederea;  in 
genere,  a  cereetÂ  si  pertunde  a  fanau 
si  pre  depleuu. 

PEBVENIBB,  indic,  pervmu,  peryi- 
niu,  pervUu.  pervmi,  pervii,  parţine, 
pervenimu,  perveniti,  pervimt,  imperat. 
pervino,  perveniH;  conj.  8epervinu,per~ 
vimu,  perviiu,  se  pervini,  pervii,  aeper- 
vina,  pemnt'a,  perviia,  perf.  pervenii, 
8up.  pervenUu,  v.,  perreHlre;  a  venf  unde 
vre  cineva  a  adjnnge;  a  adjunge  la 
scopn,  a  ayâ  snccecsa  bona;  a  se  inaltiă 
In  onori,  in  faoctioiii;  d'in  mica  si  uein- 


semnatu  a  se  face  mare,  insemnatu;  d'in 
ignobile  a  se  face  nobile. 

FEBVENITU,-o,  adj.  part.  aup. 
BUbst.  d'in  pervenire. 

PEBVENTIONE,  s.  f.,  perremtlej  ac- 
tioDO  si  statu  de  perv&tire. 

*  PEBVEB8IOîTB,8.f.,perTer8l«,  (it. 
perrerslone,  fr.  perverfllOD);  actione  d« 
a  pervertere:  perversionea  frasUoru; 
pervernonea  mentei,  a  ăatineloru. 

PEKVEBSITATE,  s.  f.,  parTertiitM, 
(tt.  perrersIU,  fr.  perrersIU);  calitate, 
stata  si  actu,  faptu  de  unu  perversu  : 
perversitatea  natUerei  desfrenate. 

*  PEKVEESORIU,-«oi*w,adj.  8.,per- 
teraorj  oare  perverte. 

«FEBVEBSD,-a,  adj.,perTor8ni,pr»- 
ruB,  (it.  perrersof  fr.  perrers);  strieatu, 
corruptu,  depravatu,  blastematn,  reu, 
mi8eîta,immorstie:omuperver8u,tmi^eri 
perverse;  —  appltcatu  la  mente  :  mente 
perversa,  cogUe  perverse. 

*  PEBVEBTERE  ,  perverşi  si  per- 
versei, perversu,  r.,  si : 

*  PERVERTIRE,  T.,perTerteM}  l.a 
intorce  pre  dosu,  a  restornă,  resncf 
strâmbă,  intortochiâ;  2.  a  restomfl,  de- 
rîmâ,  turbura,  strică;  3.  a  cormmpe,  a 
deprava,  a  demoralisâ. 

*  PEEVINCERE,  v.,  perTlncere;  a 
vtnce  pre  deplenn,  a  ingenuchiÂ. 

*  PERym.-a,  adj.,  perrlnBj  ce  are 
ma= coRe,  prin  care,  pre  unde  sau  unde 
potî  merge,  descbisn,  practitiabile,  ac- 
cessibile;  care  are  ganre,  canali. 

FERVIUERE  si  pervivere,  perviasi  si 
ptrviasei,  pervissu,  T.,  perTUartţ  a  trai 
peao  la  nno  certu  tempn,  a  trai  peno 
laterminolnfisaatussn  doritu. 

*  PERVOLTJTARE,  v.,  perrtliitin} 
a  volută  ceva  in  intregnlu  seu;  vedi  si 
pervolvere. 

*  PERYOLVEREsaupmwîfeere,  per' 
volsi,  pervolsei,  si  pervdui,  pervoîuiu  si 
pervdtu,  v.,  perrelTere  *  a  Tolve  cu  ia- 
tregalu  seu. 

*  PERVULGARE,  v.,  perm^arat  o 
vtdgâ  intre  toţi;  a  divolgi  pre  toten- 
dine,  a  dă  cea  mai  intensa  publicitate. 

FESARB,  T.,  (d'inpesw,  de  la  2  pen- 
dere)witKwel  corii  essC)  lBt«reise»  re- 
ferre  ţr'vlter  rel  moleste  ferre»  Ulw 


,y  Google 


«68 raa 

rar«,  (it.  peur»),  a  Mnti  pesu,  leuatu  ca 
împeraonale,  constniito  cu  dativaln  oel- 
lui  ce  sent«^tiîu.-  1.  a  sentl  greutăţi, 
a  fi  prea  incarcatu,  9i  de  aci,  a  sufTerf, 
a  i  veai  gna,etc.:peaa  caUtiIui  deprea 
mare  greutate;  pisa  viteloru  de  frigu, 
de  sete ,  de  reu  nutretiu;  pâaa  «i  petre- 
îoeu  si  murUoru,  deco  pwii  pre  den- 
s^  prea  mari  greutăţi;  pesa  grândoru 
»i  dUoruplatUe  si  de  prea  mttUa  umidi- 
tate ai  de  prea  mvlta  căldura;  pesa  pe' 
fiorului  in  eahiantenie  prea  strimte;  mi 
pisa  ia  spinare  =  pesa  spinarei  meUe 
de  greutatea  ee  portu;  2.  mai  vertosu, 
a  senti  dom  de  ftuima,  părere  de  ren, 
frica,  tema,  etc.,  &  se  intwsBsA,  a  se 
teme,  a  i  fi  frica,  etc.  :  ee  ve  pisa  de 
cojnUtdu  care  nu  e  allu  vostru  ?  mie  inse 
ca  parente,  mj  p^a  si  mi  prea  pisa  de 
demwht;  sevepeseeaaimiedeallemelle; 
pwifiH  ne  pSsa  de  voi;  nu  mi  pisa  de 
tene,  nu  vreu  neci  ae  mt4  eineesti;de  eine 
ti  pesa  ?  de  nemine,  neci  de  morte  nu  mi 
pisa;  nu  mi  ar  fi  pesatu.  dieo  m'ar  fi 
despoliedu,  fvra  se  me  n  injure  si  hata- 
joeoresea. 

PESATU,  l.part.  d'mpesare;  2.  part. 
d'iapisare,  luata  si  oa  sabst.  ve^pisatu: 

FB3CABE,  V.,  pUearl,  a  preude  pesce, 
a  fi  peBcarin,  a  easercită  pescari'a ;  vedi 
si  pescuire. 

F£8GAE£LLU,  s.  m.,  deminutim 
d'îD  peseariu,  in  insemoarea  aoestai-a 
d»passere.' 

F£SCABESCE,adv.,plseateiiBn  n«rej 
ÎQ  moda  peseareacu ,  oa  peseariulu  sau 
ca  pescarii. 

FESCABBSCD,-a,  adj.,  pboAtorlDS} 
relatîTU  la  peaeariu  :  luntri  peaearesei. 

PE8CABESSA,  s.  f.,  pluatrix,  fe- 
mioa  care  se  occup»  eu  pescsri'a,  prin- 
dendu  sau  vendendu  pesce,  maliere  a 
pescariului. 

PESCABIA,  8.  f.,  pUearU;  loculu 
uode  se  pescuesce,  undt»  are  cineva 
dreptulu  sau  plăcerea  de  a  pescui;  locuia 
unde  se  Teode  sau  se  prepara  pescele 
pentxu  Tendiare ;  professionea  pesoa- 
rialai. 

PESCABIRE,-escu,  v.,  pUouf,  pls- 
«^am  kfsrei  a  fi  pescariu;  a  facă,  ea- 
•erciti  pescari  .i. 


PESCABlD,-a,  adj.  s.,  pUeurlas, 
plBoâtor,  (fr.  veeheur,  port.  pexer*). 
relatiru  la  peaee  :  1.  adj.,  peacareseu, 
ce  serve  peswtritdui,  sau  a  pr«nde  pesce  .- 
instrumente  peaearie;  retelle  pescărie; — 
cui  place  pescele  :  ce  pescariu  mai  eeti 
si  tu! — in  acestu  seusn  ca  subst.  unu 
mare  pescariu  de  copiii»;  2.  mat  ver- 
tosu,  ca  subat  m.,  a)  peaearw,  eellu  ca 
si  face  ana  meeseria  d'in  venatnla  san 
veadutulu  pese^ui;  b)  si  una  passere 
alba,  de  mărimea  unui  pommbeUB;oat« 
sbora  pre  longasupra&ci'a  apelora,  oa  se 
prendia  peecisiori,  cu  oare  se  autmce. 

PE8CATI0NE,  s.  f.,  pUoatl»;  actioie 
de  pescare,  pescuire. 

FESCATORIU, -loria,  adj.,  s.  plui- 
tor,  fii  pUeAUrlgg,  care  pescasau  sorve 
la  peseatu. 

FESCATU,-a,  part.  sap.  aubt.  d'in 
peaeare,  pticatna. 

FESCATUBA,  s.  f.,  plieatira,  aotioiie 
si  resDitatu  alia  actioMi  de  peaeare, 

FESCE,  3.  m.,  plBcU,  (it.  p»8ee,  fr. 
PoIbmb),  animale  acaticu,  ovip&ru,  cu 
pellea  nuda  sau  soldioaa,  ca  sflnge  ro- 
siu  si  lece,  avendn  aripiorede  inaotatu, 
doue  falei  mobili,  si  iu  capetolu  codei 
una  aripiora  verticale  :  peseiiisunt  d« 
sppi'ie  si  variataii  nenumărate;  pror.  pe- 
sede  eeUu  mare  înghite  pre  (ecUu  miem, 
peacâe  de  la  cap»  se  impî4e;  eu  bmea- 
telle  mice  se  prendu  pesă  mari. 

FESCICULTOBIU,-(oria.adj.  s.,  pic 
oUuttor;  care  se  occnpa  cn.peacieul- 

FESCICULTUBA,  g.  f.,  piuIeBltai, 
(fr.  pIselMUere);  scieotia  sau  arte  de 
a  creace  si  immulti  peseii  ■'  Fromeia 
possede  mai  mube  stabUimente  de  pesei- 
cuUura. 

FESCINÂ,  s.  f.,  plKeiaa,  laoD  ia  care 
se  conserva  si  s'  eresou  pesăi.  Iaca  de 
pesci;  apoi,  lacu  in  ^nere. 

FESOmALE,  adj.,  plMUtlbf  rela- 
tive Ia  pescioa. 

PESCINABI[J,'a.  adj.s.,  plseiaarlni 
relativu  la  pescina;  oa  sabst.,  pers»- 
nale  ,  cellu  ce  posaede  pescina. 

PT.-rîisiOBU,  8.  m-,  piieieal-sf  de- 
miuutivu  d'in.pec0e,-vedi  si  psseutiu. 

FEâCOSU,-a,  a4i-.  plmsasj  pleno 


=y  Google 


PES. 

de  pusă :  laeuri  t>^3cose.  fluviu  i>eiicom. 

PE9CUrRE,-«scu,  V.,  plscnrl;  a  prende 
pesce,  san  alte  animale  ce  traiesou  aau 
aeafiaÎDBpBise  peseueseu  peaei,  eaneri, 
eammari,  seoice,  btirdi  de  petre,  etc.; — 
pestele  sepesctteteeoupUss'a,  eu  liss'a 
sieu  diterse  alte  moduri; — fig.  apeseui 
m  aeru,  a  ei  perde  tempola  ioTanu;  pro- 
Terbiu  :  apeactâ  in  apa  turbure. 

PEHCUITOBIUrtorta,  adj.  B.,  plM<i' 
tor,  care  pescaesce. 

PESCUITU,-o,  part.  sop.  snbst.  d'in 
pesetiire,  plseatos. 

PESCULKNTU,-a,  adj.,  plstnlentas» 
plenu  de  pesei;  redi  si  pescom. 

PESCUTin,  s.  m.,  plBcleiilRs,  demin. 
d'in  peaee;  vedi  si  peseisioru. 

*FBS9IMISHI7,  s.  m.,(fr.  pesslnls- 
UI6,  d'in  peBsnsBg),  Byatema  a  cellorn 
cevedu  toteinreu,  sedicemaiBUeso  in 
politica  despre  aystem'a  oellora  ce,  in 
timpuri  de  neintiellegeri,  nu  aştepta 
.  benele  de  câts  d'in  escesenln  reulul. 

*  Pi.JSIMI9TU,-a,  9.,  (fr.  peiBimlste, 
d'in  peMîBi»),  care  a  ciutei  in  pesai- 
miamu,  care  rede  tote  lucrurile  in  ren, 
ei  na  aatâpta  îndreptare  de  c&tu  de  la 
eseesaulD  renlai. 

*PESSIMITATE,9.f.,  (it.  pegitmlta. 
Bl  p«sBlmltate),  calitate  de  pesiimu. 

*PESSIM[I,-a,  adj.,  pegBiDin> ,  (it. 
peaglmo) ,  soperlatiTO  d'in  maJuzr^reu; 
cellu  mai  ren,  forte  reu,  prea  ren,  cfttu  se 
pote  de  reu. 

1  PESTE,  3.  f.,  pestU,  (it.  peste, 
fr.  p«ste) ;  morbn  forte  contagiosu,  en- 
demiou  in  oriente,  care  secera  doiie  trei- 
me d'in  indiridii  coattinge  :  pestea  se 
manifesta  mai  adese  prin  ulceri  mari, 
negre,  insoeiate  de  friguri,  cari  addueu 
ewrendu  mortea  cu  doreri  terribUi;  in 
genere,  rea,  oorraptîone,  9trlcatioB«;  si 
coner.  persona.  lucru  TetteiaatoriQ,  sau 
unita  si  nesulferita. 

2  PBSTE,  prep-,  pneter,  inper,  tr»u 
iiltr«t  TOdi  preate. 

*  PESTIFEBU,-a,  adj.,  pesttfen  care 
adduee,  eommanica  peste .-  aerupestiferu, 
miasme  pestifere. 

*  PESTILENTE,  adj.,  peatilens,  esre 
are  sau  da  peste :  aempeatihnfe,  friguri 
pett&enti,  tdeert  pestilenţi. 


r^ ^ 

*  P£STILENTIA,  s.  f,  peatiltntU, 
camn  in  acellu-asi  sensn  cu  alloformei 
1  peste. 

*  PESTILBNTIALE,  adj.,  (it.  pestl* 
lenelale,  fr.  pestllenoiel);  ei 

«  PESTILENTIAlUIJ.-a,  adj.,  fniU 
leitlarlos,  de  pestilentia,  care  casiona 
pestilentit. 

•PB3TILENTI0SU',-a,  adj.,  pe«tl- 
lentfosaBi  infectata  de  pestilentia,  pro- 
priu a  respandi  peate  :  miaamepestilen- 
tiose,  odore  pestilentiosa. 

*  PESTILBNTU,-a,  adj,,pestHeiita8î 
plenu  de  peste;  vedi  si  pestilente,  «i  pes- 
tHentioBH. 

PESU,  pl.-uri,  pensnn,  «nas,  grara- 
men;  onra,  angor,  dolar,  arnnna,  mo* 
lestin,  (it.  isp.  port.  pese,  prOT.  pens  si 
pes;  compara  si  t.  it.  peBaua»  t.  fr. 
penaBce,  pror.  pensansa  st  pesansi  = 
doru,  Bupperare,  cura;  d'in  pensw  de  la 
pendere),  ce  pSsa  sau  appisa  greu,  ce 
Tine  (ju  greu  «niTa  :  greutate,  suppera- 
re,  dom.  cura,  amam,8uffereBtia,  ne- 
Tolia,  etc, :  fia-care  arepdsidu  aeu;  fia- 
car«  scie  mai  bene  piauiM  seu;  a  ai  sptme 
pesurile;  spuneţi  care  ve  epeaulu;  dările 
grelle  suntu  mari  pesuri  pentru  neavuti; 
a  attinge  pre  einma  undei  ep^svlu,  unde 
i  p4sa;  are  mare  piau  de  ceva;  n'are 
neet  «nu  pesu  =  aihll  pessi  habet. 

PETA,  pi.  pete,  macola,  labes,  spur* 
catura  pre  pelle,  p&ndia,  sau -alta  «era, 

*  PETALIFORME  sau  petaliformu,- 
a  adj.,  {ÎT.  petalirorme);  care  are  form'a 
nnni  pelalu  :  eaUce  petalifortmt. 

*  PETALISMU,  s.  m.,  (fr.  petairame); 
essiliu  ce  se  vota  la  Syracuse  contr'a 
unui  cetatiann,  scriendu-ee  voturile  gre 
petale  de  elivu. 

t  PETALO-,  (d'in  nitcAovszpetala), 
în  eomposite  scientifioe  ca  ipetaloeeru, 
(fr.  petaleeftr* ,  d'in  xipac  =  «oran) , 
adj.,  cars  are  antennele  terminate  cu 
una  massa  petaloide;  petalbde,  adj.,  (fr. 
p«tal«<le),  prbvedato'  cu  pekde;  petahi- 
de,  adj.,  {fr.  petaltliti),  care  are  fbrm'a 
defM^«fIMtoi»le^,adj.,(fr.pAtalolipe, 
d'in  XE«k  =  scama,  soldiu) ,  care  are 
petale  ia  form'a  de  soMtti;  petalopadi, 
adj,,  (fr.  pâtatopode),  care  ara  petiore 
au  pekUe,  oa  snbst  f.  pi.,  petokpoi&t 


y  Google 


«S4 


PET. 


familia  de  zoophyte;  pa<dosomu,-a,  adj., 
(fr.  pAtatoHOnei  d'in  orâ[ia  =  corpu), 
care  are  corpu  ca  unu  peUiu;  subst.  pi., 
petdosomii,  familia  de  pesci,  etc. 

*  PETALU,  pl.-e,  (irfiaXov,  peUlu» 
fr.  vitale),  folia,  applicatu  inse  in  specie 
la:  1.  folia  de  metalln;  2.  folia  d'iD 
coroU'a  planteloni,  de  sci :  eordle  mo- 
nopetale,  dipetale,  tripet(^,  polypetale. 

*  PETABDU,  pL-e,  (fr.  p«tard)>  ma- 
china  de  ferm  in  care  se  pane  pulbere 
esplosibile  spre  a  despici  n&e  patra  san 
spre  a  inlatnr&  onn  obatacln;  —  mica 
artificin  esploBim  pentra  copilli. 

FETABG.-e(itu,  v.  macnUM,  a  face 
pete,  a  aporei,  a  sordf :  a  «i  pii&  vesti- 

*  PETASIONE  si  peiasone,  s.  m., 
KtMi»  si  petuBO»  (nnao(î>v) ;  iu  oppose- 
tione  cu  perna,  armulu  aoteriore  allu 
porcului  fertu  si  affumatu,  jambone 
d'in  armula  aoteriore. 

*  PETASU,  pl.-e,  petaBBB,  (ir^aooc); 
pellaria  cu  margini  late,  pellaria  de 
Bore,  de  callatoria  pro  tempu  caldurosu; 
metaf.  ornamento  arcbitectonicu  in  for- 
m'a  de  petasu. 

*  PETASUNGLU  ampOaaimeiilu,  a. 
m.,  petaBDBciilBB;  domin,  d'in  p^asone. 

PETATlT,-a,  adj.  part.  maeaUtas. 

*  PETAUBISTU,  s.  m.,  peUnrlsta, 
(nstoraptainji:) ;  cellu  ce  joca  pre  fune, 
jocatoriu  pre  fune. 

«  FKTAimU,  s.  m.,  petanmn^  (ire- 
coDpov);  instrumentu  tMapetaurutului. 

PETECU,  s.  m.,  vedi  petieu.  si  deri- 
vatele. 

FETELLA,  s.f.,  Uf  alt,  tnala;  betta, 
betelia,  cordella.  (Transformatu  d'in 
SeteUa  sau  d'in  acea-asi  fontana  cu  pe 
fieu,  peturu,  etc.  ?) 

FETIGABIA,  s.  f,;  1.  mulţime  de 
petice;  2.  occapatioae  de  peticariu. 

PETICAfirU,-a,  adj.  a.,  relativu  la 
petieu,  Inatn  de  regula  ca  snbst.  perso- 
nala cu  insemnarea  de  :  1.  qnl  detrltoB 
pnnlcnloi  ooUtgit,  cella  ce  aduna, 
stringepe^;  2.  sarelBator,  Interp*- 
Ut«r,  eento,  a)  cella  ce  lucra  d'in  pe- 
tice; oellu  ce  repara  vestimente,  calcia- 
mente  rupte  etc.  ca  petice,  h)  rea  ma- 
Uitru,  rea  mesteru,-  vedi  si  corpom. 


FBT' 

PETICAKE,  T.,  vedi  peticire. 

FETICELLU,  pl.-e,  deminatirs  d'in 
pe^icw;  vedi  si  peHetdin. 

PETICIBE,-e«e«,  v.,  raurclni,  Ir- 
torpoUre;  dUoerperet  Iteerara,  {eom- 
para  fr.  raplfeer»  d<pe««r);  1.  a  pune, 
cose  petieu  sau  petice;  a  &g«  d'in  pe- 
tice;  a  carpi,  repari  :  mutuIu  petidiM 
nw  pofe  fi  duriAHe  si  tarei  a  pĂtd  ca- 
manele,  ceiiciamentde;  2.  a  face  petice, 
a  rupe,  talii,  desparţi  in  petiu :  nu  pe- 
ticiţi prea-nwitu  mosiete. 

PETICITOHIU,-iofia,adi.  a.,  d'inpe- 
tieire,  care  peticesce;  vedi  si  peMeam. 

FETICITUBA,  s.  f.,  actione  si  resul- 
tatu  de  peticire :  petieitwde  de  eameaie. 

PETICOSU,-a,  adj..  paiiK*B«,  Ueer; 
efenas,  niserj  plenu  de  petice  :  pefÎAwe 
twsîtmenfti,-— metaL  trentimrosH,  lipsitu, 
miBeru. 

PETIGU,  (pron.  p^eu),  pl.-e,  tag- 
mestna,  pellls  rel  puni  ftvţMeatiiB, 
paHKttDiDi,  BeţBieatam,  (med., lat.  pt- 
taoU  si  pltaelBiD,  it.peuasipeii«,  isp. 
pleiK  si  pedaia,  port.  pe^  si  pedaţa, 
prov.  piesa  si  peBaa,  îc.  plbee,  alb.  plen), 
buccata  rupta,  taliata  d'in  eera  estenso; 
BL  a  nume  :  1.  de  p&annra,  de  ptUidia, 
de  pelle  si  de  alte  sssemini,  a)  in  ge- 
nere :  cu  peticele  remase  d'in  vesfimat- 
tulu  ce  mi  am  croitu  potu  face  si  eopU- 
Udui  unu  veslimenfyt;  e  eomicu  vestimem- 
lula  (fin  petice  deăiverse  colori;  b)  in  spe- 
cie, buccata  vechia,  servindu  la  repuv- 
tioni  de  restimente,  saa  ai  la  atersa  sor- 
dile  :  atergeti  cu  acisfapettca  tote  meMie; 
—  in  aceatu  d'in  urma  intelleaso  seap- 
plica  form'a  fem.  petica  =  drpa;  — 
2.  baccata  de  pamentu  si  de  alte  lu- 
cruri estense  :  uni*  petim  Ae  mosfa,  Ae 
arătura,  de  gradina,  de  curte;  «ft»  mat 
tmdte  p^iee  de  moHa  unite  am  faeutu 
moaia  mare;  petica  de  ctdle,  de  loeu,  de 
mur»,  de  pariete;  parietii  lucraţi  p^iee 
petice  nupoUi  fi  m>K^— 3.  popuL  ai  pro- 
verb, eumu  e  aaeadu,  ai  peUcuim;  a  si 
dâ  in  petieu;  si  a  afiatu  saeet^  petiadu. 

PETICnCIU,-^,  s.  m.,  deminotiTu 
din  p^icu  :  unu  petieudu  de  mosfo; 
vedi  si  peticdtu. 

PETIGINABE,  v.,  de  regula  refl. 
petlţloe  aTBel,  a  Umpetigine :  waiwJfl 


.yGooglc 


hti  s'oK  petiginatu:=eUu  s'a  petiginaiti 
la  mantde  sellc. 

PETIQINB  (petingine  si  pecin^ne) , 
8.  f.,  petif o,  Impetiţo;  buba  intenditiosa 
ce  eBse  d'in  pelle  :  cu  fada  phna  de 
petigmi. 

PETIGINOSU  (peHngînosu  ei  pedn- 
gin08H),-a,  adj.,  petlglnosne;  plenu  de 
petigmi  :■  eu  manvlepetiginose,  eapupe- 
tiginosM,  fada  petiginosa. 

PETILLU.-a,  adj.,  petilns,  snptire, 
trassu,  macru,  micQ,  pucintellu,  etc, 
redi  si  peticu,  pitigotu,  etc. 

PETIOLATU,-»,  adj.,  (petl»utnB,fr. 
'  petlald);  munitu  ou  petiolu  sau  petiole: 
fronăie  petiolate. 
.  PETIOLn,  B&u  petioru,  <iii  locu  de 
pediolu),  pl.-e,  petlolng,  1.  deminutivo 
d'iD  pede,  2.  prin  metafora  si  iu  specie, 
petioru  ce  susţine  nna  frondia,  una  fo- 
lia, unn  frnctu,  etc.,  coditia  de  folia  sau 
de  fiructn :  peHoUHe  bacceloru  de  uva. 

FETIOBONE,  aipetioroniu,  (cu  n  mel- 
liatn,  petiorotu),  augm.  d'in  petioru,  pe- 
tioru maxo. 

PETIORU,  (aoelln-asi  in  forma  cu 
preced,  petiolu,  transformatn  inco  in 
pronnnUe  locali  si  in  ;  pitioru,  pUnora, 
si  scnrtatu,  cioru),  s.  m.,  pl.-e,  pes,  abt. 
pedflţ  (yedi  si  pede,  si  petiolu,  oomp.  si 
it.  picclnolft ,  isp.  peololo  si  pesnolo); 
1.  membra  ce  serve  omului  si  altoru  ani- 
mali la  mersu  :  omtdu  are  dote  petiore, 
hoidu  are  patru  petiore;  sunt  ammali  ce 
au  si  mai  multe  de  patru  petiore;  cu 
respecta  la  carnea  de  la  pctiorele  cer- 
torn  animali :  a  face  reeiture  de  petiore 
de  portm,  de  petiore  de  vocea;  a  mancă 
Monai  petiore  de  gallina ;  —  in  mul- 
ţimi de  locutjoni  cn  varie  insemnari, 
cumu  in  petiore  :  a  $ed4  m  petiore ,  a 
stă  t»  petiore;  dneva  pote  cada  de  susu 
i«  petiore,  morfmlM  cade  in  petiore;  a 
leud  in  petiore  pre  dneva,  a  ctAcă  in 
petiore;  a  si  put»  ealcionii  in  petiore; 
a  dormi  in  petiore  si  d'in  petiore,  a  codi 
d'in  petiore;  a  ăd,  bate  dHn  pdiore;  a 
hote  cuiva  Sin  petioru;  omu  cu  unu  pe- 
tioru in  gropa,  in  mormsn/ti^lecrepitii; 
la  petiore :  mi  e  frigu  la  petiore,  a  codi 
etăva  la  petiore;  a  sărută  cuiva  peţiO' 
rele;  eto.;— 2.  prin  metafore,  a)  petioru 


^partede  mesura  longitudinale;  &)  parte 
a  veraulni  poeticu;  c)  ce  susţine  ceva  : 
petioru  de  patu,  de  misa;  d)  base,  parte 
inferiore  :  petiorulu  columnei,  petiortdu 
montehii;  e)  ca  attributn  formedia  no- 
mine  de  plante,  cumn :  a)  petioru^  ca- 
prfi=:t»ropodloti,  ţi)  petioridu  vijeRuIwt. 

PETIORDCIU,  sau  petion^w,  s.  m., 
peti«Iig»  demin.  d'in  petioru;  —  cn  s 
in  locn  de  e  .-  petiorusiu. 

PETIRE,  petu  si  peteseu,  p«rf.  petii. 
aup.  petitu,  v.,  petere,  (confer,  gr.  ks- 
TEiv,  de  nnde  wlmstv,  Iicesov),  proprie  : 
a  gravita,  a  cad6,  a  ff  plecatn,  pornltu, 
atende  incotranva^sideaci :  l.insensu 
ostile,  a  se  rapedi,  a  sar(  la  ceva  sau 
cineva,  a  attacă  :  a  peti  in  latia^  sau 
laturea  cu  spai'a;  2.  in  sensn  boun,  a 
merge  buccarosu,  a  tende,  a  si  hu&  sbo- 
ruin,  a  allergâ  etc;  3.  metaforice',  a)  in 
genere,  a  dori,  cere,  cercă,  cantâ  si  ca- 
peţi :  a  peti  lucruiu  altui~a;  petimu  a- 
vere,  onori,  gloria;  a  peli  ceva  de  Za  ci- 
neva prin  scrissore;  i)  in  specie,  a)  a 
cere  io  căsătoria  :  nmlte  fete  a  petitu 
junele,  ăero  neeÎM^'o  «u  Va  vrutu;  a 
merge,  a  veni,  a  se  duce,  a  tramitte  in 
ptUtu,  p)  a  cere  de  la  una  anctoritate, 
mai  vertosa  de  la  nna  jndicatoria,  a 
reclamă,  a  revindică,  a  se  plânge,  a 
face  plângere  :  a  peti  de  la  cineva  des- 
ăaunare. 

*  FETIT10NABE,v.,(fr.  p6tltl*nner); 
a  face,  dă,  adreasă  petitione. 

*  PETITI0NAElU,-ta,adi.3.,(fr.pe- 
tltlonulre),  care  presenta  ana  p>etitvme, 
care  cere  ceva :  a  ascultă,  a  respinge 
cererea  petitionariului. 

*  PETITIONE,  8.  f.,  petitio,  (fr.  p*- 
tltlsn);  actione  iepure;  1.  proprie, 
attacQ,  assalta,  lovire,  lovitara,  rapedire 
asnpr'a  cuiva;  2.  metafor.,  a)  attaen  ou 
vorbe,  mai  vertosu  attaeu  Înaintea  jn- 
decatii;  b)  cerere,  rogatione,  amblare 
dnpo  ceva  ce  dorimu ,  si  in  specie  : 
a)  cerere  de  functione;  p)  cerere  in  că- 
sătoria; y)  cerere  la  nna  anctoritate, 
mai  vertosu  la  ana  judecătoria ;  reda- 
matione,  revindecatione,  plângere  etc.; 

petitionea  se  face  pentru  luavri  dvUi, 
iro  accusafionea  pentru  lucnai  eri~ 
miwdi;  si  concreta :  scrisBU,  ia  oare  89 


yGoog  Ic 


666 VffŢ. 

face  cereras  sau  plaag'erea  :  a  dâ  pe- 
titMne  domnului,  ministruU^i ,  judeca- 
toriului. 

PETITOEIU,-<orto,  (d'in  peiire),  adj. 
».,fMUT,pneut;oax6petesee;  1. proprie 
care  attarâ,  assalta,  lovesee  :  petitoriu 
vieiiei,  onorei  ai  averii  nostre;  2.  me- 
taforice, cars  cere,  soUicita,  ftmbla  dapo 
ceva  ce  doresce,  ai  in  specie :  a)  care 
&mbla  dupo  una  funcţiona,  eompditoriu, 
candidata;  b)  care  cere  in  oaeatorfa : 
mulţi  peţitori  are  acesta  feta;  nu  vimt 
si  nu  se  indesa  petitorii  la  fetele  pau- 
pere si  urrite;  sunt  peţitori  si  petitorie 
de  messeria;  c)  oare  cere,  reclama,  se 
plânge  la  una  judecătoria  pentru  lucmrt 
private  si  civili,  in  correlatione  cu  ac- 
eusatmu,  care  se  plânge,  reclama  in 
Incmri  oriminaJi. 

PETlTUrO,  adj.  part.  sup.  subst., 
l»eUtaH  i  functione  petUa  de  mtdti.  fete 
peiite,  a  merge  t»  petitu  la  parentii  fetei. 

F£TBA,  8.  f.,  petra,  (gr.  Ttiftpa ,  fr. 
pterie);  corpn  duru  si  solidn  compusn 
d'iD^diverse  combinatiooi  cbymîce :  mas- 
s'a  Montiloru  eonaiaie  d'i«  petra,  petra 
vaiosa,  molie,  arenosa;  podu.de  pe- 
tra, pariete  de  petra;  lucratori  de  petra; 
apune  prim'a  petra  la  unu  monumentu; 
a  nu  lassd  petra  pe  petra,  a  distruge,  a 
restorni  peno  in  temelia;  —  petra  fun- 
damentale, propr.  si  âg. :  religionea  e 
pitr^a  fundamentale  a  soeietatei,  —  pi- 
tra  sepu/crolej  care  se  pune  lamormen- 
te;p^ra  ăeapa,  prin  care  se  straeora  a- 
p'a  spre  a  se  îimpedi;  pe^a  de  gresse  ei 
de  tocila,  care  serve  spre  a  ascuti  in- 
strumente taliattjrie,  cnmn  :  cuţite,  se- 
curi etc.  :  tare eap^lr'a; -~pătra  deeer- 
care,  cu  careee  cârca metallele  gretioge; 
petre  pretiose  =  geiome;  petra  aera, 
petra  venala,  petr'a  hoiloru;  petra  pu- 
tiosa,  etc.;  —  famil.  petr'a  d^in  casa, 
fSta  care  este  de  măritata;  mi  a  eaduta 
ca  una  petra  pre  peţtu,  mt  a  venitu 
sardoagrea; — petra  de  moro»  cu  oare  se 
macină  gr&ne;})e^in/'emale,  numevul- 
gariu  alin  nitratulai  de  argentu  topito, 
care  serve  ca  causticu;  —  petra,  nume 
vulgarin  alin  couoretioniloru  ce  se  for- 
m^dia  in  besic'a  năului  san  m  matie;— 
ţ&tra  (HosofcUe,  prin  care  alcbymistii 


FEŢ. 

pretindeau  co  potu  transformi  veii-ce 
metallu  in  aaru;  pe(ra=grândine  :  pi- 
tr'a  a  batutu  si  stricatu  reU  vimele; — 
prov.  unu  n^}omt  arrunea  pStr'ain  laeu 
si  septe  inteHepîi  assuda  se  ua  soita; 
nu  potu  ammeă  in  nemine  pârV;  a 
seâte  lapte  «Tt»  p^a,  eto. 

PETBABETU,  s.  m.,  nnltime  de 
pitra. 

PSTKMIIA,  s.  f.,  lapkUlM,  Uteat», 
lapidarii)  1.  minera  d'in  care  M  scote 
p4tra-,  2.  professiose  de  petrario.' 

PETRABItJ,  B.  m.,  UpUarini}  bl- 
cratoria  de  pitra;  care  face  commercia 
cu  p^r'a;  prin  esten8ione,mnruiQ,o(Hi- 
strnotoriu. 

PETRECERE,  (contrassu  din  per- 
trecere);  vedi  1  pairecere,  cu  t6te  de- 
rivatele. 

PETRICELLA,  s.  f^  UplUiu,  pefra 
menunta,  mica;  frantnra  de  petra. 

PETRIFICARG,  v.,  (it.  petrIAoare, 
fr.  petrlUer),  a  face  pitra,  a  conTertf 
in  petra;  a  se  petrificâ,  a  se  face  petra, 
a  se  converti  in  patra :  sunt, ape  H»iN«raI* 
car»  pelr^ica  stîstantiele  pre  eari  eadu; 
adesea  lemnulu  se  petr^ea  in  apa  si 
in  pamentu; — âgur.  ânim'a  se  petrifiea 
dupo  multe  swfferentie,  ajunge  aesen- 
tittfria. 
PETEIFICATIONE,  s.  f..  (p«trm«.tto, 
it.  fpetriflcailDiie,'  fr.  yătrifi«atl*i) ; 
actione  de  petri&care  si  reaultatn  alia 
acestei  actioni :  petr^icationi  catearie, 
pfttrifie<Uione  natwcde,  petrificatione  ar- 
tificiale. 

PEXRlFICAXORlD,-foria,adj.8.,can 
petrificâ. 

PETElFICATU,-a,  part.  sup.  sabst, 
(it.  petrlflcato,  fr.  p«trta«) :  plante  pe- 
trif^ate,  animidi  petr^ade. 

PETRINC-a,  adj.,p«trliiu8;âepâni, 
d'io  petra. 

PEŢRISIU,  pl.-e,  giuw,  aabil» 
(fr.  grsTler);  ^glomeratione  de  petre 
menunte,cari  seaflaprcalbieleriorilora 
torrentiali,  sau  pre  costale  deallurilom; 
arena  cu  p4tra  menunta,  ce  serve  la 
constructioni ;  a  aşterne  curtea,  eaîlea 
eu  petrisitt, 

PETRIII,-a,  adj.,  petrensf  de  pdra, 
d'in  petra;  vedi  si  petrinu. 


>yGoog[c 


PHA. 


6S7 


t  PETRO-,  (d'inpefra),  io  comopsîtf* 
KUJ^^ceipetrognoaia,  s.  f.,(rr.  p4tr»- 
gDcilei,  d'iii'p*o<3ic:=co]uiOBcentia),p&r- 
te  B  Bountiai  natantle,  oare  se  occupa 
cu  coBDOAcenti'a  mineraliloru;  petrogra- 
pMa,  B.Î.,  (fr..  p6tr*si^p>Uo)i  descrierea 
petrUoru,  deonde  apoi  petrographiai,'a, 
adj.,  relativa  la  petrogra^ia;  petro- 
^^•a,  a4)-,  (&■  p«tr«pui«r  d'in  ţU«c 
i^UBioa),  cni  {^a  pâta-'a,  coi  place  ae 
sM»,  se  Tiu»  in  p^tn;  ca  s.  m.,  petro- 
fkSuhi,  gena  de  pUoteete.;p6ft'oqÂenoi- 
d«Je^  B4j-<'(f'-  »itf«>ph<i<ddaJ),  relatiru 
Ia  oasuln  p^âau  si  k  sphenoide;  pelro- 
«ta^lam,-*,  adj.,  (fr.  p^troiUptajUn), 
r^tivu  la  apophysea  petrâsa  si  la  oo* 
siiKQla  gniei,  «te. 

BETBOLED,  ei 

PETBOLIII,  a.  m.,  {it.  petr*U«,  fr. 
pitMie),  biinme  lieidu  car«  enrge  d'in 
monti,  peearft;  gasula  ce  ae  Ealuioa  d'ia 
peonra  ai  careae  mita  la  lanpe. 

PBTBONE,  petroniu,  (eu  n  molliata 
petroiu),  i.  a.,{it.fvtxonti);peira  mare, 
mue  massa  de  petra, 

P£TBOSBLlNtJ,  a.m.,  traosfonoatn 
inptoimatiele  locali  in :  jMfnueliw,  iwfini- 
aeâu;p6inmutOM,p^ritw^iu,p^ngeliti, 
(compara  si  it.  petrenlUa*,  patrosello 
si  yetniUU,  fr,  iMrsll);  pfltrMaUmBi, 
(mcpooiXivov),  planta  l^uminosa,  oare 
seiTe  ca  condimenta  la  bocoate;  pelro- 
sdmu  »M4tie>*;  peh-oi^tut  dt  eampu 
:=  pîtNptndtld  =  pta^IvriU  Mziftraga. 

PETB(^BIiLU,-(i,  adj.  3.,  imilmacm- 
Ui,  aoMMort  aoliUor;  pOKiii  diicUaei> 
Irm;  phelenloa)  lln»rla)deminatiTDd'iD 
petrosu;eerSi%epetroseile;pejitni  gastn, 
CMBD  aq>ni,  tare  si  aorieiorn;  amre  pe- 
U'Ogtiie,  pira  petroadla;  ca  subst,  a)  f. 
petnsdla,  pma  petro»dia,  a  in  apeeie: 
eerâsia  petroit3ia, :  petroaeiie  de  montif 
b)m.,ptirosell«,  a)pe3cemiGii,manuti), 
nomlta  prs  alocuri  aiporcareliH :  petro- 
seim  $erv»,  «mtmeati  in  laomi,  la  im- 
muUirea  pescehii,  P)  spcoia  de  pasaeri, 
lI»rU,(fr.llMtteP).     . 

P£TBOSU,-a,aâj->f  «troMi,  lapMMU, 
(fr.  plemax),  plenn  de  petra :  monte  pe- 
frow  t^a  peîroga;  tare,  vertogu,  aolidn  : 
imrv,  pere  petrosei  came  petra8a,tHus- 
«h»  petrcti. 

T«i.n. 


PBTRUNCHIOSU,-»,  adi-v  r«4h,  ru- 
MeiB,  stopldua;  rnitteaBVB,  aggwMi» 
bardo»,  punbeah;  fora  eultuta  Intellec^ 
tnale  si  inorale  :  stapida ,  bui^i^uB  de 
omu,  fmne&tu  de  omii;  greosiu,  groe- 
solanu,  etc.  —  in  loen  de  pertrunehiom 
^  pertrundosu  (p«rtriii(iIe*»),BaD  de 
la  petroniu  d'in  jJcfracpctfnHialoMtsţe-' 
trundaau.  M. 

.FETBU2TCL08U,-a,  a^.,  TKti  pt- 
JnmcMoaw. 

FETKUNDfifiE,  petrwtdiierim,  etc, 
Tsdi :  partunâsre,  pertumditoriu,  etc. 

.  FBIBUNSMJiU,  8.  m.,  vedi  peteo^  . 

PETBUNŞU,  redi  pertunsu. 

PETBUTIA,  e.  f.,  vedi  petriedlm. 

«  P£IULANTE,>ţ,adj.,p«tiaaiut  pro- 
prie, care  aare  la  cineva,  sare  io  jocat 
si  de  aof :  vivace,  nestSmpet&tUi  nno- 
relln,  nebonaticn,  volioan;  nutatiosD,  jm- 
peitinente;  mai  vntosn :  parata  la  joeu, 
la  petreoere.  si  jdaowe  :  tote  animAiie 
mice,  ca  si  wpiUii,  tvmt  pettAaifd^  p»-. 
tt4JMriâe  capre;  midiari  pettdanti  si  oH- 
ă*ei;  yvnii  sunt  peMamti  $hKiortiU. 

*PETULANTIA,-e,  8.f.,  petalastU, 
(ir.  pftBlance),  calitate  bl  h^ita:  de  pe- 
tuiante,  vivacitate.;  nestempo'ut -nno- 
rentia,  volia  bona,  pertiure.  Mbooatiea,  , 
portare  oulitiosa,  p«rtare  ioaperltoente 
si  sapperaUtria  altoru-a,  etc. :  pelîdan- 
ti'a  annuiidoru,  eaprt^oru,  coj^tUioitttf 
petidanti'a  lu8Mrio$a  *  vitiei  âe.viiHa> 

'  PKTUNiA.  8.  f.,  (&.  p«tul«),  uia 
plaata  care  se  cuUiva  si  ia  gradinele 
n6stre,Mimta. 

-  t  PH,  «ontbiBatione  de  littere  spre  a 
represent&aonnlnooutKMiei grece  ţ,  oara- 
oocvne  prin  urmare  nuanU'  in  vMbei*- 
de  origine  gr^a,  si  in  genene  ae>p4t» 
representâ  si  pria  f.  mai  alksss  in  .vor • 
belepopolari8ate;Tediweampki»  uima- ' 
târie. 

*  PUAETONTB,  am-faetonte;^:  ml, 
nome  mţthologica  allu  anii  filiu  bUo'  - 
Iul  ApoUine  si  allu  Glymenei,  cace  ca- 
peţi) voia  de  la  tata  son  se- conducă  idh 
tr'wMdietOTulusorelai;  d^  nesciendo  ; ' 
a  Iu  gavem&,apprense  lumea,  si  fâ  <ie^: 
tonatu  de  Joue;  applioatn  ri  ca  Mdbb 
commune  la  «na  apeoia  de.  tnsswft  <to 
49 


.yGooglc 


^sia  a  pbarjffijfei;  pharyngoperigtoie, 
8.  f.,  (ti.  phBrfDgftpirlBtole,  d'in  icspt- 
KQXiJ=8trimptare),strimptarea  pharyn  • 
gei;  phari/ngopUgia,  a.  f.,  (fr.  phKrjn* 
ropUglei  d'io  nX-r|pj=pli^),  paralysia 
a  pharyngei;  de  aci  ai  adj.  phary»gople- 
gicH.-a,  relativu  la  phoryngofiegia ; 
pharytifforrhagia,  a.  (.,  (fr.  plurj^cr- 
rhâfie,  din  {larfBîv  =:  rapere),  FBpwe  si 
saogsrare  apWyn^etj  de  aci  si  adj.,^^- 
ryngorrhag%eu.-a,  TelaAija'ia.pharyngor- 
rhagia;  pharyngospasmu,  b.  m.,  (fr.  pbs- 
rrnfOipMvSf  d'ia  (nca!i(uii;^apasinu), 
ipasmu  de  pharynge,  pharffngostc^yli- 
nttj-a,  d'iD  ocofuXiJzrousioni  alin  gut- 
tulni),  relativn  la  părţile  pharyngei 
vecine  de  onaiorn;  pharingo8tomu,-a, 

gara) :  anit?KiIJ  phargngostome,  la  cari 
marginile  esophagului  fanaedia  gar'a; 
phw^gotomia,  s.  f.,  (fr.  pharfUKţto- 
Ble,  d'in  ^o^t  =:  taliare),  aectione  san 
incîeione  a  pfaanyngei;  de  aci  ei  adj., 
phâryHgotomiim,-<*-  Ffilativu  la  pharyn- 
gotomia,  cumu  si  la  phmyHgotomu;  3. 
m.  personale  ,  pher^ngotomu,  celln  ce 
face  san  scie  face  operatiooi  de  phewgn- 
gotonda;  pharyngotamt,  a.  m.  reale,  in- 
strnmentn  de  focutu  phanungotome. 

*  PHASfi,  ^f£OJa,  etc.,  vedi  fose, 
faaeola. 

*  PHASEOLATO  si  faiealaim,-a,  (fr. 
phftsialti),  care  aâmeoa  cd  phuueU'a,  da 
aof  B.  f .  pi.  phaaefAatâe,  fiainjlia  de  {Jan- 
te legaminoae,  cari  au  de  typu  genuin 
pheaedia. 

«PHASEOLINn  si  fttsedlinu,'a,  adj. 
a.,  (fr.  phaa«oUB,  phasAolUe),  de  pha- 
teola,  in  forma  de  phaaeola  :  conciyZiâ 
phateoUne;  —  s.  f.  reale,  phaseolina,  si 
va.  pkaacoUnti,  snbatantia  criatallina 
eatratBa  d'in  una  specia  de  phaseola. 

*  PHASfiOLOIDE  ai  faseohide,  ai^j. 
B.,  {ţr.  pbuAftlolde),  caie  sâmena  cu 
phaaeai'a;  a.  f.  reale,  phascohide-a,  gonu 
de  plante  ce  sâmena  cu  pJuueoVa. 

*  PHASIANIDE  8i  fasianide,  adj.  8-, 
(fr.  phMlaalde),  care  sâmeaacupAa«ta- 
niHtti  8.  f.  pi.,  phatianidii,  familia  de 
paBseri  d'in  ordinea  gallinacieloru. 

PHASIANXNU,  t*asianu,  reâi :  fa- 
i,  ftuiatm.  I 


•  PHASMA  ai  fasma,  pi.  phasmate, 
phuMB,  (fia^T.);  spectm. 

•  PHATNE,  s.  f.  pi-,  phttn»,  (ţJtitvai); 
spatia  intre  doue  stelle  alle  cancrnliii. 

•  PHATNIOERHAGIA ,  s.  f. ,  (fr. 
phatilerrhagie,  d'in  (paivia  =:  alreolu 
de  denti,  aj  }<xi4v  =  rnpeţe),  rupere  ai 
sangerare  a  alreolulni  unui  dente. 

•  PHEBE,  s.  f.,  phtete,  (ţwCpij),  dîe- 
âsaa,  sora  a  lui  Apolline,  nomita  si 
Diana  ai  Ecaie.  representante  a  lunei. 

•  PHEBTT,  B.  m.,  phabus,  (yoEpoc); 
Apolline,  dieu  conductorin  alin  carru- 
Ini  aorelui,  preaedente  allu  museloni, 
iospiratoriu  allu  poetiloru,  etc. 

•  PHELLOPLASTICA ,  b.  f . ,  (fr. 
pfaelUplMtlque,  d'tn  ţsUiJ;  =  scortia 
de  arbore,  pluta);  arte  de  a  representâ 
monumente  eu  pluta  in  relevu. 

•  PHENGITE,  8.  m.,  phengUe:.,  {^rţ- 
Yîojc);  p6tra  luciosa,  specia  de  alabastru, 
d'in  alle  cami  lamjne  forte  snpUri  si 
transparenţi  anticii  făceau  ocliiuri  de 
feresb-e. 

•  PHENICA,  pheniat;  vedi :  femca. 
femctt. 

•  PHBNICE  31  (mice,  a.  m.,  phaiU, 
(fr.  plinnix);  passere  fabulosa,  unica  in 
genula  seu,  care  ar  fi  traîndu  p&oo 
la  500  de  aani  si  a'ar  fi  renaacundu 
d'io  cenosi'a  sea;  prin  eatensione  si 
metafore,  fenice  =.  ceva  unicu,  persona 
unica  si  rara  iu  genulu  seu. 

•  PHENICOPTEKtr,-a.  adj.  a-,  ph»- 
nloopterasţ  (ţocvtxârtepoi;,  fr.  ph^nlcAp- 
tire),  care  are  aripe  roşie;  genu  de  pas- 
seri. 

•  PHENICIU ,  -  a ,  aclj.,  phwnlolM. 
proprie  de  Phenicia,  si  de  acf,  roşi», 
purpuriu. 

•  PHENICURU,-».  adj.  s.,  ph^nlcu- 
roiţ  (^vCxoupoc)  cai^â  are  coda  roşia; 
ca  B.  m.,  genu  de  passeri. 

•  PHKNIGMA,  pi.  phtnigmate.  (fr. 
ph^alrme,  vedi  pheniciu);  rosi^tia  fora 
febre  easita  pre  pelle. 

•  PHENOMENALE,  phenomenosu. 
phenomentii  Yedi  ;  fentmentUe,  fenome- 
nosu.  fenomenu. 

•  PHENOMENOGBAPHIA,  si  ftw- 
menografia,  a.  f.,  (fr.  pb«MM«iftrra- 
pUej^d'in  ţacvtjţiivov  =:  phenomenu,  si' ' 


=y  Google 


„Google 


«s 


PHL. 


limpida  fora  inflammatione,  scanare  de 
muci. 

•  PHLEGMONE,  si  ^gmone,  s.  t, 
phIssBOiici,(ir.  pUegmsn  d'in  ţX^etvzz 
ardere);  inflammatîone,  ÎDflatnra  a  tes- 
Butnlai  cellularin. 

•  PHLEaMONODE,  ai  flegmmode , 
idi),,(ph\%tmnnoi*),mte  are  apparentia 
de  pUeffoume. 

•PHLEGMONOSTI.-o,  adj.,  (fr. 
pklegnoienz);  de  natar'a  pJdegmonei. 

•  PHLEGMOfeTT  si  flegmosit,-a,  adj., 
plena  ăQfMegma. 

t  PHLOG-,  (d'in  m.  fk6i,  yXoŢiii:  = 
flacnra,  fiamina),  io  derivate  si  compo- 
site  Boientifioe  ^  phloge,  a.  t,  phisx, 
((pX<S£,  fr.  phl«z),  genn  de  plante;  pkio- 
gite  si  phhgitiăe,  b.  t.,  phlogltls,  {rpXo- 
•fiTii,  tr.  pbl«gttlde) ,  specia  de  p«tra 
proUoBaeepare  a  flacără;  phlogistieu,-'*, 
adj.,  (fr.  phlvffiitlqae),  aptu  a  provoci 
căldura  interna  :  medicamente  phlogis- 
Uee;  ca  s.  m.  reale,  pîiiogistiai-Iu,  prin- 
cipia de  combastione  presnppusa  de  u- 
nii;  phlagigtoloffîa,  s.  f.,  (fr.  fblagUU- 
lacrle),  eaplicare  a  combustionei;  pUo- 
gochţfmia,  a.  f.,  {tt.  phlogoehlinle),  parte 
a  chymiei  despre  combnatione;  pklo- 
gode,  adj.,  (tt.  phln^ode),  care  stoena  cu 
flacur'a,  roşia;  pJUogoide  phlogode;pMO' 
gophorv,  s.m.,  (ît.  phloţophore),  genn  de 
fnngi  de  colorefocosa;  pUoţ^yru,  3.m., 
(fr.  phloffopţre),  febre  inflanimatoiia; 
pHogoscopiu,  pl.-e,  (fr.  phloţoaccpe,  d'in 
ţiXd5=:flacura,  ai  oxoJtEi:v=:3pectare),c»- 
minu  in  care  se  vede  Sacur'a  sau  focnln; 
plUogose,  a.  f.,  (fr.  pfalogose),  iuâamma- 
tione  mai  nsiiSra;  de  aci  si  phiogosare, 
V.,  (fr.  phlogflser),  a  casioni  pMogose; 
phlogurgia  ^  piâogochymie ,  (fr.  phlo- 
(■rgle^pblogoelitmle). 

•  PHLTACOGEAPHU ,  b.  f. ,  (gr. 
ţX&a£,  ai  ^piţav)•,  opn,  poema  bnrlesea; 
arte  de  a  travesti  in  atyln  bnrl^scn  com- 
poaitioni  gravi,  scriere  de  fiiaairi. 

*FHLTACOGBAPmT,-o,  adj.  a., 
anctorin  pMyacographu. 

•  PHLTCTENA,-e,  b.  f.,  (fr.  phiyc- 
ttne,  tpiJ)xmiva.),  beaicuUa  mica  ce  se 
face  pre  epidemie  in  form'a  bnJbnceide 
apa  candn  ferbe. 

•  PHLTCTEKOIDE,adj.,  (fr.  ^ljr«- 


raO; 

MaoTde),  Care  s^mna  a  ţkl^dena.-ft- 
tigine  phltfaiitoiăe. 

*PHOBETOBB,  i.  m.,  (pbafeeUr. 
eopijcup,  fr.  pbebritor);  untilg  din  eeBi 
ireinliai  Ini  Horpheo,  âiealn  aomnahi, 
ai  cella  mai  terr^Ue  din  nmistrii  seL 

*  PHOCA,Bi/'Ma,a.f.,pli«aa,(fAiO|); 
Bpeeia  demam!fenidiiiordioM«araiM- 
rîlom,  allo  oaraî  capa  ae  termioa  ia 
form'a  code!  p«ae6lni.  Aoestn  aminale 
tr^esce  in  mare  ai  aenatresoeoB  pana; 
se  nomesee  si  vitdlu  de  mare,  biu  ie 
mare,  leu  âe  mare,  wm  de  mare,  elep- 
fatt^ăemare. 

*  PHOCACID,  si  foeaekh'a,  adj.,  (fr. 
plifteaee);  care  B^mena  ea  pitoea;  snM. 
pi.,  phocaeiele,  famiUa  de  animali  eare 
are  de  typa  gennln  phoea. 

*  FHOCENATD,  ei  focematm.  t.  m-, 
(fir.  phoefinate);  gena  de  sari  prodoasa 
din  combinationea  acidoloi  pAoemtM 
ca  basi  salifioabili. 

«  PHOGBmCtJ,  si  foc9mm.-a,  «dj.. 
{tr.  phoetnlqne)}  acida  pkoemiM,  bana 
d'in  nnttira  de  pkoea  sao  de  balena. 

«  PHOGENINA  si  fbeenma,  b.  U  (fr- 
phooABlae))  oliu  ce  se  estrage  din  na- 
tar'a phom. 

«  FHOCOMELU,  si  /becMelH,  s.  m., 
(fr.  phwomMe}j  d'in  ţ<inii]^phoca,  si 
IjiXoc=:membni);  animale  care,  oa  n 
phoc'a,  ei  pote  intdite,  saa  ara  iit«na 
indereta  maaale  saa  potioreb. 

«  ^OENICE,pAaâtwma,  photmeef 
teru.  etc.,  y6Ai:pheniee,pheiwxHa,fk^ 
meopteru  etc. 

•PHONASCIA  si  fomuda,  s.  t,  fr. 
ph«Buele,  (^Kavaoxfd);  arta  da  a  «saar- 
eitâ  vocea  ai  de  a  lege  tare  .■  pAomfo'ii 
faee  parte  din  gymmatic^a  €mtioOtnt- 

*  FHONASCn,  si  fanase»,  s.  m^(fr. 
phonaaqae,  d'in  ipuvijzzToee,  si  aRntiiic= 
eaaereitare);  maiestro  de  phontmda. 

»  FHONATIOKE,  si  fimatiem,  b.  U 
(fr.  phenatlvnidlnţâpiniotc);  piienomaMls 
oe  concurm  la  prodoowroa  vocei  si  a  eo- 
ventalai  in  oma  si  in  aniiittlitfMhMii- 
tionea  la  bestia  e  margmitm  -la  timfCa 
productione  a  voeei  hnite  sa»  a  jmw- 
tidui  voocde ;  kro  ia  om»  e  am^Ueata 
ti  are  de  attrtbutm  ettentiale  «ovnUmea 
40»  vocea  artioAiitiL 


>yGoog[c 


„Google 


««4 


PHT. 


ffejlirdiu,  (ţbXapxoc))  M{>u  allu  anni 
tribn. 

*  PHTLLA  M  ftUa,  s.  f.,  ((pâ^Xw), 
vedi  pftyRade  sab  (■>. 

*  PHTLLAO£.  si  fiOiait,  s.  L,  (foK- 
.  Mc  £r-  ptjlUie),  folia,  si  in  specie, 

n^  folia  d«  Mrte  ei  de  aAf,  carte  de  eflte- 
Tft  folî^  h)  folia  d«  mioerftli,  si  in  spe* 
mc,  scjiislai  foltoaa. 

*  FHţLLITHU,  si  fiMiiu.  a.  m^  (ir. 
phylUtkc).  folia  petrifioata,  f<âlia  ee  porta 

-  oraw  de  fblia  typarita. 

t  PHILIiO-,  (d'in  ţAU»  =  folia), 
'  in  eomposita  scientifloa :  pAyUo&ide,  adj ., 
{ÎI.  pbjUoMde),  care  s^mioa  a  phţfUobiu, 
«.  pi.,  ţh^idbidii,  &milia  de  insecte  e«- 
Iflopters,  care  are  de  typu  genalu  jiAyf- 
lo&iu;  phy}ic^u.-a,  adj.  s.,  (fr.  fhjlloble 
d'in  tdz  =  viâtia),  care  viue  pre  foUe; 
8.  m.,  t'AylZoî'iti-Iu,  ţrstiu  de  iniecte  co- 
leeptere;  TphyUchoiia,  s.  f.,  (Cr.  f  kjUo- 
taUs,  d'in  ^6Xoc  =  armncatora),  cere- 

-  mooia  ce  consistea  in  arruncatura  de 
frondiepremormente,  si  arrnncatura  de 
coroae  la  athleti;  ptufUohrantÂi»,-»,  adj . 
s.,  (fr.  pbrlIftbraBclie),  care  are  hranchie 
ÎD  fetma  de /«Ite;  sabat.  pL,  jiAjfZlo&ran- 
thM,  familia  de  gasteropod!;  pk^loce- 
phal»,-Q,  adj.,  (fr.  phjUeeephale,  (d'in 
HaţcX^  =  oapu),  care  are  eapetellele  de 
flori  formate  de  folie;  phyB.o^âdu,-a,  adj ., 
(fr.  pbfUtfeUAe,  d'iaxXÂ3oc=:ramQra): 
care  are  ramuri  late  ca  foli'a;  phţfUodai»- 
tfflu,-a,  a^.,  (fr.  phjtloduty ie,  d'in  Sdtx- 
tD?u>«),  care  are  degitele  ca  folie  sau 
nembrane;  phyBode  si  phyUoide,  adj., 
(fr.  pbjrllftle  si  phjUalde),  care  stoiioa 
a  folia  :  fustdlu  phyUoide;  phgUogenu,* 
a.  adj,,  (fr.  pbflUfAie),  care  nasoe  pre 
folie;  phţ^gonia,  a.  f.,  (fi.  pbyllorvnlef 
d'in  fovlj  =  naseere),  theoria  a  nasoerei 
folieloru;  phyUoîobu,-a.  adj.,  (fr.  phjl- 
l*l»bA),  oare  are  lobi  foliooi;  pĂyîloma- 
nia,  a.  f.,  (fr.  pbjUoHa^e),  essuberastia 
a  pikrtJloru  foliacie  la  plante;  phyUoma, 
8.  f.,  (fr.  pkflloBie),  totnlu  germioilorii 
ce  au  se  producă  ^ndie  d'in  ana  mu- 
ffita;phi/Uophttgu,-a,  adj.,(fT.  phrU»pliA- 
gt,  d'in  cpa7uv:=  mâncare),  care  mftnca 
folie,  se  nutresce  d'in  froadie,  subst.  pi. 
phyttophagele,  familia  de  mamifere  mar- 
supiali;  ^llopkUu,-a,  a^j.,  (£r,  phţllo- 


ra]Ţ 

pkn«(  d'in  ţcXeCv  =  amare),  care  ana 
foliei^  cui  place  se  cresu  liib:e  foKe; 
pkyllopede,  adj.,  (fr.  pbfll«p««e  d'in 
noiic,  noStic  ^  pede),  care  are  pedole  in 
forma  de  folia;  j^f^^oMitUraekm.'-a. 
adj.,  (&.  pkrU*p«d*batraekles),  batn- 
cba  ce  are  pstiore  ţilna,te;phyU<^tem,' 
a,  adj.,  (fr.  pkjUepttre,  d'in  «ttpA'  = 
aripa),  care  are  aripiore  in  forma  defo- 
lie;  phylioritodomimtia,  s.  f.,  (fr.  pbjll»- 
rhodnuMie»  d'in  ^Sovz=  roia  si  |ucv- 
nia  =  dirioatiene),  dirinaiiOBS  dapo 
folia  de  losa;  f%Uon^iMUbii,-a,  adj.,  (fr. 
pkjll»rbjni|M,  d'in  p67XOC  =  rostro), 
oare  are  tostm  laUtu  la  margini  informa 
de  folia;  plij/BoatQmu,-a,  adj.,  (fr.  pbjl- 
UftOMe,  d'in  <i^|ia  =  gura),  care  are 
la  gara  una  membrana;  subst.  pi.,  fAjrl- 
loăomele.  familie  de  animai  eheroptete; 
f^tyUotaxe,  B.  f.,  (fr.  pbjlUtaxis»  d'ii iA- 
4i<=ordine),  dispositione  a  folielem  in 
giunilu  fnstellulni;  phyilypsopoâe,  >ăj^ 
(fr.pkjU;p««p»d«ţd'in5^=âltîtudiia, 
si  iCDoţ^  pede),  care  are  petiore  inalte 
si  palmate;  snbst.  pL,  phyUyp$opodi-ie, 
fomilia  de  animali  apatice. 

«  FHTMAsan/wMa,  pl.-mofe,  (<f6fa, 
fir;  pbjHe),  tumore  inflammatoria  ce  se 
formridia  pre  pelle  fora  can»  estena. 

•  PEYHAT08E  sau  fumatose,  a.  l, 
(b.  pkfaatoie),  morbu  causatn  de  tu- 
mori la  gangllelelympliatiee. 

*  PHTSICA,  phyaieu.  ţ^ysiocraHa, 
physiognottUa,  ete.,  vedi  /wAeo,  fatku, 
ftuioeratia.  fiitgiognomla,  eto. 

fPHTSO-,  (d'in  ţ&M  =:  infiatora, 
besiea),  in  composito  scientifice  ;  phy- 
aoearpH,-a,  adj.,  (ft.  pk^sMarpe*  d'in 
)u(f«A:=fruetD),  care  are  firacte  inflate 
saa  besicate;  phyaoeele,  s.  f.,  (&.  pbj- 
Bocftle,  d'in  xijXi]  r=  tamore),  tumon 
casionata  de  gase;  phyaoedia,  a.  f;,  (b. 
pkfHeiUe,  d'in  7UKXta=ventre),  infla- 
tnra  la  rentre;  ptafsoeeţiude,  s.  f.,  (fr. 
pkjneApbale,  d'in  xsipoXiţ^  oapu),  ta- 
more la  capu,  phy80daetylu,-a,  ^.,  (fr. 
pk;  sad  act;  le,  d'in  Sâavmka^  =:âegitn), 
care  are  besice  pre  degite;  phyw^aâH- 
a,  adj.,  (fr.  pbrsegrade),  oare  m^e, 
se  mişca  cu  adjntoriu  de  beeioa;  snbft. 
pi.,  physogrtuhlt ,  familia  de  aniio^ 
phi/somitria,  s.  f.,  {ft.  ^j-MirtMe), 


=v  Google 


„Google 


«« PIA. 

1. 1,  (fr.  rk7ţ*t«Mley  d'in  n^-^  =  talia- 
n),  anatomia  Tegetale;  ţAyttkomicura, 
adj-f  relstivu  1&  p^totomia;  phytotoma, 
a.  m.,  oara  talia  plante ,  applicatn  in 
specia  U  DDu  genn  de  passeri ;  phy- 
totraamatia,  8.  f.,  (fr.  pbjtotranm»tle , 
d'in  tpoiiiLa  =:  plaga,  valon) ,  atodiu 
anpi'a  feaomeneloru  ca  presanta  plan- 
tele Tulnerate;  fhj/totrophia,  s.  t,  (fr. 
yhjtotrophLe),  natîitione  a  plantelorn; 
pkstotropia,  s.  L,  (tr.  phftstreple,  d'in 
,ţpoinj  :=  Boambare),  arte  de  a  8camb& 
formna  naturali  alle  plantelorn;  phy- 
UţKgia,  s.f.,  (&.  phjtirfie,  d'iiiC|>V(iv= 
liicm),  caltnra  a.  plantelorn. 

*  FIABILE,  adj.,  pUblUa;  ce  se  pota 
piâee:  fi^a  piabUe. 

*  PIACLU  ai  piAaJtt;  vădi  piâeulu. 

*  1  PfACOLABE  ai  piacularitt,-a . 
adj.,  pUcnUrU,  relattTU  la  piact^u  : 
victima  piaetUare. 

*2  FIACULABE,  v.,  pUenlarej  a 
foce  piaeulu,  a  impaci  cu  ptaeule, 

*  FIAGULUsipiacIu,  pl.-e,  piaonlnMj 
madin  de  a  impac&  una  divinitate, 

1.  proprie,  sacrificiu  de  pace,  de  împă- 
care; Goncretu,  victima  de  sacrificin; 

2.  metaph.  a)  pena,  pnnitione,  caatiga- 
tion^  h)  peccatn,  crime,  fapta  rea  ce 
cere  piaeului  c)  oasu  de  ren  auguriu, 
caan  ren,  n^volia. 

*  F1AM£,  pl.piamtfu,  pUmen,  si 

*  PIAMENTU,  pl.-e,  plaBeaisn} 
medin  depiare,  sacrificiu,  victima,  pena. 

*  PIANINTJ,  B.  m.,  (it.  pUnIso);  de- 
min.  de  la  pianu,iDStfumentQmu3icale. 

*  FUN[SSIUB,adv.,(iipl«iiliBliiio); 
forte  inceta,  terminu  mnaicale,  cate  in- 
semnedia  co  bnccata  ce  se  notâdia  cu 
P.P.  caută  se  fia  cantatacu  prea  puaîna 
fortia  aan  energia,  da  totu  incetn. 

*  PIANISTU,-o,  3.,  (it.  pUnUte,  fr. 
plulste),  care  are  profeaaionea  aau  ap- 
plicatioDea  de  a  cant&  cu  pianulu :  bonu 
piemigiu,  minimuta  pianista. 

*  FIANU,s.m.,(it.  plano,  d'in  f^nu) 
instrumentn  muaicale  forte  armoniosa, 
oare  se  dice  a  ae  fi  inventatu  de  Floren- 
tionln  Cm/o/bf-i  la  1718,  si  apoi  perfec- 
tionatude  Gerraannlu  iSiWmatm1al750. 

*  PIABE,  V.,  plare,  1.  a  caută  prin 
saciiflcie  sa  impace  menl'a  divina;  2.  a 


^ PIC. 

onor^  en  pietate,  a  adori,  a  ae  inelitni; 

3.  acuretii,  speUi  prin  media  religiose; 

4.  a  si  face  favorabile,  a  delatnri  peri- 
clnlu,  reulu;  5 .  a  veaeri,  a  am&  din  Inimi. 

FIATIA,  s.  f.,  vedi  platia. 

*  FIATIONS,  8.  r.,  pUU*!  actione 
iepiare. 

*  PICA,  a.  f.,  1.  piea,  passere,  an- 
gatia,  cotiofana;  2.  rlxa»  «eeaUiM  Mm, 
mare  urra;  3.  carte  de  joca,  (vedi  ai 
2  pieu). 

PIC;  ABE,  (compara  peceto'e,  si  fien), 
a  cada  san  face  se  cada  cu  ptc(iZH,avbBl 
sau  face  sa  vina  cu  pictau,  1.  de^ra  U- 
cide ,  oadera  rDttatlm,  stlllara  i  piea 
râua  plouioaa,  pica  vmuăelae^ulubu- 
tei;  eauta  se  »u  ms  pid  cu  olîu  pre  vesti- 
mentu;  vedeţi  se  nu  ve  picoti  euoit  pre 
comisia;  a  pică  ca  eâ-a;  si :  a  jncâăEm 
pre  ceva  scut  dteva;  m^a  pieatu  de  trti 
ori  pre  mâna;  a  si  pică  si  sordf  veiti- 
mentele ;  impersonale  :  piea  de  'plAma; 
proverbiu :  deco  nu  cura,  piea;  2.  ii 
despre  lucmri  ce  na  sn  licide,  cu  sen- 
aula  generale  de  oadere=cadera  :  piea 
oUane  de  pre  casa;  prov.  a  pică  din  cer*; 
ca  cumu  ar  fi  pieatu  iTm  cent;  ea  hm 
pieatu  d'in  ceru; numi apicatuinmâiu 
acesta  earte;  muttr  aupicoAi  în  acea  ht- 
ttdia;  prov.  pica  piro  se  te  mâncH;  piea 
cuiva  muculu  undeva';  3.  vemite,  p«r- 
TeDlre,  ioeldere  a  veni,  a  adjunga  ii 
currendu  sau  d'in  intemplare  :  demv 
piea  ori-dne  ca  petitoriu,  i  asiu  dă  a- 
cesta  feta;  ne  au  picaUt  alţi  ospeH  M  Io- 
culu  aceUoru-a  cari  abia  au  pUeaiu;  o- 
eumu  eauta  se  vina  de  la  campu  mife 
e  dussu,  raseeptâmu  se  pice  ă^in  m- 
mentu  in  momentu;  de  unde  ati  piaăttt 
pre  la  noi? 

PICATELLA,  s.  f.,  (proprie,  demina- 
tiba  d'in  picata,  femin.  d'in  picate  de  Îs 
picore ,  lenatu  ca  subst.  eu  intelleasoln 
de),BiaeDU  varUns,  puntu,  picatnn  co- 
lorata, ce  se  face  pre  tesautora  penbra 
ornamenta:  pândia  aîbactiptaiMbw 
gre,  tela  aUa  pallli  maaillq  dlitlaeUl 
pelle  cu  picateUe,  taaeal*»  eatls. 

PICATOBE,  8.  f.,  (in  loca  daptMfc- 
ria,  f.  d'in  picotonn  de  la  picară,  lanatn 
ca  subst  reale  en  aenaiiln  da),  fHurhat 
gartage,  artoptaţ  va|U  de  lMlC6atlli>i 


yCOOglC 


1.  proj^tîe,  TUQ  ce  se  pune  sub  carnea 
oare  se  fVige  in  frigare,  pentm  ca  piea- 
iunie  de  graasime  se  pice  in  elin;  2.  prin 
wtensione,  vasa  de  coptu,  de  &ipta  : 
t^ia,  testu,  tTpariu,  ctc. 

PIGATU,-a.  adj.  part.  sup.  ă'mpicare, 
oadntiL 

PIGATUBA,  a.  f.,  itlllleMliiBt  stilU, 
nttaf  Mleai  1.  actione  de  pieare  :  pka- 
tw'a  rifimuluacotepreomulu  din  casa; 
a  at)6  dereptu  de  picătura  in  curtea  ve- 
eittitJm;  2.  mai  vertosn  resnltatn  alia  ac- 
tionei  de  piatre,  ce  pica,  cantitate  de 
IkidQ,  mai  allessa  mica  cantitate  :  una 
pieatmra  de  apa,  de  viiw,  de  oîiu;  dom 
irâ  picaiure  de  wtfyt;  ce  intimna  atâie 
pietUt4re  ăe  cera  pre  vestimentutu  teu  ? 

PICATURELLA,  8.f.,  «Dttiila,  demi- 
aativn  d'ia  picaiwa. 

PIGin,  B.  m.,  p«8B>,  pnalo,  pntlllnti 
oopilln  micn,  mai  vertosa,  copilln  petn- 
lante,  rent^tiosu;  vedi  si :  puachiu.  M. 

*  PICTOKESCE,  si  piWoresce,  adv., 
(it  vittoresoamevtfl ,  fr.  plttoresqB»- 
■snt);  in  modn  pidorescu. 

*  PICTORESCU  aiptfforcscw,-a,  a^., 
(it.  f  ittorciao,  fr.  plttoresque),  de  pie- 
toriu,  oe  prin  gratia  si  Tiracitateprende 
oclii  într'ana  pictară;  prin  estensione  : 
tota  ce  se  presenta  cn  vivacitate  ei  far- 
mecă la  ocloln  corpului  sau  allu  mentei|: 
fUtiripietoresci,  MpeelupietorescH,  5<yZ« 
pietoreseu,  fi-asi  pktoreaci. 

*  PICTOBIU,-<ot^,  adj.  s.,  pIot#p, 
Bi  [pletorlBB,  (it.  pitUre»  fr.  pelntre), 
care  pinge  sau  serve  a  pingere;  artiatu 
in  pictura,  zoographu  sau  eugrafu :  pic 
ioriu  eel^ru ;  Saphaele  este  regele  pio- 
torHoru;  pictorii  de  scâVa  franeese,  ro- 
mana, ete. 

PICTBICIU,  saupWrifl«,-a,adi.,  t»- 
rliB,  rarlU  e«l«rlbBB  dlstiaetiiB,  seato- 
UUb^  macnlosuB,  iparsiii,  semnatu  cn 
diverse  colori;  vedi  si  pi^iâu. 

"  PICTU,-o,  adj.  parii-,  plctna,  (de  la 
plBgere). 

*  FICTUEA.s.f.,  pletora, (it.  pittnri, 
fr.  pelntnre),  actione  si  resultatn  allu 
actionei  da  pingere,  1.  artea  de  a  pin- 
ge  :  acvltivă.ainvetid  pictur'a;  puiura 
mt  oHu,  eu  apa,  cu  paateUu;  pictura  pre 
pândw,  pre  portei,  j)relemnu;  2.  tabella 


de  pictura;  3.  descriptione  vioa.pi.ani- 
mata  :  pietur'a  caraderidoru,  postumi' 
lom:  poetvlu  eminente  prin  scrierile 
selle  face  pietur'a  fromosetidoru  ntdurei. 

'  PICTCBAEE,  V.,  pt-  plttnrare), 
a  face  una  pictura,  a  pinge;  vedi  pin- 
gere. 

*  PIC!TTTBATU,-o,  adj.  ţart.,  pleta- 
ratiiB,  transformata  in  pidura;  pieto- 
reseu, diversicolorn,  colorata,  ete. 

1  PICU,  B.  ni.,  ploDBţgenDde  paseeri 
cari  cu  rostraln  lora  robusta  potu  stră- 
punge Bcorti'a  arboritom. 

2  PICU,  s.  m.,  1.  fo 
lleldlnm,  BtllU,  gattM}  CI 
picaiura,  pieare:pieu  di 
de  r<^,  pimîupliwiet;  p] 
Inlamt  mloa,  ţntta,  klli 

cina  ,  pucinelln,  una  picătura  :  fiefi  imu 
picu  de  viiw;  n'avemu  ti«et  pieu  ăe  apa; 
h'ai  piou  demente;  fora  piett  de  sentire; 
neei  unu  pieu  ăerosine;  a  pentru  tempu : 
mai  Ated*  unu  pieu,  răbdaţi  «nu  ptcu, 
staţi  wmpictipre  Zoeu;2.cuplnr.  in-uri, 
picuri ,  pnnetum ,  naetiU ,  puntu,  pi- 
eateUa,  ce  se  face  pre  carte,  tessutu- 
ra,  etc.,  puntu  coloratu,  de  colore  diversa 
de  a  Icartei  sau  a  tessuturei ;  —  (vedi 
Bi  ptca,  pieateUa;  compara  apoi :  it  pio- 
eol»  si  piciilelo,  pteolns»  port  peqsen** 
isp.  peqoea* ,  alb.  pl«â}  it.  isp.  port. 
pleo,  prov.  fr.  pifl,  it.  pleeM,  Bp.  port. 
ple>»  fr.  plqne,  cuma  si  lat.  plcas»  pieif 
ca  passeri  eu  rosft^u  puntatu  =  oscu- 
iUu). 

PICnCtU,-<iu,  B.  m.,  at«K,  vsttik, 
panlnlam,  pnaotillBii,  umiiU}  demina- 
tîvu  d'in  2  pieu :  unu  picuttu  ăe  tipa;— 
de  aci  none  deminutive  :  pueuUeMu,  pt- 
cueiora  si  pieusit^ru,  pteunu. 

PICOLLETIU;  vedi  pieudu. 

FICUBABE,  T.,  itllUre,  ffiitUrei 
domiUre,  bordo  nstare}  deminutiva 
d'in  j^care  :  1.  a  pic&  in  mice  picatvre, 
a  pică  cnpicu^u,  c&te  unu  pieu :  n«  ploua, 
dM'o  picura;  pictwa  sânge  d^in  vulnertle 
recenţi  olZe  h^atoriului;  picura  sânge 
d'in  naau; — mai  allessu  in  forma  im- 
personale :  picura  de  plowa;  —  2.  a  dor- 
miţi, a  stă  Be  cadia  de  somna  :  ptcwraft 
ăe  somnu,  ea  eopiUii;  picuramu  iTtH  pe- 
tiore;  eaUidtt  picura  î^in  petiore. 


,Goog[c 


fti»     - MG; __^ 

^,  PÎCDSIU,  s.  m.,  f  ntu,  ittflIeldlBU  j 
piitnit  Tlnnn;  Insperatus  qunstiis;  Ba- 
«ţdeminu^ivu  d;in  2  p/cu,  (»edi  pi- 
wlciti),  af)plicatii.inae  ţi  cu  iDsemnari 
speciali,  camu  :  1.  în  genefe,'  picaiura, 
rtîUicidiu  :  picusiulu  apei  de  pre  cope- 
rimeniulujaaei;  2.  in  apecie,  a)  beutura, 
.Veutarft  spuitosa  ;  betivulu  rm  pote  trai 

fora  picusiu;  ve  place  la  toii  picusit+îw; 
h)  castigu  nesperatu,  sau  caatigu  iijicu, 
ce  pica  cuiva  pre  neaşteptate,  sau  in 
mica  cantitate;  c)  aeccatura  :  picuaiu- 

z  mniidDS  nmllebrii. 

li  picucMH. . 

a.  £.,  pletM,  (it.  pielii» 

ietfi) ;  virtute ,  portare 

^pta  de  piu:  I.  in  ge- 

'espectu  oolra  toţi  cellî 

lă  si  a  respectă  :  pieta- 

'a  parenti,  a  parenti- 

%  fratUoni  eotra  fraţi; 

a  sociUoru  cotra  socii ;  pietatea   adeve- 

ratului  patriota  eotra  patria  si  pentru 

totu  ce  e  naţionale;  2.  in  specie,  a}  a- 

more sirespectu  pentru  domnedieu,  pen- 

ini  religione  si  totu  ce  e  divinu;  b)  blan- 

detia,  compassioiie,  misericordia. 

*  PIETISMO,  a.  m.,  (fr.  plMlme); 
doctrina  a  pietistiloru. 

*  PIETISTtr,-a,a(y.  8.,(fr.  pHtlBte); 
sectariu  care  affecta  mare  pietate  reli- 
giosa  si  prefere  cultului  publicu  practi- 
cele  religioae  private. 

*  PIETOSU,-a,  adj.,  piui,  (it.  ptetos»); 
plenu  de  pietate  :  creştini  pietosi;  fapte 
pietose. 

PIETRA,  s.  f-,  p«tri,  vedi  pttra  si 
dirivatele. 

*  PIEZATD,-a.  adj.,  (fr.  pl^aaU,  de 
la  ]ctBCsty=:cotupremerâ) ,  care  are  făl- 
cile compresse;  subst.  pi.  piexatii,  claB^o 
de  iniiecte  care  correapunde  hymeuop- 
tereloru. 

,  *  PIEZOMETKU,  s.  m.,  (fr.  ple^o- 
nitre)  instrumentu  care  serve  a  me- 
surÂ  compressionea  licideloru. 

*  PIEZORAMPHU,-a,  adj.,  (fr. 
pitiitramphe)  »  care  are  roatrulu  com- 
presBu;  subst.  pi.  piezorampJieîe ,  fami- 
lia de  passereie  cari  au  roi^trulu  com- 
jtresau. 

*  PIGMENTARE,  v.,  (plg«fliitii«), 


. P«. ^_. 

'  &â&  eh  pigmentu;  a*  d£  cu  C9l4r^  ft  di 
cu  diesîu,  a  coWră'. 

•PIGMENTARIO,  8.  tiS.,  ^I^^; 
tarlnB,  care  Tende  pigmente,  negntiif- 
torin  de  colori,  apeeiariv. 

*  PÎGMBSTATţI,-a.  adj.  part.,  plg- 
mentatHit,  dresau  cu  pigtHentu,  eoftirato'. 

*  PIGMENTU,  pl-e,  plgn-eDin'tf,  (rf^ 
la  plujrere),  colore,  pentru  pingere;  drea- 
Bu;  fig.  ornamente,  flori  in  scriere. 

*  PIGNERARE ,  ai  pigaorare ,  t., 
plrnsrâre,  vedi  inpemnare  si  tttpcm- 
norare. 

'  PIGNU,  pi.  pignuri,  plrM«,  Tedi 
pemnu. 

*  PIGREDINE;  9.  f.,'  pUr««»,  figt»' 
tia,  lene. 

*  PIGRETARK,(prinmetathese,i»'e- 
(/daru),  V.,  pIgrrlUri,  plţrarl,  plfrsn* 
plgrcBOere,  a  ti  pigru;   vedi  pregetto'e. 

*  PIGREl'IA,  s.  f.,  plrritli,  calitate 
de  piyru,  greutate  de  a  se  mişcă,  frica 
de  fatiga  ,  lene  ;  creştinii  mmera  pi- 
greti'a  intre  peccatele  de  morte. 

*  PIGRU,-fl,  adj-,  ptrer,  care  e  greu 
la  miacare,  greu  la  lucrare,  fora  acti- 
vitate, care  ai  prei/eta,  lenosu  :  omu  pi- 
gru. muliere  ptgra,  pigru  la  lucru,  pi- 
gru la  scrissu,  pigru  la  tnersu,  pigru  la 
mancidu;  asinulu  e  pigru;  sunt  alte 
animali  si  mai  pigre. 

*  1  PILA,  8.  f.,  pili,  corpu  rotundu 
ca  unu  glomu,  cu  care  se  j6ca  copillii : 
asejoeăcupil'a,adâjtira,  abatepiVa; 
veri-ce  globu,  da  pamenlu,  de  Titru  aau 
de  alta  materia. 

*  2  PILA,,  sau  pilla,  ai  prin  treeerw 
limbaliluru  U  in  u,  plna ,  (analoga  ta 
meduîla,  meduua,mf^uva)t  1.  mortario, 
vasu  de  lemnu,  petra,  sau  metsllu  citu 
in  care  se  pisa  corpuri  mai  dure;  2.  pila- 
atru,  columna  de  veri-ce  forma :  pil'a  vd- 
taica  prin  care  9e  escita  etecttieiU^ea ; 
'â.  cumulu  de  petre,  argine. 

*  PILANU,  8.  m.,  plU»«,  milltarin 
inarmatu  cu  piht. 

*  I  PILAKE,  adj.,  pllarls,  r«Iativu 
la  1  pila :  joculupilare,  joculii  cu  ptTa; 
easerâtic  pilari. 

*2PILARE,  V.,  plUre,  (de  lapl- 
hiit=p^ru),  a  face  pdru,  a  seaccoportcn 
■p^ru.  .-        '. 


=y  Google 


PLi'__ —. 

*S  PILARE,  V.,  plUre,  (jtiXsiv),  a 
despoliă,  a  compîJă,  a  cspilâ. 

*  PILABIU,  s.  TO.,  pititriaa,  care  se 
ioca  cu  vil'a  si  face  totu  treniiln  de  Drea- 


PIL m' 

leolBR  si  pllMlQs,  demiflutivu  d'inpiUm. 
p^arUra. 

PILLIRE,-««cu.7-,lln>re;Tedi  piUare: 
P}LLIT0BIU.-4^Ja.adi.  s..  llMtor. 


=y  Google 


M» 


Pflt. 


*  PILULIFLOBU,-!!.  Hdj.,  (&.  plUU- 
l*re),  care  are  florile  nnite  io  capitelle 
de  forma  rotonda. 

PIMPINELLA,  s.  f.,  (it.  rluplnfllU, 
fr.  plKpinelle),  ana  planta  numita  ei, 
patringallB  ^  campn,  pinpiiieiu  •>- 
zlfraf*)  Linti, 

* PINACOTHECA,  sau  pinacoteca, 
s.  t,  pl»a«athee»»  (mvaxodr^xTj) ,  galle- 
ria  de  pictore,  museu. 

*  FINAGOTH£GARlU,B.  m.,iD8peo- 
toiiulu  pmacothecd. 

*  PINACE,  B.  m.,piMs,  (lAM),  pie- 
ton pre  una  tabla  do  lemnu  :  pinocsle 
hd.Cebete;  pmacde  pentru  wutrMctto- 
neaeop&Uioni. 

*  PINASTELLU.  a.  va.,  ploastellBi, 
deBiÎB.  d'in  jnitof^ru. 

*  PINAâTBU,  B.  m.,  plsaster,  pinu 
adbaticu. 

«  FINCfiBNARIU,  s.  m..  piMeru, 
(d'in  «tvctv  =  beere,  si  xipvâv  =  mea- 
ticare),  care  da  ospetilom  ae  bea,  po- 
eiUatorin. 

*  PINDABICU.-d.  adj.,  pla^arlcia» 
(«vBaptxtiţ),  relatira  la  poetnla  Pin- 
dam  :  vermripmdariee,  cântice  pinăa~ 
riee.  ode  pindarice. 

PINETU,  pl.-e,  plietoB,  selba  de 
pini. 

.  PINOEBE,  pin»  ai  pinsei,  pinsu  si 
pieţ»,  T.,  plartre*  arepreaenU  pria  co- 
lori, a  Eoografi :  a  pinge  eu  carbone;  a 
pinff»  €u  creta,  a  yinge  imaginea  «nui 
smtui  fietorii  pingu  eu  colori;  nu  toţi 
pictorii  sciu  pinge  fomw$»;  unii  pin^ 
animeii,  alM  fiori  «i  vegetali. 

PQIIA,  a.  f.,  pU«a,  fruetoln  arbore- 
lui jniw. 

*  PINICOLU,-!»,  adj.,  (fr.  plnleoU), 
care  viue  ai  cresoe  ^e  pini. 

*  PINICn,-a,  adj.,  (fr.  plaliţue),  care 
H  eitrage  d'in  pttw  :  acidu  pinicu. 

*  PINIPBBU.-fl,  adj.,  plnlter,  care 
producă  pini,  aubst.  (pliinre),  una  spe- 
cia de  pinu,  oara  ae  nnmesce  si  pimt 
euUi«MtusKa.piiiuduke,  alle  cărui  fmcte 
M  m&nca. 

*  PINIFOLIî;,-a,aaj.,(fr.  plnlfolii), 
alle  carai  folia  s^mina  cu  alle  piwdui. 

*PINI&£fiD,-a,  a4j.  a.,  pUlg^r, 
M»  {HÎrta  una  conno»  de  pi/nu. 


m. 

*  PmiNA,  a.  f.,  (fr.  plalu),  numa 
ce  ae  da  resinei  de  pin». 

*  PINIF&BDIJ,-(i,  adj.,  (fr.  plnlper- 
de),  care  strica  pinvdu,  se  dica  despre 
direrae  insecte  cari  rodu  pimdu. 

*  FIKin,-A,  adj.,  plneai,  de  pinu. 

*  FIN'NA,  a.  f.,  plmu,  (it  plaa*,  fr. 
plBRc,  affine  cu  penna),  peana,  aripa, 
anpiora  la  pasaeri  ai  la  peaci ,  mai  allesan 
ms^pmnelepesciiorui  de  9,<Apinna  ma- 
rina, una  specia  de  concbylie;  flg.  pinnde 
de  pre  murii  eetatnoru. 

*  FINNATa,-a,  adj.,  plaiutnB,  mn- 
nitn  cu  pinne. 

t  FINNI-,  (de  la  plnna),  in  diverse 
compoaitioni,  precumu :  pinnieaudu,-a, 
adj.,  (fr.  pisDioMide),  a  carni  coda  se 
termina  in  piana;  subst.  pi.  prinnicau- 
dde,  derisione  de  cruatade  decapodi 
macroure,  alLu  carorn  postabdomine  se 
termina  ic  una  pinna;  pinnidactylu,-a, 
adj.,  (fr.  plnnldaetjle),  care  are  dege- 
tele palmate ;  subat.  pi.  pimiidactylăe. 
pasaeri  cu  degetele  palmate;  ptnn^em,- 
o,  adj.,  (fr.  plnnînre),  care  p<}rta  ptn- 
ne  :  pinniferii  pe$ei;  pinniforme  sao 
pinniformu,-a,  adj.,  (fr.  plnolfiarBe), 
care  ars  forma  de  pinna;  pinnigem,-a, 
adj.,  (fr,  plDBigire),  synonyma  ca  jwi- 
niferu;  pinnigrada,-a,  adj.,  (fr.  pla- 
nlţrwlfl) ,  care  se  mişca  si  merg* 
cu  adjutoriula  pimidoru;  pinnipede, 
adj.,  (fr.  plBBipdde),  care  are  petifirele 
în  forma  de  pînne;  pinnirapu,-a,  adj., 
plnatrapiiBt  sjnonjmu  cu  t)etmtrcipi(,Hl, 
penlrapni,  care  rapesce  pean'a  aan 
cresta  de  pre  caaside. 

*  PIKNITG,  B.  f.,  (fr.  plaslte),  pinna 
fossile. 

*FINNOFHyLACE,  a.  m.,  plnie- 
pbjlax,  (mwoţbXaS),  si 

*  FINNOTEBE,  s.  m. ,  pluRotorea, 
(luiwonjpY)!;) ,  micn  cancru  care  ae  în- 
cuiba in  pinn'a  marina. 

*  PINTA,  a.  f.,  (it  plBta.  fr.  plit*. 
de  la  nivnv),  ana  meaura  cava  pentru 
licide  eamu  de  doue  litre.    . 

*  FINNULA  sau  pinnura,  a.  F.,  pli- 
nul», (fr.  plDBBle),  demin.  d'in  pinna, 
mica  pinna. 

«FINNULABU,  s.  f.,  (fr.  pUii* 
lalrc),  pinna  ds  pesce  petriflcata. 


=y  Google 


v^. 

FINTENABE,  t.,  sUMnUre,  ftdi  eu 
pintenii,  a  stamuU  dandn  cu  pintenii. 

PINTENATU.-o,  adj.  part.,  itlmnU- 
tW)  menatu  cu  pin^ii,-  dâro  si  ma- 
nita  cn  pinteni. 

FINTEKE  8i  ptntenu,  a.  tn.,  c«l«ar, 
•tlailKa,  (xMpoy),  atimnru  co  care  ae 
iQ^)Dii9a  vitale  ca  se  mârga  mai  iote  : 
oMani  pârta  pinteni  ia  adcanie ,  pin- 
tetti  de  ferru,  pinteni  âe  argentu. 

PINII,  8.  m.,  pinni,  geau  da  arbori 
d'in  famili'a  coniferelora  :  pinii  creaeu 
la  monte,  d'm  pintt  $e  fabrica  navi,  d'in 
pimi  «e  faeu  traJbi  si  căpriori  la  case  si 
vite  eătfiae;  pinulu  creste  ăreptu  in 
sum;  fhtctviu  pintUui  se  nvmesee  pinia. 

*  PlOSU.-d,  adj.,  plM,  plenu  depis- 
tate, pietoaa. 

PIPA,  s.  f.,  (pipa,  it.  pipa,  fr.  pipe), 
mica  vasQ  da  pamentu  sau  de  spuma  de 
mare  care  aa  imple  cu  tabacu  (tntunu) 
ai  d'in  care  ae  suge  famula  prin  unu 
tuba . :  pipa  de  ît^n,  pipa  de  argUla, 
pipa  de  spuma  de  mare,  pipa  tureisca; 
pipa  ungurâsca;  a  vmpll  pip'a,  a  ap- 
ţrende  pip'a,  a  trage  una  pipa  de  ta- 
haCH,  a  8ct4urâ  pip'a,  a  euretiâ  pip'a; 
—  fig.  •plstftnlui^  tubn  prin  care  se  e- 
mite  Ţinu  sau  alte  licide  d'in  vase  mai 
mari  :  pune  pip'a  la  bute,  si  mai.seâts 
una  h^a  de  vinu;  intorce  pip'a,  des- 
chide pip'a,  închide  pip'a. 

PIFAIRE,  T.,  palpan,  vedi  pipaUre. 

FIFAITU,-a,  adj.  part.,  palpaţi», 
vedi  pipaîittt. 

PIPAITURA,  B.f.,p«lp«tDvu,  redi 
pipolitera. 

PIFALIBE,  (ea  I,  moUiatn  pipaire. 
traDaformatt)  d'in  ptdpire.  si  acestn-a 
d'in  polpore);  palpare,  a  palpi,  a  at- 
tenge  lenu  cu  mftn'a  :  a  pipali  pidsulu, 
a  pipt^i  pedtdu;  ce  me  tetu  pipali  ?  te 
p^Kiliu  M  «edu  dico  esii  saruiosu;  fig. 
I  iikcerc&  :  pipcdifi  luerulu  înainte  de  a 
Hwqpecmi.     ■ 

FIPALITORIUW^Ho.  «U  a.,  palpa- 
t«r,  care  pipaîie  :  membre  pipalitorie; 
pipoditoriu  fora  rosine. 

PIPALIT[J,-a,  adj.  part.,  palpatai, 
palpatu;  iocercatu;  subst,  pipalitulu; 
palpataa. 

FIFALITUItA,  8.  f.,  v^iV^h-^h 


Plt. 


Wl; 


octulu  de  pipoJirs  :  nu  Mi  omemi  potu 
stifferi  pipaliturele. 

FIFARE,  T.,  1.  (it.  pipan),  a  fumi 
cu  pip'a;  2.  plpare,  a  repeţi  ayllab'a  pi, 
cuma  făcu  pasaerile  mici,  a  piid. 

FIFAT0BIU,-t4iria,  ai^.  a.,  care  pipa, 
care  fnma  ca  pip'a. 

FIFATn,-a,  adj.  part.,  (it.  pIpaU), 
fumata  cap^'a;  sabat.,  pipafuln,  actala 
de  fumare. 

PIFEBAGIU,-a,  adj.,  plperaoUa,  de 
p^eriu :  gramUie  piperade. 

PIPERASE,  V.,  (plperare),  a  paoB 
in  ceva  piperiit,  a  drage,  a  eondl  ca  pi- 
perai.-  eUti  pipera  buecatde;  voi  prea 
piperaţi  fertur'a. 

PIPEBATOBin, -Mria,  adj.  a.,  oare 
pipera;  plperatorlon,  vaaa  io  care  ae 
pnne  piperialu,  mai  alleasn  sab  fonn'a 
feminioa,  piperatâria  sau  aipiperatire: 
dati-mi  piperatori'a  se  ieau  pvcinn  pi- 
peritt,  se  mi  pipam  aMa. 

1  FIPEBATU,-a,  adj.  part.,  plpera- 
%w,  condito  cu  piperiu :  buecate  pipe- 
rate, oua  piperate;  fig.  vorbe  piperate, 
caustice;  mdrii  piperate,  cari  farm  mibat. 
piperatu,  plperatan,  supa  de  piperiH, 
salsa  de  piperiu. 

2  PIPERATU,  8.  m.,  actula  depv»* 
rare  :  piperatulu  buceateloru  nu  plooB 
la  teii;  cu  piperatulu  de  multe  ori  m 
strica  bueeatde,  pipertOidu  moderatm 
da  gustu  buecatkoru,  piperatulu  eaee- 
aimi  Ie  cormpe, 

FIPERATURA,  s.  f.,  effectula  actio- 
nei  de  piperare  :  piperafw'a  musca  la 
limba;  fig.  piperatw'a  coventeloru, 

FIPEBINU.-a,  adj.,  piperlau*  con- 
pnsu  ore>cumu  d'in  granatie  de  piperiu; 
pitrapiperina,  plperlnua  Upls,  si  subst. 
piperimt,  (it  plperlao);  —  piperina, 
(fr.  plperlae),  materia  criataUina  des- 
coperita in  piperiulu  negru. 

PIPEEITE  si  pepintide.  a.  t,  plpe- 
rltls,  («neplttţ),  planta,  e^aleia  aa- 
BUHn,  lÂHn. 

FIFERIV0RU,-a,a4J.,  (fr.  piperi-  . 
Tore),  care  mftnca  piperiu  :  passeri  pi- 
perivore, 

PIPERIU,  si  pipem,  s.  m.,  piper* 
(itănpi),  planta  dicotyledonia  origina- 
ri» din  Indi'a ,  care  produce  granutio 


=y  Google 


«72 


pm. 


animatice,  c&natice,  de  marimes  pisu> 
lui;  granntiele  acestei  plante,  cari  aer- 
rescu  de  condimentu  la  buceate  .-  pi- 
periu  alba,  piperi» ;  negru;  granutie  de 
p^eriu;  a  pisă  piperiviu,  a  drege  bue- 
e<4eU  eu  piperiu;  fig.  elUt  e  iute  ca  pi- 
peritilu;  eUu  e.  piperiu  uu  omu,  f6rte 
caDstica. 

•  PIPIABE,  V.,  plplare,  a  se  vaiet* 
ca  copillii  cei  mici. 

»  PIPILARB,  V.,  piptUr«,  a  repet! 
syllab'a  pi.  comn  făcu  paneril'e  celle 
mici,  a  piui. 

*  PIPIONE,  s.m.,  piplo,  porumb«Ua. 

•  PIPIRE,  V.,  plplr«,  aynonymu  cn 
pipUare  si  ca  2  pipare,  a  pita. 

•  PIPIZONB,  s.  m.,  plpu»,  pnlliu  de 
groe. 

*  PIPOLU,  B.  m.,  ptpfllHDi  ei  pipa- 
l»,  aetnln  de  pipOare^  voce  ce  profera 
passerile  mici;  voce  ce  profera  copillii 
mici  candu  se  raieta;  fig.  Btrigare,  înju- 
rare; 

*  PIRAOIU,  s.  m.,  plraelin,  mnatu 
Ai  pere. 

•  PIBATICU,-a,  adj-,  plr«tlcB«,  (me:- 
panxdi;),  relativti  la  pirofii ,  de  piratu  : 
bellu  piratieu,  viitia  piratica;  aubst.  f., 
piratica,  piratloa,  professione  de  piratn: 
dlu  essercita  piratic'a. 

*  PIBATU,  s.  m.,  plmta,  (netpamj.;), 
latrone  de  mare,  corsariu :  piraţii  infesta 
mânie;  eUu  cadu  in  manile  piratiloru ; 
piraţii  despâlia,  si  vendu  pre.  ommi; 
Fompâu  stinse  pre  piraţi;  astadi  pote- 
rile  marine  eeîle  mari  persecuta  pre  pi- 
raţi. 

PIRONE  si  pironu;  s.  m.,  («ep^vij, 
ncp^viov,  nepovtc),  cnnin  de  ferm  care  se 
bate,  ie  inÂge  in  ceia,  prin  care  se  În- 
fige ceva:  a  bate  unu  pironu  in  parieU, 
a  înfige  căpriorii  cu  pirone ;  manile  si 
petiorăe  lui  Jesu-Christu  se  in/ipsera 
cu  pirone  pre  cruce, 

PIRONIRE,-csc«.  T-,  eUfU  afacere, 
a  infige  cn  pironu:  a  pironi  unu  lentnu; 
Judanii  pironiră  pre  Jesu  -  Crisiu  pre 
cruce. 

PIRONITd.-a,  adj.  part.,  eUilaMta- 
xn,  inSptn  cu  pironu  :  lemne  pironUe; 
omu  pironitu  pre  cruce;  siedi  acMo  ea 
ti  eurnu  ai  fi  pironitu. 


PM^^ 

PIKU,  8.  m.,  «raaiea  «■■■*■■,  krltt- 
«H«  »?•■«,  Ifiun.;  specia  de  ^rba  :  as 
Ittiesee  capirulu,  gradin'»  eplma  de 
piru;  e  greu  ie  a  ^erpi  pirtdu  tTin  gra- 
dina. 

*  PIRULA,  8.  f.,  pInU,  vertical»  na- 
sului, in  ironia. 

PISARE, -edm.  V.,  plHn,  plaure, 
plniere,  ai  plitare;  a  bate  si  afersi  ia 
piuă  =  mortariu :  a  pisă  granu,  ordiu; 
a  pisă  piperiu,  a  pisă  meUu,  meUam 
meruntu;  a  pisa  sare,  saechant,  ete.; 
fig.  a  pisă  apa  n»  piua,  a  face  una  Inem 
deşerta;  a  pisă  pre  dneva  at  bastomin. 

PI9ATI0NE,  s.  f.,  plitâtio  ai  pbta- 
tla,  actione  de  pisare. 

PISATORIU,-*Wa,  adj.  8„  care  pi- 
sedia;  subst.  reale,  pisatoriulm  =  pia- 
tillulu. 

PISATD,-a,  adj.  part., plsatia»  pl>- 
satna,  plstsi,  batntu  ai  sfennatu  i» 
piua:  granu  pigoiu,  ortUu pisalH, pipe- 
riu pisatu,  sare  pisf^a;  sulnt.  reale,  pi- 
satiu  =  pesatu,  grftno ,  ordin  Mn  DtMin 
pisatu  si  fertn;  sup.  sisu)Ht.«j]w«'«(i(>- 
pucatu  de  pisatu,  pigaiu^  e  forU  ftOi- 
gatoriu. 

PISATORA,  s.  f.,  plrtira,  eflectnla 
aetionei  de  pisare. 

PISCARE,  V.,  (it.  pliilMre,  tr.  plv- 
oer),  Telllcare,  a  appuci  si  stringe  ea 
Terticele  degeteloru  si  a  eseitA  dorere; 
a  impunge  pnciatflUn;  amusei  .*  o  piseâ 
cu  degetde;  nu  mepitcă,  coms  don,  eUu 
are  una  mania  de  a  piseâ  fetde;  prin  tr 
nalogia :  me  piscapuritii.  mepisea  mus- 
cele; tintiarii  piscareu;  lîg.vinMitt  MM* 
tu-a  pisea;  pisca  la  limba,  pisca  {tmi'a; 
»H  mi  piaee  vinulu  eare  piwea  fort» 
tare;  —  ^lu  pisca  si  nwsea,  e  eanatieu; 
■-  ea  camu  pisca,  fUra. 

PISCATIONEA,  s.  f.,  velllMti*,  ac- 
tione de  piscare  :  piscattonea  esdUo  do- 
rere ^  vindicta. 

PISCATORIU.-iona,  ai^.  8.,  rtUI- 
ttjxt,  care  pîaca,  m  t.  %.  verifului  t  pis- 
catoriu  insolente ;  vmti  piscatoriu,  mo- 
ria  piscatoria:  nudiere  piseatoria. 

1  PISCATU,-a,  adj.  part.,  (H.  PU- 
xleato,  fr.  pU«4),  TflUcatai  i  MtifM  fit- 
cată ,  ellu  e  piscatu  de  puricii  prsst*  ■ 
totu  corptdu;  pane  pişcata,  eanuţneatu. 


=y  Google 


ws. 

2  PISCAT0,sup.8ubst.m.,  actuluda 
piseare:  pişcatul»  pureciloru. 

PIŞCĂTURA,  s.  f.,  Telliotio,  effec- 
taln  ean  reanltatnluactiouei  ăvifiseare: 
piseatw^a  purecelui;  eUu  e  numai  piS' 
eature;  piscatartle  acestui  aatyrieu  sunt 
acerbe. 

*  PISirEEU,-a,  adj.,  (fr.  plalAre), 
care  produce  pisu=:majiere,  eau  granu- 
ite  Msemine  celloru  de  piau :  plante  pi- 
aifere. 

*  PISIFOBMB,  aau  pi8iformu,-a,  adj., 
(U.  plBirorBe),  care  are  forma  de  pi- 
SK=magere:  bureţi  pisiformi,  tu^ereule 
pisiforme. 

«  PISINKU,  si  pitţtmu,  s.  ni.,  pl»ln- 
na»  si  pltlDsns,  copilln,  mititellu. 

PI3MA,  a.f.,  (gr.  n.  lusbtia),  IbtI- 
dli|  invidia ,  dorere  de  &Dima  pentra 
benele  altui-a  .-pism'a  euna  pasaione 
urita  care  se  incuiba  in  ănimUe  omeni- 
loru  mici  ie  anima. 
-  PISMATABIU,-a,  adj.  9.,  (gr.  nou 
nsiqutTiipi];),  Inrldiigi  invidiosu  :  omu 
pismatarm,  si  hnh  piamatoriu^ 

PISMUIBE,-e5Cu,  T.,  Inrldere,  a  iD- 
iidi&,  a  red^  cu  ochii  reî  benele  altnî-a. 

PISMUITTJ.-a,  adj.  part. ,  loTlsna  , 
invidiatn,  veduta  cu  ochi  rei. 

*  PISOLITHICU,-»,  adj.,  (fr.  pi«oll* 
tblţoe),  relativu  la  pisolithu. 

*  PISOLITHD,  8.  m.,  (fr.  pls»llthe), 
p4tra  calcaris  sferoidale  de  mărimea  u- 
nni  granntiu  de  pisu. 

*PISSAGINE,  a-,  pUaag»,  pecura 
topita. 

*  PISSASPHALTU  sau  pissasfallu. 
s.  m.,  plswspbaltog ,  {taaoiiatpaXxaz), 
specia  de  bitume, 

PISSIAB£,T.,(it.  pIseUre,  franc. 
pl«ser)ţ  mclere,  (nlşf^ivre);  a  eraitbe  u- 
dalu,  a  aiînâ,  ae  dide  despre  6meiii  si 
despre  animali :  eallulu  pissia,  asinulu 
pissia  si  bese;  m'a  pissuUu  copillulu ;  si 
reS.  copillulu, se  pissia.  vitele  se  pissia; 
fig.  ea  »  4  pis^tu  odii,  a  plensu,  a  la- 
crimatu. 

PI3SIATI0NÎ1,  8.  f-,  mlnctlo,  ac- 
tione  de  pissiare,  arinatioiie. 

PISSUTOJlin. -^ona,  adj.  s.,  (fr. 
plaiflir),  care  pissia,  subst.  reale  m., 
fiiasiatmu.  (fr.  pluolr}»  locuia  unde 
TtauIL 


PIS. 


«ia 


pissia  fimeuii;  f..  prssiatâria,  si  lociilu 
unde  pissia,  si  membrulu  feminile. 

1  PISSIATU,-a,  adj.  part.,  (it.  pi- 
BoUto,  fr.  plB«â),  ninctnat  u^atu  prin 
pissiare :  locu  pisstalu,  lucruri  pissiate} 
odipissiati. 

2  PISSIATO,  s.  m.,  (it.  pUela,  si 
plaelo,  fr.  plasat),  l.actulu'de  pissiare, 
2.  udulu  pissiatu,  arin'a :  pissiatu  de 
caîlu,  pissiatu  de  bou. 

PI8SIATURA,  s.  f„  (it.  plsolatnt»), 
minctura,  ^fCectulu  actioneî  ip  pissiare. 

PISSICA,  a.  f.,  fellB,  animale  de  spe- 
ci'a  felinelom,  care  prende  sorici,  nli- 
tia :  pissica  Manda,  pissica  alba,  piS' 
sica  nigra:  pelle  de  pissica. 

*  PISSINU,-a,  adj.,  plavinna,  (7t£o- 
oivoţ),  de  pece,  de  pecura. 

•PISSOCERU,  s.  m.,  pU8»eer*s, 
(maaiJxTjpoc) ,  meatecatura  de  pec^  si 
de  cera. 

PISSOmU,  (cn  n  molliatu,  pissoiu), 
mitiu,  masculula  pissicei,  aipullialu  de 
pissica  :  pissic'a  nostra  a  fttatu  patru 
pissoni. 

PISSU,  1.  interj,  prin  caresechiama 
pissic'a,  repetindu  syUa,V&:  pissu  pi9' 
su!;2.  8.  m.,  mitiu. 

«  PISTACIA,  8.  f.,  plstaeU,  unn  ar- 
bore originariu  d'in  Asi'a,  care  produce 
neace  fructe  ce  semina  cu  amygilalele. 

*  PISTACID,  pi.  ie,  piataciam.  fruc- 
tulu  arborelui  pistacia,  amygdala  de 
pistada. 

«  PISTANA,  s.  f ,  piataiia,  una  spe- 
cia de  planta  care  eresce  in  locurile  Ii- 
mose,  numita  si  sagetta.  sagltbi. 

PISTARE,  T  ,  pistare,  vedi  pisare, 
cu  tote  derivatele  selle. 

*  PISTEOLOGIA,  s.  f.,  (d'in  slottc=: 
credentia,3i  Xd7o;=:coventu,  discursu), 
tractatu  despre  fundamentele  creden- 
tieî;  de  aci :  pisteologicu,-a,  adj.,  rela- 
tiva la  pisteologia:  si  pisfeologu,  care  se 
occupa  cu  pisteologi'a. 

*  PlSTILLARINC-a,  adj.,  (fr.  pla- 
tll^arln),  care  sâmina  cu  una  pistillaria. 

*PISTILLARIU,-ia.  adj.,  (fr.  pl- 
stillalre),  relatîvu  la  pistillu;  subit. 
f.,  pistiUaria,  genu  de  bureţi  cari  au 
form'a  mai  ca  a  ptstillului. 

•PISTILLIFERU,-«,  ftdj.,  (fr.  pi- 


>y  Google 


itllllKre),  care  p<Jrta  sau  coprende  udu 
piatilUi :  flori  pistiUifere,  organe  pistU- 
lifere. 

*  PISTILLIFOBME,  am  pistUl^or- 
nui,-a,  adj.,  (fr.  plstlUlforme))  care 
are  form'a  unui  pistillu,  adeco  a  unui 
corpn  liţngu  rotunditn  la  unu  capu. 

*  PISTILLIPAED,-a,  adj.,  (fr.  pi- 
fitUllpare),  ae  dice  despra  una  plauta 
alle  cărei  organe  s'au  transformatu  in 
pistillu, 

*  PISTILLU,  8.  m.,  ptstlUnii,  si  pi- 
stUlnm,  I.  corpu  cylindrlcu  rotunditu 
la  unu  capu,  cu  care  se  serrescu  âmeni 
spre  npisâ  ceYA,pisatoriu;  2.  in  mecha- 
nica,  (fr.  pltiton),  corpu  cylindricu  care 
intra  in  una  pumpa  si  prin  mişcarea 
sea  serve  a  rarifică  aerulu  sau  redicfi 
ap'a;  3.  in  istori'a  naturale,  tubu  cavu 
situatu  in  centrulu  florei,  destinatu  a 
primi  poUinele  staminiloru  spre  a  o- 
perâ  fecundationea.-iJifiti^fH^u  se  consi- 
dera ea  organu  femininu,  ai  staminile 
ca  organe  masctdine  la  plante;  stami- 
nile si  pistillele  nu  su  totu  de  a  un'a 
unite  in  acea-asi  flore;  candu  su  unite, 
florile  se  ăicu  hermaphroâite ;  candu 
staminile  se  afla  in  una  flore,  si  pi- 
stillele in  alt'a,  inse  in  acea-asi  planta, 
florile  sunt  monoice,  elle  sunt  dioice, 
candu  organele  se  afla  separate  in  doue 
indiviăue. 

PISTOLAEIU,  3.  m.,  1.  care  facepi> 
tole;  2.  (fr.  pistolier  si  pistoletier) , 
militariu  armatu  cu  unu  pistolu. 

PISTOLATA,  8.  f.,  (fr.  plsteUde), 
colpu  de  pistolu,  puscatura  cu  pistolu. 

PISTOLETTG,  a.  m.,  (it.  phtoletta, 
fr.  pistolet),  pistolu  scurtu. 

*  PISTOLOCHIA,  3.  f.,  pIstolocMit 
si  pllstolorhia,  (jiXEL^roXo^^ia),  una  plan- 
ta, aristolochia  Iui  Linneu. 

PISTOLU,  s.  m.,  (it.  platou,  fr.  pts- 
tol«),  puşca  mica,  puşca  scurtă  :  a  ââ 
Ctt  pistolulu ;  a  trage  cu  pistolulu ;  a  se 
baie  in-  ăaeUu  cu  pistolulu, 

*  PISTONE,  s.  m.,  (it.  plst«ne,  fr. 
pUton),  pistillnla  unei  pumpe. 

*'PISTORlU,-(om,  adj.  a.,  plstor, 
plBtorIns,  care  face  p&ne,  pănariu. 

*  PISTRE,  s.  f.,  plHtrls  ai  prlstls, 
(xioTpi;  si  Tcpicmţ),  pesce  marinu  d'in 


JPIT. 

famili'aeetacieloru;  balena;  fig.  una  spe- 
cia de  nave;  in  astronomia  constella- 
tionea  balenei. 

*  IPISTRICE,  s.f.,pl8trii,mDlier9a 
pistoriuluî,  panar^ssa. 

*  2  PISTRICE,  8.  t.plBtrlx,  balena; 
constellationea  balenei. 

PISTRICIAEE,  T.,  TKlU  eolorlbii 
dlstingruere,  a  ficepistriciu,  a  impislri- 
ciă;  vedi  impistridare. 

PISTRICIATU,-a,  adj.  part.,  rarlli 
colvrlbDH  dlstlnotus ,  facutu  pistridu, 
impistriciatu. 

PISTRICIU,-a.  adj.,  rarins,  tpvraai, 
micnlosDs,  vedi  pictriciu. 

*  PISTRIGERU,-o.  adj.,  plstriger  ai 
pristlger,  care  are  c6da  de  pesce. 

*  PISTBILLA,  8.  f.,  plstriiu,  demin. 
d'in  pistrina,  mica  pistrina. 

l      •  PISTRINA,  s.  f.,  pistrina,  ofBciiia 

I  a  nnui  pistorîu,  panarla. 

I      *  PISTRINALE,adj.,pl8tTlii«UB,r&- 

lativu  la  pistrina,  nutritu  in  pistrina 

sau  in  pistrinu, 

*  PISTKINARIU,  s.  m.,  pistrlnarlM, 
care  tine  una  ^strina  sau  nnu^s^Mi. 

•1  PISTRINU, -o,  adj.,  pistrii», 
relativu la ptstoriu  si  la  artea  Ini:  lueni 
pistrinu,  opera  pistrina;  subst.  m.,  pis- 
trinulu,  plstrlnum,  loculu  unde  se  ma- 
cina  farin'a  si  se  face  panea,  pauarfa; 
subst.  f.,  pistrina ,  plstrlns,  ofGcina  da 
pane,  panarla. 

*  2  PISTRINU, -o,  adj.,  pistrinu, 
relativu  Ia  pistre :  stelVa  pistrina,  cod- 
stellationea  balenei. 

PISTU'RA,  8.  f.,  pista»,  pisatttra. 

*  PISU,  3.  m.,  plsnm,  (m'aov),  mazere, 
legume  :  pisulu  e  un'a  dintre  legumi- 
nile  celle  mai  bone  si  mai  nutritive. 

PITA,  s.  f.,  (ăXyttov,  pl.«XcpiTa?),  se 
dice  in  unele  locuri  in  locu  de  pane. 

PITARIU,  s.  m.,  I.  care  face  ptae, 
2.  care  approvision^dia  cu  pane  armat'a, 
curtea  domnesca;  de  aci  gradn  de  nobi- 
lîtate  in  ierarcbfa  vechia;  fem.  p^' 
ressa,  mulierea  pitariutui. 

*  PITHECINU,  sau  ţ^ecin«,-a,  adj., 
(fr.  pltfa£cl«n),  care  s^mina  cu  pUheeidu. 
de  gennlu  pitheciloru;  sabst.  pi.  pithe- 
cinii,  familia  de  aimie  fora  c6da. 

*  PITHBCIU,  sau  piteau,  a.  m.,  pl- 


.yGooglc 


m 

theoion,  (juidTJxtov),  demin.  A'înpithectt, 
mica  simia,  simintia,  mimutia. 

*  PITHECU,  pithiea,  sau  piteeu.  pî- 
ticu,  s.  m.,  (nEdijxo;,  ft.  pItheiiDe),  l.si- 
mia  fora  ctJda;  2.  omu  mica,  pygmeu, 
nannu. 

*  PITHICU,  aau  pitieu,  vedi  pithecu. 

*  PITHOMETRU,  b.  f.,  (fr.  plthom6- 
trle,  d'in  lutdoţ  ^  bute,  si  [lirpovr^ma- 
8ura),  artea  de  a  mesnră  botile;  de  aci: 
pitlumetricu,-<h  adj-,  (fr.  pltfaom^trlqiie), 
nlatirn  Ia  pithometria;  pitkometr»,  a. 
m.,  (fr.  plUiom«tre),  instrumentu  cu 
care  se  mesura  butile. 

«  FITHOSILLU,  s.  m.,  {Sr.  plthosllle), 
genu  de  planta  d'in  famili'a  synanthe- 
relorn  senecionidie. 

PITTACIU  sau  pitţacu,  s.  m.,  plt- 
tbMiDin»  (mTTÂxtov),  billetn,  aota,  micn 
scriptn,  mica  memoriu. 

PITUITA,  s.  f.,pltBlta,  macu,  amo- 
re  :  pttuifa  nastdai;  pltoiU  nasI;  a  face 
pituiia.  a  curetiă  pituit^a, 

FITCITARIA,  s.  f.,  pltoitarU,  una 
4iba  care  curetia  de  piimta. 

FITUITATE,  s.  f.,  pitaltas,  sete  ar- 
dente. 

FlTUITO&U,-a,adj.,pltDitoBiig,plenu 
de  pifwito:  omu  pituitosa. 

FITULLAHE.T.,  abscondere,  celare, 
a  ascunde;  refi.  a  se  pitullă;  a  ^e  as- 
cunde, terminu  triviale  :  elîu  se  pitulla 
de  câte  ori  me  vede;  nu  ve  pituUati  co 
v'am  vedutu ;  mai  allessu  copilliloru 
place  a  se  pitullâ. 

FITDLLATU,-a,  adj.  part.,  «bsoon- 
dftDBţ  ceUtus,  ascuDSu  :  am  aflatu  co- 
pUlii  pituUati;  Bubst.,  pituUatulu,  uun 
genn  de  jocn  allu  copilliloru. 

PITULLICE,  a.  f-,  oirruoa,  una  pas- 
sere  mica,  cărei  place  a  se  ascunde  in 
irha.  sau  in  tufe. 

FITULLUSIU,  pl.-ie,  latebr»,  UtI- 
bnlum,  term.  triviale,  locu  de  ascunsu, 
agcundit6re. 

*  FITTOCAMFA,  s.  f.,  pltf«campa, 
(ntrooxdiin-rj),  unu  Insecta  care  strica 
ploii,  eruca  de  pinu. 

*  PITYUSA,  8.  f.,  pitf  UBS,  (sit6ouaa), 
nua  planta,  euphorbia  pityusa  Ini  Lin- 
neu. 

*  FltJ,-a,  adj.,  piiB,  petrunstt  de  res« 


PLA. 


675 


pectu  cotra  parenti,  cotra  patria,  cotra 
domnedieu,  piosu,  pietosu :  pitilu  Enea; 
nome  propriu  ce  portara  nâue  pontefici 
romani. 

PIUA,  s.  f.,  pila,  mortariu,  vasn  cava 
de  lemnu,  de  patra  sau  de  metallu,  care 
serve  la  pisarea  diversoru  materie;  — 
piua  de  pannura,  mola  follontva,  ma-  - 
cbinaincare  se  condesapannur'a;— com- 
para pUla.  d'in  care  a  essitu  piua. 

FI0ARin,  s.  m.,  fullo,  care.  condusa 
pannura  in  piua,  fullone. 

PiniBE,-e8eu,  plplre,  piplUre,  a  e- 
mitte  voce  ca  puIUi  de  passeri . 

FIUITU,-a,  adj.  part.  sup.  subst.  m., 
actulu  de  piuire  :  piuitulu  pulliloru. 

*  PLACA  ,  8.  f.,  (irXaS,  icXaxdţ,  fr. 
pUqne),  tabla,  folia  sau  lamina  de  me- 
tallu, sau  SL  de  p^tra:  jiJaca  ăeferru,  de 
argentu,  de  arame;  placa  de  ardesia. 

FLACABILE,  adj.,  pluctbllis,  care 
se  p6te  placă,  facile  a  placâ,  clemente  : 
omu  placabile,  inimicu  pîacaiile;  — vorbe 
placabili,  victima  placabile,  prin  care  se 
p6te  placă. 

FLACABILITATE,8.f.,plac«billta8, 
calitate  de  placabile,  clementia :  placa- 
bilitaiea  omului  cu  judecaia. 

FLACAME,pl.  placamine,  pUeamen, 
si : 

PLACAUENTU,  pl-c,  pUcamentum, 
mediu  dea pîocâ  .-  sacrificiele  suplaca- 
mentele  dieilaru. 

•  FLACARDU,  s.  m.,  (fr.  plaoard), 
scriptu  cu  littere  mari  affiptu  pre  pa- 
rieti  in  locurile  publice,  prin  care  se  ad- 
duce  la  coDOScenti'a  6meniloru  unu  lucru 
iatporttLUte :  placardu  of/iciale,  placarda 
revolutionariu, 

PLACASE,  V.,  placare,  a  imblandi, 
a  stemperfi,  a  Împacă  menl'a  :  a  placa 
prin  rogationi,  prin  beneficie  pre  ome- 
nii cari  ne  poiu  face  reu ;  a  placă  me- 
ni'a  dieiloru  prin  sacrilicie;  a  placă  fU' 
riavtMurdoru;a^^căur'airămiiMoru; 
nu  vd  poiepla^pre  acellu  (yroBtiw  prin 
neci  unu  satyrificiu. 

FLACATIONfE,  s.  f.,  placstlo,  actione 
de  placare  :  plaationea  ânimeloru  in- 
territate;placationeamenieidivin€;  pla- 
cationea  venturiloru. 

PLACATORID,-(ofia,  adj.  b.,  (pU- 


>yGoog[c 


C76  PLA. 

eator),  plaestorins,  care  placa,  care 
p6te  plaed  :  victima  placatoria,  sacri' 
ficie  plaeatârie;  placatoriuiu  menfet  di- 
vine. 

.  FLACATRICE,  s.  f.,  pUeatrlx,  fe- 
mioa  care  placa,  placatâria. 

PLACATU,-a,  adj.  part.,  pUcatn», 
iiDbIaQâitu,stemperatii,iinpacatn :  suf- 
fktu  placatu,  anima  placată,  passioni 
placate;  ceru  placatu;  repausH  jdacatu. 

PLACENTA,  8.  f.,  pUcent»,  (ida- 
xooi);  1.  buccata  suptire  de  allaatu  im- 
pln^  cu  alte  comestibili :  placente  cu 
brendia,  placente  cu  came  toccata,  pla- 
cente eu  vişine  sau  alte  pome;  a  mancă 
placente  calde;  pi07.  nu  se  manca  in 
tite  diUele  placente;  2.  massa  intessuta 
de  mice  arteiie  si  vene,  care  se  forma- 
dia  iu  panticele  feminei  gravide,  serve 
spre  a  administra  nutrimentu  fetului, 
si  esse  afora  dupo  nascerea  copillului; 
—prin  analogia  se  applica  ai  la  plante. 

PLACENT  ABIU,  a.  m.,  pUcentarlns, 
care  face  placente,  si  care  vende  pla- 
cente;—placentaressa,  mulierea  placen- 
tariolui,  si  muliere  care  face  sau  vende 
plaeetUe. 

PLAGENTATIONE,  a.  f.,  (fr.  pla- 
eeatotion),  dlspositionea  cotyledoniloru 
iuaiute  si  dupo  germinatione  la  plante. 

PLAGENTAT0RA,  s.  f.,  (fr.  placen- 
t«tare),  s^^nonymu  cu  placentatione. 

PLACENTE,  adj-  pact.  preş.,  placens, 
care  place,  care  procura  plăcere. 

PLACKNTIA,  B.  f.,  piaeeatu,  ac- 
tione  de  plăcere,  modu  de  facere,  cali- 
tate de  placente. 

PLACENTIFOBME ,  sau  placenti- 
forma,-a,  (fr.  pUceoti forme),  care  are 
form'a  ie  placenta  ;  planta  placentifor- 
ma,  raăecina  placehti forma,  receptadu 
placentifortm.  • 

PLACENTDLA.saupIacewtoro.s.f., 
(fr.  plMentule),  geuu  de  conchylie  uni- 
valve,  cari  se  aâa  in  marea  mediteirania. . 

PLACENTUTIA,  s.  f.,  demiu.  d'in 
placenta,  mica  placenta. 

1  PLĂCERE,  p(tiCtti,pio«tfM,T.,  plă- 
cere, a  satisface  gustulu,  a  desceptă 
unn  sentimenta  conforme  dorentlei  :  a 
place  âmeniloru,  a  place  femineîoru,  a 
place  copiUHoru,  aplace  lui  domneăieu; 


numiplacecarneade  capra;  nu  ti  plăcu 
vwbeh  melle;  nu  i  place  addeverulu:  ne 
place  poesi'a;  ve  place  joeulu;  le  place 
theatrttlu;  mi  a  pîacutu  music'a,  nu  mi 
place  societatea  omemloru  usiori;  mi 
place  se  petrecu  la  tirra;  le  place  se  as- 
ctMe  mentioni;  mi  place  a  crede  co  nu 
me  vei  inselld;  ne  place  a  crede  eo  ve 
veţi  involi  cu  noi;  ve  voliu  arretâ  unu 
lucru  care  crediu  co  ve  va  place;  ce  tie 
nu  ti  place,  aitui-a  nu  face. 

2  PLACGBE,  s.  verbale,  (it.  pl«eere, 
fr.  plalslr),  TotoptaB,  Joonndltaii  dell- 
oIb,  EOBTltag,  amniltag,  ţratla,  in  t. 
8.  verbului :  plăcerile  vi^iei,  plăcerile 
sensului,  plăcerile  suf/letului;  sentimen- 
tulu  de  dorere  e  contrariu  serUimentu- 
lui  de  plăcere;  plăcerea  produce  buecu- 
riasi  risu,  dor erea  produce  itUrtstare  si 
plânsu;  ăupoEpicuru  plăcerea  e  benele 
supremu,  si  dorerea  e  reulu  si^emu; 
summ'a  placeriloru  e  fericirea,  stanm'a 
dorerUoru  e  nefericirea;  dupo  Btoid  nu 
plăcerea,  ci  virtutea  e  bende  supremu, 
sinu dorerea, ci vititilu e reuli  supremu; 
ea  petrece  nwnai  in  plăceri;  Vau  ktssatu 
tâte  plăcerile;  plăcerile  lumei  acesta-a 
su  trecutorie;  plăceri  curate,  plăceri  in- 
nocenti ,  plăceri  spia-cate,  plăceri  dia- 
bolesci;  fugiţi  de  plăcerile  Uimei,  plă- 
cerile adducu  doreri;  fa-mi  plăcerea  de 
a  cend  cu  mene;  ellu  a  seduiu  la  mesa 
fora  plăcere. 

PLACIDARE,  V.,  ptuldare,  a  face 
placidu,  a  stemperâ,  a  imi)IaDdi. 

PLACIDITATE,  s.  f.,  pUeldItas,  ca- 
litate de  |jlactdu;caracterta  dulce,blaudo, 
inoffensivu. 

PLACIDU.-a,  adj.,  plaoldus,  blandu, 
dulce,  lenu,  benevolitoriu,  favorabile  : 
omu  placidu,  animcUe  ţ^ădu,  suffletu 
^a&du,  anima  placida,  vorbe  placide, 
portare  placida;  dille  placide,  morte  pla- 
cida; ceru  placidu,  aerenu;  mare  placida, 
trancilla. 

PLACITU,  pl.-e,  pucltnm,  ce  place, 
ce  a  placutu,  părere,  decretu,  dogma  : 
plaâtele  phUosophiloru;  placit^  dom- 
nitoriloru. 

PLĂCU,  s.  m.,  pUeitBB,  actalu  de 
plăcere;  modula  de  plăcere  :  a  lucră 
pre  placulu  cmva,  a  sepviâ  dt^ph' 


,,  Google 


PLA. 

eulu  âmenUoru;  e  greu  ăe  a  face  placulu 
totoru-a. 

PLACUTy,-a,adj.  pari.'pUeltas,  »- 
nwnng,  siiitIB)  JnenDdns»  (rratns,  ae< 
«eptna,  ce  procura  plăcere,  ce  place : 
lucru  plaetâu,  persana  plăcuta,  petre- 
cere plăcuta,  viâtia  plăcuta,  temperatwa 
plăcuta,  ventu  letiu  ai  plaeutu. 

PLATUNDU,  8.  m.,(fr.  pUfoiMl),  ta- 
blatuln  unni  edificiu. 

PI  AGA,  8.  f.,  pUg»,  (nXTj-pJ),  1.  colpn, 
lovitura,  percusaione ;  de  aci  :  instra- 
mentu  cu  care  se  bătu  copillii  in  palme; 
2.  batali'a  lui  domnedieu,  calamitate  : 
fIa(;eIe£;^p^ut;3.BtricaiioDeproduS8a 
in  caruea  viua  a  corpului  prin  colpori 
esterne  aau  bI  prin  alte  cause  interne 
sau  esterne,  valnti :  corpulu  acestui  mi- 
litariu  e  numai  plaga;  mi  s'au  vindecaiu 
tote  plagele;  una  plaga  profunda,  f^ga 
perieulosa,  plaga  usiâra,  plaga  inveni- 
nata;  de  aci  apoi :  semnu  de  plaga,  ci- 
catrice; 4.  cursa,  laciu  :  a  tende  plage 
fereloru  aelbatiee;  a  cade  in  plage;  a 
prende  in  plage;  5.  regione,  ttoa :  celle 
patru  plage  alîe  lamei;  plag'a  fermăa, 
.  plagia  frigida.": 

PIiAGASG,  T.,  pUţare,  a  colpf,.a 
Iovi,  a  bate  cu  plag'a. 

PLAOARITJ,  s.m.,  1.  care  hc6  plage; 
2,  care  bate  cu  ptaq'a. 

*  PLAGIANTHU,  a.  m,,(fr.  pUglan- 
th«,  d'in  xX^Yioţ  =  oblicu,  si  Sv&oî  := 
flore),  genu  de  plante  dicotyledonie  cn 
flori  compete  polypetale  d'in  famili'amal- 
yacieloru,  orîginarie  d'in  Zelaud'a  noua. 

*  PLAGIARE,  V.,  plantare,  a  furi  81 
Tende  âmeni;  fig.  a  fură  scriptele  altui 
autoriu  si  a  le  publică  ca  alle  selle. 

*  PLAGIARISMU,  s.  m.,  (fr.  pUfia- 
risne),  abitudine  de  plagiarin,  plagiatu 
abituale. 

*  PLAOIABITT,  S.  m.,  pU^arlis,  la 
Romani,  care  fura  si  ascunde  servii  a1- 
tui-a;  care  fura  si  vende  <Jmeni  liberi; 
apoi  care  fura  scriptele  altui-a  si  le  pu- 
blica ca  alle  selle;  care  despolia  cărţile 
altoru-a  spre  a  compune  cera  :  plagia- 
riu  nerosinaiu;  acestu-a  e  numai  unu 
plagiariu;  plagtaritdu  e  unu  cersitoriu 
imbraccatu  in  vestimentele  ce  a  furatu. 

PLAOIATOBTUr^na,  a4j.  s.  pla- 


PU. 


WT 


flator,  ca  si  plagiarin,  furu  de  Urneai 
libert,  furn  de  scripte  străine. 

PLAGIATU,  3.  m.,{fr.plagUt),  piU- 
gl»m,  actulu  de  plagiare,  £apta  de  ţia- 
giariu. 

*  PLAGIEDRU,-»,  adj.,  (fr.  iflagl- 
Mre,  d'in  jrXd-fioî=:oljlicu,  BÎ  Kpa=ba- 
se),  care  are  facie  assedtate  oblicu :  eri- 
stallu  plagiedru, 

*  PL  AGIGBRU,-a,  adj.,  plag  igrer,  care 
pijita  plage,  care  a  fostu  multu  batutu. 

t  PLAGIO-,  (d'in  nXdvwţ  =  obUcu}, 
in  diverse  compositioni,  precumu  :  pla- 
giobasieu,'a,&^.,  (fr.  pUrlobaslqHeid'in 
lâatc  =  base),  se  dtce  desprd  systema- 
tele  de  cnstalliaatîone  cu  ccordinate 
oblioe;  plagiopode,  adj.,  (fr.  plaglopode, 
d'in  Tcooţ,  jioStfc  ==  pede),  care  are  pe- 
tiorulu  oblica  sau  arcatu;  plagiorhom- 
Uferu,'a,  adj.,  (fr.  pUslorbombinre), 
care  unesce  in  sene  faciele  plagledreî 
si  alle  rhomboidalei ;  plagiostomu,-a, 
a(îj.,.(fr.pUţrIo8tome,  d'in  T!6^=gmtL), 
care  are  gur'a  assediata  curmedisiu  sub 
nasu;  plagioirichu,  s.  m.,  (fr.  plaf  iotrl- 
que),  genu  de  animalculeiDfusorie;;)îa- 
(^'uru,-a,  adj.,  (fr.  plaginre,  d'in  o6pix^ 
c6da),  care  are  c6d'a  orisontale,  subst. 
\\\.,  plagiurele,  familia  de  cetacîe. 

PLAGIRE,-e8CM,  v.,  plagare,  a  bate 
ai  a  produce  ţiage,  vulneri  ;  a  plăgi  pre 
inimicu  m  haioMa. 

PLĂGITU.-a,  adj.  part.,  batutu,  Tul- 
neratu  :  mai  toţi  mUitarii  s'au  intorsu 
plagiti  d'in  bătălia;  a  curd  pre  fiagiii; 
plagitii  su  forte  ntwierosi;  neâ  unu  pla- 
gHu  ri^a  moritu  de  plagele  selle. 

*  PLAGin,  B.  m.,  pUţinm,  furtu  de 
(Smeni;  fig.  furtu  de  scriptele  altui-a  : 
a  committe  plagiu;  a  fi  condemnaiu  pen- 
tru plagiu;  vedi  si  plagiatu,  care  e  mai 
usitatu  la  autorii  modei  ni. 

*  PLAGOSn,-a,  adj.,  pug-osas,  I. ca- 
re are  plăcere  a  bate,  brutale;  2.  oare 
e  plenu  de  cicatrici :  veteranu  plagosu. 

»  PLAGTTLA  sau  plagura.  p.  f.,  pU- 
gaU,  1.  folia  de  toga,  d'intre  cari  ddue 
cosute  împreuna  form&u  tota  tog'a ; 
2.  una  tapetiaria  pentm  coperirea  pa- 
tului, sau  pentru  cortina  la  patu  sau  la 
lectica;  3.  una  c611a  de  chsrtefa. 

FLAIABIU,  B.  m.,  (de  la  ^laiu),  oare 


=y  Google 


«78 


PLA. 


custodesce  plaiulu;  care  custodeBCe  mar- 
ginile terrei  la  monti. 

PLAIU,  pi.-  uri,  (^cKă^lOl:  ?),  latiirea 
UDni  monte  :  pre  plaiu  in  sum;  distric- 

t  tde dela  m6nti  sunt impartiie inplaiuri. 

»     •  PLANÂNTHD,  s.  m.,  (fr.  pUn»n- 
'the),  ^eou  de  muşchi,  lycopodii  monoici. 

*  PLANA£E.  V.,  1.  planare,  a  face 
planti,  a  appiană;  2.  (fr.  pUner),  a  stă 
in  aerncQuipele  intense  fora  a  se  mişcă: 
pasaerile  plana  in  aerv;  fig.  tăcerea  si 
fric'a  plana  impregiurulu  2ora. 

*  PLANARIU.-a.  adj.,  plaDarins,  re- 
lativn  la  pîanu,  la  aessu;  care  are  cor- 
pnln  plan\t. 

*  PLANATU.-a,  adj.  part.  plavatus, 
applaDatn. 

♦FLANCA,  3.  f.,  pUnca,  (itXi£), 
tabla  de  lemnu  sau  de  p^tra. 

*PLANCU,-tt,  adj.,  pUncns»  (îrXat{>. 
xoni),  care  are  petiorele  late;  subst.  m. 
nna  specia  de  acera  (aqnlU). 

PLANE,  adv.,  plane,  claru.  chiaru  : 
plane  asia  e^chiarn  asii  e;  plane  bene 
ai  vorUtu. 

PLANETA,  s.  f.,  planeta.  (irXavi^c), 
atella  errante,  atella  care  se  mişca  in  gia- 
rulu  altoi  astru  :  planetele  sorelui;  Mer- 
curiti,  Venere,  Mărie ,  Jâue,  Saturnu 
«iin<  plante;  Terr'a  nostra  ineo  e  una 
planeta;  intre  Morte  si  Joue  s'om  dcs- 
eoperitu  in  dillele  nostre  mai  bene  io 
unu  centu  de  planete  mi/H;  afora  d'in 
orhifa  lui  Saturnu  s'a  deseoperitu  U- 
ranu  si  Neptunu,  planete  mari,  dero 
cari  nu  se  potu  vede  eu  oeltdu  lAeru 
d'in  caus'a  enormei  loru  distantie  de  la 
noi;  tbte  planetele  semiseadela  appusu 
spre  resaritu  in  giurulu  sorelui;  multe 
d^intre  planete  au  luni  cari  se  mişca  in 
giurulu  loru  si  se  ntimescu  satelliti:  rea 
mai  mare  planeta  e  Joue  eupatra  satel- 
liti; planetele  au  multe  proprietăţi  ana- 
loge eu  alle  terrei  nostre;  inse  nu  se 
aeie  daco  planetele  su  locuite  de  Smeni 
sau  de  aUefientie  assemine  animaliloru 
de  pre  terra. 

PLANETAEIU,-a,adj.,  (planotarlo*), 
relativu  la  planete,  de  planete :  systema 
planetaria.  mitcare  planetaria,  spaţiu 
planetariu;  annu  planetariu;  subat.  unu 
planetariu,  planetarlns,  astrologu. 


FLANETIA,  s.  f.,  planltlea,  snper- 
facia  plana,  campu  planu,  sessn. 

FLANETICn,-a,  adj.,  planetieai,  de 
planeta,  de  natara  planetaria  :  sl^ 
planetice  ,  lumina  planeţi  ca  ,  Uieorire 
planetiea. 

PLANETU,  8.  m.,  ptamete;  Ysdi  pla- 
neta. 

1  PLÂNGERE,  planai  ai  plantei, 
plânsu  si  planctu,  t.,  plângere,  flerei 
ptorare  ,  qoerl ,  a  espreme  dorere ,  a 
versă  lacrlme  de  dorere,  a  ploră:  plcot- 
gemude  dorere,  toţi  omenii plangu,dero 
maiallessuplangu  mulierile  si  eopiUii;  ea 
nu  pote  sufferi  cea  mai  mica  dorere  fora 
a  plânge;  a  plarige  pre  morii ,  a  plânge 
pre  nefericiţi ;  omenit  tari  si  appesa 
dorerea  ai  nu  planguca  femitwle;  pen- 
tru cine  plângi?  ce  totu  plângeţi?  mai 
incetaii  de  a  plânge;  copilita  ploMse 
amarucăndu  luinfruntă  tata  seu;  miUi 
omeni  plangu  de  buccuria;  candu  tatdlu 
revedu  pre  fiiiu  seu,  planşe  debuecurîa; 
eându  moru  omenii  eei  rei,  nu  ţAange 
nemine;  vomu  ascunde  dorerea  in  pec' 
tidu  nostru ,  si  nu  vomu  plânge;  refl. 
a  se  plânge,  qnerl,  a  si  manifestă  do- 
rerea ,  a  reclamă  in  contr'a  tmei  ne- 
dreptăţi :  mulierea  se  plânge  eo  tM  ua 
ama  barbatulu;  tatalu  se  plânge  pentru 
portarea  cea  rea  a  copUliloru;  coptUU  se 
plangu  }>entru  severUatea  parentilorv; 
ellu  se  plânge  la  tota  lumea  de  neferi- 
cirea sea;  de  ce  te  plângi  ?me  plangu  de 
tempulu  pretiosu  ce  am  perdutu ;  mc 
plangu  de  nedreptatea  omeniloru;  elU 
se  plânge  la  tribunariu,  se  plânge  la 
ministeriu ,  se  plânge  la  domnu .  se 
plânge  in  contr'a  arbiiriului  funcţiona- 
riloru;  ea  se  plânge  neineetatu  in  con- 
tr'a sortii;  se  plânge  indeserttt,  eofOlte- 
aseuUa  nemine. 

2  PLÂNGERE,  s.  verbale,  pUncttw, 
lletuB,  ptoratng,  qnerels,  espressione  de 
dorere,  lacrimare,  lamentare,  recla- 
mare :  plângere  eu  laerâne,  plângere 
eu  suspinu;  plângerea  nu  se  covine  n- 
nui  barbatu;  plângere  pentru  nefericire, 
plang&re  pentru  nedreptate;  a  asaHtâ 
plângerile  omeniloru ;  am  una  plân- 
gere in  contr'a  ministnUui;  a  se  adrtsia 
cu  plângere  la  domnu;  plangeriU  terra- 


.yGooglc 


^_ FL^ 

niioru  sunt  nenwnerate;  plângerile  nu 
su  totu  de  n  un'a  intemdiate. 

PLANâ6KE,  a.  f.,  plAo^or,  eepres- 
sioDe  de  doiere,  lamentatione. 

*  PLANI-,  (d'mpUBa8=:plaaa,l&tu), 
in  diverse  compositioni,  precumu  :  plet- 
mcowdu.-a,  (fr.  pUnloanile},  care  are 
c6d'ft  plafia;  subst  ^anicaudele,  fa- 
milia d'ia  ordinea  reptililorn  saurice ; 
plantcepite,  adj.,(fr.  planloept»),  care  are 
oapulu  pliMu;  planicwnH,-a,  adj.,  (fr. 
planlcorne),  caie  are  cornele  plane  ^ 
late;  pIaHÎcos2t4,-a,  adj.,  (fr.  pUnleost^), 
a  cami  superfacia  e  eemnata  cu  c6ste 
pUme;  planidenie,  adj.,  (fr. planldeit^), 
care  are  dentii  pîuBt==lati;  planifloru,- 
a,  adj.,  (fr.  pUnlflore),  care  are  âori 
plane;  j>Ia»î/bZtu,-a,  adj.,  (fr.pUnlfolfâ), 
care  are  folie  plane;  Uniforme  sao 
plan^ormu,-a ,  adj.,  (fr.  plsDirormA) , 
care  are  corpulu  forte  planti  ;  siibst. 
jdaniformele,  familia  de  insecte  d'io  or- 
diDea^coleopterelom;  plamlo<M,-o,  ^dj., 
pUnlloqDng ,  care  vorbesce  claru,  fora 
încurcătura  de  frasi;  planimetria,  9.  f., 
(fr.  plaolH^trle),  arte-de  a  mesurâ  su- 
perfaclele  plane,  de  a  representă  âgur'a 
pre  chartefa  dnpo  una  mesura  conven- 
tionale;  de  a«I  :  planimetricu,-a,  adj., 
(fr.  pUniBi^triqHe),  ralativu  la  plani- 
metria; planipede,  adj.,  pUnipes,  (fr. 
pUalpAd«),  1.  care  are  petiorele  plane, 
2.  unu  bufone  in  tbeatrulu  romauu,  care 
nu  portă  ia  petiore  ueci  socci  ueci 
cotbnrni;  de  acf  ;  pUmipediu,-a,  adj., 
pUnlpedinH,  haaau -.com^iaplanipeăia, 
pUnlpedU  oomnedla,  farsa;  planipenne 
8&upl(mipennu,-a.a,ij.,{îr.  planlpenoe), 
care  are  aripele  plane;  subst.  pi.  plani- 
pennele,  familia  de  insecte  nevroptere ; 
planirostru  ,-a ,  &clj>,  (fr.  f  linlrostre) , 
care  are  rostruln  ^nu,  aubst.  pL  pla- 
nirosirele,  familia  de  passerelle;  plani' 
8ilieu,-a,  adj.,  (fr.plaDlHlUqaâ),  care  are 
«i2iceIe=pastkrUe  plane,  planisphericu, 
ţianiaferiou  sau  planispericura,  adj.,re- 
lativa  la  planispheriu,  planisferiu  sau 
^nisperiu ,  s.  m. ,  (fr.  planiaph&re), 
proiectîonea  anei  sphere  pro  unu  planu : 
pUmUpheriu  eereseu,  planispheriu  ter- 
vestre;  -^nisplteriu  representa  doue  he- 
miaplime  desemnate  pre  unu  planu; 


planiventre,  adj.,  (fr.  pUnlrentre),  cafe 
are  ventrele,  pântecele  sau  abdomiaele 
planu  =  latu. 

*  PLANITATE,  s.  f.,  pUnltas,  sim- 
plicitate, claritate  in  vorbire  :  plani- 
tatea  sententieloru;  planitatea  frasiloru, 

*  PLANITIA,  s.  f-,  pUjiItU  si  pU- 
nlties,  locu  planu,  campQ  planu,  sessu; 
vedi  planetia. 

*  PLAMTUDINE,  s.  f.,  planitudo, 
stare  plana,  calitate  de  a  ti  planu. 

*  PLANORBE,  s.  m.,  (fr.  pUnorbe), 
genu  de  moUusce  gasperopodi  cu  con- 
cbelie  plane,  suptirisi  mai  totu  de  un'a 
diaphane;  de  aci  :  planorbicu,'a,  adj., 
(fr.  planorblqne) ,  planorbiforme  san 
planorbiformUi'a  ,  adj.,  (fr.  plauorbt- 
for«e);  planorbulina,  s.  f.  (fr.  pUnorba- 
Une);  planorbul(nde,a.ây,  (fr.  planorbn- 
lolde),  care  s^mena  cu  una  p/anor&uZina. 

«PLANOSPIEITU,  s.  m.,  (fr.  pU- 
nosptrlte) ,  una  specia  de  fossili  cari 
păru  a  fi  numai  fragmente  de  concbylie 
mai  complete. 

PLANSETtJ,  pl.-â,  planctns,  fletns, 
ploratus,  plorutio,  lamenta,  lamentaţia, 
actulu  de  plângere  :  plansetulu  copiUi- 
loru,plansbtulu  femineloru,  m'aii  amme- 
titu  cu  planşetele  vostre. 

PLANS6RE,  3.  f.,  (pUn<»r);  1.  ac- 
tione  de  plângere;  2.  modu  de  plangert; 
3.  reclamatione  prin  care  se  plânge  ci- 
neva sau  pentru  starea  sea  nefericita 
sau  pentru  nedereptatea  ce  i  s'a  facutu, 
si  cere  iudereptare  :  domntdu  mi  a  as~ 
ailtatu  plansorea;  ce  plansore  ai  ?  plan- 
sorile  nefericiUloru  sunt  nenuma-aiB; 
a  se  presentd  eu  plansore  la  domnitoriu; 
plansorile  nostre  remasera  deşerte. 

1  PLANSTJ,-a,  adj.  part.,  planctas» 
fletas,  ploratDB»  espressu  prin  actulu  de 
plângere :  copilli  morţi  inatnte  de  tetr^, 
plansi  de  pareutii  loru;  sup.  lucru  de 
plânsu,  nu  de  risu;  lassa-le  de  plânsu, 
co  nu  folosesd  nemica. 

2  PLÂNSU,  s.  m.,  planctns  *  InetOB, 
fletus,  ploratio,  actione  de  plângere,  es- 
pressione  dedorer^,  versare  delacrime; 
planstdu  c(^illului;  mulţi  credu  co  plan- 
stdu  dlena  dorerea; plansulu  esemnude 
debilitate  de  nervi;  cu  plansuUi  nu  mai 
imĂui  morţii;  ea  s'a  uscutu  de  plânsu. 


=v  Google 


esi^ 


PLA. 


PLANTA,  e.  f-,  planU,  corpu  vege- 
tale, totn  ce  cresce  în  pameotn  si  rege- 
Wdia  :  plante  su  arborii,  verdiele,  legttr 
minile,  cereoiUe,  erhele,  muşchii,  si  in 
genere  iote  productele  pametUtdui  cori 
crescu  si  vegetidia,  inse  n'au  mişcare 
gpontana  prin  care  sî  aru  paie  muta  lo- 
eiiln  ea  animalile,  de  acea-h  se  numeseu 
simplu  vegetali;  hotani&a  e  sâentfa  car» 
$e  occupa  eu  cercetarea  natureiplanteîoru 
si  eu  descrierea  litru;  plantele  su  forte 
fUmerâse  si  diverse ,  de  acea-a  eonnos- 
centi'a  totoru  plantdoru  e  preste  pote- 
rile menţii  omenesd:  plante  uliii,  plante 
nocive,  plante  veninoae,  plante  nobilite; 
florile  planteloru  adorna  gradinele  no- 
stre;  fructele  planteloru  ntUrescu  pre  â- 
meni  si  pre  animali;  plantele  mârte  si 
putredite  ingrassia  pamentulu;  ^in 
lemnulu  planteloru  faeemu  diverse  con- 
strudioni,  cu  lemnele  faeemu  foeu  si  ne 
inealdima. — Plant'apetioruluiitTemtQ 
irt  falp'apetiorului,  de  frîc'aconfasionei. 

PLANTAGINE,  s.  f . ,  plantase, 
planta  serpentaria. 

PLANTARE,  v.,  planUre,  a  pune 
plante  ia  pamentn  :  a  planta  arbori,  a 
ptantd  verdia ,  a  plantd  legumini ,  a 
plantăHori,  a  plantă  vinia;  tata  septe- 
mân'a  am  plantatu  la  vinia;  planiămu 
tâmn'a,  inse  plantămu  mai  allessu  pri- 
mavâr'a 

PLANTARIU,-a,  adj.,  plantarlsjplftn- 
tarlos,  relativii  la  planta;  subst.  leale, 
plantariulu:=8eniioann,  sc61a  de  plante; 
subst.  personale,  plantariulu,  care  cul- 
tiva si  vende  plante. 

PIANTATIONE,  s.  f ,  pUntall»,  ac- 
tione  de  plantare  :  plantatione  se  face 
si  tomn'a  si  primaver'a;  plantatione  de 
saccharu;  plantatione  de  cafea,  depipe- 
riu,  de  humbacu  si  de  aite plante  exotice. 

PLANTATOHIU,-(o'-ia,  adj.  s.,  plan- 
tator, care  planta  :  plantatorii  de  sac- 
charu câştiga  forte  muîtu,  plantatorii 
de  vinia  aştepta tr ei  annipeno şese  buc- 
eure  de  fructele  fatigei  loru;  plantatori 
se  chinma  si  cei  ce  fundedia  una  colonia. 

PLANTATRICE,  a.  f.,  plantatrix, 
femina  care  planta,  plaotatâria. 

PLANTATU,-a,  adj.'part.,  planUtni, 
puau  in  pamentu  :  arlwri  plantaţi  de 


H^A^ •_ 

mene,  verdie  plantate  de  mri.  ftoriptan- 
tate  de  consortea  mea ;  aceşti  arbori  nu 
su  crescuţi  (ftn  pamentu,  ei  plantaţi; 
floriie  plantate  voru  a  fi  udate. 

t  PLANTr>-  (d'in  plabU  =  planta), 
in  diverse  compositiODi,  preeamn :  plan- 
tigeru.  -  a,  adj.,  pUBttţcr,  care  prodaea 
plante;  ţtanHgra(bi,-a,  adj.,  (fr.  pUatl- 
ţrade),  86  dîce  despre  animalile  ai  pae- 
serile  cari  in  mersa  app^sa  pre  tota 
plani'a  =  talp'a  petionilui,  na  namai 
pre  degite,  cama  facn  digitigradele;  pitm- 
tisugu,-a,adi.,(îi.vl%mtt9mţ(ti),  oarerajţe 
plantele,  snbst.  pi.,  ptantisugete,  fami,- 
lia  de  insecte  d'in  ordinea  hemipterelora 
cari  BQ^u  sncouln  planteloru  si  se  nn- 
trescu  d'într'enauln;  plantivoru,-a,  adj., 
(fr.  pUitlvore),  care  loftnes  plante,  sj- 
Donymu  cn  erUvoru. 

*  PLANTOMANE,  b.  m.,  (fr.  piu- 
tftmaae),  Care  are  manPa  =  pasaionea 
de  a  plantă;  de  aci :  plantomania.  s.  f., 
(fr.  pUntouanle),  mania  de  a  planta, 
passione  esaagerata  pentra  plantatieni; 
apoi,  plantomaniaeu  a&nplantomanieu.- 
a,  adj.,  relativn  Ia  pZan/oMonfa,  si  anbst 
una  plantomaniaeu. 

PLANTtJLA,  sm  plantura,  3.  f.,(fr. 
plantDle),  demin.  d'in  planta;  germele 
plantei  care  începe  a  se  deavolt&  on  oo- 
oasionea  gerrainationei. 

PLANT0LATIONE,  s.  f.,  (fr.  ^b- 
tuUtion).  germinationea  plantei. 

1  PLANU,-a,  adj.,  ptanas,  1.  IntensQ 
in  t<ţte  directioDJle,  formandu  nna  eio- 
gnra  superfacia  fora  inecalitati :  super- 
facia  plana,  locu  planu,  campu  planu; 
2.  latu,  platu,  nu  grossu  saa  rotunda  : 
frânte  plana,  come  plane;  3.  claru,  lim- 
pede :  gura  fAana,  vorbe  plane,  frosi 
plane. 

2  PLANU,  pl.-aH,  plasum,  (fr.plal- 
ne),  1.  campu  planu,  sessu  :  a  deseenâe 
de  la  monte  in  planu;  de  aci  in  geome- 
tria; 2.  superfacia  derepte  :  planu  ori- 
sont(Ue,  planu  vertieaU;a  talia  unueorpu 
prin  unu  planu;  planuîu  eeatoritUm; 
planulu  niridianu;  a  trage  d'in  unu 
punetu  datu  afora  d'in  planu  una  Ufm 
perpendictdariapre  <^nu;9.^Ti)iKt\xi.\Jl 
idea  pentru  uua  lucrare  :  a  fbrmă  tM« 
planu;  a  pune  planta»  pre  AarUiot; 


=y  Google 


PLA.  ' 

platiH  deltatalia;  planuUtunei  trageSa; 
nuia  essitu  pUmuiu;  planurile  omeneici 
de  muUe  ori  se  incurea;  de  acf  apoi  4.  ăe- 
Bemna  pre  chartâfs  alin  nani  edificiu 
deeoDstroitnj:  ţ^nuluunei  ease,planulu 
wiiei  baseriee :  planul^  orehitectonicu 
are  diverae  sedioni;  aeetio'iieapritwpale 
tpktm^  oritontale. 

FLAPOMA,  B.  f.,  oBlelU,  copert'a  pa- 
tolai,  Tedi  peploma. 

PLASMA,  pl.-maJe,plninB,(icXdt(][La), 
fictioae,  fonnatiotre,  creadrrti :  t>liiulu  e 
plaam^a  Uti  domneăieu. 

*  FLASMABILU,  adj.,  pUsnabllIs , 
esre  ee  pate  plasmă,  si  carb  e^^dlsnta^, 
formata  d'in  Intu. 

FLASMABE,  T.,  plsimare,  a  farmă, 
a  cre& :  Ini  DomiKdiea  i  a  plaeidu  a 
plasma  pre  otiu  dupo  imaginea  sea. 

PLASMATIOKE,  s.  f.,  pUsmatlo,  ac- 
tione,  de  plaamare,  formatiODe,  crea- 
tione,  fictjone. 

PI/ASMATOBITI,-fi^a,  adj.8.,pl«B- 
■ater,  care  plasma,  formatoriu,  crea- 
tom. 

PLASMATU.-a,  adj.  part.,  plmâralii^, 
formata,  oreatu:  omu^e  plasmatuăupo 
imaginea  Im  Domnediiu;  luerUri  plas- 
ma^ de  mâni  omenesa. 

PLĂSMUIRE,  pla$ri»iUt>rî^ ,  plas- 
muiAt;  Tedi :  ^asmare,  plasmatoriu,  plas- 
utatu. 

*  PLASTE,  8.  m.,  pUsteg,(itXdon]ţ), 
Yedi  1  plastu.- 

FLASTICARE,  T.,  (plastleai-e) ,  a 
formi  d'in  latii,  a  modbllÂ. 

PLASTIC ATOBIU,-Wn"a,  adj.  b-, 
plastlestor,  care  plastica,  care  face  fi- 
gare  d'in  Iuta,  care  modeliâdia,  model- 
latorîa;  sculptorin. 

PLASTICATC,  -  a,  adj.  part.,  (plag- 
tfoatas),  formatu  d'in  lutu,  modellatu, 
acnlpitu. 

*  PLASTICITATE,  a.  f.,  (fr.  plastl- 
elU),  calitate  de  plasttcu:  ^asticitafea 
materiei. 

FLAâTICU,-a,  adj.,  plastlAnst  (icXa- 
OTHMic),  formativa :  ortîleplaslice,  figura 
plastîca;moăellu  ţda^cu;  sBbst.  f ,  plas- 
tica, plaitlea,  (irXix<3ttxij),  artea  plastica; 
Bubst.  m.,  uttu  plasHeu;  artiatu  olii^  hi'- 
era  in  plaetica. 


PLA. 


m 


t  PLASTO-,  (d'in  gr.  «Xao»ic=ficta 
formatu),  in  compositioni ;  precama  : 
plastoăpnamia,  s.  f.,  (fr.  plaatodjiiamle, 
d'in  8iiva|it<:  =:  potere),  potere  creatrice 
care  constitne  si  desTolta  organele;  de 
acf :  pla8todynamieu,-a,  adj.,  (fr.  plai* 
todTDamlqne) ,  relativa  la  plaafodyna' 
mia;  plastograpJaa,  s.  f.,  (ii).aoroYpa^), 
faUificatîone  a  anni  actu  scrissu;  de  aci: 
plastogr(tphieu,-a,  adj.,  relativn  la  plai- 
trographia;  pîattographu.  b.  m.,  (tc\aam- 
Tpdoo;),  falsificatoriu  (^  Scriptare. 

PLS.STO'RIU,  s.  m.,  plastfrig,  (icU- 
ortjc)  vedi  f^aste,  si  yiastieu,  s.  Ha. 

PLASTBA,  s.  f.,  (it.  piastra),  1.  la- 
mina de  metalln  snptire;  2.  una  moneta 
lata ;  acuma  maneta  de  argentn  de  va- 
lâroa  unei  nncie  romane;  la  Neapoli  de 
valtfrea  unui  scata;  in  Tnrci'a  a  deecinHn 
Ia  valorea  de  23  centesime. 

PL  ASTRU,  (eontrasBU  d'in  emplastru) 
B.  m.,  yedi  emplastru. 

1  PLASTTJ,  B.  m.,  piaBtes,  (icXionjc), 
plastica,  plaaticatoria  ,  modellatorin  , 
seolptoria. 

3  FLASTU,-a .  adj. ,  plastns ,  (icka- 
ot6i),  fictn,  simulata,  imitata;  formata, 
crWito.  ^^ 

•  PLATANETU,  pl.-c ,  platmetam, 
selba  de  platani. 

•  PLATANINIT,-a,  adj.,  platantnns, 
de  platanu  :  lemnu  plataninu,  scor^ 
phtanina,  foUe  pîatmine. 

«  PLATANISTU,  s.  m.,  plataitsta, 
(nXolTOVKTrrJc),  1.  la  antici  locn  plantata  ea 
platani;  2.  lamodemi  carecultivasi  rende 
platani;  3.  uua  pesce  neconnoBcuta  mo- 
demiloru. 

•  PLATANOIDE,  8.  m.,  (fr.  plntanoT- 
de),unu  arbore  cares^minacupZo^anuItt. 

•  PLATANTHEBA,  s.  f.,  (fr.  pla- 
tantliire),  genu  de  plante  d'in  famili'a 
orchidieloru. 

PLATANU,  8.  m.,  platanns,  arbore 
superba,  adduasa  d'in  terrile  orientali, 
care  ee  cultiva  si  ia  gradinele  nostre, 
inse  cu  mai  pacinu  saccesau. 

FLATIA,  s.  f.,  plătea,  (nXaitîa),  loca 
largu  intre  case;  fora,  strata  larga,  etitte 
larga  : platia  râ&Itea;  a  se vei^^Iâiit 
^atia,  a  coniperâ  «fm'^na,  plii^a  e 
pkHadeămMi;  e imtUMmetnl^Um. 


=y  Google 


In  gm'H  vul^lni  ae  aude  proDunti'a 
italiana,  piaiia  ^  pluis. 

PLATINA,  8.  f.,  (isp.  platina,  fr. 
pUtla«),  nan  matalln  de  currendu  des- 
coperiţii, de  coI6re  mai  pucinu  alba  de 
G&tQ  a  ardentului :  platin'a  a  eellu  mai 
greu,  cellu  mai  pueinu  combuetUnle  si 
f»ai  pwctnu  fustbUe  d'intre  totemetiJîeU 
eonnoseute,  si  face  una  resistentia  tftvtn- 
c&Oe  Mont  acidelont,  eu  eseepHone  de 
ap'aregtde. 

*  PLATINME,  V..  (fr.  pl*tiiier),  a 
albi  aramea  roşia  cu  una  amalgama  de 
coBsitorin  si  de  mercoriu, 

*  PLATINATUro.  part.adj.,  (fr.  pla- 
tina), albitu  cu  amalgama  de  cossitoriu 
si  de  mercuriu;  arame^tinaioi  subet. 
platinatu,  (fr.  pUtlvate),  combioatione 
chjmica  iu  care  oxydalu  planicu  j<}ca 
rollnlu  acidului. 

+  PLATINICO-,  (d'in  plaHnieu),  in 
diverse  compositioni  determini  chymiei, 
precunin  :  platinico  -  ammonieu ,  plati- 
nieo-argentieu,  plaiinieo-barifticM,  pUt- 
tinico-cadmicu ,  platinico-calcicu,  pla- 
tinico-cobaUicu,  platinico-cupricu,  pîo- 
tinieo  -  ferrieu ,  pltUtnico  -  tnagneaiat , 
platinico  -manganicu  ,  platinico -nico- 
lieu,  platinico-potassieu.  platinico- so- 
dicu,  platinico-stronticu,  platinicO'gin- 
cieu,  care  resulta  d'in  combinaiionea  u- 
nei  sari  platiniee  ca  uua  sare  atmno- 
niea,  etc.  ete. 

*  PLATINlCa.-a.  adj.,  (fr.  pUtInl< 
qne),  se  dice  despre  alin  doile  gradu 
de  oxydatioue  a  platinei,  care  e  acidu 
sau  oxydu  dupo  circunstantie. 

*  PLATINIDE,  8.  f.,  (fr.  platiold»), 
familia  de  minerali,  care  eoprende  pla- 
tina si  combinatioDile  selle. 

*  PLATINIPERU.-d,  adj.,  (fr.  plt- 
tlninre),  care  eoprende  in  sene  platina: 
cupru  platiniferu,  terrenu  platiniferu. 

tPLATm0S0,-{d'ini)tofinoSH),  in 
diverse  compositioni  de  termini  chy- 
mic\,'piecQmu:platinoso-ammoaicu^la- 
tinoso-mercurosu ,  ptaiinoso-potassieu, 
platinoso-soăiou,  care  resulta  d'in  eom- 
binationea  nnei  sare  platinase  cu  una 
sare  anunonica.  etc.,  etc. 

*  PLATlNOSU,-tt,  adj.,  (fr.  pUtl- 
sMx),  a»  dice  despre  primulu  gradu  de 


oxydatione  a  platinei,  de  snlfaratione 
sau  de  alta  combinatione  a  platinei. 

•  PLATONE,  s.  m.,  PUt»,  (liXdttwv), 
nome  propria  allu  unui  philosopba  grecu, 
cellu  mai  celebru  d'intre  disciplii  Ini 
Socrate,  fundatorin  allu  idealismului;  da 
acf :  plat<Hueu,-a.  adj.,  relativa  la  Pla- 
tone  :  seola  platonica,  idee  pltUontee,  a- 
mâreplatoniea;platonismu,  s.  m.,Byste- 
m  platonica,  philosopMa  platomea; 
platotiit^,  s.  m.,  care  tinala  platomstmi, 
care  imita  pre  Platane. 

•PLATONIA,  p(o*u»w,  plaioma, 
|)/aJHma,  S.  f.,  platonia,  pUIvnii,  plâ- 
toms»  platiima,  massade  p^tra  in  forma 
de  columna. 

*  PLATU,-a,  adj.,  (jt>.art5,fr.  pUt), 
latu,  latitu,  tnrtitu. 

t  PLATT,  (d'in  j:X«i6<=latn),  in  di- 
verse compositioni  de  termini  scimti- 
fici,precama:pIa^ycarpAii,-a,adj.,(itXa- 
r&xtxpcpo;),  cu  ramuri  late;  pZa^Karpu,-o, 
adj.,  (icXtxT&xapiEo;),  cu  fructe  lat«;  pla- 
tyeaulu,-a,  adj.,  (nXaiâxccuXoc),  ca  fos- 
tellu  lata;  platiceplialii,-a,  adj.',  (xXa- 
TQxăiptxXo;),  cu  capalu  lata;j>Jafyoerctt,- 
a.  adj.,  (icXaTbxspxoi:) ,  cu  cdda  lata; 
plat^eer<de,  s.  m.,  pUtjeeros,  (icXat»- 
xepox:),  capritfra,  dama;  platgeeni,-a, 
adj.,  (i[>.at6xEp»4,  fr.  putreâre),  ca  cor- 
nele late,  Bubst.  pL,  platt/cerele,  genu 
de  insecte  lamellicorne  d'in  ordinea  co- 
leopterelora ;  platichdu,-a,  adj.,  (fr. 
plittlobMe,  d'in  x'^^>]=l'orfice},  cu  for- 
fecile  late;  plaiy^ilu,-a,  adj.,  (fr.  pla- 
tjohiie,  d'in  xe0.oţ=:labru),  ca  labrele 
=budiele  late;  platychoru,-a,  adj.,  (sXa- 
T6x<opoc),  cuspatialu  larga;  platyeoriase, 
B.  f.,  pUtrooriaalB,  (^Xatoxoplaot;),  di- 
latatioDB  morbida  a  pupillsi ;  platyeor- 
nut,-a,  adj.,  (fr.  platjcome),  cu  trun- 
chiulu  latu;  subst.  pi.  platyeormii,  fa- 
milia de  reptili  saurice ;  platycriHttit, 
8.  m.,  (fr.  platf erinite) ,  genu  de  e- 
cliinoderme,  cari  se  afla  in  atare  fossile; 
platyăoi^ylura,  adj.,  (&.  pUtfdaetjle, 
d'in  £Axn>Xo;^degitu),  ca  dogitele  Ute; 
subst.  pi.,  platydactyleli,  genu  de  insecte 
d'in  famili'a  bydrocoriseîoru;  plaiyga- 
stru,'a,  adj.,  (^am-ţă/iziap,  fr.  piatj^a- 
Btre),  cu  ventrele  lata;  snbst.  pi.,  plo^y- 
gastrele,  gena  de  insecte  d'in  ordinea 


.yGooglc 


HA; 

hjineiioptereloni;  platygenia,  s.  f.,  (fr. 
putrtrenle),  geDD  de  insecte  d'in  ordi- 
nea coleoţielom;  platygîo$satu,-a,  adj., 
(fr.  plitjţlossate) ,  cu  limb'a  I&ta ; 
snbet.  pi.  platyglossatde,  familia  de  hy- 
menopterecnlimb'al&ta;j>^%9lo9«u,-a, 
adj. ,  (nXcnOrXoxiaoc) ,  cu  limb'a  lata ; 
platţfffrommu,  s.  m.,  (fr.  plstyrroinnie), 
^enn  de  plante  d'in  familia  lychenilora, 
platylepe,  a.  m.,  (fr.  putylipe,  d'in  Xe- 
ntţr^acama,  Boldin),  cu  Bc&melate;  genu 
de  plante  alle  caroni  folie  sâmina  a 
BC&me  \a.t6;  platylciu.-a.  &ă}.,  (fr.  pU- 
tyloM),  cu  lobi  laţi;  Bubflt.  ro.,  platyîo- 
bulu,  genn  de  plante  d'in  famili'a  legu- 
minâseloru,  arbori  d'jn  Olland'a  noua; 
de  aci  si  phtylobarut,  s.  m.,  (fr.  pUtj- 
loblflr),  genn  de  arbuşti  forte  eleganţi; 
pkdylomu,-a,  adj.,  (fr.  platjlome,  d'in 
Xcă{ia=niargîne),  cu  margini  late;  pla- 
tyneunt.-a,  adj.,  (fr.  pUtjBenre,  d'in 
vs6pov=:nerTn);  cu  nervatnre  late;  pla- 
ttfnotu,-a,  adj.,  (fr.  put^note^  d'in  vu- 
Toc=:do8u,  spinare),  cu  doaulu  latu; 
sobst.  pi.  platinoiii,  genu  de  insecte 
coleoptere  heteromere  photophyge;  pla- 
tynu,  s.  m..  (fr.  putjne),  genu  de  in- 
secte coleoptere  creopbage;  platyomu, 
8.  m.,  (f^.  pUtjone),  genu  de  insecte 
d'in  ordinea  coleoptereloru ;  platyony- 
ekH,-a,  adj.,  (KXoturfvaxoţ,  fr.  pUtjo* 
«Uae,  d'in  SvQ£=ungla),  cu  nnglele 
late;  subst.  pi.,  platyonychU.  genu  de 
crustacie  decapodi  bracbyure;  platyope, 
8.  n.,  (fr.  plat7«pe,  d'in  Sti/,  âicâ<:=o- 
du),  genu  deiosecte  d'in  ordinea  coleo- 
pterelom,  alle  carom  elytre  au  dâae 
macule  cari  s^mina  a  doni  ocli  mari; 
platyophthdlmu,B.  m.,  platyopbthftlmns» 
sXaTD(S(pdxX[U)i;,fr.pUtr»pbthftlme),  odn 
latu,  una  specia  de  petra  pretiâsa  care 
are  form'a  unni  oclu  mare;  platypede, 
adj.,  (fr.  platfpide),  cu  petiomln  latu; 
ptatypetalu,-a,  adj.,  (fr.  pUtjrptitale), 
cu  petale  late;  plattfpesitw,-a,  adj»  (f^> 
platjp^iln),  care  sâmina  a  platypegu, 
8.  m.,  (&.  putlpiie),  genu  de  insecte 
d'in  ordinea  dipterelorn  d'in  famili'a 
chetolojeloru;j)îa(jpAyKM,-o,  adj.,  (itXo- 
rtfoXXoţ,  fr.  pljitf pbjlle,  d'in  ţ)6XXov=: 
fiilia),  cu  foliele  late;  platypode,  adj., 
(nXai&soiKt  fr.  pUtypode),  cn  petiorele 


late;  snbst.  pi.,  f^atypoăii,  genu  de  pas" 
Ben;platypro8opu,  s.  m.,  (nitMmiKpâaiMoit 
fr.' plutrpreiope),  cn  faoi'a  lata,  genu 
de  insecte  d'in  ordinea  coleopterelom; 
plcUypteride ,  8.  f.,  (fr.  pUtjpttiride), 
genu  de  plante  dicotyledonie  d'in  fa- 
mili'a corymbiferiloru ;  platypteru,  s. 
m.,  (fr.  platjpt^re,  d'in  xrspâv=arip& 
antenna),  genu  de  insecte  d^n  ordinea 
dipterelorn;  platypygit,-a,  adj.,  nXm6- 
icufoţ),  cn  cumla  ld,i\i\pkUyrapku.  b. 
m.,  (fr.  putyrapbe),  gflun  de  plante  d'in 
famili'a  synanthereloru,  originarie  d'in 
Afric'a;  ^atyrrhintt;-a.  adj.,  (nXaTâ^^tv, 
fr.  pUtfrrhln),  cu  nasulu  latu;  aabst. 
pi.,  platyrrhinii,  tribn  d'in  &mili'a  ai^ 
mielom;  phtyrrhynehura.  adj-,  (jtXart^- 
^07X01;,  fr.  platjrrhyBqiie),  cu  nasnlii 
sau  rostrulu  latu;  platyro»iru,-a,  adj., 
(fr.  platTr«stre),curo3tnilulatu;8nb8t. 
platyrostrele,  familia  d'in  ordinea  pas- 
serellolom;  platyseelu,  s.  m.,  (fr.  pUtf- 
Bcile),  genu  de  insecte  d'in  ordinea  co- 
leopterelom; platyaUieH.-a ,  adj.,  (fr. 
putf  Blllqnei  d'in  Blllqna)  care  are  8%li- 
ee^z^paetarile  late;  ^tysomu,-a,  adj., 
(icXatdqiotLoc,  fr.  putjiome),  cu  corpula 
latu;  snbst.  pi.,  ^atisomii,  genu  de  in- 
secte d'in  famili'a  coleopterelora;  |>Ia- 
tyapermu,-a,  adj.,  (fr.  platfspernis),  cu 
granutie  late;  subst.  pi.,  ^atyspermde, 
gena  de  plante  d'in  famili'a  umbellîfe- 
reloru;  ^atystertm,'a,  adj.,  («Xot&onp» 
wz,  fr.  platfBterae),  CQ  pectnlu  Ut^ 
genn  de  brosoe  testase;  platy3tomu,-a, 
adj-,  (nXaT6ato|io<:,  fr.  platfstoMe),  ca 
gnr'a  lata;  subst.,  pHatysfomiii  genu  da 
insecte  diptere;  f^âtysiu,  a.  m.,  (fr.  pls- 
t;Bt«),  genu  de  pesci  apropo  de  siluri; 
platyuru.-o,  adj.,  (xXat&oopo;,  fr.  pts* 
tyare),  cu  cod'a  lata;  snbst.  ^aiyurH, 
genu  de  insecte  diptere;  ph^eoma,  s. 
f.,  (fr.  plstjitrae),  genu  de  plante  d'in 
famili'a  fericilom,  cari  au  de  typn  pla- 
tyzom'a  roicrophylla. 

*  PLAUDEBE ,  plouai  si  plausei , 
platrsu,  T.,pl«iidere,  abBtecumÂnile,ca 
petiorele,  cu  aripele  ssi&  ca  se  âssa  unu 
sonetn;  a  bate  in  palme;  a  applaude,  a 
approbă  prin  applauen. 

*  FLAUSIBILE,adj.,pIsiiiIblll8,care 
merita  pIoMu;  de  lauda,  luidabile,  de 


=y  Google 


m nx. 

approbatn ,  de  aâmisaa ,  admissibile  : 
jMVta  fimis^de.  rationeplausiHle.  pre- 
testu  piausibile,  eseu$a  ^usibile. 

*  PLÂ.USITABE .  T.,  pluBiUrc,  a 
bate  oa  'aripMe  ca  porumbii. 

*  PLAUSORTO.-fflno,  adj.  8.,  ptan- 
aor,  care  piaude.  care'  appiemde  :pîa«- 
sorii  iPm  ^teatru. 

*  PLAUSTELLU,  si  ploMeUu,  pl.-e. 
ptaBVtelliiM  si  plMMIim,  denin.  d'in 
ţAaiatru,  oamtiu. 

*  FLAUSTRABIU,  si  plostrariu,-a. 
Aiy,  pUmtmins  si  ploatrarlas,  reia* 
miiHpkmatru;  aubst.  m.,  plausCrariu, 
1.  oare  fiice  plamfre,  rotariu;  2.  care 
mftna  ţ^au^ruhi. 

*  PLA.USTBIOE.  s.  f.,  plMstrIx,  fe- 
mina  care  pUutde  san  applaudc. 

«  PLAUSTRU,  pl.-e,  pUastmM,  car- 
ru  ordinarin,  oarra  terranescu,  trae- 
snra  terranâsoa. 

*  PLAtISU,-».  adj.  part.,  pUnsnB , 
batntu  cu  sonetn;  aabst.  m.,  plausu, 
plMtam,-na,  sonetu  produssn  prin  ba- 
terea in  palme,  GU'peti(}rfl1e,  ca  aripile; 
applauBU,  approbatioDe. 

*  PLADTINU,-a .  adj.,  plaaUnag, 
relattvu  la  poetolu  Plautu,  de  Plautu : 
versuri  piautme,  comedie  plaviine 

*  PLAUTU,  sau  ptotu,-a,  adj.,  pUii- 
t»,  si  ptotas,  care  are  orechiele  pen- 
denti. 

*  PLKBANU.-fl,  adj.,  (plebanuB),  re- 
latlvn  la  plebe;  subst.'  m.,  plehanu,  (it. 
plevano),  parocha  allu  plebei,  parochu 
in  genere;  de  acf  apoi,  ptelmrda,  (it. 
plemia),  parocbia. 

«PLEBE,  B.  f.,.pleb8,  geu.  plebls, 
abl.  plebe,  ai  plebea,  poporulu  ordinarin, 
in  oppositione  oaiiobiHi :  pitAea  rotmtia 
»&  iuptă  muliu  tempu  eu  pabHcii  peno 
ce-eastigă  tote  drepturile  politice;  plebea 
HHfOtia,  plebea  rustica;  omu  d'in  pl^; 
M^Hnti  plebei,  eon^uitoriiplf^i,  appe- 
raiorii  plebei. 

♦PliMBEOLA,  aau  plebeoula.  s.  t, 
pMeDbts,  demin.  d'in  pJe6e,  plebea  de 
^i09u,-Viilgu!u. 

*  PLEBEISMU,  8.  m.,Kit.  plebelsne), 
modu  de  lucrare  propriu  plebei;  condi- 
fcione  a  plebeUoru. 

*  PifiB£IU,-a,  adj.,  plebei»,  d'in 


PLE, 

plebe  :  famUia  .pld>eia,  magistraiu  ple- 
bâu,  consule  plf^tt,  jocuri  ţlebeie  ; 
Bubst.  unu  pleSeiM,  una  pJefteia,  ple- 
beii :  la  inceputtdu  republicei  romane 
pMeii  nu  erau  admissi  la  /tmetionUe  m- 
tiUe  ăUe  statuiui;  asUtcU  numtd  e  dif~ 
farmtia  itntre  pafrtoit  aifMmi. 

*  PIiEBIGOLU,-a,  adj.,  plebieels, 
care  respecta  pre  plebe,  oare  caută  a 
oaatif^  fardrea  j^Âd. 

«PIiEBISCITU,  pl.-e,  pleblselteM,' 
deeisione  Inata  de  plefte,  adeco  de  totn 
poporulu,  1^  votata  de  totn  poporaliif 
allegere  făcuta  de  totn  poporuin  :  ple- 
biaeitulu  e  form'a  originaria  a  legtda- 
tionei. 

•  PLEBITATE,  b.  f.,  plebltas,  stare 
de  pl^mu,  naecere  d'in  ple&e. 

PLECABE,  t.,  (pUoare),  1.  Ileetere, 
Infleetere;  Ineltaare;  a  curb&  in  diosQt 
spre  paoientu  :  a  pleca  ramurile  unui 
arbore,  a  plecă  captdu;  plecaţi  capetde 
vostre  domnfdui;  dlu  nu  se  pleca  tu- 
aintea  neminui;  ellu  sepleeălapametUm 
si  scrisse  câteva  littere  cu  degetele  m 
pulbere;  ea  se  pleei  siluăuna/lâre^in 
gradina;  2.  merere,  permorere,  persaa- 
dere  :  cu  tote  argumenteie  tdle  nu  me 
vei  plecă  se  faeu  ce  6u  vediu  co  nu  se 
covine;  dupo  mtdta  vorba  s'a  pleeaiht  si 
ellu;  3.  cu  form'a  reBeasiva,  laollMari, 
eedere,  a  cede,  a  inceti  si  a  se  retrage, 
a  se  im'niolli&  :  aceşti  militari  se  lupta 
cu  pertinacia,  cadu  morii,  dero  nu  se 
pleca;  ei  se  lunara  peno  ser^a,  cându 
incepura  a  se  plecă;  4.  cu  form'a  reăea- 
siva  impersonale  si  cu  datifulu  persweî, 
■anieare,  a  si  strică  etomacolu  :  a  se 
plecă  cuiva  de  ceva;  nu  mancă  d^in  a- 
ceste  buccate,  cotise  pleca;  i  ^apieeatu 
de  carnea  grassa;  5.  cu  form'a  Intrau- 
sitiva,  prvflfllgcl,  a  purcede  :  a  pleca 
Ia  drufflu;  mn  pkcatu  de  a  casa  ea  se 
viniu  la  tene,  si  amtrassulaunu  amieu 
care  nu  m'a  lassatu  se  mergu  mni  de- 
parte; cându  pleeati  la  Pariti?  deeo 
vreţi  se  adjungeti,  pleeati  mai  dedemee- 
n6tia;  inainte  de  a  plecă  mi  disse  se  nu 
me  miscu  de  a  casa  peno  la  iatoreerea 
sea;  de  plecăm  ouvoK,ua  petidm  ei  eu 
assemine;  de  aci  apoi :  a  pieed  /itg'a,  a 
la&  fog'a. 


=y  Google 


raE;^ 

PLECATtONE,  b.  f.,  iMoIlsAtio»  hu- 
mlUUB,  actîone  de  plecare  :pîecationea 
ramurilont  incarcate  dep6me;plecatio- 
nea  capului  coprensu  de  doreri;  pleca- 
tionea  oelUoru  la  pameniu:  me  inclinu 
cu  multa  plecatione. 

PL£CATIOSn,-a,  adj.,  aexlbllls,  care 
se  pleca  usîoru  :  ramuri  pleeatioae.  â- 
Htme  plecatiose. 

PLBGATOBin,-'oHa;  &dj.  s^  aţetens, 
Ivellfw^  care  pliea,  in  t.  s.  verbului ; 
mai  allessu  inse  :  pleeatoriu  la  drumu; 
—  Bubat  f.  phcatâria  sau  plecalore  , 
subint.  oue,  caiei-a  s'a  laatu  amnellulu 
ce  SOgea,  «tIb  laetarla  ftţno  deatitats. 

lPLECATU,-fl,  adj. part.,  (pllcHtns), 
flexaSf  iDllexBs»  ineUnatnSt  aoeltTng, 
procllrli,  proMiia,  pr^pensis,  denUang, 
sumnlBSDg ,  honfllB  :  ramuri  plecate 
peno  ia  pamentu;  ellu  e  plecatu  a  me 
ascultă;  plecatu  spre  bene,  pleeaiu  spre 
reu;  capulu  pleeaiu  riscamai  puanu  de 
câtu  cellu  redicatu;  ellu  stă  cu  ocliiple- 
aUi  la  pamentu;  servu  plecatu,  serva 
plecata. 

2  PLECATU,  B.  m.,  1.  flexlg,  IncU- 
aatto,  actula  de  plecare;  2.  profectlo, 
p|]I(^a3B^lu  la  drumu;  S.uaHaea,  norbaa 
e  naoBea  controctus,  morbu  provenitu 
d'in  stricarea  stomachuloi,  mai  allessu 
in  pi.  plecate :  ellu  pathemesce  de  ple- 
cate. 

PLECATUBA,  s.  f.,  (plioatnra),  He- 
xara,  resultatuln  actionei  de  plecare. 

t  PLECO-,  (d'in  icXâXEtv  =  plloare, 
plMtere ),  iu  diverse  compositioni  de 
termini  technici,  precamu  :  plecolepide, 
adj-,  (fr.  plecolepide,  d'in  XEir[;=8cama, 
Boldiu),  cu  scamele  implettite  Ia  base; 
^copode,  adj.,  (fr.  plâoopode,d'inKcw; 
]to8d;  ^pede)  j  cu  petiorele  sau  pinnele 
implettite,-  plecoptera,  -  a,  adj,,  (fr.  pli- 
copUre;  d'in  icrepâv^aripa) ,  cu  aripele 
implettite;  pkeo8tomu,-a,  adj.,  (fr.  pl6- 
eoBtanef  d'ÎD  oz6^  =  gura),  cu  gnr'a 
implettita ;  subst.  m.,  pUeostomu,  genu 
de  plante  d'in  funili'a  fungilora. 

-  PLECOSTU,  a,  m.,  (fr.  pWeoBM), 
UDQ  pesce,  Idricariuîu  setîferu,  Linn. 

«  PLECTA,  8.  f.,  plecta,  pletta,  plet- 
titma. 

*PL£CTEEE,fJM«i  AÎplesseiiplesau, 


_P^=^ 5g« 

T.,  pleetere»  a  impletti ;  vedi  plettire  si 
implettire. 

*  PLECTICU,-(i,  adj.,  (fr.  ple«tlaae), 
semnu  pledicu,  prin  care  se  insemni  nou 
verSQ  citatu  d'lu  Omeni. 

*  PLECTILE ,  adj.,  pleotllU,  fecutu 
d'in  plelte,  implettitu. 

PLECTIKE,-eso«,  v-,  pleclere,  a  im- 
plettf,  vedi :  pleitire  si  implettire. 

t  PLECTO-,  (d'in  icXsxttSţ  =  pllea- 
tna,  plexDs),  in  diverse  eompositiom  de 
termiui  teclinici,  precxana:  plşctoe(^rpu, 
8.  m.,  (fr.  pleotvoarpe,  d'in  xapsJc  ^ 
fructn),  genu  de  cryptogame  d'in  ordi- 
aei\jehemhTa;plectogmihu,'a.  a^j.,  (fr. 
plectognathe,  d'in  -fvadoc  =  falca),  cu 
fălcile  plicate;  genu  de  pesci  oaaosUptec- 
toneurite,  a,  î.,  (fr.  pleetonenrlte,  d'in 
VEupov^mervu),  inflammatione  a  plessu- 
rilorunervo8e;pieciorAwncAi*,-a,adj.,(fr. 
plectorhjDqn»,  d'in  fdŢ/pi  i::::  loatia); 
care  are  rostrulu  plicatu;  genu  de  pesci 
d'in  marea  Indielom;  plectoritu,  s.  m., 
(fr.  pleotorlte),  dente  de  peace  fossile, 
care  are  form'a  unui  rostru  de  passere. 

*  PLECTRANTHD,  B.  m.,  (fr.  pleo- 
tranUie,  d'in  irX£xtpov,si  ^-.'dvc  =:âore), 
genu  de  plante  d'in  familia  labiateloru. 

•PLECTKICâNU,-a,  adj.,  plectrl- 
caBiSj  care  resona  sub  pUdru. 

*  PLECTHIPOTENTE,  adj.,  pUetri- 
p*teiiHj  tare  in  ^2ecjru  =  tare  in  poesi'a 
lirica. 

fPLECTRO-,  (d'in  jrX^tpov  =  ple- 
etnim,plectru)tin  compositioni  4e  termi- 
ni tecbuici,  piecumu:  plectrophanu,  s.  m., 
(fr,  plectroptiane)t  genu  de  passeri  (it. 
TeroeUluo),pfecţrof)/ioru,  s.m.,(fr.  pleo- 
trophore),  genu  de  moUuBce  aprope  de 
limaci;  pUetropomu,  9.  m.,  (fr.  pleotro- 
poHc,  din  ftujut  =  operclu),  gena  de 
pesci  ossosi  holobrancbii  d'in  famili'a 
acantbopomiloru;  pltciroj^eru,  s.  m.,  (fr. 
pleet«pt«re,  d'in  irrepdv  =  aripa),  genu 
de  pasaeii. 

*  PLECTRONA,  e.  f ,  (fr.  pleetrepe), 
genu  de  plante  dicotţledonie,  d'in  fa* 
mili'a  rhamnateloru,  arbore  care  cresce 
Ia  capulu  Bonei  Speraotie. 

*  PLECTEU,  pl.-e,  pleetran,  (itXjJx- 
tpov) ,  mica  vergella  de  eboriu  ca  care 
89  attengeaa  cordele  l^rei  sau  cetberei, 


.yGooglc 


m VIE. 

de  aci  apoi:  lyr'a  saa  eether'a;  si  infioe 
poesf  a  lyrica. 

PLECTUBA,  8.  f.,  plMtora,  implet- 
titnra. 

*  PLEGORIA,  8.  f.,  plefr*ri»  si  pil-  ^ 
gftrin  itnes,  linia  trassa  pre  pamentu 
pentru  alliDiamentu. 

•  PLEIADE,  pi.  pîeiadi,  f.,  plejas, 
pi.  plejades,  (nXEidi;,  pi.  K^siASs^),  con- 
stellatione  d'in  spinarea  taurului,  nomita 
de  poporn  gc^in'a  sau  elose^a  (cu  pallii). 

PLENABIU,-»,  adj.,  plenarlas,  de- 
plenu,  completn  :  numeru  plenariu,  a- 
'  ătmare  plenaria. 

FLENILUNIU,  pt.  -  ie,  plenllunlnm, 
lâna  plena  :  m  tempulu  plenilumului. 

PLENIPOTBNTE,  adj.,  plenlpotens, 
care  are  deplena  potere,  Tedi  si  ^^ipo- 

FLEMIFOTENTIA,  s.  f.,  (pl«ilp«teii* 
tlâf  ît.  pleiiip«t«»â)(  antorisatione  de- 
plena: a  dâ  Oliva  una  ^enipotentia  de 
a  traetâ  asuprea  unei  cestione  de  dreptu; 
plenipotenţiarii  si  au  presentatu  pleni- 

PLENÎPOTENTIAEIU.-ifl,  adj.  s., 
(it.  pUnlpoteDilârio),  manitu  cu  pleni- 
potentia :  plimpot^iarii  prindpilvru 
europiani. 

PLENIBE,-eseH,  t.,  oonplere.  Im- 
piere;  exeqnt;  terminare;  a  implenf :  a 
essecntă  deplenu;  a  termini  :  asctdtati 
si  pleniti  ordi«i7e  meUe;  vedi  implenire 
si  indeplinire. 

PLENISONU,-a,  adj.,  (pleolagons), 
care  sona  deplena :  vocali  pîcnisone  si  vo- 
cali semisone;  in  lucru,  u  finale  e  p/etii- 
sonu,  in  facn,  e  semisonu;  m  lucri,  i  fi- 
nale e  plenisonu.  in  faci,  e  semisonu. 

PLENITATE,  s.  f.,  pienllas,  calitate 
de  plenu,  stare  plena;  saturatione  com- 
pleta; corpalentia. 

PLENlTOKia,-(ma ,  adj.  s.,  corn- 
plens,  impleiiSj  care  pleneice,  care  tm- 
plenesce;  vedi  implenitoriu. 

PLENITUDINE,  s.  f.,  pleoltado, 
mărime  deplena  :  plenitudinea  poterii 
imperiale;  totu  ce  imple  :  marea  si  ple- 
nitudinea ei;  plenitudinea  tempului;  ple- 
nitudinea armatei,  corpulu  intrego. 

PLENU,  (pron.  plinu),-a,  adj.,  plenns, 
implatn,  (contrariu  desertu),  totn,  in- 


fţŞ. 

tregu,  cui  nu  lipsesce  nemica  :  vasu 
plenu,  bute  plena  eu  vinu  sau  de  mim; 
casa  plena  cu  omeni,  sau  de  omeni;  eUu 
a  venitupt&tu  de  sânge;  ea  s'a  arretatu 
plena  de  buecuria;  omu  plenu  de  me- 
nta, plenu  de  resbonare;  U*n'a  e  plena; 
plati'a  e  plena  de  merci,  ^ena  de  o- 
meni  CM-i  vendu  si  compera; — dlti  a  es- 
situ  cu  mânUe  plene. 

«  PLEONASMD,  s.  m.,  pleaiasam, 
(xXeovExojuSi;),  saperabuodantia,  figorade 
gramm.  si  de  retorica,  ande  se  pana 
mai  malte  vorbe  de  <^tu  e  necessaria 
pentru  intellessuln  completu  :  noi  a- 
vemu  summa  de  pleonasmi  in  Itmft'a 
vulgaria  :  mie  mi  se  covine,  tie  ti  se  co~ 
vine,  lui  i  se  covine,  lei  i  se  eovine. 
nâuenise  covine,  v6ue  vi  se  covine,  lom 
li  se  eovine,  sunt  pleonasmi;  co-ci  e  det- 
tuîlu  :  mi  se  eovine,  ii  se  covine.  etc.  si 
numai  una  emphase  ar  pote  justifieâ 
adaussulu  pronomineioru  (^solute,  mie, 
tie,  etc.;  inse  in  casulu  aceHK-a,  prono- 
minele  conjuncte ,  mi ,  H,  etc  devin» 
superflue. 

PLEONASTICU,-o.  adj.,  relatiyu  la 
pleonasmu  :  espressione  f^nastiea ; 
adausau  pleonasticu;  adv.,  pleonastice, 
ÎD  modu  pleonasticu. 

*PLEROMA,  ţ\.,-mate,  plero«, 
(itXijpwjia),  plenitudine,  impietară;  im- 
pletur'a  spaţiului. 

•PLEEOMAKrU,  3.  m.,  pleronari», 
marinariu  pre  nna  oare  mare. 

*  PLEROMiTICU,-a.  adj.,  relatifo 
la  pleroma. 

*  PLBHOTIC[J,-a,  adj.,  pleMtUys, 
(îtXijpoTLxdc)^  Bupplementariu. 

*  PLE8I0SAURICU,  sau  plesiosau- 
rinu.-a,  adj.,  (fr.  ple^logurlea),  reta- 
tivu  la  plesiosauru. 

*  PLESIOSAURU,  s.  m.,  (fr.  pl«sl«- 
sanre,  d'in  xXijoto^^apropfl,  si  3aDpoc= 
serpilla),  genu  de  reptill  gigantice,  d'in 
care  se  aSa  nnmai  fragmente  in  stare 
fossile. 

PLESSA,  B.  f.,  (plexne),  Uqnsss, 
plaţm,  rete,  1.  implettitura  de  fmucelle 
spre  a  prende  pesci  si  passeri,  rete, 
retella;  cursa  :  a  intende  pUss'a;  a  dă 
ca  pUss'a;  a  prende  in  pliss'a;  2.  clas- 
se  :  «na  pUssa  de  6meni;  âmeni  de  tote 


=y  Google 


njE. 

plessîe;  3.  districtu,  cercu  :  judedete 
ae  impartu  in  mai  muUe  plesse. 

FLESSELLA,  pi.,  plesselle.  test»  ma- 
nnbrll  onltri :  pUssellde  cutU^dm;  ples- 
sdle  de  cornu.  de  lemnu.  de  ca^gmtu. 

*  PLE^IMETRIA,  a.  f.,  (fr.  plesal- 
■itrle^  d'în  nXij39siv  ^  percntere,  si 
[lirpov  z=:  mesura),  tnodn  de  ascultare 
mediata  cn  adjatoriolu  instrumentulni 
nomitu  plessimetru. 

*  PLKSSIMETBICU,-ajadj.,(fr.ple8- 
■imtftrfqae),  relattvu  la  plessimetria. 

*  PLESSIMETRD,  s.  m.,  (fr.  plessl* 
radtre),  înstrumentu  cu  care  ae  serru 
medicii  Bpi;e  a  practicii  pereusaionea  me- 
diata pentru  esplorarea  pectului  mor- 

bOSQ. 

1  PLESSU,-a,  adj.  part.,  plexis,  im- 
plettitu,  compusQ  d'in  laciuri,  intetla- 
ciatu;  de  aci  subst.  plessa  si  plessu. 

2  PLESSU,  8.  m.,  plexus,  pletta,  im- 
plettitura. 

*  PLETHOMEBtA,  s.  f.,  (fr.  pWthe-: 
mtirle,  d'in  TrX'i^;  =  plenitate,  ai  ^- 
poc  =  parte),  auparabundantia  sau  es- 
ceaan  de  parti  in  unu  animale. 

•  PLETHOMEItICU,-a.  adj.,  (fr.  ple- 
ttaoB^rlqne),  TelativQ  la  pîethcmeria. 

•PLETHOMEKU,  a.  m-,  (fr.  pU- 
tiiftnfere),  monstni  care  are  parti  auper- 
abundanU. 

•  PLETHOBA,  a.  f.,  (jrXtjMpa,  fr. 
pljthore) ,  superabundantia  de  aan^ 
intr'una  systema  sanginia,  sau  intr'nna 
parte  a  acestei  systeme,  de  acî :  plethora 
generale,  si  plethora  loe<^. 

•  PLBTHOBICU.-a,  adj.,  (luXYidiopi- 
x(!;,  fr.  pUthftrIqae),  relatiru  la  ple- 
thora :  tendentia  plethorica.  affeetione 
pldhorica;  si  affeetatu  de  plethora :  unu 
morbosu  pleihoricu,  una  femina  pletho- 
rica, 

PLETTA,  s.  f.,  plexuB»  pâru  implet- 
tita :  plettele  femneloru;  plette  lungi  si 
formase;  prin  eateosioue  :  peru  lungu. 

PLETTIfiE,  V.,  pleetere,  vedi  com- 
puanln  implettire. 

PLETTITU,-a,adj. part.,  pleins,  vedi 
in^lettitu. 

PLETTITUBA,  s.  f.,  pl«xn8,*nH,  vedi 
mplettitura. 

•  PLETlI,-o,  adj.  part-,  pletos,  im- 


^^         PM est 

plutu,  plenu,  de  aci  compoaitele  :  corn- 
pletu,  impleiu.  repîetu. 

*  PLETUBA,  a.  f.,  pletnra,  imple- 
turfl,  sau  implutura. 

*PLEUEA,  s.  f.,  («Xeopii),  lăture, 
casta,  de  aci :  membrana  aerdsa,  dia- 
phana  si  perapinibile  care  imbracca  pre 
d'in  intru  fia-care  costa,  si  apoi  se  re- 
plica pre  amendoui  pulmonii, — occurre 
in  mare  numeru  de  compoaitioni,  coma 
se  pate  reda  mai  diosu. 

*  PLEUBALGIA,  s.  f.,  (fr.  plenralţle, 
d'in  jtXeopd  =  lăture,  costa,  ai  ăXŢ05= 
dorere),  dorere  la  coste,  jungliiu. 

*  PLEDRALGICUro,  adj.,  (fr.  pleii- 
ralf  Iqae),  relativu  la  pleuralgia. 

*  PLEUBANDEA,  s.  f.,(fr.  plemii- 
drft),  genu  de  plante  d'in  famili'a  hj- 
periceelom. 

PLECBESIA,  s.  f.,  pleureslB  ai  pleu* 
risis,  (it.  pleoreBla,  fr.  plenr^sle),  in- 
âammatione  a  membranei  care  accopere 
coatele,  dorere  cu  junghiu. 

*  PLEUBETICU  aiplem^etieura,  adj., 
pleurltlcD8,(icXsuptnx(Sc,fr.pleDrdtlqDe), 
care  e  affeetatu  de  pleuresia  :  unu  omu 
^eureticu ,  una  femina  plewdiea ,  si 
subat.  UNU  pleuretiat. 

*PLEURITE,  ai  pleurUide,  a.  f.,  plen- 
rlUa,  (xXeupîrt;,  it.  ptenrltlde,  fr.  plen- 
rlte) ,  morbu  aynonymu  cu  pleuresi'a , 
jungliiu :  pleuritidea  e  perteulosa;  mont 
omenii  de  plearitiăe  deco  nu  se  eauta 
indattt. 

*  PLEUBITICU,-a,  adj.,  pleorlUenB, 
(nXeopttixdt,  fr.  pleurftiqne),  relatiru 
\&pleurite:e«fferetUiapl&tr^ica,  doreri 
pleuritice. 

*  PLEUBITIDB,  a.  f.,  yedi  pieurite. 
t  PLEUEO-,  (din  «Xecpi  =  lăture , 

costa),  in  diverse  compositioni  de  ter- 
mini technici,  precumu:pIeuro&rancAi- 
cu,-a,  adj.,  (fr.  ple«robrăneli6),oares^- 
mina  cu  unu  pleurohranchiu,  e.  m.,  (fr. 
pleura  bnnobe,  d'in  ppdq^iov  =  orgaua 
de  reapiratione  la  peaci),genQ  de  molluace 
gasteropodi;  de  aci  ei  plewobran^ia , 
a.  f.,  (fr.  pleorobranchle,  ai  plenrobran- 
ehldle);  pleurocarpu,-a,  adj.,  (fr.  ples- 
roearpei  d'in  xapicdi;^frnctu),  ou  fruc- 
tele inaeriateprelaturea  fustnlui :pîa»-  - 
te  plettrocarpe;  subst.  pi.  pleuroemfdej 


,  Google 


«8 nX: 

pleurocele,  8.  f. ,  (fr.  pleurwâie,  il'iu 
xi]Xi]=tumore),  inâatura  la  coste;  p2eM- 
roceru,  8.  EU.,  (fr.  iţlearoc6r«  ,  d'in  xâpoc 
^cornu),  genu  de  concliyUe  uniralre; 
^^HTOcystai  s.  m.,  (fr.  pleorocjsta,  d'ia 
x6citoc=curu),  una  specia  de  ursinu  alia 
cărui  cura  e  de  una  ld,iaK;pleuroderu,-a, 
adj.,  (fr.  plepfodâre,  d'in  ££pTj==coUu), 
ca  collulu  de  una  lăture;  tiubst.  ţl.pieu- 
roderele,  familia  de  reptili  chelonice; 
pleurodidyu,  8.  m.,  (fr,  pleurodlotjon), 
gena  de  polypi;  pleurodiscaie,  adj.,  (fr. 
ptooraflitşmlf  d'io  S(cn(oi;=:discu),  inae- 
riata  pre  laturea  discului,  la  plante; 
piem^odante,  adj.,  (fr.  plenrtdonte,  d'in 
ÂSotii;,  i^omii  ^  dente),  oare  are  denti 
numai  pre  latiuile  f^lciloru;  pleurodynia 
B.  f.,  (fr.  pleorodf  Die,  d'inăSoviJ  =  do- 
rere),  dorere  reumatica  la  musoliii  in- 
tetcoatali;  de  acf :  pleurodjftucu,-a,  adj., 
rebltÎTU  la  plem-odytţţa;  pleurogynicu, 
~a,  adj.,  (fr.  plearaf  jBţqne),  relativu  la 
pleurogynu,  a.  m.  (fi;.  pleiLr«grTiie,  d'in 
']Dia^=nioliere),  tuberculii  c&ra  se  inal- 
tia  d'in  acellu-aşi  puw^vi  W  o?ariala, 
si  86  lassa  pre  uu'a  d  in  lataţjJe  eelle, 
lapIante;j)2^o^ynifu,-a,  adj.,  (fr.  plei- 
rogf  rat6),  se  dice  despre  âre-cari  ferice; 
pletironeistitle  aau  pleuroneeioide ,  adj., 
(fr.  pleir«B«etlde  si  plearoiţţiitoTdA} , 
care  e^mina  cu  nuu  pleuroneetu.  a.  m., 
(fr.  pleurtneote,  d'in  vi^ti];  =  innota- 
toria),  familia  de  pesci  d'in  ordinea  ma- 
lacopterygiiloru;  plearonervura,  adj., 
(fr.  pleuronerr^i  d'in  vsttpov  r=  nervu), 
munitu  cu  \\p.^  n^rvatura  laterale;  pZeu- 
ronot»,-a,  adj-,  (fr.  pltnronate,  d'ia  vu- 
toc  =  spinare),  munitu  cu  una  mem- 
brana pre  spinare;  pteuroperipneuHonia 
si  pleuropnetunţfţţta,  s.  f.,  (fr.  plearop^- 
rlpnenraenie  si  pl^aropneanonle),  in- 
âammatione  simultania  a  pleurei  si  a'pal- 
njiooiloru,  pleure^a  complicata  de  pneu- 
qionîa;  de  acf  :  pleuroperipneumonieu 
fii  pUuropnfiumotiicu,-c  >  s^j.,  relativu 
]&pîeuroperipnei^monia;pleurophoru,-a, 
adj.,  {ii.  plenropfaore),  care  ptSrta  una 
membrana,  sau  care  e  in  forma  de  mem- 
I^CMţa;  pleuroptem,-a,\sLi'i.,  (fr.  pleurop- 
MrN  d'in  nrapdv  :=  aripa),  care  sbora 
cu  a^utoriulu  membraneilaterale;  subst. 
pL  pkuropterek,  familia  d'in  ordinea 


ns.  . 

cliiroptereloru  care  coprende  vespereUii 
=:liiiacii;f]îeuf(»-Aim,-a,  adj.,  (fr.  plea- 
rorfaiiti,  d'in  ^(Ca=radecinaJ,  cu  rade- 
cin'a  assediata  pre  casta  sau  lţ|i)ire; 
pleurorrheia,  a.  f.,  (fr.  plenrarrliâş,  d'in 
^£stv=cur^re),  accamulatioQB,  ceuges- 
tionedelicida)npleura;pIeur(»riAo|Mtoia, 
B.  f,,  (fr.  plurorthopu^e,  d'in  Âpîhiţ  = 
dreptu,  si  moii  =  sufîdare ,  respirare), 
,dorere,  junghin,  care  nu  permitte  mor- 
boBului  a  respiră  canina  e  in  ana  posi- 
tione  verticale;  pleuroşonui,  b.  m.,  (fr. 
pleuroaomt,  d'in  aă^  ^  corpu),  moa- 
Btfu  care  are  abdominele  crepatu  san 
spartu  de  l&ture,  si  bractnla  correspon- 
ditoriu  rea  deavoltatu ;  de  acf :  pleuro- 
somia,  8.f.,(fr.  plenraso^e),  stare ;tIeH- 
rosomica.-tf,  adj.  (plenroscalqşe);  pleu- 
roapasmodicu,-a,tkdy,(îi.  pleoraspano- 
diqae),  relativu  li  plem-ospasmu,  s.  m., 
(fr.  plearospasne ,  d'in  3K9.a^j6i=s^ma- 
mn),  spasmu  la  pectu  care  affecta  nu- 
mai una  latnre  a  acestnj  orgao^;  plm- 
rogpermu.  s.  m.,  (fr.  plenrosperHe,  d'ia 
aiclp|j.az=:3ementîa),  genu  de  plante  d'ţa 
famili'a  umbellifereloru,  cari  crescu  în 
Europ'a;  pkuro8tomu,-tt.  adj,,  (fr.  pl«a- 
roatone,  d'inariSţiec^gara),  ca  gur'ain- 
congiorata  de  nna  membrana  :  ple^ro- 
thalia,  B.f.,  (fT.pleurothalle,  d'in  «diUetv 
=inâorire),  genu  de  plante  d'in  &mili'a 
orchidielorQ,  originarie  d'in  Âmeric'a  : 
pleurotkoionu,  a.  m.,  (fr.  pleBrethataats, 
d'iu  nXeop^sv  ^  de  una  latere,  si  tivoz 
=  teQsioae),  tensione  laterale  a  mns- 
cbiloru,  moiha;  pleurotomariu,  sipleu- 
rototHU,  s.  m.,  (fr.  pleDr»ţ*Bi«ir«  9i  pkn* 
rotome),  genu  de  molli^ce  gasteropodi 
pectinibraacbie. 

•  PLEVRA,  8.  f.  («Xw)p4,fr.  pline), 
membrana  serâsa  diaphana  si  perspiid- 
bile  care  imbracca  pre  d'in  intra  &a- 
care  casta,  jsi  apoi  se  replic»  ţre  ţ^es- 
doui  palmonii :  plcvr'a  cosicde,  cape  im- 
bracca faci'a  interna  a  câsWora;  pZeer'a 
puîmonaria,  care  e  in  contacta  cu  pul- 
monii;  vedi  pleura,  precama  si  compo- 
sîtele  :  pl^rodynia ,  pletfM^rytm ,  la 
pleuroăynia,  f^arodi/nieu,  etc 

*  PLEXAUBU,  sau  pleny»^  s.  m., 
(fr.  plexaire),  genu  de  poljgti  atalnlita 
in  loculu  gorgonelota. 


=y  Google 


njL 

*  PLEXE0BLA3TU,  Ban  pîesseobla- 
8fw,-a,  adj.,  (fr.  plexâobUste,  d'inicUft; 
=iplettîtuTa,  si  ^Xa(n(!c=;rainu),  se  dice 
despre  embrjroaele  aî  carai  c^tyledooi 
resarn  d'ia  pamentu  in  doui  lobi,  si  se 
scamba  in  folie  de  una  dimensione  dîf- 
feiita  de  a  folieloru  ordinarie. 

*  PLESICHKONOMETBU,  amples- 
aicronometru,  s.  in.,(fr.pl«xlohronoiBi- 
tre),  uua  specia  de  ckronometru. 

•PLKXIFOKMB,  plexiformu,  aaa 
plessiformu,-a,  adj.,  (fr.  plaxirorne), 
cate  are  form'a  unui  piexu. 

*  FLEXIFKDE,  sia  plessipede,  adj., 
(b.  plflxlpâde),  care  are  pedele  sau  sti- 
pea  formata  d'in  unu  plexu  manifestu 
de  âbre  :  fungu  plexipede. 

*  PLEXU,  sau  plessu,  s.  m.,  pl«xii, 
terminu  de  anatomia  :  plettitura  de 
nervi,  sau  ai  de  alte  vaae  organice  : 
p{e3;«tîu  brachiale;  pkxulu  cardiaeu,  ple- 
xuhi  cervicale,  pieiutu  choroide,  plexulu 
eeUacu,  plexuiu  crurcde,  etc. 

PLICĂ,  s.  f.,pllMtura»  plioatura,  vedi 
ai  plieu. 

FLICAB£,r.,  pllflare*ainâoQf,aim- 
patui^  :  a  pUca  una  fdia;  a  plicâ  una 
pândia;  a  plicâ  unu  veatimentu  ;  a  se 
plicd  ca  unu  $irpe;  —  Todi  compasele  : 
complicare,  mplicare ,  espltcwe ,  repli- 
eare,  applicare,  etc.;  compara  si  form'a 
Secare. 

PLICATILE,  adj.,  pUoitUIg ,  ce  se 
p6t6  plicd  :  lucruri  plicatili,  şerpii  sunt 
pUcatili. 

PLICATIONE,  a.  f.,  (plloatio),  ac- 
tione  de  pUeare. 

PLICATIVU,-o,  adj.,  (fr.  pWcalir), 
care  e  totu  pUcatu,  fora  veri-nna  or- 
dine apparente,  precnmu  su  p&rtile  co- 
rollei  în  tnacu  (paparer). 

FLICAIU,-a,  adj.  part.,  plieatH,  în- 
doniţa,  impaturato;  ->  Todi  compusele  : 
eontplicatu,  iti^icatu,  esp^4catu,  repli- 
catu,  appheatu,  etc.;  compara  si  form'a 
ţieeatu, 

FLIGATUBA,  s.  f.,  pllcatnra,  efec- 
tnlu  actionei  de  plicare  :  plicaturele  u- 
nui  vestimeniu;  manidlvlu  arthiereidui 
t  numai  plicature. 

t  PLICI-,  (de  la  plică  —  pUccatura), 
ia  direrse  compositioni  de  termini  tecli- 
Toii.n. 


Ho te» 

nici,  precnmu  :  pHeicdlu,-a,  adj.,  (fr. 
pll«lflollo,  d'in  piica  sicollu),  ca  col - 
lulu  plicatu,  se  dice  despre  unele  insecte; 
pliciferu.-a,  adj.,  (fr.  pUefKre),  care 
pârta  plice,  ca  structur'a  fibrosa  a  unei 
specia  de  spongie;  pliciforme,  sau  plid- 
formu,-a,  adj.,  (fr.  pUcirorme),  care 
sâmina  a  plice;  plidpenne  sau  plieipen- 
nu,-a,  adj.,  (fr.  pllotpenne),  care  are  a- 
ripele  sau  elytrele  plicale  de  a  lungulo 
pre  margini;  insecte  plidpenne. 

PLICU",  pl.-e,  si  -uri,  pUeati^a,  pli- 
catura,  lucra  plicata  :  unu  pliat  de 
eharteia;  plieu  sigillatu;  pune  serissorea 
tn'r'tinu  pliat;  plicurile  unuivestimentu. 

PLINIRE,  plinitu,  plinitudine,  plinu, 
vedi :  plenire,  plenitu,  plenitudine,  plenu. 

*  PLINTHIDE,  8.  f-,  pllnthii,  (icXtK- 
9'U),  una  cărămida  cadrangularia;  de  aci 
apoi  figara  cadrangularia  in  genere. 

*  PLINTHIU,3.m.,plliithlQB,  (nXiv- 
diov),  una  figura  cadrangularia  cava,  in 
care  erau  trasae  liniele  cari  arretau  o- 
rele,  una  specia  de  orologin  solariu. 

*  PLINTHOPTGU,-a,adj.,(fr.  plU- 
thopjKB,  d'ia  ffXtvdoi;  ^  cărămida,  si 
îwrt=curu),  care  are  estremitatea  ab- 
dominelui  de  colore  caramidale. 

*  PLINTHU,  s.  m.,  pllnthns,  (sXEv- 
doi;),  cărămida;  in  architectura  petr'a 
cadrangularia  oare  se  pune  la  baaea  o- 
nei  columne. 

*  PLOCE,  s.  f.,  ploee,  (n>.oxiJ),  repe- 
titionea  unui  coventu,  figura  de  reto- 
rica. 

*  PLODEEE,  V.,  pl«4ere,  yeiiplau- 
dere. 

*  FIiOBABILE,adj.,pl9rabnis,dem- 
nu  de  ploratu,  care  te  face  se  plângi; 
tristn  :  atare  plorobUe,  figura  plorabile. 

*PLOBABE,v.,pIi>nre,  a  plânge  tare, 
a  rersă  multe  lacrime  :  ae  lassămu  co- 
pUlii  si  tmdierih  se  plore,  harbatiloru 
nu  ae  eovine  a  plorâ;  plorămu  mortea 
amicului;  mammele  phra  pre  copiUa 
perduti. 

*  PLOBATIOKE,  a.  f.,  pl«ratl«>  ae- 
tione  de  plorare. 

*  PLOBATOEID,-Wria,  adj.  s.,  pu- 
ratftr,  care  plora,  plânge,  vâraa  lacrime 
ai  suspina. 

«  1  FLOBATU.-a,  adj.  part.,  plon- 


,y  Google 


«90 


PLU. 


u>,  plânsu,  lacrimatu,  udatu  cu  lacrime. 

*  2  PLOKATU.  a.  ra-,  vloraiui.-u». 
actulii  de  plorare,  plansulu  :  ploratulu 
ftmindoru  si  alîu  copilliloru  sfascia  â- 
nimele  siitdatoriloru. 

«PLOSTELtU,  pl.-e.  plAstelInm. 
earru  micu;  yeii  piat4stcUu. 

*  PLOSTRAKIC.  s.  m.,  ploitnirh.s. 
care  mena  carrulu,  si  care  face  carre,  ro- 
tariu;  Tedi  plaustranu. 

*  PLOSXRD,  pi.-c,  plostrum,  carru 
ordinarhi  pentru  transportarea  sarci- 
ueloru;  Tedi  plaiistru. 

"  PLOSU,-«.  adj.  part.,  plosim,  vedi 
plausu. 

PLOUARE,  t.,  pluere,  a  ae  verai 
d'iu  Dueri  in  forma  de  apa  :  a  inceîiulu 
a  plouă;  ploua  de  adi  demaneiia  si  nu 
maiinceta;  eri  plouă  tota  diu'a;  aplouatu 
destullu,  acumu  ar  face  betie  de'  ar  in- 
cetâ;  mi  se  parc  co  va  se  ploue;  ploua 
cu  grandine;  pl6ua  tare;  ploua  de  vî-rsa, 
ploua,  tuna  si  fulgera;  dupo  semne  are 
se  mai  ploue  ineo  multu;  mi  ar  pare  bene 
dico  n'ar  plouă  mane,  co  m'asiu  duce 
la  iirra. 

1  PLOUATU,-a,  adj.,  part. ,  ndatu 
de  plouia  :  omeni  plouaţi;  vestimente 
plouate;  flg.  HMM  plountu,  fora  anima, 
umilitu,  miseru,  ticallosn. 

2  PLOUATD,  3.  m.,  actulu  de  ploua- 
re  :  dura  plouatidu  de  trei  dille;  plQua~ 
fuZu  eellu  mxdtu  a  eausatu  mari  inun- 
dationi. 

PLOUENTE,  adj.  part.,  pluens,  pin- 
jla»,ţ\ajlo»na,ţ\omi)s\i:  tempuplouentc; 
ettu  annu  tota  ver'a  a  fostu  ploucnte. 

PLOUIA.  si  ploia,  s.  f.,  pIurlB,  ac- 
tione  a  caderei  apei  d'in  uueri;  ap'a  ce 
cade  d'in  nneri  :  plouia  calda,  plouia: 
rece,  plouia;  desa,  plouia  rara.  nu  mai 
incita  ploui'a:  abundantia  de  plouia, 
lipsa  de  plouia,  plouia  cu  grandine; 
plouia  torrentiale;  fig.  plouia  de  petri, 
^oma  de  glonţ  ie. 

'PLOTJIOSJJ,  sau ploiostt,-a,  adj.,  pin- 
Tins,  pliTloBus,  plenu  de  plouia,  care 
adduce  multa  plouia,  care  da  plottia  .- 
tempu  plouiosu :  nijjti  plouiour ;  luna 
plouiosa. 

PLUGtAKIUE,-e8CN,  v.,  agrlunltaram 
tx«reere,  a  essercitâ  agricultur'a,  a  se 


Ptn. 

ufcupli  cil  ararea  campniui,  a  se  ocnipi 
<!ii  pUiijulu  =  aratrulii. 

PLU(<ARlTU,3.m.,  «i(rlcBttnra,oc- 
ciipationea  cu  ;)Z»^f(^ti=aratriilu. 

PLUGARin,  s.  m.,  aţricnitor,  h^tX- 
cola,  colttuus,  arator,  aratoriu;  de  aci 
si  subst.  abstr.  f.,  plugaria.  professione 
a  pluiiariului:  ^ricultura. 

PliUGU,  pl.-ttri*.  aratruB,  aratru, 
macliioa  cu  care  araiimenii  pamentalo. 
Vorba  care  occurre  in  forte  multe  limbe, 
inse  a  cărei  origine  e  incerta. 

•  PLUMA,  s.  f.,  plana,  penna  :  pan- 
serile  sunt  inthraecate  in  plume.  perine 
de  plume:  a  dortni  in  plume. 

*  PLUMACIU,-a.  adj.,  (plomaeloi), 
de  plume:  —  subst.  plumaciu,  pl.-iV;  pli- 
maclun,  asternutu  de  plume. 

*  PLUMARE,  T.,  plunare,  l.  a  facă 
plume,  a  se  accoperf  de  plumi::  2.  a  co- 
perf  cu  plume;  refl.  a  se  plnmă:  3.  a 
tesae  san  cfoe  cu  flori. 

•  PLL'MARIU.-a,  adj.,  planari», 
I.  de  plume;  2.  tessutu  san  cosntn  ca 
flori;— subst.  m.,  plumariu,  pluauntu» , 
artista  care  tesse  sau  cose  cu  flori. 

•  PLUMATU,-ti,  adj.  part.,  plunaUi, 
I.  acccoperitu  de  ^umc;  2.  imbraccatu 
in  plume;  $.  teasutu  sau  cosutu  cu  flori. 

*  PLUMBAGINE,  s.  f..  pUmbago; 
1.  mineia  de  plumbu:  2.  macala  de  ca- 
Icre  de  plumbu,  morbu  de  ocli;  3.  una 
planta. 

PLUMBAKE,  V.,  plnmbare,  a  muni, 
a  intari,  a  leg&  ca  plumbu.  &  plnmbni; 
vedi  plumbuire. 

PLUMBARlU,-n,  adj.,  plnnbarlas, 
dephtmbu:  subst.  m. plumburiu, pltmin- 
rlUHurtlfex,  plumbnrlns,  lucratoriu  de 
plumbu. 

PLUMBATU,-a  adj.  part.,  plnnta- 
tns,  muuitu,  intaritu,  legatu  cu  plunAu, 
plumbuitu. 

PLUMBATOKA,  8.  f.,  plumbatiri, 
legatara  sau  intaritura  cu  pltanbu. 

PLUMBIU,-»,.  adj.,  plambens,  ii 
plumbu;  fig.  greu  ca  plumbuh : plt^' 
biulu  austru:  menia  plumbia;  greu  1» 
mente,  stupida  :  capu  plunibiu,  mente 
plumbia; — de  colorea  ^umbtilui :  fada 
plumbia. 

PLUMBOSU.-d,  adj.,  plMbMW. 


=y  Google 


„Google 


«92 


PLH. 


plnteirlDH ,  care  fabrica  plutie ,  (vedi 
pluiiu). 

PLUTIRE, -fiscti,  V.,  (de  la  pluta) 
nare,  natare,  a  innotă  pre  apa  :  lemnde 
pliitescut  pre  apa;  a  incarcaht  pWa,  si  i 
a  daiu  drumulu  se  pluietca;  navea  e 
prea  incareata,  si  plutesce  cu  greu. 

PLUIITORia.-a,  adj.  s.,  nans,  na* 
tana,  care  pluiesce:  vase  plutiiărie. 

•  PLUTnj,pl.-ie,  platens.siplatenn, 
1.  strnctnra  de  scaodnri,  de  trabi  sau 
de  gardu  spre  a  se  apper&  in  contr'a 
arra&catnrelorn  cu  p^tra  aan  cu  alte 
materie ;  2.  pariete  de  lemnn  sau  de 
scânduri;  3.  scândura  pre  care  se  poau 
cartUe  sau  si  alte  lucruri,  cuniarin  ; 
4.  patu  de  scânduri;  5.  pulpita  pentru 
lectura. 

•  PITJTOCRATU,  8.  f.,(ffX«m.)tpo- 
T(a),  domnfa  cellom  avuţi,  forma  de 
gnvernu  in  care  domnescu  numai  celli 
avnti :  pltUocraii'a  e  nessufferUa  pentru 
co  eelli  mai  avuţi  nuBunt  totu  dea  uh'a 
ti  eelli  mai  boni  si  celli  mai  intellepti; 
participarea  la  Septurile  stcUului  dîtpo 
eensu,  e  totu  de  a  ufia  una  pltUoaraiia 
mai  mvăiu  iau  mai  pueinu  mascaia. 

•  PLUTOCEATICU,-»,  adj.,  relatÎTu 
la  plutocraiia  :  guvernu  plutocraUcu; 
eonstitutione  plutocratica. 

•  PLUT0C8ATU,  a.  m.,  care  tine  la 
sf  Btem'a  plutocratica,  care  participa  la 
pltttocrath  :  plutocratii  dispunendu  de 
avere  voru  se  dispună  si  de  i^epturile 
politice. 

•  PLUTONE,  3.  m.,  Pluto,  si  Plut«B, 
(nXo&twv),  dieulu  infernului,  fratele  lui 
Jone  si  Neptunu;  de  acE :  plutonieu,-a, 
adj.,  relatifula  P^&)ne,  relativu  \&plw 
tonismu :  terrenu  plutonicu;  formatione 
plutonica; — plutonismu,  a.  m.,  (fr.  pUto- 
nlme),  hypothese  geologica,  dupo  care 
se  attribue  focului  subterraniu  coustruc- 
tionea  atrateloru  principali  alle  scârtiei 
pamentniui  iplutonismulu,  vuîtanismtUu 
si  neptunismulujoearoUurile  principali 
in  geologia;— plutonistu,  s.  m.,  (£r.  pln- 
toalBte),  geologu  de  system'a  ptutonis- 
mtilui :  plutonistu  se  disputa  cu  n^tu- 
msHi; — pUttoniu,-'a,  adj. ,-pIatonlDB,  pro- 
pria lui  Plutone  :  cas'a  plutonia;  pîu- 
twia,  (fr.  plntonlfi),  nome  allu  unei  va- 


PNK 

rietatidecolnbre;j)Iu<ofltu,(plut»BUH), 
nome  ce  se  da  cavemeloru  a  carom 
profunditate  nu  se  connâace  si  cari  es- 
aala  vapori  arditârie  si  mephitice. 

*  PliUTONOMIA,  8.  f.,  (d'in  «Xoimţ 
=aTatfa,  si  v^tv  =  administrare),  ad- 
ministrationea  averilom;  regule  dupo 
cari  30  câştiga,  se  conserva,  se  appUca 
si  se  imAiiiteacu  averile. 

*  PLUTONOMICU,-a,  adj.,  relativa 
la  plutonemia  :  mesure  plutoitomice. 

*  PLUTONOMTJ,  s.  m.,  care  admini- 
stra averile;  —  care  scie  cumn  se  ae  in- 
avutesca. 

'  *  PLUVIA,  8.  f.,  plDTia,  plonia;  vfldi 
plâuia. 

*  PLUVIALE,  adj.,plaTUll8,  ăe^iSuia: 
tempu  ^uviale,  tempa  plouente. 

*  PLUVIATICU,-(i,  adj.,  plavlatlcui, 
de  plouia,  si : 

*  FLU7IATILE,  adj.,  plRvUtllU,  de 
plouia  :  apa  pluvităHe,  apa  de  pUuia. 

«PLUYIOSU,-a,adj.,pluTiosBB,pleiia 
de  plouia,  plouiosu  :  iirna  plottiosa. 

*  PLUViy,-a,  adj.,  plarli»,  care  ad- 
iace  plâuia  :ventupluviu;Jouepluviulu, 
Joplt«r  plarlus. 

*  PNEUMA,  pl.-ma^,  pneana,  (icvsu- 
tui),  spiritu,  ventu,  aeru.gasu. 

*  PNEDMATICU,-a,  adj.,  pnensati- 
eu8,  (xviottauxâ;  =  spirituale),  relativa 
la  pneuma:  machinapntumatica;pumpa 
pneumatica,  organe  pneumatice. 

*  PNEUMATISMU,  B.  m.,  {arveufta- 
xis^l,  fr.pneiimati8ni0:=8piritlialÎ8ma), 
hypotese  dupo  care  se  presnppune  inor- 
ganismulu  omului  unu  principiu  spiri- 
tuale, de  Ia  care  ar  depende  saaetatea 
si  morbositatea  corpului. 

*  PNEUMATISTU,  8.  m.,  (fr.  paea- 
natlste  =  spiritualistu),  caie  admitte 
hjpotbesea  pneumatismului  in  medicina. 

t  PNEUMATO-,  (de  la  svsopui  == 
spiritu,  gasu),  iu  diverse  composîtionl 
de  termini  technici,  precumu :  pneuma- 
tocele,  3.  f.,  (jcveoitaroTtiJXT],  fr.  paeoMa- 
t«c6le,  d'in  x'>}Xi]=tuiâore),  distensione 
a  tunicei  vaginale  prin  gase,  care  formâ- 
dia  una  tumore  rotunda;  accumulatione 
de  gasu  in  ans'a  unui  intestinu  herniata; 
infiltratîone  gaa6sa  la  tedsntnr'a  cellola- 
ria  a  scrotului  (ctţlielorB);  pneumatoce- 


X. 


pheiit,  s.  m.,  (fr>  pnennAtoetphâl*,  d'in 
x«f>a}.iţ=capu),cDl]ectioDflde  gasa,  care 
se  fonn^dia  io  vaaele  sau  în  meinbr&- 

nola  nrnrniili:  ntu>utM/i£iv-jbuMt{n.  n.  f .  (fr 


PNE^ m 

:=  branchiu),  branchiu  care  serve  a  res~ 
pir&  la  pesci,âeacl:  pneamobranchicde, 
adj.,  si  pneumobranc^itt,  -  a,  adj.,  este 

rnanirft  nrin    hm.nphÎA   florif    aiihef   ni 


„Google 


«94 


POC 


afliBCtatn  de  pnaammîa;  si  subst.  unu 
pneumoniea,  una  pneumoniea;  pneumo- 
n&e,  s.  f.,  (fr.  pneanmiitte) ,  inflamina' 
tione  a  pnlmoDilora,  syDODytnu  eupneu- 
moni'a. 

•  PNEDMONURA,  s.  f.,  (fr.  pneu- 
iDonnrej  d'in  mefi^v  =  pnlmone,  si 
ubpâ  =  c<$da),  care  are  organele  reapi- 
rat6rie  la  coda;  subst.  pi.,  pneumonureîe. 
dirisione  a  ordine!  crnstacieloru  bran- 
chiopodi. 

*PNETJMOPEBICARDIU,  b.  m.  ,(fr. 
pBennopfirlcarde  f  d'ÎD  xyE{>[ia  =  aeru, 
ai  nspcxîpStov=:perioardin) ,  dilatatione 
aeriforme  in  caritatea  pericardiiilui. 

t  PNEUMOPHTHOE,  a.  f.,  (fr.  pneu- 
m*phthoâ ,  d'iD  itvt6[i(t)V  =:  pulmone ,  si 
ţHti  =  phthtsia),  pbthisfa  pulmonaria; 
pneumopleetiai -a ,  adj.,  (fr.  pnenmo- 
pleetiqne),  fflativu  la  pneumoplegia,  s, 
f.,  (fr,  pnennopliţle,  d'in  «XTi-pj^col- 
pitnra),  paralyi^ia  de  pulmonî ;  pneumo- 
pleuresia,9.f.,{fT.paenmap\euT6Ble),sjaO' 
-ayma  eu  pleuropnevmonia;pneutnopleu- 
reticu.  sau  pneun)opleuriticu,-a,  adj.,  (fr. 
pneumop  Icnrritlfine),  syDODjmu  capleu- 
ropneumonicu;pnmmopleurite,  a.  f.,  (fr. 
pneamoplenrlte)  ,  sjnonymu  cu  pleuro- 
pneumonite ;  pneumorrhagia ,  b.  f.,  (fr. 
pBenmorrhagle,  d'in  ^fii  =  roptnra), 
scarsnra  de  s&Dge  care  vine  d'in  pnl- 
tnoni;  de  aci  :  pneumorrJtagica.-a.  adj., 
(fr.  pneamorrhBKlqoe),  relatiru  la  ptieu- 
morrhagia;  pneutHorrheia,  a.  f.,  (fr.  pneu- 
norrbâf,  d'in  ^etv  =  curgere),  scursura 
care  provine  d'in  pulmoni;  de  acf  ipneu- 
morrheicu,-a,  adj.^(fr.  pDeumerrheiqoe), 
relativu  la  pneurnorrheia:  pneumose,  s. 
f.,  (fr.  pnpumose),  nome  generica  allu 
affectioniloni  pulmoiit]om;pneumofoinfoi, 
B.  f.,  (fr,  pnenraotoinlejd'in  raţJ-lj  ;=  ta- 
liatara) ,  dijsectioDS  a  pnlmoniloru;  de 
acf:pnet(m0fom)cu,-a,adj.,(fr,pnaDBiot«* 
Bil4De),relativu  ]Apnmmi,tomia.ăi  pneti- 
motomu,  B.  ni.,di93ectoriu  de  pulmoni, 

POCAKIU,  pi,  'f,  poonlnm,  (îcoîiţptov), 
enpa,  micu  vasu  d<;  beutu,  pocuru.poteriu. 

•  POCILLARE.  V.,  (de  la  pocillu),  a, 
d&  de  beutu  la  masa  cu  pocUlulu. 

♦POCILLATORlD,s.m.,p<K)lllator, 
«  are  da  de  beutu  la  niâsa  cu  poeUltUu, 


WD. 

poetdariu,  atpariu,  unu  grada  de  dem- 
nitate in  recbi'a  ierarcbla. 

*  POCILLATU,  8.  m.,  actnlu  de  po- 
cUlare;  functionea  pocUlatoriuM. 

*  POCILLU,  ţl.-e,  poetUnn,  demin. 
d'in  poculu,  micn  podu,  pocurello. 

POCINU,  pocint^u,  pocineiate,  po- 
cinare.  podnatu;  redi  pacinu,  jwch*- 
teUu,  pucinetate,  pudnare,  pucmatu. 

*  POGLU,  pL-e,  poolBDi  ,  contrassu 
d'in  ptcnlBiB,  cupa  de  beutu,  pocarin. 

*  POCULAKItJ,  8.  m.,  poolltatar,  po- 
cillatorin,  cnpariu;  vedi  poalkdoriH. 

*  POCTJLENTU,-o,  adj.,  pscBlentas, 
de  beutu. 

*  POCULU,  sau  ţoduru,  pl.-e,  p«ob- 
Inm»  (noT7}pu>-,>),  micu  vasu  portativu  cu 
care  se  serrescu  âmenii  spre  a  bee,  po- 
cariu,  pocoru,  poteriu. 

PODAGEA,  s.  f.,  podag»,  (lofiirpa), 
dorere  remnitica  la  petidro :  ellu  suffere 
ăe  podagra;  podagr'a  e  la  petiore,  ehi- 
ragr'a  la  mâni. 

PODAOBICU,-a,  adj.,  podagrie»  , 
(icoSaYptxâc).  relativu  la  podagra,  care 
suffere  de  podagra,  podagroau, 

PODAGBOSU,-a,  adj.,  podagroBaB , 
plenn  de  podagra,  care  Buffere  de  poda- 
gra; subst.  unu  podagrosu,  una  poda- 
grâsa,  poăagrosii. 

PODAQRU,-a.  adj.  s.,  p«dager,  (so- 
Sa^(t6z),  care  suffere  de  podagra. 

PODARIU,  s.  m.,  (de  la  podu),  1.  care 
face  poduri;  2.  care  oustodeece  podolu 
si  iâa  tass'a  de  trecere  (teloniulu);  3.  pâr- 
tilor, care  trece  pre  6menî  co  podulo 
(plut'a)  preste  apa. 

*  PODKRE,  B.  f,,  peleres*  {imS-^ţrrfi), 
veatimentu  longu  eomn  portau  eacer- 
dotii,  (vedi  in  apocalypae). 

*  PODIARID,  s.  m.,  podUrius ,  unu 
genu  de  istrione  sau  mima. 

*  PODICE,  8.  m.,  pud»,  partea  pos- 
tica,  sediu,  curu. 

*  PODICU,-a.  adj.,  pAdlona,  («oit- 
xâi;).  de  unu  petioro. 

PODlBE,-ea<»(,  v.,  (de  la  podii),  ta- 
balara ,  ounUbnUreţ  iacnure»  a  face 
podu,  s  aşterne  eu  scandare  :  a  podi  una 
casa,  a  podi  theatruiu,  a  podi  seen'a; 
nuti  dt  de  mvitu  se-podiaiu  si  ttntde. 


=y  Google 


„Google 


ăophyVu;  subst.  pi.,  podophyUadâe,  fo- 
mili'a  de  pl&nte  cBre  are  de  typu  poâo- 
phyllulu;  ţodophyllite,  s.  t,,  (fr.  p«di>- 
phfllite),  ioflEimiiiatione  a  portionet  fo- 
liate  a  tessutnrei  reticnlarie  la  petiorn; 
podophyllu,-a,  adj.,  (fr.  podophfUe,  d'in 
^XXov=f61ia) ,  care  arepetiorele  sati  or- 
ganele locomotive  compresae  in  forma  de 
folia;  s.  m.,  poăophyUu,  (fr.podopliflle), 
gena  de  plante  dicotyledonie,  cu  fiori 
completa,  polypetale  d'in  famili'a  rennn- 
oalaeieloru,  care  an  de  typn  una  planta 
originaria  d'in  Amerie'a  septentrionale : 
poSophyUulupeltatu;  podopsiăe,  a.  f.,  (fr. 
Ii*d«pBlde) ,  genn  de  conchylie  bi?alye; 
podopteru.-a,  adj.,  (fr.  podoptire,  d'in 
ittep^v),  oare  are  pedanclii  muniti  cn  es- 
pansioni  ia  forma  de  aripe ;  se  dice  de- 
spre plante  si  despre  animali;  podorni- 
thu,  a.  m.,  (fr.  podornitlie ,  d'in  &pyEi:= 
passere),  passere  alle  cărei  petiore  serva 
numai  spre  a  se  susţină  ai  a  merge;  po- 
dosauru,  s.  m.,  (fr.  p^dosairlea,  d'in 
oaSpoi;  =  serpilla) ,  serpilla  care  pete 
merge  pre  petiorele  s^lle;  de  acf :  poăo- 
8tturieu,-a,  si  podosaurinuro,  adj.,  (fr. 
podounrlen),  relativu  la  podosaurt;  po- 
ăosemu,  a.  m.,  (fr.  podosime),  genn  de 
plante  monoeotyledonie,  cn  Sori  glu- 
macie,  â'in  famili'a  graminieloru ,  o- 
riginarie  d'in  Messien;  podo8omatu,-a. 
adj.,(fr.  podosomatv,  d'in  ofiiia  =  cor- 
pn) ,  allu  carorn  corpu  e  totn  in  pe- 
tiore; snbst.  pi.,  podosomat^,  (fr.  p»- 
doBOMates),  ordine  de  arachnidi  cepha- 
lostome;  podogpermu,  8.  m.,(fr.  pcdogper- 
ne;  d'in  <Ji:ip^  =  aemeatii,  granutin), 
fauicella  nmbilîcale  a  granutlelorn ,  la 
pHnie: podostemu,  a.  m.,  (fr.podOBtime), 
genu  de  plante  monoeotyledonie  cn  fiori 
monoice,  originarie  d'in  Amerie'a  sep- 
tentrionale unde  cresen  pre  arbori  si  pre 
petrele  inundate;  AeiLCi-.podostemiura, 
adj.,  (fr.  pvdosUnA),  care  sâmina  cn 
Dnu  podoBtemo;  podostomu,  a.  m.,  (fr. 
podostome),  genn  de  zoopbyti  d'in  fa- 
mili'a proctolilom;  podotheca,  s.  f.,  (fr. 
podothâce,  d'in  dijxi]=:tbâca),  pelle  care 
copere  totn  petiomln  mammiferelorn ; 
pc^toariu^a,  adj.,  (fr,  p*d«i«aire»  d'in 
C(ăov=:animale),  cu  multe  petiore;  subst. 
pl.,  podofoari^X^'  P«l»i««lres),cIaBM 


VGE. 

de  animali  Ia  eare  formationea  petioro- 
lom  predomina,  ca  la  emetacie;  insecta 
aracbnidi ,  cepbalopodi;  poduru,-a,  adj., 
(fr.  pffdnre]  d'in  o6pdt=:coda) ,  care  are 
nna  c6da  ce  serM  do  petiore  ean  de  or- 
gane locomotârie ;  subst.  pi. ,  pftduf»- 
le,  genn  de  insecte  d'in  ordinea  aptere- 
lom;  de  aci :  podureUe,  s.  f.  pi.,  (ft.  f 
dnrellei),  famili'a  de  insecte  aptere. 
PODU,  ţl-poduri,  (p«dtBM,  ati8u>y), 

1.  podUn ,  constrnetione  de  scandare 
unite  ca  se  poţi  stă  si  ambii  pre  dens'a; 

2.  tabnlâtnm  mperlmt}  dama,  tabula- 
tnln  casei,  descoperitu  san  accoperitu  : 
podulu  casei;  ase  8t4  in  poAi;  a  pune 
lucruri  in  podu;  a  transformă  poitUm 
in  camere;  3.  p*asi  ponte  preste  una 
Talie  sau  preste  unu  rîu<  podu  statato- 
riu,  podu  ăeîemnu,  podu  de  pdra;  potbt 
trecutoriu,  pon*  tradnetllli,  pcnto,  pOB- 
tone;  podu  ahoratoriu,  p«ns  T»latflli; 
a  trece  ap'a  cu  podulu. 

FODTJTin,  pl.-te,  1.  pcsUealmi, 
demin.  d'in  ptxiw,  mica  podn,  podisiora; 
2.  nnn  pesce,  c; prlnsg  nas»,  Linn. 

*  POEMA,  pl,-mafe,  poCsa,  (jcoEtjimi), 
compositioue  in  versuri  :  poema  epica , 
poema  dramatica, poemahueoliea,  poema 
lyriea,  poema  degiaea ,  poema  stOyriea. 
poema  didactica;  poema  lunga,  poema 
scurta,  poema  sÎMime;  a  compune  «na 
poema,  a  serie  poemate. 

*  POEMATICU,-o .  adj.,  (noiTjţimi- 
x^),  relativa  la  poema  .-  eompogUione 
poanatica. 

«POEUATIU,  pl.-te,  pcSnailM, 
(xo»]ti.dnov),  demin.  d'in  poema,  miw 
poema. 

•POESIA,  a.  r.,  ptiBli,  (ffo[i]atc), 
l.artea  dea  compune  in  versori;  in  op- 
positione  ca  pros'a,  art«a  poetiea  :  eBu 
se  occupa  eu  poes^a;  ne  place  poeiFa; 
wUivati  poesCa;  poesFa  moderna,  poe- 
ei'a  antica;  poeai'a  italiana  e  cea  mo* 
formosad'in^epoesfde  modeme;  2.  corn* 
positione  in  versuri,  poema  :  poetla  «o- 
a^a ,  poesia  profana  ,  poesia  eroHea , 
poesia  didactica;  aserie  sau  con^mne 
una  poesia;  poesieîe  lui  CatuUu;  Ovidiu 
a  scrissu  mtilte  poesie;  aeesie-a  «(  mi- 
mat poexie  =  âctioni  poetice. 

*  POETABGi-edtu,  v.,  pettarl,  (it. 


=y  Google 


„Google 


«98 ŢOL. 

.gtmopode,  adj.  (fr.  90ţ<Hiopii4e,d'i[hso&Ci 
imfi(iţ=pede),  cn  barba  la  petî(Sre;pojo- 
norhvnehu,-a,  adj.,  (fr.  -posOBorbrafineţ 
d'io  pTXDC^rostni),  m  rostrulu  munitn 
de  peri  la  base,  po^nostemone,  s.  m., 
(£r.  pfffOMMtÂMoiie,  d'in  ektjiuov  =:  sts- 
mine),  genu  de  plante  âicoiyledonie,  cu 
fl»ri  complete,  monopetale,  d'in  fami- 
li'a  labiataloru;  pogonoUm^a,  s.  f.,  (&. 
yoir«iMtoMte  »  d'in  co|i,7J  =  taliatara), 
■ctione  de  a  taliă,  tunde,  rade  barb'a; 
de  aci  :  pogOnotomicu,-a,  adj.,  (fr.  po- 
c*i&to»lqi«),  relaiivu  la  pogonotomia; 
■pogonotomu,  a.  m.,  (fr.  poţaHotone), 
«are  talia,  tande,  rade  barb'a,  barbiariu, 
terminu  borlescu. 

PQI,  adj.,  p«Bt,  p«8tes,  (It.  poi,  fr. 
palt),  apoi. 

'FOEUAIIE,  adj.,  (d'ia  po8t>niui«, 
poBt-ar«s),  perendl»  :  mane  te  aeteptu 

.lamme.fvmâne  vimt  eu  la  tene;si 
miâne  sipoimăne  mmu  mai  ave  de  Ih- 
i)ru;  eri  si  aUaUaeri,  astadi,  mâne  si 
poimăne;  sedeti  la  mene  peno  potmârte; 
de  poimâtte  itiainie  ne  vomu  occupd  cu 

■  geometrica;  erediu  co  eUu  va  veni  pre 
.poÎMone. 

•  POLAlîlSAKE,  ¥.,  (fr.  ptUtlier), 
a>  aam&  ptlariMtione. 

•  POLAEISATIONE,  s.  f.,  (fr.  9»U' 
rlMtian),  modiâuatione  ce  ^regenta  lu- 
mtD'a  trecundu  prÎD  nuu  ctistallu  cu  re- 
fraetioDA  dapla,  sau-  eadeodu  pre  una 
auper^oia  cu  care  face  35"  26',  Bi  care 
consiste  in  impregiunurea  co  tote  mo- 
lecu]4le  aeellfli-asi  radie  luminase  sa 
Afla  atiHCi 'dispuse  parallelu  unele  al- 
t«ru-a,  asi&  ino&tu  faciele  loiu  omologe 
SQDt  inttkse  s^e.;acea-a6i  l^tive  a  apa- 
tiidui. 

•  POLARITATK,  b.  f.,  (fr.  palarltt), 
prspiietate  ce  are  magnetulu  aauiaculu 

-nagoeticu  de  a  se  ioderepti  spre  po- 
lii Inmei;  stare  a  unui  corpu  iu  care  se 
manifesta  doui  poli  oppusi. 
.  *^  POLAEIU,-»»  .  adj.,  (p«Urls,  it. 
pvhte;  fr.  pvUIre),  r«latiTU:  U  polu  : 
^lla  poiana,  cercu .  poloni*,-  mare  po- 
biria,  d'in  giurulu  polului  pamentuluî. 

•  POLEMABCHIA,  s.  f.,  (rco^top- 
yIce),  fanctione  a  jwlemarchului. 

•  POLEMAROHIC0,-a,  adj.,  (no).*- 


tu(pXtx<k).  relativa  la  polemarchu,  sau 
la  polemarc/^. 

*  POLEMARCHU,  s.  m.,  («oWţiap- 
^oţ=:belIiduce),  commandantele  arma- 
tei la  Greci,  pr«et9r,  unulu  d'între  cei 
diece  arohonti,  la  Atbeniani,  care  cu 
tempulu  deveni  judecătoria,  ca  ai  pre- 
toriulu  la  Eomani. 

*  POLEMICU,-a,  adj.,  (icoXB[ux6ţ= 
bellicu),  &g.  relatiTu  la  certa,  disputa 
sau  discusaione,  mai  allessu  in  scrissu, 
aude  părerile  contrarie  se  combătu  ca 
argumente :  dissertationa  pcieţnica;  trac- 
tactu  polemiat;  opera  polemica;  tieoîo- 
gia  polemica;  stylu.  polerncv,  genu  po- 
lemicu;  scriptoriu  păkmiett;  de  ac!  sub. 
f.,  polemiea:  polemica  religiosa.  polemica 
poUtiea;  »'a  indnsuuna  lungapolemiea 
infre  cei  doui  autori;  nu  mi  place  a  me 
ovupd  cu  polemic'a;  polemie'a  de  multe 
ori  lumina  cestioniley  de  mu^  ori  le 
încurca  mai  tare. 

*  POLEMISARE,  v.,(fr.  voLemlser), 
a  face  polemica,  a  diaputâ  in  forma  ;io- 
lemica. 

*  POLEMISTU,  B.  m.,  (fr.pole«Ute), 
care  face  polemica,  scriptoriu  potemicu. 

"POLEMONLA,  s.  f.,  poleaonU, 
(na>.s|ji.dviov ,  fr.  poUmolne),  genu  de 
plante  dicotjledoaie  mooopetale,  vak- 
riana  greea. 

'  POLEM0NIACIU,-rt,  adj.,  (fr.  p»- 
UmoaUa^),  care  s^mina  cu  una  pole- 
monia. 

*  POLEMONIDE,  adj.,  (fr.  pol6m«- 
Bfd«},  sjnonymu  cu  poUmoniaciu. 

*  POLEMOSCOPICU,-o,adj.,(fr.p«- 
Umoscoplqne),  relativu  la  polemoscopu. 

FOLEMOSCOPD,  sau  pplemoscopiu, 
s.  m.,  (fr.  poiânot^flopej  â'in}c^XE|io;=: 
bellu,  si  oxânety  :==.  inspectare)  specia 
de  teiescopiu  cu  d6ue  reâessioni  bî  cu 
d6ue  refractioni,  cu  care  se  potu  observi 
obiecte  ce  stau  d'in  deretulu  obs8r?a- 
toriului  sau  de  laturile  lui,  si  caie  e  in 
usu  mai  allessu  la  beliu. 

*  POLENTA,  s.  f.,  paleKia,  (it.  p«' 
lekta),  memelUga. 

*  POLENTAEin,-a,  adj.,  poleKa- 
rI«B,  r.elativu  la  potenta;  fubst.  m.,  care 
face  t'0J£»2a,.  si.  care  vine  cu  polenta. 
memeliigariu. 


=y  Google 


„Google 


700 ŢOIm 

eella  mare  de  la  m&na  si  de  la  petioru, 
pdllieariuhl. 

tt  POLLICEBB,  V.,  pftlllc»r«,  apro- 
mîttie,  ase  oblig&  la  cera.  Badecîn'a 
sabat.  poUicia,  a  verbului  intensivu 
pdlUcitare,  si  a  deriţateloru  selle. 

POLLICIA,  8.  f-,  (it.  eubUle,  fr. 
lettre  d«  ehaif«),  nota  Bcriesa  prin  care 
se  obliga  cineva  a  solve  una  summa  la 
terminuln  prescrisu,  littera  de  scftmbu. 
.  *POLUGITABE,T.,palltaItkrl,a 
pTomitte  tare,  a  face  multe  promisaioni. 

•  POLLICITATIONE,  s.  f.,  polUol- 
taU«(actioDe  ăspoUieitare,  promissione. 

•  POLLICITATORID.-Wrw,  adj.  b., 
p*Ul«ltftt«r ,  care  pdUieita ,  care  pro- 
mitte,  promisBoriu. 

•  POLLICrrU,-o,  adj.  part.,  polH- 
«ItBt,  promlBBD  si  sabst.  p^lieitu;  ţ\.-e, 
polHaltnn,  promisiuln,  promiasionea. 

•  POLLINAKE,  V.,  a  emitte  polUne: 
plantele  poUina. 

•  POLLlNABIU,Hi,  adj.,  p«Ulnarls, 
si  poltlnsrliis,  (fr.  poUlDaire),  relatîvu 
la  poUine,  accoperitn  cn  nna  pulbere 
oare  sâmina  a  polline. 

•  POLLINATIONE,  s.  f,,  (fr.  ptlU- 
nKtian),  actione  de  pollinare,  emîssioae 
de  pollim  la  plante. 

•  POLLINATOBIU,-<<Jnc,  adj.  s.,  care 
p<Mina,  care  emitte  polline. 

•  POLLINE,  B.  m.,  poilen ,  pulbere 
fecundatâria  la  fiori. 

•  POLLINICD,-a.  adj.,  (frâne.  pBlH- 
■tine),  relatÎTu  la  poUine :  massapol- 
Imiea.  organe  pollinice. 

POLLlNIPERU,-a,  adj.,  (fr.  polllil- 
thn),  care  produce  poUine. 

•POLLINOSU,-a,  adj.,  (fr.  poUl- 
■eax),  plenn  de  poUine. 

•  POLLUERE,  sau  poUuire,  v.,  pol- 
I««re,  1.  a  udă,  a  immo]li&,  a  scaldă; 
2.  a  maculă,  a  sordi,  a  spurcă;  3.  a  cor- 
roBipfl,  a  violă,  a  profană.  Radecin'a 
derivateloru :  poUutu,  polltUoriu,  polht- 
tione. 

«  POLLUTIONE,  s.  f.,  pollntlo,  ac- 
tione de  pcMuere,  udatura;  maculatione, 
spnrcatione,  profanatione;  versatura  de 
sementia  :  poUationea  ceUont  sacre,  pol- 
îutionea  unei  haserice. 

•  POLLUTOBin.-^orta,  polUttr,  u- 


POL. 

datoria;  maculatoriu,  spurcatoriu,  pro- 
fanatorin,  violatoriu. 

•  POLLCTU,-o,  adj.  part.,  pollntis» 
ndatu;  maculatu;  spurcatu,  profanată; 
violatu. 

•  POLLUTUBA,  8.  f.,  pollHtf*,  effec- 
tuln  actionei  de  pdlwre. 

"  POLTRONABIA,  s.  f-,  (fr.  p«l- 
troBnerle),  calitate  de  poltrone,  lipse 
de  coragiu,  laseitate. 

•  POLTEONARlU,-o,  adj.,  rdatÎTU 
la  poltrone,  care  stoiina  a  poltrone. 

'  POLTRONE,  s.  m.,  (it.  p^Itrane» 
fr.  psltron),  fora  coragiu,  fricosu,  1m- 
siu  :  ellu  e  unu  poltrone. 

•  POLTBONESCU,-o,  adj.,  (it.  p*l- 
troncBoo, fr.  poltrattesqie)t  depoltrooe: 
fapta  polb-onesea. 

•  POLTJ,  8.  m.,  pftUs,  (KdXoi),  fia- 
eare  d'in  celle  dâue  estremitati  alle  as- 
sei  immobile  in  giurulu  carei-a  se  in- 
torce  (rotâdia)  unu  corpu  sfericu :  polii 
pamentului,  polulu  areticu,  pol»du  an- 
tarctieu;  prin  estensione  se  dice  :  poli 
magnetici,  poli  eleetriei. 

i-POLT-,  (d'in  7roX(Jţ=multu),  in 
divprse  compossitioni,  precumu :  polifa- 
canthu,-a,  adj.,  poljacuitboB,  [(soXăA- 
xavdo;,  fr.  poljacanthe ,  d'in  SxKvfta= 
apinu),  munitu'cu  multî  spini;  aabst.  m., 
polyaeanthu,  una  specia  de  cardu;  po- 
lyachyru,  a.  m.,  (fr.  pelfBchrre),  gena 
de  plante  d'in  familia  labiatifiorelorn; 
polyaeu8tieu,-a,  adj.,  (fr.  polIaeaBBtlqWţ 
d'in  axo6£tv=audire),  care  maltâpliea 
soourile;  poli/aetu,  a.  m.,  (fr.  poifaete), 
genu  de  crjptogame  d'in  fomili'a  fim- 
giloru;  polgadelphia ,  a.  f.,  (fr.  p«Ija- 
tlelphle,  d'in  ă3GXrp6;=frate),  claase  de 
pLuite  alle  carom  stamini  aant  Îmbi- 
nate in  mai  muUe  fascitfre;  de  acf  :po- 
lyadelţhu,-a,  adj.,  (fr.  ptif  adelphe),  re- 
latiTu  la  polyadelph(a;polyaăenH,-a,ti]. 
(fr.  polfadine,  d'in  S£ijv=:glaiide), care 
produce  multa  glande :  eassfa  polyadena; 
pdyamatypia,  s.  f,  (f^.  paljMUtjpl», 
d'in  5[JL!X=:ilBnl,  imperuna,  ai  t6ir>c=: 
typariu,  caracterin,  littera),  moda  de  a 
tornă  mai  multe  littera  Împreuna;  deaoi : 
p6lyatnatypu,-a,  adj.,  (fr.  polf  aaatjpe), 
relativa  la  polyamatypia,  BÎpolyamaty- 
pare ,  ?.,  (fr.  p*i/aa«t/per){  piUţ/ama' 


=y  Google 


POL. 

typaiu.-a,  part.,  (ir.  polţamatfpi);  po- 
Ijfandrui,  b.  f-,{fr.  poiraadrie,  d'in  âvijp, 
ÂvSpii;;=barbatu),  societate  in  care  una 
mnliere  are  mai  mnlti  bărbaţi;  de  aci 
applicata  la  plante  :  classe  de  plante 
cui  aa  mai  multe  de  douedieci  de  sta- 
mini  la  nnn  pistilln  simplu  sau  multi- 
plu; de  ud  :  polyanăHeu,-a,  adj.,  (fr. 
poljandrlqoe),  relatîvu  la  polyanăria; 
polyandnt,-a,  adj.,  (fr.  poljandre),  se 
dice  de  florea  care  are  mai  multe  de 
douedieci  de  atamini;  polyandrm,  a.  m., 
polf  andrlon,  (xoXoâvSptov)  ,  cemeteria, 
la  antici ;  ^^an^a,  s.  f.,  (fr.paljrangle 
sau  polţan^Ion),  genu  de  plante  cryp< 
togame  aUs  caroru  semeutîe  sunt  in- 
cluse in  mai  multe  camere;  polyanhe- 
mia,  B.  f.,  (fr.  peljanh^mle,  d'tniîvaiita= 
lipse  de  sânge),  impucinare  generale  de 
sânge;  pdlyatUhemjt,-a,  adj.,  (mXoÂvds- 
(io;,  fi-.  poljantUme),  care  are  multe 
fiori;  de  acf  subst.  m.,poîyanihemu,  po- 
l/anthemutn, (noXQÂydeţjLOv),  specia dere- 
nuncli;  poîyantheru,-a,  adj.,  (fr.  polj- 
antliârâ  ,  d'in  âv^pa  =  anthera)  care 
are  multe  etamini ;  palyanthiu,-a ,  adj., 
(fr.  polTaathd),  cu  flori  compu3«  sau  ag* 
gregate,  poh/aittku,-a,  adj.,  (îr.  poiraa- 
tbe,  d'in  %v{K>;— fiore),  care  coprende 
multe  flori;  polyarchia,  s.  f.,  (moXoapxEa), 
guverna  compusu  d'in  mai  multe  per- 
sone,  in  oppositione  cu  monarehia;  de 
aci:  polyca^chxcUf-a,  adj.,  (fr.  paUar* 
ehlqne),  relatlru  la  polyarchia,  si  po- 
hfarchu ,  3.  m. ,  (ictÂ^ap^o;),  membru 
âJivt  anul  guvernn  polyarehicu;  poiya- 
9pi3tu,-a,  adj.,  (fr.  poljaspitte,  d'in 
â(]nî;=:placa),  care  are  corpulu  coperitu 
eu  multe  place;  subst.  pi.,  polyaspisttle, 
(fr.  polJasplstes) ,  sectione  de  reptili 
ophidie;  pdlylaphia,  s.  f.,  (fr.  poljbaplile 
d'in  ^cpij^colore),  atare  a  unui  corpu 
care  presenta  mai  multe  colori;  palyhia, 
s.  f.,  (&.  poljbta,  d'in  pbi; aviaţia), 
g«nu  de  crustacie  decapodi  bracbynre; 
pcAybUtmia,  s.  f.,  (fr.  poljbleaaU,  d'in 
p>ivv<x=:=mucu),  superabundentia  de  mu- 
cositate;  poîybola,  s.  f.,  (tcoXd^^Xoc,  fr. 
pftlfbole),  machina  bellica  cari  arranca 
de  una  data  mai  multe  proiectili;  poly- 
botrya,  s.  f.,  (noX&porpui:  fr.|poIrbatr;e), 
gena  de  plante  d'in  famili'a  fericiloru, 


POL. 


701 


I  caracterîsatu  prin  capsule  aessili,  glo- 
I  but6se,  annellate,  cari  form^dla  mnlte 
spice  mici,  unite  in  unu  racemu  (bo- 
tra);  pdybrachia,  8.  f.,  (fr.  poUbraoIile, 
d'in  ^pa^ifav  =:  braciu),  monstruositate 
compusa  d'in  mai  multe  bracia  super- 
numerarie;  da  acf ;  polybrachicu,-a,  si 
polybraehiu,-a,  adj.,  relativa  la  pdly 
brachia;  polybranchiura,  adj.,  (fr.  polj- 
branehe,  d'in  ^pd^x'^v^branchiu) ,  cu 
mnlte  branchte;  subst.  pi.,  polybran- 
chiele,  ordine  de  gasteropod!  si  de  para- 
cepb^pbori,  care  coprende  moUuscele 
cu  branchiele  in  forma  de  arborelli  pre 
laturile  corpului;  p<Aycamaru,-a.  adj., 
(fr.  polTtamare,  d'io  xa[ulipa=oamera), 
care  e  formatu  d'in  unirea  mai  multora 
camere  i/ructo  polycamaru;  poîycame- 
raiicu,-a,  adj. ,  (fr,  poljcaiiiâratlqae) , 
se  dice  despre  unu  orologiu  oare  serre 
la  mai  mulţi  indici  de  6re,  cari  se  afla 
in  intrala  saa  in  afor'a  unoi  edifleia; 
polyeardia,  a.  f.,  (fr.  ^oljeardle),  gena 
de  plante  dicolyledonie  d'in  famili'a 
rhamnatelora;  polycatpia,  e,  f.,  (soXu- 
xapiEîa),  mulţime  de  fructe,  abundantia 
de  frncte;  si  una  genu  de  plante  dico- 
tylodonie  d'in  famili'a  earfophyllelora, 
de  acf  :  polyearpicu,-a,  adj.,  polycar- 
piu,-a,8ipolycarpu,-<i,  adj.,(^6)iapxo;), 
fr.  polyearpe) ,  ca  multe  fruote;  polyge- 
nia,  s.  f.,  (fr.  polsfiaie),  genu  de  plante 
indigene  la  capulu  Bonei  Sperantie,-  po- 
lycaphalura,  adj.,  (fr.  polj'cdpfaal»,  d'in 
xsţpaX^=:capu),  cu  multe  capite;  aabst. 
m.,  polycephalu,  (fr.  polje^phale),  spe- 
cia de  Termi  intestinali  besiculoai,  de 
cari  se  presuppane  co  mai  multe  oapeta 
se  termina  prin  una  singura  besica;  po- 
lyceratu,-c,  adj.,  (fr.  pol^eirate,  d'ia 
xăpoc^cornu),  cu  multe  corne;  polycent, 
a.  m.,  (fr.  paljefere),  genu  de  moUusce ; 
polychetu,  a.  m.,  (ir.  polţchâte),  gena 
de  plante  cryptogame  d'in  famili'a  ^n- 
gHora-fPolycfiîoru,  s.m.,  (fr.  pol;  ohlore), 
genu  de  papiliooi  d'in  famili'a  diuroi- 
lora;  pdlyeolia,  a.  f.,  (fr.  polţcbaltef 
d'in  xoM=bile),  superabundantia  de 
bile;  polychopteru,-a,  adj.,  (fr.  pol;ch«p- 
t^re,  d'in  iccX^^ooi;  =  ntulticoloru ,  si 
xTsp(iv=aripa),  cu  aripele  tinete  de  ma- 
cule longitudinali  numerâse;  polyekorwţ 


>y  Google 


702 POL. 

s.  Di.,(^r.  p«ljflborloid'in/upiov  =  cft- 
pBDla),  genu  de  fructe  compuse,  care  re- 
sulta  d'iti  mai  multe  capsule  îmbinEite 
împreuna;  de  acf :  polyehorionide,  s.  m., 
(fr.  poi;ob«rl«BMe),  genu  de  fructe  com- 
puse, cari  sâmiDs  cu  poîifehonulu;  polţf- 
choiimtia.  s.  f.,  (fr.  polfcbotonie,  d'in 
TO[i,iJ=.taltatnra),  sipoîifehotomura.iii., 
(fr.poljehotora«),impsrtituiDmaimulte 
irticaifitiom;  polifchresiu,-a,  adj.,  polf 
chreitos,  (icoX,(i/pY]aioi:),  care  tblosesce 
multu  :  meâieamente  polychreste ;  po- 
lyehroa ,  s.  f. ,  (fr.  polrehrotie) ,  genu 
de  plaate  dicotyledooie  d'io  familt'a 
amarautaoieloru;  pobjâiroisfiiu,  s.  m., 
(fr.  p*lfohr>Iiiaie,  d'ia  ][p(ia=:colore), 
calitete  de  a  inanife8t&  direrse  colori, 
comu  făcu  unele  corpuri  criataltisate; 
potyehroite,  s.  f.,  (fr.  potjohrolte),  prin- 
cipiu colorante  ailuBafrannlui.d'incare 
una  mica  cantitate  galbinesce  mari 
masse  de  apa;  polţfchromia,  b.  f.,  (fr.  po- 
ijrekromi»)  d'in  )rpo)[)La=coIore),  Btarea 
unui  corpu  alle  carul  teaauture  colorate 
ofiera  nuaatie  diverse;  polychrormi,-a, 
adj.,  (fr.  poirokrome) ,  de  mai  multe 
colori;  ţ(i3{yc/ironi»,<a.adj.pel)olir«nlBBt 
(noXuxp°vu'c),  care  dura  multu  tempn  ; 
polyehylia,  a.  f.,(fr.  poIyohjUe),  supera- 
banâantiadech;lu;po^M9iu,-a,adj.(fr. 
poljflhjle),  care  da  maltu  chylu;  poly- 
chymia,  a.  t,  (fr.  polfehjmie),  aupera- 
bundantia  de  sânge;  polychj/mui-a.  adj., 
(fr.  poirebyme);  polydadia,  a.  {.,  (fr. 
polfciadl«,  d'io  xMSoc  —  tamu)  atare 
a  unei  plante  care  produce  mai  multa 
frundia  sau  ramuri  de  cătu  face  ea  de 
ordinariu;  polydaAu.-a,  adj.,  (fr.  polj- 
eUde),  care  produce  mai  multa  frun- 
dia sau  ramuri  de  cătu  do  ordinanu;;?o- 
lydina,  s.  f.,  (fr.  polfcline,  d'in  xXivi) 
=  patu),  genu  de  passeri  d'in  famili'a 
alcyoniloru;  poUfcloniu.-a,  adj.,  (fr.  po- 
lyelftne,  d'ia  xX(i)y=ramu),  se  dicedeapre 
plantele  allu  caroru  fustu  se  divide  in 
multe  ramuri;  polycnemvy  n.  m.,  polje- 
aeaien,  {izdkbv.vrffja-i),  genu  de  plante 
dicotyledonie  d'in  famili'a  atriplicate- 
lora;  polycomu,-a,  adj.,  (fr.  polroome. 
d'in  ■nit^fi  =  c6ma),  cu  multu  peru;  po- 
lyconchu,~a,  adj.,  (fr.  poljoonque,  d'in 
x^iq  =:  concB,  scoica),  cu  multe  scoici; 


polycopria,  s.  f.,  (fr.  poljeftprle,  d'in 
xonpiot  :3  stercu),  abundantia  egceaaira 
do  escremente;  pohfcoccu.-a,  adj.,  (fr. 
poljooqne,  d'in  Kdxxo;  ^  granutiu,  ae- 
mentia),  care  se  compune  d'in  multe 
gta.HTi'iie;  pdyeotylariH,-ia,  adj.,(fr.p«- 
l>«*tjelBlre),  care  are  mai  multe  pare- 
chie  de  ventose  cari  margioescu  partea 
poateriore  a  corpului;  polycotyUi,-a,i-^y, 
(fr.  peljeotylB)  d'in  xot6X7j=cavitate), 
cu  mai  multe  cavităţi;  potijcoiyleăo- 
nit*,-a,  adj.,  (fr.  p»lje»tjrledan«  si  psur- 
cotritidoaAf  d'in  xoTOX'>]S(bv:=lobu),  care 
are  mai  mnlti  de  c&tu  doui  cotyledoni: 
planta  polgeotyledonia:  aubst.  pi.  po- 
lyMtyledoniek ,  (fr.  pelrc*t7Mi»des), 
divisione  a  regnului  vegetale,  lacare  se 
repârta  plantele  cari  au  mai  mulţi  de 
c&tu  doui  cotyledoni;  polyeratia;  s.  f., 
(fr.  pol^Afâtle,  d'in  xpâm;  =:  potes- 
tate),  synonymn  mpclyarc^a;poU/era- 
tiou,-a,  adj.,  (fr.  pol;e»tlţ|Be),  rotativa 
la  polyeratia;  polscraiu,  s.  m.,  (fr.  pa- 
lyerate)  membru  allu  polj/eratiei;  poly- 
cydicUj-a  adj.,  (fr.  pttlyofellqne),  care 
formâdia  mai  mulţi  cycli;  polycj/du,  s. 
m.,  (fr.  p»lf«yele,  d'in  x6i(Xoc^<iercu), 
genu  de  ascidie  d'in  marea  Adriatica, 
cari  se  ţinu  ca  înfipte  pre  petre;  po/y- 
dacri/a,  8.  f.,  (fr.  poljduorjet  d'in  Sd- 
xpu  =  lacrima),  eacretione  superaban- 
daute  de  lacrime;  polydaetylia.  s.î.,  (fr. 
polydâctjlie,  d'in  SixToXo;:=degetQ), 
monstruositiite  care  presanta  mai  multe 
dâgete  decâtu  au  animalile  de  ordinariu; 
polydaetylicu.-a,  adj.,  (fr.  poIjdMt)" 
llque),  ralativu  la  pdf/dactytia ;  pdy- 
dadyUi.'a.  adj.,  (fr.  poljdâctjle),  cu 
mai  multe  dogite;  subst.  m. ,  polydac- 
tjflu.  (fr.  poljdkctjle),  genu  de  pesci 
d'in  famili'a  dimeridilofu ;  polydedabi, 
s.  m.,  (fr.  polj-il^dule),  genu  de  reptili 
sanrice;  poli/desmu,  s.  m.,  (fr.  poly- 
desme),  d'in  Sestuî;  :=  legătura),  genu, 
de  insecte  aptere  d'in  famili'a  myria- 
podiloru,  allu  caroru  carpu  e  fonnatu 
d'in  unu  mare  numeru  de  articulationi, 
de  acf :  polydesmide,  adj.,  (fr.  pAlţdcs- 
înlde),  care  sâmina  cu  unu  polydesmu; 
polyâipsia,  s.  f.,  (fr.  poljdlpsle,  d'in 
Sl'^n  =  sete),  genu  de  morbn  gastrosu, 
caracterisatu  prin  una  sete  escessiva; 


>yGoog  Ic 


polydtmte,  s.  m.,  (fr.  poljdoite),  ganu  ,  adj.,  (fr.  poJjffastrp,  d'in  Trtcînip^sto- 
de  concbylie  uaivalre  d'ia  famili'a  h<<-  j  luacii).  care  are  mai  multe  stomace  sau 


=y  Google 


704 ŢOL. 

laturi  ^  polyţfODu;  una  patra  pretlosa, 
pre  care  s«  observa  mai  multe  linie;  po- 
lygraphia,  s.  f.,  {jcokvjpaf{a,  fr.  p»iy- 
f  raphi«),  scriptura  multifaria;  arta  de  a 
scrie  in  mai  multe  moduri  secrete;  poly- 
graphieura,  adj.,  (fr.  pclygnphlqae), 
relativu  la  polygraphia ;  polygraphu,  s. 
m.,  (icoXu^pditpoţ,  fr.  poiygraphe),  care 
scrie  multu,  si  despre  mai  multe  mate- 
rie; polygynia,  a.  f.,  (fr.  poiygynle,  d'in 
YuviJ==muliere),  căsătoria  cu  mai  multe 
malieri,  nome  datu  de  Linneu  plaate- 
loru  cari  au  mai  multe  pistille  ia  Sa- 
oare  flore;  p6lj/gyHieu,'a,  adj.,  (fr.  p«- 
l7r7ai(iu)i  relatiru  la  polj/gynia;  paly- 
^nu,-a,  adj.,  (in>>jyjâv)]c>  fr.  p*l;ţTne), 
care  conţine  mai  multe  pistille ,  sau 
care  pdrta  mai  multe  ovarie  :  fi^e 
p^gţ/na;  polygyra,  a.  t,  (fr.  poljgjre), 
gena  de  conchjlie  nnivalre;  po^halitu, 
8.  m.,  (fr.  poljlullte)»  varietate  de  ani- 
fitta  de  ealoe  naturale,-  poU/hemia,  a.  t, 
(fr.  pslrMale,  d'in  at[utz=8ange),  Sa- 
perbundentia  de  sânge  ;i>(%AutorM,  a. 
f.,  multitudine  de  cotmoscontie;  deaci: 
polyhistorieu,-a,  adj.,  relativu  la  foly- 
hisiaia;  polyhistore,  s.  m.,  (noXotâcoip, 
fr.  palrhlstor),  care  are  multe  conso- 
scentie;  poh/hydria,  s.  f.,  (noXoQSpta,  fr. 
poljhydrU,  d'in  S6u)()  =  apa),  mulţime 
de  apa;  in  med.  radare  forte  mare;  po- 
Ufhydni,~a,  adj.,  {m\bxtSpo<:),  eu  multa 
apa;  poh/hyperhemia,  e.  f.,  (fr.  pol^hr- 
pirhtnle),  fiuperabundentia  generale  de 
aange;  polyl^,  s.  m.,  (fr.  poljlipe}* 
gena  de  insecte  d'in  ordinea  cirripedi< 
lom;  polylepide,  adj.,  (fr,  p*lrWpld«, 
d'in  Xaici^  ^  seama ,  soldiu),  ca  multe 
Bcame  sau  Boldî;  pdylogia,  s.  f.,  (noXo- 
hrjlai,  (fr.  p«lrIosle},  multa  vorbire, 
locaoitate;  talentu  de  a  vorbf  despre 
multe  si  diverse  obiecte;  pdylog»,  a. 
m.,  (RoX&XoToţ,  fr.  pairiorie),  multu 
vorbitoriu,  locace;  care  scie  se  vorb^sca 
despre  multe  si  diverse  obieote;  poly- 
lyti^Ma,  a.  f.,  (ptljlroiphle»  d'in  Ijm- 
pk«),  supsrabundentia  de  lympbaţjw- 
lytfM^,  adj-,  iioXu[)Lad^,  (fr.  poljma- 
tbe),  care  scie  multe :  unu  polymathe, 
peraona  care  possede  multe  si  diverse 
connoscentie;  polymathia,  s.  f.,  (icoXo- 
)hd^sta,  si  noXDţutdia,  fr.  polinaUile), 


pot 

multa  scieatia;  multe  si  diverse  conno- 
scentie ;  mare  eraditione  ;  polymathi- 
ca,-a.  adj.,  (fr.  poljmathtque),  relativa 
]&poîymat}âa :  seâlapolymathica,  in  care 
sa  invâtia  multe  scientie;  po^ymelia,  i). 
f-,  (fr.  p»l7iH41le,d'in  [UXo{:=m«mbra), 
monstruositate  de  mai  multe  membre 
pre  acellu-asi  corpu;  polymdicu,-a,  adj., 
(fr.  p<Lf  K^llqne),  relativu  Ia  polymdiai 
polymdu.-a,  adj-,  (icoXu|i8XiJ;,  fr.  polf- 
Midl«),  cu  multe  membre;  polymeria,  a. 
f.,  (xoXoiiipGia,  fr.  pol/a4rle),  composi- 
tione  d'in  multe  pârti,  gena  de  plante 
d'in  famili'a  convulvacieloru;  paigmeri^ 
eu,-a,  adj.,  (fr.  poljMârâ),  compusa  d'in 
multe  părţi ;  poU/merismu,  a.  m-,  (ii. 
polrnârlsBie),  moDstruositate  earacte- 
risata  prin  essistenti'a  de  oi^ne  super- 
numerarie;  ptlgmeroiomalura,  adj.,  (Rr. 
pfflrm6roa«Bute),  earo  are  corpulu  com- 
pnsu  d'in  mat  mi^te  segmente,  san  d'ia 
una  lunga  seria  de  annelle;  snbst  pi., 
polgmerosotuateie,  ordine  d'in  subolas- 
sea  aracfanidilora  ceplialostome;  poly- 
menâ,-a,  adj.,  (ffoXQti.spiJi;),  compusu  d'in 
multe  parti;  sabst.  m.,  polymeru,  (fr. 
poljmire),  geuu  de  insecte  d'in  ordinea 
diptereloru;  polymitariu,  s.  m.,  pcl^mi- 
ttrUa  artlfexi  măiestru  care  tesse  ca 
fire  de  diverse  colori;  p{)Zy»Hfw,-a.  adj., 
pflljaituB*  (noX6(un>ţ),  tessutu  d'ia  fire 
eu  mai  multe  colori;  polymnia,  b.  f ,  («o- 
X&[jivio<,  fr.  pvjjnnle),  gena  de  plante 
d'in  famili'a  corjmbiferelora,  cari  crescu 
in  Amerio'a;  polymorphia ,  a.  f.,  (xoXo- 
(LopcpEa),  calitate  de  polymorpkui  pclif 
morphiamn,  s.  m.,  (fr.  poljH«rrkUMe), 
stare  de  isomeriaparticularia,  prin  care 
acelle-aei  subst&ntie  ieau  forme  criatsl- 
lioe  forte  diverse;  f>oIyiNorpAM,-a,  a^j.* 
(icoXI)(M>p9oi:>  fr.  poljBtrphe),  oare  ite 
multe  forme  :  plante  polymorphe;  peHy- 
mythia ,  s.  f.,  (fr.  ptijajtUe ,  multi- 
me  de  mythuri;  poema  iu  oare  fabalele 
se  afla  in  mare  mulţime;  polymythu,-a, 
adj.,  (7toXf»tio9oţ),  care  coprende  multe 
mytburi,  fabule,  sau  narrationi;  poly- 
myxu,  s.  m.,  ptlrnifxoi,  (roX6(io£o(:,  &. 
pttlynjxe),  lampa  cu  mai  multe  braue; 
polynemide,  adj.,  (fr.  poljiâmMe),  care 
sâmiua  cu  unu  polynemu;  potyiKmu,  a. 
m.,  (fr.  peiyaiae),  gena  de  pesei  aoaa- 


=y  Google 


Pmu 

di'n  famili'a  percoidilora;  polynesia,  s. 
f.  {ptljaiait,  d'in  vijc»><=:insula),  mul- 
ţime de  îDsnle,  asia  se  oomesce  una 
mara  parte  a  superfaciei  globului  nostru 
terrestre  dintre  Asi'a  si  Americ'a,  care 
in  addeveru  e  compuBa  d'in  mare  mul- 
ţime de  insule,  d'între  cari  cea  mai 
estensa  eiÂuatrali'a;  polynesiu.-a,  adj., 
(fr.  pftllntHten),  relativu  la  polynesia; 
snbst.  unu  polyneaiu,  una  polynesia; 
polynesu;p<âyneuru,  -a,  adj.,(Ti:oX6yeupo<;, 
fr.  poljnenre) ,  cu  multe  nervature : 
plante  polynewe;  psychoiri'a  polyncwa. 
polynomw,  8.  m.,  (fr.  poljnome,  d'in 
vop.ţ^paite,  divisione),  nome  ce  se  da 
la  veri-ce  cantitate  algebrica  compusa 
d'in  mai  mulţi  termini  distinşi  prin 
semneleH-  si  — ;  vorbele  -.binomiu,  trino- 
mtu,  etc.  indica  pdynomie  de  doui,  trei 
termini,  etc.;  polynomiu,-a,  adj.,  cu  mai 
maititetmim;pdlyodonte,Aâj.{no\Q6Sm(:, 
fr.palr*d«nt«),  cu  mulţi  deuti;  substpo- 
lyodonte,  gena  de  pesci  chondropterygii; 
genu  de  plante  d'in  famill'a  graminie- 
lom;f&mili'adeconchylie  acepbalophore 
lamellibranchie;  polyommatide,  adj.,  (fr. 
pcljvnmatlde),  care  simina  ca  unu  po- 
îyonmMtu,  b.  m.,  (fr.,  poljonmkte ,  iro- 
XoâţL^coţ  =  cu  mulţi  ocli),  geau  de 
lepidopteri  aiurai ,  care  coprende  mici 
papilioni ,  ornaţi  cu  formase  colori,  si 
cari  ofTeru  neace  macule  ocellate;  po- 
IyoHjrmu,-a,  adj.,  pol>oBJB■B,(ffoXu(i>vu- 
|u>ţ),  care  are  mai  multe  nomine;  polyope, 
adj.,  (jEoXfxa^,  fr.  p«lr«pe),  se  dice  despre 
-moastrele  compuse  d'in  ă6m  corpuri 
unite  si  alin  caroru  capu  porta  patru  o- 
cli;j)oîycij)AtAaîr»u,-a,adj.(noXt>dc|>&((>.{j.o<;, 
fr.polf  opptlialiDe),cD  mulţi  ocli,precuma 
■n  papilienii  polyommaii,  nomiti  ui  ar^i; 
pt^opsia,  snbst..  f,  (fr.  pol; epslo,  d'in 
&)«<  =  vedere),  vedere  multipla,  apeeia 
demorbti;peiyojrf»c«,-«,adj.,(fr.p»!rop- 
tlvit>),te\&thîi\Apolyopsia\polyoptru.-a. 
adj.,  (fr.  ptiroptre»  d'in  SrcEi3dai=Te- 
âere),careimmultesceobiecteIe  la  vedere; 
snbst.  m.,  polyopiru,  (tt.  pnljoptre). 
Titra  prin  care  obiectele  se  vedu  mul- 
tiplicate, inse  mai  mici;  polyorexia,  s. 
f.,  (fr.  polyorexle,  d'in  £ps£i(;  =  ap- 
petitu),  morbu  gastrosu,  caracterisatu 
prin  uua  fâme  escessiva;  polyovulurai 
ttm.TL 


POI. 


705 


adj-,  (fr.  poijorniâ,  d'in  oTain=ouu), 
care  coprende  mai  multe  oua;  polyosu, 
s.  m.,  (fr.  poljoKe),  genu  de  plante 
rubiacie  cari  se  afla  iu  Cochinchin'a  si 
in  Java;  poUipedia,  s.  f.,  (îroXtMraiSia,  fr. 
pol}'p4dl«,  d'in  5taiţ  jratSdţ  =  copillu), 
multimedeBopilli;aiivmaliainnumerulu 
fetîloru  ce  pertinu  laacea-asi  gestatione; 
polypcrianthiu,~ii.  (fr.  pnljp^rUnthS) , 
se  dice  despre  una  flore  alle  cărei  organe 
sessuali  sunt  iuchise  in  i6ue  sau  mai 
multe  involucre;  poli/petalia,  a.  f.,  (fr. 
pol]:pâtaUfl,d'inn£ta>!oy=petalu),starea 
unei  corolb  poli/petalc  sau  a  unei  plante 
cu  flori  polţjpetnle;  fioh/petalu,-^.  adj., 
(fr.  pi>l}p^t^>le),carf^  ecompusii  d'in  mai 
malte  peialc  libere  si  distinse  :  corolla 
polypelaia;  polijphfigia.  s.  f.,  (TcoXoţjafia, 
fr.  poljphaţte),  mâncare  multa,  vora- 
citate; poliiphagv,-a,  adj.,  poljpfaagus, 
(xoXo(pdY*:i  fr-  pi'Ijphiige),  care  mânca 
multu,  vorace;  pc/yMarmHm.  s.  L,  (fr. 
pttlrpharmacle) ,  prescriptione  de  ul'u 
mare  numeru  de  medicamente;  poly- 
pharmacura.a,^}.,  (:coXuţăpt)xxxo<;,  fr.  po- 
Irpharmaque),  care  prescrie  multe  me- 
dicamente; polyphilia,  3.  f.,  {izoKafOda, 
fr.  pttljphille),  amiciţia  cu  mulţi  sau 
peotru  multi;  pol'iphllu.-a,  adj.,  (itoX6- 
ţiXo;,  fr.  pnijphUe),  care  are  multi  amici, 
careamu  multi  si  multe;  polyphonia, 
s.  f.,  (:roXof(t)v£a,  fr,  po.jplinfiifl),  mul- 
ţime de  voei;;iioîy/'Ao;!M,-a,  adj.,  (îioXoyw- 
voţ,  fr.  pol.vphone),  se  dicn  despre  unu 
eclrn  care  repete  aonurile  de  mai  multe 
ori;  pohjphorv.-n.  adj.,  (xoXuiptSf*!:,  fr. 
polyphnre).  care  porta  multu;  subst.  m., 
polyphoru  (fr.  pnljphor'-),  | protuberanţi» 
de  asupr'a  ovariului,  si  a  cărei  parte  sii- 
periore  devine  recpjitaclnlu  comune  alin 
mai  multoru  ovarie;  polyphragmu,-a, 
adj.,  (fr.  polţphrnicme,  d'in  ţpn7[ia  := 
sepimentu),care  are  mai  multe  sepimente; 
polyphthongu,-a.  adj.  s.,  (îtoXoy&oYYOt;, 
fr.  pnlfplLthouf;Qe),cumai  multe  sonete; 
subst.  m..  unu  instrumenta  musicale 
egyptianu;  patyphjUurn.  adj,,  (soXoţîoX- 
Xoî,  fr.poljpii  jlu=multifoliu),cu  multe 
folie  :  calice  polyphjUu,  involucru  po- 
îyphyUu,  sputha  poîi/phyU/i;  polyphysîa, 
3.  f.,  (pftifphfsie,  d'in  ţ&a>]  =ventu), 
abundantia  dn  flatuositati;  polyphylu,-a, 


45 


>yGoog  Ic 


adj.,  (iroX&pOToţ,fr.  p»ljphjte),  cumulte 
pUnte  :  ffenu  polyphjtH.  care  coprende 
multe  specie;  p<Ayţiaritt,-a,  adj.  s.,  (fr. 
p«ljpUire),cares^minaai)oîypu;9ubgt. 
poIypiartM,  szapolypariu,  (fr.  pol; pier), 
locuentîa  commQne  solida  in  care  lo- 
cuescu  zoophytiî  eonnosenti  sub  numele 
de  pdţipi; polypifent;-a,  adj.,  (fr.  polj- 
pînre),  care  pfirta  polypi;  polt/pionla, 
8.  f,,  (fr.  poif pionfe,  d'in  muvrrgrasau), 
Bi^rabondantia  de  grassime,  obesitate; 
polypittt,  s.  m.,  (fr.  polyplte),  polypiariu 
fossile,  îwîyp&icopAorM,-a,adj.(fr.p«Iy- 
plMophore,  d'in  irXdif^placa),  cu  cor- 
pnlu  accoperitu  de  a  Inngulu  cu  place 
calcane;  poîyplaxiphoru.-a,  adj.,  (fr.  po- 
lypUxlphore),  synonyraa  cu  polyplaco- 
pkoru;  pohjpode,  adj.,  (7roXu;iooţ,  :roX6- 
noSoc,  fr.  pftlfpode),  cu  multe  petidre; 
s.  ţl.polypodii,  (fr,  polrpodes),  subordi- 
ne de  insecte  aptere,  care  coprende  celle 
ce  au  mai  multe  de  octu  petidre,  inse 
mai  pucine  de  cincidiecî;  genu  de  plan- 
te ctyptogame  d'in  famili'a  fericiloru ; 
mODBtra  caracterisatu  prin  petifire  au- 
pernumerarie;  polypodia,  s.  f,,(TOXoîtoS[a, 
fr.  peljpodle),  mulţime  de  petifire;  mon- 
stru cu  petidre  supernnmerarie ;  poZy- 
podiaciu,-ia,  adj,,  (fr.  polj podiacâ),  care 
B^mina  cu  \invt.  pohjpoăe;polypodicura, 
adj.,  (fr.  polypodlţjue),  relatiyu  lajjoîj/- 
podia;polypogone,8.m.,  (fr.  poljpoţoa), 
genu  de  plante  d'in  famili'a gramimelom, 
cari  crescu  in  părţile  meridionali  alle 
Europei;  poîyporu,-a,  adj.,  (nakbnopoi;, 
fr.  pitl)-pore),care  are  mulţi  pori;  poly- 
posia,  8.  f.,  (iroXiKtooîa,  fr.  polţ-posle), 
dorentia  de  a  bee  multu,  synonymu  cu 
polydipsPa;  poîyposu.-a,  adj.,  (fr.  poly- 
peDx),plenu  ăe polypi; polypteru,-a,  adj., 
(iroX6;CT£po; ,  fr.  polyptere),  cu  multe 
aripe  sau  pinne;  subst.  m.,  polypterii, 
genu  de  pesci  ossosi,  holobranchii,  d'in 
famili'a  siagonotiloru;  polyptotu,-c,  adj., 
(5roX67rTtin;oţ,  fr.  polyptote),  cu  multe 
caşuri;  subst.  m.  p(»îjp(o<M,(îioX6jcî(iJtov), 
Sgura  de  retorica,  care  consiste  in  re- 
petitionea  acellei-asi  vorbe  sub  mai 
mnlte  forme  giammaticali  ce  pote  lui; 
polypttjchUf-a,  adj.  (tcoX6ktox°î)i  om- 
puau  d'in  mai  multe  tabellntie;  aubst.  m. 
^olypiychu,caxti  de  censu  in  evulu  mediu; 


poi.  _ 

potypu,  s.  m.,  {jcoXlyiiovti ,  fr.  p6l.vp«). 
nome  ce  s'a  datn  anîmaliloru  radiato, 
a  caroru  gura  e  incongiurăta  de  mai 
multe  eilie,  tentacule  sau  lobi  mobili : 
pohjpii  s'ati  nomitu  asia  fiendu  co  ten- 
taculele CM  cart  simt  prwedidi ,  sutU 
analoge  bradeloru  animaîelui  marina 
pre  care  anticii  Iu  nomiău  polypu;  po- 
lypii  sunt  celle  mai  simple  d'intre  tâte 
fientiele  regnului  animcde  dupo  apongia- 
rie,  elli  viuu  in  genere  infandulu  apei.  si 
strinsi  in  unu  numeru  eonaiăerab^;  de 
ordinariu  polypiisunt  affipti  pre  corpuri 
străine cuestremitatea loruposteriore,  si 
mt  esaecuta  ăUe  mişcări  de  eâtu  celle  ce  le 
sunt  necessarie  spre  a  intende  sau  a  con- 
trage ientaeuleloru;polypii  se  reprodueu 
cânduprin  oua,  cari  se  espulsain  <^ora  si 
se  affigu  pre  alte  corpuri,  cânduprin  una 
specia  de  gemme,  cari  se  născu  pre  su- 
perfaci'a  loru  si  nu  se  separa  neci  una 
data,  formându  tolu  atâli  polypi  noui. 
cari  marescu  mass'a  gaierale  in  indefi- 
nitu,  de  ad  divisionea  inpolypi  ovipari 
si  polypi  gemmipari,  la  cari  se  mai  aâ- 
augu  polyjni  sdssipari,  cari  producu 
pârti  de  p^ypi  separate  de  restulu  cor- 
ptdui ;  —  polypi  se  numescu  si  escres- 
centiele  camose ,  fungdse,  fibrtise,  car- 
cinomatâse  ,  cari  se  potu  desvoM  pre 
tdte  membranele  mucâse ,  d^ro  cari  ao 
vedu  mai  desuin  fossele  nasalî,  in  ma- 
trice sau  in  ragina;  — polgrhisu.-a, 
adj.,  (fr.  polyrhlze^  d'in  ^fC«  :=  radeci- 
na) ,  cu  miilte  radecine  sau  libre  radi- 
cularie;  polyrhynchu,-a,  adj.,  (fr.  polj- 
rhynqne,  d'in  p^TX^;  =  roatru),  cu  mai 
multe  rostre  sau  tentacule;  potysareia, 
s.  f.,  (itokaaixp'x.ia,,  fr.  poIyBkrcle),  escessu 
de  carne,  obesitate;  polyseelia,  s.  f.,  (fr. 
polyacâlle,  d'in  ox^Xnc^irpetiorn),  mon- 
struositate  caracterisata  prin  mai  mult-e 
petiore  supernumerarie ;  polyscdicu,-a. 
adj.,  (fr.  polyscAlIqne),  relativu  la.  po- 
hjscclia;  polyseelu,-a,  adj.,  (ihiXwweXtJi;  , 
tr.  polysc^Io),  cu  mai  multe  peti6re  su- 
ţiernumerarie;  poiyscoptt,-o,  adj,,  (tcoXq- 
3X0ÎCDC,  fr.  polyHcope) ,  se  dice  despre 
unu  vitru  cu  facie,  care  immultesce  ob- 
iectele vedute;  polysecu,  a,  m.,  (fr.  pa- 
IjB^que,  d'in  a7]xd;  =cella),  fructu  alle 
carul  celle  separate  proviou  de  la  mnV» 


=y  Google 


fOT.     __ 

ovarie,  inse  cari  sunt  moD09perine;poIy- 
semu,-a,  adj.,|«ilj-geniis,(iToX(>Gi]|io;),care 
are  mai  multe  semnificationi ,  ecivocu; 
polysepalu,-a.  adj.,  (fr.  polţitâpale,  d'in 
ofeTtaXov  =:  sepalu)  ,  cominsu  d'in  mai 
multe  aepiWfPolyseiUf-a,  adj.,  (fr.  pol]'- 
Bhtt,  d'in  geta^peru  groBlu),  cu  multe 
sete  sau  perigrossi;  polysialia,  s.  f.,  (fr. 
poljsUUei  d'in  at'aXoy  =  saliva),  secre- 
tione  sDperabundante  de  saliva;  poly- 
sigma,  a.  f.,  poljalgma,  (mXu<iq|ji«)  , 
-  repetitioae  -dâsa  a  litterei  s;  polysoma- 
tia,  B.  i;  (fr.  polj' somaţie,  d'in  oâţia 
corpa),  corpulentia  escessiva ;  polysoma' 
te, -o,  adj.,  («oX6o<io(Law(:),  cu  mnlte  cor- 
puri; polysomia,  s.  f.,  (polfRomie,  d'in 
9G>^  :=corpu),  monstruositate  cu  multe 
COT^UTÎ; polp$omicu,-a ,  adj.,  (fr.poljso> 
mlqne),  relativu  la  poU/somia ;  polyspa- 
8^«,-a,  adj,,(fr.pol;spaste,(d'inci;cdie(v=:; 
attragere),  care  possede  mare  potere  at- 
tractira;  subst.  m.,  polyspastu,  polyapa- 
stoi,  (ituXCxmaatov),  machina  compu- 
sa d'in  mai  mulţi  scripeţi;  polysper- 
ntaticura,  adj.,  (fr.  polfspermKtlfiue), 
cu  mai  multe  sementie  sau  granutie ; 
polyspermia,  s.  f.,  (r[oXi>aicsp[j,Ecc,  fr.  po- 
lrBp«ttBle),  superabuudantia  de  sperma 
iau  de  sementia;  polyspermu,-a,  adj., 
(ito^oiceptto^,  fr.  pol)  sperme),  cu  multe 
granutie  sau  sementie ;  polysporu  .'a , 
.adj-,  (iroXCuncopoc,  fr.  poly spere) ,  care 
conţine  multa  SBm6ati&;  polystackyurn. 
adj.,  (noX&otgt-/uc,  fr.  pol}stacby6),  cu 
multe  spice;  i>Wys^a;»%It4,'a ,  adj.,  (;co- 
XixJTiyuXoţ),  cu  mulţi  struguri;  poly- 
stattru,  8.  m.,  (icoXdsraupo;,  fr.  poljatau- 
re),  yestimentu  patriarcbale  ornatu  cu 
multe  crnd;  polystemone,  adj-,  (fr.  poiy- 
sUnone,  d'in  oi^ţtuv  :=  stamine) ,  cu 
multe  stamini;  pohjatigmatu.-a ,  adj., 
(fr.poljRtlgnatâ,  d'inOTLY[ta::=Btigma), 
eu  mai  multe  stigmate  sau  orgune  pis- 
tillarie  in  Ga-care  fl6re ;  poli/stichu,  s. 
m.,  (nokb^jayoztîr.  polj-stlque),  geiiu  de 
crţptogame  d'in  famîli'a  fericiloru  ; 
poli/stomu,-a,  adj.,(noX6!Kojio;,  fr.pol)- 
stome),  ca  multe  gure  sau  sugutiîrie; 
piAysfromu, s.  m.,  (fr.  pBljstreme),  genu 
de  ctyptogame  d'in  famili'a  Hcbeniloru; 
po^stylurOt  adj.,  ()toXu»roXoî,  fr.  p»lj- 
ttjlt),  cu  mnlte  columne;  la  plante,  cu 


__poi.       loi 

mulţi  sty\i;p(Aysulfuru,-a,  adj.,  (fr.  p»- 
If  aalfare),  sulfura  sulfurata;  polysylla- 
hia.  s.  f.,  (fr.  polfsjlUbte),  multiplici- 
tate de  sjllabe  in  vorbe;  polysyllabieu,- 
a,  adj.,  (fr.  poljsţllablqne),  compusu 
d'in  mai  multe  syllabe  :  echu  polysyl- 
labicu;  polysyUabUmu,  a.  m.,  (fr.  polj- 
BjUablsme),  systema  basata  pre  multi- 
plicitatea syllabeloru  in  vorbe;  polysyl- 
lnhu,-a,  adj.,  pal}8>llabns,  (jraXusbXXa-  . 
Poc,  fr.  pol jsjliabe) ,  formatu  d'in  mai 
multe  syllabe  :  vorbe  polysţ/Uabe;  poly- 
syîlogismu ,  8.  m.,  (fr.  poIjarllo^lHOie), 
syllogiamu  compusu  d'in  mai  mulţi  syl- 
logismi;  polysyllogisticu.-a,  adj.,  (fr.  pt* 
IjsjUogUtlqne) ,  compussu  d'in  mai 
mulţi  syllogi.imi :  rationamentu  poly- 
syllogisticu;  polysynăesmu,  s.  m.,  (tcoXu- 
auv5G<3ţLo;),  mulţime  de  cosjuctioni;  po- 
lysynthetu,  s.  m.  polysj'othetoB,  (jtoXo- 
ouv&ETov),  figura  de  retorica  care  con- 
siste in  repetitionea  conjuctionii  xaE= 
et:=st;  polytechnia,  B.  f.,  (jtoXwTiXvtix , 
fr.  poljtechnie),  mulţime  de  arti;  scola 
polykcknica ;  polytechnicu,-a.  adj.,  (fr. 
pilf  techBlqiie),  care  coprende  mai  multe 
arti  :  instittitu  polytechnicu ,  scola  po- 
lytechnka,  in  care  se  invâtia  mai  multe 
arti;  seientie  polytcchnicc,  «".ari  se  inv6- 
tia  in  institutele  polytecbnice,  seientie 
relative  la  vi^ti'a  practica,  precumu  su 
scientiele  metbematice  si  physice  cu  di- 
versele loru  applicationî;  polythalamu,- 
a,  adj.,  (fr.  poiftbaUme,  d'in  ddXaiLo; 
rricamera),  se  dice  despre  unu  conchy- 
liu  univalvu  care  si  are  cavitatea  sea 
separata  in  mai  multe  celle ,  prin  totu 
atâte  sepimentf ;  polythecia,  a.  f.,  (fr.  p«- 
lytbicte,  d'in  dTjxij  =th4ca),  genu  do 
zoophyti  d'in  classea  polypiloru ;  poly- 
iheisare.  v.,  (fr.  pelythilaer),  a  professâ 
polytkeismulu:  polyiheismu ,  (fr.  p«1j- 
thilsme,  d'in  *s(S;=dieti),  aystema  de 
religioce  care  admitte  plurîtatea  diei- 
loru.  oppusa  i»on-)f}ie{smului ,  care  ad- 
mitte numai  unu  dieu;  p6lythmticu,-a, 
adj.,  relativn  la  pohjtheistnvr  sau  la  po- 
lytlteistu ;  pohjtheislu,  a.  ta.,  (fr.  pely- 
theiste),  care  profâssa  folytheismulu; 
poly(heliu,-a.  adj.,  (fr.  poljthfil*,  d'in 
<  dTjXi)  =  mammeUa,  titia),  care  are  mai 
'  multe  ovarie  in  fia-care  flote;  polythrifi' 


=y  Google 


ciu,  s.  111.,  (fr.  polf  tbriticloii),  g^na  de 
plante  cryptogame  d'in  famili'a  fungi- 
loTu; pdlijtotnia,  a.  f.,  (fr.  polftomte,  d'in 
'n)ii.ij=taliatur3),  dirisione  in  mai  multe 
pJirti,  synonymu  eu  polychotomia;  poly- 
totnicu,-a,  adj.,  (fr.  pnljtomtque),  reia- 
tÎTuU  polytomia;  polytomu.-a.  adj-,  (fr. 
poljtome) ,  dÎTÎBU  in  mai  multe  p^rti ; 
polytonu,-a,  adj.,  (fr.  polytone,  d'in  t(J- 
vo<;^toiiu),  cu  mii  multe  tonuri;  p(Ay- 
trichoide,  adj.,  (fr.  poljtrlehoîdi);  care 
sâmina  cu  unu  pohjtriehu;  poUtrichu.-a, 
sdj.,  poljtrlohes,  (:coX(iTf»/o;,  fr.  polj- 
trlqne) ,  Cil  multu  peru,  perosu^  Bubst., 
polytrichu,  a.  m.,  polj  trlohon,  (;toXurpt- 
/ov,  fr,  poljtrlc),  genu  da  plante  cryp- 
togame d'in  famili'a  muschiloru;  poly- 
tropkia,  B.  f.,  (îtoXrvcpoţîta,  fr.  poljtr*- 
phie),  abundantia  sau  escessu  de  nutri' 
tura,  mare  nutritione ;  polptrophurC 
adj-,  (îtoX(rpo!poî),  tare  nutritu,  si  fârte 
nutritiTO;  polytroptri,  3.  f.,  (îtoXotponta, 
fr.  polf  trople),  varietate;  varietate  de 
pbenomene  ce  offera.unele  cristalle;  po- 
lytropieu,-a,  adj.,  (fr.  pol^troflqâe);  re- 
lativa la  polytropia;  polytropu.^a,  adj., 
(icoXiJTpoJtoc,  fr.  polj-trope),  multifariu, 
variu;  care  offere  phenomeuulu  pohjtro- 
pier;  polylrochu,  a.  va.,  (fr.  polytrAque, 
d'in  Tf>o3(>i  =  r<ita),  care  are  mai  multe 
corone  de  cilîe;  subst.  pi.,  pohjirochele , 
familia  de  infusorie  rotifere;  polytypa- 
re,  V.,  (fr.  polţtfper,  d'in 'r6xoţ=:typu), 
a  tjpari  in  multe  esaemplarie  :  a  pohj- 
tipâ  una  carte;  polylypariu,  s.  m.  pors., 
care  polytypa;  Bi  reale,  prin  care  se  po- 
lytypa;  polytypaloriu,  a.  m.,  (fr.  polj^y- 
peor),  care  polytypa,  polytypatu,'a,  adj. 
part.,  (fr.  tolytjp^),  immultitu  prin  ty- 
pariu;  polytypu,-a.  adj.,  (fr.  poljtjpe); 
sa  diee  despre  genulu  cart  serve  de 
typu  la  mai  multe  specie;  polyuria,  a. 
f,,  (fr.  ptljarie,  d'in  oopovrzurina),  ac- 
cumulatione  de  urina  in  besica,  polyu- 
ricu,-a,  adj.,  (fr.  poljnriqoe),  ralativn 
la  poiyuria;  polysoariu.-a,  adj.,  (fr,  po- 
I>>i>alre,  d'in  Cwov^ianimale),  care  s^ 
mina  totu  de  una  data  cu  animali  de 
diverse  classi ;  subst.  pi.,  poUjzoariele; 
polygonHe,s.  f.,  (fr.  polyaonlte),  specia 
de  schistu  cu  zone  de  diverse  colori; 
pol}fsonu,-a,  adj.,  polraonos,  (îtoX6Cco- 


ţqi; 

vo;,  fr.  polyaonâ),  care  e  semuatu  cu 
mai  mnite  zone  colorate.-'subst.  m.,po- 
lysona,  polyionost  (itoXi^tovoc),  specia 
de  patra  pretiosa. 

1  FOMA,  s.  f.,  pomum,  fructuln  unui 
arbore  :  pome  selbcUiee,  pome  nobilite. 
ponte  dulci,  pome  acre;  merde,  perele, 
pruneU  sm  pome;  pomii  proăucu  pome; 
copillii  manea  pome;  Moldavii  nomescu 
strugurii  poma. 

2  POMA,  pi. -muie;  (jiM^ia),  opercla, 
copercin,  occure  in  diverBe  composîtionî 
de  termeai  scientiflci,  atâtn  ca  parte  an- 
teriore,  c&tn  si  mai  vertosu  ca  parte 
posteriore  a  eompositionii. 

•  POMACANTHU,  s.  m.,  (fr.  p»nâ- 
oanthe,  d'in  iC(ă[Ut=:opercIu,si  &Mv&a= 
spinu),  genu  de  pesci  thoracici  d'in  ma- 
rile Indiei. 

♦POMACITJ.-d,  adj.,  (fr.  p«i«ac6), 
care  s^mina  cu  tinu  pomoriti^rosacin; 
subst.  pi.,  pomadele.  tribn  de  rosacîe. 

•  POMACENTBU,  a.  m.,  (fr.  pom- 
oeutre),  genu  de  pesci  acant^opterygii, 
d'in  famili'a  scienoidiloru. 

•  POMADASU,  s.  ro.,  (fr.  pona^a* 
ajg,  d'in  j:tb\3.a  =:  operclu,  si  Saaiy;  ^ 
aspru),  genu  de  pesci  tboracici  d'in  ma- 
rea roşia. 

•  POMADEERE,  s.  f.,  (fr.  pooi.aer- 
rU,  si  pomailire,  d'in  ică^a  =  operclu, 
si  S^^i;  =  membrana),  genu  de  plante 
dicotyledonie  d'in  famili'a  ramnoidi- 
lom. 

POMARANCIA  si  pomerattcia,  a.  f., 
p«BDin  aaremn,  vedi  pomauraneîa. 

rOMABIA  (cu  i  lungn)  3.  f.,  p«Ma- 
rlnm,  mulţime  de  pome;  mulţime  de 
pf>»ii.'  vedi  pometu. 

POMARIA  (cu  t  scnrtu),  s.  f.,  (fr. 
poiBKlre),  genu  de  plante  dieotyledo- 
nie  din  famili'a  leguminiîseloru. 

POMABin,-(i,  adj.,  pomarlns,  rela- 
tivu  la  pomi  si  la  pome;  subst,  m,  per- 
lonale,  pomariu,  pi.  pomarii,  care  cul- 
tiva, si  care  vende  pome ;  reale,  poma- 
riu, pi.  pomarie,  pomarlam,  gradina  de 
pomi,  seminariu  de  pomi,  sc61a  de  po- 
mi; 2>omaritt,  8.  m.,  (fr.  pomnier),  rosa- 
ciu,  genu  de  plante  dicotyledonie  d'in 
famili'a  rosacielorti; 

•  POMASTOMU,-»,  adj.,  (fr.  p«u- 


yGoog  Ic 


POM. 

stome,  d'in  n&ţi;sc^operclu,  si  az6]jji=z 
gnra),  cn  gur'a  coperita,  ascunsa. 

FOMATA,  s.  f.,  (it.  pomata,  fr.  vom- 
made),  specia  de  cosmeticii  pentra  un- 
gerea perului. 

*  POMATABIU,  s.  m,,  care  face,  si 
care  vende  pomaia. 

*  POMATOBEANCHIU,-a,  adj-,  (Ir. 
yomatobranebet  d'ia  icului  =:  operelu, 
si  Ppii-rx^^'=^'^^°<^^'")i  '^^  braachiele 
ascunse. 

*  POMATOMD,  8.ni.,(fr.p»iBat«ine, 
d'in  ffl*ii.a=:operclii,  ei  toiiij  =  taliatu- 
ra),  genu  de  pasci  acantbopterygii,  d'in 
famili'a  percoidiloru. 

*  POMATOEHTNCHU,  s.  m.,  (fr. 
pvmatarJilii,  d'in  luioţLa  =  operelu,  si 
p6txo<:  =  rostru),  genu  de  passeri  cari 
locueseu  in  terţele  calde  alle  Asiei. 

POMADBANCIA,  s.  f.,  ponui  aa- 
renm,  (it.  araBol»,  ven.  narania,  isp. 
■aranja,  port.  laranja,  fr.  orange),  por- 
tngalla,  eorruptu  portocalia. 

*  POMERIDIANU.-o,  adj.,  pameri- 
dlaiiDB>  si  postmerldtanas,  dupo  me- 
diadi :  tempuht  pomeriăianu,  orele  po- 
meridiane. 

*  FOMEBIDIE,  adv.,  poneridlem , 
pott-BeridUffl ,  dupo  mediadi,  dupo  a- 
m^dia. 

*  POMEEIU,  pl.-ic,  pomoerlnm,  spa- 
ţiu d'in  intrulu  si  d'ia  afor'a  murulai 
cetăţii,  unde  nu  eră  permissu  a  edifica; 
apoi  in  genere,  murulu  cetăţii. 

POmItU,  pl.-e.  ponietam,  mulţime 
de  pomi,  gradina  de  pomi. 

POMIPERU,-a,  adj.,  pamifer,  care 
produce  pome  :  ramuri  pomift^e. 

POMIFOBME  si  pomiformu.-a.  adj., 
(fr.  f  onlferme),  care  are  form'a  rottinda 
ca  una  poma. 

POMOLOGIA,  s.  f.,  cultur'a  pomiloru. 

POMOLOQU,  s.  m.,  care  cultiva  pomi. 

*  FOMOKA,  s.  f.,  pomana,  die^ssa 
a  pomeloru  la  anticii  Bomani;  cultura 
de  pomi. 

*  POMONALE,  adj.,  pomonaUs,  re- 
laUvu  la  Fomona  :  fiamine  pomonoZe, 
Aameo  poraenalls. 

POMOSn,-a,  adj,,  panvBiis,  plenu 
de  pome  :  gradina  pomasa;  corona  po- 
mâsa,  de  ramuri  incucate  vu  pome. 


PON. 


709 


1  POMPA,  8. f., pompa,  (^totir^), ap- 
paratu  magnificu,  magnifîcentia,  splen- 
diire,  fastu;  ceremonia;  proceasione  : 
pompa  triunfale,  pompa  imperiale,  pom- 
pa regale,  pompa  maiestosa,  pompa  so- 
lennale;  pompa  fiinerale;  a  desvoltâ  mare 
pompa;  a  iviră  in  cetate  cu  pompa;  a 
inaugura  cu  pompa  una  serhatore;  a 
nu  face  pompa;  a  uri  pomp'a;  a  fugi 
de  pompa. 

2  POMPA,  s.  f.,  (fr.  p»npe),  ma- 
china  pneumatica  sau  b/draulica;  vedi 
ptmipa  si  derivatele  selle. 

POMPALE,  adj.,  pompalis,  de  pom- 
pa, magniticu,  maiestosu. 

POMPALITATE,  B.  f.,  porapaUtaB, 
calitate  de  pon^ale,  totu  ce  compune 
una  pompa. 

POMPABE,  T.,  pompare,  1.  a  face 
pompa;  2.  a  scrie  si  a  recită  cu  etn- 
pliase. 

POMPATICn,-a,  adj.,  pompatloas , 
pomposu,  fastuosn,  maiestosn.  . 

POMPATTJ,-a,  adj.  part.,  pompatoB, 
facutu  cu  pompa,  pomposn. 

POMFIFEBTJ,-a,  adj.,  pamplfer,  fas- 
tuosn, magniâcu,  pomposu. 

•  POMPILU,  s.  m.,  ptmplluB,  (7ra|ji- 
ntXoc),  1.  unu  pesce  de  mare  caire  Inso- 
ciesce  navile,  nomitu  si  nautUu,  naotl- 
Ids;— 2.  (fr.  pomplle),  genu  de  insecte 
hymenoptere. 

POHFOSU,-a,  adj.,  pomposas,  plenu 
de  pompa,  solennale  :  styîu  pomposu; 
ornamente  pompase;  sărbători  pompase, 
sacrificie  pompase. 

POMU,  s.  m.,  pomu,  arbore  care 
produce  pome  :  pomi  seîbatici,  pomi  do- 
mestici; pomi  pîeni  de  pome;  pomi  înflo- 
riţi; a  plantă  gradin'a  eu  pomi;  a  cul- 
tiva pomii;  a  face  negotiu  eu  pomii; 
prov.  pom'a  nu  cade  departe  de  pomu. 

*  PONDEBABE.E,  adj.,  pouderabl- 
Ua,  care  se  p6te  pondera:  maleriaponde- 
rabile,  in  oppositione  cu  imponderabile. 

*PONDERAKE,  v.,  ponderare,  a 
mesuri  cu  pondulu,  a  trage  in  campe- 
na,  a  câmpeni,  a  cântări;  fig.  a  mesură, 
a  essamină,  a  consideră,  a  estimă,  a 
appretiă,  a  judecă  :  a  ponderă  aurulu; 
a  ponderă  vorbele;  a  ponderă  rationile 
pentru  una  assertione  si  in  contr'a  ei; 


>yGoog[c 


710 


PON. 


dupo  ee  amu  pouderatu  tâte,  amu  decisu; 
ponderaţi  iene  Ittertdu  înainte  de  a  luă 
una  resoîuiione. 

*PONDERABIU,  pl.-te,  pondera- 
rlnm,  locii  unde  stau  depuse  pondurile 
publica. 

*  PONDERATIONE,  s.  f.,  ponderaţi», 
actione  de  ponderare,  in  t.  a,  verbului. 

*  PONDERATOBIU,-;ona.  adj.  a., 
pttDd«rKtor,  care  pondera,  ia  t.  s.'  ver- 
bului. 

*  PONDEEATU,-a,  adj.  part.,  p«ii- 
deratna,  mesuratu  cu  pondulu,  trassu 
in  campena,  campenitu,  cantaritu  :  lu- 
cruri ponderate,  vorie  ponderate,  ra~ 
tioni  ponderate;  a\i^.  de  ponderatu;5vhat. 
ponderatulu. 

*  PONDEBATURA,  t.  f.,  pondera- 
to»,  aetulu,  effectulusiresultatulu  ac- 
tionei  de  ponderare  :  ponderatur'a  lu- 
cruriloru  cari  se  vendu  cu  pondulu. 

*  PONDEROSITATE,  a.  f.,  (it.  pon- 
dertsitl),  calitate  de  ponderoau,  greu- 
tate, importantia  :  ponderositatea  vor- 
heloru  si  a  raUoniloru. 

*  PONDEROSU,  adj.,  ponderosus, 
plenn  de  pondu,  de  mare  ponda,  greu, 
importante  :  materie  ponderase;  vorbe 
ponderase;  rationi  ponderase. 

PONDtf,  pl.-wri  si-eri,  pondns,  (de 
la  pendere),  1.  greutate,  in  senan  pro- 
priu si  fîguratu  :  tâte  lucrwUc  maierieUi 
au  pondu,  si  tâte  se  potu  mesurd  cu 
pondulu;  mare  pondu,  micu  potidu;  lu- 
mm'a  n^are  pondu  si  de  acei-a  se  nega 
materieditatea  ei;  fig.  pondulu  vorheloru 
unui  omu;  ponătUu  rationilorn;  părerea 
unui  omu  cu  autoritate  are  pondu;  vor- 
bele lui  n'au  ned  unu  pondu;  2.  greu- 
tate determinata  :  pondu  romanu  de 
douespredieci  uncie  =  pondu  de  apo- 
theca  =  libra;  pondu  de  commerciu  de 
sessespredieee  uncie  ^  pondu  atticu^^ 
mmK;  pondu  de' auru,  de  ar  geniu,  de 
aranM,  de  ferru;  pondu  de  carne,  de 
farina,  de  pane.  In  acestu  sensu ,  in 
Daci'a  superiore  se  aude  plurariulu  pon- 
di  sau  punăi  .-  trei  pondi  de  carne , 
patru  pondi  de  sare. 

PONENTB,  adj.  part.  prea.,  ponem, 
care  pone;  in  logica,  care  affirma :  mo- 
thUu  ponente  si  modiM  taiiente. 


FON. ^___ 

PONEBE,  si  punere,  ind.pres.ponttsi 
punu,  poniu  ei  puniu.poiu  ai  putu ;  pom 
si  puni,  poi  si  pui;  pone  st  pune;  po- 
nemu  si  punemu,  poneii  ai  puneţi;  pom* 
si  punu;  conj.  prea.  ae  ponţi  si  punu. 
poniu  si  puniu .  poiu  ai  putu;  se  pont 
si  puni,  poi  si  ^i;  se  pona  si  pună, 
ponta  si  punia,  poia  si  puia,- ae  j^onemu 
si  punemu;  se  poneti  si  puneţi,  se  pona 
si  pună,  {wnîa  at  punia,  poia  si  puia; 
imperat.  pone  si  pune;  poneti  si  puneţi; 
perf.  posi  si  puşi,  posei  si  pusei,  aup. 
posu  ai  pusM,  postu  si  positu,  v.,  ponere» 
unnlu  d'iutre  verbele  celle  mai  fecunde 
in  limb'a  ronftna,  cu  nnantie  varie,  inse 
forte  delicate,  si  cari  mai  facile  se  potn 
intellege  d'in  essemple  de  c&tu  d'in  es- 
plicationi  otioae:  pune  curieaprem^,- 
puneai  lemne  in  focu;  ea  pttse  eopiUuIu 
in  patu;  eHu  si  puse  pellarVa  in  «tqw; 
noi  ne  pusemu  la  mha ;  voi  ve  puseti 
in  fruntea  armatei;  ei  sepuserain  miş- 
care; ellu  se  pune  garante  pentru  frate 
seu;  cându  audi  ac^ta-a  omu^u^e  puse 
la  cugete  sau  pre  cugete;  a  pune  nmUa 
fatiga  la  unu  lucru  sau  pre  unu  lucru; 
pune-te  tnatnte,  si  dlu  se  se  pună  ina- 
poi;  puneţi  sarcinele  diosu;  spune  me- 
natoriului  se  pună  eallii  la  trassura; 
a  pune  in  funetione,  a  pune  in  servUiu 
puhlicu;  a  pune  judeci,  a  pune  admi- 
nistratori; a  pune  capetu  unei  lungi  si 
grelle  lucrări;  ce  nome  ai  pusu  eoptUu' 
lui  ?  pune  lucrurile  aceste-a  bene,  se  nu 
se  perda;  a  puTie  tote  la  caile;  a  pună 
odii  pre  ceva;  a  pune  unu  coventu  bonn 
pentru  cineva;  ellu  s'a  pmu  se  scria 
una  epistola;  cine  te  a  pusu  se  fad 
cesta-a?  pune-ti  mentea  tn  capu;  in  lo- 
gica :  a  pone  =  a  affirmi.  Tedi 
positele  :  anfeponere,  appoTiere,  compO' 
nere,  contraponere,  deponere,  despo 
descomponere,  esponere,  imponere,  inter- 
ponere  opponere,  posponere,  preponere, 
proponere,  reponere,  seponere,  stra- 
ponere,  superponere,  supponere,  trans- 
ponere. 

PONTARin,-a,  adj.,  ponUrlns,  reia- 
tivu  la  ponte;  a.  m.  unu  pontariu;  care 
face  ponte,  si  care  onstodesce  pontde. 

PONTATICn,  a.  m.  povUHeaM,  tasn 
pentru  trecerea  presta  p9Hle. 


y,  Google 


PGS. 

PONTE  sau  punte,  s.  m.  si  f.,  itons, 
cosatructione  de  lemnu,  de  p^tra  sau  de 
ferru  preste  una  valle  sau  unu  riu,  care 
servesee  da  trecutâre;  poda  :  ponte  de 
lem»u,  ponte  de  petra,  ponte  de  ferru, 
Traianu  făcu  ponte  dt  petra  preste  Du- 
naria;  a  trece  preponte;  a  sta  preponte; 
a  se  luptă  pre  ponte;  prov.  a  se  face  hm- 
fre  8%  punte,  a  persiste.    • 

PONTEFICE,  si  pontice,  a.  m.,  pon- 
tlftx,  vedi  ponti^ce. 

PONTIGELLU,  si ponticeUa.  s.,  p«m- 
tltsala»,  iemin.  ă'iu  ponte,  mkn  ponte, 
BBu  mica  punte. 

POSTlCUrO,  ^î;  pontlcHB,  ralativu 
la  ponttdu  eussinu  sau  marea  nâgra : 
terrile  pontice,  abitatorii  pontici,  de  pre 
Ifinga  marea  uegra. 

PONTIFICALE,  adj.,  poatlAMUs,  de 
pomifice,  relativu  la  pontifice  :  curte 
ponUfieale,  funcţionari  ponii(icaU;s\ib9t. 
pontificalii  =.6mean  pontificelui. 

PONTIFICARE,  v.,  (fr.  pontlfler),  a 
ff  pontifice;  a  essercită  functioDÎle  de 
pontifice. 

PONTIFICATU,  s.  m.,  p«utifieatag> 
demnitate  pontificale,  fauctionea  poti- 
t^eelui :  pwdificaitiiu  lui  Pt'u  JX;pon- 
tificainUu  e  cea  ruai  inoUa  demnitate 
eedesiastiea;  nu  toţi  sacerdotiipotu  aă- 
junge  la  pont^catu. 

PONTIFICE,  B.  m.,  pontlfex,  archie- 
reu,  episcopu  :  pontifii  au  cei  mai  in- 
tdti  demnUari  eeckssiasticî  ;  pontifi' 
cele  massimu  e  cellu  mai  mare  d'intre 
pontifici;  pontificele  romanu  porta  tit- 
lulu  de  pontifice  nuisaitmi  in  baseric^a 
catkolica. 

'  PONTIP.ICItJ,-a,  adj.,  postlfleiis,  re- 
lativa la  pontifice  :  dreptuiu  pontificiu; 
aubst,  pontiHciu,  pontifielu,  potestatea 
pontifieia. 

PONTIVAGU,-a,  adj.,  pontlrarua» 
care  ămbla  in  pontuz:zm&r$;  subst.  pi. 
pontivaffU,  p«scii  m^rii. 

PONTONE,  s.m.,  poito.  augm.  d'in 
ponte,  uave  care  swve  de  ponte,  ponte 
de  oavi. 

PONTONID,  B.  m.,  peutonlom,  ca  si 
pontone. 

PONTU,  8.m.,  pontaa,  (ndyto;),  mare 
ia  genere  :  ferele  pontici,  pescii;  apoi 


POP. 


711 


pontt^  eussinu ,  pontis  eozinns  ^ 
marea  n^gra. 

POPA.  9.  m.,  popa,  servitoriu  allu 
altariului,  preutu,  sacerdote  :  a  se  face 
popa,  a  f%  popa  la  una  baserica;  a  trai 
ca  unu  popa;  popa  fora  baserica;  pân- 
tece de  popa;  fetioru  de  popa. 

POPANU,  pl.-e,  p«pâmiDi,(gitf«avov), 
tma  specia  de  placenta  care  se  ducea  Ia 
baserica. 

POPABE,  T.,  a  face  popa;  de  acf  ; 
popanda  care  se  prepara  la  popia,  cle- 
ricu  care  aştepta  a  ff  promossu  la  gra- 
dulu  de  popa. 

POPELLU,  s.  m.,  popelloi,  demin. 
d'in  populu,  micu  poporu. 

POPESCE,  adv.,  sacerdotallter,  in 
modu  popesctt  :  a  mancă  si  bee  popesce. 

POPESCU,-a,  adj.,  sacerdotallB,  re- 
lativu la  popa,  de  popa;  ca  unu  popa  : 
functione  popeaca;  lucru  popescu.pran- 
diupopescu,  cenapopesca,  mesa  popesca, 
forte  bona. 

POPIA,  B.  {.,  saeerdfttlDB,  gradu  sau 
(demnitate  de  popa,  preutîa. 

POPILIjA  s.  f.,  (d'in  pap«»  t>>>P"lai 
pBplliK=:copilla),  vedi  copiUa. 

POPILLAEESCE,  adv.,  vedi  copil- 
laresce. 

POPILLARBSCU,-o,  adj.,  (de  laiw- 
jjt'ÎIu  =copillu),  vedi  copUlarescu. 

POPILLABIA,  s.  f.,  vedi  copillaria. 

POFILLARIKE,-e«c«,  v.,  vedi  copil- 
larire. 

POPILLARIU,-a.  adj.,  (delapoptHw 
^  copilln),  vedi  eopiUariu. 

POPILLAROSU,-a,  adj.,  vedi  copil- 
leu^osu. 

FOPILLTJ,  s.  m.,  (d'in  pupus,  pupn- 
luB,  pDplllQg  —  copillu),  vedi  eopUlu. 

POFIME,  s.  f.,  Bacerdotlnm,  mulţime 
de  popi :  s'a  a^nat»  tata  popimea  d'in 
terra. 

POPINA,  s.  f.,  poploi,  taberna,  locu 
unde  se  aduna  6menii,  m&DCa  sibeupre 
banni;  ospetaria  ordinaria. 

POPINALE,  adj.,  psplnaUi»,  relativu 
Ia  popina. 

POPINABE,  V.,  poplnari,  a  petrece 
in  popina,  a  mancă  si  bee;  a  dă  ae  bea, 
a  incbină  cu  pocariolu. 

FOPINABIUra,  a^}.,  p«plnarlM, 


=y  Google 


712 


POP 


care  pertine  la  popina;  «nbst.  m.,  popi- 
nariulu,  care  administra  popin'a,  cars 
tractSdia  pre  ospeti,  ospetariulu;  f.  po- 
pinari'a.  ospetar^ss'a. 

P0PINAT0KIU,-(<5m,  adj.  a.,  popi- 
n»tOT,  care  popina;  care  petrece  ia  po- 
pina; care  tnchina  cu  pocariulu. 

POPIRE,-escM,  V.,  (de  la  popa),  a  face 
popa,  a  ordina  preutu;  rffl.  a  sepopi,  a 
se  face  poyn;  astadi  terminu  triviale, 
in  locu  de  cliirotonire,  ordinare,  conse- 
crare. 

POPITU,-",  adj.  part.,  facutn  popa, 
ordinatu  preutu;  astadi  terminu  triviale, 
in  locu  de  chirotouitu,  ordinatu,  conse- 
cratn. 

POPLARE,  ?.,  (fr.  peupler),  a  impo- 
poră,  a  proved^  cu  poporu. 

POPLATU,-a,  adj.  part.,  (fr.  penplâ), 
impoporatu,  provedutu  cu  imiora. 

*POPLIC0LO,-a,  adj.,  poplleola, 
care  lingusesce  pre  poporu. 

'  P0PLICU,-a,adj.,p«pllen8,  |>Bl>li- 
ens »  relativu  la  popln.  publicu;  vedi  pw 
hîicu. 

*  POPLITE,  3.  m.,  poplea,  partea  su- 
pina  a  genuchiului,  apoi  ei  genuchiulu 
ensusi. 

1  POPLU,  s.  m.,  paplBs,  popnlng» 
mulţime  de  limeni,  poporu. 

2  POPLU,  8.  m.,  (tranaformatu  in 
plopu),  populDx,  (fr.  iietipll«r,  it.  ploppn), 
arbore  mare  si  formosu  care  cresce  dreptu 
inausu,  ai  carui-a  i  plaeu  locurile  umede. 

POPOLU,  g.  m.,  po;>oln8,  popoliiH» 
poplnt).  poporu;  vedi  poporu. 

POPORAND,-a,  adj.  s.,  (it.  pop'ola- 
no),  d'in  poporu,  unulu  care  face  parte 
d'in  poporulu  cepertinelaunabaserica, 
parocbianu  :  jiarochulu  dice  :  poporanii 
mei.  poiMrande  mcUe. 

POPORAEE.  Y.,  {it.  pop'>lâre,  fi-, 
peupler),  a  impoporă,  a  provedâ  cu  po- 
poru: a  popord  unu  locu,  apoporâuna 
terra:  vedi  impoporare. 

POPORATU,-a.  adj.  part.,(it.  popo- 
l«t8,  fr,  pcnplă),  impoporatu,  provedutu 
cu  poporu  ;  tcrra  poporata,  locit  popO' 
ratu;  vedi  impoporatu. 

POPORU,  pl.-c,  (d'in  popoloe),  po- 
polus,  mulţime  de  Omeni,  mulţime  de 
oetatiani,  conectivitatea  cetatianiloru  : 


^OP. 

poporulu  romănu ;  popomlu  (f  ttt  iota 
terra;  poporu  euJiu ,  poporu  ettnZuoAi, 
poporu  barbaru,  poporu  selbatteu;  vocea 
poporului  e  vocea  Uu  doomedieu;  a  itUer- 
rită  popondu;  a  linguşi  poporulu;  a 
conduce  poporulu ;  a  seduce  poporulu ; 
a  se  servi  cu  poporulu  caeuunu  instru- 
mentu;  poporulu  de  diosu  se  nomeaee 
vulgu;  poporulu  e  unu  leu  pre  care  nu 
dei>e  se  Iu  inierriti;  guoertudu  debe  te 
foca  totu  pentru  poporu,  co-d  poportd» 
compune  staiulu;  e  detori'a  nâstra  de  a 
lumina  poporulu,  nu  de  a  tw  âespretiâ; 
cine  ăespretia  poporulu,  nu  nterita  a  fi 
sufferitu  in  mediloeuUi  poporului;  func- 
ţionarii sunt  pentru  poporu,  nu  pogn- 
rulu  pentru  funcţionari. 

POPULACIU,-a,  adj.,  p*pkImIm, 
relativu  la  poporulu  de  diosu;  de  acf 
subst.  f.,  poptdaci^fk,  (it.  ptptU»*»  b. 
popoUe»),  poporulu  de  dioBa,  Ta^aln, 
Ignobile  Vnlgoa. 

1  POPULARE,  adj.,  popoUrii,  re- 
lativu la  popdJu,  in  iDteUessnlu  celln 
mai  largii  :  îuerore  popicare ,  portare 
popvAare,  vorbe  poptdari,  cântice  popu- 
lari; omu  populare,  guvemu  poptdâre; 
ellu  e  forte  populare;  vedi  Bi  pop*dari». 

2  POPULARE,  V.,  (it.  p«pi»Ur«,  fr. 
pcipler),  s  impopori.  Compara  :  po- 
plare,  populare,  poporareiai  iii^>oporttre, 
cari  differu  prin  forma,  inse  dau  acello- 
asi  intellessu. 

•  POPULARISABB,  ?.,  {tt.  popoU- 
rtser),  a  î&oe  populariu  :  a  popubtriti 
s^nti'a;  a  popularisă  pre  unu  onm 
care  eră  ntcony^oscutu  poporului;  lit. 
a  se  popularisâ,  a  se  face  popnlario. 

•  POPULARISATU,-»,  adj.  parţ.,(ft. 
ptpnlarU^),  facutu  populariu :  aaeiiii* 
popularisata. 

*  POPULARISMU,  B.  m.,  (fr.  p»pi- 
UrUme),  popularitate  inaltiata  in  b^b* 

•tema  :  poptUca-ismtilu  aristoeratiioru  e 
totu  de  a  un'a  suspedu.  . 

*  POPULARITATE,  s.  f.,  populirl- 
tas,  calitate  de  popt^riu,  portare  a  a* 
nui  omu  care  caută  favârea  popomlni : 
a  si  caatigă  popularitate;  omdu  ore 
multe  caiitati  bone ,  dero  n'are  poputa- 
ritate ;  addeverata  poptUaritate;  falta 
popularitate. 


=y  Google 


FOFtTLAEIU,-a,  adj.,  p^poUrls, 
relativii  la  populu,  mai  uaitatn  de  câta 
1  popidctre,  inse  identica  in  sensa  : 
omu  popularul,  guv&nu  populariu,  ap- 
pucature  poptdarie,  fapte  popidarie,  in- 
trige popularie. 

POPULATIONE,  a.  f. ,  (it.  pop«)a- 
lUnr,  tr.  popnUtloii) ,  actione  de  po- 
pulare, multiplicationeprin  generatione, 
mat  allessQ  inse:  numemln  poporului 
care  locnesee  in  una  târra,  rehtivu 
la  estensionea  ei  ;  mare  populatione, 
mea  poptUatione;  escessu  de  popula- 
tione; populo/tonea  terreloru  române; 
popidationea  lEuropei;  popuiationea  glo- 
Mai  terrestre. 

POPULATOBrU.-ioria,  adj.  8.,  (it. 
p«puUt«re),  care  popula,  impoporatoriu. 

POPULATU.-a,  adj.  part.,  (it  popo- 
lato ,  fr.  penplâ) ,  impoporatc  :  t^a 
populata,  satupopulatu,  locuri popidate; 
vedi  si  impoporatu. 

POPULOSITATE,  s.  f.,  p»pul»altaa, 
nomerositate,  mulţime,  stare  populâsa. 

P0PUL0SU,-(i,acU.,P«pnlo8B»,pIenii 
de  poporu,  numerosa,  f<îrte  popnlatu : 
tirra  populâaa,  insida  popuUsa,  mer- 
catu  popidom. 

POPULU  san  popuru,  (compara  po- 
poki  sau  poporu,  si  popZu),  s.  m.,  ptps- 
lia,  mulţime  de  âmeni;  vedt  poporu. 

POBCA,  B.  f.,  porca,  fâmeH'a  por- 
cului, scri^fa,-  vedi  poreu  si  scrofa. 

P0BCAEE8SA,  b.  f.,  muliere  a  por- 
eariului;  muliere  care  pasce  porcii. 

FORCABIA ,  B.  f. ,  (pronunţia  porco- 
ria),  1.  fnnctione  de  poreortw,  2.  fapte 
de  poretmu,  sau  si  de  porcu,  porda. 

POBCABIU,-a,  adj.  s.,  porcarlna, 
relativu  la  poreu;  sobst.  m.,  porcariu, 
păstoria  de  porci. 

POBCASTBU,  B.  m. ,  ponutrom , 
1.  ana  planta  nomita  siporeiîlaea,  por- 
elllaeat  2.  (it.  poroastro),  porcellu. 

PORCELLA,  (cu  Ksupressu,  por  cea), 
B.  m.,  poreelU,  demiu.  d'in  porea,  por- 
eeliu  de  gennla  feminina :  scrofa  nottra 
a  fetatu  dom  porcelli  si  trd  porceUe; 
fig.  ea  e  grassa  ca  una  porceUa. 

P0BGELLA2IA,  b.  f.,  (fr.  poreelalne); 
Tedi  potiolana. 

FOBC£LIJNU,-(i,  adj.,  ponelUni», 


de  poreellu :  came  poreellina;  ^ndule 
porcelline. 

POBCELLU,  B.  m.,  p«rceUBB,demiD. 
d'in  poreu,  poreu  mica,  tSueru  :  scrofa 
cu  porcelii ;  sugu  poreeUii  la  mamm'a 
loru:  porc^lu grassu;  came  deporeellu. 

POBCETBA,  8.  f.,  poroetra,  acrtffa 
care  a  fetatu  numai  ana  data, 

PORCESCE,adT.,  in  modu  porcesat : 
a  mânca  porcesce. 

F0BCE8CU,-a,  adj.,  (de  la  poreu), 
relativu  la  poreu,  ca  an  poreu  :  vietia 
poreeaca,  mâncare  porcesca.  portarepor- 
cisea. 

POBCIA,  a.  f.,  natura  de  poreu,  vie- 
tia poreesea,  mâncare  poreesea :  poreCa 
unui  omu  fora  educatione ;  cine  pote 
spune  tote  poreiele  lui. 

POBCILIA,  b.  f.,  porellla,  scrofa  care 
allapta  porcelli, 

POBCILLACA,  8.  f.,  ponlllaca,  una 
planta,  porttdlaca. 

POBCIN'A,  B.  f.,  paroiu,  carne  de 
poriM. 

POBCINABIU,  s.  m„  porelnarins , 
negotiatoriu  da  porci;  oegotiatoria  de 
carne  de  porcn,  de  poreina. 

POBCINU,-a,  adj.,  porelnna,  de 
poreu :  bctu  porănu,  eo^pordne,  carne 
porcina. 

FOBCU,  s.  m.,  p«reBi,  gena  de  ani- 
mali mammifere  d'in  ordinea  pacbyder- 
melora  cari  se  ingraasia  tare,  ai  a  că- 
rora carne  e  bona  de  mancatu  :  poreu 
ăomesHcu,  poreu  selbatieu,  poreu  grassu; 
grassu  ca  un  poreu;  carne  de  poreu; 
lardu  de  poreu,  coste  de  poreu;  earnati 
de  poreu;  a  mancă  ea  unu  poreu;  trâea 
de  pord, 

"  POBISMA,  pL-Mote,  («iptqta,  it. 
porlBDia,  fr.  porUme),  propOBÎtione  sab- 
sidiaria  care  se  applica  la  demonstratîo- 
nea  unei  theorema  saa  la  aolationea  n- 
nei  problema. 

•  PORISTICU,-a,  adj.,(j»ptaT[)«ic,  fr. 
porlfltlqne),  care  se  basâdia  pre  ana  po- 
risma :  soltUione  poristica. 

•  PORITU,  fl.  m.,  (fr..  parite),  gena 
de  eoophyti  care  se  appropia  de  astrea. 

•  POBNA,  a.  f.,  (ndpvi]=aneretrice), 
in  compositioni,  precuma  :  pomogra^ 
pMa,  etc.;  vedi  pomographia. 


y,  Google 


7U 


POE. 


*  PORNIA,  8.  f.,  (nopveia),  fornica- 
tione,  curria. 

POENlRE,-e«cw,  v.,  (iicâpmfu),  iiitr. 
a  purcede,  a  plecă  la  drumu;  traasit.  a 
pune  in  mişcare;  refl.  a  se  porni. 

PORNTTD,-a,  adj.  part.,  incitatu,  ap- 
preusu  de  pasaione;  appiecatu  spre  ceva. 

*  PORNOGRAPHIA,  s.  f.,  (fr.  por- 
BOf  rapble) ,  tractata  despre  proatitu- 
tione;  pictura  obacena;  de  aci  :  pomo- 
grapJaeara,  adj.,  ((t.  pornagraplilqae), 
relativii  H  pomograjţhla;  si  pornogra- 
phtt,  s.  m.,  (sopvoYpdyoî,  fr,  pornaţra- 
pke),  care  scrie  despre  prostitutione,  si 
care  pinge  sceae  obscene. 

t  POBO,- ,  (d'in  xrâpo;=duru ,  san 
d'in  3ciJpoc=:poni),  in  diverse  composi- 
tioni,  precumu  :  porocele.  s.  f.,  (fr.  poro- 
thXt,  d'in  icapo;,si  xijXi]^umore),  her- 
ofa  alte  cărei  involucre  aunt  dure  cal- 
liîse;  pwoc^halM,  s.  m. ,  (fr.  poroc^- 
phsle),  genu  de  vermi  intestioali;  poro- 
dermUj-a,  adj.,  (fr.  poroderrae,  d'in  ic6- 
poţ,  si  54p{j.a=:pene),  cu  pellea  pordsa; 
porodothia,  s.  f.,  (fr.  porodotbie),  genu 
de  plante  crfptogame  d'in  ordinea  li- 
cheniloru;  poromphfda,  s.  f.,  (fr.  po- 
romphale,  d'in  jrâpoi;,  si  ăţt!paXd;=3bu- 
ricn),  henifa  umbilicale  complicata  cu 
callositati;  poronia,  b.  f.,  (fr.  poronle), 
genu  de  plante  crjptogame  d'in  ordinea 
ţnngWoTV;  porophora,  s.m.,  (fr,  poro* 
phore,  d'in  z6po^,  si  ţ>fpEtv=portare), 
genu  de  plante  cryptogame  care  coprende 
licheni  pleni  de  pori;  porophyllu,-a,  adj. 
(fr,  porophjlle,  d'in  niipo;,  si  ţjfiXXov:^ 
folia),  cu  foliele  plene  de  puncte  transpa- 
renţi aaa^mine  poriloni;  pvropteride , 
adj.,  (fr,  poropt^ride,  d'in  ;cdpo;,  si 
fftspti—ferice),  alle  cărui  sporangie  se 
deschidu  in  vertice  prin  unu  poru;  po- 
rostemone,  s.  m.,  (fr.  porostftmn),  genu 
de  plante  d'in  famili'a  laurineloru;  po- 
rotheliu,  s.  m.,  (fr.  porothillon),  genu 
de  plante  crjptogame  d'in  famili'a  li- 
cbeniloru;  porotictt,-a,  adj.,  (fr.  poro* 
tlqnA,  d'in  nâpot^duru),  se  dice  despre 
substantiele  medicamentase  cari  se  cre- 
deau apte  spre  a  produce  callositate. 

•  POROSITATE,  8.  f.,  (it.  porosItA, 
fr,  poroslt^),  calitate  de  porosu :  poro- 
aitaka  pellei;  porositaiea  corpw^loru. 


POR 

•  POB0SD,-o.  adj.,  (it.  p»rM»,  fr.  p«- 
renx),  plena  de  pori,  cari  arefwn :  iote 
corpurile  nu  porose. 

•  PORPHTEA,  8.  f.,(jcop(p6pa),  1.  pur- 
pura, colâre  roşia,  vestimentu  de  eoi6n 
roşia;  2.  patra  roşia  inţhisa  presuata 
cu  macule  albe;  3.  p^tra  dura  care  se 
poto  poli,  presarotadecristalle,  sau  p^- 
tra  care  presenta  oristalle  respandîte 
in  mediloculu  unei  paste  omogene. 

•POBPHTRBTICU,-o.  adj.,  pw- 
phf  retfens,  de  porphyra  .-marmore por- 
ph/retica. 

•POEPHYBICU,-a,  adj.,  (fr.  p«r- 
phjri((06),  care  conţine  porphyra,  care 
areapparenti'a  de  porphjra .-  pHrapcr- 
phyrica;  structura  porphi/rica;  monti 
porphyrici. 

•  POEPHTEIONE,  s.  m.,p«rphrrl9, 
(iropaupuuv),  passere  purpuria. 

•  POBPHYRISARE,  V-,  (fr.  p«rpJij- 
risfli:),  apulberaliaănnasubstantJadura 
(pisandu-a  pre  una  m^sa  de  porphjra). 

*PORPHTRISATIONE,  s.  f.,  (fr. 
porphjrlsftttffn),  actione  de  porphyri- 
sare,  rednotîone  in  pulbere  menunta, 
pulberisatione  (operata  pre  una  m^sa 
de  porphjra). 

•PORPHYRISATU,-o,  adj.  part-, 
(ft,  p«rphf  rlg^),  pulberisatu,  macinatn 
meruntu. 

•  PORPHTRITE,  s.  m.,  pflrphjrito», 
(iropţopinj:),  porphjra;  una  massa  de 
p^tra  care  e^mina  cu  porphyr'a;— varie- 
tate de  fico  rosiu. 

•  PORPHIRITIOU,-«,  adj.,  (fr.  p»r- 
phyrftlqae),  sjnonymu  cu  porphyrwM. 

t  PORPHIRO,-,  (d'in  sop^pa=pur- 
pura),  in  compoaitioni  scientifice,  pre- 
cumu  ;  porphi/rocephalu  ,-a .  adj. ,  (fr. 
porphjroedphalef  d'lu  r.eţaiXi^=capn), 
cu  capulu  rosiu  :  papagiMu  porphyroee' 
pJudu;  porphyrogenilu.'a,  adj,,  (xop^- 
poT^WTjToţ).  născuta  in  purpura,  nome 
ce  se  dă  principiloru  byzantini  cari  se 
nasceau  pre  tempulu  candu  puentele 
lom  eră  imperatoriu :  Constantimt  por- 
phyrogeaitulu;  porphyroide,  adj.,  (irop- 
(pupOEtSij;)  ,  eore  sâmina  a  porphyra  : 
structura  â»  peira  porp\yroide;purphy- 
ro£onu,-a,  adj.,  (itopfopdCwwc,  fr.  por- 
pbjroaoBti),  cabr&oa  deporpAyra:/»- 


yCOOglC 


POR^ 

m*vRa  porphijrosona ;  porpkyruru.'O, 
adj.,  (fr,  porpliTrnre,  d'in  o&p4=ci5da), 
CD  cdd'a  roşia  :  papagăllu  porphyruru. 

•  POBRACnJrO,adj.,porrao«DB,  (fr. 
pornea),  de  potvu,  cu  colore  verde  pal- 
lida  ca  a  porrvlm. 

•  POEBECTIONE,  s.  f.,  porre«tl*, 
totendere,  prolungire;  dare  in  m&na;  vedi 
TOTbnlu  perregere. 

•  POREECTP.-o,  adj.  part.,  porrec- 
tug,  intensu,  prolnogitn;  datu  în  m&na. 

•  POBREGERS.jwrrfissisiporresset. 
porressu,  ei  porredu,  psrrtgere,  a  in- 
tende,  a  eatende,  a  proluiigl;-a  dâ  in 
m&na,  a  offeri,  a  presentâ. 

*PORKIGINK,  8.  f.,  porrlf»,  unu 
morbu  de  pelle,  ca  petinginea. 

•  POBKIGINOSU.-o.  adj.,  perrlgl- 
>*siiB,  plena  de  porrigine. 

POBBU,  si  purru,  8.  m.,  pormin  si 
parrns,  (npisov),  specia  de  alliu,  allîu 
selbaticn. 

POBRUBE,  adj.,  (porro,  ic6^^a) , 
eemp«r,  totn  de  a  nn'a,  contiunu  :  si 
aeumu  si  porrure. 

POBTA,  B.  f.,  porta,  sppertura  larga 
prin  care  poţi  intra  in  unu  loca  inchisu 
fora  a  te  aui,  usia  larga  :  porfa  cetatei, 
por^aeasei,  porf  a  curţii:  ainirâ  cu  carni- 
Iu  pre  pdrta;  a  inehide  port' a,  a  deschide 
port'a,  aimlAăpreporta;aessilap6rta; 
a  stă  la  porta,  a  aşteptă  la  porta;  pârta 
mare,  larga  ai  înalta;  pârta  mica,  au- 
gusta si  hassa;  fig.  porţile  cerului,  por- 
ţile paradisului,  porţile  iadului ;  port'a 
othomtma.  inait'a  porta,  subUmeaporia, 
fuigicCa  porta,  curtea  enltannlni  de  la 
Constantinopoli ,  guvernulu  turcescn; 
de  ac{  ei  sinipln  port'a  :  a  merge  la 
pdrta,  a  veni  de  la  porta ,  a  conferi  eu 
pârta,  a  se  inteUege  cu  port'a;  nu  se 
invoUesee  porţia,  nu  consente  port'a. 

POBTABILE,  adj.,  portibllli,  care 
se  pi3te  portă;  —  care  se  pate  supportă. 

POBTANTE,  adj.  part.  preş.,  porUns, 
care  piirta,  eare  duce. 

1  POBTABE,  T.,  portare,  a  dace  :  a 
portă  pre  dneva  euvorh'a.  eumentiotii; 
a  portă  pre  unu  omiu  pre  ia  taserice,  pre 
la  icone,  pre  la  sâneti;  a  portă  sarăn'a 
sea;  a  portă  vestimente  noue  sa»  vechie; 
a  porta  arme;  a  portă  flori  i»  pâhria; 


POR.  T15 

reâ.  aseportâ,  se  gerere ;  ellu  se  porta 
bene,  ea  se  porta  reu;  portati'Ve  iene  si 
veţi  fî  lăudaţi  de  toţi;  numi  plaeecumu 
se  porta  şcolarii  acesti-a.  in  sensu  mo- 
rale; d^ro  ei  in  sensu  esteticu  :  ea  se 
porta  formosu,  eUe  se  porta  cu  gustu; 
pro7.  sau  te  poria  cumu  ti  e  vorb'a,  sau 
vorbsce  cumu  ti  e  portulu. 

2  POKTAKE,  s.  verbale,  (pertitf»), 
gestle,  m«res,  iu  t.  B.  verbului  :  m'a 
fatigatu  cu  portarea  de  la  unu  loeu  la 
aîttdu;  portarea  sardnei  nu  e  usiora; 
nu  mi  place  portarea  acestui  omu;  por- 
tările  vostre  m'au  desguslatu  eu  totulu; 
professorii  punu  note  la  portarea  seo- 
lariloru;  nu  numai  invetiatur'a,  ci  si 
portarea  debe  se  fia  bona. 

PORTABELLU,  a.  va.,  demin.  d'in 
portariu,  Janltor,  (it.  useiere,  fr.  Iiula- 
8ler).  apparltsr,  functiouariu  pubUcu 
insarcinatu  cu  communicarea  acteloru 
de  justiţia,  si  cu  essecutarea  aententie- 
loru,  etc. 

FOBTABESSA,  s.  f.,  |anitrlx,  femina 
care  custodesce,  incbîde  si  deschide 
ptfrt'a;  si  muliere  a  portariului. 

PORTARIU,  s.  m.,  portariHS,  Janiter, 
care  cnstodesee ,  incbide  si  deschide 
pdrt'a  :  numai  domnii  cei  mari  au  por- 
tariu; infemulu  inco  are  unu  portariu 
care  se  numcsce  Cerheru. 

POETATIONE,  e.  f.,  pertatio,  ac- 
tioue  de  portare  .-  portationea  sareine- 
loru. 

PORTATIVtJ.-o,  adj.,  (fr.  portatiO, 
care  se  pi5te  usioru  portă  :  carte  porta- 
tiva; dicHonariu  portativu;  lectica  por- 
tativa;  mortariu  portativu,  mâra  porta- 
tiva. 

POBTAÎOBIU.-a,  adj.  a.,  porUtor, 
care  piJrta,  care  duce  :  portatoriu  de 
sardne  greUe,  portatoriu  ăe  diortc, 
portatoriu  de  scrissori;  portatoriu  de 
vorbe,  de  metUitmi;  portatoriu  de  vesti- 
mente pretiose;  portatormde  bâUt,  por- 
tatoriu de  triunfu,  de  victoria. 

POBTATBICE,  s.  f.,  portatrlx,  femina 
care  p6rta. 

1  POBTATU,-a.  adj.  part,  partatu, 
geatBs,  dnaan  :  sardne  portate,  vesti- 
mente portate,  «orfw  portate  d'in  casa 
in  casa. 


=y  Google 


716 


POR. 


2  FOBTATU,  s.  m.,  perUtlo,  actalu 
ie  portare :  poriatîdu  sarcineloru,v€8ti- 
metUeloru,  vorbdoru. 

FOBTELLA,  s.  f.,  partella,  demin. 
d'ia  porta,  mica  pârta. 

*  PORTEMIA,  s.  f.,  pvrtenU,  ima 
specia  de  nave  de, transporta. 

*  POBTENDERE,  portensi  ai  por- 
tetuei,  portensu  si  portent»,  v.,  p«r- 
teodere,  a  arretă,  &  anuotiă,  a  profetă 
san  profetiaă. 

*  PORTENTIFERU,-a.  adj.,porten- 
tlfer,  ai 

*  POBTENTIFICU,-a,  adj.,  ptrten- 
tlficoB,  miraculosu,  monstmOBu ,  pro- 
digioBU. 

*POBTENT0SU,-a,adj.portentttB0B, 
plenu  de  portente,  miraculoau,  ptodi- 
gioau;  fabnlosu  :  naseere  portetUâsa, ' 
serpe  ăe  una  mărime  portentosa;  nar- 
raiione  portentâsa. 

*  POSTENTC,  pl.-e,  porteatum,  ar- 
retare,  monstru,  prodigiu;  miraclu,  mi- 
nune :  portenteU  dieiloru;  portentele 
poetHoni  si  aîle  pieioriloru;  acestU'O 
nu  €  omu,  d  porkntu,  monstm. 

POBTICELLA,  a.  t,  portfouU,  demin. 
d'in  p^îrta,  mica  piirta. 

POBTICU,  pl.-fi,  portlcuB,  galleria 
eu  colamne  :  ălu  seperâmbla  eu  amicii 
set  in  porticu;  porticeîeai  basilicelesunt 
publice. 

*  POBTIONALE,  adj.,  portlonaUa, . 
relatiTD  la  portione,  particulariu. 

*  P0RT10NAEIU,-o,  adj.  s.,  care 
participa  la  portione;  care  se  buccura 
de  una  porii<me. 

*  PORTIONE,  a.  f.,  portio,  parte  me- 
snrata,  parte,  rata :  ellu  taHă  boulu  si 
deâe  fia-carui-a  câte  una  portione  de 
came;  portione  mare,  portione  mtea, 
portione  adecata;  portione  de  buccate, 
portione  de  vinu;  fia-care  se  se  muUia- 
mesea  cu  portionea  sea. 

FOBTITIA  aau  portieia.  s.  f.,  portnU, 
demin.  i'in  porta,  mica  porta. 

POBTITORIU,-iorw».  adj.  a.,  portitor; 
1.  perceptoriu  de  portoriu  (vama);  2.  lun- 
trariu,  care  trece  pre  i3meni  cu  luntrea 
preate  una  apa,  (podariu), 

PORTORIU,  pl.-e,  portorlBM,  tassa 
pentru  trecere,  {vama). 


POS^ 

*  FOBTBACTn,pt)»*-a«ii,  portrcft», 
f\.-e,  efOgieB,  efSgia  dupo  natura,  (fir. 
portnltţ  it.  rltratttt). 

POBTD,  pl.-Hrj,  1.  portu»,  atatione 
navale,  locn  unde  atau  narile  la  mar- 
ginea marii,  d^ro  si  la  riuri;  2.  modnln 
de  portare  eatetica  ai  morale,  n«»,  ■•!«■  i 
portu  demna,  portu  insemnatu,  porAt 
maiestosu;  3.  amlctos,  «nltos,  vnutes, 
apecia  de  vestimente  ce  pdrta  oinera : 
portu  barbateseu,  portutmdiereseu,porhi 
elegante;  asia  mi  e  portultt. 

FORTDLACA,  sau  porţullaea,  9.  f., 
portnlau,  una  planta;  vedi  ai  por^Uoea. 

PORTUOSD,-a,  adj.,  p«rtK*8u,  cu 
portu  1.,  care  are  portu :  mare  portu6sa, 
navigatione  portttâsa. 

POBU,  a.  m.,  pcrns,  {ic6poi),  canale, 
gaura :  spongi'a  o/re  pori  mari;  peBea 
are  pori  miei;  tote  corpurile  au  pori 
mai  mari  gau  mai  mici. 

FOSCA,  a.  f.,  pOHcSf  una  specia  de 
braga. 

tt  POSCEBE,  T.,  poseere,  a  cere,  a 
deaideri,  a  dori.  Badecin'a  verbului 
postulare  si  a  derivateloru  selte. 

*  POSITIONE,  a.  f.,  positlo,  1.  aetiono 
de  ponere  :  positionea  nomehti;  2.  ai- 
tuatione  :  m  aeeapositione  grea,  fwpo- 
tea  face  mai  bene;  3.  propositione,  tliaa^ 
4.  cantitate :  poaitionehmga  sausaaia 
a  unei  syilabe. 

*  FOSITIVISMD,  a.  m.,  (fir.  poil- 
ttrlsme),  systema  philoaopbica  basata 
numai  pre  data  positive  :=  confirmate 
prin  esperientia,  prin  urmare  synonTDia 
cu  empwiamu. 

POSiTIVISTU,-«,  adj.  a.,  (fr.  p«il- 
tlrlBte),  aectatorin  allu  posiiivigmtM 
sau  allu  philosopliiei  poaitive. 

FOSITIVITATE,s.f.,  (fr.  pobIUtIW); 
calitate  de  posUimt,  stare  a  unui  corpu 
care  maoifeataplienomeDele  electricităţii 
poaitive. 

P0SITIVO,-a,  adj.,  p^sltiris,  J.  in 
gramm.  gradUu  positivu;  2.  in  logica : 
motîu  j)08tMvu=:aMrmativu;3.in  pbysiea 
electridiate  positiva,  eledrieitate  ne- 
gativa; pdu  positivu,  pdu  negatim; 
4.  secnru,  probatu  prin  eapenentia; 
lucru  positivti;  sâentie  positive  =:  em- 
pirice. 


=y  Google 


POSITORIU,-((ine,  adj.  8.,  positor, 
care  pona :  positoriulu  fundamenleloru 
aceatm  edificiu,  aeeaiei  cetati,  acestui 
institulu,  acestei  invetiature. 

POSITU,-a,  adj.  part.,  posltot,  pusu; 
Tedi  pusu. 

FOSITDRA,  s.  f.,  poiltan,  actulu  de 
ponere,  actitudine :  a  luă  una  positura 
de  omu  cora<fiosu;  in  acea  positura  tllu 
credea  co  pote  atmneniiiă  pre  omeni. 

POSSEDENTE,  sipossidenteMj-  part. 
prea.,  possldens,  caie  possede  -.fericiţi 
possedentii. 

POSSEDEBE,  possedui,  posseduta  si 
possesat,  v,,  passidere ,  a  avi  in  manele 
selle,  in  poteatatea  sea,  a  tina  anu  lucru 
iu  potestatea  sea  :  a  possedi  una  casa 
tHaresiformosa;  apossedemosieiniense; 
a  possede  banni;  a  possede  vatte  conno- 
scentie;  ellunu  possede  nemica,  ce  apos- 
sessu  a  perdutu  totu;  eu  poisedu  acestu 
pamentu  eu  dreptu  ereditaritt. 

P03SEŞSI0NE,  s.  f.,  p.>8se>slo,  ac- 
tione  de  possedere  :  possessione  secura ; 
poBsessione  precaria ;  a  fi  in  possessio* 
nea  cuiva;  a  despoliâ  pre  cineva  de  pos- 
sessioneasea;  a  Iu scâted'in possessione. 

P03SESIV0,-a,  adj.,  possealfus,  re- 
lativn  \&  possessione,  prin  care  se  ar- 
i6ia  ana, '^ossessioae  -.pronomineposses- 
sive:  easu  possessivut^genitivo. 

POSSESSORIUrSoria,  adj.  B-,  pos8«H- 
lor,  poBsesHorliiB ,  care  possede  :  pos- 
sessoriuiu  unui  lucru  nu  e  tola  de  a 
«»'a  «  proprietariulti  lui;  in  Moldavi'a 
arrettdatorii  se  numeseu  possessori, 

POSSIBILE,  adj.,  poaslblUa,  care  se 
p6te  face,  care  pt3te  fi :  lucru  possiMle, 
caşuri  possibUi,  totu  ce  e  possibile  dupo 
kgile  logice,  nu  e  totu  de  a  un'a  possi- 
bUe  ai  dupo  legile  ph^sice;  faceţi  totu  ce 
va  fi  possibile  pentru  adjunger ea  acestui 
$eopu. 

POSSIBILITATE,  s.  f.,  posslblUtei, 
calitate  de  po8s3)ile  :possiiilitatea  mwpi 
fapte;  possibilitatea  de  a  adjunge  un- 
deva; posS'ănIÂtate  logica,  possibUitate 
phyiica.  possibilitate  morale. 

POSTA,  3.  f.,  (it.  poată,  fr.  poşte), 
1.  inatitotu  de  trauaportu  accaleratu 
ifin  distantia  in  distantia,  ai  mai  allessu 
de  transportu  de  acriaaori :  2.  statione 


P  08^ 71 T 

a  institutului  de  tranaportu  acceleratn  *, 
3.  distantia  de  la  una  statione  pâno  U 
&\t'ii=zcalle  de  una  posta,  approssima- 
tiru  de  16  chilometri :  a  dâ  serissorile 
la  posta,  a  le  pune  pre  posta,  eapitamt 
de  posta,  calli  de  posta  carrutiade  posta; 
a  callatori  cu po8t'a;d^in posta  inposta; 
acumu  e^lile  ferrate  făcu  si  aervitiulu 
de  posta. 

POŞTALE,  adj.,  (fr.  postai),  relativu 
la  posta  :  servitiu  posteUe.  caile  poştale, 
tassa  poştale;  reforma  poştale;  conven- 
tione  postaie. 

POSTAUONE,3.m.,(it.p»8«gIIoii*, 
fr.  poBtlUon),  1.  care  tuSna  callii  de 
posta;  2.  callu  de  posta;  3.  carrutia  cu 
patru  sau  mai  mnlti  calli;  de  aci :  re- 
ri-ce  carrutia  U3i(}ra. 

*  POSTAMENTU,  pL-e,  buit,  basea 
anni  monumentu,  a  anei  statue,  sau  a 
unei  serie  de  columne. 

"  POSTABE,  V.,  eoUoeare,  aelen  tv 
Btrnere,  (it.  postare,  fr.  poNter),  1.  a 
pnne  ceva  la  loculn  sen,  a  assediî;  2.  io 
specie  a  aaedii  ana  artnata  sau  una 
c4ta  de  armaţi  la  nuu  locu  corenitu,  la 
nnu  posta. 

POSTARIU,-a,  adj.  a.,  relatiTu  la 
posta,  lenatu  de  regula  ca  subst.  perso- 
nale :  1.  mesatoriu  de  calli  de  posta; 
2,  aervitoriu  la  posta;  —  femin.  pogta- 

POSTATA  s.  f.,  Tedi  postatu. 

POSTATD,-a.  adj.  part. ,  ooUoeatMi 
militarii  postaţi  la  aeellu  postu;  leuatu 
si  ca  3.  f-,  reale,  postata,  a)  stratan, 
atratu,  pătura,  mai  Tertoaustratu  de  pa- 
mentu, ce  se  sapa  in  una  săpătura; 
b)  frft?mentim  a^rl,  buccata  de  locu, 
mai  vertosu  de  locu  aratu  sau  seminatu : 
postata  sau  postate  de  edliu,  de  cipa;  a 
sapa  peno  dai  de  una  postata  de  arena; 
a  secera  unu  postata  de  meliu,  a  seminâ 
doue  postate  de  pepeni. 

*  POSTDATA,  8.  f-,  (fr.  postdtto), 
data  posteriore  cellei  addeverate. 

*  POSTDATARE,  v.,  (fr,  poitdater), 
a  dată  una  scriasore,  unu  actu  de  la 
URU  tempu  posteriore  cellai  addereratu. 

*  POSTDILUVIANU,-a,  adj.,  (fr. 
postdilnTien),  care  viue  dupo  dilnriu: 
tempuri  poatdăuviane. 


=y  Google 


718 Vm. ______.. 

*  POSTDORSALE,adj.,(fr.p«stdor- 
>il),  pnsu  dupo  ăosu  sau  in  dosu. 

*  FOSTE,  B.  m.,  postis,  usioru,  pi)a- 
stru  de  la  usia  eau  porta;  usia,  porta. 

«  FOSTERARE,  v.,  post«r«re,  a  ro- 
mana in  urma;  a  intardiă;  a  face  prea- 
tardia  :  coptulu  grânehru  a  poateratu 
estu  tempu. 

*  FOSTERIOBE,  adj.,  posterior,  (it. 
p»it«rlore,  fr.  postârlenr),  comparativu 
d'in  posteru,  mai  in  urma,  Torbindu  de 
(loui  Bau  de  mai  mulţi  impartiti  in  doue 
c6te  :  partea  posteriore  a  corpului  se 
oppune  la  cea  anteriore  ;  petiorele  po' 
steriori  oile  cadrupediloru;  ei  despre 
telnpu  :  fundarea  Romei  e  posteriore 
institutionei  olympiadiloru;  —  a  poste- 
riore, (b  pviterlorl),  tenuinu  de  logica, 
argumentare  făcuta  dupo  celle  urmate, 
intemplate;  dupo  date  empirice;  —  ab- 
solut, s.m.,  posteriore,  sediu,  sedutu. 

*  POaTEBIORITATE,  b.  f.,  (it.  po- 
HterlorlU,  fr.  poiterloritâ) ,  calitate 
sau  stătu  de  posteriore  :  pasterioritatea 
unui  faptu,  unui  evenimentu,  unei  nă- 
scare. 

*  POSTEBITATE,  s.  f.,  pMterltMs, 
(it.  posteriti,  fr.  po8t«rlM),  1.  calitate 
sau  stătu  de  posteru;  2.  tempu  venito- 
riu,  venitoriulu;  3.  următorii  cei  născuţi 
sau  essiti  d'in  origiue  commune,  ţei  ce 
conEinua  generUtionea  in  acea-asi  fa- 
milia, geute,  natione,  specia,  etc.  :  po- 
steritatea lui  Adamu;  posteritatea  lui 
Btucaleone. 

*  FOSTEROMANIA,  s.  f.,  (fr.  posli- 
romaale),  mania  de  a  si  lass^  nome  la 
posteri. 

*  FOSTEROMANE,  adj.  s.,  (fr.  po- 
Bt«r«m>De),  dominata  de  posteromania. 

*  FOSTERU,-»,  adj.,  poatem»,  (d'in 
pott),  care  vine  apoi,  care  vine  in  ur- 
ma :  (iiu'a  postera  e  diu'a  de  mâne;  — , 
ca  subst.  m.  mai  vertoau  \n^\.pQsterii, 
fiii,  nepoţi,  strănepoţi,  etc. 

'  POSTGENITU,-a,  adj.  part.,p08t- 
frenttus,  nascutu  in  urma,  mai  micu  de 
naseere;  in  genere  :  posteru^fiXm,  ne- 
potu,  stranepotu,  etc. 

•POSTHUMU,-a,  adj.,  Tedi  pos- 
Umu. 

"  P08TICIPARE ,  V. ,  postlcipare , 


(pi»i>t-cap«tri>);  B  leu&  in  nrma,  maiapoi; 
a  ammanâ  :  a  postieipă  prandtulw. 

*  POSTIClU,-a,  adj.,  (posticlia ,  fr. 
pDstklie),  d'in  postim,  facutn  sau  ad* 
au3u  in  urma;  adrenticiu,  străina,  ar- 
tificiale, falsu. 

*  POSTICD,-o,  adj.  b-,  posttcn,  ţca 
antica  d'in  ante ,  asi&  si  posticu  d'in 
poit),  d'in  apoi,  d'in  deretu,  d'in  dosu: 
murulu  po^icu,  petiorele  postite;  — 
subst.  reale,  a}  mase.  posticulu,  dorâln, 

a)  de  casa,   ^)  de  omu  sau  animale; 

b)  fam  :  postic'a ,  usi'a,  port'a,  farestr'a 
d'in  dosu;  fig.  cnrulu. 

*  POSTILLA,  s.  {.,  (it.  pMtIUa,  fr. 
poBtllle),  nota  marginale ,  nota  scurta 
ce  se  face  pre  marginea  unui  testu  de 
carte. 

*  POSTLIMINIU,B.  m-,  postllMlalM, 
(post-linen) ,  proprie ,  intorcere  la  li- 
minile  selle,  intorcere  a  casa,  si  de  aci: 
1.  intorcere  la  statuia  de  mai  inainte, 
reintrare  sau  restituire  in  derepturile 
de  mai  inainte;  2.  dereptuin  de  a  reveni 
la  statalu  si  derepturile  de  mai  iuaînte; 
3.  in  genere,  intorcere,  reTenire,  redia- 
tregare. 

*  FOSIMERIDUNU  si  pomeridia- 
mt,-a,  adj.,  poatoierldlaDii,  si  p«Merf- 
diajma;  de  dupo  amâdia,  ce  vioe  san  se 
face  dupo  amedia  :  ore  postmeridiane , 
oppos.  la  antem&idiane. 

*  POSTOPINANTE,  adj.  part.  pre»., 
(fr.  postoplBâDt) ,  care  opina  in  una'* 
altui-a  sau  altorn-a ,  oppositu  la  prt- 
opinante. 

*  FOSTPECTORALE,  adj.,(fr.  ft»}- 
pectoral),  relatiTU  Ia  dosnlu  peptnlni : 
aripiore  pogtpeetorali. 

"  POSTFONERE  si  pospunete,  poi- 
puşi  si  pospusei .  pospusu;  si  postjposi  ii 
postposei,  postpositu,  poslpostu  si  post- 
posu,  V.,  poiitponereţ  a  pune  inapoi,  a 
pune  dupo  altnlu  sau  alţii;  fig.  a  estimă 
mai  pucinu ,  a  nu  preferi :  a  postpone 
onorei  avutiele. 

♦FOSTFOSITIONE,  s.  f.,  (p»tp.- 
sltl»,  fr.  postpoiltlsn) ;  actione  de 
postponere. 

*FOSPOSITU,  postpostu  si  porfpow. 
-o,  adj.  part.,  poBtposltaii  si  p*itp«st8i : 
lucruri  postposite,  persone  postposUe. 


=y  Google 


^POS 

*  POSTREMITATE,"».  f.,  pcrtrent- 
taa,  calitate  san  statn  de  posfy-emu. 

*  POSTBEMtJ.-a .  adj.,  p»«trenns; 
superlativa  ă'mposteru,  cellu  mai  âe 
apoi,  cellu  mai  d'io  urma;  .cellu  mai 
departatu. 

*  POSTSCENIU,  pl.-e,  postusenlam, 
parte  atheatrnluid'in  apoi'asceoei.nnde 
Gtau  actorii  inaiute  de  a  pară  pre  sce- 
DS;  fiţ.  secreta,  ceva  ascunsa. 

*  POSTSCBIEBE,  si  poscriere.  pon- 
erissi  si  poserissei  .  poserissu  si  pos- 
s^ptu;  \.,  pftBtserlben ;  a  scrie  in  ur- 
ma, mai  vertosu  a  scrie  intr'nna  scris- 
sore  deja  subscrissa. 

POSTSCBISSU,  si  poscrissura.  adj. 
part.,  posfuiiptsa. 

POSTSCBIPTU  sau  poscriptu,  un'a 
d'in  fermele  participiali  alle  verbului 
po^eriere,  leuata  de  regula  ca  adj.  sau 
ca  subst.  m.,  po«tecnpfu-2t(=pftstsori- 
ptnn,  ce  se  scrie  intr'una  scrissore  dejji 
subscrissa. 

POSTU,  un'a  d'in  formele  partici- 
piali alls  verbului  ponere=paHere,  po« 
>ltvB>  psitns,  (compara  si  it.  posto*  po- 
sU,  fr.  poate);  1.  cu  Însemnare  mai  ap- 
propiata  de  a  verbului,  a)  ca  part.  paas. 
leuatn  mai  allessu  ca  adj.,  arborii  posti 
longa  muri,  la  umbra,  nu  prospera; 
b)  ca  sup.  si  subst.  abstr.  postvlu  arbo- 
riloru  in  pamentu;  2.  ca  mai  dessu  ca 
snbst.  reale,  m.,  postu,  pi.,  posturi, 
a)  îocu,  unde  se  pone  ceva  sau  cineva  : 
fia-eare  se  stea  la  postulu  seu;  b)  in 
specie,  loou  de  occupatu,  si  de  aci  în 
parte :  a)  tocnlu  unde  unu  commandante 
pune  onuln  sau  mai  malti  armaţi  spre 
a  custodf :  a  leuă,  occupă  posturile;  a 
deşertă  postiduieu,  a  stă  la  postu,  a 
fugt  de  la  postu; —  prin  metafora,  cellu 
pnsu  sau  celli  puşi  a  custodf  postulu;— 
^)  functione,  oficiu :  postu  de  profesao- 
nu.  de  medieu;  a  pune  in  postu ,  a  re- 
mane  fora  postu;  ^)  iu  genere  :  postu 
de  onore;  nu  iotu  postulu  de  onore  e  si 
postu  onorabile;  si  lucna-ile  au  postulu 

POSTULANTB,.part.  d'in  postulare 
(pestulans,  fr.  postolant),  care  postula : 
mtdti  poatulanti  pentru  unu  aiHgwu 
postu. 


POT. 


îlfl 


*  POSTULARE,  V.,  p«8tBUm  1.  in 
genere,  a  cere ,  mai  vertosu  a  cere  cu 
persistentia ;  2.  in  specie,  a)  a  cere  in 
judicata;  a  trage  in  jadicata;  b)  a  cece 
una  functione ,  a  amblâ  se  capite  nnn 
postu. 

*  POSTULATICID,.a,  adj.,  postnU- 
tlcIuB,  capitatu  prin  postulare,  cautatu, 

{  cerutu,  sollicitatu. 

*  POSTULATIONE,  s.  f.,  peitiU- 
tloţ  actione  si  resiiltatu  allu  actionei  de 
a  postulare. 

*  P08TULAT0B'in,-/(>ria  ,  adj.  s., 
p«Btiilat«rf  si  »«BtalMUTlv»ţ  care  postu- 
la, sau  serve  Ia  postulare. 

*  POSTDLATn,-«,  adj.  part.  sup., 
pHtuLatHB,  cerutu  :  fundioni  de  mtdti 
posttdaie,  postulatulu  unei  functione; — 
mai  vertosu  ca  a.m.te&le, posttUatu-lu, 
pi.  postulate-le;  postulatam,  (fr.  peatii' 
Ut)  :  a)  in  genere,  cerere  si  ce  se  cere, 
cerentia,  etc;  b)  in  specie,  postulatu  ^ 
principiu  ce  se  cere  a  se  admitte  pen- 
tru demonstrarea  unui  altn  addevem; 
mai  vertosu ,  ce  se  cere  adversariului , 
la  inceputulu  unei  discussione,  ca  ad- 
daveru  reconnoscutu,  ca  axioma  :  pos- 
tulatele mentei  commune  si  sanitose,  in 
philosophia  :  postulatele  rationei  prac- 
tice. 

*  POSTUMABE,  V.,  peatnnareţ  a  fi 
pOStumv. 

*  POSTUMATD,-a,  adj.  part.,  postu- 
matim;  s.  m.,  postDin«tuB,-nB  statn  de  po- 
stumu. 

*  POSTUMII,-»,  adj.,  pogtumoi}  uu'a 
d'in  formele  superlative  de  la  posteru, 
cellu  mai  de  apoi,  cellu  mai  d'in  urma: 
filiulu  postumu  B  cellu  d'in  urma  nas- 
cntn,  cellu  mai  teneru,  inse  in  specie  : 
filiu  pos<ufflt(=cellu  nascutu  dapo  mor- 
tea  tatălui,  sau  dupo  facerea  testamen- 
tului tatălui;  aaiă  si  :  scripte  postume, 
opuri  postume,  etc,  publicate  dupo 
mortea  auctoriului. 

*  POSTUEA,  8.  f.,  pasitn»,  (it.  po- 
stară) ;  actione  de  ponere,  si  mai  ver- 
tosu, stătu  produssu  prin  acMa  ac- 
tione :  positura ,  actitudine,  etc.  ţ  vedi 
positura. 

*  POTABILE,  adj.,  potabiliB,  ce  se 
p<ite  potâ,  boQU  de  beutn :  apa  potabile, 


=y  Google 


730 


POT. 


vinuri  potaiiU ,  de  si  nu  d'in  celU  mai 
bone. 

*  FOTACE,  adj.,  potax;  bibace,  cui 
place  a  be«,  betivu. 

*  POTACLU  sau  polacaiu,  a.  m.,  p«< 
taenlnm;  \.loc\l  idpotatu;  2.  ospetiu 
de  bentort,  de  p«rtrecutori  la  ospetiu. 

•  POTAMIDB,  s.  f-,  (jrotaiUc,  fr.po- 
tanlde,  d'in  vcna^z  =:riu,  fluTin), 
1.  Djtupha  de  rin;  2.  genu  de  concbylie; 
—  de  aci  si :  a)  potamtu,-a.  adj.,  (fr. 
potamlt«) ,  care  viue  iu  riu ;  subst.  m. 
pi.,  potamitii,  familia  de  reptili. 

+  POTAMO-,(d'inffOTaiic  =  fluriu), 
in  composite  Bcientifice  ;  pottmiogstone, 
s.  m.,  potABogeto,  (Roxa(|LaTE[T(>iv,  fr. 
poUmoţâton,  d'in  Ţeituv  =:  vecina),  genu 
de  plante  nomitu  ai  naiade;  potamogra- 
phia,  s.  f,,(fr.p«t«iiioţrapfale{d'in  ^pâţay 
^  descriere),  descriptione  a  fluvielcru; 
de  aici  si  adj.  poiamografhicura,  lela- 
tivu  Ia  potamographia;  b.  m.  personale, 
pot  amograpJiu,  auctoriu  de  potamogra- 
phia;  potamologia,  potamologieu,  pota- 
mologu,  redi  pokanographia,  poiamo- 
grapMcu,potamographu;potamophilu-a, 
adj .,  (fr.  po  Unoph  I  le,  d'in 'pL>.i>4^amicu), 
care  ama  âuviele,  leuatu  ca  s.  m.,  po- 
tamophilulu,  genu  de  plante. 

*  POTAKE,  T.,  potare;  a  bee;  a  pe- 
trece beendu,  ca  beutura. 

•  POTASSA,  s.  f.,  (it.  potassa,  fr. 
poUaie),  substantia  alcalina,  ce  se  afla 
in  celle  trei  regne  alle  naturei,  d^ro  mai 
vertosu  ia  plante  :  potas^a  se  estrage 
d'in  plante  arse  si  lessiaie;  potass^a  e  im'a 
d'in  lasile  chymice  celle  mai  tari;  po- 
tasiu serve  silafabricationeasaponeltti. 

*  POTASSIATU,-a,  adj.  part.,  (fr.  po- 
tasiIA);  mestecată  cu  potassiu. 

t  POTASSICO-,  (d'in  potassicu),  in 
composite  scientifice  :  potassieoammo- 
nieu,potassico-argenticu,poiassv;0'cal- 
eicu,  potaasicO'hydricH ,  patasico-mag- 
ne$ieu,  potasico-mereuricu ,  potasstco- 
sodicu,  produssu  prin  combinationea  u- 
oei  sari  potasaice,  cu  una  sare  ammo- 
niea,  etc.  etc. 

•  POXASSICTJ,-a ,  adj. ,  (it.  potas- 
»tt»t  fr.  potassiqne),  se  dice  despre  pri- 
mnlu  grada  de  oxydatione  a  potaesiului. 

•  POTASSIDE,  adj.  s.,  (fr.  p«t«8»ido), 


generata  sau  formatu  d^in  potassiu:  ca 
s.  m.  reale ,  unu  potasside,  nume  gene- 
ricu  applicatu  Ia  corpuri,  cari  au  de 
typu  potassiulu. 

*  POTASSIU,  s.  m.,  (it  p«UgaIe>  fr. 
potai8lnni=lat.  potassf  am);  metalln  so- 
lida, forte  ductile,  de  colore  argentia, 
ceva  mai  molie  ca  c^r'a  si  oiai  asiorn 
ca  ap'a. 

•POTATIONE,  s.  f.,  potaU*.  (fr. 
potatlon),  actione  de  potare. 

*  POTATOBIU,-W«a,  adj.  s.,  p*U- 
tor,  si  patatorlas,  care  pota,  sau  serre 
a  potare  :  se  strinsera  toţi  potaiorii 
it'in  cetate,  si  sacrificară  lui  Baeehu. 

*POTATU,-o,  adj.  part.,  pvtataa, 
beutu;  aupinu  de  potatu;  subst.  m.,  po- 
tatulu.  aeutulu  de  potare. 

POTENTARIU.-o,  adj.  s.,  (it.  r- 
tentarit),  in  seDsnlu  formei  potentatu 
sub  2. 

POTENT ATORIU,-«na,  afij.  a., 
patentatsr,  in  sensnlu  formei  poten- 
tatu sub  2. 

POTENTATU,  s.  m.,  poUatatiB,  (it.  ' 
pfttaatat»,  fr.  pvteiUt),  calitate  de  pO' 
tente,  1.  abstracta,  a)  in  genere,  po- 
tere;  b)  in  specie,  potere  poUtica,  dom- 
nia, supremaţia;  2.  concretu,  cellu  ia- 
vestitu  CD  potere ,  domnitoriu ,  mare 
domnitoriu,  domnitoriu  alia  unei  terre 
mare  si  potente  ■.potentaţii  Europei  dis- 
ponu  de  sortea  nationăoru. 

POTENTE,  adj.  part.  preş.,  poteni, 
(it.  poteate),  care  pote,  care  are  potere, 
1.  in  genere : /ami.'tc  straUtâte  si  po- 
tenţi; stătu  potente,  ntuliere  sanitosa  si 
potente;  cetatiani  potenţi  prin  avere; 
omu  potente  in  coventu;  geniu  potente , 
espressioni  potenţi,  motu  potente ,  af- 
fecte  potenţi,  odore  potente,  damori  po- 
tenţi; mana  potente,  bracie  potenţi,  pro- 
tectione  potente,  adjutorie  potenţi,  omk 
a  totu  potente  nu  e,  co-ei  numai  dom- 
neăieu  e  a  tota  potente;  2.  in  specie, 
a)  bonu,  capace :  poierUe  a  se  luptă  sta  în- 
vinge, a  domni;  b)  potente  de  sau  pre, 
domnu  :  potente  de  menia  san  pre  me- 
nia ,  potente  de  cupiditate ,  potente  de 
sens  sau  pre  sene; — inse  si  zjunca  po- 
tente de  tauru;  umeri  patenti  de  at- 
seminioneri  9d,n  pentru  asaemni  oneri. 


,y  Google 


POT.  

POTENTIA,  (pron.  putintia),  a.  f., 
potentls,  potestas,  facultas,  copia,  (it. 
potenila  Bi  potenza,  isp,  port.  prov.  po- 
teneia),  posslblHtas,  calitate  iepotente, 

1.  potere,  fortia,  vertate,  a)  ia  genere  : 
potetUfa  eoventului,  ventului,  vinului, 
opet  ce  cade;  potenti'a  medicamentului, 
sapord,  erhclorur,  poterii' a  devină,  a  tatu 
potentia;  h)  in  specie,  a)potere  politica, 
inâuentîa,  creditu,  consideratioue,  etc.; 

2.  facultate,  aptitudine,  capacitate,  me- 
dio, etc.;  a)  in  genere :  potenh'a  e  numai 
virtuaîe,poterea  e  actuale;  potenti'a  e  sem- 
bureli  paterei;  potentiele  suf/Ietului;  a  fi 
eu  potentia,  a  se  pot^;  a  nu  fi  cu  potentia, 
anuse  ţoU;afiin  potentia,  prin  poten- 
tia, a  fi  preste  potentia;  cineva  pote  avi 
potentfa,  fora  se  aibă  poterea,  preeumu 
si  d'in  contra  pote  avi  potere,  fora  se 
(H&a  potewtia;  dupo  potentia  ■'  a  lucră 
dupo  potentia,  a  adjutâ  dupo  potcTitia; 
a  fi  sau  nu  fi  potentia,  a  se  potâ  sau  a 
nu  se  pot6  -.e  potentia  As  a  face  ce  do- 
riţi, nu  e  potentia  de  a  trece  riulu,  nu  e 
p03Hibile;  b)  in  specie,  despre  cantităţi, 
potentia  =  productn  d'in  doui  san  mai 
mulţi  factori  ecali  :  potentia  secunda 
=  cadratu;  potentia  cubica;  a  redicd 
ununumerula  a  patr'a  potentia,  a  scote 
radecin^a  unei  potentia. 

POTENŢIALE,  adj.,  potentialls,  (it. 
potenzUle,  fr.  poteittlel),  relativa  la 
potentia,  in  potentia :  calităţi  potenţiali, 
nu  actuali;  particule  potenţiali,  modu 
potenţiale,  cari  eapiema  potentia;  medi- 
camente potenţiali,  ceincon'au  inceputu 

POTEtîTIALITATE,  s.  f.,  (it.  po- 
tenslallUk),  calitate  sau  stata  de  poten- 
ţiale. 

POTENTIARE,  v.,  (it.  potenzUre), 
a  dă  potentia;  a  redică  la  potenti-j. 

POTENTIATU,-a,  adj.  part.,  (it.po- 
tenzUto),  redicatn  \i  potentia. 

POTEÎITIOSU,-o,  adj.,  patena,  fnr- 
Ub,  robustas,  Tallâas,  potla,  possibllls, 
qnod  fler!  patest,  quod  Hcet,  (compara 
si  isp.  potencloso),  plenu  de  potentia, 
plenu  de  potere;  1.  act.,  vertosu,  ro- 
bastu,  sanetosu,  etc. :  calîi  potentiosi , 
eeUu  potentiosu  assupresee  pre  cellu  ne- 
poteniiosu;  celhi  mai  potentiosu  d'in  voi 
ToK.u. 


POT. 


721 


se  se  lupte  cu  mene;  2.  passivu,  care  se 
pote,  atftta  ia  seasa  materiale  câta  si 
morale  :  possibile,  faeile,  permîasii,  li- 
citu,  coyenitu,  plausîbile,  virtuale,  etc, 
potentiosu,  nepotentiosu,  lucrulu  se  cere 
se  se  facă, 

1  POTERE,  prea.  potu  si  potiu,  perf. 
potui,  sup,  potutu,  V.,  pftsse,  (it.  potera, 
isp.  port.  prov,,  poder,  v.  fr.  pjolr,  o.  f, 
poDTolr),  a  av^  vertatea,  facultatea  de 
a  lacră  san  face  ceva  :  dne  n'a  inve- 
tiata  a  scrie,  nu  pote  scrie,  nu  potemu 
essi  de  aci;  nu  vcti  poiâ  voi  trei  invinge 
sesse;  d'in  nemica  nu  poţi  face  ceva; 
cine  pote  indereptă  lumea  cu  Umerulu  ? 
potut'ati  intellege  spusele  lui?  amu  poţi 
inco  cită  multe  etsempU;  —  mai  puciau 
elegante  ca  conjunctivu :  cine  pote  se  se 
lupte  cu  ellu?  —  cu  infiaîtivn  subintel- 
lesau  :  cine  pote,  osse  rode;  —  absol. 
fora  îaGnitivu ;  a  pote  multu,  a  pote  pu- 
einu,  a  pote  câtu  unu  tauru;  potemu  si 
noi  ceva;  voi  nu  poteti  nemica;  de  aci : 
a  nu  mai  poţi.  a)  a  nu  mai  av^  potere, 
a  nu  mai  potâ  duce,  aufferf,  asuccambe: 
nu  mai  potu  de  căldura,  nu  mai  pote  d& 
urritu:  nu  mai  poteti  dt  somnu;  nu  mai 
potu  bietele  vite  de  sete.  de  famc.  defrigu, 
de  căldura;  nu  mai  poteam  de  frica;  b)  in 
ironia,  a  nu  pesă  cniva,  a  au  se  teme,  a 
nu  se  turbură  :  de  tene,  de  fric'a  de  voi 
nu  mai  potu  eu:  —  caadu  verbulu  ce  se 
conatruge  ca  potere  e  refleasivu  sau  re- 
flessivQ-paasivii,  pronomiaelo  reflessive 
ae  punu  ca  mare  elegantia  inainte  dâ  po- 
tere :  nu  me  potu  satură,  nu  v'e  pottti 
stemperâ,  nu  se  potu  domină;  ce  cereţi 
voi 'nu  vi  se  pote  dă;  cumu-se  poteaface 
mai  bene  tucrulu  d'J  câtu  asîâ  ?  de  aci, 
applîcatu  si  singuru,  fora  infinitivu,  ca 
refless.  pass.  imper^ouale  :  &e  pote,  nu 
sepote;  se  pote  un'a  ca  a(esti:i-a  ?  vedi 
singuru  co  s'a  potutu  si  s'a  preapotutu; 
cu  acestu  modu  nu  se  pote  applică  poa- 
se  allu  limbei  classîce,  si  de  acf  eapres* 
aioni  ca  :  asta:i  se  pote,  acea-a  nu  se 
pote,  se  traducă  in  latin'a  prin :  h«e,  fieri 
pr)t«st,  iilud  fieri  non  p  >te8t  =  lit.  a- 
cista-a  se  pote  face,  acea  -  a  nu  se  pote 
face;  inse  in  alte  limbi  sorori  aSălmu  es- 
presaiooi  identice  cu  alle  nostre' :  fr. 
celn  SC  peut  ^  it.  si  paft  ^  se  pote;— 


y,  Google 


p6te  (subintellege  fi)  se  applica  si  ca  adr. 
tna,  foralUn,  (fr.  peat-ttre),  CU  CODJ. 
eo :  pote  co  va  veni;  pate  eo  ne  vomu 
mai  vede;  pote  eo  morimu  peno  atitnâ. 
2  FOTEBE.s.  verbale,  poteatia,  tIb, 
fartitado;  robnr,  potestns,  effleacla,  ef- 
fleaeltsB,  raonltu,  copia,  dirltln,  pe- 
tenUtos,  (comp.  it.  patere,  fr.  psuTOlr); 
.  tarla,  Tirtate,  facultate ;  in  genere  :  de 
poterea  sau  nepoterea  vostra  nu  vreu  se 
stnu;  in  specie :  1.  târfa  corporale  saa  ma- 
teriale :  in  poterile  setle  se  summetesee 
caUvlH;  nu  are  lipse  onmlu  de  poterea 
taurului ;  poteri  atletice;  poterea  unui 
omu,  unui  bou;  a  si  perde  poterile;  po- 
terea petiordoru,  mânUoru,  muschUoru; 
potere  de  reaistere;  patere  passioa,  ac- 
tiva; 2.  intensitate;  efficacitate,  vigore, 
energia ;  poterea  vocei,  sonului,  vinidui, 
medieamattuUii;  poterea  coventului,  es- 
pressionei,  passiotieii  3.  insemnare,  va- 
Ure,  întelleasa :  in  iota  poterea  coventu- 
lui; 4.  facultate  a  su^etalm;  potereade  a 
eogitd,  de  a  intellege,  de  a  s&iti  si  ju- 
diiă;  a  ai  incordâ  poterile  spiritului; 
5.  avere,  stare,  avntfa  :  omu  cu  potere 
in  vite,  m  hanni; — vomu  intende  nego- 
tiulu  nostru,  e{aidu  vomu  prende  mai 
multa  potere;  si  in  genere,  mediu  de  a 
laeri :  eu  n'am  neci  una  potere  de  a  te 
a^ută;  Ban  adjutorin,  r^dimu,  instru- 
menta, titlu:  m  poterea  amiciţiei,  in  po- 
terea titlului,  averei,  etc.;  6,  facultate 
legale  sau  legitima,  derepti],auctoritate: 
pierea  de  a  tracta  in  nomele  edtui-a;po- 
terea  de  a  legă  si  deslegd;  poterea  pa- 
rentesca;  poterea  legei;  nu  ai  potere  de 
a  stipula  in  nomele  terrei;  potere  de  vie- 
tia  si  de  morte;  7.  iu  sfer'a  politica,  a)  po- 
testate,  auctoritate,  dotnDia,  etc. :  pote- 
rea  8up>-ema;  poterea  legislativa;  a  ad~ 
junge  lapotere.apuneman'aprepotere, 
a  aiusâ  de  potere;  h)  ia  sensumaî  mate- 
riale, a)  stătu,  t^rra  suverana  mare  si 
potente :  marile  poteri  alle  Europei;  po- 
terile s'au  scoUatu  unele  asuprea  alto- 
ru-a;  P)  potere  armata  de  useatu,  de 
mare;  poterile  terrei  industriali,  corner- 
âah;  8.  inse  si  pofere^violentîa,  im- 
petu,  furia  :  vreţi  cu  poterea  se  ne  des- 
poUati  de  ce  avemu  mai  earu;  cercă  a 
(ud  cetatea  cu  inadlotioni,  dero,  fienda  ' 


POT.  

I  co  aceste-a  nu  successero,  caută  a  ua 
I  leud  cu  poterea;  in  poterea  iemei,  a  ve- 
rei,  a  gerului,  a  bătăliei;  de  aci  potere 
=pnntu  culminante: in po^ereo  noptei, 
dillei,  etatei;  9.  in  forte  multe  construc- 
tioni  cu  celle  mai  multe  d'in  ioiemna- 
rile  descriase  ;  a  si  pune  totepoterHe,  a 
lucră  d'in  poteri,  a  nu  ave  potere  sau 
ave  potere;  a  lucră,  adjutâ  dupo  potere. 
POTEKITT,  (si  potiriu),  a.  m.,  p»te- 
rlun,  (Tcor^piov,  vedi  si  V.  potare);  1.  in 
genere ,  vasu  de  beutu,  pocarin,  cupa; 

2.  in  specie,  santulu  poteriu,  oallz,  ca 
serve  la  liturgia. 

POTESTATE,  s.  f.,poteBU8^  (it.  pe- 
teită,  si  poteatate);  potere  de  a  face, 
si  in  specie,  1.  potere  legale,  auctoritate. 
dereptu,  facultate;  2.  potere  politica, 
domnia,  auctoritate,  functione,   etc.; 

3.  in  genere,  potere,  potentia :  potes- 
tatea  suprema,  potestatea  imperatoria; 
potestatea  parentesca;  potestatea  bărba- 
tului, tutoriului;  a  f%  sub  potestatea  ol- 
tui-a;  a  se  suppune  potestatiloru. 

*  POTIONABE,  V.,  pfttlonare,  a  dă 
potiont,  a  face  se  bea,  a  adapă. 

*  POTIONAEID',-a,  adj.,  poti^urli» 
TeiAtiva\Apotione:provisionepotionaria. 

«  POTIOLANA,  8.  f.,  (it.  poiiolua), 
materie  terrosa  d'in  care  se  fabrica  vase 
eleganţi,  farfuria. 

*  POTIONE,  B.  f.,  potloj  in  genere 
beutura,  in  specie,  a)  beutura  medicale, 
b)  beoturş  invininatoria,  c)  beutura  fer- 
mecatoria,  filtru. 

*  POTIOKE,  adj.,  petlor;  compara- 
tivu  d'in  potli,  leuatu  inse  cu  insemaa- 
rea  de  mai  bonu,  mai  de  preferitu,  mai 
insemnatu,  mai  importante;  si  superla- 
tiva :  potissimu=:cel\u  mai  bonu,  cella 
mai  de  preferitu,  etc. 

*  POTIRE,  V.,  potlrl,  (d'in  pvtli),  a 
seface|)Offir»te:=domnQpre  ceva,  a  pooe 
man'a  pre  ceva,  a  leui  in  potestatea 
Bea,  si  de  acf,  a  avâ,  a  possed^. 

POTIRIU,  s.  m.,  vedi  poteriu. 

*  POTOLOGIA,  B.  f.,  (fr.  poUlesIe. 
d'in  3r6TOţ=potione ,  ei  Xd^foţ  =r  diacar- 
su),  tractatu, despre  potioniSAubeuttire. 

*  POTOIiOGIC0,-a.  adj. ,  (fr.  p«t»- 
l9Ctqiie),  relativu  la  potolo^. 

*  POTOBHJ,-(ona,  adj-  s. ,  fUt  ii 


,,  Google 


PRA. 

potorlns;  1.  beutotiu  ,  care  bee,  si  in 
specie,  cellu  ce  petrece  iu  beutura,  in 
oBpetie  cu  benture;  2.  ce  serve  Ia  beutura : 
vcae  potorie,  de  unde  ca  subut.  reale, 
m.,  potoriu  =  rasn  de  beutu,  cupa;  vedi 
si  poteriu. 

*  POTRICE,  a.  f.,  p»trlx,  femina  care 
bee,  bentiiria. 

*  POTU,  adj.  part.,  potns;  a) act.  care 
a  beutu,  beatu,  b^tu;  h)  pass.,  adapatn, 
imbetatu;  beutu  ;  ~  subat.  m. ,  potos, 
beutura,  in  specie,  beutura  imbetatoria. 

*  POTDLENTa,-a,  adj.,  potulentos; 
l.bona  de  beutu :  vinuri poiulentei  2.  beu- 
tu. imbetatu,  b^tu. 

*  PRACTICA,  B.  f.,  vedi  practicu. 

*  PEACTICABItE ,  adj.,  (it.  pratl- 
eablle,  fr.  prfttleable);  care  se  pote  prac- 
tică :  bonu  consiliu,  ăero  nu  e  pradi- 
cabile;  espedienii  praetibUi,  locu  practi- 
cabile, călii  sau  drumuri  practicabili, 

*  PRACTICABniITATE,s.  f.,(it.  pr»- 
tleablUtă) ,  calitate  de  practicabile  : 
practieabilitaiea  acestei  caile. 

*  PEACTICALE,  adj.,  (it.  pr«ticale)î 
relativu  la  practica,  de  practica,  numai 
d'in  practica. 

«PRACTICANTE,  adj. part.  pras.,  (it. 
prfttleante),  care  practica :  omeni  prac- 
ticanţi iote  virttUik;  unu  medieu  prae- 
ticanie;  practicanţi  de  ospitale;  practi- 
cante de  advocatura. 

*  PRACTICARE,  t.,  (it.  pratlcare, 
fr.  pratlqoer),  a  face  practica,  a  pune 
in  practica :  1.  a  practică  celle  cogitate 
si  proiectate;  lege  bona,  dero  reu  practi- 
cata; a  practică  celle  invetiate,  eonsiliate\ 
a  practică  jusiîli'a,  moderationea,  tem- 
perantî'a  si  alte  virtuţi^  a  practică  unu 
metoda ;  cine  practica  muUe ,  invetia 
muUe;  2.  in  specie  :a^  a  essercită  :  a 
practică  medidn'a,  negotiatori'a,  tempki' 
ri'a;  6}  a  â  in  relatione,  a  visită,  fre- 
centă  :  pucine  persone  am  praeticatu  ai 
practicu;  a  pradicâ  in  unu  locu  sau  unu 
locu,  una  casa;  c)  a  tracta,  negotiâ :  se 
practica  despre  insoratori'a  tea. 

«  PBACTICATIONE,  s.  f.,  (it.  pratlea- 
slone),  actione  de  practicare,  praclica. 

*  PKACTICATU,-a,  adj.  part.,  (it. 
p»tlcat«),  metodu  pradiccUu  de  muUi, 
cdle  practicata  de  mtdta  îtime,-— sup.  nu 


PRA. 723 

e  loat  de  praeticatu  eeUe  ce  ai  invetiatu- 
'  PRACTICE,  adv.,  praetlee.  in  modu 
practicu  :  eceo  ce  va  se  dica  a  precede 
practice. 

*  PRACTICD,-a,  adj.  s.,  praetlenB» 
(jtpaxnxd^,  it.  pratlco,  fr.  pratlqne)) 
oppos.  Ja  theoretica,  si  la  specidativu; 
relativu  lapraa:e=fapta,  actione,  sau  lu- 
crare :  1.  ca  adj.,  a)  in  genere :  filosof 
practica  ^  morale ;  connoseentie  prac- 
tice, applicationi  practice  aUe  reguîeloru 
abstracte;  studie  practice;  ohservi^iane 
practica;  ratione  practica,  mente  prac- 
tica; b)  in  specie,  ce  se  p6te  effectnă,  care 
serve  in  fapta  :  consiliu  practicu ,  lege 
practica;  c)  conforme  esperientiei,  ea- 
perimentatu,  essercitatu,  deprensu,  in- 
demanaticu,  preceputu  a  face  si  lucra : 
omu  practicu  in  negotiu,  in  econimia, 
in  portare,  in  cogitare;  medici  praetiâ, 
chirurgi  praetid ,  invetiatori  pradici , 
barbatu  de  statupracticu  in  aUe  economiei 
naţionale  si  in  finantie;  ă)  connoscutoriu, 
familiariu ,  bene  connoacuta  cu  ceva  : 
conductori  practici  de  locuri,  practicu  in 
lUteraturele  midtoru  limbe;  —  2.  ea 
aubst.  reale,  a)  mase,  prcâticu,  ce  e 
practicu  :  nu  uită  practiiculu  pre  longa 
theoreticu;  d^ro  mai  vertosu,  b)  f.,  prac- 
tica, opp.  la  theoria,  a)  in  genere,  punere 
in  lucrare ,  realisare ,  effectuare  a  unei 
idea,  unei  cogetare,  unui  consiliu,  unei 
regule  :  wiai  aniâniu  practic'a .  apoi 
theori'a,  dicu  unii;  dero  practic'a  fora 
theoria  e  actionea  fora  cogitare;  nu  se 
face  inse  cineva  artistu  fora  practic'a 
artei  selle;  cu  tote  aceste-a  câtu  departe 
e  adesea  practic'ade  theoria.'  foraprac- 
tic'a  virtutei  nu  vale  ncmica  filosofi'a 
morale;  in  theoria  merge  lucrulu,  dero 
in  practica  nu  se  pote;  critic'a  e  fa- 
cile, pradic'a  dif/icUe;  p)  iu  specie,  es- 
sercitiu,  deprendere :  practica  cu  instru- 
mentele de  observatu  cerulu;  practica 
multa  se  cere  de  la  chirurgu;  j)  consne- 
tadine,  commerciu,  relatione,  familiari- 
tate, etc.-.praclic'aunuilocu,  unei  case, 
practic'a  cu  celli  boni  si  bene  crescuţi; 
pradic'o  îocMrtioru  relle  siapersoneloru 
depravate  te  deprava  si  pre  tene;  de  aci, 
5)  coDcretu,  a)  persona  cu  care  se  afla 
cineva  in  stxinsa  legătura  sau  relatione; 


,CoogIc 


p')  p«tsona  ce  compera  celle  oecessarie 
re^alatu  de  la  ac^lu-asi  negotiatorin; 
t)  iiegotiu,  daravere,  affacere;  >])  pasau, 
manopera,  prin  care  caută  cioeva  a  caa- 
stigi  f&?tîrea  coiva;  iutriga,  intellegere 
secreta. 

FBADA,  prădate,  etc.;  vedi  prida, 
predare,  ate. 

*FfiAOMATIG0,-ah  adj.,  prâgna- 
tleai,  (gr.  ]rpa7(u(Ttx(i<:),  proprie  relatiTQ 
la  affiiceri,  si  in  specie  la  affaceri  de  de- 
feptn,  la  relatioui  sao  darayeri  cirili  si 
BOcietarie  :  sanctvme  pragmatica,  de- 
tKat*ktragmaticu,  eomtUutione  pragma- 
tica, prin  care  imperatorii  romani  rega- 
lau t^SiMfUi  munioiii^i,  sau  societarie; 
$fin/ttim«'  pfajfmatif»  germanieat  aotu 
IffJAqare  CmJuVI,  1*  1713,  regulă  ano- 
c^ODM  caiei  Austriaca,  in  sensu  mai 
generale;  istoria  pragatatita  ce  preaenta 
evenimeiitele  osia  în  câtn  se  se,  p6ta 
trage  d'iatr'ensele  cooqlusioni  piactice 
peatru.alfAMfU'— ca  subst  a)  m.  perso- 
nale, unu  fmgjmticu,  case  e  versatu  in 
affaceri  dq  deceptn;  b)  f.  reale,  pragma- 
tica: a)  scientia  a  unui  pragmaticu; 
^)  aubiutellegundu :  scinc^ione,  rescriptu, 
responau  allu  unui  principe  datu  unui 
coliegÎD,  unei  aocielati,  etâ,  ce  cere  ex- 
plicări asupr'a  modului  de  a  se  guberuă. 

VR&NDiB^-eseu,  t.  a.,  prandere,  a 
mancă  de  am^dia :  am  pranditu  a  casa; 
miu  prandi  mane  eu  mai  nutlii  amici; 
a  mancă,  ospetă  in  genere. 

PEANDISIOBD,  s.  m.,  demin.  de  la 
prandia,  mâncare  de  demanâtia,  gus- 
tare, ce  se  face  inainte  de  prandiu. 

PBANDIU,  B.  m.,  prandiin,  mân- 
care de  am^dia  :  Bomânii  in  genere 
manca  de  trei  ori  pre  di,  mâncarea  de 
demanetia  ua  numescu  prandisioru,  cea 
de  amedia,  prândiu,  cea  de  sera,  cetta; 
mâncare  in  genere ;  tempu  cănda  se 
prandesce,  m6ăm  ii:  te  ai  scollatu  in 
prxwdiu,  forte  tardin. 

«  FKAFKDin,  s.  m.,  pr>ped!iiim  spe- 
cia de  plante,  nomita  si  leopoditt,  de  aci 
pate  si  papedia,  =kpapadia. 

*  PBASINATU,-a.  part.  adj.,  p»- 
Blnatiua,  colorata  in  facî'a  prosti ;  cu 
ţţMtiatente  prasittaie. 

«  FBASlNIANU,-a,  adj.,  prasIuU- 


niu}  cară  bate  in prasitm  .-  faciapnask 
niano;  vedi  si  prasînu. 

*  PBASINU,-a.  adj.,  vrutwi»,  («pi- 
otvo;,  it.  prABlno  «  fr.  )irulii«),  de  colo- 
rea  propui :  bUe  prasina ,  vestimente 
prasine;  factionea  prasina  eră  tare  fa- 
vorita de  Nerone;  ca  subst.,  a)  m.,  unu 
prasinu,  luptatorJu  d'in  fa«tioa«L  pra- 
sina; b)  f.,  prasina :  a)  factioue»  pra- 
sina; &)  specia  4e  pamentu  rerde. 

*  PBA31tI,-o.  adj.  8.,  praiiu,  pr*- 
sliB,  dsi  jromt  deicolorea  prasul»^  ea 
aubet.  m.,  pram :  a)  specia,  de  ^nta; 
b)  patra  pretiosa  de  colcre  prasia. 

*  PBASOIDE,  adj.  s.»prMolâe8,.care 
aâmina  cu  praaula;  ca  a.  n,  pgaaoide, 
specia  de  iopatu. 

PBA&U,  (pf&  a  ItiVui^  uraeu,.  an 
pradiu),  s.  m.,  peasti,  {np&aov),  mmW) 
specia.de  allitt,porrtfaBfl.iHiKKH  degta- 
dina. 

«FftATENSB,  ad^,  |ntf«aalB{  de 
pratu. 

PBATU,  pL-fi,  pratuB,  (it.  pnt»,  fr. 
prâ),  campu  pastionosu,  de  pastiona; 
pastionea  ensasi,  erba  de  pascutu;  prin 
mai  mare  estensione,  campu,  sesso. 

*  PEAVITATE,  8.  f.,  pr«TlUs,  (it. 
prariti  si  praTitate) ;  calitate  sau  stătu 
de  pravu,  1.  strâmbătura,  Bcaldatnra, 
deformatura  ;  2.  uriitîone,  deformitate; 
3.  reutate,  corruptione,  demoralisatione, 
miaellia :  pravttatea  datineloru  «i  afap- 
teloru  vostre. 

*  PBAVU,-a,  adj.,  prama,  (it.  pr«T«); 
1.  atrambu,  scâlciata,  deforme  :  petiore 
prave,  linia  prava;  2.  metaf.,  strâmba, 
nedereptu,  reu  :  pravu  invetiu,  prave 
appucature. 

*  FEAXE,  sau  prasse,  a.  f.,  (itpdStţ); 
in  sensulu  formei  practica  ca  snbst. : 
in  theoria  e  asia,  in  praze  nu,-  omu  e» 
ftmlta  praxe  in  aUe  negotiului,  vedi  : 
practica  la  practicu. 

PB£,  (scurtata  in  pronontia  pre  a- 
locurî  in  pe),  prep.  corresponditoria  prin 
etymologia,  si  in  parte,  si  prio  sensu, 
classiceloru  :  per,  pr»,  io  uttele  caşuri 
si classicului  pr«]  I.  simpla,  l.in  senau 
propriu  locale,  corresponditorin ;  a)  cJaa- 
şicului  per,  (it.  per*  ir.  par),  cumu  si 
ablativului  claaaicn,  Ia  iatrebuea :  ţn 


yCoogle 


PRE.     

unde  =:  quat  a  se  uită  pre  feretlra  ^ 
p«r  fenettrkm  ipeetare,pre  mare^  pre 
tMca2u:=terra  marlqoe;  asia  ii:aaeuitâ 
preu$ia,pre  g(Mr'aehianei;a  seperam- 
bld  pre  ealle,  pre  eampu,  pre  monte;  a 
cade  pre  seara;  a  trece  pre  ponte;  a  cal- 
l(Uori  pre  mari,  pre  riuri,  pre  eallea  de 
ferru;  sângele  eurre  pre  nasu;  foca  esse 
pre  gwr'a  lui;  tornati  pre  gura,  nu  a  la- 
turi; se  cODstrue  in  acelln-asi  sensu,  ca 
tote  adverbiale  locali :  pre  iei,  pre  coilo, 
pre(nei,preaeollo,preieia,pre<iollea;pTe 
atwe,  pre  aprope,  pre  departe,  pre  susu, 
pre  diosu.pre  d'indereta,  pre  d'inainte, 
pre  afora,  pre  dinafară,  pre  in  intrv,pre 
d'inintru,  pre  a  laturi,  etc,  multe  d'in 
aceste  locatiooi  adverbiali  ae  applica  si 
cu  sensu  de  adiectîvu  .-  mai  presusu  = 
SBpertor,  exoellens;  —  si  multe  &a  mai 
multe  si  variate  insemnari,  cumu  :  a 
amblâ  pre  departe ,  a  appucâ  pre  de- 
parte, a  appucâpre  cineva  pre  departe, 
a  i  vorbi  pre  departe,  etc;  candu  spa- 
tiiilu  sau  loGulu  de  missicare  e  iucliisii, 
in  locu  de  simpra  pre,  iotra  composit'a 
pre  in  :=  pr'in  =  prin  :  a  trece  pre  in 
cetate  =  |ier  nrbem  tranalre,  (vedi  mai 
Ia  valle) ;  —  &)  la  Întrebarea  :  unde  = 
Kbil  a)  spre  a  arretd  loculn  in  ^re  sta 
ceva  sau  cioeva,  asupr'a  carni-asta  cine- 
va :  coresponditoria  latinescnlui  :  in, 
«■per,  sau  simplu  ahlativu,  cumu :  a  sedS 
pre  scaunu  :=  Iu  sells  şedere;  asia  si  : 
a  se  colea  pre  asternutu ,  pre  pamentu; 
a  dormi  pre  molle,pre  una  ureehia,pre 
una  costa;  a  stă  pre  petiore  :  a.')  a  stâ 
in  petiore,  pre  petiorele  selle;  d^ro  si 
f)  ase  pune  si  stă  pre  petiorele  altui-a; 
asi&  si :  a  fi  pre  petiore;  pre  locu,  a')  Um, 
^')  Btatln  =:  iD  data,  fora  firu  de  intar- 
diare;  —  p)  spre  a  arretâ  locnln  la  care, 
spre  care  sau  asupr'a  carui-a  se  missica 
ceva  sau  cineva ,  la  Întrebarea  :  unde 
=  qno  1  correspondendu  latinescnlui  Iu 
sau  super^  cumu  ai  dativului,  ai  chiaru 
aecusativtdui  latinescu  :  a  cade  pre 
pHra  =  In  Upldem  eadere;  a  pwie 
coron^a  pre  capu  =  eorenam  oapiti  Im- 
ponere  ţ  a  se  sui  pre  monte  =  ■on- 
ten  BDbIre;  asia  si  :  a  cade  pre  moUe, 
pre  duru  a  sari  pre  pata,  pre  gardu; 
a  incaUeeâ  pre  caUu;'  a  asseăiă  pre 


PRE. 735 

solida  base;  a  se  lassâ  grm^  pre  cinetfl; 
a  pane  pre  mesa,  pre  camim^ati^me 
mân'a  pre  carte,  pre  fronte ,  pre  vidnu. 
pre  capu;  prin  pm^erea  mănelonu¥pre 
capu  ae  chiama  benecoventarea  asupr'a 
cuiva;  prin  punerea  degetului  pre  *n- 
acrisse  addeverescu  celii  ce  nu  său  carte 
contradele  loru;  a.pune  mÂn^pr&uuu 
b^iu,  pre  una  petra,  pre  unu  omu,  etc., 
nu  numai  a  redici  man'a  asupra-îc,  -ci 
si  mai  vertosu,  a  prende,  appucă,  -etc; 
7)  la  întrebarea  ;  undeP  spre  a  arretâ 
partea  cui  sau  asupr'a  carei-a  se  facemas 
operatiooe ,  corresponditMia  -accuijati- 
Tului  latina  in  frasi  ca  :  a  apeUâ  pre 
capu=capitt  Inx&Ttţa  spellă  pre  cineva 
pre  petiorez=a  spellă  cuiva  petiorele;  a 
se  speUâ  pre  mâni=:ia  si  spellâ^aânile; 
prov.,  a  se  spellă  pre  mâni  de  ceva  : 
a!)  a  perde  acellu  ceva,  ţ!)  a  se  scagâ,  a  xe 
lapida  de  responsabilitais; — aeatcă  6- 
menii  pre  petiore,  a  calcă  pissic'apre 
cada, — proverbia  :  a  ccdcâ  unt*  omu  pre 
eoda,^i  Iu  supperâ  ren,  unde  Iu  dore;- 
a  dă  cuiva  pre  foile ;  pre  coate  =&  Iu 
bate; — a  bate  pre  spate;  —  2.  metafo- 
rice, a)  în  sensu  temporale,  arretăudu  : 
a)  spatiulu  de  tempu  in  care  se  faeo 
ceva,  eorresponditoriu.  classicului  per, 
cumu  si  ablativului  claasica :  pre  nopte=z 
per  aaotein  ,  pre  scminu=per  sobbiiib  , 
pre  acelle  tempuri  =  Ulii  tesporibog; 
asia  si :  pre  tomna,  pre  ierna;  pre  luna, 
pre  annu,  pre  unu  (mw<^«s  d«sc4pta  de 
mai  multe  ori  pre  n^te;  măfiea  de  cinei 
ori  pre  di;  sânctulu  acestu-a  se  serhedia 
de  mai  multe  ori  pre  annu;  a  servi  pre 
annu,  pre  luna=:a  servi  cu  annulu,  cu 
luh'a;  a  solve  pre  annu,  pre  luna,  pre 
fia-care  di;  pre  fia-eare  annu  se  in' 
templa  aeestu-a;  pre  tempu  bonu,  pre 
tempu  reu,  pre  plouia,  pre  ninsore,  pre 
intunericu,  prelumina.^tc.;  cu  sensu  a- 
nalogu,  inse  si  differitu,  occurru  :  m 
annu,  intr'un»  annu,  de  patru  ori  in 
annu,  intr'unu  annu,  analoga  si  dif- 
feritu  de :  de  patru  ori  pre  annu;  tâmn'a 
ver'a ,  iem'a ;  imi'a  pertrecemu  in  ce- 
tate, etc,  analoge  si  differlte  de  :  pre 
tâmna,  pre  ierna;  pre  ierna  pertrecemu 
in  ceiate; — ^)  spatia  de  tempu,  inse  d'in 
panta  de  vedere  differente  de  cella  pre- 


=y  Google 


726 m ^ 

cedente  de  la  a),  corresponditoriii  clas- 
sicolni  In  ^  fr.  ponr :  pre  trei  dille  = 
Im  tren  dles  =:  ponr  troU  Jours :  te  im- 
promuiu  ţre  (ret  dille,  mm  te  potu  im- 
promutâ  pre  mai  multe  dille  cu  summa 
asia  de  mica;  a  prende  lucratori  pre 
mai  multe  lune;  ve  dau  provisioni  pre 
una  Beptemana ,  analogu  :  pentru  una 
teptemana;  h)  in  aensu  modale,  a)  cu 
participie  san  snpine,  m  sensulu  adver- 
bifllora  clssaice  tenniaate  ca  e  sau  In  ; 
pre  ascunm  ^  oecnlte ,  pre  răpite  =: 
raptlm,  pre  /un«tu=fiirtltn,  pre  irUre- 
cute  =  certatimî  asia  si :  pre  neaştep- 
tate, pre  tăcute,  pre  plăcute,  pre  taliaie, 
pre  veduie,  pre  neveăute,  pre  audOe;  pre 
dreptu,  pre  nedrepiu  =}aste,  lojuate, 
reote  necne;  p)  in  multe  alte  locutioni : 
pre  plaeu  :=■  ad  Ilbitum,  obsequiose,  ad 
arbttrlDiB;  asia  si  :pre  voîia,  a  facepre 
volia  cuiva  ixa  pre  voWa  cuiva ;  a  face 
pre  plăcu  cuiva  aau  f  re  placulu  cuiva; 
—  pre  faeia,  ea  mai  multe  însemnări : 
a.')a  cade  pre  facia=^f  Tocamb^re,  asia  si: 
Cy  cade  pre  nasu.  pre  spate;  a  se  lassâ 
pre  fada;  ^')pre  /îieta^palam,  aperte : 
luerulu  e  pre  faeia,  nu  pre  ăosu;  si  ca 
adj-,  inimicu  pre  /îiCM^IniniEens  «per- 
tns;— pre  dosu,  a')  proprie  pre  dosulu 
eallului,  paginei;  a  intoree  vestimentulu 
pre  dosu;  a  cade  pre  dosulu  cuiva,  si  ca 
adj.,  vistimentupre  dosu,  de  aci  p')  me- 
talbr.  ca  adj.,  pre  dosu^rerersua,  pra- 
TUB,  perperuBjomu  pre  dosu;  si  ca  adj., 
arerte»  prare,  pe  r  pe  ram  ;  a  face  pre 
dosu,  a  spune  pre  dosu,  clara,  oecnlti?, 
per  anbaseg  :  a  dice  pre  faeia,  nu  pre 
dosu;  pre  intregu,  pred'infregu^zrtete, 
spertp;  Injoste,  per  Tlm  ;  a  spune  pre 
ă'intregu,  aappucd  calleapre  d'intregu, 
a  leud  ce  e  altu  altui-a  pre  d'intregu; 
pre  caile,  a)  proprie ;  a  mergepre  callea 
cea  tnai  scurta ;  ^')  rnetaf.,  recttt,  bene ; 
a  nu  face  nemiea  pre  callea  lui;  c)  in 
sensQ  de  prettu ,  ca  classicnla  pro  ca 
Mativu  saa  simpla  aUativu  :  a  vende 
pre  nimica,  a  comperâ  pre  hanni  nume- 
rati;  a  seambă  boii  pre  calU;  d)  in  ju- 
ramente,caclas3iculuper:prc  amicitVa 
nSstra  te  rogu  si  conjuru=ptr  amlcl- 
tlain  noBtram  or«  te  et  obaeero;  asia 
ti :  pre  legea  mea,  pre  domnediculu  meu, 


PRţ 

pre  onorea  nostra,  pre  eopillii  tei  pre 
ce  ai  tu  mai  earu;  pre  toţi  dim  ai  o- 
menii;  a  jură  pre  tvangeliu.  pre  cruce, 
nu  ve  juraţi  w«  pre  aUarin,  neâ  pre 
baserica,  neei  pre  ceru,  neci  pre  nomele 
meu;  e)  ca  obiectn,  a)indirectu,  la  ver- 
be ce  espremu  applicare ,  oecupare  se- 
riosa,  etc,  ei  cari  in  latin'a  ceru  de  re- 
gula nun  datîvu  ;  a  se  pune  pre  lucru, 
pre  invetiatura,  pre  carte;  a  pune  dori 
grelle  pre  bieţii  creştini ;  a  sari  pre  ci- 
neva; p)  directu,  la  verbele  traoBitive , 
unde  in  limb'a  classica  sta  accusativulu 
simplu  ,  inse  numai  canda  e  sensnlu  io- 
doiosu,  asia  co  obiectulu  un  se  pote  de- 
stingebene  de  subiectu :  leulu  tnmnoe  pre 
ursu,  Româniihaturapre  Turci,Antoniu 
intrece  pre  Bxulu,  a  nomi  pre  cineva  in 
funetione,  a  facepre  cineva  boiariu;  asia 
totu  de  uo'a  cu  pronominile  persouali 
absolute  :pre  tenerespedu  maimtdtu  de 
câtu  pre  toţi;  pre  voi  preferu  celloru 
alţi ;  inse  fora  pre ,  candu  sunt  con- 
juncte :  te  respectu,  voi  nu  ne  respecta- 
ţi ;  ~-  totu  asia,  fora  pre ,  si  cu  sub- 
stantiTele,  candn  nn  incape  neci  Dna 
ambiguitate ,  ba  inco  pre,  in  assemini 
caşuri,  ar  fi  nn  numai  inelegante,  ci 
si  superflua,  si  prin  urmare  incnrca- 
toria  ;  maceUarii  talia  vite;  parentii  si 
ama  eopillii f  amati-ve  parentii,  copilit; — 
II.  iu  composite,  de  cari  aremu  in  limba 
doue  classi,  l.claaaeacompositeloru  im- 
proprie, in  cari  prep.  pre  seallaturapre 
ionga  alte  prepositiooi,  asii  co  nn  face 
cu  densele  unu  coventu  unicu,  ci  numai 
uaa  locution(> ,  una  justapositione ,  in 
care  elementele  componenţi  si  pastr^di» 
fia-care  seosula  seu  particulariu;  asii, 
de  essemplu ,  a)  pre  se  pane  înaintea 
prepositioniloru  nrmatorie:  a)  la, preia, 
a)  relatiru  la  locu,  in  sensnlu  classice- 
lora  per,  circa !  a  trece  pre  la  Giurgiu, 
pre  la  Brailla,  pre  la  Bucuresci;  a  trece 
pre  la  ioH  amicii,  a  amfilâ  pre  la  tote 
casele,  a  trece  pre  la  pad<re;  metaf-,  o 
dâ  pre  la  gura,  pre  la  nasu.  preia  ochi; 
a  trece  pre  la  o<^ii  cuiva;  a  palpa  pre 
la  peptu,  pre  la  pantice;  p')  relativa  la 
tempn,  in  sensulu  classicaln  eirea,  cn 
accusativu,  sau  clrolter,  pre  Ionga  abla- 
tivu  :  pre  la  opiu  ore  ^  bora  elrolter 


=y  Google 


PRE. 


73T 


mUt^  asi&  si :  pre  la  awdu  1500;  pre 
îa  meâiulu  no^ei;  pre  laapprenstdultt- 
mntarilora,  pre  la  appunulu  tarelui; 
P)  o,  pre  a,  numai  relfttiTu  Ia  loca : 
pre  a  eaaa,  pre  a  monti;  ţ)  longa,  pre 
hnga,  in  sensula  latinescului  elroB  si 
prKteT)  propter :  pre  longa  riu ,  pre 
longa  mtir»,  pre  l(mgaparieti;a8tâpre 
hnga  cineva,  pre  longa  oui ,  pre  longa 
coptUi;  pre  longa  celle  spuse  mai  caută 
Beaăaugemu  si  cdle  urmaiorie;—mi\At, 
a  se  leuă  bene  pre  longa  cineva,  a  se  tn- 
navuti  pre  longa  cineva;  —  8)  svb  := 
suptu,  pre  stă)  =:  pre  suplu  z=  lat.  lub, 
•ubter  ;  a  se  stracoră  pre  sub  apa;  a 
se  peramblâ  pre  sui  portîcu;  pre  sub  as- 
eunsu,  dioe  mai  multa  de  c&tu  pre  as- 
cunsu;  nietaf.,  a  bagă  pre  sub  nasu  = 
ironice  si  ridicule,  a  mâncÂ;  a  face  pre 
mb  mâna,  pre  ascunsa,  asia  si  :  aâă 
pre  sub  mâna,  a  lucră  pre  sub  mâna,  a 
se  inUUege  pre  sub  mâna;  a  framitte 
serissori,  arme,  merei  opprite  pre  sub 
mâna;  —  b)  pre  se  pune  dupo  prepos. 
de,  ăepre,  lat.  4e  siiper,  ex  i  de  premuri, 
de  pre  casa,  de  pre  monte,  de  pre  caU 
Iu,  etc-, — 2.  classea  compositeloro  pro- 
prie, in  care  elementele  componenţi 
sunt  si  occnru  totu  de  un'a  ca  coventu 
nnica  cu  Însemnare  speciale,  se  desparte 
in  alte  done  sectioni,  1'.  sectionea  com- 
positelor  lai  pre  cu  alte  prepositioni, 
cnmu  :  a)  a,  prea,  adv.,  nlniun,  nlais, 
admodam  =  preste  meeura,  afora  d'in 
caile,  in  giadu  preste  care  nn  se  pote 
trece,  etc,  superlatiru  mai  potente  de 
c&tu  forte  si  alte  ass^mine  :  construita 
ca  adj.,  prea-bonu,  prea-reu,  prea-fri- 
ecsu,  prea-miaellu,prea-urriti,prea-ne- 
intellegutori;  3)  eu  alte  adrerbie:  prea- 
bene  ie  porţi,  prea-reu  ve  portati;  prea- 
reu  aii  faeutu;  f)  cu  verbe  :  prea  te  im- 
fii;  prea  ve  affedati;  prea  te  intreei;  prea 
v'ati  lungitu  nasulu; — prov.,  neciprea- 
prea,  neci  forte-forte;  —  in  sensu  mai 
dulce  :  nu  me  prea  lassa  ânim'a; — b)  in 
pre  in,  contrassu  pr'in,  prin,  in  sensula 
latinescului  per,  si  ablativului  simplu  : 
a  trece  prin  foou  si  prin  apa  =  per 
Ignem  et  aqaan  translre;  Jprin  tene  = 
per  t«;  prin  concordia  repvAWa  cresce 
^e«ac«rdU  reifpBbllea  cre8eltjaei&  si 


a)  locale  :  a  se  peratrMă  prin  cetate,  a 
se  stracoră  prin  taie,  a  se  inverti  prin 
casa;  a  trece  prin  padwe ,  prin  una 
tirra,  a  pertrece  prin  weehfa  aadtă.  a 
se  stracoră  prin  gaura  de  sSrpe;  a  per- 
tunde  prin  pamentu;  si  fig.  a  treceprin 
mari  ai  greUe  nevoUe;  h)  instrumentale : 
prin  voi  am  se  hmiinediu  lumea,  prm 
tene  are  se  se  glorifice  omenimea;  prin 
inv^iatura  si  prin  portare  bona  ve  veţi  at- 
trage  lau^a  totoru-a;  prin  fenestre  ea- 
pUămu  lumina,—  analoga  inse  ai  diffe- 
rito  :  cu  ochii  veăemu;  —  e)  intre,  pre 
intre,  contrassu  pr'in/re,  printre,  ca 
sensnlu  classicului  per,  differitn  inse  de 
allu  precedentei  prein,  intra  c&ta  lucră- 
rile prin  cari  semidsicasau  sta  ceva,  na 
sunt  unite  si  continue:  a  st  perde  prin- 
tre arbori,  printre  alţi  omeni,  printre 
vitele  turmei;  a  amblă  printre  dom  muri 
tare  appropilUi;  ă)  intru;  pre  in^ru,  con- 
trassu pr'intru,  priMfru;  inse  numai  in- 
naiuteacorentelomcari  incepu  ca  vocali: 
printr'enstdu,  printr'ens'a,  printr'aceate 
ăifficultâti,  printr'aceUe  peride,  in  loca 
de  prin,  ca  si  intru  in  locu  de  t»;  e)  estra 
sub  form'a  estre,  prestre,  contrassn  pro- 
ste,  pestre  si  peste;  a)  in  senso  locale  : , 
a")  trans,  nltrâ  :  a  trece  preste  mare, 
preste  riuri;  a  fugi  preste  noue  terri  ti 
noue  mari;  a  sari  preste  unu  gardu, 
preste  unu  muru,  preste  una  foasa;  a- 
mietdu  siede  preste  caUe,  preste  ibvmu, 
preste  ponte;  —  de  pr€Sle=tx  BltArlore 
partoi  omeni  veniţi  de  preste  mare; — p')cv 
sensu  appropiatu  de  allu  claasicnlni  sim- 
plu per  si  saper :  a  fugi  preste  câmpuri, 
a  se  reversâ  preste  toţi  agrii;  a  lassă 
ctdlea  bătuta  si  a  appueă  preste  campu; 
3)  in  sensu  temporale,  a!)  ca  lat.  per  si 
inter,  bpI»  :  presfe  nâpte,  preste  di,  preste 
tâmna,  preste  annu  :  se  eolcă  ser'a  si 
addormi,  diro preste  nâpte  sescoUă  siple- 
că,  3')  ca  lat.  In  si  post :  preste  trei  Inne, 
preste  patru  anni  vomu  vedS  acellu-asi 
fenomenu;  ^)  in  seniu  mai  ideale,  a')  pln^, 
ampllna,  iDpra,  nltra  :  a  dă  preste  oe  a 
mai  datu;  cinci  preste  numerulu  eerufiu; 
am  perdutu  preste  una  miUe  de  fiorinti; 
a  passi  preste  puterile  date ,  preste 
marginile  dereptului  si  bonei  covenientie, 
lucru  preste  poterile  melle;  aeitia-a  . 


=y  Google 


prestepotentia;presie  aeeste-amai  adausse 
câteva  alte  eovente;  ^')  in  conatructioDÎ  cu 
dîfTerite  verbe,  spre  a  arretl  partea  a- 
nui  ce  asupr'a  canii-a  se  faceuDaopera- 
tioDe,  sau  obiectulu  actionei,  construc- 
tioni,  în  care  limb'a  classica  pune  ca- 
şuri simple  sau  cu  prepositionile  :  ad. 
In*  soper,  etc. ;  a  cade  preste  cineva  sau 
ceva;  a  ââ  preste  dneva  sau  ceva  =  In* 
eldere  Iu  aUqnem,  In  aliquIJ;  a  ââ  pre- 
ste mâni.  preste  petiore,  preste  gura,  si 
proT.  adâ  preste  nasu=a  frânge  nasulu 
cuiva;  ţ)  in  conatructioni  speciali  cu  sen- 
suri particulari,  ca -.preste  wâtta^greu, 
reu ,  supperatorîa  :  mi  vine  preste  mâna 
se  făcu  ce  aici  iu;  mi  a  venitu  preste 
mâtia  se  me  ahiatu  di'n  caile  si  se  trecu 
si  pre  la  tene;  preste  totu,  a.')  locale  :  a 
eercatu  preste  totu,  fora  se pâiadâ preste 
ce  caută;  ^')  in  genere ,  generale  :  legi 
pre$t«  iotu=leg\  generali:  a  vorU  preste 
totu  si  in  parte; — 2'.  sectionea  composi- 
teloru  prepositiooei  pre  cu  adiective  si 
verbe,  a)  in  sensulu  elassiculuî  per, 
a)  pentru  forma,  prepositionea  pastrâ- 
dia  si  in  limb'a  nostra,  ca  si  in  liuib'a 
classica,  form'a  seajier  :  percutere,  per- 
mutare, perturbare,  etc,  afora  de  casulu 
c&ndu  adiectivuln  sau  verbulu  Începe 
cu  litter'a  /,  cu  care  r  d'in  prep.  per  se 
assemila  ;  peUucidu  (per-îucidu);  —  in 
pertundere,  r  alluprepositionfi  a  trecuta 
insjllab'a  urmatoria,  &ăeeoi'in pertun- 
dere in  petrundere,  (vedi  acestu  covea- 
tu);  in  pertrecere,  s'a  suppressu  r  allu  pre- 
positioneî,  de'unde  a  resultatu  petrecere; 
in  fine  in  peramblare  =  perambDiBre, 
per  a  trecutu  în  pre.  de  unde  a  resul- 
tatu primblare:  p)  eâtu  pentru  seasu, 
a')  proprie  si  io  genere,  arr^ta  percur- 
sulu  sau  occupationea  succesiva  a  diffe- 
riteloru  punte  alle  unui  mediu  sau  spa- 
hiu, si  actionea  completa,  ce  nu  se  mar- 
ginescela  superfacianeci  lacîteva  punte, 
ci  peitunde  lucrulu  de  la  unu  capeta  la 
altulu  :  p&tundere;  percurrere ,  pertre' 
cere,persecutare,Vitc.;^')\aspem:â}ai- 
jungere  Ia  terminu,  la  acopu  -.pervenire; 
b')  augmentatîone,  intensitate  :  perfa- 
cile  (vedi  si  mai  dioau);  c')  consumere, 
stricare,  perdere,  sensu pejorativu,  etc: 
perdere,  perire,  perfidu;  b)  in  sensulu  ' 


PBE; 

clasaicului  pra«r=înainte,  â'motnfe,  pre 
fi'tttain/e.-preactiftt^aacutituiii  capitn 
precedere,  preăicere,  precogitare,  preve- 
nire, etc;  de  acf,  pre=r:mai  presasa,  su- 
periore  :  preferire,  precădere,  prepoten- 
ie ,  etc;  de  unde  si  :  predulce,  pre- 
duru;  etc.,  analoge  cu  perfacile,  si  alte 
composite  cu  per;  unele  d'încompositele 
popul,  prefacere,  prefaeutu,  etc.,  păru  a 
uni  in  sene  sensulu  amendononi  forme* 
loru:per:=per,3ipre^pr«ejtotu  asii  si 
adv.  prea,  mai  susu  espUcato,  pare  annf 
sensulu  amendouoru  particuleloru ;  — 
mai  de  apprope  inse  se  attenge  preposit. 
pre  =  prae,  precumu  prin  etymologis, 
asii.  si  prin  sensn  cu  c)  pârtie.  pro=pr9 
:=  gr.  ^p6  =  inainte  :  procedere,  pro- 
ferire,  procurrere ,  protegere,  prortmt- 
pere,  etc;  dâro  sensulu  acestoru  prepo- 
sitioniecutotulu  differitu,camu  appare 
d'in  frasi  ca  :  câţi  mergu  împreuna  la 
unu  locv,  toţi  procedu  spre  aeellu  loeu; 
inse  nwnai  ceUi  d'in  fronie  precedu  ed- 
loru  d'in  coâa;  cine  precede,  nu  succe- 
de, dne  procede.  nu  recede;  etc.;— part. 
pro  se  resolve  si  in  por,  de  nnda  popul. 
porcedere  sau  purcedere,  (compara,  si  fr. 
poar=por);  asii  si :  porregere;poUutiK^ 
pol-luiu,  prin  aasîmilare ,  in  locu  de 
por-lutu;  vodi  mai  sasu  peUueidu,  va  locn 
de  perlucidu. 

FREA,  adv.,  nlmls,  ■Inlnm,  vedi  pre. 

PREACniRE,  V.,  praeMDflre,  a  «8- 
£ut{  la  capitu. 

PRE  ACUTU,-a,  part.  adj.,  p: 
preacuitu,  ascuţita  la  capitu. 

*  PRE ADAMISMU,  a.  m.,  (f r.  pr6a4a* 
mlsme),  credentia  a  preadanustUoru  ssu 
preadamitiloru. 

*  PREADAMI8TU,-a,  e.,  care  crede 
co  inainte  de  Adamu  essistea  alţi  o- 
meni  pre  pamentu. 

*PREADAMITa,-a,adj.B.,(fr.pr«a- 
dantte);  care  a  fostu  inainte  de  AAaim : 
productioni  preadamite;  —  cu  intelle- 
suln  formei  preadmistu,  care  crede  eo 
inainte  de  Adamu  au  fostu  alti  omeni. 

*  PBEALLEGABE,  v.,  (it.  pre«U«- 
ţare,  fr.  prâallegaer),  a  alleg&  mai  in- 
ainte. 

*  FREALTU.-a.  adj.,  praaUa»;  forte 
inaliu,  prea-inalta. 


=y  Google 


PRE. 

FBEAMBLABE,  r.,  perambolara , 
vedi  peromfiiare,  cu  Wtederiţateleselle. 

*  FBKÂMBLTJ  bi  preamiulu.  adj.s., 
1.  preanbulos,  care  amibla  sau  merge 
iDainte;  2.  ca  snbst.  m.,  reale  (ît.  pream- 
bol*i  fr.  prdambnle),  prefatione,  preco- 
Teniare,  essordia,  incepntn  ala  unei  o- 
ratioDe. 

PBEAnDITn,-a,  adj.  part.,  pr»»- 
dttii,  aaditQ  mai  înainta ,  mai  înainte 
aaditu. 

*  PBEBASILARIUra.  adj.,  {fr.  pt6- 
basllalre);  pusu  inaintie  de  partea  baai' 
îaria  a  craniului.    - 

*  PREBENDA,  B.  f.,  (prebeirfa,  it. 
pr«beB4a,  fr.  prâbende),  prnbltnn),  ce 
se  coTÎne  a  se  dÂ  :  a)  în  genere,  venitu 
certu,  castigu  assecuratu;  viaticn,  banni 
Bi  provisioni  de  caile,  portione  de  nutre- 
tiu  datn  YÎteloru;  b)  in  specie,  venitulu 
certu  ce  percepe  una  parochu,  una  preutn. 

*  PBEBENDAEIU,-a.  adj.  b.,  (it. 
prebendarlo»  fr.  pr6b«iidler),  relativu  Ia 
prebenda,  si  in  specie,  ce  se  buccura  de 
unapre/wflda,  persona  basericesca  ce  are 
prebenda. 

*  PREBENDATICU,-a,  adj.  8.,  (it, 
prebeadatlflo),  relativu  la  prehenăa;  ca 
stibst.  m.,  a)  personale,  cellu  ce  se  buc- 
cura  de  una  prehenda;  b)  reale,  prebmd'a 

"  PBEBBNDATU,-o,  adj.  part.,  (it. 
prebeudat»,  fr.  pr^bendi),  cellu  dotatu 
ea  una  prd>enda;  ca  snbst.  reale,  pre- 
bendalu-lu,  dereptulu  si  ofticiulu  cellui 
dotatu  cu  \tnd^  prebenda. 

*  PBEBEBE,  prebui,  preiutu  si  pre- 
atu,  T-,  prMberB,  (ceatrassu  d'in  prn- 
hlb«re  =  prn-habere  =  luapâ^Eiv) ;  a 
pune  inainte,  a  offerf ,  a  presentă,  a  d(L, 
a  procură,  a  presta,  etc. 

*  PBEBITIONE,  s.  f.,  prabitU;  ac- 
tione  de  prebere,  si  in  specie  dare,  pto- 
cnrare  de  provisioni  pentru  6meni  sau 
institute  publice,  prestatione  :  preii- 
tioni  in  natura;  prebitioni  de  diu,  de 
farina,  de  came,  de  lemne. 

*  PBEBITORIU,-for*a,  adj.  s.,  pr»- 
blt*r;  oare  prebe,  si  in  specie,  approvi- 
sionatoriu  pentru  âmeni  si  institute  pu- 
blice (ffiipo/oţ)  :  prebitorii  de  nutreiiu 
pentru  artmta ;  prebitoriu  de  vietuaîi 


PRE. 


7» 


penlru stratni, pentru edlîatori.  Ingnr'a 
poporului  a  trecutu  de  necesse  in  jhvw- 
toriu,  si  apoi  scurbatu  in  preuiu,  la  Ma- 
ceâorom&ni  prevtu  =  îidpoj^oţ. 

«  PBEBlTa,-a,  adj.  part.,  prebltus» 
datu,  offeritu  :  ntttretiulu  prâUu,  grâ- 
nele  prebite ;  subat.  reale  m.,  prebit^ 
sau  f.,  prebU^a,  ce  se  da  pentru  tinerea 
omenilorn  sau  institntelorn  publice ;  ce 
se  da  pentru  intertinere,  camu  in  acele- 
aşi sensu  CB  prebenda. 

*  PKEBH;,  pl.-e,  pr«blniii,  (d'in  prn- 
bere),  ce  se  prebe,  camu  in  acellu-aai 
sensu  cu  subst.,  prebitu;'m  specie,  atnu- 
letu.  pretensu  preservatîvu  de  deochin, 
de  friguri  si  de  alte  relle. 

*  FBBBUTU.-a.&dj.  part.,  prabltiu, 
datu.  offeritn.  Confere  si  form'a  activa 
prebiioriu,  preuioriu,  scurtata  |ir«u<H=: 
prevlu  ^  xdpoxoţ. 

PBECADENTIA,  s.  f.,  prlorea  pat- 
tes,  prim»  partea;  precedere,  prioritate, 
dereptu  de  prioritate  :  doiea  mulierei 
fire  preeadentia  in  averea  bărbatului. 

1  PRECADEBE,  v.,  (prn— cădere), 
prnsUre,  potiorem  esse,  priores  par- 
tea babere;  1.  a  cadă  mai  inainte,  si  in 
genere,  a  veni,  a  li  mai  iuainte;  2.  în 
specie,  oa  impersonale .  a  precade,  sî 
reâ.,  a  se  precade,  a  av^  prioritate,  a 
G  preferitu;  a  fi  mai  presusu,  a  trace 
ioaînte.  etc. 

2  PRECĂDERE,  s.f.,  Ysăiprecadentia. 
PBECANTABE,  v.,  prnoanUre;  a 

cântă  de  mai  înainta  :  1.  a  predice,  a 
profetisă;  2.  a  descântă  unu  deseantecu 
preeervatoriu  de  deocMu;  a  farmecă. 

PRECANTATIONE,  s.  f.,  prneanU- 
tio,  actione  de  a  precantare,  si  stătu 
produssu  prin  acesta  actione. 

PBECANTATOBIU  ,-iâf ia ,  adj.  s., 
praeantatorj  care  precanta  :  precanta' 
lori  de  şerpi. 

PBECANTATU,-a,  adj.  part.,  pr»- 
oantatoB  :  şerpi  precantati. 

*  PRBCANIJ,-a,  adj.,  prtBoanaH;  canu 
sau  eanutu  inainte  de  tempu. 

*  PKECABE,  v.rprecarlî  a  face  preee, 
a  rogă,  a  vorbi  cu  rogatione. 

*  PBECABia,-o,adj.,prec«rlpB,  (it. 
preoarlo,  fr.  prâealre),  1.  rogatu,  câr- 
situ,  sau  cersitu  cu  rogatione,  capetatu 


,y  Google 


750 PBB; 

prin  rogatioDÎ;  2.  metaf.,  iocertu,  tre- 
cutOriu  :  domnia  precaria,  patere  preca- 
ria;  essistentia  precatia,  viHia  precaria; 
ceUe  ce  avemu  in  poterea  dereptului  nu 
sa  preearie;  ce  spendura  de  placulu  al- 
tui-a,  e  tolu  de  wti'a  precaria;  venituri 
preearie. 

*  PBECATIONE,  s.  f.,  praeatlo;  ac- 
tiooe  de  precare,  rogationeî  formula  de 
rogatione. 

*  PEECATIVU,-a,  adj-,  preoatlTiia, 
(fr.  prfioatif),  aptu  la  precatu,  ce  se  că- 
piţa sau  Be  face  prin  prece;  ce  espreme 
rogatione :  moda  precativu;  pace  preca- 
tiva. 

*  PRECATOEin,-«ria,  adj.  s.,  pre- 
odtor  si  preefttvrlns ;  care  preca  fau 
serve  la  precare. 

*  PRECAT0,-a,  adj.  part.,  precatos, 
rogatu. 

*  PRECAUTIONE,  s.  f.,  priec>iiU*,(it. 
precauilone,  fr.  prâoautlan),  actioue  de 
precavere;  calitate  de  precautu;  mesura 
îeuata  d'in  ioaiute  spre  a  STită  unu  reu : 
a  leuâ  precautioni;  prudentia,  circum- 
spectione;  precautioni  oratorie,  prin  care 
oratorlulu  se  feresce  de  a  vettem&  si 
supperi  pre  ascultători. 

*  PBECAUTU,-(i,  adj.  part.,  pr»eaii- 
tng;  care  d'iD  înainte  se  premuneace 
contra  pericle,  feritu,  prudente. 

*  PRECAVERE,  v.,  praoaTerCî  1.  a 
leuâ  meaure  de  securitate  d'inainte;  a 
se  ferf  inainte  de  a  cad^  in  periclu,  a 
cautfi  se  evite  reulu;  2.  a  fi  prudente, 
preveditoriu;  a  se  ferf. 

*  PRECE,  8.  f.,  prex,  pi.  preues,  ro- 
gatione, cerere  umilita;  rogatione  cotra 
domnediea  si  cotra  sftnti. 

*  PRECEDENTE,  adj.  part.  preş., 
pracedena,  (it.  precedente,  fr.  prieâ- 
dent),  care  precede  :  diu^a  precedente, 
annuîu  precedente,  dissele  precedenţi; 
ca  subst.  reale,  unu  precedente ,  mai 
multe  precedenţi,  fapta,  dissa,  conclusn 
anteriore  ce  se  iea  ca  norma  in  fapte  a- 
naloge :  a  eUâ  mai  malte  precedenţi  alle 
ttdunantiei;  a  lucră  dupo  precedenţi. 

*  PRECEDENTIA,  s.  f.,  (it.  preoe- 
deuxâ),  stata  Rau  calitate  ăe precedente, 
mai  vertosu,  dereptu  de  precederc,  pre- 
cădere, precadeotia,  prioritate;  ei  cuin^ 


fEl    

tellessulu  ce  are  precedente,  ea  8ulnt> 
reale;  a  lucră  dupo  prccedentte. 

*  PRECEDERE,preces«  si  preeessei, 
precessu,  t.,  prneedere,  (it.  pr*eed«re, 
fr.  pr6o6iet)i  1.  a  merge  inainte,  a  fi 
înainte,  a  appucfi  inainte:  a  preeedepre 
celli  ce  au  pleeatu  inainte;  una  ăi  pr»' 
cede  altei  di;  Marti'a  precede  MercurH; 
streAonii  au  precessu  nepoţii  sau  nepo- 
tUoruj  3.  a  fi  superiore,  a  Întrece,  a  fi 
mai  pre  susu:  starea  tea  precede  pre  a 
nâstra. 

*  PRECELERARE,  T.,  praMelarart, 
a  celeră  prea-tare,  forte,  a  Întrece  prin 
celeritate,  a  properă  se  appuce  inainte. 

*  PBECELERE,adj.,pr«eeeler,forte 
celere. 

*  FRECELLENTE,  adj.  part.  prea. , 
praeoelleiis ,  care  preceUe,  superiore, 
escellente,  distinsa  :  preceltente  în  tole 
si  intre  toţi. 

«  PRECELLENTIA.s.  f.,  praeeeUen- 
tlâ,  calitate  sau  statn  de  prectilmte  : 
preeeUenti'a  divinitatei. 

*  PRECELLEKE ,  preceUui.  precd- 
lutu  si  precelsu,  v.,  praecellere,  a  se 
inaltiă  mai  presusu,  a  Întrece,  ase  dis- 
tinge :  a  preeeUe  tote  feminele  prin  fe~ 
cunditate;  a  preceîle  in  demnitate,  in  for- 
mosdia. 

*  PRECBLSU.-a,  adj.  part.,  eellen. 
praeeeUuB,  forte  inaltu,  sublime. 

*  PRECENTIONE,  s.  f.,pr*ee«ntl«, 
(it.  precenilone,  —  d'in  prae  =:  pre  si 
cantione) .  inceputu  de  cântare;  intonare; 
dare  a  tonului  de  cântare. 

*  PRECENTORIU, -Wria,  adj.  s., 
praeeentar  si  pracceatorlng,  (it.  pre* 
ceiiti}re  si  prezent  ori»,  fr.  procente  atf 
d'in  prae=pre,  si  eantoriu);  celln  ce  da 
tOQulu  unei  cântare,  relatiru  la  pre- 
cantare,  sau  la  celln  ce  da  tonuln  caft- 
eam. 

PRECEPERE,  precepui,  preeeptO»  si 
precepta,  v.,  I.  transformata  d'in  per- 
cepere =  perolpere,  (vedi  percepere); 
2.  prec^2'ere=praeelpereţacapesauap* 
puci  inainte,  a  len&  sau  capitâ  mai 
inainte;  a)  proprie,  a.)  in  genere  :  ceru 
si  precepu  dările  pre  annuîu  unnatoriu, 
a  precepe  lungu  spatia  in  fuga;  P)  in 
specie,  ca  termiau  juiidicu :  a  preoepe 


>y  Google 


m, 

tittdi  &-editate,  a  precepe  dotea;  h)  meta- 
forice, d)  ÎQ  genere  :  a  precepe  câluva 
fempu  de  fug»  :  a  precepe  buccttri'a,  în- 
tristarea; a  precepe  prin  cogitare  celle 
fiitorie;  ^')  in  specie,  a  appucÂ  inainte  cu 
consiliele,  a  preacrie,  a  instrui,  a  in- 
vetiă  :  a  precepe  diet'a  convenita  mor ' 
bului;  a  precepe  copiUUoru  priittele  eh' 
maite  de  scientia  si  de  arte. 

*  PBECEPTIONE,  s.  f.,  prâeaeptl», 
actione  ie  preeepere  :=  praectperei  si 
resultatu  allu  acestei  actioni :  precep- 
tioma  dotei;  preceptioni  filosofice,  morali. 

*  PEECEPTIVU,-o,  adj.,  praeceptl- 
nSf  ce  serve  la  jireceţierezrrpraeelpere  : 
parte  preceptiva  a  filos<^ei.  • 

*  PEECEPTORATU,  s.  m.,{fr.  pr«- 
eeptorat)(  si: 

*  PRECEPTORIA,  a.  f-,  (it.  preoet- 
torU);  sarcina,  officiu  de  preeeptoriv. 

*PBECEPTORI0,-(oWa,  adj.  s. , 
praeceptort  ei  pracceptoriug;  care  pre- 
cepe sau  serve  Ia  preeepere;  1.  in  ge- 
nere: precepiortu  de  ereditate;  2.  in  spe- 
cie, conductoriu,  directoriu,  invetiato- 
riu;  mai  vertosu  invetiatoriu  do  ropilli, 
edncatoriu,  instructorii]. 

*  PRECEPTU,  -  o.  un'a  d'in  formele 
partîoipiali  alle  verbului  preeepere  = 
praeolpere,  lenata  :  1.  ca  adj.,  praece- 
ptas:  ereditate preeepta;  2.  mai  allessu  ca 
subst.  m.  reale,  precfptu^prMveptam, 
=  invetiatura,  prescriptione ,  instruc- 
tione ,  regala  :  a  nu  asculta  de  precep- 
tele mediciîoru;  precepte  flosofiee,  mo- 
rtdi,  evangelice ;  precepte  de  arte,  de 
grammatica,  etc. 

PRECEPDTU,-a,  adj.  part.,  1.  d'in 
preeepere  =  percepere  =  perciper«, 
pereeptnS)  eomprehensas;  si  callIduB, 
Beltus,  etc;  (vedi  perceputu);  2.  d'in  pre- 
eepere =  preclpere,  prieceptoB  :  dotea 
preeeputa. 

PRECEPUTOBIU,-(on«,  adj.  a., 
1.  d'in  precepere=percepere  perelpere  , 
(vedi  percepuioriu);  2.  d'in  preceperc^= 
praelperr,  prnceptor,  {"teii  przcepto- 
riu). 

*  PRECERPERB ,  v. ,  prwcflrpere, 
(prs-carpere),  a  cârpe,  rupe,  coUege  mai 
inainte  de  tempo. 

•PRECES810NE,  s.  f,,  prieeeBsU, 


PRE.  731 

(it.  precesslone)  fr.  prâeessUn),  1.  ac- 
tione Aeprecedere,  in  teinpu  san  in  loen 

2.  in  specie,  jţM'ecessififle  aecifaodielom 
mica  si  bnta  missicare  retrograda  a  e- 
cinoctieloru,  asia  co  annulu  tropicu  e 
ceva  mai  micu  de  c&tn  anonlu  siderale; 

*  PBEi7ESSORlU,-sono,adi.s.,pr»i 
eeitor;  cire  precede,  arUecesaorin :  a 
apperâpie  preeeBSorii  sei  in  acea-a$i 
functione. 

*  PRE0ES8U,-a^  adj.  part.,  praeces- 
Bng,  care  a  mersn  inainte. 

•PREOIDANIU,-o.  adj.,  pr»Mda- 
nens,  (d'in  prectdere,)  uccisu  mai  inainte, 
sacrificatu  la  inceputn  :  victime  preci- 
danie. 

*  PRECIDERE ,  precisi  si  preasei . 
precisu,  V.,  prieoidere,  (prn  ai  eaedere=r 
taliare),  1.  a  talia  inainte,  a  retediă,  a 
talia  in  genere  :  a  preeide  capuîu,  mâ- 
nute, tirechiele ,  perulu;  2.  a  despica,'  a 
spantîcă  :  navile  preeidu  unâ'a  mărei; 

3.  metaf.  a  taliă.amutiU,  scurtă,  mi- 
cusiorâ,  etc.  :  nu  se  cade  a  preeide  de 
una  data  vechiele  amidtie;  a  preeide 
limVa,  sperantCa  cuiva, 

*  PRECINCTIONE,  8.f.,pr»oluct!(., 
(it.  preolDEione,  fr.  prâelncttoD);  1.  in 
genere  si  proprie,  actione  de  precttt^ere; 
2.  metaf.,  spatia  desparţi toriu  intre  ban- 
cele  unui  teatru  sau  amfilieatru,  asia 
numitu,  pentrn  co  erâ,  la  antici,  circu- 
lariu,  precingea  ore-cumu  bancele. 

*PRECINCTORIU,-^<5tto,  adj.  e., 
prnclnctor,  prnelnetoriain,  care  pre- 
ănge;  ce  serve  a  precinge,  de  unde  ca 
subst.  reale,  m.,  precindoriu.  sau  f. 
precindoria  =  predndore,  eingatore 
pre  d'inaînte,  de  la  brânu  peno  la  ge- 
nuchie. 

«  PREGINGTURA,  s.f.,prteolnetitra} 
d'in  predndu  de  la  predngere;  actione 
si  resultatu  allu  actionei  de  prectnţ^e. 

*  PREUlNCTU,-a,  adj.  part.,  prnclii- 
etos. 

PRECINGERE,  precinsi  si  precinsei. 
precinsu  precinctu ,  si  preeintu ,  v., 
prnctnţere;  a  cinge  pre  d'inainte;  in 
genere,  a  incinge;  metaf,  a  coperf,  a 
infasciori. 

PRECINGUTORIU ,  -  torta ,  adj.  s-, 
vedi  preeinctoriu. 


.yGooglc 


792  FRE. 

PRGCINSO,-a,  adj.  part.. prneLiotas. 

PBKCINTIONE,  precinioriu.  prccin- 

ta,  preântura;  vedi :  preănctione,  pre- 

cinctoriu.  precinctu,  precinciura. 

•ERECIPEfiE,  V.,  yeiiprecepere  3ub  2. 

♦.PRECIPITA BILE,  adj.,  {ifc,j.ieol- 

PL(f0Xle)  06  se  pete  precipită;  in  specie 

c^re  M  pote precipită  pria  actionea  chy- 

mica. 

*  PRECIFITANTE,  adj.  part.  prea., 
prae«IpitaBs,(it.pr6clpltaate,  fr.yr6el< 
plUnt);  OATe  precipita  sau  se  precipita: 
preei^iantile  unde,  aolvtioae  precipi- 
tatite,  substflntie  precipitanti. 

*  PRECIPITANTIA,  s.  f.,  pruclpl- 
tastUi  actione,  calitate,  stătu  si  fapta 
de  preâpitante  ;'a  lucră  cu  preeiţiitan- 
tia,  a  *M  vede  in  precipitanti'a  sea  pre- 
cipHţidt{  d'inaintea  ochiloru;  precipîtan- 
ti'a.corpuriloru  d'm  aeru  pre  pamcntu. 

*  ;PKECIPITARE ,  V.,  pmclpiUre, 
(it.  pr«olpftare,  fr.  prăotpitor);  1.  tran- 
sit.,  a)  proprie  a  dă  dio3u  în  capu,  a 
amiDcă  diosu  r.\i  rapiditate  si  cu  vio- 
lentia,  a  Îmbrânci,  a  dă  brânci,  a  coluă 
Ia  pamentu,  a  arruncă  ia  ceva  profnndu : 
Domnedieu  percepită  ungerii  rtbelli  in 
infeniu;  a  precipită  pre  cineva  de  pre 
casa,  de  pre  unu  tumu,  d'in  inaUimea 
unui  muru;  callii  se  sparia,  appuca 
fug'a  si  precipita  carruti'a  in  riu;  a  se 
precipită  inputiu;ăâTo.ai  in  sensu  bonu: 
a  se  precipită  jn  braciele  amicUoru; 
b)  niei^f.,  a)  a  anuosfi  in  mare  nevo- 
lia,,a  perde,.^  ruină  :  a  precipita  pre 
cineva  in  doliu,  in  atnaru,  in  miseria; 
a  se  precipită  orbesce  in  pericle;  p)  a 
properă  preste  mesura :  a  precipită  dis- 
cussionea.  collessulu  vinieloru;  ce  ve 
precipitaţi  asia  in  nedonnoscutu;  ^)  ia 
chymica,  a  face  se  sepreâpite  unu  corpu, 
(redi  mai  diosu  la  2.);  2.  iatrans.,  a 
precipită,  Bi  de  regula  reâ.  a  se  preci- 
pita, in  t.  8.  descrisae  la  1.  :  pîoui'a  se 
precipita  in  torrenti;  montele  se  preci- 
pita cu  urletu  mare;  mai  multe  sate  se 
precipitară  in  pamentu,  se  cofundara 
de  una  data;  de  ce  precipitaţi  sau  ve 
precjpitati  asii?  —  in  chjmica  .-  unu 
corpu,  una  substantia  precipita  sau  se 
precipita,  caiidu  corpurile  sau  substan- 
tiele  sotute  si  puseiotr'uauliciducadu, 


se  depuDu  sub  forma  de  fulgi,  de  pul- 
bere, de  cristalin. 

*  PRECIPITATIONE,  s.f-,  |.r«elpl- 
Utla;  actioae  ie  precipitare :  prectpUa- 
tionea  in  putiu,  in  mormenta,  in  »t- 
seria;  cu  predpitationea  nostra  ^ri- 
cămu  tottdui  Uter ati  fora  precipitatione; 
predpitationea  unei  substarttie,  uniu 
corpu. 

*  PRECIPITATORia.-^oria,  adj.  s., 
prneipiUuB,  (it.preclpltfttor«),  care  j)re- 
cipita  sau  se  precipita. 

*PRECIPITATn,-o,  adj.  part.,  prw- 
cIpltatDB,  (it.  preelpitato,  frv.ptMpIt«): 
precipitaţi  d'tn  incUtitnea  turnului;  pre- 
i;ipUatu-lu  petronieloru  de  pre  copere- 
mintele  caseloru  ;  in  specie  ca  snbst. 
coţicr.,  preeipitattdu  fecei  vinului  lim- 
peditu;  precipitatele  chymiee. 

•PEECO-ITE,  adj.  praeepg,  ahl. 
prneipite  (d'in  prnsi  eapit,  gen.  «ipi- 
tls),  cu  capulu  înainte,  preste  capu,  pre 
brânci,  in  dioau,  rapidu,  subitu,  etc., 
1,  proprie  :  o  arruncă  pre  cineva  pre- 
cipite; a  se  arruncă,  a  cade  precipite; 
caău  precipiţi  invertendu-se;  2.  metaf. 

a)  despre  locuri,  dereptu  in  diosu,  ra- 
pidu  :  valle  precipite,  rupi  predpiti; 

b)  plecatu  ia  diosu,  inclinatu,  care  se 
lassa  in  diosu;  c)  vîoleotu,  impetuosa, 
Bubitu,  neasteptatu,  prematuratu,  et£. : 
morte  precipUe,  plecare  precipite,  eu 
passi  precipiţi;  a  se  arruncă  precipite; 
dau  precipiţi  in  iniru;  d)  ardente,  pas- 
sionatu,  temerariu,  orbu,  orbesen,  etc: 
precipite  audacia;  e)  periculosu  :  t»  pre- 
cipiţi impregiurari. 

*  PRECIPITIOSU,-(j,  adj.,  (it.,pre- 
oIplUs»),  plenu  ăeprecipitie;  in  care  se 
afla  precipitiu  :  monte precipitiosu,  rupi 
precipitiose,  fosse  precipiiiose;  metat, 
iimginatione  predpitiosa;  omu  preci- 
pitiosu; spuse  predpitiose,  eonsUiu  prt' 
cipitiosu. 

"  PRECIPITIU ,  pl.-e,  priMlpliio». 
(it.  preclplsio,  fr.  pr^elpioe);  1.  I»ca 
precipite ,  gaura,  gropa,  surpatura  de- 
reptu in  diosu  si  affunda  :  a  cade  in- 
tr'unu  preăpitiu;  a  sari,  a  se  arruncâ 
in  precipitiu,  a  stă  premarginca  pree^- 
ţiului;  dne  scapita  in  precipitiu,  anevo- 
lia  essc  tf  i»  ellu;  a  dă  in  procffUtu; 


=y  Google 


PBE. 

2.  meti^orice,  a)  ia  g«uere :  ţrei^ifitiulu, 
vityului,  corruptionei ,  miseriă;  b)  ia 
Bpecie,  essaggeratione  presta  mesara,  ce- 
va essaggeratii  ei  spaimeotatoriu  forte  : 
a  spune  precipitie,  nu  ne  sporii  pre  noi 
cu  eissemini  precipitie- 

*  PRECIPUU,-a ,  adj.,  pneclpuoa, 
(d'ifl  precipere  =.  preeepere  =  praee)- 
pere);  1.  in  genere,  ce  se  i4a  inainte,  si 
de  aci,  particulariu,  propriu;  2.  in  specie, 
ce  se  iâa  înainte,  ca  propriu  si  patticu- 
laria,  d'in  una  ereditate, d'in  ana  avere: 
dotea  mulierei  e  preeipua  in  averea  bar- 
MuZw;  3. metaforice,  principale,  estraor- 
dÎQsria,  siogularia,  distiusu,  cellu  mai 
bODu,  cella  mai  insemnatu. 

*  PRECISABE,  V.,  (it.  preelMre.  ft. 
prtoiser,  d'in  precUu  da  la  precidere); 

1.  A.  talii,  a  retediă,  a  scurtă,  2.  ca  mai 
desn  inse,  a  f^e  preeiş»,  =  &.eflppae,  a 
spune  in  atâte  c>o,veute  cj^te  se  cern  apte 
a  nu  rQ]»!^^  neci  nuA,  ambignltate,  a 
spunş,  a  indică  anume,  esaactu  :  a  pre- 
ci^â  ă(d'a;  vflfiv  pr^Â  ^a..  circum- 
stat^ielţ, 

*  PJRECISIONE,  8.  f.,  QTiBiaiilOa  it. 
preclsUne,  fr.  pr^oUlon,  d'in  pgeaistt,  de 
la  preddere);  1.  proprie,  actione,  de  pre- 
ct(îere,taUare,retediare,  scurtare;  2.  me- 
taf.,  reducere  a  espresaionei  la  atăte  co- 
vente  c&te  sunt  neceasarie  Ia  latellege- 
rea  accurata  a  cogit&rei,  foia  prisose  neci 
lipse  ce  aru  intunerecă  Inteliessulu,  ae- 
curatetia,  essactetia;  etc. :  a  se  esprcme, 
a,  vorbi  cu  precisione;  precisionea  ctt- 
getarOoru;  legile  celloru  douesprediece 
table  su  unu  modellude  preeisione;  arme 
de  preoisione. 

*  PKECISU,-»,  adj.  part,  prnolsns, 
(it.  preciso,  fr.  pr^els);  1.  proprie  si  in 
genere  :  petra  precisa  d'in  monte ,  se- 
pfAeru  "prema  in  petra;  fig.  parte  de 
eredintiosi  precisi  d'in  senvlu  basericci; 

2.  metaforice  :  essactn,  accuratu,  neci 
mai  multu,  neci  mai  pucina  :  stylu  pre- 
dsu,  frase  precisa;  la  doue  ore  precise; 
ti  dau  precisu  câtu  mi  ai  datu;  vorbe 
precise. 

*  PBECITARE,  V.,  (fr.  pridter),  a 
oiţă  mai  Înainte. 

*  PRECITATU,-a,  ad].  part.,(fr.  pr*- 


PBE. 


133 


dtu),  citatu  mai  inainte  :  arttdit  preci- 
tatu;  tu'gutnevte  precit(Ue. 

*PRECL AMARE,  v.,  preaUţou-e» 
a  striga  iuaijate. 

*  PRECLAMATaRIU.-«»-Jo,  adj.  B., 
prnelamitatorţcare  predama,  si  in  spe- 
cie, cella  ce  strigă  Înaintea  flaminiloru 
romani;  in  acestu  sensu  si  predamiiato- 
riu. 

*PBSiCLAMITAJORlD,  ve4i.prc- 
elamatoriu, 

*PRECLARITATE,8.  f.,  prieoltritâsi 
calitate  de  preclaru. 

*  PRECLARU,-a,  adj.,  prcvolun^.-i'orte 
clara,  forte  formoau,  magnifica.  e^ceUen- 
te,  etc. 

«  PRBCLUDBIREi  predusi.  si  preOit- 
sei,  predusu,  T.,  pnselvd«re;  a  include 
inainte,  ii^  OjChi,  in  âwia,  si  dftai;!,:  a 
incliide,  opprf,  etc.  iit  delavorea  cuiva, 
a  impedică. 

*  PRECLUSIONB,  s.  t,  poefllDslo,  ao- 
tione  de  predudere :  predusionea  apdoru. 

*  PRECHJSORIU,-S(in"a,  adj.  fl,,  pr». 
olnsor,  care  predtide, 

*PRECLUSU,-a,adj.  part.,  pnecUsm, 
închisa  inainte. 

PRECOCE,  ad).,  prnccx,  (&.  pr^eoae), 
care  nasce,  resatp,  se  cdce  de  tempuriu  : 
plante  preooci,  fructa  precoce;  —  copiUi 
precoci,  spiritu  precoce. 

PRECOCEBE,  V.,  prnooqiteret  a  toce 
d'in  inainte,  a  prea-coce,  a  rescoce. 

PRECOCITATE,-!-,  s.  f.,  (fr.  prtfeo- 
citi),  stare  a  lucrului  precoce  :  prececi- 
tatm  fructeioru,  a  fionloru;  mat  muite 
eause  cantribuu  la  precocitiUea,  cresc^ei 
in  regnulu  vegetale  ca  ai  in  regnulu  a- 
nimale;  precocitatea  unui  spiritu,  des- 
voUarea  prematurata  a  intelligentiei. 

1  PRECOGITAHE,  aipţecugetare,  v., 
pr«cogltare,  a  cogită  d'inainte,  a  pre- 
pară prin  cogitare  cq  axe  omulu  a  face, 
a  premedita;  a  face  ca  deplena  conscien- 
tia :  nu  am  precogitatu  a  ti  face  reu;  cine 
nu  precogita.  nu  e  c^pahile. 

2PREC0GITARE,s.  f.,  ptaeoslta- 
tio,  intentlo;  aetione  de  precogitare  : 
crime  fora  precogitare  nupotefi,  cupre- 
cogitare  ati  facutu  reulu. 

PRECOGITATIONE,  s.  f.,  prKcogl- 
tatlo,  actione  de  precogitare. 


y,  Google 


7S4 


PRE. 


PPEGOaiTAT0,-u,  adj.  pa-t.,  pr»- 
«ogltatns ,  IntentDs ,  premedîtitu  :  reu 
precogitatu,  crimine  preeogitate. 

PRECONARE,  v-,  prncvDrri,  a  fi 
precone,  a  face  officiulu  de  jn-econe;  a 
strigă,  a  annuntiâ.,  a  proclamă;  de  aci 
apoi,  a  celebră,  a  laudă  forte,  a  ÎDaltiă 
cu  laude. 

*  PRECONCEPEBE,  v.,  (fr.  prieon- 
eeT»lr),  a  concepe  de  iuainte,  fora  coge- 
tare  indelaogata,  fora  connoscentia  a 
lucrului. 

«  PRECONCEPTIONE,  s.  f.,  (fr.  yti- 
oonoeptlan),  prîm'a  conceptione,  prim'a 
intellegere. 

*PKECONCEPaTtJ,-a,adj,  part.,(fr. 
prieonifii),  conceputu  d'inainte. 

*  PRECONE,  a.  m.,  praeoo;  etrigato- 
riu  publicu  in  adnnari,  la  judecie,  la  li- 
citatione  :  la  vocea  preeonelui  oeeurre 
mvltime  de  eomperatori;  prin  estensioue, 
nunţiu,  annuntiatoriu. 

*  PRECONIARB,  ?.,  vedi  prieonare. 
•PKECONISARE,  v.,  (fr.  pr«eoni- 

ser),  a  proclamă;  in  specie,  a  proclamă 
de  allessn  pre  unu  prelata ;  apoi,  a  cele- 
bră, a  inaltiă  cu  laude  :  a  preconisâ  unu 
medicu.  etc. 

*  PRECONISATIONE,  g.  f ,  (fr.  pr6- 
conlsatlon),  actione  de  preconisnre. 

*  PRECONlSATU.-a,  adj.  part.,  (fr. 
pr^oonlsâ),  proclamaţii;  celebratu,  Iau- 
datu. 

*  PKECONIU,-a.  adj,  g.,  praronlus,- 
om,  relativu  la  precone :  emolumeufe  pre- 
co»»e;— leuatu  inse  maivertoauci  subst. 
m. ,  reale ,  a)  preconiu  =:  offii  iu  allu 
preeonelui;  b)  preconiu,  strigări  a  pro- 
cortelui;  c)  in  genere  i)reconiu=:.':trigare 
annuBtiare,  proclamare;  d)  in  apeîie  pre- 
coniu, inaltîare  prin  laude,  celebrare, 
glorificare. 

PREC0NN08CERE,T.,pr«BC0Tn8see- 
re,  a  connosce  d'inainte,  de  mai  înainte. 

*  PRECORDIALE,  adj.,  (fr.  i-recnr- 
dUlIe);  relatiTu  la  precordiu. 

*  PRECORDIU,  de  regula  pi.  -jrecor- 
die,  pnccor<II>;  1.  diafragma,  mem- 
brana intre  corde  si  intestine;  2.  intes- 
tine, pantice;  3.  peptu,  corde,  ăuima; 
4.  9caunu  allu  intellegerei,  mento. 

PREC07ENTARB  si  preeuvcntare , 


; JBE; 

V.,  prBfftrl;acoTeQtămaiinainte,  a  hce 
prefactione;  ca  b.  f.,  preeoventarez^prm- 
fa  tio. 

PRECUGETARE.  precugetatu.  vedi 
pi-ecogitare,  precogitatu. 

PRECUMPENIRE,  (in  locu  de  pre~ 
ccmpanire  d'in  pre  =  prn,  si  campa- 
nire)rescu,  T.,  proptndere»  pre»l«re; 
a  trage  mai  greu,  a  întrece  prin  greu- 
tate ;  metafor.  a)  a  estimă ,  a  judecă 
d'inainte;  b)  a  prevala,  a  preponderă, 
a  3.V6  mai  multa  potere,  influentia  etc. 

PRECUMPENlTORItr,  (in  locu  de 
precampaniforiu)  ,'toria ,  adj.  8.,  pr»- 
ponderans,  praralcus,  priBptteiiai  care 
precumptnesce. 

PRECUMU,  conj.,  yedi  eunm. 

PKECUNNOSCERE,  v.,  yediprecon- 
noscere. 

*  PRECUPIDU,-a,  adj.,  pr*oiipi«a«, 
prea-Gupidu,  fMe  cupidu. 

*PKECUBARE,  v.,  pracorare;  a  cură 
d'inainte;  a  cură  bene  si  pre  deplena. 

PRECURMARE,  {precormwe),  T.,  li- 
tereldere,  interrnmpere,  tenafnar^  Q* 
nem  faeerej  perseeare,  laterBeear^  a 
curmă  mai  inainte  de  finitu,  talia;  a  În- 
cetă, a  înterrumpe,  a  rumpe,  a  suspende : 
se  precurmămu  acesta  discussioae  sup' 
peratoria;  a  precurmă  degttulu,  peiio- 
rulu,  mediloculu;  a  precurmă  vorb'a. 

PRECUBRENTE,  adj.  part.  prea., 
pFBOtirrtinB,  care  precurre. 

PRECUBREBE,  prceursi,  si  percw- 
sei,  percursu.  v.,  procorrere;  a  allergă, 
a  merge  înainte,  a  ae  duce  in  fronte  : 
do'.K  precursera  se  annuntie  lucrulu  mai 
inr.inte;  semne  urrite  precum*  eveni- 
meritului;  aappucă  inainte,  a  leuă  pre 
d'i  lainte ,  a  preveni  ;  se  nu  precurra 
vot  h'a  cogitarci;  —a  intrece,  a  &  mai  pre- 

SUfU. 

PRECURSIONE,  a.  f.,  precarslo,  ac- 
tione de  precurrere,  allergare  inainte, 
essire  înainte,  întrecere,  preoedere,  pre- 
ver  ire. 

i*RECtJRSORIU,-sort"a,  adj.  s.,  pr»- 
cni'ior  si  prncursorlDg ;  care  precurre  : 
sântuiu  Jonnne  bcUteeatoriala  fu  pre- 
curwriulu  lui  Ckristu;  Soerate  fu  pre- 
cur.toriulu  phitosophiei  moderne;  si  des- 
pre lucrurile  cah  se  iutempta  de  rinu 


,y  Google 


PBE 

ioaintea  altoni-a  :  acnte  turburari  fura 
preem-sorieatteirevolutione;  semne  pre- 
eursorie  fortunei. 

PRECDRSC,-a,  adj.  part.,  praecur- 
«■B  :  semnele  preeurse  fortunei;  subst-, 
preetirsulu  nuntiiîoru, 

*  PRECDTEBE,  prewssi  si  precussei, 
precussu,  7.,  prieentere,  a  scutnră  Înainte. 

FBEDA,  pi.  prede  si  predi,  pr»da, 
(fr.  proie);  ce  unu  animale  rapeaee  spre 
a  manca  :  letdu  se  arrunca  pre  preâ'a 
tea ;  tigrulu,  ca  si  valturulu,  traics'-.ti 
numai  d'in  preăi:  a  dispută  una  preda; 
spolie  luata  in  bătălia :  avutiele  cetatia* 
nilorn  adjunsera  preda  invingutori' 
loru;  ce  se  venedia,  sau  se  pescuesce,  ce 
se  prende  in  genere^  ajîh'n  pred'a  cuiva, 
si  a  fi  pred'a  cuiva,  a  â  maletractatn, 
furatu,  a  fi  victima ,  etc. .-  me  aflu  in 
pred'a  cupiditatei  usurarihru,  in  predea 
rapacitatei  servitoriloru,  in  pred'a  ea- 
lumniei,  a  reshonârei,  a  passioniloru; 
Momani'a  este  in  pred'a  factionihru  po- 
litice; cas'a  mea  e  pred'a  totoru-a;  ce 
se  consome,  se  distruge  :  cas'a  mea  fu 
predea  flacureloru;  terr'a  se  afla  in  pred'a 
fomet^  si  a  epidemieloru. 

«  PBKDAC£,adj.,  (it.  preilaee),  appli- 
c&tn  a  predă,  l>onn  de  m&oa. 

*  PREDAMENTU,  pi.  -  e,  (it.  predn- 
raento),  actione  ai  resultata  allu  acţio- 
nai de  predare  :  atâte  predamente  pre 
hîHa  terra! 

*  PKEDAMNARE,  v.,  praedamnare; 
a  damna  d'inainte,  a  damna  mai  inainte 
de  a  cercetă. 

PREDARE,  T.,  praedarlsi  praedare, 
(it  predare,  isp.  depredar,  fr.  dtipre- 
der),  aface  preda,  a  rapi,  despolii,  leitâ 
en  riolentia  ce  e  allu  altui-a  :  sacrile- 
gii latroni  predara  baseric'a;  in  noptea 
treada  au  predatu  trei  case,  trei  nega- 
tiatori;  a  predă  tesaurulu  statului;  a 
predă  si  desolă  terr'a;  ia  acesta  aensu 
TerbnlQ  are  conjugatioue  simpla ;  predu, 
predî,  prida,  predămu,  etc,  inse  si  În- 
cărcata :  predediu,  prededi,  prcdedia; 
2.  conjngatu  ca  aimplulu,  dare;  predau 
predai,  predă.  etc. ,  ca  directu  compo- 
sitird'in  pre:=per  san  prae,  si  d'in  dare, 
ca  intelleasnlu  ie: a)  tradere*  r«d<l£ri>, 
a  di  in  m&na,  in  primire  :  a  predă  nu- 


RţE;^ m 

tretiulu  ce  s'a  legatu  a  predă;  mai  avett 
se  predaţi  ineo  pre  medietate  d'in  ee 
sunteţi  detori  apredâ;  apredâtnmân'a 
in  sem'a  novului  directoriu  tota  ave- 
rea institutului,  b)  dedere,  a  suppune,  a 
inchină,  a  ii  invingutorialni';  a  predă 
cetatea;  invinsii  se  predara  pre  sene  si 
alle  selle;  c)  praelegere  ,  a  propune,  a 
di  lectione :  professorii  de  Umbe  voru  fi 
insarcinati  a  predă  si  elemente  de  scien- 
tia.  Inse  in  acestu  intellessu  2.  e  mai 
bene  a  se  serfi  in  verbele  adecate,  a- 
deeo  :  a)  tradere.  b)  dedere,  c)  propo- 
nere,  de  câtu  a  dă  occaslone  la  ambi- 
guităţi fiSrte  snpperatiose ,  precnmu  :  a 
predă  una  cetate,  a  preda  săentiele. 

*  PREDATlTIU,-/îw,-o,  adj.,  prae- 
datUlDs,*  tina;  de  prSda ,  d'in  pr^da 
banni  predatieii. 

PREDATIONE,  s.  f.,  praedatlo,  ac- 
tione de  predare :  predationile  latroni- 
loru,  invingtttoriloru .  fttnctionariloru 
mâncători;  mare  predatione  pre  tirra, 
pre  tesnurulu  statului. 

PREDATORITJ,-(om,  adj.  s.,  prae- 
dator  ai  praedatorlns;  care  preda  sau 
aerve  la  predatu :  predatorii  terrei,  te- 
saurului  callatoriloru;  navi  predatorie, 
cete  predatorie:=cete  ds  prcdatori. 

predaţi;,-»,  adj.  part,,  praedatoB, 
despoliatu  :  omeni  predaţi  si  dispoliati; 
case  predate:  latronii  nu  se  satura  de 
predatu.  De  la  pre-dare  part.  predatu, 
nu  se  potc  rpeommendă  d'in  caus'a  con- 
fnsionei  cp  produce. 

*  PREDECESSORIU,-s^a,  adj.  3. , 
praedeceBSorţ  fostu  Înaintea  altui  cniva 
intr'una  demnitate,  functione  sau  sar- 
cina :  a  urmă  es.'^emplulu  predeeesoriloru 
sci;  —  predecessori.  in  genere,  cei  cari 
au  traitu  Înaintea  noatra,  straboni,  stră- 
moşi :  predectssorii  noştri  erau  mai 
ioni  patrioţi  de  câtu  noi.  • 

PREDE8EMNARE,v.,  gmedeslgnare 
(fr.  pr^dâ.'sl?Der),a  desemnă,  a  arretâ, 
a  indică  ceva  de  Înainte. 

PREDESEMNATD,-a,  adj.  part., 
praedfslgsatiiB,  arretato  de  inainte,  an- 
nuntiata,  dissu  de  Înainte. 

*  PREDESTINARE,  v.,  praedesti- 
nare,  (fr.  p  rodeşti  nor)  ,  a  destină  de 
inainte  Ia  ceva  :  Domnedieu  predestina 


yCOOglC 


786 


PRE. 


pre  allessii  sei;  preâeiititMSgem  amnel- 
lii  spre  taliare;  s'a  predestinatu  pentru 
studie,pentru  mustea, pentru  mtise;pre- 
destinu  pre  Miu  meu  la  arme. 

*  PfiEDESTINATIONE,  b.  f.,  prae- 
destinatio,  acţiona  de  predestinare,  ai 
resultata  alia  acestei  actione ;  1.  in 
gemre.-preăestinationela  saeerdotiu,  la 
poesia,  la  arme,  la  sufferentia;  2.  in 
specie,  a)  decretu  etemu  si  immutabile, 
fatalitate  :  a  crede  in  predesfinatione, 
ea  unu  tureu;  b)  decretu  eternu  allu 
lui  domnedieu,  prin  care  cinera  e  cbia- 
m^ţu  la  gloria  eterna.  ■ 

*  PfiEDESTINATU,-a-  adj.  part., 
praedestlnatas^  destinaţii  de  inainte  : 
predestinatu  se  mora  innecatţt;  muliere 
predestinata  a  trai  nemaritata;  suffktu 
predettinaiu  la  gloria  eterna;  omu  pre- 
destinatu la  perdiare. 

*  PREDESTRU,-o,  adj.,  prutdexter, 
forte  destru,  f<}rte  iademanaticu. 

*  PREDIATOBIU.-^ria,  adj.  s. , 
pnedUtor  si  praedUt«r[a«;  1.  compe- 
ratoriu  de  predie  puse  in  lîeit^tione ; 
2.  relativu  la  comperare  de  predie  pase 
in  vendiateprin  licitatione. 

*  FEEDIATURA,  s.  f.,  praedUtnra; 
fapta,  negotiu  de  prediatortu,  eompera- 
tore  de  predie  puse  in  Tendiare  prin  li- 
citatione. 

PREDICA,  s.  f.,  (it.  predica,  fr.  prS- 
ehe),  sermo  gaeer,  coventu  basericescu, 
oratione  făcuta  poporului  asupr'a  co- 
ventului  lui  Domnedieu;  —  predica  = 
TOrba  lunga,  invetiatura  supperatoria, 
mustrare,  certare,  etc. 

PREDICABILE,  adj.,  praedicabllls, 
(fr.  pr^dlcâble),  1.  care  merita  sa  fia 
laudatu,  deuinu  de  landa,  de  predica- 
tione  :  fapte  predicabili;  2.  ce  se  pote 
predică,  attribuf  la  ntai  multe  subiecte: 
calitate  predia^le,  epithetu  predicabile; 
si  ca  subst  unuZu  d'in  celli  cinci  pre- 
âica&iJi;  3.  d'in  care  se  pote  face  una 
predica :  suhieetulu  predicabUe. 

PREDICAMENTU,  pl.-e,  praedlea- 
meatiiD,  (it.  predlcamento,  fr.  predica- 
ment);  aetione  si  actu  de  preăicare, 
modu  de  predicare;  1.  io  genere:  pre- 
cUcamentele  făcute  talentului  teu  :  2.  in 
specie,  ca  terminu  de  logica,  predica- 


PE& 

merttu,  genu  supremu,  categoria,  classe; 
relatione  a  predicatului  cu  subiectalu, 
atrebutu  generale  la  diverse  subiecte. 

PBEDICANTE,  adj.  part.  preş.,  pras- 
dlcsns,  (it.  pred(cante),  care  predica  : 
predicanti  in  desertu,  preăicanti  de  me- 
ritele  altui-a. 

PREDICARE,  T.,  priedleare,  {% 
predicare,  fr.  prfieber),  a  dice  in  gur'a 
mare  cotra  toU  lumea,  a  dice  si.  spuqe 
cu  aolennicate  in  pnblicu,  a  strigi inpu- 
blicu,  a  proclamă,  declară,  publici,  etc., 
1.  proprie  si  in  specie,  des[tre.precone : 
a  strigă  in  publicu,  a  aununtii  prin 
strigare  in  publicu;  2.  metaforice,  a)  in 
genere ;  a  anuntiâ  oficiale  in  pubUca; 
a  spune  la  toţi,  a  declară: cerurile  pre- 
dica gloria  divina;  se  tăcu  sau  se  prtxticH 
miselliele  telle;  toii  predica  formosetCa 
acdloru  locuri;  b)  in  specie :  a)  a  inaltiă 
ca  vorbe,  a  laudă,  celebră :  a  predică 
virtuţile  merele  cuiva;  a  predică  de 
sene,  de  meritele  selle;  p)  a  predice  con- 
tinuu, a  procantă,  etc. :  ce  totu  mi  predici 
nefericiri  si  nevolie  ?  de  candu  ti  pre- 
dicam eu  aceste-a !  7)  a  spune  poporului, 
a  esplică  coreutula  lui  Domnedieu,  si 
in  genere :  a  propagă  prin  coventu ,  s 
invetiă,  convioge,  lumină,  Îndemni, 
mustră,  icertă,  etc. :  apredicâevangeliiAu, 
coventulu  lai  Domnedieu,  moralea  cea 
mai  pura;  a  predică  la  surdi,  a  predică 
in  desertu;  a  predică  cu  essemplulu,  cu 
fapt'a;  nu  e  destuUu  a  predică,  ci  se 
cere  a  st  face;  a  face  e  mai  greu  de 
câtu  a  predică;  S)  ca  terminu  de  logica : 
a  affirmă,  a  dice  ceva  despre  unu 
subiectu,  a  attribuf  afirmative  unui 
subiectu  una  calitate  :  firea  se  pote 
predică  desprefieniie  sifinite  si  infinite; 
a  predică  mai  multe  calităţi  la  acellu-aai 
subiectu. 

PREDICATIONE,  a.  f.,  praedlcatU, 
(it.prediesztone,fr.prâdieatl*B),actione 
de  predicare,  si  resultatu  allnacestei 
actione;  1.  in  genere  zpredicationeasei' 
rei  addussa  de  correndu,  predieationea 
faptelorufflorioseăllenationei;2.\Rspt' 
cie.jjretîrca,  coventu  allu  unui  sacerdote, 
invetiatura,  iudemBu,  essortatione,  etc.: 
predieationea  ApostolHoru;  predicationi- 
le  de  âominica;  predicationileparodaiiuL 


.yGooglc 


^_ pkt. 

PREDICATI?U,-o.  adj.,  praeilleatl* 
f«B,  (fr.  prAdleatir);  aptu  a  predică,  si 
in  Bpecie,  afârmatira,  categoricu  :  pro- 
positione  predicativa,  Judeeie  predica- 
tive; apta  a  espuue  predicatulu :  espres- 
fiofu  predicative;  si  absol.  predicati- 
vuht,  s.  m.  reale,  eepressione  a  predi- 
eatultâ. 

PBEDICATOBE,-irice,  si  predicate 
r%u,-toria,  adj.  s.,  prji6dlcator,-trlx,  si 
pnedloatorias;  care  predica  saa  serve  a 
predicare;  1.  in  genere  :  predicatori  ai. 
totoru  meriteîoru;  covente  predicatorie 
de  fapte  mari;  2.  in  specie,  cellu  ce  pre- 
diea  corentulu  lui  Domnedieu,  oratoriu 
basericescu,  si  in  genere,  propagatoriu 
cn  coventnlu  :  predicatori  elocetUt. 

PREDICATU,-o,  adj.  part.,  praedl- 
catas,  (it.  predicat»);  1.  in  genere :  aeiri 
predicate,  virii4i  predicate,  evangeliulu 
preăicatu  de  Apostoli ;  calităţile  predi- 
cate despre  acellu'osi  st^iectu;  2.  in  spe- 
cie, ca  BQfost.  m.  reale,  predicatu,  unu 
predicatu=ce  adpredica  despre  nnn  sub- 
iectn ,  attribatu  predicata  despre  una 
subîecta  :  judeciulu  e  uniottea  prin  co- 
gitare  a  unui  prtdicaiu  tu  unu  svineciu; 
predicat^du  se  affirma  sau  se  nega  des- 
pre suhiectu;  predîcatulu  propositionei 
nue  de  câtu  espresaionea  predicatului 
judeciului;  predicatulu  e  de  regala  unu 
eonceptude  actione. 

PREDICENTE,  adj.  part. preş.,  prie- 
dloeas,  (it.  predleente),  care  predice. 

PBEDICERE,  predissi  si  predissei, 
predissu.ai  predictu,  v.,  pr»dleere,  (it. 
pTedlcere  si  predire,  fr.  piAdlre);  l.a 
dice  ceva  înainte  de  altu  ceva  :  cellepre- 
disse;  2.  a  dice,  a  spune  d'inainte  ceva 
ce  are  se  âa,  a  anauntiă  d'inainte  celle 
fiitorie,  a  profetisă :  assemini  semne  pre- 
dica tempu  reu;  a  predice  cuiva  ce  are 
se  patia  dupo  mai  mulţi  anni;  astrono- 
mii predica  edipsile;  3.  a  face  connos- 
catn  oficiale,  cu  solennitate,  a  pronun- 
ţii, publică,  promulgă,  etc.;  i.  a  prescrie, 
ordină,  consilia,  etc. 

PREDICTI0NE,8.f.,  praedlctlo,(it. 
predliioie,  fr.  pr^dletion),  actione  de 
predicere,  si  in  specie,  predicere  a  cel- 
lorn  venitorie,  profeţia,  dirinatione. 

PKEDICTlVU,-a,  adj.,  praedletlrai, 

TM.U. 


cate  predice  sau  serve  a  predice,  pro- 
gnosticu  :  carte  predicHva. 

FRKDICTU,-a,  adj.  part.,  praedlctes; 
ca  adj.  evenimatiele  predice  in  cartUe 
profetilora;  2.  ca  sabst.  m.  reale,  pre- 
didU'lu^piofetisL,  pronunţia :  predietde 
astrologiloru,  profetilora,  dieUoru; — or- 
dine, prescriptione. 

PREDICUTORIU,-torta,  adj.  s.,  (it. 
predlclt«re),  praedletor;  redi  predie- 
ioriu. 

*  PEEDILBGERE;  predilessi  si  pre- 
dilessei,  predilessa  si  predilecta,  v.,  dl- 
Ugere,  praeopUre,  malle,  (ît.  prediit* 
gere);  a  dilege  mai  multu,  a  preferi,  a 
vrâ  mai  bene. 

*  PREDILECTIONE,  s.  f.,  (ît.  pre- 
dlleiUne,  fr.  prMlUetUn);  sentimentu 
de  affectîone  mai  mare,  preferentia  de 
predilegere,  cumu  si  obiectu  de  predil»- 
gere  :  predUeetume  pentru  anula  d'in 
^lii,  marteare  de  predilectione ,  sttidie 
de  predilectione;  care  e  predileetionea 
lui  ?  fora  predilectione  pentru  ceva. 

*  PREDILECTU,-a,  adj.  part.,  (it. 
predilett») ,  preferită  ,  predilessa ,  a- 
matu  mai  multa  ca  alţii :  filia  predi- 
leciu  parentiloru,  studie  predilecte,  mân- 
care predUeiia,  predilecţii  mei  conici. 

*  PREDILESSC-d,  adj.  part.,  dtlM< 
tns.  (prsedllectas). 

PREDISPONERE,  si  predispunere, 
V.,  (praediBponere,  it  predl8p«rre,  fr. 
pr^dlspeser),  a  despune  de  iuainte,  a 
prepară  ;  a  predispune  mediele  la  scopu; 
a  predispune  pre  cineva  infavore  cuiva. 

PREDISPOSITIONE,  s.  f.,  (it.  pre- 
dUpoBiilone,  fr.  pr£dlapositloii);actione 
si  effktu  de  predisponere;  stătu  de  pre- 
dispoau  :  predisposetione  la  febre,  la 
reu;  predisposettone  in  favorea  nostra. 

PREDISPOSITU,  predispostu.  pre- 
disposu  si  predispusu,  forme  de  part. 
d'inpredisponere.praediipOHltostprfdi- 
sposi  la  rea,  celle  predisposte  prin  lege. 

PREDISPUNERE,  predispusu.  etc, 
vedi  :  predisporiere.  predisposu. 

PBEDISSTJ,-a,  adj.  part.,  praedletas. 

*  PREDITU,-a,  adj.,  praedltna,  (it. 
predlto);  proveduta,  dotatu  :  mUitari 
prediii  cu  bone  arme;  casa  preăila  eu 
tote  ceile  necessarie. 


.yGooglc 


738 


PBE. 


*  PREDIC,  pl.-c,  praedlDB,  (it.  pre- 
d[«);  boDu  imniobile,  mosla,  agra. 

*  PREDIVINARE,  v.,  pracdlTlDsre; 
a  divină  d'inainte,  a  preaentf. 

*  PREDIVINATIONE,  s.  f.,  praedl- 
Tlnatio,  actione  ai  actu  de  predivinare. 

*  PEBDIVINU,-a,  adj.  8.,  praedlrl- 
nns,  care  are  donu  Iu  de  a  predivini. 

*  PREDOMINANTE,  adj.  part.  preş., 
(it,  predonlnante,  fr.  pr^dvininaiit);  care 
predomina;  parte  predominante  in  una 
compositione ;  pasaione  predominante; 
vitiu  predomnante. 

*  PREDOMINANTIA,  s.  f.,  (it.  pre- 
domlnania,  fr.  pr^domlnance);  calitate, 
Btatu  si  fapta  de  predominante. 

*  PREDOMINARE,  t.,  (it.  pred«mt- 
lare,  fr.  prâdAnloer) ;  a  prevala,  a  fi 
mai  potente,  mai  multu,  mai  mare,  etc; 
a  iştrece,  s  se  redică  mai  pre  ausu,  a  se 
înalţii  si  stă  mai  pre  SDsn  :  avariii'a 
predomina  in  aeestu  omu  ;  retdu  predo- 
mina benele;  calcea  predomina  in  aeestu 
terrenu;  vreţi  se  predominaţi  intre  e- 
eeUa  voştri. 

*  PREDOMINATIONB,  a.  f.,  (it.  pre^ 
domlnulane);  actione  ăe  predominare, 
ai  atatu  allu  eellni  predominante. 

*  PREDOMINATORIU,-/oria,  adj.  a., 
care  predomina. 

•PREDOMINIU,  pl.-«,  (it.  predo- 
nlnto),  prepoteutia,  prevalentia,  supe- 
rioritate, preponderantia,  etc. 

PREDOMNIA,  predomnire. ebe.,yeăi: 
predominiu,  predominare,  etc. 

*  PREDONE,  a.  m.,  praedo,  care  pre- 
da, latrone,  furu,  etc;  predoni  de  mare, 
de  calli,  de  păduri;  predoni  de  bellu, 
Qg.  predonii  tesaurulvi  publieu. 

*PKEDONIU,-a,  adj.  s.,praedoiilDg; 
relatiyula  pfedone,— ca  subatm,  reale, 
predoniv=ţT6ă&  mare. 

FREDDCELLU,  pl.-e.  terebella,  f«- 
ramen,  demioutiTu  d'in  preducu  :  pre- 
ducellu  de  butelia. 

PREDUCERE,  predussi  sipredussei. 
predussu  ai  preduău,  T.,  praedncere*  a 
dace  inainte,  a  dnce  pre  d'inaînte,  pre 
longa,  a  trage  pre  \oug&:apreduceuna 
fossa  murului,  parietelui. 

*  PREDDCTALE,  a.  f.,  praedoctal, 
(d'in  preductu  de  la  preducere)  ca  ee  se 


PBK 

tragă  linie  :  plumbo ,    negretia ,  re- 
gla, etc. 

PRED0CTORIU,-fo«a,  adj.8.,prae- 
dnctarius,  care  pre^tee  san  serreapre- 
ducere  :  cureUe,  funi  preductorie. 

PREDUCTD,-a,  adj.  part., : 
tna,  prednasu. 

PREDUCU,  pl.-e,  terebra,  faranea, 
ohtoracnlani,  (d'in  preducere),  1.  instru- 
menta de  a  petrunde,  de  a  găuri;  2.gaara 
data  eu  acesta  instrumenta,  si  in  specie, 
gaura  la  buti,  la  butonie,  etc,  mai  ver- 
tOBQ,  gaar'a  de  la  medilocola  unei  bote 
sau  batoniu;  3.  astapusia  pentrutasse- 
mini  găuri. 

PREDUCOTORiy.-iorta,  adj.,  vedi 
preductoriu. 

FREDULGE,  adj.,  praedalcis,  forte 
dulce. 

*  PREDURARE,  v.,  praedarare,  a 
dură  forte,  a  face  forte  duru. 

*  PSEDDRU,-o,  a^j.,  praedaros,  for- 
ifi  dura  :  predura  pelle,  predura  pa»- 
nura;  metaf.  predurelabori,  predureea- 
pressioni. 

*  PREELEGERE,precîes»i8iprcd«s- 
s«,  preelessu  si  preelectu,  v-,  praeell- 
sere,  a  pre-allege,  a  ăllege  ca  preferes- 
tia,  a  preferi. 

*  PREELECTIONE,  a.  f.,(it.  pre*!»- 
ilone),  actione  de  prelegere. 

*  PREELECTU,-a,  praeeleetns,  (it 
preel«tto),  pre-allessa. 

*  PKEELESSU,-a,  adj.  pari  praeele- 
ctns,  pre-allessu. 

*  PREEMINENTE,  adj.  part.  preş, 
praemlneiiB,  (it.  preemiaeote,  fr.  prM- 
mlnent),  eminente  intre  eminenţi. 

*  PBEEMINENTIA ,  a.  f.,  praeal- 
nentla,  calitate  sau  atatu  de  preemi- 
nente. 

"  PREEMINERE,  t.,  praernlieni,  a 
fi  preeminente. 

*  PBEEMERB,  preemui,  preemtdusi 
preempiu,  V.;  praeemere,  a  comperi 
inainte,  ă  comperi  cu  dereptu  de  preemp- 
tione,  a  esserciti  dereptula  de  preemp- 
tione. 

*  PREEMPTIONE,  s.  f.,  (prMe«ptI«, 
fr.  prâemptlttn;  ă'iapreemptu  de  lapree^ 
mere),  actione  de  a  preemere,  mai  ver- 
tosa,  dereptula  de  a  preeme,  de  a  com- 


>y  Google 


„Google 


740 PRE- 

om»  prefacutu  si  perfidu;  vinuri  prefă- 
cute, gemma  prefăcuta;  omeni  prefaa^i, 
mulieri  prefăcute;  ce  e  prefacutu  nu  place; 
edli  ce  păru  mai  santi  sunt  celli  mai 
ret,  co-ci  su  prefăcuţi. 

«  PEEFAME,  pi.  prefamine ,  pref»- 
men;  camu  in  acellu-asi  sensu  cu  pre- 
fatione. 

*  PEEPAEE,  V.,  prBfari;  1.  a  CO- 
veată  înainte,  a  precoventă,  a  incepe 
coTeatulu;  2.  a  predice,  a  profeţişi. 

*  PREPATIONE,  a.  f.,  pr»ratlo;  pre- 
coventare,  ce  se  dice  sau  scrie  inaiote 
de  a  incepe  unu  coveuta,  introductio- 
ne,  etc. 

*  FREFATUrd,  adj.  part.,  prnfatns, 
inaintecoventatu,iaaintedis3U,pieâi8Su. 

tt  PREFECEKE  si  preficere,  prefeci 
si  prefecei ,  prefectu ,  y,,  pr»ficere;  a 
face  mai  mare,  a  pune  in  fruntea,  in  ca- 
pulu,  a  face  capu,  capitanu,  etc.  :apre- 
fecepre  cineva  unei  provinda,  unuiser- 
vitiu,  unei  oşti,  unei  divisione  de  armata; 
a  prefeee  pre  ăneva  administrationei, 
instructionei,justitiei.6ic.  Radecin'a  de- 
riTateloru  prefectu  si  prefectura. 

*  PEEPECTU,-o,  adj.  part.,  pr»- 
fectoB,  (compara  si  it  prefetto,  fr.  pr6- 
r«t);  1.  pusuin  fruntea  unui  serritiu; 

2.  d^ro  mai  vertosu  ca  s.  m.  perso- 
nale, unu  prefectu  =  c&pa,  directorin, 
mai  mare,  inspectoriu,  etc.,  a)in  ge- 
nere :  prefectul»  studieloru,  prefectulu 
gymnasitUui ,  lyceului,  scolei  norniale; 
prefecttducancellaristiloru,computeloru, 
castreloru;  prefectulu  ferrariloru,curel- 
lariloru,  pictoriloru;  prefectulu  pretoria- 
niloru; prefectulu  navei, etc.;~b)  in  spe- 
cie, a)  administratoriulu  unei  provincie, 
unui  districtu,  etc.  :  prefecţii  asculta  de 
ministrulu  de  interne;  prefecţii  au  sub- 
ordinati  supprefectii ;  ^)  capu  alia  aer- 
vitiului  de  securitate  iutr'una  mare  ce- 
tate :  prefectulu  politici  capitalei, 

*  PREFECTURA,  a.  f.,  prafectora; 
1.  officiu,  sarcina,  demnitate  a  mtxtipre- 
feău;  2.  loculu  unde  lucra  prefectulu; 

3.  estensionea,  spatiulu  in  care  se  intso- 
de  jurisdictionea,  poterea  unui  prefectu : 
prefectur'a  politiei,  prefectur'a  judeciu- 
lui;  prefecture  vacanţi;  a  se  plânge  la 
prefţţlwa;  unaprefectura  coprende  mai 


PEE, 
multe  sup})refeetare;  prefedureleimbra- 
ciau,  la  Romani,  terri  intrege;  —  pre- 
fectur'a unei  corporationi  de  măiestri : 
prefectur''a  caramidariloru,  prefectur'a 
calcionariloru. 

*  PEEFECUNDU,-»,  adj.,  prnfecHi- 
ăus;  forte  fecundu. 

*  PREFERCLU  ai  preferadu.  pl.-e. 
prufericolBin  si  prefere  olani,  (d'in  pre- 
ferere),  tava  lata  si  larga,  ta?a  mare  de 
metallu;  in  specie,  tava,  patera  de  sa- 
crificiu. 

*  PREFEEENTK,  adj.  part.  preş.,  pr»- 
ferens,  care  prefere. 

*  PREFERENTIA,  s.  f.,  (it.  prefe- 
rcnsa,  fr.  pritinucn),  prlores  partea; 
calitate,  stătu  si  fapta  de  preferente  :  a 
avepreferentia,adăpreferentia;cupre- 
ferentia,  de  preferentia,  fora  preferen- 
tia; — ^jocu  de  cărţi. 

PREFERERB,  ai 

P^EFERIEE,  preferu,  preferi,  pre- 
fere, etc,  T.,  preferre,  (it.  preferlre, 
fr.  pr^rerer);  1.  a  fere  sau  duce,  portă 
inaiote,  a)  in.genere :  eu  una  mâna  ţinea 
arculu,  cualt'apreferieaunafaela;b)iB 
specie,  vorbindu  de  ceremonie  publice  : 
a  preferi  imaginile  strebonăoru  mortu^ 
lui;  2.  ca  mai  desu,  a  pune  mai  pre  snsa, 
aeatimă  mai  multu.a  allegeca  mai  bonn, 
a  vr^  mai  bene;  etc.  :  a  preferi  pre  u- 
nulu  altui-a;  mulţi  preferu  bannii  ami- 
ciţiei si  totoru  virtutUoru;  apreferi  des- 
onorei  morlea;  capitanu  de  preferită 
totoru  capitaniloru  d'in  lume;  3.  a  pre- 
sentâ,  arretâ,  manifestă  -.prefere  in  fa- 
da bonitate,  ca  se  si  ascundă  reuiatea 

PBEFERIBlLE,adj.,(it.prererlblle); 
de  preferittt  :  mortea  e  preferibile  âeso- 
norei. 

PIlEFERITORIU,-(orM;  adj.  s.,  (it 
preferltore);  care  prefere. 

PREFERITU,-a,  adj.  part.  aup.  d'in 
preferire,  (it.  prererito). 

*  PREFEROCE,  adj.,  prnferox;  forte 
feroce. 

PREFEURATU,-fl,adj.,pnBrerr»tasj 
provedutu  ipainte,  in  facia  eu  ferr»; 
provedutn  Ia  capîtu  cu  ferru. 

*PBEFERTILE,  adj.,  pnefertUisj 
forte  fertile. 


=y  Google 


PBE^ 

*  PBEFESTINABE,  v.,  prisfestlnare, 
a  festioă  forte. 

•PKEFE8TINATU,-a,adj.part.8Up., 
prnrestinataa* 

*  PBEFICA,  9.  f.,prfleflca;  bociWria 
de  mortu,  bocit6ria  ce  laiuiticîi  Bomanî 
er&  chiamata  a  plânge  pre  mercede  una 
mortu. 

tt  PREFICERE,  V.,  vedi  prefeeere. 

«PBEFIDENTE,  adj.,  prnfldeiiM 
prea-^denfe,  prea-preaumptioso. 

PREPIGERE,  pre^si  si  prefisssei= 
prefipsn,  prefissu  Bi  prefictu^pre^ptu, 
T.,  prefigere;  1.  afige  înaiate  :  a  pre- 
figs  flammure  in  puppUe  naviloru;  2.  a 
mani  cu  ceva  la  capitu,  înainte;  si  in 
genere :  a  inunf,  a  proredâ :  pertica  pre- 
fissa  cu  ferru;  3.a  fissâd'inainteiopre- 
fige  diu'a  de  serbare,  aprefige  condiţie 
niîe  de  invoUre;  dupo  conditionile  pre- 
fisse. 

*  PREPIGORARE,  v.,  pTnflf nrarej 
a  tigarâ  d'inainte. 

*  PBEFIGURATIONE,  8.  f-,  pr«fl- 
f  aratl«,  actione  si  resultatu  allu  actio- 
nei  de  prrfigurarc. 

PREFINCA,  s.  f.,  Tlnes,  vlnca  per- 
ilneăj  TlDca  ni«J«r,  (it.  port.  perTinca, 
isp.  perTenca,  fr.  perrenche);  specia  de 
planta,  de  flore;— transformata  d'iuf  re- 
vinca:^perviMca. 

*  PREPINIRE,  T.,  prttflnlre,  a  fini 
de  mai  inainte,  si  in  specie,  a  predefirtî, 
predetermină,  prefige  sau  prcdefige. 

*  PREFINITJONE,  s.  f.,  pr»liiiItio; 
actione  de  prefinire,  predefinilione,  pre- 
ăeterminatione. 

PKEFISSD,-a,  adj.  part.=pr»Uxus; 
inainte  fissu  sau  fiptu  :  diu'a  prefissa; 
ca  sub3t.m.  reale, ^we/îssM,  uhu  prefissu, 
a)  in  genere,  ce  se  prefige;  b)  in  specie, 
particella  de  coventu  ce  se  pune  Înain- 
tea altui  coventu,  spre  a  modifici  intel- 
lessulu  aeestui'a,  oppos.  la  suf/îssu:cu 
prefisse  si  mffisse  se  formedia  eovente 
nenumerate;  deco  la  Ungere  se  pune  pre- 
fissulu  pre,  se  formedia  coventulu  pre- 
Ungere  cu  sensu  differitu  de  cdlu  lui 
Ungere. 

PREFLORABE,  v.,  prteflsrare,  in- 
ainte de  tempu  a  luâ  florea,  si  de  acf 
fig.  a  debilita,  ?escedi,  impucină,  etc. 


PRE. 


741 


PREFLORIRB,  t.,  proflorere,  înain- 
te de  tempu,  de  tempuria  a  inflorl. 

*  PREFLUERE,  v.,  praeaBere,a^tte 
sau  curre  pre  longa  ceva. 

*  FREFLUU,-»,  adj.,  praefinnB,'  care 
flue  san  curre  pre  a  lăture,  pre  longa 
ceva. 

*  PEEFOGARE,  v.,  prtefocare,  (d'in 
pre  si  foee=fauce),  a  suggrumâ,  a  strin- 
ge  de  gâttu,  a  ucciâe  stringundn  .de 
gUttu. 

*  PREPOCATIONE,  s.  f.,  praefoe»- 
tlo;  actione  de  prefocare. 

*  PREFODERE,  prefosai  si  prefos- 
sei,  prefossu,  T,,  praefoderv;  a  fode  sau 
sapă  înainte,  pre  d'inainte,  mai  inainte. 

*  PREPOMENTARE,v.,pr»eronieii. 
tare]  a  fometită  inainte,  de  mai  inainte. 

*  PEEFORMARE,  v. ,  praerormare, 
d'inainte  san  mai  d'inainte  a  formă,  fi- 
gnrâ,  invetiă,  etc.;  preformati  ânimele 
copilliloru  pentru  aceste  sentimente. 

*  PRFJ'ORMATIONE,  s.  f.,pr«ehr- 
matlo,  actione  de  preformare. 

"  PBEFORMATOBI[J,-ft>fi"a,  adj.  a., 
praerormator,  care  preforma  sau  serve 
a  preformare. 

*  PREFORMIDAEE,  t.,  praefoml- 
dare;  d'inainte  sau  de  mai  înainte  a /br- 
miâă :  a  preformidâ  fsrrulu  chirurgului. 

PREFORTE,  adj.,  praefortls;  prea 
forte,  forte  tare,  energicn. 

*  PREFRACTU.-o,  vedi  prefringere. 

*  PREFRINGERE,  v.,  praeWn^ere, 
a  frânge  de  inainte,  si  in  genere,  a  ru- 
pe, sfermâ;  part.  prefractu,-a,  praefrac- 
tos,  in  sensu  affine  cu  ab-fvptu,  a)  ru- 
piu,  aspru,  rnde :  fraseprefracte;  b)  des- 
pre caracteriu,  aspru,  severu,  incultu,  a- 
riâu,  etc. 

PREFUGIRE,  T.,  praeragere;  a  fugf 
înainte,  a  appucă  fug'a  inainte. 

*  PREPDLGERE,  prefulsi  si  preftAsei. 
2>re/«Isu,  T.,  praeftiirere,  a  fulge,  sau 
luci  forte,  a  respandf  luce,  lumina. 

*  PREFDLGIDU,-a,  adj.,  praernlgl- 
dns,  forte  fulgidu. 

*  PREFUNDERE  ,  prefunsi  si  pre- 
funsei,  prefunsu  si  prefasu,  r.,  prae- 
fundere;  a  funde  sau  versă  in  abnndan- 
tia,  a  reversâ :  a  pvfundetenerele plan- 
te cu  apa. 


=y  Google 


742 


PBE 


*  PREFORNiU,  pl.-e,  praefarnliim; 
loca  de  înaintea  fumului  sau  fornului- 

*  PBEFDSCU.-d ,  adj.,  praerosens; 
prea-fuscu,  forte  fuseu. 

*  PS£GELIDU,-a,  adj.,  praeţlMos; 
prea-gelidu .  forte  gerosu;  forte  rece  : 
Tpregâide  ierne. 

»  PREGENERATţJ.-d ,  adj.  part., 
pnegeneratns;  înainte  sau  mai  ÎDainte 
gtneratu. 

*  PREGERMINARE,  v.,  praegernl. 
nu-e;  a  germina  tnaiute  de  tempu,  prea 
de  tempuria. 

PREGETASE  si  pregitare  (prin  me- 
tatheae  d'in  pegritare),  v.,  plgere,  pi- 
greacere,  plgrare,  piţrltcrl  (=:iD  for- 
ma si  senau  cu  pegritare),  negllgere, 
itapersedere  lâborl  veloperae,  parcere, 
Uborem  fuţere;  a  nu  avâ  tragere  de  ă- 
nima  la  lucru,  a  fugi,  a  av^  frica  si  gra- 
tia de  lucru,  a  &pigru,  lenosu  :  betranii 
se  si  pegrete  sau  pregite,  ero  juniloru 
flU  se  cade  a  si  pegretd;  mi  pegritu  se 
me  scoKtt  (fin  locu ;  nu  am  pegriiatu, 
nu  pegritu ,  nu  voliu  pegrită  a  servi 
ehiaru  cu  mari  labori  pre  amicii  mei; 
cine  nu  pegrita  a  se  scoUă  d'in  patu 
CoMtt  si  a  essi  in  frigu  aspru  ?  nu  pe- 
grita neci  noptea  a  lucră  ceva. 

PREGETATORIU  si  pregitatoriu  ,- 
toria,  (in  locu  ăepegritatoriu;veiipre' 
getare);  plgens,  plgreseena,  plgrltans, 
desIdUsDBi  care  si  pegrita  sau  pregita, 
cui  na  vine  se  lacre,  se  se  luisce,  care 
are  frica,  spaima,  gretia  de  lucru,  lenosu. 

PREGETATU,-a.  adj.  part.,  (in  locu 
de  pegritatu),  neglessu. 

PREGET0  si  pregitu.  (in  locu  depe- 
gritu\  s.  m.,  plgredn,  plgror,  pl^rltia, 
deBldia*  socordlv  frica,  gratia  de  lucru, 
netragere  de  ăuima  k  lucru,  lenosfa, 
lipse  de  activitate,  etc. :  omu  fora  pe- 
gritu sau  pregitu  ;  a  nu  ave  pregitu;  ce 
va  se  dica  acestu  pregitu  ce  arreta  cal- 
lulu  ne  vrenduse  se  scolie  dg  diosu?  cu 
pregitulu  vostru  perdemu  occasionea. 

PBEGIURU,  8.  m-,  (compusa  d'in 
pre=p9r,aigiuru=gjvaK),nTbl»Mttus, 
eireultus,  Tiolulam  ,  cercu,  circuafe- 
rentia,  circunstantia,  starealacruriloru 
relative  la  altu  lucru  considerata  mai 
mnltu  sau  mai  pucinn  ca  centru :  pregiu- 


rulu  foeidui,  pregiundu  casei,  pregiv 
ralu  cetatei,pregiuridumeu,pregităviu 
nostru,  etc.;  se  applica  mai  allessa  cn 
pr«positionea  in  sî  formedia  locationi 
adverbiali,  precumu  :  in  pregtvru  sau 
impregiuru,  giuru  in  pregiuru,  saa  pre- 
positioni  improprie,  precuma  :  in  pre- 
giw^lu  focului,  in  pregiurulu  casei,  in 
pregiurulu  cetatei,  in  pregiw^u  teu. 
in  pregiurulu  vostru;  si  ca  compasele  : 
d^in,  pre,  in,  prin,'deprin  :  arboriiă'in 
pregiurulu  casei.  locurUe  d'in  pregiu- 
rulu cetaiei,pr\npregiurulu  satului  paseu 
vitele,  vinide  de  prin  pregiurulu  oppidu- 
lui;  solele  de  prin  pregiuru  suni  pudnu 
populate:  vedi  si  giuru  si  impregiuru. 

*  PREGNANTE,  adj.,  praegnaM,  in- 
grecatu;  1.  proprie  despre  animali :  ca- 
pre pregnanţi ,  vacca  pregnante,  epe  pre- 
gnanţi; 2.  metaforice,  a)  despre  plante  : 
odii  arboriloru  sunt  pregnarUi;  6)  des- 
pre petre  si  alte  lucruri  :  petr'a  e  preg- 
nante, candu  agitata  face  se  se  audă  ^- 
ta  petra  in  intrulu  ei;  c)  în  genere,  tare 
plenu,  inflatu  :  sementie  pregnanţi  de 
lapte;  vipera  pregnante  de  venenu;  fusu 
pregnante  de  suptire  tortu;  espressiom 
pregnanţi  de  intellessu. 

*  PREGNANTIA,  a.  f.,(ît.  pregnaiia), 
stătu  de  pregnante  :  pregnantfa  om- 
loru,  planteloru.  muguriloru,  espressto- 
niloru;  cu  acellu-asi  intelles^a  si  for- 
mele :  a)  pregnatione,  s.  f.,=:praegBa- 
tloţ  ^)  pregnatu,  s.  m.,^praegi«tB8. 

*  PREGNATIONE  ,  pregnatu,  vedi 
pregnantia, 

*  PREGNAVU,-a,  adj.,  praeţnavui 
forte  gnnvu,  forte  activa. 

*  PREGBACILE,  adj.,  praegraelUit 
forte  gracile,  suptire. 

*  PREGRADARE,  v.,  prae^radar^ 
a  gradă  sau  merge  iaainte;  vedi  si  pre- 
gredere. 

*  PREGRANDE,  adj.,  praeţraidit; 
forte  grande. 

*  PREGRAVARE,  v.,  praegrararej 
a  prea  aggravă,  a  prea  iugreuonâ;  a  ap- 
pesă;  aassuprf. 

*  PBEQBAVE,  adj.,  praegraTlsj  for- 
te grave. 

*  PREGRAVIDU,^,  a4j.,  forte  jro- 
vidu. 


=y  Google 


PBE. 

•  FBEeBEDERE,  pregressi  si  pre- 
gressei,  pregressv,  t.,  praeţredl;  1.  a 
grade  sau  merge  inainte;  2.  a  appucă 
iatunte,  a  prevanf;  3.  a  iatrece,  a  se  â's- 
tioge. 

*  FfiEGRESSIONE,  s.  f.,prMsreail«, 
aotione  de  pregredere  :  nemţea  nu  se 

face  fora  pregreasxone  a  anei  cauae. 

•  PREQRESSţl.-a,  adj.  part.,  prw- 
sr«§ia8f  mersa  inainte. 

PREGDSTABE,  t.,  praetrnatare;  1.  a 
'gnstâ  d'in  ceva  inainte  ^  cineva;  2.  a 
bee  sau  manca  forte  piuinn  :  pregustaţi, 
nu  gustaţi,  neetanu  se  tnancati;  mai  ver- 
tosn  in  îoivoire&eaa.  a  se  pregustă :  abid 
m'offl  preguatfUu,  si  nt  lieai  cup'a  de  la 
gura;  pregustarea  dero,  ca  mâncare,  e 
mai  puănu  de  câtu  gustarea, 

PBEGUSTATIONE,  8.f.,(pr«efMta- 
tl«),  actione  de  a  preguslare. 

PREGUST ATORlU,-*oii"a,  adj.  a. , 
praeiţDsUtorţ  care  pregusta  :  pregusta- 
toriu  de  bucatte;  metaf.  pregustatori  de 
scientia;  pregustatoriu  allu  desjrenate- 
loru  vostre  plăceri;  —  la  imperatori,  la 
regi  ai  alte  persone  însemnate  pregusta- 
torii  aveau  unuo^ciuinsemnatu. 

PBEQDSTATtI,-a,  adj.  part.,  prae- 
gutatBs,  gnstatu  inainte;  puciau  gns- 
tatn. 

*FREâTFSABE,  v.,  praeKjpsare, 
a  gTp8&  inainte,  in  faciai 

^PBEGYPSATIONB,  9.  f.,  actione 
de  pregypsare. 

*  PEEGyPSATU,-»,  adj.  part.,  prae- 
ţjpiatDs,  gypsatu  in  facia. 

PREIENTE,  adj.  part.  pers.,  d'in 
ţreire,  vedi  si  pretenliosu.  M. 

PREIENTU,  (ai  priintia),  a.  f.,  pr»- 
rMtiia,  prosperltas,  calitate  si  actione 
de  preienie  :  n'au  plantde  pretenţia  in 
aeestu  pamerUu.  M. 

PKEIENTIOSU,-a,(sii>r«nctos«),  adj., 
prospei-(  Telix ,  faTens,  care  preiesce  : 
tetnpu  preientiosa  semenatweloru,  M. 

PBEINDICARE,  r.,  (it.  prelndican); 
aindioi  d'înaînte. 

PREINSCIENTIABE,  v.,  ainscientiă 
d'inalDte,  vedi  si  presdentiarc. 

PRBINTENDBRE,  v.,  (it.  prelnten- 
dere),  a  intende  d'inainte  sau  pre  d'in- 
ainte,  in  facia. 


PBE. 


743 


PBEmTONARE,T.,(itprelBt«iitre), 
a  intoD&  inainte,  a  incepe  a  intoni. 
*  PREIBE  (prin  assimilationea  lai  e  cu 
i,  priire),  v.,  (puelre),  prnflu«re,  bexe 
esse»  prospere  venire,  ţsudere;  proprie, 
a  merge  sau  di  înainte,  si  de  acf :  a 
merge  bene,  essi  bene,  a  prosperă  :  «• 
ceste  plante  preiescu  in  pamentu  areno- 
su,-=bene  Teninnt;  mai  vertosu  in  forma 
impersonale:  acestoru  plante  preiesce  a- 
ren'asau  in  arena,  gaudent  arena;  asia 
si :  nu  mi  preiesce  mancarea=:aa  mi  e 
favorabile,  nu  me  nutresce;  nu  ne 
preiesce  in  acesta  eîima ;  ee  mâncaţi  nu 
ve  preiesce;  temptdu  preiesce,  sau  nu  pre- 
iesce semenaiurdoru.  M. 

PREITOEIU,- (oria,  (si  priitoriu, 
vedi^eire),  care  preiesce,  vedi  si  preien~ 
tiosu.  M. 

PREITU,  priitura,  adj.  part.,  d^in 
preire.  M. 

PRE  J  ACERE,  prejacui,  pr^acutu,  v., 
praejaeere,  a  jac^  inainte,  in  facia. 

PREJACUTa,  adj.  part.,  d'in  pre- 
jacere. 

PBEJUDECABE  ai  prejuăiccre,  v., 
prnjndlcare;  1.  a  judică  inainte,  a  de- 
cide mai  inainte  prin  jndicat'a  aea  :  in- 
ainte  de  a  veni  la  judecătoria,  se  pre- 
judice  lucrulu  arbitrii;  2,  a  judecă  in- 
ainte de  a  conniţsce  lucrulu ,  a  si  face 
ana  opinione  fora  connoscentia  de  lucru; 
3.  a  fi  vettematorîu  :  celle  judicate  iritre 
doui  nu  pr^uăica  unui  allutre\le;ăed- 
sionea  vostra  prejudica  mie  si  multoru 
altoru'a. 

PREJUDECATA,  s.  f.,  vedi  preju- 
decaîu. 

PREJUDECATU  si  prejudicaiu,-a, 
adj. part,praeJadIeatB8,judecata  inainte: 
essittdu  evenimetOeUfru  pr^udecatu  de 
(o(i,— ca  s.  reale  m.  prejudeeatu,  si  f. 
pr«/Wec()^,7U(îîca^a,  opinione,  decisione 
preconceputa;  opinione  erratica. 

PEEJUDECE  si  prejuăice,  s.  m.,  ju- 
dicatoriu  ce  judica  inainte. 

PREJUDECIALEBiprf;Mdieia/e,  adj. 
praejnitlGlalt!^ ,  relatiru  la  prejudidu , 
1,  proprie :  muifa  prejudiciale];  2.  metaf. 
vettematoriu  :  intardiare  prejudiciale, 

PREJUDECIOSU  si  prejudiciosu.-a 
adj.,  (it.  pr«jDdlzio8*,  fr.  projadleleu) 


>y  Google 


IU 


FBE. 


pleon  de  prejaiădu  sau  de  prejudieie; 
1.  oare  are  prejudeeie,  supeistitioaii :  po- 
poru  prejudeeiosu;  2.  care  adânce  pre-  ' 
7u(Ieciu=damna,  vetteiBare:  mesurepre- 
judeciose  interessiloru  nostre. 

PREJTJDECm  si  pr^udieiu,  pl.-e, 
praejiidleliin,(ff.prriJodlee,it.pnEtiidl- 
ol«  81  pr«ţlti4lito);  1.  in  genere,  jude- 
cin  formatu  inaints  de  connoscenti'a  sau 
fora  connoecenti'a  lucrului ;  opinioue , 
mai  vertosu  opinioae  erratica,  preren> 
ticne,  superstitione  :  e  greu  a  desra- 
deeinâ  prejudedele  tieehie;  in  loeu  de 
eotmoscentie  reali,  ne  multiamimu  eu 
simple  prejudeeie;  2.  in  specie,  a)  juâ«- 
cin  sau  judecata  facnta  înaintea  altui 
judecia  ;  mainte  de  a  ae  preaentă  voue, 
acetisatulu  a  fostu  condemnatu  in  doue 
pr^udtcie;  b)  mai  vertoau,  cercetare  ju- 
deciaria  a  unei  cestione  secundaria  în- 
aintea cestionei  principale;  3.  metafo- 
rice, a^  ce  precede  unu'lucrusid'in  care 
sau  dupo  care  se  pote  judeca  sau  con- 
clude, essemplu,  precedente,  etc. :  dupo 
prejudedele  camerUoru  anteriori;  &>  ju- 
decata făcuta  înainte  detempu-,  e)  dam- 
na, (sau  dauna),  vettemare;pnnaee5<u 
procaseu  mi  s'au  addussu  mari  pr^w 
deeie  interesăUoru ;  aceste-a  nu  oâducw 
pr^udidu  neminui;  faca-se  UteruU*,  inse 
fora  prejudidulu  meu  sau  allu  easd 
meUe. 

PSEJUBABE,  V.,  (praejnrare);  a  juri 
înainte,  a  recită  juramentnlu  ce  aJtii  făcu 
si  repeta  apoi. 

PBEJURATIONE,  s.  f. ,  prnJDratl* , 
actîone  de  prejware  :  formula  de  pre' 
juratlone. 

PBEJURTJ,  yedi  pregiuru. 

•  PBELABERB,  prelapsi,  sî  prelap- 
sei,  pre2a^5U,T.,praelabl,aZa&e  sau  lu- 
brica, lunică  înainte ;  a  scapă,  a  se  stra- 
coră,  a  perf,  a  se  face  neredutu. 

PBELAMBIRE  si  prelampire.  v., 
prelambere ;  1.  a  Iambi  înainte ,  mai 
inainte;  2.  lambf  d'inainte,  in  facia,  prede- 
a  supr'a,  — de  acf ;  3.  a  attinge  a  pregu- 
stă, etc. 

*  PEELAPSlI,-a ,  adj.  part.,  prwla- 
pgas,  Innicatu  inainte. 

PRELARGn,-a,  adj.,  1.  prnlaiţDs, 
|ort«  larga;  mai  vertosu,  forte  larga  de 


PBB. 

m&na,  forte  liberale,  generosu,  munificn : 
prelarge  osp^ie,  2.  scrissu  despărţita : 
prţ  Zar^=ainple,  dUTose ,  ilof  dUMm  i 
a  vorbi  pre  largu,  a  descrie  tote  pre 
largu;  vedi  pre  si  largu. 

PRELASSATU,-»,  adj.part.,  1.  prae- 
laBgatD8,forte  Ia85()^ti=astenitn;  2.  pra»- 
lasatDg,  lassatu  înainte,  destensu  in- 
ainte. 

•PRELATIA,  s.'f.,(it  preUsla); 
demnitate  de  prdatu,  prelatura,  prima- 
tia. 

*  PBELATICnJ,-««,-a.adj.,  (itpre- 
latlelo,-ilo);  relativu  la  prelatu  :eoUegiu 
prdatidu,  demnUaleprelatida, 

*  PBELATIONE,  a.  f.,  prvUtfa,  (ÎL 
pretatlone,  fr.  prtilatloii);  1.  actione  de 
preferire,  preferentia,  ai  mai  vertosu, 
stare  de  a  S  preferitu;  2.  prioritate,  su- 
perioritate, si  in  specie,  superioritate  in 
ierarchi'a  ecclesiaetica ;  prelatia,  pre- 
latura. 

*  PBELATI  VU,-a,  adj.,  (it.  preUUro, 
fr.  pr^latir),  aptu  la  prdatione :  fUlu 
prelativu. 

*  PRELATORni,-for»fl,adj.8.,  prae- 
lator,  preferitoriu. 

*FRELATn,-a,  adj.part,,  praeut», 
(it.  prelato,  fr.  prelat):  1.  proprie,  pre- 
feritu :  morte  preUUa  deaonord;  2.  mai 
vertosu  inse  ca  subst.  personale,  unu 
prelatu  :  a)  snperiore ,  demnitariu  de 
prima  ordine;  6^  demnitariu  de  prima 
ordine  in  ierarchi'a  ecclesiastica  :  epi* 
BCopa,  metropolitu,  cardinariu,  etc. 

*  PBELATUBA,  s.  f.,  (it  prelata™, 
fr.  prâiatare);  demnitate  de  prelakt; 
superioritate,  prioritate. 

PRELAUABE,  v. ,  praelavar* ;  1.  a 
lauă  aau  spellă  inainte,  mai  inainte;  2.  a 
lauă  pre  d'inainte,  in  facia,  pre  de  a 
snpr'a;  3.  a  attinge  usioru,  vorbinda  de 
Ucide  :  undele  lene  se  preiau  pre  r^>ele 
inflorite. 

PBELAUTU,-»,  adj.part.,  praaUa- 
tas)  spellatu  io  facia  :  ripele  prektute  de 
bla»^  uncie;— înseşi  in  sensuln  ieforte 
lau^u^forte  magnificu,  munificu  :  pre- 
lăute  ospetie,  prelaiUi  convivi. 

*  PBELEGTIONE,  b.  f.,  praelectit} 
1.  actîone  de  prelegere :  mai  mtUte  pre- 
lectioni  alle  invetiatoriului  se  ceru ,  ea 


>y  Google 


FRK 

se  pota  unu  eopiî^  ine^nitorm  se  liga 
ctHHu  se  cade  una  bueeata  de  Ueiura; 
2.  si  ce  ««  prdege,  invetiatura  data,  es- 
plecatione  a  unei  leotione  :  preletiionea 
precede  inveUaiurei  unei  l^Hone. 

•PRELECT0KIU,-ft>rw,adj.8.,prie- 
I«rt«r,  care  preUge:  esplicatiuia,  inv»- 
tiatorin,  professoriu,  lectoria  ce  da  es- 
sempla  de  leasu  prin  prelegerea  sea. 

«  PBELEâAME.p].  ^eZe^amtne,- ce  se 
preUga,  (vedi  preUgare  sub  ].);  ce  se 
lega  d'inaÎDte,  in  facîa,  la  gUttu,  etc. 

•  PBELEGANlTJ,-o,  adj. ,  preleg*- 
seuB,  (d'iD  prelegere),  ce  i6legea,*u  coi- 
lege  mai  inainte  :  ave  preîeganie;  —  b. 
m.  reale,  preleganiu {mHu):=.Yiiin  fa- 
cntu  d'in  stnigari  ce  se  collegn  si  allegu 
mai  inaiote. 

PBBLEOÂI^,  T.,  I.  pneleKâre,  a)  a 
leg&iDaiDte,d'inainte,îitfacia,  iDcapita: 
aprelegă  cornele,  eod'a  vitei;  b)  in  ge- 
nere :  a  ieg&  unu  cs  cn  altu  ce;  a  legă 
strinsu  nnulu  cn  altnln ;  c)  a  legă  de 
ginra  in  pregiuru ,  a  infascicTă,  a  în- 
cinge; d)  metaf-,  a  legă,  incatenH,  far- 
mecă: 2.  praelefare,  a  ^ce  UOD  legatu 
ioainte,  a  face  legatu  cn  preceptione,  cn 
privilegiu.' 

•  PBELEOEBB,  prelessi  ai  prelessei; 
prclessu  si  prelectu,  t.,  praleţerAj  a  lege 
ioainte,  in  specie:  a  lege  inainte,  spre  a 
d&  essempla  de  bona  lectura,  ai  de  acf: 
a  esplici,  a  ioretii,  a  propone ,  a  face 
leetione,  a  fi  invetiatoriu,  profesaeriu. 

•  PRELEVARE,  T.,  (pr»leT«re,  it. 
prclerare,  fr.  prilerer);  alevă  sau  leuâ 
înainte ,  si  in  specie :  a  leuă ,  sau  oppri 
d'in  una  sumnia  una  parte,  cn  anticipa- 

'  tione. 

•  PRELIBABE,  t.,  prallbare;  a  IM, 
sau  gustă  înainte,  si  de  acf  cu  tote  in- 
tellessele  ce  are  si  verbulu  pregustare. 

•  PRELIBATIONE,  s.  f.,  prnllbatlo» 
kctîone  de  prelihare. 

•  PRELIBAT0,-a,  adj.  part.,  pr»n- 
katna,  pregustata. 

•  PBELIMINAKIU,-a,  adj.,  (fr.  pr«- 
liralnalre,— d'inpre{tme);ce3eface,  dice 
tract^diaÎDaînte  de  aincepe  lucrnlu  prin- 
cipale :  discursu  preliminariu ,  cestione 
preliminaria,  negotiationi  preliminarie 
pentru  facerea  trattaftUm  de  pace;  si  ca 


PBE. 


74S 


subst.  reale  :  preliminaride  paeei ;  pre- 
liminariele  unei  calamitate  nu  pttfti  fi 
de  eătu  calamitose. 

*  PRELINERE,  i)re2tNui,  prâimtu , 
V,,  pTie]ineTe,annged'iaainte,  în  faeia, 
pre  de  a  snpr'a;  a  spoli. 

PRELINGESE,  prelinti  si  prelinsei, 
prelinsu,  T.,  prollngere,  prnUnbere, 
1.  proprie,  a  linge  inainte,  a  linge  mai 
înainte;  2.  a  linge  pre  d'inainte,  in  facia, 
pre  de  a  supr'a;  di  aci,  3.  a  attinge  u- 
sîorn  in  cursulu  sen;  vorbindn  de  uno 
licîdu,  a  cnrre  pre  longa,  mai  vertosn  ca 
refles.  :  ap'a  se  prdinge  pre  budiele  va- 
sului; vinidu  se  prelinge  precepulubu- 
/ei,-  lenele  unde  alle  ritdai  aeprelingu  pre 
ripele  aşternute  cu  irba  si  flori. 

«PRELINIRE,  T.,  prnilnere,  vedi 
prelinere. 

PRELIXSU,-a,  adj.  part.,  linsD  pre 
d'inainte, 

*  PRELOGARE,  V.,  prolccu-e,  apune, 
assediă  inainte:  organele  senstUui  sunt 
prelocate  in  facia. 

*PBELOCÎKE,  preloeui.prelocutu, 
V.,  prnioqal;  1. accesau locutf  inainte, 
a  Torbi  înaintea  altui-a;  2.  a  Torbl  mai 
inainte,  a  precoventă,  a  începe  a  vorbi; 
a  introduce,  a  face  introduotîooe  la  una 
oratione. 

*  PRELOCID,  3.  m.,  pl.-e,  (pr»l«- 
qnlnm)  prefatione;  vedi  si  prelocutione. 

'•PRELOCUTIONE.s.f.,  prnloeutio, 
actione  de  preloeere,  si  in  specie:  prefă' 
tione,   essordiu,  introductione  la  unu 


*  PBELOCUTU,-a,  adj.  part.,  pr»lo- 
ontnB,  vorbitu  înainte. 

PRELONGARB,  (si  prelttngare),  ai 
PRELONGIRE,  (si  prelungire),'escu, 
T.,prnl»ii?ure;  1.  aIungfforte;2.  alungi 
mai  multu  :  a  prelungi  unalinia,  a  pre- 
lungi vieti'a,  terminulu. 

PRELONQU,  (si  prelu*igu)ra,  pr»- 
lonfDH,  prea-longn,  forte  longn;  in  spe- 
cie ,  mai  longu  de  c&tu  latu  :  mese  pre- 
longe,  nasu  prelongu. 

*  PRELU,  pl.-e,  prelom,  {d'in  pre- 
mere),  storcutoria  san  storcutore;  instru- 
mentu  de  storsn,  de  appesatu  cu  potere, 
(eseu. 

PBELt]CERE,  T.,  prnliieere,  si 


>yGoog[c 


746 


PBS. 


PBELUCIBB,-e«cu,  t.,  pr»lii«we; 
l.alacf  i]iaiDbe,adocelaQiina  cuiva  în- 
ainte; 2.  a  IdcI  de  mai  iiiainte;  S.  a  iDci 
mai  tare,  a  se  distinge,  a  iotieee;  4.  a 
lucf  forte. 

PBELUCIDU.-a,  adj.,  pnelaeldas, 
forte  Indtn;  care  laoesce  mai  tare,  care 
ge  disting. 

FBELUCBABE,  prelumt  aipreluere- 
dw,  T.,  pr»p«rare,  elaborare^  esnrer- 
t«re,  a  trasformi  pria  lacrare  :  a  pre- 
luerâ  lamNuZ»,  a  prelucra  una  carie. 

*  PRELUDEBE,  prelvsi  si  prelusei, 
preiau,  V. ,  prnlndere,  a  lude,  a  cantâ 
sen  joc&  isainte,  mai  ioalnte;  a  face  in- 
oflpatQ,  proba  de  jocare,  de  cântare;  in 
genere,  a  începe,  a  face  inceputu  :  a 
prelude  in  nou'a  itUreprendere  eu  una 
mprudentia. 

*  PRELUDIU,  pl.-«,  (prvmdlani ,  it. 
prelidlo,  fr.  pr^lade);  1.  inceputa  de  cân- 
tare Bsn  de  jocare,  cercare  sau  proba  de 
cântare;  2.  in  specie :  a)  nna  fantasia  mn- 
sicale,  ce  seire  de  introductione  la  ana 
alta  bnccata  de  mnsioa ;  b)  buccata  de 
rnnsica  pentru  instrumente,  ce  serve  la 
ana  sjmphonia,  la  nna  melodrama,  etc.; 
S.  in  genere,  prmu  inceputu  la  veri-oe, 
prima  Încercare  la  nnn  lucru  âre-care  : 
ee  am  tUssu  peno  aei,  e  numai  preîuditdu 
edloru  ee  am  a  diee;  aedOionile  sunt 
preludiele  belleloru  âviU. 

FBELUMINABE,  t.,  (prulDuIgare;, 
a  Inmini  Înainte,  a  duce  lumina  Înainte. 

PBELDMINATU,-o,  adj.  part. ,  pr»- 
Invlutnii  luDiinatu  înainte. 

PRELUNGIRE,  prdungu,  vedi  '.pre- 
longare,  prelongu, 

*  FRELUSIONE,  s.  f.,  pralnslo,  ac- 
tione  de  preludere,  preludiu. 

*  PR£LUSU,-a,  adj.  part.,  preUsns, 
jocata,  «cantata,  cercatu  înainte. 

*  PRE^iIACEBABE,  t.,  pnBmaee- 
r«re,  a  macera  de  înainte,  mai  d'inainte. 

PBEHANDA  si  premandu,  pi.  pre~ 
mande,{i'iupremandarey,l.pTKmviia- 
tio,  pree«ptf«,  preeeptDm::=commaa- 
dn  datu  d'inainte,  mandata  datu  d'in- 
ainte, preceptu,in8tnictione,etc.;  2. di- 
laţi», procr«stlBatlo=ammanare,  intar- 
dîare,  perderedetampu,negligentia,  pre- 
get», etc.;3.ipeelet,prBtextas,prete8tn, 


PBB; 

menţiona,  unamagire,  etc.,  4.  prMklti, 
prtBbeRda,  re4ditaB=::Tenitu ,  si  in  spe- 
cie, venitulu  nnni  parochu,  unei  baserica, 
ce  ee  da  pentru  preutu,  pentru  interti- 
nerea  basericei,  dare,  contributione.  etc, 
— In  acestu  d'in  urma  sensn  premanda, 
pote  fi  si  în  locn  de  premenda,  oorrapta 
d'in  prdtenda;  vedi  prd>enda. 

PREM:AKDARE,7.,  l.  prnund«n , 
a  mandi  d'inainte,  mai  înainte;  2.  me- 
taforice, a)  diirerre,  prAerastlnare,  a  am- 
masâ,  a  intardiă ,  &  lassi  de  a^  ^r« 
mftne  ;  nu  se  premanâapre  a  doWa  di, 
pre  alta  di,  ee  se  eade  a  faee  astadi; 
ee  tot»  premandati,  si  nu  decideţi  mai 
currendu;  b)  nefllgtn,  liiterMittere>  a 
neglege,  a  nu  face,  a  di  uitarei  onu  la- 
cra, a  d&  la  una  parte,  a  nu  lai  in  con- 
BÎderatîone,  etc.;  c)  p^texerei  pne- 
tendere,  speeloa  prMbere*  praaseferre; 
Inftaeare»  etc.;  aincurcâ,  ingani  addeve- 
rulu,  a  menM,  aammagi,  a  preude  oclîi 
cu  lucruri  speciose,  cu  mentioni,  cn  pro- 
teste. ' 

PREMANDATIONE,  s.  f.,p«e««ii- 
dftti« ,  proerjiBtlnjitl»,  etc,  actione  de 
premandare. 

PBEMANDATORIU.-tofKi,  adj.  a., 
pnemmadsns,  pr»«rasUnaU|  etc.;  care 
premanda. 

FREMANDATU,-a,  adj.  part.,  prae- 
uandatDif  pMflrasttsâtBS,  dlUtai. 

*  PREMATURARE  si  premahirire, 
(prienatorare  si  praernatnrescere);  1.  a 
mfUurâ  SBQ  maturi  de  înainte;  2.  ca  mai 
desn  inse,  a  prea-maturi,  aprea-raaturf, 
a  matnr&  sau  maturi  forte,  applioatn  mai 
vertosu  in  forma  participiale :  prema^»- 
ratu,  prematuritu  :  intreprenăere  pre^ 
utaiurata,  inceputu  prematuratu;  aeme- 
naiure  premaiurate;  desvoltare  a  spiri- 
tului prematwata,  grâneprematurite  m 
erescerea  loru. 

*  PREMATUR  ATU, -a,  adj.  part, 
praematnraB. 

*  PRBMATURITATE,  s.  f.,  calitate 
sau  stătu  de  prematuru :  pramaturitatea 
pomdoru,  intelUgentiei. 

*PREJIATURITU,-a,adj.  part.,  pne- 
mitBtafl. 

*  FBEMATURD,-(i,  adj.,  pruMti- 
nis ,  1.  forte  maturu :  perne  ţnmature; 


yCOOglC 


PBE. 

eons^e  prematvre;  mente  prematura ; 
2.  maturu  inainte  de  tempn,  fora  tempa : 
betranetie  premature;  ierttaprematvra; 
desvoUareaprematta-a&spirituluievdte- 
matoria  spiritulm  ensusi. 

•  PBEMEDITAEE,  v.,  prMaedltmrl, 
(fr.  prâMidlt«r);  a  medita  a8upr*a  unui 
Incni  peoo  a  nu  In  esseontă,  a  proiectă, 
a  precDgită  :  omu  care  premedita  una 
crime,  una  ifudlatione,  unaruina,  una 
airsa  eaptiosa. 

•  PEEMEDITATIONE ,  s.  f-,  pr««- 
nediUtlo,  (fr.  prAmidlUUou);  actione 
de  premeditare,  precogitare,  cogitare  in- 
ainte de  a  lucră :  erime  comissa  eupre- 
meditatione,  ueâderea  eu  premeditatione 
este  unu  assaainatu ;  fora  premedita- 
tione, este  unu  ommoru;  dwpo  legile  no- 
stre,  premeditationea  la  crimine  trage 
cu  sene  aggravarea  penaUtatei. 

*PEE^EDITATU,-a,  adj.  part.,  pm- 
Di«dlUtiiEi|  (fr.  pvtmiilti),  precogitătu  : 
plami  premeditatu;  ealvamia,  aeiione, 
mme.  insulia  premeditata. 

•  PKEMENTE,  adj.  part.  prea.,  pre- 
nans,  (it.  premente);  ewe  preme :  mas$a 
premente,  fortia  premenie ;  epUndrupre- 
mente  in  maehina. 

•PEEMEEE,  preimi,  premutu;  si 
presai  sau  pregaei,  pressu,  t.,  prenere, 
(it.  premere,  fr.  presser  :=  preaaare) ; 
1.  proprie,  a  appesă,  a  se  lassă  grea,  a 
cs1cÂ,astringe,  astorce,  aimpinge,eto. : 
şpcaiatele  mianme  preasera  la  yei^uri 
prtmtii  sei;  din  nebăgare  de  tema  co- 
piSuIu  prease  cu  pettorulu  unu  aerpe; 
eaUU  premu  frinele  eu  dentii;  /"^ele 
premu  ugerele  vaccUoru  celle  plene  de 
lapte;  cu  vertose  mâni  erotdu  preme  si 
suggruma  monştrii  de  şerpi;  2.  meta- 
forice, si  in  Bpecie:a^  aattiDge,  a  trece 
pre  longa :  navile  premu  coatele  mâr it ; 
h)  a  tina  strinsQ,  a  appncă,  a  stringe: 
cedrii  premu  frende  focosiloru  etdli ; 
c)  despre  locuri:  a  calcă,  a  aedâ,  a  stă, 
a  ee  pune ,  a  occapă ;  d)  a  coperi,  infa- 
Bcioră,  ageoDiupamentulu  preme  teaim' 
rele  avarihru ;  teuere  frondie  prwnu 
templele  podtdm;  e)  a  formă  prin  appe- 
sare  Bau  storcere,  si  in  genere,  aformă: 
pastorii  de  oui  pr&nu  laptele  inthia- 
gatu ;  f)  a  stringe  de  aprope,  a  strimp- 


PltB. 


7« 


toră,  a  urmări :  inimici  i_ 
meau  eu  auăaeia  mie'a  noatra  i 
venatorii  prenm  fer'a  de  t6te  partUe; 
g)  a  incarcă,  a  ingreonă :  vaai  preaae  eu 
merci  aăjungu  in  portu;  presai  de  greu- 
tatea armelom;  aonmu  greu  premea  oclH 
dormitoriului;  h)  a  intyparf,  a  lassă  ur- 
ma, a  infige  :  bcwharulu  presse  apat'a 
afundu  in  pepMu  neferi(kt«i  muliere ; 
vesti ffie  de  fere  presse  in  arena:  i)  a 
lassă  in  diosu,  in  specie:  apune,  aplantă, 
a  implanta;  a  dă  diosu,  a  «ilcă  la  pa- 
mentu;  a  strioge :  a  prţpne  gvitvAu  eu 
laau ,  a  preme  pre  cineva  in  hrade; 
si  in  specie:  a)  a  tin6  pre  locn,  a  opprf, 
a  cnrmă,  a  infrenă,  a  margini,  etc. :  a 
preme  aangele,  ap'a  in  cursulu  hru ;  a 
preme  frenelecăllului;  aprememerstdu, 
vori'a,  vocea,  gemdele;  ^)  a  scnrtă,  pres- 
cDFtă,  stringe,  etc.,  vorbindu  de  stjlu; 
k)  iu  sensQ  ideale,  a  appeiă,  a  storce, 
a  stringe ,  a  incarcă ,  insarcină,  ingreo- 
nă, iucommodi,  snpperă,  persecută,  nr- 
marî,  a  ascunde,  ainnecă,  etc.  -.neceasi- 
tate  urgente  ne  preme  de  la  spate ;  mari 
ietorie  premu  pre  densulu ;  preasi  de  ne- 
volia,  caută  se  facemu  asii ;  a  preme  eu 
amm^tiari,  cu  torture,  eonfeasionea 
erimineloru;  a  preme  in  peptu  spcnm'a, 
urr'a,  meni'a,  iueeuri'a;  si  in  specie :  a 
reduce,  stringe,  Îndesă,  scurtă,  micu- 
sioră,  etc. :  a  preme  celle  in/late  si  su- 
perflue. 

FBEMEBGEBE,  premersi  Bipremer- 
sei,  premerau,  t.,  praelre^  prBeenrreni 
s  merge  inainte,  a  precede,  a  pre- 
cnrre. 

PSEMBRaUTOKIU, -iorio,  adj.  b.. 
praecnrior;  care  premerge  oniva,  în- 
ainte mergiOoriu. 

FBEKEB8U,-a,  adj.  part.,  mersa  in- 
ainte. 

*  PREMIANTE,  adj.  part.  preş.,  pwe- 
mfaiiB,  (it.  premiante),  care  premia,  da 
premM :  premiatuîuaeeepta  premie  de  la 
ţo'emiante. 

"  PREMIAKE,  T.,  (it.  prevUn);  a 
dă  premiu,  a  onoră  cu  premiu,  a  remu- 
nera :  \a  premia  lucratorii  dupo  îueru ; 
labori  bme  premiate;  a'aupremiatu  toH 
studenţii  ee  s'au  distinsu  prm  studiu  ri 
bona  portare;  a  premia  ceUe  maiboiu 


>yGoog[c 


748 PBE. 

ă'in  tote  operile  litterarie,  artittiee,  sci- 
entifice. 

*  PBEMIATIOlfE,  8.  f.,  (it.  premia- 
Blone),  actione  de  a  premiare 

*  PREMUTORIU, -(ona,  adj.  8., 
(praenlKtort  it.  premlntore);  carepre- 
mia :  Domnedieu  e  aaprcmulu  premiato- 
riu  alia  totoru  fapteloru  nostre. 

*  PREMIATU,-a,  adj.  part.,  (it.  pre- 
■l>to),  onorata  ca  premiu :  şcolari  pre- 
miaţi; opera  premiata. 

*  PREMITIA,  s.  f.,  vedi  primitia. 

*  PREMIN^TRARE,  v.,  praeMinl- 
stnre;  1.  a  properă  spre  &  Bem'  coiva  ; 
2.  a  offert. 

•PREMINISTRU,-a,  adj.  s.,  pr»e- 
mlnlster;  1.  ministru  pref-edente  altui 
ministrn ;  2.  forte  dispuan  a  servf  ai  in- 
detoră ;  aervn,  servitorin  umile  ai  is- 
TOtatu. 

*  PREMISSA,  3.  f.,  vedi  premisiu. 

*  PREMISSIONE,  a.  f.,  (it.  pranils- 
Btoie),  actione  de  a  premittere. 

*  PREMISSUj-B,  adj.  part.,praemh- 
sDB,  (compara  si  it.  premUso,-»,  fr.  pr«- 
mlsge);  1.  in  genere  :  militarii  prsmisM 
ia  aodlu  locu;  ăonurile  prcmisse;  celle 
premisse  voru  face  se  se  intellega  bene 
edle  ee  am  se  dtcu;  2.  in  specie,  pre- 
missa,  s.  t.,  {anbiateillege  propositione), 
nn'a  dia  celle  done  propositioni  alle  n- 
nui  ayllogismu  in  forma,  d'in  cari  ae 
trage  a  trei'a  propoaitioue  nomita  con> 
secentia  :  <nne  c^mitie  premissde  nu 
pote  se  nu  admitta  conseeenti'a  loru; 
deeo  negi  una  premiesa  sau  amendoue 
premissele,  caută  se  negi  si  conseeenti'a; 
cu  tote  aceste-a  conseeenti'a  pole  ^addeve- 
rata,  fora  ca  premissele  se  fia  totu  asia; 
d'in  premisse  addeverate  inco  se  polu 
trage  consecfntie  false. 

*  PRKMITE,  adj.,  pracrnltlu  ,  forte 
mite. 

*  PEEMITTERE,  premisisi  premisei, 
premissu,  T.,  praemlttere;  1.  a  mUte  în- 
ainte: apremiV^entin^iu,  legioni,callari: 
2.  a  pune  înainte,  a  prepune,  a  face  mai 
înainte,  ai  in  apecie,  a  dice  mai  înainte : 
peno  a  nu  intră  in  materi'i,  me  rndu  ne- 
volitu  a  prcmitte  câteva  observationi  ne- 
eeaaarie  la  intellessulu  celloru  ce  am  a 
spune. 


PEE^ 

*  PREMITD,  (Bi/»re»»rf«),'8.m.,  (ii 
premlts),  pressiscoB,  actione  si  resni- 
latn  alia  actionei  de  premere :  premituiu 
dorului  pre  peptu. 

PREMIU,pl.-e,pra«m)iiin,(it.preiiiIa), 
ce  ara  cineva  înainte  sau  mai  presoso 
de  altii :  1.  in  genere,  privilegia,  snpe- 
rioritate,  prioritate,  dietinctlone  ,  pre- 
eminentia,  etc.  (fr.  afanta^e):  a  se  bue- 
ettră  de  tote  premiele  fortunei,  positio- 
ttei,  educatioriei;  premiele  aecordate  de 
lege;  mai  Vertosu,  pr^da  -.premie  opime 
storse  de  la  invinsi;  2,  prin  me^fore,  fo- 
losn,  castigu ;  ai  mai  vertoau :  recom- 
pensa, remufleratione,  dam  făcuta,  ono- 
rariu datu  pentru  diatinctione  :  cere 
veri-ce  ăaru  si  premiu  de  la  mene;  legUt 
propunu  premie  virtutiloru  si  suppUde 
vitieloru;  cumari  premie  attrage  in  par- 
tea sea  pre  adversari;  a  propune,  a  de- 
cerne, a  dă  unu  premiu,  a  obţine  prt- 
mialu;  premiele  se  mesura  dupo  meritii* 
fapteloru;  asia  la  şcolari  se  da  jtremialii 
antăniu  cu  corona .  premiulu  antăni* 
foracorona;  premiulu  alludoile,  siehiaru 
premialu  allutreile;apropurie  maimiJie 
premie  de  differiie  valori. 

*  PREMODERARE,  v.,  praenadf- 
rarl,  a  moderi  de  înainte,  a  direge  si 
mesori  de  înainte,  a  prescrie. 

*  PREMODaLARE,  v.,  (praem»*!- 
lari),  a  modulă  d'inainte,  a  regulă  dup«. 

♦PREMOLIRE,  V.,  praemollrl.  » 
moli  sau  pară  d'inainte,  a  luă  dMoaiate 
totemesurele,afaced'iuaînte  toţi  paasii 
pentni  BDCcesuIu  unui  lucru. 

PREMOLE,  adj.,  praernollls,  forte 
molie. 

PREMOLLÎARE  ai  premoUire,  v. , 
praeniollIre,amolliăsau  m ol If  dinainte, 
fig.  a  îmblandf,  îndulci  d'inainte. 

*  PREMONERE,  premonui,  prem- 
nutu  si  premonitu,  v.,  praemoiiere;  1-  ■■> 
genere,  a  moni  d'inainte,  a  spone  si  in* 
vetiâ  de  înainte,  a  prescrie, — 2.  in  spe- 
cie :  a  prenuntiâ,  a.  predice,  a  spune  de 
inainte  celle  venitorie. 

*  PREMONITIONE,  a.  f. ,  praem»- 
nitio,  actione  de  premonere. 

•PREMONITOEIU.-tona,  adj.  e-- 
praemonitor  ai  praemonitorlas,  caref^ 
mone  sau  serve  a  premonere. 


y,  Google 


PRE. 

'  PREMOUITU  ,  si  prtmonutura , 
adj.  part.,  prnmonltDs,  ioainte  monitu. 

*  PREMONSTRASE,  premostrare  si 
i»'emwsf»-a*-e,T.,prKmoB8trnr6}l.amon- 
stră  in&inte,  de  inaiote;  2.  in  specie:  a 
predice,  prenunUă,  profetisă. 

*  PKEMOKDERE ,  premorsi,  si  pre- 
morsei,  prernorsu,  v.,  pr^morâere^amor- 
ăe  sau  musca  înainte,  d'inainte,  in  facîa; 
si  de  aci :  a  leuă  buccat'a,  a  piscfi,  a  in- 
cepe,  a  strică  integritatea. 

•PBEMORIRE.,  V.,  praemorl;  1.  a 
mori  iaainte,  mai  Înainte  de  altulu;  2.  a 
mori  înainte  de  tempu;  prea  de  tempnriu; 
3.  metaf.,  a  deperf,  ammortf. 

*  PREMORSU,-a,  adj.  part.,  prnmDf 
SBB,  muscatu  înainte  sau  de  inaiute. 

*  PREMUNIBE,  y.,  pruniDiilre,  (fr. 
pr^mnnir),  a  munî  de  Înainte,  a  prepară 
de  înainte  celle  necessarie :  incontr'a  fri- 
gului caută  se  te  premunesci  cu  vestimente 
si  locuentie  caldurose;  contr'a  fometei 
premuncsce-te  cw  provisioni  de  reserva; 
premuniti-ve  contra  tote  nevolieîe. 

*  PEEMUOTTIONE,  s.  f.,  pr»mBiil- 
tU,  (fr.prâiauiiltioD);actîoDede2'refiiu- 
tiire;  in  specie,  figura  de  retorica,  prin 
care  oratoriuln  prepara  pre  auditori  la 
una  propOBitîone  ce  i  ar  attiuge,  d^co 
s'ar  â  emissu  in  modu  abruptu. 

*  PREMUTU.-d,  adj.  part.,  presHus, 
vedi  pressu. 

•PRENARRARE,  t.,  priBnarr«re; 
a  narră  înainte,  mai  Înainte. 

•PRENATARE,  si  prenotare,  v., 
praBBatare;  1.  a  innotă  înainte;  2.  ain- 
notă  pre  loagamavileprenataprelonga 
ripe. 

*  PRENAVIGARE,  t.,  praenBTieareî 
1.  a  naviga  înainte;  2.  mai  vertosu,  a 
naviga  pre  longa,  a  trece,  percurre  na- 
vigandu. 

PRENDEEE,  si  i>rindere,  prensi  ai 
prensei,  prensu,  v.,  proheudere  si  pren- 
dere,  (ît.  premiere,  iap.  port.  prenderţ 
prov.  fr.  prendre) ,  inae  eoventulu  ro- 
manescu  are  una  esteosione  de  intel- 
lessu,  care  coprende  al  parte  d'in  intel- 
leasniu  classiceloru  :  compre1ieiid(«re,  de- 
prehendere,  ba  înco  si  parte  d'iu  intel- 
le&sulu  classiceloru  :  ciipere,  oonetpere, 
per«Ipere,cumn  si,  infine, parte d'inin- 


PtlE. 


749 


tellessuln  classiceloru:  eonnecteref  al- 
llgiire,  Jnuirere.  adJiiDţere;  llger«,  affl- 
ţere;  soere,  aâgnere,  eoDenere;baereret 
adhaerere;  ■gglnlliiare,  cftBglutlnar«ţ 
coagulare,  eonoresoere,  congelare;  11- 
eere,  deoere,  poise  Ueri,  etc.;  I.  ca  trans. 
A.  proprie,  1.  a  appucă  cuana  mâna  sau 
amendoue  mănule  :  cu  una  mana  voi 
prendeti  piî'a  mat  bene  de  câtu  ua  po- 
temu  noi  prende  cu  amendoue  măm^ , 
căutaţi  de  prendeti  passerellele  scăpate 
d'in  cavi' a;  prendeti  ccUusi'a  de  coda; 
eopiUii  si  petrecu  prendendu  musce  si 
alte  insecte;  nu  caută  se  prendi  aUnne, 
co  te  impungu  eu  actdu  seu ;  prensera 
bouii  si  i  puseră  la  jugu ;  prendeti  doui 
calU  sii puneţi  la  traesura;  in  acellu 
jocu  unii  fugu ,  emo  alţii  allerga  dupo 
densii  ca  se  i  aăjanga  si  se  i  prenda; 
totu  eorpulu  teu  e  numai  unu  vulnu,  si 
nu  sciu  de  unde  se  te  prendu,  ca  se  nu 
te  supperu;  d'in  aiâii  assistenti  nu  potu 
prende  unulu,  care  se  merga  cu  mene 
ea  marturu; — candu  nu  se  prende  cera 
in  totu,  ei  numai  in  parte,  ac^sta-a  se 
«spreme  c\^de:  a  prende  pre  cineva  de 
vestimentu,  de  nasu,  ăe  capu,  de  peru, 
de  gâttu,  de  mâna,  de  peptu ;  a  prende 
caliulu  de  urerhia ;  prendemu  boulu,  a- 
rietele,  capr'a  de  carne;  prendemu  vasele 
de  torte,  instrumentele  de  manuchie; — in 
specie :  a  prende  pre  cineva  in  cbora,  a 
se  prende  in  chora  ;  ca  se  joce  chor'a  si 
alte  jocuri  romanesei,se  prenăuuniicu 
alţii  de  mâna;  de  ce  nu  prendeti  fetele 
inchora?  fetele  se  prendu  intre  fete,  co-ci 
le  e  rosine  se  se  prenda  intre  juni ;  pro- 
verb, teaiprensu  in  chora,  cautasejoci; 
— 2.  a  appucă  nu  numai  cu  mân'a,  ci  si 
ca  altu  ceva,  cu  unu  Instrumenta  mai 
vertoau,  a)  în  genere :  pescii  se  prendu 
ctt  plessi  si  cu  alte  instrumenie;  soridi 
se  prendu  cu  curse ;  prendemu  focu,  car- 
boni,  cu  forcipile;  omenii  prendu  pas- 
seri  cu  laciele,  prendu  animali  selba- 
tice  ctt  câni,  cu  arme;  potemu  prejide 
ceva  cu  dentii.  cu  bradele ;  callii,  iotiii 
se  j)rendu  eu  funi,  etc,  h)  în  specie 
a)  a  venă :  a  ţirende  pesd  =  a  pescui ; 
a  prende  cancri,  brosce  testose ;  septe- 
man'a  acesta-a  pescarii  nu  au  prensu 
nemiea;  a  prende  liepuri,  capriore,  wm 


=y  Google 


?S6 


FBG. 


urau,  mai  nmîti  lupi;  venatorii  nu  au 
prensu  niă  una  passere  de  mâncare , 
ăero  au  prensu  mulţi  corbi;  nuseprendu 
aaiâ  ratiele  selbatice;  cu  greu  se  prendu 
gâseele  aelbaiiee ;  fi)  despre  lucmri  si 
persane  inimice,  a)  mal  raru  despre 
îucruri :  a  prende  una  cetate,  una  forţa- 
refta,  etc,  incare  sensu  intra  de  regula 
oompositulu  coprendere;  ^')  forte  desa 
inse  ei  elegante  despre  persone;în  acea 
iataUa  miUti  d'in  ai  noştri  perira  parte 
uemi,  parte  prensi;  a  scambâ  prensii 
in  beUu;  una  eeta  de  eallarifuiramisaa 
spre  a  prende  câţiva  d'in  inimici ,  dero 
nu  potuprende  nici  unidu ;  ^)  forte  desu 
de  assemine  si  elegante,  despre  locuri, 
in  sensula  materiale  de  oceupare,  (vedi 
mai  la  valle  sensnlu  awlogu  ideale) :  tote 
scaunele  sunt  prenae;  au  venitu  aUii 
mai  inainte  si  au  prensu  tote  locurile 
bone  cdle  d&igentiei;  ai  nostriprensesse 
bona  positioneinfaci'a  armateiinimice; 
primii  veniţi  prendu  celle  mai  bone  si 
eoounode  scaune;  prende  si  tu  loeu  unde 
poti ;  tote  aceste  seccature  de  vestimente 
rupte  prendu  locu  in  desertu  si  forafo- 
losu;  —  in  sensn  metaforica,'  a  prende 
îoeu^  fi  bonn,  a  contribui,  a  serrf,  si 
dfl  acf :  a  arâ  effecl;n,aprodnoeflffectuln 
doritn,  (vedi  si  mai  diosu  a  prende  bene) ; 
vorb'a  lui  a  prensu  loeu  si  m'a  adjuta^ 
forte  nutltu;  vorb'a  ceUui  potente  prende 
locu  la  toH  si  totu  de  a  un'a ;  acestu  eu- 
nisioru  prende  locuimporta^  injoetdu 
mac/tinei;  aceatu  adaussu  nu  prende 
heu  in  aetione,  d  e  numai  unu  prisosu 
incwcatoriu ;  inse  :  prende  numai  locu 
=:nu  face  nemica,  nu  contribue,  nn  ad- 
juta  intra  nemica;— S)  despre  persone 
culpabili  sau  accnaate,  cumu  si  despre 
animali  stricatorie,  a  arrestă:j»-etMera 
si  dusaera  pre'Christu  la  archiereu;  nu- 
mai dupo  lupta  aangeroaa  se  potura 
prende  latronii ;  prendett  furulu  si  Iu 
pundi  la  im^iaore;  de  mulfu  âmila  ei 
fugari,  fora  ae  i  pata  prende ;  de  Iu  voru 
prende,  au  se  Iu  spendure  ntyudieatu; 
a  tini  inehi8e,nemaneate  si  nebeutevi- 
,  tâe  prense  in  terrih'a  satului;  s'au 
prensu  turmde  arrendatoriului  in  ae- 
menaturel*  sateaniloru;  de  ce  mi-ai 
prensu  si  tini  caUtdu,  forase  tifiastri- 


P^^ 

eatu  eeva?  3.  despre  animali,  cari  appnca 
pred'a  cn  unghiele  sau  ca  alte  mediloce : 
eaimiele  prendu  aorid;  şerpii  prendu  si 
devora  brosee;  pescvimaimari  pren(U*8i 
devora  pre  celli  mai  miâ;  tkdpea,  ee 
dorme  muUu,  nu  prende  galiine ;  pa- 
ianginuluprende  musce  in  pandiele  selle; 
ce  de  musce  s'au  prensu  in  adelepaian- 
ginidui ;  pescele  prende  adesea  si  und- 
ntdu  cu  buecatelVa  de  carne  tCin  eilu ; 
aunt  catusie  venatorie ,  cari  prendu  tiu 
mimai  sorid,  d  si  paaserdle;  cânii  le- 
purari  prendu  Iepuri;— B.  metaforice, 
1.  a  supprende,  a  appucă  in  moda  im- 
provistu,  a  appucâ  in  fapta,  &  oppri  in 
cnisu,  etc,  a)  in  genere :  forturiaprense 
navea  in  mediitlu  mard ;  noptea  pren- 
sesae  pre  bieţii  callatori  in  mediloa^ 
desertului ;  latronii,  ce  specfdau  in  pă- 
dure, soriră  de  ne  prensera  si  ne  des- 
poliara ;  au  prensu  serissorile  secrete, 
au  prensu  si  nuntit  ee  le  addueeau;  ne 
va  prende  air'a  in  poxiwea  infeiiaia  de 
facutori  de  relle;  b)  in  specie,  a  sup- 
prende ceva  sau  pre  cineva  culpabile,  a 
prende  in  âagrante  delictu,  a  convin- 
ge, etc. :  a  prende  pre  dneva  cu  mâna 
in  saceu,  in  punga ;  a  prende  pre  dne- 
va cu  mentioni,  cu  intrige ;  a  luprende 
furandu,  conspirandu;  a  prende  pre 
conspiratori  si  conspirationea  loru;  a 
se  prende  in  vorba,  in  covente ;  prov.  a 
prende  eu  mesur'a,  cu  lUr'a  mica^m 
prende  cu  mentioni,  c«  tn^eUaftont,  etc.; 
— mai  vertosu :  unu  barbatu  si  prende 
mulierea  cu  altulu,  preeumu  si  mulierea 
si  pote  prende  harhatulu  eu  aWa;  absol 
a  prende,  afi  prensu;  eşti  prensu,  prov. 
eşti  prertau  de  capu  si  de  peftor«=esti 
deplinu  convinsa  de  culpabilitate,  n'ai 
in  cotrău  scapă;— 2.  u  captivă,  farmică, 
seduce,  ammagf,  etc.:  formosetieie  d 
numeprendu.  numiprenduodii;preusu 
si  ammetitu  de  gratiele  dineloru;  eol- 
lulu  teu  nu  prende  odii  prin  formose- 
tia;  asia  mai  allessa:  a  prende  odulu, 
odii;  a  prende  deodi;  odulu  prende, 
odulu  se  prende,  nu  mi  se  ptindu  o- 
cUi,  etc,  cu  differite  grade  de  energia 
a  intellessului:  nu  mi  se  prendu  odii 
pre  ned  un'a  d't'n  aceste  formosdie,  si : 
ned  un'a  d'in  aceste  formoseiie  nu  m 


.yGooglc 


prendu  oclii;  absol.  a  prende^:&  am- 
niagf,  ase  prende=a  se  ammagf: nu 
me  mai  prendi,  nu  mai  poţi  prende  ned 
copiilii;  dnes'aprensH  una  data,  nu  se 
mai  prende  a  dou'a  ora ;  3.  a  precepe 
cu  sensulu  esternu  sau  internu  :  a)  io 
genere  :  n'am  potutu  prende  ned  una 
vorba  d'in  cella  spuae;  n'am  prensu 
nemţea  ^i*  ce  a  vorbitu ;  veniţi  mai  a- 
prope,  dico  vreţi  ae  prendeti  ceva  d'in 
eonversaHonea  loru;  campulu  ae  inten- 
dea  eâtu  prende  oclulu  cellu  mai  agera; 
uredtt'a  nu  potebene  prende  şanurile 
nea  prea  gravi,  ned  prea  acute ;  b)  in 
specie :  a)  a  coprende  cu  mentea,  a  in- 
tellege,  precepe,  mai  allessu  la  Macedo- 
români :  prendi  romanesce?  prendeti  lim- 
b'a  romanesca,  care  eusioradeprensttP 
nu  prendemu  inîelîessuJit  coventeloru, 
de  si  prendemu  forte  bene  aonulu  ace- 
storu  covente ;  p)  la  toţi  fiomănii  iuse, 
a')  in  genere  cu  intellessuln  de  a  leu& 
in  capu,  in  mente :  a  prende  sdre,  in~ 
vetiatura,  consiliu;  si  cu  de ;  a  nu  prende 
de  sdre ;  copiUu  ce  nu  prende  de  ned 
una  invetiatura  aparentiloru;  ^')  inspe- 
oie  CB  intellesaulu  de  a  computâ,  cal- 
culă, numerâ,  etc. :  »t4  ti  prendu  diu'a 
de  eri,  ea  di  intrega  de  lucru,  pentru  eo 
mi  ai  veniiu  in  prandiulu  mare  la  lu~ 
eru ;  de  eenu  mi  prendi  la  computu  si  ce 
mi  eşti  detoriu  de  mai  înainte  ?  asi&  lOtâ 
Tertosu  in  locutîonile :  a  prende  in  si- 
ma, in  computu,  a  nu  prende  in  sema ; 
d^ro  si  absol.  aste-a  se  prendu,  aeeUe-a 
nu  se  prendu;  prendu  aceate-a,  nu  prendu 
aeeUe-a ;  de  aci :  a  se  prende  =:  a  se 
trece,  a  se  potâ  :  ce  fad  tu,  se  prende 
tma  data,  dh-o  nu  se  prende  de  mai 
multe  ori ,  (vedi  si  mai  diosu :  a  se 
prende=Li  se  coTeni,  etc.);  4.  a  câşti- 
ga ,  a  trage  una  venitu ,  a  stringe  nnu 
venitu,  a  percepe  dliri,  a  se  folosi,  etc, 
a)  eâtu  ai  prensu  pre  calîulu  vendutu  ? 
n'am  prensu  mai  nemica,  abia  am  prensu 
ce  me  costă  pre  mene;  prende  multu,  pu- 
dnu  de  pre  mosior'a  sea;  d'in  remasele 
eontributioniloru  numaipotemu prende 
nemica ;  de  la  saline  tesaurulu  publieu 
prende  si  incassa  mari  summe;  estu 
tempu,  d'in  caua'a  seeeetd,  ahiă  au  poiutu 
la^eatinii  prende  sementi'a  băgata  in  pa- 


mentu;  b)  in  specie,  a  leuli  cu  mercede 
a  conduce,  a  auctoră :  a)  despre  persoue : 
a  prende  de  tempuriu  săpători  de  vinia; 
nt-  mi  am  prensu  inco  omeni  eu  bradete 
pentru  lucru  la  easeU  ee  am  a  edifică, 
am  prensu  pene  acumu  numai  măiestri; 
nti  potu  prende  unu  servitoriu,  unu  co- 
pitu  cumu  se  cade;  tote  speUaiores- 
sei e  spunu  co  siint  prense pre  mai  mtlfe 
diile;  carrutiari  prensi  eu  iun'a,  cwon- 
nulu;  neei  unulu  nu  se  prende  eu  lun'a, 
d  toii  ceru  se  se  prendacu  diu'a;  ^)âe- 
sp 'e  lucruri,  miii  vertosu  de  locuri,  Id- 
ca}»en,  etc. :  de  ce  ineepi  a  te  mută  fora 
se  ti  prendi  una  casa  ?  am  scrissu  ami^ 
cuivi  se  mi  prenda,  la  una  ospitaria, 
mai  muUe  camere,  si  mi  a  respunsu  co 
a  prensu  destuUe ;  tote  scauneiede  frotUe 
de  la  teatru  sunt  prense  de  abonaţi; 
prendeti  mai  multe  eamUie,  co-ct  câte 
aii  prensu,  nu  ne  voru  ineapi  pre  toţi; 
— de  aci  absol.  afiprensu=&  fi  occupatu, 
obligatu,  indetora^u ;  a  se  prende=^a  se 
obligă,  insarciuă,  etc.,  (vedi  mai  diosu 
sub  H.);  —  5.  aienâ,capitĂ,  propagi, 
immultf,  face,  contracti,  etc.,a)  in  genere: 
aprende  fHguri,  tusse,  gutturaria, — dif- 
feritu  de :  frigurile,  ^t4^rartu2«,  tuasea 
prende  pre  dne-va,  cari  se  esplica  prin 
celle  spuse  mai  susu;— a  prende  semen- 
tia  de  bonu  grânu;  nu  potemu  prende 
pord,  stupi;  fora  boni  tauri  nu  poH 
prende  bone  vUe  cornute;  cu  banni  se 
prendu  banni ; — a  prende  invetiu  reu; 
anevolia  te  desveti  de  retdu  invetiu  ee 
ai  prensu  una  data ;  b)  in  specie,  a.)  de- 
spre persone  si  alte  fiientie  sentitorie, 
a)  a  contractă,  a  capită  nna  dis^osi- 
tione,  applecare,  abitudine,  unu  iavetiu, 
una  calitate,  paasione,  etc.,  fia  rea :  a 
prende  ura,  pica,  menia,  ftaia,  greOa, 
aversione,  desgustu  eto.,  de  ceva  sau  de 
cineva;  ce  ati prensu atâlagretia de totu 
ce  e  dtdce  ?  vedeţi  se  nu  prenda  copShdu 
de  micu  ura  de  carte)  etc.,— mai  vertosn 
passione  :  a  prende  spaima,  frica,  eo- 
tremuru  :  calUi  prensera  spaima  d  se 
arruncara  cu  caTrutCa  in  rupe;  toţi  au 
prensu  frica,  tremura  d  fugu,  etc,  — 
inse  si :  spmm'a  prende  pre  luptători; 
fric'a  nu  pendepre  celli  animosi;  etc., 
eu  seoau  analoga,  ddro  si  diSeiitn,  care 


=y  Google 


ihi PHE. 

inse  se  esplica  d'iD  precedenţi;  aeiă  si : 
einem  ţrende  mirare,  A6ro  si  mai  desu : 
mirare  prende  pre  dnm :  nu  ne  prende 
mwarea,  de  ce  ve  prende  pre  voi  mira- 
re;— fia  bona  :  a  prende  gustu,  plăcere, 
volta  bona,  misericordia,  affectione,  com- 
paswme,  etc. :  faceţi  se  prenda  copilluîu 
fHaeere  si  gustu  de  invetiatura;  pren- 
danu  eompassione  si  de  luermi  tnant- 
mate;  câta  affectione  nu  prendu  venato- 
rii  de  armele  loru;  ^')  a  coDcepe,  a  Ini 
ca  sementia  aau  fetu  in  sene  :  epele  a- 
ceste-a  nii  prendu  de  nea  unu  armessariu; 
sunt  vacce  ce  prendu  in  data  de  reri-ce 
tfoiru;  abaol.  vaeca  sterpa,  ce  nu  prende 
neâ  inir'uim  annu;  si  despre  plante  : 
pamentulu  botm  prende  tota  sementi'a; 
aeeUu-asi  pomu  nu  prende  tnserte  de 
veri-ce  altu  pomu;  analogu,  d^ro  si  dif- 
feritu  :  aceUe-asi  inserte  nu  prendu  in 
toţi  pomii;  acea-asi  sementia  nx  prende 
bene  in  totu  geruUu  depamentu;  si  refl. 
semetUi'a  se  prende,  insertele  prea  tar- 
diupusenusepretidu;  aaîăsi:  aprende 
raăecina,  plantele  prendu  radedna,  si 
ieQ..arborelliise  prendu,  ebc.  (vedi  si  mai 
diosii);— ^)  despre  lucruri  inanimate,  a 
contracU  una  calitate :  tmtulu  a  prensu 
oăore  de  rand^;  asii  ai :  a  prende  CO' 
lore,  macedime,  pulbere;  vin^u  prende 
aerore,  odore  de  iute,  etc;  de  aci,  6.  in 
genere :  a  leuă,  capitâ,  face :  a  prende  po- 
tere;  callii  de  animosi  nu  prendu  carne 
pre  densii;  dero  si  de  reu  unu  omu  nu 
prende  carne  pre  densulu;  a  prende 
ehiagti ,  grassime ;  a  prende  suffletu 
sau  suffiare^a.  resufflă,  a  suiflâ;  dâro 
si  fig.  a  prende  suf^tu=  a  insufâeti  ,- 
a  prende  potere  materiale  sau  morale , 
BiÂ^axi: a prertde anima,  coragiu, nasu, 
cotediantia.  etc;  inse :  a  ai  prende  â- 
nim'a  cu  ceva,  eu  beuiura  sau  cu  mâncare 
=a  si  fortifică; — a  prende  limba,  gura, 
vorba,  etc.,  ca  sensu  generale  de  a  in- 
eepe  a  Torbf,  a  prende  coragiu  de  vorba; 
inse  si  cn  sensu  speciale :  a  prende  vorba 
eu  cweva=:a  se  prende  la  vorba  cu  eine- 
va=^  inoepe  rorba,  a  intră,  in  vorba,  a 
se  dă  la  Torba,  etc,  (vedi  si  mai  diosu  ; 
—  de  aci ,  7.  cu  sensu  si  mai  generale 
de  a  mcepe,  a  se  pune  pre  lucru,  a  se 
qipucÂ  de  lucrti,  a  se  dî  la  lucru  :  nu 


prende  a  face  nemica;  a  prensu  la  beutu; 
si  refies.  prendeti-ve  cu  ăentii  de  carte; 
fiendu  CO  nu  aveţi  ce  mancă  aWa,  pren- 
deti-ve de  memelliga;  prende-te  eu  totu 
dHnudensulu  de  acesta  măiestria;  8.  io 
sensuri  materiali,  d^ro  metaforice,  si 
mai  multn  sau  mai  pucinu  departatede 
sensul  ulu  originarîu :  a)  a  accatiă  :prM^ 
acestu  vestimentu  de  ceUu  umiu,  pren- 
deti  ceste  fiori  îa  peUeria,  de  urechia,  de 
peru;  si  refl.  spinii  se  prendu  de  vesti- 
mente;  plantde  părăsite  se  prendu  de 
alie  plante; b)  alegă,  irijugâ,acoD;ange, 
înnodă,  etc.  :  a  prende  vitide  tenere  de 
pari;  viti'a  se  prende  de  totu  preste  ee 
da;  a  prende  jundi  la  jugu ;  a  prende 
ladtdu,  ad'a,  funea  de  guitulu  cuiva;  a 
prende  doue  capUe  de  fune;  e)  a  infige, 
bagă,  bate,  e^tc. :  a  prende  scandur'aat 
mai  multe  cunie  de  (dta  scândura;  prenât 
toţi  nasturii  vestei;  d)  a  lepi,  aggluti- 
a&,  etc.  :  a  prende  cu  coca  folitie  unm 
fasddu;  passerea  se  prende  nu  numai 
cu  Iade,  d  muUe  passeri  se  prendu  de 
lemne  viscute;  ni  s'au  prensu  pefiorde 
de  scandurele  unse  cu  ceva  glutinosu; 
e)  a  cose  :  prende  mâniede  la  loeulu 
ioru;  nu  te  imbraecâ  eu  eamisi^a,  înainte 
de  a  ua  prende  pre  undee  rupta;  leuati 
ace  si  prendeti  mai  CMrrendu  clinii  vet- 
timenUdui;  f)  a  stringe,  condensa,  con- 
gela, inchiagă,  consolida,  etc,  mai  rer- 
tosu  ca  reâes.,  a  se  prende,  vorbindn  de 
Ucide  ce  se  consolida  prin  frigu :  incepe 
a  seprenăe  ap'ariuriloru;  nu  s'a  prent» 
inco  glada ,  nu  ve  daţi  pre  glada,  eomie 
incobenapren8a;eer'a  a  inceputu  apren- 
de pre  de  a  supr'a;  nu  sdu  de  ce  lap^  nu 
se  prende;  a  mancă  lapte  prensu;  di» 
lapte  prensu  se  face  lapte  batutu;  ft&rea 
laptelui  sau  crem'ase  prende  maiantd- 
niu;  laptele  fertu  se  prende  in  datapre 
de  a  supr'a,  inse  si :  laptele  prende  flore, 
crema,  etc,  cari  se  esplica  prin  celle  de 
maisusu; — in  acestu  intellessu,  reSes.a 
se  prende  are  aprope  sensu  de  intraosi- 
tivu,  despre  care  caută  se  attingemu  1» 
urmatoriulu  :  II.  ca  intrane.  A.  in  for- 
ma refl.  simpla  sau  si  refless.  passiva, 
1.  a  se  prende^A  prende  radecina,  a  w 
accatiă,  a  se  lipi,  etc,  (vedi  snsn  Ia  I); 
2,a  remao^,  astăintr'annlocn,aseniU 


=y  Google 


m^ 

I&  BCflUu  locu,  a  intardiă,  a  au  mai  ve- 
ni :  unăe  se  duce,  se  prenăe,  de  acf,  a 
se  stabili  ia  aceUn  loca  :  câtt  siraini 
vinu  la  noi,  nu  se  nuri  intorm  in  terr'a 
îoru,  ei  se  prendu  aici  intre  noi;  3.  a  se 
prende  :  a)  a  se  naDier&,  a  se  lena  ia 
computo,  ia  sama;  i)  am  coveaf,  a  se 
poM,  a  se  permitte,  a  se  trece  :  prov.  se 
prende  ca  mue'a  inpariete;  voiu  vorM, 
de  mi  seva  prende  sau  nu  vorh'a;  ceUui 
ee  pote,  tote  se  prendu,  (yedi  si  mai  ansn 
la  I.);  4.  a  se  prende :  a)  a  se  4eg&,  oble- 
g&  :  a  8«  prenăe  frate  de  cruce  cu  dne- 
va;  nu  me  prendu  se  ti  faeu  lucru  honu 
m  asia  de  pueinu  tempu,  (vedi  Bi  mai 
goso  la  I.};  &j  a  se  mesoră,  a  se  puae  con- 
tra, a  si  face  ia  pisma  :  nu  te  prenăe  eu 
eei  mai  mari  ca  tene;  de  cete  prendi  la 
voria,  la  certa  eu  cei  mai  invetiati  si 
mai  vertoai  ca  lene?  c)  a  pane  remasn  : 
me  prendu  pre  eapulu  meu,  pre  tota  sta- 
rea; a  se  prende  la  intreeere  in  fuga  pre 
miUi  de  lei;  abs.  a  se  prende  cu  cineva 
=:&  Iu  provoci;  de  acf  prov.  si  pop.  ase 
prenăe  in  câni  ^  eoatninaclter  sfere, 
realtl,  obitar^  —  B.  in  forma  activa, 
1,  cu  seneulu  de  :  a)  a  concepe,  a  pren- 
de radeciaa;  b)  a  nametâ,  tina  computu; 
c)  a  influl,  coatribui,  adjnt&;  ă)  a  se  co- 
veni,  (vedi  mai  susu  ai  la  I.  sila  II.); — 
de  act,  2.  si  ca  traositivu,  inse  in  fonna 
nnipeiBonale,  ca  lat.  decere  ^  a  seda 
bme,  a  seda  formosu  :  nu  le  prendu  a- 
eeste  vesHmente,  nuprende  pre  unu  june 
a  face  si  vorbi  ca  unu  betrânu;  albulu 
se  prende  mai  bene  de  cătu  negrulu ;  ee 
reu  te  prende  acesta  colore  la  facia; 
3.  inse  ca  intransitivu,  dăro  totu  in  for- 
ma unipersonale,  cuintellessuluclassice- 
loru  :  profloere ,  snocedere,  iisn  reni- 
re,  etc,  cmnuitoluce  mânca,  tmi  pren- 
de; Imerulu  nu  mi  prende  de  locu;  mai 
veitosa  in  constructione  cu  bene  :  eco- 
nomiele  ti  prendu  bene  la  tempu  de  ne- 
voita si  de  lipse;  ce  invetiati  in  scola  ve 
va  prende  bene  in  vieti'a  socicde;  si  refl. 
a  se  prende  bene :  nu  mi  s'a  prensu  in 
ned  un'a  d'in  maiestriele  ce  am  esser- 
eiiatu. 

FB£KDITI030,-a,  adj.,  lînrenB,  sd- 
kierese,  repeasi  riseoBiis;  care  se  pren- 
de :  plante  prenditiosn,  materia  viscosa 


PEE. 


75» 


si  prendiliosa;  cotfa  e  prendifioaa;  vedi 
si  prenăitoriu. 

PRENDITORE,  8.  f.,  vedi  prenăi- 
toriu. 

PRENDlTORra,-fl,  adj.  8-,  care  pren- 
de, se  prende,  saa  serve  a  prenăere,  1.  in 
genere,  captor,  hiereiia,  repeng  :  pren- 
^ditorii  lui  Christu  maletraetara  pre 
prensu;  prenditori  de  passeri  eantatorie; 
plante  prendilorie,  eder'a  e  planta  pren- 
ditoria;  2.  in  specie,  ca  a.  realp,  prendi- 
loriu,  si  mai  vertosu  f.,  prenditâria  = 
prenditore,  a)  abstr.,  captio,  captas  i 
prendifore  de  ursi;  a  scote  venalort  îa 
prenditore  de  lupi;  prenditorea  de  ursi 
a  mersu  forte  bene;  i)  concr.,  locn  sau 
instramentu  ileprensa,  prensorloM,  de- 
elpnlDD,  fnBldl»  :  una  gropa  incon- 
giurata  cu  duplu  gardu,  in  care  noptea 
se  baga  unuporcellu,  e  bona  prenditore 
ăe  infestatori  lupi, 

*  PRENOBILE,  adj.,  prnnobilU,  forte 
nobile. 

PRENOME,  si  prenume,  pi.  preno- 
mine,  prnnoineti,  nome  piisu  înainte  de 
alta  nome,  si  in  specie,  nomele  indivi- 
duale allu  unnt  omu,prepuBu,  de  regula, 
la  antici  Romani,  cumii  se  propune  si  la 
noi  nomelui  de  familia :  i}renomel€  e  ăe- 
ro  addeveratulu  nome  allu  unei  persone, 
nomele  ăe  baiteeu,  atmu  se  dice  ca  es- 
pressionea  vulgare,  ero  nu  connomele, 
eumu  vreu  se  Vapplice  unii  cărturari. 

FRENOMINARE,  v.,  pnenomtnart^, 
1.  a  dâ  unu  prenotne  :  coptllula  fu  pre- 
nominatu  dupo  nomele  sântului  ăiliei,  in 
care  se  naseusse;  2.  a  nomină  sau  nami 
mai  inainte  :  prenominafii  onorabili 
domni. 

*  PBENOSCERE,  prenosoui,  prenos- 
cutu  si  prenotu,  v.,  prniioBcere>  a  nosee 
sau  eonnosce  de  mai  inainte. 

*  PRENOTABE,  v.,  pnenotare;  1.  a 
notă  inainte,  mai  inainte;  2.  a  nota  in 
capa,  in  fronte;  3.  a  intitula;  4.  a  di- 
stinge. 

*  PRENOTATIONE,  8.f.,  (it.  preno- 
taslone),  actione  de  prenotare. 

*  PBENOTATD,-a,  adj.  part.,  prae- 

DOtatDB, 

*  PRENOTIONE,  a.  f.,  praeaetlo,  no- 
tione  anteriore,  precedente;  prejudecin. 

48 


.yGooglc 


?5*_ 


F&t 


PEENOUIBECpren«r«;,-cficu,T.,r«-  1 
■•Tue,  r«floere ;  a  renoaf,  reDon&,  re- 
foim&,  regeaeri,  etc.  :  a  prenouf  «Wa, 
vestimentvlu. 

*  FRENSABE,  v.,  prensare  si  prek«n- 
B>r«,  (d'in  prensu,  forma  intensiva  d'in 
prendere),  a  se  dă,  a  amblă,  a  cautâ  se 
prenăa;  a  prwde  cu  potere,  violentia. 

*  PRENSATIONE,  a.  f.,  prMMtl», 
actione  de  prensare. 

.  PBENSATOKIU,-<oria,adj.8.,(pre«- 
•ator),  care  prema. 

FBENSATU.-o,  adj.  part.,  prensatos. 

PBKNSATUBA,  s.I.,(aiprin8attfra), 
prensla,  eaptora;  actione  si  resultatu  allu 
aftionei  de  prendere. 

*  FBENSIONE,  s.  f.,  prensloţ  (d'in 
prensu  de  la  prendere),  actione  de  pren- 
dcre  :  prensionea  fugarHoru. 

"  PBENSITABE,  v.,  preiiBltare,(d'in 
prerssn  de  Ia  prendere,  forma  itetatira), 
a  tota  amblă  ss  prenda. 

FBENSOBE  si  prinsore,  s.  f.,  vedi 
prensoriu. 

FBENSOBm,-o,  adj.  s^  (i'inpremu 
de  ]Aprendere),  care  prende  sau  serve  a 
prmdere,  prenditoriurtoria,  l.mairaru 
ca  Bulist.  persooale,  etptor  :  prensori» 
de  ursi,  de  lei;  2.  ca  mai  desu  ca  subst. 
reale,  prefiAoriu,  de  regula  inse  f.pren- 
aoria  =z  prensore,  prinsore,  a)  abstr., 
a)  in  genere,  oaptio,  captura ,  oaptns  : 
prensore  de  lupi,  la  prensorea  fugari' 
Uru  am  luatu  si  eu  parte,  ^)  ia  specie, 
■poaBio=râmasu,  nu  face  prensore  cu 
ellu,  co  te  remane;  a  face,  a  punepren- 
aorepre  tota  starea,  pre  capu,  pre  una 
miile  de  gtdbini,  a  câştigă  prensorea  a 
perie  prensorea;  tn.  tote  prensorUe  eu 
perdu;  b)  concr.  prenaorlam,  lasldtae, 
earoer,  (comp.  si  fr.  prUta*  it.  priglo- 
■e),  locu  si  instnimeutu  de  prendere,  si 
in  Bpecie,  de  praisu  si  inchiau  omeni , 
carcere,  inchisore. 

FRENSn  (prinsu),'a,  adj.  parL,  pre- 
baiiBus  Ban  prensas,  oaptuB;  adbnrenB, 
«raxoi,  etiiaexasf  consatHs,  ooagola- 
tsi,  etc.  (vedi  prendere) :  fugari  prensi, 
peaceh  prenau;  plante  prense  de  vesti- 
mente,  fiorea  prensa  la  ureehia;  glacia 
nn  hene  prensa;  aummele  prense  in  şe- 
ma  n  ceUe  neprenae  in  sma,  etc. — in- 


PBB. 

strvmente  de  prensu  peace;pirenttdmvr_ 
siloru. 

FBENSUBA  (j^naura),  a.  f.,  eapta- 
ra;  actione,  dâro  mai  ver^n  resultatu 
alia  actionei  de  prendere,  1.  io  genere : 
prenawa  si  strinaura  de  gUttu;  prenaura 
de  pesce,  deli^deursi;maimiilteprenf 
iurede friguri;  neineemnakiafoatupreit- 
svr'a  de  grane  de  e^u  tmtp»;  2.  ia  sjp»- 
cie,  agrn  închisu  d'in  locunle  comunay. 

*  FBENU,  e.  m.,  praeanmi  peptine 
de  acarminatu  linu,  cftnepa  si  altele. 

*  PBENUMESABE,  v.,  (prMaaUf 
rare),  pernaBierare;  aiam^eranf  1-  t 
numeri  intre  altiii  2.  a  numeri  de  iO' 
ainte;  si  de  aci :  a  aboni,  a  pnoe  iatr*  i- 
bonatî;  3.  a  nameră  in  tota,  de  la  prima 
la  ultima. 

*  PBENUMEBATIONE,  a.  f.,  actio- 
ne de  prentmerare  .-  prenumeratioite  la 
diarie  si  la  alte  publicaiiom. 

«  FBENCUEBATn.-o,  adj.  part.,  a- 
bonatu. 

PBENUME,  prenumire;  redi :  pre- 
nome,  prenominare. 

*  PBENUNTTABE  si  premimeiare  v ., 
praenaRtlare  ai  praeauelaref  a  anonn- 
ti&,  a  iaecieotii  de  Înainte;  a  predice,  a 
prenotă. 

*  PBENaNTIATIONE,  a.  /.,  prae- 
nuatlatio]  actione  si  reeultata  ^lu  ac- 
tionei de  prenuntiare. 

*  PBENUNTlATIVa,-o,  adj.,  praa- 
■HntUtlTUB,  care  are  faoultatea  de  a  pre- 
dice. 

*  PBENtJNTUTOEID.-torta,  aiU- »., 
praennntlatvr,  care  prenuntia. 

*PBENDNTIATO,-a,adj.part.,Pf*«- 
RUhtlatDB,  Duntiatu  ioainte,  prediaaa. 

*  PBBNDNTIU.-o,  adj.  a.,  ikmpbi- 
tlui,  1.  care  prentmtia,  predicatoriu, 
2.  ce  ae  prenuntia,  predietione,  aemna. 

«  FBEOCCDPANTE,  a^j.  part.  preş., 
prieooeapans,  (it.  preoeaapaate).  cart 
preocettpa. 

*PEEOCCDPARE,  t.,  praoMipa»; 
(fr.  prdoefloper)  l.aoccHpâinainte,ni>i 
inaiote  :  inimicuiu  preoeouppâ  pagUw- 
nHe  celle  mai  bone;  2.  a  appucî  inaio- 
te, a  preveni;  3.aoccupÂforte,T0tktD4n 
de  apiritu,  a  absorbi  meniea;  a  turbării 
iocîeti  :  me  preoccupa  sortea  capSlfi» 


=y  Google 


mâne. 

•PEEOC3C0PATIONE,  i.  f.,  prw- 
•i«a]Mitl*,  (fr.  f  rioeeipalion);  actioue 
de  preoceupare  :  precoeupaiionea  posi- 
HonUom  hone,  preoeet^atume  de  sor- 
tea aUorusei. 

•PREOCCUPATU,-a,  adj  ■  p8rt.,p«e- 
•eenpatns;  iocupreoecupatu,  spirite pre- 
oceupate  de  mai  înainte. 

•  PBEOPINANTE,  adj.  part.  pree., 
(f  FMftplBui,  b.  prd*pfiMHt),  care  pre- 
«pino. 

•  PBBOFINABE,  t.,  (praetplnHrl, 
tt.  pr4»plHr);  a  opinft  inaUbea  altDi-« : 
iwe*  n^am  eogetutu  a  preo^iriâ  asuprea 
acestei  eatise;  dne  vor%esee  eontr'a  ideei 
despre  eare  a  preopihatu,  e»te  neeonse- 
eente. 

,  PaBOPINATIONE,  s.  f.,  (ft.  pr«- 
«plaatUn),  aetione  de  preopinare. 

*PB£OBDIMAAE,  T-,  prawrdlMre, 
1.  A  ordini  eemt  ini^ntta  altni-a;  2.  a 
ordini,  r«gQli,  desthii  de  mai  inaiote. 

•  PKBOBDINATIONE,  s.  f-,  pnieor- 
4lBatl«,  actione  de  ţveordinare. 

*  FBIiOBDINATD,-a,  ftdj .  part.,  prae- 
•rdlnatns. 

•  PBEOSTGNDKBE ,  preo^ensi  si 
preostensei,  preostensu,  t.,  praeoBtende- 
re,  a  ostende  sau  arreti  mai  infunte. 

•  PBEOSTENSU,-o.aâj.  part.,prBe- 
•iteMBBi,  arretata  mai  iaainte. 

PBEOTESCE  Bi  preutesce.  adr. ,  »• 
eerdatoB  more,  in  modii  preotescu. 

PBEOTESCTJ  si  preiUeseu^-a.  adj.,  gi- 
eerdvtallB,  de  preotu,  relativa  Xapreotu 
sas  la  preoţi,  lapretrffa;  vestimetUe  preo- 
ţeşti, portttpreotescu. 

PBEOTESSA  si  preutessa,  e.  f-,  Ba- 
««r4atlt  eo«Jiiz,  soGia,  coosorte  a  preo- 
ttUui;  momm'a  ţrtotessa. 

PBEOTIA  si  previia.  s.  f.,  taeeri*- 
tlami  preabjterlDm,  preibj^ratns;  da^ 
raia  sau  demnitatea  de  preotu  :  preotFa 
n«  se  da  de  cdtu  eeUoru  ce  se  consacra 
Otl/ultit  eedesiastiat. 

PBEOTIME'si  pretttime,  a.  f.,  saoer- 
detaa  ccUeţlnn  vel  naltltailo )  toţi 
preotH;  mnltimâ  de  preoţi. 

PBEOTO,  ti  prmtu;  k  m.,  BaeerdoH, 
prMbfter,  (H.  T.  preretc,  ii  n.  ptele. 


PWL WC 

isp.  preite  si  prebltero;  cat.  preberst 
proT.  prerelre,  preire  sî  preitre,  fr,  pr«- 
tn,  macedorom.  prerto  alb.  pii*TtBf  si  io 
alte  limbe  :  aogl.  gax.  preast^ngL  prlevt 
germ.  priester»  traasformate  parte  d'in 
grec.  npsop&repo;,  parte  d'in  lat.  praekl- 
tor),  celln  ce  s'a  consacrata  servitiQlni 
divina,  si  e  antorisatu  a  face  oeremo- 
nielersligiâse :  veri-cebasericaare  preo» 
tUseiipagafiiamulH,  caii  dtristianismidu, 
avea  preoţii  set :  preoţii  hii  Joae,  lui  A- 
polUne,  im  Bacdui;  preotH  indiani  se 
numewu  st  bramani  sx  bonei ,  preoţii 
gaUiei  se  ntmiau  druidi;  la  Qreeii  antiâ 
prinapii  aveau  si  mistionea  de  preoţi 
saerificatori,  de  acea-aportau  a  UUwi  eu 
ipt^a  si  un»  outUu  eu  tica;  preoţii  ro- 
numi  se  aUegean  d'intre  âmenii  eei  nm 
considerau. 

•PBEPABAIITE,  adj.  part.  pr«s., 
prae^arana,  (it.  pr4parante),  caieitr»- 
para. 

•  PBEPABABE,  r.,  pnaparart,  (fr. 
pr4parer);  a  pară  san  dispune  de  mai 
înainte,  a  pune  de  inainte  in  stare  de  a 
servi  la  unu  scopn :  a  pr^arăcas'a  spre 
locuire;  ampreparatu  pamenttdu  spre  a 
Iu  ară;  prepara'tni  mes'a  ca  se  măneu; 
preparatu-tiai.  merindele  de  caiiatorlaf 
buecatariu  ce  sete  prepară  buceaie;  ww 
professoriu  de  ekymiea  are  lipse  de  unu 
preparatoriu,  care  se  prepare  celle  ne- 
cessarie  la  demonstrarea  legiioru  chy- 
miee; — âg.  a  si  prepară  terrenulu  de 
successu;  a  prepară  pre  parente  pentru 
trisfa  scire  a  mortei  Uliului;  a  prepară 
eu  arte  ceUe  ce  are  a  diee  in  urma ;  a 
prepară  discwevlu  ce  are  se  pronunţie. 

«  FBQPABATIONE,  b.  f.,  praepara- 
tlO)  <fr.  priparatlon);  actione  de  prepa- 
rare, sau  de  a  se  prepară  :  a  vorbi,  a 
predică  cu  preparattone;  preparationea 
buecateîoru;  nudieamentele  sunt  prepar 
raiioni  farmaceutice. 

•  PREPABATIVU,-a,  a^.  s. ,  (it. 
preparatiTOf  fr.  pr4paratir);aptii&  pre- 
pară, ce  serve  la  jireporofu:  lucrări  pr«- 
parorftt«;subat.  m.reale,pr^ara/tt'u,Bau 
f.  preparativa,  mesura  luata  de  înainte 
pestro  unn  scopn  anomitu  :  nu  se  a 
lemaiu  neei  una  pr^arativa;^*na  revo- 
Mume  ce  destron6dia:0'e  unu  prittpipe, 


=y  Google 


iK 


PBE. 


serve  de  preparativala  una  altarevolu- 
tione;  mai  Tartosnin  plurale ;  maripre' 
parative  de  lupta;  preparativde  unei  £• 
tpeditione,  UNttt  asaediu,  unei  eaîlaioria; 
a  si  pcrdetempulu  in  preparative  inutili: 
aefyta-a  reclama  celle  mai  seriise  pre- 
parative. 

*  PBGPABAIOBE  si  pr^ratoriu,- 
toria,  adj.  b.,  praeparator  si  prupars- 
torlai,  (fr.  prAparatear);  care  prepaira, 
sao  Berve  a  prepară;  in  B^cis  oeHu  ce 
intr'una  cursa  de  ptiyaîca  saa  cliymica 
prepara  celle  neceasarifllaesperimentele 
profesaorelni. 

*  PBGPABATU,-a,  adj.  part,  pra«- 
yaratns. 

*  PRGPABATDBA.,  a.  f.,  pniepwa- 
tara,  actione,  d6ro  mai  Tertiwn  reSDl- 
tata  alia  actîoaei  de  preparare. 

*  FB£PABVU,-a,  a^j.,  vnuMm^r 
forte  parvtt. 

PBEPATIBE,  T.  .prupati,  a  pati 
forte,  a  patt  rea  da  cera. 

*  FBEPEDLMENTU,  b.  m.,  prupe- 
dtKentam,  impedîmeata,  pedica  prepa- 
rata. 

*  PBEPEDIBE,  r.,pHepedlre,  a  pune 
ceva  iaainte  de  peAi,  îapedli,  a  impedicâ 
petiorele,  si  de  aci  in  genere  :  a  impe- 
âie&,  încurca,  opprf. 

«PBEPKONERABEBiprepetnMorare, 
T.,  pnepignerâre,  a  pegnerâ  aaa  pem- 
noră  de  mai  iaainte. 

*  PBEPETE,  adj.,  praep«s,-prM- 
petis,  (d'iD  prepelere=prepetire} ,  ra- 
pedita,  rapidu  ,  si  ia  parte,  cu  rapidu 
aborn  :  prepeti  sagette,  prepete  ventu, 
prepetele  sioru  allu  aeerei;  aripata,  ei 
de  acî,  ca  subst.  passere  aripata,  abora- 
tore,  si  in  specie,  sboratore  bona  deau- 
garie,  de  unde,  prepfte=iAQitu,  faiora- 
bile,  ferice.  (Na  e  improbabile  ca  pre- 
pitu  =;  pripita  se  fia  essita  d'ia  pre- 
pete. M.) 

*  PREPETERE,8i  prfipe/ire,  v.,prae- 
peterpj  a  se  pornf  cu  mare  furia,  a  se 
ropedi,  a  tande  la  cefa  cu  mare  iocor- 
dare. 

«PREPOLLERE;v.,  pnepoUere,  afi 
prepotente ;  a  potâ  forte  mnltu,  a  fi  mai 
potenta  ca  alţii. 
♦PBEPONDBBANTE,  adj.  part.  prea., 


praep O  n deraia,  (it.  preponderaBt«,  tt. 
prtpondtirant),  Min  prepondera :  forti» 
preponderanti ,  inftuentia  preponde- 
rante. 

*  PEEPONDEEANTI  A,  8.  f.,  (it  pre- 
ptDderanis,  fr.  prtip*ndriraae«);  calitata 
de  preponderante :  preponderantCadas- 
siloru  avute,  preponSeranti'a  apirituim 
asuprea  materiei. 

«  FREPONDERABE,  v.,  praepeade- 
rarei  1.  a  poaderÂ  mai  malta,  a  fi  mai 
greu ;  2.  metaforice,  a)  a  iaoliB&  iatt'aaa 
parte ;  a  preponderă  in  partea  republi- 
cei;  b)  ih  superiore,  mai  potente,  mai 
influente;  c)  a  întrece. 

•  PREPONDERĂ  TIONE,  8.  f.,  prae- 
PaiideraUaţ  actione  da  preponderare;ă 
cu  intellessula  formei  pryionderaitlia, 
Btatu  sau  calitate  de  preponderante, 

FREPONEBE,  siprepunere, prepun. 
prepuseif  prepusu ;  n  preposi,  preposei, 
preposu,  preposittt  ai  pr^ostu,  v.,  prae- 
ponere}  inppoaere,  sBBploarif  dlffld«r«i 
(compara  si  it.  prepsrre,  iap.  prepeaer, 
poit.prepor,  proT.  prep«ner);  1.  iponeaoa 
pune  Înainte,  mai  înainte,  mai  su3u  san 
mai  pre  susu,  «aproprie  si  in  genere  •.aceste 
versuri  se  se  prepona  in  frontea  cartei; 
a  prepone  celle  prvne  c^oru  ultime;  pre- 
cumu  edificieloru  se  preponu  vestibute. 
asia  si  orationiloru  se  preponu  essor- 
die;  b)  metaforice,  si  in  specie  :  a)  a  &ce 
mai  mare ,  a  pune  in  capu  :  a  prepwae 
pre  cineva  unui  servitiu,  unui  ramu  de 
servitiu ,  unei  nave,  unei  intrependere, 
unui  negotiu,  administraiionei  finantte- 
loru,  etc.;  p)  a  preferi,  a  dă  preferentia; 
a  prepone  vietiei  selle  intereasHe  publice; 
a  prepune  interessiloru  amicului  saltUea 
patriei;  2.  a  pone.  ia  menta  ceva  inainte 
de  connoscenti'a  lucrului  enauai,  a)  ia 
genere,  a  prejudică,  a  auppune,  a  pre- 
suppune :  dupo  tote  apparentiele  preptmu 
co  lucrulu  nu  e  asia  eumu  spuneţi  voi; 
b)  in  specie,  a  suspectă,  a  nu  se  increde, 
a  se  teme  de  ammagire,  de  insellatiooe, 
de  proditione,  etc:  pre  unulu  (fw  voi 
doui  mi  prepunu  co  mi  a  furaiu  bannii; 
a  prepune  pre  tnuUi,  pre  unuU;  asipre- 
pune  mulierea,  a  si  prepune  servitorii; 
nu  am  prepusu  si  nu  prepunu  ned  «mi 
reu  d*!»  partea  vostra;  cmtupoMiprâ- 


=y  Google 


PBB; 

pune  bon^a  nostra  eredentia;  eeprepunu 
eu,  am  eovente  fkndatese  creau  eo  atiâ 
e;  tţfratmii  prepunu  si  pre  sodele  ti  fi- 
îa  sei. 

PEEPONITOEni,-<ono,  fprepunflo- 
toriu  ai  prcpuUoriu),  adj.  a.,  1.  in  ge- 
nere, prtcpoii«iiB,  care  prepuDO,  pune 
inainte,  maipreaust/;  2.  io  specie,  snppo- 
Kens,  ■ntptouist  gusplctosngt  care  pre- 
jndiea;  care  du  crede,  no  are  încredere, 
si  in  specie,  e  app'ecatn  a  se  teme»  a  na 
se  încrede,  a  avâ  prepuse,  etc. 

FREFOBTASE,  T.,  praepartan,  a 
port&  inainte,  in  facia. 

•PREPOSI'nONE,8.f.,pr«eposltiff, 
(it.  Frepoaislone*  fr.  prâpo8ltI»n);  snp- 
p*iUI«,  Baiplel0fpr«^adtelDra»4irBden- 
tlif  actione  de  a  preponere  san  de  a  fi 
prvposu,  1.  in  genere:  preposUionea  «- 
neipartchia  de  ccUli  altei  pareeMe ;  pre- 
positionea  unui  omu  in  capulu  admini- 
strationei;  —  coiterBi.  preposetione,  co- 
rentn  de  relatione  ce,  de  regula,  se  pre- 
pune  ecvmUdui,  a  cai  relatione  cu  alto 
coventu  espreme :  in,  de,  cu,  sunt  prepo- 
sitioni,  prepositionea  ai  eomplementidu 
seu; — 2.  in  specie,  prejndecin,  supposi- 
tione,  presappositione,  si  mai  rertosn, 
neineredere,  temere  de  a  fi  insellata; 
(vedi  si  preposu  ca  subst.  reale). 

♦^PBEPOSlTIVU.-ffl,  adj.,  prtep»Bl- 
tlfH,  (it.  prepoBltlTo),  aptu  a  &  prepo- 
aitU,  care  sepoteprepoNe,  san  e  preposu; 
in  specie :  covente,  partioelle  prepositive; 
toUdulu  e  preposUivu  in  ceUe  alte  limbe 
serori  eu  a  nostra. 

"  PREPOSIT [/,-«,  adj.  part.,  prae> 
poBitu»  pnsn  in  frunte  :  c^i  prepositi 
eompani^oru  de  armaţi ;  subst.  prepo- 
tifulu  administrationei  acestei  eaUe; 
prepositulU  unei  baserice,  unei  eparchie; 
prepoaUele  sunt  lucrurile  preferite,  eon- 
sideraie  ca  «tai  bone  de  eâtu  altele,  fora 
st  fia  absolutu  bone. 

•  PREPOSITCBA,8.f.,p^aepo8Uo^a,• 
actioae  si  actu  de  preponere,  d^ro  mai 
TCrtosu,  statn  de  prepositu;  ofQein  alin 
unui  prepositu :  preposiiur'a  catedralei 
e  vacante;  ai  locu,  resedentia  a  prepo- 
tituhii. 

•  PBEPO8TATlC0,-a,  adj.  s. ,  (it. 
trepcstatleo);  relativa  laprepoato;  oa 


PBE, 


«T 


subst.  reale,  offlciu  alin  prepottuhti,  e- 
molnmente  alleprepos^ultn. 

*  PBEPOSTEBâBE,  t..  p»«p«Bte' 
rare  ]  a  pone  ce  e  postern  inainte,  s 
interrerte;  a  pune  de  a  indosele,  de  a 
inderetrele. 

*  PREPOSTEBTA,  a.  I.,  si : 

•  PBEPOSTERITATE,  s.f.,  p»«p*- 
■terltşsf  stătu  ie preposteru,  ordinein- 
terversa;  fapta  si  lucru  facutu  pre  dosn. 

•  PBEPOSTEB0,-a.  adj.,  praepoBte- 
niBţ  pasu,  oumn  dice  Bom&uulu,  ca  de 
a  inderetrele  sau  inapoiele  inainte,  in- 
terrersu,  pre  dosa,  de  a  inderetrele :  o- 
meni  preposteri,  muliereprepoitera;be- 
tranu  preposteru;  prepo$tera  nascere; 
frasi  prepostere;  ce  pate  fi  mai  prepo- 
steru de  eâtu  a  face  de  cete  ai  appucatu 
tu  ? — ren,  fora  locu  si  fora  tempii :  pre- 
poatere  cereri,  prepostera  pasâione. 

«  PREPOSTD,-a,  adj.part.,  praepv 
8taa=praepoiltaR,  (it.  prepoate^pra* 
posito),  prepositu  :  barliatii  prepo^  la 
gubemacltdu  nava  stattilui;  sobst.,  pre~ 
postn  căli&oru  publice  ncUionali ;  pr0- 
postulu  catedralei,  epifeopiei,.meiropotiei. 

PBBPOSU,  si  prepusu,-a.  adj.  part, 
1.  in  genere,  praeposttia  i  barbătiipre- 
posi  administrationiloru ;  onorea  pre- 
posa  av&^;  eoventele  prepose  aitoru 
covente  se  dieu  prepositioni ;  se  aflamu 
unu  barbatu  demnu  de  preposu  in  ca- 
pulu pottrei  nostra  armata;  2.  in  specie : 
a)  ca  part.  si  sup.,  a)  presto  totn,  snp' 
pOBltas,  praeJnilestiB,  eoiJeetiB=:5t(p- 
pow,  presnpposu,  prejudecatn:  c«U«  eu 
maUu  inainte  prepose  de  agere  ingenie 
in  astronomia  sunt  astadi  fapte  de- 
monstrate; nu  ede  preposu  aasemine 
ceva  monstruoau ;  preposulu  e  mai  ade- 
sea fora  fiiHdamentu;  b)  in  parte,  bub- 
pe6tnB=in  care  n'are  cineva  încredere, 
temntu  co  pete  inselli,  co  a  pututu  face 
unu  ren:  nwlieripreposedeinfanticidvt; 
omeni  preposi  defurtu;  nu  te  inerede 
eellui  preposu;  a_)  subst.  ra.  reale,  pre- 
posu,  'pl.  prepose  si  preposuri,  BUBpIeloi 
pre  tene  cadepreposuîu  de  acestu  furtu; 
a  ave  preposu  pre  cineva  co  acesfu-a 
Var'fifaraiu;  a  aăducepre  cim-va  in 
prepoeu:=a  pune  in  preposu^ia  Iu  face 
preposu;  inie  :  a  pune  in  preposu  8i= 


=y  Google 


a  hagă  in  prepcsu,  la  prepasu=&  la  face 
st  prepona;  onm  cu  preposu.  a')  car» 
porta  prqmu,  e  prtpomt  de  altii,  ^') 
oare  are  prspcww  pre  alţii:  {ffor./îtnilu 
«1  UHU  preposu,  furatulu  eu  una  waAe 
ie  prepose;  reu  fora  preposu  msepote. 

PREPOTENTE,  adj.  part.  prea.,  »rM- 
ftt9t,  (it.  prepotente) ;  oare  pote  mai 
molto  că  alţii,  sQperiore  in  po/ere:  cella 
mai  potente,  forte  potente:  oetatiani pre- 
pottmti  prin  averi  ai  fUmcHoni ;  li  pen- 
tru lacmri :  pr^xitentea  natura,  pre^ 
potattde  sora;— subst.  prepotentii,  celli 
prea-pofenft,  tari  ri  mari :  a  te  incJună 
prepotentihru  diUei. 

PBEFOTENTIA,  s.  f.,  pracpatestU, 
sUtu,  calitate  iopr^otenie;  prepotet^ 
ti't  eeiatianiloru  acuţi. 

PBDPOTEBE,  T.,  pra«p«Me}  tapate 
mai  multa  ca  alţii,  a  fi  sapenore  in  po- 
tera, a  prepooderâ,  a  fi  prea  inflaente. 

FfiEPUlTOBin,  prepuuitoriu,  prt- 
pumere,  prepusu,  etc,  redi :  preponere, 
preponitoriu,  preposu. 

•  FBEPnfiGABE.  T.,  praepnrffire} 
a  parg&  de  inainte,  dâ  mai  înainte. 

•  FREPUTIAEE,  v.,  praapatUrer  a 
trage  in  ausn  sau  in  dioen  prepuHuUi. 

*  PBEPDTIATU,-a,  a^.pajt,  pr»- 
pitutoi,  provedutu  ca  prefmtiu,  necir- 
flumoisn;  de  aci  si  preputiatione,  b.  f., 
praepBtlstla,  oppos.  la  eireumcisione. 

*  PBEPDTIU,  pi.  preputie ,  praepa- 
*!■■(  (fr.  prtpnee),  pellea  ce  inveleaee 
estremitatea  membrului  ?irile  :  in  an- 
tieitate  Egţfpttanii  si  Judanii  ai  taiiâu 
preputiulu;  astadi  Judanii  si  Maekome- 
danii  si  talia  preputiulu;  UMorea,  pre- 
putiului  se  nomesce  eircumeisione. 

FBEBADEBE,  prerasi  ei  prerasei , 
prera«ti,T.,prnr«dere,l.aradsd'inainte, 
in  facia;  2.  a  rade,  pre  de  asupr'a;  3.  a 
attinge,  a  merge  Upitu  ca  ceva,  pre  longa 
ceva  :navilepreradurip'a,coat'amarii. 

PBEBADUBE,  T.,  prMradlare,  a 
radid  forte,  a  coperf  cu  radiele  selle. 

PBEBANClDn,-a,  adj.,  praeranei- 
dae,  forte  rancidu,  prea-ranei^. 

FBEBAPIDIJ.-a,  adj.,  praenpidiii, 
forte  r^idn,  prea^rapt^. 

PREBAPIfiE  ai  prerepire.  pr^epii, 
prtrepitu  si  prereptu,  t.,  praertpero» 


ŢRE. 

praereptaat  1.  a  rapl  d'inai&te,  d'in  o- 
eli  âre-cnmn:  2.  a  rc^  inainte  de  tempo; 
a  sntedpâ;  3.  a  rapt  cu  rapiditate,  a 
smulge;  si  intr.  a  se  rapedi  en  furia. 

*  PBEBEPTOBIUriorM>adj.B.,prae- 
repter,  oare  pr«rape,  râpe  (Jre-cnma  d'ia 
ocli,  d'in  gara. 

*  FBEmGIDU,-tf,  adj..  praerfvMw» 
forte  rigidu,  prea-rigîdu. 

*  PBEBIFIU,  pL  preripie,  prawlpU, 
loca  longa  rip'a,  pre  longa  ripa,  intr'ona 
rip'a  :  croeodUH  stan  m  prer^ie. 

*  PBEBOBOBABE,  v..  praentann» 
a  rdboră  mai  de  inaînta. 

*  FPEBOBOBATU,-*,  adj.  part., 
praersberatu.  de  inai&te,  mai  de  ii- 
ainte  raboratu. 

FBEBODEBE;,  prerori  si  prermi, 
prerosu,  T..  prwri<er*,aro(l8d'iaaintet 
in  facia,  pre  de  a  snpr'a;  a  masei,  a  În- 
cepe a  mpe,  etc. 

FBEROQABE,  v.,  praenran,  a  ro* 
g&=nntreb&  inainte,  mai  ioainte  deal- 
Ui;  in  genere,  a  preferi,  a  se  adcessi  da 
preferentia. 

FBEBOGATIONE,  s.  L,  praerafatla, 
aotione  de  prerogare,  in  specie  coBensii 
de  prerogativa. 

FBEBOGATIVA,  s.  f.,  pnanfatira, 
redi  prarogaUvu. 

FREBOâATIVn,-ii,  acy.  s..  praer*- 
ratlTDB,  (compara  si  it.  prereraUra»  fir. 
pr^raKatlre) ;  1.  care  e  Întrebata  mai 
inainte  de  ^tii,  care  are  dreptolo  de  a 
fi  intrebatu,  de  a  si  d&  părerea  ai  a  roti 
mai  antftniu  :  triburi  prerogative,  cen- 
turia prerogativa;  si  absoL  praro^afwa 
(subintellege  een^'a>-t&u,-etc.);  2.  aba. 
s.  f.  prerogativa,  a)  senuia  distiaotin, 
neindonioBu  :  supplieatianea  e  preroga- 
tiva a  triun/ului;  b)  mai  vertosnin  seun 
vulgare,  distiuctione,  privilegia,  calitate 
distinctiva  si  essentiale  :  prerogativde 
coronei,  prerogativ'a  odimanloniiMdio- 
nali  e  votarea  ve»iturdw%  si  spetdoru; 
nu  mai  pucâiu  formosa  prerogatwa  a 
aeelloru-asi  adunări  e  leuarea  ratioui- 
loru  pentru  bonnH  dispensi;  preroga- 
tivele omului  fada  eu  bestfasunt  mmttt 
ei  Btra^icite. 

PBBBOSU,-a,  adj.  part.,  pratnfMi 
roao  de  inainte. 


=y  Google 


PKE. 


na 


FBEBUMFEBfi  b!  prempere,  prentpsi 
n  prempaei,  premptu,  t.,  pncrnnipen, 
ft  rampa  inainto,  in  &oia,  la  nnu  capitu 
la  uns  parte; — applicatn  mai  Tertosuin 
form'a  partieipîale,  prerupiu,-a,=prM- 
rBptni,  (compara  si  it.  prcrntto),  ruptu 
in  facia  aanio  tătare,  si  de  aci,  Torbindu 
dwiHre  localităţi :  dereptn  in  sDsa  sau  in 
dioBD,  raposn,  precipitioan,  rapida  forte, 
a)  proprie  :  prerupte  henri,  .preruptu 
monte,  prempta  ripa;  prerupte  fosse, 
vttUi;  prerupte  eaatre ;  si  abs.  a  »e  ar- 
r%mc&  tu  prerupte;  b)  metaforica  :  pre- 
rupta  audaeia,  rioleota  si  pericnlosa. 

PHEaUPTţr.-o,  adj.  part.,  praernp- 
iWf  (?edi  prerwHpere). 

*  PBESAGIBE,  T.,  pneBâflre,  1.  a 
$agi  san  sentf  d'inaînte,  a  avâ  presen- 
timenta  de  ee  are  se  se  intemple;  2.  me- 
teorice, a  predice,  a  profetîsă. 

•PRBSAflITIONE,  B.f,praeaa7ltl«, 
atAAmitie  preaagire,  preaentire,  presen- 
tîmentu. 

*PBBSAGIU,  pl.-c,  priesafinm, 
1.  presentimentn  deGeTafiitorin;2.  ma- 
DtftstatioDeaaoestai  preBentimenta;  me- 
dia de  a  manifeatÂ  assanine  preeenti- 
meste :  profeţia,  predictione,  semna  pre- 
nan^torin  de  celle  renitorie,  etc. 

*  FBESAQO.-d,  adj.,  prteisgni,  care 
pre$age,  presente,  predice,  profetisa. 

PBESALTARE,r.,prnBaltai-e,asaltă 
înaintea  cuiva,  Înaintea  altoru-a:  juni» 
formoae  vergini  preaalta  camdui  triun- 
fale. 

PBBSANCTU  si  pres&tau,-a,  adj., 
(preaaniitns),  si  despărţita,  presantv, 
prea-santu,  titlu  datu  prelatiloru  bsse- 
riD^ ;  —  mai  modestn  si  mai  covenien- 
ti«8aetitlntadepre(Man/iYH,  ce  inco  se 
da  aeelloni-asî  persone. 

FBESABABE,  t.,  sate  Mnaper^ere, 
a  pnne  sare  merunta  preste  ceva :  a  pre- 
sară aimea,*apoi metaf. :  apresardbne- 
eatele  eu  forma,  a  pre$arâ  callea  cu 
arena,  a  presară  orationea  eu  fioriedle- 
retorice, 

*  PEtESlBYOPE,  adj.  s.,  (fr.  yMbrope» 
d*!!!  ffpi<ipD;=betrftnn,  si  (!«{>  :=  oohia), 
proprie,  oare  are  ochin  sau  vedere  de  be- 
Mon,  se  diee  in  specie  de  veri-careomn 
eun  vede  uamai  de  departe,  de  la  ana 


carta  distantia,  fora  se  pota  fed<  d^ 
apr<}pe. 

*  PBESBTOPIA,  i.f,  (it.irt-e^U- 
pla,'fr.  preibfople),  stata  de  preeftiepe. 

*  PBESBTTEBALE.  adj.,  (it.  t>retbl- 
tersle,  fr.  preabjUral),  relativa  lipret- 
bffteru  :  eagapreabyterale. 

*  PBESBTTEBATU,  s.  m.,  (it.»»- 
iblterate,  fr.  preibjterit),  demnitate 
de  presbiteru. 

*  PBESBTTGBIA.  b.  f.,  Tedi  presty- 
teriu  si  presbyteratu. 

•PBESBYTERIANISinj,  8.  m.,  (tt. 
preBblterlaaliBis),  seota  a  pre^ffteria- 
mloru. 

*  PBESBTTEBIAND,-».  adj.  B.,{it. 
preablterfana,  fr.  pnibrterten) ;  eecta- 
rla  d'in  Anglia,  care  na  reconnosoe  avic- 
toritatea  episcopale. 

*  PBESBTTEBin,  a.  m.,  (praikrte' 
rlam,  &.  prfsbftire),  officitl  ăipresbg- 
teru;  casa  de  pFssfiyfmi;  loca  ande  stan 
presbffteriiinbaaeriea, — ordineaa  pre»- 
byteriloru,  conciliala  preab^/teriloru. 

*  PRE8BTTEBU,8.,preibjter,(«pt- 
o^ittEpoţ),  proprie  senior^mai  betr&nn, 
titlQ  ce  se  da  saeerdotilorn  sau  pteoti- 
lora :  presbyterulu  A»t<»nu,  pre^^ter'a 
Antonia; — pre8&^^a=:socia  saa  fosta 
aocia  de  preabyteru. 

*  PBESBTTIA,  8.  f.,  (fr.  preAytle); 
vedi  preabyopia. 

*  PBESBTTISMD,  s.  m.,  (it.  pres- 
bltlsB» ,  fr.  preebjUiBie) ;  vedi  prf$- 
byopia. 

*  PBESBYTU,-o,  adj.  s.,  (iL  pre«- 
blta,  fr.  presbfte);  vedi prssfryope. 

PBESCIENTB,  adj.  part.  prea.,  pr»- 
selena ,  (it.  presaiente  ,  fr.  preselent) ; 
care  preseie  :  Domnedieu  numai  e  pre- 
seiente. 

PBESCIENTIA,  s.  f.,  praeselentla ; 
calitate  de  preseiente,  si  soen^âemai 
inainte,  scire  data  saa  laata  mai  înain- 
te :  preaeienti'a  completa  e  numai  m 
Dotmedieu. 

PBESCIENTIABB,  v.,  praesciseer», 
prMiiuitlare;  a  di,  saQ  lai  adentia  de 
mai  înainte. 

PBESGIBE,  r.,  praeselref  1.  a  scî,  a- 
M  de  mai  inainte,  a  luă  seientia  saa  sctr* 
mai  inainte  de  idtii  sau  inainte  de  ere- 


=y  Google 


760 


PKE 


nimentu  enansi;  2.  a  sof  ceHe  Teoitorie, 
ce  are  se  fia. 

PRESCITU  Bi  preteiutura,  adj.  part., 
pnescltns. 

F£ESCin,-a,  adj.,  praaBclns;  care 
scie,  conDoace,  a&a,  seote  d'inainte,  in* 
ainte  de  evenimeotD  ensusi :  muitere 
preseia  de  a  tto$tra  sorte  venitoria;  pre- 
geţi de  firidele  ee  ne  ammeniiiau. 

PRESCRIERE,  preserissi  ai  preseris' 
sei,  prescrissu  si  preseriptu,  t.,  prae- 
s«rlb«re;l.  a  scrie  d'inaiote,  mai  insin- 
tp;  2.  a  acrie  in  capu,  în  fronte,  laince- 
pnto;  3.  a  scrie  san  desemni  inâinte 
celliii  ce  vri  a  iiiTetiă  se  scria  sau  se  de- 
semne; 4.  a  precepe,  a  ordini  d'inainte ; 
veri-cumu,  nu  numai  prin  ecriasa  :  me- 
dicii preseriu  dieta  rigorosa;  menteasa- 
nitosa  prescrie  se  facemu  asia ;  a  pre- 
scrie legi,  regule  de  portare;  asia  pre- 
scrie legea;  5.  a  aşterne  in  gcrisau ,  a 
scrie  unu  conceptu;  si  de  acf,  6.  a  tran- 
scrie, a  copii,  a  scrie  dupo  esaemplnlu 
san  conoeptnlu  datn  :  da  si  di  copişti- 
loru  se  prescria  câtu  mai  currsndu  a- 
eeste  eharteie;  7.  a  capitÂ,  prin  trecerea 
de  tempu,  dreptaln  de  domiaia  san  de 
proprietate  asnpr'a  unui  ce  i  dreptw^le 
unei  natione,  ea  atare,  tut  se  prescriu 
neei  i»  secle. 

FRE&CRIPTIBILE,adj.,  (it.  preaerit- 
tlblle,  fr.  preieriptible),  care  se  pote 
prescriere,  \.'ng&nvT6:reguleprescrip- 
fAtlt.  manuseriptu  prescriptibile;  2.  in 
specie,  cu  inaemnarea  verbului  prescrie- 
re de  sub  7.,  suppuau  Ia  prcacrijrfione  : 
{Migationi  prescriptibili. 

PRESCRIPTIONE,  a.  f.,  praeserlptto, 
(it.  preflerliUne,  fr.  prjaerlptlon);  ac- 
tione  si  resultatu  allu  actionei  de  pre- 
seriere,  1 .  in  genere :  preseripHonileme- 
didloru,  preseriptionea  tea  e  mai  rea  si 
mai  Ulegibile  de  câtu  maeulatoriulu;  pre- 
seriptionea Htlultâ  in  eapulu  discursu- 
lui; prescriptionile  legei  civile,  legii  mo- 
rale, mentei  sanitose;  2.  in  specie,  ca  ter- 
minu  juridiou,  (redi  prescnere  sub  7.) : 
a  oppone  adversaritdui  preseriptionea; 
prescriptionedeunu  annu,  deeindanni, 
de  dieee  anni;  sunt  drepturi  ee  nu  ad- 
mitta  prescriptione. 

FR£SCRIPIiyn,-a,  adj.,  praMerlp- 


PRE. 

tfTBR,  (it.  prcHrittlro);  relatim  la  pre- 
scriptione, si  in  specie  la  preseriptioitea 
juridica :  eestione  prescriptiva. 

PREâCRIPTOBIU,-forio,  adj.8.,prM. 
gsrlbeng;  care  prescrie  ,-  prescriptwmlu 
conceptului  meu;prescriptorii  mosidoru 
vostre. 

PRESCRIPTU,-a,  adj.  part.,  pra«- 
serlptDs,  1.  ca  adj.  dereptu  preseriptu, 
eharida  .preseripia,  honuri  preser^ite; 
2.  ca  aubst.  reale  m.,  preseriptu,  pi.  pre- 
seripte,  praeacrlptam  ce  ae  prescrie  : 
ordine,  regala,  inatmctîone,  ete.  :  pre- 
seriptele  îegei,  menta  sanitose;  a  trece 
presto  prescripte; — preseriptu  verh(de=: 
procesau  verbale. 

PRESCRlSSn.-d ,  adj.  part. ,  pn«- 
lorlptns,  preseriptu  :  dreptu  prosenssu, 
tanpu  de  prescrissu  una  mosta;  Bubst, 
preserissaluacestoruchart^cereteBipu. 

PRESCURA,  s.  f.,  (icpo7pop(i),k*stia, 
panla  saeer;  p&ne  sânta,  p&ne  de  regali 
in  patru  cornuri,  figuranda  cnieoa,  oe 
se  dace  la  baserica,  si  care  serre  ca  ostia 
la  sacrifioiuln  liturgtcn. 

PRESCURTARE,  t.,  (prae-ex-eirte- 
re),  abbT6TUre;  a  scnrti  forte,afubCB 
multu  mai  sonrtn;  in  specde,  despre  scrip- 
te :  istoria  prescurtata;  prescurtare  de 
istori'a  Bomânilorv;  Mto  si :  a  prescur- 
ta caUea,  a  prescurta  distantiele,  pro- 
porţionile,  dimensionxle. 

PRESCURTATORIG.-torw,  adj.  b., 
abbrerlaton  care  preseuri^iia  saa  ser- 
ve la  prescurtare. 

PRESCURTATU,-a,  adj.  part.,  ab- 
breTlatus. 

PRESECARE ,  t.  sap.,  preseeaiu  ă 
presectu,  praeseoareţ  1.  a  seci  sau  talii 
inainte,  in  facia,  pre  de  asnpr'a;  2.  a 
leuă  prin  secare  auptiri  parti,  aşchie,  a 
poli,  a  formi  prin  secare. 

PRESECCARE,  v.,  praeslocarei  asec- 
ci  de  mai  inaiute. 

PRESECCU,-a,  adj.,  praeslMta»  forte 
seccu,  prea-seceu. 

*  PRESBDE  si  preside,  adj.  e. ,  pra»- 
Bea,-praestdlB,  (ÎL  preslde)jcare  presteie 
spre  a  protege  saa  direge ;  protectorin, 
directoriu  :  presedde  seneitiJm,  camerei 
depulatUoru;  presediiprovinei&toru;  pr»- 
ae^i  judeei^ru,  prefecţii;  ia  spwio, 


=y  Google 


PBB. 


7« 


presede  dllu  unui  fri^tmoriu,  presedenifl. 

•  PBESEDENTE  ai  presidente ,  ad. . 
part.  preş.  b.,  ptMsIdena}  care  pregiede  .- 
dieuUt  presedente  artiloru;  presedentii 
provitteieUmi;  in  «pecie :  presedente  a- 
dimantiei,  tribunariuiui. 

«  FBE8EDENTIÂ  si  presidentia,  a. 
{.,  (it,  presldeoMf  fr.  pr6gldenc«);  cali- 
tate, demnitate  de  presedente  .-  prese' 
detUi'a  adunarei,  senaiulni,  eonsiliulu^' 
de  «iHtB^ri;  a  88  (uiresaâ  la  prcsedentia, 
Ia  officiuîu  presidenUei. 

•  PRESEDENTULE,  ai  presiderUiale, 
adj.,  (it.  presldentUle,  d.  prialdentlel); 
relativu  la  presedente :  attributioni  pre- 
sidentiali. 

PEESEDBRE,  presiedere  si  presidere, 
presezi,  preaedutu  ai  prgsesBu,  (vedt  ai 
simpl.  şedere  sau  siedere),  v.,  pr««afde- 
ret  !•  a  ^ed^  inainte,  in  fronte,  in  capo 
sau  capitn;  2.  metaforice,  a)  a  protege  : 
domnedieidu  victori^oru  presta  arma- 
tdoru  nostre;  3.  a  fi  capu,  condnctoria, 
a  direge,  a  inapectă;  ia  specie  :  a  pre^ 
tede  ttnei  adunare  sau  tma  aăunore  in 
delib«rarHe  aelle;  a  presedi  wnui  triiu- 
nariu  sau  utw  tribunariu, 

*  PBKSEDIÂLE  si  presidiale,  adj., 
pneBtdiallBt  relativu  la  presede. 

■  *  PBESEDIAfiE,  v.,r»eBldUrl}  a  fi 
in  sau  de  pretediu. 

•PRESEDURIU  si  presidiwiu,-a, 
adj.,  praesldlariBs;  relativa  la  presediu. 

*  PRESEDIATD  si  presidiiUu,  a.  m., 
praesldiatos}  demnitate  de  presede. 

*PBE8EDICsi^en(]iWpl.-e.prae8l- 
dl«Bi=actn  de  presedere,  şedere  inainte, 
ai  de  act:  1.  protectione,  apperare,  mai 
vertoaa  făcuta  de  armaţi,  eecorta,  gar- 
nisione;  2.  omeni  armaţi,  ce  appera  una 
loca;  3.  locuia  apperatu;  4.  adjatoria. 

*  PBESEQME,  pL  presegmine.  si 

*  PBESEGMENTO,  pl.-c,  praese- 
ţmen;  ce  se  preseca  d'in  ceva ,  aşchia , 

PBESEmNABK,  V.,  praeiemiiare ; 
1.  a  semînâ  d'inainte,  mai  inainte:  2.  a 
semiuă  in  facia,  pre  de  asupr'a  :  mulţi- 
mea steUeloru  presemihata  pre  itolt'a  ce- 
rului serenu. 

♦PRESENTABILE,adj.,{it.  prMea- 
tablle,  ft.  prisentable) ;  care  se  pote 


presentâ  :  nu  sunteţi  presetriabiii  la 
curte. 

*  PBE  }£NTANin,-(i,  adj.,  praesei- 
teaeii«}dt  presente,  de  momentula  j]re- 
serUe;  rap.dn,  energica,  sabitu. 

*  PBEî;ENTABE,v.,praesMtare,(it. 
presentarn,  fr.  prrisenter);  a  face  pre- 
sente :  a  )  une  saa  addace  inainte,  a  pro- 
pune, a  d^.,  etc. :  apresentâpre  cineva 
cuiva,  spre  a  Iu  face  eonnoseutu;  a  pre- 
sentâ pre  toii  domnului ;  a  se  presantă 
cuiva;  a  presentâ  camerei  una  lege,  unu 
proiectu  de  refomi'a  dărtloru;  a  prese»' 
td  euwa  una  parechia  de  armesaari;  a 
se  presata  ochiloru,  mentei,  memorie*,- 
a  se  presentâ  cuiva  travestitu,  mascatu; 
a  se  presentâ  la  judecătoria,  inaifOea 
judicitoru;  partite  litiganti  nu  se  pre- 
sentara  la  diu^a  fissata. 

*  PEKSENTABIU,-a,  adj.,  pneaeii- 
tkrlva;  de  presente,  de  momentu;  subitu, 
rapidu, 

*  FBESENTATIONE,  s.  f.,pra«i«>- 
tBtI«,  actione  de  a  presentâ  san  a  m 
presentâ  :  preaentatianea  nouiloru  w 
niti  la  domnulu  casei;  presmtatume  de 
splendide  mâneri. 

*  PEESENTATOEIU,-<orio,  adj.  a-, 
(it.  presentatore);  care  presentâ. 

*  PBESENTATU,-o,  adj.  part,  prae- 
BentatuB. 

*  PBESEIfTE,  adj.  part.  preş.,  pt>»- 
aenst  (it.  preBente,  fr.  pr^Bent);  caie  e, 
se  afia  iu  localu  ande  se  vorbeece,  d« 
facia,  inaintea  ochiloru,  1.  ca  adj.,  pro- 
prie :  erau  presenti  mariuirii;  accusatU 
fura  judecaţi,  fora  se  fia  presenti;  eu  toii 
ai  set  presenti;  mai  muUi  şcolari  nu  au 
fostu  presenti  la  acea  leetione;  mttna 
mc^oritate  a  deputtUUoru  erâ  presente 
la  acea  aedentia; — tempu  presâite,  mo- 
mentulu  presente,  impregiuraripretenti, 
staiulu  presente  aUu  hicruriloru;  —  ea 
termina  de  grammatica  :  tempu  pre- 
sente, participiu  presente,  eonjunUivu 
peesente; — b)  metaforice,  a)  presente=: 
ce  se  face  iudata,  fora  intardiare,  pre 
locu,  in  momentu  sau  la  momenta :  pena 
presente  sta  pre  capuiu  peeeatowlui,  st^ 
plicie  presenti; — eu  compăru  cupeeuma 
presente;  ^)  care  Jucrădia  indata,  la  mo.- 
meatu,  effîoace,  potente  :  a^uioriepre' 


>yGo6g[c 


TOT 


PRB. 


Mtiti,  medieameniu  presente;  •()  despre 
menlw  si  ftnima,  resolutn,  netnrliUTatn, 
DHparistu,  etc. :  m  nevdiele  o^ie  mai 
grdie,  inpehdde  cdle  mai  ţnari eretdti 
e  eu  mente  presente;  spiritiUu  seu  pre- 
imteMmdeatm'anu  se  tta^ra  sinu 
m  imenrca  fwi  utia  data;  S)  assietente, 
adjabitorin,  fovorabile,  propitin,  etc. :  a- 
WMM  diett  prMeiU^  preMirit  ni  <u  Mi 
«t  U^ţ  2.  m  snbai  m.,  {wtente,  a)  in  g^ 
iMra,Mepr«wnf0,  h)  inspeoie, «)  tempn 
fmwNfe  :  preaeiUde  sta  ca  mnw  ptmin 
Mnirtaihi  n'  t«Nito-ii(;prewnMe  mo- 
d«I«*  conjimetitm;  ^)âftni,  donn,  maon, 
oe  w  da,  »  offnre  caira. 
,  *  PBESENTIA,  s.  f.,  pneHiiHt,  (it 
prMMHfl,  te.  prtMsee);  ststn  dfl  pre- 
sente, fimtia  de  faeii,  1.  proprie  si  in 
genere  :  presenti'u  marturUoru  si  ali- 
tigantUtru  lajtideei»;  pretentta  aeestoru 
omeni  tot  mi  piaee;  canditterogi,te(^i 
in  preaen^a  Jui  D<mnedieu;afdeeeietu 
tk  prMentia^:a  se  presentâ;  perUi  d'in 
presenii^a  nostra;  2.  in  specie,  a)  pre- 
mn^ja^tempu  presente :  in  presentia= 
poNirw  presente,  pentru  aciinm  :  in  pre- 
sentia  nu  se  pote  face  nemica:  b)  pre- 
smiia  de  spirOu,  de  mente,  de  inma= 
spiritupresent«,mente presente,  etc., ca- 
re dq  se  sparia,  nn  si  esse  d'in  seoe :  re- 
solatione,  oor^n,  sânge  rece,  ete^ej  pre- 
stKtiaTrimpressione  presente,  energica, 
capHata  prin  propri's  vedere,  prin  pre- 
pri'a^reieMfta  a  Incmlni;  d)  presentia 
^Mssistentia.  adjutoriu,  protectione. 

*  PBESENTIALl,  adj.,  prMsentftliBi 
(H.  prsscBilile);  de  pretenţia,  d'in  pre- 
aenMa,  d'in  presenfe,-— inse  direotu  d'in 
presente  si  form'a  presento/e^prMMa- 
Ull^  vedi  si  presentariu,  BÎpresentanin. 

•  PBESKNTIMENT0,  pl.-e,{lt  pre- 
MBUnent»,  fr.  prtsentlHeiit),  prMMi- 
■l«t  acta  de  presentu-e  :  aveam  ww 
tristu  presentimentu  de  ealamtatea  ee 
îndoia  se  manifestă ;  dororose  presenti- 
mente; hone  presentimetUe. 

FBESENTIBE  (dnpo  pronunţie  lo- 
cali :  presemtire,  presimtv-e),  presentiit 
preaentUitaiprenaensH,  i.,(\eiisentire), 
^Mieatlre,  a  senti  de  inaint»  :  cânii 
presen^ra  lupii;  a  presenti  venirea  cmp- 
voj  a  preHti  retdu  ee  amnetia  pre  omu ; 


PRB. 

.fw  om  presaţii  de  ieeu  ee  «r4  se 
patiu. 

*  PBESEPE,  8.  f.,  praetep*  si  prat- 
sepesţ  (d'in  preaepire),  garda  pre  din- 
ainte, si  in  genere  :  veri-ce  se  pane  a 
pedica,obstaoln,închisore,ete.;iB8pene: 
ce  se  pnne  înaintea  vitelom,  'oa  se  an 
resipesoa  nutretinlu  ce  le  se  da:  Jesutu 
puse  dEupo  nasoere  intr'una  presepe. 

*  PBESEPI^  T.  snp.  pregepitu  b 
prateptu,  prMMpt»)  a  sepf  pre  d'in- 
ainte;  a  inohide  ca  gndn. 

*  PBESEPITU  Bl  preseptu,-a,  idj. 
part.,  praeteptns. 


(fr.  pr<s«rver) ;  a  servi,  apperÂ  de  te- 
unte  de  relle  :  fton'a  erescere  prtiina 
junimea  de  desordine;  temperantfa  pre- 
serva  omulu  de  morii. 

*  PBESEBVATIONB,  s.  f.,  (prauM- 
Tâtio),  actione  de  preservare;  arte,  flioâs, 
medin  de  preservare. 

*  PBESBBVATIVU,-a.  adj.,  (fr.pr^ 
aerratl^;  care  pote  preservd :  mediein» 
presert>ativa;t>^ikiepreMerviaive;ma 
snbst.,  preservativu  contra  firigmileru, 
contr^a  cholerei;  labsrea  egte  «eUit  m« 
bonu  preservativu  coMtr'a  WtMJw,-  h- 
minele  sunt  preterveMmdu  eiUm  mai  ef- 
icace eontr'a  errorHoru. 

*  PBES£BVÂTORnT,-/(ir«a,  adj.i., 
oare  preserva,  care  are  potere  de  ipr^ 
servă:  me^upreservatorim;  matima  pre- 
servatoria. 

*  FBESIDE,  preaidere.  prendeak. 
presidetitia,  presidiale,  f^'eâiăim  4te.: 
vedi:  presede,  preaedmte,  pressdmUs. 
presedere,  presediale,  presediu. 

*  FBBSOLIDU,-^  adj.,  pnsMlHM, 
f«te  soliău. 

PBESONARE,  v-,  praM*ure,ai«i 
inainte,  mai  inainte. 

FBfiSPEBABB,  v.,  pnwep«rkr«>> 
speră  inainte,  de  mai  inainte. 

«  PBESSÂ,  s.f.,  vedi  presau. 

*  PBBSSANTE,  adj.  part  pre*,  im- 
Bahs»  (it.  preHaate,  fr.  prMsut)i  eae 
preesa :  necesiţi  prmsanti. 

*  PBESSABE,  V.,  preiMre,  (fr.  P»»- 
ser  I  d'in  pressu  de  la  premerey,  a  pnni*! 
appesă,  strioge,  etc.  ou  potere,  eb  TiO' 
lentia:pref5a  petiorviu  laufre  piH*' 


=y  Google 


FSB. 

nilw  MM»;  a  pres$d  copUMu,  amiaiu 
la  pe^u;  preasati  ugerele plenedelapte; 
a  pres$A  pre  eutera  prin  auetcritatea 
ua;  a  frenâ  eotuâeniiîa  sau  pre  c<m- 
tdetitfa  OHtva;  a  se  pre»si=Sk  se  lassA 
tare  grea,  »  se  i&desî,  ase  iudesof :  ne- 
DoiTa  HO  presaa  de  la  gptde. 

«PBESSATU,-a,  adj.part.,  ^eeMtu. 

«FBESSATGBA,  s.f..(it.pr«nBtara), 
aetiiHifl  si  effectu  de  preaaare. 

*  PBESSIBILE,  adj.,  (it.  pmelkU*), 
eare  cede  prenionei. 

*  FBBS8IBILITATE,  8.f.,  (it  pns- 
•tMUU),  calitate  de  preaeibile. 

*FBESSICIU,-a,  adj.,  preiilelM, 
«amu  presM,  camn  appesata. 

•  FRESSIONE,B.f.,preislo,(it.prei- 
aleaflf  fr.praiilvaţ  d'inprMMtdelaffre- 
mere),  actione  si  effecta  ailuactionei  de 
pnmere :  pressiimea  oerNliii.  pre6ai<mea 
atmosferica;  preaaionea  apei  aau  tdtoru 
Ucide  pre  paridii  vasdoru  ee  le  eotttiitu; 
wu^iite  iepre8sioiK;tg.nu  e  permssu, 
i»ipo  kgea  nottra,  afaeepressionecon- 
s^tutieiâmeniloru;  aUe^erHes'aufaeutti 
m  yttename  d'Mparfea  gvibenumtUoru. 

•  PEES8IB0STRU,-a,  adj.  b.,  (fr. 
presBlrtitre),  care  arerOstniln  presm=: 
tartitn;  de  airi  >.f.|)l.,  preaiirostrfsle , 
fiunfliade-pasnri. 

«FBESSOBIU.'Wna,  adj.B.,  pmMr 
si  pr«n«rlait  (compara  si  it-prisure, 
&.YM»eBT  si  prMBelri  d'in  jiresnt  de 
la  jţremere),  eare  preme  sau  serve  a  pr«- 
(Mre:  omeni  avuţii  pt^enii  si  pressori 
ai  «eUorw  pauperi ;  —  sabst.  reale,  m., 
prt$aoriu,%d,nt.pre»9ima,  instrnmentu 
de  presaione,  storouttSre :  preaaoriu  de 
«MW,  de  olive,  de  mere  si  de  alte  pome.  ■ 

*FB£SSU,-a,  adj.part.,  presni, 
(compara  si  it.  presso,-* ,  fr.  preş»), 

1.  in  genere  :  uwie  presse  dau  musk*; 
ai  noştri  fura  eu  vislmlta  presat  de 
VMtu»M;pres8ori*ide  presnt  oUve;  snbst. 
pressulH  atmosferei,  in  preasniH  apei ; 

2.  ia  specie,  i.  f.,  pressa,  a)  actione  de 
premere,  indeeare,  si  de  Ad,  soUicitare 
mai  mnltn  sau  mai  pocino  importam ; 
h)  mai  vertosn,  ce  preme,  a)  mâltime  de 
^tmenidesi,  midtime  ce  aeiBd^,.caloa: 
pressa  msmt  m  leeulu  strimptn;  P)  instru- 
mwtB  de  prenure,  preia,  BtatufMn, 


tescu,  etc.,  în  genere :  prsssa  de  braeist 
pressa  de  vapore;  presse  meehmneej 
pressa  hydraidiea;  in  specie,  preia  dety- 
pt^raphia,  si  de  acf,  typographia :  cartea 
e  8ti&  pressa,  a  eesiht  de  tub  pressa ;  Ip- 
bertatea  presm ;  preis'a  e  tuta  mare  ai 
bsHe  faeutoria  ^tere,  d6ea  omenii  hh 
timsa  de  tkns'a. 

«FRESSULUi-o,  adj.,  prassolBBt  eaHB 
pressn,  deminut.  d'in  presau. 

*  PBESSUBA,  8.  f.,  praran,  (U.  pvM- 
anni}  d'in  pressn),  actione  ei  mai  al- 
leeeu^effeetn  alin  actieaei  de  premtre: 
prsssur'a  etdeiamenttiomstrni^;  preţ- 
snr^vieUeifpaupertatei;  prems'aimi- 
MHuIwi  mmaoe. 

*  FltESSUBABB,  y-,  (fr.  pmtarer), 
premere,  irgere;  a  fliee  pretsnra;  a 
strioge,  strimptori  tare  si  de  tdte  ptr* 
tile;  Tsdi  u  CMnpoanla  impttsswan, 

*  PBGSTABILS,  adj.,  praottoUlh } 

1.  earo  e  de  preatat«;=A9  daiv,  de  ao- 
Inta,  de  facatil,  eto. ;  2.  oare  e  de  iir»- 
statn=zi.a  pasa  mal  presnni,  âiatiaBn,ee' 
cellente :  presftAiIt  ealtMt. 

*  PBBSTABILIBB,  t.,  (it.pmtabH 
Hre),  a  stabili  d'inainte,  de  mai  inain- 
te :  a  prtstahUi  «ondiftoinfe  poem. 

*  PBESTANTE,  adj.  part.  pwe.,  prae- 
stane,  (it.preitaiit»), eare pnria,  l.«sra 
sta  mai  preensu,  distinsn,  eBoelleat» :  tt- 
nima  prestante,  virtnii  prestanH,  poetn 
prestante;  2.  care  da,  concede,  solve, 
face,  etc. :  anni»  prsstanti  aervitiv  âmt- 
cSoru. 

*  FBESTANTIA,  s.  f.,  pMeetairtla, 
(it  prettaaia  si  preetHula»  fr.  pres- 
ta nee)  i'ia  preskmie)  ţ  1.  escellentia, 
snperioritate :  preatanti'a  natnrei  6m«- 
nesd ;  prestanti'a  virttdil9m  suffletesei; 

2.  dare,  aeta  si  lacra  datu,  si  in  epecie, 
dare,  mrcina  pnbliea ,  contributione  : 
presianUe  t»  natimi,  in  banni,  in  lueru. 

*  FfifiSTAKE,  prestai  si  prastetei. 
pre^atn,  Y.,  praestare,  (it.  preetare,  fr. 
pr«ter);  1.  inttans.,  a^  proprie,  a  eti  în- 
ainte, mai  inainte,  în  fironte,  in  capi : 
eeUe  done  cete  de  armaţi  preOan  arma- 
teixntrege;h)  a  Rt&  nai  ţresosa,  a  fi 
syperiore,  a  se  deetingB,  a  întrece :  a- 
MUtM'a  presta  aomnationei;  inprmkm 
tia  slraboim  noştri  pnstetera  tUorufo- 


.yGooglc 


7«4 


PRE. 


poreloru  vecine;  intre  eeali  tuprestai;^ 
ca  unipresonale :  presta  =  Bta  mai  bene, 
emu  bene,  e  de  preferitu:  2.  transit. 
a)  a  pnue  inainte,  a  preseot&,  a  ar- 
ret&  :  ai  noatri  pregtetera  mare  ver- 
tide  t»  acea  haialia ;  a  se  presta  blanău, 
indulgente,  aspru.  ir^easibUe,  neinvinsu; 
a  preatd  parentiloru  respectu  si  amare, 
aaudloru  affeetione  sibenevolientia;  b)& 
concede,  trade;  a  ăi,  impromută,  face 
bwe,  etc:  aprettâ  euiva  ori-ee  cere; 
a  preUd  urechi' a,  apatele  la  lovHure;  a 
presta  juramentu;  e)  a  face  servifiu,  a 
ia«e  bene;  a  face  in  genere;  a  se  pune 
pentrn  altulu,  a  reapnnde,  a  garanta. 

•PBESTATIONB,  8.f.,  praeiUtU, 
(it. f MsUifDne ,  fr.yteitatien),  actione 
de  prestare,  cnmn  si  ee  se  presta,  inin- 
Beoanarile  speciali  de :  1.  prestationez= 
reapotiâere,  stare  pentru  altulu,  garan- 
tue ;  2.  |>r«sfaJi(m€=30lTere  a  datoriei : 
prestationea  contributionei  pentru  eâlli; 
3.  concret,  tassa,  tTibntu:j)re8^JQni  in 
hteru,  inbanni;  prestationi  de  producte, 
de  vite.deomeni,  debraeie;  4.  in  genere, 
Hiritiu,  &oere  de  bene,  impromatn,  etc. 

•PBESTATORIU,-foria,  adj.  a.,»r»- 
ataUr,  (it  preaUtore);  an  presta,  care 
da  aaa  face  prestatiom  :  responditoriu , 
garante,  adjatatorio ,  impromntatorio, 
centriboitorin,  etc. 

*  FBESTATD,<a,  adj.  part.  aup.  d'in 
prs^are. 

PBESTB,  prep.  vedi  pre. 

*  PBBSTEBE  si  presteriu,  s.  m.,  pre- 
ster  (ipTjunjp,  proprie  ardifewii*);  1.  tnr- 
faise,  vertetiu  de  rentu  foooHi,  care  ap- 
pare  in  forma  de  columna  de  focu;  2.  spe- 
cia de  s^rpe,  &  cui  morsicatnra  caeiona 
sete  arditoria. 

FBESTEBNKBE,  v.,  prasterner»; 
1.  a  aşterne  înainte,  de  mai  inainte;  2.  a 
aşterne  inainte,  pre  d'inainte. 

*  FBESTETIA,  a.  f.,  (it.  preatena, 
fr.  preatesBeJ;  calitate  si  fapta  de  pres^. 

*  PBESTIDIGITATIONE,  s.  f.,  (fr. 
pnattdlKltatiDB, — i'mpresluMdegitu), 
arte  si  actu  de  prestiăegitatoriu. 

*  PBBSTIDIGITATOEIU .  -  loria  , 
adj.  8.,  {fr.pTâBtidlKitatear,— din  presta 
ei  deffit») ,  care  prin  prestett'a  degeteloru 
sau  m&nilOTu  scie  essecut&  lucruri  ce 


PBE. 

pani  spectatorilora  minnni,A 
prestidigiatoriu, 

*  FBESTIGIA,  8.  f.,  de  regula  iapL 
prestigie,  praeatlfrla,  illusîone  magica, 
farme.catoresca;  farmecu  :  s'a»  deseope- 
ritu  prestigiele  vostre;  prestigide  teOe 
nu  mai  ammageseu  pre  nemine;  si  Sg. 
HM  cu  vorbe  deşerte  si  eu  prestigie  veţi 
paie  ascunde  aideverulu;  prestigiele 
nuerUoru,  forme,  figure  animagitorie, 
mai  Tertosu^:  prtstigide  tfaporUunt,  fr. 
nlraţe. 

*  PBBSTIGIABE,  t.,  pramUgUrtfi 
praeatlgUri,  (it.  preatlfUn),  a  faea 
prestigie,  a  ammagf  cuprestigie,  a£u- 
mecă :  a  prestigii  ochii,  urediiele,  WKU* 
tHe;  poterea  de  a  prestigiâ  şerpi  ţ  fig. 
ociii  se  prestigiâ  de  departe;  veri-ee  pre- 
aUgia  odii  de  departe, 

*  PBESTIQUXIONE,  s.  f.,  aotione 
de  prestigiile,  sie&ctn  allu  acestei  ao- 
tione,  farmecu. 

*  PBESTIGIATORIU.-torio,  adj.  a., 
praeatlKlatur»  care  preHigia  =magB, 
farmecatorin,  ammagitoriu,  insellatoria. 

*  PBESTIGIATU,-a,  adj.  part.,  (pr»- 
•tlţatna,  it;  peatlgiat»),  cârmeoata  :  o- 
cU  preiiigiati. 

*  PB£STIGIOSU,-a,  adj.,  prcstlda- 
saai  (it.  preatlgiftHo);  plenu  de  prestigiâ 
sau  de  prestigie:  magicn,] £armQcatoria, 
ammagitoriu,  illusoriu,  etc  :  transfer- 
mationipresHgioae;  raţionamente  prei^ 
giose. 

*  PRESTIGIC,  p).  prestigie,  praaaU- 
EiuB!  1.  in  intellessulu  formei  presti- 
giâ :  farmicu,  magia,  etc.;  2.  mai  rer- 
toan  si  in  specie,  inseoao  metaforicu  de 
potere  mare  asupr'a  Tolientiei  altoru-a: 
prestigiulu  numelui,  auctoritatei,  rM- 
gionei;  a  nemiă,  mieusiord  prestigiulu 
legei.  administrationei. 

P&EăTimE&K,prestinsiBiprestin- 
sei,  prestinsu  si  pre^netu,  t.,  prae- 
BtliţDere;  1.  a  stinged'inaiute,  inCacia, 
in  ochi;  2.  a  leuă  ochii,  luminele,  a  orbf. 

»  PBESTISSIMD,-a,acţi.,(it.  preatia- 
Bin»),  auperlativu  d'in  prestu :  forte 
presta,  si  adv.  forte  correadu,  mai  ver- 
toBu  cţ  terminu  musicaJe. 

•PBESTJTE,  8.  nl.,pfaeatea,— prar; 
atlitlsj  (d'in  preriareţt  caia  sta  înainta 


=y  Google 


s&n  in  eapn,  ia  t'ronte,  ai  ia  specie : 
1.  ţroteotoriu ,  patronu,  etc. ,  vorbinda 
mai  allessa  de  diei,  de  ^nti;  2.  mai  ma- 
relennei  parochia,  udqÎ  saburbin. 

•  PRESTITUERE,  v.,  y raestUnere , 
a  statue  d'inainte,  a  prestabili,  a  pre- 
deatiD&;  a  prescrie,  a  predeter(nii)&. 

•  PRESTOLANTE,  adj.  part.  prea. , 
prMstoUnii  care  prestola  :  servitori 
prestohnti  ai  totoru  tyranniîoru. 

•  PRESTOIANTU,  s.  f.,  (prteBto- 
Untu),  calitate  si  fapta  de  presto- 
lante. 

«  PRESTOLABE,  r.,  praestolarl  ai 
prae«t«Ure,  (d'io  preatu),  a  ^preatu,  a 
fi  paratu,  dîspnsD,  roliosn  a  face  servi- 
tia;  a  st&  parata  Ia  ordiDile  cnira;  a  & 
zelosa,  etc,  (fr.  i'empreBNert  ^tre  em- 
presiâ). 

*  PRE8TOLATI0NE,  b.  f.,  (praest*. 
Uti»),  actione  de  prestolare,  (fr.  enprea* 
seneit). 

•  PRESTOLATU,-rt.  adj.  part  prse- 
tttUtnt,  (fr.  enpr«sB<). 

*  PRESTRANGOLARE  si  prestran- 
gwrare,  ?.,  praestranţalare,  a  atrangulA 
sau  strangură  pre  d'inainte,  a  sufTouA. 

*  PRSTRICTIONE,  s.  f.,  Praestrlo- 
tlof  actione  de  pres(ringere, 

•  PRESTRICTU,-a,  adj.  part.,prae- 
■trlotns ,  ]6uatii  de  regula  ca  adj.  si 
sabst. 

PRESTRINGERE,  prestrinsi  si  pre- 
ttrinsei,  prestrinsuai  prestrieiu,  y.,  prn- 
-stringerej  1.  a  stinge  dinainte,  in  facia; 
2.  a  stritagetare;  3.  astringesauappuci 
tare,  a  face  mare  impressione,  mai  rer- 
tosu  asupr'a  ochiloru,  a  orbf;  4,  prin  e- 
stensione,  a  ebeti,  debilita. 

PRESTRlNSU.-a,  adj.  part.,  prae- 
•trletnst 

*  PRESTRUCTIONE,  8.  f.,praestnie- 
tio,  actione  si  effectn  de  prestruere. 

*  PRESTRDCTU,-o,  adj.  part.,  prae- 
straotufl ,  lenatu  de  regula  ca  subst. 
saa  adj.    '  ' 

PRESTRUCTDRA,  s.  f.,  prMBtmc- 
tnrai  actione,  d^ro  mai  vertosu  resnl- 
tatn  allu  actionei  de  prestruere. 

♦  PRESTRUERE  9iprestragere,pre- 
ttruasi  ai  prestrussei,  prestmssu  si  ţre- 
f/rtWu,  T. ,  praeitroer»,  a  strue=.eii- 


PSR. «S 

&C&  înainte,  d'inainte;  a  astnpft  prin  oon- 
stnictione. 

*  PRESTU,-a,  adj.,  praesto,  st  pra*- 
■tns,  (d'iti  prestare);  l.presente,  facla, 
la  indemăna;  2,  paratu  a  face  serritiii, 
Toliosu,  fora  pregitn,  zelosn,  cn  tragere 
de  anima;  Z,  agila,  indemanaticn,  naio- 
relln,  rapidu,  celeru,  veloce;— 4.  ca  adT. 
cnrrendu,rapidn,  pre  locu,  indata,  etc. 

*  PRESTCLTU,-o,  adj.,  praeatalt», 
forte  stultn,  prea-stiâtu. 

*  PBE3TUPIDU,-a,  adj.,  prMitipl- 
dns,  forte  stupida,  prea-stupii^. 

PBESUDARE,  v.,  praesodare;  1.  a 
sadă  d'iaainte,  mai  ioainte;  2.  »  audi 
forte;  a  si  d&  mare  fatiga. 

*  PRESULE,  8.,  praeaal,  (d'in  pre- 
salire  =  presarire,  care  »are,  saltă  în- 
ainte); 1 .  proprie  :  premda  m  toU  saltă' 
tionOe;  2.  metaf.  siprinestenaionetpre- 
side,  prepostn,  cella  ce  presiede,  direge; 
3.  episcopn. 

*  PRE3nLBn,-a,  adj.  part.,  praesal- 
sas,  pmi-«aîstt^prea-sarata.  ■ 

*  PRESULTARE,  v.,  pneaalUre,  a 
saltă  înainte,  a  dace  saa  condneâ  sal- 
tulu. 

•PRE9ULTAT0BIU,-ima,adj.  s., 
PrteBnltator ,  care  presulia ,  coodace 
unu  saltu. 

*  PRESULTORIU,.tona,  adj.  8-,  pr»- 
sDlUrtCare  presalta:  vedi  si  prc$dUcf~ 
toriu.BÎ  preside  aab  1. 

«  PRESUMENTE,  adj.  part.  preş., 
praesnmenB,  care  prestane  :pre8umenii 
de  virtuiealoruijtmii  sunt presumenti. 

*  PRESUMENTIA,  8.f.,  (it.  presa- 
meMa);  calitate  si  fapta  de  premmente: 
presumentia  ptena  de  vanitate ;  vedî  si 
presumptione, 

*  PRESCMERE ,  presumpsi  si  pre- 
sempseifpresamptti,  t.,  praesanere;  1.  a 
sume  sau-lsuÂ  d'inainte,  de  mai  înainte: 
eăte  presame  eopilltdu  înainte  de  a  veni , 
la  Bcola;  2.  a  prejadecâ,  presuppane, 
imagină,  crede;  3.  a  si  lenfi  asnpra-si,  a 
ai  arrogă,  a  ae  snmmetf,  a  se  incommette, 
a  cotediâ,a  se  crede  si  pretende  mai  multa 
de  <!&tu  i  se  cada :  juniipresumu  de  sene. 

*  PRESUMPTIONE,  s.  f.,  praon-- 
ptl«,  (fr.  pr«i  nnptloa);  actione  de  ţresit- 
mere :  prejadecata,  arrogantia,  f 


=y  Google 


m 


pbE. 


tf  a,  etc :  premmptionea  omvlm  usiorMu 
dt  mente;  preswmptioni  nefundate;  a 
MrU  mhtord  ttt  mare  prnaum^ione. 

*PBBBUMPnOSU,-a,  adj^  pr»e- 
wpUam)  (it  prM«at<Ma*  si  prcnn- 
■!•■•)  tt.  priiOMptaeix);  plenu  de  pr«> 
$im^ioHe,  coto^torin,  sanimetiu,  ar- 
rogant(i,iDCOiiLD)ittitaria:iHtuj)rc«t(mp- 
fiwt,-  paiti  pressumptioai,  portare  pre- 
mmptioaa;  ideepretttmptioeei  dneecapu 
aectm,  e  si  pre$un^09H;~Tiii  si  pre- 


*  PRKSUMFriVU,-^s  adj.,  (it  pw- 
■ntlr»)  te.  veiafmpUty,  oe  sa  prentme 
nu  sa  p4te  prttmte,  ae  pot«£oiiiectur&, 
erei»  oo  an  w  fia:  ootNiwAi  |ir«sHmp- 
Mm^  >irfjri|iyai—y<iMi;  mai  vertosu : 
enăeprwvmf^xm,pr%nmpe  presmiptivH. 

*FBI£SDHPTU,-a,  a4j.  part,  pra- 
aniptai=ţTNiin*QBii,  {Vejodacato,  n- 

emfe. 

«PBESDMFTDOSn,-a,  a^j.,  pm- 
•■■ptMiatt  (fr.  priauiptacaz),  Taiii- 

tosQ,  pleon  de  presnmptiooe :  mgetare, 
tdM  pmm^ţtuâta;  omt,  proieetu  pre~ 
mmpî«o«u;  vedi  si  presumpttoau. 

PBESUPPONEBfi,  si  presuppmere, 
(se  oODJDga  oa  t.  ponere^panere),  v., 
(it,  presDpptrra,  &.  pr^Bippoier) ,  a 
si^tpnne  de  mai  inaiatie,  a  prejQdscă,  a 
affini)&  ceva  oa  addeveratu :  ca  ae  ifUel- 
Ugemtt  dogm'a  etemitatei ,  eauta  se  pre- 
suppunemu  co  svffleltdu  «ate  tmf»a^«ri- 
eie;  a  se  fundă  pre  presupponeri. 

PRBSUPPOSITIONB,  a.  f.,  (it.  pre- 
npp*Blsl«ie,  fr.  prâsopptfsltloa),  actio- 
nede  preaupponere,  suf^BitioDe  preli- 
■linatia,  hy pothese. 

*  PBBTEOBBB,  pretessi  si  pretessei; 
preteaau  si  pretestu,  t.,  praeteterei  a 
tege  saa  oopeH  pre  d'iaaiote,  in  facia. 

*  PBETBNDENTE,  adj.  part.  prea., 
jrraetendfiHB,  (it  pretendente,  fr.  pinten- 

ini),  cue  pretmde :  mttUi  pretendenţi 
la  tronu ;  formoseti'a  siavuH'afeteiim' 
mtâtete»  pretendenta  la  mân'a  ei, 

*  PBGTfiNI>£B£,  (pretindere),  pre- 
tenai  a  pretensei,  pretmeu,  t.,  pra«ten- 
ttn,  (it.prete«derei{r.pritendre);  l.a 
tmd&inainia,  mai  inainte,  pred'ioaiate, 
iB.&tw,  1»  octii,  etfi.;  2.  iqetafotice: 


PRE; 

a)  a  pnne  înainte  pentru  ocbi,  a  adduM 
inainte,  ca  escnsa,  a  pretesUispeetoM 
vorbe  pretendenţi  uritei  vosfre  etdpe; 
h)  in  genere,  a  pune  iuaintea  ochilom, 
a  arretâ,  a  face  se  se  v^dia  de  mai  in- 
aiste;  e)  mai  vertosu  a  teode  prea  tara, 
a  dorf  [Hm  mnlto,  siio  apeeie,  a)  acere 
câta  nu  se  cade :  jBrieijifelt  as  Urnii 
pre  «nu  coUu  c&tu  nufaca;  ^)\iiţfmm, 
a  cere,  a  dori :  ce  maipreiendi  deUmtif 
•f)  a  snstini  cn  peptua,  a  rrâ  se  aibs 
corentn  reri-camn. 

*  PRETENDITOBro,-/(îf»a,  adj.  s., 
(it  pretendftore),  care  pretende. 

•  FBETENSIONE,  s.  f.,  (it.  preten- 
Bltne,  &.  priteatUn),  actionedeprefcM- 
dere;  in  specie  dereptu  ce  are  sau  creds 
a  &v6  cine-T&  U  nnn  Inoni :  More  fNw- 
tensione,  pretentiotie  riOada,  abamda, 
legitima;  a  ai  margvi^  pr^enaitmSe;  a 
$e  desiate  de  prOensioni;  a  av6  preten- 
atoni,  a  fi  fora  pr^enaioni,  pletiH  de 
pretenaiotu;  omtiîu  modeatu  Ware  prt- 
tenaionb  de  a  atice  nu  sete;  tindiere  ch 
pretensioni,  care  vrâ  se  placa  prin  cali- 
tăţi cari  nu  mai  snnt  de  etatea  sea. 

*FBETENS0BI17,-a,  a^j.  s.,  (it  yr*- 
tesBore)  care  pretertde.  preimditâ'm, 
vedi  si  pretendente. 

*  FBETENSn,-a,  adj.  part.,  praetn- 
SBi,  (tt  pretenso,  fr.  pr^tendD);  1.  in  ge- 
nere :  pandieU  preten^e  tn  f acide  caae- 
loru;  2.  metaforice,  a)  cerata  cs  dereptn 
sau  fora  dereptu  :  pretense  damne.prt- 
tense  atriccUioni  făcute  de  adlU  noştri; 

b)  presnppasn,  crednta,  care  se  crede  ce- 
va, fora  se  fia  :  pretenra  fUosofu,  pre- 
tens'a  vostra  scten^. 

•PBETENTARE,  y.,  praetenttre) 
1.  a  tent&,  cercă  ioainte,  de  m«j  inain- 
te; 2.  a  tende  cu  potere  inainte,  inoclii; 
a  ostentă. 

*  PBETBNTIONE,  s.  f.,  in  aoello-asi 
sensu  cu  alia  formei  pretâmom,  (com- 
para si  fr.  pi^tentlon). 

•  PEETENTÎOStI,-o,  adj.,  (it  pre- 
tenileso,  fir.  pritentteix),  pleaudepr»- 
tentioni :  omu  prdentiosu,  femna  pre- 
tentiâsa,  stylu  pretentiosui  si  ca  snbst 
unu  pretentiosu  abanrdu,  umpretentiS- 
aa  nesuferita. 

•  PBETENTUro,  adj.  part.,  praatH- 


=y  Google 


PRE. 

tu*,  (de  la  pretendereit  inteusu  ioainte, 
ia  facia  :  tapetele  pretente  parietUorv. 

•PKEIERIBB,  y.,  praeterlre,  a  mer- 
ge sau  trece  pre  d'iuaînte,  pre  longa; 
ft  e6  strecori,  a  se  duoe;  a  tiece  preate; 
a  trece  ca  rederea,  a  un  \a&  in  coDside- 
ratione. 

«FBETEBITIONE,  a.f.,prâeWrltlo, 
(tr.  pr^Urltlon),  aotione  de  preterire,  â 
in  specie,  tjgura  de  retorica,  prin  care 
cratoriula  ae  prefac»  co  trece  sab  tăcere 
sau  co  attÎDge  prea-osiom  Incmri,  ce 
inae  soatina  cu  tarla;  ca  termina  juri- 
dicii, OEcissions  a  uuui  erede  intr'unn  te- 
stameoto  :  preteritionea  annvUa  testa- 

*  PEETEKITU,-o,adj.  part.,pr»«t^ 
ritas,  tracatn;  in  specie,  tempa  brecnta : 
preierituiu  tnoătdm  ittdiattivH;  oa  ter- 
mina juridica  :  eopiUti  preteritu,  ce  pa- 
rentele  a  aitatn  a  In  mentioBi  intesta- 
mrato;  asii  ai :  eandtdatu  pteieritu,  tr»- 
oitQ  cn  vederea,  nealleesu. 

*  PEETEBLABERE,-i<ip«  saa  la- 
P8ei,'lapaa,  r.,  praeterlaU;!.  a  luneci, 
a  se  stracori  pre  longa  ceva;  2.  a  ae  stre- 
cori, a  trece. 

*  PEBTERMISSIONE,  a.  f.,  ptm- 
tttmUalo,  (it.  pretermlBBlene),  actione 
si  actu  de  pretermittere. 

*  PBETEEMISSU.-o,  adj.  part,  p.r«- 
termlBgBB,  (it.  pretermesBo),  trecutu  cu 
vederea  :  focuri  aUe  auctoriidvi  preter- 
miase  de  copista. 

*  PPETEBMITTERE,  (se  oonjaga  ca 
T.  mittere),  v.,  praetermUtere,  (it.  pre- 
ternfltt«re);  a  lassi  Ia  una  parte,  a  trece 
pre  longa,  a  nn  leai  in  considaratione, 
a  trece  cu  vederea,  a  scc^i  d'in  vedere, 
a  neglege,  etc. 

*  PEETFBNATUBALE,  adj.,  (prae- 
ternatoralis,  it,  prateraatirale);  preste 
naturale,  ce  trece  preate  naturale,  att- 
pematurale. 

*  PBETEBNAVIGABB,  v.,  praeter- 
MTlsare»  a  navigi  pre  longa,  a  navîgi 
preste,  a  pertrece  navigandn. 

*  PBETEBYOLABE,  v.,  praetsrro- 
Ure,  a  voii  aan  aboră  preste,  a  pertrece 
în  sboru,  a  trece,  a  se  duce. 

*PfiET£SSEBE,prete«wi.  pretesstdu, 
li  preteitm,  v.,  tBMtezere,  atrase  inaiate» 


PftE. 


TOT 


mai  Înainte,  aau  pr^  d'inaint*,  in£acia,  yt* 
margine,  la  capite,  etc. :  ai  prttemtH 
verge  rotie  la  amendone'.eapitdegttmgm- 
nUui;  2,  in  genere,  a  pune  inaiatd,  pnr 
d'inainte;  3.  a  pravedâ  on  cota  ds  ani 
inainte  i  4.  figor.  a  pane  Înainte,  spn 
a  accopw,  a  ascnnde,  ai  de  ac(, «,  aBQunde 
adderernlo,  pDomda  inainte  prefes^  a 
pretestd,  a  cauţi  aupterfagie. 

*  PBET£SS0TU,-a,  a^j.  part.,pn*- 
textas. 

*  FBETrESSnTUBA,  a.  f.,  acUone  si 
effectn  alia  aotlonei  de  a  preteater*. 

«  PBETESTA,  a.  f.,  traelwta,  vedi 
pretestu. 

*  FEETESTABfi,  r^  1.  prartMlHl, 
ateati,  adimartorfa  mai  iuiint«;aAie» 
tettametttu  mai  inainte;  2.  a  ioveatf  cu 
protesta,  mai  vertoan  in  form'a  pwtici- 
piale :  prefe8^M=praetext»tm^=anve- 
stitu  cu  pretestoi  imagini  pretettate,  co- 
piUw  prelegtatu,  'etatea  pretestata,  mai 
mica  de  17  anni;  fig.  espresioni  preta- 
tate,  Înflorate  saa  aacunse,  coperito,  ai 
de  aci,  obscene;  drama,  tragedia  prete- 
stata 80!»  preteata ,  (vedi  pr^eatv) ,  i> 
careactorii  su  peraone  Înalte;, 3.  prete- 
atare.  (it.  pretestare,  fir.  pr6tei.t«T), 
praetcndere ,  (vedi  preteatu  ai  pretaa- 
sere),  a  adduce  preteze,  a  canti  supter- 
fugie,  a  ambii  se  se  juatifice  cu  coventa 
neaddeverate,  a  ascunde  addevernlu  ea 
vorbe  speciose  :  ca  ae  scape  de  a  merge 
eu  noi,  preteataco  nu  iar  ^  beneiCOVaru 
fi  dorendu  petiorele. 

*  PRETESTa,-«,  adj.  part.,  praetex-, 
tns,  (de  Ia  praetexerej;  1.  in  genere: 
verge  roşie  preteste  la  marginile  mefo»- 
sei  comperate;  2.  in  apecie,  ca  subst., 
a)  m.  pretettu,  pi.  preteste,  praetextsi, 
(it.  pretestB,  fr.  pretexte),  covantu,  mai 
Tertosu  coventu  apparente,  specioso,  on 
care  vr6ciiieTasefacaceva,8Bn8e8cape, 
ae  ae  escuse  de  ceva,  supterfagiu:  pre~ 
teate  frivole ;  seie  afla  preteste  apre  a 
se  scapi  de  veri-ce  greutate;  atA  pre- 
teatu de  dorere  de  eapu,  ntt  vri,  miPi  a 
pune  mân'a  pre  carte;  nu  <Merg9ti-.im 
prieşte  misellesei;  sub  prtieatu  de  s«kh- 
pule  religiose;  b)  f.  pretesta,  (subint^lla- 
ge  toga:  togapretesta=U%i^»wiri^^*), 
tog^  ,vMimeat|ţ  ajbif,  tftggutu  pre  jnw- 


=y  Google 


ţM PKE. 

gini  ou  UD&  bfltta  purpuria  câ  portă  co- 
pilli  Dobililoru  romani  peoo  la  etate  de 
17  aani :  atunci  setwibau  pretest'a  cu  to* 
g'a  virile;  fetele  portau  preteat'a  peno  s« 
mariiau;didatorii,  eon3idn,pretoriiinco 
portati  preieita.  • 

1  PBETIABE,  T.,  pretUre;  a  pnne 
preHupn  cerrâ;  a  âatermlDi  val6rean- 
nni  lucru;  a  estjmă  :  espertii  numiţi  de 
tribunariu  tm  pretiatu  aceste  lucrwi ; 
sunt  unde  îuo'iaicaritmsepotupretiă. 
"  a  PRETIARE,  B.  verbale,  eatimatio- 
ne,  âeterminatione  a  pretiului. 

PKETIATORin,-torw,  adj.,  care  de- 
termina pretiulu,  estima  valârea  nnui 
laern,  espertu  estimatoriu. 

PBETIOS(TAT£,  s.  f.,  prctioiltas, 
calitate  de  pretioau. 

PBETIOSU.-o,  adj.,  pretloini,  {fr. 
pT^Heaz),  care  e  de  mare  prOiu :  obiec- 
te pretiose,  stofa  pr^iosa; — atile :  eati- 
tate  pretidsa,  descoperire  pretiisa,  mo- 
mente pretioae. 

PBETIU,  pl.-e,  si-tiri,  prstlan,  (it. 
preiio,  fr,  prix),  valiJre  a  uDui  lucru 
determinata  prin  Bc&mbulu  cu  altu  lu- 
cru :  pr^iuinbanni,  pretiumtxre,  pretiu 
moderatu,  pretht  determinatu  prin  bona 
involire,  pretiu  fissu,  obiectu  de  pretiu; 
care  are  una  valtire  mare;  lucru  fora 
pretiu  :  a)  care  n'ars  vaMre,  Ş)  a  carul 
ralâre  nn  se  ptJte  estimă :  omtt  fora  pre- 
tm;—a  pune  pretiu  pre  capulu  cuiva,  a 
promitte  una  aumma  de  bauai  cellui  oe 
î'ar  ucctde;  capuZw  urmilatrone  este  pusu 
la  pretiu;  iern'a  lemnele  se  eauta,  se  vendu 
cu  pretiu;  cu  vmce  premiu,  fia  cama  vaS, 
cu  verice  mediu  :  eauta  cu  ori-ce  pretiu  se 
Ml  faci  acestci-a;  a  nu  avepretiu,  afifora 
pretiu :  a)  aavâ  micupreltu;  d6ro  si,  P)  a  ti 
de  forte  mare /reftu; — metaf.,aJpecaoia, 
banni  daţi  pre  ceva;— J>  pecunia  iu  ge- 
nere, c)  mercede,  recompensa,  eto. 

PBETHJRIK,-es«»,  t.,  vedi  pretiare. 

PBETIUITOBIU,-(<îria,  adj.  s.,  vedi 
preiiaioriu, 

PBETONDERE  ai  pretmdere,  (se  con- 
juga ca  V.  tond&re=iundere),  v.,  pr«e- 
toadwe,  a  tonde  înainte,  in  facia,  la 
fmnte. 

*  PBETOBE  si  prrfmw,  b.  m.,  prae- 
t»ri  (d'in  praelrs),  1.  capa,  capitauu , 


ductoriu,  conductoriu,  directoriu,  mai 
mare,,  etc;  2.  în  specie,  inaltu  magi- 
Btratu  romanu,  însărcinata  cu  adminl- 
atrationea  dereptatei;  de  la  priwudu  6eRti 
punicu  fura  dotti  pretori  Ia  Soma.pre' 
torele  urbanu,  care  judecă  căuşele  intre 
celatianii  romani,  sipretorele  peregritm 
care  judecă  cmsde  intre  eetatianii  ro- 
mani si  intre  străini;  3.  prin  esienaione, 
iu  locu  de  propretore;  care,  dupo  ce  pur- 
tă pretur'a  in  Bom'a,  eră  iDSarcioatu 
cu  adminiatrationea  unei  provincie. 

•  PBBTOBIANU.-o,  adj.,  praetaria- 
nRg»  l.relatira  Upr^ore,-  la  demnitatea 
si  fanotionea  eea  :  familia  pretoriană. 
d'la  sinulu  căreia  fasse  unu  pretore; 
dreptu  pretorianu;  edifieie  preloriane. 
celle  mai  somptutiae  alleomenilorumari 
d'in  Bom'a;  provincie  pretoriane,  cari  ae 
garernău  prin  pretori;  2.  relativu  la 
pretoriu,  corpu  de  eustodi  ai  căpitanu- 
lui sau  generahulni  :  militari  preto- 
riani,  coiiaripretoriani;prefectur'apr^ 
toriana  eră  demnitatea  prefectului  pre- 
torildm;  coorti  pretoriane;  ca  aabat.  unu 
pntorianu,  pretorianii  :  pretorianii  jo- 
cara  tristu  jocu  stih  imperiu;  Constan- 
ţinu  desfientiâ  pretorianii;  prin  metaf. 
prctoriani=  militari  demoralisati  cari 
adjungu  se  iyrannite. 

*FRETOSlCUJ,-tiu,-a,  adj.,  rrato- 
rleias,  relativu  \h  pretore;  ca  sabst.  m., 
fostu  pretore. 

*PBETOBIOLTT,'s.  m.,  preetcrU- 
lum,  propie,  deminutivu  d'inpreforHi,  ca 
subst.  reale,  applîcatu  inse  si,  a)  Ia  uni 
casutia  de  târra,  b)  la  una  camera  de  nare, 
mai  vertoau  la  camer'a  căpitanului  navei. 

*  PaETORIU,-(on"a.  adj.  a.,  priettr, 
praetorlDB,  praetorlon)  1.  ca  adj.,rela- 
tivu,  a)  la  pretore  capu  ailu  justiţiei  : 
legUe  addusse  i»  poterea  deretuhti  prC' 
toriu,  comitie  prdorie,  in  cari  sa  all^ 
pretorii;  b)  relativa  la  propretore  :  oste 
pretoria;  c)  relativu  la  generariu :  coorte 
pretoria;  care  eră  corpnlu  de  garda  alin 
fia-carui  geaecariu  romana :  imperatorU, 
Cesarii  mai  vertosu.  aveau  in  servitiidu 
sat  coorti  pretorie;  nava  pretoritc^nam 
capitana  sau  eapUania;  porta  pretoria 
a  castreloru,  ce  de  la  cortulu  generariu- 
lui  ducea  directa  la  inimica,  in  oppos. 


=y  Google 


ca  port'a  decumana;  2.  subet.,  a)  m,, 
y6noBt3d,pretoriu^pretore;  si  foatu  pre- 
tore;  b)  m,  lesiQ, pretoriu,  pl.-e,  a)  cortu 
alia  generariuki;  p)  consiliu  bellicu,  ti- 
nnta  in  cortulu  generariului;  7)  palatiu 
alin  pretorelui  in  Bom'a,  sau  allu  pro- 
pretoreîtti  îa  provincia;  8)  palatiu  allu 
principelui;  e)  palatiu  in  genere,  mai 
vertosn  Ia  t^rra;  C)  palatiu  allu  unui  ramu 
âe  admiDÎBtratione;  camera  nnde  judeca 
jndicii. 

FRETOTINDINE  bî  preMindine , 
adr.,  oklqae,  în  totu  loculu,  veri-unde, 
pre  veri-onde  :  Domnediea  e  pretotin- 
dine;  cu  de,  de  pretotinăine=  uuiiqve, 
d'in  totu  locnlii ,  d'in  tote  părţile,  de 
veri-nnde. 

«  PRETDBA,  s.  f-,  praetar*,  demni- 
tate a  pretorelui;  tempu  cfttn  dora  en- 
sercitinlu  acestei  fnnctionî. 

PBBUNâESS,  (se  conjuga  ca  t.  un- 
gere),!., praeniiRere;  1.  a  unge  inaiute, 
mai  inainte;  2.  a  unge  de  inainte,  in  fa* 
eia,  pre  de  supr'a;  S.  a  unge  pucinn  si 
aeiorellu. 

FBEnKUARE,  (perurmare),  v.,  In- 
Beqnl,  Metarli  persequl;  a  urmă  de  ap- 
prope,  a  tina  de  ECnrtu,  a  urmarf.   - 

PBEUESIBE  ai  preorsire,v.,  praedo- 
atinare}  a  OTSi  de  mai  inainte. 

PEEURSITUra,  adj.  part-,  pratde- 
•tinatDS. 

PEEUTE8SA,  preutia,  pretUu.  etc, 
redi  preoteasa,  preoţia,  preotu. 

•PREVAXENTE,  adj.  part  preş., 
pracTalens,  (it.  preralente)  care  preva- 
le  :  fvrtie  pretxdenti,  ratione  prevalente, 
vitiu  prev^^nte. 

•  PBEVALENTU,  a.  f.,  (it.  prera- 
len»),  calitate  de  prevalent<:. 

•  PBEYALEBE,  prevtdui.  premlutH. 
(vedi  si  aimplnln  vedere);  y.,  praeralere, 
(it.  vreraUre,  fr.  prtiralotr);  avaîe  sau 
pot4  mai  multn,  afi  superiore  in  valore, 
in  potere,  etc.,  a  Întrece,  a  Învinge,  a 
preponderÂ :  ăHtUre  vulturi  prevaiu  ceUi 
negrii  opinionea  minoritatei  prevaU  une 
ori;  opinionile  majoritatei  prrvaîu  de 
regida;  a  prevale  in  creditu,  in  favore: 
a  prevale  prin  avuţia; — refleas.  a  se  pre- 
vaU, a  trage  folosn,  a  utilisâ,  a  folosi,  a 

se  scrvf :  a  se  prtvaU  de  crtdittdu,  de 
Ta«.Q 


PRE- 769 

inftuentfa  ce  are;  ellu  n'a  leiutu  a  $t 
prevaU  de  auetoritatea  sea, 

*  PBBVABICABE,  t.,  praerarlcarl, 
(fr.  prirartqiier);  a  seabbate  d'in  caile, 
a  merge  strămbu  :  0g.  a  se  abbate  da 
ladetoriele  selle,  acommitte  peccatein 
essercitiulu  functionilora  selle  :  jadele 
ce  s'a  deprensu  a  prevaripă,  nu  se  mai 
indreptedia. 

*  PBEVARICATIONE,  s.  f.,  praera- 
rlfatlft,  (fr.  ptriTarisatlan),  actione  de 
prevaricare,  calcare  a  detorleloru  func- 
tionei  si  ministeriulni  seu :  mare,  urritid- 
sa,  degradante  prevaricatione;  prevari- 
cationea  acestui  ministru  e  manifesta, 

*  PEEVAKICATOBIU,-(oria,adj.8., 
praeTarloatort  (fr.  prârarleatenr);  care 
itLCe  prevca-ieationi.  care  calea  juramen- 
tulu  ce  a  deposu  pentru  functionea  sea : 
unu  prevaricatoriu  este  condemnatu  si 
de  lege  si  de  morcde;  funcţionari,  mini- 
ştri prevaricatori. 

PREVEDENTE,  adj.  part.  preş.,  prae- 
Tldens,  (it.  preredente  ,  T.  prâr«jant), 
care  prevede. 

PBEVEDENTIA,  b.  f.,  (it.  preredeB- 
la),  calitate  sî  fapta  de  prevedente. 

PEEVEDEKE,  (se  conjuga  ca  v,  ve- 
dere), V.,  prae?ldere,  a  vedâ  inainte  de 
alţii  sau  inainte  de  evenimentu  :  pre- 
vediu  co  d'in  assemine  ftipt-'  arr^  se  ur- 
miăie  una  calamitate;  se  pote  prevede  ce 
are  se  fia  preste  unu  seclu;  —  ca  subat. 
prevedere,  vedi  prcvisione  siprevedantia. 

PBEVEDITOEItJ,-/ortfl,  adj.  s.,  pr*- 
Tldus;  care  prevede. 

PBEVEGHIABE  (pre  a  locure  ai  pri- 
vcghiare),  v.,  in  locu  de  : 

1  FBEVEaLARE,-c(2)U.  t.,  l.  per- 
Tlffture;  a  veglă  pre  ntipte,  a  pertrece 
tiSta  sau  mare  parte  do  n6pte  in  vcgla- 
re  r  prevcglati  co  nu  sciţi  or'a  candu  va 
veni ;  trei  nopţi  succf-agive  amu  preve- 
glatti  la  rapttla  teu;  2.  taerl,  eoatodlre, 
Inspleere,  prortdere:  Dofnnedieu preve- 
glidia  de  late  creaturelc;  pastorii  pre- 
vegledia  turmele;  copilltdu  micu  are  lipse 
de  prevtglare;  nu  ati  prtveglatu  bene 
arrestatii,  si  de  acea-a  au  scapatu  de  la 
inchisore;  a  -preveglâ  portarea  si  s(m- 
di'ilu  vnui  copillu;  p'dagogii  vorupre- 
veglă  pre  acolari  in  orele  de  reereatio- 


,Coog[c 


ne;  mai  mulţi  d'in  amidpreve^ara  mor- 
tuîu  peno  in  diua;  prevegîati  ceste  vite, 

2PREVEQLA.RE,  (preveghiare),  3. 
Tetbale,  perTlgUI%  parTigiUnm,  casto- 
dU,  tatelaj  1.  actiooe  d6  a  praveglă,  de 
&  petrece  nopteasau  parte  d'ionopteiw- 
gUatdtt :  preve^rSe  prea  dese  jnoto  de- 
rapind  san^atea ,  mai  allesait  preve- 
glariie  in  petireceri  deafrenate;  in  spe- 
cie, petrecere  veglaiaău  noptsa  Ia  roga- 
tioni  in  baseriea  :  caiugerii  aunt  ăetori 
a  Wâ  parte  lapreeeglările  cf  in  tote  m^ 
tHe;  2.  custodia,  inspectione,  vedere  si 
eittiAi606Ji:preveglareaeopS^oni,8Co- 
larHortf,  omeniloru  suspecţi;  pretfegla- 
rea  ttofneloru,  terţinei. 

PBEVBGLATIONB,  a.  f.,  fttJlfU»- 
tl«i  actione  de  prevegicare;  vedi :  2pre- 
veglare. 

PEEVEGLATOKE,  8.  f-,  vedi  preve- 
glaloriti. 

PREVEGLATOBrU,-/orio,  (prcuc- 
ghiaioriu),  adj.  s.,  perTlclUaB,  «istos, 
earator,  prtcarat«r,  luBpwtor,  care 
prevegledia  :  preveglatorii  si  prevegla- 
torieîe  mortiUui;  preve^Morii  Mt  essitu 
d'in  baseriea;  prevegtaioriu  de  a^li, 
de  vite,  ăe  tk^na,  de  luoratori  la  edi- 
fidu;  prevn^htoriu  pre  mo^'a  cuiva,  la 
unapadvre  a  sttafSAa.—î.  preveglatoria, 
in  genere  :  preveglatoria  d«  eopUU,  de 
morta  de  mcihosi,  etc.,  âro  ia  specie, t»-e- 
veglat6ria::=:preveglat6re ,  {preveghiaio- 
re),  LnBeInU,  pbllomeU,  una  passere  ca- 
re eanta  fonuoau,  filomela. 

PEEVEGLATTI.-o,  (preveghiatu),  adj. 
part.,  perrlţlUtna  :  wiplile  prevegiate, 
mortu  nepreveglatu ,  eopîHi  reu  preve- 
giati;  subst.,  preve^^utu  vostru  nu  e 
ăe  aăjutisu. 

PREVEGLrn,(prepcsft»"w),8.  m.,  per- 
TlcrUiom;  actione  de  preveglare  si  tempu 
c&tn  tine  preveglarea,  curau  si  rogatio- 
nile  ce  se  făcu  la  una  preveglare  in  ba- 
seriea :  prevegîiulu  mortului;  preveglmlu 
aântidui  Andreiu;  prevegluUi  naseuto- 
riei  de  Domnedieu. 

PBEVENIENTE,  adj.  part.  preş., 
praerenieDi,  (it.  prerenleMte,  fr.  pr6- 
Teaănt),  care  previne,  l.ingeneteitne- 
suire  prevenienti  reUeloru  es  s'aru  potS 
face;  gratia  prevenientc  a  divinitafei; 


gşfi.  ___„ 

2.  in  specie,  care  previne  dorentialorut 
TOlientielom  altni-a,  paiatu  a  fiu»  totu 
ce  place  altoi-a  :  persoiie  eâtu  se  pate 
de  preeeni&Ui. 

PBEVENIENTIA,  s.  f.,  (fr.  pr«T#- 
muioeX  calitate  si  fapta  de  prevmieMte. 
mai  vertosu  in  sensulu  acestui  coventu 
de  Bub  2.  :  amAika  prevenientia  a  os^n- 
tatoriuîui  cotra  ospiti;  prevenientif^ 
ei  farmiea  si  attragu  pre  tott  in  par- 
tea ei. 

PBEVENIKE,  (se  OODJuga  ca  t.  ve- 
nire), V.,  praereBlre,  (it.  pr«T6Bfre,  fr. 
pr^renlr);  1.  a  ve^  ivainte  :  inimiculu 
prevenisse  la  aceUu-asi  locu  pre  caUe 
mai  scurta;  prevenisse  fam'a  UtemiiU 
intempîatu ;  2.  a  appuci  inainte,  a  ţn- 
intempină,  a  foce  m&inte,  B]aij«»mte.a 
intrece;  a)  m  genere  :  precanău  medita 
aceste-a,  mortealupreveni;aprtv*aido- 
rentiele  popondui;  a  prevem  ou  suiei- 
diidu  ignomini'aaondemnationei;  si  paa- 
sive  :  siar  ^  resbonaiu,  $e  t^  ^  fostu 
prevenitu  de  morte;  b)  io  specie :  a)  a  op- 
prf,  impedicâ  se  nu  se  facă  :  a  prcoăii 
unu  reu;  ^)  a  dă  soire  de  jmi  îpiainte, 
a  prescienti^  :  teprevinu  Aevevaream- 
nistndui;  7)  a  face  se  prejadice  ceva  : 
a  preveni  pre  judiâ  eontr'a  *a^  in  fa- 
voreaaccusatului;  8]  mai  vertoau,aj)re- 
veni  dorentiele,  asteptărite,  voUele,  plă- 
cerea eui-va,  etc.,  a  fi  paratu  a  Eace  al- 
toru-a  tatu  ce  le  plaoe  Înainte  chiaru 
de  a  si  madfesti  acesti-a  dorentiele. 

PREVENITORni,-<»rw,  adj.  e.,prM- 
reniensi  mesuriprevenitoriereuUti,  por- 
tare prevenitoria  eotra  toţi;  (vedi  si  pre- 
veniente), 

PBEVENIT0,-a.  adj.  part,  praer*»- 
tn»,  1.  in  genere :  ospitii  prevenit  la 
oapstiu;  2.  in  specie :  a)  Judioatori  pre- 
veniţi in  favor  ea  portei  adverse;  6/pre- 
pusu,  credutu,  mai  vertoau  credutu  de 
culpabile  :  preveniţii  potu  fi  innocenti; 
c)  preiuscientiatu  :  nepreveniti deveni- 
rea loru, 

PREVENTIONE,  s.  f.,  praerentua ; 
(it.  prereniltfBflt  fr.  prârentlon);  actio- 
ne de  prevenire,  1.  iu  genere  :  preven- 
tionea  mortei,  preventiottea  unoru-a 
inainte  de  alţii;  preventionea  rsUeioru 
ce  ammenitia;  3.  in  speci»,  a)  prejnde- 


yCOOglC 


rtti. 

(»ii;  prevenUone  fâMM^Ue  bUu  iitfăvo- 
ra&iie;  fora  prevtMiowe,  -hlenu  de  pre- 
vemtumi,  orbUu  de  piiw&fiiiiM;  hj'siaXa 
aflaoeUai  pnpnn'MCDlpiiMle'deMvh: 
a  fim  preveiJtione,  a  jrnne  in  'prev6n- 
tione. 

PBEVENTIVU,-a,  a^.,  (ft.  prtfn^ 
Hm,  fir.  prtreatl^  aptn  a  pfifTefltrfe, 
carejiramne;  tttmirepreveHHve.  comptitH 
prwwrfWM,  «wAwore  preve/Oitia;  syste- 
m'a  ie  ptmJtione  premnMva  «  e^sli»^. 

PBEVENTaBIU,-4or4*,  adj.  s.,  ea» 
prewiM  sao  serre  apnK)enirv,VrMr«ki- 
tor  t  prenMonli  tn  bataiia;  meăie  pri- 
Mntom  dftr^  vHiitârie. 

*  PBBTBNTU.-a,  adj.  Mirt.,  p*u,- 
Ttntas,  preT«nitu,  l^iitaflii  w  Vt^la  ca 
adj.  si  sabat. 

'  •  PREVEETEEE  ai  jWwWrtâ-e,  (*B 
conjuga  ca  r.  ««riere=z»M^e),  V.,  prae- 
rwtere,  (it.  prarertera  si  v^tii^rtlr^ ; 
1.  a  T«rt«  Ban  merge  iaainte,  a  a^ 
păci  ÎDaînte,a  intrece  :  a  preverte'^en- 
ftinle  in  fkig'a  sea;  2.  a  preteDtpifa&,  a 
intompini,  a  impedicA :  a  prwerte  p4ri- 
iUk.  Vt  piwerte  tlM)ttOfeă  ett  morUa; 
3.  a  fi  saperiore,  a  se  distioge,  'a  intre- 
ce;  a  prefarf. 

*  PRinSlONE,  s.  f.,  t>r>erlBio.  (it. 
pnvlil*»e,  fr.  prtrislAn) ;  actioae  de 
jtreveddre  :  tht^Hatom  prtttenSu  a  ave 
donslu  ie  pretrisione;  âdsta'a  intrece 

prfviaionile  nostre;  previsioni  addeve- 
rite;prmi»ionile  eom^idtitui,^buipfhtlui. 

*PREVlSO,-a,  adj.  part.,p'wrtah8, 
prevedntn,  lenstn  de  regula  na  adj.  satist.: 
ceUc  prtvi8e  sparia  si  sttppera  Mai  pu- 
ctnw  de  cătu  eetle  nepreviae. 

«  P&EVlU,-a,  adj.,  pnerlna.  (it.  pr«- 
Tl»,d'in  pre=:prae,ainH=caU«);l.cs- 
re  e  mai  ioainte  in  oaIl«  :  lu-ifertda 
prmu  aurorei;  2.  in  g«Dere,'ptkedeiite, 
pnmei^ntt^n,  ce  Tîne4anBiefoce,canrt>a 
se  se  ^a  itntinte  de  alHti  ixytitcestic^e 
pretia ,  ^eusaione  previa,  tfsamitti 
previe. 

*  PBEVOLARE,  v.,  prMTOlkre ,  a 
roU  sau  sborft  ioainte. 

«  PSIAPEIU.'a,  adj.,  prlapelna,  re- 
Istivn  la  Priapu.  dien  alls  |^6^ei  de 
reprodnctione,  si  de  acf  allu  gradineloni 
si  Ttaiielorti;  m^tu  pHctffm.  ikfsuri 


Ml. 


Wl 


fi*'iap«TC,-'abB.  pi*faf)«i«te,-66Aatore  iti^- 
notea  lai  'PHapu,  sau  po^mate  in  ono- 
JSa  lai  iVitfpK;— flg.  obieenuţ—ie  a^ 
sî  :  priapUk.'-a,  a^.  =  piarpeiu;  p*U- 
pismii,  pHsptstilua,  tirectione  a  metti- 
bKtltti  virUe;  'pr^pdi^ .  fi.  m.,  ^K. 
lM«»)»Rti>),  p^Ufa  itafimbade  jH'it^ăh 
mttVra  MitUb. 

PBPAPlCn.oa,  prmim»:-^pr^i?b- 
litJiu  priapa;  'năi  priopeiu. 

putu,  etc.;  vedi  :^>rixepa^,'pfeetpîtiiriu, 

•  PBIDIAND.-a,  afti.,.Bi4<htia»  tfi 
prtUe :  ptiditina.'^Mt^.ţi-mtife  Hme- 
cate. 

•  I^I'DIE  »h.  •pridîa.  8.  f.  'SitiiilT.,  prl- 
4ie;  predtna,  ffia'a-ţrettiddMte,  dlu'a  'flb 

Ptkeilo^;  pt'lSie,  'nu  adi  ă  ^llHi^u  la 

PBffiRnr,  ^.  10..  ^t^iuk,  Ye»  a- 

prOe. 

•  PBIMA,  ^.  l,  ndi  pfQhu. 

•  PBfMANU,'^,  adj;,  >rl>>'aftaa,'(it 
prMWtfţ;  relativa  ta  "pritnu,  Ale  Mitn'b 
classe,  mai  vertosa  de  pfMa  ^^dph, 
Morte,  coDbfiatiîa  intru^as^^tli'; 'sko- 
larii  pHmărti;  bi  abs.  p*i\hdH\i.  UflitaHi 
de  pdiu'a  legione. 

•  PRIMĂHB,  %,  (tt.  trlftet,  it.  pti- 
neKKla-e);  a  fi  jdW'mu  ihtre  dtii, ht  90- 
periore,  a  îbtrece  :  a  prtAiâ  iiitre  poeţi, 
intre  oratori;  a  primd  priit  farma$itia, 
prin  iussu,  "prin  seitfnth,  a  priHiA  ^tin 
drepfv'sau  in  drfptu. 

PRIMĂRIA,  3.  f.,  vaglrtratn,  *t- 
bl«  Tel  pali'l  ^raereataraJ  prtnistasi  K  In 
specie  demuitatesauof^ciudepntffnrw 
allii  WD«i  «Oamnoe,  chttm  si  loenlli  nn- 
de  âe  essftfcita  ac^^ta  f^nctiooe  :  ode 
vaHAate  lâ  prim^^,  2.  în  ^etisre,  sb- 
perieritate,  primat». 

PRIMARÎU.-a,  adj.  e.,  1.  pHnkrht» 
(it.  pftUihrIo  si  prlnlifo,  fr.  pTfUitre), 
relativa  la-j^rimn,  de  ^înmulugradu,  de 
gra&i  iBCeţintortii,  sau  de'^mhi  -cellu 
mBlî  inaîtti :  aedie  primărie,  invetim&e 
primărie;  inse  bărbaţi  printori,  nitdi&t 
primărie,  locttpritluuiu,  onofrpt^intarie, 
deihnilaii  ptiinarie.  opere  artiAice  pti- 
marie;—ia  specie,  a)eaUephlf«eahm,tA'' 


=y  Google 


W2 


PRI. 


tani's  C6  făcu  celli  caaatoriti  la  parentii 
sei;  h)  veru  primariu,  vâra  primăria,  d'in 
doni  fmti,  d'in  done  sorori,  d'ia  unu 
frate  si  una  sora;— 3.  ca  subat.,  a)  pri- 
mariu, ia  geaere,  orna  de  primulugradu; 
h)  in  specie,  urblsTcI  pagi  prMfectngi 
deregutoriii  primariu  allu  unei  commu- 
ne,  capulu  consiliului  si  administratio- 
neî  unei  commane  :  primariulu  capita- 
'  lei, primarii  commtoiiloru  rurali. 

*  PRIMATE,  adj.  a.,  prlmas,  primulu 
archiepiscopu  in  uua  t^rra. 

•PRIMATIÂ.  s.  f.,  (fr.  prlm.tle). 
demnitate  de  primate. 

•PKrMATIALE,adj.,  (fr.  primatlal), 
relatiTU  la  primatia. 

*  PRIMATIC0,-a,  adj.,  (it.  prim- 
Uco),  de  prifflu  tempu,  tempuriu  :  seme' 
nature  primaiice,  pome  primatice. 

*  PRIMATU.-ff.  1.  adj.  part.,  (d'in 
pn'mnfe)  :  animali  primotc,  si  absol. 
primatele,  ordine  de  mammifere  care  co- 
prende  auimalile  primărie  prin  petfec- 
tîonea  organismului  lom;  2.  s.  m.,  a)  rea- 
le,  primatu.  primuiu  locn,  superioritate; 
in  specie  ca  si  îmmatvj ;  b)  personale, 
primatu^primate. 

PRIMA VEEA,  s.  f..  (de  la  primu  si 
vira>  comp.  it.  primarera),  r«r,  primulu 
d'in  celle  patru  tempurt  alle  oraul'iii, 
care  in  emisferiulu  uostru  dura  Inuele 
Ini  Martin,  Aprile  si  Maiu :  diUedepri' 
mavera,  pritnuver'a  maitotudea  vn'aestp. 
ventarosa:  6g.  primaver'a  vidiei. 

PRIMA VEBARE,  v..  Ternare;  a  ee 
{ac9  primavera,  a  fi  primavera,  ca  im- 
personale :  ptimaveredia, a primaveratu. 
ai^ceputu  a  primavera.  si  refl.  a  se  pri- 
mavera. 

PRIMA VERATICU,-a.  adj-,  relativa 
la  primavera,  de  primavera,  care  se  cul- 
tiva primavâr'a  :  grănu  primaveraiicu , 
flore  primavcraiica:  lirudu.  porumbulu 
tunt  de  cultura  primivrraiica. 

PRlMAVEROSU,-fl.  adj.,  analogu  cu 
primaveraiicu.  iuse  mai  raru. 

PRIMBLARE,  v.,  corruptu  d'in  p&- 
loMarei  vedi  pcrambl-arc,  cu  tote  de- 
rivatele selle. 

*  FRIMEVD,-a,  adj.,  prlmsTQB.  de 
prim'a  etate,  de  tempuri  anteriori,  be- 
trftnii,  reeliin. 


PBt.       . ^ 

*  PRIMICERIATU,  s.  m.,  prlmlce- 
rUtutJ,  demoitate,  oficiu  deprtmteertu. 

*  PRIMICGBIU,  8.  m. ,  prlmlcerli», 
(d'in  prtmiiB  si  cera),  proprie :  celln  alin 
cui  Qome  e  primu  in  tablele  cerate,  in 
registru,  in  lista,si  de  ac(:  1.  in  genere, 
capu,  mai  mare,  prepositc,  prefectu,  etc. : 
primicjriulunotarâoru/errariloru;  2.  în 
specie,  si  pre  multe  locuri  popolarin : 
a)  capulu  unui  choru,  b)  capulu  canta- 
torilom  baserîcesci;  c)  capaln  jocatori- 
loru  iu  certe  jocuri  natiouali:  prmice- 
rudu  caUusiariloru;  d)  primulu  anagno- 
stu  in  baserica,  in  specie,  cellu  ce  esse 
cu  facl'a  inainte  patriarctului  sau  altui 
primate,  candu  intra  in  baserica. 

*  FRIMIFORME  si  primiformuri-  ■ 
adj.,  primir«rints;  care  are  form'a  pri- 
mitiva, primitivu. 

*  PRIMIGENHI,-fl,  si  primigeHU,-a, 
adj.,  prlmtKenlBB  si  pclaigenng,  primn 
iu  genuin  seu,  originariu,  primu  intre 
primi. 

«  PRIMIPARA,  s.  f.,  prlBipars,  (fr. 
printpare),  care  nasce  pentru  prima  6ra. 

*  PRIMIPARITATE,-!,  s.  f.,(fr.  pH- 
mlparitâ),  statu  de  primipara. 

*  PRIMIFILARE,  siprimipilcaiura. 
adj.  s.,  relativu  la  primiitilu,  la  triari : 
arme  primipUarift:  ca  subst.  personale  : 
unu  primipilariu:  a)  militariu  d'in  pri- 
mipilu,  triariu;  b)  centurion»*  de  primi- 
pilari  san  de  primtpilu. 

*  PRIMIPILATU,  s.  m.,  prlmlplla- 
tuB,  gradu  de  ceotarione  san  de  capa  sUq 
primipilului. 

*  FRIMIPILU.  s.  m-,  prlmipllus  si 
prlmlpilnm,  I.  reale,  parte  d'in  armat'a 
romana,  divi^ioue  de  armaţi  numici  si 
triari;  2.  per3ouate,ceDturione,capitaD() 
allii  ace.stei  divîeione. 

PRIMIEEi-escM,  v.,  «oclpere,  a  ao- 
cepe,  a  liiă  in  mâna  ce  s'a  datu,  sau  a'a 
tramissu  de  ia  altnin;  a  accepta;  a  ad- 
mitte.  Vedi  discussionea  in  Qlossarin. 

*  PRIMITIA,  si  primicia,  pi.  primt- 
iie  si  primicii'..  s.  f.,  prlmltl»  si  prlml- 
oln,  primele  fructe,  producte :  primitiide 
de  struguri,  de  vinu.  de  granu,  de  am- 
nelli,  etc;  Sg.  primitieU  junttiei;  pri^ 
miticle  producteloru  meile  littcrarie. 

*  PRIMITIVITATE,  s.  t,  (fr.  ţtlml- 


,  Google 


FIO.        

Uf  IU),  fltatu  de  primUivu  .-primitivita' 
tea  acestei  daiine. 

«  PBIMITIVn,-<i,  adj.,  prlnltlns, 
(fr.  prlmltir),  primu  in  genula  sen,  de 
prim'a  origine,  ăeprimulu  incepoto,  o- 
riginarii];  cară  este  maiantftiiiu  facnto; 
care  se  rep6rta  la  prim'a  stare  a  uDni 
iDcrn  :  lumea  primitiva,  âmenii  primi- 
tivi; haseric'a  primitiva;  titlu  primitivu, 
vcildrea  primitiva  a  unei  manete ;  —  îs 
gramm. ;  euvente  primitive,  cari  aerrn  de 
radicali,  din  care  se  deriva  altele;  for- 
ma este  eoventulu  primitivu,  din  eare  se 
formidia  :  formale,  formalitate,  forma- 
lismu,  formatione,  difţormUate,  confor- 
mitate, etc.;  limha  primitiva,  care  se  pre- 
suppune  to  arfifostumai  an  taniu  vorbita; 
coton  primitive,  celle  septe  colori  prin- 
cipii, in  eare  se  descompune  lumina  : 
rosiu,  auraneiu,galbinu,  verde,  eeruliu, 
indieu  ăi  violaciu. 

PRIMITOEITT,- Wria,  adj.  8.,earepri- 
mesce  in  specie,  care  primesce  bene. 

FBIMlT(T,-a,  adj.  part.,  ■eceptns,  ac- 
oepnta;  acceptata,  admisso;  Vedi  dis- 
enssionea  in  Glossarin. 

*PB1M0,  adr.,  prlno,  (ia  form'a  clas- 
sica),  in  primnla  loco,  antaniu,  mai  an- 
t&Din. 

•  PBIMOGENITALE.  adj.,  prfni»re- 
aitalU,  relativi]  la  primogenit». 

•PKIMbGENITU,-a.  adj.,  prlmoge- 
nuna,  primu  nascutu  :  primogenite  am- 
ndle,  feti  primogeniţi;  ca  subst.  perao- 
nalfl,  primogetiitulu,  primogenifa,  pri- 
molu  filîu,  prim'a  filia. 

♦  PRIMOQENITURA ,  -e,  s.  f. ,  (it. 
primo  gen  itu  FA,  fr.  prlBogdnttnre),  an- 
tanietate  de  naacere  ;  dreptu  de  prîmo- 
genitura;  a  succede  m  ordine  de  primo- 
genitura;  Esaaa  si  vendu  priwagenitu- 
r^a  pre  unafertura  de  lente. 

•  PRIMORDIALE,  adj.,  prtai>raia- 
11b;  lelatiru  la  primorăiu :  stare  primor- 
diale a  lucruriloru;  monti  primordiali; 
minere  primordiali  ăeaurusuntinmon- 
tn  ceUi  mai  inaîti. 

*  PRIMORDIALITATE  ,  s.  f. ,  (fr. 
prlBordlallt6),  calitate,  stare  a  unai 
locfu  primordiale. 

*  PBIMOBDIU,  B.  m.,  prlmordU  pi. 
.  (primu-ordire),  primn  iocepu,  de  regula 


PM. 


m 


in  plor.  primordie  :  primordiele  lumei ; 
primordiele  unui  imperiu,  unei  familia, 
tmei  eHnte,  unui  fluviu. 

"  PBIMORE,  adj.  s.,  primoris,  depii- 
mulu  gradu,  primu,  mai  allesea  unu  ce- 
tatianu  depn'm'a  ordine,  de  frunte,  d'ia 
cetii  mai  însemnaţi :  primarii  acellei  ee~ 
taţi. 

•PRÎMOTICTI,-a,  adj.,  prlmotleas,  ii 

PRIMOTINn,-o,  adj.,  primu  in  tem- 
pn,tempnria:  primotine.  puveere  prim»- 
tine.  viteUi  primotmi;  vedi  si  primatiisu. 

•  PRIMO,-»,  adj.  3.,  1.  adj.,  primat, 
(it.  prim»,  fr  prpinler),  antăniu,  care  pre- 
cede: n)  retativn  la  tempu :  pnmuluomu 
d'in  lume,  prim'a  femina;  primele  tem- 
puri  alle  creat'onei;  prim'le  secle  aUe 
christianismuîui ;  h)  relatlvu  ta  locu  : 
primulu  arbore  longa  prim'a  srtala  ee 
vei  afiâ;  primulu  oppidu,  primea  cam- 
mune  ee  vei  vede;  c)  relativii  la  ordine, 
la  sîtnatione.  Ia  grada:  prim'a  camera; 
primele  scaune;  d)  retativu  la  lucrnri  mo- 
rali :  primulu  pimrtu  alia  discursului, 
primulu  eapitulu  allu  cartei;  prim'a  fu- 
riaajunetiei,  primele  assaUuriaIU  ini- 
micului; e)  relativa  la  persone,  lame- 
ritn,  la  importantia  :  primulu  barbatu 
de  stat»  cu  eare  ne  mundrimu;  primulu 
tenore  allu  operei  nu  pSte  fi  si  primu 
ministru;primutu  capitanu  allu  aedului; 
spnritu  de  prim'a  ordirie;  primulu  ma- 
gistratu  este  presedentele  curtei  de  cos-* 
satione ;  primulu  advenlu  allu  geniului; 
primulu  medîcu  si  primulu  chirurgu 
allu  ospitalelui;  absoluta  :  primulu  d*m 
celli  ce  s'au  urcaiu  pre  miirulu  cetate* , 
se  numiă  Paulu;  prim'a  d'in  aceste  co- 
piile este  mai  formâsa:  —  (poporuln  ap- 
pHca  si  insupperktivu,  acestu  coventa : 
cellu  mai  primu  di»  toţi,  inse  assemîni 
constmctioni,  nasn  de  recommeodata); 
—  2.  ca  snbst.  reale,  a)  fem.  prima, 
a.)  summace  se  da  de  mai  înainte,  a*)  pen- 
tru asaecurarea  nnei  proprietăţi;  prima 
pentru  assecurareavietiei;  prime  prentru 
assecurare  contra  incendiului ,  contr'a 
grandind;  ^')  care  compensa  pentru  ope- 
ratioai  de  comnaerein:  primadc  imporia- 
tione,  de  esportattone;  ^)  pnma=betta 
cordellaz=Tltt3,  ilmbas;  h)  in  acestu  d'in 
urma  sensn  si  m.  primit. 


=y  Google 


m 


JSL. 


*  PBIAţHU.  5.  f..  mii  prm*>i»i 

Butivu  d'in  pHimy  8.  i  reule,  piţiflwia, 
genn  d*"  ^ri, 

^BIN,^.  pnp,  coQtrass»  d'in  pre  t», 
prV,  prt\  p«n  vedi,  prc 

*  PBINqiPALB,  «ţj,  B.,  B^^^lpallK, 
(it.  prlielptle,  ir.prlBcIpal),  de  prinţi* 
pe;  1.  ift  genere,, prinoulfc  tstUa  im>ui- 
semnata,  qţftj,  importante,  oiat  Ai^}^ : 
agenţi  ^ineisali.  eanita.  primqipai^  t- 
ăea  pnneip(Ue,  rafione  principate;  nc- 
stimatele  orinetpali  tftnt  aân^mfOiele , 
itnaragift^.  vij^hitiilţf,  topaimtK  *^ 
binulu:  ^sniţfri  prineippbi  2.  iin  speQÎe. 
a)  relsiim  ta  princv'e  =  domDitoriii,. 
principescQ ,  âpînneicB ;  bj  relajdvu  Ift, 
prineipi^:^  dQu'4-  parte  a  linifli  dst  ba,'' 
talia  la  Boipanii  antiţi;— 3..ca  subât; 
a)  personqJe^  niţA  ftrimnjKi/e,  mai  mare^ 
capii,  directorii],  etc.;  b)  reale,  ce  e  moi 
ioBemnatu,  maj  eHsentiale  :  nu  tiitati 
principalele  prs  hnga  accesgorie:  prin- 
cipalele cauet-i  vroeessulut,  cesHonei. 

*  PBINCIPALITATE.  s.  l,  prl>cl- 
M>t<u.,  (it.  prlDolp4liU),  Cucute  de 
prmnpafc. 

•■  PKINCrPANTE,  adj.  part-  pres-, 
prlselptDS.  (it.  prfn(ilpâiite),careprtn- 
cipa.  domneece  ca  principe. 

*  PKINCIPABE,  Y.,  prloelparl»  (it. 
prliiilparn),  a  domni  ca  principe,  a  fi 
prmct^e^dnm  nitoriu. 

*  PBINCIPATU,  8.  m-,  prlmelp^tm, 
(it.  prliiclp«t«),  stătu,  calitate,  gradu 
d<4  principe;  1.  in  genere,  primnlu  locu 
sau  grada,  antanietate,  BOperioritste  : 
in  omu  nuntea  are  principatvlu;  elo- 
eenti'a  tine  princip{dulu  in  lucrurile  ci' 
vili  si  politice;  sorele  tine  prindpatulu 
inire  stelle;  puntru  principatu  se  certau 
Aîhenele  si  Sparfa;  2.  în  specie  loculu 
cellu  mai  inalta  in  stătu  sau  in  armata, 
supremaţia,  domnia,  commandn;  si  iu 
parte:  demnitate  dedomaitoriu  nomitu 
pnnnipe  si  ds  acf,  t^rra  domnita  de  nnn 
principe  :  pritctpaieledantAiane, 

*  PRINCIPE,  adj.  a.,  prbieepti.  (it. 
priMipe,  fr.  priDoe),  primu  in  ordiqe, 
ia  incepatu;  1.  m.iu  rara  ca  adiectirn  : 
adttione  pHndpe.  2.  ca  mai  Anan,  s-  ta. 
perwDaltt;  a)  in  genere,  primalu,  oellu 


._gfe 

_,-  ..  .ta.  c^la  mai  we,  «^ 

mai  deBtiDBn,ce11amai  DotabUe:  {înnet- 
pii  at^tief.c^a^i  priwipţJe  «hio*i*Iim; 
prvicjipe2«  f0fitihru,  oratarilonit  fâoiofi' 
lofM;  b)  in  qpecie,  «)  cn  unsnlu  mai  largn 
de-capu,  inoepntoriu,  orditoriu,  aneuţ- 
n9,6\e.:prineip«leace$tei8C0ledefiioto- 
fit^prineipeU  westei  Wre  si  illuatrefa- 
mUioi  P)  io  aawn  mai  reatrinsu,  BF')dom- 
nitoriu ,  capn  alls  unui  atato,  alia.  upei 
t^jrra;^')  filin  de  dpmniMriurO  iaaaut!t 
romana,  fn'nc^a:=a  dou'a  diTiaione  46 
armaţi,  ce  atan  Ia  bătălia  intre  astati  n 
triari. 

*  FBINCIPESGE.  adT.,  prlielH» 
n<re,  in  moiaprineipeseu. 

*  pBINCIPESCU.-o,  adj.,  prUelpa- 
lla,  de  principe,  ia  ijuemnajrea  acestij 
coventn  d«  sub  2-  a. 

*  PBENCIPESaA,  8.  £,  0^-  »rt"* 
pesaa,  fr.  prlnecMe),  domnitoiia  a  omu 
stata;  aocia  sau  Blia  a  hav,  3fifmf«  : 
june  pnncipesşa;  formosa  pnneipesai^ 
Gg.  moliere  muodra.:  face  fwv  pniţui' 
pessa,  arefumurideprinâpi^sa. — (Vot- 
bele  mai  popttlarie  snnt :  dpmwt,  d^ni- 
mtia.  in  loca  de  prtncipeafia). 

*  PBINCIPIANTK,  adj.  part  pres., 
princlptaii»,(it.prInelplaBte);caref}r)q> 

cijâa,  Începe;:  co^ijwtwv^ifvMtmH*- 
vUiatura, 

*  PBJNCIPIAEE,  v„  »nlnff|»l«r%.a 
face  principiti.  a  incepe. 

*  PRINCIPIU,  pL  principie,  p«lie|l; 
plDfB,(it.  prljiclpt*«  (t.  prlnoljte);  î.  prj- 
mu  inceputu,  prima  e^QBŞ, :  Do^omfdfem 
este  principiuhi  jpţeft^fH^riUKţfomi  j^rtn- 
eipiulu  suprentit.  prinafit^u  |iftn  egfre_ 
se  produeu  si  se  missica  t(^;  2.inapec^, 
origine,  cauşa  :  prţncfpitUu  unei  itkţ, 
tintn  connoscentie;  a  cercftâ  cetifi  in  pyin- 
eipiuluseu;sensuriUsuntpri*tr']^uIu  eo- 
noseentieUru  nsslre;  ^  nmtMlO,  mp- 
bile  :  amorea  propria,  este  princtpinlu. 
totoru  actioniloru  npsţre.  4.  prim'a  veri- 
tate, mai  evidente  de  c!Lt|u  aU'a,,  c^r^, 
pote  se  fia  connoscuta  pţin  raiione;  pro-' 
poaitîone  addftveţatţ  sjiu,cQiuldţrfUia  ca 
atare  :  primida  principia  a%,îţ»  Des- 
cartes  este  :  eu  cagetu,  d'in  care  acestu 
filosofu  a  fratsu  eofwe«mfţ>  :  ^.  noi*- 
—  prin  estenaione  :  princip*^  «  ''eli- 


=y  Google 


PBL 


na 


gione;  â6  morak,  de  jusHtia,  dk  eatoteţ 
pnneipm^ondire;  prtnctpni  de  pditiea; 
a  avi  prittcţpfe.  a  lucră  dapo  prin- 
cipie; 5.  primele  eonnosMiitie,  prttm- 
le  elemente  :  principie  de  geometria, 
prinâpie  de  gra/Hmfdiea,  prinâpie  de 
physiea,  de  chymtuei,  deme^eina,  de  ar- 
ehteeiwra,  etc. 

PRINDESS,  priHdiffoMi,  pruiiUA)- 
rÎH,  primare,  pfMWii^  ţriimtra,  efc. 
redi :  iprenăofe,  prettc^lmu,  prendito- 
riu.  pren$6re,  prensu,  prenaura,  ete. 

PBBtTBB^Mwfnt,  prep-,  vedi pre. 

*FBI<AATn,B.m.,prItt«tM,gradii, 
loco,  stata  de  priore,  offieib  de  priore, 
si  in  spflOtwdv  pHore  reli^osn,  cnma 
si'  tempn  efttin  tibe  ăemta  o^itetu. 

•  PEIOEFTATe,-»',  s.  f.,  (ţrlarltu. 
it.  prl*TlU,  fir.  prl«rit4),  calitate,  re- 
IfttiAne  dO'  pivire  :  pritUtate  de  data, 
prioritate  âe  hypot^ea;  a  aoi prioritate 
omişr'fVaiAMi  SON  asupr'a  vnui  îueru; 
mai  alleBsaiB  adnn&rile  delitMrative,  in 
adnn^rile  politice  :  acista  părere  are 
prioritate;  amendamei^ulu  cctarese  pune 
la  votu  cu  prioritate  asupr'a  altoru  a- 
mendame>Ue. 

*  PRIOBE,  adj.  s^prierj  (compara  si 
it.  prlcrcf  tr.  ftlmr,  d'in  ^e^prae), 
antefiorein  tempn  sau  in  ordine,  in  com- 
paratione  cu  alte  Incrari  Ban  persoDe  : 
partea  priore,  partea  postmore;  ca  subst. 
a)  in  genera  priorii  noatri  =  parentii, 
strabocii,  anteceasorii;  mai  marii,  sope- 
riorii;  mai  betrani,  etc.;  h)  in  specie, 
mai  mare,  snperiore  :  priorii  cetatei;  si 
mai  allessQ :  snperiore  religiosn,  base- 
ricesen,  in  monasterio  saa  eenobin;p»io- 
rele  acellvi  monasteriu. 

•  PBISCU,-a,  adj.,  prlsoiiB,  (it.  prlsoc, 
d'in  nna  forma  prls»  de  aoea-asi  rade- 
cina  cn  pre  =  prae,  de  unde  si  pris- 
timt,  etc.),  betrann,  rechin,  antica. 

*  PRISMA,  pi.  primate,  priima, 
(spia)iA);  solidn  alle  oami  basi  oppnse 
snnt  doiie  polygone  ecali  si  parallele,  si 
alle  cărui  facie  laterali  snnt  parallelo- 
grsmme :  de  la  form'a  ti  noJtir'a  baaei 
depende  natwr*a  s»  fomfa  pristueî;  — 
prisma  se  dice  in  physica  una  pmina 
triangtAaria  de  vitru  albn  sau  de  cris- 
talln,  CQ  eare  se  semi  spre  a  desoom- 


pune,  prin  refractione,  radielelnnun^se : 
prin  una  prisma  se  vedu  tote  colorile  ce 
se  arrâta  in  curcubeu;  fig.  ce  colora.lii- 
cnirile  dupo  prejudeciu  san  passiooe : 
pnsM'a  cMorei  propria;  prisnia  ima- 
ginafionei  cdtera  radiele  addevervini; 
prism'a  dorentiei  informosetiSdia,  ftro 
primea  urrei  deformidia  tote. 

*  PKISMATICCr,  adj.,  care  e  facntn 
informa  depmma,  care  are  form'a  unei 
prisme:  eorpu  prismatUsu,  figura  pris' 
mofiea. 

*  PBSMATOrDE,  adj.,  (d'ÎD  icpbtpa. 
ai'^oc^forma);  care  s^ina  ca  nna 
prisma,  care  deriva  d'în  nn&priama,  care 
are  fignr'a  anei  prisma  imperfecta. 

PBISSOSENTIA,  s.  f.,  snperlliiiM  * 
redandantia»  rellqnnB^  ce  e  mai  tbnltu, 
superabnndantia,  rednndsntia ;  remasa. 

FmSSOSt&E,- eseu,  v.,  «bandare, 
rednadaret  BoperesBe^  a  fi  de  prîssosti,  a 
G  destnllu  si  mai  multa  de  câta  destuDa. 

PBISSOSITU.-a,  adj.  part.,  saper* 
flBBs,  rellqnuB,  remasn  prestennmeru 
san  mesnra, 

PBISS08U,  B.  m.,  (irepiocHiţ),  reU- 
qunm ,  aapcrllDiiB ,  rednndantla,  ce  re- 
mane  preste  cea  ce  se  cere,  ce  e  mai 
multa  de  cfttn  e  necessarin.si  de  acf,  ce 
e  nefolositoriu,  ba  ehîarurettematoriu: 
daţi  si  eeUoru  flamendi  â!\n  prisaoBulu 
mesei  vostre;  unu  prisaosu  la  hannii  ee 
scieam  ca  am;  de  prissosu  se  despuneti 
voi;  e  de  prissosu  a  nai  vorbi  ceRoru 
ee  nu  te  aseuUa;  prissostdu  vetfema  in 
tote. 

PBlSTINIOItD,-a,  adj.  s.,  (pristlnn- 
Iqb),  deminutiru  d'in  prisHnu,  ca  snbst. 
m.,  pristinioru,  applicatn  la  unu  genu 
de  plante,  flecona  hederaslal  «banae- 

elBBOBl 

*PBISTINU,-a,ad).,  prlstlnnB,  de 
mai  de  multa,  mai  Tecbiu,  mai  de  in- 
ainte :  datinele  pristine;  a  recupera  pris- 
tin'a  gloria. 

*  PBIVABE,  T.,  prirare,  a  lipsf  pre 
cineva  de  ceva,  a  lenÂ,  a  răpi  cuiva  ceva; 
a  despoli&;  a  nu  ii  caiva  ce  doreşoe  : 
m'aiprivatu  de  lumina  punendu-te  in  ft- 
restra;numeprwăâepânea  de  tâte^l- 
lele; — ca  reflee.  passivu,  a  se  lipsi,  a  saf- 
feri  lipsea  lucrnlui  dorita  :  me  prwu  de 


=y  Google 


m ML 

veri-ce  gusturi;  nu  se  priva  de  nemiea; 
MW  pote  se  se  prive  de  nemiea,  fora  a  se 
ţlange. 

.•PRIVATA,  s.f.,  Utrlna,  (it.  pri- 
nţ* st  priTKta),  latrina,  amblatâre,  essi- 
Mre;  dâro  si  ca  intellessa  mai  generale, 
de  ceva  ascunsa,  retrassu,  camn  :  fare- 
■tra,  osia,  scara,  fio, 

•  PBIVATIONE,  B.  f.,  priratio,  ac- 
tioDe  de  a  priva  sau  a  se  priva  :  a  trai 
in  privatione  continua,  a  se  deprende  eu 
privationUe; — lipse  da  Incrnri  neeessa- 
m:  afiin  privatione  deveri-ee; — per- 
derea  nnoi  bonu  ce  a  avuta  cinera  :pri- 
«ationea  devedere.  de  audm;  prtvationea 
ie  dr^urile  civUt;  primUionea  de  a- 
miei.  

•  PBIVATIVir,-!!,  adj.,  prlvatlelai, 
priTatitlni,  priratlnis,(rr.prlTatlQ,ee 
KTii&'pnvAtioae:  eoventuprivativuipar' 
tieula  privativa;  ne  eunapartieviapri' 
vaiiva. 

•  PRtVATU,-a,  adj.  part.,  prUatog, 
lipsita  de,  scntitn  de,  liberu  de  :  omu 
privatu  de  pane.  de  vedere,  de  mente,  de 
bonuri;  fora  eredentia  sufftetulu  este  pri- 
vatu  de  lumxne; — omu  ce  na  are  func- 
tionepnblica,  sarcina officiale :  omupri~ 
vatu,  atrai  ca  omu  privatu:— ia  acesta 
Bcceptione,  si  despre  lucruri :  a  avS  vir- 
tuţi private;  a  sacrifică  interessUe  pri- 
vate interessilfvu  ptAlice;  a  gustă  deîi- 
eiele  vieiiei  private. 

*e'RVfEGKlĂS.Kpriveghiatoriu,  etc. 
redi :  preveglare,  preveglatoriu,  etc. 

PRIVILEGIARE,v.,ţfr.prlTll6sIer), 
a  dă,  a  accoid&  unu  privilegiu,  a  favo- 
risâ :  Ituasii  aupriveligiaiupre  Bulgari 
in  eoloniele  d'in  Sussare^i'a. 

*  PRIVlLEGIARID,-a.  adj.  s.,  prl- 
TlieRlariBs,  care  se  buccura  de  unu  privi- 
legiu, care  possede  unu  privilegiu. 

*  PRIVILEGIATU,-»,  adj  part-,  (it. 
prlTlIegiHtn,'  fr.  priTll<ţM),inTe3titucu 
unu  privSegiu. 

*  prVIIEGlU,pl.-e,priTllesliim,(de 
la  priras  Si  lex,  adeco  lege  in  favorea 
unni  privatu),  folosu  esclusivu  accor- 
datu  cuiva  :  privilegiu  importante,  teni' 
porariu.  perpetuu,  esdusivu,  privilegie 
feudali;  nu  mai  sunt  privilegie  decasta, 
is  candu  totu  Somantdu  e  eetatianu; — 


PBft  

metaf-,  dODu,  talentu  naturale,  superi»* 
ritate  a  corpului  sau  a  spiritaloi;  liber- 
taiea  si  rationea  sunt  privilegie  ee  dis- 
tingu  pre  omu  de  animale,-  formoseti'a 
este  unu  more  priviîegw  la  femine;  he- 
traneiiele  dau  privilegie ;  —  hypotfacoa 
preferibile  altoru-a  :  dotea  are  priviU- 
giu  asupr'a  totoru  creditorHorui  a  avi 
privile^M  antpr'a  mobUiloru  «oh  mi- 
mohUilaru  cuiva;  primvilu  hypotheeari» 
areprimlegiu  asupr'a  erediiorUorupoS' 
teriori. 

*  PEIVO,-o.  adj.,  prima,  singura, 
privatu,  partioulariu,  îndiridiiale;  lip- 
sita, despoliatu. 

t  PRO,  prep.  pr»,  («p^,  pentru;  oo- 
earre  separata  numai  in  ftanca:a()orH 
pro  sau  eon/r'a  unei  propoaitione;  a  fi 
pro  sau  contr'a  unei  persane;  in  oompo- 
sitioni,  ou  substantive,  precuniu:pr(Mon- 
sule.  propr^re.  proredore.  prorege,  prO' 
tribuna,  Însemna  pentru,  adeco :  pentru 
constde  sau  in  locu  de  eonsvie.  etc.,  ia 
proportione  insâmne  in  analogia;  en 
verbe,  precumu  :  proeedere,  producere, 
proponere,  insâmna  înainte;  in  prete- 
gere,  propumnare.  d'inainte,  în  faoia;  ia 
proclamare^  profeasare,  iuaintea  publi- 
cului, in  prorogare,  mai  departe  inainte, 
prin  urmare :  proro^are^mraanare  pre 
alta  di  mai  de  parte ;  diversele  nnantie 
se  voru  reda  mai  clara  !a  fia-oare  co- 
ventu  iu  parte.  In  gar'a  poporalul  par- 
tid'a  pro  a  trecutu  in  pru  sau  cbiara 
io  pur:  in-prumutu,  purcedere,  in  loeu 
de  :  in -promită,  proeedere.  Compara 
si  isp.  por,  si  fr.  panr. 

*  PBOAGORC,  B.  m.,  protonii» 
(icpoi^Topoc),  primariulu  in  unele  cetati 
grece  antice. 

*  PROAMITA,  s.  f.,  proanlta,  HOrU 
a  avului  sau  moaiulai. 

*  PROAPODOSE,  s.  f.,  praiipAdasli, 
(npoa^TâSootc))  figura  de  styla.  prin  oare 
la  finele  frasei  se  repete  coventulu  de 
lainceputUfBauparted'inacestueovetita; 
pi^lica  miseria  suffere  npublic'a. 

*  PBOABCHE,  8.  f.,  proarehe,  («po- 
dpx^),  unulu  d'in  eonii  VatentinUorv, 
cari  prefăceau  ideele  iu  realităţi. 

*  PROAVU,  B.  f.,  prMTta,  str&boD»,  . 
i  mamma  a  mamnifii  sau  a  t     ~ 


,y  Google 


Wţft 

•PEOAVmr,-a.  adj.,  prMTltng, 

stmbonescn :  amiciţie  proavite. 

*  PBOAVU,  3.  ii].,pro»riiB,  strabirau 
ia  genere;  in  specie  inse,  tataia  mam' 
mei  saa  alia  tatalni. 

PROBA,  (pre  a  locuri  pru&a) ,  s.  f., 
pnkaf  (it.  pr«Ta  Biproo**,  isp.  pmeba, 
port.  proba,  prov.  prara  ai  praa,  fir. 
pnaTfl),  DQ  cn  seiisula  Btnrimptu  ce  are 
elassic'a  proba,  ci  ca  eenstilu  larga  ce 
aie  acea-asi  forma  in  unele  d'in  celle 
alte  limbe  sorori,  insemnandu  inoo  :  pe- 
rlenlnM*  exparlneatiM»  teataimB,  ar- 
raM«itHBif  doeaatitaM,  teatlmoiiiaBi 
alfaanir  «xenplnB,  apeelneat  etc.,:= 
tota  ce  &ce  saa  serve  a  face  se  se  T^dia, 
oonaiJsoa,  iatellâga  addevemlD,  boneta- 
tea,  calitatea  aoni  oe,  1.  in  genere  :  a 
ââ  probe  âe  addeverubi  dissdoru  seliei 
imds-  ve  sufU  probele  innoeentiei  vostre  ? 
dieo  vrei  »e  te  credemu,  da^ne  probe;  a 
dâ  probe  de  intelleptione,  de  barhatia, 
de  capacitate  de  aptitudine  pentru  ar- 
tiie  formose;  peno  nu  veţi  dâ  probe  de 
preeepere,  nu  ve  potemu  incredentid  as- 
temini  negotie  delieote;  dâro  si ;  a  ââ 
probe  de  nebonici,  de  stnentitu.  ^de  bla- 
^mnatu,  de  omu  de  nemiea,  etc.;— ^fe 
a  eonnosee  bontdu  si  reala,  peraonele 
sau  lucrurile,  le  suppunemu  la  diffe- 
rite  probe;  cineva  trece  prin  grelle  pro- 
be Uiunfaioriu,  pre  candu  sueeumbe  in 
probe  cu  tNMUu  mai  uaiore;  Domnedieu 
a^punepreedlihonila  aspreprobe,6tc. 
— probe  convinguiorie,  potenţi,  irresidi- 
biU,  indi^itaHli.  patenti,  clare,  mani- 
feste, pgipobUi,  irrefragubUi,  irreousa- 
(iti,  etc-,  si  d'ia  contr'a  :  proba  conte- 
rio&ile,  dtAiiabile,  sofistica,  debile,  etc, 
— probele  judidali  ae  oppunu  la  aimple 
indicie;  una  carte,  unu  inscrissu,  una 
eUssa  a  cuiva  potu  fi  probe  ăe  ceva ;  — 
2.  in  specie,  modu  de  a  demonstra,  a)  cu 
ff^it'a  :  probe  de  wd&ttia,  de  prudentia, 
de  perfidia,  de  benevolentia,  de  amiciţia, 
de  ura,  de  sâentia,  de  ignorantiai  b)  cu 
ineerearea :  a  essi  triunfatoriu  d'in  pro- 
bde  concursului;  fora  a  fi  suppusu  la 
prob'a  focului,  nu  se  pote  sci  dieo  acestu 
anellu  e  dfi  auru  cwatu;  înainte  de  a 
joeâ  una  drtma,  actorii  faeu  mai  multe 
prdbe,  preeumu  faeu  pr(Aede  c^e  ee  au 


rao.    m 

se  cânte  si  mai  tmtUi  musiei  in  peruna; 
asia  ti/pographii  faeu  una  sa»  mm  mmZ- 
te  probe  d'in  eoU'a  destinata  asei^pari 
definitivu;  c)  ou  dlss'a,  cn  ioBcrissalu  , 
ca  marturi,  cu  aactoritati  «îre-cari  : 
prohtie  mdie  sunt  trâ  morturi  demni  de 
tota  eredenti'a  si  inscriseulu  eJograpku 
aUu  debitorelui;  d)  cu  senBula,  fia  e- 
sternu  sau  interna  :  la  vinuri  se  face 
probau  eu  guatuiu;  nu  se  aeie  dieo  tma 
colore  va  tini  »i  nu  va  essi,  dieo  nu  a  suf- 
feriiu  prob'a  unei  bona  speUatura;  e)  ou 
operatione  de  mente,  decalcula  mai  rer- 
tosa  în  arithmetica  :  prob'a  muttipliea- 
tionei  se  face  prin  diviaione  a  prod$ie- 
tului  prin  unulu  ffiti  eelli  doui  faetori,  ' 
preeumu  si  prob'a  divisionei  se  face  prin 
mtdtiplicaiione :  f)  eu  lucrn  sau  parte 
d'in  lucru  ensasi :  se  ne  adducati  probe 
d'in  tote  gr&tele  voHre;  de  ce  nu  untra- 
metti  câte  unn  proba  d'in  vinurile  teUe? 
sartoriulu  nu  are  probe  de  miterie  mai 
nSue;  de  aci,  g)  cu  sensnlu  de  :  a)  mo- 
stra, modellu,  essemplariu  :  %tna  proba 
de  vestimentu  militireseu,  de  scripturei 
eaUigraphiea;  ^)  calitate ,  val6re,  etc.  ; 
prim'a  proba  de  cmru,  de  grânu,  de  viiUi 
^lauru.  grânu.  vinu  de  prim'a  proba. 

«  PROBABILE,  adj.,  prabUiUtt,  (it. 
proriAlle  Bi  prabablle,  fr.  prababl*  si 
prooTable),  care  se  p6te  proba,  1.  in  ge* 
nere,  care  se  pote  demonetrA  :  tote  ad- 
deverurile  nu  su  probabili;  2.  ia  specie: 
care  s»  pote  apprdbâ,  crede,  aocopti , 
Tertsimilo,  credibile,  plansibîle,  a)  io 
genere  :  eauaa  probaîtile.  rationi  proba- 
bili, opinioni  probabili,  evenimente  pro- 
babili, ddetdu  probabile  allu  venituri- 
îoru  «i  apeseloru  pre  annulu  venttoriu ; 
date  si  summe  numai  probabili;  b)  in  spe- 
cie, demnu  de  approbatu,  de  lauda,  pla- 
cutu;  boQu,  etc. :  oratori  probabili,  tauri 
probabili,  probabile  modu  descriere,  pro- 
babUi  appucaturc,  probabile  portare. 

*PR0BABIUORE,adj.,  pr»babIU«r, 
comparatiTu  d'in  probcAUe;  mai  proba- 
&tIe,applicatiiiD.derîvatele:  a)  probcdn- 
liorismu,  s.m,,  (fr.  probablliorîsme),  doo- 
trina  tbeologica,  dupo  care,  sab  pena  de 
peccatu,  e  cineva  obligata  a  letii  nu  una 
reBolntionopro&oMIe,  ci  totu  de  ana  data 
cea  mai  probabile,  redi  si  prdbc^ism»; 


,y  Google 


ns PH».      _ 

b)probabiliorigtu,-Hi,  subat-pM».,  (fr.pro- 
brtlU*rlf(«,  it  pr«lMblll9Hgtiiţ,parti- 
SMHi  alin  pr6i<AiUorismulm;  c)  pr«ba- 
bUw-^aie,  a.  f.,  (it.  prtbabllUrlU), 
calitate  iaprobe^Siore. 

*  PSOBÂBILIORISMU,  probahOio- 
riatHr  probi^ioritate ,  T«di  probabi- 
Uore. 

*  FBOBABILISinJ,  ii.  ia.,  (it.  pr*- 
baUlliBi«>  fr.  pMhakflliB»),  doctrma 
coDtauis-iwvkiMufwnwlH^  de  6n  ce 
prababUisumtu  eonoede  omola!  a  potâ, 
in  b«aa  ooBscieBtia,  nrmi  oaa  opinio- 
ne  san  nasfatiOfle  maipncina  probabUe 
dfl  oftto  altele  :  JMMdfttlo  dfedina  tnce 
de  mvmtorm  ii  propagatoriu  aRu  pro~ 


«PBOBABILISSIMU.-a,  adj.,  pnIm- 
UUulMDf,  (ît.pr*kablII»slMo,  fr.  pr*bâ- 
biUula»),  sapArlativn  d'in  probabile  : 
fortvpnÂakUei,  cAtn  se  pote  de  proba- 
bUe. 

*  FBOB  ABILISin.-o,  Babst.pen.,  (it. 
prstaUlirta,  fr.  prababtUste);  sectatoriu 
alia  prebtAHiismuliâ  :  probaHtUtii  se 
contenta  m  morale  ctt  prt^abilitati,  «u 
OpMMfH  pfoAoftât. 

*  PBOBABILITATB,  s.  f.,  probabt- 
Utas»  (it.  pMbablUlă»  fr.  pr»bab1im); 
calitate  de  probabile,  fapta  sau  opinio- 
ne  probtxb^  :  e  mare  probabiliiate  eo 
va  pUuă;  iota  opimonea  are  probabilita- 
tea MU  probtAUitatUe  selie;  probabUUa- 
tea  trassa  ăm  eosan  analoge  se  pote 
nomuâ  mathemaiiea;  grade  de  probei 
îittJe;  de  moi  multa  aou  mit  pueina  pro- 
babMtate;  a  ave  probe^iiitaH  de  eaatigu 
mare, — ealeHÎudeprobabUitali;ecaîculu 
de  probabilităţi  simplu  si  compositu;  in 
aoelln-aai  eensn  :  probabilitate  simpla, 
probabdilate  «otnfKuito;— ifiisensn  reli- 
giosn,  probabiUtaie^prob<diili8itui. 

*  PBOBAMGNTU,  pl.-e,  probameD- 
taH)  (it.  pr*raB«Ht«);  actn  ăeprobare, 
si  mai  vertosn,  moda  sau  mediu  âe|;ro- 
tare,  proba  :  mari  si  manifeste  proba~ 
mente  de  benevolimtia;  a  combate  pro~ 
bamenteie  adversaritdui. 

*  PBOBAl^TE,  adj.  part.  preş.,  pro- 
bam» (it.  probMite  Bi'  prsrante) ,  care 
proba  :  probe  probanţi,  ăoetmtentu  pro- 


^___    MW.  _ 

PftOBABB,-edra.  (inse  siiD  fbrmasim- 
pla  :  probu,  probi,  etc),  V.,  probare,  (it. 
probaf  e  si  provare,  ţt.  prooTer),  a  tuice, 
san  dă  proba,  a  cerc&,  cerceta,  jadeo& 
despre  bonetate,  valore,  addeveru,  etc., 
1.  in  genere  :  aprobă  addeverulu  dis- 
săoru  sâie ;  am  prdbatu  tn  destuUu  ce 
nu  e  asia,  ewm  diei  tu;  probaU  si  voi 
eo  IM  am  eu  dereptate;  in  îoeu  se  pro- 
becH  ee  infirmi,  probedi  chiaru  contra' 
rtulu;  amu  probata  co  admu  se  ne  sd- 
criftc^mu  pentru  benele  puSIicu ,-  unu 
bomtoratorim proba  tole  câte  af]lirma,8i 
ntt  lassa  nemiea  nepr<^iu;  a  prebd  o^ 
miâi,aundu,tmttl»,ee^aiUiUt,api'acâlu 
e  de  bona  sam  de  profknăa,  laptde  câta 
e  de  earalu;  ferieede  voi,  eo  aii  fostu  pro- 
baţi eu  vorbe,  Sro  nu  eu  nevoite;  âmeni, 
amici  prc^i  in  impregiurari  gretle;  /b- 
culu  pro&a  oNfftîH  si  argmtulu,  ero  o-  • 
mtiu  se  proba  in  nefericire;  2.  in  spe- 
cie, a)  pentru  arme,  a  cercă  :  a  pr<AA 
una  puşca,  unu  tunu,  una  spata,  si  în 
genere ;  a  probă  una  caldaria,  unu  vasu, 
una  oUa,  una  machina:  b)  a  demonstra, 
a  confirmi  cu  argumente,  esplicarl,  mar- 
tnrfe,  ftpte,  a  face  Be  se  ciedia,  a  con- 
vinge, etc. :  eti  aceste  epistole  si  eu  mu> 
heri  ea  marture  ereăi  tu  eo  ai  probatu 
dereptulu  teu? — c)  a  approbÂ,  a  afli,  a 
crede,  judecă  bonil,  utile,  coT&nitu  :  a- 
veţi  opmioni  ce  nu  po^  lauda  si  probă; 
cine  pote  prcbâ  portarea  vostra  ?  d)  a 
face  se  approbe,  se  accepte,  a  recommea- 
d&,  etc, :  aperu  eo  tie  mai  vertosu  ti  voUu 
probă  portarea  mea.  dupo  ce  am  pro- 
batu-a  ai  adoersariloru  met;  cuassemmi 
fapte  nu  te  poţi  pro&tf  nemtma. 

PEOBATA,  (pron.  jx-ofcafo),  s.  f.,  pro- 
batuB  (n:pd^atov);  animale,  pecora,  vita, 
si  in  specie,  oue;— de  acî :  probaiim,-a, 
adj.,  probatlcns,  npo^snxâ;,  (it.  proba* 
tliio»  fr.  probatfqne),  relatirn  la  oui : 
porţia  pro&otKHi,  îacttlu  probatieu,  pes~ 
dn'a  probatiea,  unde  Jndanii,  la  Jem- 
salemu,  scăldau  ouile  de  sacrificiu,  de 
tui  si  absol.  s.  f.,  probatic^a,  (snbinte). 
porta,  peseina);— probata,  in  gur'a  po- 
porului. Ia  Macedoromâni  mai  vertosn, 
a  treoutu  in  :  prâvăla,  prâvta,  pravda. 
*PBOBATICA,  probatieti,-a,  T«di 
pr6bata. 


=y  Google 


: -     ^^ 

*  PfiOBA'EIOHfi.  B.  4^»Mi«tin.(it 
pr»lwsUB«t.  fir.  prahtUan),  acţiona  4a 
probare,  proba,  dwn«B8trâiî<Hie,  etc : 
probaiiotuqi  owndu*  >  lagMati,.  tmmdm , 
aawsicru,  aăiUvenâm;  probtâiotU  irrt- 
aVBbUv—in  ipecift :  ptobationez^etm' 
fytnaiunte,  ca,  termiui  ntoricu;— fwoin- 

*  FSOBA.a;nJ,  &  m.,  pnmtlft»,  (ffpo. 
pdoco',  vedi  j»r«&ato),  s^uift  da  planta* 
analoţra  plantei  eâ^a  omndMni. 

*  £BOBAi:iVU,-o,  a4J.„prabitiTRB, 
(it.  pnbatiTo,  £r.  prvbatl^aftua^iMV- 
Mt  Wi  relativn  la  proftaiu  .*  argimimte 
probaUve,  pKoba  probatwa. 

*  FBOBATOBIS,-'ona>i  4^-  s.,  pr«- 
kKUr  si  piotatorlMj  earfl  (m^edia  saa 
aervs  o  pro&â  :  probaioriiau  dnimdoru 
nosfw  e  Ihiimedieu;  ft-obatoriu  de  auru, 
de  vimm;  probatori  dttaU  capsele;  ma- 
die  probatoria  de  der^ttatSewutKt;  Um- 
guâitori  si  probatori  ai  potMtikfti  con- 
rofrft  si  iepravoti. 

PBOBATU,-a,  adj.  pari,  probatHB  i 
amu  probaiu,  omeni  probaU,  portare 
probata  totont-a;  vinuri  forte  probate 
pretotindine;  meree  probata  si  de  toţi 
îamâata. 

*  PBOBITATE,  8.  f.,  probtţas»  (it. 
probltfc,  fr.  pr«Ut«);  calităţi  deproj^: 
probitaiaa  acestm-a  e  ineereata;  probita- 
tea. UI  _tt>te  aetionile  caracterisa  onitlu 
addeoeraln  bonu;  mt^essem^  de  pro- 
bitate si  de  sinceritate  afiamu  la-  Ba- 
nwâ;  omu  fota  Hru  de  probUcUe;  pro- 
hitatea  nu  pole  /S  fora  sinceritate,  fora 
integritate,  foraonestate;  probitatea  e  e»- 
aa»  onestatfa  probata. 

*  FBOBLEUA,  pL-mote,  problema, 
{Kffiphffa),  1.  propositione  a  cărei.  â«Sr 
iegfae  se  care  dupo  cegolela  scientiai : 
pr<^)lema.  de  geometria;  a  resohe  una. 
problewa;,  2.  profositione  dubiâsa  si  care 
CDvgren  se  pota  dadegi:  problema  ist»- 
rjea;  prflUona  metaphysica;  3.  iota  ca 
e  gzenide  iAteUasau :  anulu  a.  sieşi  urna 
preiiţma;  forţarea,  acestui  oatu  e-wta 
probiema. 

*  FBQBL^U.TIG£,adT.,probIaBa- 
tlee,  ţsqw^Yjivmx^i;),  in  atoia  prabe- 
mnUat, 

*  FBOBLfiAltAa;iCU,-ii,adj.,urobl<- 


BaUeaiţ  (itp^ijtWTHKic).  Mie  piSte  se 
fia  sau  se  na  fia,  poasibile :  jmheiu  pr&- 
biematiat,  pcm  eare  aa  espiemeDnapoa- 
aibilttate;  sdraproblematiea;  fapte  ptv- 
Siematiee,  cari  aa  necessitate  da  oonSc- 
matione. 

«  PBOBOSGIDATU.-a.  adj.,  Tedtptv 
bosddiann. 

"PSOBOSCIDE,  8.f.,  pr*b«Mii,(«vo- 
^ooxtc),  nasalo,  rosirnla,  e1efaatului;~ 
rostrnlD  iasMtelorD  diptara. 

«PBO&OSGIDlANn,-a,  adj.,  (fr.  pra- 
bcaeldien),  care  are  nasnlu  prolnngitu 
ca  proioseidea;  a.  pi.,  proboseidianale, 
5inMlia  d'in- ordinea  mammîfaieloni;— 
in  aoella-asi  senau  si  form'a  proboaei- 
datu^-a.  (i£.pr«kftMMato),  oare  ar  ff  de 
prefaritu. 

•  PBOBOSCIDIU,-a,  adj.  s.,  (fir.  pra- 
boscUi),  mnnitn  cu  probttseide,  vorbindu 
raai  vertosa  da  insecte;  e.  pi.,  probosei- 
dieU,  insecte  twmiptere  n  parte  d'in 
celle  diptere. 

FBOBOSIBE,  (contrasan  d'in  f)ro6fo- 
8ire)rescu,  t.,  piwbcfs  mneerv,  upre- 
brare,  objarfarsi  a  incaroÂ  de  bâtijoonra, 
a  batjocnrf;  a  inftonti,  a  mustri,  a 
certă  ren  si  cn  aaprime. 

•  PBOBBACHU,-a,adi.,pr«br»ebja, 
(npo^pa^bi;)  oare  are  ana^JJaba  sDiirta 
urmata  de  alte  patra  lunge. 

FBOBBOSIBB,  v.,  vedi  probosire. 

•PBOBBOSITAT£,B.f.,  probrailtu; 
calitate  de  probrosu :  prdbrositatea por- 
tărei teUe, 

•  FBOBBOSU,-a,  adj.,  probrowu}. 
plena  de  probrut  batnjocnjîtorki,  injn- 
rioBQ,  roBinosn  :  a  aehdd  pre  ccRt-  pro~ 
brosi;  aemscitioneprobrosa;  poasia  prO" 
broşa,  covente  probrose,  traăare  pro- 
brosa. 

«PBOBBU,  pL-e,  prabram;  batqjo- 
cura,  fapta  sau  dissa  batnjocnritoria,  oa 
rosinedia  si  avileace,  1.  in  genera.:  ^n^- 
brele  de  miseUia  si  dedesfrenare;  a  at 
afftmdâ  in  vitie  si  probreronnose;  2.  in 
specie,  m)  &ptarosjnosav4eeiNiare,  bla- 
Btimatia,  des&enare :  a  impută  probre 
eeUei  mai  caste  mtdiere;  b)  deapretiola, 
avilirea,  dwonorea  ce  utdnce  daifrttia- 
rea :  copiUii  aeesti-a  nu  su  de  eâlu  pro- 
iridu  familiei;  pentru  muiti  pam^feria- 


=y  Google 


780 


?B0. 


tea  e  unu  probm  nesufer^;  apese  lu»- 
mriose  fcustUe  eu  mare  prol>ru  si  âeao- 
nore;  e)  mai  vertosn,  vorba  batnjuoorî- 
toria,  injuria; epistole  plen»  deiotepro- 
hrde  contra  voi ;  a  arruneâ,  a  proferi 
proltre  ampr'a  cuiva. 

*  PBOBU.-a,  adj.,p»biis,(it.pr«b«, 
ti.  probe);  prohatu  in  re^peciulu  valorei 
ri  bonetatei  8«lle :  bona,  utile,  virtosu, 
enmn  se  cad«  si  se  cere,  mai  rertosa.  cu 
respectu  )a  portare,  la  practica;  adde- 
Teratubonu,  enconnoactentis  honz,pro- 
iafu  cabotin,  oneştii,  etc.,  1.  despre per- 
sone,  a)  in  ^nere :  parentii  probi  do- 
reseu  ca  fUii  loru  se  fia  si  mai  probi; 
omului  probu  ie  poţi  increde  fora  ned 
una  titna:  celht  probu.  ehiarudeeopote, 
nu  ealca  ăereplulu  altui-a ;  cine  e  pro- 
bu, e$ineer«,  integru,  caatu,  imparţiale; 
fauri  probi,  negotiatori  probi ;  servito- 
ria  proba;  &>  în  specie,  caetn  pndicu, 
rosinosn :  probe  si  modeste  mulieri ;  pro- 
bulu  teu  de  sociu ;  2.  despre  lucrnri  si 
obiecte  abstracte;  own*  prob'*,  agriprobi, 
colori  probe,  meree  prt^,  banni  probi, 
eipressiom  probe,  portare  proba;  inse 
si :  mâncare  pr^.  betdura  proba,  des- 
poliore  proba,  bătălia  pro&o^cumu  se 
cade,  etc. 

*  PBOGACE,  adj.,  prueu,  (it.  pr«- 
e«e);  sudace,  cotediatorin,  nerosinatu, 
nestemperatu,  nebODaticu,etc.;  1.  despre 
persone  :  eurteani  proeaci ;  proeaci  co- 
pUli;  2.  despre  lucruri :  limÂa  procaee, 
proeaci  covente,  proeace  licenţia,  procaei 
ge^e. 

*  PBOCA.CIA,  s.f.,  pr«esota,  si : 
«PBOCACITATE,  s.f.,  preeaeltu; 

calitate  de  procaee :  proeacitatea  eoeo- 
sOoru,  eopilliloru;  proeacîtatea  e  mai 
rea  de  câtu  petulaniVa;  stempera'ti  ai 
mesura  procaătatea  limbei ;  jtrocacita- 
tea  mtdieriloru  libidinose. 

*  PROCAEE,  T.,  prosarei  a  cere  ou 
persistenţi»,  a  solliciti,  a  pretende;  in 
specie,  a  pretende  m&n'a  eaira,  n  pett. 

*  PROCATIONE,  8.  f.,  prooatlo ;  ac- 
tione  de  proeare:procationea  mai  rwA- 
toru  fete  de  acellu-usi  petitoria. 

*  PR0CAT0BIU,-tom,8dj.,pree«ai, 
preeoH ;  care  ^oca  ai  in  specie,  petito- 
riu; Tedi  si  proeu. 


«O 

PBOGEDENTE,  adj.  part.  prea.,  pr«- 
eedeoa,  (it.  proeedente),  eareproăde: 
spiritalu  proeedente  de  la  tataia. 

PBOCEDERE,(priQ  metathese,  i?roee- 
dere=:pureeâere),  procesai  si  procesai, 
proeessu,  V.,  preeedere,  (it.  proeederer 
fr.  proeider,  isp.  port.  praeeder,  proT. 
proeedert  preeedir  si  prooeilr);  a  eede 
sau  merţfe,  a  se  misei  inainte,  a  passf 
înainte,  a  înainta,  1.  in  genere: a  pro- 
eede  de  la  Bueuresei  la  Giurgiu;  pro- 
cede  tu,  eo  eu  te  suecedu ;  2.  in  specie 

a)  despre  armate,  a  ae  pnne  in  mersa. : 
ăUlarimea  procede  laaitaeumaiantâiu; 
eetele  procedu  in  tăcere  ai  bona  ordine; 

b)  a  face  primula  passn,  a  plecă:  a  pro- 
cede  la  aUegerea  unui  preseâento;  a 
procedeîa  votare;  am  proeessu  eri  abia 
de  a  eaaa;  ae  nu  procedeti  inainte  de  a 
proeede  e«;  procfde  de  aîd  ind'ita,  aou 
eşti  perdutu;  armai'a  se  oppune  a  pro- 
eede labatalia:  orologiulu,  earruUi,  mo- 
chin'a  nu  proeedu.  e»  stau  pre  loeu  ne- 
missieate;  e)  a  se  nasce,  essi.  a  se  pro- 
duce,  a  appar^  :  precede  oratoriulu  in 
mediuloeulu  multimei;  spiritula  santu 
proeede  de  la  tatulu;  si  refi.  de  ta  tatalu 
se  poreede ; — d'in  acesta  causa  procedu 
aeeate  effeete ;  plant'a  proeede  d^in  se- 
mentia ;  d^in  bene  nu  p6te  proeede  reu ; 
d)  despre  locuri,  estensiooi,  aseintende, 
a  essf  :  mai  muUe  promonlorie  procedu 
in  faei'a  acestei  insule;  e^  despre  tempu, 
a  trece,  cnrre,  merge  :  etatea  proâde 
prenesetUite;  f)aduT&,  tin^;(;rjaseface, 
a  se  pertrece,  a  prosperă  mai  rertosn : 
tote  negotiele  seUe  proceda  de  mirtune  ; 
cumu  ti  procedu  affaeerile?  h)  a  urmi 
nna  caile,  unu  metodu,  una  refula ;  a 
lucră  dupo  anumite  principiepentruad- 
jungereauDuianumituscopu;  ase  porţi 
in  unu  modn :  a  proeede  intelîeptcsee ;  a 
proeede  cu  regula  si  metodu;  (Mmupro- 
eedu  seientiele  naturali?  cumu  proeede 
mentea  spre  aflarea  unui  addeveru? 
cumu  procedu  faurii,  agricultorii,  diplo- 
maţii? cumu  proeedu  judecătorii  intru 
cercetarea  cestioniloru  juăeeiarie  ?  d'ÎM 
ura  proeedeii  nsiâ  de  reu  cu  noi. 

PBOCEDURA,  t(.  f.,  (it.  praeedora, 
fr.  prooddnre),  vedi  proeessura, 
•  PBOCELBDSMATICU,-o,  «ij., 


yGoog  Ic 


frito.      

pr»eeleiiMmiitl«ffl<« ,  {npoxi>.it>a|ianxc>c)  * 
despre  unu  petîoru  metricu ,  compusu 
d'in  patru  s^llabe  scurte :  petiorulu  pro- 
edeusmatieu  esprime  celeritatea. 

*  PROCELLA,  a.  f.,  proeella,  veato 
Tjoleotu,  care  da  diosu,  reetoraa  :  vol- 
bura, turbine,  fortuna,  temp6state,etc. : 
proceUa  furiosa;  metaforice  ;  proeellde 
agUationiloru  popt^rie,  procellele  pas  ■ 
sionilont. 

«PBOCELLEBK,  r.,  pr<>ceUere,a 
d&  dioau,are8torDă,act>ldilapamentu. 

*  PEOCELLOSU,-«.  adj.,  prsoello- 
sitt,  pleau  de  proceUe,  espngn  la  multe 
proeeUe  :primavereprooeU<y8e,  mare  pro' 
edlo$a,  verUa  procdloau. 

*  PBOCENTU,  8.  m.,  nuu»,  foeui, 
ioteresse  la  unu  capitale,  uşura,  cameta; 
in  specie,  uşura  la  unu  eentu  de  capite. 

«  PBOG£B£  Bi  proeeru,-a.  adj.,  pro- 
MFf  |>r«eer«B,(it.  pr»c«ra),inaItD,  inaltu 
sisuptirellu;^roeer'a  statura  ajvmUru, 
procerii  arbori ,  procerde  ailve ;  —  ca 
subsL  personale  :  unu  procere  sau  mim 
proeenK=maTe,  potente,  notabile,  prin- 
cipe :  procerii  natioKei,  cetaiei ,  terrei; 
maiestm  :  procerii  poesiei,  musieei, 
acientifi: 

*  PBOCEKITATE,  s.  f.,  proMrlUs, 
(it:  pr*eerlti);  calitate  de  j)roeer«.-|ro- 
eeritatea  arbmloru,  statttreloru;  )>roce- 
ritatea  petioreloru. 

*  PROCERITUDINE,  a.  f.,  prooeri- 
tndo,  camu  in  acellu-asi  iutellessu  cu 
allu  formei  proceriiak. 

*  PROCBRU,-«,  adj.,  \eăi  procere. 

«  PROCESSIONE,  9.  f..  proee«Bl<>, 
(it.  proeesBtane,  fr.  prAceMios),  aotione 
de  proceăere;  1.  în  genere  :  proces- 
fiottea  armatei  in  bona  ordtne;  proces- 
sionea  sattiului  spiriiu  de  la  tatalu; 
2.  in  specie,  procedere  religioaa  cucaa- 
tari  bABericesci  :  processione  pentru 
plouia,  in  onorea  sântului  Demeiriu ; 
tnetaf.  a  umblă  si  calcă  ca  la  proces- 
sione, a  merge  înceta. 

PEOCESS0 .  (prin  metatheae ,  por- 
ee8su:=purcessu),-a,  adj.  part.,  proces- 
■oti  1.  in  genere :  celh  2>*'ooeS8iinainte 
a^ungu  si  mai  înainte ;  ornio/a  prth 
eessa  la  bătălia ;  diu'a  de  procesau  in 
itrametatei  carrvlu  de  triunfu  nu  e  inco 


PBO. 


78V 


proecssu^inloeu;  2,  iu  specie,  aa  subst.- 
m.  reale;  a)  modu  de  a  urmă,  a  se  port4, 
lucr&  intr'uua  actîoue:  regula,  metoda, 
oalle,  passu,  mersu  regulata,  etc.  :  prc 
ceasele  seientiei.  proeesse  pedagogice  ; 
procesau  raiionale,naturale,  errattdtu: 
cu  proeesse  bone  nu  fuci  nemica  eu  <i- 
eestu  omu;  proeessulu  âvUisationei  o- 
mului,  allu  d^svaltarei  mentei  omsnesei; 
b)  in  seosulu  cellu  mai  speciale  :  a)  ju- 
dicata,  cauaa  de  jndîcatn,  tragere  iu  ju- 
dicata  :  procesau  dviie,  criminale;  a  în- 
cepe, intenta  processu,  a  împacă,  pro- 
lungă,  incurcâ,  ialiă,  curmă  unu  pro- 
cesat; a  portă  procesae,  a  face  processu, 
a  se  încurcă  în  proeesse  eu  toii;  a  câş- 
tigă, perde  unu  processu ;  ^)  procesau 
veriole  =  cursulu  unni  faptu  descriesn, 
acta  în  scrissu  prin  care  se  constata  nna 
faptu  :  procefisu  verbale  essactu,  proces- 
sde  verbul  alle  sedeiUieloru  camerdoruţ 
in  materie  ciffli  si  crimincAi;  processele 
verbali  constata  authentice  faptele  ce  am 
a  «ervi  de  base  la  cercetarea  proceaae- 
loru, 

«PROCEâSURA,  8.  f.,(it.  pmu. 
sura),  d'in  procesau,  moda  de  procedere, 
mai  Tertosu  ia  cestioni  judiciare, — for- 
ma de  preferitu  formei  procedura. 

PBOCETABEsi  procitare.  r.,  reci- 
tare, praelesere,  r«petere;  1.  a  conţi- 
nu&  a  recită  sau  lege,  a  prelege;  2.  a  re- 
lege, a  repeţi  celle  lesse;  3.  in  genere,  a 
repeţi  :  a  procită  cantiet^. 

*  PROCINCTU,  vedi  prodngere. 

*  PEOCINGERE,  (se  conjuga  ca  t. 
cingere  iiindngere),  prMiBKere,  a  În- 
cinge, a  prevede  cu  celle  necesaarie,  ap- 
plicatu  mai  vertosu  in  form'a  pârtiei- 
piale,  proct»cfw=;proelnetR8,  l.  ca  adj. 
part.,  proTcdutn,  instmctu  cu  celle  oe- 
cessarie  :  floUa  procmda;  2.  ea  subst. 
m.  leale,  munitione,  preparatione  pen- 
tru bellii  :  tote  ordiniU  de  armaţi  se 
ofl'iin procinetu;  in  genere:  afiin  pro- 
cmetu^=:i  fi  paratu,  in  puntolu  de  a  fkce 
ceva,  a  si  aummette  mânicde,  eamu  diee 
proverbiulu  populariu. 

■  PROCLAMARE,  T.,  precUmure, 
(fr.  proelamer,  it.  proflIa«are);  1.  ia 
genere,  aBtrig&ingui'a mare;  2.iD spe- 
cie, a  publici ,  promulgi,  spuse  in  {u-  ' 


=y  Google 


w« 


P£0. 


bUm  sica  solmoitste :  a  prodamâ  una 
MMM  eotutUiiiione.  utm  noure§e. 

*  PBOCL&MATK)N£,  s.  f.,  pr«el«> 
■•Uv»  aetioDe  ăeţntdtmare :  proclama' 
tioma  eMutittUionei. 

*  PBOCLAMATOBIU,-«,  adj-s.,  pr«- 
«UmaUr*  cure  prodama. 

*  PBOCLAMATU,-a,adi.part,pM- 


FfiOCLOCABE,  r.,  pr««liBar«,  a  gH- 
oi,  incliai,  pleca  iosinte. 

PBOCIilNATU.o,  adj.  part..  pr*ell- 
Mtai,  plecatn  inaînte. 

•  PBOCLITICn,-<i,  adj.,  {itpmtkvtatAt), 
eare  ţroeUmt,  se  {deca  Înainte,  vorbiodo 
in  ipecie  de  coreate  ce  si  perda  toanlain 
l^wiiintiat  «ppleoando-Ia  pre  corentnla 
lumatoiHi,  ia  oppoaitioM  en  *nettticu, 
diMi  'dwpn  oorente  ce  si  perda  tonaln, 
appleoandn-la  pre  imu  coveata  prece- 
deate;  aali  in  espresaioDea  :  ae  diee,  co- 
Tutido  «e  e  proditicu.  âro  in  :  ăice-se, 
uella-asi  coveota  e  «ndtfiM  .*  artidul» 
e  m  UmA'a  luttra,  at(i»Hcii;pr<muinenile 
aeurtate  :  mi,  ti,  ai.  Ut,  etc.,  sunt  eatuhi 
mdMee.  eandu  proaUUM. 

•  PBOCIâTE  BprodtvH-a.adJ.,  pr*- 
ellvU  aîipcrtHrii»  (it.  proellToJ;  Încli- 
nată, pl«i»taiBaiBla,applecatiO  in  diosn: 
prodtvde  eottt  eiU  rntkA;  proeNcuIti 
eeşeremettu  oUti  ctuet;  meiaf.  apple- 
eatn,  ToliodO :  ome«w  stmt  ePin  nasoere 
prooitei  ia  liMăine;  usioru  de  făcuta  : 
cw  midiu  maiproeimeemerauluin  ăiosu. 

•  PBOCUVITATE,  3.  f.,  prwH'ltai. 
(H.  prcellTltt,  fr.  pHelivlU);  calitate 
sm  Btatn  dtprâtiive : prodivitatea  mu- 
eMn  «dUmei  prot^vitaiewiturale  la  viiie. 

«FBOCUVin,  i)l.-«,  proellTlsM;  cera 
pioe^Te,  stata  de  protîive  :  prodiviidu 
npflom,  eopermenteloru. 

•  PROCLIVU,-a,  adj.,  vedi  prodive. 

•  PBOOOUIU,  8.  m.,  prvflMUi  (npo- 
xâ|Mov);  coma,  peru  de  d'inainte. 

•  PROCONSCL&BE,  adj.,  si 
•PE0C0N8ULABID,-«,  adj.,  pr.- 

cllitaTht  (it.  ^«o0Bs«Iare,  fr.  pro- 
evMBlmlre);  relatlTU  la  mroe9tutie:m- 
pmmfrtKVtKulare,  fHatăuWpr^eonsu- 

•  PBOOOMSUXiATU,  «.  n.,  pr»««a- 
«itotMf  ^MoniMrt>  âe<prtwwH«fe,  cmm 


rao.  

si  tempolD  tU»  4un  finationea  de  pfo- 
eotuule. 

*  PBOCONSOLE,  3.  m.,  prMwnsal , 
1.  magistrata,  ce  ţinea  loca  de  eonanle 
intr'una  prorlnoia,  nade  toet^U  se  ga* 
berne,  dapo  ce  essii  d'in  consnUtu,  nne- 
ori  inse  si  ftra  se  fia  portstti  consn- 
littiiln ;  2.  in  temparile  imperiulai ,  ;a- 
bernatorin  ia  proTineiele  «eiiatalal  : 
muUi  proconsuli  fmu  ertm^,  attperhi  si 
spoliatori;  de  aci,  pveoMirfeîsgaber- 
natorin  tyramiea  si  inicn. 

«  PROCBASTINABE,  T..  prMraiti- 
■M«,  (it.  pi<*erMtt««r«,  fr.  pnerasH' 
uer);  a  anuDasi  pre  nune,  pre  a  don'a 
di,  si  in  ^nere,aainman&:-twJMipi'tf' 
erastina  juâieafa. 

*  PfiOORASTINATIM^fl.  f.,  pra- 
onstlnatlo;  actiooe  de  proeriutinare. 

•PBOCRASTINATOJWU.-ferM,  adj. 
8.,  (it  pF««nstlutofe);  care  «nunana 
de  adi  pre  mane. 

*  PBOCfiASTINATU.-a,  adj.  part., 
(it.  pr«flr«ftlaato),  ammuorta. 

*  PB0OB£ABfi,  T.,  prMrear»,  fit- 
praeresre,  fr.  pr««T<«r);  a  nasce,  fVO- 
dnce,  1.  proprie  :  animările  ee  pnKna 
muiti  feti.  au  si  multe  mammUle;  (Tin 
trei  muiieri  ee  a  tintiiu,  a  procreat»  eu 
fia-eare  mai  mutti  eop^i;  sasatorfa  are 
de  seopu  procrearea  si  educarea  âe  eo- 
piUi;  d'in  mice  sementie  tfrr^a  procrea 
mari  arbori;  2.  metaforloe,  a  faoe,  pro- 
duce, formă,  casionă,  etc. 

*  PBOCBEATIONE,  a.  f.,pmraatl*, 
actione  de  procreare :  proareationt  de 
fiaitie  asaemini, 

*  PEOCBBATOBIU.-tena,  adj.  a., 
pr«flreat«r,-trlx]  care  procrea,  parente, 
nascatoria,  suctorin,  etc. 

*  PEOCRBSOEBE,  t.,  (seoonjagaca 
7.  crescere),  pr»ereaMre,  a  cresce  d'in 
altaln,  a  ss  naace;  a  semail;  a  se  immultf . 

PBOCT-,  ai  prscto-,  (d'in  grec.  itpta- 
xf6c=ana,  sedatu),  ia  eonpoaite  acienti- 
fice  ca  :  procialgia.  s.  f.,  (&.  proetslsle. 
d'in  ^iKozdorere),  doreK  de  «edsta 
finu  semne  de  iaflammatione;  d«  aof : 
ţroetalgieu,-a,  a^j.,  (fr.  prMtriglqMţ, 
relativn  la  proăal^a;  proctmgrt,  s.  t, 
(fr.  proetB^rc)  d'in  âÎYpa=prendere,'ajp- 
pnean) ,  dorere  artritioa  la  M^lta ; 


=y  Google 


mi 

)T0C^ttti,8.f.,(fr.itr«etlte),inâaiiiiQatii>ne 
a  sedntului;  prodocele,  s.  f.,  (fr.yracto- 
oale,  din  %-^Xti  ^  surpatnra),  vettema- 
tura  a  reattlui;  proctoleucu,-a,  adj.,  (&. 
prttetftlenqae,  d'in  XeoxdţnaUltt)  >  care 
are  aedutolu  albu,  vorbindu  de  certe  in- 
sectei proetortda,  s.  1,  (£r.  pr«ot«D«Ie, 
d'in  Spiec=:tumore) ,  iniSatura  a  seda- 
talni;  proctoptose,  s.  t,  (&.  prtetoptou, 
d'in  inăaiz:=c&iBTe)^proctoeele;  proc- 
torrhagia,  a.  î.,  (&.  rr«eUrrh«(let  d'hi 
^Ygîv=Tumpere),  heniorrhagEaaBeda- 
talui;  de  acf  si :  proctorrhagieii,-a,  adj., 
(fr.  prooUrrhBf  tqne),  relauTQ  Ia  proe- 
torrhagia;  proctorrheia,  b.  f.,  (fr.  proc- 
torrh^e,  d'in  ^itv^curgere) ,  acatgere 
de  mucositatipreseduta;deacI  ^iproc- 
torT}ieidu,-a,  adj.,  {&.  proetorrh^lqie), 
relatiyu  la  preaorrheia. 

*  PROCU,  B.  m.,  p»eii8,  (ii.  proeo); 
care  cere,  pretende,  (yedi  proeare),  si 
in  flpecie,  caie  cere  una  nuUiere  in  că- 
sătoria, p^itoriu. 

*  PBOCDBABE,  r.,  proeuban,  a  stă 
eoloato,  a  jaoâ  pro  paatice;  a  ati  intensu 
ai  colcatn. 

*  FBOCULCABE,  r.,  procalean;  a 
calcă  înainte,  a  calcă  ceva  ce  sta  inaiu- 
te;  a  calcă  in  petiore;  a  maletractă,  ba- 
tnjocorL 

*  PaOCULCATIONE,  s.  f.,  pr«enl- 
eatlo;  actione  de  proctUcare, 

*  PBOCULCATORIU,  torta,  adj.  e., 
ptceiloator,  caie  proculea. 

*  PaOCULCATU.-s,  adj.  part.,  pro- 
CBlflRttis,  calcatn,  maletractatn,  batujo- 
conta. 

*  PBOCUMBERE,  v. ,  prouuubete , 
a  cad6  cu  &ci'a  la  pamentu,  a  se  coIcă 
ai  inteada  diOiiu  pre  pantice,  a  cada  in* 
ainte,  a  fi  plecata,  a  cada,  a  se  perde, 
a  se  raină,  a  na  mai  potâ ,  eto. :  prettsii 
procum&H  la  petiorde  invingutoriiUui; 
procutnbu  in  genuchi  la  itaagini  sacre; 
tatattlu  proambe  si  eapira;  a  procumbe 
suh  greidatea  $arânei. 

*  PHOCDRA,  s.  f.,  (it.  procura),  of- 
ficin  alin  procuratoriulvi ,  resedentia  u 
proct4faf«rw/ut,  maiTert09u,poterpdaia 
acestni-a  de  altuln  a  lacră  in  uoniele  a- 
cellai-a,  cama  si  actulu  prin  care  se  da 
acea  potere  ;  foraprocur'a  mea  nu  pote 


PBO. 


»8 


I  fiaăvoaduiume\t;proeurapii^t6tB=fro- 
i  eura  de  stătu,  oilciu  wu  potve  data 
j  proowratoriiiui  de  stătu. 

*  PROCUfiANTE,  adj.  part  preţ., 
proeurans,  (it.  prMKraata),  oare  ţir<h 
eura. 

*  PROCURARE,T.,proeinr«,  ;(it. 
pracirare,  fr.  praeiirar),  a  avâ  cnra,  a 
veââ  da  cera,  a  direge,  administra,  enl- 
Uvă,  etc,  1.  in  genere :  a  proowiÎMSi 
»  aife  fM\;  a  proeură  agri,  aanmiUure, 
grădini ;  a  proem-ă  de  alie  .mancom^i ; 
2.  in  specie  :  a)  a  vei6  de  iatvess^e  si 
negotiele  altoi-a,  a  le  caută,  iaidBiiuiBtr&, 
direge,  a  fi  eooaomulu,  ftdwi»iiriarato- 
rinln,  apperatoriiQn  intereatilorn  altuiwi: 
eusâeant  co  athduproemdmosiiBUvpa- 
trei  h)  mai  Tarb-su,  a)  a  fi  adninisbv- 
toria  allu  tmoiprOTioeia,  agnbeEaăana 
provincia,  nna  tdDutu;  P)  a  fi  proeww- 
toriu  de  statti,  &  easercită  offioinla  de 
miuistro  publicu  alia  societate  eirile; 
l)  ;ip  appet&interesBJle  în  preoessa  de  jd> 
dîcata  alle  caiva,  a  fiadvocatn  aUncui* 
va,  a  &v6  proeur'a  de  a  tracta  in  Domele 
cai  fa;  e)  a  cercă  se  oapite  eera  pentrn 
seite  san  pentru  t  Itnlu,  ai  de  aci :  a  pune 
la  dispositioue,  a  adduoe,  dă,^.facilită 
CU!  va  ceva  :  prţji.  laljore  ti  proaara  (o- 
ffit  Iu  tote  câte  i  su  neceiisarie;  nu  sew 
currtu  ae  ne  procurămu  apa ;  a  si  pr«- 
cw  ă  amici,  favore;  a  procură  vietuaUe 
onnoto',  vimrea  neaşteptata  a  amicdoru 
ne  a  proairatu  inare  plăcere. 

*  PBOCURATIONE,  s.  f.,  pracura- 
tl«,  (it.  precarailoseţ  fr.  prâearatlnii), 
actioDt!  de  procurare,  I.  in  genere :  pro- 
euriUione  a  caîliloru  publice,  a  negotie- 
loru  private,  a  negot^oru  publice;  pro- 
curalione  a  intereasiioru  domesticei  pro- 
curaiione  de  provisioni,  de  lemne,  de 
vestimente;  2.  ia  specie  potere  de  a  lu- 
cră in  nomele  altai-a ,  potere  de  pro~ 
cwratoriu,  mai  vertosa  procuratoriu, 
privata :  a  dă  procuttUfine,  a  ti  face 
toţi  prin  procwatiof%e,a  lucră  fora  pro- 
cur atione. 

*  PBOCURATORB,-*rice,  adj.  s.,  vedi 
proom'atoriii. 

*  PROCURATOBESaA,  proomato- 
ria,  procuratoriaiu,  sa»  proatratorattt, 
fiii  procuratoriu.  , 


=y  Google 


W4 PKO. 

*-PB0CDRATORfu,-torta,  adj.  s.'," 
l>TMDrâtor,-trlx,  (ît.  proettrntern,  fr. 
procnratenr,  si  proenreiir),  care  procura 
Ban  serve  a  proatrare ,  1.  in  genere: 
procwatoriu  allu  meaei  dimneâd,  alJn 
staulelora  regali,  procur(Uoriu  aîlu  cnl- 
lUoru,  procuratorii  ttnei  haBeriea,  pro- 
euratoriulu  Mnei  moşia ;  procwratâri'a 
unei  case  mare,  a  unei  curte  mare ;  pro- 
ettratorU  de  provisioni  ai  armatei;  f>ro- 
curatorii  de  vi'tiKrt  ai  eaaelorn  nostre; 
medie  procuratorie  âe  cdle  necessarie 
vietiei;  procuratârieleBSLUprocuratrinle 
essereita  adese  maietrie  vili  si  rosinose ; 
— asi&  dâro  formele  femioine :  proeara- 
târia  ei  proawatrice,  au  seosilla  gene- 
rale allu  mascnliaeloru  :  procuratoriu , 
proeuraiore,  pre  candn  forme,  ca  procu- 
ratoresaa,  ee  applioa  in  eeasurile  parti- 
ealari,  decarilaurmatorinlu:  2.in3pe- 
eie,  a)  ia  sensu  mai  largu,  procuratoriu 
=ingrigîtoriu,  preTeghiatoriu,  inspec- 
torin,  locutiDUtcriu ,  plenipotentiariu, 
insareinata  cn  oegotie  ei  interesai  alle 
ahni-a,  etc,  h)  a  nome  cu  sensari  mai 
restriose,  ix)  administratoriu  allu  unui 
boou,  mai  vertosu  allu  unui  bonu  !m- 
mobile.  moşia,  etc.,  epistatu,  ingrigi- 
toriu  de  mosfa,  de  ospetaria,  de  ospi- 
tiu,  etc.;  P)  cellu  cui  e  data  poterea  de 
de  a  tracta  si  apperă  procesBele  cuiva, 
advocata :  aseinfadosid.  a  compare  prin 
procwatorila judecata ;  celîni acemalu 
df  crime  nu  permitte  legea  a  compare 
pir»  procuratoriu;:^)  1*  monastprie  si  alte 
in3titQte:economu,  insarcinatu  cu  inte- 
ressile  materiali  sau  legali ;  S)  locotp- 
uente,  gubernatorîu  allu  unei  provincia; 
■)  mai  vertosu,  miDistm  allu  legei,  ma- 
giatratu  pusu  pre  longa  curţi  si  tribn- 
narie,  spre  a  face  se  se  observe  atrict'a 
applicatione  si  essecutione  a  legei :  pro- 
curaioriu  getier ale,  procurcUorîu  de  stătu 
la  tribunarie,  corpulu  procuratorii  or  u. 

•  PROCDRATD,-a ,  adj.  part.,  pro- 
t^anins,  (it.prnctirat»,  fr.  proctirft),  in 
9.  verbului :  celle  necessarie  procurate  in 
eurrenda;  patere  procurata  prin  rconO' 
mi'a  mecanismului. 

*PB0C0R3ERE,prflc«rsi8i  procur- 
$ei,  procursu.  v.,  procorreri»;  a  enrre, 
'  ad&  fog'a,  amerge  rapide  inaiate;  despre 


PBO.      _  

locuri,  a  essf,  a  se  intende  iu  afora  de 
locurile  vecine;  asi&  despre  parti  de 
plante,  despre  ramuri,  etc;  metaf.  a 
precede,  propassi. 

*  PROCURSABE,  v.,pr«curB«re,{d'ili 
procurau  de  la  proeurrere),  a  procurre 
cu  mare  repiditate. 

*  PROCUBSATIONE,  s.  f.,  proeur- 
titlo,  actionede  ţrocursare  :  procursa- 
tionea  eelloru  usJoru  armaţi. 

'  •  PBOCURSATORID,-<ma,  adj-^s.. 
procDrsatvr,  care  ţir'ocursa,  în  specie, 
procursaiori,  nrilitari,  armaţi,  fr.  tlralt- 
leam,  vedi  si  procursoriv. 

'  PROCDRSIONE,  s.  f,  pr^eorsl», 
actione  de  procwrrere. 

*  PBOCDRSORIU.-soria,  adj.s.,  pr#- 
cBmorsipraetirsorfiiBiCSireprocurrf,  in 
specie  :  militari  procursori ,  cele  pro- 
cursorie,  si  absol.  procursori^r.  tlrall- 
lenra. 

PROCORSU,-a,  adj.  part.,  procur- 
BDB,  in  s.  verbului  :  militarii  procursi; 
momentulu  de  procursu  bene  allessu;  in 
specie  ca  snbst.  m.,  procurstdu  celloru 
usiora  armaţi;  meUf.,  procursele  unei 
insule. 

*  PROCORVARE,  v..  prooarTaro»  a 
cnrv&  sau  curbă  inainte. 

*  PROCURVU,-»,  adj.,procirtB8,cur- 
batu  inainte  :  procurhe  corne. 

*  PRODEQENTE,  part.  adj.,  prodi- 
fcena,  care  prodege :  filiprodegenti  mari 
patrimonie. 

•PRODEGENTIA,  s.  f..prodlîfiitla, 
calitate  si  fapta  de  prodigente. 

*  PRODEGERE,  si  prodigere,  pro- 
dissi  si  prodi.^sci  proâessu,  v.,  prodl- 
ffere,  a  resipl,  consume,  mancă :  n  pro- 
df.ga  fotii  patrimoniulu  ereditu  de  la 
boiii  si  strahoni;  vedi  si  prodig^re. 

*  PRODERE,  produi,  produtu;  si  pro- 
ăedri.  proditu,v.,  pr«dere, (^o-(iarf,ca 
si :  p'răere-=^per'darc)  a  dâ  pre  facia, 
ni  in  specie,  a  di  pe  facia  calcanda  on6- 
rea,  credenti'a,  a  vende  :  fapta  infame 
ea  si  prode  amicii,  patria,  parentii;  la 
anticii  classici  însemnă  si :  alass4  pos- 
terităţii. 

PRODICERE,  (se  conjuga  ca  v.  di- 
CTr),  V.,  prQdlcere,a  pune  unu  terminu 
mai  departatu  peutru  tractarea  aonipro- 


.yGooglc 


MO 

oefisu  :  a ptodioeiîiligantUiotiu  diWadt 
•N/a«M)si«re,  dlen  ^mitoen.    - 

«  PRODIOXATOBIU  fAfmdktatore, 
8^  m;,  fniltiâMwf  Tio»-diotftt<nri»,  lo'- 
Mieatiri^ătdiettiitoriH.   '■  ■  ■  ■ 

*F£0M0ri0NE,8.f.,  pnMsH^ac* 

■    •  PItODlCTU,-a,  81^.  part;  5-,  pnt 

dtot«»> 'in  &  vetlntai  : '  cNur- prnfe^ 

Urnmtiprviiidiu.-       ■' <■-  -.-.-^  .•■         .  ..., 

«.  PROOIâALE,  s<^i  whvv  T»ct(firoţ 

«  PBODSGUUTATEt  %  f^  ymdlf»^ 
litM/(it.. pmUrkUU  ai^rrtAfaHtatv, 
fr.  mdlg]UtU)r  oiditeten.  ftiptadepr»*- 
digalB,  ă6pi\ocHgttt^  woessu  de,  spese,  m- 
npaiâfr'baDai,  Blwe>ireBattaH«tai  ■■•■"■ 

fi  pTiidijnirlargu  db^mtox,  »  dăj  Bpaade 
eu  pFofaBiciiut,  *  xmţf,  ota.vttuM  pm 
âiga  MMi  ttwmtt  t»  «e  Btrn*^\  eo  tiutn 

-pcfiAw  patria,'  Mf^»' prodigaţi'  /btv^ 
rii#«»(re.  ■ 

•  PRODIGATIONE,  a.  f.j  prohsitt, 
ftetiou  de}«-t>âiyar«:  ptodigiilioniea  M- 

•PEODIGATOBnj.-fom.a'ii-  s-. 
rnodlgesa,  proAlgiii,  earapnxIJ^,'  resi- 
ţltonv,  prodiga,  pfodigentei.-  '  - 1 
I  ♦  P«0DIQAT0r«,  adj.  patt-V  Pro- 

'  «PmmQSfi'1^&,^ro^ffe»tia,praii' 
gere;  vedi  proăeffent^iprvăeffeHtia,  pro- 
■degefe.  ..":■'■'!' 

•  PRODIGIALE,  adj-,  pr«4tsl«ll^> 
dvprodi^K,  esfiraordiDartU,  eontra-^na- 
torale,  minm;^  :  seimte  proâigiaU;fe- 
nemenu  prodipale. 

•  PRODI6IATORr0,-*orio,  adj.  8;, 
pr»il(tator,  cella  ce  m^lvaproâigieie, 
inierprete  de  prodig.  ' 

•PKOWGlOLD,-o«^pl.-e,  lpr«ai?I#- 
li»,  deoriiiBtiTii  A'iQ  procUgnt. 

•  PRODIGIOSITATB,  e.  f.,(rt.  pw- 
<lgi«dtu),  calibatd  de  jMviiiîffo»». 

•  PBODI€H08U,-o,  adj.,  prodl^l*- 
•as,  (iti'  prtllţIOBo,  fr.  pnAiţleirx) 
plenn  de  prodigk,  eatraordinaria,  oon- 
tn-nfitarale,  biiracuiosn,  stranln,  sin- 
gulare, etc.  -.pro^ioeeappivritiofn;  pro- 

IOM.II 


raO^ 385 

ăigîoaautatuitlfu-iHOHSi^mit  prodigios  e 
*liA^lrt,■prodi^fieim•î^tsUiipn)i^§i9a$•ottt 
nantentt>'-    -■■  ■        ■■  .       -x. 

«PRODIOIUvpli^,  pnMIfUMrţib 
prodlglA,  'fr.  ,pra41g4)ţ  l.  aaaOm  >pnWr 
gitolÎQj  somiiii  flibiawdinurtUkdAşpia  Ce 
tmeefia,  sti^tMeidîVuiqf imiimiiAt'iţ 
inteUeUalxwq,  Mto  aţ  nuuidesQ  iftMDSit 
reu  :  aceste  prodigie  dedaratipoUmtAdir 
vina;  eiiipmlf\^ilX{Hii)ii ^'adte'»& om- 
Bidtfrâla\tmtim.si-94 iltm^HH^if ' 'ii  as- 

preâigv  tinilitttMmtOfie,  if  nfWsMenOf 
Sj  ■etafimta,fltiiiuiies'Dintelti^>sicţiiflicii, 
ţ9pvik  -on^staife'i  •  oretfatejdivimi.-i  u«ft 
wmutru  'dâ'^mnii&tts^»  w^'^prAdigiu-, 
ploma-^  sănge'.t^fiwdi^;  ld<!r(ll^fl^: 
*MK  eop^lti'  pentru  «in^vita,  itlUlligttlr 
httse'^ice^wui  prodigi»}  it'fiuv  pioâi- 
gie  de  bărbăţia;  anu  rem^«  faoaxpfo- 
iHi/ie,  unu  atşdaltte  faoepUIMiigiicl^  prc 
grtuu  in  acai^tcmpta-'  ■>■-■•..'■  >  ■•, 
'1  A;PRQjQIGiF,Vas  >a^,  vwtdisrii;;  <it. 
piwMl»,  ^^fiTtUguh^'Â'm-pi^oăigtre)*, 
renplt«rbiţ  filra^mesvxa:  itaijgeeeH >bu 
iBftta>laiga>«Ei8  taâiţa  aploffM  ili-'pifi- 
>pţm ;  «tUi  eu\mânalarg»^m6.saupi»- 
digi  sau  liberah;  «eJIiet»  vţâna  sparta 
MHiă<iMuide  a  mi'aiiitmai  prtiHgii  c^i 
prodigi  si,p6rd%t  c«ierileinjoeari,inM- 
petie,'  -m  pcrtreotri  litMdinose;  prodiga 
<fe<iUu  oMut-a  ta  ti  de  aUa^sek:  «H  de- 
spre'looniri,  on  inieUesnlluF  de  ce*  ad- 
dnee  iranpaţ  speefteseed^ve  :  jirodi^'a 
Itisavria,  proâi^l6Dwrgair^rie;  2.iQe- 
taflotiae,  geseresu,  avatiQsn,  mare,  abnn- 
danto,  Bnpert>tiidaAbe,.(iare.  au  erutia., 
nu  WioaommciiprodigoitatrinAiprodigu 
de  nmţAu  am,  d»  vieti'a  sea;  prodiga 
mâHa ;  si  in  ren  c  prodiga  de.  artam^ 
<dtora-a,  prodiga  ehtam  ide  onorea  aea. 
»  PRODIRB,  V.,  pEftdire  \  {pTfă'ite; 
eoiDpa«a'|i«r'»r«,  -3n-«tv,  eta.),  a  merge 
uaintw,  a  inaint&j  a«tai,  a  se-urieiăf  a 
parâj  eto. :  e  liesiuMu  o  j»vdtpe»«  a«Q\h, 
dSoo  nit  se  pole  mai  departe;  noui  actori 
produ  pre  scenaţ  ordiulu  prod»i(t  wpte 
diUe,  aUe  grane  produ-  mai  de  fompit' 
rin;ttprodi  la  iupta;  abid  prodiaaem 
ă'inport*. 

*  PBODITIONK,  d.  f.,  pmilHQ^  (it. 
prodlilone>  V.  fr.  prodlt  l«n);  1.  d'in  pro- 


.yGooglc 


78« PRO 

ditu,  dfl  lajirodere,  in  intellessu  speciale 
de  âftre  pre  focia  cn  perfidia  :  omcidiidu 
eu  proăitione  e  crime  forte  oăiosa;  pro- 
dittonea  paliei,  amieilarn,  areandoru 
incredentiate;  prodUionea  postulni,  sto' 
tionei,fi<manurei,creăentieijurate;2.i'm 
jpro(Uhi  i9i&prodire,prodUione=z6aBue 
Înainte,  arretare,  părere,  presentare,  in- 
aintare,  eto. 

•  PRODITOBE,-pr<x«ri«,  si : 

•  PKODITOBin,-forMi,  a4j.  a.,  pr*- 
41tor,-trlx,  si  prcdleliif  (ii.  praditore, 
prtdltoria);  d'in  proăHu  de  la  profere, 
eare  prode  asn  serve  a  prodere  ^  a  d& 
pre  fîicia  ca  călcarea  cndentiei :  protU- 
torii  dt  patria  merita  mortea  cea  mat 
eoMpJtta;  MueRti  proditoriti  dUu  amnd- 
loru,  aiiit  parentSoru,  a  totu  ee  e  mai 
sâniu;  proditorideUMe  eoveafe  mi  vom 
repune  capidu. 

•PRODITU,-a,  adj.  part.,  1.  d'in 
prodere,  prodUur-a^i^Ttiltm  i  arcantie 
prodite  de  vot,  atât»  nefericiţi  proditi  de 
mtMOtt  loru  eomfdiei;  mt  poţi  eueunde 
meni'a  prodita  pre  s^batie'a  tea  faeia ; 

2.  d'in  prodtre,  prodi^.-a,  pradltai : 
tioiH  aetoriproikti  pre  scena;  nu  e  tempu 
de  prodiUt  pre  scena. 

•  PBODBOMU,-a,  adj.  s.,  pninan, 
(apâSpoitoc,  it  prodr*K«t  fr.  pr*droB«), 
proprie,  care  oare  sau  merge,  vine  în- 
ainte ;  Inatu  de  regula  ca  subst.  m.  rea- 
le, prodromulu,  l.prefatione,  precoren» 
taie,  introductione  la  nnn  studiu,  Ia  unu 
opu;  2.  tempu  ce  precede  inimediatuaDu 
niorbu;  prommptionea  acestui  morbu; 

3.  ventu  ce  bate  optu  dille  înainte  de 
resaritoln  caniculei. 

PRODDCENTE,  adj.  part.  prea.,  pro- 
ipceast  (it.  prodneeole);  care  produce : 
factori  produeenti  summ'a  aeesta-a. 
■  PBODUCEEE,  (se  conjuga  ca  v.  du- 
cere), V.,  prodieere,  (it.  prodarre  si 
pndneere,  fr.  pr*dnlre);adnceinainte, 
a  presentâ;  1.  proprie,  a)  in  genere  : 
produceţi  actrieUe  pre  scena ;  d'in  eattre 
eapitanulu  produce  oştea  in  fad'a  ostei 
mimice;  a  produce  mărturii  favorabili 
si  ăefavorcdnU;  a  produce  unu  necon- 
noscutu  in  una  soâeiate;  a  produce  una 
P^  mare  in  2«nu;  a  se  produce  in  lu- 
meţ a  nu  te  sd  produce  in  Imne;— mai 


PBO; 

vertosu  a  prolangă,  lungf,  laţi :  a  pro- 
duce findu,  tdrcundu  lân'a  8<Ht  metas- 
sea,  ion^ctdiu;  b)  in  specie,  a)  a  sc6te 
Ia  lumina,  a  nasce,  generi,  foce,  crea  : 
a  produce  fUii  sifUiie;  pamentutiu  gratsu 
produe»  mai  multu  de  câtu  cdlumaeru; 
eommerdulu,  ca  si  edte  industrie  si  mii, 
produce  valori;  producere,  in  itidmtria 
si  commereiu,  e  o^osUu  la  eonsmnere; 
una  eausa  produce  mai  mtdie  ^ecte; 
produce  aneva  mare  sau  mica  impres- 
eione  prin  vorbele,  flotele,  aspectulu 
seu;  mentea  produce,  sunt  inse  si  menti 
sterpe,  cari  nu  produemnemiea;  d'in  ne- 
mţea nu  s'a  produsau,  nu  se  produce  n 
nu  se  va  produce  nemica;  p)  a  produce 
voce,  a  produce  syUdbde,  a  le  lungi; 
2.  metaforice,  a)  a  promova  a  in^ti&, 
a  înainta  :  aproducepre  aneva  la  cdie 
mm  incdte  grade  afle  ierardtiei  eivUe; 
b)  a  anunană,  a  langE,  a  temporii&  :  a 
produee-peao  ăupo  mediulu  uaptei  per- 
treeeriie;  aproduce  eonversatianea  peno 
la  diua;  a  produce  (fin  vera  pre  ierna 
essecuttonea  luendui;  a  produce  UnCa, 
planidu,  directionea. 

*  PRODUCTIBILE,  adj.,(it.  pradot- 
tlblle»  fr.  prodBctlble);  care  se  pote  pro- 
ducere. 

*  PRODUCTIBILITATE,  s.  f.,  (fr. 
proilnetlt>l[lt<);  calitate  de  pro(2tM^iI«. 

«PRODOCTILE,  adj.,  predoetllla. 
care  ae  pete  producere,  si  in  specie,  oare 
se  pote  prelungi,  lungf,  laţi,  intende,  etc. 
Tedi  simplu  ductile. 

*  PRODUCTaiTATE,  s.  f.,  calitate 
de  productile. 

PRODUCTIONE,  a.  f.,  prodnctl»,  (it. 
prodnilanet  fr.  prodoetlan);  actione  si 
effecto  allu  actionei  de  producere :  pro- 
ductionea  nouiJom  cantori  pre  seen'a 
capitalei;  productionea  unei  sţfllidie,  a 
tempului.  a  unei  linia;  productione  de 
grâne,  de  vinuri;  produetionUe  spiri- 
tului, imaginationei,  produetieni  indu- 
8tri(di,  artistice. 

*  PRODUCTIVITATE,  s.  f.,  (it.  »m- 
dnttiTlu),  calitate,  potere  de  produe- 
tivu  :  productivitatea  acestui  agru  nu  e 
mare. 

*  PRODUCTţVU,-a,  adj. ,  (it  pr«- 
dittlT*t  fr.  pndaetlQ,  apta  a  produce- 


=y  Google 


PBO. 

re  :  principiu  •productivii,    agri  forte 
proâwiivi. 

*  PRODUCTOREr^icc ,  ai : 

*  PRODDCTORIU.-tono,  adj.  a.,  pro- 
doct»,  (it.  pr«4nttore,-ttloe,  fr.  pro- 
dpet«ar,>triee) ;  care  proâMce;  profluc- 
torii  si  consumptorti;  productori  de  vi- 
nuri; mcmm'a  e  produdorCa  fîliei  in 
hane;  corpuri  produetorie  de  caldwa. 

PBODUCTU,-a,  adj.  part.,  prodnc- 
tos,  (it.  pradDtto  si  prodfttto,  fr;  pro- 
dplt);  1.  ca  adj. :  effectele producte  prin 
acHonea  apei,  d4ro  mai  rertosu  :  2.  ca 
sabst  t6a.\0,a)a.'t>etT.produduîudeslri- 
eatione  prin  butaîi'aapei,  h)  mai  allesBU 
concreta,  ce  se  produce  :  effectu ,  Incra, 
opu,  etc.,  a) producte  natwaii:=:prodit<i- 
te  oile  naturei,  producte  artiiicifdi=spro- 
duete  oHU  artei,  alte  art^oru  ti  alle  in- 
dustriei; productele  agricole  indigene  si 
străine;  productele  mentei,  spiritului 
sunt  conceptele,  noitonile,  eogitatiomle; 
proăuetuh  labcrei  propria;  producttdn 
erudu,  productele  brute;producttiiuunei 
fortia,  proAtetulu  mai  mt^oru  fortie ; 
p)  in  specie,  a')  productu,  producte  = 
pf^xlHciâa^eote,  cerea1i,Bemeatie,etc.; 
^')produau  =  numeni  produssu  prin 
multiplicarea  de  alţi  numeri  nomiti/oc- 
tori;  cantitate  produssa  prin  mnltipli- 
catîone  de  alte  cantităţi  ca  factori, 

PRODUSSU,-a,  adj.  part.,  produetns. 

PRODUTU,-a,  adj.  part.,  prodfto». 

*  PBOEMIARE,  T.,  prowniare,  (it. 
proemiare);  a  face  proemiu,  a  incepe  cu 
proemiu. 

*  PROEMINENTE,  part.  adj.,  pr«e- 
iBlneii8i(fr.pro<niliieiit);  etae proemine : 
ereseete  de  monti  proeminenţi,  fronte 
proeminmte. 

*  PROEMINENTIA,  a.  f.,  (fr.  pr««- 
mlneme);  calitate,  stătu  de  proeminente: 
proemnenti'a  frontet,  nasului ;  proemi- 
nenti'a  scu^turei  in  releviu. 

»  PROEMINERE,  t.,  proenloAre,  (fr. 
prftiMlnAr  si  pronlHer;  d'ia  prosiemi- 
H«re),  a  easf  mai  afora,  a  se  înaltiÂ  mai 
preeaBO :  acdle  doue  creseele  de  monti 
proemin»;  nastAu  proemine  in  faeia; 
frorUea  ce  proemine  se  crede  eo  edeomu 
inteUigente, 

*  PROEMIU,  pI.-«,  pr*«pBUM  (ffpoo(- 


PEO. 


787 


[uov,  ît.pi'ocmlA,.  ri'.[ii-«i6ino);priuu  [tiiili^ 
a  unei  oratiooe,  nnui  sttidiu,  unui  dis- 
cursU,  prefatîone,  etc. 

•PROEMPTOSE,  8.f.,  (fr.prnemp- 
tose,  d'in  £{im<Mn;=incidentia);  ce  bo 
intempht,  candu  luu'a  noua  se  face  în- 
ainte de  tempulQ  covenitu :  proemptosea 
se  diee  si  eeatione  lunaria. 

•  PROENCENPHALIÂ,s.f.,(fr.pr». 
eitcAphalie);  atatu  ie  proencephaîu ;  de 
aci  -.  proe»cephalieu,-a,  adj.,  (fr.  proeno^- 
phallqufl),  relativu  la  proencephaUa  sau 
la  proencephalu;  proencepkaîa.-a,  adj. 
s.,  (fr.  proencâphale,  d'in  irp6=  pro,  în- 
ainte, £7X^aXov  ^  cerebrn),  care  are 
creenilu  afora  d'in  craniu,  in  regionea 
frontfli  :  monştri  proeneepkali .  subst. 
unu  proencephalu. 

•  PROFANARE,  v.,  profanare,  (it. 
prafanare,  fr.  profaner);  a  face  profanu, 
a  vioM  ce  e  sacru,  a  spurcă,  a  batujocori 
ce  «  Bănto :  a  profană  haseriede,  vasde 
sânte;  "^rin  estensione:»  profană  no- 
mele de  amiciţia;  a  profană  arcanele, 
secretele,  dandu-le  prefacia. 

•  PROFANATIONE,  s.  f.,  profanaik, 
(it.  prt>raiinztftiieţfr.profknat(on);antîone 
de  profanare,  spurcare  a  cellorn  sânte : 
profanaiionea  altarieloru. 

•  PROPANATOltE,  profawitriee,  si ; 

•  PROPANATORIU,-/(trifl,  adj.  a., 
profanator;  care  profuna,  Tiok,  spurca 
celle  sacre. 

•  PROPANATU,-«  adj,  part.,  profa- 
Matiis,  Tiolatu,  spurcatu  :  lucruri  sacre 
profanate  ăe  pagăni. 

•  PROFANITATE,  B.f.,  ţxcttxXU», 
(it,  profanlU,  si  profanttate);  calitate 
de  ce  e  profanu :  profanitatea  fapteloru 
tâU;  profanitatta  ceUoru  sesBedilled'i» 
s^demana. 

•  PROPANU,-a.  adj.,  profanns,  (it. 
profana,  fr.  profane);  1.  proprie,  departe 
de  fanu,  de  acţ,  ce  nu  e  sacru,  ci  mun- 
dioa:  istoria  profana,  tmisiea  profana, 
poesia  profana-;  mtlgulu  profanu.  ome- 
nii profani,  iu  oppogitione  an  persanele 
sacKC;  2.  metaforice  :  a.)  irreligiosu,  spur- 
catu :  profanulu  paganu,  profah'a  limba 
ce  pangaresce  totu  ce  e  sacru;  p)  neini- 
tiatn,  strainu :  omeni  profani  in  seienfi'a 
adsta-a:  profanu  de  totu  ce  se  petrece; 


=y  Google 


78» 


PRO. 


t)  de  reu  auguhu  :  profan'a  pasatre  a 
noptei. 

"  PBOPARE,  vedi  pro/o*». 

*  PBOFATU,-«.  a4part.B.,  prof«- 
tBB»  (it.  pr»rAto)j  prpauutîatu,  dissu, 
Bpusu;  massima,  aseioma,  etc 

*PROFECERE,  profeei,  profedu,  v., 
prttflcere,  si  preflolgel ;  a  &(te  iaainte, 
a  dă  ioainte,  a  inamtÂ,  a  propassl,  a 
progrede,  a  appncă  înainte,  a  se  folosf, 
a  â  folositoriu,  a  contribui,  a  adjuti,  et<. 

*  PROFECTABILE,  {si  profeUai>tt^ 
pr(^ttabiU),  adj.,  proflalena»  (it.pţ«llţ- 
tabllfl,  fr.prvSUble);  de  care  potecinţe- 
Ta  pro/ecfawe,— utile,  folositoriu,  iiţlC: 
tnosu. 

*  PROPECTARE,  (ei  pra/eitare,  pro- 
fUtare),  T.,(profeeUre),proHDeţe«(vedi 
8i  profeoere,  compara  si  it  piivflttittb 
fr.  pcoflter ,  d'in  profedu  de  la  profe- 
oere, cu  iutellessu  inteosivu  de)>:.  a  pror 
feee  laultu,  a  face  mare  prof^âţt,  a  face 
progresau,  a  se  folosi  bme  si  multa,  a 
trage  mare  folosu :  a  profeetă  in  teien- 
.tiai  a  profectâ  ă'in  negotiu;  a  prvftctă 
de  tote  oecatwnUe. 

*PBOPECTIOND,  s.  t,  pnrwU», 
(d'in  prefect»  de  la  pro/ecere);  actioae 
de  profeeere. 

*PEOrECTORIO,-<oria,  adj.îi,  pr»- 
feetor ;  care  profeee. 

*  PBOPECTU,  i8iprofeitu,pro^u},-a, 
adj.  part. ,  prafestna,  (compara  ai :  it. 
pr«fitto,  fr.  pceflt),  ia&iatatu;.  1.  in  ge- 
nere :  studenţi  prsfecti  la  unu  inaMu 
graău  de  sdentia;  2.  in  specie,  ca  subst. 
m.,  profse^Uu,  a)  in  sensu  largii,  pro- 
greasn,  Înaintare ,  crescere ,  prospera^ 
re,  eto. :  profed^Hu  in  bene,  tn  atlUarai 
h)  in  seoBo  strimptn,  progressu  in  bene, 
Bl  mai  vartosu.,  oaBtigu,  folosu,  iuavn- 
tire,  ete. :  profedu  trasau-  d'in  «novle 
eapUdoru. 

*  PBOFERERE  st  proferire,  v.,  yra- 
ttirtf  (it.  pref«rlr«,  fr.  praMrer),  1.  a 
feri=a  dnoe  Înainte,  a  presentă  i  a  pro- 
fari  %ma  mpa  de  vinu;  a  proferi  pcatid», 
petiondu;  2.  meta^irioe,  »)  aproauntiă, 
spone,  artieoli  ;  a  proferi  reu  uUimde 
eylMie;  b)  a  prolun^,  ammană;  e)  apu- 
blicft,dâ  la  lumina,  produce  in  pubUcu; 
iţ)a(teBco{ierfţ  foce  cojinoscutu;  e)  aad- 


doce,  presenti  :  a  proferi  marturi  si  au- 
torităţi. .     1     , 

•  PROPESSAKE,  y.,  prftHte,rI,<it. 
professare.  fr.  pr,<[reB?er);  1.  a  spune,  df  • 
clar&i  arreU  in  pul)licu  Una  opiniotţe, 
nua  credentia  si  alte  assemini:  a  pro- 
fessâ  absUnentitt  completa  de  la  actioni 
politice;  a  professâ  errori,  ereşie; pro- 
fcssaii  ăoctriae  surpatorie  de  batile  şo- 
aptei; 2.  a  esaercitfi  in  publieji  sşp 
pantru  publicu,  ţi,  iaretiă  in  publica  :  a 
^ofessq.ptctinf^tphifţic^a,  pkŞosoph^a; 
&py  fcssâoUiiri.a,  ferrari'asia^m/ţk- 
striti  a  professâ  in  scota  puilipa. 

.  ,*PR0FESSAî:(;iBIU,-fona,.fi4),,a., 
(it-PEOfeasatorB),  <iaxd  profeaga, ,  SţfiU 
Mxya  9,  pr.<ffe»sar&:  p3^<ffes^m  4«  «?* 
vatiom- 

.  ',PBOFESSATU,-«,  adj.  ,^parţ.»  pt. 

pr«feiMato»  fF-prşreBaO :  poua  dp^ri»a 
profBsmta  de  eretid.         ,     ,    , , 

•PBOFESgiONAtf;,,»di-,  (it-  »tffn- 
Blwale),  relatjvuia'pro/dssişne .'  iwtru- 
ctistui  professionale^scol^professiowtti. 

*  PBOFESSIONABip,-»,  adj-  3.,pţ»- 
fesiloiurtast  reli^Uvu  Ifk.professione'; 
leuatuderegulacasiibst.  peisottale,j>ro- 
^cfisianarMt^wellu  ce  eaiefcita  nufti^a- 
ftssione, 

•  PEOFESSIONE,-»,  s.  f-,  |>tftto#fi«« 
(it.  p^af4Wl^■>e)|fc-»'«f«■*l<>>l)i<l•:'lepla- 
^atiDae.i)^blica  si  solenne :  proftsmnea 
eogitdom  »elh.;  2.  declaratione  publica 
a  credentieloru  bI.  sentimantelovu  ţse  ar^e 
cineva  in  materia  de  politica  saii  de  ra- 
Ugiajie;prcfeaBipn(i4e^edeti^iŞ.fiiAX6, 
oonditione,  mesaarla. :  prof'Ssipf»te,..lţbfi' 
raU;  professiwe  de  adpocatu,  de  medicu, 
de  diirurgu;  ferrariu,  pellariariu,  Icm- 
nariu  de  professifittţ;  omu  fora,profes- 
sione, 

*  PROFESSOBALE,  adj.,  (fr.  pr^fesA»- 
ral),  relatiiulapro/cMore;  vietia^or 
faisorale,  fuucţiom  profesioraU- 

*  PBOFESSOBATU,  pl.-^  (it.  »i;«- 
reiBtrsto,.  fr.  pc«^«a»i)»t);  1,  atax^t 
conditione  ieprofessare  ;  profesagr^f 
ttiu  sauta  se  fia  omiratu,  co-ci  eUu  Wfi 
unu  mare  dăwtamenttt  d'm  parteac^i 
ce  Iu  essercita;  2.  durata  a  fuactioMÎ 
OBui  proftasore, :  si^  profassoratutu  lui 
Lanaru  f^au  desteptatu  nationalismutu 


,CoogIc 


PEO 

intre  Somâni;  eUu  are  mut  professoratu 
de  ătme  ăiect  si  duci  âe  atmi. 

«  FBOFKSSORE,  s.  m.,  proressor, 
vedi  professoriu, 

•.PR0PES80EESSA,  a.  f.,  profw- 
t»rlsiix9r,  muliere,  socia  ft  profeeso- 
relui. 

•  PBOEESSORin.-o,  adj.  b.,  profes- 
stripr«fessorlD8)  (it.  profeasore,  fr.  pr«- 
fesienr),  câre  professa,  iuvâtia  in  pa- 
blicu  una  scientiaBau  arte;  de  acfaubat. 
q).,f)rQ/eâSortu=iDTetiatoriupablîGnde 
una  scientia  saa  arte  :  professoriu  de 
istoria,  de  mathematîca,  de  litleratura; 
bonuprofessore,  assiduu  professore;  spre 
a  fi  professore  de  universitate  se  cere 
graăulu  âe  doctore;  subst  t,^ofessoria 
=diiTetiatâttadeanascieatia,  iau  arte; 
Bubst.  f.  abBtr,  pro/'eworfa^rofesso- 
rata. 

•  PBOFESSU.-a,  adj.  part.,  pr^fes- 
aut>  spusu,  declaratn  inaintea  omeni- 
loru :  sentitnenteprofesse,  tniintci6'aj»-o- 
fessa,  yrin^piu  vrofesstt  de  adepţii  s^; 
de  aoi  sa\iii.unu^ofessu,  unaprofessa, 
care  Bi  a  facutu  professlonea  de  cr&den- 
tia,  si  ia  specie,  udu  monachn  sau  una 
monacha  care  a  facutu  professionea  ce 
se  cere  dupo  regulele  moDasteriulni. 

•  PBOPESTU,-a,  adj.,  profestas)  ce 
nu  e  festu,  ci  liberu :  dUleprofeste,  dille 
in  cari  e  iertatu  a  face  lucrări  ordina- 
rie,  dille  de  lucra  sbm  de  Incratâre,  in 
opposit.  cu  diUe  /âfite^:seibatoii. 

•  PBOFETABK,  profetatione,  profe- 
tatuţ  vedi  propfietare,  prophdatione, 
prophetatu. 

ff  PKOPETERE  si  profitere,  i^ro- 
fee$i%\profe^ei,  profeaau.  t.,  profltorl» 
(prft-fktpr  1),  a  spune,  declară  in  publica. 
Kadecin'a  deriTateloru  :  profeasu,  pro- 
fe8soriu,profesii»a,  profes^one,profe$' 
sare,  eto. 

•  PROFEŢIA,  pro/eiu,  eto.;vedipfD- 
phfsUf^,  propbeta. 

«  PROPICEEE,  proficettte,  prc^icen- 
Wo,  Tfldi  pro/ecere. 

»  PROPIGU  si  pro;fcH»,-a,  adj,,  pr*- 
fleanS}  (it.  prcfleno),  care  profioe,  care 
e  de  foIoBD,  utile,  fructaosu  mw^o^ 
pucm*  profîcue. 

•  PBOPILAMENTU,  pl.-ti  (it.  p«- 


fllanent*);  actione  sî  effectu  alia  actio- 
nei  de  profilare. 

*  PROPttARE  (si  profirare),  t.,  (it. 
pr»flUre,fr.  proffller);  l.a  face,  a  leui, 
redicâ,  descrie  prt^îu-lu :  diprofilâ  fad'a. 
capviu,  cornicea;  2.  in  genere,  a  deli- 
niă,  desemnă;  3.  metaforice;  a)  a  orn& 
marginile  unui  ce;  b)  in  genere  :  cresee- 
tele  montUoru  eu  masse  de  arbori  pyra- 
miăali  se  profUa  pre  bdt'a  c&vlm. 

•PROPII.ATU,(8ipfo;?ra*u),-o,  adj. 
part.,  (it.  proflUtoj  1  facia  profilata. 

*PROPILATURA  (ai  frofira^a), 
s.  f.,  (it.  pr«fllBtii»),  actione ,  effectu 
si  arte  de  profilare. 

•  PROFILtr,  (si  profirv),  p!.-e,  (it. 
profil»,  fr.  profil);  deliniamentu ,  de- 
semnu,  configuratione  aunuiobiectuve- 
dutu  de  una  parte  sau  lăture,  in  realitate 
sau  in  pictura,  si  a  nume  :  1.  ca  oppos- 
situ  la  facia,  pro/fJt*— lăture,  parte  late- 
rale :  capu  in  profilu,  fada  de  frofUu; 
imdieri  vedute  tn  pr<^iia  sau  de  pro^u; 
e  mai  greu  a  depinge  pre  cineva  in  fa- 
da de  eâtu  in  pro^u;  dupo  profiic  se  de- 
stingu,  in  parte,  stirpUe  de  omeni;  pro- 
fUuîu  classicu  e  eeîlu  mai  formosu  typu 
connoscutu  peno  astadi;  2.  ca  oppositu  la 
pîanu,  pro/fIu=aspectn,  desemnu  late- 
rale :  chart'a  capitalei  in  profilu;  profi- 
lulu  unei  catena  de  tnonti,  unui  mare 
^uviu;  3.  in  architectura ,  profilu=:M- 
pectu,  desemnu  ce  are  unu  edificiu,  canda 
e  intersecatu  prin  unu  planu  verticale : 
profilulu  castrului,  pdatiulu^  4.  pro- 
^Iu=oniamentu  alin  partiloru  estreme : 
profilulu  cornicei;  5.  figur.  si  omuîu  cdlu 
mai  dnceru  nu  arreta  oădevendu  de 
câtu  in  pro^u;  6.  in  genere,  profiiu= 
liniamentn  allu  uani  ce  completu,  inse 
in  cea  mai  simpla  espressione. 

*  PROFITABILE,  profilare,  profUu 
=.prQfittahile,  profittare,  profittu;  vedi 
profectaiSe,  profectare,  profectu. 

*  PROPITENTE,  adj.  part.  preş.,  care 
pr<^. 

tf  PBOPITERE,  T.,  praâtcrl,  redi 
profetere. 

*  PBOPLAMINE,  s.  m.,  prtfluieii , 
locotenente  de  flamine. 

*  PBOPLABE,  V.,  proaxre,  a  sufflă 
imunte,  afora;  a  dă  afora  prin  sufflare; 


=y  Google 


790 


PBO. 


in  genere,  a  verşi,  a  H  afora  :  a  si  pro- 
flă  foeulu.  men'ia. 

*  PROPLATD.-a,  adj.  part-,  proB»- 
toB,  sufflatu  afora. 

•PROFLIGARE,  v.,  proBlgrare,  (pro- 
fllgere);  a  calcă,  dâ  Ia  pamentu;  a  in- 
vioge,  sfermi,  taliâ  in  buceati,  nemicf : 
cu  micu  numeru  pro/ligă  numerose  ar- 
mate de  inimici. 

*  PKOPLIGATIONE,  s.  t,  prolllff»- 
tio,  actione  de  profligare,  ai  effectu  alia 
acestei  actioQe. 

*  PROFLIGAT0KIU,-(wia,  adj.  8., 
profllgator;  care  profliga  :  resipitorisi 
profligatori  ai  patrimonidoru. 

*  PE0FLIGATO,-a,  a(^j.  part.,  pro- 
lligâtng,  in  s.  verbului :  tota  oslea  pro- 
fligata. 

*  PROFLIGERE,  proflissi  si  proflis- 
sei,profîissu  si  proflidu,  v.,  (profligere), 
proAictus,»  calcă  la  pamentu,  a  di  diosn, 
a  ruini,  peide. 

*PROPLUENTE,adj.  part.  prea., 
preflueua,  care  proflue  :  ape  profluenti 
in  mare  massa;  proftuente  litnbutia; 
Btylu  profluente;  s.  m.  «hm  proftucntc, 
apa  currente,  riu,  fluviu,  etc. 

'  PROFLUENTIA,  s.  f.,proliueutt«, 
calitate,  cursu  de  pro/lueiite  :  jirofiucn- 
ti'a  vorbei,  espressionei. 

*  PROFLUEKE,  si 

*  PROPLDIBE,  V.,  proflnere;  1.  a 
ftucre,  sau  curgere  înainte,  a  flaere,  a- 
fora,  a  easfsi  merge;  2.  iu  genere,  a  cur- 
rc,  niergo,  a  avd  cursu,  a  se  face,  a  se 
pertrece. 

*  PKOFUlD.-a.  adj.,  proflauit,  care 
pro/tue  :  profluc  lacrime  d'in  formosi 
ochi. 

*  PROPLUVIU,  pl.-c,  proflnvian; 

1.  actioue  do  pro/tucre.  corsu.cursote; 

2.  in  specie,  ca  termin»  medicale :  pro- 
fluviu  depanCice,  de  sangc,  desementia 
genitale. 

*  PROFUGERE,  ai 

*  PROFOGIRE,  V.,  pr«rii(tere,  afugf 
înainte,  departe,  a  leuâ  fug'a,  a  caută 
se  scape. 

*  PROFUOU,-a ,  adj.  s. ,  prohiriis  , 
care  fuge,  care  a  fugiţii,  fugaria ;  1.  in 
geoere  ;  pro  fugi  d'in  câmpul  u  do  lupta, 
mai  tmltiprofugi  de  la  rebelii;  2.  in  spe- 


PRO 

cie :  ajcare  smbla  d'in  locn  in  locn,  ne- 
stabile,  fugarin;  b)  cellu  fngitu  de  Ia  lo- 
cnlu  seu :  etramuUtn  aiurea,  essiliatn, 
fugariu,  etc. 

*  PROFUMAMENTD,  pl.-e,  (it.  pr»- 
rtiBiamento);  actione  de  profiimare,  cuinu 
si  mediu,  materia  ie  profumare. 

PROFDMARE,  v.,  (ît.  profomare,  fr. 
parftiiner),  a  di  profumu  la  ceva  sau 
cuiva  :  Platoneseotepre  Omeru  cCinre- 
public'a  sea,  dupo  ce  îu  profkima  hene  si 
Vineorona  cu  flori;  apro/vmă  vestimen- 
teîe,  peruîu,  manele,  faeCa,  manuaide; 
a  profumâ  una  scrissore,  caseua  euritie 
de  contagiu  pestiîentu;  in  specie,  a  pro- 
/umâ^afTami,  spre  a  desinfecti. 

PROPDMARESSA,  profiifmna,  vedi 
profumariu. 

PROFUMARIU,-o,  adj.s.,  (it.proflB- 
Hlero  —  profnmierK — profnmerli ,  fr. 
parfnmenr  —  parfunlcr — parfkmerfe) ; 
relativa  la  profumu=.es8entie  profuma- 
rie;  leuatu  mairertosu  ca  subst.  a)  oiasc. 
personale,  profumariu  =  cellu  ce  face 
sau  vende  profume  =  myr«p»U,  na- 
Kuentartya;  fem.  in  acestu  sensu  :  pro- 
fumarcssa^  muliere  a  profumariului 
sau  muliere  ce  iu  nomele  seu  face  sau 
vende  pro/Hme.-  h)  va.  Tedie,profUmariu, 
plur.  pro/ti»wr(c=va8U  de  facutu  pro- 
/titHesaudecoDservatupro^m«,'cJfenain. 
reale;  a)  profumaria=:{utigueat*Tlm)^ 
arte  sau  negotiu  de  profumariu;  stabi- 
limentu  sau  officina  de  profumariu; 
^)  profumaria=:profumarez:ztas\i  de 
facutu  sau  de  conservatu  profume. 

PROPDMATIONE,  s.  f,,  actione  de 
prafumare. 

PROFDMATORlD.-ton'a.adj.  s.,(it. 
prorumatore,  fr.  parnini«Br),  care  pro- 
fumu;  sau  serve  a  profiunare  :  unsori 
profuriMtorie;  unu  proflimatoriu  cu  de- 
licalu  MosM,— ca  aubat.  reale  m.  profu- 
motoriu,  pl.-e,  sau  f.  profumatoria^^: 
pro/tt»iai(»-e,=va3U8aumediudei»ro/îi- 
mare. 

PROPDMATU,-a,  adj.  part-,  (it.  pr»- 
fiitnato). 

PR0FnMU,pl.-e,si-t4ri,<it.pr«ha*, 
fr.  parfam),  od»r,  uugnentun,  gufflnenţ 
sau  sufHtnsf  l.odore,  odore  plăcuta, 
oumu  si  subjtantia  licida  sau  uuBUiosa, 


=y  Google 


PEO 

care  essala  assemine  odore :  a  cwăe  pro- 
fwne  pre  aUariu;  a  ae  affumâ  eu  dâi- 
cioMe  profume;  a  si  unge  pkndu,  eaptdu, 
a  ai  ^eed  peptvlu  si  faoi'a  eu  edle  mai 
smvi  iprofume;  profuamlAi  flcrUoru  te 
imitata;  femi$M  fora  fitdore,  flore  fora 
pro/umu,'  2.  in  specie;  o)  totu  ce  pentiu 
plăcere  sau  pentru  sanetate  Be  arde  sau 
ee  ferbe,  spre  a  capiU  odorea  fumuluj, 
care  ineo  se  dice  profilam;  b)  fumn  de 
substantie  odorose ;  e)  fig.  adulationa , 
linguşire,  ce  place,  imb^te  ere-camu  ai 
ammetesce  pre  cineva. 

FBOfUNDABE,  v.,  (it.  prornadAra, 
fr.  profti4er),  a  d&<ijfund»,'aaffund&, 
a  cofnndÂ;  fi  ruinÂ,  d«rini&;  si  intr.  a 
cad^  Ia  fundu,  a  se  eofnndă,  a  se  deri- 
mă,  a  peri. 

PROKJNDATIONE,  8.f.,  (it.profoii- 
dail»*};  actione  dejiro/unAireBistatu 
produssn  prin  acesta  actione. 

PBOFDNDATU,-a,  adj.  part,  pro- 
fBiidatni,  (it.  pr«r«Bdata),  affundatu. 

PBOPUNDETU,  B.f.,  (it.prof«»- 
duaa);  calitate  de  profimăn;  vedi  si 
profu/nditaie 

*  PEOFCNDEKB,  pro/unwai  profan- 
8ei,  profanau  ii  profusu,  ?.,  profandere, 
(it  prof«Bdere,  A'in  pro-fundere);  1.  a 
funde  sau  vers4  iuaînte,  si  de  aci,  aversa 
multu,  a  respande,  a  reversă :  a  profunde 
aange,  vinu,  t^a;  2.  metaforice  :  a)  a 
iatende,  aşterne  callea :  eandu  somnuiu 
profitnde  corptdu,  mentea  vigMedia;  b)  a 
soote,  versÂ,  respande :  a  profunde  ela- 
mori,  planşete ;  c)  a  se  profunde:=n  se 
reversĂ,  a  updă,  essundă,  a  se  prea  iu- 
tende :  viti'a  de  vtnia  se  pr(^nde ;  d)  in 
specie,  a  resipl,  perâ«,  a)  in  seiisu  laigu : 
a  profunde  vorbe  in  ventu;  p)  in  aensa 
strimptu,  a  resipf,  cuu3ume,perde,  a  si 
pri^ndepettHmoniulu;  sîinsensubonu: 
a  si  profunde  viti'a  peniru  hernie  pa- 
tria;—a  siprofmdeur'a,  nie»t'a,  foadu 
ânimei;  a pr(^ndelaude,  defaime,  batu- 
joeure  cuiva. 

PBOFUNDIMB,  b.  f.,  vedi  profiMât- 
taie  si  profundetia. 

PBOF UNDIT ATK,  s.f.,  proAindlUi, 
(itprof»iidiU  si  pr«roDdIUte);  calitate 
de  profundu.  adâncime  :  profunditaiea 
puti»iM;pr(^nditateaeogitaroi,  ânimei, 


PUP. 


Tfll 


d/Bcrdeloru  provideniiei;  proftmditate  e 
un'a^incelletreidimensionialle  esten- 
sionei ;  profunditaiea  se  oppune  la  aUi- 
tudme;  in  multe  locwi  nu  se  eonnosce 
ineo  profunditaiea  mare*. 

•  PBOFDNDITOfilţJ.-forâ,  adj.  s^ 
profnBdena,  pnfnwrj  care  profiinde; 
veăi  BÎ  proftiaoriu,  (comp.  itpr»r*adl- 
tere). 

PROFUNDU,-».  adj.,p«ftiiidB8,  (it 
praftnd»»  b.  pcefcad);  care  merge,  ae 
intende  apxefundu,  adimeu;  l.  proprie: 
larga  ai  profunda  e  marea,  wragine  forte 
profunda,  fomu  profund,  fluvie  pro- 
funde, precipitieprofunde;  vulneri,  plage 
profunde;  si  ca  snUt  profundulu  marei 
=:adunadu  mard;  2.  metaforice,  a)  de- 
spre selbe  si  alte  assemini :  selîa  pro- 
funda, ii^deBpre'certi  si  spatin  in  genere, 
inaltu :  prof^nd'a  bolta  a  cerului;  c)  fora 
margini,  immensn,  nemarginitu,  vastu, 
mare,  etc. :  profimdadorere,  intri8t<a-e, 
profunde  cogitaiioni,  mediiationi;  pro- 
funda securitate,  profunda  taesre,  pro- 
fitndusonmu;  profunda  amore,passione, 
ura ;  profunda  eonnosceniia  de  lucruri 
si  de  omini;  profundi  eonnoseutori  de 
natur'a  omuîui;  profunda  ignorantia; 
profunda  nopte,  profunda  intunarieu; 
de  acf ,  d)  cdore  profimda=co\(iX9  groBsa, 
forte  obscura,  incliisa,  etc ;  — si  ca  subst. 
reale,  profundviu=a^ncHliu,  abysstdu  ; 
cofundati  ăi  profundulu  miseriei,  cor- 
ruptionei. 

♦PKOFUNSU,-o,a4j.part,proh9i8, 
verflata  in  abnadantia. 

*  PBOFUSIONE,  s.  f.,  pr»fiiBl»,  (it. 
prefosfftiief  fr,  profaston);  actione  de 
profundere,  cumu  si  cantitate  de  ceva 
profiisu,  si  de  acf :  resipa,  liberalitate, 
largitione,  escesiva  abnodantia,  ete.: 
profttsione  de  sânge,  de  pontice ;  profu- 
sione  de  vinu,  de  apa,  de  lapte  la  mor- 
mente;  profusione  de  vorbe,  profusionea 
eapressionei,  profusione  de  cerimonie ; 
a  dă  emva  cu  profusione  tote  ce  cere; 
se  cade  a  apende  fora  profusione;  pro- 
fusionile  perdu  starHe. 

*  PKOPySU,-«i,  adj.  part.,  pnhaBs, 
(it.  profliao,  fr.  profas) ,  1. proprie  si  in 
genere,  versatu  in  abundantia,  reversatu, 
resianditu,  tare  intensu:coâa  profusa; 


=y  Google 


m 


PRO 


2.  metaforice,  a)  prolissn,  prea  copiosDf 
vorMndu  de  Bty\vi:  poeţi proflm,  esprea- 
aione  profusa;  h)  nemesuratu,  desfte- 
natn,  si  în  specie,  prodigu,  reaipitoriu  : 
•prcfttsi  de  aîlu  «eu  ai  de  atlu  aUui-a; 
proftisa  3ariiate ;  profitsa  a^ditate  ăe 
joeu  fi  ăe  alte  plăceri ;  si  in  sensa  bosQ, 
prdf^8UcscoT?\om,  liberale,  generosu. 

*  PBOGENERAKE,  v.,  pro^enerare, 
(it.  progMierare);  aprodace,  a  face  prin 
generare,  a  nawe,  a  fl  incepatoriolu  Bnei 
familie,  unei  stirpe,  unei  ^eoia. 

*  PROGBNERATU,-(i ,  adj.  part. , 
pro^neratua* 

1  PB06ENERE,  si  progeneru.  a.  m., 
prtgtnn;  gmere  iapo  wpota :  honulu 
cAiama  progenere  pre  soeiulu  nepc4ei 
setle  (Titt  flîiti  sat*  tFm  f^a. 

*  2  PROGENERE,  progmut,  proge- 
nutusi  progcnitUi'v.,  profrirnere, a  p*^ 
genera,  a  produce,  8  face  prin  uasoere, 
a  nasce. 

*  PROGENIA.  8;  f.,  vedi  progente. 

*  V'ROQWnCVLk'RE—progenidare 
sau  progeHUelare::^progenuehiare,  t., 
pr«KenlrnIare;  a  dâ,cad^  in  genunchi,  a 
ingeDTmcfai&,  B.  rogi  in  genunehi: 

*  PROGENIE,  si  progenia,  s.  f.,  pro- 
ţenluB,  (it.  prof enla  si  proţenle;  d'in 
2  progenere);  l.-Da,sc6Te,  essire,  tragere 
dupo  nascere,  genu :  nu  se  eavta  proge- 
nia, ci  capacitatea  omului;  2.  concreta, 
posteritate  essita  d'in  acelln-aai  proge- 
nitoriu,  progenitura^'^,  nepoţi  si  străne- 
poţi, etc.  :^Zu  mat  antâii suni progeni'a 
ttUalui;  si  despre  bestie,  si  chiani  despre 
plante:  una  singura  vHia  de  vinia  si 
intetide  progenifa  premaimtdtejttgere 
de  agru. 

*  PBOGENITORE,-fricc,  si' 

*  PEOGENITORnJ,-(orto,  adj.  8.. 
proţenltor;  o&re  progene,  nascnttiriu, 
anctorln,  primn  parente,  strabonn. 

*  PROGHNlTU,-a,  adj.  part.,proire- 
Dltus,  (it.  proţeQtto),  nascutu  in  seria 
succesiva  din  unu  parente :  fiii  ivogeniii 
si  fiUe  progmite  d'in  actllu'osi  tata ; 
progenHii  beirânuîui  slrabonu. 

*  PROGENITURA,  e.  f.,  {(r.  pr»genl- 
tnre);  fiii,  feti  esdt!  d'in  acelln-asi  pro- 
genitoriu  :  progmitvr'a  lui  Constantinu 
ceiiu  marc. 


?m. 

*  PB0GENnGHIABE=fifV9eM)^ 
re,  T.,  vedi  prof/emcidare. 

•PROGENCTU.-a  wlj.pwt.^rag»- 
nltw)  Tedi  progenitu. 

*  FROGERMIE,  progenii,  prOgenOu 
si  progestu.  T.,  pr*8«nr«t  a  gar«  aaii 
pO(t&  Înainte,  a  9c4te,  ^odaoe,  hoe, 
nasce. 

*  PR0aNA8C!EBBt=p»-«ia«M«,  ţae 
oonjnga  ca  v,  ntuoire),  v.,  (profsaHl^' 
applicato  mai  vertaen  in  formele :  X-pro- 
gncAtt'a:^pronaiv,ft,  adj.  part., -pr*tru- 
tuH,  nascuiu,  essita  ca  fe^  d'in  eineTa; 
pt>o§natii  donmit^ritAtn;  prognatii  na- 
tOoni  nesiri;  si  despre  plani» ;  nouelle 
prognate  pre  r^de  riabâ;  2.  prognatio- 
m=^pronatione,  a.  f.,pr«Kiiatt«, nasce- 
re, essire  d'in  cineva  :  prognatiom  de 
multe  /tlte. 

*  TROGNATIONIÎ,  prognatu,  wdi 
prognaseere. 

*  PBOGNOSE,  s.  f.,  (it.  pt-vgaoiil, 
fr.  proKno8fe>  din  itp*t=inainte,  si  ivft- 
atc=eoano8cenUa);cOnnoscenti8  Înainte 
de  evenimeutn,  trâssa  d'in  coniecture,  si 
in  specie,  opinione,  judeciu  ce  si  face 
medicnhi  despre  statnlu  fiitoriu  alin  u- 
nui  morbu,  judecin  trasan  d'in  semne 
sau  symptomate  ce  preceda  san  inso- 
ciesca  morbala;— form'a  progoosia  se 
applica  mai  rertosn  la  seiepii'a  ri  artea 
de  a  face  progno$e. 

♦PROGNOSTIC  A,  s.  f.,  vedi  jiro- 
gnostim. 

*  PROGNOSTICANTE,  adj.  part 
preş.,  (it.  prAgnoBtieante) ;  oara  pro- 
gnostiea  :  semne  prognostloanti. 

■*PBOQNOSTICARE,  v.,  (it.  ţ**- 
gDostleare  si  PfoBMtleare»  fi.  pr«ei*-> 
Btliner  si  pcenoitlqner);  a  face  pro- 
gnostica  sau  prognostice,  a  predic«i  a  an-- 
DUntiă  filtorlulu  :  prognostibaramarisi 
gravi  evenimente;  aprognoslid  bm»  sau 
de  bene;  semne  preeursorie  prognosHea 
marOe  revoltdioni  in  societăţi,  oa  ri  in 
natur'a  integra;  a  si  prognostieă  tmii 
aUortt'a  fericite  succeese;  in  ^ecia, 
a  prognostieă  essitulu,  em'ttdu  utm 
mofiu.    ■ 

*  PROGNOSTIOATIONE,  i.  f.,  {Hj 
pr«g**rtlcaei9Be  si  pr*B«Htl«ul4a»V' 
fr.  praţnortlntUaa  «  praatittoativa);' 


=y  Google 


PBO. 

aotiMe  da  progn^sHeare  :  prognasH- 
catione  de  tanpm-i  greUe. 

•PBOGNOanCATORID.-iorw.  adj. 
S-,  (itu  pn|;B«itt<af«r«  ai  pr»BffstIe*- 
tdM);  oare  progwstka  sau  Bârfe  a  ■pro- 
ffitostiean:tmuitteăiou  hon»  prognotU- 
oatmiK  $eame  prognoetiaOorie  ăereUe. 

*  PBOaNOSTICATUra.  adj.  part, 
(it.  pn«B«itfe«l«  si  ytvBMtlcftto,  fir. 
myiiMtfqDj  si  prftBOAtlqn^),  predissu. 

»  PBOGNOSTKKJ.'a,  adj.  s.,  pfo- 
frttotfU*ii).fnpoŢfMen}ui«,-dv,  itprofdo- 
sUcftf 'li  ^ro«»Blleef •*,  fn  ]ţrtfi*stlqn« 
st  proBortlqmi  ţrftiMiUa),  lelativu  iA 
progHom,  &pin  &prognoetieare;  semne 
ptvffHoetiee,  âiasa  prognosHca;  medicii 
au  certe  semne  pronostice  ăe  sărutate; 
ciraensa  Bim^geJusr&le'.fapUfOppuoa- 
tvre  pronostice  de  smentire  si  As  bru' 
talitate;  leuatn  mat  vertomi  ca  snbst., 
1.  uaeo.  proffnos^m.  a)  realeg  aetnmi, 
indiciu  de  celle  fiitorie,  si  mai  allessu : 
o^nionejndeein,  eonieatnrafÎEioatBpen- 
tra  celle  Tenitorie  ai  traesa  d'ia  aeşe- 
mioi  semne  sau  evenimente  coniecturali, 
a)  in  genera  :  propnostieelemdlesead- 
ăevereseu;  se  leuaH  amente  la  progno- 
stic^ infailibili  alle  scripturei;  apolo- 
gii pretenău  a  faeeprogxoetiee  certe  d'in 
posttionea  stdl^oru;  ^}  in  specie,  oa 
terminn  ii6me^ijii,prognosHctt=pro- 
gnoae :  a  faeeunuprognosiicu<Jiutnor' 
buktt  t  alu  preveni  si  inlatarS;  h)  per- 
sonale, progno^ev,-a,  care  faee  pro- 
gnostiee  sau  prognosi  :  meâieulu  se  fia 
mai  antamiu  de  tote  unu  bonu  progno- 
stioH;  2.  fsmin.  prognoeiiea,  ret^e,  a)  in 
sensulo  maBculinnki  prognoaticu  de 
sab  l.  a);  b)  scicDtia  si  arte  de  a  f^e 
.progmoriice :  a  sti^iiâprognosHe'a;  vedi 
si  prognoski  la  prognose. 

*  PROQBAMMA,  pi.  programmate, 
prngvawM^  (rcpdTpixi>,[iix,  it.  pAisramnia, 
fr.  proţrRmme),  descriere,  annuntuare 
prin  scrissn  a  unei  ceremonia,  serbato- 
re  :  programm'a  desehiderei  adunarei 
nalionde;  în  geiure :  programmaâe 
luorarii€uneis»ientia  sauuneiseBSione; 
progrwnma  de  unu  oarsu  ăe  philosophia; 
prsgramtnaie  degymnasie;  progmmtHale 
decegamne,  de  eoneurstiri. 

*  PBOOBBDElBfi,  pr$grmsi  si  pro- 


PEO. 


198 


gressei,  progresau;  v.,  pnindl»  (it- 
proţrAdire);  1.  a  paasi,  a  merge  inaln- 
ta,  a  ioainti  :  a  progrede  nu  ea  regre- 
ăe;  a  progrede  incetu.  passu  cu  passu; 
2.  metafor.  a  face  progressa  :  a  progre- 
de eu  passi  rapidi  in  cuUwa  n  inper- 
fectione. 

*  PBOGBESSARE,  T.,  progredl»  (fr. 
pro«TMs«r);  a  face  progresau,  ^  pro- 
grede, inse  ou  seosu  mai  sneiigicn  da 
c&tfl  acetttha,  ca  fbnna  ititansira  a  a- 
csUui-asL 

*PK0G}BE3SI0NE,8.  f.,pt*Kroi»l«, 
(Lt.  pEOgrewlDDei  &,  prtgrMBlsn);  80- 
tione  do  progredere;  I.  in  genere  :  tote 
mice  inprine^iu,  denHumariprinpro- 
gressiane;  2.  in  specie,  a)  oa  termi&s  de 
retorica:  progressionea  espressioneimer- 
ge  gradat»  eu  progressîonM  iăedom 
si  aeniimetiteloru;  b)  ea  terminu  de  a- 
rithmetica,  progr€esione=:mrvB,  de  tiu- 
m«ri  cootioiia  proporţionali :  progres- 
sione  arUhmttica  =  progressione  prin 
diffi»enlia;  progressione  geomefrica^^ 
progreâsiene  prin  ootiente  ;-rriQ  mnsioa, 
propresstone=reproduotiQite  in  namern 
indafinitu  de  ori  a  acellui-asi  locumusi- 
oale  in  modu  symmetricu  pre  diferite 
grade  de  scar'a  musleale. 

*  PROGBESSIVD,-».  adj.,  (it.  fr*- 
ţreBalTO,  fr.  pr«?resBlf),  aptu  a  progre- 
de, care  pote  progrede,  sau  progrede  in 
fapta;  inprogreesione:  passi progressivi 
in  ct^ura  materiale  si  itlteUeetu^;motu 
progressivu,  creseere  progressiva;  omeni 
progressivi;  progressivii  sunt  partisani 
ai  progressului  continuu. 

*  PROGRESgOBIlJ,-sorHi ,  adj.  s., 
progresBor;  care  progrede. 

*PR0aRE8SU,-a.  a4j.part.,pc*)freB* 
BBi.  (it.  prtţTOBM»  fr.  p»Bi4t),  ioaîitx 
tatu;  1.  in  genera :  popore  progresse  in 
cul^a;  2.  in  specie,  oasubst.  m.  reale, 
progressu-Ut,  a)d.'b%U,progre88tdHStele- 
loru;  progreasulu  omenimei  pre  cailea 
perfeotionei;  a  impedicd  progresstUu 
naturale  alUpOporMlui;  cine  pote  impe- 
âieâ  progressulu  inoen^lm  fariosu? 
b)  ooncretu.  passu  inainte^  mai  allesiu 
in  sensu  meiaforicu :  progressele  fetcute 
de  Români  in  uUimii  anni;  progresse 
in  eimlisationo ;  progresstle  inimiOHlHi 


=y  Google 


794 


PRO. 


in  oecupaiionea  terreî;  a  face  in  aeartu 
temjpH  mari  progresse  îa  inv^atfo-a; 
progresauiu  in  bene  e  leniu  si  aprope 
insenaSfUe;  originea  Si  progressidu  ofti- 
Icru  n  scteniiloru-,  progreaaele  săentie- 
loru  ntUurăle. 

*  PROGCBERNATOEE.-ince,  si : 

*  PBOGDBERN  ATORIU,  si  proguver- 
natoriu,-toria,  adj.  s.,  (progobernator); 
locotenente  de  gidfematoriu. 

*  PBOGTMNASMA,  pi.  progymna- 
imaie,  pragri»nMma,  (icpofb^vai^it,  it. 
pr«f  Innagma),  easerciUn  gymtiasticu  de 
prepantione;  in  genere,  prepsratiooe 
prin  essercitie  pentru  ceva. 

*  PBOGTMNASTICA,B.f.,  vedipro- 
gymnaaticu, 

*  PKOGTMNASTIC0,-o,  adj.a.,  (it. 
p  r»f  liiMastIc«,-a),  rel&tivu  la  progymna- 
sttt  sau  la  progymnasma :  parte  progijm- 
nastica  a  essercitidoru  sau  ^vâieloru 
prineipali;  casubst,  a)  fem.re&le,  pra- 
ffgmnastiea,  parte  preparatoria  la  unu 
stodiii,  Ia  una  arte :  progifmnatic'a  mu- 
sicei^rudimentele  ntusicei;  A^personale, 
progifmnagticu,-a^prog!fmna8tu. 

*  PB0GYMNA8TtT,-o.  s.  personale, 
p  rog;  in  nas  tea,  {npo-jV)LV<xaTri^);  celln  ce 
face  sau  inv^tia  progijmnasmate,  cellu 
ce  prin  essercitie  practice  introduce  la 
una  scientia  sau  arte ;  in  specie,  cellu 
ce  prepara  la  gymnastic'a  proprie  disss, 
la  essercitiele  cu  corpniu. 

*  PBOHIBERE,  prohOntione,  etc. ; 
vedi :  proiberc,  proibitione. 

*  PROIBENTE,  adj.  part.  prea.,  pr»- 
hlbens,  (it. prolbente);  care  proibe-.Ugi 
proibenti  esportationea  cereaiUcru  pre 
mai  midU  anni. 

*  PBOIBEBE,  Bi  proibire,  T.,  prohi- 
ber«t  (it.  proibire,  fr.  pro  biber);  1.  pro- 
prie, a  tin^  inainte,  ei  de  ac(,  a  pune  pe- 
dioa,  a  impedică,  a  oppri,  a  inchide,  etc.; 
a  proibi  intrarea  strainiloru  in  terra; 
a  proibi  importationile  ăemerci siraine; 
MM  ti  se  proibe  a  face  ce  nu  vdtema  pre 
aUnlu;  2.  in  specie,  aunlass&sesefaca, 
a  oppri  prin  lege,  prin  ordinantie  :  legea 
proibe  negotiele  rosinose ;  legea  religiosa 
proibe  mâncarea  de  came  in  ăillele  de 
Mercuri  si  Veneri. 

«FBOIBITIONB,  s.  f.,  prohlbltlo, 


PRO 

(it.  prolbfilonflf  (r,  prohibitlon),  actione 
de  proibere:  proibUionea  esportoHonei 
ăe  tereali;  proibitioniie  legaU  de  căsă- 
toria; im  e  pena,  ei  simpUt  proibitione. 

*  PBOIBITIV[I,-a,  adj.,  (it.p«lbl. 
tlr*i  fr.  problbttlQ;  aptu  a  proibâ :  legi 
proibitive,  sy stema  proibiHm;  ay stema- 
tele  proiî»tive,  in  eoonoHomi^a  interna- 
ţionale, s'au  demonstraiu  ea  damnase 
chiaru  eeUont  ce  ie  praetiea. 

•PROIBITOREririoe.  si: 

*  PROIBITOBIU,-*»ria,  adj.  8.,  pw 
hlbltorsiprohlMtorlni,  (it.  prtlbUore,- 
trloe,  si  prolbltorlo) ;  oare  proibe  sau 
serve  a  proibere :  prescriptioni  proibito- 
rie ;  proibitorii  Âe  ase  face  ceea  bona 
pentru  popoeu. 

*  PEOmiTU.-fl,  adj.  part.,  prvhlbl- 
tnsţ  oppritu :  easatoriele  proibite,  espor- 
tatitme  de  merd  proptita. 

*  PROIBUTD,-a,  adj.  part.,  prohtfel- 
tD§,  vedi  proihitu. 

*  FBOIKCKNTE,  adj.  part.  prea.,  pro- 
Jial«ii8,  (it.  pr«leente),  careprotece,  ar- 
runca. 

*  PROIGCERE,j»-otect(t,  pnneouteai 
proiect,  V.,  projleerci  (pro-^jocâreij ,-  a 
jace,  sau  arruncă  înainte,  a  arruncÂ  a- 
fora,  a-BCiite,  etc.;  l.in  geno-e  si  pro- 
prie :  a  proiece  «na  bueeata  veninata 
cânelm;  a  proieee  sagette,  laneie,  glo- 
buri foeose;  a  se  proiece  pre  erba  verde, 
la  petiorele  cuiva;  2.  in  specie  si  meta- 
forice, a)  a  departe  prin  arrancare,  a 
arruncâ  afora,  a  essiliă,  a  r^Ue,  a  la- 
ped&;  b)  a  face  ca  una  parte  a  unei  coo- 
structione  sau  unui  edificiu  se  âssa  afora 
d'itt  părţile  adjaceuti;  c)  a  lapidÂ,  a 
neglige,  despretiă ;  d)  &  se  pr(nece=^Si 
se  arruDoă  orbesce  (in  pericle);  e)  a  se 
diosură,  aviU;  f)  a  aşterne  pre  chartefa, 
a  face  proieetionea  unui  situ,  unui  obiec- 
tu ;  g)  d.  desemni,  a  face  plana ;  h)  a 
dispune,  ordina,  regulă  de  inainte,  a 
plănui. 

«  PROIECTARE,  ?.,  projectare,  (it. 
projettare  si  progetiare*  fr.  prvjetor); 
forma  intensiva,  d'in  iwoKCere,  a  arrunc& 
cu  potere,  cu  v iolentia  sau  cu  accnrate- 
tia,  1.  in  genere :  a  proiecta  pre  cineva 
pre  ferestra;  a  Iu  proiecta  se  nu  se  mai 
vidia;  2.  ia  specie,  a)  a  impuţi  oaama- 


>yGoog[c 


PRO. 


795 


tH\oa9,tK>bieciă  ca8uppersre;&JaBCote, 
a  face  se  ^sa  beae  i^ora  d'in  părţile 
adjacenti  una  parte  a  unui  edificio;  c)i 
desemoÂ,  aşterne  pre  charta  plannln 
nani  obiectu;  d)  metaforice,  a  ordină, 
dispune,  regoM  d'inainte,  a  se  occupâ 
cn  nna  idea :  a  proiectă  una  ealîatorta, 
a  proiecta  una  căsătoria;  miniştrii  pro- 
iecta una  reforma  generale. 

•PROIECTILE,  adj.s.,  (it.proJet- 
tll«i  fr.  pnjMtlIe);  ce  se  pate  proiece, 
ee  se  nu8«ca  in  poterea  nnei  proiedio- 
ne;  ca  subst.  m.  reale :  «nu  proetiUe, 
a)  în  genere,  ori-ce  corpn  gren  ce  se 
mi^sica  arruncatn  prin  aem;  h)  in  spe- 
cie, totn  ee  se  arruncacu  machine,  pus- 
ce,  etc. :  sagette,  globuri  de  metallu, 
petroie,  etc. 

*  PROIECTIONE,  8.  f.,  pr«Jeetle, 
(it.  pr«Jeilone  t  tr.  proJeotUi;  d'in 
proiedu  de  la  proiecere);  actione  de  pro- 
ieeere,  l.in  genere :  proiectionea  unui 
solidu  ponte  pre  vastulu  si  tmpeiuostdu 
fiujnu;  proiectionea  ânghiuriloru  edifi- 
ciului; si  coDcr.  proiectionile  ed^ciuiui 
sunt  destinate  a  se  vede  mai  mtiltu,  de 
acea-a  aceste  proiectioni  cerutotaatU.n- 
tionea  arehitectului;  proiedionea  ace- 
storu  masse  de  melidlu  ceru  mwe  for- 
tia  de  machine;  2.  in  specie,  u^imputa- 
tione,  obiectione;  b)  asternere,  desem- 
nare pre  chartofa,  pre  unu  planu  iJre- 
care,  a  unui  obiectu;  mai  vertosu,  repre- 
sentatione  a  unui  obiectu  dupo  regulele 
geometriei  descriptive :  proiectionea  sfe- 
rei, a  cercului;  proiediotiea  vnei  linia 
curta,  a  unei  linia  derepta ;  proiectio- 
nile aceUei-asi  mărime  ăifferu  dupo  po- 
sitionea  sea  cotra  planulu  de  proiee- 
tione. 

*PE01ECTD,-a,  adj.  part.,  prajeotis, 
(it.  projett*  si  prflfett*,  fr.  prnjet), 
1.  adj.,  a)  in  genere,  inteusu  înainte, 
essitu,  proeminente,  scossu  afora,  etc, ; 
pantice  tare  proieetu ;  'părţile  proiecte 
(Ute  edi(iciiilui,  alle  frotttei;  parfiUe  pro- 
iecte aUe  sculpturei;  b)  metaforice  si  in 
specie ,  a)  eminente,  distinsa ;  p)  ap- 
plicatu,  pornitu  la  ura;  7)  ca  si  abieetu, 
lapedatu,  aviUtn,  de  nemics;  S)  intensu, 
cnlcatu  la  pamentu;  2.  subst.  reale, 
a)  abstr.  appropiatu  in  sensu  de  alin 


formeif)rt)teeh'o»e;actionesai]actu,mDda 
de  proiecere  :  proiectulu  linidoru  de- 
repte  pre  unu  planu  pardllelu  cu  aceste 
linie;  proiectulu  apâoru  prm  tui>uri, 
allu  sângelui  prin  vene;  h)  concr.,  ce  se 
proiece,  a)  corpn  arruncatu  si  pusu  in 
missicare  prin  una  fortia  esterna,  proiec- 
tHe  :  proiecte  pentru  bunuri  de  cea  mai 
mare  capacitate;  ^)  desemnu  prelimi- 
nariu, prima  idea  formulata  in  mente 
sau  aşternuta  pre  una  chartefa  peDkn 
una  edificiu,  sau  altu  lucru  6re-care : 
proieetu  de  lege,  proiedu  de  palatiu;  in 
genere,  planu,  consiliu,  dispositione : 
a  face  pre  tota  diu'a  proiecte  pentru  w- 
nitoriu;  proiedde  cari  ceru  inddungu 
tempu,  nu  su  pentru  fientieephemere  ca 
omulu. 

*  PBOIEGTUfiÂ,  B.  f.,  (it.  projettarfl, 
fr.  projeetare);  resnltatu  allu  actionei 
de  a  proiecere,  si  in  specie,  ,a)  promi- 
nentia  orizontale  în  architectnra;  b)  fi- 
bra prominente  la  certe  plante. 

tt  PROLABERE,  prolapsi  siprda- 
psei,  prolaptu,  t.,  prtlabi,  (pro-M>ere); 
a  cada,  a  lunicâ  înainte;  a  înainta;  a 
prospera.  Radecin'a  derîvateloru  pro- 
lapsu  si  prolapsione. 

"  PROLAPSIONE,  s.  f.,  proUpsle; 
actione  de  proUAere. 

*  PROLAPSU,-a,  adj.  part.,  pr«U- 
psuH,  cadutu;  aabst.Qi.,prolapsuiu,  (com- 
para siit.pralMsfff  fr.prolapiuii),  sur- 
pare a  unei  parti  a  corpului :  prolapstdu 
ouusiorului,  rectului. 

*  PBOLATARE,  v.,  proUUr^  1.  a 
intende,  latf,  largf,  mari :  aprigă  sta- 
rea, vieti'a,  marginile  imperiului;  2.  a 
longf  tempnlu,  a  ammani,  istardiâ,  tem- 
porisă;  3.  a  pronunţia,  proferi,  spune. 

*  PKOLATIONE,  s.  f.,  preUtI*.  (it. 
proUiIone,  fr.  pnlatloa) ;  1.  adducere 
înainte,  producere,  allegare, citare  ipro- 
laMonea  teddoru;  2.  mutare,  strămuta- 
re d'in  loco,  depărtare,  înlăturare  :pro- 
lationeik  limitiloru,  3.  ammanare,  intar- 
diare  :  prolationea  termintdui;  4.  pro- 
nunţia :  prolatione  correeta ;  si  în  spe- 
cie, a)  pronuntî'a  musicale,  melodia  du- 
po longimea  si  scurtimea  syllabelorn  ; 
b)  pronuntiarea  melodica  a  notelorumu- 
sicali,  naesur'a  coventeloni,  mesora  re- 


=y  Google 


79S 


PBO. 


latâvk  a  tODuriloni  dnpo  longime  si  scur- 
time. 

*  PROLATU,-a.  a^j-  part.,  prtUtas 
(de  la  profern),  1.  lougitu,  latitu,  scossu 
afora,  eminente,  proeminente;  2.  pron- 
Quntiatu;  diasu,  espressu;  3.  ammaoatu, 
ÎDtardtatu. 

*  PBOLEGATU,  s.  m.,  prolegatu, 
locotenente  de^ej^tfmilitariu  sau  civile. 

*  PROLEPâE,  8.  f.,  prvlepifi,  (jcp6- 
Xi)^,  it.  prolepst  si  pnlessi,  fr.  pn- 
lepie),  anticip&tione-,  1.  Sgura  de  reto- 
ru»,  prin  care  oratoriulu  prevede  si 
combate  d'inainte  obiectionile  ce  i  s'aru 
pot^  face,  latinesce  cnratu  oocDp«tio= 
oecupatione,  preoccupatione;  2.  in  pbi- 
loBopbi'a  epicureia  j)ro2e^e=:sen3atio- 
08  generalisata  :  in  prolepse  pote  intra 
errore;  ned  una  data  in  senaatione  en- 
saai. 

*  PROLEPTICU,-a,  adj.(;rpo;k»)Jcti5KS«, 
fr.  pr»l«pttqne),  anticipatori u;  1.  despre 
febre:  febre  prolepUea,  in  care  accessuiu 
uimatoria  antidpa  asupr'a  oellui  pre- 
cedente; 2.  despre  evenimente  istorice : 
data  proliptica,  indicata  dupo  una  era 
sau  metodu  chroDologicu  iuco  nefissatu 
Ia  indicarea  datei  in  cestione. 

*  PKOLE,  B.  f.,  proles,.  (it.  prftl«), 
fetu,  progenia,  progenitura,  copillu,  filiu 
napoto,  etc.;  si  despre  bestie,  ai  chiarn 
despre  planta. 

•PR0I»ETAKIA,8.  f.,  dproletariatu, 
8.  m.,  (fr.  prvUUrlst);  stătu  de  ţa-oU- 
tariu;  mulţime  sau  classe  de  prol^ri  : 
proktmaMu  e  ferietdosti  soâetatei 
dvUe. 

*  PBOLETABIU,-a,  adj.  s„  proleta- 
rlu  I  (it.  proleterla ,  fr.  proUtalre); 
1.  la  Bomani,  cellu  inscrissu  iii  registre- 
le publice  numai  cu  copillii,  adeco  fora 
neci  una  stare;  cetatianu  ce  au  da  sta- 
talul de  nibaprole;  2.  si  astadi,  peiso- 
na  de  baasa  si  vile  conditione,  cofuo- 
data  in  miseria ,  t>ona  numai  poitru 
prole,  pentru  prooroatioae  si  immultire 
a  populationei. 

*  FSOLIBAB£,  v.,  prollbiire,  a  libi 
mai  inainte,  a  verşi  in  onorea  dieiloru 
parti  d'in  unu  licidu;  aiacepe,  a  gustă. 

*  PROLIFEKU,-a,  adj.,  (fr.  pr»Uffr- 
r*);  car«  produce  prole,  vorbiadu  de  or- 


gane, cari  dan  uascere  la  alte  organe : 
ramu  proliferu. 

*PROLIFICARB,v.,(it.  prolifloare); 
a  face,  produce,  nasce  prole,  atâtu  de- 
spre animali,  c&tn  si  despre  plaate. 

*  PEOLIFICATIONE,  s.  f.,  (it.  pr». 
liflesiioBe,  fr.  prtliaofttlan),  actione, 
potentia  si  effectu  de  prolifieare. 

*  PBOLIFICU,-a,  ac(j.,  (prtlIHew, 
it.  proliuoo,  fr.  pr*llflii«),  oare  face 
prde,  care  procrea,  prţigenera,  produce, 
care  mai  vertosu  produce,  progeaera 
multu,  care  impuiddia. 

*  PROLIHE,  pi.  prdUmine.  pnllneii: 
spaţiu  da  înaintea  limeliiî  unei  usia  sau 
unei  porta. 

*  PBOLISSITATE,  s.  f.,  prollxIUi, 
(it.  proilsgtu,fr.prolUlt«),  calitate  de 
prolisiu,  mai  ?ertoBii  fiendu  TorVa 
de  stylu,  de  espressione  :  prolieaitatea 
frasiloru,  prolissitate  de  tempu. 

*  PBOLISSITUDINB,  8.  f.,  pr»lU!- 
tudo,  camu  in  acelln-asi  aensu  cn  allu 
formei  prol\asvtate ,  care  in  celle  mai 
multe  caşuri  e  de  preferită. 

*  PB0USSU,-3,  adj.,  prolUns,  (it. 
prolisso»  ît.  prolixe),  tare  lassu,  largu, 
latu,  longu,. intonau,  1.  proprie:  |>erH 
ăespletituBxprolissuiproliiSa  coda;  pro- 
lissu  pantice;prolis&e  veBtimetdei^.tab- 
taforice,  a)  in  genere,  largu,  inteosu, 
vastu,  JoDga  :  tempu  prolissu;  b)  in  spe- 
cie, tt)  despre  vorbire  si  scriere  :  uns 
prolissa  oratiom;  Ş)  despre  cogetare : 
proîisse  eonceptioni;  7)  despre  relţtioni, 
impregiurari  alle  vietiei  :  commodii, 
largu,  favorabile,  fericiţii;  S)  despre  por- 
tare, despre  caracteriu :  voliosu,  gratiosa, 
plăcuta,  amabile,  commodu. 

•PKOLOCENTE,  &ăi.  part.  pros., 
proloqneiu;  care  proloce- 

*  PBOLOCERE,  prohcui,  praloaUu, 
V.,  prvioţslj  1.  a  ^offi^  locntf  sau  vorbi 
inainte,  a  precoveută,  2.  a  predice,  pro-, 
fetisă;  3.  a  voibf  de  facla,  in  facia,  a. 
spune,  a  nu  ascunde  ce  cogita;  4.apra- 
ferit  proaantiÂ,  diee. 

•PROLOCm,  pl.-«,  pr«104iilaBi,  (it. 
proUynlo),  l.prefatione,  piologu,  2.  dis- 
sa  ioMmnata,  Bpuasa  cu  auctoritate : 
assioma,  massima,  sententia. 

*  PBOLOCUTIONE,  8.f.,  (pwUcn-. 


=y  Google 


PRO. 

tu»  fr.  proIooatUii);  actioAe  de  prolo- 
eere;  cOTente  ce  se  dicu  mai  ioainte  spi'p 
a  înnodă  apoi  coDTersatiotii,  oegotia- 
tloni, 

•  PROLOCUTORE,-/rice,  si 

•  PROLOCOTORIU.-fona,  adj.  3;, 
ffTolocafer,  (fr.  yr«loeutenr),  care  pro- 
loce ,  Torbesce  înainte ,  face  nna  prefă- 
tiooe,  introductione;  cate  incepe  vorb'a, 
dnpo  care  ar6  se  armedîe  aegotiationi 
maîlonge.  '  '  > 

•  PB§LOCUTţI,-a,  4dj:  part,,  prol»- 

•  PROLOGARE,  7.,  (it.  proloyare), 
proloJiol,  I.  i  face  prdogu.  2.  a  longf 
Vorb'a,  a  începe  a  narră. 

•  PROLOGISTU,-a,  s, ,  (it  prolo- 
Klsta),  6are  face  saniecitaxiaaprologu, 


PRO. 


797 


Jtu 


de  lucru  fora  ned  unu  prologu;  a  intră 
fora  longe  prologe  in  tnaterhi  h)  in  spe- 
cie, esaordiulu,  preludiulu,  in  care  se 
espuae  snbiectulu  unei  drama:  taanttci 
prohgele  erau  de  regula,  ero  la  moderni 
j^ologde  au  cadutu  aprope  de  totu  in 
desuetudine;  2.  personale,  prologu=:.&c- 
toriu  ce  leciiA  proîoguîu  unei  drama. 

PROLONGARE  si  prolungare,  v.,  (it. 
prolougure  si  prolangare,  fr.  prolon- 
Ker),  a  face  mai  JoDgu;  1.  proprie  :  a 
prolon^â  una  linia;  2.  metaforice;  a)  a, 
longf  tempulu,  a  aminan^,  a  intardiă; 
l)  in  genere,  a  face  de  looga  durata,  a 
temporiaâ  :  a  prolongâ  bellulu,  negotio- 
niU;  a  prolongâ  vorb'a  epre  a  castigd 
tempu. 

PSOLONGATIONE  aiprdungatioHe, 
B.  f.,  (it.  prolongazlone  si  prolungazlO' 
ne,  fir.  prol«iigBt[on),actione  sî  effectu 
alin  actionei  de  prolungare  :  prolunga- 
tionea  liniei;  proeminentia ,  easiţura : 
^olugationile  capiteloru  trabiloruime- 


taforice  :  proîongationea  MMui,  nego- 
tiationei. 

PROLONQATORrU  si  prdltttigato- 
riu,-toriă,  adj.  s.,  (ît.  prolt'nţatore)  ; 
care  prolongâ :  prolongatorii  hellului  de 
care  svfferimu  de  atâti  anni. 

PROLONGATU  aiprolungatu.'oMl 
part,  (it  pr»laiigato  si  pralnngato): 


a  lain-' 


nd&. 
itc.; 


PR 
vedi; 

*  P  (it. 
prolosioDO,  fr.  prvlaslou),  actione  de 
prdlvdere.  camu  si  ceva  cu  caresepj-o- 
lude;  inceputu,  cercare,  essercttia  pre- 
paratoriu  :  prolusionea  caniieului;  in 
specie,  compositione  masîcale  ce  serve 
ea  preludiu,  introductione  la  una  ope- 
ra; compositione  litterarîa  de  încercare 
ai  esaercitare  preparatoria ;  prolusîonUe 
junelui  poeîu. 

*  PROLUSORItJ.-sof/a,  adj.  a.,  pro- 
lodtuit  si  proInaorluH,  caie  prolude  sau 
serve  a  proludere  :  compositioni  prplu- 
sorie ;  cantu  prolusoriu;  juni  prolusori 
i»  poesia, 

*  PBOLTJTC,-o,  adj.  part.  (d'în  pro- 
luere),  prolutus< 

*  PROLUVIÂ  si  proluvie.  s.  f-,  pr«- 
luTles,  (it.  proLurie),  inundatione,  ver- 
satiira,  scursore  :  infricosiata  proluvia 


=y  Google 


798  PBO. _^_ 

de  pantice;  proluvia  a  agriloru  prin  con* 
tinue  si  dbundanti  ^ouie. 

*  PROLUVIONE,  8.  f.,  prolNTlo,  in 
sensu  appropîatii  de  allu  formei  prola- 
via  sau  prohtvie. 

*  PROLimOSUra,  adj.,  pmIhtIo- 
aua,  plenu  de  proluvia,  care  inunda,  se 
intende  si  inrade  totu  :  proluviosu  tor- 
retUe,  proluvioBa  eontagione. 

*  PBOLYTU,  8.  personale,  proljtes, 
si  praljtft,  (npoX&tT];),  proprie,  absolutu, 
applicatu,  in  specie,  la  jurişti  sau  stu- 
dii m  drepturi,  cari  dupo  unu  studiu 
de  cinci  anni  erau  absoUi  ds  studiu. 

*  PROMAGiSTEBIU,  s.  m.,  pco»*- 
glHterlBDi,  oMciu,  demnitate  de  proma- 
gi»tru. 

*  PROUAâlSTBATD,  s.  m.,pr«Mft. 
glrtratas,  locotenente  de  magistraiu. 

*FBOMAOISTRn,-a,  s.  personale, 
proKiflBtsr,  locotenente  de  magittru. 

•PEOMALACTEBIU,  pl.-e,  (pro- 
BaUcterlam,  Tspo^aXefKTqpiQv,  fr.proms- 
lactârivn),  incapere  pre  longa  bănia,  in 
care  se  aboresce  omulH  bene  inahte  de 
a  intră  in  banî'a  propria. 

*  PROMENT£,  adj.  part.,  pronena, 
(it.  promente),  care  prome. 

*  PBOMKRCALE,  adj.,  promereallB, 
relatÎTu  l&promerciu,  datu  iacommerciu: 
auru  promercale. 

*  PROMERCin,  B.  m.,  pr«Ber«Iii«, 
(d'in  pro-meree),  affine  in  intelleasu  cu 
eommerciu, 

*  FBOMERE,  promui,  promutu.  ai 
promptu  ai  prontu,  prutUu,  T.,  pronere, 
(it.  prouere»  d'in  pro-entere),  a  adduce 
înainte,  afora,  a  scote;  1.  proprie:  a 
prome  vinu  d'in  rellarii,.  n  /irome  d'in 
vestiar  IU  VLatimetite;  u  pi  o<nv,  si  /n-^sentd 
donurt  prttiose;  a  prome  vinu  ă\n  h\de 
gialu  pune  in  liutelie;  2.  metaforice, 

a)  in  genere,  a  trage,  a  scote  :  a  prome 
totu  ce  se  pote  d'in  celle  ce  legi;  nu  po- 
temu  prome  unu  sensu  (fin  aeiatafrase; 

b)  in  specie,  a)  ascote  Ia  lumina,  a  des- 
coperi, manifestă,  declară  :  a  s\  prome 
cogiteU  si  volide;  p)  a  scote  afora,  a 
face  şefia  prommeiae;  si  intr.  a  essi  a- 
fora,  8  promioâ,  a  se  inaltiă,  etc. :  pre 
undefluviulu  emmpuanuaăuncu.  fun- 
ătdu  lui  ]prome  si  formeăvaproniurisau 


PRO. 

prunturi;  redi  iuse  a\  prominere ,  si 
i^romptu. 

*PROMERERE,  promerui.  prome- 
rw/M  ai  promeritu.  v.,  priunerere,  {pro- 
merere),  a  mere=nieritâ  pentru  cineva 
in  bene  sau  in  reu  :  ai  promemtu  de  la 
mene  si  nu  ceri  nemica;  nu  vepotu  mul- 
tiami  pentru  câte  ati  promerutu  de  /a 
mene. 

*  PROMERTTU,-o,  adj.  part.,  pro- 
«erttiit»  si  ca  subst.  m.  reale,  prome- 
riiu,  prtmerItBn,  servitiubo&asanreu. 

*  PROMERUTU,-o,  adj.  part.,  pr». 
merltua,  meritatu  pentru  cineva. 

*  PROMICABE ,  V ,  pr«nle«r«,  a 
mică  d'in  sene  afora,  a  radia;  a  pro- 
rnmpe. 

*PROMINARE,  V.,  pranlnare,  a 
mnâ  sau  rnenă  inainte,  si  intr.  a  se  mis- 
sică  inainte;  a  merge,  ambU;  a  ae  per- 
atnbli;  —  vedi  si  prominere,  formata 
d'in  acelle-asi  elemente. 

«PROMINENTE,  adj.  part.  preş., 
pronlnensţ  Citepromine.-crescetepro- 
minatti  in  acesta  catena  de  monti;  par- 
tUe  prominenti  alte  frântei. 

"  PROMINENTIA,  8.  f.,  pronlnen- 
tta>  actione  9iii&iaA6prominente:pro- 
minentieleeollinei,  montelui;prominen' 
ti'a  latei  seUe  fronte,  mice  prominentii 
păru  id  si  coth  pre  intensulu  sessu. 

*  PROMINERE ,  prominui,  promi- 
nutu,  V.,  promtnerfli  a  mine  inainte,  a 
easi  afora,  si  io  specie,  a  esif  in  susu, 
a  se  inaltiă;  in  genere;  a  aelati,  intende, 
marf  etc.  :  acestu  vertice  allu  monttloru 
promine  intre  toţi  si  se  vede  ^in  mare 
depărtare;  unghiele  ursiloru  si  altoru 
fere  prominu;  eofundatu  in  apa,  numai 
capulu  sm  promine;  glorfa  lui,  nomele 
lui  promine  inlrfi  toţi. 

*  PROMISCUITATE,  a.  f-,  (it.  pr«- 
mlscDiU,fr.prftnlsciilt«),  calitate,  stătu 
de  promiscuu :  promiscuitatea  sesseloru, 
promiscuitate  illieita;  promiscuitate  de 
proprietăţi,  de  averi,  de  possessioni. 

*  PR0MI8CUn,-o,  adj.,  proMlsenii», 
(it.  premlsoDft,  fi*.  pr«mi§coe,  d'in  pro- 
mtficerer=f»e«cere),mestecatu,  ammesti- 
catu,  nedespartitn,  neseparatu,  com- 
mune;  mai  rertosa  :  confusu,  desordi- 
oato,  fora  lege,  contra  lege  :  usu  pro- 


=y  Google 


_J raft 

miscuu  de  celle  sacre  siprofane;  promi- 
setiistimhaiatisifete,  mtdierisibarhati; 
căsătorie  promiscua;  aaatori'a  promi- 
scua e  semmi  de  barbaria ;  promiscu'a 
sepultia-a  a  ceUoru  avuii  eu  eelli  indigen- 
ti;  etati  promiscue,  averi  protmseue. 
possessioni  promiscui;  calcule  promiscue; 
buecate  promiscue. 

*  PKOMISSA,  B.f-,  vedi  promissu. 

*  PBOMISSIONE,  a.  f.,  |>T«inIsBto, 
(it.  promlaslone,  (r.  pronliglan),  actione 
de  promittere,  in  soiuidu  speciale  de :  a  se 
legă  co  va  face  sau  va  dă  ceva  cuiva  : 
promisaione  de  ădjut^u;  pronâssvme 
solemne  de  a  se  xnsorâ  cu  una  fHa ;  pro- 
missiani  mari,  de  monti  de  auru.  de 
mare  cu  sare^  me  lassu  pre  promissio- 
nea  tea;  promiastone  de  dote.    . 

*  PROMISSIVU.-Oi  adj.,  pm-IsbItub, 
(it.  promlsgtT»),  Aptmpromitte,  prin  care 
se  promiite :  tonu  promisivu,  forma  pro- 
missiva,  modu  promissivu;—modu  pro- 
nâsinvu^^empu  vantoriu,  forma  de  ve- 
nitoriu  la  verbu. 

*  PBOMISSOmn,-S(}ria,  adj.  s-,  pr.- 
nlaaor,  (it.  pronlsiore) ,  care  promite 
sau  serve  a  promittere:  eovente,  moduri 
promissorie ;  unu  promissoriuăermnuni. 

•PROMISSU,-o,  part.,  promUM», 
(it.  pr*yie«8o,  si  promessa,  fr.  promis, 
gi  proaeBse);  l.îageaere:  fetapromissa 
junelui  de  parentii  set;  fii  greu  la  pro- 
missu, promptu  la  implenitu  ce  ai  pro- 
missu; 2.  in  specie,  ea  subat.,  a)  mase. 
promissu,  a)  reale,  a)  abatr.,  actione 
de  promittere :  promissulu  vostru  nu  mi 
tine  de  caldu;  p')  concr.,  ce  sepromitte: 
sunt  satullu  de  atâte  protnisse  deşerte ; 
p)  personale,  promissulu— pro>iiiss'az=. 
sponsuln,  spoDs'aţ&Jf.  I>r(»mi8sa,  a)  per- 
sonale, vedi  mai  susu  la  a),  3);  ^)  reale, 
promissa=:promi8sione,  in  pi.  promisse, 
se  confunde  cu  m.  promissu  in  însem- 
narea de  snb  a)  a.)  p'). 

*  PROMITTERE,  sipromettere,  pro- 
misi  si  promsei,  promissu,  v.,  proalt- 
tere}(it.  promeMere»  fr.  proBeltre»  d'in 
pro-mittere=mettere);  1.  awWfasautra- 
mitte  Înainte,  alassă  se  plece,  se  sejJuca; 
a  lassâ  se  oresca,  se  se  maresca;  ca  mai 
desu  inse,  2.  a  se  legi  se  facă  sau  se  dea 
cuiva  ceva,  a  face  se  spere :  a  promiite 


aAji^oriu  pecuniariu,  a  promUte  marea 
cu  sarea ;  a  promiite  dote,  una  feta;  a 
promiite  totu;  ai  teă.  a  se  promitte,  co 
nu  mai  face  astă. 

*  PEOMITTITORIU,-iorio,  adj.  s., 
(it.  prOBi«ttItore),  prftmhBor,  care  pro- 
mitrte;  vedi  ai  promissoriu. 

♦PROMONTORIU,  pl.-ie,  prononto- 
rlam,  (promuuturlnin,  it.  pron«i)t»rI«( 
fr.  promoutaire),  parte  prominente,  si  a 
nome:  a)  parte  prominente  a  unui  mente, 
orâBcetn,  piscu  inaltu  de  nontţ  h)  ca- 
petu  de  monte  ce  promine  in  mare;  e)  in 
sensu  mai  generale,  prominentia  lacor- 
pu,  si  in  ap«cie,  prominentia  pre  parietele 
internu  eUu  tjmpanulni  urechiei, 

*  PROMOTIONE,  s.  f-,  premotlo,  (it. 
promAiloDe»  fr.  promotlon),  actione  de 
promovere,  in  seusnlu  speciale  de  înain- 
tare in  grada  de  demnitate  sau  fonc- 
tione  mai  malta  :  promotioni  numerose 
se  fecerainmiîifia;  cu  sensu  mai  largn : 
promotiorie  a  scolariîoru  d'in  una  dasse 
inferiore  in  aU'aavperiore;  in  sensu  ge- 
nerale :  prom(4ioneaspre  reucdlui  ap^ 
plee<Uu  d'in  natura  la  reUe,  e  forte  usiora. 

*  PROMOTIVtI,-a,  adj.,  aptu  a  pro- 
mova; vedi  promotoriu. 

*  PROMOTORE,-/riM,  si 
•PROMOrOR!U,-toHa,adj.a.,  (pr«- 

mfttvr,  it.  pr«motore,-trl«ei  fr.  pr»- 
Bioteur,-trioe),  care  promove  sau  serve 
a,  promovere,  care  da  primnln  Împuiau, 
care  e  causa  prima  âre-cumu  :  sorele  e 
principalele  promotoriu  allu  essalatio- 
niloru  ptUustre;  promotorii  unei  soăe- 
tati,  unei  serbatore.  unui  diariu,  unei 
reforme;  promotori  ai  progressului  sei- 
entieloru  si  ariiîoru;  promc^ori  ai  liber' 
tatei,  ai  totoru  uiilitatiloru  communi. 

*  PROMOTn,-o,  adj.  part.,  proMo- 
tBB,  (de  la  proin»?ere),  iuaintatu,  a)  ca 
adj.  şcolari  promoti  d'in  dasse  inferiore 
in  alfa  superiore;  societăţi  promoie  d^in 
iniţiativa  privata;  b),  ca  subst.  ^batr. 
aprope  de  acellu-asi  sensu  cu  allu  for- 
mei promotione :  promotuiu  scolariîoru. 

*  PROMOVERE ,  promomi,  promo- 
vutu,  promovitu  si  promotu,  v.,  prono- 
*ereţ(it.  promovere»  fr.  promonrolr),  a 
move  sau  missică  înainte,  a  inaintă,  a 
ducesan  £aoe  mai  departe;  1.  projpm, 


=y  Google 


a)  in  geoere  :  u  promwS  grtutali,  pe^ 
tomie;  eapitanulu  promomi  eastreU; 
b)iQ  specie,  a  intende,  a  mari :  a  promove 
marginile  imperiului;  2.  metaforice,  a 
inaiută,  a  inaltiâ  in  gtaâu,  in  demnita- 
t0  :  a  prcmwi  pre  tmlti  căpitani  la 
maioria;  a  pr»moei  pn  şcolari  d'in  una 
^ataede  ăncUe  in  nU'a  sttpffrîore. 
■■*  PBGMOVITORID,-«rta;  ad|.  8., 
'(it.  praMMritore),'  oare'  promove;  redi  BÎ 


*  PBOMOVITU.-a,  adj;  part.,  |m*- 
■tti«lus;  vtdi  pfomtrftt. 

*  PROMPTABE,  T.,  pnmpHrft,  (tt. 
(^rontâre);  intensivn  d'ln  promere,  I.'  tt 
scote  in  abnadantia,  ou  profaaione;  2.  a 
fi  prtMp^  forte,  a  properi,  i  festină, 
3.  a'importUDA,  suppn-&.      - 

*  PROMPTARro.Ja,  Vedi  promp- 
tmriti. 

•PBOMPTETIA,  e.  f.,  (tt;  prontei- 
ia);  batitate  de  promptu  .-  prompteii'a 
^asaiîwn,  cogitarei,  spiritulat   ■ 

*  PROMPTITUDINE, 8. f.,(a:pr«ii- 
tlfndlnflf  fr.  promptltude);  clJitate  de 
promptu,  Todi  ei  promptetia. 

t  FWMPTX],  {^  promta,  prontu= 
prvntu)  ,-a ,  adj.  part. ,  prompfus ,  (it. 
pToiito,fr.prorapt^  l.ca  adj.  promptu,-a, 
pn^rie :  scossu  afora,  scossu  la  lumina, 
{msu  snb  ocbi,  si  de  ac! :  a)iDTederatn, 
manifesta,  vedutu,  claru  :ee  e  in  ă»î- 
m'a  M  se  vede  promptu  pre  frunte ; 
tuerutu  e  promptu  si  invederatu;  se  eer- 
n«fHu  edU  eonfîtae,  se  admittemu  inse 
cdlepron^te  st  sariiorie  inocki;  b)  me- 
taforîee,  a)  la  Îndemâna,  presto,  paratu, 
appIeeatD,  dispusu,  cu  tragere  de  ftnima, 
vollosni  bnccnrosu,  etc. :  eeria  simustra 
pre  edli  eodaei,  nu  pre  celli  prompţi; 
OHM  eihi  se  pote  de  promptu  si  ăcstru 
îaiote;mentea,  braciele,ăevotamen(uia, 
lahorea,  tote  aiprompte  de  la  mene;  pune 
fia-care  mana  pre  cete  promptu;  anima 
prompta  a  urma  si  face  bene;  veău  volien- 
H'a  vo^a  prompta  si  resoluta  a  apperâ 
eu  veri-ee  pretiu  republie^a;  promptu  la 
aăidatione,  la  menia,  la  lucru,  lalupta, 
prompta  la  libiăini,  la  avaritia;  carte 
prompta  de  typariu;  earru  promptu  de 
plecare;  buccate  prompte  de  mâncare ; 
vestimerUtUu  e  promptu  st  honu  de  pusu 


PBO.  

pre  eorpu;  retpuasari  prompte;  ^)  usiont, 
celern,  vivace,  ftfra  pr«gitQ,  cnrrendn , 
fora  intardiare,  fora  labore,  facile,  com- 
modv ,  etc  :  facUe  sî  prompta  e  coHta 
îa  reU;  cellumai  scurtrtsi  prdmptudrumu 
âetii  ajunge  scoptUu  e  ac6stu-a ;  tote 
ftgHrele  acestui  tabellu  suni  prompte  1» 
vivaci;  si  ea  adv.  a  respunde  promptu; 
i)  neitempemtu,  importun^,3«pperato- 
rinţ— inse  promptu  âiS^re  fie  pai-atu  : 
Unu  laironepots  fi  promptu  a  mori  In 
oceasione,  inse  nu  pote  fi  paraîu  in  «efti 
umt  casu  a  nhri ;  ii  acf  asscciarea  a- 
cestom  done  etirenteasiă  de  desa  în  aiic- 
torii  classicl:  argumente  prompte  si  pa- 
rate^rrargimeiita  prompta  «t  parataţ-^- 
a.  ca  BBsbt:  abstr.,  promp^rrstatu  t1- 
sibile,  visiMlitate,  tragere  deftnima,di- 
spositlone,  volia  bona',  celeritate,  abpre- 
■gitu,  eto. ;  m  promptu  «  sipentruorbi 
acesta  aâdeveru;  a  fi  in  prompta;  a  ave 
in  pnmptu  sefaca  veruce  câtu  de  greu; 
nu  e  in  promptu  a  ^rege  niscc  f6re  sel- 
batice. 

■  •  PROMPTUAUlU  ^i  pirotfipiariu, 
(promtariu),-a,a,^.^.,  promptirarlns  san 
promtuarlB»,  pramptarlns,  (it.  prontaa- 
rlo,  fr.promptnalre);  reiaţi  vu  la  ;prom^/N 
=:ia  acoterea  unui  ce  d'in  loculu  nnde 
e  pastratu,  ţinuta  6re-cumu  promptw^^ 
paratu  la  despositione:  drwanwprOFhp- 
tuarÎK,  eellarie  promptuarle;  leuatn  mal 
vertoau  ca  BObrt.  "reale  m.  promptua~ 
riu,  pl.-ie,  receptaclu  de  provisioni,  ceN 
lariu  :  prbmptuaHe  de  vinu,  de  cărnuri; 
fig.  promptuariu  de  coventc,  de  espreS- 
sioni  allcsse,  de  arguhtenle. 

*  PROMTARE ,  promtariu ,  prom- 
tu,  etc.,  vedi :  promptare,  promptariu^ 
promptu. 

•PROMU,-a,  adj.  s-,  promna,  (d^n 
promero),  cellu  ce  scote  si  suliministra  de 
alle  mancarel  d'in  eellarin;  cellariu,  ca- 
morsriu,  economu,  etc.,  fig.fw-omnlu&i- 
Uioteceî. 

•  PROMULGARE ,  promtdcu;  VeM : 
remulcare.  remulca.  '  '"' 

»  PROMULGARE,  V.,  promnlţarA, 
(it.  promalgare,  fr.  promnlfroer^  a  face 
connoscutu  poporului,  a  publică  una  lege 
unu  decretn,  etc.,  (iu  solennitate  si  cu  tote 
formalităţile  cerute  :  a  promtdgâ  1eg3e. 


=y  Google 


?Eo__ 

•  PROMDLGATIONE,  8.f.,proMDl- 
gati»,  (it.  prOMulgulvne,  ir.  proniil< 
ţ«tlau),  actione  de  promulgare. 

•PBOMCFLGATOBE,  promulgatri- 
ee,  si 

•  PEOMDLGATORIU,-/om,  adj.  b., 
pr«ranlf «tar,  (it.  prOMnlţâtarertfide), 
care  promulga. 

f  PBOMULGATU,-a,  adj.  part.,  pro- 
■înlţatns,  publicatu  :  legea  inco  nu  e 
promulgata;  promidgatulu  acellei  lege. 

•  PROMULSA,  8.  f.,  yeiipromtdside. 

•  FBOMDLSIDARE,  a.  f.,  pr*miilBi- 
iuct,  raau  in  care  se  pune  si  se  da  pro- 
tmdside. 

*PBOMULSIDE,  8.  f.,  promnlBb, 
baccata  făcuta  d'in  oua,  pesci  sEu-a  ti,  meAi 
sau  mtUsa,  ce,  1&  anticii  Bomani  sa  da 
mai  antaniu  la  m^;  in  genere,  pritn'a 
baccata,  primnlu  semtiu  la  m^sa,  me- 
didle. 

•FBOMUSCIDE,B.  f.,  promoBels, 
(fr.  proniifioMe),  acellu-asi  coyentu  cq 
proboscide,  d'in  care  promusiide  e  cor- 
rupta,  applicatn  inse  si  in  specie  la  pro- 
bosădea  insectelora  bymenoptere. 

PBOMUTARE,  (^mutare),Y.,  pr»- 
sintiiaFl,  mntuarl,  commodare,  a  dă  sau 
leui  promuia,  in  promutu,  a  face  pro- 
mutu;  a  mpromwtâ;  vedi  impromutare 
=imprumutare. 

PBOMUTU,  s.  m.,  vedi  promtUuu. 

PBOMDTUU ,  (contrasau ,  promutu, 
prumutu)t-a,  adj.  b.,  I.  in  sensu  proprin 
si  originaria,  datn  sau  leuatu  d'inainte 
ca  mutuu;  a)  ca  adj. :  se  ceru  imposiide 
annuluiurmatoriupromtdue;b)  easahst. 
reale,  prGmutulu::=ce  se  da  sau  iea  ca 
in  promutu  d'inainte,  numerare,  solvere 
antecipata;  2.  prin  estensione,  promutu. 
3.  m.  reale,  niitiiatlOf  eominodatio,  rea 
vutuata.  Tel  o«ninddBta.  peeunia  ma- 
taaUr  rel  oaminodata^actione  sauactu 
de  a  dă  san  leuă  anu  ce  ntile,  mai  Tertosu 
banni,  cu  modu  gratuita  sau  cu  usnra, 
cnmu  ai  lucrulu  leuatu  sau  data  asia , 
mai  vertosu  peeunia  data  sau  leuata  asia : 
promuteleeu  mareuswa  te  affunăa  mai 
miiltu  in  detorte;  a  face  promtitH=:a  dă 
promutu,  si  a  leuă  prixnutu,  sau :  a  dâ 
in  promutu,  si  a  leuă  in  promutu;  pro- 
mtUtda  inse  preauppone  de  regtda  gra- 

TOM.U 


PRO.  _  801 

tuitatea.  —  Locutionaa  :  in  promutu  ,  a 
devenitu  si  simplu  coventu  compusu  : 
impromutu=promutu  ;  a  faee  unu  t'ffi- 
promutu;  de  acî  si  verb.  impromutare, 
cn  derivatele  :  impromutatoriu,  etc.,  de 
cari  vedi  Ia  loculu  loru. 

*  FRONARE,  V.,  pronarej  1.  trans. 
a  face  pronu,  a  pleca,  inclînă  inainte, 
a  plecă,  incoveiă  io  geaere;  prin  meta- 
fora, a  pune  pre  caile,  a  face  se  pleces 
aespedi;2.  intrans.,  a  fi  pronu.  incli- 
natu,  plecatu  înainte,  si  în  genere,  a  ti 
plecatu,  applecatu;  metaf.  a  fi  tare  ap- 
plecatu,  passionatu,  etc.  Compara  si  for- 
m'a  pornire. 

*  PRON  ATARE,  v.,  prtnatare,  a 
notă  sau  tnnofainarnte,  a  inaintă  m  notu. 

*  PRONATIONE,  s.  f.,  (it.  prtna- 
ilone),  actione  de  pronare. 

*  PBONATOBIU,-(oria.  adj,  s.,  (it. 
prenatore),  prtmavB,  care  prona  :  mt4- 
schi  prontămi  ai  petiorului. 

1 PRONATU,-»,  adj.  part.,  pronatoa, 
(d'in  pronare). 

2  PBONATU.-o,  adj.  part.,  protrna- 
taş,  vedi  progmitu. 

*  PRONAU,s.  m.,pr«iiaog,(îrp(Svaoţ, 
it.  pronao),  parte  anteriore  a  unui  tem- 
plu, tenda  a  unei  baserica. 

*PBONECTERE,|»roBessisi  prones- 
sei,  pronessu,  v.,  proneetere,  a  neein  în- 
ainte, si  de  aci,  a  prolongă. 

PRONEP0TU,-a,  a.,  pr«iiepoB,f. 
pr»DeptiH,  nepotu  d'in  nepoţii,  strane- 
potQ. 

PRONIA,  8.  f.,  prnnnea,  (jcpdvoia),  cu- 
rata romanice  providentia. 

*  PRONITATR ,  8.  f.,  pronitas,  (it. 
pronlt&  si  proniUte),  calitate  ia  pronu : 
pronitatea  naturei  umane  la  reu. 

PKONOME  (ai  pronume),  pi.  pro- 
nominc,  pron»in«Q,  (it.  proname,  fr. 
proBDn)i  in  locu  de  nome,  coventu  ce 
tine  locu  de  nomele  unei  persone  sau  unui 
îacTU'.pronominde  personali  arrela  per- 
sanele coventului;  sunt  si  pronomine  de- 
monstrative, posscssive,  rdative.  inierro~ 
gative;  inse  numaipronominele  personali 
au  sensu  de  addevcrate  nomiae  perso- 
nali. 

*  PRONOMINALE,  adj.,  pronanl- 
mallsi  (tt.  pnKODilaale,  fr.  pronoadnal); 


51 


.yGoo.glc 


relativa  la  pronome  :  verbe  pronomi- 

*  FRONOMINABE,  t.,  prononiniire; 
1.  a  nomi  cn  unn  pronome;  2.  a  prono- 
mind,z=A  dă  unu  prenome,  a  noml  cu  unu 
prenome;  3.  a  nomî  cu  altu  nome. 

*  PBONOMINATIONE,  s.  f.,  (fr.  pro- 
DonlDRtlDu);  acţiona  de  pronominare. 

*PBONOMINATţJ,-o,  adj.  part.,  pro- 
Homlnataa. 

FBONOHIBE,  si  pronumire  v.,  vedi 
pronominare. 

*  PRONUi-fl)  adj.,  pr«nii8,  (it.  pro- 
no),  plecatu  înainte,  inchinatu  sau  incli- 
natn;  1.  preprie :  a  seăe  pronupre  seau- 
nu;  proni  cumu  erau  pre  ealU  cadtwa 
in  nasu;  arbori  pueinu  proni,  prone 
nnieine  de  edUine,  caile  prona;  pronulu 
eoperimentu  dUt  casei;  diu'a  prona, 
stelle  prone  spre  appusu;  grdnde  cre- 
scu si  prospera  in  locuri  deseiâse  si 
prone  spre  $ore;  2.  metaforice,  ajpromp- 
tu,  celeni,  rapidu,  usioru,  facile,  etc. : 
prona  e  eaiUea  la  reu ;  tote  su  prone  ui- 
vingutoriloru;  prona  vcdle ;  prone  ripe, 
coste  de  mare ;  cu  prone  p^ore  curre 
liepurde;  b)  plecata,  applecatu,  favora- 
bile, ToliosD,  etc. :  urechie  prone  a  as- 
cuUd ;  mai  proni  la  reu  de  cătu  la  lene; 
c)  in  genere ,  plecatu,  tare  applecatu, 
pomitnspre  ceva,  passionato,  capidu  etc.: 
natvre  prone  la  libidini;  anima  prona 
a  se  arruneâ  in  peride. 

*  PKONCBA,  8.  f.,  vedi  pront^. 

*  PBONDBAÎiTE,  adj.  part.  prea. , 
proDţbassţ  care  pronuba,  care  e  pro- 
nubu  aan  pronuba. 

*  PBONUBABE,  v.,  (pronubare) ;  a 
fi  prottu&u  sau  pronuba. 

*  PEONOBU,-a,  adj.8.,pr«nBl>08,-«, 
(it.proiiiib«ra);  IB>  protiu&u,  cella  ce  d'in 
psite  a  mirelui  e  conciliatoriu  allu  ca> 
satoriei;  cella  ce,  la  nunta,  insocîesce 
pre  mire  si  vede  de  tote  celle  necessarie 
la  nunta;  f.  pronvha,  cea  ce  d'in  partea 
miressei,  face  acelle-asi  ofGcie  ca  pro- 
n^ulu  d'in  partea  mirelui.  Compara 
nwnu  si  nuna. 

PBOKUME,  etc.,  vedi  pronome. 

PBONUMBBARE,  v.,  pronumerare; 
a  Dumer&  înainte,  a  continuă  a  numeri, 
%  inserii,  a  numeri. 


m.0. 

•  PEONUNCIA,flipro»iwiiio,  8.f.,  (it. 
prannnila);  vedi  pronun^atione. 

*PE0NUNCIIABILE,-*»a&i7e,  adj., 
proiinnclablllH,-tUblllB;  ce  Be  pote  u- 
sioru  pronunââ,  (compara  si  it.  prouav- 
alablle). 

•  PBONTJNCIANTE,-iwKfe,  adj.  part. 
preş.,  pronunelaDS,-tUna,  (it.  prvnnii- 
<)Iante,-ilante);  care  pronuncia. 

•  PRONUNCIAaE,-<iarc,v.,  proB»»- 
eUre,-tIârei  (it.  pr«nanciarfl,-ilare,  fr. 
proMoneer);  a  nuncîi  in  publicu,  a  face 
coDDOscuta,  a  spune  in  publicu,  a  pro- 
clamă, l.in  genere :  principele  pronun- 
ţia legile  votate,  (vedi  si  promulgare); 
judicde  pronuncia  senienti'a ;  apronun- 
dd  opinionea  sau  părerea  sea;  pronun- 
dara  hellulu  si  diu^a  ineeperei  ostiUta- 
tiloru;  2.  in  specie,  a)  a  nominâ  in  una 
functione ,  a  promova  in  un  gradu  de 
demnitate ;  b)  a  spune,  rosti,  dice,  re- 
citi unu  discursu  in  pubUcu :  are  se  pro- 
nunde  mâne  disairsulu  seu  de  recep- 
tione  la  academia ;  c)  a  dice,  spune,  d& 
pre  facla  prin  graîu  in  genere :  se  pro- 
ntmeiaii  cu  frica  si  veneratîone  nomele 
lui  Domnedieu ;  nu  pronundd  numele 
meu;  alta  au  pronuneiatu  aceste  minu- 
nile ifUemplari ;  d)  mai  vertosu,  a  ar- 
ticuli  unu  sonu,  mai  multe  sonuri  alle 
limbei,  a  le  dice  bena  si  accuratu  :  nu 
pronunciati  bene  aceste  Uttere;  pronun' 
daţi  mai  eu  potere  tdtimele  syUabe  aZ2e 
covenieloru;  pronundarea  fora  intonare 
covenita  e  nesufferita  urechiei. 

•PRONDNCIATIONE,-(taiione,  s.  f., 
proDDiiolatto,-tIatlo,  (fr.prononoUtI*ii); 
actione,  actu  ai  modu  de  pronuneiare: 
pronunciationeaund sententia,  unuidi- 
scursu,  unei  syUahe,  unui  accetUu. 

•PBONUNCIATIVU,-tto(iett,-«,  adj.. 
pronanoUtlTiiB;-UatiTDa,  (it.  pronunsU* 
tivo);  aptu  la  pronuncto^u :  gestvripro- 
nuncvitive. 

•  PBONUNOIATOEm, -(oria,  adj. 
a.,  proanneiator,-tUtor,  (jt.pr«iiimila- 
tore);  care  pronuncia  sau  serve  a  pro- 
nundare  :  organe  pronufUMiorie  aUe 
sonwHoru  articulate. 

•  PEONUNCIATU,-«aft«,-a,  adj. 
part.,pr«iiniiclHtuj-tUtii8 :  coventepro- 
nundate  la  acea  solennitate;  si/Uaba 


=y  Google 


no. 

reu  protmndata ;  deeretu  allu  fatuUti 
pronunoiatu  asu^'a  nostru;  sup.  orga- 
nde  de  pronttneiatu  sonurUe  limbei; 
sabst.  pronuneiattdu  syllabeloru  finali 
semsone  cere  mare  attentiom. 

•  PKONUNTU,  pronuntiabile,  pro- 
nuntiare,  eto.;  vedi :  pronunda,  yro- 
mindabile,  pronunâare,  etc. 

•  PBOPAGABILE,  adj.,  (it.  propa- 
rablle),  care  se  pote  propagare. 

•  PIlOPAGAMENTU,pl.-e,  (it.  pr»- 
p«ffan«nt«);  acta  si  effeotu  de  propa- 
gare. 

•  PROPAGANDA,  s.  f.,  (prop«ţ»Dda, 
tt.  prcpaţude);  proprie  fem.  d'în  pro- 
pagcMdu.'a  =:  propagaataBj'Sfnm  =(ie 
prepagatu,  care  eauta  se  fia  propagatu, 
pnsn  mai  antftnin  on  fide:=oredentia : 
propaganda  ;^:=:propagare  a  craden- 
taeî :  eoUegi»  de  propaganda  fiâe=zco\lQ- 
gia  flindi^  de  pap'a  Oregorin  XV  in 
1662  pentru  prcipa^oreaoredentiei  cre- 
ştina; leoatn  apoi  absoluta :  propaganda, 
1 .  ca  acelln-asi  intellessu  ce  are  si :  eol- 
legiu  de  propaganda  fide ;  2.  prin  esten- 
sione ,  a)  propaganda  =  institutn  de 
propagare  a  credantiei,  cama  si  actionea 
de  propagare  ensasi;  b)  propaganda= 
asBOciatoDo  de  propagarea  certora  doc- 
trine politice  sau  sociali;  propagarsa  en- 
sasi a  acestora  doctrine :  a  face  propa- 
ganda, ÎD  sensoln  cella  mai  generale, 
a  propagă. 

•PB0PAGANDI5MU,  s.  m.,  (fr. 
pr^pagandisme);  sjstema,  doctrina  a 
propagandei;  mania  de  propaganda. 

•  PEOPAGANDISTU,-a,  (fr.propa- 
ffamdiste);  partisanu  alia  propagandei. 

•  PBOPAGAJJTE,  adj.  part.  preş., 
prapagani,  (it.  propa^ante),  care  pror 
paga :  sucadu  propagante  aHu  plantei 
sa»  allu  animoîefut. 

«PBOPAQABE,  T.,  propagare;  a 
planti  mai  departe,  inaînte,  a  intende 
sas  a  multiplică  prin  plantationo  si  ge- 
neratioae,  1.  proprie  ;  tote  spedeîe  de 
animali  ai  de  plante  se  potu  propagă 
forte  currendu,  deco  se  punu  in  condi- 
tioni  faborabili;  ca  greu  tnxe  poţi  pro- 
pagă fid,  olivi,  portuadli  *n  climatele 
nostre;  2.  metaforice,  a)  in  genere,  a 
intende,  a  respande,  longi,  largf,  la- 


PBO. 


90S 


tf,  etc.  :  a  propagă  limitUe  imperiultii; 
lumin'a,  sontdu,  odorea,8i  celle  asse- 
mini  se  propaga;  morUi  eontagiosi  ineo 
ae  propaga;  propagămu  ideele  nostre, 
mai  (dlessu  credentiele  nostre  religiose; 
a  propagă  luminele,  scientiele,  artile, 
ctdtur'a;  a  propagă  nomele,  memori'a, 
glori'a  cmva. 

•  PROPAG  A  "lONE,  s.  f.,  propasa- 
tlo,  (it.  propaga^Ianet  fr.  propsgatlon); 
acţiona  de  propagare,  1.  proprie  :  pro- 
pagationea  vinielorv,  vitieloru  de  vinie; 
propagatione  de  bone  vitie  de  botă,  de 
oui,  de  ealU;  suni  mai  muUe  moduri  de 
propagatione  a  planteloru;  2.  metafo- 
rice :  propagationea  credentiei,  boneloru 
doctrine,  nomelui. 

•  PROPAGATORE,-frtce,  si 

•  PSOPAGATORni,-'o«a.  adj.  a., 
propagator,  (it.  pr«pagatore,-trleei  f^. 
propagatenr);  oare  propaga  :  propaga- 
toriu  de  vinie  de  ceUe  mai  bone  vitie ; 
mai  vertosu  :  propagatoriu  dUu  creden- 
tiei, allu  unei  noua  doctrina;  propaga- 
torii seientiei. 

•  PROPAGATU,-o,  adj.  part,,  pro- 
pagatPB  :  vitie  propagate;  metodu  de 
propagatu  pesce  multa  in  pescine. 

•  PROPAGE,  8.  f-,  propage»;  vedi  : 
1.  propagine,  2,  progenie. 

•  PROPAGINARE,  v.,  (it.  propag- 
gf nare);  a  face  propagine  sau  propagini, 
a  propagă,  si  in  specie,  a  culcă  si  În- 
gropa in  pamenti]  ramuri  de  plante,  fora 
a  le  despart!  de  stirpea  sau  tulpia'a  loru, 
(vedi  si  propagare)  :  a  propagini vitia; 
fig.  a  propagind  una  credentia ,  una 
doctrina. 

•  PROPAGINATIONE,  s,  f-,  (it,  pro- 
paşrglnatlane),  aetione  de  propaginare. 

•  PROPAGINATORIU,-(om  ,  adj. 
3.,  (it.  pr»pagsinat»ro) ;  care  propa- 
gina. 

•  PROPAGINATU,-fl.  adj.  part.,  (it. 
prepagglBat»). 

•PROPAGINE,  3.  f.,  propag»,  (iV 
propBgglne  si  propagine),  1.  proprie  : 
planta,  ramu  da  planta,  plecata,  călcata 
si  ingropatu  in  pamentu,  fora  a  'fi  des- 
părţita de  stirpea  sea,  ea  se  pota  deveni 
si  ellu  una  planta  independente :  arborii 
naseu  si  cresta  sau  d'in  sementia,- sau 


=y  Google 


d'in  plantele  raăecinei,  tait  d'in  pro- 
pagine,  saa  d'in  MrceZIu;— prin  esten- 
siona,  reri-ce  ramu  ce  ae  pote  appiecâ  la 
propagare  de  plante;  —  2.  metăfţiice, 
despre  omeni  si  bestie  :  fetu,  copillu, 
copilli,  progenîa,  progenitura,  posteri, 
născuţi,  etc.  bland'a  propagine  a  câni- 
hru;  propagine  a  familiei  regale. 

*  PBOPALA,  adv.,  vădi  propalare. 

*  PROPALARE,  v-,  propalare,  (it. 
propalare);  a  manifestă,  a  dă  pre  facia, 
a  arretă,  a  pune  Ia  vedere ,  etc. ;  (d'in 
pr()paIa=pr«paUm,  adr.,  de  facia,  pre 
Eacia,  in  publicu.  Ia  vedere,  Ia  ocli,  în 
ocli). 

•PBOPALATIONE,  s.f.,  (it.  pn- 
palailooe);  actione  de  propidare. 

*  PBOPALATORIU,-/on"a,  adj.  a., 
(it.  pr«palat«re},  care  propala. 

*  PBOPALATU,-a,  adj.  part.,  pro- 
paUtns,  (it.  prapalat*). 

PROPASSIRE,  V.,  proffradl,  a  pas^ 
inainte,  a  progrede, 

«PROPAIORE,  8.  m.,  propater, 
(icpondETup),  si 

*  PROPATRE,  B.  m.,  primn  pafreeau 
parente,  primu  strabonu,  incepntoriu  allu 
unei  familia,  alin  unei  gente. 

*  PROPATRUU,  s.  m.,  propatrnns; 
unchiu  despre  bonu  sau  strabonu,  frate 
alia  bonului  sau  mosinlui  despre  tata. 

*  PKOPATULU,-a,  adj.,  propatolas, 
(d'in  pro-pcOtUu),  forte  deachisu,  intensa : 
odii  ratecesoi  pre  propattil'a  câmpia. 

PROPE,  prep.  adv.,  pr»pe  t  cetatea  e 
prope,  nu  departe;  prope  de  cetate;  vedi 
compos.  aprope  sau  c^prope. 

*  PROPEDE,  s.  f.,  prvpea;  fune  de 
legatu  diosu  velnlu  de  nave. 

*  PROPEDEUTICA,  B.  f.,  vedi  pro- 
pedeutim. 

*  PROPEDEUTICD,-a,  adj.,  (it.  pro- 
pedeutica, d'in  nponatSeÎKtv),  care  pre- 
para Ia  invetiatura,  Ia  cultura  mai  înal- 
ta :  notioni  pr(^eăeutiee;  ca  b.  f.,  pro- 
pedeutica :  propedeutica  la  studitii*  fi- 
losofiei;  propeâetitiea  la  economica  poli- 
tica. 

*  PROPELLERE,  propuhi  ai  propuU 
sei,  proptdsu,  v.,  propelLere,  a  pelk,  a 
mei^  a  împinge  inainte;  1.  proprie  : 
afrop^  OHtle  Ia  apa,  navea  cu  remi. 


raO; 

mvoăcvim  de  la  castre;  2.  metaforice,  a 
impînge,  indemnă,  a  depărta,  allongă. 

*  PROPEMPTICU,-a,  adj.  B.,  pro- 
pempHcon ,  (icpo]EG{i.]inxâv,  d'in  nponcft- 
]m)cJc=aptu  a  tramitte),  care  pune  pre 
caile;  ca  subst.  m.  reale,  pr<^tmptim=^ 
oanticu  de  plecare  in  caile,  si  caateeu  de 
despărţire. 

*  PROPENDERE,  pr<rpen»  si  pro- 
pensei,  propensu,  v.,  propeadare,  (it. 
propeidere,  d'inpro-pendere);  l.transit. 
ipende  sau  spendurd  inainte,  a  ţdeoă, 
sau  pomi  înainte,  dâro  mai  vertosu,  2.  ta- 
trans.,  a  fi  sau  stă  spenduratu,  plecata, 
pomitu  înainte;  metaforice ,  a)  a  spea- 
dură,  trage  mai  multu,  mai  greu  in  una 
parte  :  rălele  propendu  tn  m^a;  b)  a 
6  plecatu,  applecatn,  piomptu,  favora- 
bile, VOliOBU. 

*  PROPENDULU,-a.adj.,propeiiia- 
iDs;  care  propende  :  peri  propendtdi. 

*  PROPENSIONE,  s.  f.,  propewlo, 
(it  propenBlaae,  fr.  propeaalftB^  attUo- 
ne,  dispositione  de  propensu,  de  prih 
pendere^applecare,  închinare,  porsire 
apre  ceva  ;  propensionea  ceaueorptirile 
spre  unupwUu  de.gravitate;propen8io- 
ne  la  bene,  la  reu.  la  studiu,  la  Une,  la 
deafrenari,  la  htsau,  la  resipa,  la  jocuri 
adeaiorie. 

*  PROPENSU,-o,  adj.  part.,pr«pei- 
SDS,  (it.  propenBo),  1.  proprie,  plecatu, 
spenduratu,  essitn  inainte,  afora;  2.  me- 
taforice, applecatn,  inclinatu  la  una  par- 
te, si  îa  genere  :  appiecatu,  pomitu  la 
ceva  :  propensa  la  libidine,  la  Itusuria, 
la  dementia. 

•PROPERANTB,  adj.  part.  preş., 
properaui,  care  propera  ;  properanti  a 
ajunge  la  tempu. 

*  PROPERAKTIA,s.f.,pr«peraatia, 
calitate,  fapta  de  properante. 

*  PROFERARE,  v.,  properare;  a  ft 
properu.  a  lucră  currendu,  fora  pregitn 
ai  intradiare :  properâmu  a  ve  regpunde; 
nu  properâ  a  intră  in  casa ;  properati 
a  inv^a  mai  currctulu  lectionea;  a  pro- 
perâ  mortea;  a  properâ  eopttdu  si  feriulu 
buceateloru;  a  properâ  cailea,  a  properâ 
crescerea,  adtur'a,  invetiatur'a. 

*  PROPEBATIONE,  s.  f.,  propera- 
ti*;  actione  sî  stătu  de  properare  :  d'in 


=y  Google 


rm 

propefolione  ai  trecittu  preste  tmdte  lo- 
curi Sin  testu;  properaiionea  tea  te  face 
36  eaâA  m  mwlte  errori. 

•PEOPBRATOBIU,-*»^.  adj.  9., 
propsnBi,  care  propera;  vedi  si  prope- 
rante. 

*  PROPERATU,-a,  adj.  part.,  prope- 
rfttii :  desvoUareproperaia,  eeUeprope- 
rate  si  pree^itate  nu  essu  bene. 

*  PBOPEBTTrO,  adj.,  properu»;  pa- 
ratu,  prompta,  celeru,  rapidu,  care  se 
face  cnrrenda,  fora  intardiare  si  fora  pre- 
gita; :  praperi  pasai,  propera  mesura, 
propen  aăjvtorie,  propere  buceaie,  pro- 
pera morte. 

*  PBOPHBTALE  si  profeţea,  adj., 
propbeteUi,  ăe  propheiu  :  gura  propke- 
taie;  redi  si  prophelicM. 

»  PBOPHBTABE,  si  profetare,  v., 
proplietate;  a  fi  prophetu,  a  rorbf  ca 
prophetu,  a  predice,  presagf;  vedi  pro- 
ph^tare. 

•  PKOPHETESSA.sipro/'efcssa,  s.£, 
prvphettea»»  femina  care  prophetisa. 

*  PROPHETU,  ai  profeţia,  a.  f.,  pr«- 
l4eUâ,  (icpovijTEta,  fr.  proph6tle,  it.  pr«- 
reiU),  predictione,  spunere  a  ceUoni 
ventorie  inaiate  de  avenimentu  ;  pro- 
pheti^veeJmtlmtesUmentuseeredttin- 
spimte  de  sf>in^ulu  ^mnu. 

•  PBOPHETIALE,  si  profetiede,  adj., 
praphfltlallBf  relatini  Ia  prophetia. 

•  PBOPHBTICU,8iî>ro/"s(M!M,-o,adj., 
pr«pk«tlanii,  (npoţ7]TtK(J;);  de  prophetu, 
relatiTU  1»  pnyphetu  saa  la  prophdia, 
care  coprende  aoa  prophetia  :  eovettte' 
prophetiee,  spiritu  prophetieu. 

•  PB0PHETI8ABE,  si  profdisare, 
siiu  profetisare,  t.,  propk«t1zare,  (fr. 
prspUtlaer,  it.  profetlsiare  sî  proretes- 
sar«) ;  a  vorM  ca  prophetu,  a  predice, 
a  Bpnne  celle  -venitorie  înainte  de  ere- 
nimentn  :  a  proph^isd  numai  reUe. 

*  PBOPHETISATC,  si  profetiacAu, 
profetieaiUi-a,  adj.  part.,  predissn. 

•  PBOPHETU,  si  profetu,8.  m.,pr». 
pbflta,  (npoif^niz,  it.  profita,  fr.  pro- 
pMte),  care  predice,  spnne  d'inainte  ce 
are  se  se  intemple;  in  specie,  prophetii 
jndani,  ca  omeni  inspiraţi  de  spirita  di- 
viim  :  3unt  si  propheti  menţionaşi;  eu 
civUia<^ionea  prophetu  perdu  creditt^. 


*PBOPHYLACTICU,-a,  adj-,  (îtpo- 
ţt]XaxTixd<,  fr.  prophjlflctlqne),  preser- 
vatiTU  de  morbi :  medie  prophjîactice; 
abs.  prophylaetiea=prophylaxia. 

•PBOPHYLAXIA,  s.  f-,  («poţ^Xa^tţ,' 
fr.  prophflaxie),  preservaUone,  parte 
hygienica  a  medicinei,  care  are  de  ob- 
iectu  a  lena  precautioni  de  a  conservă 
sanetatea  si  preintempînă  morbii. 

*PBOPIABE,T.,propI&re,  accedere, 
a  addnce  si  a  renf  prope  sau  aprope; 
redi  compos.  appropiare,  mai  nsitatu 
de  cfttn  simplula. 

*  FBOPINA,  a.  f.,  proplna,  (it.  pro- 
plua,  &.  propine);  de  beuiu,  ce  se  aide 
beutu,  (ţr.  ponrbolre),  ce  se  da  preste 
cea  ce  s'a  invoitu  cineva  a  dă. 

*  PROPINABB,  V.,  propinarc,  (it. 
propinare,  Tzpaidveiv);  a  dă  se  bea,  a 
presentă  cuiva  beutura;  in  specie,  a)  a 
dă  de  beutu,  a  dă  propina;  b)  a  bee  in 
sanetatea  cuiva;  c)  a  dă  se  mance,  se  se 
ospitedie;  d)  in  genere  si  prin  metafora, 
a  dă,  a  procură,  a  facilita,  a  pune  si  dă 
la  dispositione  ce  place  si  c&tu  place 
cuiva. 

*  PROPINATIOKE,  8.  f.,  proplnâtI«i 
actione  de  propmaret  pertrecere  cu  mân- 
care si  beutura. 

*  PEOPINATOBID,-Mno,  adj.  3.,  (it . 
proplBatcre);  care  propina,  si  mai  ver- 
tosa,  oare  ospetedia,  pertrece  sau  face  se 
pertreca  in  ospetie. 

*  PBOPlNATn,-a,'adj.  part.,  propl- 
natDH,  (it.  pr»pInato). 

*  PROPINCAHE,  T.,  proplaqiiaret 
a  face  sau  â  propincu;  a  appropiă,  sau 
a  se  appropiă. 

*  PBOPINCITATE,  a.  f.,  propluqni- 
tas,  (it.  proploqnftă);  calitate,  stata  de 
propinciu  :  propincitatea  toeuiui;  meta- 
forice, consangenitate. 

*  PBOPINCU.-B,  adj.  s.,  prcplnqnus, 
(it.  proplnqao);  apprope,  appropiatu,  ve- 
cina; consângenu  -.propinm  noştri,  con- 
sângenii noştri. 

*  PBOPrORE,  adj.,proplor,  compa- 
rativu  claasicu  d'in  prope,  mai  apprope. 
mai  appropiatn,  mai  propincu  :  in  do- 
minie'a  propiore. 

*  PROPITIANTB,  adj.  part.  prea., 
prapitlast,  (it.  proplilante);  care  pro- 


y,  Google 


80« PRO.       

pitia  :  sacr^ieie  propiiianti,  victma  pro- 
pitiante. 

*  PEOPITIARE,  T-,  prapitiare,  (it. 
pr«pl>l«r«(  fr.  propltler) ;  a  face  pro- 
piiiu,  a  imblandi,  a  împaci,  a  face  fa- 
vorabile, benevolitoriu ,  etc.,  Torbindu 
ffl&i  vertosa  de  diei  :  a  propitiă  manii, 
wm&r'a  oecisttîui  eu  sangeie  oceisoriuhH, 
a  caută  se  propiitârmt  meni'a  si  orgi'a 
cerului;  a  propitiă  si  eapitâ  pre  toţi  st 
tote  in  favorea  sea. 

*  PROPITIATIONE,  b.  f.,  propItla- 
tio»  (it.  praplilailonef  fr.  pr«pItlatloi); 
actione  de  propiftore;  imblan^re,  împă- 
care, conciliare,  câştigare  in  favore,  etc. 

*PBOPITIAT0BE,-(rMe,  adj.  8.,8i 

*  PR0PITIATOEIU,-fciria ,  adj.  s., 
propltUtor,-trlS;  SÎ  pr«pitlâtorii8,-oni 
care  propiUa  san  serve  a  propitiare  :  o- 
vendu  intre  noi  si  domneăieu  propitia- 
toriu  pre  Christu,  victima  propUiatoria, 
oa  Bubst.  m.  tea\e,  propritiaioriu,  pl.-e, 
mediu  de  propitiare. 

*  PROPITIATU,-a,  adj.  part.,  pr«- 
pltlâtoa. 

*  PROPITIU,-o,  adj.,  propltluB,  (it. 
pr«pbto,  Ir.  prspice);  plecatn  spre  a  fa- 
ce bene;  gratiosu,  benevolitoriu,  favora- 
bile, blandu,etc.;  1.  despre  persone,  mai 
vertosa  despre  diei :  fii,  Bâmne,  bene- 
voUtoriu  si  propitiu;  ăieii  ni  su  propt- 
tii;  mam'a  mi  e  propitiă,  tata  meu  inse 
e  tare  supperatu  pre  mene;  2.  despre  lu- 
cruri :  vetUuri  propitie,  volientia  propi- 
tiă, a  aseultă  eti  ureehie  propitie;  ma- 
re lena  si  propitiă  callatoriei  nostra. 

*  PROPL  ASKA,  ţl.-mate,  proplatn», 
(irp^Xac|ia),  modellu  d'in  gypia,  d'in 
pamentn,  dupo  oare  apoi  arteficele  face 

una  statua,  eto. :  sunt  proplasmate  de 
mana  de  artişti,  ee  se  vendu  une  ori  eu 
mai  mare  pretiu  de  eâ4u  operele  deiSnt- 
tiee  alle  altoru-a. 

*  PBOPLASTICA ,  e.  f.,  vedi  pro- 
plastieu. 

*  PROPLASTICU,-(i,adi.s.,  (fr.pro- 
plMtlqne),  aptnafaeepr(>pJaMtafe,-8.f., 
propîastiea=&TtB  de  d.î&ce  proplasmate. 

*  PBOPOLE,  s.  f.,  pr»poIi8,  (jtpdjto- 
Xi;,  it.  propoll,  fr.  propolig;  d'in  Jcţ)6  =: 
pro,  inainte,  si  iniXti;  =:  cătate) ;  1.  ter- 
tinln  d'in  celle  trei  Btrate  ca  cari  albi- 


PEO 

nele  lipesco,  astupa  stnpalo,  inunt«  de 
a  incepe  se  facă  in  ella  e^ra;  2.  materi't 
resinosa,  odorosa  si  viscoaa,  din  care  se 
face  acea  lipitura  aaa  spolitnra. 

*  PROPOLIA,  8.  f.,  măiestria defiro- 
pdu. 

*  PB0P0LI8ABE,  mpropoUâore.  v., 
(fr.  propollser);  a  unge  ou  propoU;  ft  a- 
Btup&,  lipi  cu  pr6pole,  (vedi  propoU 
mai  vertoau  sub  2.) :  e  de  mirate  ernw 
dGnn^  prop<Ai$a  eeTU  mai  miee  fftm- 
reUe,  ea  se  nu  le  raeeaea  fetii. 

*  PBOFOLU.-a,  a.  peramale,  pnp*- 
la«  (vpoTcAktfi,  d'in  npd^iro,  înainte,  n 
jruXisiv  =  vendere);  care,  dupo  ce  «obi- 
pera,  vende  la  alţii,  care  si  ftwe  mia 
messerla  d'in  revendere,  prempetim. 

"  PROPOMA,  s.  f,  pr*p*Ba.  (nptf- 
nofut),  beutnra,  ce  se  bee  inainte  de 
maucare. 

*PROFONEBE,  si  prcpunere,  (m 
conjuga  ca  panere  punere),  v.,  pr*p*- 
MTtiţ  a  pune  inainte,  in  publica,  a  es- 
pune,  a  arTet&,  etc.,  1.  proprie  :  a  pro- 
pone  una  fiamum'a,  a  propone  moitre 
d^in  eeUe  lua^ate;  2.  metaforice,  a)  a  si 
pane  Înaintea  ecliloru  mentei,  a  si  ima- 
gina, cogit&  :  propeneii  doui  regi,  dome 
modeUe  de  regi;  b)  t,  ei  pune  in  mente 
ca  scopu,  a  se  determină  :  mi  peaponm 
a  face  una  longa  cdUatoria,  nu  mi  am 
propusu  a  faee  ntamta  ineo;  e)  a  sta* 
bilf :  nou'a  lege  propone;  omnAtpropone, 
Domneăieu  diapone,  d)  a  pune  inainte, 
a  promitte,  a  publici  ca  premiu  ;  a  pro- 
pone unu  singuru  si  mare  premiu,  mai 
multe  premie  pentru  aeea-asi  hienire; 
e)  in  genere,  a  espune,  spune,  dioe,  ma- 
nifesta, espreme  una  cogitare,  părere, 
opinione,  etc. :  a  propone  euiva  m  te 
faea  membru  aUw  unei  sodetaie;  n(n 
proponemu  se  se  inehida  societatea;  n'ai 
de  câtu  se  proponi  ee  vrei,  sitisevafa- 
ee;  a  propone  cuiva  unu  offioiu,  unu  ne- 
gotiu,  a  propone  membrii  de  ailessu  in 
societate,  mai  muiti  candidaţi  pentru  a- 
eeUu-aai  postu;  f)  in  specie,  a  prelege, 
a  profesai,  a  iaretiă,  a  vorbf  de  pre  ca- 
tbedra,  noulu  profetsoriu  propone  bene; 
ceUu  vechiunu  aremetodu  de  a  propone; 
eUtramenie  propone  eitteva  Ia  eopiUi 
crvâi,  aUratnente  «anta  n  propoma  la 


yCOOglC 


FRO. 

omeni  maturi;— ^aira  sensnlu  formei : 

proponere:=propimere  ca  subst.  vedi  ei 

propositione. 

•  PBOPONIMENTO,  pl.-e,  (it.  ^to- 
r*i»bifl*t«);  actiODe,  actu  da  proponere 
si  iu  Bj)e^e,  1.  ce  si  propone  cineva  a 
flocQ  :  intentiODe,  scopn,  detarminatioDe; 
2.  cfi  propone  cioe  altom-a,  si  modu  de 
propottere  :  propottimente  de  fUosofia 
propommetitu  fora  metoău, 

*  PfiOPONITOBIU  =:^propunUoriu, 
(cu  n  snppressu,  propuitoriu),-toria,  adj. 
s.,  pT«rAB«>B«  (it-  pt»p«nit«r«);  oare 
prt^one,  proponente. 

•  PROPOBTIONABILE,  adj.,  (it. 
9T*F*nloaaklle,fir.pr*p*rtleRiiable);Cfl 
se  poi»  proportiartare  :  linie  proportio- 
nabUi. 

»  PKOPOKTIONALE,  adj.,  propor- , 
U«uliB,  (it.  praporzl*n>I«,  fr.  propor- 
tUiiel);  de  proporfioHe,  relativii  la  pro- 
portione :  termini,  numeri  proporţionali; 
eant^ate  media  proporţionale  intre  doue 
aUde;  imposiUproportionaliatvenUiJM; 
a  faee  pmii  propcriiontdi  eu  merUulu, 
cu  neeessitaiile. 

*  PROPOETIONÂLITATE,  b.  f.,  (fr. 
pr«p«rtl«aultt4 ,  it.  prvporsionalIU}, 
calitate  de  proportiosale  :  proportuma- 
litatea  latmUom  a  doue  figvre  plane 


•PBOPOBTIONAEE,  V.,  (propor- 
tiokare,  it.  proponlaaare,  fr.  propor- 
tUa«sr);  a  face  ee  fia  proportione  intre 
parti  sau  lacruri  :  aproportionâpartUe 
aeeUta-aei  totu;  a  proportionă  dimen- 
sionOe,  longiiuăinea ,  de  eesen^lu,  cu 
laiitudmea;  a  proportionă  apeade  eu  ve- 
niturUe,  recompensele  eu  meritele,  pe- 
nde  cu  eriminile,  îucrulu  sau  greutatea 
lucndui  €u  poterile  lueraloriului;  a  se 
proportionă  in  spusele  si  smasele  «eUe 
at  iateUegerea  aseidtatoriloru  si  lecto- 
riAaru. 

*PSOPORTIONATORIU,-(ma,adj. 
s.,  (it.  pr*poniloMt*r«);  care  propor- 
tionă. 

*  PROPOBTIONATUro,  adj.  part., 
pr«portioiatiis,  (it.  propertiooato):  nt4- 
meru  de  imeOatori  proporţional  eu  ce- 
rmtida  de  wUtwa  alle  poportdui;  tote 
partUe  corpului  acestei  muieri  stmt  bene 


PRO 8M 

proporiionate;  plăceri  sueeessidui  sunt 
de  regula  proporiionate  cu  ItAorile  ee 
costa  aeelle  suecesee ;  e  greu  de  propor- 
tionatu  cu  accuraietia  reeon^eni^a  eu 
meriiulu. 

•  PROPOETIONE,  s.  f.,  pr*porti« , 
(it.  proporzUae,  fir.  pr*portl*B},  pro- 
prie, dupo  portione,  dupo  mesura,  si  de 
aci,  prcportione=sooay9meati^A  a  parti- 
lom  ac^lui-asi  totu,sau  a  diversoni  lu- 
cruri comparate,  ori  combinate  impren- 
na,  Bi  de  acf :  oorenita  mesura ,  analo- 
gia, similitudine,  relatione,  etc.,  1.  in 
genere  :  proporUonea  capului  eu  cor- 
pulu;  artisttdu  e  detoriu  a  observă  cu 
aeeuratetiaproportionilepartiloru,  eo^ 
proportionea  eumiUtd'inelemerUelefor- 
mosetiei,  si  in  tote  celle  urrite  si  adormi 
nu  e  proportione;  VUrutm  prescrie  co. 
la  temple,  proportionea  cere  ca  laturea 
se  fia  dupla  d^in  longimea  frontei  sau 
fadei;  formoseti'a  e  una  proportione 
covenita  a  partHoru  intre  sene  si  cuto^ 
tulu;  proportione  justa,  regtdare,  armo- 
nica,  formosa,  elegante;  lipse  de  propor- 
tione; proportione  a  recon^ensei  eu  me- 
rittdu,  a  lucrului  eu  poterile,  apeneloru 
eu  eriminile,  a  ctmiitaiei  de  provisioni 
cu  numertdu  personeloru;  espres^oneei, 
styltikt  caută  se  fia  in  proportione  cu 
ideele,  cogitationile;  espressionea  are 
proportioni  covanite,  candu  in  materia 
sui^meesieasiAlime,  ero  nu  umile; 
attraetionea  e  in  proportione  inversa  eu 
cadratulu  distanUeloru;  regula  de  ar- 
chitedura  e  co  grossimea  columndoru 
eresce  in  proportione  eu  ereseerea  di- 
stat^eloru  d^intre  columne;  in  pro- 
portione eu  etatea  se  desvolta  de  re- 
gula si  inteUegiiUi^a ;  in  proportione 
cu  tempulu  si  lucrulu  se  dau  si  mer- 
cedile ;  2.  in  specie ,  a)  ca  terminu 
de  mathematica,  a)  in  genere,  propor- 
/ton«=retatione,  ratione  intre  doae  san 
mai  multe  cantităţi  comparate  :  pro- 
portionea velodiatei  apdoru  emrentt 
pre  furiduri  de  aeea-asi  oUieitate  uni- 
forme e  aeea-asi  eu  a  pr<^unditat«i  a- 
ceiloru-asi  ape;  superfiisiele  sunt  in  du- 
pla proportvme  eu  liniele,  ero  solide 
in  tripla  proportione  cu  acMt-asi  Urăe; 
proportionea  intre  poterile  nostre  epro- 


,y  Google 


808 rao 

portionea  intre  poterS^  elephanttdui  si 
alle  mmcei;  ţi)  in  specie,  prcportione':= 
ecalitate  de  doue  rationi  sau  reporta  : 
sunt  proportioni  ariihmetiee  si  propor- 
lioni  geometrice ;  proportion&e  arith- 
metice,  cari  sunt  proportioni  prin  diffe- 
rentia,  se  dicu  si  eddifferentia;  propor- 
tionile  geometrice,  cari  sunt  proportioni 
prin  cotiente,  se  ehiama  absolutu  pro- 
portioni; calculu  de  proportione,  regula 
de  proportione;  interessile,  divisionile 
de  foîose  dupo  capitaîile  sociali,  si  alte 
problemate,  se  resolvu  prin  proportioni; 
verice  proportione  are  patru  termini  ««- 
merici :  termini  estremi  aiproportionei, 
termini  medii  ai  unei  proportione;  pro- 
duc^u  terminiloru  estremi  ai  unei  pro- 
portione e  ecale  cu  productulu  termini' 
lom  medii  ai  aeellei-asi  proportione, 
preeumu  si  in  una  proportione  arith- 
metica  summ'a  terminiiorv  estremi  e  e- 
cale  cu.  a  celloru  medii; —proportione  de 
ecaUtate^:mtTe  mărimi  ecali,  asia  si : 
proportione  de  superioritate,  inferiori- 
tate, etc.;  b)  in  scientie  naturali,  mai  al- 
lessa  in  cbymica  :  proportioni  ckijmice, 
cantităţi  in  cari  se  combina  corpurile 
spre  a  produce  unu  compositu,  si  a  nu- 
me :  proportioni  definite,  indefinite,  pro- 
por/ioui  simple,  mtdtiple;  c)  scara  de 
proportione,  a)  in  desemne  topograpbi- 
ce,  de  edificie,  etc.,  da  mesur'a  de  rela- 
tionea  marimei  lucrului  pre  carta  cu 
mărimea  acellni-asi  in  natura;  ^)  la  ba- 
rometre,  tbermometre,  etc,  scar'a  de  di- 
visioni,  de  grade  trasae  sau  insemnate 
pre  assemiui  instrumente,  spre  a  indică 
gradulu  de  căldura,  de  gravitate,  etc.; 
d)proportione=:ăimeBS\oti0,  in  frasi  ca : 
desordinea,  reulu  a  leuatu  proportioni 
mari,  cert'a  adjunge  la  proportioni  ne- 
prevediUe,  etc,  e  unn  gallicismu  ce  an 
se  pote  recommendâ. 

•  PROPOSITIONE,  8.  f.,  pr«pMlt[o, 
(it.  proposUlons,  fr.  propoitltlon);  ac- 
tione,  actn  de  proponere,  cuma  ei  ce  se 
;)ropone,  si  in  parte,  1.  punere  in  mente, 
cogitare,  deliberare,  inteutione ,  deter- 
minatione,  resolutione,  concepţii ,  idea, 
scopu,  etc;  2.  manifestatione  prin  co- 
ventu  :  coventu,  discursu  prin  care  dO 
affinna  saa  nega  ceva,  cumu  si  cea  ce 


se  affirma  sau  se  nega  prin  discursu, 
a)  ia  genere  :  propositione  de  fSosofit; 
de  naturalistu,  demathematicu;propoai~ 
tioni  intellepte,  stidte,  nebone$ei;afaee 
mai  tNwUe  propositioni,  dSro  a  tiM  eapitâ 
responsu  la  neei  un'a  d'in  proposifiomle 
selie;  b)  in  specie,  a)  theorema,  problema, 
espressione  ce  coprende  una  addereru  de 
demonstratu,  una  ceetione  de  resolotu : 
avemu  a  defini  cerţi  termini  staetpMcâ 
certe  propositioni;  ^)  ennnti&tu  de  ano- 
toritate,  si  incontestabile,  masaima,  pro- 
Yerbiu  :  a  se  fundă  pre  propositioni  aUe 
intelleptionei  popidare,  otte  /fliMogiflorH 
celloru  mai  mari;  ţ)  ce  se  pune  în- 
ainte in  deliberare,  îs  desbatere  si  appro- 
bare,  mai  vertosa  in  cestioni  de  intorM- 
se,  cari  ceru  una  decisione  :  propo8iti<mi 
de  pace,  deimpacare;afaeepropositioni 
de  căsătoria;  a  leud  in  desbatdrepropo' 
sitioneaintotu,  adespartl propositi&nea 
t'n  mai  mtdte  parti;  a  appeobd  unde 
parii  aîle  proposiHonei,  a  re^inge  aU« 
parti  dlle  ei;  propositioni  eu  eonditioni 
favorfdnli,  propositione  inachtissibUe ; 
cogita  bene  la  proposiHonile  ce  ti  fiteu; 
S)  mai  vertosu  in  domeniula  logicei  si 
allu  grammaticei;  a')  propo8iiione=JTi- 
decia  eepressu  prin  covente  ;  in  form'a 
cea  mai  simpla  proposOionea  eoprenăe 
doui  termini,  stănectu  si  predicatul  m^ 
iectulu,  predieatulu  propositionei;  pro- 
positione simpla,  propositione  compusa; 
propositioni  principali  si  seeundarie; 
propositione  maiore  si  miriore  a  «yUo- 
gismului;easijudeeitieceespremu,  pro- 
positionUe  sunt  universali,  generaU, 
particularie,  partiaU,  individuali,  affir- 
mative,  negative;  ca  si  judeâele,  propo- 
sitionUe  sunt  causidi,  eonditionile,  con- 
trarie, contradictorie,  copulative,  dis- 
junctive, esdusive,  restrictive,  eon- 
csssive,  finali,  ecipcllenti,  modtdi,  ete^* 
P')  propositione  =  maiorea  iiniii  syllo- 
gismu;  ^')  propositione  ^  them'a  unui 
discursu,  unei  compositione :  desparte 
bene  propositvmea  de  essordiulu  prece- 
dente, cumu  si  de  partite  coventuiui  M 
ou  se  urmedie;  &')  in  sensu  si  mai  gene- 
rale, propositione::=iăoi,  conceptu  fun* 
damentale,  cogitatione  principale,  ma- 
teria ce  se  traota  si  desrolta;  e)  in  ju- 


.yGOOQlC 


rispnidentia,  propositione=tiis\i ,  apo- 
cia,  cestione;  C)  in  biblia,  pani  de  pro- 
poăitione  ^  donespredieci  pflDi ,  ce  pre 
iift-care  septemana,  Sambât'a,  caobla- 
tione  de  gratia,  prentnlu  jndann  le  pu- 
oea  calde  pre  una  masa  ia  aanctuariu  : 
numai  preutii  aveau  dereptu  a  mancă 
{Cm  pânile  de  propositione.—insenaM- 
rile  naoali  si  practice  alle  formei  propo- 
siHone  intra  si  form'a ;  proponere=zpro- 
punere :  a  face  propuneri  de  impacare;  a 
face  propunere  âease  inehiăe  discussio' 
nea;  a  nu  respunde  la  propunerea  cuiva; 
a  nu  se  laasd  de  proponerea  de  a  pleca 
aaiâ  aaren^. 

*PROP0SITORID,-*ona,adj.3.,7edi: 
proponitoriu  si  proponente. 

*  PROROSITU,-a,  adj.  part.,  propo- 
«Itnsf  (compara  si  it.  proposlto,  fr.  pro- 
pes);  l.caadj.,  propoaitu,-a,  si  sub  For- 
m'a Bcortata  :  propostura,  (compara  it. 
pr«poBto,~>)«  în  diferitele  si  rariele  in- 
tellesse  alle  verbului  proponere :  esperî- 
mente  proposite  san  proposte  pentru  de- 
monstrarea aeellei  lege  de  physica;  of- 
fert'a  propoaita  eri  nu  e  admissiUle; 
candidaţii  la  professura  propositi  sau 
proposti  in  cursulu  aceatoru  doui  anni; 
doctrina  proposita  sau  praposta  la  stU' 
dmlu  totoru-a;  2.  ca  sabat,  reale  a)  m. 
propositu,  scMitAta  propostu=ce  si  pro- 
pone  cineva,  ce  propone  cineva,  ce  se 
propone,  si  in  parte  :  a)  resolutlone, 
cogita  firmn  si  nestramntatu,  intentione, 
scopn,  plann,  regula,  etc. :  s'a  lassatu 
de  propositulu  de  mai  inaitUe;  de  acesfu 
propositu  me  voiu  tine  in  tota  vieH'a ; 
propositu  de  a  caîlatori;  a  si  adjunge 
proposUulu;  a  lucră  fora  neci  unu  pro- 
positu ;  vorbe  fora  propositu,  fora  scopu, 
fora  motivu,  san  fora  tempu  si  locn, 
(vedi  simaidiosu);  asitinepropoaittău, 
a  nu  se  ahbate  de  la  propositu,  a  na 
perde  d'in  vedere  proposttulu;  omnlu 
justa  si  tenace  de  propositu  nu  se  abhctte 
(Tm  calleabenelui;  propositu  de  portare, 
de  organisare,  de  lege  organica;  p)  dissa, 
vorba ,  spusa ,  etc. :  proposiie  triviali , 
proposite  obscene;  nu  fi  e  rosine  de  as- 
semine  proposite?  a  nu  responde  Ja 
propasitele  batujocoritoric  allealtui-a; 
in  specie,  propost^rzsnbiectu,  materia. 


PBO. 809 

thema  de  vorba  san  de  scriere :  a  essi 
d'in  propositu,  a  reintră  dupo  îongadi- 
gressione  in  propositu;  f)  precumii  se 
construe  cu  alte  prepositioni ,  se  pete 
construi  si  cu  ^n'p.  a :  a  proposUu,  fora 
se  fia  acestu-a  unu  gallicismu,  de  câtu 
sub  form'a :  h  propos,  cumu  se  aude  in 
gur'a  unoru-a;  sensulu  acestei  locutioni 
e  largu  si  variatu,  asia  co :  a  propositu 
ins^mna :  a)  conforme  scopului,  impre- 
giurarei,  la  tempu,  la  locu;  b)  in  res- 
pectu,  in  ce  se  attinge :  a  propositu  de 
eeUe  promisse ;  c)  ai  ca  adj.,  opportunu, 
covenitu,  etc., — si  in  acestu  d'in  urma 
sensu  pote "deveni  unu  coventn  compo- 
situ  :  appropositu,  ca  adj.=opportunu, 
covenitu,  etc;  d)  f.  proposita,  scurtatu : 
proposta,  allu  cărui  plur.  se  confunde 
cu  allu  formei  rnasculine,  si  de  acea-a 
applicarea  formei  feminina  e  cu  multu 
mai  restrinsa  de  câtu  a  cellei  masculine, 
asiii  eo  proposita:=:proposta  Însemna : 
a)  lucru  propostu  a  se  face,  lucru  de  utili- 
tate si  de  practica;  2.  propositione,  enun- 
tiatione,  spusa  a  unui  assemine  oe  : 
proposita  de  trecere  la  ordinea  dillai; 
rcsponău  la  proposifa  făcuta  d^inchi- 
derca  discussionei. 

PEOPOSTA,-proiws(M,  vedi  propo- 
situ. 

PHOVOSU,=zpropusura,  adj.  part., 
proposltuSt 

*  PBOPRETORE,  si  propritoriu,  s. 
m.,propraeti>r;  vice-prefore,  locotenente 
de  pretore;  in  specie,  cellu  ce,  dupo 
pretur'a  de  unu  annu  in  Bom'a,  in  an- 
nulu  urmatoriu  eră  tramissu  ca  pretore 
in  una  provincia. 

*PROPSIARB,v.,  proprlare,  (it. 
proprlare);  a  face  propriu ;  vedi  cpm- 
p03.  appropri^e. 

*  PROPKip,  adv.,  proprie  ţ  in  modu 
propriu:  diu'a  proprie  dissa;  a  vorbL 
a  se  espreme  proprie;  a  posseăe  pr^ 
prie. 

*PROPRrETARESCU,-o,  adj.,  vedi 
proprietariu. 

*  PROPRIETARESSA,  s.  f.,  vedi  pro- 
prietariu. 

*  PBOPRIETARIU.-a,  a.  personale, 
proprietariu x,  (it.pniprfetarlo,  fr.pro- 
prl^taire);  în  specie,  cellu  ce  possede, 


=y  Google 


ho 


PRO. 


are  una  sau  mai  malte  ^oprieiiUi  fun- 
dane  :  proprietari  mca-i ,  proprietari 
mtei;  in  genere,  cellu  ce  are  dereptn  de 
proprietar  asnpr'a  unui  ce :  propriefti- 
ritdn  casei;  proprietariulu  pofe  fi  di' 
versu  de  posaessoriu :  arrendatorit  atmt 
possessori,  fora  se  fia  proprietari  ut 
mosieîoru;  femia.  e  proprietaressa,  iose 
si  proprietaria,  i6ro  ca  sensn  differito, 
asii  co  proprietaress'a,  ca  ei  possesso- 
ress'a,  pote  Be  nn  fia  proprieti^iaAmo- 
Blei  ce  are  barbatn-seu  ca  proprietcaiu; 
— si  ca  adj.,  avere  proprietaria;  pentra 
acestn  senao  coventaln  creata  inadensa: 
proprietareseuj-a,  adj.,  relativa  Ia  pro- 
prietari», ca  snbst.  cuma :  averiproprie- 
taresei;  de  aef  si  &i\.proprietaresce. 

*  PROPRIETATE,  -b.  f.,  proprletae, 
(it.  prsprietft  si  proprietate»  fr.  prs- 
prletj);  calitate  îe  propriu,  in  specie 
calitate  propria,  prin  care  una  ce  se  de- 
stinge  de  altu  ce,  1 .  in  genere :  proprieta- 
tiie  corpii,  si^ftettdui,  petrehru,  plan- 
teloru ;  proprietcUHepipendui,  seoriisio- 
rei ;  a  connoace  propridaUle  ututi  ce  e 
a  cotiHosce  acellu  lucru  ensusi;  un'a 
(fin  prbprietatUe  fîmdamentali  alle  w 
net  proportione  e  coprodudtUu  tcrmini- 
loru  niedii  e  eeale  eu  aUu  estremiloru ; 
proprietaHlelinieloru.superfecidortt,vo- 
htmineloru ;  sub  puntu  de  vedere  chy~ 
mvM  corpurile  a^u  tim^  câtusicom- 
posUe  au  proprietăţile  sclle;  corpu- 
rile inse  au  proprietăţi  nu  numai  ehy- 
miee,  ci  si  proprietăţi  physiee ;  proprie- 
tăţi generali  idle  materid  sunt :  impe- 
netrabilitatea,-mobăOatea,  divisibUita- 
tea,  porositatea,  inerti'a,  gravitatea,  at- 
traetionea;  vai-câtu  de  generali,  aceste 
proprietăţi  nu  su  inse  essenticUi  mate- 
riei; dupo  unii  physid  ei^ensionea  si 
impenetrabUitatea  sunt  proprietăţile  es- 
aŞttvdi  dlle  fia-earui  corpu ;  proprietăţi 
tfUali,propri^atiorganohptice;  proprie- 
tăţi organice ;  proprietăţi  naţionali; — 
8.  in  specie  si  metaforice,  a)  proprie- 
fafe=:calitate  de  a  espieme  lucraln  en- 
susi de  care  e  vorb'a,  espressione  parti- 
colaria  coniecrata  unui  conceptu  :  pro- 
prietatea coventtdui,  espressionei,  frasei, 
siylului  in  genere;  filosofii  caută  se , 
iiUdlega  mai  bene  de  câtu  ignoranţii 


PRO. 

proprietatea  coventeloru;  idiotismUlim- 
bei  sunt  ensesi  proprietăţile  ei ;  a  vorbi 
sau  tcrie  eu  proprtdate ;  lipsea  de  pro~- 
prietate  in  stgUt  proAtce  unu  vagu  plen» 
de  eonfusione  in  modtdu  de  a  se  epreme; 
—prin  estensione  si  despre  alte  artire- 
preseotative  :  pietoriu  măiestru  in  ăe~ 
semnu  si  in  vivacitatea  si  proprietatea 
coloritului; — b)  mK.Y6rto8n proprietate 
=posBeâere  sau  avere  propria,  dereptuln 
ce  are  cineva  de  a  se  bucoură  si  a  di- 
spune de  ceva,  a)  in  genere :  derepţu  de 
proprietate,  dereptulM  de  propri^ăte  nu 
e  (ÂsoUitu,  ei  marginitu  prin  legUemo- 
rali  si  mai  e^lessu  prin  legile  amU;  in 
virtutea  proprietatei  ntt  pote  omulu  dit- 
pone  de  îuerulu  propriu  asia,  «mu  k 
vetteme  pre  alţii;  usulu,  nu  cAusiîtt 
proprietoUei ,  e  permissu  de  ratione  si 
de  legea  positiva ;  a  ave  si  utufructulti 
si  propriOatea  unei  crestate;  pote  ave 
cineva  usulu  sau  usufhtcttdu,  fora  se 
aibă  proprietatea  unui  ce;  locatarii  au 
ntunai  wulu,  ero  nu  si  proprietatea  ea- 
adoru,  in  cari  siedu;  ustdu,  mufruettUu, 
abitationea,  emphyteosea,  hypotee'a  sunt 
parii  alle  dereptuîiti  de  proprietate;  pro- 
prietate mobile  sau  mobiliaria,  proprie- 
taii  immobUi sauimmoHliarie;  proprie- 
tate fundana^proprietate  de  pameniu, 
moafa;  a  avâ  proprietatea  nuda,  pre 
candu  altulu  are  usufruOulu  proprieta- 
tei; proprietate  litteraria,  industricde, 
artistica,  care  e  una  proprietate  de  ori- 
gine eu  totv^  moderna;  in  aodetai^ 
antice  si  omulu  devenieâ  proprietatea 
omului;  servulu  eră  proprietatea,  lu- 
crulu  propriu  allu  dtmnulinseu;  ^)in 
specie  si  metaforice,  lucru  proprie»,  lu- 
cru possedutu,  avutu  ca  poprîu,  a')  in 
genere :  casele  aceste-a  sutri  proprietăţi  ■ 
aUe  melle;  toţi  montii  sunt  propridati  alle 
nostre;  lumiii'a  nu  e  proprietatea  nemi- 
nui;  cartea  e  proprietatea  tea;  p')  in 
aţocie,proprietate=.proprietatefitndana, 
mosfa:arâ^  in  proprietăţi;  forap<dma 
de  proprietate;  a  si  cultiva,  (mmelioră  «i 
i»/(»r«»08e(t(i  proprietăţile. 

*  PROPRIU,-a,  adj.,  proprins,  (it. 
prtprttf»  fr.  prapre);  ce  se  tine  intimu, 
strinsu  de  ceva,  ce  e  esdusiva  allu  cui- 
va, 1.  în  genere :  acestu  vitiu  nu  e  pro- 


>yGoog  Ic 


pnH  hdraneHei  sau  ImeretUi ;  coUMiIa 
proprie  aUe  unei  plante  sunt  eaUtati- 
k  ei  partieularie;  tote  lucrurile  au  earac- 
ierie  proprie ;  de  averea  propria  a  mu- 
Uerei  bariatulu  nu  poteăispotte;~toTi» 
defiii  in  legătura  cu  promimenile  possM- 
sive,  «danssa  de  necessitatea  ÎDtelleBSU- 
Ini :  giedu  in  proprfa  mea  casa ;  nu  a- 
bitati  in  propride  vostre  case ;  esp^gu 
d'in  pr&pri^a  sea  patria;  nu  prin  una 
famâtate  etmmntm,  ei  prin  unafixeuUate 
a  Bea  propria  e  CMtevs  ora^Triu,  poetu, 
pietoriu:  ean  fara  neceeaitate  aintelles- 
solni,  ca  ntmpIeoD&Bmn,  inse  earutii  â« 
eneiţi'a cpTentalui ;  om  vtdutu,  amve- 
ăutu  eu  proprii  mei  ocla;  propri'a  no- 
atra  vUti'a;  propriele  vostre  aufferen' 
tie;  —  2.  in  specie  si  metaforica,  a)  ce 
e  allu  cuiva  prindereptu  de  ptoprietate, 
ear«'e  avere  san  poasesaione  a  eaiTa  in 
part« :  lucntlu  propriu  nu  e  aUu  nemi- 
nui;  b)  in  graniiDatioa  Bi  limba  sau 
styln :  a)nome  propria,  opp.  la  iioimap- 
pritoiwf  Ban  ecmmune ;  p)  pnsucu  sensu, 
voce,  eoventu,  espressione,  etc.,  a')  pro- 
prHi=ţrimitirQ,  oiiginarin,  aatiirale, 
opp.  la  nutaforieu,  SropicM,  figuratu  : 
seMMirile  m^aforiee  aUe  covmteloru  potu 
fi  MttUe  «t  varie,  iro  aenmdu  proprm 
oKu  unui  cor»friH  enumoi  utHtfo;  p')  pro- 
priu^essactn,  accnratn,  aâeeak,  onien 
a  d&  MOBiilolacare  se  appiica  iaseea- 
prime  cu  oovente  proprie ;  a  noMf  Iw 
erurile  pre  nominelc  loru  proprie;  lim- 
ba propria,  atyUi  gropriu ;  si :  auetori 
proprii,  poetu  prt^riu,  etc.;  e)  propriu 
=CQ  totolu  alin  seu,  iotioiD,  intrinsicn : 
propria  e  Iwi  Domnedieu  miserieord^a, 
propria  omului  rationea;  insoătu  de 
f^opriulu  omu  mai  ausu  nomifu^; 
eUtimpropn'asea  persona;  aspunc re- 
produce propriele  iui  eovente ;  eu  pro* 
pri'a  mâna,  cu  propria  sea  gura,  pro- 
pria noatra  scriptura;  d)  propriu=co- 
renitu,  apta,  bonn  de,  jnstn :  totu  onudu 
e  propriu  la  ceva;  nu  e  proprvt  a  face 
ou  ce  Z«  msarânati;  nu  e  adsta  mar- 
more propria  la  statue,  de  faeu^  sta- 
tue;  instrumente  cu  totuîu  improprie 
sţopniui  sau  lucrului;  e)  propriu=dt- 
rabile,  constante,  stabile :  ncmioa  nu  « 
data  propriu  mori^ortidut;  celle  perito- 


PBO. 811 

fie  nu  pofu  fi  ihirttbiU  si  proprie;— 
3.  ca  sabat,  reale  mase.  propriu-Ju,  a)in 
(ţenere,  ce  e  propriu,  proprietate,  at- 
tributu  caracteristica  alin  cnira  :  pro- 
priulu  omului  coco  jRf(i>ieotKnf(i:  pro- 
priul» eaneiui  e  a  latră;  propriuZu  be- 
tranOiei,  juneOei,  barhatiei,  st^eMui 
generosu ;  h)  in  specie,  ce  se  possede, 
oe  are  cineva  en  dereptn  de  proprietate : 
perăe  si  propritău  eiite  ăoresce  dllu  td- 
iui-a;  4.  adv.,  propriu  san  proprie  in 
tote  însemnările  adiectimlni  :  ouele 
^inu  proprie  de  ăommUu,  6ronuâelO' 
cofonulu  loru ;  a  eor&f,  «me  proprie, 
ae«^  covmtu  nu  insemna  proprie  te 
dici  tu:  planta  proprie  dissa. 

VWPTmAA,  (pronnnliatn  si :  prop- 
tSa.  propMua),  s.  f.,  folenia,  adnlniei- 
Inm  }*praestdlaHf  flnbildlan  t  ce  serr» 
a  sQStinâ  sau  opprt  lemnn  sau  construo- 
tione  ce  serve  a  susţină  san  opprf  in 
loen  :  luerurUe  cari  ammeniOa  se  cada 
se  muneseu  ou  proptetle;  ea  seim  Itt- 
niee  samdu  la  vaUe,  puneţi  propti 
la  rolele  d'inainte ;— metaforice,  prop- 
fcBa  =  8nbsidiu,  adjutoriu,  favorito- 
rin,  etc. :  fora  bone  propteUe  nu  te  poH 
Uni  in  mattulu  postu  ce  m  eapetatu,— 
coventnla  propteRa  e  proprie  dsminoti* 
vn  d'in  propto,  care  se  dice,  si  d'in  care 
si  verbnla  prop*ire. 

PROPTmE,.es(îu,  v.,  ftHelre,  laitt- 
iier«,  opltnlari,  oyen  ferre;  a  pune 
proptella:a  propti  parietele,  murtUu; 
meteforice :  a  si  pr(^  petiorde  de  pa- 
mentu,  mâmde  de  mesa,  et^uht  de  po- 
riete ;  a  se  propti  de  ceva  sau  de  cineea 
sau  cu  cern,  in  dneva  :  betrantdu  se 
proptesee  de  umerU  jundui;  nu  me  potu 
propti  pre  aeestu  omu  usiorălu  si  fora 
bona  eredenHa. 

PEOPTKTJ,  prep.,  propter,  pentru, 
(transformaţii,  caprobabilltated'inprop- 
*ru). 

*PBOPT0MA,  p!.-ma(e,(5cp<i«oJtia, 
fr.  prvptone),  si 

*  PBOPTOSB,  8.  f.,  propt«Bli,  (wp«}- 
maatii,  fi.  proptose);  oadere  afora,  pto- 
longare  a  unei  parte  de  eorpu :  pn^- 
sea  ouufiorului. 

*  PKOPDDIOSU,-a,  adj.,  prepali«- 
■H  j  plma  de  proptMJiu. 


=y  Google 


«  FROPUDIU,  pl.-e,  prepidlnnt, 
lucru  sau  fapta  de  rosiae,  fapta  rosÎDOsa, 
misellfa,  flagitiu. 

*  PBOPOGNACLU,=proptimttarftt, 
pLf-e ,  propHgnaciilom ,  (it.  prcpngRâ- 
e«10f  &.propiiKQaele);  Dindiu  de  propa- 
gttare,  l.proprie,Teri-ce  lucrare  deappe- 
rsra,  fortificatione;  2.  in  specie  »  metaf. 
a)  cetate  fortificata,  eaetru;  h)  rama 
anteriDre  ei  inferiore  alia  cornului  cer- 
toru  mamaiifere. 

*  PR0PDGNA5TE,  adj.  part.,  pro- 
pajrnansf  care  ^opugna. 

"  PBOPDGNAJiE,=propiwinaf fl,  v., 
ptopDcnare,  (it.propnKnare);  l.a  luptă 
inaiDte,'in  frunte;  2.  metaf.,  a  luptă  pen- 
tru cevaeau  cineva,  a appBr& :  harhati^a 
a»ista  in  virtutea  ce  propugna  pentm 
d&-eptate. 

*  PR0PCGNATIONE,=i»-iJî)ttm»a- 
Uone,  s.  f-,  propBKnatlO)  (it.  propugnc- 
xlone);  actjone  iepropugnare.  maiver- 
toBU  in  Însemnarea  de  s>ib  2. :  propug- 
naiionea  pentru  adăeveru  si  ăereptate. 

*  PaOPUGNATORE,-(r«e.  si 

*  PKOPUGNATOKIC,=prop«mtw- 
toriu.-toria,  adj,  s.,  propu^uator;  care 

.propugna,  care  se  lupta,  care  appera; 
\,ţnţn^:propugnaiorii  căstellidui;  si 
pentru  lucruri  ;  opere  propugnatorie-; 
2.  metaforice :  propugnatori  ai  liAerta' 
t&oru. 

*  PROPULSARE,  V.,  propulsare,  (it. 
propaţsare);  ca  intensiva  d'in  propellere, 
a  propelle  cu  vîgore,  si  chiarn  cu  violen- 
tii  ia  propulsa  oşti,  aproptdaăperiMe, 
a  proptdsă  forti'a  cu  forii'a. 

*  PEOPULSATIONE,  s.  t,  ptopol- 
satio;  actione  ă^  propulsare :  propulaa- 
tionea  imputationiloru. 

*  PROPULSATOEIU,-io«a,  adj.  9,, 
propaUator;  care  propidsa  :  propulsa- 
torii  inimidîoru. 

*  PROPULSATU.-a,  adj.  part.,  pw- 
pnlsatDH. 

*  PROPDLSIONE,  3.  f-,  (proPHUU  , 
,it.  propolsUne,  fr.  propnlslfto);  actione 

de  propellere  :  machina  de  propulsione 
a  naviloru;  proptdsionea  ânimei,  cotra 
ceUe  dorite. 

*  PBOPULSORlU,-«om,  adj.  3., 
pr0pvU«r»  (fr.  propalienr);  oare  pro- 


mo. 

pfiUe  sau  eerre  a  propeUere :  propulsorH 
pericMoru ;  eyUndri  propulaorii. 

*  PROPULSU,-ti,  adj.  part.,  propil< 
sat»  impinsu,  reepinsu,  1.  ca  adj.:  im- 
mâi  propulsi,  periele  proptdae  de  pre 
captUu  nostrv:  2.  ca  subst.  m.  reale,  in 
sensu  apropi&tu  de  allu  formei  propid- 
sione  :  propulmlu  ventulm  favorc^îe. 

«PROFUMNACLU,  propmmarv,  ete., 
vedi :  propugnadu.  propugnore. 

«  PROPUNERE,  propmitm».  etc., 
vedi :  propofwre,  proponjtmu,    . 

•FROFYLEir,  pL-e.  prtpjUeta, 
(npoitâXauov,  fir.  prvpyMe,  it.  preptle*» 
d'in  xp^^pro,  ioaint»,  Bi^i&Xi]=porta); 
porta,  intrare,  1.  in  speuie,  [»rta  ma- 
gniSca  la  acropolea  de  la  Atliette;  2.  prin 
eetensiona,  intrare,  vestibulu  allu  nani 
templu  sau  altu  edificiu  mi^fiea  t  pe- 
riatylu  de  columne  superbe. 

*PRORA,  8.  f.,  prora,  (npi^pat,  it.  pr*- 
ra»  fr.  prone),  partea  anterioro,  piaculu 
d'inaiate  alia  unei  nave  sau  altui  vasa 
de  plutire,  in  oppositlone  cu  pup^eo;  me- 
taf. prora=nave. 

*  FRORATA,  s.  f.,  (it.  prarata,  fr. 
pr«r«ta);  proprie,  doue  cov«te  :  pro- 
ra^, (pro-rata*  subinttMirte),  part»  pro- 
porţionale ce  are  nnulu  la  una  aunuBa 
de  epese,  de  damoe,  de  castign,  etc.  : 
prorateU  arrendei  pre  trimestre. 

1  FROREPERE,  prorepsi  si  prorep- 
sei,  proreptu,  V-,  prorepere,  (d'in  pr«- 
repere),  a  repe  înainte;  metaf.  a  se  stra- 
curfL,  a  veni  sau  a  se  duce  pre  nesenti- 
te  :  prorepe  helrafidn^a  jpenfru  cdH  ea 
cogita  co  au  se  renana  totu  terteri. 

2  PBOE£PERE=proreptre,  T.,  pro- 
rlpere,  (d'in  pro-rapere),  1.  a  rapf  În- 
ainte, a  ecâte  afora;  2.  refl.  a  essi  rapide, 
a  se  presentă  pre  neasceptate;  a  se  pre- 
cipită. 

«  PBORETU,  3.  m.,  prerota,  (npo>- 
p&ny:);  cella  CBrenugalaiM-ani;-'Cua- 
cellu-asi  intellessu  si  proreH;=proreuB> 
(icpw(ie6c).      , 

«  PROREU,  3.  m.,  vedi  proretu. 

*  PROROGABILB,  ai^j.,  (it  ppor«- 
Kablle),  care  se  pote  prorogare. 

•PROROGANTE,  adj.  part.  pren^ 
pr«rogaiiit,  care  proroga. 

*  PROROGARE,  v.,  prarasnre,  (it 


=y  Google- 


prar<»ţKre,fr.  proroger),  a  proIOBgâtem- 
pnlu  data  pentru  unu  ce,  a  prolODg&  in 
genere,  a  aniinan&  :  a  proroga  common- 
dulv,  pretur'a;  a  prorogă  vteti'a,  etatea 
omuiwi;  a  prorogă  diu'a  de  judecata;  in 
■pecie,  a  suspende  si  amman&  seden- 
tiele  corpolai  legislativii:  a  prorogă  âe- 
naMm,  camer^a  ăeputaiiloru. 

*  PBOKOGATIONE,  s.  f-,  prarag»- 
tl*,  (fr.  pr*r«Kttt*B,  it.  prcr^grulone); 
actione  de  prorogare  :  prorogaUone  de 
trei  dtSe  pentru  eomparitionea  lajnd»- 
eata;  prorogatione  pre  tata  Uma  a  a- 
menăouoru  eorptiriloru  Ugislaiive. 

*  PBOEOGATIVD,-a,  adj.,prowgi- 
ttTii}  relatiTn  la  prorogata,  Îs-  prwo- 
gstione :  adeleprorogative,  meaurapro- 
rogativa. 

»  PBOROGATORB,-<r»(!«.  si 
•PfiOBOGATOBIU,-/oHa,  adj.  s., 

prerftfator,  care  proroga :  debUorii  pro- 

rogatori  ai  dd»tdoru. 

*  PBOROGATU,-o,  adj.  part.,  pr»- 
MgatBtj  prolongatn,  aminanato  :  am- 
gresau  prorogalu,  sestkne  prorogata. 

*  PBOBSC,  vedi  prosa. 

*  PBOEDMPENTE,  adj.  part.  pres-, 
prtnapeiiB»  (it.pror«Bpeiite);IamiKe 
prorwi^enii  (ftn  oeUi  Icin. 

PROBUMPEBE,  si  prorupere,  (se 
coDJQga  ca  rwnp«rs=ruperv),  t.,  pr*- 
niMper*.  (it.  prorvmpere,  fr.  prvrooi- 
pre)ţ  1.  ca  trans.,  a  face  se  ^Bsa  rum* 
pendD,  a  scote,  rersA  cu  mare  impetn 
sau  furia;  2.  d4ro  luai  vertosu  ca  intr., 
a  «ssl  rnmpendQ,  s  esal  ca  impetn,  a  se 
Tersâ  CQ  furia  aau  in  mare  cantitate  : 
ostii  prorumpu  m  terra,  mpre8Sur<U\i 
prontmpu  n6ptea  ^m  cetc^  ostţpr'a  ea- 
■  8trdoruno$tre;lacrimeleindeltmgueon' 
tituite  pron^aera  d'in  ocUi  loru;  pestea 
prorupse  cu  noua  furia;  va  prorumpe 
hâlu  ei  mm  cruntu;  /tirioâtt  prorupee- 
ra  in  ammenitiari. 

PBOBUPTIONE,  s.  f.,  pronipUo,  ac- 
tione da  prorumpere  :  proruptiimea 
laerimeloru,  beUuUti,  undeloru  fiuvitdui 
ii^latu;  proruptionea  passionUoru  ed- 
iom  mat  wAmte. 

PROBUPTOElU,-i»n"o,  adj.  s.,  ppo- 
npter,  oare  prorumpe :  proruptorn  pre- 
dau ten'a. 


PRO. 818 

PRORUPTU,-a,  adj.  part.  pr«rB|itM: 
bellu  proruptu  intre  poporele  EiA-opei. 

*  PBOSA,  s.  f.,  proHftf  prosa  «ntlo, 
solnte  noaerla  «ratto,  (it.  pr«u,  fr. 
proBft);  1.  modu  de  a  seespreme,  avotv 
M  Bsn  scrie  fora  mesur'a  rigorosa  ce  ce* 
re  poesi'a,  vorbire  aau  scriere  desfacnta, 
libera  de  regulele  versiâcatioBet :  prosa 
ItUina,  greea,  franeesa;  prosa  elegante, 
prosa  armoniosa  ea  si  canOeidtt  sau 
poeai'a;—ţnn  metafora  si  estensioDe , 
in  opp.  cu  poesta;  coTCntnlu  proâa  =s 
basau,  volgare;  triviale  :  lassa  poesi'a 
imaginationei,  si  intra  in  pro^a  rvali- 
ttUei;—  2.  presa  si  prorsa  =  die^asa  a 
straboniloru  Bomani,  care  face  se  6ssa 
pnincnin  ou  capula  inainte,  in  oppoSk  ca 
postveraa  sau  postverta=f otUtri^,  ca< 
re  face  se  âssa  pruncolu  cu  capulu  in  de- 
retmţ— proM,  scurtatu  d'in  prorsa,  nu 
este  de  cfttu  femin.  adiectivnlui  proau 
«wpror9«,-a,contra88Tid'inpn>rer«,-o, 
(v«di  provertere),  inveratt  sau  intorsu, 
inainte,  dereptu,  in  oj^oa.  cu  vetM,-a, 
=iniorau,  de  unde  apoi  si  aribat.versu- 
im  poetieu. 

*  FBOSAICU.-d,  adj.,  tiamIoib.  (it. 
prosale»,  fr.  progalqne),  de|)rMa,  rels- 
tivn  la  prosa,  in  insunnare  a  coveatn- 
lui  de  sub  1. :  scripte  prosaice,  esprer 
sione  prosaiea,  styluprosaicu;  si  despre 
persone,  sau  aactori;  seriptori  prosaiei; 
metaforice :  eogetari  prosaice,  vistia  pro- 
saiea, portare  prosaiea;  —  si  ca-  sub- 
stantiva :  proaaieii  nu  pofu  intită  siy- 
luin  poetiloru. 

"  PBOSAISABE,  v-,  (fr.  ppMalsei); 
vedi  prosdf-e. 

•  PBOSAISMU,  8.  m.,  (fr.  pror 
Mlsne,  it.  prualsno);  calitate  deprâ- 
aaim,  modu  de  a  ee  eapreme  ca  in  prosa, 
ai  in  specie,  defeetn  d9  poesia  in  varauri; 
prin  estensione,  progauimt^valgmtat» 
trivialitate  :  fH-osoMntMJu  viefiei. 

•  PB08ANTE,  adj.  pari;,  prea.,  (it.. 
prosante);  vedi  si  pro&âorxu. 

*.PBOSAPU,B.  f.,  pr«HapiA  si  pttM- 
pl»B,  (it.  prsMpti^;  stirpe,  familia,  genu : 
deaeedenti  d'in  vechia  si  Uiustra  proaa-* 
pia. 

«  PBOSAB£,  v.,(it.  pToi«r«.&.  pr*- 
ser);  a  scrie,  a  ae  espreme  in  proaa. 


=y  Google 


PW>SXBSSS,pro8ariu,  y.,prss1Ure} 
yrodli«,  a  aarl  înainte,  a  proemine :  cu- 
cuHide  prosaru  in  frontea  hă. 

PBOSABITUBA,  s.  f.,  pr««niIiieKtU, 
pistili,  aotîone  si  resultstn  de  prosa- 
rire;  iuflatnra,  umote,  buba,  etc. 

*  FBOSABIU.-o,  adj.,  pr»»rlus,  de 
pro9a,pro$*ieu,  in  specie:  cni  place  proii 
care  io  vorba,  ca  si  in  cogitare,  snntire 
si  hicrare  e  prosaieu. 

*  PKOSATICITATB,  8.f.,  (it»r««a^ 
tlflttft),-calitate  de  proaoHett,  defecta  alia 
reraoiilorn  prosaiee. 

•PBOSATIC[T,-a,  adj.,  (it.proMtI«i>) 
forte  prosouw,  ce  tende  spie  pnsaicu. 

*  PaOSATORnJ,-<orw,  adj.  s.,  (it. 
praaator»,  fr.  pr«Bftte<r);  care  scrie,  vor- 
besc* in  profo,  mai  vertosa  care  scrie 
bene  in  prosa. 

*FB08CBNtU,  pl.-«,  preisanlnn , 
(cpoox']jvtov,  d'in  xpdr=pro,  înainta,  si 
(T)ii]vi):=sceaa);  parte  anteriore  a  scenei 
theatrsle,  unde  stau  actorii,  scena  saa 
anteacena  :  imu  nou  aetoriu  apparu  in 
ţrotcmm. 

«  PROSCINDERE,  proscinn  si  pro- 
adnm,  protciiuusi  t)ro5cwsw,(vedi-Bi 
simpluln  scm^e),  t.,  prosclndtre,  a 
soinAe  saa  despici  înainte ;  in  genere : 
a  despici,  spantici,  sfascii,  mpe,  etc. 

*PBOSCISSIONB,s.  f.,  proMlaile, 
BCtione  de  progâindere, 

•PBOSCISSn,-a,  adj.paTt.,pr«ifllB- 
ni,  taliatuin  &onte. 

PROSCRIERE  saa  ^scrivere,  (se 
conjngacaT,«criei'e=tcnuere),  T.,pr»> 
'■()rlb«re,(it.proaeriTflre,fr.  proBcrlre); 
1.  proprie,  s  scrie  înainta,  in  faoia,  in 
pnblicu;  2.  ca  mai  desa,  metaforice;  a)  a 
pro8cne=a  face,  prin  sorissa  ceva  con- 
uoscutu  in  publica:  a  proscrie tmakge; 
b)  a  pro<cr»e  =  a  af^ssii,  a  anDuntîÂ 
prin  scrisBU  una  licitaticne,  loc&tione 
sau  vendiare,  arrendare,  atc. :  a  pros~ 
erie  vendiare  de  merei  cu  redicai'a  si  eu 
pretiu  scadutu;  a  si  proscrie  toie  m- 
mwbUHe  ea  de  vendieire;  e)  a  proseriezz 
a  afTissii,  a  publică  prin  scrissn,  co  bo- 
nurile coira  sunt  confiscate,  a  confiscă  : 
a  proscrie  availe  rebelliloru;  ă)  a  pro- 
scrie=A  pane  pre  ciâeva  afora  d'in  lege, 
ţ>  I^  de  Wte  dreptarile  de  cetatiauu , 


rao 

a  Id  derotâ  mortei ;  de  acE  ca  sensu  fi- 
garată  mai  estensu,  apro9or«e=:espul3&, 
esailii,  lapidi,  devota  miseriei :  a  ckiamd 
la  arme  toţi  proscriasii  si  deseredatU 
aoeietcdei. 

FROSCRIPTIONE,  s.f.,  prescriptiv, 
(it.  prosoriiioBo,  fr.  proavrlptlon);  ac- 
tione  de  proscrwr« ;  proscri^ioneain' 
vinsUoru  de  co^a  invingutoriu;proserip- 
tionile  capitdoru^edioru  ntai  însemnate; 
proseriptionea  mereifem,  mosidoru  de 
arrendatu;  liste  de proscriptione  aceia- 
tiaiuloru  cdîoru  mai  boni;  proser^io- 
nile  hfi  SuUa  si  Mariu. 

PROSCRIPTOBE,-(r»«!,  si 

PSOSCHIPTOBIU,-fona,adj.a.,  pr«- 
Bflrlptor ,  care  proscrie  :  proseri^orii 
aâversariloruinvinsi;  unu  crudu  inmt- 
gutoriu  si  proseriptcviu. 

PBOSCBIPTU,-a,  adj.  part.,  pre- 
Boriptas,  leimtu  de  regula  ca  adj.  si  sab^ 
stantivTi :  pueini  proseripti  scapără  eu 
vikia;  omeni  proseripti  si  blastemati 
de  toţi  semenii  loru;  neei  unu  proseriptu 
nu  afiă  gratia  in  clanentfa  invinffuh- 
ritdui. 

PBOSCRIPTUBA,  s.  f.,  presertptira, 
actione,  dâro  mai  vertosuactn,  moda  dţ 
proscriere,  vădi  si  proscriptione. 

PBOSCBIPTUBIBE,  v.,  praBorIptB> 
rire,  a  arde  de  setea  de  a  proscrie  pre 
adversarii  seu 

PBOSCRISSU,-a,  adj.  part.,  pro»* 
flriptns,  vedi  proscriptu. 

FBOSECABE,  v.,  proieoare,  a  seci 
sau  talU  înainte,  si  in  genere,  a  talia , 
despioă,  disseci,  sacriâci. 

•  PROSKCGBE,  prosecui,  proseeutu, 
V.,  prvieqnli  (it.  prosegvtrei  fr.  p«ar- 
BulTre);  a  urmă  înainte,  mai  departe,  n 
in  specie,  a  urma,  insoci  ca  amica,  saa  si 
ca  inimicu. 

«PBOSECTIONE,  8.f.,  prMeeUatai» 
tione  de  proseeare  :  poseetione  anato-. 
mica  a  cadaverului;  prosectionea  unui 
membru  eancrenatu. 

•  PR0SECTORE,-irtcc,  si 

•  PROSECTOBIU.-iorw,  adj.8.,pr*- 
B«otor,  (comp.  si  fr.  pnieeteir);  care 
proseea;  in  specie,  cellu  ce  disseoa  ca- 
davere  si  le  prepara  pentra  usoln  pto- 
feasoriulai  de  anatomia. 


,y  Google 


PRO. 

*  PBOSECTU,-a,  adj.  part.,  pr9SM- 
tns  :  cadaverele  prosede;  subst.  prosee- 
ttdu  unui  cadavru. 

*  PROSECDTAEE,  v-,  praaequl , 
(comp.  si  it.  proaequltare),  fonaa  ioteo- 
Biva  a  verbolui  prosecere,  a  proaece  ca 
pereisteutia,  a  armări,  insocf  continuu 
Bl  cn  attentione,  diversa  de  persecutare, 
care  se  iea  mai  multa  in  reu. 

*  PROSECUTIONB,  8.  f.,  prMeentlo, 
(it.  praseoiuloiie),  actione  de  prosecere  : 
prosecutionea  amic^oru  eu  onori  si  ama- 
bilitate; prin  prosecutionile  selle  caută 
a  ti  se  recottmendâ. 

•PRO8EC0TOBItI,-fma,  adj.  s. , 
proiecntor;  ears  prosece  :  prosecuiorii 
bărbatului  Ulustru;  prosecuiorii  mirelui, 
prosecutâriele  miressei. 

*  PEOSECUTU,-!»,  adj.  part.  prose- 
eutni  (cu  sensu  p^si?a). 

*  PBOSEDA,  B.  f.,  proeeda,  (â'io  pr*< 
şedere);  proprie,  muliere  ce  siede  inain* 
tea  casei,  tine  callea  trecutoriloru :  cur- 
tiaana  vile,  ynlgare. 

*  PBOSELTTICU,-a,  adj.,(fr.  pr»8«- 
Ijtlqoe);  relativu  ]&pro$dytu  si  hf>ro- 
seîytisnm. 

*  PEOSELTTISMU,  fl.  m.,  (it.  pro- 
iellti8m«,  t.  prosdlf  tbne);  zeln  de  a 
face  proselyti :  proselytismu  rdigiosu; 
proaelytismu  politieu;  proselytismulu  e 
permiSBU  pentru  iote  creăentiele. 

*  PROSELTTa,-a,  8.  pers.,  progelj- 
tM,  (xp&T^Xtycoi;,  it.  prosellto,  £r.  prft- 
B^ljrte),  convertita  la  una  credentia,  si 
a  nome :  l.  in  sensu  mai  strinau,  a)  cella 
GODvertitude  la  paganismula  jiidaiemu; 
b)  cella  convertita  de  la  alta  religione 
Ia  cea  creştina;  2.  in  sensu  largu,  cellu 
convertita  la  una  noua  credentia,  etc  : 
vrei  se  ti  faci  pre  toţi  prosdyti  ai  idee- 
loru  si  credentieloru  teUe;  puâni  pro- 
selffti  attrage  propagatioma  vostra. 

PBOS£MINA£fi,  v.,  presemliure; 
a  semină  inaiute,  a  rmai  a  semină  a> 
cella-asi  sementia ;  si  de  aci,  a  propaga 
immultf;  a  produce  prin  seminare,  âc. 

*  PROSEBPEBB ,  ai  proserpire.  v., 
proierpere  ţ  a  serpe  sau  şerpi  inainte, 
a  inaintă  ca  serpele,  rependu;  metafo- 
rice :  plante  proserpenti. 

*PROSEBFINA,  s.f.,  proaerplia. 


(it.  proBerptia,  te.  preserpUe) ;  1.  no- 
mele propriu  allu  reginei  infernulai,  so- 
ciei  lui  PIi>tone,  filiei  Cererei;  2.  nome 
eommune  allu  unei  sare  chjrmicazjolH- 
tionea  de  nitratulu  de  argentu  se  dice  st 
ap'a  Proserpinâ. 

*  PEOSEBPINACA,  s.  f.,  proserpl- 
iiae%  (fr.  proBerpIuqoe);  genude  plan- 
te nominatn  si  poh/gonu. 

*  PBOSEKPINALE,  adj.,  preierpl- 
iiaUbi  relativa  la  proserpina:  vedi  si 
proaerpina,  mai  vertosu  sub  2. 

*  PBOSOCBU,-a,  s.pers.,  proBocer, 
f.  pr«8oeriiB}  bonnlu  sau  strabonnlu 
miUierei  cuiva,  socrulu  mare. 

*  PBOSODIA,  s.  f.,  proBOdIt,  {icpwuf- 
SEo,  it.  proBedU,  fir.  proBodle),  pronun- 
tiare  mesurata  a  syllabelom  coventeloni 
dupo  accontu  si  cantitate :  prosodi'a  im~ 
braâa  logile  cantitatei  si  aceenttdui  u- 
nei  limbe;  prosodi'a  e  parte  integrante 
a  artei  grammatictde;  a  obs^vâ  prosodi'a; 
a  calcă  preceptele  prosodiei. 

*PBOSODIACU,8iprosodwH,-o,adi., 
prosodlacDSt  (it  prosedUa9,-dlett  i  fir. 
prosediaţ|ne,-diqDe);  relativu  la  proso- 
dia :  differentie  prosodice  intre  cavente 
omonyme;  metru  prosodiacu,  ce  incepe 
eu  doue  monosyllabe  longe. 

*  PEOSODIABE,  V.,  (fr.  preaedier); 
a  observi  posodi'a. 

*  PROSOP-,  si  prosopo-,  (d'in  np&î- 
(uxov^facia),  in  derivate  st  composite 
scientifice,  ei;pro3opalgia,B.Î.,  (fr.pr«- 
sopalgle,  d'in  $>.-);a;=:dorere),  nevralgia 
de  ÎAC}&\prosopide,  a.  f.,  proBvpls,  (icpoo- 
uixii;,  fr.  pragopli),  a)  genu  de  plante 
d'in  famili'a  leguminoseloni ,  b)  genu 
de  insecte  d'in  famili'a  bjmenoptereloru; 
prosopographia ,  a.  f.,  (&.  prvsopogn- 
phie,  d'in  ip(i!p6tv=de8Crierţ),  figura  re- 
torica, prin  care  se  descrie  faci'a  sau 
celle  d'in  afora  alle  unui  omu  sau  alta 
animale,  de  acî  si :  prosopographicu,-a, 
ad].,  relativu  la  prosopographia  sau  la 
prosopographu;  posopographu  =  aucto- 
riu  de  prosopographie;~pro8opopda,  a. 
f.,  proiopopoflls,  (spoouzonotla,  it.  pr«- 
saP6jaBiproB«pope«,fr.  pros«p«p4e,d'in 
]co[Eîv=facere),  p&^soni^aiiane,  figura 
de  retorica,  prin  care  se  £aca  persone 
lucrurile,  se  da  vl^tia  mortiloru,  se  făcu 


=y  Google 


se  TOibesca  celli  absenţi  ca  presen- 
ti,  etc. ;  de  aef  ei  prosop<^eieu,-a.  adj., 
relativa  la  prosopopeia;  —  frosopu  = 
stergarin  de  facia,  manestergara. 

•  PBOSPECERE,  prospessi  si  pro- 
8peS8ei,prospectu,Y.,TfToa9leBre;A8ţecii 
inainte,  in  depărtare ;  in  genere,  a  se 
nit&  ori-incotran,  a  se  uită,  a  caută,  spe- 
culă, obsenă;  in  specie,  a  vedâ  de,  a 
av4  cura  de;  ca  trans.,  a  ved^  de  de- 
parte,, a  imbraciă  cu  oclulu  d'in  depăr- 
tare; a  consideri;  a  prevadă;  a  procură. 

*  PBOSPECTAEE,  v.,  proapeoUre, 
ţit.proBpettBre);  ca  intensivu  alia  formei 
prospeeere;  a  prospece  cu  mare  atten- 
tiono.  

•  PROSPECTIVUra,  adj.,  prospec- 
tirng,  (it.  prospettiTo);  relatiru  la  pro- 
speetu.  aptu  a  face  prospedu  :  ferestre 
prospeciive;abaol.  s.  f-,  prospectiva,  arte 
de  a  face  prospedu,  de  a  represeută 
obiectele  dupo  distantie,  positione,  fi- 
gura, colore,  etc.,  de  acf :  prospectiva, 
desemnnluensnsi.pictur'aensasijtabellu 
făcuta  dHn  unu  prospedu  i5re-care;pro- 
5pecfiv(i=sceua  detheatru;  prospectiva 
rrvodere,  apparentia :  a  pune  in  prospee- 
tiva^A  pune  in  prospeetu. 

*  PROSPECTARE,-/nce,  si 
•PBOSPECTOBlD,-(oria,adj.s.,pro- 

8pect«r  (d'in  prospeetu),  care  prospece : 
prospcetoriuluportarei  copUliloru;  Dom- 
nediett  e  prospeetoriulu  totoru  îipsiloru. 
noslre. 

♦  PROSPECTD,-o,  adj.part.8.,pro- 
speetos,  (it.proBpett«»ft.  pro8pect);l.ca 
part.  si  adj.  cumu :  monţi  prospecti  d'in 
depărtare;  celle  necessarte  prospecte  ie 
pareniii  noştri;  2.  ca  subst.,  reale  mase, 
a)  prospectu-lu,  vedere  in  depărtare  a 
anni  ce,  mai  vertosu  obiectiva,  lucru  ce 
se  presenta  ocliloru  in  mare  intendere  : 
prospectulu  unui  vastusessu,  allumon- 
Hlorv  depărtaţi;  h)prospedu-lu,  aspec- 
tulu,  vederea,  mai  vertosu  subiectiva  a 
nnui  ca :  pros^dulM  lugtAr^t  tdlu  catn- 
purUora  devastate ;  a  ave  in  prospeetu 
eeva  Siu  pre  cineva ;  e)  prospedtt-la,  si 
ca  aspectn  allu  lucrului,  si  ca  vedere  a 
subiectului :  a  avi  marea  in  prospedu, 
prospedulumareirapesce'ochii  nostri;a 
pwncfnproApecftt.  apune  in  vedereouiva: 


pşa 

prospeettdu  templului  d'in  fada;  prospec' 
lulu  palatiuUâ  de  a  laturi;  ăjpro^e^u, 
desemna,  pîctiira,  ce  face  se  vedemu  cu 
una  arruncatnra  de  oclu  unulu  sau  mai. 
multe  obiecte  in  proporttonile  si  părţile 
lom  :  prospectulu  templului  de  edificatu; 
prospedde  cdătUoru  capitali;  e)  pros- 
pectu-lu,  tabla,  scriptu,  ce  in  nnapagina 
representa  una  seria  deuumeri,de  fapta 
sau  materie  varie  ;  prospeduîu  venitu- 
riloru,  allu  speseloru ;  prospedu  econo- 
mica; f)  prospedu,  programma,  mani- 
festu,  etc.  :  prospedidu  lucrâriloru  de 
faadu  in  sessionea  veniioria  a  aduna- 
ret,  prospedulu  unei  ceremonie,  unei  ser- 
bări.   

*  PBOSPECTENTE  si  prospiciente, 
adj.  part.  preş.,  prosploieni,  (it.  prvBpl- 
olente);  care  prospece  :  eu  fad'a  pros- 
peăen^  la  mare. 

*  PBOSPECIENTIA  si  prospiâenHa, 
8.  f.,  pr«spioi6iitiaj  stătu  sau  calitate 
de  prospeţime  :  prospecientia  si  vegi- 
lantia  de  inta-essi  publice;  si  concreta ; 
aspectu,  forma  prospedu  allu  unui  ob- 
iectu ,  apparentia  :  prospecientfa  aces- 
toru  std^antie. 

*  PROSPERASE,  v.,prfl8perâre,(it. 
prosperare,  fr.  prospârer);  1.  trans.,  a 
face  se  fia  prosperu,  se  merga  de  la  be- 
ne la  mai  bene;  2.intraD3.,  a  fi  prosperu 
a  merge  de  la  bene  la  mai  bene  :  bueca- 
tele,  vitele,  tote  alle  nostre  prospera; 
eommereiulu  vostru  nu  prospera;  plan- 
tele aceste-a  nu  au  prosperatu  si  nu  voru 
prosperă  in  assemine  terrenu. 

*  PEOSBEBATIONE,  s.  f.,  (it.pr«8- 
perazEone),  actione  de  prosperarc. 

*  PROSPERITATE,  8.  f.,  pr«peri- 
tM,  (it.  pro8perlt&,  fr.  pro8p6rltâ);  ca- 
litate, sUtu,  conditione  de  prosperu  ; 
prosperit(Ue  publica  si  privata;  prospc' 
ritate  materitde;' prosperitatea  statului, 
nationei,  commerciului,  agriet^urei,  in- 
dustriei; nu  invidicUi  prosperitatea  ma- 
teriale a  peceatosiloru. 

*  PfiOSPERU,-a,  adj.,  ero8per  si 
prBsperuB,  (it.  prospero,  fr.  prospere); 
oorresponditorin  sperantiei,  dorentiei, 
asteptarei,  dupo  dorentia,  ferice,  favo- 
rabila :  smnne,  presagie  prospere;  con- 
diOtone  prospera,  stătu  prosperu,  terre 


=y  Google 


PRO 

pros^e,  essttu  prosperu;  septe  annifi' 
eunâi  $i  prosperi;  industria  prospera, 
commerdu  prospent,  eetati  prospere  prin 
mdmtria  si  eorrmtereiu;  cuprcspere  suc- 
ce$se. 

PBOSPETAEE,  ¥.,  J.  a  oapetâ,  ac- 
ceptă si  tracta  ca  ospe  sa^ospete,  a  ac- 
ceptă bene,  cu  favore  si  onore,  si  io  ge- 
nera, a  tracta  veri-cumu=coiiTlTt«  ac- 
elfcre,  beie  hâlMre,  mal*  haberţ;  2.  a 
face  prâspetu,  in  acetla-asi  aensu  cu 
compos.  im-prospetare,  id  genere,  a  re- 
DOtiî,  reface,  reereti,  etc^reeena  red- 
itt9f  ren^Tare,  recreare,  redlKtr«;«re, 
refrigerare,  etc.;  metaf.  a  prospetâ  me- 
mori'a ;  se  prâspeta  lupl'a,  belidlu;  se 
priapeta  popidationea  unui  hcu;  (vedi 
ei  adj.  proapeiu). 

*  PBOSPGTU,-a,  adj.,  reeens;  nau, 
de  omrendu,  neattinsu  si  nestricatii  ioco 
prin  dentele  tempului ,  integru,  in  tota 
poterea,  in  flore  ;  pane  prâspeta,  bucca- 
te  prospeU,  untu  prospetu,  apa  prâspeta; 
metnoria  prâspeta;  noufo/t,  sciri  prospe- 
te;  ee  spuni  tu,nue  prospetu,  ci  de  de 
nmltu  connoseu^  si  rancidu.  —  S'a  re- 
ferita earentola  la  grec.  npâcoatoc^in 
intellessu  cn  alle  nostre  :  pro^etu,  re- 
tente;  se  pote  inse  se  fia  esaitu  d'in  os- 
pe,  ospite,  cumu  pare  a  arretă  verbaln 
protpOctre,  in  însemnarea  de  snbl.,  tre- 
cnnda  prin  însemnarea  intermediaria  de 
turn  venitu,  ce  pote  leuă  ospeţe. 

*  PR03PHTSE,  8.  f.,  (fr.  pre>physe, 
d'in  npMtp&c]c3&a[=aderere);  morbu  de 
palpebre,  cari  ee  lipescn  intre  sene  sau 
ca  globolu  ocliilui. 

*  PROSPICIENTE,  prospieimtia,  etc. 
yedi  :  prospeciente,  prospecientia. 

*  PBOSPICUU.-fl,  adj.,  i.roipleaDi, 
(d'in  prospecere);  cate  se  vede  de  depar- 
te, si  de  aC),  insemnatu,  distinsn. 

*  PSOSSENETICUsi  proxeneticu,-a, 
adj.,  praxeaetlcas,  (it.  prosienetleo),  re  - 
taUrn  lAprossenetu  :  mercede  prossene- 
tica,  si  absol.  pressenetica,  sau  si  mase. 
prosseruticu,  ce  se  solve  unui  prosse- 
nOu. 

*  PROSSENETU,  si  proxenetu^-a,  s. 
pers.,  pr»x«H«ta,  (npoEeyTjnj;,  it.  proBser 
■•ta,  fr.'  proxinite);  iotermediariu,  a- 
gente  in  negotie  :  setuariu  sau  samsa- 

Toa.IL 


PRO 81T 

riu;  in  spevie,  intermediariu  ia  negoti^ 
rosinoae,  mltocitoriu. 

*  PK0S8ENU  si  proxenu,  a.  m.,  (fr. 
proxine  ^  jEpd^GVo;,  d'înicpd  ^  pro,  ai 
^oc^oapete),  magistratu  la  Atbene  si 
Ia  Sparta,  inaarcinatu  a  acceptă  si  oape- 
tă  ospetii  publici. 

*  PBOSSIMARE,  prossimatiotte,  etc., 
vedi  :  approssimare,  approssimatione. 

*  PROSSIMITATE  si  proximitate, 
S.  f.,  proxlmlUi,  (it.  proatlmlU,  fr. 
pr«zltBlt6);  stătu  de  prossimu  :  prossi- 
mitatea  unui  locu  de  cellu  altu;  pro3si~ 
mitatea  intre  eonsangini,  comnati. 

•PROSSIMU,  si  proximu,-a,  adj., 
proxiniit,  (it.  prosslma);  auperlatÎTU 
d'in  prope,  forte  aprope,  cellu  mai  de  a* 
prope,  forte  vecinu  :  prossimi'a  cetate, 
prossim'a  domintea ,  prossimii  nosh^ 
sunt  consângenii  noştri  de  aprope. 

*PBOSTADE,  a.  f.,  prostas,  («po- 
mdţ);  vestibulu,  intrare  a  casei. 

«  PBOSTABE,  V.,  proBtarej  1.  a  stă 
inaintn,  a  essl  inainte,  afora;  a  prosari, 
proeminâ ;  2.  a  stă  la  vedere,  si  in  spe- 
cie, a  stă  la  vedere  in  ocUi  publicului 
ca  de  vendiare,  ca  merce;  de  aci ;  3.  for- 
te desn,  cu  sensuin  forte  rea  de  .-  a)  a 
se  desonoră,  a  se  rende,  a  face  oeţotiu 
cu  onorea  si  padorea  sea;  b)  a  se  arîU, 
a  si  perde  demnitatea  de  omn. 

*  PEOSTATA,  8.  f.,  (fr.  proitate,— 
fem.  d'in  prostatu  de  la  prestare),  corpu 
cordiforme  ce  sta  inainlea  coUului  besi- 
cei  udului,  dupo  symphysca  pubiana. 

*  PBOSTATALQIA,  s.  f.,  (fr.  progU- 
tklgle);  dorere  de  prostata,  la  t)rostata. 

*  PBOSTATICD,-a,  adj.,(fr.proit«- 
tlqne),  relatÎTU  la  prostata. 

*  PROSTEENERE,  (ae  conjuga  cav. 
stemere),  v.,  prosternere,  a  steme  aau 
culcă  inainte,  a  dă  diosu  cu  faci'a  in- 
ainte,  pre  facia  sau  in  brftnci;  de  acf  in 
genere,  a  culcă  la  pamentu,  a  devioge, 
a  ingenncbîă;  s  intende,  longf  la  pa* 
mentu,  a  reatornă,  ruină,  perde;  a  avilit 
nemicf  poterile  corpului  san  sufSetulaij 
pentru  sufBetu,  a  ebeti,  turbă,  3c6td  d'in 
menti;— in  acestu  sensu  mai  vertosu  si 
form'a  de  conjug.  I.  prosternare,  de  aci 
si  8.  f.,  prosternatione,  (fr.  prosterna- 
tloi),  ingenuchiare,  umilire,  etc. 


H 


.yGooglc 


81$ 


PRO, 


*  PRuSTIBim,  adj.  s.,  itrostlbllic; 
care  se  prostitue. 

'PROSTIBTJLU,  adj.  s.,|»roatlbiilnm; 
prostitutioDe,  locu  de  prostitutione;  si 
persona  care  ae  prostitue. 

*  PEOSTITUERE  ai  prostituire,  v., 
pr«itltDer«,  (it.  proatituiie,  fr.  prosti- 
tuer);  1,  a  etatue  sau  assediă  inaiste, 
in  oclî,  in  publicu;  de  aci  :  2.  mai  ver- 
to8U,  a)  a.  dă  prada  desonorei  publice,  a 
si  vende  publice  onorea  si  pudorea,  a 
face  obiectu  de  commerciu  ouorea  si  pu- 
dorea; b)  in  genere,  a  avlli,  degrada, 
batujocorf,  iudiosi. 

*  PBOSTITUTIONE,  g.  f.,  proatita- 
tta,  (fr.  proBtltntlon,  it.  prvstltDzione); 
Bctione  de  prosUtucrc  :  prostiiutionea 
cetatiloru prea  poptdate;  in  genere  :  pro- 
stituiionea  nomelui,  reputationei  selle ; 
proatituHonea  legei. 

*  PROSTIT  DTORE,-Mrc,  ai 

*  PROSTITOTORID.-'o"»-  adj.  s., 
prostftntor;  care  prostitue  :  prosti(uio- 
ria  de  mulieri;prostittitoriulu  seprosti- 
tue  si  eUu  prin  rosinos'a  sea  măiestria. 

*  PROSTITtJTU,-a,  adj.,  prostltiitus, 
in.  s.  verbului :  mulieri  prostiiute;  ai  ab- 
sol.  una  j)rf)s6'/ti^a=r:muliere  publica. 

*  PROSTRARE,  V.,  (it.  prostrure), 
ca  inteusivu  d'in  prosternere,  a  culeâ  de- 
finitive la  pamentu;  metafor.  a  nemiei 
cu  totula  poterile  cuiva. 

*  PEOSTRATIONE,  8.f.,pr08tratlo, 
(it.  prostrulone,  fr.  prastratloB);  actio- 
ue  de  prosternere,  1.  în  genere :  prostra- 
tioni  pre  la  iote  iconele,  prostratiotie 
pre  la  toţi  celli  potenţi;  prostralionea 
armatei  intrega;  2.  in  specie  perirea  for- 
tieloru  corpului  sau  mentei :  prostratio- 
tie mentale,  cerebrale. 

*  PROSTBATORE,  prosiratrice,  si 

*  PROSTRATORIU.-fyna  ,  adj.  b., 
pr»str8t«r;  care  prosterne  :  prostrato- 
riulu  gigantelui;  futige  prostratorie  de 
poteri. 

.  •  PEOSTRATU,-H,  adj.  part.,  pro- 
«tratna,  asternntu  la  pameotu,  ingenu- 
cbiatn ;  debilitatu  :  stau  prostrati  tn- 
ainteaimaginilorusac>e;l'amaflatui}ro- 
stratu  pre  crba  verde;  mente  prcstrata 
de  nndtu  lucru  cu  capvlu;  cerebru  prO' 
giratu  prin  eacessu  de  coffitare. 


PKO. 

PROSTU,-a,  adj.  s.,  simplex;  igno- 
bllis;  isnorauB,  stnptdns.  AtultuBj  vedi 
!ii  (ilossariu.  cu  tote  derivatele  selle. 

•PEOSTYLU,adj.3.,prostjlftB,(jrp6- 
TcuXo;,  it.  proHtllo ,  fr.  progtjle);  care 
are  stuli  aau  columne  inainte,  ornatu  in 
facia  cu  columne;  ca  aubst.  reale  mase. 
prost!jlu-îu::^pronau-lu,  facia  ornată  cu 
columne. 

•  PROSTLLOG^SMU,  s.  m.,  {fr.  pr»- 
s}  UoKlsme,  it.  proslUo^Urao);  in  unn^^I- 
logismu  compositu  primulo  syllogismu. 

'  *  PROT.\SE,  3.  f.,  protasU  (jtptStaoti;, 
it.  protasl,  fr.  pretase ;— d'in  ap(S=pro, 
si  tdioLţrrtenaione);  1.  prima  parte  a  unei 
propoaitione;  in  oppositlone  cu  apodose 
=  inchiauare  a  frasei ;  propoaitione  in 
genere;  frage;  2.  parte  a  dramei,  esposi- 
tione,  introductione  a  unei  drama. 

•  PEOTATICU,-a,  adj.,  protattcaa, 
(npots'RxcSt;,  fr.protatlqDe);  relativu  la 
probase,  mai  vertosu  la  protasea  unei 
drama :  persana  protatica,  actoriu  pro- 
laticu,  care  appare  numai  in  protasm 
dramei. 

•  PROTBCTARE,  v.,  intenaivu  d'in 
protegere,  a  protege  cu  energia,  interesse, 
persistentia. 

•  PROTECTIONE,  s.  f.,  protectio, 
(it.  protezlone,  fr.  protectlon);  actione 
de  protegere :  a  fi  sub  protectionea  unei 
potente  persona;  protectionea  luiDomne- 
dieu;  protectionea  unui  stătu  mai  mieu 
de  altulu  mai  mare ;  protectionea  pro- 
ducteloru,  commerciuhd,  industriei  na- 
ţionale; a  stă.  a  (i  stA  protectionea  cui- 
va, a  se  pane  sub  protectionea  altui-a ; 
cil  protectioni  a  copită  posturi  mari ;  a 
si  face  si  ăesehide  caile  la  inavutirefora 
protectioni ;  in  specie :  protectioni  ==pro- 
tectionismu. 

•  PROTECTIONISMU,  s.f..  (fr.  pr.- 
t«ctlon!sme);  principiu,  âoctrina,9y3tema 
a  proiectionistului. 

•  PROTECTIONISTtJ,  a.,  (fr.  proteo- 
tloDlste);  cellu  ce  e  de  părere  de  a  ae 
leuâ  mesore  protectorie  pentru  comnier- 
ciulu  si  industri'a  indigena. 

•  PROTECTORATU,  s.  f.,  (fr.  pr»tec- 
tarat,  it.  protettorftt*);  titlu,  demnitate 
a  protectoriului  in  sensuln  speciale  allu 
acestui  coventu,  mai  alleasa  io  sensulu 


>yGoog[c 


PKO. 


810 


politica  :  proteaoralulu  lui  CrtnwsU; 
in^pneaioBetk-.proteetoratulu  eadunvn 
ailu  unei  patere  mare  asuprea  principa- 
tehru  danubiane,  ooveatnla  proteetora- 
ius:iproteetione,  sas :  ^eptu  (preten9io~ 
n«)  de  prote^ione. 
"  PEOTECTORE,  proteetriee,  si 

•  PBOTECTOBIUrWna,  adj.  8.,  pr»- 
t«oUr,  (it.  p»t«tt«re,  fr.  pr^teetenr); 
e»r«pr<>tege:totiprotectori%vo8tri  nuve 
voru  aeapâ  de  re^onarea  mea;  protef^O' 
riu  aUu  artiloru,  aâentieloru,  industriei; 
santidu  protectoriu  aUu  templului ;  pro- 
tectoria  a  ceUoru  indigenti  si  asgupriti; 
in  specie  ca  titln  iprotectortulu  unei  a- 
«odemta,  unei  societate ;  in  Aogli'a,  in 
epoc'areTolationei,jpr0fectoriu=doiimi- 

,  torin,  eaţm  allu  stataloi ;  protectoriu^ 
proteetionistu, 

•  FBOT£CTn,-d,  adj.  part.,  p»tM- 
tH>  appetatu;  accoperitu;  soutita ;  terre 
beme  protecte,  locu  prote(^u  contra  wn- 
turi. 

•  FfiOTEGEBE,  proteaai  ai  protesaei, 
proteasu  si  protetiu,  t.,  proteţere,  (it. 
proteggere,  fr.  protriţcr);  1.  a  tege  sau 
eoperi  inainte,  a  copeii  in  genere,  a  om- 
bri,  a  scatii  &i  de  aci: 2. a  apperâ;  a 
adjati,  a  snstinâ,  &mi :  Dimnedieu 
protege  pre  eelii  innoeenti;  mUitarii 
protegu  tSrr'a  de  inimici ;  se  protegemu 
pre  celli  nepotentiosi  st  assupriti;  vesti- 
mentele  prctegu  corpulu  de  intemperie; 
a  protege  eommerciutu,  induslrVa  indt' 
gena;  a  protege' artile  si  seienUele,  pre 
artişti  si  invitaţi. 

•  PBOTEIDE,  etc.,  vedi  proteu. 
PBOTENDI^BE,  (se  conjuga  ca  v. 

tendere),  v.,  pratenderej  afeniieinainte; 
a  tende  forte,  a  încorda;  a  intende,  a 
longi,  marf. 

PBOTENSIONE,  8.f.,rr*tenslo;  ac- 
tione  de  protendere. 

PEOTENSIVU,-o,  adj.,  intensu  in 
linia  inainte :  tempulu  se  pote  consideră 
ca  una  sueceeione  protensiva. 

PBOTEKSn,-a,  adj.  part.,  protenanB, 
tensa  inainte. 

•  PBOTEBEBE,  proterui,  proterutu 
■i  protritUf  y.,  proter»rc{  a  tere,  &  calc& 
sau  a  imbranei  inainte;  a  oalc&  la  pa- 
inentu;  aBfanvf,sferBi&,nflmicl;  metafo- 


rice :  caile  protrita,  bătuta,  oounoscuta 
de  toţi,  cominune. 

•  PBOTERVIA,  8.  f.,  proterTla;  cali- 
tate si  fapta  de  protervu. 

♦PROTERVIBE,  ?.,  proterTlrej  a 
devenC  sau  d  protervu. 

•  PEOTERVITATE,  s.  f.,  praterri- 
tAB;  calitate  si  fapta  de  protervu;  vedi 
si  protervia. 

•  PROTERVU,-»,  adj.,  protervns,  (it. 
proterr* }  d'in  proterere),  proprie  care 
calea  in  petiore  tote,  si  de  ac( :  1.  pro- 
^erM4=:violeDta,  farioan :  proterve  ven- 
turi;  2.  forte  cotediatoriu ,  insolente, 
arrogante,  nerosinatu :  protervi  copilli, 
turma  de  proterve  mulieri;  proterv'a  eur- 
tisana; — protervu  dice  mai  multu  de 
c&tu  pettiîante,  proeace,  etc.;— in  sensu 
mai  mitigatu :  pro^vu^voliosu,  nebo- 
Daticu,  vivace,  nestemperatu. 

•  PBOTESTAi^TE,  adj.  part.  preş.  s., 
protesta»,  (it.  protestante ,  fr.  prote- 
&taKt);  aae  protesta,  I.in  genere  :ceto- 
tiani  protestanţi  contra  ealcărUe  legi- 
loru  ce  le  assecwa  libertatea;  2.  in  spe- 
cie si  ca  mai  desn,  ce  ae  tine  de  prote- 
stantismu :  basericele  protestanţi ;  pro- 
testanţii sunt  aaiâ  de  intoleranţi  ca  si 
eatholicii;  unu  protestante,  unaprotc- 
sian/fi,— vedi  si  profe»(aforiH, care  ede 
preferitu  in  sensulu  de  1. 

•  PE0TESTANTISMU,8.  f.,  (fr.  pro- 
teRtaitiame);  doctrina  religiosa  maian- 
tftniu  a  lui  Lutheru,  apoi  a  lui  Calvina , 
si  astadi  in  fine  a  totorii  cellcru  ce  ae 
ţinu  de  baaeric'a  aslii  dissa  reformata , 
desbinata  de  baseric'a  catholica  recu- 
aandu  a  connosce  anctoritatea  pontefi- 
celni  romann. 

«  PROTESIABE,  v.,  protestări,  (it 
protestare,  fr.  protoster);  1.  a  testă,  a 
spune,  declară  in  publica,  a  declară,  af- 
firmă,  aasHCură,  promitte  cu  aolennita- 
te:  cerni  dice  conscienti'a,  voliu  prote- 
stă fora  frica  si  fora  tema;  a  si  prote- 
stă in  gur'a  niare  credentiele  selle;  a 
protestă  înaintea  lui  Domnedieu  si  a  o- 
meniloru,  co  spune  aădeverulu,  co  e  in- 
noeente ;  si  o'edemu  si  prot^tamu,  co  e 
una  vietia  fiitoria ;  a  si  protestă  peeca- 
tuUt ;  deliberară  si  deciseră  se  tramifta 
legaţi,  cari  se  proteste  belltdu;  (mtUu 


yCOOglC 


821) 


PRO. 


protesta  de  addeveridu  unei  faptff ,  de 
innocitntî'a  nea,  ăe  âevotamentwlu  set* 
eotra  cint:-va.  de  sinceritittea  nmieîHi'f 
seUe ;  prot<istămu  rstim'a  si  gratUităivea 
nostru  cotra  nnewa;  a  protesta  ăe  vio- 
îeritia,  dfi  nuUiiate  legale  sî  dsîncompr- 
tentia;  a  protestă  contr'ii  unei  senten- 
tia,  corUr^a  unei  deciaionr.  contr'a  unei 
metura,  contr'a  unui  votu,  sî :  a  prote- 
sta una  sententia,  una  dedsione,  etc, ; 
amicii  si  protesta  co  se  voru  amâ  in  totn 
de  a  un'o ;  2.  ia  specie  ca  termlDU  de  ne- 
gotiu  :  a  protestă-=&  dă,  face  protest» : 
a  protestă  unapollicia;  si:  a  protesta 
«nu  negotiatoriu. 

•  PROTESTATIONE.  s.  f.,  protesta- 
ţi», (it.prot«stseIoiie,  fr.  protestat  Ion); 
actione  do  protestare :  altu  ceva  e  pro- 
tesiationea  de  amore,  <*ltu  ceva  e  ostenta- 
tionea  de  limba;  ttu  protestationi ,  ci 
fapte  voliu;  protestationi  de  devotamentu; 
protestatione  a  unui  adu  sau  contr'a  a- 
nui  adu ;  si  cu  senau  concretu :  prote- 
sMtotierrscriptu  ce  coprende  protesta- 
tiOHia:aăâ,  legalisâ  protestaiionea  sea. 

•  PBOTESTATOKE,-/ri«,  si 

■  PROTESTATOEIU.-^oWa,  adj.  s., 
(it.  pr*testatore,-trlee,  si  protestatorlo, 
fr.prote3tateur);care^âJe3fa  sau  serve  la 
protestatu :  protestatorii  de  amiciţia,  de 
innocentia,  de  devotamentu;  protesta- 
torii pollieieloru ;  vorhe  numai  protesta- 
torte  de  amiciţia. 

•  PBOTESTATU,-a,  adj.  part.,  (|»ro- 
t«itatDB|  it.  protestată,  fr.  protesta),  io 
9,  verbului :  poUicie  protestate. 

•  PROTESTO,  8.  m.,  (it,  protesto,  fr. 
protetî  d'in  protestare);  l.  în  genere, 
actione,  actu  de  protestare :  nu  luaţi  a 
mente  protestele  lui  de  devotamentu; 
2.  in  specie,  a)  î)ro/erfB=plangere  -.pro- 
teste se  audu  d'in  tote  părţile  in  contr'a 
acestei  mesure ;  b)  profestu=ni:tu  com- 
meicîale,  pria  care  cellu  ce  are  unapol- 
licia constata  refuanlu  de  acceptare  sau 
de  solvere  acellei  pollicie :  codicele  eom- 
merâale  prescrie  formele  si  effedele  pro- 
testeloru. 

'  PROTEU,  3.  m-,  proteoB,  (it.  pro- 
teo,  fr.prot«e);  1.  noiue  propriu  allu 
unui  dieu  do  mare,  care  potea  leuă  a 
desea  diverse  figura;  2.  priu  metafore, 


PRO. 

a)  protfu.  genu  de  animali,  (proteaa  a«- 
srnliiuii);  h)  omu  !icaml>atorÎH,  inconstan- 
te, versatile,  prefăcuţii,  ftc,;— de  aci, 
S.derivatele :  a) proteica -a,  adj.,  (fr.  pro- 
tSlque),  relativa  Ja  prof.eu,  care  s^min» 
ca  proteu :  terrene  proteice ;  b)  proteide. 
adj.  3.,  (fr.  prot«lde) ,  care  sâmina  cu 
proteu  animale ;  eubst.  pi.,  proteidiîe,  fa- 
milia de  aninoali  ee  an  de  typu  genalu 
proteu,  c)  proteiforme,  adj.,  (tt.  protei- 
forme, fr.  prot4irorne) ,  de  form'a  Ini 
Proteu  ca  diea  :  scambatiosu,  inconstan- 
te, epliemeru,  peritoriu,  itc.:fientie  pro- 
teiformi, natura  de  omu  proteiformi'. 

*  PROTHEOREMA,  s.  f ,  protheo- 
rema,  (jcpo&st&pijfwt),  theorema  sau  eon- 
siderationo  preliminaria. 

*PROTHBSE-,  8.  f.,  (ffpd^cţtc,  fr. 
prothese,  it.  protesi);  proprie  pnner«  În- 
ainte, 81  in  specie;  1.  pnnere,  adaussu 
allu  unei  littera  sau  uneisjHabalauan 
coventu,  mai  allessu  Ia  incepotulu  eo- 
ventalui ;  2.  punere  a  unei  parte  sau 
a  unui  organu  de  lemnn  sau  de  alta 
materia  :  a  pune  unu  petioru  de  lattnu 
in  loeu  de  eeUu  de  carne  e  a.  face  »mo 
prothese;  3.  pro(kese-=dMKTVi,  m&s&  pre 
care  se  face  proseomedia:  mes'a  protbe- 
sei  =  mes'a  propositionei,  tradussu  în 
cărţile  nostre  basericesci  prin  :  mis'a 
punerei  înainte,-— in  tote  insemnsrile,se 
dice  si  prosikese;  in  cea  din  urma  insem- 
nare ,  de  sub  3.,  se  dice  si  proscomedia 
^  grec.  7rpoaxot!.yj5£a,  )rpoaxojj,i87J ,  inse 
cu  doue  sensnri :  o)  o^tone,  ca  actione 
de  punere  inainte=^(^erta.  si  :  b)  offer- 
toriu,  ca  locu,  masa,  altariii,  pre  care 
se  face  dblationea. 

*  PEOTHORACE,  s.  n).,(fr.protho- 
ras,  d'in  7rp(S:=pro,  inainte,  si  ^pa£=: 
thorace);  prim'a  parte  a  thoracelui  in- 
secteloru  hexapodi. 

*  PROTflTMA.  ţlprothymUe,  (fr. 
pratjnates,  d'in  Kptj^pro,  inainte,  si 
{teti.a=sacrifîcin) ;  offerta  de  torte,  de 
placente,  inainte  dea  incepesacrifîciulu 
propriu  dissu. 

*  PROTHYRU,  pi.  prot>jre.  protkTra, 
(7cp(SfN>pa),  vestibulu  la  casele  grecesci. 

*  PROTlNU.-rt,  adj.  adv.,  protliu*. 
rapidu,  subitu,dâromai  vertosaca  adv. 
in  data,  pre  locu,  fora  interpunere. 


,CoogIc 


*PKOTIODURA,8.f.,(fr.protI«dBre) 
primii  gradu  de  combinatiODe  a  ioMm. 
:  PBOTIPENTADA  sau  protvffmtaăe, 
s.-f.,  (^.  K^iaitt[  SEyc{iic),:=:^u»a  cmame 
formata  de  primele  cinci  grade  de  dem- 
nitate in  ierarchîa. 

*  PROTO-,  (d'in  îcf»wt6c=primu),  in 
oomporâte  si  derivate,  mai  vertos  scien- 
tifiee  :  profo&romNra,  8.  f.,  (fr.  prote- 
|)romBre,iiprotobroiiiiiro),pnmu  grada 
de  combiiatione  a  hromiviUtx;  protoea- 
Honi*»,-a,  adj.  g.,  {te.  pntoosBOnlqne) : 
a)  adj.  ceu'H  protocanonice,  reconnos- 
cate  CB  sacre  înainte  de  canone;  ft^suba. 
m.,  primu  canonicu;  protocarhwra  ,  s. 
f.,  (fr,  pr«t«oai-Iinre) ,  primu  grada  de 
combioatioDe  a  earhoniului,  de  acf  si 
part.  adj.,  protoearbonattt.-a ,  (fr.  pro- 
tMWbOK^);  protoehlorura,  3.  f.,  (fr.  pr«- 
tMhtorir«,  it.  protocloruro),  primu 
grada  de  combiiiatiooe  a  chhruUti:  de 
aci  si  adj.  protochlorttratu.~a,  (fr.  pro- 
feil*Tnri),prolocolu  ei  protoeollu,  pl.-«, 
(fr.  prfttOQ«le ,  it.  protOMllo) :  a)  re- 
gistru; b)  preaessu  verbale  alia  unei  a- 
duoare  deUberante;  c)  mai  vertosu,  pro- 

■eesan  verbale  allu  unei  cooferentie  po- 
litica; d)  ia  genere  Bi  metaforice  :  a  ti' 
ni  protocollu  de  iote  seandtdele,  de  tote 
faptele  ai  dissde  veeiniioru;  a  insorie  tote 
nemicurUe  in  protocoHvîu  vietiei  seîle ; 
de  aci :  proloeollire,-escK,  v.,  a)  a  trece 
in  protocoUu;  h)  a  face  'protocollulu;  c)  a 
coUatiouâ  unu  acta; — protocyanitra,  a. 
f ,  (fr.  protoojaHiire),  primu  gradu  de 
eombinationeacyanojreniulw,-  protodia- 
conu,  B.  m.,  (it.  protodlMono)=f»-cÂi- 
diaconu,  prtnm  dÎMonu;  proti^uomra, 
8.  f.,  (fr.  pratolliiOTore) ,  primu  gradu 
de  combinatioDe  a  ftuoraim ;  protogalv^ 
8;  m.,  (&.  protosale,  d'in -]r&Xa= lapte), 
primuin  lapte  allu  unei  muliere  ce  a 
nascutu;  protogeniu,-a,  adj.,  (fr.  prot«- 
gint),  primu  nasciitu,  produe^u  sau  nas- 
cutu  iuainte  de  ori-ce  altu  lucru;  pi.  f., 
pretogeniele,  classe  de  auimali  ce  co- 
prende  infasoriele  si  polypii  molii;  pro- 
togi/nia,  s,  f.,  (fr.  proto^yne),  specie  de 
gt&ait\i;protokndriodura,  s.f.,  (fr.proto- 

'  itj  drIodure),primu  gradu  de  combinatio- 
ne  a  iodurei  de  hydrogeniu;  prototnar- 

tgru  a  proUmarturu,-a,  8.pera.,  (fr.  pro- 


PHO.  82t 

tomartf  r,  it.protouartl»),  primu  mar- 
tyru :  santulu  Stephanu  fu  pratomarty- 
ndu  aestinistmdMi;  protomedicu,  s.  m., 
(fr.  protonideeln,  it.  protoHedlco),  pri- 
mulu  roedicu;  mediculn  principale  allu 
casei  domnesei;  iiro^onotoriu,  s.  m.,  {ît. 
prvtonotftfre,  it.  protouotarlo  ),  prîmu 
notoriu  :  protonotariulu  pcUrtan^uilui, 
de  aci  si :  proton(^ria=proionotariatu; 
ţitprotouoUrlato»  fr.  protanotarUt),  of- 
ficiu  de  protonotariu;protonotariale,  adj. 
(it.  protoBotarUle),  relativa  l^protono- 
tariu;  protopopa  si  protopopua.  m.,  (fr. 
protopapna,  protopapej — ^putoicani;), 
primu  preutu,  preutulu  superiore  si  pre- 
veghiatoriu  in  unu  eercu  de  administra- 
tioue  basaricesca;  de  acf  protopopesaa, 
muliere  a  protopopului ;  si  protopopia, 
B.  t.i=protopopiatu,  demnitate  de  pro- 
topopa; proiopopesce,  adv.,  in  modu^To- 
topopescu ;  protopopescurd,  adj.,  rela- 
tivu  la  protopopu  :  oompetentia  proto- 
popesca,  insemnie  protopopesci;  proto- 
popire.-escu,  v.,  a  tace  protopopu,  a  o- 
nor&  cu  îanetioniU  ie  protopopu; — pro- 
topathia,  a,  f.,  (fr.  protopathle,  d'in  nâ- 
^î^paaeione,  morbu) ,  primu  morbu, 
neprodussu  de  alta  morbu  anteriore;  si 
ăăi.protopathieu,-a,  (fr.  protapathlque), 
leliUva  iiprotopatkia;  protophosphura, 
s.f,,  (fr.  protaphoBphore),  primu  gradu 
de  combinatioue  a  poaphinUui;  si  part. 
adj,,  protophosphuratu,-(i ,  (fr.  proto- 
pboHpbDrd);  protophyllu,  s.  m.,  (fr.  pr»- 
topbflle,  d'in  y()XXov=:folia),  prima  fo- 
lia a  plantei, /bfia  seminale;  protophysi' 
cu,  s.  m.,  (it.  protoflste9)=^rof{)m«c2tc»,- 
protophylu,'a,i,A}.,{îi.  protophjte,  d'in 
iptn(iv=p1anta),  primaintre  plante,  pri- 
mu pruduBsu  d'intre  plante,  si  subst.pl. 
protophplele,  divisione  a  regnului  vege- 
tale, care  coprende  algele,  muşchii,  li- 
chenii, etc. ;  vegetali  considerate  ca 
prime  născute  aUe  regnului  vegetale; 
protoplasma,  pl.-maie,  (it.  protoplaaB», 
d'in  xX!i[)[i.ix=ifomiatione),  materia  se- 
misolida,  albuminosa  ce  conţinu  cellulele 
sau  semburii  si  care  e  pre  caile  de  des- 
\ol\Aîe;i:rotopla8te,  a.  m.,  (it.  protopla- 
ste,  d'in  ;tXdon]c=forniatoriu)  ,  prima 
formatoriu,  creatoriu;  protoplaatu.-a,s. 
pers. ,  protopUatui ,  (xpuioicXaTâ; ,  it. 


=y  Google 


882 PBO. 

Vr«t«pUsta,  fir.  pr«t*plaite*  ăla  likao- 
ftfţ^formatn),  primu  formatu,  craatu, 
prima  omo ;  protopraxia,  s.  f.,  prota- 
prula,  (KptmKpttiCa.,  d'in  itpUit^^M- 
tion^.  comp.  ai  fr.  pr«t*praxle),  drepta 
pririligiata  ftllu  Dnni  creditorîn;  protor- 
ganieu,-a.  adj.,  (fV.  pr*t«rf »ilqii«),  care 
eoprendâ  primele  vestigie  de  corpuri  or- 
ganice; protopsalte.  si  protopialtu ,  b. 
m.,  (it.  protoptaltc,  d'in  (|KU.nŢ)c=fian- 
toriii),primiicantatoriiiallD  unei  baserice 
însemnata,  în  specie,  prima  psiUtu  alin 
basericei  patriarchale ;  proteBdenitira , 
fi.  f.,  (fr.  protoB^KMlare),  primo  grada 
de  combinatione  a  âeleniulu;  protoepa- 
tariu,  s.  m.,(fr.protoipklhalre):=primti 
spatariu.  care  port»  spai'a  imperatorin- 
]m;  protostUfura,  b.  f,,(fr.  prctoaninire, 
it.  prfttosBirnrA).  prima  ţfrada  de  com- 
binatione  a  stdfUretuî;  protosf/ncellH, 
9.  m.,  (iTfiutoa&YxiXo;),  gradu  eoclesiaB- 
ticQ  in  moDasterie;  protothaUa.  s.  m., 
(fr.  protftthalle,  d'in  daXXdc=bIastare, 
eoltiu).  primu  ţestigiu  de  licheni;  pro- 
tofypu.'O,  adj.  a.,  prototipos.  (fr.  pr«- 
totype,  it.  prototlpa ,  d'inTGicoc^r  mo- 
âelln,e83emplariu),primordiale:miM!e2Ie 
protothype;  ca  snbst.m.  reale:  protothypu 
pl.-e,  modella ,  essemplaria  originale , 
primuln  essemplarin;  metaf.,  unu  pro- 
totypu  de  inteUeptione  si  de  virtute;  de 
&ei  si :  protothypieu,-a,  adj.,  relativa  la 
proMhypu  ca  subst;  protoverM>ra ,  b. 
f.,  (fr,  protoTArtibre),  prima  sau  pri- 
măria rertebra;  de  acf  si  :  protoverte- 
braie,  adj.,  relativn  Ia  protovert^a;pro- 
tovertebriforme,  adj.,  (fr.  protoTerMbrl- 
(orme),  care  are /brina  de protoeerfefrra; 
protovestiariu,  s.  m.,(fr.  protorestfalre), 
primu  vestiariu ,  mai  mare  preste  ve»- 
tiarii  palatiului  imperatoriuliii;  ptAoxy- 
du,  s.  m.,  (fr.  protozjde»  it.  protassldo), 
primu  oxyău.  primu  gradu  de  oxydu , 
gradulu  minimu  de  oxyda  sau  combina- 
tione  a  oxygeniului;  de  aci  si  part.  adj., 
protoxydatu,-a,  (fr.  pri>t«x;dâ);  protO' 
mugttia,  B.  t. ,  (fr.  protoisuf ■« ,  d'in 
Cso7ji.tt=:junetura),  prima  zeugma,  (Tedi 
acestu  coventu) ;  protogou  ai  protoeoa- 
riu,  s.  m.,  (fr.  protoioalre*  it.  pr*t*<««^ 
pi.  pratoMi,  d'in  C>âov^ animale,  Cwa- 
(xovzzmnimâlcolD),  primu  typn  d'io  reg- 


rao 

nuln  animale,  care  eoprende  aniiuli  d« 
cea  mai  simpla  stmetara;  pi.  pr(rfoao»> 
riele,  classe  sau  dirisione  d'in  regnnln 
animale,  ce  eoprende  snintalile  de  cea 
mai  simpla  stmetara;  pnrfu,  s.  m.,  (it. 
prsto,  fr.  prou);  a)  in  genere,  primu, 
mai  mare;  b)  primo  in  ana  arte;  e)  cella 
ce  in  una  t  jpogrqthia,  Biib  ordinile  mai»- 
stralui,  direge  luoratoru  ai  laorarile  ty> 
pograbiei. 

*  PBOTBACTIONE,  s.  f.,  pntr«>tl«, 
(it.  pr*traiU«e);  aotione  de  prs^gtre. 

*  PBOTBACTa,-fl .  adj.  part. ,  pr«- 
tnetnit  (it.  protratt»),  prolungata:  K- 
nia  profraeta.  fire  protraete. 

PB0TRA3EBE,  protrtati  si  protrat- 
sei,  protrasiu  si  prabraetu ,  J.,  pretra- 
here*  (it.  pretraere  si  pratrarre);  1.  a 
trage  înainte;  a  trage  in  Teriee  direo- 
tione  :  satellitii  protragu  pre  innoemie 
la  carcere;  2.  metaforice;  a)  în  genere, 
a  trage  înainte,  a  duce,  produce:  apre- 
trage  cet>alahmina;Meprotrage  tem- 
pulu  la  vedere :  h)  in  specie,  «)  a  scote 
la  lamina,  a  d&  pre  facia.  a  desooperi  : 
a  protrage  mtrig^  miseBUoru;  ţi)  a  am- 
miiuÂ',  ai  in  genere ,  a  Inngt ,  .inteode , 
marf,  prolua^  :  a  protrage  veghiaeSe 
peno  dupo  medtulN  noptei;  a  protrage 
pre  a  dou'a  di  ce  e  de  facmtu  futadi;  a 
protrage  una  Unia. 

PBOTfiASSn,-ff,  adj.  part.,  pretraf  • 
tat,  prolungata. 

*  PBOTBPPTICU,-o,  adj.  s. ,  pre- 
treptleoD,  (npofpeimiiâv,  d'in  KpmfiKUV 
=  îndemnare,  admonere),  ce  serve  la 
admonere,  ca  s.  m.  reale, protreptieu-lu 
^scriptu  de  admonitione. 

*  PBOTHICABII!,  v.,  pratrieare ,  a 
trică,  a  face  ^ce=padioe,  de  înainte. 

*  FBOTBIMENTU,  pL-<,  pratrlmea- 
tnra,  buccate  făcute  d'in  ingredieatie 
protrite,  d'in  tooature  sau  piaatare. 

*  PBOTBOPU.  B.  m-,  prat»p««, 
(itpâTpomv);  primulu  mustu,  ce  curre  în- 
ainte de  calcstnra  aan  atorgnra. 

*  PROTBUDEBE,^o(rKS(  siprotru- 
sei,  protrueu,  v.,  pr«trtidere,  a  trude  în- 
ainte, a  impiuge,  îmbrancf  înainte;  me- 
taforice, a  ammană,  intardî&. 

*  PBOTBYGETU,  B.  m. ,  (xpmpom- 
r^ţ,  fr.  pr*tris«t«),  rla^aatater,  ryi- 


=y  Google 


FRO. 

de«Utrtx,  stellad'inconstellationea  vir- 
ginei, a  cni  apparitiooe  prenuntia  col- 
leBanlu  Tiiiieloru,('r[>u7dtv=a  college  stru- 
guri). 

*  PBOTUBBfiANTE.adj.  part.  pres-, 
K**>lM'*nB,  (it,  prtttaberaBte) ,  care 
protvbera  :  artieulaiioHi  protuberanţi. 

*  PBOTDBEBANTU,  b.  f.,  (it.  »r«- 
tikcraiift,  fr,  protuberanoe),  Btatu  de 
protuberante :  prott^erantie  morbide  sau 
morboae;  protttberantiete  geuuehUom, 
otseloru  m  genere. 

*  PEOTDBESARE,  v.,  protaberare, 
(ii.  protoberare),  a,  ee  infiă  înainte,  a 
esBi  prin  infiare,  a  esf  afora  iaâandu-se, 
a  se  \iiS.h:protuberacomitieleprefron- 
tea  amnâM.iti. 

*  PSOTUKBARE,  v.,  prctarbare^a 
tmrbâ  sau  împinge  inainte,  a  imbrascî. 

*  PROTDTELA,  b.  f.,  prot«t«l«,  of- 
fioiu  allu  protutorelui. 

*  PBOTUTOKK,-tor»w,-a.adj.  s.,  pro- 
taUr,(it.pn>tntore,  fr.  protut«nr),care 
tioe  locuia  unui  tutore,  oare  gere  in- 
teresBile  minorelui,  csndu  aceste-a  Buat 
oppnse  cn  alle  tutorelui  ensusi. 

*  PEOVECTIBILE,  adj. ,  provecti- 
blllH,  ce  se  pote  provegere,  suscepUbile 
de  provectu,  de  progressu. 

*  PKOVECTIONE,  s.  f-,  pr»T6ctlo, 
Ac\iontăaprovegere:proveciione  launu 
gradu  stiperiore. 

*  PROVECTU,-o,  adj.  part.,  pwtee- 
tuM,  inaiutatu  :  officiarn  de  currendu 
proveeti;  subst.  provectulu  la  funetioni 
mui  inaUe;  proveetulu  etatei. 

PROVEDENTE,  provedsntia,  prove- 
dere,  etc.;  vedi :  providente,  proinden- 
tia,  providere. 

*  PROVEGERE,  provessi  si  pr&ves- 
sei,  provessu  si  provectu,  v.,  prorehere; 
a  vege,  duce,  carrâ  înainte,  a  înainta,  in 
specie,  a  inaltiă,  a  promova,  a  redici  la 
una  demnitate. 

*  PROVENIENŢE,  adj.  part.  pres., 
proTtnlesB,  (it.  proreoleiite,  si  prore- 
fiiemte);  care  provine :  benele  provenien- 
ţe de  la  bonetatea  lui  Domnedieu;  pro- 
ducte provenienti  fTin  terri  străine. 

*  PROVENIENTIA,  s.  f.,  (it.  prore- 
mlOH»,  fr.  prorenaiee);  l.  provenire, 
«BBire  ei  venire,  derivatione;  2.  in  spe- 


PRO.  _     823 

'  cie,  locu  de  unde  vino  ceva  sau  cinevai 
j  si  de  aci  :  origine,  fontana,  etc. :  merci 
;  deprovenientiasfy'aina;provenie»ti'aa- 
i  verei,  documenteloru;  eovettte  de  prove- 
i  nieniia  suspeeia. 

PROVENIRE,  (se  conjuga  ca  v.  ve- 
nire), V.,  provenire,  (it.  provoulre,  fr. 
provenlr);  1.  a  veni  inainte,  a  essi  afora; 
j  2.  metaforice,  a)  a  se  nasce,  a  se  pro- 
!  duce  :  formose  pasHoni  provinu  pre  a- 
:  celle  sesauri;  fig.  de  unde  provine  reulu  ? 

■  de  unde  provinu  tote  calamităţile  ?  aee- 
',  sta-a  nu  provine  ă'in  ratione,  ci  d'in  ca- 
\  pridu;  b)  a  creeee,  si  de  aci,  a  essi  be- 
:  ne,  a  prosperă :  aceşti  arbori  provinu  de 
:  sene;  tote  negotiele  ii  provinu,  mie  ne- 
mica nu  mi  provine;  c)  a  se  arretĂ,  a  se 

■  manifestă,  a  se  petrece,  face,  intemplă. 

PROVENITOfiIU,-<or(a,  adj.  s.,  pro- 
(  TenleuH,  COK  provine :  errori  proveni- 
;  torie  (Tis  imprudentia ;  (vedî  si  prove- 
\  nienie). 
I       PBOVENITU,-a ,  adj.  part.,  venitu 

d'in :  merci  provenite  (ft»  ticea  terra. 
PROVENTU,  8.  m.,  prorentus,  ve- 
'■  nitu,  productu :  formostUu  proventu  allu 
j  grâneloru  de  estu  tempu. 
\       *  PROVERBIALE,  adj..  proverW»- 

IIb,  (it.  proverbiale^  fr.  prorerbUl);  de 

proverbiu,  ca  provcrbiulu :  locutioni  pro- 

verhudi. 

*  PROVERBIARE,  v.,  si 

•  PROVERBIALISARE,  v.,  (it.  pro- 
verbUre, fr.proTerbUIlser);  l.a face  pro- 
verbie.  a  vorbi  in  pt-overiie;— in  aoestu 
sensu  mai  vertosii  form'a  :  proverhiare: 
2.  a  face  proverbiale,  a  trece  în  prtwec- 
biu,— in  acestusensumaivertoeu  form'a: 
proverbialisare. 

•  PROVERBIOSU,-a,  adj.,  (it  pro- 
verbloso);  plenu  de  proverbie  :  conver- 
aatione  proverbiosa,  discursu  prover- 
biosu. 

*  PROVERBIU,   pl.-e,  proverbiu», 
I  (it.  pror.erblo,  fr.  proverbe),  sententia 

care  trecundu  d'in  gura  in  gura  a  dere- 
nitu  populare  si  care  in  genere  copren- 
de  unu  sensu  profundu  :  proverbiele  eo- 
prendu  intelleptionea  poporului;  camue 
saccidu,  si  peticulu,  dice  proverHulu;  a 
vorbi  in  proverbie; — proverbiele  ■=zemiea 
'  proverbieîoru  ,  carte  a  vechiului  testa- 


=y  Google 


M4 I«0 ^ 

mentu  care  eoprende  ude  coUectione  de 
proTerbie: — prin  estensione  :  proverbiu 
^>arabola.  similitndipe. 

•  PBOTERTERE,  proversi  ai  prover- 
«î,  provergu;  sî  proveriire,  provertitu, 
T.,  pr«Tertere;  &  pfirte,  intorce,  direptA 

PBOVIDENTB,  si  proveăente,  adj. 
part.  preş.,  preildeiis,  (H.  proTldentu 
si  pr»Ted«nte),  care  provede  :  omulu  e 
providente;  proviăenti  in  toţi  passH  lom; 
proviâenti  de  eonseeerUiele  îueruh*i. 

PBOVTDENTIA. 81  pt-orsdenfio,  B.t, 
prarldentUţ  (it.  proridenza,  ai  proTe- 
demit  fi"-  proTldeaee,  si  prAmţance); 
calitate,  actu  si  fapta  de  prooidenie,  si 
a  nome  :  1.  prevedere  circniuspecta  : 
providenti^a  vede  d'inainte  ce  are  se  se 
intemple,  $i  tea  meastire  itUellepte;a  lu^ 
crâ  fora  provedentia;  2.  sollicitndiiie  , 
enra  mare  de  ceva  san  de  cineva  :  nu  au 
iemnu  de  patern'a  ieaprovidetUio;  3.  in 
specie,  suprema  prevedere  si  volientia 
attentîva  cu  care  Domnedien  conduce, 
tîne  si  conserva  tote  în  ordinea  univer- 
sale phjraica  si  morale  :  providenti'a  di- 
rina;  si  absoluta  :  proviăentVa  ce  ga- 
iema  lumea;  eonsiliele,  decretele,  vdUen- 
ft'a  proviăentiei;  fig.  unu  lucru  sau  unu 
omu  e  providenti'a  cuiva:  acesta  ăomna 
e  provtăentVa  celloru  indigend;  spera  si 
crede,  inse  fii  si  tu  providertti'a  tea;  o- 
mului  s'a  datu  ratiânea.  ca  prin  ea  se 
ti  fia  singuru  providetUia. 

PROVIDENŢIALE,  adj.,  (it.  pro.l- 
denilale,  ft.  provldentlel);  de  providen- 
tia  :  mana  providentitde,  ocîu  providen- 
ţiale. 

PBOVIDEKE,  si  prevedere,  (se  con- 
juga ca  V.  vedere),  y.,  prvTldere,  (it. 
pruvedert,  fr.  ponrrolr);  1.  intrsns., 
a)  proprie,  a  vedâ  inainte,  a  vede  depar- 
te; b)  metaforice,  a)acaut&bene,aleuă 
precautioni,  a  se  fer(,  a  fi  ca  lenare  a 
mente  :  esii  perdutu,  daco  nu-  provedi ; 
Domnedieu  nu  numai  vede  si  seie  tote, 
ei  si  provede  pentru  toţi  si  pentru  tote; 
p)  a  av4  cura,  sollicitudine  de  ceva  sau 
de  cineva,  a  Ieu&  tote  mesurele  de  ap- 
perare  sau  de  indestullare,  construitu 
absolutu,  cu  dattvulu,  dâromai  vertosn 
(HI  (Jc,  sau  ca  coDJunctÎTU  :  a  provedi  dt 


PRO 

sene,  de  eopiUî,  de  vite,  de  aUe  casei, 
de  celle  neeesaarie  in  callatoria;vei  pro- 
vede se  nu  lipsisea  nemea  ospetUoru; 
unu  ionti  capitanu  provede  se  aibă  mt- 
litarii  fote  celle  nscessarie  m  una  etpe- 
ditione;  s'a  provedutu  se  nu  ae  inteti^şle 
asia  ceva;  tu  provede  de  tene,  eoeupro- 
vedu  de  mme,  (ooniţara  ai  simpln  :  vedi 
de  copiUi,  vedeţi  de  vite);  2.  transit., 
a)  proprie,  a  vedâ  ceva  înainte,  în  de- 
părtare; h)  metaforice,  a  vedâ  de  inain- 
te in  respectnlu  tempuloi,  a  prevedi :  m- 
ainte  de  a  mi  se  spune  luerulu,  presen- 
tii  si  provedui  singuru  ee  se  intmplasse; 
fortune,  eaîamitati  provedtde;  precumn 
gabernatoritdu  unei  nave  prevede  tem- 
pestatUe,  asia  si  capOanulu  seproveiUa 
insidieh  inimicului;  p)  a  pară,  prepari, 
procura,  a  av^  cura  de  a  face  tote  celle 
necessarie  cniva  seu  la  ceva  :  a  provedi 
pre  caUatori  cu  tote  eeUe  cerute  peiOru 
una  grea  si  longa  caile;  venaiori  pro- 
veduti  cu  ceUe  necessarie  la  venatore; 
armata  proveduta  bene  eu  de  tote  de  câte 
are  lipse;  a  se  provedi  pentru  Orna;  a 
si  provede  lemne, '  sau  a  se  provedi  cu 
lemne  de  ierna;  a  proveăi  armat'a  cu 
vietuaUe. 

PBOVIDITOBnJ,  si  provedUoriu,- 
târia,  adj.  s.,  provlsor,  provldeas»  (it. 
proredltore);  care  ^Mwede .-  proveditoriu 
de  copilli,  de  curte;  proveditoriu  gene- 
rale de  vidualie  la  amu^  vedi  si :  pro- 
risoriu,  providente. 

PROVIDU,-a.  adj.,  protldn»,  (it.  pre- 
Tldo,  fr.  proTlde);  care  provide,  in  În- 
semnarea larga  a  acestui  coventu  :  Dom- 
nedieu  dede  omviui  metUe  provida  de 
celle  fiitorie;  natur^a  provida  face  ani- 
malile  feroci  pucinu  fecunde;  omeni  pre- 
cauţi si  provvdi;  se  fmu  providi  deinte-  ' 
ressile  publice  ca  si  de  alle  nostre  pro- 
prie; providu  gt^iemiu,  provida  admi- 
nistratione;  — providu  dice  mai  multa, 
in  unu  sensu,  de  c&ta  providente,  si  ea 
atfttu  mai  muitu  de  cfttu  previdente. 

PBOVINCIA,  8.  f.,  praTiaeU,  (it. 
proTlnela,  fr.  prorlnoe»  d'in  pro-vinee- 
re);  l.  proprie,  t^rra  învinsa  si  suppasa 
altei  tcrra  :  pentru  anticii  Romani  pro- 
vincie erau  terreie  afora  d'in  ZtaH'a  sup- 
puse  ăontinahonei  romanej  provmeU 


=y  Google 


PRO; 

pretorie,e(m8«hri;  provineieîe  imperMui 
tOtomanu;  2.  metaforice,  a)  re^one,  ţi- 
nuta, deapartimentu  iasemuatu  d'in  a- 
na  t^rra,  mare  diridoae  gnberDamen- 
tale  ;  a  imparii  terr'a  t»  patru  provin- 
cie; h)  oppositu  la  eapiioîea  («re» :  a 
^of  m  una  cetate  de  provincia;  e)  op- 
posita  la  eeiate,  io  genere  :  cetatea  si 
provinei'a,  provmeiele  sicapitaiile  lom; 
d)  proTinoia^offlciu,  sarcina  officiale, 
ranctione,  si  in  genere :  sarcina,  oegotîn, 
affiioere,  oceupatione  :  care  e  promnefa 
iea  ?  proviud'a  mea  e  una  d'in  ceUe  mai 
formose;  provinei'a  lui  e  parasitismulv; 
a  leuâasupra-si  grea  si  delicata  provin- 
cia; a  voatra  e  provinei'a  de  a  scrie  si 
invetiă  in  publicu. 

•  PROVINCIALATU,  8.  m.,  (it.pro- 
TlielaliU),  YoAi  provineicde,  cotra  finitn. 

•  PBOVINaALE,  adj.,  (it.  pmtIb- 
«lale,  fr.  prwTiaeUl);  relatÎTU  la  pro- 
vincia :  admnistratione  provinâate;  in- 
teressi  provinciali ;  promtntia  provînr 
dale,  portu  provinciale,  âmeni  provin- 
ei(di;  BÎ  subat.  a)  unu  proinnâcde,  pro- 
vinekdii;  provincialile,  locuitoriu.-tliria 
în  provincia;  portu  de  provinciale,  de 
unu  sau  de  una  provinciale;  b)  snperio- 
re  religiosQ  io  nna  provincia :  parentele 
provineiale, —  de  at^  ;  provincialatu  ^ 
demnitate  de  provinciale. 

•PR0VINCULI8MU,  e.m.i(fr.pro- 
TlneUlIane);  particnlaritate  de  provin- 
cia in  portu,  veatimentn,  etc.,  sî  mai 
rertoBu,  in  pronunţia,  in  accentn,  în 
construotione,  etc,  idiotismn  proffmeiale. 

•  PROVISERE ,  provisui,  provistUu, 
si  provistu,  V.,  prsTlsfire,  (d'in  provisu), 
intensim  d'in  providere,  a  rede  înainte; 
departe  ca  mare  attentione,  a  se  nitâ 
inuntecn  leuare  a  mente;  a  cercetă, 
consideră,  lena  a  mente. 

•  PitOVISIONALB,  adj.,  (it.  pr«T- 
rlitonalfl,  fr.  prorlilonnal);  da  provisio- 
ne  :  conventione  provisiotude ;  vedi  si 
provisoriu. 

•  PR0VISI0NABE,T.,(it.pr»Tfl8lo. 
■are);  a  dă,  procură,  face  provisione  de 
vietnalie,  (vedi  si  compositulu  approvi- 
sionare). 

•  PBOVISIONABIU,-«,  adj.  a.,  (it. 
pr*TTlil*il«r«};  relatam  la  provisione 


PBO 826 

de  celle  neceasarie,  ca  snbat.  cellu  ce 
procura  provisione,  TÎotaalie  etc. 

•  PROVISIONE,  B.  f.,  pr*Tlsl«»  (it. 
proTrlsUne,  fr.  praTlalon);  actione  de 
providere,  1.  in  genere: o) providere aan 
prevedere,  vedere  de  mai  inainto  .-  pro- 
visionea  mentei  omenesci,  a  lucră  fora 
provisione;  h)  precautione;  c)  ordinatio- 
ne;  mesnra  leuata  înainta  ca  temperaria 
înainte  de  meaur'a  definitiva ;  d)  cura 
d'inainte,  preveghiare,  procurare  de  me- 
diele  neeessarie  pentru  ceva  sau  coniac 
ceva,  si  in  specie,  procurare  de  victnalie : 
provisione  de  arme,  de  fuOretiu  pentru 
armata,  de  vietuaiie  pentru  iSrna,  de 
lemne  pentru  totu  annvUu;  de  acî :  2.  me- 
taforice, cu  senau  concretu,  provisione 
^collectione  de  celle  necesaarie  la  ce- 
va, si  prin  estenaione  :  mulţime,  co- 
pia, abundantia,  etc.,  a)  in  generale  : 
mare  provisione  de  îns^umente  I>eUiee, 
de  munitioni;  provisione  de  idee,  de  spi- 
ritu,  de  covente,  de  espressioni;  protn- 
sioni  de  nmie  merd;  b)  in  specie,  mulţi- 
me de  victnalie  ai  de  alte  luernri  neees- 
sarie la  economia. 

•  PEOVIăORATU,  a.  m.,  vediprori- 
xoriu  snb  2.  a. 

•  PEOVISORE,  si  pro««Ofi«,-8ori(i, 
adj.  a.,  prorltar»  si  provlsorlus;  (it.  pr*- 
Tlsore  si  prAvrlaerlo,  fr.  proTl«e«r>  si 
proTisoire);  care  provede  sau  serve  a 
provedere,  1.  in  genere  :  provisori  da 
ceUe  ce  au  se  se  intemple;  provisoriulu 
eopiUihru,  provisori'a  copiUeloru;  pro- 
visoriu  de  arme,  de  vietuaiie;  2.  in  spe- 
cie, a)  provisoriu  =:  capu  alin  unui  in- 
stitatu,  collegiu,  lycen  etc.;  de  acf  si  s. 
m.,  provisoratu,  (fr.  proTlBorat)=roffioiu 
de  provisoriu;  b)  provisoriu  =zprovedi- 
toriu  de  celle  necesaarie,  mai  vertosu  de 
victnalie  la  armate,  la  case  publice  aan 
si  laca3eparticularie;cJpr{wt«oHu,-a:= 
tempoiarin,  transitoria,  care  nn  e  defi-  ' 
nitivn  :  gubemiu  provisoriu,  legeprovi' 
soria,  directori  provisorii,  professori 
provisorii,  dtepositioni  provisorie  oUe  , 
unei  lege. 

•  PROVISD,-a,  adj.  part.,  prtTlaat, 
(it.  prorlao  ei  profTlao),  1.  ca  adj.  ar- 
me provise  de  tempuriu;  la  idee  provise 
nu  voru  Up^  espressioni  eopioee;  mU- 


=y  Google 


«» PRO. 

tia  provisa  eu  de  tote;  evenimente  provi- 
se  CM  »mUu  înotnfe  de  eventvAu  lom; 
2.  ca  subst.  m.,  a)  abstr.,  provi&ulu  cel- 
lont  fUtorie ,  provisuîu  parentiloru  de 
sortea  eopUliloru;  b)  ce  se  provede,  câta 
w  provede,  (redi  si  provisione  cotra  fi- 
nito) :  pronaidu  pentru  ealie  aaiâ  de 
imdehatgata. 

*PBOVOCABILE,adj.,pr»TWal>lllii, 
(it.  pr«T»e«blle);  care  se  pote  aaioni 
provocare  :  vimitu  promcabile,  Ptotu 
proveeaînle.  nataraprovMobiie  lamenia. 

•  PEOVOCABLU,  si  provocdbulu. 
pl.-e,  pr«T««abDlaBi;  vocaMu  in  locii  de 
altu  voeâbutu,  coveotu  in  locu  de  altu 
coventu. 

•  PROVOCAMENTU,  pl.-e,  (it.  pr«- 
r«euient«);  actione  si  effdcta  de  provo- 
care; provoeaniente  la  jocu,  la  lupta,  la 
certa. 

•PEOVOCANTE,  adj.  part.  preş., 
pr«TO«aiis,  (it.  proraeante);  care  provo-, 
ea :  eovente  provocanţi  la  urra  si  la  re- 
bellione. 

*PBOVOCABE,T.,proTaoâre,  {it.  pro- 
vaeare,  fr.  proTaqner; — d'în  prO'VOCare); 
1. proprie,  a  vocâ  sau  cbiami,  striga  iu- 
ainte,  afora :  provoeatipre  eelli  ^ininirui 
nwor'o  provoca  soreîe  se  resara;  2.  mai 
TertOBQ  metaforice,  a  chiamă  la  jocu,  iu- 
treoere,  c^rta,  Inpta,  etc-,  si  de  acf :  a  în- 
TiU,  interritâ,  atlitiă,  amtnatiă,  indem- 
ai.,  pune  in missicare,  etc. -.aprovocâ la 
lupta  derepia,  la  batcdia ,  la  Jocu  in 
carii;  a  provocă  cănii  conim  străini; 
a  provocă  pre  toii  la  lucru  si  adju- 
torw;  effensele  provoca  curte.  urte.  dis- 
cordie; saratwele  }>rovoea  stomaeulu; 
greti^a  provoca  vomitu ;  a  provocă  appe^ 
tiiulu,  greti'a ;  în  specie,  provocare=ap- 
pellare,  si  reâ.  a  se  provocă :  me  pro- 
vocu  la  judeeafa  vostru,  a  se  provocă  la 
auctoritati  solide. 

•  PROVOCATIONE,e.f.,pr»TocatU, 
(it.  proTooaiionet  fr.  praToeatlaa);  ac- 
tione ie  provocare -.provocatione  la  duel- 
lu,  provoeationi  insuUatoric ;  provoca- 
tione  la  urra,  la  lupta,  la  bătălia ;  fora 
provoctUione  sarein  spinca^ea  tneâ  si  me 
arrunca  Ui  pamentu ;  provocatianc  la 
auctoriiali,  la  instantia  supcriore  de  la 
aWa  it^eriore ;  provoeatiom  a  stomacu- 


_^5?- 

lui,  a  appetHului;  a  resputiâe  eu  semge 
■rece  la  provocationile  inimicHoru. 

*  PROVOCATIVU,-a,  adj.,  proTooa- 
tiTUBj  (it.  proTOuatlra);  aptu  a  provoca- 
re :  essemple  provocative  la  relle. 

*  PROVOCATOEE,-/ri«,  si 

*  PR0VOCAT0RrU,-*<>m ,  adj.  a., 
prD»e»t«r,-triK,  si  proraeatorlui,  (it. 
prtToealore  ar  pr«r»flat«rlo,  fr.  praf*- 
eatear  si  provocataire) ;  care  provocă 
sau  serve  a  provocare .-  mare  provoeato- 
riu  si  attitiatoriu  de  turbtma^;  provoca- 
torii popondui  la  rebdlione ;  provoeato- 
ritdu  teu  ladudlu:  beuture  provoeatorie 
de  appetitu ;  superbia  provocatoria ;  co- 
ventu  provocaioriu. 

*  PROVOCATU,-a.  adj.  part.,  prate- 
eatnH,  in  8.Terbolui. 

*  PBOVOLARK,  T.,  pMTolu-e ;  a  vo- 
lâ=:aborâ,  a  louă  sboru  înainte;  a  essi, 
veni,  merge  rapide. 

*  PROVOLVEEE,  (se  conjaga  ca  v. 
volvere),  v.,  proTolrere;  a  tioZee  sau  «ol- 
he  inainte:  a  duce,  inibrancf  volvendu; 
reU.  (4  se  provoive-=&  d&  in  genucbi ;  a 
se  arrunca  si  volve  inaintea  cuiva. 

j  '  PROXENETICU,  proxenetu, prox't- 
mare,  proximitate,  proximu,  etc.;  vedi : 
prossenetioi ,  proasenetn,  prossimare , 
prossimitate,  prossimu. 

PRU,  prep.,  pta,  pentru. 

PRUDENTE,  adj.,  pruda»*,  (it.  pru- 
dente, fr.  iirndentţ — sourtatu  d'in  }ir{>t!i- 
dente);  1.  care  vede  ean  scie  d'inainte, 
care  provede,  e  providente:  celli  prudenţi 
prevedu  ce  are  se  se  intemple ;  2.  meta- 
forice si  speciale,  a)  care  ecie  unn  ce. 
Iu  counosce  a  fuudu,  versatu,  espertu  in 
ceva :  prudente  de  miliţia,  prudenţi  in 
astronomia ;  mai  allessu  :  prudente  in 
jure  sau  dreptu,  Bi  de  acf :  Jurepruden- 
te=:juriprudente,  jurisprudente ;  b)  Bci- 
ente,  cu  scientia,  cu  conscientia,  cn  in- 
tentione ,  cu  precogitare  :  prudente  si 
dede  mortea;  c)  intelleptu,  inse  diiferitu 
de  sapiente  :  eellu  prudente  are  bonu 
sensu  commtine  siiumineindesliUlaiorie 
siire  a  se  porta  bene  in  diversele  impre- 
giurari  oile  vietiei;  cellu  sapiente  e  filo- 
sofu,  si  vre  se  scia  căuşele  si  rationik 
lucruriloru;  omulu  prudente  e  prccautu 
si  adese  preponUoriu;  sides^e  luorari: 


=y  Google 


PBO. 

eotuiUe  prudenţi,  planu  prudente,  faj^a 
prudente,  passu  prudente,  urmări  pru- 
denţi. 

*  PBUDENTIA,  s.  f.,  pradentla,  (it. 
fradeiua,  £r.prQden()«);calitatedef>ru- 
ăenie :  prudenti'a  serpiloru  e  proverhia- 
ie;  prţ^entiainA'e0u=:jureprudentia, 
juriprudentia,  jvri^rudetUia ;  pruden- 
tia  de  artea  mUitaria ;  prudenWa  con- 

>  aia,  w«  ttllessu,  in  sâenU'a  de  a  dÂa- 
iinge  benele  de  reu,  addevendu  de  men- 
iioue;  prudenti'a  stralwee  in  (diegerea 
eeUoru  bone  d'iH  eeUe  rette ;  prudenWa 
«  addeverat'a  arte  de  a  viue,  preeumu 
tntdicin'a  e  artea  de  a  vindecă;  in  tote 
te  lueri  eu  yrudet^a :  se  te  porţi  cupru- 
dentia,  se  vorbesci  cu  prudentia,  se  am- 
hU  cu  prudentia. 

*  FBUmA,  B.  f.,  pnlaa,  (it.  rri(M); 
brnina  grossa,  bnuns  io  genere,  nene ; 
geră,  &igD. 

•PEţJINOSU,-«.  adj.,  prulnosHR} 
pleou  de  pruina .-  nopie  pruinoaa;  eria 
pruinoaa;  ponte  pruinose. 

PBUNA,  B.  f.,  prunamt  (it.  pruna»  si 
prugao)  fi.  prune);  potDft,  fructa  de  pru- 
nu:mu8tu  de  prune,  spirit  de  prune. 

PBDNABESSA,  s.f.,  vedi  prunariu. 

PBUNABlA,  B.f.,  vedi  prunariu. 

PEUNABIU.-o,  adj.  b-,  (it.praa«J».-a); 
relativa  hiprune,  mai  vertosD  ca  subst, 
eellu  ce  cultiva  sau  vende  prune;  fem., 
prvnarea$a;~prunaria,  prune  mnlte; 
locu  pluntato  cu  pruni. 

PRUNC£SCE,  adv.,  raerlllter,  lu- 
fantlav  nore;  in  modn  pruneescu. 

PBUNC£SGn,-a,  adj.,  pn«rllli,  de 
pruneu  :  etate  pruneeaca,  jocuri  prun- 
eesci. 

PBDNCIA,  B.  f.,  infantil,  poarltU, 
etate  Ae  pruneu  .-  in  pruncea  vostra;  a 
essi  d'in  pruncia  ai  treee  in  copillaria. 

PBCNCIBE,-csctt,  V.,  l.îutrane..  in- 
ranttam  aţeie,  a  pertrece,  a  si  face  prun- 
ciră :  cu  eâti  amu  pruneitu  noi,  toţi  au 
peritu  ineo  de  teneri ;  2.  trans. ,  lufan- 
ten  edneare,  a  cresee  unu  pruneu  .-  eu 
te  am  ptitneUu;  e  hene  ca  mamele  sin- 
gure se  si  pru.ncesca  copiUii. 

PBDNCU,-a,  3.  personale,  Linfani, 
paer,fetu  umanii  mica,  copilluprecandu 
e  ia  paotioe,  sau  canda  e  de  curreadu 


nascato,  portando  aceUu-aBi  onine,  pre 
cfttu  suge  Utîa :  pruneii  saltara  in  pân- 
tecele mameloru;  a  nosce  prunci  81  prun- 
ce; a  hattetâ ,  vaccină  prunăi  si  prun- 
cele; de  prunca  a  dă  semne  de  muita  in- 
teUegere;  mente  de  pruneu;  fitieapruncH 
aeesti-a;  iunoeentii  ai  eandidii  prunei, 
candid'a  ai  aeren'a  fronte  a  j^runoidui  ; 
2.  prin  esteneione,  likerl,  prole*.  pner; 
nagcntu,  feta  allu  cuiva,  sau.  inraBpee-' 
tnlu  etatei,  copillu,  omu  de  tottt  tineru, 
de  fragila  etate. 

PBDNCUCID.-*)ti.-a,  s.  pers.,  infan- 
tHlnB,  pneronlns,  (teminutivu  d'in  prun- 
eu, de  aci  BÎ :  pruncuctoru  Ban  pr«n- 
cusioru. 

PBONCULLBTrD,pru«CM«(iru,prtt«- 
cutiu;  vedi  pruneudu. 

PBDNETU,  pl.-c,  prnuetum.  (it.  pru- 
neto),  locu  plantatu  cn  pruns. 

PRUNU,  B.  m.,  prnnne,  (it.  pruiţn», 
fr.  pronler);  arbore,  pomu  ce  da  fmctele 
nomite  prune  :  pnmt  selha^i. 

*FBUBIGINE.  s.f.,  prorlgo,  (it. 
prurlglne);ma&carime  mare,  neaufferita; 
roia,  scabia  :  pruri^tne  ăepelle;  fîg. 
pruri^ine  de  acriaau,  de  voluptăţi, 

*  PBURIGINOSU,-a.  adj.,  prnrlRl- 
noBDs,pleitudepnir(^tne,rdiosu;metaf., 
Inbricu,  lascivu ,  uestemperatu. 

*  PBUBIBE,  V.,  prnrlre ,  (it.  fxnl- 
re),  a  sentf  naspQsa  mancarime  :  mi 
prureaee  peUea;  me  prwescu  palmde; 
metaf.  prtweace  de  a  serie,  de  a  ae  in- 
sorâ. 

*  PRUBITIVU,-a,  adj.,  pruritlTu», 
ftptu  a  produce  pruH^ne. 

*  PBDBITU,  3.  m.,  praritoa,  (it.  pro- 
rlto,  fr.  prnrlt),  mancaiiine  :  prtiritu 
de  palme;  prurituliu  de  a  scrie,  de  mari- 
tatu,  de  desfrenari. 

♦FRTTANEU,  a.  m. ,  prjtanenn. 

(;c[>i>TccVEîav,  fr.  prjtanâe,  it.  pritanea) ; 
j  ediScin,  palatiu  io  cetăţile  grecesci,  onde 

Bc  adunau  si  oepitau  prfftanii,  si  unde 
I  se  ţineau  si  nutrieau  eu  spese  publice 
1  bărbaţii  ce  bene  meritau  de  patria. 
I  «  PRYTANU,  s.  m.,prjUnesBiprj- 
f  tanls,  {itptycasviz),  un'a  din  celle  mai  mari 
'  demoiUtl  in  vechiele  cetati  grecesci. 

*  FSALLERE;  sau  sullere,  v.,  ptal- 
I  l0re»(t{KlUB[v),acanU,Biin8pecie:a^8 


=y  Google 


m P5A. 

eanU  d'in  instrameote  cu  corde ,  d'în 
citară,  etc.;  b)  a  caotĂ  psalmi,  a  cant& 
basericesoe. 

•  PSALMA,  sau  saJma,  pi.  psalmate, 
pMlna,  (4i^XiLa),cantud'ia  instrumente 
cu  eorde,  cautu  basericeacu,  bymnu  re- 
ligioBu;  vedi  si  psalmu. 

•  FSALMISTU,  sau  salmistu,  s.  m., 
pvalMlBta,  (<|»«X[U(in];},  oompositoriu  sau 
eantatoriu  de  psalmi  :  paalmsitdu  «e 
âiee  ab8<Autu  Daviăe. 

»  PSALMODU,  sau  salmodia,  s.  f., 
pialnodla,  (<ţ<aX[U|>SEa,  fr.  psalmedle,  it. 
paalmodi») ;  1.  cântare,  modu  de  reci- 
tare a  psalmiloru  si  altoru  lectore  base- 
ricesci,-  2.  metaf.  modn  de  a  lege ,  re- 
citi, deelamÂ  ei  cbiaru  scrie  cu  mono- 
tonfa. 

»  PSALMODICU  sau  s(dmodiai,-a. 
adj.,  (fr.  pBftlmodlqne),  reUtivu  la  psnl- 
modia :  cântare  psalmodiea. 

•  PSALMODIABE,  sau  saimodiare, 
T.,(fr.  pgKlmodler);  a  face  psalmodie,  a 
caută,  recită  psalmi  si  alte  lectore  ba- 
sericesci;  fig.  a  caută,  lege,  declamă,  re- 
cită .co  monotonia. 

•  PSALMOGBAPHIA ,  psalmogra- 
pAiCH.  vedi  pstdmographu. 

•  PSALMOGBAPHU  sau  scdmografu, 
s.  m.  person.,  pislaiOKrsphni ,  (<]iaX[i.o- 
ţp(fcţoc)i  scriptoriu,  compositorîu  de 
psalmi:— it  aci :  psatmograpbia,  s.  f., 
(fr.  pHlmftfrraphle),  arte  ăc\  psaîmogra- 
phu.  =comp03itoriu,  coUectoriu,  com- 
mentatoriu  de  ^aalmv.psalmographicu,- 
a,  adj-,  (fr.  psftlmoţraphiqoe),  relativu 
\Apaalmoffre^hu  sau  la  psalmograpHa. 

PSALMU,  sau  salmu ,  e.  m. ,  psal- 
nng,  (ţaX(M}c,  fr.  psaimei  it.  Halno), 
eantu,  hymnu  religiosu,  în  specie,  cautu 
religiosu  biblicu :  psalmii  se  atribuu,  in 
mgre  parte ,  lui  JJavide  ;  palamii  de 
air'a,  de  demaneti'a. 

PSALTERIA  sau  salferia,  s.  f.,  si 

PSALTERIUsausalferiu.  pl.-e,pgal- 
ttrinn,  (4i(xXnJpiov);  1.  instrumentu  cu 
corde  ^^entiu  psallere;  2.Crinticu,hymnu 
de  cantatu  cu  asseminea  instrumentu  ; 
în  specie  :  3.  collectione  deh;mni  reli- 
gioşi, biblici,  celli  150  de  psalmi  attri- 
bniti  in  mare  parte  lui  Davide. 

PSALTICIA,  B.  S.,  vedi  ptmcu. 


P8ALTICU,  sau  8allieu,-a,  adj.,  re- 
latîTU  la  psaltu :  artea  piMica;  ai  absol. 
pga!tte'a=artea  de  a  caută  basericesce, 
nomita  si  psdticia,  (<{iaXnxia), 

PSALTO,  sau  soZfu,  s.  m. ,  psaltm» 
((|>iiXn];)  cantoria  de  psahni,  in  geuw«, 
cautaboriD  basericescu  :  pscitU  metro- 
paliei. 

t  PSAMH-,  si  psammo-,  (d'tn  gt.^i^- 
(IOC  =:  arena),  in  derÎTate  si  composi- 
te  Bcientifice,  ca  :  psammitu,  s.  m.,  (fr. 
pBaniBtte),  specia  de  p6tra,  c<Hnp08ita 
d'in  gresse  si  d'in  argilla;  de  acî :  pscmi- 
mUicu.-a,  adj.,  (fr.  psaramltlgiie),  rela- 
tivu Ia  psammitu,  ca  subst.  m.,  psam- 
mitieu,  genn  de  inascte  coleoptere;  ptam- 
m6biu,-a ,  adj.  s. ,  (fr.  pgaBnobl«r  d'in 
pEoc  =  vi^tia),  care  vine  in  cwena;  ca 
subst.  m  ,  pAuwno&iuIu,  genn  de  con- 
cbylie  biralre;  paammocolu,-a,  adj.  s., 
(fr.  pBaBBoevle,  d'in  coIere=:  locuire), 
care  locuesce  in  arena;  ca  s.  m.,  psam^ 
moeoUt-lu,  genu  de  couchylie  ce  oopren- 
de  mai  multe  specie  de  psammobit; 
psammophide,  s.  f.,  (fr.  psammophide), 
genu  de  şerpi;  psammosavru,  s.  m.,  {tt. 
paammoBBiire),  genu  de  sauri,  psammo- 
8tiu,-a,  adj.  s.,  (fr.  psaunoat^e,  d'in 
&aT£ov=OBsu),  care  are  forma  de  ossu  ; 
s.  ffl.,  paammosHu-lu,  agglutinatn  de  s- 
rena  cu  forma  de  osbu;  pscmmottu ,  s. 
m. ,  (fr.  pBBmmot^e) ,  genu  de  'concby- 
lie  bivalve,  cari  au  mare  asseminare  cu 
paammobiele;  psammothermu,  s.  m.,  (fr. 
PBBmmotheme,  d'in  ^pgj.7]  =  căldura), 
genu  de  iusecte  hymenoptere. 

*  PSECADE,  8.  f. ,  pseeas,  (iţexic , 
fr.  pBâeade);  serva,  care  făcea  si  împle- 
tea părulu  domnei  selle  la  Greci  si  la 
Romani. 

*  PSELLISMU,  s.  m.,  (fr.  psellIsMe, 
d'in  i{ieU.(ici=balbu);  nome  genericu  pen- 
tru defectulu  de  pronunţia. 

*  PSEUDALCANINA,  s.  f.,  (fr.  paei- 
dalcanine);  materia  colorante  roşia. 

*  PSEODANCHDSA.  s.  f.,  p^endaa- 
chnsa,  (<ji£QSaY^0Qoa);  planta. 

*  PSEDDAPOSTOLU,  s.  m.,  paeada- 
poaUlBB,  (<|i£uSan<i(7coXo;);  apostolu  mCD- 
tionoau,  (vedi  pseudo). 

*  PSBDDBNCEPHALIA,  s.  f.,  (fr. 
paendeie^pkalle,  d'in  <{«Qfii)(:=llieiltîo- 


,y  Google 


DOSII,  si  l7xiyaXov=cerebru);  nionstnio- 
sitate  produssa  prin  preaenti'a  unei  tii- 
moti  vasculoâa  in  locii  de  cceieni ;  de 
acf  :  pseuăencephaUeura,  adj.,  (fr.  pseu- 
dflB«6phAlIqiie);  relativu  la  jjseu^nce- 
phaiia,-3aa  la pseudenixphalu;  pseuăen- 
C6phtUu,'a,  adj.,  (fr.  p»«iid«nc6ptiale); 
care  are  pseudencephdlia. 

*PSE0DIS0D0Mir,-o,adj.g.,p8endi- 
••doinas,(<{ieD&<Kidotw;,  fr.paeodIsoiliiBe, 
d'iinj)si>8i^ţ^falsu,  mentionosn,  100?= 
ecale,  si  S^toţ^casa,  edificiu);  edificatu 
in  modn  inecale,  cu  serin  de  petre  sau 
serie  de  caramide  inecali;  a.  m.  reale; 
subst.  pseudisodomu-lu^zBiiQc&lione  CM 
serie  inecali  de  materia. 

t  PSEDDO-,  (d'ingr.  <;)si>8:^«=falsii, 
mentionosu,  sau  (jieoSoti^inentioDe),  in 
composite ,  mai  rertosu  scientificâ  : 
pseudoanioninu,  a.  m.,  psAndn-antonlitns, 
AtUoninu  falsu;  pseudoacacia,  s.  (.,  (fr. 
pB«Bda-*cMU),  acacia  falsa;  pseudoaco- 
nitu,  a.  m.,  (fr.  pMudo-aeontte),  genu 
de  plante  d'in  famili'a  raouncDiacieloru; 
pseudoaliasfrw,  s.  m.,  (fr.  paeado-albâ- 
tre),  specia  de  albastru  mifatatu;  paeu- 
doambrosia,  s.  f.,  (fr.  psendo-ambrosle), 
specia  de  planta;  p^endoame^A^^n,  s.m., 
(fr.  psendft-anithjBte).  specia  de  ame- 
thjsto,  spatbu  nolociu;  psevdoarenor 
durd,  ftdj.,  (fr,  psendo-ar^nutie),  care 
sâmina  Dumai  cu  una  p^fcra  aienacia , 
fora  se  si  fia;  pseudobasaltu,  s.  m.,  (fr. 
pfleKd*'lMs«Ue),  p^tra  ai^illâsa;  psai- 
dobertfUu,  s.  m.,  (fr.  psendo-beryi),  car- 
tiu  verdin;  pseudobîeptia,  s.  f.,  (fr.  pipu- 
d«-btep>l«,  d'iD  3^^U=Tedere),  nome 
genericu  pentru  defecte  de  vedere^  pseu' 
dobusBu,  s.  m.,  (fr.  pseodo-bDxni),  spe- 
cia de  planta  ce  sâmina  cu  biisanlu;p8eu- 
docathcîicura,  adj.  8.,  (fr.  piendft'cath»- 
liqifl),  catholicu  falsu,  mentionosu,  pre- 
făcuta; pseudodiristu,  s.  m.,  pseudo- 
ehrlBtns,  (^ristu  falsu;  pseuăochryso- 
lithu,  9.  m.,  (fr.  p8eud«-ohrj8oltthe), 
specia  de  patra  ce  s^mina  cu  chrysoli- 
tbulu;  pseudocoia,  a.  f.,  (fr.  pBeudoooIe, 
d'in  4x(nj=:audiu),nomegenericu  pentru 
defecte  de  audiu;  pseudocotyledoniu.'C, 
adj.,  (fr.  tiHendo-eotylldtnti),  care  pare 
a  &y6,  fora  se  aibă,  cotyledoni,  snbst.  pi, 
pseudoeotyledcmiele,  divisione  d'in  reg- 


milu  veţŢetale,carecoprendeliclienii,etc.; 
pnendorri/stallu,  a.  va ,  pl.-e,  (fr.  psev- 
iU-crt>tal),  cristallu  cu  forme  diferite 
de  alle  typiilui  de  care  pare  a  se  tini ; 
liseudocyese,  s.  f.,  (fr.  pneodo-cjisejd'in 
xoTjatc—  ingrecare),  falsa  ingrec^e;p8eu- 
dodnmanfc.  s.  m.,  (fr.  psendo-dlanant), 
adamaote  falsu;  pseudodieta,  a.  f.,  (fr. 
pseudo-dlâte),  dieta,  adunare  falsa,  ille- 
gale;  pstwiodiptertt,-a,  adj.  s.,  paeads- 
dlpt«>r*!>,  (^euSo8(fftepo<;,  fr.  pseudo-dlp- 
tdre,  d'io  £k=de  doue  parti,  si  icxsp6v 
=8ripa),  Torbindu  de  edificie,  cari  pani 
a  V16  doue  serie  de  columne ;  pseudo' 
diaconu  9.  va,  paeudo-dlaconiit ,  dta- 
conu  falsu,  neaddeveratu ;  pseudodU- 
tamnu,  s.  m.,  psendo-dietaMiion,  fal- 
su dictamuu;  pstt^oed^cu.-a.  adj., 
(fr.psoDddotirlqne),  TOrbindu  Aipolyedre 
sau  corpuri  poliedric-,  cari  au  faciete 
A99,i-^gn\2t^;psătdoepiscopu,  s.  m.,  psen- 
do-eplscopnw,  (^e'^SEJutaxoxoţ),  episcopu 
falsu,  neaddeveratu;  pseudofragmwio:' 
r\u,-a,  adj.,  (fr.  paeado-rrtfmenUtre), 
care  pare  fragmentarii);  pseudo/iavu.-a, 
adj.,  pBeDd«flarns>  care  nu  e  curatu  flavu : 
colorcpieudo/laoaipseudognathu^a,  adj. 
9.,  (fr.  psendoKnathe,  d'in  ţV(idor;=:fal- 
ca),  care  are  fal.se  fklci;  subst.  pi.  pseu- 
dognathele,  divisione  d'in  regnulu  ani- 
male; paeudographu.-a,  adj.s.,(fr.  psaa- 
a»Kraplie,  d'in  Yp4yEtv=8criere),  care 
scrie  mentioni,  sau  care  face  scripte  fal- 
nez^piastoffrapbu;  de  aci  si :  pseudogref 
phia.  s.  L,  (fr,  psendo^raphle),  arte  de 
pseudographu;  pseudographiiM.-a,  adj., 
(fr.  piieDdaţrapblqne),  relativu  la  paeu- 
dograpkia,  sau  la  pseudographu;  pseuda- 
iwermapkrodismu,  a.  m.,  (fr.  psendaher- 
Btaphrftdlsnff),  hermaphrodimiu  foraes- 
cessu  allu  partilom;  de  acf  si  :  paewh* 
hermaphroditu  -a ,  adj.  s.,  (fr.  pieada- 
bermapbrodlte),  care  e  in  stătu  ăepsea- 
dohermaphrodîBmu ;  paeudohgdropisia, 
s.  f.,  (fr.  pseadohjdroplHfe),  falsa  Ay> 
dropisia;  pseudolii^«,-a,  adj.,  psendall- 
qnidus»  care  pare  a  caire,fora  se  cuira; 
pseudologia,  s.  f.,  (fr.  psendsloste),  vorba 
falsa,  mentione;  de  acf :  pBeudoJogu,-a„ 
adj.  3.,  (fr.  pseadolaţvfl),  care  spune  men- 
tioni; pseudologieu,-a,  adj.,  (fr.  pieid*- 
l«s1qae),  relativu  la  p$eud<^jfu  sau  la 


=y  Google 


m^ PSE 

pseuddlogia;  ţBe«domalctchUu,  9.  iD.,(fr. 
psendcmâlaehlte),  petra  ce  pare  mala- 
ehUu,  cupru  fosfatată;  pseudomediat  s. 
m.,  (ît. PHendotBedloo,  fr.ptieiida-intde- 
eln),  medicn  falsu,  medicastru;  pseudo- 
mem&ratM,  s.  f.,  (fr.  paendo-nembrMe), 
falsa  membrana;  pseudomole,  s.  f.,  (fr. 
pBoudo<n6le),  falsa  mole  d'in  matrice, 
buocatade  mole;  pseudomorphura,  adj., 
(it.  pieadoraorfo,  fr.  piendomorphe,  d'in 
|iop<p7]=forma),  care  are  forma  falsa,  un 
a  sea,  ci  stiaiaan  cristdle^eudomorphe; 
in  acelln-asi  sensu  si :  pseudomorphicur 
a,  adj.;  pseuăomorphina,  s.  f.,(fr.pBendo- 
in«rpliliiej,  materia  ce  a^mina  cu  mor- 
phin'a ;  pseudomoTphose,  s.  f.,  (fr.  psea- 
d«nnrpliaBe),  stătu  decorpu  psettdomor- 
pMcu,  corpu  pseuâomorphu ,  eristalla 
prodosBU  prin  conrersionea  saa  decom- 
positioDea  parţiale  ori  totale  a  altei  masse 
ce  si  a  păstrata  form'a  avuta  inaiote  de 
conversione;  pseudomyrtu,  s.  m.,  (fr. 
pMidff-mjrte),  arbore  ce  s^mina  cu  myr- 
tviu,  mi/rtiUu;  pseudonarâu,  s.  m.,  psea- 
donardag,  (ţsoSJvapSo;),  nardu  neadd»- 
?eratu;  pseudonormale,  adj.,  (fr.  psen- 
dv-normale),  care  pare  normaU,  fora  se 
fia ;  pseOdonymu.-a,  adj,  s.,  (fr.  pMaiv- 
nyn*,  it.  pieadOnino,  d'in  S^ofiA^no- 
m«),  care  are  nome  falsu  :  scripte  pseu- 
donyme,  dictianoaiu  pseudanynm,  ca  no- 
me de  auctori  soambate,  neadderarate ; 
ca  s. m.  reale:  pseudonymu-lv ,  nome 
foiau :  a  si  ptAUoâ  scriptele  suh  unu  psea- 
(JonyfflH ;  de  aci :  pseudonynifa,  s.  f.,  (fr. 
p*«Bd*Drmie),  stata  de  pseudonymu,  a- 
bitudine  de  a  ei  publică  scriptele,  ope- 
rele sub  nome  falsu ;  paeudopatu,  s.  m., 
psendopatDoi,  {^sa56ttfi.xov),  podudecasa 
falsu ;  pseudoperipneumonia,  a.  f.,(p9eu- 
doperlpneuBonle),  falsa  pert/meumâma; 
pseudoperipteru.-a,  adj.,  paend«pertpte- 
ros*  (({lEuSoTcspEncspoi;,  fr.  paeid«-perlp- 
tfcre),  vorbindu  de  edificie,  care  pure  in- 
congiuratu  cu  columne,  fora  se  fia ;  abaol. 
s.  m.,  pseudoperipferulu,  edificiu  cu  pe- 
rijţteru  parutu;  pseudoperistt>mu,-a,  adj, 
8.,  (fr.  pseodoperlstoMe),  care  pare  a 
Ai6  unu  peristomu,  vorbindu  de  îicAeni; 
s.m. reale:  pseudoperistomulu,  peristo- 
mu  currendu  paritoriu  la  licheni;  psea- 
d(^hâippu,  s.  m.,  pseado-phlllpp»,  Fi- 


ţ  lippn  falsu;  pseudophthiăia.  s.  f.,  itt. 
;  piendophthlsln),  phthisia  falsa;  de  aof: 
,  pseudophtkisicu,-a.  adj.,relativulapsew- 
I  dophthisia;  pseudopia,  s.î.,  {îr.fteai*- 
I  pie,  d'inâ^=vedere,oclu)aliuctnatione 
I  a  YeiemipseudopUhecu,  s.ni.,(fr.  psevl*- 
I  plth#qiie,  7[{frY]£=:simia},  animale  ce  a6- 
\  mina  cu  simi'a,  specia  de  mimutia;  pae«~ 
doplatanu,  s.  f.,(fr.|tBendo-pUtaHe),  pla- 
tann  falsn;  pseudoplenrena,  s.  f. ,  (fr. 
p8«Bdo-plenrdste),  pleuresia  falsa;  pseu- 
dopneumonia,  s.m.,  (&,  psAuda-pnenai*- 
nle),  falsa  pneumonia;  de  aci:  paeu- 
dopneum<micu,-aj  adj.,  relativu  \ipsem~ 
dopneutuonia;  pseudopode,  B,iy,(îr.9Bt,a- 
dopode,  d'in  ;roQo,  xo8dţ=pede),  care  pa- 
re a  av4  petiore;  snbst.  pi.  pseudopodile, 
familia  de  animali;  paeudopolypu,  a.  m., 
(fr,p8eQda-pol7pe),pol;pa  falsu;  j»eH^- 
poru,  s.  m.,  (&.  pBendo-pore),  semnn  allv 
atigmitulev,pseudoporphyru,'a,  =pseu- 
doporphyri(»,-a,  adj.,  (fr.  pieidv-ptr- 
phjrlqne),  care  pare  a  porphyr<K=ptir- 
pura,  care  are  apparentia  de  purpura  ; 
p8eadoprasu,-a,  adj.,  (fr.  psendo-prate), 
care  nu  e  rerde  curatu,  ci  pare  namai 
verde ;  a.  m .  reale :  pseudoprastUtt,  petra 
assâmine  cu  petr'a  prasului;  pKudo- 
prismuraaipseudoprismaticura,  adj., 
(&.  pteodo-prf  Bnatlqne),  care  are  sau  că- 
piţa forma  appropiatadeaunei prisma; 
pseudoprophau.'a,  s.  pers.,  pBunlopr«- 
pheta,  (^ei)5o7cpoţ7jT7];,  fr.  psendo-pM* 
phbte),  prophetu  mentionosu;  de  aci  si  f. 
pers,  pseudoprophetessa  (comp.fr,  pBea- 
dv-prophâtesse);  pseudopropheOa,  a.  f., 
pseodvpropbetla,  propbetia  mentionosa, 
pseudopropheticu,'a,  relativu  la  pseudo- 
prophettt  aau  la  pseiiăopropheiia ;  pseU' 
dorasia,  a.  f.,  (fr. pBeudoraBle,  d'in  Spaotc 
=:  vedere)=;pseMdopfa;  paeudoregtila- 
riM,-«,adj.,  (f^,pBe^dl>•regllUer),=ps«I- 
do»orma^e;  paeudorexia,  a.  t,  (fr,piei- 
doreslft,  d'in5peS[ţ:=appetifcu,  fame),ap- 
petitu  falsa;  pseudoriAinu,  s.m.,  (fr. 
pBeudO'nibts),  rubînu  falsu,  specia  de  ear- 
tiu  rosiu  curatu;  pseuăosaphiru,  a.  m., 
(fr.  paeodo-saphlr),  sapbiru  neaddevera- 
ta ,  specia  de  cartiu  albastra;  pseudoae- 
linUfS.m.,  pBendoBeItiiiiiB,(<{tST>âo9£Xivov), 
selinafalsa;;fsewio5maro(7âN,8.m.,  piei- 
doimaragdiiB  r  {^Stxjfapa-ţSoi),  smft- 


=y  Google 


PSI. 

ragdu  falsa;  pseudothyra,  i.  m,,  paeudo- 
thjmm,  (t|jeuS6d^pov),  usia  faha  aau  ii- 
Ria  secreta,  metaf.  mediu  secretu;  paeti- 
dotopazu,  8.  m-,  (fr.  pscndo-topaie),  to- 
pazu  falsu;  specia  de  cartiu  galbinii ; 
ffsewiourdfinu,-»,  adj.,{pien(i«-urb«niis), 
care  nu  e  urbaau  addeverata,  ci  aninai 
imitatu ,  vorbindu  mai  allesau  de  con- 
9tructiooi :  case  pseudourbanc ;  pseudo- 
zoariu,-a,  ai pseudozou,-(^'  adj.,(fr.  pseii- 
do-zftalre),  caie  sămeoa,  fora  se  fia  unu 
animale ;  ca  subst.  pi.,  pseudoeoariele 
sau  pseuăozoele,  divisione  de  fientie  or- 
ganice, ce  s^mina  multa  cu  eoophylele. 
t  PSILO-,  (d'in  gr.  '}itX(iî=iiudu),  in 
composite  si  derivate  scientifice  :  psilo- 
ătaristu,  s.  m.,  pill«c!tfaarlsta,  (({iiXoxt- 
daptonji;),  simplu  citariata,  care  cânta 
d'in  citară,  fora  se  cânte  si  d'in  gara; 
psilogastru,-a,  adj.,  (fr.  psilogastro,  d'in 
Ya(Tn(jp=:ventre),  care  are  ventrea  mida, 
fora  ţera ;  psilogloftu,-a,  adj.,  (fr.  psUo- 
fl«tt«f  d'in  Y^iuTra^ilimba) ,  care  are 
fructe  oblonge  si  foraperi;  psihnoturc, 
adj.,  (fr.  psilonote»  d'in  v&ro^^spinare), 
care  are  spinarea  nada,  fara  peri ;  psi- 
iopode,  adj.,  (fr.  pallopode,  d'in  noui;, 
xoStfi;=:pede),  care  are  petiorele  nude ; 
psilasomu,-a,  adj.,  (fr.  pHllosome,  d'in 
(Kaţi,a=LCorpu),  care  are  corpuln  nndu, 
mai  vertosu,  suptire  si  luciu ;  subt.  pi. 
psiiosomde,  familia  de  molhisce;  psilo- 
siachtt,-a,  adj.,  (fr.  psllnstachr^,  d'in 
9tii^ui;z=apicu),  care  are  spice  mici  si 
suptiri;  psilote,  s.  f.,  (fr.  psllftte),  genu 
de  insecte  diptere;  psilolhru,  a.  m.,  psl- 
lothraniţ  d'in  ^^iXcodpov,  (fr.  pillothre), 
unsore  depilatoria,  care  face  se  cada  pe- 
rulu  si  se  remana  pellea  lucia. 

*  PSITTACABIU,  psUtacide,  psiUa- 
cenu,  psittaeinu,  etc,  vedî  psiitaca. 

*  PSITTACU,  8.  m.,  pslttacBs,  (-ţit- 
iaxoc)i  papagallu,  de  adipsUtaiariu.- 
a,  adj.  B-,  (fr.pslttacare),  relativa ^st^- 
tae%,  de  regula  ca  subst.  psittacwiu, 
genu  de  psittacu;  psittacide;  adj.  9.,  (fr. 
pslttaolde),  care  sâmina  cn  psiUaeulu: 
ca  s.  ţi.  psittaciâii-:=-hTa\lisi  sau  ordine 
care  are  de  typu  psittaculw ;  psiitacmiu 
si  psUlacmu,-a,  adj.  s.,  pHittacenuit,  (fr. 
pBittftcln),  de  psittaeu.  relativula  psit- 
tacu :  colori  psittaeme,  subst.  pi.  p$U' 


PST. 


sn 


I  tHf.inn  sau  psiUiicenii=^sittacidii;  psit- 
Ur.uin,  s.  in.,  (fr.  p>IUa«iile),  proprie 
deminutivu  d'in  pst/iocM,  applicatu  inse 

I  la  unu  genu  de  pxittad  de  totu  mici  si 
cn  cod'a  rotunda;  psiUirostrurO,  adj., 
(fr.  p8lttlr4str«),  care  are  rostru  ca  altu 
psittacului;  s.  m.,  psittirostndn,  genu 
de  paaseri  eu  rostrulu  ea  ailu  paittacu- 
lui. 

•  PSOA,  B.  f.,(^'i(x,  fr.  pBoa.s),  lumbo 
si  museulu  iumbariu  ;  unuia  d'in  celli 
doui  muBculi  abdominali :  psoa  majore, 
pson  minore. 

•  PSOADICU,  -«.  adj. ,  (pso«4lcRf)  , 
relativa  la  paoe. 

•  PSOITE,  s.  f.,  (fr.  pHoTte);  inflam- 
matione  a  psoei. 

"  PSOBA,  s.  f.,  p«ar«,  (^(âpa,  fr.  psa- 
re);  l.  scabia,  rânia;  2.  genu  de  plante, 
de  licheni;~~de  act :  psoranthemide,  a. 
f.,  piorâiitheiii]g,('ji(upavdE[L(<),  specia  de 
rosmarinu,  planta;  paoriase,(tr.pa*Ti»- 
se),  inâammatione  chronioa  a  pellei , 
morbu  ereditariu,  fora  inse  se  fia  conta- 
giosn  ea  psor'a  eneasi;  psoride,  a.  f., 
(fr.p90rtde)=psi?na8e;  psoriBH,-a,  adj., 
psorlcns,  {^(api%6-;),  relativu  la  psora  : 
medicamente  psoriee;  paoriforme,  adj., 
(fr.  psftrirormej,  care  are  fdrmasaa  ap- 
parentia  de  psora;  psorosu,-a,  adj.,  sca- 
biosu,  rftniosH  :  peeore  paorose. 

•  P8YCHE,  8.  f.,  psyoke,  (-Kij),  suf- 
fletu,  principiu  allu  vietiei  in  omu;  di- 
vinitate prin  care  se  personifici  suffle- 
tuln  la  antici;  de  acf,  statua  cerepresenta 
acâsta  idea;— genu  de  insecte  lepidop- 
tere  nocturne. 

•  PSTCHICU,-a,  adj.,  {^iraz),  re- 
lativu  la  snffletu  :  facttltati  psyehiee; 
morfn  paychioi;  de  aci  si  adv.  piyiMee, 
(^Ifoj^xaţ),  in  modu  psycfticw. 

•  PSYCHISMU,  8.  m.,  (fr.  p»7oWb«b), 
systema  dupo  care  sufâetulu  ar  fi  unu 
flnidu  psţ/chicu  :  psgchismulu  nu  e  de 
câtu  materialismu  aseunm  sub  unu  no- 
me străina. 

•  PSTCHISTUj-a,  adj.  s.,  (fr.  psy- 
ohiste),  care  admitte  doctrin'a  psyehis- 
mului;  de  aci  si  ;  psychi8^cti,-a,  adj. 

tPSTCHO-,  (d'ingr.4,uxTi=s"''fl«'«>' 
in  composite  si  derivate  mai  vertosu 
scientifice  :  paţfiătagogia,  s.  f.,  (fr.  ţif- 


=y  Google 


efa*ţ*;i«i  d'in  Ji^u^iJ  =  ducere ,  condu- 
cere), a)  ceremonia,  proceasione  eu  scopu 
de  a  impacă  sufSetele  eau  umbrele  mor- 
tiloru;  b)  pretensa  potere  magica  de  a 
evoca  snffletele'mortîloru;  c)  recreare, 
readducere  la  vi^tia  a  unui  omu  cadutu 
ia  lesBÎnu;  de  aci  si :  psychagogicu,-a, 
(fr.  pijebsgoţlqie),  relativu  ik  psycha- 
gogia  :  medicametUe  psychagogice;  ■psy- 
ehagogu,-a,  s.  pers.,  (fr.  pijctaigogue), 
in  intellessulu  speciale  de  :  celln  ce 
pretende  co  pote  evoca  sufâetele  mor- 
tiloru;  psyehiatria,  9.  (.,  (fr.  psj-chtătrie, 
d'in  laTpfa=medîcÎDa),  medicina  appli- 
cata  in  specie  la  morbii  mentei  sau  suf- 
fletului;  de  aci  si :  psychiatneu,-a,  adj., 
(fr.  psjeblatrlqne),  relatifU  la  psychia- 
tria:  psychiatru,  a.  m.,  (fr.  pi«f  cblAtre), 
medicu  versatu  in  paychiatria;  psycho- 
gnosia,  s.  f.  (fr.psfeli»g;iiftile,d'in7yu- 
otţ,=coanoscentia) ,  connoscentia  pro- 
funda a8uffletului;deacf  ai-.psychogno- 
8tiat,-a,  adj,  (fr.  pajobognaitl^ae),  re- 
latiTU  la  psychognoaia;  psyĂogonia, 
s.  f-,  (fr.  pifohvfonle,  d'in  yoviJ  gene- 
ratione),  generatione  progreasiva  a  suf- 
fletului,  desvoUare  in  tempu  a  suffletu- 
lui;de  ad  si  -.  psychogonica,~a,aÂ\.,  (fr. 
pireh«ir*i>l«>ie),  relativn  la  pA^eAoţjonia; 
paychographia,  s.  f.,  (fr.  psj'ehoKnphIei 
d'in  7pâ(pEiv=:de8crîere),  deacriptione  a 
suffletului  sau  facultatlloni  acestui-a; 
de  aci  si :  psychographu,  a.  m.,  (fr.  psj- 
chograptae),  auctoriu  ie  psyehographia; 
psyckographicu.'a,  adj.,(fr.  piiţohogra- 
phlque),  relatiru  la  p8ychographia;psy- 
chologia,  s.  f.,  (fr.  pHjcholoKle,  it.  pul- 
e»l«Kl«i  d'in  X^Yo;:=diBCarsu),  parte  a 
filosofiei  ce  se  occnpa  de  aufâetu,  de 
facultăţile  lui  si  actiotiile  acestoru-a  : 
psychologia  esperimeniale,  transeeden- 
UÂe;  de  aci  si :  pagcholegu,  s.  m.  pers., 
{tt.  p*f  chologae) ,  versatu  in  psycholo~ 
gia;  psychologicu,-a,  adj.,  (fr. pniehalo- 
rlqne,  it.  p> teologice),  relativu  la  psy- 
ch^gia  ai  la  psychologu ;  psychologis- 
mu,  B.  m.,  (fr.p87obolo;lsnie,  it.  psie»- 
l«KtiBo),  sistema  dupo  care  suEBetuIu 
se  iea  ca  principiu  allu  totei  couneacen- 
tm;  psychoîogistura,  s.  pers.,  (fr.  pij- 
ebvloflBte,  it.  pslobolD^lsta);  a)  cu  in- 
tellessulu fotmâ  psyehoiogui  hJceUa  ce 


se  tine  de  psyckologismu,  da  mare  im* 
portantiapBychologiei,cudamnulualtDru 
parti  allâ  aa\ent\ei;~-psyehomachia,  3. 
f.,  PHjehoinaobU,  (^u^oiiA^ta,  fr.  psf 
choDiBnhle,  d'in  [J-^x^  =  lipta),  lupt'a 
Buffleteloru,  titlnlu  unei  poema  a  lui 
Pruăentiu,  in  care  se  descriu  luptele  af* 
fecteloru  saffletului  umana;  ^sjfcAoflum- 
tia,  3.  f.,  (fr.  pBjcbi>MBnoletd'in^vcs& 
=:divinatione),  devinatione  prin  evoca- 
rea suffleteloru  sauumbreloru  de  morţi; 
de  aci  si :  psgehomante,  a.  m.,  celln  ce 
essercita  psychotnatiii'a;  psychomanti- 
curci,  adj.,  relativu  l&psyehomantia,  sau 
la  psychomaiUe;  psydwmatitiH ,  a.  m. 
reale,  pafobomantlom,  (^o^ojJAvtBÎov), 
loca  unde  se  evoca  suitele  mortiloru 
pentru  divinatione;  psyehometru,  a.  m., 
(fr.  pHfcboniitre),  mesura  propuaa  pen- 
tru appretiarea  facultatiloru  suMetulni; 
de  aci  si  :  psychometrla,  s.  f-,  (fr.  psj- 
ch»in<trl«),  arte  de  a  face  usu  de  psy- 
ehometru; psychometroiogia,  8.  f.,  pij- 
ehomitrolofle),  tractatu  acupr'a  psyeho- 
metrici;  psychoplithoru,-a,  adj.,pByoh»- 
phtheroB,  (^/oţ&tijMc),  care  nemicesce 
aufflelulu,  epitîtetu,  datu  lai  ApoUvmi- 
riu,  care  neg&  suffletuln  umana  inOftrt- 
siu;  psychopompura,  adj.  s.,  (fr.  pif- 
ebopompe,  {^av.ow6p,«oi:),  care  dnce  suf- 
fletele,  ephithetu  datu  lui  Mereuriu, 
care  ducea  safBetele  mortilora  in  infer- 
nw;  psycfiostiisia,  a.f.,  (fr.  psj ehoituls, 
d'in  ^tioic  ^  ecîlibriu,  poaderatione), 
ponderatione  a  suffletelorn  :  Mercuriu 
ducea  sufftetelc  la  psycHostasia. 

*  PSYCHROMETKIA,  a.  f.,  (fr.  psj- 
ehronitre,  d'in  <^Q-xpi<:^Tecet  si  (tătpov 
=mesara);  apparatu  de  mesuratu  canti- 
tatea de  vapori  ce  conţine  atmospher'a. 

•  PSYDRACIA,  a.  f.,  {^8pa.%lx,  fr. 
pajdrncle),  specia  de  pustule  meniite. 

•  PSTLLIDE,  adj.  a.,  (fr.  pajUIfle); 
care  sâmina  cu  psyllulu;  aubst.  pi.  psyl~ 
lidăe.  familia  de  insecte  ce  are  de  typu 
genulu  psyUu. 

•  PSYLLIU,-a,  adj.  b.,  pirlllon , 
(416XX10V,  fr.  pijrllIOD,  it.  pallUt);  specia 
de  plante,  alle  caroru  aementie  semina 
cu  p5^I{t=parici. 

*  PSTLLOPHORU,  s.m.,  vediiwyMw. 

*  PSYLLU,  B.  m.,  (4>&XX*;,  fr.  pi/Ui), 


=y  Google 


^ PTE. 

purice,  geon  de  insecte  hemiptere;  — 
p8yiiop^ru,-a,  (proprie,  care  porta  pu- 
rici), se  applica,  in  gen.  m.  ţsyllopho- 
rulti,  la  una  specia  de  planta  analoga 
cu  psylliviM. 

.  •  PTARMICU,-a.  adj.,  (fr.  ptarml- 
qii«,  d'in  ^r[ap(iidc==:sternntare);  care  pro- 
voca sternutare ;  vedi  si  stemutatoriu. 
•PTELIA,  8.  f.,  (fr.  pMlee);  genu 
de  plante  din  famili'a  terebiathacieloru. 

*  PTELIACHJ.-a,  adj.  8.,  (fr.  pt6l6«- 
c4);  care  sâmina  cu  pteli'a;  snbst.  pi., 
^lianele;  tribn  de  plante  din  famili'a 
terebinthacielorn,  care  are  de  typu  ge- 
nulu  ptelia. 

*  PTBENA,  8.  f.,  («rSpva,  fr.  pterne); 
caleaniu  de  passere,  parte  posteriore  in- 
feriore  a  petiorului  unei  passere. 

t  PTERO  — ,  (d'in  gr.  mBp(Sv  =  ari- 
pa, aripiora),  in  composite  si  derivate 
scientifice :  pterohraw;hiu,-a,  adj.  s.,  (fr. 
ptârobFftnobe),  care  are  hranchieU  for- 
mate d'in  aripe  sau  aripiore;  ».  pi.,  pte- 
robranchii,  ordine  depeşei;  pterocarpu,- 
a,  adj.  B.,  (fr.  pt^roearpe,  d'in  y.a.pic6<; 
:=  fructa),  care  are  frţicte  aripate;  s. 
m.,  pierocarpulK,  gena  de  leguminose; 
pterocattlu,-a,  adj.,  (fr.  ptirocanl^),  care 
are  cattZttîu  san  fastellalu  aripat»;  pte- 
roeephalu,-a,  adj.  s.,  (fr.  ptdroe^phs- 
1«,  d'in  XEţ)a>.')j=capu),  a)  oare  are  ca- 
paln  aripaţii;  b)  care  are  Sorea  sau  gra- 
nuntiulu  aripatu,  cristatu;  s.  m.,  pteroce- 
phdula,  gena  de  scabiose,  plante;  ptero- 
eervro,  adj.  s.,  (fr.  pt^roc&re*  d'in  xi- 
(M-i  ==  cornu),  care  are  corne  aripate;  a. 
m.,  pterocerulu,  divisione  de  eonchylie; 
pteroehiiura,  adj.,  (fr.  pUroehltSt  d'in 
XeE>.o(:=labru,  bundia),  care  are  UJtrele 
'în  forma  de  aripa,  vorbinda  de  certe  in- 
secte, de  unu  genu  de  Tespe  mai  ver- 
tosn;  pterodaciylu,  adj.  s.,  (pterodaotf- 
InB|  fr.  pUrftd&ctjle^  it.  pterodattUo, 
d'in  SiJnttaXo;  =  degitnV  care  are  degi' 
tele  aripate;  ca  s.  m.,  pterodactylu,  a)  fa- 
milia de  passeri,  b)  gena  de  reptili  sau 
scamiferi  fossili;  pterodibranchiu,~a , 
adj.  8.,  (fr.  pUrodibraDcbe),  care  are 
branchiele  pre  celle  doue  aripiore;  subst. 
pi.  pterodibrancAii,  classe  de  pesci;  pte- 
rodiceru,-o,  adj.,  (fr.  pttirodledrei  d'in 
Si; r=:  doue,  si  râpai;  =coruaj;  care  are 


PTE. 833 

aripiore  pre  celle  doue  aatenne,  rorbindo 
de  insecte;  pterodiplu,-a,  adj.  s.,  (fr. 
pttirodiplet  d'in  SiîrXouţ^duplu),  caM 
in  repansa  are  aripele  duplicate;  subst.- 
pi.  pierodiplele,  famjlia  de  insecte  hy- 
menoptere;  pteroglossu.-a ,  adj.  s.,  (fr. 
ptârogloase,  d'in  7X<ăaaa:=  limba),  cu 
limb'a  in  forma  de  aripa;  subst.  pi.  jrfe- 
ropZoAseîe,  familia  de  passeri  silTane;p<e- 
rogoniu,'a,  adj.,(fr.  ptâroiţo)ie,d'iD  y^^- 
yta:=ănghiu),  care  are  angbiuri  aripate : 
frucle  pterigonie;  pteroide,  adj,,  (fr.  pt6- 
roîde),  in  forma  de  aripa  :  frondie  pte- 
roiâi;  pterolophu  ,-a ;  adj.  s.,  (fr.  pt^- 
rolophe,  d'in  XiSfoţ  =  cresta) ,  care  are 
crest'a  ic  forma  de  aripa ;  a.  m.,  pte- 
rolopku-lu,  genu  de  plante  d'in  fa- 
mili'a synautherieloru;  pteroma,  pi.  pte- 
romate,  pteroms,  {nxi(iiii^,  (fr.  ptdro- 
ne),  aripa  de  edificiu,  seria  de  columne 
pusa  de  una  lăture  a  edîKciuIni;  ptero- 
pegu.  3.  m.,  (fr.  pUropiire»  d'in  mit- 
v6vat  =  a  fige) ,  parte  de  care  stan 
prense  aripele,  mai  vertosn  aripele  in- 
8ecteloru;p(CT'opAaMerM,-a,adj.,  (fr.  pt4- 
ropbanire,  d'in  fdvtpii  =:  invederatu), 
care  are  aripele  usioru  de  vedutu,  vor- 
btndu  de  insecte;  pierophoru,-a,  adj.  8., 
(fr.  ptărophore,  it.  pteroforo),  care  por- 
ta, are  aripe;  s.  ai.,pterophorulu,  a)  per- 
sonale, nunţiu,  care  porta  panne  la  pel- 
laria;  b)  genu  de  insecte  lepidoptere  noc- 
turne; c)  gena  de  plante  d'in  famili'a 
synantherieloru;jp(erop^yHM,  s.  m.,  (fr. 
ptârophflle,  d'in  ţbWov  ^  folia),  genu 
de  licheni,  plante;  pttropfiytu,  s.  m.,  (fr. 
ptârophfte,  d'in  cputdy  =  planta),  genu 
de  plante  d'in  famili'a  compositeloru  ; 
pteropode,  adj.  s.,  (fr.  pt^ropode,  it.  pte- 
ropoile),  care  are  petiorele  aripate;  s.  pi. 
pteropodii,  =  ordine  de  moliusce;  ptero- 
spemta,-a,  adj.  s.,  (fr.  ptâr«sperme,  d'in 
ojclpţict  =  sementia),  care  are  sementie 
sau  fructe  aripate;  s.  f.,  pterosperm'a, 
genu  de  plante  d'in  fa  milia  malvacielorn; 
pterosporu,  a.  va.,  (fr.  ptirospore,),  genu 
de  plante;  pterostichu,-^,  adj.  3.,  (fr. 
pterostlohe,  d'in  trrixoţ  =  seria),  care 
are  una  seria  de  aripiore;  s.  m.,  ptero- 
stichuli*.  genu  de  infecte  coleoptere;  pte- 
rostiflu.'a,  adj.,  (fr.  pMrostjle),  care 
are  slyMu  latu,  largu  in  forma  de  aii- 


,Goog[c 


8S4 PŢE. _^ 

pa;  pteroilteeat  s.  f.,  (fr.  pt£r«tli«qiie, — 
dijxi]=t^),  a)  parte  acîkrysallidel  cară 
protege  aripiorele  i&sectului,  b)  genu  de 
plante  d'in  famili'a  synautherieloru;  pte- 
r(]t«,>aadj.,pterotii)i,  (i7Tsp(ucâ;,fr.  pt6- 
r«te) ,  munitu  ca  aripe;  b.  f.,  pierota, 
gena  de  plante;  pteru,  3.  m.,  pt«roD, 
(mepdv),  aripa  de  edificiu 

*  PTEBTGIBRANCHID,-o,  adj.,  (fr. 
pUryglbranohe ;  vedi  pentru  etymolo- 
gia  liipterygo—};  care  are  branehie  in 
forma  de  aripiore;  subst.  plur.,  pterygi- 
branchiele,  famili'a  de  crustacie. 

*  PTERTGHJ,s.m.,pterjBliiiii,(ir:s- 
pfrfiov,  fr.  pt^rjţlon);  1.  macula  in  ocla, 
pelliciora  pre  oclu ;  2.  aripa  de  fmctu; 
3.aripaana3aIuimammifereloni;4,genn 
de  plante,  nominate  asi&  dupo  form'a 
frnctnlai. 

t  PTBBTGO-,  <d'in  gr.  jrcăpoS,  mi- 
pu^og  =:;  aripa,  aripiora),  in  composite 
si  derivate  BCientifice  :  pterygo-angtdi- 
masaUlariUra,  ad.,  (fr.  ptârlgo-atisiiU- 
naxUUire)  =  pten/goidianu;  pterygo- 
colluna8ailariu,-a,  adj.,  fr.  pUr;ţo-cal- 
ll-mâxlllftire)  =  pterigoidianu ;  ptery- 
gode,  8.,  (fr.  ptârjgode),  relativu  la  a- 
ripa,  ca  9.  f.,  pterygodea,  parte  de  la 
base  a  aripelorn  insecteloru,  mai  ver- 
toau  fluttimloru;  pterygodia,  s.  f.,  (fr. 
pUrjgodle),  genu  de  plante;  pt6ryg<»de, 
adj.,  (&.  ptârygolde),  care  are  forma  de 
aripa  sau  de  aripiora  :  apophysi  ptery- 
goidi,  de  la  gâttu,  pentru  co  fia-care 
d'in  aceste  apophysi  sunt  composite  d'in 
doue  lamine  in  forma  de  aripe;  pterygoi- 
dianu  si  pterigoidiura,  adj.,  (£r.  pUrj- 
goldlen),  relatiru  la  apophţ/sea  pieri)- 
goide  ;  canale  pterygodiana,  fosse  ptS" 
rygodiane,  musculi  pterigodiani,  arteria 
pterygoăiana,  nervi  pterygodiani ;  pte- 
rygomasaUlariura,  adj.,  (fr.  ptdrjKO- 
nszlllalre),  relatÎTU  la  apophysea  pte~ 
regoide  si  la  massella  sau  falca,  oare 
merge  de  la  acea  apophjse  Ia  falca :  mu- 
scidupterygomassillariuţpterygotna,  pi. 
pterygomak,  ptar/goma,  {nxsp'jita^ffv. 
ptârrfome) :  a)  forma  a  aripei ;  b)  pro- 
emîsentia  in  forma  de  aripa;  c^inflatura 
la  Tulya,  prin  care  se  impedica  coitiilu; 
~pteryg(^p^atinu,-a,  adj.,  (fr.  ptfirygo- 
palatim),  relativu  la  apopliysea  ptery- 


PTI^ 

goide  si  la  palatulu  gurei :  arteria  pte- 
rygopalatina:pterygopode.  adj.,  (fr.  pU- 
rjţope),  care  are  pedunculi  aripaţi;  ji^e- 
rygopharyngiu  si  pterygopharyngianu,- 
a,  adj.,  (&.  pUrj-go-pbarfitirleB),  rela- 
tivu Ia  apopbysea  pterygoide  si  la  pha- 
rynge; pterygopkyUu,-a,  adj.  a.,  (fr.  pt^- 
ri^opbjlle ,  d'in  fiiXkov  ~  folia),  caie 
are  folie  in  fonna  de  aripiore;  s.  m.,  jite- 
rygopbyllu-lu,  genu  de  plante  d'iu  fa- 
mili'a licheniloru;  pterygophyUoide,  adj. 
s.,  (fr.  pUrjgopbjrlloIde),  care  sâmina 
cu  unn  pterygophyllu,  ca  subst.  pi.  pte- 
rygophylloidile,  familia  de  licheni  ce 
are  de  typn  gennlu  pterygophyUu;  pte- 
rygoBtaphylimtrd,  adj.,  (fr.  pt4r]-ţ*ita- 
pbylla),  relatiru  la  apophysea  pterigoi- 
de  8i]3kStaphyle;pterygotemporale,  adj., 
(fi.  pUrţro-tomportl),  relativu  la  apo- 
physea jrfm^TOtâe  sila  ossulu  temporale; 
ţterygynandru,  a.  m.,  (fr.  ptdrnjnăi- 
dre),  genn  de  licheni. 

•  PTILIND,-a,  adj.,  (fr.  pHili),  da 
ptilu,  (mU.ov),  ca  subst.  a)  m.,  ptUinulu, 
gena  de  iasecte;  b)  î.ptUin'a,  membrana 
mollesimobilled'intreaatennelecertoru , 
insecte. 

t  PTILO-,  (d'in  gr.  m^ov  =  pHln 
=:  penna  mica,  fulgu,  aripiora  de  in- 
sectu,  mai  vertosu,  totu  allu  fulgiloru 
ce  copere  d'in  afdra  aripiorele  insectulu), 
in  derivate  si  composite  scientîfice  :  pti- 
loceru,-a,  adj.,  (fr.  ptlUcdre,  d'inx^po; 
=  cornu),  care  are  cxirnele  sau  anten- 
nele  fulgose;  ptilodactylu,-a,  adj,  a;,  (fr. 
ptilodactji6,  d'in  SâxroXo;  =  degitu), 
care  are  degitele  fnlgose,  ca  s.  m.,  pti- 
lodaetylu'lu,  genu  de  insecte;  jt^tkMÎeru,- 
a,  adj.  s.,  (fr.  pHl»d6«),  care  are  coU 
lulu  fulgosu;  ca  s.  pL  ptUoderele,  fami- 
lia de  passeri;  ptUopteru.-a,  adj.  s.,  (fr. 
ptfloptâr«,  d'in  7nsp<Sv  =  aripa),  care 
are  aripe  falgose;  s.  pi.,  ptUopterele,  fa- 
milia de  passeri;  piihrhynchui-a,  adj. 
(fr.  ptHorhrDqaet  d'in  pbŢ/o;=:rostru), 
care  are  rostntlu  fulgosa;  ptilose,  s.  f., 
(fr.  ptiloss),  a)  totu  allu  fulgiloru  unei 
passere,  b)  cădere  a  cilieloru;  ptiloste- 
mone,  adj.  s.,  (fr.  ptllOHtâme  d'in  atţ- 
juov  ==  stamine),  care  are  stamini  ftU- 
gose;  mhst.  pi.,  ptîlostemone-le,  genu 
de  plante;  pUhstephura,  adj.  s.,  (fr.  ptl- 


yCOOglC 


PŢÎ 

loBtdplie,  d'in  m£ţoc=corona),  care  are 
corma  sau  eorolla  falgosa;  s.  m.,  ptUo- 
gtephuUi,  genu  de  plante;  ptiloiu,-a,  adj. 
8.  (fr.  ptllote),  munitti  cu  ptili,  (vedi 
ptSu  la  incepntula  acestui  articula),  a- 
ripatti;ca  subat.  m.,  reale,  piUotu-lu, 
a)  gmn  de  plante  cryptogame,  d'in  fa- 
miU'a  al^elorn;  b)  gena  de  plante  d'in 
famtii'a  amarantacieloru. 

*  PTISANA  sau  tisana,  a.  f.,  ptlis- 
ma,  (intadiyi],  fr.  ptisane  ai  tlsane); 
1.  ordin  mandatu,  curatu  de  pellieiore 
piin  piaare;  2.  apa,  in  care  s'a  ferta  or- 
din ,  ai  serve  la  beutn  mai  allesau  pen- 
tru morboai;  3.  in  genere,  beutnra  me- 
dicamentosa. 

t  FTOGHEU  si  ptoehiu ,  a.  m.,  Pt«- 
eheim  si  pt«chlBm,  (icTca^EÎov^casa  de 
tiantu  iudigenti,  d'in  icnoxâ!;  =:  scapi- 
tatn,  indigente) ;  in  acellu-asi  sensu  si : 
pto(^wtrophiu ,  pt«oliotr«pIieum^-lDa, 
{xaayţnpofelm ,  fr.  ptoehotrophe ,  d'in 
tpoţfij=nutrimentii);  de  act  Bi:ptoeho~ 
trophu,-a,  aiţj.  s.,  ptoebotrophnsţ  (mu- 
XOTp^foc),  care  nutresce  îndigentii, 
proTede  de  densii;  ptochotrophia.  i.  f., 
cura  si  fapta  de  ptochotrophu. 

•  PTOCHOTEOPHIA,  ptoehotro- 
pUw,  ptoehotrophu;  redi  ptoeheu. 

•  FTTALINU,-a,  ptyalismu;  Tedi 
p^aîagogu. 

t  PTTALOGOau,-a,  adj.  (fr.  ptyi- 
ligcgoe,  d'in  nT6aXoy=i: saliva,  si  i-ţeiv 
=:ducere);  care  provoca  ai  secreta  săli- 
r'a;  vedi  ai  sidlagogu; — de  acf  si :  pfya- 
Unu,-a,  adj.  s.,  (fr.  ptfBltite,  it.  ptli- 
llu) ,  Bubstantia  ce  se  afla  in  saliva; 
jrfyalumu,  s.  m.,  (fr.  ptrallime»  it.  ptU- 
llsno),  morbu  ce  consiste  in  prea  multa 
Balivatione. 

t  PTTCHO-,  (d'in  gr.  icrt5-xn)x*C= 
indoaitura,  încreţitura,  etc),  in  compo- 
aite  BCJenti&ce  :  ptyehoplei«-u,-a ,  adj., 
(fr.  ptjchopleure,  d'in  nXGupd(=:cdsta), 
care  are  costa  indouita;  ptychopteru,-a, 
adj.  (fr.  ptjohoptdre) ,  care  are  aripe 
indonite;  ca  s.  m.  ptj/ehopteru-lu.  genu 
de  insecte  diptere  ;  ptyeho&permu.-a , 
adj.  B.,  (fr.  ptjflhoBpeme ,  d'in  OKipp/n 
^ementia),  care  are  aementie  indoui- 
te,  c»  B.  m.,  ptjfehospermu-lu,  genu  de 
plante  d'in  âmili'a  palmifereloru;  pty- 


PUB^ 8SJ 

chostomurc ,  adj.  a.,  (fr.  ptjohostomet 
d'in  sţdjia  =  gura),  care  are  gur'a  aau 
labiele  indouite,  ca  s.  m.  pfyckostomu- 
lu,  genu  de  licheni. 

*  PUBE ,  s.  f.,  pDbes,  (it.  pnbe  *  fr. 
pabU);  1.  proprie,  periteneri,  prinoii 
peri  ai  barbet  suptirelli,  delicaţi,  molii 
ca  nesce  fulgi;  2.  metaforice,  a)  peri  in 
genere;  b)  peri  de  la  părţile  genitali;  in 
specie  :  parte  media  a  ventrilom  infe- 
riori, care  la  epoc'a  pubertatei  se  copere 
cu  peri;  e)  partt  genitali ;  d)  pubertate, 
junetia;  e)  collectivu  :  juni,  fetiori,  po- 
pulatione  virile;  in  genere  :  poporu. 

•  PUBEDU,-a,  8.  pers.,  pubedajjuno 
adjunau  la  virilitate. 

•PUBKNTE,  adj.  part.  prea.,  pu- 
bens;  care  pubesce  :  anni  pubenti,  juni 
puhenti ;  ai :  trbe  pubenti ;  vedi  si  pu- 
beseente. 

1  PCBEBE,  si  puberu,-<i,  adj.,  ps- 
beif-puberls  si  puber,-li ,  (it.  pabere 
si  pnbero,  fr.  pabire);  cui  adata  pubea, 
adjansu  la  etatea  virile,  adnltu,  in  e- 
tats  de  a  geneHi,  de  a  nasce  :  copişti 
ti  eopillel*  devinu  mai  currendu  pvAeri 
m  terrele  calde  de  câtu  in  cdle  reă;  si 
deapre  plante  :  arbori  puberi;  ca  snbst. 
peraonale  :  puberii  =  bărbaţii. 

2  PTTBEKE,  pubui,  ai  pubire,  v.,  pu- 
bere} a  fi  cu  pvbe;  vedi  pubescere. 

•  PUBEBTATE,  a.  f.,  pubertu,  (it. 
piib6rt&,  fr.  pnbertâ);  calitate,  stătu  de 
pubere  :  pubertate  prematura,  tardiva; 
e  una  pubertate  legale,  prescrissa  de  legi 
pentru  amendoue  sessele;  pubertatea 
copUleloru,  copilUloru  nu  advine  la  a- 
cea-asi  epoca. 

•  PUBERU,-a.  adj.,  vedi  1  pt^ere. 

*  PDBESCENTE  ,  adj.  patt.  preş. , 
pDbeseens,  (it.  pDbeicente,  fr.  pnbei- 
cent) ;  care  pubesce  :  bucce  pubes^enti . 
barba  pubeseente ,  frortdie  pvbescetUi , 
fustellu  pubeseente. 

•PUBESCENTIA,  s.  f.,  (fr.  pube- 
■cenee);  actione,  calitate,  stătu  de  pu- 
beseente :  pubesccnti'a  barbei,  pettUte- 
loru,  frondieloru,  erbei,  granului. 

*  PCBESCfiRE,  V.,  pnbeitcere;  a  În- 
cepe a  dă  pube,  ai  de  aci,  a  deveni  in 
atatu  de  a  gener&  san  nasce ,  a  deve- 
ni adultu,  si ,  prin  alte  metafore,  a  n- 


jyGooglc 


^6 HTB  

Bori,  incoltf,  blaetarf,  cresce;  a  se  coperl 
cn  lanngine,  cn  fulgi,  si  in  genere  :  a 
ae  coperi,  investi,  infascioră  in  ceva,  etc : 
faci'a  Itti  c^iă  pubesce;  pubescu  semen- 
tiele,  fronâiele;  pubesce  trunchiulu,  pu- 
besat  ramurele,  dandu  alte  ramwe,  mu- 
guri, Uastari,  folie. 

•PUBIANn,  si  puMura.  adj.,  (fr. 
piibl6D) ;  relatam  la  pubn .  si  in  specie 
i&pube,  ca  parte  a  ventriloni :  areaia 
pt^na,  symphyae  pubiana,  articula- 
iioni  piĂiane. 

*PUBICOBNTJ,-a.  adj.,  (fr.  pubi- 
e«me);  care  are  cornete  pobescenii. 

«  FUBIFLOBE,  adj.,  (fr.  pnblflvre); 
care  are  flore  pubescente ,  coperita  de 
pH5e=:falgi. 

*  PUBIPERU  8ipubifferu,'a,  adj.,  (fr. 
piblfrire);  care  porta,  are  pube'=itu\gi. 

*  PUBIPEMORALE,  adj.,  (fr.  pnblo* 
femaral);  relativu  la  pube  si  la  femore  : 
musculu  ptdnfemoraîe,  care  se  intende 
de  la  spinarea  pubet  peno  la  partea 
media  a  femorelui. 

f  PUBIPE0ST4TICtI,-o.  adj.,  (fr. 
pnbio-prostatlqne);  relativu  la  pabe  si 
Ia  prostata  :  «mscvUt  pubiprostcUicu. 

*  PUBISTEBNALE,  adj.,  (fr.  pabl- 
sternftl);  relatîru  la  pube  ai  la  sterttu  : 
musculu  pubistemale. 

*  PUBIUMBILICALB,  adj.,  (fr.  pn- 
kto-oBbllIcal);  relativu  Ia  pube  si  la 
wnifrt7icu=bDricu. 

*  PUBLICANU,-a,  adj.  s.,  pnbllcâ- 
nns,  (it.  pnblleanof  fr.  pnbllcaln);  rela- 
tivii la  venituri  publice;  mai  vertosu  ca 
subst.  personale,  ptMicanu,  1.  la  anticii 
Bomani,  arrendatoriD,  perceptoriu  alin 
veniturilom  publice :  pubUeantdu  si  pha- 
meuZu  Sin  evangdiu;  2.  in  genere,  spe- 
cnlatoriu  pre  veniturile  publice,  pre  mo- 
sfele  statului,  pre  saline,  etc  :  mulţi  pu- 
Hiieata  de  as^i  erau  una  daia  repu- 
Hicani  infocati. 

*  PDBLICAEE,  V.,  publicare,  (it. 
pnbltcare,  fr.  pnbller);  a  face  piĂlicu, 
gi  a  nume  :  1.  a  cbmmunică,  face  con- 
noscutu  publicului :  a  publică  corpulu 
legiloru  române;  a  puMicâiegea,  regula- 
mentulu  prin  monitoriulu  officiale;  a 
publică  co  densulu  nu  mai  face  parte 
Sin  una  societate;  a  ptAîied  noueie 


pra^ 

fltem  aădusse,  cartea  essiia  de  svib  prdu; 
in  specie :  a  ptAlicâ  scripte,  cârti  si  alte 
opere;  2.  a  face  averea  anui  privatujw- 
blica,  a  conică  :  a  puUică  averile  es- 
siliatiloru  politici. 

*  PUBLICARro,-o,  adj.  a.,  pnpllea- 
rlns;  relativn  Ia  puhlicu  sau  la  ptMi- 
eare :  actele  piAlicarie. 

*  PUBLICATIONE,s.m.,pnblicaUo, 
(fr.  poblioatlon,  it.  pDblloaaiaii«);  ac- 
tione  de  publicare :  publicationea  legei, 
unei  carte,  unei  folia  periodica,  unui 
diariu  cotidianu;  publicationi  săentifiee, 
litterarie,  septemanarie,  lunca^e;  pt^li- 
cationea  averei  cottdemnatihru  pentru 
inalta  proditione. 

*  PUBLICATOEE,-*nce,  ai 

*  PUBLICATOBIO, -foria,  adj.  s., 
piiblleator,-trlz,  (it.  pablicaUre^fr.  pn- 
bltcatenr);  care  publica  sau  serve  a  pt4- 
blifare  :  l^rari  puUicatori  de  traăuc- 
fioni  dassice;  publicatorii  averei  ceta- 
tianiloru  oneşti;  piAlicatori  de  noutăţi, 
de  sciri  commerciali. 

*  PUBIjICATU,-a,  adj.  part.,  pnbll- 
catnx,  facutu  publicu. 

*  PUBUCISMU,  s.  m.,  (fr.  pubfioU- 
me);  scientia  a  puUicisiului  :  publieis- 
muiu  nu  e  totu  de  a  un'a  demnu  de  mis- 
sionea  ce  arc  de  a  lumina  pu&ZtctiJu  in 
cestionile  politice  si  sociali. 

*  PUBLICiSTU,-a,  B.  pers.,  (it.  pn- 
bllctiita,  fr.  pabUtilite);  cellu  ce  se  oc- 
cupa  cu  cestioni  politico  si  sociali  spre 
a  lumină  publiculu;  in  specie  cellu  ce 
scrie  despre  cestioni  de  dereptulu  natu- 
rale, dereptulu  gentiloru,  despre  diplo- 
maţia, despre  politica,  etc  :  Aristotele, 
la  antici,  Montesguieu,  la  moderni,  fura 
Ulustri  publicişti. 

*  PtBLICITATE,  8.  f.,  (it  pnblIfllU, 
fr.  pnblleitd);  calitate  de  publicu :  pu- 
blicitatea sententidoru  juaiciarie;  pu- 
bliciiate  a  peccaidoru  si  crimineloru 
vostre;  publ^aiea  sedenHeloru  adunan- 
tieloru  nationcii;  diarieU  sunt  tina  bona 
si  larga  caRe  de  pvhliâtaie;  pubUcitOf 
tea  adeloru  gubemiului  e  folositoria 
guberniulutinsusi;publicUatea  eartiloru 
typarile;  a  dâ  unei  decistone  tota  pu- 
blicitatea possibili\ 

*  FUBLICU,-(i.  adj.  s.,  piibU«Bi,  (it 


=y  Google 


PUC. 


8S7 


pnbllflo,  fr.  pablle» — in  locu  de  poplicu 
âe  la  poplu,  populu^popohi,  cnmn  ar- 
râta  formele  mai  vechie  :  poblIenB,  po- 
pllcns);  relativa  la  populu  sau  poporu 
intrega,  oppositn  la  privatu,  relativn  la 
stata,  si  de  acf,  commune,  alia  totorn-a 
sau  celln  pnciau  allu  cellora  mai  mulţi, 
1.  ca  adj.,  a)  in  genele  :  avere  puhîica, 
tesauru  ptMieu,  fiincHoni  publice,  offi- 
âe  puUice;  aăministratione  publica,  se- 
curitate  pt^lica,  interesse  publica,  lucru 
ptMicu,  ăonienie  publice,  lucrări  pu- 
Uice,  ceUli  publice,  edifiâe  publice,  scole 
publice,  biblioteca  publica,  mesuri  si 
ponderi  puUice,  advoeatu  publicu,  pro- 
fessori  publici,  locuri  piMiee;  atie  pu- 
blice, facnte  de  auctoritate  publica  sau 
eonnoseute  de  publicu,  de  toţi;  eompute 
publice,  viStia  publica;  vocea  publica, 
opinionea  publica,  morcăittUea  publica, 
ealcanitatipt^lice,  applause  si  laude  pu- 
blice; benele  publicu,  ministru  allu  Iu- 
erariloru  puUice,  allu  instructionei  pu- 
blice; inatitute  de  publica  betK^centia; 
fortia,  potere  publica;  venUuri  pi^lice, 
oreditu  publicu,  detoria  publica;  b)  io 
Hpecie  :  a)  directn  oppoeito  la  privaiu  ; 
dereptu  piAlica,  professoriu  îe  derep- 
iulu  publicu ;  dereptu  publicu  aliu  u- 
nai  stătu;  ^)  commune  la  toţi,  sau  la 
una  mare  parte  :  serbatori  publice,  os- 
petie  publice;  essamine  publice;  kefioni 
publice;  i)  in  sensQ  ren,  commune,  fora 
destinctione,  vile,  reu,  de  rea  calitate; 
S)  despre  persone  :  a^  despre  bărbaţi : 
omu  publicu,  p&-sona  publica,  investita 
cu  auctoritate  publica;  p')  despre  mu- 
lierî :  muliere  publica  =  curtisana;  asia 
si :  casa  ptMica,  locu  |>u&{icu=bordelln 
sau  latrina; —  2.  subat.  m.,  puUicu-lu, 
a)  reale,  a)  in  genere,  o')  ceva  publicu, 
lacm  publicu,  alia  statului,  avere,  do- 
meniu allu  statoini ;  p')  mai  vertosu 
coUeetivu,  totu  popornlu  sau  mare  parte 
d'in  ellu  :  eră  pi^licu  numerosu  la 
adunare  ;  vorbitoriu  fora  publicu  de 
ascultători;  a  respande  lumineh  scieri- 
tiei  in  publicu;  a  essi  si  vorbi  in  pu- 
blicu; a  se  face  de  risu  publicului;  pu- 
bliculu  ledoriu.publiculu  commerciante; 
a  dă  ceva  in  puUtw,  a  Lrage  d^in  pu- 
Mieu;  h)  personale,  unu  ^u&Itcu  =  omn 


puUicu;  una  publica:=.  muliere  ptăMea; 
—3.  adv.  ^2tce=rpiibllee=dn  ptMicu, 
ca  apese  publice  :  ospitii  p^Mci  se  os- 
pitedia  publice;  a  diee  ai  dedarâ  pu- 
blice. 

VTJCBîSAtpuefiinosu,  puchiom,  etc.; 
vedi :  puclina.  pudinosu,  pueliosu. 

FUCINARE,  V.,  mlDoere,  demlnnereţ 
dlmlnuere,  Immfnnere;  estennire;  le- 
jAve,  elerare}  mlttgare,  lenlre,  aedare; 
etc;  afaca^cmu.-Tedicompositulutffi- 
pueinare, 

PDCINELLTJ,-a,  (pron.  si  puiîneilu, 
cu  i  sibilante)  ,  adj. ,  panllvlns ,  pani- 
Inlam,  pamniper;  deminutivu  d'in  pu- 
ct'nu.  vedi  si  puâniellu. 

PUCmETATE,  8.f.,  panclUfl,  exlgnl- 
tasj  tenaltss;  calitate  de  pueinu  :  puci- 
netatea  porumbului  si  a  grâului  adduce 
famete;  pucinetatea  raţiona  acestui  ju- 
ne Iu  appropia  de  imbeciUUate. 

PUClNTKLLUj-a ,  adj.,  panllDlns, 
gracIllB,  liniiiIIlB,  tennUf  mlnotiiii  pinl- 
Inlum,  pamniper;  deminutiril  d'in  pu- 
dnu,  care  împarte  cn  form'a  pudn^u 
sensulu  primitiralni  pudnu,  asi&  UQ*a 
d'in  forme  se  applica  in  unele  însemnări 
alle  primitivului  :  nu  mi  place  acesta 
muliere  pentru  eo  e  prea  pucinteUa; 
pucintelhi  ai  supUrellu  ctd^;  ce  puein- 
telli  si  suptv-elU  barboH !  puiAnteUi  Sin 
ai  nosiri  au  venUu;  vedi  si  pudnălu, 
pucinticu. 

P[TCINTIGn,-(i,  adj.,  paolliig,  tenii, 
hnmllis;  paallnlam;  deminativa  d'ia  pu- 
einu, vedî  si  pucintellu. 

PtrCINlJi-a.  (proD.  si  ptdinu,  cu  t  sibi- 
lante), adj.  s.,  paacns,  modieiiB,  brevlij 
pnolom,  panio,  parnmj  1.  adj.  OppUSU  la 
multu:pucina  apa.pudnebuccaie,  pudni 
spectatori;  muUichiam(Ui,puăniaUessi; 
pudnugrânu,  multuordiu;  martcattmai 
multa  carne  si  mai  pucina  pane;  pudnu 
tempu  am  de  perdutu;  pucine  momente  ai . 
semai  traiesci;  aveţi  pudna  rosine;  pud- 
na  mente  aveţi;  pudna  sare,  pudnu  oliu, 
putina  eepa,  pucina  lente;  si  subat.  reale 
m.,pucinulu  :pud»ulusepotefacemuiiu; 
dne  nu  se  mUkiamesce  eu  pudnu  nu  e 
muUiamitu  ned  cu  muUu;  a  trai  cu  forte 
pudnu;  in  fraai  speciali  ca  :  cellu  pu- 
dnu; mlnlnnm,  saltenţ  deco  »«  im  dai 


=y  Google 


iotu.  âa-micellu  pudntiăitanetate;  eellu 
pueinu  nu  am  perdtdu,  ăeeo  nu  am  ea- 
stigaiu;—  cdlu  mai  puctntt=iiiitilBiiimt 
eraueellu  maipudnu,  eină  miîli; — fora 
p«ctnur=pr«pe,  pnne,  jin;  fora  pueinu 
nu  eadui;  fora  pudnu  nu  fu  câtu  di- 
ceam  eu;  pueinu  îipsesee  :=:  pâroiii 
abeat  :  pueinu  ti  lipsesce  se  innebo- 
nesd;  pueinu  a  lipsitu  si  se  ne  bata; — 
de  acf  2.  ca  adv.,  in  sensa  cantita- 
tivu,  Bi  mai  rertosu  cantitate  tempo- 
rale, de  tempn  -.pueinu  potemu  itâ  aiei; 
a  vorbi  pueinu  ti  r,u  mtdtu  inteUessu;  4 
face  pueinu  Sin  gura;  pueinu  câte  pu- 
einu se  irUenău  in  possessionea  mea; 
eâUi  de  pudnu,  ca  mai  pueinu;  nu  mai 
pueinu  =  nlbllonlnufl ;  OU  atătu  mai 
pMct»«.— Scurtatu  d'in  j)(iMct«M{=:paB- 
elnus),  de  la  paueu=fKtaua,  compara 
si  it.  poeo  si  p«clitn»(  isp.  pooo,  port. 
poDost  proT.  ptOBt  V.  fr.  pascj  pai,  si 
p*«,  n.  fr.  pan);  inse  in  multe  din  lim- 
bele  Borori,  ca  si  Id  limb'a  classica,  co- 
ventulu  se  applîca  in  eingulariu  mai 
mnltu  ca  subst.  abstr.  sau  ca  adv.,  cumu : 
pudna  apa  :=  panlDin  aqnae  ^  fr.  pen 
d'eai;  pre  candu  in  limb'a  nostra  si  in 
singularin  e  adiectiru,  cumu  e  în  limb'a 
classica  in  plur.  pudni  oratori,  muUi 
poetizzzfaael  «ratoreij  mDltl  poltae. 

PUCLINA,  (3i  ţmchina),  a.  f.,  jra- 
ula;  ordore  ce  asse  d'in  ocli,  mai  ver- 
tosu  la  celli  ce  sufferu  de  ocli  :  şterge- 
ti-ve  pudineh  de  la  odi;  a  face,  a  tcote 
pueline ;  a  si  cură  puclineîe ;  îi  se  li- 
pescu  odii  de  pudine;  prin  estensione 
pucItna:=glutiDU  din  urechia,  odcura- 
t(a  d'in  nrechia ;  —  din  acea-asi  rade- 
cina  cu  puiire,  puronw,  etc.;  form'a  de- 
minntiva  presuppune  una  forma  puda 
in  locu  de  puila ,  ca  si  vedu  in  locii  de 
vetlu:=T«talntţ  compara  si  it.  pntiţlio* 
Bo,  lat.  pntIontoRna=puc!irtoât4,  apoi  : 
pucliosu,  essitu  directu  d'in  form'a :  pu- 
da=puckia.  M. 

PUCirNARE,  (si  puchinare),  v.,  )Ip- 
pire,  Itppns  vel  gramlosoi  esae  ;  a  dâ, 
scote,  Tace  pudine  :  de  ee  padina  asia 
odii  copiUuîui?  ,si  odii  ai  uredele  ttUe 
pudina.  M. 

PDCUNOSU,  (si  puehinosu)ra,  adj., 
l<PH>t  rraaloiai ;  plsnu  de  pudint : 


PUD. 

odi  pudinosi,  tireda pudinosa^befy^wte 
puditwse;  ee  pudinoai  copiUi?  metafor. 
ee  lucrare  pudinosa.  M. 

FUGLIOSU,-a,  adj.,  llppai,  granl»- 
■ub;  in  acellu-aai  sensa  cu  alia  formei 
puclinosu;  vedi  si  pudina.  M. 

*  PUDEFACERB,  pudefed,  pude- 
faetu,  y.,  pndebeere;  a  face  se  se  rosi- 
nedie,  a  roBÎn&  pre  cineva. 

*PUDENDD,-a,  adj.  part.,  pvdca- 
4as}  de  care  caută  se  fia  rosine  cuiva  : 
rosinosu,  desonoratoriu  :  pudende  twl- 
neri;  parti  pudende,  si  absol.  puăeudde 
^părţile  sessnali. 

*  PUDENTE,  adj.  part.  prw-,  pa- 
d«oB,  (it.  pDdente) ;  cuî  pHde,  e  rosine, 
rosinosu,  modestu  :  mulieri  pudenti, 
juni  impudenti. 

*  PUDEBE ,  V.,  pndere ;  a  G  rosine, 
ca  uoiperson.  cu  dativu  de  person'a  oe 
sente  rosioea  :  mi  pude  mie,  deeo  mu  ti 
pude  tie. 

*  PUDIBILE,  adj.,  pHdlkUl^  de  car«    . 
se  cade  a  pude ,  appropiatu  dâro  prin 
sensu  de  form'a  pudendu.'a. 

*  PUDIBUNDU,-a,  adj.,  pudUandai, 
(it.  pndibondo,  fr.  pndlbood);  oare  d'iD 
natura  sea  e  rosinosu,  plenn  de  rosine , 
forte  rosinosu  si  modesta  :  pudende 
matrone,  podibundi  juni;  si  cu  sensa 
passivu,  pudibundu  =  pudendu,-a :  pu- 
dibunde fapte. 

"PUDICE,  adv.,padloe}  in  moda 
pudieu.  cu  rosiue. 

*  PUDiaTATE,  a.  f.,  (fr.  padUM); 
vedi  pwdieitia. 

«  PUDICITIA,  i.  f.,  padioltia,  (it. 
piidiolzia);  calitate ,  virtute  de  fwilteii  ; 
pudidii'a  midieriloru  e  prinia  loru  mr-  . 
tute;  a  perde  veri-c$  pudieUia ;  pudici- 
tfa  conserva  eastitaiea. 

*  PUDIGU,-a,  adj.,  padieni,  (it.  pa- 
dfoOf  ÎI.  pBdlqoe);  coi  pude,  i  e  rosine, 
care  sente  rOBine ,  care  nu  Dumai  nu 
pote  face  sau  dice ,  dâro  neci  ved^  saa 
audi  lucruri  obscene ,  d'in  natura  rosi- 
nosu, pleuu  de  modestia,  castu  :  pudiea 
vergine ,  june  pudieu  ea  una  vergine , 
pudie'a  juneti'a,  pudice  eovente,  pudice 
matrone,  pudieu  portu. 

■'  PUJOOBE,  B.  f.,  pudar,  (it.pDd«re» 
fr.  padenr) ;  setttim«ntD  ee  ar*  omnln 


=y  Google 


PUE. 

de  ce  e  necovenitu,  immorale;  ai  espree- 
stone  esterna  a  acestui  sentimento :  ro- 
sine,  coDfnsione,  turbarare  ce  sente  fa- 
cîa  ca  totu  ce  e  reu  si  avîlitoriu  deiniiî- 
tatei  omenesei,  modestia,  castitate  etc., 
1.  proprie :  pwAorea  emodertUorta  pas- 
simUoru  desfrenate ;  fora  pudore  nu 
pote  cineva  ăiee  assemini  vorbs ;  rut  e 
pudore  de  una  paupertate  onesta;  a  pe- 
ritu  pudorea  d'in  lume;  totu  a  perdku 
mt^erea  ce  a  perdutu  pudorea ;  2.  me- 
taforice, ay  caus'a  pwÂwet ,  deeonore, 
batujocura ,  defăima ,  peccatu  ,  etc. ; 
b)  rosinea  faciei,  pellei,  ca  manifestare 
a  sentimentului  pudorei. 

*  PUDORICOLORE  sau  puăorieolo- 
rtt,-a,  adj.,  )>adorl«i>lor,  care  are  co- 
lorea  pudorei  :  pudoricolorea  aurora. 

*PTJD0E08U,-o,  adj.,  pud  o  ros»  b, -a, 
plenu  de  pudore,  rosinosu. 

*  PUELLA,  B.  f..  vedi  pueUu. 

*  PTJELLARE,  adj.,  vedi  pueîlariu. 

*  FUELLARIU,-a.  adj.,  poelUrla  si 
pnelIarUs;  relatim  Ia  puellu,-a,  copil- 
lareseu. 

*PnELLU,-a,  3.  pers. ,  pnellns,-** 
demimitiTU  d'in  pueru. 

»  PUEBA,  s.  f.,  vedi  pueru. 

•PDERA8TRU,-o,  s.  pers.,  poera- 
«ter;  pueru  mai  mare,  eopijln  mai  ma- 
re, eopillandru;  copilin  disgratiosu. 

*  PUERILE,  adj.,  pnerlUs,  (it.  pue- 
ril«(  fr.  pa6ril);  de  pueru,  copiUarescu; 
prin  metafore  :  usiorellu ,  fora  valore , 
fora  insemnetate,  fora  pondu,  futile,  fora 
mente. 

*  PUERILITATE  ,  s.  f.,  puerlllUs , 
(it.  paerlUt&,  fr.  puertUU);  calitate  de 
puer^ :  a  face,  a  spună  puerUUati;  cine 
pote  asadta  ptarilitatUevostre?  diswrsu 
plenu  de  puerUitaii. 

«  PTJEBITIA,  s.  f.,  pnerltU,  (it.  pne- 
riila);  etate  de  pueru,  copillaria. 

*PUERPERA,  3.  f.,  pnerpera,  le- 
chusa,  muliere  ce  a  naacutu. 

*  PUERPERALE,  adj.,  {it.  pnerpe- 
rale,  fr.  puerpâral);  relativu  la  puer- 
pera  si  la  puerperiu  ;  febt>e  puerperale. 

*  PUERPERIU,  s.  m.,  pnerpet-iam, 
(it.  poerperlo);  actu  de  puerpera ,  na- 
scere  sau  focere  de  copilln;  doreri  de 
naştere,  de  facare. 


_____  POG.  _  889 

1  PUGILARE  si  pugiUare,  vedi  pu- 
ffilarui. 

2  PCGILARE  si  pugillare,  v. ,  pn- 
gitari  si  paKllIarl;  a  ^pugiie,  a  se  lup- 
tă ca  puffile;  prin  estensione,  a  se  bate, 
a  bate;  a  i&  cu  petiorulu  in  cineva  sau 
ceva. 

PUGILARIU  si  pugaiariu,-a,&ij.8., 
poglllarlH  si  pn^tllarlns»  1.  relativn  la 
pugiUu  :  carticelta  pugUlaria,  Uh-u  pu- 
giUariu;  abs.  pugillariu  .  s.  m.  reale'; 
pi-,  pugillarie,  —  possibile  si  f.,  pugil- 
lare, —  mica  carticella,  ce  porta  cine-va 
cu  sene  pentru  note,  portofoliu;  2.  rela- 
tiva la  pugiîe  :  lupta  pugillare,  luptaei 
pugiUari,  armatura  pugiUare;  3.  mare 
cătu  unu  pugillu  sau  pumnu. 

*  PUGILATIONE  ai  pugillatione.  s. 
f.,  puiţilatln;  actione  i&  pugiUare. 

*  PUGILATOBIU  si  pugUlatoriu.-to- 
ria,  adj.  s.,  pnţlllator  si  pnţllUtorlDi; 
care  pugilla  sau  serve  la  pugillare  : 
ionu  pugiîlatoriu ;  Anglii  sunt  honi 
pugillatori;  foile  pugiîlatoriu,  petre  pu- 
gillatorie,  ce  se  arrunca  cu  man'a. 

*  PUGILATU  si  pugitlatu,  s.  m.,  pn- 
gllIatuB;  lupta  cu  pumnulu  sau  cu  ce- 
stuia; arte  de  a  se  luptă  cu  pnmnulu 
sau  cu  cestulu. 

*  PUGILE,  8.  m.,  pnpil,  (it.  poglle; 
d'in  pQgDiis=pumnu);  cellu  ce  se  lupta, 
se  bate  cu  pumnii,  si  in  specie  la  antici, 
atbletu  cu  manele  armate  cu  cestu :  pu- 
gilii  nu  gemu  canău  sunt  lomH  cu  ce- 
stulu; pugilii  incepura  se  si  joce  pumnii 
prin  speetaiorii  vedni. 

PUGILLARE,  pugUlatione,  etc;  vedi 
pugilare,  pugU(Uione. 

•PUGILLOMETRU,  s.m.,  (fr.pugtll»- 
mMre),  metru  aau  instrumentu  de  me- 
suratn  poterea  unei  lovitura  de  pugnu= 
pumnu,  vedi  pugUlu; — de  aci  derivate- 
le:  pu^iomefrta  si  pugUometriai,-a. 

«PUGILLU,  3.  m.,  paglllas;  demiuu- 
tivu  d'in  pugnu=^pumnu;  cătu  se  pote 
len&  si  tina  cu  pumnulu  :  unu  pugiUu 
de  sare;  de  aci  si :  cătu  se  pote  leuji  cu 
pollicariulu  si  celle  done  degite  delou- 
ga  pollicariu  :  unu  pugUlu  de  flore  de 
nalba,  (compara  si  it.  pnţillo ,  fr.  p«- 
fllle). 

*  PUGIONE,  B.  m.,  pvgl»,  (d'ÎDjwjr- 


=y  Google 


840 


FUG. 


pung-ere)',  arma  mica,  acnrta,  ce  serve  ' 
la  mpunsuy  pumnariu. 

*  PUGIONIPORME,  adj.,(fr.  piiflo- 
nirorme);  care  are  forma  de  pugione  : 
folie,  frondie  pugioniformi. 

"  PTIGIDNCLU,  s.  m.,  pnglnnoulMj 
âeminntivu  d'JD  pugione. 

PUQNA  =  pumna,  a.  f.,  pngns,  (it. 
pnţnaj  d'in  pa^t  de  unde  si  pugnu  ^ 
pumnu,  pungo'e,  etc);  bătălia,  lupta 
cu  pumnii,  lupta  de  omu  cu  omu,  ai  de 
acf  in  genere,  lupta,  bătălia  intre  sin- 
^lari  saa  intre  armate :  bătălia,  lupta, 
conâictn,  etc,  1.  proprie  :  pugn'a  a  trei 
d'in  una  parte  cu  alţi  trei  allesside  cea 
alia  parte;  pugna  navaie,  terrestra, 
eeestra;  pugne  de  pugUi;  de  gladiatori; 
2.  metaforice,  a)  linia  de  bătălia,  ordine 
de  bătălia;  h)  lupta  in  genere  :  pugne 
îitterarie,  politice;  pugn'a  intre  spiritua- 
lişti si  materialisti. 

POGNACE=pumfla«e,  adj.,piigiux, 
(it.  puţnaee);  applecatu  a  pugnare,  aptu 
a  pugnare,  bellicosu,  bataliosu;  1.  pro- 
prie :  a  allege  d'in  luptători  pre  celli 
mai  robusti  ti  mai  pugnaci;  poporu 
pugnace,  genU  pugnaă,  natU>ne  pug- 
nace;  2.metaforice :  diuertationepugna' 
ee,  scriptori  pugnaci. 

PDGNACITATE=:pMmnaci7a/e,  a.  f., 
pDfţnacltas,  (fr.  pufiiAcitâ);  calitate,  di- 
spositione  de  pugnace  .-  pugn(Uitatea 
eelloru  (fbstinati. 

PUGNA  CLU=pamnadM,  s.  m.  pl.-c, 
pnsnaouliimt  instrumentu  depu^no;  in 
specie,  locu  bonu  de  pugna,  castru,  in- 
taritura,  etc. 

FTJGNALE  =  pumnale,  adj.  B.,  (it. 
pnsnile,  fr.  polgnard);  propria  relatiru 
la  pugnu  ^  pumnu,  si  mai  multu  la 
punctu  =  punsu,  (vedi  pugna),  leuatu 
de  regalacasubst.m.  reale:  unupugna- 
le^unu  pugione;  vedi  si  pugione,  pug- 
mtriu. 

PDGNANTE  =  pumnante,  adj,  part. 
pre9.,piigiiaDt|(it.pog:t]ante);carepu^na: 
cete  pugnanti ;  unu  micu  nument  de 
pugnanti. 

PUGNABE  ^  pumnare,  v.,  pii;iia> 
re,  (it.  pugnare),  proprie,  a  bate  cu 
pumnulu,  a  se  bate  cu  pumnii,  (vedi 
pugna),  inse  in  acestn'intellesa  se  ap- 


PDG; 

plică  form'a  pugmre  =  pummre,  6ro 
pugnare^&  se  bate,  a  se  lupta  veri-cnmu 
unulu  cn  altulu,  cumu  si  armata  ca  ar- 
mata, 1 .  proprie :  a  pugnă  fora  arme;  ttu 
potemu  pugnă  fora  arme  cu  cdU  bene  ' 
armaţi;  2.  metaforice,  a)  a  se  luptă,  a  fi 
in  inimiciţia,  in  discordia,  in  dîssensione, 
a  se  oppune,  a  contradice  :  stoicii  pug- 
nau  continuu  eu  peripaticii;  a  pugnâ  cu 
nevoliele,  eu  doreri,  cu  mortea;  căidur'a 
pugna  cu  frigulu;  b)  a  ae  adoperâ,  a  la- 
boră  :  pugnati  barbatesce  a  adjunge  la 
acestu  nobile  seopu. 

PUGNAHITJ  ^pumnariu,'a,  adj.  8., 
pogllUrlDS,  pn^loj  relativu  la  ^u^nti=: 
pumnu,  si  la  punetii=pun8u:armepu- 
gnarie;  potere  pugnaria;  —  leuatu  mai 
vertosu  ca  subst.  a)  personale,  cui  place 
a  dâ  pumni,  a  se  luptă  cu  pumnii ; 
ZiJ  reale,  uuupumnart'u,  a)  instrumentu 
micu  si  Bcurtu  de  impunsu  de  aprope; 
vedi :  pugione.  pugnale;  ^)  bett'a  de  la 
mana  a  camesiei  sau  altui  vestimenta, 
PUGNATIONE  =pumno(wne,  s.  f., 
(it.  pBgnsxIone);  actione  de  pugnare. 
PUGNATOEE,  pugnatriee,  si 
PnGNATORIU=:pttmna(oriH,-*or«i, 
adj.  3.,  pagnator,  pugoatrlx,  (it.  pi- 
KDatore);  care  puj;na,  luptatoriu,  sancafe 
serve  la  pugnatu,  pugnatoriaa  ;  arme 
pugnatorie. 

PUGNATU=pwtnnaitt,-a,  adj.  part. 
si  subst.  d'in  pugnare,  pn^natus. 

PUGNIBE  =  pumnu-c-oscu,  v.,  pi- 
KBla  verberare,  CBdere;  a  bate,  a  lovi 
cu  pumnulu  sau  cu  pumnii :  a  pum- 
ni rea  pre  âne-va;  refl.  a  se  pumni  ^ 
a  si  dă  pumni  anula  altuia. 

PUGNISIORU  =  pumnistoru,  s.  m., 
pagUlas ;  .demiautÎTU  d'in  pu^nu  = 
pumnu. 

PDGNTTU  =  pumnU».-a,  adj.  part., 
pngnli  ensni. 

PUGNITUEA  =  pumnilwa,  s.  t, 
pnţnts  eatio  {  actione  de  pumnire :  a 
leuă  una  rea  pumnUura,  a  pati  rea  pum- 
nitura;  pumniture  pre  fota  diu'asefaat 
intre  densii. 

PUGNIU  =  pumnitt,-o,   adj.,  pn- 
grnens;  relativu  lapu(;mu=pumnu :  can- 
titate pugnia,  loviture  pugnie. 
PDGNU  =.  pumnu,  b.  za.,  pagnm*  (it 


=y  Google 


PUL 

pnirno  ,  iap.  pnna ,  port.  pntdio  ,  proT. 
pnnh  u  p«Blit  poln;,  p«Inh,  fr. .  polnţ, 
alb.  psnghl;  vedi  pentru  etimologia 
coventula  pugna) ;  mfto'a  strinsa,  in- 
chisa  :  a  bate  eu  pumtu^  in  meaa ;  a 
ăâ  wi-va  pumni,  a  leuâ  umt  pummt, 
piantii;  a  airinge  pwnnuht,  a  arretd 
cui-va  pumnviu;  a  tine  in  pumnu; 
prin  metafora  :  cantitate  o&tu  oontine 
unu  pumnu  formatu  d'în  amendoue  ma- 
niile :  unu  pumnu  ăe  sare,  trei  pw»ni 
de  farina;  —  a  se  iote  cu  pumnii  in 
eapu  de  desperare;  in  acellu-asi  sensu 
si :  a  se  biUe  cu  pumnulu  tn  peptu,  dâro 
ei  eu  întellesau  de  resbonare. 

FUGNUCIU  si  pugnutiu=:punm«tiu, 
a.  m.,  pmţtllaaţ  deminutiTu  d'in  pugnu; 
Tedi  ai  pugniaioru. 

PUGNUISE  =  pumnuire,  pugnuitu 
^pumnuita,  pugnuiiura=s:pumHuitwa; 
vedi :  pugnire,  pugnitu,pugniiura, 

PDIABE,  puica,  puisoru,  puiu,  etc; 
vedi :  puUiare,  puUica,  pullisioru.  pullm. 

PDLBESAKE  =  pulverm-e.  t.,  pnl- 
Tflnr»,  palTcrlsarej  a  redîoâ  pulbere;  a 
face-  pulbere,  a  reduce  in  pulbere;  a  ad- 
duce  puîbere;  a  faoe  ae  abore  sau  a  abo- 
ră  ca  pulberea  :  puîbera  neu^a ;  ventuiu 
pt^bera  ploui'a;  a  aşterne,  coperf  cu  pul- 
bere;  vedi  ai  composit.  spulberare. 

FULBEBABIU.-a.  adj.  s.,  polrera- 
rlnat  relatîvn  la  ptdbere;  —  ca  a.  pera. 
iJMÎ6wariu=oare  vende  sau  fabticapM/- 
bere  de  arme;  de  aci  ai :  pu^ieraria: 
a)  arte,  negotin  de  puUferariu;  b)  ofici- 
na, fabrica  de  pulbere  de  arme;  depositn 
de  Asaemiaa  jtulbere. 

PULBEBATICU  =  pulveraticu,'a, 
adj.  8.,  palT«ratIoDi»-KB}  de  pulbere,  oa 
pulberea :  vietia  pulberaiiea,  omeni  pul- 
beratiei;  ca  anbst.  pulberaticu  =  mer- 
cede  pentru  lucru  greu,  proprie  ai  in  o- 
rigine :  mercede  pentru  grea  lucrare  de 
pameutu,  de  Urt^na;  vedi  ai  spulba-a- 
tieu. 

PCLBEBATIONE  =  pulveratione, 
B.  t,  pQlT«ratto;  actione  de  pulberare. 

PULBEKATU,-a.  adj.  part  ai  subst. 
d'in  ptdberare  :  pulberattdu  neuei. 

Vm^mS=npulvere,  a.  f.,  pdtvis,  (it. 
polrereţ  iBp.  polTo  si  p»lrora,'proT.  pal- 
rcn  ai  poUra,  y.  fr.  p»Ur«,  n.  fr.  p»u> 


dre,  si  poniBlire);  terrma,  pameutu  sfer- 
matn  in  mice  ei  imperceptibili  parti- 
celle;  1.  proprie :  ventuluvitdentu  rediea 
nueri  de  pulbere;  eaUarimea  eurrea  rar- 
pide  prin  unu  tiueru  d«  pidbere;  a  scu- 
tură pulberea  de  pre  vestimente,  de  pre 
mobili,  sau  :  a  scutură  vestimentele  de 
pulbere;  pulberea  vettema  odii;  te  orbe- 
sce;  d'in  pulbere  esse  omulu,  in  pulbere 
se  intorce;  corpul»  omului  putreâeseesi 
se  face  unu  pumnu  de  puîbere;  2.  me- 
taforice, a)  in  genere,  Teri-oe  materia 
sau  corpu  redusau  in  particelle  forte 
mice  :  pulbere  de  s(risaori ;  pulbere  de 
sare,  sare  in  pulbere;  pulbere  de  auru; 
ptdbere  fulminant^  =  pulbere  de  arme, 
pulb&-e  de  pusca=Srbade  puaea;  a  face 
eeva  pulbere,  a  reduce  in  pulbere;  a  se 
face  pulbere,  a  se  reduce  in  pidbere;  se 
tad  d'in  gura  co  te  faeu  puUtere;  a  face 
armat' a  inimica  pulberea  a  nemid;  de 
acî,  b)  in  apecie,  a)  pulbere  ^  nimicire, 
Hemicia,  nemion,  etc. :  a  scote,  a  trage 
pre  cine-va  d'in  pidbere  ;  aeestu  omu 
d'in  pulbere  ^a  redieatu  la  avuţia  si 
patere  ;  meriţi  se  codi  Srosi  tn  pul- 
berea d'in  care  te  ai  redieatu ;  nu  s'ai- 
lesse  ptdbere  de  unu  omu,  de  una  easa, 
de  una  avere,  de  unu  sUriu,  etc;  pulbe- 
rea miseriei,  miselliei ;  puUierea  soaie- 
tatei,  poporului  e  totu  ce  e  mai  basausi 
mai  de  nemiea  îm  societate,  p)  pulbere 
=mediu  de  insellatione,  ainma|ire,  il- 
lasione,  de  unde  prov.  vr^  se  ne  ar- 
runecdi  ptdhere  i»  odi;  t)  pulbere^=\\x- 
cru  gren,  labore,  si  in  specie,  lupta : 
fora  se  inghUi  pidhere  midia,  in  nemica 
nu  ti  succede ;  invetialu  cu  p%dberea  =: 
deprensu  la  luptele  bellice. 

PULBEBISAfiEsi  pulberi^are=^ 
verieare,  t.,  pnlretlure,  (fr.  polrârlser, 
it.  polrerliiare  si  pttlrereixaret  p«lTeir 
reKfUre);  a  face  pulbere,  s  preface  aaa 
reduce  in  pulbere  :  unu  ^tigrammm 
de  smyrna  puiberisata.       r 

PDLBEBISATIONE  ai  ţulberisatio- 
ne  =  pulva-i£atione,  s.  f.,  (f^.  pilrerl- 
satttBf  it.  p«lT«rliiail0Be) ;  actione  de 
prlberisare. 

PULBEBISATOETU  ai  pulberigato- 
rui,=:pulverisatoriu,-a,tij,  B.,(it.psl- 
rertiMtore);  care  piUberisa. 


=y  Google 


PULBKBISATD  si  ptilbeneala=zpul- 
veneatu,-a,  a^î-  P&rt.,  pnlf erlBstiii,  re- 
dasQ  in  pulbere. 

PULBEBIU  =  pulveriu.-a,  adj .,  pnl- 
Tereut;  de  pidbtre;  ca  pulbere,  de  colo- 
rea  polherei :  armeasari  pulberii. 

PULBER08U:=pHÎt)erosw,-a,  adj., 
(it.  polreroB*);  plenu  ie  pulbere :  eampu 
pulberosu;  pt^>erosi  câjungu  de  pre 
edle  eaUatorii;  pulberose  ripe;  si  eu  in- 
iellesgQ  de :  a)  care  se  face  usioru  pul- 
bere :  petra  pulberoaa;  b)  nemicitu,  da 
neroica,  usiorellu,  ete :  pulberose  eogite, 
piUberose  eapeie. 

PULBERTJLENTU=pMÎver«Ieii/«,-«, 
adj.,  palTernieatas,  ,(it.  polrernleMt»! 
fr.  pnlTârnient);  plenu  de  jmlbere :  calle 
puiberulenia,  vinie  pulvertdente,  pwHie- 
rulentele  vere;  vedi  si  puZierosu. 

*  PULCELLU,-».  adj.,  poIcSeUn»;  de- 
miautivu  d'in  puleru 

*  PULCRALE,  8.,  de  regula  in  pi. 
pulcraU  san  pulcralie,  polchnll»;  dnl- 
cetia,  celle  ce  se  dan  la  masa  in  urma 
dnpo  alte  mâncări. 

*  PULCRITATE,  s.  f.,  pilohrlt»»,  si 

*  PULCRITUDINE,  b.  f.,  palobritndai 
calitiate  de  ptdcru. 

«  PULGRU.-o,  adj.,  puloli^r;  formosn, 
^ratiosn,  nobile. 

*  PULEGIU,  B.  m.,  Tedi  puleiu. 

*  PULEIATU  ,-a,  palejatos;  facutu, 
eonditu,  aromatisatu  cu  ptdeiu :  came 
de  porat  puleiata. 

*  PULEIU,  3.  m.,  poleflum  si  pole- 
jnm,  (it.  poleg^fo  si  pnUfrsio,  fr.  poB- 
llot,  lânn.  mentba  pnleţlin);  specia 
de  planta  cu  plăcuta  odore. 

PUIICARE,  pulicariu,  puUce;  vedi : 
puricare,  purieariu,  purice. 

PULLA,  s.  f.,  Teretram,  penis»  mea- 
tBla;  membru  virile;  —  appiicatu  si  in 
esprtHsioni  de  domeniulu  istoriei  natu- 
rale :  pulVa  callukti,  a)  specia  de  planta, 
b)  specia  de  burete;  — d'in  acea-asi  ori- 
gine cu :  pulliu,  ptd^liaro,  ca  inatrnmentu 
de  feoMditate,  de  impulliare. 

PUIiLANDBU,8.m.  vedi  pMUiandru. 

PULLANU,  pl.-c,  Sagryn;  flagellu 
duru  si  groasu. 

PULLARE,  T.,  ţtlUrtt  vedi:  puUiara 
9i  pulht  sub  1. 


PIJL.    _____  

PULLAREU,  8.  m.,  amaiilDgj  amante, 
in  sensQ  rosinosu;  vedi  si  pullariu. 

PULLARin,-a,  adj.  s.,  pnlUrlni;re- 
lativu  Ia  puUu  ^  puUiu,  in  senaulu  de 
sub  1.  (redi  si  puttiariu)',  ca  subst.  per- 
sonale, a)  cellu  ce  vede  de  pulli,  b)  in 
specie,  la  vechii  Bomani,  cellu  ce  vede 
de  fKtliit  sacri;  b)  in  sensu  rosinosu,  eor- 
niptoriu,  seductoriu,  mai  vertoBu  de  co- 
pilli  sau  de  copiile. 

PULLA8TBtT.-a ,  s.,  pnlUstcr;  de- 
minutivu  d'in  pullurz  puUiu;  vedipidJu 
sub  1.  si  puîliandru. 

FULLATIONE,  s.  f,  pulUtU;  ac- 
tione  de  ptdlare. 

PUIJ.ATC,-a,  adj.  part.,  pnlUtis^ 
1.  d'in  pullare.  2.  d'in  ptUlu  in  însem- 
narea de  sub  2.  sordidu,  negru,  mai 
vertOBU  investitu  in  negru. 

PULLIANDRU,  (pron.  si  puiandru),- 
a.  s.,  pallDlus,  piillieenaiţ  deminutivu 
d'in  pulliu.  care  inse  în  concnrrentîa  eu 
alte  deminutive  d'in  acea-asi  tbema,  ar- 
râta  unu  puUiu  mai  mare  :  doui  pid- 
Uandri  de  câne,  de  îupu;  vedi  si  puUa- 
stru.  pullieellu. 

PULLIARE,  (pronun.  si  puiare),  v., 
pnlUre»  pnllolare,  părere,  felare;  a 
face  puUi,  a  fetă,  a  nasce,  si  de  aci,  a 
se  propagă,  immulti :  soredi  au  puUiatu 
forte  in  cdlariu ;  vedi  si  impuUiare  ^ 
imputare. 

PULLlCA,(pron.  puUiea  si  puiea),a.f., 
deminutivu  d'in  feminiuulu  formei  pid- 
liu,  a)  proprie,  pnllastraţiralHnajUTeii- 
ca,  pulliu  de  gallioa,  gallina  tenera  :pul' 
Ucileauinceputu  a  ouă;  cloc'aascossu 
trei  ptdli  si  ânci  puilice:  h)  metaforice, 
amaaEa,  snloa,  amor,  obiectnde'amore, 
si  in  specie,  amata :  ptdliea  eu  fhri  dalbe 
la  cositie. 

P0LLICELLU  si  puUicenura,  (pro- 
nuntiate  si  ptâceUu,  puieenu,  puicionu), 
s.,  pollieenaB,  demin.  d'in  pulliu; — afora 
de  aceste-a  si  de  celle  alte  peno  aci  oc- 
curse,  essistu  si  alte  forme  de  deminu- 
tive d'in  acea-asi  tbema,  care  se  audu 
a  dese  in  gur'a  poporului ;  form'a  fun- 
damentale e :  puUicu,  d'in  care  mai  nu- 
mai f.  ptdUea  ae  aude,  (vedi  acestu  co- 
ventu  in  parte),  cuma  si  puUicutia,  care 
ar  fi  f.  d'in  m.  pvilicutiu  ;  apoi  de  Mf : 


,y  Google 


PUL. 


843 


jţuUicellu,  pt^icenu,puUieianu,puUieiu 
si  cu  8  io  locu  de  e  .-  pidlisiu  :=eoUMt. 
mulţi  puUi,  (redi  si  puMietu);  de  acf : 
pulticiont,  si  cu  s  in  locu  de  c  :  puSt- 
8ioru,-a,  cea  mai  nsitata  d'ia  aceste 
forme :  puUiaiori  de  raţia,  de  iept^e;  si 
metaforice  :  pullisioru^  meu!  puUisio- 
rii  mammei!  unu  puUisioru  de  ntamel- 
iiga;  puUtsiort  «osvH  pre  la  manHwZs 
vestimetUului ;  —  Tinn  apoi  formele  : 
ptiUieutiu,-a,  puUia^,  pi^ieullitiu,  si 
altele. 

PUlLICtJTlA,  (pron.  si  pwicutto),  s. 
f.,  deminutiTa  d'in  precedentele  puUiea; 
T«di  si  pullieeUu. 

PUlLICULLITIA(=^i«intfio)  b.  f., 
demioutiTad'indemintitivnlnpuZIieuUu; 
redi  puUiceUu. 

PULLIETIA  (=puetia)y  a.  m.,  Tedi 
piUlietu. 

FULLIflTn,  s.  m.,  piitlUl«sţ  coUec- 
tivu,  mulţime  de  piâli.  toţi  ptUlii  unui 
animsleţ  vedi  si  puUietia. 

PULLIBE,  {=  puire),-€sea  t.,  vedi 
ptiUare :  serofele  ae  pullieseu  forte. 

PULLISIORU,  (=  puieioru),  puUi- 
aiu,  puUiutiu,  etc;  vedi  Ia :  pulliceUu. 

PtJLLin,  (=  putu) ,  s.  m.,  paUit, 
ralliUi»}  eatalns;  fetn  de  cmrrendu  es- 
flita  d'in  panticele  mammei,  si  in  ge- 
oere,  fetu  atfttu  de  animali  cfttu  si  de 
plante,  io  specie  inse,  fetn  tânem,  micQ, 
neadjunso  inco  la  depleoa  desToltare  : 
jţuUi  de  gaUma,  de  sorice,  de  hipu,  de 
mape,  de  ewrca,  de  corhu,  de  vuUuru, 
■de  rondineUa,  de  peUieanu;  despre  plaa- 
te  :  unu  puUiu  ck  piru;  ac«sU-a  ttu  m 
meri,  ci  puUi  de  meri;— ea  sensa  meta- 
forica si  mai  estensu,  a)  obieota  de  a- 
more  :  puZIinIu  mcmmei !  fa  eamu  âicu 
eu,  puUiulu  meu, — mai  vertosa,  amata, 
amante  :  a  sboratu  ptiUiulu.  s'a  dussu; 
h)  obiecta  micn  :  unu  puUut  de  memel- 
liga,  unu  puîliu  de  pw^na;  si  in  genere, 
paciou,  dâro  bo&u ;  a  trage  unupidliu  de 
somnu,  demaneare;  de  Ml:d)  puI2tu= 
Sore  CDSuta,  infloritura  cn  acnlu :  ea~ 
mesia  ett  ptdli,  veste  cu  formosi  ptdli; 
e)  care  d'in  nascere,  d'in  natura  e  da 
ana  calitate;  care  are  in  gVadu  mare 
acea  calitate  :  puîli'u  d*  betivu,  puUiu 
dadrlaeu. 


*  PULLULANTE,   adj.  part.  preş., 
pBUBlans,(it.pnlluUiite) ;  care  puâula:  '* 
plante  pulManti. 

*  PULLULÂLE,  T-,  pnlIyUre,  (it. 
pnlInUre,  fr.  pDlliiler);afacepuUi,(Tedi 
pulUt  sub  1.  si  puîliu),  mai  vertosa,  a 
face  puUi  mulţi,  a  propagi ,  immnltl, 
(redi  si  puUare,  pidliare),  vorbiudu  de- 
spre anima]]  si  plante  :  d'in  radedn'a 
betranului  arbore  puHtUa  alţi  (wbori;  a 
fi  multa,  in  mare  cantitate  :  puUtdau 
pedudiii  in  pirulu  seu. 

PTTLLU.-a,  s.  adj.,  i.  poUni  =puUitt 
^^tu;— de  acea-asi  origine  ca:  jmkUu 
— pueUa;  —  2.  pollns  =  ds  colore  in- 
ehisa,  venetn,  negritiosu. 

*  PnLLTJLU,-(i,  adj.  s.,  pallnlm;  de- 
nunutiyu  d'in  puUu ,  at&tu  ca  subst. 
sab  1,  c&tu  si  ca  adj.  sub  2. 

*  PULMBNTABE,  adj.,  si 

«  PULMGNTABIU,  adj.  b.,  pil«eii- 
tuUf  — pnlmefitârlvn,  (it.  yulMsn- 
tare  si  pnlnentario) ;  relativu  b  pwl- 
mentu  :  buccate  pulmentari;  s.  m.  reale, 
pulmentariu,  pl.-e,  fertura ,  legumine, 
buccate  ferte,  totu  ce  se  m&nca  pre  lon- 
ga  pftne ,  buccate  ia  genere ,  ferte  sau 
copte. 

*  PULMENTU,  pl.-e,  pslmentnm,  (it. 
ţnlmeiita,  fr.  pnlment; —  coatraesQ  d'in 
pu^Mmentu) ;  fertura,  legume,  totu  oa 
se  m&nca  pre  longa  pELse  ca  faitu  sau 
coptu,  mâncare  in  genere,  6ro  in  speoie, 
zâmat  z4ma  giossa  sau  ingrossiatâ. 

*  PTILMONACnj,-o,  adj.,  si 

*  PULMONABnJ,-a,  adj,  s.,  pilm»- 
BneeiiK,  pnlmo  n^rlnSf  (it.  palnenarfo»  fr. 
palBoniIre);  relativu  la  puhnone  :  ar- 
teria  pulmonaria.  morhi  puItMonort; 
subst-,  a)  personale  :  unu  pubtwnariu, 
care  suffere  de  puZmont;  b)  f.  reale, 
pulmonaria,  genu  de  plaote. 

PnLMON£=:|juImdnH,  (prin  meta- 
tbese  :  plumone  sau  p2wNonu)  ,  s.  m., 
pl.-î,  pnlno  t  (af^ne  cu  greo.  ]cyio|iMV 
attice  nX^uv ,  d'in  icvjsiv  ==  respirare, 
I  it.  pnlnione ,  fr.  pOHmon) ;  orgauu  de 
respiratione  la  omu  si  la  alte  animali  : 
omulu  are  doui  pubnont,-  morbu  de  jwl- 
MOKt;  omu  r&nasu  eu  unu  ptAmone,  ero 
ccBm  aUu  ptimone  i  a  fottu  conaumptu 
di»  morbu  M>eretdotu. 


=y  Google 


PULMONIA,  8.  f.,  {ti.  pninvnie); 
iuâiimitiatioDe  de  pt^motâ. 

PULMONICîJ,-a,  adj.,  si 

POLMONIU.-ff,  adj.,  polmoueag,  (fr. 
f  almoBâ) ;  relillTa  la  pulmoni :  dorori 
jndtnmie;  4d  forms  de  puhnone  :  ponte 
ptUmome ;  care  respira  prin  pulmoni , 
TOrbindn  de  certe  animali  cu  sânge  re- 
ce, cari  au  pulmoni,  ca  a.  pi.  f.,  pulmo- 
niete,  ramu  de  animali  pulmonie. 

PULMUNCLU,  B.  m.,  pulmiiiiiTiIns 
deminutivu  d'in  pulmone,  pulmoneUu. 

PULPA,  e.  f.,  palpa,  iB»,  (it.,port. 
pelpa,  isp.  pulpa,  f^.  ponipe,  alban.  pol- 
pa);  1.  in  genere,  carne  molie,  fora  oBse 
si  fora  (ţrassime  :  pidpa  de  la  petiore, 
de  la  coste;  2.  in  specie,  a)  came  de  la 
petiorele  posteriore;  p^pa  de  vaeea,  de 
.porcu;  h)  parte  carnosa  de  la  petiornlu 
omului,  si  in  specie,  partea  carnosa  po- 
steriore de  sub  inâessur'a  genQcbiuIni; 
e)  ai  despre  carnea  sau  mediuln  pome- 
loni :  pul^a  ceresiei,  peraieei. 

•  PULPAME,  pL,  pulpamine,  pnlpa- 
n>«B»  ei 

•  PULPAMENTU,  pl.-c,  pnlnamen- 
t»}  1.  ee  fl  camosu,  ce  e  pulpa  in  cor- 
pnln  animalilom ;  2.  bnccata,  mâncare 
de  carne,  si  in  genere,  Ie^f»e=totn  ce 
sa  manea  pre  longa  pftne. 

PULPANA,  s.  f.,  restlB  slniif,  l»e!- 
Bla;  parte  inferiore  a  unui  vestimentu  , 
parte  ce  descende  ore-cumu  Ia  ptâpe  si 
le  flopere. 

PULPATU,-a,  adj.  part.,  pnlpoma; 
on  tuna  pulpa ,  cu  bone  pulpe,  vedi  si 
pviposu. 

•  PULPITABE,  T.,  pnlptUre;  a  face 
pti^u,  a  podi,  acoperi  cu  scânduri, 
a  face  d'in  scandure. 

•  PULPITU,  pl.-e.  polpltom,  (fr.  pn- 
pttre);  podn  de  scandure,  inaltiatu,  pre 
care  ae  suiu  omenii ,  ca  se  specte ,  se 
Torbesca ,  se  declame ,  si  in  specie,  se 
jdee  ea  actori:  tribuna,  scena,  etc.;  ma- 
sa, cadra  de  scandure,  pre  care  se  pnnii 
cărţile  de  cantatu  sau  de  lessn. 

PULPOSU,-a,  adj.,  pslposas;  plenn 
de  pulpa,  care  are  pulpa  multa  san  pulpe 
grOBSfl  si  mari :  petiân  pulpose;  mu- 
Ztere  pdlposa. 

•  PULSANTE,  adj.  part.  preş.,  pnl- 


Pin. 

■ans,  (It.  pnlsante);  CSTB  p^ia  :  rctde 
pulsanti  aUe  maekinei. 

*  PULSAEE,  V.,  pni»»re,  (it.  palsa- 
re);  intensivu,  d'in  pellere,  a  imbrancf, 
Împinge  ca  mare  fortia  :  a  ptdsâ  usie- 
le;  a  bate,  a  resarî :  ven'a  pulsa  cu  pa- 
tere. 

*  PULSATILLA,  s.  f.,  (it.  paltaHl- 
la,  tr.  pnliatllle);  specia  de  plante. 

*  POLSATIONE,  8.  f..  palHătl»,  (it. 
pnlBaiIone,  fr.  pnlsatlon);  actione  de 
pulsare  :  pulsationea  usieloru ;  pulsof 
tionea  veneloru.  arterieloru;  pulsatione 
arteriale;  a  computd  puîsationtle  de 
unu  minutu  alia  morbosului,  pidsaiioni 
prea  dese.    

*  PULSATIVUra,  a^j-,  (fr.  V\ur 
tll);  aptu  a  pulsare,  care  pulsa. 

*  PUL9AT0BE,-frwe,  si 

*  PULSATORIU.-foria,  adj.  s.,  ppl- 
lator,  (fr.  pnlHatenr) ;  care  ptdsa  san 
serve  a  pulsare. 

*  PULSIFICU,-a,  adj.,  (it.  polilflc»); 
care  face,  da  pulsulu :  potere  vitale  ptd- 
sifica. 

*  PULSELOQIU,  pl.-c,  (it.  pnlillogl*. 
ît.  pnuilo^e);  instrumentu  de  cercetata 
pulsulu. 

*  PULSIMANTIA,  s.  f.,  (ii-,  pnlil- 
mancfe,  d'in  pulsu  si  iiavtEta  =  dirina- 
tione);  pretensa  divinatione  dupo  pulsu. 

*  PULSIMETRIA,  B.  f.,  (fr.  palilm<- 
trle);  arte  de  a  fabrici  san  applici  unu 
pulsimetru. 

*  PULSIMETRICU,-a,  adj.,  (fr.  pnl- 
■tmritrfqne);  relativa  la  pulnmetria  sau 
"ii  pulsimetru. 

*  PULSIMETEU,  8.  m.,  (it.  pnlslme- 
tro,  ÎT.  pitlitm^tre);  instramentu  de  me- 
suratu  pulstdu,  celeritatea  pulsuhâ. 

*  PULSIONE ,  s.  f.,  palBlo,  (it.  pal- 
■loBe,  fr.  palsiinjj  actione  de  pellere 
sau  pulsare  :  puliianea  jforiei ,  pulsio- 
nea  undeloru  luminase. 

*  PULSU,-a,  adj.  part.  si  s.,  paliii, 
(comp.  si  it.  pnlso  si  pols« ,  fr.  poala); 
batutu,  impinsufl.  in  genere  :  copiTIit 
pulsi  de  la  spaie  caâura  in  capu;  unde 
pt^e  de  dlţe  unde ;  pulsulu  unei  rote 
asupr'a  aUei-a;  2.  in  specie,  ca  s.  m., 
pulsulu=ba,tere  a  veneloru,  &  arterie- 
loru ,  bătălia  provenita  prin  undele  de 


,y  Google 


sânge,  ce  adduce  ia  elle  diastolea  si 
systolea  oordei :  a  palpă,  cerea,  cercetă 
ptdmdu;  ptdsu  (recente,  letriu,  roru, 
ietu,  duru,  vidUrUu,  debile,  forte ;  me- 
taforice :  a  palpă  puindu  cuiva  =:  a 
cerea  m  ce  ape  se  aiapa,  ce  cugeta,  oe 
dUpositioni  are  pentru  ceva. 

*  PUliTACIC, -a.  adj.,  (it.  pidUew, 
fr.  pDlteoâ),  care  sămina  ca  pultea  in 
CQ  se  attinge  de  conaistentia  sea;  vsdi  si 

*  PULTAEIU,-a,adj,,  pnltarlait  ro- 
lativu  la  ptMe,  care  s^mioa  cu  pultea 
\a  consistentia;  ca  subst.  m.  reale,  pvl- 
tariu,  pL-G,  a)  vasu  pentru  p^âte;  h)  vasu 
in  genere  pentru  varie  uenri,  si  ia  par- 
te, pentru  Borbitnre  ferte,  calde. 

*  PULTE,  8.  f.,  pulB,  pnltli,  (aff.  cu 
ie^Xto^);  specie  de  z^ma  ingroasiata  cu 
farina  sau  fructe  de  plaate  leguminose, 
care  fu  cea  mai  vechia  mâncare  a  anti- 
ciloru  Romani  înainte  de  a  connoace  p&- 
aea;  mai  tardia  mâncare  a  paaperiloru; 
peno  astadi  e  ceva  anEkIogu  st  intre  Bo- 
mâni,  avendu  numiri  varie  dapo  locali- 
tăţi; —  de  acf  si :  pultiphagu,-a,  adj.  s., 
pnitlphagna,  (d'in  (pa-[EÎv  =  mâncare), 
care  m'ănca  pttUe,  nume  eomicu  datu  an- 
ticiloru  Bomani,  analogu  d6ro  in  seneu 
cu  allu  nostru :  memeUigarm;  pultipha- 
gonide,  adj.,  poItlpbagouldiB,  (comp.  si 
fr.  PQttlphsgei  pultlphsKOnlde)  =:  ore- 
cumu  pviUu  de  puUiphagu  :^  pulliu  de 
Bomanu. 

*  PXJhTlFRAGXJ, pultipMgonide; 
vedi  ptUte. 

POLVERACIU,  ptdyerare,  pulvera- 
ticu,  pidvere,  pulverisare,  pulvgrosu, 
pulverulenta,  etc.;  vedi  pulberaciu,  pul- 
berare,  pulberaticu,  ptMere,  puîberisare, 
pulherosu,  pulberulintu. 

*  PDLVILLîI,  B.  m.',  pnlvllUsj  de- 
minutivu  d'in  demiuntivulu  pulvinu. 

*  FULVINAJÎE,  adj.  &.,  palvlurla, 
—  pulrlH»,  (it.  pDlTlure»  fr,  pulil- 
natre);  relativu  la  pulvinu;  ca  subst.  f. 
reale,  pulvinare-a,  a)  lectif  d'in  pulvi- 
ne  ca  magnifice  coperimeate  penixu  diei 
sau  pentru  persone  deifieate,  care  in  ser- 
batorea  disea  leetistemiu  se  ponea  d'in- 
aiutea  statuei  eau  altarinlui  diealoi; 
h)  gflQQ  de  plante. 


FPM. ^B^ 

*  PULVINABia,-a,  adj.  s.,  palviia- 
rlaB,-nn;  relativu  la  puioinu,  idto  mai 
vert09u  relativa  la  puîviaarea  dieUoru; 
ca  gubst.  m.  reale,  pulvincwitdu  =.  puC 
vinarea  dieiloru;  vedi  Apuîmnare. 

*  PDLVlNATU,-a.  adj.,  paUlDitiis; 
in  forma  de  pulvinu,  cu  proeminentia 
Bau  proeminentie :  cupe  pulvinate,  eo- 
lunma  pulvinata;  pulvinatde  arature. 

*  PDLVINU,  pl.-c,  pnlvlBBB,  ceva  re- 
dicatu,  inaltiatu,  inflatu,  si  in  specie, 

a)  perina  de  sednta  saa  de  culcatu ; 

b)  pamentu  redioatu,  patu  de  pamentu, 
radit»^;  c)  coma  de  caile,  de  drumu, 
parte  media  a  cailei  mai  redicatiL  pen- 
trn  co  Que  CEklcata  de  amblatoii;  a}mu- 
cbia;  e)  arena,  etc. 

*  PULVISCULABIU ,  -  a,  adj.,  (fr. 
pDlvlsouUIre);  relativu  la  ptdtnseulu  : 
mtUeria  pulviseulariii;  petra  pulvi$eula- 
ria,  metallu  pulmecitlariu. 

*  PULVISCULU  =  pulbisculH ,  a. 
m.,  pnlrlsonlng,  (it.  pnlvlfle^lo,  &.  ptl- 
Tlsonle)  ;  .deminutivn  d'in  pulvere  =: 
pulbere;  appiicata  in  specie  la  pulbe- 
rea forte  menuta  d'in  t^psolele  certora 
plante. 

«  PUMICABE,  V..  pBiBloar»;  a  freci 
cu  pumiee,  io  genere,  a  twtedf  prin  fre- 
cătura, a  freca,  a  nebedi,  a  poli. 

«  PUMICATIONE,  B.  f.,  actioBe<le  a 
punmicare, 

"  PDMJCATOBIU.-tona.  adj.  b.,  pn- 
mleat«r}  care  pumiea,  politoriu,  netedi- 
toiin. 

«  FUMIGATn,-(i,  adj.  part.,  panfea- 
tns»  frecatu,  neteditu,  poUtu,  si  de  aef : 
linsu,  mollaticu,  etc. 

*  FUMIOE,  B.  f.,  pnnez;  patra  vol- 
canica  forte  fragile  ei  porosa,  dâro  ae- 
pra  la  tactu,  aaiă  co  serve  la  frecare 
pentru  netedire,  polire. 

*PnMICin,-a,  adj.,  pnatoeiis}  de 
pumiee :  petre  pumieie. 

«  FUHICOSD,-»,  adj.,  pamleaau;  de 
satur'a  pumieei,  porosa :  pe^e  pvmieoae, 
pamentu  pumicosu. 

*  PUMILIONK  Bi  pumilime.  e.,  pn- 
mltl»  si  pKHli»,(Yedi  pumilu,  d'in  care 
pumilone,  augmentativu);  «ami,  pitica, 
pereona  ean  fientia  forte  mica. 

*  PUMLONE,  8.,  vedi  pumUioHe. 


=y  Google 


*  PUMILU.-o,  adj.  s.,  pnallus;  naau, 
piticn,  fortf)  micu  :  pumiMi  voru  se  se 
memre  eu  giganţii. 

PUMNA,  pumnale,  pumnare,  pumni- 
re,  pumnu,  eto^;  vedi :  pugna,  pttgnaîs, 
pugnare,  pugnire,  pttgnu,  etc. 

FUKOIU,  a.  m.,  (franc,  pnneh,  angl. 
pDBoli);  beutura  tare ,  mistioso  de  nua 
licore  spiiituosa  cu  eacharu,  ea  ttieia, 
Gusuocu  de  lemdDÎa,  etc.  :punciu  cuvinu, 
curomu. 

PUNCTA=p«»ria,  a.  f.,  vedi  pun^u. 

PUNOTALE  =  puntale,  adj.  s.,  (it. 
piBtale);  relatim  b  puncta,  facata  ou 
pwuta  la  una  capetu;  a.  f.,  punctcde, 
«eva  făcuta  ca  punda  la  uou  capetu. 

PUNCTAKE=pu«/are,  y.,  (it.  pna- 
tare,  fr.  pointsr);  1.  a  împunge  cu  punc- 
fa  unei  arme,  unui  acu,  etc;  2.  a  fisa& 
prin  impungere;  3.  a  însemnă  cu  pnnc- 
te,  si  in  apecie,  a  desemnai  cu  puncte,  ai 
mai  vertosu,  a  destinge  celle  scrisse  cu 
puncte,  virguU,  etc.;  in  genere,  a  not&, 
aemn&;  4.  a  concentra  poterile,  a  concen- 
tF&  totulu  in  uau  pundu  sau  in  pncinu 
spaţiu;  &.  a  âirept&  spre  unu  punctu,  a 
adjuată^a  attintă,  etc.,  vorbindu  in  apecie 
de  arme  :  a  puntă  tunuiu.  puse'a;  6.  de- 
spre jucători  iu  cărţi  aau  in  alte  jocuri 
aleatorie,  a  pune  una  aomma  pre  una 
earte  aau  pre  unu  numern  :  a  punc- 
tă din  greu,  nu  punctaţi  cu  atâta  im- 
prudentia  si  eotediantia;  7.  a  mari  una 
nota  mnsicale  cu  medietatea  valorei  ei, 
sau  a  cântă  notele  cu  pausi  intre  ella. 

PmiCTĂ.'I10H&  =  puntatione,  b.  f., 
actJone,  arte  de  pundare,  vedi  ai  puac- 
tuatione,  (it.  pnataxlAne). 

PUNCTATOEIU=j>tt»iia<on«,-'«'ia, 
adj.  s.,  (it.  ptitatore,  fir.  polntent),  care 
pmda  :  punctatoriula  iuntdui,  punda- 
tonudetypographia;  inversionati  punc- 
tatori  la  jomrUe  eeUe  mai  aleatorie. 

PUNCTATU=pMn(£riM,-a,  adj.  part., 
(it.  pontato);  in  a.  verbului :  passeri  eu 
'  penne  punctate,  linia  pundata,  linie 
pimdate  si  nepundate;  instrumentu  de 
pundatu  pandi^a;  puntatulu  unei  fa- 
da a  pannurei;  in  apecie  puntatu.  ca 
terminu  de  mosica  :  a)  eemnatu  cu 
pundu,  spre  a  ae  mari  not'a  asi&  sem- 
nata cu  medietate  d'iu  raloreaei;  &)aem- 


pm. 

nata  cu  punctu  spre  a  ae  cântă  despar- 
titu,  fora  legătura,  cu  paual  intre  notele 
auccesaive  :  cânta  aceste  note  in  modu 
pundatu;  cântaţi  pttnetatu,  nu  îegaiu; 
punctatulu  se  semna  eu  punăe  8uJ>  sau 
pre  note. 

PUNCTATURA  =  puntatura,  a.  t, 
(it.  pnntaturft);  actione  ai  mai  vertoau 
effactu  aUu  punetarei :  pundatura  de 
spata,  a  trage  una  rarapundatura  ea' 
mesiei;  puncttUur'a  armei  nu  e  justa; 
pundature  inversionate  la  joculu  de 
cârti;  pundatura  =  ceva  pundatu  sau 
cu  punde  la  capite  :  punetaturele  stipe- 
riori  alte  unui  velu  de  nave;  a  pune 
doue  pundature  la  tympant^  preltitui; 
vedi  si  punetale,  putida. 

*PDNCTELLARE,=:pwifaBare,  t., 
(it.  paateUare),  a  pune  una  punteUu, 
a  redimă  cu  puntelUt. 

*  PUNCTELLO=î)«nfeBu;  pl.-e,  (it. 
pnntello) ;  proprie ,  demînutîvu  d'in 
puntu,  applicatu  eu  sensulu  speciale  de 
lemnu  sau  alta  eeva  ce  serve  a  redimă 
ceva,  ca  se  nu  cadia;  a  închide,  oprt; 
înfundă,  etc. 

*  PGNCTICLU=pim«du,  pl.-e,  (fr. 
po&oti«Dle),  deminatîTD  d'in  punctu. 

*  PUNCTIPEEU,-a=pKfi«/%rtt,  a^., 
{îr\  ponettrdre),  oare  porta  sau  are 
punde. 

*  PnNCTIPOBME=ptt»rii/orMe,  adj., 
(fr.  puaetlforme);  oare  are  forma  de 
punctu. 

*PUNCTIGBfiU,-a=p«»tf:</erM,  adj., 
(fr.  pBncttţftre),  =  pundiferu. 

*  PUNCTILIOSU  =  puntUiQtu.-a. 
adj.,  (it.  pnntlglloa»);  plenu  iepundi- 
lie,  mai  vertosu  in  inaemnarea  metafo- 
rica acoventuluipuntilMi:  omupundi' 
liosu;  nu  fiţi  puctiliosi  cu  amidi;  vadî 
ai  punctiUiosH. 

*  PUNCTILrU=pi«n<iIi«,  b.  m.,  (it 
psmttsU*),  1.  proprie ,  deminutivu  d'în 
pundu;  2.  metaforice,  lucru  forte  micu, 
nemica,  aecc|tara,  mica  aaa  mîga,  ai  in 
parte :  a)  raSone,  motivu  futila;  b)  ma- 
nia de  a  av6  coveutu  în  tote. 

*  PXJ^OTIhLA=punHlla,  8.  f.,  (fr. 
pvintllle),  1.  deminutivu  d'in  puncta, 
puntu;  2.  în  specie,  inatrumentu  de  fa- 
cutu  puncte,  de  essemplu,  instrumenta 


=y  Google 


PDN. 


847 


de  punetatu  pa&DQre;  metaf.  ptmeiilla=z 
punţii»*. 

•PrNCTlLLABE=pfw*i«a«;  T.,(fr. 
potatiller) ;  a  face  punctiUe,  ca  coD- 
deialu,  cu  peiiDellulu ,  cu  plumbulu,  cu 
acnla;  etc;  metaforice,  a  dispută  peatru 
aemicuri ,  peotiu  seccatura;  a  impunge 
cu  vorbe,  a  attinge  delicata,  inse  tare, 
pre  cineva  in  rorba;  vedi  si  punctUlu, 
punctilm. 

•  PUNCTILLOSU  =  pwimo8u,-a, 
adj.,  (fr.  politllleiix) ;  plena  de  pwnc- 
tille,  mai  vertoau  in  insemnarea  metafo- 
riw,  a  corentuluî  punetălu :  paaseri  eu 
petme  punettUose ;  eriticu  punetiUoat, 
dispiOaton  punetiUosi;  vedi  si  pune- 
tUiasu, 

•  PUNCTILIF  =  pwritBM,  8.  m., 
pl.'e,pawotlll«M,(fr.potntllle,p«Be«Ue); 

1.  deminutivu  d'in  puneau,  punctinoru, 

2.  metaforice  :  lacni  neinaemnatu,  sec- 
catura, nemica,-  ratione,  motim  secca- 
taroBu;  redi  si  punetUiu. 

•PUNCTIONE=pM«(w«e,  a.  f.,  pune- 
ţi», (it.  paulvnef  fr.  ponetlan);  actione 
de  pungere  :  punetione  a  unui  vulnu,- 
pundione  la  pepiu  eu  fipot'a;  puntiione 
la  degitu  eu  aculu, 

•  PONCTIPENNU=:i)««/ipetmM,-a, 
adj.,  (fr.  p»netipenn«);  care  are  penne 
eupmcte. 

PDNCTIS10KU=pM«tistoru,  s.  m., 
pL-e,puctllIani;  deminatiTadînpuncfu. 

•  PDNCTORIU  =  puntoriu.-toria, 
adj.,  pKiiot«r,  pinflt«rlDin;  care  punge  : 
eome  punetorie;  s.  m.  reale,  puncto- 
riu,  pl.-e,  inBtrumentn  de  pvfitu  sau 
pwtsu;  vedi  si  punsoriu. 

PUTUCTU —puntura,  adj.  part., 
pBMtDif  (it.  ponto, — pnDta,  fr.  point, 
— ■  polnte).  1.  in  genere,  a)  ca  adj., 
punsM,  ce  e  impunsu  :  uloeri  puncte. 
ceUi  ptmcti  cu  spat'a;  liniele  puncte  pre 
marginea  chartei;  b)  subst.  abstr.  m., 
punotusţ-BB  i  punettUu  albinei,  vespei, 
faurului  cu  cornulu,  luptac^ni  cu  spa- 
t'a; punetulu  degitiduicueiculu;—ieii 
8i|fun£u,  impunsu;  2.  ca  sobst.  reale, 
concretu,  a)  forte  desu  ca  m.  punctu. 
(si  punftt),  pi.  puncte,  paneton,  a)  pro- 
prie ai  ÎD  genere,  punsura,  impunsura, 
gaura  sau  semnu  făcuta  prin  impunsu- 


ra,  cosutura.  ete. :  punctele  lassate  de 
mursicaturele  aibineloru;  ai  ocunu, 
ăupo  mai  multe  diUe,  se  vedu  punctde 
acului  prepa^'a  mea;punctele  impresse 
pre  stofa;  3)  metafoflce  si  in  ape- 
cie,  a')  semnu,  nota,  macula,  etc.  fă- 
cuta prin  impunsura,  sau  ou  colore,  cu 
negretia  de  scrissu  ,  etc. :  mai  multe 
puncte  se  vedu  in  acesta  gemma ;  unu 
ptindu  negru  intre  sprincene;  eăte  unu 
puntu  albu  innegreti'a  fia-carui  oclu; 
lini'a  se  compune  d'in  puncte;  celle  doue 
puncte  estreme  alle  liniei;  in  scriere  se 
arreta  cu  unu  punctufinitulu  un&  frase; 
punduh  si  virgul'ain  scriere, arreta  unu 
repausu  maimicu  de  câtupundulu  sin- 
gura; a  pune  pundu  ăupo  fia-care  (rase 
cu  iniellesstt  eompldu;  piindde  de  pre 
laterile  cu&iloru  dejoeu;  pund^  car- 
tiloru  de  jooa^=afiWi  caitilorn;  fig.  mai 
multe  punde  negre  apparu  pre  orison- 
tele  pol^ieu;  ţ)  in  maâiematice  :  pune- 
2m-Zu  mt  are  neci  una  dimensione; 
i)  pundu  =  lucru  micu,  seccatura; 
micu  ponda,  mica  valore;  fi')  mai  ver- 
tosu,  punctu:=aHC&  mesura  de  te.mpii, 
momentu :  in  unupunctu  se  face  despar* 
tirea  sufftetulm  de  corpu,  e')  pundu  :=. 
locu  micu,  parte  de  locu  forte  mica  : 
pundulu  de  plecare  si  punetulu  de  ad- 
jungere;  cu  sensu  mai  intensu,  pundu^ 
locu,  parte,  facia  :  punctu  de  vedere,  d'in 
care  speda  cineva  unu  ce  cu  ochU  cor- 
pului sau  ai  mentei;  asi&  si :  d'in  aeestu 
pundu  de  vedere,  stii  aeestu  pundu  de 
vedere  ^  de  acâsta  parte,  în  aeestu  re» 
'spectu,  d'in  acesta  consideratione :  a 
consideră  lucrtdu  in  deliberatione  sub 
iote  sau  d'in  tote  punctele  de  vedere; 
d'in  tote  punctele  de  vedere  asia  e  mai 
bene;  sub  neci  unu  punctu  de  vedere  »u 
e  bene  asia;  ij)  pundu  =z  parte  princi- 
pale, BÎ  de  aci,  lucru  principale,  idea 
fundamentale;  locu  onde  ae  concentra 
totala  aau  greuln  unei  cestioni :  trei 
I  sunt  punctde  de  desvoltatu  in  acista 
cestUme;  aci  e  pundulu  greu;  acollo  e 
pundulu  st  nodulu;  C)  pundu  ^  es- 
sactitate  de  lucru,  de  tempu,  etc. :  a 
veni  la  pundu,  a  spune  ce  auăimtt  d'in 
punctu  inpunctu,aaăjungelapundtt; 
ft')puneftf=.suffragiu,  votn  data  sau  ca- 


=y  Google 


848 PUS. 

petatn  care  se  insâmnaoQpunefu.-eandt- 
datii  aucapetatu  totepurutele;  i)  pandu; 
==:  in  mnsica,  pre  saa  snb  nota,  arreta 
co  Talorea  no^i  e  mai  mare  cu  ma- 
dietate,  gan  co  intre  notele  punctate 
asi&  intercedu  miei  pauai,  ae  cânta  deg- 
legate,  despărţita,  x')  ptmc/«  =  Bemnn 
de  valore,  de  meritn  :  acestu  scolariu, 
acestu  coneurrente  a  essUu  cu  mai  muUe 
puncte;  >.')  puncju=70rba  intpunguto- 
ria,  supperatoria,  mordace  :  a  vorbi  in 
puncte  sau  puneturi;  —  i)  f,  puneta=: 
punta,  a)  impUDSura,  intiepatura,  ^)  ca- 
pitu,  estremitate  ascuţita  :  pundfa  spa- 
tei,  acului;  ^)  in  genere,  pcurte  proemi- 
nente Bi  ascuţita  :  dente,  limba  de  pa- 
mentu,  pisca  de  monte  ebc. 

*  PUNCTUALE  =:piw(«a(«,  adj., 
(it.  fintoale,  fr.  vanetiiel);  facntu  la 
pmnclu,  facntu  cn  deplena  aecnratetia, 
cu  tota  essactitatea  :  diUgmtia  ptino- 
tuaie;  wntre  punctuale;  si  adr.  a  solve 
punduăle. 

*  PUNCTUALITATE  =  puntuali- 
tate,  a.  f.,  (it.  pnntullU,  fr.  panotna- 
IIU),  ^ccoratlsalma  dillK«ntla}  calitate 
si  fapta  de  ce  e  punctuale,  deplona  ae- 
cnratetia :  punctualitate  in  tote  lucră- 
rile seUe,  a  tmpleni  misaionea,  commis- 
aionile,  detorlele  cu  puttciualitate;pwtc- 
tuiAUaiea  mersului  unui  orologiu. 

'  PUNCTUARE  =pttntuare,  V-,  la- 
terpnngere,  dlspoaţere,  (fr.  ponetaer), 
in  acea-asi  insemnare  cu  punctare, 
ăiro  mai  vertosu  si  iu  specie,  a  face 
punctă  in  scriere,  a  distinţ^  f^asile  si 
membrele  de  frasi,  cn  semnele  adoptate 
pentm  ac4sta-a  :  n»  seti  neci  punetuă 
baie, 

*  PUNOTUATIONE,  s.  f.,  (fr.  penc- 
tiatian);  actione,  arte,  modn  de  punc- 
tuare  :  semnele  punctuationei  sunt  mai 
multe;  a  invetiâ  ai  practică  una  hona 
punctuaiiotie ;  si  in  genere  :  punctua- 
tionea  unoru-a  d'in  figurelfi  geometrice; 
vedi  si  punetcUione, 

PONCTDATU  =  puntuatu,-a.  adj. 
part.  fntnrponotua.  dlspmiotaa  (fr.  poDC- 
tB6)  :  linia  punctttata;  in  specie :  sa-is- 
sore  bene  punctuata;  7edi  si  punctai. 

PUNBEE,  T.,  vedi  ponere. 

FUNQAt  B.  f.,  nannplBra,  eromenR, 


PUN; 

loeellnB,  lacciiliis;  saccn,  saccnlletîu  de 
pandia,  mai  vertosu  de  pelle,  in  care  se 
pana  si  se  pastredia  diverse  lucrnri, 
dâro  mai  allessu  banni :  punga  de  m«- 
tasse,  de  peUe,  de  pandia  grossa;  haie- 
rele.  pungei;  punga  plena,  secea,  desirta; 
offlu  cu  punga  plena:=cxi  banni  mnlti : 
popnl.  tufa  in  punga=:nemica  in  pun- 
ga; a  ave  pung'a  deschisaz^i  fi  parata 
a  adjută  cu  banni,  a  fi  generosu;  a  bagd, 
a  pune  in  punga;  a  scote  $in  punga 
:=a  dă  cft'n  punga;  cestu  d'in  urma  si : 
a  solye,  perde,  etc.,  pre  cumn  :  a  bagă 
inpunga/=za.  castigâ,  trage  folosa :  dupo 
urm'a  tea,  dupo  aptele  telle,  neâ  hagu, 
neci  dau  d'in  punga;  punga  de  venatO' 
riu;  punga  de  banni,  a)  in  genere,  plena 
de  banni,  sau  destinata  a  n  impluta  cu 
banni ;  b)  snmm'a  de  banoi  ce  conţine 
una  pun^a;  a)  iu  specie,  summa  de  banni 
determinata,  500  de  lei,  pre  cari  se  cal- 
culau una  data  procentele  :  a  împru- 
mută mai  multu  de  5  lei  pre  luna  la 
pung'a  de  banm; — applicatu  si  in  espres- 
sioni  de  domenîulu  istoriei  naturale,  la 
plante  :  pung'a  babei  :=  okrlliia  aoan- 
llS)  L;  pung'a  popH  ^  thlaipl  bnrga 
păstoria,  L; — si  la  una  mâncare :  pun- 
g'a popei T=z-veabn  de  porcu  implutacu 
sârDge. 

1  PUNOACE,  (si  pungaciu),  adj.  s., 
erummlieeaţ  tm,  latrancalna,  arusea- 
t»r;  tuTU  de  punge,  fnru  de  mice  lu- 
cruri, d4ra  indemnaticu;  vedi  si  car- 
paeiu. 

2  PUNQACB,  adj.,  pnnţrendl  anpl- 
das;  care  f>u»f;ebene,  applicata,  iuve- 
tiatn  a  pungere :  vacca  pungace,  ptm- 
gami  arieti. 

PUNGACIRE,  (si  pungasire),-eseu, 
T.,  BQppilare,  Borrlpere;  a  fi  pungace, 
(1.  pungace). 

PQNGENTE,  adj.  part.  preş.  pna- 
grens,  (it.  pangente);  care  punge  :  Ao- 
ror't  pungenti. 

PUNQERE,  punai  si  punt»,  punsu 
si  pundu  =::  pundu,  T.>  psagere»  (it. 
paniere,  fr.  polndre);  a  pertande  cu 
ceva  ascutitu  la  capetu,  si  de  aci,  a  fissi 
prin  ceva  ce  punge,  a  cose  pungundu,  si 
qietaforice :  a  attinge  ondesente  cineva, 
a  pisoi,  qiuBci,  supperâ,  rettemi,  interiU : 


>yGoog[c 


PPN. 

uiwht  tPm  oOitmi  pttnse  cosfa  lui  eu 
lonct'a;  a  funge  eu  amlu,  a  pnnge  mai 
dettt;  ee  me  pungi  asia  cu  vorbele  telîe  ? 
me  punge  eogiUAu;  Vau  punm  boii;  Tedi 
si  oompos.  impungere. 

PDMGITORia,  si  funguionu.-toria. 
adj.  s.,  (it.  ponffltore);  oare  punge  sau 
seire  apuMjrere,-Tedi  si  pungente,pwnc- 
toriu,  pwMoriu. 

PUNGITUBA,  Bi  pwM^ţrfwa,  B.  f.. 
(it.  pan^ltir*);  actioae  si  effecta  de 
pungere;  redi  ix\punctwa,  pwrUura, 
punsura,  pwnsetora. 

*  PUNICANTE,  adj.  part.  preş.,  pa- 
nleaBR,  roşiatica,  Tedi  puniâu. 

*  PUKICARE,  T.,  a  bate  in  rosiu,  a 
roffli;  Tsdi  punicante  si  pwttcu. 

*  P[INICID,-o,  adj.,  pnnleiss;  rosiu, 
purpuria :  ţunicw  veUitâmte,  puntcHtlu 
30»^,-  —  d'in  pumcu,-a,  rrpsnlooi; 
de  la  i^imu=FaBiii=:Penu8  =  Cartha- 
ginese,  fienda  co  CartbagiDflsii  erau  co- 
lonia phenieiana  :  linib'a  p«»tea,  com- 
meretulu  punitu;  de  acf  si  fig.  m^m 
pvnim  =  granata,  rodia. 

*  PUNICtr,-a,  adj.,  vedi  pynictu. 
•FUNIBILE,  adj.,  (fr.  pnatiMkU); 

care  merita  a  fi  punitu. 

*  PinUBNTE,  adj.  part.  preş.,  pa- 
■leas,  (it.  ponlente);  care  punesee. 

*  PUNIB£,-e80U,  t.,  panlre,  si  pnlrl, 
(it.  pailre,  fr.  piitr);  a  pedepsi,  a  inflige 
pena;  a  resbonă. 

*  PUNITIONK,  8.  f.,  puBltto,  (it. 
panltlone,  fr.  pOHlUon);  aetione  de  pu- 
'^nire,  pedepsire,  ped^psa,  resbonaro,  tor- 
mentare. 

lPUKITOBIU,-foria,  adj.  s.,  pDiilt«r, 
(it.  pniiltare);  care  puwsce :  asprupuni- 
toriu  pentru  ceUe  mat  mxee  culpe. 

2  FUNITOBIU,  (cu  nmolliatu,  pui- 
t0rUt):=p<mitoriu,-a,  adj.  s.,  carepune 
=  pofw;  Tedi  poiitoriu;  (compara  ai  it. 
P«Ktt«r0}. 

PtTKITTJBA,  (CQ  n  molliatu,  puUu- 
m)  ^pomiura;  a.  t,  aetione  si  effactu 
de  ponere;  vedi  npositura;  (comp.  ai 
it.  pffiltnra). 

PUNITU,'o,  adj.  part.,  (d'inpttmre), 
psalt»,  pedepaitu  :  puniti  pentru  pec- 
eatele  noatre;  eopQiuîuptmitudeparen- 
te  eaptta  mente;  Bubst  pumtt^,  puoi- 

ToilU. 


PUP.  8« 

tionea :  puniUdu  $c  nu  fia  mai  mare  de 
eâtu  delietulu. 

PdMSETU,  yl-e,  puMtut  aetione  si 
effectu  de  pungwe:  pometele  tauriloru; 
fîg.  punsete  in  vorbe ;  ptmaetele  eon- 
seientiei. 

PUNSETUBA,  s.  f.,  paMotta,  pane- 
%aaţ  aetione  si  effectu  de  pungere;  vedi 
si  impuHsawa, 

FUNSOBIU,-jona,  adj.  s.,  panKcnij 
care  punge  sau  serre  a  punge  :  arme 
pungorie;  vedi  si  pundoriu,  pungîtoriu. 

Pt7NSn,-a,  adj.  part.  sup.subst.  d'iB 
pungere,  puaotai :  eelli  punat  in  pectu, 
arme  de  puneu;  vedi  si  impanau. 

PTJNSUBA,  B.  f.,  pHDctlo,  pnaoUi; 
aetione  aî  effectu  de  pungere;  vedi  si 
punetura,  impunsura. 

PUNTABE,  puntuare,  etc. ;  vedi: 
punctare,  punduare,  puneau,  etc. 

PUNTE,  B.  f.,  Tedi  ponte. 

PUNTU,  adj.  a.,  vedi  punctu. 

PUPA,  s.  f.,  popa,  (comp.  it.  papu- 
la,  fir.  ponpet  p»ap»n  si  pypei — radi  si 
pupu);  copilla  mica;  metaf.  a)  papusia 
:=  papusia.  figura  de  copilla  adoruata, 
cu  care  se  joca  oopillele ;  b)  amata  ,  a- 
mante,  obiectu  de  amore;  e)  njmpha  la 
certe  insecte,  a  nume  la  celle  OTiforme; 
—  deriTate  d'in  acestu  coveutu,  cumu  : 
pupuda  sau  puputia,  pupusia,  etc.,  redi 
si  cu  a  ;  papusia,  etc. 

PDPAIBE,  T.,  Tedi  pwporire. 

FUPABE ,  T.,  «seolarl,  si  oneaUre, 
palparflţ  (comp.  si  it.  poppsre=aaRer* 
^sugere,  isp.  poparrr  resfaciare,  port. 
p«npar=atti  ugere  uaioru,  palpare;  proT. 
p*pai=:sugere,  alb.  poatîi  =  sarutatu); 
1.  proprie,  a  sărută  unu  pupu  aan  pupa, 
a  saruti  copilli  sau  copiile;  a  sărută  ca 
copilln  sau  copilla  :  a  si  pupă  eopiUiii 
pupati-ve  copiUi  unulu  cu  t^tdu;  de 
ee  nu  pupi  man'a  bonei:?  apt^ă  tn^H- 
ra;prgfronte;  2.  in  genere,  a  attinge 
usioru,  a  palpă,  a  resfaciă,  saratâ  :  a  se 
pupă  ai  reafaciă  unuW  pre  altulu  ca  doi 
porumbeUi ; — proverbiu  :  a  se  pupă  m 
gura  =  a  se  avâ,  intellege  bene;  oa  a- 
cellu-asi  intellessu  in  modu  irohicu  :  a 
ae  pupă  in  botu;  a  pupă  pre  (nneva  m 
botu  si  ai  leuâ  d'in  punga  totu ;  a  nu 
mai  pupă  ceva  =  a  du  mu  capeţi : 


.yGooglc 


8iO  PTJP 

tut  mai  pupi  tu  asia  omu,  a$id  gervu; 
si  cu  locatiTU  :  t»t  mai  pupi  acoUo,  nu 
mai  ptqţaii  la  peramblare. 

PUFASIBE  (ou  r  molliatu,  pupoMre), 
-asou,  T.,  rnerucere;  •Satir»,  debUte- 
rare;  proprie,  a  vorbi  sau  lucrfi  ca  una 
ptipariu=:zpupD,  a  TOibl  si  lucră  ca  unu 
cQpîllu ;  apoi  in  specie ,  a  vorbi  ca  unu 
copillu,  a  Torbf  verdi  si  uscaie,  a  fleca- 
ri ;  de  aci  si :  puparitoriu.-foria  =:  pU' 
paitoriu,-a,  care  puparesce,  flecariu, 
limbutu;  pupariiura  =  pupaUura,  ac- 
tîone  Bi  deprendere  de  pupariioriu ;  — 
verbulu  pitparire  presuppnue  adj;  s., 
pupariu,-a,  ca  uuu  pupu,-a. 

PdPARITOKIU,  puparitura.  pupa- 
riu;  Tedi  puparire. 

FUPATIONE,  9.  f.,  •BflHUtlo,  tal- 
patlo;  actione  de  papare. 

PnPATOBlU.-o,  adj.  s.,  oHculstor ; 
care  pupa. 

PUPATUrd,  adj.  part.,  oaonlataH; 
sarutatu;  1.  in  geuere  :  eopdlipapati 
prefronte,  pupatulu  copUlUoru ;  2.  in 
specie,  a.  m.  reale,  pupatu  ,  pi.  pupate, 
oicBlom  :=  sărutată  :  de  pupalu  nu  e 
peceaHt;  eu  atăle  pupate  supperi  copii~ 
lulu. 

PUPATUBA,  s.  f.,  «uDUtlo,  oseu- 
!■■}  actione  si  etfectu  de  pupare  :  cu 
pupaturde  voatre  supperati  copillulu. 

PUPEDIA,  s.  f.,  1.  una  paaeere  = 
npnps»  eptpsj  2.  coUacu,  p&De,  paniii 
tortas;  —  iu  acesta  d'iu  urma  insem- 
nare  coventolu  pare  a  se  tina  de  acea- 
asi  radecina  cu  pupa,  papa ,  (vedi  pu- 
pa) ;  6io  in  prim'a  insemnare  a  easîta 
d'in  acea-asi  fontana  an  classîculu  n- 
papa,  (comp.  si  it.  puppa=:pupedia). 

PUPELLtJ,-a,  8.,  deminutÎTU  d'in 
pupu,-a,  (vedi  si  :ptipiî2u,  pupilla); 
metaforice,  s.  f.,  pupdla  ^  geuu  de  a- 
nimalcale  infusorie,  (redi  si  fr.  pnpelle). 

PQPILLA,  s.  f.,  pupllU ,  (it.  papll- 
l*,  fr.  pnpiUe) ,  demiuutivu  d'in  pupa, 
leuata  'inse  cu  iotellessulu  speciale  de 
f4ta  ce  isco  nn  e  adulta ,  sau  care  si  a 
perdutu  parentii  si  se  a&a  sub  tatola ; 
minore,  orfana;  2.  lumin'a  oclului;  si  de 
acf :  nomele  unei  coustellatione,  nomi- 
ta  ai  lyra;  —  pentru  acesta  d'in  urma 
insemoare  compara  si  gr.  x(Spi]=fâta,si 


PUP. , 

lumina  a  oalului;  âro  pentru  prim'a  in- 
semnare redi  pupu,  pupa. 

1  Pl7PILL\REsip«piiiori»,-a,  adj^ 
paplIlarU,  (fr.  pnpltlaire,  it.  pnpUUre); 
1.  relativa  la  pupiUu,-a  .-  avere  pttpU- 
lare,  interesai  pupillari;  2.  relativu  la 
pupilla  :=  lamîn'a  oclului :  membrama 
pupiUare. 

2  PUPILLABE  ,  T.,  pupilla».  (ital. 
papllian»  fr.  pupiiler);  se  dioe  de  Tooea 
pauanului  :  pauonii  pupiUa. 

PUPILLARITATE,  «.  f.,  (fr.  piipil- 
larlt^);  stătu  de  pupiilu,-a,  tempu  cătu 
e  unu  copillu  pupillu;  vedi  si  papiUatu. 

PUPILLARIU,-a,  adj.,  vedi  1  pu- 
pilîare. 

PUPILLATIONE,  s.  f.,  actione  de 
pupăiare :  pupUlatianea  pauonessei. 

PUPILLATU,  1.  part.  aop.  d'in  2pU' 
piUare,  2.  subst.  stătu  ăa  pupillu, -a, 
pnpilUtns. 

PUPILLU,  (vedi  f.  pupila  ia  parti- 
culariu),  s.  m.,  pupillut,  (it.  pnpllU  si 
popUU,  &.  paplll«);  proprie  demiautivu 
d'in  deminutivolu  pupulu,  leuatu  inse 
cu  insemnare  speciale  de :  eopiUa  inoo 
neadulto;  copillu  cni  au  monta  parentii 
si  se  afla  sub  tutela. 

•  PUPIPARU,-a,  adj.,  (fr.  puplpan, 
d'in  pupa  si  parare);  care  nasce  pt^, 
Torbindu  de  insecte  ce  si  ţinu  ouăle  ia 
pantice,  pâno  candu  aoeste-a  .  devină 
pupe  3=  nymphe.  > 

•  PtIPIVOBUro,  adj.,  (fr.  popIrtM, 
d'in  pupa  si  vorare);  care  devora  ptţp« 
r=  nymphe,  vorbindu  de  certe  insecte, 
cari  la  unele  epoţe  alle  vietiei  loru  se 
nutrascu  numai  tapupele  altoru  insecte. 

•  PUPOPHAGU,-a,  adj.,  (fr.  pnp»- 
phaţej  d'iupupa=larTa,  si  cpa-fEiv  := 
devorare);  care  devora  pupe,  vorbindu 
de  larve  de  insecte  ce  devora  alte  larve. 

•  PUPPE,  3.  f.,  pnpplB  (fr.  peape){ 

1.  parte  posteriore  a  unei  nave,  uaui 
vasu  de  plutitu,  iu  oppos.  cu  prora  ^ 
parte  anteriore  a  vasului  de  plutitu; 

2.  metaforice,  a)  nave,  vasu  de  plutitu; 
h)  spate,  dosu. 

'  PUPU,  (vedi  f.  p«po  in  parte),  s.  m., 
1.  pupas,  copillu  micu;  2.  ţembia,  «ea- 
Idb  ^  mugura,  oclu  de  plauta;  vedi  aî 
pupa. 


=y  Google 


PTTE. 

*  F0PULA,  8.  f.,  fupuîMi  demiautiru 
d'in  pupa;  redi  si  pi^eUu,  pupulu. 

*  FUPULk&E,  T.,  (tr.  pnpaler);  se 
dice  de  vocea  pupediei :  pupediele  pu- 
ptUa:  redi  ai  pup^ia  si  2  pupiUare. 

*  PUPULUro.  s.,  pipHlas;  demina- 
tirn  d'lD  pufiu-  vedi  si  puptiia. 

P0BCEDERE,  v.,  vedi  procedare. 

PUBGELLA,  (purcea),  purceau,pur- 
eettutut,  etc.,  Tedi  :  porceila,  poreeUu, 
poreeUuiiu.  eta 

PUBCESSU,  adj.  part.  sap.  subst. 
d'iB  pureedere;  vedi  proetssu. 

1  FU^,  adr.,  pmcei  redi  pvru. 

2  PCfiB,  s.  f.,  pDi,  pirisţ  nmore  fe- 
tida ce  esse  d'in  babe  copte;  redi  Bipu- 
roniu, 

*  PUfiEFACERE,  r.,  rirefaeen}  a 
&u»  puru;  Tedi  si  purificare. 

*  PDBGABILE,  adj.,  pBrrablUa,  (it. 
pBrgabll«);  ce  se  pote  purga  saa  e  de 
purgţUu. 

«  PnBGÂ.ME,  pi.  pttrgamine,  si 

*  PUBGAMEÎîTa,  pl.-«,  pnryweii, 
pugaro«stBi4  ce  se  purga,  ce  se  scote 
ca  necuraţii;  media  de  purgare. 

*  PUPGANTE,  adj.  part.  preş.,  pnr- 
gmu  ,  (it.  parg«Bt«) ;  care  pwga  sau 
serre  a  purgare :  fnedieamente  purganti; 
Tedi  purgativa  si  purgatoriu. 

*  PTJBGAEE,  T.,  pnrfftre,  (it.  pvr- 
fsrot  fr.  parter);  a  Eace  puru,  a  cur&, 
ooretiÂ,  1.  proprie  :  a  purga  pomii  de 
ittse^  vettematorie;  vin^a  se  purga  pre 
fitHiare  atww  de  ramuri  Imsuriomti; 
a  purga  hculu  de  tufe  âi  de  radeeine;  a 
purya  pesci;  a  purga  unu  amale,  una 
fosta;  2.  in  specie  si  metaforice,  a)  ca 
termina  medicala,  a  cureti&  prin  Tomitu 
sau  deşertare  a  stomacolui :  a  si  pwgd 
ttemacuîu  prin  vomitive;  a  si  purga 
gritfa  cu  fdia  de  lauru;  b)  a  aetJdt  prin 
coretiare;  e)  in  genere,  a  ooretiă,  lamuri, 
allege,  8cap&  de  ce  e  rea :  a  purgd  eom' 
putele,  a  purga  pre  cineva  de  negligen- 
tia.  de  insolentia;  'a  pargâ  statuUt,  ce- 
tatea de  vagabundi;  d)  in  specie,  a)  a 
spellfi,  a  careţii  de  eiilpa,  a  disculpa, 
escKSi,  iadreptă  sau  îndreptaţi :  prin 
scrissori  caută  a  se  purgd  de  blastema- 
tiek  ce  a  faeuţu;  —te  rogămu  se  ne^pttrgi 
cotra  parenti  n  cauid;  ^)  in  Bensa  leli- 


vm. ffil 

giosu,  a  cureţi^,  a  spellă  de  peecate,  a 
espii  :  prin  eon'esaioae  sincera  si  prin 
rogatione  ve  veţi  purgd  de  tote  paeeatde 
si  peccatellele;  aeumu  sunteţi  purgati  ai 
impacati  cu  cogitulu  vostru,  cu  Bomne- 
dieu  si  cu  ominii. 

*PURaATIClD,-o,  adj.,  pnrgatl- 
clns;  care  serve  la  pttrgatu,  care  ptirga. 

*  POKaATIONE,  8.  f.,  piirK*tt»,i(it. 
pnrKiuioae,  fr.  parg^tloa),  actJone  de 
purgare  camn  si  mediu  â»  purgare : 
purgationea  eloaceloru;  purgatione  men- 
strua;  purgatione  de  culpa,  de  peccatu; 
mai  nuUte  purgatiOni  lemeie  spre  a  si 
usiorâ  stomaeidu. 

*  PDRGATIVU,-a,  adj.  s.,  porgatl- 
1U9,  (it.  parSAtiro,  fr-pargatlf);  aptua 
purgare :  medicamente  purgative;  abaol. 
8.  m.,  reale,  unu  purgativu  :=  medica- 
mentu  purgtaivu. 

*  PlTKaATOBE,-*n<».  si 

*  PURaATOKHJ,-foria,  adj.  B.,  par- 
ţator,-trix  81  parţatvrtai,  (it.  porta* 
t*re,-t«rIo,  fr.  pargatolrej^  care  purga 
sau  serve  a  purgare :  purgatorii  eloace- 
loru; penitenti'a  epurgatoriadesuffietu; 
medicamente  purgatorie;  luna  purgatâ- 
ria=Februariu;  locu  purgatoriu  de  con- 
taetu  cu  eelli  contagioai;  —  ia  specie  ca 
s.  m.  reale,  purgatoriu-Ut ,  după  doc- 
trin'a  basericei  catholiee,  loca  unde  suf- 
fietele  auffdru  pene  temporali  peotra  par- 
garea  peccatelora;  f.  reale,  purgatoria 
=  purgatore,  locu  de  purgare,  spella- 
twia  saa  spellabke  :  purgatore  de  lâna. 

'  FDBaATU,-»,  adj.  part.,  purgatast 
caretiatu. 

«  FUBaATnBA.  3.  U  pnrgatara,  (it. 
parttatora);  actioae,  dâro  mai  rortosa 
'  S'ecta  alia  actionei  de  purgare,  ce  se 
purga,  sorde;  necuratia  :  purg^urele 
canalHoru  ai  curtiloru. 

*  PDBGITABE,  v.,  pntffltares  d'in 
purgare.  ca  sensa  iateosiru  sau  itera- 
tivu,  a  purgd  continuu,  a  purgd  bene. 

PUBICABE,  V.,  (d'in purice),  1.  pa- 
Uoei  Tfluarl,  caperej  «eeldere;  a  caută, 
prende,  occide  purici,  a  curetiâ  de  pu- 
rici :  a  puricd  eamesi'a.  pattdu,  aster- 
nutulu;  a  purică  pre  cine-va,  unu  co- 
piUu;  iase  si  metaf.  apuricâ  pre  mneva 
=:  a  seutto'â  de  puriâ  =  a  bate,  a  d& 


,y  Google 


852 roţ 

bătălia;  refl.  a  se  purică  ^  a  se  curetiă 
de  pwiH;  2.  «UtuIIsi  mIouIIb  tltmaxtf 
aprendesifiesăcupNrictâelemnnsande 
forru,  a  tintul;  3.  affluere  pnllelbns,  «b- 
■Ddare,  a  fi  plenu  de  ^purici,  si  in  ge- 
nere, a  abundă,  furnica,  eto.;  4.  serntari, 
persomUrl,  a  cercetă  in  ammeonte  si 
cu  mare  accuratetia. 

PURICAKESSA,  s.  f.,  proprie  d'in 

puricariu,  lenatn  inse  cu  acellu-asi  sensu 

co  an  si  fonnele:;wrtcam,  puricanda. 

1 PUEICABIA,  s.T.,  (pron.  puricai^); 

vedi  purieariu. 

2  PURICARIA,  (pron.  puneâria),  a. 
f.,  piillearla,(it.  pnlloarlăi  isp-pnlgoen); 
specia  de  planta,  polf  tronun  pallcarU» 
L.;  vedi  si  ţwrieoriu. 

PUIUCABICIA,-(io,  B.  f.,  proprio  de- 
minutivu  d'in  purtcaria,  leuatu  inse  in 
acellu-asi  sensu  cu  alluformeipttncana. 
PTIEICABIME,  s.  f.,  in  acelln-asi 
sensu  cu  allu  formeloru  :  puricaria,  si 
pu/rKonu  ca  subst.  reale. 

PURICABIU.-o,  adj.8.,(p(iUMriQ»), 
relativu  \a,  purici  :hhaptm&ma==:erba 
de  purici;  leuatu  inse  mai  vertosu  ca 
subst.,  1.  person.  puricariu,-a,  care  snf- 
fere  de  purici;  cui  place  se  caute  si  se 
oecida  purici;  d6ro  mai  allessu :  2.  reale, 
a)  m.,  «nu  purieariu,  pl.-«,  mulţime  de 
purid,  ca/urttte(»-tt(=mnltime  de  /«r- 
nie^  h)  f,  a)  puricăria ,  vedi  2  purica- 
ria  in  parte;  P)  puncaria  =  puneatiu 
de  sab  2,  a. 

PUBICATIONE,  s.  f.,  actione  de 
IwHcare. 

PUfilCATOBIUj-forta,  adj.  s.,  care 
ptmea :  purieatorii  vitdoru. 

PUBICATO,-o,  adj.  part.  sup.  subst. 
din  puricare :  camestele  nu  su  puricate; 
puricaiulu  asternufidui;  metaf.  ti  s'a 
faeutu  de  puricaiu,  ti  s'a  faentu  de  bă- 
tălia. 

PUBICATUBA,  s.  f.,  actione  si  mai 
rertosa  elfectu  allu  actionei  de  puri- 
care :  ce  atâta  puricatura  pre  tene!  ăiu- 
metate  d'in  dtve  trece  cu  purieatw'aa' 
stemutdoru  si  vestmenteloru. 

PURICE,  s.  m.,  pnlex,  abl.  putiee, 
(it.  pnlloe  si  pnlee ,  isp.  port.  pnlga, 
proT.  plase  si  plnsB»,  fr.  paoe);  1.  in- 
secta de  ordinea  aptereloru,  pnlex  Irrl- 


FPB. ■ 

tans,  £>.,  careviae  ca  parasito  pre  omn 
si  alte  animali,  sugundu  sftugele  lom, 
cn  toto  co :  ptwweîe  canelwt,  pwicek  gal- 
linâ,  puricele  mitiei,  etc.,  sunt  spede 
ăiva-se  de  pta-ieele  omuhti ;  mmt  si  pu- 
rid de  plante;  câne  plenu  de  purid;  a 
caută,  prende,  ocddcpurid;  proverb. 
dne  se  culca  cu  cânii,  se  scolia  eu  pu- 
rici; ce  purice  ti  a  intratu  in  ureehia  ? 
face  pitrici,  ăeco  siedemtiUuinumilotu 
sau  pre  unu  lucru;  si  in  genere  :  afa^ 
purid;  a)  a  se  impatientâ;  6)  a  i  se  faeo 
de  bătălia ; — ca  connume  de  omu  :  An- 
tonia Purice;  2.  prin  diverse  metafore, 
a)  in  domenîulu  irtoriei  naturale :  a)  pu- 
rice de  mare,  specia  de  inseotu  aoaticn; 
si  :  purice  de  apa,  specia  de  crustacie, 
pnlex  aqnatleoi;  ^)  purice  de  gradina 
=puriee  de  irba,  ebr^iomella  oleraeMf 
L.;  h)  acfonla,  cUtuIui,  ouniu,  mai  ver- 
tosu cuniu  micu  de  lemnu,  de  ferm,  cu- 
niBioru,  ţinta. 

PURICELLU,  3.  m.,  deminntivn  d'in 
purice. 

PUBICES3A,  s.  f.,  pnHearla;  in  a- 
celln-asi  sensu  cu  allu  formelom  2  pw* 
riearia,  puricariaa;  vedi  si  purieariu. 

PURICIME,  s.  f.,  in  acellu-asi  sensu 
ca  :  puricarime,  puriearia;  vedi  pitrt- 
eariu. 

PUBICOSTJ,-a ,  adj.,pnllo«i8,  (it. 
pvleosftf  jsp.  pnlgoio);  plenu  de  purid  : 
casa  puricoaa.  aatemutu  purieosu,  plante 
puricose,  câni  purieosi. 

«PURIFIC  ANTE,  adj.  part.  preş.,  pi- 
rlfteavs ,  (it.  porlfloante);  care  purifica. 

*  PUEIPICABB,  T.,  pnrlfleare,  (it, 
ptrifloare,  fr.pnrifler,— d'in  purusifa- 
cere);  a  îaaepuru,  a  cură,  curetiă,  a  des- 
fiice  de  totu  ce  e  reu,  strainu,  etc. :  a 
purifică  vestimentde,  a  purifică  aurulu, 
a  purifică  aarulu. 

*  PURIflCATIONl,  fl.  f.,  (it.  pirl- 
fltailone,  ti.  parlfleatloa);  actione  de 
purificare  :  puriţicaiiionea  aană/ui,  ae- 
rului; purificationea  mndierd  ce  a  na- 
şa^ SE  face  dupo  patrudied  de  diRe. 

*PURIPICATORIU,-(or»a,  adj.  s.,  (it. 
purlfieatore  ai  porlficatorlo,  fr.  pnrlS- 
«atenr  si  pnriflejit«ire);  care  purifica  • 
sau  serve  a  purificare  :  ceremonie  pwn- 
ficaforie;  vedi  si  purifica. 


>yGoog[c 


PDB. 

«  FUBIFICATU,-a*  atU-  PB^>  P"'!' 
iMtai,  cnretiftta. 

«  FUSIFIGTT,-a,  adj->  parifiou]  care 
pttrifiea :  sacrifieie  purifice. 

*  FUBIFO^iE,atlj.,  (fr.  pnrirsnne); 
care  are  forma  de  pwe^puroniu:  scut- 
pat»  pvnforme. 

*  PCEISMU,  s.  m.,  (it  ^rimt,  b. 
pirtome);  âocbina  care  cere  in  limba, 
in  scriere,  in  arte,  perfecta  purt^o^,  care 
esdude  d'in  limba,  d'in  espreseione  totu 
oe  e  strainu  geniuloi  acellei  limbe  sau 
originei  aeellei-asi. 

*PDiaSTU,-(i,s.,(it. pariata,  fr.po- 
rlat«);  cella  ce  ie  tioe  de  punamtt  si 
practica  acesta  jwrismu. 

*  PUBITANISMU,  s.  m.,  (fr.  pnrlta- 
■Inte);  doctrina  a  puriianUoru, 

*  PDEITAîra,-a,  B.  personale,  (fr.  pn- 
rltalm,  it.  piritano);  calrioistu,  prote- 
stante rigidu,  memt»^  alia  unei  secta 
religioaa,  care  crede  co  singura  professa 
eredentiele  religiose  celle  mai  pure. 

*  PDBITATE,  s.  f.,  pnrltiB,  (it.  pn- 
rlU,  fr.  părete);  calitate  de  fwru,  per- 
fecta cnrâtla  :  puritaim  aerului,  vesti- 
tnetUvim,  domtetUuIut,  apei;  puritatea 
Jim&ei  sto  ut  perfeeCa  eorreeHone  si  o- 
mogeneitaie;  asii  si :  puritatea  stylidui; 
tote  eâte  acrieU,  se  scrieţi  cu  pwiiate; 
puritatea  de  cogitu,  de  Smma,  de  suf- 
fletu,  paritatea  virginitatet. 

PCBOIABE,  puroire,  pwoiosu,  pu- 
rom,  etc;  vedl :  puroniare,  puronire, 
pttronioau,  puromu. 

PnBONIA£E,-edm,  v.,  snppunre; 
pni  enitter»;  a  scote  pwroniu,  a  coce, 
Torbindn  de  &u&e. 

FCBONIBE  {si  puroire),-escu,  t., 
svpparmrei  vedi  puroniare. 

PUBONIOSUCsi  puroiosurpuruiosu),- 
a,  adj.,  parslentna  j  plenu  de  pwoniu, 
sordita  cu  puroniu. 

PUBONin  (si  ptiroiu),'ţl.-e,  pns,  abl. 
pare,  (vedi  si  2  pure;  compara  si  it.  fr. 
isp.  port.  pis);  amore  corrupta  si  pnti- 
da  oe  esse  d'in  babe  copte;  meteorice: 
sorde,  necoratfa,  mai  rertoso  la  ocli : 
pnehina,  etc. 

PURPURA,  B.  f.,  purpura,  (it.  por- 
porit  fr.  pourpre),  1.  genu  de  molluBce 
de  mare,  cari  secreta  una  oraoie,  oe  la 


pm. 


8SS 


contaotnia  aerului  eapeta  una  colore  ro- 
şia forte  vivace  :  aeika  eolore  e  eom- 
mutte  purpwei  eu  muncea  ai  cu  bueei- 
nulu;  2.  prin  metafore,  a)  colore  depur- 
pura;  fia  si  de  alta  materia,  destulla  ss 
fia  ca  &  purpurei;  h)  materia,  stofa  de 
colore  purpuria;  c)  vestimentn  de  asse- 
mine  materia  :  âmbla  investiţi  m  pur- 
pura regcie;  d)  io  genere,  obiecta  de 
mare  pretia;  e)  demnitate  suprema,  dom- 
nia,  regatu,  etc. :  a  leuâ,  a  investi  pur~ 
pur'a;  a  anibitwnâ  purpur'a. 

FnKPURARIU.-a,  adj.  s.,  pnrpera- 
rioBi  relativa  la  purpura  :  officine  pur- 
purarie;  «ubst.,  a)  pers.,  care  fabrica 
Ban  vende  purpura;  care  colora  in  pur- 
pHra;  b)  reale,  f.,  purpuraria  ::=  offici- 
na,  arte  de  purpurariu. 

*  PUBPURA8CERE,  v.,  parpUrasce- 
re  (comp.  si  it.  purpore^glore);  a  bate 
in  colore  de  purpura,  a  avâ  colore  de 
purpura;  a  resplende  de  purpura  .-  sub 
radiele  sorelui  ce  resare  purpurasee  Iu- 
dulu  marei. 

PUBPUEATU,-a,  adj.  part.,  porpa- 
ratus,  (it.  porperato);  a)  colorata  cu 
purpura ;  frâcce  purpurate  de  pudore; 
b)  inveBtitu  cu  purpura :  purpuratii  regi; 
ca  snbst.  unu  purpuratu  =  nnn  mare 
demnitarin ,  mai  vertosn  :  domnitoria 
curteBftnn,  etc. 

PUBPURICD,-o,  adj.,  (fr.  purpi- 
rlqie) :  substantia  purpurita,  d'in  ecîdn 
urtcu  ca  acîdu  nitricu. 

*  FUHPURIFERUj-a,  adj.,  (fr.  piir- 
perlf^re);  care  porta  jwrpura  .-  purpu- 
riferii  curteani,  satrapi;  s.  f.  pi.,  pur- 
purifer^,  familia  de  conchylîe. 

PUEPUBItJU,-a,  adj.  s.,  (fr.  parpa- 
rln,  it.  porporlno);  de  purpura,  ca  pur- 
pur'a :  flori  purpurine,  (vedi  si  purpu- 
riu); s.  f.,  purpurina,  colore  roşia  forte 
formosa. 

FUKPUBISSATU,-o,  adj.  part.,  pnr- 
pBrlsBatuB]  colorata,  spolita  cu  purp»- 
rissu. 

PUBFUBISSU,  8.  m.,  parporlsBia; 
specia  de  colore  purpuria  mai  inchisa, 
mai  obscura. 

PURPURIU,-»,  adj.,  pnrpureas,  (it. 
parpare*}  fr.  poupr^);  de  purpura  ; 
rosln,  viu,  roşiatica,  rosioru,  etc. :  pur- 


=y  Google 


purie  hudie;  vinu  purpuriu;  facila  moret 
devenita  ^rpuria  prin  reflessulu  ra' 
ăieloru  sorelui  la  appusu;  purpuri'a  oh- 
rora,  purpuride  rose;  purpurii  regi,  sa- 
trapi. 

FDERTJ,  s.  m.,  vedi  porru,  porms. 

PUBTABB,  puriatorUt,  etc.;  Tedi : 
portare,  portcUoriu,  etc. 

*  PDR(J,-o,  adj.,  porai,  (it.  pur»,  tr. 
pnr);  1.  perfecta  curatu  :  apa  pura,  miere 
pura,  lumina  pura,  ceru  puru;  2.  meta- 
forice, a)  in  geoere,  fora  ammesticu  ete- 
rogenin,  fora  aminestiCD  de  ori-oe  natu- 
ra :  auru  puru,  vinuri  pure;  b)  in  spe- 
cie, a)  totn,  completa,  absoluta,  necon- 
ditionatu,  fora  eeceptioue,  etc. :  pura 
proprietate,  d^ro  si  :  simpla ,  numai  : 
untUu  pote  av4  pur'a  proprietate  a  unui 
lucru,  fora  se  aibă  posaesnonea  acellui- 
aai  lucru;  asi&  si  in  locutioni  ca  :  pura 
si  simpla  affirmatione,  purevorbe^aa- 
mai  TOrbe,  fora  fapte,  vorbe  deşerte; 
P)  imoiaculata,  fora  aniimeateca  straian, 
fora  ammesteco  de  reu,  correeta,  etc. : 
limba  pura,  stylu  puru,  anima  pura , 
auffiete  pare;  anima  pura  in  eorpu  puru; 
intentioni  pure;  pura  mentione ;  purulu 
addeveru;  a  manca  pane  pura :  a)  pftne 
curata,  bona ,  dâro  si :  ^')  pftne  fora  le- 
gume; f)  claru,  limpede,  fora  iocurca- 
tuf e,  iora  obacuritati,  allessn,  lamnritu : 
eastigulu  puru,  computepure;  idee  pure, 
nu  numai  scutite  de  ori-ce  obscenu  si 
immorale,  ci  si  clare,  intellesse; — 3.  ca 
Bubst.  m.  reale,  puru,  a)  totu  oe  e  puru 
în  genere;  b)  in  specie  :  a)  puru-lu  ^ 
serinulu;  ^)  pwru-lH=zâm'a  longa,  fora 
buccatelle ;  4.  adv.,  pure  =  pare,  in 
modu  puru  :  a  vorbi  si  scrie  pure  lim- 
b'a  sea. 

•  PUBULENTIA,  B.  f,  paraleitla, 
(it.  pnrnleiiiat  ff-  pnnil«iioe);  calitate, 
Btatu  Aapundentu  :  purulenţi' a  bubc- 
loru;  puntlenti'a  vaecinei. 

PUEDLENTU,-!»,  adj.,  pnrnlentH, 
(it.  pnrulento,  fr.  parnlent);  plenn  de 
pure=puroniu :  buîonie  purulente;  ean- 
eru  albu  si  pundentu. 

PUŞCA,  s.  f.,  (ca  s  sibilante),  telom 
igilvAniiim ,  (it.  fiieile,  fr.  tuM  para  a 
â  in  loca  de  focile  =  arma  de  foeu,  care 
forte  bene  ar  soni  si  in  Hmb'a  nostnt^ 


arma  de  f<>oti  ea  tnba  lunga :  puaei  de 
munitione  =  pusei  mihtarie;  ţutea  âe 
venatâre;  nu  ne  potemu  bate  fwa  pusei 
cu  ostii;  depositu  depusei;  Itomâân^i 
siide  bene  se  fia  eu  puse' a  mfo-'wna  mâna 
si  eu  cartea  i»  iMa. 

FtJSCĂBE  (cu  «  sibilanta;  vedi  puma); 
a  dă  cu  pustfa,  a  trage  ca  puse'a;  a 
nccide  ca  puse'a;  vedi  si  oompos.  îm- 
puscare. 

PCSGABIA,  (pron.  puşcăria,  cn  s  ri- 
bilante),  i'inpuscariu;  1.  in  genere :  arte 
de  puşcăria;  depositu  depuMt;  Muica 
de  pasci;  2,  in  specie,  loca  occupatu  si 
custodită  de  puseari,  si  ca  mai  desn  : 
carcere,  inchisore  pentm  criminali;  do- 
miciliu ren,  sordidu. 

PUSCAB[ARin,-a,  adj.  s.,  l>e«Teera- 
tus,  carcere  dlfiiiia)  oellu  oondemnata  Ia 
iacfaisore,  incbisn  pentru  delicte  sau  eli- 
mine; demnu  de  oaieere,  scăpata  d'in 
carcere;  nu  te  insod  cu  puaeariarii 
acesti-a. 

FUSCARnJ,-a,  (oussibilante),  rela- 
tiva la  pusea,  lenatu  de  regula  ca  3.  ftstB^ 
a)  puscariu  =  armata  cu  pusea,  mi- 
litaria  ce  se  bate  on  pusea;  b)  in  genere, 
inyetiatu,  indemanaticu  amaBufpuce'a; 
e)  fabricante  de  pusei. 

PUSCATU,-a.  adj.  part,  bătuta  ca 
pMc'a.occisa  ca  pHse'a;  subit.  jMucotelu, 
actalu  de  pascare. 

PU3C  ATDBA,  s.  f.,  actione  de  puseare 
si  effectu  allo  acestei  actione :  am  audiiu 
mai  multe  puscature  de  partea  aeesta-a; 
vedi  ai  compos.  impuseatura. 

PUSCKLLA,  s.  f.,  puala,  pistalaj 
deminutivu  d'in  pusa,  bubaeiora,  buba 
mica :  pusedle  pre  limba,  una  pusoella 
pre  nasu. 

FUSGELLOSU,-a,  a^.,  poiileaDs, 
pnBtnlesat;  plenu  de  puseeUe.:  faeia 
puscellosa. 

PUSCELLnCLA,-^ia.  s.  C,  deminntira 
d'in  deminutiTula  intaeelîn. 

PDSCHIA,  si 

PUSCLA  (=  pustUa)  s.  L,  pasnlA , 
pnataU,  putls;  deminutiTU  din  pusa, 
(sau  pustia  ensasi,  transfonnnuta  in 
puada,  ca  ei  vechi  d'in  vetlu);  l.  buba 
mica;  besfoa,  besiootia]  d^o  si  2.  baba 
mure,  biAoai;!,  mai  rertosQ :  bubapesti- 


=y  Google 


PTO. 

lentiale,  peste,  ooina  se  applica  pra  b 
locuri,  mai  allessu  intre  Uacedoromani. 

PUSCLAB£=pu8cIiare==piMcAHir<9,- 
ecUu,  V.,  f  HatnUre,  f  ■■tolMeere;  a  scote, 
&ce  una  pmela  sau  mai  multe  pusele; 
a  face  beaîce,  besicntie. 

V\jSCLOSXi=pmcUo8u=punAio$u.' 
o,  adj.iPUtnlftBiis,  petitllens;  plenu  de 
puscla,  de  pmde. 

PCSCLU,-a,  pusehiu,  s.  pers.,  ptisos, 
pulOtPB8lolnsţdemii)utivud'inpiwu,-a, 
copillu  micu,  pitîcu,  mai  vertosu  dracu 
de  copillu,  copilln  reutatiosu,  maligna 
malitiosu  :  dascaltdu  grecu  e  forte  sttppe- 
ratuiţrepusdii  de  bateUi;  n»  te  adună  ou 
pmdii  vedntdui. 

PUSCOIU,  in  locu  de 

FUSCONIU;  B.  m.,  1.  proprie,  puşca 
mare;  2.  pusea  de  lemna,  ca  care  se  joca 
copillii. 

PUSCtILHCIA,-ita,  s.  f.,  deminutivo 
d'in  putea,  care  presuppnne  form'a  mai 
originaria  puseulla;  de  aci  si  form'a: 
puscuUiana.  ' 

"  PDSCnClA,-«ia ,  B.  f. ,  deminutiva 
d'ia  pusea. 

PUSETIONE,  pusetura,  8.,  d'in  pusu 
de  la  punere  =:ponere;Tedi  :  poaiHone, 
posUura. 

*  PUSILLANIMITATB,  8.  f.,  pu»il- 
Ijiiimttu,  (it.  pmtlUnfiDlU,  &.  pnalllă- 
nlmlt^};  calitate  si  &iptB  de  pusUlanimu : 
pusiUanimitate  misellesea;  pusiUanimi- 
tatede  Iepure;  pusiUanitnilate  de  spiritu, 
de  cogUare. 

*  PUSILLANIMU,-a,  adj.,  pugUlanl- 
mu,  (it.  puîiillaDitao,  tr.  pastllsDlme); 
d'in  pusiUtt  si  anima :  puciau,  mion  de  a- 
nima,  da  sufâetu,fricosa,  aparioso,  laasia, 
timidu,  dabile  de  mente,  etc  :  caUu  pn- 
sillanimu;  ee  eopUli  pusiUammi !  sunt 
ittse  harhati  aeiâ  de  pusillanimi  ea  8% 
mtdierUe  eeUe  mat  pusiUanimei  ca  snbst. 
peta.  unt4  pusiU(mimu,utta  pusUlanima 
de  muîiere, 

*  PUSILLITATE,8.f.,  pii8HIIUs,(it. 
pnailllU);  calitate,  stătu  de  pusiUu. 

*PUSILLU,-a,adj.,pti8llla>,  (it.  pn- 
■IlIo);dâminutiTud'ir  ptwu,-a, pncinellu 
pucintella,  micutiu,  de  tctu  micu,  piticu 
ai  Deinseomatu  •.puaille  fete,  pusUli  juni, 
pusUli  (omati,  unapusiUa  ntuUere,  ptt- 


POT.  BM 

sUlevate;  ta  sabat  unu  pusiUu,itnapu- 
sUla  ^  unu  nani) ,  oua  nana,  rorbinda 
mai  allessu  de  copilli. 

•  PU3I0NE,  pusioniu ,  a.  m.,.  piiai«  j 
deminutiTa*  d'in  puni,  copillandru. 

PUSIOBU,-a,  a-pera.,  pnsHUns,-»;  de- 
mioutiva  d'in  pusu,  copillutiu,-a. 

PUSTULA,  s.  f.,  paatnla,  (it.  pns- 
tnla  si  ptiit«l%  fr.  pustiile) ;  1.  besfca, 
besicutia  pre  pellâ,  baba  mica  :  ţustule 
maligne,  pustt^  syphUitiee;  2.  prin  ea- 
tensione,  beafca  Ia  alte  luaraii '.pustule 
de  apa  in  ferbere;  pustuie  de  eaîee;  pus- 
tvie  pre  vttru. 

PUSTDLABE,  v.,  pustolare;  a  face 
pustule,  ia  senan  ai  traasitiru  si  in- 
tranaitirn;  ia  acestu  d'in  urma  ei  form[a 
pustidire. 

PUSTUIATIONE,  a.  f.,  pMtvlaU* ; 
actioue  da  pustulare,  st  stătu  prodnsaa 
prin  acesta  atare. 

PUSTDLATU.-a,  adj.  part.,  pnitn- 
latns,  formata  in  pustule. 

P0STDLOSITATE ,  b.  f.,  stata  de 
pustulosu. 

PU8TUL0SD ,-a ,  adj.,  putalftanB, 
(it.  pnstatoso  *  fr.  pnstnlenx);  plenu  de 
pustuk  :  faeia  pustulosai  cucumeri  pus- 
tulosi,  pepene  pustulosu. 

PDSU,-o,  1.  adj.  part.,  (d'in  punere 
^panere),  poiltus;  vedi  t  fonere,  po- 
siiu;—2.  pof  iiB,-«,  a)  9.  personale,  copil- 
ln,-a,  baiatu,  al  in  geuere  :  omu  mica , 
pitica,  nanu;  ai  cu  form'a  :  pu»u,-a, 
oare  pre  longa  insemnariele  de  suan  are 
si  cea  de  :  ragai,  «rro^fora  căpitănia, 
fora  stemperu,  puscla;  h)  e.  reale,  f.. 
pu8a=pustula,  puscla,  (si  pre  a  locuri, 
pusla;  compara  si—puseeUa,  etc.);— de 
acf  si :  pusula,  a.  f.,  paiaUi  (vedi  si 
mai  susu  scortatu  pusla),  deminotirn 
de  pusa,  ca  ai  puscella ,  pusda;—pusit- 
lare,  pusulatu,-a ,  pianUtna ,  T.,  de  a- 
cea-aai  însemnare  cu  :  pusclare,  pustu- 
lare;— pu8ulo8u,-a,  pDsolMDi,  adj.,  de 
acea-aal  insemnare  cu  :  pwdfisu,  pus- 
tulosu. M. 

PUSULA,  pwsutoto,  pmtAosu;  redi 
pusu  Bub  2. 

•  PUTĂ ,  R.  f.,  put»,  falx  Tiniterm 
1.  di^a  a  viniei ,  a  vitieloni  de  vinia  ai 
altom  arbori ;  2.  cntitu  de  gradinarin, 


■vGooglc 


I» 


PUT. 


de  Tiniarin,  eoBorn ,  cosorelln ;  vedi  ei 
puteUa;  redi  mai  Tertosn  jv.  pwtore; 
3.  redi  si  puia  Ia  putu. 

•  PţITAME,  pi.  putamine,  pntanen) 
1.  ce  eade  la  putarea  Tînni  ce,  ce  se 
pută.  se  talia  si  se  arrnnea;  2.  desparti- 
tnra,  si  in  specie,  despartitnra  la  fhie- 
te  :  putaminde  nueei;  si  de  aci :  pelli- 
eis,  st^ortia  :  pittamine  de  faha. 

•  PUTAMENTU,  pl.-e.  piUtU;  ac- 
tione,  si  mai  vertosu  effectu  ai  modn  dfl 
putare  .-  putamenttdu  vUiei  cere  pro- 
eesse  ăiveree  si  delicate. 

•  PUTAMINATU,-a.  adj.  part.,  (ft. 
pntamlnA) ;  proTcdntn  cu  putame  = 
teortia;  snbst.  pi.  putamnatâe,  familia 
de  plante  jiutaminate. 

•  PtITANESCU,-a,  adj.,  vedi  pvianu. 

•  PUTANU.-d,  e.  pers.,  (fir.  patalti); 
1.  proprie,  demiautivn  pejorativn  d'in 
jwAt;  2.  in  specie  inse,  desf^enatn,  mai 
vertoBU  in  f.,  pwtona=des&enata,  cnr- 
tisana;  si  ca  adj.,  altitudini  pittane.  vii- 
fia  putana ;  in  acesta  intellessa  si  for- 
m'a  pidane8eu,-a. 

•  PDTARE,  V.,  pntare ,  (it.  pntare , 
d'in  raâecin*a  pn,  de  nnde  :  pviu,  pu- 
tiu,  puru,  etc.  =  cu  intelleasnln  de  : 
taliare,  eurare,  cureiiare,  etfl.);  1.  pro- 
prie, a  talia ,  cnreti&  :  auru  putatu ;  a 
pută  lăn'a;  a  pută  graăitCa;  a  pută  vi- 
0*0  sau  dUi  arbori;  a  pută  granele;  de 
tempuriu  se  voru  pută  viniele ;  2.  me- 
taforice, a)  in  genere,  a  caretiă,  lamn- 
r(,  allege  :  a  p^ttă  computele;  e  tempulu 
se  putăma  computele  nostre ;  b)  in  spe- 
cie, a)  a  calculi,  computâ :  fia-care  tfin 
aceste  huceati  se  pută  ea  ăoue ;  p)  a  ea- 
timi.  crede  ;  te  puiamu  omu  probu:  i)  a 
cogiti,  judică,  crede  :  nu  potuputâ  a- 
eeste-a  ea  aădeverate;  tedi  si  compos. 
imputare,  computare,  reputare,  etc. 

*P0TATIONE,  B.  f.,  pDUtlof  ac- 
tione  de  putare  :  putationea  arborUoru; 
piriationea  toloru  impregiwar&oru. 

*PUTATIVţJ,-(i,  adj.,  pnUtlTns,  (it. 
pitflttT»,  ft.  pntatir);  d'in  putatu  de  Ia 
putare :  instrumente  putative  de  arbori; 
in  specie  inse  :  patente  putativu,  oe 
trece,  se  crade  ca  parente. 

PDTATOEErirtec,  ei 

PUTATORIUrtoHo,  adj.,  patatcr, 


_JVŢ. 

si  pDtat«rli8ţ  ca»  pvta  san  serr«  ft 
puica-e :  putatorH  vUiH  de  vmia ;  m- 
strmmnte  putatoria  de  arbori. 

*  PUTEALE,  ete.,  vedi  putiale. 

'  PUTERE,  piOentia,  etc.,  T«di :  p»- 
ttre.  poieiUia,  ete.  * 

PTTTIA,  s.  r.,  Tedi  puHu. 

PTTTIALE,  adj.  s.,  pntealK  Mt««li 
(fr.  puteai);  relativn  Ia  puHu  nb  1.  ea 
8.  f.,  putit^e-a,  a)  ingraditura  la  gvr'a 
putitâm,  ingiurnln  nnni  putm,  unei 
fontana;  b)  mnra  descoperiţii. 

PUTIANU.-a,  1.  adj.,  pnteaaia,  re- 
lativn la  pntin  snb  1. :  apa  puttana; 
2.  s.  personale,  a)  pBtm»,-^  deminn- 
tivQ  d'in  putiu  sub  2.,  mai  vertosn  cu 
sensn  pejorativu ,  si  de  acf :  b)  ner»* 
trix,  appiicatn  mai  allessu  in  femeninn 
ca  acesta  sensu  de  muUere  des/renata. 

POTIARIU,  s.  m.,  pateariasţ  care 
sapa  saa  face  putiuri. 

*  PUTICLU,  pL-«,  pitleiliisr^  L  de- 
minotim  d'in  putiu  sub  1.;  2.  appiicatn 
in  specie  cn  seasnln  de  gropa,  mormentu 
ăe  omu  pauperu. 

PDTIDU,-a,  adj.,  pstidns ,  (it.  patl- 
itt,  fr.  pottde);  care  pute,  plenn  de  pw- 
tore,  l.  proprie :  carne  putida,  vinupn- 
tiău,  case  putide,  putida  sentina;  2.  pn- 
tridn,  Bi  in  specie,  nesnfferitn,  affectatn, 
vorbindn  mai  vertosn  de  modain  de  a 
se  espreme  :  tu  mtdiere  le^-ana,  putida; 
putide  fVasi,  slylu  putidu,  putida  lauda; 
si  pentru  persone  :  putiăi  poeţi. 

PUTILLn,-a.  B.  pers.,  potlllas,-», 
demiDutim  d'in  putu,-a,  copiUandru, 
se  liâa  mai  vertosn  cq  sensu  de  resftl- 
ciare  in  form'a  femin.  putUla  pentra  a- 
mendoae  sessele  :  ee  mai  faci  tu,  piOH- 
la?faasiâ,putilîa. 

PUTIKA,  s.  f.,  laevB,  laXtnm  ţ  Taan 
mai  Tertosu  de  lemuu,  in  oare  se  pnnn 
si  setinn  Idcruri  ca  celle  desemnate  in 
essemplele  nrmatorie  :  una  putina  do 
lapte,  de  brendia,  de  apa,  de  eureehiu, 
de  oua  depetee,  de  untu  de  vaeea,  de  un- 
tura de  porou,  etc 

PUTINELin,pl.-e,|>Mtina'mai8trimta 
BÎ  oblnnga,  ce  serve  labatnta  laptespre 
a  scote  si  allege  nntalu ;  a  bate  putine- 
livlu. 

PDTINBLLA.  s.  f.,  demiantiTu  d'in 


jyGooglc 


POT. 

jwtma  :  Awe  putinei  cu  ova  de  pesee. 

PUTINELLF,-o,  (cn  *  Bibilante),adj., 
radi  pHcmeRti. 

PUŢIN  TELLU,-(i,  (cn  t  eibilante), 
«dj.,  Todi  puemUBu. 

FUTINU,-a.  (cn  t  sibilante),  adj., 
1.  vedifwcinu;  2.  si  deminnt.  d'in  ptOUi-a. 

PUTIOIU,  in  locn  de 

FUTIONiU,  s.  DL,  pbbIo,  pBtltlDB,  de- 
miuiitiTii  din  putiu  snb  2. 

PUTIBK,  putiu,  puţi,  pute,  etc.  (mai 
ren :  putescu,  putesei;  comp.  inse  si  clae- 
Biceltt:  pateieerei  pMtlBe«n),  V.,  pntere; 
pateseere,  pititeorej  a  scote,  a  A&  odore 
gm,  neplaonta,  rea,  a  fi  imf?trfî<H  :  ca- 
aaverde  impuiite,  putu:  unÂtIti  rancidu 
pute;  eaerait^^le  norhowdui  putu  forte 
rw;  forte  desn  jn  moda  unipersonale  : 
tn  aeista  caaa  pute  reu;  proT.  nu  pute 
bene  =  nu  pute  a  bene,  nupute  a  nasu 
de  omu;  metaf.  a  putl  de  negtegentia,  de 
lene,  de  inerţia,  de  reutaUa. 

PUTIOSn,-a,  adj.  b.,  1.  adj.,  pntldos^ 
plenn  de  putiu,  (Tedi  putiu  snb  3.),  de 
putore,  de  odore  ţ^ea;  2.  s.  f.  reale,  p«- 
tiSsa,  (n  puciâia),  ulftir,  materia  ele^ 
mentaris,  gnlfare. 

PUTIU,  1.  8.  m.  reale,  pi.  puHuri, 
pateu,  (it  p*u*t  isp-  p«io  si  posa,  pr. 
V«U,  ir.  pnlts),  fontana  iotr'adensn  să- 
pata pentm  nen  de  apa :  puHu  aduneu; 
nu  m  ăeHuRe  puUuri  tn  cdaie;  a  scote, 
iee  apa  d'in  putiu;  a  adapă  turmele  la 
putiu;  putiu  eu  ew»pana,  eu  r6ta,  fora 
giMeta;  a  st  face  putiu  desuffleiu;  proT. 
a  eaăi  tf  tn  lacu  t»  putiu;  metaf.  putm 
de  8etenJîa=oma  forte  invetiatn;  2,  d'in 
putu,-a,  a)  s.  pers.,  putiura,  pntoa,  pn- 
tllloii  (vcdi  si  ^diVM,  ^puHoniu),  copil- 
landru,  copîlln  june,  t^nem,  leaata  mai 
allessQ  ca  termino  de  resfaciare  in  form'a 
f.  pvtia  pentru  amendone  sessele  :  nu 
face  asia,  pwft'o;— mai  vertoan  la  femine 
cu  sensu  reu  de  cnrtisana; — h)  s.  reale 
m.  puţi»,  d^ro  mai  vertosu  f.  puiia,  pn- 
4«a4a,  ţenttalla^parti  genitali,  la  co- 
pîlli,  d^FO  si  la  persone  mari,  mai  allessu 
la  femine;  8.  s.  m.  reale  m.  puiiu  si  f. 
jwftd,  (comp.  it.  pD»o  si  pusa,  vedi  si 
jnrfiiwti),  putore,  obieotn  pulorosu. 

PUTORE,  e.  f.,  piit«r;  actioneâe|)u- 
are,  si  lucm  ce  pUe;  metaf.  persona  im- 


pu^:ajiiierte,IenoBa,desiâiMa;(Jeor- 
rupta  cu  totnlu,  immorale,demoraliBata : 
ce  putore  de  şenitoriu!—^  pentru  ani- 
mali :  putor»  de  câni,  neaee  putori  de 
pissici 

FUTOBOSIA ,  (puturosia),  a.  L,  it- 
sldi»,  eocordla,  Isuvia;  calitate  depi»- 
torosu,  mai  rertosu  in  eensn  morale  de 
lenosia  si  demor<^aatione. 

PUTOROSIBE.-cweK,  refi.  a  ae  poto- 
rosl,  V.,  ^estdere^  puteBoerej  a  derenl 
putorosU  in  sensulu  morale  alin  ooren- 
tolui. 

PUT0B08U,-(i,  adj.,  pitldas,  fatl- 
du«  desldloHOB,  lKnaTii8,i6e»rBţ  l.plenu 
de  putore  :  hâtri  putorose,  aeru  putoro- 
su ,  sufflare  putoroaa;  metaforice,  a)  for- 
te lenosn  :  putoroaa  serva,  putoroai  o- 
meni;  b)  detotn  cormptn,  demoralisatu; 
ce  putoroaa  Hentia;  e)  in  genere,  nesnf- 
feritu;  si  ca  Bubst.  personale  :  ynii  pu- 
toroau,  una  putorosa;  ca  sabBt.  f.  reale  : 
putorosă,  una  planta,  eorlandraM  testl' 
ontatnn^t  L. 

FUTBAME],pl.  putramine,  patramen; 
stătu  de  putredu,  de  putreditu;  lucra 
putreău.  putrigmtL 

PUTBE,  adj.,  pater,  si  patrls,  (it.  pn- 
tre);  pntridu,  stricatu,  cormptu. 

FCTBEDALIOSU,  (putregaiosu)ra, 
adj.,  pleno  de  f>tf^edaJ^,-careBâminaa 
putredtdiu. 

PUTREDALIU,  (putregaiu),  pl.-«, 
pntredo,  patrlUţo,  lacm  pu^-edu:  tWN 
putridaîiu  de  lemnu;  metaf.  nesee  pu- 
tridalie  de  mulieri. 

FUTBEUINE,  s.  f.,  pntred»;  statn  de 
putredu;  obiecta  putreda. 

FUTBEDINOSU,-a,  adj.,  (it.  potre- 
dlnosft);  plenu  de  putreătne. 

PUTBEDIONE,  (pron.  aiputregione. 
putrejone),  S.  f-,  putrefaetl»,  patrfldo; 
actione  de  putredire  si  effectu  alia  ace- 
Btei  actione  :  pu^eăionea  eorporHoru 
morte; putredionea  incepe  cumortea;pur 
tredione  se  face  eorpuîu  dupo  morte; 
metaf.  putredione  de  omu  =  decrepita 
si  de  tota  copta  si  storsa  {de  poterile 
corpului  si  alle  suffletnlui :  g»  pulre- 
dionUe  nu  faciwu  luerwi  mari;  putre- 
dione =1  lacra  putred. 

FUTBBDIONOSU,-a,  adj.,  patHi. 


=y  Google 


ssş PTrr. 

pBtridBi;  pUnn  de  ptdredione;  vedi  si 
putreihumi. 

,FUIIU5DIBE,-MW,T.,l-tra]]e.pBtrc- 
tkeer«,  tfue  se  dwini  putridu;  2.iatr. 
yntreieerei  a  deveni  putredu;  3.  metftf. 
luiraere,  UiigBete«r«  jMeerej  a  laDgedf, 
a  fi  lenosu,  a  jao^  ia  miseria  materiale 
Bi  morala. 

FUTBEDITATE,  i.f.,  (it.  »ntr«4IU) 
tteta  ds  pvtredu. 

FUTBEDITIONK,  8.  f.,  potrefaetlo, 
pitred»;  actione  de  putredire  si  efitotu 
allu  acestei  actioni,  lucra  putreiitu  :fw- 
teeditiomea  oneloru  prin  eanaru,  a  lem- 
nului prin  carie. 

FUIB£DITIOSUra.adj.,  piMblllij 
SBppnsu  pHtredirâ,  oozruptibils  :  eor- 
pttUt  not^  e  pvtreMioau. 

FUTit£DrroBin,-to^,  adj.  s.,  p«- 

treBflCDf,  pitrefaoleHi  oare  putrtdesee, 
atfttajD  Benea  trans.  cftta  Bi  intraosi- 

tÎTU^ 

FUI&EDITU,-a,  adj.  part.,  pitr«- 
fofltaij  trecuţii  in  stare  ptitreda  :  cor- 
puri dtfienu  putredite;  sabsL  putredi- 
tolH  corpimlom  morte. 

PUTKEDIT0BA,  8.  t,  patr^.»  ef- 
feeta  alia  actioaei  de  putredire :  ^re- 
^ure  de  eaae,  de  omeni. 

FUTBEIDIT  si  ptOridura,  >4J->  pitrl- 
<at>  (it.pitrfd«i  fr.  patrldo»  iap.  pitrl- 
4*»  port.  pitride  si  p*drld«);  Btricatu, 
oomiptn,  imputitn,  in  seasa  propria  si 
metafoiioB  :  Imute  putrede,  ed/iieiu  pw 
^edu;  ea  cumw  ti  aru  fi  manele  putrede; 
eadavere  deplenu  putride;  societate  pu- 
treda da  corruptione;  fimdamente  ptt- 
trede;  omu  putredu  si  Ia  eorpu  ti  la  Mif- 
fiatu. 

FCTBEFACGBE,  v.,  patretaMref  a 
&ce  pvtrt  saa  ptUreău,  a  boa  ae  se  «or- 
rampa. 

FUTBEFACTIONB,  l.  f.,  (it  patrefa- 
b1»b«,  fr.  pBtrâfaatisn);  acUone  deputre- 
/âeere  :  puirefadionea  corpurUoru  ear- 
note  si  gratse. 

FUT^PACTU,-a,  adj.  part.,  potU' 
fhcUBi  (itpatretatu»  fr.  patrJblt),  po- 
treditu. 

FnXBEFICARE,  piOrefieaUone,  ete., 
vedi  :  ptttrefaeera,  ^Urefaetion»,  etc, 

PUTREâAIOSnspNA^Mm,  pw 


irigaiu=zpuitrigtdiu  rodi :  ptUridalioau, 
putrid^u. 

*  PUTKBSCENTE,  adj,  part  pr»., 
pBtreweas;  care  putreiee. 

*  FUTRESCENTU,  s.  f.,  (it.  patra- 
■eeoia,  fr.  p stres eanse),  stata  de  putre- 
eente. 

*  PDTBESGEBE,  v.,  potmiaen }  a 
se  faoe  putre,  a  iacepe  a  ptOredi. 

*  FUTRBSCIBILE  ei  putribOe.  adj., 
patrlbllls,  (it.  pitrei«fUU,  fr.  patns- 
etUe)  ;  BuppQBQ  la  pvirire  tan  jHtfred»- 
r€,  care  ssiora  pvbresee  ;  lemn»  putrt' 
8<^Xi,  animaii  putribUi. 

FUTBIDIBE,;w^'d«,eto.;T«di  -.pu- 
tredire,  putreda. 

*  PUTBILAâINE,  s.  f.,  patrllas*, 
(it.  patrflagldff,  fr.  patrllage);  oevajnt- 
tridu,  materia  putrida  :  putrilagini  de 
pre  uUeri;  ptiirila^i  de  I«fMM,  de  alte 
plante. 

*  FDTEILAGIN08U,-o,adj.,(it.pa. 
trlUKlaoso,  fr.  pfltrllaslneax);  plenu 
de  putrUagine  :  materia  ptOriloffinoia, 
uleeraUoni  putrilagmose. 

FTJTKINA.  s.  f.,  (fr.  p«tm);  pulbere 
d«  metallu  aaa  p^u-ti  de  metallu,  oe  re- 
manu  lipite  de  pariaţii  fomuhii. 

PUTBIBEj-ssou,  V.,  patreicere,  pa- 
trere,  pBtrefaoeret  (it.  patrlre);  oa  Bi 
putredire,  atfttu  traos.  a  faos  se  putre- 
detca,  oitu  bI  iutrans.  adeTeBiywErtdti. 

*  FDTKIVOBU,-a,  adj.  b.,  (£r.  pu- 
trlTtre),  oare  devora  materie  putri  aau 
putride;  s.  f.  pi.,  putrivore.  sectiojia  de 
insecte. 

FDTBOBE,  1.  f.,  potrftr,  (it.  potrldt- 
ra);  putrediane,  putrire  san  putredire, 
putreditione, 

FUTBnOSU,-a  adj.,  pBtnftauijpUBu 
de  pidr^re,  ptârilaginom,  puirigiJdoau. 

PUIUf-A,  adj.  8.,  pBtBifHi^aiB,  (com- 
para Biit.pBt«rAfPi>tto,>afpattlB»fPBt> 
tvneţ  etc.;  comp.  si  alle  nqstre  :  putiu, 
putioniu,  putia,  etc.,  ~  d'in  rad.  pa, 
de  tinde  bI  ;  puru,pvia!r%,  imputare,  «to.); 
1.  adj.  puru,  omata,  fora  ammeateeu,  eto. 
argentu  puru  si  putu;  ăddewndu  ptmt 
n  putu;  2.  subst,  a)  personale ,  copil- 
landru,  si  ia  genere :  nana,  pitiea,  pul- 
lin,  de  totn  mioo  si  menutu;  in  sp«cie 
f.,  puia  =  mwatrio^  (oompan  ai  (w- 


=y  Google 


PTC.  

Hthi,-«y,  Zţ)  reale  f.,  pută  =  părtâ  rosi- 
BOW,  mai  Tertosa  alia  femineL 

FUTUBOSF,-a,  atc.;  redipuforoM. 

PUTUTH,-»,  adj.  part.,  d'in  pwe«r« 
^  potere;  vădi  poMv. 

*  FTANEPeiONB,8.m^(KQavffoiâv, 
d'in  n6dtvov  =  fiiba,  pmtm  oo  in  acea 
luna  s»  Mtebr&  serbatorea  fyauepsiele, 
in  earfl  se  ospetaa  Ch-eeii  st  «d  fobe), 
nomele  unei  hine  (mese)  in  ealendarinln 
Athenianilorn  care  oorrespondea  la  in- 
cqmtn  oo  Imn  tai  Sestile,  apd  ca  a  Ipi 
S^tembre  si  in  fine  an  a  Ini  Oetobre. 

*  PYGNANTHBMU.-a.  adj.  s.,  (fr. 
lijonaattiKfl,  d'in  Ktmvdc^desn,  ai  Sv- 
IhffAt  =  flore);  oare  ure  flori  dese;  a.  m., 
p^anihemu-im,  geaa  de  piuite  d'in  fii- 
mili'a  labiatelern.     i 

«  PTONITE,  s.  f.,  (&,  Pfeaite))  specia 
de  patra,  varietate  de  topant. 

*  PTCNITIDE,  B.  £,  fjttOtţ  (mixvtc) 
speda  de  planta  nominal  si  verbaseu, 

t  PTCNO-,  (d'in  gr.  «ţwy(iţ3=de«n), 
in  composite  acientiilea,  (vedi  si :  pţ/o- 
nantJtemu,  pyemte,  ppimitide):pyeno- 
C(irpu,-a,  adj.,  (fr,  P7«nftfl«rpe*d'in  xop- 
«6c  =:  fniota),  care  are  fructe  dese, 
ia&aAi;  pyenoetphalui-a.  adj.,  (fr.  prene- 
eApkale»  d'in  MţoXiţ^roapn),  vorbindn 
de  plante  oare  au  flonie  agglomerate  in 
fnrma  de  mare  «i^mMms  :  «wvitti  pţ/etuh- 
uphaM;  pifmog<miu,-a,  adj.,  (fr.  preae- 
ireNe,  d'in  y^vo  =:  genncbin),  ea»  are 
den  si  mnlte  articulatioiu;  s.  m.,  pye- 
tto^^mwlM,  genu  de  anohnidi;  |>iro«o- 
phi!/llu,'a,  adj.,  (fr.  preaepkrtle,  d'in 
n^oy  =  folia) ,  care  are  foliele  san 
uondiele  deaeBigross^f)9«»cuto&N,-a, 
adj.,  (Cr.  P7«*itaakj<,  d'in  oc&xx  ^ 
spien),  care  are  deae  epice,  voibindu  de 
plante  ca  flori  diapnwiufonM  de  deie 
nmtnB^mpy»ottifItt,-n,ffenwtjl»B, 
(asKwianiXoţ,  d'in  <n6>,oc  =g  wlnmna), 
eare  are  oolumne  dese,  mai  dese  de  efttu 
eeni  regulek  ordinuic;  pyottolhelia,  t. 
f.,  (fr.  pjFev«tli4tte),  gana  â9  licfaeni; 
pyenotiim.fi,  adj.,  (fr.  pfciat^ae),  aptu 
a  indesl,  a  face  daan,  a  reoofi  nmorile 
d'in  eoipn. 

♦  PYCTACIU,  pl.-«,  (pyctMlmBi, 
mxtâauav);  lista,  tabella  de  jndici  ai 
pjfcUloni. 


*  PTCTALB,  adj.,  pretalU;  relaHra 
la  ppetu  :  lupt» ppetali. 

*  PYCTtJ,  6.  m.,  pretei,  si  pjatăţ 
(«6xn]c);  oare  se  Inpta  oa  pumnii;  vedi 
si  pugile. 

t  PYfl-  si  pyj»-,  (d'in  prec.  nvfţsz 
cmii),in  composite  si  den  vatescientmce: 
P9gargu,-a,  adj.  b.,  pf^argas.  {itfyfmpyK, 
d  ia  ÂpŢâţ  ==  albo,  fr.  p^fargoe).  Care 
are  cnrnln,  partea  oodei  de  longa  eoni 
alba :  vultert  pygtxr^;  8.  m„  pygargidu, 
a>geDudevnltBn,  A)  spada  de  antilope, 
e)  specia  de  cerbi  ca  bncoele  eamlm 
Mio;ppgifiaeu,-a:  adj.,  pţrlslasis,  rela- 
tivii la  onm,  la  soaQnnla  de  essire; 
pgg6branchiu,'a,tij.,{tr.  pjsobranehe), 
oara  are  branehide  longa  earu;  snbst. 
pi.  pygobranehieU,  familia  de  uimali 
acaticeţpy^fampw,  s.  m.,  (fr.  pjf  «lampe» 
d'in  XajMcA^  =:  lampa),  iuBeetu  ca  are 
enrolu  loeitorin,  pop.  iucuritm  san  U- 
euriciu:  pygomdu,-a,  adj.  s.,  (fr.  pyg»- 
Mâle,  d'in  [liXx  =  membm),  care  are 
nnalnsan  mai  multe  membre  aoeessorie 
in  părţile  poetice;  snbst.  î.pygomeUa,  (fr. 
PfS«««Ue),  defectu,  monstrositate  de 
pygomelu;  si  adj.  pţfgemeliai  ,-9 ,  (fr. 
pjţon^UqBe),  relativu  la  pygcmaina  saa 
la  pymdm;  pygopagt*,-a.  adj.  s.,  (fr.  py 
r«p«ţ«,  d'in  iMţ^  2E  infigere) ,  care 
are  corpnla  nnitn  cu  alin  altni-a  prin 
bnoeele  onrnlui :  moiutri  pjfgopagi;  unu 
pggopagu,  una  pygopaga;  de  aof  sis.  f., 
j^gopagia,  (fr.  pf^spagle),  monatrosi- 
tate  Aepffgopega;  si  adj.  pţfgopa^m,-a, 
(ÎI  pyropatfqie),  rriat!Vulaps(.9epaff*a 
sau  la  pygopagu;  pggoptatjfpoiA,  »dj. 
s.,  (fr.  P7gftput7p«<ie,  d'in  kXok&q  := 
latn,  m  no&ţ,  xo&ic  =  pedn),  care  are 
peUHvle  late  si  puse  longa  cani;  s.  f. 
pL  pygopiatypoăiU,  familia  de  paaseri; 
pygopode,  adj.  s.,  {tf.  prgopsde,  d'in 
no&c,  imS6z  =:  pedţ)  oare  are  petiorela 
la  cum;  snbst.  pi.,  pygopodUe,  bmilia  de 
passeri  palmipedi. 

*  FTâUSC-d,  adj-  ■■.  vrfWM"!; 
(sQTţuriâc,  fr.  pjţM<e»  it.  plcM«a  si 
ptaneof  —  d'in  «o-))u}  «s  pamnn),  pro- 
prie, care  e  nomai  de  nnn  pummt  un 
de  una  paima  de  mare,  ri  ia  specie  : 
1.  pitica  fabalosQ  ÎD  antioitate,  faonodn 
parte  din  nm  popom  de  tfmani  toţi  aaii 


=y  Google 


de  Dani,  jq  cftta  fabnl'a  ne  şpone  co 
eran  in  continuii  bellu  cn  cocorii;  2.  per- 
Bona  forte  mica ;  tu  pari  pygmeu  pre 
longaaeestuomuinăUu;  fig.noi  mtUemu 
wwee  pygmei  pre  longa  strahonii  noştri; 
fli  ea  adj,  omttpygtiteu,  muliere  pygmea. 
"  FTLA,  s.  f.,  de  regula  in  pi.  pţ/ie, 
f  jlae,  («6Xoit)  proprie  :  porta,  porţi;  ap- 
pllcata  la  trecători  de  nscatn  anguste: 
pa8Bii,striiDtona,angii8tîa,trecatoreeto. : 
.  p^lde  Oarpatidont. 

»  PTLAGORU,  8.  m.,  (fr.  pyl«K»re, 
d'in  s6Xau=porti,  si  &ţop(i=adnnantia); 
depntatn,  oratoriii  ce  tnunettea  nua 
cetate  gr^  la  adnnanti'a  de  la  î%6r- 
nwpyU  san  de  la  Băphi. 

•  PyiOKICn,-(i,adi.,(fr.pyl«riqM); 
relatira  la  pyloru  :  or^u  pylcricu; 
K^nda  pylorica. 

*  PTLOKU,  8.  m.,  («o>irop4;,  fr.  pl- 
l«r«},  orificin  inferiore  alia  stomaouloi. 

t  PTO-,  (d'ia  gr.  «6ov  =  pnronin), 
in  deriTate  si  composite  sdentifice  : 
pyoeeUOj  B.  f.,  (fr.  proe^Ile,  d'in  xotXdx 
=:  Tentoe) ,  pnronin  in  ventre  sau  iu 
aibdotmjie;pyoehesia,  a.  f.,  (fr.  pysohâsle, 
d'in  x^Ceiv  =  cocare),  Bcotere  de  puronie 
la  deşertarea  stomacnlni;  pyooyste,  s.  f., 
(fr.  pf  •cj'Bte,  d'in  %bya<:  =  saccn,  fol- 
lioln),  tnmore  de  pnroniu;  pyogenia,  a. 
f.,  (fr.  p;o?AbI«),  generatione  a  poro* 
ninlni,  theoria  a  acestei  formatione; 
pyohenUa,  s.  f.,  (fr.  pT«Mint«f  d'in 
a^iA  =1  sânge),  stata  alin  sfiogelai 
ammesticatn  cn  paronin;  pyomese  = 
pyoemese,  s.  f.,  (fr.  Pf  omdie,  d'in  8[teoic 
=  Tomere),  romitn,  versare  de  poromn; 
ppomeira,  b.  f.,  (fr.  pjcmMre),  puronia 
BtoinsD  in  mitra  san  matrice;  ppophthc^ 
nUafi,  f.,(fr.  pyophthalrale^d'in  âţdaXp.(Sc 
=  oclu),  colleettone  de  puronia  laocln; 
Pifoplama,  s.  f.,  (fr.  pjoplanie,  d'in  ickA- 
yoi;  :=  errore),  mutare  sau  stramatare  a 
poronioln  d'in  una  parte  a  corpniui  ia 
ait% pyopt^aia,  a.  f.,  (fr.  proptysie,  d'in 
«t6(itţ=  spatiure),  spittare  saa  souipare 
de  puroriu;  pyorrhagia,  a.  t,  (fr.  pj-or- 
rharlef  d'in  pirfzîv  =  a  rupe  si  curge), 
Bcnrgere  de  pnroniu;  pyorrheia,  e.f.,(fr. 
pjorrh^e,  d'in  ^iaiv  =  cargere)=:pf/or- 
rhagta;  ptjose,  s.  f.,  (fr.  pjose),  suppa- 
ratione  indeluDga  la  ocli;  pyothorace, 


s.  m.,  (fr,  p7«tk«rax),  puronia  strinsa 
in  tlwrace  san  peptn. 

•  PYBA,  8.  f.  pyr»,  (sppA,  d'in  «6p 
:=  foca);  rogn ,  cnmnln  de  lemne  pre 
care  se  ardea  unn  mortu. 

•  PTBALE,  B.  f.,  pjralia»  (fr.  MmI". 
'  d'in  iropd),  genn  de  insecte. 

•  PTRALIDE,  adj.  8-,  pjnllB,  (fr. 
PrraUde);  care  afimina  cn  nna  pţfrci»; 
Bubst.  pi.  pyraiidi,  familia  de  ioBOcte 
care  are  de  typn  genuin  pyrole. 

•  PTBAMIDA,  8.  f.,  Tedi  pyratmk. 

•  PYBAMIDALE,  adj.,  (fr.  py»»!- 
dal,  it.  piramidale);  de  pyraimăe,  ca 
pyramiâ^a  :  tmmte  pyrafmdale,  orfion 
pyramiăaJi;  otm  pyratmdale;  in  speoie: 
Bolidu  pyramiăale,  figura  geot/t^rusa  py- 
ramidale;  numeri  pyramăaK;  metafo- 
rice ;  nasu  pyranndtde,  longn,  mare  si 
ascuţita. 

•  PYRAMIDAEE.T.,  (it.  plMwildai-e, 
fr.  piramlder);  a  face  ca  pyramidaa,  a 
dfi  forma  de  piramide  :  arbori  pyrami- 
dati:  fructe  &ene  pyramidate. 

•  PTRAMIDATD,-a,  adj.  part.,  pj- 
ramiaatDa,  in  forma  de  piramide. 

PTRAMIDE,  B.  f.,  pjramlB,  («opa- 
[j.{<:,  fr.  pfranlde^  it.  piramide),  SoUdn 
indusa  cu  lateri  triangolarie,  ce  an  tote 
nna  vertiee  commnne,  care  e  si  veriieele 
pyramidei,  6ro  la  base  cu  nna  polygoau 
formata  de  basile  trianglelora  laterali: 
dopo  baae  sunt :  pyratmdi  triangtdarie, 
pyrami^  eaokangulorie,  si  in  genore  : 
pyramidi  polygtmdli;  jM/mmide  truH- 
elaaia;  a  se  redieă  in  pyramide,  in  for- 
ma de  pyramide;  pyramidi  regidcme; 
pyramidiie  Egţ/pttdui  sunt  monumente 
gigantesd;  in  sensa  mai  eeteasu :  ftor 
cur'a  focului  formedia  una  pyramde 
sau  mai  muUe  pyramidi, 

•  PYEAPHEOLITHU,  s.  m.,  (fr.  pj- 
rapbrolttlie,  d'in  ffi5p  =  foca,  ăţpoţ  = 
epnma,  si  U^  =  petra);  specia  de  pe- 
tra luciosa,  resinosa  si  vitria. 

•  PTRARQILLITHD,  s.  m^  (fr.  »j- 
rarţlllthe);  minerale  lodosu  Incmatatu 
81  cu  argSia. 

•  PTEAT0,  B.  m.,  (fr.  pyratr);  rab- 
stantia,  sare  formata  d'in  combinatîo- 
nea  acidului  pyrtou  sau  pijrolignosu  fer- 
rugmoau. 


.yGooglc 


PŢR^ 

*  PTBAUSTA,  1.  f.,  pinDBta;  vedi 
pyrale. 

*  FTBELAINA,  b.  f.,  (fr.  pjrriUIne, 
— d'ia  Jtop  =  foea  si  SXaiov  ^  oliu);  olrâ 
forte  volatile. 

•  PYBENAOnJ,-o,  adj.  s.,  (fr.  pyr«- 
■4ed);  care  sâmina  cu  pyrenea,  a.  f.  pi., 
pyrenaciele,  familia  ds  plante  ce  an  frac^ 
tele  pyrenoete. 

♦  PTRENABIU,-a.  adj.,  (fr.  rjri' 
utre);  relativa  Ia  pyrme,  ni  in  specie, 
care  are  sao  produce  pyreni. 

*  PTB£NE,  s.  f.,  prnn,  (sopi^,  d'in 
,«Sp  z=:focu,  scantelia,  fir.  pirtes),  1.  spe- 
cia de  p^ra  pretiosa  focosa;  2.  sembu- 
rella  contiuntu  in  una  pericarpiu  car- 
ttosu  si  mnltieolore. 

•  PTKENOIDE,  adj.,(&.pfr<itlde); 
care  s^mina  cu  una  pyrene  de  sub  2. 

•  PTRETHRn,  s.  m.,  pjrethnim, 
(a6pedpov,  d'in  m)p=Jocu,  si  afftety:=ar-' 
dere,  fr.  pjrtthrej,  gena  de  plante  d'in 
famili'a  sjnantberiâlora,  analoge  cu  ge- 
nuin chrysanthema. 

•PTBEnCU,-o,adj.8.,pyrettcnni,(fr. 
pyrritlqBe);  ce  serre  contra  caldurei  de 
f^tre;  s.  m.,  pyretieu'iu^=maiictLTaeQtu 

*  PYEETINA,  B.  f.,  (fr.  yjretlM,  d'in 
K6p=foco};  resina  proveoita  d*in  decom- 
positionea  si  destillationea  de  materie 
organice. 

•  PTEETIRB,  V.,  TBdi  pjfrotm. 

•  PTRETOLOGIA,  S.  f.,  (fr.  pjreto- 
Uiţle,  d'in  noperii;  =:  febre,  [vedi  piro- 
tire\,  ai  XoYâ(=disciir8a);  tractatu  de- 
spre fâvi. 

*  PYBETOLOGICU.-o.  adj.,  (fr.  pj- 
r4t*Utrl«ie);  retatiTU  la  ■pyrOolo^  ei 
la  ţţfretologtt. 

*  PTRETOLOGU,  b.  m.,  (fr.  prr«Ul«* 
ţie);  rersatu  in  pyretologia. 

•  PTEETD,  8.m.,  Tioperdc;  veri-ce 
morbuffbrile;  vedi  si  Terbulu:pyre^ire, 
pyroHre. 

«PYBHXIA,  8.  f.,  (fr.  Prrexie);  camu 
in  aeellu-asi  sensu  cu  allu  formei  j^y- 
retu. 

•PTBGOMA,  B.  f.,  (fr.  Pjrirsne); 
gona  de  plante,  vedi  pyrgomaem. 

*  PTBGK)MACnJ,-a,  adj,,  (fr.  Pjr- 
g«aao<);  cares^mina  cu  pjfrgom'a;  subst. 


ptb. 


8S1 


*pL  pyrgomaciele,  familia  de  plante  eiri 
au  de  typii  geuulu  pyrgoma. 

•  PYRGU,  8.  m.,  pjrgns,  (n6pToc), 
proprie,  turnu,  castallu,  applicatn  inse 
in  specie  si  metaforice  la :  a)  unu  raau  in 
forma  de  turnu  in  care  se  pună  si  d'in 
cars  se  arrnnca  cubii  de  jocatu;  h)  gena 
de  arborelli. 

•  FYRICn,-a,  adj.,  (fr.  pTrle4ie,d'in 
n6p=:focu);  relatiTU  la  focu :  jocuri  pu- 
rice, spectaclu  pyricH,  eaperimenie  pu- 
rice. 

»  PTRIGENU,-o,  adj.,  (fr.  Vjrtghw, 
d'in  icDp=foca,  si  Yivo^^enerattone) ; 
nascntu  d'in  foca  sau  prin  focu,  de  na- 
tnr'a  focului. 

•  PTRILAMPtJ,  8.  m.,  (fr.  PrrlUm- 
pe);  Tedi  pygolampu. 

•PTEITE,  8.  f.,  pyrtteg,  (mpCnjc, 
fr.  Pyrlle,  d'in  «6p=focu);  1.  patra  de 
Bcaperatu;  2.  p^tra,  combinatione  de  sul- 
fure  eu  unu  metallu,  maivertosu  cn  ferm. 

•  PTRITIFEBU,-o,  adj.,  (fr.  pyrltl- 
ftre);  care  coprende  pyrite^sehislupi/- 
rOiferu. 

•  PTEITISABE,  T.,  (fr.  pyrlttwr); 
A  &ce  pyrite,  a  strămuta  in  pyrUe. 

•  PYBITOLOGU,  8.  f.,  (fr.  pyrito- 
logle);  tractatu  despre  pyriti. 

•  PTKITOLOGICU,-a,  adj.,  relativu 
la  pyritologia  sau  la  pţ/rititogu. 

»  PTRITOLOGU,  8.  m.,  (fr.pyritol«- 
gne):  care  se  occnpa  cu  pyritologFa. 

ţ  PYRO-,  (d'in  gr.  B6p  =  foeu),  in 
derivate  si  composite  scientifice  :  py- 
roacetic»,-a,  adj.,  (fr.  pyroAatitlqne) : 
spiritu  pyroaceticu,  etberu  pyroacdicu, 
substantie  incolori  si  de  aapore  ardito- 
ria;  pyrobdu ,  8.  m.,  (fr.  pyrobote,  d'in 
^dcXXstv  =  anuncare),  machina  bellica 
cu  care  se  arrnnca  focu ,  missili  focose; 
de  aci  si :  pyrobolariu,  s.  m.,  (fr.  pyro- 
boUire),  militarin  ce  manuesce  unu 
pgroholit;  pjfrochymta,  8.  f.,  (fr.  pyr«- 
ohâmi«),  parte  a  chjmiei  ce  tracta  de- 
spre focu;  pyroehru,-a,  adj.  s.,  (fr.  py- 
rociire,  d'in  xp<^':=colore),  care  are  co- 
lore  focosa ;  a.  m. ,  pyrochru-lu ,  gena 
de  insecte  coleoptere  heteromere;  de 
aci  si :  pyroeJwoide  ,  adj.  s.,  (fr.  pyro> 
chrolde),  care  sâmina  cu  unu  ţyroelau, 
subst.  pi.,  p^oehrouiile,  fomilia  de  in- 


=y  Google 


Ui 


rttL 


secU;  p^roâtratu.  a.  m.,  (fr.  f  jTMltn- 
to),  sare  formata  d'ia  combiaationea  a- 
citMtti  p^oeitrieu,  ca  nua  baae;  acidttln 
pyroeifrieu  aa  estraij^  d'ia  oellii  citrieu 
priD  dastillatione  a^a ;  pyroeoraee,  a. 
m.,  (&.  pjrooorax,  d'iDxdpx^^oorbu), 
■pecia  de  corba  ca  roatra  roşiatica;  pif- 
rodectricUate.  s.  f.,  (fr.  piroâleetrlolU), 
electricitate  desroltata  pria  inalta  tem- 
peratura; pyrogaiiatu,  a.  m.,  (fr.  pjr*- 
ftlLite),  aare  formata  d'în  combiaatio- 
nea  addului  pyrogtdlicu  ou  nna  baae, 
6rQ  adduîu  pyrogaUicu  ae  eatrage  d'io 
oellu  gMicu  pria  defitillatioaa  aecca . 
(radi  mai  aosu  aeidu  pyrocitriett);  py- 
rogenu,-a,  adj.  a.,  (fr.  pjFogine»  d'ia 
Ysw^v^generara),  generata  prio  actio- 
nea  focului ,  b.  m.  r^e  :  pyrog&ule , 
clasae  de  terrene;  pyroide,  acy.,  (fr.  ff- 
rwlde)  :  terrenu  pyroide,  ce  aâmiaa  cu 
nua  Urr&Mt  pyrogettu;  pyrtAairia,  s.  f., 
(fr.  pjrolatrle),  (fio  >.atpCa:=  adoratio- 
ne),  cultu  allu  focului,  de  aci  st  a.  adj., 
pyroloArUi-a ,  adoratoriu  allu  focului  : 
an^ctî  Perşi  si  mulie  alte  popore  aîle 
antidttttei  erau  pyrolatri ;  pyrola ,  a. 
t,  {tt.  pjrois),  {Ţanu  da  plaate;  py- 
r<A^miu,  s.  m.,  (franc,  p rrvtlsBit*) , 
sare  formata  d'in  combiaatiouea  aci- 
âiăm  pyrolegnosu  ca  ana  baae;  pyro- 
legtuw*  ai  pynlignoau.-a,  adj.,  (franc. 
rjralisBenx,  d'in  ll^am  ^  legnu  = 
lemnu),  eatrasan  d'in  lemnu  prin  actio- 
nea  focului :  sipiriUt  pyrolegnosu,  aeidu 
pyrolegnoau,  licori  pyrolegnose;  pyrolo- 
gia,  s.  f.,  (fr.  p/rtlogle,  d'in  XcSţoc  = 
discurau),  tractata  despre  foet*.  deapre 
proprietăţile  ai  applicatiouile  lai;  de  aci 
si :  pyrologieu,-a,  adj .,  (fr.  p; rologlqne), 
relativa  îd,' pyrologia  sau  la  pyrdo- 
gu;  pyrologa,  a.  m.,  callu  reraatu  in 
pyrologia;  pyroluaitu,  a.  m.,  (fr.  p; ro- 
lialtfl),  un'a  d'in  oombinationile  manga- 
nesitdtti,  d'in  care  ae  eatrage  oxygeniu 
puru;  pyromalatu.  a.  m.,  (fr.  p/ronalate, 
d'in  maUm  =  măiu),  aare  formata  d'ia 
combîoationea  acidului  pyromalie»  cu 
ana  baae;  acidulu  pyromalicu,  estrassu 
d'in  ocidulumolicu  cnstalliaatu  prin  ac- 
tionea  fooulai;  pyromante,  adj.8.,(fr.  9j- 
raaneletit  d'in  tuJtyn«  =  dirinatoriu), 
pretensa  derinatione  prin  foou;  a,  f., 


ftb. 

pyrotHintia,  (fr.  pjrsraaaflle),  pretenaa 

acientia  sau  arte  a  pyromintelm;  pyro- 
maehu.-a,  adj.,  (fr.  pfr«aaqae,  d'inţt^- 
Xea^an  ^  batere),  oare  pria  batere  xto- 
pera,  da  aoantelie  de  focu  :  petre  pyro- 
maebg,  creminea  pyromaeka;  pyramae- 
garSau.  8.  m.,  (fr.  pjrOHsrgaratfl),  sare 
formatad'ia  combinationea  acidului  py- 
romargaricu,  eu  una  baae;  acidu  pyro- 
margarieu,  eaţractu  d'in  margaratu  prin 
actianea  focului;  pyromeeonaiu,  a.  m., 
(fr.  p;ron6c*Bate),  aare  formata  d'ia 
combinationea  acidului  pyromaeomeu, 
cu  una  baae;  acidulu  pyromecotucu, 
eatractu  d'ia  oellu  meconicu,  prin  aotio- 
nea  focului;  pyrometru.  a.  m.,  (fr.  9jf- 
mătre),  instrumeatu  de  mesoratu  tem- 
parature  iaalte;  de  aci  ai :  pyrometria, 
a.  f,  (fr.  pyromâtrle),  arte  sau  scientia 
de  a  meauri  cupyrwidruîu,  deafabri' 
0&  pyrometre;  pyrometricu,-a,  adj.,  re- 
latÎTU  la  pyrometru  sau  Ia  pyrometria; 
pyromueatti,  s.  m.,  (fr.  pjrvmucate),  aare 
formata  d'in  combinationea  acidului  py- 
rojnueieu  cu  una  baae;  acidu  pyromu- 
ciou,  eatracta  d'in  cellu  mucicuprin  ac- 
tionea  focului;  pyronomia,  a.  f.,  (fr.  Pr- 
rtnomle,  d'in  vâţui;  =  lege),  arte  sau 
acientia  a  legiloru,  dupo  cari  ae  regule- 
dia  gradele  de  căldura  in  operatioui  chj- 
mice;  ai  adj.,  pyronomicu,-a,  relatiru 
la  pyronomia;  pyroleicu,-a,  adj.,  (fr. 
PTrotâlqoe),  eatraaau  d'in  oliu,  si  in 
specie  d'in  oleatu  de  caloe ,  pria  des- 
tillatioae;  pyropu ,  a.  m.,  p^ropas* 
(iropioicdt;,  fr.  pţrope),  a)  patra  roşia* 
tica ,  ca  macule  aau  rerge  roaiatice ; 
h)  amalgama  de  cupru  ai  de  una  parte 
de  auru,  apecia  de  bronzu;  pyrophagu,- 
a,  adj.,  (fr.  ţjravbvit,  d'in  tparsslv  ^ 
Torare),  care  davora  focu,  (redi  ai  i^nt- 
voru);  pyrophane,  adj.,  (fr.  pţroplune* 
d'in  ţia(vsiv=lucire),  care  devine  pelUt- 
cidu  pria  actionea  focului;  pyropUyctide, 
a.  f-,  (fr.  pjrophljotl^a,  d'in  cp>.uxTi<;  z= 
pustula),  postula  maligna;  pyrophoru,-a, 
adj.  a.,  (fr.  prrophore),  care  porta  aao 
da  foca,  leuatu  de  regula  -ca  subat. 
a)  peraonale,  persOna  ce  la  Greci  aau 
la  Perşi  mergea  in  froatea  armatei  ca 
Taae  plene  de  focu;  b)  reale  m.,  veri-ce 
preparatione  care  pote  leaÂ  foca  la  cod- 


=y  Google 


pm 

taotala  aerului :  astaăiin  lom  de  pyro- 
pkore  86  uaUa  amnarie  piosphorîee; 
pjfropho3phatu,n.m.,i!i.vjmfb*»Vi*t») 
t^sphatu  oaldaAt\i;  pyropteru,-a,  ai}., 
(fr.  p;r»ptâre ,  d'ia  nisp^  =  aripa) , 
care  aie  aripe  roşiatice;  pyrogcaphu,  s, 
m^  (fr.  pf  r<sokphe),  scafa  saa  nave  oe 
se  mişca  prin  vapori;  pyrosoipiu,  s,  m., 
(ÎI.  p}-r*i«*pe,  d'in  (ncoii:âeiv=spflotare), 
instaromentu  de  meanratu  poteraa  calo- 
rioalnij  de  aci  si :  pyroscopia,  8.  f.,  (fr. 
pyrosGople),  scientia  saa  arte  de  a  usâ 
do  pyroaetpm,  de  a  fabrică  pyroaeapie; 
pyroscopicu.-a,  adj.,  (fr.  prraseoplqae), 
relativa  la  pyroseopia .  la  pyroscopiu 
Bii\i]&pyrosoopu;pi/roscopii,  s.persoD^e, 
a)  vareatu  in  ptsriscopia,  b)  fabricante 
de  periseopie;  pyroi6bicit,-a,  adj.,  (fr. 
PrroB^blque) ,  produua  d'in  sea  prin 
actionea  acidulai  nistricu;  pyrosebatu, 
s.  m.,  (tt.  p;ro8<bate),  sare  formata  d'in 
oombinationea  aoiduloi  pyrosebicu  cu 
QQa  base;  pyrose,  s.  f.,  (fr.  pjns*), 
dorore  arditoria  la  ventra,  care  [ffoduce 
eiuctationi  de  assemini  arditorie  pre 
e»oifkag»9i'fi6pha)rynge;pyro»maragăii 
B.  m.,  (fr.pjrviiuragrde),  patra  calearia 
oe  piesenta  appareotia  de  patra  pretioia; 
pyroswnUf-a,  adj.  s.,  (fr.  pjroHone,  d'in 
oAtux  ir:  corpu),  care  are  corpa  focosa, 
ca  8.  m.,pyro8omilu,  genu  de  moUnsce; 
pyrosophu,  s.  m.,  (fr.  PTroMphe,  d'ia 
oof6ţ=:intellepta,  invetiatu),  versata 
in  pyrosophia  ^  scienti'a  focului,  cară 
eră  basea8CÎeiitieialchfaii8tiloru;pyro- 
aorhiCH,-a,  adj.,  (fr.pţrogArblqiie),  pro- 
dusaa  d'in  acida  sorîicw  prin  actionea 
focului;  pyrostatieuro,  adj.  s.,  (fit.  pjr«- 
statlijne) ,  lenatu  de  regula  ca  8.  f., 
pyrostatica,  scientia  de  a  dispune  cor- 
puri Ia  actionea  focului  asia  ca  sa  producă 
'  effecte  constanţi,  regulate  si  ca  mai 
utili;  pyrosteariea,-a,  adj.,  (£r.  priottâi- 
liqte),  estractu  d'in  stearaiulu  decalce 
prin  actionea  focului;  pyrosiectrinu,-^, 
adj.  8.,  (fr.  pj-rcBUartue),  oliupj/ro^titt 
caada  are  consistenti'a  grassimei;  ~ 
popul,  pyrostia,  da  regula  pi.  pyrosHele, 
a.  f.,  MţolBuiom  falorum  trlpes,  in- 
strumeutu  de  buccatarfa,  de  regula  cu 
trei  peUore,  pre  care  se  punu  căldările 
se  ferba;  —  pyrostomu,-at  adj.  s.,  (£r. 


Pjrrostraie),  care  are  gara  de  focm,  ca 
foeulu;  s.  m.,  pyrostowdu,  genu  de 
.plante;  pyro^ce&mo,  s.  f.,  (fr.  Prrot*fh- 
nle,  d'in  tI^vi]— arte),  a)  arte  de  a  face 
usu  cuvenita  de  foca ;  b)  cbţoifa,  pra- 
tru  co  acesta  scientia  face  dem  nan  de 
foca  in  operatioaile  aelle;  e)  in  acellu-asi 
senau  ca  pyrtmomia  si  eu  pyrogophia; 
d)  arta  de  a  face  focuri  de  artiflaie; 
ejpyroteehniachirwfficale,  care  applica 
focala  in  oara  de  morbi ;  ai^.  jfyro- 
teehnicu.-a,  (fr.  prr«tMb«tqu),  rela- 
tivu  la  pyroteehnia;  pyroiicu.-a,  a4j-> 
(fr.  pjrrfttfqae),  oare  arde;  si  ca  aubat. 
m.,  reale,  unu  pyrotiou :  petr'ainfernaît 
e  unu  pyrotieu;  —  popul.  pprctire,-eacu, 
V.,  a)  fbbri  lab»rar*t  a  sufferf  de  febre, 
mai  rertosu  de  fabre  lenta;  b)  imngntr», 
lasf  ■eseerei  talisHere,  a  langâdi,  a  de- 
perl;  e)  iarmlUn,  a  dormită  a  fi  am- 
mortitu,  etc.;  —  pjfitourim,-a,  adj.,  (fr. 
pf  rt-nriqne),  eatractn  d'in  acida  urtou 
prin  actionea  focului;  de  aof  ai :  pyrow 
ratH,  B.  m.,  (fr.  prroarate),  sare  formata 
d'in  oombinationea  acidului  pyrourieu 
cu  una  base  :  aeiăttlu  pyrourieu  se  ăiee 
aiaaăn  cyamtrioH ;  pyroxenicvra.  adj., 
(fr.'pjrtxinlqoe),  de  pyroxsnut  care  co- 
prende  pyroxenu  mai  multa  aau  mai  pu- 
ciaut  pyroceenosu.-a,  adj.,  (fr.  p;r»xA- 
■■«■x),.pleDn de  pjfroxenutCKB  ooprende 
malta  pyroxenu;  pyroxenu,  a.  m.,  (fir. 
pjToxâiie),  sub^tantia  minerala  forte 
abundante  in  natura;  pf/ro3syliat,-a,  adj., 
(fr.  pjrozrllque).  ectraotad'in  temno, 
(ţ&Xov),  prin  aotiouea  focului :  aeidupţ/- 
roxylicu,  (vedi  si  pyroaceiicu);  pyroMOidu 
a.  m.,  (fr.  pjr«B»ate),  sare  formata  d'in 
combiuationea  acidului  pyrosoicu  euuna 
basa;  p^ro^otcu,-a,  adj.,  (fr.prrosalqne), 
estractu  d'in  olie  animE^i,  (6iuov  =  atu- 
male),  prin  actionea  focului;  pyroeoo- 
natu,  s.  m.,  (fr.  p; »i*onâte)  =  pyro» 
eoaiu;  si  pyroeoifnicu,'a,  adj.,  (fr.  pj- 
roiaonlqM)  =:  pyroaoieu. 

•  PYKBHAGRU,-a,  adj.,  (fr.  pyr- 
rhaere,  d'in  m^^iz  =  rosiu,  si  ÎKpa^ 
eatremitate),  care  are  estremitatea  (ab- 
dominelni)  roşia. 

«  FYBBHICHA,  a.  f.,  pjrrl«ba,-e, 
(iro^^X^,  b.  pjrrblqne);  aaltu,  jocu  mi- 
litariD  la  antici.* 


=y  Google 


^  PYEBmCHâRIDra,  adj.  s.,  Prr- 
rUeh«rlui  relatiru  la  pţ/rrhichi;  ca 
salut  cellu  ce  salta  saa  iDrătia,  direge 
pre  altiî  a  Balt&  pyrrieha. 

•  PTERHICHIU,-a,  adj.  b.,  Pjrrhl- 
ehtait  (ffo^^x^;),  relatÎTU  la  pyrrhieha; 
in  specie :  p^  pţfirhichiu,  metru  pyr- 
rhiâăM,  petioru  metricii  compusu  d'in 
dona  Byllabe  scurte,  Bi  absol.  unu  pyr- 
rfttcAiff. 

t  PTRRHO-,  (d'in  gr.  jm^^iSc  =  ro- 
şia), in  derivato  si  composite  scientifice: 
pyrrhoeeru,-a,  adj. ,  (fr.  Prrrhvodre , 
d'in  xijMb;  =  comn),  care  are  anteone; 
roşie;  ptfrrhog(atrM,-a,  adj.,  (fr.  pyrrbo- 
gaitre.  d'in  ţasnjp  =  ventxe),  care  are 
ventre  roşia;  pyrrholeveu,'a,  adj.,  (fr. 
VTrrh»leBqi«f  d'in  Xetnuk=albuJ,  care 
e  rOBia  in  susn  si  alba  in  diosa;  pj^- 
rhonotUi-a,  adj.,  (&.  pjrrkoaote,  d'in 
vâtoc  =  spinare,  dosn),  care  are  dosulu 
roBta  san  spinarea  roBia;  pyrrhophatie, 
adj.,  (&.  pynrhvphuie),  care  are  splen- 
dore  rosiatioa;  pyrrhoproctu,~a,  (fr.  pjr- 
rk*pr*ete),  care  are  onrnla  rosin;  pyr- 
rhopteru,-a,  adj.  (fr.  Prrrhoptire,  d'in 
Kttpiv  ^  aripa),  cit  aripe  roşie  aan  ro- 
şiatice; pj/rrhopygu,-a,  adj.,  (fr.  pf  rrbo- 
r3tt)=pyrrhoproe^;  pyrrhorJtinu,-a, 
adj.,  (fr.  P7rrborhIn«»  d'ia  piv  =::nasn), 
eu  nasnln  rosiaticn;  pyrrhosideritu,  s. 
m.,  (fr.  PrrrlioalMrlta,  d'in  tAStipoz  = 
(errn),  ferra  roşiatica;  pi/rrho8fomH.-a, 
i^.,(fi.VjrTit»inme,i'inm6^^gura), 
cu  gnr'a  roşiatica;  pyrr%N^,  s.  f.,  (fr. 
PTTrhate),  genn  de  passeri. 

•  PTBBHONICU,  ai  pyrrhonm,-a, 
adj.,  pjrrboalns;  relativn  la  Pyrrhone, 
filosofii  grecu ;  de  aci  si :  pyrrhomsare, 
V.,  (fr.  pjrrkonlBer),  a  nnn&  doctrin'a 
(ijfrrotttea,  a  affect&  seep^cîsmu  in  tote; 
fyrrhomsm»,  a,  m.,  (fr.  pjrhoiiUine), 
doctrina  a  lai  Fyrrhone,  si  de  aci,  sy- 
stema  de  Bcepticiamu  in  tote  :  prind- 
pJKÎtt  pyrrhoniamdui  $e  traduce  prin 
eoventde  latine :  nlhll  llqaet  z=  nemica 
nu  e  eertru,  nil  p«tlnB  =  totu  e  indif- 
ferente. 

•  PTTHAQORICD.-a,  adj.,  Pytha- 
^rlenai  relativn  la  Fythagora,  âlosofu 
grecQ :  taibFa  pythagorica;  aaii  ai :  py- 
thagoriu,-a,  san  pţfthagorett,-a,  Prthaf  o- 


PŢU ^_ 

r«is;  apoi :  pytiw^orimmt ,  s.  m.,  (fr. 
Pf  tkagorUme),  ajstema  a  lui  P^thago- 
ra;  pythagoristu,'a,  a.  pera.,  (fr.  pjtka- 
gorlslen),  Prthagorsas,  sectariu  alin 
pijthagoriBmnlui. 

*  PTTHAULE,  9.  m.,  Pjthanles,  (d'in 
xod(>>y,  ei  ah\6z  =  flautu);  1.  cella  ce 
cânta  pre  âauta  lupt'a  lui  Apolline  cu 
Pffthone;  2.  în  genere,  cellu  ce  insocie- 
sce  canticulu  unui  actoriu  ea  Santolu; 
— de  aci  Bi:pythatdieu,~a,  adj.,  pjtiiai- 
lleiiB,  relativn  la  pythtde. 

*  PÎTHIA,  8.  f.,  pjtbla,  (icoftCa);  preo- 
teasa divinatoria  la  oraclnln  Ini  Apol- 
line de  la  Delphi. 

*  PTTHICU,-a,  adj.,  p;thleiiB;  rela- 
tivn la  pythone  san  la  pi/thia :  pt^ietdu 
ApoUine;  metaf.  psihicele  telle  espres- 
sioni;  vedi  si  pj/t^H.  « 

*  PTTHIU,-o,  adj.,  pjihfus;  relativa 
la  pythone,  la  pyt^,  la  ApoUine,  la 
Bdphi,  Ia  oraclaln  de  la  Dâphi,  (vedi 
si  pythicu);  ca  aubst.,  a)  person.  pyihiu- 
lu  =  Apolline;  f.  pythia,  vedi  in  parte 
aceetu  coventa;  h)  reale,  m.  pythiviu, 
st)  templu  allu  lai  ApoUine  la  Delphi 
sau  la  Dela;  p)  specia  de  planta. 

*  PYTHONE,  s.  m.,  Prthon,  (im^Av); 
sârpe,  bellaora  ocoisn  de  ApoUine  la 
Delphi;  prin  metaf.,  pythone,  gena  de 
reptili,  care  serve  de  tjpn  la  una  fami- 
lia de  ophidie,  de  ad  si :  pyihonicu,-a. 
adj.,  pjtkoDieos  =  pythicu.-a :  apiriiu 
pfihonicu,  divenatorin,  inspirata;  ptf^- 
»!»,-«.  adj.  s.,  P7tiioBta8,-nM,  relativa  la 
pgthone;  a.  m.,  pythoniuhi,  gena  de 
plante;^fAonouJe;adj.,(fr.p]'theDo1de), 
care  s^mina  cu  unu  pythone  =  r^&^; 
BubBt.  'p\.  pythonoidii,  familia  de  reptili- 

*  P YTISMA,  s.  f.,  pjUBma,  (itfitwiMc); 
ce  ae  scuipa  la  gnatue  de  rina;  vedi 
pytissare. 

*  PYTISSARE,  V.,  PfHisare,  mwt- 
Ceiv),  a  scuipă  vinu  la  gustare. 

*  PYULCa,  a.  m.,  (fr.  pynlţiKe,  d'in 
wbm  =  puronia,  -ai  SXnsiv  =  tragere); 
instnimentu  de  traaaa  si  scossa  puronia 
d'in  diverse  eavitilti  alle  oorpnlnl. 

*  PYURIA,  8.  f-,  pjorle,  din  )c6ov= 
poronin,  si  oupov  =  urina),  urinare  de 
puronin,  piaaiata  ammestecata  ca  pa- 
roaiu. 


=y  Google 


Q. 

•  PTXACANTHU,  s.  m.,  pyxican- 
tiiBi»  (irofdLxoiyda,  d'in  ic^ţoc  ^  bussu,  si 
£xavdn  =  acantiiu);  bussu  spinosn. 

•  PYXIDATD,-a,  adj.  part.,  faeutnin 
forma  de  pyxide:  /lori  pyxidate. 

*  PYXIDE,  8.  f-,  py Jl8,  {TroSk),  cntela 
mica,  cateiora  de  bwsu  saa  de  veri-ce 
materia,  in  care  se  pnnu  si  pasti^dla 
odori,  profnme,  medicamente,  etc. 

*  PIXIDICULA  si  pysidtrfa,  3.  f., 


Q; 865 

pyxIdleDli,  (compar,  si  fr.  pjxidale); 
1.  deminutivu  d'in  pyxide;  2.  meti^. 
capsula  de  âori,  de  fructe,  ce  se  despica 
in  doue  valTule. 

*  PYXmmOSTBU,-a,  adj.  8-,  (fr. 
pjxldlrostre);  care  are  rostru  in  forma 
de  pyxide;  subt.  pi.  pyxidirostrde,  fa- 
milia de  paseri : 

*  PYXIDULA,  subst.  f.,  vediiJyaitdi- 
atla. 


Q. 


Q,  a  septesprediecea  littera  in  alfabe- 
tnlu  romanu,  asnpr'a  carei-a  observkmn 
nimatoriele  :  1.  anticii  latini  se  află  in 
mare  îndouentia  asnpr'a  originei,  cuma 
ti  asnpr'a  applicarei  acestei  littere;  unii 
erao  de  părere  ca  $  ar  fî  nascutu  d'in 
greculu  sau  feniciannlu  eoppa,  care  la 
Qreci  nasta  ca  littera ,  ci  numai  ca  sem- 
nu  numericu;  alţii  d'in  contra  susţineau, 
eo  litter'a  în  cestîoue  e  numai  una  sigla 
combinata  d'in  cv.eaai  :cd'înc5,'  acesta 
d'in  urma  părere  e  mai  verisimile,  d^o 
leuămu  in  considerare  atâta  form'a  cea 
mai  antica  a  semnului,  cătu  si  mai  ver- 
to8uindelung'aâuctuationeceadomnit.u 
asnpr'a  applicarei  lui  in  scriere;  co>ct 
in  addereru,  in  celle  mai  rechîe  in- 
BCriptioni  si  manuscripte,  aflămn  scrisse 
aceUe-aaî  vorbe  si  cn  o*  si  cu  q,  si  cu 
qa  tpeqTdesţpeqTnfainlocude:  pecodes 
pecnniiM  qnin  ia  locu  de  ODm;  qroqlrea 
in  locu  de  qaoolroa;  cvod  in  locu  de  quod] 
MMe  in  locu  de  aqtiAe,  etc;  chiaru  in 
epoc'a  classica,  candu  se  stabili  mai 
bene  regul'a,  dupo  care  se  se  seria  qa  in 
locu  de  ta,  candu  a  se  pronunţia  in- 
tr'un^a  cu  vocalea  immediatu  urmatoria, 
totn-si  fura  fluctiiationi  chiara  in  for- 
mele anui-a  si  acellui-asi  coventu,  cnmn : 
%9l^ee,  inse,  oai  =:  oui;  loqal,  inse 
loontns  si  loţuntus;  2.  in  limb'a  nostra 
q  sau  qu  ,  presenta  doue  directioni  : 
a)  nn'a  constante  si  apropo  fora  eacep- 
tione,  dnpo  care  q  se  pronunţia  ca  c  cu 
tots  transformatioaile  lai,  a)  puru  si 
originariu :  torat  =  t«rq[iieo ,  coca  ^ 
••qMj  ^)  sibilante :  torei  =  Urqaea , 

IvuU. 


coci  =  coqula,  ^eiu  =  taqnenst  ci,  Ce= 
qal;  y)  ca  p  inainte  de  t  si  s,  unde  si  in 
latîn'a  appare  c  in  locu  de  n :  eoptu  ^ 
coetBB,  copseiz:zcoi.l,  (d'inoooBi);  b)  una 
direcţiune  maipucinu  constante,  dupo 
care  q  devine  p,  chiaru  inainte  de  vocali, 
si  anume  in :  apa^KHaa,  epo^eqna,  fia- 
cru =:qQatnor; — denotatu  ecoacea-asi 
scambare  de  c  in  p  afl&mu  si  in  grec'a 
io  respectu  cotra  latin'a  :  n^necv  :r:  co- 
qsere,  tincot;  =  «qnni),  ;cdvTS  =  qa}aq[ie; 
d'intre  vechiele  dialecte  italice  cellu 
osoicu  presenta  acea-asitransformatione: 
osc.  petora  ^  qnatnar,  osc.  plspld  = 
qalsqaldj — 3.  limbele  sorori  noue  latine, 
afora  de  cea  italiana,  care  peao  la  unu 
puntu  pastrâdia  usulu  classicu  in  ap- 
pltcarea  si  in  pronuntiarea  lui  qu,  au 
facutu  de  acestu  semnu  usu  mai  multu 
sau  mai  pncinu  departatu  de  cellu  clas- 
sicu, si  differitu  de  la  una  limba  la  alfa; 
ba  inco  erudiţii  orientalîsti  au  abusatu 
si  mai  multu  de  acestu  semnu,  scriendu  q 
fora  u;  spre  a  representâ  arabiculu  sau 
eemiticulu  qpf;  4.  pentru  limb'a  nostra 
româna  litter'a  q  e  superflua,  si  potemu 
scrie  pretotindeue  c,  adeco  :  ce,  care, 
cerere,  cestione,  cinci,  cinta,  etc.  in  locu 
d&:que,  quare,  querere,  questione,  ^utn- 
qui,  $i«»2a,  pastranduin|)ajru,(if)a,  ^a 
semnulu  dictatu  de  pronunţia; — nu- 
mai nominele  proprie  si  cemmuni  străi- 
ne rem&nu  a  se  scrie,  dupo  cumu  figa- 
râdia  in  limbele  străine,  si  a  se  pronunţia 
cumu  pronunţia  străinii ,  pentru  essem- 
plu:ispan.  ItaeTfld't,  franc.  Italnatj  angl. 
<{D«iiee,  etc. 


.yGodglc 


B. 


B,  a  optagpredieeea  littera  in  al&- 
betaln  romana,  conserva,  cu  respectu 
cotra  limb'a  classica,  în  tote  caşurile  si 
pOBitioaile  pronnnti'a  sea,  afora  do  trei 
patra  esceptioni,  cari  snnt  mai  malta 
proTincialunm,  si  a  nnme  in :  pertu,  peri, 
se  piria;  sariu,  sari,  se  aaria;  ceriu,  ceri, 
se  cirio;  pariu,  pori,  ee  paria,  se  sap- 
preme  r  pre  a  locnre;  d'in  contra  pre- 
ailecttonea  organaki  romanescn  pen- 
trn  r,  e  asii  de  mare  in  cAta  a  atrama- 
tatn  si  stramata  si  celle  alte  Ucide,  mai 
vertosa  pre  I,  in  r.  (vedi  L.  N). 

BABABBUBA,  s.f^Tedi  rhabarhara. 

1  BABDABE,  t.,  tolerare,  inrare» 
fferre,  nittnece,  pati,  qnisseere,  ao- 
qnleieere;  a  toler&  a  safferf  cu  taiia  de 
corpa  saa  de  snffletn,  dâro  si  a  sufferl, 
patf  in  genere  :  a  rabdă  famea,  setea 
frigukt,  etc.  si :  a  rabdă  de  fotne,  de 
sete,  de  firigu;  se  nu  dea  domnedieu  câtu 
pite  rabdă  omuiu ;  rabdă  si  tad,  dSco 
n'ai  te  se  fad. 

2  BABDABB,  8.  verbale,  t*leratl«, 
patieBtIa,  Indulţentlaj  in  t.  B.  Terbului, 
tolerantia,  patientia,  Bufferentia. 

BABDATOBnr,-feno,  adj.  s.,  tole- 
raiiB,  ladnlgens;  oare  răbda. 

BABDATn,-a,  adj.  part.,  tflleratas, 
t*leraiini8}  tolerata,  suferita;  de  suf- 
ferita. 

*  BABEBE,  V.,  rabere;  a  tnrbil;  TOdi ; 
robia,  raUdu  si  rabiosu. 

*  BABIA  3.  f.,  rabtesf  fdria,  turbare : 
ra&Ta  cănUont ;  ca  unu  câne  in  ro&wi ; 
metaf.  se  h^ta,  se  eirta  cu  raina. 

»  &ABIDIT,-a,  adj.,  rabldas;  plenn 
'   d»  robia,  Inrbatu,  foriosa :  câne  ra- 


biâu,  aOtUU  rabide;  metaf.  omeni  ra- 
biM  de  amore,  de  lupta;  luptători  ra- 
bidi;  fame  rabida. 

*  BABIOSU,-a,  adj.,  rablosnsî  plenu 
dero&ki,  fiiriosn,  vîolentu,  tarbatu :  câni 
rcinosi,caietta  rabiosa,  leurabio8ti;meiar 
forice  :  luptad  rabiosi,  jocaioriu  in  cor- 
ii rabiosu. 

»  BABLA,  8.,  vedi  robula. 

*  BABTJLA ,  s.  m.  f. ,  cabala ,  (d'in 
rabere);  proprie,  una  tarbatu;  applicata 
in  specie :  1.  la  una  persona  care  striga 
ca  unu  turbata,  mai  vertoau  la  unu  pre- 
tensu  apperatoriu  de  cause,  oratoriu  sau 
advocata  ignorante,  care  Bcie  namai  sbe* 
ră,  forase  dicacoracorenitu; 2. turbata 
de  fame,  si  de  aci,  lesBfoata,  mortina  : 
unu  rtAla  de  cane,  de  eaUu;  si  absol. 
ca  si  mortina,  rqbîa  :=z  calin  lessinatu. 

«  BABUIABE,  V.,  rabnlam  afere;  a 
â  rtAula,  mai  vertosu  in  insemnarea  co- 
ventalai  de  sub  1.  :  a  sber&,  a  se  porţi 
ca  nnu  r^nda;  —  mai  vertosn  in  for- 
m'a  participiale  :  ro&uZafu.  in  genere, 
âro  in  sperie,  ca  s.  m.,  rabulatu-lu  =: 
rabnlatuB  =  sbâretu,  gestu,  etc.  de  unu 
rabtda. 

*  BABlTLISTU,-a,  6.  pers.,  vedi  ra- 
bida,  mai  vertosa  sub  1. 

*  EABTJlATţT,-a,  vedi  răbtdare. 
*BACCABE,  V.,  raeoarejaragiiTor- 
binda  de  tigru;  TOdi  si  rancare. 

«  BACEMABE,  V.,  raoemari;  l.acol- 
lege  raeemi;  2.  a  provedâ  cu  racemi. 

«  BACE&IABIU,<a,  adj.,raoeBUrli8; 
de  rtuemu. 

*  BACEUATIONE,s.f:,raeeButl*;ac- 
tione  de  rocemore  in  tntellsssula  de  sub  1. 


=y  Google 


RAC. 

*  RACEMAT0,*a,  adj.  part. 
tns;  provedntn  cu  raeemt. 

*  BACSMIFBBn,-«,  adj.,  raeeniren 
care  produce  raeemt. 

*  BAGEMOSU,-a,  adj.,  ruenosiiB; 
pleuu  deracemi :  raeemos'avitia  de  vinia. 

*  BACEMUrB.m.,rMeBBg}StingnrD, 
si  prin  estensione,  alte  obiecte  ce  an  for- 
ma assemine ;  raeemi  de  uve  (atrugvri), 
de  soeu,  de  lUioM. 

ţ  BACHE,  s.  f.,  raelila,(â'iD^x'c= 
spinare);  columna  vertebrale,  seria  de 
osee  rerticulate  ce  form^dia  osenlu  spi- 
nare!; —  de  acf  si :  raehiagra,  e.  t,  (fr. 
TseUiwre),  reomatisma  de  raehe:  ra- 
ehialffia,  a.  f.,  (fr.  rachUIgle,  d'in  £«.70; 
^  dorere),  derere  la  ossnln  spinarei; 
raehialgieuro,  adj.,  (fr.  nehUlţifae), 
relativa  la  rae/tiaîgia;  raehiaîgite,  b.  f., 
(fr.  raekUlKlta),  îmflammatiODe  a  me- 
daliei d'in  oseulu  spinarei;  rachicu,-a, 
adj.,  (tr.  racbtdien),  telativn  la  ratihe; 
răchite,  s.  f.,  (fi-.  mchltU),  morbu  de 
raehe,  care  sta  in  molliare  a  vertebre- 
loru,  ei  de  acf  incurbarea  oolnmaei  ver- 
tebrale; rachUiau,-a,  adj.,  (fr.  rachitf- 
que),  affectatu  de  răchite  sau  de  rarhi- 
tiamu  :  copiili  raehitici,  june  rachiticu; 
c^â  de  douedieci  anni  si  sa  rachUice 
mulierQe  acellei  Urra;  a  ave  constitutio- 
ne  rachitica;  dispositioni  rachitice;  si 
despre  vegetali :  arbuşti  rachitid,  gr âne 
radiitiee;  ca  subst.  pers.  unu  rachiticu, 
una  rachitica;  —  rachitismu,  s.  m.,  (fr. 
raehltlsme),  morbu  caracterisatu  prin 
molliarea  si  deformarea  osseloru  longe, 
inflarea  estremitatilora  loru,  incurba- 
rea rachei,  inâarea  abdominelui,  capu- 
lui, etc,;  rachitomiu,  3.  m.,  (fr.  raohl- 
teme,  d'in  tojt,-:^  =  taliatura),  scalpellu 
ce  serve  la  operationi  aBUpr'arocA^i,*  ra- 
ckose,  8.  f.,  (fr.  raobftse),  molliare  si  ere- 
pare  a  pellet  bosiebru. 

*  BACHIAGBA,  rachicdgia,  răchite, 
rachiiieu,  etc.;  vedi  raehe. 

BACKITA,  s.  f.,  Timen,  tIbIdrUb 
vlaga;  genude  planta,  care  cresce  in  ver- 
gelle  lungi  si  Âessibili,  bone  pentru  im- 
pletiture,  legatare,  etc.,  si  in  specie 
a)  răchita  alba,  lalix  Tlmlnalls  L.;  b)  ra- 
ehiia  roşia,  sallz  parporea,  L. 

BACLA,  8.  f.,  (si  lacra),  «rea;  trans- 


RĂD 36? 

formatu  d'in  arcula;  vedi  d^ro  :  arca  ei 
arctda. 

UĂ.GL\JClA,-tia,  a.  f.,  arenla;  demi- 
Dutivu  d'in  rada. 

BADECINA,  etc.,  vedi  radieina. 

BADENTE,  adj.  part.  preş.,  radeni; 
care  ro^. 

BADEBE,  raai  si  rosei,  rasu,  7.,  ra- 
dere, etadere,  terere,  delere;  1.  ia  ge- 
nere si  proprie,  a  leuă  părţi  d'in  ceva 
cu  uun  instrumentu  taliosu :  a  rade  bar- 
Va,  captUu,  aprincenele,  mustaeiăe ;  a 
rade  barVa  unui  popa,  a  Iu  deapopf ;  se 
rade  bene,  reu;  asia  si :  a  rade  caaiu,  ra- 
dichia;  a  rade  in  mai  muîte  locuri  ce 
e  scrissu;  se  radu  eeUe  scrisse,  spre  a  scrie 
altele;  a  rade  pdli  de  oui;  radeU  acea  mar 
cula  de  pre  mes'a  de  lenmu;  aeandurele 
se  radu  at  cutitoni'a;  a  rade  una  gaUeta 
de  farina,  a  implâ  bi?ne  essactn;  mesug'a 
e  plena  rasa;  ca^inulu  e  pl^iu  rasu; 
2.  metaforice,  a)  a  şterge,  nimici,  etc  : 
arădeană  cetatede  prefaeia  pamenta- 
lui;  aradecaptdueondemnatuluicuunu 
singuru  îe^u ;  b)  a  attinge  in  trectttii,  a 
attinge  :  undele  radu  fundamentele  edi- 
ftcifdui;vasuluplutindurade  ripele  riw 
lui;  c)  in  genere,  a  vettemă,  daună,  etc. : 
si  tunsu  si  rasu,  in  totu  modula  vette- 
mato,  tare  dauoatn. 

BADIA,  8.  f.,  radlni)  (it.  raţgto,  ru- 
BO  si  rana,  isp.  port.  rajo  si  ray»,  prov. 
ral,  ralf  ai  ralt,  v.  &.  ral,  n.  fr.  demio. 
rajon,  alb.  rese);  1.  proprie :  v6rga,Ter- 
gella,  păru,  etc.,  si  in  specie,  a)  spitia  de 
t6W.radieler6tehruanteriori,  launaca- 
rutia,  sunt  mai  mici  de  eatu  cdle  roteloru 
posteriori;  b)  ca  teiminii  de  matbema- 
tica,  radia,  semidiametrulu  unui  eercu : 
radiele  unui  cer  eu  sunttote  ecali;  radi'a 
dupla  e  diametrulu  cercului;  e)  in  astro- 
nomia, radia  veeioria  a  anei  planete  sau 
unui  astru,  linia  imaginaria  ce  ar  uni 
centrala  acestui  astru  cu  centrula  altoi 
astra  in  giuralu  carui-a  circula  acestu-a; 
d)  iu  genere,  radia,  distaatîa  determi- 
nata :  radi'a  unei  urbe,  unui  satu;  vite 
prense  afora  d'in  radi'a  satului;  e)  ia 
auatomia,  ra(2Ki=:08SuIu  bracinlui;/^Ja 
botanica,  radia,  specia  de  oliva  loi^a- 
retia;  g)  baccata,  fascia:  raita  de  pan- 
nuroi  2.  cfl  mai  desu,  linia  de  hmifW, 


=y  Google 


86S 


RAD. 


a)  in  genere  ai  proprie :  radiele  sorelui, 
îunei,  ttelleloru;  »u  se  vede  radia  de  hi- 
mina;  radiele  sorelui  cadu  oblice  sau  per- 
pendiculari;  radiele  lumineloru  d'în  odi; 
auritele  rodie  alle  sorelui,  argenHelera- 
die  alle  lunei;  radiele  unei  corona  de 
aw^,  unui  coUariu  degemme;  rodie  di- 
recte, radie  inâdenti;  radia  reflessa^re- 
fracto;  radie  convergenţi,  radie  diver- 
genţi; h)  in  specie  si  metaforice,  in 
pliysica  :  swat  radie  si  de  caldura=ra- 
âie  calor^ice ;  radie  visuaU ;  c)  radia, 
splendore,  emaoatione,  apparentia,  fot- 
mosâtia,  dâro  bî  :  lucore,  pucina  lu- 
mina, etc. :  tina  rodia  de  sperantia;  men- 
tea  omului  e  una  radia  a  inteUigentiei 
divina;  radide  gloriei,  formosetiei;  ra- 
dâ&  de  &ucct4Ha  resplei^  pre  fada  lui; 
rodie  de  sanetote,  de  bona  stare  si  de  sa- 
tiafa^ione;  Tedi  si  rotiit*  sub  1. 

EADJALK,  adj.,  (fr.radial);  relatiru 
la  OBBuIu  radia  :  musclu  radiale,  arie- 
ria  radiale,  vene  radioli. 

BADIABK,  T.,  rKdlare;  (d'in  radia,— 
comp.  si  fr.  rajer,  si  raj»Bn«r);  I.  trans. 
a  provedâ  cu  radie,  a  trage  rodie;  a  ra- 
dia una  rota,  a  radia  una  corona;  2.  intr. 
a  dă  radie  de  lumina,  a  lumină,  luci, 
străluci  :  stellele  radtou  cu  vivaâtote; 
metaforice :  frontUe  loru  radiara  de  hte- 
airia;  vultulu  marelui  poetu  radia  de 
geniu. 

RADIARHJ,-a,  adj.  s.,  (fr.  radiaire); 
relativu  la  radia,  dispusu  iu  forma  de 
radie;  Bubst.  pi.  radiarte,  classe  de  ani- 
mali, cari  in  structur'a  partiloru  sunt 
ramate. 

RADIATIONE,  s.  f.,  radlatlo;  actione 
de  roăiare  :  radiationea  stelleloru;  ra- 
^ationea  fadeloru  metaUice  poliţe;  rar- 
diaiionea  luminei,  cdlorei. 

EADIATU,-a,  adj.  part,  radfatuH ; 
provedutu  cu  radie;  subst.  pi.  rodiotele, 
classe  de  plante,  nomite  sisynantherie. 

BADICALE,  adj.  s.,  (it.  radicale,  fr. 
radical);  de  rădice,  relativu  la  rc^ice 
sau  rodeâna;  1.  adj.,  frondie  radiccdi, 
flore  radicale;  in  specie :  Uttere  radicaU 
(Jle  unui  eover^;  covente;  raăicidi  vitiu 
radicale;  cura  radicde,  in  oppos.  cu  : 
cura  palUativa;  in  calcula  :  semnu  ra- 
dicale, cantitate  radicale:  ia  jurispru- 


dentia  :  mdlitate  radiceie;  in  politica  : 
reforma  radicide,  si  :  omenit  radicali, 
absol.  radicalii,  cari  ceru  reforme  ra- 
dicali; 2.  ca  sabat.,  a)  pers.,  unu  radi- 
cale, una  rodtcoZe,  (vedimalsasu:omeni 
radictdi)y  %\:unuradicaleinfilosofia,%H 
religione,  in  Utteratttra;  b)  reale,  wt« 
radicale;  doue  radicali;  a)  in  cbjniia, 
corpu  simpla,  elementaria  :  sulfiîrele  e 
radicale  aUu  unui  acidu  stUfuricu;  rar 
dicalele  se  considera  ca  aeidificante  aau 
basificante;  P)  în  grammatica,  thema 
invariabile  &  nuni  coventa,  in  opposi- 
tione  cu  flessionile  ce  pote  avâ  acea 
thema  :  can^  e  radicalele  formeloru  : 
cant-am,  cant-aU,  cant-asse,  etc.;  ^)  in 
calculu :  radicale,  sub  radicale,  afora  de 
radicale,  etc.  (subintellege  semtiu  yf). 

BADICALISMU,  s.  m.,  (fr.  radloa- 
llBBe);  doctrina,  systema  a  celloru  ra- 
dicali in  politica,  litteratuia,  etc. :  ra- 
dicalistntdu  merge  mai  departe  in  poli- 
tieade cătulihsralwimAu;  roâic<Msmt^ 
pote  ave  bonele  si  rălde  seUe. 

BADICALISTU,-o,  s.  pers.,  care  are 
mani'a  radicalismului. 

BAWCANTE,  adj.  part  preş.,  radl- 
cana,  (fr.  radtcant);  care  rădica :  plante 
bene  radicanti,  radicantea  edera. 

BADICAEE ,  T.,  (diversa  de  redi- 
care  sau  ridicare),  radlearl,  (it.  radl- 
eare);  a  dă,  preode,  face  rodtce  sau  ră- 
dici, a  radecină  :  mtdta  ewra  ceru  ace- 
ste plante,  perlo  se  raăice;  radicatu  ^ 
careadatu,  prensu  rădici,  d^ro  si:  care 
face,  da  multe  si  mari  rădici :  ^enmde 
plante  rădicate. 

BADICATIONE,  s.  f.,  (fr.  radleatlon, 
it.  radloazlone);  actione  de  radicare; 
dispositione  sau  totu  alia  rodictlom 
unei  planta. 

BADICATU,-o,  adj.  part.,  ndleatsit, 
radicinatu. 

BADICE,  B.  f.,  radiz;  radecina  :  ro- 
dicea  unei  erbe,  unui  oriore;  rădici  de 
mancotu;  a  se  nutri  ca  rădici;  a  prenăe 
radice,aseoteunuorbored'inra^ce,eto., 
de  preferită  mai  vertosu  in  sensnri  figu- 
rate si  scientifice,  cama  :  a)  rădice,  par- 
teacea  mai  de  diosu :  petioru,  polle,  ete. : 
radicea  unui  monte,  unei  cotUne;  radi- 
cHe  Carpatiloru;  h)  rădice,  parte  prin 


.yGooglc 


RAD; 

care  se  tine,  se  prende,  pre  care  se  i^- 
dima  ceva  :  raăicea  Itffidet,  pennei,  ru- 
pă; c)  ÎD  filologia  :  radieea  unei  fami- 
lia de  eovente,  radiâle  Uuăm  greea;  ă)  in 
mathematioa :  radieea  unui  numeru  datu; 
radieea  cadrată,  ctAiea;  a  scote  radieea 
unui  numeru;  e)  ia  sensuri  mai  ideali, 
rădice,  fandamento,  principiu,  origine, 
incepQtn,  cansa,  etc. :  a  estwpâradieUe 
reuiui. 

BADICHU,  radiAiora,  etc.;  vedi : 
raăida,  radieiora. 

*  BADICICOLU,-o,  adj.,  (fr.  ra«- 
el«*l«);  care  cu  rodteea  sea  si^de  si  se 
nutreecfl  pre  radieea  altei  plante. 

*  BADICIFLOBE,  adj.,  (fr.  radlel- 
tor«);  eare  are  flori  la  rttdiee. 

*  BADICIPOBME,  adj.,  (fr.  r»dIol- 
fcrne);  oare  are  forma  de  radiee. 

»  RADICtVOBD,-a,  adj.,  (fr.  radl- 
eiTore);  care  devdra,  r6de  rodiei. 

BADICINA,  (si  raăeeina),  s.  f.,  radlx 
(it.  radţee;  pr.  rxelna  si  ruina,  fr.  ra- 
elae);  ramn  in  pamentu  allu  unei  plante, 
1.  proprie :  radieinele  ea-borihru,  rade- 
an'a  irbei;  a  prende  radeeina,  a  scote 
d'in  radidna;  in  specie,  radieina,  parte 
a  plantei  d'in  pamentu  ce  e  bona  de 
mâncare  :  a  smidge  doue  radedne  de 
eepa,  de  aUtu;— ca  espressione  de  plante 
speciali  iu  censtmotione  cu  alte  eovente, 
Gumu :  raăicina  dulce ^lemnu  duice=: 
glfeIrrhUa  grlabra  (eehlaataî)  L.;radi- 
ein'a  aerpelui  sau  serpdoru  =  poljgo- 
nnai  blstorta  L.; — 2.  metaforice,  a)  ia 
matbematica :  radicin'a  cack-aia,  eu- 
Hea  a  unei  cantitate;  radieinele  produc- 
tdont  de  una  sau  de  doue  cifre;  radi- 
eina raţionale,  irrationale;  &j  ee  e  ca 
inceputo,  base  a  altui  ce;  radiânde 
deniiloru,  masseUeloru;  una  rodictna 
de  mas8dla;radiein^a  Umimţc)  in  sensu 
mai  ideale,  a)  radidn'a  unui  coventu, 
radieinele  Urnitei  romartesci;  ^)  in  genere, 
radtCMM^inceputu,  origine,causa,  etc; 
a  sterpi  radidn^a  retdui,  reidu  d'in  ra- 
dicina;~-in  constructioni  ca  :  a  prende 
radieina :  a')proprie  ca  Ia  1.;  P')  meta- 
forice, a  se  Btabilf  bene  intr'unu  locu  : 
străinii  prenău  eurrendu  radieina  in 
terr'a  nostra;  strainu  fora  radieina  in 
aeestu  locu;  vedi  si  radiee. 


^  BAD. 869 

B  ADICINABE,  (siradeeinare),  v.,  ra- 
dloarl;  a  prende,  dă,  foce  raduăna;  vedi 
si  composit.  inradiânare. 

BADICINATU,-a,  adj.  part.,  radioa- 
tns,  care  a  prensa  radieina. 

BADICINIORA,  s.  f-,  vedi  radieiora. 

RÂDICINOSU,-a,  adj.,  radle»eig; 
plenu  de  radieina,  care  are  radieine  mari 
si  potenţi,  mai  vertosa  radidna  camosa 
si  nutritiva :  radidnom  napi. 

BADICINDCIA,-^,  s.  f.,  radleaUf 
deminntiTQ  d'in  radieina. 

KADICIOBA  (si  ra^einiora),  s.  f., 
radicala;  deminatiTad'înrad»etti(i,(Tedi 
si  radicinuda).  (Frim'a  forma  pote  fi 
una  scurtare  d'in  radidniora  prin  mol- 
liarea  lui  n,  sau  unu  derivatu  immediatu 
d'in  form'a  radiee). 

BADICLA,  {radidia,  radiehia),  b.  f., 
rapliaong;  proprie  deminutivu  d'ia  ra- 
diee, (vedt  si  radicula),  leuatu  inse  ca 
însemnarea  speciale  de  radidna  ea  sa> 
pore  forte  si  acuta,  planta  leguminosa 
d'in  famili'a  cruciferelom  :  radide  de 
luna;  vedi  si  reanu,  rianu,  rapanu. 

BADICLOBA,  {radieUora,  radieJUo- 
ra),  s.  f.,  raphanatng;  1.  deminutivu  d'in 
radida :  a  manca  demanStfa  radidore 
cu  untu  prospeiu;  2.  applicatu  in  parte 
si  la  una  specia  de  radida,  raphanni 
rapfaanigtrnm. 

BADICOSn,-a,  adj.,  radtoosag}  plenu 
de  rodiei,  cu  multe  si  mari  radid. 

*  BADICULA,  B.  f.,  ra«lenU,(fr.  ra- 
dicale, radioeUe);  1.  in  genere,  demi- 
nutivu  d'in  radiee;  fibra  sau  mostacie 
de  rădice;  2.  in  specie,  parte  a  embryo- 
nelui  destinata  a  deveni  rădice,  coltin, 
primu  inceputo  allu  rtuUed. 

*  RADIC0LAKID,-o,  adj-,  (fr,  raii- 
enlalre);  relativu  la  radicula  saa  la  ră- 
dice; vedi  si  radicale. 

*  BADICULIPOBME,  adj.,  (fr.  radl- 
enllfnrme);  care  are  forma  de  radiada. 

*  BADIOCUBITALE,  adj.,  (fr.  radio- 
enbltal);  relativu  la  radiolu  cotului :  ar- 
tietdatione  radiocubitcde. 

BADIOLA,  3.  f.,  vedi  radiera. 

*  BADIOLABE,  t-,  a  munt  eau  pre- 
vede cu  radiole,  mai  rertosu  in  forma 
part.  radidaturo,  (h.  ndltli),  munitu 
cu  radide,  ca  subst.  pi.  radidate-le,  fa- 


=y  Google 


870 


RÂD. 


milia  de  mollasce,  fiendu  co  an  capsule 
radianţi  d'in  centruln  corpului  cotra  cir- 
camferentia. 

*  EADIOIilTE,  8.  f-,  {fr.  radloltte) ; 
foiBÎle  de  eonckylie  raiiolate;  vedi  ra- 
dioîare. 

*  BADIOMUSCTJLABnT,-o,  adj.  s., 
(fr.  radlo-MiiscnUIre);  relativu  la  mu- 
sclolu  rttditdui  hraeiaăs. 

*  RADIOPALMABIU,-a.  adj.,  (fr. 
ruUo-palnain);  relativa  la  rotitulu 

BADIORA,  8.  f.,  vedi  ratUmi  sab  1. 

KADIOBU,  pl.-e,  1.  deminntivD  d'in 
radw=  rodta,  radlolis,  ei  de  aci  si  in 
fling.  radwra;  2.  d'in  ra^u  8ub  2.,  a)  li- 
mes lBtermedlD§,  limite,  mai  vertosu  li- 
mite intre  doue  arătare,  intre  done  des- 
partimente  de  locu :  a  merge  pre  ra- 
diant, a  ară  ai  radiorulu;  i)  pnlTlnaS) 
taruB,  ţxiiYian,tarla :  maimulteradiore 
dâ  eepa,  de  ălliu;  (vedi  ei  rasoriu). 

RADIOSU,-a,  adj.,  radioBns,  plenu 
de  radie  :  radtose  stelle,  radiosuht  sore; 
punttt  radioau;  fronte  radiosa  defor- 
tHositia  sau  de  buccurla. 

BADISIORA,  s.  f.,  ndlolBB;  demi- 
nntivD  d'in  ra^. 

EADISIOBU,  fl.  m.,  nUnlnm;  demi- 
nativu  d'in  radiu  sub  2. 

RADITABB,  v.,  rasitare,  abaeoare, 
demetere,  trineare,  cartare,  deterere; 
l.in  genere,  a radeentotnlu,  (vedi  sird- 
sUare);  2.  in  specie  (mai  rertosn  cu  meta- 
tbeee :  ratediare,  vedi  si :  ratediu,raieiiia- 
toriu,  raiediaiara),  a  rade,  truncă,  talia, 
iCvM,  oto.:  araditdcapuUicuiva  cuspa- 
t'a;  aradită  stupii,  fagurii3tupilortt;stU' 
pu  neraditahi.  a)  proprie,  b)  metaforice: 
ommIu  acesta-a  e  stupu  neraditatu,  forte 
avntn,  plenu  de  avuti'a;  a  radiiâ  ce  e  att- 
perfiuuinramurUe  unei  plante,  tichiaru 
m  frasHe  unei  ^eomposiiione;  a  radiiâ 
perulu  de  pre  fronte;  a  raditâ  margi- 
nile unei  parmura,  unui  locu,  unei  terra, 
un«i  folia  de  charteia. 

RADITORE,  8.  f..  vedi  raditoriu. 

BADITOBITJ  ,-2om,  adj.  s.,  ras», 
radeiis,  tonsoc;  care  rade  ssu  serve  a 
radere iraăitorii  de  capu  si  de  barba; — 
ca  subst.  reale,  a)  va.  raditoriu,  pl.-e,  ra- 
dul», iastrumentuderun«;{<)r{iât^na^ 


RAD. 

raditâre,  a)  in  genere,  instrnmentn  de 
radere;  ^)  in  specie,  instmmentu  de  ra- 
dere eaaiu,  redicla,  si  alte  asaemeni. 

BADim,  s.  m.,  rasBg,  aectlo,  detrttla; 
aetione  si  ef  eotn  allu  actionei  de  radere. 

BADITUBA,  3.  f.,  ramentuii,  stris- 
HentDm»  qnod  radula  «xterltor;  efTectu 
de  radere :  mtdte  raditure  sunt  in  acesta 
copia;  raditura  de  eaaiu,  de  pane;  vedi 
si  rasetura  sau  rcuatura;  —  peatra 
metathesea :  ratedUura  vedi  Ia  locnln 
seu,  vedi  si  raditare. 

RADIU,  s.  m.,  1.  pi.  radie,  radlng, 
in  aeelln-asi  senen  cn  form'a  feminina 
radia  :  raditUu  unui  eereu,  radiuiu  vec- 
toriu  aUu  unei  planete;  2.  pi.  radiuri, 
radnla,  rallnm,  a)  in  genere,  instrumenta 
de  a  radere;  b)  instrumentu  de  roşu 
cnretiatu  aratrulu :  mai  leuati  ceUu  radiu 
si  curetiaU  bene  aratruiu  incareatu  de 
limu. 

BADIUCITJ,-^,  (s)  eu  «in  locn  de  e 
raăiusiu),  a.  m.,  pl>-e.  radala  mlBor; 
deminntivn  d'in  rodiu  sub  2. :  neavendu 
sapa,  caută  se  sapămu  eu  raiiusie  de 
lemne;  cu  raăi%tsie  scotu  copUlii  bran- 
dusie  si  cdte  radecine. 

BADIUIRE,(cu  forme  simple  irAiiHtK 
si  încărcate  :  radiuescH),  v.,  radere  * 
e radere  derâdere»  ab radere,  decnten» 
exsterere,  Inrlgare;  a  rade  cu  unu 
rodiu,  cu  una  raditare;  a  leu&  cu  as- 
semini  instrumente  parti  d'in  ceva,  si 
de  acf :  a  pisă,  şterge,  netedE,  etc, :  a 
radiui  erusfa  pânei;  a  radiui  lemnulu; 
mes'a;  a  radiui  si  curetiâ  scartdurde 
pavimerUuh»;  radiaţi  mai  itusetu  si  mai 
ttaioru  paridii;  a  radMi  caramide,  pS- 
tra.  etc. 

RADIUITOBE,  s.  f.,  vedi  radiuitoriu. 

RADIDITORIU,-tona,  adj.  8.,  care 
raăiuie  sau  serve  a  radiuire;  a.  reale, 
unu  radiuitoriu,  si  f.  radiuitoria  ^  ra- 
dimtore.  instrumentu  da  radiuire;  vedi 
si :  raditoriu,  raditâria  ^  raditore. 

RADIUITU  ,-a,  adj.  part.,  «raaus, 
deraans;  neteditu. 

KADimTDBA,  s.  f.,  aetione  si  ef- 
fectu  de  radiuire,  eraelo,  deraBl«. 

*  RADULA,  s.  f.,  radula;  instrumentu 
de  a  radere,  mai  vertosu  de  ferru. 

•  KADULlKOSTRU,-o,  adj-,  (fr.  ra- 


=y  Google 


BAIL 

dallnrtn);  oftre  are  rostru  in  forma  de 
rathda. 

*  BAJVINABE,  T.,  (it.  rafflmre,  &. 
rafflnbr»  —  d'in  re-aff^ewe),  perfieere, 
ăbaolTere»  pnripirfli  a  afBnă  bene,  a  ^e 
mai  fhtu,  cfttu  se  pote  de  finu;  a  ciireti& 
bsne,  a  lamuri;  a  face  perfectn,  bonn; 
metaforiee :  a  snptilisă,  a  fboe  snptilîtati 
de  Torbe  sau  de  <Kigitatiom. 

B  AGIRE,  ra^ito,  vedi :  ntgire,rugitu. 

BAânSIBK,-e8eu,T.,raueIre;apetde 
Tiţeea,  a  on  pot^  rorbi  bene  ;  om  ragtmHi 
de  atâta  v»ba;  compara  :  rattcu,  rauei- 
re,ete.,  si  ii.  amcarep  ir.  earoser,  isp. 
eir«4BM*r). 

BAOUSITn,-a,  adj.  part.  snp.  snbst 
d'in  ragusire. 

BAOUSIT0BA,  s.  f.,  rinltas,  ae- 
taona,  effeotn,  stata  de  ragusitu,  rcmât- 
tate ;  rea  ragusitura,  una  ragusittira  de 
tmAiere 

BALLU,  s.  m.,  rallnnt  (d'in  radere), 
instromentu  ds  ram  aratniln,  instra- 
mentn  de  lemnn,  d^ro  mai  allessu  de 
ferm;  ferm  de  aratru;  apeoia  de  aratm; 
(redi  si  in  Glossarin;  roIHMa). 

*  H/^MAT-^t,  adj.  proprie,  de  romu,  re- 
IstiTiila  romu,  lenatu  inse  de  regola  ea 
s.  f.,  ramale-a,  mai  TertoBil  in  plnr.  ra- 
mMe^muMmy  Ineni  de  ratmri,  mul- 
ţime de  ramuri. 

«&AM£NTOSU,-a,a(tj.,H««BtoHit 
pleno  de  ra/nente. 

*  BAMBNTU,  pl.-e,  (rsmtntiiBi),  ra- 
veito»  (eontrassa  d'in  radimenta);  ra- 
ditura ,  bnccatelle  ce  se  radu ;  ascMe, 
sfermatnre,  etc. :  rameitte  de  Zemnu,  de 
pHra,  de  pane;  {«in  estensione :  bnccata, 
codm,  etc. 

•BAAQALE,  ad.  (ft.  ra^al);  relativii 
la  romu,  care  sta  sau  se  afla  pre  romwW; 
TOdi  si  ramw. 

*  BAHICE,  B.  m.,  ranex,  (d'in  romu); 
1.  lÂtîn,  pam;  2.  pnlmone;  3.  snipatora, 
vettematnra. 

*  BAMÎGO£tU,-a ,  adj.,  ramleoBua ; 
care  snffere  de  polmoni  sau  de  aurpatura; 
vedi  ranMe  sub  2.  ai  3. 

«  BAKIFICABE,  t.,  (it.  raKiflcare, 
fr.  raHlfler);  1.  a  face,  a  dă  ranmn :  ar- 
borii ae  raimfiea;  cornde  cerbului  se  ra- 
mifica; 2.  a  deBjÂrtf  in  rantHrt,  si  de  aci, 


a  desparţi :  ccdlUe  ae  ramifica,  ctimu  ae 
ram^ea  si  cursuri  de  apa. 

BAMIFICATIONB,  s.  f.,  (it  raiiil|l> 
eailone,  fr.  raml&catlon) ;  actione  dfl 
ramificare  si  stătu  prodassa  piin  acâsta 
actione :  ramifieationUe  aeeUei  aeienHa. 

BAMIFICATU,-o,  adj.  part.  d'inni- 
mificar*. 

*  BAMIFLOBE,  adj-.(fi--  ranlflere); 
care  are  âori  pre  ramuri. 

*  BAMIFOBME,  adj.,  (fr.  ramlfome); 
care  are  forma  de  ramu. 

*  BAMIU,-a,  adj.,  ranensţderamu  : 
fragmente  rame. 

BAMOSU-a,  adj.,  ramons;  plenu  de 
ramuri  :  arbori  ramosi,  plante  ramase. 

BAMU,  pl.-t,  si-HTi,  ruioi,  (it.  iap. 
port.  raiBo,  fr.  tkm«,  rande,  rameao), 
parte  a  anei  plante  ce  da  din  troncbialn 
saD  fostellnlu  acestei>a,  mai  Tertoen  parte 
ce  esse  immediata  d'in  trunchiu,  pM 
candu  :  rtmundu  sau  roniw'a,  ramu- 
reibdu,  etc.,  potu  fi  parti  alle  xthTă 
ramu  enEnisi,  1.  proprie  :  ramurile  uhui 
arbore,  unui  ponm;  rtţmu  groaiu  H 
tufosu;  ramuri  verăi,  ramu  useaiu;pa»- 
serile  dormu  pre  ramttrUe  arboriloru ; 
2.  metaforice,  a)  pentru  comele  certoru 
animali  :  conuie  cerbi^m  au  multe 
ramuri  n  ramureUe;  b)  parte  a  anei 
eatena  de  monti :  Carpatn  noştri  au 
mai  muUe  ramuti;  saa  a  unui  cursa 
de  apa  si  de  altele  aasemini :  cdle  trei 
romurt  aUe  fluviiâni;  asia  si  :  unu 
ramu  aUu  eireinuha,  oSu  forfeeOoru, 
c)  bittin,  para,  maciaca;  d)  membru  vi- 
rile; e)  in  sensu  mai  ideale,  rotmi  ^ 
parte  essentiale  si  integrante :  unu  ramu 
de  sdenHa;  multe  seientie  sunt  ram  ai 
medianei;  romu  de  administratione;  a 
trece  â^m  ramubt  miUtariei  in  ramulu 
aăminiatrationei;  ramt^  abietUificu  si 
ramulu  Utterariu  Sin  unu  lyeeu;  reg- 
ftuZu  animcde  are  mai  m/idti  romi  sau 
moi  fliuUe  ramuri. 

BAMUCIU,-^,  s.  m.,  raMnlai;  de- 
minutiru  d'in  ramu. 

BAMULOSC,  ramulu;  vedi  :  ramur 
roşu,  ramwru. 

BAMUBA,  s.  f.,  vedi  ramuru. 

BAMUBELLA,  B.  f.,  si 

BAUDBELLU,  s.m.,  pl.-«,  (radi  ro- 


=y  Google 


872  BAR, ^ 

wtiru);  deminutiFu  d'in  ramuru.-a,  n- 
malns. 

BiMUfiOSTJ.-â,  adj.,  rînnUBiia ; 
plenu  3e  ramure:ratm*ramurosu,pomi 
ramurosi,  corne  rcanurose. 

RAMDKU,  s.  m.,  pl.-e,  si  f.  ramura, 
nmns)  ramnliiB;  amendoae  formele  au 
acelle-asi  insemnari,  afora  de  sensulu 
particularia  allu  formei  f.  ramwa  de 
snb  3.,  si  a  nume  :  1.  proprie,  demînu- 
tivu  d'ia  ramu,  ramu  mai  mica,  pre- 
cumu  si :  ramurellu  e  mai  micu  de  eâtu 
ramuru;  2.  inse  foite  desu  in  usalu  de  tota 
diu'a  cu  însemnarea  formei  ramu :  i-omu- 
r'd  sau  ramurtUu  unui  arbore;  rimmru 
principale  allu  unui  monte,  allu  unui 
riu;  ramare  de  fenicu,  de  oîivu;  3.  nu- 
mai f.  ramura,  in  espresaioni  ca  :  ra- 
mura de  Ian.9ore^febre  nervosa. 

BAMURIJCIU,-ii«,  8.  m.,  deminuti?u 
d'in  deminotivulu  ramuru. 

BAMUSCULU,  s.  m.,  ramugoutoij  de- 
minutivn  d'in  ramu;  vedî  si  ramusioru. 

BAUDSIOBU'  9.  m.,  ramnUB,  rana- 
seulna;  deminutiru  d'in  ramu  sau  mai 
bene  d'in  demifiutivulu  ramuciu. 

*  RANA,  s.  f.,  rana;  brcsca,  brotacii, 
batracu. 

«  RANACnJ,-a,  adj.  &.,  (fr.  raiiae«); 
relativu  Ia  rana;  s.  f.  p).  ranaciele,  or- 
dine d'in  classea  reptililoru. 

*  RANABITI,-a,  adj.  s.,(fr.raiialre); 
relatifu  la  rana;  s.  f.pl.  ranarie,  fami- 
lia de  reptili,  care  are  de  typu  genulu 
rana, 

BANCACK  si  raneaetu, -a,  adj.,  gemi- 
oaatrutas»  salax;  l.diumetatecastratu: 
cdllu  rartcace,  boi  rancaă;  si  ca  BUbst. 
unu  rancaciu;  2.  lasciva,  lubricu,  fora 
stemperu  pentru  coitu.  M. 

RAKCABKv.,  raneareivediraccore. 

BANCEDIME,  s.  f.,  (rancldUas,  fr. 
rancUlti);  stătu  de  ranctdu. 

BANCEDIRE,  (rancid(re),-escu,  V., 
raBeeseere,  (it.  rancldire»  fr.  Faaelr);a 
se  face,  a  deveni  ranăău  :  untulu  s'a 
rancidUu;  cumu  mâncaţi  carne  ranci- 
dita  ?  covenle  rancidite,  scire  rartddUa. 

B  ANCIDITtJ,-a,  adj.  part.  sup,  subst. 
d'in  rancedire. 

RANCIDIORU,-a,  adj.,  raneldulDs; 
4eminutiTu  d'in  ranciiJu. 


RAŢL 

BA^CIDITATE,  s.  f.,  (fr.  ruoldlU); 
calitate  sau  stătu  de  rancidu. 

BANCIDITURA,  s.  f.,  actione  si  ef- 
fectu  allu  aotionei  de  raneidire  :  r<m- 
dc^ur^a  tin^uî;  raneidiUire  de  hucea- 
te;  aceste-a  surU  ranăditure  de  vorbe, 

RANCIDC,(sirai»ce(^),-a.  adj.,raM- 
eidyH,  (it.  rancldo  si  ranelo,  fr.  raae*); 
1.  careaincetatu  deaffprtJapetu:  come 
ranctda,  iin^u  ranciău;buccaierai%ăăe, 
venaturi  mai  muZ^u  de  eâtu  ronciâe; 
2.metaforice,neplacntu,gtetiosu:  oorte 
raneide;  si:  acire  ranoda,  noutăţi  rem- 
ăde,  Învechite. 

RANCIDUC[U,-ttu,-a,  adj.,  maelda- 
in^  deminntivu  d'in  ronettJu,-  vedi  si : 
raTKidioru,  rancidulu. 

BAKCÎDULTJ,-»,  aâj.,raaeMiIiaf  d»- 
minutivu  d'in  ronciAt,-  vedi  si  remd- 
dioru. 

BaKCIRE,  V.,  (niiotn);  afi  saa&M 
ronctdu. 

RANGOIARE,  T.,  in  locn  de 

BANCONIABE,  (cn  tt  moltUta),  dt 
regula  ia  refl.  a  se  raneoniâ,  v.,  InqiU- 
tos  esse,  snoeeniere,  exardeaeere;  a  ii 
in  nestemperu;  a  se  Apprende,  inferben- 
t&,  supperă,  întrista;  (compara  :raMore 
si  fr.  ranenae,  si  it.  rangvUre). 

BANCORK,  8.  f-,  rancor,  (it.  rasM- 
re,  isp.  port.  prov.  nwt,  v.  fr.  ru- 
eranr,  n.  fr.  raaene);  1.  gusta  de  ron- 
ddu  :  raneorea  untttiui,  camei,  ventf 
ttdui  tinvtu  prea  multu;  2.  metaforice, 
urra  invechita,  orra  ascunsa;  nestempem, 
supperare,  dorere,  Întristare;  (vedi  si : 
roncuna,  si  rancura, 

RANCOBOSU,-o,  adj.,  plenu  ds  rm- 
eore. 

RAKCUNA,  s.  f.,  (fr.  raseiM),  li 

RANCURA,  s.  f.,  (it.  raneura);  urra 
ascunsa,  sentimentu  de  dorere  pentra 
offense,  sentimentu  de  resbonare;  anp- 
perare,  etc.;  vedi  si  rancore  sub  2. 

RANCUBOS0, 31  rancunosu,-a,  adj., 
(fr.  raneuiieax);  plenn  de  ranetma,  de 
rancura:  vedi  si  rancorosu. 

RAKDIA,  s.  f.,  vedi  ransa. 

BANI?OBU,-a,  adj.,  (fr.  railror*); 
care  devora  rane  :  ramtforti  serpt. 

RANSA,  s.  f.,  itoaaohnsţ  venter,  T*i- 
trlenUij  1.  in  genere,  stomacn,  capici- 


=y  Google 


■ RAP^ 

Utea  stomacnlui,  aude  stan  celle  mân- 
cate si  beute;  metaf.  8t«B»«hiui,  fel,  me- 
nla,  supperare,  gratia;  a  se  vitorce  emva 
rtMs'a,  8 1  fi  gratia;  2.  in  specie,  etoma- 
onln,  ventriclnlu  paeaerilora;  —  ăDim'a 
tmni  arbore,  albumvlu  =  albarnna. 

IUJISOSC,-a,  ad.,  stoaiBchoBas,  1»- 
«DDdaet  plenu  de  rănsa,  mai  vertoaa  in 
Însemnarea  metaforica  a  coventului,  rân- 
«omi=i8Dp{ieratiosn,  care  se  menia  eu- 
rendu.  

*  BANUNCHIU,  8.  m.,  in  locu  de 

«  RANUNCLn,  s.  m.,  raiiBneiilii8»(&. 
rea»neBle,it.raiiBiionl«);  Ldeminutirn 
d'is  rana,  broscntia,  batraceUu;  2.  gena 
de  plante  (vedi  si ;  ranunaUa,  ranun- 
adaeiu);  —  diTersu  de:rmi(ncl«=re- 
nmelH  :=  renielu.  etc. 

•BANUNCULACrU,-o.adj.  (fr.  r»- 
■oMenlae4);  care  sâmina  oa  ranundulu; 
sDbst.  pi.,  ramtnmlactele.  familia  de 
plante  oare  are  ds  typn  genuin  ranundu. 

*BANUNOULATD,-o,  adj.  s-,  (fr. 
r«H»neiit6);  eamn  in  acellu-asisensuen 
alia  formei  ranuneidacm;  anbst  pi.  ra- 
nunadatele,  Emilia  de  ranunadacie, 

*  BANUNCULU,  B.  m.,  raMunoniusţ 
vedi  ratttinelu. 

*  BANUCU,-«o,  si 

«  BANULA,  s.  f.,  raniU,  (fr.  run- 
le);  1.  deminutivQ  d'în  rana;  2.  meta- 
forice, tumore  molie  snb  limba. 

BAPA,  s.  f.  ai  m.,  rapu.  pl.-i,  râpa. 
râpa»  ^  bruslea  râpa,  L.,  specia  de 
planta,  varietate  de  rean». 

BAPACE,  adj.,  npax,  (it.  rapatie,  fr. 
rayaee);  care  râpe  cu  violentia,  cui  pla- 
ce a  răpi,  rapitoriu,  predatoriu,  eto.  : 
lupii  sunt  rapaci,  paasere  rapace;  metaf. 
funditmarirapaeiisi  despre  ăentiele  ina- 
nimate :  rapacea  morte,  rapacUe  unde; 
rapacele  infemu;  rapace  mâna,  rapaei 
unghie. 

BAP AGITATE,  s.  f.,  rapMltu,  (it. 
tapMlU,  fr.  rapaoltâ);  calitate  si  fapta 
de  raipace  :  rapacitatea  b^loru;  rapa- 
citatea publicanUoru. 

BAPEBE,  T.,  Tedi  rt^e. 

♦RAPHANINU.fa/aMWiwsftU  rojw- 
»tn«,-a,  adj.,  raphaHiauij  de  raphanu  : 
gustu  raphanimi. 

*  BAPHAND,r(i/(mN  si  rapaitu;  b.  m., 


rapbmnag,  (^a^MCvot;);  specia  de  ropa, 
reanu;  vedi  si  râpa. 

BAPCrUKE,  s.  f.,  Tedi  ra^ione. 

BAPEDE,  rapedire,rapedu,  etc.;  Tefli : 
rapide,  rapidire,  rapidu. 

BAPICIA,-«ia,  s.  f.,  rapl»tr»,  genn 
de  planta  oliosa;  rapida  de  campu,  al- 
napU  arTensls,  L.;  rapitia  negra  ^  el- 
lupls  Blfra»  L.;  —  proprie,  femin.  d'in 
raptcw,  leuata  ca  substantivu. 

BAPICIU,-a,  adj.,  raplelas;  relativa 
la  r(^a  sau  rt^;  —  rodi  ai  ra^eia  in 
parte. 

•  BAPIGODn,-a.adj.,(rr.rBpiM»da); 
care  are  coda  in  forma  de  râpa  sen  rapu. 

BAPIDE,  rapede,  adv.,  rapide;  in 
modu  rapidu  :  a  ewre.  a  (alergă  rapide, 
a  vorbi,  lucră,  rapide;  —  ren  applicatu 
ca  adj.,  ÎD  locD  de  rapidu. 

BAPIDIME,  rapedime,  s.  f.,  rapHt- 
taa,  TflUeltaa,  prnalpitlBBi!  L  calitate 
de  rapuJu .-  rapedimea  sagettei;  2.  etJsta, 
locu  rapida  :  rapedimea  ixdlei,  coriei, 
coUinei. 

BAPIDIONE,  rapedione,  (pron.  n^M- 
giwie  81  rapejune),  a.  f.,  rtpldltas,  In- 
petDS,  tomna;  1.  aotione,  dâro  mai  ver- 
tosu  stătu,  calitate  de  rapidu;— 2.  ceva 
rapidu,  mai  vertoan,  apa  rapida,  tot- 
rentiale,  torreDte:raj>idtoniZe  unddoru, 
torrentiloru;  rapidionea  profundei  vaBe; 
JesM  se  hatteea  in  rapeăîwa^  Jordor 
tiuZui. 

BAPIDIOBU,  ropfidwrw.-o,  adj.,  ra- 
pldalna;  deminativu  d'in  rapidu,  eamn 
rapidu:  vedi  si  rapiânAu. 

BAPIDIBE,  fopedire,  (se  conjuga  od 
forme  simple  :  rapidu,  rapiâi,  sau :  ra- 
pedu,  rapidi,  etc.,  si  cn  forme  inoaroa- 
te  :  rapideseu  sau  rapedeaeu ,  «te);  a 
face  rapidu,  si  a  nome,  1.  raptlai,  «aai 
iBipetBt  JaeSre,  Hltiere;  a  orranci,  îm- 
pinge, tramettecnrapiditate,euimpeta: 
a  rapidi  sagette;  a  rapidi  seauntâu  m 
cineva,  a  rapidi  depariete;  a  rc^i^  ar- 
maţii sei  pre  inimiâ  sau  asupr'a  im- 
mieiioru;  te  rapeda  de  im  te  vedi;  a  ra- 
pidi inputiu,  in  pree^fitif;  a  ropedi  ed- 
lulu  in  ausu;  a  rapidi  carrulu  pre  ra- 
pidisiu;  2.  reS.  a  se  rapedi,  raere*  liraa- 
re,  ImpatBBi  facere  t  a  te  r^idi  la  co- 
ptUu,  seluieein  unghie;  acoipitr^  h 


=y  Google 


874 


BâP. 


rapeăe  orapr'a  pasaerei;  ai  noştri  aera- 
jieău  de  mai  nalte  ori  asupr'a  tmmtM- 
lom  ee  stau  pre  locu  ai  resisbt  eu  in~ 
versioaate;  a  ae  rapeM  in  cosa,  in  ritdu 
torrenHale;  a  se  rapidi  la  cineva  eu  emti- 
tidu,  a$  apaCa,  cm  parulti;  a  ae  rapedi  se 
ptma  mân^a,  se  appuce,  se  fuga,  se  seape 
fin  mâtnUe  eumn  3.  in  specie,  a)  cstr. 
raptln  «Uteraţ  matsrftret  «xpedlrej  a 
trsmitte  pre  recite,  in  mare  featinatio- 
n«,  mai  T«rtosn  si  ou  ide'a  aocessoria 
de  :  m  vecinetate,  la  ioeu  invoctnatu, 
cumn :  rapeăi  unu  nunttu  pSno  acdUo; 
rapediii  ^iva  caUari  cvraori,  case  ne 
adduea  aări  de  la  facfa  locuim;  b)  intr., 
nptim  tter  biure,  ire,a  mtlgera^de, 
mai  Tertofln  tota  ca  ide'a  aocessoria  de 
la  nnmenilD  precedente :  se  ne  rapidimu 
singuri  peno  aeollea;  rapedi  tu  pMw  ta 
tBlăte,penola$ah^veeinu;—biacfHla- 
asi  intellesBii  in  forma  reflesa.  asera- 
pidt  are  mai  malta  enei^a :  rapeăi^ 
tu  p4no  la  mene;  deceae  nave  ra^editi 
pSno  aeollea  ?  se  se  rapedia  cineva  pino 
la  medicu,  peno  la  preutu. 

BAPIDISIU,  pl.-e,  rapldius ,  rapl- 
iaseUrna,  deeUrltaa»  derexlUa»  akrap- 
tHK,  praeaipniiM;  eeva  rapiâu  mai  rer- 
toBO,  looa  tare  inolinatu,  care  merge 
rapide  la  valle,  loca  răposa,  precipitiosa : 
rapidiăiuht  apei;  sunt  mari  rapedisie 
pre  acea  costa  de  monte;  rapidisii^  ri- 
peloru;  intdtu  si  perieulosu  rapedisUt. 

RAPIDITATE,  s.  f.,  raplditas;  cali- 
tate BL  atatu  de  rapidu:  rapiditatea  ^- 
riidm;  rapiditatea  siondui  pasSerHoru; 
OH  rigiditatea  fulgenâui. 

RAPIDITIONE,  rapeditione,  s.  f,  r*< 
pldttafl ,  lapetna »  pr»elpltatlo,  fostl- 
Batl«,  Tohamentla,  eto.;  actione  de  ra- 
pedire  cama  si  calitate,  potere  de  ra- 
pedire :  a  vorbi  eu  rapeditione,  a  îutră 
m  tote  ou  laudabHe  rapiditione;  rapedi- 
tionea  curnUui  de  <q)a;  rapeditione  mis- 
earUoru  tnimictiZui  asupr'a  nostra. 

BAPIDITI08U,-a,  adj.,  i^mptus  , 
praealpltang,  lahenena,  rapldus;  plana 
â»  niptdw,  appleoata  a  se  rapedi,  ra- 
pida, impetnosQ,  precipitîosu :  mUe  ra- 
peditiosa,  ape  rt^editiose;  omu  n^e^- 
tiosu  in  tote  apj^teatw^  selfe. 

BAPIDITOSTD,  mipeăUoriu  ,-Utria, 


RAR 

adj.  s.,  raptJK  Jaeleaff  rneia;  cure  rar 
pide  saa  se  rapede. 

RAPTDITU,  rapeditu,-a.  adj.  part., 
d'in  raptdtre,  raptEv  Jactus,  naten- 
toBt  prReetpitABB,  rneis»  IvpetnBi  b- 
oiflsii  ete. 

BAPIDITTJBA,  b.  f.,  Inpetns,  pna- 
elpltatlo;  actione,  d^ro  mai  vertosn  ef* 
fecta  allu  actionei  de  rapidire  :  rapidi- 
tur'a  aageUei,  rapediturele  inimieulm 
asupr'a  nâatra;  rapiditwa  pino  la  «mu 
locu;  ee  sunt  rapediturele  aceste-a  la 
mene  ?  nu  me  sparia  rapiditureie  teBe. 

BAPIDIU,  ropaJm,  b.  m.,  Impetas, 
praeelpltatlo}  actione  de  rapidire  :  rar 
pedudu  passerti  n^aee. 

BAPID0.  rapedu.-a,  adj.,  rapUH, 
(d'in  radere,  redi  si  rapide);  care  se 
mişca  ca  mare  celeritate,  forte  iate, 
a)  in  aensa  phjrsicn :  rapidu  fiuviu.  ra- 
pidi torrenti,  rapide  venturi;  mai  ra- 
^ăa  e  cogitarea  de  câtu  veniuiu  «0» 
moi  rapid»;  rapidu  sboru,  rapida  fuga; 
rapida  caiii,  rapidele  sagette;  rapidu 
ea  fulgerutu;  merau  rapidu;  b)  in  sensa 
mai  ideale  :  atylu  rapidu,  vorba  rapi~ 
da;  atratUu  rapidu  oNv  metiei,  oRk  o- 
rationei;  —  in  specie,  precipitata,  vee- 
mente,  impetaosu,  etc. :  in  tote  oile  vo- 
stre  seti  rt^nd*  ai  precipitaţi. 

*  RAFIDULir.-a,  adj.,  npldnlnsj  de- 
minativii  d'in  rapidu;  vedi  ii  re^idioruj 

BAPIGIONE,  rapegione,  rap^one 
saa  raptgune;  vedi  raptdtone. 

1  BAPmA,  B.  f.,  raplaa,  (it.  nplia» 
fr.  raplie);  actione,  Titin  de  răpire,  pn- 
dare,  si  ce  se  râpe :  prada,  fnrtn,  mai 
Tertosu,  maneatorfa,  easactione,  eto. :  a 
merge  la  bataUe  cusperantiaderi^nHe; 
nu  mai  poţi  aoote  rapin'a  d'm  gur'a  In- 
piAui;  rapinde  fonctionarUoru  preva- 
rieatori. 

2  BAPINA,  B.f.,  raplna^(â'in  râpa); 
una  varietate  de  râpa. 

BAPINATOBID,-ftJm.  adj.  b.,  rapl- 
Bator;  care  face  rapine  (1  rapina) :  ra- 
pinatori  ai  eetatianiloru. 

BAFIBE,  T.,  (se  coDjaga  forme  sim- 
ple :  rapu,  răpi,  râpe,  etc.,  cari  an  de 
preferită  formeloru  Încărcate  :  rapeaai, 
rapesci,  etc.;  vedi  si  rapere),  sup.  rt^u 
m  raptu,  rapen,  (it  ra^re,  £r.  ratir);  cu 


jyGooglc 


potereft,  ca  riolentia,  ca  mare  pieeipi'- 
tantia  a  pane  man'a  pre  cinară  saa  ceva, 
a  la  leuÂ,  appaoâ,  emolge,  dace,  etcj 
1.  proprie  si  in  genera  :  ai  noştri  rapu 
ai  aâdttw  ea^Uvi  d'mtrt  iniand;  eumu 
eotediati  a  rapt  fetâe  omenUom  eCin  ca- 
sele lom  ?  dela  focar  iu  rapira  t^oiti  n 
arruHeara  in  noi;  a  răpi  spat'a,  lanai'a 
ai  a  eurre  la  bat<dia;  toţi  rapu  fia-care 
ce  le  vine  a  m^^ta  spre  a  se  hale;  arapi 
m  Mau;  aantvlu  fk  rapi^  de  viim  m 
ceru;  a  răpi  la  judedu,  la  supplidu; 
eoraffiulu  et^itanului  rt^  si  pre  câU 
mai  frieoai  in  l>aiaii^a,  la  hataUa;navea 
fit  rapita  âe  ventw^  mdlente;  im  umi 
ntomen^fociilurapitotueă^iaidu;  2.  in 
specie  si  metaforice,  a)  răpire,  Airare, 
predare,  leaarecupoterea  sancaamma- 
girsa  ce  e  allu  altni-a :  amicii  menUonoâ 
te  linguaes&t,  ea  ae  ti  rapia  d'm  pvnga 
tott^  latrotm  ne  rapira  totu  ce  aveofmi 
CH  noi;  b)  a  leaă  mulierea,  fât'a  cniva, 
a  le  seduce  :  a  răpi  vâ-ginile  eu  uperan- 
tie  aimnagitorie;  si  ou  sensula  de  ansa  : 
a  ra^  t^u  ee  se  afla  in  caae  peno  st 
eoptUii  st  muUerOe;  —  ca  ide'a  acces- 
soria  de  celeritate  :  a  raf4  ce  potu  si  a 
fugi,  arapi  eastrele  in«ntcultn;—cj  des- 
pre morte,  a  leoă  inainte  de  tempa,  a 
renf  pre  neaşteptate :  mortea  răpi  aeestu 
mare  barbaiu,  pre  eanău  cogiiâ  la  cea 
moi  mare  ititreprendere,  rajpUiinflorea 
etatei  de  una  cruda  morte;  d)  in  genere, 
a  leui,  appocÂ,  coprende,  tr^e,  dace  cu 
Tîclentia  eau  ea  {Hrecipitantia  :  stylu  ee 
eurre  ea  torrentde,  râpe  ai  muiUe  rell« 
pra  longa  bone;  a  răpi  pre  toţi  in  par- 
tea opinionei  aelle;  e)  io  parte,  a  appaci, 
coprende,  trage,  attrage  cu  potere,  ca 
pasaitMie,  etc;  a)  in  bene :  rapUi  de  bue- 
euriof  dedomtrUe  accepte;  rap^  de  far- 
moaeti'a  vktutei;  acesta  aăre  fericita  ne 
răpi  forte;  ^)  in  reu :  rapUu  de  mam'a, 
de  /Î4rta,  de  paasionea  jocului;  candu  fu- 
ri'a  ne  râpe,  nu  mai  scimu  ce  faeemu; 
i)  a  smulge,  farâ,  leu&  cu  poterea  sau 
ammagirea,  etc. 

RAFISTKU,  B.  m.,  raplstrun;  vedi 
râpa,  si  rapitia. 

KAPITIA,  s.  f.,  vedi  rapicia. 

BAPIT0R10,-^io,  adj.  s..  raptor, 
rapisBa,  r«plnit«r,  (comp.  it.  raplt«re)j 


care  râpe  ;  răpitorii  averei  nostre;  pas- 
aeri  r(^itorie;  răpitorii  verginiloru  ai 
socieloru  vostre;  formoaHia  rapitoria, 
promisae  rapitorie  de  menU;  spectad» 
rt^iitoriu,  situri  n^ntorie. 

EAPITU,-a,  adj.  part,  raptoB,  in  8. 
verbului. 

RAPITUBA.,  s.f.,raptu*,»pliu^ac- 
tione  de  rtşnre,  effecta  allu  acestei  ac- 
tione,  ce  se  râpe:  eu  tote  rapiturele  vo~ 
atre  nu  ati  sdutu  a  ve  incamti;  rapi- 
iwr'a  verginiloru. 

BAPONE,  B.  m-,  rapo}  rapitoriu,  foia, 
latrone,  vedi  si  raptoriu, 

BAPPOBTAKEI,  v.,  (it.  npportare, 
fr.  rappsrter»  —  contrassu  d'in  re-ap- 
portare);  1.  a  adduce  in  deretru;  2.  ca 
mai  desa,  a  referî,  adduce  soire,  ăi  scire, 
espnoe  prin  vorbe  Bau  in  scrissu;  —  de 
preferită  e  form'a  mai  simpla  .-reportare. 

*  BAPSODIA,  8.  f.,  (pa^tfSîa,  fr.  rap- 
iodIe);Danta,  parte  din  peeaieleomarice. 

*BAPSODU,s.m.,  (^4><pS6c,fr.rap- 
8»de);  cella  ce  cantâ  rapsodie. 

BAPTABE,  T.,  rsptar^  (d'in  raptu), 
intensiva  d'in  rapwe,  a  răpi  cu  mare 
violentia. 

RAPTIONB,  B.  f.,  Mp«»î  1.  actiono 
de  răpire;  2.  septenber,  luna  lui  Sep- 
tembre. 

BAPTOBIU,-*i)m,  adj.  b.,  raptor  si 
raptorloB;  care  râpe,  rt^itoriu  :  rapto- 
rii  averei  si  onorm  vostre;  aprende  pre 
raptori  si  celle  r(^te, 

BAPTUi-o,  adj.  part.,  rtptmsirapitu : 
soeierapte,  averi  rapte,  ^lerapte;  subst. 
raptu-lu,  actione  de  răpire,  vorbindu 
mai  vertosa  de  femine  :  raptulM  Sabi- 
ndoru,  raptwhi  Elenei,  raptuUiProser- 
pinei;  latronii  nu  potu  trai  de  câiu  eu 
rapt^u. 

BAPTUBA,  s.  f.,  nptM,  rapina;  ac- 
tione, dâre  mai  vertosa  effecta  allu  ac 
tionei  de  răpire,  lucru  ropî^  :  raplu- 
rele  vostre  de  latroni  de  cedru. 

BAPIT,  8.  m.,  pl.-t,  rapiiBij  vedi  râpa. 

BABKFACEBE,  v.,  rarefacere;  a  face 
raru;  vedi  ai  rarefieare,  rărire. 

BAEEf  ICATIONE,  8.  f.,  actione  de 
rarefacere  :  rareficaiionea  <urultri. 

KABEFICABE,  v.,  (fr.  rarâfler}^  a 
face  raru,  a  marf  volumele,  o  rofqţcâ 


=y  Google 


876 


RAB. 


aendu;  toU  gaeeU  se  potu  rarefică,  vedi 
si  rarefacere,  rărire. 

*  BARESCENTB,  adj.  part.  preş.,  ™- 
rei««BS(Care  raresee. 

*  BABGSCGNTÎA,  s.  f.,  (f^.  ranseen- 
e«);  calitate,  etatu  de  rarescente. 

*  BABESGEBE,  t.,  nrescere;  a  de- 
Yenf  raru;  Tedi  Bi  rărire  ca  intra  ositivu. 

BAiEICELLn,-a,  adj.,  puUo  rarior; 
deminntiTQ  din  raru;it  aci  sUrarisiorM, 
raruc%u,-tiu. 

*  BABIFLAMMD.-a.  ad).,  (fr.  raH- 
tMmmi);  cti  rare  macule  de  fiaeura  sau 
ea  flacorV 

*  BABIFLOBE,  adj.,  (fr.  rariflore); 
CD  rare  flori. 

*  BABIPILD,-a,  adj.,  rarlpllns»  ca 
pa-i  rari  :  raripilele  capre. 

BABIBE,-e5cu,  t.,  l.  tians.,  rareh- 
eer«ţ  a  face  rant :  a  rari  pomii  puşi 
prea  ăeai;  a  rari  firde  orditttrei;  2.  intr. 
a)  ca  mai  desn  reS.  a  se  rari,  rareseere, 
a  se  fiice  raru  :  nuent  50  rareaeu;  lu- 
mea tFin  mimeroa'a  adunantia  «'a  ra- 
ri^, a  remasu  pucina;  asi&  si :  s'au  ra- 
ritu  betranii  prin  morte;  nu  se  mai  ra- 
resee lumea  ce  se  inâesa  in  aeestu  locu; 
rariti-ve,  ca  se  seăeti  mm  eommodu;  b)  în 
forma  activa,  a  rari,  Jam  nou  celebrare, 
a  merge  rara  :  a  rari  de  la  unu  hat, 
âe  la  seola,  de  la  una  casa,  de  la  ba- 
seriea;  mai  rarUi,  ve  rogu,  de  la  mene; 
de  ceai  rariiu  de  la  nai? 

fiABISIOBn,-a,  adj.,  vedi  runceau. 

BAEITATE,  %.  f.,  raritat,  (it.  ra- 
rltâ,  isp.  rarldad,  prov.,  raritat,  fr.  rg- 
rettf);  calitate,  statn  de  raru  :rarUfUea 
nueriloru,  grămdui  resaritu;  raritatea 
sâriloru,  raritatea  merea;  raritatea 
imemloru  boni;  ă  concr.  Incm  raru : 
amatoriu  de  rarităţi. 

BABITOBlU.-torta,  adj.  8.,  rarefa- 
elent;  care  rare$ce :  eausde  raritorie  tdle 
aerulHf. 

BABITn,-a,  adj.  part.,  rarehetai. 

BABITUBA,  8.  f.,  ranfaotlo,  iIItb 
calTitlnn;  1.  actione  de  rărire,  cumu  Bi 
effeotD  prodnsSQ  prin  acesta  actione ; 
2.  ceva  rtaHu,  mai  vertosa,  pădure  rara; 
locn  in  padare,  despoliatn  de  arbori,  (f^. 
elalrUre)  :  raritur'a  padm^ei ,  rctrititra 
de  pădure,  rorifurete  podurei. 


BABn,-a,  adj.,  ranB,  (it.  isp.  port. 
rar«t  prov,  rar,  fir.  rare);  oppositn  la 
desu,  coventuln  raru,  ins^mns  :  depar- 
tatn  in  părţile  selle,  oare  presenta  spa- 
tie mai  mari  Ban  mai  mice  intre  părţile 
selle,  nu  indesatM  -.  1.  proprie,  ii  in  ge- 
nere :  peru  raru,  peri  rari,  patua  rara, 
selha  forte  rara,  eema  ai^re  si  rara, 
aervlu  si  iote  gaaele  suni  rare;  dentH 
pepHneIm  stern  prea  rari;  prea  rari 
bateţi  parH;  staţi  câht  de  rari  la  mma, 
pentru  eo  e  lom  destuBu;  grâne  rare, 
ordiu  si  mai  raru,  erba  forte  rara;  a  se 
bate  rari  si  cMaru  respanditi;  rara  um- 
bra, rare  frondie,  rare  gaurelie,  rare 
impunseture;  scrieţi  litierele  fia-earui 
coventu  mai  rare;  ai  noştri  se  arrunea 
rari  as-pr'a  inimicSoru  puşi  in  dese 
ordini:  2.  in  specie  si  metaforice,  a)  ce 
se  face  la  momente  de  tempu  depărtate 
si  pneine :  rare  sunt  mom^ttde  nostre 
de  fericire :  rare  autU  epoctAe  fecunde 
in  noue  idee  si  noue  inventioni;  mai 
vertoBU  ca  adverbiu,  rara :  raru  se  »«- 
fempla  asia;  raru  veniţi  se  ne  vedeţi; 
raru  mergemu  la  iheatru:de  ce  vedueeH 
astă  de  raru  la  baserica?  mad  allessu 
ia  loentione :  a  rare  ori,  oppns.  la :  a 
dese  ori,  si  fora  prep.  a  :  rare  ori  sau 
a  rare  ori  e  asid  de  bene  dispusu ;  si  in 
sensuln  de  sub.  1.  ca  adverbin,  rara 
sau  rare  1  a  semnă  mai  raru,  grâne 
raru  seminate,  onitMi  de  bataUa  raru 
atsediate;  b)  care  na  e  commone,  vul* 
gare,  care  cu  grea  se  afla  :  singulare, 
estraordinarin,  âistinsu,  unicn  sau  greu 
de  aflata  in  genuin  seu,  etc. :  ee  e  prea 
bonu,  e  si  prea  raru:  rara  passere  e 
acâsta-a;  muiere  de  rara  formosHia; 
«nu  mare  si  raru  tatmiu;  carte  forte 
rara;  omeni  rari  si  estraor^Hnari;  huru 
raru  si  (J)iă  credUnîe, 

RABUCin,-«H(,-a,  adj.,  vedi  rartceOu. 

RASA,  8.  f.,  TasBB  panavB,  elUfllami 
proprie,  form'a  feminina  d'in  part.  ram, 
leuata  ca  subst.  reale  cu  intellessulu 
speciale,  a)  de  pannura  rasa,  fora  peri, 
fora flocoi;i)  mai  verto9u,TeBtimentn  de 
asBemine  materia,  ce  p6rta  calugeiii, 
vestimentu  monachate  :  a  lassâ  ras'a, 
pentru  spata,  a  ae  faee  d'in  monachn 
militario,  (comparaşi  fr.  nu  =  ittiţCi 


>yGoog  Ic 


BAT. 


877 


lucia,  it.  meis  =  pannara  de  l&ns;  it. 
isp.  ras»  ^  metaese  rasUe;  îd  gr.  med. 
pîaov,  r%Ma  rui  qnn  pll«B  ■«■  habet, 
pilllsn  moMMlioroB). 

BASAM£,  pi.  rasamine,  ai, 

BASAJIIENTU,  pl.-«,  râuaim,  (d'in 
rtaare),  ce  se  rasa,  ce  sa  rade,  părţile 
letute  prin  ratatura : 

RASABE,  T.,  ruitin;  d'îa  ratu,  iu- 
tensim,  a  rade  bene,  a  rtuitui;  vedi  si 
nuikire;  de  aci  si :  rataiu,  reaatvra,  etc. 
cari  inse  pota  fi  şi :  rckseiM  =  ronto, 
ras^mra  =  ron^o;  vedi  aceste  co- 
vente. 

BA3ATn,-a,  adj.  part.  sap.  subst. 
d'in  raavre. 

BASATITK&,  8.  f.,  TOdi  răsare,  rasain, 
sirontaro. 

BASETU,  raadwa,  redi :  ramfN, 
rasikwa. 

*  BASILE,  adî-1  rwlUaj  rasu,  setiditu 
netida  :  raaiie  facia,  rasăi  aty»erficie} 
raeiU  câmpuri,  aesauri. 

BASITABfi,  T.,  raaltve;  a  rade  bette, 
a  ladini,  eontU,  netedf,  şterge;  redică, 
nemief,  etc. 

BASITU  =  niwfii,  s.  m.,  radendi 
aetU,  aetione  de  radere :  a  dă  utm  hotm 

BASITnBA=rase<t4ra.  8.f.,rajKn; 
aetione  ai  mai  vertosti  effectu  allu  ac- 
tionei  de  radere  :  ce  de  rasUvre  in  trei 
linie  de  aaiptura ! 

BASOBIU,-«oria,  adj.  s-,  ratcr;  rtr 
dali>  rallHH;  noTHHUj  U««8f  pslTlDas, 
Uru}  1.  care  raâe  sau  serve  a  radere  : 
raaori  de  barbe;  2.  in  specie,  a)  instru- 
menta de  roM,  (vedi  si  roditor  radia); 
b)  limite,  âiscia  de  locu  nearata  intre 
doue  arătare,  (TOdi  si  radioru) ;  e)  pul- 
Tinu,  loca  sapatu  si  ceva  inaltiatn,  pata 
de  pamentu  aapatu  sau  ei  cu  ^rba,  (vedi 
Biradiom). 

BASTMU,  in  loca  de  rasteliu  san  ro- 
steRy,  si, 

BA8TELLU,  pl.-e,  rastelUni,  elavni 
v«l  TftdlRB  JiKcUi;  deminutiva  d'in  ra- 
ttnt,  applioata  inse  cn  insemnarile  de: 
1.  InstrumentU'  ea  denti  de  sgariatn,  de 
săpata  si  caretiatu  pamentolu;  2.  lemnn 
de  jogQ,  eu  care  se  inchide  cerbicea  vitei 
in  jago,  (comp.  si  f r.  rltMR,  it.  r«steU«). 


BASTBAEnJ,-a,adj.,  rutrarlis;  re- 
lativa Ia  rastru. 

BASTBD,pl.-e,rftBtrDiii;inBtnunentii 
cu  mai  raulti  denti  ce  serve  la  săparea, 
curetiarea,  lucrarea  agrulni :  a  sfermâ 
glebde  cu  ras^^tUu. 

BASU,-a,  adj.  part.,  tmhb,  (de  la  ra- 
dere) :  barba  rasa,  popi  rasi;  sup.  instm- 
tMentu  de  raau  &arfr'a,- subst.  riutilii  bar- 
bei;  ca  subst  reale,  a)  m.  rasu,  (it.  ram, 
fr.  rai),  stofa  de  metasee  laeia,  foia 
fira  de  peri;  b)  t  rasa,  vedi  aee6tu  co- 
ventu  in  parte. 

BASCBA,  s.  t,  nnn,  (it.  raswa; 
fr.  runre);  aetione  derâdere,  ai  effectu 
allu  aoeetei  aetione;  1.  ia  genere :  ra- 
sur'a  ce^mlm  si  a  barbet,  răsura  de  ra- 
dide;  rasw'a  polahtltii  ou  Umb'a;  2.  in 
specie,  a)  ca  punitiona  :  rasitr'a  Umdet 
erâ  una  grave  pttmtione;  dero  rasur'a 
Umbei  aiă  n  in  anteinda:  nwwr'a  capu- 
lui n  espunerea  Ia  puUtfi»  a  unei  nm- 
liere  eriminate;  reuw'a  oondemnatSoru 
la  morte;  b)  răsura,  rabas  eailBM  = 
roşa  eelbatica. 

BATA,  s.  f.,  vedi  ro*K. 

BATABIU.-a,  adj.,  ratartas»  relativn 
la  rate;  ca  subst.  f.  reale,  rataria,  mica 
vaau  de  plutitu  făcuta  d'in  trabi. 

BATE,  8.  f.,  ratiB ;  eombinatione  de 
lemne  ce  serve  Ia  plutire,  pluta  :  prin 
roti  se  carra  lemne  delamonte  pre  riu- 
răe  ce  eurgu  d'in  aceşti  monti. 

BATIA,  a.  f.,  anas}  genu  de  passeri: 
ro^  st^atiee,  raţie  domestice,  oua  de 
raţia,  came  de  raţia:  ratiele  sunt  ani- ' 
molt  aeatiee,  —masculina  rationiu=ra- 
tioiu. 

*  EATIPICANTE,  adj.  part.  pree., 
(it.  ratlfleante»  fr.  ratlflant);  care  ra- 
t^ica. 

*BATIFICABE,v.,(ratlBe«-e),ratBn 
heero,  aprr*l>are,  (it.  ratlfleare,  fr. 
ratifler);  a  confirmă  ce  a  promisan,  la 
ce  s'a  iovolitu  ensusi  sau  pria  altuia : 
a  ratifică  eonventionea  făcuta  de  pleni- 
potentiariu. 

*  BATIFICATIONE,  b.  f.,  (it.  rat[fl- 
oaBl«u«,  fr.  ratlfleatlon),  appr»batl«t  ae- 
tione de  ratificare :  ratifieationea  ^oc- 
tatulm  de  mai  mulţi  domnitori. 

*  BATIFICATOBIU,-fe>na,  adj.  b., 


=y  Google 


care  riOifiM  sau  serve  a  ratifieare;  vedi 


*  RATIFICATU,-o,  adj.  part.,  (it. 
rfttlflMt«),  ■pprttbâtnBf  confirmatu, 

«  RATIOCINABfi,  V.,  ntiftflliiarl}  a 
IncrÂ  ca  roHonea ;  a  calcală ,  compută ; 
d^ro  mai  aHmia :  a  eogită,  a  ratioD&,  a 
hce  raţionamente,  a  trage  oonolnsioDi. 

*  BATIOCIKATIONE,  s.  f.,  nti«ol- 
u««;  actione  bî  effectti  alia  aetionei  <le 
roMoemare. 

*  BATIOCINATIV0,-a,  adj.,  (ratlo- 
ebiatiTiiB);  aptularatioemare, 

*  BATIO0INATORIU,-*)ria,  adj.  b., 
r«tlMli*t*r,  oare  rofioema. 

*  BATIOCmiTJ,  s.  m.,  ntloelBlnm,- 
compntn,  calcula,  raţionamente. 

*  BATIONABILE,  adj.,  nUtubills, 
(it.  railOBăblle,  îr.  rdiMiiafels);  oare 
e  ammesuiatu  roitiofui,  cb  care  poţi  ra- 
ţiona, si  care  pote  raţiona :  oani/u  e  unu 
onimoZe  raiiotuAUe,  motive  raiionabiU. 

*  KATIONABILITATE,  a.  f.,  ratl*- 
■abllIUii  calitate  de  rationaiUe. 

*  BATIONALE,  adj.,  ratiauallB,  (it. 
nilonale»  fr.  ratloael);  relativu  la  ra- 
Uone :  omuJu  e  im»  anmaie  raţionale  ; 
theologia  raţionale,  lucrare  ratiotu^. 

*  EATIONALITATE,  s.  f.,  rationa- 
lltasi  calitate,  stata  de  rationtde. 

*  RATIONALISÎJU,  e.  m.,  (fr.  ra- 
HtnallRBie);  doctrina  care  are  de  prin- 
cipiu poterea  si  indipendenti'a  rationei 
omnlni. 

*  RÂ.TIONALISTD,-a,  s.  pers.,  (fr. 
'  raţionaliste);  care  se  tine  de  doetrtn'a 

raticnaiismului. 

*  RATIONAMENTU,  pl.-e.  (it.  «- 
gtonamento,  &.  ralsonnemont);  actione 
si  effectu  aUu  aetionei  de  ratîonare,  a 
nume,  a)  tragere  a  uDui  nou  judeciud'in 
unuia  sau  maimalte  alte  judecie;  b)ju- 
decialu  trsBsa  d'ia  altu  judeciu;  e)  fa- 
tuitatea de  a  trage  jndeeie  d'ia  alte  ja- 
decie;  d)  discarau;  vorba  losga. 

*  RATIONANTE,  adj.  part.  prea.,  (it 
ragloiaiite,  f^.  raUonaant);  care  ro^- 
nSiia :  (Usputatori  rationanti  eu  metod». 

*  BATIONABE,  t.,  (it.  ragfvnare, 
tt.  ralWMier),  ratloclnarl,  dlaserere, 
disputare  f  Bernoglnarl ;  a  lucră  cu  rar 
tionea,  a  cogit&,  judicÂ,  1.  io  geoere : 


RAŢ 

a  ratiimd  bene,  dereptu;  a  raţiona  reit, 
fcUsu;  passiotule  nu  raţionată;  a  abuaâ 
de  vorhe  nu  ea  raţiona;  2.  io  specie 
a)  a  trage  conclaeioai,  a  scote  d'in  nnulu 
san  mu  multe  judecie  unu  noa  jndecia; 
h)  a  di  rationi,  esplicari,  argamento, 
taxi  se  luminedie,  se  probedie  ceva :  le- 
gea nu  rationSdia,  ei  CDiamnăa  si  im- 
pone;  ej  a  si  dă  computa  de  totn  ce  dice 
sau  face  :  a  si  raţiona  tote  fantele  si 
dissele;  d)  a  eompută,  calcoU,  an- 
mer&,  eto. 

*fiATIONATOBIU,-(ona,adj.s.,(it. 
raflcaatore,  Cr.ralsMmeBr);caret-atio- 
nidia:  ageri  rationatori;  simt  st  ratio- 
natori  fora  firu  de  ratione;  de  aef :  ra- 
tionatori» =  care  ou  accepta  nimica 
fora  ratione,  si :  «are  are  mani'a  de  a 
rt^ionâ  in  ori-ce,  cu  loea  si  fora  locu. 

•  BATlONATU.-a,  adj.'part.,(it.  ra- 
ţlonato,  fr.  ralaaaiâ),  in  s.  rarbuM 
rationare;  subst.  m.,  rationatulu. 

*  BATIONE,  8.  f.,  ratio,  (it.  ragUme, 
f>.  ralion,  st  ratlon);  I.  actiooe  de  compu- 
tare,  calculare,  computa,  calcula,  1.  pro- 
prie :  a  tinS  ratione  de  totu  ce  intra  n 
esse  d'in  eassa;  fa  ratione  de  ce  ti  am 
ăatusi  ce  timairemawid^oria;adAraf 
tione  de  summele  apense;  cassariulu  fora 
presedente  nu  pote  presentâ  raUomle; 
a  trece  in  ratione;  a  scote  Sin  ra^one; 
a  approbâ  raHonile,  a  respinge  ratio- 
nOe;  copillii  invitia  a  imporţi  eu  longe 
rationi  »nu  simplu  hannu  in  cente  de 
parti;  2.  metaforice,  a)  registra  de  com- 
pate,  de  darareri,  si  in  genere,  regi- 
stra, lista,  catal(^a  :  rationi  de  morţi 
si  naseati;  h)  summa,  nameru;  c)  nego- 
tiu,  affacere  de  commerciu,  de  tnteresse, 
darayere,  si  in  genere,  negotia,  tncni, 
affacere :  a  procură  interessUe  si  ratio- 
nile  mai  muîtoru-a;  ratiomle  unei  mare 
aodetate,  ună  mare  companie;  in  tote 
negotiele  si  rationile  meUei  private  si 
publice;  acest»  lueru  sta  in  legătura  cu 
rationea  nu  numai  domestica,  ei  si  pu- 
blica; a  se  dă  fia-caruia  tempulu  co- 
veniittspre  asiregulâ  ratiomiefamUiari: 
rationi  civUi.  munieipaii;  rationea  bd- 
2u2wt  gaUicH;  rationUe  mdle,  tale;  vedi 
bene  ee  ti  vine  la  rationi,  ce  cern  ratio- 
năe  t^e;  fia-eare  prefere  rvMoniio  pro- 


>yGoog[c 


^ttAT. 

prie  raHonSont  {dtui-a;  d)  in  sensnii 
mai  ideali,  a)  ratione  ^  computa,  co- 
Tentn,  eaplicare,  etc :  aveţi  se  daţi  Im 
DoBMudim  rali(me  ăetote fentele  v0^e; 
aeoitnâsee,  inteBegeraiionileunmplatiu 
immamsUiu;setraimita8iăcaaietaim 
amu  oU  se  ăamu  ratione  de  vi&i'a  no- 
atra;  tut  e  {AtHtă»  se  eeri  ratione  de 
nStia  (Mut-a,  condu  Ut  enauti  nm  poţi 
dă  ratione  de  a  tea?  de  oHu,  oa  si  de 
nagatiu,  se  tade  se  ne  dămm  ratione; 
^)  ratione:=zK\$.tiOQe,  lespeetn,  amme- 
sbea,  eommarciu,  etc. :  ce  ratione  pote 
fi  if^e  unu  miseUu  si  mm  omu  eumit 
se  cade?  atsfie  carii  sunt  modeme  m 
m^tone  eu  tdtâe  tnulte  mai  vechie;  f)  in 
8p«eie,  ratione  =  nomern  ce  eapreme 
reUtionea  eaa  repoitolu  intre  alţi  nu- 
meri :  ratione  ari^Mtetiea,  rationi  geo- 
mOrice;  eetUitetea  intre  doue  rationi  con- 
stUue  una  proportione;  —  de  aci,  ra- 
tione=ţOT&ia9,  parte,  cantitate  mesn- 
rata :  raiioniie  de  came  si  de  pane  date 
miUtarilon^  rationea  de  lannedatafia- 
amti-a;  S)  in  sensn  pregnante,  ratione 
z=  eoDsideratione,  leuare  a  mente,  bă- 
gare de  sama,  cnra,  etc. :  a  nu  tine  ra- 
tione  de  san^atea  sea,  de  interessile 
oelle  mai  mari  aUe  casei  seUe;  a  nu  ave 
ratione  de  luerulu  pwMtcu,  de  onoreasi 
demnitatea  nationei;  e)  ratione  =:  por- 
tare san  moda  de  portare,  a')  subiectiva, 
procesau,  metodu,  modu,  planu,  regula, 
mesnra,  mediu,  caile,  eto.:  fora  ratione 
mt  adhmgemu  neă  unu  aeopu;  w  ce  ra- 
tioni amu  pote  capetâee  ne  este  de  lipsa; 
a  si  seambă  tota  rationea  diseursuiui; 
rationea  hataliei  de  datu  a  dotCa  di;  a 
si  face  una  ratione  pentru  tota  viMia; 
^')  obiectini,  relatione,  forma,  moda, 
gena,  natnra,  etc. :  ordinea  si  rationea 
de  bătălia  a  inimicUoru  erau  dtfferite 
de  rationea  si  ordinea  nostra  de  lu^a; 
rationi  de  vietia,  de  portare,  de  cogitare; 
ra^oni  de  stătu,  de  g%Aemiu;  ai  noştri 
se  &ate  eu  aeea~asi  ratione,  dSro  ratio- 
nea de  aporia  beUtiiu  caută  şese  seambe 
dufo  iay^egiurari;  II.  actione,  cnmasi 
fiteoltate  a  mestei,  care  %  appiica  la 
calcula,  ai  de  acf  in  geaere,  actione  ii 
fiwtiltate  de  a  oogită,  judlci,  intella- 
ge(etc.,aprope  ayaon;ma  caintdl^m- 


tia,  a  nome,  1 .  partea  cea  mai  inalta  a  in- 
telligentiei,  mentea,  mente  sanetosa, 
drepta  jndicata,  etc.,  a)  proprie  si  in  ge* 
nere :  ideele  rdative  la  Dmnediu  smt 
proprie  raţiona;  rationea  ne  face  se  *n- 
t^gemtceebenesaureUfCeseeadesau 
nu  se  eade  a  face;  rationea  vede,  percepe 
n  int^ge  nu  numai  eeUe  presenii,  d  si 
ceUeireatte  si  eeUefiitorie;  rationea  este 
addeverat'a  lege  a  omtdui;  wanai  ratio- 
nea per  e^addeverutu;  rationea  se  sente 
rotmata  si  tmUHa  de  passionUedeoari 
nu  si  pote  d&  computu;  se  asc^Mâmu 
de  dtetaltie  rationei;  rationea  rediea  pre 
omu  mm  pre  susu  de  tote  ceUe  cdte  am- 
nudi;  rationea  eauta  a  nu  lassd  nemiea 
intemplarei;  rationea  se  perfeetionSdia , 
in  eopiUii  miei  rationea  abia  htcuresee; 
ratione  pura  tkeoretiea  si  practica  ; 
eritic'a  rationei  pure  theoretice  n  eri- 
Oc'a  rationei  pure  practice,  făcute  de 
lUosofulu  Sânt;  b)  in  specie,  a.)  mente, 
prudentia;compatu,  mesura,  ecllibrin  de- 
plenu  alin  facnltatilom  intellectoali : 
omulu  e  t»  pace  eu  sene,  eandupassio- 
nile  lui  se  suppunu  rationei;  passionUe 
turbura  si  intunerica  rationea;  pi  pm- 
dsntia,  lumini,  cultura;  2.  principiu  alin 
mentei,  ce  confirma  ceva,  motiru  raţio- 
nale, corentu,  cansa,  temeliu,  etc. :  a)  in 
genere  :  fwtulu  nu  pote  lucră  fora  ra- 
tione; a  ave  rationi  de  a  lucră,  vorbi 
face  asia;  a  confirmă  fia-care  assertio- 
ne  ou  rationi  si  argumente  ponderase; 
fonti  de  rationi  oratorie;  rationi  morali; 
a  avi  ratione  se  dica  si  foca  asia,  nu 
aveţi  ratione  de  ave  plânge;  pentru  a- 
ceste  si  alte  muUe  rationi  ne  promtn- 
tiămu  contra  părerea  emissa;  h)  in  spe- 
cie, a)  in  retorica  si  logica,  ratione  =. 
fondamentu,  argumenta,  temeliu,  de- 
monstratioue,  ai^meutatione,  dîscns- 
sione,  etc.;  si  de  acf,  p)  ra^n«=:dr^u, 
covenţo,  addeveru,  etc. :  n'ai  ratione  a 
cere  mai  mtdtu;  f)  ro*ione=8ati8&otio- 
ne,  indestuUare;  3.  in  sensn  mai  inaltn, 
conformitate  cu  rationea,  legitimitate, . 
ecitate,  ordine,  lege,  r^ula,  etc.:  a  m- 
vetiă  cu  rtUione;  ee  faci  si  spum,  spune 
si  fa  eu  ratione  :  rationea  evenimente- 
loru,  lucurUoru,  faptdoru,  canseetntie- 
loru,   iesvoUarei  fenomenehru;  4.  ra- 


=y  Google 


^0 RAU^ 

tiotK  =  doctrina  fnodata  pre  ratione, 
theoria,  sjatema,  scientia,  arte,  etc.  : 
fw  avemu  lipse  de  noue  rationi  moroJi; 
rationea  propagationei,  luminei;  ratio- 
nSe  8*  iUseipUnele  ăiversdoru  seolede 
fUotofia;  5.  ratione  =  opinione  fundata 
pre  corente  raţionaţi :  acea  retlione  uni 
ti  in^>aeă  tote  ceUa  aUe  păreri. 

BATISIOBA,  s.  £,  aiutlcDU]  demi- 
niitiTu  d'in  raţia. 

*BATlTn,-a,  adj.  b.,  ntit»,-» 
(comp.  si  £r.  nUt«)j  proprie,  prOT^utn 
oa  ana  rate,  ou  una  imagine  de  rate;  ca 
Bubst.,  a)  m.  ratiUt,  moneta  romana  an- 
tica  OQ  una  imagine  de  rate  pre  deos'a; 
h)  f.,  ra^ta,  passeri  ce  formedia  typnln 
unei  familia,  asia  nomite  pentru  co  Bimt 
lipsite  de  corina  la  atemu. 

«BATIUNCULA,  s.  f.,  nUmeslaj 
deminntivn  d'in  ratione. 

*  BATU.-a,  adj.  part.  s.,  ratns,  (d'in 
rerl);  compntatn,  calcnlatu,  mesnrato, 
gi  da  aci :  confirmatu,  approbatn,  asse- 
cmatn,  realisatn,  etc.  (vedi  compositala 
ratifiaxre);  oa  s.  f.,  r(i<a=portione,  ro- 
Mont,  parte  ammesurata  d'in  ceva  :  a 
S(Ai>e  mumia  detorita  in  patru  rate  e- 
eali;  ratele  e(^diane  de  eUm;  rafa  de 
orditt  data  unm  etdlu  pre  ^care  di 
(vedi  Bi  ratione,  prorata). 

*  BAUCA,  a.  f.,  vedi  rauca. 

*  BAUCABE,  T.,  (fr.  ranqner);  a  dâ, 
emitte,  voce  raitca,  soauri  rauce;  rauea 
instrvmerUtdu,  nu  eanta,  in  manuîe 
teUe;  se  dice  si  de  vocea  tigralnii/WriQ- 
m  tigri  rauca;  vedi  ei  raneare,  raccare. 

*  BAUCEDINB,  B.  f.,  rawedo,  statn 
de  raneu,  voce  rănea,  curmare  avocei : 
raiMcedine  de  canUoriu. 

*  BAUCIBE,  V.,  rauclre;  a  fi  rauea, 
adeveni  ranou,  a  sonă  rotieu;  si  trans.  a 
f  aoe  roM/M :  milita  vorba  pre  tonu  inaUu 
teraueesee. 

«  BAOCIS0Nn,-a,  adj.,  ravclB^niisf 
CD  softK  rtweu;  rauciaon^  comici. 

*  BADCITATE,  9.  f.,  rueiUs,  (fr. 
ruelt«);  Calitate,  statn  de  raueit :  rau- 
dtatea  vocei,  a  sujferi  de  raueitate;  si  pen- 
tru instrumente,  raueitatea  tubei,  bttc- 


*  BAUCn,-a,  adj.,  nam»,  (fr.  raa- 
!■«>  —  eontrassa  d'in  rmnou,  vedi  si 


BE. 

ravt*)i  l.  proprie,  cui  ammortesce  vocea, 
cui  se  strica  vocea,  perdendu  si  sonori- 
tatea si  suavitatea,  care  are  voce  aspra : 
raucele  comici,  raucâe  betrane  ne  agof 
ria  urechide  ca  rawcwÎH  hru  eamtn; 
2.  metaforice,  despre  lucruri  inanimate, 
aspru,  irritatoriu,  etc.,  rauoAn  eonm, 
rauc'a  tuba,  raueulu  murmuru  ăUu  un- 
deloru,  rauc'a  arame.  rauca  rumore. 

*  BAUDU,  8.  m.,  vedi  rudu. 

*  BA  VE,  8.  t,  ravlif  (affine  gd  rwu), 
rcmeitate. 

*  BAVICU,-a,  a4j.,  d'in  raoe;  vedi 
rovidu  si  ra«c«. 

*  BAyiDn,-a,  adj.,  rarltli» }  plena 
de  rooe;  1.  proprie :  ravida  voce;  2.  m»> 
taforice,  despre  colori,  inchiBU,  cama 
negru :  rondi  odi. 

*  BAVIBE,  T.,  nvlre;  a  fi  rrniu,  a 
Torbl  rami. 

*  BAVU.-o,  adj.,  mtii  ;  (affine  cu 
roucu  ^  ratiictt);  1.  ammortitn,  aspru, 
irritatoriu  :  voce  raea,  gutiu  ravu,  raoe 
cântice;  2.  despre  colori,  inchisn,  venetn, 
spellacitu,  negrastra. 

t  1  BE,  8.  f.,  res,  abl.  re==:Iuflru,  in 
composite  si  derivate :  repubUea,  reale, 
realitate,  reaUaare.  etc. 

f\  2  BE-,  re-,  paridcla  inseparabile, 
appiicata  inse  in  forte  multe  composite 
cbiaru  populari,  apropo  esclnsivn  cu 
verbe  ai  derivate  d'in  verbe,  cumo:  re- 
versare,  re~manere,  etc.;  asupr'a  formei 
nu  e  de  observata  de  câtu  :  a)  in  com- 
positioni  mai  none,  part.  re  flgorâdia  fora 
e  inainte  de  covente  ce  incepu  cu  a :  rop* 
portare  raffinare,  etc  in  locu  de :  reap- 
portare,  reafinare,  (dupo  fr.  rapp*rter* 
rafllaeir,  it.  rappcrtare,  r^laare);  inse 
in  celle  popularie,  fora  acesta  elisione  : 
readducere,  realbire,  etc.;  dâro :  6^  dopo 
norm'a  limbei  classice  sa  interpone  mu 
bene  imn  ă  intre  re  si  vocalea  iniţiale 
a  coventulni  urmatorin,  aslă  cod'inwn- 
dare,  agere,  etc-,  se  f acu  compositelo ;  re- 
cUmdare,  redegere,  asia  ar  fi  se  fia  si :  re- 
dalbireia  loco  de  realbire,  inse  si  in  lim- 
b'a  latina:  afiămu  re»41fi<:aret^:reedi- 
ficare  etc.;  2.  cfita  pentru  aensn,  re  ia- 
aâmoa :  a)  proprie,  mişcare  sau  posi- 
tione  inapoi,  constrariu  lui  pro,  cuma 
arrfita  derivatele  :.  rdru,  ăeretru,  rece- 


=y  Google 


BEA. 

der«  e  cootrariula  lui  procedere;  aaii  si : 
remcmere,  reportare,reehuere,  etc;  ncn 
adj.,  recUne,  reairhu,  reăuncu,  etc; 
b)  metaforica :  a)  repetîtione,  începere  a 
unei  actione  de  la  capn :  irosi,  ă'in 
noH,  etc. :  rdegere ,  repetire ,  reeoiere, 
refacere;  p)  restabilire,  reponere  in  atatu 
anteriore,  renovare,  intârcere  la  etarea 
primitiTa,  etc. :  reăintegrare,  renouxre, 
restdbOâre,  reverdire,recrudescere,  refri- 
^are,  recuperare;  e)  cd  ide'a  accesso- 
ria  de  dereptu,  de  detorta :  recerere,  red- 
dere,  retribuere;  cn  acea-aai  noantia  in 
terminii  offîelali  :  reportate,  referire, 
remtfdia/re;  d)  snccessione,  continuare  a 
acellei-asi  actione,  corroborare  si  in  fine 
deplenire,  completare,  plenitudine,  si 
oMarn  escessn ;  retmerc,  redwiăare,  re- 
splendere;  e)  reacţiona,  contrariare,  cumu 
81  reciprocitate  :  repumnare,  reststere, 
redamare,  reserîere,  resaUttare;  repre- 
mert; — de  multe  ori  inse  reaeUonea  pote 
fi  nemicirea  actionei,  si  de  acf  re  z= 
espressione  a  ideei  contrarie  :  retegere, 
redtidere  sunt  contrariele  simpleloru  : 
tegere,  dudere;  f)  depărtare,  dare  la  ana 
parte,  affandare,  retragere,  ascunde- 
re, etc. ;  reponere,  recessu,  retacere  = 
r^cere,  retieentia,  reputare,  etc.;  3.  re 
figurâdia  BÎ  in  compositîone  cu  es^ex, 
unindn  sensulu  ameDâouomparticleloru: 
re^tatere,  rescâeere,  restornare. 

•  REABILITABILE,  adj.,  (fr.  rfiha- 
bllltable);  care  se  pote  recÂUitare. 

•  REABILITANTE,  a^.  part.  preş., 
(fr.  râhabUlUnt);  care  reabilita. 

•  REABILITASE,  v.,  (fr.  rihsblli- 
t«r);  proprie,  a  face  ^rosi  abile,  a  pune 
in  statuia  a&teriore,  si  în  specie,  a  pune 
în  drepturile  perdute;  in  genere,  a  în- 
drepţi, jnstîâf^  ammeliorl. 

•  BEABILITATIONE,  s.  f.,  (fr.  rfi- 
babllltatlos);  actîone  de  reabilitare  si 
statn  produssu  prin  acesta  actione :  rea- 
mita^oneacoHdemnaiiloru  aflaţi  in  ur~ 
ma  imtoeenti;  realnlitationea  faUitUoru. 

•  RKABILITATOEIU,-(orio,  adj.  s., 
care  reabQita  san  lerve  a  reti^itâ.-sen- 
tenUa  reabiUtatoria. 

•  REABILITATU,-o.  adj.  part.,  (fr. 
râhablim) ;  pusa  in  statulo  anteriore  : 
ftdm  reabiUttai. 


REACCOPEBIRE,  t.,  vedi  recape- 
rire. 

*  REACTIONARlU,-o,  adj.  s.,  (fr. 
rdacUoniuIre);  relativu  la  reactione  : 
gubemiu  reaetionariu;  unt*  reactionariu 
nu  e  amieu  al^  progresmlui, 

*  BBACTIVtr,-a,  adj.,  (fr.  tiacUt); 
care  reage,  aptu  a  reagere :  poiere  reac- 
tiva; 8.  reale  :  unu  reactivu,  substantia 
eu  care  se  făcu  analysi  chymice. 

*  BEACTORin,-(orw ,  adj.  s.,  (fr. 
râaoteur);  care  reage  :  corpuri  chymiee 
reactorie. 

*  BEACTTJ,  forma  part.  d'în  reagere. 
lenatu  de  regala  casubst-sau  adj.;Tedi 
sî  reactione,  si  reăactu. 

READDORMIBE,  v.,  tedormlre;  a 
addormi  ârosi;  Yedi  si  reăormire. 

BEADDUCEBE,  ¥.,  (ae  conjuga  ca 
V.  ducere),  reducere,  referre;  a  adăuce 
înapoi,  a  adduce  ^rosi;  metaf.  a  adduce 
a  mente;  vedi  sî  reducere. 

BEADUKABE,  t.,  readnnu-e;  a  adu- 
nă ârosi. 

BEADUNATIONE,  s.  f.,  readniiatl*} 
aotiono  ie  readunare:readunationea  os- 
seloru  la  inviuarea  ifin  morţi. 

BEAELARE,  T.,  Itemii  inrerlre;  a 
află  ârosî. 

EEAPFONPARE,  t.,  r«BierKeret  a 
affundÂ  ârosi. 

*  REAGEBE,  T.,  (fr.  reaţli?— vedi  si 
redegere);  a  age  sau  lucră  contra,  a  rea- 
ponde  cu  acHone  la  alta  actione  :  por- 
ţile unui  totu  reagu  unele  asupr'a  al- 
toru-tt. 

REALBIBE,  v.,  (redalbare,  rsdalbe- 
re);  a  albi  6rosî. 

*  REALE ,  adj.,  (realis,  it.  reale,  fr. 
r^el);  relativu  la  1  re,  care  e  tinu  lu- 
cru, 6to  un  fictione,  actuale,  essisteute, 
inâentia,iQ  lumea  reduta :  creştinii  credu 
in  presentfa  reale  a  corpului  si  sânge- 
lui lui  Jesus  in  pane  si  irinu;  aceste-a  nu 
su  reali,  d  numai  sperate. 

*  REALISARE,  t.,  (fr.  râall«er);  a 
&ee  recde;  a  infienti&,  a  d&  fientîa  :  a 
realisâ  una  idea,  unu  planu;  visele  no- 
stre  s*!»  reaUaatu;  omulu  reălisa  ab- 
»tra(^ionile  mentei,  si  le  crede  apoi  fien- 
tie  recdi;  a  redisă  vem^unle  prevedute; 
a  reoJîME  mort  ea/tiguri  (fin  negotiu. 

W 


.yGooglc 


*  BEALISATIOJJE,  a.  f.,  {fr.  ră«ll- 
Mtloi);  actioae  ^'realisare  ei  effecta 
ftllu  acestei  actioDe. 

*BBAUSATOKIU.-n,  adj.  8„  (fr. 
r^alUatear);  cai'e  reali  sa  :  realisaiorii 
aperantieloru  nostre.  ^ 

*  RKALI3A'Itr,-«.a'ij.part.,{fr.r6»- 
Ils4),  in  s.  verbului.    '         ^     ' 

*  BEALISMTT,  s.  m.,  (fr.  r««llsm«); 
Bystettia  filosofica  ce  admitte  realitatea 
ideelorn  §6wral\  sau  abstracte;  sjste- 
nia  artistica  ce  tine  ck  pnucipiu  imita- 
rea rÎBalitBtei,escladendaidealele;'sys'te- 
ma  ce  se  coteace  cu  materiidistmdu. 

•REALTSÎU,  B.  pers.,  (fr.'  i^'aliste); 
care  se  tine  de  reo^innti,' sect^riu  allu 
realismului. 

BKALLEâEBE,  v.,  (se  conjuga  c^  t. 
Ugere),  Iteram  «Ugere;  aaZ2eae.ârosi,vedi 
si  ricHî^ew.'  "      '        *' 

QEâLL£SStT,-a,  ,part.,  releotnaj  al- 
lessA  ârod.  

BEAPPABEBE,  t.,  (reamrerţ);  a 
oppori  irodJ"  ■      '        ■  r,u       ■ 

BEAPPRENDERB.T.,  (se  conjuga 
o&V.prendere),  MtuMtăVTtiAappren- 
de  6x081. 

BEAPPnCABE,  T.,  Itemn  eapere, 
iDOlpere}  a  appaeâ  ^rosi.' " 

BEABABE,  v.,  Iterun  arare,  agrnm 
DCTârei  a  ară  îuco  'link'âata. 

BEABMARE ,  t.,  rnrsiia  «rmare ;  a 
armă  ârosi.  '   '  ' 

BEATIIT  lABE,  t.,  reiaeltare;  a  ixt- 
Utiă  ârosi. 

BEAUBIBE,  T..  Heran  «aro  llnere; 
a  auri  ârosi. 

BEBAGABE,  t.,  reinaerere;  a  bagă 
irosi,  san  a  bagă  inderetru,  la  loculu  seu. 

BEBATERE,  T.,  retnndere,  reTer- 
berare;  a  bate  irosi,  de  a  don'a  ira;  a 
bate  ca  potere,  a  bate  continuu  ;  bcUai 
ti  r^ateti  acea-ati  caile;  Wmu  bate  si 
rdtate  arfa. 

BEB  ATTEZ  ABE,  {rOmptenare)  v.,  r«- 
baptliar^  a  baUeeă  ârosi,  de  a  don'a  ora. 

*  BEMLLABE,  t.,  rebelltre,  (A',  rfi- 
toll^r);  1  a'  intră  d'in  am  In  bellu;  a 
r«aon&  beUtiIu;  2.  a  se  scolia  ca  heUu., 
a  se  rescoljă,  a  face  turbnrare,  a  se  re- 
ToIU;  —  dton,  ^n  aceîle-asi  Însemnări 


HEC. ■ 

*  REBELLATIONE,  a.  f.,  rebelUtU; 
actione  si  stătu  de  rebellare. 

*  REBELLATOBrU,-(orio,  adj.s.,  re- 
belUtor;  care  rebeîla,  mai  alleasa  care 
indemna  la  rebdlione  pre  alţii,  capu  de 
rebelii. 

*  BEBELLATU,-,a,  adj^  part,  d'in 
rebellare.  ' 

*  BEBELLE,  si  rebellu,~a,  adj.  s., 
rebelUa;  care  rehella,  cara  se  scolia  cn 
arme  contr'a  cuiva,  care  mai  allessa  se 
BC<}Ua  cu  ai'Die  contr'a  ordinei  stabilite  : 
râieUii  leaara  ărmde  si  incepura  a 
predă;  metaforice  :  dorere  re&eUe,  morbtt 
rebeUe;  copite  rebeUi;  coracieriw  re- 
beUe. 

«BEBELLIONE,  s^l.f.  rebellia}  ac- 
tione de  r^eUare,  revoltare ;  a  ordi  re&el- 
lioneireheUionea suppusiloru  contraim- 
pSUUori;  a  face  rebeUione,  a  compretne 
rebelUonea;  2.  m.  rebegii»»  «tiu  rebdle. 
unu  revoltatn. 

*  BEBELLIU,  8.  m-,  s.  f.  reheUia,  re- 
belllDBi;  rebeUare,' turbnrare,  revolta; 
vedi  si :  rebeUione  sub  1. 

*  BEBOABE,  si  reboţtare,  v.,  reboare; 
a  reson&  tare. 

*  BEBULLIBE,  v.,  rebolUre;  a  buUi 
irosi;  a  se  reversă,  a  se  infiâ. 

:RECADEBB,  t.,  recideret  a  cădi 
âroai;  metaf.  a  caâ^  in  acellu-asi  peccatu. 

BECALGABE,  t.,  roealcare;  a  calcă 
irosi,  d'in  nou,  a  ipai' calci  inco  una 

EECALCITBANTE,  adj.,part.  pres-, 
reoalcltrgns,  (fri  râcaloltraât);  carers- 
calcitra :  colii  recalcitr<:\rUi. 

BECALCITBaBE,  T.,'>ecalcltrare, 
(fr.  râealcitrer);  a  ariuncă,  a  dă  cu  pe- 
tiorele  in  deretru,  vorbîndn  in  Sjpecie 
de  calli  si  alte  animali:  cqMUreoaîcitrd 
ai  nu  vreu  a  trage;  vacc'a  rsc^ţiţra  si 
nu  se  lassa  mulge;  metaf.  a  repsţe,  a  fi 
incapetinatu,  rebelle,  indocile. 

BECANTABE,T.,recanere,reoa^bire; 
1.  a  can^âârosi,  de  a  dou'aora;  arepetl 
acellu-asi  canticn,,3i,  in^eţi^e,  a  repeţi 
acelIe-aşi  vorbe';'  2.  a  revoca,  â  cântă 
san  dice  contrarie  la  cell^  mai  inwnte 
disse;  3.  a  descântă,  a  ;ieoiiol|farinic4ila. 

i^Ci^lţkm,' SI  ^fcap^f^,\v.,  n- 
enrerarej  a  cafilă  ârosi^  i%  ^ţ>}i. 


=y  Google 


•  BECAPITCLANTE,atlj.  part.  prea., 
rflo»pltaUiiB|  care  recapitula. 

•  ESCAPITtTLABE,  v.,  recapitulare, 
(&.  rdoipIMer);  %  iepetf  puntele  prin- 
cipali aUe  unei  oratîone,  unei  Bcriere, 
a  resnme,  a  spune  in  pucine  corente. 

«  BECAPITOLATIONE,  b.  f.,  (fr. 
rtitspItoUtţou);  actione  de  reeapittdare 
n  reaultatu'  alin  acestei  actione. 

•  BECAPITULA,TIVlI,-o,  adj,,  (fr. 
r4DâsltDUtlf);apta,facutuarecaptfuIare. 

•  ţECAPITnţ^TORIU,-(oria ,  adj. 
9.,  (fr.  rifioapiţaiaţtiir);  care  reeapitala, 
Yedi  Bl'mapU'tdaţft^.    , 

•  BECiPtTULÂTU,-a,  adj.  part.,  (fr. 

rii'Meiuiâ),  ,_  ^^^_ 

_ *' KE^AVţî.-a!' â^.,  risearujcara  ia 
intru,  spie  funda :  reeavulu  pcîatu  aliu 
gureii  reeave  specie.  ^  |  ^      i .,  .  i , 

S:E(^  adj.  ş.,  (reeeiiB)j,,^lKldiiB;  *- 
UtDBi,  lionrloBUB;  frl(rf|g,  etn^eUtiuij 
1.  adj^.,  contr.  calat*  :jpdne  rece,  buc- 
eate  reci,  tmpu  rece,  apa  forte  r^ ;  de 
eeviau  mâm^  reci?  şuftt  animali  eu 
tân^t  rece;  recele  mormentm  reci  fiori 
me  ireeu;  ntetafor.,  omu  rece,  a  se  ar- 
r^â  rece  o^ra  cineva;  rece  la  iote  plân- 
gerile; stylu  rece;  omeni  reci  cotra  totu 
ce  e  publicu,  reci  de  baaerica  si  de  reli- 
gione,  reci  de  iote,  red  peno  si  de  so- 
ciele  si  coptUii  loru;  —  adv.  a  ascultă 
rece;  a  vorbi,  htcrâ  rece;  a  cauiâ  la  iote 
rece;  —  2.  aubst.  a)  in  genere,  m.,  rece, 
receU:aserUi  recele  mortei,  mormen- 
tvAui;  recele  noptxloru  de  tomna;  b)  in 
specie,  a)  iţi.  totu  numai  in  sing.,  buc- 
cata  rece  :mi  place  a  mancă  rece,  noue 
nu  neplace  recde;  ^)  f.,  rece-a,  plur.  re- 


REC^ 883 

parte;  ne  departâmu  de  porlu,  ero  usca- 
iulu  si  urbile  receda;  3.  in  genere,  a  a« 
depărta,  abbate,  a)  proprie  ;  se  nu  rece- 
dtii  de  siaviu  cu  f>uile  pre  plouia  afiâ 
de  mare;  h)  metaforice  :  a  nu  recede  de 
la  detoria,  de  la  ccdlea  bertelui,  de  la 
natura,  de  la  lege;  a  recede  de  usu,  de 
eonsuetudine.  ,     . 

*  EECENSENTE,  adj.  part.  preş.  8-, 
reeensens;  care  recense :  reoensentele  a- 
cellei  carte;  reeensentii  cetatei. 

.  •  EECENSERE,  recensui,  recensutu 
si  recf^sti,  v.,  reoeuaere;  a  nnmerâ,  Ted4, 
inspecti  in  totu;  1.  proprie  :  armat'afu 
strinsa  si  recensuta  de  principe  ensusi; 
reeensura  iotefamUi/sle;  e  tempulu  de  a 
recense  turntele  de  oui;  a  recense  lânele 
dupo  numendu  fmiloru;  2.  metaforica, 
a  percune,  revedâ,  trece  in  reyiaione, 
narrandu,  esponendu,  criticanda,  censur 
raaăn,  cugetandu,  etc. :  a  recense  fiyate 
memorabili;  a  recerise  iote  cariile  ceap~ 
păru  la  lumina;  a  recense  cu  multu  gus- 
tu  si  multa  inteUigentia, 

*  KECENSIMENTU,  pl.-e,  recenslo, 
(fr,  râeengemeiit) ;  actione  de  recensere, 
raviaione,  numeratione,  inspectare,  etc. 

«  ICECENSIONE,  a.  f.,  recenslo,  (fr. 
râcenslon);  actione  de  recensere,  cumn 
si  reaultatu  alia  acestei  actione :  recen- 
sionea  ceiaiianUoru  d'in  iota  terr'a;  re- 
censionea  operdoru  litterarie  de  ctir- 
rendu  apparute. 

*  BECENSlJ,-n,  adj.  part.,  recensnaj 
inB.Terbulai;  aubst.  recensulu  generale 
allu  populationei  ier  ret. 

*  ItECENSUTD,-a,  adj.  part.,  reeen- 
sub;  in  s.  verbului. 

*  RECENTARIU,-a,  adj.  a.,  reeen- 
tocius;  relativa  la  ce  erecente,  casubst. 
pers.,  reeertiariu,  care  vende  ceva  rece 
si  recente,  mai  allessa  care  vende  rtn» 
recente  si  rece. 

«RECENTE,  adj.,reeeii8,  (it.  recente, 
fr.  recent);  care  nu  e  vechiu,  nu  e  da 
multu  :  nou,  teneru,  de  currendu,  mo- 
deruu  :  auctorii  recenţi,  iempurile  re- 
cenţi; recentea  urra,  recenţii  qspiti,  re- 
cente seriptoriu,  scriptele  recenţi,  nioăe 
recenţi,  portulu  recente; poreclii  recenţi, 
oui  recente  ^nae;— metaforice,  recente, 
prospetu,  nealteratu,  intru  aeioica  atri- 


.yGooglc 


884 MC; 

Gatu,iDtegra;otia  recenţi,  pesee recente, 
arme  recenţi,  armati  recenţi,  ca  tote  po- 
terile integre;  reeentea  hatoUia,  buceate 
recenţi,  —  mai  Tertosa,  integru  in  po- 
teri, robnstn,  in  tote  poterile  eelle  : 
eoRi  recenH,  a  pune  h^itaei  re4senS  in 
Zoctdu  csRoru  storn  de  pofm,— ca  adr., 
de  cnrrenâa,  nu  de  multa,  ete. 

KECEPEBE,  recepui,  rec^utu  si  re- 
ceptu,  T.,  reolpere*  (it.  reeeperet  reci- 
pere  Bi  rloerere,  fr.  reoerfflr);  d'in  re- 
tapere  :  A.  a  cape  saa  lena  în  deretm; 
in  apoi,  a  tina  san  trage  in  apoi,  1.  pro- 
prie i  adâ  ai  reeepe;  ce  dai  nu  mai  re- 
cepi;  a  reeepe  ceUe  perdute  sau  răpite; 
a  reeepe  â^in  eampulu  de  hat(dia  arma- 
ţii defatigati;  reâ.  a  se  reeepe  :  a  se 
reeepe  in  cosa.tn  dormitoriuluseu;  a  se 
reeepe  in  cod^a  osiei;  a  se  reeepe  la  tirra, 
la  moaki;  2.  metaforice,  ei  ia  specie, 
a)  ca  termina  technica  de  Umb'a  nego- 
tiulai,  a  opprf  ana  parte  pentra  sene;  h)  a 
iecapit&,  recnper& :  a  si  reeepe  suffta- 
rea,  a  ai  reeepe  mentUe  rapUe  de  frica; 
e)  aee  reeepe,  a)  in  genere,  a  m6  re- 
eorsa,  a  refagi,  a  se  converte  :  a  ae  re- 
eepe la  atte-  eogitari,  p)  a  se  recrea,  a  si 
reni  in  fire,  d^ro  si :  t)  a  serecoU^e, 
a  întrA  in  sene :  a  se  reeepe  d'in  spaima, 
Sin  atupore;  castraţi  de  tempuriu,  jun- 
di  eu  greu  se  recepu;  B.  a  Iea&  ce  se 
offere,  } .  proprie  :  nu  e  caatdlu  eare  se 
ne  recepa;  unu  portu  seevru  ne  recepik 
m  semdu  seu;  a  reeepe  hene  pre  toţi 
âspetii;  marea  reeepe  fhmie;  ftuviele  re- 
cepu riuri;  a  reeepe  una  urbe,  una  tirra 
eâ  suppuaa;  a  reeepe  sfnn'nti  in  târra;  a 
reeepe  pre  cineva  m  amioNo,-  vomu  /f 
wsoUo  recepui  eu  petre;  reeepe-ne  si  ne 
protege  in  ea^a  tea;  2.  metuTorice,  a)  a 
cspiti  ca  venita,  a  câştigă  :  câtu  reeepi 
de  la  moaia  ?  b)  ca  termenu  de  medicina, 
a  leuâ  in  sene,  a  se  compone  :  acestu 
antiăotu  reeepe  moi  muUe  ingredienti; 
de  aci  si :  reeeptu,-a  -^  recita,  si  mai 
Tertosa  imperat  reccpc=:re«Ipe,  c»  ter- 
mini leaaâ  si  applicati  in  medioina; 
e)  a  lea&  în  beneTolientia,  a  accepţi, 
approbă,  admitte,  etc. :  ceUi  moderni  la- 
pida fâÎAde  ee  recepusse  anticii;  onesta- 
tea  nu  reeepe  asseminea  insoâre;  in  pe- 
rJclK  /We'a  nu  reeepe  misericoriia;  Ih- 


BEC.  

crulu  nu  reeepe  intardiare;  aeeste-a  ae 
recepu  si  se  tolera,  fora  inse  ae  fia  for- 
mose;  ă)ma.i  rettoBa,a^alea&asapra-8i 
ceva  eommendatu,  commissa :  a  reeepe 
căuşele  ceUoru  ce  aîlerga  la  dSnatdu  se 
i  le  incredmtiedie ;  nu  ae  potu  reeepe 
cauae  rosinose  fora  vettemarea  reputa- 
iionei;  p)  in  genere,  a  lena  asapra-si,  a 
se  insarcinâ,  a  se  legă,  oblegă,  a  pro- 
mitte,  a  respunde  peatra  cineva  etc. 

*  BECEPIENDABIO  =  redpienda- 
riu,  8.  m.,  (&.  r^olplendalre);  d'in  rece- 
pienău,  proprie,  cella  ce  are  se  fia  rece- 
putUf  Torbinda  in  specie  de  una  mem- 
bra ce  are  se  fia  admissa  cu  c  6rta  solen- 
nitate  in  ana  societate,  mai  vertosu, 
scientifica,  in  ana  academia :  diaeurstdu 
recepiendaritUui;  si  fem.  una  recepien- 
daria. 

*  BECEPIBNDU  =  recipiendu ,-a, 
adj.,  reclplendu t  proprie,  gerundira 
d'in  recepere  :  de  reeepâu,  de  admissu, 
care  e  se  fia  adausBO,  se  cere  se  fia  ad- 
missa; Tedi  si  reeepiendariu. 

*BECEPIENTB,  adj.  part.  preş., 
reolplensf  (fr.  r^elplent,  it.  recipiente), 
care  reeepe  .-  ca  s.  reale  m.,  unu  rece- 
pi^iU,  Tasa  destinata  a  reeepe  in  sene 
mai  Tertosa  Ucide  diBtillate  :  unu  rece- 
piente  chymcu  ede  regula  vHriu;  Tedi  si 
receptadu. 

«  BECEPI8SE,  8.  U  (reoeplase,  fr. 
r<cdpl8i£),  proprie,  perfecta  infinitiTa 
din  Terbodu  recepere,  appiecata  ca  sabat, 
f.  cu  intellesBola  de :  inserissuaădeveri- 
toriu  de  receperea  «nut  ee,  fia  scrissore, 
banni,  documente,  etc. :  se  nu  pertU  re- 
cepiasile;  (compara  si  interesae,  pentru 
forma). 

*  BEOEPTACLU,  s.  m.,  pL-e,  reeep- 
tuulnra,  (fr.  rJeeptAClef  it.  reoettă- 
eolo);  loca  unde  se  reeepe,  se  pune  si  se 
pastredia  cera;  1.  in  genere  :  corptdu 
e  ore-cwnt*  receptadulu  aufjietului ;  re- 
cepfacltt  aUu  apei;  receptadu  de  pas- 
aeri,  de  pecore,  de  aUe  mancarei;  recep- 
tadu de  cersitori;  2.  în  specie ,  locn  de 
scăpare,  refugiu,  adappostn,  ete. 

*  BECEPTA,  B.  f.,  Tedi  reeeptu. 

*  BECBPTABE,  r^  reeeptuei  inten- 
siTii  d'in  recepere,  a  trage  U  sens,  a  re- 
wpe  a  deH  sau  ca  potere. 


=y  Google 


^C; 

*  KECE;PTATIONE,B.f.,.rM«rUUoj 

actione  de  a  recitare. 

*RECEPTATOBH7,-/oria,  a4j.  a., 
receptator;  care  recepta. 

*  REOEPTATD,-a,  ae^.  part.,  reeep- 
t»taaj  în  s.  Terbulni. 

*  RECEFTIBUE,  adj.,  reeepUbtlta; 
'  ce  se  pote  reeepe,  dâro  si :  care  pote  re~ 

cepe  :  omu  reeeptdiîle.     ■ 

"  RECEPTIBILITATE,  8.  f.,  (fir.  t6- 
e«vtUiUIU);  calitate  de  recsp^t&Âe :  re- 
eeptibilitatMi  aensurUoru. 

"  RECEPTICr0,-^,-a,adj.,re«eptl. 
elnsţ-tlBS}  ee  ee  receţ»,  de  recepuiu. 

*  RECBPTIONE,  a.  f-,  receptlo,  (it. 
reeeilon«,  fr.  r^eptlon);  actioae  de 
reeepere,  ei  modu  de  reeepere  :  recep- 
tione  de  scrisson  ăe  la  amvA;  reeeptione 
si  ospiiare  de  străini;  reeeptione  mag- 
nifica a  legatUoru  veniţi  de  la  poterHe 
amice;  reeeptione  officiede,  reeeptione  la 
palatiu;  reeepUonea  nouSortt  membri 
academici;  receptionea  unei  terra  siib 
protectvme,  receptionea  suppuneră  unei 
cetate;  reeeptione  de  cauHone;  receptionea 
unei  Iwrare  publica  ca  terminata. 

'  RECEPTIVITATE,  s.  f.,  (fr.  ttMf 
tliM);  calitate,  facultate  de  recepHvu : 
reeeptdnUtcOea  veditulut  e  mai  mare  de 
eâtu  receptivitatea  audivUii;  spontanei' 
tatea  si  receptivitatea  suffkUdm  umanu. 

*  RECEPTIV  U,-a,  ac^.,  (fr.  rtceptl^; 
apta  a  rea^ere  .-  sensttriie  sunt  pasaive 
si  receptive. 

*  BECEPTORin.-iorw,  a^j.  s.,  re- 
eepbr  ai  reccptorins;  care  reeepe  sau 
serve  a  reeepere;  reeeptoriulu  benevoli- 
toriu  si  gmerosu  aUti  stratn^oru;  triun- 
fatoriu  si  reeeptoriu  (^u  terreloru  sup- 
ptue;  vase  receptorie  de  spiritose. 

*  BECEPTU,-a,  adj.  part.,  reeeptnB,- 
■iii  (comp.  si  ir.  recette,  it,  reeetu); 
recepntu;  1.  in  genere  :  cdati  receptein 
st^ponere,  ospiti  cu  mari  onori  rec^i; 
Bubst.  rec^^u  de  pre  vendiarea  catlu- 
Im;  2.  in  specie,  s.  f.  reale,  recepta  (pron. 
ai  recetta),  a)  ce  se  reeepe  ea  venita  : 
reeeptele  si  spesele;  b)  materia  medicale 
ce  ae  da  pentm  ana  medicamenta  spe- 
ciale; de  ad :  a)  prescriptione  medicale, 
p)  Bcriptalucecoprende  ac^ta  prescrip- 
tione; de  ande  metaforice  :  euconnoscu 


REC. 


885 


una  bona  reeepta  de  maUa,deinKlentia. 
RECEPUTD,-a,  adj.  part.  b.,  reeep- 
tut;  în  B.  verbului :  serissorile  reeeptiie; 
camera  de  ree^utu  ospiti;  nu  e  îocu  ăe 
receputu;  reeeputtdu  visitatorîloru. 

.  REGÎIRERE,  recerw,  reeerutu,  are- 
eestu,  reeesitu,  reeisitu,  v.,  reiinlren, 
(fr.  re<iu4rlr),  reposoerej  1.  ea  mat 
desD,  a  cere  înderetru,  a  cere  înapoi  Ia- 
cmla  impromutatu,  sau  a  cere  de  a  doa'a 
<ira,  ârosi,  a  repetf  cererea  ;  Ia  fermtfw 
voliureea'eptmtualecetiamdatu;fimm 
nevdliti  areeere  ee  ntt  vrusse  reăde  la 
antâni'a  cerere;  2.  a  cercetă  ai  4ro  a 
cercetă,  a  întrebă  contiana  si  cu  man 
coriositate  si  atteotioDe  ;  a  reeere  eu 
serupulositate  addeveruUt;  a  reeere  scrip- 
tde  de  c\»renău  appcarvie;  3.  in  specie, 
cu  ide'a  accessoria  de  necessitate,  fia 
physica  sau  morale  :  a  dorf,  cere  ce  ara 
cineva  de  lipse  sau  ce  e  alia  sen,  ce  i 
se  covine  •.lăscrissuserecerucondeUeri 
eharteia;  a  si  reeere  dreptulu  seu  pre 
ealU  le^i;  se  reeeru  rare  calităţi  pen- 
truacătafunctione;  indesertu  reeeremu 
prudenti'a  ce  aveaţi  alta  data;  Idiertatea 
reeere  rnuUa  ctfUura;  se  reeeru  greUe 
eonditioni;  asia  si  simpla  :  ee  ceru  ăoui 
honi  seriptori. 

RECERUTn,-a,  adj.  part.,  reqnlBltai. 
BECESITIOKE=:re(»n«tone.  s.  f .,  re- 
«BtBltlOf  (fr.  r6qnl8ltlon);actionedere- 
cerere  si  effectn  alia  acestei  actione,  lucru 
recent :  recesitione  ăe  provisionipenfru 
armat'a  in  mersu;  a  face  recesitione  pen^ 
tru  der^tulu  seu;  reeesitionea  fortiâ 
armata  in  casu  de  turburări  seriose. 

RBCESITORnj=re(îwi*ort«,-a,  adj. 
S.,  reqnlrew,  (comp.  sifr.  r^QnlBltoIro); 
d'in  reeesitu  de  la  recerere,  care  reeere; 
—  s.  nu  reale,  redsitoriu,  pl.-e,  recesi- 
tione in  scrissa,  făcuta  mai  allessu  de 
ministrula  publica  de  la  una  judicato- 
ria  :  lunge,  ăero  defaxordbiiÂ  aeeusat»- 
lui  reeesitorie. 

BECESITU  =  recuifu,-a,  adj.  part., 
reqnlBltasi-am,  recerutu :  inatrttmentde 
recesite  la  acesta  operatione  delicata; 
aubst.  m.  reale  :  recesitde  la  scriptura. 

REGEŞTII  si  recistu,-a ,  adj.  part., 
requlBitui;  vedi  reeesitu. 

BECESSIONE,  B.r.,  teeeulei  Mtioua 


.yGooglc 


da  receăere :  recessionea  passerUoru  pe- 
regrine ^1»  terrde  nostre  e  setnnu  de 
approţnarea  temjudui  rece. 

BECESSO.-a,  adj.  part.  b.,  recesBo»; 
eppnsu  la  accesm  si  la  proeessu:  acces- 
ul la  luaitri  hone,  reeeasuhi  de  eeîle 
rdle:  viitCa  <menmei  pare  eo  sta  in  con- 
timte  recesse  si  proeesse;  concreta,  loen 
retrassn,  secretn,  anghin,  letragere  :  a 
petrece  traneiTtu  in  unu  reeessu  d'in 
monti. 

RECHTAMARE,  v.,  vedi  reclamare. 

EECIARIU,  3.  m.  reale,  p!.-e.  Ueis, 
TkBrerrlK«rftt«rInm;Tasiiderect^Tini), 
apa  si  altele;  vedi  si  redtore. 

1  BECIDBBE,  T.,  reeld«re,  (d'in  re 
si  cădere);  vedi  recădere. 

2  RECIDERE,  reeisi,  reeisu.  v.,  rt- 
cldere,  (d'in  re  si  cedere  =  talîare);  a 
talii  d'in  cera,  ai  de  ac(,  a  scurtă ,  re- 
tediâ,  1.  proprie  :  a  redăe  faguri  de 
miere;  a  reeide  arbori,  arhorei  d'in  ra- 
deâna;  a  redde  longulu  peru.  barb'a, 
eapu^  cuiva,  unghiele,  degitele  cuiva; 
a  redăe  irb'a  cu  dentit;  2.  metaforice  : 
a  redde  muUe  dHn  unu  diseursu;  a  re- 
<âăe  vorbele  superflue;  a  redde  onora- 
riulu,mereedea  cuiva. 

*  RECIDIVA.  8.  f.,  vedi  reddivu. 
•RECIDIVARE,  t.,  (fr.  rioWirer); 

a  face  redăiva.  a  reeade  în  ace^-asi 
cnipa;  in  genere,  a  reveni,  renasce,  ase 
repetf.  etc. 

*  RECIDrVATU,-o,  adj.  part.  s.,  re- 
«Idlratng. 

*  RECIDIVI3TU,-o.  adj.  s.,  (fr.  ti- 
•MiTiBte);  care  reddim,  reeade  in  acea- 
asi  cnlps. 

*  RECipiVTI.-a,  adj.  B.,  reoWlTBs, 
(fr.  rfiflidir,— recIdiTe);  din  1  reâdere, 
care  reeade.  si  in  specie,  care  reeade  in 
una  culpa  de  acea-asi  natnra  :  cHmi- 
nah  reddivu;  si  ca  subst.  pers.  unu  re- 
ddivu incorrig^le;  —  inse  f.  recidiva 
e  si  reale,  asia  co  r6ci(îtra:=recadere  in 
acea-asi  cnlpa;— cu  senau  maiestenwi; 
reddivu,-a=zcMe  revine,  renasce,  se  re^ 
pete  ;  febre  recidiva,  gente  reddiva;  se- 
mentie  reddive;  reu  reddivu. 

*  RECIPIENDARIU,  redpiendu,  re- 
eipienie,  etc.;  vedi :  reeepiendariu.  reee- 
ptmdu,  recepiente. 


•RECIPROCARE,,».,  realfr»Mr«, 
(fr,  răclproqner) ;  1.  a  face  miScâro 
redproea,  a  misei  in  deretni,  a  misei 
in  c6c6  si  in  eollo;  si  intr.  as6  miscf  in 
deretru,  ase  misei  in  collon[ini<x^: 
redproea  marea  de  doue  oW jwtf  di;  eir- 
r'a  se  redproea ;  2.  a  iţerţ^  nnpla  de  la 
altnlu;  a  cere  de  la  unnlâ  ii  de  la  al- 
tuln ;  3.  a  intorca  un'a  penţra  alţ'a,  a 
face  altoi-a  ce  ae  a  facnto, 

*  RECIPROCATIOKEliJ.'f.,  replpro- 
eatlo,  (it.  reeipro'oaitone, '  fr.  Mclpro- 
«atlon);  aetione  de  redprMcure:  red- 
procationea  fluasului  marSi.  i-eeîproea- 
tionea  talioniloru,  redptae^Mm'jgeţi- 
duMui  unui  orohgiu.         '       ^  ■--  ■ 

"  RECIPROCATORIU^fom,  adj.  8., 
reetpracans;  care  redproaîi 

*  RECIPROCATU,-o,  adj.  part.,  re- 
olpEoeat,ai,  in  3.  Verbului. 

*  RECIPROCICOBNE,  adj.,  reelpr*- 
oleorBls;  care  are  come  redproee,  in- 
torse  inderetm  :  redprodcorrni  arieti^ 

*  RECIPROCITATE,!:!.,  (fr.  riolpo-  , 
cItA);  calitate  de  redpro^  :  redproeUa- 
te  de  mişcare,  de  adjwtofie;  lege  de  re- 
dprodîate  a  numer^oru  primL 

*  RECIPROCU,-tt,'  âd].,  r^ţfpTMBij 
(it.  nelproco,  fr,  râcIprQqne);  caf 6  id6r- 
ge  si  vine  pre  acea-asi  caile,  care  re- 
vine pre  acea-asi  caile,  in  acellu-asi 
modn  :  mutuu,  impromutatşi,  âe.lanaiila 
la  altulu :  mişcările  marei  sunt  ricipro- 
ee,  eo-ei  dupo  fiussu  urmidia  reflussu'; 
vecinii  si  făcu  adjutorie  redp^Me;  ,&%-, 
stole  redproee.  corresponăentîa  rii^o- 
ca,  promisse  redproee,  derepturUe  si  de- 
toriele  sunt  redproee;  tuUur'a  cere  uti- 
litate redproea;  obligationUe  ca  d  u^ 
litatile.  sunt  redproee,  chiaru canduwt 
stt  eeaU;  —  in  specie,  a)  io  granimaţi- 
ca :  pronome  reciprocul  verbe  v-mp/me, 
cari,  desiadeseaidenticeinforma^sliW" 
inse  differite  in  sensu  de  :  pronÎMte  re-' 
fiessivu,  verbe  reflessive;  veriu  redprocU,' ' 
în  limb'a  classica,  se  pote  lege  si  ina- 
poi,  fora  se  pârda  cantitatea,'  m'efmr'a  ' 
in  care  e  s6rissu;  b)  in  logţca,'  î^  Şlo- 
sofia  :  concepte  redprbee'hzi  (iari  au  ac-' 
curatu  acea-asi  estenBionâ':d!e/inJ^HZ««t 
d^niiionea  caută  si  fia  eo^^xpfe  reci-' 
proce;  propositioHi  reeiprpct,  rm^ţe^ct  ^^ 


=y  Google 


BEC. 


887 


unei  proposttione ;  c)  ia  mathematica  : 
roHone  reciproca  =  ratîorte  inversa" 

*  BECIESCEKE.  v.,  refloleiaer^'i',» 
desce  d'ia  dou,  a  repansa,'  a  se  recre&^^ 
a  donnl,  ase  stemperă,  a^e'zmpăcâ^^:' 
mi  polemti  redesce  inmc^yacid^cu  a~ 
eista  amnenitiare[  in  specie, ^^  repausă 
in  mormeiitu  :  se  recitea  in  pace! 

*  BECIETE,  8.  f.,  reiiBle§;  rep^iisUj 
stata  alin  cellui  ce  redesce^  repausu.  i|ace 
mangalare,  etc.;  in  spticie,  ţepÂusuIa 
mormentalui  :  pentru  redeteâ  "suffte- 
Mui  cellui  repausatu. 

*  BECIETORra.-iOTJcţ,  a^.,  8..  if>- 
qslAiiB»  reqnfetorUsi-nnit  i&t6  reciesiie 
san  aerrfl  la  ^mescere ;  ca  b.  m.  reale, 
redetoriu,  ţt-is,  loca  de  repansli  alin 
mortiloru. 

*  BEÎCIET0,-a,  adj.,  reqifieţjiji'  rer, 
pansatu,  recreatu,  etc.:  agri  j'eeteti;  osii 
reeiete;  recieti  cu Domniâu.,'   ^      ,    ^.^ 

BECIEE',-escM,  r.,  l.trans.;  refrlge- 
nre  :  a  red  apa,  vinii,  eim^aj  â.  intr., 
frl^eseere,  refrigerări  t  nu  stă  numai 
in  camisia,  co  recesd  i- 

Jnta  (fin  mare  caUur  u 

redmuj  nu  mie  frici  ia 

refl.  a  se  red  are  seni  : 

leuati  a  mente  se  nu  f- 

etta  tart  tempuXu,  se  ri  t; 

te  recesd  huccatele;  metaf.  a  se  red  de 
ceva  sau  âe  dneva,  ab  allţio»  alienări, 
a  deTenf  'îndifFerente,  a  Be  iQstraip&  : 
ttM  sdu  de  se  se  fia  remit  de  cmâdî  sei 
cdli  mai'honi;  s'au  redtu  toţi  de  fote 
celle  natiâri'ali. 

*  RECISAMENTtr,  ţtl.-e,  reolsamei- 
tnn,  (d'in  reeisare  de  la  2  reddere);  ce 
se  recide,  se  talia,  buccata,  buccatella 
sau  buccatella  taliate :  redsamenfe  d'in 
monete  de  auru;  doue  redsamerUe  de 
pyramide;  redsamente  de  faguri  i  {■veii 
si  retediamentu). 

*  RECISABE,  V.,  (reol»are;  compai'' 
ai  fr.  râciser);  a  redde,  de  totn,  a  tal- 
liâ  detotu,at?anchiâ;  (vedi  si  retediare). 

*  BECISIONE,  B.  f.,  reelslo,  (fr.  re- 
•iBton];  âctione  de  reddere  (vedi  2  re- 
ddere) ':  reeisionea  arborelui  ifin  rade- 
dna;  redsioneă  htibd  putrida;  reddo- 
nea  Sfg^loru. 

*  BECISITIONE,  reeisUoriu,  red- 


situ.  ete;  vedi :  reeesUiotu,  reeesUoriu, 
reeesitu,  etc. 

*  BEOISU,-a ,  adj.  pait. ,  (d'jş  2.^ 
ddere),  reolsos :  degUele  recise;  ţns^ru- 
mentu  de  redsu  faguri  de  mieţe.  ■  \ 

*  EECITANTE,  adj,,  parjt,  pre's.,,  rer 
eltans,  (it.  recltante) ;  care  r,ecita :  XOr. 
piUi  redtanti  fora  consdentia  UctionUe 
date.  ,  j! 

*  BEpITABE,  T.,  r«efUr*,  fit.  necl- 
tare>fr.  rdclter);  1.  a  dice  ca  voce  inajta, 
a  proniinti&,  a  apune  ceva,  a  oan-i,  şi ; 
2.  ÎB  specie,  a)  spiuţe^  d'in  ipemoria,  pre 
d'in  afora  :  a  reatâumt  l<fm  ^e  poeffia, 
sau  de  prosa;  eopwii  r^^ta  ^J^t^ionea 
loru;muUipoturedtă  veri^cătudemulte,, 
audite  de  îa  dneva;  a  redtâ  prtfpriele 
covente  edle  cuiva;  h)  a  spâne  de  pre 
carte,  alege  in  genere,.4ro^i;i;p0«,a).a 
cită,  l«ge  unu  actu  in  npa  adunare  :  a 
redtă  scrissorUe  căpitanului  ţnetorioşu 
in  sertatu;  a  redtâ  tesfuiu  legdi a^rediâ 
teatamentulu  inaintea  marturiloru;  Ş)  a 
lege  in  publicu,  a  prelegQ ;  a  ri  redtă 
noueîe  compositioni  îitt^arie. 

*  EECITATIONE,  s.  f.,  reoltatio,  (it. 
reeitailane,  fr.  râoltatlon);  actione  de  , 
redtare:  redtationeacoventuluifora  ad- 
jutoriulu  scripturd;  redtatione^ă'in  bw- 
moria  a  ceîloru  invetiate;  redtamnUe  do- 
cumenteloru. 

*  RECITATIVU.-a,  adj.  s.,  (fr.  r«el- 
tattf,  it.  recttatlvo);  apta  \&  redtare: 
tonu  redtativu;  in  specie  ca  subst.  reale 
DL  sau  f.,  redtativulf^,  recitativ'a,  cao- 
ticu  ce  se  redta  mai  multn  de  c&tu  se 
cânta  :  recitative  d'in  oper'a  comica. 

*  BECITATORIU,-foţta,,  adj,  s.,  r«r 
ottator,  (it.  reeitatore,  fr.  r^olfatenr); 
care  redta :  ioni  redtatori  de  poesif  si 
de  prosa :  ca  se  gttsU  aeista  poesia,  râga 
pre  unu  redtatoriu  se  ti  ua  recite;  reci- 
tatorii âe  ăoeumetUe,  de  acte,  de  testidu 
legii  la  umt  tribunariu. 

*  EBCITATU,-»,  adj.  part.,  reolta- 
tni(  in  s.  verbolni.  „ , , 

REaTORE,  B.  f.,  Tedi  recitoriu. 

EECITORIU,-«oria,  adj.  s.,  ^pfyig^v 
rasH,  ras  refrlţeratorlntn;  care  rec^ce   . 
sau  serve  a  redre  :  ghiada  redtoria  de  „ 
apa;  ca  s.  reale,  m.,  redtoriu,  pL-e;  oe 
serve  la  redre,  fia  vasu,  fia  bentura,  fia 


=y  Google 


şes BEC        

mabcare,  fia  medicameutn;  f.  reeitoria 
=  reeitore,  Taau  de  recire;  Todi  bÎ  re- 
dariu. 

BECITU,-a,  adj.  part.,  reWger«tiis; 
in  s.  verbului, 

BECITURA,  g.  f.,  con^elatnm)  resul- 
tata  allu  actionei  de  reeire,  si  io  specie 
buccata  congelata  :  reeitura  de  limonia; 
redture  de  pesee,  de  petiore  de  porcu; 
redi  si  rece,  pi.  reâ. 

*  RECLAMA,  s.  f.,  (fr.  riolMie),  pro- 
prie medin  de  reclamare,  si  in  specie  : 
a)  coventn  ce  se  pune  sub  ultim'a  pa- 
tina a  nnei  folia  typarita,  spre  a  re- 
ehiamâ  in  memoria  pSno  unde  a'a  typa- 
ritu  pre  acea  pagina;  b)  ultimu  coventn 
d'in  unu  canticu,  d'in  nnu  versu,  etc.; 
c)  micu  articla  de  diariu,  prin  care  se 
recommenda  ceva. 

•RECLAMANTE,  adj.  part.  preş., 
reeUmanB,  (fr.  râolauijint),  care  redamoi 
yedi  si  retHamatoriu. 

RECLAMARE,  [rediamare.  rechxa- 
ware) ,  v. ,  reoUmire ,  prarteare»  (fr. 
ricUmer,  It.  rMUmare  si  recblamare); 
1.  a  domâ  sau  chiamâ  inderetru  :  a 
reclamă  ouile,  cânii,  caUii;  a  reclama 
pre  plecaţi  in  cdRe;  2.  8  dama  sau  stri- 
gi contra,  a  responde  ca  clamare  la 
clamare;  mai  rertosu,  a  cpntradice :  voi 
reelamaii  la  iote  câte  sunt  bone,  si  ta- 
ceti  latote  proponerHe  rdle;  cum*  se  in- 
ehidemu  gureU  celloru  ce  le  peaa  si  cari 
redama  ?  3.  a  revindică,  a  cere  ca  de- 
reptu  :  a  redamd  boulu]sea  de  la  fttru; 
4.  in  genere, aprotestă:  aredamă contra 
opinionea  espressa  aeupr'a  intentionei 
selîe. 

RECLAMATIONE ,  (reckiamatione), 
B.  f.,  reelamatlo,  (fr.  r^olamatlon);  ac- 
tione  de  redamare  :  redamaiionile  cel- 
loru inversionati  nu  ne  spcma;  n'ai  neei 
unu  eoventu  de  redamaiione  in  eontr''a 
vecinului;  redamationea  €deloru,plecate 
la  eampuhi  de  hatalia. 

RECLAMATOEID,-<orw,  adj.  s.,  (fr. 
râelamatenr);  cară  redama :  redamalo- 
rii  contra  tot*  si  tote. 

BECLAMATU,  (rechwmatu),-a,  adj. 
part.,  reolanatns,  r«voaatni,  in  s.  ver- 
bolai. 

BECLAMITARE,  T.,    reelaBlUr»; 


intensivu  sau  iteratim  d'in  reăamart, 
a  totu  redama,  a  redama  continua  ai 
ca  mare  Tiolentia. 

RECLIKANTE,  adj.  part.  preş.,  r»- 
ollnang,  care  redina. 

SECLINARE,  t.,  nellnare,  (fr.rtell- 
ii«r};  a  dină  sau  plec&  in  deretm,  spre 
spate,  a  redimi  pre  spate,  pre  dosn;  in 
genere,  a  se  plecă  si  depărta  in  ana 
parte  de  liai'a  derâpta. 

RECLINATIONE,  B.  f.,  (reellsatlo, 
ft.  r^clinatloa);  acţiona  de  reeZinore  : 
reclinatione  de  la  iene  si  indinatioitu 
lareu. 

RECLINATORID,-«orta,  adj.  s.,  r«- 
elInaiiHt  reellBatorlun,  (comp.  si  fr.  th- 
cliiuit*lre);  care  redina;  ca  s.  m.  reale, 
redinatoriu,  pl.-e,  si  f.  reel\ruit6ria  ^ 
redÂnaiore,  loca  de  colcatu,  de  dormita. 

RECLlNATU,-a,  adj.  part.,  reellaa- 
tas;  in  s.  verbului. 

RECLINE,  si  redinu.-a,  adj.,  teeU- 
nl8  si  reollnas]  plecata  in  apoi ,  spre 
spate;  si  in  genere,  plecatu  tare  ia  ana 
parte;  vedi  si  redÂve. 

RECLIVE,  si  redim,-a.  adj.,  r«U- 
rlB,  -  bb;  plecatu  inapoi,  spre  spate,  si 
prin  estensione,  plecatu  tare  in  una  parte; 
metaf.  rigida. 

*  RECLUDERE,  reduşi,  redtuu,  t., 
reolndere,  1.  in  sensulu  antica,  contra- 
riu simplului  dudere  sau  dauiere,  si 
prin  urmare  :  redudere  :=  deschidere ; 
a  deschide  ce  e  tnchisu :  a  redude  por- 
t^,  ttside,  peptaîu  animaliloru,  jwĂhIn 
cupumnarîulu;  2.  in  sensula  modonia, 
a  incbide  bene ,  a  bag&  si  tina  in  pro- 
fanda  incbisore,  a  margini,  separa  cn 
totalu  de  societate  :  criminali  condem- 
nati  si  reduşi;  penitenţii  se  reduău  de 
hona  vdia;  ce  te  ai  redum  in  casa  n 
nu  mai  essi  in  lume  ? 

*  RECLCISIONE,  a.  f.,  (nolnaiv,  fr. 
rtielnstfto);  actione  de  redudere,  coma 
si  stătu  alin  cellui  redusu,  mai  Tertosa 
in  Însemnarea  verbului  de  sab  2, :  a  ce 
comJemnâ  singttm  la  eterna  reeZustone 
in  una  cdla  a  monasteriului;  a  conăem- 
nâ  pre  faUitH  fraudulenti  la  reclusume 
de  trei  anni;  a$pra  redusione. 

«  RECLUSn,-a,  a^.  part.,  reclHRij 
in  e.  verbuloi. 


=y  Google 


BEC. 


889 


BECOCEBE,  T.,  (se  conjuga  eav.  co- 
eere),  rcMqoere,  1.  a  e6c6  de  a  doa'a 
4ra;  2.  ia  genere ,  a  paii  san  prepară 
de  a  doa'a  draprin  actionea  focului;  3.  a 
aice  forte,  tare;  vedi  si  reseocere. 

BECOCTU  =  rea^,-a ,  adj.  part., 
rcoMtiiB;  in  b.  Terbulai. 

BEC0&ITAEE  =  recti5e*are,  v.,  r«- 
Mgiiăn,  a  cogUâ  ai  ^roai  cogită,  a  eo- 
jRJiJ  affanda  si  matnru. 

RECOLCAKE=  reetdeare.  v.,  reeol- 
iMue,  nembere;  aooîeâ^roBÎ,  refl-, 
a  le  recoleâ;  vedi  si  reefiUoeare. 

BECOLLECTU.-a,  adj.  part.,  (reeol- 
iMtu),  recolIesBii  :  men^e  recoUecta, 
poteri  reetMeete ;  grane  de  annu  recol- 
lecte;  -~  de  acf  ei  f.,  recoUecta,  acurtatu 
in  re&Ata;  vedi  ree^a. 

BECOIiEGEBE  =  reeullegere.  re- 
eoUesH,  recoUeaau  ai  reeollectu,  (scur- 
tata ,  recoUu,  de  nnde  recoZ^o),  t.,  re* 
ealllrere,  (coiQp.  si  fr.  noienUr);  1.  a 
coUege ,  stringe  ^rosi  ce  s'a  resipita  : 
a  reeollege  armada  respanăita;  2.  a 
stringe  de  pre  âruma  =  a  recdUeye  co~ 
pifln  espoeiti;  3.  a  reetitnf,  a  recre&,  a 
len&  d'in  nou  :  a  si  reeollege  poterile,  a 
si^raccMege  mentea,  eogitarea,  ideele,  si 
de  ad :  a  «e  reeoUege,  a  si  reni  in  sene, 
a  intră  in  sene,  a  si  concentra  tote  po- 
terile, etc.;  4,  a  atringe  la  tempii  si  de- 
pnne  la  locolu  covenitn  :  a  retoUege 
grânde,  vutide;  (Tedi  ai  recoltare). 

SGCOLLOCABE,  t„  reevUocar* ;  a 
coBoeă  ârosi ,  in  locnlo  san  positionea 
anteriore;  in  specie,  a  pane,  longf ,  ia- 
tende  irosi  in  patu,  pre  pata,  ca  se  di}r- 
ma,  eto.;  vedi  si  recolcare.  • 

•  RECOLTA,  8.  f.,  (Tedi  reeollegere. 
si  reooUectu),  frn^a  peroeptio,  (&.  ri- 
eelte);  actîone  de  reeoUegere  sau  atrin- 
gere  frnetele  pamentnlni,  dtfro  ai  fracte- 
lo  collease  sau  strinse  :  recoU'a  acestui 
atmu  a  foatu  eâtu  se  pote  de  hona;  reoMa 
devutia.'deprune,  depepeni;  estu  tempu 
n'amu  avutu  recolta. 

«  BECOLTABB,  t.,  tragt,»  perdiie- 
r«;  a  &oe  recolta :  temptdu  de  a  recolta; 
a  recoltă  grânele,  viniele,  fSntdu,  nu- 
tretitilu;  metaf.,  d'in  peeeatu  dorere  r«- 
coUâmu. 

*  BECOLTAXn.-a,  adj.  part.,  coUesu. 


BECOMBIKARE,  «.,  (fr.  ree«Bkl- 
■er);  a  combină  de  a  doa'a  lira. 

BEGOMMENDABILE ,  adj.,  mm- 
B6idakllls,(fr.refl*simati4able);  demnn 
de  recomnundatu. 

BECOMMEEfDANTE,  adj.  part.preB., 
eomineiiduig,  (fr.  reeomniandaot),  care 
recommenda ;  vedi  si  reecmmendatoriu. 

BECOUMENDABE,T.,  comneodare, 
(fr.  reeemniander);  a  commendâ  CQ  totn 
de  adensulu;  1.  in  genere :  a  reeotnme»' 
ăâ  aervitoriulm  se  veghieăie  bene  ea^a, 
a  recommenda  cuiva  se  wmaresea  pas- 
siiunei persone  suspeefe;  reconmtendati 
copUiUoru  se  se  porte  bene;  ve  recom- 
miendu  coneordi'a  si  bon'a  tn/ellej/ere 
inire  voi;  2.  ia  specie,  a  propune  pre  ci- 
neva ca  demnn  de  a  fi  accepta,  a  vorbi 
bene  pentru  densala :  a  recommenda  pre 
străina  amicUoru  set ;  a  recommenda 
cuiva  unu  poetu,  unu  servitoriu,  unu 
invetiatoriu,una  carte;  arecommendălid 
Somnediea  sufletele  repausatUoru;  TOdi 
si  eommendare  san  cammandare. 

EECOMMENDATIONE,  a.  f.,  een-  , 
■lenlatio,  (fr.  reeommgndatlon);  actioDS 
de  recommendare  :  scrissore ,  vorbs  de 
reeommendatione;  reeottmendationitefa- 
cate  de  măiestru  disciptUoru ;  fora  una 
reeonunendatione  speciale  nu  vei  capUâ 
ce  vrei  de  la  acesta  persana. 

BECOMMENDATORIU,-fom,  adj. 
S-,  commeiidanB,  (comp.  ai  fr.  reeomnian' 
datotre);  care  reeommenăa  san  aerre  a 
recommenda  :  saissore  reeommendato- 
ria ;  covente  recomnendatorie ;  Tedi  ai 
recommendante. 

EBCOMMBNDATU,-o,  adj.  pari, 
o*miiienilAtii8}in  s.  verbulot :  persone  re- 
commendate,  cârti  reeonmendate;  seris' 
âore  recommendata  la  posta. 

•  RECOMPENSA,  s.  f.,  (it.  rloflm- 
pensB,  fr.  rioompeBse),  prnnlain,  mer- 
eei;  pretiu  pentru  unu  servitiu,  rema- 
neratione  data  d'in  reconnoacentia  a  be- 
neki  ce  ni  a'a  facntu,  a  meritului  cellui 
ce  a  făcuta  aerritie,  etc. :  recompensa 
daie  harbatilorum«ritosi  pentru  patria; 
de  miveifaeeacestuhene,veicap^ăwta 
bona  recompensa;  recompense  ecali  me~ 
ritului;  coco  recompens'a  servitieloru 
nostre;  reeompmsa  miiitare,  naţionale; 


=y  Google 


890 REC. 

n  etiU  ce  fam  a-fst.  eapeta  reeomftens'a 
eove»ita  retiteM  asU«;  recompems'a  eel- 
lui  reu.  e  pena. 

*  BB<i»M£E}NâABK,  v-,  (fr.  r«Min> 
p«DBer,  it,  rleompensâre);  reniDMrirfl, 
perMlrBnt'R  dă  reoon^stMu-a  fecom'- 
penai  merita,  $ermtide,  faţUidt  epmle 
ttwritoM;  tâtu-mi  dai  tu,  mm  recompeitea 
neâ-mnm'a  parte'ă'ilKsuătt&e  ftulte, 
(fin  perdeie^  ee-am  wffiritmd'maeaus'a 
tea; prim^reeompetut^iCe  dau.ceUr po- 
tenii  ceîloruee  i  Unguesscu  si  i  otwiM- 
gesour^iuetii'amtenta  ae  fia  ammm^ti;  a 
reetmfMBd  darnnnÎHacldiuiau;  pentru 
reu  OH  reu  «ei  fi  reeonipst*satH. 

«BE0O]{PENâATIONE,.8.  f..  r«- 
HueriUof  ftotîon«ide  reeampensart. 

*  BBCOMPBNSATOMU,-*«-ia,  adj. 
B.,  reM«Mrat«i)carBr«>iMi|Mn8a;Z>om- 
nedieM  e  re€(mpensat«nuiu  celloru  ioni 
si  celloru  rei. 

*  B££OMPENSATU,-a.  ailj.  part., 
(fr.  Tianwiftmai,.  it,  rleoBf«>Mt*^  re- 
muneratn. 

BECOM'FONBN  VE=re«W4iHisnfe , 
adj.  paTi.pr«9.y«eeMHf*»«vs;  eareirt- 
compone :  partUe  reecmponenti-iotniu; 
Tedi  Bl  zrecomponitoriu,  recompositoriu. 

BECOMPONEEBe=f ecom;w»cre,  T., 
(ae  ctwjuga  ca  t.  ponere=- punere),  re- 
eoBpcnen,  (fr.  r«««Mpo8Mi);  a  eompone 
6it)s\ ,  d'ÎQ  nou :  a  reeompone\  maohin'a 
iesfaMtoi-M-reecnipom  elemmide  aflate 
prin  anali/ss  thymiea;  a  reeompone  pe- 
rii puMitit  ăesordine;  a  reeompone  una 
pagina. 

BEGOMFONITOBin  =  recompuni' 
toriu,~toria,»i}.  8.,V9iii:re€<m^weRtt,- 
reeompoaitâriu.  > 

BECOMf OSITIONB,  s.  t,  reooMps- 
sttlo,  (fr.  reeţBpMlUos) ;  actioae  si 
effecta  allu'actifnei  ii -.incomponere  : 
reeontpfisHiiomA  unui  torpu  d'in  ele- 
menire- odlci  rocompogitionea  mai  mui-  ■ 
toru  fiaginHi  pleue  de  errori  •typogror 
phiee.-, 

EECOMPOSITOHin,-*ofw,  adj.  a., 
rM*apit*euf'Care  reeompone  saa  8«Te 
a  recompenere;  vedl  ai  recompanente. 

BEGOMPOSITU  si  recomiHu^ti.-a,  adj. 
part.,  reo«ap»Bltag,  reeoapoHtas,  re- 
eompusu :  corjni^  deafwMUi  in  eUmen-  I 


BEC.         

ie,d6ro  recompositu  prin  eon*»"*'»"»*' 
acedorwa. 

BECOMPOSU  =  cccodţmsura. 'adj. 
part.,  recompo»ltwn«M*(ii'(i  dea»m~- 
pusa  ai  reeompusa;  b,  operati&ne  de>re- 
eompusu  ee  s'a  deaeompusu. 

BECOMPLETARB,''T.,  Iterwi  ■  ••■- 
pl«re;  a  completă  ârost;  d'id  itoti  ' 

BECOMPDTAEB,  t.,- (reoo«piit««» 
fr.  recompter);  a  computAăe  i  dou'a'lâra. 

*  BECONCaiABILE, vadj-.,  (fr.'ri- 
oentUUble);  cârd  se  ţatO' reeemiiiare. 

*  RECONCILUNTE/adj;  part/prw., 
reeonoyUns;  care  reeoncfWdf'HaptiUetttB 
Ia  reeoneiliare  rspiriiu  reeoncăianies- 

*  UECONCILIABE,  T.,  nosadllar^ 
(Gr.  recoMlll«r,  it;.  rleonelllare);  a  con* 
dliâ  Sroai :  a  reeoneilUi' socii  frosi  car- 
taţi; in  genere,  a  impaoA  prEt  eellî'  dssbi- 
nati,  certaţi :  a  reconcilia  părţile,  fac- 
tion^,  fraction'3^  ad^nardiei ;'  metaf.  a 
reewciliâparuiete  differentie  deOpinioiti;  • 
de  principie. 

*  BECONCILUnONE,  s.  f.,  reecn* 
ellMi*}  actione  si  effeotn  ^alli  aotioofli 
de  reeoneiliare:  reamciliationea  gratiei 
DomnUoriului,reeoneiliationea'  edÎBru 
doue  familie,  ceUoru  doue  faetioni;  re- 
conciliatione  aineera  de  amendoue  ţ«r> 
tileţrecondliatione'eu  eonscientfa,  eu 
Domnedieu,  cu  soăeiatea  omdneaea. 

*  BEeeNCILIATOBID.-torwi  adj.  8-, 
reconcllUtor;  c&re  reeonoUia  sau  semr 
a  reconciiiare :  covente'reeoneăiUlMtA 

♦BECONCILIATU.-a,  adj.part;,'*«i- 
olllâtas;  coneiliatu  ^rosi.' 

*  RECONCINNABK,  T.,  reeoictiiaareţ 
a  condnnâ  ^roBJ,  a  repari :  a  rwoncinttă  ' 
casele;  mehaf.  a  reeonănn  â  duniMite ' 

*  BEGONDEBE.reODfMJKi,  reeondutu 
si  reconditu,  v.,  reeonderej  a  conde  san' 
pune  inapoi,  indoretrn.-la  nna  parte,  si 
deacf,  a  depărta,  ascunde,  a  ăi  affnndn, 
affundâ,  bagă,  eto. :  a  reoonde  grânele 
in  bone  granarie;  armat'a  fugaria  se  re- 
condu  in  una  desa  selba;  a  si  reeonde 
urr'a,  meni'o. 

*  BEOONDIRE,  v.,  {reeoi>dIrfl>"it.  ■ 
rlcondlre);  a  condi,  aromatisă^d'in  nou,  ' 
inco  ana  data. 

1  RECONDITU,  (pron.  rcc(»ttîto*)ţ»n> 
adj.  part.  d'in  rwMîNre:  ' 


=y  Google 


BEC 

2  BECONDITU,-a,(pron.recoMdiiM), 
sdj.  part.,  (d'in  recondere),  refi»adltui; 
SBcnnflii,  datu  affundn,  etc. :  reeonditele 
sterete  aU«  «afwrei ;  amdiţ}6  reţqiţâitţ. 
HI  ainulu  pametUuîui. 

•  EECOln>D'nJ,-«.  Adj.  part.,  (d'in 
reeonăere).  recaidltas. 

BECONDUCEBE,  t.,  (se  eonjnga  ca 
T.  ducere),  t.,  Tecondonere,  (fr.  r^omp- 
dilre);  a  eonâuee  ^rosi  saq  înapoi,,  ia-, 
deretra;  1.  in  genere ;  fl  recqp^ift^  fţtyj, 
cuie  de  la  $peetaelu  if<iiişai.Xevophoii^ 
te  reeondmţe d'in  Asf^ ai» ,Şv^|^ «^Rt 
ăied  miUi  ae  Oreâ;  diep,  ţetn^f^jtstţi 
şira  la  itwne,  te  reamăueu  eu  tnaurm.. 
a  casa;  a  reeonduefiJ^f^  trH^ljţito*  pt^o 
la  p&rta;  2.  in  specie,  a  rearreiţd&. 

EECONDTJCŢIONE,  a.  f.,(fr' .rfi^ţn-, 
<lofltt*i);  actione  de  ^eţom^Hţeţ^:  !■  in 
genere  :  reamăuction^' mvljeret  de  îa 
teatru  a  casa;  2.  îa  specie  ireco^ucr^ 
iiottea  unei  t^wia,  UHf^l^^pţupJ^fm^ 
apri,  tmet  vinia. 

BECONDUCTOBIU,  -for»(i,.,adj.>, 
(re«OBdaet«r),  reeqşdţiţetti  ;,  ^fi  ţe- 
eonăiuee  sau  aerre  â  recwaucerf^ 

BECONDtfCTU,-a,  adj.  part.  8.,  re- 
etndnetDi;  ;n  a.  yer^nlni  wb^?.'.,a^ 
reeondudi,  case  reeohâueţe., 

Mndnetas,  ins,  verbuţui'siilj  1,  , 

•  EECONFESSAEE,,  j-,  (ir.  ^e««a- 
hiser);  a  con/es^  ^^  ţ'â<Jii'a.(^ja  iţai 
canfeesd  inco  una  data.    '    '    -     - 

•  BECONPESS  AT0,-a.  adj.  part.,  (fir. 
reevnfesflâ);  confessatu  Ae  a  d3i^  .(Jra., 

•  BECONPIBMABE,  t.;  (ÎEr.  rieon-, 
flrm«r);  a  eonfirmd.^o^l  d'ii^  poi}., 

•  BECQNFIRT^îTJ,-o,  adj,,  part., , 
eonfirmatu  d'in  nou. 

*BEG0NPORMABE,  T.,  rurs^qi  ooa- 
romare,  (tt.  rieoiirorMţf^;,a.e<)ţy«^â 
6r08i,  d'in  nou. 

•  EECONPOEMATU,-a,  adj,  part„ 
d'in  nou  eonformatu., 

•BECONŢORT  AirtE,  adj .  part.  prea. 
reereansi'  (fr.  .rdeotifortut),  d'in  nou  ^ 
coi^orihţu.   , 

•  BECONPOBTABE,  t.,  recreare, 
rctteer*,  (fr.  rieaofnrter) ;  a  eonfoftâ, 
d'in  Don,  si  de  acî,  a  confort4  bena,  de 


tura  de  vinuri  generfifţ;  a  reconforta  e^ 
hone  sperantie  ânimele  fieXtoru^af^ietif 

*  EECONF,OBTATIONB ,  s.  f.,  re-, 
creativ  (fr.  râe*nf9rtat(^ii)  i  acţ^onş  ai 
effectu  alia  actionei  de  reeonfprtare. 

*  BECONFORTATIVU',-0.  adj.,  »-, 
creang,  (fr.  reconfortaţi  f);  apta  a  repon- 
forţare  :beuiurs,  tntmepţirecqx^ortative. 

*  KECONFpBTATqBln.-iona,  adj. 
8.,  care  recmforta  sau  aerre  ţ  reeonfe^ 
tare;  vedi  si :  reţ^fţfortt^im,  reconfort 
tanie. 

*aEC0NFOBTATU»-a,  adj.  part., 
d'in  nou  confortatu. 

•BECONFOBTU,  pl.-e,  reereatţjţ, 
BoUtlnni,  leraiiea,  (fr.,p<eţ|fţţjţţ^  ^ 
tione,  d^ro  mai  vertoai)  ţpedia  si  effectn 
de  reeonfortare  :  reconfort^  pentrii,,  6- 
nmde  amarite. 

*  REPONFBONTAHE  =  rcewf/rwfir, 
taire,  T.,  Iteram  oonferr^,  (it.  rlq^nfr»a- 
tare,  fr.  reeţni^onte^;  a  confroţffd  d'in 
nou,  de  adou^iira;  0Ke(ţn/yo^â^r-, 
(«ru  ăejâ  eonfrontati. 

*  RECONFBONTATIONE,  s.  f.,  (fr. 
neonnrtfntBtlon);  actione  de  retxmfrfftfr 
tare. 

*  EECONFRONTATD.-o,  adj.  part,, 
d'in  nou  eonfroniatu. 

*  BECOXGBEGABE,  t.,  Iteran  tfm- 
gregue,  (it.  rleon^regare),  a,eongregâ 
ârosi,  de  a  .dâu'a  âra. 

*  BECONJUNGEEE,  t.,  (seconjiţga 
ca  verbu  jungere),  (it.  rlosnfţpravre) ; 
a  eonjunge  de  a  don's  ora,  a  conjungt 
6rosi,  d'in  nou. 

•BECONNITIONE,a,f„rec»Ri|tU,  , 
(fr.  recognltlon) ;  actlone  de  reconnor,^_ 
scere :  reconnitionea  cidp9Î(>m.80ill^,.r.e-^  , 
connitionea  caîlarimei,pede^Ţime^,^iţ(ţr-^. 
tei  de  currendu  essita  la  lumina  J 

*  EECONNmVn,-a,  adj.;  reoţfp^.,. 
tlTus,  (fr.  rioofBltir);  apfil,  ^desttjlp^lift. 
la  reconnoscere  :  acUi  reconntlivu. 

*  RBCONNITU,-o,  adj.:,  ţeeiiiţiiiţfls.; 
reconnoscuţu  :  culpele^  reeannite,  deto:-^, 
ria  vechia reconnita.'benefieiereconniie, 

EECOKNpgCENŢE,  adj.,parti,  preţ,,' 
reflogaoBcengt  gratni,  bene^clţf^um  ip«- 
ni9r,(c6[nparait.r[coţoţ,ceD(e,|^.reeoş' 
naUsBBt);  care  reconnosj^e,  1.  in  geawţ ; ,, 
d^itcri  rteonnosce^^,Mtffifis^^aţ- 


=y  Google 


m__ BEC. 

actorie;  2.  in  specie,  grata,  care  recon- 
nosce  benele  facutu,  care  tdne  mente 
beneflciele  ei  doresce  d'in  anima  a  satis- 
face pre  benef^ctorin :  ve  sumu  reeonno- 
leenti  de  acesta  mare  benefaeere;  nere- 
connoscentehii  se  retragă  munerHe; 
Tedi  ei  reconnoscutoriu. 

RECONNOSCENTIA ,  —  recmno- 
seaitia,  s.  f.,  ftg;iiltl«;  anlntDa  ţratns, 
(it.  rloonftseenEa,  fr.  reconnalaBsoce) ; 
calitate  ei  actn  de  reconnoseettte;  1.  in 
genere  :  reconnoacetitiele  făcute  asu' 
pr'a  positionei  oatelui;  2.  in  specie : 
reeontMteentia  profunda  cotra  bene- 
faetori. 

BECONNOSCEBE  =  reeunnoscere, 
reeonnoseui,  reconnoscutu  sireeonnitu, 
T.,  reeo^nof cere ;  aţnoseere,  fratnin 
Tcl  beaeltclomin  neiiioreiii  esBe,  gra- 
tlM>  habere  taI  referro ,  (compara  91 
fr.  reeonnattre»  si  it.  rloonoscere);  a 
«MTKîsce  6rosi,  a  leuâ,  capitâ  ^rosi  con- 
noscenti'a  nnui  ce  perdotn;  1.  proprie  si 
ÎD  genere  :  a  reconnâace  celle  sciute  si 
tâtate  wia  data;  auditorii  nu  aştepta  a 
eonnosee  de  îa  noi  lucn^u,  d  a  recon- 
nosce  numai  ce  si  ăensii  seiu;  cu  greu 
se  pote  cineva  reconnosee  asia  trave- 
ttiiui  dupo  fada  reconnoscu  co  eUu  e  f%- 
liulu  teu;  a  si  veni  \n  fire  st  reconnosee 
copiUii,  amicii:  reconnoscu  in  aceatu 
ofw^entulu  cdelrului  poetu  (dlu  epope- 
tet  nostre;  2.  in  specie,  a)  a  cercetă,  ob- 
servi, esploră,  trece  in  rerisiooe,  etc. : 
se  tramettu  inainte  aăXari,  cari  se  re- 
eotmosca  loeurUe;  a  reeunnosce  armafa; 
a  reconnosee  c^HUdenouessite  la  lu- 
mina, nou'a  editione  a  eodidloru;  b)  a 
pertunde,  intelloge ;  dupo  odi  te  reemno- 
s<mcecogiti;c)  actmnoscecaallaBen,  ca 
addeTeratn,  a  nu  sefoce  co  na  eonnosee,  a 
GonfessA  etc. :  areconnosce  culp'a;  a  re- 
connosee detorieleseUe,  meritele  dtui-a; 
a  reconnosee  unu  copUiu  ca  filiu  e^u  seu; 
a  reconnâsce  ăe  rege,  de  domnu;  a  nu  re- 
cunnâsce  domnPa,auetoriiatea,  dereptulu 
cuiva;  de  ee  nti  reeonnosei  co  am  de- 
reptu  ?  la  morte  reconnoscu  f^a  de  fi- 
Ita  a  sea;  d)  ca  mai  desu,  a  eonnosee 
benele  facutu  si  voliosa  a  responde  eu 
alte  beneficie  :  reconnoscemu  sipurru- 
rta  vomn  reconnAsce  hoKle  ce  ne  faceţi; 


a  reconnâsce  sermtiele  eu  servUie;  a 
reconnosee  unu  bene  cu  duplu,  cu  triplu 
bene. 

BECONNOSCUTORIU.-fona,  adj.  s., 
reeogiii>BcenB,1ieaeflelomiii  inenor;care 
reconnosee,  1.  in  genere  :  caUari  recon- 
nosetUori  ai  positioniloru  inimiadm; 
2.  in  specie  :  reconnoscutori  cotra  be- 
nefaeutori;  vQiisireconnoseente,  (comp. 
BÎ  it.  rkonvBcltore). 

RECONNOSCUTU  ssrecMBtwscttft*,- 
a,  adj.  part.,  renognltBS. 

*  BECOKSEMNABE,  v.,  ree«iiil«iiâ- 
n,  (it.  liconsflţnare);  a  consemna  âroai, 
d'in  non. 

*  BECOKStDEBABE  ,  T. ,  Iteru 
coBfllderare,  (it.  riecriiBtderare);  a  con- 
sidera ârosi,  de  a  doa'a  âra,  d'in  nou. 

*  BECONSILIABE,  t.,  Iternm  can- 
BlUam  dare,  (it.  rleonsiUare);  et\consUiâ 
ârosi,  d'in  nou. 

*  BEOONSOLABE,  r.,  denao  nalarl 
vel  consolări,  (it.  rleftaiolare);  a  con- 
soia  d'in  nou. 

*  BECONSOLIDABE,  v.,  iterun  e*ii< 
BOlIdare*  (fr.  rMonsoUder);  s  eomdlidâ 
d'in  non. 

*  RECONSTITOENTE,  adj.  part. 
pres.,  care  reeonstitue. 

*  BEC0N8TITUEEE,  si-irc,  v.,  It«- 
ram  eoBBtltnere ,  (fr.  reconstltaer) ;  a 
constitui  4rosi,  d'in  nou. 

*EEC0N8TITUTI0NE,  s.  f . ,  (fr. 
reeanatltiitlan) ;  actione  de  reconsti- 
tuere. 

RBCONSTITUTU.-o,  adj.  part.,  eon- 
stiiutu  sau  cosiitwtu  d'in  nou. 

•BECONSTBUCnONE,  a.  f.,  (fr. 
Teeon8trDetlOD);actioneâe  reeonstnure; 
reeonstrucHonea  edificidoru  puUiee ;  re- 
conatrttetionea  ten^leloru. 

*BECONSTBUCTU,-a,  adj.  part., 
(fr.  reeonatrnlt);  reconstrusBu  ;  temple 
reconstructe,    . 

*  RECONSTB0EBE  ,si  reconsfru^erc, 
T.,  Iteram  coBstraeret  (fr.  reooDgtrnl- 
re);  a  consirue  de  a  don'a  ora,  a  repa- 
ră :  e  mai  usioru  a  derimă  de  câCu  a 
reconstrue. 

•BECONSTRUSSU.-a,  adj.  part., 
d'io  non  consb-ussu. 
«  BECONSULTABE,  t.,  IterHHQ»»- 


>yGoog  Ic 


_^ B^ 

BBl«re}  a  consttUd  d'io  nou,  (comp.  fr. 
nttmnltn). 

•  KECONTINIIABE,  v.,  (fr.  reoon- 
tlaner);  a  cotUiiuiă  d'in  nou,  a  reincepe 
contmttarea  :  a  reeoitUnuâ  una  vechia 
dynaatia. 

♦BECONTINUATIONE,  a.  f.,  (fr. 
r«eontliiutl»B);  actione  de  recontinua- 
re  :  recontinuationea  operei  interrupte. 

*BECONTINUATU,-a,  adj.  part., 
d'in  noa  reeontmuatu. 

BEGONTBAGESE,  t.,  (se  conjuga 
oa  V.  tragere),  it«rum.e«Btnbere;  a  eon- 
trage  ^rosi,  d'in  noQ;  a  con^age  ca  po- 
tore,  cn  energia. 

«  BECONVOCABE,  t.,  lt«rBn  oon- 
Tftearc;  a  convocă  âroei,  de  a  dou'a  ora, 
d'in  non. 

«  BEGOPIABE,  T.,  Iteram  deserl- 
ben,  (it.  r«6oplare,  fr.  r«oopI«r);  a  co- 
pia a  dou'a  ora;  a  copîâ  d'in  nou. 

•BECOPIATU,-a,  adj.  part-,  d'in 
nOQ  copiahf. 

«  B£COKDA£ILE,  adj.,  ree«rdabl- 
Uif  ce  ae  pote  recordare  :midt«He  de 
Utcruri  recordabUi  stau  in  memori'a  o- 

«  BECOBDABE,  v.,  rsctriarl  si  re- 
9*TiMx*,  (it.  rloftrdare,  fr.  reeorder); 
a  repune  in  eorde,  in  memoria,  a  ad- 
duce  amonte;  1.  mai  raru  ca  trans.:  a 
retvnjdctnva  ceZIe  ut^ofe;  metaf.  a  apune, 
memora;  2.  ca  mai  desn,  reâ.  a  ti  re- 
cordâ=.i  ai  adduoe  amente  :  cu  plăcere 
ne  recordămu  de  ben^aeertle ,  de  feri~ 
arUe  «  chica-u  nefericirik  trecute;  —  a 
si  GOgit^  pune  in  mente  :  condu  mi 
reeordu  ceUepatite,  mi  tremuratotucor- 
pwfc*,-  —  3.  d'in  corda,  recorăare  =  a 
tende  inco  ana  data,  sau  de  mai  multe 
ori  conTa  unui  arca,  untu  inatramentu 
mufflcale,  etc.,  a  incordâ  bene,  tare; 
insa  in  aeoata  sensa  mai  bene :  reincor- 
ăare. 

*  BEGOBDATIONE,  a.  f.,  reeorda- 
tl«,  (it.  riflordsilone  si  rlaordaglcne ,' 
fir.  reeordAtlon);  aotioneai  facultate  de 
reoordare  :  suTenire,  memoria,  addu- 
cere  a  mente  :  plăcuta  e  recordaUonea 
de  reUele  patite  si  trecute. 

«BBCOBDATITtJ.-a,  adj.,  reMrdkti- 
ntţ  t^  la  rtoorăare. 


KBO .   898 

BECOBE,  (d'in  rece,  recirt),  s.  f.,frl- 
gus;  contrariu  la  ctiore  san  caitkira  : 
recârea  demanetidoru  si  sereloru  de 
vera;  recârea  setbeloru  frondiose;  e  re- 
eâre,  se  face  reeâre  spre  şira;  in  casa,  la 
um^  e  mai  recore  de  câiu  afara  la 
sare ;  a  lahoră,  seceră,  cossi  pre  reeâre; 
a  plecă  de  n^pte  pre  reeâre;  a  senti  re- 
eâre; sentimu  reeâre  in  stomacu ;  reeo- 
rea  revivifica  florile  si  irVa. 

BKGOBIBE.-esctt.  T.,  rttttsmut, 
aeatiiM  l«Teare,  frlgeioere,  frlgerej  re- 
eroare,  ler^re,  mitigare;  1.  a  face  aan 
di  reeâre  :  a  recori  cas'a;  a  recort  sor- 
bitur'a,  svfflandu  in  ea;  se  essimu  d^in 
acesta  suffocante  ccUore ,  si  se  ne  reco- 
rmu  pucinu;  cotra  şira  începe  a  se  re-> 
cori;  tempuîu  s'a  recoritu  sensibOe;  a 
recori  florile  si  irVa  udandu-le;  a  se 
recori  sccddandu-se  cu  apa  rece;  tdtii 
pr^ndu  a  se  reeori,  scaldandu-se  in 
apa  calda;  a  si  recori  fad'a,  capulu,  pe- 
twrele;  2.  a  usiorâ,  miouaiori  oaldur'a 
fd>rile  in  parte,  ai  de  aci,  a  uaioră,  mi- 
cuaiorA,  allin&  dorerea,  sufferenti'a,  etc.: 
mt  s'a  mai  recoritu  si  ămm'a  si  capulu, 
de  candu  awtu  consolationile  teUe;  co- 
pHitdu  ardea  ea  foeuiu,  ocumu  pare 
ceva  mai  recoritu;  dupo  aiăte  grdle  la- 
bori  s'ar  eaăi  se  ve  mai  reeoriti  si  voi. 

BECOBITOBE,  B.f.,vedirec«-tft>rH*. 

BECOBITOBUr.-ioria,  adj.  a.,  refrt- 
ireraas,  rerrlKerat«rInB»-Bm;  csiq  reco- 
reşce  sau  serre  a  recorire  :  %mbre  raeo- 
ritârie,  medicamentu  recoritoriu,  beutu- 
re  reeoriiârie;  ca  a.  reale,  a)  m.  reeo- 
ritoriu,  pl.-e,  ce  eerre  a  recori :  recori- 
târiele  ţinu  stomaculu  in  stare  bona; 
h)  î.  recoriiâria  =  recoritore,  in  genere 
cu  senaulu  formei  de  sub  a);  âro  in  spe- 
cie, locu  sau  vasu  de  recorâ-e. 

BECOBITU,-»,  adj.,  re&lgerstii;  ia 
B.  Terbului  recorire. 

BECOBOSn,-a,  adj.,  friglias,  gM- 
diis;  plena  de  reeâre  :  nopH  reeorâse , 
vera  recorâsa,  selbe  recorose;  metaf.  re- 
corâse  covente  pentru  foatlu  ânmei  no- 
stre. 

*  BECOBPOBABE,  v.,  r»e«rpar«  a 
corporâ  ârosi,  a  face  ^ai  eorpu;  siro- 
ineorporare,  d4ro  cu  ors-oare  âifferen- 
tia  â«  sensu. 


=y  Google 


«14 MC; 

•  RBCORPORATIONE,  a.  f.,  re««r- 
^r«tl*;  actioae  de  recorparare. 

*EECORPORATIVU,-a,adj.,rBeor- 
Itontlntf  râlativu  la  rpcorporatione  : 
reeorparative  euavhite. 

•  BECOBP0RATtJ,-a,  adj.  part;,  re- 
tor pn  rata  i. 

BBCOBRBGEBE,  t.,  (se  conjnga  c& 
T.  eorregere,  si  ca  gimplala  regere);  a 
eorrege  ârosi,  a  doa'a  ora,  d'in  nou.-re- 
tortvgt  eutadi  eorrectur'a  fieMa  •eri. 

BEGOSEBE,  T.,  (se  coajagi  «a'T.eo- 
8er«),'r«iaer«,  reurelre,  (fr.  rMov- 
ixt);  a  eâse  ârosi,  a  câte  a  doa'a  dra, 
d*ia  nou;  in  specie,  a  -eâse  ce  s'a  diseo- 

B£CX>SSIRE,  T.,  Itervn  ««netere, 
deietav^  a  eosH  de  a  don'a  6ra. 

«  BEGBEANTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
erMu;  care  recreai  ^edi  si :  recreativu, 
reereaioriu. 

«  BECBEABE,  v.,  recreare,  (it.  ri- 
ereltlK,  b.  reerAr,  si  rtiereer);  1.  a 
cred  >Bat)  ftoe  6rosl,  a  face  d'in  nea,  de 
a  doa'a-6ra  :  a  recrea  Uimea  în  iâea;  a 
ri  recrea  ^areirperănta;  2.  ca  mai  deaa, 
a  repune  io  stare  bona  aiiteriore,  a)  in 
genere,  a)  TOrbindn  decorpn  san  de  po- 
terile Ini  ia  nerea  astea  cu  somnu  ei 
MM/ruMnte  indeatuUaioriu;  a  si  recrea 
petiorele  ăe  ieasHudineaeallei  pedestre; 
P)  Torbiodn  de  aafSetD^'de  poterile  suf- 
fletnlni  i'areereâ  ânimele  afflieie;  ceta- 
tiami  se  recreară  dupo  espuleionea  ty- 
vmmim;h)  in  specie,  a  resoffiâ,  a  per- 
treoe,  a  se  dirertf :  âmpo  lucru  muUu, 
eamta  »e  ne  recretmu  bene;  sunt  ore 
de  lucru  si  Are  de  reereatu;  a  se  recrea, 
conversandu'cu  amteit;  unu  2ueru  pare 
a  ne  reered  de  aliiiu,  eo-ci  varietatea 
pare  a  recrea  forte  pre  omu;  verdet^a 
recrea  o^nostri, 

•  BECBEATtONE,  b.  f.,  ree^eitU, 
(fr.  r^r<*tlos);  actione  -de  recrbare  : 
reereation^  eopiUiloru  studioşi  voru  fi 
ie90ti  -tairte;  a  fi  in  recreatione;  recrea- 
tione^mm  hiermprin  alta  htcrumai 
HStom;  reereationea  artimUei  fatigate  de 
tMHlte  mersu;  ret»*^onea  ptOtriloru 
caepidmi,ei  oile  mentei. 

«  KBCSBATiyU,-<i,'adj.,  (fr.  r4er««- 
m);  apta  a  recreare: jocnreersitUtiti; 


divertimente  recreative,  iectwre  recreati- 
ve, beuture  recreative. 

•  RECBEATOBIO,-^)Ha;  adj.  s..  re- 
vrutvr,  reereans;  dnrecrea  sad  serrs 
a  recreare  :  ^niu  reereaioriu  oSn  sode- 
tatei  omenUoru;  beutura  reereaicria  de 
stomacu:  vedi  si :  i-iereativu,  si  retreante. 

•  RBCBEATU.^i,  adj.part.  a.,  recrei- 
tH|  ina.Terbnlaî  ■.armaiahene recreată; 
recreaţi  forte  pt'in  'joeiir^  Mimice ;  trei 
^le  se  cerupentrurecTeai^  omenUon 
atâtn  de  seccati  cii^frtHi. 

«  BSCBEMENTOSU,*»,  adj.,(fr.  H- 
er<iaeiitieax);  plenn  de  fecrementu. 

•BECBEMENTU,  pli-e,  reeremei- 
ti»,  (fr.  rder^BrtM;  — 'Jin'Veiiernere), 
1.  in  genere,  cdWaDege  ren  d'in  beva: 
recremente  dephtiAu,  deferru,degrănu, 
de  farina;  2.  in  Bpe4ie,^(t/ca  si  eso'C' 
mentu  sau  savmertta ;  b)  'nmore  rea , 
care  despărţita  de  sânge  ^rin  "Qnn  or- 
gana  eecretiro,  rerine  pre  caile'  de  ab- 
sofptione  :  recremente  de  getţeratione , 
recremente  aUmeOl^aie,  tt&ethmte  ht- 
hrifiee. 

BECBEFABE,  v.,  re«Mpar«;  a  crepA 
de  repetite  ori  rorbindn  de  despicarea 
nnni  IemDU;'dero  si  Uai  Vertosu  de  so- 
unln  prodnssn. 

BECBEPATU.-o,  idj.  part.  sap.  d'in 
recrepare. 

RKCRESCENTE,aâj.  part. prea.,  re- 
ereseens ,  (ît  rlcresoente),  care  r'eere- 
sce  :  ape  reereseenti. 

BECRESCENTIA,  s.  f.,  (it.  reere- 
seenti»), atâta  si  actione  de  reerescen- 
te  ;  reerescentCa  apdoru  re^iate  w 
tempulu  noptei. 

BECRESCERE,  v.,  (Se  cotijuga  ca  y. 
cretCere),  reereaeere,  (it.  rTci'eseere,  fr. 
reerottre);  a  cresce  ârosi,  d'in  non ;  a 
mai  cresce  :  rîulu  set^usse,  dero  a  re- 
ereseutu. 

EECRE8CUTU,-a,  adj.  part  d'irire- 


•  BECBIMINANTE,  a4j.,(fr.  M^l- 
'HlnWirt);  ckte  rm'iMna. 

*  BECRIMINARE,  t.,  îfr.  r^e^ttl- 
ner);  a  fespande  la  inenMVniii'ba'i^ 
inerminari  :  rUiirimini  si  tu.  Se  n  aU 
M^tAile;  -dHHisalidi  Umm'imia- 
toiv^. 


=y  Google 


RBC. 

*  REOttUilJJiA'flONE,  8.  f.,  (fr.  li- 
erlBlnatlon);  sctione  de  recriminare, 

*  BECitlMINATOBIU.-^oria,  adj.  b., 
(eqmp.  si  îr,  rderimlnatoire) ;  Care  re- 
en'mina  sau  serve  a  recriminare :  fian- 
geri  reerimineUorie. 

*  KECRIJCNATD.-a,  adj-  part  d'in 
reerinanore. 

♦RBCBUDESCENTE,a(y.  part.  prea., 
rMradeHtBB,  (fr.  reerudwfiimt);  car«  re- 
crude$ee. 

♦BECBDDESCBNTIA,  8.  f.,  (fr.  re- 
erRd«(«eBe«,  it..riflrBdeB««iiii»);siatade 
recruitsoente  :  reemdeaoantia  de  doreri. 

*,BGCSUD£SCEKE,  t.,  rearodesse- 
rei  8  deveni  ^roai  enidu,  a  intet^i  alenă 
nona  intensitate,  rorbiuda  mai  vertosn 
de  doreri ;  de  juorbi ,  etc. :  vtdnerile 
reervdesim; 'fvri'a  ccddurei  febriU  re- 
cniie«ce;  ăororile  reemdesaira;  beUidu 
ai  fwş^prUe  lui  reorudesat;  vedi  si  re- 
entdire. 

BECKUDIB£,-«scw.  v.,  ceetndwettre; 
camo  in  aceUit-aalseasncu  alin  foimei 
rperudeadere. 

KECBUDITO,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
emdire. 

*  EEGKUTAJIE  ,  t.,  nvrlementun 
«XQreUBi  ooRBerUerCf  (fr.  reecnter);  a- 
stiinge,^  obiaffiMa  miUtiibnoui  reeruti 
ţvedi  reandu). 

*  S£CBUTn,-a.  3.,  botbs  mlles,  tir», 
Mtfleias;  1.  oon  chiamatu  san  addussu 
in  armata,  noo  militariu  cu  care  se  im- 
plenfflce  locolu  nnui  militarin  emerita 
ei  liberata  d'in  servitin;  2.  in  genere, 
noTiciu,  ignorante,  rude  in  cera  :  noi 
nufiN  inco  recniti  in  aci^  arte ,  in  a- 
cista  scientia,  m  connosc^uft'a  lumei 
reale.  (D'in  recreseere,  reereseutu,  con- 
trassa  recrutu], 

*  BKCTALE,  adj.,  (£r.  reofail);  rela- 
Uth  la  redtdu  iAtestinolai :  vina  redate. 

*  RECTANGL(J,-a.  adj.  8.,(fr.  reotan- 
rl«);C8reareangluarir«c^sau  derepte: 
figure  xecUmgtde;  ftrw)tgN»i«*  rfttanglu; 
ca  s.  m.  reale  :  «itu  redanglu  ^  ree- 
Am^mIii,  (ur^elogrammn  ea  patru  &n- 
ghinii  derepte. 

•BECTANGULAJlIU.-o.  a4j.,  (fr. 
netangvUtre);  relatim  la  unn  nectan- 
gUt :  figvra  rectangtdaria. 


BBC.  8gR 

*  EECTABE,  =  .reptare,  J.,  vedi : 
direetare  =  dereetare  =z  deref^are,  n 
indereptare.  îndreptare. 

*  BECTASCENSiaN£,a.f.,işiMui» 
reetaţ  ascenaione  derâpta  a  sbellelora, 
in  aatroDomia. 

*  BECTICABE  ,  =  rgpticarei,  retti- 
care,  v.,  vedi :  deredictra-:=:  ierepti- 
eares:zder^icare,  si  mai  vertosa :  ret- 
ticare  =  redicare. 

•.BECTE„adT..  Tedi  radu. 

*  BECTICOBNE ,  adj.,  (fr.  ncU- 
corne);  care  areccme.sauantennereeie, 
BQbst  redicomUe,  seatione  d'ia  fami- 
U'a  iosectelorn  rynehophore. 

*  BECTIPICANTE ,  adj.  part,  (fr. 
tMtlBaat);  oare  rectifiea. 

*  BECTmCABE,  v.,  t»ntg%t;  ad 
reţaUn  exlţere,  (fr.  raetlflar);  apune 
ia  regula,  iaordine,  a  ioderspii^a.  oorre- 
ga:  aredificâeon^ntteîe,  limîtiU  adow 
moaie  vecine ,  eontiructioniie  reUe  aUe 
fraaei;  a  reet^ied  una  Ueore  deattUata. 

*  BECTIFICATIONE,  S.I.,  (fr.  reo- 
tlfisatloa);  actione  de  redifitare  :  rec- 
tifieationea  frontaridoru. 

*  RECTIPICATIVU.ra,  adj.,  (fr.  ree- 
tlfieatlf);  aptu  a  reăifioare. 

"  RECTlFICATOBIU.-ioria,  adj.  a., 
(fr.  reotlBeatenr);  care  redv^  Bau  ser- 
ve a  redi/icare  :  reet^catoritdu  eom- 
puteloru;  3.  m.  reale,  unu  rectificatoriu, 
pl.-e,  instrumenta  de  reciificatu  licori. 

*  EECTIFICATU,-a,  a(U.  part.  a.,  (fr. 
rwtlM);  calculuredi/iajtu;in8trumentu 
de  reetifieatu  licori. 

«BECTIFLOBE,  adj.,  (fr.  reetlfiere); 
care  are  flori  rede,  paiaUele  cu  aasea 
plantei. 

*  BECTIQBADU.-a,  adj^  (fr.  mtl- 
grade);  care  ^af^=mflrge  diredu  îa- 
aiate  :  reetigradii  paiaagini. 

*  BECTILmiU.Ta,  adj.  (fr-  neUIl- 
gae);  care  are  linia  reda  :  /Sfjtra  radi- 
Unia,  triangle  redOime,  miaeare  redi- 
linia ,  fustdli  rediUmii. 

*  B£CTIN£BVU,'«,  adj.,  (fr.  reetl- 
■erre);  care  are  nervi  redi :  foUa  redi- 
np-va. 

«  BECTIONE,  a.  f.,  TWttvs  mtiona 
de  regale,  directifiBe,'bdmiBi&tsatu)ne : 
reotiinea  avarei  ]»ubliee. 


=y  Google 


m 


BEC. 


•  BECTIROSTRU,-a,  adj.,  (fr.  reetl- 
mtn);  care  are  roghitlu  rectu  :  pas- 
sere  reătroatra. 

•  BECTIIABE,  T.,  rectlUre;  inten- 
siru  d'in  regere,  a  rf.ge  cu  tăria  si  po- 
tere;  a  tina  bene  in  linia  directa,  a  di- 
rept&,  conţină  in  regula. 

•  SECTITE ,  3.  f.,  (fr.  reetito);  in- 
âammatione  de  reetu. 

•  RECTITUDINE,  a.  f.,  reatltod»  , 
(fr.  reetttHdc);  calitate  de  redu;  1. pro- 
prie :  ncti^tăinea  caUei,  liniei;  2.  me- 
taforice, conformitate  cu  regal'a,  a)  in 
intellessn  intellectnale :  ree^itdmeaju- 
âeetultii,  eogitard,  mentei,  spiritului, 
iiHv^inationei,  gustaUii;  h)  in  sensn  mo- 
rale :  reetituâinea  intentioniloru,  ani- 
mă, faptdoru;  e)  in  specie,  camu  in  a- 
cellu-asi  sensu  cn  :  ecitaie,  «qnlUs. 

•  KECTOSALE,  adj.,  (fr.  motonl); 
relativa  la  reetore  san  re^oriu  in  intel- 
lessnlu  speciale  allu  coventulai :  dem- 
nitate rectorate,  attribtttioni  re<Aorcdi. 

•  EECTORATU,  s.  m.,  (fr.  reotor«t); 
demnitate  de  redore  in  sensulu  speciale 
allu  coventniui :  a  aspiră  la  redoratu. 

•  RECTOEE,  rerfnce,  si 

•  RECTORIU,-«ria,  adj.  9.,  rector, 
(fr.  reotear,  it.  rettore);  care  rege,  di- 
rege, direptedia,  guberna,  etc;  1.  ia  ge- 
nere :  rectorii  armatei  inimice ,  reeto- 
riidti  navei ;  ăomnediea  e  nu  numai 
ereatoriu,  a  si  suprema  reetoriu  alht 
«mversuim;  rectoriidu  cerului  si  albi 
pamentuhtii  mentea,  rationea  ereetrieea 
wţţldiAm  nastru;  suffU^u  e  reetoritdu 
vteftei  omenesd;  2.  in  specie,  directoriu 
idln  nnei  scoIetSimai  vartosu,  allunnei 
seoleinalte,  daunei  oniveraitate rreC' 
tor^  ttniversitatei,  attributionile  rec- 
tordm;  reetorde  si  professorii  univer- 
sitatei  eompunu  conaUiulu  academieu. 

*BECTOUBETRALE,adj.,(fr.regto- 
■rftral);  relatim  la  reetu  si  liuretra. 

•  RECTOVAGINALE,  adj.,  (fr.  rea- 
t*T«i:lB«l);  relatiro  Ia  rectu  si  la  vagina. 

•  RECTOYESICALE,  adj.,  (fr.  reete- 
rvfleal);  relatirn  la  rectu  si  la  vesiea 
■m  hesiea  :  sepimentu  reetovesieale.* 

•  RECTBICE,  f.,  rectrix,  (fr.reetrlx); 
1.  in  genere,  vedi  reetore;  2.  in  specie, 
pfona  âe  la  cod'a  nnei  passeri,  pentru 


EEO 

00  serre  ca  rectoria  in  abomlu  passerei 
prin  aeru. 

*  RECTU,-a,  adj.  part-,  reotni,  (com- 
para si  it.  retto,  fr.  reetan,  lat.  Iste' 
stlBKn  rectiiM);  1.  adj.  derectu  san 
dereptu  sau  dreptn,  fia  in  tinia  orizon- 
tale san  perpendiculare,  opp.  la  «/roiM&ii, 
^eatu,  inclinatu,  etc.  a)  proprie :  edUe 
recta,  linie  recte,  pari  recii,  ordini  reele, 
mersu  reetu  inainte;  rupe  recta,  pred- 
pitiu  rectu,  cdsfe  de  monte  reete,  ripe 
de  f^vie  recte;  tine  caUea  recta;  h)  me- 
taforice, a)  in  genere,  dereptu,  covenitu, 
aptu,  conformn  naturei  lucrurilom,  le- 
gei,  regulei,  etc. :  a  pune  lttcrrtr0.e  pre 
caUe  recta;  nu  ve  ăl^ateti  (fin  ccUlea 
recta;  ceUe  recte  in  U^  se  lauda ;  es- 
preasioni,  eonstrucHoni  reete;  ortUione 
recta;  reda  ratione,  recte  judeme;  ânglu 
rectu  =:  de  90";  trtanglulu  rectanglu 
are  unu  anglu  redu ;  in  sensu  morale, 
dereptn,  bonn,  cumn  se  cade  :  totu  ce  e 
oneatu  si  redu,  e  amaiile  prin  sene  si 
pCTttru  sene;  2,  snbst  m.,  reetu-lu,  a)  in 
genere,  ce  e  dereptn,  fia  in  sensn  phf- 
sicu,  cnmu :  redttUt  nu  e  sfr^mbidu;fi.A 
in  sensn  morale  :  rec^u  =  benele, 
benele  morale,  virtutea-,  b)  in  specie, 
rectu-lu=i  trei'a  si  nltim'a  parte  a  in- 
testinului grossu,  a^iă  nomitad'in  caus'a 
reetUudinei  ei;  3.  adv.,  in  tote  insem- 
naiile  adiectivnlui :  a  merge  reetu  in- 
nainte,  in  deretru,  in  susu,  in  diosu; 
rectu  ati  vorbitu,  reetu  se  lucraţi;  mai 
Târtosu  sub  form'a  :  reete,  cumn  :  a 
sborâ  reete  m  susu,  ajudieâ  reete,  a 
lucră  reete, 

*  RECTURA,  a.  f.,  reetar»;  effectu 
allu  actionei  de  regere  :  reetur'a  cai- 
lei, liniei. 

*  BECUBARE,  v.,  reeobarej  a  cubd. 
stă  culcata  pre  spate,  a  dormi  pre  spate. 

RECUQETARE,  rectdeare,  recwHe- 
gere,  etc.,  vedi  :  recogitare,  recdeare, 
rect^gere. 

«  RECOMBERE,  v.,  reeinbere }  a 
eumbe,  a  se  enloă  pre  spate,  a  se  lassA 
pre  spate  :  a  reambe  pre  irba  verde; 
si  despre  tacmri :  pontea  se  rumpe  n 
reeun^  cu  mare  f^gore. 

BECUNNOSCEBB,  etc.,  Tedi  rwm- 
noseere. 


=y  Google 


REC 

*  BECnFEKABILE,adj.,(fr.r«Mpi- 
rable);  ce  se  pote  recuperare. 

*  BE^UPERANTE,  adj.  part.  prea., 
reeapenas;  care  reatpera. 

*  EECDPEKAKE  sireciperare,  v.,  re- 
euperkr*  si  reolpenre,  (it.  reenpertn, 
fr.  recoBTrer;  d'in re-capere); arecapită, 
recâştiga,  a  ci^rită  sau  leu&  inderetm,  a 
i&torce  :  a  recupera  celle  perdute;  a  si 
recuperăparte  d'in  ce  a  perdutu  in  jocu; 
a  si  rect^peră  sanetatea,  vechi'a  repu- 
tatione ,  pristin'a  in/luentia  si  gratia;  a 
si  recupera  prin  somnu  poterile  sec- 
eate  de  multu  lucru. 

*  RECUPERATIONE,  a.  f. ,  reo«pe- 
latlo,  (fr.  râonpâratlos);  actione  de  re- 
cuperare :  recuperationea  vechiei  splen- 
dore  a  famliei. 

*  RECUPERATIVU.-o,  adj.,  reenpe- 
ritlTiisj  aptn  la  recuperatu :  siatu  reo»- 
perativu  ^lu  proiesstdui. 

*  BECUPEEATORIU,-(orw ,  adj.  s., 
recuperator  BÎ  reeoperatotiaB }  care  re- 
cupera sau  serve  la  recuperatu :  judecata 
recuperaioria ;  recuperatorii  cetatiloru 
nostre  d'in  manule  veciniloru  răpitori. 

*  BECUPEBATU,-a,  adj.  part,  reou- 
peratnsj  in  8.  verbului. 

«BECDBARE,  t.,  reonrare;  a  resta- 
bili, insanetosiă  prin  cura  sau  eurandu. 

RECCREENTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
earrenB,  (fr.  r^oorrent);  care  reeurre : 
reeurrentii  la  a^utoriidu  vostru,  fura 
recusati;  arterie  recurrenti;  versulure- 
eurrente  ae  pote  lege  si  inăeretru  eu  a- 
edle-asi  eovente  si  aceUu-asi  intellessu, 

RECURRENXIA,  s.  f.,  (fr.  r^ettrren- 
ee);  calitate  de  reeurrente. 

BECURBERE,  (si  recurgere^recursi. 
81  recwrsă,  recurau,  v.,  reonrrere,  (it. 
rleorrecfl,  fr.  reconrlr);  a  curre  inapoi, 
a  dâ  fng'a  in  deretru,  1.  proprie :  AkfHca 
lasea  caUea  si  recurru  in  cetate;  2.  me- 
taforice, a)  ia  genere,  a  reveni,  a  se  in- 
torce;  h)  in  specie,  a  allergfi  Ia  refngîo, 
la  mediu  de  apperare  si  de  adjutoriu : 
a  reeurre  la  bonetatea  cuiva;  ri'am  unde 
ae  recurru  in  acista  nevolia;  vai  de  na- 
ticnea  c^igata  a  reeurre  la  aăjutoriuUt 
attei-a  mai  potente;  cui  nu  serve  fort^a, 
reeurre  la  astafto,— mai  vertosu,  a  cere 
adjatorinlu  justiţiei  publice,  protectio- 


mj^ 897 

nea  legei :  a  reeurre  de  la  una  senten- 
tîa  a  unei  instantia  inferiore  la  judeea- 
t'a  altei  instantia  superiore, 

RECURSARH:,  v.,  reganare  i  inten- 
sivu  d'in  reeurrere;  a  reeurre  cu  mare 
precipitantia. 

RMnJBSIONE,s.  f.,  reearsU;  actione 
de  recurr^e. 

•  RECURSITANTB,  adj.  part.  preş., 
reenrflitaBB. 

•  RECURSITARE,  T.,  recursltare, 
iterativu  d'in  reeurrere,  a  reeurre  con- 
tinuu. 

•  REOURSOBIU,-a,  adj.  8.,  reonr- 
reoBţ  (compav.  si  fr.  recariolre);  care  re- 
curre  sau  serve  la  reeursu :  actione  reeur- 
soria  făcuta  de  partea  ce  a  perdutu  in 
proceasu. 

B&CURSO,-^,  adj.  part.  s.,  reeoraui, 
(comp.  si  fr.  reeonrs);  in  s.  verbului  re- 
atrrere  :  callatorii  recurşi  in  cetate;  nu 
e  locu  de  reeursu  la  alte  medUoce;  re- 
eursu ne  remane  numai  la  grati'a  dom- 
nesca;  mention'a  e  recursuhi  eop^liloru, 
preeumu  astuti'a  e  recursulu  ceUoru  ne- 
potentiosi;  a  ave  drepiu  de  reeursu  la 
curtea  de  coasatume;  a  face  reatrsu  la 
curte;  a  acceptă  recursulu,  a  respinge 
reeuraulu. 

BECDEVARE=recur6arc,  v.,  reenr- 
karej  a  cwrhâ  in  deretra :  a  recurba  gut- 
tulu  eallului. 

•  RECURVIPOLHJ,-a,  adj.,  (fr.  rf- 
onrrifsll^);  care  are  foliele  rewrie. 

•RECURVIR08TRTJ,-a,  adj.,  (fr. 
r«cnrrlrogtre);carearero9tru1urec«rftu. 

•  BECURVU  —recurbu,-a,  adj.,  r*- 
cnrTHs;  curbi*  inapoi,  plecatu  in  dere- 
tru ;  recuriele  prore,  puppi;  recurhele 
cerbid  tUle  ca'liloru. 

•  BECUS A,  8  .f.,  (it  reensa),  lepiilsa; 
actione  siactn  de  recusare. 

•  BECUSAliILE,  adj.,  reonsabUU, 
{tr.  râcuaable);  oare  se  pote  recusare. 

•  BECUSANTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
euMita;  Ddjereefiaairespunaureeusante. 

«  BECUSABEl,  T.,  reeasare,  (fr.  ri- 
enier,  it.  rlcnsare;  — d'in  re-eausa);  prin 
vorba  sau  prin  obiectiont,  d'in  motive 
addeverate  sau  d'in  preteste  a  na  ac- 
ceptă, a  respinge,  a  lapedă,  a  dene- 
g&,  etc.,  1.  iu  genere  :  a  reeuaă  un» 


57 


=y  Google 


fitiu,  soci'a  sea,  amieii  aei;  a  nu  reeuaă 
nemiea  favoritUoru  aei;  a  r'ecusă  pro- 
nsionile  cerute;  a  recusâ  desfacerea  unei 
deioria;  si  despre  lucruri :  peUorele  re- 
euta  a  amUâ,  reeusa  si  mântde  a  prende, 
reeusa  si  gur'a  a  imbuecă;  —  a  reeusă 
tote  aueioritatUe  si  toţi  auctorii;  2.  ca 
tenninu  jnridicu,  a  obiectă,  reiectă,  re- 
spinge, a  nu  vr6  Incrulu,  person'a  pro- 
posa :  a  reeusa  arbitrii,  jwatii,  judicii; 
a  reetuă  mai  mtdti  marturi;  —  a  sere- 
tmă,  a  si  recusâ  awtpeten^i'o,  eapaci- 
U^ea. 

•  KEGUSATIONE,  a.  f.,  rMauUo; 
actione  de  recusare  .-  recusatione  de  a 
lolve  ddoriele  făcute  de  miniere;  recu- 
«Utotwa  marturilont;  recusatione  ai- 
sdhOa  de  a  Uteră  ceva. 

•  RECUSATOBrU,-*oria,  adj.  b.,  re- 
•RMI8,  care  reeusa;  vedi  si  recusante. 

«  BEGUSATU,-a,  a^j.  part,  reems- 
tUf  io  8.  verbului. 

*  B£CnSSU,-a,  adj.  part,  reenMos, 
io  s.T«rbnlui  recuze. 

*  BECDTEKE  =  reeotere,  recussi  ii 
recussei,  recussu,  t.,  rvonterej  a  cute  aau 
loTf  in  deretm,  a  face  se  earia  inapoî : 
ineutemu  pile  i»  murw,  si  murulu  le  re- 
eiUe. 

•  BEDACCBNDERE,  v.,  (se  conjuga 
ea  T.  aeeend&^e,  Bi  tncendere),  t.,  redae- 
■•■dere]  o  aecende  4rosi,  a  apprende 
d'is  nou. 

*BEDACTABE,  t.,  redlgere.'Mm- 
fl0rib«r»,  nm  serlpta  tradere;  iat^ensivu 
de  la  r^gere,  a  redege  ca  potere,  cu 
energia,  1.  iu  geuere :  a  redacta  pre  re- 
leUi;  2.  ca  mai  desu  in  specie,  a  ^terue 
ia  scriBsu :  a  redacta  unu  responsu  la  a- 
dress'a  adunantiei;a  redacta  unudiariu. 

*  BBDACTIONB,  s.  f.,  red-etlo,  (fr. 
r^daetlon);  actione  de  redegere,  1.  in 
genere  :  redactionea  ţrovineielmt  re- 
oeUi;  redactionea  grândoru  in  grţinarie; 
2.  ca  mai  desu  in  specie ,  actione  si  ef- 
feotu  allu  actionei  de  redegere  în  scrissu, 
de  astemere  concepte,  idee  io  scrissu : 
redactionea  unui  diariu,  unei  petitione; 
unui'  responau  la  diseurstda  trontdui; 
—  si  cu  seosuln  de  persone  ce  redegu 
ana  folia  sau  carte :  redactionea  se  com- 
pone^in  una  mimerosa  societate  de  bar~ 


baţi  cMeasi;  si  caa'a,  unde  Incra  redac- 
torii :  la  redactionea  âiormlm  aeeU»-a 
se  duci  acestu  annuntiu. 

*  EEDACTOKE,  redactriee.  si 

*  BEDACTORIU.-torMi.  adj.  s.,  »• 
dlgenS)  Boripto  tndenB)  (fr.  redaetenr); 
care  redege,  1.  in  genere  :  redaetoriulu 
urbiloru  r^eUi;  2.  ca  mai  desu  in  spe- 
cie, care  aşterne  iu  scrissu  ideele  :  re- 
dactorii responsvAui  la  diacursulu  tro- 
mdui. 

*  BEDACTU,-a,  adj.  part.,  redaetns, 
•oript*  tradltos)  1.  io  genere  :  rehiMU 
redacU,  provinâele  redare  la  suppo- 
nere;  2.  ca  mai  desa  ia  specie,  aster- 
nutu  in  scrissu:  responatduerâ  redactu 
de  trei  dille. 

*  BEDADOPTABE,  t.,  redadvptareţ 
a  adoptă  de  a  dou'a  âra. 

*  BEDAMABE,  v.,  redamare;  a  res- 
ponde  cu  amore  Ia  amore. 

*  BEDANIMABE,  t.,  redantuarej  a 
animă  d'in  nou,  a  reinsufâetf. 

*  EEDABGUEBE  =  redarguire,  v., 
redargHere,  a  argui  contra ,  a  aocus&, 
a  convinge  de  contraria. 

«  BEDAUSFICABE,  r.,  redansplear  e; 
a  auspied  d'ia  nou,  a  auspică  ârosi. 

«  BEDDEBE,  reddui,reddutu;  si  red- 
dedei,redditu,  v.,redderef  (dlore-dore, 
comp.  si  fr.  rendre,  it.  rendere);  a  dă  io- 
deretru,  a  dă  ârosi,  a  mai  dă,  1.  proprie : 
redde-mi  cartiie  ce  ti  am  ânpromutatu; 
se  reddemu  cu  ma*  mare  mesura  ce  amu 
accepiatu;  a  redde  captivii,  ostaticii ;  a 
redde  fiorcarui-a  ce  e  aZ2u  seu;  a  dă  si 
redde  beneficie;  reddede  libertate  inehî- 
sHoru;  cutnu  mi  va  pot6  redde  on&rea 
rapitaf  2.  metaforice,  a)  a  dă  ca  deto- 
ria,  a  solve,  desface,  iotorce ,  cede  :  a 
redde  recompensele,  premide  covenite;  , 
a  redde  serissori  la  adressele  loru;  a 
redde  gratia,  a  redde  tributulu  cove- 
nitu  natarei;  a  si  redde  tdtim^a  sufţlare; 
inatrwnentele  reddu  sonurile  ce  U  se 
ceru;  a  redde  justiţia,  dereptu,  eoventu; 
a  redde  computu,  ratione  ;  gur^a  sea 
redde  daru  U>te  ayUabele ;  h)  a  dă  pria 
scrissa  sau  Torba,  a)  a  espreme,  tra- 
duce :  a  redde  ^in  coventu  in  coverttu; 
^)  a  espane,  a  spune,  representă,  etc. : 
ce  se  cogita  daru,  se  si  redde  daru;  a 


jyGooglc 


redde  nominele  una  data  au^te;  a  redde 
eausele  eorruptionei  aceUei  arte;  t)  a  res- 
ponde,  repeţi :  reăăeti  vorbele  ca  eclmlu; 
S)  a  imiţi,  reprodace  :  seiti  pertunde  si 
redde  eleganti'a  modelMui;  e)  a  face  : 
latronii  reddu  infeste  tote  callile;  am  se 
ti  reddu  mâne  terminatu  veatimentulu 
ce  mi  ceri  astadi. 
REDDICARE,  y..  vedi  retticare. 

*  BEDDITA,  8.  f.,  vedi  reăditu. 

*  BEDDITIpNE,  s.  f.,  reddltlo]  ac- 
tione  âe  reddere :  redditionea  impromu- 
tviui,  eomputeloru. 

*  BEDDITIVt,-a,  adj.  a.,  reddm- 
thb;  relativu  la  reddttu  b&u  la  reddi- 
tbme :  partida  reddîtiva. 

*  KEDDITOBIU,-tono,  adj.  a.,  red- 
ditorj  care  redde  :  redditoriu  aUu  to- 
torv  detorieloru. 

*  REDDITUro,  adj,  part.  a.,  reddl- 
tu,  (compara  ai  it.  rendtto,-^,  fr.  rente); 
1.  in  genere  :  eomputele  reădite,  espres- 
aiotie  reddita  cu  alfa  edvalente ;  pre- 
mii^ reăditu  meritului;  subgt.  reddi- 
tu-lu  atmuaie  dllu  unui  agru  bene  cul- 
tu;  2.  ia  apecie,  s.  reale,  a)  m.  redditu- 
ht,  venitu,  Teoitu  anonale;  b)  î.  reddi- 
ta, {renta,  dupo  fr.  rente),  cu  acellu-asi 
sensQ  ca  si  allu  formei  reăditu  s\ih  a), 
dâro  mai  rertoau  venitn  annnale  pentru 
una  fonda  aau  snmma  ore-care  de  banoi, 
si  mai  alleasu  anmm'a  data  la  teaaurulu 
atatnlui  ireădita  de  cinci,  de  patru  la 
centu;  a  eomperâ  reădite;  a  negoiid  reă- 
dite; reddit'a  e  susu,  se  suie,  scade. 

*  KEDDUTtJ,-a,  adj.  part.,  rediltnBj 
ia  s.  verbulni  reădere. 

*  BEDEGERE=redi3er6,  redessi  ai 
redessei,  redessn  ai  redădu,  v.,  redlţe- 
re )  (di'in  reă  =  re  ai  agere) ;  a  age  =: 
menâ,  duce,  Împinge  in  deretru,  1.  pro- 
prie ;  a  redege  ouile,  caprele,  vaecele  de 
la  postume;  cdlarii  prendtt  si  redegu 
pre  fugari  in  castre;  2.  metaforic^,  a)  in 
geamo :  a  reăege  lucrurile  inprislinulu 
stătu;  a  redege  urta  operatione  de  caU 
eulu  la  cea  mai  simpla  espressiwe;  h)  in 
Bpecie,a)ainca3sâ,  percepe,  ^dâuce,etc.: 
a  redege  veninurile  de  pre  mcuie ;  ^)  a 
adduce  la  una  stare,  positione,  forma, 
a  face,  mai  vertoan  a  adduce  la  auppn- 
neie,  a  constringe :  a  redege  provineide 


RED.  80» 

ai  cviatile  rebdli;  fora  arme  nu  se  re- 
degu ceUi  armaţi;  a  redege  la  miseria, 
la  sapa  de  lemnu,  la  ăesperatione;  f)  a 
scadâ,  deminof,  micuBiorâ  :  redsge  iota 
dissertationea  la  câteva  peruKle;  a  re- 
dege la  unuiu  de  la  cinei;  3.  ca  mai 
desu,  a  aşterne  celle  cogitate  sau  con- 
cluse în  scrissu  :  se  aUegu  mai  muUi  se 
redega  responsulu  proiectatu;  in  specie, 
a  scrie  si  direge  una  folia  periodica  : 
a  redege  bene,  reu,  diariulu;  in  genere, 
a  scrie,  a  compune  :  materia  am  des- 
tuUa,  ăero  nu  dispunu  de  fempu,  ca  se 
ua  redegu  sisei  r^idu  una  forma  sa- 
tis factor  ia. 

*  BEDEMEBE,  reăemui,  redemvtu 
si  redemtu  sau  reăen^tu ,  T.,  redinere , 
d'in  {reă  =  re  si  emere) ;  1.  a  eme  sau 
comperă  in  deretru,  arescomperăcea'a 
Teiidutu  :  a  redeme  eu  pretiu  indouitu 
cas'a  venătUa;  2.  in  specie,  a)  a  com- 
peră unu  captiru,  a  Iu  liberă  prin  com- 
parare, a  Iu  reacomper&  :  d'in  «mani- 
taie  si  generositate  redemu  mvUi  prensi 
d'in  aerviUite;  h)  a  deaface,  scapă,  li- 
beră, apperă  :  a  redeme  pre  cineva  de 
nvtrbu,  demorto,âfij?erictu;3iacomperă 
pentrn  aene,  a)  in  genere  :  tende  a  re- 
deme tota  tSrr'a;  b)  in  apecie,  a  arrendfi, 
a  allocâr,  a  intreprende  :  avuţii  specu- 
lanţi redemu  tote  veniturile  stcUului ;  a 
redeme  unu  processu,  a  se  inavuti  rede- 
menău  processe  însemnate;  e)  metafo- 
rice, a)  a  comperă,  mai  vertcwu  ceva 
doritu,  a  capită,  caatigă  :  a  reăeme  nu 
viâli'a,  d  celeritatea  mortei,  cu  pretiu 
insemnatu;  a  redeme  benevolienti^a  mi- 
lilariloru  eu  largitioni;  ^)  a  detârce, 
inlatură  unu  rea  ;  a  redeme  cu  banni 
tenia  de  verge;  y)  a  impacă,  incMdejga- 
r'a,  a  imbonă,  apellă  :  a  redeme  ofen- 
sele, eriminele. 

*  BEDEMOLIBE,r.,  (fr.  red^mollr), 
a  ăemoli  âroai :  a  redemcii  sireeonstrul 

*  BEDEMFTIOITE,  8.  f.,  r«deiK»ti«, 
(fr.  ridemptlOQ);  actione  de  redemere, 
l.  in  genere  :  redemptionea  ci^Uviioru; 
redemptionea  de  peride,  ^  morte,  de 
pecoate;  2.  in  apecie  :  redemptionea  ge- 
nului omenescu  d'in  servitutea  peeoc^- 
iuiui. 


=y  Google 


«BEDEMPTABE,  v.,  red«nptare; 
iatenaim  d'in  redemere,  a  se  adoperâ 
■e  reăima. 

*  BEDEUFTITABE,  r.,  redemptl- 
tar«;  iterativa  d'îa  reăemere,  a  redme 
continuu. 

*  KEDEMPTOBIU,-(om,  8.  adj.,  re- 
4eHpt»r;  care  reăeme  sau  serve  a  rede- 
mere :  summa  redemptoria  pen^^  ca- 
duH  in  servitute;  ia  specie  :  redempto- 
riulu  nostru  d^in  servitutea  peccatuUti 
«  Jesu  OhrisUi. 

*  BEDEMFTU.-a,  ac^.  part,  redes' 
ptnH  t  omenit  r^empti  d'in  serviltUea 
peceatidm. 

*  BEDEMPTUBA,  s.  f.,  redeaptura; 
actione  si  effectn  allu  actionei  de  rede- 
mere;  in  specie  :  prin  agrietdtwa,  prin 
negoHu  si  moi  vertosu  prin  redempture 
feee  avere  colossale. 

*  EEDEMOTU,-a,  adj.  part.  b.,  re- 
demptBg. 

*  BEDESCENDEBE,  (se  coujuga  ca 
T.  deacmdere),  Iternoi  deneiidere;  a  t^- 
cende  ^rosi. 

BEDESCEFTABE,  T.,  mrsDtt  exper- 
sefkoere;  a  desceptă  ârosi. 

BEDESGLIDEBE,  v.,  iternn  ape- 
tlre;  a  deschide  ârosi. 

*  BEDESSn,-a,  adj.  part.  a-,  i«d«c- 
tBS]  in  s.  verbului  redegere. 

*BEDIBEBE,  t.,  redhibere,  (d'in 
reă^e  Bia6efe=a»ere);  a  di  in  deretru. 

•BBDIBITIONE.s.  f.,  redhmtio, 
(fr.  ridhlbltfon) ;  actione  de  redibere  : 
proces»  de  redihiiio»» 

*  BEDlBITOBItJ,-*wi«,  adj.  s.,  red- 
hiblt«r  si  redhibltoriaB;  care  redibe  sau 
serve  la  redibere,  (compara  si  Er.  tH- 
hibltolre) :  adione  redibitoriajudicata 
rediltitoria. 

*  BEDIBITU.-a,  adj.  part.,  redhlbl- 

iBSfSi 

*  BEDIBUTU,-a,  adj.  part,  redbibt- 
t«i;  in  s.  verbului. 

BEDICaBE  =  reddicare,  v.,  vedi  ret- 
tieare,  cu  tote  derivatele  selle. 

BEDICEBE,  V.,  (ee  conjuga  ca  t.  di- 
cere);  a  diee  4{0si,  a  repetf ;  a  dice  si 
redke. 

«  BEDIGEBE,  redimre,  etc.,  vedi : 
redegere,  redemere,  etc. 


BED. 

BEDIMABE,  r^imu,  râdimi,  redima, 
V.,  (cu  d  sibilante),  ftilolre,  snffnlelre , 
admlulculari ,  sn  sten  tare  ;  tncanbers 
Bltl;  Inoitl,  eonfldere;  dereiilrH,  perre- 
nire;  a  pune  pre  unu  ridimu,  a  pune  unu 
redimu,  astâpreunu  redimu,  1.  proprie: 
asiredimd  capulupreperina  sau  deperi- 
na,a  seredimâcucapulupreumendusa» 
de  umerulu  cuiva;  a  nu  se  redimâ  pre  sau 
de  nemica;  redimararm*  lanâele  depa- 
rieti;  a  redimdparietele  eu  mai  muIZe  redi- 
maiori;  caută  se  redimămutrabeaeuprop- 
telle;  si  cu  sensu  intrans.  unu  stratu  de  ca- 
ramidi  redima  pre  (dtuUt;  totu  ectifieiu^ 
redimâ  pre  arcuri,  dâro  in  acestu  sensu 
mai  desu  si  cu  mai  multa  energia  intra 
form'a  refl.,  cumu :  umt  stratu  se  redima 
pre  altulu;  tota  mass'a  se  redima  pre 
unu  puntu;  2.  metaforice,  a)  in  sensuri 
analoge  ceUoru  de  sosa  :  tota  greutatea 
admiuistrationei  redimapre  doui  trei  o- 
meni;  b)  ca  refl.,  a  se  increde,  a  se  in- 
committe  :  »u  te  poţi  redimâ  pre  acestu 
omu,  nu  te  poţi  redimâ  pre  credent^a 
lui,  pre  promissele,  pre  vorb'a  lui ;  dne 
se  ridima  pre  altulu ,  mai  to^  de  un'a 
e  inperielu  de  a  cade;  tu  te  redimi  pre 
favorea  ceUoru  mari ;  cj  a  si  leuă  una 
puntu  de  redimu  :  a  se  redimâ  in  pe- 
tiore  81  in  mâne;  d)  aleui  una  directioue, 
a  deveni,  perveni  unde-va,  mai  allessa 
unde  DU  se  aşteptă,  a  cad^,  etc. :  unde 
Iu  a-edeam  eu  eo  s'a  dussu  si  unde  a  re- 
dimatu  ellu  ?  unde  Iu  trametti  si  unde  ri- 
dima; undedămu  si  unde  redima  saget- 
tele. 

BEDIMABIU,  3.  m.,  reale,  seUa  bra- 
ehlata;  scaunn  cu  bracie  de  redimalu- 

BEDIMATOBE,  s.  f.,  vedi  reăima- 
toriu. 

BEDIMATOBIU,  -  târia ,  e.  m-,  m- 
elensi  SDHtentator;  faleruniţ  adnisleii- 
Innjoarer^tma  sau  serve  la  redtmaiu; 
mai  vertosu  ca  subst.  reale,  m.  redimatO' 
riu,  pl.-e,  gi  maiaIlessuf.re(JtmaMm= 
redimatore,  ce  serve  la  redima^  .-reâima- 
torite  g<wăului,  muruiui,coperimentuiui; 
redimatore  de  seaunu,  redmaiorea  de 
la  spatele  unui  aiediu. 

BEDIMATU.-a,  adj.  part.,  d'in  redi- 
mare,  fnltoB. 

•  BEDMEBE,  etc,  vedi  redemere. 


>y  Google 


RED. 


901 


*  BEDIHICLU,  pl.-e,  redtmiciiliuB; 
legatara  de  guttn,  de  capn,  de  &onte  : 
eoliana,  laciu,  catena,  etc-,  ce  serre  ca 
OTnamenta. 

*  BEDIMIBE,  T.,  redinlreţ  a  legi  la 
capo,  la  gnttu,  la  fronte;  alegi,  coroni, 
încinge,  etc.,  vedi  si  redimidu. 

SEDIMU,  (pron.  redimu,  cu  d  eîbi- 
lante),  s.  m.,  fiileraintadnliileiiliiDi,e«- 
iBHeo)  labilitom  t  presldlun,  tnteU; 
ce  serve  a  reămare,  a%utinere,  in  sensn 
atâta  materiale  căta  ideale  :  terr'a  e 
r^unulu  petiorâont  Iui;  fora  unu  bona 
si  forte  rldimu  acesta  omu  va  cade  de 
c$rtu;  filii  su»t  redimulu  betranetielont 
pea-entiloru  ;  n'avemu  aliu  redimu  de 
eâtu  in  ăomnedie»  si  in  generosUatea 
tea;  a  află  redimu  in  eas^a  cuiva. 

*  BEDINTEGRANTE,  part.  adj.,  re- 
dUtegrsBa;  Cbxindmtegra. 

•REDINTEGBAIlE,v.,redlBtegr»re, 
(d'in  red=zre  si  integrare),  a  integri  â- 
roşi,  d'in  nou,  arestatiri,  renori  :  a  red- 
integră  batali'a ,  lupfa ;  a  reăintegrâ 
studide,  ap^antCa,  coragi^u. 

*  BEDINTEGBATIONE.s.  l,  nila- 
t«gr«tl*j  actione  de  redintegrare. 

«  BEDINTE&RATORIU.-Wrw,  adj. 
8.,  redUteţrittr;  ciu'e  recUntegra;  vedi 
si  redintegramte. 

*  BEDINTEQBATD,-a,  adj.  part., 
r«iUateffrata^  in  B.  rerboloi. 

*  BEDIRE,  V.,  redlre,  (d'in  red=re 
si  ire);  a  merge,  cede  in  deretra,  a  se 
intârce,  a  veni  inapoi,  etc. 

*  REDISSOLVERB ,  t.  ,  (se  conjuga 
ca  T.  solvere);  (tr.  r«diBs«ndn);  a  dizolve 
^rosi. 

BEDISSn,-a,  adj.  part.  â!in  redieere, 
reilctas;  in  s.  verbauii. 

*  BEDE8TILLABE,  t.,  (&.  ndliUt- 
ler);  a  destiUă  a  dou'a  6ra. 

•BEDISTBIBDERE,  v.,  (fr.  rrtl- 
•tribier) ;  a  diatriiue  de  a  don'a  6ra, 
d'in  Don,  ârosi. 

*  REDITIONE,  B.  f.,  redltlftj  actione 
de  redire :  celeritatea  reditionti  vostre 
ne  pune  in  mirare. 

*  EEDITU,-a,  adj.  part.  s.  d'in  re^ 
dire,  redltns;  intorsn,  venitu  inapoi. 

*  REDIVIVU,-a,  adj.,  redlTlTaB](d'in 
redi  =  red  =  re  si  vivw);  care  reviue, 


ioTiu^dia  4to;  care  se  recrea  si  viue  d'in 
noa ,  prin  esteDsione ,  eterna  :  virfyUea 
romana  e  rediviva ;  bî  cu  intellesn  de 
renouatu. 

•REDOLERE,T.,rfld«l«re,(d'in«(i= 
re  si  olere) ;  a  ole,  respande  odâre  mnlta 
si  in  mare  depărtare. 

«BEDOHABE.T.,  iteram  donare, 
(comp  fr.  redtnpter);  a  domă  de  a  doo'a 
6ra,  ^rosi. 

*  BEDOMITABE ,  t.,  iteram  dtml- 
tare » iterativa  d'in  redomare ,  a  repeţi 
redomarea. 

*  BEDONABE,  v.,  redoaar^  a  dmă 
a  dân'a  âra,  a  dona  ârosi. 

«  BEDOFTARE,  v.,  redeptarei  a  optd 
ârosi,  de  a  dou'a  ora. 

*  REDOEDIRE  =  redmdire,  v.,  re- 
dordlrl;  a  ordi  ârosi,  a  dou'a  iJra  :  are- 
ăordi  si  retesse. 

REDOBMISE,  t.,  redomlre;  a  dontU 
ârosi  de  a  dou'a  âra. 

REDORMITARE,  t.,  redormltare; 
a  dormită  ârost,  de  a  dou'a  6ra. 

«  HEDORNARE ,  v. ,  redoriure;  a 
omâ  6roai,  d'in  nou. 

*  REDOT ARE,  v.,  Itern»  detare,  (&. 
redeter) ;  a  dotă  de  a  doa'a  ora  :  a  m 
redotâ  fiia,  a  corei  dote  s'a  perdutu  de 
eotra  bor&o/u. 

*  KBDOTATIONE,  s.  f.,  (fr.  redota- 
tlti);  actione  de  redotare. 

*  EEDOTATU.-o.  adj.  part.,  (fr.  rt- 
^•tiy,  dotatu  d'in  noa. 

*  REDRESSARE,  t.,  (fr.  reireaser); 
a  dresaâ  d'in  noa. 

*  REDUBITARE ,  v. ,  Iteram  dobl> 
tare,  (fr.  redenter);  a  diAită  ârosi,  d'in 
nou. 

REDUCERE,  v. ,  (se  conjuga  ca  t.  du- 
cere), redneere,  (it.  rldsrre,  ridneere  ; 
fr.  ridafre);  1.  a  duce  in  deretru,  in  a- 
poi  :  a  reduce  armada  inpatria;  redusae 
toţi  essiUatii  in  terr'a  tor»;  pastorii  re- 
duat  turmde  de  la  pastione  la  stâna ;  a 
reduce  pre  destronatu  pre  tronidu  fer- 
reî ;  redueemu  bracide ;  remigii  redueu 
si  producu  remii;  in  specie  a  dace  a 
casa,  a  pertrece,  a  duce  in  patria,  la  Io- 
culu  Ben  :  junii  insoeieseu  si  redueu  pre 
ceUi  baroni  la  tasde  loru;  capOanulM 
redus»  osUlein  pairia  som^ose  st  \nte~ 


=y  Google 


m MD; 

gre;  2.  metaforice,  a)  ou  sensa  mai  ap^ 
propiatu  de  cella  de  sasa  :  areăuceiom 
amtet  eeriaii  la  impatx^one ;  indema- 
nalieulu  adminisiratoriu  reămse  terra 
la  prittitCa  ei  prosperitate ;  b)  cn  sensa 
mai  departatn  ,  a)  in  geoen ,  a  duce  la 
una  stare  ore-care,  dfiro  mai  vertosa  a 
dnce  la  nna  stare  mai  rea ,  a  violentă, 
a  dnce  la  estremitate,  etc. ;  a  reduce  u- 
na  cetate  in  ptâbere;  a  reduce  pre  ora- 
tori la  sapa  de  lemnu ;  a  reduce  rtJtellii 
la  supptm&v ,  insolenţii  la  reapeetu  st 
moderatione;  cu  mvlta  linsura,  abia  re- 
t^eu  ursele  cateUii  sei  la  una  forma ; 
a  reduce  judidi  lajustUia;  a  reduce  una 
eegtione  la  addeveratulu  stătu  si  intel- 
lessu;  a  reduce  vechiele  doline  si  prisH- 
nulu  portu;  areduce  corpulu  la  deplena 
langore,  ment^  la  completa  stupore;  a 
reduce  solidele  in  Ucide;  a  reduce  in  re- 
gula, in  ordine;  ^)  in  specie,  a  striuge, 
restringe ,  mieusiorâ,  simplifică ,  ete. : 
a  reduce  ealaiiele  la  cea  mai  simpla  es~ 
pressione;  a  reduce  «nu  discursu  de  me- 
ditate; a  reduce  portîonile  cc*idiane  de 
mâncare  si  beutura ;  a  reduce  spesele , 
luasulu  dispenăiosu;  a  reduce  proportio- 
nile  unui  edificiu,  und  aria,  unei  curte. 

*  REDTJCTA=fedM«a,  subst.  f.;  vedi 
redMiu. 

*  REDUCTAItE ,  v. ,  redactare ;  in- 
tensivn  d'in  reducere,  a  reduce  cn  mare 
fortia,  eaergia  san  celeritate. 

*  REDUCTffiILE,  adj-,  (fr.  r^doctl- 
ble) ;  care  se  pote  redue&re :  cantităţi 
reductibili  sub  alta  forma  mai  simpla ; 
porfionUe  mUitarUmi  nu  mai  sunt  re~ 
duetSnU. 

*  REDTJCTIONE,  ?.  f.,  rednotlo,  (fr. 
rridyetlon);  actione  de  reducere  :  reduc- 
tionea  essUiatiloru  in  t6rra;  redudionea 
fraetionei  numerice  la  aedlu-asi  deno- 
mitoriu,  la  cea  mai  sempla  espressione; 
reduetioneasareiinpidbere  forte  menuta; 
redudionea portionei  de  mâncare,  a  spe- 
teloru,  a  proportioniloru  unui  edificiu; 
reductionUe  făcute  in  budgetu;  redudio- 
nea tasseloru  pre  artide  de  consian- 
pHone;  reăudione  a  unui  ossu  lussatu. 

*  REDUCHVO,-» ,  adj.  ».,  (fr.  rfi- 
<lut<r);  ^rtu  a  reducere:  agenţi  chymîd 
redueUm. 


*  REDUCTOBITT.-i^a,  adj.  a.,  re- 
dnstor;  care  reduce  san  serve  a  reda- 
e^e  :  machina  redudoria  de  osse  lus- 
sate;  ca  s.  reale,  m.  redudoria,  ţL-e, 
machina  de  reduasu  osse  eseite  d'in  lo- 
culu  loru. 

*  REDUCTU,-a,  adj.  part.,  rednetng, 
(compara  si  it.  rldotto=:rldntto,  ft.  râ- 
dslt,  redottte);  redussu :  1.  in  genere :  in 
proportioni  forte  reducte,  venitu  redădu 
forte;  rebellii  redudi  la  suppumere;  2.  in 
specie,  ea  subst  reale,  a)  m.  redudu , 
pl.-e,  locu  retrassu,  mai  allessu  locn  de 
retragere  pentru  armaţi  spre  a  se  ap- 
peră;  b)  f.  redudu  {r&^tta,  sau  reduta 
dupo  fr.  redoHte),  cu  acellu-asi  inteliesBU 
ce  are  Bi  form'a  m.  redudu,  inse  in  spe* 
cie,  redacta  =  micu  propugnacla,  micu 
casteUn  sau  fortaretia,  de  regula  in  forma 
cadrată,  ca  se  oppresca  prin  ea  pre  ini- 
micii attacatoH. 

*  REDULCEBARE,  v.,  rednleerar» ; 
a  ulcera  ^rosi;  metaf.  a  face  se  recm- 
desca,  se  se  deschidă  si  attitie  ârosi  una 
reu,  una  dorere,  etc. 

•REDUNDANTE,  adj.  part;.  pre8.,re- 
dandans,  (compar,  si  fr.  redondant),  care 
redunda;  muUe  eovente  redund  ''t  m 
unu  singuru  versu:  fluviu  redunoante. 

*  REDUNDANTIA ,  s.  f.,  redniidin- 
tla;  stătu  de  redundante,  1.  in^genere: 
redundanti'a  totoru  apdoru;  2.  in  spe- 
cie :  redundanti'a  stylului,  orationei. 
frasei,  versului. 

*  REDTJNDARE,  v.,  rednndare,  (fr. 
redonder;  d'in  red==re  si  undare),  1.  pro- 
prie, a  se  versă,  a  se  revers&  :  lacuri 
redunda,  riurUe  voruredundâ,  auince- 
putu  a  redunda  si  doacele;  ap'a  d'in  căl- 
darea ferbente  redunda;  2.  metaforice,  a 
se  versâ  in  mare  abandantia,  a  fi  cn  pri- 
Bosu,  prea  mnltu  etc.  :  recbinda  sângele 
versata;  junii  redunda  in  tote;  awtdu 
redunda  in  fora,  redunda  bradăe,  fora 
se  redande  armele;  veniturile  voru  ad- 
junge  siredundâ,  nu  voru  redunda  pro- 
visionile;  in  specie,  ce  e  de  prisosn  in 
una  &ase,  in  unu  discursu  :  frasea  Im 
redunda;  e  bene  se  abunde  stylulu.  nu 
inse  si  se  reăunde. 

*  REDUNDATIONE,  ■.  f.,  rodând»' 
tio;  actione  de  redundare. 


=y  Google 


ME; 

*  RBDTJNDATU,-<i,  adj.  part.  s.  d'in 
reăwtdare. 

*  RBDITPLIGASE,  v.,  rednpllMrej 
a  mai  dMjAicâ,  a  duplică  inco  una  data; 
in  genere,  a  repetf  acelln-asi  lucra. 

*  BEDUPLICATIONE,  b.  f.,  (redn- 
plleatlo,  f^.  ridnplleatlon);  actione  si 
eff^ctn  alin  acţionai  de  redaplicare  .- 
redupHeaiiaHea  verbeloru  grecesci;  re- 
duptieationea  aceRoru-asi  coventepreg- 
natiti  de  inteUessti. 

*  BEDUPLICATIVUro.  adj.,(fr.  ri- 
dnplloallQ;  relativa  la  re^plieare :  syl- 
labe  reduplieative.  eoventu  reduplieativu. 

*  REDUPLICATD,-fl,  adj.  part.,  re- 

dBplIwtHB. 

*  BEDURESCERE,  T.,  redareseere} 
a  duresce  ârosi,  a  se  face  ârosi  duru  : 
ferrtdu  redfu  redwesee. 

REDUS8U,-a,  adj.  part.  s.,  rednetag; 
in  B.  rerbalni :  persana  reăussa  d'in  es- 
$Siu,  fi-actionUe  de  reăussu  la  mai  sim- 
pla espressione;  snbst.  redusstău  prea 
mare  dlUi  portionei  de  mâncare. 

*  REDUTA  =:  redutta,  f.,  vedi  re- 
zida, redwcfa. 

*  REDUVTA,  8.  f.,  redBTU,  (fir.  rido- 
re);  1.  not«/ia-=inacula  alba  la  n&ghia; 
2.  bnbisiora  la  anghia;  3.  cunJBiora,  tin- 
tisiora;  4.  sfennatiira,  remaBU;  5.  genn 
de  insecte  hemiptere;  —  de  acf :  «- 
dumade,  care  sâmina  cu  reăuvfa,  ca 
ÎDiectn  :  redtmadăe,  familia  de  insecte 
ce  aa  de  typn  genoln  reduvia. 

«SEDUTIADE,  9.  f.,  vedi  veduvia 
sab6.     

*  BEDUnOSTT,-a,  adj.,  redDTloisst 
plena  de  reăuvie  la  unghie. 

'  BEEDIFICABE,  v.,  rendifloare»  (fr. 
tMiatr);  a,  edifică  de  a  doa'a  âra,  d'in 
nan. 

*'  REEDIFICATIONE,  s.  f.,  reedlfi- 
eatloj  actione  de  reediAcare. 

*  BEBDEPICATU.-a,  adj.  part.  snbet:, 
nadifleatii. 

«  REEDITARE,  verb.,  Iterun  «dere, 
(fi.tMilttr);  a  edita  ^rosi  ana  carte. 

*  REELE6IBILE,  adj.,  (fr.  r^^llgl- 
U«);  care  se  pate  reelegere. 

*  REEIECTIONE,  s.  f.,  (fr.  ri^leo- 
tUi);  actione  de  redegere. 

*  BE£LEGTD,-a  >  adj.  part.,  itenm 


BEF. 903 

eleetBB,  (fr.  t6<1ii);  ^rosi  allessa :  depu- 
taţi re^eeti. 

•  REELEGERE,  v.,  (se  conjuga  cav. 
legere),  Iterum  ellgerej  a  (Uege  6iosi, 
a  allege  d'in  noa. 

•  REELESSUra,  adj.  part.,  Itemn 
«leotDB. 

«  REEMIORARE,  verb.,  Iteram  enl- 
gT%n,  (fr.  r^^Bigrrer);  a  emigra  ^rosi, 
de  a  doa'a  6ra. 

•  REEMIQRATIONE,  a.  f.,  (fr.  rM- 
mlgratlon);  actione  de  a  reemigrare. 

*REBMrGRATU,-a,  adj.  part.,  «- 
migrattt  d'in  non,  de  a  doa'a  iSra. 

•  REESFOBTARE,  t.,  Iteram  expar- 
tare,  (fr.  râexporter);  a  esportâ  âroai; 
a  esportâ  d'in  locala  unde  s'a  importaiu. 

•  EEESPORTATIONE,  a.  f.,  (fr.  rSex- 
portatlon);  aefcione  de  reesportare. 

•  EEESPORTATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
r^exporti). 

•  REES8AMINARE,  v.,  (fr.  t««x«- 
mlner);  a  essaminâ  ârosi,  de  a  dou'a  6ra. 

REES8IRB,  T.,  Iternm  exlre,  rem  fe< 
llclter  ţererej  bese  eederCt  flnecedere* 
(compara  fr.  rânsslr,  it.  rlnsclre);  1.  a 
eaai ârosi,  a  essi  in  deretrn  :  areessi cPin 
casa  mai  spre  sSra,  dttpo  ee  essisse  mai 
de  demanetia;  2.  ca  mai  desn  :  a  easi 
bene,  a  av4  bona  essitu,  si  de  acfin  ge- 
nere :  a  merge  b^ne,  a  prosperi,  a  suc- 
cede, etc.  :»H  reesse  grănului  in  acista 
natura  de  pamentu;  nu  cefi  reeasi  in 
celie  ce  ineepeti,  ăeco  nu  veţi  leud  bone 
mesari;  nu  am  reessitu  se  Vindupleeu 
si  se  i  tragu  nemica  d'in  avar' a  hă  mana. 

BEESSITA,  s.  r.,  vedi  reesnfu. 

RBESSITU,-«,  adj.  part.  a.  din  rees- 
sire,  1.  in  genere :  ce  insemna  essittdu 
si  reessittdu  voshv  necormatu?  2.  in  spe- 
cie cas.  m.,  reessituiu  si  maideau  t.reea- 
sit^a  =  BnoeeflinB,  res  bene  ţeBta)  Bne- 
cesBa,bonu  essitu,  etc. :  reemtAe  arma- 
tei na^ioncii;  multo  l(Aore  fora  reessitu, 
fora  reessita. 

*REFABRICARE,  T.,  refabrlaulj 
a  fabrică  de  a  doa'a  6n. 

REFACERE =re/ecer9,  refaouiâre- 
fecei,  refaaUu,  si  refaetu,  refectu,  r.,  re- 
fleert,  (fr.  refalre,  it.  rlforre);  a  face 
irosi,  &  face  ce  a  mai  fiicatn,  a.  face  d'in 
nou,  a  repară,  ammelioră,  imbonetatl,  a 


=y  Google 


904  REP    __ 

drege,  etc. :  tote  se  etriea  mai  eurrendu 
âe  eâtu  se  refaeu  ;  natur'a  reface  con- 
tinuu operele  selle;  a  reface  oatea,  ad- 
ministrationea,  legile;  a  reface  armele, 
eăifimle,  vestmenteU,  naviU,  mvelitorea 
casei,  munt  edifieiulm;  a  reface  starea, 
averea,  veniturele;  a  reface  pre  cineva 
^  funcHonariu,  deputaiu,  senaioriu;  a  re- 

*  face  poterile  corpului  sau  aUe  sucu- 

lui; a  se  reface  de  fatiga,  de  moriu,  de 
langore;  cu  greu  se  refaeu  omenii  de 
unu  lungu  morhu. 

•  EEFACTIONE  =  refedione,  b.  f., 
tefeetl»,  (fr.  râfeetlon  si  r^futloa);  ac- 
tione  de  refacere,  si  stătu  produssu  prin 
ac^ta  actione :  refectionea  templului,  mo- 
numentului, eoperimenttdui;  refectionea 
poriilorv,  ferestreloru;  refectionea  pote- 
riloru;  coDcr.  mediu  de  refacere :  refec- 
tione  de  stomaeu. 

*  HEPACTORIU  T^refectoriu,-toria, 
adj.  s-,  refeetor  si  rereetorlng,  (com- 
para si  fr.  rftfeotftire);  care  reface  san 
serve  a  refacere  :  refectorii  templeloru 
si  monumenteloru;  s.  reale  m,,  refedo- 
riu,  pl.-e,  salla  de  mâncare,  mai  allessn 
intr'Hnn  moDasteriu  san  in  aitu  mare 
institutu. 

EEFACTU  =  refedu.-a,  adj.  part., 
refectDs,  (compara  si  lat.  aeilifiela  re- 
fActe) :  mtirt  refectî,  poteri  refecte;  oşti 
refecte  hene  de  fittiga;  a  incepe  batali'a 
.  cu  armat'a  refecta;  si  ca  subst.  refaetf^u 
potereloru;  vedi  si  refacutu. 

BEFACUTU.-a,  adj.  part.,  refeetua, 
in  s.  Terbului. 

BEFECABE,  t.,  margrloaro,  Testis 
•r«m  snerej  a  c63e  marginile  unui  ve- 
stimento,  cea'ce  se  face  indonindu,  snf- 
flecandu  pucinn  acelle  margini:  a  re 
feed  manicele  camesiei;  poUele  nu  su 
refecate  bene. 

BEFEGATIONE.  s.  f,  iii»Kliiatl«; 
actione  de  refeeare  si  effectu  allu  a- 
eestei  actione. 

BEPECATORItlriona,  adj.  a.,  care 
refeca. 

REFEGATD,-a,  aOj.  part.  s.  d'in  re- 
feeare :  maniee  refecate,  refecaiulu  pol- 
leloru 

REFECATCRA,s.f.,mar«iDatiD;  au- 
tione  de  refeeare,  d4ro  mai  vertosu  ef- 


REF. 
fectu  alin  acestei  actione  :  refecatur'a 
eapiteloru  sto'garitdai. 

BEPECEBE,  refeetione,  refeetoriu,  re- 
fectu,  vedi :  refacere,  refacttone,  refai>- 
toriu.  refadu, 

SEFECU,  pl.-e,  si  -uri,  varfo,  ora, 
Testls  sDtnra  Ia  margine,  (f^.  oorlet,  it. 
ttrlo);  CBBtlKstlo,  veutloţ  1.  ooaatnra 
pre  marginile  unui  vsstimentn,  nnni  pe- 
ticu  de  pandia  sau  de  pannnra:  refeeu 
bonu,  refeeu  forte  reu  cosutu;  refeeulu 
manieei,  guilă^lm,  poUei;  a  frage,  cose 
unu  refeeu;  fora  refeeu  se  desircana  ster- 
garide;  2.  metaforice,  vessatione,  aspra 
maletractare,  rea  frecătura,  reu  sapone  . 
ce  se  da  cuiva :  a  leuâ  unu  refeeu,  de  la. 
cineva;  a  leuâ  pre  cineva  la  refeeu. 

*  BEFELLEKE,v.,r6r6ll6te,(d'inr«- 
fallere);  a  demonstra  falsitatea  assertio- 
nitorn  altui-a,  a  convinge  de  neadde- 
vem,  de  menţiona :  a  refeUe  martur»  n 
marturiele  loru;  a  refeUe  si  sptdierâ  Me' 
mentionile. 

REPEEBERE,  refersei,  refertu.  v., 
refervere,  referrMoere>a/'er6«  d'in  nou. 

*  KEFEBCERE,  r^erst  si  refersei, 
refersu  si  refertu,  si 

*  REPERCIEB,  T.,  refercire.  (d'in  re- 
fareire);&imţl6  rasQ,a  indes&,indopi  etc.: 
a  referei  tesaurulu,  stomacîdu;  a  refâfiA 
cartea  cu  tote  pwriliiatHe. 

*  aEFEEENDABIU.  s.  m.  pers.,  (fr. 
reMrendaIre),  proprie,  relaiivti  la  ref^ 
rendu,  ca  snbst.,  care  e  insarcinatu  a  re- 
feri, mai  allessn  functionarin  de  la  cnr- 
tea  de  compnte,  insarcinatu  a  essamini 
si  r^eri  asupr'a  computurilorn :  nu  ad- 
jungu  referendarU  eurtei  de  eompute; 
—  in  genere,  secretarin  referitoriu. 

*  REFERENDD,-a,  ger.  d'in  referere, 
referendtiB,  ce  e  da  referit/u :  eefîe  refe- 
rende. 

«  REFERENTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
ferensi  care  refere :  judiede  referente. 

RBFERENTIA,  s.  f.,  relatione  :  r«- 
ferentiele  intre  sociu  si  soda;  cu  refe- 
rentia  la  acesie-a.  fora  referentia  lanoi, 

REFERERE,  si  r^erire,  v..  referrs} 
a  fere,  a  duce,  poitÂ,  presenU,  face,  d&  in 
deretru,  1. proprie, o)  in  genere:  am  re- 
feritu  deşerte  pungele  cm  cari  am  phcatu 
plene;  b)  in  specie,  a)  a  ii,  a  duce  indg- 


=y  Google 


REF. 

retni  ceva  detorito  :  a  referi  aummeie 
m^otmdate  Bau  inateăetOiate  cuiva; 
^)  a  referi  passidu,  paşii,  a  se  trage  îna- 
poi; 2-  me^forice,  a)  in  genere :  eehula 
refere  vocea,  sonuriîe;  annulu  refere  a- 
edile-a»i  fenifwn,-  a  si  referi  mentea,  oclii 
la  ceva;  douim'a  lui  referi  cdle  mai  for- 
mou  S/Sia  alte  terrei;  b)  in  specie,  a)  a  me- 
sor&  cu  aeea-EBl  mesnra,  a  intorce  cuiva 
benele  saa  realn  :  cuntw  ai  facutu,  ti  s'a 
referitu;  a  referi  assemine  pentru  asae- 
mine;  areferi  gratia;  ^)&dâănc6d!ijnio'a, 
a  renonfl,  resUniă,  restabili,  repeţi,  re- 
produce, etc-,  a  referi  pristinele  âatine; 
eopîUti  refleru  pre  parenU  m  fiffure  si  in 
earaetere;  7)  a  spune  eu  vorb'a  sau  in 
scriasn,auTetă,espnne,portăvorb'aetc., 
eovetttde  «ostre,  de  si  secrete,  se  refav 
mpufiltcu;  nu  sdmu  referi  nemiea  despre 
aeeste-a,  gurde  rdle  referu  vorb'a  de  la 
untdu  la  ^tulu;  prin  mai  mulie  scrissori 
tivoliu  referi  detaUele  evenimentului  at- 
thisu  in  aeSsta  aerissSre;  S)  a  responde : 
îacoventde  nostre  nu  referi  cUtecovente; 
s)  a  espune  officiale,  a  dă  scire  oi^ciale : 
legata  aeesti-a  referiră  in  nomele  man- 
dantUoru  sei;  a  referi  superiorâui,  dom~ 
nid»i;  eommissarU  referiră  cu  accwra- 
tetia  eeîle  aflate  la  faefa  lowlui;  a  re- 
feri la  aenatu,  îa  consUiu;  presedaitele 
convocă  a^nanWa  si  i  referi  de  ceUe 
eommunieate;  ca  sensn  mai  generale : 
Ia  tene  me  referu;  la  voi  referu  Uicrulu 
ca  la  auetoritati  competaiH;  C)  ca  ter- 
minn  de  negotie,  a  trece  in  registre,  in 
compate,  Iu  libri,  a  Înscrie,  etc.  :  a  re- 
feri la  debite,  la  credite;  areferiinlibru 
epistolele  accepte;  a  referi  in  registru 
preseurtu  eoprensidu  noteloruaeeepute; 
a  r^eri  aummde  percepute  in  tesauruai 
in  servitele  tesatmdui;  1])  ca  mai  desu, 
a  referi  ceva  la  altu  ceva;  a  pune  in  re- 
latioQd  :  tote  câte  se  refera  la  jfrivati,  nu 
8u  publice;  Epicureii  referu  tote  la  to- 
hq^ate;  egoi^tUu  refere  totu  la  sene. 

•  EEFKBirORIU.-ftjftt^  adj.  s.,  tb- 
rere«8,  M  refereuBj  care  refere  sau  se 
refere;  Tedi  si  rrferente. 

"  REFSBlTUsirf^erti<u,-a,aâj.part., 
relatiB. 

•  REFERStJ,-a,  adj.  put.  d'in  re- 
fereere,  f  edi  si  refert». 


REF. 905 

1  BEFERTn,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
ferhere,  ferta  de  a  d6u*a  dra. 

2  REFBRTU,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
fereere,  Mfertnsj  plenu,  rasa,  indeaata 
forte. 

*  REFIBULARE,  t.,  refibalare}  a  j!- 
btdă  a  dou'a  ora. 

REFIGERE,  refissi  sau  refissei;  si 
refipsei,  refissu,  si  re|Wu  =  refiptu,  v., 
reBgere;  1.  a  fige  âroai;  2.  a  scote,  a 
desprende  ce  e  infissn. 

*  REFIOURARE,  T.,  refl^arare;  a 
;5ffMrâ  ^rosi,  de  a  dtSu'a  6ra. 

*  REPINGERE,  refinai  ai  rej?«îei 
refinsu,   (si  refidu^,  t.,  refiagrertf;  a^ 
finge  firosi,  a  finge  de  a  don'a  6ra. 

*  REFIRKARE,T.,  reflmars,  ifirmâ 
âroai,  de  a  dou'a  ora. 

"  REFLAGITABK,  v.,  reBasltate,  a 
flagitâ,  a  recere  cu  persistentia. 

*  REPLANTE,  v.,  reUans;  oare  refla: 
ventwi  reflanti  navei  nostra. 

*  REFIiARE,  V.,  reflmre;  1.  a  yW  sau 
st^â  4ro9i;  2.  ca  mai  desu  inse,  a  flâ 
sau  suffld  contra. 

*  REFLATIONE,  s.  f.,  raflatiaj  ac- 
ţiona de  reflare. 

*  RBPIiATORID,-/orta,  adj.  s.,  re- 
llans;  Tedi  3i  reflante. 

*REFLATlT,-a,  adj.  part.  b.  d'in 
reflare,  reflatns  :  r^atuht  ventiUui. 

REFLECARE  =  reflicare,  t.,  r«pU- 
oare,  marţrlnare;  1.  a  eummette,  a  suf- 
fUcâ  :  reflecati-ve  manicele,  pulpanele 
langeloru  vestim^ite;  2.  a  cose  pre  mar- 
gine anabuccata  âepandia,depannara: 
a  rejlecâ  stergariele; —  vedi  si  refeeare, 
awfflecare.—Oam.asiiffiecare'^Ktiin  locu 
de  suppUcare,  asia  ai  reflecare  e  in  loca 
de  repleeare.  M. 

REFLECATIONS,  s.  f.,  replleatlo, 
marţlnatlo,  actioBe  de  re/Zecore. 

BBPLECATU.-a ,  adj.  part.  s.  d'in 
reflecare,  roplloatnBt  narţlBatas. 

REFLECATUBA,  s.  f.,  r«plfeati*t 
acţiona  de  reflecare  si  effectu  alin  ace- 
stei actione. 

*  REPLECTENTE,  adj.  part.  preş., 
reflectens,  care  reflecte. 

*  REPIECTERE,  refîeaai  si  reflessei, 
reflessu,  t.,  relleetere,  (comp.  si  it.  rl- 
nettere,  £r.  r^fldeiilr);  v,fUcte  iDapoi,iQ 


=y  Google 


RBF. 


deretra,  aintorce  inderetru;  1.  proprie  : 
cânele  refkcie  eoâ^a  suA  p&ntice;  a  re< 
fleet^puănu  captau;  mai  vertoau  :  m- 
perfectele  ludo  refiedu  radiele  Ittminei; 
hmin'a  se  repete  dupo  certe  date  si  in 
certe  directioni;  apele  limpide  reflecţii 
irb'a,  arborii,  animaliie  d'impregiaru ; 
twmiea  nu  rejlede  mai  Une  obiedele  de 
câtu  «nu  honu  spedu;  in  ttnu  verht*  re- 
fleanm  aOionea  se  r^cte  spre  stAieetu 
enatisi;  firontea  serena  reflecte  pacea  suf- 
ftettdm.  2.  metaforice,  a)  in  genere,  a 
intorce,  îadiiptec&,  amollii,  etc.:nu  vei 
potS  reflecte  cerhif^a  si  prudimea  acestui 
wmt;  a  n  reflecte  metttea  si  ânim'a  spre 
totu  ce  are  mai  earu;  si  intr.  fwCa  mor' 
&hIw  fw  reflecte  de  locu;  h)  in  specie,  a 
intri  in  sene,  a  cogită  matura  :  copUUi 
mid  reftedu  pueinu;  omului  maturu  e 
datu  a  re/lecte;  fora  a  reflecte  nupt^emu 
avi  consdentia  de  diasele  si  faptele  no- 
sire;  de  acea-a  si  espressioni  ca  :  con- 
sdentia reflessa,  mentea  reflessa. 

•  BBFLESSIBILE,  adj.,  (fr.  rfifleil- 
ble);  care  se  pote  reflectere. 

•  REFLESSIBILITATE,  s.  f.,  ffr. 
rifl«xIblUt4;  calitate  de  reflessibile. 

•  EEPLESSIPLOSE,  adj.,  (fr.  rfide- 
xlflore),  care  are  flori  reflesse,  intorse  in 
deretm,  in  afora. 

•  BEPLESSIONE,  s.  f..  reflexi«,  (fr. 
rjtexion);  actione  si  facultate,  cuma  si 
effectu  allu  actionei  de  reflectere  :  re- 
flesdonea  radieloru  luminase,  reflessiO' 
nea  olnecteloru  de  pre  ripe  in  limpid'a 
wtda  a  riului;  insh-umente  de  refleasione 
a  honinei;  mai  vertosa :  reflessionea  o- 
muUa  maturu;  fora  reflessione  in  desertu 
portămu  mente;  a  face  multe  si  mature 
reflessioni  asupr'a  passului  de  facntu ; 
reflessionea  actionei  espreasa  prin  verbu 
asupr'a  suinecttdm  ensttsi. 

•  EEFLES8I VU,-o.  adj.,  (fr.  riflMlf); 
aptu  a  reflectere,  relativu  Ia  refUsau  sau 
la  reflessione  .poterea  reflessiva  a  radie- 
loru,aomuluicoffitatoriu;verbereflessive, 
pronomine  refUssive,  etc,  diffarite  de  : 
verbele  reciproce,  etc,  vedi  si  redprocu. 

•  REPLESSU,-a,  adj.  part.  b.,  re- 
flexBB,  (it.  rlflesso,  fr.  T^flâehl,  reflet); 
in  8.  verbului  reflectere;  1.  ca  part.:  ima- 
!/inile  reflesse  de  unde  mu  de  fpede;  Iu- 


B^F\ 

mttt'a  reflessa  de  fadele  lude  «t  poJite; 
negaţie  inăelungu  si  maturu  reflesse; 
afacepassireflessi;  2.  ca  snbst.  m.,  re- 
flessuiu  Wminei  de  la  aceste  obiede;  ve- 
demu  nu  raitele  astrtdui  dUld,  d  numai 
unu  reflessu  tdlu  aeeUoru  radie;  unu  re- 
flessu  aUu  spîendârd  mentei  divine. 

*  REFLOSIBE,-esc«,  v.,  reBoreseere) 
a  înflori  ^rosî;  vedi  si  rdnflorire. 

*  REFLUERB,  reflusn  si  reflussd. 
reflussu.  y.,  si 

*  REPLUIRE,  T-,  refloere;  a  flue  in 
deretru;  a  flue  preste  ripe,  a  se  verşi;  a 
flue  la  un  locu  :  sângele  mi  reflue  la 
eapu;  eandu  meava  se  infla,  fluvide  re- 
flwt;  lumea  reHue  la  aedlu  locu. 

*  BEFLUSSU,-a,  adj.  part.  s.,  ro- 
llDxns,  (comp.  si  fr.  reflnx);  in  s.  ver- 
bului refluere;  I.  in  genere  :  reflusstilu 
totoru  {^loru  eurrenti;  2.  in  specie,  des- 
inflarea  marei  :  flussidlu  si  reflusstău 
oceanuUti. 

*  REFLTjn,-o,  adj-,  reSnas;  care  re- 
flue :  riuri  reflue;  marea  reflua. 

*  REPOCILLABE  ,  v.,  refocllUrc; 
a  fodllă  ârosi,  a  revivifică :  a  refocSiă 
pre  langicUt  cu  efficad  remedie. 

»  REPOClLLATU,-n,  adj.  part.,  reh- 
elllatng. 

*  REPODEBE,  refossi  si  refossd,  re- 
fossu,  T.,  reftoderet  a  fode  =  sapi  ^roai; 
la  antioi :  a  desgropă  ârosi. 

♦REPORMA,  s.  f.,  (fr.  r*f«riii«);  actio- 
ne de  reformare,  dâro  mai  allessu  effecta 
alin  acestei  actioni,  1 .  in  genere:  refontia 
coZeiidanttîu»,  reforme  politice,  reforme 
in  legi,  in  institutioni,  in  invetiamentu; 
reformele  nu  sunt  innovaticnUe  impru- 
denţi de  tota  diu'a;  reforme  religiose,  ai 
absol.  reform'a=reform'a  religiosa  d'in 
secaMa  XVI;  2.  ia  specie  a)  reduo- 
tione,  deminutione,  impucinare,  scăde- 
re :  a  face  mari  reforme  in  spesele  su- 
perflue, in  lussulu  de  misa  n  de  vesti~ 
mente;  b)  mai  vertosu,  a)  impiicinare  de 
fmetionari  in  genere,  ^)  4ro  in  parte, 
in  miliţia^  «^  impucinare  de  calli,  ce  nu 
mai  sunt  boni  pentru  armata;  ^')  impu- 
cinare in  numerulu  .armatiloni  prin  li- 
centiare  si  alte  impregiurari;  Y)  impti- 
cinare  a  officiariloru  prin  punere  in  di- 
sponibilitate, fltc. 


.yGooglc 


BEF 


907 


*  EEFORMABILE,  adj.,  (fr.  ritot- 
nsble);  oare  se  pote  reformare. 

"  REPOEMANTE,  adj.  part.  prea., 
rerornaiiBf  care  reforma. 

*  REFORMASE,  v.,  refarmu-e,  (fr. 
reformer  sirâformer);  1.  d,  formă  ^tua, 
d'tn  noa :  a  reformă  cetele  de  ca-maii  ce 
se  dUsolsesse;  armafa  sparta  se  reformă 
m  data;  2.  a  acambâ,  transforma,  altera, 
face  altnlu :  nemica  nu  se  pote  reformă  i» 
lumeforavoli'aprovidentie%;3.  aecambă 
fona'a,  fora  a  acamb&  essenti'a,  si  de 
acî,  a  ammelîoră,  imbonetati :  nu  po- 
temu  reformă  noi  lumea;  a  reformă  si 
correge  datinele,  diaciplin'a  armatei;  a 
reformă  invetiamentulu,  a^inistr(^- 
nea;  a  si  reformă  abitudinile ,  indina- 
OonUe  relle,  earaderiulu;  4.  cn  sensnlu 
de  :  a)  in  genere,  a  reformă  =  a  mo- 
dera, impucin^,  sappreme  :  a  reformă 
spesele  in  tote  câte  sunt  superflue;  a  si 
reformă  lussulu  in  vestimente.sumptulu 
i»  mâncare  si  beutura,  b)  in  specie,  in 
miliţia,  a  dimitte,  snppreme  :  a  re- 
formă ccMii,  a  reformă  mai  miMi  ofd- 
ciari. 

*REFOBMATIONE,  s.  f.,  r«r«rmatto, 
(fr. ritorniatloii);  actione  ie  reformare: 
reformaiionea  ordinUoru  armatei ;  re- 
formationea  disciplinei,  invetiamentului; 
r^ormationea  mai  miătoru  of^ăari; 
absvL  reformationea  ^  ce  s'a  facutu  in 
religione  in  seclulu  XVI. 

*REPOEMATOEin,-«rta,  adj.  a., 
Mfornator,  (£r.  refornutear);  care  re- 
formedia  sau  serve  a  reformare  :  refor- 
matoriidu  disciplinei;  reformatorii  lim- 
bei;  litteraturei;  a  se  dă  de  r^ormatoriu 
in  tote;  reformatorii  usiorelii  strica  mai 
midtu  de  câtu  ammeltora. 

*  REFORMATn,-a,  adj.  part.,  re- 
fvrHatig ;  tote  au  reformate  in  terra,  of- 
ficiari  reformaţi;  abs.  reformaţii,  celli 
ce  se  tina  de  reţomia  religiosa  d'in  se- 
clnlo  XVI. 

«  REFOBMIDANTE,  adj.  part.  preş., 
r«fornitdanB;  care  rf/ânmâa. 

*  REFORMIDARE,  T.,  retomldarej 
a  fugf  inderetru  de  formxdine,,  a  for- 
midâ  forte,a  se  pertundo  de  frica  :  are- 
formidă  ferrulu  chirurgului;  nu  refor- 
mtâu  a  retpunde  la  attacwHe  wstre. 


*  REPORMIDATIONE,  s.  f.,  wtor- 
mldatlo;  actione  de  reformidare. 

*  KEFOETIPICAEE,  v.,(fi-.  reftrtl- 
fler);  a  fortifică  ârosi,  d'in  nou. 

*REPORTIPIOATU,-o,  adj.  part. 
d'in  refortificare. 

"  REFOSSa,>a.  adj.  part,  r«f*isDi, 
in  B.  verbului  refoâere. 

*  REPOTn,-a,  adj.  part.,  refotni;  in 
8.  verbalui  refovere. 

*  REPOVEEE,  refovui,  refovutu  si 
refotu,  V.,  refoTere,  a  fovi,  sau  inoaldl 
6rci|ii,  Bi  do  acf,  a  recrea,  revivi&ci,  rein- 
snmetf,  etc;  1.  proprie  :  a  refove  eor- 
pulu  ammortitu  de  frigu;  a  sirefovi  po- 
terile prin  dulcdCa  dimsi  s%  acMtrita- 
tea  aerului;  2.  metaforice,  a  refovc  scien- 
tiele,  artUe,  sperantiele. 

*  REPRACTABE,  v.,  intensivn  d'in 
refrangere,  (comp.  ai  fr.  râfraoter). 

*  REPRACTARIU,-a,  adj.s.,refrafi- 
tarfas,  (fr  r^nractalre);  rebelle,  nesup- 
posu,  resistente  :  militari  refractari, 
despre  substantie,  cari  cn  greu  se  potn 
frânge,  sfermă  :  metale  refractariu, 
petre  refradarie. 

*  REPKACTIONE,  s,  f.,  (refracţi», 
fr.  rrifraotlon);  actione  de  refrangere  : 
appm'ut'a  rffraetione aunuibastonu co- 
fundaiu  in  apa;  in  apecie  :  refractionea 
radieloru  Uiminose;  prin  refractione  se 
descompune  lumiWa  si  propice  mmw- 
nai'a  varietate  de  colori  in  natura. 

*  REPRACTIVU,-a,  adj.,  (refraetl- 

ras,  fr.  r6fraetir),  aptii  a  refrangere  :         ţ. 
patere  refractiva  asupr  c  mninei. 

*  EEPKACTORIU,-«r«(i,adj.  s.,  re- 
fjrIngenB,  (renractorlog,  fi-.  râfnetolT«); 
care  refrange  sau  serve  a  refrangere  ; 
linie  refraetorie.  ewha  r^radoria. 

*  KEPBACTU.-fl,  adj.  part.,  refrae- 
to§î  refrantu  :  rt^iele  refi'ade,  bastonu   ■ 
ce  pare  refraetu  in  ofa. 

*  REPKAGANTE,  '',Jj.  part.  prea.,  re- 
fra^ang;  care  refraga. 

*  REPRAOARE,  v.,  refragarei  oppos. 
la  suffragare.  a  rtfragă  :=  a  se  oppooa 
anui  competitoria,  a  lucră  contra  ace- 
stu-a  :  cumu  pota  refragă  ceUui  mm 
bonu  amim  aîlu  meu?  in  genere,  a  aa 
oppane,  a  rasiste  :  prin  tăcere  refraga 
toii  la  opinionea  txw^a. 


=y  Google 


908 REF. 

*  REFRAGATIONE,  a.  f.,  vatrAgar 
tiOj  actîone  de  refragare. 

*  REPRAGATORIU.-iono,  adj.  s., 
refragator;  care  refraga  :  opinionea  tea 
are  midti  refragatori. 

•  BEPRAGATU,-a,  adj.  part.,  refra- 
gatas;  in  s.  verbului  refragare. 

*  REFBANGENTE  =  refringetUe , 
adj.  part.,  refrlngen»,  (fr.  rfrrliiirent), 
care  refrange  :  medie  refringenii ;  ca 
snbBt.  unu  refrangente  aUa  radiei. 

REFRANGENTIA=»-e/nw3enfia,  s. 
r.,  calitate,  potere  de  refringente.    « 

REPRANGERE=re/>i«(7erc,  (se  con- 
juga ca  T.  frângere),  refrlngrerej  1.  a 
frânge  âroaî :  a  refrange  pane;  2.  a 
frânge  inderetni  :  a  refrange  capulu; 
3. in  genere,  &  frânge  in  multe  buccati, 
a  sfermă :  unu  bastonu  eofundatu  in  apa 
pare  a  se  refrange;  a  refrange  port'a; 
metaforice :  a  refrange  pre  inimicu.  po- 
terile lui,  a  refrange  comulu  edloru  po- 
tenţi: i.  in  specie  de  lumina  :  raăiele 
se  refrangu;  tote  partite  luminei  nu  se 
refrangu  in  acellu-asi  gradu. 

BEFR  ANTC = refranctu=refradu, 
adj.  part.  d'in  ref¥angere,  refractus; 
vedi  si  refradu. 

REFBBCARE,  v.,  reMoarei  a  frecă 
itoA,  de  a  dou'a  âra,  d'in  nou;  metaf. 
a  atfitiă,  învenina  d'in  nou. 

•  REPBfîCATIONE,  s.  f.,  («frica- 
tl«);  actîone  de  refreeare. 

REFRECATU.-a,  adj.  part,  (refrloa- 
tns);  ârosi  frecaiu. 

BEFRENÂNTE,  adj.  part.  prea.,  re- 
ti*B»M,  care  refrSna. 

REFRENARE,  v.,  refrenare,  (fr.  re- 
fr^aer);  1.  proprie,  a  tin6  inderetru  cu 
fi'enele  :  a  refrenă  c(dlulu;  2.  in  genere 
si  metaforice,  a  opprf,  impedicâ,  repre- 
me,  etc. :  a  refrenă  apele  in  furi'a  lom 
de  versare;  tnai  nmlH  se  refrenâmupre 
juni  de  catu  se  i  attitiamu  la  gloria ; 
a  n  refrenă  cupiditatile ;  —  si ,  3.  cn 
sensu  de  a  tn/renâ,  pune  frenuie  a  dou'a 
6ra;  vedi  si  reinfrenare. 

REFRENATIONK,  s.  f.,  refreaatio; 
actione  de  refrenare. 

REFRENATU,-<i,  adj.  pari,  refreaa- 
taa;  in  s,  verbului. 

•  REPRIGERANTE,  adj.  part  pros., 


REF.  _____ 

refrigaraai,  (fr.  rifrlfffiraBt);  care  re- 
frigera; in  specie,  ca  s.  m.  reale,  unu 
refrigerante.  a)  vasu  ce  serve,  mai  ver- 
tosn  in  deatillatione,  Ia  reftigeratu; 
h)  medicamentu,  buccata  de  mâncare  ce 
refriga^a  =  recoresce. 

*  REFRIGERARE,  v.,  refrlgerarej  a 
face  ^roai  frigida,  a  red  âroai,  si  in  gene- 
re, a  recf,  a  reoori;  l.proprie :  a  refrigera 
prea  marea  calare;  a  refrigera  camerele, 
dormitoride,  ap'a.  vinulu,  pânea,  huc- 
eatele;  2.  metaforice  :  a  refrigera  una 
prea  mare  ardore,  prea  muUu  eelu;  a- 
morea  de  inventione  se  refrigera  si  pere 
ehiaru  cu  iotuiu;fervorea  patriotica  s^a 
refrigerata  si  sfinsu  <Aiaru  in  muUe 
anime. 

*  REFRIGERATIONE,  s.  f.,rerrUe- 
ratio,  (fr.  refrigeraţi  on);  actione  dere- 
frigerare. 

*  REFRIGERAT!  VU,-a,  adj.,  (fr.  tt- 
frlfţiratlf);  vl^\xl%  refrigerare;  vedî  ei 
refrigeroioriu. 

*  REFRIGERATOBIU,-ftiria,  adj.  b., 
rcfrigerans,  si  refrigeraitrloB;  care  re- 
frigera sau  serve  a  refrigerare :  potionx 
refrigeratorie;  ca  s.  m.  reale,  refrigera- 
toriu.  pl.-e,  instmmentu,  mediu  de  re~ 
frigerare  :  vasu,  medicamentii,  beutu- 
ra,  etc. 

*  REPEIGERATU,-a,  adj.  part.,  re- 
frtgeratnB> 

REFBIGEKE,  v.,  (se  conjuga  ca  v. 
frigere),  ittrns  rttgere;  a  frige  ârosi,  a 
dou'a  ^ra  :  nu  refrigeti  carnea,  eo  nu 
va  fi  hona;  (comp.  si  fr.  refrire). 

*  REFRIGERIU,  pl.-fi.  refrl?eria>; 
rec6re,  recorire,  recire;  metaf.,  recorire,  ■ 
usiorare,  mangaiare,  etc. 

*  REPBIGESCENTE,  adj.  part.  preş., 
rerrlgeBoensj  care  refrigesee:  fervore  re- 
frigescente. 

*  REFRIGESCENTIA,8.  f.,refrife- 
scentla;  stătu  de  refrigesceitUe  :  refri- 
gescenti'a  dororei,  fervorei  patriotice. 

*  BEFRIGESGERE,  v.,  refrlgeseem; 
a  rec{,  a  se  recf  ^rosî;  a  scadâ,  de- 
pert,  etc,  1.  proprie  :  refrigesee  tem- 
pulu  spre  sera;  2.  metaforice  :  refrige- 
see ardorea  imaginationei  prin  lentitU' 
dinea  pennei;  refrigeseu  si  amorile  ceUe 
meii  (O'denti. 


=y  Google 


REP. 


909 


*  BEPBINQENTE,  refringere.  «te.,- 
yedi :  re/rangente,  refrangere,  etc. 

REFRONDIKE=re/r«»d»fe,-csctt,  v., 
refIrODdesoere,  a  frondi  sau  infrondi 
ârosi;  vedî  si  reinfrondire. 

BEFUOIRE ,  V.,  refBg«re,  (comp.  si 
fr.  ^ralr),  1.  a  fugi  ârOBJ,  de  a  dou'a  6ia.; 
a  repetf  fug'a  sea;  2.  a  fagi  in  deretrn, 
inapoi,  a  lena  fug'a,  a  dă  doaolu,  a  se 
retrage,  etc.  :  infricandu-se  de  nu- 
rnenUu  inimoidm ,  ai  noştri  refugira; 
refugiau  de  campaiu  de  hatalia;  meta- 
forice ;  nu  refugiti  de  eaîleabiOutci;  re- 
fuge  de  veri-ee  labore,  de  veri^ce  greutăţi; 
3.  in  sensu  pregnante,  a  fngf,  a  al- 
lergÂ  la  cine-va  saa  la  ceya  spre  scă- 
pare, pentru  adjutoriu  si  protectione  : 
eriminalii  refugu  la  aUariu;  la  cine  se 
refugimu?  oct  refuginm  ea  la  ^ngunAu 
nostru  portu  de  saMe. 

BEPUGITU,-a,  adj.  part.  d'io  refu- 
gire. 

REPCGItl,  pL-c,  refugiu»,  (fr.  refn- 
ge);  actione  de  refugwe,  d^ro  mai  vei- 
tosn,  în  eensu  concreta  de  :  locu  dt  re- 
fu^re,  \.  proprie  :  capitanwlt*  deporta 
nactle,  la  cari  dtcojiru  (i  avutu  refugiu, 
armata  s'aru  fi  b(^u  eu  mai  pueina 
bărbăţia ;  selbele  dedera  refugiu  fuga- 
rilor»; Bomănii  eautara  si  aflara  tatu 
de  a  un'd  refugiu  in  montii  loru;  2.  me- 
tafome :  portu  si  refugiu  eră  senattdu 
romanu  aUu  totoru  poporeloru;  eell»  mai 
bonu  refugiu  pentru  innocenti  e  con- 
sâenti'a. 

REFUGn,~a,  s.  pers.,  refagă;  care 
ftmbla  cu  fug'a,  fagariu;  care  vr^  se 
scape  cufii^a;  —  si  ca  adj.,  refigng, 
care  re/uge,  in  largulu  si  intregulu  sensa 
alin  verbului  refugira  :  refuge  unde. 

•REFULGENTE,  adj.  part.  preş., 
refdlgenai  (fr.  refulgent);  care  reftdge  : 
arme  refdgenti. 

*  REFULGENTIA,  s.  f,  refalgeitU; 
calitate  de  r^tdgente  :  refvigenti'a  ar- 
tneloru. 

*  REFULGERE,  refulsi  si  refidsei, 
r^ulau,  T-,  refalf  ere;  a  ftdge  inapoi,  a 
fvige  ârosi,  a  fuige  de  repetite  ori,  si  de 
acf  a  respande  fidgâre,  a  d&  fulgore; 
1.  proprie :  refulgu  steleUe,  reftdgu  nue- 
rii  de  radi^  sordui;  reftdgu  armele 


I  metallice  la  sore;  refi^gu  gemmele  la  lu- 
mina; 2.  metaforice :  nomde  seu  refrAge 
de  glori'a  propria  si  de  glori'a  strabo- 
nihru. 

•  REPUNDENTE ,  adj.  part.  pres-, 
refindem;  care  refunde;  vedi  si  re/wi- 
ditoriu,  refusoriu. 

*  REFUNDERE,  refunsi  si  refunsei, 
refunsu  si  refusu,  t.,  refandera,  (comp. 
si  fr.  refondre) ;  a  funde  iu  deretru,  6- 
rosi,  d'in  nou,  cu  abundantia,  preste  mar- 
gini, etc.;  1.  proprie :  refandeti  lieidulu 
in  vasulu  in  care  stă  mat  inainte;  sto- 
mactdu  refunde  cei  se  da  prea  mnâiu; 
a  refunde  formele  ce  nu  au  wstf»  5*1» 
tgparie;  sorele  refunde  neuea  si  glad'a; 
a  refunde  sangde  e^atianUoru ;  2.  me- 
taforice, a)  a  respinge  :  seopellele  re- 
fundu  undele  cu  fitria;  b)  a  dă  cu  abun- 
dantia, a  rerersă  :  sSnidu  pamenttdui 
refunde  ce  depunemu  in  ellu;  c)  in  gene- 
re, s  tornă,  face  de  a  dou'a  ora,  d'tn 
nou  :  a  refunde  una  opera,  una  poema, 
unu  diseursu,  unu  planu,  et«. 

*  BEPUNDITORID,-(ma ,  adj.  s., 
refnndeiiB,  rerasorlas;  care  r^unde  sau 
serve  a  refundere;  vedi  si  r^undente, 
refusoriu. 

"  REP[JN8D,-a,  adj.  part.,  refams. 

•  REPUSABILE,  adj.,  (fr.  refnBaUe); 
care  se  pote  refusare;  vedi  si  reeuse^Ue. 

*  REFUSARE,  v.,  (fr.  refiiaer),  re- 
cosnre,  repndlare ;  negare,  delegare; 
a  respinge  ,  a  recusă,  repudia,  deneg&  : 
a  refusă  una  cerere. 

♦  EEFOSATU,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
fusare, (fr.  retuti). 

*  REF0SIONE,  s.  f.,  refUilof  acţiona 
de  refundere  :  refusione  a  licidului  in 
pristintdu  vasu. 

*REFnSORID'-3ona,adj.a.,reraiideis 
refaserlDg;  care  refunde  sau  serTe  la 
refunsu  ^  refusu  sub  1. 

•  REPUS0,-o,  l.adj.  part.  b.  d'inrc- 
fkndere :  forme  de  liUererefuse,8angtAe 
refusu;  refustAu  vinului  in  prvmtdu 
vasu;  2.  8.  m.,  r^usu,  (fr.  retas),  d'in 
refusare :  reeusa,  reousatione.  denega- 
tione,  etc.  :  asufferi  midte  refuse  la 
eererHe  seUe. 

•  REPDTABILB,  adj.,  (fr.  r*f«ta- 
ble),  care  se  pote  refutare. 


=y  Google 


910 


BBG. 


*  BEFUTANTE,  adj.  part.,  reratans; 
oare  refuta;  vedi  si  re^atoriu. 

*  BEFUTAEE,  r.,  refnt»re,{fr.r6ni- 
ter);  1.  a  respinge,  a  ae  oppune,  a  nu 
acceptă,  a  înlătură;  2.  ia  specie,  a  res- 
pinge cu  coventulu  aseertionile  caiva, 
a  contradice,  a  combate,  a  derimă  ar- 
gamentele  adrers&riuki,  etc. :  a  con- 
firmă dissele  nostre,  refiitanâu  alle  ad- 
veraariulm. 

*  BEFDTATIONM,  a.  f.,  refatxtio, 
(fr.  rtniUtlftB);  actioBd  de  refutare;  în 
specie :  refutationea  face  un'a  d^in  par- 
UU  unui  diseursu  judiciariu. 

*  BEPUTATOEIU.-i^rio.  adj.  a.,  «- 
htetor  si  rchtatorlyg,  (fr.  râfutetenr); 
care  reftUa  san  serve  la  refutaiu :  ar- 
gumente refvttatorie. 

*REPDTATU,-o,adi.part.,rerutatiis, 
)D  8.  verbulni. 

*  BEâALE,  a4j.,  re^alU»  (fr.  rtjal, 
si  Tigaie);  de  rege ,  relativa  la  rege  : 
forma  de  gvAemiu  regale;  insemme  re- 
gali; domnia  regale,  nome  regale,  scep- 
tru regale,  principe  regale, principi re- 
godi;  —  ca  de  rege  :  veatimente  regaii, 
lussu  regale,  mese  regali;  omatu,  cul^ 
regaîe; — ca  subst.  ojper80nale:Mt«(re- 
gcUe,  regcUii.  membri  ai  familiei  regelui 
saa  âmeni  si  afora  d'ia  familia,  â6ro  de- 
Totati  familiei  regelui;  b)  reale,  f.  re- 
jrale-a=âreptu  allQ  regelui  de  a  percepe 
certe  venituri. 

*  EKGALISTU,  a.,  (fr.  rojmllBt»  si 
regaliste);  partîsaau,  favoritu  allu  rege 
Iti»,  alia  aystemei  de  guberniu  regale. 

*  HEGALITATE,  b.  f.,  regnum,  re- 
gla potflBtas,  (fr.  rof ante) ;  demnitate 
de  rege;  in  acesta  senja  inse  mai  bene ; 
regcdu,  pre  candu  form'a  iregalitate,  ca- 
litote  de  regale,  ar  intri  propria  si  in 
&asi  ca  :  regalitatea  mesehru,  omătu- 
lui, munifitxHtieî,  etc. 

*  BEGATU,  s.  m.,  regaam;  demni- 
tate de  rege ;  t^rr'a  în  care  domnesce 
anu  rege. 

BEQE,  B.  m.,  r  -z,  (it.  re  si  rege,  isp. 
rtjy  fr.  rol);  capn  allu  statuia,  care  rege 
statnlu,  1.  proprie  :  rege  absoUUu,  rege 
tonstiUitionaie;  ceUi  mai  mtdti  regi  sunt 
aplecaţi  la  despostimu;  regii  terrdoru 
Be  aehmara  m  congreaat^  regde  Perşi- 


loru,  regele  Franeiei,  regele  Italiei; 

2.  metaforice,  aj  despre  domnedieu:  re- 
gele cerului ,  regele  universului;  b)  de- 
spre dieii  de  prim'a  ordine  ai  anticilom : 
regele  dieiloru  si  allu  animiloru  eră 
Joue,  regele  infernului  erâ  FUitone; 
c)  si  despre  animali  :  leulu  e  regele  a- 
nimaiiloru;  d)  in  genere,  capu,  capu  sa- 
premn,  ca  mai  destinsa,  etc. ;  regi  se 
dicu  cei  avuţi,  regii  avuţiei;  asia  si :  re- 
gii negotiului;  regii  scientiei,  regiipoe- 
siei;  regele  oratoriloru;  regele  unui  os- 
petiu.  unei  adunări,  e)  rege  =  una  d'in 
celle  patru  figuie  la  joouln  de  cârti; 

3.  fem.  e  regina,  in  diversele  însemnări 
alle  coventului  rege,  a)  regina  ^  con- 
juge a  regelui  uuni  stătu ;  b)  regina  = 
femina  ce  e  ensasi  investita  cu  potesta^ 
tea  suprema :  regin'a  Angliei;  in  alta 
seosu  inse  :  regin'a  Greciei;  c)  despre 
dine  :  regin'a  Junone;  d)  despre  ani- 
mali :  acer'a  e  regin'a  passerUoru;  e)  in 
genere  :  regin'a  unui  bcUla,  regin'a  for- 
moaeiiei,  regin'a  matroneloru,  etc. 

*BBGENEBABE,  t.  ,  regenerare, 
(fr.  r6g«n«rer);  a  genera  ârosi,  a  nasce 
^rosi;  a  regenera  carnea;  prin  batteau 
se  regenera  erestinulu;  metoforice,  a  re- 
formă, aammelior&taretjânerâ  imu  po- 
por», una  natione;  a  regenera  sdentiele, 
disâplin'a. 

«  BEGENERATIONE,  a.  f.,  regeae- 
ratlo]  actione  de  regenerare. 

»  BEGENEBATOBIU, -*o«a,  rege- 
nerana,  (fr.  r6gân6rat«Dr);  care  regene- 
ra :  regeneratoriulu  limbei. 

*  BEGENEBATU,-a,adj.parL,  reg«- 
aeratas. 

BEG£NTE,  adj.  part.  preş.  s.,  regens, 
(fr.  râgent);carere(}R,  1.  in  genere  :ven- 
turile  regenţi, a^sulu  navigationei;  dupo 
astrologi  erau  stelle  regenţi  dle  fia-carm 
annu;  omul»  regente  iota  economica  a- 
eestei  case;  2.  în  specie;  care  rege,  sau 
are  se  rega  statuia  pentru  unu  tempu, 
mai  vertosu  in  tempulu  minorennitatei 
regelui :  regentele,  regentea  IVanciei; 
potu  fi  si  mai  muUi  regenţi;  in  Serbfa 
fwa  trei  regenii. 

BEGENTIA,  s.  f.,  (fr.  r^genee),  ca- 
litate de  regente,  ai  in  specie,  gnberaa- 
re  a  unui  regente  pgno  la  nuyorennita- 


=y  Google 


tea  regelui;  tempoln  c&tu  tine  calitatea 
de  regente  :  mai  malti  imparttt  regen- 
ii'a  cti  regMa  mamma  a  minoretmelui. 
fiEGEBE,  ressi  si  ressti,  resau  si 
redu  z=  reptu,  (compara :  diregere,  di- 
reaau,  ăir^u,  .e<c.),  v.,  regere,  (com- 
pard  si  fr.  râţrlr);  a  direge,  a  gubernă, 

1.  proprie  :  Domnedieu  rege  imiversulu; 
gvbernatorii  regu  nacile  eu  gvheraacle; 
regeti  hene  eolJwfti ,  frende  calcului ; 

2,  metaforice,  a  direge ,  dereptă,  admi- 
nistra, etc.;  a)  in  genere :  domnulu  casei 
rege  acesta  cota ;  invetiaiorii  aunt  de- 
iori  a  sci  rege  ânimele  copiUiloru;  ratio- 
nea  rege  affedele  suffieiultâ  omeneseu; 
a  rege  operationUe  unui  beli»;  a  rege  una 
scola,  unu  institutu,  una  fabrica,  una 
bas&rica ,  unu  ramu  de  servitie  publice; 
a  rege  finantiele;  a  rege  teatrxdu  eu  mul- 
ia  intdligentia;  a  si  rege  cuUur'a  agri- 
ioru  cu  bonu  metoda ;  mai  vertosu  :  a 
rege  ^atuiu,  legionile,  armafa;  b)  iu  spe- 
cie, a)  ca  tarminn  da  grammatica :  unu 
verbu  pote  rege  mai  muUe  substantive ; 
prqposUionile  limhei  grecesce  regu  trei 
âOn  casurOe  acestei  ItnAe;  p)  a  pune  pre 
cellu  ratecitu  iu  callea  derâpt^  a  eor- 
rege,  a  iniereptâ. 

*  BEQEBEBE,  regerui.  regerutu;  si 
regessei,  regestu,  t.,  ngeren;  a  gere 
inapoi,  inderetni. 

«  BEQEBMmABE,  v.,  res«rKli>r«j 
a  ga-mnâ  ârosi,  d'in  nou. 

*  BEGERMINATIONE,  s.  f.,  regei- 
Blnatlo;  actione  si  effectu  allu  actioaei 
de  regerminare. 

*  BBQEBMlNATU.-o,  adj.  part.,  re- 
(«rvlnata». 

*  BEGEEUTH,-.!,  part.  d'in  regerere, 
regestas. 

BEGESGE,  adT.,  reglej  in  moda  re- 
geseu. 

BEGESCn,-a,  adj.,  re^last  de  rege 
allu  regdui :  palaiiu  regescu,  avare  re- 
gesea;  dementVa  regâsca. 

*  BEGESTU.-o,  adj.  part.,  d'in  rege- 
rere, reţestas;  in  s.  verbului. 

BEGIA,  (pron.  regia,  6to  despre  re- 
gia vedi  la  regiu),  a.  f.,  bonornm  adml- 
nlstratio,  (fr.  rigle);  proprie,  ar  Însem- 
ni, ca  si  regalu,  demnit^e  de  rege,  e 
inse  appUcatu  de  regula  ca  iutellessula 


S^ HI 

de  :  administratione  de  bonuri  sau  re- 
nituri  ce  se  incredeutlâdia  la  pergons 
Îndatorate  a  dă  computu :  a  committe 
cuiva  regi'a  unei  auccessione,  unei  mo- 
şia; mo^  date  in  regia;  în  specie  sa 
dica  de  venituri  da  alle  statului  sau  alle 
commuuei :  fucrart  pubUee  făcute  in  re- 
gia; căutarea  salineloru  se  face  in  regia, 
precumu  e  in  regia  si  monopolulu  sta- 
tului asuprea  tabacului. 

*  BEGIBILE,  adj.,  rcglblUa;  cares» 
pote  regere. 

*  BEGIGIDIU,  pl.-e,  (regloUion,  fr. 
riglolde);  ocâdere  de  rege  :  regieidiulu 
e  condemnatu  astadi  de  opinionea  pu- 
blica mai  luminata. 

*  BEGICIDU,-»,  a.,  (regkida,  fr.rd- 
giolde,  vedi  si  re^tctdiu);  careocc^rej^i. 

*  BEGIFICn,-a,  adj.,  regifloni;  re- 
gescu, maguificu,  sumptuosu  :  regifieu 
lussu,  re^ee  mese,  regifice  vestmtn^. 

*BEaiPDQin,  s.  m.,  rcgtftiglnn; 
proprie,  fuga  de  rege  saa  de  regi;  ser- 
batâre  la  anticii  Bomani  in  24  Februarin 
in  memori'a  espulsionei  regilor»  d'in 
Bom'a. 

BEGIME,  pi.  regimine,  rtglaan,  {b. 
r6grim«);  actione  de  regere,  cumu  si 
modu,  procesau,  mediu  de  regere,  1.  in 
genere  :  regimde  eaiUloru,  navUoru, 
instiiuieloru  de  edueatione ,  eastioru  de 
sanetaie;  in  ratione  resiide  regimele 
fientiei  omenesd ;  regime  raţionale  de 
cultur'a  agrUoru;  regimele  navei  e  datu 
gubematoriului,  asia  si  regimele  casa 
si  familiei  e  datu  tatălui;  in  saasu  OOD- 
cretu ;  gubernaclulu  e  unu  regime;  frâne- 
le suni  regime  p^itru  calU;  2.  in  specie, 
a)  regula  de  vîâtia  iu  stătu  de  aanetate, 
dâro  si  mai  yertosu  in  ntatu  de  morba 
sau  tâma  de  morbu  :  regimele  tmiroeta 
totu  ce  e  uiile  vietiei  si  sanetcUei;  unu 
bonu  regime  se  intende  nu  numm  la 
mâncare  si  la  beutura,  ei  unu  regime 
completa  are  in  vedere  aerulu  ca  si  ve- 
stimentde,  repuusalu  ca  si  sommdu; 
nu  ti  impune  regime  dif^cUe,  cdlu  mai 
simplu  e  pote  cella  mai  horn*  regime ; 
absolutu,  pentru  casu  de  morbu  :  a  se 
pune  pre  regine,  a  lassă  regimele,  fora 
regime  rigorosu  nu  folosescu  medicamen- 
tele; h)  in  gubemiola  statului,  forma, 


=y  Google 


912 


BBG. 


Bystema  de  gubernare :  regime  despoticu, 
regime  constUuHonaie,  regime  liberale; 
in  sfera  mai  restrinse  :  regimele  finan' 
titde,  bonu  regime  de  ac^nistratiotu; 
regitiule  supremu  cUlu  armatei  e  allu 
(u^iUui  statului,  ero  offiâanloru  ăupo 
grada,  stmt  commtsse  re^mtm  de  divi- 
siom  de  armata,  regimini  deregimente, 
regimini  de  companie;  statulu  are  lipse 
si  de  unu  regtmepeniru  selbe  si  domenie, 
unu  regime  pentru  saline;  —  in  efer'a 
juridica  e  :  regime  dotale,  regime  corn- 
muntUe  pentru  căsătoriţi,  regime  hypo- 
ihecariu  pentru  hypothece;  c)  in  gram- 
inatica,caBucQ  depende  delaunuverbu, 
unu  verbu  pote  ave  regmini  directe  si 
indirecte;  relaiionea  regiminUoru  se  es- 
preme  cu  preposUioni  sau  eu  flessioni; 
in  celle  mai  multe  d'iu  aceete  insemoari 
cn  sensn  concreta,  regime  :=  pereona 
ce  rege  :  regitoriu.  diregetoriu,  retio- 
rw,  regidatoriu.  etc.,  sau  lucru,  ce  da  di- 
rectione  :  regimde  mersului  unei  mO' 
chine, 

KEOIMENTU,  p1.-e,  regimentara, 
(it.  reglmento,  fr.  răglnent);  proprie, 
camu  in  acelln-asi  sensn  ce  are  form'a 
regime,  applicata  inse  la  ceva  ressu,  di- 
ressu,  condussa,  commandatu  de  unu 
regitoriu,  capo,  capitana,  si  ia  specie  la 
unu  corpu,  sau  dirisione  dearmati,  allu 
cărora  numera  a  Tariatu  dupo  tempuri 
si  locuri,  d^ro  care  coprende  mai  multe 
companie  de  pedestri  sau  de  callari :  re- 
gimenUi  de  <xilarime,  regimerUu  de  ve~ 
natori,  regimentu  de  marginari;  afica- 
pitanu  intr'unu  regimentu. 

BEIQINA,  8.  S;  reglQtj  vedi  rege. 

*  KEGIONALE,  regloDalIa,  si 

*  BEGIONABIU,-»,  adj.  s.,  (fr.  ri- 
KlftBUtre);  relativu  la  una  regume: 
dima  regionaria,  producte  regionarie; 
ăiregutori  regionari,  synodu  regionale. 

*  REGIONE,  8.  f.,  regi»,  (fr.  rif  I«b), 
d'in  regere;  1.  proprie,  directione  in  una 
parte,  dimcnsione,  linia :  a  nu  se  abbate 
Sin  reponea  sea,  d'in  regionea  cdiei 
.mare  st  bătuta;  seWa  se  intende  cu  ca- 
fenea de  morUi  in  regionea  marelui  flu- 
viu; mai  vertosu  in  espressionile :  in  re- 
pioneo,  (fin regionea,  cu  sensurile :  a)  in 
dirwtiOBe  sau  d'in  directione  derepta; 


ţi)  in  partea  sau  de  partea  oppusa,  cbiiru 
in  facia,  facia  iu  facia :  nu  pote  fi  eclipse 
in  luna,  deco  aceaia-a  nu  sta  in  regio- 
nea sorelui;  Unisle  a  doue  pagine  typa- 
rite  se  punu  si  stau  in  regume  sau  d'in 
regione  eeUe  d'in  una  pagina  cu  celle- 
d'in  pagin'a  oppusa;  2.  metaforice,  a}re- 
gione  =  linia  ce  marginesce  vederea, 
linia  de  vedere,  limite  in  genere  :  re- 
gionile  terrei  marginescu  si  glorCa  no- 
melui  teu;  abia  se  tine  in  regionile  eo* 
venien^;  b)  re(7ume=part«  de  cera  sau 
de  lume  :  regionea  septentrionale  se  op- 
pune  la  regionea  meridionale;  c)  regione 
^  parte  de  ceru  sau  de  pamentu  inde- 
terminata ,  a)  in  genere :  locu  de  stabi- 
lire in  regione  salubre;  regione  fertile, 
deşerta,  sterpo;  in  regionea  portiloruee- 
tatei ;  multe  si  vaste  regtoni  aUe  terrei 
sunt  inco  inctUte,  si  cantate  de  popore 
inco  seJbatice;  P)  in  specie ,  parte  in- 
determinata  a  unei  târra  :  tinutu,  co- 
preasQ,  etc. :  in  regionile  iîtmaniei  de 
longa  JDanubiu;  in  regionile  acellei-asi 
ierre  despre  monte;  chiara  si  parte  a 
unui  agru,  a  unei  cetate :  regionile  co- 
pittdei  Bomaniei  de  a  stang'a  riului; 
f)  in  sensu  mai  ideale,  repîone^sfera, 
cercu,  dominiu,  coprensu,  etc. :  in  regio- 
nUe  specidationUoru  intdte ;  a  deseende 
d'in  htminosele  regtoni  alle  notionei  si 
imaginationsi  in  nuerosde  regioni  aUe 
reeditatei. 

•  REaiTORIU,-A)nfi,  adj.  s.,  reeUr, 
regent,  (compara  it.  regltore^  fr.  cigli- 
Henr);  care  rege,  direge,  administra  etc.; 
in  specie,  cellu  cui  e  incredeutiata  una 
re^-.regitorialu  domenidoru  mai  mtA- 
toru  proprietari. 

•  BEQISTEABE,  v..  (fr.  rofl»trer), 
ce  trece  in  registru;  vedi  si  inregistrto'e. 

•  REGISTRATORII  ,-iorta,  adj.  8., 
(fr.  rtiglst  rateur);  care  re^isfra ,  trece 
in  registru. 

•BEGISTRATUri,  adj.  part.,  d'in 
regibtrare. 

•  REGISTRATURA,  a.  f.,(it.  regls- 
tratnra);  actione  de  a  regisfrare ,  d6to 
mai  allessu  effectn  allu  acestei  aotione, 
cumu  si  offîciu  allu  registratoriului. 

•  REGISTRU,  pl,-e,  (fr.  registre,  it. 
regUtra),  acta,  iiublloB  tabRln;  libru  in 


=y  Google 


care  a«  treca  actele  de  tota  diu'a :  a 
trece  m  rg^ittm  aetutu  integru  sau  nu- 
mai tn  reatmqdu;  registru  de  intrare  ai 
de  essire!  in  genere,  registru  =  lista, 
catalogn,  etc. 

•  REGItJ.-d,  adj.,  i-eglnBî  relativu  la 
rege,  regesc»,  \.  ţroptie :  potestdte  re- 
gia,  insannie  regie,  dttmnia  regia,  de- 
repturi  regie,  funda  regrU;  prerogativa 
regia; — ca  sa bst.  reţeta,  subinteltegandu: 

a)  casa,  regia  =  casa  regesca;  palatin, 
castellu,  cnrte,  si  de  acf,  familia  re- 
gisca,  omeaii  regelui,  curtea,  cas'a  lui; 

b)  orbe,  cetate  ,  regia  =  residentia,  ca- 
pitale; c)  regia  =  basilica,  templu,  co- 
Inmoata  a  nnni  editiciu  monumentale; 
2.  metaforice,  de  rege,  magnifica,  splen- 
diAn,  distinsn,  etc.,  însemnări  ce  con- 
vină mai  bene  formei  rc^aîe:  starea  re- 
gia, averi  regii,  ^sauregiu,  vieturegiu, 
vestimenio  regie,  ospetiu  regiu. 

•  EEQtA,  8.  f.,  vedi  regula. 

«  BEGLUrm'ABE,  V.,  re^Iitlnare; 
a  glutinâ  jko^,  d'in  non ;  metaforice  : 
owele  fracte  au  se  se  regJutine  în  cur- 
rendu. 

*  BEGNANTE,  adj.  part.,  re^nans, 
(comp.  si  fr.  razant);  care  regna  in 
actn  :  prmâpii  astadi  regnanti;  regele 
regnante  essereita  poterea  sea  de  rege. 

«BEGKABE,  v.,reKHare,  (fr.  r6- 
gner) ;  B  av6  regnul»,  a  fi  rege,  a  rege; 
I.  in  specie  :  a  regnă  pre  muUe  terre, 
pre  multe  si  varie  popore;  una  massima 
favorita  asia  ăissiloru  constOittionaUsti 
diee  :  regele  regna,  «»  guberna;  regele 
regnă  peno  îa  adumee  betranetic;  2.  in 
genere,  prin  estensione,  a  domnf,  a  do- 
mină ,  a  dispune  cn  deplena  potere,  a 
fi  domnu,  etc.  :  lui  Cicerone  se  impută  a 
desea  eo  regnă  injttăeeaiorie;  mnUid'in 
eetti  ce  nu  p^ria  tiMneJe  d^  regii  regna 
in  f<^a  pn  aitU  prin  eloeentia,  prin 
avere,  prin  virtuâi^  ft^igiilăisi  anmor- 
tirea  regna  in  tote ;  paihetieuht  regna 
abxHutu  m  ^ocentia;  legeai-  nu  capri~ 
ctttld,  aa  regne  in  societatea  omeneaea; 
a  regnâ  pre  ănimele,  pre  mentila  alto- 
ru-a;  in  cas'a  sea  fia-care  regna, 

*  BEGNATOBIU,-'«Ta,  adj.  s.,  reg- 
natan  care  regna  :  domnltoria,  rege  in 
actn,  potente,  etc. 


REG. _      913 

•BEGNATU,-oradj.  part.  s.  d'in 

regnare. 
"  REGNIOOLABE,  adj.,  relativa  la 

rcgnicdli. 

*  BEGNICOLU,-a,  s.,  reţiIcoU,  lo- 
cuitoriu  alin  uoni  regna. 

*  BEGKU,  pl.-e,  regniiin,  (fr.  rbgne); 
1.  demnitate,  potestate  de  rege,  dom- 
nia, etc;  a)  în  specie:  regnulu  cojf 
centra  poterea  publica  in  manele  unui-a 
singuru;  regnulu  celtoru  d'in  urma  trei 
domnitori  ai  terrei;  b)  in  genere,  dom- 
nia, potere,  dominatione,  directione, 
prepotentia,  etc.  :  regnulu  egoismului; 
in  cas'asea  arefia-care  regnulu;  2.,mB- 
taforice ,  a)  t^rra  pre  care  domnesce  ci- 
ne-va  :  vastulu  regnu  dlîu  Russiei;  si  in 
sensu  ideale  :  cas'a  sea  e  pentru  fia- 
care  regnulu  seu;  regnulu  marei;  de 
acf,  b)  t-c^»«=dominia,  coprensu,  clas- 
se,  etc.;  naturcdistii  aămittu  trei  regne 
de  fientie;  regnulu  animale  e  unulu  d'in 
aceste  trei  regne, 

*  SEGBEDERE,  regressi  si  regres- 
sei,  regressu,  t.,  regredl;  a  grade,  passf 
Înapoi,  inderetrn,  a  d&  înapoi,  a  merge 
inderetru,  a  se  retrage;  1.  proprie: 
cine  nu  progrede,  regrede;  e  rosinosu 
a  regrede  de  frica  ^in  eâmptUu  del^p- 
ta;  2.  metaforice  :  dupo  acesta  digres- 
sione,  se  regredemu  la  stâneefulu  âes- 
baterei. 

«  SEGREDIKNTE,  adj.  part.,  regre- 
dleuBi  care  regrede. 

*  BEGBE9SI0NE,  s.  f.,  re^resslo, 
(fr.  rdgresHloa);  actione  de  regredere, 
in  speiJie  :  figura  de  st^lu,  prin  care 
coventele  ce  compunu  ana  frase,  viau 
in  frasea  nrmatoria  in  ordine  inversa. 

*  BBGRESSIVD.-a,  adj.,  (fr.  rfigres- 
Btf) ;  applecatu  a  regredere ,  care  re- 
grede :  dupo  mişcarea  progressiva  StM- 
cede  aU'aregressiva;s^gi8mu  regres- 
aiva. 

*  BEaRE8SU,-o,  adj.  part.  s.,  re- 
gressoi :  progresstdu  si  regreesulu  stei- 
leloru  erranti;  regressulu  armatei  se 
fece  in  ordine;  aftin  regressu,  a  â&  in 
deretru,  a  seadâ,  etc. 

BEGULA,  s.  f.,  regala,  (it.  regola, 
iap.  rejU,  port.  regra,  fr,  reglej— d'in 
refere);  ce  serve  a  rege,  direge,  direfdă, 


58 


=y  Google 


914 


REO. 


81  a  Dome  :  1.  iaatrumentu  de  a  trage 
sau  duet  liaie  deropte,  lioia,  io  scestu 
senau  si  scurtatn  regla,  (reu  rigla)  : 
regula  de  lemnu ,  de  metallu,  ds  ferru; 
fora  regula  nu  ptiti  trage  UtUe  der^e; 
leuati  reguVa  in  tnâna  si  pIutxAtiZu  in 
eMa,  si  trageţi  linie;  regula  dep^ariu, 
de  lemnariu,  de  murariu;  2.  in  genere, 
ăereptariu  :  peipendiclu,  acia,  scandu- 
rella  derepta,  etc. :  a  lucră  si  poli  pS- 
tr'a  dupo  regula;  a  plantă  arbori,  bate 
pari  cu  reguVa ;  regiUa  de  proporitone, 
regula  de  calculu;  3.  m&i  vertosn  in 
Bensu  ideale  :  norma,  lege,  principiu, 
ordine,  metodo,  totu  ce  serve  a  direge 
actioaile ,  cn  intelleasu  forte  intensu  ai 
variatu  ;  regula  de  portare, ,  regtd'a  vie' 
tiei  noatre  omertesei;  regul'a  administra- 
tionei  puJtlice  si  private;  a  nu  se  de- 
porta de  regtd'a  ce  si  a  facutu  dntva; 
legea  e  regula  :  regulele  justiţiei,  ad- 
tmnistrationei,  scolei,  armatei;  regiUele 
unui  syllogismu,  unei  definitione  bona; 
regulele  acientieloru  esperimentali;  inin- 
vetiamentu  sunt  de  c^servatu  regule  pre- 
cise; regule  grammaticali ;  reguVa  fora 
essempU  si  applecare  practica  n'are  va- 
lore;  operele  de  imaginatione  au  regu' 
Jele  selle  -.  regulele  comediei,  tragediei;  tra- 
gedia  in  regula;  regulele  midUpUcatio- 
nei;  compute  in  regida;  regtd'a  unei  eor- 
poratione  rdigiosa;  reguVa  liturgiei^u  e 
regula  fora  esceptione;  regula  generale; 
partictdaria;  —  mai  alleasu ,  mesura , 
ordine,  bona  ordine  :  a  trai  in  regtda, 
fora  regula;  a  martcâ,  bee  fora  neci  una 
regula;  —  in  multe  casări  coventaln 
dâre  pote  leoă,  dupo  celle  alte  coTente 
cu  cari  se  conatrue,  si  aensa  rea  :  be- 
tivu  in  regula,  unu  tniatiUt  in  tota  re- 
gul'a, etc.,  analoge  cu  :  misdlu  cumu 
secc^. 

«  REGULAMENTAEIU,-».  &^.,  (fr. 
r^lenentslre);  relatim  la  regulamentu: 
disposUioni  regtdatnentarie. 

*  REGULAMENTU,  pl.-e,  (fr.  rigle- 
nent);  dispositio&e,  care  da  regtda  sau 
regule,  prin  care  se  regvUMia,  ce  e  de 
facutu  :  regulamenttdu  organicu  aUu 
terriloru  române  nu  mai  are  in  moft 
parte  valore;  regulamentu  pentru  pditi'a 
ţa^itaki;  regulamente  administrative, 


^G^^ 

municipali;  regulamente  gentrtdi;  re* 
gulamentidu  camerei,  sencUului; alueră 
dupo  regulamentu,  contra  regulămentui 
—  actioDe  de  regaiare  :  regtUamentulu 
computeloru,  regulamenttdu  inta-essi- 
loru  private.     ■ 

*  REGULANTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
gnUiiB,  (it.  reţoUite);  care  regulSdia. 

1  BEGULABE.-ediH,  (d'in  regula), 
V.,  regaUre;  «rdloRre;  eompoiere,  mo- 
derttrl,  etc,  (it.  regoUre,  fr.  râgler),  a 
face,  lucră,  dispune  di^o  regula,  1.  in 
sensulu  ooventului  regula  de  sub  1.  si  2. 
a  trage  linia  derepta,  a  pune  in  linia 
derepta ,  a  direptâ  :  a  regtda  Itnide 
de  pari  pentru  ingradire;  a  regtdd  car- 
t'a  pentru  scrisau  mttsiea;  2.  in  sen- 
suln  coventolui  regula  de  sab  3.,  a 
ordină,  face  ceva  in  regula  si  dupo 
regula,  a  dispune  si  face  cumu  se  cade 
si  se  cere,  a)  in  genere  :  a  si  regulă 
vieti'a.  negotide  caaâ;  proverbide  regu- 
ledia  bene  portarea  omului  in  cdle  mai 
multe  impregiurari  ;  a  regtda  mes'a. 
celle  necessarie  la  eaUatoria;  a  regtda 
tote  peniru  ospetiu,  pentru  celebrarea 
nuntii:  m*  te  şeii  regtda  tu.  si  vrei  se 
regtdedi  pre  cUtii;  aregtdâ  curstdM  unui 
riu;  a  regulă  pre  dneva  in  speae,  in 
mâncare,  in  bwtura;  a  regtda  conditio- 
nile  contractului,  a  regulă  contractidu 
ensusi;  a  regulă  unu  orologiu,  una  alta 
machina;  a  regtda  orologiulu  seu  lîiQio 
meridianu,  dupo  altu  orologiu;  b)  in  spe- 
cie :  a)  a  regtda  eomputde :  a')  a  pune  in 
regtda;  ^)  a  desface,  licidă;  ^}  a  regtda 
pre  cineva,  are,  intre  alte  sensuri,  si  in- 
tellesulu  de  :  a  la  pune  la  loenlu  setji, 
allu  invetiă  mente,  a  i  d&  peu'a  meri- 
tata, etc. 

2  BEGULABE,  adj.,  vedi  regtdariu. 
♦REGULAEIFLOEE,  adj.,  (fr.  rf- 

gnUrlflore);  care  are  ftm^  regviori. 

*  BEQULABIFOBME,  adj.,  (fr.  r4- 
gDUrlf«rBe);  caie  are  forma  regulare, 

*  BEGULABISABE,  t.,  (fr.  r«vaU- 
rlser);  camu  în  acelln-asi  sensn  cu  re* 
gulare,  si  prin  urmare  acestu-a.  este  de 
preferitu. 

*  BEGULARITATE,  a.  f.,  (fr.  râgnls- 
tlM,  it.  regolsrltă  ai  regvtaritate);  ca- 
litate de  regiAariu  :  regtdarHatea  mi$- 


.yGooglc 


corei  siellelorui  regularitatea  flussului 
ai  re/lvssului  mărei;  regtdaritatea  pro- 
portionUoru  fadei;  regtUarUatm  figa- 
riloru  geomeirice. 

*  BEaULAlUU  si  regulare,  adj.,  re- 
fHUrlSf  (it.  retrolue,  fr.  r^ţnller);  coa- 
forme  rtgulei,  si  de  aci,  stabilitu,  con- 
stante, certu,  nestiamatatu,  etc.,  (redt 
si  regulaiu)  :  figura  geometrica  regula- 
ria;  ^/ramidi  regularie ;  regul<ma  mi- 
şcare a  steUelorui  venituri  regularie; 
verbe  regularie,  deelinatione  regularia; 
pvlsuregulariu,portarereguloha.t)reuii 
regulari  ai  unei  baserica. 

*  REGULATOBIU.-Wrio,  adj.  a.,  (fr. 
rigulKttat);  care  reguledia  sau  serve  a 
regulare,  1.  in  genere  :  regulatoriubt 
disciplinei  naUonale;  pr^vtregulatoriu 
€dlu  mercatului;  2.  ua  b.  m.  reale,  unu 
reffulaioriu,  pl--e,  ce  serve  a  regtUa;  si 
ia  specie,  apparatu  destinatu  a  reguid 
misoarila  unei  macliine  :  regulatoriu  de 
maehina  de  vapori,  reguia&>riulu  unui 
orologiu  de  pariete. 

*  B£GULATU,-a,  a^j.  part.,  ordln»- 
tna,  eertni,  moderatasi  nudestns,  (com- 
para it.  T«gaUto,  fr.  tig\6)t  cu  inteUes- 
sulu  largn  si  variatu  ce  amu  indicatn 
la  formele  :  reguia,  1  reguka-e;  \.  in 
aensula  coventolui  regala  de  sub  1.  si  2.: 
pari  reguîati,  cAoria  regulata  pentru 
scrissu  mustea;  2,  d6ro  mai  vertoan  in 
sensulu  coventuloi  regtda  de  sub  3., 
a)  in  genere  :  negotie  regulate,  irUeressi 
bene  regtdate;  a  duce  vietia  neregulata; 
portare  regulata,  processe  regulate;  o- 
rologiu  regvik^;  b)  in  specie,  constante, 
determinata,  certu,  stabilitu  :  nemica 
mai  regul<^u  de  c&tu  miacariU  corpwri- 
hru  ceresd;  ptdsu  neregulatu;  venUu 
neregulatu;  preutii  regulaţi  ai  unei  bo' 
serice;  remunerări»  reguiaiu;  freeenta- 
iione  neregtdata  la  scola. 

*  R£âULU,  si  regellu,  a.  m..  ref alai, 
(fr,  raţiile);  1.  dsminntivn  d'io  rege, 
2.  metaforice,  a)  Slin  de  rege;  b)  nna  ţaa- 
Berella;  e)  specia  de  nan  metallu,  annt, 
ca  rege  alin  metallelorn. 

BEGUSTABE,  T.,  re^gtarej  a  gustă 
^rrai,  a  gustă  de  mai  multe  ori. 

tt  BEIECEKB,  reiecui,  reiecutu  si 
reieifu,  r.,  rejicere,  a  Jaee,  an\iac&  in- 


BEO 815 

apoi ,  inderetru ,  a  lapedi.  Badecia'a 
Torbeloru  :  reieetcAile,  reiectcmiu.  re- 
iectare,  reiectatione,  râectione,  reieetu. 

«HEIEOTABILE,  adj.,  (fr.  rejete- 
ble);  care  se  pote  reteetta^e. 

«  BEIECTANIU,-a,adj.,r«jeetuieuj 
camu  in  acellu-asi  sensn  ca  alin  formei 
reiectabUe. 

*  KElECTABB=rei¥)((Wfl,  y.,  rejeo- 
tare,  (fr.  Mjetar) ;  intensiva  d'io  reie- 
cere,  a  reieoe  cu  mare  energia. 

*  BEIECTATIOSE,  a.  f.,  reJeflUtIei 
actione  de  reieetare. 

*  REIECTATO-a,  adj.  part.  d'in  re- 
iectare.  r«Jeet«tmg. 

*  BEIECTIONE,  s.  f.,  rejeetlo;  (fr. 
rejeetlon);  actione  de  reieeere,  1.  in  ge- 
nere ,  a)  proprie  :  reiediotua  edloru 
mâncate  si  beute;  reieetione  de  sânge 
muUu;  h)  metaforice  :  reiectiotiea  arbi~ 
triloru,  juratiioru,  conditionUoru,  pro- 
misselom,  2.  in  apecie  :  reiedionea  3u~ 
didloru,  ctmd/idatiloru  propuşi;  reiec- 
tionea  proprid  etdpe  pre  aUii;  prin  re~ 
iedionea  totoru  candidatUoru  propuşi 
nu  se  mai  pote  face  electione. 

*  RElBCT[J,-a,  adj.  part.  a.,  rcjectm, 
(compara  si  fr.  rejet);  armnoatn  înapoi, 
lapedatu  :  propo^Honi  utUi  reiede  eu 
mare  despretiu;  una  lege  reieda  nu  se 
mai  pote  repune  in  desbatere  la  acea-asi 
sessione;  reiectulu  sângelui  pre  gura; 
reiedulu  legei  in  mai  multe  sessioni. 

*  BElEC[JT[J,-a,adj.part.,  reje^ut, 
in  s.  verbului  reieeere. 

"  UEIMBABGABE,  T.,  (fr.  renbar- 
qner),  rnrsBS  Ia  naremliBpsnere^iatin- 
barcâ  6roai;  ca  refl.  a  se  reimbarcd  ^ 
naveni  tternai  c«iiscendere  =  a  se  im^ 
barcă  6rosi;  —  mulţime  de  alte  verbe 
compuse  deja  cum  sautmserecompUDU 
apoi  si  cur';,  care da,iriae9emiDi recom- 
puse, de  regula  mai  numai  Însemnarea 
de :  erosi,  de  a  dou'a  ora,  d'wnou,  cnmu  : 
reimhracare,  reîmpărţire ,  rdmpingere, 
reimpla^e,  reimportare.  rdmpremere,  re- 
impreunare,  reimpromutare,  etc.,  si  : 
rdnaUiare,  rdncaldare,  rdncareare, 
reincepere,  reinehiauare ,  reinchidere, 
reindouire,  rdndopare,  rdndreptare, 
rdnfadosiare,  rdnfientiare,  reinflorire, 
reinnodare,  reinnegrire,  reînnONtre,  re- 


>yGoog[c 


916 


BEL. 


inspirare,  retnstallare.  reitistituere,  re- 
insuf^art,  reinsuffUtire,  reintegrare, 
(pentru  acesta  d'in  urma  vedi  si  redin- 
tegrare),  reintrebare,  reintroducere,  re- 
mpitore,  reinvoeare,  roitdtrire,  ratUor- 
eere.  reintrare,  ete.;  de  acea-a  credemn 
snperflan  s  -le  deactia  hi  tirtîoH  spe- 
cii^, ei  ne  Tomu  referi'  peiUni  elle  la 
acestu  articlu. 

'S^HSBnA.CĂSH,  reititpartire ,  etc., 
vedi :  rembarcare;  si :  rănaltiare,  re- 
incaleiare.  etc.,  vedL.':  reimbareca-e. 

*  B£IT£BABE,  v.,  (fir.  rfilUrer),  i- 
te»r^  a  face  si  reEace  ce  a  mai  facutu, 
a  repetf;  vedi  ai  simplulu  Uerare;  —  de 
ac[  si :  s.  f.,  reiieratione,  {îr.  reitera- 
tlon),  actioue  de  reiterare;  adj.,  reîfe- 
rati^,-<^  (fr.  râlUritlf),  care  reitera; 
parL  sap.  reiteratu. 

*  REITEBATIONE,  etc,  vedi  reite- 
rare. 

«  BEJECERE ,  r^edare,  etc.,  vedi : 
reieeere,  reiectca-e,  etc 

*  BELAMBEBE  =  rekm^re  si  re- 
lampire,  v.,  relambere)  a  Iambi  ârosi  : 
a  si  relamifi  mmtaeiele. 

RELANGIBE,  t.,  reUiiRsere!  ilangl 
sau  langiâi  cu  totnlu,  a  &  de  tata  seccatu, 
saa  storBu  de  potere,  a  amnioitf;  1.  pro- 
prie :  ce  fi  au  relangitu  maniiie  si  pe- 
tiorele  ?  2.  metaforice :  rdangesce  lumin'a 
^âleloru;  a  inceputu  a  mai  relangi  fu- 
riosvUt  ventu;  relangescu  ânimele,  ar- 
doriie,  precum»  relangescu  si  dororiîe 
acute: 

BELABGIEE,  v-,  vedi  lărgire. 

BELASSAKTE,  a^j.  part.  preş.,  re- 
laxaaaj  care  relassa  :  medicamente  re- 
lassanti. 

BELASSABE,  r.,  1.  Itemn  rellu- 
q>ere,  a  lassâ  itoii;  2.  relaxare,  (fr. 
relielier),  a  lassÂ,  largf,  moUiă,etc.,  ^- 
rosi»  1.  prow»8  :  pantieele  se  stringe  si 
se  r^asa;  rela^gioii  ceva  celle  legature 
prea.slrinse;  arelassdcorelkle,  braeiele, 
fitnea,  iici'a,  Iadele;  2,  metaforice,  a  des- 
£ace,  destende,  molliă,  largi,  uaioii,  re- 
crea: d'in  tempu  in  tempu  se  ne  relas- 
sămu  mentile  incordate  in  ddungu  la 
eogitar»,;  a  si  relassa  poterile ,  a  si  re- 
lassa petiorde;  a  relassa  ^in  pretiu, 
^in  pnţânsioni,  d'mdereptulu  seu;  ar- 


ML. 

dorea,  selulu ,  amorea,  passionea  ae  re- 
lassa. 

BELA3SATI0NE,  b.  f.,  relaxatlo, 
(fr.  relaxiofl  si  relâehement);  actione  de 
relassare,  si  stătu  produssn  prin  acesta 
actione  ;  relassationea  pariticdui;  hra- 
eiidui ,  nervUoru :  relassaiionea  menin 
de  mare  si  incordata  lucrare. 

BELASSATU,-a,  adj.  part. ,  relaxa- 
tns,  in  8.  verbalul. 

•  BELATABE,  v.,  (fr.  relater);  are- 
ferf,  report& ;  a  relată  unu  aetu  in  inven- 
tariu,  in  registru;  rehtati  asttpr'a  cestio- 
nei  a  cui  cereetewe  s'a  eommissu  voue. 

«  EELATATU,-a,  adj.  part.,  d'in  re- 
latare, 

•  BELATIONB,  s.  f.,  wiaU»,  (fr.  re- 
utlan);  actione  de  referire,  enmn  si 
stata,  effectn  produssu  prin  acâsta  ac- 
tione; 1.  in  genere :  relationeajuramen- 
tulai,  culpei,  aecusationei;  2.  ca  mai  desu 
in  specie;  a)  espunere,  mai  allessa  es- 
punere  oficiale,  soleime  :  celli  inferiori 
se  dea  relatione  eeUoru  superiori;  rela- 
tiorteeotra  camere  asupr'a  stareţ  generate 
afinantitloru;  si  afora  d'iii-8f«t*a]^blica 
sau  ofGciale ,  relatione  ±:  eepo^ione , 
esplicatione ,  namtione,  eţam,  ete. : 
relationea  causeloru  ce  esplie<k  eveni- 
mentele; relatione  asupr'a  siarei'de 
culbtra  a  popordoru  orientali;  b)  ra- 
tione,  reporta,  legatara,  referentia,  com- 
merciu,  contactu,  etc.  :  relationile  es- 
sistenH  intre  differitii  termini  ai  'unei 
ecatione  algebrica;  rdationile  conoepte- 
loru  intre  sene,  ti  relationile  acellant-asi 
concepte  cotra  mentea  subieduUfi  cogita- 
toriu;  nu  su  intre  noi  relationi  neci  den- 
midtia,  neci  de  sânge;  a  av6  relationi 
cu  toţi  ominiiceUi  mai  insemnati  iii  acea 
cetate;  relationi  commereiali,  relationi 
amicali,  rdiUioni  iUiăte;  nu  pote,  dini,  fi 
relatione  intre  aceste  doue  lucruri,  dero 
unu  lucru  ore-care  pote  fi  in  una  rela- 
tione sau  si  in  mai  muUe  relatiâiU  âu 
unu  altu  lucru  ore-eare  d'in.Umieti  luii 
Domnedteu;  a  cgută  se  intre  in.rtikt  itm 
cu  cine-va;  a  rupetote  reiatiofii^eutela 
lumea.  ' ' 

*BELATIVS,  adv.,  nUUre;  vădi 
relativu. 

•  BELATIVITATE,  s.  L,  (fr.  rel«tt- 


=y  Google 


Tiu);  etata  de  re^tvN  :  r^ativitatea 
fietUieloru  finite  oile  îumei. 

*  BELATIVU,-fl,  adj.,  relutlruB,  (fr. 
relatl^;  eare  se  relata,  sta  in  relatione, 
{Yfiii  felatione  sub   2.)  :  instrumente 

■  relative  la  agricultura-,  c^e  aispusu  tu 
peno  acumu,  nu  păru  relative  la  ce  e  in 
cestione ;  tote  legile  relative  la  organv- 
sationea  invetiatnentului ;  pr<inoMine 
relative;  acestu  coventu-  d^nfrase  e  unu 
relativu;  proposUione  relativa,  judeeiu 
relativa;  mai  vertosu  ca  oppos.  la  abso- 
lutu  :  totu  este  relativu  in  lume,  eine- 
mica  nu  e  absoltdu;  ea  tote  aeeste-a 
enuntiatele  ce  facemu  nu  su  relative, 
ci  absolute  in  tata  poterea  coventului; 
legile  omenesâ  nu  potu  pretendc  a  fi 
absolute,  ci  numai  relative  la  impre- 
giurari;  mărime  relativa,  avulVa  rela- 
tiva, ea  si  pauperMte  relativa,  bonetate 
relativa;  —  ca  adv.,  in  form'a  mase.  re- 
lativu, sau  mai  bene  iu  form'a  relative 
^  relfttlrfl  :  amini  relative  culţi,  stătu 
rdatipe  civilisaiu;  a  vorbi  relative,  nu 
absolute;  relative  cotra  alţii,  tu  eati  în 
positione  forte  bona. 

*  BELATORIU,-Wria,  adj.  a.,  reU- 
tor  BÎ  relatorina,  (fr.  reUtenr);  care 
relata  sau  serve  lareIafH,-in specie, care 
ofBeiale  refere,  sau  reporta ;  referente, 
reportatorin;  ca  sensn  mai  esteusu,  es- 
ponitorju,  narratorlu,  etc. 

*  E&LATQ.-d,  a(U.  part.  s.,  reUtus} 
referitu,  reportatu,  etc. 

BELAUAKE ,  v. ,  Iterun  Urtre.  (fr. 
rclarer);  ilauă  61091 :  a  laud  ai  relaud. 

*  EELBCTU,-a,  adj.  part, ,  relectns, 
in  s,  verbului  relegere  :  eartUe  bone  se 
fia  Iede  si  releele. 

BELBGABE,  t.,  1.  d'in  legare,  ll«are, 
a)  iterBiB  Urare)  a  legă  ârosi,  de  a  doua 
âra;  b)  rellţare,  a  legă  in  daretru,  d'in 
deretru,  a)proprie  ardegâ  manule  cui- 
va la.  spate;  a  si  relegă  perii,  coâeîe  im- 
jiIeMtte;  a  relegă  eom'acidlului;  in  spe- 
cie, ca  eapressione  nautica;  a  legă  la 
ripa  :  a  relegă  Itmtrea,  funea  luntrei; 
Ş)  metaforice  :  mentea  nu  e  relegata  de 
ceva  esternu;  2.  d'in  legare,  legare^  a  tra- 
mitte,  ei,  in  specie  cu  ide'a  acceasoria  in 
ren,  aessiliâ,  arruncă  inessiliu,  a>  pro- 
prie :  a  si  relegă  midierea  la  t&rra.  Ia 


monusteriu;  a  relegă  pre  eHUi  măitmi- 
mosi  in  inskle;  a  rdegâ  bicele  vite  in 
locu  departaiu  siforapaatiohe;Bri'tein- 
nVa  e  relegata  ia  mâf^tKa  «ottffMn^ 
tei;  in  specie,  ca termînujuridieu,  airit- 
mitte  in  essiliuln  eella  mai  usioni,  6Afe 
consiste  in  depărtarea  essiliiituliit  deia 
loculu  seu  si  msrginirba  Iui  in  altu  I&efa 
sub  certe  conditionî  si  p^tru'uuu  certn 
tempu  :  a  relega  la  monaateriu;  omeni 
relegaţi,  nu  essUititi  in  acestu  deserlu: 
b)  metaforice,  a)  in  genere,  a  relegă  ■=z 
a  depărta,  reiece,  reapinge,'ammfln&  :  a 
rdegâ  procesSulu  la  lerminu  indifinitu; 
a  relegă  veri-ce  amhUwne;  a  relegă  bel- 
lulu  d'in  annu  in  arinu;  h)  in  specie, 
â)  cu  indicarea  scopului,  obiectului  la 
care  se  relega  ceva  :  a  relegă  acesta 
scientia  intre  oelle  inutili;  a  relegă  ad- 
p'apre  altulu;  ^')  a  legă  prin  testamentu : 
a  relegă  dote  nepotiloru 

KBLEGATIONE,  s.  f.,  1.  d'in  rele- 
gare sub.  l.,actionede  relegare,  rellţa- 
tio  :  relegationea  manulofa  la  Spate; 

2.  d'in  relegare  sub  2.,  relegatl«,  depăr- 
tare, Bi  in  specie,  easiliare,  cea  mai  u- 
siora  forma  de  essiliare. 

EELEGATU,-a,  adj.  part.  s.,  1.  d'in 
relegare  eub  1.,  rellgatoBi  2.  d'in  rele- 
gare  sub  2.,  rele^atus. 

*  BELEGENTE,  adj.  part.  ^rba.,  re* 
legens;  care  relege. 

*  £EL£G£BB,  reUssi  si  reUssa,  re- 
lessu,  sireleetu,  v.,  releirer^Cfrl  rMIre); 
1.  Acollege  4r(ffiî,  areeollege;  2.  a  peretifre, 
străbate  ârosi :  a  relege  ta-rile  âî  imrile; 

3.  ca  mai  desu,  a  străbate,  pei^treoe  ca 
leetur'a,  sau ,  a  lege  de  a  dou'a  tea,  ori 
de  mai  multe  ori  acea-asi  carte  .*  a  lege 
si  relege  eartile  classice.  fMetOrii  ctaa- 
5tet ,-  reUgundu  loeulu  din  testu  t^ara 
ea  Vinie^ssesse  reu;  in  sensu  mai  es- 
teneu,  a  retracta,  a  pune  si  6to  pune 
m&n'a  pre  una  lucru,  a'repetf  cn  Torb'a 
sau  cu  mentea  :  a  »i  rdege  tote  eette  pă- 
ţite in  hene  sau  in  reu. 

«  BELBNTISE,  t.,  releateseere ;  a 
deveni  6tosi  leniu,  a  ammorti  ârosi. 

*  BELEKTESCEBE,  v.,  r^nt^bcere; 
Tedi  releniire. 

*  BELESSn,-a,  adj.  part.,  relMtnSf 
in  B.  verbului  relegere. 


=y  Google 


S18 


BEI. 


BELEHABE  =  relevare,  reluare.  T., 
rel«TBr« ,  (fr.  relerer);  a  îeud  sau  leva 
Arosi  d'in  doq,  1.  a  redic&  ^rosi :  a  si  re- 
leva  eorpulude  diosu;  metaforice  :  a  re- 
levăcapulu,  &Uu&cora^\i;arelevăaplen- 
iorea,  formoseti'a;  mâ  vertosn  a  pune  in 
redere  :  a  releva  honde  si  rellele  unui 
âerîpiu;  părtiie  de  reîevatu  i»  aeestu  ta- 
kOu  depictara;  2.  a  UBÎor&  ârosi :  a  r'  !e- 
i>(i«arcin'o,Ia6o»'ea; metaforice,  autioră 
de  unu  rea,  a  scapă,  si  in  genere,  a  mai- 
lii,  allioă,  indnlcf,  imblandf,  recre&,  etc: 
omenii,  beendu  apa  rece,  credu  co  se  re'' 
leva  de  morhu;  a  si  relevă  setea,  stoma- 
mIh,  fimtea;  3.  a  lena  inderetni,  înapoi 
ce  a  data  :  de  eene  releuati  ce  de  bona 
voUa  ne  ati  ăaiu  ? 

BELEUATIONE  =  rdevatitione ,  s. 
f.,  releratio,  actîone  de  releuare  sau  re- 
levare :  relevationea  sarcinsi,  retdui, 
morbultâ. 

BEIiEUATU  =  relevata,  relaaiura, 
adj.  part,  releratog,  in  6.  verbului. 

BELEVARE,  etc,  vedi  releuare.etc. 

BELEŢITT,  pl.-e,  emlnens  tfpns,  e- 
nlneotla,  (fir.  reltef,  it.  relero  si  rllle- 
ro);  actione,  i6ro  mai  vertosu  efTectu  de 
ase  relevă.  c6\iCQ sereleva,  seredicain 
snsu,  resare,  siinspecie  despre  sapature, 
BCnlpture,  etc.  :  figurele  de  pre  templa 
săpate  in  releviu:  relemtdu  figurehru. 

*  EELTCA,  fi.  f. ,  vedi  rdicu. 

*  BELICANTE,  adj.,  part.  preş.,  re- 
llqBsns,  care  reliea,  vedi  si  reliatioriu. 

*  BELICABE,  V.,  rellqiiâcl  si  relt- 
qnu-ej  a  mai  remanâ,  in  specie,  a  mai 
reman^  detorin,  a  mai  av^  se  dea  una 
parte  d'in  detorla  :  tmpromutatuîu  de 
care  tu  mi  eşti  responditoHu  a  relicatu 
mai  mtilia  de  câtu  a  solutu, 

*BELICARIU,-a,adj.8.,(fr.rellqual- 
r«);  relativa  la  reliea ;  ca  8.  m.  reale, 
seeriu  de  rdice  de  santi,  vedi  si  re- 
lidariu. 

»  BELICATIONE,  b.  f.,  nlioatlo; 
aetione  de  relieare,  d^ro  mai  vertosu , 
resultatu  allo  acestei  aetione,  remasu, 
reatu  :  râÂctUonea  actoriei,  si  in  gene- 
re :  reUecAionea  tempului.  vietiei. 

*  BELICATORni,-iofw,  adj.  s.,r  - 
llqnator,  care  reliea  :  relicatori  d^in 
annii  precedenţi;  vedi  si  relicante. 


• BEL. 

•  BELICATn.-a,  adj.  part.  a.,  rell- 
qiiatiia,  (fr.  reltqnit);  in  s.  verbului  re- 
lieare; subst.  relieattdu  d'in  annii  pre- 
cedenţi. 

•  RELICEBE  =  relincere,- rdissi  si 
relissei.  relissu  si  relidu,  v.,r«Uiqn«reţ 
alasB&inapoi,  inderetru,  în  urma,  alas-' 
să  la  unu  locu  dre-care,  a  lassă  se  treca, 
a  neglege. 

•  BELICIA,  8.  f.,  mai  vertosn  in  pi. 
reUâe,  reliqnlae,  (d'in  relieere);  remasu, 
remasîtia,  restu,  1.  în  genere:  rdidele 
unei  nave  sparte,  unui  poporu  de  multu 
peritu;  relieiele  armatei  infranta;  2.  in 
specie,  a)  ce  remane  de  Ia  m^sa  dnpo 
mâncare;  b)  ce  remane  d'in  cadaveru; 
e)  c^averula  ensosi  allu  unui  mortu; 
d)  mai  vertosn,  corpulu  sau  parte  de 
corpa  a  nnui  aantu  dupo  morte  :  sanie 
relieie ;  e)  metaforice  :  relidele  anticei 
Roma,  pristinei  nostre  gloria. 

•  BELICIABItJ,-a,  adj.  s.,  relativa 
Ia  relicia;  vedi  si  relieariu. 

•  BELICINU,-»,  adj.,  r6UolnnB,{d'in 
relieere);  lassata  în  deretrn,  si  in  specie 
incurbatu  în  deretrn,  contractatu,  incre- 
titu :  fronti  relicine, 

•  EELICTIONE,  s.  f.,  rellctlo,  (d'in 
relieere);  actione  de  relieere :  rdicUonea 
si  proditionea  capului  vostru. 

*REI,rCTU,-a,  adj.  part..  relIotnBi  re- 
masu in  deretru,  lassata  în  deretru,  pa- 
raasîtu,  etc. :  amicii  relidi  inwma;  sum- 
meU  relicte  inco  nedesfaeute;  socPa  si 
copillii  lui  relicti  in  completa  miseria; 
relictu  dHn  summ'a  de  desfacutu. 

*KELICU,-a,  adj.  s,.rellquii8,  (d'inre- 
Ueere);  ce  a  remasu  sau  remane^  sabat, 
restu. 

•  RELiaiONE,  3.  f.,  rellgio,  (it.  re- 
llţione,  isp.  reliflon,  fr.  rellţion;  — 
probabile  d'in  relegere);  1.  temere  si  a- 
more  de  Domnedîeu,  fervore  cu  care  se 
adora  fientj'a  suprema,  gi  a  nome,  at&tu 
sentimentulu  intîmu  c&tn  si  manifesta- 
tionea  prin  practic'a  cultului,  sî  in  ge- 
nere, natur'a  cultului  si  a  credentîeî : 
relîgionea  sta  in  reconnosctrea  si  a- 
dorationea  unei  fîentie  supreme;  reli- 
ţ/i3<.e  ■■  aturale,  religione  posilira,  re- 
velată; rdigionea  orthodoxa,  calholica, 
protestante;  a  ave  una  religione,  differitu 


=y  Google 


REK. 


9I« 


ie:  a  fi  de  una  reUgione ;  nu  e  poporu 
fora  nligione;  cu  religione,  eu  ferbente 
reliffiffne.mprofundusentimentuderdi- 
ffione;  omu  fora  neeiuna  reHgione;  2,  me- 
taforiee,  a)  subiective,  acrupnlu  religioşii, 
sernpulu  de  conscientia,  t^ma  religiosa, 
frica  de  peccatu,  etc. :  a  si  face  ă'in  ceva 
tma  religione,  unu  punetu  de  religione; 
ftrmentatu  in  eogitu  de  religionea  fap~ 
tei  ee  avea  aeeommitta;  religionea  jiura- 
meniului;  si  afora  de  sfer'a  reJt^'one»  : 
consoîeQtiositats,  angore  de  eogitu,  pane* 
tnalitate,  accaratetia :  a  n  iw^^eni  sar- 
anele,  eommissionile,  offtăek,  lacndu 
eu  eea  mai  mare  religione;  b)  obiective, 
demnitatea,  maiestatea,  santitatea  im- 
maneote  a  unni  obiectu  divinii  sau  reli- 
giosD  :  religionea  temţUeloru,  baseriee- 
foru,  vaseloru  sacre,  imaginiloru  santi' 
loru;  religionea  altarii^i,  mortnenfe- 
loru. 

*  RELiaiONABIU,-a,  adj-,  (fr.  rrtl- 
ţtotinalie),  relativu  la  rdigione;  in  spe- 
cie cellti  ce  ae  tine  cu  alţii  de  una  reli- 
gione;  vedi  ei  eorreligionariu. 

*  RELIGIOSITATE,  s.  f.  reiiffloBltaa, 
(fr.  rellKloBlt^);  calitate,  aentimeatude 
rdigiosu :  a  luerâ  cu  religiositcde;  a  jtt- 
dieă  si  conăemnâ  numai  eu  mare  reli- 
giosiMe;  religiotUatea  deforiei,  jura- 
menMm,  credei^ei  jurata. 

«  RELIQIOSU,-a,  adj.,  rellflMus, 
(fr.  rellglanx);  plena  de  rdigione,  1.  in 
sensuln  coventului  religioneA.fi  sub  \. : 
omini  forte  religioşi;  femin^  mrit  mai 
religioae  de  eâtu  barhaiii;  se  da  mor- 
menteloru  respedu  reUgioau;  idee  reU- 
giose,  sentimentu  religioau;  serbatori 
religiose,  cwIAi  rdigiosu;  2.  in  sensnlu 
coventalui  rdigione  de  snb  2.,  a)  su- 
biective :  terrani  religioşi;  ee  religtose 
mulieri  in  toţi  pasrii  ce  faeu!  ement  re- 
ligioşi in  iote  faptele  s%  negotiele  loru; 
fnarturureligiosu,judicireligiosi,  măie- 
stri rdigiosi;  b)  obiective :  templu  reli- 
gioau,  vase  religiose,  selba  anttca  si  re- 
ligiosa, altarie  religiose,  carie  rdigiosa, 
imagine  religiosa. 

*  RELINCERE,  v.,  vedi  reUcere. 
BELTMOBRE,  v.,  Itemn  llnfsre;  a 

linge  ârosi,  de  a  dou'a  dra,  de  mai  mul- 
te ori. 


RELIPIRE,-fiSM,  r.,  Itersn  Uisre, 
«Kf  intlurAj  a  Jjpi  6Km,  de  a  don'atfn, 
d'in  nou. 

*  BELIS8n,-a,  adj.  part,  relletui  io 
s.  verbaloi  rdvxre. 

BEIiOCABB,T.,r«loeu>e;aIocâ4rMi: 
a  rdoed  easeie,  graăin'a  la  aeâ-asi  to- 
cători. 

*  RELOCEBE,  relocui.  rdoaOu,  v., 
reloqil)  1.  a  loee  =  vorU  ârosi,  2.  a 
loee  =  vorfri  contra,  a  reaponde,  a  oon- 
tradice. 

BELUCEKE  si  rehtcire,-eteu,  t>,  »- 
Ueer*  si  relnmimre;  1.  a  lum  4rosi,  • 
ineepe  ârosi  a  lud;  2.  a  luet  indertini, 
a  redde  lucea,  lumin'a. 

REU]CTĂSE=ireluptm'e,j.,rtlmtU- 
ri)  a  luctâ  contra,  a  resiste  :  r^atantU. 
draamii  mtttaforice  :  reluctante  pudort 
appetitului  bruiale. 

«BELUDERE,  v.,  rela4«re;  a  res- 
pundd  cu  jocu  Ia  jocn. 

BELUMINAB£ ,  v.,  relumioar»  ţ  a 
huninâ  ârosi ;  metaforice  :  a  rdummâ 
orbH. 

REMAUINABE,  v.,/ltera»  nolere; 
a  macină  ârosi,  de  a  dou'a  (ira. 

BEU&CBIBE,-esCH,  v.,  remureise- 
r«;amaeH,  âeveflîârosimacrti,-si  traoa. 
a  face  4ro3i  macru. 

«REMALEDICERE,  v.,(8e  conjugaca 
v.  âieere)  remled  leereţ  a  nuledice  ârosi^ 

*  BEMANABE,  v.,  reMauare;  Xmană 
inderetm. 

«  BEllANGIFARE,  v.,  remanelparef 
a  manăpâ  6iosi,  si :  a  manâpâ  indere- 
tm, in  apoi. 

«  BEMANDABE,  v.,  reHÂ*«*ref  a 
mandâ  âron. 

REHAKEBE,  remasi  ai  rmtaaei,  re-' 
masu  si  r&namu,  v.,  remaDer«,  perma- 
aerej  manerej  restau,  rellaqul,  aiiper- 
esBe;  saperare,  TlneerS)  c*BTiaa«r«f 
eertare^  (ît.  rlnanerc,  isp.  port.  remaae- 
eerj  prov.  remaneri  remainer)  renaa- 
dre,  remanre);  a  mani  inapoi,  indeze- 
tru;  1.  proprie:  a)  in  genere  :  toH  au 
trecutu,  toii  au  pleeatu,  h-o  noi  amu  re- 
maeu  loeuiui;  loti  elevii  fura  promoH, 
numai  voi  remaseti  in  aeea-asi  dasse ; 
toţi  essu  d'in  casa,  numai  eu  remanu  in 
Cftta;  precandn  eu  inaintassem  departe 


=y  Google 


020 


BEM. 


copUiulu  remaae;  noi  plee^nu,  voi  reata- 
notii  ăuceti-ve  roi,  eo  noi  remcmemu  aiâ; 
cui  place  ocf.  ae  remăna;  forte  deBU  in 
formele  de  despărţire  :  remaneti  sane- 
tosi,  si  ae  ne  reveăemu  aanetosi;  remâni 
mamma,  saneiosa:  remâni,  tăia,  sane- 
tosu:  remaneti,  fraţi  saneton;  reiMone^, 
casa  si  gradina  $i  voi  tote  locurile,  cari 
atifostu  leganulucopillarieimeUe,  rema- 
neti tote  aanetoae;  remâni  cu  Bomne- 
dieu,  (it.  rlmutl  ««n  Dls);  a  diee  fia- 
eorut-a  unu  remâni  aanetosu;  nu  laa- 
sati  ae  r&nana  de  turma  ouile  fetate; 
mai  multe  carra  remasaaae  de  cell»-alie; 
nu  sau  cumu  ae  face  co  anrn  remasu  de 
soai  de.  caile,  co  amu  remasu  de  a  ple- 
ca eu  acea  l>ona  dilegentia;  —  &desea 
-en  pleoDaBinu :  in  dereiru,  inapoi.  cumu : 
a  remane  in  deretru  de  toţi ;  elUi  pleca 
inainte,  eu  remânu  înapoi;  celU  ee  ap- 
puea  iruiinte,  nu  se  uita  si  nu  vedu  pre 
ceUi  ce  remânu  inapoi;  —  b)  in  Boeeie, 
a  mane  durabile,  a  stă,  seda,  dură,  per- 
manâ,  etc.  :  remasetim  iota  noptea  in 
mediloculu  desertului:  remanemu  in  cea 
ee  amu  appueatu  de  la  ■strdboni;  de  aci 
remaae  diuin'a  connoseuta;  de  ad  re- 
mâne  vorh'a  popiAaria,  proverbiulu;  nu 
remânepetra  pre  pHra,  nu  rmtâne  maca- 
riu  urma  d'in  ceMtrea  cetate;  de  atunci 
a  remasu  se  ae  diea  acâsta  vofbai  veâeti 
SB  nu  remăna  maade;  a  remosw  stare 
msarede  la  acesiu  omu;  nâue  nnremâne 
nemica  d**»  starea  lui;  ranaaera  eopUli 
mici  dupo  mSrtea  lai;  eem  mnmrăbile 
rtmâne  in  memori'a  postsriloru;  nu  re- 
mânu in  mente  atăte  detalie;  eu  remânu 
neatramutatu  in  aUe  malle,  in  reaolutio- 
nile  melle ,  in  ce  am  dissu  si  promiisu ; 
dupo  mene  nu  sâu  atmu  veU  rţuane ; 
cumu  remâfte  luerulu  cu  mem,  cu  copU- 
Iii  md,  euinteressUfi  meUe?(viii  situai 
la  valle) ;  2.  metaforice,  a)  în  genere,  & 
dflvenf  ei  6,  a  adjunge  iu  udu  etatu,  a  se 
afli,  etc.,  cu  diferite  couatructioui  si 
sensuri  :  nu  remanemu  ned  una  daia 
nmnsi;  mulierea  remaae  grea;  nu  vei 
remant  triunfatoriu;  au  remasu  miseri 
si  cositori ;  a  nu  remane  nesentitortu ; 
renuineti  nestrămutaţi,  constanţi,  fideli, 
vcti  remane  singuri;  a  remane  cu  budiele 
in/late;  a  remane  in  sapa  de  lemnu;  a 


remane  de  rosine,  de  batujoeura,  de  ri- 
3tdu  lumei;  a  rem^nS  cu  nemica,  eu  nome 
reu,  cu  dorere  de  capu  si  eu  onmvu  de 
anima;  remânu  pauperu  si  curaiu;  câtiu 
ti  mai  remânu  ăetoriu?  nu  vremu  le  ve 
remanemu  detori;  remas&^a  morţi  pre 
locu;  cumu  mai  remane  negotiuUt  no- 
stru? m&i  vertosu  a\i:dea  sttpra;  cuina: 
tote  oile  selie  vre  se  remăna  ds  aatiipr'a; 
vorVa  lui  se  remăna  de  a  eupr'a;  eâu  se 
remânadeasupr'a,  etc.,  se  ÎDTinga,(redi 
si  mai  Ia  valle);  analogu  si  :  remane 
asupra-mi;  tote  remânu  a  supra^mi, 
ct  remane  ost^a-we?  etc.  (vedi  ta  ur- 
matoriulu  b);  b)  iu  specie,  a)  a  mane  prin 
scădere,  a  resultă  priu  redncere  sau  de- 
ducere, sau:a  e38f,aâ  mai  multa,  etc.: 
seadendu  d'in  patru  doui,  piai  remânu 
doui;  de  mare  seceta  a  remasu  pucina 
apa  in  albi'a  riuUii;  dieo  ti  dau  tie  atâttt-a 
ce  mi  mai  remane  mie?  nu  te  intristâ 
de  aceUu  perdutu.  co-ei  ti  remâmt  tott 
celli  alţi;  nune  a  remasu  nemica  de  la 
parenti;  maoca^i  totu,  se  nu  mai  remâ' 
nia  nemica;  câţi  au  mai  remasu  tCin 
coetanii  noştri  ?  ne  adjuMQt  câtu\M  ai 
d<4u  si  ne  mai  remane;  ee  reanâne  se  fa- 
csmu?  ee  mai  remane  se  mai  dicu?  nu 
ne  remane  de  câtu  se  morimu  sau  se  itk- 
vingemu;  nu  mi  a  remasu  nemţea  n^a- 
cutu;  ^}  traos.,  a  învinge,  a  intrece,  a  fi 
superiore ;  nu  Iu  remane-nemim  ia  fuga; 
cându  e  vorb'a  de  miseUîe,  nemine  nu 
ve  remane;  pre  voi  nu  ve  potu  eu  remâni 
la  vorba;  ăne  pote  remane  cu  gur'a  pre 
unu  limbulu  ca  tene?mu  vertosu,  a  în- 
vinge la  prensare :  cine  pre  dne  a  re- 
masu in  acea  prensore?  te  am  remasu, 
se  mi  dai  ce  mi  ai  promiaau;  a  joci  f^ 
masu,  pre  remasu. 

BEMANIABU,  V.,  l.  rea;(i  se^ma- 
niâ,  a  se  mania  ârosi^IternmlnuBljin 
acestu  sensu  mai  bene  a  se  remeniâ;  2.  a 
rsmaniâ=a  remanut,  retraatarQj(fr.  re- 
manler).  a  remania,  sau  mânut  4co3i. 

KEMANSIONE,  {sau  remasione),  s. 
f.,  rea«D8lo{  acttone  de  rema»su  aaa  de 
remanere  :  remansionea  tea  iti  atititale 
nu  mi  place. 

REMANSORia,  (sau  i^emtuoritt),-so- 
ria,  adj.s.,  remusor;  care  retnwu.',  oui 
vertosu  care  remane  in  urma. 


=y  Google 


BEM. 

BEMANSn,-<i,  adj.  part.,  d'in  rema- 

nere,  (remuiMs);  vedî  remasn. 

BEMANmBE,-es<»i,  t.,  vedi  rema- 

tnare  anb  2. 

*  EEMABCABILB,  adj.,  (fr.  renat- 
qiHble);  demnu  de  remarcf^. 

*  EEMâ^BCABE,  y.,  (fr.  remar^icr); 
1.  a  marcă,  i&semnă  de  a  don'a  ora;  2.  a 
obs«rT&  ca  mare  leuare  ameute;  3.  a 
observi,  avedâ;  4.  a  distinge,  discerne. 

*  REMABCATU,-a,  adj-  part-  d'in 
remarcart. 

BEMABITABE,  r.,  iternm  mnritwe; 
a  tnaritâ  6rosi,  de  a  dou'a  6ra;  refl.  a 
se  remărita :  muîierea  eui  a  morUu  bar- 
batulusicm  nt4  epermissu  aseremariiă. 

BEMASIBE,-eâcu,  v.,  de  regala  ca 
refl.  a  se  rema»i,  plgnore  certare,  spon- 
flloiea  faoere  ,  a  face  prensore ;  a  se 
prende,  a  se  iotroce;  in  speoîe ,  a  se 
prende  cu  unu  pretiu  puaa  :  se  nere- 
mamnu  pre  ce  vrd^;  vva  me  mai  renw.- 
ss8ct4  cu  tene,  eo  nu  dcâee  promitti;  a 
se  remasi  pre  capulu  seu,  pre  Ma  sta- 
rea sea. 

BEMA&ITIA ,  a.  f.,  rellquUe;  rell- 
qmmKr  reatdDnni,  qmoi  snperMt}  reati- 
fflan;  69  remane  :  cn  remasHiele  d'itt 
unu  mare  oapetiu  se  potu  satură  miUH 
ftamendi;  remaitUie  d'in  vechie  âetorie; 
remaaitie  (fm  fainii  ce  erau  m  terra; 
remasiiia  eapitata  prin  seaderea  nume- 
rvAui  mai  nucu  ^tn  cella  mai  mare;  tmu 
ntaneru  ee  se  importe  eu  aUuh*  fora  a 
laasâ  rema^Ha;' remaaitiele  mortuarie 
aUe  reposatăoru;  a  şepcii  remasitiele 
morbului;  a  depttne  in  mormentu  rmta- 
«ifiele  celkti  espira^. 

BE)IASU,-a,  adj.  part  s.,  d'in  rema- 
nere;  1.  in  genere,  rellctas;  qal  Boper- 
est;  snperatntj,  ristBSi  etc.  :  celli  re- 
masi  in  m'âta,  starea  remasa  âela  pa- 
renii  eopiUiloru;  parts  d'in  armat' a  de  oc- 
capatione  remasa  in  tCrra;  conlributio- 
nite  remase  neimplemfe  in  annii  prece- 
denţi; summ'a  remasa  de  desfactitu  mai 
in  wmo,'  rmiastdu  vostru  in  urma  nu 
mi  jAaee;  remasulunostruin  mediloetdu 
câmpului  eră  p&Heulosu;  remasulu  in 
cai^u  aUu  turmeloru;  2.  io  sptecîe,  ca 
subst  m.  reale,  remasu,  a)  reUnaum, 
quadsupereat,  reHldaim,  rtUmatmt  ee  r«- 


BEU. 


921 


mâtK prin Bcadere, sau:  ce  e  deprisoaa  : 
d'in  scăderea  unui  numeru  ă^in  «italti 
residta  unu  remasu;  ^in  eoMparare  a 
venitariloru  cu  spesele  resuUa  unu  re- 
masu in  favârea  venituriîoru;  6)  spon- 
sto,  prensore  :  a  face  remaeu:  tiai  m- 
tatu  ăe  remasulueeamufaeui»  amendoui; 
a  câştigă  remasulu,  a  perde  remasulu; 
(compara  si  it.  rlmaso). 

*BEMEABILE,  adj.,  remeaUllB ; 
care  se  pote  remeare. 

*  BEMEACLU,  s.  m.,  pl.-e,  renes- 
vnUni  caile  de  remeatu,  pre  car6  re- 
mea  cine-va. 

*  BEMEABE,  t.,  reneare;  a  remorge, 
a  reveni :  a  remed  in  patria. 

*  BEMEATţI,-a,  adj.  part.s.  din  re- 
meăre.  remeatas. 

*REMEDIANTE,adj.  part.  preş., 
remediaiiB]  care  remedia  :  inăemcHMtici 
remedianti  ai  totoru  relleloru. 

»  BEMEDIAKE,  t.,  remefiare,  (tV. 
remridler);  a  addnce  remediu  :  a  reme- 
dia detempuriumorbului,  unui  reu  ăm- 
matiiiatoriu ,  necovenientieloru  preve- 
duie. 

«BEUEDIATIONE,'a.  f.,  romefla- 
tlo;  actione  de  renediare. 

*BEMEDIATORIU,-(oritt,  adj.  a., 
reH»aiator;  care  remedia  :  remediata^ 
riu  ăe  langori. 

*  BEMEDIATU.-s,  adj.  part.  s.  d'in 
rett^iare,  reiMdIatna. 

«  BEMEDlTABK,v.,  Itenim  neftlte- 
r«;  a  m^aiă  ărosi  :  a  medKd '  st  reme- 
ditâ. 

«  BEUEDIU,  p1.-«,  rsmediDM ,  (fir. 
revMe);  ce  remedia,  mediu  de  a  reme- 
dia; 1.  proprie,  media  de  Tindeoare,(lein- 
Ban«to3Îare,  medicamenta :  bonu  remediu 
de  morsicaiwa  e  crstoru^  de  gediină ; 
lassarea  ăe  sânge  trecea  de' lonu  reme- 
diu pentru  celli  mai  muJti'  morbi;  crede 
ca  possede  unu  remediu  pentru  ioti 
morhH;  2.  metaforice,  mddiu  ^lădjtttoria, 
de  iolatoratu  una  km  OTvr-can:  remediu 
de  memoria,  de  menia,  dainMstiav,  de 
urritu.  de  amore,  de,  una  paasione  iire- 

1  (xtre;  remedie  bone  pentru  corruptione; 

I  remedie  de  a  sterpi  mancaioriele,  con- 
cussionile;  eonnoscenti'a  de  sene  e  re- 
7nediu  contra  superbia;  remeditiht  «rt- 


=y  Google 


REM. 


teltii  e  m  htcm  3i  oeeupatione;  ellu  e 
ptrdtUu  fora  remediu. 

»  BEMEHORABE,  v.,  MmevorKre, 
{ti.  Mmtm»rn);  a  memora  itoai. 

*  BSHKHORATIONE,  a.  f.,  (fr.  re- 
«<M«r«tl»i);  aotione  de  rememorare. 

*  B£llEMOBATU,-a.  part.  d'in  re- 
mtmorate,  (fr.  reniHorti). 

BEMEBGERE,  v.,  (se  conjuga  ca  v. 
nurgare).,  1.  rencrgere  ţ  a  marge  ^TOSi : 
a  remerge  eop3Mu  m  apa;  2.  rentarct 
a  «MT^  ÎDderetni. 

*  BEMETEBE,  t.,  remm  si  retne^ei, 
reHMiif,  V.,  ranetl;  1.  a  metc,  mesurâ 
^rosi;  a  masară  in  deretru ,  in  apoi ; 
2.  metaforice  a  percQrre,  străbate;  a  di 
afora,  a  vome. 

*  BEMIGANTE,  adj.  part  prea.,  re- 
Mlgaisţ  care  ramga. 

*  BEUIGÂRE,  V.,  remlfsre;  a  face 
lucru  de  remige,  a  dă  cu  remulu  :  mat 
nuiUi  remigi  remiga  d'tn  totepoterUe,  ea 
te  invinga  ventulu  wnirariu  vamM. 

*  BEMIGATIONE,  s.  f.,  remlgatlo; 
acţiona  de  remigare, 

*  BEMIGATOEID, -Wrifl,  adj.  s., 
redi  ei  remige. ' 

*  BKHIGATU,-a,  adj.  part.  3.  d'in 
remigare, 

»  REHIGE,  s.  m.,  nmn,  abl.  rei>ig«, 
d'in  {remu  si  t^ere);  care  mSna  remulu, 
care  trage,  care  da  ca  remulu  :  remigii 
remiga  eu  anima ;  remigii  unei  hmtre, 
unei  nave,  unei  trireme. 

"  BEUIGIU,  pl.-e,  reoilfliim;  1.  ac- 
tione  de  remigare,  actione  de  remige  : 
mimai  cu  remi^ulu .  fora  pandie,  eu 
greu  se  pote  duee  acesta  nave;  2.  concr. 
coUect.,  a)  totala  remiloru,  construo- 
tiosea  remilorn ;  b)  toţi  remigii  unui 
văBU  de  platitn;  c)  mataforiee :  aripe,  ca 
cari  passerile  nota  in  aeru. 

«BEMIGBABE,  t.  ,  remlgrare;  8 
migra  inapoi,  a  se  intârce. 

*  BEMINISGENTE,  adj.  part.  preş., 
natlBlsceng;  care  reminisce. 

*  BEMmiSCENTIA,  8.  f.,  realali- 
«•atUj  calitate,  statn,  si  mai  allessn  acta 
de  remniacere  :  reminiseentie  de  eopil- 
laria. 

«  BEUINISCEBE,  v.,reBiIiitsel,(r0- 
,  d'in  ntdicea  men,  de  ande 


RgM. 

m«nte,  etc);  apaua  ârosi  in  mente,  a 
si  addace  a  mente  :  a  reminiseti  de  tre- 
cutu,  de  morţi,  de  eelie  patite;  a  nu  gi 
reminiaee  faptele,  dissele,  promisseîe  de 
alta  data. 

"  BEMLPEDE,  adj.  s.,  resipea,  (fr. 
râmIpMe);  care  are  pedi  caremulu:re- 
mipedile  raţie,  remipedH  cymi;  snbst. 
pi.  remipedite,  a)  familia  de  insecte  d'in 
ordinea  coleopterelom;  b)  genu  de  oru- 
stacie. 

BEMISCEBE=r«itifl8Ccrc,  v.,  (secon- 
juga  ca  V.  meteere),  reml^eere;  a  meâce, 
mesticÂ  ^rosi;  metaf.  a  remesee  mentioni 
eu  addecendu,  vocUe  cu  somUu  inetrw 
menteloru. 

*  BEHT39A,  s.  f.,  vedi  remiasu. 

«  BEUISSABIU.-d,  adj.  s.,  reMtssa- 
rius;  relativa  Ia  remiasu  sau  la  remisaa. 

*  BEMISSIBIIiE,  adj.,reinlflBlblUi, 
(fr.  r^nlsalble);  care  se  pote  remittere  : 
delicte  remiasibUi,  culpa  remissibSe. 

*  BEMISSIONABin,-a,  adj.  s.,  (fr. 
remlssIODnatre);  relativa  \&remia»ione, 
si  in  specie.  Ia  remissionea  descriBSori. 

*  BEMISSIONE,  s.  f.,  remlisio,  (fr. 
rfimUsIOB);  actione  deremt^fere,  lassare, 
dasincordare,  lărgire,  etc.,  a)  proprie  : 
retraetionea  si  remissionea  spnncene- 
loru,  frontd,  cordei,  aretdvi;  b)  mai  var- 
tosn  metaforice  :  remiasionea  culpei, 
d^ietului,  peeeateloru;  prin  remissione 
se  recrea  mentea,  precumu  prin  remu- 
aione  $e  evita  rumperea  eordei  unui  areu; 
regii,  principii  au  drepttdu  de  remis- 
sione a  peneloru;  remissio-aea  voeei,  la- 
bord,  incordarei  mentei;  remissionea 
fArei,  doreriloru;  remiasionea  e  neces- 
saria  fia~carui-a  dupo  indelunga  si  grea 
labore;  ăecretu,  aerissore  de  remissione 
a  penei  unui  eondemnatu. 

*BEMI88IVn,-a,  adj.,  remlsBlma } 
aptu  a  remittere :  medicamente  remissive 
de  doreri  si  de  inflature. 

*  BEMISSD,-a,  adj.  part.  s.,  remls- 
SDBfS,  (compara  si  fr.  remis,  remise  si 
remlBse,  it.  rlmessa),  l.în  genere:  jieo 
cate  remisae,  mente  remisaa ;  omenii  nu 
su  înco  iene  remiasi  de  spain^a  ce  i  tur- 
bura; serissorile  remisae  dupo  aădressa; 
nu  se  afla  remediu  de  remiasu  pueinu 
furia  dorenloru;  nu  a  sperantia  de  re* 


.yGooglc 


_^ UStL 

missu;  2.  iu  specie,  ca  gubst.  re&le,  m. 
remistulu,  b\  mai  deso  f.  remiss'a,  ce  se 
remitte;  si  a  nome :  a^  de  pene,  culpe  : 
remiss'a  peeciUeîoru,  peneloru;  b)  ce  se 
i^rta,  ee  laesa  cuiva  d'in  una  detorfa, 
â'io  pretinln  unui  ce  de  vendiare  :  a 
faee  remissu  de  procente  si  a  cere  »«- 
maicapitele;vedau  unaremissadedoue- 
âied  la  cent»,  deco  comparaţi  totu; 
e)  siunma  ce  se  da  bancarului  ca  mer- 
cede  a  sea  si  ca  tassa  a  banniloru;  cumu 
si  ce  se  lassa  ca  premiu  cellni  oe  per- 
cepe nna  summa;  d)  ammanare,  aştep- 
tare :  nu  mi  da  remissa,  ea  se  Iu  potu 
desface  de  ce  au  detoriu,  etc. 

EEMITTERE,  rmisi  si  remise»,  re- 
missu,  T.,  remlttere,  (fr.  renettre,  it. 
rimettere);  a  mitte,  tramitte  inderetni, 
inapoi;  a  mitte  sau  lassâ  ârosi,  a  de- 
părta, alloDgă,  respinge;  etc.,  1. proprie 
si  in  geDere  :  remitteii  inco  pre  ceUu 
tramissa  acoUo;  candu  ne  remittdi  căr- 
ţile ce  v'amu  tramissuP  a  remitte  copUlii 
a  casa,  parte  de  osie  in  castre;  ti  re- 
mittu  scrissorea  ce  mi  ai  tramissu,  ini- 
tnmi  remittu  sagettele  nostre;  ripele  re- 
mittu  undele  cehatu cu furiaacssteripe; 
in  specie,  alaBB&,  moIliÂ,  destinde,  largi, 
desincordă  ceva  intensu,  strinsu,  etc,  : 
a  remitte  frende  prea  strtnse,  legaturde, 
funea  prea  intensa,  cordele  prea  incOT' 
date;  de  tristetia  se  contragu  sprince- 
nek  ai  frontea ,  de  buceuria  acelle-asi 
se  remittu ;  2.  metaforice,  a)  a  lassă, 
largi,  destringe,  molliă,  allină,  usiori, 
niicn3ior&,  recrei,  a  ammană,  intardiă, 
temporisâ;  etc. :  musie'a  ne  remitte  si 
ne  contrage  ânimele;  a  si  remitte  men- 
tea  si  corpulu  dupo  indelunge  îahori  si 
faiige;  a  remitte  oştea  dupo  unu  mersu 
lungu  si  rapidu;  nu  remitte  pre  mâne 
ce  poţi  face  astadi;  remittead'in  dî  in  di 
inceputulu  hellului;  incumbu  pre  lucru 
si  nu  remittu  nemica;  a  nu  remitte  ne- 
mica d'in  pretiu ,  Sin  avaritia,  d'in 
lussu,  d'in  pretensioni;  furia  dorerti  nu 
se  remitte  neci  de  cumu;  intensitatea 
ventului  s'a  remissu;  si  ca  intrans.  ven- 
tidu  remitte,  febrea  nu  remilie,  ploui'a 
nu  mai  remitte;  de  ce  nu  remittu  dore- 
rile?  h)  a  lassii,  iertă,  concede,  etc. :  a 
remitte  cuiva  ce  e  detoriu;  saccrdotii  ou 


^ MM.  928 

poterea  de  a  remitte  peeeatele;  a  remitte 
culp'a,  pen'a,  offenseU;  a  remitte  cuiva 
eas'a  vendUta,  a  remitte  caUii  ven^iU; 
ă6to  ai :  a  ăd  in  deretru;  a  remitte  Sin 
pretiu;  c)  a  dâ  cni  se  covine  :  a  rtmiMe . 
scrissorile  dupo  aădresse,  si  de  aef :  a 
remitte  la  judieai'a,  la  voli'a,  benevo- 
lienti'a,  lâplaeulu  cuiva;  noi  ne  remit- 
temu  pentru  iote  la  voi  ca  eelU  mai  in- 
ieUepti. 

*  BEMIVAân.-a,  adj.,  r«ml**s«ii 
(d'in  remu  si  vagare),  misicata,  impin- 
sn,  portatu  de  remi. 

*  BEMUBILABE,  T.,  (fr.  resenbkr); 
a  nu^â  ^rosi,  de  a  dou'a  dra. 

*  BEMOLIBE,  T.,  renollrlj  a  moU, 
impinge  inderetru. 

REMOLLUKE  ==  remollve,  v-,  re- 
molllre;  a  molliă  âroaî;  dero  si  a  se  re- 
molliâ,  a  deveni  ffioUe,  lat-reBollestere. 

*  KEMOLLIENTE,  adj.  part  preş., 
FemoUUeiiB;carerem(^ia.-  medicamente 
remoUietUi;  vedi  si  emoliente. 

BEMOLLIBE,  v.,  vedi :  remoUiare. 

*  BEMONEBE,  remortui,  remonutu 
ai  remania,  v.,  remftsere;  a  tnone  ^rosi, 
a  dă  d'in  nou  admonitioni  cuiva. 

*  BEMONSTKANTE,  remostrantesi 
rfniEw^an^e,  adj.  part.  d'in  remonstrare, 
(fr.  remontrant),  care  remonstra, 

*  BEMONSTBANTIA ,  remostran- 
tia  si  remustrantia ,  s.  f.,  (&.  remon- 
tranve);  fapta  de  remonstrarite :  ranon- 
strantie  aspre  pentru  culpe  mice. 

*  EEMONSTRABE,  remostr are  ai  ra- 
mustrare,  v.,  (fr.  renoutrer);  a  monatrâ 
ârosi,  si  mai  vertosu,  a  mu^d,  a  anet& 
si  pune  iu  vedere  reulu  facatu,  culp'a,  etc. 
a  remonstra  pre  eop&Xi  cu  asprime;  te 
remonstru  co  reu  faci. 

«  BEMOBA,  a.  f.,  reaari)  intardiare, 
si  ce  oppresce,  impedica,  intardîa. 

*  RBMOBANTB,  adj.  part  preş. 
remoruis,  Care  remora  :  impregwrari 
remoranti  d'in  caUe. 

*  BEMOBABE,  v.,  remerarlj  1.  in- 
trans. a  remanâ  in  urma,  a  intardii, 
aseopprlindelnngnlaunulocu;2.  trans. 
a  intardiă  pre  cineva,  a  Iu  tina  inde< 
lungu,  a  tina,  oppri,  impedica. 

*  BEMOBATIONE,  8.  f.,  rencratloi 
actione  de  remorare. 


=y  Google 


924 


BEM. 


•EEMOEATOEnT,-/oria,  adje.,  tenw- 
rator;  carerentora,cuiDte)lesu  8i  traus. 
refitoraioriula  nostru  in  caile,  si  cu  in- 
tellesu  iiitraus.,  retnoratoriu  si  casca 
gura  la  tote  nemicurile. 

*  KEMORATD,-a.  adj.  part.  s.  d'in 
refttorare:  remoratna. 

*  BEM0KBE8CEEE,  v-,  remorbeuce- 
re;  a  cada  ^rosi  in  morba. 

*  REMORBIKE ,  v.,  remortescere  ; 
tteroBi  norbvsnin  reddero;  1.  a  cade 
^rosi  in  morbu;  2.  a  face  se  cadia  ^rosi 
in  morbu. 

*  BEMOECARE,()tc.,Tedire»i«îcare. 

*  EEMOEDEEE,  remorâisiremorsei, 
remorsu  ,  r.,  renordere,  (cdtnpara  si 
fr.  remerdre);  l.amordciSrosi.aJMorde 
de  a  dou'a  âra;  2.  a  responde  cu  morsi- 
ctttu  Ia  morsicatu;  3.  metaforice,  cogi- 
iulu  remorăe  ren  pre  peccatosu. 

REMORSICARE  =  remwsicare,  v., 
a  morsicA  ^roai,  a  dou'a  6ra. 

REMOESU,-j(,  adj.  part.,  d'in  re- 
mordere,  reii«rBii8,  (comp.  si  fr.  remors) 

1.  in  genere  :  cânii  remorsi  de  cânii 
morsieati  âeaceUi-a;  2.  inspecta,  s.  m., 

'  remorsu :  r&norsulît  intorsu  cdîui  ce  te 
a  morsicatu:  remorsuJu  conscientiei. 

*  RBMOTIONB,  s.  f.,  remotio,  (fr. 
remotion;— d'inremoto  de  1»  removere); 
actione  de  removere  :  remotionea  nnui 
ttitoriu;  meâiculu  cogiia  mai  ânlăniu  la 
remoHonea  eauselom  morbuhti. 

*  REMOTU,-a,  adj.  part.  d'in  remo- 
vere,  remottfa^  depărta  tu :  pedicele  remo- 
te,  CMÎp'a remota  deîa  sene; remotH In- 
diani,  regioni  remote  de  terr'a  nostra. 

*  EEMOVEBE,  v.,  remoVere;  a  move 
sau  misei  inderetru,  a  dă  Iii  una  parte, 
a  depărta,  ialaturi,  «te,  1.  proprie  :  a 
removi  veri-ce  martwi,  veri-ee  arbitri 
de  la  loeuîu  de  inteltegere  secreta;  a  re- 
movi câm'a  de  pre  frotite ;  a  Si  removc 
manaU  de  totu  ce  nu  se  cade  a  attinge; 

2.  metaforice,  a  remove  pre  toţi  străinii 
dala  una  vorbire  secretti;'ă'remiive  urr'a, 
mettVa.  veri-ee  alta  passioti^. 

*  HBMOVOTU,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
movere,  rdm^tna. 

*  REMU',  8.  m.,  pl.-i,  remtg,  fit.  remo, 
fr.  rame);  iiiBtrumentâ  de  menatn  unu 
vasu  de  pLatitu  ca  manule,  specia  de 


lopata  ce  serve  a  miseâ  cu  braciele  una 
nave. 

REMUGIEE,  v.,remuglrei  l.afMii^ 
4roiii;  2.  a  intorce  mugitulu,  a  responde 
la  mugitu  cu  mugtfu. 

*  REMOLCANTE,  adj.  part.  preş-, 
remuIcanH,  c&Td  remvlca  :  nave  remtd- 
cânte  alte  vase  de  plutitu. 

*  BEMTJLCAEE  =  remureare  sau 
remorcare,  t.,  Temuleare,  (comp.  si  fr. 
remtrqncr);  a  trage  unu  vasu  de  plutitu 
cu  funi  legate  de  altu  vaBU  :  a  remulcă 
tma  nave,  mai  multe  navi  incarcate  cu 
merci  prin  tma  nave  cu  vapori;  prin 
estensione,  a  trage  earre  prin  alte  carre, 
ca  la  callea  ferrata;  metaforice,  a  duce 
pre  cine-va  de  naau. 

*  REMULCATU  ,-a,  adj.  part.,  re- 
miilcHtus;  in  s.  verbului. 

*  EEMULCERE ,  remuhi ,  remulsei. 
remulsu,  v.,  rcmulcere;  1.  a  mwlceinde- 
retru,  i'  apoi :  a  remulce  eod'a  catusiei, 
perii  metassosi  ai  copilîului;  2.  a  muiee 
4rosi ,  de  repetite  od ;  3.  metaforice ,  a 
lingusf,  mangaiâ,  imblandf,  etc. 

*  REMUlCU,s.m.,remnloum,  (com- 
para si  fr.  reniorqae);  actione  de  re- 
muîeare  :  remulculu  naviloru  prea  one- 
rate;  ranulculuenecessariumaivcrto^Â 
in  stisulu  apei  currente. 

EEMULGEBE,  v.,  Iteram  mnl^prej 
a  mulge  ^rosi,  de  a  dou'a  ora,  de  repe- 
tite ori;  a  mulge  si  remulge  biet'a  vaeca 
asia.  eo  nu  se  lassa  picu  de  lapte  pentru 
vitellulu  ei. 

RBMULSU,-a,  adj.  part.  s.,  1.  d'in 
remulcere,  2.  d'in  remulgere,  remulaun; 
mulsuluvaecelorudemaneti'a,remulsulu 
aceUoru-asi  ser'a. 

*  REMUNERANTE,  adj.  part.  preş., 
rti'itauneraBa;  care  remunera,  vedi  sire- 
muneratoriu. 

*  RKMUNEEAEE,  v.,  rsmunerârl; 
(fr.  râmnnârer);  a  di  pretiulu  covenîtu 
onui  servitiu,  a  recompensa  :  a  remw 
nerâ  cu  generositate  tote  servitiele  făcute; 
profesorii  sunt  pudnu  remuneraţi;  a- 
grtdu  remunera  eu  productulu  seu  la- 
borea  si  spesele  agricultoriului. 

*  REM0NERATIONE,  s.  f.remuye- 
ratio;  actione  de  remunerare  :  remune- 
rationea  benevoUentiei,  serviiidoru,  fa^ 


=y  Google 


tetoru  bone,  meriteloru;  si  ce  se  da  ca 
racompensft. 

*  REMUNERATIVU,-a.  adj.,  (fr.rfi- 
mnnâratlf);  aptu  a  remunerare,  care  re- 
munera sau  serve  la  remuneratu. 

*  BEMUNEBATOBrU,-'«->fi.  adj.  s., 
remoBeratar,  (fr.  râmnoâratear);  care 
remunera  sau  serve  \?l' nemuneratu  : 
Domnedieu  va  ^  remuneratoriu  ăupo 
fapte;  legate,  donationi  remuneratorie. 

*  BKMUNERATU.-a,  adj.  part.,  re- 
mniierAtiiBt  <t)  s.  verbolui. 

*REMURMCKABE,v.,reinnrniitrftre; 
1,  A  murmură  ârosi;  2.  a  responde  cu 
murmuru  la  murmuru;  3.  metaforice,  a 
Torbf  contra,  a  responde,  a  contradice. 

BENA,  s.  f.,  arena  I  tem  arenosa, 
glarea,  breTlaj  acurtatn  d'in  arena, 
1.  arena,  2.  locu  coperitn  de  arena  car- 
.  rata  pre  ripele  selle;  3.  arena  ammeste- 
cata  cu  petra  menuta,  petrisin;  4.  parte 
a  fundului  unui  riu'arenoau,  ce  se  redica 
si  esse  apprope  in  faci'a  apei,  (compara 
si  it.  rena,  renacoia). 

*  BENALB,  adj.,  renallşj  de  reni  = 
renidi :  doreri  renali. 

*  BBNABRABEl ,  t.,  renarrare ;  a 
narrâ  ârosi;  a  espone  d'in  nou. 

BENASCENTE,  adj.  parL  d'in  re- 
nascere,nna»wns,\{ii.  rlnaaeente);  care 
rcnasce  :  artile  si  scientiele  renâacenti; 
fenicele  renaseente  d'in  a  sea  cenuşia. 

BENASCENTIA,  a.  f.,  (fr.  renolssan- 
eft);  atâta,  cnmn  si  actaderenasc«nfe: 
renaacenti'a  littereloru,  femeelui  d'in 
cenusi'a  sea-,  epoee  de  renascentia  mo- 
rale,  naţionale;  vedi  si  renaseere. 

I^^A3CEBE,  renăscut ,  renaseulu 
BÎ  renatu,  v.,  renasoi,  (it.  rlnaeoere,  fr. 
r«Hattre};  a  se  nasce  sau  a  nasce  ^rosi,  a 
revine;  1.  proprie :  ^in  cenusi'a  pa- 
rentele  renaace  puUiulu  de  fenice;  d'in 
nemica  nu  renasce  nemica;  pennel^  ca- 
3nde  renaseu;  ctt  prmoKera  totu  re- 
nosM;  noui  denii  formosi  renascu  in 
loeul»  ceUohi  caduti;'  in  acellu-asi  in- 
teHtuuţ  Inbe  ca  mai  'multa  energi'a,  si 
refless. :  i<^  se  tenaseu;  conditionea  de  a 
8e,.renaace  sub'  aUaformk'ede  aperi 
aubtfwn^-4«  mai  inainte,  (T«di  ai  aim- 
pliilu  wiseire);  2.  meteorice  :  atâte  si 
atâtu  de  mari  monumente  renasc»  sau 


^  BEN^ 925 

se  renascu;  fontan'a  seeea  penhu  unu 
tempu,  renasce;  renasce  diu'a,  renasoi 
astrele;  renasce  unu  heliu,  una  passio- 
nc,  una  dorere,  urr'a,  amorea  ce  se  cre- 
deau trecute  st  orc-cumu  morte;  una  na- 
tione  caduta  in  uitare  de  sene,  inco  se 
renasce;  renascerea  Momaniei;  Greciei, 
Serhiei. 

BENASCtJTU,-a,adj.  part.  a.  d'in 
renaştere,  renatns. 

BENATn,-a,  adj.  part.,  rcnatoR»  re* 
naseutu. 

*  RENAVIGABE.  v.,  renafigarc;  1.  a 
naviga  ^rosi;  2.  a  naviga  in  apoi. 

BENE,  a.  m.,  de  regala  in  pi.  reni, 
ren,  reaes;  1.  renichiu,  renicM;  2.  selle; 
vedi  si  reniclu. 

*  RENEGABE,  v.,  (fr.  tenler),  ejn- 
rare,  abjpirare;  Iternm  negare;  1.  a 
ncgâ  ărosi ;  2.  a  spune  contra  adde- 
veru,  co  nu  connosce  pre  .cineva  sau  ceva, 
a  se  face  co  nu  connosce ,  a  nu  vr^  a 
connosce,  a  se  lapedă,  etc.  :  Fetru  re- 
negă pre  Jesu;  a  si  renegă  parentii, 
originea,  religionea.  ' 

*  RENEGATIONE,  s.  f.,  (fr.  renâga- 
tlan);  actione  de  renegare  :  renegatio- 
nea  copiUihru  d'in  sângele  si  carnea 
aea;  rcnegationea  rdigioneî. 

*  BENEGATU,-a,  adj.  part,  rene* 
gatDs  :  renegata  sunt  tofu  de  a  un'a 
mai  rei  de  cătu  addeveratii  credent^osi 
ai  religionei,  la  care  au  trecutu  renega- 
ţii; aubst.,  unu  renegatu. 

KENICHIOBU,  renichiu,  eljC;  vedi 
reniclu. 

BENICLU,  (si  rcnuău^i^rcnucMu, 
renunclu  =  renuncfâu,  in  Sne  rerun- 
du  =  rerunchiu),  a,  m.,  pl.-i,  ren  , 
renlcnluB,  (it.  rene,  rogiiono,prov.  Ton- 
bo,  rnnhoţ  fr,  retn,  rognon; — allu  nostru 
sub  form'a  r£ntclu=:lat.  renlcula»,  6to 
sub  form'a  rentinc^=rşn4ncţţipresup- 
pone  unu  lat.  renancnlns ;  cetle  doue 
forme,  differite  alle  limbei  n^ostre  ae  ei 
applica  in  sensuri  differite.  si. a.numej; 
I.  proprie,  sub  form'a  r^tctt*!  parte  car- 
nosa  interna  dnpla  la  omn  si  a1t«  ani- 
mali :  morbu  de  renicli,  dorere  de  renţ- 
di,  a  si  vettemă  unu  reniclu;  mai  allessu 
la  bucc&tarfa :  a  face  huccate  de  remeli, 
tocana  de  ranidi;  cu  unu  renidu,  chimt 


=y  Google 


tosa  a  animalilorn ;  metaforice  :  mar- 
gini, etc. 

*  REPANDERB,  v.,  rapandere,  a 
p<măe,  deschide,  largi,  etc.  drosi;  vedi 
si  respandere. 

•KEPANDIROSTRU,-o,  adj.,  (re- 
pmdlrostrnB);  care  are  rastru  repandu. 

*  BEPÂNDU.-a.  adj.,  repaadna,  care 
e  recwlm,  incurbatu  inderetru  :  rostre 
rt^ande,  rqaanda  cervice. 

*  BEPAN6EBE,  repansi  si  repansei, 
repansu  si  repaciu,  (vedi  si  simplulu 
pangere),  v.,  repanţere ;  a  pange  sau 
înfige  6roaU  metaforice :  a  bag&,  plauti, 
semioâ,  etc. 

BEFAOSARE,  repaosu,  etc.,  vedi  si 
rep(atsare.  repausu. 

*  REPARABILE,  adj.,  reparabilie, 
(fr.  r^parable),  care  se  pote  reparare  ; 
perdere  reparc^U,  damnu  r^arabile, 
offensa  reparabile. 

'  BEPARANTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
pâ»Ds,  care  repara. 

*  REPARARE,  v.,  reparare,  (fr.  rt- 
parer);  a  pară  ârosi,  a  reface,  renoui, 
restaară,  a  derege ,  indereptă ,  etc, 
l.proprie  :  a  repară  tnbliotec'a  incensa; 
a  repară  vestimeniele,  i»eaicianienlele; 
a  repară  invelUorea  casei;  o  repară  mo- 
numentele attvnse  de  dmiii  tempului; 
2.  metaforice  :  a  repară  reulu  faattu; 
a  repară  damnele  ces'au  additssu  cuiva 
a  repară  offemele,  injurieîe.  perderile, 
a  repară  onorea  offensata,  pudicUVa  in- 
auUata;  a  cere  reparare  pentru  strica- 
tionile  ce  ni  s'au  adiiussv;  fora  repara- 
rea ce  ceru,  nu  voliu  (i  salisfacutu;  în 
specie,  a  recrea,  iotramâ  etc. :  a.  si  re- 
pară poterile,  sanetatea  derapinata. 

*  BEPABATIONE,  s.  f.,  reparatlo, 
(&.  r4paratfon);.  actioue  de  reparare  : 
repar^ionile  aueloru,  mamtitenteion*, 
veatimenteloru;  pentru,  reulu  facuiu  ee- 
remu  repargţione;  fora  reparatio»^  nu 
pote  trece  acâsta  injuria. 

*  KEPABATORIC-forw.adj.  s.,  re- 
parator, (fr.  rfiparatenr  si  r^paratolre); 
care  repara  aan  serre  la  reparaiu  :  re- 
paratoritdu  edificiului,  reparatorii  ono- 
rA  noştri  heviure  repargiorie  de  poteri. 

*  BEPABATU,-o,  a^j.  part  b.,  rapa- 
ratns,  in.  s.  verbaloi. 


Rgg. ^ 

*  REf  ARĂTURA,  s.  f.,  npBraUai 
actione  de  reparare,  d4ro  mai  vertosn 
effectu  allu  acestei  actioae  :  eu  UAe  re- 
paraturde  făcute  wveUtarei,  Mu  ţtâua 
în  casa. 

*  REPABTIHENTU,  pl.-c,  (it.  r*- 
partlmeato,  fr.  r^partlaent) ;  actione 
de  repartire,  si  modu,  si  effecta  allu  a- 
cestei  actione. 

REPARTIRE,  t.,  Itenui  parHri,dl- 
Tl4er»,  dlstrlbnert!  (ît.  rIparUre.  fr. 
r^partir);  1.  a  paHi  saa  imporţi  ârosî, 
d'in  nou;  a  stdtimparti,  a  face  impartiri 
si  subimpartiri;  2.  a  imporţi  dnpo  sta- 
tulu  si  dreptnlu  sau  detori'a  fia-caruî-a : 
a  reparti  una  ereditate  dupo  spiritîdm. 
nu  dupo  litter'a  testamentului;  a  reparti 
eontribviionea  in  proportione  at  starHe. 

REPARTITIONE,  s.  f-,  partltU,  dl- 
vislo,  dUtrlbuUo),  fr.  râpartUliM»  it.  re- 
partlglgne);  actione  de  repartire,  cnma 
si  efFectulu  acestei  actione;  in  specie  : 
repartitionea  creditata,  impos^loru; 
repartUionea  actieuluiuHUifaUUttintre 
creditori. 

RBPARTITU,-a,  adj.  part.,  (it  ra- 
partlto,  fr.  reparti);  in  s,  verbalui. 

*  REPABTDKIRE,  t.,  repartnrlr^ 
a  pariuri  ârosi,  a  parturi  a  don'a  6n, 
de  doue  ori. 

REPASCERE,  v.,  (se  conjuga  ca  t. 
pascere)  repascere»  a  pasee  ârm;  me- 
taforice :  a  si  repasce  odii,  sperantiAe, 
fantasi'a. 

*  REPASTINARE,  v.,  repaatlDar»; 
a  pastină  ârosi,  a  paatinâ  de  a  dona  âra. 

*  REPASTINATIONE,  a.  f.,  repaati- 
uatio,  actione  de  repaatinare. 

*  REPASTINATU,-a ,  adj.  part.  8. 
d'in  repastinare,  repastlnatiu. 

*  REPAUSARE,  (pre  a  locuri  :  re- 
posare,  mai  pnciou  bene  :  repooaare), 
T.;  q&leaeere,  reqaieuere,  <|aletl  rol 
otlo  Be  dare,  eeaaare,  stare,  caasistera» 
deslnere,  sodere;  rlta  deraugl,  Tita  <«• 
cedere,  mori;  sedare^tmtqaUMraţMv 
ponere,  refleece,  (it. rlposare,  fr.  repo- 
sar, — lat.  paosare  si  med.  lat  repat- 
sare,  —  pare  inse,  co  precnma  in  lim- 
bele  sorori  asii  si  in  a  nostm,  avaruta 
înâuentia  asupr'a  sensolui  si  intensi- 
mln  i'iareponere=^repuitere^-GMKmc9 


=y  Google 


suna :  reposare;  de  altramente  verbutu  e, 
de  certu,  essitu  d'in  subst.  repausu,  de 
6n  ce  se  dice  si  cu  forme  încărcate  : 
r^MU8ediu^repo8ediu,repausedia:^^r6- 
posedia,  etc,  inse  ai  mai  dean  cu  forme 
simple  :  repausu,  repauai,  repausa,  etc., 
cari  sunt  si  de  preferitu);  a  fi  sau  stă 
io  repausu,  a  ÎDtrâ  sau  adjuuge  in  re- 
pausu, a  pnue  in  repausu  sau  a  dd  re- 
pausu;l.  proprie  si  in  geaere:  dupo  atât  e 
labori  caută  se  repausămu  pucinu;  fora 
se  repauae.  se  appuca  erosi  de  litcru;  ar- 
maţii, fatigaii  de  lungtdu  si  rapidulu 
mersu,  nu  se  potu  arruncd  in  hiitalia, 
fora  se  se  repause  căte-va  ăille;  form'a 
refi.  a  se  repausdiioe  mai  muitu  de  cătu 
form'a  simpla,  a  repausd;  asi&  :  repau- 
sa cineva  in  mormcntu,  repausa  d'in 
vietia,  poie  repausd  chiaru  de  nevoUa, 
repausa,  pentru  co  e  impedieatu  de  a 
lucră  sau  anAlâ,  a  se  mi$eă;  inse :  se 
repausa  de  grclle  si  in  delungutelabori, 
ne  repausămu  si  catUămu  a  ne  repausd 
prin  somnu,  prin  distractioni  si  alte 
assemini,  de  lassitudinea  diîki,  de  suf- 
ferentiele  morbului,  de  dorerile  si  fer- 
mentările vietiei; — tota  natura  repausa; 
tote  repausa  noptea  in  natura,  fturile 
inco  se  păru  co  repausa;  ventulu  numai 
repausa,  plou^a  de  câteva  dille  nu  mui 
repausa;  daco  ve  doru  pitiârele  de  mersu, 
poneti-ve  si  ve  repauscUi  pre  ceste  scaune; 
—  ca  transitivu  :  a  si  repausd  mentea. 
petiorele,  braciele;  se  mai  sicanu  d'itt 
caUe,  ca  se  ne  repausămu  ensine,  si  se 
repausămu  si  bieţii  caUi;  —  2.  meta- 
forice, si  in  specie,  a)  ca  transitivu,  a 
recrea,  trancillâ,  impacâ,  usiorÂ,  al- 
lină,  etc.  :  a  si  repausd  oclii  faiigati  de 
multa  lectura;  a  si  repausd  tote  poterile 
suf/letidui  si  corpului;  Domnedieu  se  le 
repause  terrin'a  si  ossele  in  mormentu, 
se  le  repause  si  suf/ldeie  in  impercUl'a 
ceruriloru;  nu  si  pote  repausd  spiritulu; 
in  specie :  a  repausa  agrU,  terrinde  = 
a  lassă  se  repause  aceşti  agri  st  terrine , 
lassandu-le  nearaU  si  neseminate  in 
tempu  mai  indelungatu;  h)  ca  întraiu., 
a)  arepausăzxn  dormi xnurepausi  bene 
cu  stomaculu  prea  incareaiu;  passerile 
repausa  pre  ramuri;  vaocele  si  alie  turme 
repausa  la  wnbra,  etCi,  unde  :  r^ausa 
ToitlL 


pote  &  =rs)edu,  nu  âmbk;  ^)dL  repausu 
=:  a  reposd  =  a  morf :  registru  de  re- 
pausati  si  născuţi;  repauiatulu  talalu 
nostru ;  au  repauî^u  întru  Domntdu; 
si  cu  intellessii  de :  ajace,  dormi,  stă,  etc. 
in  mormentu  :  acî  ropausa  parentH  si 
eopillii  noştri  perduti;  c)  a  repausd  ^ 
a  reposâ,  a)  a  redimă,  a  se  redinjă :  tota 
gretitutea  edi^dului  repausa  pre  una 
supiire  trabe;  tote  repausa  pre  spinarea 
nostra;  argumerUationea  tea  nu  repausa 
pre  nemica  solidu;  P)  ia  specie  a  se  în- 
crede, a  si  pune  tota  încrederea  :  re- 
pausati-ve  pre  noi;  prov.  a  se  colcâ  si 
repausd  pre  acea  urecla. 

BEPATJSATC  =  (repoaalu)  ,-a,  adj. 
p&rt.s.d'iDr(!pausare,qDiet»B,re(inIetiiB; 
receuHr  integer;  sedatus,  tranqQilUtas; 
ilU  itttaactaa,  mortuuB :  cete  de  armaţi 
bene  repausate;  a  leud  la  lucr^  boii 
repausati;  spirite  repausate  de  tota  ir- 
ritationea;  celU  viui  siuUa  atrrcndu  de 
cetii  repausati;  asia  aicea  repausatuiu 
nostru  tata  repausatei  nostre  mamma, 

REPAUSU,  pl.-â,  otlam,  qxles,  re* 
qaten,  onasati»,  tcânţnlllltag  ,  animi 
traD^DiUltaB}  feri»,  semons;  reoreatio, 
remUsii»,  Intermisslo,  Interi-iiptlo,  pan- 
ssţ  etc,  (fr.  repoB,  it.  rlposot  Tedi  si 
verbulu  rcpausare);  incetare  de  Incra 
sau  de  mişcare,  interrupere  de  ac- 
tione,  etc,  1.  in  genere :  repausu  de 
lucru,  de  invettatu,  de  aratu,  deseceratu; 
nu  e  câtu  de  micu  repausu  in  dorere; 
plouiafora  repausu,  allergatura  de  dille 
intrege  fora  cellu  mai  micu  repausu;  in 
repausjdu  doreriloru,  damorHoru;  re- 
pausa d'in  caile,  d'in  strigare,  d'tn 
cântare,  d'in  petrecere ;  si  concreta , 
locu  sau  tempu  de  încetare,  de  opprîre, 
de  interrupere,  etc. :  a  face  mai  multe 
rapause  pre  una  caUe  asia  de  scurta; 
avemu,  afiâmu  numai  doue  repause  in 
aeSsta  longa  caUe;  nu  afla  locu  unde  se 
si  repause  capulu;  deco  vrei  se  ti  wt' 
plcnimu  ce  ceri,  da-ne  repausu  de  câteva 
ore;  a  nu  dă  repausu  inttnici^oru  se 
appuco  armele  in  mana;  —  re^usu^ 
receîut  mormentu;  profundulu  repausu 
aUu  unei  nopte  tranciUe,  candu  tote 
sunt  in  repausu;  2.  in  specie,  a^incetare 
de  lacru,  spre  a  se  recrea,  a  recapită 


.yGooglc 


potori :  st  mentea  are  lip$a  de  repausu, 
pre  cumu  si  corpidu  are  nevolia  de 
repausu;  tote  membrele  Hostre  se  faiiga 
dupo  lucru,  si  aulipsa  derepausu;  oelii, 
ca  si  manule,  au  nevolia  de  repausu; 
diUs  de  repausu  sunt  saiatorih  si 
vacationile;  a  leuâ  căte-va  momente  de 
repausu;  fora  neci  unu  momentu  de  re- 
pausu vei  dă  pre  hranei;  ore  de  repausu 
cavita  se  aibă  si  bietele  vite; — in  specie 
a)  somnu :  a  gustă  repausulufwmului; 
totA  nopiea  n'am  avutu  repausu  in  patulu 
meu;  P)  despre  morte  :  repausulu  pa- 
rentiloru  noştri  in  seriulu  solului  udatu 
eu  sângele  loru;  7)  stare  pre  locu,  şedere 
dîosu,  coloare,  etc:  repausu  pre  acdunu, 
pre  pofti,  pre  canapelle,  pre  Mfa  verde; 
repausu  inmai  multe  locuri  pre  drumu; 
h)  tăcere ,  sileotiu;  in  acestu  sensu  ai 
concretu,  precumu :  in  periodele  lunge 
se  ceru  mai  muUe  repause;  in  mustea 
inco  se  făcu  repause;  repausulu  tn  vor- 
ba, i»  cântare,  sta  in  suspcnsionea 
vocei;  c)  allinare ,  usiorare ,  pace,  tran- 
cillîtate,  etc. :  nu  mt  dau  repausu  do~ 
reriîe;  dati-mi  repausu,  eo  am  se  scriu; 
vednii  nu  ne  dau  repausu  cu  certele  si 
batiţjoeurele  loru;  nu  si  afla  repausu  de 
dorere;  nu  mi  aflu  repausulu  suffktului 
de  câtu  in  manganiarile  vostre;  in  re- 
pausulu  passioniloru  si  aîlu  totoru  per- 
turbaiioniloru  suffletului. 

REPEOTINABE  -—  repeptenare.  t., 
repectere,  a  pectinâ  ^rosi :  a  se  pectinâ 
si  repectină. 

REPEDE,  etc;  vedi  rapide. 

*  SBPELLEBE,  repulsi  si  repulsei. 
repulsu,  V.,  repellere;  a  pelle  =  im- 
branc(,  împinge  in  deretru,  a  respingo, 
depărta,  allongă,  etc,  1.  proprie  :  a 
repelle  inimieulu  d'in  terra,  de  longa 
cetate,  de  la  ponte;  2.  metaforice,  a 
respinge,  depărta,  a  nn  acceptă,  a  nu 
A'p'^rob&i a  repelle  tote  peridele,  arepelle 
toteproposiiionilesiopinionile;  a  repdle 
pre  cineva  de  la  una  fitnctione. 

•  REPENDESE,  repensi  si  repensei, 
repensu  si  repesu,  t.,  repender»,  (comp. 
81  fir.  rependre);  I.  Aperide^roai;  aspen- 
dtiră  SBQ  Bttarn&  d'in  nou;  2,  metafo- 
rice, a)  a  cantart  ^rosi;  b)  a  întorce  a- 
ceft^ei  samma,a  solve  acea-asi  enmma; 


HEF.      

e)  in  genere,  a  soire  cu  acea-asi  mesn- 
ra,  a  face  assemine  pentm  assemine. 
atătu  in  bene  câtu  si  in  ren  .-  &rependc 
ăamneîe.  a  repende  benele  eu  reulu. 

*  REPENSABE,  v.,  repengare;  in- 
tensivu  d'in  repcniere  ;  a  repensâ  ser- 
vitie  cu  servUie,  bene  cu  bene;  volupta- 
tea adesea  »w  repensa  damnele  ce  ea 
trage  dupo  sene. 

*  REPENSATIONE,  s.  f.,  repem»- 
tloj  actione  de  a  repensare  :  repensa- 
tione  mutuale  a  beneficieloru. 

*BEPENgATORin,-(oria,  adj.  s., 
ropensAtor;  care  repensa. 

*  BEPENSATU,-a,  adj.  part-,  repen- 
satns}  in  s.  Terbaluî. 

*  BEPENSU,-a,  adj.  part.,  repeaBiisj 
in  s.  verbului  rependere. 

*BEPENTE,  adj.  part.adv.,  l.d'inrc- 
pere,  TcpeDg,  care  repe;  2.  repena  =: 
subîtn,  subitanu,  d'in  negru  senina; 
camn  in  acellu-asi  sensu  si  deriratnlu: 
repentinu ,-a,  repentlnns  i  repcntina 
morte,  venenu  repentinu;  repentine  sdrt 
prin  telegraphu;  repentia'a  venire  a 
bărbatului;  repentin'a  apparitione  a  os- 
iei inimica;  repentin'a  cădere  a  mini- 
strului; repentile  tumulte. 

•REPENTINU,- a,  adj.,  vedi  rc- 
pente. 

*  REPEPTINABE,  v-,  vedi  repec- 
tinare, 

*  REPERCUSSIBILE,  adj.,  reperoua- 
slbitts;  ce  se  pote  repercutere. 

•EEPERCUSSIONE,  s.  f.,  reper- 
cnssto,  (fr.  rtipereassioii);  actione  de 
repercutere  :  reper cussionea  luminci  so- 
retui  prirt  luna,  repercussionea  sonului, 
repercussionea  umoriloru  in  eorpu. 

*  BEPERCU8SiyU,-a,  adj.,  (fr.  ti- 
peronsHlf);  ăptu  a  repercutere  :  unu  to- 
picu  repercussivu. 

*  REPERCDSSORIÎJ  ,-s(îria,  adj.  s., 
repercDtlens ;  care  repereute  :  medica- 
mente reper cussorie,  superfecie  reper- 
cussorie  de  lumina:  vedi  si  repercutiente. 

*  REPERCUS8D ,  -  a ,  adj.  part.  s. , 
d'in  repercutere ,  reperenssug  :  radiele 
repereusse,  sonu  repercussu;  repercus- 
sululuminei,  repercussulu petrei arrun- 
cate. 

*  REPERCUTERE,  repercutai  ei  re 


.yGooglc 


BEP. 


ft3l 


peratssei,  repercmsu,  v.»  raperoutere, 
(fr.  râpercnter) ;  a  peraite  ioapoi ,  ID- 
deretru,  a  repelle,  a  reapinge,  a  redde, 
a  dă  inderetru  prin  pereusBione,  l.prO' 
prie  ai  iu  geneie  :  gemmele  reperoutu 
htmin'a  hminatoriloru ;  văUHe  reper- 
euiu  vocea,  elamorile;  2.  îd  apecie  si 
metaforice  :  reulu  physicu  se  repereute 
totu  de  a  un'a  asupr'a  moralei;  despre  u- 
morild  corpului,  ce  sunt  se  ^ssa,  se  se 
secrete,  si  se  respingu  io  intru  de  ve- 
ri-una  causa. 

*REPERCUTIENTE,  adj.  part.  preş., 
d'în  repercutere,  reperentlon»,  care  re- 
perăde;  vedi  si  repercussoriu. 

REPERDERE,  v.,  (se  conjuga  ca  v. 
perdere)  v. ,  Iterum  perdere;  a  perde 
âroai :  a  reperde  starea  sea. 

REPEBDUTU,-a,  adj.  part.,  denna 
p«rdltii8. 

*  REPEEtE,  T.,  repsi  si  r^sei,  reptu, 
repere,  (affine  cu  Ipitetv) ,  a  merge  pre 
pantice,  a  se  teri ,  I.  proprie ,  de  ani- 
mali :  şerpii  repu;  vermele  repc;  2,  des- 
pre prunci :  copiUii  repu  inaints  de  a 
amblă  in  petiore;  metaforice,  de  eelli  ce 
abia  se  mişca,  sau  de  celli  ce  se  umile- 
scu :  linguaiioriu  bassu  ce  repe  si  inain- 
tea  cellm  mai  missellu ;  despre  stylu  : 
espressioni  repenii  pre  pamentu;  despre 
ape,  nueri,  focu,  plante  etc. :  plante  re- 
penti,  focuiu  repe  ca  vn»  aSrpe ;  repu 
nuerii  ca  bellaurii. 

*  EEPEKIRE,  T.,  reperii,  reperitu  si 
repertu,  reperlre,  (din  re-parere),  pro- 
prie, a  recupera,  a  reface ,  si  de  aeî  : 
1 .  a  afli,  gassf;  2.  a  afla  cera  non;  a  des- 
coperi, imagină,  escogitfl ;  3.  a  afla,  a 
estîmi. 

*  KEPEBITORIU=rfiperioriM,-Wna. 
adj.  8.,  repertor,  si  repertorIiiB,-iuBi; 
care  repere  sau  afla  :  repertoriulu  vi- 
tiei  de  vinia;  in  specie,  8,  m.  reale,  re- 
pertoriu, (comp.  si  fr.  r^pertolre) ,  ce 
serve  la  aflare,  cumu  de  essemplu  :  li- 
sta, registru ,  catalogu,  tabla  do  mate- 
rie a  anei  carte,  eollectione,  etc. :  unu 
r^ertoriu  de  jurisprudentia ,  reperto- 
rie  de  theatru,  de  dramate,  de  comedie; 
prin  metafore  :  memori'a  unui  omu  e 
•mu  repertoriu;  locurile  ammuni  sunt 
repertorie. 


*  EEPERPETUARE,  v.,  (fr.  repwr- 
pitner);  a  perp^uâ  âroaî. 

*  REPERTORID,  adj.  s.,  vedi  repe- 
ritoriu, 

*  KEPERTU  ,-a,  adj.  part. ,  reper- 
tuB;  in  a.  verbului  reperire. 

*  REPETENDU=repeiMndM,-o.  vedi 
repctere. 

*  REPETENTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
peteHs,  (fr.  riptitent);  care  repete  :  şco- 
lari r^tetenti. 

«  SEPETENTIA,  s.  f.,  repetaatu, 
(compara  si  fr.  ripâtance);  atatu  si  acto 
de  repetente. 

REPETERE  si  repetire,  t.,  repetere* 
(fr.  râpâter);  a  pett  ârosi,  a  porni  d'in 
noa,  a  se  adoperă  4rosi,  a  face  4rosi,  a 
reveni  asupr'a  acellui-asi  lucru  ,  a  at- 
tacfi  4rosi;  l.  proprie,  a)  in  genere :  2a- 
tronde  repete  peptaUt  caUatoriului  cu 
spat'a  si  îu  culca  la  pamentu;  canele 
repete  eu  dentii,  boii  repetu  eu  comele; 
b)  in  specie,  «)  a  cere  6rosi;  p)a  reveni: 
a  r^ete  penaţii,  a  repete  locurile  eon- 
noscute;  2.  mai  veitosu,  metaforice, 
a)  a  chiam&,  leuă  in  deretru,  a  incepe  de 
la  capitu,  etc,  a)  in  genere  :  a  repeţi 
pre  espulsi  in  terra;  a  repeţi  obieetde 
lassate  in  urma  sau  depuse  la  cine-va  ; 
se  repetu  transporturi  de  noue  proci- 
sioni;  ^)  in  specie ,  a.')  a  incepe,  a  face 
ârosi  una  actione  sau  una  vorba,  a  re- 
face, redice  :re;>e/)mu  celle  lansate,  con- 
tinuamu  celle  începute;  repete  celle  ce 
ai  spusu  acesloru-a;  repetiti  leetionile 
invetiate  m-ti  de  muUu ;  a  repeU  ana 
vorba,  unu  coventu,  una  syllaba ;  acto- 
rii repetu  părţile  loru  d'in  dramate, 
cumu  repetu  si  cantorii  cânticele  de 
eantatu;  a  repeţi  acelle-asi  errori,  aceU 
le-asi  prelensioni;  adârepetite  lovituri, 
a  dice  de  repetite  ori;  acestu  scriptoriu 
se  repde  in  apusele  selle;  oratoriulu  se 
pole  repeţi  in  celle  ce  dice;  ce  totu  ve 
repetiti?  se  repetu  veckiele  doline, 
se  repete  una  lege .  se  repetu  modele 
si  porturile  essite  una  data  d'in  usu; 
de  aci  cu  însemnarea  de  :  a  imita,  re- 
produce :  fila  repetu  parentii,  moder- 
nii repetu  operele  antiâloru;  — pre 
tota  diu'a  vedemu  repetindu-se  aeelle~ 
asi  misellie;  in  spedele  puse  unele  in 


,y  Google 


932 EEP^ 

faâ'a  aUoru-a  $e  reptiu  in  infinitn  ob- 
iectele reflesse;  ornamentele,  de  pre  una 
fada  a  edificiului  se  repetu  pre  celle 
aUe  faeie;  ^')  a  începe  de  Teri-node,  a 
trage  in  vorbire,  a  începe  in  genere  : 
am  in  cogitu  a  repeţi  originile  g^itei 
nostre;  breve  va  fi  narrationea,  deco  n« 
se  va  repeţi  de  la  cea  mai  depărtata  idea; 
a  repeţi  conceptele  seBe  ă'in  ânim'a  fi' 
losofîei;  a  repeţi  covente  d'in  pidberea 
vechimei;  a  repeţi  ăe  la  capu,  de  la  in- 
eepuiu,  de  la  primele  origini;  caută  se 
repetu  mai  de  susu,  mai  de  departe;  7')  a 
repeţi  cu  memori'a  =  a  si  repune  in 
mente;  b)  a  cere  ârosi,  a  cere  in  dere- 
tru,  a  cere  ceva  detoritu,  etc,  a)  in  ge- 
nere :  nu  improHwtâ  amicului,  co  ti  Iu 
fad  inimieu,  candu  vei  repeţi  vnpromu- 
ttdu;  septe  cetati  greoe  repetu  pre  Omeru 
ea  oUu  seu;  a  repeţi  bannii  rapUi;  Ş)  in 
Bpecie,  a.')  a  cere  satisfaotione,  a  reclamă, 
rerindecâ;  de  acf :  repetendu=:repetun- 
ău.~a,  ce  e  de  revindecatu,  mai  vertosa 
absol.  f.  pi.  repetunde  =  repetnnd»  =: 
mancatorfe  alle  fanctionariloru,  esaac- 
tioni,  rapine;  —  Ş')  a  peti  drosi  in  căsă- 
toria :  muUi  petira  si  repetira  acesta 
feta,  fora  se  pota  eapetă  măn'a  ei. 

BEPETITIONE,  s.  f.,  repetlo,  (fr.  r*- 
p^tltlon);  actione  de  repetire  :  repeţi' 
iionea  cetloru  fterate;  mai  veitosu  :  re- 
petiHonea  acellui-asi  eoventu,  acelloru- 
aai  vorbe,  acellm-asi  locu  d'in  una  poema; 
repttitionile  sunt  adesea  negligentie, 
ăiro  repe^tiomle  se  făcu  si  in  adensu 
eu  mare  utilitate  pentru  form'a  si  intd- 
lessulu  diseursrAui;  —  prin  repetitione 
se  invetia  iote  bene ;  repetitionea  unei 
drama  de  jocatu;  repetitionea  unui  cân- 
tic» de  cantatti;  repetitione  mimviiisca 
a  gesturiloru,  s»  vorbeloru  altui-a. 

RBPBTITOKIU.-Wria,  adj.  S-,  repe- 
titor, (fr.  r4p6tlteiir);  care  repete  :  re- 
pditorivlu  sponsei  răpite;  repetiiorii 
rapinei  publice;  in  Bpecie  :  repetitorii 
ce  faoi  repetitioni  seolariloru;  repetitori 
de  baecalaureatu;  potemu  invetiă  si  fora 
repetitori;  cercu  repetitoriu  zzz  inetru- 
mentii  astronomicu  de  leuatu  ângluri 
cu  mare  precisione. 

KEFETITUra.  adj.  part.,  repetltas, 
in  8.  Terbnlni. 


EER 

REPETUNDU,=rcpcfcînd»,-a;  vedi  . 
repetire. 

•  REPICTD,-a,  adj.  part.  d'in  repin- 
gere,  replctus. 

•  SEPICU,  8.  m.,  (fr.  replo);  la  jo- 
cnlu  de  cârti,  candu  unulu  nnmera  trei- 
dleci,  fora  se  joca  nect  una  carte,  6to 
adversariulu  nu  pote  numer&  neci  un'a, 
si  de  acea-a  primulu  dice  noue  dieci  iu 
locu  de  treidieci. 

•  REPINGERE  repinsi  si  repinsei, 
repinsu  si  repiciu,  v.,  reptoţereja  pinge 
âroBi,  de  a  don'a  ora. 

REPLA.NTABE,  v.,  It«rnin  pUxtwe 
(fr.  replsnter),  a  plantă  6tos\  ,  de  a 
dou'a  ora. 

REPLANTATIONB,  8.  f.,  (fr.  replas- 
tatlon);  actione  de  replantare, 

REPLANTATn,-a,  adj.  part.  d'in 
replantare. 

•  REPLACDERE,  replausi  si  replatf- 
sei,replausu,  T.,replaDdere;  l.iplaude 
^rosi;  2,  ATeapotiăe ca plaasulaplausH. 

RBPLECARE,  v.,  yedi  replicare. 

RBPLilRE,  T,,  (ae  conjuga  ca  v.  im- 
plere,  complere),  T.,  replere;  1.  a  imple 
itOBi,  (vedi  si  reimplere);  2.  a  mpU  de 
plenn,  rasu,  si  de  acf :  a  iadepleni,  com- 
pletă. 

•  REPLETIONE,  s.  f.,  repletio,  (fr. 
rJpI6tl«n);  actione  de  replere,  cumn  8i 
statn  produssu  prin  acesta  actione ;  in 
specie,  prea  mare  ingrassiare  a  corpului. 

•  REPLETIVU,-o,  adj.,(fr.  rSplfitif); 
aptu  a  replere  :  iniectioni  repletive. 

•  REPLETU,-a,  adj.  part.,  d'in  re- 
plere; repletns,  (fr.  r«plet);  tare  plenn, 
cu  totiilu  deplenu,  plenu  rasu;  in  specie, 
tare  grassu,  prea  grassu;  inse  si :  buc- 
culatu,  grasau  c&tu  se  cade  si  câta  sî^de 
bene. 

REPLICA ,  B.  f.,  (fr.  ripllqae),  d'in 
replicare,  mai  alleau,  si  in  specie  in  în- 
semnarea corentului  de  a  responde,  de  a 
esplicâ :  replica  viua;  repli&a  e  responsu 
la  responsu;  replica  rigorosa,  veemente 
la  celle  scrisse  sau  disse  de  altulu.  a  re- 
mane  fora  replica;  responsu  fora  re- 
plica, argumentu  fora  replica. 

REPLICARE  =  replecare.  V.,  repll- 

.  ţâre,  (fr.  r^pllqner,  repUer  sireplo^sr); 

a  plică  san  plecă,  incoveiă,  indouf,  infa- 


,,  Google 


_     ' BEP. 

sciorâ,  1 .  ÎD  genere,  a)  proprie :  a  r^licâ 
ima  fiarta,  una  folia  de  ekarteia,  una 
pergamena;  a  replică  budiele;  a  repUeâ 
una  soriasore;  a  teplecă  manieele,  pul- 
panele ,  etc.,  differite  de  :  a  supplecâ 
Bau  sufflecâ  manieele,  pulpanele;  h)  me- 
taforice :  a  replica  annalile  terrei;  ar- 
nwide  se  replica  suh  marea  pressione 
a  massei  inimiciloru;  petiorele,  genuclii 
mai  vertosu  se  replica;  2.  io  specie , 
a)  a  resfoliă,  a  cercetă,  a  face  de  repetite 
ori;  b)  a  reaponde  la  altu  respousu;  a 
respODde  iu  genere  cu  vivacitate;  c)  a 
pleca  de  a  dou'a  ora  in  una  directione 
6re-oare,  a  porni  âroai :  a  replecă  in 
acea-asi  directione  si  la  aeeUu-a$i  locu; 
a  plecd  si  replecă,  fora  ca  se  mai  ad- 
junga  unde  vrea. 

BEPLOUAGE,  t.,  replnere;  &  plouă 
ârosi. 

BEPLUMBARE  =:  replumbuire,  7., 
rep  1  nai  bare ,  Itfirnn  plumbare}  1.  a 
plattAă  Bau  plumbui  ârosi;  inse  si  2.  a 
displumbâ,  a  dislipl  plumbuht,  etc. 

*SEPLUMB,  adj.,  replnMlsj  ^rosi 
plumatu,  cui  au  crescutu  ârosi  pennele. 

BEPOLIBE,v.,repollre,(fr.repolir); 
a  poli  6TQsi,  a  don'a  6n,  sau  de  mai 
multe  ori :  a  poli  si  repoU  spatele,  pw 
scele;  metaforice  a  repoli  espressumile. 

•  EEPONDERARE,  v.,  reponderarej 
a  ponderă  Ărosi;  a  ponderă  ce  a  ponde* 
ratu  albuln;  metaforice ,  a  intorM  aase- 
mine  pentru  assemine. 

REP0NERE  =  r6pHnei-e,T.,  (se  con- 
juga ca  V,  ponere=:punere),  reponere; 
perl  mere,  pessamdarer  perderei  profli- 
.^are;  1.  ca  coDceptulu  particellei  re 
predominante,  a)  a  pune  in  loeulu  de 
mai  înainte,  a)  proprie  :  a  repune  pre 
toţi  si  tote  la  locuîu  s&t;  a  repune  ce  a 
rapitu  in  thesaurulu  statului;  a  repune 
unu  ossH,  una  mâna  dislocata;  a  si 
repune  caemWa,  manteUulu,  diadem'a, 
calcionii;  a  repune  pre  tronuri  regii 
restorncUi;  a  repune  (dbiturele  in  ar- 
mariu ;  a  repune  cupele  si  vinulu  pre 
mese ;  a  repune  Iwninele  in  candela- 
bru;  p)  metaforice  :  a  r  pune  pre  cop- 
piUu  in  findu  ceUoru  te  recita;  invetio' 
toriulu  inăemtinaiicu  sine  repune  pre 
disâpU  in  caile  bona:  dram^e  interes- 


REP. 933 

sânii  se  repunupre  scena;  b)  a  curbi 
in  deretru  :  cpcnii  si  repunu  guHulu ; 
a  8%  repune  cu  gratia  capulu  spre  spate; 
c)  a  puQS  la  naa  parte,  la  păstrare,  a 
pune  bene,  a)  proprie :  numai  sete  repune 
ce  capita;  celle  alie  animcdi  daupudne 
semne  de  a  sci  repunere;  a  repune  in 
cave  vinurile,  in  ceUariu  provisionîte 
de  ierna;  a  repune  summele  câştigate; 
a  repune  in  pamenttt;  celli  morii  se 
repunu  in  mormente;  p)  metaforice: 
cogitaiionile  repuse  in  scripte;  remâne 
affiindu  r^usa  urr'a,  amorea;  d^ro  si : 
a  repune  ufr'a  si  resbonarea  pentru 
altu  tempu;  d)  a  pune  ^rosi  in  loeulu 
altui-a  :  se  inlaturămu  aceste  superflue, 
si  SC  repunemu  altele  mai  necessarte, 

e)  a  pune  âroB)  diosu,  a  lapedă,  arruncă, 
lassă,  etc.,  a)  proprie  :  remigiirepusera 
remii;  a  repune  sarcin'a,  iMrulu  nefcf 
euiu;  a  repune  studiele  favorite;  p)  meta- 
forice :  a  repune  tote  plăcerile  lumei; 

f)  a  reaponde;  g)  ca  mai  desu,  a  face 
nevedntu,  a  perde,  nemici,  a  infrange, 
invinge,  debellă,  etc. :  a  si  repune  sane- 
tatea,  viSt'a,  averea ,  onorea;  a  repune 
pre  totu  inimtadu  si  adversariidu;  m 
dnd  se  luptă  n  nu  Iu  potura  repune; 
si  reBess.  a  se  repune :  eelli  mai  mutH 
d'in  eoetanii  noştri  s'aurepusu  aijacu 
in  mormentu;  2.  cu  conceptulu  verbulni 
predominante,  a  pnoe  undeva,  a  depune, 
assediâ,  redimi,  a)  proprie:  cocorii  d'in 
urma  si  repunu  copitele  in  pennde 
celloru  d'inainte;  repuneti  lemne  pre 
focu;  a  repune  uvsle  in  vase  cwate  la 
locu  seecu;  b)  metaforice  :  in  umanitatea 
vostrarepunemu  caus'a  nostra;  a  repune 
tota  speranti^a  in  sene;  amu  repusu 
viiti'a  si  libertatea  nostra  in  arnUle  si 
bradele  voatre;  mai  muUu  volitt  repune 
pre  tene  de  eâlu  pre  toH;  nu  repunemu 
addeverai'a  onore  in  title,  in  judicat'a 
ominilora;  a  repune  pre  cineva  in  nu- 
merulu  celloru  boni;  a  repune  pre  celU 
morţi  in  num&-ulu  dieiloru;  spusele  telle 
nu  le  potemu  repune  de  câtu  intre  fabule. 

REPORTANTB,  adj.  part.  pree.,  re- 
portana;  care  reporta;  vedi  ai  r^porta- 
toriu. 

REPORTASE,  v.,  repertare,  (fr.  re- 
porter ,  rcMperterf  si  rapporter);  a 


=y  Google 


portă  san  dnce  inderetrn,  a  portă  itoai, 
1. in  genere,  ajproprie,  a  duce  iaderetro 
înapoi :  a  reporta  vestimenteîe,  vasele 
impromutate  de  la  cineva;  a  reporta 
plens  vasele  dusse  deşerte;  a  reporta 
ostile  dHn  campu  in  iematiee;  multe  si 
varie  coZîi  repcăia  la  purUvhi  de  plecare; 
h)  metaforice,  a)  a  addace  ca  Tictorin 
d'lQ  lupta,  a  câştigă,  etc.  :  ai  noştri 
reportară  priăa  opima  de  la  initnieu; 
asi&  si:  a  reporta  victoria,  gloria; 
premidu,  trimifulv;  ^)  in  genere,  a 
sddace  inderetru,  a  dă  inderetrn :  nu 
ai  reportată  ă'in  caîlatori'a  tea  av»e, 
d  mai  multa  miseria;  6ro  in  specie  a 
adduce  Înapoi  soire,  sciri,  si  in  genere, 
a  referi,  spune,  a  dă  relatione,  mai  ver- 
tosu  relatione  ofGciale :  a  reporta  celle 
aflate  lafad'a  locului,  a  reporta  asupr'a 
Harei  soeietatei.  a  reporta  de  tote  mis' 
earile  armatei  inimice;  2.  in  specie,  a)  a 
trece  una  summa  d'inderetru  Înainte, 
a  trece  de  pre  pHgin'a  precedente  in 
cea  urmatoria,  de  susu  mai  dioau,  etc; 
b)  a  portă  6roai,  vorbîndu  de  una  sarci- 
na, de  nnu  restimenta,  etc. :  nu  maivreu 
a  reporta  vestimentulu  portatu  si  lape- 
ăatu;  nu  mai  vreu  a  reporta  sorctn'a 
onorifica  de  presedente. 

REPORTATIONE,  s.  f-,  rep»rtatl«, 
actîone  de  a  reportare. 

RBPORTATORIUrf'Sna,  adj.  s.,  re- 
pertBBsţ  care  reporta,  in  specie,  care 
da  relatione. 

BEPORTATU,-»,  adj.  part.,  repor- 
tatna,  in  s.  rerbalni. 

REPORTtJ,  s.  m.,  reUtIo,  ratU,  (fr. 
rtfrt  si  rapport);  actione  de  reportare. 
enmn  si  statuia,  effectulu  produssn  de 
acesta  actione,  1.  in  genere  :  reportulu 
aurnmei  ^in  dom.  de  susu;  reportulu 
datu  de  eeUi  tramissi  la  facCa  loeuiui; 
reportele  marturiloru  nu  consona,  ra- 
portu  asupr'a  starei  finantiaria  a  the- 
saurului;  2.  in  specie,  ratione,  relatione, 
eommeroiu ,  legătura ,  etc. ,  (compara 
ratione)  :  eealitatea  a  doue  reporte  prin 
eotienteeuna  proportione;  a  se  o/fâ  m 
reportu  uneie  eu  altele ;  a  ave  sau  a  nu 
ave  reportu  cu  unu  ce;  in  reportu  cn 
numerulu,  cu  poterile;  reporte  naturali 
»>  necessarie  alia  lucrwtforu,  t^efientio' 


loru  Sin  unhersu  sunt  ensesi  legile  lom. 
BEPOSARE,  reposatu,  etc.,  redi  :r«- 
pauaare,  repausalu. 

*  REFOSCERE,  v.,  reposcere;  n  po- 
sce  sau  cere  inderetrn;  metaforice,  a  cere 
ca  ceva  detoritn,  a  reclamă,  revind»- 
ci,  etc. 

*  BEPOSITIONB,  B.  f.,  repositlsj 
actione  de  repon&-e  si  statn  prodnssn 
prin  acesta  actione  ;  repositionea  repo* 
satHoru  in  mormente;  repositionea  grâ- 
neloru  in  granarie;  r^ositionea  totoru 
inimidloru. 

*  BEPOSITORIO  Bi  repostoriurtâ- 
ria,  adj.  s.,  reposlt«r=r«pi>ster,  si  re* 
poiltorIfla,-iiB ,  (compara  si  fr.  repMl- 
toire,  si  reposolr);  care  reponesm  serre 
la  reponere  :  repositoriulu  tempîdoru; 
repostioriuiu  inimidloru ;  in  specie,  ca 
s.  m.  reale,  repositoriu  =  repostoriu, 
pl.-e.  locti  in  care  se  repune  ceva,  locu 
de  sedutu  san  de  repausatu,  eto. :  repo- 
storitdu  terrenei  eelloru  immormentati; 
repostorie  pre  marginile  caUd;  in  spe- 
cie :  repositoriulu  eucharisttei. 

*  SEPOSITU  =  repostw,-a,  adj. 
part.  d'in  reponere,  reposltus  =  repe- 
stas  ;  granele  reposte  in  granariu,  pro- 
visione  repoaiia  in  magasinu ;  tote  re- 
poste  la  loculu  seu. 

*  REPOSSEDERE,  v.,  (se  conjnga  ca 
V.  possedere),  (fr.  repnggeder);  a  possede 
4rosi,  a  recapită  possesione. 

*  REPOSTOBIO,  repostu,  Todi ;  «- 
posUoriu,  reposiiu. 

*  BEPOSU  =  fepura,'a,  adj.  part. 
d'in  reponere,  (repositns);  in  t.  s.  yerbu- 
lui :  hanni  repusi :  a)  pnsi  la  una  parto, 
d^ro  si  ^)  perduti;  vasele  eadute  repuse 
pre  mesa;  mtdti  d'in  ceUi  repusi  in  acea 
lupta  inversionata;  starea,  ea  si  viiti^a, . 
«t  e  repusa, 

«  REPOTARE,  T.,  reptUro;  1.  a  po- 
td  san  bee  6iosi;  2.  a  potâ  sau  bee  dupo 
altnln,  a  responde  la  beutu  cu  beutu; 
vedi  si :  repotinu.  repotiu. 

*  BEFOTATIONE,  8.  f.,  ropetatl»] 
actione  de  repotare. 

BEPOXINU.-o,  adj.  s.,  (repoUniis), 
repotia;  relativ u  Ia  repotiu  san  repotie; 
ea  3.  f.,  repotina,  de  regula  in  pi.  repo- 
tine,  a)  repotiu  san  repotie;  h)  una  ser- 


=y  Google 


batore  tradiţionale  la  Um  :  faiimde 
mai  aîlessu  liâu  parte  la  repotine. 

BGPOTIU,  8.  m.,  de  regula  in  pi. 
repatie,  repotia,  (vedi  si :  repetare,  re- 
potinu);  1.  beututa  dupo  altals,  rea- 
pODSQ  cu  beabura  la  beutar'a  altui-a  in 
unu  ospetic  de  nunta,  de  oascere ,  eto.; 
bentura  dupo  masa,  petrecere  ca  bea- 
turadupooapetiu;  2.  in  acellu-asi  aeQsn 
.cu  repotine  sub  b). 

*  REFfi£MER£,  represn  si  repre»- 
sei,  repressu,  T.,4-eprlBer»»  (fr.  râpri* 
raer);  a  preme  inapoi,  inderetru,  a  op- 
pri,  impedicâ;  proprie :  a  reprerne  apeie 
inver$iUtira;  d^ro  mai  vertosa  meta- 
forica :  a  repreme  pasaionile,  revoltele, 
ment'a,  furi'a,  gemUele,  damor^;  si :  a 
repreme  doreriîe. 

REPBENDBRE,  reprerm  si  repren- 
sei,  reprensu,  t.,  repreheadere  =  re- 
pr»idere  (fr.  repreadre);  1.  a  preitde 
âroai :  fagkii  fura  reprensi;  a  reprenăe 
latronu  scăpaţi  d'in  mantde  emtoăi- 
loru;  ce  a  iia-didu  de  una  parte,  a  re- 
prende  de  aUa-a;  se  ne  reprendemu  la 
remam;  a  reprende  firulu  luerârei  in- 
tcrrupte,  vorbirei,  cogitarei ;  nu  mai  re- 
prendi  acestu  callu  seapatu;  nu  ne  mai 
reprendeti  in  acea-<m  errore ;  2.  a  tina 
iu  loctt  :  ne  repren^  da  pulpana;  ne- 
mica nu  ipote  reprende  si  refr^i4;  3.  mai 
vaitoan,  a)  in  specie,  a  tio6  in  locu,  oppri 
una  errore  sauprecellucoua  comitte, aî 
de  aci,  a  respinge,  muatrâ,  defăima,  im- 
pută, censură,  etc.  :  mtdti  reprendu  pre 
aUii  de  peecate  in  care  ensisi  cadu;  me 
reprendeti  numai  pentru  co  mt  făcu  ea 
mi;  parentii  sunt  detori  a  reprende  ai 
casligd  pre  /Ui;  a  reprende  err orile,  men- 
dele,  incorrectvmHe,  versurile  fora  me-. 
sura;  cfia  daemi  a  reprende  si  in  ceUi 
mai  boni;  a  reprende  cu  severitate  vUiele, 
portarea,  faptele,  dissde  cuiva;  e  facile 
a  reprendoi  diffieUe  a  face  mai  bene;  b)  in 
genere,  a  contradioe,  a  lefută,  a  com- 
bate, etc. 

BEPBMSABE,  r.,  reprehemare  = 
reprensaro;  intenaivu  d'iu  reprendere  : 
a  reprensâ  de  mâna;  a  reprensă  eu  a- 
maritione  vitiele  <Utoru-a. 

REPKENSIBILE,  adj.,  reprehenil- 
bllU,(fr.r«pr4lieiiilbl6);cares9  poter«- 


prenâere,  demnn  de  reprensu  :  portare 
reprensibUe.  espresnoni  repreusibili. 

BEPBENSIONE,  s.  f.,  repreheialo, 
(fr.  rdpr6heasloi);  acţiona  da  repren- 
dere, 1.  in  genere  :  reprenaione  de  mâna; 
2.  in  apeoiesifortedesu,critica,ceaaura, 
imputatione,  mostratione,  etc. :  repren- 
sionea  temeritatei,  insoletttiei,  obscuritor 
teimespresaione;  demnudereprensione, 
lucru  fora  reprensione;  si  concretu,  ce  se 
reprenăe,  ce  e  de  reprensu;  reprensione 
=  refutare,  combatere. 

aEPKENSIVU,-a,  adj. ,  (fr.  rSpri- 
kensir);  aptu  a  reprendere;  care  merita 
reprensione. 

BEPBENS0BIU,-»6rto,  adj.  ».,  re- 
prebeniori  care  reprende  .-  hetranetia 
reprensiria;  aspri  reprensori  ai  vitie- 
loru. 

BEPKENSU,-a,  adj.  part.,  d'in  re- 
prendere, reprebeDiag=repi'eiigBa;  la- 
tronii  reprensi;  copiile  aspru  reprense 
de  mamma. 

*  BEPBESAUA,  a.  f.,  (it.  rlpreaa- 
ţlla  si  rappreBBgltA,  fr.  reprâsallles), 
oUrigatU;  reprendere  de  la  inimicu 
pentru  co  a  prensu  si  ellu,  taiîone,  fa- 
cere de  reu  pentru  reu  :  nu  predaţi 
terr'a  inimicului,  co  are  se  facă  si  eUu 
represalie. 

*  BEPBESEN:TANTE  ,  adj.  part. 
prea.,  repraseotans,  legatoH,  (fr.  re- 
prâseotant);  oare  represenia  :  a  se  ju- 
dicâ  prin  representanti;  represetUaiUii 
partiloru  i»  litigiu;  represef^ntupote- 
r^oru  mari  in  congresm;  representafUn 
poporului,  unu  representante  aUu  opti- 
matiloru;  demni  representanti  ai  scien- 
ii«,  artUoru,  ai  filosofiei,  ai  commer- 
ciuZui;  scolele  n'au  representanti  in  a- 
dunarea  unde  se  tracta  de  eUe;  in  sensu 
mai  generale :  covente  representanti  con- 
cepţie; concepte  representanti  fientie  si 
aditatidllefientieloru;  imaţ^int  represen- 
tanti eu  fidelUate  originaîile- 

»  BEPBESENTABE,  t.,  reprnsen- 
tare,  (fr.  repr^senter),  a  representâ  6- 
roai,  a  pune  san  adduce  d'iu  nou  in  fa- 
cla, 1.  iu  genere,  at&tu  in  sensu  propria 
si  materiale,  câtii  si  mai  vertosu  in 
sensu  metaforica  si  ideale  :  nu  vreu  se 
nu  representi  aceşti  omeni  ce  nu  mi  au 


=y  Google 


ţrensu  odidu  îa  prim'a  presentatione; 
dupo  ce  te  ai  presentatu  una  data  prin- 
cipelui, de  ce  ceri  se  te  representi?  inse 
si :  a  represeniâ  pre  dneva  cuiva=a  In 
presentÂ  in  persona  eau  a  Iu  dă  in  mani, 
(vedi  ei  mai  la  valle  la  2.);  asiii  si :  a 
representd  lucrurile  incredentiate;  mai 
departe  :  ariile  representa  prin  multe 
gi  diverse  procease  :  pictur'a  representa 
prin  ăesemnu  si  colori,  statuari'a  repre- 
senta de  asseminea  prin  liniamentele 
date  petrei  si  altoru  materie;  a  repre- 
senta una  diVta  îa  scaldatore;  teatrulu, 
seen'a  representa  unu  palatiu ,  unu 
eampu;  dero  ce  are  facultatea  de  a  re- 
pres^itd  tote  câte  cogitămu,  este  limb'a, 
coventulu;  vorbele  separate  representa 
nu  numai  conceptele,  ci  si  relationile; 
vorbele  in  constructione  representa  co- 
getationile  si  chiaru  ideele  de  cea  mai 
abstrusa  metaphysica;  litierele  repre- 
senta sonurile  elementarie  alle  limb'ei; 
nu  numai  vorb'a,  ei  si  gesfulu,  acţiona 
de  tatu  genulu  representa  ideele  nostre, 
earacteriele,  typurile :  a  representa  una 
comedia,  una  tragedia,  una  drama;  o- 
tmdu  pote  representa  altu  omu  sau  alţi 
omeni ;  a  representa  ca  typu,  una  viti-i 
de  omeni,  genulu  omenescu  integru;  in 
specie  deputaţii  representa  naiionea  sau 
parti  d'in  natione,  an^assatorii  repre- 
senta pre  domnitori ,  procuratorii  re- 
presenta pre  committenti;  si  lucrurile 
repres^ta'alte  lucruri  :  candorea,  al- 
beti'a  representa  innoeenti'a;  si :  a  re- 
presenta la  oclii  mentei,  a  si  representa 
tote  cu  facilitate;  a  nu  si  pote  representa 
ce  nu  vede  ai  ocUi;  2.  in  specie,  a)  a 
d&  pretiniu,  a  solve  pre  locu,  a  dă  ar- 
genti  numerati,  a  solve  cu  pecunia  nu- 
merata;  h)  in  sensu  estensn,  a  face  pre 
data,  aci,  fora  intardiare  :  vedeţi  ce  e 
de  representatu  si  ce  c  de  ammanatu:  a 
si  representa  vocea,  3crissulu,judicat''a, 
opinionea.  etc. 

•  REPRESBNTATIONE,  9.  f.,  re- 
pFBBeiitatlo,  (fr.  reprtisentatloH):  ac- 
tione  si  effectu  alin  actioneî  de  repre- 
sentare  :  representationea  ospetiloru  la 
Jhmnu  pentru  plecare;  representatio- 
nea unei  comedie;  representationea  ter- 
ţei pre  hnga  gt^emide  aiforu  terre; 


representationea  natxonâ  prin  amessH 
sei;  representationiîe  mentei  sau  eogi- 
taiionei  sunt  conceptele  nostre;  repre- 
sentatione  la  palatiu;  representationea 
pretiidui  pentru  celle  comperate;  repre- 
sentfdione  nu  e  predpitatione. 

*  BEPKE8ENTATIVD,-o,  adj.,  (fr. 
repr^Bfintntir) ,  aptu  a  representare  : 
c&ventele  sunt  representative  de  con- 
cepte; ambassatorii  au  caraeteriu  repre- 
sentativu:  forma  de  giAemia  represea- 
tativa  adunantie  representative. 

*  BEPRESENTATORIU.-foHo,  adj. 
s.,  represflntatnr)  care  representa  san 
serve  a  representare  :  representaiorH 
partiioru  in  litigiu;  vedi  si  representante. 

*  KEPRESENTATU,-fl,  adj.  part., 
reprKseatatni,  in  s.  verbaliii. 

«BEPBESSABE,  v.,  (represHre), 
reprlmore;  intensiva  d'in  repremere. 

*  BEPSESSIBILE,  adj.,  (fr.  tipn»- 
sible),  ce  se  pote  repremere,  ce  cânta 
a  fi  repressu. 

»  BEPKES810NE,  b.  f.,  represM*, 
(fr.  râpresslon) ,  actîone  d«  repremere: 
repressionea  re^Uionei,  passioniloru, 
meniei,  reului  ammenitiaioriu. 

*  REPBESS0BIU,-a<5ntt,  adj.  a.,  n- 
presBOTţ  caie  repreme :  repressorii  eeU 
loru  mici ,  repressoriiAu  latron&oru  st 
latrocinieloru. 

"  BEPBESStJ,-a,  adj.  pari.  d'in  re- 
pretnere,  repreasog. 

*  BEPBOBANTE ,  adj.  part.  prea., 
reprobans,  care  reproba. 

*  BEPBOBARE,  v-,  reprflfcare,  (fr. 
râprnaTer);  a  na  acceptă,  a  nu  probă, 
a  nu  approbă,  a  condemnă  :  a  reprima 
portarea  cuiva,  a  reprobă  doctrinele  «- 
nuifilosofu;cetatianiirepr(Aa  eudreptn 
coventu  lucrările  deputaiiloru  cari  vendu 
interessile  terrei;  Domnedieu  va  repro- 
bă pre  ceUi  ce  au  eaicatu  legea  tui. 

*  REPROBATICIU,-a,  adj.,  ropro- 
batlelss;  de  reprobatu. 

*  EEPROBATIONE,  a.  f.,  repralia- 
ti»,  (fr.  rdpr*batloii);  actione  de  repro- 
bcwe  :  reproitationea%eelloru  peecatosi; 
fapte  ce  merita  reprobationeu  totoru-a. 

*  REPROi;ATORia,-((ir(tt,  adj.  a., 
reprobator*  (fr.  r^probateir);  oare  re- 
proba. 


=y  Google 


REP. 

*  fi£PBOBATn,-a,  adj.  part.,  wpro- 
katnsj  în  s.  verbulni, 

*  BEFBOBU,-a,  adj.,  reprobnsţ  con- 
trariu ţrtAu,  si  iD  specie  :  folan,  nead- 
âeveratn,  mentionosa:  tnonehirepro&a. 

REPBODUC£RE,  t.,  (se  conjaga  ca 
T.  ducere),  Iteram  prtdneere,  (fr.  re- 
pr«4iln);  a  produce  ^rosi,  a  produce 
d'iD  nou  :  celli  mai  ifutUt  arbori  taliaii 
se  reproăueu;  traduetoriulu  e  detoriu 
.a  reproduce  formoseUele  teitului;  spe- 
eiele  se  r^oducu  regulatu;  d'in  aeel- 
U-aai  cauM  se  rqşroduea  aeeUe-asi  ef- 
fecte. 

*  BEPBODDCTIBILE,  adj.,  (fr.  re- 
pF*4«oUI»le),  care  se  pote  reproducere  : 
ram  viUde  de  animali  peregrine  sunt 
reprodadibiU  in  edte  terre. 

*  BEPBODTTCTIBILITATE ,  s.  f,, 
(&.  repr«dnotlbiiltâ),  calitate,  facnltate 
de  reproduetibile. 

*  REPRODUCTIONE,  a.  f.,  (fr.  re- 
produstloa);  actione  de  reproducere  : 
reprodtietione  de  hybride  tPin  hibride  nu 
aeface. 

*  BEPRODUCTIVITATE,  b.  f.,  (fr. 
reprodiiQttrlU);  calitate  san  facultate 
de  reprodM^vu. 

*  BEPRODUCTIVn,-o,  adj.,  (fr.  r.- 
pndBctl^;  aptu  la  r^roductiane  :  con- 
sumptione  reproduetiva. 

*  RiyBODD0TOBIU,-(.ina,  adj.  b., 
care  reproduce,  si  care  te  reproduce. 

*  BEPBODUCTD,  ei  reproduam.-a. 
adj.  part.  d'in  reproducere ,  (fr.  lepro- 

dKlt). 

«  REPBOMISSIONE,  b.  f.,  reprcmls- 
alo ,  (fr.  r<pr»nl8Bloii);  actione  de  re- 
premiere ;  felidtatea  promssa  cellom 
boni  in  imperati'a  eemriloru. 

»  B£PBOMISSn,-a,  adj.  part.  d'in 
repnmi^ere,  reprOMlRsoa. 

*BEPR0M1TTBBB,  v.,  (ae  conjuge  oa 
V.  promiUere),  repromittnrp,  (fr.  repro- 
nettre);  1.  a  promiUe  ^rosi  :  promite 
sirepromitte,  fora  se  implenâscapromU- 
sde;  2.  in  specie ,  a  face  promissione  la 
promiBsioue ,  a  respende  cu  promissa  la 
promissa. 

«  BSPBOPITIABE,  v.,repr«plU>re, 
a  propitiă  ^roai,  d'in  nou  :  a  si  repropi- 
tiâ  UnUsamtii. 


REP.     m 

*  BEPTABDNDUrO,  adj.,reptilni- 
4as;  care  rej^  metaf.  Imesu  lingueito- 
rin,  fora  demnitate  neoi  rosine. 

*  BEPTARE,  T.,  r«ptftr«;  intensirn 
d'in  r^ere,  a  r«pe  totu  de  a  un'a  :  repta 
serpde,  repia  venttii;  si  trans.,  serpiilde 
reptaagrii;  metaforice,  a  se  avilî,  a  seti- 
miH,  a  perde  veri-oe  sentimentu  de  dem- 
nitate, a  fi  bassa  si  misellu  linguaitoriii ; 
nu  reptati  la  petiorele  potentiîoru  cri- 
minali. 

«  BEPTATIONE,  s.  f.,  r»pt«tl«,  (fr. 
reptaUoa);  actione  si  actu  de  reptare  : 
reptationea  serpUoru;  reptationile  m- 
sellUoru  de  advlaiori. 

*  REPTAT0B1U,-Wm,  adj.s.,  (r«p- 
tatoT ,  fr.  reptatelre),  reptaae;  care 
repta  :  ret4atorii  de  adulatori,  omim 
forte  reptatori. 

*  REPTATO,*[i,  adj.,  reptatas,  in  e. 
rerbnlui. 

*  REPTILE,  adj.,  repttlli,  (fr.  r«p-  ' 
tile);  care  repe,  care  merge  prepantîce  : 
reptilii  şerpi;  ca  s.  unu  reptile,  sau  una 
re^iOe;  pL  f.  reptUde,  animali  rep^tU; 
refdiJile  =  classe  d'in  regnulu  animale 
admissa  de  celli  mai  mnlti  zoologi  re- 
centiori ;  —  metaf.  repiilii  linguşitori. 

*  BEPTILrVOKÎJ,-a,  adj.,  (fr.  rep- 
tUlTttre);  care  devora  reptila  :  reptUi- 
vorde  eieonie. 

*  REPTIONE,  (=rep«un«,  diversu  de 
rapHone=rapeiune) ,  b.  f.,  (reptlo),  ac- 
tione de  repere,  leuatu  inse  ca  mai  desn 
in  intellessu  conta'etu  de  ceva  repente, 
ceva  cadutu ,  caditura  :  reptiane  de 
callu,  reptioni  de  mulieri  beirome. 

*  REPTORIÎJ,-(oria,  adj.8.,(rept«r), 
repens;  care  repe;  vedi  si :  repente,  rep- 
tante,  reptatoriu,  etc. 

*  REPTţJ,-a.  adj.  part.  d'in  repere. 

*  BEPUBESCEBE,  v.,  repihVBeera; 
a  pubesee  ârosi :  eine  pote  repubesee? 

*  REPUBLICA,  s.  f.,  respnbllca,  si 
res  pnbllca)  (it.  repabllM»  fr.  ripi- 
bllque);  1.  in  sensD  propriu  si  antica, 
reptAlica^=\iierQ  pnblicn,  interesse  pu- 
blica, si  de  aci ;  stata  civile  sau  politicu, 
guberniupoliticu,  potereEuprema,  admi- 
nîstrationeastatulai,potere  publica,  etc.; 
cumu  :  desprethUu  legHoru  e  perdiarea 
fia-earei  rcpubiiea,  a  se  devota  interu- 


=y  Google 


m RER 

aHoru  repubUcei;  2.  ia  intellessu  me> 
taforicu  si  mai  modernu ,  stătu  ean 
gabernia  ce  na  e  monardiica,  unde  aa 
.UDola  siogoru,  ci  mai  malti  faoa  lege 
si  gaberna,  ei  a  name,  a)  stătu  in  oare 
legea  âomnesee  :  SparCa,  cw  celli  doui 
regi  ai  sei,  eră  rept^lica,  precumu  8% 
-Som'a,  CM  ccUi  doi  constdi  ai  sei,  eră  re- 
puiUca;  b)  statn  in  care  celli  mai  avntî 
si  influenţi  faeu  lega  :  assemine  repu- 
blica e  una  republica,  aristocratica; 
e)  atfttu  ia  care  totu  poporalu  sau  cea 
inai  mare  parte  a  poporului  ensusi  si 
directa  sao  pria  represeataati  face  lege 
si  guberna  :  assemine  republica  e  re- 
publica  democratica;  d)  stata  ia  care 
una  mica  numera  &ce  lege  si  guberna : 
assemine  republica  e  republica  oligoT' 
chica;  3.  pria  estensione  si  metafora  : 
republic'a  lUtereloru;  acesta  casa  e  una 
mica  republica;  republic'a  lui  Platone  e 
unu  opu  ce  coprende  ideale  acestui  filo- 
sofu  asupr'a  politicei. 

^EEFOBLICANISMO,  s.  m.,  (fr. 
r^pybUcaiilsme);  dootriaa,  systema  re- 
pw&Iieana;  seatlmente  ,  priacipie,  opi- 
aioii  repu5b'cane,- ia  specie,  affectationi 
de  seatimente  bî  opiniâui  republicane. 

•BEPUBLICANU.-o.adj.  3.,(fr.  r6- 
pnbllektn);  relativa  la  repiMica,  ineaa- 
sulu  eoventalui  de  sub  2.  si  3. :  forma  de 
guberniu  republicana,  constitutione  re- 
publicana; cui  place  republic'a  :  suffleiu 
republicanu;  ca  subst.  unu  republicanu 
ferbente,  mari  repubkcani,  republicani 
de  impregiurari. 

*  BBPUDIABILE,  adj.,  (repadlabi- 
lls,  fr.  rtipndUble);  de  repudiatu. 

•RBPUDIANTE,  adj.  part.  preş., 
repudUng,  care  repudia. 
.'*EEPUDIABE,  y,,  repiiiare,  (fr. 
r^pndtor}  d'in  repudiu);  despre  căsăto- 
riţi, a  renuntiâ,  a  annunti&  cellui  altu 
sociu  00  nu  Iu  mai  rr^,  a  Iu  lassă,  a  se 
despartf :  a  ei  repudia  maUerea;  2.  a 
respinge,  a  DU  accepta  uaa  ereditate: 
a  repMlia  legaiulu;  3.  in  genere,  a  la- 
ped^  respinge,  despretiâ,  etc.  :  a  repu- 
ăiâconsiiAele  aUoru-a,  opiniomU  altt^, 
adjutoriele  offerte  de  altu  Iu. 

*  BEPUDUT10NE,8.  f.,  repndlatU, 
(fr.  r«piidUtl«a);  actioae  de  repudiare  : 


REP. 

repudiationea  m^ierei,  creditatei,  opi- 
nioniloru  aîtui-a. 

♦BEPDDIATORIC-forio,  adj.  s., 
repudiator]  care  repudia  :  repudiatorii 
promdentiei. 

*  BEPUDIATU.-a,  adj.  put.,  repa- 
dlatua,  in  8.  verbului. 

*  REPUDIOSU.-a,  adj.,  repnilABiu; 
de  repudiatu;  vedi  si  repudii^bile. 

*  BEPUDItJ,  pl.-e.  repBdlBm;  rupere, 
despertire  de  căsătoriţi  pria  simpla  de- 
claratioae  a  unei  part^  co  au  voliesoe  a 
mai  trat  imperuna  :  arenuntiă,  dedară 
repudiu;  reptidiulu  differe  de  divortiu, 
repudiuîu  mne  numai  de  una  parte,  di' 
vortiulu  d'in  conaentimentulu  amm- 
douoru  partiloru. 

*  BEPUQNANTE  =  repumnanU , 
adj.  part-,  repugnans,  (fr.  răpaţnant), 
care  repugna  :  assertione  reimgnante 
sensului  commune. 

*  REPnGNiNTIA=fepamnairi«i,  s. 
f.,  repusnatitlo,  (fr.  râpn^nanoe);  cali- 
tate si  acta  'Ae  repugnante  :  repugnan- 
ti'a  celloru  contrarie,  ripugnanlfa  pas- 
aionUoru  la  dictatele  rationei;  a  acâ  re- 
pugnantia  de  totu  ce  e  urrOu  si  obsoenu; 
rcpugnantia  de  lucru,  de  vinu,  decame; 
a  face  fora  repugnantia  ce  ni  se  cere;  ce 
repugnanta  intre  cane  n  catusia  J  re- 
pugnanlfa  ceUoru  ce  se  dicu  cu  cdle  mai 
inainte  disae. 

*  BEPUGNARE  =  repumnare,  v., 
repBKnare»  (&.  r^pu^uer; — d'in  re-pug- 
nare}i  a  pugnă  contra,  a  resiste,  con- 
tradice,  a  se  bate  fronte  in  fronte,  pepta 
la  peptu,  a  Qu  se  iavoll,  a  se  respin- 
ge, etc;  1.  proprie  :  ai  noştri  repugna 
barbtUesce  inimieUoru  eu  muUu  mai  nu- 
meroşi; 2.  metaforice,  a)  ia  genere  :  a- 
c^a  sare  repugna  cellei  de  mai  in- 
nainte;  consuUi  ned  cedea  neei  repugnă 
cu  potere;  opinionile  repungna;  a  re- 
pugnă mentei  sanitose,  sensului  com- 
mune, sentimentului  de  pudore;  fratU 
se  nu  repugne  fratiloru;  aceate-a  repu- 
gnanaturei  omenesee.prinei^loru  cel- 
loru mai  elementarie,  logicei  cdlei  mai 
simple;  repugna  juniloru  a  fi  serioşi; 
totu  ce  mi  propuneţi,  mi  repugna;'  ne 
repugna  atâta  manoare  si  betdtu'a;  certe 
alimente  repugna  unoru.otaem,.ie  si 


=y  Google 


BEP.    

t^aeu  aUor»-a;  b)  ia  apeeie,  d'ia  na- 
tura a  DU  se  iDToU,  a  se  respinge  :  /o- 
ăaria  repugna  ameiiiei;  reâvugna  ecd- 
dulu  si  (riffuhi,  ap'a  si  foculu,  amorea 
si  tiff'a. 

*  BEPUGNATiONE=f epMWna«o»w, 
s.  f.,  repuKnatlo;  actiooe  de  repugnare. 

•  KEPUGNATOKIUrtirepwmnafom,- 
toria,  adj.  s-,  repngriiator  si  repiigaa- 
torina;  care  repugna. 

*  BEPDQNATU  =  repwnnatu ,-a . 
adj.  pari  s.  d'in  repugnore. 

SEPCLLIARE,  airepuBire,  v.,  repal- 
lABoere;  a  puUiâ  Bau  puUi  ârosi  :  repul- 
îeseuporumi}ettâe. 

•REPUILQLANTE,  adj.  part.  prea.^ 
repnililais,  care  repulhUa. 

*  BEPtILLULAEE,  t.,  repullnlare, 
(£r.  tepnllnler);  a  puUidd  ârosi  :  insecte 
si  hrosce  repiMulara. 

*  REPULLULATIONE,  s.  f.,  (fr.  re- 
pDllDUtlon):  actione  de  repîâlulare. 

EEPULLULATU,-«,  adj.  part.,  d'in 
rept^ulare. 

*  BEPULSA,  8.  f.;  vedi  «putew. 
*KEPULSANTE,  adj.  part.  preş., 

repnlsam,  care  reyulsa. 

*REPUL8AKE,  T-,  (repolsare) ;  in- 
tensiya  d'in  raliere,  a  repeUe  cu  tio- 
lentia. 

*  BEPUL8ATI0NE,  s.  f.,  repolsloj 
actione  de  repulsare,  si  istata  produssn 
prin  acâeta  actione. 

*  BBPDLSIONE,  b.  f.,  repalsl*,  (fr. 
rdpnlsloa);  actione  si  potere  de  repel- 
lerts,  1.  in  genere  ;  reptdsiotua  numero- 
sUoru  inimici  cu  una  mâna  de  omeni; 
2.  in  specie,  opp.  la  atU'aetione  .-  attraa- 
tionea  si  reptilsionca  materiei,  corpuri- 
hru,  molecuîeîoru;  repidsione  magncr- 
tiea;  metaf.  e  repuisione  intre  urtitu  si 
formosa. 

*  BEPULSOfiI0,-son'a,  adj.  s.,  ro- 
polsor  si  repslBsrUa;  care  repeUe  :  re- 
pulsorii  aripei  nostm  d'in  derepfa. 

*  REPULSU.-o.  adj.  part.  s.  d'in  re- 
petlere  ,  repahiiB,  —  repnlsa;  1.  in  ge- 
nere, respinşi)  :  materie  repulse:  2.  ia 
specie,  3.  f.,  repulsa,  (anbint.  pctitionc), 
respingere :  dupo  aiâte  rep^Ase,  cumu  mui 
ai  coragiuhi  a  sollidtâ  man'a  acestei 
femine  ?  repidsa  de  la  constd(Uti,  de  Iu 


BEP. 989 

pretura;  a  paU  reptilsa;  a  ţiallesanfora 
neci  una  repulsa. 

*  BEPT7MICABE,  T.,  repuMloarei  a 
pumică  ârosi. 

*  BEPUMICATIONE,  a.  f.,  repniil- 
eatl»;  actione  de  repuMtcare  ;  politta-'a 
si  repumieationea  nestimateloru.' 

»  BBPCMICATU.-o,  adj.  part.  d'in 
repumicare. 

BEPUNERE,  repunitoria,  etc.,  vedi : 
reponere.  reponitoriu. 

BEPUNOEBE,  repunsi  si  repunsei, 
repunsv,  repunctu,  si  repuntUf  v.,  re- 
pBnK«r6ja  punge  ârosi :  a  repunge  iub'a, 
ânimele. 

*  REPCBGANTE,  adj.  part.,  repar- 
gnns,  care  repurga. 

*  BEPUBGAKE,  v.,  repnrgaro,  (fr. 
repurgcr);  a  purga iiiosiicntic'aa pur- 
gatu  si  repurgatu  aceste  teste. 

*  EEPURGATIONE,  3.  f.,  lepiirsa- 
tlOf  (fr.  lăpursation); actione  de  repur- 
gare  :  repurgaiionea  panticelui. 

*  REPURGATtJ,-a,ad).  part.,d'inf&- 
pttrgare.  repor^ains. 

♦BEPDBGI0,  p!.-e,  repurgin»)  ac- 
tione si  inodu  de  repwgare. 

REPURTARE,  etc.,  ţedi  reportare. 

BEPUSU,  adj.  part.  s.,  d'in  reponere 
=  repunere,  repoait»;  vedi  reposu. 

*  BEPCTANTE,  adj.  part.  pres.,»- 
potans,  care  reputa. 

*  EEPUTARE,  V.,  r^patare,  (fr.  rfi- 
poter),  a  pută  ârosi,  in  iutelloBsulu  co- 
ventalui  de  ealeuîarc,  &putâ  un'a  cn 
altele,  a  trece  la  eomptdu :  a  repută  tote 
edipsile  peno  la  epo<ia  acesta-a;  a  repută 
alimentde,  vestimsntele;  d^ro  mai  ver- 
tosa,  a  cogită  affundu  si  maturu,  a  pon- 
deră, estimă  :  a  repută  nepotentide  o- 
minesci,  adversităţile,  poterea  inimicu- 
lui, faptele  bone  si  reUe  alte  selle;  te  re- 
pvtam  omu  de  omenia;  ăeco  reputi  bene, 
vei  vede  co  asia  e. 

*  BEPUTATIONE,  a.  f.,  repatatl», 
(fr.  rtipntatton);  actione  de  reputare  si 
effecta  alin  acestei  actione,  1.  in  ge- 
nere :  reputationea  acellei  summe  in  par- 
tea mea;  reputatione  asupr'a  evenimen- 
teloru  istoriei  antice  si  recente;  2.  in 
specie,  estima,  opiaione,  nome,  mai  ver- 
toau  bona  opiniona  de  care  ae  buccura 


=y  Google 


940  SBS. 

dneva  :  a  fi  in  mare  reputatione,  a  si 
capiiâ  reputatione  pretotindine;  fia-ve  a 
menii  a  ve  paatrâ  repuicUionea;  aperde 
reptdationea,  acea  casa  si  a  perdutupri- 
stin'a  reputatione,  a  si  face  reputatione 
de  invetiattt,  ăe$tuUu,  de  omu  de  nemţea, 
de  sârUu,  de  seeteratu. 

*  KEPUTATU,-«,  adj.  part.  d'in  re- 
putare. 

RERONGHIU,  b.  m.;  vedi  renidu. 
f  KES-,  particia  de  compositione,con- 
trasaa  d'in  re  si  es;  vedi  re. 

*  RESACRARE=resccrare;  v.,  res»- 
«rare  ei  resecr&re,  (fr,  reBurer);  a  sa- 
cra ârosi,  de  a  dou'a  ora. 

*  RESALnTARE,T.,reBalBUre;  l.a 
sahitd  ârosî;  2.  a  reaponde  cu  salutare 
la  salutare. 

*  BES  ALVARE,  t.,  resalrare,  a  salvă 
irosi. 

*  RESALVATU,-a,  adj.  part.,  resal- 
Titns,  in  3.  verbulai. 

*  RESANARE,  v.,  resanare;  a  sană 
ârosi,  a  face  ârosi  sanu  sau  aanetosu. 

RESAFARE,  v.,  Uernin  fodere  rel 
•cnlpere;  a  sapă  irosi,  a  sapă  din  dou. 

«  RE8ASClRE,v.,r68aroEre;  a  S(w<Ă 
irosi,  a  derege,  a  repară :  a  resarei  ca- 
mesiele,  caldamentele,  murii,  învelitorea; 
metaf.  a  si  resarei  starea  ruinata,  per- 
derHe  ineereate. 

1  RESARIRE,  V.,  (se  conjuga  ca  t. 
Sarire),  Ittmm  satire,  reslllr»,  «xallire, 
SBbellIref  meti  conoatl;  •rlH,  exariri, 
prorealre,  enlDeret  excelterej  abdere, 
perdere^  etc;  1.  a  sari  irosi :  nu  e  bene 
se  resari  foas^a.  gardulu,  murulu;  2.  a 
sari  inderetru  :  piVa  lovindu  in  pariete 
resare  si  revine  la  arruncatoriu;brosc'a 
de  pre  ripa  resari  in  apa;  grandinea  re- 
sare de  pre  coperimentulu  unde  cade; 
3.  prin  varie  si  differite  estensioni  ai  me- 
tafore, s  naerge  in  una  direcMone,  si  a 
nome:  a)  mai  vertosa,  insusu, aseinal- 
ti&,  sau  in  afora,  a  essf,  a  se  arretă,  a 
pari,  etc.,  a)  in  sensu  materiala  :  sorele 
reaare  si  appune,  steîlele  resaru,  lun*a 
nu  reaare  aata  aera  de  eâtu  forte  tardiv; 
asia  resaru  erhele,  reaare  semenii' aiţiov. 
ee  ai  aeminatu,  resare^  asiăresaruperii 
pre  capu  si  pre  corpu,  resaru  si  bubele 
pre  fawt  sau  pre  peUe,  resaru  come  vi- 


telliloru  si  amnellUoru;  resaru  hmim- 
melle  pre  senulu  copillehru;  resaru  nm- 
stacie  si  barba;  resaru  apele  d'in  fontane, 
d!in  tuburi;  p)  in  sensa  mai  ideale :  ca- 
palu  acestui  omu  resare  mai  pre  suau 
de  tote  copitele ;  figurele  acestui  tabellu 
resaru  forte  bene;  fet'a  pare  mai  resa- 
rita  de  cătu  a  vostra;  copiUi  bene  resariti 
pentru  etatea  loru;  reaarit'au  lutnei  iix- 
min'a  connoscentiei;  ee  resare  d'in  celle 
spuse  P  virtuţile  resaru  intre  alle  to- 
ioru-a;  frontea  lui  lata  si  resarita;  ee 
resare  mat  muitu  in  tote  aceste-a,  e  eo 
nu  potemu  face  nemiea;  prov.  undebati 
si  unde  resare;  asia  si :  eandu  eu  vor- 
bescu  de  alttdu  sau  eu  altulu,  ce  resari 
tu  de  aeoUo?  —  de  unde,  a')  cu  sensuln 
generale  de  a  venf ,  interveni  pre  neaş- 
teptate :  de  unde  ai  resaritu  si  tu  aici? 
P')  a  se  duce  unde  neci  prin  mente  ti-ar 
trece  :  unde  Iu  cauţi  si  unde  resare; 
l')  ca  unipersonale,  despre  allucinationi, 
fantasie,  furie,  tone  etc.  :  ce  ii  a  mai 
resariiu  ?  ce  ti  s'a  mai  resaritu^  ve  re- 
sare d'in  claru  seninu;  le  resari  co  nu 
su  buccatele  ferte;  ee  spuni  tu.  ti  se  re- 
sare si  nu  e  nemica;  ti  s'a  resariiu  eo 
eu  ti  asiu  fi  reu  voitoriu;  b)  despre  com- 
motionile  de  frica,  de  spaima :  s'a  spâ- 
na^ eopillulu,  cod  resare  in  somnu  ; 
cellu  ctdptătile  resare  la  veri-ce  mişcare, 
la  veri-ce  vorba  a  altoru-a;  e)  a  ratecf, 
a  di  de  una  parte,  a  ascunde,  a  perde  : 
puneţi  bene  scrissorUe,  ea  se  nu  resana 
veri-un'a; s'au  resaritumulte  documente 
d'in  archiviu;  (in  aceatu  d'in  urma  sensa 
se  pote  ca  resarire  se  fia=:res«arire,d'in 
re-es-sarire). 

2  RESARIRE,  8.  verbale,  reallleadi 
actlo,  ortag;  actione  de  1.  resarire :  re- 
sarirea  sorelui;  in  resarirea  irheloru  ; 
cu  resarirea  stelleloru;  resarire  aschie- 
loru,  a  pilei,  sagettei. 

RESAKITAND,  reaariUanu,  si  re- 
sarUianu,-a,  adj.  s.,  ortentalts;  relativa 
la  resaritu :  partea  resariieano;  poporele 
resariteane;  merei  resariteane;  venMtlu 
resariteanu;  si  abs.  resariteant^u;  ca  a. 
pers.  unu  resariteanu,  resariteanii. 

RESARITELLU,  adj.,  ui^aseuln, 
bUIubouIiib;  deminiitiTu  d'in  resanta=: 
mare,  înalta  :  /ete  resariteUe. 


=y  Google 


RE8ARIT0BE,  e.f.,Tedi  resaritoriu. 

IlESARITORIU,-(tfna.  adj.  9.,  resl- 
llens;  orlflDg;  pessulnaj  care  resare;  in 
specie,  ca  s.  f.  reale,  resaritâria-^resO' 
ritore,  genu  de  cnniatore,  de  Terriga  pen- 
tm  usie  si  altele  de  inchisn. 

EESARITD,-a,  adj.  part.  s.  d'in  re- 
sarire,  qn(  restlnlt,  «rtas*  «rleus,  oel- 
Biis,  emlneos,  etc,  1.  iD  genere  ;  pileh 
resarit'i  ccidu  in  capulu  nostru;  erba 
parte  resarUa,  parte  nerasarita;  aemin- 
tiele  resarite:  stellele  resarUe;  fi-ontere' 
sărita,  eopillu  prea  resaritu  dupo  annii 
lui;  resaritulu  lunei,  stelleloru,  barhei, 
frântei;  resaritulu  patietUelui  in  somnu; 
2.iDspecie,ca8.ai,coiicr.,  partea  de  unde 
resare  sorele :  de  la  appuau  spre  resa- 
ritu ;  intorce-ti  fada  spre  resaritu ;  — 
se  nu  se  confunda  cu  abstr.  resaritulu, 
care  sta  prin  seasu  intre  resarire  si  re- 
saritu ca  concr.  curau  se  vede  d'in  es- 
semplele  urmatorie  pre  longa  celle  de 
sub  1. :  in  resaritulu  sorelui,  a  plecă  c« 
res^ritultt  sorelui. 

BESABLTtTBA,  s.  f.,  resilieiidi  a«tlo, 
ortns;  emlneutlft,  projeotora;  metna 
eoDimotlo,  hallDolDBtto;  recIaameutUDi ; 
actione  si  actu  de  resarire,  d6ro  mai 
Tertosn  effecta  allu  acestei  actione,  1.  in 
genera  :  resariturele  rotillei  de  lemnu 
arruncate  pre  fad'a  apei,  (resaritura^ 
b.  rlooebet)}  resariturele  pilei  arruncate 
pre  diosu;  resaritur'a  apei  d'in  tubu; 
resaritur'a  sangeluîpre  nasu;  neîncetate 
resariture  in  somnu;  de  unde  asta  resa- 
ritura  pre  tene?  resariturele  ceUui  ce  se 
sde  culpabile;  callulu  are  resariture; 
2.  in  specie,  aşchia,  sboratura,  fragmenta 
de  ceva  ce  se  talia :  resariturele  sean- 
ăureloru  trasse  la  randdla. 

KE3BATERE,  t.,  (d'in  rc5-si  batere, 
secoDJuga,  cav.Ăa^e),pertiiiidere(  pe- 
netrare, peragrare,  translra,  etC;  a  trece 
de  collo  pgno  coUo,  a  pertrnnde,  1.  prin, 
intru,  in  intru :  cuniulu  resbate  penode 
cea  parte;  frigulu  resbate  peno  la  osse; 
ap*a  resbate  prin  celle  mai  mice  gaureUe 
aUe  pământului;  nu  poţi  resbate  prin 
acista  mulţime  inăesaia;  cumu  se  res- 
batemu  peno  la  JDomnu  prin  atâte  oh- 
stade  ce  ni  se  porm?  a  resbate  peno  la 
poluiu  pamentuM;  nu  vomu  resbate  cu 


BBS. Ml 

petiornlu  peno  acoUo;  a  resbate  in  casa. 
in  cetate,  eu  t(4e  forti/icationile  oppuse; 
cine  pote  se  resbata  prin  aeestu  desu, 
prin  aceste  lacuri,  prin  aeâle  selie,  prin 
aceUi  monti?8i  ca  obiectu  directa :  am 
resbaiutu  cuniulu  prin  muru,  si :  am  res- 
batuiumurvîu  cu  cuniulu;  2.  apercnrre, 
ainblă  in  lungu  si  in  latu,  de  la  una  mar- 
gine la  alfa  :  se  resbatemu  ierrele  si 
marile;  se  resbatemu  montii;  se  resba- 
temu regionile  cerului  cu  mentea;  3.  a 
bate  pre  deplenn,  a  rupe  cu  batcdia;  a 
devince :  a  Iu  resbate  in  bătălia;  ai  no- 
ştri resbatura  oştea  formidabile  a  ini- 
midloru,  4.  a  sbate  ârosi :  a  sbate  si  res- 
bate ciuruiţi. 

RESBATUTU,-a,  adj.  part.  a.  tfii 
rcsbatere,  pertasnst  penetratas^  pera* 
ţratna. 

1  mSBONAS£=resbunare.  v.,  1.  nl- 
«Isol,  Tlndlcore,  par  pari  rependere]  a 
face  assemine  pentru  assemine,  a  esser* 
cită  talionea,  a  inflige  ensuai  pena  fa- 
cutoriului  de  reu,  si  in  genere,  a  si  verşi 
foculu,  a  si  in^nâ  anim'a :  a  si  refiotuf 
de  cineva  pentru  ceva=a  si  resbonâ  pre 
cineva  de  ceva;  de  miselliele  si  de  inju- 
riele  loru  neresbonămu  ca  mai  bene  prin 
despretiulu  ce  le  arretămu;  a  si  rehonâ 
reu,  cu  barbaria,  eu  crudvne;  a  resbonâ 
penata  offensati,  onorea  călcata,  cMti- 
tatea  si  pudiâti'a  desonorate;  —in  sensn 
mai  dulce :  a  si  resbonâ  de  ăille  relle, 
gustandu  cu  escessu  plăcerile;  a  si  res- 
bonâ pre  afora  de  amarxdu  sorbitu  t» 
casa;  de  aci  cu  însemnarea  aprope  de 
wnbonare,  resufflare,  nsiorare  insere- 
nare  :  se  mi  se  resbone  ânim'a  de  greU 
lele  doreri;  se  mi  se  resbone  suffletulu, 
mentea  de  fermentările  si  oppressionUe 
dubietatei;  de  unde,  2.  despre  tetupu, 
ceru,  etc,  reserenareţ  ierenare;  a  inBB- 
reuă,  a  serenă,  a  se  disnueră,  a  se  lu- 
mină :  incepe  a  resbonâ  sau  a  se  resbo- 
nâ pre  a  locuri:  s'a  reâotUitu  bene,  co 
a  essitu  st  sorele;  nuerii  se  resbonâ,  ce- 
rulu  nu  se  mai  resbonâ  de  septemane. 

2  KESB0NAKB=m6i*ti(Wc,  s.  ver- 
bale, ultlo,  TtndlctK)  serenatlo)  in  s.  ver- 
bului 1  resbonare :  resbonare  cruda,  bar- 
bara; e  inse  st  resbonare  nobile,  justa, 
covenita;  resbonare  pre  cineva  de  eeva; 


=y  Google 


resbonarea  eervîui,  a.)  pena  ceresca  data 
pecoataloi;  ^)  inserenarea  cerului. 
•_  BESBONATORIU  =  resbunaioriu,- 
toria,  adj.B-,  cireresbona,  l.in  genere, 
altor,  Tindex  s  Domnedieu  e  reshona- 
toriuiM  totoru  assupritiloru;  resl/onato- 
n'nîtt  onorei  naiiondle;  resbonatorii  no- 
ştri de  neomeniele  vostre;  2.  in  specie, 
MltlonU  onpiduB,  appeteni,  cui  place  a 
siresbond  :  eamiU'a  e  resbonatoria.res- 
ionaioriu  ca  camUl'a. 

EBSBONATU,-(i,  adj.  part.  a.,  d'in 
resbonare,  attus,  TlBdicatas. 

BESBUNAEE,  resbunaiu,  etc,  vedi: 
reibonare,  resbonatu. 

BESCACARABG,  t.,  dlstendare,  pa- 
tcEacflrej  orara  dlstendere;  a  depărta 
cera  de  altu  ceva  cu  care  sta  a  leaturi, 
1.  ia  genere :  a  rescacară,  degîtele  mă' 
neioru,  peiiordom;  a  rescacară  bramele 
tircinulm;  cu  sensu  ai  mai  generale,  a 
intende  tare :  nu  te  rescacară  asia  de 
mvUu,  in  eâtu  nu  mai  are  nemine  locu 
de  tene;  —  a  deschide  largu  :  scorti'a 
fructeloru  erepo,  «t  ee  rescacară  forte  t« 
multe  loettri;  2.  io  specie,  a  destinde, 
depărta  petiorde  :  a  se  rescacară,  ca  se 
ineaUice  ceva  grossu;  a  amblâ,  merge, 
calcă  reseaearatu,  cu  petiorde  reseaca- 
rate.  —  (Coventiilu  e  prin  metathese,  in 
locu  de  re-cascarare,  im  eascarare  e 
cascare  cu  are  reduplicatu,  prin  urmare 
ar  fi  de  preferitu  form'a  recascarare 
candu  vorbimu  serioeu,  si  numai  cu  sensu 
ridiculu  se  se  applice  form'a  rescarare, 
cumu  se  si  aude  forte  desu).  M. 

BESCACARATU.-a,  adj.  part.  b. 
â'iu  rescaearare,  dlsteatos. 

UESCAGABATOBA,  s.  r.,dlBteiitIai 
■eparatlo,  diajonctura,  actionesi  effectn 
alin  actiooet  de  rescaearare  :  reseaca^ 
ratur'a  bradeloru  unui  circinu,  rescaca- 
ratura  de  omu  de  care  nu  mai  ai  locu. 

B£SCA]UmiAKE,  T.,  iteraai  mutare, 
a  scamhiă  h-osi. 

BESCfflASABE  aireschirare,  t.,  (se 
conjuga  CQ  forme  simple  :  reschvu,  rcs- 
<Airi,-reichira,  etc),  rareracere,  dleji- 
cere,  dieoernere,  dlaslpare,  declarare, 
a  face  rarn,  a  rari,  a  depărta,  a  aeparâ, 
a  resipf :  a  resdiiră  perulu,  foctdtt,  te- 
tionii  focului,  granulu;  a  reschiară 


BE3.  

scaunele;  galUnele  resehv-a  stereulu,  ba- 
ligariulu;  a  resehiară  bene  cogetarea 
sea.  —  (Coventulu  pare  a  fi  essitu  d'in 
resclarare  =:  resdiarare  ^  reaehiarca-e, 
d6ro  si  d'in  rcsfirttre=reschirare,  (comp. 
chiru  ^  firu);  cea  d'in  urma  opioione 
pare  mai  probabile  dupo  pronunti'a  for- 
meloru  :  reschiru,  reschiri,  etc).  M, 

RESCHIARATTT  =  reschu'otu ,  -  o , 
adj.  part.  8.,  d'in  reschiarare. 

BESGEIABE,  t.,  (se  conjuga  cu  for- 
me simple :  reschiu,  reschii,  reschia,  etc), 
lila  in  glrglllam  dneere  rel  erolrer^ 
a  pDoe,  a  destinde  de  pre  fuse  sau  de 
pre  glomuri  firele  de  tortu,  a  depen&  : 
fetele  reschiară  tote  fusele;  nu  ati  res- 
ehiatu  n&nica  de  atunci.  —  (Coventulu 
pote  se  fia  essitu  sau  d'in  acea-ast  fon- 
tana  cu  reschiarare  ^  reschiariare , 
de  unde  apoi  :  reschiaiare,  cu  căderea 
lui  r,  ca  in  suptiare  =  suptiriare,  sau 
d'in  acea^asi  fontana  cu  resfirare  := 
resfiriare  =  resfiiare,  transformata 
apoi  in  resekiiare,  ca  si  chiru  in  locu  de 
firu;  san  in  fine  ea  si  deschiare=:deschia- 
iare  =  desdauare).  M. 

RESCHIATORIU  =  reschitoriurtâ- 
ria,  adj.  s.,  care  reschia,  leuatu  inse  io 
specie  si  de  regula  ca  b.  m.  reale,  res- 
ckiatoriu  ^  resehitoriu,  pl.-€,  glrglUosi 
instrumentu  de  reschiatu. 

BESCEIATn,-«,  adj.  part.  s.,  d'in 
resckiare. 

•  EESCHIBABE,  reschiratu,  resehi- 
toriu, etc,  vedi  reschiarare,  reschiaratu, 
reschiatoriu. 

«BESCIND£BE,rescin»,  rescinsu,si 
reseissu,  T.,  resolndere,  (fr.  reaeiader),  a 
seinde  ârosi,  a  talia,  rupe,  strică,  descinde 
d'in  nou,  1.  proprie  :  a  resânde  pontea, 
pontUe;  a  rescinde  invelitorea,  murulu, 
plag'a,  vulnerile,  bub'a;  2.  metaforice, 
a)  a  deschide ,  doBCoperl :  a  rescinde 
callea,  a  rescinde  mtiele;  b)  aţlesfientii' 
una  lege,  dispoaitione ,  etc. ,  a  rescinde 
legea,  decretulu.  contraciulu ,  pactulu, 
convsntionea ,  sententi'a  ,  dedsionea  , 
iradatula. 

RESCIBE  ,  V.,  resoire  j  a  sci  mai  in 
urma;  a  sctîte,  a  ii  Ia  lumina  ceva  as- 
cunsu  sau  nesciutu,  a  descoperf,  a  aâ&. 

«RESCISSIO,  3.  f.,  resofsRlv,  (fr.  reiel- 


,,  Google 


KES. 


943 


8i»H);  actione  de  resdndere;  in  specie : 
reaăssionea  unei  lege,  unui  pactu.  unei 
sententia;  res-issionea  cdloru  judecate. 

EESCISSORIU.-soria.adj.  3.,  reselB- 
dena  Bi  resolssarlng  >  (fr.  rescisvlre) ; 
care  reseinde  eau  serve  la  reacisau  :  ac- 
Hone  res(^soria;  ca  a.  m.  reale,  rescis- 
soriu  pi.  rescissorie,  mediu  ce  se  invoca 
pentru  resetssionea  unui  contraetu,  u- 
nui  actu, 

•  RESCISSD,-»,  adj.  part.,  d'in  res- 
ăndere ,  reselBaiis  :  clause  rescisse  dHn 
unu  tractatu.  artidi  ăi  lege  reacissi, 

RESCOCERB,  t.,  (se  conjuga  ca  T. 
coeere,  compara  airecocere),  perooqnere 
deevqnere,  conuoqnere,  a  coce  beue, 
pre  deplenu ,  aaiâ  ca  totu  licldulu  cellu 
eoptu  se  dispară  :  earamidele  nu  numai 
ae  eocu.  ci  se  rescocu;  ati  reacoptu  ouăle; 
pănea  a'a  reseoptu,  e  prea  rescopta;  ăico 
ţânea  nu  e  rescopta,  nu  e  bima  si  u- 
$iota  de  mancatu;  bucatele  copte  tafocu 
se  rescocu  apoi  in  stomacu;  metaforice  : 
m  tempu  de  iima  terranii  se  rescocu  pre 
lontjO  focu;  omu  deerepitu  si  cu  corpulu 
rescoptK  prin  vitie  si  peccate;  —  vedi 
si  scoeere. 

RESGOLLA,  s.  f.,  sedltlo,  tomaltns; 
actione  de  rescoUare,  rebellione,  tur- 
bnrare,  tumnltu. 

SLESGOhhkIi&=rescuaare,  t.,  rele- 
Tare,  resurgereţ  rebellnref  ad  rebel- 
landum  Incitare;  1.  a  scoUd  ârosi,  a 
rediei  ârosi  de  diosu,  san  d'in  somnu, 
d'in  morbu,  etc. :  a  se  rescollâ  d'in  greu 
morbu;  areseottăprecdlideadou'aora 
ea^i;  2.  in  specie,  a  attitiă,  a  indemn& 
Ia  Bcoilare  contra  cineva  sau  ceva,  mai 
vertoan  contra  ordinea  stabilita,  a  re- 
volţi, rebelii :  a  rescollâ  poporul»,  a 
se  rescolld  contra  gi^ernitt;  unu  micu 
numeru  se  rescoUa^e  cu  armele  in 
tnăna. 

RESCOLLATORIU,  =re8adaioriu,- 
f^(i,adj.8.,rebelUtor,sedltU8ns|  care 
rese<Ma,  se  reacoUa,  instiga  la  rescoilare. 

RESCOLLATU  =  rescuUatu,-a,  adj. 
part.  d'in  reAcoUare,releTAtnsf  rebellls, 
aeditlffB». 

BGSGULLARB,  etc.,  vedi  reseollare. 

BESCOMPERARB  =:  rescumperare, 
T.,  rediMerq  1.  a  comperd  inderetrn ; 


in  acesta  intelleesu  inse  se  applioa  mai 
bene  form'a  :  reeomperare :  cu  ce  nâ 
ceri  ca  premiu  pentru  lucrvlu  meu,  fret 
se  me  faci  a  Iu  reseomperâ  sau  a  Ut  re- 
comperâ;  2.  reseomperwe  ins^mna  in 
specie  :  a)  a  comperă  cu  pretiu  mare, 
b)  a  arrendi,  lena,  cu  arrenda  venituri 
mari,  maivertosn  venituri  publice;  amu 
fostu  rescomperati  d'in  captivitate  cu 
summefahulose;  fUiiduluidomnedieune 
a  rescomperatu  de  servitutea  peceaUilm, 
cu  sângele  seu;  a  reseomperd  pre  dnci 
anni  venitulu  sarei,  dUu  momţpolwlt» 
de  tabacu. 

RESCOMPARATIONE  =re«CMffipe- 
ratione,  s.  f.,  redemptlo,  actione  de 
rcscomperare. 

KESCOMPERATORIU  =  reacumpe- 
ratortu,-toria ,  adj.  3.,  redemptar;  eare 
reacompera :  reseomperatoriuiu  gentiba 
omine$cu  d'in  servitutea  peceatului. 

RESCOMPERATU  =resetmperaiu- 
a,  adj.  part.  s.,  d'in  rescomperare ,  19- 
demptug. 

BESC03SU,-4t,  adj.part.d'in  re«eo^e. 

EESCOTERE,  y.,  (se  conjuga  ca  v. 
scotere),  latcrnin  eztrahere;  a  scote&tos'i. 

BESCR0CE,  (d'in  res-cruce),  a.  f., 
compitaitif  trlfinmjlocu  unde  se  incrv- 
cia  doue  sau  mai  multe  calli. 

BESCRIEBE,  v.,  (se  conjuga  ca  v. 
scriere),  reserlbere}  1.  a  sene  ârosi,  a 
scrie  de  a  dou'a  ora;  a  transcrie;  2.  a 
serie  in  deretru,  a  responde  prin  scrissn 
la  disne  si  mai  vertosu  la  scrisse,  a)  in 
genere  :  ti  am  rescriau  la  tote  tcriaaoriie 
telle,  ti  vdiu  rescrîe  si  la  cea  d'in  urma; 
h)  in  specie,  a.)  a  t&rie  contra,  a  contradice 
prin  scriere :  a  rescrie  la  celle  pt^icate 
de  adversari;  ^Jdespre  domni  sau  juris- 
consulţi ce  respondu  la  unaintrebaresiiQ 
cestione  de  dereptu  :  la  cererea  nostra 
resa^sse  principele  co  ne  inaellamu 
asupr'a  sensului  legei;  ^)  a  acrie  in 
regiătru  una  snmma  ca  soluta  san  de 
solatu,  si  de  aci  a  solve,  a  desface. 

RE8GEIPTI0NB,  b.  f.,  reacrlptli^ 
(fr.  rescriptlen) ;  actione  si  effectu  alin 
actionei  de  rescriere  :  rescriptionUe  rin- 
cipdui;  vedi  si  reaeriptu. 

RESCRIPTU,-a,adj.part.B.,rcTCrierc, 
d'in  reserlptu,  (fr.resorlt),  l.in  genere: 


dbv  Google 


aerissori  rescripte  la  oaie  aorisson,  2.in 
specie,  a.  m.,  reale  a)  reseriptulu  prin- 
eipdui;  rescriptele  jurisprudentUoru ; 
h)  rescriptde  papiloru;  c)  rsgmpUdu  ce 
te  concerne  in  libruht  riegotiatonului. 

BESOBISSTJ,-a,  adj.  part.  s.  d'in  re- 
scriere,  reserlptig  :  copie  serisse  ei  re- 
serisse,  riserissulu  unei  copia  nu  cere 
mare  desteritate. 

RESCEDCE,  (d'in  res-si  cruce),  e.  f.. 
oonpitDm,  triTiam;  locu  ande  86  incrucia 
doue  sau  mai  multe  călii. 

•  RESCOLPERE,  v.,  (se  conjuga  ca 
V.  eadpere),  resonlperej  a  scuipe  ârosi, 
d'in  Don  :  a  resculpe  una  linia. 

EESCUMPEBARE,  etc,,  vedi  reseom- 
perare. 

RESBCABE,  t.,  reseeare;  a  secă  sau 
talii  6toai,  1.  proprie  :  a  resecd  palpe- 
brde,  nodurile  trunehiloru,  lungulu 
peru,  bârfa  prea  lunga,  Ungkiele;  2.  me- 
taforice, a  talia  parti,  a  oareti&,  a  scurtă 
retediâ,  etc.,  eeUe  superflue  se  reaeca;  a 
resecă  dorentiele,  vitide;  a  resecd  in 
tufft^,  in  anima,  unde  âore;  a  resecâ 
in  carne  viua.  sau  d^in  carne  viua. 

BESECATIONE,  s.  f.,  reieeatU,  (fr. 
rHâestlon);  actione  de  resecure  :  rese- 
cationeafagwiloru,peccateloru,  appeti- 
tdoru  brtUali;  reseeationea  unui  socie- 
tanu  d'in  societate;  redi  si  resectione. 

RESECATn,-a,  adj.  part.  d'in  rese- 
eare,  rtucatns,  si  reseotm;  vedi  si  re- 
ae^u. 

RE8ECGARE,  T.,  iternin  slecu-e)  a 
aeeeă  âtosi,  1.  iotrona.  in/Iatu  la  ince- 
ptUtdu  primaverei,  rittsioruîu  resecca 
pre  vera;  2.  traos.  a  reteeeâ  stasfnt^  spre 
a  prende  pesce. 

BES£GCATI0NE,8.'f.,  actione  de  re- 
8e(fcare. 

BESECCATUrn,  adj.  part.,  d'in  re- 
seeeare. 

*Ş£SECE,adj.  s.,  resex,  ă'inreseeare, 
ce  e  resecatu;  in  apecie,  a.  f.,  reale,  re- 
aecea ,  a)  tfinera  vitia  resecata;  h)  in 
sensulu  de  reseeta,  de  care  vedi  resectu. 

RESEGEBARE,  v.,  asecerâ  de  a  dou'a 
6n. 

RESECERAin,-a,adj.  part,  seceratu 
de  a  doo'a  6ti. 

*  BESECEBE,  resecm,  reseeufu,  si  re- 


sectu,  V.,  resMiKl}  aurm&ini4>oi,deiDttT 

poi,  mai  vertosu  pre  cinera  cui  rorbimn. 

•  BESECBARE,  T.,  r«Morare;  vedi 


*  RESECTA,  a.  f.,  vedi  resectu. 

*  RESECTIONE,  a.  f.,  re«»eti*,  (fir. 
reseetlon);  actiOBe  de  reseeare  :  resee- 
tionea  faguriloru,  periloru  prea  htngi, 
resedionea  unui  ossu;  Tedi  si  reseea- 
tione. 

•BESEOTU.-o,  adj.  part.  d'in  resrearc, 
re«ectuBr  (compara  si  fr.  reseote);  1.  in 
geuere  :  unghie  reeecte .  viUu  reseciu 
d'in  rădice;  2.  in  apecie,  s.  f.  reale, 
reseeta,  a)  ca  se  talia  d'in  ceva;  i)  mai 
vertosu,  reseeta  ^  parte  a  asaai  unei 
curba,  copren^a  intre  verticele  curbei 
si  puntnlu  de  concursă  allu  tangentei 
ou  assea. 

*  EESECUTU,-a,  adj.  part,  d'inre**- 
cere,  reiecatns. 

*  BESEDA,  s.  f.,  reaeda,  (fr.  ri»Ha), 
genu  de  planta  ce  forma  typula  îivai- 
Mei  resedaeieloru,  asiănomitn  pentru  oo 
se  dă  alta  data  de  medici  ca  resedante 
de  inflammationi. 

*  RE8EDAGIU,-a,adj.,(fr.  r«8«daoâ); 
oare  sâmina  eu  rese^a;  aubst.  pL,  rese- 
daeiele,  familia  de  plante  ce  are  de 
typu  genulu  reseda. 

*  RESEDANTE,  adj.  part.  preş.,  re- 
iedanit  care  reeeda  :  remedie  reseăanti 
dorer^  buboniului. 

*  BESEDARG,  r.,  resedare;  a  seda 
4rOBi;  in  specie,  vorbindu  de  morbi,  do- 
reri,  paasioni,  etc,  a  aliena,  stemperă 
modera,  usioră,  rindecă,  etc. 

*  BESEDATU,-a.  adj.  part.,  rescda- 
tut,  allenatu,  stemperatu,  etc. 

«  RESEDE,  {reside,resiede),  adj.  resei, 
(d'in  resedere) ;  care  resiede,  siSde,  ro- 
mâne, sta  nestramutatu,  ai  de  aci,  im- 
mobiIe,inactivu,lenosuforte:apereMiIi,  ■ 
anime  resedi,  ammortite. 

BESEDENTE,  {reaidente,  resieden- 
te),  adj.  part.  preş.,  resldeos*  (compara 
si  fr.  rJaldant  si  rriildent);  care  resii- 
de  :  miniştri  străini  rese^nti  in  capi- 
talea  nostra;  unu  strainu  residente  in 
cetatea  vostra;  in  specie,  oa  s.  m.  prea., 
unif  resedente,  unu  representante  la  una 
curte  domnesca,  si  care  e  mai  pQOiuu  de 


>yGoog  Ic 


căţa  UQU  ambassatoriu,  dâro  mai  muitu 
de  cfita  nnn  agente. 

BESEDENTIA,  {resiăentia.  resieăen- 
tia),  s.  f.,  (fr.  r^gtdence);  loculu  ,  cas'a 
unde  siide  cineva,  de  regula  iu  una 
cetate,  in  nna  t^rra  :  resedenti'a  prin- 
eipdui  e  de  regula  in  capilalea  terrei; 
resedentia  de  prefeetu  ,  de  supprefedu, 
de  i^iscopu,  de  arcki^iscopu ;  episcopii 
au  plecata  de  la  resedenticle  loru  prin 
eparchie. 

KESEDERB,  {residere.  resiedere),  v,, 
(se  conjuga  ca  v.  sedere^siedere),  regi* 
derof  (fr.  rislder)  ;  a  sedS^siede  diosu, 
a  remanâ  sedendu;  1.  proprie :  st*ffleiulu 
resiede  in  corpu ,  unii  credu  co  resiede 
in  capu ,  aUii  eredu  eo  resiede  in  corde 
(anima) ;  tu  pleci,  eu  resiedu  la  pencdii 
parentesd;  2.  meteforice  si  iu  speciale, 
a)  a  sede  stabile  sau  de  ordinariu ,  a  Io  - 
ca£  regulatu  andeva  :  a  reseăe  in  capi- 
tale, la  tnosi'a  aea,  in  strainetate;  de  acf : 
a)  despre  domnedieu,  despre  domni- 
tori,  etc.  :  domnedieu  e  pretotindene, 
ăero  poporulu  crede  co  resiede  in  ceru  si 
in  temple;  principele  resiede  candu  in 
capiiaie,  candu  in  aUecetati;  ^)  figu- 
rate :  acoUo  resiede  nodulu  cestioneii 
gustulu  resiede  in  Hbrele  limhei;  potesta- 
tea  suprema  resiede  in  eorpulu  sociale 
in  modu  abstradu,  ero  in  principe  re- 
siede in  modu  reale ;  b)  a  remanâ ,  a  Be 
lasa&,  cofaudă,  merge  si  lassă  la  fundu, 
a  se  ctssediâ :  dcco  rcsie^  montH,  se  in- 
fla  apele;  se  infia  si  resiede  marea;  se 
ailina  si  resiedu  ftacurele;  rmmcu  in  voi 
resiedu  inco  pristinele  datine;  nu  mai 
resiede  neci  urma  de  urra. 

BESED(JU,  si  residuura.  adj.  s.,  r«- 
aMuiig,([r.  rftsldu);  C6re8iede::=:remâne; 
ce  se  assi^dia  la  fundu  â'in  ceva  ce  se 
limpedesce  :  partea  de  ddoria  restdua ; 
tutnm'a  resedua  prin  scădere ;  fecea  re- 
sedua  d^in  destillare  sau  stracorare;  va 
8.  m.  leale,  reseduu'lu  =  residuu-îa  : 
reseduuiu  d'in  impromutu ;  d'in  straco- 
rare remase  unu  reseduu  limpede^  inco- 
lore si  inodore;  riaeduu  (fin  vechie  corn- 
pute. 

*  RESEGME ,  pi.  resegmine,  reaeg- 
mlna,  (d'in  reseeare),  ce  se  reseea ,  bac- 
catella  :  resegmine  de  unghie. 
TOK.U. 


*  EESEGNABE,  si  resignare  =  re- 
semnare, V.,  restcnarj,  (fr.  rislirier  si 
resiţner);  1.  a  segnă  aau  semnă  6rosi, 
in  aceatn  sensu  mai  desu  reinsemnare; 
2.  a  dessigillă,  a  deschide,  desface :  a  re- 
segnâ  srissorile,  testantentulu;  in  genere, 
a  deafîentîă,  a  desface,  dissolve,  strici : 
a  resegnă  pactele;  a  descoperi :  a  re- 
segnâ  celle  fUtoric,  celle  ascunse;  3.  a 
rescrie,  a  responde  prin  scrissu;  a  re- 
spottde  in  genere,  a  solve ;  4.  a  lassi, 
concede  :  a  resegnâ  loadu,  positionea, 
benefidele  sdle  in  favorea  aitui-a;  in 
seusu  mai  latu  si  metafoncu,  a  1ms&, 
ăi,  ÎDcredentiă  :  a  resegnă  sortea  sea 
ia  voli'a  lui  domnedieu;  a  si  resegnă 
vieti'a ,  suffieiulu  in  manule  fienHei  su- 
preme; refl.  a  se  resegnâ,  a  si  plecâ  ca- 
piilu ,  a  se  suppune  cu  volia  fora  volia  : 
a  se  resegnâ  îegei  naturei,  volientiei  di- 
vine; a  se  resegnâ  a  Biberi  si  trai;  in- 
vetiati  a  ve  resegnă. 

*  RESEGNATIONE,  si  resignaiione= 
resemnalione  ,  s.  f.,  (retlţnAtlo ,  fr.  r6- 
Blgamtlon)  ;  actione  de  resegnare,  1.  in 
genere  :  resegnationea  scrissoriloru ; 
2.  in  specie  :  resegnationea  derepturi- 
loru  selle  fratelui;  resegnationea  omului 
piosu  volientiei  divine;  a  mori  cu  resegnâ- 
tionc  de  addeveratu  crestinu. 

♦EESEGNATD,-a,  adj.  part.,re8lrB«- 
tDH,  iu  9.  verbului. 

RESEMEN'AliE=re«emtnare,  v.,  re- 
Hemlnarc,  a  seminâ  âi'osi;  a  nasce,  pro- 
duce 4rosi. 

BE^EMENATU  =  resemmatu  ,-a , 
adj.  part.,  resenlnatui,  in  a.  verbului  : 
agri  resemin(Ui  cu  ordiu. 

RESEMNARE,  etc;  vedi  resegnare. 

BESENENARE  =  reseninare ,  etc.; 
vedi  reserenare. 

*  RESERAEB,  v.,  reserare;  a  des- 
chide  sef-'a=incuniat(3ri'a,  a  descunii. 

*  RESEElATU,-a ,  adj.  part.  s.  d'in 
reserare.  reseratnst  descuniatu. 

RESERENARE=reserino>-e,  v.,  lt«- 
rum  serenarei  (fr.  nss^riner);  a  $e- 
renă  ârosi;  1.  trans.,  ventulu  sparge 
nuerii  si  reserena  certdu;  2.  intr. :  cerulu 
reserena;  —  metaforice  :  a  si  reserena 
frontea;  froiUiea  lui  reserena  sau  se  re- 


>yGoog[c 


BE8EBENATU  =  reserinatu,-a,  adj. 
psrt.,  d'in  reserenare. 

*  RESEBEBB,  v.,  (din  M-râ  %8erere 
:=  seminare),  reBerere;  s  sere  sau  se- 
mină,  planU,  produce  ârosi;  vedi  si 
resemenare. 

*  BESEBTA,  8.  f.,  aepoBltlo,  tobsl- 
,  dlRjraodestlaf  Terecondla,  (&.  r^aerre); 

aetione  de  reservoirt  si  effectn  alia  ace- 
stei actione,  si  a  nome  :  1.  in  genere  : 
reserva  de  buceate,  magasine  de  reserva 
pentru  annii  de  aeceta;  reservele  de  pe- 
cunia  sunt  însemnate  in  iote  casade  pu- 
hUee;  n'avemu  reserva  de  medie  pecunia- 
rie  pentru  amutiu  ta-matoriu;  2.  in  spe- 
cie :  a)  restrictione  :  reservele  facuteîa 
inclamrea  contracttdMÎ  prin  a  nome  ar- 
tide;  b)  parte  ce  tine  cineva  pentru  sene 
in  vendiarea ,  arrendarea  num  ce ,  etc. : 
resenfa  moşiei  intreee  partea  arrendata; 
e)  iu  genere,  parte  dostinata  si  păstrata 
ca  detorita  cuiv^  d)  reserva  de  mitiUa, 
si  absol.  reserva  =:  subsidie,  parte  de 
armata  ce  sta  parata  a  ă&  adjutoriu  la 
impragiarari;  e)  in  sensn  morale,  reserva 
=  modestia,  mssora,  rosine,  pudore, 
saa  circumspectione :  a  vorbi  eu  midta 
reserva;  a  fi  fora  reserva  m  tote  dissele 
si  faptele ;  a  se  inerede  fora  reserva  si 
orbesce  in  âneva. 

*  BESBBVABE,  T.,  reserrare,  (fir. 
r^Berrer);  aservi  punendu  la  una  parte, 
a  servă  pentru  venitoriu,  a  oppri  si  pă- 
stra pentru  altu  tempu  mai  de  apoi,  pen- 
tru ^tu  Bcopu,  etc.  :  reserva  provisio- 
nHe  pentru  alte  impregiurari  mai  greUe; 
a  reserva  aceste  nadie,  aeestu  p2a»w  la 
estremitate  mare;  a  reserva  stereulu  pen- 
tru agri;  a  reserva  parte  de  orfe  in  re- 
pausu  si  deplene  poteri  pentru  actionea 
decisiva;nu  adjunge  a  câştigă,  ciseseii 
si  reserva ;  cine  nu  reserva  parte  efin 
castigu  nu  se  inawtesce;  se  reservâmu 
ceva  perUnt  caşuri  neprevedute;  Domne- 
dieu  reserva  edloru  bont  recompense co- 
venite;  la  ce  sorte  omw  fostu  reservati? 
curtea  judieiaria  a  judieaiu  puntulu 
prindpale  siareservatu  a  se  pronunţia 
asupr'a  punteloru  secondarie;  a  si  re- 
serva partea  cea  mai  formosa  a  gradinei, 
partea  cea  mai  bona  a  fflosiet;  tm  re- 
gervu  a  protestă,  a  me  opptme  tCin  tote 


poterile  la  axâiia  infy'eprindere;  eîlu  si 
reserva  dreptulu  de  auetoriu. 

*  KESERVATIONE,  s.  f.,  (fr.  r<ter- 
Tation);  actione  de  reservare. 

*EE8EBVATU,-a,  adj.  part.  d'in 
reservare,  reserratss  i  cetele  de  armaţi 
reservate;  muliere  reservata  tn  portarea 
sea;  (yedi  si  reserva.). 

1  EESPACIAEE ,  sau  resfeciare,  t., 
(d'in  res-si  fada),  laetari,  distendere; 
«xhlUrare;  blandlrl,  snppalpâri,  mol- 
cere,  mţUlter  habere,  slbt  nlmls  Indnl- 
ţerC)  loxurlarl,  hellnarl,  dlritllB  Tel  to- 
iDptatibDB  dlfflnere;  oorrnmperer  dlssol- 
Tere,  Tltlarej  1.  a  intende,  desfaciorâ, 
largf,  rarf,  deschide,  face  commodu  :  a 
re^aeiă  grânulu,  ca  se  se  ussuee  cur- 
ren^  si  bene;  a  resfaeiă  mereOe,  ca  se 
se  vedia  tote  bene;  2.  ca  mai  desu  inâe, 
in  sensu  metaforicu,  a)  a  face  se  se  bue- 
cure,  se  se  largâsca,  se  se  infle  cuiva 
&nim'a  de  bnccurla  si  de  satisfoctione  : 
dulcea  ei  voce  resfada  tote  ânimile;  a- 
ceste  colori  plene  de  armonia  resfada  si 
odii  celli  mai  nesentitori;  ânimile  pa~ 
rentitoru  se  resfada  de  suceessele  fili- 
loru;  b)  a  desfetă,  a  tracta  bene,  a  face 
se  pertreca  de  minune,  a  implâ  de  plă- 
cere, si  mai  vertosu,  a  cofundi  sau  af- 
fund&  in  plăceri :  buccatariulu  ne  res- 
fada cu  buccatele  ceUe  mai  delicate  si 
«Ortofe;  mai  vertosu  in  forma  refl.  a  se 
resfada :  eu  sufferu  si  sorbutot^  amandu 
vietiei,  pre  candu  tu  te  resfecii  in  mese, 
in  ospetie,  in  peramblari,  in  pertreeeri 
de  totu  gen%^u;  a  se  resfedă  in  orna- 
mente; avuta  se  resfaciain  averi,  infe- 
rieiri  si  plăceri;  de  ae£ :  a  face  pre  diffi- 
cile,pre  capriciosu,  preuasurosu,  etc.  .-nu 
co  dâra  Bw  li  ar  fi  fome,  dero  se  resfada 
si  de  acea-a  nu  manca;  ce  mi  te  resfadi, 
si  nu  fad  ce  ti  dicu  eu?  candu  Iu  rogi, 
se  resfada  si  nu  vre;  nu  Iu  rogâ,  co  se 
va  mai  resfada;  muUu  ai  se  te  resfadi 
si  se  nu  te  apptici  de  lua^?  c)  a  man- 
ganiă,  a  attinge  blandu,  si  nsiorellu  cu 
m&nule  :  re^adămu  co^ti,  pidlii  de 
passeri,  vUeUii,  mantii;  a  resfaeiă  pre 
dneva  prefada=a  resfada  faeCa  cuiva; 
a  resfada  ccdluîu  pre  coma,  pre  fronte; 
âne  e  prea  resfeciatu,  uaioru  se  pote 
corrwnpe;  de  act,  d)  a  resfeciă==tk  cor- 


yCOOglC 


rampe,  strică,  missellf,  etc. :  eulp'a  e  a 
bărbatului  eo  mulierea  s'a  resfadatu 
pino  aeoUo,  in  câiu  na  mai  inteUege  de 
eoventu  ned  de  rosine;  eopiUii  resfe- 
ciati$e  mitw  m  eapulM  parentiloru;juni 
reafeăati  si  desmatiaii;  si  eu  nnanti'a 
pftrtjcnlaria  ia  :  a  fi  insdl&iie,  nerosi- 
ntUu  :  ce  retfaeiata  fda !  ce  retfadati 
■  juni!  (comp.  si  ît.  sfaceiato). 

2  BESPACrARE  sau  resfecua-e  B.  ver- 
bale, «xliIUrfttio,  ţftudlnm,  lâetitta,  ro- 
liptas,UbU«|lBXHrUB(blaiidltUe,  bUn- 
<lIai«iitBBi ,  ilBiolntio ,  etc.,  ÎD  tote  b. 
verbaloi  :  reafeeiarea  ocliforw,  gmtu- 
l«i,  ureehiei;  resfaâarea  in  ospetie,  in 
amitie ,  in  jocuri ,  în  ves^mente ;  res- 
feeiafe  eu  mdn'a  pre  fronte  a  eidluiui; 
reafeâari  făcute  copilUlom;  ce  iusemna 
aceste  resfectari  aite  vostre  ?  resfeeiari 
ăe  copitU,  de  muliert;  bi  :  una  reafemare 
de  eopiUu,  de  omw;  vedi  si  resfeeiatwa. 

RBSFACIATIUNE  sau  resfeciatione. 
(scmiatn  resfaetone),  b.  t,  camii  in  a- 
celln-asi  aensa  cu  alin  formei  2  res- 
fedare,  omno :  ee  resfeciatime  ăe  co- 
pitUt,  de  wadiere;  resfeăationi  de  juni, 
resfeeialioni  in  vestimente,  in  ospdîe 

BESFACI ATOBIU  Ban  resfecicOoriu,- 
^^na,  adj.  B.,exhilBrAn8,  sensiiB  eâpleus» 
■■leensi  blaBdl«n8,  bUadas;  care  res- 
faăa  :  resfeeiatorii  copUlUoru;  colori 
yesfeăatorie  de  odi;  covente  resfeciato- 
rie;  reafeeiatori'a  ăe  eopUii  mamma  pote 
se  li  eorrumpa. 

BESFAGIATU  hm  re8feciaiu,-a.  adj. 
part.  s.,  d'in  resfeeiare;  »more  et  blan- 
dltlli  «xeeptng,  peramanterbabltus;  la* 
xnrlsosj  stbl  nlmlum  IndalgenB,  dlsBO- 
latOB;  pnlcber,  adkbbos}  cumu,  l.iD  ge- 
nere :  copUlu  resfeciatu,  nmiiere  resfe- 
eiata;  nu  avemu  de  resfeeiaiu  caUi  si 
copiUi;  eu  atâtu  resfeciatu  ai  se  strici 
câpfflulu;  cu  resfecuUulu  teu  me  faci  se 
perău  tempu  pretiosu;  resfeeialalu  in 
ospetie,  in  pertreeeri,  in  vestimenie; 
3.  iu  apecie,  cu  sensu  ai  activu,  care 
resfeda  =  satiaface,  buccura,  formosu, 
placutn,  amenu,  etc.  :  resfedatele  situri 
oKc  Corpţrfiîoru;  una  resfeetata  campâ' 
nia  se  in/emJe  inaintea  nostra  câiu 
pote  prenăe  ocMu  cetlu  mai  ageru. 


RES.  »» 

BE8FACIATUBA  aau  resfeciatura,  s. 
f.,  bUnditIn,  bUBdlnentuBi,  Hbtdo,  etc. 
actu  si  effectu  de  resfeeiare,  în  t.  a.  ver- 
bului, precumn  :  ea  multe  resfedatari 
se  eorrumpu  mentOe  si  ânimiîe  eeUaru 
teneri;  lussa  resfedaturele  si  te  appuea 
seriosu  de  lucru  :  ce  su  resfedatureU 
aceste-a  pentru  buccate?  una  resfeda- 
tura  de  copillu  e  unu  copillu  perdutu; 
dne  pote  face  volfa  resfeciatwehru;  a- 
siă  co  resfeciatura  ^  cine  e  resfedatu, 
capriciOBU,  stricatu,  misellu,  neroBi- 
nata,  etc.  :  dne  ti  a  reeommendatitres- 
fedaiur'a  acista-a  de  muliere? 

WSVkClOTSS  saa  resfedone ,  s.  (., 
vedi  resfadatione. 

BESFACIU  Bau  resfedu,  ţl.-e,  bUi- 
dlmeiitiin,blandltlse,  Hiippalp«tU,  liixB- 
rleH,  libldo)  eto.;  actione,  actu,  effectu 
si  mediu  ăa  resfadare:  resfadulmodi' 
loru  prin  colori;  resfadu  in  maneari, 
he  uturi;  resfacăUu  copilliloru;  resfaeiuhi 
eomanpe  mentile  si  ănimele  tenere;  ce 
6  resfadulu  acestuia  de  nu  mâneaţi  ee 
vi  se  pune  d'inainte?  a  trai  intr^unu 
resfadu  de  plăceri,  de  abundantia  si 
de  prosperitate. 

RESFIBARE,  v.,  flU  erolvere,  Slnni 
detrahere,  erolTer»,  rarerB««reţ  dls- 
cernere»  separarot  dlsslpare,  dlflt«nde- 
re,  en»eltare»  exsoeoltare}  1.  proprie, 
a  deafasciorâ  firulu.  a  trage,  intende, 
Bcote  filmele ;  a  resfiră  tortulu  ăe  pre  mo- 
dioru;resfiratiad'a8trinsa  si  chiaru  in- 
cut-eata;  se  resfirămu  ladtUu  d  se  mesu- 
rămu  cu  ellu  acâsta  distantia;  2 ,  prin  me- 
tafore, a)  a  resfolîă,  deschide,  intende' : 
a  resfiră  cartea,  a  resfiră  tote,  folia  de 
folia;  b)  a  departi,  rari,  intende,  re- 
sifi  eie.:  a  resfiră  ăegitele; passerHe  si 
resfira  aripile ;  a  si  resfiră  pertJ/u ;  a 
resfiră  pădurea;  pauonuiu  si  resfira  cu 
mundria  cod^a;  c)  a  mieci,  agit&  snaci- 
t&,  attiti&  etc,  a)  in  genere  :  aresfirâ 
tote  (Titi  armariu;lam  resfirată  tota  caia, 
tota  arc'a,  tolu  poâulu,  fora  se  dau  ăe 
ce  căutam;  ^)  in  specie :  a  resfiră  foadu, 
carbonU.  ea  se  se  apprenda  mai  bend 

BESFIRATIONE,  b.  f.,  eroUtlo,  r«- 
refkotio,flepanitl<>,etc.,  actiene  de  res- 
firare  :  resfirationea  penneloru;  resfWO' 
Uonea  car&ontloru  d^in  focu. 


=y  Google 


«8 


BES. 


RGSFIBATU,-a,  adj.  part.,  erolituit, 
rarefaetns,  dUteiU»}  in  a.  verbului. 

BESFOIABE,  v.,  (cu  l  molliatu,  in 
locu  de) 

BESFOLIAKE:,  r.,  erolfore,  perrol- 
T6r«j  Mratarif  perBerut«rl;41steHdere, 
psteriDerej  tDn«re»  dlstftndl,  extendi } 
I.  proprie,  a'iotorce  om  folia  sau  mai 
multe,  si  in  specie,  folie  de  cârti;  a  caută 
in  ana  carte ,  a  peilege  tina  carte :  ce 
tfftu  resfoliedi  acea  carte  aau  in  acea 
carte?  am  resfoUaiu  cartea  de  tnai  multe 
ori  [fin  scortia  in  eeortia,  fora  ea  prin 
aceste  resfoliari  eu  attentione  se  pofu 
află  loadu  eitaiu  de  tene;  a'resfoUd 
auetorii  dassici;  a  re$f<diâ  in  tote  bi- 
bUoteeeîe ;  flg.  a  resfoliâ  monumentele 
antice,  a  reafoliâ  originile  poporului 
roMonu,-  2.  prin  metafore,  a)  in  genere, 
a  intende,  a  desface,  desfascioră,  dea- 
chide,  etc. :  a  retfoliâ  tapetde  in  tota 
mărimea  sea;  a  si  resfoliâ  vestimet^ulu; 
fig.  a  se  resfoliâ  ^  a  se  inââ ,  intende, 
a  se  ingoufă,  etc;  b)  in  specie,  a  scrută, 
caută,  cerceU,  etc. :  a  resfUiă  tote  d'in 
casa;  ăne  nu  si  reguledia  lucrurile,  res- 
foliedia  tota  eaaa,  ea  se  afU  ceva  ee  li 
e  de  lipse. 

BESFOLIATU.-a,  adj.  part.,  eroln- 
tu,  dUtentuB,  tamldos;  în  B.  verbulai :  ce 
mi  tta^  asia  resfoliati  ?  tota  cas'a  resfo- 
liata  de  tene;  cârti  resfoUate  de  mene. 

RESPOLIATURA=res/bia(t«-a.  s.  f., 
«rolntla,  reTolutlo]  actione  de  resfoliare 
n  effectu  allu  acestei  aotione :  ce  va  se 
diea  acesta  resfoliatura  prin  tote  lucru- 
rile melle? 

RESPOLIRE  =  resfoire,  resfolitu  = 
resfo^,  resfolitura  ^resfoitwa;  vedi : 
retfdUare,  resfoliatu,  refoUatura,  cari 
snnt  depreferitu. 

BESFRANGEBE  sau  resfringere  T., 
(seconjuga  ca  y.  frangere),T«tTlBg*TtiA 
frânge  inderetru,  inapoi,  si  de  acf  in  ge- 
nere, a  frânge,  a  abbate  d'in  lini'a  de- 
râpta ,  X.  proprie :  a  resfrange  capulu 
eu  gratia  spre  spate;  a  si  resfrange  pe~ 
tior^,  braeiele;  cumu  si  resfi-ange  pal- 
pt^rele?speeleleresfrangu  imaginile  ob- 
ieeteloru  ce  se  presenta ;  bastonulii  pare 
reefrantu  candu  e  affandatu  in  apa;  de 
preauperfaci'aapei  ie  resfrangu  radide 


sorelui  spre  ocUi  noştri;  2.  metaforice  : 
consecerUiele  portărei  altorwa  se  res- 
frangu si  asapr'a  «ostra;  peceat^  pa- 
rentiloru  se  resfrangu  si  asupr'a  filiîoru; 
parte  d'in  prosperitatea  publica  se  res- 
frange <isupr'a  fia'Caniia  d'in  ceta^ni. 

EESFRANTU  =  resfrunctu  =  reţr 
framptura;  e,A\.  part.  d'in  rtsfrangere, 
refractuB. 

BESFRINGKBE,  etc.,  vedi  r^fran- 
gere. 

BESIDENTE,  residentia,  eto.,  radi. 
resedente,  resedentia. 

BESIQNAKE,  eto^  vedi  resegnare. 

RESILIABE.  T.,  (fir.  realiler);  a  aa- 
nallă,  desfientiă  unu  acta  :><i  reaUiâ.umt 
eontraetu,  una  vendiare.  —  (Focnatu 
d'in  resilwe,  compara  resilire  si  resdn- 
dere). 

RESILIRE,  V.,  resilire»  (d'in  re  si 
salire:=sarire;  compara  si  fr.  r<BlUr), 
a  sari  inderetru,  in  speoie,  a  si  leui  vor- 
b'a  inderetru,  a  se  retracta,  si  de  aef, 
a  intorce,  a  strică  unu  pactu,  a  desflen- 
tiă  una  involire;  vedi  si  resiiuire. 

BESINA,  s.  f.,  regina,  (it.  isp.  port. 
reBlna,fr.r6slne);  materia  inflamm&bile, 
grasaa.  unsurosa,  de  colore  galbinia, 
de  Bapore  mai  multa  Bvx  mai  pncinu 
forte :  a  unge  cu  rema;  unsu  cu  resina; 
odore  de  resina;  firbUoriu  de  resina  ^ 
resinariu. 

BESINACIU,-»,  adj.,  resiiiMeiis;  de 
resina  :  semburete  rosmarinuZut  e  resi- 
nadu.. 

BESIN  ALE,  adj.,  reslnalls}  de  rejiiM. 

BESINARE,  T.,  restnare,  (fr.  rM- 
ner);  a  ange  cu  resina;  a  mestici  eu 
resina  :  vinuri  resinate. 

RBSINARIA,  (pron.  resinaria),  B-U 
arte  si  ofGcina  de  resitiariu. 

RESINABin,-a,  adj.  s.,  retativu  Ia 
resina;  in  specie,  ca  s.  m.,  ferbitoria  de 
resina  sau  de  peeura. 

BESINATU,-a,  adj.  part,  resiiutas; 
unsu  cu  resina;  subst.  resinatu-lu,  sare 
formata  d'in  combinationea  de  resina 
cu  una  base,  (fr.  r^eiaate). 

*  EESINIDE,  adj.,  (fr.  râsţnlda);  care 
sâmina  cu  restn'a;  subst.  pi.  resinidile, 
familia  de  composite  care  coprende  re- 
sinele. 


=y  Google 


*  BESINirEBU,-a>&(lj-.  (rAstnlKre); 
care  da  regina. 

*  EESINIFOBME,  adj.,  (fr.  t€»lai- 
forne);  care  are  forma,  apparentia  de 
resina, 

*  RE8INIGDMME,  a.  f.,  (fr.  reiinl- 
ţomme);  snbstantia  ce  participa  d'in 
oatnr'a  ai  a  resină  b\  a  gummei. 

*  KESINOCEKUro,  adj.  s-,  (fr.  ri- 
Blnoeirnm);  care  coprende  resina  si 
eira;  in  speeie,  s.  m.  reale,  resinoceruJu, 
medicament!]  oompostu  d'io  reaina  si 
â'in  cSra. 

*  BBSINOIDE,  adj.,  (fr.  rtislnsTde); 
care  s4mina  Cd  resin'a,  pare  re$ina. 

BESIKOS0,-a.  adj.,  resluosos,  (fr. 
r^slnenx);  plenu  de  resina  :  remediere- 
siftose,  reainos'a  pece;  ladanulu  e  rest- 
nosu;  plante  resxnose. 

*  KESINULÂ,  sau  resinvra,  s.  f., 
refllnyU,  (ft.  râstnule),  demlDUtiva  d'ia 
resina,  1.  bucatella  de  resina;  2.  cu  a- 
cellu-asi  sensD  ca  si  form'a  subresina. 

BESIFA,  8.  f.,  (pre  a  locuri  risipa),' 
IbmbI  Buraptog,  dlIip!d«tio,  pntasio, 
prtdiţentia,  dlBflOlntlnr  llberalltayi  ac- 
tione  de  resipare.  de  nemesurata  con- 
sumere  a  cellora  utili,  etc. :  mare  re~ 
sipa  de  sare,  de  fenw,  de  apa;  e  si  resi- 
pa  ăe  tempu,  de  poteri;  dero  mai  ver- 
toaa  naipa  de  ianni;  eu  acista  resipa 
desfrenata  a  ianniloru  publici  «năe  ad- 
jungemu?  resip'a  ne  va  ruină;  folosiţi' 
ve  de  Ut",ru  fora  resipa;  resipa  de  summe 
mari  pre  nemicuri;  resip'a  e  t'nimtca  c- 
conomiei. 

EESIPABE,  (ai  resipîre.-escu,  inse 
resipare  e  de  preferită),  T.,  (d'ia  re  —  si 
5ipare),  dlsBlpare,  spargere,  diapergere, 
dlBJIcere,  fnndert,  profandere,  profll- 
ţare,  prodlgere,  dlUpidare;  a  sipâ,i 
arrnncfl  la  derăpta  sî  la  stang'a,  id  susu 
ei  in  dio&u,  in  tote  părţile ,  ai  de  aci  : 
a  rarf,  depărta,  allungi,  resfiiâ,  etc, 
1.  in  ţfenere  :  ventulu  resipa  toţi  nue- 
rii ;  suf/larea  austrvlui  resipasse  ne- 
gur'a;  muUi  au  venitu,  dero  si  muUi 
s'au  resipata;  a  resipa  fenulu  ă'in  por- 
conie,  ea  se  se  ossace;  scapă  cap^a  ou 
margeUele  si  le  resipa  tote  pre  diosu; 
n«i  resipati  ap'a,  vinulu  farin'a;  se  re- 
Sipara  pre  a  casa;  amt^ifa  nosira  hatvt  I 


si  resipa  armatele  mtMîmIu*;  fofiura 
si  resipara  tota  armafa;  a  resipa  si 
pv^ierea  cdatei  in  ventu;  vnu  ţaratie 
cu  doru  ăe  anima  nu  si  resipa  copJUjt; 
2.  in  specie,  a)  a  spende,  dispende  fora 
mesura,  a  perde  ce  e  utile,  a  nu  eco* 
nomf,  a  strici,  etc. :  nu  reripati  $area, 
eo  e  forte  rara  si  costatoria;  a  «  resipa 
starea,  tota  averea,  totu  ce  câştiga  pre  ne- 
micuri; muUi  si  resipa  averea  in  beHa, 
in  jocu  de  cârti;  a  si  resipa  eaa'a;  a  rt- 
sipâ  in  câteva  ăille  oe  a  slrinsu  eu  su- 
dori in  dieei  de  anni;  b)  a  desface,  pu- 
tredi :  eorpuht  se  se  resipesea  in  terri- 
tt'a  (Tm  care  a  essitv. 

BBSIPATOBIU,  (8ifestpiforii«),-o, 
adj.  s.,  prvdiţeDB,  prodlgss)  !■  largi* 
tl«n6  prftfuBas,  «ffaani;  care  resipa,  si 
iu  specie,  care  uu  are  mesnra  in  spese, 
în  consomerea  de  lucrori  utJli ;  resipa- 
iorii  se  ponu  sub  tutela;  cine  e  resipa- 
toriu,  e  condemnaiu  la  lipse  si  strimp- 
torare. 

BESIFATU,  [6\reaipiiu),-a,  adj.  part. 
sup.  d'in  resipare,  dissipatns,  dlsjeetns^ 
profasos,  perdItnB,  dllapldataa. 

RESIPATUBA,  (si  resipara),  8.  f., 
dlBslpatiO)  dUapIdatlo}  actlone  de  re- 
sipare,  si  mai  vertoBU  effectu  ăllu  a- 
ceBtei  actione  :  resipaturele  nemesurate 
au  se  te  ruine,  cu  totu  castigulu  ce  te 
favoresce. 

*BESIPEBE,  resipui,  resîpuiu  T., 
vedi  resipeseere. 

*  BESIPESCBNTE,  adj.  part.  prea., 
reslplgoenB,  care  resipesce  in  inaemna* 
rea  coventului  resipeseere  de  snb  2. :  ne- 
bonii  rcsipeseenti. 

*  RESIPESCENTIA,  s.f.,  reaiplaeen- 
tla,  (fr.  r^slptsceaoe);  actioue,  actn  si 
stătu  de  resipescente  :  resipesceniCa'  si 
penitentCa  tea  sincera  meritoTliertarea 
erroriloru  si  nebonieloru  tette. 

*  BBSIPESGEBE.  v.,  reslpere  ai  re- 
BlpiBcere,  (d'in  re-  si  sapere);  1.  asentf 
saporea.  gustala  unui  ce,  a  a.\6  gustu 
de  ceva  sau  pentru  ceva  :  mustulu  re~ 
sipe  ferru  sau  a  ferru;  asii  si :  a  resipe 
a  limu,  a  amaru,  a  raneidu.  a  muet'âu; 
fig.  acestu  stylu  resipe  a  terrenu  atticu; 
2.  a  si  venî  in  Sre ,  in  sene,  in  m°nti, 
a  Inretiă  me&te,  a  se  intelleptt;  mai  al- 


.yGooglc 


960 RES^ 

lessQ  BDb  fonn'a  resipescere  :  mi  pare 
bene,  co  resipesci. 

BGSTFIRE,  resipUoriu ,  etc.;  vedi : 
reaipare.  reaipatonu,  etc. 

•  KESISTENTE ,  adj.  part.  preş. , 
xealBteiis,  (Er.  râslatsnt);  care  resisie  : 
fortia  resiitente  fortiei;  rebeUii  resistenii 
armcUei;  appetite  resistenti  ratiofiei;  ae- 
rtdtt  resistente  la  mişcările  fientidoru. 

•  EESISTENTIA .  a.  f.,  (fr.  rtsli- 
tance);  calitate,  facultate  de  reaisterite: 
maieria  fora  reaistentia  nu  pote  fi;  re- 
siatentia  aoliăa  bm*  de  soliăe;  reststen- 
tia  solâdeloru  e  mai  mare  de  câlu  a  li- 
dăeloru;  a  se  suppune  fora  resistentia; 
cetatea,  deşi  hene  munita.  nu  fece  re- 
aistentia;  a  nu  oppune  resistcrdia;  a  in- 
vinee  resistenti'a;  factione  de  resistentia. 

•  RESISTERE,  resteti  ai  re&teid.  re- 
stettdu,  T-,  (redi  si  eimplulu  sistare),  ra- 
jiisteiej  (&.  ri»iater);asisfe,astâ,a8tă 
contEa,  a  se  pune  contra;  a  stÂ  pre  locu, 
si  de  aci,  a  remanâ'pre  locu,  a  seda,  etc, 

1.  iii  genere :  retrageti-ve  si  nu  mai  re- 
sisteti  fora  succesu;  fiiH  'se  nu  resista 
parentiloru  si  invetiatoriloru  sd;  mar- 
morea  resiste  ceselluîui  med  tare  de  eâiu 
pctr'a  commune ;  uaArelVa  nu  pote  re' 
siste  furiei  pîouiei ;  omeni  cori  resistu 
pretotindene  si  casca  gur'a;  a  resiste 
in  tete  locurUe  amene;  abia  incepusse 
a  vorbi,  $irestete  cu  vorb'a  neterminata; 

2,  in  specie,  a  stă  contra  ca  inimicu, 
adversarîu,  a)  in  sfer'a  militaria  :  ^t- 
mele  nostre  resistu  harbatesee  la  alle  i- 
nimicUoru;  a  resiste  erupUoniloru,  atta- 
atîui  neasteptatu;  b)  afora  d'in  sfor'a 
militaria,  în  genere  :  totu  de  a  un'a  res- 
tetemu,  resistemu  si  vomu  resiste  eonsi- 
licloru  miselliloru;  a  resiste  barbatesce 
persecuiioniloru  fortunei;  a  resiste  do- 
rcrei,  tenlationiloru,  passioniloru,  ap- 
petiteloru  basse  si  vUi;  imperatoritdu 
restete  se  nu  i  se  redice  statua;  in  fine 
navile  potu  sau  nu  resiste  venturiloru, 
fortuneloru,  undeloru;  tenerele  plante 
cugeru  resistu  frigului;  obstaclele  re- 
sistu mersului  si  actionei  lucruriloru  si 
personeloru. 

«  KESOLUBILE,adj.,  resoliibill»,(fr. 
r^soluble);  care  ee  pote  resolvere  :  cor- 
pulu  omului  e  resolubile;  materia  reao- 


MMe  in  apa;  problemate  de  ecitetdtt  re- 
solubili. 

*  BESOLUBILITATE.  b.  f.,  (fr.  r«- 
aslnbllltj);  calitate  ieresolubUe  :  reao- 
lubUitaiea  ^ânghdui. 

*  BESOLIJTIONE,  s.  f.,  reMUUt, 
(fr.  rfisolntlon);  actione   de  readlvere, 

1.  in  genere  :  readu^nea  corptâtd  o- 
menescu  in  ptUbere;  resoUUionea  op»  m 
vapori,  a  glaeiei  in  apa;  reaolutionaa 
UOoru  corpurUoru  in  elementele  lom; 

2.  in  specie,  a)  in  medicina,  a)  readu- 
tionea  tumoriloru,  disparitionea  lora 
fora  Buppuratione;  ^)  reaoluUonea  mem~ 
brdoru,  peOoreloru,  măneloru,  oclt- 
loru,  etc.  ammoitire,  paralisia,  debi- 
litare; bJiQJumprudentia  :reso2ulionai 
unuicontractu,unei  vendiare,  unuipactu 
unei  conventione,  eia.  :desfieDtiare;c)în 
mathematica  :  resolutionea  unei  pro- 
blema ,  a  unui  triâaglu  reetUiniu ,  etc; 
d)  in  seuBu  mai  estensu,  oc)  resolutionea 
unei  cestione,  unui  ăĂfficuUate,  unet  pro- 
blema somah,  etc;  ^)  âro  in  parte: 
&)  resdlvtiorte  ^  decisione,  determioa- 
tione,etc.:resoîu^iond/îrma,  nestranat- 
tata,  coragiosa;  a  leud  una  resolutume, 
a  nu  se  mai  lassă  de  resolutionea  îeuata; 
leuara  resolutionea  de  a  mori  sau  in- 
vinee;  ţ)  resolutionea  anima,  coragiu, 
târfa  de  Buffletu  :  cu  resolutione  vomu 
triunfâ  de  tote  greutăţile;  e)  in  maafia.  i 
resolutionea  unei  ăiasonantia  in  una 
consonantia.    

*  KESOLUTIVU,-a,  adj.,  (fr.  rfisoU- 
tlf);  apta  a  resolvere  :  medic:imente  re' 
sohtivedepantice,  de  tomonVsicasubst. 
&b3.  unu  resoluiivu  :  resdutive  de  mari 
dificultăţi. 

*  RESOIUTU,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
solvere, resolDtns,  (fr.  râsolo);  proUe- 
matele  resolute;  corpu  resoîutu  in  ele- 
mentele selle;  eandujacemuinasta-nuttt 
resoluti  de  poterea  somnului;  in  specie  : 
resoîutu  a  se  bate  peno  la  morte;  omeni 
resolvii  a  si  adjunge  acopulu  eu  vcri-ee 
pretiu. 

*  RESOLVERE,  sau  resolbere,  readai 
si  resolsei;  n  resoUti,  resoUiiu  si  res(^, 
(vedi  simpliilu  solvere),  t.,  reaolvore» 
(fr.  r^Boudro);  a  solve  dxosi,  a  deslegâ 
ce  e  legatn,  imbinatu,  strinsiţ,  etc,  a 


=y  Google 


desface,  moUi&,  deschide,  etc.;  1.  pro- 
prie, a)  ÎD  genere  :  a  resolve  Ugcdurde 
si  nodun'fe  frea  Prinse;  a  resolve  ci'n- 
gvtorea;  a  resolve  cateneUmchisulm^M 
resolve  pre  inchisu  de  caiene;  a  resolve 
petiorele  de  pedica,  ăe  ferru;  caldur'a  re- 
solve fflaâ'a;  foeuiu  resolve  metdUele  si 
p^reU;  el^fmisHi  sciu  resolve  corpurile 
m celle  mai  miei partieelle;  aresdve  ceva 
in  ptJbere,  cumw  se  resolvu  caăaverele 
in  semdupamentuUii;  sud  sufflarea  ven- 
tultu  seresoU}enegttr'a,nuern;nueriiti 
negwele  se  resolvu  si  in  plouia;  b)  in  spe- 
cie, a)  a  molIi&.moUesI,  ammortf :  feUci- 
tatea  it^  si  resolve  ace^  popore;  som- 
nia resolve  si  mollesesee  corpwîu;  ^)  a 
solve,  a  desCace  ana  detoria  :  a  resolve 
pre  to^  itUru  tote;  2.  metaforice,  a)  in 
genere,  a  dealegă,  desface,  strică,  ne- 
micf,  desfîentiâ  :  cu  neci  una  peniten- 
tia  tui  te  vei  resolve  de  acesiu  pee- 
eatu;  a  resolve  assertionUe  portei  con- 
trarie; b)  in  specie  :  a.)  a  indnlcf,  al- 
iena :  a  resolve  urrele  discordia  a  re- 
solve doror&e,  intristarea;  Şi)  m  medi- 
cina :  medicH  sdu  resolve  himorile  fora 
si^puratione,  a  resolve  pantieâe;  t)  în 
mathematicB :  serese^vuproblematenu- 
meriee,  triăngUiri,  etc.;  3)  in  jnrispru- 
dentia  :  a')  a  desfientiă,  aonolliil :  a  re- 
so  Ive  una  vendiare,  unu  coniractu;  p')  Ed 
a  impaci,  satisface  :  a  resolve  litigiulu 
cu  mdtiamirea  totoru  partUoru;  s)  in 
sensn  mai  largn  in  domenulu  înteUigin- 
tiei :  a')  a  esplică :  a  resolve  eestionea,  e- 
nigm'a,  difficidtatile,  obscurUa^e,  ndn- 
teilessele;  ţ')  a  decide,  a  determini,  mai 
allessn  sub  form'a  reâessîra,  a  se  resolve  : 
oamlu  cu  mente  candu  voliesce  se  facă 
ceea,  cogeta,  se  consulta  eu  sene,  apoi 
se  resolve;  dUi  sta  pre  cogite  si  wtse 
resolve,  se  plece  scmsestea  pre  loeu;mi- 
litarn  resolsera  se  se  htpte  si  se  invmga 
sau  se  mSra. 

BESONAIirTK,  ==  resunante,  adj. 
part  preş.,  reionansţ  (fr.  r^BtDiiaiit), 
care  reaona :  fiotta  resonante,  temple  bene 
resonanti,  voce  potente  si  resonante. 

RESONANTIA,  =re«4»an*ia,  8.  f., 
resoiântU,  {te,  rfisonnanee);  calitate 
de  resonante :  resonanti'a  biMei,  tempUt' 
lui;  si  concr.  resonan^'a  viorei,  âtarei 


si  (ătont  instrumente  e  partea  destina- 
nota  se  resone,  caps'a  aeestoru  instru- 
mente. 

BESONÂBE=:resunare,7.,reioiiare, 
(it.  rlBonare,  isp.  port,  resonar,  fr.  r6- 
•onner);!.  a  soniî  ^rosi,  d'in  nou;  2.  a  8o- 
nâ  inapoi,  a  responde  Ia  sonu,  arepetî  so- 
nuîu.'echuUtresona,  boU'a  e  asia  cons- 
truda  coresona  forte  bene;  sunt  ed^îeie 
ce  nu  resona  aprope  neci  de  atom;  3.  a 
sonâ  tare,  ca  potere  :  de  mai  multe  diUe 
Vam  auditu  wrltîndu,  si  potentea  voce 
a  oratoriului  pare  eo  resona  inco  in 
urechide  nostre;  vocea  loru  resona  peno 
la  urechiele  Domnului. 

BESONATOKIU,-Wm,  adj,  s.,  reso- 
BHiai  care  resona  :  resonatori^a  voce  a 
oridoriuUt. 

RESONATTJ,  =  femmoi«,-a,  adj. 
part.  d'in  resonare. 

liESONXJ.^esumti-a,  adj.,  rexosna; 
care  resona,  reproduce  sowdu :  resonete 
râUt. 

EES0NITU=rcs«»eft4,pI.-e,  reaul- 
taoB  goonB)  actione  si  resultatu  de  re- 
sonare :  resonitulu  cehului;  metaforice  : 
faptele  lui  n'au  resonifyti  diss'a  hti  avu 
mare  resonitu. 

KESOBBENTE,  adj.  part.  pree.,  re- 
«OFbeDSt  (fr.  r^sorbant),  care  resorbe  : 
medicamente  resorbenti. 

BESORBEBE,  (si  resorbire;  vedi  si 
sîmpl.  sorbere=sorbire),  v,,  resorbere; 
1.  a  sorbe  ârosi :  abyssidu  ressorbe  no- 
vea  abid  essita  in  facVa  undei ;  metaf. 
nu  sem  cumu  ne  resorbe  tmd'a  politicei; 
a  si  resorbe  laerimele;  2.  a  sorbe  de  re- 
petate ori,  Bi  de  aci,  a  sorbe  totu ,  a 
scnrre,  seccă. 

RESOBPTIONE,  s.  f-,  (resorptlo,  fr. 
râsorptton);  actione  de  resorbere  :  re- 
sorpHonea  celloru  perdute  in  orgams- 
m^  corporale. 

BESOBPTO,-o.  adj.  part.  d'in  re- 
sorbere, resorptnB. 

KESPAKDEBE,  respansi  si  respan- 
s^,  respansu,  si 

EESPANDIEE,  v.,  (d'in  res-  sipan- 
dere),  repandereţ  dlsslparei  «patgere, 
dlBperferei  dlsjicere,  perfercc;  a  pânde 
in  tote  părţile,  a  resipă,  1.  proprie  si  in 
genere  :  ventuht  respanăe  nuerii;  cN 


=y  Google 


greu  potura  respande  mtdtimea  aău- 
■  nata;  florile  răspândeau  odori  imbeta- 
torîe;  turm^a  de  lupi  se  respanse  in  fine; 
3.  metaforice  :  sarea  aeesta'O  se  res- 
„ande  eu  celeritatea  fulgerului;  rea  vo- 
litorii  noştri  respat^u  fame  defavora- 
bili noue;  elli  au  interesse,  na  noi,  se  res- 
panda  acista  carte;  a  r^anăe  in  poporu 
instnutionea;  a  respande  in  vulgu  ideele 
noue,  eredentiele  si  doctrinde  ceUe  mai 
bone. 

BESPANDITD,-a,  adj.  part.  s.  d'in 
reapandire. 

BESPANSTJ  ,-a ,  adj.  part.  d'in  rea- 
panăere. 

BESPASSU,  8.  m.,  (d'in  res-si  passu), 
lDterT«Ioiii,  dtiBti»,  prolâtto]  ioter- 
vallu,  tempu  scurtn  oeoccDpstu ,  si  de 
acf :  tempn  de  resufflare ,  de  repaneu, 
tempu  de  aşteptare ,  de  ammaDare,  de 
aolvere  sau  desfacere  a  unei  detorîe;  etc. : 
lassaii-ne  unu  respassu  de  trei  dille  si 
vomu  face  tatu  ce  ne  cereţi;  da-mi  res- 
passu de  cinct  diUe;  avemu  lipse  de  unu 
respassu  mai  longu,  ca  se  potemu  face 
hiâv  bonu. 

EESPATE=r(B/)rfe ;  proprie  pi.  d'in 
reapata  :=.  re-spata,  fbnebrlB  pannns, 
pandia  ce  copere  faci'a  mortului  de  la 
fronte  peno  )a  petiore. 

*  RESPECERE,  v.,  (se  conjug»  ea  t. 
spectre),  reeplcere,  a  spectă  i&apoî,  in- 
deretru;  stspectâia  pregiuru,  a  spectă 
ea  leuare  a  mente,  a  consideri,  a  nu 
trece  cu  vederea;  a  proredâ,  a  se  iute* 
ressă ,  a  porta  de  cura  :  tiu  vreu  a  re 
apece  ăico  si  voi  me  amaii;  a  respece  in- 
tereasea  publica;  mulţi  respecemu  utili- 
tatea privata  mai  muUu  ca  cea  publica; 
a  respece  etatea,  caracteriwlu,  positionea 
unUi  omu;  la  ce  aru  respece  parcntii 
mai  mtdtu  ca  la  filii  aei  ? 

*  RESPECTABILE,  adj.,  (fr.  reopeo- 
table);  care  merita  a  fl  respeetaiu  : 
summareapeetabilc; ms'gecie  :  ceUiboni 
sunt  respectabili ;  virtutea  e  reapeda- 
biU;  peraone  respectabili  prin  calităţile 
eumu  si  prin  positionea  loru. 

*  RESPECTABILITATE,  s.  f.,  (fr. 
respecUbllitâ);  calitate  de  respectabile. 

»BESPECTAKB,  v.,  rMpecUre,  (fr. 
mpeetcr);  intensiva  d'in  reapeeere,  a 


EES 

porta  respectu;  a  respece  cn  moltu  stu- 
dia si  mare  cura  si  interesse;  1.  pro- 
prie si  in  genere  :  ce  respecţi,  au  te  tem 
de  ceva?  se  respecta  longu  unulu  pre 
altulu,  ea  cumu  aru  pari  eo  se  connosw; 
indelongtt  respectămu  la  terminulu  ăe 
unde  amu  plecatu ;  in  taeere  si  mirare 
respe<iamu  sorele  resarindu;  2.  metafo- 
rice si  in  speeie,  a  onoră,  a  vener&,  i 
arretâ  estima  ai  amore;  annvioli,  ete.: 
a  respectă  parentii,  peraonele  baaeri- 
eesei;  se  respectămu  bdraneti'a,  perii 
albi;  se  reapedămu  totu  ce  c  mare,  san- 
tu.  formosu,  tnnocente;  barbarii  nu  r»- 
specta  ned  etatea,  neci  sesstdu,  ned  tu- 
noeenti'a;  a  respectă  proprietatea,  per- 
son'a  fia-caruia;  a  se  respectă  pre  aetu  : 
cine  nu  se  respecta  pre  sene,  a  perAttu 
tota  dtmnUatea  de  omu;  a  nu  reapeetA 
nemiea  e  suprem'a  neomenia. 

*  KESPECTATO,-a,  adj.  part.,  «• 
speotataSt  (fr.  reepecU);  in  s.  verbnlui, 

*  KESPECTIVU,-fl,  adj.,  (fr.  respM- 
tif),  care  resjwce,  care  se  refere  la  cineva 
sau  ceva,  relativu,  si  in  speeie,  relativa 
la  fia-care  in  parte  :  partite  respective 
alle  fia-carui  crede;  servituti  reapective 
intre  vecini  cu  agrii  sau  cu  casele;  in 
sensu  mai  generale  :  pr^iarationi  re- 
spective la  ealle;  indigentie  respective  la 
corpu,  la  suf/tetu;  ca  adv.,  respeetitu 
sau  respective :  respective  la  ce  se  attinga 
de  noi,  suntemu  paraţi  a  plecă;  asii  si : 
respective  la  voi,  la  fraţi,  la  sorori,  la 
societate. 

•RESPECTOSU,-a,  adj.,  vedi  re- 
speetuosu. 

*  RISSPECTU,-a ,  adj.  part.  b.  d'in 
respicere,  respectul,  (comp.  si  fr.  res- 
pect); mai  vertosu  ca  subst.  m.  respei^, 
pl.-c;  a)  in  genere  :  terribile  fu  reapee- 
ttdu  cctatei  pentru  celli  esaiti  d'in  ea  ; 
fugu  fora  respectu  la  celii  rcmasi  in 
urma  lipsiţi  de  adjuiorim  b)  io  specie: 
a)  refugiu,  locu  nude  caută  cineva  scă- 
pare; p)  ca  ide'a  accessdria  de  cura ,  de 
solliciiudine,  da  iotaresse,  a')  oonsid»* 
raţiona,  veneratione,  estima  unita  cu 
amore,  frica  :  respectu  a^ra  paretUi  si 
invetiatori;  respectu  de  aiXe  s&atc,  de 
seola,  de  monumente;  respectu  retigiosu; 
a  fi  ddori  resp-tiu  la  toţi  oeUi  mai  m-iri, 


=y  Google 


la  eeUi  mai  'betrani.  la  toH  eeUi  disHnsi 
prin  mrtutăe  si  talentele  loru;  a  stă  in 
respedu,  dîfferitn  Aa:a$tâ  eurespeetu; 
a  tinS  in  respe^ ;  respedu  la  persone, 
reapeet»  la  proprietate  ;  reapedu  mai 
vertoeu  de  sene  ensMt;  âne  n'are  rea- 
peetu  de  sene,  cade  forte  diosu;  loou  de 
mare  respeetu  H  eovenientia;  de  preu- 
tulu  ignorante  si  betivtt  n'an  poporanii 
reapectu;  aibi  respeetu  de  soeî'a  tea,  de 
eopiUii  tei,  (Jiiaru  de  servitorii  tei,  de  vi- 
tde  ielle ;  numai  respectul»  de  armat* a 
nostra  opprt  pre  inimă  de  a  irrumpe  in 
tSrra  :  musie'a  neconnoseuta  n'are  re- 
speetu; a  ave  respeetu,  a  tine  respeetu  de 
iote  impregiurarHe;  p')  relatione,  legă- 
tura, reporta,  ratione,  etc. :  aceUu'asi 
Utcru  pate  fi  addeveratu  si  falsu  ăupo 
reapeetde  in  cari  se  considera;  mai  ver- 
tosu  cu  prepositiooile  cu  si  in  -.  in  re- 
apeetidti  aeestu-a,  in  iote  respedele,  eu 
respeetu  la  interessea  ptiilica,  fora  re- 
speetu la  regtd'a  generale;  si  cu  alta  pre- 
positioni  :  ă'in  respeetu  eotra  interes- 
sile  sdU, 

*EESPEOTUOSîJ,-a,  adj.,  (fr.  «b- 
peetoeax);  plenu  de  respedv;  copiUires- 
pet^uosi  cofra  parenti  si  preceptori;  amo- 
re  respeetuosa  cotra  copiUi,  coira  soăe, 
eotra  sorori ;  mai  respedttosu  e  t^esea 
a  tace  de  câta  a  vorbi ;  se  cere  una  re- 
tpectuQsa  ă^catetia  eotra  celli  miseri  ai 
amariti, 

BESFEBU,  s.  m.,  ovDtrji  pllum,  ni- 
itnas  eapllliMt  adrursiit,  contrarlna, 
lafensus  ţ  io  directîone  contraria  cu  dî- 
rectiouea  perului ,  si  de  acf ,  coutrariu , 
leuatQ  mai  allessu  in  loouiioni  adver- 
biali ca  :  a  vorbi  in  resperu  cuiva;  aaiâ 
si :  a  responde  in  resperu,  a  leuâ  in  res- 
peru,  a  freca  in  resperu;  a  rade.  a  tunde 
in  resperu;  a  se  hud  in  resperu  cu  ci- 
neva; eatuai'a  si  cânele  se  au  in  resperu. 

*  RESPEKGEKE,  respeisi  si  resper- 
sei,  respersu  ,  v.,  reaperţere ;  a  udfl  cu 
rari  si  mici  picature,  a  stropi :  a  rr- 
apcrge  altanele  cu  snnge. 

*  RESPERGraE,  3.  f.,  reapergoj  ac- 
tione  ai  efectu  allu  ectionei  de  respet- 
gere  :  respsrgine  de  sânge  pre  vesti- 
inentu. 

*  BESFEBSIONE ,  s.  f,  respersto) 


HES. 958 

actione  de  respergcre :  respersimea  cor- 
pului mortu  ea  vinu. 

*  BESPERSU,-a ,  adj.  part.  d'in  re- 
spergere,  reBperBDH> 

BESPETB,  a.  f.  pL,  vedi  respate. 

BESPICABE,  (in  locu  de  resţAieare, 
compnau  d'in  res-  si  plicare  ^  plecare, 
se  conjuga  ou  forme  simple  :  respicuisz 
respUcu,  re8pim:=reaplici,  respiea^res- 
plica,  etc.),  v.,  explicare,  deoUrarej  e±- 
plauare;  a  desplică,  desffasciorâ,  des- 
face, etc.,  1.  proprie  :  a  respică  foliele 
flora;  a  respică  deltele;  a  respică  p^ 
rulu  in  doue  prin  una  carrare  in  cre- 
seetu;  a  respică  unu  lemnu;  a  respică 
unu  volume  de  pandM;  2.  metaforice,  a 
esplică,  espune,  arretă,  lamina,  etc. :  rea- 
picati-ve  mai  multu  ideele;  ide'a  nu  e 
bene  reapieata;  se  respieămu  luerulu,  co 
nu  ne  potemu  inieU^  fora  acesta  res- 
pieare;  3.  a  pronunţii  :  a  respică  bene 
tote  litierele. 

RE8PÎCATU,-a,  adj.  part.  d'in  rea- 
picare,  expllcatna,  explanatus. 

BESPINABE,  respina^u,  etc.,  seanda 
in  multe  locnri  in  locu  de  :  respirare, 
respiraUi,  ea  si :  suspinare,  suspinatu, 
suapinu ,  in  locu  :  de  suspirare ,  suapi- 
ratu,  susptnu. 

BESPINQEBE,  respinşi  ai  respinsei, 
respinsu,  v.,  repellere,  repalsare,  reJI- 
cere ,  abnoert ;  a  impinge  inderetm, 

1.  proprie  :  a  respinge  inimiculu  d'in 
terra ;  respingu  mânute  ce  vreu  a  lovi; 

2.  metaforice  :  a  respinge  aceste  condi- 
tioni  asia  de  onerose;  respingu  de  la 
mene  veri-ce  responsabilitate;  res[nnaera 
tote  propunerile  si  rogationUe  nostre; 
a  respinge  videnti'a  eu  violentia. 

BESPINSD,-a,  adj.  part.  d'in  rw- 
pingere,  repulsni,  rejcctai. 

*  BESPIBABILE,  adj.,  (fr.  respira- 
l»le),  care  so  pote  respirare  :  aeru  re- 
spirabile. 

•EESPIRABILITATE,  8.f.,(fr.  res- 
pirabllltd),  calitate  de  respirahUe  :  re- 
spirabilitatea  aerului. 

•BESPIBAME,  pi.  reapiramine.  n- 
Hplrameii;  canale  de  respirare. 

*  BESPIBAMENTO,  pL-e,  respira^ 
neatunj  actione ,  actu  si  stătu  de  re- 
spirare;  repausu. 


=y  Google 


954 RE& 

BESPIEA^ÎTE,  adj.  part.  preş.,  re»- 
plrams,  care  respira :  afiiaramu  pre  vuî- 
nerctti  abia  respiranti. 

EESPIBARE,  (pre  a  locuri,  respi- 
nore),  respirare,  ţfr.  resplrer);  a  spiră 
ioapoi,  contra,  a  resuiflEi,  a  Bufâi  inde- 
retru  aaa  contra,  1.  in  genere  si  pro- 
prie :  nu  respira  vetUtdu  mersului  na- 
vei nostre;  2.  mai  rertoBu  metaforice  ei 
speciale,  a)  a  trage  sufflare,  a  tesufflă  : 
retpirâma  m  puimonti;  greutate  de  rea- 
pare; a  respiră  greu,  usioru,  desu, 
raru;  nu  mergeţi  asia  rapide,  co  vi  se 
impedica  resjnrarea;  a  respira  aeru  honu, 
ren;  a  respiră  odori,  profume;  h)  a  Tine, 
a  â  vinu,  a  traf :  tote  câte  respira,  sunt 
fientie  viue,  abia  mai  respira,  respira 
inco;  e)  pentru  tabelle,  s^tue  si  celle 
assemiui,  ce  păru  vine :  tote  /igurde  (fin 
tabeUu  păru  co  resping  marmorea  res- 
pira trectmdu  prin  mân'a  artificelui; 
d)  a  manifestă :  vorbele  lui  respira  blcm- 
âetia  si  honitaie;  tote  faptds  si  mişcările 
ei  respira  umanitate;  i6io  si :  a  nu  res- 
piră de  eătu  urra  st  resbonare;  nu  rea- 
pira  decâtu  voluptate  sensuale;  asia  si  : 
a  respiră  gratia,  farmecu;  e)  a  se  re- 
crea, a  leuÂ  repansn,  usîorare,  alllnare, 
Încetare  de  greutate,  de  labore,  de  do- 
rere,  etc. :  l^ati-me  se  respiru  unu  mo- 
mstUu;  n'ant  momeniu  de  respirare  la 
grdieie  meUe  labori;  dorerea  me  lassă  se 
respmt  e&teva  momente;  reuiatea,  cogi- 
tulu  reumihi  lassa  se  respire;  in  dille 
de  serbatore  respira  si  bieţii  hboratori; 
a  re^nrâ  de  frica,  de  spaima;  omulu 
respira  si  de  plăceri;  nu  mai  respira 
meni'a,  furorea  tijrannidut. 

BESPIKATIONE,  b.  f-,  respiraţia, 
(fr.  reaplratlva) ;  actione  de  respirare, 
si  in  specie,  actione  si  facultate  de  a 
trage  aerulu  neoessariu  la  vi^tia :  appa- 
ratu  de  respwoHone,  organde  respira- 
tiona;  respiraitonea  coprende  doue  mo- 
mente principali,  aapirationea  si  cspt- 
rationea;  respiratione  rara,  desa,  cdere, 
lenta;  respiratione  ecale,  inecale,  facile, 
^iffieiîe;  respirationea  e  eommune  totoru 
antmaliloru,  numai  moduîu  de  respira- 
tione difere  ăupo  genuri;  si  plmttele  au 
una  respirnftone;  r8sptr(i^(7flc=rupaii3a; 
ăupo  labore  grea  si  inddonga  se  cere 


pucâna  re^ratione;  nu  da  UuratorHoru 
neci  maearu  una  ora  de  respiratioiiie. 

EBSPIBATOEIU,-WHa,  adj.  b.,  rw- 
plrat*r,  (ir.  resplrateorsi  resplratolre), 
care  respira  aaa  serfe  le  respiratu  : 
organe  respiratorie,  fntsieore  respira- 
torul. 

BESPIBATU,-a,  adj.  part,  respin- 
tos,  in  8.  rerbuluL 

'.  EESPLENDENTE,  adj.  part.  prea., 
regpleBdens,  care  resphnde. 

*  BESPLENDEBE,  t.,  reepUsier^ 
1.  a  reflecte  splenăore,  a  d&  splendore 
d'in  splendore;  2.  a  s^ende  forte,  a  fi 
plenn  de  splendore. 

HESPLICABE,  vedi  respicore;  iose 
form'a  completa  :  resplicare  are  si  aan* 
sula  de  :  a  estică  pre  dosu,  a  espUcâ 
reu  :  voi  respUeatt  tete  eovetitde  si  dis- 
sele  nostre. 

RESPONDENTE=resput»denfc,  adj. 
part.  preş.,  responden»;  care  responde : 
SHCcesserespondenti  dorentieloru nostre. 
BBSPONDEEE,=:respi«idsre,  respon- 
si  si  responsei,  responsu,  v.,  respondere, 
Bp«Bdere,oaTere,(fr.rApOBdre,  it.  rlspoB- 
dere),!.  proprie,aspondelaaltasp(»wio- 
ne,  apromittelaaltapromisBione,  a&oe 
assemina  pentru  assemîne,  a  intorce  cu 
acea-asi  mesura :  cu  vorbe  bone  vomu  re- 
sponde la  vorbele  bone;  daco  ne  daţi  auru 
se  fiţi  bene  inereăentisti  co  nu  vomu 
responde  arame  sau  cu  arome;  responde 
cu  aceUe-asi  vorbe  cu  cari  si  eu  te  am 
intrd>atu;  2.  metaforice,  a)  pentru  op»- 
rationi  sau  aetionl  de  vorba,  de  voce, 
de  scriptura,  de  espressione,  etc.;  a)  in 
genere  :  a  responde  la  intrebarea  pro- 
posa;  a  nu  responde  la  ir^ebtxrile  fa- 
cuie,  ci  a  responde  a  laiuri,  preste 
câmpu;  a  responde  currendu ,  prompta, 
aeeuro^,  limpede  ;  a  responde  eva- 
sivu,  ineurcatu,  inganatu;  a  responde 
vagu,  preeisu,  fora  supterfugie;  a  rea- 
pmde  cu  injurie  la  blartdele  nostre  co- 
verde;  a  responde  verbcde  sau  in  scrissu, 
prin  scrissu,  prin  interme^vlu  aUei 
persone,  prin  interpreţi;  p6te  cineva 
responde  si  cu  tăcerea;  la  intrd>arHe  si 
dissele  insolenţi  responde  cinwa  si  cit 
bastonul  deco  nu  te  intrcba  nemne, 
n'ai  se  respondi;  a  responde  la  incri- 


=y  Google 


mmari,  la  critice;  a  responăe  la  toH  st 
la  tote;  nu  vomu  eonăescettăe  a  respottăe 
la  Me  catminiele,  la  tote  ttemctir^  ai 
secaturi;  la  t(^  opinionile  neftindate, 
la  tote  assertionite  gradate;  ăoui  «ttn 
u  intdiegu  si  se  re$pOHdu  prin  aemne; 
la  tamntia  m  ocIhIk  retponăe  eine-va 
«k  seiime  totu  d'in  odi;  miiti  respondu 
dondn  (fin  captt;  strigămu  la  feristra, 
strigămut  si  batemu  la  uaia,  fora  se  ne 
rMfwndta  âneva;  am  responsu  la  tote 
$cri»aorile  teUe ,  ti  voliu  responăe  ai  la 
eea  tTin  mrma ;  mie  nu  respundi;  eehviu 
re^onâe  la  tote  voale,  la  tote  sonurUe; 
pupile,  vâîlile,  montii  respondu  la  plan- 
g^He  nostre;  rvpele  respondu  cm  plo»- 
aete  la  planstdu  nostru;  cantoiarii  res- 
pondu cu  cântice  la  vorbele  saeerdote- 
lui;  ehoru  la  choru  responde;  b)  io  specie, 
tt)  despre  jurisconsulţi,  oraole  etc. :  con- 
adiatu  oradulureaponseineovente forte 
obscure;  juriseonstdtii  respondu  la  ces- 
tionile_  indomose;  p')  despre  celliinTitati 
laproDontiarea  nomei  ni ;  nu  au  responsu 
la  appellulu  nominale  nuti  bene  de  diu- 
metate  ^in celle inacrissiinlistaţAe  acf, 
•{)  a  fi  presente,  a  se  preseotă,  avenl  etc; 
coventde  respondu,  eandu  sunt  idee  de 
espressu;  febrea  responăe  regvlatu  la 
ora;  S')  in  nnu  essame  :  a  responde  bene 
la  limid,  a  responde  inse  reu  la  scien- 
tie,  a  nu  responăe  nemiea  la  filosofia; 
e')  a  fi  nesuppnsu,  insolente,  a  nn  as- 
cnltâ,  a  contradice  '.faceţi  dicu,  si  nit 
mi  responăe;  fîlii  nu  respondu  parentx- 
loru;  senu  mirespondi.  co  tirupu  gur'a; 
b)  a  face  assemioe  pentru  assemlne,  a 
interce  cu  acea-asi  mesnra,  si  de  aci,  a 
fi  ecale,  conforme,  symmetricu,  armo- 
nicn,  a  st&  facia  in  hoia,  a  stă  in  acea- 
asi  direotioDe,  pre  acea-asi  linia,  a  cen- 
sonâ,  a  ceosenti,  a  se  involf,  etc. :  eeUi 
doui  poli  ai  cerului  respondu  la  cdli  dcui 
poli  ai  pamentidui;  aceste  camere  res- 
pondu eu  celle  d'in  fteiasi  celle  de  suvu; 
generositatea  nostra  oauta  se  respondu 
la  liberalitatea  vosira;  responăemu  cu 
poKteHs.  eu  comjdemente  la  complemente, 
cu  onori  la  onori,  ru  daruri  la  ăaruri: 
copiUii  nu  responău  adesea  asteptarci 
pareritSoru;  muUi  nu  respond'i  li  spi- 
ratUi^  puse  in  ei;  restâtatele  adesea 


nu  respondu  la  l(Jiorile  nostre}  ăe  muUe 
ori  la  offectionea  nostra  respondu  aUH 
eu  repugnantia;  e)  a  soire,  a  redde  c&tn 
a  capitatn ;  responde-mi  indata  hannii  ee 
H  am  ia^omutaiu;  detoriuîu  mh  rea- 
ponse  la  tempu  summ'a  detorita;  deco 
nu  resporide  iilu  &anmt  cetie  detoriu, 
ti  voUu  responde  eu  peno  la  unu  bannu; 
si  in  genere,  a  solve,  desface,  numeri  : 
cassarii  voru  responde  fiindionariloru 
onorariele  câtu  mai  currenău;  percu- 
tării n'aw  responsu  summele  eovenite 
neci  pre  lun'a  trecuta;  d)  a  siă,  a  se 
pune  pentru  person'a  sau  detori'a  al- 
tni-a,  8  mv6,  a  garanţi  :  pre  treăen* 
ti'a  tea  nu  ti  potu  impromtdâ  neoi  unu 
bannu,  deco  n'ai  pre  cin«va  olfuln  care 
se  respondia  pentru  tene;  ea  respondu 
ăe  eUu  n  ăe  detoriele  ha  eu  person'a  si 
averea  mea;  bărbaţii  nu  respondu  de 
detoriele  faeute  ăe  mtdieri  fora  autori- 
sarea  barbatiloru;  cituva  nu  pote  aăe- 
sea  responde  de  sene,  neoumu  de  edtvilu; 
in  senau  mai  generale  de  asseamire  : 
nu  potu  responde  ăe  ee  asiu  face  in  as- 
semine  impregiurare;  nu  ti  responăemu 
neci  ăe  cellu  mai  intimu  amicu  (^  no- 
stru in  eestioni  asia  de  teniatorie;  e)  a 
dă  ratione,  a  fi  detorin  se  dea  ratione : 
fia-eare  responde  de  faptde  seUe;  parentU 
nu  responău  ăe  peceatde  filUoru  minori, 
ăero  caută  se  respon^  ăe  urmarHe  ti- 
liloru  minori;  cumu  vei  responăe  de  as- 
semine  fapta  ?  miniştrii  respondu  de  ad- 
ministrationeci  sea  representantiloru  ter- 
rei;  diro  si  representantii  au  se  respon- 
dia ăe  portarea  sea  ruitionei;  nu  e  fapta 
fora  respondere,  numai  faptele  fora  eon- 
seientia  nu  attragu  responăere;  respon- 
derea  jace  pre  capulu  auctoriului  fap- 
tei cu  conscientia;  in  responderea  de  fap- 
tele selle  sta  iota  demnitatea  omidui ; 
cellu  scutitu  ăe  a  respondere,  nu  e  ineo 
adjuhsu  la  demnitatea  de  omu;  f)  a  avâ 
sau  tina  una  direotione,  si  de  aci,  a  avâ 
unu  capitu,  a  essf,  resultâ,  adjunge,  a 
se  termină  :  eăllile  mice  respondu  in  al- 
tele  mai  mari;  ărumulu  acestu-a  res- 
ponde in  aîtu  ărumu;  acesta  camera  nu 
responăe  in  neci  un'a  d"»!  eeiie  alte; 
gur'a  tunului  iu*  Tcsponăelatinta;eau- 
taturele  nu  respondu  la  cbieetele  avute 


./Google 


f)5S 


RSS. 


m  vedere;  ai  de  aci  si  îd  frasi  oa  : 
doruUt  d'tn  genucUtt  responde  acumu  in 
caleâmu.  aeumu  in  cotta,  acutmt  chiaru 
tM  capu;  d'in  costa  junghiulu  responde 
in  peptu;  proT.  unde  haii  si  ^mde  res- 
ponck;  eredeam  co  mniulu  batutu  are 
ae  re$pondia  in  aeettu  puntu,  si  eîlu  a 
responsu  departe  a  laiure;  de  aci,  g)  a 
pertunde :  sageifa  response  pmo  de  eea 
aita  parte  a  pulpei  p^tondui;  euniuUi 
e  prea  scurta,  si  nu  va  respond*  peno 
la  cea  alta  faeia  a  ecandurei;  a  inee- 
piitu  a  responde  «nftilti  prin  pellea  u- 
trdui;  mierea  a  cautatu  serespondiasi 
K  eurra  pre  gaurellele  aceste-a;  nu  oredu 
eo  va  pote  responde  prin  assemini 
mice  gaurelle. 

BESPONDITOEIC=mpundiioriM,  - 
tSria,  adj.  b.,  responsor»  iponsor,  praes, 
TU,  (compara  si  it.  rMp*>d|tore  ,  port. 
pr.  respoBâedar);  care  responde;  1.  in 
genere  :  se  ofiara  mai  mulţi  respondi- 
tori  la  întrebarea  pusa;  parte  symme- 
triea  re^onditoria  altei  parte ;  2.  ia 
specia,  a)  responditoriu7=gaiAa\a,  cau- 
toriu,  care  iea  asapra  si  se  respondia  de 
'  altulu  sau  de  dâtorîele  acestui-a;  b)  re- 
aponditoriu  =  detoria  a  ăi  ratioue  : 
miniştrii  constituţionali  sunt  respon- 
ditori  de  admiiustrationea  loru;  vedi  si 
respoHsaiUe. 

responsabile:,  adj.,  (fr.  respon- 
Mble),  detoriu  a  responsare,  a  respon- 
dere,  in  iasemnarea  acestui  coventu  do: 
dare  de  ratione  :iotu  omulu  eresponsa- 
b&ie  de  faptde  selle  făcute  cu  consden- 
tia;  vedi  si  responditoriu, 

BESPONSABILITATE,  s.  f.,  (fr. 
responiabllilâ))  calitate  i^responscdiUe : 
responsabilitatea  de  faptde  seUe. 

HBSFONSABE,  t.,  reaponsareţ  ia- 
tensiru  d'io  respondere,  a  responde  cu 
potere  si  accuratetia. 

EESPONSIONE,  s.  f.,  roaponsl» , 
(fr.  reHponslon);  actiooe  de  respondere, 
1.  in  genere  :  responsionea  aecusatu- 
lui  ia  accusatione;  responsionea  orato- 
riului faeuta  sie-si;  iu  specie  :  respon- 
sionea pentru  aUalu,  pentru  person'a 
lui  sau  pentru  deioriele  lui;  responsio- 
nea annuale  a  eontr^Uonei  la  sodeta- 
tm  de  hentfacere. 


liES.  

BESPONSITARE,  t.,  resptMlUn; 
vedi  responsare. 

RESPONSITOBID=  respvnsitwiu,' 
târia.  adj.  b.;  vedi  responditoriu. 

EESPONSOBIU.-sona  adj.  s.,  rea- 
poBHori  care  respcmde  :  responsorii  de 
person'a  acestui  inâmiduu;  Todi  si  res- 
ponditoriu. 

BBSP0NSU=re4punni,-a,  adj.  part. 
B.  d'in  respondere,  rcBponsnB,-nmf  (fr.  rt- 
poNdu,  si  ripaiaei  it.  rlspoiio);  1.  in 
gemn: parte  de  detoria  responaa,  parte 
na-asponsa,  contr^tionile  response;pe' 
Horele  response  decunie,  paUnarespon" 
sa  prin  impunsur'a  aadui ;  caută  unu 
cuniu  de  responsu  pariefele;  nu  e  inco 
tempu  de  responsu  contributionile;  n'am 
tempu  de  responsu  la  scrissori,  la  sa- 
lutationi;  responsulu  unei  parte  din  da- 
toria; responsulu  banniloru  prinşi  d'in 
contributioni;  2.  in  specie,  ca  subst.  m. 
reale,  unu  responsu,  pl.-e,  (mai  pueinu 
bene  :  responauri),  ce  se  responde,  in 
seosu  largu  alIucOTentuluinspoikiere: 
responsu  afjlirmativu,negativu,  positivu, 
daru,  ohscuru;  responsele  oradeloru  e- 
rau  tolu  de  a  un'a  ambigue;  pror.  si  ta- 
cerea  e  unu  responsu;  la  tote  sa-isscrUe 
nostre  neci  unu  responsu;  responsu  la 
una  nota  diplomatica ,  la  una  td- 
dressa  officiale,  la  una  addressa  de 
felicitare,  la  una  sorissore  de  negoUe; 
responsu  la  una  scriere,  la  una  critica; 
a  lassă  fora  responsu  tote  intrebarile 
nostre  repetite;  a  se  intoroe  fora  neei 
unu  responsu,  a  nu  eapiiă  responsu  la 
cererile  selle;  a  dâ  resportsu  la  tote,  a 
nu  dâ  responsu  la  nemica,  sau  pentru 
cont]  Trâ,  Raupeotru  co  bu  Bcie; — seda 
responsu  cu  unu  semnu  cu  unu  gestm; 
la  dispretiu  dispretiulu  e  responsu;  la 
estravagantie  tăcerea  e  responsulu. 

BESPDNDEBE,  respundUoriu,  re- 
spunsu,  etc.,  redi  :  respondere,  respon- 
ditoriu, responsu.  ato. 

*  BESTABlLE,adj.,  restabllU}  ce  se 
face  ârosi  a  stare,  se  stea. 

*  BE8TABILIBE,T.,  r«stabillr«,(&. 
rttabtir);  a  pone  in  Btatulu,  in  dreptu- 
rile de  mai  inainte,  a  repari,  renoui. 

•BESTABILITU.-d,  adj.  part.  d'in 
restabilire. 


=y  Google 


SES. 


9S7 


*  BESTAGNANTE,  adj.  part.  prea., 
resUfiiBiiSj  care  restanga  :  riu  restag' 
nante,  rturt  restagnanti. 

*BESTAGNABE,  t.,  mUtnaMia 
sta^â  inderetru  sau  Ia  una  parte,  a  se 
rerersă;  a  â  iauudatu ,  a  se  coperi  cti 
apa  :  canari  reatagnate. 

*  BESTAQNATIONK.  9.  f.,  rwtag- 
Mtţio,  (fr.  reaUf  natlvn);  actione  si  stătu 
de  restagnare:  restagnatiomle  riuriloru 
wfiaie  ăâ  continua  plouia. 

«RESTANTE,  adj.  part.,  restus, 
care  reata  :  posta  restante,  c^i  pueini 
restanţi  dttpo  plecarea  celioru  muiti;  ca 
subst.  reale  :  unn  restante  i'in  sumtn'a 
de  responsu. 

«  &ESTANTfA,s.f.(re8tantls).  stata 
ă9rettante,mski  allessu  cu  s«o9u1d  d»sub- 
stantiv  reale  alluformei  resttmte :  reatan- 
tiete  eontribwtionei  d^in  amtwltt  treeutu. 

BESTARG,  V.,  (se  coujuga  ca  r.  sta- 
re), re8tare,(fr.  restort  it.  restare) ;  l.a 
sti,  remaoâ  inapoi,  iadeietru  :  a)  pro- 
prie :  candu  eu  proeeău,  ellu  testa; 
b)  metaforice  :  deaifrie'a  mare  s'a  dussu, 
toiun  ne  resta  in  âttima  ore-eare  ttata; 
2.  a  Bt&  contra,  a  resiste ,  a  se  oppaoe, 
mai  desEi  inse  iu  form'a :  resistere;  3.  ca 
mai  desu  inse:  a)  a  reioan^  capriaosu  : 
ce  resta  subtragundu  patru  d'in  sepie? 
ce  retta  din  marea  lui  stare?  ee  resta  0- 
mulvi  dupo  morte  ?  nu  ne  resta  alta  ape- 
rantia;  b)  a  man^,  stă,  a  se  opprf,  seda 
la  unu  locu :  se  resiâmu  si  se  repau~ 
sămuad. 

*  RESTAURANTE,  adj.  part.  pres-, 
reBtanraiSt  (comp.  si  fr.  regtanrant), 
care  restaura :  voi  ve  daţi  singuri  de 
resiauranti  ai  vechieloruinstitutionii  si 
ca  siţbst.  reale :  vinultt  e  unu  bonu  re- 
staurante de  stomacu;  si  locuia  de  re- 
ataurare  a  stomaculai;  unu  restaurante 
d'in  celle  mai  bone  aUe  acestei  cetate. 

*  BFSTAnBARE,T.,  restaDrare,  (fr. 
restoarer);  a  pone  ârosi  in  stare  bona 
pristiua,  arestabilf,  restituf,  reoorâ,  re- 
face,repară,  recrea,  etc. :  a  restaura  tem- 
plele arse  in  parte;  a  restaura  theatrulu 
pre  caile  de  ruinare;  a  restaura  in  pristi- 
ndepririlegie,  Septuri  in  pristin'asta- 
re;  a  restaura  litierele,  sdentiele,  mo- 
numetttde,  artOe,  capetele  de  opera  aUe 


arlitoru;  in  specie  :  a  si  restaura  sane- 
tatea,  poterile  corpului;  mâncări  si  bea- 
turi  generose  restaura  slomaoulu, 

*  BESTAUBATIONE,  a.  L,  restau- 
ratiOr  (fr.  restauratloa);  actione  de  re- 
staurare :  restaurationea  edificieloru  pu- 
Uiee,  statueloru,  tid>elleloru;resiei^atiO' 
nea  littereloru,  sdentieiitru;  restauratio- 
nea vechiei  ordine  de  lucruri  politice;  re- 
staurationea vechiei  di/na»tia  pre  tronu; 
restaurationea  Sioietatei,  stomacului;  si 
coQoi.  mediu  de  restaurare  a  stomacu- 
lui, cama  si  loca  de  mâncare  si  beu- 
tura  :  restaurationUe  eeUe  mai  multe 
d'in  capitalea  terrei  nostre  sunt  aUe 
atrainilom. 

*  RESTADKATIVU.-o,  adj.,  (fr.  «- 
ataaratlf);  aptu  a  restaurare. 

*  BESTACBATOBlD.-foria,  adj.  s., 
(fr.  resUBratear),  care  re«toura  sau  aer* 
ve  a  restaurare  :  restauratoriulu  pacn 
si  concordiei  intre  cetatiani;  in  specie: 
cdlu  mai  bonu  restauratoriu,  la  care  nu 
te  cQsta  multu  mâncarea  si  beutur'a;  si 
ca  s.  m.  reale,  unu  restauratoriu,  pl-e, 
locu,  stabilimentu  de  ospicare. 

*  BESTAURATD,-a,  adj.  part-,  re- 
staaratas. 

*  BE3TE,  s.  f.,  restls;  fune,  in  spe- 
cie, fane  grosaa,  da  nave,  pentru  essem- 
pl»;  vedi  si  rudenie  si  rete. 

«  RESTIARIA,  3.  f.,  vedi  resliariu. 

*  BESTlARIO,-a,  adj.  s.,  reitlarUs, 
(fr.  restlafre);  relativu  la  reste:  arte  re- 
stiaria;  negotiu  restiariu;  ca  subst.  1.  m. 
personale,  «nu  restiariu,  cellu  ce  face 
sau  vende  resti;  2.  f.  reale  ,  restiaria, 
planta  repeate  a  cai  scdrtia  e  bona  de 
implettitu  resti. 

*  RESTICULA,  s.  f.,  (si  m.  resticuluy, 
reatloala  si  regtlculas,*''»;  demioutiTU 
d'in  reste,  reste  mai  supUre,  funiora, 
sfora,  etc. 

*  BESTILLARE,  v.,  restUUre;  a 
stillă  iuapoi,  inderetru. 

RBSTINCT[I,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
stingere,  restinotna. 

RESTINGERE,  restinsi  si  restinsei, 
restinsu  si  restinctu,  y.,  restln^nereţ  a 
stinge  ârosi,  1.  proprie :  opprende  lumi- 
nele  si  a  le  restinge;  si  iu  genere,  a  stinge 
bene,  a  stinge  de  totu :  9  restingefoculu, 


.yGooglc 


itMxmUultt,  flaeitrâe;  2.  metaforice  :  a 
stinge,  a  şterge,  sterpi,  DemicI,  :  a  re- 
spinge una  numeroia  familia;  unamare 
cetate  unu  poporu;  a  resHnge  ardorea 
pasnottUoru ,  vrr'a,  furfa,  appetitele 
brutali,  etc. 

BESTINSO,-a,  adj.  part  d'in  re- 
gtmgere,  restlnetus. 

*  RESTIONACin,  si  restom'u.-o, 
adj.  s.,  (fr.  reitla»«);  care  B^mina  ca 
plant'a  restione;  sub.  pi.  restionide  san 
restionadde,  familia  de  plante  cari  an 
de  ţfpn  gennlu  restione. 

*  EESTIONE,  B.  m.,  resHe,  (fr.  «• 
stlo);  1.  ca  si  restiariu,  Bubst.  m.  per- 
sonale, cellu  ce  Incredia  san  vonderec^i; 
2.  aabst.  reale,  ^na  de  plante  mono- 
cotylidonie. 

•BESTIPOLARB,  v.,  (d'inre-si  ati- 
jwlore),  restlpsUre,  (fr.  restlpitler))  l.a 
sfipwfd  âiosi,  a  stiptdâ  d'in  nou;  2.  a 
gt^idă  reciproce,  a  responde  ca  stiptt' 
lare  la  stipulare. 

«  KESTIPULATIONE,  s.  f.,r«8Upii- 
latl»,  (fr.  restlpnlatlon),  actione  de  re- 
stipulare, 

•EESTIPULATO,-o,adj.part.,MBti- 
pnUtns»  in  s.  verbolni. 

*  BESTITABE,  t.,  reatiUrej  inten- 
sivn  ^'in  restare,  a' testă,  remanâ  de- 
parte in  nrma;  si  iterativa,  a  totu  restă, 
a  totu  rematâ  in  arma. 

*  BESTITUENTE,  adj.  part.  preş., 
restltuens,  care  resdtue  :  bărbaţi  res- 
tituenti  vechia  ■pros'geritate  a  tarei. 

*  BESTITDEBE  si  restUuire,  v.,  res- 
tltaere,  (fr.  restltBer);  a  slatue  6rosi, 
a  face  ^rosi  se  stea,  a  repone  in  petiore, 
in  stattilu  anteriore,  a  restabili,  reataură 
repari,  refiwe,  etc,  1.  in  genere  si  pro- 
prie: a  restitue  orâmUe  armatei  tvrhw 
rate;  a  restitue  sanetatea,  vederea  per- 
ăuta,  perulu,dentiica^tii;2.iaap&ciesi 
metaforice,  a)  in  eensu  latu  appropiatu 
de  celln  precedente  :  a  restitue  vechCa 
Sesc^ina,  lupt'a,  bătălia,  legile  si  da- 
tinele  de  mai  inainte;  b)  a  intorce  ca 
detoratu;  a  redde,  a  dî  ce  se  covine  si 
cui  se  covine  :  se  se  restitua  tote  alle 
mortului  eredUoru;  vi  se  voru  restitue  li- 
bertăţile si  tote  derept'trUe  ;  a  restitue 
bonurile  fia-earui-a;  a  restitue  passulu, 


fuwiwnea,  offidulu  ce  oecupa  dneva; 
a  restitue  pco^ile  de  agru  ecdeate;  a  re»* 
titue  cuiva  celle  perd^,  cdie  furate;  a 
restitui  pre  ăne-va  m  positionea,  inof- 
fieiulu,  in  demnitatea  de  mai  inainte; 
e)  despre  condemnati,  essiliati,  etc,  a 
repnne  in  positionea  de  mai  inainte  :  a 
restitue  pre  eondemmnatii  aflaţi  inno- 
eenti,  m  tote  derepturiU  loru;  si  ia  ge- 
nere, a  redde  cniva  dereptaln,  loeralu 
rapitu,  a  Iu  repune  in  dereptnln  seu  ; 
d)  cn  sensu  mai  latu  :  a  resti^te  una 
lege,  legile  abolite  sau  eadute  in  desu^ 
tttiine;  a  restUue  d*»  servitute  la  lAer- 
tate;  a  restitue  pre  ceUt  certaţi  in  ami- 
ciţia. 

*  EESTITUTIONE,  s.  f.,  restltaU», 
(fr.  r«Btftitl*n);  actione  de  reatituere  : 
reaiUutionea  theatrulm  arsu;  restUu- 
tionea  ceUoru  rajnte;  restUutionea  easi- 
liatiloru  in  tSrra  si  in  tote  drepturile 
loru;  restitutionea  testului  addeveraht 
dUu  unei  carte  ;  reitiUdionea  deplenet 
seUe  saftetate. 

•BESTITCT0RnT,-6iMa,  adj.  s., 
reatttntftr  si  restltntorlnR,  (fr.  reittts* 
tear  si  restltatolre);  care  restitue  san 
serve  a  restituere  :  medieu  restOutoriu 
cdUt  sanetatei  melie;  restitutoriu4u  mo- 
mentdont  de  gloria ;  actione  judidaria 
restUutoria. 

•  RESTITUTU.-o,  adj.  part.  d'in  res- 
tituere, restltiitDB. 

BESTOBNABE  =  restumare,  T., 
(din  res-si  tomare),  versare,  evertere, 
infertere,  sBkvertere,  (comp.  ai  it.  tras* 
tornire,  isp.  port.  trastornar),  a  tomâ, 
intorce  inderetru,  si  mai  vertosa,  la  nna 
parte  :  in  dlosu  sau  in  susu,  pre  spate 
sau  pre  facia;  si  prin  metafore,  a  d& 
diosn,  a  derimfi,  strică,  deatrnge,  per- 
verte,  etc.,  1.  proprie  :  a  restornd  va- 
stdu  cu  ap'a;  a  restomâ  earrulu  cu 
lemne;  a  restomă  statu'a;  a  restomâ 
lemnele  d'in  carru,  florile  ă^in  eanistru, 
ouăle  din  polla;  venturile  aure^omatu 
arbori,  case;  navea  se  restomâ,  luntrile 
se  restomara  sine  affundara  pre  tott;  a 
restornd  pre  cineva  in  capu,  in  nasu;  a 
resfornă  diosu,  a  restornd  eu  fada  in 
diosu,  cu  fada  in  susu;  a  restomâ  pre 
spate,pre  una latere;a  aerestomăpre 


jyGooglc 


patu,  preMta;  a  sta  restonatu  pre  erba, 
pre  tapetuht  astemutu;  a  reatomu  toie 
eu  limulu  indiosu;  si  cu  intellessa  de  vol- 
vere:se  restoma  unda  eu  furia;  2,  mett^- 
toTia6iarest{)rnăarmmperiu,areBtomă 
de  pre  fy-onu;  a  reatomă  ordinea  sU^i- 
Uta,  legile,  guvemiulu;  a  restomâ  tote 
prineipielc  sociali;  a  restomâ  pre  ceUi 
iHmtdri  $i  inaltiâ  pre  eelli  umUiH;  a  re- 
stttmă  pre  cineva  d^in  tnalt'a  sea  posv- 
tione;  a  ht  restomâ  d'in  postu,  de  la  pa- 
tere, etc. 

BE8T0SNATI0NE,  8.  f-,  «TerBl», 
BHbTeril»;  aetione  de  reseomare. 

BESTOBNATOBIU=fW(Mrf«rfor«i,- 
târia,  adj.  s.,eT«ra«rt  snbTerMr;  care  re- 
stoma san  Betre  a  restomare :  doctrine 
restomatorie  de  stătu. 

RE9T0RNATU,-«.  adj.  part.,  erer- 
BBSţ  BDbTerBUB,  perTersJlB. 

RESTORNATTJBA,  s.  f.,  aetione  de 
restomare,  d6ro  mai  vertosu  effectu  allu 
acestei  aetione  :  restomatttrde  neince- 
tcAe  aHe  ordinei  prinimprudenifa  eeUwu 
orJnti  de  passioni. 

•  BESTBICnONE,  8.  f.,  restrietlo, 
(fr.  rOBtrlotlvn);  aetione  de  restringere, 
cnmu  si  mediu  de  restringere,  mai  ver- 
toBQ  eonditione,  prin  care  se  restrin- 
ge :  reririctionea  frenelcru;  speseloru  de 
tnSaa,  lussuhti  in  portu;  restrictionile 
espresse  in  contracta  caută  se  se  respec' 
te;  numai  easuistUoru  sunt  date  si  per- 
misie restricţiona  mentaU;  a  lauda,  de- 
făima, eoisurâ,  eondemnâ  fora  restrie- 
tione ;  se  poie  dice  co  e  asia,  inse  cu 
ore-cari  restridiom. 

•  RESTBICTIVU,-»,  adj.,  (fr.  re- 
Btrlotlf);  aptn  a  restringere :  eonditione 
restrictiva,  propositioni  restrictive. 

•  EESTKICTUro,  adj.  part.  d'inre- 
Oringere,  restriatns;  in  s.  veibalai: 
sensu  mai  restrictu,  prea  restrtctu;  le- 
gtUura  prea  restrida;  margini  eâtu  se 
pote  de  restricte. 

RESTBINGENTE,  adj.  part.  preş., 
nstrinKena,  (fr.  restrliţent);  eare  re- 
sbinge;  in  specie  :  medicamentu  re- 
stringente,  remeăie  restringenti;  si  ca 
sobst,  unu  restringente :  a  applica  unu 
restringente. 

BESTBXKQBBE,  T.,  (se  conjuga  ca 


V.,  stringere),  reitrlifere,  (fr.  restrelo- 
dre);  I.  a  ^inge  ^rosi,  a  stringe  d'in 
nou;  2.  a  stringe  ea  polere,  tare,  forte, 
a  legă.  BtrinsD  :  a  restringe  marmle  cri- 
minorinZui  la  spate;  3.  metaforice,  a 
trage  in  deretm,  atio^  in  frSnu,  a  stringe 
margini :  a  restringe  liberetatUe,  spc* 
aele,  lusstău;  4.  inse  si :  a  restringenti 
lasBi,  largi,  deslegd,  etc. 

•  BESTBDERE,  restruire,  si 

*  BESTRUGEE  E,  restrussi  si  restrus- 
sei,  restrussu  si  restructu,  T.,  restroere; 
a  struge  ârosi,  a  redici  ârosi :  a  restruge 
altariele;  metaforice  :  a  restruge  creden- 
t'ia,  legea. 

B^TU,  pl.-un,  rellqnnm,  relIqaUe, 
(fr.  reste);  ce  retta,  cejremane :  restulu  da- 
toriei vomu  responâe  c&tu  mai  c/urrendu; 
mva  e  unu  restu  de  responsu;  ăivisione 
fora  restu  d'in  una  suUraetione;  ple- 
cară muUi  spectatori,  ero  restulu  remasc 
pre  loeu;  d'in  acea  materia  mi  am  factttu 
vestmente,  41  cu  restulu  voliu  poie  inve- 
sti si  copitlii;  restulu  d'in  casiu  s'a  man- 
eaiU;  restulu  cellorit  remasi  viui  in  ia- 
lalia,  restulu  banniloru  ce  ni  s'a  dat» 
pentru  spese  de  mSse. 

BB8TDRNARB,  etc.,  vedi  restor- 
nare. 

RISCCELLA,  B.  f.,  d'in  resueire-.re- 
sucelle  de  noueUe,  de  smiedle,  Tlmlna 
tortn. 

BESUCIRE,-«^cw,  V.,  Iteram  torqoe- 
re,  rttorquere;  1.  a  sud  6T0a\;  2.  a  in- 
torce  inderetni,  in  alta  directione,  a 
stiambâ. 

BESUDABE,  t.,  rasodare;  a  suda 
ârosi ,  a  reassudâ. 

BESUFFLABE,Y.,  redare,  respirare, 
■Bplrare,  transplrare;  re«rere,  requte- 
scere,  qaleBeere}  «xhaUre,  eraporare, 
enlttere,  eraneBeere,  reendescere)  per- 
farare  patefacerej  farnam  exlre,  etc; 
1.  a  au^a  ârosi :  resuffla  foctdu,  co  se 
stinge;  resuffla  lamp'a,  co  nu  s'a  stinsu; 
nu  e  benesuffktta  cu  auru  braăarea,  se  ua 
resuffli  dero,  co  nu  ti  dau  pretialu  ce 
am  dissu;  2.  a  suf^d  in  deretm,  si  de 
aci,  ca  si  respirare,  asia  ai  resuffiare  = 
a  sufflă,  trage  in  intru  san  in  sene,  si : 
a  sufflâ,  a  â&  afora,  d'in  sene  unu  fluida, 
ventu,  odore,  mai  vertosu  aeru,  necea- 


=y  Google 


m BK; 

sarie  la  vi^tia  omului  si  altoru  animali, 
cnma  si  pl&nteloru  :  resuiflâmu  pre  na- 
ri,-pre  nasu,  pre  gura,  cupulmonii;  a 
resuffld  oeruiCu  odoriferu  aîlu  unei  de- 
mankia  de  primăvara;  resufflămu  inse 
ai  prin  tota  peUea,  yrin  porii  pellei; 
resufflâmu  umori  sub  forma  de  abori 
sau  sub  forma  de  sudore;  sudorea  resuf- 
flaprin  porii  peUei;d'in  gm'a  mvUorv-a 
resuffia  puiore  nest^erita;  calUi  resuf- 
fla  fumu  8%  focu  d'in  narile  loru;  d'in 
gur'a  taurUoru  resuf/la  fiacwre  de  foeu 
si  volvori  de  fumu ;  fumulu  nu  are  pre 
unde  se  resuf/le  de  câtu  pre  formt;  for- 
nulu  astuptUu  de  fuligine  nu  resuffla 
bene;  apde  morte  resuflla  pestifere  mtas- 
mal(;  ^in  cadavrerele  espose  la  aeru 
resuffla  putore  mortifera;  d'in  butUe 
eu  vinu  in  ferbere  resuffla  ahori  spiri- 
tosi;  metaforice  :  d'in  âKt'm'a  rea  si 
veninata  nu  resuffla  de  călu  veninu  si 
rentate;  d'in  dnun'a  celhă  honu  re- 
suf^ blandetia,  indvlgentia,  consola- 
tione;  3.  iu  specie  si  metaforice  ,  a)  a 
recrea,  a  d^  repausu,  a  redde  repauau,  a 
repausă,  a  redde  poterile,  mai  vertosu 
CA  intrang. :  anudainimiculuitempu  se 
rewffle;  a  mai  resuffla  dupo  atâte  la- 
bori;  eră  perduttt,  si  a  inceputu  a  re- 
tuffti  si  eUw;  nu  mai  resuffla  terr'a 
de  invaâoni;  b)  a  ernmpe,  a  si  versă 
foculu,  rauciJrea  :  de  canău  sujfere  tote, 
si  abia  cKumu  resuffla;  a  aflatu  si  dlu 
oecasione  de  a  resuffla  si  a  ai  versd 
foculu  si  amarulu;  cellu  mai  paiiente  re- 
suffla in  fine;  e)  a  recrudesce,  a  iucepe 
ârosi,  a  se  manifesta  d'iunousicuuoua 
furia  :  aceste  bube  paUiate  resuffla  in 
altu  locu;  ca  se  nu  mai  reauffle,  se  cere 
cura  radicale;  d)  a  scote,  emitte,  a  easf, 
a  se  stracoră,  a  si  face  locn,  a  pertuu- 
de,  etc.,  a)  ia  genere  :  unu  saccu,  una 
hiUe,  unu  vasu  prea  plenu  si  indesatu 
resuffla  pre  undeva,  sau  :  ce  sta  in  elle 
resuffla  si  essu,  curru;  ^)  in  specie  de- 
spre TOrbe  de  celle  disae  si  făcute  in  as- 
cunsa :  nu  resuffla  nemica  d'in  dtlibe- 
rationile  consiliului  de  stătu ;  toţi  se 
jura  se  nu  facă  a  resuffla  ceva  d'in  celle 
ce  au  ordinatu;  f)  despre  spiritu,  odore, 
sapore,  etc,  a  se  perde :  vinu  resufflatu; 
buecate  reMffkUe;  ^ofume  re8t0ate ; 


asid  resuffla  nu  numai  mnulu,  profu- 
mulu,  ci  resuffla  si  vasele  ce  le  conţine. 

KESUFPLATORE,  s.  f.,  vedi  resuf- 
flatoriu. 

liESUFFLATOBIU.-Wrio,  adj.  3.,cara. 
resufla,  si  prin  care  resuffla,  esse  ceva; 
resufftcUoria  sau  resufflatore,  iptraa»- 
Inn,  splramea  :  resufflatorile  eaeeloru; 
resufflatorile  caldariloru  de  machine  eu 
abori;  resufflatorea  tmH  bute,  unu*  iw- 
loniu;  resufflatorea  respirationei  omu- 
lui; metaforice  :  resufflatori  sunt  ne- 
ceasarie  pentru  plângerile  celloru  ne- 
multiamiU. 

RESDFFLATU,-o,  adj.  part.,  respi- 
ratug,  eziiaUtus>  eTauIdaii  etc.;  vedi 
resufflare. 

*RESULTANTE,  adj.  part.  prea., 
resolUni,  care  resuUa  :  pilele  retul' 
tanti  d'in  parieteU  ce  lovescu;  effectt 
resuUat^  d'in  acesta oausa;»wiim'atO' 
tale  resuUatUa  d'in  additionea  summe- 
loru  parţiali;  obligationile  resuUanti 
d'in  promissionUc  vostre  se  ve  fia  sa- 
cre; ca  subst.  f.,  resuUantea  =  forti'a 
rmitante,  forti'a  ce  nsxiUa  d'in  compo- 
sitiouaa  mai  multoru  fortie. 

BESULTAHE,  v.,  resultare,  (fr.  r«. 
tmUer;— d'in  re- ai  scdiare);  a  s&Uă  sau 
sori  erosi,  de  a  dou'a  <}ra,  de  repetite 
ori,  cumu  si,  a  sari  ia  apoi,  iaderetcB, 
l.  proprie  :  deşerte,  fora  effectu,  rewUa 
sagettele  de  la  loricele  militariloru,  und'a 
sfermata  resuUa  de  la  rupile  bătute;  80' 
nuri  resuUa  de  la  cdUne,  monti,  cope- 
remente,  in  cari  sontdu  adjunge;  2.  me- 
taforice, a)  a  saîtâ,  a  du  3,v6  mersu  Unu 
si  grave,  voibinda  opal  vertoau  de  pro- 
nunţia :  syUabele  scurte  accumulateu- 
n'a  dupo  aU'a,  resulta  la  audiu;  b)  ca 
uuipersouale,  a  ess{,  a  essf  ea  consecen- 
tia,  a  urma,  a  esst  ca  effectu  :  ce  re^ 
sulta  d'in  atâte  vorbe  si  d'in  atâta  de 
mare  perdere  de  tempu?  flendu  co  pas- 
sionea  n'are  margini,  resulta  co  «a  de- 
vine mai  furioea,decoeineva  obtempera 
la  cererite  ei ;  d'in  cdle  espuse  re- 
suUa invederatu ,  co  lucrulu  e  asid 
eumu  amu  dissu  noi;  nu  are  se  resuUe 
nemiea  d'in  tote  adoperationiîe  nostre; 
ce  va  resuUâ  in  benele  sau  rm*lu  nostru 
d'in  aceste  evemminte  ? 


=y  Google 


BESULTATU.-a,  adj.  part.  s.,  (r»- 
■BltstnBţ  ir.  TinM,  ei  rdanltat),  in  3. 
rerbnlui;  l.  in  genere  :  smorile  resul- 
t4de  (TiM  eopermientde  boltite  oile  edir 
jttfMfJw;  2.  in  specie,  s.  m.,  remtto^, 
|d.-«,  ce  remUa,  ease  ca  effectu,  codb»- 
centiAi  etc. :  resttttafwlu  toiwn  ItAori- 
Unt  nottrefii  mtUu;  reatiUaititu  ddibe' 
rationitoru;  deâbaienlam,  diamasionei, 
dupwfci,  cvtei,  luptei,  batatiei;  restd- 
tate  boae ,  retuşate  reUe;  rest^atde 
relle  sunt  conaecentie  alle  portărei  reUe; 
a  remane  fbra  neci  unu  reeuUatu;  se 
aateptămu  resttltatulu  tugotiationUoru. 

*  SESUMERE,  resun^isi  si  resump- 
sei,  resvmpht,  T.,  resHvne»  (fir.  rdtn- 
»er);  a  sume,  a  leuă  âroei,  a  leui  in 
âeretrn,  1.  proprie :  a  resunw  luendu 
lasBotu,  cartea  una  daia  pa^leeta;  a  re- 
attme  armele,  hteranle  liUerarie;  a  re- 
atme  sotmmlu  tn^rerapf»,  lupt'a;  a  re- 
sume  poteri,  anima,  coragiu;  2.  meta- 
forice, a  repeţi  celle  digse,  si  in  specie, 
a  repeţi  in  scurta,  a  ennmeri  puntele 
principali,  a  recapitula  discnrse,  coven- 
tari,  etc.  :  a  fesume  divertde  opinioni 
eepretie;  a  resimie  in  câteva  eovente  tot» 
disewvuiu,  iota  ewgumentatumea,  iote 
deabaterile  ampr'a  umd  proeeem,  unei 
ceatione;  prin  noue  metafore :  principele 
regume  i»  sene  tote  poterile  statului. 

«  BESnMFTIONE,  s.  f.,  resnmpti*, 
(fr.  râsnmptlon);  actione  de  reautnere, 

1.  iti  genere  :  resufi^oTtea  poter^oru; 

2.  in  specie  :  reamnptionba  unui  di»- 
CNrsu,  unei  deiAatere. 

*  SESCMPTIVU,-a,  adj.,  recwptl- 
TBs»  (fV.  rdssmptiQ,  apta  a  resumere  : 
medicamente  reaumptive  pentru  morboai 
n^oteittiosi. 

•  BBSDMPTOBnJ,-*tSm,  adj.  s.,  re- 
iHBsniţ  si  resflnpttrtnB }  care  resumo 
sau  serve  a  resimtere. 

•  BESUMPTU.-o,  adj.  part.  s.  din 
reammiret  renKptai,  (fr.  rtotni,  n  ri- 
atmft»),  1.  in  genere :  poteri  reamnpte, 
«Meftite  rcMimpta;  2.  in  apede :  duewrsH 
fiene  renaupte;  absoL  a.  m.,  mu  re- 
amiptu  Sin  t(4e  ăetbaterHe. 

BESUNAKTIA ,  resunare  ,  reeune- 
tu;  ete.,  vedi :  reaonaniia,  reaonare,  re~ 
aomtu,  etc. 


B6S. m 

*  BBSCPIKABE,  v.,  nnptmnrt,;  a 
face  resupinu,  a  supină  inapoi,  a  di, 
pleca  pre  spate  :  gdUin^  beu  reaupi- 
nandu  căpiţele;  metaforice,  a  restomă, 
Btrică,  turborji. 

•  BESUPINATIONE,  a.  f„  {tMnpl- 
natlo,  fr.  rdratlDattos);  actione  de  re- 
aupinare  :  reaupinaiionea  unei  flore. 

*  RESUPINATU,-a,  adj.  part.,  re- 
snplaatDR,  (fr.  rAsiipliiti),  în  s.  verbolui : 
fiori  re&tpmate. 

«  BESUFINn.-a,  adj.,  reinplaasi  m- 
pinu  inapoi ,  plecata  inderetru ,  cnl- 
catu  pre  spate,  1.  proprie  :  restomatu 
si  resttpina  corUempla  cendu  steUattt; 
a  amUă  resupinu,  eu  capulu  resupinu; 
budie  resupine  alle  utaă  vasu;  2.  meta- 
forice, lenosu,  ammortitn,  addormitu. 
.  *REStJEGENrE,  adj.  part.  preş., 
reBBrgeos,  care  ruur^  ;  femcele  re- 
aurgente  d'in  cenerOe  aeUe;  resurgeniii 
contra  ordinea  stabUUa;  apeU  reaur- 
genti  (fin  costde  montelm. 

*  BESCBâEBE,  resurai  si  reswsei 
(=^estareaai  si  resurer^et),  rentrstt  si 
reaurtu,  retwressu  ei  renrrec<ii,  (vedi 
si  aurgere  si  regere);  1.  a  aurge  ^rosi, 
a  se  reddicâ,  essi,  par^,  resarf,  nasce 
d'in  nou  :  aj  proprie  :  erotUu  cade,  d<^o 
reaurge  ai  continua  ImpCa;  de  huccuria 
mar&osii  resurgu  ai  ae  it^aaedia;  re- 
aurge  iim'a,  reaurgu  stdlde;  resurgu 
fantele  aeeerate,  talifUe;  resurgu  apde, 
ce  seceasae.  d'in  aenuîu  pamentului;  re- 
aurgu eo'bori  cPin  trunehH  tt^iati;  re- 
surgu luntrile  cofiindate;  i)  metafori- 
ce :  Otfi  vr6  fatuiu  ae  reaurga  HVoî'a;  bd- 
Udu,  fkri'a,  bataU'a  reaurgu  fia-care  in 
modiâu  seu;  3.  in  specie  trî  prin  meta- 
fore, a)  a  anrge,  a  se  scolii  d'in  morţi, 
a  revine  :  cdli  morţi  a»  ae  reaurga  ai 
sefiajudieaUcM  ceUi  remasi  vim;  b)  a 
surge  contra ,  a  rebell&  :  conspire^  a 
reaurge  contra  ordinea  «i  paoea  ierrei; 
(redi  ai  insuirgere). 

•  BESUBBECTIONB,  e.  f.,  resar- 
r«etl«,  (îr.  r4sirre«tl«n)-,  actione  de 
resto'gere,  m  speme,  reinvinare  :  remir- 
rectionea  mortiloru;  la  pasce  serbămu 
reaurrectionea  salvatori^ui  nostru. 

•  BE8DSBE0TU,-o,  adj.  part.  d'in 
resHrgere,  resnrreetaij  1.  în  genere  : 


61 


.yGooglc 


planUle  restmecte  dnpo  pa$ei4t^vite- 
loru ;  popore  reamreete  pre  neaateptaU; 
2.  ia  specie  :  căli  morii  resurrecfi  ii 
chiamUi  la  judedu^  wUu  ă'in  urnta. 

•  BESURSA,  s.  f.,  Yedi  «W4r«*. 

•  EESURSU,-a,  adj. part.  s.,  i'iare- 
Burgere,  mntttetn,  (oomp.  si  fir.  re- 

sftaree);  1.  in  genere :  aple  resursa  (Tm 
pomâH^H,- 2.in specie, B.fl  reale,  resursa, 
ce  vine  în  aijjatoriu  la  nevolia  :  mediu, 
medilocu,  adjutorin,  fontana  de  adjato- 
ris,  avere,  facultate,  etOw  :  resurse  de 
vieita;  fora  resurse  de  noue  venituri  nu 
mai  merge  administratioRea}  omu  cu 
muZ^e  resurse,  omeni  fora  resurse  ned 
tnaieriali,  ne<Â  ifUăleetuaU;  a  nu  ave 
neci  una  resursa  de  eststentiapre  veni- 
toriu. 

•  RESUSCITASE,  T.,  resoBeitare,  a 
ausăiâ  âroBÎ;  a  resusaid  arborii  eaduti, 
monumentele  derimate;  a  resuscită  mor- 
tU;  a  resuscită  urrele  sddormite,  diseor- 
di'a  impacata. 

RETACEBK.'v.,  Itaron  tjwere,  a 
tac6  ârosi;  vedi  si  reticere. 

B£TALIABE,  T.,  1.  Iternm  geeare, 
a  ttdiâ  ^roei,  a  tc^iă  d'in  nou;  2.  d'in 
teJie^^aioire,  r«taUare=a  istoroe  atue 
pentru  atare,  a  mesuiâ  cu  aoea-asi  nte- 
Mira. 

.  *  BETABDANTE,  adj.  part.  pres., 
retardauB,  oare  retarda  :  retardanti  de 
ta  lucrulu  ce  mh  suffere  intardiare;  mi- 
şcare retardante. 

P  BETARDAEE,  v.,  retardare,  (fr. 
rebitter);  a  tarăâ  tinendu  in  urma,  pre 
loco,  a  intardiâ;  1.  proprie  :  planetele 
condu  aeceiera,  condu  retarda  awsutu 
seu;  aceursera  in  adjutoriu,  dero  /W's 
retanktti  priu  ceiUea  cotita  d'in  necon- 
noseenti'a  lomrUoru;  ai  intr.  orologiele 
vostre  retarda  forte;  2.  metaforioa  ;  ne- 
potentiele  corpului  retarda  faouUoUiie 
mentei;  pre  unii  retarda  intristarea,  pre 
aUii  retarda  si  buccuri'a;  neci  etatea, 
ned  sessulu  nu  ne  retarda  a  ne  face  de- 
toriele;  numai  braeiele  vertose  lÂlejimi' 
leru  rOardara  prt  Mitmct  de  a  intra 


*  BETABDATIONS,  s.  f.,  ntarda- 
tt9f  (£r.  nUrdatton);  adâone  de  retar- 
dare,  cumn  si  stata  prodnssa  prinaeea- 


. ^m. 

tai K^natretardationeă  tieUeHnfy-e- 
cerea  fgMwridwwi, 

*  BETABDATIVU,-!!,  adj.,  (fr.  re- 
taNatlQ,  eare  r^arda  :  m^  retarda- 
titm. 

«BBIABBATU.-fl,  adj.  part.,  zt- 
tar4atai)  intardiatn. 

*  B£TASSABE=rctea»rfl,  t.,  rrta* 
xare,  (&.  retaxer),  a  taasă'^toa,  a  tassă 
din  nou,  si  a  oome  :  a)  a  ]Bos1z&,  im- 
patÂ,  otmenrÂ  ârosi;  b)  a  impone  noue 
taxa,  sau  a  pone  d'in  nou  taxe. 

*  BETASSATU  =  retawrfa,-a,  adj. 
part.,  retazatBB,  in  s.  verbatiH, 

*  BBTAXABE,  etc.,  radi  retassco'e. 

*  BETE,  s.  f.,  retc;  plâsB§,  impletti- 
tnra,  mai  rertoni  implettitiura  de  fir« 
de  aoia,  in  specie,  Eorâta  spro  a  prenda 
a&imaH,  spre  a  ven&  :  rete  de  passtri, 
reti  de  pesee;  a  tenăe,  desfascioră  r^Oe; 
a  prende  in  rete.  a  prende  cerbi  cu  reti; 
iose  Bi :  rete  de  eapu,  una  eî^anţe  rete 
petUiru  peruUt  tapidui,  reti  pntfnt  pul- 
vine  de  ornamente;  a  coperi  eu  rete  tote 

«  BETECTU,-a,  a(^.  part.  d'in  rete- 
gere,  retoetaa. 

BETEDIABfi,  v.,  raeldera,  a  tali^ 
a  scurtă  prin  taliaie;  vedi  ai  raditare, 
â  satwt.  reieăiu. 

BETECni,  pl.-e,  reunMUf  sefaea, 
aesncntum ,  raaanen,  fzasraentaM)  ba- 
CHlaa,  vmHb,  pessalDi;  M  80  retedia; 
parte  reteditUa,  taliata  d'in  ravs  mai 
loDgn,  inse  si  aotione  da  retediare,  r«- 
«islo ,  etc.,  dâro  mal  ram  :  reiedm  de 
păru,  d$  faguru,  mari  rettdie  de  lannu 
de  comu;  retedwlu  fin  faoi'a  pamm- 
foit»  a  arboreUului;  retedidt  remase  Sin 
taliarea  arundiniloru;  in  specie,  lemna, 
|)iKcata  de  lumnu  ca  serve  ea  ouniu  sau 
ca  ineuniatoria  de  usia  :  inahideim'a 
si  pune  reteditdu. 

*  BETEOKBE,  rttessi  si  retessa.  re- 
tessu  siretedu,  r.,  retacrare,  Iteran 
tetrer^  1.  a  ^,  a  ooperi  âroai,  â'io  mn : 
tegv  sireiege  eai''a,ar^geitmitdude$- 
eoperitn  de  veniu;  2.  a  âetege,  a  dese»* 
peri,  a)  proprie :  a  reiage  eapulu,  p^pttin, 
bramÂe,  prorele ;  a  tetege  spiuAe  res- 
^lOndmti;  a  retege  cale  saore  de  prejniia 
aUariului;  b)  metaforice ;  a  rt^ge  at' 


=y  Google 


BET. 

canele,  mgateriele,  secretde;  a  retege  fi- 
rde  unei  eonspiroHone. 

BETKLLÂ,  B.  f.,  ret«,  refloalnm,  u- 
tialHKj  proprie ,  daminntivu  d'in  rete, 
dâro  ÎD  usu  Bi  eu  saneula  generale  de 
wte  .-  r^eUa  de  eapu;  reteiie  htssose 
fentrv  rochie;  rateUe  de  prensu  passerii 
nietaf-  retdU  de  eăUi  fetrate. 

BETENDEBE,  =  retindere,  y.,  (so 
MDjaga  ca  t.  tendere),  reţendera  ,  ite- 
rin  teiider«f  (fr.  r«t«ndn),  1.  a  tende 
^resi :  a  ratende  arciUu ;  a  retende  ta' 
petele  pra  poneii ;  2.  a  destende  :  a  re- 
tertde  ctyrdele  lyrei  prea  intense;  meta- 
foric :  «*  mintea,  ca  si  corpula,  se  re- 
tende pri»  repausit. 

*  KETENTARE,  v.,  retentare;  1.  a 
tenta,  oerc4  âiosi :  a  retentd  ce  nu  a 
potiUu  ftice  mai  antâniu;  a  retentâ  c<d- 
tea  lassata,  studiele  dcaerute  de  mttUu; 
2.  inbensivu  d'ia  reţinere,  a  retine  cu  po- 
tere  si' energia,  a  Hnâ  cu  tăria  pre  locu, 
si  de  aţi,  a  infreni  cu  potere  :  a  retentâ 
pre  fugari,  pre  spariosi  ce  vrea  a  dă 
dosuUi,  ctdiU  spariati  sipornitiin  fuga; 
a  si  retentâ  fari'a,  ard^ea  menia. 

n  RBTBNTATOBlU.-teria ,  t^j.  s., 
r«teiitat*r,  care  reienta. 

*  RETENTIONE,  b.  f.,  retentio,  (fr. 
ritentlva);  actione  de  reţinere  :  reten- 
tionea  unei  parte  d'in  mercedea  servita- 
rUoru;  rettntionea  dotei  nuUiereij  reten- 
tienea  armesaarUoru  d'in  fug'a  mare ; 
retentionea  instrumenteloru  măiestru^ 
lui  pentru  delorie;  retenttonea  gangelui 
in- vene. 

*  BGTENIOmU,-foWa,  adj  s.,  re- 
teKt*r,  {k.  rMAntear);  care  rdine. 

*  EETENTU.-a,  »dj.  part.  d'ia  reţi- 
nere, ntkntDB  t  partta  retentâ  d'in  ce 
ni  se  covine. 

*  SETEPORU,  a.  m.,  (fi-.  r«tfipo»); 
genn  de  polj/pt; 

*  EETEEGEBE,  T.,  (se  conjuga  ca  v. 
ptergere),  r«terrere;  a  terge  sau  şterge 
4ro6i. 

*  BBTEBâU,-a ,  adj.  part.  d'ia  re- 
tergere,  ntttm,  ut  8.  verbuluL 

BBTESSfiBB,  r.,  (se  eosjuga  ea  t. 
tessere),  retexere,  Iterom  texere;  1.  a 
tesae  ^rosi  In  a,  pTO[ffia  si  âg. :  a  retesse 
WM  âitemmi,  tina  oroHont,  2.  la  antici, 


a  destesse .-  Peneîope  retessea  noptea  cea 
ce  teasusse  diu'a. 

KETESSUTa,-a,  adj.  part.  d'in  retes- 
sere,  retextDg;  in  b.  verbului. 

BETESTD.-o,  adj.  part.  d'in  retes- 
sere,  retextns,  in  s.  Terbnlni. 

BETIARIlJ,-a,  adj.  s.,  retUrlHS ;  re- 
latiru  la  rete,  mai  vertosu  ca  subst.  pers., 
retiariu,  a)  care  fabrica  san  vende  re- 
ti;  i)  gladiatoriu  care  lupta  si  caută  se 
'preada  pie  adrersariu  cu  reţea. 

*  BETICBNTE,  adj.  part.  prea.,  re- 
tUeug,  care  retice. 

*  RETICENTIA,  a.  f.,  «tioentI«,(fr. 
râtloenoe);  fapta  de  reticente,  interrn- 
pere  a  oorentuluî  inceputu,  mai  yertoan 
ca  figura  retorica  :  reticentiele  făcu  se 
se  iriteUega  mai  multu  de  eâtu  eeUe  es- 
presae. 

*  RBTICERE,  T.,  (d'in  rc-si  tăcere), 
retleere}  1.  a  tac6  ârosi,  (vedi  retacere), 
2.  a  tace,  a)  la  una  Întrebare  făcuta,  a  nu 
responde,  a  nu  vrâ  sau  a  nu  sci  reaponde; 
b)  in  cursulu  vorbireî ,  interrupendu  ce 
a  inceputu  a  spune,  ca  se  dea  a  se  intel- 
Jege  mai  multu  sau  ca  se  evite  ceva  ce 
ar  Bupperă  pote  pre  ascultători. 

*  BETICOLA,  B.  f,  ei  m.,  reticulu, 
pl.-e,  retleDlom,  si  reticalns»  (fr.  titl- 
«nle);  demiuutivu  d'in  rete,  1.  in  ge- 
nere :  reticula  de  capu,  de  infasciorattt 
perulu;  saccu  de  reticula;  reticula  de 
pulvillu,  de  guUeru,  de  manicutie;  2.  in 
specie  si  metaforice,  a)  folliculu  fibroau 
la  radicea  certorn  plante;  b)  firele  annel- 
larie  ce  ae  afla  in  ocliane  de  astrono- 
mia sau  de  agrimensura  :  reticula  ca- 
dra, reticule  circularie;  c)  constellatîone 
d'in  emisferuiu  boreale. 

*  BEXICULAEE,  v.,  d'in  reticula,  a 
provedâ  cu  retiatla. 

*  BETICOLAKIU,-a,  ac^.,  (fr.  rfitlos- 
Ulre);  relativu  \a reticula,  care  s^mina 
cu  reticul'a  :  membrana  reticidaria,  te- 
stura  reticularia  osseloru;  parieti  reticu- 
lari;  ca  subst.  f.,  reticularia :  a)  genu  de 
fungi;  b)  genu  de  pesci,  de  murene;  pi. 
reti^iw^ie,  tribu  d'in  una  focoilia  de 
polypi,  ce  aa  forma  de  membrane  aau 
folie  reticularie. 

"  BETICULATU.-o,  adj.  part.  retl- 
onlatiB,  (fr.  rAtionU),  provedatu  cu  re- 


>yGoog[c 


9U_ BET. 

Hcula.  sau  facutu,  tessutu  in  forma  de 
rfticula  ;  fereşte  wHci^te,  parwti  re- 
tkulati;  conce  reticttlate,  criataUu  reti- 
culatu,  frondie  retimlate;  abs.  rettet*-- 
latu-ht,  moda  de  a  eonstroge  in  forma 
de  reiiatla. 

*  BETICULITELU,.a,  adj.,  (fr.T6tl- 
eulltete,  —  d'in  retieida  si  feiar=  pan- 
dia);  care  are  sau  face  ttle  =  pandie 
ca  reticuVa;  vedi  si  retiteh*. 

*  KETICULD,  pl.-s,  vedi  rdiada. 

*  RETIFEEU,-»,  adj.,  (fr.  rfttlftre); 
care  porta  sau  are  retKula  ;  foHa  reU- 
fera;  subst.  pi.,  retiferele,  familia  de 
pesci. 

*  KET1K)RME,  adj.,  (fr.  ritirome); 
care  are  forma  de  rete. 

*  RETINA,  s.  f.,  (retina,  fr.  ritine); 
demîuutiTU  din  rete,  (yedi  si  retella 
reticula);  applicatu .  in  specie  la  mem- 
bran'a  ce  se  intende  de  la  nervulu  op- 
ticu  peno  la  cristalUn'a  oclului :  pre  re- 
tina se  ăepingu  obiectele  ee  făcu  im- 
pressioni  in  oeli ;  sensibilitatea  retinei; 
retin'a  e  partea  essentiale  a  vediului. 

*  BETINACE,  adj.,  retlnax;  care  re- 
tine bene. 

*  BETINACIiU,  si  retinaculu,  pl.-e. 
retlnMolnm ,  (fr.  râtlnaole,  si  râtlni- 
odIdir);  ce  retine  :  retinacle  de  vitie  de 
vinia,  retinaelu  de  părţile  rupte  si  vette- 
mate;  metaforice  :  retinaelele  passionei. 

BETINENTE,  adj.  part.,  retlnens, 
care  retine. 

BETINENTIA,  s.  f.,  retUeiitU, 
(comp.  Bl  fr.  retenance);  calitate,  facul- 
tate de  retinentc  :  retinenii'a  memoriei 
ăe  tote  celle  trecute. 

RETINESE,  V.,  (ae  conjuga  ca  v.  Une- 
re),retiH«re,(fr.  retenlr);  l.a^n^^rosi; 
a  appncă ,  prende  si  tine  sau  avâ  ârosi ; 
2.  d^ro  ca  mai  desn ,  a  tine  inderetro, 
a  oppri,  a)  proprie  :  vreu  se  plecu,  de  ee 
me  reţineţi?  nu  retinemuprenemine,  ci 
toţi  $epotu  duce;  a  retinS  in  locu  calhilu, 
earruîu,  oştea;  a  retine  pre  mai  muiti  la 
mesa;  a  nu  si  poU  retine  laerimele,  plan- 
sulu,  manide,  monfa;  a  retina  pre  cineva 
de  mâna,  de  vestimentu,  de  piru ;  a  re- 
tine pre  callatori  d'in  caUe,  vitele  (Tin 
trecere,  merdle  dHn  transporta;  h)  me- 
taforice, a)  appropiata  de  sensuln  pro- 


pria :  a  retine  eop&lii  ăe  la  rea  prin  pu- 
dore  mai  bene  ăe  cât»  prin  frica ;  a  si 
retine  furi'a,turl>area,iuccurf a;  aretine 
pre  toţi  in  tnarginUe  ăetoriei  si  oile  bo- 
net  eoveni&Uie;  a  retină  gentile  sappuse 
in  respectu  si  ascultare;  a  retine  pre  au- 
ditori cu  farmeadu  lec^tret;  a  retini 
amicii  câştigaţi,  atnicitiele  vechie;  p)  cn 
ide'a  verbului  predominante,  a  păstră, 
a  na  perde  :  eu  Uandeii'a  si  eu  e^ 
menti'a  se  reţinu  si  coriserva  mai  bene 
suppusii  ăe  câîu  cu  fric'a  si  cu  spai- 
ifi'o;  a  retini  cetăţile,  legamenteîe  de  a- 
midtia;  a  retinS  amicii,  amieitiele;  a  si 
retinS  ăreptulu ,  starea,  vechCa  vtrAtfe ; 
a  retine  datinele,  poriulu;  mal  rertosn : 
a  retine  ceva  in  memoria;  a  mine  si  re- 
tine in  mente;  7)  in  specie :  a  )  tini  ce  e 
alin  altui-a,  a  opprf  parte  d'in  ceva 
pentm  sene  :  nu  ti  reţinu  nemica  d'm 
mercede;  ve  dau  t6te,  ăiro  r^inu  pentru 
mene  numai  aeista  arma;  se  nu  reţineţi 
ă^in  summa  neei  unu  banna;  p')  a  în- 
frenâ,  modera,  etc. :  numai  fri&a  retine 
pre  celU  mtdH  de  la  crimine;  nemica  nu 
pote  retinS  furi'a  lui. 

•BETINERVD,-a,  adj.,  (fr.  rftl- 
nerre);  care  are  nerm  împlettitiin  forma 
de  rete. 

•  RETINITE,  8.  f-,  (fr.  ritintt*);  in- 
fiamatione  de  rkina. 

•  EETINNIRE,  v.,  retlnnlrt,  a^Mftf 
ârosi ,  a  S00&  d'in  noa ;  a  responde  cn 
sonu  la  sonii. 

•  BBTIOLA,  (reti6ra),  s.  f.,  si  m.  «- 
tidu,  (retioru),  retlolnia;  deminntiTn 
d'in  râe,  vedi  si  reteUa,  si  reticula. 

«BETIPEDE,  adj.,  {ti.  r4UpU«); 
care  are  petiorele  coperite  ore-cnmu  de 
una  rete;  subst.  pi.  retipeăHe,  familia  de 
passeri. 

EBTIPABIBE,  v.,  vedi  retyparire. 

•  BETITBLTT,-a,  adj-,  (fr.  ritlWle); 
care  are  san  face  tela=pandia  in  fofma 
de  rete;  subst.  pi.  retitdele,  divisionede 
aranie  =  paian^ni;  vedi  si  retiaiiiielu. 

EETONAKE,  =  retunare,  v.,  ret»- 
Bare,  1.  a  tona  ^osi;  2.  a  tonă  inde- 
retni ,  a  responde  ou  tonu  la  tonu  sau 
cu  sonu  la  tonu. 

BETON  DEBE=nfandere,  v.,  r«toi- 
dere)  a  ton4e  <rosi,  a  toiufe  de  a  don'a^n. 


.yGooglc 


SKV. 

BETOKSTJ  =  rettmsu,-a,  adj.  pari. 
d'in  retotidere,  ntonsu. 

KBTOBCBKE,  (ae  conjuga  ea  verb. 
torcere) ,  t.  ,  reUrqure  ,  Itervm  *er« j 
reTcrtorej  (fr,  retclrdre  si  râtorqner) ; 
1.  a  torce  ârosi :  acista  midiere  târce  si 
retoroe  lan'a,  ai  Unulu ,  si  canip^a ;  in 
spacifi,  a  reswA  :-86  retoreemu  honÂoailu, 
tartulu  d»  Unu ;  2.  a  târee  inderetru  in 
apoi,  a)  in  geiteie  :  serp^  si  retorce  ea- 
|wiii  iprv  coda;  a  retâr^  cuiva  faă'a 
apre  spate,  (roinele  la  ăos»;  a  retorce 
otfitt  spre  locidu  de  unde  a  ptecatu ;  a 
retorc»  pervXu ,  mmtaeiele ;  mai  vertosu 
a  torce  pre  iWu,  (redi  si  reatorceref : 
a  retorce  v^timentulu,  eaciulVa ,  foUa; 
b)  in  specie  si  metaforice,  a)  ia  sensn 
ideale :  a  retorce  mentea  la  eeUe  trecute ; 
mai  Teitosu,  a  intorce  contxa :  a  retorce 
imputationile,  argumentele;  ^)  a  intorce, 
a  si  seambâ  părerea ,  involirea  :  âlu  a 
promisau  de  bona  volia  si  cro  eUu  re- 
târee;  f)  a  T6qî  inderetru  :  a  retorce 
turrendu  (Ttn  ca^e;  (vedi  si  intorcere, 
si  reinioreere). 

HETOBE,  retorica,  retorieare,  reto- 
ric», rtloriu,  etc.;  vedi :  rhetore,  rheto- 
rica,  rhetorieare,  rJtdorieu,  rhetoriu,  etc. 

Rî?rOKNARE  =  retumare,  v.,  1.  a 
tomă  ârosi,  Itemm  fundere  :  a  retomă 
vinu  in  eup'a  deşertată;  2.  a  tomd  inde- 
retru, refoBdere :  aretomă  vinidu  in  bu- 
tea d'in  cares'a  acossu;  3.  a  se  i  ntoice,  re- 
Tertl  t  nu  rOorna  a  casa  peno  mane,  (vedi 
si  reintomare;  compara  si  restornare, 
ciuon  si  fr.  retoninert  It.  rltoriutre). 

RBTORXATU  =  retia-natu,-a ,  a^j. 
part.  s.  d'in  retornare;  in  t.  s.  verbu- 
lui :  vinu  retomatu  in  aceltu-ttsi  vasu; 
fiffure  rdomate. 

*  RETOBFESCEBE,  v.,  si 

«  BETOBFIBE,-escu,  retorp«ieerfl] 
a  torpi  ârosi ,  a  ammorti  sau  cada  d'in 
nou  io  torpore  :=  ammortire, 

*BETOKBEfiE,v.,  rettrrere,  a  forre 
^  frige,  arde  6roii. 

*  BETOBBIDU,-a,  adj. ,  nUrrMiii, 
prin  torrere  sau  ardere  nu  nomai  fripta 
ai  uscatu,  ci  si  soorUtu. 

*  RETORSIONE,  a.  t.,  (ft.  «Union), 
actione  de  retoreere  :  retorsionea  ca-gn- 
metauM. 


RET. 


»5 


RBTORSIVU,-o,  a^j.,  (fr.  riUtaif), 
aptu  a  rOorcere. 

RETOBSU,-o,  adj.  parii,  i'ia  retor- 
cere,  retartog. 

BETOETtT,-o,  adj.  part.  d'in  retor- 
eere,  retortng";  cu  gur'a  retortala  ure- 
chia;  subst.  î.,una retorta,  vasucbymicu 
in  forma  de  besioa  cu  guttuln  retortu. 

•RETOST0,-a,  adj.  part  d'in  re- 
torrere,  r«toBtn8. 

*  EETRACTANTB,  adj.  part.  preş., 
rAtnetans,  care  retracta. 

*  RETRACTARE,  v.,  retraetare,  (fr. 
r^troeter),  intensivu  d'io  retragere,  a 
tracta  ^rosi,  a  pune  ârosî  cu  Doa'a  ar- 
dore  mân'a  la  lucru,  1.  in  genere  :  a 
retracta  agruUt,  vîtii'a,  armele,  pandi'a, 
composUionile;  msi  vertosu  da  lucrări 
intellectuali  repetite :  se  nu  retradămu 
aoeatu  subiectu,  eo  ăorerea  e  inco  recente; 
a  retracta  disaertationile,  orationile,  poe- 
aide,  inainte  ăealeăâla tijpariu;  2. in 
specie,  a)  a  si  leuă  vorb'a  inderetru,  a 
intorce,  a  desdice  ce  a  dissu,  a  negi,  etc. : 
audorii  calumnieloru  sunt  detori  a  sile 
retracta;  nu  retractu  ce  am  ăiasu;  a  nu  se 
retracta,  candu  vede  co  reu  a  faattu;  re- 
tractaţi opinioni  ai  assertioni  asia  de 
false  si  pernidose;  h)  a  nu  vrâ,  a  recusi, 
a  respinge,  inlaturÂ :  a  retracta  niliifa. 

"  •  HETRACTATIONE,  e.f.,  retr«oU- 
tlo,  (fr.  retraotatlon);  actione  si  actu 
de  rdractare  :  retraetationea  composi- 
tionei;  retraetationea  celloru  disse  in  pu- 
blicu  ae  se  facă  e*'oai  in  puhlicu. 

*  RETEACTATOKnJ,-;oWa,  adj.  «., 
rfltrMtat*r;  care  retracta :  retractatorii 
ol^gationiloru  impuae  loru  de  legea  cea 
mai  aanta. 

*  EETRACTATU,-o,  adj.  part-,  re- 
trsetatDB  :  compositione  retractata  cu 
aceurateiia;  calumnie  retractate. 

*  RETRACTILE,  adj.,  (rfltractllU, 
fr.  r^traetlle),  care  se  pote  retragere  : 
unglie  retractili. 

*  RETRACTILITATE,  s.  f.,  (fr.  vi- 
traetlUtt);  calitate  de  retractUe. 

*  BETR ACTIONE,  8.  f.,  retrielU, 
(fr.  r^traott«n);  actione  si  stătu  de  re- 
tragere :  rctractionea  petioreloru  jwco 
intense;  rctractionea  copsd,  retractionca 
unei  c<^;  rdracHonea  la  viMfa  privata; 


=y  Google 


era MT; 

*  BETB08TABE,  t.,  (rrtrsiUre), 
a  stă  in  deretru,  in  nrms. 

•  RETROSTATIONE,  t.  f.,  (fr.  i6- 
trtstatlon),  stare  Inderetro,  poiitione 
in  urma,  in  apoi. 

*  BETKOVERSIONE.a.  f.,  (fr.  retr«. 
Tfrslon);  actione  de  retrovertere  si  Btatu 
prodnsBU  prin  acesta  aotione :  reirover' 
aimea  matricei. 

*  RETROVEBSU,-a.  (scnrtato  :  re- 
trorm,  retroisu,  re^r(uu),adj.  s.,  retro- 
TersnB,  si  ittnnuaţ  verm  :=  intorsu  in 
deretru,  si  in  ^nere,  întorsu  in  alta 
directione,  mai  vertosn  in  directionea 
opposita  :  argumente  retroverse  si  re- 
trorae,  faa'a  bcmmiluire^oversa;  fiendn 
Torb'a  dfl  tempu  :  în  urma,  in  trecntn, 
d'in  trecutu,  treentti;  ca  subst.  retrO' 
ver8uîu=retror8ulu=ţaxt6a,  faci'a  d'in 
deretru,  doaulu,  etn.;  ca  adv.,  mai  vertosu 
8Db  fonn'a :  retrorsu  =:  retroasu  z=  re- 
trosu;  (compara  si :  dorsu  =r  doem  := 
dosu  ^  dorsnm ,  cnmu  si :  diorau  = 
âiossu  —  diosu  =  âfl«r»v,  si  :  svrau 
^  SU8SU  =«tMM^arBun,  »saM,  con- 
trassn  d'in  BnbTersnm). 

•  RETBOVEETERE,  v.,  (so  conjnga 
ca  T.  vaiere),  (retr«Tertere};  a  verte^ 
iaioFce  io  deretru,  a  intorce  pre  faci'a 
opposita. 

•  KBTEU,  adv.,  ai  subst.  ntn,  ?edi 
retro. 

•  BKTBUDEBE,  retrvsi  si  retrasei, 
r^ruau,r.,TetTaien;Atr«de=impinge 
in  deretru,  si  de  acf,  a  bagft  tare  a 
fundn :  eogitationi  retruae. 

*  RETBU8U,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
fy^tidere,  retrunB. 

BETTICABE,  (si  redăicare.  redicare, 
ridicare;  form'a  retOcare,  nasouta  d'in 
reeticare;  se  aS&  reprodnssa  in  com- 
poaitnlu  deretticare;  pentra  sensa  com- 
para, pre  lODga ;  regere=::ng»rt,  si  com- 
positulu  :  eregere  =  erlf  ere  =  in  sensu 
cn  rettieare=:reddieare,  cnmu  si  popid. 
a  rettică  saa  reddieâ  prin  eaaa  ^  a 
derettieâ  prin  casa;  si  prin  urmare 
tonuln  correctn  e :  r^tieu  ^  rMdieu , 
rittiei  ^  reddiei,  r^ttica==reddica,  etc.,' 
âro  nn  :  reddicu.  reddiei,  reddtoa,  etc.; 
— compos.  arrettiearcBe  transforma  totu 
asii  in  arreddicare,  ardicare;—  compara 


BET.     

ai  it.  rliiâre,  d'in  reetlarc);  t.,  d'in  sen- 
sulu  primitiru :  aptmerectu=:thnptu, 
si  mu  vertxnu,  dereptu  in  tvăt,  coven- 
tulu  a  desfitsciorata  una  nespusa  varietate 
de  însemnări  cama  :  re^er» ,  erlrei* , 
tollere»  eff»re)  «xtcUwe;  Mll«flare,  «r- 
dlMre;  rapere,  erl^re,  e«rrtpen, 
■nftm,  dep*rtar«,  stpArtar^  d«laetm 
luberej  exeitare^  rekeilare,  et»:.,  1.  pro- 
prie, a  misei  si  dace,  pune  dwepta  ma 
in  susu  :  a  rettieă  atatue  tmui  mart  &«r- 
batuia  retticâ  oqwlu,  fnânitfe,  pt^erde; 
a  retticâ  eadavereierigidein  petiore  n  a 
leredimâdenmru;aretlieioaiitaceni, 
eotra  ceru,  si  a  se  rogă;rettieaii  odH  ti 
căutaţi  in  aore,  mu  in  pamentu;  se  ni- 
ţică eortin'a  si  meepiî  r^resentationea; 
pre  acellu  îocu  se  r^tieara  mat  mtdte 
case  6en€  construite;  a  rettică  flammtv'a, 
spatele,  kmeide ;  a  r^tieâ  securea  se 
dea  in  eapu;  proy.  si  eni^.,  d'in  wm 
valle  adunca  muUe  ciore  se  rettiea;  ace- 
rele  s'av  retticâ^  de  nu  se  mai  vedm; 
pruncul»  începe  a  se  retticâ  si  tine  m 
petiore;  ursit  inco  se  fKifu  rettied  in  doue 
petiore;  aUe  bestie  serretiiea  in  patru 
petiore;  a  se  retOcd  de  âhsu,  de  pre 
patu,  de  pre  seaunu ;  fîaatrele  se  ntO- 
eara  indata  ai  se  intentern  departe;  f%- 
wuAu  serettica  in  aeru;  obieeiale  mat  «• 
siore  ea  ap'a  se  rOtiea  pre  faei'a  ei;  mon- 
ta  rettiea  creaedele  sdle  peno  la  mieri; 
a  retticâ  aaceii  in  esrru;  a  rettiea  hue- 
eatde  de  pre  câmpu,  mercUe  d'in  iatu- 
tura,  bcumii  de  la  banca;  a  rettieă  si  in- 
eareâ  tote  d'in  eaaa;  omenn  de  frufa  m- 
oursorUoru  barbari  rettieara  pre  sene, 
pre  ai  sei  ai  oile  adie,  ai  fugiră  la  mente; 
rettieati  celle  îingure  de  diosu;  de  ce  nu 
rettieati  celle  huecate  de  pre  mesa  ?  ret- 
tiea  pucinu  mâs'a  de  pandia;  a  retticâ 
mes'a  :  a)  d'in  locn  in  alta  loca  :  a  ret' 
tiea  mes'a  in  spinare ;  P)  a  leu&  celle 
puse  i«e  masa,  de  acî  ou  nuanti'a  parti' 
calaria,  de  a  Isui  de  la  ana  locu  si  pane 
la  loculn  corenitu  :  a  rettieă  luerurOa 
d'in  eaaa;  a  re^ioâ  patvl»,  mai  cwteu 
a^emuiviu;  aretticâcartiieinbibiieteea, 
(redi  si  deretticare};  2.  metaforice  si  in 
specÎQ,  a)  in  sensu  analogu  si  appropîatu 
de  cellu  de  ~8usa,  a  insltii,  esaaltă,  ce* 
lebri,  laudă  i  etc. :  a  reftioăpre  «meni 


=y  Google 


MŢ^ 

la  mm,îa  ăemmtaii,la  grade  in<^;a 
M  rettied  ă^in  pulberea  obsoiritaiei  la 
ffleria  si  amtla;  retticara  la  tronu  in 
UHommitaie  pre  oeiîu  mai  forte  de  braeiu 
si  mai  agaii  de  mente;  a  r^iid  p&no 
in  eem  cu  laude  essagerate ;  a  răltieă 
prttitdu,  valorea ;  asia  se  rettiea  n  a- 
peU;  asia  se  rettiea  eopiliii  si  se  faeu 
omini  mari;  asia  se  re^ca  none  gene- 
ratiotti;  asia  se  rettiea  grânele  cres- 
MmdM,  eto.,  a  rettiea  târr'a  la  prosperi' 
Ude  si  pcfere;  a  rettiea  eapidu ,  a  se 
ranndil,  a  se  roscollă  :  suppuau  ai  wni- 
Utu  acestu  poporu  rettiea  erosi  capwlu; 
a  retticâ  nasidu,  a  se  înnndrf  forte;  ai 
i0tr.  a  retticâ  tPin  ^arincme,  d'in  umeri 
=:a  rtttieâ  sprineende,  umerii:  Iq  sensu 
propriu  ai  metaforica;  a  retticâ  stegw  nu 
nuiNoi  de  haiaUa,  de  rthbUione,  ci  si  a 
retticâ  stegu  de  dissohOione  si  demora- 
Uâmre;  h)  a  face  se  dispară,  a  nemid,  a 
perde,  a  occide,  sau  a  leii&,  rapt,  ete. : 
reMea  oimctM'a  d\nire  omint,  vei  ret- 
tiea t<^u  farmeadu  vietiei  omenesei;  a 
rettied  ounxi  vieti'a;  a  retticâ  omeni- 
loru  tote  libertedUe;  a  retHeâ  cuiva  d'in 
easatcte;  latronii  r^tieara  si  dussira. 
tete;  a  retHed  euiva  mc'a  pensiorie  de 
care  as  htceurd;  retticara  omeni  si  i  dus- 
sera  ec^vi;  archiereidu  rettică  dandu 
diaeonuîiti;  a  rettiea  cuiva  tote  mediele 
detraiu;  a  retticâ  tote  pedictUe  d'in 
caile;  a  retticâ  tote  greutatUe;  c)  a  leu&, 
prende,  stringe,  doce,  adiiQ&,  «t«.,  a)  la 
miliţia  :  a  retticâ  iota  junimea  pm^ 
6ste;  ^)  pentru  adjutorin  in  genere  ;  a 
retUeâ  pre  toţi  in  pvtiore  pmtiru  oppe- 
rărea  lea;  t)  peutrn  oppositiODo ,  rebel- 
lioae:  a  rettied  mai  multe  juăecie  contra 
et^itaie;  a  se  retticâ  contra  ordinea  sta- 
MÎtfa;  a  retticâ  mt^imea;  S)  forte  desti, 
la  inchisore  :  capii  eonjurationei  fiara 
retHeati  îm  mediulu  n^pfet  si  dussi  la 
inehisore;  d)  a  dace,  tin^,  a  fl  capace  : 
eamdu,  eantariulu  nu  rdtiea  aiâtu-i; 
mtdti  ommi  nu  rettiea  neci  la  heutu;  nu 
ti  rettiea  umerii  atare  greutate;  e)  retl. 
a  se  rettied,  in  %.  a.  attiDse,  si  inco  :  a 
se  reMicâ  =  a  cresce,  a  se  inâ&,  a  8« 
mui,  etc.  M.— (E  probabile  si  etymo- 
logi'a  red-aquare:=rediquare,  rcdi- 
care.  L). 


BEŢ; 969 

BETIICÂ.TA  =  reădiaaa = rediea- 
ta,  8.  î.,  Tndi  rettieatu. 

RETTICATOBIU  =  reddicatoriu=i 
redieatoriu,-t6ria,  adj.  s.,  t*llenB,  extol* 
leoB]  efferengţ  auferess,  etc.,  care  ret- 
tiea sau  reddiea. 

BETTICATU  =  reddiealH  =  redi- 
catu,-a,  adj.  part.  s.  d'in  rettieare,  l.in 
genere,  in  t.  s.  verbului  rettieare,  sub- 
Utni»  «latns,  edltnftt  ablat»,  etc.  :  fxa- 
nule  ewate  rettieate  la  efrv  impaea 
diei;  libertatea  rettieata  totoru;  medie  ie 
rettieatu  si  arruncatu  petre;  re^coMu 
cu  mamde  vostre  nue  de  adjunsu;  sorvie 
rettieatu  pre  orisontc;  capitantilu  retti- 
eatu pre  scufe  la  poterea  superma;  2.  in 
specie,  s.  f.,  rettieata,  a)  actione  de  ret- 
tieare =  sDbUtto ,  elfttu  t  b)  despre 
merci  si  alte  lucruri  assemîui,  nnlTerM 
merolnn  rendltlo  t«1  «Btl»,  leuare, 
comperare  eau  vendere  in  totu  a  certoru 
merci,  applicata  mai  allesu  eu  prqi.  eu  : 
m  retticat'a  =  simnatln»  imlTAralHt 
a  conferă,  vende  cu  rettieata,  oppoiita 
la  :  cu  ammenufwZu,  cu  menutisiubt,  cu 
huceafa;  ca  adv.  inse,  pre  rettieate,  pote 
lena  celle  mai  mnlte  d'in  însemnările 
lui  rettieare. 

EET'nCATURA  =  reddiMtttra  =: 
redicatura.  s.  f.,  «Utl«,  >ltltn4«,  ezeel- 
BitM,  tDDiQlDS}  actione  de  rettieare,  d^ 
mai  rerteen  effectn  alin  acestei  actione, 
mal  allessu  in  sensu  concreta,  eoTa  ret- 
tieatu :  rettieature  de  pamentu,  una  ret- 
ticatwa  de  panuntu  destt^  de  imdta; 
retticatur'a  edttinei  merge  lenu  si  pre' 
nesentite;  rettieaturde  de  greatati  mari 
ad^cu  surpature. 

1  BETDNDEBE,  v,,  Tedi  reton- 
dere. 

2  BETUNDKBE,  retmsi  si  retţmsei, 
retunsu  si  retusu,  t.,  retas^eret  (comp. 
pertwndere);  1.  a  te»<Ie=:  bate  ârosi,  a 
bate  de  repetite  ori :  tunde  si  retunde 

.ferrtdu  p6no  ee  e  ealdu;  2.  a  tace  se 
perdia  asontitnln,  proeminentt'a  :  r«- 
ttmdemu  securile,  cuţitele,  cuspidUe 
lancidoru;  i9  acf  meteorice  :  a  re- 
tunde prrn  marea  ardere  a  MqpntdfM- 
tUcru,  insi^en^a  impudentUoru,  <u- 
eulit'a  limba  a  eid/umniei ;  a  retunde 
Atn'o,  meni'a,  in^etuln  erm^aitorOoru. 


=y  Google 


«o 


RED. 


1  BETUNSIT,-a,adj.  part.,  din  Ire- 
ttmâere,  retongiaţ  veâi  retonsu. 

2  RETCKSUra,  adj.  part.  d'in  2  re- 
tunăere,  retiins. 

*BETUSU,-o,  adj.  part,  ■diD2.t-fliu«- 
dere,  retnsna  :  secure  r^usa,  eusture 
reiute  ;  metaforic*  :  arăofea  de  (eUu  e 
forte  retuşa;  sensuri  retuse  prin  abum* 
de  voluptăţi  ISniinoK. 

'B:ETJPĂSSBM=retiparve,-eecu,  T., 
rmt*u  trvli  in«id«iw,*a  typati  6rOBi,  d'in 
HQ  :  a  repari  eoUde  si  pagiHde  cu 
pna  muUe  errari  si  ăefecte  esaite  de 
aubprtiu. 

BBTYPARITU,  =  *««partft*,-a,  adj. 
part  d'in  ri^^arire, 

IlETYPABITURA=rrfiparift4TO,  s. 
f.,  aotione  si  mai  vertosa  effeetu  alia 
actioDei  de  retyparv'e. 

BKU,  adj,  8.  adv.,  (d'in  reusj  com- 
para si  it.  reo,  rlo,  lap.  port  rM,  prov. 
no),  ■ftlDB,  Bobst.  aKliin  ,  nalefleisH» 
air.  mata;  contrariu  U  :  bona,  &en«,  in 
toia  vast'aloniesteusioneââ  intellessut 
I,  ca  adj.  (f.  rea,  pi.  reUe),  A,  in  genere, 
care  mi  an  perfeotioDea  genalui  seu, 
eare  e  d«feeti?u  iu  udq  Bau  mal  mnlbe 
respecte,  l.de  lucruri:  a)  materiali  : 
^in  semenii^a  rea  nu  nasoe  nemţea  botiu; 
dimm  rea,  ame  reUe,  vtnti  reu,  voce  rea, 
oetAogm  ren,  relie  instrument,  iuoeate 
câtu  se  poie  de  reRe;  h)  spiritoali :  rea 
judicat»,  idee  rdle,  argumente  c^u  ae 
vokdereUe,eem»area,  a  fi  apperaioriu 
htoru  «OHwIorH  reU»;  Sin  rdie  appe- 
tHe  ai  nictitei  re»  carMeu,  refle  d^o- 
siHoni;  2.  de  perflone  si  uimali :  tata  reu, 
invetiatori  rei,  reu  si  nem/fm^  oan- 
ttioriu,  rdieeantatatorieâeoptreavetnu 
estu  tempu;  botrei.  ccdli  si  mai  rei;  câfw 
rmside  datu  corUlont;  e  rm  eoonoma 
vutlierta  m  cegita  numai  la  omam&tte 
ti petrtari;  rei  Ji^taei,  simai  rei eapi- 
tani;  dneva  pote  fi  reu  geometru,  rai 
etdetdatoria;  B.  in  specie,  ca  respecta 
la  alte  flentie  differite  de  cea  calificata 
prin  ooDTeatnhi  in  cestione,  1.  reu  zlz 
care  nu  serve  la  ceva,  nu  e  apto,  oa- 
pM»,  aofficiente,  eto.,  ajr»raobiectu<e« 
se  pote  i&se  aeioru  întellege)  :  apa  rea 
(lubintell.  de  beutu,  de  spellatu  eame- 
titj  etc);  reu  juăi«aiorfU,reiMnaie^ria, 


RED. 

reu  preJHi,  rea  tnetcede ,  reu  coieiM»»- 
Hu,  reRe  coeiitoreaae;  h)  mai  desa  &i  ob- 
iecta espressn,  in  specie  on  de,  ani 
rara  cu  alte  prepositioni :  p&mde  vard» 
tunt  re&e  de  mâncare;  ^andia  rea  de 
eametie  ;  caSt4  reu  de  eeălarki,  tempu 
reu  de  edlatoria;  âneva  e  reu  de  wifa 
sau  de  aWa,  pote  fi  reu  ăett^;  mai  rer- 
tosu  «n  unu  supina  :  apa  rea  de  beu^ , 
d«  speU&tu  oftmesie.  de  fertă  legumim, 
vestimenie  reUe  de  portatu  iem'a,  ai  med 
reUe  de  port(du  vera,  reUe  de  tânma  'ea 
si  de  primavira,  reUe  de  totm  temptdm; 
apoi  ia  locutioBi  ca  :  ofMH  reu  "de  gura, 
reu  de  ludru,  ete.,  difierite  de  .-mim  ck 
gura  rea,  de  gura  rea;  t4nu  omu  reu  (fe 
gura  vorieseeMu  de  a  un'a  de  reu;  urm 
orna  eu  gura  rea  e  si  ellu  unu  maiedir- 
cente,  dâra  pote  fi  si  eu  gur^a  pUna  de 
amaru,  sau  de  vapore,  de  gu^  neiAor 
cuiM,  pote  ave  in^ne  gura  cu  denti  stri- 
eaii;  unt*  eaUu  e  reu  de  gura,  eandu  im 
suffere  bene  frenuiu  in  gura,  e  eau  prea 
molie  sau  prea  tare  de  gura;  tatu  aaiâ 
e  si  eaUtdu  de  gura  rea;  omu  na  de 
mâna  =  omu  Imu  de  mâna.  adeeo  : 
a)  fara,  ^)  inie  si  incapsee  de  a  faoe 
ceva  ca  m&n'a,  si  greu  de  mănt;  omu 
reu  la  anima,  la  st^fktu,  etc. ,  esprenn 
oalificationi  morali,  de  ian  mai  la  vaJIs, 
inse  differite  intm  cfttu-va  de  :  omu 
reu  de  anima,  ăesuffletu;  2.  mt^niepla- 
cuta  ,  defavorabile ,  iafecandn ,  contra- 
ria, neferice,  sapperatorin,  amarîtDriii, 
trista,  etc.  ;  m  reVk  tempuri  traimu, 
oaUoHa  rea,  semne  relie,  vânturi  rdle 
ne  Mu  la  oria;  feiMpuIu  f^  asia  de  rm 
in  cătu  nu  $e  petit  oapiiâ  mei  aernert- 
ti'a  arruncaia  in  pamentu;  pmnentultt 
reu  nu  recompensa  laborea;  reu  ai  ier- 
ribile  fu  finitulu  vieHâ  aedlui  omu;  mii 
relie  steUe  ne  amu  naseutu;  tSpte  cmm 
rei  si  de  mare  seceita;  a  se  afla  in  rea 
posiiiom,  in  grdle  si  relie  iti^regiurari; 
anima  rea  =  nfritudo  ;  a  moriiu  de 
anima  rea;  de  oe  ai  anima  rea?  S.rm 
^  tare,  poteote,  «iergion,  violntu,  pe- 
ricalosa,  pemldosa,  aerâfferitii,  etc., 
eanda  sta  pre  longa  eovente  ce  si  ellv 
insemna  ceva  reu  :  rea  bătălia,  relia 
morsicaturi,  buba  rea,  râie  caieUe,  rtm 
ccdht;  rea  venemt;  G.  in  seasQ  morale, 


=y  Google 


BEU.     

1.  in  genere ,  eare  ea  ToKentia  si  con- 
scie&tia  Bâ  abba  tede  la  legea  morale,  sau 
face  altui-a  rettemare  :  ceRi  rei  vor» 
ereâi  supţ^ciele  eterne;  portare  rea, 
fof^  reUe;  fapta  rea  rtu  aăăwie;  omernU 
rei  iirreseu  pre  ceili  boni;  suffîelu  ren, 
âMma  rea,  emu  A'in  naUtr»  ren,  reu  de 
suf^i^  reu  la  aufftetu,  tuffktu  reu  de 
omn  =:  rentate  âe  omu;  reu  eogitu,  a 
pune  caiva  reu  eogitu;  rea  vtUieniia,  d'm 
rsa  vcUentia,  ete.,  si  pentru  animali,  la 
eari  prin  reu  se  intellegs  numai  vio- 
lehtu,  ifeUmtatoriu,  etc. :  câne  reu,  care 
musca;  «alin  reu,  boirei, c&ri  impnogn, 
i6io  si  mai  vertosn  in  seofiuriîe  mai 
snsu  indicate :  hoireic=.boi  macri,  debili, 
inutili;  2.  in  specie,  a)  reu:=iujustu,  ne- 
dereptu :  eelU  n>ai  avuţi  sunt  adesea  eelU 
mai  rei;  asia  se  buewra,  in  retdatealoru, 
ailaee  are  unu  pauperu;  ne  despolia  j»- 
dieii  rei  n  fora  -eensu  de  justiţia;  inse  : 
judicatoriulureunu  numai  faee  mderep- 
tate,  d  ae  porta  si  reu  eu  celli  ce  are  a 
judieă;  unu  medicN  reu  e  n  ignorante  Ae 
aUe  medicină,  dero  si  aspru,  ineffahile; 
b)  reuz:z.im^obu :  tisiâ  de  reu  si  misdiu 
co  e  capace  se  te  ifuelle  pre  faaa,  nU 
mmai  in  ascunau;  c)  reu=::aspru,  prea 
aepru,  orndu,  barbarn,  impolltn,  innr- 
banu,  etc. :  rei  invetiatori  cotra  sena- 
rii loru;  tata  reu  cotra  eopiUulu  seu;  nu 
fiii  rei  eu  celH  miaerir,  d)  re«=fi>ra  mi- 
sericerdia,  foni  indnlgentia,  fora  Itene- 
Tolientia,  iiliberale,  etc. :  doomu  reu 
eu  toţi  servitorii;  vorbe  rdle  si  aspre 
pentru  bieţii  eersiiori; — II.  ca  sabst., 
A.  personale  :  ceti»  reu,  cea  rea,  oelJi 
rei,  eMe  reUe,  mai  neci  una  data : 
r«ula,  etc.,  (compara  bonu) ;  celli  rei 
făcu  totoru^  reu;  nu  te  aăumâ  <tN  celU 
rei :  eu  eeZIu  reu,  reu  vei  fi;  d'm  deUe 
doue  muîieri,  eare  e  cea  mmrea  si  netm- 
pacata?  inse  neci  una  data  absolutu  : 
cea  rea,  edle  rtUe;  B.  ca  ifiai  estensn 
tn  intelleBD  de  subst.  reale,  ntuîu,  unu 
reu,  pi.  relle-ie  si  eelle  relle,  eu  aeel- 
le-asi,  differentle  ce  stau  ai  intre  dassic. 
nalnB,  Kata*  (de  cari  vedi  ei  bonu, 
bene),  si  s  some  ;  1.  eing.  retdu,  ttnu 
reu,  oppositu  essacta  la :  benele,  pnu 
bene,  a)  absoluta  si  in  genere :  reiJa  mi- 
premu,  cfitmoseenita  bendui  si  a  rew- 


BEP. 9n 

Im;  fttnnaj  omtrfu  sm  destinge  midu 
morale  de  benele  morale;  reukt  sî'biMle 
au  fostupuee  wmulte  siftteihatefttoso/iee 
sireligiose  ca  doue  principie;  heneleten- 
de  a  sterpi  reulu;  principudu  rmlm  ar 
fi  dweoMM  sau  eeva  atsemine;  anima- 
lUe  a'in  insiinetu  fum  de  reu,  evita 
retdu  rdativu  la  denaăe;  kuIw  pentru 
omu  e  physiea  sau  mottde;  retdu  mo- 
ral* e  vitindu.  reulu  materide  sta  in 
Upaele  de  ieRe  neoessarie  maturei  ph^ 
sioe  a  <mului;  a  fi  gemulm  fwriui  e  a 
amâ  rewlw  pentru  reu;  retUu  iăetde,  reiHu 
reale;  pote  pentru  d^itatea  omemsea 
nu  ar  fi  bme  fora  reu;  omiÎH  pare  ^in 
natura  mai  appkcatu  la  reu  de  câtu  la 
bene;  b)  in  specie,  a)  despre  intellegm- 
tia  :  a  crede  in  reu,  a  ci^  co  la  reu  e 
de^natu;  a  cogitd  reulu  cdtui-a,  a  preoo- 
gitâ  unu  mare  reu  cuiva;  nu  U  ameogi- 
tatu  neci  unadataretdu;iocut.aleuain 
nome,  a  nome  de  reu,  sas  eimpln :  a  leuâ 
a  reu,  ea  reu=:a  inteUege  reu,  pre  dora, 
Bau  :  a  se  snpperâ  :  iote  eâtefaeitidivi 
ace^i  omu,  le  liea  a  nome  de  reu; 
P)  de»pre  partea  morate,  praoti«a  :  Ia 
reu  nu  se  responde  eu  reut  co-d  nu  « 
permissudelegeadivina  a  faee  reu  pen- 
tru reu;  prin  reeusarea  de  a  mi  impre- 
mutâ  cdiu  ti  am  cemtu,  mi  oi  facti^ 
mare  reu;  nuMvremareidu,eialtiivrsu 
si  dores(M  reulu  vestru;  •  se  nu  fad  neţi 
una  data  si  netniflui  reU;  locnt.  a  Îeu4  m 
retdu  :  tm  leaati  ned  vitele  eu  reulu ; 
si  in  goDon:euret4utmfadnemiieei,eu 
reulu  nu  se  indupleva  aJiU  la  voUde  vo- 
stre;  de  acf :  cu  rsuIw=eo  vielentia;  fwlN 
e,eoivuam  asculkdu  de  bonele  eonaSUt 
{dle  eelloru  prudenţi;  i)  morbn,  doreri : 
reulu  de  capu;  reuZu  nu  k  vn^iev  eu 
pallvaive;  aentiu  nhm  mare  reu  de  sto- 
maeu;  reulu  a  acadutu  la  petiore,  diro 
e  mai  intensu  la  mane;  mi  e  reu;  ePm 
reu  merge  in  moj  reu;  S)  reu  =  facere 
de  reu,  Tettemare,  sopperare,  stricatio- 
ne,  etc. :  locnsteie  av  faeuiu  mnUtu  reu 
grâneîoru;  unu  faoutoriu  de  reu  eamta 
a  faee  retâu  si  fora  tttiUtcOeptniru  dm- 
aiUu;  reu  adâussu  inieressiloru,  aoerm, 
onord  ouM\i,— Bfl  nit  se  amsKstice  rm 
ca  adj.  cu  reu  ea  adv.,  (vedi  mai  diosu 
la  UI.,  compara  si  bene);  —  2.  oa  pi, 


=y  Google 


673 


REU. 


rtilc,  eeIZe  rsBe,  in  tote  aeDSurile  adiec- 
tlmlni,  Mii  co  reu  =  ritia,  defectu, 
TettooMre,  BtrioatiODe,  supperare,  sof- 
ferentia,  miBeria,  etc. :  unu  reu  e  ur- 
maiu  de  alte  rdle;  se  aeceptămu  de  la 
Domnedieu  rdUeU  ca  si  hm^;  im  unu 
reu,  d  tote  reUde  ne  ati  fawiu,  ai  alte 
rdle  m  ati  mai  face.  deco  ati  pote;  rel- 
lele  paupertăţii,  rdîele  climei,  rellele 
morbuim;  aUege  «fi»  tote  rellele  pre 
ceUn  mai  pucitm  ren;  —  IIL  ca  adv., 
opp.  accurata  la  bene,  A.  in  genere  : 
agri  reu  luerati,  case  ren  edificate;  mî- 
mia  reu  armata,  reu  investita,  reu  nu- 
trita, reu  essercitata;  a  invetiâ  reu  lec- 
ticnea,  a  serie  reu,  a  vorhi  si  mai  rett 
una  limba;  a  precepe  reu  pre  cin&)a  e 
mai  reu  de  eâlu  a  nulu preeepe  de  loeu; 
a  dormi  reu;  abee  si  maned  reu ;  B.  in 
speciale,  1.  in  modu  supperatortu,  nefe- 
Ticitu,  miseni,  amarltu,  grave,  violentu, 
«scessiTU,  nesnfferitu,  in  modu  damno- 
su,  etc. :  negoHula  merge  reu,  vendiarea 
merge  si  mai  reu;  a  jaee  reu,  a  pcdi  forte 
reu;  ne  dore  r&t  capu^;  reu  ne  vine 
ori-cumu  sedemu  si  ori~cunm  dormimu; 
a  veni  reu ,  nu  numai :  a)  in  genere ,  a 
snfferf  de  corpu,  p)  a  Bufferl  in  snffletu, 
ci  Bi  in  specie,  ţ)  a  se  aenM  morbosu;  a 
trai  reu  cu  mtdirea;  a  se  bate  reu,  a  bate 
pre  dneva  reu;  a  hee  reu,  nu  numai  : 
a)ibee  vinu  reu,  apa  rea;  ci  w.ţ)d.bee 
maltu ,  fora  mesura,  (compara  si  bene)', 
carnea  e  reu  sărata;  a  eautâ  reu,  a  se 
mtă  reu  la  cineva,  a)  a  caati  strâmba, 
P)  a  cauU  ca  supperare,  cu  invidia; 
2.  in  intellessu  morale  :  faceţi  bene  cel- 
Icruceve  faeureu;  nu  de  frtea  penei  se 
nu  faci  reu;  a  oogitd  r«i,  a)  contra 
logica,  p)  a  prscogiU  ae  retteme;  a  se 
porta  reu  in  funăionea  sea.  cu  inferio- 
rii sei,  eu  superiorU,  mai  alleasu  eu  cdli 
miseri  si  amariti;  a  vorbi  de  reu,  diffe- 
ritn  de  :  a  vorbi  reu  in  genere,  a  vorbf 
iaeorrectu  sau  a  vorbi  fora  judicata, 
inse :  a  vorbi  reu  de  cineva,  are  mica  si 
delicata  differentia  de  :  a  vorbi  de  reu 
pre  ceneva  =  a  defaimi,  calumnii;  a 
«kee  reu ,  opp.  la :  a  ăke  bene  :  d£eo 
dieu  rai,  jiro&edia  co  âieu  reu;  asede- 
prende  reu.  a  se  invetiâ  si  mai  rew;  se 
invttia  cinevaculenea,cubetfa,euaUe 


BBU; 

vUie;  reu  ati  faoutu  de  ati  pUeat»  fora 
sarea  uostrc^  reu  fad  co  nu  inveti  neci 
lucri  ceva;  3.  mai  cu  tote  verbele,  ia 
cari  intre  si  bene  :  aiede  reu  se  faceţi 
asia;  nu  U  siede  reu  acestu  vestimentu 
sau  cu  aceatu  vestimentu ;  inse  :  eedem» 
reu  dumi;  toţi  ai  casei  sunt  reu.  toU 
sufferindtt  de  friguri;  ordiele  stau  reu. 
si  mai  reu  stau  grâride;  nu  effft  reu  in 
aeestu  omatu;  reu  dedâvtitupre  petra; 
a  se  află  reu;  eSi  sunt  reu  eu  tata  lu- 
mea, sunt  reu  ehiaru  cu  familfa  loru;  a 
face  reu  are  Însemnări  corresponditorie 
mai  la  tote  celle  ce  are  locutionea  :  a 
face  bene.  (vedi  bene.) 

BEUGTIA  s.  f.,  (pronun.  ei  reieiia), 
cu  acellu-asi  intellessu ,  la  Macedo-ro* 
m&ni,  ce  are  si  form'a  :  reutate. 

REUMATISMU,  etc.,  vedi  rheuma^ 
tisnat. 

BEUNION£,9.f.,(fr.r6iinlOB);actione 
de  reunwe  ;  reunionea  budieloru.  reu- 
tuonea  sodiloru  despărţiţi;  metaforice  : 
reunionea  spiritelora,  ân^ndoru  in  dis- 
cordia; in  genere,  adunare,  societate, 
mai  mulţi  strinsi  împreuna  pentru  ne- 
gotie  sau  pentru  pertreceri :  reunione 
de  invetiati,  de  amid,  de  familie  vecine, 
pre  ierna  mai  vertosu  se  faeu  dese  si 
numerose  reunioni, 

BKDNIBE,-e«CH,  v.,  (d'in  re-si  unire), 
dlBjtinota  Iterun  oonJnBţere,  coUigere; 
(fr.  r^uDlre);  a  uni  ^rosi,  si  de  ac(,  a 
Btringe,  aduni  :  a  reuni  amidi  depăr- 
taţi; a  reuni  partUe  desprense  de  Mtilu 
loru;  a  reuni  pre  ceUi  mai  (Iluştri  6- 
meni  in  casele  seUe;  vecinii  se  rewteseu 
a  dese  pre  la  casele  fia-earui-a  d'in  ei. 

B£I7NITU,-a,  adj.  pait.  d'in  reu- 
nire, (fr.  rânnl). 

BEUSSIBB,  V.,  vedi  reessire. 

BEtlTATE,  s.  f.,  maUtlA,  mallsal- 
tis,  ImproblUS)  praritas;  calitate  de 
reu,  1.  in  genere :  reutatea  vorbird,  ve- 
stimenteloru,  mancarei;  reutatea  eandui, 
gr^ieloru,  reutatea  remedieloru ,  biAe- 
loru,  etd.;  2.  in  specie  :  reu^o^  omu* 
Uti;  reutatea  barbarului,  păgânului;  a 
face  rentate;  reutatUe  vostrt  au  treontu 
ori-ce  mesura. 

BEUTATIA,  (pron.  reutatia),  s.  f.,  va- 
Utlat  BâUf  rIUh]  dispoBitionelftreuto<s, 


=y  Google 


.  ftBV. 

de  si  nu  sre  ceva  grave,  ci  rine  mai 
multu  d'in  vivacitate  si  nebonfa,  cuma 
si  fkpta  venita  d'in  acesta  dispositione: 
retitatie  de  eopSli  neboneOiei,  inse :  reit- 
tatiaăemutiereartificiosap<4efisigrav€; 
vedi  si  retdtaiotie. 

BEUTATIONE,  (reutadune.  in  locu 
de  nutatitione  d'in  reutatitu  de  Ia  reuta- 
Hr«),  s.  f.,  malItU,  vxllKnltBij  cu  sensn 
mai  energica  de  efttu  alin  formei  reu- 
taHa,  co-ci :  reutatCa  e  rmntaivirtmle,  iro 
revtationea  e  actuale;  reutationea  se  ma- 
nifesta prin  ode  ăe  rentate,  cari  au  da 
tcopH  a  svpperA,  inveninâ  pre  cineva; 
reuiationea  âe  mâiere  rea  suppera  eu 
mtdtu  mai  reu  de  câtu  reuiati'a  de  co- 
pîRu;  ee  reutatione  de  paganu! 

BEUTATIOSU,-a,  adj.,  naUfnns; 
plenn  de  reutatla  sau  de  reutatione ,  de 
reutaie  :  eopUli  reutaHosi.  nudieri  reu- 
tatiose;  omu  mai  reutaOom  n'om  vedtdu. 

RE0rATIBE,-es«4,  v.,  pejus,  <l«te- 
riu  fiuere;  pej*rein,  detertvreM  flerlj 
MArliare ,  «zuerbare  ţ  a  faM  mai  ren , 
a  se  &ce  mai  rea;  a  invenină,  a  Bupperă 
forte,  a  amari,  etc;  vedi  inreutatwe. 

BEtJTATITU,-o,  adj.  part.  d^n  reu- 
tatire;  pejor,  deterler  rtuitnsi  acerbatna; 
exareerbatoH;  vedi  si  inreuiaii^. 

REVEDKBE,  v..  (se  conjuga  ca  v. 
vedere),  reridere,  (fl:.  reTolr) ;  1.  a  vedi 
^rosi,  a  vedS  d'in  nou  :  a  revedi  locidu 
natale;  formule  de  salutare  :  $e  ne  re- 
vedemu,  la  revedere;  2.  a  oercetÂ  d'in 
nou,  si  in  genere,  a  essamini,  cercetă 
ea  ammennntulu  :  a  revedi  una  parte 
de  armata,  tofa  armat'a,  casarmele,  in- 
stitutele de  sanetate  ptMica;  a  revede 
pentru  vîtim'a  âra  opulu  de  typaritu. 

•  BEVEG  KBE,T.,  (se  conjuga  ca  V.  «e- 
gere),  rerehere;  1.  a  ijejs=carrâ  trans- 
portă ârosi;  2.  mai  vertosu,  a  carr&  in 
apoi,  8  adduce  inderetru. 

•  REVELANTE,  adj.  part.  prea.,  re- 
relans,  care  revela  :  eartUe  revdanti 
natur'a  divina. 

"  BEVELANTISMU,  b.  m.,  (fr.  ti- 
r^laatlgme);  doctrina,  systema  ce  are  de 
prindpia  revdationea  divina ;  vorbindu 
mai  vertosn  de  systemate  filosofice  ce 
pleca  de  la  acesta  principiu. 

•  KBVBLANTISIO.-o,  8.  pers.,  (fr. 


ftEV, 


9ÎS 


rriTAUHtIflttt):  care  se  tine  de  reveUm- 
Usmn. 

*  REVELARE,  r.,  revelare,  (fr.  i^t^- 
ler;— d'in  re-ai  f eiofs);  a  desvell,  desco- 
peri, dâ  pre  facia,  a  espuoe  vederei,  1.  in 
genere  :  a  revelă  copttlw,  pepMm,  fron- 
tea,  faefa,  camAi,  are'a,  caiaeendu; 
metaforice  :  a  rewlâ  orHtmrele  eontpi- 
rationei,  seerdeU  private,  arcane  po- 
litice; tenipnln  revela  tafe  si  «eUema*  m- 
eunse;  a  revelă  confessoriuUti  ămm'a 
sea;  mârtea  pete  revdă  arcawAe  vietiei; 
a  revelă  tota  nuseUfa  portărei  seile;  a 
revelă  pre  taţi  eompHeii  sei;  2.  in  spe- 
cie, de  Domnedien  si  de  legea  divina  : 
Domneăieu  se  revelă  prophetSoru;  dUt 
revelă  volienti'a  si  legea  sea. 

*  REYELATIONE,  s.  f.,  rerelatls, 
(fr.  rdT^latlon);  aetione  de  revdare, 
precnmu  si  effectu  alin  acestei  aetione, 
1.  in  genere  :  revelationea  eonspiratio- 
nei  si  eapilont  ei;  revelationea  arcone- 
loru  private  sau  puliliee;  revdaHmea 
eon^icHoru;  a  face  rweloHoni  gremif 
supr'a  ministriloru ;  revelaHonea  âm- 
mei,  cogitelorv  stUe;  2.  in  specie :  reve- 
latione  divina;  revelatiomle  făcute  prm 
inspirationea  prophetHoru;  rev^atiCHe 
directa,  transmissa ;  revdationea  en- 
sHna ,  jtidana;  revel^ionea  Ua  sanht' 
Jaanne;  a  crede  inrevdatione;  tota  ane- 
toritatea  seripturei  jaee  pre  revelatione ; 
diu'a  revelationei  e  diu'a  judeduUii  de 
apoi. 

*  BEVELATORITT.-f^rui,  adj.  s.,  r*. 
TelatsfţSi  revelitarlia,  (fr.  r4rf late»), 
care  reveia,  sau  serve  a  rev^are  :  r«re- 
latorH  crimei  si  dNCtonfoni  ei;indieie 
revdatorie  de  ce  s" a  pertrecutu  scnt  are 
se  se  pertreea. 

*  REVELATTT.-a,  adj.  pari,  rereU* 
tas,  in  8.  rerbolui :  rdigione  rw^ata  ; 
arcane  revelate. 

*  REVEUiBBE,  v.,  (se  eMţjngs  eav. 
veUere),  revellere;  a  tielte=smulge  ârosi, 
a  sma^e,  rupe  d'in  nou,  oamu  si  a  smul- 
ge in  deretm,  a  smulge  ceva  inflptn  : 
a  revelle  sagettele,  inouniatorUe,  fUa»- 
murele. 

BEVENDEBE,  v.,  (se  eoBJnge  oa  v. 
ve»derez=.viiulere),  revenlere;  a  oMde 
4roBi,  a  venăe  ceUe  eomperate  :  a  re- 


=y  Google 


9M ^SV. 

vmde  eu  cmmenutidu  ce  s'a  cemperatu 
cu  redicat'a, 

BEVENDUTn,-a,  adj.  part.  d'in  re- 
vendere,  T«T«B<it«g. 

BEYENfEKTE,  adj.  part.  pree.,  r«- 
nalent,  oare  revine. 

REVENIRE,  V.,  (ae  coDjaga  oa  t.  ve~ 
nwo),  reremlce,  (fr.  nrenlr);  1.  B  veni 
^si,  a  vmi  d«  a  doa'a  âra;  2.  mai  ver- 
tOBo,  a  vem  inapoi ,  înderetni ,  a  se  îa- 
tOrce,  a)  pro[Hri«  ;  revinu  a  casa  triwt- 
feiori;  eMiItaMt  revmva  in  patria;  a 
revetti  la  penaiU  sei;  paagerile  'peregrine 
rtvirm  la  vechieleloru  cuiburi;  essed'i» 
casa  demamti'a  si  revine  ser'a  se  ae 
Dulee;  b)  metaforica ,  st')  in  genere  :  re- 
vinu acelle-asi  tempuri ,  oile  anntdui , 
reviitu  florile  cuprimaxer'a;  erVataiiata 
revine;  eortie  si  edte  sielle  revinu  la  o- 
riaoHt^  fătrea,  «a  si  «nw  cUtacit  de  apo- 
pleeaiti,  pott  reveni;  mnetatea  ineo  pote 
retieniţ  ierurile  pme  in  mente  si  uitate 
rnitm  de  aesanine  in  mente;  dupo  di- 
greawmi  Utitge  ramie  Norraforiulu  la 
AthIw  eoventUltU  seu;  adesea  revenimu 
pre  (dte  eâtii  acoUo  de  unde  otmi  pîe- 
catw;  atia  poporele  revinu  adesea  la  ve- 
cAtele  datme  si  inetitutioni,  p')  in  spscie, 
»)a  si  reveni  iti  sene,  a  si  reveni  in 
mttiri ,  a  ei  reveni  in  fire,  inse  si  iim- 
plu  :  a  n  veni  in  sene,  in  sentire,  in 
fire;  P)  a  veni  ^rosi  Ia  etarea  priatina, 
a  se  restabili,  a  se  intramfi,aBe  iosane- 
tosiă,  etc.;-r)  arepetf  celle  disse,sau,  ca 
UEiaia,a  reni,  dapo  ana  digresiune, 
la  BBltieotiala  verhirei ;  5)  a  s6  cortege, 
a  86  desdice :  a  reveni  d'in  errorile,  rateei- 
rOe  adie;  s)  a  se  oorenl,  a  se  cada :  d'in 
tdu  castigultt  mie  revene  a  dou'a  parte; 
3.  a  reveni,  ei  refl .  a  se  reveni,  (pre  a  locu- 
te  chiaru  cu  forme  incaroate :  reveneseu, 
revenesoe,  ae  revenesce ,  etc),  a)  trans., 
tt)  in  specie,  liDineotare,  madefwieret 
nnre»  mh>  snttti  ftsperfere=a  odă, 
B  ndi  cn  pn»na  apa  sau  altu  licida,  a 
noUii  :  a  reveni  tabaculu,  eo-oi  nereve- 
ititUMsferma  si  nu  te  taiia  bene;  a 
r9e^ifiarile;fora  pamentutotudeaun^a 
revenitu  florile  se  ussuca  si  morui  came- 
«iel«  mamte  aunt  nesanetose;  ^)  in  Ben- 
mka  g«nflrale  alin  eoTentolui  revenire, 
zeMfararer  nl«ere=a  recorl ,  nsiori, 


MŢ. 

reoreă,  a  face  se  si  revină  in  fire,  se 
reintre  in  stare  pristina  ds  potere  si 
vigore,  etc.  :  a  reveni  bietele  flori  Icm- 
gedite  de  multa  căldura;  a  si  revent  â- 
nim'a  îessinata  de  fame;  a  se  reveni  de 
fatiga  prin  pudnu  repoMSu;  a  reveni  ca- 
sixAu  se  pote  referi  st  la  iattUeasala 
precedente,  peiUru  eo  revenierea  castu- 
lui se  face ,  prin  pon^ea  la  umediiate; 
b)  intrans.  a  reveni,  si  ca  mai  multa  e- 
nergia  reSes.  a  se  reveni,  humerej  hu* 
mescere,  radere,  nadeatiere,  rerlras- 
eere,  rftrileiteere  t  in  tote  iosemnarile 
ce  s'au  indicata  laform'a  transittva :  la- 
baeulu  se  pote  reveni  iene  in  cuteie  de 
ferru  aibu  puse  in  loeu  umedu,  parietii 
ce  revenesat  aunt  periculoşi  saneta^; 
easiulu  revenesce  in  cave;  inse  si  cu  în- 
tellessu  de  raneidire  :  utriidu  se  pote  re- 
veni «*  aeeatu  locu,  (comp.  si  fr.  rere- 
nir  cu  aceUu-asi  intellessn ,  cumu  si 
isp.  Terenlrae), 

BEV£NITU,-a,  adj.  part  d'in  reve- 
nire, in  t.  B.  verbului  :'arato-n  reveniU 
de  la  eârnpu;  strde  revmitu  Ia  pumcitUu 
de  plecare;  eameaie  revenite;revemrnen- 
tvAu  tabacului  de  taJMtu. 

BEVENITUBA,  s.  f.,  rerlnleadl  m- 
tlo,  (fr.  r«r«iige  si  rerennr*)»  hnmeeU- 
t\»,  nadefMtIOf  nror»  nad*rţ  actione 
de  revenire,  cumu  ai  effectn  allu  aoeS' 
tei  actione ,  mai  allessu  in  sensu  con- 
oretucu  insemnarea  verbului  revenire  Ai 
sub  3. :  revenitur'a  parietHoru  e  pericw 
losaaan^aiei;  revenitur'a  tabacului,  pa- 
meatului  d'in  eUele  eu  Hori,  a  peruM 
cu  unsori,a  casiului prea  uscatu. 

*  BKVENrAEE,T.,reTenUre,  inten- 
sivii d'in  revenire. 

1  REVENTTI,  s.  m.,  ieâirhabarb»a. 

2  BEVENTU,  s.  ă'iarevenire,  rtim- 
tas  :  reventulu  celloru  dutsi  in  eaUa- 
torta. 

*  REVEBBEBANTE,  adj.  ţuut.,  re- 
verberana,  care  reverbera  :  table  mttaU 
lice  reverberanţi  de  lumina. 

*  BEVERBEBANTIA  ,  s.  f. ,  actione 
de  reverberare. 

*  BEVERBEBABE,  v.,  reyerberare, 
(fr.  r«rert6r«);  I.  a  Ber6erâ=bate  6- 
roşi;  2.  dâra  mai  vertosu  :  a  verberâ  ^ 
bate,  împinge  ina^i ;  Murii  reverbera 


jyGooglc 


RBY. 

lumn'a  ca-dmlelHi  sore;  tcMde  de  tne- 
taU»  roeerheru  Ummn'a  lamipelom ;  acO' 
peUele  reverbera  fwiosde  imde. 

*  EEVEBBERATIONE,  b.  f.,(£r.  ti- 
T^MfAtUa) ;  actioue  dQ  rever1>erare , 
mai'  allesu  despre  lumiaa,  căldura,  ao- 
DU,  etc. :  rev&rberatimea  radieloru  aore- 
U^  ecidurei  si  îmmei  focvlm;  raver- 
leratio»/^  vocm  d'in  tote  viMile  wcme. 

«  BEVERBESATUi-a,  adj  pact,,  r»- 
Tcrbentna,  in  ft.  Verbului. 

BGYEBDIBE,  t.,  roTlreseere,  a  verdi 
6tm,  vedi  si  reinverdire. 

*  REyERENDU,-a,  adj.,  rerercnâBs, 
(fir.  rtrtreii),  care  e  demna  ie  reve- 
rere  :  revergriâ'a  innocetiiM  a  coţillarUii; 
i^evţre»delB  betranetie ;  mai  rertosu  ca 
titia  de  oaore  Ia  {leisoae  baserjcesci  : 
reverenăvimyairettte,  reoerendii  par  ochii 
iu  acesta  intellessu  ai  io  auperlativu  .- 
revereridiasimu,  reTerendlaslani^  (fr.  r^ 
Tfeendlsslne)  :  r^>arendi8»imi  prelaţi. 

*  REVBBENDISSIMU,-o,  adj.,  vedi 
reverenda,  ootn  finito. 

*  REVERENŢE,  a(tj.  part,  j^fis.,  i»> 
TereRSf  car^  revere. 

«BETEBENTIA,  a,  f.,  Mrerontla, 
^.  r4T<r«Boe)i  calitate  ai  »ctin  de  reve- 
rende, cespectu  coveoita;  reverattia  se 
cade  se  areUaimi  fia-carui-a,  diro  mai 
aUeeu  cdloru  virtuod;  revereiUia  coira 
juăid,  coira  iHvdiaiori,  eotra  locurile 
sânte;  a  vorbi,  a  se  porta  Cu  rever&riia, 
fora  reverentia;  a  cere  fora  »ect-UHa 
reverentia;  muiifeataie  esteriia ,  a^ce- 
stui  untimentu,  care  are  approps  valo* 
rea  unul  complemuitu ,  iudiunatjoue 
maidiiDale .-  a  face  multe  reverentiei  celU 
ee  $alta  imfretma  ei  faeti  rewentie  la 
diverse  momente  aUa  salttdm;  condu 
ee  deepartu  omenii  ti  făcu  de  aasetmne 
rtverenUe;  ca  titlu  la  peraoue  baserîee- 
Bci :  reverenti'a  tea  paţ&^de  paroehu. 

*  REVERENTIOSU,-a,  adj.,  (fr.  ri- 
T^reMlMx) ,  pleuQ  de  reverentvi,  mai 
TertoBU  :  ^enu  de  retvrenfie,  prea  cere- 
moniosn,  amile,  etc. 

*  RETBREBE,  retefM,  reverutu  si  re- 
vtriiu,\.,  rererwi,  (fr.  rivârar);  a  onoră, 
respedâ,  a  avâ  profundu  respectu,  a- 
mere  si  tema  de  cineva  aan  ceva  .*  re- 
mwtu  prv  parenti;  omenit  recent  son- 


BKV. 


m 


Iii,  suiUenM  detori  a  revere  mai  vertosu 
virtutea,  itmoeenti'a. 

REVERSARE,  7.,  (reTenare)  ^  It«- 
ran  raadere,  Iterun  Tomera}  effulere, 
prorondere,  diffiBderef  esnularef  re* 
dnsdare,  ilssipare,  sţargera}  1.  a  nersâ 
6r03i :  versa  sireversavinuiud'incttpe; 
vulcanulu  incetasse  de-  a  versa  lave; 
dSro  ineepu  apoi  a  retiersâ  si  ea  mat 
midta  furia;  metaforice :  et  «t  ret>erMni 
meni'n  pre  noi;  2.  a  versA  prerte  raar- 
giai,  ai  de  acf,  aversa  ea  abondantia, 
a  lespaude,  resipl,  inneoâ,  inuidă,  etc, 
a)  proprie  :  ap'a  se  infla  m  farbere  si 
se  reversa  tfÎM  căldări;  riurele  inflate 
de  multe  plouie  revertara  apele  seUe 
pre  (oia  eampâni'a;  unu  torrente  de  bar- 
bari se  reversă  dHn  terrele  vetme  in 
alle  nosire;  se  seminati  grânele  mai  re- 
versate;  grănu  reversatu,  ordie  rever- 
aate,  paiure  reversata,  in  care  arborii 
sunt  reoersati;  b)  metaforioe  :  Domiie- 
dieu  se  si  reverse  miserieordfa  «ea  osm- 
pr'a  nostra;  ceUu  laterale  reverm  beia&r 
/iiwnie  selie  pre  toţi  câţi  fai  ineon^ttra; 
ia  epeoie,  despre  lumina,  lllHeaaeen  1 
sorde  re»>6rsa  lumin'a  sea  m  immenMiu 
spaţiu  aUu  universuUti ;  una  lumina  a- 
bundante  ăe  re^sa  d'in  martie  eamk- 
labre;  mai  «llessu  :  se.revirsa  dtu'Oisi 
unipersonale  ;  se  reversa  de  diua,  sere 
versa  diorile,  si  :  se  reversa  de  diori; 
in  reversatulu  de  diua,  de  diori;  iiito 
ai  despre  alte  fluide  :  se  reversa  aenUu 
in  tote  casele,  sareversassenegur'a  pre 
tot*  montii. 

BBVERâATn,-<(t,  adj.  part.  s.  dHn 
reversare  :  riuri  revărsate,  reversatt^ 
dUlei. 

ReVERSATURA,  a.  f.,  exiadaU*, 
dilTwi*»  etc,  actione,  d^ro  mu  vertosu 
resultatu  alin  aotionei  de  rei>ersare  : 
reversaturele  fluviub»;  si  locu  unde  se 
reveraa  ape  :  reverso^w^  maret,  (vedi 
si  versaiura), 

«  REVERSIBILE,  adj.,  (fr.  T^veril- 
ble),  ee  se  pote  rvtwfere;  i»  specie :  pem- 
siorte  reversibile,  privilegie  reversilnlin 
la  aUii. 

*  REVERSIBILITATE,  9.  f.,  ttnv 
sIbUItâ);  calitate  de  reveraUtUe :  rever- 
sibiUteiiea  unei  dote. 


=y  Google 


976 


REV. 


«  BfiVEBSIONE,  8.  f.,  r«TflrBi*,  (fr. 
rirenlfti);  actione  de  reveriere,  1.  in 
genere  :  revenione  ^in  eaUe;  reversio- 
nite  regulate  aUe  tempurUoru  annului; 
2.  in  specie  :  a)  reversione  ăe  eovmte 
ce  revinu  ctt  setiaii  differitu;  reversioiKa 
wfMu  coventu  (fin  hoAu  ordutariu;  h)  re- 
versionea  unui  âreptu,  unei  peneione, 
unei  dote,  unei  donatione  la  edlu  care 
a  dispmu  de  elle  in  favorea  o/^t-a. 

*  BEVEBSUro,  adj.  part.  a.  d'in  re- 
vertere,  rtnniiBp  (comp.  si  fr.  rerera), 

1.  in  genere:  easiUatn  reversi  t»  tSrra; 
reversubt  verei,  reversului  aorelui;  2.  ia 
specie  si  metaforice,  ca  snbst.  m.  reale 
concr.,  reversu-lu,  pi.  reverae-te,  partea 
Ban  laturea  intorsa,  dosnlu  :  a)  rever- 
sul ptânei,  reverstdu  manetei;  b)  rever- 
swlt4  vestei;  reversele  maniceloru;  c)  a 
lovi  armai'a  in  reversu,  de  reversu,  în 
costa,  in  latare;  3.  in  sensu  ideale,  con- 
trarietate,  disgratia,  reu,  nerolia,  ad- 
versitate :  reversele  fortunei;  a  cerea  M 
patt  tmdte  reverse. 

*BEVERTERE,  reversi  ai  reversei, 
reversu,  v.,  rerertere;  a  verte  inapoi,in- 
deretru,  a  intoree,  mai  ram  cu  sensu 
transit.,  si  mai  desa  cn  oellu  intrangi- 
tira  de  :  a  se  intoree,  rerertl,  a  reveni, 
a  TB&f  in  deretru,  1.  proprie  :  nu  veţi 
reverie  ewrenău  d\n  caUaioria;  se  re- 
veriemu  a  casa ;  ai  nos^  reversera  in 
fuga;  2.  metaforice  :  vocea  scăpata  d'in 
gura  nu  nm  reverie;  a  reverte  la  S(me- 
tate,  in  groH'a  emva;  in  specie  a  rever- 
te unde  a  lassalu  vorb'a;  in  sensn  mal 
genende :  a  reverte  oelii  in  toie  porţile. 

B£V£STI£E,  t.,  rerestlre,  (fr.  re- 
TStlr);  1.  a  vesti  ârosi  :  a  revesti  imagi- 
nile despoliaie  de  avutioide  loru  stofe; 

2.  metaforice,  a  vesti  cu  vestimentulu 
cenitu,  coTenitn,  si  a  nome,  a)  in  ge- 
nere :  a  revesti  pre  ceUi  nudi,  pre  cdli^ 
pauperi;  a  revesH  eas'a  moriului  eu  ne- 
gru; a  se  revesti  de  serhatore,  de  baUu, 
de  doUu;  a  revesti  imaginile  santiloru 
«K  vde  st^erbe;  a  se  revesti  de  miresia; 
prin  una  mai  mare  estensione  ;  a  reve- 
sti murii  eu  tapete;  a  revesti  ori'a  ca 
mm  bonu  stratu  de  arena;  a  revesti  va- 
au^  eu  ^umbu;  a  revesti  eoperimentele 
ti  parietii  eu  frondia  verde;  pammttdu 


REV.  

se  revesti  eu  vsrdetia  sicuflori;m  sensa 
ideale  :  a  revesti  frontea  eroiloru  euglo- 
rta  si  immortalitate;  iota  fxmti^a  eicre- 
vestita  cu  formoseUa,  graUa  si  eandore; 
mai  departe  :  a  revesti  f&rme  «tone  =: 
a  se  reve^  cu  forme,  sau  in  forme  noNe; 
fiutiartilM  reveste  alta  forma;  sub  penn'a 
unui  soriptoriu  de  ^eniu  tdeele  c^  mai 
abstracte  revestu  colori  viue;  a  ai  revesti 
ideeie  eu  colori  splendide;  h)  iu  specie,  a 
investi,  a  conferi,  deferi  cuiva  una  fnno- 
tione,  unu  titln,  una  demnitate  :  a  des- 
poliâ  pre  alţii  de  fiutctionile  loru  si  a 
revesti  eu  aoelle-asi  pre  favoriţi. 

BEVESTITn,-a,  adj.  part.,  rereetl- 
tBBi  (fr.  reTity). 

*  BEVIBBABB,  v.,  rerlbrar^  1.  a 
vibra  ârosi;  2.  a  responde  ca  vUirare  la 
vibrare  :  anima  la  anima  revibra. 

*  KEVIBRATIONE ,  s.  f.,  reilbra- 
tio,  actione  de  rcvSirare. 

*  BEVIBBATU,-o,  adj. part;,  s.,  rerl- 
bratas,  in  s.  verbnlui.  . 

*  BEVICTIONB,  8.  f.,  rerletU;  ac- 
tione de  revmcere,  in  specie :  rmctionea 
assertionUoru  adversariului. 

*  BBVIGOBABE,  v.,  (fr.  reTU»nr,  si 
reTlgoirer);  1.  a  redde  v^orta,  a  di 
4roBi  vigore;  2.  a  mari  vigorea,  a  di  mai 
multa  vigore  ;  a  revigora  âmmde. 

*  BEVILIBE,  Y.,  revlleseere  ,  inr- 
ins  Tllem  reddere,  a  faoe  ^rosi  vHe;  % 
se  face  san  devenî  ârosi  vUe  :  revUeseu 
prin  usu  eeUe  cu  ardore  dorite. 

BEVO!iCSSS=yevingere,  T.,(8eooB- 
jnga  ca  V.  vinoere=svingere),  a  vinee  & 
roşi,  1.  proprie  :  eu  acesiu  pkuw  fktra 
revinse  eatervele  r^UHoru;  2,  a  cen- 
tradice,  a  derimi  argumentele  adversa- 
rinlui :  3.  fig.  eumu  potu  oclii  revince 
w-seAteie ,  sau  uretMele  revince  oclu!  a 
revince  mentionile,  assertionUe  nefim- 
date,  iote  coJumniele,  aeeusationile,  incri- 
minările. 

*  BEVINCIBILE,  adj.,  reTlaeUUU) 
oare  se  pote  remneeFe .-  asserfioni  re- 
vineibili. 

*  BB  VINCIBE,  T.,  rerineir»,  (vineire. 
popul,  pentru  luntri  si  alte  vase  depla- 
titu);  1.  a  vinci  ârosi :  a  revind  Iun- 
trile  irosi  orepate;  a  revind  ptodior^ 
rUehrueu  ereeurideferrUyCO-eivineUa 


=y  Google 


M  etrcmi  de  ntmeîle  nu  HtM  inâeiim^ 
2.  a  vjncf  inspoi ,  inderetra,  in  diosa  : 
navi  revincUe  cu  oatene  âefemt;  meta- 
forioe  :  a  revină  ânimeU  prin  amare; 
a  ai  revină  pre  mulţi  prin  beneficii;  unu 
principe  »  revineesce  poporele  prin  in- 
ttre$uate  le  porta. 

BEVINDEBE,  revHMÎHAf.-vadi  reven- 
den,  revenâtOu. 

RETINDICABB,  t.,  1.  Itona  sBDa- 
r*»  a  vindicA,  âroBi :  ae  nu  mai  codi  in 
morbu  dttpo  ceteai  rnvinăicatu;  2.  ite- 
rna  TlidloarOt  si  in  genera,  T[ndte«ref 
(fr.r«TeBtfiqBer),Bcereinderetni  ceis'a 
levatn,  a  reclami  allu  seu  :  a  revindieâ 
eaJMu  furatu,  a  revindieâ  mobilile  ra- 
pUe;  a  rmndieă  una  ereditate,  doeu- 
maite  ttAstraaie;  a  ai  revindieâ  dreptu- 
rtla  oaleate  sau  reeusate;  metaforice  : 
fortun'a  revindieâ  mare  parte  ă'in  glo- 
ria belluM. 

8EVINDICATI0NE,  b.  f.,  (fr.  re- 
r«sdle«U»ii);  aotioae  de  revindicare. 
1.  revindicationea  cellui  recăzu  in 
morlm;  2.  revindicationea  unui  dreptu 
etdcatu. 

RBVINDlCATn,-a,  adj.  part.  snp. 
d'in  revindicare,  1.  revindieatu  se  nu 
mai  recadi  in  ao^iu-asi  morbu;  2.  drep- 
turi revindieate  pre  caUe  legale. 

*  BEVlBfiSOEBE,  t.,  redreseere; 

1.  proprie,  a  reîaverdf;  2.  metaforice,  a 
reintenerî ,  a  reinflorl,  a  reoapiU  pote- 
rile eelle. 

*BEVISEBE,  revisui,  revitutu,  r., 
reriMre ;  1.  a  «edâ  4rosi;  2.  a  cercetă 
irosi,  a  visiti  d'in  noo;  a  oerceti,  con- 
sidera, ete, 

•EEV18IONE,8.f.,  nrliI«,(fr.r«Tl- 
tUi); actione  ăerevedere,  l.in  genere: 
revisionea  aoeUoru-asi  locuri  si  peraone; 

2.  in  specie  irevisionea  armatei  in  tatu 
saumparte,  revisionile  făcute  scoleîoru; 
revisionea  computeloru;  revisionile  date 
operdoru  de  typaritu;  revitionea  liste- 
limidedorcdii-revisionea  arceloru,  seri' 
nidoru  cuiva. 

*  KEVISITABE,  t.,  r«TlBlt»re,  (fr. 
rerlsiter);  a  visitâ  ârosi;  a  visitâ  dOBii 
si  de  repetite  ori. 

BEVISOEIU,-8or«»,  adj.  s.,  (fr.  reTl- 
nar),  care  revede :  revisoriu  de  corn- 
Toa.IL 


MŢ^ m 

pute,  de  scole;  revisorH  sunt  detori  a 
rapportâ  la  superiorii  loru. 

BBVISU,-a,  adj.  part.  d'in  revedere, 
rerlana,  revedata  :  computele  revise. 

REYICERErsreCTeere,  t.,  (se  conju- 
ga ca  7.  viuere  ^  vivere),  r«Tlreret  r«- 
TlTlgoere,  (fr.  rerlTre);  a  viue  ârosî,  a  re- 
veni la  riâtia,  a  inviue,  a  inviuă  :  pt4u 
reviue  plantele,  potu  reviue  si  poporele. 

*  EEVIDIPICABE=»-wipvScafe,  t., 
rtTlrl&oare,  (fr.  reTlrifler);  a  face  ^rosi 
viuu  =:  vivu.  a  vivifieâ  droai :  a  revivifieă 
ânim'a,  sângele,  colorile,  amorea,  w- 
r^a,  etc. 

*  BEVTVIPICATIONE.B.  f.,  wMtl- 
ofttlo,  (fr.  rerlrlftcAtl»);  actione  dere- 
viv^eare :  revivifieationea  converaatio- 
nei. 

*  BEVIVIPICATU,-a.  adj.  part.,  re- 
TiyiflektoBi  in  b.  rerboliii. 

*B£VOCABILE,  adj.,  reree^blliii 
care  se  pote  revocare  :  deerOele  fotului 
nu  8U  revocabili;  damnu  irrevocabHe. 

*  BEVOCABILITATE,  fl.  f.,  (fr.  rt- 
neahlUii);  calitate  de  revocabile. 

*  BEVOCANTE,  adj.  part.  prea., 
reroeanst  care  revoca. 

*  BEVOOAEE,  T.,  reTooare,  (fr.  r<- 
rvqner);  1.  a  vocă,  strigă,  chiamă  ia 
deretru,  inapoi ,  a)  proprie,  a)  în  ge- 
nere :  de  câte  ori  vreu  a  essi  afora, 
me  retini,  me  revoci  si  totu  me  tnjrsii,' 
a  revocă  (ftn  eaUe  prin  telegramma  ; 
metaforice  :  a  revocă  pre  ceRu  lessinatu 
in  sene;  a  revocă  addur'a  in  corptdu 
aprope  in^aăatu;  a  ai  revocă  celle  ui- 
tate, poterile  perdute;  p)  ia  specie,  de- 
spre militari  :  a  revocă  eaUarii  prea 
departe  inaintati;  a  revocă  pedeatrii  din 
beUalia;  deepre  actori  dramatici,  decla- 
matori, etc.,  a  i  face  se  repeta  :  conta- 
torit  boni  se  revoca  mai  de  multe  ori 
pentru  oceRu-iui  eanticu;  str^aioriidu 
revocatu  pronunţia  ae^le-asi  eovente; 
de  câte  ori  pronuntiu  ceva  reu,  eenao- 
riulu  meu  me  revoca  cu  severitate;  ţ)  me- 
taforice :  a  readduce,  a  restabili,  a  re- 
staura, etc.  :  a  revocă  poterile  corpului 
ai  alle  atletului,  artile,  vechiele  datine; 
dâre  ai  :  a  retrage,  infreni,  opprf,  etc-, 
a  si  revocă  imaginationea  prea  adven- 
tata;  a  revocă  pre  emeva  de  la  crime, 


>yGoog[c 


978 


BEV. 


de  la  errore,  de  la  deprenderi  rdle,  de 
la  appetite  brutali;  b)  a  referi  :  a  re- 
vocă  toie  la  voluptate  si  la  interesse;  a 
revoca  regulele  speciali  la  una  generale; 
arexocâ  toUt  la  arte  ailapree^tte;  ego- 
iştii revoca  totu  li  sene;  c)  a  destitui, 
deififlatî4  :a  revocă  toţi  prefecţii,  a  re- 
voca «nu  decreiu,  una  lege;  2.  cu  alte 
inaemaari  sile  particulei  re,  a)  a  toc&, 
atrig&,  chiamÂ  ^roai :  a  revocă  si  pen- 
tru a  dou'a  di  la  cina;  b)  a  vocă,  strig&, 
chiamă  d'ia  partea  sea,  a  reeponde  cn 
vocare  la  vocare,  a  ee  voeă  aaulu  pre 
altttlu. 

•  BEVOGATIONH,  s.  f.,  rero«atlo, 
actione  d«  repoeare,  (comp.  si  fr.  r<To- 
uU*ii),  1.  in  genere  :  revocatione  a 
easa,  revoeatiowa  osta  din  bătălia,  re- 
vocationea  coventeloru  disse;  2,  in  spe- 
cie :  revoeationea  unm  funcţionarii,  u- 
nui  pUn^lentiariu,  revoeationea  legei, 
deerett^,  testamenit^i,  donationâ;  ai 
concr.  a  scrie  si  subsme  revoeationea 
or^nei  daie. 

•  RBVOCATOBia,-«ria,  adj.  a.,  re- 
TCMtor»  ai  reT«cat*rlaa,  (comp.  si  fr. 
r^TooHtoire),  care  revoca  sau  serre  Ia 
revocatu  :  revocatorii  ceîhru  plecaţi; 
acte  revocatorie  de  primde  dispositioni 
aUetestamentidm. 

•  BEVOCATU.-o,  adj.  part.,  rer^oa- 
tu,  in  s.  verbului. 

«  BEVOLABE,  v.,  reTsUref  l.avoZâ 
=  tboră  4roBi,  a  si  leuii  6rou  stxu-ulu; 
2.  8  sborÂ  înapoi :  porumbdlele  spariate 
revolara;  metaforice  :  revola  sagettde. 

•  REVOLTA,  8.  f.,  vedi  revoUu. 

•  BEVOLTANTE,  adj.  part,  (fr.  ri- 
roltaat),  <are  revdUa  aau  se  retH)lta  : 
eovente  gretiose  ai  revdtanti  stomatMlu 
MQ  de  stomaeu;  nu  pote  fi  ceva  mat  rii- 
voltante;  propositione  revcltanie;  au- 
jw6ta  revoltante;s<i\iii.  utmrevoUanie: 
revottantii  Unora  ameU  tn  mârta;  a 
r^reme  pre  revoUanti;  ceUi  rew^nti 
confru  legile  naturei  tunt  rebeUi  con- 
tra Domnedieu. 

«  BEVOLTAKE,  (cu  forme  simple  : 
revoUu,  revoUi,  revolta;  etc.,  de  prefe- 
ritu  eelloru  încărcate :  revoltediu,  etc.), 
T.,  rerolTerej  ad  rebellandoni  Ineltsre* 
Mdltlcnem  eonmofere,  rebellarej  ato' 


KBV^ 

«aekBMf  Udlfmfttl«n(iH  ■«rare,  (fr. 
r^Tolter);  a  viMd  ^  intorce,  a  redici, 
reacolU,  si  mai  rertosu  contra,  a  revolve. 
a  vdJve  in  intru  sau  in  afora,  (vedi  ai 
revohUare) ;  1.  proprie  ai  in  genere : 
terribUde  b^lavru  se  revolta,  revoUa 
ineoUaciturde  seUe;  und^a  cdM  monte 
se  frânge  de  m^  si  se  revolte;  2.  ia 
Bpecie  si  metaforice,  a)  a  reacolU,  re- 
dici  poporuln  sau  parte  d'in  ellu  con- 
tra ^berniu,  sau  pre  rerl-cine  contra- 
altn  cinera  :  a  revMi  ple&ea,  şcolara 
eontr'a  porfesaorii^m  seu,  professorU 
eontr'a  direetoriidui;  a  se  revoltă  m 
oontr'a  noueloru  legi,  noudoru  tmpo- 
site;  se  revolta  unii  si  contr'a  natmvi^ 
eontr'a  Im  Domnedieu,  eumu  ae  revol- 
tară anticii  giganţi  eontr'a  hU  Joate;  b)  a 
addooe  gretia,  a  face  se  se  intorea  sto- 
macalii, si  prin  metafora,  a  indîgni : 
covenfele  lui  revolta  pre  ori-dne;  mai 
pueinu  de  câtu  atătu  ar  rev<Md  pud*- 
citi'v  rationea  ae  revolta  la  ori'Ce  ab- 
surditate. 

•BEVOLTATU,-a,  adj.  part,  (fr. 
r^TolU);  in  8.  verbalul. 

B&VOLTU,-a.  adj.  part  d'in  revol- 
vere, rerelitni,  (fr.  rireln):  /Ion  revolte, 
ornamente  arehUedonice  revolte;  aerpi 
revolţi,  peri  revoUi;  in  specie  :  annu 
revoUti,  fermrnK  revoUu,  mesi  revolţi, 
(vedi  si  reooUUu). 

*  BEVOLUBILE,  adj.,  rerelabllti; 
ce  se  pote  revolvere  i  revolUbUi  fire. 

*  BEVOLUTABE,  v^  (reT*litare), 
1.  a  vcAută  eroai :  porculu  $e  revoMa 
m  tenci;  2.  a  valvtâ  in  deretni,  inapoi, 
si  in  genere,  a  volută  in  una  directione, 
in  snsn,  in  afora,  in  intra,  etc.;  mai 
vertosu,  in  forma  participiale  :  foliere- 
vohUate,  Unia  revolutata.  coroUe  revo- 
lutate,  (compara,  ai  fr.  râT*lnt4,  vedt  si 
revoUu). 

«  BEVOLUTATn,-a,  adj.  part.  d'io 
revolutare. 

*  BBVOLUTIPOLnJ,-a,adi.,  (fr.  rt- 
r*lDtlfftU6),  care  are  folie  reVulate. 

*  BEVOLUTIONAEE,  v.,  (fr.  rim- 
IntUaier);  a  adduce  una  t^rra  la  rem- 
Itttione,  a  revoUi :  a  revoluţiona  poporele 
terrdoru  ce  occupa. 

*  EEVOLDTIONABia,-a ,  adj-  s., 


>y  Google 


MV; 

(fr.  reTolDtloDBalrs),  relaUvu  la  revo- 
hitione  politica  si  sociale  :  gi^erniu 
revolutionariu,  principie  revolutionarif. 
ca  Biibst.  unu  revolutionariu,  amicu 
alin  revolationei,  cui  placu  revolutionS^,, 
care  li^a  parte  Ia  elle. 

*  BEVOLUTIONK,  s.  f-,  rerolntlo, 
(fr.  rârolntlon);  aetione  dd  revolvere, 
1.  proprie  si  in  genere  :  revolutiortea 
uHta  globu  sub  una  repulsione  potente; 
revolutionea  foUeloru  unei  carie;  rcvo- 
hOionea  pamentului  si  altortt  planete 
in  giurtdui  a&relui;  revolutionea  lunei 
in  giurulu  pamentului;  fia-care  astru 
n  face  revolutiouea  sea  in  giurulu  altui 
astru;  revolutionea  pamentului  in  ^u- 
rwiu  assei  selle  se  dice  in  specie  rota- 
tione;  in  geometria  se  dicu  linie  de 
revolutione,  superfeeie  de  revolutione, 
soKăe  de  revolutione;  in  arehitectura 
sunt  ornamente  de  revolutione;  revolu- 
tione siderale  in  astronomia ;  prin  re~ 
voMioni  siderali  se  determina  tem- 
pt4lu;  de  ad  revolutione  applicatu  cu 
senstdu  de  tempulu  câiu  tine  una  re' 
whtfione  a  unui  astru ;  de  aci  revolu- 
tione =  curau  de  tempu ,  mai  vertosu 
cursu  de  tempu  indelungatu:  revolutio- 
nea se^loru  ,  anniloru ,  temporiloru 
annuiui;  2,  metaforice  si  in  specie,  cu 
sensurile  ideali  de  seambare,  transfor- 
mare, desyoltare,  ciirsu ,  erenimentn, 
intemplare,  etc. ;  asia  :  a)  revolufionile 
terrestri  produsse  prin  diluvie ,  prin 
vulcani,  cotremure  si  aUe  catastropftt^ ; 
osia  si  revdutionile  atmosphericc;  b)  re- 
voMionilc  physice  in  corpulu  omului  se 
făcu  dupo  differentiele  de  traiu ,  de  e- 
tate,  de  sessu;revolutionisttbite  si  critice 
se  opera  a  dese  in  umorile  organismului 
omenescu ;  se  făcu  tn./îne  revolutioni  si 
in  ideele  omului,  revolutioni  mornîi,  re- 
ligioae;  revolutioni  de  eredentie,  revolu- 
tioni sunt  mai  vertosu  turhurari  treeu- 
torie  mai  midUt  sau  mai  pucinu  pro- 
funde in  economi'a  functioniloru  orga- 
nisnudui  nostru ;  c)  revolutionile  poli- 
tice, revolutionile  sociali  sunt  a  dese 
scanAari  usiore  :  se  face  una  revolutione 
politica  prin  stranMtarea  poterei  dUn 
mâniile  finei  faăione  in  mânule  altei 
faetione;  sunt  inse  si  revolutioni  politice 


BET. 


979 


iii  sociali  cari  prefucu  Mu  in  una  so- 
cietate :  revolutionea  frnncesa  d'tn  an- 
nnlu  1789  fu  un'a  d'in  celle  mai  ntari 
revolutioni  :  principieh  revolutionei , 
spiritulu  revolutionei;  istori'a  revolutio- 
nt^t-u  sociali,  revolutioniloru  repubUeei 
si  imperiului  romanu;  d)  in  Utteratura 
ineo  se  făcu  revoU^oni  in  senstAu  ge- 
nerale allu  coventtdur,  ero  in  aensu  spe- 
ciale  revolutionile  in  una  drama ,  de 
essemplu,  sunt  evenimente  neaşteptate 
cari,  cotra  finitulu  actionei  mai  vertosu, 
seamba  eu  totulu  eursulu  acestei  aetione; 
e)  io  fine :  tote  X'*<^rurile  lamei  acestei-a, 
tote  părţile  immensului  universu  sunt 
suppuse  revotni'onei  si  revolutioniloru: 
d'in  actionile  si  reactionile  fienHeloru 
născu  revolutioni  subitane,  terribUi,  fu- 
neste, dero  si  revolutioni  lente  .  benefa- 
eutorie,  minunate. 

*  REVOLUTD,-a,  adj.  part.  d'inre- 
i'olvere,  rerolntnB  ,  (fr.  rârolii)  :  şerpi 
revoluţi,  flori  revolute,  globu  cu  veemen- 
tia  remlutu ;  unde  revolute  cu  impetuo- 
sitatc ,  în  specie  :  annu  revohitu ,  doui 
mensi  revoluţi;  prim'a  etate  revoluta ; 

]  terminulu  de  desfacere  a  detorieloru  mi 
'  inco  rcvolutu. 

*  REVOLVERE  ,  sau  revotbere ,  v., 
i  (se  conjuga  ea  v.  volvere  sau  volbere), 
\  reTDlTflr**;  1.  a  volve  ârosi  :  a  volve  si 
'  revolve  butea.  b'Uoniulu ;  torrentele  re- 

volve  furiose  unde;  2.  mai  vertosu,  a  volve 
înapoi,  in  deretru,  si  de  aci  in  genere,  a 
volvein  unadirectioDe,inauen,iD  diosn, 
in  afora,  in  intrU,  etc.,  a  volve  de  multe, 
de  repetite  ori,  a)  proprie,  a)  in  genere  : 
terribileh  serpe  procede  si  se  resolve  in 
SHSU  si  diosu ;  venturi  violente  si  con- 
trarie revolvu  undele  ntarei  in  tote  păr- 
ţile; iorrentii  revtilv't  infricosiate  voitori 
de  ape;  firulu,  tortulu  de  pre  fwtu  sere- 
volve  pre  resehiatoriu;  si  cu  ssnsu  gene- 
rale de  intorrere,  u^ntre  m  deretru,  mai 
vertosu  in  aensu  intransîtiva :  revolvemu 
n  dese  la  loculu  unde  amu  stătu  in  de- 
longn;  de  trei  oriseredieă  in  cote  si  ge- 
nucli,  de  trei  ori  se  revolse  inpatu;  mai 
vertosQ  despre  tempu  :  revolvu  tempu- 
rile  anntdui,  revolvu  atte  lunei ;  P)  in 
spocie ,  de  folie  in  genere,  de  folie  de 
carte  in  specie  :  a  revolve  eartile  dş 


=y  Google 


990  BH. 

currendu  esiite  la  Utmitui;  a  n  per- 
trece  tempulM  r&x^ndu  pv^ftrosde 
mtmuseripte  alie  b^liotecei  pvilice;  pes- 
trn  alta  folie,  a  volve  in  lotru  saa  in 
afors  :  frondie  revolte,  foUa  revoUa, 
(vedi  in  paite  si :  revoUu  ,  revoluta) ;  a 
revolve  pulpan'a  unui  vestimentu,  a  na 
reflec&  in  intra  sau  i&  afora;  inse :  a  re- 
voive  foli'a  de  placenta ,  numai :  a  in- 
tende,  desvoltă;  b)  metaforice,  ct)  in  ge- 
nere :  a  revolve  pre  ăneva  in  miseria , 
in  desfrenare,  in  lusswia;  intr.  a  re- 
voZtw,  si  reâ.  a  se  revolte  in  peeeatet  in 
l^astemcUie,  intnisseU^a;  labhreanostra 
revolve  a  dese  in  desertu;  p)  in  specie,  a 
revocă  prin  narratione  san  pria'cogitare, 
a  renarrâ,  a  repeţi,  a  recogită,  etc. :  se 
rifoîvemu  tote  faptele  si  păţitele  trecute; 
aceste-a  revolveamu  in  noi,  in  mentea  no- 
stra;  volve  ei  revolve  in  sene  spusele  e- 
nigmatice  alle  divinatoriului;  revolvemu 
doruhi,  spaim'a,  ftric'a  de  alta  deda. 

*  REVOMEKE,  t.,  (se  conjaga  ca  t. 
t>omere),  reromere;a«ome  âroai,a  redde 
celle  inghitite,  a  vome  înapoi,  indere- 
tni :  nu  pote  revome  ap'a  inghitita  tn 
cofundare;  metaforice ;  a  revome  bannii 
mâncaţi  din  cassele  publice. 

•  REVOMITU,  s.m.,  i'ia  revomere, 
reTAmitns;  actQ  de  revomere,  dâro  mai 
vertosu  effectn  alin  acestui  acta ,  ca  se 
raiome. 

«  fiEVOMUTU,-o,  adj.  part.  s.  d'in 
revomere,  reTftmltnH  i  e  greu  de  revo- 
ntutu  ce  ai  inghiOtu. 

«  BETULSASK,  T.,  (raTMlsftre,  îr. 
rJTiilBer),  intensiva  de  la  reveUtre,  a 
face  cu  multa  desteritate  sau  cn  violentia 
ana  revulsione. 

"  REVULSIONB.  a.  f.,  rerBlslt,  (fr. 
râTalslon) ;  actîone  de  rwelUre ,  1,  in 
genere  :  revulsionea  unui  degitu,  unui 
ramu;  2.  ia  specie,  a)  revtdsionea  retUui, 
morbizi,  doreriloru.  causei  acestoru 
reUe  de  la  unu  loat  in  aiiu  hcu;  b)  cn 
sensn  mai  estensn  :  revulsionea  subitana 
a  umoriloru  d'in  eorpu  tn  una  parte  a 
aceatui-a. 

•f  BH,  combinatione  de  littere  spre  a 
representă  conson'a  gr^ca  ^,  care  occare 
prio  urmare  nnmai  in  vorbele  de  ori- 
^ne  gricăt  d^ro  care  in  limb'a  româna 


RHiL 

se  p6te  scrie  pretotiadene  si  simpla  r; 
vedi  essemplele  urmatorie. 

*  BHABABBABA  saa  rdbarbara,  s. 
f.,  si  m.  rhabarbaru  sau  reAarbaru , 
(rhabarbaium  ,  fr.  rhubube)  ;  gena 
de  plante  d'in  f^mili'a  polygonielorn  : 
rhc^arbarulu  e  medicamaitu  pretiostv 
ahd  rhabarbarvlu  e  tonicu  si  purgativu; 
inse  rhabarbca^lu  are  sapore  forte  ne- 
plăcuta, (vedi  si  rheu). 

*  RHABAEBABINU  sau  rdbarba- 
rinu,-a,  adj.  s.,  (fr.  rbabarbarln);  de 
rhediorbara;  ca  s.  m.  rhabarbarinti,  ei 
f.  rhabarbarina,  substantia  colorante  in 
galbinu  sicristalUsabile,  (vedi  si  rheinu). 

t  BEABDO-sau  r^xlo-.  (d'in  grec. 
ţia^Soq  ^  vergella,  varga,  bitin),  in  di- 
verse composite  si  derivate,  precuma  : 
rhaidoide,  adj.,  (fr.  rhaMvlde), care  s^ 
miQacaunav^rga:os«HrAaM<)iâ^*rAa&- 
dolot/fa,  B.f.,(f^.rhabdolo(^l•),calcu]nfa- 
cata  pre  nesce  vergelle;  si  adj.  rhaido- 
logicu,-a.  (fr.  rhal>il*l«Klque} ,  relativa 
la  rhabdologia ;  rJuUidomante  ,  s.  pers. 
(fr.  rhabdoaant^  si  rbabdomanoleiit  d'in 
[i.dvn;  ^  dlvinatoriu),  care  pretende  a 
divini  cu  una  vergelJa ;  rhoMoman^i 
s.  f.,  (fr.  rhsbdciianele),  pretensa  arte  a 
rhiâidomantdm;  adj.  rhcd)domatUicur<*, 
relatiru  la  rhabdomatUia  si  la  rluMo- 
mante;rhabdophoru,-a,aăi.  s.,  (fr.  rbib- 
dopbore),  care  porta  batiu,  in  specie, 
cellu  Însărcinata,  Ia  anticii  Qreoi,  a 
tina  ordinea  in  jocurile  publice;  d«  acf : 
rh^ophoria,  s.  f.,  (fr.  rbabdspbtrle) , 
officia  allu  rhabdopîumdui ;  rhabdu ,  b. 
f.,  rhftbdft8,(pd^£o;},  specia  de  fenomeun 
luminosu  ia  aer». 

*  EHACHE,fAocAiiicM,  etc.,  vedi :  m- 
che,  raehiticu. 

*  BEAOADE,  8aa  ragade,  s.  f.,  riia< 
gas,  pl..rhAgad6B,  (Itartâi:,  pi.  ^a7d8sc, 
fr.  rhagadc);  micainflatura  sau  ruptura, 
sgariatarala  difTerite  parti  alle  corpului, 
mai  vertosu  inse  la  budie  si  la  seduta. 

*  BHA6ADI0LU,  sau  ragadiohf,  a. 
m.,  (fr.  rba;adl*le),  proprie  deminntivu 
d'in  rhagadiu,  applicatu  inse  in  specie, 
la  unu  genu  de  plante  d'in  famili'a  sy- 
nantberieloru. 

*  BHAGADIU,  sau  ragadiu,  pl.-e, 
rhagadion,  (^ţâdtov);  proprie  demîau- 


>yGoog  Ic 


tivD  d'in  rJiagaâe,  lenatD  inse  in  specie 
ii  eu  sensnlu  fonnei  rhagade  ensasi. 

*  BHAOIA  saa  ragia,  s.  f.,  (fr.  rha- 
Sl»,  d'in  acea^asi  radecina  cu  rhagade); 
gena  de  insecte  coleoptere  tetramere. 

*  BHAGIU  sau  ragiu,  s.  m.,  rbaglon» 
(^ov,  fr.  rhsf  ion);  1.  genn  de  insecte, 
2.  specia  de  paianginu  forte  micu. 

*  BBAOOIDE  san  ragoiăe,  adj.,  [tr. 
rbagoTde ,  d'in  ^i^,  g.  ^«761;  =  bacca , 
boba  de  ana),  care  are  forma  san  colore 
de  una  bacca  de  nua,  (vedi  si  uvia). 

*  BHAMNINQ  sau  rammnu,-a,  adj. 
B.,  (ft.  rhBHDlne);  de  rhamnu;  ca  aubst. 
m.,  rhamninu,  \i  f.,  rhamnina,  materia 
colorante  estrassa  d'in  rhamnu. 

*  KHAMNin  sau  ramniura,  adj.  s., 
(fir.  rhuine);  care  sâmina  cu  rhamnulu; 
snbst.  pi.,  rhamniele,  familia  de  plante 
cari  aa  de  typn  gennlu  rhamnu. 

«RHAMNOID£sauniffliwn(fe,adj.  s., 
(fr.  rhânnolde);  c&re  s^mina  cu  rham- 
nidui  vedi  si  rhamniu. 

*  EHAMND  sau  ram»!*,  s.  m.,  pi.-», 
rksynva»  (^âţivo;,  fr.  rhamvleri  si  «er- 
prim);  genu  de  plante  d'in  famili'a  rham- 
tiuloru  sau  rhâmtwidUoru. 

*  BHAPONTICINU  sau  raponticim,- 
a,  adj.  &.,  (fr,  rhapoatieine),  de  rhapon- 
tieu,  si  f.,  rhaporUieina,  substantia  ce 
estrage  succulu  d'in  rht^arhara. 

*  BHAPONTICOIDE  saa  raporUi- 
eoide,  adj.,  (fr.  rfa>poiitle*tde);  cure  a6- 
mina  cu  rhapontiadu, 

♦BHAPONTICU  sau  rapontieu,  a.  m., 
rhapentleoB  ^  rhenm  pffBtleim,  L.  ^ 
radix  pontlea,  (fr.  rhaptntle) ;  1.  spe- 
cia de  radecina  de  rhcÂorhara;  2.  geoa 
de  plante. 

*  BEAPSODIA,  etc.,  veJi  rapsodia. 
«BHEDA  sau  reda,  s.  f,,  rkedsj  carm 

de  callatoria  cu  patru  rote. 

«  KHEDABIU  san  redariu,-a,  adj. 
s.,  rkedarlut  relaUm  Ia  rheda:jugaHi 
rhedari;  ca  s.  pers.,  rheâariu,  a)  care 
mSna  una  rheda;  b)  care  fabrica  sau  ven- 
de  rhede. 

*  RHBTORE  sau  rdore.  vedi  rhetoriu. 

*  RHETORICA  sau  rdorica ;  s.  f., 
vedi  rhetorieu. 

*  RHBTORICARE  sau  retoricare,  v., 
rbetorleare,-!,  (ir.  ritorlqner) ;  1.  a 


Torbf  ea  rhetore,  ea  oratoriu,  in  bene; 
înee  si  in  reu ,  a  vorbi  ea  rhetore,  a 
face  rhetorica,  a  declamă,  a  YOrbf  em- 
phatiee. 

*  BHETOBICD  sau  retorieu,-a .  adj. 
s-,  rhetorlona,  ca  s.  f.,  rbetorlea  ,-e , 
(fijwptxdc-ij,  fr.  rhitorlqse  si  rUtor- 
rlelen);  relatiru  la  rhetoriu,  1.  ca  adj. : 
ariea  rhetorica,  figure  rhetorice,  seola 
rhetorica ,  precepte  rhetorice,  procestu 
rhetorieu,  tonu  rhetorieu ;  2.  ca  subst., 
a)  person.,  unu  rhetorieu,  a)  cellu  ce  in- 
Tâtaa  ca  studente  artea  rhetorica;  ^)  cellu 
ce  scie  prof  essa  si  practica  artea  rhetorica; 
in  acestn  sensu  se  applica ,  ca  si  rîteto- 
riu,  adesea  in  ren;  —  b)  reale,  f.  rheto- 
rica (snbintell.  arte),  arte  de  a  dice  saa 
coTentă  bene,  oratoria :  in  aensiUu  cellu 
Mai  strinsu  rhttoric'a  are  de  obiectu  a 
formă  oratori ;  in  sensu  mai  largu  rhe- 
toric'a  coprende  legile  de  a  serie  bene  în 
veri-ee  genu  de  litteratura;  de  a  investi 
ideele  in  omatu  elegante;  figure  de  rhe- 
torica; a  inveiiă  r'^toric'a  si  a  practică 
preceptele  rhetoneei;  in  classca  de  rhe- 
torica invăia  şcolarii  rhetoric'a ;  meta^ 
foriee,  rhetorica,  potere  de  coventa,  elo- 
centia,  medie  de  persuasione :  a  sipurie 
rhetoric^a  ca  se  convingă  pre  ane  nu 
vre  a  se  convinge;  inse  si  in  reu,  rheto- 
rica, frasi  pompose,  inSate,  affeetate, 
deşarte. 

*  RHETOBISABE  sau  retorisare,  t-, 
rhetorliarei  (^i^pECeiv);  camu  în  acelln- 
asi  sensu  cu  :  rhetoricare. 

*  RHETORIU  sau  reforiu ,  a.  pers., 
re1Ji«r,  (^ijtup;  fr.rheteor);  1.  in  sensniu 
originariu  etymologicu,  la  Grecii  antici, 
allu  caroru-a  e  coientnlu,  rhetoriu==o- 
ratorin,  omu  cn  potere  de  coventu,  elo- 
cente;  2.  in  sensu  oe  a  leuata  inco  la 
anticii  Bomaui,  a)  in  bene,  rhetoriu  ^ 
profesBOriu  de  rhetorica ,  de  artea  de  a 
corentă  in  parte,  si  de  a  scrie  in  genere; 
h)  in  reu,  rhetorUt  =  omu  ce  vorbesce 
sau  scrie  in  styla  affectatn,  pomposu  si 
inflatu,  d^ro  secou  si  desertu,  in  tona 
declamatoriu,  etc. :  retorii  Jt»  tempulu 
incertului  desereditara  retorie'a. 

*  RHETBA  sau  retra ,  s.  f. ,  rhetra , 
i^r^tpa;  fr.  rhitre);  dissa,  dissa  celebre 
%  nnui  orna  de  auctoritat»,  si  de  zei :  0- 


=y  Google 


raclu,  decretn,  etc. :  retreleîui  L^eurgu, 
lui  Solone. 

*  BHEU,  s.  m.,  rhen,  cu  acella-aBi 
senau  ce  are  si  rhabarbarai  vedi  si  rha- 
ponticu^Thtum  poittlcum. 

*  EHEDMA  sau  reuma,  (pre  a  locuri 
rema),  pi.  reumate,  rheama,  (peuiwt,  fr, 
rhume);  îd  genere,  fiussu,  curgu,  eurstira, 
6ro  in  specie,  a)  cursu  d'in  Dasu,cataFrliu; 
h)  Sussa,  reflassuallD  marei. 

*  RHEDMAMETRIA,  sau  reuma- 
metria.  s.  f..  {tt.  riamâinitrlfl);  arte  de 
ft  facesau  de  &  applioâwnu  rheumametru. 

'  EHEUMAMETRICU ,  aau  reuma- 
metricu  ,-a ,  adj.,  (fr.  reoinam^trlciue) ; 
relativa  la  rheumametru  sau  la  rheu- 
mametria: 

*  RHEOMAMETEU,  sau  revmame- 
tru,  3.  m.,  (fr.  reamamâtre,  d'iQ  ^Eij[ia=: 
rheuma,  si  tii^pov^nietru,  mesura^;  in- 
stirumentu  de  mesuratu  rapiditatea  unui 
cursu  de  apa. 

*  RHEUMAPYRU  sau  reumapuru , 
s.tD.,  (fr.  rhnaispjre,<fiD  ^iU[i.a=fliiasu, 
si  iti)p=foeu);  febre  rheumatica. 

*  RHEUMATALGIA  sau  reumatid- 
gia.  8.  î.,  (fr.  rhamaUlţte,  d'in  ^8U[i.a= 
flusBU,  si  ^ţoţ  =  dorere);  dorere  rheu- 
matismale. 

*  RHEUMATALGICU  sau  rheama- 
talgicu,-a.  adj.,  relatiru  la  rkeumatal- 
(jTta.  (fr.  rhonatatijclqiie). 

*  RHBDMATISMALE,  sau  reuma- 
tismale, adj.,  (fr,  rhumatlgmal);  relativu 
Ia  rheutnatismu;  vedi  si  rkeumaiicu, 

*  BHEOMATICU  sau  reumaliM,-a, 
adj.  s. ,  rfaennHticns ,  (^et>(i.anxdi:,  fr. 
rknmatlqae);  rtilativu  la  rheuma,  io  spe- 
cie la  rheuma  =  rheumatisma  :  ăoreri 
rheumalice ;  ca  subst.  u»u  rheumatica, 
care  suffere  de  rheumatismu .  vedi  si 
rheumatismu. 

*  RHEUMATISMU  sau  reumatismul 
(pre  a  locuri  rematismu),  a.  m,,  rheii- 
»at[aians,  (^sujiixn3;L(ii:,  fr.  rliumBUame) 
d'in  acea-asi  rădice  cu  pEJi[t.a:=:rheuma, 
flussu);  uua  data  rheumatismu  =ă\issu 
de  sânge  ce  nu  se  termina  cu  una  he- 
morrhagia,  astadî  rhtumatismu=mor- 
bu  caractei'isatu  priti  dorerî  acute,  con- 
tinue sau  iuleriuitti'iiti,  mobili,  etc.  :  u  . 
Ofe  rheumatismu,  a  sufferi  de  rheutna- 


EHl; 

tismu;  rheumatismu  la  petiore,  ăe  pe- 
tiore;  rheumatistiM  articutariu,  museu- 
lariu,  viscerale. 

*  RHEUMATIZAREBaureMfJKrfworc, 
r.,  rheo mat] sare)  (^eQtuxdCeaSai,  fr.  rha- 
matizf  r);  1.  a  suS'erf  de  rheumatismu; 
2.  a  capită  rheumatismu. 

*  EHEXE,  sau  resse,  a.  f.,  (fr.  rfceils, 
gr.  ^■^£t(;z=rnmpere);  ruptura  violenta, 

a)  a  veneloru,  b)  a  budieloru,  c)  a  cor- 
neei oclului,  ă)  a  altoru  parti  molii  alle 
corpului. 

*  EEXIA  sau  ressia.  s.  t,  rexla,  (fr. 
rexle);  genu  de  plante,  de  aci  si  adj., 
rhexiu,  sau  ressiu;-a ,  (fr.  rexlA),  care 
semina  cu  una  rhexia,  subst.  pi.  rTus- 
stele,  tribu  de  plante  d'in  famili'a  melo- 
siomacieloru,  cari  au  de  typn  gennlu 
rhexia. 

EEXlU,-o,  adj,,  vedi  rhexia. 

t  RHIN-,  si  rhino-,  (d'in  grec.  ^îv,  g. 
^tv<S;  =:  nasu),  in  derivate  bî  composite 
scientifîce :  rhinalgia,  a.f.,  (fţ.  rblnalgle, 
d'in  âtXYoc=dorere),  dorere  denasu;  a^j., 
rhiHalgicu.-a,  (fr.  rhinalglqne),  relativa 
la  rhinalgia;  rhirtanthu,  8.  m.,  (fr.  rbl- 
nauthe,  d'in  £ydT);=:âore),  gena  de  plante 
d'iu  famili'a  personateloru ;  de  aci  si 
adj.,  a)  rhinanthaâu.-a ,  (fr.  rhlnai- 
thnoti),  care  s6mina  cu  rhirMiUhulu, 
mhit.  pi.  rhinanfaciele ,  familia  de 
plante  ce  au  de  typu  genulu  rhinantku; 

b)  rhi»anthiu,-a,  (fr,  rhlnaotbi),  oare 
semina  cu  rhitiantulu,  b.  f.,  rhitMiUhie, 
tribu  d'in  famili'a  serofulaeidoru;  e)  rhi- 
nanthoiăe,  (fr.  rhlnaiithoIde)==:rAinafH 
thiiciu;  rhinapteru  ,  -  a ,  adj.,  (fr.rhl- 
napt^re,  d'in  ămepoî=:fora  aripe),  care 
are  rostru,  /ora  se  aibă  si  aripe  :  subst. 
pi.  rhinapterele,  familia  de  insecte  ap' 
tere:  rhinariu,  s.  m.,  pl.e,  (fr.  rhtnartvn, 
^cvâpiov=Da9cioru),  a)  estremitate  a  na- 
sului certoru  mammifere  fora  peri;  b^  la 
insecte,  spaţiu  intre  budie  si  marginea 
nasului;  c)  collyriu,  nomitu  si  rhiniu, 
rlnlon,  (Piviovy,—rhinenc'phcdu,-a,  adj., 
(fr.  rhiiieiiciiplial«),  care  are  nasaln  af- 
fuudatu  in  capu;  de  aci :  s.  f.,  rhinen- 
cephaîia,  (fr.  rhlneuoâpfaalle),  s  ti  tu  de 
rkinencephalu;  adj.,  rhinencepJutlicu.'a, 
(fr.  rhIueocephalliiH«),  relativu  la  rhi- 
nenchephcdia.—rhinenckjfsta,  B.  f.,  (fr. 


,CoogIc 


rhlHMtkrtlff,  d'in  trff>atf;=âatanivn% 
ÎDieetione  in  nun;  de  aci  â:  rJuneit' 
thf/t$,  8.  f.  si  m.  rhinenehfflH,  rklaca- 
ehjtoa,  (^vrjyfi^i,  tr.  rhinaekjte),  in* 
atrnmenta  de  inieciâoni  in  duo; — rAJitî- 
fN.-o,  adj.,  (â-,  rhlnlt«),  care  are  noBO 
saa  botu  albagatu,  sabsi  pL  rMniteU, 
fomili'a  de  insecte;  rMiute,  aug.  f., 
{tt.  rtlBlto),  a)  inâunmatione  a  membra^ 
Dei  naBQlai,  b)  s  membranei  de  la  bo- 
toln  animalilorn;  rhindbatu.  b.  m.,  (^- 
vtfpKcoc  fr.  rbiBtbate),  a)  gena  de  pe- 
8oi;  b)  gena  de  insecte,  de  corcnlioni; 
rhmoearpu,-a,  adj.,  s.,  (fr.  rblaesarpe; 
d'in  XB{»[tS<:=frnctu),  care  are  fmctuoa 
una  forma  de  nasn,  s.  m.,  rMnoearpidu, 
genn  de  plante  dicotyledonie;  rJUnoce-, 
phciu,-a,  adj-,  (fr.  rhliioeepliale,  d'in' 
XfiipaXiţ  =  capu),  care  dreptn  capti  are 
aprope  namai  nasn;  de  aât,  s.  f.,  rino- 
eephalia,  (fr.  rblii«oepIi«Ue) ,  stătu  de 
nnn  monstru  rMnocephalM;  si  adj.  rhi- 
noe^halicura ,  (fr.  AintetpliallqDe)  , 
rela^TU  la  rhinocephalia;  rhinocerurd, 
adj.  8.,  (fr.  rklnoeire,  d'in  xdpa(«:=cor- 
nn),  oare  are  coran  innasu  sau  infronte, 
ca  8.  m.,  a)  ThinoeerulM,  famili'a  de  in- 
secte; h)  rhnoceru  si  rhinocerote,  rbl- 
■Mer«a,  (^vdxspt»;,fr.  rhliiee6roH),genu 
de  mammif ere  d'in  famili'a  pac^ytlmne- 
lom  ordinarie ;  metaforice  :  nasn  ăe 
rhmoeerote,  a)  nasu  de  omu  prea  longu; 
b)  nasn  dotata  ca  delicata  o^ore,  si  de 
aci,  c)  propensione  si  facilitate  de  a 
sentf  tiefectele  altui-a  si  a  Ie  Ieu&  in 
risa;  d)  applicatu  apoi :  a)la  nnaspecia 
deinsecte,  Ş)  launa  specia  de  concbjlie, 
y)  la  ana  specia  de  pesee;  rhinoatesmu, 
8.  f.,  (fr.  rhiaoeaeime,  d'in  xvljtijLa  = 
mancarime)  prnrîtu  alia  nasului;  rMno- 
de,  adj.  s.,  (fr.  rhiB*<le),  care  sâmina  a 
nasu,  applicatu  ca  nome  la  unu  genu  de 
insecte  coleoptere,  d'in  famili'a  ewcu- 
lionSoru;  rhtHiAaryHgite,  s.  f.,  (fr.  rhl- 
■•UrjBffite),  inâammatione  simultana 
a  membraneloru  nasale  gi  gntturale; 
rMtwlophK,  a4j.  s.,  (fr.  rhlM»lapke,  d'in 
Xifo^  =.  cresta)  care  are  nasu  ca  Qoa 
cresta,  oa  subst.  m.*  rhinolophulu,  gena 
de  maminifere;  de  acf  si  adj.,  rkinolo- 
phinurtt,  (fr.  rhlulopblne) ,  care  8^ 
mina  eu  rm^pMu;  sabet.  pL  rhinoio- 


phinU,  tribu  d'in  &mîli'a  vespertOdoni' 
diîom,  care  are  de  typu  gennla  rhmo' 
lophu;  rĂinomactu,-a,  adj.  s.,  (fr.  rbln»- 
maerei  d'in  tuixptfţ=:longu),  care  are  nasu 
prealongu,  ca  subst.  m.,  t-Mnomaavlu, 
genu  de  insecte  coleoptere  tetramere 
d'in  famili'a  roetricomfioru=zrhinoce- 
rdoru;  de  aci  ai  adj.  s.,  rTmomacriăe; 
(fr.  rh[n«nMirUe),care8âmtna  cu  rH- 
nomaendu;  subst.  pi.  rMnomoenăUe, 
parte  d'in  ordinea  aircuKonUoru  artho- 
ceri;  rMnopkide,  adj.  s.,  (fr.  rkliopbide, 
4'in  8ft<=3erpâ),  Torbindu  de  aerpi  cn 
nasn  tare  prolongatu;  rhmopJunia,  s.  f., 
(fr.  rktaopkoBie,  d'in  (p<i)vi)=:Toce),  da- 
rea TOcei  pre  nasn,  resonitn  d'in  fossele 
nasvlm;  rhinoplastia,  s.  f.,  (fr.  rhli»- 
plaHtie,  d'in  nXao;(3<;=formatu,  făcuta), 
arte  de  a  reface  nasolu  cadutu  9&u  taliatu; 
de  aci  si  adj.  rhmoplastieu,-a,  adj.  g., 
(rhlisplutlqne),  relativa  la  rhinopla- 
stia, ca  8.  t,  re^e,  rhinoplastica,  (sub- 
intell.  arte  rhinoplastiea;  ca  s.  m.pers. 
ana  rhinoplaaticu,  cellu  versatu  in  rhi- 
noplastia, in  acestu  intellessu  şi  rMno- 
fiastu,  (fr.  rblRopIaste);  rhinoptia,  s.  f., 
(fr.  rUnoptle»  d'in  S^k;  =  vedere)^  ve- 
dere prin  nasu;  de  acf  si  adj.  rhinopti- 
eu,-a,  (fr.  rhUvptiqne),  relatiru  larAt- 
noptia,  ca  s.  pers.  unu  rhinopticu,  care 
are  rhinoptia;  in  acesta  sensa  si  rhi- 
noptu,{îi.  rbiaopi6);rhiHorrhagia,  a.  f., 
(fr.  rblB«rrh»f[ie,  d'in  pa-fetv^rumpere^, 
hemorrtiagia  d'in  nasu;  rhinorreia,  a.  f., 
(fr.  rhlBorrbrie),  scorsura  de  mucosi- 
tati  limpidi  d'in  naşa,  fora  symptoma 
de  inSammatione;  rhxnose,  a.  {.,  (rhln*- 
se,  ~  directa  d'in  ^ivdţ  =  pelle  dura) 
stata  de  lassare  si  incretire  a  pellei 
Ia  unu  eticu;  rhinosphenaie,  adj.,  (fr. 
rhlnotphtiial),  ae  dice  de  una  ossu  de  la 
facia;  rhino3tomu,-a.  adj.  s.,  (fr.  rhlio- 
Btome),  care  are  ore-cumu  ^ur'a  landsu. 
oa  subst.  pi.  rhinostomeh,  a)  familia- 
de  insecte  d'in  ordinea  hemiptereloru ; 
b)  familia  de  reptili  ophidie;  rhinotheca, 
B.  f.,  (fr.  rhlietkiqae),  membrana  ce  co- 
pere  partea  superiore  a  rostrului  passe- 
riloni. 

+  RHIZ-,  Hi  rhijio-,  (d'in  gr.  ^EC«= 
rădice,  radiciha),  in  derivate  gi  oompo- 
site  seientifice  :  rhijiaspra,  s.  f.,  (fr.rhl* 


.yGooglc 


Hire,  din  Sfpa  =  preoders),  instni' 
menta  chinirgicn  da  appncatn  radeoi- 
nele  dentiloni;  rhietmtlM,  adj.,  (fr.  rhl- 
hdUi«,  d'in  £ydoi;=câore^|,  oare  da  Sori 
sau  pediincule  la  radecina;  rhieainthiu,' 
a,  adj.  8.,  (fr.  rhjuathri),  care  creece 
pre  Fadecio'a  plantelorn,  sabst.  pL,  rhi- 
Mttthiele,  f&mili'a  de  pkate  paraeite 
pre  radecîoele  altoru  plante ;  rhixia , 
B.  f,  rblilas,  (K^<)i  Bi'ccu  traasa  d'io 
radecina;  rhi£oita8tu,-a.  adj.,  (fr.  thi- 
lobUBte,  d'in  ^a<Ttdc=bIaatu,  germe), 
care  a  essitn  d'in  nna  radecina;  rhis(h 
bolu,  8.  m.,  (fr.  rhizobole),  arbore  de  o- 
rigine  americana;  de  acf  si  adj.  rhieo- 
fio!iu,-(i,  (fr.  rhlsoboli),  care  sâmina  ca 
rhitobolulu,  subst.  pi.,  rhieoboliele,  fa- 
mili'a  de  plante  cari  an  de  typa  genolu 
rhiaobolu;  rhisoetonia,  s.  f.,  (fr.  rhlioe- 
UnlAt  d'ÎD  xT^voţ^iocciâere) ,  applicatu 
in  specie  la  nnn  gena  de  faogi  părăsiţi 
pre  radecinele  planteloni;  rhieode,  adj.  a. 
(fr.  rhliode),  care  s^mina  cu  ana  rade- 
cina, Btibgt.  pi.,  rhisodii,  familia  de 
vermi;  rhieographia.  s.  f.,  (fr.  rhlioţra- 
pli(e,  d'in  Yp(iţiety=de8crier6),  descrip- 
tione  a  radecinelora;  rJiieographieu,-a. 
adj.,  (fr.  rbtioicraphlqDe),  relativu  la 
rhigographia;  rhieographu,  e.  pers.,  (fr. 
rhliographe),  auctoriu  de  rhieographie; 
rhinoUthu,  8.  m.,  (fr,  rhliollthe,  d'iu  XI- 
9oz),  radecina  foasile,  petrfficata;  rAi- 
goma  B.  t.,  pi.  rhigomate,  (fr.  rhlione, 
ftCoitia),  a)  fastella  subtarraniu  allu 
ferigplora  si  altom  assemini  plante ; 
b)  corpulu  radecinei;  c)  radeoior'a  unaî 
grauntiu;  rhizomatoide.  adj.,(fr,  rhlio- 
natnTde),  care  are  r&t'^oma  eaa  ceva  as- 
semine  cu  una  rhieoma :  radia  rMgoma- 
toidi  ;~rhieomato3e,  b.  f.,  (fr.  rhls»ii«- 
t«Be),  conversionea  raieânei  in  rhieo- 
mo:  rhisomorphu,-a,  adj.,  (fr.  rhliomer- 
phe),  d'in  (lApţ^^orma),  oare  are  for- 
ma de  rădice ,  ca  s.  m.,  rhieomorphuUt, 
tribu  de  fungi;  rhieonyehiu,  pl.-e,  (fr. 
rblianrfllitoii,  d'in  Smi  ^  unghia),  fa- 
lange de  care  tine  unghi'a  mammifere- 
loru  si  pasaeriloru ;  rhigophagia,  a.  f., 
(fr.  rhliopbasle,  d'in  tpaţeîvr^mancare), 
stătu,  traiu  de  animali  ce  manca  rade- 
cine;  de  aci  si  rhieophagu,'a,  (fr.  rbl- 
MykaK»),  a)  adj.,  oare  se  nntresce  ou 


radecîne;  b)  subai,  a)  ia.  rAuu^AapH-li^ 
gena  de  mlentelle  insecte  eoleoptoK; 
p)  pi.  rhieophagde=aictioae  de  insecte 
alle  caroru  larve  traiesjja  in  radeoinade 
plante  palustre;  rAtzopAtIu,-a,  adj.,  (fr. 
rUsapblu  ,  d'in  ţdsiv  =  amare)  oui 
plăcu  radecinele  plantelorn;  rAu0pÂorti,- 
a,  adj,  s-,  (fr.  rhliftphore,  d'in  ţîptiv  ^ 
portare),  oare  porta,  are  radecina,  s.  m., 
rMgophondu,  gena  de  plante  dicotjle- 
dooie;  de  act  si  adj.  rhiMpliori»,-a,{(t. 
rlilB«pb«re),  care  aâmioa  ca  rhiea^io- 
rulu,  snbst.  pi.  rhieophoride ,  familia 
de  plante  cari  aa  de  typagenulD  rAuo- 
phoru;  rhi£ophffîhi,-a,iăi.{tr.  rliIsopli7l« 
le),  oare  are  radecine  la  folie  saa  frunte; 
rfieopode,  adj.  s.,  (fr.  rbisopode,  d'in 
1C0&;  g.  imS6^  =.  pede),  care  are  radecine 
la  patioru,  snbst.  pi.  rkisopodile,  a)  sec- 
tioae  de  fongi,  b)  familia  de  licheni;  a. 
m.,  riăeopodde,  base  a  unui  fangu;  rU- 
jnopogone,  a.  m.,  (fr.  rbfiopofoa,  d'in 
jcdi-{im  barba),  genu  defungi;rAtiw«per-* 
mu,'a.  adj.,  (fr.  rbliespenne,  d'in  asip- 
[LK^sementia),  care  are  semen ti'a  longa 
radecina,  sabat,  pi.,  rhiaospermeîe,  fa- 
milia de  plante  cryptogame;  rhisrosto- 
mu.-a,  adj.s.,  (fr.  rhiMStvme,  d'in  orii- 
[uc=gura),  care  are  goc'a  la  ladieine  : 
medusa  rhieostoma;  si  s.  m.  rAufomiÎH, 
genu  de  acalepti;  de  acf  si ;  risoitomide, 
adj.,  {îr.  rbtioitoraMe),  care  s^miea  oa 
rJutastomutu.  sabst.  pi.,  rhigostomiM, 
familia  ce  are  de  typu  genuin  rhirostt- 
mu ;  rhieotomia,  s.  f.,  (&.  rhliot«Hi*i 
d'in  n^-^  =  taliare);  scotere  d'in  radt- 
cina  a  unei  pladte,  in  specie  a  snei  plante 
medicinale.  erborisaHone ,  deaeriere  a 
planteloni  medicinali,  eto.;  de  acf  si  i. 
pers.  rhisotomu.  (fr.  rUiots^s),  oelln 
ce  se  ocoupa  ou  rhieotimla. 

t  BUOD,  si  rJtodo,  (d'io  gr.  ^6Sm 
=:rosa),  ea  mai  desu  in  derirato  ei  eom- 
posite  scientifice  :  rhodaeantim,-a,  adj., 
(fr.  Aedaeantkef  d'in£xaydoţ=i:a«antn 
saa  aoantha,  spiau),  care  are  rose  spi- 
nose  :  acada  rhodaeantha;  rhodaiu,  8. 
tu.,  (fr.  rkodate),  sare  formata  d'in  com- 
binationea  ozydtdtu  rhodieu  cu  una 
base;  rhodm  saa  rodia,  (gr,  mod.  piStav),- 
miâlum  rranatiiM ,  gramUa,  proprie  fe- 
minina d'in  rhodiu  şan  rodiu,  (gr.  mod. 


=y  Google 


po<tdt)^Mali«  crusta,  arborele  ce  da 
rodte  saa  granaie  :  rodia  itlhaHca  = 
baiMtUia»  asii  se  dice  Sorea  ^e  rodiu 
gabatieu;—rhodieur<i,  adj.,  (fr.  r^i- 
4w),  de  rho^  ca  metalln  :  aeidu  rho- 
ăku,  sari  rkoâiee;  de  act  si :  rhodieo- 
otamoniCHt-a,  (&■  rliodle«-iiaiB«nliiiie). 
rhoâieopota$8icu,-a,  adj.,  (fr.  rhvdleo- 
pttuslqne);  rhodieosodicu,-(i,  &dj.,  (fr. 
rkedlM-iodlqoe)  oumbinatu  d'in  sare 
rodiea  si  d'in  sare  tmvumiea,  etc;  rho- 
ăina,-a,  adj.,  rbadlnnat  ţ^Styo;),  de 
ro$a:tin»we  rhodina,  s.  n.,  rhodmu  si 
f.,r]NNi)tMi=:esaenti'a  de  roşa;  rhodwht, 
s.  m.  si  f.  rhodiola,  a)  si  rodtoru,  ro- 
ăiera,  demiautiTU  d'in  rodiu,  arbore, 
si  d'in  rodia,  fructulu  lui;  b)  rhoăiaUir 
a.  (fr.  rhedlole) ,  genu  de  plante  d'in 
fomili'a  crtuMlteloru ;  rhodUe,  a.  f., 
rketitb,  (fr.  rhedlte),  specia  da  patra 
pretiosa,  specia  de  fossile;  rJiodîu,  s. 
m.,  a)  si  rodtti,  arbore  oe  da  rodie,  (vădi 
mai  sasu  rhodia);  h)  metallu ,  ce  pro- 
duce in  combinationi  sari  roşie;  rhodo- 
erinite,  a.  t.,  {ti.  rhodMiinite),  gena  de 
poljpi  foasUi  d'in  famili'a  eriniteloru; 
rhedodaetifiu,-aj  adj.,  (&.  [k«dtdaetyle, 
d'in  SiixTQXo^  ^  degita),  care  are  de- 
gite  de  roae,  roşie  :  Omeru  califica  au- 
ror'a  de  rhododactyla;  asiadi  naturali- 
itii  dieu  rhododaetyîe  la  certe  passeri; 
rhododap^ie,  s.  f.  roâodapline,  {^SoSi.- 
ţyţ),  ir.  rh*dodaphKti),  daphinu  sao  lauru 
rosiu,  oleandru;  rhododendnt.  b.  m., 
rhoi«dţ«dr«i,  (fioSiSsvSpm,  fr.  rheie- 
deodren),  genn  de  plante,  camu  in  acel* 
la-aai  sensu  cn  rhododapfate,  de  aci  si 
adj.  rhoăodendriu,-a,  (fr.  rbododeadrA), 
ear«  s^inina  cn  rAodendruI,  snbst.  pi., 
rhoăoăendriele  =z  rhodoracitie;  rhodo' 
gattrM,-a,  (fr.  rh«d«r«streţ  d'in  fs- 
(îTijp=:pwitice),  oare  impantien  deco- 
lore  rosiai  rhodographia,  a.  î.,  (fr.  rho- 
d«sr«plile,  d'in  YP«7*tv  =  descriere), 
dPscripMone  de  rose;  ăa  Mi  rkodogra- 
phiM,-a,  adj.,  (fr.rhvttnKrapbi^ne),  re- 
latim  Ift  riwdogn^a;  si  rhodographiu, 
s.  pera.,  (&.  rhedogrşphe),  anctoriu  de 
rhodographie;  rhod<d€ueu,-a,  adj.  (fr.  rho- 
dalMfue),  care  0  rosiu  ai  aibtt;  rhodolo- 
ffia,  s.  f.,  (fir.  rb«di>I«Kl«),  kactatu  deii- 
pre  rosti  rhoăomdU  flau  rodauiere,  8.f., 


OTO; m 

rhodemell,  (^oUfuXi,  &.  rIi*4onel  si  rk*- 
demtle),  a)  miere  de-roie,  miere  rotobi, 
si  abs.  rosata;  b)  gena  de  plante  d'in  fa- 
mili'a algeloru;  rhodonOe,  B.  f.,  (fr.  rh*- 
deDlte).  minera  de  manganesiu;  rhoâo' 
pode,  adj.,  (fr.  rhodope,  d'in  noâc  g.  noMc 
1=  pede),  oare  are  petiorde  roşie  ;  rko- 
(îc9)jeni,-a,  adj.,  (fr.  rhoduptire*  d'in 
ffiCBpdv  =  aripa),  oare  are  aripele  rorie,- 
rhodoraciu,-a,  adj.,  (fr.  rbedcnee),  oare 
sâmina  cu  rhodot^ndn^,  Bnl»t.  pt,  tko- 
doramle,  familia  de  plante  ce  aa  de 
typa  geaala  rltododeni^;  rhodo8<hrho- 
dicurCl,  adj.,  (fr.  rhftleso-rkedHiie)  ;  0- 
xgău  rha^o^hoăieu,  combinatn  d'in 
ox^ăndu  rhoăosu  cu  cella  rhodiett;  rko- 
do8permu,-a,  adj.,  (fr.  rhodeaperaie,  d'in 
oKip^  7=.  sementia),  care  are  sementie 
roaie;  rhodostomura,  adj.,  (fr.  rbedeit*-  ' 
me,  d'in  md^ut  =  gura),  care  are  gnra 
roşia;  rhodosura,  adj.,  (fr.  rhodeni),  de 
rJiodiu  metallu  :  aciău  rhodosu, 

«  BKOQVE,  s.  f.,  (&.  thognt,  ^o)7[ii) 
=  spărtura,  ruptura);  1.  spărtura,  ore- 
patura  in  craniu,  superficiale  saa  si  pro- 
funda, fora  inse  se  fîa  dealipite  celle 
doae  parti;  2.  metaforice,  specia  de  le- 
gătura la  spartnre  sau  franture. 

*  BHOITE,  s.  f.,  si  m.,  rhoUu.  raitei 
(potvTii,  fr.  roite);  vina,  Itoore  de  rodie 
sau  granate. 

t  BHOMB-si  rhomho;  (d'in  gr.  ^- 
^oz  =  rbombu  sau  rombu),  ia  derivate 
si  composite  moi  rertoau  eoientiâce  : 
rhoDibatUra.  adj.  part.,  (fr.  ibenbt),  fs- 
catn  in  forma  de  rhombu,  «are  are  forma 
de  rhombu;  rhombiferu,-a,  ad|.,  (fr.  rheN* 
btnre),  care  porta,  are  rJumbi,  facie 
in  form'a  rhotiMui :  smaragdu  rhom- 
Uferu;  rhomb^iu,-a,  adj.,  (fr.  i^embl- 
r«llâ),  care  ars  folie  rhtmăxde  san  rAom- 
liiformi;  rhombiforme,  adj.,  (fr.  rbonbl- 
forme),  oare  are  forma  de  rlim^;  rJumt-  ' 
hiporura,  adj.,  (fr.  rhoablptre),  care  are 
pori  iu  forma  de  rhombu;  rhtmbUa,  s. 
F.,  (fr.  rhsmbtte),  urma  de  pesoe  foseile; 
rhomboeăru,-a,  adj.  e.,  (fr.  rhembeidre), 
care  are  ca  eâre  san  facie  rhombi,  b.  m., 
f  Aomboedm,  figora  solida,  solidn  ce  are 
forma  rhomimide ,  (vedi  si  rhomboide); 
de  aci  si  adj.,  rkonUtoedrieuro,  (fr.  rhora- 
boidflqne),  relativa  la  rjiomboedru 


=y  Google 


980 


BHO. 


erisl<JHeriuHiiboedriee;rhoml>oidide,  adj., 
(fr.  rbonboTdil),  relativii  la  rhomboide, 
ea  mhet.  rhcmboide,  adj.B.,rbiiBboIdet, 
l^o^txiZ-^i,  tr.  rb»Hb«1de),  cars  are  for- 
ma de  rJumAu  :fig»r«  solide  rhomitoîdi; 
ea  snbst.  unw  rhomboide,  solidu  esaaedru 
all»  cui  facie  Bont  rhombi  c&t«  doni  pa- 
ralleli;  muselurhm^foide,  si  abs.  rhom- 
boUeU,  musclu  de  partea  poeteriore  a  u- 
meiului;  rAom&o8poru,-a,adj.,(fr.rhitai- 
b*ip«re,  d'in  atc6p<K  =  granntiu),  care 
are  sementiore  cu  forma  de  rJuimbu ; 
rhombu  eau  rombu,  s.  m.,  rk«mbni,  i^op-' 
^x,  fr.  rhombfl),  proprie  rapida  inrer- 
tire,  si  de  aci  in  specie  :  a)  turbine;  bj 
rota,  cerca,  si  in  parte,  cercn  de  forme- 
eatoriu;e)corpa  de  form'a  unni  turbme; 
si  in  parte,  d)  &gBn  geometrica,  care 
e  UDu  parallelogrammu  alle  cui  lateri 
sunt  ecali;  e)  oGhindevitriiideferestra; 
f)  gena  de  pesci;  g)  genu  de  conce  bi- 
Talve. 

*  RHOMPHEÂ,  sau  rumpia,  s.  t, 
rhnnphaea,  (^opjipaict,  fr.  rhomphtoj ; 
1.  lunga,  lata  si  enrba  spata,  dupo  altîî 
scurta  d^ro  forte  ascuţita,  uuitata  la 
Thraei  si  alte  popore;  2.  lunga  lancia, 
untatalaacello-aBi  popore,(vedi  si  rum- 
pitt). 

«  BHOMPHEALE,  Baunimptolaadj. 
rbsnphaealii;  relativu  la  romphea. 

*  RHONCHARE,  ronchnre,  eau  ron- 
tare,  t.,  rbonebare;  a  emitte,  Ai  rhon- 
chu,  a  roncheeâ,  necheza,  sforaf;  (vedi  : 
ron<^xare=rintheeare  =  ronelneare). 

*  RHONCHISONTJ,  roachitonu,  sau 
ronâsonurOi  &dj.,  rh«Bob|gonns;  care  da 
vDU  r^oncAu,  sonu  ronchisatoriu :  rho»- 
ehiaonii  armesaari. 

*  BHONCHU  «IU  roncAif,  s.  m.,  rh*»- 
ebaa;  1.  proprie,  sonu,  voce  data  de  calin 
si  alte  assamini  animali :  ronchetu,  ron- 
eht»atu,  gforaiiu,  2.  metaforice,  a)  da 
vocea  brosceloro  si  altoru-a  assemini ; 
b) risD  immoderatn  si  jmmodestu; e)  tra- 
gere pre  sasn,  sau  in  nasu,  si  de  aci, 
risu,  leuare  in  batujocara. 

*  RHOPAUCn  B&aropaiicura,  «dj., 
rhapalienat  ({>0KaXi*6<:  fr.  rhopalliiae, 
—  vedi  ii  rkopakt),  proprie,  in  forma 
de  măciuca,  maciucaiu,  applicatu  ins» 
la  una  veraa  :  versu  rhopaiicu,  in  care 


mr. 

coventele  nrmatorie  an  âa^careaiiaayl- 
laba  mai  mnitu  de  cfttn  oelle  precedenta. 

*  BHOFALTT.sau  ropdlu,  s.  m.,  rhe- 
palDBii  (^dnoXov);  proprie,  maduea,  ap- 
plicatu iaae  la  una  specia  de  nympJkÂi 
:=  Bynpiiae*,  planta. 

*  BHUfi,  rhure.  sau  rure,  s.  f.,  rbii, 
(^Qc);  specia  de  planta  ce  serve  la  co* 
loratu. 

*  BHnSELINU,  san  rtudimt,  s.  m.  si 
f-rh^selma  saurHS#Iifia;rbaBeIlM«,(^o(>- 
o^Xtvov);  specia  de  opitt,  planta. 

tRHTNCHO-,  {d'in  gr.  itfrtxt<=io- 
stru),  incomposite  scientificerrA^HcAo- 
hdeUa,9.  f.(fr.  rhjBehobdelle,  d'in  ŞSiXXs 
=lipit6re),  genu  de  pesci;  rh^nchobotri' 
de,  adj.  b.,  (&.  rbruDiiobetrlde),  care  are 
rostm  ca  unu  hotru,  snbst.  pi.,  ryncho- 
botridii,  divisione  de  vermi;  rhynekoM' 
phalu,-a,  adj.  s.,  (fr.  rbrnobociphale , 
d'in  xEţ(xXi}:=capn),  care  are  capuln  al> 
longfttu  ca  Quu  rostm;  subst.  pl.rAjfn- 
chMephalele,  familia  de  pesci ;  rhyneh<h 
chaama,  s.  f.,  (fr.  rbraehoehâiBet  d'in 
X^f^V"^  =ca8catura),  cascatura,  des- 
chisur'a  rostrnlni  nnei  passere;  rhyn- 
cholithu,  B.  m.,  (fr.  Tfaraehclltbe,  d'in 
Xldoc  =  patra),  rostru  fossile,  petriS- 
eatu;  rhynchophoru,-a,  adj.  B.,(fr.  rhji- 
ehvphore,  d'in  (popd(=portatoriu),  cve 
porta,  are  rostru,  s.  m.,  rynehophorulu, 
a)  genn  de  insecte  coleoptere,  b)  subst. 
ţ\.,rynehophorele,  familia  de  insecte 
d'in  ordinea  coleopterelora  ;  ryneho- 
8poru,-a,  adj.,  (fr.  rhjaehespere,  d'in 
(n[6(>o;:=Bementia,  grauntiti),  cveare 
grauntie  cu  forma  de  roatru ;  rhyneho- 
stenura,  adj.,(fr.  rhfiohoit^ieid'in  mt- 
v6c  =  strimtu),  care  are  rostrnls  strim- 
tu;  rhţfnehoatomv.-a,  adj.  b.,  (fr.  rbjv 
ofaestome  ,  d'in  oc^ţLoc  :=  gura)  ,  care 
aregur'asancapuluprelongatuin  forma 
de  rostru;  rhţfnehotheca,  s.  f.,  (ti.  rbjM- 
obotfaâqne),  genu  de  plante. 

-  EHTPARO&RAPHIA,  s.f..(fr.  rky- 
paregrafible);  luam  de  ryparogrt^hm. 

*  BHYPAROGRAPHICU,-a,adj.,(fr. 
rhfparvKraphlqiie);  relativu  la  rhypn- 
rograpMa  si  la  rhyiHirographu. 

*  RHYPAROGRAPHU,-a,  s.  p«B., 
i'hjparoiţraphiig,  (ponaptiŢpatfef,  fr.  rbf- 

parof  raphe,  —  d'in  ^capii«  =;  Bordido, 


,,  Google 


BIC. 


98? 


si  fp&pnv  =  scriere,  depÎDgere;  oare 
depingfl  Ban  scrie  laomn  sordide,  com- 
muni,  Tnlgari,  trimli. 

«  BHTPODE,  adj.  s.,  rlirpvdeB,  (^ 
«AS^y,  care  suretia  sordile,  in  specie, 
amorile  corrnpte. 

*  BHYPTICU.-o,  adj,,  (fr.  rhjpttqie); 
ÎD  aceUn-asi  seuao  ca  form'a  rhypoie. 

*  BHTTHMATU,-a,  adj.  part^  (fr. 
rbjtliBt);  cu  rhytJmu,  plenn  de  rhyth- 
nm  :  frase  bene  rhytkmata,  mrsun  ren 
rh^hmate. 

*RHTTHMICA,  B.t.,yei\rhtfthmiett. 

*  BHITHMICU,-»,  adj.  a.,  rhjthMl- 
eu»,  (fr.  rbjthBiqne),  relatiYU  ta  rhyth- 
fflb  ;  misean  rhyt/mice,  periodu  rhytK- 
meu;  ca  snbst.,»)  m.  pers.,  rhfihmicu, 
care  ior^tia  pre  alţii  san  obserra  ensusi 
rhyt'hmfAu;b)t  reale, fJiyiAwrico,  rhjth- 
mlos,  arte  de  rhythmicu;  —  adv.  rhyth- 
mite :  asalta  rhifihmice. 

*  BHYTHMOPBIA,  s.  f.,  (fr.  rhjth- 
map^e  (pt>dţ)^i[a);  parte  a  artei,  mai 
Tertoan  cellei  ntnsicale,  care  coprende 
legile  rhţftJmiuim. 

*BHYTHMU,  8.  m.,  rtajUiaug, 
^D&p^C,  fr'  rbjthrae);  Dumern,  rneenra, 
proportione  in  mişcare  si  io  parti  alle 
totnlai  ijustde  prt^ortiotu  alle  unei 


statua,  1 


t  edi^u 


*  montuNetifti, 


consti^u  rhyHimdu  aeestoru-a;  rhytk^ 
mulu  miaearei  ni  se  revela  mai  vertosu 
in  saltatorii  cu  gratia  si  arte;  rhythmiiiu 
eatttuiui  in  genere  se  eonnosee  dupo 
tadu  si  mesura;  in  poeaia,  in  pros'a 
bene  serissa  inco  e  unu  rhţftfmm  bene 
sentitu;  dero  rhythmulu  poeticH  differe 
demesw'a poetica  :  rkj/timu ascendente, 
rhythmv  descendente;  rhytkmu  spon- 
daicu,  dadj/lieu,  rapidu.  lenUi,  maies- 
tosu. 

*  UHTTID,  s.  m.,  rhjtluw,  (^iuov); 
pocarin,  cnpa  in  forma  d«  cornu,  cornn 
de  beutn. 

SIBAKTtT,  s.  m.,  (itAnisI);  st>ecia 
de  pasaere,  —  fjare  in  locu  de  ripuriu, 
de  la  ripa,  de  ora  ce  ac^^ta  pdssore  ai 
face  cuibnlu  in  ripe  dn  mare  sau  de 
rinri. 

*  BICA,  s.  f.,  riea;  Telu  de  cdpu  peu- 
tra  femtne. 

mCAIBE,  ¥.,  cu  n  molliatn  in  locu  de : 


BIGANIBE,  T.,  (se  conjuga  en  forme 
simple  :  rteatttti  ^  rieaiu,  rieame  ţ= 
ricaie,  etc.,  de  preferitu  cellora  inoar* 
cate  :  ricaniam=::rieai^8cu,  etc.),  aea- 
b«re,  r>4eref  riwarei  a  sapi  cti  onghiele 
sau  ou  alto  ceva  .-  gallinde  rieaniu 
steretdu  aau  in  stercu;  a  mani  infom, 
in  eenuna,  in  pulbere;  metaforice,  a)  a 
ară  prea  in  facia  :  nu  ca-a  ci  recame 
numai  pamentuîu;  b)  a  attetiâ,  escitA  : 
a  ncanf  eroti  e^^a,  urr'a,  dorerea. 

MCANITD,  =  rieaitH,-a,  adj.  part. 
s.  d'in  ricanire,  rlmatos. 

BICANIT0BA  ,  =  ricaitura  ,  b.  f., 
rinaU*,  rlMitara;  actione  si  mai  ver- 
toaa  effectn  alin  actionei  de  ricanire  : 
ricaniturde  gaUintlom  voru  deagropă 
ce  amu  semmatu  in  gradina;  aeesto'a 
e  ricanittu'a,  nu  (o-atura. 

'  BIOINA.  B.  f.,  ¥edi  2  rieinu. 

*  BICINATlJ,.tf,  adj.  part.  8.,  (fr.  ri- 
cine, si  rlelnate),  a)  in  forma  Aerieitm, 
care  sâmina  a  rictnu;  ca  subst.  f.  pL, 
ridnatele.  tribu  de  plante,  cari  aa  de 
typu  genulu  ricinu;  b)  a.  m.,  reale  ri- 
einatulu,  sare  formata  d'in  combinatio- 
nea  acidului  riânicu  cu  una  base. 

*  BICINIATU,-«,  adj.  part.,  1.  rl- 
elKlats»;  preveduta,  vestitu  ou  unu  ri- 
cinut .-  mimi  ridniati;  2.  (fr.  rlolaU), 
d  'in  ricinu.  formatu  ca  riântdu,  asse- 
mine  recinului;  subst.  pi.,  riâniatele, 
famila  de  aracbnidi  cari  au  de  typu  ge- 
nulu ricinu. 

*  BICINICU.-a,  adj.,  (fr.  rialnlqiie): 
de  rieinu  :  acidu  ricinicu. 

«BICINIU,  s.  m.,  pl.-e,  rlclnloBt 
d'in  riea,  micu  velu  mai  allessu  pentru 
feniine. 

*  KICINOIDB,  adj.  3.,(fr.  r!elMl<I«) 
care  s^mioa  cu  ricinulu,  (vedi  2  ri- 
cinu  sub  l.),ca  subst  m.re^e,  unume- 
diuameutu  purgativu  si  vomitiru  forte 
violentu. 

*  1  BICINU.-a,  1.  adj.,  rlelnai,  de 
riea,  cu  riea  :  mitra  ricina. 

*  2  RICIND,  3.  m.,  si  f.,  ricina,  rl- 
•iBH;  1.  genu  de  plante  dtcolyledonie; 
sub  forma  mai  vertosu  lem.  ricina,  =: 
oliu  de  recinu,  datu  ca  purgatiru;  2  genn 
de  insecte  forte  supperatorie  pentrn  a- 
uimali,  mai  vertosu  pentru  passeri :  pe- 


=y  Google 


m 


,  tat. 


âaebia,ieapi»ia,  etc-,  ridnu  ăe  pauonu, 

BICTANIA,  ţsi  riUania,  ritania), 
S.  f.,  pro«ulUi,  prtterTlbu,  iupo- 
dintlat  fiRlitate  si  foptA  de  ritianu. 

SICTAî*U,-a.  (Bi  rittam,  Vedi  rictu), 
tuJj.,  pM6u,  proterrHB,  liBpud»»}  pro- 
prie, care  are  rjitu  mare  :  unu  rittnmi 
de  mistretm;  ca  mai  desa  metaforice, 
aerosinatn,  prea  cotediatoriu  :  rittanii 
de  coptUi  fora  roiine  de  omint. 

ftlCrîOSU,-a,  (si  rUtosa ,  vedi  riio- 
au),  ma^ao  rletn  praeditot ,  pr«eax , 
proterTos,  Impndens;  1.  proprie,  plenu 
de  rittu,  ea  mare  rittu  :  rUtosi  pord, 
rUtona  scrofa;  2.  metaforice,  iDselente, 
impertinente,  neroeinata  t  riUoai  eopSH. 

•  RÎCTABS,  T.,  rletare,  intenaivu 
d'in  tingire,  &  eascA,  a  avâ  rietu  mare 
ei  lai^,  in  speciale,  ee  dica  despre  vo- 
cea leopardiloru. 

*  BICTu,  (trinaformatu  in  pronun- 
(ift  in  rittu  a&aritu),  pl.-wri,  rlotas,  ros- 
trom,  roBtellam;  d'in  rtttgire.  proprie  : 
caBcatura  a  gnrei,  si  de  acf :  1.  casca- 
tara  a  gurei  spre  risu,  riau  cu  arretarea 
dentîloni;  2.  guramarecaacataaanima- 
liloru,  a  fâreloru  mai  vertoau  :  ridulu 
beJlattrului,  rictulu  tigrului,  tlefantulm; 
3.  in  specie  botulu  porcului,  mai  ver- 
toBu  selbatecu  :  porcH  rima  m  ritulu, 
dau  cu  rittulu,  si  baga  riHulu  in  dru; 
rittidH  iotduii  de  aci  metaforice,  sprea  es- 
preme  insolenlia  ,  impudentia ,  eţc. , 
în  fraaî  populari  ca  :  a  d(i  yreste  riUu; 
omu  cu  mare  rittu;  a  leuâ,  face  riUu,a 
si  bagă  rittidu  unde  nu  se  cade;  a  rupe 
ritttdu  cuiva,  etc. 

RIDEBE,  preş.  riău  Eiridiu,  conjunct. 
pers.  III  se  rida  si  se  ridia,  perf.  risi 
si  fisei ,  risu;  v.,  rldere,  «rfidere,  Irrl- 
dereUftcnrl,  nogarl,  (it.  rldere, isp.  rolr, 
port.  rlr,  prov.  rire  si  rlr,fr.  rire)ia  si  ma- 
nifesta buceuri'a  prin  mişcarea  faciei,  mai 
allassu  a  gurei,  oppoa.  la  plângere  :  noi 
I^ngemu,  voi  rideti;  1.  intrans.,  a)  m 
genere  si  proprie  ridemu  de  câte  or% 
înfemptHâmu  /îerrfie  cari  ne  plaw;  rt- 
dmti  vedendu  pre  altulu  ridendu ;  «- 
demu  de  nehoniele  âmeniloru;  eUu  riâe 
de.  tote  nemicurile;  a  ride  ca  nebonulu; 
ea  ride  se  mora;  a  nde  infundatu,  a  rtde 


ţm ^ 

in  ironia,  a  ride  fbrtiaiu:  i)  in  spene  ii 
metaforice,  n)  a  ride  amiciUe,  a  ai  espre- 
me  buccuif'a,  amorea,  favorea,  etc. :  co- 
pOlulu  saltă  in  hraa^  matmnei  si  ride 
tatălui;  fortun'a  ve  ride  intru  tote;  nu 
mi  ride  fOtoriulu  ea  voue;  avutuiuiridu 
toii  si  tote;  ^)  a  fi  serenu,  amabile,  a- 
micale,  placatu,  amenu,  incantatorin, 
resplendente,  radiante  de  bocouria ,  de 
formosetia,  de  gratia,  etc. :  ride  cerubt 
fora  nueri;  riae  aurulu  si  alte  orna- 
mente in  casa,  pre  eorpida  cuiva;  ride 
fad'a  omva,  prOY,  ride  mustăciră  cuiva 
de  sueeesseieproprie  sau  alU  ăueciUo*^^ 
sei;  dupo  una  alma  piouia  ride  erb^a, 
ride  frondSa,  ride  câmpulu,  riAt  floriie, 
ridu  tote  odiUru;  mal  rertosu  in  form'a 
participiale  preaente  :  campulu  rideate, 
ridentUe  fiori,  riăentea  frorUe  a  unei 
candide  $i  formose  copiile;  ridente  aean- 
thu  aşterne  campulu ;  marea  e  lena  $i 
ridente;  mai  departe:  ride  vinulu  mpd- 
lueide  eristaile,  ride  si  scdta  ânim'a  t» 
peptulu  plenu  de  buccuria;  7)  a  resarf, 
a  incepe  se  appara,  ae  ^asa,  se  dea,  se 
incoltesca,  et«.;  asia ;  ride  muataci'a  cui- 
va, DU  nnmai,  a)  ca  sqbd  :  pare  bene  cuiva, 
ci  BÎ  p')  reaare,  appare,  pentru  primea 
or'a  formos(K  vâi  si :  ride  barb'a,  ride 
granulu,  ride  erVa;  S)  a  vorbf  in  joca» 
a  joci ,  a  nu  Torbi  serioss  :  astani  nu 
se  pate,  vrei  seridi;  vorbesd  seriomsau 
ridi  ?  sdu  co  ridi  si  eo  nu  se  pote  ee 
mi  promiti;  de  aci  cu  sensnlu  de  pertre- 
cere  :  in  tote  serele  ne  adunămu  de  per- 
trecemu  sponendu  si  ridendu;  auetori  ee 
sctu  rids  in  scrierile  seUe  ai  face  pre 
dltii  se  rida;  eomedfa  ne  face  se  ridemu 
si  se  pertreeemu  bene;  a)  a  ride  de  eeva 
saw  de  cineva,  cu  mai  multe  sflDSuri :  a')a 
pertreee,  ca  si  mai  sasu  :  a  ride  de  dxs- 
sde  spirOtttdi  oile  cuiva,-  a  ride  de  mi* 
scări,  de  gesturi  comice :  apoi  in  apecie 
^')  a  si  bate  jocu  :  toţi  ridu  de  mtselli'ci 
tea;dnenuvaridedeunU8tf^ucatene? 
a  si  ride  de  eas'a  cuiva,  de  eopiSn,  de 
copile  Iui;  f')  cu  ide'a  accesaoria  de 
ammagire,  mtiuire,  seducere,  etc. :  «i 
au  riau  de  noi  venăen^-ne  vitre  m 
I  locu  de  gemme;  a  ai  ride  de  innoeentx'a 
si  credulitatea  aiUoru  inesperti;  £)a  au 
I  pesi  :  a  ride  de  ammenîtiarUe  cuiva 


,,  Google 


BTO. 

2.  traus.,  a  ridepre  cmeva,  a  defăima, 
bstajocnri,  ammagl,  menii :  tota  lutnea 
te  ride  pentru  assanini  fapte;  cu  aase- 
mini  promisse  vrei  ae  ne  ridi  ea  pre 
nisee  copUli  fora  mente. 

*  BIDIBUNDU,-a,  adj.,  rldIbiiii<loa! 
plenu  de  risu,  care  ride  mnltu,  apple- 
cata  a  ride  veri-candu  ai  de  reri-ee. 

*  BIDICA,  s.  f.,  rtdlts}  pani  de  care 
râdima  ceTa,ÎD  specia,  para  de  redimata 
si  legata  vitia  de  viniB,  charaeu,  aracit. 

KIDICARE,  ridicaţii,  ridicatura,  etc; 
Tedi  :  retticare,  retticaiu,  rettieatura. 

«  BIDICLA,  3.  f.,  rldlenla;  deminut. 
d'in  ridica. 

*  BIDICULABE,  t.  ,  ridiculum  prn- 
berej  a  face  ridiculu,  a  face  de  risu  :  a 
riăiădă  unu  omu,  faptele  hti,  portarea 
lui;  a  ridiculâ  ce  e  seriosu,  a  ridictdă 
celle  sânte;  (vedi  si  ridicuîisare). 

*  BIDICULABin,-a,  adj.  a.,  rldicn- 
larlns;  relatÎTU  la  ridiculu  :  a  vOrU  si 
spunemulte  si  ridiadtuie;  ca  sabst.  pers. 
care  spune  lucruri  ridieule. 

*  RIDICULE,  ad?.,  rWIcnle,  vedi  n- 
diculu. 

*  Rn)ICULlSABE=ndicttZi^are,  v., 
(fr.  tldienllser);  Tedi  ridiculare. 

*  BIDICUI.ISSIMTJ,-a,  tuMa  rldlon- 
Ins;  forte  ridteulu,  c&tu  se  pote  de  ridi- 
ctdu  :  e  ridiculu,  ba  inco  ridieulissimu; 
titluri  ridiculissime,  (comp.  si  fr.  ridlou* 
llBilme). 

*  BIDICDLITATE,  a.  f..  (fr.  rldica- 
mi);  calitate  de  riăiailu  :  ndieulitatea 
portuUti,  gestului,  vorbei  cuiva;  si  concr. 
acta  ridiculu,  fapta  ridicu^. 

*  BIDICULOSISSIMU,-»,  adj.,  ridi- 
adosissimu;  superlativa  de  forma  clas- 
sîca  d'in  ridiculosu ,  forte  ridiculosu ; 
vedi  ridiculosu. 

*  RIDICOL0Sa,-a,  adj.,  fIMcuIobiib, 
plenu  de  ridiculu,  cui  place  a  ride  ai  a 
face  se  ridia  :  părăsiţi  ridicalosi,  ridi- 
culosissimi;  nu  mi  placa  in  scrissu  celle 
ridioilose,  ei  numai  celle  reâicale. 

*  BIDICULU,  adj.  s.,  rldlealus,  (fr. 
rldlcnt«);  care  provoca,  attitiaris».  l.in 
bene,  jocosa,  cai  place  a  ride  si  a  face  se 
ridia.  comicii  etc. :  deeo  nu  eşti  cPin  fire 
riâicxăiu,  nu  fad  pre  alţii  se  ridia;  omi- 
ni  mai  ridîculi  de  figura  si  de  poriu,  de 


STO.  98» 

câtu  prin  vorbele  hru;  vorbe  ridiade; 
fada  ridicuîa,  gesturi  ridieule,  portu 
mai  ridiculu;  unii  făcu  pre  riăxdUi  ea 
d'in  măiestria ;  ridia^  ai  joeose  disse; 
2.  in  reu,  demnu  de  risu  .-  ne&oniele 
voatre  sunt  ridieule  si  supperatorie;  de 
stultitia  potetKu  ride,  co-d  e  in  addeveru 
ridiculâ;  a  U%iâ  unu  tonu  ridiculu  ;  a 
ae  face  ridiculu  prin  vanitatea  sea;  a 
pretende  co  scimu  ce  nu  sdnm  e  forte 
riăiatiM;  6  ridicvHu  a  imtă  pre  ceUi  ee 
nune  ăa  măn^a  a  imită  ;  3.  ca  sabat-, 
a)  person.,  unu  ridiculu,  cellu  ce  d'in 
natura,  sau  ca  d'in  messeifa,  face  pre 
alţii  36  ridia,  buffone;  b)  reale,  ce  e  n- 
dictUu,  ce  face  se  ridia  :  dissa,  fapta, 
portu,  jocu,  gluma,  etc.,  ce  attrage  dis- 
preti(]=  rjsH,  batujocura,  etc.  :  aunt 
muUe  generi  de  ridiculu  :  ridiculu  sp»- 
rituale,  delicata,  urbanu;  ridiculu  gros- 
aolanu,  inurţanu,  fora  apiritu,  inmtsu; 
atmse  delecta  miâtu  de  frigidele  ridi- 
eule (dle  părăsitului;  ridicuhUu  e  ceUu 
mai  bonu  fiagellu  allu  vitieloru;  de  ri- 
diculu, ca  de  cea  mai  bona  arma,  făcu 
usu  seriptorii  de  comedie,  de  satyre,  de 
critice;  nu  se  cade  a  arruncâ  si  reversă 
ridiculu  pre  celle  ce  merita  respeetu  si 
veneratione;  i.  ca  adv.,  iu  form'a  mase, 
riâieulv,  sau  cu  form'a  particalaria,  ri- 
dieule :  a  gesticula  ridtcuîe,  cuntu  s* 
vorbesce  ridicuîe;  a  ae  portă,  cogitd,jw 
dieă  ridieule. 

BIDITOBIC,-a,  adj.  a.,  rideis,  rldl* 
cdIub)  care  ride  sau  face  se  ridia;  vedi 
si  ridente  la  ridere,  si  ridictdu. 

BIOAIBEz=rîjranire,  rigaitussriga- 
nitu,  etc.,  vedi :  rugaire  ^  ru^anire, 
rugaitu=ruganitu,  etc. 

*  BIQ-ABE,  T.,  rlţarej  udare,  adă- 
pare, 1.  proprie  :  plouiele  riga  tole  ter- 
r^;  a  rigă  gradin'a,  ftorHe,  (wborii; 
2.  metaforice  si  iu  specie;  aj  ca  si  im'jjare, 
a  duce,  trage  apa  unde-va,  b)  in  sensu 
ideale  :  d'in  productionile  gertiUoru  se 
riga  popore  multe  si  numerose. 

*  BIGATIONE,  3.  f.,  rlţatto;  actione 
de  rigare. 

*  BIGATOBIU,-Wna,  adj.  s.,  rlga- 
tor,  care  riga  sau  serve  a  rigare=:ma- 
chine  rigatorie  de  gradine  intense;  ri- 
gatorii  gradinelor». 


=y  Google 


990 


BIG. 


*  BlQATU,-a.  adj.  part.,  ricatns,  in 
is.  verbului, 

*  BIGEPACERE,  v.,  (se  coBJuga  ca 
T.  facere),  rigefacere,  a  face  se  rtgtsca. 

*  KIGENTE,  adj.  part.  prea.,  rlgens; 
care  rigeace,  care  e  rigi^, 

*  BIGESCEBE,  t.,  rl^excere,  a  ae 
face,  a  deyenC  rigtău  :  rigescu  tUiele, 
ugerele,  rigescu  perii  de  mare  spaima. 

*  RIGlDlFOLin,-a,  adj.,  {fr.  rlsldt- 
l»116);  care  are  fdiele  rigide. 

*  RIGIDITATE,  s.  f.,  rlţldlUx}  ca- 
litate, stătu  de  rigtdu  :  rigiditatea  ca- 
daverului  rediu;  rigiăitedea  lemnului 
de  cerru;  rigiditatea  caractcriului,  mora- 
lă, principieloru. 

*  SIGlDU,-a,  adj.,  rigidug,  (fr.  ri- 
gide; d'in  rigire);  1.  proprie,  ioflessi- 
bile,  iramobile,  duru,  tare,  inlemnitu, 
tiepenu,  intiepenitu,  immarmuritu,  in- 
ghiaâatu,  etc.  :  rigiăii  peri  ai  porcului^ 
mistrdiuhti;  rigidu  pamentu;  rigidulu 
corpii  allu  mortului  reciiu;  rigidH  odi 
ai  cellui  tpariatu  sau  mortu;  rigidele 
cdumne,  rigid'a  petra,  rigidulu  cornii; 
rigide  arme,'  rigidulu  ferru;  rigide  pe- 
tiore ,  rigide  mâne,  rigida  unghia;  ri- 
gide stofe  tessute  cu  auru  ;  rigUulu 
guitu  alia  lupt^ui;  2.  metaforice,  iaes- 
sorabile,  severu,  auateru,  rude;  duru, 
barbaru,  ammortitu,  etc. :  voce  rude  si 
rigida;  rigidii  Sabini,  rigidii  Nomadi; 
rigida  virtute,  rigidi  critici,  rigidu  pa- 
rente,  rigidi  orthoăoxi,  rigidu  confesso- 
riu,  rigidi  observatori  ai  litierei  si  spi- 
ritului legei;  calvinistu  rigidu,  ji^id 
rigidi. 

*  BIGIBE,-esc«,  v.,  1.  rigere,  a  6 
iofiessibile,  immannnritu,  iughiaciatu, 
duru,  tiepenu,  a  intiepeni;  2.  rlţescere, 
a  deveiif  duru ,  inSessibile  ,  tiepenu ; 
3.  rlirerMflre,  a  face  în&esaibile,  duru, 
tiSpenu. 

*  EIGOEE,  8.  f.,  rlRcr,  (fr.  riguenr; 
d'in  rigire).  etatu  de  rigidu :  inâessibili- 
tate,  immoDÎIitate,  duretia,  immarmu- 
rire,aniiiiortire;3i  metaforice,  severitate, 
asprime,  etc.,  1.  proprie  :  rigorea  frigu- 
lui unei  aspra  iirna;  rigorea  cerbicii, 
guttului;  rigorea  ferrului,  osseloru,  pe- 
riloru  la  certe  animali;  rigorea  fadei, 
nervUoru;  rigorea  metallidui,  l&nntdvi, 


MM.       _______ 

cornuiui ;  rigorea  ochiloru  immobili; 
lungele  rigori  alle  unei  aspra  inchisore; 
2.  metafvrîce  :  rigorea  legiloru ,  regu- 
leloru,  prindpieloru,  demonslrationi- 
loru;  rigorea  fortunei,  sortd,  fotului; 
a  se  cere  de  rigore,  a  lucră  cu  rigore,  a 
observă  cu  rigore  tote  prescriptionile 
medicului;  lucruîu  e  probata,  demons- 
tratu  in  U>ta  rigorea ,  cu  rigore  mathe- 
matica;rigorea  caraeteriului,  datindoru 

*  EIGOBISMU,B.  ni.,(fr.rlf»rlBBe), 
doctrina,  in  specie,  doctrina  morale  sau 
religiosa  ce  are  de  principiu  rigorea 
precepteloru  si  rigid'a  loru  observau tia : 
rigorismulu  aeelloru  secte  religiose. 

*  BIGORISTU,-a,  s.  pers.,  (fr.  rlyo. 
riste);  cellu  ce  se  tine  de  rigorismu, 
duce  prea  departe  rigorea  în  principie  : 
censori,  critici  rigoristi;  de  partea  ri- 
goristiloru  n'tw  t?iat  poţi  esn  ned  una 
noua  productione  litteraria. 

*  BIGOBOSITATE,  s.  f.,  (fr.  rl^K- 
renseti);  calitate  si  fapta  de  rigorosu. 

*  BIGOBOSTI,-a  ,  adj.,  (fr.  rlg«a- 
renx);  plenu  de  rigore  :  rigorosu  geru, 
rigorosi  peri;  mai  allessu  metaforice  : 
rigorosi  judid,  rigorosa  perfectione,  es- 
same  rigorosu,  si  abs.  rigoroaulu  :  a 
trece  rigorosuîu.  a  se  suppune  la  rigo- 
rosu; supplide  rigorose,  penitentia  ri- 
gorosa ;  intellessu  rigorosu  allu  unui 
coventu;  dieta  rigorosa;  demonstrattoni 
rigorose. 

*BIQUlI,-(i,  adj.,  rlgnas}  1.  care 
riga,  uda  :  riusiore  rigue  de  câmpuri; 
2.  udatu  :  riguele  gradine,  riguu  monU 
prin  numerose  fontane. 

BIIA,  riios»,  etc.,  radi  :  roma,  ro- 
niosu. 

BIMA,  3.  f.,  rlina;  lumbrleus,  torre- 
niiB  Termin,  (d'in  rly,  de  nnde  ai  rin- 
gire);  1.  proprie,  crepetura,  cascatura, 
ruptura,  gaura,  etc.  :  rimele  murului 
se  casca;  rima  larga,  angusta;  a  face 
rime,  a  astupă  rimele;  olla,  căldare,  oi- 
bia  plena  de  rime;  pamentu  plenu  de 
rime  prin  rim[itulu  rimatoriloru;  2.  ca 
mai  desu  in  u.^ulu  populariu,  specia  de 
verme  ce  st»  afla  in  pamentu  :  a  caută 
si  stringe  rime  pentru  venatu  de  pesce; 
voluptatea  attrage  si  prende  pre  omu, 
cwnu  rimde  attragu  la  uncu  pesoiii— 


=y  Google 


nmoiitapo  fr.  rlae^it.  rlmăt  ai  cu  seasu 
de  conaonantia  finde  a  doae  rersuri, 
d'inrAjf^ma  in  locu  de  rAyf Amu,  care  e 
de  preferitu,  si  mai  de  preferită  ar  fi  : 
comonafiiia  finale;  inse  pote  fi  si  rima^ 
linia,  versu,  si  de  aci :  finale  de  versu; 
veratliu  enstisi^iSHlcu,  linia,  etc. 

BIMARG,  V.,  rlmare  si  tlMuI,  r«- 
dere*  (d'ianma);  1.  in  seosula  celtu  mai 
sttimptQ,  a  despică  pamentula,  a  u&, 
sapă,  inse  cu  seosu  "mai  multa  peiora- 
Uto,  asii  co  :  a  riatâ  agndu3=a  sgariă 
agrutu,  a  ară  in  &cia8iren;afletwlwi5e 
rimapamentuUicura^eleneuunghiele; 
2.  in  seosu  largu,  despre  animali  cu 
rostm,  gMare  si  ritto :  paaseriie  rima 
ai  $trica  formoade  prate;  corbii  rima  a- 
rtdvfele  n  acotu  aementi'<^  $oriai  rima 
casivbt;  mai  rertoss  despre  porci :  por- 
aiiu  rima;  nu  laaati  porcii  in  arature, 
eo  le  rima,  si  le  strica;  3.  metaforice, 
aj  a  rode,  supperâ,  a  attitiă,  escitâ  : 
H»K  vtdturu  rima  viscerele  pecatosiUui; 
ve  rima,  se  vede,  la  anima ,  itfvidi'a, 
dondu  de  plăceri,  de  gloria;  pror.  so- 
riâi  rima  m  copulu  ^i ;  b)  a  caută , 
cercă,  rimondu,  sapondu,  etc,  ei  in 
genere,  a  scrută,  cercetă,  etc.  :  ee  a- 
v^i  u  rimaţi  itntm'a  «o»  t»  ânim^a  no- 
i^afvMhii  onufnct  rimau  vieeerdevic- 
tâneloru  immolate;  a  rima  secretele,  co- 
gitde  ojotmse  aUe  altoru-a;  —  dupo  fr. 
rlmer,  rimare,  a)  a  consond  in  finali; 
Yorbindu  de  doua  sau  mai  multe  yer- 
Buri ;  ^)  si  trans.  a  tace  se  eonsone  in 
finali  doue  sau  mai  multe  versuri;  f)  in 
seiuu  mai  largu,  a  versifîed,  a  face  ver- 
tvri. 

RIMATOBIU,- torta.  adj.  s.,  rlaitor 
■■■»  care  rima  :  passeri  nmatorie,  ca- 
dn^ţedi  rimaiorie;  metaforice  :  rimatori 
ai  ânimeloru  si  aecreteloru;  in  specie  si 
abaol.  HHH  rimaioriu  =  porcu  :  a  cresee 
rimatori  de  speaUa;  carne  de  rimatoriu; 
a  ctutodi  rimatorii :  ai  se  aăjungi  custo- 
de de  riwuitori,  la  rimatori;  —  dupo  fr. 
rlHMr,  rimatoriu:=Qtad  scrie,  face  ver- 
suri, in  specie,  reu  poetu. 

BIMATU,-a,  adj.  part.,  rimatei  t  pa- 
mmte  rimatu  de  porci;  —  d6ro  si :  ver- 
suri rimate  in  cruce. 

BIMATUBA,  8.  f.,  utl«  et  efreetas 


BOT. 


»1 


rlmandi;  actioue  si  efToctu  de  rimare  : 
rimalw'a  porcului;  rimature  de  porci, 
de  passeri,  de  sorici. 

«RIMOSIPEDE,  adj.,  (fr.  rlmosiyHe), 
care  are  petiorele  rimase. 

RIMOSITATE,s.f.,(rimoHlUB);  cali- 
tate, Btatu  de  rimoau. 

RIUOSD,-a,  adj.,  rtiotsuB  ,  {b.  rl- 
menz);  plenu  de  rime:  in  rimosa  hmtrene 
amu  puau;  rimose  oile;  rimoaulu  pulmo- 
ne;  metaforice  :  nu  fad  bene  se  d^uni 
in  ureehiek  acestui  rimoau  de  linAuiu 
aceste  secrete. 

RIMULA  sau  rimura,  s.  f.,  rIuiuU>  (fr. 
rinole);  deminutivu  d'in  rima:rimulâe 
de  pre  conea;  cu  urta  rimila  prendi 
pescde  mare. 

RINDUNELLA,  s.  f.,  fiAironămeUa 
si  rundineUa. 

*  HINGENTE,  a^.  part.  preş.,  rl»- 
ţeoBi  (fr.  rlngent),  care  ringe  sau  rin- 
geace  :  gura  ringente,  coroUe  ringenti. 

•  RINGENXIFLOBE,  adj.,  (fr.  rln- 
rentULvre),  care  are  flori  ringenti. 

BIXGIRE,  T.,  (se  conjuga  cu  forme 
incarcate  :  ringeacu,  ringesd,  etc.,  dâro 
si  simple  :  ringu,  ringi,  ringe),  ringl , 
frendere,  caehlanarl;  a  cască,  deschide 
gur'a,  a  descoperi,  laasă  se  se  yâdia,  a 
arretă  dentii,  a  striuge  dentii  de  menla 
sau  de  dorere,  si  de  aci,  a  ride  ren  sau 
cu  rentate,  a  si  espreme  supperarea,  me- 
ni'a  etc.  :  fugi  d'inaintea  lupului,  a 
câneliii,  cca^e  vedi  cumu  ringeare;omi^ 
ringe  sau  de  manl'a  sau  de  reutate,  aau 
de  sivUetia;  potemu  ride,  dero  nu  ringi; 
ce  mi  ringiti  la  nasu,  condu  euvein- 
vetiu  de  bene?  scH  numai  ringi  de  tote; 
turbattdu  Hgru  ringe  infricosiatu;  a  ringi 
dentii,  cu  dentii  ringiti,  cugur'a  ringita; 
in  sensu  mai  intensu  ;  muru  tare  rin- 
gitu,  plage  ringite;  (compara  si :  r«^«= 
ri^^u). 

RlNOITTJ.-a,  adj.  part.  a.  d'in  rin- 
gire;  rinf  ens,  hians,  fnndeis,  rlmatos; 
rletuif  «aehlnaes,  iu  s.  verbulni ;  gura 
ringita;  ringiiulu  stuUitoru. 

RINQITURA,  s.  t,  rletus,  caehln- 
nne;  actione  si  mai  vertosu  effectu  allu 
actionei  de  ringire.ringiturele  cânelui, 
tigrului  fitriosu,  ringitura  de  menioau, 
de  stuUu. 


=y  Google 


992 B^ 

RINICIT,  riniehiu,  «te.,  vedi  reniehiu 

*BINOCKBC,  etc,  Tedi  rhinoeeru, 
rhinocerote,  atc. 

ItIFA,  s.  f.,  rlp«ţ  râpei»  prieolpttlDn; 
1.  margine  de  uscatu  pre  loDga  ana 
apa,  mai  rertoau  una  apa  cuirente,  riu, 
âarin,  etc.,  littore,  terma,  malln  :  riulu 
are  doue  ripe  :  rip'a  derep/a  st  r%ţ^a 
ttânga;  2.  loca  precipitiosu  :  rupe,  pre- 
cipitia,  rapedisiu ,  etc. :  a  dă  earrulu 
de  ripa,  o  cade  in  ripa ;  metaforice :  te- 
merari* acesti-a  au  ae  dea  t^a  de  ripa; 
a  se  affundd  in  rip'a  lussuriei;  vedi  si 
rupe. 

'BIPASESE, Hpareruâ,  siriparienae, 
a4j-i  rlpârlemU  si  rlpareiisU;  care  e 
loDga  ripa,  in  specie,  despre  osM  ce  sta- 
tienidia  longa  ripele  anei  apa. 

BIFABIU,-a,  adj.,  riputDsj  relativa 
la  ripa  :  rondinelle  riparie. 

*  BIFENSE  ai  ripese,  adj.,  rlpenslsj 
situata  longa  ripa  :  Daă'a  ripenae;  mi- 
lUari  ripenai  ^  milUari  ripariensi. 

*  BIPICOLU,-o,  adj.,  (rlplooU,  fr. 
riflotle),  caie  siâde  traiesce,  pre  rip'a 
Doei  apa. 

BIFOSU,-a,  adj.,  prMceps,  prMrnp- 
toB»  abrgptiiiij  d'iu  ripa,  mai  rertosn  in 
însemnarea  acestui  coventu  de  sub  2., 
plenu  de  ripe,  rapida ,  precipitioau,  de- 
reptu  in  subu  sau  in  diosu  :  locuri  forte 
ripose  si  pmculâse,  monti  riposi,  casta 
de  monte  riposa;  vedi  si  ntposu. 

BIPULA,  sau  ripura,  s.  f.,  rlpnU* 
deminutivn  d'in  ripa. 

BISCHIABE,  rischiatoriu,  eto.,  vedi: 
resiAiare,  resehiaioriu.  * 

BISETU,  8.  m.,  vedi  risUu. 

BISIBiLE,  adj.,  rUtbllls,  (fr.  rlslble) 
1.  care  pote  ride  :  omtdu  e  animale  ri- 
M&ile;  2.  de  care  poţi  ride ,  oare  face  se 
ridi :  istoria  risiSUe,  comedia  risibile. 

BISIBILITATE,  b.  f.,(fr.  rliIblUM); 
calitate  de  risibtle. 

*  BISILOCIU,  8.  m. ,  rislIaquIaM  j 
Torbire  ca  risu. 

BISIONE,  8.  {.,  rkio ;  ridere ,  cama 
ri  actu,  effectu,  lucru  de  risu. 

BISIPA,  risipire,  etc.,  vedi :  resipa, 
regipire,  etc. 

BISITABE,  V.,  rMUnţ  iotensim  si 


Ma 

îteratiTii  d'in  ridere,  a  totu  ride,  a  ride 
multu  si  continua. 

BISITU  =  risetti,  pl.-e,  rliai,  «a- 
chlnniiB;  actu  de  &  ridere,  mai  rertoau, 
risu  in  gw'a  mare .  oama  si  obiectala 
risidui,  (compara  it.  rliiu,  f^.  rU<e)  : 
risitele  loru  se  audira  din  mare  depor- 
tare; unu  risitit  oh/mpicu,  omericu  erup§e 
de  tote  partite ;  nu  mai  incita  risitele 
acestea;  unit  risiht  de  omu;  aceste  sunt 
risete  de  hoi. 

BISlfA,  ţl-mate,  (it.  risna)  :  una 
risma  de  charteta ,  una  fascicula  da  24 
c611e  de  cbartefa. 

•  BISSA  =  rixa,  a.  f.,  rixa,  oert», 
bătălia. 

*BISSABE  —rixare,  ?.,  rlxartj 
a  se  cert&. 

*  BIS3AT0BIU=riicatoriM,-«,  adj. 
8.,  rlzator  si  rluterlnij  care  riwo,  sau 
serve  la  rissa. 

*RISSATU,-o,  adj.  part.,  rlzatu, 
in  8.  verbului. 

*  BISSICABE  ai  riseare,  T.,(it.  Hii- 
cne,  fr.  rlsqner) ,  a  arraDc&  in  bracele 
fortunei,  a  periclita  :  a  ritaieă,  una 
summa  de  bimni ;  negotiatorii  rissiea 
mai  totu  de  a  un'a. 

♦  RISSICAru  sau  riscaUi,-a,  adj. 
part,  (it.  risleata,  fr.rlaqnâ),  periclitata. 

•  EISSIOOSU  SAa.riseosu,-a,  adj.,  (it. 
ihlcaio,  &.  risqiienx),  espuau  rissieu- 
lui,  periculosQ. 

«  BISSICU  aaa  ructi,  a.  m.,  (it.  rl- 
■ioo,  fr.  risqoe),  perlenUii,  dlierlmaSf 
arruncare  in  braciele  fortunei,  periclu :  a 
interprende  ceva  eu  rissiaiiu  ai  peri- 
clxdu  seu;  pre  rissicu  si  perielu. 

*  BISS03U  =  rixosu,-a,  adj.,  rlx»* 
sBBj  cui  place  cârt'a,  care  caata  c^rta. 

BISD  ,-a,  adj.  part.  d'in  ridere,  rl- 
aaa,  (it.  riso,  fr.  ris),  l.ia  g«nere:mw- 
lieri  rise  de  toţi  pentru  vanitatea  ioru; 
nu  eiempu  de  riau  si  de  joeatu;  ăfide  risu; 
nuede  risu  ce  ti  spunu  eu;  2.  io  apeoie, 
ca  anbst.  m.,  risu,  unu  risu,  a)  abatr. 
fora  plurariu  :  risetu^  e  risu  in  gur'a 
mare ;  risu  malignu,  reutatiosu,  sardo- 
nicu ,  prefacutu;  a  se  inflă  de  risu,  a 
crepij  de  risu,  a  mori  de  risu;  risu  ome-. 
rieu,  riau  d'in  budei;  risustidtu,  stu- 
pidu;  âttfw  risu  si  ^âtuu;  risidu  n  plitif- 


=y  Google 


Biti. 

mlu  ttau,  la  eopUH,  aprope  unulu  ăe  at- 
Mu;  a  provocă  risulu  altoru-a  prin  ri- 
auUi  8eu;a  se  pane  pre  rieu,  a  nu  si  potâ 
tini  risul»;  a  fi  risulu  lumei ,  differitu 
in  Bensu  de  :  a  /S  de  risulu  lumei;  ăeco 
noi  surUemu  de  ristdtt  totoru-a,  apoi  voi 
sunteţi  ristda  totoru-a,  (vedi  si  mai  la 
.  yi.\\eB]ihh);afacederisupr€  cineva  sau 
cern  :  se  scit  co  te  făcu  de  risu,  dcco  nu 
nri  implenesci  dorentfa;  a  se  face  de 
risu  prin  misdiide  aelle;  etc,,  differite 
io  senaa  de  :  a  st  face  risu  de  ceva  sau 
de  âneva  :  ve  faceţi  risu  du  iotu  ce 
merita  respectu;  a  si  face  risu  de  onorea, 
de  casele  âmeniloru ,  de  legi,  de  bon'a 
covenientia;  a  si  face  risu  de  lucrulu  cu 
care  «"a  insarcinatu;  nu  ve  faceţi  risu 
de  laborea,  de  sudarea  omului,  de  vittle 
omului;  b)  concreţii,  risu  =  obiectu  de 
risu,  pi.  risuri :  unu  risu  de  vestimentu, 
Testimenta  de  risu,  rea  lucrata;  asfa  si : 
aceste-anu  su  aratre,  ci  risuri  de  aratre; 
risu  de  carrutia,  nu  carrutia;  risu  de 
orologiu,  nu  orologiu;  —  a  fi  risulu  cel- 
lon»  mai  miselli;  a  odjunge  risulu,  a  de- 
veni risulu,a  se  face  risulu  lumei. 

BITiNU,-«,  adj-,  vedi  rictanu. 

BITMICD,  ritmu.  etc.,  vedi  :  ryth- 
mteu,  rhytkmu,  etc. 

1  BITD,  9.  m.,  etc.,  vedi  rictu. 

2  RITO,  8.  m-,  rltus,  (it.  iap.  port. 
ritot  fr.  rttfl);  1.  modu  de  cuUn  reli- 
gioşii, practica  religiosa,  U3u  sau  cere- 
monia religiosa  :  ritulu  basericei  ori- 
entale,  a  se  tine  de  ritulu  orientale;  diffc- 
rentie  deritu,  nu  de  dogmate  se  ofla  intre 
dtfferitek  baserice;  2.  usu,  datina,  modii, 
lege,  regala,  processu,  etc. :  usurile  si 
riturile  fia-carei  nationi,  ritulu  acestui 
genu  de  animali,  rîiurile  fia-carei  specia 
deanimali;  dupo  riiulu  ^anciloru.  dupo 
ritulu  Italiloru.  dupo  ritulu  Asiatieiloru. 

•  BITD  ALE,  adj.,  rltmilsj  de  ritu. 
relatiru  Ia  ritu :  cârti  rituali;  rogatione 
rituale. 

•  BITCARIU,  s.  m.,  1.  personale,  care 
esBecnta  ritulu;  2.  reale,  carte  care  co- 
prende  rituln,  sSxo^'Sfov. 

BIU,  s.  m.,  vedi  riuu. 

'B.IV ALE— rivale,  adj.  s.,  rÎTaUs,  (fr. 
rlTâl);  relativu  la  riuu=:rivu ,  de  rivu, 
1.  proprie  :  passeri  rirnli;  proprittari 

ToilII. 


riuali;  2.  metaforice,  a)  in  genere ,  cellu 
ce  vre  si  doresce  acellu-asi  lucru  ce  do- 
resce  si  altulu,  concurrente,  competito- 
riu,  adversariu  etc.  :  nationi  rivali  la 
domnita  mariîoru;  cetati  rivali;  e  raru 
ca  celli  ec  se  applica  la  acelle-asi  mă- 
iestrie se  nu  fia  rivali;  amendoui  rivali, 
mai  mulţi  rivali  perUra  acea-asi  /uttc- 
iione,  aceîlu-asi  premiu;  b)  in  specie, 
care  are  sau  caută  a  avâ  împreuna  cu 
altalu  favorile  unei  mulieri :  aveţi  a- 
cea-axi  amica,  sunteţi  dero  rivali; pen- 
tru acesta  feta  ai  mulţi  rivali ;  a  ama 
fora  altu  rivale;  —  ca  subst.  unu  rivale 
de  temutu,  rivalele  postului,  poetu  fora 
rivde;  numai  celli  mai  destirui,  ca  si 
celli  mai  obscuri,  nu  au  rivali. 

•  mXJ&.LlSA.SE=rivalisare,  V.,  (fr. 
rlvallser);  a  fi  rivali  in  sensalu  coven- 
tului  rivale  de  sab  2. :  a  rivalisă  cu  celU 
mai  honi  de  professionea  sea. 

•  EIDALITATE  =  rivalitate,  a.  f., 
rlralltas,  (fr.  riTalttâ);  calitate,  stătu 
de  rivale,  mal  vertosu  in  insemnarea 
coventulu  de  sub  2.  :  rivalitatea  popo- 
reloru  pentru  prindpaiu;  rivalitatea  a 
doue  case  de  commerdu;  rivalitatea  a 
doui  şcolari,  a  doui  poeţi,  a  doui  pictori; 
rivalitatea  amantiloru;  riiralitatea  ce- 
tătiloru  antice  alle  Greciei. 

RIUARB,  (si  nuire,-escM),  v.,  flncrei 
a  curre  ca  riuulu.  vedi  riurare. 

EIUIBE,  V.,  vedi  riuare. 

BlDRAKE,'r(Jiu,  (si  riurire,-escu), 
V.,  t-lTatlm  flnere,  a  curre  ca  unu  riuu. 

KIULLETIU,  s.  m.,  vedi  riurellu. 

BIOUELLU,  pl.-e,  rlvulus;  deminu- 
tivu  d'in  ritm;  —  alte  deminutive  d'in 
acellu-asi  coventu  sunt :  riutiu,  de  unde 
nou  deminutivu  ;  rtutioru  ai  riusioru; 
apoi  :  riulletiu. 

BIDRIRB,-escM,  T.,  vedi  riurare. 

EIUSIURU,  riutiu,  vedi  riurellu. 

RlIJl]  ^  rivu,  pi. -uri,  riTOH,  IdtIbs^ 
flamei) ;  cursu  de  apa-,  apa  currente  :  a 
bee  apa  de  riuu;  nu  trece  riuu  pre  longa 
acea  cetate;  riuulu  vine,  (reşce,  se  tnfla, 
se  virsa;  riuulu  scade,  secea;  ceVe  mai 
mari  riuri  alle  Bomaniei  curgu  d'in 
monte  si  se  versa  in  Dunaria. 

RIVALE,  rivalitate,  etc. ,  vedi  rtuale 
riualitate. 


>yGoog[c 


9f>4 


ROB. 


BIVARIU,-fl,  adj.  s-,  rivaU»,  vedi 
rivale. 

"  RIXA  ,  rixare,  rixosu ,  etc,  veili  : 
riaaa,  rissare,  rissosu,  etc. 

*  HOBIGINE,  etc,  vedi  rubigim  = 
rvgine. 

KOBIU  ^  roibu,-a,  adj.  9.,  robiuH  , 
rnbenB,  robus.  Tatagţ  de  coloro  inchiaa 
roşia,  vorbîndu  mai  vertosu  de  callu  si 
alto  animali  :  caUu  robiu,  epe  robie; 
subst. ,  a)  ca  nume  propriu  de  callu  : 
robiulu=roihuîu.  robi'a  ^  roib'a;  h)  f. 
robita  =;  roih'a,  specia  de  planU=  ru- 
bla =  rnbla  tlnotorum,  Linn. 

*  ROBORARE,  v.,  roborarej  a  dă  ro- 
bote, a  face  rohustu,  tare,  potente  :  a 
roborâ  corpulu  eu  alimente  sani/ose;  a 
si  roborâ  memon'a ,  mitUea  i>rin  esser- 
dUe  eotidiane. 

*  ROBORARIU,-a,  adj.  s.,  robsra- 
rlDB;  ăi  robore ,  ca  arbore ,  de  lemnu 
tare;  ca  subst.  reale,  rohorariu  =  încă- 
pere, locn  incbîsu  cu  lemnu  tare. 

*  ROBORASCERB,  v.,  robor<iBa«re, 
a  se  face,  a  deveni  robustu ,  a  teuă,  a  ca- 
pită  târfa,  potere. 

*  ROBORATU,-a,  adj.  part.,  i-obo- 
ratuBf  in  s.  verbului. 

*  ROBORE,  s.  m.,  robur ,  si  robns  , 
(comp.  it.  rorere,  si  fr.  rouTre);  1.  spe- 
cia de  ceriu  forte  tare,  si  in  genere, 
reri-ce  arbore  sau  lemnn  tare;  2.  meta- 
forice, a)  obiecte  de  ro^ore  .- scaune, 
mese,  armarie,  aratre,  etc;  b)  tarîa,  so- 
liditiite,  potere  ,  etc.  :  robore  de  ferru , 
de  petra  ;  a  prende  robore  in  peliorc ; 
neci  etate  neci  robore  covenite  nu  are 
unu  copiliu  ea  tene ;  robore  de  suffldu , 
de  braciu,  de  espressione ;  c)  partea  cea 
mai  tare  a  nnui  ce :  anima,  mediit,  trun- 
chiu,  potere,  etc. :  roboreîe  armaki,  in 
roborele  ternei. 

*ROBORIU,-a,  adj.,  roborens;  de 
robore  :  ponţi  roborie,  lemnu  roboriu, 

*  BOBOROSU  ,'a ,  adj. ,  r«borosus  ; 
plenn  de  robore  :  bracie  rotorose;  vedi 
BÎ  robustu. 

*  ROBURNIU.-d.  adj.,  robornenaj 
de  robore  :  roburnie  glanăi. 

*  ROBUSTETIA,  a.  f.,  robnr,  (it.  ro- 
buateua);  calitate  de  robustu :  robuste-- 
tt'a  bracieloru,  mârieloru,  pctioreîoru. 


*  ROB0STU,'a,  adj.,  robastas,  (fr. 
rahuHte,it.r«bn!it<>),i^ro&0r£,l. proprie, 
ferestre  robuste,  făcute  d'in  robore;  asii 
si  :  usia,  porta  robusta;  trunehiu  robu- 
stu; —  in  acestn  aensa  de  preferitu 
sunt  espresaionile  :  de  robore,  roboriu; 
robumu  sau  roburniu ;  2.  ca  mai  desn, 
tare,  solidu,  potente,  etc.  :  r(^»utele 
bracie  alic  junelui  terranu;  robustu 
peptu,  robuste  petiore;  robusta '  mente, 
robuste  ânimc. 

ROCHIA,  3.  f.,  Ularls  restis,  ni- 
ItebrlH  Uga ;  veitlmentu  mulierescu 
lungu  de  regula  p6no  la  calcânie,  inue 
si  :  rodită  scurta,  rochia  de  copillumicu; 
prov.  si  popa  curochia;  —  roehi'a  ron- 
dinellei.  specia  de  planta,  de  âore,  per- 
Tinea,  fr.  pervenche,  (comp.  it.  rocebeUt 
isp.  roqDete,  fr.  rochet). 

UODANU,  a.  m.,  vedi  rotanu. 

RODERE,  roşi  si  rosei,  roşu,  v.,  ro- 
dere,  oarroilere,  edere,  exedete;  terer* 
(leterere,  (it.  ro.doreţ  isp.  port.  roar* 
prov.  roder);  1.  proprie,  a  rupe,  sfermi 
cu  deatii,  a  mancă,  mai  vertosu  a  mancă 
ceva  i\iTU,tATO  isoriciiroducusiu,  cârti, 
pannure,  chiaru  si  lemne;  asia  roda  a- 
ceşti  roditori  scanăurele;  cânele  rode  eu 
plăcere  acellu-asi  ossu  in  tempu  de  mai 
multe  dUle;  betrdnii  abia  rodusi  carnea 
molie;  prov.  cine  pote,  osse  rode;  cim 
nu,  neci  came  molie;  a  rode  crusta  de 
pane;  2.  metaforice,  a)  a  frecă,  vettemă, 
vulnera,  mancă,  gaurl,  etc. :  caleionii 
me  roâu  la  petiore;  «na  rota  se  rode  Âe 
alfa;  vestimente  rose  astă  de  tare,  in 
câtu  li  se  vedu  firele  de  ordUura  si  de 
batutura;  apele  rodu  ripele  riuriloru; 
tcrmuri  rose  de  unde;  sipicatur'a  de  apa 
rode  petr'a  cea  mai  tare;  boi  cu  guiiulu 
roşu  dejuga;  cerbici  rosedejuguluser- 
vitutei;  prin  ascuţire  armele  se  si  rodu 
incetu  incetu;  ferrulu  aratrului  se  rode 
de  pamentulu  ce  acestu  ferru  sfascia; 
vieti'a  desfrenata  rode  vieti'a  ensasi; 
b)  a  rimă,  molesta,  aupperă,  nu  dă 
pace,  etc.  :  acesta-a  me  rode  la  ânimo; 
ve  rode  vermele  conscientiei;  înceta  de  a 
mirodeurechielecuasseminipretettsioni; 
eopillulu  mi  rode  urechiele  se  Iu  dueu  la 
theatru;  muUerile  ne  roda  ureckiele  se 
lecomperămu  ornamente  de  ÎH88u,{<iomp. 


=y  Google 


ROG. 

si  it.  qaesto  ml  rade);  c«  me  rode  pre 
mefţ^e,  e  ceva  ce  nu  ai  crede;  mai  vertosu, 
a  sfaaciă  pre  cineva  sau  ceva,  a  defăima : 
invidioşii  rodu  pre  toţi  câli  porta  in- 
vidiei. 

BODIA,  3.  f.,  fructu  de  rodiu,  vedi : 
t  rhoă-,  sau  rhodo-, 

RODITOBIU,-((>na,  adj.  s.,  rodens, 
(eomp.  it.  roditore);  care  rode  :  de  tote 
roăitoriulu  ăente  cdlu  tempului. 

RODITURA,  si  roseiura,  rositura,  a. 
f-,  (comp,  it.  roditnra,  Isp.  port.  r«e- 
dnri);  actione  de  rodere,  dâro  mai  ver- 
tosu effectn  allu  acestei  actione,  ceva 
roşu  :  roăiiur'a  apm,  roditurele  făcute 
de  apa  in  ripele  torrentelui;  ce  roditura 
dedei  acestei  buccatella,  fora  se  potu  trage 
nemica  d'in  ea. 

RODIU,  8.  m.,  arbore  ce  da  rodie; 
vedi :  t  rhod-, 

*  RODU  8)  rattdu,  rudu,  pi.  roderi, 
ruderi,  rodna,  randns,  rirdDB,  (affine  ca 
Tuila^irude);  massa  rude,  mai  vertosu, 
massa  de  metalici,  si  in  specie,  masaa 
deaiame,  si  moneta  d'in  acestu  metallu, 
moneta  de  pucîna  valore;  vedi  si  rudu. 

*  RODUSCDLU  si  raudusculu,  s.  m., 
rindiiSGUlDm,  rodnic Dlam,  mdaBcuInn] 
deminutivu  d'in  rodu. 

TLOQA.^ruga,  s.f.,  preoei,  preofttlo, 
(comp.  isp.  rneg;*,  port.  r*f«);  actione 
de  rogare,  mai  vertosu  effectu  allu  ace- 
stei actione :  Domncdîeu  va  ascuUd  rog'a 
ceZIuî  innocerUe;  rogele  nostre  nu  fura 
asoultate;  vedi  si  rogatione. 

*  ROGALE,  adj.,  roţâlis,  relativa  la 
rog» :  fiaear'a  rogale,  cadavere  rogali. 

BOGAMQNXU,  pl.-e,  rafamentum, 
pre«âlIo,  preeeSf  obsearati«,  eroaţlta- 
tift]  actione  de  rogare.  espressione  cu 
multu  mai  energica  de  c^tu  a  formeloru : 
roga  ^  ruga,  si  rogatione :  ia  tots  roga- 
mentele  nostre  se  arretă  inesaorabUe; 
asetdttUi  eu  indulgentia  rogamentulu 
bietului  nefericiiu. 

ROGARE,  v.,  rogare»  preeart,  orarei 
obBeorarer  efUagitAre,  (it,  rogare,  isp. 
pori  rogar);  1.  a  cere  una  esplicare,  a 
intrebâ,  a)  in  genere :  a  rogd  pre  cineva 
ceva,  de  ceva,  despre  ceva :  un^a  te  rogu, 
ai£a  respondi;  b)  in  specie,  a)  despre 
întrebare  officiale  :  consulii  roga  pre 


ROG.  995 

toti  de  părerile  loru;  cineavenitu,  ro- 
gu-te,  in  urma  essirei  melle  d'in  casa  ? 
P)  a  cwe  juratnentu,  mai  allessu  la  mi- 
litari; 7)  a  cere  consentimentulu  suiva 
la  una  stipulatioue,  a  întrebă  despre  a- 
cestu  consentimentu;  —  in  acestu  sensu 
mai  raru  se  applica  simpliilu  rogare,  de 
6ra  ce  e  supplenitu  prin  compos.  inte- 
rogare =  întrebare;  2.  ca  mal  deau  inse 
se  applica  rogare,  in  sensu  de  cerere  cu 
respectu,  cu  umileutia,  cu  amore,  cu 
fervore,  adesea  cu  planau,  cu  passione  : 
supplicare,  implorare,  etc.,,  a)  a  rogd 
pre  cineva  :  a)  rogu  pre  Domneăieu  se 
ti  dea  mai  antâniu  mente;  nu  te  rogu  se 
faci  ceva  pentru  mene,  ci  numai  pmtru 
benele  teu,  te  rogu  si  âro  te  rogu,  se  nu 
mai  fad  asid;  te  rogu  se  me  lierti,  ăeco 
te  am  offensatuin  ceva;  am  se  te  rogu 
unu  ce  si  mai  insemnatu;  nu  rogă  mor- 
tea,  reulu  neci  allu  inimiâloru  tei ; 
p)  roga  pre  toti  la  cas'a  si  mes'a  sea; 
nu  te  rogu  la  mesa,  cumu  te  rogu  la 
lucru  si  la  portare  bona;  ^)  de  af^ori 
te  am  rogatu  de  unu  lucru  asia  de  micu; 
nu  rogu  pre  nemine  de  nemica;  roga 
pre  toti  vecinii  de  adjutoriu;  si  :  a  rogd 
pre  cineva  pentru  ceva  =  a  rogi  pre 
(nneva  de  ceva,  inse :  a  rogâ  pre  cineva 
pentru  cineva,  are  sensulu  cu  totulu 
differitu  ;  a  rogd  pentru  cineva  =  a 
rogâ  cuiva  :  a  rogâ  morte  aiesi,  inimi- 
ctuui,  a  rogâ  amicUoru  dille  multe  si 
fericite;  etc;  bja  se  rogd,  a.)  Domnului 
se  ne  rogamu;  nu  ne  rogămu  neminui, 
neaimu  se  ne  rogămu  tie;  cine  ar  eon- 
scende  se  se  rogc  voue?  camn  inacellu- 
asi  sensu  si :  a  «e  rogă  la  Domnedieu, 
la  toti  onienii,  se  Iu  scape  de  dorere;  nu- 
mai celli  cu  cogitu  curatu  se  se  roge  la 
Domnedieu;  3)  a  se  rogd  de  cineva  :  me 
rogu  ie  ellu  ca  de  unu  cruntu  si  canosu 
barbaru  si  paganu;  ne  rogămu  de  ei  cu 
lacrimele  in  ocli.  fora  sei  potemu  esscrd; 
—  a  se  rogd  de  cineva,  dice  mai  multu 
de  câtu  ;  a  rogâ  pre  cineva. 

ROGATIONE,  s.  f.,  rogatlo,  obse- 
cratlo,  preaatio,  preo«s;  actione,  actu 
si  effectu  allu  actionei  de  rogare,  mai 
vertosu  in  Însemnarea  coventului  de- 
sub  2.:  cu  rogationi  si  cu  bene  nu  ca- 
piii nemica  de  la  acestu  onm;  rogatio- 


=y  Google 


996 EOM. 

nea  religiosa;  rogationile  de  demaneti'a, 
de  s6-'a;  carte  de  rogationi  pentru  tote 
momentele  vietid;  rogationi  ferbenti;  se 
pknmu  rogationile  noslreâe  ser'a;  a  nu 
face  ceva  cuiva  fora  mtMe  rogationi;  nu 
asteptatimidterogationi,  canduveckiama 
latnesa. 

ROGATOBIUr«"a,  adj.  a.,  robi- 
tor, obBeerator;  care  roga  sau  serve  la 
rogatu  :  tonu  rogatoria;  volia  fi  eotra 
Domnedieu  rogatoriu  pentru  voi. 

KOGATU,-»,  adj.  part.  s.,  rogatu*» 
txorhtus,6tAag\tAt[ta:desirogati,nuve- 
nn-a  la  mesa;  multe  d'in  rmtUerile  ro- 
gate  nu  veniră  la  hgllu;  rogatu  cu  la- 
erime  nu  vru  crudulu  se  me  ascidte; 
dupo  rogatulu  vostrtt  m'am  induple- 
catu  a  face  aceste-a. 

KOGU,  s.  m.,  rogw,  ciimuru  de  lemne 
pentrn  arau-  cadaverulu  uoui  repaiisatu; 
metaforice  :  pre  rogu  nu  arde  si  glorfa 
eu  meritu  câştigată. 

ROIBU,  etc.,  vedi  robiu. 

BOMA,  8.  f ,  Uoma,  cetate  fundata  de 
Rmulu,  acumfi  2628  de  anni,  longa 
riniu  Tibere  in  Latiu,  parte  centrale  a 
Itaiiei;  nomita  si  cetatea  eterna,  co-ei 
adjunsa  la  domni'a  lumei  connoscute 
de  antici,  dupo  ce  perdiî  domni'a  poli- 
tica, urmă  a  fi  si  e  ţtm  asta-di  capi< 
tale  a  totei  lume  romano-aUhoUce^cama 
de  câţiva  aoni  e  si  capitale  a  regatului 
italicu ;  de  la  acesta  cetate  avemu  noi 
nomel«  si  âenti'a  nostra  morale,  de  aci 
si  mnlte  covente  importanţi  si  com- 
muni  in  limb'a  nostra,  d'ln  cari  dămn 
numai  urmatoricle. 

BOMANESCE=r«m(inesce,adv.,  ro- 
manice; fabulosp,  (fr.  romanesiinement); 
in  modu  romancscu.  1.  in  intellessnlu 
cov^ntutui  romaHescu,  de  sub  1.  ;  a  co- 
gită,  senti,  vorbi  si  lucră  romanescc; 
scii  romanesee?  ai  cu  prep.  in,  prc  :  in 
romanesce  nu  se  dice  asia;  asia  se  aice 
pre  romanescc;  2.  iu  intellesfluiu  coven- 
lalui  romancscu,  de  eiib  2.{desprediffe- 
rentiele  de  pronunţia  vedi  Bomnwi). 

ROMANESCU=rafflnncscu,-a,  adj., 
ronanlcuB;  faljoloauK,  ActDs «  (fr.  ro- 
maitsqoe);  relatÎTU  la  Momantt,  1.  in 
intellessulu  strimptu  de  Dacoromanu  : 
limb'a  romanesea,  portulu  romanescu; 


RQM. 

multu  €  dulce  si  formosa  lunlj'a  rotaa- 
nesca;  terra  romanesea,  ierri  romanesei; 
inse  si  ca  nome  propriu  :  Terr'a  iîomo- 
nesca  =:  Monîani'it.  (vedi  si  România); 
industria  romanesea,  negotia  romane- 
scu,  agricultura  romanesea,  caracteriu 
romanescu,  proăuctioni  romanesei,  cârti 
romanesei;  2.  in  intellessulu  cellu  mai 
largu  allu  coventului  ^manu=membru 
allu  gentei  romana  sau  latina,  mai  verto- 
su  inse  membru  allu  unei-a  d'in  nationile 
noue  latine,  applicatu  adeco  in  aeellu-asi 
intellessu  cu  allu  formei  roraatiicu  in  es- 
sprossioni  ca  :  limbele  romanesci^im- 
bele  romanice,  nationile  romanesci=Ma- 
toni/eroma«ice;—d6rocutol.ulu  în  parte 
romanescu^zzde  romanu,  ca  subst.  reale; 
romanticu,  fabulosu,  fictivu,  fantasticu, 
imaginatu,  miraculosu,  etc;  vedi  ero- 
manticu. 

ROMANIA  =  iî«maMfa,  s.  f.,  Daeo- 
romanUţ  Komanla ,  romanltas,  4ftc«- 
r»manlca  llngna,  ruBtteltas,  (fr.  Bonma- 
nle,  Dac  oro  mau  ie,  R»inanle>  Komaţno); 
d'in  Romanu,  calitate ,  stătu ,  cultura , 
t^rra,  limba,etc.a7îomcinu;ut,  1.  in  in- 
tellessulu strimptu  alin  coventului  Ro- 
manu, a)  t^rra  a  Romanului,  si  in  specie 
cu  trei  differîte  insemnuri,  a)  in  intelles- 
sulu cellu  mai  largu  si  totu  de  una  data 
ceHumaiaddeTeratu,iiomani'a=Z)act'a 
antica,  si  mai  multe  Însemnate  parti 
d'in  triânglulu  ilînricu;  Şi)  in  intelles- 
sulu cellu  mai  strimptu  :  Romani'a  fu 
eâtu'va  tempu  numai  Terra  Romanesea, 
nomita  si  Montani'a.  si  absol.  Tcrr^a, 
(in  asu  mai  allessu  la  Romanii  de  pre- 
ate  Garpati);  7)  iu  sen&u  intermediu, 
Montani'a  si  Moldavia  =  Daci'a  infe- 
riore;  b)  limb'a  Romanului,  romanita- 
tea ei.  cumu  ai  romanitatea  fîentiei  Iui 
esaenii&le  ivorbesce-mipreromania,  deco 
trei  se  te  intellegui  acesta-a  nu  e  pre 
românia,  cipote  pre  turcia  sau  unguria; 
c)  d'in  tempurile  nefaste  pentru  nomele 
de  Romanu,  românia  ai  cu  intellessulu, 
a)  de  ierranta.  plugaria;  Ş)  si  mai  reu, 
de  servitute  terranisca;  2.  in  intelles- 
sulu mai  largu  allu  coventulni  Romanu, 
a)  România  =  imperiulu  romanu,  ncr- 
mitu  asia  iu  totulu  sen  sub  imperato- 
riulu  Justinjanu;  b)  in  urma  remase  no- 


=y  Google 


BOM^ 

mele  de  Bomani'o  numai  la  una  forte 
mica  parte  a  acestui  imperin,  la  Thra- 
ci'a,  conservata  de  imperatori  pSno  la 
căderea  Constantioepolei,  astadi  tnrce- 
sce  Buneii;  c)  ijornaiita^parte  din  Ita- 
li'a;  d)  in  evula  mediu  ai  peno  mai  in 
coce,  ifomantQ=Thes3aIi'a  si  parte  d'in 
Greci'a  septentrionale. 

ROMANICU,-».  adj.,  romgnioua,  ro- 
uannB,  (fr.  roman,  romula);  relativu  la 
Romanu,  1,  la  Techiulu  Romana  :  ara- 
tre  romanice,  eullu  romanicu;  2.  mai 
vert09u,  la  Bomanulu  modernu :  limbele 
italiatia.  francesa,  ispanica,  portugal- 
lica,  romanesca  sunt  romanice. 

ROMANIME,  3.  f.,  Btmansrnm  mul- 
titndot  populuB;  1.  mnltime  de  Bomâni 
=  Dacoromâni;  2.  toţi  aceşti  Bomâni, 
poporulu,  nationea  romanesca. 

ROMANIKE,-escM,  v.,  romaiium  red- 
dore,  foecre;  a  face  Eomânu^zDaeoro- 
mana  :  se  romaneseu  nu  numai  omeni 
de  alte  nationi,  ci  si  chiaru  locuri,  da- 
tine,  etc,  cu  greu  3e  râmanesce  Juda- 
nulu;  despre  coiente  în  parte,  a  dâ  a- 
ceatoni-a  forma  romanesca  ;  a  romani 
strainxsmii,  deco  swit  necessari  limheî. 

BOMANISARE,  v.,  (fr.  romaniser); 

1.  a  face  ca  Jtomanii,  a  imitd  pre  Ro- 
mani in  limba,  in  portu,  etc;  a  B  apple- 
catu  spre  Romani  si  alte  Romaviloru; 

2.  a  face  Romanu  ,  a  romanisâ  resari' 
tulu,  terrile  si  poporele  suppvse  prin  ar- 
mele romane;  Galli'a,  Ispani'a,  Dad'a 
si  alte  tarei  se  romanisara;  a  romanisâ 
scriptur'a,  portulu,  arckite<^ur'a. 

ROMANISM0,  3.  m.,  1.  idiotismu, 
caracteriu  particulariu  allii  Romanului 
sau  alia  Hmbei  selle  :  d'in  limVa  popo- 
rului au  se  invetie  scriptorii  addeveratii 
romanismi,  cari,  cu  mare  damnu  pen- 
tru stylu,  lipsescu  d'in  scriptele  loru; 
2.  vieti'a  naţionale  a  Romaniloni  bene 
ordinată  dupo  principie  conforme  na- 
turii romaneBCi. 

ROMANITATE,  h.  f.,  romunttas ; 
1.  calitate  de  Romanu  :  romanitatea 
de  origine  si  de  forma  a  coventcloru 
limbei  nostre;de  romariitaten  sentimen- 
teloru  cuiva  ne  potemu  indout;  2.  collec- 
tîvu,  toţi  Romanii,  tote  nationile  ro- 
manice, lumea  romana. 


ROM.  897 

*  ROMaNTIA,  s.  t,  {fr,  ruMAiice); 
a)  istoriora  fantastica  scrissa  in  versuri 
ai  destinata  a  S  cantata;  b)  canticn  e- 
roticu  doiosu,  elegfa,  c)  bueeata  de  mu- 
sica  scurta,  simpla  si  gratiosa. 

*ROMANTIARIU,-a.  adj.  s.,  (fr. 
romancier);  relativula  romantia,  si  mai 
vertosu  Ia  romantiu ,  ca  subst.  scripto- 
riu  de  romantie. 

*  ROMANTICU,-«,  adj.,  (it.  roman- 
tlvo,  fr.  romantlqne);  care  farmecă  fan- 
tasi'a  :  aspectu  ro^anticu,  monti  ro- 
mantici, terra  romantica,  romanticu  si 
incantatoriu  stylu;  seripiorii  romantici 
sunt  in  lupta  cu  celli  classici;  si  ua  subst. 
personale  si  reale  :  romantidlont  place 
romanticulu.  Vedî  eromonlicu. 

*  ROMANTISMU,  s.  m.,  (fr.  roman- 
llsine);  amore  de  ce  e  romanticu,  sy- 
stema,  modu,  procsssu  allu  scriptoriloru 
romantici.  Vedi  eromantismv. 

*  ROMANTIU,  s.  m.,  (it.  rootanzo, 
fr.  roman);  istoria  fictiva  in  care  amorea 
joca  rollulti  principale.  Vedi  eromane. 

*  ROMANU=rMmârttt,-a,  adj.  s.,  Bo- 
manns,  Dae»romaDus,  ronaulouH»  rus- 
tious,  (it.  romano,  fr.  roranin,  romau, 
ronmalii);  relativu  la  Roma,  I.  in  intel- 
lessu  etrimptu  ;  a)  ca  snbst.  personale, 
a)  nome  naţionale  allu  celloru  ce  locu- 
escu  in  Daci'a  antica  si  in  mai  multe 
parti  alle  Kuropei  orientale  :  nomele  de 
Romanu  se  păstră,  intre  toţi  Rotnânii,  . 
ca  cellu  mai  mare  documentu  de  nobi- 
litalca  originei  Româniloru ;  Românii 
portara  cu  mundria  si  constantia  adde- 
vercdu  romana  nomele^de  Romanu,  ce 
inimicii  cautara  a  accoperi  cu  oppro- 
briu;  ?)  d'in  ingratitudinea  strainiloru 
asia  de  bene  ospetati  de  Romanu,  aeestu 
gloriosu  nome  fu  applicatu  peno  mai  de 
una-di  cu  sensitlu  de  :  colonu,  terranu, 
plugariu,  rusticu,  incultu,  etc,  y)  subst. 
m.  reale,  romanu,  specia  de  planta,  de 
flore^chrţsanthemum,  L.  (care  pote  av^ 
alta  origine;  se  aude  si  romanitia,  plan- 
ta); b)Cdk  a,i}.românu,-a:limb'a  româna 
=^limh'a  romanesca;  asia  si :  portu  ro- 
manu, agricultura  romana,  terri  ro- 
mane, etc.;— 2.  iu  intellesau  largu,  a)  ca 
subst.  personale,  a)  nome  naţionale,  allu 
poporului  rege;  ^)  uome  geneticu  alin 


=y  Google 


988 ROK^ 

poporelorn  modeme  ce  TorbeECH  limbe 
esBJte  d'in  vechi'a  limba  romana  saa 
lamina;  y)cu  sensu  mai  strimptn,  a')  Io- 
cuitoriu  allu  territorlului  romanu,  parte 
a  Italiei;  p')  locuitoriu  al!u  lîomaniei 
d'in  tri&DgluIn  illyricu;  h)  ca  Bubstant. 
reale,  m,  romanu,  vedi  romantiu;  e)  ca 
adj-,  romanu,-a;  a)reIatiTUlaiiomanti 
antici  :  îimVa  ro»wna=Km&'o  latina, 
inse  si  :  linil'a  romana=:limh'a  rustica 
a  vechiloni  Romani;  aaia  si ;  imperitdu 
romanu,  virtutea  romana,  artea  romana, 
ornatu  romanu,  arme  romane,  monete 
romane;  architeetura  romana;  comeăia 
romana,  satijr'a  romana^=satyr'a  lati- 
na, ete.;  p)  reiaţi  vu  liSomanii  reeentiori: 
limbeleror»ane=Iimbeleromanice;UrHie- 
le  romane  noue  au  esaitu  tote  din  vecMa 
limba  romana  rustica;  limbele  romane 
noue  sunt  populari,  premmu  limVa  ro~ 
mana  antica  erâ  de  assemine  populare, 
plebeia. 

*  KOMBU,  etc,  Tedi  rhomhu. 

RONCHEZABE,  {runchezare,  rinehe- 
eare  s\nechesare),Y.,  hiiinlre,roiiohare, 
roiioliiEare),cach]nnarl;l.proprle,de3pre 
vocea  calliioni:  epeZe  ronchezaarmessa- 
ritdui;  armessari^âu  sare  si  roncMza: 
2.  metaforice,  a  ride  in  gur'a  mare,  si 
de  acf,  a  ride  fora  rosine,  a  ride  adesea, 
fora  se  aibă  appetita  de  risu  :  nu  ridu 
aceste  mtdieri,  d,  roncMza  ca  epele;  a 
$altâ  si  roncheză  de  multa  plăcere. 

RONCHEZATU.-o,  adj.  part.  s.,  d'in 
ronehezare,  hlnnltng,  cuehliiiius:ronc%€- 
eatiAu  epei  dupo  manăitdu  remasu  in 
urma, 

EONCHEZATUKÂ,fl.  f.,liInnItus,M- 
eblnnviţacinie  ronehezare:  audimuron- 
ehezature  de  ealli  in  vaUe;  metaforice : 
ronchezature  de  mulieri  nerosinate. 

KONCHEZU,  8.  m.,  blonltQB;  actione, 
de  ronehezare  :  cu  rot^ckezu  responde 
manăiulu  la  ronehezulu  epei. 

BONDINELIii,  s.  f.,  hlruado,  una 
pBBsere,  vedi  si  rundineUa. 

KONIA,  {rdnia,  rînia,  ai  eu  n  molliatu 
râia,rtia),  s.  f.,(it.  isp.  port.  proT.  rosnii 
fr.  rogne),  seables}  morbu  de  pelle  ce  ca- 
Biona  mancarime  nesuferita,  1.  proprie : 
a  leuâ  ronia,  râni'a  e  forte  contagiosa; 
de  acf  prov.  a  se  intende,  prende,  leuă 


ca  roni'a;  metaforice,  r6nia,  ronia  de 
oma  ^  orna  importnnu,  nesufferitu,  de 
care  na  te  poţi  usioru  scapă  -.nunepo- 
temu  scapă  de  acesta  ronia  de  lin^ndi. — 
Dapo  unii  essitu  d'in  r^igine=ruUgine 
=rti(7tiie,  si  a  nome  d'in  una  forma  adj., 
rohiginia,  scurtata  successivn  in :  robgi- 
nia,  rohgnia,  rognia,  ronia. 

RONIARE,  {râniare,  rîniare.  si  cu  » 
moUiatu  roiare,  rîiare),  t.,  scabie  arflel; 
a  lena,  capit&  ronia  :  una  oue  roniosa 
face  se  roniedie  tota  turm'a;  mtdti  ro- 
ni^dia  de  sene,  numai  prin  sorde,  fora 
se  liee  ronia  de  la  aîtii;  metaforice,  a 
senti,  a  av^  mare  mancarime,  mare  ne- 
stemperu. 

RONIATU,-a,  (roniaiu,  rîniotu,  si  ca 
n  molliatu  roiatu  rîiatu),  adj.  part.,  s. 
d'in  roniare,  loble  «ffectiiB. 

BONIOSU,  {rdniosu  riniosu,  si  cu 
n  molliatu ,  roiosu,  rHosu),-a,  adj.,  (it. 
isp.  port.  rognoso,  fr.  rogueux)  seablo- 
SDSţ  plenu  de  ronia :  oue  roniosa,  eaUi 
rdniosi,  erha  roniosa;  unu  hetranucâne 
roniosu;  metaforice:unu  avaru  roHiosu, 
sorditu  forte;  asia  si :  roniosii  Judani, 
sorditi  si  la  corpu  si  la  suftletu. 

RORARE,  (pre  a  locuri :  rouerare,  sau 
rouorare,rourare,  roorare)j-ediu,  v.,  r«- 
rare,{d'inrore=ratte);  1.  a  cada  rore,  ca 
unipersonale  sau  impersonale:  eslanopte 
nu  a  roratft;  roredia  in  tote  demanetiele 
cu  abundantia;  cerulu  roredia=fnce  se 
cadia  rore;  de  aci  si  ca  passivu  :  erh'a 
fu  lene  rorata  in  este  d'in  urma  nopţi; 
2.  prin  estensione  si  metafore,  a  pici, 
picuri,  udi  cu  picature :  d'in  formosi  wt 
odi  roredia  Icurime;  perulu  lui  roredia 
de  pro/umu;  trans.  sângele  roredia  pe- 
tr'a;  roridia  căpiţele  nostre  cu  pieaiure 
de  apa. 

*  RORARItT.-a,  adj.  s.,  rorarlos;  mi- 
litari romani,  ce  începeau  attaculu,  apoi 
se  retrăgeau :  Varrone  dice:  roi-arll  dicU 
sb  rore,  quia  bellum  commltlebatit  ant«( 
Ideo  qnodante  rorat  quam  pliilt=:r'C}ra- 
r»  se  dieu  asîd  de  la  rore,  pentru  eo 
incepu  batali'a,  si  pentru  co  roridia 
înainte  de  a  plouă. 

RORATIONE,  s.  f.,  roratio;  actione 
de  rorare :  rorationi  de  şira ,  de  dema- 
netia,  de  preste  nopk. 


=y  Google 


KOS 


Oiifi 


BOBA.TU,-a.  &(lj.  part.  b.  d'in  rorare^ 
r«r«tis,  in  8.  verbului. 

ROBE,  {roue,  rouă),  s.  f.,  r«s,  g.  ro- 
rls,  (pTOT.  rosţfr,  roade,  it.  rugladi,  de- 
rivat«,  afânfl  cu  gr.  SpiSuo*;);  1.  picature 
de  apa  ce  se  formedia  sâr'a  sau  oâptea 
pre  4rba  bI  pre  alte  corpuri :  rore  de 
sir'a,  de  ăemaneti'a,  rorea  demaneHei; 
a  seceră  numai  pre  rere,  ca  $e  nu  se 
scuture  grtmntiele ;  »w  cade  rore,  cade  in 
fia-eare  tiopie  rore  abundante;  florile 
ama  rorea  demanetiei;  copilliîoru  place 
rorea,  le  place  a  auAlă  eu  pdiorele  nude 
prin  rore ;  prov.  plenu  de  rore  ca  unu 
câne;  2.  prin  estensione  si  metafore, 
a)  veri  ce  altu  licidu  ce  ee  v^rsa  sau  curre 
ia  picature,  mai  vertosa  licidu  ce  recore- 
see,  delecta,  etc:  «na  rore  de  vinu  re- 
coresce  budiele  ai  ânim'a  nostra;  rorea 
lacrinuloru;  rorea  titieloru  mammci,  nu- 
tricei;  b)  ceva  molie,  tgaeru,  fragidu^  de- 
licata, si  de  acf,  caduca,  currendu  peri- 
toria,  treciitorin,  etc,:  una  folia  de  pla- 
centa ,  una  eonfectura  e  rore,  se  face 
rore  in  gura;  rore  e  formoseli'a  tenere- 
tiei,  ca  rorea  trecu  teneretiele;  e)  iu  spe- 
cie, a)  rore  dulce  =  melllfro,  a')  miere 
inco  nelucrata  de  albine;  ^')  miere,  succu 
dalce  allu  âorilora ;  P)  rorea  certdui, 
a')  in  seaau  materiale,  uoa  specia  de 
planta  ^  glroerla  flaltaiB;  ^')  io  senau 
ideale  :  favore,  benefacerî  alle  cerului; 
Y)  rore  marina^rosmarinu,  ros  mari- 
IIII8  si  roBDiurluas,  genu  de  plante. 

RORELLA,  8.  f.,  (fr.  rorelle);  1.  de- 
minntiTU  d'in  rore;  2.  în  specie,  genu  de 
plante,  alle  caroru  folie  păru  coperite 
de  rore. 

•  RORIDU,-a,  adj.,  rorldosj  roratu, 
plemi  de  rore  :  roriăe  spelunee. 

*  RORIPEBU,-a,  adj.,  rorlfer;  care 
adduoe  sau  da  rorc:roriferele  boite  alic 


*  ROBIGERU,-»,adj.,  roriger.camu 
iu  acellu-asi  seosu  cu  allu  formei  ro- 
riferu. 

ROROSU,-u,  adj.,  rorDlentua;  plenu 
de  rore,  roratu :  dcmanetie  rorose;  meiA- 
forioe,  tener,  dellcatus,  forte  molie,  forte 
fragidn :  rorose  confetture,  rorosa  folia 
de  placente. 

*  RORULBNTU,-a,  adj.,  romlentos; 


plenn  de  rore,  roratu  ;  rondent^a  erba; 
vedi  si :  rorosu,  roridu,  roscidu. 

ROŞA,  (pre  a  locuri  rusa,  si  rusia), 
s.  f.,  roşa,  (it.  roaa,  fr.  rose,  affine  cu 
grec.  ptJSov);  flore  si  planta  ce  produce 
acesta  flore,  typulu  familiei  rosacieloru, 
1.  proprie,  a)  ca  flore  ;  ros'a  e  regin'a 
floriloru;  sunt  rose  albe,  gaXbine.  dero 
mai  veriosu  rose  rosk;  Grecii  si  Eoma- 
nii  adomaa  cu  conune  de  rase  statuele 
Venerei  si  Florei;  roşele  se  vescedeseu 
currendu;  tanpulu  roseloru;  e  in  Matu, 
pre  la  BoBalie;  duleeti'a  de  rose  are  gustu 
forte  delieatu;  b)  ca  arborellu :  ros'a  pare 
emblem'a  voluptatei  prin  tenereti'a  si 
grati'a  floriloru  selle;  ros'a  selbatica  se 
dice  rosura;  2.  metaforice,  a)  despre  ob- 
iecte ce  s^mioa  mai  multa  sau  mai  pu* 
ciDU  cu  una  roşa  :  rose  ăe  architeetura; 
mai  vertosu,  a)  ros'a  venturiloru,  ce 
serve  a  determiaă  dirsctionile  veotului 
pre  mare ;  ^)  flore  de  adamante  sau  de 
alte  gemrae ;  flore  de  alta  materia  ce  i- 
mita  ros'a;  b)  ce  e  escellente  in  genulu 
sea  :  ros'a  fetelom.  muUcriloru  d'in  a- 
cea  cetate;  c)  formosetia,  junetia:  roşele 
etatei;  rosete  budieloru,  senului,  hucce- 
loru  ;  budie,  degite  ăe  rose ;  ros'a  virgi- 
nitatei;  d)  plăcere ,  desfetare  :  nu  de 
rose  e  seminala  vieti'a ;  prov.  nu  e  roşa 
fora  spirei;  ned  noi  nu  ăormimu  pre  ro- 
se, nu  stămu  pre  patu  de  rose. 

*  ROSACJCU,-a,  adj.,  (fr.  rosaolque); 
de  roşa  ,  de  colore  de  roşa :  acidu  ro- 
sacieu. 

*ROSAClU,-a,  adj.,  rosaoeus,  (fr. 
roaacâ);  de  roşa,  care  s^mina  cu  ros'a  : 
conune  rosade,  oăorerosada,  oUu  rosa- 
ciu,  flori  rosade ;  subat.  pi.  rosadele, 
familia  de  plante  ce  au  de  typn  genulu 
roşa;  si  fem.  s.  rosada,  roşa  mare,  mai 
vertosu  flgura  de  roşa  in  architeetura 
san  in  pictura,  etc. 

•ROSAGINAT0,-a,  adj.  part.,  (fr. 
rosaslnâ);  care  e  facntu  in  forma  de  ro- 
sagine;  a.  f.  pi.  rosaginatt=rJu>doradf, 
familia  de  plante  ce  are  de  typn  genulo 
rosagine. 

*  ROSAGINE,  s.  f.,  (fr.  rcsaglae); 
genu  de  plante;  vedi  si  rosaginatu. 

*  ROSAGINIt],-a,  adj.,  vedi  rosagi- 
naiu. 


=y  Google 


BOSALE  =  ruaaîe,  a'\j.  a.,  roBalls, 
roaslia  =  rosales  escM,  {inscr.  Orell. 
No.  4419;  ib.  4418,  rosae  et  ese»), 
pentecftstfl)  l.  ca  adj.,  de  roşa,  camu  in 
aceea-si  insemuare  cu  a  formei  rosaciu, 
relativu  la  roşa,  mai  vertoan  ce  se  face 
cu  rose  sau  io  tempulu  roseloru :  conuna 
rosale,  colori  rosali;  2.  ca  subst.  f.  de 
regula  pi.  rosali  saa  rosalie  :=  rusaîi 
eau  rusalie,  serbatori  ce  seibădia  Bomâ- 
Dii  in  tempu  apprope  de  una  septemans, 
inoependu  d'iu  Dcminic'a  a  şaptea  dupo 
Fasce,  pentecoste,  a  cinci  dieci'a  di  dupo 
Pasee  :  in  Samhet'a  de  Rosali  Homămi 
impartu,  pentru  morţi,  vase  plenc  ca 
tn'flu  si  mâncări  inconunate  cu  fiori;  de 
asseminea  cu  milli  de  anni  inainte,  an~ 
tiâi  noştri  straboni  Romani,  pre  fia- 
eare  anntt.  camu  in  accltu-asi  tempu 
allu  annului,  in  care  si  Românii  de  as~ 
tadi  faeu  Rosalile,  conunau  mormentelc 
repausaiiloru  cu  rose  si  făceau  ospdic 
in  Ottorea  acestoru-a ;  cuUulu  dieiloru 
J^ani  se  mani/'esta ,  ca  in  multe  alte 
impregiurari.  la  Românii  de  astadi,  ca 
si  la  Romanii  antici,  in  celle  ce  se  făcu 
la  Bosaîie;  mulţime  de  locutioni  popu- 
lari au  cursu  despre  Rosalîe,  cumu  :  a 
appucă  pre  cineva  Rosaliele,  a  Iu  lettd 
Bosalie^,  a  i  veni  Rosaliele,  ctc.,  a.)  a  ca- 
da in  morbu,  P)  a  se  înfurii,  a  i  veni 
tonele,  furie  de  meufa,  de  supperare,  etc. : 
asta  credu  Românii  co  in  totu  cursulu 
aeptemânei  Rosaliloru  nu  e  bene  se  lu- 
cre  cineva  inainte,  ci  numai  dupo  a- 
nUdia. 

ROSAKE,  V.,  (rosare),  ronatoit,  (comp. 
fli  fr.  roaer,  roaat,  rosate);  1.  a  face 
d'îo  losp ;  2.  a  colori  in  faci'a  rosei,  a 
ae  roaâ  =:  a  leui  colore  de  roşa;— mă 
vertosu  in  form'a paitîcipiale,  rosaiu,-a, 
a)  in  genere :  oUh  rosatu,  vinuri  rosaie, 
didcetia  rosata,  unsori  rosate;  b)  in  spe- 
cie, ca  subst.  reale,  a)  m.  rosatu,  unu 
rosatu,  A)  in  geuere,  ceva  in  a  cui  for- 
matione  intra  ros'a  prin  foHele  setle, 
prin  succu,  odore,  etc;  p')  in  specie  : 
a')  dulc^tia  de  rose ,-  b'/  viim,  acietu  de 
rose; c')  iinaore  de  rosi;d')  medicamontu 
de  rose  :  miere,  sîropu,  unaorc  de  rose; 
e)  in  line,  ro$utt  =  sate  formata  d'iu 
eombiuationca  acidului  rosicu  aau  roşa- 


Ucu  cu  unabase;  in  acestu  intelleasn  8> 
rosaeatu;  P)  s.  f.,  rosata,  in  B.  formei 
masculine  de  sub  a),  afora  de  insemn&rea 
d'în  urma  de  sub  i). 

BOSARin.-o,  adj.  s.,  nsarla»,  (fr. 
posaire);  de  rosa,  relativu  la  roaa  :  un- 
sori rosarie;  ca  subst.  ca.  unu  rosarm. 
a)  pi.  rosarii :  ut)  cellu  oe  cnltiva  sui 
Y6aie  rose;  Ş)  pUnt'a  arbostula  ce  da 
rose;  b)  rosariu,  pi,  roaarie  :  a)  loca 
plantatu  cu  rose,  gradina  de  rose,  (vădi 
si  rosetu);  p)  specia  de  corona  ou  bac- 
ce,  specia  de  metanie  cu  150  de  baoee, 
dupo  cari  monachii  si  recita  rogationile; 
cj,  s.  f.  rosaria.  locu  plantatu  cn  roM, 
mulţime  de  rose,  etc. 

lîOSATU,'a,  adj.  part.  s ,  rtsatis, 
d'in  roHitre,  redi  verbulu. 

*  BOSCIDD,-a.  adj.,  roocldis,  (d'ia 
rim,  g.  r«rb);  pleuu  de  rore,  rorafii .*  ro- 
scidd  sera,  roseide  nopţi;  rosdd'a  miert^ 
ce  picura  ca  rorea;  prin  eatensione,  si 
metaforice  :  a)  udu,  udatu,  rccorîtn; 
h)  molie,  teaeru,  fragidu,  delioatu. 

KOSETA,  B.  f.,  (fr.  roselte);  1.  pro- 
prie, deminutivu  d'iu  rosa,  (vcdi  si  ra- 
siora,  rosd^k,  etc);  2.  metaforice  si  ia 
specie,  a)  Sore  in  forma  de  roaa,  flora 
oie-care  la  peptu,  etc,  d^ro  mai  vertosu 
la  calcîaminte ;  h)  specia  de  planta  co- 
rymbose,  etc. 

BOSETU,  8.  m.,  rovetuMj  locu  plan- 
tatu cu  rose;  vedi  si  roaariu,  rosaria. 

ROSEU,  -  a,  adj-,  vedi  roaiu,  obser- 
vaudu  aci  numai,  co  allu  nostru  roaiu 
pote  fi  essitu  atâtu  d'in  roaeu  =i:roseii| 
c&tu  si  d'in  ro^su  =:  (rossni  =:  mBin); 
si  de  acea-a,  atâtu  in  interessea  etymo- 
logiei,  cătu  si  mai  vertosu  a  unei  bou 
si  intellepta  differeatiare  a  conceptului, 
a  bene  se  scriemu  si  se  pronuntiămu  ro- 
aiu, rosic*.  roaicare,  etc.,  in  tote  oolla 
provenite  directu  d'in  rosa;  inse  :  roa- 
siu,  rossire,  rossiaiicu,  etc.,  in  tote  celle 
derivate  d'in  rosau  ^  russu  =l  routit 
ruber,  (fr.  r*ux,  ragjţe»  it.  mno,  i^. 
port.  roxo). 

UOSICA,  s.  f.,  vedi  rosicu. 

KOSICU,-a,  adj.  s. ,  1.  adj.,  vedi  ro- 
sacicu  si  rosiu;  2.  s.  f,  deminutivu  d'in 
rosa;  vedi  ;  roseta,  rosul'i,  rosiora^  rO' 
sisiora,  etc. 


=vGoogle 


R^ 

*  ROSICOLLU,.a.  adj.,  (fr.  ros«- 
eolle);  care  are  eoUulu  rosiu,  (vedi  rost» 
si  roam). 

*  BOSILLA,  8.  f.,  (fr.  roBlUe);  1.  de- 
nuantiTD  d'in  roşa,  (vedi  si :  roseta,  ro- 
stea, rotiora,  rosisiora,  etc.);  2,  appli- 
catu  ia  specie  la  OBU  genu  de  plante; 
de  acf  81  pari  adj.  rosillatu,-a,  (fr.  ro- 
■IIU),  facutu  ca  rosiU'a,  subst.  pi.  ro- 
siUate,  Bectione  de  plante  ce  au  de  typu 
geanln  roaiUa. 

•EOSILLATU,-a,  adj.  part.,  vedi 
rotOia. 

*  BOSINA,  8.  f.,  rOBlaa}  proprie,  fe- 
min.  d'in  adj.  roaitut,-a,  de  roşa,  ca 
roe'a,  applioata  ca  subst.  f.  la  una  spe- 
cia de  plante. 

BOSIONE,  8.  f.,  roBl»»  d'in  roşu  de 
la  roâere,  aetione  de  rodere. 

ROSIORU,-«.  adj.  h.,  (reseoUOt  ^O" 
niUi  I.  adj.,  demtnutiTii  d'in  rosiu, 
(vedi  roaeu),  camu  rosiu,  ce  %re  ceva 
d'in  alia  rosei,  mai  vertosu  d'incolorea 
ei  cea  rosaia :  rosiorele  degitelle  alle 
pruncului;  2.  ea  subst.  f.,  rosiora;  a)  de- 
HiinatÎTa  d'in  roşa  ensasi,  (vedi  si :  ro- 
ska,  roseta.  etc);  h)  in  specie  si  meta- 
forioe,  a)  flore  artificiale  ce  imita  ros'a 
coauta,  depinsa,  Ac.;  ^)  rosiora.  specia 
de  pesct  ca  scame,  spinare  saa  aripioie 
rosiore,  (vedi  si  rossiora,  pentru  forma 
compara  si  <dinsiora);  in  acesta  d'in  urma 
seiua  si  m.  rosioru. 

*BOSIPENNU,-o,  adj.,  (fr.  M86ipen- 
■«);  care  are  pettne  roiie,  (vedi  rosiu  si 
roaeu). 

B08I8IOBA,  8.  f.  demjnnt.d'in  roşa. 

BOSIBE.-MM,  T.,  (fr.  rosir);  a  f^oe 
sau  a  se  face  rosiu.  prin  urmare  dîfferitu 
de  roasire,  (vedi  acesta  covmtu,  vedi  8i 
roam). 

1  BOSITU.ti,  adj.  part.  d'in  roaire. 

2  B,0Slt[}=r6setu,  s.nj.,  fl-e,  (ca 
risitu=:risdu);  vedi  rosihu^a. 

BOSiTUBA  =  «seftwa,  s.  f.,  vedi 
rodiiwa. 

BOSIU,-(i,  adj.,  roeeni,  (fr.  roi>«);  de 
roşa,  d'in  roşa,  assâmine  ros»'  in  odore, 
in  colore,  mai  vertosu  apoi  iu  gratia, 
formosetia,  farmecu,  etc. :  fiore  rosiu  : 
roatele  budie,  digite,  bucce  alle  coiiiUii- 
Im;  roti'a  aurora. 


ROS. 


1001 


fiOSMABlNU,  s.  m.,  rtBiiarlDaa; 
vedi  rore. 

BOSSIARE,  91  rossire.-eseu,  v.,  ta- 
bro  colore  Infleere,  rubefaeere,  rnbe- 
Beere,  ernbOBcere,  pndere,  (it.  rosseţ- 
slare,  arrossiref  fr.  roasBlr,  ronslr);  a 
face  rossiu,  a  se  face  rossiu.  a  av4  co- 
lore rossia;  amendoue  formele :  rossiare 
ai  rosaire,  fiendu  nsitate,  pare  co  cea  in 
are,  se  applica  mai  multu  numai  in  sen- 
sala  materiale :  a  ros5i(f  ona  cCâ  Posee,  oua 
rossiate,  pariete  rossiatu,  vestiminte  roS' 
siate  de  aange,  apa  rossiata  eu  aangde 
oeeisUoru,  etc.;  ^ro  form'a  in  trd  se  ap- 
plica at&ta  in  sensn  materiale  :  a  roi^ 
oua;  eu  fada  roasita  de  foeu,  etc.,  ottn 
si  mai  vertosu  in  sensn  ideale :  a  fi  cuiva 
rossine,  a  espreme,  arretÂ  acesta  senti- 
mentu  prin  roasirea  faclei  sau  si  alta 
cninava,  sau  a  se  face  roasiu  de  menfa, 
de  indignatione,  etc. :  roastra  de  mema, 
de  indignatione.  de  supperare;  eellu  ros- 
sinesu  roasiesee  de  veri-ee  i  diee  dneva; 
sunt  nndti,  cari  nu  rossieseu  de  nemiea; 
nu  roasiti  de  ee  spuneţi?  nu  rossUi  de 
ce  faceţi ?  reăeai.  a  ae  rosat  dice  mai 
multu  de  cătu  simplulu  a  rossi. 

B0S8IATICn,-a,  adj.,  anbrgbcr,  ro- 
blenndas;  deminutivu  ore-camu  d'in 
rossiu,  applicatu  inse  la  ann  rossiu  mai 
malbu  sau  mai  pucina  deschisu,  batendn 
mai  mnltu  sau  mai  pucinu  in  alba :  roS' 
siatic'a  arome,  nueri  roasiaiici,  rose  nu 
roasie,  d  rossiatice. 

BOSSLATQ  =  roS8itu,-a ,  adj.  part 
d'in  rossiare^rossire,  rnaiatas,  rabe- 
fiaetne. 

BOSS10ANU,-«,  adj.,  ruflM,  rnbl- 
«■iiduB;augmeatativud'ia  dominaţi  valu 
rassicu  ■'  muliere  rossicana;  rosaieani  de 
baiaii.  M. 

ROSSICABK,  V.,  rnfare,  (comp.  si  it. 
rossloare)  a  fi  rosaicu,  a  face  roMtcu, 
mai  vertosu  in  forma  participîale,  roasi-^ 
catu ,  omu  rossicatu,  peri  roâicaiî,  nasu 
rossicaiu;  a  ai  rossieă  peruht;  ecdli  roa- 
sieati,  vaece  rosaicate;  rossieatii  mteUi. 

R08SICATU,-a  ,  adj.  part.  d'in  ros- 
aicare,  rnAttus,  ritrsius,  rnblcnndHs. 

B0S81CU,-a,  adj.,  tutuit,  sabrafoB, 
sobraben  deminutivu  d'in  rossiu,  ap- 
plicatu mai  vertosu  in  form'a  feminina. 


=y  Google 


1008 BOS^ 

roBsioa,  Bl  inco  ca  subst.  m.,  unu  ros- 
stco^unu  omu,  ana  persona  rossicata; 
mii  allessn,  ca  nome  de  c&ne,  sau  ca 
coDDome  de  omeni :  Constantinu  Ros- 
stc'd ,'  canele  Jîossic'a  rCa  venitu  se 
nuMce  cu  ceUi  alţi  cant. 

BOSSrECIU=r(Msic(tM=ros«(i«  ,-a, 
adj.,  gibrnber,  gnbrablenndai,  subrotl- 
lai)  care  bate  in  rossiu  :  muUe  animali 
atăhatecx  au  pervlu  rossieciu;  -~  appli- 
oatn  mai  vertosa  la  nomine  da  vite,  la 
boi  mai  allessu  :  Soiaieciu  t  invetiatu 
a  trage  la  derepfa;  —  d'in  acellu-asi  si 
alte  nose  forma  de  demiautive  :  rotsi- 
âoru,  atc.;  vedi  mai  cq  Berna :  rossioru; 
compara  si  it.  roasleclo. 

ROSSIETIA,  8.  f.,  rnbar,  rnbedo; 
deutlnm  laflinmatlo  ,  (compara  si  it. 
rcsseiia);  1.  calitate  de  rossiu :  rossic- 
ti'a  rosehru,  atamâ,  ruginei;  sî  concr. 
ceya  rossiu,  cu  care  se  rossiesce  altii 
ceva :  rosâetia  de  scriasu,  de  eoloritu  oua 
rossie;  2.  morbu  de  denti,  ce  se  maui- 
feBtaprinrossie^''agiDgiDeloru:  asuf- 
feri  reu  de  rossietia;  greu  se  vindeca 
rosHetia. 

BOSSIME,  (cu  8  tare  Biueratu),  a.  l, 
rabor,  e«l»r  ruber;  applicatQ  in  specie, 
cu  differeatia  de  sensu  de  allu  formei 
rossietia,  la  Însemnarea  de  cera  rossiu, 
cu  care  se  colora  unu  altu  ceva  :  ros- 
sime  pentru  Aua  rossie  de  Pasci;  se  mai 
eomperati  si  rossime  de  seriasu,  de  trassu 
linie. 

1  BOSSINABE  =  rusdnare  .-ediu , 
(cu  s  tare  sineratu),  T.,  dHii  rossine; 

1.  pndorem  lUoulIneutere,  cftnfaBderc, 
coKTlncere,  objorţare,  «pprobrlo,  de- 
deeore  anioere)  a  dâ  de  rotsine,  si  an- 
Dume,  a)  a  face  se  sentîa  rossine,  se  se 
confunda  de  ce  a  dissu  sau  facutu,  a  mo- 
stra ,  a  convinge  de  neaddeveru  sau  de 
stultetia,  de  mîBellfa,  etc. :  a  rossinâ  pre 
cineva;  eUu  său  se  rossinedie  in  medilo- 
eulu  unui  pu&ticti  numerosu  pre  inseUa- 
toriuUisi  ammagitoriulu  ignorarUHoru; 
b)  in  sensu  mai  reu,  a  face  se  patia  ros- 
sine, a  face  desonore,  batujocara  cuiva  : 
nu  eredeamu  se  ne  rossinati  si  batujoco- 
riiiasid  casele;  mai  vertosu,a  violÂpu-  { 
dorea,  virginitatea,  a  desonori,  etc.; 

2.  mai  allessu  ca  refles.  a  se  rostind,  \ 


pndere,  rererl,  asenti  riMnne,  a  se  con- 
funda, a  se  teme,  a  se  modera :  nu  se  rot- 
sinedia  de  nemine  si  de  nemica;  rossina- 
ii'Ve  de  voi  ensive,  rossitati-ve  de  lume; 
dicQ  nu  se  rossinedia  dneva  de  (dtii,  neâ 
aUii  nu  se  voru  rossinâ  de deniuluiro»- 
sinattt,  iu  amendoue  sensurile  princi- 
pali :  ammagitori  rossinati,  «  essf  ros- 
sinatu  d'in  servitiulti  seu;  casa  rossi- 
nala  de  copOli,  parenti  rossittaii  si  a- 
mariti  de  filH;  cu  nerossinatulu  acestu-a 
nu  scoţi  la  capetu;  ce  nerossmate  nwltm,- 
s'a  fheutu  muîierea  una  nerossinata  de- 
sfrenata  etc,  aaiă  co  rossinatu  =  pa- 
dore  affeetnH,  euBfhsuBi  oaitIoIib,  d«- 
decoratuH;  iiadens»  TereennduB,  etc., 
precumu  rossinare  ca  subst  f.=  eonrlv- 
tlo,  dedecarntlo,  pidor,  Tareenndia»  pB> 
dleltla,  etc.,  in  oppos.  ca  nerossinare=s 
impudentlD,  etc.  (vedi  si  rossine), 

2  BOSgINABE  =  russinare.  s.  ver- 
bale, vedi  l  rossinare,  cotra  finitu. 

lîOSSINATU  =  rus8inatu,-a  ,  adj. 
part.  d'in  rossinare;  vedi  dfiro  1  ros- 
sinrire.  mai  allessu  cotra  finitu. 

BOSSlNE  =  rtMs£»c,  s.  f,  (custare 
atueratu),  pador,  pidloltts,  vercc»' 
dia,  decBs;  cantunella,  «pprobrlaM,de- 
decoa,  partea  genltales;  proprie  :  rtw- 
aore,  rossietia,  aplicabu  inse,  1.  (a  af- 
fectu  allu  snfaetnlni  ce  face  se  rosgimu, 
se  ne  vina  rossialu  in  facîa,  si  de  aef, 
a)  indignatione  de  totu  ce  offende  dem- 
nitatea nostra  de  omu,  de  totu  ce  of- 
fensa  ce  respect^mu  si  amflmn;  b)  t4ma, 
respectu,  modestia,  moderatione;  c)  mai 
vertosu,  santimentu  delicatu  altu  femi- 
neloru  de  a  si  păstră  puritatea,  castita- 
tea :  omeni  fora  rossine;  ft-enuUi  rosii- 
tiei  ne  tine  in  mirginile  bonei  covenien- 
tia;  rossinca  perduta,  totu  perde  femi' 
n'a;  roseinea  me  impediea  a  repeţi  aeelk 
covcnie;  a  fi  cuiva  rossine ;  nu  ti  e  ros- 
sine? ba  mi  e  rossine ,  dero  oautu  se 
caleu  in  rossine  si  in  totu ;  âieo  le  oro 
/î  rossine  de  lume,  nu  aru  face  ce  faeu; 
prov.  amu  venitu  la  miere  ai  nee  ros- 
sine a  cere;  ne  e  rossine  a  cersi;  ve  e 
rossine  a  amblâ  rupţi  si  sordid* ;  dero 
nu  tic  G  rossine  a  ve  ăesonorâ  si  aeUi; 
si  in  alte  constructioni :  cu  rossine  mi 
vine,  mi  vine  rossine  se  le  dioi  cetciui  tm 


=y  Google 


mai «  roisine  in  Zunv,  a  peritu  rotsinea 
iPin  lume;  inse  despre  :  a  fi  sau  uu  fi  de 
ro$si»e,  in  senro  ^nerale,  redi  mai  la 
Talie  SMisaln  speciale  alin  acestei  et- 
preBuone;  2.  mostrar*  aspra,  impuia- 
lione  grea,  mftontare,  si  mai  vertosu, 
lucm,  fapta  {hn  care  se  umilesce,  se 
avilesce,  se  defţrada  cineva :  batujocura, 
opprobriu,  desonore,  etc. ;  a  face  cuiva 
mare  rossine  immte  de  tnare  nwnem 
de  asaditOori;  a  face  de  rossine  e  inse 
nunummah^rontâeuvorb'a,  eichiaru 
si  mm  vertosu  eu  fapfa  :  fdele  uno- 
reRe  făcu  parenUi  de  rossine;  pre  unu 
ammagitoria,  pre  umt  mentionosu  cu 
greu  poţi  se  Iu  faci  de  rossine;  a  se  face 
de  rossinea  lumai;  si :  a  face  cuiva  ros- 
sine, inse  âifferitn  in  sensu  de  :  a  face 
pre  cineva  de  rossine  :  ne  va  faee  Ua- 
skmatuîu  mare  rossine;  ve  va  faee  ros- 
sinea ce  nu  ati  maipaiitu;  a  dă  de  ros- 
sine, appropiatu,  iuse  totn  differita  de  : 
a  faee  de  rossine,  a  accoperi  de  rossine 
si  hatujoeura;  aseundetC^  rossinea;  a 
pati  rossine  mire;  asia  rossine  inco 
n'am  patitu;  mai  vertosu  :  a  ii  de  ros- 
sine, nu  nnmai  in  sensulu  generale  de  : 
a  fi  rossinasu.  a  nu  se  corenî,  etc,  ci  si 
mai  vertOBU  i  a  fi  de  rossinea  omenUoru, 
apprope  în  sensu  cm:  a  fi  rossinea  ca- 
sei, familiei,  nationei;  a  remane  de  ros- 
sine :  amu  remasu  toii  de  rossine  in- 
naintea  Domnului;  nu  ve  iernai  co  vo- 
liu  remane  de  rossine  in  coventulu,  in 
Iiwtk2«,  in  promissele  melle,  in  toteeâie 
faeu  si  dicu;  3.  in  specie,  prin  metafore, 

a)  părţile  rossinose  ,  părţile  genitali; 

b)  rositima  fetei,  planta,  specia  de  plante 
=AaeBB  BllT6BtrlB,  Linn. 

BOSSINOSU  =  russino8U,-a,  adj., 
pndeBS)  pudleuB,  TerfteanduB,  tlmldat; 
tnrplf»  etBtnmelUiBB ,  lţr>oialiiloBBB} 
dedecorans,  dedecens;  plenu  de  ronsinc, 
1.  in  bene  :  fete  rossinose,  june  rosst- 
nosu  ca  una  feta  mve;  e  asia  de  rossi- 
nosu,  co  nu  cotedia  a  deschide  gur\i 
neă  se  cera  se  mance;  celle  formase  si 
rossinose  incanta  niat  muUu  ânimiltăe 
eălu  celle  formase,  dero  nerosinose;  2.  iu 
rea  :  rassinos'a  sture  de  misi^Uia,  la 
care  ai  adjunau;  depeccate  si  fuiit-:  roa- 
smose,  nu  depauperiate,  severossinati; 


prov.  fug'a  e  rossinosa,  âero  samtosa, 
proverhiusi  ellu  camurossmosu,  canău 
s'ar  aplică  in  tata  intenderea  hU;  ne- 
mica  moi  rossinosu  de  câtu  a  fi  fricosu 
si  lassiu;  ce  e  mai  rossinosu  de  cătu  a 
si  vende  eogittdu.si  andrea? 

ROSSIORA,  s.  f.,  vedi  rossiaru. 

KOSSIOBn,-a,  adj.,  1.  nsaMUi,  ru- 
bteunduB,  BBbrober  |  deminatiru  d'in 
roasiu,  od  ide'a  aocessoria  de  gratia, 
semaificandu :  rossiu  dulee,  placutu, etc.: 
rossiorele  hudisiore  tUle  candidei  fete ; 
ouasiore  rossiore ;  copUluti  rossiorţ  la 
foaia;  pruncu  cu  degiteUe  rosnore;  june 
formosu  si  rosăoru  lafaeia;  2.  ca  sulwt. 

a)  m.,  rosaioru,  a)  espUe  oolore  rnkr* 
IniigrnlUe,  parte  ăe  aste  cu  colori  ros- 
sie  :  Eossiorii  se  dica  si  Bossii,  Rossii 
de  Vede  alta  data,  etc.;  Mossiorii  erau 
juni  si  anmasi;  p)  specia  de  pesci  cu 
scame  sau  spinare,  aiipiore  rossiore; 
y)  nome  propriu  de  vite,  de  câni,  etc., 

b)  f.,  rossiora.  a)  specia  de  pesce;  P)  spe- 
cia de  plante,  c^endnU  offletnallB,  L,; 
(vedi  si  rossiora). 

BOSSI&E,  rossUu,  rossitura,  etc.,= 
russire,  russitu,  russitura,  etc.;  vedi  : 
rossiare.  rossiatu,  rossiatura. 

BOSSIU,-a,  adj.,  raberi  rubeni,  ru- 
biovadna,  rnruB,  rusiiB,  fbUI«8  tal- 
tdb;  etc. :  sangde  animaliloru  mai  per- 
fecte e  rossiu;  omeni  rossii  la  fada;  ve- 
sHmoite  rossie  ,  penne  rossie  ,  bracie 
rossie,  ftammto'e  rossie;  muri  rossii  de 
re/lsssianea  luminei  sorelui  în  apponere; 
rossia  aratne;  auru  rossiu  apropo  ca  a- 
ramea;  edle  mai  muUe  rose  sunt  ros- 
sie, flore  rossia,  oua  rossie  se  spargu  la 
Pasee;  fîacar'a  curaia  e  rossia;  calcioni 
rossii;  eu  odii  rossii,  rossii  d'in  natwa 
sau  d'in  svfferentia ;  testele  de  cancri 
ferti  sau  fripţi  sunt  rossie;  de  acf :  ros- 
siu ca  uttu  eanoru ;  pellw  se  face  ros- 
sia la  primea  intrare  in  apa  rece;  o- 
mulu  se  face  rossiu  de  rossine,  de  me- 
nia ,  de  atipperare ,  rossiu  ea  foadu , 
rossiu  ca  flcanm'a  focului;  omu  at  na- 
sulu  rossiu  de  hetia;  —  ca  subst.,  a)  m. 
personal^,  a)  unu  rossiu^unu  rossioru 
d'in  armaţi,  (vedi rosaioru);  ^)unuroi- 
siu,  rossii.  iu  opp.  cu  dlbU,  omn  d'iu 
factiouea  asiii  nomita  rossia;  b)  dâro  si 


=y  Google 


mi BOB; 

mai  vertoau,  reale  abstr.  rossiultK=(iol- 
lore  roasia ,  materia  rossia ,  ce  colora 
SSD  Berre  a  colori  rosaiu .-  roasiulu  late 
la  odi  mai  tare  ca  eelle  alte  colori;  unu 
rostiu  purpuriu ,  unu  rossiu  spelîadtu; 
rossiulu  inclisu ,  dssdisu,  luminosu, 
obseuru,  viuu,  ftaceu,  etc.,  a  dâ  cu  ros- 
aiu parietii ,  nu  mi  pîaeu  casele  date  eu 
rosgiu;  elefaniii,  si  bufalii  au  orrore  de 
ro88iu;  pror.  mm  te  spartă  de  rossiu,  de 
sânge  in  specie;  de  acE  si  ca  adr.,  a  co- 
loră rossiu;  nu  mi  place  se  portu  rossiu 
la  eapu. 

R0SSIUCIU=r(iS5iM/tM,-(j.  adj.;  rn- 
bellna,  rnsacna;  deminutîru  d'in  rossiu; 
T6di  8Î  rossioru. 

80S80RE,  s.  f.,  rnbor,  (it.  i-os8»r«); 
(d'in  rossu;  vedi  rosaiu  si  russu),  in 
intellesu  differitu  de  alin  formeloru  ros- 
aiStia ,  ei  rosslme .  întru  eâtu  rcs'iorea 
e  ceva  mai  activu  asupr'a  sensului  sn-, 
biectulni  sentitoriii,  ^ro  rossiStfa  e  cali- 
tate passiva. 

ROSSC,-a.  ad^-,  rassuB  ,  rnber,  vedi 
russu,  rossiu,  roseu. 

ROSTELLU,  pl.-e,  MstoUomj  demi- 
outivu  d'in  rostu  =  rosiru  :  rostelle  de 
puUi  de  gaUina  ;  metaforice  ,  applicatu 
la  parti  de  animali  sau  si  de  plante,  ce 
aD  asseminare  cu  unu  rostellu,  de  es- 
semplu  :  a)  partea  ce  tine  locu  de  gura 
Ia  certe  insecte;  h)  mica  prolongatione 
incnrba  la  certe  plante. 

ROSTrRE,-cscM,  T.,  Tedi  rostrire. 

ROSTOCOLLIRE,ros(ojoHtre,  etc, 
Tedi  roiocollire  ;=  rostogoUire. 

ROSTRALE,  adj.,  rostralls,  (fr.  rOM- 
tr»l);  relativu  la  rostre  (vedi  rosiru)  : 
eolunma  rostralc ,  corone  rostrali :  co' 
hmmele  rostrali  erau  adornate  cu  prore 
si  puppi  de  navi. 

BOSTRABE,  v.,roBtnre,  rostratux} 
1.  a  Înfige  rostrulu.  2.  ă  proved^  cn  ra- 
stru, applicatu  mai  allesu  in  form'a  par- 
ticipiale,  rostratu.-a,  (comp.  şi  fr.  ros- 
tr4) ,  proredato  cn  rostru,  facutu  ia 
forma  de  rostru  :  falee  rostrata ,  navi 
roatrate;  corone  rostrate  se  dau  celloru 
ce  sariaa  si  se  suiau  antâniu  in  una 
nave  a  inimicHoru,  (vedi  si  rostrale); 
despre  insecte,  conce,  folie,  frondie,  etc.: 
fciia  rostrata,  conce  rostrate. 


ROSTRIRE  =  rostirereseu.  v.,  pr«- 
nnntUre,  ennntlare,  «fferre  ,  pntttri, 
plani»  alnte  dloere,  exprlnere  ;  ftd  po- 
pnlnm  rerba  faeere,  orattoDein  habere; 
(d'in  rostru  =z  rostu),  a  dîce,  pronunţii, 
apune,  etc, :  arostri  liene  litterele,  a  ro- 
stri  eoventulu  seu  de  recepUone  in  una 
societate;  cajntanulu  strinse  in  giuniht 
seu  pre  toţi  militarii  si  rostri  una  caU 
dwosa  si  animata  aîlocutione  ;  a  rostri 
una  oratione  funebre ,  unu  panerţyriat. 

R08TRIT0RIU  =  rostitoriu.-toria, 
adj.  s.,  pronnntlans  ;  dleens»  peroram, 
care  rokresce  :  rostritorii  de  eovente  la 
acea  adunare. 

n08TRlT\}=rosiitu,-a,  adj.  part.  s. 
d'in  rostrire  f  pronsntUtoH,  dictau;  dl- 
etl»,  etc. 

ROSTRITDBA=ro5(tftifa,  s.  f.,  pr«- 
RDBtiitlftf  dlctlo;  actione,  d^ro  mai  ver- 
toau modu  alin  actionei  de  rostrire. 

ROSTRU  =  rostu,  pl--e.  (si-uri),  ro- 
Ktruiii;Tla,  ratio,  eoti$lllani;flliini,i>rdo, 
HtamenţilIctlD;  peroraţie,  proDimtla- 
f  Io,  etc,  (compara  it.  isp.  roatro,  port. 
ro8to);  d'inrodere,  proprie :  instrumentu 
de  roşu,  gura  in  aenaulu  celhi  mai  largu 
si  in  parte:  1.  in  intellesulu  celln  mai 
appropiatii  de  cellu  originariu,  gura, 
a)  in  specie ,  pentru  passeri  :  eurbulu 
rosiru  aUu  acerei;  corbii  rodu  si  rumpu 
cadaverele  cu  rostrele ;  gallinele  ricânia 
cu  rostrulu ;  in  rostru  carra  passerile 
mâncare  pentru  puîlii  set;  colamVa  se 
intorse  cu  unu  ramuru  de  oUvu  in  ro- 
stru; b)  si  pentru  alte  bestie  ;  rostrulu 
porcului  se  dice  in  specie  rittu;  rostrulu 
elefantului  se  dice  in  parte  si  probos- 
cide;  rostru  desimia,  de  sorice,  de  câne, 
de  camelia ,  de  rapriora ,  de  lupu ;  c)  s\ 
despre  <ţmenl,  a.)  in  riau  :  nu  ti  bagă 
rostrulu  unde  nu  ti  ferbe;  longuUt  si 
rossiulurostru  allu  beţivului  se  î>agaprin 
tote  ollele;  si  deapre  imaginile  sau  ata- 
tuele  omiuilorn;  p)  d^ro  ai  in  sensu  bonu; 
in  sensu  de  gura.  in  cea  mai  nobile  ap- 
plicare  a  acestei  parte  a  corpolui  ome- 
nescu,  appiicare  analoga  ca  a  coventului 
linAa  instrumentu  de  vorba  ide  rostru, 
pre  de  rostru  =  memorlttr,  pre  d'in 
afora :  a  invetiă  unu  diseursu  pre  de  ros- 
tru; a  sciâe  rostru  pre  Omeru;  a  spune 


=y  Google 


de  rostrutotu  ce  a  lessu;  de  rostru  nupofu 
inco  reătâ  partea  mea  d'in  drama,  (vedi 
ai  uai  la  valle);  2.  metaforice,  a)  iu  aeusu 
materiale,  despre  obiecte  ce  s^mina  in 
forma  ctiros^{u,cumu :  a)  secere;  ^)  un- 
culu  de  la.capitulu  uduî  b^tiu,  uoei  ver- 
gelle;  7)  ferruln  aratrului:  S)  parte  de 
dioan  a  barbei,  barhia:=:^barbilia;e)ro8- 
tre  de  lampe,  de  («ft«H.  etc;  C)  roatre  de 
pamentu,  de  una  insula,  BpreesaemplQ, 
vj)  roatrulumalliidui,  malliortdui;  d)  mai 
vertoau,  rostrulu  luntrei,  navei,  veri- 
earui  vasa  de  plutitu;  in  specie  :  rostru 
de  ferru;  apoi  :  rostrele  ancorei;  cu  ro- 
strele  naviloru  spărgeau  celli  antici  na- 
vile   initnidloru  ;  cu  rostrele  naviloru 
prenae  si  sparte  adomau  aceUi-asi  an- 
tici skUuele,   columnele  si  alte  monu- 
mente redict^e  in  memori'a  victorielpru 
navalii  c"  rostre  se  adomau  si  coronele 
offerte  Juniloru  militari  nauH  ce  ascen- 
deau  mai  antanta  in  navi  inimice,  (?edi 
ai  rostrale,  rostraUt);  eu  rosire  de. navi 
teuate  de  la  Oarlhaginssi  in  ţfrim'a  ba- 
t(^ia  navale,  ce  strabonii  noştri  lîomani 
reportară,  se  adornă  si  tribun'a  dHn 
fortdu  Romei,  de  unde  marii  oratori  ai 
domnei  lumei  coventau  poporului  rege: 
do  aci :  b)  iu  sensn  ideale,  a)  de  regula  io 
•  ţlai.f  rostre,  a')  tribun'a  romana  d'in  fo- 
rula  Romei,  de  unde  vorbiau  poporului 
tribunii,  eonanlii,  etc.  :  o  descende  d'in 
rostre,  a  ascende  in  rostre;  a  coventâin 
rostre,  laroslre,  pre rostre,  etc;  p')prin 
estensione,  rostre  =  tribuna,  tribuna- 
riu,  ambone,  etc.,  de  unde  coyenta  ora- 
torii, pronunţia  judicii,  eto.  :  rostrele 
basericei  romane;  ]3)  dicerea,  pronuntia- 
rea,  sponerea,  coyentarea  nnni  diseurau 
inaintea  unui  publieu  :  rostrulu  coven- 
teloru  pre/Mirate,  rostrulu  unuidisettrsu 
politicu,  rostrulu  unui  panegijricu;  ro- 
strulu unei  oratione  funebre,  unui  co- 
ventu  academicu,  unei  poem;  i)  pro- 
auntiaUone  in  genere,  espressione  :  ro- 
stru claru,  incurcatu,  allessu,  ivtdlesm; 
are  rostrtdu  pudnu  obseuru,  rapidu; 
preeipit'Uu;   d'in  rostrulu  cuiva  inve- 
tiâmu  mai  bene  du  cătu  din  cârti;  S)  pre- 
CDiDu  sermone  =  Bermo  =  covetUu, 
Vorba,  e  d'in  serere  =  inxeriare  cove- 
oita  si  regulata ,  coHocare  in  ordinea 


ROS.       10^ 

ceruta  a  eoventeloru,  asiÂ  rosiru  a  tre- 
cutu  la  una  seria  de  Însemnări,  in  cari 
predomina  ide'a fundamentale  ieordire 
ordinare,  si  a  nome :  a'}  jirooessu,  caile 
metodu,  modu,  planu,  regula  si  regulare, 
ratio&e,  esplicare,  assediare,  diapositio- 
ne,  etc.  :  omu  fora  rostru  in  tote  aUe 
aeite;  a  vorbi,  lucră  eu  rostru  si  fora 
rostru;  a  face  rostru  totoru  feldoru  selle 
de  maritatu  =  puelUs  csLlouare;  tote 
lucrurile  au  rostrulu  loru;  nemiea  fora 
rostru;  de  m^e  ori  inse  nu  potemu  dă 
de  rostru  mtdtoru  lucruri;  lucru  inour- 
eatu,  cui  cu  greu  dai  de  rostru;  a  face 
rostru  de  mâncare,  de  plecare ,  de  cal- 
care; de  ce  nu  m>  faei  si  mie  unu  re 
stru,  cumu  ai  fucuttt  muUoru-a  ?  fa-mi 
ro^ru  cumu  poţi;  ce  rostru  se  ti  faeu  ? 
Ş!)  prin  nna  noua  intorcere  la  aensulu 
materiale ,  rostru  =  fim,  mal  allessu 
&ra  de  orditwra  :  nu  mat  potu  descurcă 
Rostrulu  acestei  pandia;  a  unge  rostrulu; 
mai  multe  fire  d'in,  rostru  s'au  ruptu  ai 
nu  potu  află  capiieUele  rupte;  1')  apoi 
ârosi  reintorcere  la  aenaulu  ideale  de 
Imia, caile, urma,-  procesau,  ordine,  etc. : 
nu  potemu  dă  de  rostrulu  acestui  lucru; 
nu  seiu  nemiea  de  rostrulu  lucrului  de 
care  totu  me  întrebi,  am  datu  in  rostrulu 
Calliloru  furaţi  mai  de  una-di ,  nu  pu- 
temu  dâ  in  rostrulu  vacoeloru  ratecite; 
nu  am  potutu  dd  in  rostrulu  tesaurului 
ingropatu,  allu  locuri  unde  e  ingropalu; 
(vedi  ai  rostrire). 

ROSU,-a,  adj.  part.  a.  d'in  rodere, 
roBiia  :  roalo  osse  r6se  de  căni ,  rtpa 
rasa  de  apa,  ossuderosu;  rostdu  ossuUti 
costa  tempu  bietului  câne. 

*  ROSUL&,  s.  f.,  rosiila,  deminutim 
d'in  roşa. 

*  BOSULARE  si  roaulariu,-a,  adj., 
(fr.  rosulaire);  d'in  rosula.  ce  sâmina 
ca  rosuVa  in  forma  :  /lori  rosulari. 

*  ROSULENTU,-a,  adj. ,  rosilentna; 
plenn  de  rose,  coperitn  de  rose  :  eampu 
rosulentu.  locuri  rosulente. 

BOSURÂ.,  s.  f,  r»8io,  (comp.  si  it. 
roBnrg):  actione,  ei  effectu  allu  aotîonei 
de  rodere  :  rosur'a  ripcloru  de  unde; 
rosurele  sorietloru  in  easiu;  ce  se  rode, 
mai  rertoau  remasUie,  remasitie  de  1» 
masa :  Uusati  rosurele  pentru  eatdli. 


=y  Google 


l006 


ROT. 


ROTA,  8.  f.,  roU,  (it.  r«U  Bi  rnota, 
isp.  rMda,  port.  proT.  r«dA,  fr.  rone, 
alb.  rrtt«);  ceron  solida  care  se  intârce 
in  ginrnlu  nsei  aBse,  de  regula  cu  radîe 
san  spitie,  cAre  serve  la  mişcare  mai 
rertosu  a  carreloru  si  carrutieloru,  etc, 

1 .  in  genere  si  proprie :  carrutxa  cu  dom 
rote,  eu  patru  rotc;  rotele  anteriori  alte 
earmîui,  rotele  posteriori  aUe  camdui; 
rota  de  mâra;  rotele  morei,  mora  cu  pa- 
tru rote,  adeco  rote  de  apa,  eo-ei  ntâr'a, 
ca  machitta  complicata,  are  si  alte  rote, 
cumu  e  rofa  /uâuJtit  morei  8au  rot'a  u- 
tte»  p^tra  de  mâra;  rotele  ce  porta  /usii- 
In  unei  petra  de  mora  sunt  rote  cu  denti; 
rote  cu  denti  se  afla  si  in  alte  machine; 
rote  cu  dentiin  machinelede  vapori;  rote 
eu  denti  deorologiu;  a  rupe  una  rota;  s'a 
frxmtu  ima  rota  la  carru;  lipseseu  mai 
nndte  radie  la  doue  rote;  a  ferrecâ  rotele; 
rotde  de  apa  tervu  si  la  seossu  de  apa; 
rote  de  apa  petUru  udatuiu  gradineh»^: 
rote  cu  care  se  scote  apa  $inputiu;rota 
apoi  de  depenaiu,  de  reddicatu  greutăţi, 
de  trcasu  ancore,  eto.;  mare  ca  rot'a 
earrvlui;  apoi  :  bou  de  rota,  eallu  de 
rota;  a  trage  la  rota;  nu  ebonu  de  rota 
asia  teneru  juncu;  inse  :  a  trage  la 
rida,  a  fila  rota,  etc,  a  sastină  greulu; 

2.  in  speciala  si  metaforice,  a)  rota  de 
olUrin;  b)  rota,  ca  instmmenta  de  snp- 
plioia  barbam  :  a  pune  pre  rota,  a  trage 
ai  rtmpe  pre  rota;  a  emdemnâ  la  rota; 
e)  rota  =  disca  :  rot'a  Iu»«,  soreUti ; 
d)  in  senau  mai  ideale,  a.)  în  genere  : 
rofa  fortuneiy  inconstantea  rota  a  sor- 
tei;  asia  merge  rot'a  camdui  vietiei : 
rot'a  adduee  acumu  pre  unii  susu,  acumu 
pre  alţii;  rotele  earrului  euUurei  voru 
sfermâ  poporde  ce  nu  se  incarna  la  ju- 
guiudivinei  cultura;  ^)  în  specie,  a'}câta 
deomeni,  adunare  in  genere,  4ro  in  spe- 
cie, turma  de  militari,  mai  rertosu  turma 
de  callari :  trei  rote  de  callari,  (inse  d'in 
alta  rădice,  it.  rotta,  iap.  port.  prov. 
rsta,  T.  fr.  roota);  P')  rota  =  in  ginru, 
de  giurn  In  pregium,  pre  in  vecini,  etc. : 
a  dd  rota  prin  vecini;  a  dă,  a  face  una 
rota  pre  m  giurulu  casei,  a  merge  rota, 
a  ttd  rota  pre  longa  cineva;  a  dă  rota 
emva  .-  catusiele  dau  rota  mesei;  corbii 
da*t  rota  eadaverulitii  latronii  se  facura 


BOŢ; 

rota  inpregiuruUi  coIWorilorM;  inse  : 
a  se  dd  rota=a  se  dâ  de  a  rofa=i  se 
folve  :  globulu  se  da  rota;  daţi  rota 
disculu,  globtdu,  pil'a;  si  a  invertf  : 
saltă  faeundu  rote,  mergundu  de  a  rofa'. 
in  rapide  si  gratiose  rote;  eaUulu  joea 
dandu,  faeundu  capriciose  rote. 

KOTABILE,  adj.,  roUMIls;  care  n- 
sioru  se  pote  rotare. 

ROTACANATD  =  rotocanatu,-a . 
adj.,  ţlob*sns,  rotuKdHs;  d'in  rotaeamt 
=rotocanu  de  la  rofooii=:in  forma  de 
rotaeu.  si  prin  urmare  ;  rotacanatu  = 
facutu  in  forma  de  rotaeanu.  M. 

ROTACANU,-(i,  adj.,  Tedi  rotaca- 
vatu. 

BOTACin,-a,  (si  cu  s  in  locn  de  e, 
rotasiu),  adj.  s.,  (retaeeua),  I)«r  rel 
eqR,nB  ad  temonem  alllţstns  rel  Jna- 
iitBBf  de  rota,  1.  in  genere  :  corollero- 
tacie;  motu  rolaeiu,  forma  rotacia;  3,  in 
specie,  absol.  ca  Bubst.  calin  sau  bou, 
ÎDJugatu  longa  rote  :  celH  doi  rotaci; 
rotaeiulu  d'in  derqţfanumai pote  duce 
la  rota.  M. 

ROTACtJ  =  rotopu,  pl.-e,  (foU«»)* 
roU  nendo  fllo  aecftnedat>t  ftlrgUliia, 
rhombiis;  demiuutivu  d'in  rota ,  appH- 
catu  inse  în  senaulu  speciale  de  instru- 
mentu  de  torsu  san  de  depenatu  tor-  • 
^u^H.  M. 

BOTALK,  adj.,  rotalla;  de  rota,  in 
rota  :  invertire  rotale. 

BOTANU,  (pre  a  locari  rodanu),  ţ\.-e, 
in  acellu-asi  senau  aprope  cn  allu  for- 
mei rotaeu.  IA. 

ROTAPU.  pl.-e,  vedi  rotaeu  ai  ro- 
tanu.  ii. 

B0TARE,=ftrfire,-(!8CM,  v.,  rotare, 
rotari,  (it.  rotar,  iap.  port.  pror.  radar, 
fr.  r6d«r);  1.  trans.  a  mîscJL,  a  face  se 
se  misce  in  rota,  in  ginru,  a  inverti, 
TOlve,  revolve :  ttppuea  pre  inimicu  de 
mediloeu,  Iu  rediea  si  roieSia  de  mai 
multe  ori  in  aeru,  apoi  l'arrunea  la  p<f 
mentu;  a  rota  fulgeratori'a  sea  spata; 
ventil  violetUu  rotedia  masse  de  pul- 
bere; undefariose  rotdu  petronie  enormi; 
2.  intrans.,  a  merge  in  rata,  în  gium, 
a  se  invertf,  a  se  volve  :  saltatoride 
rotidia  eu  celeritatea  si  usiorenti'a,  eu 
care  rotâdia  unu  turbine  pu$H  in  m>- 


=y  Google 


ROT. 

care  de  certa  si  vigotusa  mutHt;  rui«Uiu 
vulturii  in  giurulu  eadavcrului;  ca  mai 
desu  ÎDae  cu  acestu  iutellessu  ia  forma 
leâess.  a  se  rota,  a  se  roii :  pammtulu 
se  rolesce  in  giurulu  assei  selle;  se  ro- 
tesc» rolele,  globurile;  —  iu  specie,  a 
dă  rota,  (vedi  rota)  :  a  se  roti  prin  ve- 
cini; a  se  rota,  a  rolă  pre  la  oui.  prin 
staule  boUoru,  printoleincaperiteca' 
aei; —  forte  desu  in  form'a  paiticipialp, 
mai  vertosa  de  conj.  L,  rotatu.  care  se 
applicasica  &dj-i  cumu:  eallu  rotatu= 
«quug  seutuUtnsţ  macule  rotate. 

KOTARESSA,  rotaria,  vedi  rotariu. 

ROTABIRE,-escH,v.,  r»iU  Instruore; 
a  face  măiestria  de  rotariu,  a  face  rote 
81  a  le  dispone  unde  si  cnniD  se  cade; 
mai  allessu  în  form'a  part.  rolaritwlu 
unei  mora. 

ROTABIU,-a,  adj.  3.,  r.)tarlu8,  plaii- 
strarluBj  relatiru  la  rota,  ca  rot'a,  ia 
rUa;  io  specie  ca  subst.,  a)  person.  ro- 
tcariu,  care  fabrica  ro/e,  si  in  genere  care 
facel^sau  vende  carra  si  carrutie;  fem., 
in  acesta  intellessu,  tirotaressa=.(em\- 
na  a  rotariului,  si  femiua  ce  veude  sin- 
gura in  nomele  seu  rote  sau  carra;  b)  f. 
reale,  rolaria^unaiestrfa  a  rotariului. 

ROTATILE,  adj.,  r^tatllis;  ca  rot'a. 
in  form'a  sau  in  modulu  rota  ;  mişcări 
rotatili. 

ROTATIONE,  s.  f.,  rstatlo,  (fr.  ro- 
tatlftn);  actione  de  rotare  :  rotationea 
pamenlului;  si  sorele  pare  a  ave  rota- 
tione;  agricultorii  făcu  mare  usu  de  ro- 
tatione,de  seminarea  in  rotatione  a  dif' 
ferite  ssmentie;  rotatione  in  giurulu  u- 
nui  punctu  fissu,  unei  linia  fissa;  rota- 
tionile  saltatriciloru. 

BOTATIVD,-«.  adj.,  (fr.  rotatlf); 
aptu  a  rotare,  care  se  mişca  in  giiiru 
ca  rot'a. 

BOTATOBIU.-tofia,  adj.  s.,  r»tat»r, 
(fr.  rotatenr,8irotatoire];  care  rotcdia 
.  sau  serve  l&rotatu .-  muşchi  rotatori;pafti 
alle  machinei  rotatorie;  mcchanismuro- 
tatoriu. 

ROTATU,-a,  adj.  part-,  roUtiiB. 

ROTATURA  =  rotitura,  8.  !.,  rota* 
tlO)  rotâtng;  actione,  actu  si  effectu  allu 
actionei  ierotararotatureleunei  simia. 

BOTICA,  8.  f-,  rotuia;  demlnutivu 


BOT. 


1007 


din  tvla;  de  aci  mtilbe  atto  uoue  demi- 
nutive,  cumu  :  roticia  =  rotilia,  roH- 
ăura  si  rotisiora;  si  cu  form'a  :  rotuea, 
de  unde  apoi  :  rotucia  =  rotuUa;  si  cu 
dupie  forme  ;  roticucia=  rotictttia,  ro- 
tieolla,  roticula.  «tc.i  form'a  cea  mai  u- 
sitata  iuse  e :  rotilia.  de  care  vedi  in 
parte.  M. 

BOTILLA,  B.  f.,  (rotllU),  rotnU,  (it. 
rvtelU,  isp.  rodtUa,  port.  rtdllliaţ  fr. 
ronelle);  deminutivn  d'in  rota  :  rotSle 
de  carrutioru  pentru  copillu;  rot^ele  o- 
rologiului;  rolilln  du  jocalu;  rotillele  u- 
iifii  coclia;  rotille  la  calcariele  eallariu^ 
lui;  vedi  si  rotica. 

ROTILLAliE,  V.,  ToWere,  ralatare, 
r*lTl|  (compara  it.  retolare  si  riiot«lare, 
isp.  rulUr  si  arrolar,  prov.  r»4*lBr 
si  rollar,  fr.  roiiler,  alb.  rrout«Dlots); 
a  face  rotiUa  =  a  face  roia,  (vedi  roto), 
si  de  aci,  ca  si  rotare,  cu  sensu  at&tu 
trauslUvu  cita  si  intransitivu;  a  face  se 
mărga  una  rotilia,  a  face  pre  cinevasau 
cevd  altulu  se  m^rga  ca  rotUVa :  a  voi- 
ve,invertf,  etc;  amerge,  rorbindu  deu- 
na  rotilia  sau  rota,  si  de  aci  :  a  merge 
ca  rotiWa  sau  rot'a,  a  volve,  a  se  voire, 
a  se  invertf,  a  se  misiei  de  giuru  in  pre- 
giuru,  etc,  :  riusiorulu  roUlla  blândele 
selleape  de  crisialiu;  pilele  rotUledia  cu 
celeritate;  copillii  se  uita  cu  mirare  la 
turbinile  ce  rotilia;  vedi  si  rotare,  ob- 
servandu  co  rolillare  insemna  si  :  a  dâ 
forma  de  rotiUa  sau  de  rota,  a  face  ro- 
lundu.  orbiculariu. 

BOTILLATU,-o,  adj.  f.,  part.  8.  d'in 
rolillare. 

BOTILLATOBA,  s.  f.,  rotativ,  c«a- 
verstA,  etc;  actione,  si  effectu  alin  ac- 
tionei de  rolillare  :  rotillatur'a  roteloru. 
globului,  cercului.  i 

EOTIRE  -eseu,  ?.,  vedi  rotare. 

ROTISIORA,  rotilia.  s.  f.,  vedi  ro- 
tilia. 

BOTITU,  rotitura;  vedi :  rotatu,  ro- 
tatura. 

BOTOCANATU,  rolocanu;  vedi :  ro- 
taeanatu,  rotacanu.  M. 

BOTOCOLLIRE',  (pire  a  locuri  si  ro- 
togollire,  si  rostogoUire),-escu,Y.,  ratare, 
rolrere;  vedi  rotare,  roHUare;  vedi  si 
rolulare. 


=y  Google 


10^ ROŢ^ 

HOTOCOLLD,  s.  m.,  (d'in  rotocoUire), 
Sjn»,  ffrbU,  corana,  rotae  elrcunactus, 
orbions  mttng  t  unu  mare  rotocoUu  de 
omni  stau  in  givrulu  foculw;  a  dă  cui- 
va rotoet^lu,  etc.  (vedi  ai  rota): 

*  EOTUEA,  9.  f.,  rttnla,  (fr.  rotule); 
1.  deminutivu  d'in  rola;  2.  io  specie  si 
prin  metafore  applicatn  la  obiecte  ee 
sâmina  cu  rotuVa  =  rotUVa,  cumu  : 
a)  0890  la  geuuclu :  rotUVa  genueluluizz: 
rotîd'a  gemcUdui;  h)  specia  de  conchy- 
lie  si  de  conce. 

*  ROTULARE,  v.,  vedi  rotiUare.  cn 
care  conaooasi  in  forma  si  in  sensu,  pre- 
cumn  consona  ia  sensu  si  cu  ratare  \ 
twrentele  rolula  unde  furiOse;  vertegiu 
de  paliere  rotida  in  oelii  noştri;  eu  dul- 
ce murmuru  rotida  riureUulu  printre 
florii  mai  vertosa  in  form'a  participiale, 
rotulatu,-a  :  conee  rottdate,  frondie  ro- 
tulate  de  ventu,  rotulate  in  form'a  loru. 

*  BOTULATU,-o,  adj.  part.  d'in  ro- 
lulare. 

BOTDNDARE  =  r(rf««di«,-MCM,T., 
rctundarci  (it.  rotondare,  isp.  port.  r«- 
dondear,  proT.  artdondfr,  fr.  arrnndlr); 
a  face  rotundu  :  a  rotunda  sa»  rotundi 
ceva  cadru;  a  rotundă  anu  locu,  una 
curte,  unu  agru;  a  rotundă  unu  arbore, 
frondt'a  arborelui;  in  form'a  cu-t>e,  mai 
rertOBu,  si  in  sensuri  metaforice  delicate, 
si  a  nome,  a)  Mcmn,  amputare  r«se- 
ur«i  recldere»  a  talia,  forfecă,  retediă: 
a  rdtmdi  viti'a  de  vinia;  a  rotundi  pe- 
tiorele,  nasulu,  mân'a  cuiva,  a  Iu  mu- 
tila; b)  demere,  detraberOf  deminoere.. 
ascadâ,  micusioră,  etc.  :  a  rotundi  8pe~ 
aele  super/iue;  a  rotundi  pensionile,  o- 
«oroneie  functionariloru  prin  simplu 
budgetu;  avemu  ce  rotundi  d'in  aceste 
eondelit,  d'in  aceşti  artieli  de  computu; 
se  rotundimu  pre  d'in  doue  summ'a;  nu 
rotunditi  asia  pre  de  integru;  c)  rum- 
pere,  Interramperei  a  rumpe  CU  ce?a 
sau  cineva,  a  încetă  cDrrendn  si  resolutn 
relatîonile  :  se  faci  bene  a  rotundi  cu 
mene,  cu  omenii  ce  nu  mi  plăcu  mie; 
rotunditi  cu  aceste  vorbe  gretioae;  sci' 
mu  noi  se  ve  rotundimu,  deco  sunteţi 
miselli;  a  rotundi  cuiva,  a  spune  verde 
si  cnratn  :  a  rotundi  iotoru  solUcUato- 
riîoru. 


BOT  ■ 

ROTUNDA'flONE  =  rotundUione, 
a,  f.,  rvtondatlo,  actione  de  rotundare, 
de  rotundire. 

ROTDNDATORIU  =  rotunditoriu,- 
toria,  adj.  s.,  care  rotunda- sau  rotun- 
desce,  rotundans,  (comp.  isp.  redvndea- 
dor). 

ROT0NDATO  =  rotunditu,-a.  adj. 
part  d'in  rotundare,  rotundire. 

ROTUNDATORA  =  rotunditta-a,  s. 
f.,  ratandatio;  actione  ai  effectn  alin  ac- 
tionei  de  rotundare,  rotundire  :  insem- 
nota  rotunditura  făcuta  in  spese. 

ROTUNDIA,  (proQ.  rotundia),  s.  f., 
rtntudttagj  calitate  de  rotund,  vedi  si : 
rotundime,  rotunditate. 

*  ROTDNDICOLLU,-a,  adj-,  (fr.  ro- 
tandlcoUe);  care  are  collu=  gnttu  ro- 
tundu :  rotundieolle  passereik. 

*ROTUNDIPOLIU,-fl,adj.,  rat«- 
dirollBS,  (fr.  rotaBdirollâ);  care  are  fo- 
lie rotunde  :  rotundifoUe  erbe. 

ROTUNDIME,  s.f,,  rotuaditaB,- cali- 
tate de  rotundu  :  rotundimea  pamentw 
lui;  vedi  si  rotunditate. 

ROTDNDIORTJ.-o,  adj.,  rotandnlas; 
demJnntivu  d'in  rotundu  :  buceutie  ro- 
tundiore,  gura  rotundiora;  am  castigatu 
astaăiunasummaroiuruliora;  iu  specie, 
ca  sobst.  f.  reale,  rotunăiora.  nome  datu 
la  doue  specie  de  plante  :  a)  frlechOMa 
hederaeea  L.,  b)  Teranlea  cbanisdrjSr  L. 
=Teroniea  Plin. 

ROTUNDIRE,  rotundUu,  rotunditu- 
ra;.jeii  :  rotundare,  rotundatu,  rotun- 
ditura. 

ROTUNDITATE,  s.  f.,  r«tnndlUs; 
calitate  de  nrfundu,  forma  appUcata  cu 
sensitlu  generale,  pre  candu  formele  : 
rotundia  si  rotundime,  se  applica  cu 
aspecte  particularie  :  rotunditatea  ca- 
pului acestui  omv,  rotunditatea  globu- 
lui, cercului,  rotunditatea  periodidui, 
disseloru  cuiva,  (vedi  rotundu). 

ROTDNDU,-«,  (pre  a  locuri  prouun- 
tiatn  si  retundu),  adj.,  rotnndaS)  (it.  r*- 
tondo  si  ritondo,  isp.  port.  red«iid«,  prov. 
redonsi  redaii,fr.  v.  rooad  ai  rfiond,  ft. 
n.  rffiid);  in  forma  de  rota,  de  cercn,  vor- 
bindu  atâtu  de  linie,  cătu  si  de  super- 
fecie  si  de  solide;  1.  proprie  ;  pamett- 
tulu  e  rotundu,  diseidu  sordw  si  oUk 


=y  Google 


, RDB; 

Itmet  e  rohmiUi;  capt^  omtUHi  are  for- 
ma tiprope  rotunda ;  vasele,  căldările, 
tMtAe  celle  moi  mdte  aura  rt^wnde;  celle 
eiHmdrie»  ai  conice  ineo  se  diat  rotunde; 
cerpu  rotundu,  figura  roturtda;  odii 
tmU  rettmdi,  de  ai  m  cereiAan;  ar  caută 
89  dieemu  rotundu  numai  Ia  celle  ee 
mut.  M  sirot'a,  {de  unde  roturidu),  ro- 
tunde, perfeetu  rotunde  ca  si  una  rata 
sau  eereu  nudhanaticu;  tnse  in  limb'a 
generale  dieemu  si  :  mâne  ra^năe,  de- 
giie  rohmde,  guttu  roturtda,  fronfe  ro- 
tunda, eto.;  2.  metaforice,  a)  Ae  nameri, 
eompnte  :  numeru  rotundu,  compute  ro- 
tunde, fora  fracUoQi;  isse  si: în  numeru 
rotut*du,  approasimativu;  bj  rotundu  = 
gratio8a,plkÎ!Dtn,  armoniosa,  polîtn,  etc, 
ee  faeejormoseti'a  omtdu  csterna,  sunt 
mai  emessu  liniamentele  rotunde  ălle 
figurei  lui;  fl-asi  rotunde  si  plăcute  veri- 
earei  ureeiUa  sentitoria  de  armonia  '• 
asii  si  :  pertodu  roturtdu;  numeru  ora- 
toriu fctundu,  cadentia  roturtda;  e)  da- 
ni, dltitlaetDs,  liber,  Blnoemg,  si  adv. 
«Iară,  «perte,  llbere=:eurata,  fb^aam- 
bfl^,  Terdfl ,  sineera ,  liberii,  etc.  :  a 
spune  cuiva  rotundu  ee  vre  si  ee  nu 
vre;  omu  rotundu  in  tote  faptele  si  dis- 
atie;  său  wi'a  si  rotunda,  se  me  las- 
sali  in  pace;  eu  ve  taliu  rotundu  appe- 
titulu  de  a  mai  face  de  aeeste-a;  ne  spuse 
Si  ne  deăe  afora  rotundu  si  fora  multa 
ceremonia,  (vedi  m  rotundire). 

*  BOTUND[ILU,-a.  adj.,  rotandaln*; 
demmatÎTD  d'in  rotundu;  Tsdi  si  ro- 
tundioru. 

BOUE,  rourare,  etc.;  Tedi  :  rore,  ro- 
rare,  etc. 

BOUBTJSCa,  8.  f.,  in  loen  de  rauru- 
sea=:laurusea  =  ls.btnaeii  vedi  dâro 
Iil}r«8Ca.  If. 

BOVINA,  (ia  loca  iaruvina^zruina 
compara  :  fluviu  cu  fluere.  ţdouare  cq 
elass.  plaere;  comp.  si  it.  rorlna);  s.  f., 
laeaH»  Toriţro;  loens  proFindis,  lln«* 
•«•  ct  paladosna  I  caîlii  fugindu  spa- 
riati  si  infktriati  ne  bagara  in  una  rO' 
virui,  de  «nde  ram  mvhe  dilie  nu  po- 
femu  e9»i;  vaece,  xnteili  si  oXte  pecore 
caăute  si  oblimate  in  acea  periculosa 
twma.  M. 

*  BGBEFACSBE,  r.,  (s9  conjuga  ca  t. 

Tom.  n. 


BUB.  tOO^ 

facere),  ribefkoere;  a  face  se  rubesca, 
a  face  rosw,  a  rossl  :  a  rubeface  lâna, 
metasse. 

*  EUBBPACTIONE,  s.  t,  (fr.  ruM- 
fBetfon);  actlone  de  rubefaeere  si  stata 
prodassQ  prin  acâsta  actione;  in  specie, 
roasire  a  pellei,  forte  dorarosa,  proTOcata 
de  medicameate  irritaati,  sau  si  d'ia  alte 
canse  :  rubefaetiortea  aporOania  na  e 
provocata  jn  adensu, 

*  BDBBPICANTE,'  adj.,  part.  preş., 
d'in  rubeficare,  rabefkcienB,  (it.  rublfl- 
cante,  fr.  mbABimt);  care  rwbefioa  :  me- 
dieammte  rubeficanti;  si  abaol.  ca  aubst. 
unu  rubefieartte  rr  udo  medicamenta 
rubeficante. 

*  BTJBEFICABE,  v.,  (it.  rablfleare, 
fr.  rDbAfl«r);  B  face  se  rubesea,  a  face 
rossitt,  a  rossi;  in  specie,  a  provocă  prin 
medicamente  rosairea  pelleî :  mustaritdu 
rubtfica  peUea. 

*  EDBEFICATU ,  -  a ,  adj.  part.  d'in 
rubeficare,  rnbafactuB. 

*BUBELLAND,  si  nMîianu.-a. 
adj.  3.,  riib«llEanDa,  (fr.rDbellane);  pro- 
prie, demimitini  d'in  deminntiTiiln  ru- 
beUu;  io  specie,  ca  subst.  m.  reale,  ru- 
beUianulu  :=  rubellantdu ,  sobstantia 
minerale  de  colore  rossia  incbisa. 

*  RTJBELLIONE,  s.m.,rabeltlo,  (fr. 
robelUoti,  d'in  rubellu);  I.  specia  de 
pesci  r09sii,(Tedi  si  rossiorw);  2.  specia 
de  scarabnsiu  rosaiaticu. 

*  RUBELLITE,  s.  f.,  (fr.  rnbelllte); 
specia  de  subatantia  minerale  roasiatiQa. 

*  BUBELLU,-a,  adj.,  mbellog;  demi- 
nativn  d'in  rubru,  eamn  rubru,  rossia- 
ticu  :  mnu  rubellu,  vitie  de  vinia  ru- 
bdle;  abaol.  f.,  rubella,  specia  de  Titla, 
de  uva. 

*  BUBENTE,  adj.  part.  preş.,  ra- 
bena  j  care  rubssee  :  rubente  purpura  . 
rtdtenti  urechie;  in  specie  :  virgine  eu 
faei'a  rubente  de  pudore. 

*  BITBERE,  V.,  vedi  rubire. 

»  RUBE3CENTE,  adj.  part.  preş., 
rabeseens  :  rubeseentea  aurora,  frotUi 
rubescenti  de  pudore.  rubescentile  rose. 

*  BOfiESCERE,  T.,  rnbescere;  a  se 
face  rubru,  a  se  rossi  :  ruhesce  cerulu 
la  resaritu:  rubesce  marea,  ruhsscu  tOte 
de  radiele  sorelui. 


,y  Google 


1010 RTTB. 

*  BUBETA,  s.  f.,  ribeta,  (îr.  rnbite; 
d'in  rubu  =  ruga);  specia  de  brosca  ce 
Tiue  in  rugi,  ai  de  care  se  crede  a  â  forte 
venisosa;  rubeta  se  dice  si  TeoiDuIa  a- 
cestei  brosca. 

*  RUBETU  =  rugetu.  pl.-e,  rube- 
tim,  rubeta;  loca  plantatu,  coperitu  cu 
rugi :  a  coUegs  mttre  d'in  rţ^te;  vedi 
u  ntgetu. 

*  KUBIA,  8.  f.,  vedi  rubiu. 

*  RUBIACINATQ ,-a  ,  adj.  part.  si 

*  KDBIACIUD,-a,  adj.,  (fr.  rnbla- 
elmi);  proprie,  demiautÎTii  d'in  rubia- 
ciu,  in  specie,  care  sâmioa  cu  rvbCa,  ai 
de  Bcf,  subst.  pi.  rtibiacine  sau  rubia- 
einate,  classe  de  plante  ce  au  de  typu 
geniilu  rubia,  coprendendu  -mai  multe 
familie. 

*  RUBIAClU,-a,adj.  8.,  (fr.  rnbUc*); 
de  rubia,  caro  sâmina  ca  fvbt'a,-  subst. 
pi.  rubiaeieU,  familia  de  plante  oe  au 
de  typu  genuin  rt^ia. 

*  EUBIASTRU,-a,  adj.  s.,  (nbea- 
Bter,  fr.  mbiastre);  proprie,  peiorativu 
sau  deminutivu  d'in  rubiu;  in  specie,  s. 
m.  reale,  rubiastru-lu,  specia  de  rubia- 
cia.  planta.  '' 

*BUBlCANU,-a,  adj.  s.,(fr.rDbIean); 
deminntîTu  d'in  deminutÎTulu  rubicu 
de  la  rubiu,  pucinu  rubiu,  batendu  in 
albu,  in  negru,  etc.;  in  speoie,  de  calli : 
ccdlu  robiu  sau  roibu  cu  macule  albe. 

*  RUBICELLD,-a,  adj.  a.,  (fr.  rnbi- 
oelle);  proprie,  deminutivu  d'in  demi- 
nutiTolu  ri^icui'a,  de  la  rubm;  in  spe- 
cie, ca  B.  m.  reale,  rubieellu,  specia  de 
rviinu  tare  descliisa. 

*  EUBICILLU,-a,  adj.  a.,  (fr.  rubt- 
ellle);  proprie,  ca  si  rubieellu,  deminu- 
tÎTU  d'in  deminutivulu  rubieti,-a,  de  la 
rubiu;  in  specie,  ca  8.  m.  reale,  rubi~ 
eillu,  Bpeciadepasaerecuguttuluroââtu. 

*  RUBICIU,-a,  adj.,  deminutivu  d'in 
ruinu,  ca  si  rubieu,-a. 

•BUBICOLLU,-»,  adj.,  (fr.rnbleoUe); 
eare  are  co/2t(2u=guttuIu  rosaiu ;  vedi 
si  rubicillu  ca  substantiva. 

»  BUBICOLU.-o,  adj.,  (fr.  rDbicole, 
d'in  ruAu  =  rugu,  si  colet-e^  locuire); 
care  viue  pre  rugi,  in  rugi. 

*  BUBICU,-o,  adj-,  vedi  rubiciu. 

*  RUBICONDU.-a,  adj.,  rableoiidiis, 


(fr.  rPblooKd);  roeaiu,  foitd  rossin,  tare 
rossiu,mai  Tertosu  cuisiâde  reu  rosaiulu: 
n^icună'a  luna  in  tanpulu  de  eeUpie; 
riibicundele  corne;  rubicundt*  peru,  rtt- 
bieunde  penne,  fada  rubicunda,  bueee 
rubicunde,  coJIu  ruincundu,  vocea  ru&i- 
cunda. 

*  RUBICUNDULU.-a,  adj.,riU,Iew- 
dHlni;  deminutivu  d'ia  rubioundu. 

*  RUBIDICOLLU,-a,  adj.,  (fr.  rubl- 
dioalle);  Todi  rubicoUu. 

*  RUBIDn,-a ,  adj.,  robidu,  (d'in 
rubire) ;  tare  rubru,  tare  rossiu,  mai 
vertosu  cui  nu  siâde  bene  rossiulu  :  fa- 
ci'a  rubida  de  beiivu;  rvbideU  (Ale  bene 
arse. 

•RUBIPICABE,  etc,  ve^i  rube/i- 
eare.  etc. 

*  BUBIFOBME,  adj.,  (fr.  ribir«rn« 
d'in  rubu  =  rugu,  ai  forma);  care  aie 
forma  de  rugu. 

*SUSlQALE=robigale,  adj.,  r4b|^ 
Ub,  pi.  robl^Alla;  relatîvu  la  Ruhigu=^ 
Robigu  =:Bobl(Os,  dieu  anticu  romanu 
ce  protegea  grănele  de  rubigine,  de  regu- 
lain  plur.  rubigali=robigaU,  roblţalta» 
serbatore  a  lui  Robigu,  in  fia-care  aunu 
la  25  Aprilie. 

•BDBIOINABE,  rubigine,  nMgi- 
noau,  etc.,  vedi  ruginare,  rugine,  rugi- 
nom. 

*  SUBINU,-a,  adj.  s.,  (d'in  rubiu), 
applicatu  in  specie,  ca  subst.  reale,  a)  m, 
rîÂinu,  pl.-t,  caibuKonliB»  (fr.  RoblH* 
it.  rablD»);  gemma,  nestimata,  patra 
pretiosa,  de  colore  rt^na  mai  maltusau 
mai  pacinu  viua;  b)  i.  rt^ina,  (fr.  ro- 
bine),  specia  de  substantia  minerale  de 
diverse  colori  rubie. 

*  BUBIOIDB,  adj.  s.,  (fi.  riblolde); 
care  s^mina  cu  rubi'a,  ea  s.  f .,  rubiotdea, 
genu  de  pknte. 

*  BUBlBE,-e5ct4,  v.,  rubere,  nbeiee- 
re,  rubefacere;  1.  a  fi  rossiu;  2.  a  34 
face  rossiu;  3.  a  face  rosaiu;  (vedi  ru- 
befacere. si  n^tescere). 

*  B0BIU,-a,  adj.s.,  rnbens;  rabla; 

1.  rossiu,  rossiaticu,  (vedi  ai  robiu)  : 
animali  rubie,  callu  riAiu,  vacca  rubia, 
vitelU  rubii,  rubtulu  asinu,  ruinele  epe; 

2.  a.  f.  reale,  ruiia=:rDbUtplanta  a  cui 
rădice  serve  tiactoriloru,  (fr,  rarauf). 


=y  Google 


BOB. 

*  ROBOSG,  8.  f.,  rnbor,  (d'in  mbire); 
nwsMtta,  rossinla  iD  tote  diversele  lui 
TOTMtati,  1.  in  genere  :  rttbore  plăcuta 
mmrihita  eu  eandorea;  mborepurpurina; 
nâforea  sangdm;  rttborea  fadei,  hucce- 
lom,  comei,  unghiei,  floriloru,  cerului, 
aramei,  et«.,  2.  în  epecie,  a)  rossire  de 
rotsine,  ce  rossinM  face  ee  âssa  in  faeia : 
puăwm  aâdttce  rubore,  fric'a  pallore; 
b)  roBsinea  ensasi,  pndorea ;  faeia  plena 
de  modestia  si  de  rubore;  c)  sentimen- 
tnla  pndorei :  Sin  rubore  nu  eotSdia  a 
tpune  eevre. 

*  RUBRICA,  8.  f.,  rnbrlea,  (fr.  rn- 
ktMjiifl);  proprie,  femlDinn d'in nifincw, 
deminntim  d'ia  ruftru,  appltcatn  inee 
ca  snbst.  cn  intellessulnde:  l.pamentu 
de  coloraţii  rossiu  :  murarii,  lemnarii, 
moUta  in  rtAriea  aei'a  ce  le  serve  a  de- 
semnă linie;  2.  materia  de  8criBBn  ros- 
xaiinmanuseriţaetele,  si  chiarutypari- 
ttle  de  mai  înainte,  tiHele  se  afla  serisse 
turturica;  manusoripts  mai  vechie  sunt 
in  integrmlu  seu  ecrisse  M  rubrica:  de 
ftcl :  S.  prin  metafore,  a)  r«6nca=ca- 
pitolo  de  codice,  de  lege,  de  una  carte 
ore-care;  b)  m&ne(i:=pagina,  colnmna, 
toea  unde ,  ia  ana  scriptn  ,  se  aâa  nna 
ordine  de  idee  :  mai  in  tote  diaride  ofti 
una  rtibrica  de  varietăţi; nAric'abiblio- 
grafiii ;  nArieele  annuntieloru ;  c)  ru- 
brica =.  categoria,  olasse,  etc,  :  rvbri- 
c'a  camtribuitorUorv  pre  capu;  aceste-a 
mi  ae  potu  dassifieâ  in  neei  un'a  d'in 
mbriăle  merdioru  inscrisse  in  U^i- 
Ide  portorieloru. 

*  BUBRICARE,  r.,  nkrlearei  1.  in 
genere,  a  face  rubru.  a  coloră  rossia; 
2.  in  Bpecie,  a)  a  color&  cu  rubrica; 
b)  a  scrie  eau  Impari  cu  materia  ro89Îa; 
ti)  a  olaseifică,  pune  in  una  rubrica. 

«  BUBBICARIC-a,  adj.  a.,  nbrtea- 
Tiu»,  (fr.  rabrlealre);  relatiru  la  ru- 
brica; in  specie,  a)  cellu  ce  scie  scrie 
beBeeur«iriea,culittere  rossîe;  b)  celln 
olasgifioata  ia  una  n^riea. 

*ROBaiCATOBID,-(<ina,  adj.  a., 
raferleâstf  (fr.  rabrleateir);  care  ru- 
brica, in  specie,  artiatu  ce  scie  scrie  bene 
liUere  colorate. 

*  BnBBIOATD,-(>,  adj.  part.,  rnbri- 
MtaH*  in  s.  vetbblui. 


BUC.  1911 

•BUBBICATILU,BirMfencoZu,-a,  adj. 
(fr.rnbrlcaDle);care  are  fustellnlu  nAru. 

*  BUBBICODU,-a,  adj.,  (fr.  rnbrl- 
eaiKle);  care  are  eod'a  rubra. 

*  KUBBICOLLU,-a.  adj.,  (fr.  mbrl- 
eolle);  care  are  tioIJu{t4=guttnla  r«^. 

«  RUBRIOORNU.-d,  adj.,  (fr.  rnbrl- 
corfie);  care  are  comele  sau  antennele 
rubre. 

*  BUBRI008n,-a.  adj.,  iubrlcotns; 
plenu  de  rubrica,  in  specie  de  pamen- 
tulu  dissn  rt^triea. 

*  RUBRlPLORE,adj.,(fr.  k>Bblfl9re); 
care  are  fiore  rubra. 

*  BUBRIQASTRU.-a,  adj.,  (fr.  ro- 
bri^astre,  d'in  Taonjp  =  ventre);  care 
are  venirea  rubra. 

*  RDBEIPEDE,  adj.,  (fr.irnbrlpiile); 
care  are  pedii  =  petiorele  rubre. 

*  RDBBIBOSTEU,-a,  adj.,  (fr.  m- 
briroBtre);  care  are  rostrulurubru:r(Uie 
rubirostre.   

*  BUBRIVENTRE,  adj.,  (fr.  rnbrl- 
rentre);  care  are  verUrea  rubra  :  frin- 
gille  rubriventri. 

*  RUBRn,-a.  adj.,  raber  ai  mbrai; 
roaaiu,  in  aonsnln  cellu  mai  latn  pentru 
tote  diversele  ai  multiplele  varietăţi 
alle  colorei  in  cestione,  (vedi  ai  ru- 
bore):rubrulu  sânge,  rubreie  flacure;  pa- 
rieti  rubri;  ruhr'a  rugine,  vinuri  râ&re, 
frondie  rubre. 

*  R0BU,  8.  m.,  ribns;  vedi  rugu. 

*  BUCTAMK,pl.,  ructamine,  roeU- 
m«B|actuder«cfare  effectu allu ructam. 

*  RUCTAMENTU,  pl.-e,  rnotamen; 
vedi  ruetame. 

»  RUCTANTE,  adj.  part-,  meteng; 
care  ruda  :  ructartti  (Ttn  îmbuibare. 

«  RUCTARE,  V.,  mctare  si  rncUrli 
a  face  rude,  a  scote  ventari  pre  guttu, 
pre  gura,  si  de  aci,  a  scuipa,  verşi,  vo- 
me, 1.  proprie  :  a  ructâ  ce  a  mancato; 
lipitorii^  ruda  sângele  suptu;  eellî  prea 
îmbuibaţi  ruda  eoniinuu;  2.  metafo- 
rice :  vulcan»  ruda  fiacure ;  in  moda 
ironica,  a  dâ  d'in  sene ;  a  ructâ  versuri. 

*  RfiCTATIONE,  a.  f.,  rnotati*.  (fr. 
raetatlan);  acttone  de  rudare  :  ruda- 
tionea  vinului  beutu  fora  mesura. 

*  BUCTATC.'a,  adj.  part.,  rnoUtas, 
in  8.  verbalai. 


=y  Google 


*  BUCTn,  B.  m.,  nietM,  (redi  nt- 
gere,  d'in  care  rudu);  actione,  actn  de 
rugere,  rwstatitme,  scotere  de  ventari 
pre  gatta,  pre  gara,  scnipatn,  vomita, 
Teraato  :  ntctu  de  vetUuri  adde  pre 
giOtu. 

BUDA,  rudorm;  vedi  2  rude,  si  ru- 
âtarw. 

1  B[rDE,adj.,  rmiUt,  (fr.nde);  oenn 
e  inco  formata,  lucrata,  politu,  cultu, 
ce  e  in  stare  de  tota  natorale,  ca  e  ael- 
batico,  brata,  etc.,  1.  proprie  :  materia 
rude  si  bruta,  materie  rudi,  ean^  ntde; 
pome  rudi;  lâna  rude,  lemne  rudi;  mar- 
more rude;  2.  metaforica,  a)  incQlta,  ne- 
formata, nepolitu,  neinvetiatajforacon- 
DOscentle,  side  aci:  noTiciu,  teaeru,fora 
esperientia,  etc. :  coptUe  rudi  ai  mno- 
eetai;rudeaprufU^,rudiiamneUi;stylu 
ruâe,  voce  rude.  portarerude;  onm  asia 
de  rude  ca  si  unu  urau  de  pădure;  na- 
tura rude;  etate  rude,  anni  rudi  ai  eo- 
pittaneii  istoriei  rudi,  poeţi  si  mai  rudi; 
poptdationi  rudi  si  cu  iotulu  primitive ; 
OHM  rude  in  primde  notioni  de  sciemtia, 
rude  in  litiere  ca  si  in  sdentie,  rude  in 
elocentia,  rude  ,m  fote  ariile;  b)  io  in- 
tellessala  cellu  mai  larga  ce  are  s>  as- 
pru, ai  de  aci:  grea,  neaufferitu,  fati- 
gante,  etc. :  eeta  pole  fi  rude  nu  numai 
la  tocAi,  ă  si  rude  la  ureckia,  rude  la 
gust»,  rude  la  oeli :  unele  colori  sunt 
asia  de  rudi  pentru  ocH,  ca  si  unele  şa- 
nuri pentru  urechie;  suht  beuture  asid 
de  rudi  pentru  gustu,  eu-nu  sunt  eovente 
rudi  pentru  ur^hia  si  ămma;  rudi  sunt 
lovUurele  mortei,  rude  e  mortea  entasi; 
labori  forte  rudi,  dorori  si  mai  rudi. 

2  fiUDB,  (pre  a  locuri  ai  ruda),  a.  f., 
nil»;  b&tin,  rergella  d«  lemnn  mai 
antftnin,  apoi  de  ferru,  eto.,  mai  allesan 
rergella  nide,  cnmn  e  leoata  d'in  pa- 
dare,  nelucrata;  applicata  inse  in  spe- 
cie la :  1.  batiu  de  ammesticata  in  căl- 
dări ai  alte  vase  ce  ferbu;  2.  batiu  de 
atUtiata  focolu;  3.  pertica  de  ammes- 
ticata oalce,  arena,  petrisia,  etc.;  4.  te- 
mone  Ia  carra  saa  carrutia;  de  aei  : 
oaUu,  bou  de  rude,  b*s  ni  eq^ia  tenOHl 
j^MtBsj  6.  io  senao  mai  generale,  rude 
=baccatade  c4rarossia,(comp.  fr.  bft- 
fm  te  eire  i'Earagmt),  de  a^ne,  eto.; 


BOD; 

6.  dâro  mai,  vertoaa,  batiu,  varga  d* 
lupta,  la  anticii  Romani :  asumiue  rude 
capitau,  ca  eeva  onorifieu,  gtadiaterii 
emeriţi. 

*  BUD£NXAfiE,  V.,  (fr.  nieaUr; 
d'in  rudente  sub  1.);  a  £ica  ţneelmuMe 
ornamente  in  forma  de  rudente. 

«  RUDENTE,  ralwiţ  1.  aoLj.  part. 
prea.,  d'in  rudere,  care  âwai;  2.  8.fiuie 
ds  nave. 

*  RUDBBALE,  adi).,  {tr.  rmUni) ; 
redi  ruderariu. 

*  RDDEBAfi£,T.,rUetu«)aa0tane 
ca  ruderi. 

*  BaDBBARIU,-a,  adj.,  nUwmtimf 
relativa  Ia  ruderi;  i.  perB»n.  eare  aa- 
teroe  ca  ruderi. 

*  RTJDERATIONE,  a.  f.,  nidM«U«ţ 
(fr.  ndiratlM);  actione  de  ruderare  n 
eftecta  alin  aceatei  aotione. 

*  RUDEBE,  ei  rudire,  v.,  raisiMf  a 
mngf  tars,  a  Bber&,  a  sioerâ  ca  rentolo 
furioan,  ea  bellaoruln  fadoaa,  ea  an- 
nolu  etc.;  in  specie  dea^we  1h;  vădi  inie 
si  rugire. 

"  RUDETIA,  a.  f.,  (&.  mdMae);  v«di 
rudiiate. 

*  RUDIÂBIU,  (si  rMdariu),-a,  «4i- 
B.,  ndiarioi,  twAIm  IteBarlu;  in  gt- 
nere,  relativa  la  rude ;  ai  ca  sab«t 
personale,  cellu  ce  are  a  face  on  rude 
ca  lemna,  cu  materia  rude,  lacratoriu 
d'in  materie  rudi  de  loeniri  rudi.  tu- 
dime^e  ore-cumu  de  locruri,  de  bbri- 
eate,  cama :  fuse,  lingurVţU  lemn»  gnt- 
solane,  etc.,  in  specie,  r«djart«=MUa 
donata  ca  rudea. 

*  BUDICULA,  a.  f.,  nlleala;  demi- 
antivn  d'in  2  rade. . 

*  RUDIMENT ABIU,-o,  adj.,  (fr.  i«- 
dtmenUire);  relativa  la  rudinutUi»: 
conuoeeentie  rudimentarie,  grammOtiea 
rudimentaria ;  stamitie  rudiwuntasw, 
terrenu  rudimentari». 

*  RUDIMENTU,  pl.-e,  nrflaHtiB, 
(fr.  raiimeat;  d'in  1  rude);  iacapota  de 
formatione,  elemeoto,  principiu,  etc., 
1.  in  genere  :  rudimetU^  orgaiseUim 
picmtăoru;  mdimairfiitii  «mii  /«to  m 
paniiee;  rudimentele  sdea^ei,  adturei 
omeiiesd;2  in  specie,  a)  despre  iovetia- 
tmtti  rudimente  de  Utteratura,  de  Uh^ 


.yGdoglc 


B^ 

it^mimatiea;  6)  mal  allessa  pentru 
miliţia  t  rndimemtulu  artei  mUitore,  ru- 
âimaUek  ăt  rnăUn,  a  (a>i  dmrs  meU- 
mtmte  de  aervitiu. 

*  BODIBE,  v^  rrfcn)  redi  ruăere  : 

■*  aUDITATE,  B.  f.,  nM»g,  (fr.  m- 
4ewe);  oaliteto  de  mie.  caBm  ei  fapta 
mia,  io  oma  nidc;  afpeiritate,tsprioie, 
nwoiwtia,  impoUtetis,  selbatiofa,  bar- 
bBfa,  «te. ;  m^tatea  aţf/Uiim,  «iprcs- 
noiMi,  mmmilom;  mditateit  pmirilom 
tmini;  miitatea  pemmtirei;  atâta  mâi- 
tate  ia  e^  mm  simple  noHtmi  nu  po- 
teai  attepti  ie  la  lampreteitauemiUtt; 
nmmai  prin  etUtura  ewMW  ^m  rudi- 
talea  pritmtiva. 

*  BCDOBE,  8.  f.,  rBdor,  (d'in  m- 
iere  =  rwiire)  :  mdarea  tăinuiţii. 

BUDU  =  r9d»i=raiidu,  pi.  mderi. 
nitu  ^  r*d»§  :=  rw<BE|  1.  in  genere, 
mm»  mie,  materia  nelncrata,  brata; 
2.  in  specie,  a)  metalla  mie;  nelama- 
ritn,  nai  Tertosa  nalnerata  si  nefor- 
mabn  :  mdu  ie  aum;  ie  argaUu;  rt^> 
ien  ie  ferm,  ie  arome;  h)  p^ra  me- 
nata  pisata,  sfermature  de  patra;  c)  mal 
Terterâ,  a)  maro  vechia  si  derimato; 
p)  4«rimttara  din  aaeemise  mura. 

*  BUBNTB,  adj.  part.,  nieMi,  oare 
m^'Tedi  T.  mere. 

*  BDEBE,  (si  «lire.  comp.  ww«  = 
obmir»  :=.  ebrana).  t.,  meTe;  a  cada, 
a  M  rainâ,  a  peri;  a  ee  prect]Ht&,  airnocă, 
aUergi ,  a  ck  ortm  ;  si  trans.  a  fboe  se 
oaâa,  a  d&  dioso,  a  derimi,  derapesâ; 
a  mtornă,  turbura,  etc. 

*  BUFARB,  T.,  rnfkr^  a  faoe  mfu, 
a  dă  facia  rossiatîca. 

«  BUPESCSBE,  si  mfire,-eBtM,  v.,  m- 
fMwr*}  a  se  &oe,  deveni  rttfu,  a  se  ro$* 
ntâ,  roisi;  inse  n  cd  intellessnla  for- 
mei mfare  ^  a  face  rt^u. 

■f  BDFI-,  (d'in  ntta  =  roBfliaticn), 
in  wmposite  soientifice,  preeamo  :  ru- 
fibar1m,-a,  adj.,  (&.  rnflbirbe),  care  are 
barba  rvfa;  rufiearpu,-a,  adj.,  (fr.  rall- 
e*tft,  d'in  xafHc^q  =:  fmctn),  oare  are 
frmete  rufe;  rufieodu,-a,  adj.  (fr.  mfl- 
«a«<«),  care  are  coda  rufa;  ru/icoZZu,-a, 
adj.,  (fr.  rafleolle),  care  are  cottu=gaitu 
n^-  n^eomUfa,  adj.,  (fr.  rafioene), 


care  are  come  sau  antemie  rufe:  ntfi- 
gatir%t,-a  ,  adj.,  (fr.  intraitre,  d'in  -^ 
on^p  =  Teatre) ,  oare  are  emir»  rufa; 
rvfilahm,-a,  adj.,  (fr.  raflUbre),  care 
are  Idbre  ^  bndie  rvfe ;  ni/!nwmw,-a , 
adj.,  (fr.  roflMaae),  oare  are  mâne  mf^, 
tarri  rufi;  mfinervu,-a,  adj.,  (fr.  Fifl- 
nerre) ,  care  are  nervi  sau  f^re  mfi; 
ruHpa^-a ,  adj.,  (fr.  rBflMipe),  oare 
uipdpe  n^  mftpeie,  adj.,  (f^.  ml- 
vhtt),  care  are  peii  n«S.  petiare  m^i 
rufipenHHf-a,  adj.,  (fr.  nflp«»H),  care' 
are  peittM  ean  aripe  rufe:  n^rostru,-a, 
adj.,  (fr.  rafrMtre);  care  are  rostm 
n^ :  papagaUi  rvfirostri ,  psittaem  nh 
fireetm;  mfitarsu^a .  adj.,  (fr.  rafltar- 
«e),  oare  are  farti  ntfi;  rufiventre.  adj., 
(fr.  ntrentre),  care  are  venire  rufa  : 
seiuruhi  rvfiventre;  TBdi  mfigaitm. 

*R0]PU,-a,adj.,  niros;r(W8«i*iett,oare 
nu  e  bene  rotem ,  d4ro  .afora  de  acesta 
mai^ne  pneion  canm  vaga ,  se  applJea 
Ia  tete  tonorile  rosntăm  de  la  mai  des- 
chise la  mai  inobise  :  heetie  rufe ,  câM 
rvfi;  omu  rufit.  eu  peri  rufi ;  grane  rufe 
sare  mfa  ,  oui  rufe;  si  ca  subst. ,  nome 
propiia  de  animaJi,  san  connome  de  o- 
mini,  (compara  si  popul.  r(W9teu.-a). 

«  BCFDLC,-a,  adj.,  nihliai  demiaa- 
tivH  d'in  rufu. 

1  BUGA,  rugamentu,  rugare,  etc., 
redi :  roga,  rogameniu,  regare,  ete. 

2  BUGA,s.f.,rnţ«}cretitaradepeIle, 
mai  allessn  de  fronte  :  mg^  mnute- 
iiei.  betranetiei;  mgdenu  dau  auetoritate 
betranUom;  pre  frontea  tea  vedu  ruge; 
si  pentru  alte  obiecte  :  rugde  pomelom 
veseeiite,  floriloru  langedite ;  rugele  u- 
nui  velu,  unui  vestimentu. 

BUQAIBE ,  (si  rigau^ ,  In  loon  de  «i- 
ganire,  sau  de  ruguire  ?  —  veri-cumn , 
coTcntulu  se  dice  si  in  forme  :  mgaiu  ■=. 
rigaiu,  mgaiescu,  rigaieseu,  si  e  de  certa 
essitn  d'in  rogere,  oa  si  ruetare,  ruetu); 
a  d&,  Boote  Teotm*!  pre  gattn,  pre  guTa= 
raetarei— de  aci  si :  mgaitu,  part.  sap. 
lubst.  =  neta*;  mgaitia-a,  a,  f.^me- 
tatte,  metis. 

1  BTTQAEE,  v.,  rojarof  vedi  rogare. 

2  BUGAKE,  V.,  rnj««î  1.  intr.,  a 
face  ruge,  a  se  increM  :  vestimenMu 
ruga  pretatinăene ;  in  acestu  seitaa  ai 


=y  Google 


10U 


MG. 


reflees.  a  $»  rugă  :  de  ee  ti  s'a  rugatu 
frontea  9  2.  trsna.  angă  frontea,  «prin* 
eeneU;  a  rugă  vestea,  eamista.  vdulti,  e  te. 

IBDOATU.-a,  adj.  part;.,  rogatns; 
vedi  rogatu. 

2  BUâATU.-a .  adj.  part.,  rir«tas, 
iooretiţa :  frmtt  rugata;  b.  m.  rugeMm 
fnmt»,  ete. 

*  BUQEBE,  T.,  primitiToIo  d'in  care: 
rudw ,  radare ,  enustare ,  eragare  ^  a 
seote  Tentnri  pre  gara,  a  Tome  etc.; 
(compara  ipcfrţnv). 

BUOINARE,  s.  f.,  T«di  ragimre. 

BUGINE,  (pre  a  locori  rugma;  eoren- 
talB  pote  co  e  BCartatD  d'ia  emgine  ^ 
aeritlnet  Ban  contrasau  d'ia  r«bigifier= 
rBblKlne),  s.  f.,  aeroţo,  rablgo,  (it.  ra?- 
fflnc,  ]fip.  rftbln,  rabla  si  oria,  fr.  rcallle 
[d'iii  demin.  mblflli»]);  1.  proprie  o- 
xydu  de  arame,  de  ferra  si  da  alte  me- 
tsUa  :  mgine  de  plumbu ,  de  ferru,  de 
arame;  ruginea  rode  femtlu;  armele  no- 
ifre,  laatate  de  nudtu  tn  uitare,  a'au  eo- 
peritu  de  rvgine;  a  pretide  rugine,  a  ewe- 
tiâ  de  rugine;  banni  atersi  de  rugine; 
2.  metarorice,  a)  ia  senau  materiale, 
a)  sorde  ce  ae  prende  pre  denti :  cur«- 
tiaii-ve  dentii  de  rugine;  ^)  araora,  mal- 
lara ,  carbone  la  ^ne;  b)  in  Bsnau  i- 
deale ,  a)  ammortire  a  mentei,  a  ftni- 
mei  prin  isertia:  mai  tcuturati  ruginea 
de  pre  ttitn^  si  ănimile  vostre,  p)  lipae 
de  progresau,  remanere  in  nrma  cd  celli 
TecM  si  on  celle  vechie  :  laesaU  rugi- 
nea trecutidm;  cu  aensu  mai  largu,  des- 
pre ori-ce  e  iDotile,  ren  :  ru^ne  de  eu- 
Htu,  rugitu  decaUi ,  etc.;  ^)  amore  de 
celle  lumeaci  cu  completa  uitare  de  celle 
cereaci :  ruginea  lumei  ifa  innecatu  suf- 
fletulu.  ee  nu  mai  vede  cerwfu;  S)  iayidia, 
Inima  rea  :  ruginea  detractoriloru. 

BUGINIRE,-escM ,  Csi  ruginare) ,  \., 
Mraţlaaret  mblslDare,  mblKlae*  obdv- 
eer»  rel  trabere;  torpeaeere  ,  terpent 
]aeer*,(it.srrDginlreailrriiflalrfl,proT. 
•rBgrlaar,  fr.  ronlller,  i'earonlller); 
1.  ca  mai  deau  în  eenaa  intrana.,  a  preude 
rugim ,  a)  proprie  :  armele  no$tre  au 
ruginitu  in  euniu;  deeo  ruginesce  cuti- 
tuĂi  HH  mat  talia ;  ferraie  aratrului 
iunt  ruginite,  dero  jp*tn  u»u  au  se  se 
ăetrwgimsca ;  mi  au  ruginitu  fete  seni- 


lele de  argentu;  theiaurele.  ee  strimgtH 
in  eeru,  nu  ruginaseu  ea  eelle  îngropate 
m  pamentu;  h)  metaforice,  a)  a  na  biiî 
face  progresau  cu  spiritnlu,  aremani 
statktaariu,  a  ammortl,  a  as  tio^  de 
celle  vechie,  etc.  :  he^ranii  fWttri  tm 
rugitntu  ai  nu  mai  auni  Inni  pentru 
aceste  ttmpuri;  mtniăa  ,  ^antiilH ,  eeZIe 
mai  nebiU  faăâtati  rw^mesM;  n  tt- 
âeaa.  a  te  m^ftif :  aeestit  ferru  nu  se 
ruginesce  omirendu ;  2.  traos-,  a  fiKe 
ae  prenda  rugim,  a  eoperf  de  m^'n»: 
ap^a  ruginesce  ferruiu,  eumu  sMordt'-a 
ruginesce  me/ntiU;  in  aoestn  seara  iotm 
si  form'a  :  ruginare  ^  rulngiuare;  — 
ruginare  inae  pare  s  fi  si  s.  f.  eoncr.  ia- 
locu  de  ruginale,  proprie  si  îd  origine 
adj.,  lenata  ca  anbst.,  ca  ai  hranare  ^= 
hradaiU  =z  branbUlej  si  in  specie  sab 
acesta  forma,  ruginare,  pare  a  fl  appU- 
cata  la  una  atea  sau  la  una  âore  ? 

BUGIMIXa.-a,  adj.  part.  d'ia  m^ 
nire.  aeroglastai. 

BTJ6IN1TUBA,  a.  f.,  autla  nblfl- 
Dsadl ,  rea  rabiglae  obdaeta,  maj  ao* 
tione  de  ruginire,  ai  maiTertoen  efFectn 
alin  acestei  actiooe,  Incru  ruginitu :  m- 
gina^r'a  ferrulm;  d^ro  in  alts  aensn  : 
ruginaPuredefefru,  apoi  in  alta  MBsa: 
rugtmtwe  de  ferra;  si  metaforice  :  m- 
ginaturele  de  bdrani,  nu  mai  moru  m- 
ginitureîe  ammortite  in  locu. 

BDGINOSU,  {rubiginosu),-a,»^.y 
FDbtgluftBBs,  MrnftiMMBs,  Urp»r«  «ay- 
tutt,  Inen,  (it.  rosKlii»**!  isp.  poit  »■ 
rDKta«Bo);  pleou  de  rugine,  tare  espun 
la  rugine  ;  ferru  rugineau,. gr ăne  rugi- 
nose,  denti  n^inosi:  metaforice  :  căpi- 
ţe ruginose.  spirite  ruginoae. 

KnGmE,-escH,  T.,  ruKire  (it.  ras* 
glre  si  raggblaref  iap.  port.  pror.  ra- 
fEr,  fr.  rafTlr,  ai  fr.  t.  rotr);  a  8ber&,  a 
atrigâ  cu  potere,  mai  rertoau  vorbinda 
de  leu  :  leulu  rugesce,  si  ominii  fariasi 
rugescu  ca  leii;  rugesce  unu  Uetu  batmtu 
de  dorere ;  ee  rugiţi  la  noi  ca  nisce  t^' 
gri  ?  rugesce  si  bietviu  asinu. 

BUGITC,  part.  s.  d'in  rugire,  nt\- 
taa  :  rwgitulu  aainulux  nu  e  ca  oUh  ^- 
lutiinse  cu  differentia  ca  mu^u  damw- 
yifu,  ai  rugittdu  leului,  rugitele  muUi' 
mei  poporului  interrilatu;  in  ac<Ssta  for- 


.yGooglc 


BUI 

ma  si :  rugetu,  ctktnuffetu  pre  looga  mu- 
ffUu:  (compara  si  it.  nggiu,  isp.  port> 
nsUo  si  rnM«,  proT.  rn^lt,  T.  fr.  mit, 
n.  fr.  rat). 

RUaiTURA,  s.  f.,  rnţltus;  actione  si 
acia  de  rugire  :  rugiturele  lei^i;  rugi- 
tufde  batutuhti. 

*  RDOOSITATE,  b.  f.,  ra^sltas;  ca- 
litate de  rugosti. 

«  BUGUSU.-a,  adj.,  ragcsiiHj  plenu 
ii»  ruge,  (redi  2  ruga)  :  rugosde  l>ro8Ce, 
rmgoa'a  fronte  a  betrant^i,  rugosii  spa- 
dmi,  mgoBele  aeortie  de  arbori;  metafo- 
rim  :  rugo^a  mart»,  rugos'a  ietranetia. 

B.VQV=rulm,  b.  m.,  pl.-i,  rnbas^  (it. 
r«««  8i  roT*»  isp.  port.  mbo);  specia  de 
arborelln  spinoBu,  alin  coi  fructu  se  di- 
ce  Mwra  .-  si  de  spinos»  rugi  spendura 
negre  mure,  et  in  daria  feaerentla  mvra 
rakeUB.  —  In  Daci'a  superiore  se  de- 
semna mai  mtilte  specie  de  arbnsti  cu 
nMDel»  de  rvgn,  precamu  :  rugu  selba- 
tiat,  frutcx  r»B>e  eaalnaei  rugu  de  gra- 
d4na.  rratex  rogae;  rugu  de  monte,  ra- 
bas  ftatloani,  rnbus  repeiiB.  Dictiona* 
rinta  de  Btiâa. 

BUâUMABE,  V.,  Tedi  rumigcu^e. 

*  BUlDU,-a,adj.,rnl4u«,(d'int-u«re); 
plaeata,  poniitn  a  ead6,  care  cade ;  vedi 
ei  mente. 

RDIKA,  s.  f.,  ralna,  (it.  raina  si  ro- 
TiBBţ  ÎBp.  pork  ralsa,  proT.  ruina  si  ro- 
iHf  fr.  ralne;  —  cOmpara  si  rovina); 
d'iu  mere  ^  cădere,  derimare,  derima- 
tura,  derapenatora,  etc.,  1.  In  abstracta,- 
a)  proprie,  a)  in  genere  :  ruin'a  impe- 
tmsaauneimaremassa  de  apadelama- 
re~  moIfMW,-  ratn'a  elefantiloru  in  rupi 
profimde:  rut»'a  mai  muUoru  a/rbori  se- 
ctari, dero  ineorobusti.  infortwn'amare 
ăeeri;  ruin'a  eoperimentuluipre  ospitii  ee 
petreceau  voltost;  P)ca  maidesu  in  specie, 
dsapreediâcie,deaprecoustrnctio&i:pnn 
nufropere  de  mai  multe  earamidi  ae  ope- 
râmin'a  turnului;  rmn'a  tneaperii  unde 
emau,  oceisepre  toii  e&H  şedeau  la  cena; 
n^'a  woAtHlin  theatm,  noului  pala- 
iiu,  mai  multoru  ponţi;  ruin^a  mtdtoru 
eam  in  marde  eotremuru  aUupamentu- 
tui;  mîM'a  Itwtei  nu  va  aporia  pre  eelUt 
juitu;  avemu  de  a  ^nge  ruinele  mai 
■mtem-tf  iPin  monmientde  nottre;  m 


ROI. 


101« 


greu  se  voru  repară  aceste  ruine;  b)  me~ 
taforice,  cădere  in  sensuln  celln  mai 
largn  :  derapenare,  stricare,  Tsttemare, 
nevolia,  calamitate,  perdere,  nemicire, 
distructione,  etc. :  tu  ruin'a  sUUuhH 
vreţi  a  ve  scapă  de  perire;  rum'a  ceta- 
aioru,  averei  publice  si  private;  mî^'a 
aanetatei,  poterîloru  corpului  si  sufle- 
tului; ruw'a  mai  multoru  famUie,  mai 
muî^>ru  mari  case  commerciali;  peria  ai 
scelerata  in  ruin'a  patriei;  mtii'a  imtn 
stătu,  unei  natione,  unuipotentatu;  mi* 
nele  fortunei  private  ai  publice;  ruin'a 
totei  armata  intrata  in  batedia;  mar» 
ruinaadiuasadeineendie.de  grari^ni, 
de  inneaa-i;  cwmu  se  reparăm»  ruin^ 
faeute  prin  invasione  in  iote  ramurile 
aetivUatei  nationei;  Elena  fu  ruin'a 
Troiei;  libidinea  e  ruin'a  averei;  vreţi  a 
ve  inaltiă  pre  ruinele  aUoru- a;  2.  in  coa- 
cretu,  ce  cade,  se  derapina,  bo  derima, 
Be  perde,  se  nimicesce,  sau  ce  e  cadntn, 
derapenatn,  perdntii,  etc. :  ruinele  eeta- 
tihru  derimate;  ruinele  templului  arsu; 
ruina  de  omu;  una  ruina  de  muliere; 
nesee  ruine  de  caUi,  de  boi;  cu  ruine  de 
omini  nu  poţi  câştigă  bătălie. 

RDINABB,  T.,dlrnere,  ererterejde- 
turban,  destrnere;  a  addnce,  impioge, 
trage  la  ruina,  1.  proprie :  a  ruină  tem- 
plele; minora  st  arsera  totecetatile,rui- 
rtara  si  totepontile;vepreoepeti  aruin'a 
nu  seiti  inse  reedi/ică;  a  ruină  tota  padu~ 
rea,  toţi  arborii  padurei;  a  ruină  d'in  fim- 
damente;  a  rtânâ  nu  numaiunu  pariete, 
d  totu  edifieiulu;  tempula  rode  si  ruina 
omulu  si  Iote  alle  omului;  tempestate 
mare  a  ruinatu  pomii  gradineloru.  arbo- 
rii adbdoru;  2.  metaforice :  unu  ministru 
ignorante  si  neglegetUeva  ruină  finan- 
tiele;  mulţi  si  ruinară  nu  numai  stă- 
rile, ci  si  sanetatea  prin  lussuria  si  in 
desfrenari;  a  ruină  unu  omu  in  positio- 
nea  aea,  a  Iu  ruină  in  averea  sea;  a  Iu 
ruină  in  nomele  ai  reputatumea  lui;  si 
reâeBB.  a  se  ruină,  va  s.  verbului  in> 
transitiva  :  easeU  ceUe  mai  solide  se 
minară  in  curren^*  vi  seva  ruinăsa- 
netatea,  atomaeulu  se  ruina  si  ehiam 
pung'a  cuiva;  fote  aUe  omului  se  ruina 
eu  tempulu;  m'am  ruinatu,  ne  amu  m^ 
natu  cu  in^rudmtielenostre;  omeni  rut- 


=y  Google 


lOK 


BDU. 


nati  in  sanetaie  sau  ăe  sanetate;  case 
eommereiale  ruinate  prin  foUimentele 
oUoru  eaae. 

EDINATOKIU  ,-foria,  adj.  s.,  dl- 
rnen»,  «rerten»,  etc.,  care  ruina  :  hts- 
surVa  si  ăesfrinulu  sunt  rmnatorie  ai 
ăe  averea  si  de  sanetatea  omidui. 

BTUNATU,-».  adj.  ţart.,  dlmtua,  •- 
TeriDB.  detnrbfttu. 
,  ETJINOSU  ,-a .  adj-,  ratnoaus  ,  (fr. 
rnlneBx) ;  plenu  de  ruina,  plecatu,  por- 
nitu  la  ruina :  ruinosi  parieti,  rutnose 
columne,  rutnose  fundamente;  erba  co- 
pere  si  asa*năe  ruinosele  case;  metafo- 
rice :  ruinose  argumente,  ruinosa  stare; 
ai  co  sensulu  acUţa  alia  formei :  rutna- 
foriu  :  ruim^uJu  luasu,  ruinase  de  sa- 
netate libidini. 

BUMA,  s.  f.,  bI  rume,  pi.  rumtne, 
Tima  ai  rnnenj  parte  a  gtomaculai  sau 
gottului  :  iDghitit6re,  pharynge,  etc.,  a 
nomo  la  vitele  rumigatoiie,  de  unde  a- 
poi  V.  ruminare^rumigare. 

BUMANESCE,  rumânescu,  etc.,  vedi 
romanesce,  romanescu,  etc. 

BUME,  a.,  Tedi  ruma. 

HUMEGABE,  atc.,  vedi  rumtjjare,  etc. 

*  BUMICE,  B.  f.,  rnmex,  specia  de 
planta,  coanoscnta  ai  sub  nome  de  t»a- 
erisiu. 

«BUMIFICABE,  t.,  rMlBearej  a 
(acfl  rumore,  a  respande  rumore  de  ceva 
sau  de  cineva,  ala  face  connoacutu  prin 
rumore. 

BUMIQ ABE  ^  rumepore,  mnilgare» 
romlnarf  ]  oonsldcrare,  perp«iidere,B«- 
dltu-l,  ieeKm  medltarli  patl,  tsUrire} 
(it.  rngomare  ai  ninluare,  isp.  port. 
riiBUrt  prov,  rvialar,  fr.  rnnlner);  a 
scote  d'în  atomacu  in  guttu  ai  a  me- 
stică,  vorbinda  de  certa  animali,  1.  pro- 
prie :  boii,  vaceile,  vUellii  rumiga;  oaile 
si  caprele,  dupo  ce  au  paseutu,  s'au 
pusu  acumu  se  rumi^e,  pre  rumigatu  ; 
eerlni  si  capriorele  făceau  rumigarea 
sea;  —  prin  estensiona  a  mestică ,  rode, 
manei  :  in  lipsa  de  alta  erba,  caprele 
rumiga  frondia  si  ramwelk  verdi;  si 
despre  omeni :  ee  rumigi  de  adi  dema- 
neiia  in  gura?  rumigatt  ceva  înainte 
de  a  pleca  la  aâie;  2.  metaforice,  a)  a 
medita,  a  consideii  de  tote  porţile  imu 


BTO; 

ce,  a  cogită  maturu,  a  reflecte  :  legsU 
puânu,  dero  rumigati  bene ;  ce  instmuM 
aceste  fapte  si  eovente  nenunigate  ?b)% 
lucri  cu  accoratetia,  a  essecnti  ev  pie* 
cisicoe  si  perfection«,  a  elabora,  cod- 
cooe,  etc,  c)  a  aufTeri,  toleri,  duc$,  iit' 
ghiti  :  cine  pote  rumtgă  assemmi  w- 
^on^ori,  espressioni  asia  ie  greiiosef  ' 
nu  pote  rumiga  alâtu-a  crwf  a  mMI«- 
gentia  a  copiUului. 

RUMIGATIONE,  a.  f.,  (nHifatl*) 
rsinlDatiai  actione  de  rvmigare. 

BUMIGATOBIU,-/tfrto,  adj.  g.,  n- 
mloaton  oare  rumiga  :  OfiiiiiaJ»  nfiii»- 
gatorie, 

BUM10ATU,-a,  adj.  part  s.,  raHlga- 
tuBţ  rnmf  Dstna. 

BDMIGATCBA,  s.  f.,  naiMtt«|.ef- 
fectu  allu  actionei  de  nmi^ore  .-  rumi- 
gatvr'a  bouiui,  caprei;  rianigaturete  bon* 
lai  sunt  erbe  si  ordtu. 

*  RUMIGEBABE,  T.,  rimlgerulf  a 
port&  rufflâr£  de  cava,  a  raapaide  nt- 
mare,  a  face  Ia  miiltî  coanoscata,  a  p<H:t4 
Torba  despre  ceva. 

«  BUMIGEBU,-a,  adj.  a.,  roMlcAnK 
insj  oare  porta  vorba,  soiri,  n»atati  pre 
la  unii  ai  alţii. 

*  BUBdlNALE,  adi..»Hiaalb|  rek- 
tiva  Ia  rume,  (vedi  ruma). 

*  BUUIKAKTE,  adj.  part  prea^  ra- 
■liansţ  care  ruminai  animali  rMM^ 
nantU  vedi  si :  rumigante,  riMwyafarM. 

«BUMINABE,  V.,  riMlnrifvedi 
rumigare. 

*  BUMINATIONE,  s.  f.,  rNMlMtl*» 
vedi  rumigare  si  runUgatione. 

*  BDMINATOBIU, -(^ria.  a4j.  i., 
rnnlnaUrj  oare  rumino;  vedi  si  rum- 
gatoriu. 

»  BUMINATU,-a,  adj.  port  a.,  rn- 
vlBatna. 

*  BUMOBE,  s.f.,  rnatr,  vorba,  diasa, 
famacetreced'iBguraiagarasiaenapu- 
dein  pablicu  :  rum^reiwxtriasifvramf^ 
toriu  curre  intre  omeni;  rumorea  de  oeUs 
intemplate  trece  d'ut  gura  in  guraf  nv  M 
leuaii  dupo  rumore,  dupo  rumori;  d'm 
rWHorea  publica  snmu  si  noi  ^  eomuţ 
uniite  rumori  <m  protmatu  atrocea  /iap- 
ta  iPin  noptealreâtta;  curru  rumori  fortă 
gravi  d*^e  voi;  pmmt  m  peşti  âtt  rm 


=y  Google 


BUM. 

merit  eanău  eo^ttiUt  nu  «e  mputa  ne- 
iMt«K  rtnnoH  faoorăbUi  sânt  defavora- . 
hUi  emva;  -~  prin  estensione  si :  rumo- 
rea  rnirelleUnru,  fronâieUru,  eto.,  mur- 
mani,  aosarni,  etc. 

BDMPEBH,  Bt  rtifiere,  rufwt  bî  nip^ei, 
r^t)fo,T.,rBMr«<'«»(it<  r**pere,iap.port. 
r*Bfn^  plOT.  rimpn  ^  iWBpre,  ix.  roa- 
pr«);  a.Mrmă  prin  riolentia  ooa^ni- 
tetM,  a  strici  jnnotnr'a  cdiriDsa  a  par- 
tilora  06  faoD  tun  totu  lieae  collejţatu, 
L  iu  geun  u  prepne,  a)  ia  sant^ntie 
si  pivMrlne  :  oe  w  prea  mtenda,  semm- 
p«ţ  nu  te  mtentie,  ea  Urwnţi;  aeCa.  »»- 
âe  e  mai  tuptiee,  aec^  se  ntmpe;  cumu 
te  carpesei,  te  ai  rwnpi;  ae  earpesce  o- 
nuUu  de  una  parte,  si  se  mm^  de  al- 
ta-a;  b)  ib  parte,  a)  despre  âre,  panoiire, 
legatare  si  alte  aoaloge  :  multe  eaieia- 
memte  ai  M  ntmpi,  peno  ae  dai  de  ce 
eatdi;  copiUii  rumpu  atrrendu  veatimen- 
teU ;  eaiUi  rupeera  fitnile  de  cari  emu 
Jegaii;  ••  s^au  ruptu  camesiele;  ae  ha- 
twarm  ai  ri  rupaera  totu  de  pre  den' 
aii;  eu  ecdeiouii  rupţi  nu  potu  merge 
pnn  spini;  eailulu  rupse  peâic'a  si  leuă, 
rupee  apoila  fuga,  {vtii  si  mai  la  valle: 
a  rupe  Ia  fuga);  apoi :  a  rumpe  peâic'a 
si  ÎB  alta  iosemnare  speciale  :  a  rumpe 
pedu^a  morhtlui;  apoi  in  genere  :  a  uu 
mai  esiti,  a  se  resolve;  a  inrÎDge,  Înlă- 
turi ori-oe  obstaclu;  —  servuludoreace 
a  nmqie  catenele,  m  cari  e  ferrieatu;  e 
utient  a  rumpe  aau  Udiâ  nodu^  greu 
inee  a  Iu  dieîegă,  nu  rvmpeti,  ei  desle- 
gaU,  ăeeo  pot^,  legaturele;  ^)  despre 
pMDe,  ^bâ,  ramare  ai  alte  analoge  : 
prtm'a  memma  rupse  pome  ifm  pomuU* 
eotmoseentiă  benâui  si  rwlut ,  ma»că 
ri  deda  si  primidm  omu  ae  mance;  a 
rwnpe  prmte,  eereaie,  mere  d'm  pomii 
edttii-ai  vUele  ee  pasat,  rumpu  sau  amid- 
g»  erb'a  cu  dentii;  unu  veniu  violentu 
a  rvpiu  matte  ramure  d'in  pomii  noştri; 
rwnpena  ranurele  sttperfiae  sau  uscate; 
i)  despre  p&ne  si  alte  mâncări :  lupiisi 
eâoM  rumpu  d'in  carnea  ee  le  cade  in 
gura;  aeeati-a,  ea  ai  alte  nudte  animali, 
nu  morsita,  ci  rumpu;  dico  nu  e  cuiitu. 
rumpe  pânea  ri  imparte  toloru-a;  aaiă 
si :  ananpe,  in  lipse  de  cutita,  unu  puU 
hu,  ima  gaiiina,  umt  nimtef^H  fr^uaau 


Bim. 


1017 


fertu;  a  rumpe  cu  mân^a  aau- cu  dentii; 
rumpemu  inse  cu  dentii  si  tma  aeia,  u- 
nu  nodu;  sorim  rwnpu  aaiâ  muUa  lu- 
cruri, rodendu;  rumpe  ri  mie  una  huo- 
cota  de  caaiu;  buceatareatele  mmpu  fo- 
itele de  coca,  ea  se  foca  ruptureUe;  — 
in  malte  d'in  celle  precedenţi  nmfre 
se  appropia  da  frângere,  afermare,  sfor  ' 
aeiare,  smtdgere,  etc,  aoesta  sensa  lesare 
mai  vertoBu  in  urmatorialu  :  S)  deipE» 
părţile  corpului  animale,  despre  \ewa» 
si  alte  analoge  :  a  rvmpe  ha^otuiAupre 
spinarea  miva:  pota  inse  ae  ae  nuNfM 
asia  MU  bastonulut  ci  spinarea;  ventu-. 
rile  rumpu  catartele;  a  rumpe  osaele  cui' 
va  eu  unu  mare  păru;  a  rumpe  urecIMe, 
nasulu,  petioreie;  a  n  rumpe  guUubt, 
eapulu.  juTighiatur'a  guttului;  ormina- 
lii  erau  rupţi  una  data  cu  barbaria  in  , 
unele  terre:  porâirupsera  mai  muIti  eo~ 
piUi;  lupii  au  ruptu  mai  muUi  viteUi; 
leulu  rupse  pre  osinu  in  mai  muite  hue^ 
coti;  a  se  rwnpe  una  rcta;  se  rumpu  aa- 
rile  carrului;  latronii  t-wnpu  uriele  ri 
pertundu  in  casa;  ri  rumpe  eineva  spi- 
narea, spatele  eu  mari  greutăţi;  eu  vio- 
lenta mişcare  ri  rumpe  renidO,  aeUde; 
in  specie :  iumpere=:stirpar8,  Tettemara 
la  părţile  genitali;  —  mai  tote  e«eni- 
plele  date  au  si  sensa  met^orieu :  a 
rumpe  nasului:»  iofrontă  tare;  a  rum- 
pe caiva urechiele,  nn  numaiai  le  dealipl 
tragandu  de  elle,  ci  si :  a')  a  In  bate 
ren;  ^'jaimporbană  cu  eereri,  cu  vorbe,  - 
cu  cântice  nesnfferite :  unuinatrumeniu 
striaOu  ti  rumpe  urechiele;  versurSe  ne- 
polite  rumpu  urechiele  ădăoate;  eepSlU 
rumpu  urechiele  mammri  se  i  permiAle;- 
—  a  si  rumpe  capuht ,  nu  nnmai :  a  ai 
Iu  &ange,  ci  si  a  ai  Iu  bate,  a  si  In  h- 
tig&  forte  prin  cogitare  si  meditare;  prov. 
a  nu  se  rumpe  cu  fire=a  nu  se  sfermÂ) 
fati^;  asii  ei :  a  si  rumpe  petioreie^  a 
si  rumpe  mănuie;  eu  petioreie  rupte  de 
fatiga;  omeni  rupţi  de  fatig'a  eailri; 
milUarii  erau  rupţi  ri  lesrinati ,  dupo 
ce  se  batusse  tata  (Jtu'a,  etc.;  s)  dffi^a 
agri,  pamentu,  apa,  gMacia  si  alte  masse 
solide :  a  rumpe  pumentulu  cu  aratrulu, 
j  ferrale  arairului  rumpu  semdu  pamen- 
I  tului ;  in  specie  :  a  rumpe  pamentu  t  a 
'  ară  pernei  ver^ne ,  ineo  ne  aratui 


.yGooglc 


ms 


BUM. 


d^  si  in  genere :  a  rumpe  pamentu  va 
sgdiea  a- ară .  de  sî  a  arâ  cu  -greu  :  a 
rumpe  agrii  tomn'a  si  primăvara ;  apoi 
noetâforioe  :  a  rwnpe  pamentuÎH  :=  a  fi 
foriosu,  ammenitiat^riu,  impetoosti,  etc.: 
fligu  de  rupă  pammtviu ;  sta  se  se  rupă 
pameniulu  sui  rapiduht  mersu  aUu  cal- 
Ia?nmei :  se  rumpe  pametdulu  ,  deco  na 
se  fam  hti  toie  voliele  ;  —  asii  si  :  na- 
vHe  nmpu  cu  eeleriiatt  undele  marei; 
gkiaeCa  se  rumpe  sub  mari  greutăţi; 
diro  ffhiaei'a  se  rumpe  si  prin  eaîdwv: 
asia  se  rumpu  si  nuerii,  plouiele,  se  rum- 
pe eeruJu  in  pJouia;  ţdauVa  se  rumpe. 
conAi  e  subitana.  rapida  si  abundante; 
in  aha  orâine  de  idee :  a  rumpe  pamentu 
Sin  oUu  sm  sau  tFin  allu  altoru-a  :  a 
rumpe  d'in  singur'a  sea  mosf-i  părtUe 
edle  mai  bone ,  spre  a  dotă  fetah:  ellu 
rumpe  ee  pote  d'in  agrii  veciniloru;  n 
ritmpe  d'i«  carnea  sea,  ca  se  consfroe 
pre  eeUi  eari ;  rapacii  rumpu  ee  potu 
si  de  la  cine  potu .  rumpu  cAtaru  d'in 
btmnuUt  veduvei,  <Ulu  servitoritdai.  etc. 
de  nnde  :  rumpere  =:  răpire,  si  de  acf, 
a  rapedf,  a  se  rapedf  in  una  directione  : 
a  nm^  de  a  fug'a.  a  rumpe  la  fuga.a 
rumpe  afara,  in  intru,  in  pădure,  etc. 
(wdi  si  mai  la  yalle);  C)  despre  masse  de 
indîTiâae,  twnfMre^iâespartire  violenta, 
det^oere,  nemicire,  stricare,  etc. .- a 
rumpe  pede^rimea,  eallarimea.  tata  ar- 
mafa  inimicului:  a  rumpe  diumetate 
Sin  tutma;  ventulu  rupse  vitde  de  noi, 
ne  rupsepre  noi  in  tote  partUe;  în  bel- 
Jele  si  diseordiele  civili  se  rumpu  amici  de 
amiei  si  chiaru  fiii  de  parenii;  se  rumpu 
a  deaea  unii  de  dtii  eelli  de  aedle-asi 
credentie;  a  se  rumpe  de  una  communi- 
tate.  de  una  confederatione:  mai  muUe 
provincie  se  rumpu  de  imperiu;  se  nu 
se  rumpa  membrii  aceUei-ast  familia; 
1))  casta  a  attinge  in  fine  inco  puoine 
importanţi  semniâcationi,  a)  a  rumpe 
caii".  ^  Iter  o«r»ere,  a  face  caile,  a 
IHTOgrede  in  caile :  amu  ru^  bona  parte 
Sin  ealle  in  seurtu  tempu;  a  rumpe  cal- 
ica spre  pădure;  n'amu  ruptu  nemica 
Sin  eaUe ;  si  prin  eat«nsione ,  a  lacră 
pute  d'in  Incm  :  o  rumpe  bona  parte 
Sin  ee  aveamu  a  seceră ;  ^')  a  rumpe 
raIfe=adeBcbide  oalle  oooa :  a  rumpe 


ROSŢ 

caile  prin  pădure,  prin  monti,  preHe 
eâmpu;  a  rumpe  ddli  prin  loourt  relle 
si  grelle  de  amiilai/u;  7')  a  interramp*,  a 
cormti,  opprf,  face  se  ineete,  ete.  :  a 
rumpe  tăcerea;  ee  rumpH/i  vorVaf  a 
rumpe  firulu  ideeloru;  a  rumpe  cUrnAi 
ape»,  etc.;  ~  3.  metaforice,  a)  in  ge- 
nere :  a  rumpe  eateneU  servitutei;  a 
rumpe  firulu  netiei;  a  rumpe  veri-cele- 
gaiwre  si  rdationi  M  lumea;  una  patere 
rumpe  relationOe  seUe  cu  aUapoterede 
care  e  ofensata;  a  rumpe  ^a^atubt, 
eonventUmea.  jwrammtt^  de  oredmOim. 
promisseU  făcute;  a  rumpe  mmfa ,  că- 
sătoria, sponsaliele;  a  rumpe  amicttt'a, 
pacea;  a  rumpe  eu  cineva  sau  ceva  :  a 
rumpe  cu  amicii  sei  intum,  a  rumpe  tm 
soUicUationile:  a  rumpe  eu  sit^iele;  a 
se  rumpe  de  etneea :  parte  Sin  baserica 
se  rupse,  parte  d'in  federati  se  rupsen 
de  celli  alţi.  (vedl  si  mai  susn);  b)  in 
specie,  a)  analoge  cu  c&ten  leontion 
citate  Taai  snsu  ,  in  cari  a  intrata  eapii, 
petiore.  etc.  :  a  si  rumpe  peiiorele,  eto-, 
se  formedia  multe  si  enânima :  a  rumpe 
ănim'a,  a.')  proprie :  a  spantieă  pre  iitt- 
mieu  si  a  i  rumpa  âwim'a;  sentiu  eo  mi 
serumpu  baierek  ânimei;  ^')  metaforiee : 
vaieteU  lui  rumpu  ânimde;  mortea  mi- 
nunatului barbidu  rupse  âmm'a  totorm- 
a;  mi  se  rumpe  tlnim'a  de  sufferenti^, 
de  agoni'a  bietul  eopiUu;  in  egoismulu 
seu  omulu  dice  :  de  toţi  mi  se  rumpe  â- 
nim'a,  dero  de  mene  na  se  rumpe  si  mo* 
muKu;  si  ironice :  ai  rupte  ănim'a  mer- 
cofului,  comperandu  ee  ai  afiatu  mat 
reu,-  p)  analoga  cu  :  a  rumpe  pedie'a, 
in  sensn  metaforica  (vedi  mai  Basn),  sa 
applica  si  absol.  a  rumpe  =  a  inospe 
a  face  primnla  passu,  ia  ceva :  eopUMu 
a  ruptu  a  vorbi,  a  ruptu  romanesee,  mm 
eu  grett  va  rumpe  a  dice  ceva  in  atte 
limbe:  toţi  rupaeni  in  plânsu;  oumm 
rwrqie  una  data  ceva,  asia  merge  si  or 
sid  se  finesee,  (compara  si  ruptore);  mai 
sasu  s'a  indicatu  co  a  rumpe  =si  a  ter- 
mina, fini,  incetâ,  ete.,  de  ac^ :  y)  a  de- 
terminti,  Gssâ,  st^ill.  decide  ,_mai  Tor- 
toaa  canda  e  vorb'a  de  pr«<tu,  '(compara 
si  ruptore)  :  nu  se  mai  rumpe  unu  pre- 
tiu  pentru grâne;  nu  potu  vmdeeupre- 
tiu  m*%  mare  de  câtu  «cUu  ce  s'a  rvţtu 


=y  Google 


^ sror. 

iitplatia;  eâitâu  stau  la  invoUre  de  ve*- 
diare  at  â«  eomperatore,  pârtUe  eauta  $e 
mmpafia-carevn'adelaaU'afotosemai 
ttwrtV  81  de  8C{ :  a  rumpe  =  a  face  n^ 
tor0=»  fiBsi  pretJolti  corrente  de  t«i- 
diire  m  cmafenre. 

BUHPIA,  a.  {.,  napiâf  vedi  rom- 
phea  =  roMpftta. 

BUMPITOBIU,-f^ria,  adj.  s.,  taţtat, 
flraetor,  ete.,  care  rumpe  :  rumpUorH 
tradatulm;  vădi  u  rwptorut,  oue  e  de 
preferi  tu. 

BUMFITUBÂ,  etc,  vedi  raptefo. 

BGHPOTIHSTU,  s.  m.,  rinr*tIoe< 
tu,  (d'in  rtmpotinu  sub  2,,  vinia  de  vi- 
tie  umili,  vinia  tafosa,  tafiufa  de  viaia. 

BUMPOTIMUro,  adj.  b.,  romp*U- 
■M,  (d'in  rumpH-tinere)  i  1.  adj.,  ee 
serre  la  tinerea  Ban  sastioerea  Qnai 
nmpu,  limtM%iaenArumpuhti;2.mhat. 
ţ.,  rum^tma,  si  m.,  rumpotinu.  arbastn 
de  care  ae  iDfiuciora  ei  sa  ansUne  viti'a 
da  fitti'a. 

BUMPU,  B.  m.,  runpBfl,  (d'in  rum- 
pere),  1.  ramn  de  vitia  ce  sa  ingropa, 
propagim;  2.  Bi  in  acellD-ati  intellesem 
ca  nmtpotitm  ca  sobst.  snb  2. 

*  BUMUSGLU,  B.  m.,  mosealis) 
denÎBiitiT»  d'in  nimore,  de  regula  cu 
BesBn  peiorativn :  rvmore  Heinsemtiata, 
Tşna,  deşerta,  rumore  a  Tjlgalai,  aâe- 
eariloru. 

*  BONA,  a.  f.,  nu,  (fr.  roM)-,  1.  ar- 
ma, Bpaoia  de  jaculu;  2.  metaforice,  spe- 
cia delif^ere,  de  scriptura,  propria  Scan- 
dinaTilom  :  rumele  servi«cm  s*  latnagia, 
de  dci :  nme  magice,  rtme  amare  sat* 
defaMminU. 

*EDNATC,-a,  adj.  pMt.,  ruBatasi 
faaota  in  forma  de  nuia  ;  arm»  runaie, 
seriptmra  rtatata. 

BUNCA,  s.  f.,  rnBM,  mnoe,  abl.  mn- 
e*a«)(d'ia  runeare,  comp.  si  gr.  pmdyiţ), 
1.  ioatruDMnta  de  cm-etiatu  erbe  reUe, 
inutili,  de  sspstu  si  desradeoiaatu  er- 
bsle  iautjli,  sardu ,  sapa ,  faleelia,  eos- 
«ortt,  etc.;  2.  instrumeatu  de  raeu  si 
politu  lemDUlu,  gcaadurele  :  eutHonia. 
dolabra,  etc  {vedi  si  ruHcina), 

BUNCABE,  (primitirulu  lui  ortiH- 
car<:^airuniwe  sau  adrttneo/'ez^ur- 
noMore),  v.,  Tiinw[ej(vedi  nmco,  comp. 


Btm: 


lOH 


si  gr.  ^ovdbEtv,  ^DKotvtCetv);  I.  a  scotiSt 
desradeeioă,  curetiă  erbele  relle,  im»* 
tili :  a  sarri,  sareuld,  sapă,  pUvi;  S.  a 
rade  si  poli  temna,  a  ăi  la  randeJta,  la 
nuttea,  (veâţ  si  runeinare);  în  genWe,  a 
curetiH,  metoră,  poli,  netidf,  etc. 

BTTNGATIONE,  s.  f.,  rnneatl«j  ao- 
tione  de  runeare;  rtMcationea  gradinei. 
BONCATOBIC-Zorio,  adj.  s.,  ran- 
oatori  care  runea. 

RUNCATU.-d,  adj.  part.  s.,  raiiMt«tt 
in  6.  verbului. 

RUNCINA,  s.  f.,  raael»,  (d'innm- 
ca);  cutitonia,  dolabra,  randella. 

BUIlfCINARE,  V.,  ranetRarej  1.  a 
neted!  cn  rundn'a  :  a  runcittâ  ««m- 
dttre  pentru  usie;  2.  a  ăi  forma  de  nm- 
cina  :  folia  runeinata. 

BVNGINATIONE,  a.  f.,  runiliattot 
actione  de  rimănare. 

RCNCINATU,-«,  adj.  part.,  ronel- 
■«tas. 

»  BUNCONE,  (si  nmeonm),  s.  n., 
rnneo;  înstromeiitu  de  nificate  graâlie, 
^ri,  vinie :  aardu,  sapa,  saponiu,  etc. 

EUNDINELLA,  (pre  a  locflri  rimtkt- 

ndla,  rindweUa  ei  rtmitireUa) ;  M- 

rnndo,  abl.   hlmndlne,  (ît.  roadlaellai 

prov.  IronitlUt  nndala  si  jsriadellA, 

V.  fr.  aroDdelle,  n.  fr.  hireadelle ;  — t 

ca  31  in  mai  tote  limbele  Borori ,  aei4 

si  in  a  nostra,  rwndmeUa  a  proprie  unu 

deminntivu  d'in  runăiMe;  scurtata  din 

irvndme  =  hlrundlne,  oare  se  afla  si  ta-. 

celle  alte  limbe  Borori  :  it.  ruadlBe  si 

rftndlna,  prov.  Iroada  si  Iroadst  v.  fr.  U-> 

TCidflsi  arsad»);  gena  de  passerell*  cari 

imuţigf^ia  prîmav^r'a  io  terrele  nostie, 

si  emigrâdia  tdmna,  forte  bane  o<mao-< 

scnte  si  poponilni :  runtUndleU  Buntfias* 

aeri  peregrinanti;  la  «HcaptrtHÎ»  primO' 

tn-rei  rundinellele  vinu  in  terrele  nottre,  < 

cu  se  plece  apoi.  apire  Umma,  ti  ie  se  duca 

I  inaUeterremaicaide:ţtOY.6UUnartm<-' 

j  dinella  nu  se  face  primav4ra:=unm  U> 

;  r»nf>»  nan  twlt  t«Ti  oua  de  rundineUa, 

!  pulli  de  rundmella;  {»tU)U  de  rtinăi-- 

':   nella  =  oidUB  klruadlneMt  ruuiineUa 

■  riparia,  montana;— roehi' a  ruM^neilei, 

ana  specia  de  pJanta. 
,       •  BDNICC,-a,  adj.,  (fr.  mnlqie)! re- 
I  latiVB  la  ruHa  sau  la  rune,  in  iltellea- 


b.Goog[e 


imo 


ROP. 


snln  eorantolui  de  snb  2  :  earaeteriu 
mmeu,  Uttere  ntnice,  seriplur'a  rumoa 
e-a  SomâmavUoru. 

*  BUNOQKAPHU,  b.  f.,  (fr.  nm»- 
gnyUft,  d'îi)  ntna.  si  Tpdif  uy=z:scrlftre)] 
descriere,  scriere  despre  rtme,  tractatu 
dfl  nmt;  da  ari  irunogrspkieu.-a,  adj,, 
{fr.  na»grâli|Be),  relativa  la  rHnoţrm- 
pMaaau  larttno^rspftu,  B.,(fr.  rnno^ra- 
pli«);  aactoria  de  runograpMe;  eella  oe 
Bnie-aan  tcie  scrâ  en  rune. 

BUFE,  B.  f.,  rapes;  monte  de  patra, 
mai  Tflrtoaa,  derepta  in  snan,  ttana  de 
p^tra,  (fr.  rceher,  rvehe*  rae);  precipi- 
tin,  (vftdi  si  mpim)  :■  vedi  sa  oadi  de  pre 
rvpa;  a  arruned  de  pre  mpe;  a  $cap^ 
in  rupe;  a  ăâ  hraneicMvam  tma  rupe. 

«  BEPELLA.,  8.  f.,  demiontivn  d'in 
rufe;  de  ae\  adj.,  rupellariura.  (fr.m- 
pellftlre),  adj.  s.,  relativu  la  rupe,  oare 
Bta,  se  afla  prin  rupe  :  eonce  rupdlarie; 
B.  f.,  rupdlaria,  genn  de  conchjlie  Ih- 
TalTe. 

BUPBBE,  T.,  Tedi  rumpere. 

*  RUPESTBU,-o,  adj.,  (fr.  rapeitre), 
de  rmpe,  1.  despre  plAnte  :  plante  ru- 
pestre; 2.  despre  sari,  despre  Bare  corn- 
maie  mttî  Tertosn  :  sare  rupestra. 

*  BUPIA,  B.  £,  (fr.  raţia);  inflam- 
DUtttOHB  >  pelUf,  oaraeterisata  prin  be- 
sleatie,  eore  se  obserra  mai  rertosa  la 
SBrofnlosii  ren  nntriti. 

*  BUPICAPBA,  B.  f.,  rnpio/ipra;  ca- 
prade  rupe,  eapriora. 

*  BUPIGE,  adj.  b.,  rapex,  rnatiou, 
nepolitu,  inoaltn,  terrana,  bnstianu  de 
psdnre,  nesentitorin  eaimapMra,  rupe. 

*  BUPICOLn,-a,  adj.,  (fr.  mpleţle, 
d'in  nipe  si  oolere);  care  oresoe  saa  rine 
in  rupi;  oa  Bobst.  f.,  rupioola  saa  m. 
nipteolu,  a)  gena  de  eonOiylie;  b)  genu 
de  passeri. 

*  BUPICONE,  (si  rupieoniu),  adj.  s., 
raylee )  aagmentâtiTa  peiorativa  d'io 
rupies. 

*  BUPIFBA.OD,-a,  adj.,  vedi  sassi' 
fragu. 

BDPINA,  s.  f.,  rnplna;  caverna,  ca* 
Titate,  preoipitin  in  una  rupe; — proprie 
femin.  d'in  adj.,  repitM,-a.  :=  de  rupe, 
n  fupe. 

BUPTA,  8.  f.  adr.,  vedimpfH. 


BnP. 

BnPTARIU.-a,  adj.  b..  re4«viit*r» 
p»tlare  parte   Tel  prlvllefle  mirfeiU} 

1.  ctae  U^  ca  rupfa  loera,  care  cot* 
tracta  ca  rupt' a;  2.  de  aci,  cue  trage 
folMQ  mai  mare,  e  snperiore  altni-a  prin 
poaitione  si  câştiga ;  pririlegiatn  ore> 
cama  :  ruptarii  mstiga  mai  mtMu  de 
eâtu  cei  ce  lucredia  eu  diiu'a. 

•  B0PTILB.  adj.,  (fr.  rnpttie);  ce  a- 
aiors  se  rupe;  espsaa  la'nq)4w  :  orţsh 
tui»  eerUtru  planU  9unt  ruptîH 

•  EUriILITATE,  8.  f.,  (fr,  rup%^ 
IM);  calitate  de  ruptOe. 

•  BDPTINEBVC-o,  8dj.,(tf.  rwptt- 
nerve);  oare  ara  nervii  saaâbrele  rt^ 
ori  rupim  :  falie  rmptinerve. 

BOPTIONE,  B.  f.,  ropti»,  (fr.  rip- 
tlen);  actlone  derttinpere,  cama  si  efTeeîn 
allii  acestei  aotione,  (radi  si  ruptura), 

BUPTORB,  s.  f ,  redl  ruptoriu. 

BUPTOBID,-<T,  adj.  b.,  1.  in  genere, 
raptor,  (fr.  rapteire),  care  rittNpe  Batt  B« 
rumpe  :ruptoriipaeii,  tractatului,  jura- 
metUalui,  eredeutieiJHrate,  ruptorîiprt- 
tii^i;bastmeruptdriede<)s»e;  3.  in  spe- 
cie, ca  sabst.  reale,  a)  mase.  ruptdriu 
medieammtu  ruptoriu,  speria  de  oan* 
teria  potente ,  eara  corrode  ai  rnmpe; 
b)  mu  Toliosii  fem.  ruptoria  =  ruptâret 
a)  in  geaere,  aettone  de  rumpefe  ^ 
FiptU,  soIsbIa,  dlsaftlntle*  rrMti*>  etc.) 
cama  ai  tempn  ,  modu  de  ntmpere  ;  îm 
ruptorea  gkmei,  n«m,  podului,  ponH- 
loru;  Una  ruptore  de  ape  infi>itmiata, 
de  ţ^uia  ee  se  virsa  ea  cu  cofa;  p)  in 
specie,  &)  paetm,  statitiB,  ce  se  al- 
lege,  la  ee  se  iavoiesou,  cnnstitaa,  oe  de- 
cidă se  facă :  asia  feeera  in  fine  ruptSre 
dupo  tmUte  desbateri ;  ^')  incepatn , 
prima  pasau  ,  ineeptim  ;  deco  se  faoe 
ruptore  rea,  asia  merge  lucruS»  peno  la 
finitu;  faeeti  Sin  mi  eS^iva  ruptore.  n 
totive  vomu  imiţi  si  urmă;  f)  mai  rer- 
tosa, pretin  oarrente,  pretia  fiasn  ;  «'d 
faeutu  ruptore  de  a  vende  grande  cw 
pretiu  mai  seofM;  de  aef :  ruptore  = 
portione,  pute  determiaatta,  pr^enda ; 
^)  Bi  concreta,  in  sensuri  multe  ei  rarie, 
camn  :  a')  omn  neeataratn,  IniatlablUit 
laexpletHB ,  edaz  ,  eto. ;  ruplotilo  de 
coptUiftH  se  maisatwa,  ^)  restliyaa» 
neta,  vestimeota  ruptu  :  ou  ruplorta 


,  Google 


RUP^ 

aeiitora  w  me  ineestu  eu  de  serhatore  ? 
ammm  meoUo  mptor^  oceUs-a  de  ca- 
«MM;  •(')  iHpiidlenst  libln»s«B,  deafre- 
Data,  neroBsinatn,  nesatorata  devokp- 
titi  SftBSUJJi :  ruptori  de  rniUim,  etc. 
(redi  ai  rvmpere,  ntptft). 

BUPT0,-a,  adj.  part.  b.  d'in  rtm~ 
pere,  1.  in  penare,  npti»,  abmptos, 
temtm,  lauratus,  Mlsnu,  ntptsB»  A- 
Mptai,  etc^  si  ripUs,  ulsil*,  liM- 
r«tl«,  UsMlntl«»  etc.:  aeia  mpta,ve»ti- 
.  mmi9  fWfrfe;  parie  de  oui  ntpie  de  ter- 
mo;  a»  naaiUit  ruftit;  ooJItdori  mpH  de 
fatiga;  armata  n^ţta  m  baceati;  fruc- 
telw  ttţrfN  d>m  ycme  »  gu^atu;  gla- 
tSa  rvptoi  omem  rupţi  n  msatwati 
de  betdura  ti  de  maneare;  tractata 
rupte,  inwltri  rupte,  promisse  rupte; 
—  t»  ruptulu  gladei,  nevei;  n^tidu 
psfritloni;  rupttdm  peruUti,  nandui;  rup- 
Mtumei  ptirti  de  ălt'a,  ruptelw  eonfe- 
dentiUiîoru  de  «m;  —  ^  in  spetue,  a)  ea 
piKt  tdj.,  ruptUi-a,  lasatUbllIa,  iiiex- 
yleblUi,  llbtdli«aaa,  oesatnrabiâe  mau- 
MFe  si  beiitaia,  otimu  si  mai  tMosq 
dt  TolupUttî :  rupţi  dermee  mai  satura; 
b)  ca  8ub8k,  a)  m.  rt^,  in  unele  d'in 
inaemnanlfl  speciali  ^e  formei :  rup- 
tore,  coma  :  a  lucră  eu  rttptulm,  a  se 
«Mwlt  eu  rupttdu,  la  unu  lueru;  n^ 
ttUu  faadu  in  vendiarea  grânelortt;  b)  f. 
rufÂa ,  a)cstâ ruptu  ie  snb  b,  a)  :ase 
itwcU  eu  rupfa  la  Uicru,  rupPa  făcuta 
pnUtdm  fiâDej,-  p')  in  sensn  mai  gene- 
rale  :  rupfa  d'in  aUe  aUoru;  a  m  mari 
agrubt  eu  rupt'a  d^i»  agrii  veeinilorv; 
eu  ruptde,  pre  rupte  de  la  alţii  a  se 
inonUL 

BDPTUftA,  8.  f.,  mptl*,  (it.  ttmfl- 
tan»  ai  r»UBr>t  isp-  port.  ranpsdnra 
si  ndara,  fr.  rnptnre  ai  ratare),  actione 
de  rumpere,  d6ro  mai  vertoaa  sffeetD 
alia  aoelUi  actione,  ceva  ruptu  :  rup- 
tur^a  gladei,  uevei;  rupiur^a  tiueriloru 
=  plovoniu,  plouia  abundante,  rapida, 
scarta,  Imber,  nimbvai  n^tur'aapeloru 
Sin  reiervatorie;  ruptur'a  nasului,  pe- 
(iofulut,-  ruptur^a  unui  nervu,  unei  vene; 
nQrfw-'a  renidăvru,  seUdont,  medUoeu- 
lui;  a  fixee  ruptura  depamentu  pretânt- 
•m;  abaol.  a)  n^atura  =z  anrpatara,  ret- 
lyn^ura  ^  Imm  prarop- 


BtfR. 


1031 


tai;  t)  n^atura  =r  rvptore  in  sensnln 
speciale  :  rvptur'a  fanuta  in  primde 
vmdiari  de  grâne  se  mantine  ineo;  uHa 
ruptura  de  caUu,  caditora  de  calin,  d4ro 
ai  oalln  voraoe;  ssiă  ai :  rupture  de  boi; 
applicatn  la  peisone  are  sensa  si  mai 
grave  :  mptarele  de  copSU,  de  mu- 
lÂeri,  etc.,  aont,  a)  oopiUi,  mnlieri  eu 
vestimeate  rupte,  oa  in  :  rupture  de  «w- 
mesie;  rupUtra  de  oueuttta,  eto.;  -b)  eo- 
pilli,  mtilieri  oeaaoetosa;  c)  muUeri  im- 
pudice, libidinoae,.  etc.,  —  rHfrfur'apa- 
oet,  anieitiă;  si  abaol.  una  ruptura  a'a 
facutu  intre  aceati  doui  boni  amici;  mp- 
tur'a  sponsionei ,  ju^fmentului  faetOu; 
fuptur^a  unei  baseriee  deaU'a;  ruptm'a 
faetiotiiloru  unite  pentrueaurtu  tempu; 
ruptur'a  rip6i<tru  prin  aetionea  battdiei 
apei;  ruptar'a  mai  multoru  parti  Un 
corpulu  mo^€i  a  fostu  forte  vettemato- 
ria  inieresailoru  propnetarHoru,  (redi : 
rumpere,  rupta  si  ruptore). 

KUPTUBELLA,  a.  f.,  proprie,  demi- 
nntiva  d'in  ruptura,  apt^icatn  inse  in 
specie  la  aânsuîn  de  :  buccatella  rupta 
d'in  nna  folia  de  coca  :  se  faoa  attadi 
pentru  cena  si  ruptmreUe  cu  untu;  bb  se 
faoa  eima  eu  rupturile;  ruptureliele 
reaulta  d'in  ruti^erea  fiAiei  de  coea  in 
buecateUe,  ero  t<âiateUii  sunt  taiiaUd^in 
foU'a  de  coea. 

*  BUBALB,  adj.,  raralls,  de  rttre, 
relativn  la  rure,  terraneeeu  :  viitia  ru- 
rale, lucrări  rurali,  fttnău  rurde;  legea 
rurale;  seole  ruredi. 

«BUBABE,  T.,  rnrare  ainrail)  a 
stă,  traf,  pertarece  la  rure,  la  Utm : 
muUoru-a  place  a  rură. 

*  BURATIONB,  a.  f.,  nratl»)  atare, 
pertrecere  Ia  rure,  la  târra. 

*  BTJBATU,-o,  adj.  part  s.  d'la  ru- 
rare,  mratns. 

*  BUBE,  s.  m.,  rai,  campu,  t^rr'a  in 
oppositione  ca  eet^iea,  ai  de  ad,  poest- 
sione  de  t^rra,  faedu  sau  mosla  de  t^rra: 
cetalianiloru  place  a  easi  se  pertroea  la 
rure;  la  rure  respirămu  aeru  mai  eu- 
ratu,  mai  saluAre. 

*  BtJBICOLABE,  adj.,  rartecfairis, 
relativn  la  ruriedu. 

*BUBICOLn,-a,  adj.  a.,  rarieAla, 
care  ooltâva  rur4e,  sao  care  Tine  Utrure, 


=y  Google 


1022 


KU8. 


în  rm-e  :  rurieoUi  boi,  rurieok  divini- 
tăţi; oa  subst.  pera.,  unu  ruricolu,  unu 
terrann,  a^cnltoriu. 

*  BUEIGENU.-a,  adj.  a.,  rarlţaoa; 
nascutu  la  rure,  la  t^rra;  ca  aubst. 
{iers.,  unu  rurigenu,  unu  terrann. 

*  KUEINA,  a.  f.,  rurina,  vedi  rurimt. 

*  BUBIND ,-a,  adj.  s.,  de  rure;  ea 
SBbst.  f.,  rurina,  dina  protectrice  a  ru- 
relui,  aaratureloru. 

*  BUBSOBE  ai  rusore,  a.  m.,  nn^r 
si  niMn  (d'in  rursu);  dieu  ce  făcea  aese 
iutotoa  celle  intemplate  aan  celle  per- 
-dute,  furate,  (comp.  ai  fr..  rineir). 

*  BUBSTJ  si  rusa,  (acnrtatn  d'in  re- 
versu  de  la  revertere;  compara  :  prorsu 
flî  prosu  ^  proverau,  etc.),  adv.,  rnr- 
Ha,  rnraiiMt  proprie,  intoran  inderetru, 
applicatu  inae  ca  adv. :  6rosi,  d'in  nou, 
d'in  contra,  de  alta  parte,,  etc. 

BUSALI,  rusalie,  a.  f.  pi.;  vedi  :  ro- 
sali,  rosalie,  la  rosale. 

*BGSGABIU  si  rustaritt,-a,  adj., 
maeaiias  si  rnstarlns;  relativa  la  riweu. 

*  BUSCD  ai  rustu.  a.  m.,  rKse», 
si  mBtnm,  apecia  de  planta,  de  mără- 
cine, de  aoaiu,  nsans  aenteatiig,  lÂnn. 

BDSIA,  {rugia,  ruja),  s.  f.,  vedi : 
ro$a.  ai  roşia,  la  rosiu. 

BUSIETIA,  rwietiu,  etc.,  vedi  : 
ro$8ietia.  rossietiu,  etc. 

BDSINABE,  rusme,  etc;  vedi :  ros- 
tmart,  rosBine. 

*  BUSOBB,  B.  m.,  vedi  rwawe. 
*BUSSABB,  V.,  rassare,  rusitiij  a 

faoe  ruMu,  ainveatf  cn  vestimenturtisaw; 
mai  vertosu  in  forma  psrticipiale,  rus- 
tatu :  faetionea  rustaia  a  luptatoriloru. 

•BUSSATg,-a,  adj-,  part.  a.  d'in 
ru8S(o-e,  rmsatng. 

BUSSIOLU  =  rus8iom,-a,  adj.,  ras- 
sealusi  deminutivu  d'in  russiu. 

BUSSIU,-a,  adj-,  rassenaj  d'in  ru$au 
rossiatiou  :  tunica  russia,  ceUlu  russiu. 

BDSSU,-a,  adj.,  naiaaţ  rossin :  russe 
giuffiue. 

*  BDSTABin.-o,  adj.,  rodi  rusoariu. 

*  BUSTICANU.-a  ,  adj.,  rattleaaas 
âe  ru$tieu ,  relativa  la  ruBticu  :  viUta 
rusHeana;  ai  de  partea  rea,  grosaolanu, 

.inenUn,  impolitn. 

*  B0âTIGABIil,  V.,  natlearli  1.  a 


HUT. 

traf  ca  rustimt,  a  trai  la  t^rra;  2.  a  es- 
seroitâ  economi'a  mrale,  a  ee  occi^  cu 
agricultvr'a;  3.  i  tucră  ren,  terranesee, 
(vedi  si  fr.  rastlqicr). 

*  BUSTICATIONE,  a.  f.,  rutleatl»; 
actione  de  rmticare. 

*  BU8TICATU,-<i.  adj.  part.  e.  d'in 
rustieare,  nntloataB. 

*  BUSTICG,  adv. ,  niitiM  j  ia  modu 
ruatiat :  a  corbi  rugtiee,  a  se  porta  ru- 
stice. 

«BCSTICITATG.s.  t'.,  nistUltae, 
(fr.  rnstleltâ);  calitate,  atâta  de  rustim, 
cumu  si  fapta,  moda  de  Incrare  nwticw, 
portare  de  rusticu.  in  partea  bona  oasi 
in  rea  :  vechi'a  simplieitate  si  rustieUate 
a  omeniloru;  in  stătu  de  ruttieitate;  ru- 
sticitatea se  oppune  la  urbanitate;  rm- 
ticiUUea  portului,  vorbei,  omătului ; 
rmtieUatea  nu  seie  neci  da  cu  gratia. 

*  EDSTICD,-o.  adj.  a.,  mstlois,  (fr. 
rastlqae);  d'in  ras  abL  rare,  de  rure,  de 
tirra.  terraneseu,  oppositn  la  urfra»«= 
eetatianesem,  1.  proprie  :  viett'a  rugtiţa 
e  cu  multe  mai  vechia  de  câtu  eea  ur- 
bana; vieti'a  rustica  e  magistra  a  eOs- 
nomi«i,  piefi'a  urbana  provoca  la  resipa 
si  lussuriai  popuUdionea  rustiea  e  îa- 
boriosa  si  prin  ae6$ta-a  robusta;  gra- 
data rusUea,  easerttatiee,  porto  rustitu; 
soriede  ur&onu  si  aorioele  rusticu  faat 
subiedulu  unei  admirabiie  fabuia  in 
Oraiiu,  flueru  rtutteu ,  pertree«ri  ru- 
stice ;  si  ca  anbat.  pers.  :  rusticu,  unu 
rusticu ,  una  rustica  :  rusticii  »  ru*^ 
cele  toţi  vestiţi  si  ornaţi  âe  serhatore; 
2.  metaforice,  in  moda  rusticu  at&ta  in 
beoe  cătu  si  in  rea :  grossolann,  inonltn, 
impolitu,  rude,  etc. ;  unoru-a  place  ie- 
nuiu  rusticu;  asperitate  ru^ca;  rwtfin 
9t  iUiterati  advocaţi,  rustica  si  indocta 
mâna,  gesturi  rustice,  jocuri  si  ristte 
rustice,  rustie'a  si  okrt'a  rusticitate. 

*  BUSU,  adv.,  roiam;  vedi  rursu. 
BUTA,  a.  f.,  roU,  (it.  ruta,  iap.  poit. 

rada,  prov.  mda  ai  ratlu,  fr.  rne,  ai  gr. 
pun]);  genu  de  plante,  care  formediaty- 
pulu  familiei  rutaddoru  .-  oliu  de  ruta. 
odore  de  ruta,  vinuri  eu  ruta. 

*  RUTABLU,  pl.-e.  ritabaUm,  (d'in 
rutu  de  la  ru«re);  varga,  batia,  iaatcH- 
mentu  de  mestîeatu  oale  ce  fiarbă,  de 


=y  Google 


BUT. 

miBcatn  bî  attitintn  carbonii,  tetionii; 
metaforice,  membra  virile. 

*  BUTACIU,-a  .  adj.  s. ,  roUceas  , 
(fr.  TvUti);  de  rtUa ,  assemine  rutei ; 
Bubit.  pi.  rutaeiele,  familia  de  plante  ce 
sil  de  typn  geanlu  rtria. 

*  BUTABE ,  T. ,  (rntare) ,  ritatis, 
(ff .  raU);  l.'a  mestică  cu  ruta;  2.  a  face 
ruta,  a  d&  forma  derula, — maiTertosn 
in  form'a  participiale,  rutatu,-o  •*  vinu 
rutatu,  muaUt  rutatu,  bracie  rutate; 
«abat.  pi.  rutatele,  tribn  de  plaote  d'in 
famili'a  rutacielorit. 

*  KUTATC-o,  adj.  part.  d'in  rutare, 
r  stătu  B< 

*  RUTELLD,  8.  m.,  rntellum,  demi- 
nutiru  d'in  mtru  :  rutelle  de  remi,  ru- 
tellu  de  aarculalu  flori,  rutellu  de  fo- 
eariu. 

*  BDTILANTE,  adj.  patt.  preg.,  m- 
tiliis,  (fr.  rutllamt);  care  rutila :  flam- 
ma  rutUante,  auru  rutUante. 

*  KDTILAEE,  v.,  rntlUre,  (d'in  rw 
lUu),  a  face  rutil»,  si  a  deveni,  aliru^7t4: 
o  rittUă  perulu.  faă'a,  spHncene/e;  »■«- 
tila  armele  de  arame  de  radiele  sorelui ; 
rttfAa  auruht. 

*  RDTILINA,  s.  f.  ai  m.  rutUim,  (fr. 


BTP- 


10S3 


ratUIne),  proprie,  deminutivn  d'in  ru- 
tilu,  lenatn  ea  subst.  reale  cn  intelles- 
sulu  de  :  substantia  rutila,  produssa 
prin  actionea  acidulai  siilfaricu  asupr'a 
salieinei.  ■ 

*  BOTILIRE^-eseH ,  t.,  ratllheerej 
a  bate  in  rutilu.  redi  si  rutUare. 

*  BDTILITE,  3.  f.,  (fr.  mtlllte);  Ta- 
rietate  de  minerali. 

«BUTn.TJ.-a,  adj.  s.,  ntllu,  (fir. 
rntlle);  rossiu  ce  bate  in  galbinn  de 
anrn  :  ntiiTa  flaeura,rutitele  vass  dea- 
roflte,  nUilii  nueri  oe  se  ved»  unt  ori 
la  appuau;  rutila  barba,  rutile  muifa- 
de;  —  oa  snbst  m.  reale,  minerale  oe 
are  colore  rutila. 

*  BUTBU,  pl.-«,  rntram,  {i'mruere); 
instrumenta  de  aapatu  si  de  arruncatu, 
sapa,  saponiu,  lopata,  lopatelta,  ve- 
trariu,  etc. 

*  BUTTJ,-o,  adj.  part.  s.  d'in  ruere. 
rDtaij. 

*  BTJTdLA,  8.  f.,  rutnUt  deminutifu 
d'in  ruta. 

•BTPTICU,-o,  adj.,  (fr.  rrptlqoe . 
d'in  'pftmeiv  =  purgare)  ;  care  serve  a 
pnrgîimai  vertoau  umori  relle  d'in  corpu : 
medicamente  ryptice;  vedi  airhypticu. 


=y  Google 


s. 


S,  a  nonesprediecea  littora  in  alfabe- 
toln  romana.  SoDoln  acestei  littere  e  si- 
bilante  san  sineratorin ,  inse  cu  d6ne 
nosntie  bene  distincte,  un'a  mai  lena. 
si  alfa  mai  aspra  Bau  mai  tare.  I.  S 
conserva  sonnlu  îenu  :  1.  înaintea  to- 
ealilorn  :  a,  e,  o,  u,  precumn  in  :  saceu, 
saitu,  aaturu,  seecu,  sera ,  seu,  semnu, 
aoru,  somnu ,  soâu,  surdu,  sugu,  mesa, 
mesura,  formosu,  vasu,  vase,  versare, 
Utsse,  etc.;  2.  înaintea  vocalei  i  scurta, 
piecnma  in  ipersicu,  peruca,  asin»,  a- 
aina,  frassinu,  massima.  resipire,  tes- 
sitoriu.  etc, ;  3.  Înaintea  consonelorn , 
precamu  :  spargu,  spurca,  spuma,  spi- 
eu,  stătu,  storcu,  stingu,  scând)u,  sca- 
ra, icamnu,  scriu,  stingu,  asprv,  astru, 
pastoriu,  tmtstrare,  ustto'are,  etc.  II.  S 
suna  aspru,  ca  ital.  sei,  franc,  che,  angl. 
sA,  german.  sc&,  1.  Înaintea  vocalei  î 
dara  si  plenisona,  precumu  in  :  besica, 
retina,  rossine,  îessia,  essire,  passire, 
tussire ,  tusntu ,  cerşire,  cersitu,  etc; 
2.  Înaintea  vocaJei  i  semisona  finale , 
sau  insocita  de  alta  vocale,  cu  care  for- 
mâdia  una  diftonga  impropriu,  piecumu 
in:  mutei,  ursi,  verşi,  passi,  grossi, 
grassi,  ingrassiare,  pissiare,  eamesia, 
easiu,  rosiu,  rosnu,  casionare,  etc.; 
8.  înaintea  vocalei  e  cu  aHsimilatione 
de  i.  Bl  aname  :  a)  înaintea  syllabeloru : 
e$8,  esc,  c«(,  err,  erp,  ert.  ell,  precum  : 
mtceZIu,  insellu,  s^a,  sesse,  sessu. 
$estu,  tusseseu,  ceraescu,  passescu,  ros- 
uMcu,  târpe,  desertu,  etc.;  ?)  in  urmato- 
riele  :  sedu,  şedere,  aedutu,  (siedu,  sie- 
aere,  siedulu),  sSpte,  apoi  in  sorice,  (sio- 
nce);  4.  înaintea  eonsonei  c  aineratiţria, 
preciunD  in  :  pesee,  pesci,  patcere,  na- 


seere,  ereseere,  deseetare,  vescidu,  sâen- 
tia,  etc.;  5.  Înaintea  consoneî  t  sinera- 
tiîria,  precumn  in  :  j^ti ,  trtsH,  ostî, 
crestinu ,  eastigu,  angusti,  etc.  ia  care 
casu  t  perde  siueratur'a  sea  dupo  ce  8 
impromutata>a  precedentei  selle  s,  as- 
a^mine  se  vede  co  e  (de  Ia  4)  perde  siue- 
latur'a  sea  dnpo  ce  a  impromutatu-a 
precedentei  selle  s,  si  se  aude  aict  ca  t 
duru;  observa  bene  pronnntiarea  in  : 
născu,  naşei,  nasce,  nascere,  nascutu; 
crescu,  cresci,  cresce,  ereseere,  creseutu. 

SA,  (pronunţia  sâ),  in  locu  de  sea, 
poBS.  f.,  bdm;  vedi  seu. 

SABANIRE,  (si  âavantVe),-escu,  V., 
(d'in  oipavov),  a  accoperl  cu  velu :  a  sa- 
hani  corpulu  mortului. 

SABANITU,  (u  savaiftitvt),-a ,  adj., 
part.  d'in  sahanire  :  eadavere  sabanite 
cupândie  albe, 

SABANC,  (si  savanu),  s.  m.,  »»!>■- 
OBin  si  saTanain,  (sd^ayov,  isp.  BBban», 
prov.  BATena,  v.  fr.  saT^ae,  alb.  ursa); 
velu,  in  specie  velu  cu  care  M  accopere 
unu  mortu;  stergariu  de  păndia  cu  care 
se  stergn  6menii  dupo  essirea  d'in  baia; 
— vestimentu  superiore  allu  terranilom. 

SABBATA,  si  sâmbăta,  a.  î.,  Babba- 
tnm,  (it.  sabats,  isp.  port.  Bkbado,  prov. 
sabbatt  sabatisspte,  Ba^de,  dIsBapte 
[=d[eB  sabbatl],  fr.  »medl  [=:sftbbati 
dles],  eoventu  de  origine  ebraica,  diu'a 
septtma,  di  de  repausu :  la  creştini  sep- 
teman'a  începe  cu  dominie'a  si  se  finesce 
cu  labbai'a;  aabbat'a  mcrtiloru;  a  portă 
sabbatele ,  a  &ce  ceremoniele  religiose 
in  memori'a  mortiloru;  fig.  a  portă  cui- 
va sabbatele,  a  In  scrie  Ia  registru  ca 
se  nn  se  uite  vindict'a.  Tedi  ai  sâmbăta. 


=y  Google 


SAC. 


1025 


SABBATARIUra.adj.,  sabbaUHiis, 
relatiTU  la  sahhata;  subst.  pers.  unu  sab' 
batariu.  care  serb^dia  sa6&af a,  judanu. 

SABBATISARE  si  sablaţi  nare,  v. 
(lat.  BabbatiEsrei  it.  Babattuare;  fr.  sâb 
bntlser),  a  serba  sabbat'a  ca  judanii. 

SABBATlSMn,  s.  m.,  {sabbatismDg, 
ît.  MbatlsDio),  serbare  a  sabbatei,  ritu 
jadanica. 

SABIA,  s.  f.,  (it.  scUbla,  isp.  sabie,  , 
fr.  8Bbr«),  enstB,  ţladIuB;  arma  de  ta-  [ 
liata  :  a  talia  cu  sabi'a,  aseote  sabi'a,  a 
baga  sabi'a  in  tSea,  a  încinge  sabi'a,  a 
străpunge  eu  sabi'a,  a  ascuti  sabi'a;  sa- 
bia turceşca. 

SABIABE,  T.,  (fr.  gabrer),  coneare, 
eaneatin  aoindere,  ferire;  1.  a  d&  cu 
sabi'a,  a  vuloeri,  occide  cu  S'jbi'a;  2.  a 
d&  unui  lacra  forma  de  sabia, 

SABIABIU,  8.  m.,  fabricante  io  sabie, 
care  face  sabie. 

SABIATU,-a,  adj.,  (fr.  sabr*),  for- 
mata ca  una  stdna. 

*  SABINA,  9.  f.,  sabina,  (fr.  sabine), 
Bpecia  de  plaota,  jnntperus  sabina,  Linn. 

•  SABINIU,-a,  adj.,  (fr.  sabln£e);  de 
sabina,  subst.  tsabinia.  genu  de  plante. 

•  SABINITE,  3.  f.,  (fr.  aabinlte);  p6- 
tra  ce  offere  urme  de  ptaot'a  saUna. 

SABIORA,  s.  f-,  1.  Kladlolns;  demi- 
nutiru  d'in  sabia;  2.  sabina,  demion- 
tiva  d'iu  sabina,  io  locn  de  sahîniCra. 

SABIUCIA  sau  sabiutia,  s.  f.,  «ladlo- 
las;  alta  demînutivu  d'iu  stAia;  vedi  si 
8(Aiâra. 

SkB\]C\J,saHci*,socH,a.m.,veiisoeu. 

•  SABULARE,  v.,  (sabninre,  fr.  sa- 
bler  si  sablonner);  1.  a  aşterne  cu  sa- 
hdu;  2.  a  frecă  cu  sabulu. 

*  SABDLETU,  a.  m.,  sabuletnm;  loca 
coperltu  de  sahulu:  mulţime  de  sahula. 

«  SABULONE,  8.  m.,  sabnloj  aug- 
meutativa  d'in  saiulu,  sabulu  in  graun- 
tie  mari. 

«SABnLOSU,'a,adj.gabaIogasjplenu 
de  sabulu :  îocu  sabulosu,  agri  sahulosi. 

*  SABULU,  sau  săbia.  8.  m.,  sabnlum, 
(fr.  sabie);  pamentn  arida  si  pulberosu, 
arena  :  cu  sabiâu  se  aşternu  curţi;  cu 
sabulu  se  ammestica  calce  pentru  con- 
ttruetione  de  parieti. 

SABUBKA,  savurra  ai  saurra,  s.  f., 


ssburra,(it.  saburra,sarorra8isaTarrv 
isp.  sorra  si  zaborra,  port.  satbro,  sal- 
To,  pr.  Nsorra,  tr.  saburre  si  saere,  alb. 
aabocira,  n.  gr.  oa^&^^a,  turc.  sabonra); 
sabulu  cu  care  se  incarca  navi,  spre  a  le 
tin4  io  ecilibriu.  candu  nu  su  încărcate 
cu  aitu  ceva;  metaforic^,  incarcare  de 
stomacu  cu  materie  vitiose  si  reu  digeste. 

*  SABUERALE,  adj.,  sabnrralls}  re- 
lativa la  saburra  :  ineareatura  sahur- 
rale. 

*  SABURBARE,  T.,  sabnrrart;  1.  a 
Încarcă  cu  saburra :  a  saburră  bene  na- 
vea;  2.  metaf.,  a  indopă,  imbuibi :  a  sa- 
burră passcri  de  taliatu,  porci,  etc. 

*  SABURRARIU,-a  adj.  a,,  sabnrra- 
tins;  relatiru  la  saburra;  ca  subst.  pera. 
umi  saburrariu,  carratoriu  de  saburra 
la  navi. 

*  SABUIţRATU,-a,  adj.  part.  s.,  sa- 
burratas. 

*  SABURBATDBA,  s.  f.,  actione  si 
mai  yertoau  effecta  allu  actloaei  de  sa- 
burrarc. 

SACCARE,  V.,  saeoare;  1.  a  pnne,  a 
bagă  in  mccu,  (redî  si  irtsaceare);  2.  a 
stârce  in  saccu,  a  stracoră  prin  saccu; 
a  stracoră  in  genere. 

SACCAUIU,-».  adj.  5.,saccarlng,(fr. 
HBccalre  si  saccatEer);  relativa  la  sacctt: 
nave  sacearia,  încărcata  cu  sacci;  tare 
inearcatu;  ca  subst.  peraon.  unu  saeca- 
riu,  1.  care  face  sau  vende  saeoi;  2.  care 
carra  cu  saoeulu;  3.  care  duce  cu  spi- 
narea. 

SACCELLARE,v.,(saeeellar«);  I .  a  dă 
forma  de  saccellu,  a  face  sacou ;  2.  in 
specie,  a  pune  saccelli  la  morbosi,  (redi 
si  saccellatione,  saccellu). 

SACCl!:LLARlU,-a,  adj.  a.,  sacceUt- 
rlug,  (fr.  saccellalre);  relativa  la  rac- 
cellu,  in  Însemnarea  speciale  de  saccellu 
de  hanni;  ca  subst.  pers.,  saccellariu, 
cella  insarcinatu  cu  pung'a,  in  parte  cu 
thesaurula  unui  principe,  etc. 

SACCELLATIONE,  s.  f.,Baeo«n«tift, 
(fr.  saceellatlon);  actione  de  saccellare, 
in  specie  dissn  despre  appliaa-ea  de  sac- 
celli la  unu  morbosu. 

*  SACCEUFORM:E,adj.,(fr.  saeeel- 
Itrorme);  care  are  forma  de  saccellu. 

SACCELLU  t   pl.-i  si-c,   sacoettaBi 


l026 


SAC. 


1.  deminativu  ă'ia  saccu  :  saccellicu  s€~ 
menUa  de gra^na;  2.iaepecie,  a)saccu 
de  banni,  punga,  arca,  cassa  de  banai; 
1>)  taceusioru  implutu  cu  materie  calde 
ce  se  applica  la  unu  membru  morbosu. 

SAGCHABABE,  (pre  a  locuri  zac- 
charare),^,,  laoctaaro  oondlre,  asper- 
fere,  admlaeerej  in  or; stallum  e»g6TB, 
(fr.  sflorer);  1.  a  face,  coiidf  cu  saccharu; 
a  pane  iu  cera  saccharu;  in  genere,  a 
îndulci;  2.  a  cristallisi  :  s'au  saecha- 
ratu  prea  multu  aceste  ponte. 

SACCHABABESSA ,  saechararia; 
vedi  saceharariu. 

SA(?CHARÂBin,'a,  adj.  s.,  (§aeo>ia< 
rartns,  fr.  saorler,  snererle,  etc);  rela- 
tivii'la  saeehdru  :  lucruri,  preparatiom 
aacchararie;  ca  sabat.,  a)  personale,  unu 
saceharariu,  a)  care  fabrica  sau  vende 
saccharu;  ^)  care  condesce,  face  de  alle 
mancarei  cu  iaccharu,  va  acestn  sensu 
f.  sacchararessiA,  femina  a  saecharariu- 
ttâ,  si  fabncatoria  de  saccharu,  sau  care 
prepara  de  alle  mancarei  cu  saccharu; 
h)  reale,  a)  m.,  unu  saccharariu=va,su 
de  pusa  sacehatit;  ^)  femin!' sacc^ra- 
ria"^  fabrica  de  saccharu;  mulţime  de 
saccharu,  etc. 

SACCHARATU,-a,  adj.  part.  a.  d'in 
saccharare;  in  genere:  buccata  tare  sac- 
charata;  nu  eşti  indemanatecu  de  sac- 
charatu;  ca  subst.  reale  f.  sac'charata^ 
bnccata  cu  saccharu;  in  specie,  s.  m. 
reale,  unu  saccharatu^^Aie,  nominata 
si  oxalatu. 

•  SACCHABIDE,  adj.  s.,  (fr.  Baecha- 
ride);  de  saccharu,  cu  saccAaru;ca  subst. 
reale  f.,  a)  medicamentu  cu  saccharu; 
b)  subst.  p\." s'accharidile  >  familia  de 
plante. 

•  8ACCHAEIC0LU,-a,  adj.,  (fr.  mc- 
eliaricftle);  care  cultiva,  sau  unde  se  cul- 
tiva materia  de  saccharu:  terre  saecha- 
rieoîe. 

SACCEABICELLA,  s.  f.,  dilolaj  bnc- 
cata, poma  etc.,  saeeharate. 

•SACCHARIPICABILE,  adj.,  (fr. 
tuaharlBsbleJ;  care  se  pote  saccharifi- 
care. 

•  SACCHABIPICAEE,  v.,  (fr.  sao- 
aharlfler);  a  face  swcharu .  a  coaverte 
in  sadharu. 


*  SACCHABIFICATIOSE,  s.  f..  (fr- 
saeebarlfleatlvii);  actione  de  sa&ăiarifi- 
care. 

*  SACCHARIFICATtJ,-o.  adj.  part. 
s.  d'in  saccharificare. 

*  S  ACCHARINATU,-a,  adj.,  (fr.  lae- 
Dbarlnâ);  care  E^meua  cu  sacehaniu; 
subst.  pi.,  saccharifMtde,  familîade  plan- 
te cari  au  de  typn  amndinea  saa^- 
rosa. 

*  3ACCHABIKtJ,-a,  adj  ,  (£r.  sMeba- 
rin),  de  saccharu  :  materie  saccharine. 
planta  saecharina;  industria  saccharina; 
animali  sacch^irte,  carorn  place  sac- 
charuîu. 

SACCHABIBE,  (pre  a  locuri,  jsaeeka- 
rire),'escu,  v-,  vedi  saeekarare;  reu  inse 
saccharisire. 

SACCHABITU,  (reii8accharisitu),'Ci, 
adj.  part.  d'in  saccharire;  în  stvacie  ca 
subst.  m.  reale,  saecharitu,  (comp.  fr. 
Baceharlte),  specia  de  vina  condîtu  cu 
saccharu  si  cu  scortisiore. 

*  SACCHARIVOBTT.-d,  adj.,  (fr. 
saeeharlvore),  care  manca  saciAaru, 
traiesce  numai  cu  saccharu. 

*  SACCHABOIDE,  adj.,  (fr.  saoeka* 
r«Ha);  care  are  apparentia  iesacehemt. 

*  SACCHABOLAT0,-a,  adj.,  (fr. 
■aeeharol«);seâicedeBpremedicaii]OQte, 
făcute  asia,  co  saccharuîu  sau  mierea  e 
escepiente,  principiu  fundamentale;  si  ca 
subst.  reale  m.  unusaccharolaiusolidu, 
sac^tarolate  molii;  vedi  si  saccharolu. 

*  SACCHAKOLICn,-a,  adj-,  (fr.  sae- 
ebarollqoe);  relativa  Ia  sacharolu. 

*  SACHABOLim,  s.  m.,(fr.  iacoha- 
rollte);  preparatione  medicale  cu  sac- 
charolu. 

*  SACCHABOLOGIA,  b.  f.,  (fr.  8a«- 
charvlogle,  d'iu  X4vo;=âiscarBu);  trac- 
tata asupr'a  sac^arului. 

*  SACCHABOLTT,  s.  m.,  (fr.  eaceba- 
rol);  proprie,  demiti.  d'in  soccAarw,  ap< 
plicatu  in  specie  la  însemnarea  da : 
saccharu  ca  escepiente  sau  principiu 
predominante  în  unu  medicamentu. 

*  SACCHAEOMAZA,  s.  f-,  (fr.  tae- 
charomaie ,  d'in  [uiC^  =  coca);  medi- 
camenta eocosu  cu  saccharu. 

*  SACCHAEOPHOBU,-a,  adj.  S-,  (fr. 
saoeharophtre,  d'in  fâpuv  =  ducere); 


,y  Google 


SAC; 

care  aâdaet,  â&  atucharu;  s.  m.,  rţale  : 
saaiharophondu,  planta,  canna  de  aac- 
iharu;  —  de  preferită  e  :  aacchariferu, 
mai  vertoBa  ca  aâiectiTu. 

SACGHABOSU,-a,  adj.,  (fir.  ne«bi- 
nvxy,ţ\Baait3a(xhar«:  plante  saeeha- 
ro$e;  metaf.  dulce :  aaccharoâe  eovente. 

SACCHABU,  (dnpo  locnri :  eacharu, 
gdharu,  eaam,  etc.),  b.  m.,  ••oefaarpM, 
(sdx^apov,  ît.  «oflre);  priacipîn  imme- 
diatn  in  Tcgetall  si  animali :  saccAo- 
ndu  ffenJTM  eommereiu,  se  eatrage  mii 
vertosu  Sin  bete  8*  ă^in  eanna  indiana; 
condimente  eu  aaetharu,  cafea  foraiae- 
charu,  a  indidd  cu  saaAaru ;  dulce  ca 
ioechamlu. 

*  SACCHOLACTATD.B.  m.,  (fr.  tae- 
ohtlwUte);  Bare  formata  d'in  combi- 

I  nationea  acidulai  saoAolaeticu  cn  una 
base. 

*SAGCHOLAGTIGn,-a.  adj.,  (ft. 
M«ek*litlqie);  d'in  aaccHmt  si  lapte: 
addu  aaoÂolaetieu. 

*  SACCHOGOMMITE,  s.  f.,  (&.  ue- 
•k»K*Bnlte);  principiu  saccbarosn  alin 
trbei  dulce,  nominatu  si  glycyrrhijiina. 

*  S&.CCtB\JGCK,  adj.,  sHolbaeoli; 
care  are  bnccele  forte  plene,  tare  buc- 
cnlatn,  orecumu :  cubucce  înfiate  caeao- 
di  bene  impluti  ai  indeaoH. 

*  SACCIPEBU,*»,  adj.,  (fr.  sMoinre); 
oare  porta  unu  aaccu  sau  unu  membm 
ca  UHU  aaceu. 

*  SAGCIFOBME,  adj.,  (fr.  laselfor- 
m»);  care  are  forma  de  aaceu. 

*  SACCIFEBI0,  pl.-e,  saBOtperinm 
(sacou  si  pera);  aaceu  pentru  punga, 
pnnga. 

8ACC0NIU,  (eii«molliatn,«acc(nu), 
B.  m.,  (it.  iMconc),  ^aeeu  mare. 

SAGCOSU,-a,  adj.,  Baeeartni;  pro- 
prie, plenn  de  aacci,  si,  prin  estenaîone 
si  metafore,  inflatu,  buccnktn,  etc. 

9ACCD,  B.  m.,  pl.-i,  lacons,  (<s&**o<z, 
it.  gaeee,  isp.  port  saoo,  proT.  fr.  smj  bî 
in  altelimbe);  punga  mai  mare  de  pandia, 
de  piille  sau  de  alta  materia :  aaccu  mare, 
ia^nrici;dmo  materia:  aaecu  de  pandia, 
$ăeeu  de  cânepa,  aaccu  de  metaaae,  aaeei 
âtf'jvRc;  ăupo  uau  :  aaccu  de  grănu,  de 
tIrdtiA,  de  meUiu;  aacei  de  hanni,  de  nuci, 
i6ectt  de  ceMatoria,  aaeeu  de  mUitia, 


SAC. 


IMt 


aaceu  de  venatoriu,  aacci  de  atraeoratu, 
de  atraeoratu  eaaiidu,  de  eaaamplu;  eto.; 
inse  ei  in  intellessu  de  cc^citate :  a 
eomperă  trei  aaed  de  farina,  a  adduce 
muUi  aaed  de  banni,  etc,  in  acestn  sen* 
sa  ai  cu  prep.,  cu  .-  aacei  eu  ordiu;  in— 
eapresionile  :  saecu  de  bcmni,  aaed  de 
banni,  etc.  intra  si  ide'a  ie  abundan- 
tia,  avuţia :  eu  nu  am,  ca  tene,  aacei  de 
ianni;~pioierb.3'ainfundatum^ea%n 
aaecu;  nu  ailergati  cu  saeeuiu  la  pere  lău- 
date; cumuesaccuhi,  ai  p^uMlu;apren- 
depre  cineva  cu  ntân'a  in  «occu; saccttlu 
metUioniloru;  —  in  alte  sensuri,  a)  aaeeu 
^pannnra  grossolana,  mai  vertosu  pan- 
nurs  pentru  vestimente  de  monacht; 
h)  «ocCH^Testimentu  de  assâmine  pan- 
nura;  c)  saecu=vestimentu  ren  taliatu, 
rea  accommodatu;  d)  Aaecu=veBtimentu 
de  penitentia :  se  ne  inAraceamu  in 
aaecu  ai  ae  atămu  in  eenwna,  pentru  ea 
ae  abtinemu  liertare  de  paecatete,  cu  tari 
amu  meniatu  pre  Domnedieu;  e)  aaceu 
^  specia  de  plessa  de  prensu  pesee. 

SACCnCIC,  sau  aaceutiu,  a.  m.,  laeca- 
Idb;  deminutivu  d'in  «occu,  de  aci  noua 
demin.  aaccuaioru ;  Tedi  si  saceuileeiu, 
aacculliu,  etc.  (comp.  bI  it.  saeeHcel*). 

SACCmC,  B.  m.,  vedi  aaccuUiu. 

SACCULABIU.-d,  adj.  s.,iBeoDUrtB>, 
(fr.  saeoalalre);  relativn  lasaeculu,  mai 
vertosu  si  in  specie  ca  subst.  personale, 
aaeeulariu,  care  seie  cu  măiestria,  cn 
prestigie  substrage  baunii  din  pnngele 
altoru-a. 

SACCULLECin,-«iH,  pL-e,  sMeylnij 
deminutÎTU  d'in  saceu,  applicatu  in  în- 
semnări speciali  ca:  aacctdleeiudeseursu 
aerulu  hrendid;  saecuUetiu  de  pusu  in 
eUu  de  alle  mancard;aacadUciu  dene- 
ceaaarie  la  coautu;  aaccuUetiu  de  pîessa 
pentru  pesee ;  sacevUetiu  de  prinsu  pe- 
ace;  aacculleae  de  lente,  de  banni,  lae- 
etdl^ciudecersitoriu;  (form'a  preBuppone 
alfa  mai  originaria :  saceuUu). 

*  SACCUIiLTU,  (sau  aaccuUu,  si  dupo 
localităţi,  cu  l  molliatu,  aaceuiu),  a.  m., 
aseenlns,  (comp.  ît.  sMeolo,  isp.  saeal*); 
demiuntÎTa  d'in  saccu;  vedi  ai  aaeeuiu. 

SACCULTECIU.-h'M,  s.m.,pl.-e,sao- 
ealoi;  vedi  aaeculledu,  d'iu  care  pare  es- 
sita  cu  unu  sensn  dftminQtiTU  essageratu. 


=y  Google 


102S 


SAO 


SACCUIiU,  a.  m.,  sacculuB,  (compara 
si  fr.  .laccule);  demÎDutivii  d'iu  saccu: 
'succulu  ăr,  stracoratu  vinulu;  saccvlu  de 
hanni,  ăe  necessarie  Ja  cosutu;  în  specie : 
sacculu  inparli  de  animali  sau  ăeplante. 

SACCUTIU,  s.  ra.,  vedi  saccnci». 

SACECLÂRia,'".  adj.  s.,  (sacelU- 
rtuH,  fr.  BscelUIre);  sacerdot»  allu  unui 
sacellu,  titlu  iu  baseric'a  creştina  orien- 
tale; diversu  de  saecellanu.. 

•SACELLU,  pl.-e,  sacellum;  demi- 
nutivu  d'in  sncrtt,  sacrariu  micu,  templu 
micu,  baserica  mica,  basericiitia,  capel- 
la,  etc. 

*  SACEKDOTALE,adj.,88cerdotaU8, 
(fr.  sacerdotal);  de  sacerăole :  vestimente. 
sacerdotali,  ornamente  saa^fdotali  fiinc- 
tiotM  sacerdotale;  la  Itidiavi  erâ  una 
casta  sacerdotale,  la  Momanii  antici  sa- 
cerdotii  faceuu  poporului  jocuri  sacer- 
dotali. 

*  SACEBDOTE,  s.  pers.  (f.  sacerdote 
bI  sacerdotessa),  sacerdos;  (d'in  sacru), 
persona  saera,  preuttt :  sar&doiH  si  pon- 
tificii; baserica  fora  sacerdote,  sate  re- 
mase  fora  sacerdoţi  si  fora  invetiatori ; 
laantici  eraust  sacerdotesse  ce  servieau 
mai  alksau  altaride  si  tcmphU  dieeloru 
satt  dineloru. 

*  SACERDOTESSA,  a,  f.,  vedi  sa- 
cerdote. 

*  SAOERDOTIU,  s.  m.,  Hacerdotlum, 
(fr.  Bacf-rdoce);  demnitate  do  sacerdote 
sau  de  sacerdotessa,  preutia,  cumu  si 
collectivu,  prcvtimc  .-  poCerea  sacerdo- 
ţiului, mark  e  mîssionea  sacerdoţiului , 
terţele  sacerdoţiului,  desUnarile  addus- 
seintrc  creştini  prin  sacerdotiu,d£spotis- 
mulu  si  intoleranti^,a  saeerdotifdui;  sa- 
eerdotiulu  ceUoru  antici  consta  mii  al- 
îessu  in  sacrifîciulu  de  victime. 

«  SACERDOTUL0,-H,  s.  pers.,  sa- 
cerdotiilu8,-a,demimitivu  d'in  sacerdot. 

"SACOMĂ,  pi.  sacomate.  Hncoma, 
(oijiMaţia,  fr.  Bacome),  1.  pondu  ce  face 
ecilibriu  in  bilauce ;  2.  torn  de  aruhî- 
tectura,  ornamenta  resaritu. 

*  iSACRA-UENTALE,  adj.,  (it  Hacrn- 
mentale,  fr.  saoramontal  si  HBcrnmen- 
tel);  relatÎTU  la  sacramcntu,  mai  ver- 
tosu  la  sacramentulu  religiosu  :  covente 
sacramentali,  confessione  sacrameiitale; 


____^G       , ^. 

cu  seuHU mai  intensu:  f^rer^c  zc^rram^n- 
tali.  aau  solennî, 

»SACEAMENTU,pl,-e,Mcr»i»^iiţnBi. 
(it.  sacrameiţto,  fr.  Haeraneqt);  actjone, 
d^ro  mai  vertosu  effectu  allu  aetionei 
de  sacrare.  lucru  sacratu,  symbolu  allu 
unui  ce  sacru,  etc.,  si  in  gpecie,  1.  in 
şensulu  anticu,  a)  summa  depusa,  (mai 
tardiu  numai  garantata),  de  părţile  1)- 
tiganti;  summa  numita  saerapientu,  pen- 
tru co  cea  depusa  de  condemnatu  intră 
apoi  in  erariulii  statului  si  se  applicâ  Ia 
scopuri  religiose,  si  mai  vertosu  la  lu- 
cruri sacre  publice,  sau  pentru  CD  snm- 
m'a  se  depunea  la  unu  loeu  sacru :  Var- 
rone  dice :  «iul  jndiel*  rlterat,  MOiin  bb- 
eramentnni  e  iacro  auferebat,  rletl  ad 
aerarlum  rcdlbat,  cine  invingea  la-ju-  , 
d'Cita,  si  rţhuâ  sacramentulu  d'in  lo- 
cuia sacru,  ero  allu  invinsuiw  reveuiea 
tesaundui;  h)  proeessulu  easusi,  purta- 
rea processulni  i  judicii prohuntiara  co 
sacramentulu  nostru  eră  justu;  »t»  cu 
judicafc  si  sacramente,   ci  ou  arme  si 
I  violentie  despolia  omenii;  c)  in  limb'a 
i  militaria,  s()indetortrea,  iegar«a  ceUoru 
j  Doui  conscrissi  a  face  servitiu  de  bella, 
I  dupocarelegamentuurraâjiwtţmeniKÎH, 
'  in  origine  propriu,  liberu  si  spoutiaDU, 
[  âro  mai  in  urma  cerutu  si  impusu  de 
tribunu;  p)  de  aci,  a')  aacramentu  = 
I  jurumentu  allu  militariloru :  impefflfo- 
I  riulu  cere  sacramentulu  ostei,  suppune 
I  oştea  la  unu  nou  sacramerttu;  ^')  si  afora 
I  de  sfer'a  militaria,  sacrameniu^=:  jura- 
I  mentu,  hgamenttt,  olÂegam'.ntu ,  etc.  : 
sacramentu  de  eternaamoresi  fidelitate; 
2. in  sensu  recentiore,  leuatu  io  specie  in 
dominiulu  religiosu,  a)  in  genere :  sacra- 
mentuhiunnircge,  îtmti  sacerdote,  unui 
ponli^cc;  b)ia  speeieunulu  d'in  celle  septe 
mijsterie  alle  religionei  creştine :  sa£m- 
mentele  hasericei  nostre  sunt  battfsulu, 
myrulu  sau  con^rmationea,  eucharisti'a 
sau  communicatur^a,  confessior^ea.  atc.; 
euch'jrislt'a  se  dice  si  absoluţu  saaii^u 
sacratn^ntu;  sâttulu  sacramentu. einSte 
si  pof-eriulu ,  unds  sta  sâniuîu  sacrq,- 
mentu;  conuni^a  inco  e  sacrgmentur^wir 
gerea  de  pre  urma  inco  se  num^a  >».- 
tre  sacramente;  cine  a  leuatu  toie-  sor 
cramentele,  sau  uUimeh  sacramerUe,  e 


=y  Google 


SAO 

fUrte  aprope  $e  moria ,  mffere  de  greu 
morbu. 

*  SACBABE,  T.,  sactare,  {fr.  sacrer); 
a  face  sacru,  a  iochini  lui  domnedieu , 
1.  proprie  i a  sacra  unu  templu,  una 
statua,  una  imagine,  vase,  vestimeiUe, 
unu  agm,  una  stlbu;  pamentu  sacratu 
mortiîoru;  si  ia  sensu  reu,  a  condemnă, 
a'inchiafi,  davove  \i  perdiare  :  a  sacră 
capula,  vieti'a  mortei  voluntaria;  2.  me- 
taforice.aJafaceiaviolabile.stÎHitciejea 
e  sacrata;  a  respectă  c&aântu,  a  adoră : 
saerămu  altariele ;  h)  in  apeeie ,  a)  a 
ordiDd,  face  aacerdote,  a  ââ  cuiva  ca- 
raeteriula  de  preuto;  p)  a  unge  rege, 
dJmnitoriu;  7)  a  imojortalisă. 

■*SACRABIU,-o,  adj.  a-,  BsorariuBî 
relatÎYu  la  ce  e  sacru;  mai  Tertoan  ca 
subst.  m,,  a)  pers.,  care  inspecta  celle 
«dcre;  6^reale,unus«ctianu, pi.  sicrorie, 
locu  de  paatratu  celle  sacce,  ctimu  :  În- 
căpere In  baserica,  unde  se  ţinu  obiecte 
sacre  :  vaae,  veatiinente,  etc,  incapere 
in  casa,  care  serve  ca  capella. 

"*  SACBATIONE,  s.  f.,  Bacrntlftj  ac- 
tibne  de  sacrare. 

•■SACKATORIU;(ofi«.  adj.  9.,  sa- 
orator,  care  sacredia. 

*  SACKAT0,-o,  adj.  part.,  aBcratna, 
in  3.  Tcrbulni. 

■  SACEICOLU,-M,  s.  per.,  sacricola; 
care  are  cura  de  celle  sacre,  de  sacrifide, 
pfeutu,  etc. 

*  SACKIFER0,-a,adj.,9acrir6rîcare 
p6rta,  duce  lucruri  sacre. 

*  SACRIPICABILE,  adj-,  (fr.  sa- 
eriflable);  eare  se  cade  a  fi  sacrificatu. 

■*SACliIFlCA2^TE,  adj.  part.  preş., 
sacrlOoaas,  care  sacrifica. 

*  SACRIFICARE,  v.,  sacrlfloare,  (fr. 
Btferlfler);  a  face  sacrificiu,  1.  proprie, 
in  sensu  rellgiosu,  a  inchinfi,  devove; 
mai  vertosu,  a  jungbiă  victima  in  onorea 
Ini  domnedieii,  a  iramolă  :  a  sacrifieâ 
tduri  si  oui  immaculatc;  unele  popore 
aiUiee  sacrificau  chiaru  omeni ;  Aga- 
memtione  se  inăupleeă  a  sacrifica  pre . 
filia  sca  Iphigem'a; «  voru  crede  co  celU 
ceve  noru occide,  sacrifica  lui  domnedieu; 
2:iQetaforice,adăperdiarei,aperdeetc., 
a  si  sacrifică  pentru  alta,  p&ttru  i>atria, 
petiiru  cOpilli,  viSti'a,  stat'ea,  sanitateoi 


SAC.  1029 

a  sacrifică  una  parte  d'in  stare,  spre,a 
seapâ  alta  parte;  a  sacrifica  prea  mulţi 
omeni  pentru  unu  successit  neinsemnalu; 
a  sacrifică  pre  unii  altoru-a,  in  favorea 
aitoru-a;  a  si  sacrifică  repausulu,  tem- 
pulu.  a  se  .Sacrifică  pentru  amici;  s\  in 
altu  senau  ;  a  sacrifică  museîbru,  gra- 
tieloru :  cine  nu  sacrifica  gratieloru,  nu 
pate  place  intru  n&nica  d^in  celle  ce 
face. 

*  SACRIPICATIONE,  s.  f.,  sâcrlfl- 
catlo;  actione,  acta  de  sacrificare. 

*  SACRlPICATOBHJ,-^ma,  adj.  s., 
sacrIcrIDeatort  (fr.  eacrlQcateur,  si  sa- 
crlllcatolre) ;  care  sacrifica  sau  serve 
la  aacrificatu  :  marele  sacrificatoriu  allu 
altariului;  sacrificatorii  basericei  nostre; 
vasu .  ferru  sacrificatoriu. 

*  SACRIFICAT0,-a,adi.  parte.,  sa- 
eriflcstng. 

*  SACKIPICATURA,  s.  f.,  (fr.-  sa- 
erllicatnre);  actione  si  effectu  de  sacri- 
ficare; in  specie  inae,  demnitate  de  sa- 
crificatoriu religioşii. 

*  SACRIFICE,  a.  m.,  care  sacrifica, 
sacrificatoriu. 

*  SACRIFICIU,  pi. -e,  saeriflcinm,  (fr. 
sMriflce);  fapta  de  sacn/îce,  1.  in  sensu 
religiosu,  inchinare  Ini  Domnedieu,  of- 
ferta,  oblatione,  mai  vertosu  jungbiare 
de  animali:  saerificiulu  unui  centu  de 
tauri ;  saerificiulu  unui  porcu ,  unui  ' 
amnellu,  unei  parechia  de  colun^t;  sa- 
crificiu de  espiatione  a  peceateloru,  de 
impacare  a  urgiei  dioine:  saerificiulu 
amnellului  lui  Domnedieu  in  rnoău  stjm-  ' 
boUcu  e  singuru  permissu  de  religionea 
nostra  ;  sacrifieitîlu  lui  Jesu  Christu ; 
2.  prin  eatensione ,  perdere  ,  laasare , 
icedere,  privatione,  etc. :  saerificiulu  vte- 
tiei  pentru  patria;  a  face  mari  sacrifide 
pentru  benele  commune;  incapace  i!e  sa-  , 
crificiu  pentru  unu  bene  fora  utilitate  ' 
personale;  saerificiulu  cogilariloru,  âni- 
mei,  affecteloru  nostre  la  totu  ce  e  mare, 
formosu,  divinu. 

*  SACRIFICO.-d,  adj.  3.,  naoriflcug, 
(d'in  sacru-facere);  care  face  ceva  sacru, 
si  in  specie,  care  face  sau  serve  a  face  ' 
jungbiare  victimei  sacre  :  sacrific'a  se- 
cure a  sacerdotelui  sacrificatoriu:  vesti- 
mente,  vase  saor^ce;  regi  sacrifici. 


.yGooglc 


1080 


SAC 


•  SACBIFICaLU,  s.  m.,MerlflenlBs, 
deminutivn  d'in  sacrifice :  rege  aaerifi- 
eulu,  nz  iHrlfloDlii. 

•  SACRILEOIU,  p].-e.  sierllefliiB; 
fiipta  d«  »acriieg»,\.  predare  a  nuni  tem- 
plu, a  nnei  baserica;  2,  violare,  vettema- 
te,  calcare  a  religionei. 

«  SACBILEaU,-a,  adj.  s.,  iierlleKH, 
(d'ia  socru  ei  îegere);  1.  in  specie  care 
coHege  furandu  celle  sacre,  /Wru  de  ceUe 
taere  :  sacrUegiloru  se  se  infliga  pene 
aspre;  2.  în  genere,  care  viola,  Tettema, 
batajocuresce  celle  sacre,  impiu,  fora 
de  lege,  scelerata,  etc. :  sacrilege  mane, 
saeruege  cogite,  sacrilege  covente,  sa- 
erUege  spargeri  de  case,  incendiu  ils 
ten^le  si  mai  saoHegv. 

*  SACBISTANU.-o,  adj.  8.,  (fr.  aa- 
erUtaln,  Baorlstloe);  cnratoria,  aerri- 
toria  alin  sacristiei  unei  baserioe;  (vedi 
Bl  sacrariu). 

*  SACRISTIA,  s.  f.,  (it.  laerlitla,  fr. 
•aertatle),  Bacrarl»]  loon  de  păstrata 
vage,  Testimente  si  celle  alta  lacrari  alle 
unei  baserice;  (vedi  ei  aaerariu). 

«  SACBISTIKn,-a,  a^.  s.,  vedi  sa- 
cristanu. 

f  SACEO-,  (d'in  sacru  =:  ossu  sacru) 
in  diverse  composite  scientiSoe,  pracuma: 
sacrococcygiu,-a,  adj.,  (fr.  taero-Doo- 
fl  jslan ,  relativa  la  sacru  si  la  coccyge ; 
saeroeossalgia,  a.  f.,  (fr.  aaaracaxalf  la), 
dorere  de  eopsa  si  ăe  sacru;  sacrofemo- 
mie,  adj.,(fr.  sa«r«-HMaral),  relativu  la 
«ocru  si  ia  ternare :  mvacrAu  aacrofema- 
raie;  sacroUiacu,-a,  adj.,  (fr.  aacro-lUa- 
qaft),relatirti  ta  «ocru  si  la  UivţsaeroUm- 
barut^'O,  adj.,  (tr.  Ba«r«-l«Hbatre),  care 
se  intende  de  Ia  raA-u  la  Itimbi;  mutculu 
aacroUimbariu,  si  ibs.sacr<dumbariuUt; 
SacrosciatiCHra,  adj.,  (fr.  saoro-seU* 
tlqie),  care  se  intende  de  la  sacru  la 
isehiu ;  sacrospincde,  adj.,  (fr.  saero- 
■plnal),  care  pleca  d'in  sacru  st  merge 
prin  spinare :  museulu  saerospinale,  si 
absol.  «ocnupinolele  ;  saarotroehatUe- 
riui-a,  adj.,  (fr.  Ba«r«>tr*elianUriam), 
relatÎTu  la  sacru  si  la  troehanieru;  sa- 
arowrtebraie,  adj.  s.,  (fr.  Biaro-vertâ- 
kral),  relativu  la  sacru  si  Ia  vertthre. 

«  SAGBOSANCTIT  =  sacrosantura, 
adj.,  aaenianotaa,  (d'in  taeru-sanctu); 


SAC.      

proprie  si  in  origine  ineonginratn,  ma- 
nitu  ca  sacre  ceremonie;  de  aci,  1.  in- 
violabile, ce  nu  se  pote  neci  sa  cade 
a  viola,  attinge,  vettem&,  etc. :  trUmnii 
fAebei  romane  erau  sacrosaneH;  jura- 
mentulu  e  sacrosanetu;  person'a  regelui 
e  siurosanda;  mormentele  sunt  sacro- 
scMcte;  2.afora  de  sfer'a  religiosa,  s&nta, 
respectabile,veQerabile,etc. :  sacrosanc- 
tele legi  aUe  patriei,  saerosaneCa  me- 
moria a  marelui  repausatu;  de  feriata 
si  sacrosancta  memoria;  sacrosanefa 
innoeentia,  sacrosanctele  imagini  aUe 
eroiloru  nwrti  pentru  omenime. 

*  SAGBU,-a,  adj.  s.,  saeer,  laera , 
iMvam,  (it.  BiorOf  fr.  sacre  si  Baer^t 
—  d'in  radicea  sm»  sau  sar*  de  unde 
Bl  :  saneire,  sanctu  ^  satUu,  rădice 
affine  cu  grec.  âf,  de  unde  :  S.-{ux:, 
i.fv^<i)i  închinata,  dedicata  Iul  Domne- 
dieu,  anai  divu,  nnui  BKntn,  (gr.  Updc), 
1.  in  genere:  totu  ce  e  inchînatu  Iw 
Domnedieu,  rdigionei,  sântUoru,  e  sa- 
cru; sacrele  altarie;  persana  sacra;  sa- 
eerdotii  sunt  persane  sacre;  diUe  sacre, 
whori  sacri;  pauonulu  eră  sacru  Jit- 
nofwt,  precumu  acer'a  eră  sacra  I«j 
Joue;  fonti  si  seU>e  sacre;  Pamassidu 
eră  sacru  museloru;  poetH  sunt  sacri, 
ea  inehinati  museZoni;  focu  sacru,  fO' 
cortu  sacru,  unde  se  tine  si  se  pastrSdia 
ţoculu  sacru ;  vesRmente ,  vase  sacre; 
sacrele  temple;  sacrele  mormmte;  puRii 
socri  oi  antidloru  Romani,  boidu  sacru 
aUu  EgyptianUoru;  Cârti  sacre,  saer'a 
seripim^a,  istorta  sacra  se  oppune  la 
istori'a  profana,  etc. ;  prin  estânsione, 
si  afora  de  sfer'a  religiosa,  venerabile 
si  venerandu,  Inviolabile  si  respeo- 
tandu,  etc.:  derepturUe  sacre  aZIe  omului, 
sacrele  detorie  idle  parentiloru  ai  fUQoru, 
saer'a  libertate  a  cetaiianului,  personâc 
om&nUoru  sunt  sacre;  saer'a  memoria 
a  strabonUoru,  saer'a  ferrino  a  patrie^ 
udata  cu  sângele  apperatoHloru  ei;  2.  in 
specie,  in  sensn  rea,  a)  Închinata  unui 
dieo  pentru  perdiare,  essecratu,  blaste- 
matu;  fijprin  estensione,  si  afora  de  sfer'a 
religiosa ,  detestata ,  blastematu,  etc.  : 
saer'a  fame  de  aurw,  sae/a  casa  a  soele' 
ra^iloru;  S.  ca  subst.  reale  m.  sacru, 
a)  in  genere,  obiecta  sacru,  &pt«  re- 


yCOOglC 


SAG. 


lOSt 


ligioaa,  si  in  pi.  sacrei  e  :=  ceUe  sacre  ^ 
culta  alia  dieilora,  ceremonie  reli- 
giose,  etc. :  sacrele  unui  templu,  unei 
easaprivata;  sacrele  lui  Bacchu,  Cererei, 
sacrele  cre^inSoru;  h)  in  specie  a)  se- 
creta, mysterîu,  arcanu,  etc. :  a  divulgă 
ceUe  sacre  alle  casei  ăomnesâ;  p)  sa- 
cru'lu  =  ossidu  sacru  =:  altim'a  ver- 
tebra inferiore  a  apiaarei. 

SAPBANELLU,  s.  m.,  urthamug 
tlnettrlai ,  Lin.;  proprie ,  demloativa 
i^aaafranu,  applicatuluse  la  ana  spe- 
cia particularia,  ce  serve  la  tineiura. 

SAFBANIBE.-escH,  v.,  croi»  eoB- 
4ire}  a  aromatisi  cu  safranu. 

SAFfiANU,  (corraptn  in  pronaatia  : 
siafranu,  si siofranu),a.  m.,  erocnsf  (fr. 
Bafnii,  si  in  multe  alte  limbe);  gena  de 
plante  d'in  familia  iridialoru;  vedi  si 
erocu. 

1  SAQA ,  s.  f,  saga,  vedi  1  sagu. 

2  SAGA,  s.  f.,  si  m.  sagu,  sKguni  si 
saga,  (aâioe:,  it.  a^js,  fr.  Hale,  lajoa , 
—  dupo  Polybiu,  de  origine  celtica); 

1.  pannura  groasa,  mai  vertosa  vesti- 
meotu  de  assemine  pannnra,  vestimentu 
ce  se  pdrta  pre  de  asnpr'a,  mantelln,  etc.; 

2.  in  specie, 'mantelln  militareson,  in 
opp.  cu  tog'a,  vestimenta  civile,  da  nnde  : 
«i^=belln,  toga=:^îico,  etc. :  a  lucră 
barbatescs  m  saga,  easiin toga;  a laasă 
tog'a  pentru  saga;  a  lassă  sagele,  a  face 
pace,  etc. ' 

*  SAGACE,  3.  f.,  lagu,  (fr.  aagac», 
d'in  sagire),  care  are  agerime,  de  sen- 
tire,  de  intellegere,  pertunditoriu,  ageru 
la  sensn,  la  mente,  1.  proprie,  sagacile 
nări  alle  eeUoru  mai  muUi  câni;gâscele 
inse  se  arretara  si  mai  sagaâ  in  Capi- 
toliu;  oclu  sagace  ;  2.  metaforice,  des- 
pre mente  :  mente  sagace,  spmtu  sa- 
gace, sagace  ratione,  sagace  prevedere  a 
celloru  ce  au  se  se  intemple;  sagace  a  per- 
tunde  ânimele,  cogitele  aUoru-a. 

•SAGACITATE,  s.  f.,  Bagaeltag, 
(fr.  BayaelU);  calitate  de  sagace  :  saga- 
citatea nasului,  odiloru  ;  sagacitatea 
mentei;  se  cere  multa  sagacitate  in  po- 
litica. 

*  SAQANtI,-a,  s.  pers.,  mai  vertosu 
ca  f.  aagana,  satana;  care  pretende  a  avâ 
poterea  sopeinaturale  de  a  apune  celle 


fiitorie,  sao  de  a  face  lucruri  ce  nu  su  in 
poterea  omului;  farmecatoriu,  ghieUo- 
riu,  etc. 

*  SAQAPENTT,  si  sacopenht,  a.  m., 
Bagapemim  si  BaoopenlDqi,  (accY^njvov); 
specia  de  planta  umbrellata. 

*  SAQAEID,-a,  adj,  s-,  sa^arlai;  re- 
lativu  la  2  saga  :  negotiatori  sagari; 
absol.  pers.,  sagariu ,  negotiatoriu  sau 
fabricatoriu  de  sage. 

*  SAGATU,-a,  adj.  part-,  (d'in  2  sa- 
ga), sagatag]  investita,  coperitn  cu  una 
saga;  facutu  d'in  pannura  grossolana: 
cacttiUe  sagate. 

*  8AGENA,  s.  f.,  Baţena,  (aaf^VTj); 
plâssa  mare  de  prensu  pesce, 

SAGBTTA,  8.  f.,  pi.  sagette,  (mai  pp- 
cinu  bene  aagetti),  Hagttta,  (it.  saetto, 
isp.  Bieta,  port.  seta  sî  Betta,  v.  fr.  paiette 
si  saete,  n.  fr.  Bagstte);  missile  ascâtita 
ce  serve  pentru  arco  :  tote  sagettele  Îi4 
mergudirsctu  la  ţinta;  cod'a  sagettei, 
aeamele  sagettei;  sagette  wechiate  si  ve- 
nenate;  sagett'a  sbora,  siuera, ,  attinge, 
se  ir^ge,  pertunde;  h  avS  desimile  sa- 
gette in  pharetra;  eeleri  sagette,  celeri 
ca  sagettele;  arctdu  si  sageti^a  au  peritu 
aprope  intre  nd,  lassandu  locu  puscei; 
metaforice  :  sagettele  amorei,  sagettele 
Woniei  si  satyrei;  afundu  vulneraţi  de 
sagettele  invidiei;  sageti'a  ăieului  Vat- 
tinse  si  occise  ;  sagett'a  detonitului;  o- 
mulu  acestu-a  e  sagetta,  aagettaemm- 
tea  lui;  ~  sagetta,  una  constellatione. 
SAGETTABE,  v.,  aaglttare,  rnlne- 
rare,  (it.  flaettare);  a  armncâ  sagette, 
a  dă  Bau  trage  cu  arcnlu,  a  valneri, 
occide  cn  sagett'a,  1.  proprie  :  ai  noştri 
sagettara  in  inimici  de  ăemaneti'a  peno 
sâr'a;  cadu  eroulu  sag'ettatu  de  mai  multe 
sagette;  a  sagetta  in  eapu,  in  ânima,in 
peptu,  in  petioru;  Domnedi&i  se  te  sa- 
gette (fin  ceru;  a  sagetta  passerăe  in 
sboru;  2.  metaforice,  a  vulnera,  supperă 
tare  :  sagettatu  de  acesta  amore  neferi- 
cita tSnervlu  mori  eurrendu ;  a  sagetta 
pre  dneva  in  anima,  la  Hcati,  la  re- 
nuncki;  te  sagetta  eu  vorb'a,  cu  eauta- 
tur'a  lui;  3.  a  dă  forma  de  sagetta  :  fo- 
lia sagettata. 

SaGETALE,  adj.,  (fr.  nagltUl);  care 
are  forma  de  «a^to. 


=v  Google 


SAGEa^TARIU.-a,  adj.  s.,  sa^Uta- 
rloB»  {te.  Ba^ttalre,  isp.  saetero,  port. 
seteiro,  prov.  sagltarl);  relativa  k  sa- 
getta  :  lupta  sagettaria.  calami  saget- 
tari;  ca  subat.  pers.,  sagettariu  :  a)  fa- 
bricatoria  ai  venditortu  de  sagette ; 
b)  armatn  cu  arcu  si  sagdta;  c)  una 
coDstellatione  d'in  celle  douesprediece 
zodiacali. 

SAGETTATORITJ,-i£»-»a,  adj.  s.,  sa- 
rittans,  saf  ittarlus;  care  sagetta  :  co- 
vente  sageiiatorie  de  anima,  sagettato- 
riu  de  passeri;  erau,  la  noi,  si  intre 
mulieri,  bone  sagettatorie;  absol.  m., 
sagettaţoriu  :  a)  armatu  cu  arcu  si  sa- 
g^;  b)  uaa  d'in  constellatioui;  vedi  9i 
sagettariu. 

SAGETTATU,-»,  adj.  part.,  Bajlata- 
tiiB>  in  a.  verbului. 

SAGETTATUBA,  s.  f.,BaKUt86mlB. 
bIo,  Tulaasf  actioue,  d^ro  mai  vertosu 
effectu  de  sagettare  :  sagettaturele  lui 
la  anima,  sagettatur'a  ânimei;  cu  una 
sagettatura  dede.  fer'a  la  pamentn. 

SAGETTIFERU.-d,  adj.,  Ba«ritUfer, 
(fr.  «agUtif^re);  care  porta  sagette  : 
sagettiferele  pharetre,  aagetliferii  nO' 
madi;  si  in  iotellessulu  formei  sagetta- 
riu, mai  allesau  iu  însemnarea  de  con- 
stellatione; — cu  acelle-asi  însemnări  ai 
sagettigeru. 

*  SAGETTIPOLItr,-a,  adj-,  (fr.  sa- 
ţlttlfollâ);  care  are  folie  in  forme  de 
sagette. 

*  SAGETTIGERD,-a,  adj.  8.,  vedi 
sagettiferu. 

*  SAGETTILINGIJ,-a,  adj.,(fr.  sagit- 
tlllusae);  care  are  limba  ca  sagttfa. 

*  SAGETTIPOTENTE,  adj.  s.,  sagit- 
tipotenB;  vedi :  sagettiferu^^agettariu , 
Gonstellatione. 

*  SAGETTtICIA,-('a.  3.  f.,  sagEttnla, 
(compara  si  it.  saetnzza)  ;  deminutivu 
d'in  sagetta. 

*  SAGETTULA,  s.  f.,  .iagittula;  vedi 
sagettuda. 

*  SAGINA,  3.  f.,  sarlno,  (d'in  sag= 
aâ"!,  de  unde  odttstv;  vedi  si  sagma,  etc); 
proprie,  astupare,  si  de  acf  in  specie,  în- 
dopare, imbuibaro,  ingrassiare,  cumu  si 
concr.  cu  ce  se  indopa,  1.  proprie  :  sa- 
gin'a  taponUoru,  curcaniloru,  porciîoru 


SAO 

de  taliatu;  a  si  procură  sagma  pentru 
doui  porci;  2.  metaforice,  a)  si  despre 
omini  '.nu  cuauctoritatemorale,eicusa- 
gina  tine  mulţimea  pre  longa  sene;  b)  co* 
piosa  natrire,  copioau  nutrimentn;  e)  vi- 
t'a,  asimalea  ingrassiata ;  d)  graasime, 
grassîme  prin  indopare,  prin  Îmbuibare. 

*  SAGINASE,  T.,  ga^lnare ;  a  facfl 
sagina,  a  indopă,  irobnibă,  ingrassiă, 

1.  proprie  :  a  saginâ  pulli  de  eolum- 
bella.  boi  de  immolatu,  porci  de  ocdsu; 
a  sagină  eallii  cu  ordiu;  plebea  sagitM 
pre  favoriţi ,  casei  injunghie  mai  apoi; 
aăjunsera  in  tSrra,  unde,  lessinati  de 
fume,  se  aginara;  spre  eandu  mulţi  morw 
de  fame,  unu  micu  numeru  de  fericiţi  se 
sagina  peno  crepa;  a  saginâ  pre  toţi  eu 
mâncări  si  beuturi  escesite;  metaforice : 
agridu  saginatu  cu  frondi  si  erbe  de 
muUi  anni;  celli  ce  se  sagina  cu  sangeh 
poporului. 

*  SAGINARIU,-a,adj.s.,B«sIii»rliiflî 
reiaţi  TU  lAsagina;ia  specie  subst.  o)  per- 
sonale, cellu  ce  easercîta  sagina  de  vite 
de  taliatu;  b)  reale,  saginariu ,  si  f. 
suginaria ,  locu  de  a  saginâ  vite  de 
taliatu. 

*  SAGINATIONE,s.f.,8«ffiiiattoîac- 
tione  de  o  saginare. 

*  SAGINATOBIU.-fona.  adj.  a.,  a«- 
glnanBj  care  sagina,  easercita măiestria' 
de  a  Bagiuâ  vite,  si  iu  geuere  :  sagina- 
toriulu  nepotiloru  cutote  bonurile  terrei. 

*  SAGINATD,-a,  adj.  part.  s.,  «agi- 
latDs,  in  s.  verbului. 

*  SAGIRE,  V.,  gaglTo;  1.  a  senti  be< 
ne,  ageru,  cu  seusulu  esternn,  cu  na- 
sulu,  oclii,  gustulu,  etc;  apoi  metafori- 
ce, a cogită,  a cogită ageru,  aavâ  aensnin 
internu  ageru,  apertuude  eu  mentea,etc.; 

2.  a  preseoti ,  a  divină  celle  fiitorie,  a 
profetisă;compara:£a^ace,  1  saga.pre- 
sagire,  presagiu,  etc. 

SAGITT  A,  sagittariu,  sagittiferu,  etc. 
vedi :  sagetta,  sagettariu,  sagettiferu,  etc. 

SAGLA  (dupo  localitate,  pron.  si  : 
saglia,  saghia,  segkia,  neghia,  sechia, 
seehia,  etc.;  vedi  si  2  saga),  s.  f.,  Bagn- 
lum,  sagnm  ;  proprie,  deminutiru  d'in 
2  saga,  leuatu  inse  cama  inacea-asi  în- 
semnare, adeco:  1.  vestimentu  de  pan- 
nura  grossa  ce  se  porta  pre  de  asupr'a 


=y  Google 


SAG;^ 

altora  Testimente  :  mantelln,  fltc;  ve- 
stimenta  portata  mai  vertosa  de  ter- 
ranl;  2.  bî  paonni'a ,  materi'd  d'in  care 
M  faoe  assemise  vestimentn.  M. 

8AQMA(sicnff8nppr8S3H  san  assimi- 
latn  ca  m,  ca  si  ia  derirate :  tagmariu^ 
aamana,  sammariu,  etc),  b.  f.,  aagm», 
eiftollae,  (aâ'ffa,  în  alte  limbe  sorori : 
ît.  Mima  ei  i«Bia,  isp.  salma  si  xilma, 
fr.  somrae  =  a&rcîna,  proY.  suna  = 
ssins,  si  germ.  saum,  mai  allessn  in  com- 
pMHe,  ea :  safnmsattel);  1.  sella  ce  Be 
impime  unei  bestia,  destinata  a  portÂ 
sareine,  6n  mai  alIesSD  asinului,  mala> 
lai;  Bella  de  maln,  de  asinn  etc;  2.  sar- 
cina, ona,  inearcatura  grea,  dnssa  in 
spinare,  sarcina  pasa  pre  sella :  vite  de 
sagma. 

SAGMAitlARE,  (si  samariare,  aam- 
fMOrtore),  V.,  alltellasf  onera  Imponere; 
a  pane  aagmarmlu  san  sagm'a;  metafori- 
ce, a  iscarea,  oneră;  si,  a  joci  ca  pre  unu 
stultn. 

SAGHABIU,(si«aMmar}ti,«(imanH), 
adj.  s.,  BDrmarins,  Ba^mat  oUtellae,  Jn- 
■eatuBf  (compara  si  t.  gr.  aaf^pioi; 
a.  gr.  oa^piQv);  relatiru  la  sagma,  de- 
stinata a  porţi  in  spinare  sella,  greu- 
tăţi, etc. :  eallu  sagmariu ;  mulii  si  asi' 
nn  sunt  mai  dlJessu  animali  sagmarie; 
absol.  ca  snbst.  m.,  sapmariu  :  o)  in  loca 
de  eallu  sagmariu=ca,Te  porta  sella  ca 
sareine,  fi  metaforice  :  nu  sum  sagma- 
rtulw  vostru;  b)  reale,  sagmariu^^agma 
=:se]U,  sella  de  malu  sau  de  asina  mai 
allessu. 

*  SAOME,  8.,  laţaMii,  (d'in  atus,  de 
anda  si :  saneire,  sacru,  etc.;  vedi  si  sa- 
cru, si  2  saga);  manaclu  de  ârba  sacra 
ce  portan  fecialii  si  alţi  legaţi,  spre  a 
fi  inviolabili  intre  inimici. 

SAG-NA,  (d'in  sagma,  cu  n  in  locu  de 
M,  pentru  differentiarea  conceptului), 
S.  f.,  nl«UB  sellâ  Tel  clltelils  faetnm; 
thIbd),  dIodk;  Tulnn,  buba  produssa  la 
spinarea  unuî  animale  ce  porta  sareine 
pre  saffma  sau  selh:  in  genere  Tulnu  fa- 
cuta,produ39aprîa  frecătura  iaanaparte 
ore-care;  metaforice  :  nu  ntiivge  omulu 
la  sagn'a  lui.  M. 

BAGMRE  ,-escu,  v.,  alltelllit,  oellâ 
Btterere,  rDlneraraj  a  face  sagna,  a 


SAL. 


108S 


strica  prin  sella,  sagmariu,  a  mineri 
spinarea  unei  rite  sagmariai'm  genere 
si  metaforice,  a  vulnera  prin  frecare  sau 
in  altu  moda.  M. 

*  SAGOCHLAMYDE,  s.  f.,  saRocMa- 
BijB,  (oaiox^c-ftî);  vestimentn  ce  line 
mediu  intre  saf;fi,(Tedi  2  saţ/u),  si  cAZa- 
myde;  in  specie,  veatimenta  de  Qfflcia- 
ria  romana  in  tempn  de  pace. 

1  8AGU,-a,  adj.  s.,  8a;D8,-s,  (dinxo- 
gire,  vedi  si  sagace);  cellu  ce  spune  ye- 
nitoriuln,  celln  ce  face  farmece;  nAai  ver- 
to^  in  form'a  fem.  saga,  care  are  si 
sensu  de  eolloeitoria  de  malieri  la  băr- 
baţi. 

2  SAQU,  s.  m.,  gagom;  vedi  2  saga.'. 

*  SAOULA,  B.  f.  si  m.  sagulu,  pl.-e. 
garnloni  deminutiTU  d'in  2  sagu;  vedi 
si  sagla. 

*SAGUL  ABE,  t.,  (sagnlire),  sagsU- 
tas;  a  vestf,  coperf  ca  sagula,  mai  ver- 
tosn  in  forma  part.  şagul<^u,-a  :  mai 
mulţi  terrani  bene  sagulati. 

*  SAGULATC,-a,  adj.  pafi,  sagiiU- 
tns,  in  s.  verbului.  -    . 

SAHAKAKE,  saharu,0tc.,  reil  iii  îocn 
de :  saccharare,  aaccharu,  etc. 

SALA,  si  salla,  s.  f.,  ania»  ambnlatlo, 
xjstQSi  oecasj  atrlnni,  coenaDiiliim,  en- 
blle  salntatorlnm,  ludug  gladlatarlas» 
saltatorlnst  etc.  (tt.  isp.  port.  sala,  fr. 
salle),  camera  apatiosa,  incapitoria,  1.  in 
genere  :  martie  sale  alle  pălatiului;  aUe 
univeraitaiei,  aUe  ospitiului;  2.  in  specie, 
a)  sala  de  reeeptione  la  curte  sau  la  alte 
case  mari;  b)  sala  de  vorbîtu,  de  audien- 
tia;  c)  sala  de  meăitatu,  de  ^udiatupen-  '■ 
tru  alumnii  scol^;  d)  sala  de  mâncare; 
e)  sala  de  saltare,  de  jocu,  de  arme; 
g)  sala  de  deîiBerare;  f)  sala  de  peram~ 
blare,  de  communicare  irdre  incaperUe 
unei  case;  a  esd  in  sala ,  a  se  peramhlâ 
prin  sala,  pentru  co  ploui'a  nu  permUte 
a  essi  a  fora,  etc. 

*  SALACACCABIA,  S.  f.,  BaUeaoea- 
bla  (^axaxxiipia) ;  sdratura,  bnccata 
sărata  fârta  in  olla. 

*  SALACE,  adj-,  salax,  (d^  soltre 
:=  sarire,  ca  sagace  d'in  sagire);  care 
sare,  care  nţi  se  astempera,  vorbindu 
mai  vertosa  de  masculi,  copreosi  de  pru- 
ritn :  scHan  cocoşi;  metitforics,  lasciruj . 


=y  Google 


Viu 


SAL. 


lubriou,  Ubidinosa;  applieatusiensensQ 
trsns.,  care  provoca  la  lascivia,  la  lu- 
bricitate, la  libidine :  bevture  salact,  sa- 
iaeSe  ean^taridi. 

«  SALAGIA,  B.  f.,  saUoU.  ««UelUs. 
(fr.  lalMla);  1.  diâ'a  marei,  (vedi  solu), 
BOd'ilm Ntpttmu,  nominata  si  Ampht- 
trite;  2.  abstr.  in  acella-asi  sensu  ca 
taiaeitate ;  3.  gena  de  polypi;  4.  genu 
de  plante  essotice. 

*  SALAGITATE,  s.  f.,  lalaeltu,  (fr. 
MlMlt<);  calitate,  dispositione  de  sa- 
laeţ,  lubricitate,  oapiditate  de  imprea- 
nare  seesnale,  etc  :  salaeitatea  eocosiu- 
Im,  a  ponmibetlSont;  salaeitatea  emti' 
adloni  satyri. 

*  SALACOKTB,  m.,  mUm,  (aoîLdnuDv); 
proprie,  augmentâtivu  d'in  salaee,  care 
aa  legăna,  merge  leganaodu-se,  misai- 
eandncopsele,aideael,effeminatu,  lasci- 
TD,  eto.;  in  specie,  paupera  care  face  pre 
marele  si  arainlu  :  muadro,  fastuosu, 
deşerta,  vana,  fanfarone. 

SALAMAKDBA,  a.  f.,  aaUmsadn. 
(oaXftiLAySpa,  fr.  taUmaxln);  gesii  de 
reptib  batrade,  oblnnge  de  corpu,  ter- 
minate de  asseminea  înapoi  cu  lunga 
coda  :  oZto  data  st  credea  co  salamatt' 
dir^e  nu  ptău  in  focu;  de  act ,  amanţi- 
loru  salamanâr'a  eră  obiectu  de  diverse 
emltlemite  pentru  eternitatea  amorei;in 
thymPa  vechia,  tonge  de  salamandra  e- 
nm  m^^orHe  rosaie  de  nifnt;  si  in  bo- 
tamea  porta  nomele  de  salamandra  una 
planta,  nominata  si  salamandra  pdrosa, 
pentru  eo  arruncata  in  foeu  nu  a^; 
stiamoMdr'a  jocă  mare  joat  si  la  <d- 
ekymisH. 

•  8ALAMANDBIDE.  adj.  a.,  (fr.ia- 
Uauidrlde);  care  sâmina  ca  salaman- 
dr'a,-  sabet.  pi.  scdamandridile,  familia 
de  reptili  oe  are  de  tjpu  genala  sala- 
mandra. 

*  SALAUANDBINU,-a,  adj.  b.,  (fr. 
MUMandriDrloe);  care,s^enacu,ţala- 
mandr''a;  sabat.  ţl.,8aiamandrine=z3a- 
IitinflfM&'uJj. 

•  SALAMANDBOIDE.  a^.  s.,  (fr. 
■aUMaidrvTde);  vedi  stdamandride. 

•  SALAMANDBOLOGU.  b.  f.,  (fr. 
MlaiUBdr*l»gle]j  d'in  X<iţoţ=:^i9carBa), 
toactatOfâescriptione  a  mdamamlreloru. 


SALAME,  s.  m.,  wUâaeatsH,  Ma{«r 
botDlgi,  (it.  galAHe,  d'in  sale=sani)ii 
saratura,  lucru  de  mâncare  aaratu,  mai 
Tertosn  :  carne  sărata  si  uscata,  pa»- 
trama,  etc.,  in  specie  iase,  carnaţia  sau 
camatu  mai  mare,  mai  grossu  :  soiamte 
de  VerotCa;  saXamii  noştri  nu  tu  coh- 
tati  ea  sakimii  străini,  pentru  comtsu 
bene  eonditi. 

SALA1I0RA,  si  saramura,  s.  f-,  ■■- 
ris,  msrlea,  (it  saUnaJa,  Isp.  salMUra, 
port  aalnonra,  fr.  ssnanre,  n.  gr.oo^- 
[jLO&po,  dupo  allu  nostru,  asia  si  turc.  m^ 
UiBogra,  ero  t.  gr.  &)^p6v,  dupo  care 
si  n.  gr.  ipţJLupiiv  ,  —  d'in  sale  =  sare, 
si  muria  ^  moria);  apa  sewata  :  apims 
pescele  in  salamura;  salamura  depesee; 
a  intinge  cu  pane  in  stdamura;  tala' 
mura  pentru  cueumeri;  metaforice  :  aU 
facutu  sup'a  salamura,  prea  sărata. 

1  SALABEi  V.,  adie,  etc,  redi :  sa- 
rare,  sare,  etc. 

2  SALABE,  s.  l  reale,  vedi  saiifriu. 

•  SALABIABE,  T.,  naroedem  trt- 
buere,  (fr.  ■alarler,  it.  saUrlare);  a  d& 
salariu,  (vedi  salariu,  ca  subst.  reale), 
a  solve  cuiva  salariu,  a  prende  sau  tina 
cu  taUaiu :  a  salarid  d'in  thesaimthi  pa* 
hlicupre  toţi  invetiatoriii  cine  ti  serve, 
fora  te  Iu  salariediP  a  salariă  dupo  ter- 
vitiu,  dvpo  meritu,  (2tţpo  demnitate;  sun- 
teţi saîartof  j,  si  prin  urmare  oUegati  a 
htcrâ. 

•  SALABIATU,-a,  adj.  part  b.,  (fe. 
■alarlti,  si  eaUrlat);  1.  in  genere  ;  Uh 
oratori  salariaţi,  professoriu  bene  sala- 
riatu;  mâne  e  terminulu  de  salariatu 
eoUegutorii  de  vinia;  2.  in  specie,  ca 
subst.  concr.  salariatulu  =  stătu,  cod- 
ditione  de  emu  salariatu. 

-  *  SALABIABIU,-a,  adj.  s.,  saUrla- 
linsţ  care  liâa  salaria,  in  intellessulu 
reu  de  mercenariu  simplu  mai  vertosu. 
SALABin,-a,  adj.  s.,  uUrlsi,  aaU- 
rlun,  Mereei,  praHlnm,  (it.  laUritt,  fir. 
■alalre);  relativa  Ia  8ale,=^3are,  1.  adj. 
administratione  scdaria,  negotiu  sala- 
riu; absol.  personale,  unu  saiariu,  ven* 
ditorin  de  sarature,  in  specie,  vendi* 
toriu  de  pesce  saratu  sau  de  came  M- 
rata  :  corporationea  salariloru ;  2.  mai 
vertosu  ca  subst.  reale,  a)  mase,  'tala- 


yCOOglC 


SAL.        

rm,  pl.-e,  a)  in  specie,  â)  mIoHk  = 
pietiu  de  sare,  banni  penbru  sare,  dati 
mîUtarilorn,  snbiotell.  argmtu,  ca  si : 
ealeiarm,  vestiarim,  ete.  =  banni  de 
ealdamatUe,  dt  vestmente;  ^')  sahriu 
^Tun  de  aare;  Y)8cdanu  :=  onorariu, 
meioede  ODoraria ,  gratificatione ,  etc.; 
P)  dâro  ea  mai  deso,  in  genere,  salariu 
=mercede,  pretin  covenitn  pentru  ser- 
Titin  facntu,  pentru  lucru  in  genere,  pen- 
im  Inoru  cu  cdrpolu,  cu  m&nele  in  par- 
te :  Aipo  Uuru  $i  salaritdu,  a  aervi  fo- 
ra $(dariu;  atdoriu  pre  luna,  pre  annn; 
teiariele  taintorSoru;  aalariele  func- 
^onarHorui  salariu  meiuratu,  tnodica 
modeatu;  ch  salariulu  greu  te  poţi  intt- 
«Kff;  a<Âaiele  aseeratorUoru,  edlegttto- 
rtlom  de  vima,  aapaiorilont,  earraiori~ 
Ioni  de  arma,  etc.;  h)  fem.  salaria  =  sa- 
Iare,a)Tasnde sare.(comp.  si  fr.  saliire); 
P}locn  dee8traB8UAa*-«,7)Degetiu  de  aare; 
<alar«^pecie  de  peece,  salar  =  truta, 
fMf^ru, (redi  Biisararia,  sarariu). 

SALATA,  8.  f.,  (fr.  iilide);  proprie 
fem.  d'in  aalalu  =z  sarofn,  leuatu  inse 
in  specie  cu  intellesBulu  de :  verdetia, 
erbe  eondite  bene  ou  eare  si  oliu;  ârba, 
erbe  ce  eervu  la  acestu  scopn :  taptuet 
pentru  tăiata,  salata  de  eicoria;  salata 
de  peseiaiori  euverăetie. 

Salba,  s.  r.,t«rqneB,  naalle  anmmU 
«•■Mrtnitt  ornameatn  de  edZu  pentru 
femine,  coBofw.  in  specie,  collaun  de 
inonete  :  astadi  «oJ&ele  de  monete  ăe 
veău  rare  ehiaru  pre  fetele  si  muUer^ 
de  iSrra;  alta  data  inse  sc^'a  eră  pri' 
mtUu  omamentu  aUu  fia-carei  Somâna ; 
ceBe  avute portau  siMe  de  monete  aurie, 
ceUe  moi  pudnu  avute  se  muUiamiau 
si  eu  aatbe  de  manete  argentie;  diro 
Stdb'a  er&  partea  essentiale  (Tm  dotea 
fetei  de  Rmnânu;  si  astadi  se  porta  solie 
de  margaritarie,  etc. 

SALBIA,  ei  salvia,  8.  f.,  lalTla,  (it. 
isp.  port.  salTla,  prov.  salra,  fr.  lanţe; 
de  aci  ai  in  alte  limbe);  genu  de  planta, 
salTla  «faelDallB  lui  L.,  d'in  famiU'a 
laMat^oru. 

SALGE  =  salice,  b.  f.,  lallx}  genu 
de  plante  din'famllî'a  aalicinaidoru  : 
selba  de  afdct,  lemnu  de  salee,  florea  de 
$alee  e  plăcuta  a^neloru;  salee  ptan- 


SAL.  Itffe 

gerosa,  seăciplettose;  pari  de  sel^  ţott. 
tristde  scUei. 

SALGETTJ,  8.  m.,  MlietaMi  loeu 
plantata  cu  saloi. 

SALGIOBA,  s.  f.,  deminntiTa  d^n 
salee. 

SALCIOSn.-a,  adj.,  lailpld»,  ft- 
tauf  proprie,  plenu  de  salee,  adeeo  d« 
gushi  de  salce,  si  de  acf,  fora  gurta, 
insipidu ,  nesaratn,  de  eapore  grea  si 
neplăcuta,  (redi  si  solcfu). 

SĂLCIU  ,-<i,(cn  ( lnngii,<aIc(u,Mle(a), 
adj.,  laBlpIdns,  btans}  proprie,  care 
sâmina  cu  salcea  la  giutu,  si  de  aol : 
fora  guatn,  neplacutu,  nesaratn,  dlegra^ 
tio9n,  satiosu,  eto. :  apa  stdeia ,  ohm 
taîeiu.  eovente  aaMe. 

SALCOSTJ,-a,  adj.,  iaBlfUit,  ritnu} 
din  salee;  (redi  sakiotu  ,  vamn  d 
scdeiu). 

SALE,  8.  f.,  lai  ei  »iei  redi  sfire, 
observandu  co  in  ^ultime  de  deriTate, 
ca :  talamura,  si  mai  vertosn  derivate, 
mai  recenţi,  intra  fonn'a  cu  I .-  «oImn, 
salina,  etc. 

*SALEBBA,  8.  f.,  Balebra,  (de  la 
acdire  :=  sarire);  caile  inecale,  eu  multe 
sărituri,  glodurcsa;  asperitate,  ineoa- 
litate,etc.;  metaforioeiMtleAreles^IiiĂN, 
frasei,  perioduUti. 

*  SALEBEA'nj,-o,  adj.  part,  sale- 
kcatne;  care  ara  multe  sole&re. 

*  SALEBBITATE,  8.  f.,  ealebrltaBj 
calitate  de  sole&ru .-  Sfdebritatea  ea&n; 
metaforioe :  8oilel>ritatea  «ocet,  fi^asei. 

*  SALBBBOSU.-d,  adj.,  BalebreBnif 
plenu  de  sdlebre  :  saldirosa  carrare; 
metaforice :  stj/lu  săkhrosH,  voce  saie- 
broşa;  s<debro8a  e  catlea  benetm,  inse 
forte  netida  a  renZui. 

*  SALCIA,  si  stdgama,  i.  ţ.,  talRaîaai 
pUBu  in  solcunura,  ceva  sara^,  sora- 
tura,  M. 

«  SAL6ABIU  si  salgamariu,ii,  a^j. 
8-,  salgaaiarlaBj  relativu  la«al^  sau  Ia 
SMgama;  in  epecie,  absolntu  pers.',  care 
face  sau  vende  salgame.  M. 

«  SALEABE,  adj.,  Ballarbţ  relatiTU 
la  soliu  ;  corme  saliaire ;  metaforioe , 
despre  ospeiie,  eplendidu,  mi^niflcn: 
ospetiu  saliare,  otanu  se  dă  in  temptiu 
«olfttfirfm  soInlorK. 


=y  Google 


I{li36 


SAL 


*  SALIATU,  s.  m.,  Btllitos;  demni- 
tate de  saliu. 

*  SALICARIU.-a,  adj.  3.,  (fr.  sall- 
Mlre);  relativa  la  salice  ^  salce ;  in 
speoie,  s.  t,  saliearia,  geuu  de  plante. 

'*  SALICASTEU,  s.  m.,  saltoastrum} 
(d'in  saUcez^salce);  propria :  rea  salce, 
applicatu  inse  la  una  specia  de  vitia 
de  rinia  selbatica,  ce  cresce  in  saîcetu. 

*  SALICE,  s.  f.,  Bsllij  yedi  saîce. 

*  SALICICOLU,-a,  adj.,  (fr.  salkl- 
eole);.care  siâde,  viue  in  salice^^salce : 
iHsecte  salicicole. 

*  SALICIFOLIATU,-a,  adj.,  si 

■  *  SAlICIFOLIU,-a,  adj.,  (fr.  sallcl. 
rotlS);  care  are  folie  assemini  cu  alle 
salicei  '=  salcei. 

*  SALICINîJ,-a.  adj.  s.,  (fr.  saliolue); 
de  Salice  =  salce;  absol.  m.  saîidnu-lu 
san  f.  saîidn'a,  aubatantia  estrassa  d'in 

,  care  e  bona  de  friguri. 
E,  8.  f.,  (fr.  sâlielte);  p^tra, 
iresenta  forma  de  folia  de 

OBn,-a,  adj.,  (fr.  italici- 
tra  salicea  =  salcea , 
ondile  ei. 
.,  s.  f.,  (fr.  eatleoftue); 

i,  3.f.,  (fr.  sadcornle); 
genn  de  plante,  ce  copreude  specie  d'in 
genuin  salicornului. 

~  E,adj.s.,(fr.  salt* 
Qa  cu  salicornidu 
ibst.  pi.  salicor- 
iribu  de  plante,  ce 
dicornu  sau  sali- 

n.,  (fr.  Ballcoroe); 
famili'a  chenopo- 
diloru, 

*  SALICTARIC,-»,  adj.  s.,  salicta-  , 
rlnsj  relativu  la  salidu  -.  lupi  salictari; 
absol.  pers.,  salictariu,  custode  allu  unui 
s<Âid,v. 

♦SALICTU,  s.  m.,  Hallctum;  (con- 
trasBu  d'in  sidicetu  =  salcetu) ;  vedi 
scAcetM. 

*  SAliIFERU,-o,  adj.,  (fr.  saliffere); 
care  porta,  conţine  sale  =  sare:  straie 
de  pamenfu  sdUfere;  vaste  caiHpănie  sa- 
l^ere. 


SAL 

*  SALIPICABILE,  adj-,  (fr.  saUfl»- 
ble);  care  se  pote  sdlificare. 

*  SALIFICÂRE,  T.,  (fr.  sallfler);  a 

faee  sale  =  sare,  a  conTerte  in  sare. 

*  SALIFICATIONE,  3.  f.,  (fr.  snllfl- 
oatlou);  actione  de  salifîettre,  conver- 
sione  in  sare. 

*  SALIPICATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
salina). 

*  SALIGINOSU,-d,  adj.,  (fr.  buHbI- 
nem);  plenu  de  sate  =  sare;  agri  sali- 
ginosi  si  sterili. 

*SALIGNU,-a,  adj.,  HaUsnn» ;  de 
salice  ^  salce :  fusii  saligni,  Ainie  sa- 
ligne:  vedi  si  salieinu. 

*  SAUNA,  s.  f.,  7edi  sdinu. 

*  SALINABIU.-n.  adj.,  salinarloB; 
relatÎTU  la  salina  :  eonstructioni  sali- 
narie. 

*  SALINATOKrU.-o,  adj.  s.,  Balliia- 
torj  negotiatoriu  de  sule  =  sars. 

*  SALlNU,-a,  adj.  3.,  salinus,  (fr. 
salio);  de  sale  =:  sare,  cu  sare,  ca  sa- 
rea, etc. :  gustu  salinu,  plante  saline, 
apa  salina,  fbssili  saline,  formatione 
salina,  concretioni  saline;  ca  snbst. 
reale,a^m.  sulinu,  unu  salinu,  a)  veri-ce 
e  de  sare,  cu  sare,  ca  sarea,  etc;  P)  Iii 
specie,  salina  =  vasu  de  pusu  sare  la 
m^sa;  h)  f.  salina,  a)  in  genere,  ţeri-ce  ' 
e  de  sare,  cu  sare.  materia  sarpîa,  mai 
vertosu  carne,  mâncare  sarfita.  etc; 
P)  in  apeeie,  a')  salina  =  vasil  de  sare 
pentru  m^saâau  pentru  culina,  (vedi  si 
3U3U  salinu);  p')  locu  de  unde  Se  scote 
sare,  fodina  sau  ininera  de  sare :  sali- 
nele d'in  Momani''a  sunt  copiase. 

SALIKE  ^  sarire,  t.,  salire ;  vedi 
.sarire. 

SALISIOEA,  8.  f.,  si 

SALITIA,  s.  f.,  deminutivud'insaîa. ' 

SALITKA,  s.  f,  si  ra.,  salitru,  ul- 
trum  ^  Balnitrl,'(it.  salultro,  isp.  sa- 
litre  si  salltro);  sare  de  nitrti;  si  de 
aci,  pulbere  fulminante. 

*  SALitJ,  3.  m.,  sallas,  de  regula  pi. 
saWI  =  8uI»,  (d'in  salirc=^sa.rire);^TO- 
prie,  carefiare,  saltă,  in  specie  nome  datu 
collegiului  de  sacerdoţi,  instituiţi  de 
Nunta,  ca,  in  onorea  lui  Marte,  pra  fla- 
căra annu,  in  prima  medietate  a  luese- 
lui  Maitiu,  ae  aerbedie,  saltaadu  armaţi, 


>yGoog[c 


_^ SAL. 

BÎ  CD  ancUiete  in  mana ':  dw^ele  «o/it- 
ia^  ae  nutmă  premie. 

*  SALIUNCA,  8.  f.,  saiiunoa;  geau  de 
plaaU,  ralerlaiia  «teUlea,  Linn. 

■^  SALIVA,  3.  f.,  BaliTS,  (fr.  saIIt«); 
umore  ce  ae  secerne  d'in  gl&ndile  sa- 
livarie;  baUe. 

«SALIVALE,  Bdj.,  saUTalls ,  (fr. 
SBll»l);  ds  saUva. 

*  SALIVARE,.  T.,  aaUrarfl,  (tr.-  8»ll- 
Ter);  a  Us8&  saliva;  iu  specie,  a  face 
xbulta  stUiva. 

*SALIVAEIU,'*,adj.,  sallrarlo», 
(£r.  BalLTalDe);  relativu  \&Jaliva  :  gkm- 
dura  stdivaria, 

*  SALIVATIONE,  8.  f..  ialitatla,  (&. 
BAlIratUn);  actione  de  salivare;  io  spe- 
cia :  Sttlivatioae  eaaionata  de  urm  morbu 
sau  de  unu  medieammtu;  salivatione 
prea  copioea. 

*  SALIVATU.-o»  adj.  part.  d'in  sa- 
livare. 

«  SALIV0SU,-(i,adj.,8aUTtaa^pleDU 
de  saliva,  balloaa,  sideaci.Tiacosu,  etc: 
.apa  salioasa;  gura  s(^»03a,  budie  saii- 
voae. 

SALLA,  8.  f.,  vedi  sala,  ca  dwivatele 
.selle. 

«  SALMACiDU,-fl,  adj.  s.,  salmael- 
das,  (d'in  salma  =  salgama,  si  d'iD  a- 
ddu);  acidu  sau  aoru  ca  una  salgama, 
impuDgutoiiu  (le  Ură  ba,  etc. ;  ape  salma- 
cide;  up'a  marei  e  salmacida;—  ca  Bubst. 
m.,  unu  salmacidu,  fientia  de  apa  ce  sta 
intie  vegetali  si  animali. 

SALMI3TU;  \eii  pscOmisiu. 

*  SALUONE,  s.  m.,  salaio,  (fr.  sau- 
■•n);  geau  de  pesci. 

*  SALMONIDE,  ai  salmonoide,  adj. 
s.^fr.  BalmoniAe  si  salnonolde);  care  s^ 
mina  cu  salmoneJe:  subst.  pi.,  salmonz- 
dii  sau  salmonoidii,  familia  de  pesci, 
ce  are  de  tjpu  genulu  salmone. 

SALMU,  s.in.,  vedi  psalmu. 

SALNJTRCr,  8.  IU.,  vedi  salitra,  sa- 
lUru. 

SAXONE,  si  salonti,  s.  m.,  (it.  saisna, 
fr.  salaa),  exbedra,aaliitatorlDi«fiubtle; 
camera  mai  spatiosa  într'unu  desp&rti- 
meata  allu  casei,  unde  se  recepu  visita- 
torii :  salone  bene  mobilaiu;  satone  spa- 
tiosu  si  bonn  de  săltata;  în  genere,  in- 


8AL. 


1681 


capere  epatipsa  :  salonc  de  eşpositione 
a  obiectelcru  de  indu^ria  sau  de  artt 
formoso. 

*  SALORE,  s.  f.,  salors  1.  (d'in  sa- 
k=:sare,  saumai  bene  d'in  v^bulif-aa- 
Jer«=i:8arare),  impressione  a  sărai,  ca- 
litatea ce  da  acâsta  impressione  sensu- 
lui nostru;  2.  (mai  direotn  d'in  saiu), 
colore  a  faciei  marei,  ierdele  de  marţ, 
veri-ce  colore  assâminO. 

*SĂLPA,3.f.,Balpa,(fr.Balpfl);  1.  spe- 
cia da  peace;.2.  specia  de  moUusiie. 

SALPETRU,  s.  m.,  (fr.  aalpâtra);  in 
acellu-asi  sensucu  allu  formei ;  salnitru 
1^  salitra,  scditru. 

*  SALPINGOMALUU,-a,  adj.,  (ff. 
BalpiBgomalUaa*— d'in  oâXxcţE^tuba 
ai  maîliu);  se  dice  de  unu  muwulu  : 
mmcultdu  salping^mc^liu,  caji^  k  Id- 
t«ide  de  la  tub'a  ureehiei  peno  la  phoe- 
rynge;  si  absol.  salpingomdlitdtt, 

*SALPING0P5ARTNGIU,-(l!  adj., 
(fr.MlpIgo-pharjDKlen);  reiaţi  ruU^uSa 
si  la  pharynge;  vedi  si  ealpingomailiu. 

*  S  ALPINGOSTAPH  YLINU,-a,  adj. 
(fr.  sa[plng»-Btapk;lln);  relativu latH&a 
si  la  owsioru,  vedi  si  salpyngomaUi». 

.  S  UjFIU,-a,  adj.  b.,  (fr.  salpien);  care 
s^mina  cu  salp'a;  subat.  pi.  saipi^  fa- 
milia de  moUasce,  ce  are  de  tjpu  ge- 
nula  soJfMi. 

SAL^A,  3.  f.,  embanima,  eondlnM- 
tnv,  (it.  salM,  fr,  sance);  proprie  adj. 
femin.  d'in  salsu  =  saratu,  leuatu  ca 
subst.  in  însemnarea  speciale  de  :  «m- 
dimentu  licidu,  in  care  intra  »»re  si  alte 
aromate  :  stdsa  de  capa,  iiiUsa  de  pesei- 
siori  sarati,  salsa  de  cappere. 

*  8ALSAME,  pi.  salsamine,  âaisa- 
nea;  vedi  saisamentu.  '  w 

*  SALSAMENTABIU.-a,  adj.,  sala»- 
BWBtartus;  iti&tiYaliseisatiteţ^ifiam 
salsamentcariu ,  puţine  salsamentaiia ; 
negotiaioriusfdsamentariu,  siabsol,  twu 
salsamentariu. 

*  SALSAUENTn,pl.-e,BalBaai»(M, 
(it.  Balsaaieat»);  ceva  $aratu;  pesM.sa- 
ratu,  carne  sărata,  pesce  imeiatit  tma 
marinatu,marinata,«aZamNr(itMlifti,^. 

*  SALSAfARILLA,  e.  f.,  (it.  «aiw 
parifţUa»  isp.  aanaparUla,  £r.  6iin^ 
parelile);  specia  de  planta  d'in  genula 


,Coog[c 


lOM 


SAL. 


muloce,  originuria  d'in  America,  a  no- 
me Ă'ia  Pemvttt;  —  originea  coventa- 
lai  e  iapanica,  co-ci  in  limb'a  isp&nica, 
nursa  ^  rugu,  PariiU  ^  nome  p)x>piiii 
de  medioQ. 

*  SALSEDIME,  b.  f.,  aalaed»,  (it  wl- 
M4iM);  calitate,  sapore  de  salsu;  vedi 
si :  $câse^,  salaiUidine. 

*  SALSETIA,  9.  f.,  (it  tilaeiis);  ca- 
litate de  salsu,  gnatn  de  salsu;  vedi  si : 
aăltedine,  aatavttidiite,  talare. 

*9ALSICITJ,-a,  adj.  s.,  (Mlileini, 
it.  Mltl««l«ra);  farclaieii,  UoaalM  ; 
(d'iDsaÎ8w),facntacondita  cu  sare,  sa- 
nitofcas.  reale,  a)m.^ălsieiu,BAntai&,  si 
inipecie,  carnatiu,eto.;b)  sif.,  saHaida, 
ia  acelln-asi  iBtellessn  cn  maac.  salsiau. 

*  SALSIQINE,  8.  f.,  B«lflr«i  vedi  aal- 
augine. 

•  SALSITUDINE,  s.  f.,  salaltadv;  ca- 
litate, sapore  de  stdiu,  de  sare;  Tedi  si : 
MltetlitM,  aălaetia,  aalore,  scdsugine. 

SAJân,-a,  adj.  part.  d'in  tciere  =: 
Mlen,  Mtlit,  Bilini ,  aBi&  dâro  saIsN=: 
»tiMM=:aaratH  :  ape  adUe;  ap^a  matrai 
e  aalaa  ai  amara;  eontr.  inatdau  =  ne- 
sartttu,  in  eensa  propriu  ei  metaforica, 
«a  si  simplDln  xalsu. 

«SALSnOlNE,  si  adaigine,  a.  f., 
MlsBK»,  lalBlf»;  calitate,  sapore  de  acu^e; 
Tedi  si  aalaitucUne. 

»  SALSUHE,  s.,  (it  Balaane),  iBlsa^ 
mtMt  Mlsaraţ  aaratura. 

•  SÂLSUBA,  8.,  f.,  salinn;  (d'io  aal- 
fH,)l.abst.  actione  de  tarare;  2.concr. 
taratwa :  8a1amiira,pesceBaratu,  carne 
sărata,  marinată,  etc. 

•  8ALTABnNI^,-a,  adj.,  aaltaboB- 
4mj  care  $aUa,  mai  allessa  cui  place 
a  aaUă,  nebosu  de  adtatu  si  în  saltatu. 

SALXABE,  T.,  saltare,  (it.  aaltare, 
lap.  port.  Baltar,pror.  lantar,  fr.  santer), 
•xillire,  exiHltare;  extcllere»  elerare, 
(d'in  mUm  de  la  8aiire  =  8eaire,  ca  in- 
tensivn  alia  acestni-a),  a  sari  ca  potere, 
a  sarf  de  mnlte  ori,  si  d'in  alte  puncte 
AeTedere,  a  sari  cu  gratia,  cu  arte,  etc.; 
1.  intraofl.,  a)  in  genere :  cu  mare  usio- 
rmtitt'  sotta  aimfa  pre  fkme  ausu  ai  de 
pre  fiam  dioau;  a  aaltâ  pre  eaUu  :  a.)  a 
Mrf^  M  arniDoi  pre  calin,  a  incallic&; 
0)  k  no  ioăi  fn  loco,  pre  spinarea  ori* 


au^ 

Mai,  pre  sella,  oi  a  sari  «onttnaa,  a  se 
redic&,  mişcă  in  snsa  :  a  ai  aaUâ  pro- 
pritdu  eorpu;  aatta  eomde  eoUtlont  cari 
fugu;  a(dta  apde  inferbere,  »altap<k- 
metUtilu  in  coiremwn;  atâta  ânwt'a  de 
buceuria,  aaUa  pnincu,  fetii  vupemtieAe 
matrUoni;  scâiamu  cu  tctn  corpiâm.  dtro 
potemu  adltă  ai  numai  eu  parti  ie  aOe 
corptdm  :  stâtămu  cu  eaptdu  aau  d*m 
eapu,  aaitămu  ^in  petiore,  d^inmâiK; 
(vedi  si  mai  la  vaUe :  a  «oUii  eapuh); 
unu  earru,  una  earrutia  ineo  stdta,  fi 
saUandu  pote  faiigâ;  soita  femdu,  arVa 
in  carru,  etc. ;  i)  in  specie,  a)  a  joci  cd 
corpnln,  a  sari,  a  bs  misei  in  rhythmo, 
dnpo  mesora,  dupo  cantioa  :  imtlterjle 
saltă  mai  bene  ca  hoHtatii;  s«  ol|itfâiiiN 
ai  apoi  ae  aaltamu,  câtu  va  pkâe;  ne- 
mine  sobriu  si  seriosu  nu  aaUa;  la  tote 
eeremotude  ioru  rdigioae  edli  antiet 
nu  numai  contau,  d  si  a(dtau;  aaltamu 
la  nunte,  îa  hailuri;  diro  puâni  sal- 
tâmu,  prin  saloni,  romanesce;  a  aaltâ 
pre  aeena;  a  saltă  pre  fune;  ^)  despre 
atf Iu :  fraaea  acestui  aeriptorm  sălta,  nu 
eurre  Unu  si  armoniosH;  2.  transitim, 

a)  in  genere  :  a  saltă  e(^lii  in  braeie; 
a  sfdtâ  capulu,  mănuk,  umerii,  eopadc; 
a  soită  una  pila,  unu  globu ,  banni  in 
mâna;  eu  umerii  nu  potemu  aaitâ  (fin 
^cu  una  bute  incareata;  asia :  a  aaită 
(i^i»  2oeu  unu  petroniu,  veri-ce  aitu  greu; 

b)  in  specie,  derpre  jocnlu  dup  cantica : 
a  acită  dtor'a,  a  saltă  eadriilu;callii  imco 
invMia  a  săltă  multe  jocuri. 

SÂLTATIONE,  s.  f..  saiutit.  (fr.  ui- 
tatloa);  actione  de  scJiare,  cama  si  ef- 
feetn  allii  acestei  actione,  1.  in  genere : 
săUaUonH^  carrvAt^i  pre  una  cme  soa- 
brosa;  aciUalionUe  apei  in  ferbere;  2.  in 
specie,  aăUarea  in  rkythmu,  dapo  can- 
tica,  dnpo  musica,  si  mai  vertosa,  artea 
de  a  joc& :  la  anticii  Bomani,  atdtatio- 
nea  coprendea  nu  numai  aaittdn,  m  m- 
teUeasu  atrimtu,  d  ai  actionea  (Zroma- 
Hea,  theatraie.  si  chiaru  aetionea  ora- 
toria: prin  saltatione  ae  imt^u  tote  gc' 
HeU  st  mişcară,  ee  omulu  pote  face. 
8ALTAT0BE,-(rwe.  adj.  s.,  si 
SALTATOEIU,-o,  adj.  s.,  laltatev 
trix,  si  taltateiias}  care  aoMa  sau  aerve 
la  Kitaiu,  1.  ÎD  genere :  mucare  tciUa- 


=y  Google 


SAt^ 

toria  a  earruhi  pre  caile  aăUbrosa;  »dl- 
tatorfa  unda  in  ferberea  apei;  2.  in 
specie,  deapre  sattulu  în  rhythmu,  cni 
place  saa  oare  soie  saltă  :  erau  muUi 
BaUatori,  diro  pueine  saUatorie  la  bal- 
hiht  principelui;  stătătorii  si  saltatri- 
dîe  ^eatn^;  desteri  saltatoriprefuni; 
figtire  aaltatorie,  seola  saîtatoria. 

SALTATU,-a,  adj.  part.  8.  d'in  sal- 
tare, laltatni  :  petronie  cu  greu  săltate 
^in  loeu,  figwde  săltate;  S(^atulu  ear- 
rvUti  prin  tote  gropile  unei  eaîte  sca- 
brosa;  de  nuiltusaltatu  la  ballulu  ăeeri 
s6ra  am  recita  forte  reu;  saltatulu  pre 
fimi,  pre  pertice;  in  saltattdu  faciei  pa- 
menttilui  intra  unu  mare  eotretimru. 

SALŢATUBA.,  a.  f.,  salut»,  iftlta- 
tlo;  acţiona  de  saltare,  dSro  maî  ver- 
tosa  effecta  alia  acestei  actione,  (com- 
para  si  iap.  imldadnra)  ;  saltaturele  car- 
rtUiei  au  aggravatu  morbulu;  saltaturele 
umerUoru,  hracieloru,  capului  si  altoru 
părţi  alie  eorptăm  nu  siedu  bene  orato- 
fwJut;  saltatur'a  prea  de  susu  casionă 
pericuiosa  stirpatura. 

SALTRLLA,  s.  f.,  enl«lUj  a  stsr- 
nata  implata  ca  palie,  cn  fenu,  cn 
fulgi,  etc. :  saU^a  imphOa  eu  lâna. 

H&l/IELUiGlkriia,  u.  f.,  suldtBla; 
deminntira  d'ia  saitella. 

9ALTICTJ,-a,adj.,  saltlenBjapplocata 
a  saltare,  cui  place  a  $altâ  :  saltice  co' 
pille;  in  specie,  cas.  f.,  saltica,  genu  de 
araneidi  saltigrode,  (comparaşi  fr.  aal- 
tlqne). 

•  SALTIGRADU,-o,  adj.  s.,  (fr.  aal- 
tlfrade,  —  d'in  saltu  ai  gradere);  care 
grade  ^  merge  saltandu,  care  se  mi- 
sca  tn  salturi;  ca  snbst.  pi.  sedtigradele, 
tribu  d'in  ordinea  pnlmonarielorn,  fa- 
mili'a  araneidiloru  :  salligradele  se  ar- 
runca  in  saltu  pre  prSd'a  loru. 

1  SALTU,  pl.-e.  ai  -uri,  saltns,  (it. 
isp.  port.  Batto,  proT.fr.  sânt, — d'in  sa- 
iire^=isarire);  actione  de  sarire,  cumu  si 
effecta  alia  acestei  actione,  1.  in  gene- 
re :  ca  unu  saltu  sari  foss'a  forte  larga; 
prin  unu  stdtu  de  la  mare  altitudine  re- 
mase  pre  loeu  morta;  unu  mare  s(dttt 
aîlu  carrutiei  ne  făcu  pre  toţi  se  cademu 
(fin  eUu;  brose'a  âmbla  in  saltu,  multe 
alte  animali  ou  mersu  in  saltu;  scdttdu 


8^ W» 

calUUui,  luptdui,  vulpei,  cornieiloru . 
eorbihru,  vulturitoru;  saltuht  si  eursalu 
apeloru  in  ferbere;  natur'a  nu  face 
saliu;  numai  ht  unu  mare  sdUu  potemu 
trece  preste  obstadulu  ce  ne  sta  ţnainte; 
aproeede  fora  stdtu,  in  prelectiim^far 
evite  ment'doru  tenere;  salturile  preste 
ideele  intermediarie  făcu  neintelUâie 
celle  spuse  in  urma ;  si  concr.  ann  lu- 
cru preste  care  cania  ae  sari,  mai  ver- 
tosa  :  obataclu,  difficoltate,  etc.:  ocf 
saltulu  e  greu  de  invinsu;  mai  mtdte 
salte  de  superatu  eu  anevolientia;  sal- 
tulu eaptdui.  bracieîoru,  umeriloru  fam 
rea  impressîone  in  spectatorii  si  ascul- 
tătorii unui  oratoriu;  assemini  salte 
prendu  pre  saltaiorii  pre  acen'a  theatru- 
lui;  saltulu  face  styMu  ăwusidisgra- 
tioBu.  etc;  2.  in  specie  :  saliuîu  cAoret, 
eadr^idui ;  a  invită  pre  una  damna  la 
unu  saltu,  a  ua  prende pentru  mai  mid- 
te  salturi;  a  trage  utm  saîtu  d'in  ceUe 
mai  fatiganti;  a  ave  passionea  saUtdui; 
saltutuprea  rapidu  e  periculosu;  în  soZfu 
se  cere  multa  gratia  si  usiorentia,  fora  . 
acesle-a  saMidu  nti  are  neei  unu  far- 
mecu,  cu  atătu  maidisgratiosuesaUtdu 
fora  mesura,  afora  ffin  mesura. 

2  SALTO,  a.  m.,  pl.-e,  aau  -uri,  ail- 
tpi,  (affine  cn  grec.  SXcioc);  locu  nearata, 
lassatu  pentru  păduri  si  pentru  paacutu, 
pădure,  selba  de  pastionatu  :  tuf^fa, 
O'ângu,  etc. :  armafa  avea  se  treca  prin 
mai  ntulfe  salte;  se  tramissera  cete  de  ar- 
MoM,  spre  aes^oră  aceste  S(ăte;  in  S€dtu- 
lu  conmmneipaseu  viţeii  ti)tortl-a;m9tat' 
forice,  atrimtore,  obstacln,  difficnltate. 

3  SALTU,  8.  m.,  vedi  psaltu. 

•  8ALTUABIU,-a,  adj.  a.,  lalturlDi, 
(fr.  saltnftlre);  relativu  la  2  saltu;  in 
specie,  s.  personale,  a)  s<iltuariti  =  cu- 
stode de  saltu;  b)  inspectoriu  de  aelbe. 

•SALTUENSB  ai  salmsa.  a^.,  salta- 
•Dslil  relativa  la  2  aălt^ :  eamptai  sal- 
fiKnsi.  ' 

«  SALTUOSU,-a,  adj.,  laltotiai;  j^ 
nu  de  saltu,  de  salte  (2  s<Afu)  :  lij^ri 
saltuose. 

*  S  ALU,  a.  m.,  salam,  (oAXoţ),— (d'in 
sale  =  sare,  combinata  inse  prin  aenvu 
cu  8alire:=^arire  =Lsaitare,  agitare,  etc.) 
apa  tarata  si  agitata ,  iu  apeoie,  miTM 


=y  Google 


mo SAL; ;_ 

deschisa,  in  oppos.  cu  cost'a  marei,  lu- 
ciulu  marei,  1.  io  ţ^enere,  mare,  oceanu; 
2.  metaforice,  a)  reu  de  mare;  b)  agita- 
tjone,  agitatione  a  spiritelom,  etc. 

*  SALUBRE,  Bi  salubru.-a,  a^.,  sa- 
Inbrls,  (fr.  ulabre;  d'iD  salute);  care  ad- 
duce  aalute,  aanetosn,  datoriu  de  aane- 
tate,  maatuitoria ,  (vedi  si  salutariu), 
l,  ia  genere  si  proprie  :  aeru  sciubre, 
oiimenfe  ăaltAri,  dima  forte  soiubre,  locu 
ai  ceru  forte  salubri ;  sunt  părţi  de  alle 
agrului  pestilenţi,  dero  si  parti  forte 
aoM/ri;  acea  parte  a  urba  e  ett  toluîu 
insaluJtre;  ape  salubri;  annu  insaiubre; 
Sin  mediaanente  unele  su  salubri,  aite- 
ie  insalubri;  2.  metaforice  :  eonsilie  sa- 
lubri, menţione  salubre,  ceventu  salubre, 
Ugisaluhri,precepie  salubri,  invetiature 
a  salubri;  si  cu  obiectu :  malv'a  e  aaU^e 
corpului,  dima  puânu  stdubre  starei 
noatra  ăe  aanetate;  invetiatur'a  moraie 
e  aakibre  poporului;  si  eu  intellessn  cu- 
rata de  sanetosu,  potentCt  etc. :  saltAre 
mente  in  corpu  salubre. 

*  SALUBRITATE,  b.  f.,  aaUbritai, 
(fr.  BslDbrlU);  calitate  de  salubre  -.  sa- 
lubriUdea  aerului,  rmtrimentvlui,  sân- 
gelui, climei,  locului,  apei,  paludei;  sa- 
luAritatea  puUica,  regviamentu  ăe  sa- 
lubritate publica,  precepte,  legi  de  salu- 
britate, mesure  de  salubritate,  consiliu 
de  salubritate;  salubritatea  corpului  si 
a  mentei. 

*  SALUBEU.-a,  adj.,  vedi  salubre. 

*  SALUTABUNDU,-a,  adj..  Balota- 
b»dng;  care  saluta,  diapusu,  paratu  a 
aalutare;  vedi  si  salutante. 

SALUTANTE,  adj.  part.  preş.,  mId- 
Ubi,  care  saluta. 

1  SALUTARE,  adj.,  Mintatts,  redi 
salutortH. 

2  SALUTARE  =  «irHiwe,  (vedi  să- 
rute la  loculu  seu),  v.,  salutare,  (it 
■alnlarei  iap.  pror.  saladar,  port.  gan- 
dar,  fr.  Balner);  1.  a  tina  ia  salute,  a 
tin^  in  bona  s^re,  integru  si  nevette- 
matn,  a  mantnî;  2.  ca  mai  desn  inse,  a 
ori.atUute,  a  oră  de  bene,  a)  io  genere  : 
a  atUutâ  de  bona  venire,  a  salută  pre 
caMe,  a  aalutd  de  bonu  ineeputu,  a  sa- 
hUti  pre  cineva  in  caile;  b)  \a  specie 
a)  a  viaită  :  se  mergemu,  se  saîutămu 


SAX^ 

pre  cdli  ee  serbedia  aatadi  diu'a  MOMCt 
lut;  p)  a  face  complemente,  incliinatioiu; 
-[)  cu  aensu  mai  generale  :  ve  salutu  i- 
rosi  locuri  de  copiUaria;  scUutămu,  dupo 
lunga  eallatoria,  solulu,  montii,  rwnie 
piUriei  ce  revedem»;  iota  natur'a  aaU^ 
sorele  ce  appare  in  tota  maiestatea  sea; 
ţota  armat'a  Iu  salută  imperaioriu ;  a 
salută  d'in  a^>u,  cu  mân'a,  etc. 

*  SALUTARIU,-a,(8i8aiirfa«),adi., 
BalotariB,  (fr.  Balntalre);  telativu  la  8<^^ 
Iute,  ce  adduoc  salute,  in  sensu  mai  ge- 
nerale de  c&tu  allu  formei  salubre :  a  crede 
salutarie  celle  v^tematorie,  remediu  sa- 
lutariu,  meswe  saUttarie  repttblieei,  m- 
structioni  salutarie,  inveţtiatur'a  e  sfiht- 
tăria  poporuUii,  effectu  salutariu  oUu 
vorbeloru  lui;  căldura  saiutaria  plante- 
loru;  in  specie,  littera  salutare  ==  Ut- 
ter'a  A,  care,  ca  abbreviatione,  iosemna : 
absolverr. 

SALUTATIONE,  s.  f..  Balutatlo,  (fr. 
eaiHUtian);  actione  de  «olu^e : «i/bcH 
st  taiionUu  mutuaU,  salutationi  respec- 
ţi ose  cofra  celli  mai  mari ,  aalutatumi 
affeciuose  la  toţi  amicii ;  aecSpta  in 
serissu  salutationile  ce  n'am  pottUu  a 
ti  face  d'in  gura ;  mâne  se  presentâmu 
aalutationile  de  annu  nou  la  toţi  amicii. 

8ALnTAT0RlU,-torta,  adj.  s.,  bbIh- 
tat«i-  si  Balatat«riiiH ;  care  saliUa  san 
serve  la  saluiatu  :  salone  salutatoriu;  o- 
ratione  salutaioria  de  diu'a  nomelui ; 
salutatorii  veniră  desu  de  demanetia ; 
salutatori  de  annulu  nouu. 

SALUTATU,-a,  adj.  p8rt.,BaUt«tiB, 
in  s.  verbului. 

SALUTE,  a.  f.,  salut,  (it.  Balit*.  fr. 
salit,  —  d'in  salva);  stătu  de  salvu  ^ 
neattensu,  integru,  nevettematn ;  bene, 
sanitate,  mântuire,  scăpare,  conser- 
vare, etc.;  1.  in  genere  :  salutea  statu- 
lui, reptAlicei,  poporului ;  salutea  pu- 
Uica ;  aaltOea  familiei,  onorei,  averei, 
peraonei;  a  viue  pentru^aaiutea  nationei; 
toţi  portămu  pesu  de  salutea  patriei;  a 
si  caută  salutea  in  fuga;aingur'a  salute 
pentru  desperaţi  e  se  nu  spere  scdute , 
in  tnânuîe  voatre  sta  salutea  cetatei ; 
tu  singuru  poţi  assecurâ  salutea  toto- 
ru-a;  ce  doriţi  mai  miUtu  de  câtu  sdu- 
tea?  »ue  salute  de  vietia  noatra;  la  cm« 


,CoogIc 


_^ SAt; 

m  afle  Inetii  omeni  «aîute  ?  a  aăăuee  «a- 
hite  ctUoru  i»  pericîui  neci  aalutea  en- 
sasi  nu  pote  fi  spre  galute  acestiti  omu 
perdutit;  2.  in  specie,  a)  ia  sfer'a  reli- 
ţiosa,  m&ntaire,  scăpare  de  penele  eter- 
ne, capitare  a  beatitadinei  eterne  :  sa- 
Itttea  sttffleteloru  nostre;  pentru  aalutea 
nostra  a  moritoriloru  sufferi  morteeellu 
nemoritoriu;  a/i,  a  âmblă  in  callea  saîu- 
tei;  sahtteaetema;  nue  saluteforavirtu- 
te  ti  creăentia;  ae  nu  ăoreaei  mortea,  ei 
mai  vertosu  aalutea  peccatosîdui;  b)  in 
sfer'a  sociale,  orare,  gratulare,  felicita- 
re, etc. :  salute,  boni  amid;  salute  dau  eu 
vom  în  nomde  edita  ce  m'a  tramissu ; 
salute  MO*  antaniu  de  t$te  ve  orediu  in 
$crissorea  la  toţi;  eu  salute  se  incepeau 
epistolele  onticilor»  Romani;  cu  salute 
<i  sanetate  incepeau  toţi  Românii  peno 
,  maideunadi  scrissorile selle;  astadipare 
cdloTU  mai  mvlti  co  salatea  n'ar  mai  fi 
de  moda  in  eapulu  smssoriloru;  salute 
CH  vorVa,  eu  eapulu,  eu  mâh'a  redicata 
sau  pusa  la  eapu;  salute  miîitaria ,  scdu- 
te  cu  stegulu,  cu  armele;  in  eapulu  deere- 
tdoru  Âomnesd  sta  :  salute  la  toţi  celH 
presenti,  si  fiitori. 

*  SALTJTIFERU,-a ,  adj.,  Btlotirer; 
care  adduce  salute  :  ape  sdutifere  a- 
gritoru;  aeii  si :  scUutigentra ,  ^  saln- 
User. 

*  8ALUTIGERU,-fl,  adj.,  vodi  salu- 
t^eru. 

*  SALVARE,  T.,  sklTue,  (it  »l- 
rar»,  fr.  aanrtr);  a  &ce  salvu,  a  ăi,  a 
r«ddfl  saiutea,  a  mantuf,  scapă,  etc, 
1.  in  genere  :  a  salpâ  cetatea  deimpres- 
wrare;  a  salvă  vieti^a,  averea,  sanitatea, 
OHOrea,  glori'a,  reputationea,  armat'a, 
navUe ;  etc,  a  salvă  de  morte,  de  peri- 
du,  de  damne,  de  despotismu,  de  servi- 
tute, etc;  a  salvă  t^arenti'a,  appa- 
rentiete,  eandu  a'a  perăutu  fundulu, 
realitofea,  etc.,  2.  in  specie,  a  mantnl 
de  perdîorea  eterna,  de  servitutea  pecca- 
tnlni  :  Ohrittu  salvă  omulu  de  servitu- 
tea peeeatului  si  a  mortei. 

*  SALVATOBtn.-a,  adj.  s.,  ««Irator, 
(it.  MdTatcre,  fr.  aanTeiir)]  care  salva 
saQ  a  aalvatu  :  salvap>rii  patriei,  liber- 
tatei;  in  specie  :  saîvatoriulu  omului  = 
Ohritlu. 

Tom.  n. 


SAU. 


1041 


*  SALVE,  s.  f.,  (fr.  ealre);  proprie, 
imperativa  d'in  salvere,  applicatn  ca 
subst.  f.,  in  insemoarea  speciale  de  sa- 
lutare, cn  detoaatare  de  arme,  in  onorea 
cuiva  sau  in  onorea  unei  dille  mare  si 
memorabile  imai  multe  salvi  de  bunuri, 
doue  şahi  de  pusei;  cu  repeHte  salvi  de 
tunuri  si  de  pusce  salutara  auror'a  dil- 
lei  de  renascere  a  României, 

*  SALVERE,  V.,  saiTcre;  a  G  salvu. 
a  fi  bene,  sanitoau, —  applicatu  mai  ver- 
tosa  io  salutari. 

3ALVIA,  s.  f.,  Bslrla;  vedi  salhia. 

*  SALVIPICABE,  adj.,  Balrlflearei  a 
face  sahu;  vedi  si  salvare. 

*SALVIPICU,-a,  adj.,  BtlTlflcDBi 
care  face  salvu  ;  salvi^^lu  sacrificiu 
aîlu  jilitdui  omului. 

*  SALVU,-a,  adj.,  sâlniB,  (it.  saUt, 
fr.  aaif);  intregn  si  sanitosa,  io  de- 
plena  potere,  etc,  1.  in' genere  :  pă- 
rinte eeresce,  tine  salvi,  poporulu  si 
Domnitoriulu  romanu;  vrentu  salvi  si 
integri  pre  toţi  ai  noştri;  a  red,uce  ar- 
mat'a  salva  si  nevettemata ;  salva  si 
scăpata  e  repuhlic^a;  a  nu  scapă  salvu 
d'in  mânule  facutoriloru  de  relle;  salva 
sum,  si  rogu  cerulu,  salva  se  fiu;  salvi 
si  sanetosi  sunt  si  de  mente  si  de  corpu; 
a  nu  scapă  cu  eapulu  salvu,  cu  mânule 
salve,  cu  petiorele  salve;  salva  ni  e  a- 
verea,  salva  vieti'a,  salva  onorea,  salvu 
nomele  bonu;  2.  in  specie,  a)  a  fi  salvu, 
a  fi  bene,  a  st&  bene,  a  nu  se  teme  de 
nemica,  a  scapă  bene,  ca  faci'a  curata; 
b)  în  salutari,  a  fi  salvu  :  fiţi  salvi, 
mergi  salvu,  intoree-te  salvu;  c)  in  con- 
structioni  ca  :  cu  legea  salva,  cu  salva 
legea,  sau  fora  prep.  legea  salva,  salva 
legea,  salva  fiendu  saa  remanendu  le- 
gea^iăln  lege^fora  vettemarea  Ie- 
gei;  asia  si :  salve  drepturile  unui  tertiu, 
salva  onorea,  salve  interessUe  tJKsauru- 
lui,  etc. 

SAMARA,  9.  f.,  vedi  samera. 
SAMABin,  etc,  vedi  sagmariu. 
SAMBAtA  =  sambeta ,  s.  f. ,  vedi 
scAbata. 

*  SAMBUCA,  8.  f.,  sambiioi,  (fr. 
Hta'bftqDe,  aa^^tm\);  proprie,  fem.  d'ii) 
mtN&ucu,  ap[dicatu  cu  sensulu  speciale 
de  :  a)  instromenta  masicale  cn  corde, 


>yGoog[c 


da  forma  triftogularia,  de  sonu  forte  a- 
cata,  si  de  acea-a,  considerata  ca  igno- 
bile; h)  machina  de  bellu  de  acea-asî 
forma  :  Marcellu  applică  aamîmc^a  la 
eoprenderea  Syracuseloru. 

*SAMBGCINÂ,  s.  f.,  ■anbnciiiai 
redi  sambucintt,-o- 

*  SAMBUCINUra.  adj.  a.,  subiiot- 
«a^gaHbsetstrU,  (i«BbDolDB8,-a.  fr. 
■ambaeln,-«);  1.  de  aambuc»,  aambu' 
eiu,-a;  flore  samhueina,  lemnu  samiu- 
Ctnu;  ca  Bubst.  reale,  femin.  sambueina, 
■î  m.  sambuănu,  succu,  substantia  de 
flore  de  sambuat;  2.  s.  f.,  Aam&uctna  si 
Mombueine,  in  acâsta  forma  si  m.,  care 
oanta  cu  samduc'a;  io  acelln-asi  intel- 
lesBU  Bi  f.  sambucistria. 

«  SAMBaCISTRIA,  s.  f.,  saubDol- 
itrla,  (gr.  oa^md(3XfAa.y,  reiii  sambu- 
ana. 

«  SAMBTJCIU.-a ,  adj.,  gudbuecui, 
(&.'  sambnot);  de  sambucu  :  fiore  $am- 
bueia ,  lemnu  aambuciu;  ca  b.  f. ,  pi. 
tambudele,  trîbu  de  plante  d'in  fami- 
It'a  caprifQliacieloru,  care  are  de  typu 
genulu  sambucu. 

SAMBDCa,  (fora  m,  eabueu,  si  cu  b 
snppressu  :  saucu ,  socu),  a.  m.,  samba* 
CDB  si  labnenB»  (it.  sambueor  isp.  Habnc» 
BÎ  Moeot  port  sabDfo,  prov.  bbdo  ai 
HMbnc»  T.  fr,  aim,  n.  fr.  lareia);  gena 
de  plante  d'in  famili'a  capriofoliacie- 
lom :  socu  eomnmne,  fiore  de  socu;  lemnu 
de  soeu;  cu  tieve  de  socu  st  făcu  copillii 
pmeonie  de  joeu;  —  fructalu  e  aambuca 
^sdbuca^sauca,  soea:=:bacca  de  $oeu. 

SAMEBA  =:  samara,  a.  f.,  lanera 
si  lamaraj  semeutia  de  ulmu. 

*  8AM0L0IDE,  adj.  s.,  <fr.  »■>«- 
l«Ide);  care  s^mina  cu  samdului  ca  s.  f., 
genn  de  plante. 

*  SAM.OLU,  B.  m.,  samolnat  (fr.  ua- 
m«L«);  1.  specia  de  planta;  2.  genn  de 
plante. 

SAMPKTSU,  a.  m.,  vedi  sanetu. 

*  SASIPSnCHma  si  sampsudtm.-a, 
adj-,  Bampgiicbtna§,  de  aampsuchu:  oliu 
$ampsuchinu. 

"  SAMPSnCHU  si  sampameu,  a.  m., 
aanpBHehBBi  si  BampBnoum,  (9di[i4oX°W> 
Specia  de  planta,  majoranu,  trlgaMBi 
mjorKUf  ian». 


8A^^ 

•SANABILE,  adj.,  Bacabllls;  care 
ga  pote  sanare. :  dorere  sandbUe,  doreri 
sanabili.  vulnu  insana&ile. 

*  3A2fABE,  T.,  Baaare;  a  face  sonu, 
a  insanetosid,  a  cură,  a  vindică,  etc^ 
1.  proprie  :  a  aană  mineri,  ulceri,  db- 
reri  de  capu  st  de  stomaeu;  a  aanâ  tu- 
morile, bubele  ai  buboniele,  tote  nepoten- 
tiele;  metaforice  :  a  sandvulnerile.pla- 
gele  stard  selle,  atarei  pMice;  a  sand 
mentile  militariloru;  a  aană  diseordiele, 
dissensionile ,  amarele  cure  oile  vietiei. 

*  SANATIONK,  s.  f.,  Biaatlo;  actione 
de  aanare  :  sanationea  corpuriloru  si 
suffietiloru. 

*  SANATORIU,-((}na,  adj.  s.,  b«bi- 
tsr,  (comp.  si  fr.  sanatolre);  care  sana 
sau  serve  a  sanar/t :  remedie  sanatorie 
de  tote  ăorerile. 

*SANATn,-a,  adj.  part.,aaMtDB,ia 
s.  verbului. 

*  SANCIRE,  r.,  sanelre,  (d'in  radlcea 
Bae,  de  unde  si  sacru,  sanetu,  etc.,  af- 
fine  cu  gr.  S7,  de  unde  :  Sţidc,  ârţvii); 
proprie,  a  îngrădi,  inchide,  muni,  co- 
peri,  apper&,  etc,  applicatu  inse  in  spe- 
cie cu  sensuiu  de :  a  investi  eu  inviola- 
bilitate, a  face  inviolabile,  stmctu,  sa- 
crosanctu,  si  de  acf,  aconârmă,  intarî, 
stabili,  ratifici,  a  iacongiură  cu  respecta 
religioBu,  etc.,  1.  proprie,  mai  rertosu 
despre  legi  si  alte  acte  officiali :  a  sand 
legea,  mai  multe  legi;  a  sanci  prin  lege 
nestrămutata;  2.  metaforice,  despre  cri- 
rnine  BÎ  pene,  a  opprf,  a  repreme,  infreni 
crimine  prin  pene  :  a  aanci  cu  morte 
veri-ce  atlingtre  la  persona,  la  onore. 

SANCTIA,  s.  f.,  vedi  aanditate. 

*  SANCTIFICANTE,  adj.part.pres., 
«anctlflcaiB,  care  aanctifica. 

*  SANCTIFICARE,  t.,  sanotlfloare. 
(fr.  saaetiaer);  a  face  sanetu,  a  dice 
sanetu,  a  face  inviolabile,  a  incongiurâ 
de  veneratione,  a  respectă,  ooori,  glori- 
fică, laudă,  celebră,  benecoventă,  etc, : 
sandulu  spiritu  sanctifica  suffietele  no- 
atre;  Ghriatu  veni  ae  sanctifice  ce  se  con* 
siderd  ca  spweatu;  a  aanctifica  ap'a 
prin  a/fundarea  aanctei  cruce;  ae  taneti~ 
ficămu  diu'a  Domnului,  nomele  Dom- 
nului;  aeneaandifieâmuprenoienaina, 
lucrandu  in  vinia  credetUiei  st  bmdM; 


y,  Google 


ae  ne  sanetifieămu.  estirpanda,  pre  eâtu 
$e  pate,  radu  morcAe  si  physieu  in  noi 
ensine  si  afora  d'in  noi. 

*  SANCTIFICATIONE,  b.  f.,  wnetL 
aMtl»,  (fr.  sanetllleatloii);  actione  si 
stata  de  sanctificare  :  sanctifieationea 
snfjMehru  nostre ;  sanctifieationea  no- 
fltWiit  divina. 

*SANCTIFICATOBIU,-W'^a,  8.  f., 
MDettfleitftr^  (fr.  sAuctifleâtenr);  care 
sanctifica  ,-  aptriia  sanetificatoriu. 

*  SANCTIFICATU  ,-a ,  adj.  part., 
■•netlOeatis ,  ia  s.  TerbnlDi. 

*  8ANCTIFICIU,  9.  m.,  saBCtlBelnmt 
fiaeere  de  sanctu,  iiro  mai  vertosu  ca 
coner.  ceva  sanctitu,  sanetuariti. 

«  SANCTIFIC0,-a,  adj.,  oanetlflcna, 
(d'in  sandu  ai  facere);  care  face  sanctu: 
sanetifieuîu  spiritu  atlu  lui  Domneăieu. 

•SANOTILOCC,-a,  adj.,sauotlloqDU8, 
care  {oce=TOrbesce,  spune,  ce  e  sanctu : 
sanetilotdi  profeţi,  sanctiîoculu  evange- 
listn  Luea. 

*  SAMCTIMONIA.s.f.,Baifetlm(.iila, 
(pentru  forma  compara  si  acrimoma, 
parsimonia);  stata  de  sanctu,  perfecta 
coratfa  de  peccate,  castitate,  etc. :  pri~ 
stm'a  sanetimonia  a  matroneloru  ro- 
mane; sanctimonî'a  innocentiei,  căsă- 
toriei. 

«  SANGT1M0NIALE,  adj.,  sanotlno- 
■falisţ  relativa  la  sanetimonia  :  viâtia 
.  sonctimoniale. 

*  SANCŢIONARE,  y.,  (fr.  Banctlon- 
ner);  a  dă  sanctione,  a  înrestf  cu  sanc- 
Uone :  a  sancţiona  una  lege;  usulu  sanc- 
ţiona multe  eovente;  fora  sancţionarea 
principelui,  acesta  conventionen'are  neci 

,  tma  valore  si  potere. 

*  SANCTIONATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
iasctloBoi). 

•SANCTIONE,  s.  f.,  xanetlo,  (fr. 
•aictlon;  d'in  Sanctu  de  la  sancire);  ac- 
tione de  saneire,  în.  specie,  1.  auctori- 
tate  data  anei  lege  prin  penele  ce  se 
prescriu  contra  celli  ce  aru  calcă  dispo- 
sitiODile  ei  :  fia-care  lege,  fiachiaruna- 
iureAe,  porta  in  sene  sanctionea  sea; 
2.  prin  estensione:  approbatîone,  confir- 
matione,  ratificatione,  etc. :  sanctionea 
legei ,  decretului ,  regulamentului ;  cu 
MDSQ  si  mai  eatensa  :  publiculu,  popo- 


SAN. 


1M8 


rulu  n'a  datu  sanetione  acestoru  idee, 
aeestoru  eovente. 

SANCTIEE,  si  sântire,-eBcu,  (d'in 
sanctu),  sancire,  sanctlfleare;  sacrareţ 
a  face  sanctu  :  a  sanctl  ap'a,  a  sandi 
mai  multe  persane  diaconi  si  preuti;  a 
sandi  una  lege;  refl.  a  se  sandi'.^»Kuo- 
te§eere  :  a  se  sandi  prin  faptele  selle. 

SANCTITATE=9artfrtaie,  s,  f.,  saiie- 
tltast  (fr.  Kaliitetâ);  calitate  si  stata  de 
sandu :  sanditatea  legiloru,  sanctitatea 
regelui,  persanei  omului;  sanditatea 
acestui  justu ;  sanctitatea  legamentu- 
lui  conjugale ;  sanditatea  tempieloru , 
sacramenteloru,  credentiei;  sanditatea 
archiereiloru  si  preutiloru;  sanctitatea 
ddoriei.  consâentiei;  a  se  portă  eu  sanc- 
titate eotra  toţi  si  in  tote ;  sanditatea 
depăşitului;  a  si  impleni  cu  sanditafe 
detoriek  selle;  a  lucră,  vorbi  cu  sanctita- 
te; si  concr.  perso  na  sarrn,  titlu  baseri- 
cesca:  sanditatea  seaparcnteleepiscopu; 
—  in  acelle-asi  insemnari  si  form'a  : 
sandîa  =.  santia  :  sandi'a  căsătoriei; 
sandi'a  legiloru,  detoriei;  sandi'a  sea 
parentele  basericei  nostre. 

*  SANCTITUDINE,  s.  f.,  sanctitnaoj 
calitate  de  sandu;  redi  sanctitate. 

•  SANCTOKI0,-a,  adj.,  sanetor,  (d'io 
sancire) ;  care  sandiona  :  sandoriulu 
legei:  sandoriulu /lammureloru  armatei. 

SANCTU,  (si  săntu.  sâMptu),-a,  adj., 
lanotus,  (ital.  isp.  port.  sants,  pror. 
sanct,  sânt,  Ban,  aaint]  fr.  aalnt,  alb. 
Belnt);  aacer,  dlrna,  dlTinuB;facuta  in- 
violabile, munitu  contra  veri-ce  viola- 
tioae,  apperata,  assecuratu  de  veri-ce 
attiogere,  intactu,  integru,  si  de  acf, 
demnu  de  totu  respectulu,  venerabile,  a- 
dorabile,  divina,  puru  si  immaculata 
de  peccata;  1.  proprie  si  in  genere  : 
se  dicu  sande  câte  nu  su  neci  profane, 
neci  sacre,  ci  confirmate  cu  una  sanc- 
tione :  legile  sunt  sande,  pentru  eo  su 
confirmate  ai  susţinute  prin  sandioni; 
sandu  e,  de  si  nu  sacru  sau  sacratu  lui 
Domnedieu,  totu  ce  se  ridima  pre  una 
sandione;  ce  e  sandu  e  apperatu  si  df- 
plenu  scutitu  de  veri-ce  injuria  a  omu- 
lui; porţile  eetatei,  murii  si  alte  locuri 
publice  sunt  sande;  nu  potu  stă  intre 
celli  perfidi  sandele  legMteiUe  offe  $0- 


y,  Google 


1044 


SAH 


eietatei  si  bonei  credentta;  semeţele  ac- 
torie alle  par&ntUorv  cotra  filii;  saniia 
e  person'a  omului,  sanda  Uberteitea  lui, 
aancta  proprietatea  lui;  person'a  tribu- 
nUoru  ple&ei  eră  sanda,  (vedi  si  sacro- 
sandu);  2.  metaforice  si  in  specie, 
a)  care  impunerespectu,  venerabile,  au- 
gusta, adorabile,  dernou  de  tota  onorea, 
laud'a  Bi  mărirea,  mai  vertosn,  diviau, 
păru,  curata  de  poccatu,  piu,  cu  frîc'a 
lai  Domnedieu,  bona  inconscientia,  etc. : 
numai  unulu  Domnedieu  e  sandu  în 
addeverat'a  insemruire  a  coventului;  se 
dice  tnfie  si  de  omeni :  unu  omu  saneiu, 
una  muliere  sanda;  nemine  nu  e  mai 
integru  si  mai  sanctu  ca  denaulu;  har- 
hatu  sandu  si  severu  in  toie  legamen- 
tde  s^i  in  nomele  sandului  (=  lui 
Domnedieu);  sandulu  nome  cdlu  lui 
Domnedieu;  sanct'a  noatra  religione, 
sand'a  nostra  baserica;  sandele  vesti- 
menie,  lanctele  myaterie;  sand'a  Domi- 
nicoi  Bomânulu  dice  si :  sand'a  Luni, 
sand'a  Joui,  sand'a  Veneri,  etc. :  sanc- 
Hi  parenti  ai  basericei ,  sandele  ma- 
riyre;  dâro  ei  :  sandii  eroi  ai  li- 
bertatei,  nationei;  solemnile  si  sanctele 
^lîe  alte  renaseerei  României;  sand'a 
dereptate;  sanctu  e  cooentulu  teu;  sanc- 
tele invdiaiarsee  nedau  sapienţii;  sânta 
nefiavorb'a,ce  amudatu;  a  face  sandu 
pre  cineva,  nu  numai  tu  intellessulureli- 
giosu  :  a  sandi,  a  pune,  numer&  intre 
sandi,  (vedi  mai  diosu  Ia  b),  dâro  si : 
a  correge,  a  stemperâ,  a  pune  pre  eal- 
lea  benekî,  etc.  :  a  face  sandi  pre  mi- 
aelli,  d'in  unu  blastematu  a  sciutu  face 
unu  sandu;  conscientiosi  si  sancti  ju- 
dtei;  sand'a  pudore  si  innocentia;  d^ro 
si  :  sancfa  frica,  sanct'a  bcUalia,  a  dă 
cuiva  una  sanda  de  bătălia;  b)  mai  yer- 
tosu,  is  Bfer'a  religiosa,  a.)  stînc<u=celLa 
ce  prin  faptele,  mai  allessu  prin  erois- 
mulu  seu  pentru  credentia  e  cbiamatu 
a  se  buccută  de  glori'a  si  beatitudinea 
eterna  :  sânciulu  Corneliu ,  sândulu 
Stefanu,  sândulu  Qeorgiu,  sandulu 
Ignatiu,  sand'a  Barbara,  sandele  mar- 
tyre,  mai  vertosu  :  sant^a  Măria,  prea 
sand'a  fdvora,  sand'a  vergine;  sand'a 
Mcffia,  differitu  de  :  sanda-Maria,  ca 
»ibator«  in  onorea  sântei  Măria,  asia 


SUî; 

si :  a')  serbatori  alle  altoiu  san^:  sanc- 
tulu  Demdriu;  la  sanetuln  Demdriu; 
la  sandii  patrudied  de  ntartgri ;  la 
sandii  Pdru  st  Potdu,  si  :  la  sane- 
fulu  Fetru  si  Pauiu,  (vedi  u  uuu 
diosu  :  Sampdru);  p ')  baserica  ce  are 
patrona  pre  sandulu  a  oui  nume  porta 
baseric'a :  se  mergemu  mâne  la  saiusttibt 
Qeorgiu  ori  la  sandtd»  Nieolau;  bate- 
rie'a  sandului  Demetrw;  —  si  absoL 
unu  sanctu  :  sandidu  =  Domnedieu, 
asia  Bi :  sandulu  sandiloru,  inse  si  on 
sensu  generale  de  ;  forte  sandu,  eeUu 
mai  mare  sandu,  sandu  intre  sancti; 
si  absol.  f.  una  saneta,  sand'a  :  a  pune 
intre  sande;  si  freale :  sand'a  saneteloru 
:=paitea  cea  mai  s{mcta  a  tabemacln- 
lui,  a  templului,  a  baseiicei,  si  prin  es- 
tensione,  a  unei  case,  sanduariulu,  (vedi 
acesta  corentu);— a  adoră  unm  sandu; 
a  se  incAtnâ  la  mai  muUi  sancti;  fia-care 
casa  romana  are  unu  sandu  oUu  aeu;  as- 
semini  sandi  patroni  ai  casei  addnou  a 
ment^ de  penaţii  antici; — prov.  eamue 
sandulu,  si  temi'a^zdupo  sandu  si  t»- 
mVa,  dupomeritu,<lnpo  demnitate;  a  fw 
ave  sandu :  aceste  disse  «t  faptfi  alle  tdle 
n'au  neci  unu  sanctu;  omu  fora  sanctu, 
lucru  fora  sandu,  mnbla  fora  sanetm; 
iskas:  cuaerudeaanctu::=eufaeiadesaHO- 
fu,  eu  porta  de  sandu,  eu  căutătura  de 
sandu,  etc.=cu  apparentia  fora  se  Sa; 
—  p)  despre  persone  si  luoruri  sacre  : 
sancfa  baserica,  sand'a  eruee,  sanetde 
icone,  sandul  poteriu,  sand'a  mSsa, 
sand'a  comminecaiura,  sanefa  catape- 
tasma,  sand'a  scriptura,  sand'a  ana' 
fora,  sandulu  myru,  etc.;  sandii  ar- 
chierei,  sanctii  episcopi,  sandii  diacon*; 
inse  :  archiereii,  episcopii,  metropoUtH 
se  dicu  si  prea-sandi;  prea-sattctuiu 
metfopolitu; — 3.  Înaintea  mai  multora 
nomine  proprie  de  sandi,  epithetuln 
sandu  s'a  contrassusî  s'a  agglutinatucn 
nomele propriu,precumuia :  Sămpetru, 
(sânctu-Petra);  Sâmmetriu  a&MSamme- 
dria,  (sându-Demetriu) ;  Sângiorgiu, 
(sându-Georgiu):  Sânmcâra,  (sandu- 
Nioolau);  Sântâderu.  (sându-Theodo- 
ru);  SânvasHiu,  (sandu  -  BaaUiu)  ; 
Sânjuenne,  (săndu-Joanne).  San^uen- 
ne^sandiuenne  se  numesoe  si  ana  fion 


=y  Google 


sm 

gtibina  ce  eresee  pre  campn  si  inflo- 
rese»  cotra  floitaln  lunei  Ini  Jnnin,  f  al- 
llm  TtriBi,  lĂnn. 

SANCTUARin,  pl.-e,  Mnfltnarinm, 
(fr.  SRiietBAlrfl);  1.  partea  cea  mai  saocta 
abasericei,  altarinlnfmes'asancta,  2. in 
sensn  mai  estensn,  a)  locu  unde  se  pas- 
tredia  iDcrnri,  obiecte  sande;  b)  locn 
urcann  allu  nnei  case,  unde  se  retrage 
einera  san  nnde  pastrMia  Incrori  pre- 
tdose;  3.  metaforice  :  sanetuariulu  co- 
gittdui,  eonseientiei.  animei  omului. 

*  SÂNDALIARin,-a,  adj.  s.,  sanda- 
llarlnii  (fr.  saBdaller);  relatira  Ia  san- 
daîiw  :  o/fieina  sandaîaria;  ca  s.  pers., 
tmti  sandaliariu,  celln  ce  &ce  san  vende 
tandalie;  fem.  mndaîiareisa. 

*  SANDALIDE,  s.  f.,  aandalls}  spe- 
cia de  feniou. 

*  3ANDALIQEBU,-a,  {sisanăalige- 
rnZu),  adj.  s.,  Bandall^nlns,-»;  care 
portasau  dace  dnpo  domnnin  sau  domn 'a 
sea  Bandcdie;  itf  specie  ca  s.  f.  sandaît- 
genila. 

*  SANDALIND,-a,  adj.  a.,  (fr.  san- 
dalln  si  Bantalln);  1.  de  sandaliu,  de 
î<jTm'&  sandaliuUti  :  eonee  sandaline; 
2.  de  sattdaUi;  ca  s.  m.,  sandalinu, 
specia  de  arbore  indiann,  allu  cui  lemnu 
odorifem  serve  a  adornă  templele  si 
palatiels  amtiloro,  (redi  si  sandcdu); 
ca  s.  f.,  sandalma,  (ft.  gantallne),  mate- 
ria colorante  si  odorante,  trassa  d'in 


SAN. 


104S 


*  SANDALIU,  si  sandala.  pl.-e,  san- 
dallnn  (savSiiXtov,  it.  aandalo,  fr.  Ban- 
dale);  calciamentu  ce  nu  copere  totu 
petioruln,  pantofu  :  sandal  de  peUe, 
sandalie  de  metas$e;  pre  marile  ccdduri 
aUe  verei  sandaiiele  sunt  mai  eommode 
ea  aMe  calnamente. 

*  SANDALU ,  pl.-i,  (fr.  sandal  si 
sastali  sanacr.  flandaiia=8f rlen  ujr- 
tlfallnm);  arbore  de  Indi'a,  cumn  silem- 
&n  si  odoratnla  profumu  ce  se  trage 
d'in  acest  lemnn  :  sandalv.  aVm ,  gcd- 
binu,  rossiu. 

*  SANDAPILA,  B.  f.,  Bandaplla,  (fr. 
landaplla);  patu  de  transportata  cada- 
verele  celloru  pat^eri,  pre  candn  alle 
cellorn  amtj  se  transportau  in  lectica. 

*  SANDAPILAKITJ,-!»,  adj.  s.,  «an- 


dapllarlne;  relativa  la  sanăapUa;  ca 
subst,  pers.,  a)  cella  ce  face  si  vende 
sandapile,  b)  celln  ce  porta  noa  aan- 
dapila,  pune  umerii  si  duce  nnn  cada- 
veru  pre  sanăapila. 

*  SAKDAFILONE,  s.  m.,Banda»IIoi 
celln  ce  se  Însărcina  cu  immormenta- 
rea  celloni  ce  se  dacn  ca  sanăapiVa  la 
gropa. 

«SANDABACA,  s.  f.,  «andaraea, 
(aavSaptJtxv),  fr.  sandaraque) ;  materia 
colorante  rossia. 

*SANDARACATD,-o,  adj.  part-, 
BandaraoatuB;  ammesticatu  ca  sanăa- 
raea. 

»  SANDABACrNTI,-a,  adj.,  sandara- 
olous,  (savSapixtvoc,  fr.  Bandaraeine); 
de  sandaraca,  de  colorea  sandaraeH;  s. 
f.  reale,  santiaracina,  si  m.  sandar»- 
cinu.  substantia  resinosa  si  pnlberosa  de 
sandaraca. 

*  SANDABAClTJ,-a,  adj.,  Bandara* 
ecDB;  de  sandaraca :  eolore  sandaracia. 

*  SANDTCE,  a.  f.,  sandjx,  (a<ivSoS); 
miniu  san  alta  eolore  assâmine  miniului. 

SANETATE,  sanetosu,  etc.,  vediso- 
nitate,  sanitosu,  etc. 

8AKGE,  s.  m.,  eangnla;  ernor,  (it. 
port.  Banţufli  isp.  sangrc ,  prov.  Bane 
si  Bang,  fr.  eang);  lieidu  rossia  in  cor- 
pulu  animaliloru  vertebrate  de  celle  pa- 
traprimeclassî,siincorpuluaneIlidilora, 
6ra  in  insecte  si  cru'stacie  de  eolore  alba, 
apoi  de  eolore  albastra  in  mollusce,  etc^, 
1.  proprie,  inse  ca  mai  desu  fiftndu  vorb'a 
de  orna  si  de  alte  animali  cu  sânge  ros- 
siu :  sangde  circtda  prin  arterie  n  prin 
vene;  sângele  de  arterie  e  mai  rossiu  de 
eâtu  eeîlu  de  vene;  sângele  curre,  adeco  : 
sângele  curre  in  vene,  dâro  si :  sângele 
curre  d'in  nasu,  d'in  vulneri;  a  versâ 
sânge,  a)  a  versd  sânge  pre  gwa,  b)  a 
versâ  sângele  omului  innocente,  a  si  ter- 
să  sangeie  pentru  patria;  ~a  leuâ  sân- 
ge =  alassd  sânge  :  harbiariuîu  lassa 
sânge  cuiva,  ce  e  in  periclu  de  apoplea- 
sia;  tifrannii  vărsa  fora  mismcordia 
sangeie  suppusiloru  sei; — a  perdemuitu 
sânge  prin  hemorrhagia;  a  scuipă  sân- 
ge :  eticii  scuipa  sânge;  sânge  caldu, 
sânge  rece,  sânge  feriente,  sânge  btU- 
liente;  sarigele  ferbe  in  venele  cuiva  de 


,  Google 


104S 


8AK. 


meni'a,  de  indignatione,  de  căldura, 
de  plăcere;  dero  sângele  inglaeia  m 
vene  de  frigu,  de  frica ,  de  spaima  ; 
gangele  se  suie  in  capu  prin  inear- 
eare  de  rtomaeu,  eumu  se  sute  sângele 
m  eapusi  demenia,  de  mare  furia;  sân- 
gele caldu  face  pre  omeni  animosi.  ira- 
eundi,  violenţi,  ambiţioşi,  turbulenţi,  ne- 
sttmperati;  sângele  rece  face  pre  omeni 
blaflât,  slemperati,  patienti,  mentosi;  de 
aci  espressioDi  ca:  omu  cu  sânge  rece,  a 
lucraşi  vorbi  cu  sânge  rece;  a  vede,  spec- 
ia ,  aseultă  tote  eu  sânge  rece;  a  nu  si  per- 
de  sângele  rece,  a  se  b(tie  cu  sânge  rece. 
a  responde  cu  sânge  rece;  a  ocăde  omeni 
eu  sânge  rece;  2.  metaforice,  o^  origine, 
genu,  familia  :  voi,  copillU  mei,  sunteţi 
sângele  meu;  in  venele  Românului  cur- 
re  sangde  anticului  poporu  romanu;  nu 
d'in  sânge  omenescu,  ci  din  sânge  de 
fere  pari  tu  essHu;  cine  si  pote  urri  sân- 
gele seu  ?  nobilele  sânge  allu  illustrei  fa- 
milia; fraţi  de  sânge,  purenti  de  sânge, 
feti  si  fete  d'in  sângele  propriu;  prov. 
sângele  apa  nu  se  face;  h)  potere  de  vii- 
tia,  potere,  vi^tia,  vigore,  vivacitate  ; 
pTOy.  de  si  juni,  ferbe  sângele  in  voi  ca 
in  eaneri  morţi;  toţi  impilatorii  sugu  ca 
lipitorile,  sângele  cellu  mai  bonu  allu 
poporului;  părăsiţii  se  nutreacu  d'insu- 
dorile  de  sânge  alle  omului  activu;  neci 
sânge,  neei  macariu  forma  si  cohre  d'in 
vechi'a  nostra  potere  nu  a  mai  remasu; 
espressioni  fora  sânge  si  colore;  a  nu 
avi  firu  de  sânge  in  sene ;  mai  alleasu 
ou  respecţi!  la  ooimoru  :  setea  de  sânge 
a  ferei,  a  tyrannului;  a  perde  si  versâ 
sânge  multu  pentru  gloria  desirta ;  ba- 
taliele  costa  sânge  muHu;  a  se  scaldă  in 
sânge;  a  se  udă,  încruntă  eu  sângele  in- 
nocentiloru;  sangeh  versatu  allu  victi- 
meloru  innocenti  striga  resbonare;  c)  si 
despre  alte  li  cide  assemini  cumav&san- 
gelui;  sângele  vitiei=:zvian\m\de  aeumu 
nu  voliu  mai  bee  cu  voi  d'in  sângele  a- 
eestei  vitia  de  vinia;  d)  in  efer'a  baseri- 
cesca  :  se  nu  uitaţi  co  ati  fostu  rescum- 
perati  eu  sângele  fUiului  lui  Domne- 
dieu;  heti  ifin  acestu-a  ioti,  aeestu-a  e 
sângele  meu,  care  pentru  voi  si  pentru 
muîti  se  virsa  spre  liertarea  peeeateloru; 
—  3.  M  se  obserre,  a)  ca  nome  de  ma- 


SAW. 

teria,  coventnlu  sânge,  ca  si  in  limb'a 
classica  si  in  celle  alte  BOrori,  nn  ate 
plur.,  numai  ia  espressiooea  biblica: 
harbaiulu  sangeriloru  =  rlr  Buţnln»- 
leatDS,  BiigiilBtn  Bltlens,  appaie  alin 
plar.,  sângeri,  care,  de  certu,  a  esaitn 
d'in  form'a  sing.  sangeru  eaa  sângerez 
sangene'^zl&m.  saii|;n«ii,abl.MifilB«| 
b)  sob  form'a  sing.  sangeau,  sangette^ 
sangeru,  sângere,  s.  m.  plar.,  sangamsz 
sângeri,  se  applica,  a)  U  aoa  specia  de 
lemnu,  de  arbore,  strâns  »asnlBMf 
(compara  si  it.  saninliie  =  stngenu, 
sangeru);  p)  sub  form'a  femin.  sangata 
=:  sângera.  «Tsnrmis  eurapnni]  f)  la 
derivate :  sangsnosu  =  sangero8u,8an~ 
genare  =  sangerare,  etc,  de  cari  vedî 
in  parte;  c)ia  locutionea:  sânge  de  fraţi, 
cu  form'a  ordinaria  si  cu  -âensula  de  : 
una  speda  de  gumme  ^  ţaminl,  mb- 
ţotB  ilrBennU, 

SANGENARE  =  sangerare,  (vedi 
sânge  sub  3.},  t.,  HsagaliHre,  crnsmtare, 
sanguine  np6rgeT6,  gangiilBeB  mltt«' 
rej  1.  iotrans.,  a  perde  sânge  :  de  ce 
ti  sângera  nastdu?  ne  sângera  drumeJe 
de  ăorere;  sângera  vit'a  pre  sedutu;  «il- 
nerile  sângerau  inco  forte;  2,  traosit., 
a)  a  impl4  de  sânge  :  a  si  sângeră  M- 
stimentele;  eu  spat'a  sângerată;  eu  ma- 
nile sângerate,  cu  oelii  sangereUi,  eu  wh- 
Bulu  sangeratu;b) i\a.88&  sânge  :  a  «ait- 
gerâ  calluîu  la  ureehie;  (compara  it. 
sas^nlnare,  isp.  port.  •aigrar,  pror. 
sufnar  si  stfnar,  tr.  aal^ner). 

SANGENABIU.-a.  adj.  B.,sa&Knlaap 
rloB»  (fr,  Baiiri>li>alre){  relativu  la  sânge, 
1.  in  genere  :  colore  sangenaria;  2.  in 
specie,  setosa  de  aange  :  fera  sangena- 
ria, tţfrannu  sangenariu,  nature  san- 
genarie,  inatirwtu sangenariu;  si  despre 
lucruri  :  doctrina  sangenaria,  conjura- 
tioni  sangenarie  ;  3.  ca  subst.  reale, 
a)  f.,  sangenaria,  gena  de  plante  d'in 
famili'a  papaveracieloru;  b)  pi.  f.,  san- 
genariele=zcarnivore,  famili'a  de  mam- 
mifere. 

SANGENATICU  =  $aageratieu,-a, 
adj.  s.,  sangnlnariBB,  BingulueBa,  Bâii- 
guInoleitoBi  bvtalaB  langiUens;  reU- 
tivn  la  sânge,  1.  adj,,  a)  plenu  de  aan- 
ge, implatu,  maculata  cu  sangt :  nam 


=y  Google 


s^ 

gangeraticu;  h)  pleua  de  sânge,  d'in  care 
enrre  sânge:  vidHeri  sangercdice;  e)  plenD 
de  iange,  ca  malta  sânge:  temperamentu 
sangeratieu;  ă)  setosu  ăo  sânge  :  fere 
sang^ratiee;  e)  de  colore  a  sângelui; 
2.  s.  m.  reale,  unu  sangeratieu  ^:ear- 
naiiu  implutu  cu  sânge. 

SANGENATIONE  =  sangeratione ; 
s.  f.,  RanKalnttloj  actione  de  sangendre 
saa  sangerare. 

SANGENATORIU  =  sangeratoriu,- 
târitt,  adj.  s.,  ganţnlnaisi  crnentaB;  care 
«antena  =  sângera,  pleon  de  $ange ; 
anime  sangeratorie  de  profundele  vui- 
neri  alle  dorerei, 

SANGKN ATTJ," a,  «an jeraft*.  adj. 
part.  B.  d'in  $angenare  =  sangerare ; 
ca  8.  m.,  reale,  unu  sangeratu  =  unu 
sangeratieu  ca  subst. 

SANGKNATDRA  =  sangeratura,8. 
t.,  actione  si  effectu  alia  actionei  de 
sangenare  =  sangerare .-  sangeraturele 
ânitnei;  sangeraturele  vestimentulm  dau 
de  fada  pre  ommoritoriu. 

SANGENIUrO,  adj.,  BaognlnetiB}  de 
sânge,  ca  sângele  in  colore,  eto. :  pică- 
tura sangenia,  pam^itu  sangeniu,  vinu 
sangeniu;  sangeniele  creste  alle  şerpi- 
loru;  —  unu  sangeniu  =  uns  persona 
d'in  acella-asi  sânge. 

8ANGKN0LENTn,-a,  adj.,  augul- 
Dolentoa}  plena  de  sânge,  ca  sângele  în 
colore  :  sangenoîentele  mâni  alle  scele- 
ratului; temperamente  sangenolente;  ini- 
mici sangsnolenti;  rebellione  aangeno- 
lenta  flori  sangenolente. 

8ANGEN0SU  =  sengerosu,-a .  adj., 
MognlnoBiis,  Mngnlnolentaif  «rnentog, 
(it.  iep.  SKBgofnoBO}  prOT.  smiRiioaB  ai 
langnVB,  fr.  Baiţneax);  plenn  de  sânge: 
bătălia  gangerosa;  sângeroşii  tgranni; 
eeUi  grassi  sunt  si  sângeroşi ;  ape  san- 
gerose;  fere  sângerase;  unu  sangerosu 
currendu  se  apprende  si  se  menia. 

SANG'ESV^sangeru.  s.  m.,  lemnn, 
arbore;  (vedi  sânge  sub  3.}. 

SANGEBARE,  sangeratieu,  sange- 
rosu ,  etc.,  vedi :  sangenare ,  sangena- 
tieu,  sangi-noiia.  etc. 

*  SANGIFIGARE,v.,(fr.unfiilller); 
a  face  ean  produce  sânge,  a  cooverte  to 
a&nge. 


*  8ANGIPICATI0NE,8.  t,  (fr.  bm- 
folfleatlnn);  actione  de  sangifieare. 

*  SANaiFICATIVn,-a.adj.,(fr.f«i. 
tcalfleatir);  aptn  a  sangifieare. 

*  SANGIFICATORIU.-torio,  adj.  s., 
care  sangifiea. 

*  SĂNGIFICATn,-a,  adj.  part.  d'in 
sangifieare.  (fr.  Basfolfle). 

*  SANGIFICU,-a,  adj.,  (fr.  auţnlfl- 
qat);  care  fsee,  ecamba  in  sânge  :  ope- 
ratione  sangifiea,  substantie  sangifiee. 

SANGINARE,  etc. ,  redi  sangena- 
re. etc. 

*  SANGINICOLLU,-a,  adj.,  (fr.  nn- 
fnlDlcolle);  care  are  eoUu  rossincasoii- 
gOe. 

*  SANGINIPEDE,  adj.,  (ţr.  Baifil- 
■Ir^de);  care  are  pedi  =  petiore  rossie 
ca  sângele. 

•SANaiNIROSTBU.-a,  aâj.,  (fr. 
BanţalniroBtre);  care  are  rostru  roB^Q 
ca  sângele. 

*SANGlN0LENTO,-a,  adj.,Yedi 
sangenotentu. 

*  SANGISOBBTI,-a,  adj.,  (fr.  aaasal- 
gorb«);  care  sorbe  sânge:  insedesangi- 
sorbe ;  ca  b.  m.  reale,  sangisorbulu,  gena 
de  plante  rosaeie.    , 

SANGISTTGA,  s.  f.,  Binţnlsiirif  redi 
sangisugu. 

8ANGISUaTJ,-a,  adj.  a.,  (fr,  saBral- 
Bttg^t  si  Ban^tne);  care  suge  sânge  :  in- 
secte sangisuge ;  in  epeeie ,  b.  f.,  sangi- 
«t^'a^BaagBlBDKR,  genu  de  anelluti, 
connoscute  si  sub  nomele  de  iipitori. 

1  SANIA,  s.  f.,  traha ;  trassnra  fora 
rote,  cară  serve,  iârn'a  pre  nene,  in 
loca  de  carra  si  oarmtia  :  a  seperanMă 
in  sania,  sanVa  luniea  bene  pre  nene  si 
pre  glada.  (Fote  ar  â  bene  de  snpple- 
nitn  cu  tragă  =  traha  de  la  tragere  = 
traherfl). 

2  SANIA  si  sânte,  8.  f.,  »aiil«a, 
(forma  debilitata  d'in  8ange=::imgata)t 
sânge  corruptu,  stricatn-,  prin  estenaio- 
ne  :  pnroniu,  venena,  mgine,  etc. 

SANIARB,  T.,  trahi  rebersjacarri, 
duce,  perambU  cu  sanfu  :  plaee  muUo- 
ru-a  a  se  sania. 

SANIAXn.-o,  adj.  part.  s.  din  sa- 
niare. 

SANIATUBA,  s.  f.,  actione  si  effectn 


jyGooglc 


104S 


SAN. 


allQ  actionei  de  mniare;  in  specie,  tem- 
pn  c&tu  ambla,  se  perambla  cineva  ca 
san^a:  saa  cătu  duce  cn  una  sania. 

SANICIOSA  91  sanisi6ra,  a.  f.,  si  m. 
$aniâoru,  senisioru,  sanlouls,  (fr.  bmI* 
ele);  specia  de  planta. 

*  SANIFEBU.-a,  adj.,  siuirer )  care 
addnce  sanetate;  vedi  scUutiferu,  salubre, 

*  8AN10SţJ,-a,  adj.,  Molesniţ  pleou 
de  2  Bănia  :  fetu  saniosu,  şerpi  saniosi. 

SANTSIOKA,  s.  f.,  si  m-sanisioru;  Tedi 
saniăora. 

SANITABIU,-a,  adj.,  (fr.  aiDlt^lre); 
relativn  la  sanitate  :  regvicanentu  sa- 
nitariu,  legi  sanUarie,  linia  de  cuatodi 
aanitaria, 

SANITATE,  sau  sanetate,  a.  (.,  ual- 
tu,  sKloBr  (it.  tanltate  si  sanitade,  aa- 
nltăţ  isp.  Binldad,  port.  aanidade,  prov. 
•utat,  BSDdat,  laaetat,  fr.  a«nt«);  cali- 
tate, stătu  de  8ant4,  at&tu  pentru  corpu 
c&tu  si  pentru  suffletu  :  sanitatea  cor- 
gvlui  si  a  mentei,  1.  proprie  si  îu  ge- 
nere :  se  MU  ceremu  ie  la  Domnedieu  de 
eâtu  sanUatea  metUei  si  a  corpului;  li- 
hîdinile  derapina  sanitatea;  a  per^  sa- 
nitatea, a  si  recapitd  sanitatea;  fora 
sanitate  tote  sunt  deşerte;  a  se  huccurâ 
de  sanitate  perfecta;  pace  si  sanitate  se 
ne  dea  Domnedieu;  si  despre  animali, 
despre  plante  si  chiaru  despre  aJte  0- 
biecte  :  sanitatea  viiiei  de  vinia;  tota 
twm'a  e  in  deplena  sanitate,  2.  meta- 
forice si  in  specie,  a)  despre  suffletu, 
mente,  in  genere,  stătu  in  care  suffle- 
tnlu  nu  e  turburatu  prin  neci  unu  af- 
fectu,  mentea  nu  e  orbita  de  neci  una 
passiene,  nu  e  attensa  de  necianumor- 
bu,  etc.  :  passionile  despoîia  pre  omu 
de  sanitatea  mentei;  a  si  recupera  de- 
plen'a  setnitate  a  mentei;  sanitatea 
judeeiului,  judecatei;  sanitatea  âni- 
M»;  a  si  veni  in  deplena  sanitate  a 
mentei;  h)  despre  stylu,  oratiţme,  lim- 
ba, etc.,  deplena  puritate  si  correctione, 
mersn  naturale,  vigore,  TÎ^tia,  etc.  :  in 
decadentia  limh'a  scriptorUoru  sţ  eor- 
rumpe  si  perde  sanitatea;  sanitatea 
iictionei  classice;  imbecillitatea  nu  e  sa- 
nitatea stylului ;  c)  in  multe  formale  de 
orare  :  cu  multa  sanitate;  ne  inehină- 
fflu  cfi  multa  sanitate;  ve  trtm^temu 


SAN. 

mtdta  sanitate;  remaneti  eu  sanitate; 
sanitate  !  cu  sanitate !  mergeţi  eu  sani- 
tate ai  ve  intorceti  a*  samtate;  a  dice. 
spune  cuiva  sanitate;  a  cercdA  de  sani- 
tate, a  intrebă  de  sanitate;  sanitate  bo- 
na !  —  si  ou  îde'a  acceasoria ,  a)  de  pa- 
ce ;  ce  mai  este  pre  aici  ?  bene,  sanitate, 
pace  si  sanitate;  ^)  de  laesare  in  pace, 
lassare  in  geDeK,desistere,  încetare,  etc.: 
sanitate  bona,  dico  tw  vreţi;  a  1(lss& 
sanitate,  sanitate  bona,  a)  in  genere : 
a  si  laiâdiu'a  bona,  asedespartf;^')  in 
3pecie;a  parcai :lassâsaniiatebona  stu- 
dieloru.  ap&'anfieloru  edloru  mai  bone; 
d)  despre  lucrări,  târfa,  robore,  etc.  : 
eanUiâea  demnului  de  eerru;  e)  sanitate 
=  salubritate  :  sanitatea  aerului,  nu- 
trimentului, vestimerUului;  in  acestn  in- 
tellesu  intra  si  form'a  santtatia  :  sani- 
tatVa  casei,  riului,  eto. 

SANITATÎA,  (pronunţia,  sanitatia), 
s,f.,BalubrtUB,vedi«an»fafo,cotra  finita. 

SANITATIBE.-eACU,  v.,  Babren  U- 
eere;  a  dă  sanitate  =  salubritate,  (vedi 
sanitate,  cotra  finitn-,  vedi  compos.  in- 
sanetatire).  —  (Pare  co  a  căutata  se  es- 
eista alta  data  si /(>rm'a«antre=»aRare 
[compara  si  fr.  assainlr],  de  unde :  sa^i- 
toria,  de  care  vedi  la  locuia  seu).  M. 

SAmrOBIA^sani^ore ,  s.  f..  bfp»- 
rlon  perforataai ,  hf<»a«rapu  plK«r; 
proprie,  fem.  d'io  saniloriu  de  Ia  una 
verbD  sanire,  'supinu  sanitu  applicatu 
inse  in  specie  ca  s.  f.  reale.  Ia  unu 
genn  de  planta,  de  Sore  :  untu  de  sani- 
tare, untulu  de  sanitare  vindica  cur- 
rendu  si  bene  mineri,  taliature,  impun- 
sure,  etc. — (Form'a  sanitare,  ce  se  aude 
iu  muU«  parti,  e  de  preferită  formei 
sonatore^:3unalore; — acâsta  d'in  urma 
forma  pare  a  fi  in  locu  de  sanatore,  de 
Ia  sanodu  d'in  sanare).  M. 

SAMTOSELLU,  adj.,  sanuB,  b«ae 
eaous;  proprie  deminutivu  d'in  sanitosu, 
inse  cu  intellessnlu  speciale  de  gratia 
si  interesse  :  sanitoseUi!  —  insoclatu  gi 
ca  sanitosUf  ca  se  esprema  apţesţire  a- 
snpr'a  conceptului :  eumu  eşti?  sanitosu 
saniiosellu,  cumu  vedi. 

SANITOSIA,  (proam^t^şfinitpsta),  s. 
r.,  ealnbrltas;  formata  direcţii  d'in  sa- 
nitosu, camu  in  acellu-aal   intellesajf 


=y  Google 


au^ 

eu  sIIq  formei  sanitati^ ;  vedi  samtaU 
cobra  finita. 

S&MTOSIABE,  T.,  Bnire;  a  &ce  sa- 
Hitosu;  vedi  comţoa.  Aniatieiosiare;  — 
samiosiare ,  insanitosiare  sunt  forme 
de  preferită  formeloiuiaonitosircin- 

SAKnOSIBE,-esm,  t.,  redi  smito- 
siare. 

SANITOSU,  Bau  satt^osuj-a,  adj.,  bs- 
uiSf  Mtnber,  ritldDfl,  rsbnstns,  salros, 
UealHiliiflrDiuB,Halldiit)dBrKblIlB,etc.; 
plenn  de  sarutate,e&Te  na  e  moriosu,CAT6 
addnce,  da  sanitate,  1.  in  genere  si  pro- 
prie, despre  omini,  bestie,  plante  :  omu 
aaniiosu;  sanitosu  ea  tunuîu;  vitele  nO' 
stre  sunt  tote  sanitoae,  ăesî  morhdu  de 
vite  infesta  turmele ;  granele  peno  a- 
cumu  sanitoae  au  inceputu  n  sufferl  de 
morbulu  ruginei;  mente  aanUosa  in  eor- 
pu  sanitow.  toţi  se  intorsera  ă^in  cal- 
latorîa  sanitosi;  armafa  s^a  iiUorsu  sa- 
nitosa  d!in  acesta  lunga  espeditione;  sa- 
nitosu de  peptu,  de  petiore;  2,  in  specie 
si  metaforice :  a)  despre  sufâetu  si  fa- 
cultăţile lui :  mente  sanitosa.  juăieata 
sanitosa,  idee  sanitose,  sensationt  sâni- 
tose ,  princ^ie  sanitose,  affede  sanito- 
se imagini  sanitose,  cogOiaiioni  sanito- 
ae; b)  despre  lacrurî,  a)  în  genere,  po- 
tente, robostn,  energica,  natnrale,  cumu 
se  cade,  etc. :  lemnu  sanitosu,  vestimente 
sanitose,  pannura  ianîtosa,  sementia 
sanitosa,  armata  sanitosa,  aanitoa'aju- 
netia;  cu  mai  multe  sensuri  :cot)enJu  sa- 
nitosu, vorba  aanitoaa;  a  spuneun'a  sa- 
nitosa; si  ca  adr.  a  vorbi  sanitosu,  a 
eogitâ  sanitosu;  proY.  fag'a  e  rossinosa. 
dSro  sanitosa;  de  aci :  fu^  sanitosa,  si 
absol.  saniios'a  :  a  fugi  la  sanitos'a,  a 
leuâ  la  aanitoa'a,  etc.;— ce  sunt  aceste 
idee  nesanitose,  espresse  in  frasi  si  mai 
nesanitose  ?  limha  sanitosa,  sanitoseU 
scripte  dRe  dassiciloru;  de  acf :  3)  sa- 
nî^ost(=saZu&re  .-  sanitoau  nutrimentu, 
dima  sanitosa;  case  sanitose,  a')  case  ati- 
Iw&ri,  si  ^  cose  solide;  c)  {otie  desu  in 
orari  :  ftene  ati  venitu  sanetosi;  rema- 
neti  sanetosi;  remani,  mamma,  sanitosa; 
ae  ve  aflâmu  sanitosi,  se  ne  vedemu  sani- 
tosi; si  cu  ide'a  accessoria  de  lasaare 
completa:  intr'uivi  bona  demanetia  am  se 


SAP 


vm 


te  laau  aaneioau,  deeo  continui  a  me 
amari  asia  de  tare;  a  lasaâ  hanea  s«u- 
tosa  z=  a  morî,  a  se  retrage  d'inlume. 
*SANNA,8.  f.,«tiiiu,(aAwa<);  strâm- 
bătura ridîcnla,  inganare. 

*  SAKNAEE  sî  sannire,  T.,  «BMiurej 
a  face  sanne,  a  îngână. 

*  SANNATORIU.-toTMi,  adj.  s.,BaM- 
nitor]  care  face  soHHfi;  vedi  si  «awnioiH. 

«  SANNIONŞ,  s.  m.,  umnio;  care  si 
face  una  măiestria  d'iu  fatierea  de  sanne. 

SANU,-a,  adj..  Bana»;  sanitosu,  in 
seosn  materiale  si  ideale  :  in  corpu  sa- 
nu  sana  mente;  aane  eovente,  aana  ju- 
dieata ;  dictione  aana  si  dassica;  serip- 
toriu  tanu  si  correetu;  sensuaanu,  sana 
vedere. 

1  SAPA,  s.  f.,  Ugo,  raatruB,  larai- 
laro,(it.iappa,isp.Hpaifr.  B«pfl};instru- 
mţntu  de  taliatu,  sfermatu  si  scossu 
pamentu  :  sapa  de  ferru;  sape  bene  a- 
scutite;  si  actionea  făcuta  cu  acesta  in- 
strumentu,  adeco  aapatura  :  una  sapa 
nu  e  deatâlapeniru  viniapreprimavera 
si  vera,  se  ceru  cellu  mai  pudnu  dou» 
sape;  a  dă  una  sapa  porumbidui,  pepe- 
niloru,— proT.  insapa,  si  mai  euergicn, 
in  sapa  de  lemnu,  la  sapa  cU  lemnu  ^ 
forte  pauperu  :  a  adjunge  in  sapa  de 
lemnu;  sap'a  si  Iopa^'a:=gtare  desperata, 
forte  greu  morbu,  incurabile,  deorepitu- 
dlne  :  de  acumu  in  coUo  aştepta  Sf^'a  ai 
loptU'a;  numai  sap'a  ai  lopat'a  te  so(^a 
de  acestu  morbu. 

2  SAPA,s.  f.,Bapa,(d'ia  «apere);  sucea 
fertu  mai  rertosu  buccq  de  me,  moitu 
fertu,  peno  la  consistentia  de  miere : 
sapa  intra  in  prepiu^ationi  farmaceu- 
tice. 

SAFA£E,T.,  BBffoders,  effoaeve,  ub- 
raare,  MDtpece*  pasUoare,  sarrlre, 
(it.  lappare  fr.  ssper) ;  a  face,  a  lucrî 
cu  sap'a  (1  sapa),  a  tali4,  sfermi,  Bcote 
cu  sap'a,  1.  proprie  si  in  genere  :  a  sa- 
pă una  gradina;  sapati  mai  de  tempo- 
riu  gropele  necsssarie  la  plantarea  de 
pomi;  a  sapa  cartofi,  rime,Âori,  etc.  =:a 
scote  sapandu;  sapati  putiulu  mai  a- 
duncu,  nu  ati  sapatu  dekullu  de  adun- 
ce  gropele  de  buceate;sapa  ţote  locurile, 
ca  se  afle  thesaure,  se  descoperia  vene  de 
auru ;  a  sapă  unu  mormeaţu  ;  frroT.  ttu 


=y  Google 


IftSO SAP; 

iapă  gropa  altuUa,  co  eadi  tu  mat  an- 
tâniu  m  ea;  cine  sapa  gropa  altw-a, 
cade  elIu  m  ea;  2.  in  specie  9i  metafo- 
rice, a)  despre  sgri,  arature,  vioie,  etc.; 
a  lacră  co  aap'a  :  vini'a  se  se  supe  du 
mat  multe  ori;  dSco  nu  sapi  bene  agnulu 
porumbu  nu  fad;  papusioiulu  nesupatu 
nu  prospera;  b)  a  surpa  cu  sape  sau  cu 
alte  iostrumeote,  a  derimă:  a  sapăunu 
eastru,  a  sapă  fundamantel':  edificiului; 
e)  de  acf,  prin  esteosioDe,  a  surpa,  stri- 
că, derapină,  rode,  etc,  a)  io  senau  ma- 
teriala :  apele,  batalVa  apeloru  sap»  ri- 
peU;  bubele  de  rea  natura  sapa  in  carne, 
sapa  si  ossele;  ^)  in  sensu  ideale  :  unu 
morbu  ineurabUe  sapa  saniiatea  Oieesiui 
robustu  june;  turburătorii  sapa  funda- 
mentele societatei;  aceste  doctrine  au  sa- 
patu  si  surpatu  basile  religionei  si  mo- 
ralei; a  sapă  pre  ăneva,  a  cautâ  se  Iu 
surpe,  se  la  mine;  d)  a  scalpl  :  a  sapă 
in  lemnu,  in  marmore,  in  eboriu;  figu- 
rele  principali  nu  tu  bene  săpate;  si  de 
aci,  prin  noua  metafora,  a  intyparf,  a 
imprime,  etc.  ,  in  sensu  materiale  si  i* 
de&le  ;  a  si  sapa  nomele  in  ânitnele  to- 
toru.'a;idea.  sentimentu  aduncusapatu 
in  eapiiele  si  ânimele  omeniloru. 

SAPATORID,-f(im,  adj.  s.,  fossnr, 
•Tersor,  Bcnlptar,  etc,  (compara  si  fr. 
Mpeur);  care  sapa  :  săpătorii  de  vinia, 
de  mormente:  militari'sapatori;  săpăto- 
rii basiîoru  societatei ;  săpători  in  pi' 
tra;  morbu  sapatoriu  de  sanitate,  bube 
sapatorie;  ca  8.  f.  reale,  sapatoria=sa- 
patore,  a)  abstr.  foislo,  pastlaatlD,  etc: 
îa  sapatore  de  vinia;  b)  llţo,  saren- 
Inn,  etc,  instrumentu  de  sapatu  :  să- 
pători de  fosse  pentru  castre. 

SAPATU,-a,  adj.  part.  b.  d'in  să- 
pare, foHSiia,  «ffoBsoB,  erersoSf  sealp- 
tni,  etc. 

SAPATTJBA,  s.  f.,  resslo,  ererslo, 
HCnlpttra,  tarritara,  paBttoatlo,  etc; 
actioDe  de  săpare,  d^ro  mai  vertosu, 
modn  si  effectn  de  săpare  :  sapatur'a 
rintet,  porumbului;  a  solve  pentru  să- 
pătura prea  mviUu;  sapaturele  făcute  de 
ape  in  ripele  riului;  numai  sapatare  pre 
toiu  aeestu  locu;  aapatwele  eleganţi  alle 
temfiului. 

«  8AFBBDA,  a.  t,  up«rdi,  (fr.  sa- 


SAR     

perde);  1.  specia  de  pescs  Barata  forte 
reu,  specia  de  arengu;  2.  gena  de  in- 
secte coleoptere  Jongicorne. 

»  SAPERl;;,  V.,  supere,  (affine  ca 
grec.  ăirtSi;,  aa^i^,  aocpd;);  a  fi  suceosu, 
a  avâ  suceu,  ia  specie,  a  av^  sueeupla- 
cutu  la  gustu,  a  fi  gustosa,  si  in  genera, 
a  av^  gustu,  1.  proprie  :  oliulu  sape 
bene,  sape  reu;  ap'a  ce  sape,  nu  e  bona; 
peseelesape  inco  amare;  2.  a  sentC  gn- 
stulu;  3.  a  senti  in  genere;  a  percepe, 
a  coprende  cu  mentea,  a  intellege,  a  fi 
intelleptu. 

«S.VPHBKA,  s.  f.,  Kfr.  iiaph6>e, 
d*in  aa.fiit;);  un'a  d'în  celle  doue  vene 
ijubsutauie  de  Ia  crure  :  saphen'a  ma- 
jore=saphen'a  interna,  oppos.  la  8a- 
phun'a  minore  =  saphen'a  est&-na;  la 
un'a  d'in  saphene  se  lassa  sânge,  condu 
suffere  petiorulu. 

*  SAPIDITATE.s.  f.,  (fr.  BapidlH); 
calitate  de  sapida :  sapiditatea  apei 
metallosa. 

*  SAPIDD,-a.  adj.,  sspldns,  (sapide); 
care  sape,  are  sapore  :  multe  gaze  sunt 
sapide;  ap'a  bona  de  beutu  nu  e  sapida; 
metaforice  :  a)  placutu  :  sapide  vorbe; 
b)  cu  mente,  mentosu  :  sapide  copiile. 

*  SAPIENTTB,  adj.  part.  preş.  d'in 
sapere,  gaptens,  (compara  fr.  8s;«  si 
aafant,  it.  sarlo  si  sa^ţlo);  preceputu, 
intellegatoriu,  intelleptu,  plenu  de  in- 
telleptione,  de  scientia,  daconnoscentîa 
si  invetiatura,  filosofn,  etc,  1.  io  genere: 
sapiente  ecellu  ce  vede,  inteUege,  percepe 
si  si  espliea  bene  lucrurile;  stuftH  sunt 
aniipodii  eelloru  sapienţi;  muliere  sa- 
piente; muliejtile  sapietUi  se  dicu  si  ceUe 
ce  au  pretensioni  numai  de  sapienţi; 
copillu  sapiente;  ea  sub ^t.  pers.  unu  sa- 
piente, unu  mare  sapiente;  detoriele  u- 
nui  sapiente .-  sapienţii  nu  făcu  asid ; 
sapienta  poporului;  si  despre  lucruri 
abstracte :  labori  sapienţi,  sapiente  por- 
tare ,  sapientite  conaUie,  sapientea  lui 
moderatione:  sapiente  poesia,  sapiente 
elocentia,  sapienţi  covente,  etc;  2.  în 
specie,  in  sensu  pregnante,  filosofu,  si 
ca  Bjibst.  personale,  unu  sapiente  :  celli 
septe  sapienţi  ai  Greciei  antice;  celli  mai 
mari  sapienţi  ai  Grealoru  fura  Socrate, 
Flatom,  Aristoiele,   Zenone;  Epieunt 


=y  Google 


SAP. 

/b  MfWMfe  materialiatu;  $aţientii  Frân- 
ai, Germaniei. 

*  SAPIENTU,  B.  f.,  Hplentlkf  cali- 
tate de  sapiente,  1.  in  genere,  mente 
igeraiintellegereiintelleptione,  percepe- 
re, agerime  de  mente,  scientia,  etc. :  a 
se  portă  in  tote  eu  sapientia;  sapien- 
ta eaclude  stultitfa  :  sapienti'a  popo- 
rului; pentru  aeisia-a  nu  se  cere  multa 
sapientia;  sapientia  de  lucrurile  eivili; 
2.  in  specie,  filoBofia  :  sapienti'a  gre- 
cesea,  sapienti'a  franeeae:  multa  sa- 
pientia se  eere  pentru  viitia;  sapisnr- 
ti'a  e  eeUu  mai  honu  ăaru  aUu  lui  Dot»' 
nedieu;  sapienti'a  eeîloru  divine  si  o- 
mane,-  fora  sapientia  nu  e  scten^'a; 
professoriu  ă^  snpipntia. 

*  SAPIENŢIALE,  adj.,  sipleotlalls, 
(fr.  sapienţial);  relativQ  la  8apienHa= 
flleso&a,  ia  specie  :  eartUe  sapienţiali 
alle  HbOei. 

*  SAPIENTIPOTENTE,  adj.  b.,  w- 
ptentlpnt'viit  potente  prin  sapientia. 

*  SAPINin,-a.  adj.,  Mplneas;  de  sa- 
piMU  :  eoni  aapinH,  frondia  sapinia, 
iemnu  aapiniu;  ca  s.  f.  sapinia,  si  m. 
sapiniu,  iemnu  de  sapinu,  bonu  de  In- 
orn,  fora  noduri. 

*  Sapinu,  a.  m.,  pl.-t,  saplnm, 
(comp.  si  fir.  eapla) ;  genn  san  specia 
de  arbori  asemeoe  cu  ptimZH,  cu  abie- 
tele. 

SAPONABE=::«apiţtMre,  3.  f..  lap»- 
■arla  •ffleta«ll>t  specia  de  planta;  redi 
si  saponariu,  saponeUu;  —  corentuln 
responde  Ia  una  forma  originaria  :  sa- 
ponole  ^  (gapnoalla). 

SAPONARELLA  =  sapunareUai  8. 
f.,  demiontlTa  d'in  saponare,  applicata 
inse  JQ  aoelln-aai  sensu  cu  saponare. 

SAPONABESCU.-a,  adj.,  relativa  la 
saponariu,  ca  sabst.  m.  personale. 

SAPONABESSA  ,  saponariu ;  vedi 
saponariu. 

SAPONABICA,  saponarida,- tia  ; 
redi :  saponare,  saponardla. 

SAPONABINU.-o,  adj.  b.,  (fr.  s«p«- 
varlne);  de  saponare;  ca  snbst.  reale  i'. 
saponarina,  si  m.  saponarinu,  sub jtan- 
Ua  estrassa  d'in  una  specia  de  sapo- 
nare. 

SAPONABIU  =  sapunariura.  adj. 


8AP. 


lOSl 


a.,  (laptiarl»,  comp.  si  it.  sapsnajt, 
ispan.  jak«aero,  fr.  aaTointer,  si  sape- 

nitre);  relatim  lisaponez=^aponu;  m#- 
gotiu  saponariu,  fabrica  saponaria;  mai 
TertOBQ  ca  subst.,  a)  personale,  sapona- 
rm,  cella  ce  fabrica  san  vende  saponu; 
fem.  in  acestu  intellessn  :  saponaressa, 
muliereasaponarinln,  sanfemina  cs  fa- 
brica san  Tende  saponu  în  nomele  sen; 
b)  reale,  f.  saponaria,  a.)  si  saponaria 
:=  măiestria  de  sapontaiu;  fabrica,  of- 
ficina  de  saponn;  p)  saponaria  =  sapo- 
nare, specia,  gena  de  plante,  asii  no- 
mîie,  pentm  oo  facn  spnma  ca  sapontdu; 
vedi  si  saponsUu,  saponare. 

SAPONATD  =  sapunatu,-a  .  adj. 
part.,  ffr.  giipoaâ);  ammestîcata  cti  sapo- 
nu, focntn  d'in  sixponu,  de  natnr'asopo- 
nului;  s.  f.  reale,  sapeiuiiazzMmi.  sapo- 
nu bonu,  vpdi  eaporu. 

SAPONE  si  saponK=sapunu,  s.  m., 
flapo,  abl,  aapoDfl,  (it.  sapone,  isp.  Jabov, 
port.iabin,  proT.  aabOifr.garoDfdeaofsi 
inaltelimbe);  massa  molie compoeitadin 
una  materia  grasBa  91  d'in  una  aloale,  care 
serve  la  spellatu  de  albiture  si  Ia  alte 
usQri :  a  eomperâ  saponu  pentru  moi 
mtiUe  loMiare  de  cametie;  a  se  speUâ  cu 
saponu  pre  capu,  pre'măni;  ad&euaa^ 
ponu,  ditH  mai  nâdtu  saponu  la  comi- 
sia; cine  si  rade  barVa,  da  cu  saponu ; 
sapontd»  aeestu-a  mu  face  spuma;  sapo- 
nulu  bonu  spuma  bene;  cu  beaiee  de  sa- 
ponu sejeea  eopUUi;  saponu  de  lussu; 
saponu  ordinariu,  sapomAu  oriinarvu 
eureHa  mai  bene;  essentia  de  saponu,  sa- 
ponu odoratu,  profumatu ;  —  metafo> 
rice,  a)  «nu  saponu  =  nna  bnocata  de 
saponu;  b)  unu  saponu  =  cAtu  saponu 
te  da  una  data  la  albiture,  la  eapu.  la 
barba;  eto.,  c)  8aponu=frecatnra,  mos- 
tratora,  caetigatione  aspra  :  a  dâ  cuiva 
unu  bonu  saponu;  de  aci  si  locntioni  ca : 
a  rade  fora  saponu  =  a  maletract& 
ren,  etc. 

SAPONELLU,  8.  m.,  1.  deminativu 
d'in  saponu,  buccata  mica  de  saponu; 
2.  metaforice,  nnn  genn  de  plante,  ■«- 
poiaria  eneliuillai  vedi  si  saponare, 
saponariu. 

•  8AP0NIPICABILB,  adj.,  (fr.  m- 
pealllabla);  oare  se  pote  sapoMMcare. 


=y  Google 


1062 


SiP. 


«  SAPOmFICABE,  V.,  (fr.  upoil- 
ter);  a  &ce  aapone,  s  converte  iQ«a|>o- 
fw  :  otide  «e  MpOHi/$ea  pHn  (deali. 

*  SAPONOICATIONE,  8.  f.,  (fr.  ■■- 
r*BiaMU«B);  actîone  dosaponi/ieare; 
tapoitifieationea  nniurei  de  balena. 

*  SAPONIFICATU,-a,  adj.  part.  a. 
dlo  aapOnifieare. 

*  8AP0KIF0BME,  adj.,  (fr.  8a»«mt- 
bme);  care  are  forma,  similitudine  de 
aapotu  :  arffiUa  saponiforme. 

SAFONINA,  6.  r.,  vedi  saponinm. 

SAPONIMJ,-a.  adj.  a.,  (fr.  aapoala*); 
d»  aapone;  a.  î.  «aponuM.  ai  tu.  sapo- 
ninu,  reale,  eatractn  spnmosa  d'in  sa- 
ponarea  ofRânaU. 

SAFONIBE  =  Mapunirereseu,  t., 
■V^ae  laTare»  (it.  Ivt^ioiaret  isp.  Jb- 
hanart  port.  «naalMir ,  fr.  laTonier  i  si 
in  alte  limbe);  a  luii,  spellÂcu  saponu, 
a  ik  ei  frecă  cu  «apomi,— prov.  a  rade, 
fora  a  taponi  :=  a  rade  fora  aaponu. 

SAPONIU,  (CQ  n  molUatu,  «opmu),  8. 
m.,  MresliH',  raitria,  Ura)  proprie 
augmentativu  d'in  1  sapa,  leiiatu  ime 
si  cu  iuBemoari  speciali ,  applicate  la 
diverse  forme  de  tape. 

SAFONOSU.-o,  adj.,  plenu  de  aapo- 
nu, de  natnr'a  taponvivi :  mAtiantie  sa- 
ponoae;  (compara  :  fir.  aarvnneax,  iep. 
jubea***), 

SAFONnz=«(ipHiM,  8.  uL,  HpcjTedi 
aapone. 

*  SAFOBABE,  T..  (Mpvran),  b^w 
rataii  (&*.  atmnt,  d'in  aapore);  1.  a  d 
sapore,  a  face  saporoau  :  a  sapord  mo 
bene  btiecatele;  hueeata  pipţtrala  si  m 
parata  inco  si  eu  alte  eonditnente;  2. 
gustă,  a  gustă  mai  vertOBu  ou  marş  plă- 
cere, ou  voluptate,  ca  gnlositate  :  ceUu 
flamun^  sapora  ai  una  bueeateUa  de 
tnemelUga;  a  aapord  ne^ahtdu  $in  eu- 
pde  Mtm^mauhti  otpetiu, 

"  BAFOBATIONE,  s.  f.,  (fr.  Ha^ra- 
tlta);  actione  de  taporare. 

*  SAFOEATD,-a,  adj.  part.  s.  d'in 
M|Ware,  iftperatns. 

«  SAFOKE,  B.  f..  upor,  (fr.  sareir, 
d'in  saperey,  gustulu  obieetivu,  impres- 
sionea,  sensationea,  cumii  si  calitatea,  ce 
au  obiectele  dn  a  face  acâata  impreseio- 
ne  asapr'a  guttului  subiectiva,  1.  pro- 


prie ;  f^a  bona  de  beuiu  e  fora  saporer 
aaporUe  sunt :  amarulu,  aeruto.  didcelei 
mierea  ai  aacdiarulu  aunt  de  aapore 
dulce;  sapore  aspra,  plaeuta,  auave;  a- 
apr'a  aapore  a  apei  de  mare;  2.  metafo- 
rice, a)  anbiectivu,  in  locu  de  faculta- 
tea guattUui,  sau  sensationea  acestui-a; 
b)  eoncretn,  mai  vertosn  ia  plar.  sapo- 
rHe  ee  Imguaeaeu  mai  bene  poAtCnlu 
omului:  e)  aapore  se  pnne  si  în  locu  de 
odore;  d)  in  sensu  Ideale  :  săparea  suave 
a  îoeutionUoru  Umbei  romane  popviare. 

*SAFORIFICU,-a.  adj.,  (saporlflena, 
fr.  sâporlBqie);  care  face,  da  sapore  : 
substanti»  soporifice,  parUada  saport- 
fiea. 

*SAF0R0SO-a.  adj.,  (fr.  BtTonreix)! 
plenu  de  aapore,  in  specie  de  bona  aa- 
pore :  buccate  aaporoae;  aaporomlu  suocu 
aUu  strugurului  copta. 

*  SAFORU,-(i,  adj.,  saporns;  cu  sa- 
pore, care  are  sapore.  pîenu  de  aapore; 
vedi  si  aaporoau. 

•SAFFHIGC-o,  adj.,  Mpphleis,  d'in 
Sappho,  Sappko,£aMt(p{b,  celebre  poeteesa 
greca  de  la  Mytikne  in  Lesbu,  oare  d'in 
caDs'aamorei  desperate  pentm  Phaonte, 
se  precipita  de  pre  scopellnlu  hueaăieu 
ia  mare,  si  prin  urmare,  aapphieu:=w-  . 
lativu  la  B<qapho:  mui^a  eapphiea,  vor- 
sulu  a(qaphiat;  Oratiu,  la  Somani,  a 
serisau  muUe  ode  in  m^ru  aapphicu,  o- 
dde  sapphice  oile  Zw  Oratiu. 

»  SAFFH[BABE==M^re,  v.,  (gap- 
pUrare),  sapphlratus  j  a  omă,  ca  sap- 
phiru,  mai  vertosu  in  form'a  participia- 
le  :  anelle  aapphirate. 

*  8APFHIBATU  =  aafiftau,-a,  adj. 
part.  d'in  aapphwaire,  sapphiratiB}  vedi 
sc^lnrare. 

*  8AFFHIBIND  =«a^r«Mi,-o,  adj-, 
BxppMrlnos,  (fr.  Bappklrlii,-e);  de  sap- 
T^ru  :  petre  sapphirine;  ca  aubst.  reale, 
a)  m.  sapphirinu;  b)  tsappkirina,  ape- 
oia  de  pe^  de  oolorea  aapphimlDîifia- 
sturi  de  aapphirina. 

*  SAFFHIBU=:S(vfrt4,  a.  m.,  sspphl- 
rni ,  (odiRţBtpoc,  fr.  uphlr) ;  p^tra  pr^ 
tiosa  de  colore  albastra  ca  a  eeralni, 
dura  aprope  ca  st  adamantele  si  ni- 
binulu  :  aapphiruUi  ae  numera  intre 

jremme.— (Nomele  proprio  :  JS^a>4tr^,n 


=y  Google 


8^; 

fem.  Zamfira,  a  potutu  «ssf  d'in  Sof*- 
]!nt  =  safiru,  [ca  si  Bombata  =  sab- 
bafa],  d^re  ^î  d'in  Zeplu/ru). 

*  SAPBOPHAGfiBE,?.,  sapropfaaţ»- 
r«,  (oanpofaYsEv,d'in  aa]Ep(tc=pa^di],  si 
ţeq«îic=iiiaBcare);  a  manca  ee  e  ptOridu. 

*  SAPE0PHAan,-<i,adj.,(8«proph«- 
saa,  £r.  saprophare);  care  manca  putre- 
dmi,  care  vine  ia  corpuri  putride;  subst 
pi.  saprofJuigde,  familia  de  insecte  co- 
leoptere. 

«  SAPBOFYfiU,  a.  m.,  (fr,  lapropţ' 
r«>  d'ia  aaspâi;=patriâu,  ai  «&p~foca); 
terminu  paUiolo^on  :  febre  putruta. 

*  SAPBD,-<ir  ft4J->  •aprvBţ  (oanpiit;); 
jHtIre,  putridu :  caaiu  aapru. 

SAPUNÂBfi,  sapunaria,  aofmnariu, 
sofnmire,  etc.,  vedi :  saponare,  sapona- 
ria,  saponarm,  aaponire,  etc. 

SABA.,  s.  f..  vedi  a^'a. 

*  SABABABA,  8.  f.,  ursbira,  si  m- 
rafc^U}  braoce  large,  pantaloni  largi; 
—  coveotu  persicn,  d'in  care  pare  a  fi 
essitn  si  :  saivari  san  eiaîvari,  trecutn 
mai  ant&oiu  prin  gara  de  Taroa. 

SABAIIUBA,  B.  f.,  Tedi  aalamura. 

1  SA  BABE,  (cu  fornte  simple :  $aru, 
sari,  sora),  r.,  ultre,  lalllref  si  salers, 
aallereţ  (it.  uiUmt;  isp.  proT.  salar^  fr. 
tsl«ri  alb.  B«Uii);  a  pune,  i&  aare,  a 
COndl  CD  sare,  1.  proprie  :  prea  aarati 
bueeatele;  aâiâ  aaratu  place  numai  he- 
tivăoru;  a  aarâ  peace  ai  pune  in  bvto- 
nie;  a  mancă  muUu  pesce  sca-aia;  came 
Barata,  verdetie  garate,  fructe  sărate; 
2.  metaforice,  a)  anaoafteţ  nerelbns  ea- 
Titaten  Inferre ,  a  face  caru,  a  redică 
pretiulu,  a  aettmpi  :  grânele  sunt  prea 
sărate ;  nu  te  poţi  appropid  de  negotia- 
tori,  au  saraiu  fote;  pretiu  prea  acu^atu; 
b)Aii  gratia,  a  face  placată,  (Tedi  si 
sare)  :  covente  sărate;  totu  ce  apuni  ai 
faeHHeneaaratti;ntaaratdevoatrevorb€. 

2  SABAK£,  8.  verbale,  saUeadl  ae- 
tt»,  taUtira,  MlB«B*ntaB;  !•  in  s.  ver- 
bului :  sararea  pescdtii,  camei;  2.  dâre 
si  effectu  allu  acestei  aetlone,  ceva  aa- 
ratu :  betivUoru  plăcu  aarar^;  redi  si 
saratura, 

dABABESSA,  s.  f.,  aararla.  mnliere 
a  aararitdui,  si  muliereoare  rende  sare, 
redi  sarariu. 


ŞAft^ 1058 

SABABITU,  s.  m.,  texa  pr«  lalvf  ta»- 
sa  de  aare,  pre  aare. 

SABAMn,-a ,  adj.  s.,  «alartaf ,  sa- 
llDH,-flBi;  relativa  la  sare,  (redi  si  sa- 
lari»); ca  subst.,  a)  pers.  sarariu,  care 
face  sau  veade  sare;  femio.  sarareaaa; 

b)  fem.  sararia,  a)  commerciu  de  sora, 
negotiulu  saranuUii ;  ^)  mulţime  de 
aare,  depositu  de  sare;  f)  mulţime  de 
lucrnri  aarate. 

SABATELLTT,-a,  adj.,  salmliig,  «a- 
raliBi  deminutira  d'ia  sartOu  :  btieeate 
camu  saretdle;  pretiu  camu  sarat^Ut. 

SABATICD,-*.  1-  adj.,  (pron.  sara- 
tieu),  vedi  aaratellH;  2.  8araticu,-m  , 
(pron.  aarâticu),  relaUru  la  sare;  ea  s. 
m.  reale  :  Mrdfuti^tama  pentroMire, 
(vedi  si  sararitu),  banni  de  atare,  ţno' 
tm  sare. 

SABATin,-a,  (pronunţia  «aro^,  M- 
raţia),  adj.,  lalaaliB}  ct^tan- aaratu,  care 
lire  gusta  de  sare  pronuntiatn  :  ape  «o- 
raţie. 

SABATORIII,-a.  adj.  s.,  csrs  sora 
(comp.  isp.  saUdar). 

SABAT0,-a,adj.pai:t.,(d'in  Iwmre), 
salsu,  lepldnB»  faeetn  ,  earns  ,  X-  în 
gen«e  :  peace  aaratu,  locuri  sărate  si 
sterili;  aare  de  aaratu  pesce;  aaratulu  de 
pesee;  2.  in  specie,  a)  placutu,  guatosD, 
gratiosu,  in  oppos.  ou  nesaratu=iiagu- 
stoBu,  disgratiosu,  aeplaoutu,  etc.;  b)  oara 
scumpa  '.pretiu  saratu;  (redi  1  sarare); 

c)  s.  f.  reale,  sărata  ^  salata :  vedi 
8(d<Ua. 

SABATCBA,  a.  f.,  RalUara,  aaUira, 
stlaaHientiBi,  aalsedoi  acţiona  ds  sara- 
re ;  a  di  bona  saratura  pescelui;  d^o 
si  mai  vertosu,  effectu  allu  aeellei-aai 
actione,  ceva  saratu  in  genere  :  betivi- 
loru  plăcu  saraturele ,  a  mancă  tmdte 
saratwe ;  in  specie  :  a)  loera  de  mân- 
care saratu;  b)  locu  saratu  :  in  saro' 
tura  ae  nu  ««mini  grâne. 

SABBESIRE,  sor^w,  etc.,  vedi  ser- 
bedire.  serbedu,  etc. 

SARCA,  s.  f.,  vedi  saree  sub  1. 

*  SABCASM:n,s.f.,saro«iD]M,(aap- 
xacifuSc,  d'in  aip£=cartie,  ~  &.  Btceaa- 
me);  batnjocura  mordace,  coventa  ce 
ore-ouma  rumpe  d'in  came,  amara  im- 
putatione :  a  ae  eipune  lasi 


=y  Google 


im 


SAB. 


cunndd  at  sweasm;  aarcasmilH  e  iro- 
nia emtara. 

•  SAECASTICU.-a.  adj.,  (fr.  i*ue»- 
ttiqne);  mordace,  amaru  auppeiatorin  : 
tonusarcasticu;  ortaori  sarcastici,  scrip- 
te sareaatiee;  awente  amare  si  sarea- 
$tiee. 

SABCE,  s.  f.,  1.  fnllos  atra;  8p«cia  de 
passere;  2.  imilax  aarsaparilia  Linn., 
specia  de  planta  (ledi  seUsapariUaji 
3.  »areez=aalci,  a)  aallz,  arbore;  b)  em- 
baaiu,  ooDdltBra:=Boiidinieiitu  cii  sa- 
re, (redi  etUsa).  —  In  difforitele  selle 
insamnari  eaventnlu  caută  se  fia  si  de 
origine  diversa,  in  însemnarea  de  snb  3. 
se  reftfre,  de  certa,  la  sale  =  sare.  in 
însemnarea  de  sub.  2.  pare  una  mutila- 
tione  d'in  salaapanlla  saa  aarsapiiriUa; 
in  Însemnarea  de  sub  1.  compar,  fr.  sar- 
ealle.  M. 

*  8AHC1ME,  pi.  sardmene.  Barei- 
■«■)  (d'in  sarc&e);  lesultatu  aUu  aclio- 
neî  de  sardre,  cosututa,  carpitara,  etc. 

8ABC1NA,  s.  f.,  sarelaa,  ouat,  fa- 
•eti,  Munai,  trlbntuMj  1.  legatara  de 
mai  multe  lucruri,  si  in  specie,  lega- 
tara ce  se  porta  io  spinare  :  una  sar- 
eiHa  de  lemne,  doue  sarăne  de  fenu;  a 
earră  imsarcin'apaiiesifertu;  2.  greu- 
tate mare,  at&tu  în  sensa  materiale 
oftta8iideale,a)  in  genere:  ceUi  privi- 
legiaţi nu  porta  nea  una  sarcina  a  ter- 
re^prenoi  laboratorti  eadu  iote  sardnde 
terrei;  sarein'a  unei  nave,  unui  earru, 
sarein'a  ce  se  pote  impune  unui  bou,  u- 
twi  ctUlu;  am  tota  famth'a  in  sarein'a 
mea;  nu  mai  potu  portă  si  sartitiele  al- 
toru-a  pre  longa  greu'a  maa  sarcina ; 
toţi  $e  descarcă  de  sarăne  pre  mene;  tu 
e>M  vit'a  de  sarcina  a  totoru'O;  a  lassă 
totu  in  «orcin'a  cuiva;  aeeste-a  su  t»  sar- 
ân'a  vostra;  b)  ia  specie,  a.)  sarcina  = 
fructu  allu  panticelui  femioei :  muliere 
eu  sorctn'a  la  gura;  av^i  respedude  ceste 
ffiNltert  cu  sarein'a  ta  gwa;  mai  grea 
sarcina  ca  acesta  d'in  urman'amavutu 
cu  cdtu  copiilu;  tu,  copiUulu  meu,  fusi 
prim'a  sarcina  a  patUitxlui  meu;  ^)  sar- 
cina =  dare  grea,  contributiona  cotra 
stătu  :  sarcinele  proprittaţeî  fundarta: 
proprietate  fora  neci  una  sarcina;  7)  sar- 
dita  SC  fanctione,  offlciu  :  sarcinele  0- 


8^; 

norifiee,  sarănele  rcHutnerate;  impon^i 
numai  sjrâne  foramereede;  ca  sensa 
si  mai  generale  de  missione.  :  sarcina 
delicata,  sarcine  date  pre  eredentia  : 
S)  sarcina  =z  ce  porta  unu  militarîu  in 
sfHnare,  candn  merge  in  caile  la  bătă- 
lia, si  de  aef :  sar  ana,  mai  vertoau  in 
pi.  sarcine  =  lucruri  neceasarie  arma- 
tei la  callea  sea  in  e&suri  de  mereu  :  ai 
noştri  supprensera  armada  inimica  care 
leuă  fug'a  si  lassă  tete  s^cinele  in  ma- 
ntile armatei  nostra. 

SABCINALE,  adj.,  BanlBalIs;  rela- 
tivu  la  sarcina;  vedi  ai  sareinariu. 

SABCINABE,  t..  sareiatre,  sarelre, 
«nerare,  grayare,  convlttAre;  1.  a  pune 
sarăna,  si  meUforice,  a  dă  sarcina,  a 
committo,  a  inoredentiă  cuiva  ceva,  una 
negotiu,  etc;  (vedi  si  compos.  însărci- 
nare); 2.  a  impeticâ,  a  c<i3e,ca  petice,  a 
pune  petice,  a  carpi,  repari,  derege  ceva 
rupta,  stricatu,etc.,in  8pecie,acarpfoaI' 
ciamente  si  vestimente;  (redi  si  soreire). 

SABClNAliIU,-a,  adj.S.,  saroliarluM 
relativa  la  sarcina :  vite  sareittarie,  nave 
sarcinaria  =.  nave  aneraria;  ca  s.  m. 
personale,  unu  sareinariu  ^  cella  ce 
porta  sardne  cu  spinarea. 

SABCINATOfilO,-(<Srio,  adj.  B.,i»r- 
cinator,  oneratorj  care  «orctna,  1.  care 
pune  sarcina  .-«arcinajoriu  de  nam/sor- 
cinatoriulu  nostru  cu  aceste  negotie; 
2.  care  carpesce  :  sardnat<mu  de  vesti- 
mente. 

SABCINATU,-a,  adj.  [»rt.  d'in  sar' 
cinore,  sarclnatai  t  femine  sordnate; 
vedi  si  compos.  insarcinoht. 

SABCINIOBA  (cu  n  moUiatu,  «or- 
dora);  s.  f.,  sarelnnU;  deminutivu  d'in 
sarcina  :  una  sardniora  de  lemne. 

8ABGIN0Sn,-a,  adj.,  garelnosna; 
plenn  de  «arcine,  1.  passiva,  sarcinatn 
cu  mare  si  grea  sardna  sau  cu  multe 
sardne :  aarcinose  carra,sarcinosa  nave. 
2.  activa,  care  pane  grea  sardna  san 
grelle  sarcine  :  sardnose  dări  publice; 
sardnos'a  (feslatione  a  femineii 

SABCINDCIA,-tia,  s.  t,  sarolnnla; 
vedi  sardniora. 

*  SABCmOLA,  8.  f.,  sarolaulai  vedi 
S(]rcinif>ra  si  saretttKcia. 

SABCIOBA,  8.  f.,  1.  in  locu  de  sar- 


=y  Google 


ŞAB^ 

einiora;  2.  dâmioutiva  d'in  taree,  ca  si 
aalciora  d'in  salce. 

*  SARCIKE,  tarcii,  sarcitu;  ei  sarsî, 
aarsei,  sarttt,  T.,  sarelre;  a  derege,  a 
repară,  a  carpf,  si  iu  specie,  a  derege 
calciameote  sau  vestimente,  atâtu  ia 
senau  materiale  câtu  si  ideale  :  a  sarci 
calcioni,  bracee,  camesie;  a  aarâ  funile, 
aei'a,  pandiele,  velde;  a  sarei  murulu, 
invelUorea,  parietn,  casele;  a  sarci  dam- 
itele,  rupturele,  ruinele  starei;  a  sarâ 
perierile  sufferite. 

*  SABCITE,  8.  f.,  sarolteH;  specia  de 
patra;  vedi  sareolithu. 

t  SARCO-,  (d'in  gr.  aâpi,  g.o«px<iî= 
carne),  in  compoaite  scientitice  :  sareo- 
base,  s.  f.,  (fr.  sarcob^ie»  d'in  ^i>;  =. 
baae),  forma  de  gţ/tu^xue,  la  famine,  ca 
nou  diacu  uaruosu;  sareobiu,-a,  adj.,  (£r. 
■areoble,  d'in  ^iOQ  =  ?i6tia),  care  viue 
iuoarue :  insecte  sarcobie,  subst.  pi.,  sar- 
eobteie,  tribu  de  inaecte;  sareocarpu,-a, 
adj-  s>i  (fr.  saroooarpe,  d'in  xxpn^;  := 
fructa) ,  care  are  fructu  carnosu ,  ca 
subst.  mascuL  iarcocarpulu.  paite  car- 
nosaa  fructului, cas.m.  pi.,  aareocarpii, 
tribu  de  fungi;  de  aci  si  sarcoearpiu,-a, 
adj.  s.,  (fr.  Biir«oear|»Ieii),  care  sămina 
cu  unu  sareocarpu,  s.  m.  pi.  sarcoear- 
pii,  famili'a  de  fungi;  sarcocele,  s.  f,, 
(fr.  sarevoftle »  din  xi^Xi]  =  tumore) , 
c&rue  dura  ce  se  face  pre  testiculu  âau 
pre  membran'a  interna  a  acrottdui;  sar- 
cocephalu.-a,  adj.  s.,  (fr.  aareocipliale), 
care  are  capulu  carnosn,  ca  subst  m. 
atu'cocephaltda,  genu  de  plante  d'in  fa- 
mili'a rubiacieloru ;  sarcocefihakttu  si 
sareocephaliu.-a,  adj.  s.,  (fr.  sarooeft- 
pkal6),  care  e  ca  sarcocephaluîu,  subst. 
-pi.  aarcoeephuliele,  tribu  d'iu  famili'a 
rtămeielora,  care  are  de  typu  genulu 
aareocephalu;  sarcocoUa,  a.  f. ,  saron- 
flftUa,  (fr.  Barcoe*Ue),  reaîna,  ce  se  a- 
fla  pre  arborellulu  aarcoeoUu,  s.  m., 
(fr.  sarooeolUer);  aarcocollinura.  adj. 
s.,  (fr.  saroneolllDe),  de  siu^eocoUa,  ca 
s.  m.,  sarcocollinK-la,  si  f.  sarcocollin'a 
subatantia  eatrassa  d'in  scwcocoUa;  aar- 
code,  adj,  s.,  (fr.  §ari)«de),  de  carne,  in 
specie,  genu  de  plante  leguminose;  aar- 
eode7^dru,  s.  m.,  (fr.  smroodendref  d'in 
8tv6pgv  =  arbore),  genu  de  zoophyti  cu 


8AB.  . 


HM 


totula  carnosi;  sarcoepiploeele ,  s.  f.« 
(fr.  sareoSpIplocUs,  d'in  ixLTckoofi^^ 
piplu,  ai  x'^Xy]  =  sorpatura),  surpatura 
prin  căderea  epiplului  in  serotu  cu  a- 
derentie  carnose ;  s<wcoepiplomphalM,- 
a ,  adj. ,  (fr.  BaroaSpIploMphaltt) ,  cui 
s'a  surpată  epiplulu  in  buriai,  {i^jpa,' 
X6;),  ca  aderentie  carnose,  de  aci  si  s. 
f.,  aarcoepiplomphaîia,  surpatura  a  epi- 
plului in  buricu  ca  aderentie  carnose; 
aarcogastru,-a ,  adj.,  (fr.  aareftraatr*, 
d'iu  ■ra(ni}p^  Teatre),  care  are  ventrile 
carnose,  s.  m.,  aarcogaatru,  genu  de  in- 
secte; sareographu,-a,  adj.  s.,  (fr.  aar- 
uoţraphe,  d'in  -jpâfav  =  scrierb),  care 
scrie  carne,  in  specie  s.  m.,  sarcogror 
'phvlu,  genu  de  licheni;  sarcohydrocde, 
s.  f-,  (fr,  sareo bfdroeâ le),  aarcoeele  in- 
aocitacu  hydrocele;  aarcoide,  adj.  s.,  (fr. 
sareolde),  care  sâminacu  carnea,  subst 
pi.  sareoidile.  ordine  d'in  classea  polt/- 
piloru;  sarcolenu.-a,  adj.  s.,  (fr.  »u- 
eoUne,  d'in  itXivri  =  braciu),  care  are 
bracie  carnose,  subst  pi,  sareolenele, 
classe  de  molusce,  cnmu  si  unu  genu  de 
plante;  aarcolithu,  s.  m.,  (fr.  tarc^Uthe), 
subatantia  minerale  de  colore  rossiatica 
ca  a  carnei;  sareolobu,-at  ^dj.  s.,  (fr. 
sarcolobe  si  sarealftM),  care  are  lobi 
carnosi,  s.  f.  pi.  sarcoiobele,  tribu  do 
plante  leguminose;  aarcoiogia,  s.  f.,  (fr. 
sareoUf  le),  parte  a  anatomiei  ce  se  o&- 
cupa  cu  carnea  si  alte  parti  molii  alle 
corpului;  sarc<]foyi<;u,-a,  adj.,  (fr.  sareo- 
loţiqae),  relaUvu  la  sarcologin;  sarco- 
ma,  pi.  «arcof»ate,(3(]ifiX(ii[j.a,fr.Bare»ne), 
tumore,  inflatura  ce  are  consisteuti'ade, 
carne  :  sareomate  in  amendoue  narilei 
parte  carnosa  pre  looga  ovariulu  plui- 
teloru;  sareomaiOBn,-a,  adj.,  (fr.  sano- 
nateni),  plenu  de  aarcomide,  asaâlBino 
unei  siweoma  :  inflaiure  sarcomaioae; 
sarcomphaUf,  a.  m.,  (fr.  sareoBphale, 
•vb,  d'in  ÂiupaX^=:burîcu),  a)  inflatura 
de  rea  natura  la  buricu;  bj  genu  de 
plante;  aarcomycetu,-a.  adj-,  (fr.  aar- 
eomţcite,  d'in  it6}iij(;=fuagu),  care  ar* 
ventrea  carnosa,  vorbindu  de  cerţi  fungî, 
subat.  pi.  sarcomi/cetii,  ordine  de  fungi; 
aarcopkagu.-a ,  adj.  a. ,  sareophaffnt , 
{|Jc^p^^ofA^o^i,  fr.  aareophage,  d'in  fivjKit 
^mâncare),  care  manca,  Gonatmucarnej  . 


=y  Google 


1«M 


8AB. 


medicamente  $areophage ,  si  ca  snbst. 
m.  rerte,  nmk  aarcophagu,  pl.-e,  aj  in 
genere  :  j>^^a  in/«rna^  e  unu  sareo- 
T^agu  infneosiatu;  h)  în  specie,  a)  aar- 
eofhagv,  mormentu  de  p^tra  ce  se  eli- 
ce *co  consnmeH  enrrendu  cămile  ca- 
daverulai;  Ş)  p6tra  d'in  care  ee  face  as- 
.  semine  mormentu;  i)  prin  eatensioDC, 
sicrin  san  imagine  de  sicrin  laceremo- 
mele  funebri;  sarcaphyUura,  adj.  b., 
(fr.  sneophrll»!  d'in  ţâXXov  =  folia), 
oare  are  folie  camose,  a.  m.  sarcophyl- 
Udtt;  a)  anu  genn  de  arbnati,  b)  nnn 
geno  de  plante  d'in  familt'a  algdara; 
sareoţhyma,  pi.  sareophymate,  (fr.  ssr- 
«•plijMfl),  infi&tura,  tumore  in  carne 
sau  in  alte  parti  molii  alle  corpului; 
Borcopoâe,  (d'in  ffo5;,  g.  noSj;=pede), 
care  are  pedt  carnosi,  e.  m.  sareoiMiii, 
gena  de  fongi;  aarcoţteru ,-a,  adj. s., 
(&.  saretptfere),  care  are  aripe  carnose 
sas  ca  carnea,  s.  m.  sarcoptemlu,  genn 
de  mollasce;  sareopyotde,  adj.,  (fr.  sar- 
«opjeTde,  d'io  ■rfxv  =  puronin),  ce  s6- 
mina  a  carne  cu  pnronin  :  seutpatu  sor- 
eopyt»d§;  sarcorhamphura=^arcorhyn' 
eAti,-a,  adj.  s.,  (fr.  gareorhampfae,  d'in 
^<l^upoc==:p67xot  =  roetru),  care  are  ro- 
stru  carnOBii  si  reenrbu  ,  s.  m.  sarco- 
rhBm^^e^e  =  sareorkynchele ,  familia 
de  passeri;  sarcose,  s.  f.,  ure^sla;  (o'&p- 
XMotţ,  îx.wt»tt)=.aarcoma,  in  specie, 
BUCOma  la  vite;  aareose  inse  si  forma- 
tiane,  genert^ione  a  camei;  sarcosper- 
mu,-a,  adj.,  (fr.  saroMperme,  d'in  anip- 
(Ut  =  sementia) ,  oare  are  sementiele 
san  capsulele  de  semeatie  carnose,  subst. 
pl.  sareospermeh,  tribu  de  plante;  sar- 
eottemUf-a,  adj.  s.,  (fr.  sarcostome,  d'in 
otd(ia=gura),  care  are  gur'a  carnosa  san 
ca  cunea,  in  faci'a  carnei,  subst.  pi.  tar- 
eoatomele.  familia  de  insecte  diptere; 
aareostose,  subst.  f.,  (fr.  s^rcostase,  d'in 
&m6v  =  ossu),  ossificare  a  carnei  sau 
altei  parte  molie  a  corpului;  sarcothla' 
«{q,  9.  f.,  (fr,  urootblnle,  d'in  9K&s.iv= 
batwe,'contandere),coBtt]sione  profunda 
a  camei  san  altorn  parti  molii  alle  cor- 
pnlHi;  8arcoticu,-a,  adj.,  (fr.  aftniDtlqDe), 
relstmi  la  came,  in  specie,  aptn  a  ac- 
cdiaffr  renascerea  carnei :  remeâiusar- 
mtieu,  medicamente  mrootia,  cUmente 


sareoHce,  si  absol.  subst.  m.  reale,  «nu 
sarcotieu,  sarcoticele  reeommendate  ea 
mai  muUft. 

*  SABCUtARE,  T.,  «ronlare,  (fr. 
sBToIer);  a  lucră  cu  saradulu,  a  sap&, 
moIIi&,  teriioă  agrulu,  a  cnretiă  agmln : 
a  sareulâ  vinfa,  porunAuUt;  gradine 
bene  sarculate. 

*  SABCULATIONE,  s.  f.,  sareiiU- 
tlo;  actione  si  modu  de  aaradare :  sar- 
cuUon^  agrului  de  $emin<Uu  eu  granu, 

*S ARCUL ATORIir,-(<irM,  adj.  s., 
BsrenUnB,  MrcoUtorin,  (comp.si  fr.  sar* 
elenr  si  sarelolr);  care  şarada  sau  ser- 
•iilasarcalatu;  ca  s.  f.  reale,  Boreu- 
latmia  ^  saratlatore  =:  instrumentn 
de  sareulare,  sî  m.,  sarculatoriu,  pl.-e, 
in  acellu-asi  sensu  cu  f.  saretUatore,  care 
are  si  seusulu  de  sarculatura  si  de  tempn 
de  sarculatu. 

*  SABCULATF,-c  adj.  part.  s.  d'in 
sareulare,  saroulatiiB. 

*  SABGTJLATUBA,  s.  f.,  urcBlatl», 
(comp.  si  fr.  aarolnre,  sareUfre);  actione 
de  sareulare,  dâro  mai  vertosu,  moda  si 
effectu  allu  acestei  actioni :  mai  multe 
sarculature  se  ceru  la  porumba,  la  pa- 
pusioniu;  si  ce  se  curetia  prin  sareulare, 

*  SABCULTJ,  san  sarclu  pl.-e,  sareo- 
Un,  (d'in  sarwe  :=  sarrire);  instm- 
mentu  de  sarritti  agrulu,  de  săpata  si 
curetiatuagrii :  sareuîu  de  gradina,  sar- 
chIu  de  sapatu  granele,  papusioniulu ; 
fora  SiO'Culu,  nu  poţi  bene  curetiâ  gra- 
dm'a  de  tote  părăsitele;  sarcidtdu  are 
de  regida  la  tmidu  cfi»  căpiţele  eodei 
una  sapa,  la  ceUu  altu  eapitu  ăUu  codei 
dom  denti  sau  si  mai  muUi. 

*  SARDA,  s.  f.,  sarda,  (fr.  sarda); 
1.  genu  de  pesci,  ce  se  prendu  si  sena- 
ra ,-  redi  si  sardeUa ,  sardina;  2.  spe- 
cia de  patra,  de  cornf  oia;  vedi  si  sarda- 
ehatu. 

*  SARDACHATU=sar(Jaj(rfit,8.m., 
HSrdacbates,  (aapSa^diTrjE;,  fr.  sarduba* 
te);  p^tra  pretiâsa,  specia  de  aehaUt  = 
agatu. 

SARDELLA,  s.  f.,  lardlia,  sarda, (it 
BardelU,aIb.  sardelle;  isp.  asHIna,  port. 
sardinia,  fr.  sardlnej  si  it.  sardlaa  pre 
longa  sardella,  prov.  sarda,  T.  gr.  axp-  , 
SlY^y,  proprie,  deminutim  d'in  aarda 


=y  Google 


SA6; 

sab  1.,  applic&tu  inae  la  uua  specia  de 
pesctsion),  ce  ae  sară,  si  care  Bâmina 
mnltu  ca  arenguhi,  aamai  co  e  mai 
mici]  de  efttii  acesta-a  :  sardelle  in  oliu, 
satââXe  de  putina,  una  cu/eîa  Ae  sar- 
ăette,  mai  mulie  acaiule  de  aardeUe. 

SABD£LLnCIA,-^ia,  s.  f.,  demina- 
tivQ  d'in  sardeUa. 

8ARDINA,  s.  f.,  sardluaj  vedi  sarda 
8Î  sardeUa. 

SARDIU,  s.  m.,  veâi  sardonia  sab  2. 

SABDONIA,  s.  f.,  sardonia,  sardoa 
kerba,  (compara  si  fr.  sardolae,  sardo- 
nle),  1.  proprie,  fam.  d'in  adj.  sardoniu,- 
o  =  de  Sardinia,  d'in  Sardini'a  (insu- 
la), leoatu  inse  in  specie  ca  s.  f.,  (sub- 
intell.  erba),  specia  de  ^rba  reDinâsa, 
care  face  se  se  strâmbe  cineva,  indata 
ce  pane  pre  limba  d'in  acea  ârba;  de  acf 
si  adj.,  sardoniat,'»,  adj.,  (fr.  garil»ul- 
qne,  comp.  si  gr.  aapSipo;,  aapSovixâz, 
oapSâvio;  :  )i£iSrpi  Sk  aapSâvtov,  Sont, 
Odjfas.),  appiioatu  la  unu  mu  eu  str&n- 
ha^a,  riaa  conviAaiim,  ca  risuJu  ceUoru 
ee  gusta  tCin  sardonia  :  risuhi  aardo' 
nicu,  Iat»orho8i,e8ymptomamortifera; 
prin  estensione,  de  mu  fortiatu,  numai 
d'in  bnăie ,  fora  volia  de  risn ,  mai  al- 
lessn,  risn  maligon ,  plenu  de  rentate, 
dâro  si  de  dorere  in  fundalu  ănimei : 
ruwlu  seu  sardonicu  denota  reutatea 
lui;  cu  unu  surrisu  sardonieu  reaponee 
la  blondele  meUe  covetiie ;  2.  cu  refe- 
rentia  la  aarăa  de  snb  2.,  sardonia  r= 
specia  de  patra  pretinsa;  redi  si  sardo- 
ngche;  in  acestn  intellessu  si  form'a 
aardiu,  ce  e,  de  certa,  unu  adj.  derî- 
Tatu  d'in  sarda ,  lenatu  tnse  ca  sabst. 
sub  forma  maacnlina,  (compara  si  grec. 
aipSiov). 

•SABDONYCHATU,-a,  adj.  part., 
■ardnjflhatas;  oruatu  cu  sardoni/che  : 
matniie  loru  aardonychate. 

*  SABDONYCHE,  s.  f.,  Bardonjx, 
{oapSâmi,  fr.  Mrdonjx) ;  specia  de  p^ 
tra  pretinsa;  vedi  si  sarda  sub  2. 

SABE  =:  so^,  g.  f.,  n\,  (it.  sale, 
isp.  port.  proT.  sal,  b.  s«l);  substantia 
dura,  secca,  fragile,  solubile  in  apa, 
coadimentnln  regulatu  si  necessarin 
orecnmn  allubnccateloru  omiilai,  1.  pro- 
^e :  sare  eonmmne,  sare  aibă,  sare  vi- 


SAU. 


106? 


neta;  sare  de  saratu  pesee,  sare  de  bm- 
eate,  sare  pentru  pecore;  nu  poneti  astă 
de  multa  sare  in  buccate;  buecatele  fora 
sare  nu  ne  plăcu;  fodirUe  sau  minerele 
de  sare  se  chiama  si  sarine  sau  sdine; 
copiase  fodine  de  sare  are  BomanVa; 
sorea  fodineloru  României  e  monopo- 
hdu  statidui  rotnânu;  d'in  aalinde  Bo- 
mantei  se  si  esporta  una  cantitate  de 
sare ;  sare  se  estrage  si  d'in  mare;  a 
mancă  pane  cu  sare,  a  intinge  in  sare 
cu  memelliga;  tali(^oru  de  sare  taiia 
sare  (fin  salina;  2.  metaforice,  a)  prov. 
mat  bene  se  intingi  in  sare  si  se  te  uiţi  la 
8ore,decâtu8eintingiinuntU8ise  cauţi 
in  pamentu ;  caru  ca  sarea  in  ocli ,  a  fi 
cuiva  sare  in  odi ,  a  arruneă  sare  in 
ocli,  a  mancă  pânea  si  sarea  cuiva,  a 
nu  mai  manca  pane  si  sare  cu  cinepa; 
a  manca  st  sare  in  cas'a  cuiva;  b)  sare 
=  symboln  allu  intelleptionei,  mai  ver- 
tosu  in  limb'a  biblica  :  voi  sunteţi  ta- 
rea  lurmi ,  dicea  Jesu  apostoliloru  tei  ţ 
deeo  sarea  ae  impute,  ee  mai  remâne  de 
celle  aite^  c)  forte  desu,  sare=gratia, 
farmecă ,  gn:itu,  spiritu,  acume,  ageri- 
me, etc.,  mai  vartosu  despre  stjlu:  omu 
fora  sare;  vorbe  cu  sare,  scrisse  si  diate 
fora  firu  de  sare;  a  vorbi  eu  mdta  sare 
si  agaime;  n»  afli  firu  de  sare  in  totu 
ee  dice  ai  face  aeestu  omu;  sarea  sati- 
rei, comediei;  sare  caută  se  intre  si  in 
eoventele  oratoriului;  3.  in  limb'a  scien- 
tifica,  in  chymica  mai  rertosn,'sarG  = 
substantia  formata  prin  combinationea 
cbymica  a  nnui  ocu^tt  cu  una  baae;  in 
aeestu  inteUessu  tace  si  pi.  sârt .-  şart 
neutre;  aulfaieie ,  earbonatele,  ete.  sunt 
sari;  sările  au  si  elle  gensrile  ti  spe- 
eieie  loru;  sările  te  combina  cu  aite  sări 
ai  producu  sări  duple. 

•  SABGU,  s.  m.,  aar^s,  (&.  târfe); 
specia  de  pesce  de  mare. 

SABICA,  !i.  f.,  1.  pron.  sâriea,  Tedi 
sortea:  2.  pron.  sarica,  vedi :  sariceila, 
aarieica,  etc. 

8ABICELLA,  (pre  a  locuri  si' san- 
gella) ,  s.  f.,  1.  arsenlunni,  specia  de 
tare  venenoaa;  2.  lalsala  kall  =  soda, 
mai  yertosu  snb  form'a  de  sarigeUa,  — 
CoTentulu  cu  forma  deminutira  d'in 
aare,  a-essitu  directu  d'in  alta  deminu- 


ST 


.yGooglc 


10S8  SAtt. 

tivii  sarica,  de  unde  apoi  si ;  aariâea 
^  in  sensu  cu  saricella  sub  1. 

SABICICA,  s.  f-,  vedl  saricdla. 

SARICINU,-a,  adj.  s.,  d'iu  sarica. 
(vedi  Sarţceila),  ftţpTicatu  In  specie  cu 
inseinuar^ti  de  :  aciău  tartaricu. 

ŞABrOELLA.  s.  t,  vedi  sariedla. 

SARINDARIU,  s.  ffl.,  oniclom  qn«- 
draglotB  mlsKaratn,  prnsertlni  pro  de- 
r&ietis  1:=  ofSciu  liturgicu  de  patrudieci 
de  dille ,  mai  allessu  pentru  repatisati; 
—  (n.  gr.  oapotvBâpiov,  d'in  oapAvSa  = 
pabil<diecî). 

1  SABIRE  ^saîiVe.  (cu  r  aau  l  ino- 
liatQ  in  utie  locuri,  a)  la  presentele  in- 
dicativului pers.  I  si  n  sing. ,  cumu  : 
saiu,  sai=  sariu,  sari;  inse  :  ellusare, 
elli  safu,  etc. ;  b)  la  preş.  conj.  si  im- 
peratiruhii.  pers.  I,  II,  III,  sing.  si  III 
plur.,  curau  :  se  saiu.  se  sai,  se  saiaz= 
se  sariu,  se  sari,  sn  saria.  rtc),  sup.  şa- 
rjau si  saltu.  T.,  saltrn,  ţit.  salfre,  isp. 
port.  saltr,  proT.  Kaltr,  sallilr,  salllr  si 
HallHr,  fr.  BattUr);  cu  sensu  muitu  mai 
esteosa  de  cătu  cellti  ce  are  coventulu 
în  lihib'a  dassica  3i  in  celle  alto  limbe 
sorori,  ds  ora  ee  verbuhi  nostru  respon- 
de  nu  numai  la  simplulu  classicu  ,b«i- 
llre  (  ci  3i  la  (relle  mai  multe  conipo- 
site  alle  acestui-a  ;  ai>Ellire,  deslllre, 
«■Vsillre,  insiLlre,  transslllre,  exsllirei 
onmu  si  la  derivatele  :  exsnltare,  etc., 
si  la  alte  TBH^e  ci  :  mlcaref  etc. ;  inse 
multele  si  variele  inseunari  alle  lui 
aai^e ,  9S  'pirtu  reduce  la  xsa'a,  funda- 
mentale ,  care  e  :  a  face  ana  miseai'e 
impetuosa,  utiu  immtu,  mai  totu  de  a  un'a 
en  ide'a  aeccessona  de  :  in  susu,  in  di- 
redione  superiore ,  pre  candu  alte  d%- 
reefioni  se  determina,  derttgiila.  prin 
covente  a  nome ;  1.  intrans.,  a)  in  ge- 
nere, fora  determînatione  :  hroscele 
Mru ,  nu  ât/Ala ;  multe  passeri  saru  : 
actru  merlele ,  saru  fringillele ;  calKi, 
boii,  porâi,  lupii  si  alte  animali  âmbla, 
irue  si  saru;  amneUH  saru,  candu  sejd- 
ea;  omenii  saru  de  h»zcuri^,  âe  wmfet  ; 
Borimu  st  jocăntu;  a  sari  una  data,  a 
sari  de  mai  muUe  ori;  pilele  arruncate 
in  mum  sau  in  pamentu,  aaru  in  laturi 
rdU  iti'susu;  sate  ânim'a,  sare  pulsidu, 
tam  vinele;  sare  cineva  in  somrm,  dif* 


____^__  ŞA*i 

fsritn  de  :  san  d'in  samna;  sate  ănWa 
cuiva::^espttria:neăaai-iiuaniiA*a.i»a 
cadUtu  din  palu;  saru  spriheenele,  saru 
mai  vertosu  odii  d'in  o^ifeft  lotit ;  ifi 
blasteme  :  sari-ti-aru  oelH.  se  ve  saria 
oclii;  ti  saru  o«ttir:veî  fi  b^tutC  jţreste 
facia  :  vedi,  eo  ti  sari  otiHi-Se  HM  piei, 
cumu  ti  dieu.  apoi  ti  saru  o,etii:  a^aţl : 
ti  saru  faltOt,  ti  saru  dentH;  st' :  Ot^itu 
astă  de  tare,  asia  deaeru,incât!itieflKe 
se  saria  fcAtile,  dinţii;  —  saru  Vairale 
prin  locuri  stâebrose,  sânt  ap&effih  tu- 
buri, saru  apele  in  ferbere;  Saru  undele 
in  furi' a  curgtim,  sare  ap'a  unui  flmiu 
in  una  catarrdeta;  prov.  undi  sare  ea- 
pr\  sare  si  ed'a;  nu  şeii  Se  unde  Sare 
leporeh;  —  a  aari  cuiva  ton'a,  menVa, 
aschi'a,  etc.,  cari  se  esplica  prin  esţtres- 
sionile  cn  sensii  materhde :  saru  aşchie, 
pirti  d'in  lemnitlu  taliatu;  saru  bucea- 
tefh  ăecUFa  a/Wwinîa.-  saru  cunieled^n 
găurele  lora,  sort  usi'a  A*¥tt  usiorii  «r!, 
sare  cuniatotea  d'in  orbit'a  sea;  swre 
assea,  sare  rot'a  d'in  orbit'a  sea;  sare 
vinulu  spumosu  d'in  buteU'a  destupata, 
sare  vinulu  d'in  butonie,  sare  sângele 
(fin  nasu.  d'in  vSna,  mreap'a^infhn~ 
te,  etc.;  b)  in  specie,  cu  determinationî 
de  directioni,  cu  sensuri  fbrte  delicate-, 
si  diverse,  espres^e  cu  diverse  preposi- 
tioni,  a)  cu  la  :  a  sari  Ia=  a  sari  am- 
pr'a,  de  si  intre  amendoue  constrnotio- 
nile  essiste  differentia  bene  sentitaila* 
tronii  sarira  Ia -noi;  ui  noştri  sarira  eu 
furia  asupr'a  inirHit&on,  pre  tntmîei; 
sariti  pre  ei,  eopitU,  etc.,  de  Unde  se  vedn 
difTerentiele  d«lk»te  intre  eella  trei  con- 
structioni :  a  sari  la.  a  sort  asupr'a,  a 
sari  pre  :  toţi  saru  la  tneiu,  <o(fst»i*o- 
supr'a  mea,  toţi  saru  pre  mene;  ^)tB'in, 
d)  proprie  :  a  Wf*»'i*»  putiH,  'M-  fbssa, 
in  gr(^.  a  sari  m  apa,  a  -aari  de  pre 
caUu  in  riu;  a  sari  in  spinarea  cuiva; 
^')  metaforice:  a  sariHnipiHbma^iva, 
mulierile  impudenti  saru  ih  Hpihtirea 
barbatiloru  ce  nu  eonnoscu:ţTOv. asari 
d'in  caidare  in  foeu;  a  saranfovWpen- 
tru  cineva;  pentru  toi  svtrimu  in  fbm,  in 
apa,inmare,  inrupi;—aBaii4neapu,iii 
petiore,  in  mâne,  in  o6sta  Bfen  pre  eâsta, 
pre  pe^u,  etc.;  7)  m  preste,  «')  proprie :  a 
sari  preste  gardu,  preste  fossa,  pmt» 


,y  Google 


■  8AB. 

«HTU,  preaie  porta;  a  sari  preste  eaUu, 
preste  mai  mtilti  omeni  puşi  in  seria  si 
in  petiore;p')  metaforice;  a  sari  preste 
marginile  bortei  covenientie,  preste  tote 
legUe,  preste  tote  or^nik  si  inftrudio- 
nile,  preste  difficuUati,  preste  locurile 
edle  mai  essentiaîi  aîle  unui  seriptu;  a 
aaripreste  cinci  ordini  si  tre^e  la  a  sessea 
ordine;  nu  sari  preste  celle  ma^  insem-- 
note  locuri  d^in  carte,  etc.,  aaiă  si :  a 
sari  afora,  a  sari  in  tntru,  a  8(tri  la  de- 
r^t^a  sau  la  stanca;  a  saripre  duru, 
pre  moUe;  a  sari  sub  patu,  a  sari  pre 
patu;  a  sari  $in  patu,  d'in  arbore,  de 
pre  casa,  de  pre  inveHtore,  etc;  S)  fora 
determinatione  de  directione,  a')  a  sari 
^=a  trasări,  a  Be  spariă,  etc. ;  sare  con- 
tinwi  in  agitatulu  seu  somnu;  ce  sariti 
asia,  ca»du  vedeţi  acestu  omu9  (yedisi 
mai  snau  :  sare  ânim'a);  ^')  a  sari  z=.  a 
sIlergÂ  inadji]toriu:to^i  sesarimupen- 
tru  unulu;  ăico  nu  sorim»  pentru  celli 
as3upriti,necialtii  nu  voru  sari  pentru 
noi:  nu  sare,  se  te  vedia  tnortu;  deco  ve- 
cinii nu  saru  la  neeolia,  de  ce  mai  surU 
vecini?  sariii  ai  stingeţi  cas'avecim^lui. 
co  e  ammenUiata  si  a  nostra;  sariti  cu 
toHi;  mai  vertosu  in  esclamatioiii  :  sa- 
riHt  sariti!  co  me  ommore ;  sofitil  eo 
e  focu  mare;  sariti!  lotrii!  ~  i)  »  sari 
cmva,  ca  impersonale ,  sau  subintelle- 
gondu  sabiecte  ca  :  tona,  furia,  capri- 
ciu, nalUtca,  etc. ;  ce  ti  sare  erosi?  nu 
âCtu  ce  ce  sare;  nu  poţi  inttllege  ce  le 
sare;  erosi  ve  saru  tonele,  etc.,  S')  a  sari 
=:a  trece  cu  vederea  in  enumerare  sau 
in  l6ctaifk:a82rimaimtf,ltepagine,{veăi 
si  Ia  2.  mai  diosn),  inse  ai  fora  obiectu ; 
aii  8(mi».  si  de  acea-a.  nu  inteUegeti  ce 
legeti  acumu;  a  sari  la  fio'C^re  liniapre- 
şte  eovetUe  importanţi;  2.  trans.,  a)  in 
genere,  a)proprie:  a  sari  gar^lu,  foss'a, 
murulu,port'a,pedieele;  a  sari  una  rupe, 
unu  laiu  precipiU»;  a  saţri  caUu  mai  in- 
tdiu  omu  in  fetiore;  a  sari  unu  riur^Mi; 
P)  metaforice":  a  sari  difSeţiUaiile,  a 
sari  unu  mare  obştaelu;  h) '  in  specie, 
a)  a  trece  cu  vederea  în  lectura,  în  enu- 
merări :  a  sari  nominele  mai  muUoru-a 
serisss  ,*n  lista;  a  sari  multe  covenie  tfi» 
unuperiodu;  si,  intrans.  (vedi  mai  susu): 
a  sari  ăe  la  pagin'a  diece  lapagin'a 


SAB. 1 05» 

cinasprediece ;  de  ce  nulegiin  ordine, 
ei  sari  de  eollo  peno  collo?  &)  a  fecundă, 
Torbindu  mai  vertosu  de  armăsari  sau 
de  tauri :  armesariuîu  sare  epele,  tau~ 
ndu  sare  vacci^. 

2  SABIBE  =  sarrire ,  v.,  aurire  aî 
sarrlre ;  a  cnretiă,  sap&,  in  specie  se 
dice  despre  agri  si  seminature  :  a  sar- 
ri  gradin'a,  vini'o,  florari'a,  pepenii, 
rapiti'a.  grânulu;  metaforice  :  a  sarri  vt- 
nfa  basericei;  vedi  si  sarculare. 

*  SARISSA,  s.  f.,  SAFlasa,  {aA^iaaa); 
lancia  lunga,  a  Macedonilorii  mai  ver- 
toan. 

«  SARISSOPHORU,  s.  m.,  sarUso- 
phoraa,  (aagta(io<pdpo(:);  care  p<irta  sa- 
rissa.  armatu  cu  sarissa. 
•   SAKITA,  8.  f.,  vedi  saritu  sub  1. 

SABITI0NE,8.  f.,  s»mio,  si  saritio, 
sarrttl«;  1.  actione  de  1  sarire  :  sari- 
tionea  broseeloru,  saritioni  continue  d'in 
somnu;  2.  actione  de  2  sarire:^aarrire  : 
sarrilionea  seminaturehru. 

SABITORIU,-Wrta,aaj.a.,  1.  d'in 
1  satire  :  sallcas,  sattor,  opltnlans,  ob- 
seqntosoa;  care  sare ,  a)  în  genere  : 
mersu  saritoriu,  cursu  saritoriu;  sări- 
tori pre  fune,  una  gratiosa  saritoria 
pre  fune;  săritorii  de  scena;  săritori 
preste  tote  convenientiele;  styîulu  se  nu 
^saritoriu;  b)  in  specie,  a)  care  sare 
pentru  altulu  in  nevolia,  dispusa  a  ad- 
jutâ,  aervf  pro  altul»  :  muliere  saritoria 
pentru  toii;  vecinii  se  cade  se  (ia  sări- 
tori pentru  vecini;  defeciulu  teu  e  de  a 
nu  fi  saritoriu;  P)  e.  f.,  reale,  saritoria 
^:=saritura.  mai  vertosu  ceva  de  saritu; 
2.  din  2  sarire  =  sarrire,  săritor,  si  sn- 
rttorlns :  lucrări  sarriiorie,  instrument» 
sarritoriu. 

SABIT0,-(i,  adj.  part.  a.,  I.  d'in 
1  sarire,  qnl  BRlnlti  saltita,  a)  in  ge- 
nere :  sariti  in  somnu,  sartli  d'in  somn»; 
saritulu  broscei,  a  descântă  de  saritu 
cuiva,  care  suffere  de  saritu;  h)  in  spe- 
cie, s.  f.  reale,  sărita  =  săritura;  a  si 
perde  sarit'a,  a  si  perde  săritele,  a  scote 
preciweuad'insariie^aperdeaaufaceae 
Biperda  computulu;  Bicaadv-:akfit«;'re 
sărite;  a  amblâ  pre  sorite,  ca  br'osc'a;  a 
se  intreee  in  sărite;  2.  d'in  2  sarire  '= 
sarrire,  aarttna=::  Barrltas  i  semino^trţ 


=y  Google 


10«0  SAR^  _^„_ 

bene  sarrite;  instrumente  de  samtu 
agrii. 

SARITDBA,  8.  f.,  1.  d'in  1  sarire,  sal- 
taUoi  laltns ;  sariturele  broseei,  merlei, 
amnelUloru,  coltului;  săritura  in  puHu, 
săritura  presto  gardu,  săritura  asupr'a 
inirmâloru;  săritura  in  somnu,  săritura 
(TiH  somnu;  scuturaturele  ai  sariturele 
earrutiei  pre  caile  saUhrosa;  saritur'a 
animei;  abaol.  a  sufferi  de  săritura,  a 
descântă  de  saritwa:  2.  d'in  2  sarire 
^  sarrire,  sarrltura  :  sarritur'a  agru- 
lui,  viniei,  gradinei,  seminatureloru. 

*  SABME,  s.,  pi.  sat-fnine;  vedi  sar- 
mentu. 

*  SAKMENTACIU,-a,  adj.,  (sarmen- 
UoeuB,  fr.  sârme  ntBc6);  care  s^mina  cu 
aarmentulu;  subst.  pi.  sarmentaciele  = 
viniferele,  familia  de  plante. 

*  SARMENTICI0,-ftM,-a,  adj. ,  sar- 
■entlcIas.-tinB;  relatlTii  la  sarmeniu  : 
cenuşia  sarmenticia. 

*  SABM£NTOSU,-a,  adj.,  sarmeu- 
toBiis,  (fr.  sarmenteux);  plenu  de  sar- 
mente,  care  are  multe  sarmenle  .-  vitia 
sarmentosa,  arbuşti  sarmentosi. 

*  SARUENTU,pl.-e,sarmentnm,(ft-. 
aarnient,— d'in  sarp^re);  1.  proprie  si  in 
genere,  ramurelln  suptire,  fia  verde  sau 
uscata;  smicella,  etc.;  2.  in  specie,  ramu 
fieesibile  de  vitia  de  vinia  si  de  alte 
plante  ce,  creseundu,  caută  se  se  râdime 
pre  ceva  :  fasdclu  de  sarmente,  a  arde 
sarmenteîe  oscate,  a  talia  sarmentele 
oseate;  cenuşia  de  sarmente,  foca  de 
iarmenfe,  bătălia  la  spate  cu  sarmente. 

SAROSU,-a,  adj.,  sallnnsj  plenu  de 
tare,  care  conţine  sare  :  agri  arenosi  si 
sarosi. 

*  SARPA,  8.  f.,  (fr.  serpe,  v.  fr. 
aarpe,  —  vedi  sarpere);  instrumentu  de 
cnretiatn  arborii,  mai  vertosu  viti'a  de 
vinia. 

*  SABPEKE,  V.,  larpere;  a  smnlge, 
talii  ramure,  a  talia,  curetii  arbori, 
mai  vertosu  vitie  de  vinia. 

*  SARRIRE,  sarritura,  etc.;  redi :  sa- 
fire,  săritura. 

*  SARTORE,  s.  m.,  aartor,  vedi  sar- 
toriu. 

*  SABTORIU.-iwio,  adj.  s.,  aartorj 
1.  d'in  pflrw're,  care  sarce,  dereg;e,  re- 


para, earpesee,  mai  vertosu :  earpitorin 
da  vestimente,  croitoriu;  2.  d'in  sarirr 
=:samre,curetitoriu,  aapatoriudea^i, 
de  semînature,  de  vinia,  etc. 

♦  S ARTU.-a,  adj.  part.,  Bartnsj  I .  d'in 
sarcire;  vestimentu  sartu;  2.  d'in  sarire 
^  sarrire  :  grane  bene  sarte. 

•  SARTURA,  s.  f.,  aartara;  1.  de  la 
sariu  d'in  sarcire  :  sartur'a  caîcioniloru 
costa  ca  si  fadur'a  d'in  nouu;  2.  de  la 
sartu  d'in  sarire  =  sarrire  :  curetîare, 
lucrare,  săpare  a  unui  agru,  cumu  si 
effectu,  stătu  produssu  prin  acesta  lu- 
crare; vedi  si  :  săritura  ^  sarritura. 

1  SĂRUTARE,  v.,  oscBlarl,  basUre, 
BUBTlare;  a  pune  budiele  pre  faci'a,  mft- 
nule,  etc.  cniva  :  a  sărută  pre  fronte,in 
gura;  a  sărută  mân'a  preutiilui;  a  se  să- 
rută si  impacă;  săruta  tu  copillii  in  lo- 
culu  nostru;  a  rfâ  w?(i»i'«  sărutare  rc- 
pausatului:  a  sărută  ca  Jud'a  ^=  a  âă 
sărutarea  Judei;  sărutări  faciarir.  om- 
magitorie;  prov.  a  sărută  in  botu  si  leuâ 
totu;  —  sărutare  =i  salutare,  are  inse 
si  sensulu  largu  alin  formei  salutare. 
in  frasi  ca  :  saltUare.  târra  eara,  ce  rf- 
vedu  cu  buccuria;  vedi :  scAutare,  sal~ 
vere. 

2  SĂRUTARE,  s.  verbale,  oscnlnm, 
basium}  snaTinm;  salns;  vedi  1  săru- 
tare si  hasiw. 

3ARUTATU,-a.  adj.  part.  s.  d'in  să- 
rutare, OBcalatDS,  oscnlnm  :  toti  copiUii 
sărutaţi  de  mamma;  prov,  de  sarulatu 
nu  e  peceatu;  unu  dulce  sarutatu. 

*  SA3SA.TU.'E=saxatile,  adj.,  «axa- 
tlllB,  (fr.  Baxatlle);  telativu  la  sassu :  a- 
nimali  sassatili,  columba  sassatiîe,  pesei 
sassatili. 

*  SASSETU=S(ia;c(M,  pl.-e,  saxeiam; 
locn  de  sassa,  formatu,  coperitu  cu  sassu: 
in  sassete  nu  prospera  laborea  agriad- 
toriului. 

•  SASSICAVU=Sflj:icaw*,  s.  m.,(fr. 
saxlcava);  gena  de  conchjiie. 

♦  SASSIPEBD  =  saxifo'U.-a,  adj.; 
saxlfer,  care  porta  sau  duce  sisse. 

•  SASSIFICARE  =  saxidcare,  v., 
(sailflcare);  a  face  sassu,  a  converte  in 
sassu  :  anticii  credeau  co  ochi  M-sdusei 
cassifîca  pre  omu;  vedi  si  sassificu. 

•  SASSl¥lC0=8axmm,-a,  adj.,B«il- 


.yGooglc 


^ SAT. 

Usisf  care  faee  aaam,  oonrerte  in  aasm: 
sassifietdu  capu  allu  Medusei. 

*  SA.SHl¥KAQXJ=8axifragu.'a,  adj. 
8.,jwxirraKB!t,  (fi.  sazffrxţe);  care  frân- 
ge, sfarmă  sasae  :  sassifrage  erbe;  ca  b. 
rn.,  sassifragulu,  si  f.  -taasifrag'a,  genii 
Ue  plante;  pi.  f.  aasaifragtie,  familia  de 
plante  oe  are  de  typa  genulu  sasaifragu. 

*  SASSIGENU  =  saxigenu.-a,  adj., 
saxtsenDB;uaBCDtu,prodDS3Sud'in«as«H. 

*'  SâSSITATE,  8.  f.,  «uitam  calitate, 
duretia  de  sassv. 

*  8ASSIU=5aziu,-a,adj.,  aaxeiejda 
sassa:  coptrimetUe  sassie,  effigia  icusta; 
metaforice  :  anime  sassie  si  ferroae. 

"  SASS0N£=8<i:c(ifle,  iisassa,  s.  m., 
BBxo;  nome  naţionale  allu  una  poporu 
gttimikuxi :  sassisediceeellorud'in  Tran- 
tilvani'a^  soBsoni  celloru  d'in  Garma- 
m'a,  a  nome  eelloru  fftn  Sassani'a. 

*  SASS08ITATE  =  sttxos»<a/e,  a.  f., 
sax«sltaB}  d'in  «iM«o«u,  ia  acellu-asi  sensu 
ou  allu  formei  sassiteOe. 

*  SASSOS0^(u:(uw,-a,  (maipuciun 
bene  sassuosu  =  saxuosu),  adj.,  aax*- 
»as,  (saxuoBDs);  plena  de  sassu,  de  sasse: 
Vttlle  aassom,  locuri  sasBose,  agri  sasso- 
st,  terre  sassose. 

*  SASSU=5<i2M,  pl.'f,  aaxua;  p6tra 
rQâe8iaolida,)naivertosupetronin,  maa- 
aa  de  p^tra  rude  si  solida  :  dvrfii^a  $a$- 
suhti,  sasse  forte  mari,  a  orrantă  eu 
sasse  de  immensH  volume;  a  lovi  navea 
de  sassele  termului;  voBulu  se  lovi  de 
sassele  ascunse  sub  apa;  sasae  infrico- 
siaiu  de  mari  se  rumpu  prin  actionea 
apei,  d'in  toţi  monti;  a^a  pIovoniaM 
viglve  sasse  de  pre  monti. 

*  SASSnOSn,-a,  adj.,  vedi  sasaosu. 
SATANA^saJanu,  s.  m.,  sataa,  aa- 

tanas.  {aatavâz,  octTâv,  fr.  sataiii  satana); 
coTentn  ebraicu,  care  ins^mna :  inimicu, 
leiatu  cu  senaolu  de  :  iniDiicn  allu  ge- 
nului omenescn,  spiritulu  renlni,  ini- 
micu si  allu  lui  Domnedien,  ca  capu 
allu  spiriteloru  sau  asgeriloru  rebelii 
Ini  Domnedieu  :  satana  mai  midttt  de 
câtu  veri-ce  altu  draat  e  reulu  impeUi- 
tiatu,  idealele  reuUti;  fugi  inapoCa  mea, 
satana;  tentatu  de  satana ;  lapedati-ve 
de  satana;  metaforice,  unu  satana  = 
ammagitorin,   proditoriu,  semiaatoriu 


SAT. 


iMl 


de  discordia,  etc. :  se  esdudemu  j'tttfre 
noi  pre  aeeău  satanu. 

SATANARIA,  s.  f.,  aaUnarla;  specia 
de  planta. 

SATAKBSCE,  adv.,  in  moda  satane- 
acu;  vedi  ai  satanice  la  satanieu, 

SATANESCn,-a,  adj.,  (aataniMi); 
des  atana  :  cogite,  fapte  sataneaci ;  vedi 
ai  saianieu. 

SAIANICU,-a,  adj.,  (saUaleaa»  fr. 
aataolqae);  de  satana  :  aatatuca  raita 
ie,  satanice  cogite. 

SATANO,  a.  m.,  vedi  satana. 

8ATEANESCn,-a,  adj.,  matlMtiaa, 
paganuaj  de  sateanu,  de  sateani  :  vite 
sateanesci,  porte  sateimeseu. 

8AT£ANU,-a,  s.  pers.,  rleanaB  pa- 
Kanaaţ  rastleasi  locultoriu  de  satu,  (vedi 
2  satu);  sateanii  aceatoru  doue  sate  ve- 
cine; parte  Sin  saiearti. 

•  SATELLITG,  si  satelUtu,  a.  m.,  aa* 
telles,  (fr.  aatellite) ;  care  armedia  ai 
insociesce  pre  altulu ,  spre  a  Iu  apperi 
si  aerW,  ceUu  pnsu  si  devotata  Ia  voliele 
si  ordinile  cuiva,  1.  proprie  si  in  gene- 
re :  aateliitii  regelui,  principelui;  tj/rtm- 
nH  ai  satellitii  loru;  sesse  aâmniatri  ai 
aateliiti  inaocieacu  aeestu  omu;  2.  in  spe- 
cia si  metaforice ,  a)  corpn  eerssca  ce 
insoci^ce  ana  planeta  in  revolntionea  ei 
in  giurulu  sorelui :  lun'a  e  satelUtele  pa- 
măiUilui;  pre  longa  Joue  se  vedu  patru 
sateUiti;  cu  senaa  mai  estensQ  ;  lue^e- 
ruhi  e  satellitele  noptei;  sensurile  atmt 
iiatellitii  mentei  omului;  b)  mai  vertosa, 
personale,  aatellite  =  adjutoriu,  mSna 
de  adjatoţiu  la  ren,  etc. :  miniştri  de- 
votaţi ai  aateUm  orbi  ai  tyranniei;  satel- 
litii totoru  voUeloru  si  l^iăi$tHorv  cel-- 
loru  corrupti. 

SATESClT,-a,  adj.,  raiUona,  rutl< 
easos,  pafanuBi  de  satQ  :  eaae  satesci, 
baseriea  sateaea,  acâla  aateaea. 

SATI,  adv.,  Batla  j  de  sati,  destullu  : 
om  maneatu  de  aati,  am  lueratu  de  sati. 
Derivatnlu  aatiu  a  făcuta  de  s'a  data 
uitării  radecin'a  aati;  vedi  saţiu. 

SATIABE,  T.,  aatlar*]  a  di,  adduce, 
face  saţiu,  a  aaturâ,  destnllâ,  a  £u;e  sa- 
telite manea  si  rm  se  moi  satia;  a 
satiâ  flammăii;  a  ai  satid  setea;  satiâ- 
se-voni  vuiturii  de  camoa  hd;  matafo- 


XiOOg  Ic 


1062 SAŢ; 

rice:  a  strfttf  agrii  de  stercu,  a  aaHă  «- 
na  hase  de  aeiău;  a  na  si  poţi  satiă  o- 
dade  aoeUeformoeeiie;  i  si  saiU  l^tdi- 
niZe:  cinepote  satiă  unu  avani?  a  se 
saiiâ  de  sânge,  de  ommoru;  eellifr^  sotiati 
nu  mai  cere  ănim'a;  mai  vertoan,  aaa- 
tnrflpeno  lagretia,  a  icgretiosiâ. 

SATIATD,-o,  adj.  part.  s.  d'in  sa- 
tiare,  Batlutos. 

8ATIETÂT&,  s.  f.,  satlM»  skUetss, 
abl.  saţietate,  (fr.  satl«t«);  cantitate  de 
saţiu,  cantitiite  iodestullaţoria,  coma  si 
Btatn  de  satullu,  1.  in  genere  :  Mietate 
de  grânu;  saţietate  de  mâncare,  inse 
lipse  de  he/tttwra:  2.  oa  mai  desn  inae  in 
specie,  statn  de  saţiu,  saturare  peno  la 
saiiu,  peno  la  ^etia,  si  de  acf :  gretia, 
desgustu,  urrîtu,  etc,  a)  proprie  :  des- 
gustf^u  si  saţietatea  de  mâncare  se  vin- 
dica  cu  ceva  amaru;  a  hee  si  mancă  peno 
la  saţietate;  saţietate  de  dulce,  de  carne; 
b)  metaforice  :  prendemu  currendu  sa- 
Oetaie  si  gretia  de  ce  amu  doritu  cu  paa- 
sione;  ce  e  prea  multu,  adduce  saţietate; 
saţietate  de  plăceri;  omeni  temperanti 
si  abstinenţi  prin  s(^ietatea  de  volup- 
iati;  saţietate  de  tote  aZI«  îumei,  sa- 
ţietate do  sene,  de  vi^ia. 

SATIONE,  B.  f.,  »tloj  actlone  de 
1  serere  :  seminare,  plantare,  etc.  :  sa- 
Uonea  grân^oru,  arborîloru,  pomUoru. 

SATIOSU,-a,  adj.,  satlans,gatl«taten 
affereaa,  hstldloausţ  odlvsiiB,  InBUarlg, 
InsnlBUBf  taedium  afferena,  molestng, 
grsTlB,  etc.;,  plenn  de  saţiu,  1.  proprie 
si  in  genere,  care  satura  si  satura  cur- 
rendu :  buceatele  duld  sunt  mai  satiose 
de  eâtu  celle  acre;  unttdu  si  duleSti'a 
sunt  satiose ;  buoeafa  ^fora  aromate 
esdteUorie  e  satiosa;  2.  mai  vertosu  in 
specie  si  metaforice,  neplacutu,  nesa- 
ratu,  desgnstosn,  gretiosn,  urritioBu,  ne- 
snfferitu ;  ce  omu  satiosu  in  tote  mrbele 
si  fa^le  lui !  satiose  covente  ,  satiosu 
copiUu,  satiosa  portare,  satiosu  jocu, 
satiosa  cortversatione;  satiosa  e  lumea, 
satiose  desertcUioniîe  ei. 

SATIBA,  saMritM,  ete.;  vedi  sc&iwa 
la.  satunt. 

t  SATI6,  adv.,  latla  { forma  classiea 
care  occnre  acumu  numai  io  com'posiie 
ca  :  satisdare,  satisăa^ne,  saiisfaoere, 


SAŢ; 

satiafiietione,  eto.,  de  cari  vedi  mai  la 
Talie. 

*  SATISACGEPEBG,  t.,  (satla-u- 
olpere),  T.,  a  aecepe  ca  saHs  =  inde- 
sttdlu,  in  specie,  a  aecepe  nna  oantione, 
oa  bona  Bi  indestullatorîa,  usitatu  mai 
vertosn  cu  form'a  de  snbst.  satiSaceep- 
tione  =  Batlaaceeiptio,  acceptare  a  ciu- 
tionei. 

•  SATI8ACCKPTI0NE ,  8.  f.,  Baţli- 
acteptle;  redi  satisaeeeipere, 

*  SATISGAVEBE  ,  T.,  BatUrearere  i 
a  dâ  eavtione  indesttâlatotia. 

*  SATISDARE,  T.,  satlsdire  ]  a  di 
îndestullu,  a  iadeatuUi ,  a  satiafaee,  in 
genere;  si  in  specie,  a  â&  (iailtioâe  in- 
destulatoria. 

*  SATISDATIONE,  s.  f.,  Batlidatl*} 
actione  de  satisdare. 

♦  SATISDATOBIU,-<orMi ,  adj.  b., 
gitlBdater;  care  satisda. 

•  SATISFACERE,  v.,  (se  conjuga  ca 
T.  facere),  satUfaoere,  (fr.  aiftlsfilre);  a 
face  indestullu,  a  îndestulii',  a  maltia- 
mf  pre  deplenu,  a  impaoă  pre  deplenn, 
1.  in  genere  :  a  satisface  mai  antattiu 
pre  ai  noştri^  apoi  a  satisface  pre  aîtU 
străini;  satisfacemu  tote  dorentide  si 
aşteptările;  nu  mi  satisface  Osf-erile; 
prin  portare  bona  st  studiu  dăigente 
soolarii  satisfaeu  pre  parenti  si  pre  in- 
vetiatori;  nu  potemu  satisface  si  pre  noi 
ensinesi  preioHomemi;  esphcărUetMlstre 
nu  satisfaeu  merdea,  rattonea;  numai 
virtutea  satisface  eonsdenti'a;  a  satisface 
eogitulu,  sentimeiUulu  de  onore,  gusUilu, 
plăcerea,  sentimen^tlu  ăefbrmosu;îortB 
desu  si  cu  dativu  :  a  satisface  mentei, 
consoientiei,  detoriei;  a  '^aKifăte  pvAli- 
cuini,  portei  luminata  a  pâUHâ^ui;  a 
satisface cupiditatiloru,vdidorv,  Itbidi- 
nUoru,  cerentieloru,  neoessitatHoru,  etc. 
=  a  satisface  eupiditdtUe,  etc.;  2,  in 
specie,  a)  a  satisface  ere^orii  =:  a  sa- 
tisface credt^ori^0ru,-t=aide3faCB,Ade8- 
faCe  ce  le  e  detorin;  in  sensu  mai  largu, 
a  i  impacâ  veri-cumu;  b)  a  <si  satisface 
otiorea  =  absol.  a  si  satisface  ^  a  se 
8atisface=»  Bi  resbonJl,  a  si  spell^  des- 
onorAa,  eto. 

•  SATISPACTIONE,  8.  t,  Batlsfae- 
tio,  (tt.  aattseaaitaiil);  actîone  si  me- 


,CoogIc 


S4T. 

din,  «una  si  «ffectu  alia  actionei  de 
aaU^aaere  :  saiişfactumea  creditori' 
loru;  a  dă  satisfactione  pentru  davuiele 
aăămşe.morei  sau  inieressiîoru  euim; 
$atis/adione  mare  e pentru  parenti  suc- 
cessulw  filiiom;  fora  saiisfactiotu  nu  me 
potuir^aeă;  atUisfactionea  eonsemUiei, 
cogituiui;  unu  anima  nobile  a  fia  cea  vtai 
tnaresi  mai  bona  satisfaetiont  in  bme- 
ficimtia. 

•SATISFACTOWUr^om,  adj.  a^ 
MţlafteleiB,  (&.  sitlsrMtelrf);  care  8a- 
Usfffse  sau  serve  a  satisfacere  :  esplica' 
Uoni  satisfactorie,  reparatione  de  on^r^ 
saiisfacttria;  documente  satisfactorie, 
probe  satiafadorie,  cat^ione  satisfado- 
ria;  portare  si  dilif/entia  sat%sf^lctorie. 

*  SATÎSFACTUra,  adj.  part.,  satlg- 
faotm,  (fr.  iiatisfalt). 

*SATiaFAC0TORIU,-o,  adj.  a., 
TQdi  satisfadoriu, 

*  SATISPACUTU  ,-0-  adj.  part.,  et- 
tlBfMtas. 

SATin,  s.  m.,  Bstletas,  attlM,  fastl- 
dlDin,  tudlHMj  1.  «antitatesatisfactoria, 
indestollatoria,  copia,  abundaotia  :  sa- 
ti»  de  huceate,  saţiu  de  tote  necessariele, 
saţiu  de  somnu,  de  repcmsu,  de  peram- 
blco-e,  etc.,  2.  mai  vertoan  inse  in  secau 
snbiectiTU,  a)  in  geaere,  atatu  de  inde- 
stullara,  de  saturare,  io  opposit.  cu  ne- 
satiu  :  saţiu  de  taancare ,  ăe  jom ,  de 
aaUatu,  de  omatu,  de  peramUare,  de 
caîlatorla,  de  ledura,  ăe  mustea,  etc.,  ai 
d'in  coDtra  :  ne^oftulu  dejocu,  de  sal- 
tatu,  de  lectora,  de  avuţia,  ăe  gloria,  etc. 
b)  ia  gpeoie ,  a)  deşgustu,  gretia ,  etc. : 
satiulu  de  libidini  face  pre  mulţi  absti- 
nenţi; ne  prende  saţiu  de  dulce  si  do- 
rimu  dcrtiiu  »  amarulu;  ^)  mai  vertosu 
cu  ide'a  acceasoria  de  tedm  =  urritu  : 
satiudelwnea  acesta-a  deşerta;  coprensi 
ăe  satm  pentru  tote  oile  lumei;  tatiu  de 
sene  ea  si  de  tote  dlle  lumei;  de  satiulu 
vieţii  ce  ducea,  sifece  singuru  s6m^a,si 
dede  ăngurumortea; — ca  abstr.  satiuna 
are  si  du  pote  av^plor.,  Dumai  in  sensn 
metaforicu  coucr.  iatiu=lucru  sau  per- 
sana greliosa,  pote  i\6  si  pi.  satiuri  de 
mulieri. 

*  SATIVU,  adj ,,  sMias,  (d'in  aerero, 
MtBSf  Mtlris), oare  Bfl sâmica :  comeaa- 


UTL 


UK8 


tive;  cânepa,  Unu  si  ăUe  p^nte  satim:  ' 
plantele  sative  se  apponu  la.  ^ante  agre- 
aţi, silvestri.  eanţpestri. 

*  SATOKIU,-",  adj.B.,8ator,ai  acto- 
rlBB,  (d'ia  8«rere,4  utui,  sator)i'e&r0 
s^mina  sau  serve  la  seminatu  eaa  plap- 
tatu ,  1.  proprie  :  satorii  ie  ^^ni/tp,  ăe 
pomi;  sacei  si  aite  instrumente  satorie; 
2.  metaforice  :  satori  si  a^ieUori  ăe 
turburaţi ,  de  Meleri ;  Domnediett  s  sa- 
tariulu  ometuloru  si  allu  totoru  ,fien- 
tieloru. 

«  SATBAFE,  si  sairapu .  e.  m.,  sa- 
trapes,  (oaurpiiirT];,  fr.  Batrape),  Goveotn 
persanu  cuinsemcaraa:  1. propria,  a^ de 
generariu  de  armata  persana;  i>)  ie  {gu- 
bernatoriu  de  provincia  persana;  2.  me- 
taforice, in  sensu  commuoe,  a)gnberna- 
toriu  despotu ,  superbii  si  apoliatoriu, 
b)  omu  influente,  potente,  snperbu,  lus- 
sosa  ai  assupritoria  :  viitia  si  portare 
de  satrapi. 

»  SATRAPIA,  8.  f.,  8«triH>U>  (fr.  sa- 
trapie); 1.  demnitate  de  sa^rupe;  2.  gu- 
beroiu  ai  fapta  de  satrape.  fapta  si  por- 
tare despotica  si  libidinosa. 

*SATBAPICU,-a,  adj.,  {fr.  Batra- 
plque);  de  satrape :  gul>erniu  satrapieu; 
fapte  satrapice,  fastu  satrapieu. 

*  SATKAPU,  a.  m.,  vedi  satrape. 

1  SATU,-(J,  adj.  part.  a.,  shIub,  sata, 
satDiD;  1.  seminatu,  plautatu  '.pomi  sati 
in  pamentu  arenosu ,  pepeni  sati  in  a- 
rena,  grane  sate  de  tempuriu;  2-  subat. 
satulu  prunilorUtperiîaru;  satulu  de  or- 
diu,  de  meliu,  de  rapitia ;  metaforice  : 
satulu  de  copUU,  de  feti  si  fejte. 

2SATU,  8.  m.,  pl.-c ,  (mai  pucinu 
bene  saturi),  oolonla»  pagna,  rlcaB;  mul- 
ţime de  case  pre  accellu-aai  locu ,  cari 
inse  nu  făcu  unu  oppidu  sau  urbe  :  tote 
satele  si  oppidele  d'in  OfCellu  tioutu; 
a  fundă  unu  safu,  a  strică  ^  ăerimâ  sa- 
tele; allessii  satului,  primgriw*i  tfo^uiut; 
prov.  ce  sde  satulu,  nu  scie  barbâtulu; 
a  află  satu  fora  câni,  si  a  se  peramUâ 
fora  batiu. 

SATUCELLU,  saiutMnu,  etc. ;  vedi 
satueiu. 

SATUCÎtJ.-iJM,  pl.-e,  pasnlns,  tIco- 
Ins;  deminutivu  d'in  2  satu,  satu  micu, 
CD  pncine  case;  —  de  aci  noae  damiun- 


=y  Google 


lOM 


SAT. 


tire  :  satudanu,  aatueeUtt.  si  syncopata 
iaeelUi :  nomtie  ăe  Saceîle  porta  unu 
eompleaau  de  sate  in  TransSmni'a ;  a- 
poi  MotuO»,  de  unde  BatuUedurti»,  inse 
aceste-a  se  coftanda  cn  adiectirele  sa- 
tuUu,  satidleeiu. 

SATOLLARE ,  t.  ,  aatolUre ,  a  face 
8(UuUu,  a  satnră,  a  îmbuibă  :  asi  sa- 
tuUâ  ponticele,  setea  de  mm*. 

SATDLLBCIU,  -  «u ,  1.  s.  m.,  pl.-e, 
deminatirn  d'in  subst.  satullu  de  la 
2  aatu,  pagnlBB,  tIcdUb;  vedi  si  satu- 
ciu  cotra  fine;  2.  adj.,  deminntivu  d'in 
adj.  satullu,-a:saiuUusatuUe€ittde  tete 
câte  i  cere  ânimi'a. 

1  SATULLU,  pl.-c ,  vedi  aatucia  si 
laUUleciu  sub  1. 

2  SAT0LLU,-(i,  adj.,  situllos,  sâtnr, 
(it.  sâtftUo,  proT.  gftdoll,  v.  f.  gaonl,  n. 
fr.  Boâl»  alb.  sâdd);  proprie,  deminutiTu 
d'in  saturu,  leuatu  totu  cu  intellessuln 
acestui-a,  1.  proprie,  care  bi  a  allenatn 
famea,  si  prin  estensione,  setea  :  boi 
sătulii,  vacce  satulle;  ouile  nu  au  venitu 
satulte;  calîi  sătulii  de  ordiu  si  defenu; 
vitelle  S(4ulle  de  apa;  prov.  cellu  scUuMu 
nu  crede  ceUuiflamutidu;betrani  aeumu 
se  essiti  satifacuti  ^invietia.  cumuessu 
de  la  unu  ospetiu  celli  sătulii;  prin  una 
si  mai  mare  estensione :  satuUu  de  aom- 
nu,  satullu  ehiaru  de  şedere,  de  otiu, 
de  repausu;  omeni  sattdli  de  banni,  de 
plăcere;  catnu  rarujnse  se  vedu  omeni 
aatulli  de' voluptăţi,  de  avuţie,  de  auru 
si  de  argentu;  2.  in  specie,  desgusta- 
tatn,  ÎDgretiosiatu,  lassu,  care  nu  mai 
pote  sufferi  ceva :  suntmtu  satidli  de  re- 
forme relle;  satuUu  de  lume  si  de  alle 
lumei;  ceUi  sătulii  ăe  viitia  si  făcu  sin- 
guri s^m'a;  swn  saitdlu  de  atăte  vorbe 
si  promisse  desirte. 

•  SATUEABILE,  adj.,  laturabUU  , 
(fr.  Hstnrabl^;  care  se  pote  saturare, 

*  SATUBANTE,  adj.  part  pres-,  satu- 
rans,  (fr.  satarant);  care  satura;  vedi  si 
saturatoriu. 

SATtJBABK,  T.,  aatnrare,  BatlBfaoe- 
re,  expiere,  ra§tldlaiii  rel  taedlnm  af- 
ferre,  (it.  ■atprare,  isp.  port.  laturar, 
fr.  latnrer);  a  face  saturu  =  a  face  sa- 
tullu,  1.  proprie,  a  aliena  famea,  a  dă 
e&tu  pote  si  se  coTine  a  mancă  :  a  sa- 


__^ ■    SAT. 

lari  eaUU  âe  ordiu,  a  stitură  vaeceU  dfi 
^ba  sau  M  irba;  inse  intre  constme- 
tioneacn  prep.  ăe,  si  cea  cn  prep.  eu,  re- 
sare  a  desea  nna  delicata  diferenţia;  a 
satură  ospetii  cu  ce  e  mai  reU,  ea  se  nm 
mai  pota  manea  ce  e  mai  bonu;  a  scUură 
ca  pane  si  sare,  a  satură  inse  de  dul- 
citia;  cine  se  satura  eu  ceva,  nu  mcâ 
mânea,  de  regttla,  dUu  ceva,  deşi  eelU 
gurosi,  dapo  ce  se  satura  de  ceva,  totuşi 
mai  manca  si  altele  ce  le  place;  e  ptc- 
catu  a  se  seoUâ  nesa^ratu  de  la  mSs^a 
iriearcata  âe  buccate;  a  satură  gallineU, 
gâscele,  tote  passerHe  de  grauntie;  ceUi 
avuţi  si  generoşi  satura  pre  flamunăi: 
mancă-voru  pauperii  si  se  voru  satură 
si  voru  laudă  pre  Domnidu;  2.  in  spe- 
cie si  metaforice,  a)  a  aliena  setea  :  a 
satură  vUele  de  apa;  a  si  saiură  setea , 
a  satură  de  vinu;  h)  a  satisface,  indes- 
tullă  in  genere  ori-ce  dorentia  :  a  sa- 
tură pre  avari  de  auru,  de  argentu,  ew 
tote  co  avariti'a,  ea  si  alte  cupidităţi 
passionate,  nu  se  satura  neci  una  data; 
a  se  satură  ăejoeu,  de  saltatu,  de  som- 
nu,  de  otiu,  de  sedutu;  a  se  satură  ăe 
versatu  sânge,  ăe  intrige,  de  politica,  ete., 
inse  in  multe  d'in  aceBte-a,  ea  si  mai  la 
ralle,  in  sensn  ren :  a  se  satură  de  ba^ 
talie;  a  satură  pre  cineva  ăe  bataiia,  a- 
siă  eo  senui  măi  cera  ânim'a  ceva  a- 
tare;  c)  a  dă  mai  multu  de  c&tn  se  cere 
sau  doresce,  mai  ant&niu  despre  maneare, 
beutara  :  a  indopă,  a  Îmbuibă;  apoi  si 
despre  alte  lucruri,  si  de  acf,  a  desgus- 
tă,  a  ingretiosiă,  a  face  se  se  urrâs- 
ca,  etc. :  ne  amu  saturatu  de  vorbele 
vostre;  ăne  se  satura  ăe  bene,  pare  eo 
vre  a  gustă  re^Au;  dne  te  saiura  de 
dulce,  manca  amare  si  acre;  ne  amu 
saturatu  ăe  voi;  muUi  se  saUira  nu  nii- 
mai  ăe  lume,  ci  de  vieti'a  loru,  de  sene 
ensisi;  ăne  se  satura  de  sene,  doresce 
moriea;  ni  s'a  amariiu  si  saturatu  cu 
assemini  miseUi;  acella-asi  sensn,  cuu- 
na  nnantia  ironica,  au  si  frasi  ca  celle 
citate  mai  susa  :  a  se  satură  ăe  joeu, 
de  eallatorla,  etc;  ă)  despre  lucruri, 
mai  allessu  licide,  a  nn  mai  dissolve 
ce  se  pune  în  elle  :  ap'a  unm  vasu  se 
satura  ăe  saceharulu  ce  se  pune  in  ea, 
eo  acesttt-a  nu  se  mai  ăissdve  in  acea 


=y  Google 


^ .gAT. 

t^a;  uni  ^i  apti  aaimratadenitratu  de 
pota$ta;  apa  tatmata  de  eoloe,-  ferrulu 
se  aatma  de  «xyjemu;  liâdiAu  nu  s  ineo 
tmetakvatm;  apa  destUlata  satwata 
desaregemma. 

SATURA.TIONE,  a.  f.,  Httntl», 
(fr.  BstRratUn);  aetione  de  saturare  : 
saturationea  a  emâ  măli  de  omeni  eu 
■cinei  pani;  sotmatione  de  lume  ai  de 
ăUâ  luntei;  satitrationea  apa  de  ndfatu 
de  9oda;  saturationea  unei  base  cAymiea, 
HfMM  aeSdu. 

SATUBATOBIU.-fOTM,  adj.  s.,  uti- 
nforţ  0(r«  satura  :  saturatori  ai  pau- 
perHoeu  fiamunâi. 

SATUBATU.-d,  adj.  b.  part.,  satora- 
tai,  (oomp.  si  fr.  utart). 

*  8AT0BEIA,  8.  f.,  Bi  ra.  Mtureiu, 
MtaroJa  si  MtBr«|aK;'Bpeois  de  planta. 

SATUBITATE,  s.  f.,  satnrltas,  (f^. 
8«tBrH6);  Btatu  de  sotofu,  saţiu  :  $aiu- 
ritateapantieelui,  saturitateaf^eer^oru 
deaerte ;  sutuHlatea  unui  licidu ,  unei 
base  ehymiea. 

*  SATUBNALE,  adj.  s. ,  B^tnraallg; 
relatam  la  Saiurnu;  plur.  f.  satumăli= 
«atef-»(]îie=satBrBalla=Berbatore  a  hii 
Satumu;  metaforice,  pertrecere  deefre- 
nata,  portare  libidinoBa :  m  satwnali 
amtinue  petireeu  despotii  ăesfrenati. 

*  SATlTRNAUCIU.-rtti.-a.  adj.,  m- 
tiraallalv8rtl«sj  relativa  la  sahâiuxli; 
redi  Botuntcde  :  muneri  iaturnatieie. 

*  SiTUBNIA,  B.  f.,  vedi  satumiu. 

*  SATnRNIANU.-a,  adj.,  Batarnlnaj 
relativa  la  iSia^timu;  ca  b.  m.  pera.  fi- 
KulataiiSoAtrau/TediBisafiirMu,  satur- 
nigenu. 

*  aATDBKraENU,-a,  adj.  b.,  Mtnr- 
■igeaui  naaeatui'mSaiwnu,  ia  specie 
deBpre  Joue,  Slinlu  Ini  Satumu. 

*  SATUBNILABIU.  b.  m.,  (fr.  Mtnr- 
ilUbe);  iDstrumentu  de  observata  po- 
ritionile  satellitilora  planetei  ăaturnu. 

■  *  SATOBNITE,  8.  f.,  (fr.  sataralte); 
nome  allu  nnei  niinersle,  alin  uoet  spe- 
da  de  plumbu. 

*  SATnBNIU,<(7,  adj.  8.,  Batomlui, 
(fr.  tatunieD,  Batiiril«),-  relativa  la  Sa- 
tumu :  ateWa  satumia  =  planet'a  8a- 
tiattu;  versuri  8aturnie,pocnta  aatiirnia; 
ca  svbst.,  a)  perBon.  8atumi»=Slia  alin 


SAT. 


10» 


Ini  Satumu  :  Neptunu,  Plutoiie,  mai 
vertosn  Joue;  Satumia^Junome,  Fe- 
sta;  etc.,  b)  reale,  f.  aaturnia,  genn  de 
insecte  d'in  famili'a  noctnmeloni. 

'SATUBNU,  a.  m..  Sat^rsni,  (fr. 
Batarae,— din  lerere,  Batas,  Bator);dieu 
omn  care  veni  in  Itali'a  snb  domni'a  Ini 
Janu,  în  nrma  identificata  cQ  ^eonln 
CroHu=z.Kp6vo<:,  geaitoria  alin  lui  tfme, 
Phttone,  Neptunu,  ete.,  vedi  si  Saimt' 
ntu;  Tarrone  dioe  :  ab  Mitn  tietM  Mt 
Hă.t»Tama,delasatu=MeminaiH  e'adissu 
Sa^nu;  diea  Satnrnt  =  litVa  tui  âo- 
tutm.  san  Sattimi=8abbata;  tea^paUi, 
regnulut  lui  Satumu;  ~  prin  metaîsre  : 
a)  jSafurHu=plaDeta  d'in  syatMB'a  na- 
stra  solaria  :  8atta-»u  are  seţte  satA- 
liti;  aneUulu  lui  Satumu;  remlutionaa 
lui  Satumu  se  face  in  douedieci  si  ntme 
de  anni,  dnci  menai  si  patruspreâieee 
ăille;  rotationea  lui  Satumu  se  faoe  ă- 
prope  numai  m  diece  ore  si  medieiate. 

SATDBU,-a,  adj.  a.,  satur,  aatera  si 
Batira»  1.  adj.,  satuUu,  care  mauoa 
san  a  mancatn ,  oftta  i  cere  inim'a , 
a)  proprie  :  eeUu  saturu  im  maimânta; 
copiUulu  saturu  nu  cere  mammei  titia; 
vitele  venite  satitre  de  la  pastione;  sa- 
turi colii  de  ordiu;  eine  e  «otem  de 
came,  vri  st  mdnee  eipa  si  aUiu;  b)  me- 
taforice, a)  care  a  benin  e&tn  i  etae  ft- 
nim'a :  saturu  de  apa,  de  vinu;  ţ)  in  ge- 
nere, imbnibatt],  Îndopata,  implutn,  nn- 
tritn,  ingrsBBiatu,  etc. :  otmm  stOuri  de 
toie  plăcerile,  de  tote  botuir^  7)  ei  de- 
spre Incmri :  agri  saturi  descuia;  piUmte 
scOure  de  rare;  colori  sature;  bameh^miea 
satura  de  unu  aeidu;  vestimente  sature 
de  purpura;  espressioni  sature,  stj^  sa- 
turu; —  si  ca  intellessn  activa  :  saUu'u 
t^tma;  '2.  Bubat.  t.  satura  si  satira  (sub- 
intellpganda  lance  =z  caBtrona ,  eto.), 
a)  sajt4ra=:vasa  implnta  cu  varie  frne- 
te;  b)  prin  alte  metafore,  a)  mâncare  d'in 
varie  ingredientie,  de  tote  epeciele,  am- 
mestecatura ;  Ş)  oompo9itione  ,  soriptn 
san  musioft,  formata  d'in  differite  ei  varie 
subiecte,  lege  ce  dispune  de  differite  ma- 
terie, collectione  de  diverse,  materie  etc. 
(fr.  pot-pavrl);  t)  in  specie  inse,  mai 
vertosn  snb  form'a  satwa,  (comp.  fr. 
atire),  «')  modn  de  scriere  ,  projtrin 


,,  Google 


■MW ŞÂJ. . 

iBMnaailwii,  diffmto  de  aat^r'a  grec» : 
la  Bomemivatir^i  fit  mai  onlânt» dr»- 
matiea,  Ofoi  tturai»  âidactiM:  iatir'.a 
ăidaetiea  fiagMA  vUitle  si  Sefeetde  o- 
smttw;  4e'l«f :  p')  ca  senanlu  neentiore 
^'!  aoripta  in  versori,  frlnoare  M<<xa- 
mim'li'ie  nin  vîId^,  defectele, 'ponio- 
nils  Aeafreratt,  eto. :  samm  satirei,  m- 
Uf<jpenenaL*,  tangmitftte  *idira,  msr- 
daeetahra;  mitir\i  se.  wu  fiu  peraontde. 
ti  tf  onia^mmuâ  a$upr'a  mtiehru  m 
gmere;  amU  m  satire  in  pfoaa,eihiatm^ 
la'CcUt  (MiK»;~4ii  eeaan  mai  estensn, 
.MiMra:=T«ri-«e'flcnptD,<dissa  mordace 
n  d^imotoria  pentru  eiae-va;  — 3.id*- 
riradw  idlm  satura  ^  saUra :  a)  aaiirare 
Bi  Mtirisare,  {îi.  aatlrlMr),  a  face  $a- 
tim  eidva  :  omeni  boni  aatirati  cu  ama- 
ritione  si  vmmu  mare;  h)  satirieu,'a, 
adj\  Mtlrl«i8,  (fr.  sfttlrlqne),  relativii 
la  MMr«i.  pleno  de  satira  :  versuri  sa- 
tirice, aUiuione  satiriea,  pMti  satirici; 
c)  tătvastu,Hi,  a.,  (fr.  8aUrl*td),,-care 
sori»  tr^le  satire,  nnn  reu  poetu  satiriaH; 
satiMgrapku,  s.  m.,  Batlr»ftr«pihM,  i(fr. 
MMmşmvH  =  floriptorin  de  watire, 
austom  coMncu. 

*  SATfBA,  B.  f.,  Mtrra,  v«di  saiim 
la  Kâtnm. 

«SAfTTfilASE,  s.f^ut7rkiU,,<<uf 
fupfsotc,  fr.  sMrTlMa);  initatione  mor- 
bâaaiyruritDlni  8eseaâle,prov«iitaiiD8i 
adeaea  «i  4e  mgola  prin  usolu  de  a- 
ţArMNna«..iDai  allessa  d«  eantkaridi; 
2.  satţriage  =^ekpiumtias6,  d'in  caus'a 
piavUtdtti  seasnald  <Ae  ove  snffeiu  eo' 
■pwiwH  Aaâephaniitm. 

*  SATYRULSmi ,  s.  m.,  (fr.  Mtj- 
cteHtcţ;  morba  de  Iambi,  pravenitu  d'in 
satgriase, 

»  SATnaGn,-^  adj.  s.,  satjrlcns; 
relatÎTU,  1.1a  satyri :  statue  satirice; 
drama,  .poema  satyrica,  jomri  aatyrice, 
itUirieUate  satyrioa;  2.  la  salpra :  ge- 
mtiiu<de  ■arama  aatyriea;  3.  ai  la  satira 
=  M/ura,  ^radi  aaivnt  ijatra  fioitu) : 
toripte  st^ipfiae  <amtra  ee  e  vtai  reapeo- 
foiiilet— «aaubst.  m.  reale, aaigrien  =: 
opn  aatmCM,  scrissu  ia  .prosa  sau  in 
TWsnri. 

*  SATTWDE.  adj.  8,,  (fr.  latyrlde); 
care  s^miaa  ca  nnp  stâf/ru;  aubst.  pi 


aatffrietiU.  tribd  da  iniMte  lefkidopten- 
«  SATTB^On,  9. ».,  Htyflaeu,  («t- 
copEoKoc)  deountitiTa  d'in  satt/ru. 

*SATYBIC.'a,a4j.«.,  Mtvi*Mi,(Mf 
T6piov,  fr.  BMtjrioD);  relatin  1*  aaii/m, 
ca  mai  dtsu.  s.  m.,  mta,  aătgritii-gian 
ds  plante,  care  isritaappetitâiiwadU- 
le;  beatora  prepMuta  d'ia  atari  plante. 

*  SATYBU,  a.  ni.,  mtjnt,  («tropoc, 
(fr.  Mtjrre);  1.  spMÎa  de  simia;  2.  w- 
midiea  ce  aemi&â  a  simia,  in  parte  ou 
figura  de  omu,  in  parte  cu  figan  de  oa- 
ppu,  da  eaBemplu,  amu  in  pwrtes  f  >pe- 
riore,  inee  ai  aoi  ca  corne  la  oapn  :  «So- 
tyrii,  ca  si  Faunii  U»  ^il«ami,  erau 
dioimtati  sUvestri;  Satjfiirii  s^nepitau 
nymphele  selbeiaru  ;  i»tci  Satgru  ^«*' 
forte  iaacm;  de  aci,  8atynK:i<ma  forte 
muUerosu;  oa  subst  nale,  f.  satitra,u  m. 
satyru,  mai  vertosn  pi.  Butyri  3=qpacia 
de  drama  greoa,  io  eare  so^ym  arau 
primele  persene. 

'  SAUCIABE,  T.,  8u«la»«}  a  £aoB 
saudu,  a  plagf,  a  Tuloerâj  a  «ocide, 
netaforice :  a  aii.  cultivi nunsafiala. 

*  SAUCIATIONE,  8.  f^  laMtatlei 
aetioneai  effectn  altaaoUonei  de«iu- 
oiare. 

*  SAUCnJ^,  iii;  •■■«!«•  vulne* 
rota,  ptagitn,  vettematu,  taJdata,  im- 
punea, etc,  1.  ţTOpâfi-.i'a^wwi  goueii 
de  pre  eâmpulu  de  iatalia;4avieft  ffmaut 
mai  midti  cerbi  saucii,  «no  lufmwma, 
petiore  saueie ;  3.  metaflinw  c  Mituim 
pamentului  saueiu  de  ,famdH  şrtftpiiui; 
mai  vertoBU  deapre  celli  valoerAti  ide  a- 
more  .-  rsjnn'n satmade granemiinu in 
peptulu  seu. 

*  3ATIABE,  «ORM,-  ivedi  :,«tft>Mre. 
auaviu. 

*  SAXATHifi,  8aa:eiu.mxu,  eic.,  yedi: 
8assatile,.saasetu,  *fls<u. 

SBATEBG,  (contrassu  d'in  eabtUere; 
compara  it.  ibatteref  pror.  «abaţre*  r. 
fr.  eabattre»  o.  fr.  s'âbattre);  (Maeat«r«f 
exeDter«,Jaiitar«*«gltarei  exasttaratfltc. 
1.  a  face  se  easa,  a  soote  jirin  balialia, 
prin  agitare,  prin  tragere,  sirţngere, 
smulgere,  stc.,  si  anome,  a)  proprie  ;  a)a 
cerne  bene,  erlhro  uieoernere,  «isatare, 
asbalebene ciurviu;  nu  sbaietitaretefa 
co  e  prea  rara,  ai  fbatuia  firea  ta)feiagu 


yCoogle 


8BA. 

M  treea  gieenu  ae  eaât;  P)  a  stni«or& 
batendu  Baa  storonndn,  &  Biţ4,  storee 
en  totala,  rerMUra,  eiprlnera»  exm- 
gtnt  flzt«rqnere  i  HU  abatdi  astă  âe 
tare  ugerde  vaecdom,  co  mw  om»  re- 
mâne  nemiea  pentru  Dit^U;  prwttdulw 
altoie  manunellde  aicce  de  lapU;  mt  ati 
t^HxtulM  tatupwonivXu  cCin  bvhomm  ven- 
turi  aride  neeormatu  abătu  ai  sventa  ae- 
mnafwele;  h)  uetaforioe,  a)  a  storee, 
SMC&,  ddspoliă  de  totn  (^e^reciDeva,aau 
de  poteri,  exyrl««r«,  eztkrqawtv  «x- 
iDiTCret  exhiarlre,  8p*llire  :  A  ^ate 
pung'a cuiva,  a  abate  prednem dtMe. 
a  sbatt  aangeîegi  pot^He  coniribvUori- 
lofu;  nu  poturu  trei  enei  ae  sbota  numea 
de  la  denmJu;  ^)  a  se  bate  pre  pretia,  a 
cântă  se  se  iatellega,  se  se  involiestfat 
c»iittiider«(  eerUrtf  rixarli  si  in  genere, 
a  desbate,  cerceta,  cero&  ea  ammaDu- 
tula,  dlMntere,  p«rierutarl,  inieRtlţâ- 
re  I  de  irei  dille  abătu  pretiulu;  ae  abă- 
tură ai  certată  indelungu  fora  reeul- 
tatu;  sbatefe  animata  fu  asupr'a  aeeUei 
ceatione;  nu  compera  nemiea,  fora  se  ae 
abată  pentru  pretiu;oeabat^iatâtupre' 
Uidu  unui  nemiea?  nu  mai  ineape  aba- 
tere, nl4  mat  e  de  sbatutu  ampr'a  pre- 
tiulni;  2.  H  faoe  se  intre  Mendtt,aper- 
trunde,  a  reabate,  perforare,  peDetrar«« 
IrriiBfperef  perradere,  etc.  :  cunădu 
abate  scandur^a  peno  de  cea  parte;  nu 
potemu  abate  prin  aeestu  deaiaiui  3.  a 
Bcatar&i  arrnnoă  in  busq,  Jaetarei  a»t- 
eitare  t  ecundu  ne  abate  infrioasiatu, 
aeestu  eeiht  are  tNer^u  aaiă  de  Imu 
tn  eătu  HU  te  abate  de  locu;  i.  In  forma 
refl.  a  se  i^fate.  afora  de  insenanarile  oe 
aresab  aceea-asi  forma,  âapo  oelle  mai 
80811  indicate,  insâmna  si :  ae  m  a^ltue, 
c«Bv*Terl,  exiBltare  a  ae  bate  on  faria, 
desperare, esealtsre,  etc.:  niae  3&afe  pep- 
tulu  de  frica;  ae  abate  bietuifi  copOLu  de 
dorere,  eumu  a'e  sbatu  brosede  in  gur'a 
aerpUoru;  injunghiatii  se  abăteau  in  sân- 
gele loru;  ae  abătu  ramia^ele  aub  auffla- 
rea  unei  violenta  tempestate. 

SBATUTU,-a,  adj.  part.  s-  d'in  »6ii- 
tere,  ekoiiBSBB ,  exhanstoB ,  P' rforatas* 
paetiiBi  etc. :  in  t.  s.  verbolui  abatere : 
ugentiu  sbatutu  de  viteltu,  farin'a  abor- 
Ma  «n  seta,  prttiu  sbaluhi  mddtmgui 


nuede  sbaMutItâtu  de  multa  ampr'a 
unui  nemiea, 

SBEERE,  T.,  vedi  abeuere. 

SBEBABK,  (fi  ^narare,  contrasH 
d'in  e8&erar«,==ex-b«lue),  t-,  baUMSi 
belare*  riid4r«r  rnf  In»  btrtlreT  »1— a 
re,  eJnUre,  ioerepare*  streper»!  MtRtre* 
petflf  1.  proprie,  despre  oui,  capre,  ai 
celle  assâmini:  amn^ti  sbera,  edii  Ai- 
ra  ăupo  mammde  Ioni;  2.  prin  Mtou- 
Bione,  a)  desfure  alta  uiinuli,  p«tro 
cari  essistu  alte  covente  propirie,  d^ro 
lai  cari  se  applioa  aberare  cd  aeiisalD  da 
strigare  poU^,  violenta  si  diagratioaa : 
askm  fikra,  «nn  asin»  ASra  inse  mo* 
t&re  ea  una  om',  abira  ai  vaee^  dnpo 
mteUn  loru,  j>re«umu  viteUH  iMtu  du- 
po  mommele  lonţ  s&lrd  peno  ii  leulu, 
si^a  tigrii,  abira  taurii ;  3.  dospre  O- 
meni  on  direrse  idee  accessorie,  a)  stri- 
gare  violenta  ^orocata  da  menfa  ,  de 
dorere,  etc.  :  abira  de  furia,  nu  ae  pate 
cAstinS  de  a  sberd,  eăndu  Vappaea  do- 
rerUe ;  ce  aberi ,  ea  n  candu  te  ar  toiiâ 
âneva  9  eumu  Vattingi  eătu  de  taioru, 
abSra  ca  unu  indra^u;  b)  verbiee  cm 
voce  mare  :  nu  aberati,  ctmd*  «orbiţi; 
pâre  eo  sberi .  de  eăte  ori  varbeaci ;  nu 
aberati ,  co  deaceptati  morboaulu  Sin 
«omnu;  e)  cântare  ca  veee  tare,  d^ro  m- 
pra  :  nu  cânta,  ei  s&^a;  dieo  cânii,  o- 
poi  sfieH;  d)  a  abo'ă  Ia  ^  a  moatr&  as- 
pru, cu  furia,  a  strigă  eu  inrersionare  t 
oe  sberi  ia  mene?  nu  tberă  asia  la  eo- 
pUlu ,  eo  Iu  bagi  in  spaime. 

SBEBATOBITT.-tona,  adj.  s.,  care 
sbera,  baUns,  roglenB,  oiannB,  Iftlfae- 
peaB :  abercdoride  oui,  si  abs.  sierato- 
riele;  nu  eati  cantatcria,  d  unm  lAera- 
foriu ;  Bl  f.  reale  :  sbertttoria  =£  abera- 
tore  =:  sberaiura, 

SBBBATU ,  (si  ^nerahi),-»,  «dj.  s. 
pait  d'in  sberare,  balatua»  riiRitas»«tc. : 
sberatuUt  amneUHoru;  de  s&erotalu  ecw- 
tru  nu  potu  addormt,  tn  «fienitalu  loru 
te  eold  si  te  scolii. 

SBEBATUBA,  (si  abieraturah  «■  U 
baUtns,  rngitnB»  strapltos,  elMtatiţ  ae- 
tione  de  sberare,  dâro  mai  rertoau  laffactu 
allu  acestei  aotione  :  ^emtura  de  a- 
ainu.  sberatur'm  amneUUoru;  \abaNiurde 
copOMiui  dmipo  mamma  tem  o  "  ^^ 


yGoog  Ic 


ceptă  in  dteratvrele  de  afora;  eu  una 
aheratura  Iu  fac»  se  trasară  d'in  somnu. 

SBERITC,  (ai  sbiiretu) ,  s.  m.,  pl.-«, 
kalBtoB,  ragUnSi  elimftr,  eJalaUnţac- 
lîlHie,  actn  de  sberare :  sberitele  eiiloru, 
amuioru;  gberitek  patientelui ,  unu  po- 
tente sberHu  easi  dHn  gw'a  totoru-a  in- 
dignati;  ctt  sberitele  vostre  nu  veţi  storce 
nemţea  de  la  mane. 

8BEBCIBE,-esc«,  v.,  rif«te,  eorni- 
K«re,  ooBtr«here,  Mar(i«ieerflt  fluoet- 
Beerejsfaces&ercie.&striDgesi  contrage 
ceva,  ai  de  acf,  a  vescedi,  marcf,  flacct : 
a  sberei  nasulu,  d'in  nasu,  in  semnu  de 
gretia,  de  diapretiM;  hetraniloru  se  sber- 
ceseepellea;  una  betrana  si  ^>ereita.  M. 

SBEBCITD,-a.  adj.  part.  d'in  sberâre. 

8BEBCIT0BA,  s.  f.,  rus»,  rnicoBl- 
tw;  actione  si  effectu  allu  actionei  de 
abereire  :  sberciUtra  d'in  nasu,  sberei- 
turele  frontei;  si  coDCretu  sbereitura  de 
muliere.  M. 

SBERCIU,  pl.-e,  si  -uri,  mf*  ; 
BtriBsnra,  adonoatura ,  contraotione  a 
pellfli,  a  uoei  pan&nre ,  etc. :  sbereiele 
pellei.  M. 

SBEBLIKE,-eMu,  t.,  horr«re.  arri- 
gere,  arrigl}  a  redici  in  snsu,  vorbinda 
mai  YertosB  de  pari  :  leulu  sberleaee 
eâm'a;  caUti  sberleseu  perulu  s\  «re^ 
tetele;  peru  sberlitu ;  de  spaima  ni  se 
^erlisse  perulu;  metaforice  :  a  se  sberli 
la  celle  disse,  a  se  indigoA,  a  se  sparii. 
—  Pare  essito  d'in  s  :=  es,  si  d'in  peru, 
degeneraţii  in  beru;  vedi  si  perltre  = 
a  arde  perulu.  M. 

SBEBLITU,-(i,  adj.  part.  d'in  sfrer- 
Jtre.H. 

SBERLITUBA ,  1. 1,  «rre«tIo,  har- 
r«r;  actione  si  effectu  de  sberlire  :  tber- 
Itfur'a  comei,  p&Horu.  M. 

SBEOERB  =  sbeere  si  sJere ,  {con- 
trasBU  d'in  esbeuere),  t.,  ebibere,  comM* 
b«re,  exhanrlre,  exBagere;  l.afteetotu, 
a  seurre;  2. prin  estengioue,  asugetotn, 
a  eseaurf,  a  seccă;  3.  in  specie,  a  suge, 
essaurf. 

SBEUTOBIU.-fâna,  adj.S.,  «klbeng, 
«•Mblbenif  exhairlens;  blbnlni,  btbax) 
care  sbeae :  earia  sbeutima. 

SBEUTUi-a,  adj.  part.  d'in  abeuere, 
exbaBstoB. 


SBICILLARE  si  sbioiulbare,  t.,  1.  in 
acea-asi  insemnare  cu  a  formei  sbioire 
=  exateeare;  2.  abradere,  deeortlearp, 
a  rade,  a  lena  pelles,  soorti'a,  vorbindu 
mai  vertosn  de  plante  :  a  abiciullâ  câ- 
nip'a,  linulu.  M. 

SBICIRE,-e5Cu,  v.,  «leeare,  exateea- 
re,  areseeret  a  oscă,  a  seccÂ,  a  svclU 
mai  vertoau  :  a  sbiei  la  aore  vestiment(^ 
ude;  cumu  ineeta  ţ^M.i'a,  ae  ai  ^ieesee; 
nu  se  sbieeaee,  pentru  co  totu  ploua.  M. 

SBIEBABE,  sbieratu,  etc.;  vedi  sbe- 
rare, sberatu,  etc. 

■  SBOEACE  =  sburace,  sborame  ^ 
ahuradre;  Tedi  aboraticire. 

SB0BÂRE=s6Mrare,  (contrassu  dla 
eşuare  ^Bx-Tolare),  t.,  roUre»  ero- 
Ure,  BdTolaret  (it.  sfolare,  isp.  TAlarţ 
port.  Toar,  fr.  roler);  a  notă  in  aern,  a 
ambl&  in  aeni  cu  adjutoriulu  aripeloni, 
1.  proprie  ;  celle  mai  tmjie  passeri  sbâ- 
ra,  tote  passerile  selbatiee  abâm,  atru- 
tiulu  inse  si  altele  nu  abora;  passerile 
domestice  eu  grea  potti  sbori;  a  sbord 
in  ausu,  in  diosu ;  a  sborâ  d'in  cavia, 
d'in  euibu ;  2.  prin  estenaione  si  me- 
tafore :  sbora  sagettele,  shora  petrîle 
ensesi  arruncate  cu  ciolentia,  sb6ra  as- 
chiele  de  aub  ietulu  securei;  de  callulu 
00  fuge  celere,  dicemu  co  abora;  sbora 
aaUatoriele  usiorelle ;  sbâra  si  fulgii, 
pulberea;  cn  nuantia  particularia  de  a- 
lacritate  :  sbora  i»  braciele  mamei,  suf- 
fiettdu  lui  sbora  in  ceru;  3.  a  face  se 
abore,  a  leuă,  taliă,  rampe,  ptc. rapide: 
a  sbord  capulu,  nasulu,  petiorulu,  una 
aşchia  d'in  lemnu  :  tunul»  sbora  petio- 
rele  multoru  caUt;  seewea  cu  unu  ictu 
aboră  parte  din  truncu  ;  4.  prov.  HH 
totv  ce  sbâra,  se  manca;  in  cântice  de 
dom  :  a  aboratu  puUiulu,  a'a  dussu  ea 
aci'a  de  petioruBiu. 

SBOKATICIRE  =  aburatieire.'esou, 
7.,  ralltare,  nido  rel  eablll  excitare} 

1.  a  sboră  continuu  si  in  tote  pilrtite,  a 
se  invertf  in  sboru,  a  joci  in  sboru  ; 

2.  a  face  se  shore,  se  si  liee  sborulu,  ae 
foga,  si  in  genere,  a  scorni,  a  face  se 
esaa  d'in  cuibu,  d'in  culousiu,  d'in  as- 
cunditore.  —  D'in  unu  adj.  8boraticu=i 
8burateeu,'a,  (=ex-T«lBtleuB)^facutu 
a  sborâ,  oui  placs  a  ^orâ ;  si  de  aci 


yCoOglc  ■ 


OTO; 

priu  metafore :  mconatante,  venturatieu 
=::T«nta8iia,  leTUi  (vedi  cn  acestu  9ensu 
si  fAoratu  ^  sbmatu,  d'in  care  sbora- 
ftcu);  ca  sensala  lai  aboratieire  ae  dice  si 
sboracire  =  sburacire,  iose  aeestu-a 
formata  d'iu  una  adj.  sboraee  ^  sbu- 
race,  (ex-Tol«x),  applecato,  capaee  a 
gborare.  M. 

SB0BAT0RE:=:8&ur(iA}re,  s.  f.,  vedi 
aboraiorim. 

SBOSATOS.IU  =aburatoriHrt6na, 
adj.  8.,  ToUtor,  ToliBi,  rolMer,  tcU' 
tilU^aleS)  (it.  veUtore,  isp.  roladur, 
port.  Tot4*r);  care  abora  :  pUBSeri  sbo- 
ratorie,  si  absol.  sboraioriele,  una  aha- 
raiona,  tote  sboratorxele;  doi  armessari 
sboratori;  Pegasuht  eră  callu  aboratornt; 
insecte  sboratorie;  in  specie,  m.  sbora- 
toriuiu  :=  âentia  saperiore,  gania  alia 
imaginatioDei  poporului :  Joanne  He- 
liade  a  scrisau  una  admirabile  poesia 
asupr'a  sboratoriiUm,  poeaia  intitulata 
dnaru  pentru  aeesta-a  :  aboratormlu  ; 
sboratorii  ttu  dau  cerioru  fete  ntiAt^i 
pace  in  aomnu. 

SBOBATU,  =  sburatu,-a,  adj.  part. 
H.  d'ÎQ  aborare,  TolatoB,  (it.  Ti»uto,-a, 
isp.  Totada»  fr.  T«16e),  1.  in  genere  : 
paaaerile  aborate  ^in  arbore,  mai  mtdte 
aşchie  âborate  d'in  truncu,  eapUele  eon' 
demnatUoru  sborate  de  camifice ;  sbo- 
ratulu  vulturului,  in  aboratulu  puUi- 
loru  d'in  cuibu,  la  sboratuUt  notiUoru 
feti;  2.  in  specie,  aboratu  ^  nmton», 
musf  Ieri*,  laeoaataM»  venturata,  In- 
oomtante,  usiorellu,  fora  mente,  etc.  : 
eapUele  aborotiloru  juni,  sborate  fete , 
sborata  muliere. 

^OBATUIRE  =  fimratuire  ,-esau , 
T.,  d'in  aboraiu,  cu  acellu-asi  iotellesmi 
ce  are  si  form'a  ;  shoreUicire. 

SBOKATUEA=s&iira<Mra,  a.  f..  t«- 
latara,  TOlatns,  eaeinraţ  frafneatnoiţ 
frastnn,  aianln,  fnatla;  actione  de  shh 
rare,  dâro  mai  Tertosa  moda  de  aborare, 
cama  si  effectu  allu  aceatei  actioae;  1.  in 
genere  :  sboratur'a  aeerei  nu  e  ca  abo- 
ratur'a  vulturelui;  aboratura  in  ausu, 
sboratttra  eu  ofipele  intenae  si  nemiş- 
cate; aboratur'a  capului  eu  apat'a,  aho- 
rc^r'a  peiioreloru  eu  tumdu;  2.  in  spe- 
cia, buecata  taliata  sau  rDptad'îDoera, 


SBO. 


1069 


mai  allessa  d'in  unu  lemnu  :  «na  abo- 
ratura de  cerru;  a  rumpe  apntarea  euiea 
cu  una  groasa  aboratura  de  eornu;  am- 
bia  eu  doue  sboratio^e  in  mâne ;  abora- 
ture  de  focu;  mai  multe  sborature  de 
carne,  de  peiie,  de  pannura;  io  specie, 
sborature  de  f^mbu  :  a  mcareâ  jwsc'tf 
eu  aboraiure,  se  inearca  si  tunuht  eu 
sborature. 

mOSJiT\}mmi=sburaturire,-eseu, 
T.,  d'in  aboratura,  iu  sensula  formelora : 
sboraticire,  sboracire,  inse  mat  estenau, 
adecD,  afora  de  inaemnarile  mentioDa- 
teloru  forme  de  :  a  face  se  abore,  ae 
fuga  d'in  cuibu,  d'in  euleusiu,  a  soomi, 
si  ioEemnarilo  :  a)  despre  fllii,  filie , 
nepoţi  si  alţi  favoriţi,  Mlleeare,  pretpl* 
cere,  a  i  pane  in  stare  de  a  trai  prin 
sene,  a  i  dă  la  cas's  lom;  b)  fnitHţna 
jBcere»  a  arruacă  cu  aborc^ure;  c)  a  ta-  ' 
li&  una  bnecata,  mai  vertosu  d'in  nnu 
lemnu,  solodere,  akielndere. 

SBORU  ,  s.  m.,  pl.-uri,  (compara  a 
iL  TOlOj  isp.  TDelo,  prov.  fr.  tal,  port, 
ma),  Tolatna,  erolatna,  Inpetag,  s^rl- 
tsi;  aaadlaarinm  foinm,  «afarlaBţ 
actione,  acta  de  a  sborare,  1.  pro- 
prie :  sbondu  passerei,  aborulu  aeerei; 
si  prin  estenaionă :  sborulu  sagetiei.  sbO' 
rulu  globului  d-,  foca  arruneaUt  <fin. 
tunu;  a  prende  pU'a  in  sboru,  a  impu- 
sei paaserUe  in  sboru;  suffletele  loru  «* 
au  luatu  ^orulu  eotra  ceru;  2.  meta- 
forice, a)  vesta,  adventn,  irapetu,  etc. : 
imaginationea  poeiiloru  si  îmă  sbondu 
in  regionile  eeUe  tMai  inalta;  a  dă  sboru 
eogitariloru  adie;  nu  oppriti  sboruiu  ee 
Ml  leuatu  spiritele;  nu  impedieati  abo' 
nUu  eommeroiului ,  seientieloru ,  af 
Mloru.  libertaiiloru,  cine  pote  adurmied 
abondu  mentei  tum  mare  geniu  ?  ani 
si :  fonău  pote  leuă  sboru,  urui  maehinA 
pote  leua  aboru,  una  mare  idea  Itea  mare 
sboru;  b)  mişcare  animata  de  commer- 
cin,  ai  in  coaor.,  locala  si  tempala  unde 
se  face  acâsta  mişcare  :  sborviUi  moti- 
loru,  sboru  maresefaceinfia'Care  Joui 
in  acea  cetate:  sboruiu  de  la  aanta~Ma~ 
ria  a  fosiu  pucinu  animalu. 

SBUCCINARE,  (contrasso  di'n  eabm- 
dnare,  se  aode  si  sbuecimire ,  sbuociw 
mare;  redi  bucctna,  bucânu),  t.,  1.  Inc- 


=y  Google 


lOTO set.      

elMure,  a^meemă  tare:a8bitoduâimm 
fapta,  ea  n've  mmtâ  afiimeanata; 
2.  o*BBar«re,aflt«r*,  MBeatot^,  a  tai- 
80&  ou  viol«Btia,  &  sootDr&,  etc. :  sonkJu 
petemtâ  «btuctna  treterii;  carrtiti'a  j>re 
M0e  MiMroMi  ite  ^ttotma  Me  oauU; 
a  dmeână  ^in  fimăemuntu;  t«^  te 
tbkeema  ea  fnrion  mÎ  indraeiU. 

8BUCCINAT0ErU,-*ona,  adj.  a.  d'ia 
almeeinare,  bieeUus,  flODiM*»nB,  obm- 
eKttw»  ^  care  sJmeeina  .-  $imeeimUorii 
iaaiior»  loaiOatei. 

SBUCGINATU.-o,  adj.  part.  d'm«&wo- 
einare,  taeebMtafl,  nsnactit. 

SBDGCINATDfiA,  b.  f.,  bHoIiailt*. 
coM*tt*|  acţiona  de  sJmccuuav  si  ef- 
fwta  alin  acestei  aetione ;  simeemati^ 
re2«  pameiUtdm  prin  eotrtnuiru. 

SBUBABE.  abwcaoriu,  eţc.,  vedi  abo- 
rare,  thoratoriu,  etc 

8BU&DALIGIA,  s.  f.,  laMlrla,  petn- 
landa»  levUai»  erafatU*  eto.,  calitate 
i9  tbmrdaiieu.  M. 

SBUKDALICU,  (d'in  lAwiare,  mai 
pncrnubene,  siKnJaInti!H),-a,adj.,UMl- 
ras,  petalaas,  aTagans,  lerls,  mtotu; 
TQBtnratu,  nestemperatu,  usiorello,  ne- 
bonatiea,  etc. :  fete  eamu  sburdaUee, 
te  cojmUh  AmdakCH  l  vedi  si  tbur- 
dote-M. 

SBUBDABE,  t.,  (cu  forme  simple :  â- 
iimia*im<frNrcIa),  erafari,  flaotnan,  la- 
MlrUe,  ielMtare,  lietari,  Ubldtnoie  a; 
serai  a  fi  Bostemperatn,  a  fi  nebonaticu', 
a  BO  ae  stemperA,  a  sari  plenu  de  bu&- 
curfa,  a  fi  easaltatn,  si  de  ao(,  a  fi  ubîo- 
nllii,  instabile,  Bventurata,  mai  vertcuu, 
a  hce  escesse,  nebonie  ce  nn  se  potu 
pannitte.  (Compara  it  Bli»r4«Uare,  fr. 
dAkarAar;  pote  se  fia  contribuita  si  har- 
dii=:bardaB,  in  însemnarea  de :  a  »u  /t 
greoim).  M. 

SBVSDATn,-(i,  adj.  part. d'in  Bbvr- 
doTK,  Yapis,T«iito«Di,leTli,  taiolTDB,eto.; 
STentnratn,  nestemperatu,  nebonaticu, 
untwellu,  etc. 

*'SCABEX<LTJ,  8.  m.,  •eabflltnm;  demi- 
nutivu  d'in  scarniu*  .-  seamn«Uu^»ca»- 
mZIu,  aeawuUu  da  peUore;  metaforice, 
Bpecîa  de  inatromentu  musîcale'ee  se 
ptme  in  mişcare  cu  petioruln. 

eCABBBE,  ri  aeabwe,  t.,  seabeni  a 


ţCk, 

^an&,  a  scobi ;  a  $eabe  eapniu,  imlfa 
wedii'a,  aeertfa  arborUorm. 

SCABIA,  s.  f.8im.m!a&w;l.  f.  seOlec, 
(£r.  iieaUe),8ţfariatiira,  a^ritate,  crun- 
tară, etc.,  o)  io  genere  :  BCtACaieortiei, 
seabi'a  feiwvîui,  rugine,  aeatn'a  denti- 
Icru;  b)  iu  speeie,  a)  Bgariatnra,  besica, 
buba,  Tulnn,  etc.  (in  acesta  sensu  si  ca 
t  atramutatn  d'in  loou :  soaiba.  âoagin 
loca  de  c .-  sgatba) :  are  mai  multe  sca- 
bie aatiagaibe  pre  fada;  ^  mai  rentosa, 
bube  derdfna,  morbulo  rdMicv  api^catu 
ca  aeesta  ioteUaaaa  si  la  plante; f)  me- 
taforice, mancarime,  si  de  aci,  acarpi- 
natara,  sgariaturade  maaoarime,  de  ro- 
ma,- 5)  ce  sgaria,  si  iu  specie,  scabia,  ana 
gena  de  plante;  2.  m.  scabiu,  cu  h  mol- 
liatu  aeaiu,  geţu  de  plante,  eardaua, 
ai  in  apecia :  a)  acoinu  =  dlpsaeiis  M- 
loalaBi  Zînn.;  ^)  kardaaa;  7)  seabiu  bene- 
eoventaht^earda»  benedletni ;  S)  sea- 
bm  menmtu  =  ralllna  apnrlnae  lÂnn., 
Domioatu  pre  alocuri  si  turitia ;  a)  sea- 
biu venetu  =  «rţurlna  pUdqmi  etc. 
tote  plante  ce  producă  prin  spinii  lom 
scabie  aau  sgariature.  îi, 

*  SCABIDU,-»,  adj.,  Habldaat  plenu 
de  aeabia  :  cu  matMle  seabiie;  metafo- 
rice :  aeobid'a  avatr^ia. 

SCABIETE,  (cu  b  moUiatu  acaiOe), 
B.  m.,  eardaig;  genu  de  plante  spinose, 
acella-asi  co  8atlntc=iaeaiu,  (vedi  sca- 
bia, mai  vertoBU  sub  2.). 

SCABIETU,  (cu  b  molliatu  «cateta) 
s.  m. ,  loDos  ear^Dli  eeeiipatns)  locu 
plenu  de  seabi^^cai,  saa  aeidtietizzaea- 
ietii  (vedi  seabiu  la  scabia,  ai  setM^ 
ete).  M. 

SCABIOLA  si  aaibiora,  s.  f.,  (d'in 
scabia),  heaM*l»,aim.seabioim=seaio- 
rH,  (vedi  «eoitt*  la  scuiia),  deminntivn 
d'îD  seabiu=acai*i,  M. 

SCAB108U,-a,  adj.  s.,  scakloiu,  (fr. 
«eablaax»  Beablenia);  1.  d'in  seabia  = 
sganatura,  asperitate,  buba^roiua,  etc, 
(ai  seaibosH.  agmbtatt.  ca  si  sgaiba  = 
sgaina,  seo&ia),  plenu  de  scabia  :  capre 
BoMose.  grane  aeabiose,  seortia  scabia- 
sa,  pelli  seabiose,  moMttitie  seabiose; 
metaforice  :  soabiosi  avari;  2.  d'in  sea» 
bia  si  seabiu^^eam,  de  unde  ai  teaioau 
=acabio>tf=:»^tali  vel  eardab  «ocuff*- 


=y  Google 


sCa>- 

tai,  p]eB«d«M(i6i=seat,  spino»u.ţlas- 
tatn  on  accM  gan  spini,  cardni;  s.  f., 
tecAioss,  geau  da  plante  d'in  famili'a 
dipsadeloru,  nominala  si  simplu,  sca- 
bia; Tedisi  sM&ia  ca  gBDu  de  plante.  M. 
«  SCABITUDINE ,  3.  f.,  seablM», 
(d'ÎD  Mabia)î  maneasimo,  nai^tartoen 
de  rănia,  iiio  si :  aeabitudine  âe  bătă- 
lia, de  scriam,  de  vorba. 

*  SCABRA3«U,-(i,  adj.  part.,  Ms]>r«- 
tiB,  (d'in  seaAim) :  scăldate  vitie  de  vi- 
nia. 

*  SGABBG,  B.  fL,  BMjtMft,  (d'in  sea- 
bru);  in  aaeUi-s8i  intalleasu  eu  allu  fer- 
mei scabia, 

*  SCABBIDU,-a,  adj.,  ioabrUas; 
plenu  de  seabre  :  denti  stabridi  de  rtt- 
gine. 

«  SCABBBTIi.,  8.  f„  BaabrUJi;  edi- 
tate de  scabru  :  soabreti'a  mârteioru , 
ăeniiloru.  limbei,  peUei,  ferralortt. 

«  SCABBIGODU.-a,  adj.,(fr.  anM- 
cande);  oare  are  coda  aea^a. 

*  SCABBlCOBNU,rtf,  adj.,  (fr.  sea- 
brleoriw);  oare  ate  csmc  seabre. 

*  8CAJBBJC0ST[J,.a,  adj.,  (fr.  sea- 
brleoBti);  care  are  coste  sctĂrs. 

«  SCÂBHIDiE ,  adj.,  (fr.  scAbvtdc) ; 
asprula  tactu :  i^itte  sea^riAi;  abaol, 
snbet.  pi.  aoabri^,  fomilia  de  plante 
C8  an  foliele  \acabn  san  ptmcltvje. 

•SCABRIPLOBE,  «U-  (f^-  «aWI- 
Ovre);  oare  are  flori  sau  calici  jMai^h 

SCABBO^IilU.-a,  adj.,  (fr.  aeabrl- 
f»Ii«);  care  are  folie  seabre. 

*  SOABBQSITATE,  s.  f.,(fr.j)«abro- 
■it<);  calitate  de  aeabroati. 

*SCABB0BU,-(i,adj.,8ea))iroeBa»fw:te 
seabru,  tare  fcnĂru  :,p^ie-  acabroaa  de 
sorăe,ecUleaDahr6»a,îocmiacabro$ei  su^ 
taforii»  :  sotmri  scpbroae;  mai  i^wtoau  : 
periculosu,  difâcUd,  delicatu  foit«.«tic. : 
cettione  aeabnaa,  istoria  «MArot  a  «8^^ - 
premdsri  sc^om- 

*  SCABBD,-a,  adj..  »v»tir,  (fr,  ma- 
br«»-Hl'iii  ^eoitre);  aapru^radetCu  «ga- 
riatnro,  inecale,  etc„  mai  wctom  d'in 
necanitiA)  !•  proprie,  oj  io  genere  :  ou 
tnâTude  soabre,  dmk  iBCB^  ia  rugile, 
«ea6n<«i  netotm  omeni,  sot^'a  sisortia 
u  ărbtrOoru,  şc^ire^e,  SM&fiip^; 
f)>iit  s(>0oiei,<biUKWQ,  soalnout:=i  agoi' 


BOA. 


1671 


bosu,  mai  vertosu,  rmiosu:  oue  aeatira, 
ci^aXi  seaitri;  2.  ipetaforiţo  :  versvf^ 
telle  suttf  seabre,  scaîmile  pm94f  (fHe 
isterieuiui  reu  seri^oeit*. 

SCAD£NX£,part.»dj.,(d'in,«<»idâr»);, 
(it.8ea4«nt*),»cldetia,decld0BS»exteNB, 
dMBtiHie«8i  d«t«rlor;  etc.  care^scade. 

SGADENTIA,  s.  i;.,  ACtu,  stătu  de 
seademte,  1.  ia^nere  :  scaden^ia  apei, 
pretiuliU;'2.  in  apevM,  if)  dlw  salaUo- 
nla,  di  de  soln^iie,  ternvou  de  desfa- 
cere a  uDâi  sumina  detorita  :  a  aţ^ve 
înainte  de  scadentia;  b)  exltos,  Hali, 
t«nBlHB,iu  genere,  finito,  essitu;  c)i»- 
feetus,  lipse,  vitiii:  taulte su st;adentiele 
omului;  (vedi  si  la  scădere,  frăei  ca :  mt 
e  onm  fora  acadire). 

1  SCĂDERE ,  (contraasu  d'in  esca- 
dere.  se  conjuga  ca  t.  cădere),  v.,  exel- 
dere  (=r  ex-eadere),  de&eere,  de«zesoe> 
ra,  mlnirf,  deviani,  deterlox  flerl,  de* 
eUere,  labt»  deUbi,  d^Qrlr;  mluHerej 
dUilnnere,  Immliiuere,  dedncftţţ,  detţ»* 
ha»,  denare,  pessandarei  vlUare,  etc. 
(compara  it.  ^oadere,  pror.  eiaehaaer>  v. 
fr.  eecbealr,  n.  fr.  6«hair,  in  celle  iUfi 
lifflbe  soFori  cu  de  pce  longa  ax  t  iap.  dM- 
caer,  port.  deseablTi  ete.);l.  ca  intxa$u.A 
cadediosu,  a  cade  d'in  iaaitvffea  marifel,. 
pretiului,  poterei,  averei,  ek.,  a  se  ml- 
cuaiori,  deteriora,  a)  io  genere :  apele  ve- 
nite mari  aeadu  aeimu  rt^ide ;  ^^llfiţe 
dttpo  solstitiulu  de  vera  scad»  fK>^i^ 
soiatitiuiH  de  ierna;  pţetitUu  jtrweJfţru . 
a  mai  aeaduUt  ai  astaâi,  dt^po  ee  aea' 
dusse  treptatu  in  diUele  trecutţ;iHtem- 
pu  de  aeedio  aeadu  torrentU  ee  crescu 
tu  tiMpu  de  ploitia;  scade  futila  d^rcfi- 
îoru,  acade  caldur^a  mor&tt^i  se^du  ai 
infltiturele,  bubele;  scadu  mw^^ie.  seu^u 
si  bannii  d'in  pretiulu  Ion*,  sca^  pp~ 
terile  ai  alle  corpuiut  cu  titer^t^H  ţtaţfii; 
scade  formQsett'a,  scade  destei^aţea, 
aeadu  t(de  virtiftile  cu  temstfi¥i  P  «•  be- 
traneti'a ;  tct^e  cineva  Siv  ce  a  fff^  i 
scade  d'ingloria,  san^e  SifiprAtiu,^ţffr 
de  d\n  _  onore,  scade  dîin  ottoti,  fcade 
d'inpoţere;  8\:scaăe  ct^iţ?» p^*rf (fc «w- 
du  cuiva  oenifunile,  şctuîu  tMwrtf^o  « 
oeRe  bane  calităţi;  aca4e  fyrin'a  ifţţi, 
saocu,  scade  sacculu  ctf  farina,  a^d^ 
pmig'a,. scade  vMtiort'a,  etc^  m»  ori  ei 


,y  Google 


1074' 


SCA. 


oa  ntumti'a  de :  a  dâ  inapoi,  a  regreasd; 
—  b)  in  specie,  a  rettemâ,  danni,  a  fi 
in  detrimenta,  mat  vertoiti  in  frasi  oa : 
ce  ii  icade  tie  acistc^-a  ?  noue  mt  seaie 
nemiea,  ăero  voue  poie  scade  multe;  ic-  | 
co  «o  nemwu  nu  mi  a  scadidu^  tUeo  va 
aeadS  eeva,  mie,  nu  tie  va  scadi;  ee  m 
scade  se  apprenda  cmevaluminareasea 
de  la  Ittmmorea  vostra?  2.  tratuit.,  a 
Tace  90  cada,  a  lase&  se  cada  (fin;  de  a- 
cf,  a  micosiorfi,  sabsMge,  deteriora , 
Titiă,  vett«niă,  etc.,  a)  in  genere  :  a 
acadS  portioniîe  de  mâncare,  a  scadâ 
pnt»^  eentn  =za  mai  icadi  d'tit  pn- 
tv»;  a  scadi  unu  numera  <rin  altulu;  sea- 
derea  ca  ^leratione  arUhmelka  esle  con- 
traria aăă^i<me%i  a  seade  salaride,  ono- 
rariele,  spesele;  a  nu  scade  nemica  d'in 
ce  a  disau  si  ce  a  cerutu;  a  scadi  meri- 
ta, laudele  cuiva;  a  scade  pentru' sene 
bona  parte  iTm  castigulu  covenitu  td- 
torU'a;  a  scadi  mare  parte  d'in  merce- 
ăta  covenita  pre  unu  mense;  a  scade 
eeva  eu  parte  inaemnata;  a  »eadi  copi- 
tele cu  douedied  si  dnd  de  proeenU; 
h)  in  specie,  a)  a  scadi  pre  cineva  cu 
ceva :  a  Iu  scadi  eu  doue  d'in  trei  parti 
aBe  detoriei;  a  Iu  scade  eu  totu  ce  e- 
rd  detoriu;  ^)  a  scadi  cuiva  eeva  :  n« 
ttveii  dereptu  a  ne  scadi  onorile;  si  re- 
fless.  flu  t»  se  scade  nemica;  ha  mi  se 
seade  mwttw,  mt  se  scade  totuiu,  si  in 
forma  actira  neutra  :  mi  scade  muMu, 
(vedi  si  mai  snsn);  de  aci :  scădere  = 
Upse,  defecta,  Tîtiu,  etc. :  toH  avemu 
scăderi  mai  mari  sau  mai  miei;  omu 
fora  scădere  nu  pote  fii  nu  mi  ai  spusu 
eo  oMulU  venăutu  ar  avi  assemine  scct- 
dere;  de  altramente  scădere  ee  liâa  ca 
nibst.  si  in  tote  celle  alte  iosemnari  alle 
Terbnlni :  scăderea  apeloru  ,  scăderea 
unui  numeru  d'in  alU*  numeru,  setate- 
rea  pretndui  eomestUnUlorUf 

2  SGADEBE,  B.  verbale,  Imafnitlo, 
dfliItictIO)  detraotlo,  detreetttl*,  atte- 
BBatla,  deffeetPBf  Tltlnm,  etc,  rediver- 
boln  soadere,  redi  si  seadimentu. 

SCADIUENT0,  pl.<e,  dlnlButlo,  in* 
Blantlo,  dednotlo,  Bubdpctift}  actione 
effectn  si  resnltatatn  alia  actionei  de 
teadere,  (vedi  X  scădere  si  3  scădere)  : 
a  vende  cu  seadimentu  de  trepied  de 


SCA;^ 

procente;  a  nu  vre  se  faea  neei  umu 
seac^uentu  «fin  pretMu  (issu;  a  dd  sea- 
dănentu;  seadimeniulu  apei  ferte,  sea- 
dimontuiu  fem^u  arsu  si  lueratu;  eu 
midia  re$ipa  se  face  mare  seudinwniu  m 
swmn'a  de  bueeate. 

SCADITOBIU, -«oria  ,  adj.  a. ,  care 
scade. 

SCADITUBA,  8.  f.,  effMtu  allu  ac- 
tionei de  scădere  .-  seaditura  de  mai 
muUe  ptdme  a  apelont  rtHJm. 

SCADUTU.-a,  adj.  part.  din  scă- 
dere, iBniHBtas,  dednetaa ,  attenaatns, 
detarUr  tutu,  etc;  Tedi  1  scădere,  ob- 
senra&dn  aci  numai  frasi  ca  :  bueeate 
scaduie,  oUa  scaduta,  caldarisettdute,ehc., 
analoge  cu  :  riuri  scadute,  ptmge  seor 
dute,  etc. 

SCAFA,  8.  f-,  acapfaa,  leapklum,  lanx, 
paealiM,  (fr,  aoaplia,  seaphe,  —  oxdfi] , 
oxoţEov,  d'in  3xdirtEtv=^ii6ere,  eavare, 
seo&ire);  Tasu  cavat»,  mai  rertosa  de 
lemnu,  si  in  specie,  1.  specie  de  cav^ia, 
mai  mica  de  oftta  capisterea  :  una 
scafa  de  farina;  2.  lance  de  bilance : 
c«Ua  doue  scafe  aUe  bHancei;  3.  cupa  de 
beutn  :  una  scafa  de  Icnite,  de  vinm; 
4.  Tisa  de  plutitn;  5.  olla  de  nopte; 

6.  specia  de  gnomone  eeneavu,  in  aoeste 
doae  insemnari  si  sob  form'a  scafiu; 

7.  ossn  allu  earpuJmi  saa  alin  forstJut; 

8.  geno  de  conchylie. 

SCAIETE,  scaietu,8oaiosu,8eaiu,  etc 
vedi :  scabiete,  setAktu,  sct^tiosu,  soa- 
biu,  etc. 

SCALA,  scakiriu,  seaiire,  etc.,  vedi 
sawa,  etc. 

SGALAMBABG,  t.,  dlstorqitere,  le- 
■prarare,  ••  t«1  labra  dltUTqner»,  da- 
prarare;  a  strâmbă,  scaloift,  in  specia, 
a  strâmbă  faci'a,  gur'a,  etc.,  refl.  a  m 
sealan^  la  cineva,  M. 

SCALAMBATU,-a,  adj.  part.  d'in 
scalambare,  dlittrtns,  depraratas.  H. 

SCALAMBATDKA,  s.  f.,  «rfi  «*b- 
torslo,  d»praTatl«|  actione  â«  setd«m~ 
i<ue,  si  effsctn  allu  acestei  actione  : 
scalambarea  gurei  lui  te  sparta^  M. 

SOALCIARE,  (cbntraasu  d'in  eMoJ- 
ciore),  r.,  prave  ealeara,  ealeean  dt»« 
tArqaere,  deprarare;  ealee  M«v*rq  1.  ft 

ealc&  rea  ou  ntdcii,  a  strâmbi  «aici»" 


jyGooglc 


şCk. 

mectele  mai  vertosn,  &  strâmbi  ecieea, 
ctdeânivlu'aTmiealădmetUu:  metaforice, 
&  Btrambi,  strică,  etc. :  a  scaldă  frasile, 
vorhfile;  a  scălda  unu  vestimentu,  una 
Unia,  unu  batiu,  2.  a  lovf  cu  petiornlu, 
a  i&  impnlsii  cu  petioriilu,  si  de  acf,  a 
d&  impalsa,  a  misc&,  mat  Tertosa  a 
legănă  albi'a,  io  care  dorme  unu  pruncu. 

SCALCIATORIU,-iMn«.adj.  s.,  dtstor- 
qneas,  depraramst  care  scalda :  scalda- 
itriu  de  ealdoni;  metaforice :  sealclStori 
de  limb'a  materna, 

SCALGIATU,-a,  adj.  part.  d'in  scăl- 
dare, eontortuB,  deprATMns. 

SCAICIATDRA,  s.  f.,  eontorti»,  do- 
praratlu;  actîooe  de  BCaldare.  dâro  mai 
,  vertosu  effiBctu  alin  acestei  actioni :  scal- 
ciaiur'a  cioboteloru,  scaldaturele  fadd; 
setUdaturele  limitei,  frasd. 

SCALDA,  s.  f.,  (d'in  scăldare),  Kqna 
ad  Urandam;  1.  proprie,  apa  de  lautn 
si  recoritu ,  mai  rertosu  pentru  prunci; 
2.  prin  estensione,  bănia  ^  baia,  apa 
delautu;trumu  si  actionea  de  a  ie  lauă. 

SCĂLDARE,  (contrasa  i'inesccddare 
^  «xealdare),  v.,Uvarfl,  In  balneomde- 
«ttten,  (it.  isaldare,  isp.  port.  «ircaldar, 
'prov.  «tcaadar,  T.  fr.  esoandert  n.  fr. 
^ehander);  pTopHe  ;  a  scote  coZduIn,  si 
de  acf :  a  bagă  si  lauă,  spellă  si  recorl 
in  apa  rece,  ai  iti  gbnere,  a  lauă,  spellă, 
retori  totn  corpulu  :  e  bene  a  scâlăâ  co- 
pillulu  micu  in  tote  dilleh;  se  ne  scal- 
dămu  vir'a  in  riu;  nu  te  soaldi  si  tu 
eu  noi  in  aeista  liritpidă  siredefoMana? 
morţii  se  scalda,  a  scalda  pre  repăusatu, 
a  nu  immermentă  neimlăăiu;  in^ta* 
ferice  :  a  s6ăl3â  in  sângele  mit?lt<n{oru; 
imdele  ftăiîitlui  scalda  ripde,  scalda 
petiorele  unui  monte,  scaldăuita  cetate, 
secdda  agrii;  ât  oăii  scăldaţi  in  lacrime; 
taddati  in  sudore;  ceUi  scaîdaH  in  vinu 
tunt  tare  h^i. 

8CALDAT0RE,  8.  f.,  vedi  sealda- 
toriu. 

SCALD ATORItJ,-fo*-Va.  adj.fl.,  uter, 
larani;  balveum,  laraeramţ  (it.  aoal- 
datoret  si  acaldatejo)]  care  salda  sau 
■erre  Ia  scaldatu :  scaldatorii  si  scnl- 
.  datoriele  mortului;  in  specie,  8.  t  reale, 
scaldatâria  =  scaldat6re ,  a)  vasu  de 
teOidatu,  locu  de  acaldalu,  bania=baia; 
ToK.  n 


SCA 


1071 


b)  apa  de  scaldatu.  curnu  si  actulu  de 
scaldatu :  si  cine  intră  antâniu  in  acea 
scoddatore ,  se  făcea  sanitosu,  de  veri-et 
morbu  eră  coprensu;  dupo  battetu,  a 
dou'a  di,  se  face  scaldatore  bdttexatului; 
fora  scaldatore  tiupotemu  face  scalda;  a 
atfundd  in  scaldatore. 

SCALDATU,-a,adj.  part. s. d'in  scăl- 
dare, lotus;  Iu  balneum  demlsani. 

SCALD ATURA,  s.  f.,  lotio;  in  bal- 
neABi  demiBsio;  actioQo  de  scăldare,  d^ro 
mai  vertosu,  effectu  ăitu  acestei  actione : 
doue  lealdature  prh  di  nu  strica;  a  face 
una  bona  scaldatura;  acatdatur'a  pas- 
serUoru  de  apa  prenuntia  ploiiia ;  scaU 
datur'a  si  linsur'a  cătUstei  e,dupo  vulgu , 
iaco  unu  semnu  de  plouia. 

*  SCALE,  s.  f.,  sqoales;  scalare,  eor- 
de,  necuratfa. 

*  SCALENa,-a.  adj.,  scalema,  (axK- 
Xijvdc,  fr.  BCAldae);  care  are  lateri  ine- 
cali,  vorbindu  ia  specie  de  unu  trianglu  : 
unu  trianglu  sealenu. 

*  SCALIDITATE,  s.  f.,  iqualtdlUi; 
calitate  de  scalidu. 

*  SCALIDU,-a,  adj.,  ■qnilldna,  (d'in 
scalire);  1.  tare.  rigidu :  vestimente  sca- 
lide  de  auru;  2.  ptenu  de  sorde,  nespel- 
latu,  nepeptenatu,  etc,  ă)  prt)'prie  :  tn- 
fasdoratu  in  scalide  veHimente;  scaU- 
da  tnâna,  scalidi  denti,  scalida  rugine; 
b)  llietaforice  :  scalide  espretsioni,  sca- 
lide c(>gitari. 

«  SCALIRE,  7.,  iqaalere;  1.  ă  fi  tare, 
rigidu,  aspru,  rude,  nepolitu,  etc.;  a  fl 
aspru  de  sdrde,  a  fl  ptenu  de  â6rde,  a  fi 
n'espellatu,  nepeptiuatu,  necufătu,  etc. : 
scalescu  armele  tn  cuniu. 

*  SCALITATE,  s.  f-,  squalltaai  cali- 
tate de  scalida. 

*  SCALITUDINE,  ^.f-,  aanalltuffoţ  ca- 
litate, at^tu  de  ficatîfiii,  swie. 

SCALLONID,  (scalloiu),  scalluiiu, 
vedi  :  calloniu,  callusiu. 

*  SCALM0,3.  m.,  «oalrtiu»,  (axaXp,(îs, 
fr.  Boalme);  cuniu  de  lemnu  de  care  ae 
prende  aan  remu  aitu  unei  nave. 

*  SCALOBE,  a.  f.,aqaalor,(d'ia  Sca- 
lire); stătu  de  scalidu.  1.  in  genete,  ri- 
giditate, asperitate,  vertosfa,  lîflSe  de 
polîtafa,  etc.:  2.  in  specie,  soMe  Întă- 
rită, sorde  grojsa,  necnratia  mare,  eta. : 


.yGooglc 


10^4  SCA. 

plsnu  de  scalore  si  de  pulberCi  scalorea 
faciei,  vestimenteloru,  mâneloru;  8C(do- 
rea  doliului;  metaforice  :  acalorea  cor- 
ruptionei,  scalarile  stylului. 

«SCALPELLU,pl.-e,scalpellum,(fr. 
■CKlpel);  deminativu  â'in  soalpru,  ap- 
plieatu  in  specie  Ia  udu  instrumentu 
chirargicu  sau  aoatomicu,  oare  serve  la 
disseeare :  nu  e  medicina  acea  ce  appli- 
ea  acalpellfilu;  a  eerettâ  eu  scalpellulu 
partea  presuppusa  morbosa;  metafori- 
ce, a)  genu  de  îosecte  cirripedi;  b)  acu- 
te de  unu  pesce  fosaile;  c)  genu  de  mol- 
iQBce. 

«  SCALFERE,  T.,  scalpere,  (fr.  bcaI- 
per,  affine  cu  iXicpeiv,  pcecumu  scuipe- 
re  af&ne  eu  vX&ţ^Ety);  afgariă,  scarptDÂ, 
talia,  di9sec&,  spanticâ,  sapă,  etc. :  a  scal- 
pe  ai  dspinge;  ascalpe  marmore,  cupe, 
impure;  a  acalpe  flori  eleganţi  pre  cupe: 
a  sealpe  in  patra  una  inscriptione ;  a 
aealpepellea  craniului;  a  sealpe  pamen- 
tulu  cu  unghiele;  a  si  sealpe  capulu,  bu- 
Va  cu  degitcîe. 

*  SCALPBU,  pl.-e,  sealpram;  instru- 
mentu de  scalpere  alin  seulptorîului,  cal- 
cionariului,  chirurgului,  anatomului,  etc. 
(redi  ei  sealpellu);  cutitellu. 

•SCALPTORin,-(or»a,  adj.  s.,  softlp- 
tor,  si  scalptorius]  care  scuipe  sau  ser- 
ve a  aealpere  :  scalptori  de  petra;  ca  s. 
m.  reale,  unu  scaZpf(WJu=^in3trumcntu 
de  aealpere.  mai  vertosu  pentru  p^tra. 

*  SCALPTO,-a,  part.  d'in  aealpere, 
Mâlptni. 

*  SCALPTURA,  3.  i,  Boalptarâî  ac- 
tiene,  modu,  arte  de  aealpere :  scalptu- 
r'a  gemmelo'U;  si  lucru  esaecutatn  prin 
nalpa-e  :  scalpturele  acestui  artistu, 

*  SCALPTURIGINE,  s.  f.,  scalpta- 
rl90,(d'in5C[i/j);un're);sgariare,ricaire. 

*  SCALPTUliIRE,  V.,  soalpturlre, 
(d'in  Bcalptu  de  la  scalpere);  a  Fgariâ, 
rical :  «wîe  se  credea  thesaurulu  ingro- 
patu,  omulu  incepit  a  acalpturi  cu  un- 
ghitle;gallinele  sealptureseu  pamentulu. 

"  SCALU,  1.  adj.,  gqiinlDBj  scalidu, 
■ordidn;  2.  s.  m.,  scalu,  aqnaluB,  genu 
de  pesci  d'iu  famili'a  soliacieloru. 

SCAMA,  s.  f.,  Hqnama,  fibra,  plnmaţ  1 
lIiiaBeiitnm,(it.  sqnama,  isp.  port.  eacu- 
»ftf — affine potecuscafidu^scalire, etc.);  I 


SCA. 

1.  soldiu  de  pesce,  de  serpe,  etc.  :  sca- 
mele carpului  sunt  mai  mari  de  câtu 
alle  lusciului;  auriele  scame  alle  heUau- 
rului;  2.  fulgu,  firu  de  penua  forte  sup- 
tire,  penna  suptire  :  «catncZtipuJIiTora 
ăegallina;  scame  degallina  betrana.de 
găsee;  Z.  firu  de  linu,  de  cânepa,  etc, 
in  specie,  firu  smulsu  d'in  paodia,  d'in 
pannura :  scama  de  pandia  de  linu;  sca- 
m'a  e  necessaria  la  btAe,  la  vulneri;  cu 
seama  se  pune  alefîa  la  ulceri;  a  astupă 
cu  scama  iote  crepaiurele  unui  vasu. 

SCAMABE,  T.,  fllatlm  nseltere,  r«- 
t«rer«,  (it.  gqnamare,  îsp.  port.  eioa- 
var;  —  d'in  scama,  mai  vertosu  in  in- 
tellessulu  covi^ntului  de  sub  3);  a  face 
scama,  a  scote,  smulge,  rumpe  fire  de 
pandia,  etc. :  a  scamă  unupeticu  de  linu, 
de  cânepa;  si  refl.  a  se  scamă,  a  se  des- 
tramă, a  se  desfiră  :  cumu  se  scama  a- 
ceata  metasse .'  in  celle-alte  Însemnări 
alle  cuventului  acama :  pescii  sunt  sea- 
mati,  Goperiti  de  soldi,  inse  :  a  scamă 
unu  pesce,  ra  se  dîca  sf  :  a  Iu  curati& 
de  scame ;  asii  si :  a  scamă  una  pat- 

SCAMABItI,-a,  adj.  s.,  (sqBsmarlaa); 
relativu  la  scama;  ia  specie,  cellu  co. 
face,  prepara  scama  pentru  usulu  celloru 
vulufîrati,  ulceraţi,  etc.;  inacestn  sensu 
aiscamatoriu,  care  inse  are  si  altu  sensu, 
de  care  vedi  Ia  acamatoriu.  s.  f.,  scamaria 
^scama  multa,  loca  unde  se  preparaşi 
se  tine  aeama. 

SCAMATORIA,  s.  f.,  reale;  vbH  aca- 
matoriu. 

SCAMATORIU.-foria.  adj.  s.,  1.  (d'in 
scamare),  care  scama,  fllatlm  retexens, 
sqnKmBB  detrahenst  5Cama/orJu  depan- 
ăia  pentru  ospitali;  scamatoriulu  pesei~ 
loru;  2.  (dupo  fr.  escatnotenr  =  prM- 
stlglstor),  care  face  prestigie,  de  act  si 
3.  f.,  reale  :  scamatoria  ^  pruestlglBe 
^  preitigie,  care  ar  însemnă  mai  bene  : 
occupationc  cu  scamare,  preparatione  de 
scama  pentru  vulneraţi,  ulceraţi,  pen- 
tru astupatu  crepature,  etc.;— s.  f.  re»-r 
le  scamatoria  =  scamatore  =  instru- 
mentu de  a  scamare. 

SCAUAT[J,-a,  adj.  part.  din  scamare, 
sqnamatus,  fllstim  retexus  :  pesce  8Ca- 
matu,  curetiatu  de  scame;  petice  depcut- 


.yGooglc 


SCA.        

dia  aeamate  pentru  vulnercUi,  etc.;  vedi 
teamare. 

8CAMATCfBA,  s.  t,  (isp.  port.  es^a- 
mâdara);  scama  de  pandia,  etc. 

SOAMBARE^scamJiare,  (contragsa 
d'io  escam&ia*-e=6x-cainblBr6,-cn  a  in- 
tunecatn  pgno  la  trecerein  i,  schimbare), 
T.,  esinblre,  (it.  oanbtaret  eanglare,  si 
flcamblare,  proT.  eamblar,  eanfary  es- 
eamblsr  ai  eBcamJar,  fr.  ehanger»  ichan- 
ger),miitare,eomnntare,  ImmD  tare,  per- 
■intar«,  troasfimare,  traosfisarare , 
TerterCf  eoDTertere,  dlaslmnlare,  adul- 
t«rareţ  enentlri)  allam  fnltam  iei  ha- 
bltom  Inânere, Tartare,  renorare,  etc.;a 
face  altuluin  parte  sau  in  totn,  a  altera, 
modifică  iD  pacti  sau  in  totu,  fia  ac^sta-a 
ÎD  bene  sau  in  reu,  1 .  tngencre :  a  scambâ 
form'a,  loculit,  faci'a,  colorea,  natur'a 
unui  lucru,  unei  fientie,  unei  substan- 
tie;  a  scambd  ceva  d'in  loeu,  a  seambâ 
ordinea;  multe  animali  si  scamha  perulu 
sau  peltea  pre  fia-care  annu;  proverb. 
lupulu  scamba  ph-ulu,  dero  nu  inve- 
tiulf;  in  lume  se  aeamba  tote,  si  noi  ne 
scambămu  cu  elle;  se  seamba  temptdu,  se 
aeamba  impregiurarile ;  copillii  seamba 
dentii  la  una  certa  etate,  seamba  si  ma- 
selleîe  mai  tardiu;  carnea,  sângele,  tote 
$e  seamba  in  noi;  mentea,  părerile,  cre- 
ăentide  se  seamba  eu  tempulu;  scam- 
bămu părerile,  cumu  scambămu  si  co- 
gitele,  consiliele,  planurile  nostre;  unu 
bonu  capitanu  si  seamba  planulu,  tac- 
tic'a,  ordinea  de  bătălia  dupo  tactic'a 
inimicului;  a  scambâ  Iraiulu,  modulu 
de  viitia;  a  scambâ  abitudinile;  a  scambâ 
legile,  regulamentele,  organisationea  u- 
mit  ramu  de  administratione;  a  scambâ 
ealhi,  a  scambd  vesfimentele,  a  scambd 
eamesi'a,  a  scambâ  roehi'a  ;  seamba 
cineva  vestimsntulu  ăupo  tempu,  'dupo 
loeu  si  dupoalte  circunstamtie;  s'a  seam- 
batu  omulu.  s'a  scanibatu  boiariulu.  nu 
mai  e  cumu  Iu  scii;  a  scambâ  multe  d'in 
«nu  scriptu;  a  scambâ  covente,  frasi. 
copite  intrege  alle  unui  opu  ssrissu;  a 
nu  aeamba  nemica  sau  a  scambâ  totu; 
asia,  cu  acista  conăitione,  se  seamba 
totttlu;  se  pottt  inse  scambâ  vorbele,  fora 
»e  ae  scambe  intellessulu,  acamharea  in 
form'a  coventtdui  trage  ăupo  aene  si 


sCa. 


107S 


scambarea  intellessului;  multe  scambari 
se  făcu  in  tote  ramurele  administratio- 
nei;unalimbaincosescamhar.utempulu; 
—  mai  tote,  chiaru  si  celle  mai  com- 
muni  espressioni,  in  cari  intra  coven- 
tulu  scambare,  an  mai  multesidifferite 
intellesse,  cumu  :  a  scatrAă  anelle,  a)  a 
le  renova,  a  le  dă  alta  forma;  b)  a  dă 
si  leuÂ  unele  in  loca  de  altele;  c)  a  si 
dă  anulu  altui-a  proprinln  sen  anellu 
in  semnn  de  veoitoriu  legamenta  con- 
jugale, etc.  (vedi  si  mai  diosu) ;  2.  ia 
specie,  a)  a  leuă  sau  dă,  d'in  errore, 
unu  ce  străina  in  locu  de  allu  seu  :  a 
acambâ  pellariele,  gallosii,  bastonele; 
d^ro  si  mai  rertosu,  a  dă  si  leuă  ca  e- 
eivalente,  a  comperă  si  rfinde : a  scambâ 
napoleoniinlire,  aseambâbanni  sună- 
tori pre  charteia;  a  scambd  callii  sei  cu 
boii  cuiva;  a  scambâ  una  moşia  eualta-a; 
mulli  âmbla  a  scambâ  mosiele  aelle  cu 
a^le  statului;  a  scambd  una  merce  cu 
alta  merce.  granu  cu  vite,  ordiu  cu  mel- 
liu;  in  sensu  mai  intensu  :  nti  aaiu 
scambâ  starea  ai  positionea  mea  neei 
eu  a  unui  mare  si  potente  rege;  inse  ; 
a  scambd  in,  si  cu  sensuln  generale  de 
sub  1. :  a  scimbâ  unu  omu  xn  lupu;  ae 
crede  codraculu  sepote  scambd  in  multe 
si  varie  forme;  de  aci  :  b)  a  pune  in 
locu  altu  ceva,  a  leuă  loculu  altui-a, 
Torbindu  mai  vertosu  de  persone  :  pos- 
turile, stationile  militari  se  seamba  u- 
nele  pre  altele  la  anumite  ore;  cuatodi'a 
se  seamba,  alţi  armaţi  vinu  ae  scambe 
pre  eelli  de  peno  acumu  in  statione;  a 
scambâ  miniştrii,  a  scambâ  pre  septe- 
mana  servitorii;  a  seamba  unu  vesti- 
mentu,  va  se  dica  :  a)  ca  sensula  d'in  a- 
cesta  paragrafu,  a  leuă  altele  in  locu 
de  celle  peno  aci  portate,  sau  a  investi 
altele  curate,  spellate,  etc,  d4ro  si  : 
^)  a  le  fiice  altele,  a  le  dă  ^ta  forma; 
Y)  a  leuă  altele  ecivalenti  in  loculu  a- 
celloru-a;  S)  a  leuă,  d'in  errora,  celle  ce 
na  su  alle  aelle;  e)  a  leuă  in  locu  de  alle 
selle  altele  atari,  in  clltu  sub  aceate-a  se 
ee  ascundă,  se  nu  6a  connoscutu  etc; 
c)  a  scambâ  faci'a,  a)  in  genere  :  a 
scambâ  faci'a  unei  rochia;  si  metafo- 
rice :  a  scambâ  fa'^i' a  lucrurilor»;  p)  in 
specie,  a')  a  acati^â  faci'a  de  frica, 


>yGoog[c 


de  roiine;  mai  vertosn  :  a  seambă  faeie 
ăupo  senfimwtele  ce  franenta  anim'a; 
^')  a  si  seambă  faei'a  z=  a  se  pre&ce, 
a  Be  face  neconnoscutn;  ^')  in  genere, 
a  ei  di ,  a  leuă  alta  fada,  mai  allesBii 
in  &asea  :  a  se  scambâ  la  facta;  Jesu 
te  scdmhă  la  fada  ;  scandarea  la  fa- 
da =  transfigurationea;  (vedi  in  de- 
Tivate  si  alte  nuantie  de  sensu);  d)  a 
scambâ  wrb'a,  a)  a  vorbi  de  alta  ceva 
difFeritn  de  cea  ce  vorbi  peno  aci;  Ş)  a 
TOrbf  in  alta  limba  sau  ca  alta  tonude 
.  celle  naturali  si  usuali  vorbitoriidui,  a 
si  dissimaU  vorb'a  propria,  etc;  t)  a  si 
calci  eoventalu;  5)  a  seambă  vorbe,  mai 
vertosn  a  vorbi  unulu  altuî-a,  a  se  in- 
tellege  :-am  scatnbatu  abia  câte-va  vorbe 
eu  eltu  in  acea  cestione;  a  seambă  vorbe 
aspre;  anuseambânedunavorbacu  vi- 
sitatorii,  etc. 

SCAMBATIONE  =  seambiatione,  s. 
f.,  nuUtio,  TirUtto,  mntabllitai,  farle- 
tu,  nabltltasi  TolnbllIUsj  actione  de 
scambare,  actu  de  scambare,  dâro  mai 
vertosu,  effecta,  abitudine  de  scandare: 
acambationile  tempului,  scambationea 
fortunei;  dupo  scambationile  venturiloru; 
scambationUe  unui  caracteriu,  unei  fire 
de  omu;  scambationile  eoventeloru  se 
ehiamasiflessioni;  scambationile  de  for^ 
ma  a  coventului  represetUa,  de  regula, 
aeambaiioni  eorresponderUi  cu  intelles- 
sulu  acelltti-asi  eoventu. 

SCAMBATIOSU  =«camftioiwfl(,-o, 
tdj.,  BoUbill*,  rarlablll§,  mobllis,  ro- 
UbilU,  lae«Dgt«iiB»  levli,  Ineertoi,  pro- 
earlaa»  etc.;  suppiisa  la  scambare,  ap- 
plecatu  la  scambare,  si  de  aci :  incoo- 
stante,  instabile,  incerta,  variabile: 
ce  natura  de  muliere  acambatiosa  si  ca- 
pridosa!  seambaliosa  si  inconstante  e 
fortun^a;  ce  nu  e  scambatiosu  pre  ace' 
sta  lume?  seambatiosa  e  averea,  seam- 
batiosa  favorea,  seambatiosa  8%  ventu- 
rosa  natur'a  junetid. 

SCAMBATOBIU=sca»iJiafOM'u -io- 
rta,  adj.  s.,  mnta&s ,  Tarlani,  mntabl- 
U»,  Uatabllli,  m«blll8,  Inconatana,  le- 
vlai  Mntator,  oommntator»  arţentartus» 
nentarUs  ;  1.  transît.,  care  seămba  : 
âcambatorii  datineloru  antice;  in  specie, 
ttambatoriudebanni,  siabaol.  unuscam- 


8CA; 

batoriu,  (fr.  ehanţear);  £.  iu);ittU3.,ciire 
se  scâmba,  mai  vertosu,  care  se  seămba 
usioru,  suppusu  la  scambare  continua, 
apropo  cu  însemnarea  formei  scamba- 
tiosu, si  de  aci,  inconstante,  îastabile, 
ventoBU,  etc. :  scambatoria  dinconstante 
e  fortun'a;  eeţempu  scamhat<^u!  scam- 
batori  sunt  amicii  menţionaşi;  scamba- 
toria  si  caprieiosa  e  d'in  natura  muîie- 
rea;  3.  f.  reale,  scambatoria=^camba- 
tore,  locu  de  scandare,  dâro  si  tempo, 
cumn  si  actione  de  scambare  :  seamSa- 
tore  de  calli  nu  e  la  tots  poştele. 

8C&}iBAl\J  =  scambiatu,-a,  adj. 
part.  a.  d'in  scandare,  matatne,  e«B* 
MDtatns,  4lB8[iiiuUtns,  adnlteratni  etc: 
câtu  de  seambati  ve  aflu  aatadi !  seam/- 
baiulu  moneteloru;  si  cu  intellessaln 
formei  «com^o^iosu  =  «atablUi,  etC  : 
Domnedieu  e  neacambaiu;diro  omu  ne- 
seambatu  nu  s'a  aflatu;  sta»  neseam- 
boii  in  decisionea  ^cUa. 

SCAMBATU£A,s.  f.,mntRtlo,  trus- 
ftrDatIft,  etc;  actione,  dâro  mai  ver- 
tosu, effecta  allu  actionei  de  scambare: 
scambaturele  volientid  fora  energia. 

1  SOAMBU  =:  scambiu ,  (contrassa 
d'in  escâmbiu,  cu  a  intunecatu  păno  la 
trecerea  in  t,  sehimbu),  pL-urt,  mnlatl», 
eomranutlo,  etc.,  in  1 8.  verbului 5cani-< 
bare,  1.  in  genere  :  scambulu  mai  nud- 
toru  parechie  de  ealli;numiplaee  scam- 
bulu in  nemiea,  co-d  BomâniUu  are  pro- 
verbiulu :  nu  mi  traiesce  scambulu;  scem- 
bulu  vietid,  modului  de  vietta;  scan^ndu 
custodiloru,  setttinelleloru,  stationiloru; 
scambulu  calliloru  la  fia-eare  posta; 
scantbii  de  anelle  intre  spons^  seambidu 
camesieloru  pre  fia-care  di;  scambulu 
bastonului  eu  allu  altui-a;  locutioni :  a 
dă  ceva  in  seambu.  a  leud  in  seandm; 
de  acii  in  scam&u=:impromatata,  on'a 
pentru  alfa,  etc;  ee  eapUămu  in  tea»' 
Mu  sacri/icidoru  nostre?  2.  in  specie, 
a)  in  cotnmerciu  ;  scanAulu  fu  prim'a 
forma  a  negotiului;  scambidu  e  si  asta- 
di,  in  multe  caşuri,  form'a  acestei  in- 
dustrie; b)  mai  vertosu  despre  coromer- 
ciula  cu  bannii  enaisi  :  mensarii  sunt 
agenţi  de  scattAu;  agenţii  de  seambu 
procura  mari  facilitaţi commereiuluiin 
gertere;  seambu  de  summe  sonotorie  m 


=y  Google 


8CA. 

MHmM  in  ehariete;  e)  ei  concretu,  ce  ae 
$eamba,  taai  vertoaa  dsspre  restimeote 
oe  se  pnnn  ca  bone  si  spellate  in  locu 
de  celle  portate  ai  sordide :  mi  Upaeseu 
«eam&Hrt  spre  a  tne  investi  cumu  se  cere 
lafieUu. 

2  SCAMBn,-a,  adj.,fleaiiibiii,(axatL- 
p6i);  strâmba,  oontortu,  vorbindn  mai 
allessn  ieosso  ipetiore  scanAe. — Unu 
demiontivu  d'in  seambu,  &r  fi  scom&ulu, 
de  unde  s'&r  trage  verbulii  scatnhtiîttre, 
prin  metstltese  ecalumbare  =  sealam- 
bare;  vedi  acestn  coventa.  M. 

SGAMBULABE,  scam&uiu;  vedi  2 
acambu.  M. 

8CAM£LLA,  8.  f.,  (fr.  •quiaelle);  pro- 
prie deminotiTu  din  seama,  seamutia, 
seamtUa,  seamisiora,  etc.,  leuatn  inse 
ca  insemnarea  speciale  de  :  folisiora, 
bradia,  a  cartoru  plante. 

*  SCAMBLLIFEBU,-a,  adj.,  {fr. 
Rqakfflelimre);  caie  porta,  are  seamelle : 
plante  scamellifere. 

*  SCAMELLIFOBME,  a^.,  (fr.  squ»- 
■lelliroriBe);  care  a,n  forma  de  seamella. 

*  SCAMFEBtr,-a,  adj.,  sqounirer, 
(6.  B^DiBînre);  care  porta  sau  are 
aeame  :  seam^erii  şerpi;  acamifer'a  eer- 
biee  a  draconelui;  asii  si :  scamigerM, 
■^  adj.,  •qvanlKer. 

*  SGAMIFLOBE ,  adj.,  (fr.  ■«aani- 
l»r«);  care  are  flori  cu  scame. 

*  SOAHIFOLIU,-il,  a4i.,  (fr.  sqnanl- 
MUy,  care  are  fcAiore  ca  scamele. 

*  SCAMIFOBME,  adj.,  (fr.  iqn<inil- 
fom*)  ;  care  are  forma  de  scama, 
Torbindn  de  plante,  de  petre,  de  con- 
ce,  etc. 

*  SGAUIGEBn,-a,  adj.,  vedi  seami- 
feru. 

«SCAUIF£DB,adj.,(fr.aqii«nlpicle); 
care  are  petiore  scamate,  coperite  de 
scame. 

*  SCAMIPENTÎE,  adj.,  (fr.  iqBaml- 
yenie);  oare  are  aripiorele  scamate,  co- 
perite de  scame;  BUbst.  pi.  seamipenmi, 
familia  de  pesci. 

*  SCAMin,-a,  adj.,  aqnameiis;  de  sea- 
nţa, cu  scame  :  scamii  şerpi;  metafo- 
rice :  serpariu  acamiu  de  auru. 

*  SCAMMA,  B.  f.,  BOBinma,  ((ntdiţLţLa, 
d'in  orAmnv  =  săpare);  loco  de  Inpta 


SCA.   ■ 


lOTT 


in  palestra;  locu  de  lapta  in  genere; 
lupta. 

*  SCAMMONIA.  e.  f.,  Boa«noB«a, 
(axati.[uov[a  ,  fr.  leavmaiide)  ;  planta  , 
cumn  si  pnrgativu  d'in  acesta  planta. 

«  SCAHMONITU,  a.  m.,  icamavnl- 
tn,  {tna^^vlTr^i:,  ît.  BOiiBiBODlte};vilia 
de  scammonia. 

SCAMNELLU  ,  (pra  a  locnri  seaa- 
nellu),  p\.-e,  Besbelliini  Beamellna,  soa* 
mltlnm}  deminntiTu  d'in«eamnH.-  seam- 
nelle  de  paiore,  de  copiUi. 

SCAKNU,(pre  alocnri «counu),  p].-e, 
Boamaum,  Bedas,Bollam,eathedrafeediIe» 
Bensa  lanloBla,  fldlnni  oanterloluaj  etc. 
(comp.  it.  leânnoţ  isp.  esoanaj  trecutu  si 
in  D.  gr.  axajLvl);  mobile  pre  care  Bedemn, 
1.  in  genere  iscamnH  de  lemnu,seamtte 
de  ferru;  scamne  de  palie;  scamne  de 
cespite  in  gradine;  scamne  de  meitase, 
de  Ittasu;  scamnu  conmtodtt;  scamne  de 
'  theatru,  de  speetadu;  scamne  de  mSsa; 
a  pune  cuiva  unu  scamnu  se  aiida;  a  ee 
pune  pre  scamnu;  a  se  scolia  de  pre 
scamnu;  a  cade  de  pre  scamnu,  (fm 
scamnu;  a  se  sui  pre  scamnu,  ca  ae  vor- 
lisca  mai  de  suau;  a  se  bate  cu  scam- 
nele;  s  aeamnu  cu  rotiUe ,  eu  elaterie; 
scamnu  eu  spate,  eu  redimatore;  scamne 
fora  brade,  cu  6raci6,-  scamne^e  au  jio/ru 
petiore,  muUe  inse  si  ireipdiore;  scamne 
lunge,  pre  cari  potu  sede  mai  mulH;  2.  in  - 
specie  si  metaforice,  a)  trona  :  scom- 
Mulu  domniei,  a  se  sui  pre  scamnu,  a 
fi  datu  diosu  de  pre  scamnulu  terrâ; 
b)  reBedentia  :  scomnuZu  pon^i/tceZut,  la 
scamHu^N  unui  metropolitu,  etc.,  si  cu 
intellessala  de  sub  a;  e)  reaedentia  a  u- 
uui  fanctionariu,  comu  si  jurisdictione: 
scamnulujuâecatorescu,  a^inistrativu, 
in  tote  seamnelejudeâanc;d)\oc\i,Tmd9 
sta  veri-ce  :  scamnuZu  matricei ;  si  in 
sensa  ideale  :  scamnulu  cogitarei  e  ca- 
pulu;  saanntUu  gloriei;  acamntdu  reu- 
lui;  e)  pie  ce  râdima  sau  se  pune  ceva, 
a.)  £camnulu  unei  viora,  pre  care  r^tma 
cordde;  b)  scamnulu  unui  templariu, 
pre  care  ellu  hwra  hmnu;  scanmidu 
unui  lemnariu;  f)  vasa  de  escremente  : 
a  merge  la  scamnu;  a  nu  avi  scamnu 
de  mai  muUe  dille. 

«  SCAMODERMn,.(i,  adj.,  (fr.  squ- 


,Coog[c 


1OT8 


SCA. 


■*d«rffle,  d'in  Sip^  =  pelle);  care  are 
pellea  coperita  cn  scame. 

SCAMOSIARE.,  fllatlm  rttexere;  a 
face  seamosu,  a  destramă,  a  desfiri,  a 
etualge  seama  de  pandia,  etc;  si  refl.  a 
se  scximosiâ,  a  se  face  scamoau,  a  se 
destramă  :  camu  i>e  acamosiedid  acesta 
materia! 

SCAMOSITATE,  a.  f,  (fr.  ■qatno- 
Bttâ);  calitate  de  seamosu  :  seamosita- 
tea  serpiloru,  peseiloru:  seamoaitatea 
certoru  fiori,  certoru  plante. 

SCAMOSU,-(i,  adj.,  sqMmoiins,  (it. 
aqatnfts*)  îsp.  port.  egcBinoBVt  fr.  squa- 
■enx);  plenn  de  seama,  de  scame,  cope- 
rita  de  scame  :  seamoaii  pesd,  şerpi, 
seamose  lorice,  scamosa  pannura,  sca- 
mosa  came. 

SCAUTJCIA.-fi'a,  s.  f.,  aqDtmnla,  11- 
naaieiitDn;  deminutira  d'io  scama. 

SGAMTTLA,  b.  f.,  aqoâtniilftj  demion- 
tivn  d'in  scama. 

SCANDALISARE  =:  scandalizare, 
T..  8oaailAllsâr«t  (fr.  scandalUer);  I.  a 
adduce  îs  scandalu.  a  dă  occaaioDe  de 
seandalu :  prin  portarea  loru  voruscan- 
dalifă  tala  Ivmea;  rellele  essemple  scan- 
daliea  mai  multu  de  câtu  edifica  celle 
bone;  a  iadjgoâ.  prin  scandulu  :  toţi  se 
acandaligara  de  aasemine  nerossinare. 

SCANDALISATlJ=scandaIwa/«,-a, 
adj.  part.  d'in  scandalisare. 

SCANDALOSU,-a,  adj.,  (fr.  icaBda- 
leuz);  plenu  de  scandalu,  care  casîona 
scandalu  :  actione  seandalosa,  portare 
scandalosa,  scripte  seandalose,  contra- 
dictioae  scandalosa,  commerdu  scanda- 
loau. 

SCANDALU,  pl.-e,seâiidaInni,(ox(iiv- 
BaXov,  fr.  loandale,  d'ia  cnciCs'v^ceapi- 
tare,  scbîopetare,  lonicare) ;  1.  proprie, 
pedica  ce  sta  in  caile  cniva,  camu  si  im- 
pedicare  de  acea  pedica;  2.  ca  maidesu 
inse,  metaforice,  a)  occasione  de  pec- 
cata,  de  ren  :  vai  de  cellu  ce  face  pecca- 
tulu,  dSro  vai  si  mai  multu  de  cellu  ce 
da  seandalu  la  peccatuf  ăiavolulu  se 
tine  numai  de  scandate;  b)  fapta,  dissa 
ee  provoca  scandalu  :  a  face  marescan- 
dalu;  scandalu  pttbUcu,  oecasione  de 
tcandalu;  a  se  tini  de  scanăale  chiaru 
in  haseriwi  faptele  eeUoru  mari  swit 


adesea  scandede  pentru  eelli  mici;  c)  lar- 
ma, BComm»ta  ce  se  proYOca  prin  nna 
fapta  rossinosa  ;  a  fugi  de  scandalu;  a 
nu  face  seandalu;  a  se  impucâ  fora 
scandalu ;  d)  indignatione  provocata  de 
scandalu,  de  reuln  essemplu  :  doctrineU 
lui  au  provocatu  seandalu,  si  au  sepro- 
voce  altu  scandalu  si  mai  mare, 

*  SCANDERE,  v.,  soandere;  1.  trans- 
it.,  a  8ul :  d  scande  scările  de  fune  alle 
navei;  a  scande  montele,  eoUin'a,  mu- 
rulu  cetatei,  calltdu  in  fuga  mare;  a 
scande  arbori ;  metaforice  ;  a  scande 
gradele  ierarehiei;  si  in  specie,  a  me- 
3nr&  anu  versu,  a  lege  in  mesura  ver- 
suri, cumu  si,  a  &ce  bene  sentita  me- 
sur'a  Dnni  canticn :  a  scande  versuri  & 
roice.  versurile  noue  nu  sescandudupo 
acelle'osi  prinâpie ,  cu  cari  se  seandu 
celle  vechie;  2.  intrans.,  a  sui :  d  scande 
in  arbore;  steUele  scanau  pre  ceru;  so- 
rele  scande  spre  media  nopte;  vedl  si 
compositele  :  aseendere,  ăescenăere. 

*  SCANDICE,  s.  f.,  iflandli,  leandlx 
oMri'rolluBi.  Linn.,  specia  de  planta. 

*  SCANDIGIN0,-a,  adj.  B.,  (fr.  !«■- 
dlelnâ);  de  scandice,  care  sâmina  ca 
scandicea;  subst.  pi,  scandicinele,  triba 
de  plante  d'in  Famili'a  ambelUfereloru, 
cari  au  de  typu  scandicea. 

SCÂNDURA,  B.  f ,  seandnla,  selnduU, 
aBser,  tabaU,  (it.  aeindolât  fr.  ieban- 
dole,  —  d'in  scandere,  inse  si  cu  al- 
Insione  la  scindere);  tabla  de  lemau, 
1.  in  genere  :  scândura  de  eerru,  scân- 
dura de  abiete;  acandurele  de  patu,  de 
mesa;  gardu  lie  scandure;  scândura  sa- 
nitosa ,  putrida;  scandurele  usiei ;  eu 
scandure  se  faeu  si  seerinie;  de  aci  :  a 
dormi  in  pamentu  intre  doue  scandure; 
metaforice,  prin  allusione  la  ann  nau- 
fragiu :  singur'a  scândura  de  scăpare 
a  noatra  e  aeesta-a;  nu  wede  maeariu 
acandura  de  care  se  se  aeaUie;  2.  in 
specie,  cu  sensu  mai  appropiatu  de  scan- 
dere. lemnu  ce  serve  la  invelitore. 

SCANDURiRIU,-a,  adj.  b.,  leaida- 
larins,  tabuUrlsj  relativu  la  scândura; 
in  specie,  b.  m.  personale,  cella  ce  face, 
vende  sau  lucra  scandure  :  seandurarii 
nu  câştiga  multu  cu  scandurele. 

SCANDUBELLA ,  scandwicia,-tia , 


=y  Google 


scţ 

aeandunteia,-tia,  1. 1,  deminotive  d'in 
aeandura,  UbelU,  aBstreoUB. 

*  SCâNSILE,  adj..  BeanşflU ,  (d'ÎD 
scansu  de  la  scandere);  ce  se  pota  scan- 
dere,  pre  care  se  pote  cineva  suf :  monte 
seansile,  arbori  scansili. 

*  SCANSIONE,  fl.  f.,  Bcaii8l«ţ  actione 
de  scandere  :  acansionea  ccUinei  eră 
diffidle;  scansionea  versuriloru, 

*  SCANSORITJ.-a,  adj.  s.,  neandeoB, 
seansorlaB]  care  scande  saa  serve  la 
seansu  :  maehine  scartsorie. 

*  SCANSU,-a,  adj.  part.  a.  d'in 
scandere.  seaasai. 

SCANTA,  scantda=::sea»telia,  sean- 
teiarez^^enteliare.  scantilla,  etc;  vedi : 
scinda,  <icinteiia.  8dnteliare,scint\Ua,  etc. 

1  SCĂPARE,  V.,  (it.  B«apare,  isp. 
port.  prov.  escapar,  fr.  âchapper),  11> 
berare,  rlndieare,  aervare,  eonserTare; 
Bolrere,  expedlre,  absolvare;  naoninlt* 
tere;  emlttere,  aralttere,  oinltterej  ex- 
cldere>  erUnere,  deăner»»  labl,  eUbl, 
evadere,  cffuţere,  eonfagere,  reftipere; 
dernngi;  errare,  faller»!  rngere,  etC. 
1.  in  genere,  a)  trana.,  a  liberÂ,  salvi, 
mantnf,  appet&,  conservă,  preservÂ, 
scote,  trage  d'in  nevolia,  desface  de  reu, 
de  grea,  etc. :  nu  medicii  si  medieamen- 
tete  m'au  seapatu,  mi  aa  scapatu  viS- 
ti'a,  ei  natur'a  mea  robusta  a  potuiu 
singura  a  me  scapă  de  acestu  peridu; 
pre  mulţi  am  scapatu  de  inneeu;  nu  am 
potutu  scapă  nemica  d'in  focu;  doeen- 
ti'a  patroniloru  nu  te  va  seapâ  de  pe- 
n'd  ce  meriţi;  Domnedieu,  care  ne  a 
seapatu  dimaimariperiele,  nevaacapâ 
si  de  aceste'O;  om&ii  generoşi  acapara 
de  servitute  mulţime  d£  captivi;  a  scapă 
pre  cineva  de  detorie,  de  creditori,  de 
dări  grelle,  de  amende,  de  lucru  one- 
rosu;  a  scapă  unu  omu  de  allu  omu  : 
nu  Iu  potu  scapă  de  acesta  muliere,  de 
aeesH  socii  periculoşi;  nu  te  potu  scapă 
diece  (ftn  mânuîe  lui;  metaforice :  a 
seapâ  pre  cineva  de  prepusulu,  ce  are 
lumea  pre  eîlu;  a  scapă  lumea  de  su- 
perstitione.  de  ignoranţii,  de  miseria;  a 
scapă  tSrr'a  degreuttUi ,  cumu  sei^aa  ci- 
neva ierr'a  de  invasioni,  de  depredationi, 
de  spdliationi;  si  tefless.  a  se  scapă 
de  cineva;  a  se  scapă  de  ^t^^tati,  ie 


mustrarea  eogitului;  a  se  seapâ  de  de- 
torie, de  creditori;  a  ae  scapă  de  Iu- 
iru,  etc.  (vedi  ai  maj  diosn  la  b); — trei 
nnantie  bene  caracterisate  distingă  in- 
tellessulu  a  trei  espressîooi  ca  :  a')  a 
scapă  pre  cineva  de  inehisore.  ^')  a  sca- 
pă pre  cineva  de  la  inehisore,  7')  a  scapă 
pre  cineva  d'in  inehisore,  —  nuantie  ce 
decnrm  d'in  differânti'a  de  aensu  a  pre- 
poaitioniloni  :  de,  de  la,  d'in,  cu.  cari 
se  lega  obiectulu  de  veiba  :  seapatu  de 
inehisore  e  celîu  ce  a  fostu  ammeniUaiu 
eu  pen'a  de  inehisore,  fora  inae  ae  fia 
fostu  condemnatn  Ia  dens'a;  seapcdu  de 
la  inehisore  e  celW  condemnatu  la  ai- 
dsta  pena,  fora  inae  se  fia  fostu  bagatu, 
de  faptu,  in  incbisore;  scapatu  Sin  in- 
ehisore e  cellu  de  faptu  inehisu  dupo 
coridemnare,  fora  inse  se  fla  implenitu 
terminuiD  de  punitione ;  —  b)  intrans., 
a  ae  mântui,  a  essf  d'in  periclu,  d'in  ne- 
Tolia,  a  se  desface,  a  se  curetiă,  etc. : 
amu  scapatu  cu  faci'a  curata;  nu  scă- 
paţi de  aceşti  miselli  asia  currendu  ai 
usioru;  a  scapă  de  inehisore,  de  la  in- 
ehisore, d'in  inehisore:  nu  vetiscapdde 
mostrarea  eogitului,  de  orgi' a  cerului;  a 
seapădsdare,  de  lua^lu  impusu,  de 
detorie,  de  creditori;  a  scapă  nebatutu; 
a  scapă  de  focu,  de  îatroni,  tf  i»  mâ- 
nute predatoriloru;  amneUulu  scapă  de 
lupu,  d^in  gur'a  lupului;  metaforice  : 
a  scapă  de  paupertate,  de  prepusu,  ^de 
supplieiu,  de  frica,  de  temere,  de  doreri; 
nu  seapâmu  de  un'a,  si  dămu  cu  capulu 
de  aU'a;  nu  seampămu  de  cossa  n  ne 
ponu  la  secere;  vreu  ae  seapu  de  unu  lu- 
cru asia  de  greu,  easeme  potu  appucă 
de  altele; — a  scapă  djce  mai-pncimi  da 
c&tu  leâess.  a  se  scapă,  (vedi  niai  susa): 
vre  se  scape  de  lucru  cellu  ce  lua^a  fora 
tragere  de  anima,  sau  vri  se  teape  de 
lucru  ca  de  ceva  molestu,  se  scape  veri- 
cumu,  se  scape  pentru  momentu,  etc; 
cine  inae  vrâ  se  ae  scape  de  lucru,  sau 
caută  de  Iu  face  eu  tragere  do  (inima, 
sau  Iu  face  pre  deplenu  si  cu  aceurate- 
tia;  cine  ae  seapa  de  lucru,  nu  mai  are 
86  revină  la  ellu;  cine  seapa  de  lucru, 
pote  fi  oUigaiu  a  ht  retneepe;  —  2.  în 
specie,  a)  trans.,  a  lassi  se  se  daca,  m 
treca,  se  fuga,  se  âasa,  se  se  perda,  aa 


dbv  Google 


fl»da,  fltc.  :  Boqxt  cPin  mana  totu  ce 
appuca;  ai  a  scăpata  cacinfVa  oTin  eapu 
m  punt*;  mţnatoriulu  scapă  frende  cal- 
ISoru;  Bcdpara  ^in  manele  loru  pye  Ifitro- 
ne;a)^ulu  scapă  passerea  (Ttn  manţi; 
iMotfa  v^te  se  nu  scăpaţi  si  se  8par- 
geli  vasa  Qsiă  de  cpstatorie;  cuttoin  au 
seapatu  pre  sceleratidu  datu  in  eusto- 
d€a  loru;  amu  seapatu  caflii  din  staulu; 
cMtodii  scapără  tote  veteleprenfe  in.  se- 
minature;  a  si  scapă  udultf,;  a  scapd  vor- 
ha;  nu  potH  tinS,  si  scapă  mai  tnuîte 
vorbe  compromittitorie ;  vorb'a  ce  scă- 
pau, nu  se  mai  intorce;  si  reâess. :  a 
se  scapă,  a  se  scapă  se  dîca ;  se  scapă 
M  spunq  ce  nu  se  cădea  a  spune;  se 
teapa,  nepotenda  se  si  mai  tina  ttdulu, 
(vedi  mai  diosu) ;  metaforice :  a  scapă 
ceva  sau  pre  cineva  d'in  vedere  ;  att 
stapatu  unu  lucru  ă'in  vedere;  am  sea- 
patu ă'in  odi  pre  amicii  plecaţi  pre 
nave;  seapassemu  d'in  vedere  termulu 
marei ;  nu  scapă  ă'in  vedere  pre  nouii 
ospiti;  a  scapă  una  bona  oceasione,  a 
scapă  unu  honu  castigu,  a  scapă  huc- 
eoieUe  bone  d'in  gura;  a  scapă  ossulu 
d'in  gura,  prid'a.  etc;  h)  într.,  a)  a  se 
dace,  fugi ,  cada ,  etc. :  vorb'a  ce  scapă 
nu  se  mai  intorce;  passerea  ce  scapă 
d'in  cavia ,  nu  se  intorce  singura  la  a- 
eista-a;  toţi  latronii  au  seapatu  din 
inehisore,  de  «u&  custodia;  earrulu  scasâ 
de  ripa;  vulpile  scapără  in  laciu.  (vedi 
si  seapitare);  se  nu  ve  scape  vorb'a  des- 
pre ee  s'a  pertrecutu  intre  noi;  se  nuve 
scape  d'in  mente  ee  ve  am  spusu;  leuati 
tim'a  se  nu  scape  disagii  de  pre  callu; 
au  seapatu  ouile  d'in  staulu ;  —  ase 
scapă  dice  mai  multu  de  cfttu  simplulu 
a  scapi  :  se  seapa  eellu  ee  se  uţta,  se 
p&de  cu  totttlu ,  8aa  :  se  scapă  eellu  ee 
te  adopera  a  se  domină;  d'in  contra  : 
seapa  cineva  d'in  imprudentta ,  d^in  t4- 
tiorentia  de  mente ;  se  scapă  eellu  pas- 
sionatu,  infUriatu  se  facă  ee  n'ar  volî; 
seapa  uriu  stultu  se  dica  si  se  spună  ce 
mt  se  cade;  -  de  aci :  ^)  metaforice,  a 
teapă,  a  se  teapă  =  a  cada  io  peccatn, 
in  errore;  Y)aav4recnrflula8djutorin, 
la  protectione  :  a  teapă  in  ba^ert^,  a 
caută  te  scape  in  păduri,  prin  caverne, 
unie'a  sbapta-t  a  desperatului  e  s«  hii 


8CA 

spere  scăpare ;  undf  te  scapu ,  umţe  te 
measeundu? 

a  SCAPlBE,  s.  verbaU,,  Uk^!«U«, 
•IIlnKlaiţt  dimlBiIo,  amlsşio,  eraşlo,  rari- 
rlan^praeildiun,  et(;.,actionede)ţMi|>a- 
re,  cumn  ei  mediu  de  scăpare,  Ipcu  de  scă- 
pare, adjutorin,  proteett^t>& :  m  JiMe, 
Domne,  aflu  singur'a  mea  scăpare  de 
inimici  si  de  tote  nevoliele;  scăparea  to- 
toru  eelloru  assupriti  ti^SfCutati  sun- 
teţi voi;  scăparea  nostra  e_ceţaiţa;  t/ţa- 
parea  latronUoru  d'in  ine}^işorel  spapa- 
rea  d'in  mâna  a  vosulut ;  sţn^^re^  (M> 
easionei.  castigidui. 

SCAPATIONE,  B.l.liberţt^aali- 
bIo,  eifaţlnm,  UpiDi,  error,  etC-,  actioDe 
si'actu  de  scăpare :  tcapationea  de  cap- 
tivitate; scapationea  inchiţ^mi,  s^pa- 
tionea  eaptivUoru;  scapation%  tn  vorbe  ti 
fapte  necovenite. 

SCAPATORIU.-'^na,  adj,  b.,  libera.- 
tor,  elTaţlens,  amltteni,  «mUţens,  etc., 
care  «capa :  seapatorii  noştri  de  morte. 

SCAPATUrOj  adj.  part.  s.  d'in  scă- 
pare :  seapcUidu  teu  ă'in  vedere  ne  face 
mare  damnu. 

SCAPEBAMENTU ,  pl.-e,  pjrItM, 
Ignltabnla,  ielntlLIftt[o}mUfitlţi;actipne 
de  scaperare  :  scaperamentuli  oeliîoru 
leului  furiosu;  in  specie,  instrumentu 
de  scaperatu.  de  regula  in  plurale  sca- 
peramente  ^  aeaperatori,  (redi  si  tba- 
peratore)  :  scaperamentele  eonsistţf  ă^in 
unu  amnariu,  d'in  cremene  si  d'in  esca. 

SCAPEBAKE,  T.,  mioare,  aciatilUr», 
fnlţarareţlsnen  elleerp,  exentere;  dU- 
Jlcerei  smerlre;  ţAstlre,  Tebem^şter  «■- 
pere ;  a  scote  focu,  lumina,  a  scânteii, 
lucurf,  arde,  etc. ,  1.  proprie  :  sc^pera 
petrele  sub  călcaţurele  ct^lîloru;  in  spe- 
cie, a  fulgeri  :  scapera,  eerulu,  scapera 
nuerii;  Macedoromânii  dica  :  scapera 
si  bumbunedia,  in  locu  de  allu  Daco- 
romanilorn  :  fulgera  si  totţa ;  in  spepis, 
a  scote  sc,aDteie  de  focu  d'in  u^a  cre- 
mine  bătuta  cu  unu  amnariu,  a  apprend,e, 
face  focu  :  astadi  nu  mai  seftperăhiu  eu 
ereminea  si  ca  di^nariulu  ,  scaperămu 
cu  fosforeUe;  2.  metaforic^  ,^  a  ft  plenu 
de  foca,^defurore,  aardeâe'menB,etc. : 
scapera  oelit  leutui  interrUaiu;  spapera 
făwa  omului  dt  mento;  scapera  Anim'a 


=y  Google 


, SfA.       

âe  amore;  a  tcaperâsi  tonă  de  indigna- 
Uone;.  a  dqL  palm^  se  scapere  ocUi  cuiva; 
wdi  se  mt  tis:eapett  oclii:  si  despre  meu- 
te  :  dVn  mţntea  gmiului  scapera  cogUe 
grandiose;  nu  seagfra  neuuoa  d!m  ea- 
pul»  siuUultii. 

SCAfEBA:(QB£,  s.  f.,  vedi  seape^ 
roAoriu. 

SCAPEBATORIU,-*wia,  adj.  secare 
seapera,  faiţKraDg,  mieaBs,  Ign&m  ell- 
fllea^  I  ecaperaiorii  oeli  ai  muUerei  ir- 
ritato:  in  specia,  scaperatore,  s.  f.  reale, 
a)  actioB^.  da  a  scaperâ  =  scote  foca 
cn  amnariulu,  d'in  cremene;  h)  instru- 
mentih  pentru  assemine  actione ,  de  re^ 
gula  in  pi.  scaperaUtri :  amnariula,  cre- 
minea  si  esc'a  faeu  seaperoiorUe. 

SCAFEKATU.-a ,  adj.  part.  s.  d^in 
$eaperare. 

SCAFEBATUBA,  8.  f,  nlcaU»,  ful- 
r«r,  ftilgiir,  selntnifttlo;  actione  de  £00- 
perare :  scaperatur'a  oclUoru,  nueriduit 
petreloru;  dâro  mai  vertOBU,  effectu  allu 
ac«ll«i-a8i  actione,  si  în  specie ,  instru- 
mentu  de  a  scaperâ  focu:amnariu,  cre- 
mioa,  eta,  de  regula  in  pi.  scaperature; 
&iio  ia  genere  :  scaperaturele  =:  scatir 
teiele. 

SCAPETARE,  sa^tatione,  etc,  vedi 
acapitare.  scapitaiione,  etc. 

SCAFHA,  scaphiu,  vedi  scafa. 

*SCAPHOrDE,adj.s.,(fr.MiaphoHe);, 
care  s^mina  ou  una  scapha  :  ossu  sca- 
phoide  allu  mâaei,  ossu  scaphoiăe  allu 
petiorului;  foşse  scapJwidi,  cavUatesca- 
phoide. 

*  SCAPIPLORE,  aţij.,  (fr.  soiplilera), 
care  aje/lorea8inflorile\pretmusoapu. 

*  SCAPIFOEME,  adj.,  (fr.  scaplft».- 
Mtt);  care  are  forma  de  scapu  :  fustetlu 
scapiforme. 

•SCAPIGEBD,-a,adj.,(fr.BMpl»frii), 
cace-parta,  sau  are  seapu  sau  scapi,  allu 
cui  fusteliu  sâmina  cu  seapulu, 

SCAPlTABE,  T.,  (contrassn  d'in  es- 
eapite^criii.  Mţiiţitare,  prov.  desiw||tar)i 
decidere  |.  exoldere  ,  oecldere ,  labi  i 
daUbJ,  nlnnl,  demlmui,  deSoere,  relU- 
nillarlţ  Jattţatam  fâcerei  pu  upcrlem 
patij  &  cada  in  diosu,  a  seadâ,  a  ay- 
pune  Bau  a  depune,  si  de  acl,[  a  perile 
d'in  vech'ia  stve,  mai  narţoEN^ai deveni 


8Ci. 


ÎMI 


pauperu,  etc.  :  ealUtlu  seapita  m  tmm 
petiorv  in  cea  gropa;  a  scapitâ  da  pr« 
ripa  in  riu;  scapUam  deipirpU^m 
apa;  sorele  seapita  dupoaiSiitat  fXHWd 
scapitâ  in  mare;  Ztm'a  inco  tm  sco- 
pitasmstA  oriăonte;  eră.  si  eîlu,  amtu, 
diro  acum»  a  sec^tattita»iâ  dovfair^  tu 
câiu  eersesce  pâneti.  de  Uite  diUel«;  «Kfi 
compassione  dt.  eeHi.  seapUaH  mti  d*M 
culp'a  loru;  amulii  aoe>tU'a;a  iMpiMu 
muUu  d'in  ce  er»  aiia  d«ta. 

SCAPITATIOKE,  b,  f.,  «»«•,  m«»- 
BUB,  rel  famllUrlB  jMtura,  pupcvtaa; 
actione  de  seofntare,  si  effaetn,  itata 
produssu  prin  ac^ta  actione,  ioispeoie, 
paupertate,  perdere  a  stareţ,  a  aT<rai< : 
seapitationea.  eallulm  eu  unu  petioruin 
gropa;  scc^taiionea  sorAui  .ăupo  monte; 
in  mare  aeapiiatione'  se  afin  ttUi  oâ,  eri 
se  desfetau  in  avuţie. 

SCAPITATU,-o .  adj.  part  s.  d'in 
scapitare,  qal  eaeldlt*  ««eldU^  paBft* 
rlem  patltar  i  steUeUiseafitate  svb'^D*' 
sonte;  adjutaii  pre  ceBi  aei^itati. 

SCAPULA,  s.  f.,  eeaiuilU!  1.  ^wta 
a  umerului,  omoplaUi,  at&tn  laomucftta 
si  la  alte  animali;  2.  metaforicei,  oj  spate, 
dosu,  Bpinare  :  vai  de  seapuleie  telle! — 
i)  despre  lucruri,  a)  parte  superiore  a 
unei  machina:  scaptdelettativei;  ^^«alme, 
crescitu,  piscu  alia  usai  ovonte. 

*  SCAPULALGIA,  s.  f.,  (ft  şeapa- 
laigle,  d'iu  SX^oi  =:  dorere);  dorere  Ia 
scapule,  la  umeru. 

*  SCAPULALGICU,-a,  adj.,  (fr.  bu- 
pslalfflqiie) ;  relativa  la  seapuhigia, 
ia  doretea  de  sec^nUe, 

*  SCAPULABIU,-a.  adj.  b.,  leipila* 
TtHs,  (fr.  seapalalre);  relatiTu  la  aea- 
puîa  :  arterie  acaptUarie;  dorere  acapu- 
laria;  vene  scaptdarie;  pennescapulane 
lapasseri;  —  6.  m.  reale,  foapHÎarw. 
pi.  seaptdarie,  a)  vestimanta  sacerdo- 
tale,  ce  se  pone  pre  ameri,  omopharHi, 
(miMţ^ptov  ^  ce  Be  poita  pre  omeni), 
h)  fasci  1  de  materia  ce  descende  de  la 
umeri  penio  diesa,  t^  legătura  de  paudia 
data  dupo  umeri,' ca  se  tina  alta  lega- 
tara medioioale. 

■•SCAPULOCOEACORADLALB,adi., 
(fr.MapBl»-aftra«a-radUl)joareBe  refera 
de  la  scapula  si  apophyiea  coracnde 


dbv  Google 


1082 


BCA. 


peno  la  radia  :  musetdu  scapulocoraco- 
radiaiU. 

•SCAPDLOUMEEALB,  adj.,  (fr.  ac»- 
pilo-hDM^ral)  ;  lelativu  la  acaptUa  si 
Ia  umerH  :  arterie  scaţmloumer(Ăi. 

SCAPU,  s.  m.,  seapuif  (ax()ino<;  = 
oxl^pov,  oxijxtov))  pre  ce  râ<iiina  ceva, 
si  ÎD  specie,  pre  ce  r^dima  una  planU  : 
f^Biellu,  fuBtie,  stelu,  lugeru.  coda,  pe- 
tiorn,  truneAiw.  etc,  prin  estensione  si 
metafore,  a)  foste  in  genere;  h)  in  spe- 
cie, a)  fustele  unei  columna;  p)  fustele 
sau  cod'a  unei  lancis,  unei  secure,  etc, 
Y)  petioruln  unai  candelabru,  unei  mesa, 
unoi  tabla;  2)  fustele  san  petiorulu,  fus- 
Bulu  unei  scara,  unei  rota;  e)  sullulu  de 
laaaa  atativa,  sau  altu  lemnu  transver- 
sale de  la  acea-si  machina;  -r])  auUu  de 
pandia,  de  chartefa,  de  pannura,  etc. 

SCARA.  =:  scala,  S-  f.,  Honla,  scalae, 
(it.  BeaU,  îsp.  escala,  port.  egoalasie^- 
flida,  prov.  escala,  fr.  âchelle,  v.  fr.es- 
«hflla,  alb.  scila),  fradns,  stapes  = 
stapeda,  icabellDiii,  sappedaneum,  no- 
■IcBm  dlaţramnia;  Index,  eataln^u»,  re- 
partorism;  via,  areoa,  ambltas,  portes; 
instramentu,  meâiu  da  scansu  =  de 
suitu,  1.  ca  mai  desu  si  proprie,  doue 
pertice  sau  doua  fanicu  grade  transver- 
sali, eto.  :  scara  de  lenmu,  scara  de 
funi,  scara  de  ferru;  sunt  inse  si  scare 
di  t»armore,  de  petra;  seara  c^  unu  ca- 
pitu  pre  pataentu  si  cu  altulu  in  ceru  : 
ingerii  descendea  si  aseendea  pre  acista 
aeara;  seareh  de  la  usi'a  caseloru  sunt 
stabili,  asia  sunt  si  scarele  turnuriloru, 
cumu  ai  scarele  făcute  in  alte  edificie 
si  părţi  de  edificie;  scările  mobili;  a  sui 
icar'a,  a  se  sui  pre  scara;  a  descenăe 
sear'a,  a  descende  de  pre  scara,  a  dea- 
eende  pre  seara;  a  punescar'a,  a  vedică 
tiredimâscar'ademuru;  luptatoriipunu 
acare  la  murii  eetatei,  ca  se  saria  pre 
aceste  scare  in  cetate;  a  cade  pre  scara, 
de  pre  scaraj  a  tini  scar'a  cuiva,  ca  se  se 
pota  sui  for  a  periclu;  asubstrage,  aleuâ 
eutva  scârba;  in  particulariu  cu  respectu 
la  scarele  stabiXi  de  la  usie :  a  sedi  la 
seara,  a  aşteptă  la  scara;  proT.  a  sui 
scarde  cuiva  ~  a  se  umili,  etc. :  nu  mi 
place  a  sui  scarele  neminui,  si  cu  atâtu 
mai  puemu  scarele  celloru  superbi  si 


SCi.  

potenţi;  seara  m  ceru,  seara  la  ceru^ 
miracîu;  a  di,  imbranet  pre  scara;  a  se 
face  seara  si  ponte  =  a  face  totu,  a  si 
pune  tote  poterile,  etc;  2.  metafoi'ice, 
a)  scara  (Jeseî^,ochin,cercinu  precare 
pune  petiorulu.  candu  cineva  incallica, 
si  pre  care  râdima  petiorulu,  dapo  ce 
a  ÎDcalticatu :  sella  fora  scare;  s'a  rupiu 
un'a  d'tn  scarele  acestei  selte;  a  se  tînS 
bene  tn  scări;  prov.  nu  Iu  ţinu  bene 
scarele;  b)  scara  de  carrv,  de  carrutia. 
de  trassura.  etG.,  unu  gradu  aau  doue 
de  lemnu  sau  de  ferru,  pre  care  pune 
petiorulu  cellu  ce  vre  a  se  sul  in  tras- 
Bura :  nu  poţi  sari  in  carrutia,  fora  a 
pune  unu  petioru  pre  scara;  redica  sca- 
rele carrutiei:  c)  scara  a  unei  carte  = 
tabla  de  materiete  ce  coprende  acea 
carte;  si  de  acî :  d)  seara^  repertoriu, 
catalogn,  lista,  indice,  etc,  ordinate 
dupo  unu  principiu  ore-care;  e)  scara 
de  musica  =^  complessula  celloru  s^pte 
tonuri  mnsicalî,  gamma,  diagramma: 
scara  majore,  scara  minore,  scara  chro- 
matica;  f)  scara  de  proporttone,  care  ser- 
ve la  desemnu  de  cbarte,  de  edificie,  etc; 
g)  in  sensu  mai  ideale,  estenaione,  spatîn, 
sfera  sau  mediu  de  actione,  planu,  pro< 
portione,  etc:  geniulu  face  totepre  scara 
larga;  eommerciu  intensu  pre  una  larga 
seara;  a  si  restringe  scar'a  ideeloru; 
h)  scara  =  pertu  pre  rîpele  apeloru, 
mai  allessu  pre  longa  fluvie  :  scoria 
Galafatu;  —  in  acestu  intellessu,  mai 
vertosu ,  si  cu  Z  in  locu  de  r  :  seaVa 
Gallati,  —  (reu  transformata,  pre  a  lo- 
curi in  seria  =  schela). 

*  SCAKABEIDE,adj.8.,(fr.Hcarab«- 
Ifle);  care  sâmina  cu  scarobeulu :  insecte 
«c<ifa6eidi;subst.plur.scara6eidife,tribn 
de  insecte  ce  au  de  typu  genulu  scarabeu. 

SCARABEU,  (si  scarabusiu  =  sca- 
rabttciti),8.  m.,  scara baeos,  (cncapa^aEoc 
=  ax&pa^;,  fr.  searabâe) ;  1.  genu  de 
insecte  coleoptere  pentamere,  d'infamîl'a 
lamellicorneloru;  2.  in  limb'a  vulgului, 
scarabeu  =  veri- ce  insectu  coleopteru; 
3.  p6tra  pre  care  e  sculpitu  unu  scarabeu. 

*  SCARABO,  3.  31.,  (oxiipapoţ,  fr. 
loarabeţ  vedi  si  scarabeu);  genu  de  con- 
chylie. 

SCABABJJCÎV =scaraimsiu,  (pre  a 


>yGoog  Ic 


SCA. 

locori  si  fora  t,  cora&wtu),  b.  m.;  vedi 
scarabeu. 

SGABABn7,-a,adj.  b.,  soiIarU,  sca- 
larlDS)  relatirn  la  scara  :  forme  sca- 
rarie;  in  specie  b.  m.  personale,  searariu, 
cflllu  ce  face  sau  vende  seare. 

SCAUIABB  =  MŢanare ,  (io  forme 
simple :  aeariu,  eearii,  searia,  etc),  t., 
tetrlfioare,  soarirare,  8eabere,TiilH«rarfl 
Uesrare,  laRlare,  an^otbiis  faedare;  a 
rad«,  freci,  rampe,  sfaseiâ,  mai  vertosa 
cu  UDghiele  :  lassa  eatttsi'a  in  pace,  eo 
te  searia;  cu  facfa  seariata;  gallineU 
searia  in  pametitu;  nu  scariati  seârti'a 
arboriloru;  ne  au  aeariatu  cănii ;  me 
searia  ceva  t»  guttu,  pre  guttu;  aonurile 
aspre  searia  urechiele;  aveţi  unghie  asia 
demari,  in  câtu  scariati  pre  cine  puneţi 
mantile;  a  searid  ehaTtela=s,  acrie  ren, 
proT.  piaaic^a  blânda  searia  reu. 

SCAEIATOBIU=sifanWoriM,-a,ădj. 
B.,  atarlfloans,  scsbens,  Tulaerans,  etc, 
care  searia  :  hMture  seariatorie  pre 
guUu. 

SCAaiAT\3=.sgariatu,-tt.B.Ai.  part. 
&.  d'in  seariare, 

SCABIATUBA  =  sgariatura.  b.  t, 
eotis ,  Mrtkls  laeeratlOf  ^earlflcatlo; 
actione  de  seariare,  dâro  mai  vertosu, 
effeetu  produssD  piin  acesta  actione : 
seariaiurele  pre  seârti'a  arborelui;  aca- 
riatur'a  de  pre  fronte,  scariaiur'a  galli- 
ne2oru  tn  pamentu. 

SCABICA ,  scariceUa ,  scarieia,-tia  , 
searieiora  ^  searisiora,  b.  f.,  tote  de- 
minntiTe  d'in  scara,  nnele  forme  inee 
applieate  si  cusensu  speciale,  cumn :  ctt- 
rala  deseariei'a  seW^(vedi  siseariga). 

SGABIFICABE,  T.,  acarlfleare,  (fr. 
searlQer);  a  scariă,  frecă,  dissecă,  etc. : 
a  BCarifieâfaei'a,  spinarea  cuiva;  a  soa- 
rificâ  una  buba;  a  seavifită  superfaeia 
marmorei. 

8CARIFICATIONE,s.f.,soai-iacatlo, 
(fr.  ioarlfleatlon)!  actione  de  scari/icare  .- 
searifieationea  cere  de  îa  ehirurgtt  pre- 
eautioni  forte  mari. 

SCABIPICAT0BItI,-(oria,adj.8.,(fr. 
searlfl«8teur);  care  seari^ea;  ca  s.  m. 
reale,  scarifieatoriu  ^  instrumentu  de 
scarificare  .-  chirurgii  applica  tme  ori 
SGariţieah>riiidu. 


8CA. 


1088 


SCABIFICATU,-a,  adj.  part.  d'in 
searifieare.  searlfloatas. 

8GABIQA,  s.  f.,  foleram,  rDlalnea- 
tum;  acellQ-asi  coventu  în  forma  on  aea- 
rica,  leuatu  inse  ca  eensnlu  de  râdimn, 
redimatore,  si  in  specie  :  a)  parte,  lăture 
a  unui  earru,  unei  carrntia,  parte  ean- 
cellata  ca  si  scar''a;  b)  capra,  podu  de 
scandare  cu  patrii  petiore,  etc. 

8CABIRE,-e8«4  T.,  In  rradna  pai-ttri» 
ţraAntln  dlstrlboere,  snianian  outen 
perRtrlngere,  BcarEfleare;  lleerl>  llei- 
tart;  a  pune,  a  face  in  forma  deseară,  si 
a  nome,  1.  a  gradn&,  a  impartf  in  grade, 
a  dispune  in  grade;  2.  a  crestă,  scariă, 
scarificâ  vorbindn  de  pelleinpartîonla- 
rin ;  3.  alicită,  a  dă  mai  mnitn,  a  redică 
pretiulu;  4.  a  micusioră  gradatu  Inmin'a, 
colorile,  etc. 

SCABTSIOBA,  scaritia;  vedi  seariea. 

SCARISTU,  adv.  (d'in  scara),  rrada- 
tlm,  ea  searia. 

•  SCABITE,  9.  f.,  searltU,  (mtapîttc, 
fr.  gearite);  1.  specia  de  pesce  ce  s^mina 
in  colore  cu  searuht;  2.  genu  de  insecte 
coleoptere. 

SCARITD.-o,  adj.  part.  d'in  searire. 

SGABITUBA.  s.  f.,  fradatU,  Ilelta- 
tlo;  actione  bi  effectn  allu  actionei  de 
sCflrf're. 

SCAEMÎNABE=«caniienare,  (con- 
trassn  d'in  esearntinare),  v,,  eamlnare, 
(it.  carnlnare  si  searmlgllarej  tirol.  it 
«carmeDar,  isp.  oarmenar  si  eaeariae- 
nar,  prOT.  carnenar),  caplllog  reller«, 
Telllcar«,  se  rn  tari;  dl>serere,reprebeK< 
dere;  a  caretîă  lâna.  Unu,  etc,  emnl- 
gundu,  peptenandn  si  allegandn  ce  e 
bonn  d'in  ce  e  reu  :  a  scarmină  bene 
lân^a:  nu  ati  searminatu  linulu  cătu  ve 
am  datu;  metaforice,  a)  a  smulge  pd- 
rula;  a  bate  pre  cineva  :  vedi  se  nu  te 
scarminu;nu  te  am  scarminai»  de  midtu; 
b)  in  sensu  ideale,  a  cercetă,  a  scrută, 
a  critici,  etc. :  se  acarminâmu  bene  lu- 
erulu,  eestionea. 

SCABMINATIONE,s.  f.,  earnloatlo, 
TellicatlD,  soi-ntatla;  actione  de«carmt- 
nare  .-  scarminatione  de  lâna;  searmi- 
natiorie  conseientiosa  a  seriptului. 

SCABMINATOBin,-«r»o,  adj.  s-, 
earnlnaai,  diasereii,  TtlUeast,  (COmp. 


>yGoog  Ic 


1M4 SCA. 

isp.  esMrivaudAr);  csn  sMnntna :  tn- 

tâUgente  searvutiatorm  dSu  aperdom 
de  arfa,'  ~r  %t.  reile,  Bearmm^oria= 
acarmnal^ti,  iastrumeata  de  searmi- 

SCABUINATU.-a,  iij.  put.  b.  d'in 
Mearmnmr*,  e*miastM»  ■ernUtiiB)  etc. 

SCASMINATURA ,  B.  f.,wmla»- 
tio  ,  ■flrBtaUot  eU.,  aoiioDe.  si  effectn 
idlu  aţtioDai  da  searminare :  «nrmnmi- 
tw'*,lfitui;  a  dă  una  frono:  scormino- 
tma\eeUui  eoptUn  nesiemperatti;  »car- 
mmaUara  tnmtf/i'twa  a  optdui  do  arte. 

SCABFA I  8-  f-.  BÎ  m.  acarjm ,  med. 
1M>  *urt.M  t  (it.  ae«iv*  Bi  Bcsrpbio  > 
isiii  HwyfR  >  fr.  eHArFl» »  compa» 
Uit,  «unif B«sli(*  Mrppi««iHi  =  *m^f 
care  A  uu  dfniiiititiTn  d'iD  «arp«*  „  de 
unde  apoi  leirpas) ;  aoccu ,  pantofe , 
mat  aUesa  pentru  feminei 

SCĂRPINARE,  t.,  (d'ia  tuui  latiou 
BcalpiRBre  *  traseu  d'ia  seaîperfi) ,  eca- 
ber«hili«lptBEire,icRlper«}  a£rac4parti 
la  (Sui  ne  aeste  mancariaie  :  a  ae  scar- 
pină m  eapu,  la  petiore,  pre  spate; 
a  scarpină  copillulu  tn  capu;  a  scar- 
pină pre  dmva  la  tcdpe;  a  «ii  sţfwpind 
mâmk;  dvpo  ce  se  seaUa  tardim,  apoi 
8la  in  ptdu  de  se  scarpină  ore  intrege; 
de  m^ta  scarpirtare,  s'a  scaruUu,  si 
secuittturele  iftn  scărpinare  ctntinua 
s'au  f9a4u  bube  reUe;  otmdu  sţ  scar- 
pina.a4es(a  w  eapu,  candu  nu.  scie  ce 
se  facoi  rpetilQnţfit  a  bate,  a  îtdcixen: 
ainotfyi  ssarpinara  beae  pre  inimici; 
vetU  sfinstte  sfarpimL 

aCARPINATIONi;  s.  f.,  aetl»  «a^ 
k«n4i,  H«);iju4i.  ^iMndi}  actione  de 
«cwyware. 

aC4BPINAT0EIU,-tor»o,  adj.  s. , 
■«abeib  Haipei*!  c«re  scarpină. 

SCARPINATU.-a,  adj.  part  s.  d'in 
scărpinare  :  ti  s'a  fafD/u  de  scărpinat», 
te  manca  spinatea. 

SCAEPINATURA,  s.  f. ,  actione  de 
searpinM'eaUSKta  allu acestei  actione: 
a  tragţ.  tmmtctionf'  mm  b»w  searpi- 
natwa. 

SCAEPINU,  8.  m. ,  d'in  scarpu  de- 
minutivQ,  cumu  si  d'in  ăcarpa. 

SCARPU,  s.  m.,  vadt  «Hwvrc- 

SCA:RU,B.  m.,Hariis,(fr.8e»r«);gBna 


SCA; 

de  pesci  d'in  famili'a  labMÎdilofB,  ta- 
bria  aoaras.  Linn. 

•  SOATEBRA,  3.  t,  BMt«br«t  teate- 
rea.  essirea,  sarirea,  reiarirea  onn  apa  : 
seatebrele  fontamAor*;  Ttdi  si  $catvfige, 
si  scaturigine. 

«  SCATKBE,  T.,  HitentaesiiBari, 
resarf,  Torbindu  de  onn  lioidu,  mai  tat- 
togn  de  apa,  a  otiFre  d'ia  fonte,  ete.; 

1.  proprie  :  fontii  seaiu  <fya  paineniu; 
sangtAe  scote  d'in  t&n'a  Udiaia;  Umpt- 
dtdu  riMSiom  seate  ă^in  coafa  uimi 
ntpe;  seate  ap'a  d^in  parietAe  vmidn; 

2.  metaforice ,  a  aband&,  a  formici  : 
860^4  leporii  in  aeSsta  sdba;  scote  marea 
de  varie  animali;  scatu  riuriie  de  pesei 
si  de  eancri. 

•  SCATOMYIA,  8.  f.,  (fr.aeateHja*. 
d'in  max6i:  =  eserementn ,  si  tu>Id  ^ 
mnsca);  gena  de  insecte  06  vinu  in  san 
pre  dscremente. 

•  SCATOMYIDB,  adj.  a.,  (£r.  auU- 
Mf  alde);care  sâmina  cu  8eatomj/ia;sahtt. 
pi.  scatomyidile.  famila  de  insecte,  cari  ' 
au  de  tjpu  gennln  seatomyin. 

•  SCATOPHAGINC.-o.  adj.  s.,  (fr. 
aoatophagln);  relatiru  ta  acoiophaguţ 
gabst.  ^\.te(Uophagm»kt  trîbn  de  insecte 
diptere. 

•  SCATOPHAGU,-a.  adj.  B.,(fr.  au- 
t«pha{r4,  d'in  oxotdc  =  escrementa,  si 
ţa-reiy  =:  mâncare);  care  m&noa  escre- 
mente;  ca  s.  m.,  scato^^gulu,  genu  de 
insecte;  vedi  ai  seatophagintt. 

•  SCATOPHlLtI,-o,  adj.a.,  (fr.  aoa- 
tephll^,  d'in  sxatâc  =  esorementn,  ei 
f  iXâKv=:amare);  cui  place  a  vine  in  eB> 
cremente;  ca  subst.  pL  seaiophUde,  aec- 
tione  de  insecte  d'in  tritotlumoiiidilera 
diptere. 

^CATDLA  =  eeatoia,  s.  f.,  areala, 
eapasU,  ilteiu,  pjxlat  ontefa,  cateion, 
capsnla,  etc.  :  scattda  de  oua  de  peaoe. 
scatida  de  lemnu,  scattda  de  orgeMn 
pentru  tabaeu,  (compara  iU  leatola). 

•  SCATDBIGE,  e.  f.,  ioatartxj  wdi 
scaturigine. 

»  SCATURIGINE,  b.  f.,  acatnrlse, 
pi.  aeataTlsineai  actione  "de  seatere,  â 
locu  de.  ande  soaW  onn  Itcidu. 

•  SCATURIBE,  y.,  acatarirej  infetnsi- 
Tn  d'in  tcatere,  aessf,  sari,rMari,iîtirre 


=y  Google 


8CA.  

d'în  fonte ,  etc. ,  1.  proprie  :  «uUe  ape 
aeaturesău  d'in  aeeUu  moitte ;  3.  mata- 
foiifie  a  ftbaiid&,  a  formic&  ,  a  fi  ple- 
DU :  8cahtreS(M  inseetale  in  perii  eapit- 
im  ei. 

8CkTJ=seăHU=sgău ,  3.  m.,  ntens, 
«atrlxf  valTk;  —  io  origine,  coventalu 
pare  a  fî  adj. :  gemu.  soaua,  («x-«*- 
tm),  CB  Însemnarea  de  :  tare  cavatu , 
iarjfu,  profuTtdu,  si  :  iare  esMfN»  SBOsm 
afara,  «te.;  oompara  :.8eaiit>c,  acaurare, 
acaurit,  etc. 

8CAniBE=scaiitfv,  (acaire,  agcâre),- 
eseu,  T-,  oeBl««  admodam  Bt«Ud«  aps- 
rlr«,  ean  stnpera  Intaerli  stopete]  a 
desohidfl  tare  oclii  :  a  scoitf  oelii;  a 
seaui  odulu  apre  a  Iu  assaminâ;  a  se 
uiţi  la  ceva  eu  oclii  tare  deschişi,  a  se 
miră,  a  caută  oa  stupore :  a  se  scaui  tota 
diu'a  la  aeeeaiure;  scauiti  lene  oda ,  se 
nu  eadeti  in  atrae;  stau  eu  ocUi  aeauHi; 
alaasămortt^  cu  odii  ficawi^';— inge- 
nwea  oasc&  tare,  a  deschide,  etc;Tedi 
ii  acaurare. 

SCADITUBA  =z  agamtm'a ,  (tgai- 
ttwa),  9.  t,  actione  de  atauire,  si  stata 
prodnssn  prin  ac6sta  aotioae. 

SCAUNELLU,  aeawtu;  redi :  «eon- 
neUu,  siMfMHi. 

SOAUAAKE  =  agtuam»,  y^,  «enlM 
aapl*  apvrlre,  atollde  «t  «l^nă&t*ra- 
sploere»  iiiirt>  ttuurarlj  a  deschids  o- 
clii  tare  :  »  aeaură  umu  oelu,  apre  a  hi 
eaaamină;  a  tace  odi  mari,  a  se  nitA  cn 
mirare,  cu  stupore  san  oo  mare  attes- 
Uone  :  acautati  odii  la  t»tu  «emiculu; 
ce  atai  cu  odii  teemrati  la  aetiature? 

SCAUfiATU=«^iira*«.-o,  adj.  pwt. 
fl.  d'io  acaurare. 

"  SCAUBU,-a,  adj.,  mahhm,  (maQ- 
poţ);  tare  scoasa  afora,  tare  essita,  forte 
proeminente ,  vorbindu  mai  vertosa  da 
osse,  si  in  specie  de  vktUian,  de  adcă- 
nie-fOdiaeaiiri.  gemuiii  aeauri ,  mal- 
Uoru  acamv;  nu  rideii  de  celii  acauri ; 
eopdiu:3cmru. 

«  SQAZONTB,  adj.  &,  uaaeB,  (tmi- 
Cmv,  fr.  ttmnm};  pr(^rie,  sckiopu,  ap- 
plieatfi  in  spaei»  la  una  Terra  iambica 
trimetra,  can,  in  loen  de  tom&u,  are, 
in  nltimola  petioru,  una  sfondeu  sau 
froefow. 


ftCĂ. 


iOd6 


*  SC£LEBABE,v.,sceUnir«|aspirrci 
prin  sedu,  a  sparci '  celle  lanote,  eelle 
iDYiolabiti  :  eîlu  si  so^&Ma  'tuAnule  cu 
aange  innoeente. 

*  SCELEBATKTIA,  s.'f.,  seelerlt»; 
(fr.  BcftKrateiBe);  calitate  9i  Aifpta  da 
aceleratu;  redi  si  sedetitate. 

*  8CELEBATISMD,  a.  f.  m.  (fr.  n6- 
l«rati8ve);  scderitate,  acderat^ia  re- 
duasa  in  aystema,  sistema  scelerata, 
doctrina  scelerata. 

*  SCELERATU,-a,  adj.  part.,  soele- 
ratHS,  (fr.  sogl^rat);  1.  spurcata  CQ 
sceleri  :  pamentulu  seeleratu,  tSrr^aee' 
lerata.  ca»e  aederate,  locuri  acderate; 
2.  metaforice,  plenu  de  scel«rt,  care  face, 
a  facutu,  e  deprensu  a  committe  sce- 
leri :  omeni  sceleraţi  si  impii;  aederatii 
n'oH  tSma  de  Dmtnedieu;  seelerattilu  nu 
respteta  nimica;  eontpircdione  ordita  de 
oeUi  mai  scderati;  scelerata  eonjuratiane, 
aeelerate  eonsilie,  scelerate  fapte;  disse 
scelerate  »  mpie;  de  acf :  seeleratu  := 
blastematu,  malediotn;  fnnestu,  perni- 
ciosQ,  inse  si  in  sensu  mai  mitîgatn,  oa 
in  espressiooile  :  seeleratu  de  copiUu; 
sceleraţii  mei  de  amici  nu  me  crwtia  t»- 
tru  nemica;  scelerate,  nu  face  asii. 

*  SCELEBITATS,  s.  f.,  Boelerltuj 
calitate  ei  fapta  de  sederaiu  :  9cderi~ 
taiUevostrevorufiaeprupmntedeDom- 
nedieu;  vedi  si  scleratetia. 

*  SCELEB03U  ,-a,  adj.,  soelenHij 
pleaa  de  sceleri  :  nu  poht  pune  mân'a 
pre  aeeUu  seeleroau  si  impiu  latrone. 

*  SCELESTU.-o,  adj.,  nelestas,  cu-e 
committe  şederi :  tu  eati  reu,  tu  Uaste' 
matu,  tu  sedestu;  —  blastematu,  ml- 
seilu,  insellatoriu ,  mentionosa;  dâro 
ca  si  seeleratu,  si  in  sensa  mitigatu,  in 
jocn. 

*SCELETU,s.  m.,  pl.-e,  seeletM, 
(axaXBTtfc,  fr.  a<|B«lett«) ;  nnmu  oasele 
inseriate  alle  unui  aniinale  :  scdelu  de 
■caUu,  acddtt  de  hou;  sceleti,  de  omine 
sedete  de  animali  antedAuviane;  metafo- 
rice, a)  scdetu^zom-a  sau  alta  animale 
forte  ma«ru,  oare  are  nnmai  pellea  si  os- 
sele,  foraflru  de  carne :  unu  acdetu  ie  be- 
trânu;  a  deveni .  a  fi  sedetu;  h)  acdetu  = 
prime  liniamente,  prime  idee  alle  nneî 
carte,  etc.,  fbra  desroltari  n  ontament^- 


=y  Google 


1086 


SCB. 


0  dâ  sceletuhi  unui  opu  de  filosofia;  — 
(ren  pronUDtiata  ei  scrîssu  ;  scheletu). 

•  SCELOTTRBE,  a.  f.,  «oelotyrbe, 
(axe}.or6pPT]);  impletticire&  petioreloru  in 
mersa,  paralysia  de  geuucli,  de  petiore. 

*  SGELU,  pi.  3celeri,  Beelns}  peccatn 
mare,  fora  de  lege,  crime,  cea  mai  tare 
espreasione  intre  celle  ce  eapremu  io 
modu  generale  actionile  morali  relle  : 
n«  e  mai  mare  scelu  de  câiu  proditionea 
de  patria;  prin  acelerile  mstre  ati  at' 
tras&it  asupra-ve  orgi'a  divina;  a  corn- 
mitte  seeîultt,  a  perpetrâ  scelulu,  apre~ 
medita  cellu  mai  atroce  d'in  sculeri;  a 
concepe  cogitulu  unui  orribile  scelu;  st 
despre  animali :  scelu  =:  facere  de  ren, 
stricatione,  etc;  —  âcefu=r  peccatu; — 
gedu  ^  fatalitate,  calamitate,  etc, 

SCENA,  B.  f.,  Boena,  (oxTjviJ,  fr.  soine), 
proprie  si  in  origine,  cortu,  coperimen- 
tu,  etc,  leuatu  inse  io  urma  prno  astadi, 
1.  in  sensulu  cellu  mai  usitatu  ai  ore- 
euma  propriii,  loou,  parte  a  tlieatrulni, 
nnde  apparu  si  vorbescu  actorii  :  a  essi 
pre  scena;  scena  larga,  acena  atrimpta; 
acena  tragica;  ăecorationile  acenet;  ap- 
paru muUi  adori  pre  scena;  scen'a  e 
plena  de  actori  muţi,  ce  nu  sputm  ne- 
mica  pre  seenv;  2.  metaforice,  a)  scena 
,  ^  parte  d'io  una  drama  i-  scen'a  cea 
mai  formoaa  d'in  acesta  tragedia;  sce- 
nele acestei  comedie  nu  se  lega  bene  u- 
nele  cu  altele;  scena  pathetica,  aeena  co- 
mica; prim'a  setna  d'in  primviu  actu 
aîlu  Marnei;  bj  scena  ^  locu  publicu, 
locu  unde  se  presenta  cineva  publicnlni, 
Inmei;  de  aci,  c)  acena,  cu  una  mai 
mare  estensione  :  scen^a  lumei;  nous 
genertdioni  apparu  in  soeh'a,  pre  scen'a 
acestei  lume;  mai  vertosn,  sfera  de  ac- 
tione,  arena,  etc.  :  scent  politica;  a  se 
trage  de  pre  scen'a  politica;  scen'a  ba- 
taiiei ;  scen'a  crimei,  etc.;  d)  scena  ^ 
erenimentu,  fenomenu,  actione ;  scenele 
naturei;  scenele  terribUi  aîle  bellului  ci- 
vile; in  specie,  actione,  fapta  scanda- 
losa  :  a  face  scene,  a  face  una  scena 
(fift  celle  mai  BUfperaiorie;  scen'a  ce  fa- 
ceţi, este  indignatoria. 

*SCENAL£,adj.,ite«ial1i;relativula 
acena  :  decorationi  scenali,  gesturi  sce- 
noii,  infacionare  scendle,  pompa  scenale. 


SCT; ^ 

SC£NABIU,-a,  adj.,  i«enulH|  re- 
lativu  la  scena  :  pictori  scmari. 

8CENICU,-a,  adj.,  leealeasf  (oxtjvc- 
xiîi:,  fr.  seâniqiie);  da  scena,  relativn  la 
scena  :  jocuri  scenice,  gesturi  scenice, 
artişti  scenici,  opuri  scenice,  decora- 
tione  seenieai  metaforice,  in  oppoe.  «n 
reale,  scenieu  =  imaginarii] ,  fictiv»  : 
regi  scenici,  avtUie  scenice* 

*  SCENOGRAFHIA,  s.f.,  loencrr»- 
phla»  (ox^voţpaţta,  fr.  sotinosraphle); 
arte  da  a  depinge  decorationi  scenice; 
prin  estensione,  deaemnu,  pictura  per- 
spectiva: scenographi'a  unui  hcu,  unui 
edificiu,  u»(?i  cetate,  unui  palaiiu,.  unei 
gradina,  etc.,  vedi  si  sciagraphia. 

•SOENOQBAPHlCU.-a,  adj.,  (fr. 
seâBOţrapbiqae);  relativa  te  scenogra- 
phia. 

*  SCBNOQRAPHU.-a,  a.  pers.,  (fr. 
sc6iiographe);  cellu  ce  scie  si  esaercita 
scenographi'a. 

*  SCENOPEGIA,  8.  f.,  (fr.  iii6n«p«- 
^re,  (oxTjvoinnEa);  punere,  aasediare  de 
cortu,  applicatu  in  specie  la  serbatorile 
corturiloru,  la  Ebrei. 

*  SCEPTICISMU,  s.  m.,  (fr.  «eptl- 
clame);  Sistema  a  seeptiealui;  prin  ea- 
tenstione,  indouientia  de  tote,  mai  ver- 
tosn,  assâmine  ind^nientia  affeetata. 

*SC&PTICn,-a,  adj.  s.,  seeptieii, 
(sxExctxâ;,  fr.  Boeptlqne);  care  dubita  de 
tote,  care  ca  principia  de  cogitare  pnne 
indonienti'a,  ai  de  aci,  negatione  a  totu 
ce  essiste  :  fUosofi  sceptici,  fHosofxa 
sceptica,  doctrine  sceptice;  prin  esten- 
sione, cellu  ce  DU  crede  nsiom,  cella 
ce  se  Indoniesce  de  ce  nn  e  evidente  ; 
cellu  ce  na  crede  in  nemica. 

*  SCEPTRATU,  a.  m.,  (fr.  sctptrate); 
moaeta  cu  ef&gi'a  uoni  domaitorîa  ar- 
matu  cu  sceptru. 

*  SCEPTBIPEBU  =  aeeptigeru  .-a . 
adj.,  ■ceptrlfer:=sceptrlEer;  care  piîrta 
sceptru :  scsptrifer'a  mâna  a  regeliti. 

SCEPTRU,  pi.-e,8ceptrani,(<nciî7crpov, 
fr.  le^ptre);  ia  origine,  bastona  de  r^- 
dimu,  applicata  ia  nrma  esolnsivu  Ia  :' 
bastonuiu  de  auctoritate,  bastonn  regale, 
devenita  aemou  alin  regnului,  alluim- 
periuloi,  allu  domniei,  ai  de  acea-*, 
sceptru  ai  cu  insemnarile  de  :  potestate 


=y  Google 


SCH. 


108* 


suprtma,  domnia,  regnu,  imperiu;  etc.  : 
aceptrtdu  «i  coron'a  sunt  însemne  re  ■ 
gali;  regin'a  sta  in  tronu  cu  sceptrulu 
m'  mâna;  a  preferi  sceptrulu  vietiei; 
sceptru  de  ferru  allu  unui  tyrannu  ap- 
pâsa  greu  pre  suppmii  lui;  sceptrulu 
lumei,  sceptrulu  marei,  sceptrulu  ce' 
rutui;  —  saptru  =  una  constellatione 
boreale. 

«  SCEPTUCHU,  s.  m.,  «eeptoclioB, 
(ax,tpcaAx'>i)  i  proprie,  ca  iasemfiarea 
ce  au  si  tormele  :  sceptriferu,  seeplri^ 
geru,  applicatu  inae,  mai  allessu  la  o- 
rientali,  a  insemnă  unu  mare  demaita- 
riu  ce  pdrU,  in  cerimonie,  sceptnilu 
dciUDitoriulDi. 

SCE'£U=.gchetu.  schitu;  Tedi  aaeetu. 

*  8C£VlA=proD.  scevia,  si 

*  SCEVITATE,  a.  f.,  kcutIUb;  cali- 
tate si  fapta  de  scevu,  stângăcia,  si  de 
ud:  lipse  de de8tentate,de  auccessu, etc. 

*  SOEVOPHYLACE,  b.  m.,  (fr.  sefi- 
TopbjrUx^oxBOO(puXa£);  cellu  ce  in  una 
baserica,  e  lasarcmata  a  păstră  vasele 
sacre. 

*  SCEVU,-a,  adj.,  Beaerug,  (oxauSc); 
stângu,  ieiţrestâng'a;  metaforice,  stân- 
gace, ueiudemanaticu,  fora  desteritate. 

*  SCHEDA=  sceda.  s.  f.,  aBlteda  si 
HcldBţ  (ox^Sk,  TfiSjî);  folia,  tabla,  iu 
specie,  fuliale  papyru,  de  carte  sau 
chartefa;  -~  de  aci  deminutivula  :  sche- 
duta  :=  scedula,  cedula,  etdura;  vedi : 
eedtda. 

•8CHEDULA,  a.  f.,  lebeduU;  vedi 
st^teda. 

SCBELX,  b.  f.,  Tedi  seora=scala  co- 
tra  fioitu. 

8CHELETU,  s.  m.,  vedi  sceletu. 

*  SCHEMA,  (schima,  dnpo  pron.  noua 
grec^sca),  pi.  schemate,  aobema,  (a)[^|ia), 
llgorat  geatna,  geatleuUtli»,TiiltuiJ,  ori» 
hablItUf  corporls  liabUiB,  foeda  riltoi 
dlBtortlOfOrdo}  Lin  genere, forma, figa- 
ra,  formula,  facia,  portu,  esteriore,  a- 
bitn,  etc.  :  credu  eo  aprope  nu  me  eon' 
nosd  in  acista  schema,  in  schema  de 
saigru,  de  bachante;  lucrulu  leuă  alta 
ichema ;  schema  monachica  ;  schema 
geomttriea;  schsmate  sculpte  pre  cupe; 
vestitu  in  schema  comica;  a  dăm  una 
schema  comprensiva  ideele  si  reg^Uele 


unei  parte  de  acientia;  schemate,  in 
fia-eare  sctentia ,  resunui  ideele  (^traete 
in  forme  usiore  de  perceptu;  in  schema 
de  cruce,  de  steUutia,  de  utuu,  etc;  2.  io 
specie,  a)  figura  de  styln,  de  retorica  : 
cu  unu  cuventu  greeu  se  dicu  schemate 
figurele  retorice;  ironi'a,  hyperbol'a  si 
atlete  sunt  schemate  retorice;  b)  ordiae, 
mai  vertosu  ordiae  religiosa,  tagma  : 
schetn'a  preutesca.  sehem'a  calugeresca ; 
a)  gestu,  portu  allu  corpului,  partilora 
corpului :  «cAema  scenica,  schema- co- 
mica; nu  mi  plucu  aceste  schemate  ea- 
saggerate;  dj  gestu,  mişcare  contorta,  in- 
tortochiata,  strambatara,  (redi :  sche* 
moiire.  schtuionosire.  etc). 

*  SCHEUATICU.-a,  adj.,  aefaenatl- 
cDB  {<Tfyffjiziv.i^^  Ir.  aehematlqie);  rela- 
tivu  la  schema :  tabelle  schematice;  sche- 
maticii erau  si  neace  eretici  ce  credeau 
co  eorpulu  lui  Chriatu  a  fost»  numai 
nalluca.  ero  nu  realitate. 

*  StJHEMATISARE,=«ciemah>orc 
T.,  («eiioiAtlEire,  ox^f^^^C^^,  fr.  boM* 
natiMr);  a  dJi  schema,  a  pnne  in  schema, 
a  formă,  formulă,  imagină. 

«  SCHEMATISMU,  s.  m.,  Boheaiatl- 
BMOB,  (<ri(Tj^W3^  fr.  Boliilutiime); 
actione  si  effectu  allu  actionei  de  scAe-' 
matiaare :  aeentu-a  e  unu  aehematismu 
de  idee,  nu  una  sgstema  de  idee;  seh*- 
matismu  de  figure  geometrice. 

•SCEEMNiClA  (si  schimniâa),  n, 
f.,  solitarii  Tita,  statas,  sslltarll  eena; 
stata,Tiâtiade5eA€»imcu;cellade8^^eiM- 
Htcu .-  a  se  duce  la  sch^mnida.  aimbradd 
schemniâ'a,  a  vive  vn  schemnida. 

«SCH£MNI(;iSMU,(8i8cA)mmetm«) 
s.  m.,  gjatema  de  vi^tia  achemniea:  dieo 
toţi  aru  imbraciâ  schemnidam^u,  s'ar 
atinge  yenuiu  omeneacu, 

*  SCHEMNICQ,  (si  seki$nmcu),-a, 
adj.  B.,  {schemonieu.  d'in  schema=:zoT- 
dine  monachale),  solltorlos,  aoUtoil- 
nla  Ineola;  monachu  solitariu  :  sehem- 
nicii  din  infundatwele  Garpaiiloru; 
vietia  schemnica,  practice  schemnice;  si 
metaforice :  te  ai  faeutu  unu  addeveratu 
sehcmnicu,  co  nu  mai  essi  in  lume. 

SCHEMONOSmE,  (si  schimonosire, 
d'in  schemone,  d'in  care  si  aehemo- 
ntcM),  etc.,  Tedi  achemosire. 


=y  Google 


loŞe BCH; 

SCHKMOSI£E,  (8isehimosire),-esett. 
T.,  dAtMra&rO)  detarpire,  dlstorqserei 
eoitorqaerej  &  Btrică  achem^a  =form'a, 
81  ia  genere,  adeforniă,de8Sgură,  stram- 
b&,  scalciă,  intontochii,  etc. :  a  si  sche- 
HKul  ;Ebet'a,  ^r^w,  verb'a,  scrierea;  a 
sehemoti  lUterde;  —  cu  allusîone  nu  nu- 
mai la  $ahema{axf!\JM),  ci  ei  laăo^ţTjp)- 
vitv  3=  a  faoe  bbh  ti  difforme,  nrritu,  etc. 

SCHEMOSITU,  (si  acAimosiiu),-»,  adj. 
ţut4ia sckoHOBire,  4«f«nBatai,4eror* 
■ISf  terpla*  foedas. 

SCH£B10SITURA,  (si  schimositura), 
B.  f.,  aotiode  ai  effecta  de  achemosire, 
itt»taaiil;  itltwmitta,  tirpttudOi  etc. 

*  SCHENIU,  s.  DL,  (fr.  uh^ilon,  sxot- 
vtov,  Tedi  si  adienu);  canbioacn  fioerulu, 
ca  âantolo. 

*  SCHMOBATIA,  s.  f.,  (fr.  soktas- 
baUe);  arte  de  sdtenobatu. 

«SCH£NOBATlCa,-a,adj.,  (fr.sohe- 
nobatlqit);  relafavu  la  stAenobatia  san 
]&  tehâwbat». 

«  SCBENOBATUro,  s.  pers.,  schce- 
■«tat«i»  (fr.  ■oh^RabatSt  moivo^dcnjc. — 
d'in  (ixolyo;=faae,  si  ^orfvGcy^amblare); 
fanambulu,  care  ămbla,  saltă  pre  fune. 

»  SCIE]HJOBENU,-a,«dj„,<fr.  lAd- 
Btkta«,  —  d'in  acelle-asi  «lemente  cu 
sehoHobatu);  care  Ambla,  at>a,  Tiae  pre 
papura,  (redi  si  lehemt). 

«  SCKBNODOBU,  s.  m.,  (fr.  Kh<a«- 
4«re);  gena  de  plante  gramioie. 

*  SCHENU,  s.  m^Mteeaniţ  (o/oivoc, 
tr.  ithiM);  1.  p^Hira;  2.  fune  da  papu- 
ra; 3.  fiue,  in  genere;  4.  una  meaura  de 
longitudine;  5.  la  antici  aerrindu  inco: 
a)  OB  aroma  de  viinti;  b)  ca  'deresau  pen- 
ixa  mulieri,  omi  allessu  pent£uourtisane. 

ŞCHIOPA  =  adopa,  s.  (.,  Htltkana, 
lodraai;  proprie,  f.  d'in  sehiopu,  ore- 
euma  :  palma  sAiopa=Maiua,  leuato 
inae  in  specie  cu  intelleasuUi  de  ;  spa- 
ţiu, tkstantia.  longUuăine  ide  la  capi- 
ivitt  pciUatUâiptMO  ia  capitvk*  indice- 
hă :  sehiop^a  9  mai  mica  de  catu  palm'a; 
doue  paîm0.>i  una  şchiopa;  nu  de  una 
pohta,  d. numai  de  una  şchiopa;  dero 
schiopde  differu,  ea  sipalmele.  de  la  omu 
la  omti.apla  e  fuimM,de  uua  schi&pa. 

SCHlOFAfiE  =  adopare,  (in  forme 
limple  :  achiopu,  ackiofii,  schi^>a),  t.. 


oLandIoare,  claodora  reddere,  (comp.  si 
fr.  oloper,  cloelier,  oloqner;  Tedi  si  ; 
schiot>etare,  sehiopu);  1.  a  fi  sdtiopu,  a 
calcă  re  u,  a  deveni  sehiopu :  de  ce  şchiopa 
callulu?  nu  său  ăe  ce  şchiopa  boutu  de 
amenăouepetiorele;  seprefacueo  şchiopa; 
toţi  au  sehiopatu,  numci  tunu  aiaehio- 
paiu;  de  ce  ati  sehiopatu?  metaforice  : 
şchiopa  versulu,  frasea,  perioduUi;  nu 
sehiopa  intru  nemţea  acesta  mat^ina; 
şchiopa  si  una  rota,  sehiopa  lOttiimite 
parti  alle  «nei  machina;  şchiopa  cineva 
in  ce  face,  in  ce  eogita.  asia  eo :  a  aehiopă 
=  a  DU  merge  bene,  a  se  iispedici,  a 
err&,  a  cada  in  errori,  etc.;  ^.  a  face 
sehiopu  :  cine  a  sehiopatu  cânele?  tu  mi 
ai  sdiioptUu  caUii;  lovitura  la  petiore  au 
achiopatu  pre  toţi,  numai  câHva  au  re- 
masu  neschiopati. 

SCHIOPATOWU  =  selopatoriurto- 
ria,  adj.  s.,  care  adiiopa,  eUndleaos, 
•landum  reddena. 

ŞCHIOP  ATn=»«toptit»,<-a,  adj.  part. 
s.  d'in  schiopare. 

St;HIOPATDKA  =  8CÎopo/t(ra,  s.  f., 
acta  âAschiopmre,  cuma  si  statadeAsAio- 
patu,  de  sehiopu,  elandhatlo,  clanditat. 

SCmOPlT&3iE==:s<!hiop«tar^e=sdo~ 
pitare,  T.,  (in  forme  simplÂ  :  -aihit^itu, 
schiopUi,  schi^ta;  mţii  pafli^o  beae  ; 
sehiopitediu,  etc),  eU^deiw,  eUndton^ 
în  acellu-aai  seasucuaUaformei:««At«- 
pare,  inse  gi  difTerindn,  a)  pentru  co  se 
applica  numai  ca  intransitivu;  &)pentrn 
co,  arendu  forma  intensiva,  diee  mai 
muitu  de  citn  schiopare  io  sen3U  int»Mi- 
sitivu,  asiÂ  co :  a  schiopiiâ  =  a  s^Uapâ 
inddungu.  continuu,  forte  rea,  ato. 

SCHIOPITATORlU=:sdopitaA»i«,- 
toria,  adj.  s.,  d'in  schiopitam. 

8CHIOPJTATU=«iopifof«,no,  adj. 
part.  s.  d'in  schiopitare. 

SGH[0PlT&.TUfiA=8cIppi(afttf(i,  s. 
f.,  actu  si  effectu,  stătu  de  sohiopiiare. 

SCH[OPlTU=seAiopei«  ==  sdopilu, 
pl.-e,  olaudleatio;  actu  de  aehiopitare  : 
sehiopitulu  caliului;  sehiopitele  rote'i , 
carrultU,  petioralui,  amendouorupetio- 
reloru. 

SCHIOPn  =  «c^^,-a,  adj.,  elaadmi» 
olaKdleaast  manona,  labens,  Impe^ltatf 
(compara  it.  lopp*  —  verb.  ai»pplear«f 


=y  Google 


şm. 

iep.  a«p**  fr.  itXttfptt  proT.  T.  fr.  elttp, 
mad.lat.eloppni,  etc.;— para  afitraoa- 
formate  d'in  cUndai^elnilas);  1.  pro- 
prie, maDcn  de  nnu  petioru  sau  de  nmeii- 
doue,  care  merge  ren  cu  unulu  sau  ca 
ameadoue  petiorele  :  callu  sehiopu  de  a- 
mendaue  petiorele;  a  vindecă  şchiopii; 
sehiopu  orbu,CHiHu  va  fi  sehiopu  orbu:^ 
forte  maacu;  2.  pria  sstensioDs  si  meta- 
fore, in»Boa,  def«elaoâa,peccatodD,  etc.: 
versuri  sr-hiope. 

*  SCHISUA,  (si  «ewttia),  pI.-Mo^e, 
Mhl»na,  dUsIiitam,  diseordia,  {ty/ia^oi, 
fr.sehl.me);  1.  în  genere,  despicare,  dis- 
secare,  despărţire;  ^i  metaforice,  dissen- 
sione.  discordia,  uctione,  imparecbis- 
re ;  2.  in  specie ,  rupere  a  unei  parte  de 
all'a  a  h&ieticeiisehism'a  intre  cresti~ 
nil  d'in  oriente  si  d'in  accidente;  mtiUe 
sehismate  ae  făceau  intre  creştini  ehiaru 
in  primele  tempuri  (Ule  ereatinismului. 

*  SCHISMATICD,  (si  seismaticu),-a. 
aâj.,(fr,achlttBiatlqne);  relativa  la  «c^'s- 
mci,  eare  face  schsma  :  do^rina  schis- 
matica, partite  schismatice;  schismatieu 
in  baserica  e  mai  pudnu  de  cătu  eretica; 
erestinii  de  baserir'agreca  nomeseusehis- 
matiei  pre  crest'nii  de  btueric'a  latina, 
si  vice-versaeelli  debaserie'a  latina  no- 
wtescH  Bchismaiiă  pre  etUi  de  haserie'a 
ffrica. 

*  SCHISMATISABB  =  KA»"«maf«>a- 
rt,  (di  sciimatiB \rt),  r.,  (fr.  Behismktl- 
Mr);  a  face  schisma,  a  bagă  schisma 
ÎDtre  celli  uuiti,  si  ia  specie,  intre  eelli 
de  Bcellfl-asi  credentie  religiose. 

*  SCHlSMATOBaANCHlU,-«,  adj. 
S.,(fr.BobliaaUbr8iielte);  oare  are  frran- 
cAiete  despicate,  crepate;  subst.  pi.  sehis- 
ntatobranehii,  familia  de  pesci. 

*  SCH[SMAT0PTEaiI>E,adj.3.,(fr. 
whlMAtopUrid*);  CAre  An  capsule  cre- 
pate; subst.  pi.  sehismatopteridile,  fami- 
lia de  plante. 

*  SCHlSTOCAHPD.-(i,adj.,(fr.scAts- 
tocaTfie,  d'io  o/tocd;  ^  scbistu,  si  xoip- 
mic  :=  fructu) ;  care  are  fructe  crep'Ue. 

*  SOHIST01DE,adj.,(fr.,  ichlitoTde); 
care  sâmina  cu  schishUu  ca  subst. ; 
$as8U  schistoide, 

*  SCHISTOSOMIA,  8.  f.,  (fr.  schls- 
tossnlej  d'in  <r/ţo%6(;  ^  Bchista  ca  adj. 

ToM.n 


6Cr. lOM 

si  (iAtJLa=corpu);  ruperea,  creparea  ab- 
dominelDi  id  tota  lungimea  sea. 

•SCHISTOSOMlCU.-a  adj.,  (fr.  icbl- 
fleh[»t»s»inlqur);  reiaţi ru  Ia  schistoso  si 
mia  si  la  «/"hislnsomu, 

•SCHIST0S0MU,-a,adj-8"{ff-««»'l»- 
tniome,  vedi  schistosomiii);  care  are  ab- 
dominde  ruptu,  crepatu  in  tota  a  sea 
lungime. 

*SCHI3T0SU,-a.aclj.,(fr.Bchistenx); 
plenu  de  schislu  ca  subst.,  de  natur'a 
achistuUi  :  terrene  schistose. 

*  SCHISTn,-a  adj.  8.,  achlitns,  («xt- 
oTiSţ,  d'in  ojf'Cs"  =  crepare,  despicare, 
fr.  schiste);  1.  adj.,  crepatu,  despicata, 
dissecata,  despartitu,  mptu,  etc. :  pttre 
sehiste,  eipa  schista :  2.  ca  mai  desn,  3. 
m.  reale,  schistu,  gena  de  patra  cu  struc- 
tura foliosa  :  schistu  argillosu,  schiatu 
bituminosu. 

SCElTiJ:=seitu.  seetu;  vedi  ascetu. 

t  SCHIZO-,  (d'in  grec.  ox^t*  =cre- 
patura,  despicatara,  ruptura,  eb.),  in 
composite  soieutifice  ca  :  schieoceru,-a. 
adj.  s.,  (fr.  tehlBordre,  d'in  xăpa;  = 
coruu).,  care  are  cornele  sau  antentele 
despica,  ca  s.  m.  reale  :  sehieoeeriUu, 
geau  de  insecte  hymenopttrp;  sch  eo- 
dfirmu.-a.  adj.ie.,  (fr.  ■ehli«derine,.d'iD 
8£p[i.3=:peile),  care  are  peUea  erepata; 
sck.toiithu  s.  m.  (fr.tohliDlIthe),  gena 
de  minerali;  sehieopetcda-a,  adj.  s.,  (fr. 
■sb  Ii  oprita  le),  care  are  petalde  crepate, 
ca  9.  m.  reale  :  scheapetalulu,  gena  de 
plante;  sch>eophyllu,-a.  adj.  s.,  (fr.  schi- 
■opb7ll«,  d'in  fiiX\ov  =.  folia),  care  are 
folide  crepate,  ca  s.  m.  reale  :  sehito- 
phyllulu,  genu  de  fungi;  schifitopode,  adj. 
s.,  (fr,  lebiiopode),  care  are  pedii  sau 
petiorele  despicate,  ca  subst.  pi.  sehtxo- 
podile,  familia  de  crustacie;  »chieopteru,- 
a,  adj.,  (fr.  sdiiiopUre,  d'in  Jmp6v  = 
aripa),  care  are  aripile  despicate;  schi- 
eutrichia.  s.  f ,  (fr.  schlBotricbie,  d'in 
dp{£,  tpiy;6i;  =:  pâru)  =  bifurcatiODO  a 
pertloru  U  pstremitate. 

*  SCHOLA,  scAaloriu.  scholiu,  etc., 
vedi :  sadn,  scolariu,  scoliu.  etc. 

*  SCIADECrzsaena,  s.  f.,  geladeaB» 
ictnot,  {oxliiefui,  oxlaivot);  specia  de  pe- 
sce  de  mare. 

«  SCIAQBAFHIA,  8.  f.,  eelaţriphla. 


,)OgIc 


090 8CL 

(oxuc-ipaipEa,  fr.  ■eUţra^hit);  in  acelln- 
asi  sensu  cu  scenographia,  mai  Tertoaa, 
desemnn  de  umbre;  apoi,  aj  reri-oe  de- 
aemnu  cu  umbre;  b)  plauu,  Uliatora  de 
planu,  de  ediâeia  umbrata ;  c)  aflare  a 
orei  prin  umbr'a  aatrelorn. 

*  SCUGBAPHICU,-a,  adj.,  (fr.  «Ia- 
Kraphtqve);  relatim  la  ioagraphia  sau 
Ia  sciagraphu, 

*  SCIAGKAPHU,-a,adi.9.,  (fr.BoU- 
Srapbe,  vedi  si  «ctai^rapAta);  desemnata, 
depiusu  cu  umbre;  a.  pers.  cellu  ce  Bcie 
desemnă,  depinge  bene  umbrele. 

*SClAMAMTIA,s.f.,(fr.HUn8iiel«, 
d'in  oxide  =  nmbra,  si  [lavcsUt  =  divi- 
natioae);  pretensa  arte  de  a  divini  dupo 
umbre;  in  specie  pretenaa  diTinatione 
prin  evocationea  umbrei  mortiloru. 

*  SCIAPHILD,-a,  adj.  8.,  (fr.  sela- 
pblle);  cai  place  umbr'a;  ca  aubst.  m., 
unu  seiaphiiu.  geou  de  insecte  coleopte- 
re  d'in  famili'a  rhioocerelorn. 

*  SCIAFODE,  adj.  e.,  de  regula  pi. 
m.  sciapodi,  gelapodef,  (oxumco^);  po- 
poru  fabuloau  in  Africa,  ai  cni  membri 
am  fi  arutn  tal  pe  de  petiore  asii  de  mari 
in  c&tu  le  redicau  in  ausu,  ca  se  serva 
de  tanbrdla. 

*  SCIATERICU,-o,  adj.  a.,  (icUUrl- 
qne,  d'in  Enctd=umbra,  si  njpsîv^ob- 
serrare,  arretare);  care  prin  umbra  ar- 
r^ta  or'a  :  gnomone  sciat^icu,  linia 
săaterica,  stylu  sciatericu;  -~  a.  f.  rea- 
le, sciaterica.  artea  de  a  face  aau  obser- 
vi unu  instrumenta  sdaterieu. 

*  SCIATBBIU,  pL-«,  (fr.  selatira); 
guomone,  ce  arrâta  orele  prin  umbra; 
linia  ce  arr^ta  prin  umbr'a  sea  una  ora, 
(vedi  ai  sciatericu). 

SCIATBA,  (pronunţia  »ia^),  8.C, 
tentorluBD)  cortu. 

SCIATBABin,  8.  m.,  care  &ce  «eio- 
fy-e;  care  e  iusarcinatucuproTisioneade 
gciatre :  marele  aciatrariu. 

SCIBILE,  adj.,  loiblUa ,  (d'in  icire); 
care  se  pote  scire. 

SaOA,  8.  f.,  vedi  sOieda. 

*  SCIBNA,  8.  f..  vedi :  aciaâe». 

*  SCIENOIDE,  adj.  b.,  (fr.  ■elanelde); 
care  semiaa  cu  seieiia ;  sabst.  pl.  «ete- 

'  nmdii.  famili'a  de  peaci. 

gClENXE,  adj.  part.  prea.,  leteai) 


80; 

care  seie,  «etufonu,  eu  aeientia :  eunui»- 
fa  Bciente  tau  neseiatte;  face  seiefUe  ce 
face ;  identi  faceţi  crimele,  peeeaiulu  ; 
mat  scimte  ea  denaulu  nu  e  oUm/h;  m 
da  de  $eiente  câte  in  sore  si  in  Iwfta. 
SGIENTIA.  8.  f.,  leientia,  (tt.  Miea- 
■a*  seleoila;  isp.  eleaeluf  port  aeleaela» 
proT.  Bclesta,  fr.  leleBce);  eoţaltl», 
prudenţi*,  erddltl«,  doetrUa,  dlHlplI- 
la,  ars,  stodloin,  llttern;  iistl«»  atta, 
iDdiDlum;  atatu,  calitate  de  sciente,  con- 
nosceutia  sabiectiva,  cumuai :  ceseseie 
=  connoscentia  obiectiva,  lucru  conno* 
scvtu,  invetiatn,  etc.,  1.  io  sensu  sobiec- 
tivuid  av&  $eientia^de  eeUe  ee ae  ptr- 
trecu  in  giurvlu  seu,  a  nu  avi  «cten^ 
de  nemea  d'in  edle  pertreeute;  dico 
aveam  sdmtia  mai  ă^inainte  de  pleca- 
rea voatra,  plecam  ai  eu  cu  voi;  a  face 
cu  seientia  de  lucru  iotu  ce  face;  a  «tt 
axi  desena  seientia  de  eauaa,  de  eestio- 
ne;  a  face  peecatu  eu  seientia;  se  ceremn 
liertare  si  de  peeeatde  faeute  fora  seien- 
tia; a plecatu  fora  seienti'a mea; nueîa 
seienti'a  mea  cea  eeme  ittirdn ;  a  veni 
in  scieniia  cuiva;  a  veni  seientia  cuiva 
despre  ceva;  a  Uuâ  seientia  despre  tata 
câte  ae  făcu,  se  mişca,  se  ordescu;  dup» 
sceptici  nu  potana  avi  seiet^ia  de  ne- 
mica; seienti'a  e  lumin'a  mentei;  fora 
aeientia  mentea  orbiea  in  iiUunerieu; 
dementele  grammciicaii  potu  essereitd 
nu  Mumat  mentea  copUliloru,  ci  si  cea 
mai  profunda  aeientia;  milUarH  avea 
tâentia  de  locuri;  nemţea  ttti  seapa  de 
seienti'a  Ini  Domnedieu,totuntofe8umt 
in  adentta  lui,  tote  se  faeu  eu  scientfa 
lui;  midiere  eu  mtdta  seientia  de  tdle 
casei;  omu  eu  seientia  de  aUe  agrieul- 
turei,  de  <dle  eammerâului,  de  edle  ad- 
miniatationei;  aaenti'a  lectionUoru  de 
fia-eare  di;  mdta  aeientia  de  militaria, 
de  dereptu,  de  theologia;  seientia  deuna 
limbaatraina,  de  mai  midte  limbe  străine; 
aâentfa  de  a  formă  covente,  de  a  le  con- 
strui, de  a  le  oppJtctf;  a  leud  jcten^ta,  eo 
are  ae  vina  aiei  unu  mare  musieu;  sneit- 
tittdeomeHi8idetucruri;scientiadelşime, 
de  curte;  2.  in  intellessn  obiectivii :  pro- 
gressulu  scieniieloru  si  artiloru;  seien- 
tie  theologice ,  soientie  filosofiee,  sdeiMe 
naturali,  sâentie  moraU,  MwnJfte  foH' 


y,  Google 


SfŢ ■ 

tiee,8eientiemat1iematice;ainvetiâseien- 
tieîe;  scientfa  differe  de  arte,  intru  câlu 
seientt'a  se  marginesee  la  theoria,  iro 
artea  appliea  aeienifa:  virtutea  nu  e  una 
leientia  ce  se  mvitia  prin  regule;  icienti'a 
geografiei;  istoriei;  ehymie'a  si  physic'a 
xunt  seientie;  campulu  fia-carei  scientia 
e  forte  vastu;  seienti'a  se  invStia  d'în 
earti  sau  d'in  propunere;  inse  esperienii' a 
propria  e  mat  bona  de  cătu  seienti'a  d'in 
earti, 

3CIENTIFICE,  adr.,  (scientlflee,  fr. 
»ientlflqpement);  în  modu  aeientifieu. 

SCIENTIFICU,-a,  adj.,  (soientliteug, 
&.  BcIentlilqDe);  care  face  seienti'a,  in 
sensn  obiectim,  relativu  liscientia.  sau 
la  una  seierUia  :  tractata  sdentifieu , 
lucrări  setentifiee  si  litterarie;  materia 
sâentifica,  demonstrationi  seientifiee, 
VKtodu  scientificu,  processe  scient'fice. 

SClEUrSlOhĂ,  =  scientiora,  b.  f., 
•elenilolA;  deminutiFU  d'in  aeientia. 

•  SCtLLA,  B.  f..  sellU,  (oxaXa,  fr. 
Mlli«);  I.  gena  de  plante,  B«llla  maritima 
lAnn.,  eepa  de  mare;  2.  specia  de  cancrn 
de  mare,  de  lacn. 

•  SCILLIND,-o,  adj.,  Bellllnua,  (ot£X- 
Xivot;);  de  scilla  :  acietu  săllinu;  vedi  ai 
seilliticu;  aubst.  pi.  scillinele,  (compara 
Bi  ft.  iBllIAeg),  famili'a  de  plante. 

•  8CILLITE,  8.  f.,  BcIlUteB,  (ohiXXIti];); 
Tinn  de  seilla. 

•  SCILLITICU.-a.  adj.,  selllitlcnsţ 
de  scilUie,  de  sciUa;  vedi  si  seillin», 

•  SClLLITINO,-a,  adj.  s..  (fr.  gcllll- 
tlae);  de  sctUite,  de  scilla;  ca  s.  m.,  seiî- 
litinu,  Bau  f.  sdlUtina,  Bubstantia  ce  se 
estrage  d'in  scilla. 

•  SCINCOIDE,  adj.  s.,  (fr.  selnoolde); 
care  aâmioa  cu  scinculu;  subst.  pi.  sein- 
eoidele,  familia  de  sauri. 

•  SCINCU,  8.  m.,  pl.-i,  selncnB, 
(uidftioz,  fr.  Bcloqnt);  genu  de  reptîli 
B&nrice  d'in  famili'a  scineoidiJoru;  vedi 
si  seincoide. 

SCINDBRE,  sdnsi  si  sdnsei,  soinsu; 
sau  soissi  si  sâssei.  scissu,  v.,  scindere 

Sff.  salnder);  a  talia,  a  despica,  crepă, 
.esfaca,  despart!  cu  violentia,  a  dissecâ, 
a  rumpe,  asfaaciă,  etc,  1 .  proprie :  acer'a 
sande  peptulu  victimei;  cu  securea  se 
$ciendu  Imnele;  a  scinde  piruUt  in  dow 


SCI. 1091 

prin  una  carrare  m  crescetu;  scinsera 
plieula  serissoreii  a  scinde  unu  vesti- 
mentu,  a  setnde  pandia,  a  scinde  pelle; 
a  scinde  ponţea;  naviîe  seinău  undele, 
aratrulu  scinde  senulu  pamentului;  a 
scinde  i^âne,  carne;  2.  metaforice ;  a 
scinde  unu  coiitraiUu,  unu  paetu ;  a 
scinde  una  propositione,  una  idea;  ba- 
seric'a  se  scinse  in  doue,  fia^care  d'in 
aceste  doue  parti  ie  scinsera  i»  altele 
mai  multe;  iatali'a  se  scinse  numai  prin 
intervenirea  noptei;  cupidituti  contrarie 
seîndu  sufflttele  stultiloru  ;  a  scinde 
vocea,  vorb'a. 

SCINDILL4,  (pronun.  sindilla,  sin- 
drilla),'a.  f.,  sciDdula.  guandula,  t«KBl«| 
scandurslla  de  lemnu,  ce  serve  Ia  invelita 
edificie,  teglade lemnu,  de  scândura, etc, 
scindille  de  pinu,  scindille  de  cerru;  a 
pune  scindille  pre  unde  ploua;  a  pulrt- 
dita  scindUl'a  invelitorei. 

SCINDILLARIA,  b.  f.,  BcsndDlarU, 
BcandularK  artificlum;  măiestria,  nego- 
tiu  de  SC  mdi  Ilar  iu; — si  sub  formele  :sitt- 
ăillarta,  seindritlaria  =  sindriilarta. 

SCINDILLABin,-ffl.(sindiifanu,sirt- 
drillariu),  adj.  3-,  «eandularlmi;  relativa 
la  scinăUla:  ca  s.  pers.,  cellu  ce  face  saa 
vende  scindille. 

SCINDILLIRE,  (sindillire.  sindril- 
lire),-escu,  Y.,  snaadullB,  teţalla  teţere, 
a  coperf,  inveU  cu  scindille :  a  seindiUi 
cas'a.  magasinulu, 

SCINDnBA,B.  f.,  selodiila,  deminot. 
scindurella,  vedi :  scândura  scandureUa 
redi  si  sdnta,  si  sdndiUa. 

SCINTA  =  scânta,  s.  f ,  BelatlUa, 
ITDtta,  mica,  htlnm,  paululom,  exlgnun; 
1.  ca  mai  desu,  in  sensu  de  :  picătura, 
sfermatura,  pucinu,  forte  pucinn,  nna 
nemica,  etc. :  n'ai  sctnta  de  mente;  nu 
da  ned  scinta  de  viBia;  2.  mai  raru,  in 
sensu  speciale  de  :  mica  părticea  de  foca, 
d'in  ceva  apprensu,  etc. :  scînte  de  focu; 
unascîntaapprende  siineendeunamare 
cetate,  —  in  aceatu  intelltJBsu  occurre, 
de  regula,  form'a  :  sdnttîia  =  teantelia 
=  scanteta=:io Intuia;  classiculu  bcIb- 
tllU,  ca  deminativu,  presuppune  una 
forma  ;  boIdIh,  care  s'a  păstrata  in  alia 
nostru  :  scinta;  d^ro,  fiendu  co  sdnta 
se  aude ,  de  regula,  iu  pronuntia,  cu 


,CoogIc 


lOW  •  SCI. 

e  primitiva  si  cu  vocalea  t  ce  rine  dupo 
e  forte  obscura,  potemu  presnppane  sau 
co  t  dupo  e  înaiote  de  n  a'a  obscuratu, 
03.  ia  stritttu=:strimptit,  si  a  mantiautu 
asia,  in  scinta  si  deriratele  selle,  sctn- 
telia,  etc,  prOQunti'a  primitiva  a  loi 
e,  sau  co  a  avatu  influeotie  asapr'a 
aetiStoru  covente,  si  una  allasione  Ia 
acundere,  d'ia  s  ai  candere^apprendere, 
ce  sta  io  compos.  incenăere^incindere 
■=.  ta^flndere ;  totu  aâJă  paru  co  la  doue 
dîfferite  origini  făcu  allusioae,  atâtu  in 
clasdic'a,  c&tu  si  in  limb'a  DOâtra  covea- 
teleiBetodaUsi  acEodula,  (la  DOL  scân- 
dura si  sciaâiila) ,  referite  si  la  scan- 
ătrt^Lsuire,  ai  la  satid^t  :=  dte&^&xre. 
cumu  a'ara  referi  sciata,  sctttfelta,  etc, 
^  scunfn  seanfefia,  etc,  si  Ia  scădere 
=:  apprendtre,  si  la  actnc^ere.  M, 

SClNTELI  A=sc(in^fta,  (cu  E  molliatu 
acanleia),  s.  f ,  solntilla,  (it.  tclatlIU, 
ifip.  oenUlU,  port.  ointlUtproţ.  elntllUt 
V.  fr.  eselBtflIe,  n.  Cr.  6tlBe«Ue);  demi- 
uutlvu  d'in  scinta,  (vedi  acestu  coventu), 
leuatuinse  cu  iosemnaroa  predominante 
de  :  parlijella<l>!  focu,  de  flacnra:  scin- 
ttlie  essu  d'in  petre  bătute  cu  alte  petre 
tau  cu  fruste  de  ferru;  una  scintelia 
incende  una  cetate;  seantelie  esau  pre 
fornu;  seantelie  easu  d'in  odii  eellui 
meniosu;  prin  esteosioue,  sfermatura, 
picătura,  mica,  etc,  dâro  totu  de  a  un'ft 
cu  ide'a  funditmeotale  de  lumina :  a  nu 
avS  săntelia  de,  mente;  seinteli'a  easita 
dtn  capulu  geniului  devine  incrurrendu 
foeu  SI  lumina  mare; — pror.  aseinvetiâ 
ea  fiitiruitt  eu  seintetiele. 

SCINTELIABE  =  scanteliare,  (cu  l 
molliutu,  scanteiare),  sânteliu  si-ediu,  T. 
Hlitlllare,  (it.  i«liitllUr6,  isp.  centelU- 
rtf  port.  ctiitllUr,prov.  8ltitlliar,fr.itln- 
ael«r,  comp.  aiscintj) ;  a  d&  săntelia  sau 
8Cintetie:,scinttliediapetr'a8ubpetiorele 
eallidui  ferratu;  sdnttliauodii  fereiin- 
territaie;  odii  omului  potu  seinteliă  de 
mfnia,  dero  sdntehedia  si  de  huccurta; 
stelltle  scintelia,  scintelia  si  neuea  de 
lumina;  in  sensu  de  ammenltiare :  vedi 
eo  i  scinttlia  odii. 

SC  INTELIATO  RI  D=scanfeiia*oi-itt, 
(cu  l  moJhatu ,  8canteiatoriu),-a-.  ndj. 
9-,  selntUUnsţ  (comp.  iap.  eeatelUdcr); 


SOL 

care  scintelia  :  petre sdnteiiuiu' te,  odi 
scintdiatori. 

SClNTELlkTV=seantdiatu,  (sea»- 
teiatu),'a,  adj.  p<irt.  s.  d'in  seinteliare. 

SClîn^BLIATDBA  =  scantdiatura, 
(seanteiatura),  s.  f.,  (comp.  isp.  eeatel- 
InAora),  selntlllitloi  actiooe  de  adnte- 
,  Itare  si  efTeetuallu  acestei  actiooe :  «cm- 
teliatur'a  focului  ardente,  petrdoru  de 
căldura:  scinteliaturele  ocliloru. 

8CINTELI0RA=8canieiJora,  (scan- 
teiara).  ?.  f.,  scIntlllnU;  demioutivud'iD 
scintdia,  pre  longa  cure  occurru,  cu  a- 
celiu'&si  seosu  demiuutiru,  si  formele: 
sci»tdiucia,-tia  =  scarUeliutia,  (8ea$^ 
teiutia) .  seintelieia,-tia  =  seaniditia  , 
(scanfeilia),  etc;  iuse  unele  si  cu  inseni- 
nari  speciali,  ca  nomine  de  flori,  cumu: 
a) scinteliuda  rossia=MniigMl»  arreM> 
bIb,  Linn;  b)  scinteliuda  galbina^eh9~ 
lldonlam  majm,  Linn.  (comp.  it.  sela- 
t«llniiat  isp.  cnttlliichii). 

SClNTEI.lUTIA=&canfeIutfia,fscan- 
teitttia).  etc;  vedi  sdnteliora. 

SCINTILLA,  sdntiUare,  vedi :  acin- 
telia.  adnteliare. 

SCINTILLaTIONE,  s.  f.,  selatUU- 
tl«;  actiooe  de  adntUUu-e  :  aeintdlatio- 
nea  atdUloru. 

SCIOLU,-a,'adj.,  bcUIubi  deminutira 
d'in  seia,  care  scie  forte  puoinu,  medie- 
tate  de  sdutoriu. 

*  SCIOMAGHIA,  B.  f.,  (fr.  seloas- 
chle,  d'in  (nctti=:umbra,  Bi=:ti^]ci)=lap- 
ta);  lupta  simulata,  umbra  de  lupta. 

*  S0IOPHILU,-a.  adj.  s.,  (fr.  «el*- 
pfalle,  d'in  mii  ^  umbra,  ai  ţtXc:v=a- 
mare);  cui  place  umbr'a;  s.  m.,  săophi- 
Mu,  genu  de  insecte  diptere. 

•  SCIOPODE,  vedi  sdapode. 

•  S010PTICD,-a,  adj.,  (fr.  seitptl- 
qae,  d'in  oxid^umbra  si  Sţiţ^visione): 
relativu  la  visionea  in  umbra  :  sphera 
sdoptica. 

•  SC10TERICU,-a,  vedi  sdoderieu. 

*  SCIPIONE,  s.  ta.,  selpl»,  (affine  cu 
oxItiuv,  oxi^ffuv,  d'in  acea-asi  rădice  ea 
oxfjTTpov  =  sceptru),  bastonu,  ce  serve 
de  rădimu  celloru  debili  de  petiore;  iu 
specie  inse,  bastonu  de  onore  :  acipwme 
eburnlii  scipioni  auriţi,  scipioneleunui 
senatoriu,  unui  prelatu. 


jyGooglc 


8CL 

1  SCIRE,  prea.  adu,  aeii,  sete,  scimu, 
aeiti,  »mu.  cooj.  ae  ada,  perf.  sciui.Btip. 
advtv.  (ai  sdtu),  v.,  tcirt;  a  connosce 
cn  deplena  eonadentia,  a  possede  cu  eer- 
tiUidine  in  mente,  a  intellfge,  percepe, 
eopreode  si  tina  io  mente,  etc.,  1.  in 
genere,  cd  obiecta  directa,  a)  de  lucra : 
M»  multe,  diro  nu  ti  adi  îueruîu  teu, 
negoiiulu  teu;  admu  leetionile;  dne  nu 
aeie  aciato'a?  aunt  omeni  ce  nu  adu  ne- 
mu»  pre  lume;  a  sei  ts^ori'u,  fora  a  ad 
geografia  ai  chronologVa,  nu  se  pote; 
aeiata-a,  ar  fia  sei.  cumu  ie  ăiee,  pre 
din  ofora,  fora  a  $d  ai  percepe  htcnlu 
m  aene;  aeiti  carte?  adti  vre-una  măie- 
stria? iu  sdi  un'a,  eu  sciu  mai  multe; 
nu  e  dalu  voue  a  ad  tempurile;  e  de  mi- 
rare câte  Umbe  sete  aeestu  omu,  sde  la- 
tinesee,  francesce,  (O'ăbeace;  Domnedieu 
ade  celle  trecute,  celle  presenti  ai  celle 
venitorie;  nii  e  datu  omtdui  a  ad  celle 
fiitorie;  —  forţa  deau  cn  unu  verbu  la 
iofinitivu ;  nu  adu  scrie ,  nu  admu 
calculă;  ade  bene  vorbi;  nu  se  sde  om  ă: 
seie  responde;  admu  lueră,  nu  adti  leuâ 
hterulu  de  la  eapitu,  nu  aduinvetiâ;— 
in  locu  de  infinitivu  intra conjunotÎTulu 
inse  cu  mai  pucina  elegantia  :  sdi  se 
dormi  ai  se  manei,  altu  ce  nu  sdi  se  fad; 
—cu  obiecta  de  unapropositioneinterro- 
gatira  indirecta  :  nu  şeii  de  unde  sare 
t^orele;  nu  sde  ce  ae  d  faea  capului; 
nu  admudeunde  venimu  nuscundti-ne; 
flu  admu  unde  ne  dacemu  duţo  morte; 
nu  sde  ce  ae  faea,  ce  se  ăica;  —  b)  ca 
obiectu  de  persona  :  te  sdu  dne  eşti; 
candu  nu  te  adu  ad  ce  poţi,  m'astu  m- 
sellă  ai  eu  de  laudele  teUe;  lase  in  tote 
celle  aasemini,  obiectulu  addeveratn  e 
totu  unu  lucru,  ^ro  accuaatÎTulu  de  per- 
sona sta  spre  a  arr8t&  ore-cumn  subiec- 
tulu  propositionei  obiective;  mai  desa 
ocoiirra f rasi  analoge  ca:  ^  «ctuântm'a, 
eogitele,  voltele,  aspirtUionUe ;  te  sdu 
totu,  ti  sdu  totu  auffletulu,  ne  aeimu  = 
ne  connoscemn;  2.  iu  specie,  a)  a  află  : 
am  sciWu  ce  a'a  intemplatu  d't»  una 
serisaore  a  unui  amicu;  b)  a  aci  de :  a)  a 
aet  de  omenia,  a  sd  de  frica,  a  sdde 
bătălia,  a  scl  de  jocu,  a  nu  sdde  ne- 
mine,nuvreuae  adu  de  tene  ^  nume 
temu  de  tene,  saa  na  rrea  se  te  coo- 


Doscu;  p)  a  proredâ,  cari  :  nu  ade  de 
nemica:  nu  ade  de  casa.  de  eopilU.  de 
interesdle  selle;  -j)  pre  eâlu  adu  eu  ^ 
dupo  eumv  setu.  eto. 

2  SCIBE,  s.  verbale,  seire.  Bclentt», 
■nntlaiBt  lodielav;  scientia,  cnmu  si  ce 
se  sdCt  ce  se  afla  :  ai  pleeatu  fora  ad- 
rea  mea;  nu  eu  adrea  nostra  a'a  facutu 
aaiă;  nu  avemu  sdre  de  voi,  de  la  voi, 
despre  voi;  a  lettâ  adre,  a  dă  de  adre 
de  celle  intemplate;  nu  vinu  scirt  *de  la 
theatrulu  beUului,  ce  adre  aveţi?  sciri 
relle,  sdri  bone;  nu  me  lassu  pre  seirea 
tea,  tt)  nu  me  increda  in  sdentt'a.  ca- 
pacitatea, etc;  p)  nu  me  lassu  pre  spns'a 
tea;  a  nu  avi  de  sdre  de  dneva  sau  de 
ceva;  a  leuâ  de  sdre,  etc;  differite  de  : 
a  MU  avâ  adre,  a  leuâ  adre,  etc,  appro- 
piate  de  ;  a  leuâ  in  adre,  a  dâ  in  adre. 

*  SCIRPABE,  V.,  «olrpctet  a  facp,  a 
implettf  d'în  adrpu  :  a  adrpâ  eaniatre. 

«SGLBPin,-a,  adj.,  selrpeiiB]  de 
adrpu :  aşternute  seirpie,  eants^  sdr- 
piu,  imagine  adrpia;  aubst.  pi.  sdrpiele 
(compara  si  fr.  selrp^),  familia  de  plan- 
te ce  an  de  tjpu  genuin  sdrpu. 

*  SCIBPU,  s.  m.,  pl.-t,  sclrpne.  (fr. 
seirpe);  genu  de  plante,  papura :  sdrpu 
palustre,  lacustre. 

*  SCIBRHOCKLE,  s.  f.,  (fr.  sqilrrho- 
c&Ie,  d'in  oxŞ^o;  :=  acirrbu,  si  xijX]i)= 
testicle),  acirrht  de  testide- 

SCIRBHOGASTRIA,  s.  f.,(fr.  Bqnlr- 
rhoţutrle»  d'in  oxf^^z=scirrha,  si  fo- 
sTjjp  =:  ventre) ;  morbu  de  adrrhu  la 
stomacu. 

*  SCIEBHOGASTEICU.-a.  adj.,  (fr. 
iqHlrrboKaBtrUoe);  relatim  lascirrAo- 
gaatria. 

*  SCIBRHOMA,  B.  f.,  seirrhcna, 
(m[^^o>|ux];  tumore  dura  in  oorpulu  o- 
mului. 

*  SaBRHOPHTHALMIA,  s.  f.,  (fr. 
Bqalrrh«pfaUtftlnle);  opHthahiia  compli* 
cată  ca  scurhu. 

*  SCIKBHOSARCE,  s.  f.,  (fr.  »q«lr- 
rli*Mr(|B«,  d'in  oxi^^  ^  scirrhu,  st 
o&pi  =:  carne);  intaritura  a  tesentutei 
cellularia. 

*  SCIBEHOSE,  B.  f-,  (fr.sqntrrbftw); 
tnmore  dura  ce  resalta  d'in  Inoga  in- 
flammatione,  vedi  si  idrrhoma. 


=y  Google 


lOM 


6CL 


*  SCIRKHOSU,-a,  adj.,  (Ir.  «qnlr- 
rktax);  pJenu  iiseirrhu,  de  natur'a  seir- 
rhului:  masx'a  seirrhosa  pate  gangrena. 

*  SCIRRHU,  8.  m.,  nelrrhoi,  (fjx{^- 
Poi,  fr.  Bqulrrbe);  tamora  dara  io  cor- 
pnju  omului :  seirrhulu  pote  duce  la 
caneeru. 

*  SC1SCERE.V.,  BClieere,  d'in  sdre. 
iDCoativa  si  desiderativu ,  a  începe  a 
Bcf,  adori.aToli,  acanti  se  afle,  a  cerce- 
tă, a  intrfbă,  a  consultă  etc. 

SClSClTAEE,T.,BcUelttrIî  d'in  sci- 
seere.  intensiva,  iteratiTU,  a  caută  cu ' 
ardore  si  d'in  tote  poterile  cu  mare  cu- 
riositate,  etc.  se  scia,  se  afle,  a  cercetă, 
a  desciîse,  a  scrută,  etc. :  a  sciscitâ  pre 
cineva  asupr'a  intentionilorului;  a  sci- 
scitâ părerile  altoru-a,  opinionile,  sen- 
timentele; a  seiscild  caraderiele  omeni- 
îoru;  a  scis<^â  pre  callatori;  a  sciscitâ 
pre  prrpttsi. 

SGISCITATIONE,  3.  f.,  schcltâtloj 
actione  de  mscitare. 

SClSCITATORIO,-fmo,  adj.  8.,  soi- 
seltatorţ  care  sciscitâ  :  medicii  sdscita- 
tori  ai  patientelui. 

SCISCITATa,-a.  adj.  part.  s.  d'ia 
idsătare,  «elBcIUtis :  de  la  eelli  sdsci- 
taii  nu  află  nemica;  nu  e  tempu  de  sd- 
tcUatu. 

*  SCIS3ILE,  adj.,  selsBllli,  (fr.  scls- 
Bile,  ~  d'in  seissu  de  la  8cindere);(iae 
se  scinde  uaioru  :  petre  săssili,  lemna 
forte  smfile.  stofa  sdssile. 

•SCrSSIONARIU.-a.  adj.  s.,  (fr.  boIb- 
Blonnalre);  lelatÎTO  la  sdssione :  membri 
sdssionari,  doctrina  scissionaria;  scis- 
sionari  de  rehgiorie. 

*  SGISSIONE,  8.  f.,  Bctsslo,  (fr.  hcIb- 
BlOBf — d'mscissude]ascinciere);actione 
de  scindere.-scissionea  unui  lemnu,  unui 
vestimentu;  mai  vertoâQ  :  acissionea  unei 
parte  d'in  socii  de  celli  alţi ;  adssionea 
adunantiei  in  mai  multa  fractioni;schis- 
m'a  basericei  inco  se  dice  scissiooe,  si 
schismntieii  se  dicu  sdssionari. 

^  SCISSORlU.-fiorio,  adj.  s.,  aolBsor, 
(d'in  seissu  de  la  seindere);  care  scin- 
de eati  eerre  a  seindere :  seissorii  de 
lemne;  sdssorU  eoneordid  ettatianiloru. 

*  SCISSD,-a,  adj.  part.  e.  de  Ia  ««n- 
dtre,  BolBioi  I  lemnele  sdss€;unghide  cor- 


^  ^ 

nutelorusuntsdsse;aumhlâcuvestimen- 
tulusdssu:  BÎ  ca  snbst.  sdssulu  lemnului. 

•  SCISSUBA,  s.  f..  selB^nr»,  (fr.  boIb- 
Bore, — d'inseuftide  la  şantiere);  actio- 
ne  de  seindere.  eumu  si  effectn  allu  a- 
cestei  actioDe  :  ficissur'a  lemnului,  os- 
suluifparietelui;  scissurelemundui;  sds- 
sur'a  domestica  a  casd  regnante  turbtt- 
ră  poporulu. 

SCITARE,  V.,  Bcitare,  (d'in  sdtu  de 
la  sdre.  intensivu);  a  iti  a  set,  a  cerce- 
tă, scrută :  sdtnti,  si  veţi  află. 

SCITATIONE,  s.  f.,  Boitetit;  actione 
de  SC' tare. 

SGITn,-a,  adj.  part.  s.  de  la  sdre  saa 
sciscere,  Bcltas;  1.  adj.,  sciutoriu,  per- 
cepnta,  deprensn, abile,  întellepta,  etc. : 
militari  sdti  la  luptt,  in  lupta,  a  lupta; 
scitele  eovenie  oile  filosofului;  si  cu  in- 
tellessu  de:80tWu,  passivu,  si  de  acf, 
decisn,  conclusu,  etc.;  de  unde :  2.  subst, 
decisioue,  coDclusii.  decreta,  etc.,  mai 
vertosa  ca  compositn  cu  plpbe  san  ei  cq 
popolu  ::=  poporu  :  plebisdtuiu  pentru 
allegere  de  domnu ;  plebiscitele  poporu- 
lui romanu  ineepura  a  avipotere  de  legi; 
si  despărţita  de  plebe  sau  poporu  :  sct- 
tulu  plebei,  sdtele  poporului  eauta  se  se 
respecte ;  in  sensu  mai  esteosu  :  scUde 
pontifidloru.  sdtele  synodului;  si  afora 
de  sfer'a  politica,  opinione,  doctrina,  In- 
Tetiatura :  sdtele  filosofiloru. 

SCin,-a.  adj.,  bcIub,  (d'in  ficire);  care 
<cie,  seiente,  applicata  mai  multa  in  com- 
posite  :  consdu,  insdu,  nesdu,  de  cari 
vedi  la  locuia  lorn. 

*  SClURrU,-a.  adj.  s.,  (fr.  selarleal; 
d'in  sduru,  relativa  la  sduru;  snbst. 
plur.  sduriele,  familia  de  mammifere. 

*  SCnJRtJ,  s.  m.,  BcIuruB,  (oxloupoc, 
d'in  m.i&  =  umbra,  si  oitpi  ^  coda); 
genii  de  animali  cn  coda  tufosa,  vetw- 
ritia. 

SCIUTORIU,- tom,  adj.  s.,  Bdem, 
doctna,  erndltut,,perltn8;  care  sde, 
cumu  si  iaretiatu,  doctu,  incercatu, 
espertn,  etc. :  sunt  omeni  sdutori  de  tote, 
fora  se  fia  sdutori  de  lucrulu  seu;  mare 
sdutoriu  de  ânimeleomeniloru;  sciutoriu 
de  alle  legd,  de  tdle  politied;  sciutorU 
de  carte. 

SCIDT0,-(i,  adj.  part  s.  d'in  sdre, 


=y  Google 


BCL. 

»eft«a,  4««tiiB,  parltos,  prodenst  e«1II> 
<«>;  oorBitnS)  notBS,  eertnsj  1.  part. 
adj.  a)  proprie,  participiu  passivn :  lee- 
tionea  scimÂi;  mergeţi  la  heulu  sâiUu; 
vorbe$ei  si  seiufe  ai  neaeiute ;  nu  leuaii 
edte  neseiwte  in  lom  de  senite ;  seiutu 
e  âe  Mi,  aeiui«  de  tota  lumea,  co  aeS- 
ata-a  e  asia;  pentru  eeUe  nesetute  se  ne 
adjutăma  eu  celle  seiule ;  s^utu  ti  eră 
eo  am  se  vinu  astaăi;  aeesti-a  sunt  o- 
MKni  sdvti;  h)  metaforice,  ia  sensn  ac- 
tivn,  a)  care  a  seitdu,  a  aflata,  invetiatn, 
si  prin  nrinare ,  oare  sâe ,  e  invetiatu , 
«spertn,  abile,  Îndemânatica,  precepotn 
prnndente ,  eto.,  (compara  si  :  prece- 
putu,  aeittt) :  omu  maturu  si  seiutu  in 
aasimini  negotie  delicate ;  ai  deapre  In- 
cmri :  eu  sdvte  mâne  attinge  cordde 
lyrei;  P)  certu,  neindouîosu,  fidele,  în- 
cercata ,  ete. :  ineredentiă  scrisaorea  la 
omu  seiutu;— Bi  adv.  a  vorbi  pre  sdvte; 
—  2.  8Qp.  snbat.  :  pre  seiutulu  vostru 
nu  ne  inereâemu ;  nue  cu  potentia  de 
aewUt  aceste-a. 

SCtUTUBA,  B.  f.,  Bsleatf»,  ţerltU, 
prudeiitla ,  etc.;  actione ,  acta  de  sare, 
i6io  mat  Tertoan,  stătu  de  aeiutu ,  da 
aâente  :  in  cârti  vechie  sta  :  sdutur'a 
binelui  $i  a  reulni;  pomulu  sciuturei 
benelui  si  a  reuM  =  pomulu  sdentiet 
bendui  st  a  reului,  pomulu  connoscen- 
tiei  benelui  si  reuîuJ. 

SCLAVIA,  B.  f.,  B«rrltDit ;  sUtn  de 
adavu,  servitute,  dependenţi»  absoluta 
de  volnotatea  altni-a. 

8CLATU  =8cMau,-a,  b.  m.,  (it 
BchUro,  b.  MeliTf),  BerriiBt  serTQ,  omn 
oe  su  are  personalitate,  ce  e  oa  si  Iq- 
crula  altui-a,  (vedi  aervu). 

t  SCLEB-,  si  sdero-,  (d'ia  gr.  oxXi]- 
pic  =  dorn),  in  composite,  carscîcran- 
thu,  s.  m.,  (fr.  ««UrtBthfl,  d'in  £vdo;=: 
flore),  genn  de  plante ;  de  aci  sderan- 
tlaura,  adj.B.,  (fr.  BeMramthd),  careaâ- 
mîDa  cit  acleranifudu,  ca  snbst.  pi.  sde- 
ranthiele ,  familia  de  plante  cari  an  de 
tjpn  genuin  atUeranthu;  adersma ,  "b.  f., 
ţi.  sderemate ,  (fr.  BelAr^me),  indara- 
tnra  in  tesButar*a  cellnlarîa;  asi&  ai : 
aderemia,  a.  f.,  (fr.  Bel6r<Bl«) ;  sdero- 
carpu,-a,  adj.  s.  (fr.  BoUroctrpe,  d'in 
7utpjc6i  ==  fnictn),  care  are  frude  dure, 


MB.  m.seleroearpulu,  genn  de  plante  sy- 
nantberie ;  sderodermu,-a ,  adj.  S-,  (fr. 
seKroderBei  d'in  Sepţui  =:  pelle),  care 
are  pellea  dura,  ca  subst.  pi.  sckroder~ 
mii.  familia  de  pesci;  ai  sîng.  m.  sclero- 
dermtUu ,  genn  de  fungi  ,■  sderogenu,-a, 
adj.  s.,  (fr.  aelârog^De).  care  produce 
materia  sderosa,  ca  s.  m.  sclerogsnulu, 
si  f.  selerogen'a ,  materia  ce  produce 
teasntur'a  sderosa  a  corpolai :  gelatina, 
albnmina;  sderdepe,  a.  f  ,(fr.  sel^roldpe, 
d'in  Xsntf  =  aoldin);  genn  de  plante 
composite;  sderoma,  pi.  sderomate,  (fr. 
selârome),  intarîtnra  a  camei  morbida; 
acleromucosu,-a ,  (fr.  selâro-nnqneiix), 
relatirn  Ia  teasntur'a  cellularia  mem- 
branosa;  sderophthalmia,  s.  f,,  (fr.  soli- 
rophtliâfinle ,  d'in  ây&aX[tă(;  =  oclu), 
ophtkalmia  cn  tumori  dare,  de  aci :  sde- 
rophthalmieu,'a.  adj.,  (fr.  sel^ropbtbal- 
mlqv6),re\iti7al&  sderophthalmia;  scle- 
rophyllu.-a.  adj.,  (fr.  sel4r»pbflle,  d'in 
fbXKov  =  folia) ,  care  are  folie  dure ; 
sderophgtu,  s.  m.,(fr.  soKroph  jte),  genn 
de  plante  cryptogame ;  sderopode,  adj., 
(fr.  soI6r»pode,  d'in  iroQc,  na86;^pede) 
eaieaj:ipedea&apedunduduru;3el^ope, 
B.  m.,  (fr.  iel<rops),genn  de  crocodillu; 
8cteropteru,-a,  adj.,(fr.  BcMroptdre,  d'ia 
iccspâv  =  aripa) ,  care  are  aripe  dure , 
bone  de  sburatu ,  si  ca  a.  m.  aderopte- 
rviu,  gena  de  inaecte  d'in  famili'a  cur- 
ctdionidUoru;  sderoscwcosttra,  adj,  (fr. 
BeUroBareeux »  d'in  adpf^carne)  :  ies- 
aatura  de  fbre  sderosareosa;  sderosar- 
eoma,  s.  f.,  (fr.  sciirfisaroome,  d'in  u&pi 
^icarne),  carnositate  dura,  mai  vertoau 
la  gingine;  aderoatomu ,-a ,  adj.  a.,  (fr. 
■el^roBtone)  d'in  anjjjia  =;  gura),  care 
are  gnr'a  dara ,  ca  subst.  pi.  aderosto- 
mele,  familia  de  inaecte  diptere ;  srh- 
roft'de,  adj.s.,(fr.sDl^rottde)=:£cIero<icu, 
(vedi  mai  diosu);  8cleroticu,-a .  adj.  s., 
(fir.  Beliratlqne) :  medieamentu  adero- 
tieu,  care  provoca  indurare;  ca  s.  f.  reale, 
aderotic'a  ^  membrana  fibrosa,  de  care 
tina  muscalii  ce  punu  globulu  oclului 
in  mişcare,  asi&  nominata  pentru  dure- 
ffa  ei ;  aderoti^^a  ae  chiama  si  comî'a 
opaca;  poporulu  eonnosce  aderotic'a  sui 
nomde  de  dlbidu  odidui;  aderolife,  a,  f., 
(fr.  seUrotite),  inflammatione  a  sdero- 


=y  Google 


IftW SCO; 

tieei:  $eleroxylu.  s.  m.,  (fr.  aeUroxjle, 
d'in  iHKm  =  lemnu),  lemna  dara,  genn 
de  plante. 

SCLOPARE,  $elopitare.  seiopu ,  eto., 
Todi :  Bchiopart,  sehîopitare,  schioim,  etc. 

8C0BA.  s.  f.,  Todis«oft«. 

8C0BABID,  s.  m.,  «jpHniiB  amiu, 
BsiiDe  bftrbatvlBB;  specia  de  peece. 

8C0BE  s.  f.,  iMblB  BÎ  ■cobi,  flbnU, 
eaelm,  Bnii,  ferrfi  flbuU,  euhiens } 
{ă''\n  aeahert),  1.  ioBtrumenta  de  aca- 
here:\\mtk,  sau  pilla;  2.  instrumeutu  de 
scahere,  de  satlpere.  de  săpare,  de  gău- 
rile :  dalta,  tertbra,  etc,;  3.  ce  se  scabe, 
ce  oade  de  pre  obiectele  lucrate  cu  instru- 
meote  ca  celle  susu  menţionate  :  pul- 
bere de  iemno,  de  ferru,  etc,  prin  es- 
teosieae  :  scârtia,  Bcama,  soldiu ,  pelli- 
eia,  Borde,  etc,  4.  cunin  =  caiu,  penna 
ce  se  bate  sau  inSgp,  mai  vprtosu;uucu 
de  ferm  cu  care  se  prende  si  lega  ceva : 
eu  seobi  se  vineesr^  îuntrei  crepata;  pu- 
neţi mai  multe ,  bnteti  mai  multe  scobi 
la  f«năulu  vasului ,  ea  se  tina  si  se  nu 
se  âes^fira, 

8C0BINA,  B.  f..  aeobtiia;  proprie,  de- 
tninutiru  d'in  scobe.  applicatu  inse  mai 
alleosn  U  nna  specia  de  limn  sau  pilla. 

SCOBIRE.-eficu,  (d'in  scobe  de  la 
scabere),  V.,  acabere,  eaTir«,  exesrsrfli 
fadleare ,  fodere,  Inciderei  seulp^re, 
eselare,  etc,  a  ecari&,  a  sapă,  a  găuri, 
a  talia,  mai  yertosn  in  forma  de  arca  : 
a  setiU  in  p  mp.ntu.  a  si  seobi  dftntii:  a 
seobi  cu  seaipfllulu  bubi  le  srA>b\ndHbub'a 
se  invenenidia;  corbii  seobeseu  cu  rot- 
irde  eadaverele  sau  in  ctiăavere:  a  seobi 
lemnusauin  lemnu,  ascobipilratauin 
pitra.lHn'anouapa'-e8C'jbita,com«lecer- 
iorupeeore  sunt  scobite:  ascobiUngire, 
albie,  capisteri;  nu  scobiţi  pâneaceavemu 
sedămuospetilorula  m^sa;  ou  senaumai 
«nerigica  de :  effttdere  =  seotere :  a  seobi 
odii ;  metaforice  :  a  seobi  in  capu,  i» 
mente;  a  seobi  pung'a,  are'a,  etc. 

8C0BIT0KE,  8.  f.,  vedi  scobitoriu. 

SCOBlTOKID.-fiJWa,  adj.B.,Beaben>, 
ezraTana,  aeslpensţ  etc,  care  scobesce  : 
scobitoriu  depitra,  scobitoriin  lemnu, 
seobitorii  de  lingure;  ca  b.  f,  reak,  sco- 
hitâriaz=  seobilore,  instrumenta  de  sco- 
J^=«««l9«f  ■«alpnatientlacalpIiK  t 


SCO^; 

soobitâre  de  lemnu,  de  pStra,  de  ferru; 
in  specie  :  seobUSre  de  denti,  seobii&rt 
de  utfich'e  etc. 

SCOBITD,-a,  adj.  part.  snbst  d'in  m>- 
bire. 

SCOBITURA,  8.  f.,  eael«tiira,ex««- 
Tstlo,  iDelanra)  actione  de  seobire.  â4ro 
mai  vertoBu,  effectn  allu  acestei  acUo- 
ne  :  scobitura  in  Umnu,  scobiturele  fă- 
cute de  apa  i»  ripele  riului:  ce  atâta 
seobifura  in  denti  si  in  ureehie? 

SCOCA.  s.  f.,  Tedi  «cotea  si  seoeu. 

SCOCEBE,  V..  (contrassu  d'in  «ci- 
cere.  se  conjuga  ca  r.  câcert),  eiea^aera, 
dec*qDerej  a  coce  bene,  a ''^«e in  dfBlallu; 
a  fjce  prea  tare;  a  termini  de  a  c6ce:as- 
semine  buecnta  nu  numai  se  coce,  ei  se 
seoen;  scoeeti  panea,  fructtXe. 

SCOCU,  pi. -un,  canat  a.BtIuiflIdIsat 
canale  de  scurBuIu,  de  casuln  apei;  in 
upecie  :  seoculu  mard,  piu».  — (Proba- 
bile, mase.  d'in  f.  scoea:^scoica,  co  ci 
intre  conee  au  multe  form'ade  ti;ba  saa 
canale  :  musicii  lui  Nrptunu  cânta  ade- 
sea cu  Mnce  ea  eu  tube,  buceine,  etc).  H. 

SCOFALCIRE.-tsctt,  T. ,  (contraam 
d'in  eseomfidcire),  eafarei  ^xeaTar^jta- 
baribaa  deprarare,  glbbnin  reddar*,  «• 
maol«Te,  axtrvnarr;  proprie,  a  curbi  ca 
una  falee,  ei  de  acf,  in  specie,  pre  de 
nna  part»,  a  cavă,  cofuodi,  afTuodi  : 
ti  s'iH  seofalcitu  buceele:  a  scofitld  pd' 
lar'^a  cuiva;  pamentulu  de  multa  timi- 
ditate se  seofalcesce;  6to  pre  de  alta  par- 
te, a  infli,  cocoaiâ,  coorav&  :  pamentulu 
se  seofalcesce  de  umid-tate  multa,  pre- 
cumu  se  seofalcesce  astâumidudemtdta 
căldura;  ie  acf,  io  genere :  a  strâmbi,  ia- 
tortoch'i,  d'-pravi;  in  specie  :  a  ema- 
cri,  debilita,  etc. :  de  tSnera  s'a  seo- 
falcitu aresta  muliere;  ce  seofaieiti  de 
teneri  I  M. 

SCOFALGITD.-a,  adj.  part.  d'iniM- 
faUire. 

SCOFALGITORA ,  8.  £ ,  ezearatis, 
Klbber,  depriTatlo,  exteniatlo,  etc, 
Bcttone  de  scofaldre,  d6ro  mai  vertosn, 
effectaallo  acestei  d&iiow.seofalciUui'a 
buccdoru.  ia  oppoB.  cn  seofaldtur'asj^ 
narei,  d^ro  si :  seofaieitur'a  spinard, 
ins^mna  nu  nnmai :  gnbboai'a  spinarei, 
oi  si :  affundarea,  ewbatur'a  i»  intru; 


,y  Google 


_        soo 

nettforiee :  scofedeiiura  de  omu,  decalîU, 
oma  dflcrepitu,  calin  nnc^Uentu  si  de- 
nllatn.  etc.  M. 

SCOICA^AMU,  8.  f.,  Tedi  eonea  ă 
seom. 

6C0LA,  B.  f.,  nhcU,  [oxr^,  it. 
!«■«]«)  isp.  «Hiifllât  port.  prov.  «smU, 
te.  tfe*l«.  ilb.  a«»II»  apoi  mai  in  tote 
Umbele  Europei),  Udosi  1.  proprie,  in 
ţenoTP,  feoIa=oft'u,  ^ro  in  specie,  a)  o- 
tio  coDseentn  ]&  iDTetiatarft,  la  stndin, 
occDpatione  cu  inretiatnr'a,  docta  occn- 
pstione,  erudita  conTersationn,  prelec- 
tione,  proponi  menţii  de  scîentia :  ««"olele 
ae  introdn»Sfra  la  Ront'a  eamu  pre  iem- 
pulu  hi  Cicerone;  acpstu-ă  ne  gpune 
entusi  eo  fUtt  a  inceputu  a  thte  teole 
dtipo  mod'a  Oreeăoru;  SfoleU,  pre  îonga 
scripte,  erau  potenţi  medie  de  divulga- 
rea aeientiei  ta  ontid;  eeole  ae  făcu  ai 
artadi  îa  poporeU  enUe,  seolAe  au  in- 
tejputu  ehiaru  st  la  noi  insef'h  nomtle 
'de  leetioni,  preleetioni:  h)  metaforice,  lo- 
cuia, ediSeinli)  proponimRnti'Iorn,  pre- 
leotioniloru  docte  :  (f»n  seoltile  filosofi- 
loru  easiau  oratorii  celli  mai  mari:  Ci- 
eerime  visitâ  iote  seoîflu  Greciei  ai  Asiei 
minore:  2.  de  acesto  d'in  nrma  eaoBi)  se 
l^ga  mai  ia  aprope  intetlessnlu  usiiale 
de  BBtadi  allu  corentolui,  si  a  nome  : 
a)  edifloin  pentru  inretiatur'a  Bystema* 
tiea,  cnmu  si  invetiator'a  cesndainas- 
semini  inslitnte  :  seole  publice,  gede 
private;  aeoie primărie,  fUment'irie  ncole 
secund^rie,  scole  superiori; acola  depie- 
tura,  de  arcĂiteetura,  de  muaiea;  seole 
profeaaionali,  industriali,  agneole,  aeoia 
ăe  natatione.de  eciiatione;  aeole  de  f' te. 
aroie  ăe  adulţi;  a'urmâ  la  aeola,  a  dea- 
ehwie  aeola,  a  indâde  scofa  scolela  stau 
inchiae;  aeoi^  naţionali  sunt  de  mare 
însemnate  pentm  eaaiatenti''a  nationei 
enaesi;  adâ.  anu  dă  cop\Uii  la  aeola;  a 
trece  prin  aeola;  astâprebonceleaeolei, 
a  apirâptilbereabaneeloruseolei.  &^prin 
diverse  metafore,  a)  «eolu^compleasnln 
syatemei  de  invetiamenta ,  de  edaca- 
tione  alia  nnei  tem,  unei  natione,  etc. : 
aeoFa  si  baaeri<^a  romane  caută  ae  Ha 
eeUe  doue  ancore  oUe  nationei  romane; 
P)  >cota=doocrina  a  unui  mare  inretiato- 
lia :  aeoVa  ImiSocrate,  «osfa  lui  Aristo- 


BCO. 


lOOT 


tele;  f)  eeoIo^BColarii,  difloi|4ii,  ttadio* 
aii,  sectarii  acellH-aBi  doctrina:  unutif 
d*!»  âcol'a  lui  Epieuru.  Im  SapJuaU, 
lui  Spinosa,  lui  Ktnt:  2)  in  senfln  mai 
estengn :  seol'a  detfrefuttiloru,  eeUi  (Ttn 
saA'a  perduiiloru:  t.)  in  flne  e  si :  aeola 
de  ealli ,  aeola  ăe  pomi;  aeoFa  de  pomi 
se  diee  si  set^innriu, 

«  SCOLAUENTU  =:  afulammtu  = 
acuramentu,  s.  m.,  (comp.  it.  aevUMsat*  ' 
fe.  ^oDleMent),  eflliTiam,  fiuxUi  acţiona 
de  scolnre.  in  specie,  morbn  veneriu. 

1  ŞCOLARE.  =  sculare,  aernan , 
T.,  (contnsen  d'in  esrolare^=e8eorare), 
floere,  «fllflsre,  rattatfm  flner*,  per- 
oaliret  a  car&,  a  cnrre  în  picătura;  «i 
trans.  i  fac*  ne  cure  asii,  a  straeurâ. 

2  ŞCOLARE,  adj..  sek*larla)  relatira 
la  scola:  freeentatione  şcolare,  moMi 
acoîari:  verfi  ai  'foloriu. 

3C0LARESCE,  adj.,  aflb*Uatle«|  in 
moda  aeolareseu,  ca  acolarin  .-  a  trai 
acolnrnaee. 

SCOLARESCn.-<i,  adj.,  (compara  Jt. 
aeolar^ge»),  «4  «Dselptlns  perllHrai) 
de  sco'ariu:  vOtia  aeolareaea,  jocuri 
aeoloretei,  nhitudini  seolaresei. 

SCOLARIA.  s.  f.,  vedi  seolariv. 

SCOLAKIME.  B.  f ,  dlBetpDlania 
moltitndof  jnultime  de  wolorî,  toţi  teth 
larii  nnei  aeola  sau  ai  totoni  tooMont 
unni  cptatn,  nnei  terre,  etc. 

SCOL  ARIRB.-e«(!H.  T„4l>.eIpBliiBHB«; 
a  fi  acolariu :  am  seataritu  impentna-  eu 
celli  mai  insemnatibarbati;aiuitatu,  at 
ved»,  ro  ai  scotaritu  eu  fwene. 

8C0LARITD,-a,  adj;  part  «.d'in 
seolcmte ;  seolarituUt  nostru  aaprolongă 
ineo  umu  anuu. 

8C0LABID,-a,  adj.  b.,  aekeUrif, 
acbffUrlas,  (it.  BO»Ur«)  si  •e*la|«,  isp. 
port.  proT.  eaeelar»  fir.  Ăe*li«r);  relatiTU 
ia  seola :  annu  «etrioriu.  aeamme  Molorie, 
tabla  aeoltuioi  mai  TertoBU  îdm,  s.  pers. 
«nu  seolariu,  f.  una  seoiaria  =  una 
saĂaresaa,  dlaelpaU8,>a,  cella  ceinvMîa 
la  aeda,  discipln; — seoiaria,  8.  f.  reale, 
statn  de  seolariu,  tempa  ettn  «  tmsn 
acolariu, 

8C0LASTK%  adr.,  ■ekclaatleef  in 
modn  aeotastieu. 

8C0LASTICa,-a,  a^j.,  «ektlaitleMt 


=y  Google 


ian 


BCO. . 


(fr.  flwl»tttti«);  relativii  la  teola,  de 
SMia,  d'in  «mm;  1.  in  genere  :  annu 
seahiHett,  earie  seotaaUea,  disciplina 
aeoUuUoa;  studie  seoUutice,  tnetodu  sco- 
laaUeu,  Uetioni  aedaatiee;  2.  in  specie, 
a)  cu  alluaione  Îs  evnln  mediu :  fihsofia 
icoiasiiea;  theologia  scolastica,  apetsvia- 
tvmiU  scolastice,  obaewr^tUi  si  mptiU- 
taiiacaiastiee.  de  acisica  ?ub6t.a)persoD. 
WMi  aeeiatHeu  :  auptUitatUe  acolastiei- 
lom;  P)  reale,  acolastiea.  (subiutell.  sy- 
stema) :  theologu  in  aeoiaâiica ;  m  greu 
$e  emanăpara  eogitaiorii  de  scolaatic'a 
ettdtM  mediu;  h)  ca  aubst.  personale, 
a)  omn simplu:  euacolastieiiperlreesau 
Greeu  antiâ;  Ş)  aeolaatieu  =  acoîariu, 
diecipln;  y)  acol^tim  =  inTetiatoriu 
iescola,  bî  in  specie,  invetiatoriu  de 
retoriea,  retoriu  in  oppoa.  cu  oratoriu; 
$)scoIa«f((7u.  in  aenau  mai  generale,  omn 
d»ae»la,  cărturarii],  mai  vertosn,  legistu. 

*  SCOLECE,  B.  m..  seotex,  (cmtbXi'je, 
fr.  soolex);  proprie  si  in  genere,  verme,. 
applioatn  inse,  de  regnla,  Ia  una  genu 
de  fermi  intestinaU. 

*  SGOLECIA,  B.  f.,  ictlecU,  (oxn- 
X-v]xIa);  1.  morbu  de  Terml,  de  «eotect; 

,  2.  veuinu  lassatu  de  morsioatur'a  unui 
venoe;  3.  epeeia  de  rugine  de  arame. 

*  SC0LE1CI03G,  li.  t,  (tt.  teoWeUae), 
in  MM-aai  ituenuisre  ca  a  formei :  «cole- 
cta de  snb.  1. 

*  SGOLGCODE,  adj.,  (fr.  laoMaede); 
relatirn  la  aeeleee,  oare  s^mioa  eu  ano 
scol«e«. 

*  8C0LEC0LOOU,  s.  f.,  (tt.  wli- 
«•bfle),  traotatu  despre  aeUea,  despre 
renm  iu  gesere. 

*  SGOLECOLOGICD,-a,aâj.,  iovUd*- 
l«rl4>*);  rvlatim  la  acoleeolo^. 

*  SCOIilASTU, .  8.  m.,  (icbolUitast 
9xo]^taan}ct  fn  nvllaite);  care  faoe 
seofM :  acoliaitii  hti  Homeru.  seoHastU 
lui  VkgUiu,  lui  Oratiu;  acoHoitii  tra- 
giciiorugrea;inAle$aandna  apparwa 
priumi  sooUaati;  adesea  soolia^i  aeti- 
îut-wi  auetori»  se  contradicu,  si  in- 
eurca  «Mt  mtdiu  de  cât»  haninidia  pre 
leetoriu. 

*  6C0LICU,-a,  adj.,  uhsUeiis]  rela- 
tirn la  seola;  vedi :  «eolore,  soolariu, 


«  SCOLIOSE,  E.  f.,  (tt,  Be*U»Mt  oxo- 
XImsu:,  d'in  oxoUoc^  strâmba);  strâm- 
bare laterale  a  columnei  vertebrale,  s 
oBBuIul  spinarei. 

*  SCOLIU,  pl.-e,  (aehsUnn,  ax6\m, 
fr.  Boolie);  nota  mica,  scnrta  la  nna 
testn  allu  undi  auotoriu :  scolie  gram- 
maiicali.  critice,  istorice;  seoUe  asupra 
lui  Homeru;  aeoUe  aaupr'a  auetoriloru 
dassici;  cu  greu  se  inteltegu  audorii 
antici  fora  ore-eari  acolie  câtu  de  scurte; 
scolie  la  Pindaru. 

SCOLLABE=«ct(Uwe,  t.,  (contraMU 
d'in  eacollare),  extollera,  BaBoltaret 
exellare,  Boblerare,  «rlgere,  reiirferCf 
expergehoere,  si  «xperf  lielj  Bggnilf 
adorlrl,  israderej  a  redic&,  a  redicft  io 
8USU,  s  redicÂ  de  diosn,  bî  in  specie , 
ce)  adesceti  d'in  somnu;  ei  refi.  a  86 
deacet&ţ  Ş)  a  deaoetă  d'in  somnulu  mor- 
tei,  a  inviui,  a  face  se  renna  la  ri^tia; 
c)  a  face  ae  ae  rediee;  d)  ai  intrana.  a 
scoiiâ  ^  a  ae  aotdlâ,  a  se  redici,  a  sa 
descet&  d'in  somnu,  etc. :  aeMa,  liia  pa- 
tulu  teu  si  ămbla;  Jesu  scolia  pre  La- 
saru  ^in  aomnu;  seoUati,  eopiUi,  se 
mergenu  la  câmpu  de  demmetia;  ae  ne 
scoUămu,  co  e  diua  alba;  se  nu  me  aool- 
lati  d'in  aomnu  prin  strepittUu  wab^ 
scollati  biet'a  vita  caduta;  medicii  mt  Ut 
potu  aeoiîă  d'i'npof»;  Tătara  se  scoUara 
asupr'a  TarcHwu;  seoUa-4e  de  vorbes-x 
in  petiore;  acoUati  aervitorii  de  la  me- 
ditdu  noptei;  a  se  seoUă  in  mediMlH 
noptei;  eadutu  asia  de  reu  ineâlu  nu 
se  mai  aeoUâ  de  diom;  seotiati,  seoilaU, 
Români,  si  luptaţi  barbatesce;  seoUati, 
umhre  alle  straboniioru,  d'^  mormen- 
tele  wstre;  se  ne  acollămu  cu  Mn  jmm- 
tru  i&rra  si  libertate;  seoUati-ve  pentru 
patria  celU  et  mai  otwA  sânge  de  Bo- 
mâmu!  (redi  si  rescoUore). 

SCOLLATORID ,  =  seuUatoriu,-46- 
ria,  adj.  s.,  care  seoUa  :  aeoilatoriulu 
(fin  morţi  allu  lui  Laearu, 

SC0LLATU  =  8cnllata,-B,  adj.  s., 
d'in  seoUare,  eUtnSi  «xeltatoa,  ereet«t 
•xperyefMtDBi  adortuB»  rebellls,  eto. : 
celli  scoUati  eu  arme  in  mâna,  fura 
prensi  si  inehisi;  scoUatnIu  de  danane- 
iia  e  aanitosu;  dupo  teoBa^du  de  la  mi» 
aa,  continua  lucrarea  ineeputa. 


=y  Google 


SCO. 

SCOLLATURA  =  «(*Hotora,  8.  f., 
acţiona  de  seoUare,  si  effectu  allu  ace- 
stei actîone. 

*  8C0L0PACE,  adj.  b.,  aMlopax, 
(oxoXdwtaS,  fr.  «cnlopax);   1.  B.  f .,  genu 

.  de  passeri;  2.  arlj'..  se  dice  de  tote  pas- 
serile  câta  au  rostmlu  lungu  bî  aeotu. 

*  SCOLOPACIDE,  adj.  s.,  (fr.  scolo- 
paelde) ;  care  sâmioa  cu  «eolopacea ; 
sobst.  pi.  scolopadăiU.  familia  de  pas- 
Beri  cari  an  di*  4ypu  geoula  scolopaee, 

•SCOLOPENDRA,  s.  f.,  acolop^n- 
4rai  (mtoXâicivSpa ,  fr.  sonlnpeBdrft); 
1.  gpnu  de  iaaecte  d'iB  famili'a  chelo- 
podiloru;  2.  genude  pesci  roarioii  3.  geou 
ide  plantfi. 

*SCOLOPENDRACnJ,-a,  adj.  s., 
(fr.  Bcnlnpendraeâ);  care  s^mina  cu  sro- 
lopenăr'a:  subst.  pi.,  scolopenăraciele, 
familia  de  in^cte,  cari  au  de  typu  ge- 
nuin srohpefiâra. 

*  SCOLOPENDRINTJ ,  -  a .  adj.,  (fr. 
•eolopeadrln);  care  sâmins  cu  «eolojien- 
âr'a,  de  seohpendra. 

*  SCOLOPENDRITU,  8.  m.,  (fr.  sco- 
lap«>4rlt«l;  gann  de  zoophyti. 

*  SC0L0PENDR0IDE,adj..(fr.8c«- 
lopfB^FoMe);  care  a^mina  cu  scoh- 
pendr'a. 

*  SCOLTMO,  8.  m.,  gealymos,  (oxii- 
Xottoc.  fr.  aevl^me);  gena  da  plante. 

SCOllBRIA  =  seumbria,  s.  f.,  spe- 
cia de  seomhrUf  vedi  acombru. 

SCOMBROIDE,  adj.  a.,  (fr.  Betabro- 
Ide);  care  s^mina  cu  Bcombrulu;  snbst. 
pi.  seombroiăii,  familia  de  peaoi  cari 
au  de  typu  genulu  scombru. 

SCOMBRU,  fi.  m.,  Hcoiaber,  {0x6(1,- 
^poc,  fr.  goombre);  genu  de  pesci,  care 
e  typnlu  familiei  acombroidUoru. 

SCOMPUTAEE=scoMpiore:=  scon- 
tore,(cootras8ud'inesc[)mpu^are),  T.,(fr. 
flBMiBi^ter,it.  B«0Dtare),4e  suibma  deilu- 
eere»  decesBivuea  faeer^  a  seadâ  d'îu 
Bumm'a  ceruta  înainte  de  termenulu  so- 
Intîonei. 

SCOMPDTATU=  aeomptatu=^uti- 
tatu.-a.  adj.  part.  d'in  scomputare. 

SCOMPUTU  =  scomptu=scontu,  s. 
m,,  (fr.eBoompte,  ît.  BBoato),deMiiBmB 
deeesel*]  actione  de  scomputare,  cumu 
Bi  effectu  allu  acestei  actione,  ce  se 


SCO; IMfl 

scadă  dlu  summ'a  da  solutn  inaiate  de 
tertninn. 

*  SCONTARE,  aamtu ;  vedi :  momi- 
putare,  ncnmpuiu. 

*  SCOPA,  B.  f,(so*pa)iae«vM.  l.ra- 
mura  suptira,  smiclla;  2.  în  specie, 
gena  lie  plante,  (vedisi^parui  1a«copa* 
riu):  3,  mptura  ds  smiccUei-de  ramnrelle. 

*  SCOPARtU,-a,  adj.  a..  flcoparlH. 
reiaţi  rn  la  91:000,  ăescoif;  snbst,  a)  pere. 
sropiriu.  c<*\\n  ce  onretia  cn  seop^a, 
meturatonu;  h)  reale,  f.  seoptria.  planta 
=  chPlinpniltnni  scoptirla.  L'Hn. 

*  SC0PELLOStJ,-o,adj.,  Bo«piil<»s»s 
plenn  de  scopeUe  :  mare  seopellosa.  loeu 
diffiiMltosu  si  seopdlosu;  pre  unu  fluviu 
seopflUiw. 

*  SCOPELLU,  pl.-c,  senpBlng.  {<n6- 
]CEXocifr.^ca<>tl);rDpeacninînata,mpede 
pr<i  litulu  marei  san  in  mare  ensftsi : 
navi  sparta  de  scopelle;  cu  greu  evitâmu 
aceUe  periadoge  scopelle;  mataforice, 
iicopeUu  :=  rupe,  periclu  mare,  naro- 
lia,  etii.  :  de  aeestu  scopeUu  se  vom 
sparge  tote  plarMtriîe  vostre;  intre  aceste 
doue  perieidose  aeopelîe  eu  greune  twmw 
atrocord  întfori  si  salvî. 

*  SCOPTONE,  si  seopu,  a.  m.,  aeopU, 
si  seopBs;  fustelln  allu  certom  plantCj 
cartom  bacca,  folie  da  plante  ;  coda, 
pedonclo,  etc. 

*  SCOPLU,  s.  m.,  8«»pbUi  t  vedi 
aeopeUu. 

1  SCOPD,  8.  m.,  redi  scopione. 

2  SCOPTJ ,  8.  m. ,  pl.-Nrt,  B««piiii  j 
(oxotrSO)  flola  t  tamliBB»  eoaslllm , 
mens,  metat  oea  ce  are  cineva  in  vedere, 
ţinta,  si  de  sef,  obiecta,  cagito,  inten- 
tione,  plsDU ,  etc. :  acopulu  de  dat»  la 
ţinta  e  pusu  la  distantia  prea  mare;  a 
si  adjunge  «copuZti,  aeopurUe;  mt  faOH 
aceate-a  eu  seopu,  (Tm  secpw  de  interesaci 
nu  vine  ellu  eu  aet^  reu;  tofş  au  unu 
seopu  in  lume;  care  e  acopuluvi^inprt 
pamentu  ?  nu  faxA  neoi  unu  pasau,  neei 
una  miaeare  fora  seopu ;  patere  odof»- 
tata  la  seopu,  medie  adaptatela  seopu. 

SGOPDLOSn,  acapuht;  vedl  bcc^mZ- 
losu,  acopellu. 

SCORBURA,  s.  f.,  MTBM  triMlţOft- 
TDB  tranouB}  gaura  in  troncnlu  uimi  ar- 
bore :  in  tcorbure  si  faeu  aubtui  muUo 


=y  Google 


1100 SCO. „_^_ 

patseri  selftifiee.  —  (Probabile  d'ÎD  a- 
eea-afli  rădice  cn  aerobe). 

8C0BBDR0SU,-(t,  adj..eaTitt,«a*«r- 
mauBifiena  ie  scorbtwcganntmtrunchi 

SCORBtJTICU.-a,  adj.,  (fr.  wor- 
batffne);  relativa  la  seorbuta  :  eonsti- 
tutione  seorbutiea,  dispositioni  seor- 
btaiee. 

8C0RBUTD,  8.  m.,  (■««rbnfns,  fr. 
•e«rbot);  morbu  c«  corrampe  mass'a 
gftngelDi :  scorbutulu  attaea  maivertosu 
pre  tnarifiari, 

SCORDin,  8.  m.,  Btordlfln.  (oxopStov); 
1.  planta  cd  odore  de  allia;  2.  ca  si 
$eordc^lln. 

8C0RDOLELLA ,  8.  f. ,  elbts  altl* 
«oBdltus.  (dxopSoXta); mâncare  cd  allia. 

SCORIA  =  scurta  :=  sgurh'^sgvra, 
B.  f.,  BeorU*  (matph,  it,  gearU,  iep. 
port-  eaccrU.  fr.  ncorle,  alb.  Bcarl,  n. 
gr.  oxoopA.  oxoopCa];  fiordi  de  metallu  ; 
scoria  de  ferru.  de  arame:  scoria  vulca- 
nica; metaforice  :  o  se  face  scoria  in 
gura:  pane  ca  seori'a. 

SCORIACIU,-».  adj.,  (fr.  BeortaeO  ; 
ca  «cort'n. 

8C0BIAEB  ^  seuriare  ^  sguriare 
=z  agurare,  V.,  H«rldeare,  fr.  sesrl- 
flcr);  a  face  teoria,  curnn  si,  a  curetii 
de  scoria;  metaforice  :  a  si  scoria  in 
gura:  vedi  si  scorificare. 

•  SCORIFICARE,  r.,  (lacriacare,  fr. 
8e«rlfi«r);  1.  a  face  scoria;  2.  a  eepaii 
■eoH'a  a  careţii  de  scoria. 

•  gCOHIFlCAŢIONE,  s.  f.,  (fr.  loo- 
rlleatl*ii);  sctione  de  acorifieare. 

•  SCOBIPICATORIU,-(Ma,  adj., 
(fr.  acari  Oeat*lri>);  care  seorifica  sau 
serve  la  scorifieatu :  teste  seorificatorie. 

•  SCORIPICATC,-o,  adj.  part.  s.  d'in 
scorifieiire. 

•  SCORIFORME,  adj.,  (fr.  loorir^r- 
■e),  care  are  forma,  apparentia  itscoria. 

SCORMARB  ,  scormonire  ;  yedi  : 
seisrmnre  =  scrumare,  scrumonire. 

SCOBI<imB,-eseu,  t.,  laeetiere,  pro- 
roeare,  mlkcrtarlt  laelUre;  Înger», 
eoHMisftotf  1.  a  ammotii,  a  iDterrită, 
a  indemoi,  a  scote  d'iu  ouleusia,  ato.,  a 
scorni  cânii  la  vcnatu;  a  scorni  venO' 
Mu;  stomita  iMHMt  In;»  »  apri;  2.  a 


SCO 

imagini,  a  fictiOD&,  a  menti.  ete. :  seor- 
nUi  cale  nu  trece  omului  prin  mfnie; 
au  seomitu  omului  nome  reu.  —  (Pro- 
babile d'io  es  si  eornu,  asii  co  :  scor- 
nire la  venatQ  ^  a  fote  se  casa  veoa- 
tula  ;  pote  si  ca  alluBione  la  acea-asi 
radfcina  cn  :  Scanare  ^  sgariore)M. 
SCOBMiTU.-a,  adj.  part.  a.    uin 


SCORNITURA,  s.  f.,  prerMitU,  U- 
eltalloţ  fletlo.  «onaflatain)  acţiona  de 
scornire,  si  effecta  alia  acestei  actione : 
scorni/ura  de  lupi,  de  apri;  seorniture 
de  m^ntioni. 

*  SCORPENA,  s.f.,Beorp«Na,(ax<îp- 
natvet,  fr.  aesrpiae);  genu  de  peaci,  scor-  ' 
pin  de  mare. 

SCORPIA,  8.  f.,  aBOrplo,  soorplni, 
(ît.  gonrpiOf  si  aoorpUae,  fr.  scorpion), 
gena  de  insecte;  metaforice :  scorpia  de 
mtdiere;  vedi  si :  jcorpione,  scorpii*;  81 
cn  sensn  de  :  a)  reptile  forte  veninosa 
si  mare,  specia  de  bellaoru;  b)  âagelln. 

•  SCORPIACD,-o,  adj.s.,soorplMiia, 
(axopm.XKâi:);  relativa  la  seorpiu;  in  spe> 
cie,  s.  m.,  reale,  unu  scor;)iacu=medi- 
camentu  de  morsicatura  de  seorpiu. 

SCORPIONE,  seorpiu,  b.  f.,  (vedi  si 
scorpia),  leorplo,  Hcorpini;  1.  genu  de 
insecte,  dereptili;  2.  metaforice,  a)  una 
constellatione;  b)  genu  de  pesci;  c)  gena 
de  plante;  d)  genn  deconchylip;«^  Spe- 
cia de  funda  de  armncatu  sagette  sau 
petre;  ^p^tra  de  limite,  acerva  de  petre 
ca  puntu  de  limite. 

•  SCORPIONIDE,  adj.  s.,  (fr.  sovr- 
plttsldfl);  care  s^mina  cn  unu  scorptono; 
sabat.  pi.  scor^onidilc,  tribu  de  insecte 
ce  au  de  t^pu  gennla  seorpione. 

*  (JGORPIT&,  s.  f.,  ■«orpUlB,  (oxop- 
«Cnc);  p6cra  pretiosa  ass^mine  incolore 
san  in  forma  cu  scorpiulu. 

SCORPID,  s,  m.,  vedi  seorpione. 

»  SCORPIORU,  s.  m.,  soorplar», 
(oxopstoopoc ,  fr.  seorplare);  gena  de 
plante. 

SCORSONER  A,  s.  f.,  vedi  seorsottera. 

*  SCOBTARE,  T.,  ■('•rtarl,  (d'in 
eeortu);  a  &  desfrenatn  libidinosn. 

•  SCORTATORID,-«aa,  adj.  s. , 
aearutori  care  scorta,  desfirenata  libi- 
dinosn. 


jyGooglc 


SCO 

•  SCOBTATa.-o,  adj.  part.  s.  d'in 
seortare.  seorUtns. 

*  SCOBTE,  B.  f.,  aeortesi  p«lle;  in 
specie,  pelle  a  testicleloro. 

SCOUTIA,  8.  f.,  eortez,  liber* erngta, 
tapei,rlKtdtUB,  durlt(eH;cecopere  ceva, 
pelle,  pelle  de  plaete,  1.  proprie  ;  scâr- 
ti'a  arborelui;  dur'a  si  grosn'a  scortia  a 
trunclului;  seorti'a  pânei,  pepenelui, 
scârtiele  unei  carte;  2.  tessutura  ce  ee 
aşterne  sau  serve  Ia  iorelita  de  paturi, 
tapetu,  in  specie  tapetu  de  lăria  terra- 
uesco  :  a  aşterne  pre  diosu,  pre  pata 
seârti'a;  sco'tia  forte  formosu  lucrata 
si  înflorata;  allessulu  de  scortie;  scortie 
allesse  eu  colori  plăcute;  3.  prÎD  meta- 
fore, rigiditate,  tăria,  diiretta,  intari- 
tura  :  prin  agglutinarea  de  lioore,  ea 
care  s'a  udatu  pandi'a,  aeeata-a  s'o  fă- 
cuta seoriia;  gullere  făcute  acortia. 

*  SCORTILLD,  3.  m-,  BoortlIIoBi 
demiuut.  d'm  scoria,  desfrenatu,  per- 
datu;  mai  Tertoau,  muliere  perduta  si 
miserabjte. 

SC0£T10SIARE,-(^iu.  t.,  cristsre, 
Ineruatsre,  oortloe  vel  «arstfl  «bda- 
•«re;  a  fdce  scortiosu  :  scorliosiatiprea 
tarepeptii  cameaieloru;  a  deveot  scor- 
tiosu  mai  allessu  sub  forma  refl.  a  se 
scortiosid  vedi  ai  comp.  ingcortiosiare. 

SCOHTIOSlATU.-a,  adj.  part.  s. 
d'io  aeortiQsiare. 

SCORTIOSIAT0RA,  3.  f.,  actioue  si 
effdctu  allu  actiooei  de  scortiosiare. 

SCOBTIOSIUE,  s.  f.,  erostatlo,  ri- 
S«r,  rlfidltagţ  calitate  de  scortiosu : 
aeortiositma  etrtoru  pepeni  galbeni. 

SCOBTIOSn,-a,adj.,c«rticallB,eortl- 
Htns,  cortlcoaut,  oraMtatai,  rIsIdoB,dii- 
rniţ  coperita  cu  scortia,  care, are  scortia 
tare  si  grossa,  si  de  act,  tareţrigidu,  etc. : 
pepene  galbinu  scortiasu:  peptni  scor- 
tiosi,  trunchi  scortiosi,  pâns  seortiosa; 
Camesie  seortiase,  gulleru  scortiosu. 

SCORTISIORA,  s.  f.,  criiBtul«,tBpe- 
tnluB,  clnaanouiBK ;  dettinutiyu  d'ia 
scortia,  1.  proprie  :  scortisiora  de  pa- 
riete,  seorlisior'a  smicelltîoru;  2.  meta- 
forice, scârtia  de  unu  arborellu,  care 
se  chiamacii  nomele  mase,  acortisioru: 
a  condi laptele  cu  saccharusi  scortisiora. 

•  SCOBTO,  s.  m. ,  soottnm,  (de  a- 


8C0. 


1101 


cea-asi  origine  eu  coriu.  coreUa  ^  eu- 
rella,  etc.},  pelle,  pelle  preparata,  lu- 
crata, argasita.  etc;  prin  metafore,  orna, 
maiallftsau  mnlieredesfrenata,  perduta. 

•  SCORZOKERA,  s.  f.,  t.coi-sfiei'a, 
seArioaerablapkiiloAZ.,  (fr.  BcvrflttD^re» 
si  soorivnire,  precumu  la  noi ,  âcorso- 
nera);  genu  de  plante  d'in  famili'a  sj- 
naotheneloru. 

SCORUMA,  scoruma;  scorusia.  $c6- 
rusiu;  v^di  sorbu. 

S:03S1TUBA,  (seossetura).  b.  f.,  ex- 
eusslA,  extraotlo,  projeotnra;  actioae 
si  effectu  de  scotere,  ceţa  scossu,  es- 
sita :  scossitur'a  ffontei. 

SCOSStJ,-a.  adj.  part.  s.  d'in «cofere, 
exoa»gD«,  extraotoB,  promitem,  «xao- 
tni,  etc.  :  dcati  scossi,  maselle  scosse, 
eopilla  scossu  d'in  tota  nevoli'a;  froate 
scoasa,  ocli  scossi,  fete  scoase  la  chora, 
\-  detoria  inco  nencossa,  instrument  de 
scossu  muselle,  nu  e  tempu  de  scossu  a- 
eumu  ctrne,  de  acossu  detorie,  etc. 

SCOSSURA,  8.  f.,  excnsslo.exitrao- 
tU,  projeotara;  actione  de  scotere.  cuma 
ai  mai  vertosu,  effectu  allu  acestei  ac- 
tione :  seosaur^a  dentiloru,  scoaaura 
frântei:  redi  si  aeossitura. 

SCOTERE,  scom  si  scossei,  s^iossu, 
(contraasu  d'in  e3Cotere=escuiere),  7., 
excntere,  (ît.  scnotere,  prov.  esc(itlr,ea* 
eodra,  T.  fr.  escorre  si  eiieoBrre,  n,  fr. 
8i!couec),  extraiiere,  ezlmerat  demtre, 
promer»,  eTOllere,  exhaorlra,  erigeret 
abigere,  dlnlttere,  exprtnere,  evit- 
tere,  edere,  efi'erre»  ejioere,  expellere, 
exclodere,  dedacere,  effodere,  liberare* 
eliberare,  perclpere,  aeqolrere,  et6. 
proprie,  a  arrunc&  ufora,  si  de  aci,  ca 
sensu  fundementale,  a  trage  afora,ad& 
afora,  a  face  se  âasa  afora,  mai  antftniu, 
conformu  sensului  radecinei  verbala,  cu 
violentia  mai  mare  sau  mai  mica,  cu  la- 
bore  si  cu  nisu,  apoi,  prin  estensioue,  a 
face  se  âasa  vericumu,  ai  a  nome,  1.  cn 
TJoleutia,  cu  labore,  cu  nisu,  aj  tragundti, 
smulgunda,etc.  :  a  scote  arborii  d'in  ra- 
decina;  a  scote  dentii  cuiva,  masaeUele 
cuiva :  dentistulu  scote  mass^te;  scâteti 
apa  d'in  ptUiu',  eu  mare  greutate  veţi  acâte 
cuatăUboicarrulud'inlimu;a  scale  oclii 
cuiva  d'in  inaăvertentia,  dero  celli  cruâi, 


,  Google 


1102 


sc6. 


barbari  $i  resbonatori  inso  scotu  adesea 
ocltt  vidimeloru  urrei  hru;  proT.  curnu 
cu  ainiu  $e  sc6te=reu  eu  reu,  dorere  cu 
dorere  sţscâie;  futnulu,  picatur'a  si  tra- 
îtdw  reu  te  scâte  d'in  casa;  metaforice  : 
a  scâte  ociti  euiea,  a.  impută  crudu  si  a- 
mara  ;  mi  sootHi  oelii,  eo  mi  ati  facutu 
Mitt  bene;  pentru  unu  bene  nu  se  cade 
a  scote  oclii  euiva;  unii  altoru-a  si  sco- 
tu oelii  pentru  miseliiele  loru;  inse  :  a 
scote  oclii  cu  ceva  ==.  a  unge  oclii  =:  a 
ammagf :  cine  scie  cu  ce  le  a  scossu  o- 
dii  ?  — ascf^e  suffletulu  euivaz=s,  Iu  sup- 
per&,  ressfi,  amari  forte,  a  ommorl,  etc: 
ne  seoteii  suf/îctulu  at  atâte  prttensioni, 
eu  atâte  dări  grelle;  a  scote  d'in  fire: 
«)  ca  si  :  a  scote  suf/letvlu=:i  hee  na 
pirdift  patienti'a,  etc.;  ^)  A6ro  si  ca  :  a 
scâte  d'in  menti  =  a  ammagf,  a  inne- 
boof,  etc. :  juni,  nu  scoteti  fetele  d'in 
mente; cine  te  a  scossu  asia  d'in  menti? 
—  a  scote  euiva  banni,  a  scote  banni, 
si  absol.  a  scote  =:  a  răpi,  8t6rce,  des- 
poliă,  lenÂ  ca  volentia  sau  fraude;  dero 
ai  in  seneari  mitigate  ce  vinu  mai  Ia 
Talie  :  a  scote  banni,  A)  a  i&  banni  :  a 
acote  banni  d'in  pung'a  sea^a  scote  si 
di  ceva  cersitoriului;  p')  a  scote  bannii 
de  la  cineva  :=  a  si  capitâ  bannii  im- 
pramDtati,  des(  ea  ore-care  diflicultate; 
f)  cu  alte  varie  sensuri  :  a  scote  muUu 
depre  moşia;  a  nuacotenemica  dHnne- 
gotiulu  seu,  a  nu  si  scote  neci  copitele; 
si ;  a  acâte  folosu,  a  scote  castigu,  etc;  a 
scâte  sudore  cuiva,  a  scote  sudori,  (yedi 
mai  la  Talie);  a  scote  lapte  d'in  patra,  a 
fi  forte  desteruj—ij  sapandu,  redicandu 
cn  spinarea,  ca  mftnale,  batendu,  etc. :  a 
seâU  d\»  mormentu;  a  scote  spat'a;  scote 
euniuîu;  scâteti  usiele;  scoteinu  callii  (fin 
ttaulu;  pastorii  scotu  ouile  la  campu;  a 
scâte  vinu  d'in  bt^e;  a  scâte  vestimentele 
(fin  arca;ascâte  (Tin  casa,  d'in  cutelia; 
a  scote  d'in  saca*;  a  acote  phmlu  =  a 
smulge,  etc.;  2.  fora  violeatia,  d'in  im- 
pnUu  naturale,  eau  cellu  multu  prin 
scientia,  pradentia,  desteritate  ,  etc,  a  | 
emltte,  produce,  nasce,  face,  a  duce  a- 
fora,  a  misei  d'in  loca,  etc,  a)  in  ge- 
nere, a  face  se  âasa,  a  dă  afora,  etc.  : 
gal^tde  scotu  pulli;  pamentulu  scote 
iPin  seiwtH  seu  erie;  iÎAele  scotu  pttro- 


niu;  instrumentele  de  masica,  faucHe  o- 
mului  si  alle  altoru  animali  scotu  «oct 
varie;  inae  :  cineva  scâte  voce,  in  parte 
differitu  de  :  scâte  vorba,  adeco  :  «)  e- 
mitte  vorba,  pronunţia;  inseei  :  P)  res- 
pande  vorba,  divulga  vorba,  ramore;  — 
a  scote  sttdore,  a)  peltea  scote  mdore,  si 
cu  acellu-asi  inteltessu  :  unu  omu,  unu 
morbosu  scâte  sudore;  dâro,  P)  a  BCJte 
sudori,  a,')  a  verşi  sudori,  a  laborÂ  mul- 
tu, a  se  adoperi,  p')  a  se  supperă,  a  se 
înfurii,  a  se  amari;  •{')  a  scâte  sudori 
cuiva,  a  Iu  vessi  reu;  —  a  scote  denti, 
differitu  de  :  copiltulu  scote  denti ;  vi> 
tellulu  sepie  corne,  differitu  pucinu  de  : 
limacele  scote .  corne,  mai  differitu  in 
sensu  multa  de  :  unu  omu  scote  corne, 
face  pretenaioDi,  face  capricie,  se  muo- 
dresce,  se  anim^dia,  etc;  —  a  scote 
Callii  de  la  ttaulu;  a  scote  cărnurile  de 
pre  calli;  a  acote  boii  de  lajugu; — b)  in 
specie,  a)  a  divulgi,  a  di  in  publicu,  a 
di  pre  fdcia,  a  respande  in  publicu;  a 
scâte  la  lumina;  scâtemu  la  lumina  ad- 
deverulu;  se  scotu  la  lumina  cârti;  si  : 
a  scâte  cârti  de  sub  typariu;  a  acâte  do- 
ue  coUe  de  dictionariu;  a  scâte  trei  nu- 
meri de  diariu.  inse  ceva  differitu  :  a 
schite  numai  trei  numeri  d'in  diariu, 
trei  esaemplarie  cCin  revista;  a  scâte  la 
lume  pre  cineva  =  a  icote  in  lume,  sco- 
teti fetele  la  chora;  nu  e  omu  scossu  pe- 
na acumu  in  lume;  a  scoteaforci,cu  mai 
multe  sensuri,  a')  in  genere  :  a  di  la 
lumina,  a  divulgf^  f)  in  specie,  a  di  a* 
fora  d'in  casa,  a  espulsi,  a  respiuge,  a 
destitui,  (vedi  si  mai  la  ralle);  P)  a  es- 
ţorti:  Eomani'a  scâte  producte  agricole; 
scâtemu  vite;  târr'a  ce  nu  scâte  ncmiea, 
nu  pate  importă  nemica;  nu  scâteti  grdr 
nele,  co  avemu  si  noi  lipse  in  (erroj-f)  a 
espune,  a  pune  in  vedere  :  negotiatoriubt 
si  acote  mercea;  in  genere  :  si  scote  ai 
arreta  avutiele,  ornamentele ;  S)  a  acâte 
la,  cu  forte  varie  sensuri,  a')  ca  mai 
âUBU  :  a  scâte  la  lumina,  dâro  in  intel- 
lessu  mai  estensu,  a  scote  la  capitu,  a 
nu  scote  la  capUu  :  nu  scoţi  cu  densulu 
la  capitu,  nu  scâtenm  la  capitu  lucrulu 
sau  cu  lucrulu  de  care  ne  amu  appuca- 
tu;  a  scote  la  vendiare,  ca  mai  susu  : 
a  scote  mercea;  nu  mi  vine  a  acâte  îa 


yCoogle 


SCO.       , 

vendiare  obiecte  chare  ânitnei  melle;  a 
aeâte  la  sapa  de  lemnu.  a  redace,  etc.;  a 
scote  la  seceratu,  la  aapatu  de  vinia,  la 
lucru  de  cămpu  s)  in  genere,  a  foriii& : 
a  tcâte  mai  tnultt  discipli,  mMestrultt  a 
scossu  discipli  demni  de  densulu;  a  sc6- 
te  una  copia,  a  aeâte  imaginea  cuiva; 
nu  m'ai  scossu  bene  domnule  fotografa; 
C)  &  coQviDge  :  a  scâte  de  menţiona,  a 
scote  de  rossine  pre  cineva;  asii  si ;  a 
scite  de  mifellu,  de  fvru,  de  smentdu; 
Xt)  a  câştigi,  capiti,  etc. :  nu  mi  potu 
sc6t€  căpiţele;  a  si  acote  d'in  capite  =: 
a  se  desd&mnă  :  nit  mi  ani  scossu  d'in 
capite,  necamu  ae  scotu  casltgu  ă'm  a- 
eestu  iemerariu  negotiu;  si  ia  genere  : 
a  n  scâte  d'tn  capite=A  si  resbonă,  etc.; 
a  scote  mari  foloae  d'tn  mttalle,  d'in 
scambt^u  moneteloru;  ce  ai  scossu  de 
pre  acea  vendiare,  d'in  acea  specula' 
tione?  (vedi  si  mai  susa  la  1);  ^)  a  scote 
versatu,  a  scote  bube ,  etc.  (redi  si  mai 
B11SU  :  a  scote  denti,  come);  i)  a  scote 
ioanele,  a  face  processionile ;  x)  a  scote 
superationUe,  a  scote  reulu,  a  scote  d'm 
errore,  etc.;  X)  a  destitui,  espalsi,  de- 
tnitte,  eepelle,  degrada,  etc. :  a  scote 
un»  vechiu  aervitorm;  a  acâle  d'in  mi- 
liţia; a  aeote  mai  mulţi  offieiari;  a  scote 
d^in  pane,  d'in  funetione;  ^)  io  âifferite 
sensari  :  a  8c6te  pre  âneva  sau  ceva  de 
la  anima,  a  scote  de  la  estima;  v)  a  li- 
beră, scapâ,  mantiif :  a  scote  pre  eineoa 
(fin  nemlia,  a  scSle  d'in  detoria,  a  scote 
ePin  servitute;  in  speciale  :  a  si  scote 
seidtele  ce  atau  pegnorate;  a  si  scote  o- 
rohgiulu  pusa  la  cineva  pentru  detoria; 
a  si  scote  moaCa  d'in  mânule  strainUoru; 
a  acote  pre  cineva  d'in  incurcatura , 
d'in  indouentia,  d'in  miaeria;  o)  a  scadâ: 
scote  d'in  trei  unalu,  eâti  mat  remănu? 
acotendu  d'in  seyte  patru,  mai  remânu 
trei;  s)  adedace,  conclude :  d'in  aeeste-a 
ae  poÂt  acote  mai  multe  si  insemnate 
consecentie;  p)  a  scote  d'tn  casa,  afora 
de  insemnarile  ce  are  dupo  celle  indi- 
cate mai  SU3U,  ins^mna  si  :  a')  a  im- 
mormentă  :  n'am  cu  ce  scote  mortulu 
d'in  casa;  ^')  a  mariti  :  n'am  eu  ce  mi 
scite  fetde  mari  ^in  casa ;  a)  a  scote 
moda  noua  =:  a  inventă;  asii  si  :  a 
şcdte  dări  noue;  x)  a  acote  amtafa  la  es- 


SCO. 


llOS 


sereitiu,  la  bătălia;  a  scâte  la  peram- 
blarcy  la  recreare,  etc.  (vedi  mai  snso  : 
a  scote  la  lume);  o)  despre  pasaioni :  a 
81  sc6te  focula,  a  si  srâte  amarulu,  a  ai 
scâte  meni'a;  vre  se  si  scâta  totu  vene- 
nulu  pre  noi;  nu  si  a  scossu  tdta  suppe- 
rărea;  ţ)  despre  macule  :  cu  sucea  de 
lemonia  se  scota  multe  macule:  nu  pot» 
scote  maculele  westim&ntalui;  ■/)  a  scote 
afora.  pre  longa  altele  indicate  mai 
suau,  si  cu  Însemnarea,  de  :  a  face  se 
ordme :  purgativala  acestu-a  scâte  a- 
fora.  etc. 

*  SCOTU,  s.  f.,  leotU,  (fr.  seotie), 
specia  de  ornamentu  architectonica  la 
una  colamna. 

SCOTITORID, -«ria,  adj.  s.,  care 
scote,  extraotor,  exaetor,  etc. ;  in  s. 
verbului  scotere. 

SCOTITDBA,  8.  f.,  Tedi  seossitura 
si  scossura. 

SCOTUCIEE  si  scotocire , -eseu ,  T., 
excDtere,  disontere,  serotarl»  peraora- 
tarl;  a  caută,  a  rescolU,  a  scrută :  a  sco- 
iaci  in  saccn,  in  arca,  armariulu;  furii 
scotacesca  in  posunariele  omeniloru. 
—  (D'in  scotere,  pote  inse  si  in  locu  de 
scrotocire  =z  serutadre  d'in  scrutare, 
vedi  si  scoturare).  M. 

SCOTUCITOKIU,-fono,  adj.8.,8erB. 
tator;  care  scotucesce, 

SCOTaCITU.-ci,  adj.  part.  d'in  sco- 
tucire,  soratatas. 

SCOTDCITUBA,  8.  f.,  sernUtloi  ac- 
tione,  actu  de  scotucire. 

SCOTrJBARE=sc«fMrare,  v.,  exeo- 
tere,  BDoeatere,  qnatere,  eanniiteref  da- 
enterC)  agitare,  exaglUre,  eomnoTeret 
nandarej  a  agiţi,  a  face  se  se  misce,  mai 
Tertosn  cn  violentia,  1.  proprie :  ventU' 
rile  scutura  frondiele,  ramurele  arbori~ 
hra;  cânele  essitu  d'in  apa  se  scutura, 
ca  se  cadia  ap'a  de  pre  ella;  eallii  se 
voiseră  in  pulbere,  apoi  se  scollara  si  se 
scuturară;  paraţi  de  lupta,  celli  ăoui 
adversari  scuturau  landele  d'in  mântde 
selle;  a  scutură  capulu,  c6n'a=.a  scu- 
tară  d'in  capu,  d'in  cama;  se  sctUura 
arborii,  ed^ciele,  tote  de  pre  pamentu 
se  scutura,  candu  e  eetremuru;  de  co- 
tremuru  se  sciUura  montii;  mon^ît  scu- 
tura inoUde  selie  creacetei  ae  soutttra  9- 


,C'OOg[c 


U(»4 


SCtL 


perulu,  carnea  de  frica,  de  asersione; 
mersulu  acestui  eaUu  te  scutura  reu;  scu- 
tura reu  si  camdu  ee  merge  pre  caile 
Malebrosa;  a  scutură  d'in  eupu,  amme- 
nitiandu,  etc;  2.  metaforice,  a)  a  cu- 
retiÂ  bateudu ,  agitandu  c«va ,  etc. :  a 
scutură  unu  vestimentu ,  a  si  scutură  pe- 
tiorele  de  pulbere;  a  teuturd  cărţile;  a 
scutură  cas'a.  bibliotec'ai  b)  in  conatrac- 
tioni  cu  diverse  seosuri  lasadurâpun- 
g'a,  si:  a  scutură  pre  cintva.  a)aileu& 
tota,  Ş)  a  la  bate  :  a  scutură  s^-ghCa, 
spinarea  cuiva;  in  sensu  mai  estensa  : 
a  scutură  unu  vasu,  unu  saceu,  ea  se 
6s8a  tatu  ce  conţine;  a  se  scutură  de  â- 
neva  sau  de  ceva  ^  a  fugf  cu  orrore,  a 
se  lapid&t  etc.  — (D'ia  seotere,  sau  mai 
bene  d'in  elameDtele  d'in  cari  a  essitu 
si  sctOere). 

SC0TUBATIONE=«cirf«rafwtw,  b. 
f.,  qiMiatioţ  eODflBssIo,  excnialO)  «glU- 
tl«t  noiidâtlo,  etc,  actioae  de  scuturare. 

SCOTURATOEIU  =  saUwatoriu,- 
toria,  adj.  e.,  conensBor,  exeiia»r,  «fi- 
tator,  Tflxator,  etc.,  care  scutura. 

SCOTUEATCr  =  seuturatu,-a,  adj. 
part.  d'in  seoturare,  qauBua,  eaoeuBH, 
exeaiBiB,  anctvBtma,  etc. 

SCOTCRiJ:\}h^=seuturatura,  a.  f., 
qnaisU,  ««neMBlo,  ez«Bisio,  âfiutlo* 
««■nutlo;  actiooe  de  seoturare,  si  mai 
allessu,  effdcta  alia  acellei-asi  actione  : 
KtM  satturatura  de  cotremuru,  seiUu- 
rature  de  friguri;  violenta  seuiuratura 
de  eapu.  d'in  capu. 

*  SCREABE,  Y.,  Bcrearei  a  Bcuip&  cn 
mare  incordare,  a  se  Încorda,  a  face  nisu 
se  scuipe;  vedi  si  scremere. 

«  SCBEATOBIU.-^O'na ,  adj.,  Berea- 
tori  care  screu  :  gretiosu  screatoriu. 

*SCBEATD,-a,  adj.  part.  s.  d'in 
serearn,  soreataB. 

*  SCBEATOBA,  s.  f.,  (aoreatu);  ac- 
tiooe, i6iQ  mai  vertosa,  effdctu  allu  ac* 
tionei  de  screare. 

SC&EMENTC7,  y\.-e,  exorementan; 
d'in  scremere,  ce  ee  secreta,  mai  alle^su 
pte  sedutu  :  scrementtledepasseri;  vedi 
BÎ  eserementu. 

SCREMERE,  seremui,  scremutu,  v., 
«aarsare»  nltl^  eaitlj  partarire;  a  face 


8CR. ' 

nisa  de  a  actfte,  a  dâ  afora  ceva  in  g»- 
aoT9;  ia  specie,  a  faoe  se  dea  afora  d'in 
sene,  se  scuipe,  se  se  deşarte,  etc,,  de 
regula  ca  refl.  a  se  screme  :  se  screme 
omalu  se  se  desirte  pre  sedulu;  dero  si 
se  screme  se  vSma:  se  screme  femin'a  in 
facere;  proT.  se  screme  monlde  se  nasea 
unu  soriee^fttrtarlaat  moBteSf  aasM- 
tnr  rldicBlis  Mas,  (Hir.);  ee  screme 
brosea  «e  se  faea  mire  cătu  taurula.  de 
aci  in  genere  :  s^.  screme,  ca  se  torne 
unu  versu,  un'i  fras^;  te  poţi  screme 
eâtu  vrei,  co  nu  vei  adjunge  a  ecală  prt 
rivalele  teu;  —  (Se  pote  ca  scremere  se 
fia  esjitu  d'in  spremere  =  exprlMerej 
credemu  iase  co  totu  asi&  de  uaioru  a  po- 
tutu  essi  si  d'in  screare  ^MTttm).  H. 

SCKE&[lT0RIU,-2(iria,  adj.  e.,  eal- 
tflDBi  exereaiorj  care  screme  se  screme. 

SCUBMITD,  (sctemetu),  pl.-e,  >cr«i- 
tna,  Ubor,  aivna;  (d'ia  saremere)',  ac- 
tione, acta  de  scremare  ;  cu  totescremi- 
tele  vostre  nu  me  vefi  attinge  neei  eu 
degitulu  celu  mtcu;  a  essi  a  fora.  a  se 
deşertă  numai  eu  mvUe  scremite;  eu 
dorerâie  seremiie  cdle  feminei  se  nasce 
pruneulu;  si  coacr.,  ce  se  face  saa  se 
scote  ca  scremitu  :  scremitulu  cellei  mai 
ignobtle  creatura; — vedi  si  scrtmitura. 

SCREMITaBA,  B.  f.,  aoreataa,  »k- 
BerealU,  ntiiB>t  actione,  d^ro  mai  Ter- 
tosu,  efiectn  allu  accionei  de  scf  emere : 
aeremiture  dorerose;  fora  neci  una  sere- 
mitura  de  eorpu  sau  de  sptritui  nemţea 
eu  scremitura  nu  e  gratiosu,  —  (AcUn 
scremttura,  cfttu  si  acrim  ta,  s'ar u  poţi 
scrie  :  seremutura  si  seriimttu  inse  reţi: 
serematura,  scrimutu;  acesta  d'ia  urma 
e  mai  bene  se  se  scria  totu  de  Qa'iL,:seri- 
mitu  sau  scrimttu,  ca  se  nu  fjca  difS- 
cultate  de  accentn  si  de  inteilessu  eu 
scremutu).  M, 

SCR&MUTU,-a,  adj.  part.  s.  d'in 
scremere,  aerealos,  olana,  «Bl»a«  :  totu 
ce  e  scremutu,  nu  e  plaetUu;  ce  atătu 
scremutu  pentru  nemiea! 

•SCKIBLITA,  8.  f.,  torlHtUitur- 
tisiora,  turutU  de  sapa. 

*  aCRlIiLITAaU,  s  f.,  TediacriWt- 
tariu. 

*SCfiIBLITABITI,-a.  adj.  a.,  «rl- 
blltarlasf  relativula«crt6Mu;  in  speeie, 


=y  Google 


8CB.     

••  penontle,  cella  ce  face  sau  vinde 
tenMita;  s.  f.  reale,  aenbUtwia  =  arte, 
Quiestris  a  scribUtantiIui. 

SCBIBU,  a.  m.,  Hrlka,  (d'in  tcrti>e- 
rez=9<inere),  oellu  ce  are  officiu  de  a 
fene ,  scriitoriu  publiea ;  eeoretaria  : 
aerUni  «nui  mini3teriu;  prin  eeteBaione, 
feriiu  =:  cartnrariQ ;  —  de  aci  si  offi- 

1  SCBI£BS,r=8(jrtwrft;=»erttfere,= 

iert&ere,  scristi  m  9»i$$ei,  scriatit  si, 
Mrvrfw,  V.,  aerlbere»  (it.  lerlrere,  isp. 
•Hriblr^port.  wererer,  pror.  «aerlue, 
fir.  isrlre),  adserlb«r*,  ecateribere)  1k- 
Mrlkere^  persoriber*,  pruavriberei  re- 
Mrlber»,  traaiwrlkerei  e»np«B«re;  de- 
atlHarej  proprie,  si  iu  origiae,  a  scării, 
seab«,  Bcalpe,  sapa  ca  ceva  acumiuata, 
flo  nnu  acu,  onnDQ  atyla,  etc.,  si  de  aci, 
a  tr^e  linie,  figare,  semne;  littere  mai 
Tertosn,  I.  iagenere  si  in  sensala  com- 
mane  si  materiale  alia  coTeotnlai  :  a 
tvie  litUrde,  a  invetiâ  a  serie  liiterde; 
mi  sdu  $erie,  diro  seiu  lege;  invetiati  de 
tuta  data  pre  eopUU  a  serie  eMe  pronu»- 
Mate  ai  a  lege  ceUe  aeriaae;  aeiti,  eopUli, 
oeumu,  a  serie  trei  littere;  a  tărie  dupo 
carte  tj/parita,  a  serie  dupo  «nu  mo- 
delUti  a  scrie  curatu,  legAUe;  a  serie 
formoau,  wri^;  a  serie  cu  littere  mcoi; 
eu  litiere  miee;  unde  ai  eandu  scriemu 
CH  Ititere  mari?  a  serie  pre  basea  unei 
itatua  nomele  eroelui  eui  s'a  redicatu; 
a  scrie  pre  cruce  nomele  mortuiui;  a 
serie  mai  midte  copie  depre  una  ordine, 
de  pre  una  dreuîaria;  a  scrie  ineetu,  ra- 
pide; a  serie  pre  parieti  =r  a  serie  pa- 
rieta  :  şcolarii  aeriu  parietU  cu  creta, 
m  carbone;  a  scrie  mtdte  eoile  de  char- 
(efd;  a  serie  lectionUe  ce  aade  d'in  gia'a 
Mwefiafonifîui,— ca  insemnari  mai  ape- 
eiali  i  a  scrie  in  cancdlaria,  la  cancela- 
ria, ca  aeriitoriu;  a  scrie  toţi  seolariOn 
unw  eatalogu  generale;  a  scrie  sacrii 
fkusarei  clMse  in  cataioge  parţieiAari;  a 
$eri»lamiiitia,aseserie  la  miditia,  tn  «i- 
liMa,  incavaUatia,ini»fa>Uaria;a8erie 
jtmU  petUru  mt^'a;  —  scrieti-ne  »i  pre 
noiiHtrememibrnacesteisoeietateiserieti- 
ve in  liOde electorali; nu  neaiscriaau  in 
Utfa  de  aUegtdori;  s'a  omisiu  ase  serie 
mai  MdUe  nomine  in  acesta  Usta;  me- 
TeM.U 


8CB. IIOS 

taforice  :  a  acrie  nomele  benefaeutoriu- 
lui  in  memori'a  sea;  acriate  acesta  eo- 
wftfe  t»  ânim'a  sea;  absol.  acrie  acista- 
a  =  obserra  si  tine  mente;  a  scrie  la 
cineva  ceva  :  a)  a  ii.  prin  scrisau  uns 
scire;  ^)  dâro  si,  a  trece  una  summa  pre 
compatulu  cuiva,  si  de  acf :  a  acrie  =: 
a  tioâ  compnta;  —  a  serie  =:  a  destia&, 
predestina,  mai  vertosa  in  forma  pas- 
siva  :  ce  e  scriatu  omidui,  caută  se  pa- 
iia;  taiâ  mi  a  fostu  aorissu  se  patiu;  a- 
aiă  s'a  scrissu  pentru  voi  in  cartea  or- 
sita;  —  2.  ia  specie,  ca  ide'a  predomi- 
oante  de  activitate  intellectoale ,  ds 
cODOeptione  si  compositions  in  scrisau 
de  toii  genuin  :  a  eapune  in  aeriasu,  a 
eommunuM  ţ>rin  scriaau,  etc.;  a)  preste 
totn  :  a  scrie  istori'a  poporului  romanu, 
bsUete  si  gloriele  acestui  poporu;  a  acri» 
de  agricultura,  de  eommereiu,  de  po- 
litica, de  economi'a  nationcUe;  a  acrie 
despre  immortalitatea  sufletului,  despre 
amiciţia,  despre  betranetia;  a  acrie  lau- 
dăe  harbatdoru  distinşi;  a  acrie  locu- 
rile ai  siturile;  a  aarie  amidloru;  da  ce 
nu  acrii  amidloru  ?  ti  aaiu  acrie  ai  eu 
âdco  mi  ai  scrie  tu,  eo-ei  multe  aaiu  avi 
a  ti  serie;  n'am  ee  se  ti  mai  scriu  pen- 
tru acumu;  a  scrie  bene,  a  acrie  reu;  a 
sa^  poetice ,  oratorie ;  a  acrie  simplu, 
a  acrie  cu  facilitate  ai  gratia;  —  scrie 
amicHiui  se  mi  faeaaiei  totu  ce  va  poţi; 
ae  acriemu  ct^itanului  se  nu  puniÂ  in 
lucrare  planulu  faeutu  de  eUu;  seriasc 
copilltdai  se  se  strămute  la  altu  insti- 
tutu  de  invetiatura ;  ti  scriu  ae  nu  fad 
asia;  —  amu  aflatu  scrissu  la  mUti 
sa-iplori  co  mortea  e  mai  bona  de  câtu 
viiti'a  rossinoaa;  ni  se  scrie  co  aceUe  lo- 
curi aru  fi  infsstate-de  mare  amtaffi<Me; 
b)  ia  parte,  despre  aote  publice,  officialî, 
jadicîali,  administrative,  leţislatiTe,etc. 
a)  a  scrie  legi,  decrete,  regulamente  , 
contracte,  decisiom,sententie;P)  in  spe- 
cie, a.')  pentru  armata  :  a  aorte  noue 
cete  de  voluntari;  a  scrie  d'in  tota  tân^a 
junii  de  la  18  anni  in  auau;  ^')  in  sfe- 
r'a  juridica  :  a  acne  tesiamentu,  a  scrie 
erede  pre  cineva ;  f)  in  commercÎB  :  a 
scrie  la  cineva  awnme  ce  a'aru  A  covenitu 
a  acrie  la  altulu. 
2  3C;BI£BE,=sf 


,y  Google 


IIM 


SCft. 


ieriben,  s.  verbale,  aerlptu,  aerlpti*; 
seriptora  :  scriere  legătile,  formoia,  ai- 
raia;  scriere  HUgibik,  ineureata,  urri- 
ta;  scriere  cu  litiere  latine,  eu  Itttere  go' 
thiee:  scrierea  si  le^ut'a  sunt  de  rigore 
in  dassiîe  aeolei  elementaria;  scrierea 
pre  mratu  a  mai  muîtoru  copie;  scriere 
asupr'a  starei,  despre  starea  finantie- 
loru;  scrieri  poetice;  scrierile  acestui 
mare  auetoriu;  a  si  face  nome  prin  serie* 
riîe  selle;  scrieri  satirice. 

SCRI1T0B[A,  3.  f-,  Tedi  scriitoriu. 

SCRIIIORlUr'orta,  adj.  s.,  eerlbeas, 
Mriba,  lerlptor;  care  scrie  Bau  serve  a 
scriere;  ia  specie,  ca  sabst.,  a)  perso- 
nale, a)  scriitoriu,  cellu  inaarciDatu  cu 
officin  publica  de  scriere  :  unu  primi- 
seriniu  si  doi  scriitori;  s'au  immultifu  Iu  - 
crarile  eanceUariei,  sinu  adjungu  scni- 
tarii  căii  avemu;  Ş)  scriitoriu,  cella  ce 
seie  a  icrie  bene,  celln  ce  possede  artsa 
serierei:  unu  mare  scriitoriu,  honi  seri' 
itori ,  sunt  inse  si  rei  scriitori;  scrii' 
toriu  saiirieu,  scriitori  dassici,  scriito- 
riu istoricu;  b)  reale,  a)  fam.  seriitoria, 
abstr.,  a')  officiu  de  scriitoriu ,  mai  al- 
lessu  cellu  de  cancellaria,  âro  pentra 
scriitoritdu  de  scrieri  artistice  numai  in 
ironfa  se  pote  dice  seriitoria  :  mania 
âe  scriitoria=::mania  de  scriitoriu,  man- 
Mrime  de  ascriere;  p')  loca,  ande  se  scrie, 
{vedi  nrmatoriala  P)  p)  m.  sariiioriu-::^ 
înstramento  de  serissu,  masa  de  serissv; 
Yedi  acriptoriu,  care  ar  fi  de  preferită. 

SCRUTtIHA,  a.  f.,  vedi  scriptura. 

SGBINIARin,'a,  adj.  s.,  sertiiUrliisi 
relativa  la  scriniu ;  io  specie  ca  sabxt. 
personale,  scriniariu^e»i\a  pasti  pre- 
ste  scriniu. 

SCBINrOLU=:BCfm(w«,  8.  m.,  scrl- 
BtoliB ,  detninotivu  d'in  scriniu ,  pre 
loDga  care  oocarre  si  deminativnlu  scri- 


SCBINIU  Hi  scrinu,  pl.-e,  Beriolm, 
(it.  lerlf  no ,  isp,  eserlilo  st  eeerlnn» , 
prcT.  e>«rin,  fr.  âcrin,  de  acf  si  in  alte 
îimbe);  proprie,  d'in  scriere,  incapere 
de  scripte,  si  prin  estensiono,  incapere 
de  puBU,  de  tinatn  si  pastratn  obiecte  de 
pretiD  ;  armaria  ,  arca  ,  lada  ,  racla , 
caasa,  etc.,  1.  in  genere  :  s&iniu  de  vg- 
ftimente;  scriniu  de  serissu,  de  tinutu, 


actt. 

acte,  scr^e;  scriniu  da  alhUure;  a  pune 
in  scriniu,  a  scite  if  tn  scriniu  sadtde; 

2.  in  specie,  a)  arc'a  legei  vechia,  la  »- 
brei  :  mai  mulfi  leviti  portau  pre  imAn 
scriniaiu  înaintea  armatei;  p)  «apiliM, 
feretran^rcassa  de  mortn :  apunemor- 
tulu  in  scriniu  ;  a  immormentâ  fora 
scriniu :  ^)  metaforice  ;  tu  eeti,  Măria; 
serinndu  salutei  eredentiosiloru ;  -  in 
însemnările  de  snb  2.  se  aude  si  se  afla 
.scrissa  form'a :  seeriu. 

SCBINTIRE.-escN,  v.,  1nx«re,  <li- 
torqDeret  labi ,  4alle<ter«  j  a  dialoc4,  a 
tnut&  d'in  locu,  a  strâmbi,  a  smentf,  » 
plecfl  la  una  parte,  etc;  1.  in  specie  de- 
spre osse,  despre  parti  alle  corpalni :  m 
si  scrinti  p^orulM,  mân'a,  degiiuhi:*ti 
s'a  seritilitu  una  mâna ,  gutttUu;  2.  in 
sensD  mal  estensa  ;  dico  se  scrintase» 
ceva  in  wm  machina  cătu  de  mare,  iota 
maehin'a  se  strica;  a  nu  scrinti  d'in  loeu; 
a  nu  sorinii  eolnmh'a  la   una  pariez 

3.  metaforice  :  a  scrinti  d'in  edUea  bi- 
nelui.— (Probabile,  în  looa  de  scKntire, 
d'ia  acea^aA  fontana  cu  dinare.  indi- 
nare  ,  etc,,  vedi  si  eUntire ,  pre  a  locoii 
ermtire).  M. 

SCKINTIT0,-a,  adj.  part.  s.  d'in 
serintire.  Inxatas,  dlitvrtns,  deflexas. 

SGRINTITOBA,  s.  f.,  UxatI*,  U»- 
sBBj  actione  de  serintire,  si  effeota  allo 
acestei  actiooe  :  scrintiUir'a  pettortdmi. 
serintitur'a  nntruiui  intr'ima  parte. 

SCRIMU,  s.  m.,  vedi  scriniu. 

SCBIPETE,  8.  m.,  reekanva,  traeklea, 
maehin'a  de  redicata  greutăţi,  in  spe- 
cie ,  rotilla  de  redicata  :  cn  scrieţi  n 
potu  redicâ  mari  petronie ,  mari  froM 
cu  mai  mare  usiorentia ;  scripetH  mpvw 
si  tessutoriloru;  scripeţii  stativei  se  dim 
in  apede  scripetelti. 

8CBIPETELLU,  s.  m. ,  pl.-t,  demi- 
niitivo  d'in  scripde,  appleoata  inae  ai 
in  specie  la  :  scripeţii  4e  stativa. 

SCBIPTILE,  adj.,  scrlptlll^  oe  ae 
p<3te  scriere  facile  :  l^ere  seripetih. 

SCRIPTIONE,  8.  f-,  scripti* ,  (d'in 
scripiu  de  la  scriere);  actione  deceW- 
ere :  acriptionea  ae  invetia  prin  mate 
essercitiu  allu  manei  si  oelulu^  serip' 
tionile  in  libru  magestru ;  scripUoit^ 
offMcM.Judişiali,mini$kri«k;tmiftim$ 


=yGoog[c 


SCO. 

estacta,  teriptione  erratiea;  nu  se  in- 
terpreta aeMe  ăupo  scriptUme. 

SCEIPTITAEE,  ?.,  scrlptltsre,  (d'in 
teriptv  da  Ia  scriere);  inteosivn  d'io 
aeriere,  a  scrie  adesea,  a«cn'esi  6ro  scrie, 
%  se  esBercită  in  scriere. 

8CRIPT0RIU,-torw,  adj.  8-,  acrlptor 
si  §erlptorioi,  Borib«,  (comp.  it.  aorlt- 
tore  si  acritojo,  fr.  ieritolre);  care  serie 
saa  ierre  a  scriere  :  instrumente  serip' 
torie ,  negretia  seriptoria ;  ia  apecie  ca 
BUbst. ,  a)  persOD^e ,  unu  scriptoriu, 
a)  cellu  se  scie  beae  scrie :  scriptori 
4asaiti;  unu  scriptoriu  prosaieu;  eelli 
mai  honi  scriptori  istorici ,  scriptori 
dramatici,  scriptori  satirici;^)  cellu  ce 
compune  ictaţ\ib\ice:seriptoriuluunui 
testamenttt;  f)  cellu  insarcioatu  a  sarie, 
a  coptă  intr'una  cancelUrla;  b)  reale 
scriptoriu-lu  :=  tn^sa  de  serissit,  iaca' 
pere  unde  se  acrie. 

SCMPTU.-a,  adj.  part.  8.  d'in  «criere, 
aerlptus,  BerlptBtn ,  1.  ca  adj.  si  part.  : 
litierele  scripte  pre  pitra  a  fundu  se  ew 
Hosai  si  se  Ugu  bene  dupo  milli  de  anni; 
carte  bene  scripta ;  2.  mai  rertosu  ca 
snbst.  reale,  «nu  scrt^'w,  muite  scripte, 
rorbindn  de  veri-ce  se  scrie  sao  s'au 
scrissu,  carte,  opera,  tractata,  etc. :  scrt- 
pte  istorice ,  dramatice ,  poetice ;  scripte 
elassice;  scripte  de  detorie ,  de  impro- 
mute;  scriptele  unei  casa  de  commereiu; 
a  tine  scriptele  de  eorre$pondentia  si  de 
eompute;  scripte  documentaţi,  officiaii. 

SCBIFTUBA,  B.  f.,  Hrlptora,  (it. 
■«rlttira ,  isp.  port.  «Borltiira »  piOT. 
aerIpUra  si  «aeriptiira,  fr.  tiorltn»);  ac- 
(ione  de  scriere,  cumn  si  moda  de  scriere, 
effectu  alin  scrterei,  opn  strissu,  etc.; 
1.  ÎD  seosulu  materiale  alia  coventalai 
scriere  :  seriptur'a  littereloru;  a  inve- 
ttd  scriptur^a  si  ledur'a;  scriptur*a  no- 
mehti  in  una  lista;  esserciUe  de-  scrip- 
tura; scriptura  legibUe,  formosa;  scrip- 
tura urrita,  incurcata;  scriptur'a  pre 
petre,  pre  muri,  pre  ekarteia,  pre  pan- 
dia,  pre  pergammii;  2.  in  seosuln  intel- 
leotiule  allu  coventalui  scriere,  a)  abstr. 
serii^ur'a  assidua  farmedia  unu  bonu 
wrttijortu;  genu  de  scriptura  d'yi  cdle 
mai  difficili  si  m(ii  deOaite;  mai  multe 
ti  am  ^mşt^niocUu  orale  de  câtu  ii  aaiu 


SCB. 


IIOÎ 


pot4  spune  prin  scriptwa;  b)  ca  mai  - 
desQ  inse,  coDcr.  st)  abaol.  seriptur'a  san 
sani^a  scriptura,  si  in  pi.  santde  aerip- 
ture  :  a  eonnosce  seriptur^a.  a  nu  soi 
scripturele:  va  inviuă  a  .trei'a  di,  dupo 
aeripture;  interpretare  fatUastieaa  sarip- 
tureloru;  singur'a  vostra  auetoritate  e 
seriptur'a;  ^)  in  commerciu  :  scriptura 
duj^,  scriptura  simpla;  a  tine  aerip- 
ture regulate;  sunt  scriptice  cerute  de 
lege,  alte  scripture  se  lassa  in  voli'a 
negotiatariului;  f)  in  sfer'a  juridica  : 
seripture  legali,  autentice,  auppuse  con- 
teationei. 

SCRIPTUBALE,  adj.,  st 

SCBIPTDBAfiI0,-a,  adj.  s.,  aerlp- 
turarlas ,  (fr.  aorlptnral) ;  relativu  Ift 
scriptura,  si  ia  specie ,  la  sant'a  scrip- 
tura :  interpretare  scripturale ,  cârti 
scripturali. 

SCRIPTCBIEE,  T-,  BeriptDFlrej  a 
iv6  maocarime  de  a  scriere,  maiii'a  de 
scrissu. 

SCBISSOBE,  s.  f.,  Utene,  epietela. 
Berlptnrft,  (d'in  «crisM  de  la  scrwre), 
a)  form'a  «crteret,  «crt^«r'a ;  are  seris- 
sore  formosa;  Tedi  si  scriptura;  b)  ca 
mai  desu  inse,  ce  se  commanica  în 
Bcrissu  cuiva,  epistola  :  acriasori  corn- 
merciaU,  acrissori  la  amici ;  sunt  inse 
si  acrissori  docte ;  scrissorile  cadu  in 
genuUi  epiatolariu;  scrissore  familiare; 
scrisaore  de  fdieitare,  de  conaolationc, 
de  eaaortatione;  a  espedi  acriasori;  a  nu 
recepe  acriasori;  scrispore  deschisa,  etc. 

SCBISSn,-a,  adj.  part.  s.  d'io  aerxere, 
uriptnB ,  aeriptiin  :  acte  acrisae,  epi- 
stole serisse;  a  se  pune  la  scrissu,  scria- 
stdu  a  câteva  linie  va  arretâ  eumu  seri 
scrie;  nu  am  nemica  de  scrissu;  nu  ede 
scrissu  ce  spuni  tu;  si  coucr.  scrisstdu 
ce  ti  am  datu  la  mâna  te  aasecura  ai  te 
scapă  de  tote temerile; aimpromutâ fora 
scrissu,  condiiionile  (Tin  acellu  scria^u; 
scrissîlc  poetului,  istoricului ,  drama- 
turgului; aerisse  filoaoficc,  economice, 
politice;  a  publică  acrisae  inco  inedite; 
vorbele  fugu  si  se  ducu.  scrissele  remanu, 

SCROBB,  a.  f.,  se  robia,  serobs;  gropa, 
gaura  săpata  in  pamentu,  si  in  genere, 
gaara: gradinarittlu  sapa  acrobile  tom- 
n\  si  planta  wborii  primavăr'a. 


=y  Google 


lioa 

8CR0BIRE,-e«CH,  r.,  mmjIo  imbmvnt 
»  udă,  a  ăi  cn  serobitura. 

8CE0BITU,-a,  adj.  part.  a.  d'in  scro- 
tire,  ■■I7I0  lubotOB. 

SCBOBIIUBA,  B.  f.,  «mjlolrabneudl 
Mtl«t  tmjlmmti&ciioae  ăi  8Crobire,camn 
■i  effeotn  alin  acestei  actione,  si^mate- 
ria  de  scrobitu;  eu  ce  se  serobesce. 

SCXtOFA,  B.  f.,  Berofa,  (it.  scrAfa); 
p4roa,  porca  femells :  ugeridu  sorofei , 
terofa  fetata.  serofa  selbatiea;  metafo- 
rice: a^  mtiliere,  femina  fora  rossine, 
Hîdida;  h)  la  jocuri  aleatorie,  casn  de 
mare  saccessn,  (vedi  si  scrofaria). 

8CB0FARIA,  s.  f.,  acrofamm  mnlti- 
taio,  ipnreltleB}  1.  mnUime  de  serofe , 
tnrma  de  serofe;  ataulu  de  serofe;  2.  me- 
taforice: a)  sorde,  impudeutia;  b)  la  jo- 
enri  aleatorie ,  caatigu ,  saccesn  mare 
aeaBteptatn. 

SCROPICIA,-«a,  9.  f.,  vedi  seofueia. 

SCBOFINU,  •  a,  adj.,  eerofinas  ;  da 
ierofa  :  riUu  scrofinu,  perna  şerofina. 

SCBOFIPASCn,-a,  adj.  b.,  screâpa- 
•flm;  care  pasce  serofe,  cresce  ser6fe. 

SCBOPUCIA.-^w,  s.  f.,  (BorofaU), 
dsminutiva  d'in  serofa;  de  acf  ai :  sero- 
fiuiora,  serofusiora;9i  alte  forme  rsero- 
fieia,-ii<*t  scro/îsioro;  scrofttUieia,-tia , 
d'in  altn  deminntira ,  scrofulla ;  inee 
despre  serofula  vedi  la  IocuIq  ae«. 

SCROPDLA,  B.  f-,  de  regnla  in  pi. 
ieroftde,  sorofnlaet  proprie,  demiontirn 
d'ia  serofa,  lenatn  inse  in  specie  cu  În- 
semnarea de :  morbu  ce  consta  in  tamori 
maligne,  mai  ailesBu  la  gattu. 

SCROFULARE,  s.  f.  (fr.  RorofaUl- 
n);  gena  de  plante.    ' 

SCROPCLLA,  8.  f. ,  vedi  scrofueta. 

SCROPULOSD,-o,  adj.,  (fr.  serofn- 
leix);  pleoQ  de  scrofule  :  eopiUiscrofu- 
Ion. 

SCBOPtJSIORA,  serofutia.  vedi  aero- 

ftUM. 

•  SCROTALE,  adj.,  (fr.  serotal);  re- 
tatiTii  la  scrofH. 

•  8CR0TIP0RMB,  adj.,  (fr.  serotl- 
terne);  care  are  forma  de  serotu. 

•  SCROTU.s.  m.,  BCMtoii,  (probabi- 
la, metathese  d'in  seortu);  follele  testi- 
oleloro,  btisielori],  c<}lielora. 

9CBUHABE,  t.,  elDeren,  Uatn  ■>•- 


__  _    K&. 

fere;  a  acarii  serumulu;  —  pre  a  locnri 
Be  dice  si  in  locn  de  sewmare. 

SCBUMTJ,  B.  m,,  cIbIs,  carfe»,  firtUa, 
fallg»!  carboni  stensi,  cennsia,  resîdan 
d'in  ce  arde,  funigine,  etc.; — probabile, 
d'in  cremaxe.  M. 

•  SCRUPEDA,  a.f.,Bcrup6d«,  (xpo6- 
RsCa);  serritoria  lasciva,  pncinu  mo- 
desta. 

•  SCRUPlTJ.-a,  adi.,8erni»«as;de««i(- 
|)u,~ plenn  de  scrujpi,  de  petre  acuminose, 
spinosn,  aspra  ,  rude;  metaforice  :  spi- 
noan,  grea,  nevoliosn. 

•  SCRUP080,-«,  adj.,8«iij»BB«i 
plenu  de  acrupi,  de  petre  acnminose,  as- 
pra, mde,  spinoan,  in  sensa  propriu  st 
metaforica  :  caUe  serupoaa. 

*  SCRUPU,  B.  m.,  serapBs  j  p6tra  a- 
cuminata,  coltiorosa,  aspra,  rude,  etc; 
metaforice  :  sentimentn,  codiţa  ce  tur- 
bura si  suppera  :  cura,  târna,  etc.,  in 
acestu  sensn  mai  deso  form'a  seruptibi. 

*  SGRUPCLARE,  adj.,  lorapnlarlij 
de  nnn  serupulu  in  pondu,  forte  neîn- 
semnata :  acrupulare  differentia. 

*  SCRUPDLOSITATE,  s.  f.,  locupa- 
losltas;  calitate  si  fapta  de  scrupulosu: 
a  si  implenl  eu  aeruptdosiUde  detorwU, 
a  p»ne  cea  mai  mare  scrupulosUate  in 
iote  ammenuiele  lucrului;  ammanarea 
lucrului  d'in  serufmlositate. 

•  SCRUPULOSC,-a,  adj-,  scrapaU- 
sus;  plenu  de  scrupuli,  spinosu,  aspru, 
rado,  etc,  1.  proprie  :  locu  scrupuhsa, 
scrupulosa  scârtia;  2.  mai  vertosa  me- 
taforice:  accuratu,  ansia,  plenu  de  cura 
ai  de  attentione,  esBactu  ,  minutiosu, 
plenu  de  temere  si  de  moderatione,  etc: 
aerîpfori  scrupulosi,  servitoria  scrwpM- 
losu .  funcţionari  pueinu  scrupulosi'; 
eonscientia  scrupulosa.  lueru  scrupu- 
losu. 

•SCRUPULU,pl.-î,sau-f,  acrapnla», 

(fr.  Bernpnle);  demiaativt)  d'in  scrupH, 

petricella  acnminoaa,  1.  proprie  ;  intre 

ealatli  se  afla  ai  serupiÂi  mulţi;  scru- 

pululu  ce  mi  a  intratu  in  ealdonu,  mt 

a  sangeratu  rcu  petiorulu;  2.  d^ro  mal 

i  vertosn  metaforice :  a)  in  senan  mate- 

I  riale,  a)  a  288  parte  de  pondu  san  II- 

i  bra  romana;  p)  parte  forte  mica  d*In 

nnu  minntu  de  tempu;  7)  in  genera, 


,y  Google 


ser. 


I]0« 


~ttiăî  Demies,  unu  picu,  noa  mica,  etc: 
i^wt  niet  «nu  «crupult*  ie  menie;  h)  in 
sensn  ideale  mai  alleseu,  a)  sentimentn 
cogitn  impDDţrutorin  ore-comn  :  angore, 
oura,  târna,  turboiare,  indouentia,  etc. : 
NU  Ie  pota  «eote  serv,p^mViik  ee  U  împin- 
ge si  tormenta  ănmCa  diu'a  ai  itoptea; 
a  avi  sau  nu  avi  scnfpwlu;  a  arruneâ 
sempulu  in  peptulu  hti;  cine  se  ne  sca- 
pe de  a^ruptdeU  ce  ne  fermenta  9  ^)  ac- 
onratetia,  diligentia,  essactitate,  sere- 
ritate,  delicatetia,  etc.  in  implenirea  de- 
toriei,  sarcinei,  lucralai,  negotiului  no- 
strn,  etc. :  a  face  toi»  si  tote  eu  mare 
scruptdu;  omeni  fora  scrupulu  in  faptele 
hru;  artefiei  eu  mare  scrupidu;  nu  si 
face  serupuht  de  nemiea;  eonscientia  pZe- 
nadescrupulu;  scripte  cenantateeHmeo'e 
scrupulu  de  ensusi  auetoritâu  loru. 

*  SCBDTA,  g.  f.,  de  regula  in  pi. 
semte,  aenU,  (affine  cu  gr.  ^pbvr^)•,  pe- 
ticn,  c&rpa,  restimentu  mptn;  vedî  si 
verboln  scrutare. 

*  SCfiUTABE,  T.,  urntari,  (fr.  Mra- 
Ur);  proprie,  a  trece  in  vedere  peno  si 
serutele,  (vedi  scruta),  si  de  acf,  a  cer- 
cetă tote  cu  ammenutulu,  a  essamiui  a 
tondu,  a  scrutud,  I.  proprie  :  latronii 
scrutară  case,  navi,  temple,  tote;  scru- 
tară in  tote  angUtrile;  scrutară  si  tote 
găurele;  a  scrută  palide,  fenuUi,  arma- 
nele, arcde;  a  scrută  marea  st  uacatulu; 
a  scrută  tote  eăUile,  tote  sdbde;  a  seru- 
tă  profunditat^  marei  si  immensitatea 
cerului;  2.  metaforice :  a  scrută  ânimele, 
n^fldele,  cogitele,  a  scrută  secretele  al' 
tom-a,  intenti^nile.  volientielefdisposi- 
tionUe,  a  scrută  căriUe  vechie,  hOlio- 
teede  celle  mai  mari;  a  scrută  consden- 
tfa;  a  scrută  pre  alţii;  in  fibrele  victimei 
scrutau  anupieti  volienti'a  ăieiioru. 

«  SCBUTAŞIU.-a,  adj.  b.,  lerntx 
rtai}  relativn  la  scruta;  in  apecie  ca  8., 
a)  pers.,  senttarw,  oellu  ce  'stringe  ii 
Tends  roptore,  petice,  Tecbitore,  pOiea- 
rittib)  reale,  f.  soruforia: a)  commerciu 
de  seruteriu;  p)  ofâcina,  stabilimeatn 
Aiserutariu;  7)mn1timede  scrute. 

*  SCBUTATIONE,  s.  f.,  MntatUţ 
aetione  de  scrutare  .-  serutationea  casei 
prensulm;  scrutationUe  făcute  insen- 


•ŞCRDTATOBIU,-(oWa,  adj.  B.,  aera- 
tator,(fr.  aerotnttRr);  care«erH/a:«(TH- 
tatoriulu  ânimei  omului  e  domneăieu;  ti- 
leffeti  scrutători  ai  suffragieloru. 

*  SCEDTATU,-a,  adj.  part.  i.  d'in 
scrutare,  MrBtatis. 

*  SCKUTILLU.a.  m.,  soratlllHt  oar- 
natin  de  porcn. 

«SCRDTINAEE.  v.,  si 

*  SGBUTIXIABE,T.,(fr.  ierattai«r)j 
a  iace  scrutiniu. 

*  SCBDTINICpL-c,  BflritrDlam,(fir. 
semtlB ,  —  d'in  Krutare) ;  actione  d* 
scrutare,  cumu  si  media  de  scrutars, 
1.  ingenere :  scrutiniulufaaituareâoru 
eall<aorUoru;  scruHniu  in  casele  eelloru 
prepusi  ea  conspiratori;  seruHniulu  cor- 
retponăentiei  conspirtdarHoru  i  2.  in 
specie,  electione  prin  suffragiii  secretn, 
Totare  in  secretu :  a  aUege  personde 
prin  scrutiniu:  candu  e  in  joeu  una 
persana  de  aUessu  se  cere  stiutistmtu, 
a  incepe  serutimulu;  a  inchide  seruH- 
niulu, a  termină  scrutiniuîu,  a  inter- 
na scruHnitdu;  primu,  seeundu  serm- 
tinim;  metaforice,  «cru<intu=billeta  da 
votare,  suffragiu. 

SCBDTDCIBB=«cro<«!trfl,-«w!u,  v., 
lerntarl,  f  enemtarlj  d'in  scrutare,  ia 
senen  materiale  :  a  smUud  armarndti; 
sacdi,  dissaecU,  tota  etu'a,  tote  ăngUi- 
rSe;  mâna  rea  are  servwlu  ee  seruiuxetce 
prin  tote  aUe  domnului.  Jlf. 

SCUFA,  e.  f.,  (it.  lenni»,  eaflU,  m. 
«■e*flaf  e*lla»  port.  «Bcvlfa,  mIĂj  a.  . 
fl«lir«,  cMf»;  compara  bî  eoi^),  oapltla  ' 
t«ra«a»rIlMlaBB«etarBaBtCoperimentll 
osiom  de  capu,  mai  alleasn  ce  ie  pnoa 
noptea,  candu  dorme  cineva  :  scufa 
feminisea;  scufa  barbatisca;  a  nu.  poM 
dormi  fora  scufa  incapu;  uni  luo'iăori, 
mai  aUessu  buceatca^i  si  panarii,  porta 
scufe,  candu  esserâta  hteruh*  seu  :  a- 
oeste  sci^e  servu  a  scuti  Imeeatele  de 
necuratie  de  ăUe  capului, 

SCUFIA  =  seufilia,  s.  f.,  rllMlna, 
falerlevlMţ  scufa  mai  mica,  scufa  da 
copilla :  scu/Sia  cu  formase  rtielle  si 
cordele;  —  proprie  d'in  scufa. 

SCUFILIA,  B.  f.,  vedi  scufia. 

SCUFlCIA,-«o,  s.  f.,  vedi-»c*/ţora. 

SGUFIOBA,  8.f.,  pUMUB,ral«rteal>i* 


jyGooglc 


1110 


sen. 


MlantlcRj  deminntira  d'io  saifa.  san 
msi  bene  d'in  geufia=:Benfttia :  seufiora 
de  eopillu;  aeufiore  pSrta  si  mulierile; 
—  ftlte  deminutire  d'io  acea-asi  fon- 
tana  Biint :  tcufieia,-ti(i,  de  nade  apoi : 
seufieiora,  aevfiaiora;  8eifiueia,-tia. 
8GXi¥l'nA,8cufiutia,6te.V6ă\8aifiora. 
SCUFONDÂ.RE=8co/M«dafc,  v.,  (con- 
trassn  d'io  esconfandare),  Imner^ere, 
-  tBbnerfere;  deprimi,  dealdere,  delabli 
dceldereţ  cn  sensu  mai  energica  de  c&tn 
sila  formei  eofundare  :  una  nave  eo- 
fimâata  totuşi  se  pote  scote  (fin  apa , 
navea  seofundata  nu  te  mai  pote  re- 
cupera ;  Se  eofunda,  la  baitenu,  eepiUi 
i»  colymbetra;  dSro  cine  se  scofunda,  se 
inniea;  casele  se  scofunda  eandu  se 
trepa  pamenttAu;  ca  mai  desa  occurre 
eoventnla  in  sensu  intransitivu,  atfttn 
iu  forica  simpla,  c&tu  si  mairertosu  cn 
nai  mirlta  enerva  in  forma  refl.  a  se 
seofandă:  se  scofunda  ripeleriului,  rose 
de  hataU'a  undeloru;  metaforice  :  dne 
se  scofunda  in  precipitutlu  libidinilont, 
e  perdutu  irrevoeabiîe. 

SCUFDNDATI0NE=:8Ci)/^Hda<ioMfi, 
B.  f-,  tnmerBio,  subnersio,  delaptna; 
a^tione  de  seofundare,  'camn  ai  effectu 
slin  acestei  actione  :  scofundationile 
mai  muîtoru  sate  in  aeellu  eotremurui 
ferifi-ve  de  scofundationi  pre  unu  ter- 
renu  asia  mobile. 

SCnF0NDATORIU=MC(j/uNda<(mw,- 
toria,  adj.  ş.,  care  scofunda,  mai  allessu 
in  sensu  trana.  terrene  scofundatorie. 

SCO  F  DND  ATU=s<»/'i*»id(rftt,  -o,  adj . 
part.  B.  d'in  seofundare,  BDbnerBm ,  de- 
mlBsait.delBpani. 

SCDFDNDATUBA  =  seofunâatura, 
fl.  f.,  BBbneril*,  demlatl^,  deUftHj 
actione  de  seofundare,  d4ro  mai  Tei^ 
tosD,  effectn  alin  acestei  actione  :  seo- 
fiindatw'a  carrtdui  in  aeellu  loeu  Umosu; 
seofundaturele  montiloru,  ripeloru,  lit- 
toriloru. 

SCUIPARE  ^  scupiare,  si  seuipire 
^zscupire,  (se  coDJnga  cn  forme  simple : 
scuipu,  scuipi,  scuipa),  v.,  apnere,  spn- 
tarei  eenspoere,  lespuere,  (it.  ipsUre, 
isp.  port.  cat.  esoiiplr,  pror.  t,  fr.  «•- 
eopir  si  e'aoaplr,  port.eoBplrsiflnapIr); 
ft  seote,  Biept&  salira,  si  prin  esten- 


BCT. ^ 

Bione,  si  sânge,  si  chiara  alte  Ineniri, 
1.  proprie  :  a  satipâ  m*iUu;  eeOu  recitit 
satipa  muliu;  ceUi  ofticoşi  scuipa  sân- 
ge; a  scuipă  pre  icandure,  pre  porteft, 
pre  tete  Sin  casa;  a  scuipă  cTiiaru  pre 
vestimetttele  altoru-a;  nu  e  formosu  a 
scuipă  in  odii  altoru~a;  scuipaţi  in  sw- 
dariele  vostre;  scuipa  ce  ai  mibueea^ 
eo  pote  vei  scuipă  si  ossulu,  vei  saupâ 
aetdu  d'in  guttu;  2.  metaforice  :  seu*- 
f?ămu  de  supperare;  scuipam»  totu  ee  e 
reu  ai  peeeatosu;  seuipâmu  si  ne  lape- 
dămu  de  satana;  fa-ti  cruce  si  scuipa. 
SCUIP ATOBE,  8.  f.,  vedi  stwqu- 
torîu. 

SCUIP ATOBIU  =  seupiatoriu,  si 
scuipitoriu  :=  scupitoriu,'t6ria,  a^.  B., 
apntator,  Bpatanaf  Taaeoliin  apitli  ex- 
elplendlsj  care  scuipa  sau  serve  la  seui- 
pătu;  ca  B.  reale  f.,  scuipatâria  :=seui' 
pat6re  =  8eupiat6re,  rasn,  olla  de  sciA- 
paţu  in  ea;  io  acâlln-asi  intellessu  si  m. 
seupiatoriu. 

8CDIPA'ru=setiptate,  siseuipau= 
scupitu,-a ,  adj.  part.  b.  din  sai^tare, 
seuipire,  BpatuB,  apotatuB}  ipatam  t  tm- 
buceatur'a  scuipata ,  sângele  seuipatu ; 
ffosu  âe  seuipatu  in  eHu;  scuipatiUu  pre 
scandure  nu  e  eovenieniiosu;  si  oooor. 
tmu  seuipatu  mare.  scuipatele  de  pre 
scandure ;  a  nu  si  poţi  Uni  scuipaiidu; 
le  curre  seaipataiu  Sin  gura. 

SCUIPATURA=«cttpioft»ro.8i  sem- 
pHura==.scupitura,  9.  f.,  ipotaBeataB, 
Bpatamen,  apatan;  actione  de  seuipare, 
si  mai  rertosn ,  effectu  alin  acestei  ae- 
tione,  et  se  scuipa,  scuipatuiu  :  scuipă- 
tura de  sânge;  scuipature  dese;  una 
scuipătura,  doue  scuipature. 

SCDLAMEKTU,  sculors,  vedi  :  mco- 
îamentu.  şcolare. 

80ULLA,  B.  f.,  Utimaeatni,  «na- 
■entam,  genmeat  enatiai  1.  înstol- 
mentn  :  scullele  lenmariului,  faurului; 
scuUde  maiestndui  nu  se  pegnera ; 
2.  ornamenta ,  obiecta  de  omatQ,  pr«- 
tioBQ  Testimentn  de  ornâta,  d^ro  mai  «I- 
lesBn  omainenta  de  metalle  si  petre  pn* 
tiose  :  are  scuUe  milUe  adista  muliare;  a 
sipegnerâ  seuRcIs;  Bamantie  sacrificară 
scnIms  ssUe  la  nwelia  si  Upte  de  p^ 
cKHta  apatrieii  metafttrio* ;  ttn  e  seiwa 


=y  Google 


BOT; 

i»  mmt;  nu  au  gattle  de  ealli  eeati  cot»' 
peraU  aeumu: —  3.  bî  aob  form'a  mase. 
sculitt;  pi.  sctiUe.  in  sensula  speciale  de 
Hm  In  apIrRm  ecaToluti  :=  fire  reschia- 
te  :  UNU  setillu  de  meta$se,  ăove  satlh 
de  lâna,  mai  ttuilte  seulte  de  tortu  de 
Unu.  —  (Pentru  etyaiologta*  compara 
lat.  »olloii,  pi.  Bptliat  gr.  ax5Xov,  verb. 

SCULLABE,  etc-,  vedi  seollare. 
SCDLLTJ,  8.  m.,  vedi  sculla  sub  3. 

*  SCDLFEKE,  (si  sculpire),  sculpsi  si 
seulpsei,  aculptu,  t.,  icnlpere,  (afSnoQU 
'fXfxpttv,  ca  si  scalpere  cu  -[Xdipsiv);  a 
sapA  in  patra,  ia  lemnn,  îd  metallu,  etc., 

1.  proprie  :  nu  e  sculpiu  in  petra,  et 
do^u  (fi»  Umnu;  geie  swlpeminunatu 
ineboriu;  temple  debaaerica  bene  sadpte; 
a  scuipe  armele  sdle  in  siffillulu  seu; 

2.  metaforice  :  coventele  styltdui  seu 
păru  tadpte. 

*  SCDLPONU,  8.  f.,  sealp«ne«t  cal- 
âuneutu  de  lemnn,  sapatu  d'in  lemnu; 
Qsloîamentu  ren. 

*  SCDLPONIARE,  Y-,  (senlponeare), 
WKlpaneatusja  încâlcii  c\iseulponie,Ap- 
plicatu  mai  vertosu  in  form'a  pârtiei- 
piale :  8eulpomatu,'0. 

*  SCULPONIAXn.-a,  adj.  part.  d'in 
ttulpouîare,  aealponeat». 

*  SCULPTAKB,  v.,(fr.  wnlpter.d'in 
MwJ{^);  intensivu  d'in  setdpere,  lenata 
inse  eauiu  in  acella-asi  aensu  cu  acesta- 
a  :  a  sculpta  in  lemnu,  in  arame,  in  e- 
horiu;  a  sculpta  figure  de  tMimali. 

.  •  SCULFTATD,-«,  adj.  part.  d'in 
tadptare.  lonlptKs. 

«  SCULPIILE,  adj.,  iflilptiliit  oese 
pote  setdpere,  si  sculpiu,  sâUptat»  :  o- 
jwra  MuIpMIi. 

«  SCnLPIOKIU,-tort(i,adj.s.,Bealp- 
(•r,(&.Holptear);care  taUpe  aauserve 
^seulpere:instnment«seulptorie;8Cidp- 
ttri  cÂiii  in  marmore,  in  arame;  sculp- 
torii ten^ilei  basericei. 

*  SCDLPTU.-a,  adj.  part.  d'iu  saO- 
pm,  te^lptw. 

*  SCULPTUBA,  s.  f.,  unlptnra,  (fr. 
.MiilptBre);aGtioaeâeseH2p«re,  dâromai- 

lejrtoBU,  artedescHlpere,  si  lucru  seulptu 
PQH  gc4Bta  arte  :  a  invetiă  sculptur'a, 
m  aii  aedptur'a;  smiptura  m  lemmi,  in 


PCP^ nu 

I  pHra,  in  metaUu;  temple  fora  seulpiure; 
scuîpture  de  la  ceUt  Mai  ioni  sculptori; 
Sadpturde  columneloru. 

*  SCULPTURALE,  adj.,  lenlptar»' 
tms;  de  sculptura,  relatirn  haeuiptura: 
periode  sculpturali. 

SCUMBBIA  =  scombrla,  s.  f.,  vedi 
scombru. 

SCUMFIA ,  8.  f.,  nome  da  plante  , 
1.  sjrtBga  TDlgarU,  X.  CODnoscuta  pre  a 
locuri  si  snb  nome  de  scrinte,  6ro  pre 
altelocurisub  nomele  de  meUinu;  2,  rhnB 
eorUrla,  L.,  pentru  co  serve  la  argasitu. 

SCURGERE,  T.,  vedi  acurrere. 

SCURMARE,  T.,rimsrl,  ieaber«,f»> 
dere,  Heratarl ,  emere ,  exangeltare )  a 
scariă,  sapă,  scmtâ,  attitiă,  etc;  1.  pro- 
prie :  porăi  scurma  pamentulu;  scur- 
maţi,  nu  araţi;  gaUinele  scurma  in  gra- 
dina, in  cumtUulu  de  ordiu;  latronii,fu- 
rii  scurma  in  saeeuUetiele  ăltoru-a,  in 
dissaccii  eallatoriloru;  a scurmăin pun- 
ga pre  cineva  sau  pung'a  cuiva ;  a 
scurma  in  foeu,  in  cenuşia;  2.  metsJFo- 
rice :  a  scurmă  eSrta,  urra;  a  scurmă 
lucrulu,  cestionea;  a  si  scurmă  capulu, 
mentea;  a  scurmă  discordia. — (Trans- 
formatu  d'in  eseorrimare).  M. 

SCUBMATOHIU.-forifl.  adj.  s.,  rl- 
nans,  scrutător;  care  acurma. 

SCURMATU,-a,  adj.  part.  d'in  scur- 
mare,  rlnatus,  loratataB,  exinieltatai. 

SCURMATURA,  s.  f.,  rlmatlo,  ion- 
utio}  actione  de  scurmare  :  seurmalure 
făcute  in  armariu,inpameniu,prmtote 
porţile  casei;  seurmaturele  porcffont. 

*  SCURBA,  s.  pers.,  Heirraj  1.  omu 
bene  orcatu,  mundru;  2.  comicu,  oelln 
ce  face  pre  altii  se  rida,  bufone. 

«SCUBRARE,  T.,  lenrrarl)  a  fi  satrra, 
a  face  pre  altii  se  rida. 

SCURREBE  =  scurgere,  (contrasan 
d'in  eacurrere),  scurşi  si  sew^sei,  scurau, 
T.,  ezearrerei  (it.  eecrreret  iapan.  «b* 
«nrrlr  si  eiecrrer,  port.  eseerrer,  ptOT. 
eic*rr«);  ennersi  «Manarei  exhaurlref 
«zprlnerei  pereoUre;  exsorbare,  ekl* 
bere,  eombiberei  a  foce  ie  curra  afora, 
dâra  mai  vertosn,  a  scote,  bee,  sorbi, 
secci,  etc.  totu  liciănlo;  1.' proprie  : 
se  aeurremu  locunlo;  se  acurru  apele,  ae 
leurru  riurile,  nu  ("oh  acurau  ineo  6«h 


=y  Google 


1113 


8cn. 


apele  revertate  fin  inundatione;  a  aeur- 
re  vinulu  if  tn  hUomu;  a  seurre  mai 
multe  enpe  de  vinu;  betivuîu  scurre  tote 
oUele  de  vinu;  viteUulu  geurre  ugerulu 
vaeeei;  eopillulu  acarre  peptulu  mam- 
mei;  a  scurre  hene  serulu  d^in  eastu; 
lasgati  se  se  scurra  serulu;  a  settrre 
mierea  d'in  faguri,  succuiu  d'in  lemo- 
nia;  a  scurre  sângele,  pur oniuîu  d'in 
hube;  se  seurru  babde;  se  seurru  si  oclii; 
metaforice  :  se  seurru  odii  cuiva  dupo 
cineva  sau  dupo  ceva  =  a  dori  forte-; 
Idbora  si  câştiga,  ca  se  nu  ti  se  searra 
oelii  la  man'a  aîtui-a ;  odii  jundui  se 
seurru  dupo  eandiă'a  feta ;  —  Um- 
pedi  fonti  se  seurru  d'in  cottele  co^• 
lindoru;  2.  metaforice,  a)  in  genere  : 
8  scurre  pung'a  cuiva  =  a  scurre  pre 
dneva  =  a  despoliă ,  len&  totn;  a  scur- 
re thesaurulu=A  secci :  s'au  seursu  ter- 
f-'a,  contribuind,  si  totuşi  thesaurulu 
terrei  inco  e  seursu ;  scurse  sunt  tote 
fontanele  de  venituri;  h)  ÎQ  specie,  des- 
pre tempn,  prutsrlre  t  se  scurre  viSti'a 
omultă  forte  rapide;  mulţi  anni  s'au 
seursu  de  atunci;  in  temptdu  seursu  de 
eurreniu. 

•  SCUBBILE,  adj.,  BonrIllB;  rela- 
tivu  la  scta-ra,  de  scurra  :  jocuri  de  co~ 
vente  seurriU. 

«  SCaBBIUTATB,  s.  t,  aearrllttw, 
(fr.  scnrrlllt^);  calitate  de  scurrih,  co- 
ventu.  geatn,  etc.  de  scurra. 

SCURSORE,  8.  f.,  redi  scursoriu. 

SCDBSORin,-sona,  adj.  9.,  hairlena, 
exbaurlfnK;  emanaiig,  etnManţ  prollii- 
rloB,  efAuTlain,  cnrinS)  d7seDterla,etc. 
care  seurre  ean  se  scurre,  1.  in  genere : 
seursori  de  cupe,  scursorii  lacului;  2.  in 
specie,  a.  f.  reale,  sa^sâria  =:i8eursore, 
actiene  de  scurrere,  o)  in  genere  :  seur- 
sârea  apei.  ape  fora  scursore:  si  concr. 
scursorile  lacului :  a)  satrswele;  p)  d4ro 
bI  :  locnrile  pre  nnde  se  seurre  lacnln ; 
b)  in  specie,  sciirsnra  morbosa,  ordina- 
re, dynenteria,  coforire,  etc. 

8CtJBSn,-a,  adj.  part.  s.  d'in  sem- 
rereiz:  scurgere,  tihMttat,  exsteoatRit 
«niazDgt  evaaatBB  :  apele  scurse;  seur- 
sutu  ajetoru. 

SCtJBSUBA,  8.  f.,  exiiflcatio,  eata- 
B*tl*f  «xbustae,  efflRXM  tscursw'a  a- 


BCU. 

peloru,  lacului,  mierei,  rintiZHt  ^m&H(^ 
satrsurele  eanc^iloru,  doaeeloru. 
SCUBTA,  8.  f.,  vedi  seurtu. 

1  SCURT  ARE, -ediu,  t.,  (cootrasas 
d'in  eseurtare.  it.  seortare,  fr.  <eoart<r), 
eBrtare,fţreTlar«,deeDrtan,a])breTl«r*, 
niBp«rfl,  Interrnnpere,  notllarAf  de 
mlnnerei  a  face  semiu,  mai  sem;ţu ,  si 
de  aci :  a  talia,  rampe,  interrnmpe,  mu- 
tiU,  mioQsiorâ,  etc.,  1.  proprie:  a  «evr- 
tă  eod'a,  perulu;  a  saaid  unu  vesU- 
menfu,  una  fune,  una  acta;  a  scurtă 
una  linia,  una  ^tantia,  una  eaUe;  a 
scurtă  d'in  eaUct  d'in  drumu;  ver'a  $e 
scurtidia  nopţile;  iSrn'a  se  seturtiâia 
Ailleh;  si  in  genere  :  se  seutiSdia  tem- 
puîu;  ni  se  seurtedia  viitfa;  a  seuriă 
terminulti;  a  scurtă  dorerUe,  eto.,  2.  me- 
taforice  :  a  scurtă  vorb'a ,  si  absolatu  : 
a  scurtă;  nu  mai  scurtidia,  canAt  in- 
cepe  vorb'a;  a  scurtă  unu  discursu,  tma 
carte,  lectioniîe;  a  nu  scurtă  nemţea  (fin 
eeUe  serisse;  a  seurtd  unu  auctorUi,  unu 
tractatu;  a  scurtă  nastdu,  a)  a  mutili; 
Ş)  a  frânge,  tallă  cotedianti'a,  snperbi'a, 
pretensionile;  asii  si :  a  scitrtă  caUea 
ewitfa=:a  Iu  marginf  de  a  vag&;  a  seurtă 
spesde,  a  seurU  pertrecenle,  o^etie- 
le,  etc. 

2  SCURTASE,  h.  verbale,  «teeirU- 
ti»,  «bbreTlatloj  actione  si  effecta  alin 
actionei  espresse  prin  verbu,  ceTaxcur- 
tatu :  scurtare  a  caUei,  scurtare  (Tin  itto- 
ri'a  sacra;  scurtarea  vorbei,  nastUm. 

SCUBTATOBIU.-fona,  adj.  e. ,  omf 
tâHt»  deeartana,  abbreTlaiii«  etc. ,  oare 
scurtidia. 

SCUBTATD,-n,  adj.  part.  d'in  «c*ir- 
tare,  eartttw,  abbr«TlatDB,  natlUtai. 

SCURTĂTURA,  a.  f.,  enrUtlo,  ab- 
brerUtlO)  e»BpendiaBi|  brerUr  ftittia; 
actione  de  scurtare,  si  mai  rertosn  ef- 
fecta alia  acestei  actione,  ceva  seurMn,- 
ai  in  specie,  lemnn  seurtu;  bnccata  de 
lemnu  :  scurtature  d'in  IraM ,  ifttt 
pari;  scurtătura  de  fuste;  seurtatur'a 
codei,  pendui;  scurtature  de  leetiffHi, 
scurtaiur'a  istoriei  saere. 

SCUBTEICA,  8.  f.,  (d'in  seurtdiu'dt 
la8CKr<N),anleoUmbrerlBa}TMtimeatn 
seurtu,  fora  pulpane,  maiallessudablt- 
nitu;  de  aci  ei  deminatiTulo  :  tourteim- 


,y  Google 


SCO; 

oJa.-'M.  appleosiu  bî  ia  spseie  la  nni 
$eurteica  elegante. 

SCnBT£LlD,-a,adj.,deiiUDiitimd'iii 
ăeurtu,  de  oads  apoi  teurMiea  ^  $cur- 
Uita. 

SGDBTIGELLU,  adj.,  kreTlaiealii^ 
deminotiTa  d'iu  satrtu;  si  alte  deminn- 
tire,  ca  settriinoru,  etc. 

SCURTIME,  i.  f.,  breTltuf  calitate 
da  semiu  :  $c«rtmea  temptdui,  eaiUei, 
wrftei,  njllabdoru,  vedi  ai  brevttate. 

SCtTBTISIOBU.-a,  adj.,  vedi  seurii- 

SCUBTUra,  adj.,  eart»,  (it.  o*rU 
si  leart»,  isp.  e*rt»,  port.  carto,  prov. 
••r^  fr.  eoirt,  alb.  «e«rt«i  de  aci  si  in 
alte  limbe);  oppoaitu  la  lungu,  1.  pro- 
-prie,  despre  âiâiensioDe,  spatio  :  mâne 
tetuie ,  petiore  scurte ,  nihi  pelioru  mai 
tewrtm  de  câte  aUvi»;  limi'a  ăerepta  e 
«a  mai  scurta  de  la  tmw  ptmtu  la 
dUtdm,  caUea  eea  mai  aewia;  eamene 
scurte,  tHomce  scurte ,  urjchie  scurte, 
cente  scurte,  degite  scurte,  acta  scurta. 
/km  scurte;  si :  omu  aeurtu,  acurtu  in 
petiore,  scurtu  in  corpu,  aeurtu  in  guttu, 
aeurtu  si  groasu;  aeurtu  de  eâda  :  a)  cu 
cM'a  scurta  san  ialiaia,  rupta;  b)  dâro 
ei :  seurtu  de  e6da.  in  frasi  oa  :  nu  eati 
iiitmmtutourtudee6da;s^adiisau  acuf^ 
de  eâda,  aaeapatueueâ^a  scvrja,- 2.  me- 
taforice, a)  de  tempu  :  seurtaviâtia,  dSro 
plena  de  fapte  bone;  scurta  e  vieti'a  o- 
mutui ;  i&trtu  tempu,  in  scurtu  tempu, 
si  absol.  in  scurtu,  (vedi  si  mai  diosu 
la  3.);  tenmnu  seurtu;  aeurtele  dille 
aUe  iamei,  aeurtele  nopţi  aU«  veret;  scur- 
te ne  păru  orele  in  f&imre;  si  cu  ab- 
fftiaete  :  şedere  aetăia,  somnu  scurtu, 
vedere  scurta;  b)  de  vorba,  de  styln,  etc.: 
teurta  aefianarrationea,  aearte  periode, 
ijfUiAe  aourte;  vorba  sairta,  a  ave  vor- 
Vu  scurta,  a  â  lacoaion;  vorba  scurta 
.o  IhctumnUu;  c> in  sansu  ideala  :  menle 
teurta,  piov.  mente  scurtat  poUe  lunge; 
aeurtu  de  mente,  omeni  seurti  de  perce- 
pere, de  conc^tione;  S.  ca  snbst.,  a)  m. 
mai  allessn  in  locntioni  adverbiali  ca  : 
a  tini  ie  seurtu  pre  eincvt,  a  Iu  Uud 
dr  aeurtu;  a  appueă  de  scurtu,  a  spune, 
tapUeâ  pre  aeurtu,  in  seurtu;  mai  tmv 
tosB,  in  scmiu,  eu  varie  insemuari , 


SCţJ. 


.11^ 


«)  a  diee  m  scutite  si  eqprcuditoiitv 
fi)  a  veni  in  aeurtu;  a  absol.  Mfirte:-' 
scurtu.  aaiâ  fu  luervlu;  aeurtu  :=^  in- 
tr'nnn  covcntu,  eto.;  b)  fem.,  seurie^;  • 
a)  Tarix,  BobaUrlB  timor  =  inflatora, 
buboiul,  mai  allessn  lasnbsuare;  P).t«- 
■tlBt  Uţaferarlar  ^  vestimentuteurte. 

SCUSA,  scuaare,  sauation^,  eto.. 
vedi :  eseusa,  escusare,  eaeusatione,  etc. 

SCUTA,  =  muAm  ,  s.  f.,  lenU»  ştw 
irt;  propria,  fem.  din  soutu .  applioatn 
inse  in  insemnari  speciali,  cama:  1.  dison, 
.taliariu,  tava,  tavitîa,  castronu,  stra- 
china, cupa,  vasQ,  tassa,  galleta,  stc.; 
2.pelliceUa,peIle,  folle,follieuln,ghioea, 
scortia,faBCi8,eoperimenta,iQvelisiu,et(i. 

SCUTALE,  =:  scutare,  s.  f.,  leataU; 
curella-de  ftinda. 

SCUTARin.'a,  adj.  6.,Bflnt>rluB,(it. 
Boudlere,  isp.  «seadertf  port.  eBemlelr** 
prov.  eseidier  si  eieidsr,  essnlart  St. 
6eaj9t);  ralativu  la  seutu  :  faJ>rieţ  acu- 
tărie;  mai  vertosu  ca  subst.  personala 
m.,  unu  aeuiarm.  a)  oelln  ce  fobrica 
acute  sau  seuiwri ;  b)  cella  armatn  OQ 
acutu  :  acuiari  erau  pretorianii  impeny- 
toritoru;  e)  eellu  ce  pârta  «Mtete  sau  io 
genere  armeleunui  luptatoriu  superior», 
armigeru;  d)  cu  alluaione  mai  multa  la 
form'a  fem.  acuta,  seutarivUt  =  paato- 
rinlu  magistru  allu  unei  stena. 

SCCTATa,-a,  adj.,  scitatui  facntu 
in  forma  âe  seutu,  d^ro  mai  vertosu, 
armatu  cn  «cute  :  eoorti  seutate ;  cat- 
lari  seutati;  ai  absol.  scutatii,  appli- 
eatu  si  cn  sensulu  formei  soutertu  de 
snb  b). 

*  SCUTELLA,  B.  f.,  BiiatalU,  (comp. 
si  fr,  «ootelle);  deminutivu  d'in  acuta  : 
acutelle  de  didcetia;  metaforice,  a)  etm- 
oeptaolu  la  certe  plante;  b)  genu  de  loe- 
phyti. 

•SCUTBLLABIU,-a,  adj.  s.,  (fr.  md- 
tellaire);  relativu  la  seutella;  ca  Bubşt. 
f.,  reale  aeuteUaria,  geaa  de  plante  d'in 
famili'a  labtateloru. 

*  SCCTELLATU,-a,  adj. ,  (fr.  iw- 
tellÂ);  facntu  in  forma  de  seutella;  in 
apwae :  plante  aeuteUate,  mnnite  sau  eo- 
porite  de  aeutelle;  ai  ca  anbat.  pi.  aeutel- 
laUHe. 

*  SCUTELLIFOBMB,  a^j.,  (fir.  m- 


>yGoog[c 


1114 


BOT. 


Mllferai*);  eare  are  forma  de  acuteUa 
sau  de  seutt. 

•SCUTBLL01DE,adj.,  (fr.  «ntel- 
l»I4c) ;  eare  are  forma  appiopiata  de  a 
jovfeUei  sair  $cutvlw. 

SCnTENTIA,  B.  f.,  Inmniiltu.  Ilber- 
tM)  (d'io  scutire),  apperare  de  sarcioe, 
de  dări  cOtra  statn;  libertate,  derepU. 

•SCOTIBRANCHIU,-a;  adj.  a.,  (fr. 
teatlkraBehe);  care  are  hranehie2»  co- 
peritfl  ea  de  unu  $eiitu;  snbst.  pi.  satti- 
(nincAJde,  ordine  d'in  classea  molln- 
teeloni. 

SCUnCA,  B.f.,ieBtl«a;  propria,  fem. 
d'in  scutictt,  applicatn  la  senstiln  spe- 
eiale  de  :  eurreUa  de  batuttt,  cu  care 
batali'a  e  mai  blânda  de  c&tu  cea  data 
en  flageUidu. 

SGUTICELLU,  s.m.,deminutirud'iD 
tmtiea :  seutieellviH  pruncului. 

SCUTICn,  p].-e,  fueU,  ftict»;  in 
origine,  adj.  formaţii  d'in  scutu :  seutUsu. 
applicatn  apoi  ca  Bobat.  atătu  fem.  (?edi 
Miriica),  câtn  m.  seutica,  copertuni,  fa- 
Kta  de  pandia  sau  de  pannura  cu  care 
w  infasciora,  se  copere  cineva,  in  spe- 
flie,  pentm  prunci :  adău  fasci'a  si  seu- 
tieele,  se  infasciâmu  copUluIu;  apeliati 
ecutiesle;  seutieidu  mt  e  ewaiu;  desfa- 
aaati  eopiUulu,  acoMi-Ui  cPi»  seutuse. 

♦  SCUTIFOLIU,-a.  adj.,  (fr.  MatlTo- 
IW);  care  are  folie  in  forma  do  aeutu. 

<  SCDTIFORUE,  adj.,  (fr.  seatlf»?- 
Mo);  care  are  forma  de  seutu. 

SCUT[GEBtJ,-a,  «mticrer^seitlgera- 
lai,  (fr.  scntlstre);  care  porta  aeutu,  sî 
de  aci,  care  porta  arme,  armatu;  ca  b. 
m.,  aeutigerulu,  genu  de  insecte  aptere 
d'in  famili'a  myriadipodîlorn. 

•  SCUTILU,-»,  adj.,  leutllis,  (d'in 
WHtte);  forte  maoru,  care  are  ore-cnmu 
BQmai  peUea  si  oasele. 

*  SCUTIPEDE,  adj.,  (&.  acitlţide); 
ear«  are  petiorele  seuttOe,  coporite  cu 
pelle  in  forma  de  scufii. 

8CCIIBE,-€«eu,  t.,  llb«r«r«,ieryare, 
MBMmrS)'  ImnoBCBi  reddare,  Immii- 
■ItMte  donare)  a  apper&,  a  umbri  ew 
fcufiilu  =  Hat*  defenderei  p»taţ«re, 
ri  de  icl,  a  apperi  Teii-eamn,  a  pro- 
tege,  a  Bcapi,  mantuf,  etc.;  1.  in  genere : 
ţptiksce-m,  DomnSt  de  navolia  ai  de 


sou. 

peceatu;  am  fottu  seidUi  Se  bdlm,  ie 
peste,  de  iote  eedamUatile;  a  aeuH  de  Jtt- 
cru,  de  greutăţi,  de  sarSne  oturose; 
a  seutl  de  nef^cere,  de  eupperare,  de 
amaru;  a  scuH  de  pena,  de  îabore,  de 
fatigoi  a  scuti  de  una  eoZZs  loHga,  grea 
si  dispendioaa;  a  aeuH  de  vorbe  r^,de 
batujocuri;  ei  ironice :  aeutiti-ne  deatăta 
amore,  de  omidti'a  voatra,  de  ienevo- 
lienti'a  voatra;  2.  iu  specie,  a  apperii  de 
sarcine,  de  darf  cdtra  statn,  de  aagv 
ife,  etc. :  a  scuti  de  mUitia;  a  acuU  pre 
celli  betrâni  si  nepotentioii  de  eapUa- 
tione  ai  de  alte  dori;  vedunete  paupere 
sunt  scutite  eopălii,  studentU  pm^ien 
sunt  scutiţi;  de  taasele  aeolastiee;  scutiţii 
formau,  inainte  de  regulamentuln  orga- 
nica, unaclassedeomeiti,  cari serviouim 
mintia,  sau  ea  «aiari  si  apparitori  laju- 
deeatorie;  scutiţii  faeeau  aervitiu^  eu 
spesde  loru.  numai  şefia  seutUi  de  veri- 
ee  dare  ai  augaria. 

SCUŢISIOBD,  s.  m.,  aeatalam)  do- 
minutivD  d'in  seutu;  redi  si  seuttdu. 

SGUTITn,-a,  adj.  part.  d'in  scutire; 
lanaiiiB. 

*  SCUTOCONCHIU,-«,  adj.,  (tr.M.- 
to-eenehlea);  relatiru  la  scntulu  oon- 
ohei  urechei :  museitU  aeutoooneĂH. 

'  SCQTOIDE  ,  adj.,  (&.  hiUHb)  ; 
care  are  forma  appropiata  de  a  mw- 
UUui. 

«SCnTOSTEBNALE,  adj.  (£r.,  mU- 
sternal);  rolatiTU  la  aeuttdu  ei  atermiiu 
oertorn  insecte. 

*  SCUTBA,  8.  f.,  Todi  aeuta. 

*  SGDTBISGA,  s.  f.,  si  m.  seuUiaeu, 
8e«tr(sein)  deminutivu  d'in  acutra. 

SCUTU,  B.  m.,  pl.-«,  si  -uri,  Mituit 
(it.  teado,  isp.  port.  esoada,  pror.  «Hat^ 
fr.  tev,  «oaseoa,  alb.  sUat,  n  gr.  axcS' 
tov,  mtoâSo,  OKOordpt);  prateetU^  ielta- 
■t»,  praesldlnn»  rernKlnni,  eto.;  proprie 
Bi  in  orgine,  aeutu  (affine  on  «Sco^ 
pelle,  ooriu,  bi,  in  geaere,  totuoe  oopara, 
infasoiora,  prot^,  appera,  etc,  t^ifH- 
eatn  io  specie,  1.  ca  mai  îean,  la  uoa 
arma  defensiva,  făcuta  d'in.  soaodim 
si  coperita  ca  oohn,  de  forma  oblonga, 
in  oppos.  ou  d^iu  sau  cIupm^ltpMt* 
de  forma  rotunda  :  seii^  de  eaUari,  de 
pedntri;  ti  fecera4mte  dl'inaeortiade 


,y  Google 


_    m. ■ 

arion  $i 'â*f»  nokellâ  im^ttUe,  riU  a- 
eoperiraindatacup^;  aarruneâaM' 
Mm  si  a  fiigl;  mare  rornw  eariof' 
mneă  mhÂiIii,'  mammde  laeedemaniane 
iieea  jumloru  fUii,  pleeondula  hatalia, 
laeoHieele  coemte  :  ean  eu  ace$tu  scutu 
$ttu  pre  dcesftt  seutu;  2.  metaforice,  o)  in 
niiBii  materiale,  a)  flgnr'a  cftmpnla  in 
forma  de  scutu,  in  care  se  desemna  ar- 
mele onni  omQ ,  unei  famiira ,  unei 
terre  :  scufele  /omiZieloru  patritMne; 
seutulu  Bamaniei;  ţi)  mODeta  ce  porta 
Dnn  seutu  alin  domnitorinlDi  saTi  allo 
terrei,  ia  pi.  t ,-  seaH  de  auru,  de  ar- 
gentu,  aadi  falşi;  -j)  modu  de  altnire, 
(redi  ri  seuttda);  S)  la  lemnăria,  la  mese, 
mie,  etc. ,  seutu  =:  plana  oblonga  de- 
semnata pre  scandare;  i)  in  sensu  i- 
âeaIe,protectioae,faTore,-adjatoria,etc.: 
a  pune  âetorPa  publica  sui  scutulu  ono- 
rei  nationaie;  eelli  pauperi  si  debili  se 
punu  rai  seutulu  eelloru  avuţi  si  po- 
teuH;  su6  semttilu  garanţiei  peteriloru 
euromans  seafia  asseeureUa  essistenti'a 
poliHea  a  Somaniei;  diro  cATm  mai 
Jxmu  seutu  aliu  essistenOei  nostra  no- 
tiondU  voru  fi  pepturUe  juniloru  ro- 

fflânt. 

SCUTULA,  s.f.,iflDtBU,  Be^Ule^Cfr. 
■  Hntole,  siB7til«t  gr^  OKmiX-^);  1,  demi- 
nntirn  d'in  seuta,  appiioata  si  la  mai 
malte  si  varie  figare  de  form'a  aaei 
saUa,  rotande,  dâro  maî  vertosa  cadra- 
te :  «cucuie  de  table,  de  parieti,  de  usie, 
defaeie  de  armarie;  apoi :  scutida,  geou 
de  plante,  cama  si  unu  gena  de  coace; 
2.  seuttda  =  seutale  =  seyt(de,  a)  in 
genere,  snlla,  cjlindrn,  etc. :  pre  scu- 
tii dedera  usioru  navea  la  apa;  b)  în 
^eie;  a)  epistola  secreta,  la  Lacedemo- 
niani,  epiatola  scrissa  pre  pelle,  pre  ana 
eorella  (vedi  scutu),  si  infasciorata  pra 
ann  salin,  ano  faste,  de  pre  care  numai 
cella  cai  era  aâdresBata,  seiea,  fora  se 
na  strice,  a  desfascior&  pellea  scrissa; 
p)  BJrpe  cylindrioa,  s^rpe  oa  una  solia. 

*  8CDTDLATn,-a,  adj.  pari;.,ae«tn- 
Utii;  omatD  cu  forme  deseututa:»aae 
seuhdate,  pelle  de  eallu  seuhdata.  vi- 
ttUi  saauîati. 

*  SOCTULTJ,  s.  m.,  seiM»}  demi- 
BQ^ra  d'in  actOu;  vedi  si  seutiatoru. 


spB.    im 

BCDTDBABE,  seuturatu,  «te.,  vtâi : 

seoturare.  seotura^,  ete. 

SCTFHIFOBME  =z  acupifbme,  ăâj,, 

(fr.  Bcj'phirorMe);  care  are  forma  de 

scyphu. 

*  SCTPHU  =  seupu,  s.  m.,  lerphait 
(ax6ţo{);  pooaln,  cttpa. 

*  8CYPHD1IP0KJO:  =   seuptM~ 
forme,  adj.,  (fr.  BcjrphBlifome) ;  csre  . 
are  forma  de  seyphuîu. 

*  SCYPHULU  =  scupulu.  s.  m., 
sejţhnlBi  si  sefţalii;  deminotiTU  d'in 
scţ/phu,  metaforice,  parte  de  planta  at- 
seminea  nnni  seyphiUu ,  (compara  si 
fr.  ifljphnlfl). 

*  SCTTALE,  s.  f.,  seytale,  (oxtT<ftX>i)); 
Tedi  seuivla  sub  2. 

*  SCYTALOSAGETTIPELLIPBBU, 
m.  pers.,  scjUiasarlHiiteUirM;  cella 
ce  porta  una  maeiuea ,  sagdte  si  ana 
peOe  de  lea,  connome  data  lai  Ertmle. 

SDRUMtCABE,  =  sdretitioare .  (d'in 
ss-demiecare  =  dumiewe,  ou  unu  r  in- 
trasn,  afora  denaecamaTad*ia:«r-<fc- 
re-meare ;  comp.  si  isp.  desnlţar) ,  T., 
(dentoBre)j  minoUtfnettiieldeMteoate- 
rere;  a  face  buccatelle  meaat«,  a  rope  în 
mici  bncatelle ,  a  Bferm&,  etc,  mai  e- 
nergiou  de  c&tu  detuieare  sau  dumietuv : 
a  sdrumied  p^te  in  lapte;  a  sdrumied 
oasele  cuiva  eu  fustele;  n'ati  impartitu , 
ei  ati  adrumteaUi  agrulu;  ai  noatri  adru- 
micara  osteâ  mt'mtctloni;  Domnedieu  «a 
sdrtmtieă  pre  tntmteii  noştri.  H. 

SDRnMIGABITJ,  pl.-e,  frnatnni  ■■- 
KtrameBtnn  1d  hroita  («aterendljinstni- 
menta  de  sdrttmieore,  camu  si  effeotslo 
prodassa,  sfermatnre  dumicate,  etc.  M.. 

SDEnMICATIONB=«(bvmtea<toiM, 
s.  f.,  «antereadl  mU*  «t  e&etai,  BStio- 
ne  si  efTecta  de  idrumieanv :  sdnumea- 
tionea  a  trei  armate  de  una  mâna  ie 
otitent.  M. 

8DBUMICATD  =  sdremieatu,-a, 
adj.  part.  d'ia  sdrumicare:immieusdrn' 
micati;  adrumieatuln  ponei  in  lapte.  M. 

SDBOMICATUBA  =  adremeatura, 
s.  f.,  eentereadl  motl»  et  effMtns,  (Ira* 
st*}  actione  si  effecta  de  scbumieare : 
sdnmieaUtr^a  armatei,  adrumieaturefy 
pane.  U. 

8DBUNCINABB,T.,(â'iDa 


>yGoog[c 


Ulg         SE. 

citMire)|  MMt«r«,  Bifl«Rt«r«»  ocneitere, 
ramit«i«i  a  saltă  cu  violentia,  a  face 
se  nri»  d*!!!  locu,  a  scutură,  a  8ferm&, 
jonenUt  stc  i.earruti'a  sdruneind  reu; 
9  si  sdruneină  ¥na  mâna.  vnu  petioru, 
mrmii  nu  sdruncinaii  temdiele  ed^eiu- 
Uti  soeietaiei;  totn  eorptdu  ni  e  sdrtmd- 
mtu  de  retdH  mersu  alia  eallilorM  pre 
«ari  amu  e<Mantu.  M. 

8DBUNCINATTJ,  adj.  part.  s.  d'io 
tiruHemare.  M. 

SDBUNCIXATD&A,  s.f.,  sye.naBBi, 
«•MHtiuB,  peraniato}  actione  si  effectn 
de  adrwuinare ;  săruncinattirele  car- 
rutiei  pre  caUe  forte  sălebrosa;  sdrun- 
tmatmademâHatdeereieritdenerviM. 

1  SE,  pronome  refl.  pers.  III  aucnsat. 
w,  MM,  (it.  il,  iHp.  port.  fr.  M»  proT. 
■I»h);  1.  proprie,  a)  la  rarbe  refles- 
sive :  a  w  colcA,  a  se  seoUă.  a  se  speUd, 
o  te  imbraecd,  a  se  deseetâ,  a  se  depăr- 
tata ae  apropia;  calUi,  dupo  eese  tolvu 
m  ptilbere,  se  scolia  si  se  setUura;  latro- 
mi  se  arruncara  cu  furia  pre  callatori; 
b)  la  rerbe  reciproce :  se  bate  anulu  eu 
attulu,  se  batura  unii  eu  alţii,  s'au  ba- 
tutu  in  parte;  navUe  se  loeira  intre  den- 
tete;  edli  certaţi  se  u»paeara;  mulţi  se 
involira,  muiti  mu  se  invoUra;  2.  meta- 
forice, o)  la  verbe  passire,  de  regula 
inse,  a)  candn  sabiectulu  rerbului  pas- 
ntn  nn  e  persona  :  ut*  totu  ee  «bora,  se 
monea;  merdle  b<me  se  caută  si  se  MMdu, 
se  compera  eu  bone  prdiurii  se  feeera 
muUe  ammeUorari  luerurUoru;  nu  se 
pote  dice  sau  se  pote  diee;  ~-  iaae  :  o- 
itmiu  se  oedde,  na  e  de  necesse  passivu, 
ei  reâessiTu,  asii  potu  fi  reSeasire  sau 
ceoiprooe  si :  porcii  se  oceidu,  latronii  se 
oeeidu.  etc.;  ambiguitatea  se  inlatura  in 
assemini  caşuri  prin  determinatioaî  co- 
venite  :  latronâe  se  oceide  <idesea  de 
eallatoriu,  vacede  se  oceidu  ie  măcel- 
lari,  Mtimeti  se  învinseră  de  ai  noştri; — 
b)  Ia  verbe  impersonali :  se  cade,  se  co- 
pine,  se  dice,  se  spune,  se  crede,  se  au- 
de: rut  se  crede  eo  ar  fi  aaid;  se  sptme 
eo  ar  fi  pre  puniu  de  a  ineepe  beUulu; 
nu  se  dUeasiă,  mai  bene  se  dice  altra- 
Htmte; — 3.  ID  respecttilu  foneticei  si  alin 
eonstructionei  se  observa ,  a)  io  coo- 
«tTMtioiw  se  ata,  de  regnla,  inaiote  de 


M; 

Terbnlncucare  se  cooBtrae,camn8e  mde 
d'in  essemplele  sasu  citate,  inse  ^rop^ 
_regulatu  ae  pnne  in  urma,  c&  ai  pro- 
aumînele  analoge  de  la  celle  alte  pet- 
Bone,  a)  la  genindie  :  seoUan^se,  de- 
acetandu-se;  faeundu-se  diua,  wmu 
plecă  la  campu;  Şi)  la  casu  de  intenro- 
gatiooe  si  de  ori-ce  affectu  alia  snttte- 
tnlui ;  duea-se  de  la  nene;  cade'te  ore 
se  dâmu  câniţoru  panea  filUoru?  dj» 
ca  multa  elegantia  se  pote  pospone  si 
in  veri-ce  altn  casa :  eade-te  eelhru  be- 
trâni  a  dâ  bonu  essemplu  eeUoru  teneri; 
mai  spon^-se  multe  âUeI«  despre  âSti; 
numai  la  infinitivu  pare  co  in  usula.  de 
astadi  ae  eaclude  cu  totulu  pospunerea; 
b)  in  respectulu  foueticn,  e  de  la  se,  se 
elide,  in  prontmti'a  familiaria,  inaiate 
de  bote  vocalile  :  s'aude,  s'urea,  s'orbe- 
sce,  etc.,dâroeli8ionea  pare  dura  inaînte 
de  alte  vocali,  afora  de  a  :  ^appuoa, 
s'aeeatia,  s'au  dussu;—^.  se  cu  ne,  sene, 
ca  ai  iNcne,  tene,  se  applica  in  constroo- 
tioni  cu  prepoaitioni :  omulu  pentru  sene 
face  totu,  amore  de  sene,  ommondu  de 
sene;  pentru  sene  nu  e  bonu,  necumu 
pentru  cdtU;  magneiuiu  trage  la  sene 
ferrulu;  acesta  fapta  trage  dupo  sene 
reUe  eonseeentie;  nu  da  de  la  eene;  ee 
vorbe  da  unu  eopilUt  di'in  sene?  a  co-^ 
ffitâ  in  sene,  cu  sene;  a  vorbi  eu  sene. 
a  intră  tit  sene;  a  se  inteUege  intre  sene; 
a  Ji  conseeente  cu  sene ;  ai  ca  obiectu 
passivu  cu  pre  :  pre  aliii  au  tnantuitu, 
ero  pre  sene  nu  pote  mântui,  ai  ca  ad- 
aossula  superfluu  alia  simplului  se  -.pre 
aUti  adjuta,  pre  sene  nu  se  sâe  adi**iă; 
ce  animde  nu  se  ama  pre  sens? — omu  de 
sene,  de  capnlu  seu,  domnu  pre  sene; — de 
setw=spontaniu,  de  bona  volia;  —  ({e 
sene  =.  singura,  fora  altnlu,  fora  itn- 
pulsu;  —  pentru  mai  multa  appesare  ie 
insooiesce  si  cu  dativulu  si  :  senesi,  âe 
senesi,  eu  senesi,  cotra  senesi,  a  se  tor- 
mentă  pre  senesi;  calliimergudeginesi; 
inse  mai  pucinu  correotn  :  0eN«»ii,  se- 
neti,  etc.  (vedi  si  3  se). 

2  SE,  conj..  Bl,  *t,  (it.  ic,  fr.  b1),  iaw 
de  nnu  ubu  asii  de  intensa  si  de  sensori 
asii  de  multiple  si  varie,  in  ofttncUssioel* 
•I*  m%,  ou  accoperu  de  cftta  parte  d'in 
aceetu  intellossu,  1.  ca  lat.  ilt-e^n- 


jyGooglc 


- OT; 

mendu,  a)  modnla  hypotheticu  :  sevina 
tatalu  acumu,  ar  fi  vai  de  noi  ^  ii  pa- 
ter renUt,  etc;  se  nu  ;lu  eu  eoneiUante, 
ne  amu  certă  de  tote  nemicurile;  se  nu 
fia  plecatu,ramu  fi  aftatu  a  casa;  se  nu 
M  fia  suppusu  Urr'a  nostra  Tarciloru, 
atUle  aru  fi  fostu  evolutionile  vietiei  no- 
stima naţionale;  b)  modulu  condiţionale, 
unde  limb'a  classica  pnne  Bl  ca  imper- 
fectolo  san  plnscaperfectnla  conjancti* 
Toloi  t  se  am  ce  ceri.  ti  asitt  dâ^=»l 
h&b«r«Bi,  direm;  se  fiu  ovh/h,  asiu  A 
ăatu  :=  il  habnlaaem ,  dedlstera ;  se  ne 
/ffliH  eapuitu  d'in  tempu,  nu  amu  gentt 
astaii  urgentile  lipsi  ee  ne  app4aa  ; 
Uaceâoromftnii  (pre  unele  locuri  si  Da- 
corDmftnii)dicii  :  sefuretimatintellepH. 
nupatireti  ce  paHti;  se  eu  eanlarrm, 
toti  me  ascultare,  etc.;  dâro  assemioi 
fnfli  para  a  intri  mai  malta  intre  celle 
hypothetice  de  aab  a);—c)  la  conditioni, 
de  oari  e  cineva  certn  san  cellu  pucina 
are  corantn  a  fi  certa  :  se  vrei  pace, 
para  ieUu  ^  ti  tIb  pacenit  para  bel- 
Umj  se  vreţi  a  ve  peramblâ,  imbracali- 
ve;  se  darili  a  ve  apperă  căminele,  leunti 
armele;d)  composite  in  iasemnarilepeno 
ad  descrisse,  Buot :  si  se,  se  ai,  chiaru 
se,  chiaru  se  st=ietai,  etUmali  f  ametsl, 
leoate  mai  vertesn  in  sensnlu  bypothe- 
tica  de  sab  a)  :  se  si  faci  ce  vei  face, 
nemiea  nu  f6lQsesci=ti\.*n%l  raelag,etc.; 
âiiaru  si  se  erepi,  nu  făcu  dupo  vdi'a 
tea;  se  si  fii  de  sipie  palme  in  fronte, 
nu  tm  ar  pesă  de  tene;  si  se  me  speti' 
dure,  se  mi  talie  limb'a,  nu  asiu  trade 
seentde  ae«ste-a;  ca  acesta  in  tellessu  si 
simplo;  se  le  fad  ce  le  ai  face,  nu  su 
tHultiamiti ;  se  ve.  imbuihede  tote.  totu  nu 
ve  saturaţi;  (vedi  si  la  2.);— ej  cu  mare 
damnu  alia  claritatei  limbeî,  se  aadu  a- 
stodi,  pre  a  locnri,  si  mai  vertosu  se  legu 
in  oElrtile  de  astadi,  in  loca  de  conjunc- 
tîonile  descrisse,  aprope  esclasîvn  con- 
janctionile  :  de.  deco,  deşi,  chiaru  di~ 
co,  etc.,  d'in  fericire,  inse  se  occarre 
forte  desn  in  gor'a  poporalai  d'in  tote 
pârtile;  Ia  Macedoromftni  in  locn  de 
dSeo.  etc,  se  dice  sr:se  e,  se  fure,  dupo 
differitele  nuantie  alle  conditionei  san 
hypothesei;  —  2.  ca  lat.  nt,  a)  in  frasi 
h^pothetice  :  se  ti  lipsesea  ceva,  totu 


• Si lllT 

te  poti  consolă  eu  ee  ai=:tt  i«alt  all- 
qnid,  etc.;  se  dicemu  co  ar  fi  a»\â.  Mu 
nu  poţi  face  nemica;  se  punemu  eo  ar 
veni  tatalu,  ee  s'aru  intemplâ  atunci;  se 
concedemu  premissele.  poţi  scote  (ftn 
elle  consecenti'a  ee  vrei  a  deduce  9  b)  ia 
frasi  imperative  san  proibitire,  la  ia- 
demnu  san  deademnu,  la  temere  saado- 
rentia,  etc. :  rogă  pre  amici  se  Iu  sus- 
Mna^amleoB  roţaTlt,  at  opea  r«rreiit; 
si  ne^tivu  se  »u,=:ne,  nt  nou  :  nerogă 
se  nu  pleeămu,^rogkilt  Mpr»iela«e- 
remnrj  asi&  si :  te  invitu  se  te  ^emperi; 
nu  ti  am  âi^w  se  nu  mai  faci  aisid?  ne 
ai  dissu  se  ventmu  mai  tardiu;  spune-U 
se  se,  laxse  de  prHensioni  essagerate; 
me  temu  se  nu  trino  domnidu,  (vedi  It 
eo  despre  delicatele  difTarentie  d'intre 
constractionile  ca  sesi  ca  codtipolrerbs 
ce  insemoa  temere);  b)  in  propositloai 
finali,  Qnde,  pentra  mai  malta  claritate 
sta  cn  ca  înainte,  (redi  ca) :  ocU  aveţi, 
se  vedeţi,  urechie  se  audiii  =«eiil«8  i«- 
betli.  nt  TMeatlB,  ntc.,flti  maifamasiă 
senupatiuceammai patitu;  nu  faee.se 
nu  ti  se  facă;  ae  nu  patiu  ceva,  nu  essu, 
d  stau  in  casa;  ca  sepotemu  percepe  mai 
bene  laerttlu,  vomu  urmă  aeestu  me- 
toda; ca  se  iiu  ti  se  intemple  ceva.  nu 
te  ammesteeâ  in  acista  nffacere;  3.  ca 
mnltu  mai  namerose  Bunt  caşurile  ia 
cari  ae  allu  nostru  pnre  a  na  arâ  aan 
eorrp«pondmte  in  limb'a  c'.assica,  ci  se 
pune  spre  a  espreme  modulu  conjanctivn 
espreHRii  in  classic'a  namai  prin  deşi- 
nentiele  verbului,  fora  adjatoria  ds 
veruoa  conjunctione ,  a)  absoluta :  ii 
făcu,  se  faci.  se  facă,  se  facemu  =;  fâ- 
ciam,  raolasţ  faclat,  fdoIamnB  :  se  te 
culci  de  tempuriu,  si  se  te  scoUi  de  de- 
manitia;  se  ne  rugămu  sSr'a  »t  demane- 
tVa;  suBU  se  avemu  ănimeU!  se  nu  ve 
daţi  somnului,  se  lucrâmu  câlu  potemu; 
mai  vertosn  in  interrogationi  dubiose : 
ce  se  făcu  ^  quid  raclam  1  unde  se  aU 
lergu?  unde  se  mi  plecu  capulu?  ce 
se  ne  facemu  noi?  la  cine  se  a/lămu 
scăpare  ?  eu  cine  se  ne  intellegemu  ?  ds 
unde  se  trngemu  adjutârie  ?  eandu  se 
ne  adwimm?  b)  relativa :  a)  in  inter- 
rogatione  indirecta  :  nu  sciu  ce  se  făcu 
^neBcift  qaitl  fkelan  :  nu  avuceserO' 


yCOOglC 


w& ^ 

pimdie;iuiaflâiiaiunde8ene  aseunăaimi 
mvitia~ne  tu  c«mu  se  faeemu  mai  bene; 
ntt  vedemu  decese  faceţi  asia,  etc.,  dif- 
ftrite  prin  sensn  de  :  nu  vedem»  de  ce 
faeetiatiă  cnmu  si  de: nu  scih  de  ce  ai 
face  a$iă;  dâro  camu  iu  acellu-asi  senan 
ca  celle  de  sosn :  »ti  aveţi  ce  ai  ineoirău 
faee=nu  aveţi  ce  si  ineotrâu  se  faceţi; 
P)  la  propositioni  subordinate  legate  cu 
ralative,  a.')  in  genere  :  eandu  ae  plece, 
seseati  retinutu,  diffetita  inse  de :  canău 
ae  plece  de  ad,  mi  ar  pari  bine;  p')  în 
•pecie  a)  candu  propositîonea  subordina- 
tâ  depende  de  an'a  Degativa;  nu  e  omu, 
eareae  nu  connâsca  acista'a,  eau  de  un 'a 
interrogativa  :  care  e  omulu  care  se  te 
tirtda?  b)  candu  proposltiouea  enbordi- 
nata  a  Ifgata  de  alt'a  prin  relativele  : 
W  sMu,  veri-câlu,  câtu,câ(u-câtu,  veri- 
CţMHH,  veri-oe,  etc. :  veri-câtu  se  le  dai, 
c^  aeledai  tctu  mai  ceru;  veri-eumu 
M  te  porţi  cu  elUi,  nu  Vimpaei,  differitu 
de  :  veri-eumu  te  ai  portă,  si  de  :  veri- 
«HDHt  te  porţi;  asia  si :  faeii  aaiă  in  câtu 
aenume  laase  fora  adjutoriu,  diSeritu 
de :  faeu  aaiă  m  cătu  nu  tne  lassâ,  sau : 
m  câtu  me  lassă  fora  adjutoriu;  i.  suat 
d«  assemiae  multe  casări,  in  cari  ver- 
bulu  nostru  CQ  se  nureaponde  neci  cu  Ter- 
bnlu  in  conjonctivu  aUu  limbei  classice, 
cnmu  de  easemplu,  a)  in  genere,  verbalu 
cate  substituitu  inânitîTulai  classicu, 
a)  fia  acesta  infinitiru  stuguru :  nu  sctu 
ae  acriu  =  neselo  seribere  :  nu  poteti 
aeitwetiati,  ne  place  sefimu  eu  voi;  ^)  fia 
infinitiTulu  insocitu  da  unu  accusativo 
ca  Bubiectn  :  e  urritu  sementi=ztuT»t 
Mt  M  aeiitlrl  i  nu  e  dereptu  se  te  me- 
nii pre  mene;  nu  credu  se  fia  venitu  a- 
ffltCH^=ioi  ered»  Tenlsae  imloDa,  dif- 
feritu in  cătuTB  de*:  nu  creau  co  a  ve- 
nitu tmieulu;  inse :  nufictu  serie,  nu  ne 
potetnu  miaeă  de  aâ,  etc.,  sunt  de  pre- 
feritu;  b)  in  specie  cn  certe  prepositiaai 
teoate  ca  conjunctioni,  mai  vertosu  : 
fora,  peno,  si  locutionea :  m  locu  :peno 
se  adjftngemu  noi,  se  termina  spec- 
taclulu;neminenupotepretende  la  stra- 
lucitulu  nome  de  filosofu ;  fora  se  dea 
una  theoria  morale ;  ţora  ae  te  lin- 
guaeacu  eu,  totuai  eşti  tu  destuUu 
ie  ingonfatu. 


ţ3  3E,  M»  particula  insepar^ile , 

care  pare  a  fi  acellu-asi  coventa  cu  pro- 
numele refieas.*^  care  iu  limb'aclassiea 
occurre  si  sub  fonn'a  «©-mb  =  sl-ie  = 
il  ae  =  prep.  fora,  (vedi  ta  i  se  form'a 
aene  cu  sensulu  de  singuru,  fora  edtulu : 
de  sene  =  sin^ru,  fora  impuhulu  ol- 
tui-a,  etc.)t  si  care,  de  aoea-a  in  composi- 
tioniie  ca  verbe  si  adiective  are  seosuln 
de  ;  separatione,  despărţire ,  deportare, 
puneresau  ăuc^ela  unaparte,  mai  ver- 
toau  cu  Duanti'a  de  :  aeopu  anomitu, 
pentru  care  se  face  separaiionea,  cuuu 
ae  vede  d'in  compositele  :  secedere,  se- 
eesaione,  seditione,  aeponere,  etc.;  sepa- 
rationea  e  une-ori  asi^  de  pronuntiata, 
co  compositulu  cu  ae  devine  opposituto^ 
ba  chiaru  negationea  aimplului :  secor- 
dia  e  lipsea,  negationea  de  corde  sau  â- 
nima;  securu,  d'in  se  si  cura,  e  nega- 
tionea, lipsea  veri-carei  curo;  —  in  Oft 
ae  attinge  de  forma,  se  nu  suffere  neci 
nna  mode&oatione  înainte  de  coasonan- 
tile  iniţiali  alle  coventeloru,  cu  cari  in- 
tra  in  compoiiitione;  âro  înainte  de  to- 
calile  iniţiali,  se  intercala  unu  d :  ae-d- 
itione  ^  sedUione;  (vedi  «ssemplele  ci- 
tate mai  auBu). 

SEA,  proD.  poseess.  f-,  aua,  vedi  aeu, 

*  SEBAClCD,-a,8dj.,(fr.i«b>eUDe); 
de  sebu=seu;  vedi  si :  aebic»,  aebaeiu. 

*  SBBACIU.-a,  adj.,  sebieeia,  (&. 
lAbMi);  de  stbu=seu:  materia  sabaeia. 

*  SEBALE,  adj.,  aeballsţ  de  aebu  = 
seu :  luminări  aebali. 

*  SEBABE— «eHore,  v.,  aebarcj  d'in 
se^  ^  sm,  a  face  d'in  aebu,  a  o^ţe  cu 
sebtt. 

*  SEBATO=:«ett«f«,-a,adj.part.d'iB 
sebare  :  umori  sebate;  în  specie,  s.  m. 
reale,  sebatu-lu=^Bire  formata  d'iu  com- 
binationea  acidului  sebieu  ca  una  base. 

«  SEBÎCD,-ti,  adj.,  {ttUoai);  ăe aebu 
=zseu;  vedi  si  sebacieu,  aebaeiu. 

*  SEBIPEa0,-a,  adj.  a.,  (i«blftre); 
care  porta,  da,  produce  sebu=aeu,  graa* 
sime  :  wbori  tebiferi;  ca  s.  m.  aebiferu- 
Iu  =  unu  mare  arbore  d'in  terrele  celle 
de  medîa-di  alle  Asiei. 

SEBOSU  =  seHom,-a,  adj.,  aebvipif 
pleun  dfl  aebu  ^  aeu,  de  grassime  :  ac' 
ios'a  meduHa. 


=y  Google 


_      am. 

SIBU,  =  Meu  :=  Bom^sem,  9>,  m., 
Mfem  I  vodi  1  sen. 

*  SECA,  B.  f.,  Blea,  (d'in  1  seeart^z 
B««M«),  pnmnariD;  metaforice,  dente  a- 
cntn,  ^era,  outnii  e  allu  apraloL 

*  SECABILB,  adj.,  twablllB;  Ctrs  se 
pote  secare. 

SECĂ-LE  :=8eeare=:»ecara,  8.  f.,  b«- 
»&!•>  (ii  »Male,  fr.  Betirle);  specia  da  ce- 
reale :  pane  de  aeeare ,  a  aemina  mtdta 


SfiCALnro  =  seeariiwra,  adj.,  (fr. 
■iflaUM);  ds  secale  =  wâwe;  ca  snbst. 
nale,  f.,  aeealina,  si  m.  seeaUmt,  gln- 
tiiKi  de  farina  de  aeeare. 

SBCAMENTU,  pl.-e,  Meameatiim, 
aatn  de  1  aeeare,  d^ro  mai  vertosu  ef- 
fecta  allu  secarei,  ceva  aecatu. 

SSCA^T£,adj.  part.  prea.  d'in  1  se- 
&xre,  tnwtn,  (fr.  s^exiit,  sAoaate);  care 
Mea,  l.in  genere :  «tgtrumeittu  seeamU; 
a.  in  specie  ,  s.  f.,  reala  snbint.  linia, 
una  aeeante  :  seoantea  umti  eercu. 

1  SECABB,  T.,  »eiwr«)  a  talii,  des- 
pici, sfascii,  ete.,  1.  in  genere  :  a  aeed 
A^wilu,  mâ»tUe,  petiorele,  degitdeCHim; 
aai  aecă  ungkide;  totehcnmk  se  potti 
aeed  ai  divide;  a  secă  fenn,  irba,  gră- 
ne  eopte;  2.  in  specie,  a)  despre  opera- 
tioni  anatomice,  chimice,  eto. :  a  aeed 
membrulu  gangrenatu;  a  seeâ  cadaverele. 
a  aeed  mna  btĂa,  unu  buboiu;  b)  a  oas- 
tri;  3.  metaforice,  a)  despre  spatiti  iu 
genere,  desinre  distantie ,  etc. :  naviU 
seca  CH  eeleritate  undele  marei  ai  alle 
/tenuIiH,-  aratrulHaeeapamenttdu;pa8- 
aarite  aeca  aendu  t»  aboruiu  aeu;  a  ae- 
ed urna  odUe  :  aeoUo  ealle  cu  eaUe  ae. 
aeea;  Inu^  oe  se  aeea,  formddia  <m- 
gihiri;  diametnitu  aeea  cereitlu  in  dom 
medietati;  b)  a  Tnlneri,  ofFensi,  suppe- 
r& :  a  aeeâ  faefa  emva  eu  unghiele;  api- 
ttti  seca  iinerele  petiore  nude;  eovetâele 
lui  inaoknii  ne  aeeara  ânim^;  vorbele 
Uni  me  aeeara  la  ţicaii,  retiucli^:z8eoara 
jfeatii,  renudii;  e)  a  cormi,  interrumpe, 
termini,  împacă  nnu  prooessn  de  es- 
sempln,  ete. :  am  facutuiee  amu  pottftu, 
ai  attm  aeeatu  lunguiu  procesau. 

2  8ECABE,  (secara),  s.  f.,  vedi  ae- 
eak. 

âHC&ABQIO,  seeV«M»,-a,  adj.)«lll- 


SBC. 


im 


rlMMB,  leealt  ■tztns  i  pUnn  de  se-. 
eaire=:aeeoie:grâue  aeeartm. 

SECABELLA,  b.  t,  proprie*  denian- 
tivn  d'in  2  9eeare;.appîieBia  inse  «  ou 
senan  speciale  la  nomine  de  alte  plut», 

a)  aeeara  =  eummu,  h)  aeoar^ia  :s 
anim;  si  snb  form'a  :  aceatiea. 

SEOARICA,  s.  f.,  redi  seeoreUo. 

SECARin,*a,  adj.  s.,  slearlait  reU- 
tivu  la  aeea  =z  tiea ,  lenatu  în  speeie 
ca  s.  personale,  tmu  «ecariH=  ceUnee 
da  eu  fiee'o,  mai  vertoau  in  emu,  omeo- 
ritoriu,  si  in  specie,  ommoritoria  Bteroe^ 
nariu :  secani  eauta  ae  te  oeeida,  (c9mp. 
si  fr.  slealre).  > 

SECCABILE.  adj.,aleflaklUi|car9  h 
pot*  aeeţare. 

8BCCANIU,  (eu  n  moUiatn,  feoodiH).!- 
a,  adj.,  iIoMBens»  «eerkiit  lanbiii 
(d'in  seccânu);  d'in  natura  «eeew,  l.pn-* 
prie  :  agru  aeceâniu;  seecănide  areitt, 
pere  seecânie;  2.  mebarorice,  nesufEHH». 
ajM^ra,  acerba,  amara,  molastu;  fr^ia- 
stfatu,  inslpidn,  neplacutu,  gretiosu,  sa- 
tiOBD,  etc.;  Tedi  si  aeeeattH. 

SECCANn,-a,  adj.,  tleeaiasţ  proprie, 
angmentatira  d'in  seecN,  forte  seMH« 
d'in  nator'a  sea  seceK;  letime  sewmei 
metaforice,  duru,  nesnfferito,  aapm,  »- 
cerba;  iieplaeatti,  ineipidn,  nesaratat  Te- 
di si  seccomtt. 

SECCABE,  7.,  sleeare.  easleeare,  (i(. 
seeeare,  isp.  port.  seoart  pror.  tacar  u 
■•efeartfr.  lAcber),  exhaurire;  l.bfâas., 
a  face  aeoeu,  a  face  se  perda  onidJtstM, 
licidolu,  ap'a,  etc- :  a)  in  genert'ta  seer 
eă  unu  laeu,  una  pcdude;  o  seeed  mw 
fontaua,  ttnu  putiu;  a  aeecA  fitiele,  «- 
gerul»;  sugacii  secea  mammiUele;  a  aec- 
eă  una  cupa,  una  bu4e.  unuvaau;  uai 
aeeoâ  pendu,  eoMtaneîe,  vestimău^i 
vânturi  cc^duroaesu f/la  ai  aeeeapameM- 
tnlu;  a  aeecd  lacrima  cuiva;  a  ai  aeecd 
fruntea  de  audore;  a  seceă  grânul»,  or- 
divUu,  de  macinatu;  a  aeeeâ  fructe,  a 
aeeed  lemne  de  lemnăria;  b)  ia  specia 
despre  umorile  corpului,  ale  scote, Tin- 
deci  ;  a  seceă  bubele ;  a  aeccâ  tmorile 
reUe,  a  ai  aeced  ai  inaanitosid  eorpulu; 

b)  metaforice,  a  Duâ&,  despolii,  leud,  ete. 
a  seccd  Urr'a  de  po^wla^ione,  de  buo: 
ccde,  de  argentii  a  iMeââmwieîe,a  «(- 


>yGoog[c 


KK 


asa 


eâveri-ee  effeete  bonetfin  âmma;  2.  in- 
trftDBitîTn,  a  se  face  seeeu,  a  perde  u- 
nudit&te;  ai  metaforice,  a  perde  Teri-«e: 
tcrrmtH  ce  se  inffa  la  incepuMu  pri- 
maoeni,  seeea  ia  wrnto,-  n«  se  mt^ge 
tmm  a  SMmfu  una  fontana  (Mm  di  aJh 
tmdante;  tmtUe  putiuri  au  aeccatu;  cai- 
darea,  ap'a  cCin  căldare  a  seeeatu,  prin 
evaporare;  a  aeccatu  pung^a,  a  seeeatu 
SutamtUu;  seeca  pre  iota  diu'a  averea 
(arm. 

SBCCAEIU,-a,  adj.,  stetarlns}  rela- 
Uth  la  seeeare  :  eani^  seeearie. 

SECCASTBU ,  s.  m.,  f«nl  emnaliii } 
4rba  secată  si  oscaia,  fenn;  in  specie, 
nmoln  oblongu  de  fenu. 

SEGCATIONE,  g.  f.,  ilfleatUiţit.  Me> 
oaaUi»,  prOT.  aleoaoUn);  aetione  de 
aeceare,  camu  ti  effecta  alin  acestei 
actiCDe :  teecationea  lacmriloru,  poteri- 
lom. 

SECGATI09U,-a.  adj.,  sieoais,  ■!«- 
ukllli»  ■leeatlTBiţ  arldas;  oare  seeca, 
•sptiBB  la  «e£care,  d'iQnaturafoiteseMu. 

SECOATin,(proD.Me(M(fu),-a,adj.8i 

SBOCATIVO,-»,  adj.,  aleeatlrns,  (it. 
teaeatlrot  fr.  Bloeatl^j  aptu  a  seeeare  : 
puUferea  seeeativa  serve  la  edoratori; 
l9eu  seeeativu,  arena  seeciMva. 

S£GCATOBIU,-forM,  adj.  b.,  >lc«a«)i] 
■teeat*rlaB;  care  seeea  sau  serve  la  see- 
oatu  :  seceatorii  lacului;  instrwnente 
uoeatorie  de  ape. 

8EC0ATa,-a ,  adj.  part.  8.  (fin  aee- 
tor6,  aleeatn* «  exbanstas  :  lacuri  sec- 
eate,  fimtana  seccata;  tkesaure  secMte; 
îassa  apei  tempu  de  seeeatu,       '    - 

SfiCCATmKB,-e8c«,  v.,  vedi  seeca- 
turire. 

SECCATTJRA,  a.  f.,  alocaţi*,  aleflltas) 
angaOi  ln«ptiae»  iHawUtUa,  InportiiBl- 
taa,  noIeatU]  iDeptns,  ttlnna,  InssIsnB, 
ni«lestns)  aetione  de  seeeare,  ai  effeeta 
allo  acestei  actiooe,  ceva  seeeatu,  1.  pro- 
prie :  seccatur'a  paludiloru  putmae 
vom  face  loeulu  salubre;  aceste  loewi 
eu  seminature  mundre  sunt  seeeatttre 
de  paludi  Umose  si  pestilenţi  cita  data; 
2.  metaforice,  a)  in  geoare,  ceva  seceu, 
f6ra  valore,  nnn  nemica;  h)  in  specie, 
a)  Torba  seeca.  fapta  seeca,  fora  mente, 
B^rella,  si,  pre  de  asapr'a,  lappţrato- 


ria;  ^)  ai  omu,  persomi  seeea,  de  n 
inepta,  si  pre  de  asnpr'o,  aapperatorit,. 
importuna,  neplacata,  inaipi^  nesnf- 
ferita,  gretiosa  :  ee  seeeatura  deawmf 
nu  te  poţi  lassâ  de  ateeature  9  seaeatn- 
rele  ti  mânea  temptdu,  te  fam  se  prfu- 
di  urritu  de  lume;  eu  aeeeatur^  nm  te 
pune  la  lucru  serioau. 

SBCCATUBIKS,  si  »eeeatmre,-e$m, 
(vedi  si  «ecHire),  v.,  aleearat  aasart» 
Ineptlai  agerej  d'in  seeeatura,  areadli 
celle  done  sensuri  principali  alle  aoestai 
coreotu,  1.  a'aeccî,  ai  in  specie,  aBCcei- 
nnn  agra,  a  onltiri,  eto.;  2.  a  facă,  a 
dice  seccatnre,  nemianri;  a  face  umi- 
cnri;  a  p«rd«  in  deaertu  tempalo. 

SSCCBTA,  aeeeetosu;  T«di :  aaeeiU, 
secoitoau. 

SECaCU,-a,  adj.  a.,  vedi  seeieu. 

•SECCIFICC-a.  adj.,  «IseliUMi 
care  boe  «secii,  care  seeea  :  seeăfitu 
âeru,  seeeifiea  ealore. 

SECGITA,  a.  f.  (in  locu  de  seceitofe), 
»leelt«s,  (it  sIe«lU,  sleeltate,  ai  ha- 
okltâ,  seoekttate,  isp.  BeqatdaA,  fr.  sla» 
ait6),  arMItas;  fainei,  invpUţ  Stata  d» 
aeeeu  :  sâeeifa  aenUui,  s4eciiele  verti , 
secerele  lunei  lui  jviiu;  in  specie,  lipsa 
mare  de  plonia  neoessaria  la  bnccate, 
care  addnce  (omite  :  e  mare  $4etita  m 
tirra;  de  sâeâta  au  seeeatu  si  fontan^ 
edle  mai  tAundantt;  metaforice,  in  ge- 
nere :  siecUa  de  nottâtaii,  de  sări  jKiif 
iice;  siecita  de  hanni  domneaee  de  câteva 
aeptemâne. 

SECCITATE,  a.  f.,  ileeltas;  oaUtaU. 
stătu  de  seceu;  vedi  seeeita, 

SECCITOSn.-a,  adj.,  aridis ,  bImhi 
(compara  isp.  «eqMmn,  port  B«q«l*Hţ; 
plenu  de  seeeita  :  annu  seee^osu;  âufW 
treianm  aeoeitosi  veni  unu  atmu  ft- 
cundu. 

SECGOG[JLa,-a,adj.,Bleo»ealw;cai« 
are  odH  aecei .-  omu  duru,  aieeoeuhi. 

SECCC,-a,  adj.  s.,  BieoDB,  (it.  Bece** 
isp.  port.  Bfloo,  prov.  fr.  seo),  arldas. 
exsaoţnilB»  naellentas,  itrif«Bns,  va» 
CDDB,  vamiB,  frlrAlDS,  Ineptns,  naRatar* 
itaLtDB,  Btotldas,  ratnas»  lasIpMBi,  ■•• 
lestus;  arldoB,  vletnai  Jejnalaa;  lipsitn 
in  parte  saa  in  totn  de  umiditate,  care 
na  e  umidu,  si,  prin  «stensionaf  dwsrtn. 


=y  Google 


•- SEC. 

TftMQ,  nuda,  ete.  i.  proprie,  a)  in  ge- 
nere :  agm  aeocu ,  laat  seeeu ,  riureUe 
§eece  pre  vira,  putivri  aeeee,  putma 
seeea,  cupa  aeeca ,  fotttana  secea ,  eaUe 
aeeea,  pamentu  seecu;  odi  $ecei,  fera  la- 
crime,  sau  fora  amori;  spate,  vene  secce 
âe  sânge;  iatm»  secat;  nod  secce,  navi 
seeee ,  voce  secca ,  gura  seeea ,  capitina 
aeeea  de  creieri .  capu  seecu  de  mente; 
punga  seeea,  thesamru  seecu;  seecu  de  po- 
turi; omu  seecu  de  fortuna,  etc.;  b)  in 
specie,  a)  de  tempn,  de  aem,  eto. ;  annu 
seecu,  tâvma  forte  seeea;  aeeeele  dUle 
.  aUe  cânelui,  aeru  seeeu ,  ealdarn  secea, 
aeeeeU  caîori  aîle  Urnei  lui  euptoriu, 
seeea  Ivna ,  aeeci  mensi ;  ^)  despre  oor- 
pOla  omnlui  aanibisu,  vacan  de  nmori 
oa  sem&u  de  morba ,  tare,  selidn,  xo- 
bnstn  ,  etc.  :  prin  mseari  si  essereitie 
eoven^  corpurile  voru  fi  totu  da  a  un'a 
secce  si  soUde ;  f)  deepre  sensulu  gas- 
tnitii,  a')  setosu;  p")  sobriu,  nebenta,  ne- 
maneata ,  si  de  ai^ ,  moderatn ,  tâmpe- 
rata  :  visele  cdloru  seeci  păru  a  fi  mai 
energice  de  ediu  aile  ctiloru  beli;  t')  dâro 
ren,  neplacntn  la  gnetn,  care  aearia  gnt- 
tnln  :  viwt  seeeu,  pere  seeee;  2.  metafo- 
riM,  a)  de^re  styln,  esprassione,  vor- 
ba ete.,  CD  mai  mnlte  Însemnări,  a)  so- 
lida, indasata,  enei^cn  si  pom,  pre- 
oisn,  etc.  :  iote  espressioniîe  acestui 
aeriptorin  sunt  sincere,  sanUose  si  secce; 
se  laasâtim  liberu  eursu  imaginationi- 
lom  junSoru,  deal  in  scripteh  lortt  nu 
su  tMe  severe  si  secce;  p)  fora  snccn,  fora 
ornamenta ,  fora  gratia ,  fora  ânleetia , 
dnm,  rnde,  aspm,  neplacntu,  eto. :  stglu 
seeeu  si  aprope  lessinaiu;  se  nu  se  per- 
mittajtmilorMcompositioni  aecee  ai  aride; 
f)  fora  intellessu,  desertn  de  iatellessu, 
frivola,  n8ioru,fora  valore  :ace8(e-a  aunt 
vorbe  seeee  ai  desSrte  de  veri-ce  aensu; 
aeeea  vorba .  nu  numai  fora  intellessu, 
dâro  si  fatua,  inepta,  foatidiosa,  neaau- 
ferita ;  de  aci ,  b)  despre  intetligentia, 
despre  aufflptu  in  genere :  a)  sterile , 
stnitu,  stupida,  ineptu ,  ebete,  nepreee- 
pata ,  si  chiara  rea  precepntn ,  etc: : 
omu  seeeu  de  mente,  mente  aeeea,  eaptt 
seeeu ,  omu  cu  capu  seeeu :  capulu  ten 
secea  a  facutu ,  capulu  teu  ae  patia;  nu 
te  intdiegi  eu  capiii  seeee;  pericidosi 
ToK.n 


SEC. 


U21 


sunt  celli  eu  căpiţele  seeee;  secce  sunt 
fapt^,  fote  appwtUurele  -  seeee ,  tote 
vorbele  seeee;  seeea  si  inepta  muliere; 
seeeu  mai  eşti,  baiate ;  ieccu  ai  fost»  si 
eeli;  p)  cu  sensu  si  mai  enei^ou,  de  ne- 
mica, mi8ella,8i  mai  vertosu,  disgratiosu, 
gretiosu,  supperatoriu,  importnnn  prin 
aeeealurele  sette :  nu  şeii  cumu  se  scapi 
de  seeculu  aeestu-a,  deaeee'a  de  muliere, 
de  aeccii  de  attM;  e)  despre  fortnna, 
sorte;  a  fi  stecu  de  fortuna,  si  aba.  a  fi 
seeeu  =  a  au  i  succeda :  aeed  mai  sunt 
si  ei.  seca  in  tote  decese  appuca.  (redi 
mai  la  valle :  a  calea  in  seeeu) ;  8.  ea 
anbst.,  a)  personale,  umu  aeeeu,  ima 
secca,  (vedl  mai  susu) :  seeeulu  de  baia- 
ta,  seocele  de  fete;  unu  seecu  eumu 
n'ai  mai  vediUu;  cine  pote  Sitfferl  see- 
culu acestu-a?  b)  reale,  aeccuiu,  a)  ce  e 
seeeu,  mai  vertoan  locu  aautempu seecu: 
a  trage  luntrile  la  seecu,  pre  seeeu;  a 
esai  la  aeeeu;  seeeulu  aeestu-a  va  ad- 
duce  mare  seeeita;  a  pleeă  pre  seeeu, 
seeeuiu  nu  va  tini  tmUtu;  amu  eaUatO' 
ritu  pre  seeeu,  si  metaforice :  unu  seecu 
mares'a  sentitu  in  thssauru;  ^)  in  specie, 
ajunu,  abstinere  de  carne,  de  ce  e  grassu, 
oppositn  la  dulce  :  lassatidu  seecutui,  a 
lâaaă  aeeeu  de  paresime,  a  rumpe  aec- 
etdu  si  dă  prin  didee;  seeeulu  e  grea  de 
observatu,  eăndu  nu  su  pome  si  legu- 
fntne  dbundanti;  ai  metaforice  :  a  lassd 
seecu  de  plăceri,  de  ce  ne  place,  dejoeu, 
de  petreceri;  ^)  in  locntioni  adverbiali 
cu  differite  însemnări,  cumu  :  a  calcă 
in  aeeeu,  a,')  a  calci  reu,  a  nn  calcă  so- 
lidn,  pre  solidn;  p')  a  incepe  ren,  a  essl 
rea ,  a  nn  snccede ;  asia  ai  :  a  plecă  in 
aeeeu,  a  essi  m  seecu;  a  lucră,  assudă 
in  seecu;  a  lovi,  bate  in  aeeeu,  a  sari  in 
seeeu;  de  aci  in  genere  :  in  seecu  =m 
desertu;  in  seeeu  ve  agUarati,  in  seeeu 
ve  agitaţi,  in  seeeu  ve  veH  agita;  a  vorbi 
in  seecu;  a  essi  cu  seeeu  :  a'}  a  essl  cn 
vase,  cu  cofe  secce  înaintea  cuiva;  ^')  a  fi 
de  reu  anguriu,  a  presagl  ren. 

SECCUC[U,-îiw,-a,  adj.,  deminutivu 
d'io  seecu;  de  unde  si  seceudoru  ai  see- 
eusioru, 

*  SECEDEBE,  aeeessi  si  seceasei  se- 
ceasu,  V.,  teoedere,  (fr.  sâcJder);  a  86  d& 
la  una  parte,  a  se  trage,  retrage,  a  se  d»- 


71 


>yGoog  Ic 


1122 


SEC. 


part&,  desparţi,  etc.,  1.  proprie,  a)  in  ge- 
nere :  se  seceda  si  se  peria  d'in  noi  eelU 
pertUUi  si  per/idi;  de  ce  «tt  pote  suffte- 
ttdu  seade  de  corpu  ?  câtu  cendu  secede 
de  pamenttt;  artnat'a  inimicului  seeedea 
pucitm  de  hi  cetate;  b)  in  specie,  a)  a  se 
ingi,  retrage  :  seccÂi  judiăi,  se  deli- 
bere;  ^)  a  se  retrage  d'ia  vi^ti'a  publica, 
politica  :  a  secede  la  moşia;  -ţ)  mai 
Tortosu ,  a  se  desparţi ,  a  se  rumpe  de 
corpnlu  politîcn,  cumu  si  de  commtinio- 
nea  religiosa  :  de  multe  ori  plebea  ro- 
mana secesae  d'in  Bom'a  pre  diverşi 
monti  veăni  eu  urbea;  2.  metaforice  : 
adutumti'a  secede  in  opinione ;  opinio- 
nile  seeedu. 

«SEGELA,  s.  f.,  «eqoelB,  (fr.  a<(iael!e); 
urmare,  ce  armâdia,  sau  cine  nrmedîa, 
comitatn;  partisani. 

SKCfiRAKE,  secere,  etc.,  vedi  :  seei- 
rare,  secire,  etc. 

*  SECERE,  secui,  secuttt  (si  sectu), 
T.,  seqil  f  a  merge  in  urma,  a  nrmâ;  in 
specie,  a)  a  nrm&  ca  inimica,  a  urmări; 
b)  a  srmÂ  in  ordinea  tempnlni  san  dopo 
ranga;  e)  a  urmă  Toliosn;  d)  a  urmă  nna 
parte,  nna  factione,  nna  anctoriUte,  nna 
modellu,  a  imita;  e)  a  urmări  unu  ecopn; 
f)  a  armă  in  poterea  nessnlni  logicu. 

*S£CESTBA£E,  v.,  geqwstrare, 
(ir.  adfi^Btrer);  a  pnne  sub  secestru,  la 
seeestin,  a  pune  secestru,  in  sensulu  ju- 
didam  si  speciale  alin  ooTentului;  ia 
senitu  mai  generale,  a)  a  margini,  in- 
cbide;  b)  a  desparţi  persone  de  altele; 
a  departi;  c)  si  despre  Itiernri,  a  pune 
la  nna  parte,  a  asconde :  a  seeestră  celle 
mai  bone  si  pretiose  parii  d'in  ereditate. 

•  8ECESTRABIU,-a,  adj  .  e.,  segne- 
•trarlBsi  relativn  la  secestru  :  actioif, 
cerere  seceatraria. 

•  SECESTRATIONE,_s.  f.,  npque- 
BtratiOt  (ifiqueitration);  a'cticne  de  se- 
eestrare.-secestrationea  bonuriloru,  per- 
sanei; secestrationea  celloru  ret  de  celli 
boni.  vitdoru  morbose  de  celle  sanitose. 

'  SE(;E8TRATOIHU,-iori«,  adj.  s., 
•eqieiitrator,  seqoeBtratorUs;  care  se- 
eestra  san  serve  la  aecestratu :  a.  va., 
reale,  secestratoriu^^locni  ieseees^are. 

*  SECESTRATU,-a,  adj.  part.  d'in 
atţettrare,  ■«{■«strat», 


ssc. 

*  SECESTRU,  H.  m.,  sfqwetar,  (fr. 
g<4ne»tr«);  1.  personale,  a)  nna  t«rtia, 
una  peraona  intermediatia  si  desinte- 
ressata,  la  oare  se  despune  Inoruln  in 
litigiu;  &Jjudioele,  arbttrulu,  alta  per- 
8ona  intermediaria,  la  care  se  depune 
summ'a  ceruta  prin  judecata ;  e)  in  ge- 
nere, mediatoriu;  2.  reale,  a)  statuia 
unui  iueru  in  litigiu  depusn  la  ann  ter- 
tiu  d'in  ordinea  jadicelui;  b)  in  sensu 
mai  largu,  opprire,  depărtare,  mărgi- 
nire :  a  pune  vna  midiere  deafremata  in 
secestru  la  unu  monasteriu;  c)  si  laera 
pusu  in  secestru. 

*  8ECEBNEBE,  r.,  (ae  coajuga  cav. 
cernere),  seesraere)  a  cerne  bene,  a  se- 
pari, desparţi,  allege,  etc.,  1.  proprie  : 
a  seeerne  eaprelede  oui;  aseeemefir^ 
de  batutura  de'ceUe  de  orditmat  seeemu 
florile  in  ennistre;  va  seeerne  negin'a  de 
grânu,  celli  boni  de  celU  rei;  seeemu 
apele  de  oscaiu,  foculu  de  aerv ;  mum 
grossit  ne  seeerne  de  voi;  eăti-va  8e  se- 
eemu de  ceUi  cdti;  una  aripa  de  «nlIaK 
secemuta  de  otte;  instrudionea  seetme 
pre  invetiatu  de  neinvetiatu;  2.  meta- 
forice, a  separa,  differi,  distinge,  dis- 
cerne :  a  seeerne  albuU*  de  negru,  stram' 
bulu  de  d^vptu,  meniior^a  de  addeotru, 
benele  de  reu;  nu  smi  9ecent«  ce  e  mtUe 
'de  ce  e  inut^. 

*  SBCESPIXA,  B.  f.,  leoftapita,  (fr. 
■âeesplte);  d'in  1  «eair«.  mare  cotiţii  ce 
serve  In  secaiu.  la  junghîatu,  Îs  taliatu 
carne,  la  buocataria. 

«  SECBSSIONE,  a.  f.,  seeciBl*.  {tr. 
^ieesafoD);  actione  de  seeedere  :  seees- 
sioneu  judtcUom;  in  specie  :  secetsmtea 
plAei,  seeesaioneastatdoru  emfedertde, 
secessionea  de  baseric'a  universaie,  ge- 
eessionea  basericdora  partiaU. 

*  SECfiSSU,  part.  s.  d'in  i 
Beeesau;  in  specie,  ca  BUbBt.  abstr.  se~ 
cessulu  passerHoru  pre  tomna;  raai  rar- 
tosu  :  seeessulu  plebei.  poporvlui;iaeeg' 
sulu  unei  parti  d'in  erederUiosi,  si  coDcr. 
secessuluz=loc\i  de  retragere,  si  de  aci, 
secessu  ^  singuritate,  solitudine. 

SECHIA,  B.  f.,  vedi  :  geghia  si  sagla. 

SECICU,-<i,  adj.,  BeotnB,  aeeawABU, 
seetam  f«aan;  d'in  secare,  secat»,  ta- 
liatu meuatu  :  carne  şedea;  in  apeois 


=y  Google 


SEC; 

s.  tyteeiea,  si  m.  neieu,  ceva  taliatu, 
tocatn,  menntitu,  si  in  parte  :  a)  carne 
tocata;  h)  fenu  tocatn,  ^rba  tocata. 

•  SECIBAJUENTU,  pl.-e,  slclUmeB- 
tnin,  pl.-«;  actione,  actu  de  sedrare, 
d^ro  mai  vertosti  cs  se  secvra,  ceva  se- 
CirtUu :  8eciramentuaJ»mdattte  de  ordiu. 
8ECIRABE  =  aecerare,  t.,  «lollire, 
■etere,  (it.  setare,  isp.  port.  segar, 
d'in  ăeeare  directe);  a  talia  ca  aecirea  : 
a  seea-â  grâneU,  obiele,  meliulu;  a  se- 
ăirâ  erhoi  Srb'a  e  seeirata;  metaforice  : 
wiortea  seara  juni  ca  si  betrâni  ;  a  se- 
eiră  nasulu,  degittdu,  unu  petioru  cuiva : 
tmmriîe  aeeira  petiorele  a^iloru. 

SECIBATIONE,  s.  f.,  messlo,  me»ls) 
Bctîone  de  seeirm'e,  si  effectu  allu  a- 
cestei  actione  :  seeiratione  de  timpuriu 
a  ţp-âmilui. 

S£CBBATOBnj,-<orM,adj.8.,nies«orj 
care  sedra  :  a  tente  seeiratori  Ia  grânu; 
n»  se  afla  sedratori  si  setwatorie;  seei- 
ratoriidu  lucra  eu  diu'a;  s.  f.  reale,  se- 
âratiria  =:  aeeiratire :  a)  tempa  de  se- 
dratu,  si  actione  de  see&atu  ;  b)  ce  se 
teeira,  c&tn  se  sedra;  redi  si  sedrisiu. 
SECIBAT[I,-a,  adj.  part.  s.  d'in  se- 
drare,  mesii*  ;  teneri  seceraţi  de  morte 
prematura;  seeeratulu  meliulwi;  fora 
doue  sedraie  pre  primavira  nu  eresce 
iene  ârVa  Sin  gradina. 

SECIBATUBA,  s.  f.,  measU;  meMis, 
■esBBrat  actione  de  sedrare,  dâro  mai 
Tortosn,  effectu  allu  acestei  actione, 
modn  si  tempa  de  aedratu :  sedratwr'a 
ordttdvisefacemaidetem^triudee&tu 
a  jininwitu;  Sfictro^r'a  vo^ra  nu  mi 
place,  eo-d  se  face  prea  de  susu. 

SEGIBE  =  secere,  s.  f.,  sloiUet  Mx, 
(it.  Mf  •!«);  inatrutnentu  de  secatu,  (vedi 
1  Mcare),  si  in  specie ,  de  secată  ârb'a, 
de  secatu  grftnele :  cn  sedrea  se  sedra 
granulu,  ordiulu,  meliulu;  eu  sedrea  se 
tedra  ^b'a;  seeire  bene  acuta,  bene  dm- 
tata; — tecerea  mortd,  sedrea  tempului, 
sedrea  beirânului  Satumu;  a  si  talia 
cu  sedrea  mai  multe  degite ;  —  nu  sdi 
portă  secirea;  a  leuâ,  prende,  duce  la  se- 
eire; a  nu  merge  la  sedre,  a  urrî  sedren. 

SECIRISin,  s.  m.,  nesBlB)  ce  se  se- 
dra,  onma  si  tempulu  de  sedrare  :  pre 


SEC. 


112» 


*  3ECLU,  pl.>e,  seeliM  si  aveilaM  ; 
vedi  se&du. 

«SECLUDEBE,  seduşi  si  sedusei, 
sedusu,  T.,  seolDdero;  a  închide  sepa- 
ratu,  1.  proprie  :  a  sedude  mulierile, 
eumu  le  aee^idu  Turcii;  a  ^eclude  viieUii 
de  vacce,  amnellii  de  oui,  edii  de  capre; 
2.  in  genere,  a  aepar&,  despart! :  sedu- 
seră ritUu  de  monti  ou  unu  muru  de 
pitra;  3.  metaforice  :  ntpplidu  seclusu 
de  odii  om«niîoru. 

«SECLUSIONE,  s.  f.,  (Beelasilo); 
actione  de  sedudere. 

*  SECLDS0RIU,-«i5»-io,  adj.  s 

elM*r,  seclniorlDin;  care  se^lude  sau 
serve  a.  sedudere;  in  specie,  s.  m.  reale, 
loca  de  Închisa  :  sedusoriu  de  passeri. 

*  SECLUSU,-B,  adj.  part.  s.  d'in  ee- 
cZudere,  sedus bb* 

*  SECOBDE  =  socorde,  adj.,  ■««•» 
si  ■•eors)  proprie,  fora  corâe:=âmm(i; 
in  specie,  1.  fora  coragin,  fora  tarla  de 
BufSetu,  fora  vigore  si  energia  sufQe- 
tesca,  fricosQ,  lasaiu,  misella;  2.  debile 
de  mente,  stapldu,  stnlta,  grossa  si  tare 
de  capa  :  Tib&iu  fu  mai  eaUidu,  Claudiu 
mai  secorde;  3.  addormitu,  ammortita, 
inerte,  lenoso,  Împuţita,  incapace  de  a 
pUne  m&n'a  pre  ceva,  de  a  lucra  ceva  : 
cu  asid  secordi  ne  voru  remane  tote  ne- 
faeuie. 

*  SECOBDIA=so<»rdta,  s,  f.,see«r- 
4U  si  Rveoraiat  calitate,  stata  de  secor- 
de: fricosfa,  lassitate;  stupiditate,  stnl- 
tetia,  grossime  de  mente ;  mollitione, 
inerţia,  lesosfa,  incnria,  apathia,  indo- 
lentia,  iocapacitate  si  repugnantia  de 
labore,  etc. 

SECBETA.,  s.  U  vedi  secreţii. 

SECBETABE,  v.,  Beceraere,  ezserea- 
re,  (fr.  stieriter,  d'in  seeretu) ;  a  secerne, 
a  allege  ei  dÂ  afora,  mai  vertosu  despre 
organismula  animale.-  acelU  organe  se- 
creta umori  UniAcanti;  relle  umori  se- 
creta acestu  omu;  bilea  se  se<»^a  prin 
ficatu.  inse  81  :  arborii,  plantele  secreta 
oliu,  succu,  resina;  in  genere  :  a  secre- 
tă ce»  superfluu,  ce  e  reu  decee  bomi. 

SECEETAEIA,  secretariatu.  vedi  se- 
er^ariu  ca  subst.  personale. 

SECEETABIO,-a,  adj.  s.,  (georeta- 
rlns,-Dni),  a  seorţttst  (fr.  8e«r<tMr«  81 


=y  Google 


1124 


SEC 


MeriUrt;);  relativa  lasecre^Mcasubst.: 
arce,  armiArie  stcrttarie;  ineapere.  ca- 
mera secrttaria;  ca  mai  desu  inse  «a 
Bobst.,  1.  m&ic,  reale,  locu  secrefu,  dea- 
partitu.pusuU  una  parte,  departatuetc; 

a)  io  geoere  :  foculu,  avutiele,  thesau- 
rele  atconse  in  sterttariele  pamentuhi; 
fia-eare  casa  si  are  secretariulu  seu; 

b)  ia  specie  a)  camera  despărţita  a  jii- 
diciloru  sau  altoru  funcţionari  de  auc- 
tonuilc;  p)  camer'a  de  scrissu  corres- 
poiideuiiu  a  uDui  privatu,  cumu  si  scri- 
ntti  pt-utru  ace^tu  scopii;  2.  mase.  per- 
sonalii, perâooa  cuisâincredu  secrete  io 
genere,  âro  io  specia,  a)  cellu  insarci- 
DatQ  cu  correspoadenti'a  pre  !oDgaalta 
persona  :  bontt  secretariu,  abili  secre- 
tari, seerttariu  forte  doctu;  b)  cellu  in- 
aarcinatu  cu  redactioaea  delibrrationi- 
loru  unei  adnnantie  :  secretarii  nu  ad- 
jungu;  se  ceru  mai  mulţi  secretari;  se- 
eretariulu  generale  allu  soeietatet  aea- 
âemiee  romane;  c)  cellu  iosarcinatu  ca 
Qoa  divisiODe  d'in  cancellarie  admini- 
strative; d)  mai  vertosu,  secretariu  suu 
teeretariu  de  stătu  =  mioistra;  cu  iote 
aoeste-a  si :  fia-care  ministru  are  unu 
secretariu  aUu  seu  in  ministeriu,  nomitu 
secretariu  generale  ^  directoriu  gene- 
rale, sau  absolutu  :  directoriu; — de  aci : 
secretaria,  s.  f.,  ofScia  da  secretariu  in 
genere,  dâro  iotr'onu  sensu  particulariu 
si  mai  nobile,  aea-etariatu,  s.  m. ,  cumu  : 
tecretariah*  de  staiu.  secretariatulu  de 
statuia ministeriulu  deeaterne; — 3.  m., 
gena  do  pssseri  rapaci  dianie :  secreta- 
riuludestruge  şerpi  de  ceUi  mai  martin 
Africa. 

*■  SECRETATORItr,-(om ,  adj.  s., 
care  secreta;  vedi  si  seeretoriu. 

*  SECRETÂTn,-a.  adj.  part.  d'in  se- 
cretare, aeeretns,  excreatna. 

*  SECRETIONE,  a.  f.,  secreţi*,  (fr. 
sAertitfai);  actioae  de  secernffe,  1.  in 
genere  :  mortea  e  secretioneapartiloruce 
compunu  corpulu;  2.  in  specie  :  sf-cre~ 
iionea  lacrimeloru;  secretionea  organis- 
mtUui  animale  e  mai  eomptieata  de  c&fu 
secretionea  planteloru;  secretionea  bilei, 
«alttwi,tirinet;  secretîont  medullaria,  fol- 
Itcviaria,  fecale;  si  concr.  materia  aecre- 
ata  :  secretioni  normali,  anormali;  dupo 


SEC, 

secretioni  medidideseoperu  sărs^as^p- 
tomatele  de  morbi;  mai  Tertosd,  seere- 
tion>=\iân,  urina,  audori  si  alte  ce  essn 
d'in  corpu  :  secretioni  morbide. 

*  SECRETIVa,-a,  adj ,  {fr.  seerAlIO; 
aptu  a  tina  ai  ascoode  secntele;  de  aci 
si  s.  f.  secrHivitate.  (fr.  soor^tlTlti),  ap- 
titudine, facultate  de  a  tina  si  asconda 
secretele. 

*  SECREŢI VITATE,  b.  f.,  vedi  «- 
ereiivu. 

*  SEOKETORID.-fon'o,  adj.  s.,  se- 
c«raen>i  eier«anS(  (fr.  sderâteursi  •<- 
oritslre);  care  seceme,  face  stcretione, 
1.  ÎQ  genere  :  secretarii  stercului  d^in 
lâna  81  alte  materie  brute;  2.  in  specie : 
apparattdu  secreloriu  aUu  orgintsmm- 
lui  animate;  organe  secretorie.  fia-eare 
organu  seeretoriu  si  are  fandionea,  o/'- 
ficivlu  seu. 

SECRETU,-»,  adj,  part.  s.  d'in  ««- 
cernere,  seeretna ,  seeretam ,  (it.  isp. 
port.  seoret»,  pror.  fr.  aeoret),  desertaa, 
BsIltartDi;  deşertam,  solltndo;  1.  adj., 
a)  ca  mai  aprope  de  sensulu  verbului 
secemere,  despărţita,  separata,  pusu  la 
una  parte,  de  una  parte,  in  parte,  etc. : 
imperiusecretu,  administratione  secreta, 
Ihesauru  sea^etu;  agru  seeretu  de  allulu, 
arature  secrde;  puneţi  pomele  aceste-a 
in  aUu  si  seeretu  canistru;  maî  vertoau, 
separata  de  ce  se  tine  de  necesse,  si  de 
acf ,  privata  :  secrete  de  umiditate,  de 
calore,  de  aeru,  nu  potu  viue  neci  piaH- 
tele;  seeretu  de  libertate  pere  omulu;  cumu 
si,  datu  afora  prin  impnlsu  necessario, 
prin  actione  naturale,  etc. :  umorile  se- 
crete d'in  differitele  parti  alle  organis- 
mului; b)  mai  depărtata  de  aensulu  for- 
mei proprie  participîale,  intrandn  mai 
afTundo  in  natur'a  de  adiectivu,  a)  des- 
pre localităţi,  despre  spatie,  etc.,  depăr- 
tata, despartitu,  ei  de  acf,  solitarin,  sîq- 
gnraticu,  desertu,  si  de  aci,  nelocuito, 
incultu,  etc. :  locu  seeretu,  a')  departatn, 
despartitu,  la  una  parte;  Ş')  Bolitario, 
nelocnitu;  y)  desertu,  incultu,  cumu  si, 
5')  ascunsu,  vedi  mai  Ia  vale  la  b);  asiÂ 
si ;  monti  secreţii  caile  secreta,  camere 
secrete;  pre  ealteasecretanuâmblamuUi 
omeni,  ba  inco  pre  caile  secreta  nu  se 
incommitte  mai  nemine  a  ambîă;  vaOa 


,  Google 


rao 

'  tăcere  $i  teerete  telhe,  aeerde  coUine;  la- 
trotm  ne  prettsera  si  ne  ăespcliara  in 
aeeUe  locuri  secrete;  applicatn  ei  la  par- 
sone  ei  la  actioDi  de  persODe :  passionite 
intra  si  se  tnctibia  mai  vertosu  in  eelli  se- 
creţi; ituâMtsecretu.  nteditaiione  secreta, 
disputationi  secrde;  ^)  departatn  de  cun- 
noseaotia,  aSConsn,  areaoa,  mjsteriosa, 
uaiDtellessB,  ce  nu  se  da  pre  facia,  etc; 
«')  in  ganerd  :  nu  poţi  connosee  ânimeU 
scapete,  cogitele  secrete  alte  omului;  nu- 
mea Domnedieu  vede  ceUe  secrete  cdle 
omului;  negotiationi  secrete,  tractatu  se- 
cretu,  eonventione  secreta,  intdlegere 
secreta;  consUie,  instruefioni  secrete; 
miseere  secreta .  medie  secrete,  acfione 
secreta;  epistole  secrete,  ordini  secrete; 
secrete  relationi,  intre  noi  si  natura  se 
afla  secrete  relationi;  secretele  jocuri 
oUe  organismtdui,  alle  unei  machine; 
usia  secreta,  usiaeuclaueseereta,hr68ea 
de  usia  eu  deschidere  secreta ;  farmeea- 
tiri'a  ehiama  in  ad^utoriu  descantiee  si 
alte  arti  secrete;  scientie  secrete;  reme- 
diu secrelu  :  vulgulu  crede  in  remedie 
secrete,  aUerga  la  remedie  secrete;  mor- 
bii  secreţi  sunt  morbi  rossinosi;  vitie 
secrete,  defectu  seeretu,  desfrenari  se- 
creta, amore8ecreta,urra  secreta,  arrun- 
catura  de  oeli  secreta;  unu  seeretu  far- 
mecu  in  tote  celle  disse  de  ellu;  secret'a 
gratia  a  gesteloru  selle  te  incanta;  con- 
sHiu  seeretu;  scara  secreta,  camere  se- 
crete; sigiliu  seeretu;  tineti  seeretu  ce 
ve  sponu  eu;  a  tine  ceva  seeretu,  cumn 
BÎiatinepre  dneva  seeretu,  allu  închide, 
tina  aaounsu,  atc;  ^')  in  specie,  a)  des- 
pre persona,  seeretu  =  care  scie  tacS, 
care  soie  tina  cera  seeretu  :  ti  tramettu 
omu  forte  seeretu,  cui  poţi  increăe  tote 
ea  si  la  unu  mutu;  h)  secreta  =  allesu, 
diatiiDSU,  escelleote,  raru  :  assemine  ta- 
lente secrete  merita  tata  leuarea  amente; 
covente,  espressioni  fecrete;  2.  ca  subst. 
ce  e  saa  se  face  seeretu,  abstracta  si  con- 
creţii, in  diversele  insemnari  descrisse 
sub  2;  a)  despre  locnri,  seeretu  z=  sin- 
gnritate,  solitudine,  desertu,  locu  nelo- 
euito,  incnltn,  etc. :  nu  potemu  dă  unu 
sboru  eogitarei  mai  liberu  ca  cella  ce  liia 
dens'a  in  secretulu  selbehru;  a  medita, 
a  se  affundd  in  cogitari  in  unu  pro- 


8EC. 


UW 


fitndu  si  tacutu  seeretu;  omenit  meditO' 
tivi  cerca  secrete  silentiose;  secretde  or- 
ribili  (ri/e  Sibyllei;  pîene  de  orrore  re- 
ligiosa  sunt  secretele  selbelorv,  caverne- 
l(yru  intunericose,  unu  seeretu  de  aseeiu; 
cn  sensu  si  mai  energicu  :  a  lassâ  in 
seeretu,  a  iramitie  in  seeretu,  a  dă  se~ 
creţului,  a  relegă,  d&  desertului,  pardia- 
rei,  etc.;  in  aceste  insemnari  si  f.  secre- 
ta; b)  seeretu  =  mysteriu,  arcanu,  me- 
diu ascuDsu,  inchieore,  etc,  a)  io^Ţenere: 
cine  connosee  secretele  ânimei  omenesci? 
secretele  naturei,  scientiei,  artei ;  pre- 
tensele  secrete  alle  farmecatortei,  omu 
ce  nu  scie  tine  secretele;  a  dă  pre  fada 
secretele,  a  păstră  secretulu;  a  lucră  în 
seeretu;  ce  spuni  tu,  nu  mai  e  unu  se- 
eretu pentru  nemine;  a  nu  connosee  se- 
cretulu «net  casseeuhanni;  secretulu  a- 
cestei  cestîone,  acestei  problema;  a  vorH 
in  seeretu,  a  trage  pre  cineva  in  se- 
eretu; secretulu  nu  se  pote  păstră  intre 
mulţi;  mai  bene  se  mori  de  câtu  se  dai 
pre  facia  secretulu;  a  pune  ceva  sau 
pre  cineva  in  seeretu,  la  seeretu  :  cri- 
minalii se  punu  la  seeretu,  se  punu  la 
seeretu  ceUi  ce  su  periculoşi;  in  secre- 
ttdu  inehisorei ,  i'n  secretulu  cogitului; 
P)  iD  Specie,  seeretu  =  tăcere  despre  ce 
nu  se  cade  a  spune  :  a  vende  secretulu, 
cellu  mai  mare  seeretu  se  cere  pentru 
aceste  operationi  militari;  mulţi  faeu 
Uaatematie  si  eavia  apoi  se  si  asseeure 
secretulu  furpitudinei  aeestoru  fapte; 
ceru  secretulu  pentru  tote  câte  s'au  dissu 
aid. 
SECRIU,  etc.  vedi  scriniu,  etc. 

*  SECTA,  8.  f-,  seeta,  (fr.  seote,  it. 
setta);  1.  proprie,  urma  de  petioru  sau 
de  carru,  caile  deschisa,  bătuta,  si  de 
acf ,  caile  trassa  pentru  una  actione,  pro- 
cessu,  metodu;  2.  in  specie,  a)  doctrina 
filosofica  sau  religiosa,  politica,  sociale; 
scola;  b)  cetii  ce  urmedia  acea-asi  doc- 
trina :  sectele  filosoHee,  secttlereligiose; 
a  face  parte  d'in  una  secta;  a  se  des* 
parti  in  secte;  b)  in  genere,  câta,  mat- 
tima  de  omeni  uniţi  pentra  unn  scopn, 
chiam  si  in  ren  :  secta  de  UUroni,  de 
predatori. 

*  SECTARE,  T.,  BMbirl,  (d'in  sedu 
=:  seeutu  de  la  secere);  iotensira  d'in 


,CoogIc 


11  g6  ■  SEC. 

ateere ,  s  urmi  «n  zela  si  coDBtaatiB, 
fia  in  beafl  sau  in  ren;  a  Qrm&  nedeipar- 
titQ,  a  urmarf,  etc.,  in  specie,  s  armări 
cn  ardore,  mtâ  vertosu  cu  inversionare,  a 
persecută  :  a  sectâ  pred'a  sea,  pre  aA- 
versarii  sei;  a  sectă  plăceri,  desfratMri; 
a  eeetă  eovetUele  ai  gegtde  auva. 

*  SECTABin,-a,  adj.,  McUrUt,  (fr. 
•«etain);  relativa  la  secta  :  herhea 
sectari ,  castraţi ;  in  specie  inse,  ca  s. 
personale,  celln  ce  faee  parte  d'in  una 
secta  filosofica,  religiosa,  politica,  etc. : 
senari  fanatiâ,  sectarii  diverseloru  re- 
ligioni  se  cSrta  ei  se  perseevta  unii  pre 
aîtii. 

*  8EGTATI0NE,  s.  f.,  8e«utl«{  ac- 
tione  de  sectare  :  sectationea  bonehru 
essemple. 

*  SECTATOBIU,-tot^,  adj.  a.,  neoU- 
t«ri  (fr.  sMtatsvr);  care  secta,  urmedia, 
insociescfl,  urmedia  cu  ardore,  cella  in- 
cbioatu  nnei  set^a,  1.  in  genere :  ce  lipse 
are  unu  candidatu  la  aUegere  de  seda- 
tori  zeloşi  ?  seetcdorii  si  satellitii  ta  nu 
pot»  faee  nemiea  pentru  tene;  muiti  sec- 
tatori  mergeau  dupo  densviu;  2.  in  spe- 
cie :  sectatorii  acellei  doctrina,  acelUi 
eredenOa:  sectatorii  lui  Aristotele,  lui 
Platane,  lui  Moefumede. 

*  SECTATU,-».  adj.  part.  s.  d'in  sec- 
tare, sectatn*. 

*  SECTILE,  adj.  eeetlUfl,  (fr.  Heotlle); 
care  se  pote  secare,  (yedi  sectu),  cumu 
si  oe  e  see^:=  taliatu,  despoiatu,  etc. : 
porruZtt  stetUe,  lemne  sectili,  petre  aec- 
tUi. 

*  SECTIONALE,  si 

*  SECTIONARIU  ,-0,  adj.,  (fr.  iiee- 
tiaBBiUre);  relativn  la  sectione. 

«SECXIONE,  8.  f.,  eectl»,  (fr.  leetlen); 
actiene  de  secare  =:  taliare,  despicare, 
despărţire,  cumn  si  ce  se  se  seca,  ee  ta- 
lia, se  desparte,  etc.  :  setHonea  eorpt^Mi 
in  doue;  seetionea  unui  petioru  gangre- 
natu;  seetionea  ptuiUoru  genitaU  =  ca- 
stratione;  sectionUe  tMui  periodu,  unei 
frasc.  unei  carte;  sectionileuwtiservitiu 
administrativu;  sectione  din  aeea-asi  di- 
visione  d'in  armata;  sectionUe  mai  mul- 
toru  linie:  aectioni  conice;  a  imparii  to- 
tuiu  unui  eollegiu  de  allegutori  in  mai 
vwlte  serOorti;  eodiaeulu  cu  eeaptriulH 


SKO 

are  doue  sectioni:  seetionea  vemaie  tem 
de  primavera  si  seetionea  tmetmimtde 
sau  de  tâmna. 

*  SEOTIVU,-a,  adj.,  ■eeUnu,  (d'ii 
seetu  de  la  secare);  apte  a  secare,  Un 
si  aptu  a  fi  seeatu  :  porrU  seetivi,  pUra 
sectiva;  Tedi  si  seetOe. 

*SECTOBIU,-ftina,  a^j.,  bmUf, 
■•etortta,  (&.  leetoar);  care  Mcosrtalia, 
despica,  rampe  ete.,  sau  serre  la  «care, 
1.  ţiopTie-.sedotiudeserpeuie.deptmge, 
de  jruÂEurî;  seetoriu  de  lemne,  de  erbt,  de 
grâne;  2.  metaforice,  a)  8e<:torHi=:eelln 
ce  licita  la  averile  confiscate,  si  in  spe- 
cie cetlu  ce  compera  aceste  averi  in 
totu,  ca  se  le  venda  apoi  si  specule  in 
parti;  de  aci  in  genere,  seetoriu  ^nn- 
ditorin,  comperatorin;  i)  seetoriu,  a. 
reale,  pi.  seeiorie,  a)  parte  de  eercu,  oo- 
prensa  intre  anu  arca  si  done  radia, 
facia  cn  8e(;rffKn^t(=:parte  de  cercu,  co- 
prensa  intre  tinu  arcu  si  ana  corda;  e 
inse  si :  see^orÎH  aferim,  generatu  prin 
revoltUionea  unui  seetoriu  eereulariit; 
P)  5ec^tulu=:instn]m8ntu  astronomicu 
de  observata  si  leuatu  differentîele  de 
ascensiane  sî  inclinatione  a  astreloru. 

*  SECTU,-a,adj.  part.  s-,  l.d'insecare. 
seotas  :  unghide  bene  secte;  sedulu  tM> 
ghielorU;  2.  d'in  aeeere,  seotii  =  smi- 
tns;  vedi :  sectare,  sedatoriu,  etc. 

«  SECTUKA,  9.  f.,  stotorajactioDesi 
etfectu  allu  actionei  de  secare,  (vedî 
seiAu  sub  1.) :  sedur'ascandurelwu,  see- 
turele  in  scorfi'a  arbordui. 

*  SKGU,  3.  m.,  Beeog,  d'io  secare, 
sessu,  genu,  generatione,  etc;  redi  sess» 
si  seeulu, 

*  SECaBABE,y.,  attuUniitcnbă^ 
a  se  culca,  a  dornif  despărţita,  sii^Ţurn, 
de  una  parte. 

«  SECUBATIONE,  e.  f.,  ««eobiHai 
actione  de  seculare. 

*  SECUBATU.-o,  adj.  part  d'in  «- 
cubwe. 

«  SECUBITU,  s.  m.,  aeonbltni>  stata 
de  aeei^re.  dormire  separata. 

•SECDLA  =  seeura.B.  L,  leeibt 
(d'in  secara);  specia  de  seeire;  vedi  ri : 
aeeire,  secure,  ascespita,  etc . 

«  SECnLABEr^secN/oriN,  a^j.,  »oa' 
lariB,  (&.  BrionUIre,  a<eiller);  r«latiTn 


,CoogIc 


OTO 

la  «eoihi :  jacuri  seoulon,  serbatore  se- 
eulate,  cantore  secidare.  ommi  saduri, 
arbori  aeeidarii  annulUBeeidare  termina 
uHuneulu:  dmraPa  aeetdare  a  eerrului; 
vUtia  eeenhre;  variaiioni  ieevUoi  oile 
attrehru;  ia  specie,  3eeulare=mtmdanu 
IiiniMint,  ewilti,  peritoriu.  in  opposit,  cu 
ipir^tmU,  sifjieteMCit,  etemu.  mai  ver- 
tosn  ca  haaerieeacu,  reUgiow,  etc.  : 
viitia.MCtihre:  pretUi  seculari,  nu  mo- 
ttadU;  jurisăietione  seculare,  auctoritati 
seculari;  affeetioni  seculari,  dorentie  se- 
etUari,  vdUtpta^  seculari;  secultu-ii  se 
«PfMiiiH  manachiloru  ai  devotiloru;  bo- 
nuri seculari,  awre  seculare. 

«  SECULABlSAfiE,  t.,  (fr.  ■«enUrl- 
s«r);  a  Uce  seetUare,  a  trece  iu  stătu 
seaUare,  in  seoBulu  speciale  alin  coven- 
tnlui,  a  face  mundanu,  cfvîle;  1.  in  ge- 
nere :  a  secularisâ  tnonachii,  ealuge- 
rii;  a  secularisâ  monasieriele;  2.  iu  spe- 
cie :  a  seeularisd  averile  monasterie- 
loru,  mosiele  acestoru  inspitule. 

•SECHLABISATIONE,  s.f.,  (fr.»6. 
enlNrliâtioB);  actione  de  secularisare. 

•  SECULABISAXa.-o,  adj.  part.  d'in 
seoularisare. 

*  SBGULABITATE,  s.  f.,  (fr.  >«cii- 
UrtU);  stătu  de  seaUare  :  secularitatea 
arbonloru;  in  specie  :  secularitatea  fo- 
siuhii  monachu,  fosCeloru  averi  ntonas- 
teriesei;  secularitatea  eaaatorieloru;  se- 
cularitatea affeetiottUoru  omului. 

•SECDLABIU,-»'  >dj.,  vedi  secu- 
lare. 

'*S£O0Ln=£eclH,pl.-e,secilan8iae- 
«luM,  (fr.  8U«1«) ,  proprie,  deminutiru 
d'ia  MCM  de  la  secare,  prin  nrmare  : 
1.  ganeratione ,  gena  :  secle  de  omeni, 
de  oniMo^i.  de  fire;  unu  seclu  de  vite, 
d«  <m,  de  bei,  de  aiUi ;  2.  ca  mai  desu 
inse,  oj  generatione  de  6meui  iu  sensa 
strimta,  duţafa  cea  nat  cotomune  a  a- 
aai  geneiatioae  de  <iineDi,  viâti'a  com- 
mune  a  omului,  ca  33  de  annî;  da  aci : 
b)  genuin  omeneacn  ce  vine  in  unu 
oeitu  tempn ,  cumu  si :  spirîtulu ,  ge- 
nioltt  acallui  tempu ,  epoc'a,  tempulu  :  , 
fdtmule  in  hone  ca  «i  in  relle  fura  acel- 
le  secle ;  ceUu  mai  ferieitu  sedu ,  celle 
mai  triste  aetle;  se  ne  tememu  de  sedele 
de  foca  aUe  frecMtu^  ornuln  de  secZuIu 


8BC. 


nw 


seu;  sunt  genii  ce  nu  su  de  sedtUu  seu; 
ce  etrieaie  si  eorrupte  secle!  sedw  de 
auru,  de  ferru;  d)  in  cellu  mai  largu  si 
mai  usitatn  sensu,  8eclu=cea  mai  lon- 
ga  Ti^tia  de  oma,  spaţiu  de  unu  centu 
de  atmi,  unu  cetUenniu  :  noi  viuerm  in 
sec2uZtt  XIX;  in  sechdu  aliu  VJI,  inain- 
te  de  Christu ;  e)  apoi,  seclu  =;  longu 
tempu  iudeterminatu  :  nomele  vostru  se 
viua  in  sectele  see^eloru;  de  sede  nu  te 
am  mai  vedutu:  sede  păru  momentde 
ceUui  amaritu;  d6ro  momente  impercep- 
tibili si  perdute  su  sedele  in  «enuZu  e- 
temitcUei;  cu  multe  secle  in  urma,  si  cu 
mai  mtdte  secle  inaintf;d)  in  limb'a  ba- 
sericesca,  «ec/u!u  z=  muDdulu,  lumea, 
lumea  sensului,  lumea  profana,  lumea 
passioniloru :  ae  ne  desfucemu  de  catcnele 
sedutui. 

*  SECUNDA.  8.  f.,  vedi  seeundu. 

*  SECUNDANn,-a.  adj.  s.,  seeonda- 
dbb;  relativu  Ia  ceva  seeundu  :  şcolari 
seatndani,  d'iu  secund'a  classe,  d'inse- 
cundulu  annu  allustudi6lorn;in  specie, 
militari  secundam  aiabsol.  secundanii, 
militari  d'în  secund'a  legione,  d'iu  se- 
atnduîu  regimentu.  etc. 

*  SECUNDANTE,  adj.  part.  preş. 
d'in  secundare,  seeandans,  (fr.  secoa- 
duit);  care  secunda :  venturi  secundanţi;. 
iu  specie,  unu  secundante  la  unu  dueUu. 

«SECUND  ABE,  v.,  BeoaDdare,(fr.  se- 
conder);  a  fi  secunda  ^  faTorabile,  ad- 
jutatoriu,  benevolitoriu,  etc. :  a  secunda 
precineva  in  adoperationHesdle; mam- 
m'a  secunda  fetele,  si  fetele  secunda  pre 
mattima;  ventulu  secunda  navUe,  notn- 
gationea;  in  specie :  a  secundă  una  prc 
punere,  a  secundă  pre  cineva  in  propu- 
nerile lui;  a  secunda  pre  cineva  in 
dudlu;  si  cu  dat.  a  secundă  cuiva;  a  se- 
cundă celloru  assupriti  si  debili. 

•  SECUND ABin,-o ,  adj.,  seeanda* 
rlni,  (fr.  aecoDdaIre) ;  relativa  la  unu 
ce  tecundu,  la  ordine  secunda,  la  locu 
secunău ,  la  gradu  seeundu ,  la  mftna 
secunda,  etc.  :  grâne  seeundarie;  dassi 
de  studie  seeundarie;  eaUe  secundaria, 
propositioni  seeundarie ;  ce  propuni  tu 
e  secundariu  ai  fora  importantia. 

*  SECUNDAXU,-a,  adj.  part.  d'in  se- 
cundare, HeoBBdatni :  secundaţi  de  bone 


.yGooglc 


1128 


SEC. 


mnturi;  a.  m.  aeeundatulu  =:  BMnnd»- 
tui,\oc\i\xiseeundu,gTaă\i\\isecundu,etc. 
in  oppositione  cu  prinvUtdu  .-  «nui-a 
catita  se  dâmu  primatulu ,  aliui-a  ee- 
rundatulu. 

•  SECUXDICEBITJ,  s.  m.,  secundl- 
eerlns,  (d'in  secunău  si  cira),  functio- 
aariu  de  seeundu  gradn. 

*  SECUNDU,-a ,  adj.  B.,  seemidu. 
{b.  Beeond,  aeciinde, — d'in  KeqDlzzsece- 
re);  care  seee=uxm6i\&,  vine  dapo  pri- 
mnluinlocu,  in  ordine  sau  seria,  in  tempn 
immediatu  dupo  altuln,  dnpo  aniăniulu, 
aUu  douile  :  seeunduîu  loat .  secunda 
di,  secundulu  mese  alîu  annului:  a  stâ 
in  secundulu  locu,  a  se  tmdtianA  cti  se~ 
eunătdu  gradu;  mat  hene  ac£  primu,  de 
cătn  ae(^  seeundu;  prin  esteusione,  in 
Talore,  in  pretin,  cellu  mai  appropiatu 
de  primidu :  persona  secunda  dupo  dom- 
nitoriu;  secundulu  loeu  de  nobilitate,  de 
distinetione;  poetuce  nu  e  seeundu  neei- 
unui-a ;  2.  despre  cursuri  de  apa .  de 
venturi,  etc.  :  a)  secun(2u=:  favorabile: 
a  adjunge  in  portu  cu  ventu  aecundu ; 
venturi  secunde  menara  navile  pre  tote 
marile;  candu  mergemu  tn  diosulu  apei, 
plutimu  in  ape  secunde;  de  aci  seeundu 
^  tn  diosu:  h)  metaforice,  seeundu.  = 
favorabile,  faustu,  fericitu,  etc.,  oppos. 
la  adversu  si  Ia  contrariu :  murmure 
aeeunde  se  rediea  d'in  tota  mulţimea  a- 
dunaia;  clamori,  strigări,  acclamationi 
secunde;  toţi  omenii,  toii  diei  ve  sunt 
secundi ;  in  tempuri  secunde,  ca  si  in 
tempuri  adverse,  remase  aceUu-asi  ne- 
stramutatu;  fortun'a  nu  ii  va  fi  totu  de 
a  un'a  secunda;  essita  seeundu,  lahori 
aeoinde,  bătălie  secunde;  3.  ca  adv.  si 
prep.,  a)  adv.,  seeundu,  a) in  urma:  eu 
voliu  merge  inainte,  tu  mergi  seeundu; 
^)  in  secundulu  locn,  ca  mai  aprope;  in 
secundulu  puutu ;  b)  ca  mai  desu,  ca 
prep.,  s£cunâu,  a)  in  spaţiu,  dupo :  mer- 
geţi seeundu  celli  pleeoti  itminte;  as- 
conse  pung'a  seeundu  armariuîu  d'in 
faeia;  de  acf,  pre  longa,  in  longnln,  pre 
a  laturi,  longa :  armat'a  procede  seeundu 
rip'a  derepta  a  riului;  ingraditure  se- 
eundu căllile  publice  si  seeundu  fluvie: 
castrele  stau  seeundu  mare;  centauri'a 
st  na^'ce  seeundu  fonti;  ^)  in  tempu,  io 


8EC; 

ordine,  seeundu^B  data  âiqw,  iînme- 
diatn dnpo, a) proprie :  aeeimdu mnoo- 
tiu,  teemu^  aomtm,  seeundu  tata  mm 
tu  mi  eati  tata;  seetatău  diei  omenii  «w 
faeu  mai  muUu  bene;  seeundu  voce  ga- 
tulu  vale  mai  muUu  în  actimea  orato- 
ria; ţ)  metaforice,  seeundu  =  dnpo, 
conforme  cu  :  a  viue  seeundu  natm'a; 
a  hterâ  seeundu  lege,  aeatndu  ratione; 
seaaidu  cogitulu,  dorentta  cuiva;  7')  se- 
eundu =:  in  favore,  dnpo  volia ;  e)  ea 
adv.  de  modn,  8eeun<îu=on  &vore,'ca 
fericire:  seetm^u ne merM  hteruh^  4. ca 
BDbst.,  a)  personale  c  seeundidu,  secuit- 
Sa  :  lyrimidu  noseu^u,  seatndulu  nat- 
eutu;  b)  reale,  m.  nna  seeundu  saa  f.  una 
secunda  =:  parte  de  tempa  forte  mica, 
si,  in  specie,  sessagesim'a  san  cenfettm'a 
parte,  a.)  d'in  una  dra;  fi)  d'in  nna  careu 
sau  mai  bene  ana  circnnferentia  :  se- 
cundele se  tns^na  eu  semniău  ('),  pre- 
cuirtu :  35";  4\  5S,38'. 

SCURÂ,  8.  (.,  vedi  aeoria. 

SECCOE,  s.  f.,  leenrlB,  (it.  teoarasi 
■enrei  isp.B6Knrţport.aefnraţ — d'iOM- 
eare)\  mstrumenta  de  seeatu  =  de'ta- 
liatu  si  Incratu  lemon  :  eu  ««eurea  » 
talia  arbori,  eu  securea  ae  seca  lemne 
de  focu;  inse  :  eu  securea  ae  ocddu  m- 
tele,  cu  aecurea  mai  vertoau  se  oeeideau 
victimele  la  ottantt;  prov.  de  securea 
fora  eâdan'are  frica  pădurea;  in  specie, 
instramentu  de  essecutione  a  crimîna- 
liloru  :  a  suppune  caputu  eondemnatw 
lui  la  secwe;  a  lovi  cu  secarea;  prin  me- 
tafore :  securea  sta  spen^irata  aaupr'a 
capului  totoru  eetatianUoru. 

SECUREH^LÂ,  eecuncd,  seeun'oe,  m- 
euricia,-tia,  seeuriela,  securieula,  s.  f-, 
seenrlflyls;  deminutive  d'in  seeiu^. 

SECUBICLA,  seeurieuia,  a.  f-,  bmu- 
rlenla. 

*  SECtJRICLAVE,  s.  f.,  (fr.  »Miri- 
cUtb,— d'in  securu  si  cZom);  spoda  d« 
căldare  sau  de  tegaia  cn  clave  sau  ehiaue. 

*  SECDEICLATU,-a,  adj.,  seeorleU- 
toa;  făcuta  in  forma  de  «ecunola  ;  ear- 
dini  securidate;  ca  subst,  reale  f.  secH- 
riclata,  (subintell.  irba),  specia  de  ^ba 
inutile  în  lente;  vedi  si  aeeuridaea. 

*  SEGUBICULA,  s.  f.,  woirlMb; 
1.  proprie,  demiDutira  d'insecnrs;  3.  me> 


yCoogle 


8BC; 

taforioe,  imu  nneu,  ana  scobs  de  form*a 
wcMrei  (saa  codei  rondinellei),  io  archi- 
tectara. 

«  SECDBIDACA,  nj.,  seenridaoa,  (fr. 
iM«rld«qae);  genu  de  plante  părăsite 
ei  inutili,  ba  si  Tettematorie  al  toru  plan- 
te ntili,  de  âra  ce  elle  sunt  ca  secarea 
plaotelorn  utili;  vedi  siiecuriclaţu  sub  2. 

*8^ZVBlFE&J]=seeurigeru.-a,  adj., 
•MKrlfftr,  sMarlger,  (&.  sâenririre*  ai- 
t*rlgirt)i  care  pârta  aecure,  ca  eubst. 
pi.  aecurifertle,  familia  de  insecte  b;- 
meooptere;  s.  f.  secwriger'a,  g^ena  de 
plante., 

*  SECCEIPORME,  adj-,  (fr.  iiSeorl- 
foiMe):  care  are  forma  de  secure. 

*  SECURiaEBU.-o,  adj.  s.,  vedi  se- 
curiferu. 

*  HECUBIPiXPU,-a,  adj.,  (fr.  leau- 
rlf  alpe);  care  are  palpe  in  forma  de  se- 
cure  :  insecte  seatripatpe. 

*  SECURITATE,  s.  f.,  leenrlUs,  (fr. 
ticnlU  si  Biiretâ,~-d'iu  securu);  statn 
de  securu,  1.  proprie  :  securitiUea  es- 
duăe  vm-ee  evra,  securitatea  sta  in  ăe- 
pfen'a  neturburare  a  suffletului;  securi- 
tatea âaimei  se  traduce  in  serenitatea 
vuUuIui;  a  dormi  in  deplena  securitaie; 
ctllu  atuîtu  addorme  in  securitate  de  ce 
sepote  intemplâ  a  dmCa  di:  2.  metafo- 
rice, si  in  specie,  a)  in  reu,  lipse  de  cnra, 
nepdsu.  indolentia,  negligentia  :  secu- 
ritatea wtprudente  e  eausa  de  multe  ca- 
lamităţi; wi  prodigeti  laude  scolariloru 
dUigenti,  co-cî  acesta- a  le  pate  aăduce 
iMaseeuritate  funesta;  b)  obiect!  vu,  lipse 
de  periclu  :  securitatea  publica,  securi- 
tatea personale,  securitatea  călliloru; 
miniştri  ai  securitatei  puiUee;  securi- 
tatea de  aiU  mânearei;  e)  cautîone  ga- 
ranţia :  securitatea  ereăitorialui  sta  mai 
muUu  m  probitatea  dcbitoriulm;  a  nu 
impromutâ  fora  securitate. 

*  SECIJfiD,-u,  (rsu  :  seguru  dau  ai- 
guru),  adj.,  aecurus,  (>t.  slonrg ,  isp. 
port.  segD»,  prov.  gegnrf  t.  fr.  seţur, 
n.  fr.  sfir;— d'iu  3^6,  si  cura);  fora  cura, 
oare  na  are  cura  ^  tiina  de  nenuca , 
tiancillu,  plena  de  multiamire,  de  pa; 
ceţ  ete.,  1.  proprie  :  securi  dela  spate  se 
nebatmu cu inimieulud^in facil  ifumt- 
m  securi  fura  tupprentipre  neMioptatej 


SBD. 


1129 


pace  seeura,  repausu  securu,  securi  de. 
tote  porţile,  inse  nu  securu  si  de  una 
parte;  securu  de  amorea.  de  fedea  ju- 
rata; securu  de  pena.  de  perdere,  de 
damnu;  securu  de  suecessu,  de  essitfdu 
bătăliei,  de  venitoriu;  si  despre  lucrnri : 
a  duce  vietia  8eeura;somnu  securu,  pace 
seeura,  mese  secure,  ospetie  secure;  2.  ia 
specie  si  metaforice,  a)  Mg^gente,  in- 
dolente, fora  neci  unu  pesu ;  b)  obiec- 
tivu,  ce  nu  e  de  ternutu,  fora  periclu, 
apperatu,  de  care  nu  se  teme  cineva  eto. : 
fţH  d/ţămu  locu  securu: amoredeluorulu 
la  omeni  securi;  increăe-te  acestui  omu, 
co  e  securu;  passu  moutu,  arma  seeura, 
e/mtatura  seeura,  responsu  securu,  res- 
ponditori  securi ;  nmnimenie  secure ; 
tempa  securu,  de  care  nu  se  teme  cineva 
eo  se  va  scamibâ;  eaUe  seeura.  pădure  se- 
eura; venituri  aeewe;  copaii  se  afla  la 
locu  securu  si  la  persona  seeura. 

*  SECTJTIONE,  s.  f.,  aeentloj  acUone 
de  a  secere. 

*  SECtrT'bRnJ,-*ano,  adj.  s.,  leeu- 
tot,  8aeiitor[iia,(fr.  BdciiteHr};care  sece, 
1.  in  genere  :  inversionatî  seeutori  ai 
nouei  doctrina;  2.  in  specie,  unnlu  d'in 
c^t'a  gladiatorilom  ce  se  laptan  cu  gla- 
diatorii retiari,  pre  cari  urmau  acelli-a. 

*  SEDAME,  pi.  sedamine,  sedaBen» 
(d'in  sedare);  mediu  de  sedare  :  numai 
mortea  e  sedame  acesta  dorere  amara, 

*  8BDANTE,  adj.  part  preş.  d'in  se- 
dare,  Mi»m,ct.nseda:remdiesedant\ 
de  dorere. 

*  SEDARE,  T^  Sfidare,  (d'in  şedere); 
a  face  se  siedia,  a  assediâ.  aliena ,  a 
stemper&i  a  impac&,  trancillA,  incet&,  a 
carm&,  etc.  :  a  seda  marea  interritata, 
foadu  tare  încensu,  ventulu  in  furia:  a 
seda  famea,  setea,  cedarea,  dorerHe. 
mancarimea,  scăbi'a;  a  seda  urr'a,  dis- 
cordia, pestilenH'a,  furide  discordia  n 
'oile  bdlului,  turbationea  passioniloru; 
a  sedd  spaim'a,  fric'a,  vaietele,  tamen- 
tete;  a  sedă  unu  omu  nestemperatu,  unu 
eopiilu  nebonaticu,  una  persona  htbri- 
ea,  etc,  metaforice  :  curre  Erodctu  ea 
unu  fluviu  sedatu;  eu  suffletu  sedatu  as- 
cultai tote. 

*  âEDATIONE,  s.  f.,  sedaţi»,  (a^da- 
tion};  actione  ^  sedare,  1.  in  genere:  8^ 


..Google 


USO 6ED. 

tUHonea  ptustonilorit .  menfet,  ftiriâ 
venttditi,  tneendiulm;  2.  in  specie  :  se- 
deâionea  âorer^oru  easionate  de  vtdneri. 

•  SBDATmT,-a.  adj.,  (««««tlTas  » 
t44itlf)ţ  apta  a  mdare;  ia  specie  ;  re" 
medie.  meSiecmente  «sda/tee,  si  absol. 
•MM  aedalivH;  de  sedative  are  Iwaa  pa- 
timUU. 

•  SEDATOEIU.-tom,  adj.  s.,  sedator, 
caiB  seda,  saa  serve  hiedalu  -.aedatorii 
florei  populare;  remedie  sedatorie  de 
doreri. 

•  SBDATU.-a,  a^j.  part.  e.  d'in  se- 
dare,  BedctD». 

SEDE,  (nede,— Tedi  ei  aedia,  sediu), 
8.  f.,  8«d«i,  (d'in  sederey,  unde  aiiie  ci- 
neva sati  ceva,  si  a  nome,  1.  scamnu, 
troDU,  conopella,  etc. :  sede  apostolica; 
sede  regale,  sede  domnesca;  sede  de  juăice, 
de  senatoriu,  de  vrofessoriu;  in  specie, 
scamnu  de  rasu,  parte inferîore precare 
ala  ana  vasu;  2.  in  genere,  loco,  locu  de 
loouentia,  de  şedere:  casa^  locaentia,' 
templu,  patria,  etc. :  în  câmpuri  oşti, 
in  agri  d&Bastaiione,  in  tote  sedile  dom- 
neace  ferrulu  si  foctUu;  in  sedile  scele- 
rate, alle  seelariloru  d'in  tartaru;  se- 
dSe  oelloru  pii,  sedile  dieiloru;  5  meta- 
forice, fundamenta,  base,  etc.  ;  in  capi- 
tale e  şedea  miscarei  ai  vietiei  naţio- 
Hole;  auperbi^a  ai  are  şedea  in  sprincenie) 
iambuiu  domnesce  in  sedile  impari  aJle 
tfimetrviui  iambieu;  ad  e  şedea  argu- 
mentationei,  aedea  discursului;  nu  re- 
manu  oasele  fracte  in  aedUe  stUe;  a  re- 
slomă  unu  turnu  d'in'sedUe  selle.  cum» 
se  restori%a  si  una  institutione  d'in  se- 
dile seUe. 

•SEDKNTABI0,-a,adj.,ijedenUrli]8, 
(fr.  Hâdenttln);  relativu  la  sedmte,  in 
specie,  care  sta  multu  aedendu  diosa, 
pre  Bcamnn ,  care  nu  se  mişca  inde- 
etnlln,  care  se  face  sedendu,  etc.  :  omu 
aedentariu,  oeatpatione  sedentaria,  vii- 
tfa  aedentaria  casiona  adesea  morbi 
gravi. 

•  SBDENTE,  (siedente) ,  adj.  part. 
preS.  d'in  şedere,  sedens;  care  slSde:  ju- 
niei aedenti  lajudeâu. 

SEDWTU.,{aiedentia),  s.  f.,oonnB- 
■Bl,  tMBlo,  (fr.  a6»net) ;  stata  de  se- 
dente,  1.  in  genere  :  sedmtia  de  lumt; 


a  făee,  a  Hne  aedentia  de  hieru,  de  se- 
dratu,  de  arat»,  de  preleeHoni,  a  ine»- 
ti,  etc,  inse  si  t  a  tini  sedentie  d^pre* 
I«lfioni=a  âice  preleetioni;  3.  in  9peaie4 
consessu,  stringere  si  aedere  Împreuna 
a  membrilom  unei  societate  :  sedentia 
ptMica,  sedsntia  privata.  aeerHa.  in' 
ckisa,  aedentiele  ^naiidui,  soc^atei  a- 
eademice;  sedentide  eurtei  de  «aasa* 
tione;  a  tini  sedentia,  a  Uni  mai  multe 
sedentie  pre  di;  a  leuă  parteU  aedentie, 
a  lipsi  de  la  mai  multe  sedentie;  a  det- 
ehide  aedentîa;  a  inelâde,  auapmde,  re- 
dicA,  dimitte  sedentt'a;  a  Uni  protocoUe 
despre  sedentie;  a  nu  poţi  tini  sedentie 
cCin  cau^a  lipsei  nvimerului  preaeriaau 
de  regulamentu;  in  una  sessione  seHnu 
mai  multe  sedentie. 

1  SEDEBE,  {siedere)f  prea.  iad.  aied», 
si  siediu,  aiedi  aiide,  se^mu.  aedeti,  ti»' 
du,  conj .  se  siedu  si  se  aiediu,  se  aiedi,  se 
sieda  si  se  aiMia,  imperat.  siedi,  psrf. 
seduifsiediui),  8edtUu(stediutu},  si  aessu 
(siessu),  T.,  şedere,  (it.  sederB}  isp.  ser, 
Beer,  seder,  port.  iter*  prov.  sezer^  fr. 
sealrf— afBae  cu  gr. SSoc, si saascr. 8*<), 
usldere,  aldere,  rţalden,  habtiDre»  iii«- 
rarl>ei>an»rsTliqnlesoerfl,  »tlarUdeai- 
dere;  cangraere,  eonreolre)  qnadrsre» 
deqere;  a  se  paae  diosu,  a  remaaâ,  a  st& 
in  &cel1a-asi  locu,  in  acea-asi  positione, 
1'.  in  oppositiane  cu  stare  =  a  fi  in  pe- 
tiore,  şedere  =  a  fi  diosa,  a  sti  diosa, 
(redi  inse  si  mai  la  vaUe)  :  a  sedi  pre 
scamnu,  pre  pcUu,  in  patu;  regin'a  siede 
mundra  pre  tronulu  seu  incongiurahi 
de  numerosa  curte ;  sctăarii  siedu  pre 
banee,  invetiatorn^  stide  pre  catbedra; 
de  ce  nu  sedeti  pre  aeamne?  peniru  eo 
ne  doru  sellelc  de  şedere;  ciorii  noştri 
siedu  bene  pre  ealli;  a  sedi  intensu  pre 
erba  verde ;  a  sedi  intensu  cu  fac?a  m 
âîosH,  cu  faci'a  în  susu;  a  sede  pre  ge- 
nudi ,  pre  vene ;  a  sedi  eommodu  pre 
soamne  căptuşite  cu  metasae ;  a  aeii  de 
a  derepfa  de  a  atang'a  ta  miaa,  in  trag- 
aura;  a  sedi  in  carru,  in  nave  ;  a  sedi 
pre  mia  piira;  inse  si  :  a  sedi  in  peH»- 
re;  nu  sedeii,  merogu.  inpetiore,  aandm 
noi  sedemu  diosu;  nu  sedeii  afvra,  eemAu 
eu  sieAt  in  eaaa;  sedu  ore  integre  pre 
unu  petiont;  —  si  despre  Inerori  :  wm 


,CoogIc 


corfa  nSd»  &en«  in  bSitiottea,  vestimm' 
tda  nu  giedu  num  armarm;  mii'asU- 
de  mtmaa  parata;  si  :  mS^a  tiSde ,  nu 
mai  eade;  2.  &  sa  pnns  diosn,  pra  cera : 
j0  mt  leâetipn  eetnee ae  frânge;  aatăi 
m.fftmHttihi;  etorale  «Mdti  pre  apinorM 
eertoru  mte;  aamu  aiide,  aeumuteee^a; 
3.  ft  sU  de  regula,  si  a  nome  :  a/«  lo- 
onf,  »  avj  domidUi],  a  r«s«d£,  a  fl  sta- 
Ule  undeva :  «Mie  tietU  9  aneău  aprvp», 
aiide  d^iorte;  aedemu  tn  raduriM  forte 
deportate ;  sedemu  aprope  de  marginea 
eelatei.  ia  marginea  sf^nka;  padura- 
rmtu  aiSde  inpadwe;  in  poduri  siedu 
fare  ai  aite  animali  «ri&aftee;  aiedu  mm 
mhUu  la  tkvtt  de  câtit  in  cetate;  nu  scH 
undeaUâemedimlu  eommimei?  b)  a  at& 
peaton  cfttnTa  tempo,  ea  oepete,  a  ospe- 
U  :  a  eeie  ia  una  eaupona ,  la  una  os- 
petaria;  a  aede  la  awneuiu  «eu  pentru 
eâtuva  tempu ;  eu  aensn  mai  esteosu  : 
a  aede  la  indiiaore;  e)  ca  jadice,  codsî- 
liarin,  ete. :  a  aede  pre  aeammilu  de  ju- 
ăioata;  aaeăâ  ea  atnatoriu;  a  sede  arbi- 
tru;  cu  seDBu  si  mai  estensn  :  a  sedS  in 
aervitiu,  in  fitnctione;  a  aed^  mai  mtiUi 
OMMt  argatu,  mUitariu  in  armata;  nu 
aiedu  aervitorii  la  domttdu  <upru  n  reu, 
tiH  aiedu  servitoriele  la  domne  aspre  si 
severe;  ăeeemt  aiedu  servitorii  la  voi? 
i.  a  pertrece  tempa,  staadu  andora, 
a)  in  genere  :  iem'a  seăemu  in  cetate , 
vir'a  aedemu  la  terra ;  a  aedi  de  vorba: 
im  tote,  serile  nedti  de  vorba  peno  la 
meâMu  n^atei;  inse  cu  una  nuantia 
difforita  :'a  sedi  la  vorba,  (redi  si  mai 
la  Talie) ;  mai  siedi,  da  ce  te  dud  asia 
eurrenduf  de  eesedeti  asiâpueinu  la 
noi?  ae  vede  eo  nu-ve  plaee  a  aede  la 
noi;  de  nnde  cn  sensulu  si  mai  estensn 
de  a  stâ.  a  ae  afiâ,  afi,  inse  afiin  una 
atare  tempu  indelungu,  cumn  :  siedu 
eascandu  gur'a,  şedeau  uitandu-se  la 
joeuri ;  unde  sedeemu  eautandu-ne  de 
negotiele  noatre,  veniră  ae  ne  turbta-e 
neBeeveHttwoai;  ce  seddi  aearpinandu- 
«f  in  eapu?  de  ce  aedi  eu  damAu  spre 
ymme;  Mdea  intorsu  spre  ăitii ;  a  sedc 
jire  spini;  siedu  bene  tote;  aedu  grande 
nneeirate  pre  eampu ,  sedu  nestrinse 
di  pre  eampu;  ie  aci  :  ^)  in  specie, 
(i').a  sti  in  paoe;  a  ti  stea^eratu,  &  na 


^        BBR^ 1181 

Buppert  pre  altuia,  etc. :  a  aedi  hetn; 
siâdi  bme;  aedeti  bene,  btdaU!  deee  ml 
aseuUati  ae  sedefi  bene  f  nu  aiede  im 
paee;  P')  a  fi  lenosu,  otiosn,  inerte,  a  lin 
lucră  nemica;  pror.*:  a  aedi  eu  mdfUile 
m  senu;  tata  diu'a  siedu  fora  lucru  ," 
dieo  aedoHu  aaiâ ,  jMrtmu  de  fome;  ao- 
denitt  si  nu  faeemu  nennea;  ce  aedeti  ti 
nu  puneţi  wtan'a  la  lucru  9  3.  constraita 
ca  Dnipersonals,  mai  allesiu  ea  a^T- 
bme,  reu.  formoau,  urritu,  ai  analoge , 
a  aedi  =  a  <e  eoveni,  a  ae  eadi ,  a  ca- 
dra ,  etc. :  nu  siide  bene  se  ve  jporfttM 
osia;  HH  aiede  formosu  se  vorbiţi  asia; 
aettlu  omatu  H  siede  forte  bene;  ecfot^' 
moeu  M  aiide  acea  pdlaria!  ti  aiide  moi 
bene  eu  negru  de  eâtu  eu  ol&w ;  şei»  eo 
nu  mi  siide  bene  eu  gaîbinu. 

2  SEDEBE,  (aiedere),  a.  verbale, 
seiBioţ  titit»  f  Mor*  t  oIUm  ,  desldlae  > 
««Bmoratift ,  etc.;  in  s.  Terbolni  :  a- 
tâta  şedere  pre  scamnu  mi  a  ammortitu 
petiorele ;  in  şedere  ca  aim  stare ,  tu 
mergere,  in  âtiiblitu,  se  pastrămu  Cme- 
nienti'a ;  ile  la  şederea  eu  mânule  in 
senu  nu  eapitcmu  nemica;  undo  eşti  cu 
şederea  ?  ne  aflâmu  eu  şederea  la  tir- 
ra;  şedere  fora  lucru  ,  i6n  si  :  şedere 
la  lucru ,  aeăere  in  aervitiu :  ee  atâta 
aeăere  in  aetilu  loeu  ?  in  şederea  mea 
acoUo  om  potutu  termină  eu  mcoum 
tote  negotiele  nostre;  aedere  de  vorba, 

şedere  la  vorba. 

*  SEDIGLD  ,  8.  m. ,  Mdlenlaa ,  veâî 
sedile. 

*  SEDIQ[Tir,-a,  adj.,  sedigttas,  ţd'in 
seaae  si  degitu) ;  care  are  aiaae  deg^ 
la  una  m&na. 

*  SEDILE,  B.  f.,  sedile,  (d'in  aederef; 
pre  ce  ae  Mide  :  scamnu,  conopella,  eto;; 
mai  vertosn,  scamnn  longu,  bănea  :  «^ 
diSiile  acelei,  thea^^uhn. 

*  SEOIME ,  pi.  aedimine,  ledlnen , 
vedâ  sedimentu. 

*  SEDIMENT A£rn,-a,  adj.,  (fir-  ai- 
dinentifa-s);  de  «edtm«nfH ,  reUtîTn  la 
aedi'nentu  :  strate  sedimetOarie ,  pro- 
ducte sedimentaria;  terrmu  aeSimien' 
tarim. 

*  SBDIMENTU ,  pL-e,  «edlamtotii  ^ 
(£r.  eedlHeat^-HJ'in  1  Nder»);  oe  stMsi 
dioBo,  la  fuidn,  in  specie,  ee  s»  Imb»,  iq 


)Oglc 


un 


BCD. 


licid«  » la  fandu  :  sedimenitJu  urinei , 
Meiiniente  âe  apa  twiura,  c4>'a  gtraco- 
rata  bene  nu  lasia  seimuntu ,  d'in  se- 
dmenteU  udului  tragu  medieii  semne 
numerose  st  precise  asupr'a  morbUoru; 
solu ,  ieritenu  de  sedmentu,  formata  de 
ape  retrasse  i»  unde  părţi  aUe  globu~ 
iui;  iţise  ei  cu  sensnlu  mai  generale  ca 
rasnlia  d'in  rerbu  :  tedimentuhi  inde- 
It^ngupre  $eamnu  ammortesce  petiorele. 

*  SEDITIONABE.T.,  (fr.  itidUiaii- 
■er);  a  face  seditione ,  a  provoci  sedi- 
iioae. 

*  SEDITIONE,  s.  f.,  «editi»,  (&.  86dl- 
tUi);  mergere  in  alta  parte,  de  alţii,  ai 
inspeciefdespartireiCuacellu-aaiseDsuoâ 
are  si  fieecanof»e:=rebellioiie  populare, 
politica,  saQ  militare  :  revolta,  defac- 
tione,  deabinare,  etc. :  $e  făcu  Meetioni 
pri»  seditioni  violente,  a  provocă  la  3e- . 
ditipne  si  diseordie,  provocatori  si  esd- 
totori  de  seditione;  prin  estensione,  afora 
de  sfer'a  publica :  dîscordia.|di3seDBione, 
factione,  desbinatione,  tulburare,  etc. 

*  SEDITIOSU  ,-a ,  adj. ,  sedltlosui , 
(fr.  tâdltleu) ;  plenu  de  seditione ,  cui 
plăcu  Aedi^iuni^,  caie  participa  la  se- 
ditione :  cetatianu  seditiosu,  poporu  se- 

'  diiioau,  factione  sediiioaa,  muliere  aedi- 
Hosa  :  mulierîle  seditiose  porta  bellu  eu 
mărita,  consUie  seditiose ,  tentativa  se- 
ditiosa,  secte  seditiose. 

S^Y>lTOS£,(sieditore),  a.  f.,  vedi  se- 
diloriu. 

SEDITOBIO,  (sieditoriujrtoria,  adj. 
B.,  Beasof)  babltator,  narans}  nora;  d«- 
aUUlBiBi  ilţtlatlOi  TlglUa,  eUflabra- 
tlo  I  coetai  elneabrantlom  ,  (oomp.  ît. 
Mdit«ce);  care  siede ,  1.  in  genere  :  se- 
ditorii  pre  scamne  de  judiâ,  seditori  la 
iSrra,  seditoriu  la  mesa,  in  eas'a  altm- 
a;  sediloriu  la  terra ,  in  casa ;  bfinn  se- 
ditoriu  pre  callu;  2.  in  specie,  seditoriu 
la  lueru,  care  lucra  ii<iptea,  si  da  aci,  a. 
f.  reale,  seditâriu  ^  seditâre,  a)  pertre- 
Mr»anoptei  in  lucra,  elocubrâtione ; 
h)  locu  si  tempu  is  care  se  faee  aoâats 
UQflnibratione;  si  cu  senaa  mai  esteosu, 
veghiare,  prevegbiare;  e)  mai  Tertwn , 
adonare  de  omeni  ce  lucra  noptea,  in 
aţeoie,  femine  m  ae  atiingo,  noptea,  la 
RBu  loea  ai  kqra ,  borou  mai  vertosn  i 


8ED. 

a  se  stringe  la  stâitdr* ;  tu  »*at  fostu , 
sor'a,  la  sedOirea  ie  a  şira;  eu  mi  I^ 
seacu  âe  la  ned-una  seăitore;  Matitortb 
sefamrestdatHinlomgiiemoptideiinaa; 
si  co  sensQ  mai  eetănan  :  «ediAJw  la 
Moritt,  seditire  longa  «hmIh  «e  e  §rm 
morhosu. 

SEDITURA,  («ieditwra),  b.  f..  uaalo, 
■tati»,  mtratlei  bsblUU»,  (oomp.  iţ 
awaltara) ;  actiene  da  şedere ,  onmn  si 
raodu  si  efleotu  alia  acaatei  actione :  ae- 
dilttra  pre  soanmu,  seditura  iJMMMModo, 
ce  atâ^  seditura  in  «ocUh  Ioc«^  stiii- 
tur'a  eu  wtâHtiâ  ht  senu  nu  aăduee  ne- 
miea  lenosultii; seditura  preetdiupisna 
de  gratia;  seditura  m  peptuiu  pre  lueru. 

SEDIU ,  (xieditt) ,  8.  m.  ai  f.  sedia, 
(siedia),  sedu*  (comp.  it  ledla,  fr.  aig*) 
pre  oe  se  siide  ;  aeamno ,  trona,  banca, 
eto.;  vedi  si  sede. 

SEDUCERE,  T.,  (ae  conjuga  car.  du- 
cere), dDeere»(fi'.  B<dBlre)ţ  a  duce  lansa 
parte,  a  trage  de  nna  parte,  a  rdeapartl, 
departi,  etc.,  1.  in  genere  ai  proprie  : 
Iu  sedusese  in  seeretu,  ea  se  i  vorbisea; 
a  seduce  viteUii  de  vaeee;  nu  si  pate 
seduce  odii  de  la  femina ;  2,  in  apeeie 
si  metaforice ,  .a  duce  departe  de  etdlea 
benelui,  a  corrumpB,  ammagi,  eto.,  mai 
ailessu  despre  femîne ;  diavobdu,  sub 
figura  de  sirpe,  sedusse  pre  muliere;  ad- 
versimi  nt^ri  seiura  seduce  totijtidimi 
si  ehita-u  patronii  noştri;  usioru  se  lassa 
seduce  innoosntta ;  passionUe  sedueu 
pre  omu,  mai  ailessu  avaritţa  seduee 
pre  mulii;  diro  si  muUi  ce  nu  se  feduat 
de  aaru  si  de  argentu,  se  lassa  seduee 
de  appeiite  Ubidinose;  blastematii  eauta 
a  seduce  fiUele  de  familia,-  si  alte  miiWs 
lucruri  ssducu,  sed«c«  etoeenti'a,  stduee 
form9seti'a„S6duen  vorbele  blonde,  se^ 
ducu  promissiorale,  sedueu  t<^e  una  fien-  ■ 
tia  ce  se  lassa  duce  de  nasu. 

*  SEDDGTILE,  adj.,  ■edncHlIi;  apta 
a  fî  sedussu  :  se  seduce  cine  e  se^tetUe, 

*  SEDUCTIONE,  a.  f.,  ledietlo,  (fr. 
•<dBcU««);  aetione  de  seducere,  eniaa  ai 
mediu  de  seducere;  1.  ia  genere :  sedu^ 
tionea  câtoru-va  d'in  assistatti  in  una 
camera  seereta;  seduetiouea  sufflettiM 
de  eorpH  prin  morte;  2.  in  specie,  am- 
magire,  oomxmpere,  CEumecare,  iDeao** 


oogic 


8EG 


l^SS 


tare,  flte.,  ciimn  si  mediQ  de  atomagire : 
$eduetionHe  auntltri,  poaitionilont;  se- 
âuctitmile  placeriloru,  libidiniloru;  se- 
dmetim^  judieiloru,  seduetionile  ânt- 
melorU  innoeenH:  tedttetionile  poesiei. 
etoeentiei,  picturet;  culpabili  de  seduc 
tione;  seduetionile  diatolului. 

*  SBDUCTOBIU.-Mrta,  adj.  8.,  ■•- 
daetorţBedBeterltas,(fr.i6diieteiir);care 
sedue$ :  teduetorii  innocentiei.  sedueto- 
riviu  judieiloru;  gratie  $eductorie:  sofi- 
ştii ttu  su  de  ediu  aeduetorn  eelli  mai 
periculoşi;  sedaetoriele  atmtie,  plăceri 
alle  tumei. 

*  SEDaCTU,-a,  adj.  part.  d'in  sedu- 
cere, wdnetiii}  )D  s.  verbulai :  ânimele 
sednete  de  grati'a  musieei,  poesiei;  men- 
iile  seducte  prin  speeiosele  eovente  aUe 
sofistitoru ;  judici  tedueti  si  eorruptt; 
mtUierea  una  data  sedueta  cu  greu  re- 
aiste  la  alte  seductioni. 

•SEDUCDTORID.-^oria.adj.B.,  vedi 
seduetoriu, 

*  SEDQLA,  8.  f.,  (ledaK);  deminn- 
tivD  d'ia  stde. 

•3EDnLÂSIU,-a,adj.B.,(B«dilar[ns), 
sedolftrlii,  (d'ia  aeâuia);  relativu  la  se- 
ăula,  ia  specie,  sabat,  reale  m.  unu  se- 
iulariu,  pl.-e,  sau  si  f.  una  sedularia. 
pre  ce  se  siSde.  si  in  specif,  pre  ce  se 
siSde  in  Dna  trassara,  cairutia,  etc. 

*  SBDULITATE,  s.  f.,  oedolitaBt  ca- 
litate si  fapt»  de  sedulu  :  seduUlatea 
materna,  sedulitatea  nutriciloru;  sedu- 
litatea  addeveratt^i  amicu  cotra  ami- 
di  tei;  si  in  sensu  ren :  sedulitatea  stul- 
tului;  prea  mare  sedulitate  degenera  in 
adulatione;  si  mai  reu,  sedulitatea  pote 
vettemâ  pre  cdlu  care  e  obied^lu  acestei 
aedvUtate. 

*  SBDULTJ.-a,  adj.,  sednlus,  (d'in  şe- 
dere, casi  Creduluitia  credere); proprie, 
care  siMe  cu  persisteotia  pre  ceva,  la 
cera,  iDCordaudn-si  attentionea  lacera, 
si  de  aof :  assiduu.  zelosQ,  diligente, 
sollicitu,  plenu  decura  si  de  amore,  at- 
tentivu,  paratu  a  indetori  etc.  (Fr.  em- 
presaâ) :  seduVa  nutrice,  seduleîe  mam- 
me,  unu  sedulu  agrieultoriu,  unu  sedulu 
parente  de  famliv,  seduli  amici,  seduli 
servitori;  sedula  cura,  sedula  labore, 
ttdule  prevenientie;  inse  :  unu  sedu^ 


pote  fi  si  importunu;  fflvUi  Mâult  sunt 
numai  îinguHtori;  ntuUe  socie,  muUi 
amici,  muUe  mammefacu,  fienduprea 
seduli,  reu  ehareloru  fientie,  pentru  am 
sunt  asid  de  seduli;  si  ca  adv. :  sedulu 
implenesee  tote  câte  i  se  comtHondă;  «e- 
dulu  mi  adduee  bietulu  omu  tote  câte 
mi  cere  Anim'a;  sedulu  leuămu  aments, 
sedulu  ne  faeemu  detorVa;  sedtUu-^ 
consiliaţi  si  invetiati  de  bene;  sedula 
leuă  eapitanulu  tote  mesurele,  eaum- 
vincemu  in  acea  bătălia. 

•  SEDDSSU,-a,  adj.  part  s.  d'in  se- 
ducere, sedDctBg,  in  s.  Terbaluî  :^tuljet 
sedussi,  fete  sedusae,  ocli  setbtssi  de 
formosttt'n  si  grati'a  verginei;  mediede 
seăussu  mentile  usiorelle;  seduvntAi/l*  ' 
litloru  de  familia  merita  pene  eevere. 

SEDUTU,  {8iediutu),~a,  adj.  paH:  8. 
d'in  1  şedere,  qol  sedlt;  smiAB)  inii*, 
■Mnitlot  habititlo,  desldltţ  otlav;  ea- 
las,  nates,  cltines;  1.  in  genere  :  m&Uu 
seduti  in  aeellu  locu ;  catli  seduti  in  de- 
lungu.  hoisedttti  sîmai  inddungu  fwtft- 
jugati;  cu  sedutuiu  in  neluerare  nu  ea- 
pitâmu  nimica;  de  la  sedutulit  vostru 
nu  am  foîosu;  sediUulu  indeltmgu  pr» 
eampu  tdlu  bueeateloru;  2.  in  specle;''B. 
m.  reale,  parte  a  omului  san  altui  anima- 
le, pre  care  si^de  de  ordisarin  :  dosoln, 
curulu,  etc.:  bueeeleseduttdui;  bube  la  se- 
dulu ;  prin  estonsione  :  sedutuiu  Unei 

'  cupi",  unui  vastf. 

'  *  SEGESTE,  si  sejres^a,  s.  f.,  A  se- 
geetn.  a.  m.,  tegeste,  segeiUj  copeii- 

I  nento  de  palie,  de  pelle,  panâia,'ete., 

I  ce  serre  a  coperi  carra,  merci  si  mai 

1  TertoBD  grane. 

I  «SEGETALE,  adj.,  legetăUi,  (fr. 
gâ?«tal) ;  de  segete,  relativii  la  segete  : 
gladiolu  aegetate  =  sabiora  segetale , 
planta  vettematoria  segetiloru. 

•  SEQETE ,  B.  f.,  8e«res,  pi.  segetes; 
1.  campn  semenatu,  agm  semenatn,  se- 
menatura;  2.  sementia  semenata,  seme- 
naturc;  3.  metaforice,  a)  campu  de  aft- 
tioue,  pamentn,  mediu  de  actione  :  se- 
menti'ii  magestruM  cadtt  în  bona  sege- 
te; h)  venita,  folosu,  productu,  caatign.  . 

•  8EGETIA,  s.  f.,  aeiretiH,  (proprie,  f. 
d'in  unu  adj.  segetiu  de  la  segde,  prin 
urmare ,  relatim  la  segete) ;  U  aiiiioii 


>y  Google 


^tHlwjdea  partea  de  priacipiu  eleetro- 
Degatira, 

«  S£LENIDE,  adj.  e.^  (fr.  ■«lAylde); 
«Bsttu  d'in  selemu  combinata  cu  alta  e- 
lemeoti;  si  ca  sabst  m.  reale,  dbu  $e- 
Imiie,  oorpn  formatu  cn  selenia ;  sele- 
nidii,  fiunUia  de  minerali  ce  essala  una 
odore  de  adeniu.  odore  aprope  ca  cea 
de  rapann  impotitu. 

*  8£LENIFERn,-a,  adj.,  (tt.  ttfUit- 
nr«);  care  porta,  conţine  selemu  :  atib- 
ttanti»  adewfere. 

*  SELENIFICU.fi,  adj.,  (fr.  uil6ml- 
Oţne);  care  foce,  prodace  seleniu. 

•S£LfiNIOSa,-a,  adj.,  (fr.  aiU- 
idevx);  de  sdeniu,  in  gradu  mai  miou 
iose  de  cftta  ce  e  eelenieu  :  aeidu  $de- 

*  SELENISALE,  s.  f.,  (fr.  itUnliel); 
$ale=:^€are  cbymica  de  aelenîu,  QlaBse  de 
sari  chjmice  ce  resnlta  d'in  combina- 
tionea  seUmâiiloru  cu  basi  ebymice. 

*  8BI<BKITE,  s.  f.,  selenltU,  (fr.  b«- 
limlte);  1.  sare  chymica  formata  d'in 
combinationea  scidalaî  aâeniosH  cu  una 
base  cbymîca;  in  acestu  inteUesn  si  m. 
lelmJJi*;  2.  patra,  in  care  credeau  co 
veda  figar'a  lanei  (?edi  sdene) ,  ddro 
care  nn  e  de  c&tn  calce  mlfatata. 

*  SELGNITIU,  8.  m.,  aelealUiM  ; 
specia  de  Mera. 

*  SBLENITOStr,-a,  adj.,  (fr.  b«1«ii1- 
tenx);  plenn  de  selenitu :  apa  selenitosa. 

*  SELBNin,  8.  m.,  seleDlsm,  (fr.  »t- 
UBlnn);  proprie,  m.  d'in  adj.5elentu,-(i 
^  de  lâna,  (vedi  eelene),  applîcata  la 
nomele  nnai  eorpn  simplu,  la  unulu  d'in 
metalle,  in  correUtione  ca  tellnriu, 
(d'in  fallfire=pamentu),  nome  data  al- 
tni  metallu  ce  are  analogia  ca  teleniulu. 

*  SELENIDBA,  s.  f.,  (fr.  aeltntare); 
oombinatione  de  seleniu  cn  aitu  corpa 
elementariu. 

*  SELENOCENTBICD,-fl,  adj.,  (fr. 
stUBoeentrlqne,  d'in  ielenoeentra  ^ 
oentmla  lunei);  relativn  la  eentrulu 
Urnei, 

*  8ELEN0QAMIA,  s.  f.,  (&.  aiHno- 
(•■le,  d'in  oeXiJvi]  =:::  luna,  si  ii.^i  = 
nunta);  io  medicina,  fenomena  de  aom- 
nom&ultsmtt. 

«  SBLENOaAMICU,-a,  adj.,  (fr.  ■<• 


l«B«Kuri<l>e) ;  relatim  la  aHmoga- 
mia. 

•  SELEN0GN0STICn,-a.adj.8.,(fr. 
•AUitogBOitfqDe,  <—  d'in  acXl]v7)=lnna, 
si  ţvâstc  =  conn03(!entia)i  relatira  la 
connoacenli'a  lanei ;  ca  s.  f.  reale,  wle- 
nognostica,  scientia,  tota  de  coduobcob- 
tie  asnpr'a  Innei. 

*  SELENOaBAPHIA,  s.  f.,  (fir.  KU- 
■•f  raphle,  d'in  oiXi}yi]=iana,,8Î  TpAtpnv 
=de8criere);  descriptionea  lanei  si  ma- 
cnleloru  ce  faci'a  ei  presenta. 

•  SELEN06BAPHlCn,-a,  adj-,  (fr. 
■<l<a»fraplilqH)  ;  relativa  la  Mlewtf- 
grapkia  si  la  sdenograpkn. 

*  SBLBNOOBAPHU,  s.  pers.,  (fr.  s«- 
MMgrapbe);  anctorin  A^aAeiutgraiplm, 
versata  in  aâetwgrap\\a. 

«  8ELEN0PE,  B.  m.,  (fr.  ■«Itaopi, 
d'in  oeXijvi]=:luna,si^=Tedere);g«Bn 
de  insecte  d'in  famili'a  araneidilora. 

•  SBLENOSE,  s.  f.,  (fr.  silta^ie); 
macula  alba,  de  forma  rotunda,  insDgle. 

*  9BLBN08TATO,  e.  m.,(fr.B<Wi«- 
stete),  instrumenta  de  observata  lun'a. 

•  SEIENOTOPOGBAPHI  A,  8.  f.,  (fr. 
sMtiKotapofripble,  d'in  o^ijv)]  =  luna, 
'câxoc  =lora,  xpiJE^v  ir:  descriere);  de- 
scriptione  detaliata  a  superfaciei  lunei. 

*8BLBN0T0P0GBAPHICU,-o,adj., 
(fr.  9<liaotopoffrâ|»hl4ue) ;  relstîm  la 
8eîettotoj)oţ^a{jAki. 

•  SELIBBA,  B.  f.,  sellbn,  (scartatn 
d'in  s&mA»brd)\  medietate  de  Iifira. 

*  SELIOASTBO,  a.  m.,  MlqnartnB, 
(d'inacea-asiorigiDeoii8e(JtIe,se7Ia,etc.); 
scamnu,  maiallessuseamnonide,  gros- 
solana,  primitivu. 

*  SELINA,  s.  f.sim.MÎtftM,  aellMi» 
(oâXtvov»  fr.  silln);  gena  de  plante;  vedi 
si  fljnu. 

*  SELINOIDE,  adj.,  aelliel^eai  (si- 
X[V0EtS7]<:);  care  sâmina  ca  selina,  de 
genalu  seltnet. 

•  SELINU,  8.  m.,  vedi  acXvmi. 
SELLA,  (sxhMk,  siia),  a.  f.,  8ella,(it. 

port.  aella,  isp.  Bllla,  prov.  sella,  selfea 
si  cella,  fr.  selle),  ephlpplam,  eUt«lIa«; 
ea xa,  coxandtz,  ren,  Itmbaa;  deminn- 
tiva  contraasu  d'in  deminutivuln  atăvia 
d'in  seăe,  de  la  şedere,  pre  ce  st  siide, 
ce  serve  la  sedttfu  pre  densuln,  scamna, 


=y  Google 


1.  in  genere  :  aj>allitu  bietubt  $i  s/a  ae 
oadf/id'inp^iorţ,  ăati-i  d^o  una  sella;  sel- 
l'a  eaîămariuîif^  selVa  profşssoriului; 
seiie  se  afla  si  la  carrutie  â  carre  :j>re 
S^la  aia  menaiqriula  de  trăgători,  pre 
Untji  selle  stau  mai  pomt»odu  si  callaţorii 
in  CiirnUie;  aellele  eleganţi,  pre  cari  se 
transporta  6meni  de  alţi  omeni  pre  u- 
meri,  se  dicu  lectice;  lecti<fele  sunt  dero 
aelle  gestatorie;  2.  in  specie,  a)  scamuu 
f entru  âmeuii  de  sUtu ,  peotru  marii 
iemxiit^iiisellelemagistratiloru  romani 
erau  de  eboriu,  eîle  se  ăiceau  selle  curuli; 
a  obţine  sell'a  curule  e  a  perveni  la  in- 
alte  funetioni  publice ;  b)  ca  mai  desu 
iDse,  in  usulu  vulgare,  sella  =  apecia 
de  scamnu  de  puau  prţ  spinarea  unai 
jumenţu,  a)  mai  vertosu  pre  unu  callu  : 
a  pune  selVa.  pre  callu.   a  leuâ  sell'a 
.de  pre  callu,  a  stringe  aeU'a  cu  dngl'a; 
callu  de  sella,  ia  oppoa.  cu:  callu  de 
trassura,  si  mej;afcr.  :  a  fi  Cfi^u  Ae  s^lla 
^  a  portă  grşutataa  aUoru'a  =  a  /» 
secure  de  osse,  care  insee  ou^iţau  piai 
Ţargu  si  mai  eoergitiu ;  seîla  de  aţiru, 
selki  de  lemni* ;  sellele  se  ctiptusescu  eu 
pelie;  şpareîe  feliei,  ^lakrile  seUpi.  pvl- 
vinu  de  sella;  a  callari,  a  incallecâ  fora 
;  reţi  si 
iell'a,  se 
elicate, 
îu  i  ee 
anituiu 
eniipre 
şi  pen- 
la,  inse 
se  dice 
,  de  te- 
te a  do- 
jsaîma- 
;  si  vet' 
tema  lellele,  rem^ne  desellatu;  sellele 
lintW  eallu  nu  duai' atâta  greutate;  a 
"calcă  pre  selle^'q  lovi  in  selle.  a  rumpe 
cuita  sellele;   dupo  atâtu  sedutu   pre 
sC(tMn(i,  am  eăpitatudorcre  "de  selle;  cine, 
la  lucruîu  seu,  sta  continuu  pleeaiii  de 
medilocu,  ineo  p-Ae  capitâ  dârere  de  selle; 
dportâ  cinguiorea  prea  pre  seU'e;  a''^,4a 
mftliere  si  pune  strofiulu  prea.pi'e  sdle. 
;  '   SEţiLAMENTO,pl.-B,  inatriinieiitora 
'  s«lUi;%,  (d'in  1  sellare)-,  actione  de  86l- 
T»K.n 


SE^ 11^ 

^re,  4,4r9  mai  yertoau,  celle  necessarie 
Ia  sellatu;  tnulie  dHn  sellammte  ge'îtgf 
sescu  la  eavallarî'aarttK^eţ;  jeiiai)>  set- 
listemtu. 

1  SELLABE,  isim-e),  T-.  epbIj|>i»luB 
Imponere;  a  pune  sella  pre  unu  jumentii; 
ycdi  Bi  compoa.  insellare  :  a  sdlâ~ţn- 
sellâ^inseuâ  colii. 

2  SBLLARE,  ad^.,  selIarSs}  vedî  srf- 
lăriu. 

SELL  A  BESS  A,  seîlarfa,  vediseUon'w. 

SELLARIU,-a.  si  seUare.  pdj.  a.,  sel- 
larlg,  (it.  oelUJo,  isp.  slllero,  port.  se}- 
lelre,  pr( 
lai re);  re] 
seUa,  cu 
sellari  sa 
incapcrisi 
apeoie,  rel 
jumente,  i 
S0D^1;S,  se\ 

selle;  fem 
loriului,  ţ 
seu,  face' 
ria :  a.)  ari 
^ime  de  se 
mulţime 
de  scamnt 
scamne  { 
oertreca'  acu  nu. 

■  SEIiliATtJ,-n,adj.  part.  s!  i'itisettare. 

■  SELLISTERNnJ,p!.-«,BelIl8terBtiiiB,^ 
■(fr.  aellisterne,  d'in  seUa-sternefe);  V.  ih 

oprita,  ca  lectistemiu,  fiindu  co  ospetiuln 
acestu-a  ae  făcea  pentrn'uâu  dieii,  nnde 
bărbaţii  atâu  pre  terfe  (bdnopelle) ;  sej- 
tisterniu,  oapetiu  In  onorez  uo»  âiea, 
unde  mulierile  stâ^  pre  selle  (scarbne) ; 
2.  cu  aenan  jnai  egtebau,  nraii;gio'itu  totu 
la  sell'a  ăe  jumente,  seUi8te^itt:=tni\ 
8tratnm^tr8tn,'a8ternDtu  de  sella.  de 
pusu  anb  sella,  aau  pre  sella. 
■  SELlitTCIA,- (ia  ai  sellula;  s.%  sel- 
lala;  deminutivn  d'in  sella.    ' 

SEI.LULA,  '8.  f.,  Vedi  seOUcia. 
.    SELLnLARtU.-o,  sdj^.  8-,  sellDlarns, 
relatîTu'la  sellula :  măiestri  st^ulaH, 
Si  absol.  sellulari.  ' 

SEMA,  8.  f.,  {sima,  confere' gr:  fi[ia, 
lat,  Bltnnl),  mesura,  computu,  ratlone, 
"oecurre  in  frasi  ta ;  a  tAaned  fora  sema 
fora  meaura;  ţUuo  Ae  si^H  flwet,  «nuc 


73 


=y  Google 


de  una  sema  eu  mene,  de  mărimea  mea, 
de  etatea  mea;  una  sema  ăe  omeni,  una 
epecia  de  dmeni;  a  dă  sema ,  a  d&  com- 
pntu,  a  d&  ratione ;  a  tine  senta ,  a  Uni 
1»  sSma  ,  a  tin6  computu;  a  luă  sem'a , 
a  bagă  de  sema ,  a  observă  cu  atton- 
tione,  a  attende ;  a  bagă  in  shna,  a  ob- 
servă, a  respecta;  a  luă  sama  ăe  cineva 
sau  de  ceva ,  a  veghiâ  asupr*!!  cuiva ;  a 
luă  sem'a  cuiva,  a  Iu  observă  de  aprope; 
a  liiti  pre  âneva  pre  sha'a  sea ,  a  răs- 
punde pAntru  deDsnIu;  a  9i  face  singuru 
sem'a,  a  te  uccide  cu  manete  selle ;  de 
7H>na  sfyna,  de  securu,  de  certn,  fora  in- 
donentia;  mai  cu  sima,  mai  allesmi. 

*  SGME ,  pi.  semine,  semen;  semen- 
tia  in  sessulu  celiu  mailargu;  prin  esten- 
»oue  si  metarote  ;  a)  elementu,  princi- 
pia, inceputu;  b)  cuusa,  origine;  c)  auc- 
toriu,  inceputoriu,  etc. 

SEMEMARE,  semene,  etc.,  vedi  :  se- 
minare, semine,  etc. 

*  SKUENTABE,  v.,  gementare,  a  d&. 
produce  sementia  :  sunt  spede  sterili 
ce  nu  sementa;  multdu  nu  sementa;  po- 
temu  sementa  unele  plante. 

*  SEMEKTATIONE,  b.  f. ,  semeiita- 
ti*t  actione,  actu  de  sementare. 

SEMENTE,  si  semetOia,  s.  f.,  senen- 
Uiiţ(it.  Mmeate  t  ■«neoU;  senciBa; 
prov.  s«meBsa,  ,fir.  8«Men«e,  iap.  se- 
*')»lfRte,  port.  semente),  semen  f  cu  sen- 
aolu  cella  mai  largu ,  ce  are  si  form'a 
seme,  ce  se  semina  si  d'in  ce  se  na^cu 
plantele  si  aninialile,  1.  proprie  si  ia 
genere  :  aementia  de  grânu ,  de  ordiu, 
de  meliu;  semcniie  de  pepeni;  de  mere, 
de  pere;  s&nentia  de  cânepa,  de  Unu,  de 
roipitia ,  de  diverse  flori  si  plante ;  se- 
menti'a  taurulm,  armessariului;  semen- 
tia  genitale;  aementia  bonă,  rea,  stricata, 
putrida;  di'nsemenlKlepîantdorusenu- 
trescu  multe  passeri;  mulţime  de  semen- 
tie  consume  si  omulu :  grâne  de  semen- 
tiet,  qi  de  act  prin  estensione  itatm,  oui 
de  sementia;  gailine  de  sementxa,  scrofe 
de  sementia;  amnellele  se  ţinu  de  semen- 
iia,  amneUii  ceUi  mai  mulii  sejunghia, 
si  pudni  arieti  ae  lassa  de  sementia ,-  a 
prende,  a  perde  sementi'a  de  caUt  boni, 
de  grânu  bonm  s'a  perdulu  s&nenti'a  de 
voceele  formose ;  se  perde. si  sementi'a 


de  omeni  formosi  si  vigorcsi,  proT.  a  tm 
ave  ceva  neâ  de  semeniia ,  a  un  aVâ  de 
loca ;  aoiă  si :  nu  se  afla,  ce  ti  cere  ă- 
nim'a,  neci  măcar»  de  sementia;  2.  me- 
taforice, a)  origine,  începută,  cansa,  fa- 
milia ,  genu,  etc. :  ftrft  Mfi  tragemu  d'in 
sementi'a  lui  Adamu;  unu  mare  poporu 
esst  d'in  sementi'a  eroelui;  sementide 
retdui,  una  data  arruny^e,  euanevolia 
se  stit'peseu;  sementia  nobile,  iUmtre; 
nu  eşti  d'in  iltustrea  sementia  a  genii- 
hru  mari;  b)  elementn  de  connoscen- 
tia,  de  scientia,  de  moralitate,  etc. :  se- 
menti'a arrtmaaa  in  tenerele  anime 
alU  copUhriei.  va  prende  profUnde  ra- 
deeine;  semenH'a  coventuhii  Uâ  Domne- 
dieu;  sementiele  prineipaliloru  virtuţi; 
sementide  virtutdoru  naţionali  se  se  se- 
mine in  ânimUe  fUiloru  de  Romanu. 

SEMENTI0BA,8.  f.,  deminutivnd'in 
sementia. 

SEISESnOSXJ.-a,  adj.,  senine  âkni- 
dans,  fccBMdna;  piena  de  sementia. 

SEMENTIVU,  -  a ,  Adj.,  genentiTiiij 
relativa  la  semmtia  :  fen»  sementivu. 
generi  de  grânu  sementive. 

*  SEUESTRALE,  adj.,  vedi  seme- 
striale. 

»  SEMESTRE  =  semestru,-a,  adj. 
s.,  senestrlg;  I.  scnrtatud'io  şexrzs^s- 
se,  si  mensU  =  mense,  dţ  sâsse  mensi, 
de  u:;a  medietate  de  annu  :  domnia  se- 
mestre, ^erminu  semestre;  subst.  unu  8«- 
mestru  ,  spaţiu  de  tempu  de  sâsqe  Inni 
sau  medietate  de  annu;  2.  scurtata  d'in 
genlB,  si  mengls,  de  ana  medietate  de 
mense  :  luna  semestre,  luna  plena. 

•  SEMESTRIACE,  adj.,  (fr.  sfiBes* 
trai,  s6niegtrlel);  de  Unu  semestriu  :  a- 
dunantie  semestriali,  mercede  semes- 
triale, licenţia  semestriale. 

•  SEMESTRUErU,-a,  adj.  s.,  (&. 
sâmestrler);  de  anu  semestriu,  pre  ano 
semestriu,  (vedi  semestriale  ai  semestre); 
in  specie,  s.  pers.,  celluceare  volia,li- 
contia  de  servitiu  pentru  unu  semestriu. 
vorbindu  mai  vertosu  de  militari:  a  re- 
clamei semestriarii,  semestriarii  au  re- 
venitu  la  regimentele  selle. 

*  SEMESTRIU,  s.  m.,se«e?trlBB,  (fr. 
semestre);  1.  spaţiu  de  tempu  de  s^e 
mefui  :primulu  semestriu,  seeundulusc- 


=y  Google 


8EM. 

meţtră^  2.  spaţiu  d»  tempu  de.uua  me- 
dietate  de  mense. 

•  SEMESTEU,  adj.  s.,  vedi :  sme- 
^re  si  semeatriu. 

«  SEMESC.-a  ,  adj.  part.,  leneBiii; 
(codi  8emie$u). 

t  SEMI,  particula,  (ai^neca  gr.  i(\fX), 
ce  iotra  oiuuai  in  composite  cu  sensu 
de  mediu,  medietate,  una  d'in  doue  parti 
ecali  :  aemidieu,  semicereu,  aemivoca- 
le,  etc.;  prin  estenşione  si  metafora,  ae- 
mi  ^  micu,  suptire,  cumu  :  semifuniu, 
aemiapata,  6tc.;  ia  îoTiaa.,  a)  aemi  perda, 
de  regula,  ânalea  i  inaiute  de  vocali :  ae- 
nţesn  :=  semiesu  =:  teneaoB^ienilesDB 
=:  semimancatu,  Bemirosu :  oase  semese; 
b}  înainte  de  fibra,  mestre  ii  modiu,  Be 
Booita  in  ae :  s&libra,  atmestre,  semodiM, 
(redi  «cesie  coTente  la  loculu  loru) :  — 
aemiaoerbur-a,  a^j.,  ttfti»MTba»,8emia: 
eerhe  vMe;  8emuidapertu,-a,  adj.  part^ 
•eMladvertos;  «sie  aerniadaperteisemio' 
grote,  ai j.fatMlatr»»tli  tpopontsemior- 
grttU;  $wtiae^ustu,-a,  adj.,  seMUM- 
hutttiK  eadavere  semiambuste;  aemiMl^' 
lHtto<N,-a,adj.^«HiUmpitaUiir:<fMi(]M- 
ftiitatertmiiri;  aernionime,  semianimuro, 
>dj.ţ  BtnlninlB  si  auiiaiilmiiB  i  betrani 
atmiimm,.*ni>rboauB$mia»ime,»emiani- 
aic  eorpiii»eanatMuiariu,-a,  adj.,  (fr  j^ 
«1-MinUlBe):  ţd^m  ie  aOfe  seimattnti* 
loria;  semta)mitNi<-a,  adj^  aejvUimuu; 
MMumuia  nQcU..awmimuadi;  ««mta- 
jwrfN.-a,  &dj>P&rt.,  at«i\M,fntvaiQdia«r 
mapttii;  stmiarimitrat  wU-*  (fr.  bA|o1< 
«Kle»),  ariana  mitigatu;  de  aoîai  s-  m.  w 
mittriani8inu,(fi.»iml-MltnUme),9ri9r 
nietmtmtig^3ii»emairiau.-a.  adj.  part, 
lentatratw  i  doliu  aemi(Urat¥i  aemia»- 
aiu.-a,  adj-i  leMlaxlaB,  ca.medifitat9.ds 
rote :  aemiasaie  oarra;  semHKirbarv,-<i, 
%ăj^  aMiUwrbarus :  omşi»  aemibarbarii 
WMHiott,  i4j>  B.,  senllMj :  âmeni  semi- 
boi;  aemibreve,  adj-,  BenlbrerUt  mai 
vertoBu  in  mualoa :  tvite  semibrevi,  (com- 
para si  it.  Bemlbrerei  fr.iiml-bttTq);  sa- 
mieanUj'a,  adj.,  seMleaaiB :  peri  $emi- 
oan»;  amn«iqtru,-a,  adj:  »„  eoaloipsi: 
ammcaprU  silvami;  aemieaain,  a.  m.,  si 
f9m..aeiniM8i«,  ( pre  a  locuri  semicâaia  si 
SMNC&inn),  OMens  feMbalnii  casîu  de 
ne«a,  biuodiade  vaocsj  semi«e«jwmai 


a^ \iz} 

B.  t,  Bealeeiteslna,  meditate  d'in  cen- 
tu  la  procente  i  semieeratînriu ,  semi- 
€ereu.laiu,-a,  adj.,  BemloircuUtuB,  (&. 
sriml-olrcnialre) :  ferramehte  semicereu- 
late.aemicercu.  b.  in,,  Hemiairculus ;  doue 
simicercuri  are  unu  eircu ;  semidnctu,- 
a.  adj.  part.,  BenlolDctu»,  abia  ('nm'nsu, 
semiâusu.-a,  adj.  part,  Bemiclansus; 
semicoctu,-a,  adj.  [>art.,  HemleoctiiB;  se- 
miconfeciu,-»,  adj. part.,  semlonnfeetnB: 
.lucruri  semieonfecteisemieorjporale.&dy, 
BenlcorporallB:  imagini  semicorporali. 
asii  si  semicorporiu,'Ci,  &dj.,  semlcor 
poreuBj  semicrematu  si  semieremu,-.». 
adj.,  sen  i  ere  mat  a «  si  semleremus  :  se- 
mieremate,  aemicreme  corpuri;  sentierw 
du,--a,  adj.,  BeaUrudiB  icarnt:  semi^u- 

ăa;  sen ' 

«■e) :  pi 
adj.,  B< 
cota :  li 
f.,  seali 
Cjflindri 
d'in  am 
dru;  «ei 
ofUicUm 
8.  f.,  te 
tellB,  dl 
ra  cem» 
midir}ni 
dieu;  sei 
midMiii 
aemdup 
miopie 

pufinu  de  auple,  Materne  ==  setnerme. 
adj.,.fleKlscRţlfi  Bl  xeiporinli^  de  medie- 
tate armata;^eMi£«^  si  »em««H,-a,  adj. 
part.,  BenleşiiB  si  bcimbiib,  de  medietate 
mcMeatinsfmi(ormatur<h  ^dj.  psrt,  (fr. 
»6mltinmi),fpilu  aemiformaiu,  aern^ficr 
tu,-a,  adj.  part.,  Bemiractnv :  vnsti/nente 
aemfacte;  semifastigiut  s.  m.,  Henibail.- 
cIdh,  medietate  i»fasiigiu,  semiferM>-9' 
t,ij.,uitkitir:aemifi'riifetitauri,semiferu 
ganu  de  ont<»ti;  aetM'forme,  .aHj.,  aenl- 
briBlii,  ca  si  precedentele  sem^ormaiu,: 
aemiformai  luna;  semifumante,  adj.,  se- 
m.UmBMa»:focuacmifumaTUe;iDeia£(iric& : 
ofHciu  ssmifumantt.  caldu,  recenta;  sţ- 
mifuniu.  s.  m.,BeitiiriiiilBBt  fuoe  suptţre; 
s^migermanu ,-(i,  Adj..,  BemlţermanuB  : 
poporusetaigeimjinut  s6migreeu^-a,,Aă^t 


=y  Google 


1140 


smt. 


ătmlSTmeaueetatetemigrecOiUmbasetiii- 
greea;  semigrave,  adj.,  semlţraTls,  me- 
taforice semibStu  ;  smUstoricu  =  se- 
mistorieUi'O,  adj.,  (fr.  stial-fafatorlitfle): 
opere  aemiiatOrice ;  semiiarUe^zBemiante 
adj-t  BflnlbUiiB,  de  medietate  căscata  : 
semianti  labte;  8emulcu,-a,  adj.,  seni- 
falnleAs;  seminane^emiinane,  adj.,  se- 
nlinuiis,  de  medietate  desert^;  semiin- 
tegruy-a.^iî.fStMtlattgtTţ  semijudeu^ 
aemijudann.-a,  adj.s.,'B«inl]ndKa*)5emJ- 
jejuniu,  a.  ol.,  BeinlJeJBalan;  medietate 
de  BJanD;  $emijuger%i,  b.  m.,  semijDKenn* 
medietate  de  jageni;  semUaeerttra,  adj., 
BAMtlacer ;  semilautura ,  adji,  seniUn- 
tns  :  petiore  semilaute;  semiîiberu,-(i , 
adj.,  Mmllibtiri  semilibra ,  ».î.,  leniltl- 
brâ,  Tfdi  selibra;  semiluna ,  s.  t,  Beml- 
iHiia,  (fr.  Bimi-lnne),  a)  proprie,  medie- 
tttte  de  luna,  medietate»  'âisCuhi  'lutiei 
himinosu;  b)  metaforice, «)  veri-ce  îma- 
giae,  ornametitii,  pictura,  -in'  fortb'a  se- 
mUunei;  p)iti  specie,  sem.nnlQ,  iQ  semnele 
turce&ci,preflamihure,etc.,priQnoHame- 
tafora :  Mmtlun^a /i( învinsa  decruee; — 
3emihinatiat,-ci,  adj.,  Benllnnâtleos :  tttt 
eSti  dq^u  lunatieu,  dirosemilututtieu 
Mu  eiU;  semUunatu  ,-a,  adj.  part.,  ţfr. 
Bdmlinii^),  facQta  în  forma  de  semihtHa; 
semilunariu,-a,  adj.,  (fr.  s^nri-lilniilre), 
in  fonntt  de  semiluna  ;  eari^gim  se- 
mt'lHMarw,-  semiminima,  s.  f.,  {tt.  sânii- 
MlnlMe),  notft  mnsteale;  «efnuRadi<Jtr,-a, 
8«alBi««diB,  de  medietate  vdummi- 
marinu,-a,  adj.,  Bsinlmatiass  i  animali 
Bemimarine;  semimare,  seilhiin,  medie- 
tate de  mascalu,  hermaţ^itoăitUT  aem- 
matctAu,  s.  m.,  seikliiiu«nliiB,'fbf»  păr- 
ţile genitali;  semma/^tru,-«t,  adj.,  Beml- 
utarBs,  nu  deplenn  raatani;  smimUrV, 
S.  f.,  niBimItrai  m^ra  mica;  aemiMWtit. 
•a ,  adj. ,  BenlBortuns ;  semxnece ,  adj., 
■«BlBeelB»  medietate  iicoisn;  senimuau, 
-a ,  adj.,  Blolnudna  :  mulUri  stMiimăe, 
statua  aeminuda;  semiobolu,  s.  m.,  s«- 
nloboloa  {  ţemiomu  .  s.  m. ,  semiboai», 
medietate  omn :  semiorm^  centauru,  me- 
taforice :  lemifera;  semionust«,-a ,  a^., 
genlauBstas:  navi  semxonusie;  Hmio- 
folu,  s.  m.,  (fr.  B<ml-optl«),  opalu  miea 
an  pucinu  nMău;' aerniorOi  a.  f.,  senf- 
k«r%  inedi«tat«  de  on;  semiorhe,  s.  m^ 


<mţ, 

iMiUrbU,  MmioertH;  sctmpagemu-.-a, 
adj.  B.,  leMlparamvi^,  tetitipalmal»  :±: 
semipălmifmi,-a,  adj.,  (fr.  etai-pKfnt, 
B«Ml-pBlBimre) ,  de  m«dtetate  pălMafM 
san  paUmfent :  paţieri  Memtpdinate,'  se- 
miparaUeUeu,-a,  adj.,(fr.  B<iH>-i>aMW- 
llţine),  «are  nn  e  d^plenu  perăUt^  ;■  se- 
mtpof^nte,  adj.,  settlpstew  :  vesM&iiIe 
semipc^enti;  satupeAăle,  adj.,  B»iMpe- 
dallB,  (fr.  »4Ht-pMiil),de  una  medietate 
de  pede  loagu.  latn ,  groasa,-  eto. ;  sem- 
pedaniu,-a,  adj.,  MiM]t«(lft*eiiB,  =  ae- 
ntipeidle ;  seh^ede ,  adj.  s. ,  Mmtpn, 
a)  medietate  de '  petiorn,  mai  -  rurtoso, 
ca  mejnra ;  &>  ttiedietste  defeti<niiâe 
Tersn ;  c)  fora  nnii  petiom ,  cu  snu  pe- 
tloru  â'fo  Joiie ;  semipdagianu.'^ ,  ulj. 
s.,  (fr.  flâml'p4hi;lto),  pelagiaMU  nriti- 
gatu,  care  eattta  se  oonoilie  pdagimti^ 
tHulu  ca  i)rihod9!nBiuiilu  ţ  aentipmne^, 
-h,  adj.,  (fr.' ittoI>peBB«)  ;  semiperiih 
tUeu-a},  ad}.,  <&;  8eiri^ârl»lt4B*)i"BB 
regulatu  periedien-i  twij««a  sem^mo- 
dioă ;  sem^perfectn^-a ,  adj:,  seaiperfi^ 
QtiiB ;  virtuţi  setniperficte;  8emiperitu,-eh 
adj.,  aeKtiMrltH':MMj|MfMMsaM<'and 
de  ret  n  perietdosi-  «a  si  iemiioetă ;  -ger 
mtperaUi  %  Miripersat"ttKdl«tateud« 
Perstt;  iemtpJudarieU,  adj . ,  MM  JAiitorf- 
iim;semip«$<fina,  8.1,B«BilplMlki,pisciM 
BhĂ,  loco  mieu  4e  pute;  iemiţ^gmi.»», 
lt<lj.,«Bai^MBa,demffdletat»pl«nniM^ 
viîpiene  mpe,navii  tem^tena  •mkmai'e'y 
mmipkmiegiom;  smt^ebs^dii,  s.  f.,  (& 
««Mi-prâb«M«X  yreftmda  "mai'taiiu  4e 
ofttii«eaoTâiDiuiiitmm^«fci,wljt,ţfr.«4- 
nipr«BT«),  proba  îBSBfgolent^  sem^vvtft- 
Metft^-a,-adj.,  (fr.  kiiHl-pirttoA)^  ibftnna 
do  $m»pritma;  semputtttwt-ti,  lkdj.f  part. 
iflBilpuUtii»',  d«  medietate  UiUotu  :  se- 
mipalala  ntia  âe  vinia ;  seumasu/^, 
part.  adj.  .-seMlruu:  OMsniMMirtfiv 
(eMtredMta:-d,«âj.pait.,  B^reiaetBi» 
de  medietate "»du83ii,  ineiivbata.,  ^«j, 
mmrefeetu.-a.  adj.  part;,  sUiU«rMhw, 
de  medietate  reparata,  etc.t'«eihtraMA|, 
•a,  adj.,  (fr.  Btail'roBtre),  caw  parei« 
arii  numai  meditate  de  roetru^t  fNiwen 
semif^tre;  gemirotundu.-a ,  adj.,  M•■^- 
retBBdit :  ineapere  semirolu»^  j-stmi 
rutu,'^,  adj.,  imlratm  i  cate  stâurmit, 
templu  9eminitUf<)elu»ma8iimruta,mui 


=y  Google 


^L 

stfmiruti}Mmi$agettatm,-9,  &ij.,{!i.timl' 
angit)t6)y  in  forma,  ăo-setnisagetta:  semir 
«OHCtUi-a,  adj.,  senisanelna,  metaforic^ : 

(fr.  Bânl-g<cnUlre) :  vietia  semisecula- 
rtat(»-&0rt,«ini9^0<Z(m;  «t;Mn««*i6j  b.  ju., 
8tniB«i(ex*,de  Qiediek^e  b^traou;  semi-ţ 
8epuUu.-(i,  adj.,  part. ,  semlgepnUns  ■  de 
medietata  ÎDgiop^tn  :  alid  setnisepulte 
m  cadtuierele ;  semisermone ,  s.  m.,  'g«- 
«Uerma  ,  rorba,  covento  impeifectu  : 
liarbaru  semisermone;  semi3eecu,-a,  adj., 
atmliUcuiilacu  semiseccu,  eaîdare  se- 
miseixa;  sanisomnu.-a,  adj.,  semtBqm- 
nn»)  demedietate  addoimitu,  tare  ad- 
dorotita,  amiDortitu,  ammetitu ;  semi- 
sofUMii  betrani  ăecre^i;  sewisonante, 
a^.  parti'ţemlBviiânB;  asseminesi ;  se- 
mupnu.-a,  gemlsoniii ,  mai  rertssn  de 
littereei  de  sopurile  ca  elle  representa : 
litiere  semisonaati ,  sanisone  ;  semi- 
aopitu,-9,'i^.,  semlsopltua;  de  medie- 
tate  assppita,  addormitD ,  ammortitu, 
aounetitu,  (vedi  si  semisomnuy,8emiso- 
po^iurc  adj.,  BenlMporqg»  de  medietaţe 
addormitu,  affundatu  iu  booidu,  beetu 
de  80BiDa,(Tedi  si  semisopiiti.  semiscm- 
nu);  semispata.  b.  U  sevlspatlia ,  mica 
^ata  de.  bătuta  sţ^u  de  statîva  ;  aemi- 
sta3nip(uiUf-q,  adj.,  (fr.  Hâml-atamlnali 
rţ),  care  n'a  tonvertitu  tote  stiimineîe 
in.petale;  semsiri^u,-a,  adj.  part.,  (fr. 
leml-strl^)  -.columne  semistriate;  semi- 
s«jn»H,-a,adj.,  Beralbnplnaa,  de  medie- 
tate  fUBu  prb  spate;  semitaeiu.-d,  adj. 


grâne  semitrite;  semhtsiulare  sisemu^ 
attdare==;semuattrare,  v.,  BamlaBinUre 
91  ^ţmastaUre,  a  ustură  =  arde  de  me- 
djetate:  .omeni  tmiusluk^i  scapă  ă^in 


ggţ mi 

flaeure,  metaforice :  semusfulafi  de  temr 
puri  grelle;  semiu^ra,  adj.  part.,  Be- 
ntBBtog  ;^  corpuri  semiiuste  lAe  toniie; 
metaforice^ :  a  smpâ  şemusH  â'in  ith 
cendiulu  revoîutiotieij  8emit!idu,-a,  adj., 
BemlTletDg  j.gemiviru ,  s.  m. ,  BemlTlr , 
a)  medietate  omu  si  medietate  bsBtia, 
fera  :  semivirii  centauri;h)  liermaphro- 
ditu;  e)  castratu ;  d)  mollesitu,  mulie- 
roeu ,  omu-muliere  ;  8emivivu,-a,  adj., 
semiTlTus,  de  medietate  viuu,  mortu, 
mai  mortu  :  Vam  laasatu  semiVivu,  trd- 
gundu-si  uUim'a  sufere  ;  semivoecde , 
adj.,  BemlrooâllB ,  in  grammatica  :  so- 
nuri  setnivoeati,  consone  semivocali,  si 
absol.  tina  semivoeale :  semivocaliîe  lim- 
bei  nosfra;  semivolucre,  adj.  a.,  bcdiIto- 
iPcrlB,  de  medietate  Bboratoria. 

*'gE]lilNALE,  adj.,  semUallB,  (fr. 
sâmlnal);  relativu  Ia  seine  ^  sementia: 
plante  seminali ,  perderi  seminali,  lobi 
seminali,  licidu  seminale  aîlu  animali- 
loru. 

1  SEMINARE,  (semenare),  v.,  semf- 
nare,  (it.  Beminare,  iBp.  Bemnar,  port.  ba- 
mear,  prov.semenar  si  «emiiar»  fr.  semer, 
— ă^lnseme,'p\.8emin€^ementia),af»v 
ţere^  eoBgperfrere,  profiiiiderejaarrua- 
c&  seme  pre  agru  aratu,  a  pane,  bagi  Be- 
mentîa  in  senulu  pamentnia,  ca  se  resara 
ei  producă  fructu,  1.  proprie  :  a  seminâ, 
grânu,  meliu,  orăiu,  cânepa,  Unu,  pepe- 
ni, porutnbu,  secare,  trifdiu;tempulude 
seminatu  pentru  fia-carţ  genu  de  seme 
nu  e  aceUu-tm  :  mdivlu  se  simina  mai 
tardiu  de  c(Uu  orăiulu;  a  seminâ  unu 
agru  cu  meliu,  apoi  eţt  grânu  in  annuUt 
ttrmatoriu;  a  lassâ  agrulu  neseminatu, 
ea  se  repause:  seminatu  continuu  aed- 
lu-asii  soluperde  poterUe  ăeproducfione; 
ce  »e  sSmna,  se  groapa  de  regula;  2.  me- 
taiforice  , ,  a  .respaiidf ,  arnincă ,  uiten- 
de;,  latT,  propagă  ,  etc.  :  campiai  semi' 
tiale  cu  flori  imbetatorie  3e  odori ;  a  se- 
mind  callea  cuiva  m  rose,  cu  corone;  a 
seminâ  ea  mana  larga  beneficie;  a  se- 
tUinâ  solutu  teneru  alluânimelorujuni; 
d  seminâ  credentie  sdtutarie,  principie 
sanitose;  a  seminâ  discordi'a,  urr'a,  in 
locu  de  a  seminâ  amorea,  fratfa,  con- 
cordi'a,  pacea;  se  seminâmu  viriuieasi 
se  aterpmu  vtftulu/  proverb,  ce  vei  ae- 


=y  Google 


1143 


SEH. 


mină,  vei  seceră;  semint  ventu,  fortuna 
vei  ciiUege. 

2  SEMINARE/«etH«n(u-£j,  r.,  (vechiu 
)t.BenbUre,  seinbUr«,D.it.BlmlţIUre, 
soinlgrllare }  isp.  «emblar  si  stm^Jar  ] 
port.  s'emelhir,  prOT.  NembUr,  fr.  sev 
bter),  HlmlllH  esBe,  pir  eise,  >imlIitB- 
dlnem  habera,  apeeleni  ţererej  Tlderl, 
itmllf»  Tlderl ,  par  vlderl]  a  fi  asaemine, 
1 .  proprie  :  vot  semitiali  ea  doue  oua;  erha 
cu  erba  nu  semina;  a  scmind  ea  âoue  pi- 
ctUure  tU  apa ,  ea  doi  odi  ai  aeellui-asi 
ofMu;  filii semina,  deregulu.eu  parentii; 
dl  cine  semina  eopiUulu?  nu  semina 
neci  eu  tatatu,  rteei  eu  mam'a;  meritulu 
imaginei  e  de  a  semina  cu  originariulu; 
eopi'a  de  multe  ori  nu  semina  eu  ori- 
ginariulu;\ini  relationa  mai  intima  se 
espreme  cu  dativulu;  semina  eu  mene, 
arrâta  d^ro  una  relatione  mai  depăr- 
tata de  cătu :  semina  mie;  cm  semina 
Oeeslu  copiUu?  eui  ai  seminaiu  tu?  co, 
deşi  fîUuîu  meu,  nu  semini  mie  ncci  in 
statura  si  forma,  neci  in  caracteriu  si 
portare;  em  semina eatelMu ?  eatellulu 
semina  cânelui  sau  eatellei,  2.  construita 
cu  a.  sensulu  lui  seminare  se  appropia 
de  sUu  lui  părere  :  a  ce  semina  acesta 
muliere  ?  semina  tare  a  una  simia;  nu 
simina  a  nasu  de  omu,  seminati  a  omini 
de  ncmica;  nu  seminau  a  âmini,  seminau 
mai  multu  a  ursi. 

SEMINÂBIU,-a  adj.  s.,  semlnariiis,- 
■m,  (Tr.  B^mlnatre,  —  d'in  seme,  pi. 
semint);  relatîvu  la  srme,  ca  mai  desu 
inse,  subst.  m.  reale,  unu  seminariu, 
a)  proprie,  scola  de  plante,  de  pomi : 
seminariu  de  persid,  deceresi  depruni, 
de  perl;  h)  metaforice,  a)  in  genere : 
deco  lassati  se  traiesca  câteva' eapite  de 
turburători,  d'in  acestu  semifiiriu  voru 
ptillulă  mulţime  de  alţi  turburători; 
seminariu  de  boni  ofHciari,  de  aotli  di- 
plomaţi; seminariu  de  professori,  de 
măiestri;  seminariu  de  relle  si  erimine; 
seminariu  de  certe  si  de  discordie;  p)  in 
apecie ,  scola  de  formatu  preuti :  semi- 
nariu de  elerid  centrale;  â^inseminarie 
voru  essi  preuti  honi  si  copaci  a  direge 
poporuîu  pre  callea  rellgiosa  si  morale. 
SEMINATIONE,  s.  f.,  >enifDatlO]ac- 
tionede  1  seminare  :seminationca  agru- 


hti  eu  hona  sementia  ;  setimtiilioni  in* 
tensa  pre  Mai  multe  mUi  de  jugtM  ti» 
pamenitt. 

SEMINATORB,  s.  f.,  vedl  semina^ 
toriu.  -  -   ■ 

SBMlNATORTU.-fMa.adj. !.,  1.  d'in 
1  seminare,  senlnator  si  Hemlnatarlba; 
(it.  aamlnatore,  isp.  aenbrador,  port. 
semeador,  prOT.  Bene«ad«r,  fr.  aernegr); 
care  s^ina  sau  serrela  semtno^  .-  esĂ 
semirvitorivXu  se  semine  sementia ;  se- 
minatoriu  de  multu  grânu;  nu  eşti  bonu 
seminatoriu;  in  specie,  e.  f.  reale,  se- 
minatâria  =  scminai^rfrrinstrumentn 
de  seminatu,  saccQ  de  seminatu,  cumu 
si  modu  de  seminatu;  2.  d'in  2  seminare. 
■InlIlB,  coQsImlUs,  Care  semina  altni-a 
sau  cu  altnln  :  fUiu  seminatoriu  tatălui. 

SBMINATU,-a,  adj.  part.  s.  d'in 
1  seminare,  semlnataB  :  sementie  semi- 
nale, tempu  de  seminatu  ordiu,  semi- 
natulu  ordiului  se  face  maide  tempuriu; 
—  in  specie,  s.  m.,  seminatulu,  a)  orare 
de  prosperitate,  ce  făcu  copflHi  Ia  annuln 
Don  cu  unu  ramu  artificiale;  b)  si  c'oa- 
cretu,  acestu  ramu  ensusi. 

SEMINATURA,  s.  f.,  actioae  de  $e- 
minare,  d^rd  mai  vertosu,  moda,  'effectu, 
stătu  de  seminare,  Tocu  seminatu,  etc  , 
1.  d'in  1  seminare,  (it.  senluatara,  Isp. 
Hembradura,port.semeadpra),se>ilnatI«) 
%^mtik\,\»,»tfiithTJvtaîsemiruitUr'agTă- 
nuliii  inainte  de  semenatar'a  (Atoru  ce- 
r£ali,8eminaturele  supeno  acumu  forma- 
se; a  oecupâ  cit  violentia  semmaftir'a  al- 
tui-a;  seminatura  des't,  rara;  apaseese- 
minafurele;custodedescminature;tote8e- 
f»/nafiirele  unei  commune  formedia  ter- 
rin'a  communei;2.  d'in  2  snitinare.  Bimf- 
KtndOfODD^ruentu.  statQde  setriinare: 
cesemiruturdla  acestu 'Mpîllu  cu  copiU 
lult*  meu !  seminatur'a  lupului  di  cănde. 
■  SEfiîNE,(preaîtK:ur6siseMmu),adj. 
S.,  simIIlB,  ooDslinlllBt  (it.  Blmllei  îsp. 
Blmll,fr.  semblable),  par,  compar;  prkxl- 
iQOB,  propInqDU»,  alfaa  Vel  alter  (eţ«), 
care  e  ca  altulu  in  totu  sau  in  parte  : 
cânele  e  semiue  lupului,  ominii  su  se- 
mini ominiloru,  mâna  eu  mâna  e  se- 
mine; doue  rote  IU  semini;  fraţi  gemini 
si  semini,  sunt  inse  si  ffetnini  nesemini: 
inac^stfi  forma  de  adiectÎTu  intra  mi! 


,y  Google 


1, 4i<y  simplula 


SOL 

dMB  coi^odtslu  Mumm 
wiiiif  a»  mai  dnsU  occune  oft  Bubst. 
^«wiwafa  meu  :  tetu  omdn  .a  semind* 
mtifu;  SMWla  em  mmhm  m  aemplace 
M  M.  odMMi;  iidwKkte  ctt  WMmu  to',- 

Mt  (w»  m^tiM  jire  teimuU  mt^;  cu 
grm  ti  ram  oj^  mhhim  oUm*  mUu,  m- 
■MW  oUhi  froti;  WMtfiu  formeâia  pof 
nMa;  netemmii  mt  $e  impareehiSăia 
btme. 

SfiMINIU,  pl.-«,iealiil»»(â'iii  1  se- 
MHKTo);  procreatione,  edueatione  de 
pMore :  aammu  de  bima  semeiUia  de 
epeaidecfM, 

SEMINOSU,-a,adj.,  BeulaMsajplena 
âe  aeme,  ie  «anim  :  temittotii  pepem, 
aemmeaele  eueurhete,  aerninotidu  meit- 
mere. 

tSfiHK>-,nMmno-,  (d'in  ^r.cn]|uuiy 
=  semnu),  in  oomposite  BCieatiSce  oa  : 
aemUgraphia,  a.  f.,  (fr.  se»£Iegr»phlfl 
Bl  Bânlogniplile,  d'in  •(ţiA<pm.v=»cneîie, 
descriere) :  a)  scriere  ou  semne  de  scrip- 
tiin  tachygfrapliica,  prescnrtatai  b)  parte 
a  medicinei  ce  tracta  de  valorea  semne- 
lont  morbiloni;de  aci :  adj.  semiographi- 
eu,-<i,  (£r.  aâmlugrapUqne  8)  ainila- 
fraphlgit) ,  relativa  la  semographia 
si  la  8muograpfiu;8.  perB.  semiogri^u, 
(fT.sdMt*KrapkssîrtM<I«Kra^e)i  cellQ 
ce  seoccopa  de  taniograpiia,  versata 
in  semiograpMa;  semiologia,  s.  f.,  (fr. 
ite<l*l»rle,  d'ia  XiiYoc=^3CUiBa),thÎK>- 
ria  a  semnelota  morbilom;  de  aci :  a^)., 
9emioleg%cu,'-a,  (fr.  BAH^IoUglqiie),  re- 
htint  la  semt^tgia  si  la  temiologu; «. 
pers.  semioiegm,  (fr.  B^mitotorM),  cellu 
TAravtn  in  saR)to2o^,  anctoriu  de  «e- 
MM^Oţite  «ww'syftTW,  8.  p.,  (fr.  BinA»- 
l»lnrflţ  -d'in-  fâpai?  =  porfcţw),  offioift- 
rio  ce  portă,  Ia  âreei,  semuila  imei  c^^ 
it  ano»^  jgmiotioti^-d,  adj:  s.,  (£p.  i«- 
■AlatliiMeVnlatiTO  la  IsbibmI»  morbi*« 
Iwa-.doctrinavmniotiai,  pmMm  eaten- 
ftole  ^aHwdiţe^rtnaf  timietita  edea  dw- 
ttt|<  ammele  de  Bymptomcde;  ca  s.  f., 
semiotic'a  (snbintellessa  doctrina  ,iht(h 
ria),  parte  ft  medieinet  care  trăeta  iea- 
p<i»aemmdemoriilorn;Mio  â:itmMiea 
3c  (D  railitia,  in  tactica,  arte  de  a  coo- 
duoe  ana  armata  cu -semne,  na  on  Twe. 


.  B.  f.,  MpiUf  abl.  seMttsM^ 
(d'ui  semi'a  asae);  mediet»te  de  aş$e, 
medietatd  d'in  anu  tota  âre-care,  1.  in 
{fsnere  :  po$sedu  doue  avimn  cPi»  to- 
ta terr'a;  pu^e  mân'a  pre  aemissea  ţfh 
îoaaalei  avere  a  moriului;  2.  in  ^ecia 
a)  Mfnus(i=medietate  d'in  mooet'a  ro- 
mana 0816;  metaforice  :  omu  ce  nu  vale 
WM  semme,  an  vale  una  banna;  b)  «£- 
mwSfi^  medietate  d'io  veri-ce  moaetaţ 
<^  semisae  =  medietate  de  procente  prs 
ana  meose  saa  pre  unu  annu;  d)aemitse 
==  medietate  de  jugeru;  e)  semme  =: 
medietate  de  passn,  de  petîoru,  etc.  ia 
lonţitudiae;  f)  semme^onedietate  d'io 
unn  numeru  sau  Bumma  ore-care. 

*  SEMITA,  B.  f.,  semita;  caile  angusla 
pre  care  &mbla  cineva  oamai  cu  petio- 
ruln  :  carrare,  parte  a  cailei  pre  care 
&mbla  pedeatrii,  oalle  laterale,  caile  se- 
cundaria,  ealle  mica,  etc.;  1.  proprie  : 
semitele  prin  monti,  prin  dese  aeibei  d'in 
aemita  a  face  eaUe;  arrUa'ne  una  se- 
mita,  deco  nu  una  oaUe  larga  ai  btOuta; 
pre  tote  căUHe  si  eJuatu  pre  iote  8«nit^; 
aemita  forte  angusfa;  semite  forte  ait-' 
guate  prin  deae  n  apinoae  tufe;  aemite 
aecreti,  semit'a  vulgtdm,  amite  abba- 
tuie;  2.  metaforice,  a)  despre  alte  citiţi, 
in  genere;  b)  in  seosa  ideale  :  elocentiei 
n  poeatei  nu  plăcu  semitele,  ca  apaii^ 
large  ai  intenăe;  pre  ooeiMm  aemit<k  tw- 
m»  ad^unge  la  MeUu-asi  seopu. 
.  *  SEUITALE,  adj.,  senlteUa;  relfr. 
tivo  la  aemita  :  diei  aemilaU.  .    . 

*  SBlfflTAfiin  ,-a,  adj.  g.,  Maltarte^ 
relativa  Ia  MMn^a  :-«nNtfarte-ifHiUeri  i  ^ 
SBMNAL£,.adj.  e.,  ndi  aignaki   .  .. 
SEMNARE,  s.sc^iuirs  ssdţjţiHirB,î 
v.y  atgnan;  veii  aignare.  ■■ 

SBMNIflCAfiE,  =  aegmtkarv  » 
sigmifar e,  iie^năi -aigttificare.  ■: 

SEMNISIOKU,  =  aigni^  ^  şh>«, 
rifWui;^  wataHaif  et&;  demumtiVu  d^i» 
aemnu  .-.aemmmre  deversaiu. 

aRMND,  =aegml=aigim,iL^e,  (it. 
MgB«t  fr.  «Igne),  atgnii,  irtâ,  «am, 
prat^rUn,  veattfftm»  ihdlaliMf  «rgi- 
aMtan,4«ciiMBtaa,  ««jMttit^  hmb-' 
U,  elMrtrix»  mtUt  Umm,  flilifileiUMt 
eflserveafkceBftseeonnoMa,  se  m  intel*' 
iegfteera,  1.  ingtoen :  mmhm  Sin  «itMi,' 


=y  Google 


m 


iHn  uiMH,  iTAl  Anina,  d'M  oiti;  a  face 
sArtHu  (TÂi  crtf^,  ttti  Mptt'u,  M  UMe-' 
Mti,  iit  oeliilH ;  a  face.  «  Să  iemite  ăe 
intekefftre  adtt  ăe  neinlelltgere ;  nu  sU 
«Mine  ăe  phuia;  semlivîu  pre  peSea  pe- 
edrtUfnt:  f(a-eare  «reţinu  semnupei^ru 
vtMe  seUt;  susmuhi  pre  vite  ae  imprttM 
eu  fer^ulu  arsU;  litierele  $uHt  »em»tU 
vodhfu;  soniir^,  eoventele  sunt  sem- 
neU  eoncepieloru,  sentimentelont  si  oo~ 
ffiteldru  omului;  sbiâreiele  surtt  semnele 
dorefei,  nemuUiamirei;  prin  eenttie  ei- 
prentti  si  alte  animaU  âorentiele  lorv;  a 
dă  semne  ăe  vSeb'a^  a  nu  dă  neci  tinu 
gemnu  de  inSHa,  a  di  d'in  eonira  tote 
semnele  de  morieţ  semne  de  caleuht,  de 
eperedioni  algebrice;  semne  geotnelrtce, 
semne  geografie  ;  mi  se  faee  semnu  la 
ocDu,  la  nasu;  mi  e'a  făeutu  anu  semnu 
la  ureeMa;  2.  in  speeie  si  metafoiioe, 
a)  semnu.  iu  militJa,  a.)  semnu  m  t»* 
i'a  cu  to)rnulu  :  adâ  semnu  de  bafalia, 
de  retragere  eu  iuccinulu;  ţ)  semnu  ^ 
fiatnmtink,  st^ga,  stendsriu  :  semnele  le- 
gionttoru;  semnulu  armatei  integre;  a 
leaâ  mat  miuUe  semne  de  la  inimid,  a 
perie  mai  mvAU  semne  in  bătălia ;  a 
depune,  incMnă ,  trade  semnele;  a  fUgi  ti 
ălesertâ  seninele:  h)  semnu  de  venilQriu : 
mi  se  feeerantulte  semne  ăea^ta  ca- 
lamitate, dero  mentea  mea  preoceupata 
n«  inteUesae  <xeite  semns;  semne  pre- 
atrsorie  unei  mare  revoltcHone;  nu  vrie 
st  cinerve  semnele-  ee  i  facMse  Ae  moriea 
ee  Vammenitiă;  aemne  de  insan^osiare; 
dff-niMMJwrare;  e)  «emntutfâgunl  scnl- 
pita,  depioBif^ţvMsa:  vtataaţ  imagine, 
arma;  ii  io  speoie,  a.y\itmâAi:^sigillu, 
pweteţ  p)  gmtnti=sQna».:  «rMmk  de  ml- 
eatura  de  omu;  senme  di»  mâna,d«  de* 
gite pusepreeeva;  ^) ManMtiitbnMdce  : 
semne  de  versat»,  do  tndneri,  de  talia- 
tmrede  tpăia,  d»  aApitOre  'băit/măn; 
ssmntde  ^aata,.ăeiaiţuuamai  2>«aRvti 
=:iDactiIa]MNit  nnâU8emiunegKe.unelc 
sjal&ejjtnnmiijtf  a^Hîainunisoclkiinai 
nuiUitteauuproiueee.preguttu;  tţsmmt 
=figs»8idâale  pne  ceru  tssmtu^Mdia^ 
coMj -Omvmk^  «')  MmmĂedaiutmptk- 
<^a  MV  cu  alto  om»;  daiilaagmnH;ei 
benbaimttiâseăaila  «mnu;^)miimM 
d9:qijint  ,\Upiite ;  nm.t  p^ymmt  «nm^ 


mi. 

H  tioid  smneU  pf^pridatsipij)  • 
in  tsDEni'  mai  iiteal«  v  a'ţ  atmmu  s 
aieetnra,  inămmv  a  jnStxâ  Ăupo  m 
n'ai  smmt'  cătu  de  mice  despre  a ' 
r*Au  luendui; mai aHeasâ  ia  iMntiosea: 
pre  temtiff .-  pre  semne  a-  fugUu ,  pn 
semne  ta  nn  a  «oih^h  ;  n»-  s'a  sepUâlH, 
pre  semne,  d'msoamu;  pre  semn*  m 
nu  ai  ştire  de  celle  mUmţAate;pre  semne 
eogHi  ae  plenţ  ^')  «mnu  3ii  proba  dMii' 
mentu:  multe  semne  de  amiciţia  si  deA- 
votamentu  mt  dei»  aeellu  omu;  semne 
de  benevolientia,  ăe  urra,  de  avtore,  de 
interesse;  semne  de  menia,  de  furia>  de 
intelleptione.  de  rentate,  de  benetate.  > 

S&MNDLLBX:i[J,-2n*,pL-^,  ilirlllam, 
BatDlaţ  âflminatiru  d'in-MoMu,  tmU  Bi 


*  SEMODIALE,  adj.,  lenodlallB;  de 
una  eemadiu  I  placentei  semoiiat^âlle 
semodiali. 

*  SEHOQIU,  G.  ni.,  semdlisi  (cott- 
trassa  d*!!)  s«nH  «i  modtii);  medietaie  de 
modiu. 

*  SEMONU ,  8.  f.,  Mmntât  antica 
diâa  a  RomaoiloEU,  di^  a  semineloni. 

*  SEMOTU,-a,  adj.  pbrt.  d'iaRM«w- 
re,  lenieta*)  de^brti^,  departatu,  dif- 
feritu,  ete.  :  a  cere  locu  ăe  initllogers 
semot»  de  alţi  arbitri;  nature  ««note. 

*  SBMOYEBE ,  v. ,  sMtvnre  ţa  de- 
părta separandu,  a  despartf,  a  iBlabor^ 

•SEMPBBFLORENTK,  adj.  pari 
pre&,  i««pna«rai«)  ue  inflireete>eem- 
pra,  celotn  ie  aan'as  in  fiarei. 

*SEMPERPL0BIU,8.Di., 
a»Ttom)  stătu  de  3emperfiare»te}i  a 
d^  ptente?  v(di  ai  «er^pensoii. 

*SKMPEBVIR£NTE,adj.  park.prai, 
MliptrTtraas»  (fr.  aainMrrtnă^t  w 
vardesee 9empre,ce  e  totitdeoriin'anvrt* 
de  :  fiori  sempervirenti.  ■, ' 

■■*  SfiMFBBVXVU.-d.adi^  aempetiii. 
<Ni*,{fF.  Mtaptrrlid);  ca  mttnMfiQvtt/M* 
totu  deauB^a  vit4M>  in  apede  s.  f.;  sas- 
pţrviiM,  g«nu  d« planta;  f.  pL  Simpet' 
vive,  fytaiMa.  de  planta  ce  an  -^  If  ptf 
genuin  MfNfien>»o. 

*  S£MFITEBNITATfi,  i.  f..  e%mh- 
Uraltai,  (fr.  »««vU«nitW);  «aUtaia, 
durata  de  seaipiiohm  :  imAi.emdH  m 


=y  Google 


am. 

mw  ,  (tr.  seiipll«riel) ;  care  dara  aern- 
jm,  eue  totandfrVBii'a  a  dmiit  si  tiotn 
d*'a  vo%  T>  AmiiiDomnedieii  e-Bempi- 
tamM;  fmiIM  <r«[2«  eo  st  lumea  e  sempi- 
ier^a;  addeweraM&Mumeitis  aunt  sem- 
pUeme;  Mmpifemo  menmria,  gloria; 
semp^tma  tara;  eeva  aempitemu^  ne- 
peritoriu  viue  in  ntn. 
.■.»  BIMFBE,  sdT.,8eaper,  (it.  s«vpr«}; 
tots  de  a  un^,  ai  a  dwds,  a)  de  durata 
Arra  fine ,  &J  de  durata  oe  un  -kra  oeci 
iBoepntn  n«cl  finita  :  sempre  vom  viut 
miffUteie  nostre,  smiprtxa  vme  memo- 
ria barbatUoru  mari;  ediu  etemu  sem- 
pre  a  fostu  ,e,8iwi^m  sensulu  e«llu 
mai  sttimptn,  aempre  =  eoatinmi,  mai 
vertoBU  in  musica  :  sempre  lenu,  setn- 
pr4faru  n  maieBtosu.n^sempniegatv;-' 
in  compuse  intra  sub  form'a  stmper, 
preaumu :  semperviroUe,  aempervivu. 
SKUTIRE  =  simtke,  eto.,  vedi  gen- 

SGUUIBE,-e0c«,  v.,  (d'io  sema),  p» 
almlll  rel  puri  hsbere,  c*«Jker«)  a  C9- 

&iutfi,'a  i^vină  d'in  assemjnare. 

•  SEUDNCI^,  8.  f.,  aemanel»,  (d'iu 
•Mfisitmeii);  medietate  de  nn^a. 

•  SGMUNCIALBadj.,  seBBiielatlii.si 

•  S[aiUNCIAitlU,-a,  adj.,  semimeU- 
rtiM}  rehtifu  la  aanunda,  4»  nna  se- 
MUKtna  :  ponderi  semttneiaii,  semun- 
ci«rM  proemie  =ii^eeatA  de  medie 
tate. 

>.«S£NACLU,  sau  «ftiMe«Ju;  b.  m., 
«eiMulnnj  Balla  a  stnattdui. 

■AjaSNĂRlQLV,'Oru,-a;»)^.,  «tiMfio- 
IH  ]  demisutivn  i-in Mnarm^vni-MU 
Uenic  Mnaii'  peior  aUm ;  <amiriolii  poe- 
tiutndiriâtVmattiKffilL.  .      '         ' . 

.«,âfiN:&BI{J,-<i,'a>dj.,  M<wrbi«t  (d'in 
snM(Hi,),'dti  siasi  :  fiMnt  3e»afiu-, 
Htai  rIImsi)  :  «ar«*rt,  wiMriw,  des^Dsa  pe- 
tiet»)'  mai  Teitoau  :.  wM^Me  leoatie, 
ia  otre  f  emU'  si  abaol;  whi  amanu :  •« 
MTM  p«mate  «n  pure-  senarie . 
8ENAX0BB,  s.  m.,  vedi  senatoriu. 
SESkTOSMSGE,  adî„  atutockj  in 
Bodu  Mnaioresai. 

gKNATOEESCU,-a,  adj.,  ie»«t«rlDB, 
reUtir^Q  la  aOnatorei  vedi  si  senaioriale. 
amttmu. 


siSR. im 

SENiOlOBESSA,  8.1,  mdltt»  a;«e- 
natoriului;  Yeâi  ai  senatvrm.-    i  ■.    ■, 

SENAXO&IA,  s.  f.,  *n»t»3»Ht^l- 
tas,  (fr,  sânatorerle);  demnitate  deM? 
nafore,'  dereptu  de  s&ttafâtt. 

SENATORIAIiK ,  adj.,  (fr.  stea**. 
Flal);  de  «tM^prtM  ;  deminifofe  [senoh* 
riale,  derepturi  senatoriali.  ; . 

SENATOBIATU,  b.  m.,  twK  wnaeo- 
rte.    . 

SENATOBIU^a,  si  «n<tfor«.-irto«, 
adj.  s.,  B«Mt«r>  Banat»tl«ei,  (d'io  <em= 
betrft&u,  fr.  8i£M*tent' »- ta-lo»);- 1 .  ea 
snbst.  senatoritt,  si  mai  vertosu,  KHa- 
tore,  memlaru  allu  stnaiMHi,  alleasuSK^ 
nominatu  membru. allu  ae/iuivim  :9er. 
naiori  aUeaai,  senatori  atminati,  aemt- 
torepre  vielia;  amatorii  Romei,  sena- 
torii congreasultti  americâmt;  în.aueatu 
intellessu  fem.  senatriee(ă^Ti8awttore), 
si  aenatorhaa  muliere  a  aau'i  gaiaiâre, 
{senatoria  ariosemoi  unamulieie,  oaţe 
ar  n  ensasi  membru  allu  aentctului);  2.  e» 
adj.,  3enaioriu.-a,  relatÎFi).  la-subsL  j«- 
natore  zm  senatariu  de  sub  1. :  demni- 
tats  atuatoria,  iusemne  senaţofie,  acam- 
»u  aenatoriu,  onori  aenatorie ,  Hota  ««r 
natoria. 

SENATU,  B.  m.,  eeaatu,  (d'in  SOM 
^  betrăni,  fr.  sânat);  proprie,  mulţi-: 
me  de  betrftni,  adusare  de  betrflni^  si 
in  ipeoie :  adu&are  delibenuita  deoiQW 
maturt'pe&tru  ^iftteressile  sjbatirtvii  seta- 
tei, eto.  vMtxiJiN^H  si  popontlHitMKmu; 
senatiidu,  dupo  differite  conaUtuii^i 
oUe  atatti^i,  are  ^£rite  derepturi  ai 
petsri;  in  unele  terre  U^  S6naiulik4« 
ctmpme  (}e«muii  nwmoii  de,priw^-, 
|W;  Ia  A»,  senaiuhise  aV^gei  nit»tuă  «r 
piicopii  M  m^opcAUn,  gieâţif  in  .aenotu 
prfi  viitiaiOfi^priifiiea,  maian^e^.  ştf 
uo^ultii;,  deo'^d»,  dţUberfiţionile  aetufn 
tuluiiC0inpeif>»ii4»  SM«atelH*>rmonţre(f 
prin  alk^tri  a  aenatakti.     ,      ■■.--. 

SEifATtISGONSOţjTD,  «ubţtt.  .m., 
roitatBw^asBltfin ;  decisienai/^retu 
ajlu.spnatului, TOibindumai  ailessnde 
wtMiulu  vecAiet  SariM  ,:  ămpa .  SMpm 
2ti«eâfMuttitÎH,MdeMfiei  trevute;  in^a- 
ceatt,  ceatione  ea  eerp  unu  senatuaponti 
sttltu. 
. .SmOm^i.  fn  vedi  S9^l^m^a^ 


.yGooglc 


1M6  MM. 

-l  ^NB,pr«n.  r^.  pers.  III,  accus. 
s».  seMj  Tfldi  î  u. 

>  SSEIire,'  (Miuet),  8.  m.,  assex  •  be- 
irftoti,  itiDOSD. 

*  SENECIONE,  B.  m.,  sfneel«,  (d'in 
WMiw,  fr.  *im6^*m);  1.  ^prie,  belrânu, 
tftffi'  betrftDn,  MrftDUiioaii;  2.  genu  de 
plante. 

*  i^NSOTA-,  s.  f.,  eevectB,  si 

*  SENECTUTE,  8.  f.,  «eMotoB,  {d'm 
«MMt);  Htatn,  etate  d«  aemee.  beiraneUa. 

*  SENBSC^IE,  T.,  seneseere,  (din 
mte^xmwe);  a  derenl  betrftnu;  a  albi; 
a  deperl,  a  cad4  în  debilitata,  a  lan- 
gadl,  eto.,  at&tD  despre  aDiinali,  câta  al 
deepre  plante,  si  cbiarn  despre  alte  In- 
enni :  mneaeu  âmimi ,  geneseu  eaîUi , 
atnegcu  arbofii,  Beneacudatmeie  ensen, 
Mneaee-porttiki,  ete. 

*  8ENI0A,  a.  f.,  vedi  senice. 

*  SENICE,  a.  m.,  bbmx  ;  redi  sene, 
ebservandu  co  maac.  senies  a  cautatu 
ee  aibă  ai  form'asenH»,  de  unde  apoi  f. 
MHtea  =  betr&na. 

*  SENICO,-o,  adj.  s-,  Tedi  tmiee. 

*  SENILE,  adj.,  seallU,  {fr.  senlle)j 
de  sme  (amice)  :  porttt  smile,  etate  $e- 
nUe,  peri  senili,  mentt  senile,  morbi  ae- 
ttiU,  nepotentia  senile,  atultitia  senile, 
anni  senăi. 

*  SENILITATE,  a.  f.,  (fr.  senlItM); 
rtatn  de  senile  :  seniUMea  mentei. 

SENINARE,  etc.,  v«di  serenare. 

«  SBNIONE,  3.  !.,  ttnio,  (din  senu.- 
a,};  numern  de  aâsae,  sesaime. 
'■■  *  SENIOBE,  adj.  a.,  neBlvr,  (fr.  sel* 
fnenr);  proprie,  comparatiTu  d'in  sene 
(smvse),  mai  betrftnu,  celln  mai  in  eta- 
te :  /Vote  aeniore;  seniorii  se  despartm 
de  juniări;  mett^orice,  reapeetabite,  Te- 
nerabile,  ai  in  apeoie,  noîrile,  domnn, 
m^i  allessn  ca  titlu  :  mare  seniore,  ie- 
Hiorii  6e2it  Mari;  ie  ai  tmndritn  si  fa- 
cutu  mare  aeniore;  seniori  despoti;  SMW- 
rii  se  fi«  despretie  pgporuht. 
'*  SENIORIA,  8.  f.,  (fr.  selmfleHe); 
Statn,  Calitate  de  seniore;  in  specie,  no- 
MBtate',  domnfa. 

'•  SENTPEDE,  adj.,  8enlpeH,(d'in  se-  1 
ttn'.'^a,'  si  pede) ;  care  are  s^aae  pech  ;= 
petiore. 

*SENISE,-«<M,  T.,  seaet*,  leaese^rei 


afrnMdeTetif  betrftnn;  Teti  Bt  Mm&- 


8..m.,^  swlaM^(d'iafeiic=E 
setuea);  atatu,  «bate  da  ame^  diffieiitti 
de  form^e  ttneeta  ai  atmedmte,  istm 
efttu  aoeete-a  na  preeenta,  ea  amtn^  ba- 
traneti'a  de  partilfl  ei  oellereUe :  MNwIti 
e  hetrwM^a  eu  Hapotewrtcfa  «i,  cmw 
rvirile  selle. 

*  SfiNSABE,  T.,  (■•■•an),  •«■Mt», 
(comp.  si  fr.  a%*wt);  a  proveidâ,  dotă  ea 
temu  ^  mente,  imtelUăm,  mai  verton 
in  form'a  ptrtioipiale,  Jeftiate  ;  owhin 
auHt  tentaţi;  in  speoie,  mmm^h  =  ea 
mente  sanetoaa,  oa  jndicftta,  cn  «smm 
commune  :  muUeri  tmaeie,  a^Uu  mn- 
atUu  ea  umu  barbatu  maturu. 

*  SENSATIONE,  a.  f.,  (fr.  semwUea); 
impresaione  percepntaprinMtminauf- 
fletala  nostru. 

«  SENSIBILE,  adj.,  seMiMlb,(fr.Mn- 
sible);  ce  ae  pote  aentire,  perceptibile 
prin  sensu,  mai  vertosn,  prin  aettmht 
esternn :  tonurile  mint  aenaătSi  ureehiei, 
precnmu  colorHe  sunt  sensibiU  tdaâmi, 
si  despre  celle  ce  se  petrecu  in  anffleta : 
nepUuere  sensibile,  dorere  de  dnuMa  sMi- 
st&ile,-  ai  despre  Inernri,  ca  iasemnarea 
de  importante  ■*  perdere  aerta&He ,  dom- 
ne sensibUi;  —  dnpo  francesce^  semibiie 
ca  aenan  actim.  sentitori» :  bUiatee  mh- 
s&tUe,  anima  sensibile;  a  fi  insentUiliU 
totu  benele  ce  li  se  face;6mim  ttMnMidtli 
la  dorerile  altni-a;  insensibile  la  tote 
ii^uriele  ti  mal^na^arHe  ee  i  ae  ad- 
dueu. 

•  ^NSIBILISABE,  T.,  (fr.  ••uAl- 
lls«r);  Tedi  smu^are.  ■'.■'■ 

♦  SENSIBILITATE,  s.  f.,  (fr..iMal- 
bllltri);  calitate,  âtosHlate  de  wiwMe; 
1.  in  nanssarea  originaria  ai'  [Mpria 
a  ccT^ntulm 'Sensifttfe, '  in  iaseBnuea 
ţttaaiTa  :  semtMitafea  ctAmUoru,  aapo-i 
rHom.-aonurAorv;  ««lUJbtN^aMx  tct«ni 
obieetelorH  sensibUi  cere  certe  conăitio- 
ni  pentru  st^iectul»  sentitoriu;  2.  in  în- 
semnarea actira,  facultate  de  a  tenti,  de 
a  percepe  tensationi  :  omuîu  pottede 
prin  escdUntia,  sens&tilittitea;  dero  ti 
in  vmUe  emimttli  esaiste  sensiAitilaiea 
in  gradu  destuUti  de  tfta^;  vegetedSe 
enseai  se  buccura  de  ore-eare  t 


,,  Google 


SEN. 

tatsj  m  nai  estessn  •  BmstbiHtatea  U- 
Itmeoireorâdmy  ^«i;  in  senau  mfti re- 
strinro  :  BmMMlittUea  oehîui.  uredet. 
taetitM,  tUfaett^i;  ffustttlui;  sensihili- 
tatmt  nervilont;  ^organu  ie  estrema  sen- 
MhTtfcife;  —  «muUt  inse  are  dara  con- 
âeiăitth  tktUdeîe  sensibUitatei,  de  aen- 
taHmi;  ifl  sensola  cellu  mai  restrinao, 
TOTbinda  de  oma,  setmb^ate  =  dis- 
pontione  delicita  la  affecte  de  amore, 
do  eoinpasBi«lK,  de  onore,  ete. :  a  avi 
mbtv,  âdicata,  profanâa  sensibilitate 
paniruMu  ce  attinge  pre  omu. 

■*  SEl^CIiU,  san  sensiculu,  s.  m., 
uailealas]  dflmiDutiTU  d'in  sensu,  mai 
TertoBU  ia  insOTanarea  coventulni  sensu 
=rintette98u,8etiteHtia.6tc.,mma  si,  ea" 
pressione»  a«eetei  iosemnare,  adeoo  fra- 

•  8BNSIPEEU,-a,  adj-,  seiiHlhr;  care 
addncfl  8eBsii=:geiitirfl,  care  face  a  senti. 

•  SBWSIFICARK ,  V.,  senHincarp; 
1.  a  face,  a  dă  8m»t(=8entire,  a  face  se 
se&tfa;  2.  mai  rertosu,  a  suppune  ^en- 
sulm.  sentirei,  a  face  ae  intell^ga,  ae 
pere^pa  prin  senau  :  a  sensificd  eopil- 
liloru  mici  abstraeiionile. 

•  SBNSIFICATIONE,  s.  f.,  Bonsia- 
catl*}  aotione  de  sensiflcare  :  sensifica- 
tionea  concepteîoru  abstrade. 

•  8ENSIPICATOBIU,-ion'a,  adj.  s., 
B«aBiBoator]  Care  sensijica,  vedi  ai  sen- 
sificu. 

•  pEîraiPICATU  ,-a  ,  adj.  part.  a. 
d'in  sensificare,  genaini^atus. 

•  9BNSIPICn,-a,  adj.,  seoBl'  '  :s  } 
caife  sensifiea  :  medie  sensipcp.  ariefi- 
cieiH,  (^edde  inse  naturali  sunt  ca 
mai  sensificc  pentru  inteUegerca  copil- 
Mui. 

■  *  SENHI'LE,  adj.,  MeostlU}  dotatu  cn 
ămsU,  sentitorîu  :  d'in  etva' inimile 
nu  se  năsec  ceva  scnsik:.  vedi  ai  sc«st- 

tivu. 

•  SENSmTC.-a,  adj.  s.,  (fr.  gensl- 
tir^'ve);  aptu  a  scnti;  sufflctviu  e  sen- 
sitvou;  tota  animalile  su  seasitive,  po- 
teri sensitive,  facultate  sinsitjva;  at  ab- 
BoI.  aensttiv'a  ^  facultatea  ita  a  scntf;' 
iiio  seMtitiva,  ca  aubst.  f  reale,  ie  dice 
si  tina  apecia  de  planta,  noinita  ai  aca- 
cia  pudica :  la  călu  mai  micu  coiUmIu 


stfs.- fW 

sensitiv'a  si  infiede  rămiurele,  si  sMligO 
foliorde,  si  inchide  florile;  poetH  aU  6at^ 
tatu  si  ennta  cu  predilecHone  form089- 
tiele  ^  gratiele  pudice  aUe  sensitevei. 

*  SENSORTU.-d,  adj.  8.,  sensnriBs,'- 
tnnt,  {tr.  aeng»rtQn);  care  sente  yan  «eir- 
ve  la  senlire,  sentitoriu;  in  epecie  ca  8. 
m.  reale,  sensoriu-lu  =  parte  ce  sewte, 
si  -a  nome,  a)  parte  a  ceiebrulni  ce  se 
crede  centrulu  commane  allu  totortl 
sensationiloru.  ai  de  act  dîaan  de  re^- 
la  :  sensoriu  eommunt;  Jijsîede,  acamnn 
alin  BufSetalnî,  sufSetulu  enausi :  docţii 
inse  sifiîosofii  nu  conseniu  unde,  in  ce 
parte  a  corpului,  se  pună  aoestu  «enttmu 
commune. 

SENSU,  8.  m.,  pl.-n,  gensus,  (d'in 
sentlre;  fr.  geng);  actione  si  acta*  de 
■ientire,  cumn  ai  acuitate,  si  organn  de 
sentire,  moda  de  aetrftVe  ;  seniire,  seft- 
tiu.  sentimeniu,  etc,  1.  deapre  COrpu  : 
iote  animalile  du  stnsurii  co-ci  seritu 
ealdulu  si  frigulu,  dulcele  ai  amarulu, 
si  fora  unu  sensu  nu  se  pote  percepe  ie 
e  placutu  si  ce  e  contrariu;  omulu  are 
cinei  sensuri  :  scnsulu  iadului  =  sen~ 
suht  tadUe,  sensulu  gustului  sau  gusta- 
tului  =  sensulu  gustaiile,  sensulu  ve- 
diului=.sensulu  visuale,  sensulu  audiu- 
lui=sensulu  auditivu,  sensuhi  olfaetu- 
lui  =:  sensulu  olfadivu;  organele  sen- 
suriloru,  illusionile  sensului,  errortle 
senstaHoru;  sensulu  iadului  se  afla  M 
lotu  corpulu,  celle  alte  sensuri  resiedu 
numai  in  certe  parti  alle  corpijlvi,  eumu 
sensulu  vediultti  resiide  numai  tn  odi, 
arebrulu  ar  fi  centrulu  sensuriloru,  sen- 
surile SC  ammagescu.  se  imbetA  de  plo*' 
ceri,  orrescu  de  doreri;  m  ietrandia  se 
perdu,  sau  cellu  pucinu  lanpedesai,  adn- 
surilc;  a  perde  senswile,  ct  rf  recupefrâ 
sensurile,  a  remanc  fora  sensu;  a  vădi 
sub  sensuri  =  a  fi  înţederatii  :  ce  Hti 
cade  sub  sensuri,  emai  pre susu'de  sen- 
suri; 2.  deapi'e  sufâetu,'  a/ sensul»  in- 
ternu.  sensidit  intimu  =' conscienti'a 
psycbologica  :  prin  sensulu  intemu  d- 
vemu  connoseenlia  nu  numai  de  cellece 
Sit  afla  afbra  d^in  noi,-  ci-  si  de  celli  ec 
se  pertrecu  in  noi,  in  suffUtvdu  nostru; 
b)  sensu  =  potere,  facultate  de  a  pSr'- 
cepe,  intellege,  cogit&aijudică,  meBt6f 


>yGoog  Ic 


U*8  88M- 

Eatippe,  jadeetto,  dereptt  jadicata, 
ntante  eanitoBa,  eto.  i  omu  cu  sensu,  cu 
vmUu  senm;  a  si  perăe  sanauUi;  a  ai 
essi  Jtn  ieitsu,  d'in  sensuri;  cellu.  ee  si 
esMi  Sin  sensuri  e  unu  tmeniitu.  unu 
fuHogu;  a  nevoUa  hagi  eeva  in  eaputn  u- 
mti  omt  fora  sensu:  unde  ve  e  senstdu, 
cattdu  vorhiti  preste  cân^?  mai  vertoau 
in  locutiODile  :  bonu  sensu,  sensu  com- 
MfMe,-  si  cu  ore-care  difTâreotie  :  sen- 
suin  vulgare,  sensulu  populare,  cellu 
Wtai  sim^  bonu  sensu :  fora  multa  tn- 
vetialura,  fora  multa  si  profunda  age- 
rime de  menie,  bonulu  sensu  ne  spune 
cwww  itfi  tM  portâmu  mat  hene  in  tota 
impregiurunlei  sensulu  commune  e  in 
talu  genulu  omenescul  muUe  inse  faeu 
ameniicontra  si  fora  sensulu  commune; 
şifnsidu  eommune  einimiculu  totoru  dber- 
riftionihru  si  essagerationiloru;  c)  stn- 
m*lu  morale,  ^propiatu  de  intelleasulu 
piecedente  de  sub  c),  conscienti'a  mo- 
rale, sentimentulu  afunda  de  ce  e  beae 
bI  leu  morale,  si  in  specie  ;  sensulu  o- 
nor  ei,  sensulu  pudorei;fora  firu  de  sensu, 
nu  de  demnitate  si  de  moralitate ,  ci 
oeci  c^mni  de  bona  covenientia;  sen-  , 
stdu  benelui,  formosului,  addevtrului, 
aUf*  divinului  si  religiosului  se  attingu  '■ 
forte  de  api>rope;  mai  departe  ;  sensulu  [ 
dâ  amore  paterna,  materna ,  fraterna; 
unaulude  amore  de  patria;  sunt  pa- 
rmUi  asi^  de  denaturaţi,  co  nu  au  sen- 
ndn  de  paternitate;  sensu  ce  au  tote  a- 
nimfdile;  e  unu  sensu  de  plăcere  nobd? 
{dîuânittKt,  cumuc  si  unu  sensu  de  plă- 
cere, allu  spirit^ui;  ă)  totiiiiD  intellassu 
tqorale,  d^co  in  reu,  sensu^bassa  plă- 
cere, cnpldi^te  fora  frenu  ds  totu  ce 
liiiguaesca  si  aaAi^ÎAca  sensurile  esterne  ; 
aservi  sensurUoru,  beti'a  sensuriloru, 
v^Uiptatiîe  sensului,  a  si  mortijied  sen- 
«fnw,  omtdu  ffins.uriloru,  servulu  sen- 
surUorui-c)  despre  cogitare  ia  unire  cu 
C9veptulu,,cu  orationea,  a)  sensu  := 
şencepta,  cogitaUone,  idea,  intelleasn, 
qemiiificatioae  :  primulu  passu  in  ţilo~ 
aofare  e  connoscenO'a  sensului  covente- 
laru,  in  ăllegorta  altele  sunt  vorbele, 
tdtmlu  e  sensidu ;  sunt  vorbe  cu  mai 
multe  sensuri  :  smsu  primtivu,  sensu 
(mjţffH ,  sensu  metaforicu ;   unu  co- 


ventu  ars  mânai  (in«  smmpnprm,  «M* 
mat  multe  sensuri met»fefrite;sm-«al 
voebitu  in  şenauiu  acsdt*^,-  hh  «  :«• 
eestH-a  aeNwZw  MMnMorti  Mell^'  ăm* 
ndu  fraaei  integru,  mutilatu;a  siisâe 
captdu  se  scoţia  mimwIw  unei  frate:  » 
nu  are  ne»  unu  sensu ;  sensu-prefim 
du,  sensu  nţtfstiaui  aile^vioui  vârbe  fcm 
sensu.  seaeu  suspemu;  <t  dâ,  a  mu  'iâ 
neei  unu  sensu;  a  aşe,  a  am  me  nevi, 
unu  sensu;  inse  :  ce«  mi  ora  anwiii 
canda  e,  nu  dubmu fon iaMlnan,  oisi 
neiatellesau»  netnttllifiiitle ,  a&mrdw;. 
b)  sensu  =:  cogitatio^e.BSINMMl.JB  eo- 
vente,  si  de  ftcf,  «mwn  =c  santoabift-, 
frasa,  perioda,  eapreauoae  4onpl«t«  ft- 
unei  cogitationet  e)  ia  fine,  amMustb- 
rectione,  parte,  faua  a  unui^e  :  acir- 
eetd  îu(»Wtt  in  tote  sensurile;  a  strm- 
bate  unu  locu.  unu  cămptn  i»  tott  aentu- 
rile;  a  si  intende  activitatea  in  divene 
sertsuri;  lini'a  se  se  prolougţ  inmmeuln 
cellu  oJ^M,  nu  in  sensuîit  tu  eare  ati  pro- 
longaiu  voi;  sengulu  miscarei  pame»- 
tului,  lunei,  altoru  astre  e  aceltâ-asi. 

«SENSUALE,  adj.,  ■eaşml(»i  (tt. 
Hensnel),  relativii  la  sensu,  1.  io  gene- 
re ;  activiiuti  sensutii, .  adu  sentuale; 
fkntiesensuali;  animtdiie  swU  iţeifîsw^; 
2.  in  specie,  inckinatuMtwurtloru,  pla- 
cerilofu  sensuriloru  corporalij  car*  «n 
connosce,  nu  sente  de  c&tu  ce  cade:  sub 
sensulu  esternu  :  omu  senswde,  mnditfţi. 
sensuali,  wluptati  sensuri,  tnMa^stn- 
suale;  cine  duae  vtefia.^enswoîe,  se  de* 
grada  ei  degeneţ-a  d'in  omuM  ^niich 

«  SENSn^XISAEE,  t.,  (fr.  smih- 
Uier);  a  tae9  senauale,  I.aattril).uf«m-. 
sului  esterrw  :  a  senşuaîtsă  cositorea, 
rationea  pura;  a  sensucdisd  conceptele 
siceUealiegrodiţcte  alleca^arpi  l&ara 
sispontana;  S^inacella-asişeiisucual^ 
formeloru  sţnsibilisare.  aensiAeare  ;^ 
a  reduce  la  intuîtioni  conceptele  ^ 
stracte :  e  de  lipse  a  senţtuăişâ  jiĂs^oc- 
tionile  pentru  ftagiSd  mer^e.  a  copţUtr 
riei. 

•  SENSUALISţlU,  a.».,  (fr.  «w- 
sualUne);  doctrina,  systenia  filosofica, 
care  reduce  tota  lamea  iatellectu^  la 
senstdu  esternu,  ia  oppoaitioae  cu  tn- 
tetlectualismulu  aau  cu  ideaUsmuin  : 


=y  Google 


SEN. 


1U« 


«mhoUmm  epieurianu,  eon  sapa  ri 
mtralea. 

-  .V8BNâOALISI'0,-«,  idj.B.,  (fr.Beii- 
«Mdiitf^;  ptrtisaaii  alt«  Bentialismn- 
hti:  smmdâtii  ă  idetdiitii  au  fostu  si 
tmnt  uMO  t»  cirta. 

--.*SENSOALITATB,  9.  f.,  i«nni*ll- 
tut'ţfr.  Mwuliu);  calitate,  stata,  ^ 
ooltstov  si  icbu  san  fiiţita  de  aensuak: 
1.  ia  gtoere  :  smautilitaka  fimtielen 
atmali;  tenaiuUUatea  e  inerente  eorpu- 
ini  (MNe»a«cui  2.  in  apacie,  ca  itensuli] 
râ»  (46  la  atmatiale  svb  3.)  :  a  vive  of' 
ftmâatu  m  aaunalitatf;  Bmsaahtatea 
unoru  ommi  nu  ^i^en  ăt  bestialitate 
M  brutaliUit^  uhee  si  mantă  eu  sen' 


■■  •SENTE,s.f.,Hntii}g0HGdaplaQta 
BŞÎBoaa'i-uain,  ipinn,  Buraciae^  eto.; 
T«di  .Mnftcfl^,  «ic. 

,  «  S'BMiyfiNTIA,  s.  f.,  BBBteatlAt  (fr. 
«mkftne,  —  ia  loen  de  aentientia  d«  la 
«»HMntfe)ţ.  stata  si  acta  de  «n^tmfo; 
saDUmento,  cegâtn,  iateRtione,  ofH- 
BiOM,  .roUaafcial,  seopu,  ete.,  1.  pro^ 
^Bi«,  oj  in  gen«ei  vrwii  a  connotee  $en- 
taUi'a  si  opinioiua  mu ;  itii  potu  dâ  n 
ăf(i»mA  tU  oSim^Mt^entia  si  opinionea 
mta  personais;  nu  intellegu  si  nu  potu 
pertimâe  aentemti'q  par&ttiioru  despre 
imnt^tt  nwa;  nu  s  de  cMu  filosofw  ann 
si  face  si  am  una  senlentia  oerim  sisia- 
bHe  detpre  «ntar'a  hâ  Ihmmdieu;  dien 
«inAetvaure.eotisatttiieitasudesenten- 
ifa  mta;  je  natsiasai  miteă  d'in  aeetia 
4diitwtia;.dsatea-a8ismle»^de-aeea- 
a»  rtsolutione  ms  ii»u;  persista  in  eeftr 
teitti'asieogituiiiBtaud»maiitudnte;asid 
tAi  ti  fostu  trisei^imii'a,  asiâimeastadi 
sententi'a,  asia  mi  va/isin>âneaentmti'a; 
tm.ne  imomu  dupo  setttenti"a.aU«r»-a; 
ăUfO  ssnteniîr'a  oelloru  mai  lummattsi 
tmii  inMiefţtii  iotenergu  dup9  stnten- 
ti'a  si  ănvtia  »«si^a;  aianeati  «t  beii 
<(!<«  t>s  «re  sententi'a  si  âniwt'a;  b)  in 
j^oi«,  seniartUa  =:  opinione  offioi^e , 
mai  rertosa,  opinione,  judecata  a  jude- 
!WUu.oiSeiAle :  sentenliele  smat&rihnt  se 
impartira;  d'in  tote  amteaitiele  ned  una 
MU  iţitnmi  tnaiorUate;  sententiele  eur- 
iUoru  intdte  n'oru  fi  bene  se  seMittrtf 
âico}  a  Aâ^sanisutfa  de/tnitioaiacus^ 


sententPa  anei  instantia  mferiare;  Stm- 
tentia  investita  detete  formel&lepfdi; 
fora  ima  sententia  trt  forma  nu  poH 
scote  aeSsta  d^oria ;  a  essseutâ  senten^ 
tVa,  a  oppri  esseaitionea  sentenUei;  seit- 
tentia  de  morte ,  sententia  eondmmaiO' 
ria;  sententi'a  arhitriloru.  sententide 
eiperHlortt ;  00  sensu  mai  largu  :  sen- 
tt^i^a '  lui  I)omnedieacontr*a  peooatosv- 
loru;  a  aşteptă  sententi'a  xnnorruptihHo- 
fttt  judioe  allu  bmei;  2.  roetaforioe,  des- 
pre discuFsa,  eorentare,  a)  sensu,  cogij- 
tatione ,  intellessa ,  ooncepta,  coprenea, 
idea,  etc.  :  cp.  sententia  coprende  aelsta 
formula?  sententie  profUnde  eoprenaein 
pucine  covnte ;  sententi'a  unei  Uge f  m- 
niii  orficlu  de  lege ;  nu  delittera ,  et  de 
serUmtia  se  ve  tineti;  aoSata-a  trAsm- 
tent%'a  epistn^j  h)  sevOentia  =  edgltere 
espresea  prin  oovente  :  proposHiMi^ 
frase,  perioda,  rersa,  -si  in  speoie,-  dlHa 
insemoata  ei  memorabile  a  mni-omi 
intellepta ,  a  nnui  filosofo  :  maasiiMK 
prîncipin,  proverbiu,  «to. :  sentev^iispe!^ 
lUica,  sentmtie  morali,  sententte.in^ 
gios«;  sententie  evangeliee',' nnttntiep^ 
pt^9ri:  sententieU  poporVtm  se  iraââou 
in  proverbie ;  oent^ntitl*  veekiloru  fiia* 
BoA:  ortiHon'!  ptena  de  ssntetOie. 

*  SENTBN¥ULG<  adj. ,  («eatMtl»- 
lli),  adr.,  «eii4eattaliter,'raiatlralaHi»- 
tentia,  ia  ferma  ăa sententia lajflussm- 
tentiale. 

*  8SNT£NTI0LA  ^  sentsntiora,  9. 
f,,  MBieatUtai-deniinitini  d'in  Mwtm- 
tia,  scurta,  mica  sententia,  verbiada  d« 
uaa  âîisa  in  paeibe-  cofeatej  4iDa  'mas- 
glnia scurta.  ,  .. .   'i.   „.. 

*  SENTENTIOSDrO.  ai^.,  ■«*«■» 
ttoHs.  (fr.  8et>tMeUiix]ţ  piesa  dt-MM»- 
tenti» :  4ietiane  tmtaittiasa  siiflemm  de 
spiritu;  styUt  senttntiosu,  disamau^asm 
tensiosu,  vorbaseatentiostni  pratsntiosa; 
si :  oamsenbsmtiosM,  oratori  seii^atiim, 
po«tubsseittentiMttdemne.ftd0idiiL.:>'-.f 
-.  *  SENTIOK,  s.  f.,  «eirtjxţjpâeia  de 
plante  spJHOse,  nomităsi  «jmoaMţ;*U>; 
Tedi  si  :  sente,  mntietUa.      .  1  ,i  .    -^k- 

SBNIIO£LliA  (scurtata,  pre-a  laulUJ 
ia:«M<»Ua,strafonuataiB:«iHC«M<MMtr 
eSa.  simeia),s.I.,nsltni,Mmul»^it»r 
mi,  eupU,  aalas;  pMprie,  dftnia«tivH 


=y  Google 


un 


ssrt. 


WMtf  int«ntion$a  immtcNbH,  copitamda 
C9»m<mdâ  sff  te  meipa  hipl'a;  a  nu  st 
setm  positionea,  âtarea;  a  nu  atnti  unde 
Mafia,  unde  sta,  wtde  merge;  e)  de 
pBrtflB  iQorf^  va  senii  rtoonnateentia; 
a  nu  tenii'  eo  faoe  reu;  a  aenti  variuUa, 
benele  mortUe;  nn  M  «mte  niseUi'a, 
rîtemnetn,  d^sonorea;  rm  si  aeniu  peoea- 
ttîe;  ă)  in  form'a  reCQesBÎTa :  a  se  stnii, 
afonde  eensurile  mai  saau'  abtensa, 
nan  tnuse  genie  mwt  unu  mttu,  tiu 
M  sente  eo  mftla,  nm  se-awU  ai  nu  s; 
aent«  nemica;  se  »ent*,  dhvnu-sepoAe 
BjMMe.etD.,  are  st  aonsola  de:  a  ave 
eUarO/'eonsei^Hti»  de  sene  :  besiido  fiM 
se  sen^  ca  omuIh;  Mrif  inse  si  otutm 
ce  nu  se  tentm;  cine  na  se  sente.  e  a> 
fara  d^in  smtiri,  (vedi  si  ^  seiUvreh 
ontudtt  yrm  morbomt  nu  se  Knte;  eopUiii 
ineo  tniei  nmsesentui- maite muMm  nu 
sesen$iideI«Mm;  inse:  anuse-^nti  yi 
fl»{H<ni  0i:a  tUia  pace,  a  aii  Baail8o&, 
a'DQ  fooe  iti^itn :  nu  «s  setUe  «  nu  «e 
emde  nemitu;  semt  w  eantiti,  cât*t  mim 
dvrfNi  ek;  oimdu  ooMta-a  nu  -se  sente, 
twseattie^ 

'  >  £  8BNa:îBB4'<Bi  stmUre,  timUre;  vedi 
1  ■wftr<)T'8.  rertolej  smsu;  ia  t.  B.Tei:- 
ifoim':  edle  'ână.smttiri  {^  emuiui; 
tote.emmMe  n'auaeeate  eincÎMntwi; 
MH^«0«li  oein,  cu  uraoAels;  edfa^et»- 
tvftîa'oeest»  «ow /  n  si  perăe  aerUirea. 
â  sî-eMt  <Ftn  MiMre,  a  n  wiJ  m  wn- 
tîM,  ebd,  diffehte  ia  Ben8u:a  si.essf 
dHn  sentiti,  a  n  mwI'M  sentiri :  veniti- 
«e  m  tentiri;  s  >  tn  /o^  sentirile,  a  ai 
fast  teHamentulu  penocanAt  e  in  9pntiH, 
pmoeanâtte  in  Iote  senitriU;  nue,  se 
p$tk,iii>aeHtiri,  in  tote  sentirile;  morbo- 
atâtui  aveniiu  in  sentiri  d'in  deliriulu 
«s.awa;  sentire  de  urrtt,  de  emore,  de  re- 
connoscentia;  aentă-e  de  ham^^n^, 
^eompaamone;  s«ntire  de  părere  derm, 
deparere  de  hinei  senttn  de  eelle  <^  wi 
)««  M'tntoMpIe;  s&i^^rea  de  positioaea, 
ie-sktrea  sea. 

■•  £^TITION£,  (»  amtiOium,  sinUi- 
■ţime,  etc,  radi  1  aeniire\,  a.  f.,  Heaaaji  ] 
aotione  da  1  aentire ,  ciuuu  si  eţectu 
alia  a««Biei  antioae :  seintwe,  sen^  stn- 
iEHtwnt;  faevUaU  de  <*  uiUire=Mnsihi- 
miits:sentiti»inle  eM«-ne;.8e»titipmin- 


mu. 

teme  de  bueeuria  si-d&  ivflţiţtpr^ager'a 
sentitione  a  cânelui  eu  olfalctiUu;  senti- 
tioni  affMndfi,  superficiali ;  sen^ţioHe  e- 
mrgica,  vijta.  vivace;  aeatitio^i  flacaţ, 
aerbide,  debili;  sentitione  delicata  a  N- 
noru  flori  ca  aenaitivele. 

SENTITIOSn,-a.  (si  semticioau.  etc., 
vedi  1  aeniu^e),  adj.,  sanalbUU;  l.ce  se 
pote  sentire;  2.  inse  si  activu,  care  seii^ 
CÎi  yivaeitfite,  ţâre  aentătoriu:  pârii  forte 
senlUiose  alle  corpului;  părţile  bţtifif^e 
sunt  mai  oUeiau  aentitioşsţ  oi^u  aenti- 
tioau  in  puntulu  d^  onore;  jugmi  forte 
sentitiosi  la  slemurare. 

SENTIT0BIU,;<onft,^j,SL^«ţatien8, 
deliMtKSi  hniMDns,;  gravls^  "fS'!  »»7 
neotliţcomp.  si  isp.  ■enţldarj;  care  sente, 
mai  verbosH,  tme.sesie,  cu  mare  viva- 
oitate  :  ^tţtie  sentiforie,  jAantelesunt 
sentihirie;  cinele  e  fartţ,  sentiţortu; 
-n'oM  ve^utu  wuliere  mai  sentiţoria,  nu 
numai  de  dorerile  corpului,  ci,  si  de 
alle  suffleiidui;  şeaiitori  si  compafUori 
eu  toii  eelH  miseri;  ce  smiitoriu  copUlu! 
sentitoriu  si  ditdnatcfiu  ehi  aru  fie  v0> 
lientiele  parentiloru  ai  invetiatoritoru; 
bHance  sentiţoria,  partea  morhosa  e  cea 
mai  aerUHorioi  ia  sjiecle,  sensitoriu  =z 
iosanuiatoiiu,  îasemnata,  grave,  impar- 
.taate  ;  perdere,  sentiţoria,  progresse 
jentitorie. 

SBNTiru,.o,  (si  semtitu,  etc,  vedi 
1  sentire),  adj.  part.  d'in  senliret  seii- 
«DB  ;  celle  şentite  au  cadutu  sui  sen- 
suri; latroai  aen^ti  eo  erau  se  spargă 
casata  de  i^nni,-  lalrone  sentitu  da  carte, 
Utpi  sefititi  de  caîli;  nu  e  usioru  de  seri- 
titu  s}  distitisu  saporile;  sentitulu  ure- 
chiei,  sentitulu  audiului;  iu  specie  ipre 
sentite,  pre  neseniiiti  pre  asntite  iăresce 
irVa  rea,  asia  pro  seyitite  crescu  fetele 
si  copiUii;  a  reni  pre  nesenliie,ase9tra- 
,  cord  pre  nesentite.  '  " 

SENTIU,  a.  m.,  pl.-uri,  sensa»,  (d'în 
sentire);  ia  celle  mai  multe  d'in  ib'sent- 
narile  formei  sensu  :  sentiuiu  vederei; 
sentiidugusls-iului;  fora  senliu  de  sorturi; 
aentiulu  îmstului  e  cella  maî  volupthriu; 
omuîu  are  cinci  sentiurî;  dupo  sentiuiu 
.mţu  s}  allu  dltoru-a;  sentiulit  coiranune, 
bonulu  sentiu;  sentiuiu  naţionale;  fora 
.S^ntţu  de  onore  necide  puăore;  pucinu 


=y  Google 


aentm  de  bona  cooenie^iu  »'dr  cere  de 
la  eegti  impuiienli;  serUiuht  untâ  co* 
ventu,  unei  frase,  unui  ariicln  de  Itge. 

*  3ENT0Sn,-a,  adj.,  B^-ntoaus;  plenu 
da  aenti  (redi  sente) :  campu  sentosu; 
metaforice :  pre  coUli  sentose;  pre  ccdiea 
cea  mai  geiUoaa. 

*  SENTI7,-a,  adj.,  sestna;  care  ure 
3enti,  (redi  sente)  :  rugi  senii,  locuri 
sente,  eu  gf-eu  amblămu  pre  eaVe  aenta; 
mfitaforiGe :  pre  callea  senta  a  vietiei ; 
eaUea  benelui  pare  senta,  callea  reu- 
lut  fora  aenti. 

*  8ENU,-a,  adj.,  de  regula  io  pi., 
8eni,-e.atm\,-»,-m,{i^iTi8i3aey,o&tea698e: 
mergu  acni  seni;  a  da  fia-earui  eeratto- 
riu  seni  bonni. 

SENU,  pl.-wi,  iIkiis;  Tastinteotu  care 
accopere  peptulu;  spatiulu  d'înte  peptu 
si  vestimeotn :  a  portă  serpele  in  senu; 
peptulu  easuai,  mai  alleasu  peptulu  unei 
femine;  prin  metafora  :  aenulu  unei 
mări;  vedi  ginu: 

*  SEORSU,  adj.adv.a.,sMniii,  M»r- 
mmy  (d'in  3  se  ii  verau  da  la  vertere); 
poan  de  nsa  parte,  data  la  nna  parte; 
mai  verto3U  ca  adv.,  de  uoa  parte,  in 
parte,  deapartitu,  separatu,  etc. :  a  tracta 
aeorsu  uneie  de  altele;  seorsu  de  mâna. 
deUmba  aideaUe  părtipoteeasiatevtitiu. 

*  SBFALA,  8.  f.,  (Bep«lan,  fr.  b6- 
^Le);  âa-care  foliola  ca  formâdia  cali- 
cele naei  fiore  :  «epavele  sunt  folielele 

«  SEPABABILE  ,  adj.,  aetaralilllB, 
(fr.  aâpar«ble);  oare  ae  p<}ta  separare  : 
ttttiele  nu  e  aeparabile  de  onestu;  nu  e 
eorjpu  alie  eui  parti  ae  nu  fia  s-paraMi. 

«  SEPABABE,  V.,  Bepann,  (fr.  »i- 
yarer);  a  desparţi  ce  e  conjuDctu,  a  des- 
parţi, despreunâ,  diajuoge,  a  tract&  dea- 
partitn,  etc.,  1.  proprie  :  bosphoit^use' 
para  Europ'a  de  An'a,  Binulu  separa 
Franefa  de  Qcrmani'a,  Danarfa  sepa- 
ra Bomani'a  de  Bulgan'a;  a  separă  mu- 
lierea  de  bariatu;  a  sepca-i  una  parte 
(fin  terra;  a  separă  pre  soăi  da  corpu; 
nu  s^arati,  ce  naiur'a  a  impreunaiu; 
•  separă  ouHe  râniose  de  ct^san^ose; 
a  Mporâ  pre  celU  contagiaţi  de  eelli  cu- 
raţi; a  separă  ce  e  putrida  de  eee  viitu; 
mtindu  medianu  separa  curtHe.  vedni' 
To-n. 


ăEP  II53 

Utru;  2.  metaforice  :  mica  linia  separa 
benele  de  reu,  virtutea  de  vHiu;  nu  me 
voliu  separă  de  voi  in  numica;  nu  mi 
voliu  separă  opinionea  ai  volienti'a  de 
a  vostra;  a  si  separă  inieressile  selle  de 
alle  altui-a;  a  separă  partea  morale  de 
cea  materiale  a  unei  ceatione  de  trae- 
tatu. 

*  SEPABATXONE,  s.  f-,  Be|>anitl», 
(fr.  B^paratlon);  actioDe  de  separare  si 
effectu,  stătu  produsau  prin  acâata  ac- 
tiooe :  congregationca  puneteloru  de  ao- 
cusatione  adjtUa  pre  aeeusatoriu,  iro 
SBparaiionea  aceUoru-asi  puntti  adjuta 
pre  aceaatUu;  separationea  camei  de 
osse,  pellei  de  carne;  aeparationea  ami- 
cUoru  boni  e  acerba,  eumu  dorerosa  e 
separationea  de  ori-ce  ne  e  eharu;  aitpa- 
rationea  sociloru ,  conjugiloru ;  separa- 
tionea pareriloru ,  separationea  in  fac- 
tioni.  separationea  terrei  in  mai  muUe 
parti;  separationea  eeUoru  rei  de  edli 
boni;  aeparationea  disewsului  in  parti 
prine^>aii  ijupo  ideele  fundamentali;  se- 
parationea fraaei.  p^ioduluiin  memhte 
meswate;  separationea  unei  incapere 
in  aUble  mai  mioe. 

*  SEPA8ATISTU,-a,  B.pera.,  (fr.K- 
paratlate);  partisanu  de  separatione, 
mai  allesau  in  cestioni  de  religiooe  ai 
de  politica  :  intre  Români  nu  mai  suiU 
separatisli  cari  aru  vri  ae  vedia  sepa- 
rate celle  doue  terre  uniie. 

•SBPARATIVD,-a,adj.,8epar«tl»B8, 
(fr.  siparatlf);  aptu  a  separare  :  cause 
separative.  motivu  aeparativu,  oecasio- 
ne  aaparativa, 

*  SEPARATOBlC,-i(SHa,  adj.  8.,  »«- 
paratorj  care  aepara. 

*  SEPARATU.-ffl,  adj.  part.  d'in  se- 
parare, HeparatvB. 

•3EPE,  s.  f.,  BepBB,  (d'ia  aepire);  gardu 
iugraditura:5ej>e  de  nouelle. 

*SEPEDE,adj  ,s«pe8,(d'lD8«x~sâa- 
se,  si  pede);  de  sisse  pedi,  cu  sisse  pedi. 

*  SEPiJUBILE,  adj.,  sepellblllB;  ce 
se  pate  aepelire. 

*  SBPELIENTE:,  adj.  part.  prea.,  ae- 
pelleai,  care  septle  sau  scpelesce. 

*  SEPELIBB,  T.,  Bopeliret  a  îngro- 
pa, in  specie,  a  immormeiitâ;  metafori- 
ce, a  affundâ,  cofundi,  petde,  nemicf. 


7S 


.yGooglc 


1154 SEf. 

*  SEPIA,  8.  f-,  tepU»  (oipcta,  fr.  8«- 
pU  si  nitbt);  moUuacu,  ce  emitte  d'io 
sene  unn  buccd  negru;  metaforice,  ne- 
gretia  de  scrissu. 

*  SEPIACID,-«.  adj.,  (fr.  e6p[«e<); 
de  sepia,  asaemiDa  sepiei;  sabst.  pi.  se- 
piaeide,  familia  de  conce  nnivalre. 

«  S£PIABra,-a,  adj.,  sepUrlns,  (fr. 
■6pUlre);  de  s^e :  passeri  sepiarie,  fHn- 
gUlţie  sunt  sepiarie. 

*  SGPICOLn.-a,  adj.,  (fr.  siplooU), 
(d'in  sepe  ai  colere),  care  viue,  se  afia 
pre  eepe,  in  sepe. 

*  SEFICLA  san  «âptcuZa,  s.  f.,  se- 
ploaUf  deminativn  1.  d'in  sepe;  2.  d'in 
sqpia,  Tedi  si  sepitUa. 

*  SEPIDIA,  8.  f.,  (fr.  B<pldle);  pro- 
prie, denuDntÎTU  d'in  sepia,  appUcatn, 
inse  in  specie  la  unn  genu  de  insecte  co- 
leoptere  heteremere  d'in  famili'a  luci- 
fugeloru. 

*  8EPIEPHOBU,-o,  adj.  s.,  (fr.  8«pl6< 
phere,  d'in  cn]iria:=8epia,  si  ţâpsiv  =: 
ferere);  care  porta,  da  negretia  ca  »e- 
pi'a;  Bnbst.  pi.  $epiephorele,  familia  de 
mollnsce  ce  au  de  tf  pa  genolu  sepia. 

«  SEPIHENTU,  pL-e,  aepIaeitiiM, 
(d'in  s^ire);  ingraditnra. 

«  SEPIOIDE,  adj.,  (fr.  s«pl*ia«);  oare 
sâmiaa  ou  sSpi'a. 

*  SEPIOLA  =  seiMoni,  a.  f.,.Hpl«- 
U,  (fr.  •4pl«le);  deminutira  âCia  sepia; 
applicata  si  la  una  sabdiTisione  gene- 
rica de  mice  sepie. 

*  SEPIOLIDE,  adj.,  (fr.  ««ptollde); 
oare  sâmina  cu  s^ioi'a. 

«  SEPIBJQ,  T.,  seplre,  (d'in  sepe);  a 
foce  aepe,  a  inchide  cu  sepe,  a  ingiadi, 
si  in  genere,  a  inchide,  incinge,  incon- 
giurÂ,  infasciorÂ,  etc.,  1.  propriei  a sepf 
gur'a  pvtitdui;  a  sipi  curtea,  aratur'a, 
gradin'a ,  agrulu ,  pomarta ;  a  sept 
etatea  cu  muri,  cu  opere  de  asscU^; 
a  sepi  selb'a,  eastrele:  a  $epi  venatulu; 
tepOu  in  velu  de  pandia  alba;  a  sepi  a/r~ 
mo£a  intmtciilui  m  una  iesa  i^ure\ 
2.  metaforice  :  a  si  sepf  îtm&'a;  a  sepi 
imt^nationea  vagabunda;  a  sepi  impe- 
Uilu  eupiăitaiiloru;  a  sepi  campulu  unei 
seietitia;  a  sepi  aren'a  aetivitatei;  a  sepi 
licenti'a,  spre  a  lassă  atrsu  Ubertatei 
aăăeveraie;  tM  lepiti  gurele  vitei  d'in  a- 


8B^ 

ria;  nu  veţi  sepi  gur'a  ceTliii  intdleptu 
ai  doetu. 

•SEPONERE  =  «epune»'e.  y.,  (se 
conjuga  ca  7.  ponere  =  punere),  aep«- 
lereja  pune  de  una  parte,  la  una  parte, 
a  desparţi,  separ&,  depărta,  etc.,  1.  pro- 
prie, a)  in  genere :  nu  spendeti  toţi  a- 
ceşti  argenti,  ei  seputteti  una  parte;  se 
aepune  totu  ce  se  ascunde;  se  aepunemu 
parte  din  caatigu;  prOitilu  preddoru 
făcute  in  bellu  se  Iu  sepunemu  pentru 
scole  si  temple;  a  sepune  d'in  tote  hucr 
cotele  pentru  cdli  ce  n'au  venitu  la  mita 
si  potu  veni  maiin  urma;  b)  îq  specie, 
a  relegă,  eeailiă;  2.  metaforice  :  pentru 
fia-eare  lucru,  pentru  fia-eare  stuăiu  se 
aepunemu  tempu;  nu  seiti  sepime  ee  e 
urhanu  de  ee  e  agreste,  sepune  ee  e  fa- 
cetu  de  ee  e  insipiău  ai  nesaratu. 

«  SEPOSITIONE,  9.  f.,8•po8ttl•Ja^ 
tione  de  seponere  :  sepositxonea  «net 
deăma  (Tin  castigu. 

*  SEPOSIT[J=scporf«.-a,  adj.  pari. 
din  seponere.  8epMttaa=:>«p«BUB. 

*  SEP0SU^epK5«,-a,  adj.  part.  d'in 
stpvnere,  seposltnaj'  Tedi  sepo9Î<H=8e- 
postu. 

*  SfiPTANU.-a.  adj.,TedisepfimaNti. 
SEPTE,  {si6pte),  adj.  numer.,  septaB, 

(it  sette,  isp.  Biete,  port.  eete»  proT. 
aet,  fr.  sept);  numerulu  cardinale  6+1 : 
s^/Nte  (imim  si  sipte  mulieri ;  siptesprt- 
dieee  =  septendeola  :  siptetprediece 
dtUe  :  s^tedieci  :=  septos^lnta  t  sipte 
dieci  de  d»nt;  sSpte  eente  de  militari, 
sSpte  măl>  de  callari;  de  sipte  ori  = 
Boptlesf  câte  sSpte^^câte  sipte  septe  ■=. 
septeil;  aHM  s^eU  ^  septlanfl;  a  sep- 
tea=z.iKp%ivM. 

*  SEPTBJaOE,  adj.,  aept«]«Kl8,  (din 
aipte  si  juguy,  cu  a^pte  iojagatu,  oan 
are  sâpte  injngati :  aeptejugi  earra. 

SEPTEUANA,  a.  f.,  vedi  septiimna. 

SEPTEMBRE,  b.  m.,  septenkerţ  i 
şaptea  luna  incependu  a  oumeri  de  la 
Martin :  Septembre  e  luna  de  tdmmi;  m 
poporu  Septetnbre  e  cfmnoscutu  si  suA 
nomde  de  ropftone:  Septembte  are  trei- 
dieci  si  un'a  de  diUe;  in  sipte  Septem- 
bre^n  sipte  aUe  2ut  Septembre,  la  noue 
Septembre  =  la  noue  alle  lui  Sep- 
tembre. 


=y  Google 


^. 

«  SEPTEMDECE,  adj.  nam.,  septem- 
ieohii  sâpte-8pre-diece=17. 

*SEPTKMDECIOCTONALE,  adj., 
(Cr.HpteHd4elaetaMal;-^d'iD8ep^iN(iece 
8Î  oetimu);  care  are  forma  de  prisma 
octogona  cu  $Sptfspredieee  fade :  cri~ 
at<dle  geptemdeeioetonali. 

•  SEPIIEMDENTE  =  septendetUe  , 
adj-i  (fr.  feptomdenU);  care  are  sepie 

dOHft. 

•  SEPTEMDIGITATU=«e|>fend»^t- 
tatura,  adj.,  (fr.  Btf%%miiglti);  muuîtu 
CD  sipte  degite  sau  lobi, 

•  SEPTEMDUODECIMALE  =  sep- 
tenduodecimaie.  adj.,  (fr.  septcudnod^- 
elnal);  oare  are  forma  de  prisma  dode- 
eag<ma  ea  aiptesprediece  facie. 

«  SEPTEMFLDD.-a,  adj.,  septen- 
■■■st  care  /tue=curre  pre  septe  bracîe 
sau  oltie  :  septen^uulu  Nil«. 

n  SBPTEMrOLIOLATU=fiej)tem/b- 
ItoIw.-a,  adj.,  (fr.  HmptenfvlU) ;  care 
are  aepte  foUoU  :  folie  septemfolxole. 

«SEPTBMG>EMINn,-a,  adj.,  »?• 
leHgeHlD^tj  de  sipte  ori  geminu  :  aep- 
temgemm'a  Borna;  septemgeminuluNilu. 

•  SEPTEMLOBATD=«^fefntofru,-a, 
wy»  (f'-  lepteBUbi),  mmita  cn  siptelobi. 

•  SKPTEMMACDLATU  —  septem- 
maeiibt,-a,  adj.,(fr.  i«pteainacKi<);  care 
are  aipte  maMle  de  eolore. 

•  SBPTEMMESTEE  =  septemme- 
gtru,-a,  adj.,  neptemBeatrli;  de  «ipte 
mensi :  prund  septemmegtri. 

•  SEPTEMNEEVATU^gfţifawnflr- 
oil,-a,  adj.  s.,  septemnermiif-a,  (fr.  aep- 
tonBerTti);  care  arâ  sipte  nervi,  ca  snbst 
f.,  geptemnerva.  specia  de  planta,  no- 
mita  si  plantagine. 

•  SEPTEMPEDALE,  adj.,  septempe' 
iali«  de  septe  pedi  :  statua  septempe- 
daU. 

«  SEPTEMPLICARE,  v.,  (leptem- 
plleare);  a  face  septem^ice,  a  insepti. 

•  SEPTSMPLICE,  adj.,  septemplei; 
d'in  eepte  assemini  parti  fdcutu,  insep- 
titu  :  septempUcele  Nilu,  septemplice 
firu,  septemplicx  scuturi. 

"  SEPTEMP0NCTATTJ  =  septem- 
pimetH,-a,  adj.,  (fr.  leptempnnotn^); 
semnata  cu  septe  puncte  de  eolore. 

«  8EPTEUTBI0NALE ,  septemtrio- 


SEP. 


]15S 


ne;  vedi :  septentritMuUe,  septentrione- 
'  SEPTEMVIKALE,  adj.,  septeoTl- 
ralU}  relatiTU  la  septetnviru  :  autiori- 
tate  septemviraie;  absol.  septemmraliv=z. 
septemvirii. 

•  3EPTEMVIRATU,  8.  m.,  septem- 
vlrstaB}  demnitate  de  septetnviru. 

•  SEPTEMVIRU,  s.  ra.,  eeptenrlr; 
anulu  d'in  septe  viri  =  bărbaţi,  oari : 
1.  la  Romani,  erau  însărcinaţi ,  a)  cu 
dispunerea  soleunitatiloru  si  ospetieloru 
publice;  }>)  cu  divisionea  agriloru;  c)  cu 

i'udicatele  relative  la  divisionea  agrî- 
ora;  2.  Ia  celli  recontiori,  septemvirusz 
unulii  d'in  celli  septe  electori  ai  imperiu- 
lui germanu;  unulu  d'in  celli  septe  dem- 
nitari ai  Ungariei;  (compara  si  fr.  sep- 
ten*  Ir). 

•  SEPTENABID,-a,  adj.,  Bepteaa- 
rlis;(fr.BflpMBalre);carecoprende0e^e.- 
numeru  septenariu;  versuri  septenurie, 
de  s^pte  petiore  san  s^pte  syllabe;/7u^u 
sef^nariu,  cu  -s6pte  tnburi. 

•  SEPTR^DEGE,  septendecioetonaîe, 
septendente,  etc.;  vedi :  septemdeee,  s^ 
temdecioctonaîe,  septemdente,  etc. 

•  SEPTENI,-e.  adj.  pi.,  Bepteol;  vedi 
septenu. 

•  SEPTENNALE,  adj.,  (fr.  lepten- 
nalf — d'in  septenne);  de  septe  anni. 

•  SEPTENNE=sepft(e«ne.adj.,  ^ep* 
tennh=BeptDeDnIs;  de  septe  anni;  CO- 
pilU  septenni. 

•  SEPTENNIU  =  septuenmu,  s.  m., 
pl.-e,  aeptenilnn  =  ieptue^aluni;  spa- 
ţiu, durata  de  septe  anni :  doue  septen- 
nie  tatmeri  in  etatea  tea. 

•  SEPTENTRIONALE,  adj.,  tepten- 
trlnnalls,  (fr.  «eptnntrional);  relativu 
la  septentrione==.mâii&  nopte  :  regione 
sf^tentrionale,  hemispheriu  septentrio- 
nale, venturi  sei-tentrionali,  nationi  sep- 
tentrionali; terri  septentrionali. 

•SEPTENTRIONARIU.-a.  adj-,  aep. 
tentrioKarlDB;  camu  in  acellu-asi  sensu 
cu  allu  formei  septentrionale. 

•SEPTENTRIONE,  a.  m.,  septentrlo , 
pi.  septentrloDei  ^=  septem  trlones; 
proprie  septe  trioni^sSpte  boi  aratori ; 
spplicatu  inse,  1.  iu  sensu  mai  appro- 
piatu  de  cellu  propriu,  septentrione  = 
constellationea  de  sâ^e  stelle  de  longa 


.yGooglc 


lise    SEP. 

polulti  de  iR^dia  nopte,  snnt  inse  doue 
constellationi  cu  sept/:  stelln  pre  tonga 
acellu-asi  polu,  nomite  :  urs^a  mare  si 
ws'a  mica.  6ro  in  poporu  connoscute 
sub  Dominele  de  :  carrulu  mare  si  ear- 
rulu  micu,  in  capetulu  earului  miai  sta 
steU'a  polare,  ce  coincide  spprope  cu 
pduîu  cerului  si  allu  pamentului;  2. prin 
noue metafore,  septentrioite:a)  partede* 
spre  m^dia  nopte  a  lamei  integre  sau  a 
cerului  ori  a  pamentalui  in  parte  ; 
h)  ventu  despre  m^dia  nopte. 

•SEPTENU,-a,  adj.,  de  regula  in 
plur.  septeni,-e,  septeol;  cate  geptc ;  ea 
snbst.  f.  fifptena  =  totu  de  eepte  :  aep- 
tena  de  ăUle,  in  specie,  septena  =:  ser- 
Yitiu  religiosu  dupo  septe  dille  de  la 
mottea  cuiv.i, 

*  SBPTICOLLE,  adj.,  aMtlcolUajcu 
septe  cdline  :  urbea  septicotle  ^Rotna. 

*  SEPTICOLORC,-a  ,  adj.,  (fr.  gep- 
ileoltrc);  i»  sipte  colori,  care  are  aSpte 
colori. 

*SEPTICD,-a,  adj.,  septicns,  (aij- 
imxdi;,  tt.  septlqne);  care  produce  putre- 
dione  ;  medicamente  septice. 

*  SEPTIB,  adv.,  septles;  de  septe  ori, 
in  septe. 

"  SEPTIFARID,-a ,  adj.  adv.,  (sep- 
tirariua),  adv.,  septlfarlnm;  io  ^pU, 
d'in  septe  parti ,  impartitu  in  septe ;  ei 
ca  adv.  septifarie. 

*  SEPTlFOLIU,-a,  adj.  b.,  («ptifo- 
Dbb),  s^ptlfollnn,  care  are  septe  folie; 
».  m.  jeale,  septifoU»,  specia  de  pUota. 

*  SEPTIFOBE,  adj.,  geptlfarla,  care 
are  septe  fori=^epte  ^citiseture,  septe 
gaure  sau  tievc :  ^ueru  septifore. 

*  SEPTIFORME,  adj.,  oeptihrnis. 
(fr.  septirortne);  1.  cate  are  septe  forme; 
2.  d'in  septu  si  forma,  care  are  forma 
de  septu. 

'  SEPTIPRAGD,-a,  adj.,  (fr.  septl- 
f ri^Kfl) ,  care  frânge  septulu ,  care  case 
frangundn,  rumpendn  septulu. 

*  SEPTJESSAOONALE  =  septihe- 
j'<i</OKa/e,  adj.,  (fr.gttptlbeitţo  nai);  care 
are  forma  de  uoa  prisma  hexagonale 
cu  Septe  facie. 

*  SEPTILE,  adj.,  septllls,  (fr.  «cp-  1 
tlle);  de  septu,  ce  tine  de  septu,  vor- 
bindu  mai  vertosu  de  plante.  | 


SEPTIMANA  =  septetrana.  s.  f., 
sepllmsnaţ  (it.  Betttnava  si  senaua, 
isp.  port.  semăna,  prov.  septmaua,  set- 
mam,  geninana  si  gemafnn,  fr.  semalae); 
hebdonas ;  proprie,  f.  d'in  septimami. 
leiiatu  ca  subat.  in  specie  ca  intellessulu 
de :  spatio,  durata  ii  tempu  de  aepte  dd- 
le:  doue  septimane.  unumenseare  opro- 
pe  patru  septimâne,  annulu  are  cmei- 
dicci  si  done  de  septimâne;  la  Sfptimana, 
pre  septimana=^pre  fia-care  seplimana, 
in  una  septimana.  ^po  una  septimfma. 
eu  septiman'a,  in  septimatui;  septiman'a 
cea  mare,  septiman'a  cea  luminata;  sep- 
timan'a  brendiei,  septiman'a  lasaatului 
de  seccu,  septiman'a  pathemdoru,  septi  - 
man'a  pasaioniloru;  proT.  o  portă  aăva 
septimanile  =  a  porta  salvatele;  sep- 
^im(ina= parastase  de  septimana  pen-, 
tru  unu  repausata. 

SEPTIMANALE.adj.,  hebdanudi- 
rins;  Aeseptimana,deQi-c&reseptimana. 
SEPTIMANIJ,-a,adj.,  septlau», 
(d'in  aeptimu) ;  relativa  la  se^tmu,  in 
specie  :  a)  se/aimanu ,  militariu  d'in 
septim'a  legione;  b)  seţ^manu,  scolariu 
d'in  septîm'a  classe. 

*  SEPTiMATRU,  s.  m.,  septtnatrw 
1.  in  sensu.  anticu,  serbatore  dapo  septe 
dille  dfi  la  idele  uuui  neose;  2.  prin  es- 
tensione,  iu  sensu  actuale,  ofticiu  reli- 
giosu  ia  septim'a  di  dupo  mortea  uoei 
pirsona. 

SGPTIME,  s.  f.,  totu  compusu  d'in 
septe  uuitati. 

'SEPTIMONTIALE,  adj.,  septtawB- 
tlalia;  relativii  la  septimontin:  pastloni 
scptimontiali. 

*  SEPTIMONTIU ,  8.  m.,  sepii-»»- 
tlan ;  1.  loculu  occupatu  de  cetatea 
Borna,  care  couată  d'in  septe  inonft  sau 
coUine:  2.  serbatore  (in  Decembre)  in 
memori'a  occuparei  celloni  septe  monti 
sau  colline  ia  radi'a  cetatei  Koma. 

*  SEPTIMO.-a.  adj.,  s«ptlmB8,  (d'in 
sipte,  num.  ordinale);  iiiit*  septele:sep- 
timulu  rege  allu  Rimaniloru,  septim'a 
di  dupo  plecare,  in  fia-care  septima  di; 
septimulu  m/msc  allu  annului;  septim'a 
ora  d'in  di;  septim'a  dasse;  ca  s.  f.,  una 
Sfiptima,  multe  septime. 

*  SEPTINGENABIU,-o,  adj.,MptU. 


,y  Google 


SEP.  

ţeanl»!  relativii  la  8eptingenu.<sa.- 
re  coprende  »ipte  cente :  nument  sep- 
tingertariu. 

*  SEPTINQENIre.  adj.,  septlngenlf 
r&te  gâpte  cente;  mai  rani  singul.  sep- 
tingenu,-a. 

•SEPTINGENTESIMU,-o,  adj., 

2tliiKeiiteBlmui ,    (d'îii  septingenti) ; 
I  sipte  eatiele  :  annulu  âeptingente- 
swnu  de  la  fundarea  Bornei. 

*SEPTINGENTI,-e,  adj.,  6«pHa~ 
natl;  Dnmern  cardinale,  septe  cente  = 
700  :  8ef4ingenti  hiptaion. 

*  SEPTINOENTIE,  adv.,  sapUngea- 
tlesţ  de  lipte  cente  de  ori. 

*8BPTINâEN0,-a,  adj.,  septinse- 
Biiii  vedi  $^ptxngem. 

*  SEPTINSULAKID.-o .  adj.  3.,  (fr. 
8«ptin«uUfrfl);  d'in  celle  aepte  insule 
(in  marea  Ionica). 

*  3EPTI0CTONALE,  adj.,  (fr.  sep- 
ti«et«iul);  care  are  forma  de  prisma 
octogona  cn  septe  fade. 

*  SEPTIONE,  s.  f.,  Boptloj  actione 
de  sepire  :  septionea  urbei  cu  muri,  sep- 
ttottea  agrUora  eu  gardu  imv. 

*  SEPTIFEDK,  adj.,  »eptlpe8,(fr.  sep- 
tlp«d«);  de  aipte  pedi,  cu  sipte  pedi,  si 
prin  motafora,  forte  mare,  nespusa  de 
nare. 

SEPTIBE,-e8Cu,  T.',  yeăi :  tnseptire, 
si  septetnpliaire. 

«SEFTIZONIU,  s.  a).,septliouiDBi, 
(fr.  septlioBe);  edificiu  mare  ca  sepie  ■ 
eono  :=,eeiwtignati<mi. 

*  SEPTnAOENAIUn,Ta.  adj.,  sep- 
toasenarlQSr  (fr-  septaug^nalrc) ;  rela- 
ti?u  la  septuageni,  oare  coprende  sej^e- 
dieH  :  nutaeru  septuagenariu ;  omini 
septuagenari,  de  septedieă  de  anni. 

*  S&PTUAGENl,-e,  adj.  pi.,  sepUa- 
geol{  Dom.  distributivu ;  mai  rara  in 
Bing.  afiptuagenUi-a  :  de  câte  sâptedied  : 
aeptuagene  peiiore. 

"  SEPTUAGENU,-»,  adj.,  upUâse- 
■Uj  rodi  septuageni;  ca  b.  f.,  sep^- 
pcna=iiumera  de  septedieă  de  obiecte. 

*  SEPTUAGBSIE,  vedi  septuagie. 

*  SEPTUAGESIMU.-o,  adj.,  lepU»- 
KMlMiiftiam.  ordinale,  2M11  siptedie- 
ctle  .-  se^ageaim'a  di  inavrUe  de  paece, 
ei  absol.  septwngeswia. 


SEP.    , 115? 

*  SEPTUAGIE,  adv.,  septoaglas;  de 
septedied  de  ori. 

*  SEPT(JAaiNTA,adj..septiiag!iiUî 
namera  cardinale,  sâptedieâ  =  70  : 
septuaginta  caUcai;  s^  nomele  de  sep- 
tuaginta  se  connosce  sitraduetionea  ve- 
chiului testament»,  traductione  făcuta 
in  Alesaanârfa,  pre  tempalu  Ptolemei- 
loru,  de  sâptedieei  invetiati. 

*SEPTU£NN£,â(p^nmu;  vedi 
set^enne.  septenniu. 

*  8EPTU,-a.  adj.  part.  s.  d'in  sepire, 
septn»;  ingraditu;  luata  mai  vertosu  ca 
snbst.  septu.  septom,  îngrăditura,  ^ordu.- 
septu  de  ncm  lle,  septu  de  arundine,  sep- 
tu de  scandtcre,  septu  de  muru,  septu 
viuu:  septu  de  oui,  de  capre ,  de  porci, 
de  viteUi;  in  scientiele  naturali,  septu=:: 
septa  =  membrana,  etc.,  ce  desparte 
dotie  cavităţi  alle  organismului. 

*  SEPTULA,  s.  f.  si  m.  septulu.  pL- 
e.  (fr.  septnle);  deminutivu  d'in  septa=^ 
septu;  in  specie,  septu  ce  desparte  in 
doue  capsul'a  certoru  fructe. 

*  SEPTULATU,-a,  adj-,  (fr.  septoli); 
muaitu  cu  septula. 

*  SEPTDLIPERU,-a,  adj.,  (fr.  sep- 
ttilif6re);care  porta,  are  una  septula. 

*  SEPTULU,  a.  m.,pl.-f,  vedi  sepiuZa. 

*  SEPTUNCE,  8.  f.  8i  m.,  Beptniixi 
septe  uncie ,  septe  d'in  douesprediece 
parti  alle  unui  totu  :  septunce  de  auru; 
septunce  d'in  unujugu  ăepamentu;  in 
sensu  mai  largu,  s^pte  lucruri :  septunce 
de  cupe. 

*  8EPTUNCIALE,  adj.,  (fr.  spptun- 
cUl);  de  sepie  uncie. 

*SEPTUPLARB,  v.,  (fr.  septnpler);  a 
face  septupU* .-  septupUtti  numerulu  cinci. 

*  SEPTUPLAT(I,-a,  adj.  part.  d'in 
septuplare. 

*  SEPTDPLU,-a,adj..8eptnpln8,(fr. 
septuple);  careede<^f^e  ori  mai  mare  : 
desdamnare  septupla.  numerulu  septe 
e  septuplulu  numerului  unu;  patruspre- 
diece  e  septuplulu  numerului  doui. 

*  SEPULCBALE,  adj.,  «epuler»[U, 
(ff.  s«pkiUral);  relativa  la  sepulcru  : 
fada  sepulcraie,  candele  3epulcrali,uma 
sepuUrtde,  ceremonia  sepula^aîe;  statue 
sepulcrali,  ornamente  sepulcrali;  fada 
septUerale,  vidtu  sepulcraie. 


>y  Google 


1158 


SER. 


*  SEPULCRET0,  pl.-e.aepiilorotum 
locu  de  sepulcre,  de  mormente,  locn  de 
immormentara,  cemeteriu. 

*  SEPULCRU,  p].-«.  sepnlern»,  (fV. 
8<piilcre,  —  d'iu  sădire);  locn  de  ae- 
pelitu,  mormentu  :  de  demanetia  merse- 
ra  mulieri  la  sepulendu  eeliui  immor' 
merdatu  de  trei  dUîe;  a  plânge  in  tote 
dUiele  la  sepuXcnâu  unicului  seu  fUiu 
rapitu  de  morie:  sepulo'ele  nu  $e  pro- 
fana; se  respedămu  sepulerele.  se  leap- 
perămu  ie  profanationUe  străinului;  Je- 
sU'Chrisfu  nomesce  pre  farisei,  sepulere 
apoUte  pre  dinafară;  sanefulu  sepulcru 
e  cellu  in  care  fu  depusu  mantuUoritdu 
nostru:  pen'a  sepulerului  la  machomc' 
dani  e  purgaforiulu,  prin  care  trecu  na- 
mai  o'edentioaii  morii  incarcati  de  jiee- 
cate;  metaforice  :  ce  place  muteloru  se- 
pulcre! 

*  SEPULTARE,  v.,  gepultire;  inten- 
siva de  la  sepelire;  a  tina  sspuUu,  im- 
mormentatu. 

"  SEPULTORTU,-<âna,  adj.  s-,  se- 
pnltor,  (d'in  sepultu);  care  sepele,  im- 
mormenta,  1.  proprie  ;  sepultorii  mor- 
tiloru:  2.  metaforice  :  septMorii  turbu- 
rariloru  civili. 

*  SEPULTU,-a,  adj.  part.  s,  d'in  se- 
pdire  ,  sepaltuB ;  in^opata  :  thesaure 
s^ulte  in  pamentu ;  âmini  perduti  si  se- 
pulti  in  detorie ;  sepulti  in  somnu  si 
in  ietia,  in  vtnu;  sepulttdu  affundu  allu 
eadavereloru, 

*  SEPULTURA,  s.  f.,  aspnltors,  (fr. 
stpnltnre,  —  d'in  sepultu  ie  la  sepelire); 
actione  de  sepelire ,  de  immormeD- 
tare,  cumu  ai  loculu  de  immormentare : 
locu  destinatu  la  aepuUur'a  strainilorv; 
modu  de  sepultura,  cermtonie  de  sepul- 
tura, sepultura  prea  in  fada;  sepuliu- 
rele  afbra  st  departe  de  eetati  si  sate 
scapă  poptidaUonile  de  mulie  eontagioni 
pernieiose, 

*  SEPULTURARrU,-a,  adj.,  lepnl- 
tirarlDi;  relativu  la  sepUltura. 

*  SEQUÂCE,  seguente,  sequere,  seque- 
8trare,sequestru.  etc.;  vedi  secace,  seeen- 
te.  secere,  seeestrare,  secesiru,  etc. 

1  SERA,  s.  f,  seruDi  (tempii)»  (it. 
■era,  prov.  ser,  fr.  sofr) ,  Tflsper,  re- 
spera  j  tt:mpi)Iu  dapo  appnsuln  sânM 


SBH. 

p8ao  ce  se  întnneoa  bene  :  te  face  tira, 
e  şira;  ne  appucă  aer'a  in  medSoeuUt 
padurei;  fu  sera,  fu  demanetCa,  prim'a 
di;  ca  espressione  de  tempo,  in  forte 
mnlte  locntioni  cu  differite  ai  forte  de- 
licate nuantîe  de  intellessn,  a)  fora  pt9- 
poaitione  :  ser'a  $edemup$m  tariSu;  nu 
se  siide  air'a  ană  tardiu;  sbr^a  Uterati, 
diu'a  <ve  peroMNafi;  sSr'a  pre  reoors  e 
mai  usioru  de  Itieratu  in  tempu  de  vSra; 
sh'a  essimu  din  casa,  sir'a  easu  pasae- 
rUe  nocturne;  inaocitQ  de  min  demon- 
strativu  :  ista  sera  nu  essu  neeaire;  a 
şira  am  essitu;  eri  şira  nu  am  hcratu; 
h)  CQ  prepositioni :  eu  sir'a,  de  tma  data 
eu  sir'a,  pre  şira,  «ti&  şira,  mtra  lira, 
spre  sera,  despresira,de  sira,de  eu  şira, 
insera,  insir''apasedora,insSt'anasee- 
rei,  in  de  sera;  —  cn  respectn  la  calită- 
ţile spaţiului  de  tempn,  cnmu  si  Ia  uUe 
ca  ce  ae  împle  acesta  tempn  :  pertre- 
eemu  lungile  sere  de  ierna  cu  vecinii  si 
cu  amicii;  a  si  consume  serele  prin  ea- 
fenelle;  apertreeeunaformosasSra,una 
amara  n  triata  şira ;  şira  serena  eu 
luna  plena,  sere  nuerose.  fortunose;  de 
aci  in  orari :  hona  şira,  la  venire;  tera 
bona.  la  ducere  :  ti  orediu  sir'a  bona; 
jiecaii,  fora  se  ne  dieeti  ser'a  bona;  m- 
trati,  fora  se  daţi  botia  sir'a;  a  si  leuâ 
sir'a  bona  de  la  toţi,  a  nu  st  Uni,  a  nu 
ăâ  neminui  bona  sir'a;  —  metaforice  : 
ser'a  vietiei,  ser'a  wnd  vietie  hene  per- 
trecute  nu  e  mai  puoinu  formosa  de  eâi» 
celle  alte  părţi  aUe  vietiei;  nu  i»  sir'a 
vietiei  vomu  sufferi  a  ne  desonorâ. 

2  SERA,  s.  f.,  (Btraformatn  in  aara. 
si  m.  saru,  saru),  sera,  (it.  ««rra ,  fr. 
Berre,  serrnre);  1.  caniatore,  mai  ver- 
toBU  coniatorea  ce  nu  e  fissa  la  nsia ; 
aera  de  usia,  fora  aira  ta  nsia;  a  bagă, 
a  pune  sir'a;  a  scote  aer'a,  sir'a  mt  tms, 
d  cade,  si  fora  şira  usfa  se  deschide, 

SERAFICU  =  seraphieu,-a,  adj., 
(fr.  a^raphlqne),  de  sero/k :  ordinea  se- 
rafica; bonitate  serahea,  fbmtoa^ia  at^ 
rafiea. 

SERAFIMU  —  seraphimu,  st  sera- 
phinu,  seraphu,  g.  m.,  ■erapblBi,(fr.  s4- 
rapbin);  angeru  de  prim'a  ordine  :  m- 
rc^mii  ecUi  eu  multe  aripe,  ai  <3*enbi- 
mii  ceUi  cu  ocU  mvUi. 


>yGoog[c 


SEA 


11S« 


SEBAFU  =  aeraplat,  s.  m.,  vedl  te- 


8KBARE,  V.,  1.  din  1  sera,  respera- 
■«•»)  &  se  fiu»,  a  fi  s^o,  ca  imperson. 
aeridia,  începe  a  seră,  ntt  serasae  ineo, 
(vfldi  eompos.  iimrare);  2.  d'in  2  s^a, 
'  sera  elandere  =  a  ineODii  nsî'a  Od  «er'o; 
Tedi  nua-are  si  reserare. 

SERBABE=8ert>ar0,  v.,  strrare,  (it 
•«rtare  ai  lerbire,  prOT.  lerTâr).  eele- 
brare,  fSstiH  dtea  a?6r«;  «darl]  1.  bod- 
anin  cetln  mai  populare  e  alin  coinposi- 
tolni  o&8ert9re=0&wrt>are=:*b8erTare) 
=a  tina,  respecta,  mai  vertosa,  a  tiDâ  si 
respectă,  ODori  nna  di  de  serhotore;  in 
specie,  a  un  1ncr&,  a  nu  se  occnp&  de 
bestia)  ete.  I  a  sa^bă  âmCa  nasterei  u- 
nui  eop&lu,  ăiu*a  nomeîui  tea ;  a  aerhd 
una  dl  memorahUe,  a  aerhâ  toţi  sandii; 
lenosii  serbSdia  totu  de  a  un'a;  a  seria 
ca  ospetie,  «n  ospetie  ai  perireceri  de  Mu 
^etMlU;  a  aerhd  in  famUa  paacele  ai  alte 
mari  aerbatori;  acesta  dinuae  serhSdia, 
ae  aerbedia  inae  multe  ce  nu  am  fi  de 
aerbatu;  2.  in  sensulu  celin  mai  lata,  a 
scapi,  maninf,  apperă,  păstră,  tina  ne- 
attÎDsn,  integra  si  neTettematii ,  etc.; 
o)  proprie,  a)  in  genere  :  me  perdi  cu 
vorbele  telte;  ^in  contra  te  acapu  ai 
aervu;  voi  mi  aii  servatu  viMi'a;  nu  me- 
didiau  aermtu  viSii'a  parentelui  nostru; 
armafa  a  servatu.  prin  eoragiulu  aeu, 
onorea  naţionale;  a  servă  tSrr'a,  I3>er- 
tatUe,  eaade  ai  templele,  a  servă  totede 
incendiu,  de  tnnectt;  a  aervâ  ăereptatea, 
eeitatea.  onorea,  castitatea,  innoeenti'a, 
amieiti'a;  a  aervă  pacea,  eoneordi'a;  a 
ai  aervâ  demnitatea;  p)  in  specie,  a  pă- 
stră pentru  venitoriu,  a  economi :  aer- 
vaH  parte  d'in  eastigupentru  impregiu- 
rari  neprevedute;  a  servă  poterile  arma- 
tei pentru  una  bataUa  deeiaiva;  b)  me- 
taforice, a  observă,  lena  s^'a,  a  Teghiă, 
priTeglii&,lenă  in  s^ma,  a  consideiă,  etc, 
«)  in  genere  ;  me  serva  aceşti  omini  eu 
câte  pah-u  ocli;  a  aervă  eaUea  cuiva; 
cânii  neaddormiti  serva  liminde  eaam; 
a  aervâ  meaw'a,  hon'a  eovenieufia;  a 
servă  tote  miacdrUe  conqnratorSoru; 
aervoti  outie  meUe,  aervati  ceRt  copSli: 
p)  in  specie,  a')  a  custodf  nnn  locn,  si 
4e  aof,  a  stă,  ped^  in  imu  locu;  p')  a  pă- 


stră in  depositn;  ţ')  a  obswvă  semnele 
annnntiatorie  de  venitoriu,  presagie- 
le,  etc. 

SEBSATIONE  =:  servaiione,  s.  f., 
MnM9ţ  actioQâ  de  aerbare  :^  gervare, 
aervoHonea  ai^utei,  vietiei;  aervationea 
semndoru  preaagitorie;  serbiOionea  dĂ- 
Zei  nomelut. 

SEBBATOBE,  s.  f.,  vedi  aerbaiorw. 

9KBBAT0BESCE,  aâj.  s.,  Rolenal- 
Ur,  rettire;  in  modu  aerboioTeacu. 

SEBBAT0BE9Ca,-a,  adj.,  feiUvas, 
•«leaalil  de  serbatore  :  regimente  aer- 
hatoresei,  oapetiu  aerbatorescu. 

S£BBAT0BIB£,-e80H,  r. ,  feitim 
dlem  aKere;  etlarl,  aeasare;  a  tina,  âKe 
serbatore;  metaforice :  a  nu  lucră,  a  seda 
in  nelucrare,  a  fi  otiosu. 

8EBBSDIHE,  a^bedu,  etc.,  vedi :  ;w- 
biă&e,  etc. 

SEKBESCE,  ==  serveace.  adv.,  serrl- 
IKcr)  in  inodu  serbeamt :  a  ae  portă  set' 
beaee, 

SERB^CXl, =aerveacu,-a,  adj.,  >«er- 
tIUb)  de  aerbu  :  vi^ia  aerbeaea.  eondi- 
tione  aerbeaea,  aentimente  serbeacL 

SEBBIA,  =  senda,  s.  f.,  BerTltas  t 
aerrltlnmf  stătu,  conditione  de  aerbu, 
1.  in  sensulu  celtu  mai  mde  :  aerbi'a 
Shreiloru  in  Egtfpiu;  a  aeapă  (fin  aer- 
bi'a deapotianudui,  aerbi'aterranUorule- 
gati  degleba;  2.  in  sensu  mai  mitigatu  si 
metaforicu,  a)  stătu  de  salariatu  :  in 
aerbia  ai  naacutu,  in  serbia  ai  se  mori; 
b)  aerbi'a  peocattdui;  amu  foatu  reaewn- 
perati  eu  sânge  de  aerbi'a  âiabolulm;  tw 
se  pate  scapă  de  aerbia  mtâierei,  de  ser- 
bia om&t^umet. 

SEBBIDETIA,  =  «er6cdetta.  s.  f.,  a- 
eldltaa,  Merbltu,  InBobltas,  Inilpidl- 
tas,  palUr,  etc;  calitate  de  sirJndu  : 
aeriideti'a  serului ;  aerbiăeH'a  pomdoru 
necopte ;  serbideti^a  fadei ,  vuUuhti ; 
aerbidetfa  coventeloru  celioru  nes(a-ali  ai 
inaipidi. 

SES£tDlkz=aa'he^  b.  t  cama  in  a- 
cellu-asi  sensa  caallnformeiser&od^'a. 

SEBBIDIME ,  =  serhe^me  ,  b.  t, 
cama  in  acellu^asi  sensn  ca  alin  for- 
meloro  :  aerbidia  ;  serbidetia. 

8EBBIDI0NE  =  aerbedione,  (aerbe- 
june,  ca  rap^wne  =  rpednione),  s.  f., 


=y  Google 


1100 


SBR. 


seidIUi,  pxUor,  etc.,  actionfl,  efFectn, 
stata  prodnssn  de  svrbidire,  cama  in  a* 
cellu-asi  sensu  cu  alia  formeloru  :  ser' 
bidetia,  serbidia,  serbidime,  Berbiditura. 

SEKBnmSXJ=serbediorura.  adj., 
deminntim  d'in  sirbidu,  cama  sârbii. 

SERBIDIRE  =2  serbedire.' esat,  v., 
aeeseeret  palleseere,  pallereţ  a  Be  fac« 
sSrbidu,  l.aperdegQBtiilu,aBeacrf,etc.: 
fui  lassatilaptelege  serbidisca;  mai  ver- 
tosu  ca  refles.  :  a  ae  aerbiăi  :  unfelti  nu 
a'a  serbiăittt;  Mu  laptele  s'a  serbiiittt: 
ferbeti  laptde.  eo  se  serhidesee  mai  iar- 
3iu;  2.  a  perde  faci'a,  colorea,  a  palU,  a 
ingalbinf,  a  negri,  etc.,  si  aoE  cu  forma 
reflessiva, mai  enerţ^ca de  c&tn  ceasim- 
pla  :  cumu  s'a  serbeditu  aeSsta  fSta  la 
faâat  eumu  s'a  serbeditu  faci'a  fdei ! 
de  doreri  si  de  marhu,  de  miaeria  ser- 
Udeseu  celle  mai  formase  fade;  serbidc' 
tee  OfHwIti  sî  de  mare  ar^ira  a  sorelui. 

SEBBIDITU  =  serbeditu.  -a.  adj . 
part.  8.  d'in  aerbidire. 

SERBIDITUBA  =  s^beditura,  a.  t, 
aeMlt««»  H«rbltaB,  iaalsitas,  palUn  &c- 
tione  de  s&'bidu'e,  ă6n  mai  rertosu  ef- 
fectu  allu acestei  actione,  stătu  prodasau 
prin  acea-aai  actîone  :  serbidiiur'a  lap- 
telui; cine  pote  mancă  aceste  $erbiditta-e 
de  pome,  de  buccate?  cine  pote  hee  şerbi- 
d^m'avostradevinu?  serbidUur' a  fa- 
dei; serbediture  de  eopiUe;  aerbiditvre 
de  verbe  nesărate. 

SERBIDU  =  aSrbedu.  (sarbednX-a. 
adj.,  BctdnB,  Merbng,  uer,  raocldusi 
ţalIHns,  frlţldoif  tosnlsiig,  loalpidaH; 
abBOnna,  abtnrdisţ  vitiatu,  stricaţii,  de- 
terioratu,  si  a  nome,  1.  acra  reu  la  gusta : 
lapte sh-bidu.  untu  serbidu;  numiplacu 
buceatele  serbide;  ce  mnus^bidu;  2.  ve- 
scida  ipallidn,  negru,  negriliu,  etc. :  omu 
eu  fada  serbida;  ce  ftte  tefere  ai  cu  tote 
aeeste-a  serbide,  juni  de  tempuriu  ser- 
hdi  prin  abusulu  desfi-enariloru;  2.  iu 
sensu  mai  ideale  si  generale,  nesaratti, 
insipidu,  neplacntu,  gretioan,  rece,  etc,: 
cumu  vrei  se  ridemu  de  vorbe  asia  ser- 
bide ?  atjflu  serbidu,  musieasii^tida,  etc. 
—  (Dupo  unii  d'in  In^iapldis,  in  oom- 
paratione  cu  it.  selpld»  st  aelapldo  := 
insipidv,  isp.  aBbrldo=<apKJH,  si  eui- 
lili9i=insipi^;  noi  inae  incliDămu  ate- 


SEB^ 

feri  eoTeotda  la  aeru,  aeru  de  hpte, 
car«  si  prin  forma  si  prin  sensn ,  (aoru 
si  p<ălidu),  esplica  bene  pre  s^bidu,  alia 
cui  iatellessa  fondameotale  e  tota  a~ 
erore  ai  paUore).  M. 

SEBBATORIU  =  »en>atoriu,-twia, 
adj.  s-,  serT«t*r,  HrTitariiK;  diea  tt~ 
ataai  faiiaet  «tltiM,  TmUtIUs;  care  ser- 
ba =  serva,  I.  ia  genere  :  aervatorii 
vietiei  si  averei  noatra;  setDotoritdu  pa- 
triei; servatoriuîu  nationei,  gentdui  o- 
mmeaeu,  onord  naţionale;  2.  in  specie, 

a)  ob3ervatoriu,Yeghiatoriu,  priveghia- 
toriu;  b)  reala,  a)  mase.  sermtoriu,  ce 
se  appUca  la  servatu;  p)  îem.  serbatâ- 
ria  =  aerbatâre,  di  de  obserratu,  de  o- 
noratu  :  serbat6reascrbatoriloru,i»8er- 
b<itorile  pasceloru,  ca  opposa  ^  di  de 
lucru,  serbatâre  ;=:  di  de  otin,  si  deacî 
aerbatâre  =  otin,  şedere  ca  mftaule  in 
Benn,  etc. 

SERBATU  =  servatu.-a.  adj.  part. 
d'in  8erbare,:=servare,  aeiTstnai  1 .  ia 
genere  :  semnele  servate,  vîetia  servata, 
thesaurulu  servatu;medie  de  servatu p6- 
rulu:  2.  ia  specie  :  di  serbată  cu  mare 
solennitate;  nu  e  tempu  de  serbatu_  Hl- 
lele  nomineloru. 

SERBIBNTB  =  ierviente,  adj.  part., 
i'inserbire=8en)ire.  serrlflnaj  care  aerbe 
=.  serve,  mai  rertosu,  care  e  dispusa  a 
aerbire,  1.  in  genere :  omu  serviente,  ad- 
lariuserviente;  2.  in  specie,  casubst.  pers. 
m.,  unu  8erbiente=unu  serviente,  {ser- 
giente,  sergente,  comp.  fr.  aersent),  cellu 
ce  serre  in  una  ofticiu  pablicu  de  ordi- 
ne inferiore,  a  nome  :  a)  la  miliţia,  ia 
una  compania,  «srvienfe=:sDbofâciaria; 

b)  la  judicatoria ,  serviente  =  appari- 
toriu;  e)  in  administratione,  8erviente=: 
lictorin,  viatoriu,  etc. 

SEBBIET[7  =  servietu,  s.  m.,  man- 
tile, (fr.  aerviatte);  bnccata  de  pandia 
de  stersu  la  m4sa  mânule  si  gur'a,  ster- 
gnra,  stergetu. 

SWl,BlhE=servSe,  adj.,  serTllIa»  (&. 
aarTlle);  relativa  la  serbu=8ervu :  CM- 
ditione  servile,  offide  servili,  negotie 
servili  erau  pentru  antidi  Romani  tote 
afora  de  agricultura;  beUulu  servile  fu 
t&ribile;  revolta  servile;  metaforice,  aer- 
viIr=baB$u,  vile,  abiectu  nedemna,  etc., 


.yGooglc 


S^; 

portare  servile,  omu  aervUe,  temere  ser- 
vHe,  caracteriu  servile;  despre  luorări 
litierarie :  tradudione  servUcimUntione 
servile,  ce,  fon  libertate  ai  Bpontatiie- 
t»te  propria,  se  Uae  orbesce  de  essem- 
plarin  :  mitatatori.  peeore  s&^li. 

SEBBILISUU  =  sermZumu,  s.  m., 
(fr.  Berrlllinie);  Bystema  de  serbilitate 
z=  a&^vUitate, 

SEEBILITATE  =  «ervarioie,  a.  f., 
(fr.  t«rTiUtd);  calitate  si  fapta  de  ser- 
vile, de  omuaerviîe :  basseti  a,  abiectione : 
servilitatea  lingusiriloru ,  servilitaiea 
âe  earacteriu;  in  litteratara  si  arti :  ser- 
vUitate  6ria;  stuUa  servilitate  i»  tra- 
ăuctione,  in  imitatione. 

SEB£lB^=zservire,^re3.8erbu^ervu 
si  serbescu^^^erveseu,  etc,  y.,  .servire» 
(it  bftrTlre,  iap.port.  %ery\t,  proT.  Ker- 
Tlr  Bl  Birrtr^  fr.  serrlr);  a  â  servu,  \.  ia 
'  însemnarea  antica  a  coveutului:  eşti 
servu?  aervesai.inco;  detorii  ee  nu  sol- 
veau, serviauereditoriîoru;  captivii  ser- 
vieat^  peno  mai  âe  tmaăi  servieau  mare 
parte  de  omeni,  scrviea  mai  vertosu  vi- 
tita  negra  de  omeni;  Ebreii  serviră  grea 
servit^e  in  Egyptu;  metaforice :  a  ser^ 
vi  passioniloru,  cupiditatUoru.  ambUio- 
nei,  onorUoru;  servescu  muliipecealului, 
servescu  diavolului;  in  specie  ca  terminu 
juridico :  serve  unu  locu  altui  locu,  ser- 
ve una  casa  altei  case ;  serve  port'a  ve- 
cinului aitui  vccinu  de  ireeutore,  (vedi 
si  servUute);  2.  ia  însemnare  recentiore 
a)  io  specie,  a  fi  domesticu  launu  domnii, 
i&servitoriu;nupoliserviladouidomni; 
nu  potiti  servi  si  tui  DomrKdieu  si  lui 
Mammona;  a  servi  cuiva  sau  pre  cine- 
va cu  fidelitate  :  nu  sciţi  servi;  peno  nu 
scie  cineva  servi,  nu  sete  neci  domni; 
servesce  ca  se  înveţi  a  commandâ;  serve- 
sce-te  singurtt,  co  nu  afli  Mu  de  a  un'a 
omu  care  se  te  scrvi-sca;  mai  bene  se  snrve 
omj^u  ensusi,  sidetimlte  ori,  e  rvu  svrvi- 
iude  allii;  a  servi  de  instrumentu,  desatcU 
litn,  si :  a  se  servi  de  cineva  a  de  unu 
instrumentu,  (vedi  si  mai  la  valle);  b)  in 

5enere,'a  fi  datn,  îaţbinatu,  suppusu, 
erotatn,  dispnsu  a  dă  cuiva  mâna  de 
adjutotiu,  a  fi  paratn  a  f<ice  bene,  a  fi 
de  folosa,  etc. :  a  aervl  patriei,  aUariu- 
l«t,  instruct'iQnei,  interessihru  puUiee; 


ŞEB^ mi 

a  servi  poporului,  totoru-a,  tm  sie  m 
parte;  a  servi  placerHoru  SeUe  sau  aJle 
aitui-a ;  a  servi  eausei  bone,  causeloru 
rdle,  ambUionei  selie  sau  ambitioneial- 
toru-a :  a  servî  demnitatei,  onorei  sdU, 
repuiat^nei.  gloria;  a  servi  posterita* 
tei,  omenimei;  ui  cu  acCQS.  a  sevri  patri'a, 
instructionea,  interessile  seUe  sau  aUe 
terrei;aservialtariulu,  scoVa,  baseric'a, 
eommerciulu,  agriadtur'a;  cu  subiectu  de 
lucru  :  la  ce  serve  una  spaţa?  la  ceti 
serve  penn'a  Sin  mana  ?  cui  servu  aceste 
lucruri  ?  cui  serve  furtulu,  predationUe? 
nu  ne  serve  acesta-a  la-nemica,  serve  pote 
se  strice,  hro  nu  se  adjute;  ap'a  serve,  ne 
sa^e  la  tmdte  si  variate  usuri;  c)  in  ore- 
cari Însemnări  speciali: o)  aservi statu- 
lu  sau  unu  ramu  de  lucrări  publice,  unu 
officiu  publieu,  a  nome  :  a!)  a  servi  in 
miliţia;  a  servi  la  cavallaria,  la  tunarîa; 
a  servi  doue  termine,  a  servi  tota  vieti'a; 
a  servi  ca  offiâariu,  ca  simplumilitariu; 
3')  a  servi  ca  preutu  :  sacerdoHi  serv» 
liturgia;  servu  multe  aîieofficie,  servitie 
religiose;  mai  veitosa,  a  sacri&că,  liturgf, 
si  de  aci,  a  servi  =  a  immolâ,  sacrifi- 
ca :  celli  ce  ve  voru  occide,  voru  crede 
co  serveseu  lui  Domnedieu;  a  servi  celle 
mai  bonepe^ore  placerei  ospetiloru;  ţ')  a 
servi  in  canccllaria,  a  servi  la  prefectu- 
ra, a  serd  ca  professoriupiAlicu;  a  ser- 
vi la  lucrările  publice:  a  servi  annU  de 
pensione;  S*)  a  servi  la  mesa,  a  servi  an- 
tăniu  ospetii  si  demnele;  a  servi  ceUe 
mai  bone  buecate  înainte. 

SBBBITia  =  servitiu,  pl.-e,  i.errl- 
tlam,  (fr.  servlee);  1.  stătu  de  servu,  ia 
sensuln  anticu,  cu  intellessu  leu,  cod- 
siderandu  conditionea  servului  de  par- 
tea ei  cea  rea,  in  degradatione?,  mise- 
ri'a  si  abiectionea  personţii  asia  degra- 
data, pre  canda  form'a  servitute  arrâta 
statulu  servului  simplu  ai  fora  alte  idea 
accesorie  in  ren;  2.  in  Însemnare  tecen- 
Uore,  a)  stata,  ofMu  de  domesticu 
mercenariu  la  unu  domnu  :  serviiiu  in 
casa,  in  curte,  la  campu,  la  slauht, 
la  gruAina;  b)  officiu  publieu,  in  specie : 
a)  scrvitiu  militare  :  a  intră  in  serviţi» 
a  cssi  d'in  servitiu;  ^)  servitiu  religiosu, 
divinu  :  servitiu  la  una  baserica;  servi- 
tiu pentrt^  sattairca  stegwt^oru^  servi', 


.yGoogle 


1168         .  8Eft. 

tm  fitnebre}  f)  $emtm  ttt  ramulujnăi- 
eaturei,  servâm  tn  ramti»  admtnufra- 
tianei,  servitm  in  instrttctkmea  pMiea; 
a  avS  annii  de  servitia  ^  a  sv6  etatea 
pentru  una  fanotione,  cumn  si,  a  im- 
pleni  annii  ce  se  cere  pentrn  acea  fanc* 
tione,  saa  spre  a  msf  la  pensîone;  e)  in 
genere,  servitiu  =  folosn,  favore,  etc. : 
a  fitee  mari  serviiie  terrei.  instructiond. 
seietUiei:  eotnmercmltti,  agriealturei,  o- 
menimei;  ti  swm  forte  reconnoseutorin 
petOru  aeestu  servitiu;  in  loeu  de  «em< 
Hu,  mi  of*  face  mare  ren;  servitiele  ad- 
4iU8e  (HfHihA  de  vite;  aermtie  facttte  to- 
ioru  amwâDrw;  nu  e  dispusu  a  faa.ne- 
Mtntri  neci  unu  servUiw;  d)  in  eensu 
■eoncretu,  mai  Tertoau  collectîvn,  a)  în 
ţevere,  inatmmentu  de  servire  la  ceva ; 
«eirtfiu  de  huceataria,  servitiu  ds  aer- 
vitu  theia;  servitiu  de  eosutu,  servitiu 
de  ehirurgu;  p)  in  specie,  persone,  o- 
meni  ce  servu  la  ceva  :  unu  servitiu  ăe 
lăutari;  mai  vertosn,  servitori :  n'aventu 
servitiu  completa  pentru  tota  cas'a;  ser- 
v^ulu  nostru  nu  e  de  Domne  adjuta. 

SEBBITORIA=smJiVor»a,  s.  f.,  vedi 
serbitoriu. 

SEBBITORIU  =  servitoriu.-tMa, 
aiţj.  s.,  serrltor  si  gerTltorins,  (it.  ser- 
Tlton  BJ  Mrridvreţisp.  port.  prov.  aer- 
▼l4or,  fr,  lervltijiir),  care  serie=serve. 
1.  in  sensaiu  celln  mai  rigorosn  allu 
coventolui,  (vedi  si  aerhu  aub  1.)  care 
e  servu,  in  servitute;  2.  in  sensala  mai 
mitiga,tn,  a)  care  serve  pre  mercede  : 
servitorii  si  serviioriele  unei  eaae  mare; 
a  prende,  a  âemitte  servitori  si  servito- 
rie;  servitori  diligenţi,  fideli ;  servitârie 
lenose;  servUoriu  la  staulu,  servitoriu 
dt4po  trastura,  servUoriu  in  casa,  ser- 
vihriu  in  curte,  la  huecatari'a;  h)  care 
serve  in  officin  pnblîcn  :  servitorii  sta- 
tului, miniaterieloru,  seolei.  etc,  inse 
in  ofGcie  inferiori;  d^ro  si  in  sensu  mai 
nobile  :  servitorii  altariului,  haserieei, 
Un  Vomnedieu,  sunt  mai  aîUssu  preu- 
ta,  deşi  servitori  ai  baserieei  sunt  si 
eeUi  ee  euretia  baaeritfa,  apprendu  fa- 
elele  si  candelde ,  etc.;  c)  in  sensu  mai 
estensa,  senjifori«  =  indetoritorîu,  pa- 
rata a  indetorâ,  adjutâ,  face  plăcere,  etc.; 
meni  pleni  de  ionetate  si  servitori  ori- 


a^UOa  impre§iurarea,(v^i  ai  ler^w 
te);  3.  ca  anbst.  f.  reale,  seriitoria:=8ervi-' 
toria.  a)  camn  in  acelln-asi  sensn  en  alin 
formei  serbia,  stata  allu  oellui  ee  se  afla 
in  servitute;  b)  stata  alin  cellui  salariata 
de  nnu  domun  :  sa-mtorfa  ti  a  fostu 
partea,  veri-ee  ai  faeutu  spre  a  esri  ^in 
acesta  servitoria, 

SERBITU,  =  servUu.-a,  adj.  ţafti 
d'in  serbire  tsL  sertire,  mtiIH». 

SBBBiTUbINE,  =  servituăine,  s.  f., 
lerTlindo»  si 

SEBBITUTE,  =  servitute,  s.  f.,  ser- 
Tttag,(it.  Berrttli  si  BerTltad«,serTltate, 
fr.  gerTltnde);  stata,  conditione  de  serbu 
=  servu.  cama  in  acellu-asi'  sensa  cd 
allu  formei  serbia,  l.  în  sensula  cella 
mai  rigorosu  aMDCOTentnluitsenttfnfed 
Ebreihru  in  Sg^ptU,  in  Sabylone;  prin 
servitute  omulu  perde  libertatea  si  dem-  . 
nitatea  de  omu;  servitute  aspra,  degra- 
dante; a  scapă  de  servitute,  a  fiin  ser' 
vitute;  ane  pole  sufferi  servitutea?  a 
rumpe  catenele  servitutei;  a  eadS  inter-- 
vitute;  me\aîorice  iservitttieapeeeatului, 
in  servitutea  passionUoru;  a  fi  in  servi- 
tutea unei  muliere,  a  nu  pote  seapâ  de 
servitutea  amorei;  2.  in  sensn  mai  mi- 
tigatu,  a)  statn  allu  cellui  salariata  de 
unu  domnu,  (vedi  si  servitoria);  b)  in 
sensu  mai  largu,  dispositione  de  a  face 
bene,  de  a  ajută,  face  plăcere,  adduce 
folosn;  c)  ca  terminu  juridicu,  s&rvitute 
=:  indetorire  onerosa  a  nuni  edificiu,  u- 
nui  agru  etc.  :  servituti  asuprea  moşiei 
scosia  la  vendiare;  suppuse  la  servitute 
potu  fi  eâUHe,  drumurile,  etc.;  d)  si  con- 
creta collect.  mulţime  de  servi  sau  ser- 
vitori, mai  allessn,  adoratori  ai  anei  for- 
mosetia. 

SERBU  =  servu,-a,  adj.  s.,  serv», 
(it.  port.  «erro,  isp.  BlerT«,  prov.  serr 
si  fler,  fr.  lerf);  !•  in  sensu  rigorosn  si 
mai  anticu,  omulu  prensu  in  belln  si 
tipsitu  de  libertate,  sau  omulu  prensa 
veri-cuniii,  vendutu,  comperata  si  trac- 
tatn  ca  vita,  ca  lucru,  asili  nomitolu 
8clavu=:3chiau,  a)  proprie  :  Romanii 
patricii  si  făceau  lucrulu  de  totu  genulu 
prin  servi;  de  ad  immuUirca  fora  sema 
a  serviloru  in  repubUc'a  romana,  si  de 
acitumuJtedeservianmeHitiatoriedees- 


>y  Google 


MB; 

sittentfa  Oatului;  Oreeii  oMtki  mco  lu- 
crau prin  wrn  ttomiH  «t  iloti;  proleta- 
rii vechiei  Borna,  ăe  ai  Somani  liberide 
lume,  ertm  itwe  t»  fapta  tervi;  popora 
itttrege  /iira  terve  m  attticitata  :  .^rm 
fitra  m  delungn  itrvii  EgyptianiUru, 
BabyîonianSwu;  sub  âespotismtiH  a- 
aiaiieu  jac»  serve  mai  mdte  ai  mort 
geitii  asiatieei  in  Eitrop'a,  deai  creştina, 
mviti  omeni  avură  ai  finttra  turme  âe 
seem;  m  tirr'a  nostra  enaaai  aervii  boia- 
rUoru  o&tâ  ae  liberară  de  currenău;  «I- 
tariitlu,  monaateriele  enaeâ  poaaeăeau, 
ift  nomele  I>omtedieuluilii>eriatei.  mUU 
ăe  strvi;  aceşti  servi  era»  preste  totu 
Ţigani;  dero  ekiaru  Bomănii  tnmaasa, 
terranii  fura  servi,  legaU  de  ghh'a  pa- 
meniului  domniloru:  in  civiiisat'a  A- 
mertea  boreale  aUâ  dupo  unu  atroce 
i«Uu  mUe,  se  hberara  Negrii  servi;  — 
a.liberd,  a  liertâ  mai  molii  servi; — 2.  in 
seoaa  reoentiora,  metaforice,  a)  in  seosu 
raligiosn :  aervii  Domnului;  toH  swntemu 
servii  Domnului;  liSrta.  Domne,  peeca- 
tâe  acrvuWi  teu;  servii,  servii  Domntivi, 
se  cantamu  Dom/niâui;  b)  in  senau  mai 
larga  :  a)  in  rea  :  servtilu  pantic^i, 
CupiditaHhru,  passionihru,  ambiiioriei, 
appetiteloru  brutali;  Ş)  si  in  bene : 
servu  detoriei,  servu  onorei.  siudieloru, 
offieiului;  servu  paraiu  a  face  plăcere 
fia-earui-a;  de  acî  in  forme  de  s&lntare 
onorifica  :  kervuprea  pleeatu,  umillaim 
sfrtni,  accipta  inchinationile  servulm 
Domniei  teUe;  c)  ca  terminn  juridico, 
despre  edificie,  immobili,  etc,  cari  snnt 
enppnse  nnei  indetorire  oneroaa  :  caUe 
serva,  ptUiu  servu,  radiore  serve;  mo- 
side  serve  au  mai  mica  valore  de  câtu 
eeUe  libere;  terţina  parte  a  moşiei  dom- 
mdm  proprietariu  eră  serva  serviloru 
legaţi  de  glebo. 

•  SEBBDLICOLU,  =  servulicolu.-a, 
adj.  a.(  B«rT«lle*|ya}  care  vede  aau  pre- 
vede de  servi,  prevegh^dia  servii. 

•SEEBULtT  =  servidit,-a,  adj.  s., 
••mlasi  deminntivu  d'in  sa-vu. 

SEBCA,  E.  f.,  vedi  serica. 

SEBBNABE=scnnare,  (prealocnti 
wninore,  «Oftare,— preş.  sertrui  si  aere- 
niâia),  t.,  aeranar*,  (iap.pott.  serana  , 
prOT.  Mreur);  a  fiicf,  si  a  se  face  $s 


SEB.  1168 

renu,  1.  trans. :  eu  surrisuUi  seu  aeren» 
tempestatUe ,  serena  marea  infuriata; 
meniotuiu  ineepe  a  n  serenă  finntea; 
aereriati  camerele  tete  eu  wuitfa  Inm,  eu 
multo  lumine;  eu  ae&ata  speremiia  ei  st 
serenara  /Vonitle;  2.  intr. :  aerenSăia  w* 
fu2u,  serenasse  partea  eendui;  si  absoL 
impera.  serenedia,  serenă,  aermasse  spre 
resaritu;ii  refl.  se  serenasse  bene,  eandu 
irosi  inmieră  mai  rat;  vedi  si  oompos, 
inserenare  ^  inaerinare ,  înseninare, 
(compara  si  compoa.  it.  inaeniuire  ai 
aaierCNare,  port.  aiMreaar»  prov.  ■■»• 
renar,  &.  dupln  compos.  rasatriaer). 

SEBGNATIONE  =  serinatione,  (se- 
mnatione;  vedi  aerenare),  s.  f.,  BsrMia' 
tIo]  actione  de  aerenare. 

SBBBNATORIU,  serinatoriu,  (aem-- 
notoriu,  etc.^,'a,  adj.  s-.Mrenatorjcare 
ao'ena  :  ventu  aerenatoriit  aUu  ceruUi*. 

SERENATU  =:  serinatu,  (aeninatu, 
aeinatu),-a,  adj.  part.  d'in  aerenare,  >•• 
ranatDS,  ceru  «erenatu.  fronte  serenata. 

*  SEREKIFERC.-d ,  adj.,  aeranirer 
care  addnce  seretuilu:  sereniferi  au^ri. 

*  SEBBNIFICU,-!!,  adj.,  serealBoot; 
care  face  serenu  :  serenifice  venturi. 

*  SEBENTSSIMU,-a,  adj.,  MraBlaal- 
■UB»  (fr.  fl<r6alsiime);  auperlativn  d'in 
serenu,  forte  serenu :  ceru  serenissimu, 
odi  aereniasimi;  in  specie,  titln  de  res- 
pecta datn  certom  principi  :  aereniaai- 
MÎi  fraţi  si  fiUi  a%  regelui;  aereniasim'a 
persana  a  principelui. 

SEBENITATB,  s.  f.,  aeramltai,  (fr. 
tdrâalU);  stata  de  serenu  :  serenit^ea 
cerului,  frontei,  vietiei,  tâmnei,  verâ, 
primaverei;  serenitatea  ănwtei,  odUoru; 
metaforice  :  aeren^atea  eogiiului,  eon- 
sdentiei;  ca  titln  de  onore  data  oertorn 
principi :  serenik^ea  sea  fratele  impo- 
ratoriuliti. 

SBRENţT=«flriiMi.  (pre  a  loenri  $o- 
ninu,  seînu),-a,  adj.  s.,  Hreaai,  (it. 
isp.  port.  fl«r«ao,  prov.  Berea,  fr.  ae- 
rela);  pnra,  curata,  dam,  Ittminosn,  ne- 
tnrburatu,  etc.,  1.  adj.,  a)  proprie: 
C0ru  serenu,  tempu  serenu,  parieserena 
a  cerului,  partite  serene  oUe  aeruJut; 
nopte  serena.  dUle  serene,  t6mna  Mrena, 
stelle  aerate;  (yse  serene,  fronte  serena,' 
mare  serena;  si  despre  ventqri :  tmttru 


y,  Google 


1164 


SER. 


$«reim,  veniuri  serene;  b)  metaforice  : 
viUia  aerena,  cogiiu  serenu,  anima  se- 
rei»», cellu  innocente  pate  essi  cii  fronte 
«erena  in  lume;  pucine  ore  serene  nm  a- 
vtiiu  in  amarit'a  mea  vietia;  dieii  atUiâ 
ervu  sereni,  mai  allessu  Joue  eră  sere- 
MM,  »erenistimu;  strenele  regioni  alle 
wgitarei  pure;  serena  domnia,  serettu 
reynu,  aerene  imperie;  2.  subst.  reale, 
aerenuiu  ;  serentdu  frontei;  a  plecă  pre 
serenu,  iFin  serenu  :  a  tonă,  fulgeră 
«Ttfi  s«r«nM,  â^i»  8erenu=ţre  oeastep- 
tabe,  subite,  fora  motiva,  fora  causa  îd- 
telleBsa,  «t«.,  bI  ou  mai  malta  energia  : 
d'in  cJ-aru  serenu  :  a  se  legă  de  cineva 
d'in  daru  sa-enu,  mi  a  venitu  asid  reulu 
pre  capa  d'in  claru  serenu;  pror.  dupo 
Hueru  vme  serenu,  dupo  plouia  si  se- 
reitu„dupo  fortuna  si  serenv;  metafo- 
rice :  ce  serenu  pre  vultuiu  neu.'  sere 
nuht  cerului  se  reflecte  in  odii  candidei 
fetiore. 

*  1  8£BERE,  T.,  serer«  ;  a  seminâ, 
planti,  nasce,  genera,  etc;  redi ;  satlvu, 
satione,  satu,  semc,  etc. 

*  2  SEBERG,  serui ,  serutu  si  se>ia. 
V.,  serereţ'  a  infiri,  ianoda,  implettf, 
pBoe  UDOlii  loDga  altulu,  a  ordf,  ordi- 
ni, etc.;  Tedi  comp.  ctmserere,  inAerc 
r.e,  deaerere,  diaserere,  ai  derivatele:  se- 
ria, aeriti,  etc. 

SEBGA,  8.  f.,  vedi  serica. 

*  SERIA,  8.  f.,  seriei»  serlai  I.  d'in 
2  serere,  firu,  ordine,  suceassione,  ca- 
tena,  etc.,  a)  proprie  :S£rJe  de  margelle, 
de  marguriiarie;  seriele  dcntiloru;  serie 
de  peri,  de  meri,  de  persie,  si  de  aîti 
pom;  seria  depari,  doueserie  de  arbori 
pre  ceUe  doue  laturi  aHe  caUă;  seriele 
de  armtiii,  armai'a  dispusa  in  trei  se- 
rie; «colorii  ae  asaiedia  si  praeedu  in 
doue  serie;  doue  serie  de  candidaţi  la 
domnia;  serie  de  numwi;  b)  metaforice, 
a)  in  genere  :  seria  de  idee,  de  cogita- 
tioni,  de  evenimente,  de  eauae  si  de  con- 
seetntie;  aeria  de  operationi,  de  lucrări, 
de  laitori;  seria  de  anni ,  de  sede;  seria 
de  publica^otii ,  de  typariiure;  seria  de 
processe,  de  calamitaii ,  de  revolutioni; 
serie  desimdie,  de  connoscenlie:  ^)  in  spe- 
cie ,  a)  genealogia,  suecessioue  :  seria 
atemdente,  seria  descendente,  aeria  de 


SER 

eonsangenitate ,  seria  de  mai  multe  ge- 
nerationi  oile  gentei;  ^)  în  calenlu  :  ae- 
ria de  numeratione,  prim'a  seria  de 
trei  cifre,  e  de  unităţi .  secund'a  seria 
de  milli ,  tcrtt'a  seria  de  miUioni  ,*  ter- 
minii  unei  progrestione  arithmetiea  sau 
geometrica  constituu  una  seria;  seria 
crescente;  seria  decreacente;  2.  seria  ^ 
vasn,  mai  allesan  raau  de  pamentn,  care 
serve  a  pastr&  licide,  fructe,  saratn- 
re,  etc. :  olla,  butonia,  capsa,  si  alte  as- 
semini. 

•  SERIALE,  adj.,  (fr.  atrM);  de  ae- 
ria in  aenanlu  de  sub  1.  :  numeri  «e- 
ricdi.  dispositione  seriale  a  indivisHoru. 

•  SERlARIU,-a,  adj.,  vedi  seriale. 

SERICA  =  sereea,  (pre  a  locnri  sa- 
rica), 8.  f.,  Berf«H,  psIU,  ţaBuaeus,  trsn- 
B«p>i,(n]ed.  lat.  sarleai  saraea,  sarea  r= 
vestimentu  pnsu  pre  de  asupr'a;  it.  aar- 
Klaţ  iap.  port.  «arta,  slrso;  îap.  sarea; 
portsarja;  prOV.  sersB,BlrţBa;  fr.  serf e, 
Harfe,  sarraii,  Barrot)  bas.  lat.  si  sart- 
o*tDB|  garrvtns,  sareotiomialb.  sarea, — 
trecuta  si  in  alte  limbe  atraine  :  germ. 
sarsche;  V.  sl.  scaka,  n.  al.  srijka.  — 
compara  ai  alle  nostre  :  serga  ,  si  mai 
corruptuin:sKr^a,cerjra,  etc);  proprie, 
femin.  d'in  adj.  serîeu.-a,  applieatu  mai 
antâniu  ca  adj.  cu  substantive  :  veste 
serica,  bunica  strica,  de  metasse.  apoi 
cu  ellipse  de  âubat.  serica  =  materia , 
vestimentu  de  metasse;  inse  in  nsuln 
vulgare  de  astadi  applieatu ,  1 .  ca  mai 
desu,  la  unu  vestimentu  lungu,  la  ana 
mantellu  de  l&na  tessutu  d'in  grosse  fire 
si  cu  facia  villosa,  mitiosa,  metassosa  : 
pa^oriuhi  nu  pote  trece  ierh'a  fora  tma 
bona  sSriea ;  pastorii  mai  vertosu  porta 
serica:  ca  sirica  ambla  in  ăille  friguroae, 
cu  serica  se  invelescw  in  noptite  frigu- 
rose  alle  iernei;  cu  serica  se  servu  si  cdH 
Bomăni,  mai  va-tosu  la  caile  pre  tnare 
frigu;  si  muliarHe  porta  aeriee  in  aeellc- 
asi  impregiwrari;  2.  ca  sensu  mai  lai^u 
mai  yertosn  sonitatu  in  sirea,  (si  siertja 
pre  a  locuri cer^a),  oj  io  genere:  mate- 
ria, pannura  tesanta  d'in  fire  grosse  de 
lâna,  mai  adesea  pre  un'a  d^n  fa^e 
floccosa,  metasiosa;  b)  in  specie,  obiecta 
de  USB  variu,  cumu  :  a)  serea,  serga  de 
ţotu,  de  inveliin,  dt  astemulm  pre  patn 


.yGooglc 


&ER. 

pre  eonopelie.  etc,  Ş)  serca  si  sSrga  ie 
invelita  caUt  si  alte  vit^::  di  pusu  sab 
seUe,  fltc-,  f)  ierea  si  sirga  de  pusu  pre 
eorpu,  mai  veriosu  pre  umeri,  pre  spate, 
pre  peptu;  candu  e  mai  pucinu  frigu 
arruneămu  pre  noi  una'serea  sau  serga; 
sireeţe  nau  sSrgele  omsniloru  eleganţi 
gunt  si  elle  eleganţi;  radierile  avute  au 
aeree  de  tapetu  anaticu:  de  acea-a  : 
3.  serica  si  sirea  s'&r  pot4  applici  si  io 
seosula  sec  mai  origiuarîu,  indicatu  la 
începntiila  acestui  articlu,  adeco  :  se- 
riea  si  sSrea,  a)  materia  de  metasse  si 
ds  aUe  Ussatare  eleganţi;  b)  vestimenta 
si  alte  obiecte  de  acesta  materia;  vedi 
si  aericu,  si  derirate  de  alle  acestai-a. 

SBBICABK,  V.,  (lerleare),  Berloata», 
ralia  rel  faognpa  indoere  rel  teUre; 
a  vesti,  inveli  cu  serica,  1.  in  sensula 
coTantQlui  serica  de  sub  1.  si  2.  si  de  a- 
cea-a  si  sab  formele  :  aereare,  sergire, 
(eergare),  camn  :  a  serică  pastorii,  cal- 
lat<iri  bene  sericati,  a  serică  scut  $ergâ 
callii,  patarUe;  vedi  si  compos.  iascrî- 
care,  insercare ,  insergare .  etc.;  2.  ia 
sensulo  Ini  serica  de  snb  3.  :  domne 
bene  sericate,  pfaee  miAierei  se  ae  por- 
te serieata.  M. 

SEBI0ATO,-a,  adj.  part.  d'in  seri- 
care,  serleaUs,  gantapa  Udatul. 

*SERICICOLD,-a,adj.,  (fr.  sirlol- 
«•le) ;  care  cvUiea  serica  =  metasse, 
relatÎTu  lacnltur'aiaetasseiio^ra/iont 
teridcole,  industria  sericicola;  absol.  se- 
ricictfiit. 

*  SERICICULTURA,  s.  f-,  (fr.  sirl- 
eleiltare);  cnltnra  de  fiericu=metiisse  : 
serieimdtur'a  nâstra ,  care  leuasse  mai 
inainte  ^oru,  se  V6de astidi  tniide  tetu 
in  decadentia. 

*  SEBICOMTIA ,  s.  f.,  (fr.  serUu- 
mjt,  d'in  serica,  si  [i.u(a^nansca);  geou 
de  insecte  diptere. 

*  SERECU,-"-  adj-,  serleus.-n",  (ft. 
B^rlqae);  proprie,  relativa  la  8'.ri=:Si- 
nesi  sau  Ghinesi :  sagdte  serice,  mared. 
seriea.  beUu  aericu,  etc,  dâro  Serii  fura 
desa  d'in  anticitate  celebri  prin  meias- 
acaiele  selie,  ei  de  aci  :  sericu  =  de  me- 

.  tasse:  vestimente  serice,  camesia  serica, 
rochia  sarica,  fl.iTitmure  serice;  prin  es- 
teosioDe,  despre  veri-ca  materia  molie 


SER. 


1165 


floccosa,  villosa ,  metassoea  :  vestiţi  in 
vesiimenti serice  si  sumptuosciCi  sabat, 
reale,  a)  mase.  «ertc«  ::=  metaese,  ma- 
teria de  metasse,  cumn  si  obiecte  de 
metasse;  prin  estensiooe,  materia,  Bto& 
cu  molletia  de  metasse;  b)  f.  seria»,  .cu 
acellu-asi  intellessu  ce  are  si  fwna'a 
mase.  sericu  de  sub  a);  vedi  inse  si  se- 
rica in  parte. 

SERICUTIA,  (iisercutia,  sergutia, 
cergtaia.  etc.);  s.  f.,âeminatiru  d'in  se- 
rica, se*g>i.  etc. 

*SERIDE,  s.  f.,  lerlst  atfitt,  (fr. 
gârldle);  geou  do  planta;  specia  d'in  a- 
eestn  genu.  . 

*  SBBIETATE,  a.  f.,  sarleUt,  (d'in 
seriii);  calitate  si  fapta  de  wiriu  :  serie- 
tatria  cogitarei.  lueriirei  nostra. 

«  SERILE,  adj.  s.,  serUls.  (d'in  2  «e- 
rern);  impletititu,  ca  s.  f.  reale  ,  seri- 
lea=îaae,  acia,  legatara  :  serili  de  po' 
pura. 

*  SERIOLA=  seriora,  s.  -f.,  Mri«la, 
deminutÎTU  d'in  seria,  1.  in  seosulu  w- 
rvri  de  sab  1. :  seriore  de  marigelle.ima 
seriora  de  furmosi  denfî  ca  una  seriora 
de  ntargaritareUe;  2.  io  senanlu  seriei 
de  sub  2.  :  seriore  de  licori,  de  fructe 
condite  cu  sacchiru:  3.  genu,a>de  plan- 
te, b)  de  peeci  (comp.  ei  fr.  lirlsl*). 

*  SEBIOSITATE,  s.  f.,  (fr.  MrlMlW); 
stata,  apparentia  de  seriosu  :  seriosita- 
tea  fadei,  vuitului ,  frontei,  ecuiiatmei; 
seriositatea  proponerei,  eegitara,nego' 
fiului;  si  joeulu  si  are  seriositatea  sea; 
seriositatea  betrânilaru,  betranetiei. 

"  SERIOSU,-a,  adj.,  »9tima,  (&.  a6- 
rieax);  aagmentativn  d'in  aeriu,  forte 
seriu,  1.  proprie  :  covente  seriose.  aerio- 
se  vorbe,  serioşi  cesHone;  viMi'a  e  ce- 
va S'^riosu;  evenimente  seriose  :  bătălia 
aeriosa;  ee^ta  seriosa;  betrâauîueserio- 
su,  tt't  sUd^i  bone  eopilluhii.a  fi  aeriosu; 
negotic,  lucrări  seriose;  eogitari  seriose, 
tonu  seriotu;  S'  canda  joca,8ejoaa,eUu 
e  si  ae  tine  totu  seriosu;  in  dramate  sunt 
parti  si'riose  si  jocoae;  drama  seriosa, 
tragedt'ii  e  seriosa;  2.  metaforice,  iU' 
portante,  mare,  momentosa,  solidu,  oer- 
tu,  etc.  m  bene  li  ren  :  propaaitioni  se- 
riose. appart^  de  unubdlusierioau,  in- 
teresai aariose ;  voim  foca  r^eMiOtttte 


>yGoog  Ic 


1166 8EB^ 

eeUe  mai  seriose;  bciaUa  seriosa;  ceatio- 
nettkuâintoreura  sericsa;  unu  singura 
passu  reu  pote  ave  consecentie  seriose, 
domne  aeriose,  morbu  serio$u;  3.  ca 
subat.,  mfti  tllessu  ia  loentiooi  adver- 
biali :  a  Uuă  seriosu  ^  a  leuâ  im  seri- 
om.  la  aeriom;  nu  laiati  Me  in  aeriosu; 
seriostău  nu  are  îocu  tatu  de  a  un'a  si 
pre  totindine. 

*  SEBITATE,  8.  f.,  icrltu,  d'in  3 
serv;  calitate,  a4»tii  de  seru  :  fapta,  ve- 
nire, docere,  facere, etc.,8ei-a:wnĂ)tea 
adfwi^srei  Ia  de^inatione. 

*  SEBIU,-(i,  adj.,  eerini;  grave,  se- 
vera,  serioen,  care  nn  jiica,  lui  se  j6ca,  ou 
ride,  ete.,  1.  proprie  :  ăel%ieruri  serie $e 
voriead  «rut;  vorba  seria,  drama  seria 
parte  dajoea  seria  in  una  drama;  tra- 
gediele  su  serie;  ee  am  dissu  in  joeu,  in 
risu,  pare-mi-se  eo  are  se  fia  seriu  sî 
aeveru ;  seriu  lempu,  serie  eestioni,  serie 
studie,  âmeniserii  in  totenegotieleselle; 
b^ânii  aunt  aerii  si  severi;  nuaiedebe- 
ne  wnvi  eopiUu  a  H  seriu;  seriele  se  po- 
tu  ammestica  eu  eeUe  joeoae;  2.  meta- 
forice, a)  in  genere ,  insemaatu  ,  mare, 
nomeniosa,  certo,  etc. :  vin»  aâri  se- 
rie ie  la  campulu  heUului;  se  faeu  trac- 
tari  serie  despre  ammeliorarea  poaUionet 
noetrn  pelitiea;  aeeatu  paasu  va  avi  con- 
seeentie  serie  perUru  tota  viSti'a  voatra; 
b)  in  specia,  a)  negru,  batendn  mai 
vertostt  in  negru,  ammesticn  de  negru, 
de  (dbu,  si  chiaru  de  nnupoUtdu  roaaiu : 
mUi  aerii,  vaeee  aerie,  piru  seriu,  (si  se- 
ru, •d',  directo  d'in  3  seru  :  eaUu  aeru, 
«acea  sera;  ^o  sttru  pare  eseita  d'in  se- 
vera, probabile  affine  cu  seru  si  aeriu, 
transformatu  iDseenccesivu  in  :  seueru, 
sueru,  auru);^)  tristu,  posomoritu,  sap- 
pentiosn,  inohiBu,  etc. :  june  seriu  ca 
umibetrâMudeerepiiu;betrăne  serie.  M. 

*  SEBIVA,  8.  f.,  atriiBii'iaZserere, 
corona,  implettitora  de  flori :  serive  de 
rose;  vedi  si  seri». 

SEBMA  (si  avrma),  s.  f.,  ■etalltenn 
n»m,  aereiH  itamen;  &m  de  metallu, 
^  ann,  de  ferm,  mai  vertosu  de  alama, 
de  arame,  (d'in  2  serere?). 

*  SBBtfOCrMANTE,  adj.  part.  pr«e., 
MnMelHaai;  care  sarmocina. 

*  S8B1I0CINABE,  v.,  aermelaari;  a 


tina  aermone  =  a  conversa,  a  st&  la  vor- 
ba cn  cineva,  a  vorbi  ai  pertreeecovor- 
b'a;  in  specie,  a  tina  unaconveraatione, 
ana  conferenţia. 

*  SERMOCINATIONE,  s.  f.,  aene- 
olnatto,  (fr.  ie'r«»clutUB);  actione  de 
sermocinare.  conversatioue,  conferenţia; 
in  specie,  fignra  de  retorica,  prin  care  se 
da,  se  attribne  anei  persona  vorb'a,  fa- 
cnndu  ee  vorbeaca  dopo  earacterioln  ei. 

*SEBMOClNATOBE.-frH»,  si 

*  SEEMOCINATOMU,  -«rw,  adj. 
s.,  umflelBaUr,-trix;  care  aamoeina, 
mai  vertoBU  cui  place  a  sermcmtâ.  & 
limbaţi :  sermoeinatrice  mmoăesia  si 
immoâiea. 

*  SEBMOCINATn.-a,  adj.  part  d'in 
sermocinare. 

*  SEBMOLOGIU,  pl.-e,  (fr.  %wmt- 
lofe);  collectione'de  sertHO»t=predioe , 
carte  ce  coprinde  aermoni. 

*SEBMONALE,  adj.,  aerMiilI*  i 
relativa  la  sermone. 

*  SEBMOKAHE,  T.,  MrMaail,  (fr. 
t»rmamrker);Asermoănă,  a  conversA;  in 
specie,  a  limbuţi;  a  faoe  observationi 
multe,  lunge  si  nrrîtiose. 

«  SEBUONABI[J,-a,adj.  s.,  (fr.Hr- 
■•■nalre);  relativa  la  sermone,  (vedi 
si  MrmoNojtf);  in  specie,  s.  m.  raale,Mrh 
monariu,  pl-e,  oollectione  de  sermoni; 
=  predice,  carte  ce  coprinde  aermom, 
(vedi  Bl  sermologiu);  inse  ei  s.  m.  per- 
sonale, unuaermonariuzsstMa  ce  acom- 
pusn  saa  compane  sermoni  ^pre- 
dice. 

*  SERMONE,  ft.  f.,  ■■»!•,  (d'ia  2  se- 
rere); vorbire  intre  mai  malti,  conver- 
satioue, dialoga;  io  specie,  vorbire  fami- 
liare; ÎH  baserica,  predica,  invetiaturaÎD 
ana  limba  simpla  :  Oratiu  ntmesee  aa- 
tyrele  selle  aermom. 

*  SEBODEBMOSU,-a,adj.,  (fr.  tin- 
derMeix);  si  de  seru  (1 8eru)Bi  de  derma. 

*  SEBOLlNU,-a,  adj.  a.,  (fr.  »fir«ll- 
ue);  d'iu  serolu,  de  serolH;  ca  m.,  sero- 
linu,  sau  f.  serolina ,  substantia  eatrana 
d'in  aerolu. 

*  SEBOLU,  8.  m.,  (fr.ierale);  1.  demi- 
nativu  d'in  1  «ei%*  2.  gena  de  erastade. 

•SEaOSANGINOLENTD,-a,  a^j., 
(fr.  itfrotHgBlieleit);  de  seru  (1  aer*) 


=y  Google 


^ m. 

si  de  sânge,  plena  de  serit  si  de  $ange; 
umori  serosangvM^ente. 

*  SEBOSITATE,  b.  f.,  (fr.  tinam)\ 
calitate  de  serosu  :  serositatea  laptdut; 
in  Bpeeie :  aeroaiiatUe  dHn  organismuhi 
omtÂti  si  dltoru  animaii;  serosUatile 
produm  h^c^opieele ;  serosttatea  peri- 
ecarditUui. 

•SEBOSn.-a,  (pronunţia  aerosn), 
ftdj-t  aerosas,  (itr.  sleross,  isp.  gnaro» 
si  lerasD,  port.  «otmo,  fr.  «ârenx);  plenu 
de  sertt,  (vedi  1  seru)  :  lapte  serosu, 
sânge  serosu,  umori  serose;  tystetna  st- 
roşa  a  organistmdui  am'moîe,  escreme»- 
te  serose,  seMxpatu  serosu,  membrane  se- 
rose, subetantie  serose. 

*  SEBOnNA,  a.  f.,  redi  serotinu. 

*  SEBOTINU,-o,  adi.,aer«tliiiis,  (fr. 
•4rotlii,-«,  d'in  3  seru);  dupo  analogi'ă 
formei  annotinu  z=  nâtinu,  serotintt^r= 
tardfD,  ee  resare,  naece,  maturesce,  vi- 
ne, eto.,  tardfa,  1.  proprie  :  pere  seroti- 
ne,  sementia  serotina,  iMta  aerotina, 
Aori  serotine,  puUi  de  gallina  serotini, 
vitdtu  serotinu,  arbori  si  pomi  serotini; 
2.  metaforice  :  ospiti  serotini,  predoni 
serotini,  fttri  serotim,  etc.,  ce  ftmbla  se 
fare  pre  şira,  noptea  tardin;  3.  s.  f.,  se- 
roMno,  oj  In  genere,  prodQctionetsrdia; 
b)  ce  Etmbla  sh-'a,  noptea;  mai  vertosn, 
specia  de  vespertilioni. 

SEBPANU,  (pre  a  ^ocnre  jerpanu).- 
a,  adj.  S.,  lageaB»  uer,  InmanlH,  slnl- 
11*  serpeati  rel  4r«flODl,  ^i^u,  aatroie 
ftiBtIsi  (d'in  sSrpe),  ce'  a^mina  a  airpe, 
a  ballaarD,  mare  forte  st  potente,  gigan- 
tieu,  animoBU,  focosQ,  farioan,  etTc. :  cu 
patru  serpani  ca  nesct  balauri;  cu  die~ 
ee  juni  serpani,  l<4ri  serpani;  ai  leuatu 
una  serpana  tmiliere;  mai  rertoan  ca  s. 
serpani  ds  ealli,  serpani  de  juni,  una 
serpana  de  6pa,  serpana  de  muliere;  si 
reale,  «ttu  serpaiiM^cevamare,  gigan- 
tica, in  specie,  serpanu  ^  faste  mare 
ai  groasa,  âagella  grossu  si  dara :  a  rum- 
pe spinarea  omului  eu  unu  serpanu.  M. 

SEBFARIA,  9.  f.,  vedi  serpariu. 

SE8PAEICIA,-«a,  8.  f-,  (d'in  şerpă- 
ria» de  la  serpariu),  specia  de  planta, 
pvlrfaU  «nan. 

SEBPABin,-a,  adj.,  flerpeiitInnB;Ber- 
peatlna  ■■Itltnd*^  fiuela*  sona,  elagn- 


^ SER. 1167 

lat,  «InffaUj  relativa  la  slrpe  :  veninu 
serpariu,  forme  şerpărie;  buu  alleaeu 
ca  aabst.,  a)  mase.,  a)  persoo.,  pretMsa 
incantatoria  âaa  prenditoria  de  terpi, 
io  geâere,  oare  prende  si  devora  aerpi : 
passeri  şerpărie,  eiconi'a  e  şerpăria  ; 
p)  reale,  serparitt. pl,-«,  a)  mulţime  de 
şerpi;  0')  eaiba,  sede  de  şerpi;  t')  mai 
vertosu,  fascia,  br&na,  zoaa  de  pelle  ca 
care  se  încingu  terranii :  pastorii  poria 
toţi  formase  si  ornate  şerpărie  ds  peUe; 
a  portă  toţi  banmi  $ei  i»  serpariu,  (Tsdi 
si  serperaalru);  S')  serpariu  =  cnreUd 
de  batata  saa  legata,  (redi  ai  serpanu); 
b)  f.  reale,  a)  şerpăria  r=  serparieia ; 
Ş)  şerpăria:  a')  mulţime  de  şerpi,  ţ^)  ren- 
tate mare,  Tenina  ca  de  serpe.     - 

SERPE,  (pronnatia  nd^),  s.  m., 
aerpeas,  (d'iâ  serpere,  it.  port.  i«Tp« 
si  aerpute,  isp.  alerpe  si  serpleste, 
prov.  Bcrpeat,  aerpes  si  flwp*  n.  fr.  aer- 
pent,  T.  fr.  aerpe),  aaţale»  etlabet} 
reptile ,  ordine  de  reptili ,  mai  tote  ve- 
nÎDOse  ;  şerpi  negri ,  şerpi  twrdi ,  şerpi 
albaştri,  şerpi  gaUteni;  odi  de  sSrpe, 
cod^a  s&rpdui,  limb'a  ^rarUe  a  şarpe- 
lui; sirpe  mare,  mtcw;  sirpe  de  apa, 
sirpe  palustru ;  peUe  de  s^rpe;  şerpii 
seâmba  pellea;  monstru  de  sS^;  setam, 
soldi  de  serpe;  şerpi  aonatori;  serpH 
morsica  dmim  si  vite;  moraicaAur'a  de 
sirpe  e  pemiciosa;  deonide  si  edte  pas- 
seri devora  şerpi;  serpeh  se  ineoUaee- 
see,  se  intortoehia;  prin  ineoUoeiture, 
serpa  mari  si  po^nti  ooeidu  âmim  si 
alte  atnmali;  fiori  de  sirpe,  sirpeîeefio- 
roşu,  te  appnea  fdtre  de  sirpe;  —  pro- 
verbie  ;  /W  simpli  ca  ponmbH ,  si  ttf 
tellepti  ca  şerpii ;  cotitura  de  sirpe , 
tine  si  inealdesee  sirpeU  ammortUu  tn 
sena,  si  eilu,  deseetandm-se,  te  morstM; 
eandu  te  morsiea  sirpde,  ti  e  fVica  ti  de 
serpiUa ;  n»  avi  miserieordia  de  sirpe ; 
in  peUea  aerpelui  se  ascunde  diavoMu; 
a  apă  ea  brose'a  in  gur'a  ser^»n ;  ~ 
in  constmctioni  diverse  fem^dia  no- 
mioe  de  plante,  cama  :  irb'a  sirpdm: 
ajserpentaria,  b)  specia  de  eardtm;  redi 
la  differite  alte  coveate,,oamii ;  irba, 
odu,  etc.,  c)  ana  coastellatlone  boreale, 
vedi  ei  serpente. 
SEBPENTABIA,  8.f.,  x^ăiserpentvriu. 


y,  Google 


S£RPENTA.HIU,-u,  ^aj.  d.,  (serpei- 
terla^),  BerpenUrla,  (fr.  serpeRtalre); 
reUtivu  la  $erpeftte,de  ngali,  casnbst 
f.  reale,  aerpentaria,  a)  planta,  geou  de 
plante;  vedl  serparieia  ei  a^pe;  b)  con- 
stellatione  boreale;  c)  specia  de  passerj. 

8£IRFENIE,  adj.  part.  preş.  b.,  ler- 
^«■s;  eare  aerpe  :  animali  aerpenti,  răt- 
reliu  aerpente  printre  flori;  in  specie, 
sabat.  m.  si  f.,  a)  serpe,  b)  nna  constel- 
Utione  boreale ;  e)  specia  de  verme  re- 
pente  ia  corpalu  omului;  d)  spesia  de 
carta  forte  auptire  si  transparente,  cu 
una  figura  da  a^rpe  pre  dens'a. 

•SEBPENTICOLC,-a,  adj.  s-,  wr- 
peutlcola,  ţfr.  serpeitlevU);  care  adora 
unn  serpeHte  :  Ebreii  aerpentkoli. 

*  SERPENTI  FORME,  adj.,  (fr.  «r- 
peitirorme);  care  are  forma  de  serpente. 

»  SEKPENTlGENU,-a,  adj.  s.,  ser- 
pentigena}  geoeratu  ,  nascutn  d'in  aet' 
pente,  filiu,  puUiu  de  a^rpe. 

•8EBPENTIGfiRU,-a,adj..  (fr.  »er- 
peatlgftre);  care  porta  bdu  aerpente  : 
dwu  aerpenligerv. 

SERPENTINA,  b.  f.,  (fr.  gerpeatlue); 
proprie;  fena.  ă'iaaerpeHtinu.-a,  applica- 
ta  casubst.  fem.  a^specia  de  plante,  (vedi 
si  aerparieia,  serpetUaria);  b)  specia  de 
colubre;  c)  specia  de  testose;  dj  specia 
de  minerali,  nomita  si  ophite;  e)  specia 
de  tunu  Techiu. 

«SERPENTIN  ALE,  adj.,  (fr.  ■«rp«ii- 
tlMl);  3i 

*  SERPENTINARlU,-a.  adj.,  (fr. 
aerpcBtiiiuire);  relativa  Ia  serpentina, 
maivertosulaser^wnfin'a  minerale;  iose 
ai  in  seosu  mai  litrgu  de  ce  semina  a 
serpentinu,  mai  allesau  sub  form'a  aer- 
penti/Hule  :  verawi  serpentinali,  scrisae 
in  linie  tortuoae. 

»  SERPENTlNOSD,-a,  adj.,  (fr.  aer- 
pHttnaux);  plenu  de  serpentina,  mi- 
nerale mai  vertosu. 

*  SERPENTINU,  adj.,  gerpentlniis, 
(fr.  Bciptntin);  lelativu  U  serpente, 
de  serpe  :  scame  serpentine,  peUe  ser- 
pentina, remediu  serpentinu,  marmore 
eerpenUna,  Itmba  serpentina,  atâtu  pro- 
prie câta  si  'metaforice;  ca  subat.  reale 
m.  unu  eerpe»<mu=iDatrumeatu,  parte 
de  inştniuenta  sau  de  machina,  ce  sâ- 


8EB 

mifia  cuuiuva  a  serpe,  iu  specie,  instru- 
menti)  ce  serve  lacondeneatalu  producte- 
loradadiatillatione;  specia  de  tana,etc.; 
vedi  si  serpentina. 

*  SERPENTIPEDE,  adj.,  serpentl- 
pes;  care  are  psdi  de  aerpente,  cu  pe- 
tiore  de  aerpe  :  sirpentepedii  giganţi. 

*  SEBPERASTR0 ,  pl.-e,  (sArpera- 
Btrvm),  serperistra;  legatare  de  petiore, 
cu  cari  ae  ţinu  derepte  petiorele  strâm- 
be alle  copilliloru;  metaforice,  in  jocu, 
despre  ofSciarii  ce  ca  mare  severitate 
priv^hiâdia  si  ţinu  in  frenu  pre  mili- 
tari. 

*  SERPERE,  (si  serpire),  r.,  lerpare, 
(affine  cu  repere»  si  cu  gr.  Sposiv) :  a  ae 
mişcă  fora  petiore,  cellu.puciiiu  fora  pe- 
tiore apparenti,  cu  nuantia  accesoria  de 
a  se  miseâ  tortuoau,  cea  ca  Iu  distinge, 
in  parte,  de  repere;  l.  proprie  :  serpH 
aerpu  prin  eacellentia,  abttra  paaaer^, 
innota  peseii,  inseserpu  serpentii;  repH 
ai  vermii,  inse  şerpii  nu  numit  repu,  ei 
ai  mai  vertoau  aerpu;  repu  ai  âmenii  pa- 
ralytici,  repu  si  haasii  lengusitori,  repu 
si  platUe,  inse  numai  serpele  serpe;  unu 
infricosiatu  bellauru  se  vedd  sarpendu 
%n  unu  platanu;  viper'a  aerpea  cu  mare 
celeritate,  cu  fu^a  nu  potumu  scapă  de 
serpele  ea  aerpea  dupo  noi,  2.  metafo' 
rice,  a)  despre  carsuri  de  apa,  despre 
plante,  despre  fiamme,  etc.  ;  Umpidi 
riuri  serpu  prin  prate  seminale  de  flori; 
unu  fluviu  serpe  prin  una  amena  valle; 
unu  riu  serpe  pre  longa  murii  ceţatei; 
fonuiu  ca  unu  bellauru,  serpse  prin  tota 
cetatea;  multe  vitie  de  vinia  serpu  pre 
inalti  arbori;  eder'a  si  aiie  plante  pă- 
răsite serpu  pre  trunchii  sî  ramurele 
arboriloru;  aaifi :  serpe  fulgerutu,  serpu 
radide  de  Uimina,  serpu  liniele  curbe, 
serpuhhe  prepianentu,  serpe  aeanikulu 
in  tote  părţile;  b)  va  genere,  despre  ob- 
iecte ce  ae  miaca,  se  intendu  lentu,  pre 
Dâsentite,  io  tote  directionile  :  serpe 
reulu,  contagionea,  eorruptionea,  de- 
pravationca;  serpu  rumori ;  serpe  venr- 
nulu  corruptionei  in  aangele  totoru-a; 
serpn  murmure,  susurre;  serpe  itUre  toH 
una  usu,  una  consuetudine;  serpe  aam- 
nulu.  serpe  veternulu,  aerpe  inerii'a  in 
venele  ommtloru. 


=y  Google 


-^  ^R; 

S&BPIGELLA  (si  serpingella),  a.  f., 
proprie,  deminutiTa  d'in  serpigine,  inse 
applicatu  in  specie  in  sensulu  formei 
sirpigine. 

SERPIOINE,  a.  f.,  serplg»,  earbnn- 
ealns,uitbrax,(fr.  serpigr*»  —  d'inser- 
pere);  cera  ce  serpe  ^  se  intende  aer- 
penău  :  aerpiginea  eertoru  pUtfUe;  si  in 
specie,  a)  Teri-ce  ulceratione  maligna 
tortaosa  si  irreguUre,  mai  vertosu  pe- 
tigine,  scrofule,  ulceri  syphilitice;  b)  in 
parte,  carbone,  anthrace,  ulcere  pesti- 
lenţiale. 

8EBPIGIN0STJ,-«,  adj.,  (fr.  sbrpigl- 
Kenx);  plena  de  serpigine,  1.  io  genere : 
plante  serpigitiose;  2.  ia  specie  :  tdeeri 
aerpiginoae,  buba  aerpiginosti. 

SBBFILLA,  (straformatu  in  siepirîa, 
$iopirla),  8,  {.  fii  m.  serpillu,  UcertoBţ 
proprie,  deminutivu  d'in  airpe,  applica- 
tu inse  în  specie  la  unu  genu  de  mice 
reptili  cadrapedi :  proT.  te  musca  aer- 
pâe,  ii  e  frica  n  de  serpUla;  vedi  si 
ierpulu. 

SEBFUIE,  T.,  Todi  serpere. 

SEBPISIOBU,  B.  m.,  aeipiU,  demi- 
nntÎTad'in  «^rp^-vedi  si :  serpwUu,8er- 
pMeciu,  etc. 

SERPOKELLtJ  —  serpuneUu,  s.  m.,- 
•erprllnm;  proprie  deminutivu  d'in  ser- 
pone  =  aerpcmu,  applicatu  inse  in  spe- 
cie cu  sensiUa  formei  serponc,  ca  planta. 

SEBFONE  =  «firponu  =  aerponiu, 
{cn  tt  molliatu  serpoiu),  s.  m.,  Inn^ens 
serpens}  serp;lluin,(comp.  it.  aerplllo  si 
serpclo,  port.  pr07.  aerpol,  fr.  serpolet); 
1.  augmeatatiTu  d'in  sSrpe,  mare  ser- 
pe,  ballaurn,  dracone;  si  snb  forma  f. 
terponia,  (cu» molliatu,  serpoia);  2.  me- 
taforice, specia  de  plantedegeoulu  thif- 
imdui;  vedi  si  aei-piliu  =  serpulUt. 

SERFUIBE ,  {serpueacu  si  aerpuiu), 
T.  aerperej  a  ambl&  ca  airpele,  in  acellu- 
Bsi  sensu  cu  allu  formei  aerpere  :  serpa- 
eacm  şerpii,  aerpueace  unu  riuaiorv,  aer- 
pneaeu  si  muUi  pesâ  in  lacuri ,  serpu- 
esce  fiamr'a  încendiului,  etc. 

SERPUITORin,-/(iria ,  adj.  s.,  ser- 
peaSf  repena;  care  serpue. 

SBRPDITU,-a,  adj.  p»rt.s.  d'in  ser- 
putre :  littte  aerpuiie. 

8EBPDITUBA,  s.  f.,  orbia,  ToUnen, 
TmiIL 


8Etî. 


1169 


elnu;  actione  de  serpuire,  si  mai  alUssu 
effecta  allu  acestei  actione,  ceva  ser- 
puittt :  aerpuitur^a  unui  airpe,  tmui  cut- 
au de  apa;  serpuijwele  liniei, /uZ(/erttZ«t. 

SERPULA,  6.  f.,  serpnlâ,  (fc.  serpa- 
le);  1.  proprie,  deminntivu  d'in  serpe  sub 
forma  feminina;  2.  metaforice,  genu  de 
animali,  de  annellidi. 

SERPULATO,-o.  adj.  part.,  (fr.  ser- 
paU);  făcuta  ia  forma  da  şerpuia;  snbst, 
pi.  serpulaiele,  familia  de  atmellidt  cari 
an  de  typu  genulu  şerpuia. 

8EBPnLLECin,-fiw,  s.m.,  serpoU, 
«nKilonla;  deminutira  d'in  aerpe,  trassn 
d'in  alta  deminutivu  serpulu,  leuatu  in- 
se acestu-a  si  eu  sensu  metaforicu,  de 
care  vedi  la  sofpullu,  vedi  si.serptnoru, 
si  serpurtdlu. 

*  SEBPULLIPEBU,-a,  adj-,  aerpBl- 
llfer  =  aerprltifer;  care  adânce,  pr<H 
dace  serpuUu  ca  planta. 

SEBPnLLn=:aerpiau,  s.  m.,8erpnla, 
■erpallnn  =  aerplllaa  :=  lerprllun  j 
1.  deminativn  d'in  serpe,  applicatu  inse 
si  la  unu  aitu  genu  de  reptili,  la  aerpil- 
la\  2.  specia  de  plante  d'in  genuin  ihy- 
mului;  vedi  si  serponeUu,  serpcnu  := 
aerponu,  etc. 

SBBPUNELLn,  «erpunu,  etc.,  vedi : 
aerpondlu,  aerponu  =  aerpone. 

SERBA,  (pronunţia  sierra),  s.  f.  ser- 
ra,  (it.  aer»  si  teta,  isp.  alerra);  in- 
strumentu  CQ  denti  pentru  taliata  lemne: 
airr'a  cu  dentii  aei  runl^te  aau  rode  mai 
muUu  de  câtu  tcdia  lemntUu;  eu  sârr'a 
se  l(dia  acandure;  serra  eondusaa  de  u- 
na  tnachina  de  apa  aau  de  vaporii  eu 
sârr'a  cea  mare  ae  talia  si  petre;  eu  sSr- 
r'a  taliau  Ebreii  pre  profeţii  loru;  me- 
taforice, a)  specia  de  pesee,  vedi  si  aer- 
ranu;  b)  sirra  =  modu  de  dispositioue 
a  iirmatei  in  lupta;  e)  «^rra  =  machina 
de  trieratu  cu  serre;  d)  «Mv=machiaa 
de  tortura;  e)  serra  ^  catena  de  mouti 
ai  carorn  vertici  presenta  âgor'a  unei 
aerre. 

SERBABILE,  adj-i  aerrablUat  ce  se 
pote  serrare,  ce  merita  a  6  serrtUu. 

«SERBAGINE,  s.  f.,  aerragai  pul- 
bere, ce  cade,  candu  se  talia  lemnuln  cn 
s^'o. 

SEBBAK0,-a,  adj.  s.,  (aermni,  fr. 

?4 


1170 


SER. 


Berrao);  de  serra,  râlatiru  Ia  sirra :  for- 
ma aerrana,  pubere  serrana;  in  specie, 
8.  m.  serranu  =  gena  de  pesci. 

SEBBABE,  T.,  Berr«re;  a  secă,  tali&, 
rode  ca  sârr'a  :  a  aerrd  pini  siabietide 
C(»utrnctione;aaerrâlemne,petrei  popo- 
re  barbare,  ca  Ebreii  antici,  serrau  ai 
omiHi,  serrau  jjro/etii. 

SmBABIA,  s.  f.,  TBdi  serrariu. 

SEBRABIU,'a.  adj.  s.,  B«rr«rinB;  re- 
lativa la  aerra  :  operationi  serrarie,  es- 
aeaUione  aerrana  a  unui  eriminaie;  în 
specie,  ca  subst,  a)  person.,  serraria:=: 
care  Incra  ca  serr'a,  mai  vertosu  care 
are  una  machin'a  (mâra)  de  sirra  pea- 
trn  lemnăria  :  aerrari  ăe  petre,  âe  lem- 
ne; b)  reale,  aerraria,  a)  maieatrfa  de 
serrariu;  p)  mactuna  (m^ira)  de  aerriUu 
lemnăria. 

8KRBÂ.TA,  s.  f.,  vedi  aerratu. 

S£RBATIONE,  B.  f.,  eerratlo;  actio- 
ne  de  aerrare, 

9£BBATOBIU,-fona,  adj.  s.,  ser»- 
tor  ei  semt*riia;  care  aerra  saa  serre 
la  saratu  :  maehine  aerratorie;  si  ab- 
sol.  reale,  t  aerratâria  =  aerratore,  si 
m.  aerratoriu,  pl-e,  machina  de  aerratu. 

SBBBATBINA,  s.  f,  ssrratri»;  of- 
ficina  de  aerraUt  lemnăria;  redi  ei  aer- 
ratoriu. 

SS)BKATU,-a,  adj.  part.  s.  d'in  ser- 
rare,  lemtua  t  trunchi  serrati,  monete 
serratepre  mwgine,  serrattdu  lemneloru 
de  eonstruetion^  ca  subat.  reale  concr. 
t  serrata,  a)  specia  de  plante,  nomita 
si  letonia  ;  b)  altA  specia  de  plante , 
ehamedru. 

•  SEBRATULA,  a.  f.,  serratnla;  pro- 
prie, deminutiTa  d'io  serrata,  applicata 
in  specie  cu  sensulu  formei  serrata  = 
betonia. 

•  SERRATOLATU,  -  a .  adj.  3.,  (fr. 
aerratnlâ);  faCQtn  in  forma  de  serrâtula', 
subst.  pi.  aerratulaiele,  familia  de  plante 
ce  au  de  typu  genulu  serratula. 

SEBBAIUbA,  s.  f.,  Berrittara;  ac- 
tione  de  serrare,  modu  de  aerrare,  ef- 
fectn  allu  s&rarei,  ai  coner.  pulbere,  ce 
cade  la  aerrare  :  serratur'a  arboriloru 
de  constructione;  multa  aerrattira  cade 
la  serr(Uuiu  acestui  lemnu. 

•  SEBKICODU,-o,adj.,  (fr.  serrlcau- 


de);  care  are  coia  dentata  ca  serr'a  i 
subst.  pi.  serricodele,  familia  de  inacct-e 
coleoptere. 

*SERBIf  ERtr,-a,  adj.,  (fr.  Berrînrt); 
care  p<}rta  una  serra;  care  are  scamele 
dispnae  ca  ana  serra;  c>ire  s^minaa  kv6 
pre  spinare  ana  seria  de  dentideserra; 
asii  ai  serrigeru. 

»SERRiaEKC,-o,adj.,TedisCTy»/"er«. 

*  SBBRIPEDE,  adj.,  {fr.  serrlpide); 
care  are  pedii  sau  petiorele  dentate  ca 
serr'a. 

*  8EBBIR03TBU,-a,  adj.,  (fr.  lerrl- 
rostre);  care  are  rostru  dentatu  ca  una 
serra;  aubat.  pi.  serrirostrde,  familia 
de  paaseh  din  ordinea  palmipedilom. 

*  SERBULA,  a.  f.,  sermUj  demina- 
tivn  d'in  aerra. 

*  SERRULATD,-a,  adj.  part,  (ser- 
mUtns,  fr.Berrili);  facutu  ia  forma  de 
aerrula,  deotatu  :  foUe  aemdate. 

*  SERTA,  B.  f.,  serU;  proprie  f.  d'in 
aertu  de  la  2  serere,  applicata  inse  la 
una  specia  de  plante,  nominatasîmellt- 
Zofu,-  redi  si  aertula. 

*  SEB1:ARE,  r.,  (sertare),  aertatns, 
(d'in  sertu  de  la  Z  serrere);  a  infiri,  a 
implettf,  astringe,  inciDge,;etc.:a«er/â 
corone  de  flori;  copite  sertaie  &i  corone, 
eu  maiestate  regale. 

SEBTABELLU,  s.  m.,  arcnlt,  eip- 
aala,  acrlnlnm;  deminutivn  d'in  «eria- 
riu  :  sertarellu  de  neceasarie  la  coautu. 

SEBTAEIU,  (pre  a  locuri  aaUariu, 
de  aci  si  n.  gr.  nuprăptov),  s.  m.,  «rea» 
oapgai  BDrinlaB}  capsa,  arca,  acrinia,  etc. 
sertariu  depusu  celle  neeessarie  la  aerisau; 
ne  face  lipse  de  mai  muUe  aertarie  pen- 
tru pastratu  lucruri  menute ;  —  ledi 
aertu  ai  2  sera, 

*SEETATD,-o,  adj.  part.  din  aer- 
tare,  sertatag. 

*  SEBTD,-a,  adj.  part.  s.  d'in  2  se- 
rere, lertoBi-nm  t  flori  serte,  mâna  eu 
mana  serte;  doui  ensi  aerti  de  peru  e 
bata  inversionatu;  lucruri  mai  pretiose 
serte  in  aertarie]  ca  subst.  reale  coacr. 
ertu-lu.  sertunt,  implettitura,  obiecte 
implettite,  in  specie,  Sori  implettite, 
conuna  de  flori,  (fr.  gnirlaade;  bei- 
qnet);  vedi  aerta  in  parte. 

*  SEBTDLA,  s.  f.,  sertuU;  proprie, 


yGoog  Ic 


deminntiTu  d'in  serta,  applicatu  inse 
cu  sensuln  formei  serta. 

*SERT0LATU,-a,  adj.  part.,  (ft. 
wrtuM,— d'îii  seriala);  facutu  in  forma 
de  aertula  :  flori,  frondk  sertalaie. 

•  8ERTDLIFEKU,-a.  adj.,  (fr.  Berta- 
lînre);  caie  are  sertule. 

*  SERT0LU,  pl.-«,  sertnloni,  (fr.  ger- 
tale);  deminati?u  d'in  sertu  ca  subst. 
coDcretn,  micu  mannclu  de  Qori;  in  spe- 
cie, flori  ai  caroni  pednncli  pleca  d'in 
acellu-asi  puncta  alin  plantei. 

1  SEB0,  (pronunţia  »eru),  a.  m.,  se- 
rtu,' (it.  «Iero ,  isp.  spero ,  port.  soro, 
sfflne  cu  gr.  ipdc) ;  partea  cea  mai  aup- 
tire  ai  iicida  a  amorilorn  :  siru  de  lapte, 
tint  de  easiu.  seru  de  untu;  a  bee  seru; 
oftieoaUoru  se  prescrie  sirulu;  lapte 
prensu  «cursu  bme  de  liru;  a  seurre  si- 
nduţafaee  buccate  ea  seru  fertu,  skralu 
de  titia  nu  nutresee  in  destullu;  sera  de 
mcea,sira  de  mpre:=z8eru  de  lapte  de  vae~ 
ea,  de  capre;— n  fem.  şira,  (jsSra,  mra), 
in  speciale,  aira  de  untu. 

2SEKn,  (pronantiatu  fim,  xaru), 
s.  m.,  sera;  Yedi  2  sSra. 

3SBRn,-a,  adj.,  lerns;  tardfu,  de 
$6ra,  (care  e  fem.  d'in  «stm,  vedi  1  sâra) : 
sin  nople,  seru  tempu,  seri  anni,  sSra 
tâmna,  şira  posteritate,  sera  penitentia. 

SEUVA,  servare,  servire,  serva,  etc, 
vedi :  serba,  serbare,  serbire,  serbu,  etc. 

SESAMA,  a.  f,  vedi  sesamu. 

*  SESAMIA,  B.  f.,  seumla,  (fr.  »i»t- 
Mle);  bucoata  condita  cu  sesamu. 

*SESAMINU,-a,  adj.,  seBamlnas, 
(oTjaafttvot;);  de  sesamu  :  oliu  sesaminu , 
placente  ses'imine. ' 

*  SESAMOIDE,  adj.  a.,  iesamoldei, 
.  (arpa^MiSii:,  fr.  sâiâtnvlde^;  care  aâmina 

ca  sesamtdu,  mai  ?ertosu  cu  unu  graun- 
tiu  de  sesamu,  micu,  menutn  :  grauntie 
sesamoidila articulationi;a.  t,  sesamoi- 
âea,  specia  de  planta  ca  s^mina  cu  se- 
samtdu. 

SESAMU,  a.  m.  si  f.,  sesama,  (mai  al- 
lessu  cu  intellessulu  de  grauntiu,  se- 
mentia  de  sesamu,  pr9  a  locuri,  susamu, 
naaau),  sesians^iesaBd,  (oijoaitovrz 
oija&ţLf),  (fr.  lisame);  genu  de  plante  o- 
Uose,  oriunde  d'in  oriente :  olia  de  ae- 
sanut,  sementia  de  sesamu,  pane  eu  se- 


SBS. mi 

tnentia  de  sesamu,   oowigi  cu  sesamu, 

*  SESCENARia,-a,  adj.,  s«xaena- 
rlns,  de  sSsse  cente,  care  coprende  sesae 
cente,  (vedi  sescenu)  :  numeru  sescena- 
riu,  coorti  sescenarie. 

*  SESCEJS[I=sefiCen*eiii,-fi,  adj.,  wa- 
eeni  ^  seBcenteal,  num.  dtatributivu, 
câte  sesse  eente  :  a  distribui  militari- 
loru  d'in  acea  compania  seseeni  denari; 
— mai  ram  occurre  sing.  sescena=^es~ 
centenu,-a. 

*  SBSCKNTESIMU,-a,  adj.,  sexaei- 
teBiiiin'B=seâcenteBlmnB;  num.  ordinale, 
alia  sesse-centele;  sescentesim'a  parte  a 
tcAtdai,  si  sescentesim'a;  lu^qtori  ses- 
cenie^mx  in  ordine, 

*  SESCENTI,-e,  adj.,Bexeentl^aei- 
eentl;  num.  cardinale,  «^ie  ceN<e=:600 : 
sescenti  luptători  îeuara  parte  la  aeea 
bătălia. 

*  SESCENTIE,  adv.,  sexceotles  = 
B«8oetitlflBf  de  sisse  cente  de  ori. 

*SESCENTOPLAGU,-a,  adj.  s. . 
flexeflntopUgus;  care  capeta  sescente 
plage:=si33e  eente  de  plage,  in  locu  de : 
multe,  nenumerate  plage. 

*  SESCEKU,-a,  adj.,  BexMnmsies- 
eenug;  vedi  sesceni,'e. 

j-  SESCI-,  adv.,  Besţnl,  (scurtatu  d'in 
seMUqne),  va  se  dica  :  si  medietate,  si 
pre  medtetate,  cu  medietate  mai  multa; 
86  applica  inse  mai  oumai  in  composite, 
d'in  cari  d^mu  acf  celle  mai  principali : 
sescialtru,-a,  adj,,  aeBqntslter,  medieta- 
te d'in  celtu  altu,  d'in  alia  donile,  cu  un'a 
si  medietate  mai  mare,  etc.;  sesdcyathu,  a. 
m.,  BesqniefstbDs,  medietate  d'in  celln 
altu  cyathu;  sesddegitale,  adj.,  Beaqnidt- 
gltallB,  cu  medietate  din  cellu  altn  de- 
gîtu  mai  mare  ignure  sescidegitali; sesci- 
degitu,  s.  m.,  sesqildlţltBB,  medietate 
d'in  cella  altu  degitu;  seseijugeru.  a.  m., 
BeBqBljuKerBin,  medietate  d'in  cellu  alta, 
aecundulu  jugeru,  unu  jugeru  ai  medie- 
tate; seseikbra  a.  f.,  sesqallibrs,  una  li* 
bra  si  medietate;  sescimense,  s.  m.,  sei* 
qoliMenBU ,  unu  mense  si  medietate; 
fiescimodia,  s.  m,,  sesqolnsdlas,  nan 
modiu  ai  medietate;  sescioboUt.  3.  m.,  lei- 
qRUbolair  unu  obolu  si  medietate;  ses- 
cioctavu,-a,  adj-,  BesqaloeUTas,  care  e 
mai  mare  de  c&tu  altulu  cu  una  octava 


>y  Google 


11^2 ŞES; 

seadopera,  b.  f.,  gesqiiopen,  nna  (U  ai 
medietate  de  lucru;  a»i&  ei :  seseiopu, 
8.  m.,  seaqQlopag;  $esciora,  s.  f-,  Besqnl- 
hora,  una  ora  si  medietate;  sescipeăale, 
adj.,  sestnlpedalls,  cu  una  medietate  de 
petiorumailungu,  mai  mare;  metaforice: 
versuri  seadpedali,  forte  luDgi;  aaiă  ai : 
ăenti  tesnipedali,  nasu  sescipedale;  ses- 
cipedaniit,-a,i<ly,  BeaqalpedanflDB  =  se- 
adpedale  :  corne  sescipedanie ;  8escipe~ 
(ie,  B.m.,BeBqDlp«»,  Qtinpede=:petiora8i 
medietatedelongitadine,  lAtitudine.etc; 
seteiplaga,  9.  f.,  seaqalplaga,  una  plaga 
ana  ictu  si  medietate  ;  8esciplariu,-a , 
adj.  s.,  geiqDlplirlna,  care  are  cu  me- 
dietate mai  multa  de  câtu  altulu  :  unu 
militiaiu,  la  vechii  Eomani,  pentru  bar- 
iati'a  sea,  eră  sesciplariu,  leud  rationi 
seseiplarie,  cu  medietate  mai  mari  de 
eâtu  aoeiisBi;  aeseiplice,  aăj.,  tMnalpl^x, 
ca  medietate  adanssu  :  nwneru  $esei' 
plice;  aeseiplicariur^t.  t^dj.  a.,  aes^nlpll- 
earlng  z=  sesciplariu ;  sesciplu  =  aes- 
eit[dîi,~a;  adj.,  sesqalplns  =  BSHenpliiSt 
CD  medietate  maritu;  asii  si:  sescupUce 
^  sesciplice  ^  Bescnplex :  sescupla  sau 
aesa^iee  ratione;  se8citertiu,-a ,  adj., 
■eiqnlt«rtlai  f  care  e  mai  mare  de  cătu 
altuia  CD  una  tertia;  sesciulysse,  a.  m., 
BeiqalnljsBvst  a)  iu  genere,  unu  Ulysse 
Hi  medietate,  forte  callidu,  versntu;  b)  in 
specie,  nomele  anei  aatjre  a  lui  Var- 
rone;  sescuneia,  a.  f . ,  seaeanoU,  una 
uneta  ai  medietate  de  uneia;  sescunciale 
adj.,  aeaonnclalli,  relativu  la  ana  ses- 
cuneia. 

*  SESCUNCIA,  sescunciale,  seseu- 
pUce,  seseuplu,  etc,  vedi  la  sesci. 

*  ŞESELE,  a.  f.,  sesellB,  (o^eXc;,  fr. 
tiatu);  gena  de  plante  d'in  famili'a  am- 
belliferelora. 

«  SESSAGENARIUra.  a^j.,  aexaţe- 
BarluBt  (d'in  sessagenu);  da  s^sedieâ, 
care  coprende  sessedieci :  numeru  aea- 
aagenarw,  betrâni  aeasagenari,  mulieri 
$es8agenarie,ăe  60  anni;  aeaaagenarii 
raru  eu  boni  de  ceva. 

*  SESSAGENI,-e,  adj.,  Bexas«iit}  câte 
iissedied  :  cetele  coprendea  seasageni 
eaBari;  fia-care  lăture  de  sesaagenepe' 
tiore  in  longitudine;  —  in  sing.  aessa- 
jfenu,-a,»«^tg«avi»,  occurre  rara, 


*  SESSAOENU,-a,  adj.,  sexageaia; 
vedi  seaaageni. 

*  SE8SAGESIMU,-a,  adj.,  flexâ7«*I- 
moB;  numeru  ordinale, al!w  aăssedieeSe: 
sessagisim'a  di,  aesaageaitmiluannu,  sei- 
sageaim'a  parte ,  si  abml.  sesaagesim'a. 

*  SESSACIIE,  adv.,  ««xasia»)  de  aia- 
aedieâde  ori. 

»  SESS  AGINTA,  adj.  ind.,  aerafUtaj 
num.  cardinale,  sSsseăieei  =  60. 

*  SESSANGULAEIU,-a,adj.,(fr.i«- 
xaiignUlre);  care  are  sâaae  ăngluri;  vedi 
si  aeaaangulu. 

*  SBSSANGULATlI,-a,  adj.,  lexas- 
KDlatna,  (fr.  sexanruld);  mnnita  casisie 
ăngluri :  cristaUe  aesaangtdate. 

*  S£SSANaULn,-a,  «dj.  a.,  Mxaa- 
^Ids,  (fr.  aexanţle);  care  are  titae 
ăngluri;  abaol.  un»  sesaangtiln,  fignn 
cu  sisae  ănglmi. 

*  SESSAKGENTICU.-a.adj.,  (fr.  u- 
xarţentlque) ;  care  coprende  de  $i3»e 
ori  atâta  baae  argentiea,  c&ta  coprende 
sarea  neutra  correspondente  :  comdiMa- 
tione  chymica  sessargentica.   , 

*  SESS ATKC,  a.  m.,  sexatrisj  prim'a 
di  dapc  a  aessea  înainte  de  idele  anni 
menae;  yedi  ai  âneatru, 

SESSE,  (pronunţia  sOaae),  adj.,  ms« 
(it.  BClf  isp.  port  sels»  fr.  bIx);  mus. 
cardinale,  5+1  :  aeise  omeni,  sine 
muMeri;  aissesprediece  =  tSapredieee; 
aaiă  ai :  a4aaedieci=^ieei;  aitpredieee 
omeni,  aedied  de  omeni;  siiaae  cente  de 
eallari;  sSsse  mUli  de  antU;  siaae  «A- 
lioni  de  locuitori;  trei  ai  at  trd  faeu 
shse;  de  sesse  ori  câte  sSase  fam  trei- 
dieei  ai  sSaae;  de  doue  ori  aSsse  faeu 
douespredieee;  a  dă  fia-earui  cersitoriu 
câte  aisse  ianni;  siaacentesisse  died  si 
aesse  de  oment. 

*  SESSIBLU,  9.  m.,  BeBstbnUn;  ceva 
ce  serve  la  se^itu  :  scamnu,  etc. 

*  SESSIFEEU,-a,  adj.,(fr.  teiinn): 
care  are  sessu,  (redi  2  sessu). 

*  SESSILE,  adj.,  BesflIIIi*  (fr.  bsb- 
sile);  apta  la  sedutu,  relativa  la  aedere: 
dosu  de  callu  sesaile;  flori  seaeUi,  folie 
sessUi;  metaforice,  umile,  ce  siide  diosn 
ce  e  dioau,  nu  bubu,  nu  redicatu  :  It^tu- 
ce  aeasili,  mtdve  sessili,  tufe  sessili. 

*  SESSlLIFLOBU,-a,  a^j.,  (£r.  im- 


yGoog  Ic 


■flillam);  care  are  flori  MW0t :  planfo 

*  SE8SILI0CLU,-a,  a^j-,  (fr.  tes»!!!- 
•tia):  earo  are  odH  aeuSi;  snbst.  pL  aea- 
aAiâdAe,  iiunilia  de  cmstacie  cu  odi 

8ESSIME,  I.  U  1-  numen  de  8^«e, 
■■■eru  leBarhit)  redi  si  ssn»;  2.  d'in 
MHH,  plaalHea  rute,  aeqn^rţ  loen  v&atn 
80ani:eamţ>sinare«mi,eampflBias&sa. 

*  SBBSIMONin,  s.  m.,  sesBincnlim, 
(d'in  1  sessu);  locQ  de  seăn^,  cnrnu  m 
tfmeaii  m  didn  la  acelln-ad  loca  :  a* 
âBDaatia,  lesslone,  etc. 

SESSIDNE,  B.  f.,  tMile,  (fr.  babsI*!!, 
d'in  1  «unt,  de  la  aeăert);  1.  in  genere : 
«Arfoid.  fNtfrmdu,  SM«ion«a  anm;  «rfe 
MMtONÎ  ai  alte  gesturi  moUaiiee  nu  su 
eoveniie  oratoriulu;  2.  in  specie  si  meta- 
forioe,  a)  bcu  si  tempa,  unde  si  cfitn 
sta  una  aduiiantia  delibnante,  omnn  si 
deciuonile,  conolnsele,  etc.,  cari  impla 
aoella  tempn  :  seasione  orâinaria;  sea- 
MMM  wfrnordtnano,-  a  deschide,  a  in- 
ekitk  aeawmea  eamerelam;  sessionea 
juratUoru  mi  tine  indeltmgu,  dSro  se 
ţinu  HMH  nntUti  lesaioni  de  juraţi  pre 
OMUu;  Utermil»  aeaaimei  ineetate  au 
M  ae  oontinue  in  aearionea  tamatoria; 
ataaienea  de  estu  tampu  a  foatu  fecunda 
ai  ien»  imfUenita;  in  intervailuiu  aes- 
SMuifoni,-  h)  MMt(»MC=intruQire  stiinsa 
pentni  petrecere  si  conversatione,  dâro 
mai  Tertosu,  intranlre  docta,  prelec- 
ti«M,  conferenţia;  e)  şedere  cu  m&- 
oale  in  setiu,  otiu;  d)  şedere  îndelunga 
luidAT»,  mai  veftoan,  şedere  fora  lacru, 
pwdere  de  tempu  pratm  cascare  de 
gur». 

âES8IBE,-««eH,  t.,  a  face  de  aSsae 
ori  atfttu,  applioatn  mai  allessa  in  for- 
m'a  partidpule  aeaaOu,  vedi  inaeasire, 


,  V.,  seialtare,  (de  la 
aeaau,  d'in  aedav);  iatensivu  alia  verba- 
la! aedere,  a  atde  multa,  indelanga. 

«  SESSICNCULA,  s,  f.,  setilnieai^ 
deminativn  d'in  teasione,  mica  intrnnire 
de  pertrecere,  de  oonversatione. 
.  *  SESSOCTONALS,  adj.,  (fr.  lexM' 
toulţ  —  d'in  aiaae  si  octonu);  care 
a»  14  fild^  d'in  oan  «^  prolMgats 


ras. -      1178 

dkn  uns  oebiedru ;  eristc^  sessoetmali. 

*  SESS0Bin,-8ona,  adj.  s. ,  lesior, 
•eagorlas.-nin,  (d'in  âessu  de  Ia  Şedere); 
eare  aiSde  sau  serve  la  aedere,  1.  in  ge- 
nere  :  seasori  pre  seamne  intheatru: 
aeasoriu  ionu  pre  wrt-ee  eaUu,  veelii 
aeasori  pre  aceste  locuri:  2.  in  specie, 
cellnoesiâJeinnOa  adunare  deliberante : 
aeasoriî  aceUei  curte  judiciaria. 

1  SESSU.  (pronunţia  8ihe»),-a.  adj. 
part.  d'in  aedere,  leustu  1.  ca  adj.  planot» 
aqnyB,  netidu,  ecale,  fora  inaliimi,  vor- 
binda  in  specie  de  spatie,  de  locuri  : 
eompd  aeaau.  enlme  de  cdUine  aissa;  ea- 
viăiari'a  ae  bate  bene  numai  pre  heuri 
$ea$e;  pre  eatlea  aesaa  amUcmu  tnai  u- 
aioru  âe  eâţu  pre  cea  montoia;  2.  ca 
Bubst.  planltfei,  nqnor,  locn,  eaperfacia 
de  loca  cu  totulu  planu,  fora  inaltimi : 
pre  wlmea  monteluiaflarâimt'unuaeaau 
forte  vastu;  pre  aeaatm  ai,  pre  eoUine; 
inimicvilu  ae  tine  intre  inalttmUe  mon- 
tHoru  ai  rm  esae  la  aeasu;  a  M  bătălia 
in  aeasu.  pre  unu  largu  sesau;  a  se  laaaâ, 
aăeaeende  de  lomonHpreaeaBtiri;mon- 
tan&oru  nu  piaeu  aeaaurUe. 

2  SESSU  =  sexu,  a.  m.,  sexui,  (fr. 
sexe);  genu :  atmt  doue  aease  la  aninu^ , 
sesaîdu  masetdului  ai  seasulu  feminei ; 
ntonatrii  ee  uneacu  i»  sene  amendoue 
aeaade  aunt  hermaphroăOi;  prin  esten- 
sione  si  metafore,  a^  despre  plante  si 
chiarn  minerttli;  b)  porţile  genitali. 

*  SESSV ĂL'E=8exuale.  adj.,  texam- 
lli,  (A*,  sexiiel);  relativu  la  sesau  :  or^ 
gane  aeasmaU,  parii  sessuali,  funetîoni 
sessuali,  differentie  aeaauaU,  inateint» 
aeaawde. 

*  SESSDALITATE,  s.  f.,  (fr.  sexii»- 
Iltti);  calitate  de  sesmăle :  aeaaualitatea 
planteloru;  m  animal*  e  mai  bene  pro- 
mtntiata  aeaaualitatea. 

*  SMSSUNGULn,-a ,  adj. ,  sexvBici- 
lBS,-a;  care  are  aeaae  unghie. 

*  SESTA,  8.  f.,  vedi  «es^ti. 

*  SESTANlUjr^estoMUra,  adj.,HxU- 
nevB,  (fr.  B«stBBe,~-d'in  şestu);  de  aisae; 
care  coprende  aSase,  sau  e  relaUvu  la 
aeatu :  febre  aeatana, 

*  SESTANTALE,  adj.,  sextaatlUfl  i 
relativu  la  sestante,  care  coprende  una 
8eHam$e;  V0di  ai  aeakmtan». 


.yGooglc 


«SESTANTABITJ,-a,  adj.,  s»tai- 
tarlnif  fd'in  sestante) ;  care  coprende 
unu  aetîanie  :  asaii  Mitantari  copren- 
âeau  numai  aesf aparte  iTin  a$m  Ubndi 
mai  vedi. 

.  «  SET  ANTE,  s.  m.,  ■«xtm,  (ti.  sez- 
Unt,  —  d'in  sestu);  1.  tSst'a  parte  a  u- 
nni  totn  in  geaere;  2.  in  specie,  ajsisfa 
psrte  a  unni  cerca  astronomicu  sau 
geometricu;  b)  s^^a  parte  a  moaete! 
aose  Ban  altei  moneta;  e)  Îs  astrolog, 
sesfa  parte  a  natnerului  sesse.  conei- 
deratn  ca  perfectu,  lenatu  ca  unitate; 
d)  sestanteU  Uraniei,  =  mica  oonatel- 
latione  boreale. 

•  SESTARrOLU=«erfaWoru,  b.  m., 
gextarfolDsi  deminotivn  d'in  sesiaritt. 
SESTARIU,  (pronunţia  siestariw),'a. 
adj.  8.,  isxtarliiB,  (fr.  sextarlni,  BJtf«r), 
irafrâtai  ainletraf  relatim  la  sestu,  care 
e  sest'a  parte  d'in  ceva,  leuatu  inse  de 
regnla,  ca  Bnbst.  m.  reale,  aestariu,  pi. 
-e,  a)  in  genere,  sest'a  parte  a  unei  mean- 
re  depoD'du,  de  capacitate,  etc;  b)  in  Bpe- 
cie,  a)  ca  meaura  de  licide,  giâfa  p»^ 
acongiului;  ^)ca  tneBnradsaride,  s^sfa 
parte  d'in  modiu ;  t)  prin  estensione, 
vasu  de  ore-care  capacitate',  si.  in  spe- 
cie, ca  mai  desa  in  usnln  popularin,  ca 
sensulu  de  muîetra  =  rasu  de  n^ulau 
vaccele  :  vaec^a  acesta  e  astă  hona  âe 
lajyte,  la  fia-care  mulsura.  da  mai  multe 
sestarie  de  lapte;  vaec'a  imple  de  mai 
mulie  ori  sestariulu. 

»  SESTEBTIABITJ,-*!.  adj.  8.,  sester- 
tlKrlti<;  (fr.  seatertialre);  care  vale  nu- 
mai nnii««s£er^t(;  si,  metaforice,  care  nu 
are  etare,  fora  avere,  fora  valore. 

«  SESTERTin,--a  adj.  s.,  BMtertI», 
(contrassu  d'in  Bemliqaetertlasţfr.  aes- 
teree);  care  coprende  doue  si  medietate 
(d'in  tertiu),  leoatu  inse,  de  re^la,  ca 
sabat.  m.  reale,  unu  sesiertiu,  pi.  ses- 
terţii, cu  sensnrile  speciali  de  :  a)  sea- 
tertiu  =  mi(id.  moneta  de  argentn,  care, 
in  origine,  avea  valore  de  douî  assi  si 
medietate,  sau  de  nnu  cartn  d'in.dena- 
riulu  de  argentn  ;  b)  mai  tardiu .  snb 
împeratori ,  seatertiu  =:  si  moneta  de 
arame  de  patm  asBÎ;  e)  se8tertiu=ţn- 
cinn,  de  mica  valore,  secAatura,  etc. 
«SESTIFOBME,  adj.,  (Ir.  Hitl- 


8KŢ; 

fi»rme};  care  are  «âus  forme  :  eeistoBe 
sestiformi. 

*SESTILE,  adj.  b.,  Hxttlli,  (fr. 
eextlle);  relativu  la  sestu  :  atdU$ettiii, 
depărtate  un'a  de  alfa  cu  Best'a  parte 
d'in  gradele  nuni  cercu;  annu  seatUe 
aUu  republieei  franeesa.  in  care  $e  mh- 
merau  sSsse  diRe  eomple»tetitari«;  mente 
sestite,  îa,antieii  Somoni,  eră  aettid» 
ineependu  a  numerâ  dela  Mortiui  8eMe 
mai  itt  urma  se  distini^  eu  mMwIe  de 
Augustu. 

*  SESTU.-a.  adj.  s.,  lextai,  (fr.  sexte 
si  iixl^M*);  alin  s^ssele  :  siifa  parte; 
aesfa  daaae;  aeafa  âra ;  gi  absoluta  : 
sSit'a;=somnM  de  am^dia. 

«  SESTDLA,  s.  f.,  lextal^  demina- 
Uvu  d'in  sesta,  applicatu  inse  in  specie 
la  sest'a  parte  a  unei  uneia. 

«SESTTJPLABE,  v.,  (lextaplare, 
tr.  textnpler,  —  d'in  siase);  a  face  de 
aisae  ori  mai  mare: a  sestupldmeaur'a; 
vedi  seatuvlti. 

*SESTUPIJCAEE,  T.,  (MxtHll- 
oare);  camu  in  acelln-asi  sensu  ea  alin 
formei  sestuplare;  vedi  aestupliee. 

*  SESTUPLIGE  =  sestiipiu,-a.  adj., 
sextnples  =  eextoplss,  (fr.  tflxtnple, 
—  d'in  aesse  st  ţlicare);  de  sSaae  ori 
mai  mare  i  cerni  ai  datu.  ti  am  intorsu 
aea^tplu:  aestupluUt  numervlui  dom  e 
ăouesprediece;  a^tnplulu  Im  siase  e  ira- 
dieei  si  sease. 

SESTDPLU,-a.  adj.,  vedi  sestu^ioe. 

SETA.  (pronunţia  A^o),  b.  f.,  seta, 
(med.  lat.  letaMia,  sltMlnH^iedattiB, 
it.  staflclA,  neap.  aetMsIo,  iap.  eedu** 
T.  fr.  stal,  n.  fr,  »u,  norm.  let,  alb.  Blta* 
n.  gr. aha,  buliT-  f>lt«,  ung.  silta,  confere 
gr.  anticu  adiiv,  otj^scv,  oijotpov),  Ineer- 
nlcBlqn,  pnlllnarliiai  erlbnu,  oUkt* 
num  rel  clllelnmi  1.  grossu  ai  duru  pera. 
Bi  proprie,  ass^mine  pSrn  la  bestia,  mai 
vertoso,  pâra  impungutoriu  :  Siteâe  ca- 
pra, de  poreu,  de  apru;  sete  de  la  coSa 
eoSuIut,  de  la  coSa  t>ac<»i,-.2.  metafo- 
rice, a)  de  păru  de  omn  aspro  si  tare; 
b)  de  obiecte  &cnte  d'in  assemincpârn: 
a)  in  genere,  cuma  :  lacie,  oateae; 
acia,  etc.,  Ş)  in  specie,  ai  ca  mai  desa, 
ca  sensulu  de :  tesButura  ăe  eemntu  h- 
tina,  i4to  appUcate  ei  la  cantiriii  i» 


=y  Google 


8ET; 

alte  Inernri ,  chiarn  la  stracorata  li- 
ciâe,  etc.  :  gita  deaa.sSte  rare;  prin  s^a 
trece  numai  farina  de  grâ/nu  bene  ma- 
dnatu;  a  cerne  eu  sSta  dha.  adâăe  mai 
muUe  ori  ceva  prin  sete  de  differUa  de- 
aitate;  a  straeorâ  laptele  prin  sUa;  a 
ireadu  si  prin  ciuru  si  prin  seta :  a')  pro- 
prie, beDe  cernntn  :  farin'a  se  treca  ai 
prin  duru  si  prin  seta:  3')  metaforice, 
ftllessn  bene,  cercatn  prin  tote,  de  care 
somn  bene  incredentîati  cumo  e,  ana- 
lyaatu  ai  bene  ceroetatn,  etc.;  si  multe 
idte  locntioni  si  proverbie,  in  cari  intra 
sSta  eu  sensu  naetaforicn,  comn  :  s'a  in- 
vechitu  8&Pa  penfyru  mene,  lassa  se  se 
invefkiiaca  ai  pentru  voi:  e  noua  ineo 
sifa,  lasaa  se  se  inveehiiaca  aSt'a  m  a- 
poi  se  veăemu;  a  vede  ea  prin  aHa,  nu 
vede  neâ  ea  prin  sHa:  a  strică  sH'a  eu 
cineva:  <m  strieaiu  amendoui  set'a. 

SETACnj,-a.  adj.  s.,  (seUcenh-imi, 
fr.  letaed):  care  s^mina  a  aeta  :  peri  de 
omu  setaeii.  setaeie  mustacie;  ca  s.  f. 
reale,  setaeia  =  aSta  de  cernutu  rea;  si 
mase.  aetaeiu  :=  ceva,  in  genere,  facntn 
d'in  aeta  :  firu,  lacin,  etc. 

SETANITJ,-a,  s.,  getanla,  getaMtoa, 
(mjtavEa,  (njtiviov);  1.  specia  de  plante, 
specia  de  mespUu;  2.  specia  de  capa ; 
3.  specia  de  hulbu. 

SETARE,  T.,  (d'in  sete),  vedi  insetare. 

SETARSSSA,  setaria,  s.  f.,  vedi  ae- 
tan». 

SETABIU.-a,  adj.  s.,  relativa  la  se^, 
care  face,  mai  vertosu,  san  vende  aăe 
de  cernntn;  femin.  setareesa,  muliere  a 
Aeten'ultji.  sau  mnliere  ce  face  ori  vende 
sHe;  f.  reale  aetaria,  arte  ean  negotia 
de  aetariu,  cnmn  si  mulţime  de  a^,  of- 
ficina  de  sete,  etc. 

SETE,  8.  f.,  sltls,  (it.  sete,  isp.  sed, 
port.  seie,  prov.  set,  v.  fr.  s«l,  D.  fr. 
f\i)\  ardore  de  a  bee  :  mi  e  sete,  nu  vi 
e  8^  eui  e  sete  ?  neminui  nu  e  sete; 
ealU  fripţi  de  aete;  a  bee  fora  sete,  a  avi 
mare  se/e  din  caua'a  ealdttrei;  a  prende 
s^,  mare  aete;  a  arde  de  aete,  amori  de 
sete.  a  erepâ  de  sete;  a  atinge  setea,  a  ai 
apprende  setea  ai  mai  tare  prin  bere  de 
mdta  apa;  a  appueă  aetea  pre  cineva; 
metaforice  :  aete  de  avuţie,  de  plăceri,  | 
de  gloria,  de  laude,  de  aange,  depreda- 


SEU. 


.1178 


Honi:  aetea  de  îussuria  e  mat  energica 
de  câtu  famea  de  hieauria.  etimu  n  se- 
tea  de  auru  emaifariosa  de  eătu  fomea 
de  auru;  si  in  bene  :  setea  de  dereptate, 
de  libertate,  de  formosu  si  de  sublime. 

SETICIA  =  setitia.  B.  f.,  deminntivD 
d'in  sSta,  asia  si  aetisiâra,  mica  sita  da 
cermitp. 

•SETIFERU,-a,  adj-,  setlfer,  (fr. 
sttlfSre);  care  porta,  are  8«to  :  setiferU 
apri. 

»SETIFLOBU.-o,  adj.,  (fr.  setlflcre). 
oare  are  petalele  florilorn  assemini  cu 

♦  SETIFOBME,  adj.,  (fr.  ««ttforMe); 
care  are  forma  de  seta. 

•SETIGEEU.-a,  adj-,  setiser,  (fr. 
8âtl;6r«);  care  porta,  are  aeta  .-  s^ge- 
r'a  aerofa,  setigeru  corpu.  setigere  ve- 
atimetUe;  absol.  seHgeruhi  =  aprulu; 
subst.  pL  setigerde,  f umilii  de  mam- 
mifere. 

SETIOSU,-o.  adj.,  vedi  aetoau  sub  1. 

*  SETIPEDB,  adj.,  (aetlpeg,  fr.  a6~ 
lipide);  care  are  pede=zpetioru  c&s^'a; 
subst.  pi.  aetipedile,  familia  de  insecte. 

SETOSIA,  (pron.  setosia),  s.  f.,  slUt 
srd*r,  sitlenloBi  BtatOB;  stătu  de  setosu 
=  tare  insetatu. 

SETOSIAKE,  V.,  Mlnţ  a  6  setosu; 
vedi  oomp.  ina^osiare. 

SETOSC.-a.  adj.,  l.BUl6BH,8lticinlo- 
HHBt  plenu  ăesete  :  aetoau  de  apa,  setosu 
de  vinu;  metaforice  :  setaşi  de  avuţie,  de 
plăceri,  de  gloria,  de  laude;  2.  BstoaiiB; 
plenu  de  aete,  in  genere :  aetosii  porci, 
setoseU  code  aUe  armessar^oru,  sdosulu 
apru.  ■ 

1  SEU,  s.  f.,  vedi  seba  si  seuu. 

2  SEU,  f.  sea,  pi.  m.  aei,  f.  sdle,  pron. 

pOBSeB.  BDDB,  <»,    BUin,    (it.    SD»,    Isp. 

Bu  ai  enjo,  port.  sei,  prov.  Bleut  fr. 
B*a,  si  Bleu);  1.  ca  adj.  :  adlariulu  cu 
caUulu  seu ;  nemine  nu  fuge  de  bende 
seu;  parentele  eră  eu  fota  famUi'a  sea; 
ane  nu  appera  eopillii  sei  ?  bărbaţii  ve- 
niese  ca  midierile  aelle;  vitele  adle^  nu 
aiU  meUe,  a  perdutu  pastoriulu;  —  de 
regula,  ca  si  possessivele  de  celle  alte 
persone ,  se  omitte ,  oandu  nu  suffere 
sensulu,  sau  se  Bupplenesce  on  iun  pro- 
nome  substantivn,  cnmu  si:  si  a  per- 


.yGooglc 


117« 


8BU. 


Arfti  ttarea  ^  a  perăuUt  starea  tea;  ai 
a  perdmtu  vmim  =  a  perăutH  amim 
sei,  eto.,  de  si  aceste  frasi  an  nnantie 
differite;  —  2.  ca  sabat,  ca  articlnln 
piepnsa  :  aUu  sem,  a  sea ,  cama  :  ce  e 
aUumeu,  MueaRH  seHţtMoUuseupote 
OHudu  fi  mvUiamitu;  cine  appeteses  ce  e 
oHu  cJitn-a,  perăe  si  allu  seu;  a  ne  mar- 
gmt  in  allu  seu,  in  alle  seUe;  a  si  fiice  dSe 
seOe,  le  pare  reu  co  nu  :las8i  $esi  facă 
aSe  sett«,  voliâe  adie;  ea  ai  aei  ae 
stringe,  eu  ai  aei  pertrece;  im  ai  aei  eu 
Mi  peri  ai  eapitanulu;  eu  aUe  aeUe 
ae  prensera  ai  latronii;  S'in  aUe  aelle 
da  ommZu  ai  attom-a ;  —  rea  evita 
unii  poiBeBsiTala«e«,  fia  ca  snbst.  fia  ca 
adj.,  canda  se  refere  !a  vnn  enbîecta 
phrala,  panenda,  dupo  Kmb'a  francesa 
loni=lnr,  precsndn  pana ,  tota  dnpo 
acea-asi  limba,  seu,  sea.  in  locu  de  lui 
lei;  etc.;  poponiln  romftnii  inse  se  tins 
in  genere,  si  mai  pretotendine,  cama  se 
tiou  cărţile  mai  vechie,  de  norm'a  lim- 
bei  classicfl,  restrinsa  de  certa,  ca  si  pea- 
tra  se,  la  sabiectulu  propositionei;  asi& 
dâro ;  omidu  da  ^in  alle  aelle,  si :  ome- 
nii dau  ifin  aUe  selle;  eapitanulu  perdu 
tmiii  S'in  ai  sei,  si :  căpitanii  perdura 
mulU  dHn  ai  sei; —  3.  spre  a  di  acf  una 
mica  idea  de  decUnationea  acestui  co- 
Tenta,  caata  se  puaema  in  vedere  dîffe- 
ritele  forme  ce  ars  ellu  si  d'in  cari  a- 
fi^n  si  in  lîmb'a  latina,  adeco :  ms,  sa* 
nm,  »ou,  sas,:=snaB,  ina,  bbdsi,  anoii 
Bmu,=  grec.  (g(Sc),  Sf,  aipii;  cu  acestn 
dlD  urma,  ufâ^,  corresponde  form'a  cea 
mai  completa  a  latioalui:  snns  =  ivdb{ 
si  mai  bene  inco  cn  sanscr.  sta,  «tu  ; 
precamu  in  latin'a  saa  s'a  vocalisatn  v 
in  u,  8nB§,  sau  s'a  snppressn  cu  totulu 
in  BBB,  asii  si  in  Hmb'a  nostra ,  pre  longa 
form'a  mai  integra  seu,  sea,  (ca  e  in 
locn  de  u  =  v),  se  aade  si  form'a  redas- 
sa :  au  (pre  a  locnri  so),  aa ;  aceste  d'ln 
arma  forme  se  aadu,  intre  Bomftni,  de- 
clinate, canda  se  afSga  de  aprope  anal 
substantiva  ca  articlala :  soru-sa,  gen. 
d.  aoru-aai  81  aoru-sei;  fi'ote-seu  gen.  d. 
frate-seu,  etc.;  astă  se  declina,  la  Mace- 
doromâni, si '  celle  mai  intrege :  sem , 
seoru :  fratUoru  seoru,  etc.;  aceste-a  von 
servi  si  se  voru  applioi  si  la  celle  ana- 


loge, cama :  teu,  fu  si  fo,  tea  si  Aţ,  eţp. 

SEXTABE,  V.,  lebare;  vedi  setare. 

SEUOSU.-a,  adj.,  sebesns;  plena  da 
seuu:  vedi :  seuu  si  aeboau. 

SEtJtJ,  (si  mai  redassa  aeu,  —  d^in 
aevu,  sebu),  s.m.,  B«biiB,(it.  atr*  si  ier»! 
îsp.  port.  Bflbe,  retorom.  len  ,  ft*.  iill) ; 
grassime  de  bon,  de  oue,  de  capr^  sîde 
alte  animali :  luminare  de  aeu»;  seuu  de 
vocea;  a  unge  eu  seuu;  muUe  alifie  se 
faeu  eu  aeuu;  muUe  iueeate  ae  prepara 
cuseuudevaeea;8euulunueatiâdeb<mu, 
ea  wttulu  in  bueeate;  untur'a  de  poreu 
nue  Beuu;mtiitor%t'ainaeplaeemttimi^ 
tmfur'a  de  porm  de  eâtu  seunUu  de  vaeea; 
came  fora  seuu,  came  eu  setM;  a  face 
seuu,  a  prende  aeuu,  a  perde  sewdu;  etc 

•  SEVERITATE,  8.  f.,  sereriUB,  (fr. 
•iT^rlt^);  calitate  de  severu  si  fapta  de 
severu :  severitatea  aOâe  bene  he^&nuUâ; 
diro  MU  una  severitate  triata,  care  se  de- 
genere  in  aeerhitate;  in  eeUe  serie  ae 
cere  severitate,  in  ceUejoeoae  gratia;  se- 
veritatea eenaorUoru,  eriUâloru;  eu  ae- 
veritatea  uniţi  htandetia  si  affahOitatea; 
severitatea  parentelui;  severitatea  judi- 
cHoru;  severitatea  disciplinei;  prea  mare 
sevaitate  cotra  unu  eopiltu;  severitatea 
legiloru,  severitatea  judecatei;  severitatea 
CM-aeteriidui. 

*  SETERUrd,  adj.,  Bererns)  care  na 
ride,  na  joca,  grave,  aspra,  rigida,  etc., 
1.  despre  persone,  a)  in  genere:  oetrâ' 
nului  siide  bene  a  fi  aeveru;  âmenii  de 
stătu  eauta  ae  fia  severi ;  gravi  ai  aeveri 
senatori:  severu  eavta  se  fia  in  iote  ae- 
tele  vietiei  omulu  dereptu;  juăici  aeveri, 
parente  aeveru,  invetiatori  aeveri,  mam- 
me  aevere  cu  eopSlii;  eelkt  der^tu  e 
severu  cotra  sene;  eriiiei  severi;  nu  ne 
pîaee  a  pertrece  cu  cetit  severi;  nu  pentru 
severi  sunt  cant<a^  ai  jocurUe;  ae  ceru 
severi  custodi  alii  legSo^;  b)  in  specie, 
cu  nuanti'a  de :  duru,  rude,  aspru,  mu 
vertosn,  fora  indnlgentia ,  care  na  per* 
dona,  etc:  tata  prea  severu  cotra  eop^ 
Iii  aei;  invetiatori  prea  severi  eotra  dta- 
cipîi;  aeveri  si  erudi  de  firea  Utru  2.  des- 
pre lucruri,  a)  in  genere  :  eu  eâtufiiePa 
e  mai  severa  si  mai  triata,  cu  atătu  spu- 
sele ai  disaâe  joeose  păru  mai  aarate  ai 
mai  pkumte;  severa  nopte,  severa  taeere 


=y  Google 


fflV; 

a  MptSont;  vMN  severii;  âiaeifiina  w- 
twro,  mandate  tevere,  juăeeie  levere, 
legi  $even,  portare  severa,  pene  severe ; 
eovenfe  severe  ,  faaa  swera ,  eoiUa- 
ture  severt;  eogitatumi  si  espressioni 
nit  atâtu  gravi  ai  severe,  pre  câtu  ele- 
ganţi si  gratiose;  severa  tragedia ;  h)  ia 
specie,  ce)  forte  correcto,  regolatu  aus- 
terii, etc. :  văiute  severa,  morale  severa, 
a^pareutie  severe;  p)  scrnpalasu :  econo- 
mia severa;  y)  despre  opuri  littersrie, 
aeveru  =:  grave,  correctn ,  accuratu  ia 
fimda  ca  « in  forma,  dăro  fora  affectatio- 
ne,  fora  ornamente  ambittose  :  stylu  te- 
veru,  eompoaitione  severa,  constntetione 
severa,  ornamente  severe. 

*  SEVIDICU,-a  ,  adj.,  aMTidlaoB} 
care  diee,  vorbesce  Torbe  set?e=:turbate, 
fnriose. 

*  SEVISALE,  adj.,  BSTirAltiţ  rek- 
tivu  la  seviru. 

«  8EVIBATU,  8.  m.,  serlritisj  dem- 
nitate de  seviru, 

*  SEVIBE,  V.,  8»eTlre,  (fr.  a«Tir);  a  B 
sevu,  a  se  portă  aspru,  a  tracta  aspra, 
a  pnnl  asprn,  1.  proprie,  despre  fere, 
despre  bestie  selbatice  :  seve  lupulu  in 
iota  turm'a;  sevu  lei,  tigrii  sevu;  câ- 
nii sevira  forte  unii  pre  ^tii;  aenpitrele 
seoim  tote  passerHe;  2.  metaforice,  des- 
pre veri-ce  irritatione  violenta,  furioaa, 
rsbiosa,  passionato,  etc.,  a)  despre  perso- 
ne :  prea  sevUi,  domnii  mei;  si  betrânii 
si  midierile  sevu,  ba  inoo  snti  mai  re»  de 
câtu  alţii;  caută  a  sevi  contra  latroni  si 
omicidi;  tatălu  apprensu  de  menia  seve 
contra  filiu;  seviti  pre  spinările  si  eer- 
bie^e  nostre,  diro  respectaţi  pttdioiti'a; 
a  sevi  asuprea  cuiva  eu  verge,  cu  fla- 
gele; rebdlii  sevira  asupr'a  eeUorupre 
eari  aveau  urre  vachie;  h)  deapre  lucruri 
si  abstractioni  :  seve  marea  de  venturi; 
seve  furi'a  de  hdlu,  setea  de  sânge;  seve 
in  thra  pestea, 

*  SEVIRU,  8.  m.,  8»Tlr,  (d'iu  sex  = 
stoe,  si  Tlr^bsrbatu);  uduIu  d'in  mem- 
brii collegiului  de  sesse,  si  a  nome,  u- 
nnlu  d'in  celU  tease  prepositi  ai  celloru 
sisse  divisioDÎ  de  callari,  Ia  vechii  Bo- 
mani;  iu  specie,  s^iru  augustalp=iaem- 
bru  d'in  collegiulu  de  sacerdoţi  sacri 
Ini  Augmtu. 


SPA. 


im 


*  SETITATE,  B.  f^MWTlţMiealitsta 
si  £apta  de  sevu;  vedi  si  semtia. 

*  SEYITIA,  B.  f.,  iMTltlai  aotioDe, 
oumu  si  fopta  de  sevire,  6to  mai  ver- 
tosn,  calitate  de  sevu :  asprime,  rabia, 
furore,  selbatiofa,  crudime,  eto.,  1.  pro- 
prie, de  fere  si  alte  bestie  ferose :  pr*- 
eumupasseriîemtfaaite  pentru  si$ratH, 
asia  si  ferele  pentru  sevOioi  tmpeMu 
m  sevitfa  eanUoru  rei  se  imblanăescs, 
deco  ne  pHMenHi  diosu  la  pamentu; 
2.  metaforice  si  ou  multa  mai  dese;  «»• 
vitia  ^  verUce  actu,  fapta  de  irrita- 
tione :  violentia,  rabJa,  furors,  cradÎBW : 
MU  te  temi  de  seoiti'a  nottra  f  temeH-vt 
de  semti'a  camatariloru;  seviti^a  n  «ne 
delitatea  tyrranului:  oppretaorii  mt  CM- 
noseu  de  câtu  sevUia  pentru  «Mppwri, 
ca  si  domnii  rei  pentru  servi;  si  deqm 
lucrări  :  seviti'a  wurei,  pestei.  temptM, 
incendiului,  amoreî,  urrei,  vindictei,  fa- 
mei,  setei. 

*  S£YITUDm£,  s.  f.,  M«TlU«*t  ca- 
litate si  fapta  de  sevu,  mare  sevitia; 
vedi  sevitia. 

*  SEVOCABE,  V.,  seTOflue,  a  tooAs: 
chiamĂ  de  una  parte,  la  una  parte  :  a 
sevoeă  câţiva  din  adttnare,  asevoedpr» 
Ha-care  m  unu  locusecretu;  metaforice, 
a  despart! :  a  sevocd  mentea  de  oeli,  de 
alte  sensuri;  a  si  sevoeă  âniM'a  de  ÎM- 
teressi,  de  negotie. 

*  1  SEVUi-a,  adj. ,  uevis  i  lipru, 
violentu,  crudu,  selbaticn,  tuilMttii,  r&- 
bioau,  furiosu,  etc.,  1.  proprie  ;  semfu 
leu,  «evit  apri,  sevi  câni,  teve  fere; 
2.  despre  persone  :  sevulu  tyranmu,  se- 
vele nouerce.  sevulu  AchUle;  seva  mu- 
lia-e,  sevi  harhaii;  3.  despre  lucruri  si 
abstractioni  :  sevde  tmde  oile  wtarei, 
seva  proceUa,  seve  venturi,  s&)'a  i^na, 
sev'a  secure,  scvtdu  ferm;  seca  sete,  ssvs 
cupidităţi,  seva  passione,  seva  orrore, 
seve  spaime. 

*  2  SETU,  s.  m.,  mtam  =:  MkiH  l 
yedi :  «e&u  si  seuu. 

*  SEXUALE,  sexu,  eto,,  redi  «eenin- 
ale .  2  sessu.  etc. 

SFABIMARE,  sfarimatu,  sfarima'. 
tura.  etc,  redi  :  sfermare,  sfarmaUt, 
sfermatura,  etc. 

SFASCIA,  B.  t,  (d'in  t.  ţfudati^ 


jyGooglc 


1178 


SFE. 


MfMHtiH,  p«i«ii{  tfaseia  rupta  (Ttn 
vegtementuhi  mm;  redi  si  fascia. 

SFASCaABE,  V.,  lHerar«.  laiiUre, 
UM«rp«r«i  ilrvaperO)  dlstrakere)  a 
i^doceio  fttiei«.  a  tKlîă,  s  rampe:  as/â- 
Mwf  ^ndi'a,  veBtimenitUa;  eănU,  porcii 
afasdarafmntmiiU  copiUi;  letdusfaaeid 
omMriw;  Inpii  ifeaeiara  bieţii  amndli; 
vite  ifcaeiate  de  spurcaţii  lupi-.asfaseiâ 
OK  spat'fi  peptuht,  pantieele  euiva:  a  sfa- 
Mîfi  jmUm  eu  e%ttUuiu;  metaforice  :  a 
tfiM*&  âmmă  etâva;  misesfasâa,  c&n- 
ă»  te  vedu  in  asii  stare;  faetionUe  se 
tfiieia  intre  sene;  se  sfada  unulu  pre 
attulu  :  a)  se  despolia,  rampa  ce  potn 
'  nanhi  de  la  altola;  h)  se  calttmnia  reu 
hhuIq  pret^toh:  se  sfasda  ea  ferele 
intre  ămaU;  Adradorn  mei  .me  efaada 
pretetindine. 

SFA80IATOBin,-toria.  adj.  s.,  Uee- 
rator,  dllae«r&tor,  «arpUr,  detraotorj 
care  sfaseia :  scena  sfasdatoria  de  âni- 
mo;  sfaedaiorii  glorid  si  nomelui  meu. 

SFA8CIATU.-a  adj.  part.  d'in  sfas- 
dare,  laeerotas,  diseerptns  ,  mpanfl  : 
vestimente  sfasdate,  fada  sfasdata  ca 
nnghieîe,  anima  sfaedata  de  dorcre. 

8FASCIATDRA,  s.  f.,  Ufleratlo,  il- 
lM«ratla,  dlatraetlo,  detreetatlo;  acti- 
one  de  afasdare.  mai  allessn  inse  effectu 
alhi  aoeatei  actione  :  sfasdatura  in 
ăoue  a  tapetului :  sfasdaiurele  ânimd 
aeOe  Ae  mamma;  sfasdoitarele  invidioşi' 
lortt,  detruAatorilortt ;  te  sfasdature  sen' 
Mu  tn  stomaeu. 

SFASGIOSU.-a.  adj.,  Ucer,  paDnosna, 
Ueflrahllli,  flasllls;  1.  ţleaa  ies  fascie: 
sfasdosii  eeraitori;  sfaadosu  vestimentv; 
2.  care  usiorn  se  face  ia  sfaacie,  se  des- 
face is  folie  ;  petre  sfasciosei 

SPAaOIDCIA=s/a«ci«rf«i,  s.  f.,  de- 
miautiTQ  d'in  sfasda. 

SFENA,  sfera,  sferica  etc.,  vedi  : 
sphena,  sphera,  spluricu,  etc, 

SFIRMABB,  T.,  fran^re,  frUre, 
«•nfrlDKere,  pertrlnţere ,  eonterere* 
comut  Un  ere,  d«lere,  erertere,  profl)- 
sare,  ezHtliKneret  a  frânge  ei  preface 
in  bnceatelle,  a  strioĂ,  deatruge,  nemicf : 
a  madnâ  si  afermâ  petre;  a  ifermâ  os- 
sele,  ftuerele  petioreloru;  a  sfermâ  oile 
9i  tiikvasei  »e  gemură  tta^iele  cadnUe; 


SflA. 

nu  s'a  sfermedn  nemţea  d^in  ce  se  potea 
sfermâ;  eu  mutarea  ni  tfau  sfermatv 
speetele  si  muUe  alte.  obiecte  de  preHu; 
a  sfermâ  sensuri  de  olive,  de  persice  eu 
deHta;  e  add  de  tare  im  mâne,  eo  pote 
sfermâ  cremini  n  alte  petre  eu  denvele; 
s'fl  y/ermofti  jjZacTa;  metaforice  :  a  sfer- 
mâ muUime  de  brade  cu  labori  inut^; 
a  si  afermâ  eapuiu  eu  eestioni  otiote; 
nu  te  sfermâ  asia  cu  firea  :  ee  ve  sfer- 
mati  asia  at  firea?  ve  sfermati  in  âe- 
sertu;  a  afermâ  eomulu  eeUoru  arro- 
gnnti;  ai  noiiri  sfermara  trei  armc^ 
de  oşti;  nndie  imperie  sfermă  acellu  do- 
mitornt  de  popore;  mi  se  sfermâ  Ae  poî, 
mi  se  sfermâ  d  de  tnene. 

SFEEMATU,-o.  adj.  part.,  d'in  sfer' 
mare,  frastni.  eontrltna»  etc. 

SFEBMATUBA,  s.  f.,  fraetU,  fraf 
neatiim,  frngtnlaaij  actione  de  sfermare, 
dâro  mai  rertosu,  efFectu  allu  acestei 
actione,  cera  sfermatu :  sfermatur'a  u- 
nui  ossu;  sfermature  de  pane;  si  cănit 
se  satura  d'in  sfermaturde  mead  dom- 
nului seu. 

SFEBMITI03TJ,-a.  adj.,  friabilii, 
fraţllig;  care  se  pate  afermâ.  usioni  de 
sfermatu  :  sfermitiosulu  vîtru,  afar' 
miiioseîe  gUbe, 

SFEBmTU,  a.  m.,  fraatU,  eantrl- 
tlo;  actn  de  a  sfermare;  sfermittdu  glebe- 
loru.  sfermUu  de]  eapu  cu  nesce  seeca- 
ture. 

SFERMITTJRA ,  s.  f. ,  fraf atentam , 
miea,  frnstun;  frastalnn,  ntcalajbnc- 
eatella  forte  mica  :  ae  se  sature  d  cânii 
d'in  sfermiturele  mesd  nostre. 

SFOBA,  8.  f.,  fanlonlDS,  regtlonla; 
acia  mai  grosaa,  d^ro  fune  maisuptire: 
sfora  de  legitu  manude  de  flori,  de  in- 
tf-nau  camesie  de  uscata;  —  metaforice, 
mosîa  mica  si  ăngusta  :  d(Hie  afore  Ae 
moda;  prov.  a  trage  pre  sfora:=i  inselU. 

SFORICELLA,  e.  f.,  deminutiTQ  d'in 
sfora.  d'in  care  si  sforisiora. 

SFOBIBE,-escu,  v.,  faaloalo  matirll 
aţram  aietlrl}  a  mesură  CU  sforţa,  si, 
ÎD  specie,  a  mesurâ  unn  locu. 

8G&.lQA,sgaibosu,sgmre.agău,  sgau- 
rare,  etc.;  vedi :  secţia,  scabiosu,  tam- 
ire,  seău.  scaurare,  etc. 

SGABDA,  8.  f.,  evllare,  nUtaii  col- 


=y  Google 


SL. 

lînv,  si  in  ^Mde  «olIaDn  de  cftne :  eămi 
fora  agarda  te  prentht  ti  oediu. 

SGABUAB,  tf/ariatu.  ato.,  T«di :  seo- 
riatv.  eearia^.  «te. 

8aOUOTQ8U,^MxmNiwfom).-ci,aâj., 
■trcpeiB,  fr^gcins,  taailtiiUMf  plsnn 

SâOMOTU,  f$eommoht},  pt-e,  itrs- 

IiItnB,  eli»«r,  tuMflltasf  sona  conhKa, 

Bonn  tare,  olamora,  striptre  Tiolsnta, 

larma.  tamnUn,  eta. 

S0UDUIBE=at!utotre,  etc.,  vedi  seu- 

SQTJBA,  agwrare,  eto.,  radi :  seorto, 


1  SI ,  (scartato  d'in  am) .  pronome 
refl.  pers.  III  dativn.  ilU,(ît  ri*  isp.  port. 
fr.  M,  prrtT.  alf  m);  in  eonstrnctioiie  pro- 
iramele  si  urmdă\&  acelle-aai  rpgnle  ca 
sf  aDaloţ^le  :  tm  (socrtatn  d'in  mie),ii 
(seorUta  d'in  (ie),  ni,  {scurtata  d'in 
nâue),  vi  (aovrtata  d'io  vSue);  compa- 
ra':'Mî  aâduatanîmte,  H  aduei  a  tnettte, 
atadâmeammte.niaăâiMannammte, 
n  ttăămeeH  a  maUe,  si  addueu  a  metUe: 
mi  iifip«nti,  ti  impuni,  ri  impune,  ni 
impumemu,  m  imputteti.  aiimpunu.  etc; 
st  talia  «HglaÂe,  si  seile  oehn,  n  fcu» 
ăe  mpu:  ai  perde  tempiUu  eu  aeeeatwe; 
pleonastice  :  dne  ee  face,  sieşi  face;  nu 
mit,  asie  si  a  faeuta  rm. 

2  SI,  adv.  eonj.,  als,  Ita,  et,  itUm, 
qB«(|Be,  eie.  (it.  bI»  isp.  b1  si  sla,  port.  sin 
proT.  fr.  tf);  ou  senan  forte  intensu  si  va- 
ria, d'in  eari  d^n  miiDai  poeine,  l.adr., 
a)  ca  ide'a  de  similitadine  si  de  affirma- 
tione  :  «f  ae  fouse  pre  la  noi.  (Jăefi  Ia  voi 
te  faee  asia  (=a-m-a,  vedi  mat  diosn); 

■eaijba nue ai;  h) cu ide'a  de  similitudine 
ca  Gorreb^Tii  la  eumu,  mai  vartosn  in 
proverbie  soirte:  eumu  e  siceulu,  ai  pi- 
UaUu;  euma  e  domnuJu.  si  servulu;  cu- 
«Ht  e  sânetuiu,  si  temt'a;  irumtt  diee,  si 
deadice;  eumu  e  invtUu,  eatdesveHm; 
eumu  a  venitu,  se  mai  duce;  eumu  faei, 
ii  te  ti  faee;  eumu  veni,  si  pleeă:  eumu 
Mdu.  <i  mori;  c)  on  sensula  generale 
de  calitate;  de  Talore  ore-care,  mai  rer- 
toaa  eo  «oi  :  wtai  ai,  ai  mai  ai;  ae  crede 
mai  ai  de  eâiu  ioti;  tm  afla  pre  cineva 
mai  si  de  câtu  aene;  dir.î  ar  taea,  diro 
incepe  H'abere  «{ tmi  b'ii  Iu  thuitti^ 


8IB; n» 

faee  reu.  face  m  datm  «f  min  st;  tieăi 
mai  si,  du-4e  mai  M;  d)  cn  masQlD  preg* 
naşte  oe  au  dastictle  :  etlav,  «••qvtf 
l|Me,  a)  qnoqae :  si  eufU8n(=:«r*  9>m|u 
pvAtUtor,  si  noi  na  dueamu.  dSeo  im 
aedeti  st  m;  ^)  Ipse  i  si  Jcue  wi  a^ 
}M<^=lpM  JapUer  aoa  poseeli  sfewnu 
«'amu  p*me  eu  aeestu  taiwm,  tiammu 
iu  ae  te  ineommitti  a  Iu  provotd;  r)  »t 
Vam,  ca  correlatim  ip  nna  propontioB« 
ce  vine  dnpo  alt^a  ca  nu  nUmot,  ca  se 
dea  mai  molta  poter»  conjanetioailoni: 
ei.diro,  MWe.  etc;  nutmmuieu,  eiaivoi^ 
noB  taataB  «f «,  Md  vtSam  t«i)  «ti  mt- 
maieaprele,eiaiouSeai»prena«eOitiagiu; 
nu  numai  a  negletau  orăinile,  eisiUv 
deapreUatw;  in  aneetn  intallemn  se-r*- 
pete  si  in  amendone  (ba  aiînmaimBlts 
propositioni)  ea  si  claaB.  «t :  ^  ^aiatu 
tA  detpc^MtuzTitt  TorbAratiB  et  a^lla- 
tMţ  »{  avutieîc.  si  ^Mri'a.  ai  ononi»  an 
deaerie ;  de  acf  in  addiiaoai  :  doui  ai  eu 
doui  faeu patru;  2.  ea  conj.,  si  =  et,  n 
in  certe  ca3nri=ci>  class.  q>e  si  amie, 
ae.  serriada  a  intere  simpla  nn'a  dnpo 
alfa  cogitate  si  evenimente  ;  wni  h«- 
tfănu  ehifonâ  mortea,  mortea  tuni,  «i  Iu 
intriAă  ee  vrea  :  vremu  ai  potewm .  ee 
vretm*;  amu  fi  orhi  ai  aiuiti;  onona  si 
d^ori^a  cere  asia ;  ai,  dupo  ee  se  feee 
dwa,  ae  atrinawa  in  eonsiUu;  3.  in 
composite  cu  altele  multe  intra  aoestn' 
ooTentn,  a)  ca  adveibiu,  asi,  miâ,  asiee, 
aaiai,  asiaai,  aaiaidere  =  tlB,  l(l*m,  Itl- 
dem,  etc,  b)  dâro  si  mai  vertosu,  ca 
ceDJnnctione  i  eaai  =  qaasl,  Blgotjciui 
eumu  eaai  eandu  :=  util,  perinde  ■«  ilj 
deşi,  si  de=:tt  $t,  etbiMBlj  tctu  M=ta- 
nea,  tasetBl)  c)  râ  ea  indeflnitp  Gaad- 
ieetive  sau  adverbie,  comn  si  cu  rela- 
tive:/Samei»6,/iasicare,/3a«itfe:=qtU«ne, 
veriaieine,  vmsiean,  variaiee  =  ^• 
eunqae.  atc 

'  SIBILANTE,  adj.  part.  prea.,  sibl- 
Ubb;  care  sibila  :  aerpe  a^HaiUe,  JMtt 
nftilonfe,  liOer'a  a  e  aibUante, 

*  SIBILABE  =  nvOare  =  aimmfa 
sau  nuerare,  t.,  stblUret  (it.  «IbtUMi 
isp.  illlnr,  part.  BlMbir,  prov.  alklar  si 
Blnlar,  ff .  «LfAer);  a  dă  acutu  saa  ranca 
si  acntn  aonn :  a  aiuerâ  di«  ^trai  se 
aviarâ,  cate  aed 


>yGoog  Ic 


nw 


8IC. 


«frye;  titura  whi  flmem;  mtera  ai  «eu- 
iwîSa;  M  ritu  te  aiutra  ri  oellt  cd  pro- 
mmHh  «i  nw  om  «uoomm  Ia  «  promtKK; 
a  mmrd  pre  eetitatori,  pre  adori,  pn 
tnton,  toMie  «omirt  oUe  eerteru  Umbt 
te  mtera;  e  te  aiuara  mai  tare  âecâtut 

*  8IBaATI0N&=nmrti<tMii!,  g.  f, 
■Ikllstl*,  (fr.  ilbiutl»);  acticme  ei  modo 
â*«Marfl:nfriIa<M)fMa  imiit  sonu,  tiue- 
raiimea  aerj^orv. 

*  SIB3l4Ă.'£0SiXJ=zaium>toriu,-tâna, 
adj.  a^  MblUtan  oara  aiMa  =z  timra; 
ca  ^  s.  FN^e,  amirat&ria  =:  Murale, 
iutroBieBto  âa  murate.  * 

^SSBSLk'£{}=»mraite=sUierttlm,-a, 
adj.  pari.  d'lo  nMlar»=fMtrar«,  ilblla- 
tw  t  Uitare  aMiat»;  amraiuiu  tirpelm. 

*  8XBILITUBA  =  tiuiratura,  8.  f., 
•IbUâtasf  action»  de  $ii>ilare:=aim'are : 
amFaturade  inteUegere  aUa  latronUoru. 

•SiBtLU=Ltiueru,'a.  adj.  s.,  tlU- 
hai  1.  ea  adj.,  aomari  tibile,  voeeaibila; 
2.  nai  rertosn  ca  snbsi:  eiuertUu  van- 
ttiim,  terpe^i;  aivermlu  de  imtellegere 
aU«  latronUoru. 

*SlBUAjĂ=aibgUa=tibMa.  i.  f., 
slk7Ua=slkaUa,  (oŞoX>.at);niuUerepro- 
fetesaa  iinmaimuitepiurHallepame>t- 
fMlwt,  lailiverae epoee,  appamra  aibţ/Ue; 
mmefuraeeUe  maieeleinriaibi/Ue;  aibyU'a 
de  Omm;  metaforioe,  midieTe  ce  are  pn- 
taononi  da  epiritu,  dâra  ei  mulierereiH 
tatioaa  :  betrătt'a  aiMta,  nu  ne  ptoau 
aSiyUele. 

*  SIBUUNU  =:  aibpUinu  =  sibul- 
limi.'a,  adj.,  BlbillUni;  da  sibi/Ua:  oarti 
MAjrUme  =  it&ri  aibylMni,  profeţia  ti- 
ftyUiiia;  a  eeroetă  librU  «t^îJmi. 

*  SIBIKA ,  8.,  f.,  albina  =  Bibjna, 
(oi^yi));  1.  specia  de  lanoia  de  reoatc, 
tmablu  =  raiabulnH;  2.  lancia,  in  ge- 
Dsre. 

SlBmCA,  a.  f.,  derivata  d'ia  sibina, 
in  sansnla  aoe>tni-a  de  sub  1.:  eu  ai- 
Unee  te  prende  mai  ăUettu  petce;  te 
OMUJH  tiwe  n  opri,  co-ci  ttbine'a  ar«  eua- 
piăe  de  ferru  limga,  lata  si  forte  tare. 

*  SIBULLÂ.  ai  aib^Ua,  etc,  vădi  m- 
bOia. 

SICA,  sieariu,  vedi :  teeOf  leeariu. 
WOOAHU-, 


8ID; 

redi :  aoiMUfMi,  taeeare,  aeecHata,  etc 

*  SICSBA.  a.  f.,  ilcera,  (oUEpa);  ape- 
<»a  de  bentara  inlratatoria, 

3IGHID=«ie}H  ai  new,  Mortate  d*ii 
ar8idim=iaraitim  ai  araiea,  si  ac«ata-a 
i'ia  artidu. 

SICLTT,  8.  tn.,  pl.-f ,  Blelas}  monata  »• 
1»aica  antica. 

SlCBin,  TMU  MrMH  si  MRHW. 

SIC0,  redi  atsMw. 

'  SID&BALE,  a4j.,  sManiUB,  (fr.el- 
Mral);  de  ndti,  relatim  la  aiim :  coin»- 
ti'a  siderale,  oAede  aiderdi;  atrau  ai- 
daraîe,  annm  8idertde,mfluefUie  aide- 
roii,  remiutione  aiderale,  Umina  aida- 
nde,  ohaarvdUom  aidarsMf^tsiAeldlime 
dbaervataria  oalromomiM. 

*  SIDEBABfi,  T.,  iMerarf}  a  anferi 
d«  odw,  a  fi  ren  ioflnantiata  de  aidu;  ti 
in  speeia,  a  capii,  a  perde  poterile  s^n- 
ritolai,  eamn  perde  ei  alle  corpnbt^  n 
refleas.  a  ae  aidard,  a  fi  batotn  de  sare. 

*  Sm£fiATIGin,-tu(.-a,  adj.,  aM*< 
ratlelnsf-tliii  relatira  la  gidartOit,  aan 
la  aidu;  in  specia  :  oapiatn,  prostratu  : 
vite  sideratieie. 

*  8IDEBATI0NB,  s.  f.,  aldanUa, 
(fr.  ilUratloa);  d'in.  aiderare.  1.  statn 
allu  aidului,  inflaeatia  a  sidultit;  2.  ia 
specie,  infinentia  rea,  mai  alleasn  morba : 
prostratioue,  oapiare,  etc.:  aideratioma 
viieloru,  aidaraiionea  plantdam. 

*  SIDEBATU,-fl,  adj.,  part.  b.  d'in  ai' 
derare,  sMerata«  i  eeUt  aidereti  oapUat. 
ae  dke,  adţntoriu  Sin  beiâum  de  «iniM 
aainina. 

*  SroEBIGD,-a,  adj.,(fr.  slUrlqae); 
1.  d'in  aidti,  pL  aidere,  relatÎTa  la  «- 
dere :  huirina  aiderioa;  2.  d'in  (ASnfiov= 
ferm,  relatim  la  ferrn  :  proprietăţi  a^ 
dorice.  . 

«  SÎDEBIDE,  adj.,  (fr.  alffirUe,-d'in 
a(fi7jpoc=femi);  care  sfimina  ou  /emilii; 
aubst.  pi.  «tderidtle,  familia  de  minară 
ce  au  de  tţpn  ftrrviu. 

*  SIDEBISMU,  8.m.,(fr.8M<rlaM); 
1.  d'in  aidu,  pi.  sidere,  docMna  rali- 
giosa  oe  invâtia  a  adori  ndercle,  stel- 
lele;  2.  d'in  i^pioi;  =z  fura,  spetâa  de 
magnetismu  animale,  prin  eaie  mag* 
oet^nduln  ee  pune  in  relaiiona  cn  nae- 
taUale. 


=y  Google 


sţi).         . 

*  SIDBBITE,  B.  f.,  tldartUsi  («Si)- 
pttiţ,  ît.  ildirltsi  ~-  vedi  si  siăeriăe); 
1.  specia  de  plaiita;2.  Bubstantia  matalli- 
oa  oe  Be  comiHiia  ca  certe  specie  de  firru; 
S.  ipeoia  de  patra  pcetiosa. 

*  SIDK&ITU,  a.  m.,  iMerltee,  (otii)- 
pinjc ,  fr.  ilUrite,  —  vedi  ei  aidende), 
1.  msgaeta;  2.  ipecia  de  adamante. 

*  SlD£BlU,-a,  adj.,  lidoreu,  (Cr.  ■!- 
Uti)i  d'in  sidm ,  pL  aidare,  relativa  la 
aidere  :  baWa  sideria,tiden'a  nâpte,  air 
darie  rodie. 

t  SIDEfiO-,  (d'in  gr.  otSTjpoţ  = 
ferra),  ia  ooraposite  soientifioe,  ce  :  n- 
danmdatu,  s.  m.,  (fr.  sIMn-Mtclte), 
carbonata  oe  coprende  si  ferm;  tidaro- 
eArMMw,  B.  m.,  (fr.  KlMre-ehnsie),  ebro- 
nite  de  ferru;  atdsnwArute,  b.  m.,  (tx.  il- 
Mn  akrlite»  d'in  XP»^  =  dubu)  >  p^ 
tra  ia  eare  intn  nud  Ttitosn  feuru  o- 
ligiattt;a^ato^ameHra,a^.,iîi.alMr*' 
•rMMiM)  ^ktfăroferroenmttemaiderO' 
damdeu,  B-m-^fr.  eiUr«4M4ra»d'inMy- 
tpw  ss,  arbore),  genii  de  plante  euo- 
tioa  d'in  famiU'a  rubiaoiek>ni;  eMeri»- 
jrarfn(,-a,  adj.,  (fr.  iiMmastret  d'in 
7«ociJp=:Teatfe),  care  are  ventrele  fer- 
raginosn;  aiderogn^iiia,  a,  f.,  (&.  il4(- 
x*ffn«Ue>,  seriera  BUi  B^ate  in  ferm 
aaa  aciahn;  de  aci  ei :  adj.  ndero^ni- 
fiiau,-»!  (b.  iMiMKnpkÎQM);  relatim 
lă  aidaeign^Ma  si  Ia  $idarogr<^a/Mf  s. 
ndarogroflm,  (£r.  tlMFevEaşiu),  cella 
icrstlUt  esparta  in  nderegrcfAto;  «ide- 
ftOMONfia,  8.  U  (&■  sU4r«HaBfll«,  d'il 
ywtvn(a  ^.divinatioae),  pretensa  divi- 
natione  ea  ana  v^rga  de  feiru  arsa,  pre 
care  se  obierrft  paliele  arroncate  arden- 
da;  «deroM,  b.  f.,  (fr.  auecaae) ,  ferm 
earboBata;  aidereteehnia,  a.  f.,  (fr.  sl4<- 
r*to«halet  d'in  Tix^=<u:te),  arte  de 
a  traoti  fwrolu,  de  a  iu  Bcote  d'in  pa- 
menta,  lamori,  etc.;  awUroteeimieu,  -  a, 
adj.,  (&.  siMretaeknlqae),  relativa  la 
aiderolechnia ;  aiderohnu,  8.  m.  si  f.  ai- 
'  denOina,  (ît.  ilMretlBe),  sabstantia  ce 
coprende  ferru;  sideroxyâa,  a.  pi.,  (fr. 
•Uinxitee),  gena  de  minerali,  oare  oo- 
[tteiide  oxjfdete  de  ferm;  «tdeiuryiti,'  a. 
iii.,(Cr.  BiMfexrleid'in^&Xov^lemikU), 
geim  de  plante  essotioe'  aidamrgia ,  s. 
f.,(fr.  BMira^ie)  din  Sp70v=Inora)=it- 


m iişl 

derofeeAnia,  arte  de  alaerAfemla,  parte 
a  metallwgiei. 

*  8IDER0SU,-a,  adj.,  sldensas;  ple- 
nu  de  sidere  =  stelle;  in  specie,  pro- 
stratu  prin  influanti'a  etellelorn. 

*  SIDU,  pi.  sidtiri,  aidtre  m  iidsri, 
■Ubi,  pi.  Blderft,  (afBne  oa  g^ee.  iASoe:sz 
forma,  imagine),  1.  proprie,  stellele  n- 
nite  pra  cem  la  nan  loon  intr'nna  ima- 
gine âre-oare,  eonataUatione :  aunt  atatta 
ainguhri,  aant  inse  aleile  adunata  la 
unu  locu  m  una  figura  de  animale,  cori 
ae  dieu  aidere:  fidertîe  de  primăvara,  air- 
derile  eoăiaeali;  Taumia  e  aidu  de  pry- 
mavSra;  eurauiu  aiâeriîorH;  mra'a  aau 
eamdtt  e  «idu  aprope  ăe  pdidu  bortaie; 
2.  metaforice,  de  r^la  in  plnr.  aidari'. 
a)  oeru,>bolt's  cemlai;  h)  maninaltime , 
a  attinge  atdehle  eu  ereseettUtt;  e)  nop- 
fce,  nopte  en  stelle;  d)  oeli  radiant],  fbr- 
niosi;  a)  eepressione  a  tempnli^  ftninilai, 
elimei,  r^enei,  tempeotatet,etc.;/?es- 
preseivM  a  Inflaentiet  ee  ee  credn  C9  a« 
Btellele  asnpr'a  eanHatel  sau  sortn  o- 
menitom;  vedl  ei  atetta. 

SIISSTA.  aieattmu,  vedi  :  tata  se- 
atarim. 

SIFILS,  aifonu ,  redi :  syp^,  ai- 
phane. 

StOA,  e.  f.,  silex*  eis;  1.  eiWee,  sp»- 
oia  da  p^tra,  crwma;  3..p4tra  de  sMn- 
titB  instrumente  talioBe ;  —  probablto 
senrtatu  din  «iMjfa=«i1iea  =  aSwe.  M. 

*  SieiLLABB,  T.,  sfffIlUre;  a  pmw 
aiffiUu,  a  inchide  cd  aigiUu,  :  aigutmTi 
fMnnentutu;  aigillsti  bene  epistoVa;  ă. 
sigillâ  tote  obiectde  repauaaatidm;  W 
aigilla  magaginde  negotiaioritorH  ee  dott 
fallimeiUu. 

*  SiaiLLABIGI[J,-a,  adj.  B.,  ilflUa- 
rleia*; relativa  lîksigiUu:  anelle  aigHh^ 
nete;  ea  Bubst.  reale,  ai^Uarieiu,  pl.-e, 
mica  imagine  de  făcuta  dam;  vedi  ai 
aigUlariu. 

*  SIQILLABin,-a,  adj.  s.,  ilţllU- 
rlns^a;  relativa  la  aigiUm :  arte  aig^la- 
ria;  ca  subst,  a)  m.  pers.,  aigiiuâiusi 
cella  oe  face  sta  vende  aigtUe;  b)  m-, 
roale,  aigiliariu,  pL-e,  =  imagine  mica 
tramissa  ca  dara,  mai  vertoBu  la  aigd' 
Iarie=nltim'a  di  a  sataniaililoni;  e)  f., 
aigOUaiă  =  arte  de  st^OitrtH ,  io  ape- 


>yGoog[c 


ura 


816. 


de  ct«  sigUiarm  pentru  figuriae  de  dara. 

*  SIQXtLATIONE!,  B.  f.,  (fr.  bIşIUi- 
!!•■);  acUoae  de  sigiUare  i  iigMationea 
teatamemtub»,  epu^>leloru,  magaginuliti 
cetim  /îiUite. 

*  SI(iILLATOBIU,-(on"a,adj.8.,  (fr. 
•IffilUtear);  care  sigilla  :  aigiilatorit^ 
^iatoldoru  secreta,  noteioru  diploma- 
tw;  sigiUatorii  teatamentt^i,  oateloru 
faliitulMi;  sigUiat&rii  victimeloru,  la  an- 
tici, erau  sacerdoţi;  sigiUatoriu,  ia  locu 
de  aigiliariu,  9.  m.  personale. 

*  SiOILLATa.-o,  adj.  part.  s.  d'in 
MgUtare,  lifllUtu. 

*  SiâILLAIUBA.s.f.,elfUlaU*;M- 
tione  de  mgiUare,  d4ro  moi  rerhuu  ef- 
fscta,  modu  allu  aoeatei  actioiu  :  sigit' 
hOm'a  ptmgdoru  ou  (urgenţi;  sigMatur 
reUutieloru. 

*  SIGILL10LD,z=atyaJu)rM,pL-e,  «I^ 
tUUvlMij  deBunntiya  d'in  aigM». 

*  SIGILLU,  pL-e,  liflUraţ  deiuiia- 
tin  d'io  ngim,  mica  Bemna,  si  oui  rer- 
tosB,  mica  ţigara,  mica  iangine  :  figu- 
rina, statuiora,  eto.,  1.  ia  genere  :  vasa 
eu  minunate  sigiUe  pre  tUe;  2,  in  spe- 
cie, semna  ce  se  înfige  pre  scripte,  do- 
cumenta, etc,  pecete :  sigiliu  prwatu, 
sigiliu  piMicu;  stgUlulu  statului;  tigil- 
m»  eommunei,  scotei,  baserieei;  a  pune 
sigilh  pro  tmu  testamentu,  pre  unu  oro- 
«are  hîcru;  a  pune  aigUle  ia  cutele  in- 
iiiise  aUa  wwi  faUitui  a  ridică,  nmpe 
«ipMele;  met»  cu  sigiUu,  sub  sigMm,  fbra 
tigUlHi  sigUlu  cu  insemneie  fimtUiei.  $i- 
gUlm  eu  inUialile  cellui  a  cuie  sigUUtlu; 
de  Iwcru  pusu  sub  sigiliu  nu  te  pote  at- 
Unge  de  cătu  eeUu  in  dereptu  de  a  rum- 
pe sau  ridică  sigiliulu. 

*  SIQLU,  de  regula  ia  pi.  sigle,  il- 
rla,  (scurtata  d'in  sigiliu);  semna  de 
abbreviare,  abbreviatura  ;  nu  su  per- 
misse  sigle  in  legi. 

SIGNAKUi  =  segnare  ^  semnare  , 
T.,  ilcaare;  a  face,  impreme  signu,  (vedi 
semnare,  insetnnare),  1.  proprie,  a)  in 
genere :  a  signă  vitele  cu  ferrulu,  a 
tignâ  in  fronte  eu  una  macula  negra;  a 
signă  eu  una  Umiie;  a  signă  loculu  cu 
unu  fuste  infiplu,  &>  in  specie,  a)  a  mani 
CU  una  sigUilu :  a  signă  eptiaolde;  a  signă 
WM{e,jMtM^-nprin  eitan8ione,aaQb- 


m. ^ 

scrie :  ti  signăeontraetulujtractatuîuipar- 
cttdu  de  căsătoria,  testantantul» ;  si  da 
acf,  a«i(7nd=C0Dclude,  determina;  P)  a 
impreme,  intjparf  pre  meoete :  a  sign^ 
numit;  a  signăpre  monet»  armde  terrei, 
imaginea  domnului;  moneta  signată  in 
acestu  annu;  metaforice :  Hnimi  sigmatu 
in  memort'a  nostra;  ^)  a  orn&,  deoe- 
ră,  OQOr&  ;  a  signă  pre  mctoriu  eu  co- 
rona de  «mru;  S.  metaforice,  a)  a  descrie, 
desemna,  eâpreme,  (redi  signifieare,  ce 
intra  mai  desu  in  acestu  seneu) :  a  signă 
lucruiu,  ide'a  eu  una  eireunUooutione; 
b)  a  observft,  aot&  :  primii  signara  vor- 
b'a  immieiiom  travestUi,  ea  dtfferitaâ» 
a  nostra. 

SieKATABin^fe^MKanw^KfmM- 
tariUt'a,  adj.  8.,  (fr.  siKaaUlre);  care  « 
aiignaUt;  vedi  si  aig^atori». 

SlâNATiONE,  8.  f.,  ilffMtlei  aefeieae 
de  tignare. 

SIGNATaKIU=W9Mft)rHi=zHimM- 
t<»iu,46ria,  adj.  s.,  elffBâterf  care  «i^ 
ito,  si  in  specie,  a)  oare  rngna  anu  de- 
cumentu  ca  parte  coBtraotaote,  oa  mar^ 
tom,  etc;  b)  oare  signa  moneta. 

SIGNATU  =  segnaSw=»emnoltti,-^ , 
adj.  part.  s.,  algaitai :  -cOnltraete  ng- 
nofe,  vita  sigmia;  moneta  de  emrmân 

SIONATOBAs  ce^Mtera  =«>»• 
natura,  s.  f ,  (Ir.  slgBâtare);  acttone  d« 
signare,  cummu  si  effecUi  allu  aeesM 
actione,  mat  rertoeu,  nome  sigtwtn  pre 
oua  dooumentu  :  signtaur'a  eu  man'a 
propria,  signatura  data  prin  altulU;  m 
stringa  signature;  petitione  eoperita  de 
multe  signaturoi  a  si  şterge  signatut'ti, 
a  si  negă  signatur'a ;  a  si  rteonnosee 
signatur'a;  fora  signatureU  mai  nmUom 
omeni  probi  nu  ti  potu  tmpromntă  ttm- 
mai  pre  Signatur'a  tea;  a  pune  sign»- 
tur'a  pre  coUa  de  tgparitu. 

SIGNIFEBIT  =  semniferu  .-n ,  a^j. 
s-,  BUnlfer;  care  pdrta  nun  signu .-  1.  ro 
genere  :  prore  stgnifere ;  2.  in  speciey 
aj  care  porta  constellatiani,8teUe  :  sig- 
nifer'a  bolta,  signifemla  jsodiacti;  b)  de 
regula  ca  siibst.  pera.,  unu  igniferu  ss: 
cetlu  ce  porta  fiammur'a,  unei  armatei 
de  aof,  signiferu^  duce,  capu, oondnc- 
toriu,  ete. 


=y  Google 


m. 

SIGNIFICANTE,  adj.  part.  preş., 
slSnlSeans,  (fr.  slsniOjuit);  care  aigni- 
fiea,  iu  specie,  a)  care  orr^ta,  espreme 
bene,  luminatu  :  geatu  tigmficanie; 
hjmomejitosw:  ce  apune  elbt,  nu  eaigni- 
ficante. 

SlâNIFICANTU,  s.  f.,  iilfilllfl«n- 
tli,  (fr.  slgntflAiee);  calitate,  poterede 
signifieante,  momentuoBÎtate,  issemna- 
tate;  in  specie,  Însemnare,  întelleasu. 

SIGNIf  ICAHE  =  $egnifieare=8em- 
nificare,  T.,  alţnlfloxre,  (fr.  Blfotiler); 
a  face  signu,  a  dă  aignu,  a  arretă,  s  «li 
se  ae  intellâga,  etc,  1.  in  genere  ;  co- 
venie  ce  aignt^a  ceUe  ce  sentimtt,  vremu 
si  ecgitămu;  benevoltenti'a  aisistentiloru 
ni  se  aignifica  prin  t^tplause  repetite; 
tote  aceste-a  ngnifiea  eogitele  vostre;  te- 
merile se  significau  prin  fremite  siprin 
paUoreafaadoru;  câţi  ventâ,  signifieaa, 
eo  au  vaiutu  cu  ocliiseiminunta;tendu 
mâmtie  ai  cu  vocea  aignifica,  co  vreu  se 
se  suppuna;  serissorea  tea  nu  ngnifica 
de  unde,  candu  ai  in  ce  di  a  fostu  espe- 
dita;  2.  in  specie,,  a)  a  aonuntiâ,  declari; 
b)  mai  vertosa,  a  annantiâ  veoitoriolu, 
apresagi;  si :  a  predice  tempulu  bonn  sau 
ren  ce  are  se  fia;  c)  ca  mai  desu,  a  avâ 
sau  d&  nnu  iatellessu  clara,  a  espreme : 
muUe  covente  alt' a  signifiiiau  itnadfUa, 
aîl'a  s^ni/ica  astadii  ce  gignifkaacista 
vorba? 

SIGNIFICAT10NE=8eiîin»^co(»ne, 
S.  f-,  BlgultLcM;  (fr.  algnlflofttlon);  ac- 
tione  de  significare,  cama  si  effectu  allu 
acestei  actione,  ce  se  significa,  lucru 
iignificatu,  1.  in  genere  :  a  ckiamăpre 
cineva  eu  signifieatione  d'in  eapu,  eu 
tignificationi  d'in  ocli;  signifieatione 
de  calamităţile  advemte;  cu  focuri  fscera 
signifieatione  celioru  impressurati;  sig^ 
ntâcationea  volientiei  de  a  scambă  tes- 
tamentulu;  signifieationea  victoriei  eu 
clq^ori  de  hwicuria;  2.  in  specie,  a)  ea- 
presaione  de  consensn,  semnu  de  jntel- 
legere,  de  approbatione  :  se  vedusi  in- 
tellesse  signifieationea  totoru  volientie- 
lorui  b)  presagire,  predicere  :  colorea 
nueriUmi  e  signifieatione  a  tempului;c)<i9, 
mai  desu,  intellessu  alia  unei  espres- 
sione :  a)  in  seosula  puru  grammaticale,  1 
intellessu,  însemnare :  hiw  eovent»  are  ' 


SIL. 


im 


mm  muUe  sigmfi'tiUoni :  aignifietUione 
propria,  originaria,  primitiva;  signifi-^ 
cationi  metaforice,  derivate,  figurate; 
signifieatione  aUegorica;  mgn^eatione 
generale,  particaîare,  speciale;  signifir 
catioTU  acairaia,  precisa;  signifieatione 
vaga;  adesea  acdlu-asi  eoventu  pare  a 
ave  signifitationi  contrarie;  p)  ia  sesau 
retOTicu,  eapressione  energica ,  coventa 
appesata;  d)  dare  io  scire,  inconnoaiMB- 
tiare,  notificare :  signifieationea  senten- 
tiei.  decisionei,  eonventtonei;  a  face,  dă 
signifieatione. 

SIGNIFICATIVO=«emni/îca/iCTf,.a, 
adj.,  slţnifleatlT»,  (fr.  slfUlSoatll)  ; 
apta  a  significare :  gesturi  signifieatwe, 
coventu  significaHvu  de  sene,  co-ci  muU 
covente  significative  numai  in  reiatiene 
eu  altele;  ia  specie,  care  significa  bea*, 
cu  energia  :  geatu  aignificativu ,  motu 
de  capu  forte  signifieativu. 

SIQNIPICATOEID  =  semnifieato- 
riu,-t0ria,  adj.  a.,  «IgnlOefttorfUrlw* 
(îx.  Blgtlflektear)  ;  care  $ignifka  .Sftu 
seţve  la  aignifieatu  :  eoveate  ngnifioiBt* 
torte  de  passivitate;  puncte  aUs  ficitjrfi- 
cei  significatorie  de  ceUe  venitorie  peu-. 
tru  astrologi;  sigtKfieatoriulu  sententi^. 
loru  curiei  judiăaria. 

31GNlFICATQ=w^tjfoa«u  =:  sen- 
nifieatu,-a,  adj.  part.  s.  d'in  aignifiioaea, 
slKflUcatu&j-uB  :  ceUe  significeiienusu 
semnele  ensesi;  aign^ietOidu  eaţUa  ae  a», 
distingă  bene  de  significatoriu;  signifi" 
catidu  generale  allu  unui  coventu  se 
pune  i»  opposUione  <m  signifioatele  apt- 
ciadi  cdle  acellui'asi  coventu. 

•  SIGNITENENTE,  adj.  pait.  preş., 
slţDtteDens;  care  tine,  conţine  signe^ 
atmne,  in  iotellessalu  speciale  de  (U^re;- 
signitenerUele  carru  allu  »^«t. 

SlGS\J:^$egnu=:ssm»Uf  s.  m.,  tlgi 
Dan;  Tedi  semnu. 

•  SILACIU,-a,  adj.,  sllioens;  (fir.  il- 
lacAe);  de  sile,  ce  sâmioa  a  sile. 

•  SUiAîf tj,  s.  m.,  stUnns,  (o[Xi)vâ<;= 
<uka.'^);  1.  cepu  de  bate;  2.  foate,  apa 
ca  esse  d'in  pamenta,  —  asia  uominate 
dupo  capnlu  lui  Silenu,  educatoriulu  lui 
Baccbu,  co-oi  form'a  acestui  capa  se  da 
mai  tota  de  aa'a  la  gor'a  cepului,  fon-. 
telui,  etc. 


=y  Google 


tl64 


8tt. 


SILBA,  si^atieu,  etc.,  vedi :  silva, 
tUoatieu,  etc. 

*  sile;  8.  f.,  itl,  (fr.  ttl);  specia  dâ 
plmentu  galbinu  ce  bate  in  rossia,  spe- 
ci'a  de  aera  cea  mai  formosa, 

*  8ILENTE,  adj.  part  preş.  d'in  si- 
lere,  slleni;  oare  sUe  :=  htce,  nu  face 
Btnpito,  luma,  Bgommotu,  etc. 

*  SILENTIABia.-a,  adj.  s.,  »tlen- 
tlarlis;  cella  iDsarciinatQafaceAiI«ti<jii; 
in  apeoie,  celln  pnsn  a  tia6  sileniiu  in- 
tre Berri;  mai  tardiu  anb  imperatori,  si- 
UiUiarnt  =  consiliaria  secretu  alin  im- 
peratorintoi. 

*  SILENTIOSTJra,  adj:,  «Ileitlosiij 
pisnu  de  sUeiOim,  cofnodatu  ia  silm^  : 
sSwtidsa  nopte,  sUentiâK  locuri. 

»  SILBNTIU,  8.  m.,  ineatlvm,  (fr. 
sllABM,  —  d'in  tiiere);  stata  de  tăcere, 
lipse  de  sonn,  de  itrepitn,  in  oppesitione 
cuTorba,8trepita,BgommotD,UTma,etc.: 
a  a$etiitd  i»  silentiu;  a  faee,  tini,  pa- 
tfrd  aHentik;  a  rumpe,  turbură  ailen- 
tMu;  a  atdin  sUentiu,  a  east  â^in  siien- 
Mk;  aHeiit  wIh  noptei,  desertului,  moT' 
măituliU;  in  specie,  in  limb'a  angarale, 
sflsMfwzrseman  lea;  metaforice,  sHen' 
tiu  =  B«dera,  inaotiTitate,  inerţia,  otin. 

*  SILEBE,  T.,  lUflM;  a  fi,  stA  in  tă- 
cere, a  tacri;  metaforice,  a  stft  inaotirn, 
inerte,  a  fi  otiosn,  in  repanaa. 

•8ILESC&RE,  T.,  «Ileteere;  a  se 
«temperi  de  a  face  etrepitu,  de  a  Torbf, 
m  taeâ,  a  inceti,  etc 

*  SILICA,  s.  f.,  ■lllqna»  (fr.  Btllqne); 
pericarpin  compositn  d'in  done  valve, 
pastare  :  sUiee  de  lente,  de  faba;  meta- 
forice, genn  de  concbylie  bivatre. 

«61LIGABE,    V.,    sUtcKrl;   a   faee, 
prende  nZtea  :  Utitea  a  sUieatu. 
«  SILICABin,-a,  adj.  a.,  BllIurUs; 

1.  relativa  la  silice;  mai  vertosu,  s.  pers. 
sUieariu,  cella  ce  aşterne  caile  ca  silice; 

2.  relativa  la  silica,  !.  reale,  sUicaria, 
gena  de  conchylie. 

«  8ILICA8TBU,  B.  m.,  slIleaatniM; 
apeda  de  plante,  nomita  sî  piperite. 

«SILICE,  B.  f.,  silex,  (fr.  illex), 
1.  Bpeeia  de  patra  forte  tare;  2.  metafo- 
rice :  a^veri-ce  patra  dnra;bj  in  genere, 
ţffm,  sassn;  e)  doretia  de  ftnima,  cni- 
delitate  :  âitima  de  silice. 


■_ ^1^ 

*  SILICEBNin,  s.  m.,  slUeerali»; 

1.  ospetin  funebre;  2.  betrftna  decrepita; 
ă.  specia  de  carnaciu. 

*  SILICIA,  s.  f.,  vedi  siliciu. 

«  8ILI0ICn,-a,  a4j.,  (fr.  itlIeU'e); 
de  silice  :  aeidu  sUidcu. 

*  SnJCin.-a.  adj.  s.,  it[lee»f-«,  (fr. 
■lllee,  Blllelnm);  1.  relativa  Ia  silice  ; 
petre  silide;  snbst.  reale,  a)  m.  sUidu, 
metallu,  corpn  elemeatariu ,  estrassa 
mai  allessa  d'in  ailicia;  b)  f.  silita,  sub- 
staatia  d'ia  oxyâidu  sitideu;  2.  rela- 
tiva la  sQica,  ca  s.  f.,  siliâa,  specia  de 
plante  cn  silice. 

*  SILIGOSa,-a,  adj.,  (fr.  Blllţiienz, 
•llloenx);  1.  d'in  silica,  plenn  de  silice, 
care   prodaoe  silice  :  plante  silieiâse; 

2.  d'in  silice,  plenu  de  silice :  pamemtu 
silicosu. 

*  SILIGULA,  8.  f.,  Btlleala,  (fr.  silf' 
euie);  deminativn  d'in  sUica;  in  specie, 
mica  silica,  forte  scnrta  si  mai  lata  de 
c&tu  Innga. 

*  SILICULIFOBME,  adj.,  (&.  itUea- 
lirome),  care  are  forma  de  silictila. 

*  8ILICaL0Sn,-<i,  adj.,  (fr.  iftlea- 
lenz);  care  prodace  siiiade  ;  planta  si- 
Ucuhsa, 

*  SILiaiNABin,-a,  adj.  s.,  «Illrl- 
■ftri»;  relativa  la  siligine;  s.  pers.  sili- 
ginariui  care  face  pftne  de  siligine. 

*  SILIGINE,  B.  f.,  alUf»;  specia  de 
gi^na  esoellente,  tritlenM  hlber^vH, 
Linn.,  si  fariaa  de  acesta  grftna;  flore 
de  &rina,  in  genere. 

«  âlUQINIU.-a,  adj.,  ilUrlaeiiij  de 
sUigine :  pane  siliginia. 

*  SILIGINOSITATE,  s.  f.,  (fr.  sIII- 
KlBVBlte);  calitate  de  siliginosu,  fiore  de 
farina  de  siligine. 

*  8ILIGIN0S[J,-a,  adj.,  plenn  de  si- 
ligine, 

*  SILITRA,  silitrosu;  vedi :  salUra, 
sditrosu. 

*  8ILL0aBAPHU,  s.  f.,  (fr.  tUI*- 
(npkle,  din  oiXXtJ;  =  rîsn  mordace. 
Bl  fp&fei*  =  scriere);  arte  de  a  scrie 
silii;  tractata  asapr'a  siUUoru. 

*  SILLOGRAPHICU,-»,  adj.,(fr.»ll- 
loirrepltfqBe);  relativa  la  siUographia, 
SKQ  la  siUographu. 

*  SILLOGBAPHU ,  -  o ,  8.,  alllemi- 


,,  Google 


8IL. 


1185 


phiiB»  (otXXcrfpdcpoi;,  ^anc.  sIUogr»pli«), 
scriptoriu  de  silii. 

•  SILLU,  a.  m.,  sUIna,  {nik\6<;,  £r. 
iitlle);  risu  mordace;  in  specie,  poema 
satyrics  mordace. 

*  SlLn,-a,  adj-,  sUdb;  care  are  nasu 
nare  si  carbatu  ia  snsu. 

*  SILUROIDE,adj.B.,(fr.  sIlnroTdc^, 
care  sâmîna  a  siltiru ;  g.  m.  pi.  siîuroidii, 
familia  de  pesci  ce  an  de  typu  gentilu 
ailuru. 

•  SnUBU,  s.  m.,  Blluma,  (fr.  sllnre), 
•lliirn>  gUnls,  Linn.;  geDU  de  pesci;Tedi 
ai  aUuroide. 

SILVA  ^  silba  si  $etba,  a.  f.,  sllra, 
(it  isp.  sfllra,  proT.  selT»  si  bIItb);  mul- 
ţime de  arbori  crescuţi  in  acellu-asi  locu, 
cumu  si  loculu  plantatu  cu  aibori,  mai 
vertosn,  arbori  mari,  pădure  :  betrănele 
silie  de  pini,  de  carpini,  de  fagi  si  de  al- 
te $peâe  aUe  Carpatiloru;  sUbele  Cârpa- 
tiloru  offeru  hone  lemne  de  constructio- 
ne;  sUbele  de  cămpu  dau  lemne  de  foeu; 
«il&a  desa  si  utnbrâ3a;  silba  secularia; 
sUbele  statîdui,  administrationea  si  pre- 
veglarea  sttbeloru  statului;  a  talia  una 
siUta ,  a  plantă  silbe ;  —  metaforice , 
a)  nlva=multime  de  desa  si  Îndesate 
Incruri,  si  de  acf,  copia,  abuadentia  de 
materia ,  etc;  b)  silva  =:  collectione  de 
locuri  diverse  d'in  diverşi  auctori,  carte 
CD  varie  compositioni. 

SILVANU.-a ,  adj.  s.',  Bllvanis,  (fr. 
sIlTAli,  BjlTBln) ;  relaiivu  Ia  stiva, 
de  silva  :  animoii  silvane;  in  specie,  ca 
sobst.,  a)  î.  pi.  silvanele,  ordine  de  pas- 
Beri;  b)  ip.  savant*,  genu  de  insecte  d'in 
fomili'a  xţ/lophageloru;  e)  ca  mai  desn, 
şUvanu.  dieu  de  silva,  la  antici;  d)  m. 
reale,  sUvantt,  una  substantia  minerale, 
vedi  si  silvanitu, 

•SILVANITU,  s  m.,  (fr.sjlTanlte); 
Bobstantia  minerale ;  vedi  si  silvan» 
sub  d). 

SILVATICELLTJ=w76aiîceHt*  si  sel- 
bc^ieellH,-a,  adj.,  deminutivo  â'inâilt;a- 
tieu. 

SILVATICESCE=«tta/tcesce  si  sel- 
baticesce,  ad\.,»mT«f  feroolter,  Immanl- 
ter,  karbarej  in  modu  silvatieescu  :  sil- 
hatieesee  se  arrunca  pre  omu  si  Voccide 
tUbatieesee. 

Iran. 


SILVATICESC0=«i6a(«!escuBi  sel- 
baticescu,-a,  adj.,  fernsf  ferox,  bibtiib, 
ImmautB  ,l»rbBr  db;  de  silvatieu  ca  subst.: 
furia  silbaticesca,  maletractari  silbati- 
cesci;  silhaticescile  cruăimi  aîle  tyran- 
mdui,  silbaticesc'a  hru  brutalitate. 

SILVAIlClfL—sUbaticiaBiselbaticia, 
8.  î,,  ferltas,  ferooltas,  serltla,  Imma- 
nltaB,  barbaria;  (leBertom;  statu,  cali- 
tate si  fapta  de  silvatieu,  1.  in  genere  : 
silbatici'a  porciîoru  necustoditi,  silbati- 
ci'a  vitelliloru  născuţi  in  silbe;  silbati- 
ci'a viţii  de  vinia,  a  perului,  mcrutui 
si  altoru  pomilassati fora  cultura; silba- 
tici'a omului  lassatu  a  viue  singuraticu, 
afora  d'in  societate ;  multe  popore  reca- 
dura  in  si1h<4icia,  multe  tncon'auessitu 
(Tm  sUbatida;  partea  cea  tna»  mare  a. 
poporeloru  pretense  culte  sunt  inco  in 
ailbaticla;  2.  in  specie,  a)  desertu,  de- 
fecta de  cnitura  materiale  :  lipsita  de 
bracie ,  terr'a  se  cofunda  în  silbaticia ; 
silbatieiele  Asiei  despre  medianâpie;  sil- 
batici'a montUoru  si  sUbeloru  tteealcate 
de  petioru  de  omu;  b)  in  sensn  mor  Je  : 
silbatiiA^a  mentei,  resbonarei,  urrei;  sil- 
batici'a appetiteloru  bnttali ;  silbatici'a 
crudiloru  tyranni ;  silbcUiciele  furiosu- 
lui de  blastematu;  —  in  specie,  pentru 
f^re  :  silbatici'a  leului,  tigrului,  panthe- 
rei,  lupului,  ursului. 

SIL  VATICIME=s*ffia«CM»e  si  selba- 
ttcime,  a.  (.,  TerltaB,  fţr«eltas,  lixinanl- 
tas,  sffiTltlB,  barbaria]. (d'in  silvatieu), 
cu  acella-asi  intellessu  ce  are  si  form'a 
silvaticia  inse  ca  differentîa  co  se  applica 
mai  in  speciale  ca  collectivu  :, mulţime 
ăeselbatici,  toţi  silbaticii,  vaste  ierte 
silbatice  si  abitate  de  silbatici,  cofon- 
daie  in  silbaticia;  (compara  si  it  htUng- 
glame,  salTatfcnme ,  BalraţglBa»  salra- 
tlclna;  isp.  BalTKJIna,  port.  Balvazlahaţ 
prov.  salraţiflna,  salvazlnha,  Balvalalna, 
fr.  adj.,  HanTâfln;  bI  allu  nostrust/i;a^t- 
cione.) 

SILVATICIRE=siifta/t«»-e  si  selba- 
ticire.-escu,  V-,  reram,  ferocen,  barba- 
rnm  reddere  rel  flerl;  s»rlr6,  Teraelre» 
Tiirere,  perterrert»  exparesoere;  a  face 
sau  deveni  silvatieu,  1.  in  genere  ;  se 
sShatiefisett  viteh  domestice  lassaie  se 
âmble  singure  prin  sUbe  si  deşerte;  s'a 


.yGooglc 


11S6 


81L. 


aObeticitu  vinfa  îaasata  in  neaâiura;  ty- 
rannii  selbaiieeaai  terr'a  st  popondu; 
perii,  merii,  ceresii  si  oiH  pomi  se  sel- 
baticesat  fora  cultura,  asia  se  siU)ati' 
cescu  si  grânele;  giJ)em%eîe  despotice 
s^atieira  terrele  celle  mai  inftorite  in 
at^a-a;  2.  i[)  specie,  a)  &  inteiTit&,  in- 
fiiriă,  etc;  b)  a  se  spariă :  asta  silbaticescu 
copillii;  vedi  atmu  se  silbaticesee  eopil- 
lulu;  se  silbaticira  eallii  st  appueara 
fug'a. 

SILVATICJONE=siî6a<icione  ai  seU 
baticione,  s.  f.,  ferltas,  feroeltas,  In- 
naDitâs;  barbarie» ;  cădere  insilbatieia; 
deveuire  in  sUbatida,  stătu  desilvaticu; 
Tedi  si  silvtUicia,  silvcUicime, 

SILVATICITn  =  «iMi"ctii4  ai  seUta- 
'    ticitu,-a,  adj.  part.  s.  d'in  ailvatidre. 

SILVATICOSO=«ffiaficosa  si  »«»a- 
tieo8ti,-a,  &dj.,  efTernSf  elTeratufl  ;  (d'in 
ailvaticu),  ca  sensnla  speciale  de  spa- 
riosu,  de  care  na  te  poţi  usioru  appro- 
pi&,  care  fage  da  contacta,  etc. 

SILVATICU=«H«ri»CM  8iselbatia*,-a, 
adj.  H.,  BllTBtlons,  (it.  aelTxtlco,  salra- 
tloo,  gelragrgloi  salrairglo;  îsp.  lelratleot 
aalrajoi  port.  selratlo»»  salTafem,  sel- 
Taţen;  prov.  aalratge,  »«lTatJ«,  sal- 
Taţfl,  salT^Jei  fr.  antrage),  feros,  ferax, 
«IfeTDS,  effer»taB,  saeTas,  Imnaiila,  bar- 
barna,  Inenlfas,  aţrestU,  asperatas,  t«- 
litnsj  1.  proprie,  de  stiva,  relatira  ,Ia 
sUva,  aprope  in  acellu-aai  aensu  cu  allu 
formei  si7oe«^re,  sicopereBensuIuforme- 
lorn  :  padureău  ai  padurescu;  2.  ca  mai 
desu  inse  iu  sensu  mai  estensQ,  si  anome, 
a)  inculta  :  pomi  sUbatiă ,  pome  selba- 
tice,  pamentu  selbatieu,  omu  sâitatieu, 
popore  seWaiice;  b)  neimblandita,  oedo- 
mesticitu,  indomita,  immansaetn,  etc. : 
calltt  silbaticu,  porci  sUbatici,  mtellu 
aUbaticUiboi  selbatid,  câne  siUiaticu, 
.passeri  siîbatice  .gaîlina  silbatica,  co- 
eosiu  selbatieu,  vacca  silbatica;  c)  spa- 
riosn,  intractabile,  ce  fuge  de  contacta : 
copilUtsiîbatiai,  fete  silbatice;d)  deatiTiM, 
mai  sllesau  deşerta  de  6miai :  terri  siî- 
batice, locuri  sUbafies,  campu  silbaticu, 
monte  silbaticu;  e)  feroau,  feroce;  fere 
fUhatice;  si  de  aci,  furiosu,  desfreoatu, 
cradu,  neomenosa,  barbaru,  etc. :  silha- 
ficele  unde  olfe  morei  mkrritate,  silba- 


Stt^ 

tic^a  menia  a  despotului  ;  silbatui  ty' 
ranni;  siîbatica  portare,  eilbatic'a  anima 
a  luptadloru  încrunţi,'  silbalic'a  si  ne- 
impacat'a  lui  resbonare;  siSbatice  n%(de- 
tradari,  silbatico  si  brutali  appetite,  sil- 
batica passione.  siU)atieu  eoragiu. 

SlLV^TZE—iilvtttrura,  adj.,  gll- 
TeBter>  si  sllrestrla  ;  de  silva,  relativa 
la  silva  :  eoUina  silvestre,  monte  silve- 
stre, animali  silvestri,  umbra  silvestre, 
passeri  sitvestri,  gaUina  silvestre,  tauri 
silvestri  mai  mari  de  câtu  eelli  eampe- 
stri,  pruni  silvestri,  silvestri  come;  sil- 
vestre musa,  silvdsri  cântice. 

*  SILVIA.  B.  f.,  (fr.  BilTle);  nome  data 
la  multe  specie  de  passeri  cantatorie. 

*  SILVICOLU,-fi,  adj.  a.,  sllTleola; 
I.  care  co2e^si^de,  riue  in  silva:  silvi- 
coli  ăivi  si  silvicele  dive;  omeni  silvicoli; 
sabst.  pi.  silvieolele,  familia  de  insecte 
coleoptere;  2.  care  cwa,  cuUiva,  preye- 
gla  silve  :  operationi  silvicele ;  Tedi  si 
sihieultoriu,  silvieultura. 

*  SILVIC0.-a,  a^.,  (sIlTleoB,  fr.  bH- 
Tliine);  relatiru  la  silva  :  studie  sUpice, 
offieiu  silcicu ,  admxnisiratione  sUviea; 
ia  specie,  aeidu  siîviw  =  estr&ssa  d'îo 
colophaniu. 

•SILVICULTOEIU,- (oria,  adj.  s., 
■ilTlealtor,  care  cultiTa  sUve;  1.  ia  ge- 
nere, locnitoria  de  silva;  2.  ia  specie, 
care  scie  si  practica  artea  de  a  propagă 
ai  conservă  silvele. 

•SILVICDLTOKA,  s.  f.,  (sIItIobI- 
tnrat  fr.  atlTlcnltnre);  acieaţîa  si  arte 
de  silvicultoriu  in  sensuln  speciale  de 
sub  2.  alia  coventului :  scota  de  agriad- 
tura  si  de  silvicultura. 

•  SILVlFBAGU,-o,  adj.,  allrlfraffnii 
care  frânge,  sfarmă  silve  :  silvifragele 
tempestati, 

•  8ILVIGERţJ,-«,  adj.,  sllriger;  care 
porta  sUva  :  stivigeri  monti. 

•  SILVINU.-a,  adj.  s.,  (fr.  ajlrln*); 
de  silva  ^  lemnu,  arbore ;  leuatu  mai 
rertosu  ca  subst.  m.  silvinu,  sau  f.  sil- 
vina,  Bubstaotia  5a2tna,  solubile,  de  sa- 
pore  analoga  cu  a  aarei  marina. 

SILVOS0  =  sîlbostt  =  selbosu  ,-a , 
adj.,  ailTOBaa;  pleaa  de  sUva,  de  sUve  : 
locuri  nlbose,  ierra  silbosa,  monte  sU- 
hosu,  eoUina  sUbosa. 


.yGooglc 


am. 

8IHBBIA,  s.  m.,  mereei;  marcede, 
salariu. 

SIUBUSEl,  ^  senAure,  si  semibivu,  a. 
m.,  iiaol«BS,  MM»iiţ  fransB)  aelBD»; 
(d'in  seme) ,  appiicata  în  speciale  la  se- 
minele  ian,  tari :  aembure  de  eeresia  , 
sensuri  de  persice,  senâturi  de  dive; 
MfK&nrt  de  mere,  de  pere;  semburi  de 
HHO,  de  portimbelle,  de  prune;  pror.  nu 
mancă  cere$ie  cuunumaimcurelamisa, 
eo  ti  arrunea  sembtmi  in  nam ;  a  joeâ 
arruned  eu  semburi ;  prin  esteDsi  one  si 
metafore  :  sâmburele  unei  armate,  sem- 
burele  unui  fetu,  geniu  in  sembw^e;  sem- 
iurele  unei  doctrina,  unei  instituiione 
ee  are  se  fia  mare;  seoĂureie  unei  poema, 
unei  lege,  unui  opu  in  genere. 

SIMBUBELLU  =  semburetlu,  s.  m., 
deminntivn  A'ia  sembure  :sembureUide 
baeoe  de  uita. 

SIMBUBOSO  =  senAuro8u,-a,  adj., 
iHleoraoii  lentain  plesai;  pleDa  de 
sembure,  d«  saiiburi,  cu  mare  sembure  : 
aemburosi  struguri. 

SIMGfiLLA.  =  sineeUa  =  senedla, 
(scortatn  d'in  sentieeUa) ,  a.  i.  redi  sen- 
tieOla. 

*  SIBflA,  8.  f.,  Bl  m.,  simiu,  slmla,  b1- 
■1m,  (d'in  simu);  applicatn  ca  nome  g;e- 
nericu  limimutia:8imiide  su  forte  ap- 
pteeate  ia  imittOione  de  tote  ee  vedu;  de 
aci  metaforice  >'  smia  :=  persona  cni 
place  si  ee  precepe  a  imită;  in  specie, 
staltn  imitatorii]  :  se  nu  ne  facemu  si~ 
imelfi  neminui. 

*  SIMIANa,-a.  adj.  s.,  (fir.  staleB); 
de  simia,  ca  sâminaounfm'a;  snbst.  pi. 
aimnaneU,  familia  de  mammifere  ce  are 
de  tjpn  gennlu  smia. 

*  8IMILA.,  s.  f.,  Blntla;  cea  mai  bona 
&rina  de  grftnn,  flore  de  farioa  de  cellu 
mai  bonn  grâ&u,  d'in  care  se  făcu  pa- 
nisiiJre,  turtisiâre,  placentiâre,  etc;  pria 
metafora,  p&ni,  paDisi<}re ,  cornuri  si 
altele  d'in  assemine  farina;  —  (de  aci 
si  cormptnlu  simbla  a9.a  jimbla). 

*  8IMILA0INK,  8.  f.,  stmtlasejina- 
eelln-asi  sensn,  apropa,  cu  alin  formei 
tmnla. 

*  SIMILARE  =  «imaanu,-a,  adj., 
(&.  ilMilaire);  Care  are  ceva  sxmiie,  a- 
nalo^,  omo^niu  :  partiiU  nmtlon. 


snt. 


1167 


«  SIMILABITATE,  s.  f.,  (fr.  siaila- 
rlM);  calitate  de  similare. 

*  SIMILE,  adj.,  BimUl8,(affinecagr. 
âţioEoc,  ^]i.6<i);  semine,  assemine. 

«  SIMILITATE,  s.  f.,  BlnlUtu,  si 

*  SIMILITUDINE,  s.  f.,  slallitul*, 
(fr.  BiHllltBde);  calitate  de  stmtle,  se- 
minare, assemlDare  :  aim^itudine  per- 
fecta, essa<^,  totale ;  simtlitudine  par- 
ţiale; simUUwiinea  fratelui  eu  frate;  si- 
miiitudinea  imaginei  cu  originariulu,  a 
copiei  eu  testuîu;  similitudinea  caracte- 
rieloru,  datineloru;  similitudmea  a  doue 
sau  mai  multe  triângle;  Domnedieu  feee 
omtriH  dupo  imaginea  si  simiUludinea 
sea;  in  specie,  ca  termina  de  retorica  : 
aiwimtudinile  adjuta  de  una  parte  in- 
tellessviu,  ero  pre  de  ait'a  delecta  uno- 
ginationea;  de  aeea-a  se  pote  forte  desu 
face  simil^udine  trUre  ceva  mai  smtitu 
si  (dtu  ceva  moi  (dtstractu. 

*  SIMIU,  8,  m.,  bIhIob;  vedi  simia. 

*  SIMONIA,  s.  f.,  (fr.  alMonla,  m.  lat 
BlKtBla,  oi^via);  de  la  nomele  propria 
Simone,  rendiare  illicitade  celle  sfinte. 

*SIMONUCU,-(i,  adj.,  (fr.  bIm*- 
nlaqne);  cellu  ce  e  applecatu  a  committe 
timonia :  episcopu  simoniaeu,  protopopi 


•  SmeLAm,=8implariu,-a,  adj., 
BfBplarlB  si  BlaipUriBB;  relativQ  la 
simplu;  in  specie,  despre  militari  cari 
aa  rationi  simple. 

«SIMPLICASE,  T.,  alMpUeara;  a 
face  simpHce;  a  simplieă  una  cestione 
complieata;  vedi  si  simplifieare. 

*  SIMPLICB,  =semţdice,  adj.,  »!■- 
plex;  caratu,na  ammestioatu,  na  oorapu- 
Bu,  nu  implettitu,  etc,  1.  in  genere  :  na- 
tura simplice,  sub8tarUia.simf^iee;  eestio- 
ne  aimplice,  causa  simplice;  lucru  smpli- 
ee,  limpidu  si  luminatu;  buccate  sim^id; 
mâncări  simplidibeutwa  simfiice;  mor- 
te simplice,  moda  de  morte  simplice,  fora 
tortuxe,  etc.,  2.  in  specie  si  metaforice : 

a)  simplice  de  mente  si  ânma,  stDcera, 
care  nu  scie  si  neci  precepe,  neci  sente 
chiaru  reulu  :  fiţi  simplici  ea  cohmlm, 
Umba  simplice;  cella  simplice  bate  adesea 
in  stultu;  respectaţi  ceşti  aimpUd  prunei; 

b)  mesuratn,  fora  lussn,  fora  lossnria, 
fora  fasta  :  oma^  stmpUce,  vOtiafort^ 


y,  Google 


11S6 


Stlt. 


simpliee.  vietu  simt^tee;  redi  si  simplu. 

•  SIMPLICICODU,-«,  adj.,  (fr.  alm- 
pUclcftude)  ;'care  are  coda  (fustellu) 
simpliee  .-  plante  simpUeicode. 

*SIMPLICICORNir,-a,  adj-,  (fr.si«- 
pllvioornff) ;  care  are  come  (anienne) 
simpUd,  nemnnite  cu  peri :  insecte  sim- 
ptieieome;  snbst.  pi,  simpUdcomele,  fa- 
milia de  insecte  diptere. 

•  SIMPLICIFOLIU,-»,  adj.,  (fr.  slm- 
pliclfolli);  care  are  folie  simpUci;  subst. 
pi.  simplicifolide,  Bsctione  de  plante. 

•  SIMPLICIMANIT.-a,  adj.,  (fr.  Hm- 
plittlmiie);  care  tkremânide(tar8ii)aim- 
plict;  subst.  pi.  simplicimanele,  sectione 
de  insecte  d'in  tribuln  carabicelom. 

-  *  SIMPLICIPEDE,  adj.,  (fr.  sl-pli- 
elp6de);  care  are  petioreIesîmpIt>f;  snbst. 
pl.  sitnplieipediU ,  tribu  de  insecte  ca- 

•  SIMPLIGISSIUn,-»,  adj.,  slnpU' 
eIsBiMva,  (fr.  glmplieUsIme) ;  superla- 
tivu  d'in  simpliee,  forte  simpjice. 

«  SIMPLICITATE,  s.f.,8lmpH«IUB, 
(Gr.  slmpUoItd];  calitate  Bi&ptade<tm- 
pKce,  1.  in  genere  :  simplieitcUea  ele- 
menfeZoru,  simpheitaiea  cogitarei,  aim- 
pUâtatea  eestionei;  2.  in  specie,  a)  in- 
genuitate, candcre,  etc.  :  amabîleasim- 
plieitafe  ainnoe«ntiei;  de  si  aduita,vir- 
ginea  are  simpUătat^i  unei  mice  coptUe; 
fericiţi  celli  ce  peao  la  betranetia  pa- 
Btredia  simplicitatea  copiUariei;  simpli- 
atatea  nu  e  ned  ignoranHa,  neâ  stal' 
tdia,  ci  d'in  contra  aimplidtateasepote 
mărită  ca  multa  seientia.  at  mtdta  in- 
telHgentia  si  chiaru  cu  unu  maregenw; 
inse  b)  simplicitate  si :  a.)  credulitate, 
facilitate  de  a  se  l&ssă  ammagl;  P)  stol- 
tetia,  bobletia;  e)  abstinentia,  infrena- 
ro  deveri-ce  lussu,  lussuria,  affectatlo- 
ne ;  simplicitatea  limbei,  omatuhti,  vie- 
ttdui,  mobililoru;  sitnplicitatea  narro- 
iionei,  espositionei. 

•  SIMPIiICOBNU,-fl,  adj.,  (fr.  atm- 
pllc«TBe);  care  are  corne  san  antenne 
ample;  vedi  si  simpliăcornu, 

•SIMPLIFICARE,  t.,  (fr.  tiiinpll- 
Oflr);  a  face  simplu  :  a  simplifică  cestio- 
nea,  argumentationea,problem'a;asim- 
pi^câ  un»  metodu,  unu  proeessu,  una 
machmai  a  simplifică  unu  ealculu,  una 


operaHonc  fincmtiaria;  ctdctUde  se  sim- 
plifica prin  cdg^a. 

*  SIMPLIFICATIONE,  8.f.,(fr.Bl«- 
pUllefttlftn);actionede8tmj}IMoare,cumu 
si  effectulu  acestei  actione  :  sim^ifiea- 
ticnea  unui  caieulu,  simpiifieationile 
mdodutui. 

*  SIMPLIPICATOaiU,-(orta,  adj.  s., 
care  nmpJt/iea  san  serve  Ia  aimplificaiu. 

*  SIMPLIPICATU,-o,  adj.  part.  s. 
d'in  amplificare. 

*  SIMPLITATE,  e.  f.,  slnplleifau; 
calitate  de  simpW,  in  acellu-asi  intel- 
lessu  ca  alin  formei  simpliătate. 

*  SIMPLU  =  8em^u,~a ,  adj.,  «■■- 
plns,  (fr.  Blmplfl);  in  acellu-asi  intellessa 
ce  are  si  form'a  simpliee;  1.  in  genere  : 
substantui  simpla ;  met(^le  su  sim- 
ple, elementiUu  e  simplu  ;  metodu  »im- 
pht.machine  fortesimple,calcultdu  pate  fi 
mai  simplu  de  eâtu  atătu;  cea  mai  (tmpla 
eapressione  a  acestei  cantitate,  a  acestei 
idea ;  spiriiulu  e  simplu,  Domneăieu  e 
fientia  simpla;  idea  sim^,  conceptuiu 
cellu  maimnpUi;  —  una  simpla  vorba; 
unu  simplu  servitoriu;  —  simplu  tnili- 
tariu,  care  nu  mai  are  alta  titlu;  sim- 
plu preutu,  simplu  cetatianu,  simplu 
negotiatoriu;  — 2.  in  specie  :  a)  fora  oi^ 
namente,  fora  lusau,  fora  affectatioDe  : 
diseursu  simplu,  linAa  sinaia  si  tntel- 
lessa,  viău  simplu,  vestimen^  si  mai 
simplu,  nutrmentu  aimfiu  si  frugale, 
stylu  simplu,  espressionile  cellemai  «hn- 
ple,  casa  simpkt,  mobiU  simple,  simple 
eoperimente;  b)  conforme  natarei,  ratio- 
nei,  justiţiei :  ce  sponeti  voi  e  simplu «f 
naturcUe;  e)  fora  rentate,  care  neci  co- 
gita,  neci  precepe  ore-cumn  reuln;  can- 
didu,  ingenuu ,  nativu,  etc. :  de  si  omu 
mare,  e  inse  simplu  ca  unu  copiUu,  ce- 
rulu  e  promissu  ânimdoru  simple;  fiţi 
simfdi  ca  cobtmbele,  eo  numai  c^oru 
sit^i  e  promissa  imperati'a  cerurUoru; 
poporu  sin^lu  si  derepiu,  amid  simpli 
si  sinceri;  d)  inse  si  credulu,  stultu,  ce  se 
lassa  usioru  ammagf :  nu  su  asia  sim- 
plu, in  cătu  se  credu  unei  vulpe  ca  tene. 

*  SIMPLUDIARIU,-a,gimpUdlutyB; 
(fr.  slmplndlftlre,  —  d'in  simpluiudu); 
relatiTU  la  simplu  ludu  :  funerisimj^ 
ăiarie,  unde  apparea  numai  istrioni. 


jyGooglc 


mţ 

SIMTIBE,  eto.,  vedi  aentire,  eto. 

*  SIMU,'a,  adj.,  slmna,  {ai^^);  care 
ara  nasn  latu,  dăro  scnrtu  si  turtitu. 

*  SIMULACRU,  pl.-e,  slm&UerBBi, 
(fr.  §ImiiU«re, — d'in  simuîare);  imagine 
fonna1.a,  făcuta  aaaemine  ou  qdu  obiecta, 
effigie,  statua,  icona,  idoln,  fantasma, 
apectm,  figura,  forma,  ect.;  1.  proprie 
despre  imagini  de  arte,  de  umbre,  de 
fantasia,  etc. :  a)  imagini  de  arte  : 
vrură  a  dă  diosu  $itiiulacrele  ăieUoru; 
gimulaerele  ăivQom  date  diosu  se  redi- 
eara  de  nohu;  muIti  pictori  greci,  dupo 
ce  si  feeera  wt  imagina^one  typidu  unei 
ffiulwri  formosa,  ^sera  co  depingeau 
smwlacridu  Elenei  2ut  Menekm;  mari 
Mmuiocrfi  de  eroi;  marde  si  magnificulu 
aimulacru  eila  lui  Joue;  sîmulaare  de 
stelle,  de  arbori,  ^/>ticte;&)  imagini  de 
specie,  de  umbre,  de  fantasia,  etc.,  camu 
in  acellu-asi  sensu  ou  gr.  EtSuXov  :  î» 
specie,  tn  ape  limpide,  in  veri-ce  5wper- 
ficia  luda  si  splendida,  apparu  simu- 
laere  de  lucruri;  ce  vreţi  si  căutaţi  a 
prende  fugaeile  simt^aere  d'in  apa? 
umbre  si  simulaere  de  repamati;  deşer- 
tele simuiao'e  aUe  mortiloru,  smutaerele 
si  mai  deşerte  alle  fantasiei  apprense; 
a  adoră  stmulaerele  imaginoHonei  s^e; 
2.  metaforice,  deşerta  apparentia,  imita- 
tione,  umbra,  pallidu  restn  d'in  ceva  : 
smulaa^  de  libertate,  de  constitutiane; 
de  rege,  de  rept^lica;  simulaere  de  vir- 
tuţi; SHNuIaem  de  lupta,  de  latalia  na- 
vale; nmulacred't»  veehielemariinstitu- 
tioni  aUe  nStionei. 

*  SIMULAME,  pi.  simOamine;  sl- 
BtnUnci,  si 

*  SMULAMENTU,  p1.-e,  BlmnUiiien- 
tan;  actione  de  simulare,  comu  si  actn 
de  svnulare  :  imitatione,  fietione,  pre- 
&06rs,  illussioue,  ammagîre,  etc. 

*  SIMULANTE,  adj.  pait.  preş.  d'in 
simtUare,  Blnalma,  care  sitmda :  papa- 
gaiiu  simtdante  de  voei,  de  covente,  mu- 
Ueri  forte  siimdanti. 

*  SQfULABE,  T.,  BlHDUre,(fr.BlMa- 
ler»  —  d'in  simUe);  a  face  sim^  ^  86- 
min6  =  ass6mine:  a  imită,  arepresentâ 
imitandu ,  a  reproduce  form'a ,  fign- 
r'a,  etc.,  1.  proprie  :  a  smulâ  unu  be- 
trânu,  WM  betr&M;  mtenUtii  da  regi 


SIH. 


118» 


vrură  a  simultj  tonetulu;  a  nmwltf  fitri'a 
lactMntâoru;  a  simula  cetatea  sea  na- 
tale; a  simidâ  eu  arte,pre  tela,ammali, 
arbori,  flori,  fhtcte ;  a  simula  nu  mânai 
figur'a  corpuîui,  d  si  earacteritdu-suf- 
f&ttdui  omeniloru;  2.  metaforice,  a  arreU, 
a  face  se  para  ce  nu  e,  a  se  preface, 
a  finge,  a  mentf,  etc.:  neci  se  cempere, 
neci  se  venda  mai  bene,  nu  aimtda  necî 
(itssimula  unu  omu  onestu;  a  simiM  una 
venăiare,  una  eomperaiârs,  una  detoria, 
tma  plecare;  a  sitmdâ  urra,  amore.  con' 
stanfia,  fidelitatcbucewia,  intristare;  a 
se  simula  furiosu,  impacatu,  supperatu; 
a  simtdâ  bataîia  navale;  cdtele  a  eo- 
gitâ,  altde  a  siaudă;  simidara  co  pUea; 
simulaţi  co  aveţi  alte  negotie. 

*  SIMULATIONE,  s.  f.,  stmaUtU, 
(fr.  slmnlâtlou);  actione  de  simidare,  SJ, 
in  specie,  apparitione  in  locu  de  reali- 
tate, prefacere,  mentire,  faciarfa,  illus- 
sione,  ammagîre,  etc. :  cu  iota  «intuia- 
tionea  vostra,  cu  tote  simidationile  vo- 
stre,  preeepu  si  divinu  <ogitele  8»  doren- 
tiele  vostre;  simulatione  de  virtute,  de  fi- 
delitate, de  amore,  de  urra,  de  supperare, 
de  bucmrta,  ăe  impaca/re ,  de  dorere,  de 
misericordia;  simidatione  de  beUu ;  d!in 
portare,  d'in  Iota  vietCa  se  esaa  si  sepe- 
ria  simulationea  si  dissimulationea:  nu 
e  lipse  de  sitmdatione  si  inseUatione; 
bene  se  oppune  simulatione  la  simula- 
tione. 

*  SXMULATOBIU.-fofttf,  adj.  s.,  bI- 
BBnUt«r,  (fr.  slmiUtenr);  care  simula, 
1.  in  genere,  care  imita,  imitatoriu : 
simide  su  simlatorie  alle  figurei  si  ge- 
sturUoru  omuhti;  2.  în  specie,  care  se 
preface,  mente,  ammagesce,  insălla,  etc.: 
simulatori  de  amore,  de  studiu  si  de  fi- 
delitate; omeni  cotediatori,  simidatori  si 
dissimuîatori;  Socrate  eră  simulatoriu; 
simtdatori  de  virtute  si  de  sawHtate,  de 
benetate  si  dereptate. 

*  SIMULATU,-«,adj.,part.d'in«(iiu. 
tare,  «ImoUtnBţ  simdata  pace,  simulata 
plecare,  simtdiUe  certe. 

*  81MULTANIETATE,  s.  f.,  (fi.  b1- 
mntaadlU);  stătu  de  simuUaniu :  simvl- 
tanietatea  a  doue  evenimente,  simidta- 
nietatea  venirei  maimtdtoru-a,simidia' 
nietatea  iăeeloru. 


=y  Google 


im am. 

*  SQlULTANUr.-o.  adj.,  (slmlta- 
■eas,  fr.  liailtantf,— d'ia  slan));  M  se 
&ce  in  acellu-Bsi  tempn :  aetioni  mmuZ- 
tanie,  miseari  simiUttatie ;  de  si  sucees- 
sive  in  espresiotu ,  sunt  inse  sinudianie 
conceptele  tmei  eogitatione;  tempwi  si- 
mttUoHie  oîle  adionihru  ee  espretmt  vor- 
bele d'tn  aee<i-asi  propositione. 

*  SmULTATE,  B.  f.,  sInBltas,  (d'in 
•IhbI);  1.  proprie,  venire  in  un'a,  ve- 
nire impemna,  congressu;  2.  d6ro  ca 
mai  desn  si  in  speciale,  concnrsu,  con- 
tactn  ostile  a  doue  persone  Etan  a  doue 
&ctioni  :  riralitate,  ostilitate,  urnt, 
discordia,  lapta,  cMa,  inimiciţia,  etc, 
de  regnla  in  pi. :  a  depune  sitnuUatile  oe 
porta,  a  fi  in  simuliîdi  inire  densi;  »« 
interoede  stnmUate  intre  noi ;  a  si  at- 
trage  simuMati  pentru  haiele  puiMcu;  a 
împacă,  stinge  simultalile;  private  si- 
multati  nu  avemu  cu  netnine,  numai  cu 
factionile  ne  cfiămu  in  simuUaii;  amt- 
citi'a  se  seambă  in  simuUate;  a  desea 
simtdtate  insâmna  ostilitate,  lupta,  bă- 
tălia. 

*  SIUULU,-a,  adj,,  siiBiilHB;demiDi:- 
tiva  d'in  simu. 

*  SINAFE,  s.,  Blnapl,  {dva.m);  genu 
de  planta,  connosenta  si  sub  nomele  de 
muitarw :  farina  de  sinape,  aementia 
de  ainape;  aveii  eredentia  naeariu  câta 
granuntiiUu  de  sinape;  si  sinape :  a)  fa- 
rina da  sementia  de  sinape ;  b)  semen- 
tia  de  $inape;  e)  fomentu,  emplastru  de 
farina  de  sementis  de  sinape. 

*  SINAPISABE  =  sinapigare ,  v., 
slDapl»r«»  (fr.  stnaplaer);  a  face  cu  si- 
nape, si  a  nome  :  a)  a  fomentă  cu  «ina- 
pe;h)&  ammestică  cu  sinape  :  a  şina- 
jnsd  banfa;  i)  a  pertnnde  cu  sinape  : 
a  sinapiaă  peltea. 

*  SINAPISATI0NE=:5iiiopwa/wrt6, 
B.  f.,  (fr.  slnapluttos) ;  actione  de  n- 
napisare  :  sinapisationea  economiei  or- 
ganice a  corpii. 

.  ■•  3INAPISATU=«rtapw(rftt,-o,  adj. 
part.  d'in  sinapisare. 

«SINAFISMU,  s.  m.,  alDapismua, 
(fr.  ilMplune);  fomentn  d'in  sementîa 
de  nnape,  applicatn  la  p^ti  dorerose  : 
a  pune,  a  applică  mai  multe  date  de  si- 
nainanu  la  aceUu-asi  lom;  eutionoa  »• 


m 

napismului;  a  fad  tu»  de  ffHMpimw 
pemi-ru  ^irivationea  dorerei,  retdm. 
SIKCELLA,  s.  f.,  vedi  sentietOa. 

*  SIKGEBITATE.  8.  f.,  sln«eritast 
(fr.  slneirlW);  calitate  de  SMC«rH:mt- 
ceritatea  amieUoru,  »ineeritatea  e  mam- 
m'a  addevenUui:  fora  aineeritate  nw  et- 
siste  amiciţia;  sinceritatea  trece  aâesoa 
de  inâvAitaie  si  inurbanitate;  sineeri- 
tatea  ătiimei,  eogitului,  mtentionei,  pro- 
mssdoru,  vorbdoru;  aineeriiaiea  tetttt- 
lui,  documentului,  mtaiuriei. 

»  SINCERU,  adj.,  slseens,  (fir.  sin- 
eâre);  curatn,  pnm,  deplenu  pnro ,  fora 
neci  unu  ammestîcu,  nefalsicatu ,  iwn- 
tiatu,  addereratu ,  neiwe&cntn ,  nealte- 
ratu,  mai  aUessu  in  senan  metaforica, 

1.  proprie  :  a  distinge  eelie  fucate  si  »- 
mulaie  de  celle  sincere  si  addeverate;  vi- 
nu  sinceru  sânge  sineeru.  vase  sincere: 
anima  sincera ,  suffietu  sineeru ,  amia 
sinceri ;  amicii  sinceri  in  peride  ai  ne- 
volie  se  eonnoseu;  sanentia  rincera ; 

2.  metaforice  :  grntu  sineeru ,  judicata 
sincera,  intet^ione  sincera,  bueâiria  sin- 
cera, amore  sincera,  sincera  concordia, 
sincerairr^acatione,  sineeru  ^udiu,  sin- 
eeru devotamentu;~ăeiţTe  stylu,  o)«»i- 
ceru  =  curatn,  purn,  deplenu  pum,  at- 
tătn  in  fojma  cfttn  ei  in  funda  :  tatu  e 
sincera  si  românu  in  dietionea  acestmi 
poetu;  sineer^a  gratia  a  limbei  acestui 
scriptoriu;  b)  sinceru  =  addeveratn  : 
sincere  vorbe,  sincere  teste,  sincere  do- 
eumente,  sincera  espressione  a  sincera 
selle  sentire  si  cogiiare;  «ne  e  sinceru, 
are  pre  lim&a  ce  aye  si  in  anima. 

•  SINCIPIT  ALE,  adj.,  (fr.  slneipltal); 
relativu  la  sinâpHe :  regione  tineipitdle, 

•  SmCIPITB,  B.,  slnefpst,  (fr.  sli- 
clpnt) ;  a)  partea  anteriore  a  «apulni, 
crescitu;  t^sta  a  capnlni;  b)  capitina,  mai 
Tertosu  affumat&  de  porcn;  e)  capa  pre- 
ste  totu. 

*  SINDONE,  B.  f.,Bln«««,(aivS<i)y,fr. 
sladon);  a)  pandia  de  bombacn;  b)  lin- 
tiolu  de  pandia;  c)  mai  vertoaa,  lintio- 
Mu  in  care  fu  infascioratu  corpulu  Ini 
Je8»-Christu  :  it^aseiorattt  in  «indoM 
se  puse  in  mormentu  nouu;  d)  scama, 
buccata  de  pandia,  ce  se  introdaee  in 
gaut'a  făcuta  ca  una  tW^M  cbirnrgiia. 


,y  Google 


SBŢ; 

1  SIKE=sette,  pronome  formatn  d'in 
1  se ,  sej  vedi  d^ro  1  se;  —  compara  : 
mene,  tene,  sene. 

•  2.  SINE ,  prep.  sloe,  (vedi  3  se), 
applicata  inse,  cu  senaulu  de  fora,  peno 
acamu  numai :  a)  in  locationea  :  sine 
gua,  mai  vertosu  negativa :  sine  qua  non 
^  sine  qna  nou  =  (fr.  sine  qua  non), 
proprie,  fora  care  mt,  si  de  aci,  indis- 
pensabile, neapperatn,  necesaarin,  de 
necesse  :  eonditione  sine  qua  non;  b)  in 
composite :  sinecura=slne  eu»  =  (fr. 
8ln<oiir«) :  a)  ofBciu  remuaeratn,  inae  fo- 
ra sarcina  de  a  la  implenf :  prin  influ- 
enti'a  si  grati'a  regelui  se  iuecura  mai 
mulţi  de  grasse  sinecure ;  3)  iQ  genere, 
ofGciu  usioru  de  portatu,  d^ro  bene  si 
prea  multu  remnneratu  :  tohacestepos- 
turi  suni  aădeverate  sinecure;  de  aci  fii: 
adj.  8.  sinecuristu,-a,  (îi.  slD^corlste); 
care  oceupa  una  sau  mai  multe  sinecu- 
re :  sineeuristiiseingrassiain  otiu,  ^în 
auăorea  poporului;  s.  reale  m.  sinecu- 
rismu,  (fr.  slneoniisme),  syatema  a  cel- 
loru  ce  susţinu  sinecurele :  sinecurismulu 
e  lipitorea  nationei. 

SINECURA,  etc,  vedi  2  sine. 

SINGILIONE,  s.  m.,  slnglllo,  (proba- 
bile, d'in  fimţ/MÎu);  scurta  si  simplu  ves- 
timentu. 

*SINGILLARITr,-a,adj.,alnBlHarlQg, 
(d'in  singulare);  de  totn  singulare,  sin- 
guru-singurellu. 

1  SINGUIAEE  =  slngurare,  adj., 
•luKuUrls;  vedi  singulariu. 

2  SINGCLARE  =  slngurare,  v.,  se- 
f  redare,  alienare,  separare,  (ti.  Isoler); 
a  tassă  singulu  =r  singuru  :  a  singură 
pre  cineva  de  ai  sd,  de  amici,  de  tota 
hmtea;  a  singură  vifa  morbosa  de  celle 
sanitose; 

•  SING0LAEISABE,  t.,  (fr.  slngD- 
Urlser);  a  face  singulariu,  \.  in  genere: 
a  singidarisâ  mie  morhose  de  celle  sa-" 
nitose;  2.  ia  specie,  a  distinge  in  modu 
singulariu  ;  a  si  singularisâ  portulu, 
poriarea ;  se pote  inse  distinge  cineva, 
fora  a  sa  singuîarisâ. 

•  SINGULABITATE,  a.  f.,  Blognla- 
ritu,  (fr.  Bingnlarlti);  stătu  de  jin^uZa- 
riu  :  singularitatea  faptei;  evenimen- 
Udttt,  smgidaritatea  numerultn;  nn^H- 


iartiaiea  htptei,  singtdaritaiea  locului, 
ntonfeha,  unei  capra  de  turma;  singtich 
Htotea  parentelui  in  senulu  familiei;  si 
plur.  d^in  singularităţi  se  pote  trage  u- 
sioru  una  generalitate;  singuUarUntUe 
unei  cetate,  unui  locu ;  in  specie  :  sin- 
gularitate ie  portu,  de  portare;  evitaţi 
singularităţile  in  vorbire  si  |t»  scriere, 
ea  si  in  portare;  singulariicdea  proceăe 
d'in  una  mente  puânu  sanetosa;  singu- 
laritateaconeilia  raru  estân'a  si  amorea. 
SINQX^LâSI\J^singtirariu,-a,=sin- 
gulare  (sub  1.)  adj.,  slngalarlB*  si  sln- 
KolarlnBj  relativu  la  singtdu=zsinguru, 
care  e  san  face  nnmai  unulu,  singam 
in  genulu  sen,  etc.,  1.  proprie,  a)  in 
genere :  faptu  singulariu,  fenomenu  sin- 
gulariu, proprietăţi  singularie,  confor- 
matione  singularia;  suffletuiu  e  de  na- 
tura singularia;  datinasingularia;  lupta 
sm^Iona^duellu  intre  unuln  ei  anala 
singuru;  singularia  tara,  singularia  a- 
morea,  singularia  passere,  omului  nu 
place  a  fi  singulariu,  erbe  singularie, 
forma  singularia;  b)  in  specie,»)  in  gra- 
matica ;  numerulu  singulariu,  si  abs. 
singulariulu ;  nominativu  singuîariu, 
verbu  de  numeru  singtâariu,  easuri  sin- 
gularie; p)  in  geometria  :p«Brte  sm^fM- 
îarie  atle  unei  curba;  f)  m.  pers.  unu 
singulariu,  de  regula  in  pi.  singularii 
— Blugrnlares,  câta  de  armaţi  particula- 
ria,  câta  de  callari  allesai  in  custodi'a 
imperatoriloru ;  2.  metaforice,  singura 
in  gennin  seu,  estraordinaria,  distinsa, 
escellente,  rarn,  unicu,  etc,  a)  in  genere: 
singularia  formosetia,  muîiere  de  singu- 
laria gratia,  meritu  singtdariu,  virtute 
singularia,  calităţi  singularie,  omeni 
singulari  prin  geniulu  seu;  b)  in  specie, 
cu  sensn  reu,  a)  preste  tota :  singularia 
audaeia,  singularia  impudentia,  singu- 
laria si  atroce  crudelitate;  p)  in  parte, 
cu  nuantia  ţie  cellu  ce  vr^  a  trece  de' 
estraordinariu,  capritiosa,  fora  tete  men- 
tile,  ca  elin  nemine,  etc. :  omu  de  fire 
singulare,  eu  ăaiine  si  deprenderi  sin- 
gularie; mtdti  se  temu  a  spune  addeve- 
ruUt,  ca  se  nu  para  singtdari  ignoran- 
tUoru. 

SmQXJhkTîCU.:=3ingm^aticia,  s.  f. 
e«lltndo ,  BlngnUrltuj  stata  de  singtt- 


=y  Google 


1192 e^ 

Ia^ţ«u==sîH^waJieu  :singuratid'a  tfeZZui 
ce  fi  a  perdutu  fantUCa  si  amicii, 

SmGULATICU  =  singuraiieu,-a  , 
adj-,  »*lJU,  HlnguUrli,  «olIUriM,  de^er- 
tas)  relativii  la  aingulu  ^  singwi*;  cui 
plaoe  mai  rertosu  singuru  :  oue  ce  âmhla 
totu  aiitgaratica ;  de  ce  âmhîa  aceste 
pecore  singuratice  de  turma  ?  locu  sin- 
guratica, monti  singuritiei;  omu  singu- 
ratiou,  muîiere  singuraiica  si  melan- 
colica ;  d'in  fapte  singuratice  nu  a- 
«emu  derepiu  a  conclude  la  generalităţi; 
remasa  singuratica  si  standu  singura' 
tica  de  iota  ce  avea  affeetione;  numeru 
singuratieu. 

SINaULEI-LD=«rt(fl«-eiÎM,-a,  adj., 
8«laBţ  (fr.  seulet  d'in  seni);  deminutivu 
d'in  8ingidu-=:  singuru,  applicatu  inse 
si  ca  appesare  asBnpr'a  formei  origina- 
ria  singuru  :  singuru  singureUu  a  ve- 
niiu,  a  facutu  ce  eră  de  facutu:  siede 
singurellu  capiUula,  sicdu  aingurelle 
Inetele  mulieri. 

SINGCLICU^siin^Mrjcu.-a,  adj-,  de- 
minutirula  d'in  singulu=8inguru;Yed.i 
singulellu. 

SINGULIBE  =  singttrtre.-escu,  v., 
Tedi  2  singulare. 

SINGULITATE  =  ginguritate=sen- 
guretate,  s.  f.,  glnsoUrltas*  saMtodo,  de- 
«ertuB,  (d'in  singulu=LSinguru);  calitate 
de  singulu,  si  in  specie,  statti  de  singuru, 
laaaatu  aingw^,  si  lucru  desertu,  delas- 
sata,  nnudeaertiiianasolitudine:  singu- 
ritoiea  loa/^i;  a  viue  in  singuritate ; 
eunut  se  mai  potu  trai  in  singuritatea 
in  care  am  r&nasufora  soda  si  eopilli? 
nu  N  e  frica  a  te  bagă  st  înfundă  in 
singuritatile  aceste-a?  se  cautămb  a  sca- 
pă de  singuritatea  in  care  stămu  cu 
eeîle  alte  popore,  ce  singuritiUe  trista  st 
infioraioria.'inconjuratu  de  triaf  a  sin- 
guritate. 

aiSQVLVÎU  =  8inguriUt,-a,  adj. 
part.  d'in  gingurire,  slngalarlng ;  veiU 
7.  tingulire. 

Sm&'nLXS^isingurH,  =  senguru.-a, 
adj.,8lii;aloi,pl.8lBfoli,(it.8lnf*Ufisp. 
port.proT.  BliiKaUr;;fr.  ilngulteri  deriva- 
te), 8«lBiţBBi8tniifeiiSţdeBertBBt8ponta- 
»»u»,  Bp«Bt«}fora  altu,fora  socin,  nein- 
B00itu,ne8djutata,  unica,  etc,  a)  in  gene- 


re :  unu  singuru  d'in  copaia  mai  seapatu 
de  morte;  de  ce  ai  veniiu  singuru  fora 
soeia,  fora  amici?  siide  singuru  in  una 
eaaa  asia  de  mare,  singuru  ca  eu- 
culu;  ouUe  âmNa  singure,  fora  pasto- 
riu;  copiUii  mici  se.  nu  casa  si  se  âmble 
singuri  pre  căUi ;  singurde  gcrissori  ie 
la  tene  aceste-a  sunt ;  singurele  sate  ne- 
infestate  de  acesta  eontagione  stmtlcelle 
ffin  monte ;  nu  e  singuru  omu,  care  se 
se  pota  incommitte  la  acista-a ;  singura 
virtutea  face  fericita;  a  pertrece  singuru ; 
miţAace  mai  bene  singnru  de  câtu  reu  ac- 
companiaiu;  mai  bene  singuru  deeăta  at 
soci  miseUi;  unu  singuru  omu  mare  pate 
pune  pre  etdlea  feriârei  una  intrega  ter- 
ra;  a  stă  singuru  in  locu  singuru;  loeun 
«in,9ure=Bolitarie,  singuratice;  asii  si : 
monte  singura,  coUina  singura;  caUu 
singwu  de  juganalu  seu;  b)  in  specie  : 
a)numai,numai  unu,  insocitu  adesea  si 
cu  unu  :  untda  singuru,  unulu  singuru 
Domnedieu,  unu  singura  Domnedieu; 
singuru  eu  te  potu  adjutd  :  ă)  nemine 
altalu,  p*)  fora  unu  altulu; — p)  de  sene, 
spoutaniG,  de  rolia,  de  buna  rolia,  fora 
impnlsu,  fora  adjutoriu :  copiUidu  a  itt- 
ceputu  a  se  redieâ  si  passi  singuru;  sin- 
guru mi  ai  promissu:^  altro 'promM- 
gtl;  singuri  se  dedera,  singuri  ne  fecera 
propositione;  fora  se  Iu  mâni ,  merge  M 
singura  caUtdu;  singwu,  fora  tfNpHimi 
fora  indemna,  etc. 

SINGURARE,  singaraticu,  singura, 
etc.;  vedi :  singulare,  singalaticu,  singu- 
lu etc. 

SINISIORU,  s.  m.,  Te'di  sinuau. 

*  SINISTRU,-o ,  adj.,  alnlater,  (fr. 
sinistre);  stângu,  ce  se  afla  la  mân'a, 
laturea  stânga,  oppos.  la  destru  :  mâna 
sinistra;  se  nu  sda  sUistr'a  ce  face  des- 
tr'a;  laturea  sinixtra  si  laturea  deşira, 
,  bradulu  sinistru  si  braciuUt  destru;  odw 
sinistru  si  oclulu  destru,  rip'a  sinistra  si 
rip'a  deşira  a  riutdui;  rolele  sinistre  aUe 
earrtdui;  si  abol.  de  a  ainistr'a  si  de  a 
âestr'Ofla  destr'asila  sinistr'a,  in  sim- 
str'a  si  in  destr'a;  metaforice ,  a)  stân- 
gace ,  neindemauatiou  ,  ineptn ;  b)  iie- 
ferieitu ,  defavorabile ,  ren  :  ventu  si- 
nistru grâneloru,  sinistra  lupta;  nnt- 
stre  fto'adui'a  si  or'a  de  plecare  in  adlta 


=y  Google 


SIB. 


110S 


etdU;  mtemplare  rinistra; sinistra  ai  fa- 
talefU  aceaiatalia;  c) ren,  snpperatorin, 
BpaimestatoriD,  perniciosa  :  aapedu  si- 
nistm,  proteeteamia^,  catdatura  sinis- 
tra, faeie  sinistre. 

SINTJ=sen«,  pl-urt',  atnns.  (it.  isp. 
«BDO,  port.  Hf«  BÎ  bm;  prov.  sen  si  »t, 
fîr.  B<tn  si  Hlnos,  alb.  sin),  tren  Ia  m , 
flexBDs,  anwn;  TeBtimentnla  ce  accope- 
re  peptuln,  si,  prin  estensione,  multe  Bi 
varie  obiecte  assloge  in  forma  :  pepta, 
polla,  pulpana,  flessnra  etc;  vedi  sentt. 

SIKtTAME,  B.,  Blnvmen,  si 

SINUAMENTU,  pl.-e,  Blno»meii,(d'in 
n'ttuare);  actione,  dâro  mai  vertosn,  ef- 
fectn  alin  actionei  de  ainuare. 

SINUANTE,  adj.  part.  preş.  d'in  «- 
nuare,  bIhubs,  care  sinua. 

SIKUABE,  T.,  Blnnare;  a  face  ca  si~ 
ntdu.  a  dă  forma  de  sinu,  a  arci,  a  ro- 
tnndf,  incoreiă,  etc. :  serptt  sinua  spi- 
narea; se  sinua  comele  taumîui ,  cuma 
se  sinua  si  comele  lunei ;  se  sittua  co- 
tidu,  se  sinua  umerviu,  se  sinua  pep- 
tulu,  se  sinua  aripele  armtUei,  se  sinua 
frontea  tumo^et,  ae  sinua  rip'a  unui 
fluviu  t»  mt^e  îoeuri;  unăde  roău  ai  ai' 
nuaripele. 

SINUATIONE,  B.  f.,  Blnuktl»!  actio- 
ne, cumn  si  effectn  alin  actionei  de  ai- 
nuare: sinuationea  lunei,  ainuationUe 
ripeloru  fluviului. 

SINUATU,-a,  adj.  part.  8.d'in  ainu- 
are, HlniiataB. 

SINFCrU,-*™,  pl-e,  deminutivn  d'in 
ainu;  asia  si :  sinusioru,  si  ainisioru. 

SINUIRE,  V.,  vedi  ainuare. 

SINUOSITATE,  a.  f.,  (fir.  BlanoBltâ); 
stata  de  ce  e  sinuosu  :  ainuosiiatea 
ripeloru  ,  sinuositatiîe  îabyrinthftîui ; 
s&ngde  percurre  sinuositalUe  veneloru; 
metaforice  ;  sinuositatiîe  ănimei,  eo- 
gUard. 

SIKnOSU,^^n<uw,-(i,  adj.,8tnD0BBB, 
(fr.  slBBenx))  plenu  de  sinuri :  sinuoae 
ripe,  sinuosu  velu,  sinuosa  mare,  sinuo- 
M  vestimentu,  sinuose  folie,  sinuosi  şer- 
pi, aimtosulu  areu;  metaforice  :  sinuosa 
Uioria,  sinuosaceatione,  ainmsu  ăiseur- 
«u,  sinuoae  ăisae;  sinuoaa  anima,  sinuosa 
cogitare. 

«  SIPABIU,  B.  m.,  pl.-e,  liiiarin, 


(oEnapoc);  micn  toId,  vela  de  nave;  in 
specie,  cortina  mica  de  theatra. 

*  SIPHONE=«/bfic,=«/o»u,  s.m., 
Blpho  si  Blfo,  (stţuv,  fr.  Blyhoo)]  tubn , 
si  in  specie,  a)  tabu  de  vitru  sande  me- 
talln  recurbu,  alle  cui  bracîe  snnt  ine- 
cali :  aiphonele  aerve  a  strămută  lieide 
d'in  unu  vasu  in  altulu;  b)  tubu  în  ge- 
nere prin  care  se  trage,  se  bee  nnn  li- 
cidn;  e)  metaforice,  a)  radia  de  apa, 
rSna  de  apa;  ^)  flacnra  de  focn;  i)  tnr- 
bine  de  veotn,  de  care  se  crede  co  ab- 
sorbe  ap'a  marei;  8)  la  conchylie,  spe- 
cia de  canale. 

*  8IPHUNCLU=«/«ncie4.  pl.-c  el- 
phDBenlaB  =:  «IpnBeulDB }  deminntÎTi) 
d'in  siphone,  mica  tabu  de  apa,  etc. 

SIBA,  (contrassu  d'in  seria),  s.  f., 
BerleB,  ftrd«,  fllsBi;  seria,  ordine,  firu, 
occure  in  specie  in  :  şira  spinarei ;  nw 
dâre  sir'a  spinarei;  a  si  frânge  sir^a  spi- 
narei;  apoi  in  :  Hra  de  fSnu;airaâe  pa- 
lie; aire  de  grânu,  de  ordiu,  de  mâiu, 
cumnlu  oblonga  de  fenn,  de  palie,  etc. 

SIBBENU.-a,  adj.,  BirbeaBS,  (<iopP')]- 
vit);  cate  Torbesce  incnrcatu,  balbn, 
stirhu. 

*  SmCITTTLA,  s.  f.,  eIreltBU;  specia 
de  nva;  redi  si  strcula. 

*  SIBCDLA,  s.  f.,  Blreala;  specia  de 
nva;  vedi  si  airatuta. 

*SISBNE,  B.  f,,  BireB,  (oeip^,  fr. 
Blr^Be);  1.  passeri  fabul<}Be  cn  figura  de  - 
muliere.ce  stan  pre  litnlu  de  mâdia-di 
alin  Italiei  si,  prin  dulcele  sen  cantn, 
attrageau  navigatorii  căti  treceau  pre 
a:ono  :  de  seoj^hle  airmilorupeneau 
toţi  tâU.  se  laaaau  Fedeăuee  de  vocea  si- 
rmiloru  enaeai;  2.  meUfoilLe,  a)  cellu 
c"  F^\]  cea  ce  casta  forte.bene;  poetu  enn 
poetessa  incantatoria;  bj  in  genere,  ma- 
liere  incantatoria  si  sednctoria  prin  gra- 
tiele  selle;  c}  prin  nna  mai  larga  meta^ 
fora :  pegriti'a  e  una  perictdosa  sirene; 
d)  genu  de  reptili  batracie. 

*  SIBIACU,-a,  adj.,  Blrlaeas,  («itipia- 
xit);  relatîvu  lastellanrtn  :smaee  co- 
lori. 

*  SIBIASE,  B.  f.,  alrUalB,  (asiploati;. 
fir.  BlrlaBe,— d'in  siriu  =  sttMa);  retta- 
mare  a  oapnlui,  capiare,  prostrare  prin 
prea  mare  caldora  a  Borelni,  lorire  la 


>yGoog  Ic 


IIM BIS^ 

capaa  aorelni  prin  ealdara,  mai  vertoaa, 
lovire  a  copilliloru. 

*  1  SIBIU,  e.  m.,  sirlin;  planta,  no- 
mita  si  artemisia  sau  serpullu  mare. 

*  2  SIRIU,  e.  m.,  strUs,  (oGipco^); 
un'a  d'in  Btellele  ce  formâdia  constella- 
tionea  caneUii  eau  caniculei  :  siriu  c  cea 
mai  splendida  steUa  pre  ceru;  anticii 
te  ţineau  forte  de  influentieU  siriului; 
colorile,  ardorile  siriului. 

SIRMA.,  etc,  vedi  serma. 

SIRONIBE  (ca  »  molliatn  siroire), 
V.,  ludue;  a  face  sironiu,  a  curre  iu  si- 
ronia. 

SIKONIU,  (cu  n  rnoUiata,  siroiu,  si 
chiam  sioiu),  ţl.-e,  mâţo»  reram  se- 
rtes,  miffwia  ordo,  mi^  torreiif)  1.  pro- 
prie, augmentatlTu  â'in«iru :  sironie  de 
oşti  barbare;  unu  sironiu  de  copilli,  de 
wvtatii  2.  metaforice,  unda,  torrente  : 
aironie  de  laorime,  a  innotă  in  unu  siro- 
niu de  sănge;atrrusironieîe  spumeganti 
d'in  monte. 

SIROPU ,  8.  m.,  (fr.  bI»i>);  licore 
de  beutu  dulce  si  plăcuta :  siropu  de 
frage;  siropu  se  diee  si  ăulcetia  cu  succu 
de  pome. 

*  SIRFE,  B.f.,  Birpej  specia  de  planta 
nomita  ai  lasere. 

1  SIRU,  pl.-e,  si  -uri,  sertos,  «rdo* 
fllum,  Unea,  e«Boat6ti»U*]  forma  mase. 
d'in  şira,  (de  la  seria)  :  unu  siru  de 
margelle;  armaţi  puşi  in  siru  de  baia~ 
Ua;  a  std  in  siru,  a  merge  in  siru. 

2  SIRU,  B.  m.,  BlniB^  {oBipâq);  gropa 
de  baccate,  de  gr&ne. 

SIBUIRE,  T.,  (d'in  siru),  a  pune  in 
siru, 

*SISARÂ,  s.f.,  Bliara;genude  planta, 
nomita  si  eriee;  —  probabile,  de  aci  si : 
8maiu=8usariu.  planta  ce  manca  si  o- 
mulu;  redi  si  stsere. 

*  SISERE,s.f.,8iBer,(<jbapov);  planta 
cu  rădice  bona  de  mancatu,  sIhdi  Blia- 
Tmmt  Linn.;  vedi  si  sisara,  si  fiu. 

«  âlSTERE,  stetei  9i  stetui,  st^utu, 
T.,  Blster«,  (affine  cu  gr.  Ctrcavoi,— essitu 
d'in  stare  prin  dnplicatione);  1.  trans., 

a)  a  face,  a  pune  ae  stea,  a  assediă; 

b)  in  apeoie  :  a)  ca  termina  juridicu,  a 
face  se  comptua  pre  cineva  sau  ceva  la 
jadMîa,  si  lefi.  a  te  sirie;  ^}  a  oţgxl,  tiai 


BIT; 

in  locn  :  a  sitte  passidu;  asiste  eamdtt, 
callii;  a  siste  in  loeu;  si  metaforice  :  a 
siste  beUidu,  batolCa,  Umorile;  a  siste 
sângele,  pânticele;  a  siste  fug'a;  f)  a 
sustinâ,  a  confirmă,  stabili,  etc.;  î)  a 
statui,  a  stabili,  determină^  2.  iutr.,  a 
BS  pune,  a  se  assediâ,  a  stă,  sed6,  etc., 
în  specie  :  a)  a  compară  la  judecia,  la 
judicatorîa;  b)  a  se  opprf,  a  stă  pre 
locu,  a  incetă,  etc.,  c)  a  se  stabili,  a  se 
rastabill;  d)  in  genere,  a  stă,  a  fi,  a  es- 
siste;— compara  compositele  :  essistere, 
assistere,  desistere,  consiatere,  insistere, 
persistere,  resistere,  subsistere,  etc. 

*  8ISTRATU,-a,  adj.  part.,  Blstratu^ 
maaitn  cn  sietru  :  mulţimea  sistrata. 

*  SISTRD,  pl.-c,  slstrun,  (asfaţpov); 
1.  instrumentu  de  percuasione,  de  oara 
făceau  usu  Egyptianii  in  serbatorils  Xsi- 
dei  si  in  albe  lascive  serbatori;  2.  meta- 
forice :  a)  sarcastice,  ca  instrumentu 
bellicu;  b)  la  recentiori,  unu  instrumentu 
musicale  cu  corde;  c)  genu  de  conce.    - 

*  SISUBNA,  s.  f.,  BlBoroa,  (otoopva); 
1.  culcita  de  lâna;  2.  mantellu  de  acea- 
asi  stofa. 

*  SISYMBRIU,  s.  m.,  elajnibrlaM, 
(aoo^ppiov,  fr.  alsjmbre);  gena  de  planta 
d'in  famtli'a  crucifereloru. 

*  SISYRINCHIU,  3.  m-,  ilijrlB- 
ehion,  {aimpiTXWv,  fr.  slarrlBqne);  spe- 
cia de  planta  bulbosa,  specia  de  c^pa. 

SITA,  etc.,  vedi  seta,  etc. 

*  SITARCHIA,  s.  f.,  BlUrchta,  (m- 
Tapx^K,  fr.  aitarchie,— d'in  aî-coţ^pane, 
granu,  si  ctpyij  =.  magistratu);  admim- 
stratione  a  provisionilora,  la  Qreci. 

*  SITABGHICiJ,-o,  adj.,  (fr.  sitar- 
ohlţiDe);  relativu  la  sUarehia. 

*  SITELLA,  B.f.,altelU;  deminutiva 
d'in  aituîa. 

*  SITICIKE,  B.,  BlUeea,  (d'in  siiu  si 
eancre)i  Ia  anticii  Romani,  cellu  ce  caută 
la  immormentare  ou  fiautula  ai  cu  alte 
instrumente. 

*  SITICULOSU,-a,  adj.,  sltlcnlBsns;' 
plenn  de  tete,  forte  setosu;  vedi  aetosu, 
si  celle  alte  derivate  d'iu  sete. 

•SITOCOMU,  a-,  (fr.  Bltoesns, 
d'in  aîzoi  ^  granu ,  si  nâ^Z^v  ss  pro- 
curare); magiatratula  Atbene,careavea 
imj^tionea  granslora  şi  gnuurielora 


=y  Google 


8HA. 


poblice  :  aitoeomit»  »ă  *um  eâSe  ro- 

«  sirOLOGU,  fl.  f..  (fr.  slt«lorle> 
d'io  o£TOc=:grann,  si  X^i:=:disciirBu) 
tnuitfttn  asupr'ft  alimentalora. 

*  SITOLOaiCU,-o.  adj.,  (fr.  stui*- 
rloe);  relativa  la  sitologia. 

«  SITONIA,  s.  F.,  BlttBla,  (sinavEa); 
ofBeiqlD,  nefrotialn  aitontiM. 

*  SITOKU,  8.  m.,  tH«»,  (oitiviiţ), 

1.  o«Uu  C.6  compera  ei  procara  griM 
pentru  cotate,  pestni  una  armata,  etc; 

2.  genn  de  insecte,  (comp.  si  fr.  •Itoae), 

*  SITOPHAGU.-o,  adj.,(fr.  •tt*pht'- 
g»,  d'in  olToţ^gritnn,  si  ipaftlv  :=  mân- 
care); care  msnea  gr&iin. 

*  SITT ACA,  s..  stttMej  vedl  pnttam. 

*  SITUi-a,  adj.  part.,  ilins)  loatn  mai 
TsrtoBn  ca  snbst.,  sitni»  (fr.  alte,  it. 
slt»),  1.  stare,  positione,  situatio&e,  etc. : 
giiul» .  forttCa .  circumaenpHonta  pa- 
metUulm;  ai^Au  sinatur'aloaAvi,  unde 
e  pu«a  acea  superba  cetate;  siMu  ttrbei, 
agrului,easirdoru;  sitvlu  pyramîâiloni; 
aiturilemaritime  nu  su  opportune  cetati- 
loru;  2.  metaforice,  a)  aitft  =  regione, 
parte  de  lume;  b)  parte  a  lucmrilorn  dapo 
aspectalu  ce  presenta  :  situ  ridente.  a- 
memi,  ineatUatoriu;  situ  agreste,  stZia- 
Ueu,  grandîosH:  situ  trittu,  monotonu, 
intonau;  siivri  ptctoresei;  e)  io  pictară, 
ce  se  representa  pre  unu  plann,  in  unn 
aspeetn  :  aeegtu  ptetoi-iw  seie  bene  allege 
n  dă  Khurile;  d)  stte  =:  pntrig&iu  ) 
mncedine,  muschin;  nigine,  pntredine, 
Borde,  et«.,  ce  prende  una  obiectu  ce 
jace  îndelunga  in  acellu-asi  loca  :  siiidu 
n  ruginea  prendu  armele  ce  sie^  spen- 
dvrate  m  euniu;  mitre  paUiâe  de  situ; 
argentaria,  veatimente  si  oUe  sculle  ae 
petdu  eoptritede  situ;  barba,  fada,  mâna 
orride  de  aitu;  de  acf  :  e)  st^u^rngine, 
Teseidime,  ammortire,  pntredine,  depe- 
rire,  etc.,  a  mentei ;  mareestm  spirite  de 
ctiu  ai  de  si^;  eovente  vechie  sepuite  in 
nfulti  uOarei  jaeu  si  aştepta  imffîaraa  ga- 
imZom,  ea  se  issa  ă^m  vdemt^  sitiUui 
plenedsviitiaaidegnaCareintanerirei. 

*  SITUASE,  T.,  (fr.  sltner,  d'in  siA*); 
a  d&  situ,  a  pnns  si  assedii  in  pesitionea 
eorata  de  caile  vecine,  cnmu  si  de  ceren- 
ti^  aspeotnlai :  la  iwm  he»  $'u  tUth 


ilOS 


atu  portuh4;  a  siaituă  cat'a,  graiin% 
fabric^a;  a  sUuâ  partUe  armatei;  a  fi 
lene  niuidu;  cetate  situata  in  soopu  ie 
negotiu. 

*  SITUATIONE,  8.  f.,(fr.  iltuatUn); 
aotione  de  aitttare,  eoma  si  resoltatn 
alin  acestei  âotiooe  :  panere  si  aedere 
in  loculncoTenitn,  si,  prin  estenirione  si 
metafore,  positione,  stătu,  etc.,  fia  bonn, 
fia  reu :  fbrmosa  situatione,  Mt3e  si- 
ttttttione,  b<masituatione,  rea  aituatiom; 
sitmiioneaarmatei.finttHlidorHţaseafiâ 
in8ituationedifficile,delieata,periadoaa; 
ee  ai  face  tu  in  acSsta  situaiione?  âm- 
tM'a  nostru  se  afla  m  «na  ai^ux^one  ee 
nu  se  pote  descrie;  situationUe  differito- 
loru  persane  aUe  uneidrama; sOuatione 
incureeda;  situationea'  eomputdom  ge- 
nerali, preeumu  si  aituationUe  ceUoru 
particulari,  suniu  tote  aituationi  forte 
ineurctde. 

*  SITOATU,-a,  adj.  part.  d'in  situare, 
(it.  BltaatO)  fr.  sltoâ);  pasu,  assediato  : 
cetate  bena  situata;  case  reu  situate;  gra- 
dine formosu  situate. 

*  SITUL  A,  8.  f.  Bi  m.  situlu,tltml^-ai, 
(fr.  situle);  1.  micu  rasa  de  licide;  Taen 
cu  care  se  sc6te  ap'a  d'in  patia,  vâdraj 
2.  una  specia  de  colu&rs. 

*  SIU,  B.  XB.,  Blofl  (otov);  nna  planta 
palustre,  •lim  Iatlf»llnn,  Linn. 

SIUERANTK,  aiuerare,  aiueratione, 
siueratoriu,  siueratu,  siueratura,  siueru, 
vedi :  aibilante,  siHlare,  sibilatione,  eto, 

SMACINARE,  (scurtatu  d'iu  esmaei- 
nare),  t.,  muiere,  stiooiitere,  rexarei  a 
macină  ntenuta;  a  sfennEl;  a  scutură  tare, 
a  vessă,  a  fatigă  :  carrutiele  ne  au  ama- 
einaUt  ăeneau  acossu  denii*  d'in  gura; 
dci-  pace  âmenUoru,  si  ti»  mat  smaci- 
nati  fn^'a  lume. 

SMACIXATU,-(i,  adj.  part.  B.  d'in 
smadnare  :  a^:inse  eu  toţi  dantii  d'm 
gwv  amadnfUi. 

SMACINATQBA,  s.  f.  fluoenilo,  ve- 
zBtlDf  actione  si  effectu  allu  actionei  de 
amaeinare  :  smadnatureîe  eamlui  pre 
eallea  salt^isa;  amadnatura  con^tw 
a  lumei  de  inmaori. 

SUACIBE,  T.,  vedi  amandre. 
-  ăîiALTĂ.SE=smdltiare,  r.,  eMM> 
■tnm  Mrfr  UlUure»  naurtf  pUsera» 


jyGooglc 


1196 


eah. 


itattngnn;  a  om&  cn  smaJ  tn,  1 .  proprie : 
a  smaltâ  braeiari,  eatene;  2.  metaforice: 
a)  a  depinge,  a  orna,  ca  diverse  colori: 
florUe  smaUa  verdele  praitt;  b)  a  Instră: 
d  gmdUâ  detUH. 

8T!/LALTAT:0'BiV=$midtiatoriurto- 
ria,  adj.  s.,  enoMstes;  care  smalta. 

SMALŢ  ATU=«w»aWata,-a,  adj.  part., 
eneRoatag. 

8MALTATnBÂ=inNaIMafKra,  s.  f., 
e»«»tle«)  actione,  procesau,  arte  de 
amaUare :  smaltatur^a  hraciarihru;  me- 
taforice; smdtatur'a  prattdui  de  flori. 

SMALTINU.-a,  adj.  b.,  (fr.  gvultlae); 
de  smaltu  :  lustru  smaUinu ;  ca  b.  m., 
amaltinu,  si  f.,  smaltina  =:  miaerale  ce 
serve  la  fabricatioDea  amalttdui. 

SMALTISIORU,  s.  m.,  deminntivQ 
d'in  smt^  ^  smcdtm,  ea  sensu  resfa- 
ciatorin. 

SMALTIU,  s.  m.,  vedi  «i«aK«. ' 

SMALTIUTRB,  etc.,  vedi :  măUare 
maUiare, 

SMALT0Sn,-a,adj.,pletiiide8miiUu; 
in  specie,  plenn  de  lustru  :  denti  atnaU 
tosi. 

SMALTTT  =  amaUiu ,  a.  m.,-  eDcan- 
tiM;  naltha,  {pÂX&a,  fr.  gmalt  si  imM, 
it.  gnslta),  Ingtrum,  nltorj  COtnposi- 
tione  de  vitm  si  de  metalle,  ce  serve 
a  coloră  si  lustri :  smaltulubractarUoru, 
catendoru;  prin  estensione  :  amaltt^u 
ăetUUom;  aveţi  cura  te  nu  si  pârda 
ăetUii  smcJiulu;  mnt  vase  de  pamentu 
fora  smaliu;  dUde  de  ferfu  surU  fora 
tmaitu;  patdlele  au  perdutu  amaliulu. 

SMALTUIBE,  etc,  vedi  smoZ^orâ,  etc. 

BMAilCIKE,  (pre  a  locuri,  smaeire, 
8mueire),-e8cu,  v.,  raper«,  ra^tarS)  ex- 
torqaere}  a  leuă  cu  violentia  d'in  m^a, 
si  de  aci,  in  genere ,  a  trage,  a  leu&, 
smulge  ou  violentia :  a  stnanei  gpat'a 
cCiti  tnâtta;  a  amand  bidulu  omu  in' 
coUo  si  in-eoee. 

SiSĂNCVÎU,-a,  adj.  part.,  d'in  smm- 
eire.  

SMANCITTJRA,  s.  f.,  raptl«;  actione 
d«  smaeire  si  effectu  allu  acestei  actione 
mianeitur'a  spatei  d'in  mân'a. 

SUANTA^k,  B.  f.,  ttoa  Uctls,  Hob, 
•l»tlKitii;  flore  de  lapte,  crema  :  hrendia 
w  amatăna,  buoeatem  smântână,  eatu- 


siei  plaee  smantân'a;  a  leud  smantân'a 
laptelui,  de  pre  lapte;  metaforice,  sman- 
tân'a ^  âore,  ce  fl  mal  bona. 

SMANTANIRErescn,  v.,  Uotla  B»- 
rem  detnere;  a  lena  smvmtân'a  de  pre 
liytte,  a  stringe  smantân'a  de  pre  lapte. 

SMABAaDnfn,-a,  adj.,  ■nia»K«I- 
■ns,  {a\MpS;rjii'm<;,  fr.  sMaraţdla) ;  rela- 
tivu  la  smaragâu  :  petre  smarag^ne, 
smaragiin'a  verăeOa. 

SMABAGDITE,  s.  f.,  (fr.  sM«rar- 
dlte);  minerale  de  formosa  oolore  verde 
ca  a  smaragdvUti. 

SMABAQDU,  (pre  a  locuri  sma- 
randu),  s.  m.,  gmaraţdng,  (a^pa^Soz, 
it.  gmeraUftţ  fr.  tiiaeraitde);  p^tra  pre- 
tiosa  pellncida  si  de  limpida  colore  ver- 
de; applicatu  sila  &et^2!w,  mcdaehite,  etc. 

*  SUABIDE,  8.  f.,  snarls,  {ofiapk, 
f  r.  vnare  si  anarldle);  1.  genn  de  pesci; 
2.  genii  de  insecte  aptere. 

*SMECXICU,~a  adj.,  iDcetleM , 
(a^flKnxdt:,  fr.  amectlqae);  ce  serve  la 
sterau,  la  curetiatn  :  argilla  smeetiea. 

*  SMECTITE,  s.  f.,  (fr.  gmectlte); 
nome  genericn  datu  la  diverse  terrene 
argillose;  vedi  si  smeeticu. 

*SMEGlIA,pl.-tNafe,  sne^ma,  (qi'ţf- 
tia);  mediu  de  curetiare,  de  Instrare; 
vedi  si  smeeticu.  ' 

SMENTIBE  (scurtatu  d'iu  esmenti- 
re),-eseui  v.,  tnrbarei  detnrbare;  degi- 
pere»  IngaBlre»  errare,  aberrarejoVea- 
dore*  Beandallxareţ  1.  proprie,  a  scâto 
d'in  menie,  d'in  menti,  a  face  se  p^rda 
mentile,  a  innebonî :  cu  vorbele  loru 
smentescu  pre  ceUi  maturi  de  matte, 
necumu  se  nu  smentisea  imberbii  si  mu* 
Uerile;  refl.  a  se  smenH,  a  perde  men- 
tile  :  mulţi  eredu  eo  cineva  seametUesee 
si  da  mtdta  invetiatura;  2.  metaforice, 
a)  a  misc&  d'in  locu,  a  turbură,  etc. : 
nu  smentiti  nea  unu  amiu  de  la  locuiţi 
seu,  co-â  unu  cutm  smen^u  turbura 
iota  economica  machinei;  in  genere,  a 
vettemă,  [supperă,  impedică,  opprf  in 
libemln  cursu  allu  desvoltarei ;  a  smenii 
d'in  caile,  a  smenA  de  la  lucru  pre  ci- 
neva; aamentipretotiă'inlucrtduloru; 
a  amenti  părţile  unui  lucru;  a  smenti 
liwb'a  orologiului;  a  smetUA  spinarea 
caUMui;  si  in  sensu  mai  estensoi  a  eirA, 


=y  Google 


SML 

a  face  ren,  pre  dosu  :  a  smetUi  reu; 
amentiti  reu,  deco  faceţi  asia;  mergeau 
Jf^te,  ero  acutnu  de  câtuva  tempu  au 
smentitu  forte  reu;  smenteseu  şcolarii  ce 
d'in  diligenţi  deviim  negligetiti;  smen- 
tesce  si  rota,  tssi^u  d'i»  orbiCa  des- 
chisa; smentescu  ominii,  candunu  baga 
sema  la  passulu  ce  făcu;  3.  mai  vertosn,  a 
scandalUă:  vai  de  cellu  ce  se  smentesee, 
dero  mai  vai  de  ceUu  ce  smentesee,  prin 
care  mne  stnentirea  (Utoru-a;  câlu  ce  se 
smentesee,  e  deja  smentitu. 
.  SM£NTITa,-a,  adj.  part.  d'in  smen- 
tire. 

SMENTITUKA,  s.  f.,  tarbatlo,  de- 
tarbatit»  err»rt  dententlSf  BeanJalan; 
actioae  de  smeniire ,  cumn  si  effcctu 
allu  aceatei  actione  :  smentitur'a  luerur- 
rHoru  de  la  îocu;  smentUura  addussa 
credetUiosăoru. 

SM£BDALlU,-a,  adj.,  vedi  smerău. 

SHEBDOrO,  adj.,  aordldus,  foadui, 
tnrpU,  deformiB,  •bftmtiublUs;  sordidu, 
pleuu  de  gretiose  necnratie,  si  ii  acf, 
urritu,  deforme,  terribile,  de  care  te  in- 
fiori,  tremuri  si  iatorci  faci'a.  —  (Bes- 
ponde,  prin  forma  si  sensu,  si  la  :  ea- 
merda,  ei  la  sin«rdaJiu=Bm«rdaleDS  = 

SMKU,  8.  D).,  1.  iDffeatiB  MtgAltn- 
•  dliU  genliB  TtUtleai]  genia  de  mă- 
rime si  potere  gigantica  si  sboratorin  : 
a  se  luptă  ca  unu  smeu,  lupfa  smeiloru ; 
sari  murgule,  ea  unu  smeu;  2.  Ignla 
taXmM,  TolatieoBi  bellanru  de  focu  ce 
da  aBB^mine  sbora  in  aem,  prin  nueri; 
3.  mllns  ohartMflDB  =  carta  făcuta  se 
Bbore  si  cu  care  se  joca  copillii.  M. 

SMCUBA,  s.  f.,  baceâ  rabl  idaelj 
fruotn  allu  amewului :  a  face  dulcetia 
de  smeura;  smeî&a  se  afla  mnUa  la 
motUe. 

8UEnBABIU,8.n).^ubit8  IdaeuB,  Im. 
arboreUu  ce  da  smeura;  in  acestu  intel- 
le&Bu,  pre  alte  locuri,  Be  dice  mai  bene 
smeuru;  smeuirariu  sa  dice  bene  cellui 
ce  college  si  rende  smeura. 

SMEUBU,  B.  m.,  rubuB  Idaena^Z.,-  vedi 


SMU. 


11» 


SUICELLA,  s.  f.,  (d'in  acea-asi  fon- 
tana  ou  smieura ,  smieurare) ,  rlrgala; 
vergella,  veigella  fert«  snptire  si  mica : 


a  implettl  panarie  cu  smieelle;  aduna 
smieelle  uscate  ăc  appratsu  foatUi;  a 
per  sică  copillulu  cu  una  smicâia;  de 
una  smieeUa  nu  dore  pre  omu  mare.  H. 

SMICUBA  (seartatn  d'in  esmioura), 
8.  f,,  ntloa,  fruBtulnsit  Tlrţala^  nouellăf 
vergella  mica  si  snptire,  inse  ai  :  amt- 
cure  de  pane,  de  carne;  Tedi  si  smi- 
eella.  M. 

SMICURABB,  V.,  io  frostala  redlre> 
re,  BlMBtatlaiBeaarefOtaHiiDerefOCB* 
terere;  a  face  smeure,  afermiture,  mice 
buccatelle,  a  pisă,  etc.;  si:  asmicurâ=z 
a  scote  bacce  =:  enuoleare,  baceas  ex- 
trahere.  M. 

SMICURATUra,  adj.  part.  d'in  «m- 
eurare.  . 

*  SMILA,  B.  f.,  BiDilaf  (ii|UXi]);  specia 
de  cutitu,  de  lima;  cutitellu. 

*  SMILACE,  s.  f.,  BMUax,  (&.  bmI- 
Iae«);genude  plante  spinose,  snllax 
■spera,  lAmi. 

«SMILACI0,-a,  adj.,  (fr.  snUactf) 
care  s^mina  a  smilace;  aubst.  pL  smUa- 
ciele ,  familia  de  plante  ce  are  de  t;pa 
genulu  smilace. 

SMIBNA,  8.  i.,  vedi  amyma. 

SHDCIB.E1— «mt(Ictre,T.,  vedi :  amân- 
are, Bl  smulgere. 

SMULGEBE,  (scortatu  d'in  esmuige- 
re),  smulşi  si  smulsei,  smulsu  si  smuUu, 
V.,  flar|i«re,  eTelIere>  extrahere,  rape- 
re*  eripere,  extorqaere,  plsnaB  detra- 
here,  explUre,  (comp.  it.  BMBfnere); 
1.  proprie ,  a  mulge  cu  violeutia,  a  suge 
en  mare  riolentia  .-  dupo  ce  a  mulm  u- 
geruUi  vaccei,  viiellulusnmlge  aeestu  «- 
geru  si  seccu  de  lapte,  vre  se  smulgă  si 
ce  nu  mtt  e  de  snwîsu;  2.  metaforice  , 
a)  a  scdte,  trage  cu  violentia :  a  smulge 
arbori  d'in  radicina,  a  smulge  pâmed^in 
pomi;  a  smulge  piruîu  cuiva ;  a  smulge 
peri  d'in  eâd'a  unui  callu,  d'in  com'a 
ctAlului;  a  smulge  penne  d'in  aripele  u- 
nei  passeri,  abaol.  a  smulge  passeri ;  a 
smulge  spat'a  di'in  mah'a  ommoriioriu- 
lm;h)m  sensu  mai  detorsu:  a  smtdge  reU' 
Iu  d'in  radeeina,asnmlgemtiele,aamU- 
ge  erbele  inutili;  a  smulge  pre  cineva  : 
a)  a  bate  =  a  smulge  pertd»,  si,  in  ge- 
nere, a  vessi,  maletractă;  ^)  a  atârce,  a 
lena  totu  oe  se  pote  leoA,  a  dispoUi  : 


=y  Google 


1198 80B; 

eelli  avidi  amtUgn  de  la  toţi  ri  de  pre- 
totendine. 

SMULGUTOBIU.-Wna,  smulgutura, 
redi :  amtUsoriu,  smulsttra. 

8MDLSITC,  (si  smidsetu),  a.  m.,  «- 
vilils,  extractlo,  exsnetUţ  expiutiv  ; 
actione  de  snHdffere :  amulsUu^  peru- 
lui totu  d'in  capui  snadsite  de  peru. 

SMULSITUBA,  s.f.,tr«otio,estr«<i- 
ii«,  Texatio,  explLatlo{  effectu  alia  ac- 
tionei  de  smtUgere :  smiUsitura  de  irba, 
amulsitura  dep^nt,  8n%viBititr^a  totulap- 
(elui  (fin  ugem. 
SMULSORE,  B.  f.,  vedi  smtdsonu. 
SMULSOIiIU,-«ori«,  adj.  e.,  extra- 
heBBţeTfllIflas,  exhaorlens,  «arpenit  ex- 
plUns}  care  smulge;  ca  b.  f.  reale,  amid- 
8oria:=amultore,enl»lD,tiLittMli«,  ex- 
piutlo,  aotioaa  si  effectu  de  smulgere, 
eman  si  modu,  ei  tempii  de  svndgere  : 
tmtUtorea  erbeloru  inutili,  smulsore  de 
piru  ea  intre  ceşti  doui  inco  nu  am  ve- 
dtdu;  la  smulsorea  vaceei  de  vitelUt  pu- 
ne unu  capitu ;  smuisorea  crestmiloru 
de  răpitorii  deregutori. 

SMUIiSU.-o.  adj.  part.  s.  d'in  smul- 
gere, extraetiB,  «xeerptog,  explUtiB  :< 
peri  smulşi,  mudaulu  pirului. 

SUCLSURA,  s.  f.,  exgtractio,  expl- 
latl»,  ex&aiBtBg,  rexatlo}  actione,  dâro 
mai  vertosa  effectn  de  smulgere  :  sinwJ- 
mr'a  periloni,  smidsur'a  passerîloru, 
Mnilntr'a  edloru  mici  de  eelU  mm'i,  smul- 
Mir'a  erbei  inutile. 

SMDLTTT ,  B.  m.,  (de  Ia  snwlgere)  : 
Btmdtuîu  periloru,  smulttdu  erbeloru  in- 
nutm. 

8MYBNA  ^  smma,  s.  t,  smrma, 
(9(i.&pva);  arborellu  si  gutnmel  ce  emitte 
Bi  ce  Be  appreude  ca  profumatoria  ia 
temple  :  addussera  si  offerira  auru  si 
amţ/ma  si  thymia;  vedi  si  myrrha. 

*  3MYRBHIZA  ,8.  f. ,  bb; rrhlsa  , 
(ofiD^^a);  plaota  nomita  si  myrrha. 

•  SOBOLE,  etc.,  vedi  avhole,  ete. 

*  SOBBIABE,  V.,  Bobrlare;  a  face  80- 
Artu ,  a  scote  cuiva  ammetirea,  fumurile 
beţiei  d'io  capu,  a  diacapii. 

•  SOBBIETATE,  s.  f.,  aabrletas,  (fr. 
MbrKU);  calitate  de  sohriu,  1.  proprie, 
mesara  io  beutura,  Rtatu  alia  cellai  ce 
OQ  M  ImMta,  au  e  b^tu;  2.  metaforice, 


SOC^ ■ 

a)  abstinentia,  temperantia,  modera- 
tioDS  io  victu;  h)  sanitate,  integritate 
a  mentei,  meote  lucida. 

*SOBBINa,-a,  s.  perB.,  B«briaaa, 
(contraBsn  d'in  sororinu ;  vedi  eoaorin» 
=eu8Hrinu);  copilla  allu  anei  sorori; 
copilli  =  veri  d'in  done  sorori ;  veru 
d'in  Boru-a  mammei. 

•  SOBBIU,-a,  adj.,  MbrUe,  (fr.  »- 
bre,  —  contrasau  d'ia  se-e&riH);  care  na 
e  ebriu  =  bietu ,  1.  proprie  :  ceUoru  e- 
brii  nu  plaeu,  candu  sunt  sobrii,  eeîle  ce 
au  facuiu  ca  ebrii:  nemine  maturu  rm 
soita  gobriu;  se  vede  co  nu  eşti  sobriu, 
de vorbesei  astă;  2.  metaforice,  o)  despre 
laomri :  sobria  apa,  sobriu  viciu ,  sahriu 
a^ru,fora  vitia  de  Tinia;  sr^rie  uve,  ce  do 
imb4ta;80&m9a^e,aceste-anti  sh  t>orft« 
«o6ne,  ci  de  bStu;  b)  abstinente,  tempe- 
rante ,  moderata  in  vicba  :  orna  sobriu; 
mulieri  sobrie,  placai  aobrie;  e)  domou 
pre  mentea  sea,  ca  mentile  integre ,  au 
capiu,Dn  ammetitu :  sobriu  eşti  de  mivor- 
besâasiă  9  aceste-a  numai  eelXi  desteO, 
numai  eelli  sobriipotu  face;  si  despre  lu- 
cruri :  mente  sobria ;  covente  solme,  de 
orna  cu  meotile  integre. 

SOGGATU,-a,  adj.  part.  sMoatm; 
munita,  calciata  ca  socei,  care  porta 
socei. 

SOCCIPBBU,-a,  adj.,  soeeirer)  care- 
porta  80CCT :  soci^ere  persane  pre  soma, 
soeeifer'a  comedia. 

SOCCIJ,  s.  m.,  pl.-i,  soflons;  specia  de 
aaiorallu,  micu,  umile  ctdâu,  Bpecia  de 
sandaliu;  in  specie  ,  soccu  ==  calcia  de 
actoria  comieu,  ai  de  aci  metaforice,  io 
oppos.  cu  eothumi,  socei  =  comedia,  in 
fine,  soceu ,  a)  si  ia  form'a  deminati?a, 
soeculu  sau  soccluj  base  a  noei  sta- 
tue,  etc,  6^calciamentu  de  lemnu,  (comp. 
ai  fr.  socqne,  aoole). 

SOCCUIiU  aao  socâu  s.  m.,  sseenlnsf 
deminutivu  d'in  soccu;  redi  soccu. 

SOCIA,  adj.  s-,  vedi  $ociu. 

SOCIABILE,  adj-,  Boolabllla,  (fr.s*- 
olahle) ;  care  e  dispusa  a  se  sodare,  a- 
sioru  la  soeiaiu:,naiw'aafaeutu  omwlu 
soâabile,  d'in  natara  e  omtdu  sodtAUe, 
omu  forte  sofiiabUe,  mulieri  forte  socia- 
bilii; si  alte  animali  su  soeto&iti,-  oMn'a 
e  forte  sociabile. 


=y  Google 


800 

SOCIABILITATE,  s.  f.,  (fr.  atelabt- 
Ittâ);  calitate  de  sociabile  ;  sociabilitatea 
omului,  albineloru;  soaabilitatea  otnu- 
hti  cu  omu  e  ncUurale, 

SOCIALE,  adj.  smUIU,  (fr.  social); 
relativa  la  sociu.  la  socii,  camn  si  la  so- 
cietate, l.m  geneze  lomidue  animale  so- 
ciale, inleressi  sociaU  in  commerciu,  le- 
gamentu  sociale  e  easatori^a,  lucrări  si 
lofiori  sociali  se  făcu  de  amicii  atrtnsu 
■uniţi;  2.  in  apecie,  a)  despre  societatea 
civile  :  ordine  sociale,  leffi  sociali,  revo- 
Itttioni  sociali ;  primele  calităţi  sociali 
sunt  hetKvolientCa  si  concordCa  cetatia- 
niloru;  viţie  sociali,  detorie  sociali,  eri- 
nuni  sociali,  ceUu  mai  mare  scdu  socia- 
le e  a  prode  patria  inimiciloru;  statulu 
soeialein<^po8itio»e  cu  statulu  natura- 
le e  una  fictione;  b)  despre  socii  =  fede- 
rati,  confederaţi  ;  lege  sociale,  padu  so- 
ciale,  armat'a  sociale;  bellulu  sociale  fu 
portâtu  de  tote  poporele  italiane  a  la- 
iuri  eu  Romanii;  e)  despre  socii  iu  că- 
sătoria. 

*  SOCULISARE,  y.,  (fr.  ••eUlIwr); 
a  face  sociale,  a  strioge  in  societate  dr 
vite,  mai  vertosn  :  a  soeialisâ  poporele 
selbatiee, 

*  SOCIALISATIONE,  a.  f.,  (fr.  ao- 
clalliatlon);  actioDe  de  socialisare. 

*  SOCIALISATU.-o,  adj.  part.  d'in 
aocialisare. 

SOCIALITATE,  s.  f.,  Melalltaa,  (fr. 
aatlMU);  stata  de  sociale,  societate,  în 
speciei  stătu  perfecta  cirile,  ordine  so- 
ciale. 

SOCIABE ,  T. ,  eoolftrej  a  face  sociu, 
a  conjnnge,  a  nof,  împreună ,  injugă, 
1eg& ,  etc.  :  poporulu  aociatu  prin  com- 
munitate  de  dereptu  si  de  utiUtiUe  e  ad- 
deverat'a  societate  omenesca;  bariatulu 
si  mulierea  se  soda  pentru  tielia;  no- 
tur'a  impinge sessele  a  se'sociâ;totu  ge- 
nulu  omeneseu  e  aodatu;  a  soeiâ  sortea 
sea  eu  a  altui-a;  a  sodă  viâtCa,  buceu- 
rieîe  si  intrisiarile  cu  alţii;  a  sodă  mâ' 
nule,  dereptăe;  a  soeiâ  cantulu  cu  cor- 
dele; a  soeiâ  blandetfa  cu  severitatea; 
vedi  Bi :  assodare,  consodare,  etc, 

SOGIATIONE,  B.  f.;  soeiatio;  actione 
de  sociare,  si  stătu  produsau,  prin  acesta 
Mtione. 


_. SOO llW 

*  SOCIENN0,-a>  adj.  s.,  BOclenniB; 
(i'insociu-annii);  $ooiu  de  annu,  do  ser- 
vittu,  de  studie,  de  negotia,  etc.  :  ca- 
maratu,  sodale.  eompaniu, 

SOOIETARIU.-o,  adj.  a.  (fr.  seeK- 
tatre);  cellu  ce  face  parte  d'in  una  so- 
deiate  :  societarii  soeietatei  litteraria; 
si  ca  adj. :  iiUeressi  societarii;  si  despre 
sodetatea  civile  :  economia  societaria. 

SOCIETATE,  B.  f.,  goolettts ,  (fr.  so- 
elâtd);  stătu  de  socii,  collectivn,  mulţime 
de  socii,  1.  in  genere :  a  viue  in  societate; 
omulu  e  naseutupentru  sodetate;  sode- 
tatea totoru  6i»eniloru,  genului  omenes- 
eu integru;  conjunctionea ,  sodetatea, 
communitatea  intre  omenişi  omeni;sode- 
tatea  blandetid  cu  severitatea;  societatea 
celloru  debili  cu  eelîi  potenţi;  societatea 
prudentid  cu  fortitudinea;  sodetate  dvile, 
sodetate  politica;  originea  şocidafd,  so- 
sietatUoru;  afora  d'in  societate  omulu  nu 
e  nemica;  sunt  si  alte  animali  ce  tnnw  in 
societăţi;  albinele,  formidlef ormediaso- 
defati;  2.  in  specie,  a)  nnione,  relatione, 
commercia  intre  omeni: plăcerile  soeie- 
tatei, detoriele  cotra  societate, bonele  cove- 
nientie  in  sodetate,  societăţile  atUice,  so- 
detatile  moderne;a  amă  societatea,  a  fugi 
de  societate;  societatea  de  tirra,  sodeta- 
tea urbana,  inalfa  societate,  a  /ţ  (Tin 
bona  sodetate,  âifferitu  da  :  a  fi  de  bona 
societate;  a  aftâplacere m unasodtiate, 
a  nu  afiâ  plăcere  in  sodetatea  ativa,  in 
sodetatea  unoru-a;  sodetate  elegante, 
wbana,  rustica,  spirituale;  b)  unione  da 
persone  cu  scopu  de  a  lucră  în  acellu-asi 
acopn  si  in  acelle-asi  interesai :  sodetate 
de  commerdu,  sodetate  intre  trei  pen- 
tru librăria;  sodetate  de  asseeurare  -' 
sodetate  de  incendiu,  sodetate  contra 
grandine  si  alte  calamităţi;  sodetate  de 
arme,  de  gymnastica;  societatea  pentru 
invetiatur'a  poporului;  sodetate  docta, 
artistica,  litteraria,  societăţi  academice, 
sodetati  sdentifice,  sodetati  didactice; 
societăţi  de  adjutorie  mutuali;  sodetati 
de  beneficentia  si  de  caritate;  sunt  si 
sodetati  secrete,  camu  eră  sodetatea 
carbonariloru  italiani;  sodetati  de  con- 
spiratori; se  făcu  si  sodetati,  ea  se  pro- 
fane nomele  sandu  allu  sodetatd,  se 
facu  ai  sodetati  de  fim,  de  latroni,  dt 


I  Google 


1200 


SOC 


ommagitori  ai  despolNdori  ai  socieia- 
tei;  —  inse  si :  societaii  religiose,  nu- 
mai deco  ti'aru  fi,  ea  societatea  ce  porta 
dulcele  nome  ăUu  lui  Jes»;  c)  federa- 
tîone,  eonfederatiODe  :  soeiet(Uea  intre 
Romani  si  tote  poporale  ităliee ,  socie- 
tate formâsa  s'ar  pate  face  intre  natio- 
niie  latine,  ai  mai  superba  ar  fi  societa- 
tea popordoru  europiane,  care  ar  duce 
mai  eurrendu  la  societatea  genului  o- 
meneseu  mai  strinsu  legala  contr'a  bar- 
bariei ce  ar  mai  viue  pre  pameniu. 

•  SOCIOFBAUDU,-o,  adj.  b.,  saclo- 
frti4a8|  care  frauda  soăi. 

S0CIO&C,-ora,  s.  pers.,  deminutivu 
resfociatoriu  si  affectuosu  d'in  sociu, 
mai  allessu  ia  intellasaulu  de  conjuge  : 
aodorulu  meu,  socior'a  mea. 

SOCIBE,  V.,  vedi ;  aodare,  si  insodre, 
insoeiare. 

SOCnJ,-a,  adj.  s. ,  loelst,  (it  isp. 
port.  BocU,  alb.  §l»k,  slohjs);  unita  ca 
altuia,  legata  ca  altuia  prin  natura  sau 
on  scopu  de  a  se  adjută  unuln  pre  al- 
tuia, 1.  in  genere  :  sociu  si  adju- 
toriu  voliu  fi  tie  in  acesta  nevoOa;  par- 
ticipi si  aoeii  ai  buccurieloru  si  fericiri' 
lorw  mette  seti  ai  voi;  ne  vei  ave  socii 
fiddi  ai  insepartibili  in  bone  ea  si  in 
rdle  ;  Boâi,  nu  numai  de  inima ,  ct 
ai  de  aânge;  sadele  noatre  de  eallaria; 
eu  8um  soda  a  aortei  teUe,  amiea  ai  ao- 
eia  a  bonei  ai  rellei  telle  fortune;  sode 
de  seola,  sode  de  lucru;  sode  de  jocwi, 
de  plăceri,  de  dureri;  si  despre  animali : 
una  parechia  de  calli  aurU  sodi,  una 
parechia  de  portonbei  aunt  aoeii;  a  per  de 
soeiulu  dejugu  aUu  urmi  bou;  amarit'a 
turturella  si  aperdutu  si  plânge  sodulu; 
si  despre  lucruri :  mâna  cu  mâna  e  so' 
da,  petioru  cu  petioru  e  sociu,  adu  eu 
odu  e  aodu,  adii  sunt  aodi;  numeru  cu 
aodu  :=  numeru  pare;  numeru  fora  so- 
ctw  ;=  numeru  impare;  ajocâ  cu  sociu 
aau  fora  sodu;  2.  in  specie,  a)  cellu 
ce,  pentru  negotiu  sau  f^te  interesai  ai 
Bcopnii»  se  unesce  cu  alţii  ;  aodudene- 
gotiu,  sodi  pre  una  librăria;  sacii  de 
offieiu,  de  măiestria,  de  arte,  de  aertntiu, 
de  scola;  b)  federatu,  confederatu  :  po- 
porde  aocie,  gentesocia  eu  a  n6s^a,po- 
teri  MCM,-  c)  oa  maidesu,  de  coiţjugi,de 


SOD. 

căsătoriţi,  si  in  acestn  sensu,  f.  e  aoeia 
:=sode,  inae  si  forte  desu  nocîa,  (proba- 
bile in  loca  de  :  socilia,cxima  si  dica  in 
alte  locuri,  la  Macedoromâni  asii  re- 
gulatu) :  nouii  sodi  sunt  amendam  te- 
neri  si  formosi;  n'am  avutu  piirte  de 
prim'a  soda;  de  ce  n'am  avutu  parte  de 
primtdu  sodu?  aceata-a  e  a  trei'a  soda 
a  acestui  barbatu;  a  ave  parte  de  bonu 
sodu,  de  bona  soda;  aoda  bona  de  eaaa, 
aodu  reu  de  casa;  aoeii  veniră  impreuna 
cu  aociele  si  cu  copiUii;  aoeCa  vieliei,  ao- 
dulu  vietiei;  sodi  se  ae  dilega  d  ae  ae 
reapecte  intre  sene. 

•  SOCORDE.  Bocorăia,  Tedi :  secarde, 


SOCRA,  B.  f.,  vedi  soeru. 

SOCRESCE,  adv.,  Bocerornin  vel  «•- 
ernyn  norejinmodusoereseUiCa  socru, 
sau  cu  soera. 

SOCBESCU,-a,  adj.,  id  aoeerBm  rel 
Sffcrnin  pertlaeasf  relatîvu  la  aocru,'a. 

SOCBIA,  s.  f.,  stătu,  af&nitate  de 
socri. 

S0CRIBE,-e8cw,  T.,  1.  a  dice  soeru, 
-a,  dleere  sueertiin  Tel  Boornin;  2.  a  iace 
a  capiti  soeru,-a,  Bseernin  rel  BOcnini 
kabere;  si  refl.  a  ae  aocri. 

SOCBD,-a,  B.  pers.,  »*mt,  Boerot,  (it. 
BD«eer«,  isp.  snegro,  port.  sagro;  prov. 
••ier,  B«f  r«;  Bnegre^  affine,  si  a  nome, 
a)  pentru  mărita ,  tataia  sau  mamm'a 
mnlierei;  b)  pentru  muliere,  tataia  sau 
mamm'a  măritului  :  socrii  sunt  intre 
aene  coscri  (consacri) ,  sacrele  coaere 
(eonaocre). 

80CU,  3.  m.,  Baabuoa,  Tedi  aambueu. 

*  SODA,  B.  f.,  (fr.  sande,  it.  soda), 
BalB»U  kali,  Linn.  a.  seda;  1.  genn  de 
plante  d'in  fomili'a  cheropopodieloru  , 
cari  crescu  pre  littorile  maret  si  d'in  a 
carorncenasiaseeatragasubstaDti'achy* 
mica  de  acellu-asi  nome;  2.  oxydu  de 
sodiu,  substantîa  solida,  alba,  caustica, 
deliceacente  in  aeru  prea  incarcata  de 
umiditate,  d4ro  perdente  ac^ata  apa  pre 
aeru  mai  seccu,  cea  ce  ua  distinde  de 
poitaaa,  care  nu  mai  perde  ap'a  absorbi- 
ta: sada  pura  =  s(^  trassa  d'in  aoă^a 
ordinaria  prin  calce  TÎaa,  apoi  prin  al- 
eoolu;  sod'a  ordinaria  sau  aod'a  d^in 
commerdu  ae  copita  prin  trădarea  cu 


=y  Google 


SOD; 

apa  a  cenuşiei  vegeialitoru  disse  soâe; 
iase:  incommereiuBeăa  nomele  de  Boda 
«i  la  cenusi^a  platUeloru  maritime  arse 
in  focu. 

*  SODALB,  s.,  sftdallKf  sociu,  came- 
ratu,  commilitanu,  condiscjpla,  etc., 
1.  in  geoeie  :  amicn  si  sodale,  chihh 
n  vecinu  forte  de  aprope;  cine  e  amieu 
mai  fidele  si  sodale  mai  placutu  de  cătu 
lene?  deco  mi  ai  /%  frate  sau  sodale, 
cttntU  te  asiu  tradâ  mai  bene?  sum  so- 
dcde  si  forte  familiartu  cu  elle;  totu  de  a 
un'a  am  avutu  sodali  boni;  comp(Urio- 
ttilu  si  sodalele  nostru;  faeu  totu  pen/rtt 
sodalii  mei ;  juni  coetani  si  sodali;  mi 
place  se  am  puăni  sodali,  ăero  jucundi 
si  fiddi;  si  ca  adj.,  gendu  sodale  eu 
iirn'a,  roşele  sodali  eu  Maiu,  jocuH/e 
Bodtdi  cu  juneti'a  si  formoseii'a:  2.  ia 
specie,  a)  membru  allu  unul  collegin, 
unei  confratia,  unei  societate  etc. :  so- 
dali religioşi,  sodali  de  măiestria,  so- 
dcdi  de  mUitia,  sodali  de  seâla;  b)  in 
ren,  participe  la  secrete  si  illicite  iq.tel- 
legeri,  ia  comperari  de  aufFragie,  la  con- 
spirationi,  Ia  in^ge,  etc. :  sodalii  ad- 
veraarUoru  noştri;  fia-care  factione  si 
are  sodedii  set. 

*  SODALICIABIO,-«ariti,-a,  adj.B., 
aodşllelftrliig,>tUrlDS}  relativa  la  s(^i- 
daliciu;  ca  B.  persos.  celln  de  aprope  le- 
gatu  ca  altulu,  frate  de  cruce,  frate  de 
ăniioa,  ioseparabile. 

»  SODALIGlU,-^u,-a,  adj.  s.,  g«d«- 
llelnsi'ttas,  (d'in  sodale);  relativa  la 
sodcde,  de  sodale,  ca  sodale :  dereptulu 
sodoltciu,  derepturi  soăalicie,  strinsu 
legaţi  prin  relationi  sodalicie;  mai  ver- 
toea  ca  Bubst.  reale,  sodalicw,  intima 
amiciţia,  legamenta  de  întiz,  compa- 
nia, etc.,  a)  proprie :  dulcele  sodalitiu 
de  miliţia,  de  scola ;  sodalitiulu  nostru 
d^in  copillaria  peno  la  aăunce  betrane- 
tie;  bj  metaforice,  a)  veri-ce  insoeiare, 
nnione,  societate  :  sodalitiu  de  eultori 
ai  aceUd-asi  săentia,  aiaoeUei-asiarte; 
sodaHtitUu  caleionariloru,Bapon(mloru, 
corellariloru ;  p)  stringere  Împreuna, 
pertrecere,  ospetin  ;  ai.vostri  setirmde 
sodaliăe,  currendu  au  si  ai  noştri  soda- 
Ueiu;  f)  în  reu,  secreta  si  illecita  unio- 
ne,  stringere,  legătura  peotro  iatrige  ' 
TO»  II. 


SOR 12IH 

de  allegeri,  comperari  de  8uffragie,con- 
Bpiratioui,  etc.:  sodalidu  ăe  conspira' 
tori,  sodalieiulu  factiosHoru ;  in  acesta 
sensu  si  adj.  se  nu  se  permitta  coUegie, 
adunări,  sodalicie. 

•  SODALITATE,  s.  f.,  sodalltaa,  (fr. 
BOdalttâ);  calitate  de  sodcde,  cumu  si 
uuione  de  sodali :  fratfa,  confratfa,  com- 
pania, etc.,  in  abatr.  si  cbncr.,  1.  pro- 
prie :  ve  ceru  si  redamu  serviUe  de  so- 
diAUate  n  familiaritafe;  omu  de  mare 
nobUitate,  de  mare  familia,  de  mcwes<h 
daiitate  si  doeentia;  d'in  intima  sodali- 
tate  prense  urra  neîmpăcata  mntra  mai 
mulţi  d'intre  sodali ;  asiu  vri  desbarâ 
si  deporta  aeestu  esceUente  june  de  soda- 
litatiîe  siconvietulu  istrionUoru;  2.  me- 
taforice, a)  T6ri~ce  Unione,  Bocietate, 
d^ro  mai  vertosu  in  scopuri  religiose  : 
Boăalitate  ăe  caritate  si  de  adjutorie  la 
nevolie,  sodalitate  de  apperare  a  ptidi- 
citiei ;  sodalitate  de  artişti,  de  măiestri, 
de  eorellari,  de  caleionari;  b)  stringere, 
adunare  de  pertrecere,  OBpetin :  se  fa- 
cernu,  pre  annu,  mai  multe  sodalitati; 
c)  în  sensu  reu,  secreta  ai  illicita  adu- 
nare, societate  :  se  voru  oppri  tote  so- 
dalitatile  de  factiosi  si  eonspa-atori. 

•  SODALITHU,  s.  m.,  (fr.  iod«llthe, 
d'in  soda  si  lithu:=:p6taiy,  minerale,  ce 
coprende  multa  soda. 

.  *  SODALITIABItJ,  sodalitiu;  vedi : 
sod(diciariu,  sodalidu. 

•  SODItI,  8.  m.,  Hodlsm,  (&.  sodintii); 
metallu,  care,  combinatu  cu  ozydu,  da 
soda :  sodiulu  are  colore  de  argentu 
forte  splendida,  sodiulu  inse  e  molie  a- 
prope  ca  cer'a;  sodiulu  e  bomt  conduc- 
toriu  de  electridtate, 

SODOMA,  s.  f.,  Sodoioft,  {libo^, 
ÎI.  Sodome);  1.  Cetate  a  Palestinei,  care 
imperuna  cu  Gomora,  pentra  peccatele 
selle,  fu  arsa  cu  focu  d'in  ceru  si  cofun- 
data ;  2.  in  limb'a  popornlui,.  applicatn 
Bî  ca  esprassione  commune  cu  intelles- 
sulude:  caUmltai,  aenunaa,  una  cala- 
mitate, nespHsa  nevolia :  multe  sodome 
am  patitu,  dero  sodoma  ca  acesta  inco 
n'am  patitu ;  de  aci :  a)  a.  f.,  sodomia, 
(franc,  sodomie),  peccatu  contra  natpra, 
infame  si  ignominiosii  coitu  :  sodomia 
si  mai  spurctUa  se  committe  chiaru  tiifrt 


jyGooglc 


1208 SOI^ 

peraone  de  âifferitu  sessu;  I^)  adj. :  sodo- 
imcH,-a,  relativn  la  Sodoma  si  la  sodo- 
mia; e)  8.  person.  sodomitu,  (ti.  Btdo- 
nite),  colin  ce  cade  in  peccataln  sodo- 
miei. 

SODOMIA,  Bodomica,  sodomitu;  vedi 
Sodoma. 

SOFA,  ($ofâ  ,  pi.  sofalîe),  8.  f.,  (fr. 
sofa),  corentii  tarcu,  appiicatu  la  nnn 
lecţii  sau  conopella,  pre  care  se  pote 
pune  si  intende  cineva  forto  commodn. 

*  SOLAGINE,  8.  f.,  soUff»,  (d'in  8ole=z 
aore),  planta  nomita  bI  heliotropiu,  po- 
puliuiu  florea  aordui. 

*  SOLAME,  pi.  scAamine,  sotemen,  si 
•SOLAMENTU,  pl.-e,  soUnentum; 

actioae  de  1  solare,  d^ro  mai  vertcsn 
mediu  de  a  face  ftcâstu  actione  :  sola' 
minele  muiciloru  si  soiaminteU  cerului 
eăienara  ftiri'a  doreritoru  nostre. 

*  SOLANIOU,-a,  adj.,  (fr.  solanlqne); 
de  8<^nu,  planta  :  acidu  solanim. 

*  SOLANIFOLIU,-a,  adj.,  (fr.  soUol- 
faU«);  care  are  folie  ce  a^mina  cu  celle 
de  solatm. 

«SOLANINU.-a,  adj.  s.,  (fr.  loUnlne), 
de  soianu,  planta:  stiecu  sdanînu,  folie 
solanine;  a.  f,  solanina  si  m.  solaninu, 
Bobstantia  alcalina  ,  estrassa  d'ia  unele 
solatte. 

*SOLANI0,-a,adj.,  (fr. solanS); care 
eâmîna  a  soianu,  planta :  pîanie  solanie^ 
aubst.  pi.  solaniele,  familia  de  vegetali 
dicot;ledonie:  cartofii  suntem  familia 
soIonteZoru. 

*  SOLANOIDE,  adj.,  (fr.  lolaaoîde); 
care  s^mina  a  soianu,  planta;  s.  f.,  spe- 
cia de  planta,  (^Ice-amar'a?). 

*  SOLANTB,  adj.  part.  prea.  d'in 
1  solare,  solans,  care  sola,  eonsolante, 
eonsolatoriu. 

*  SOLAND,-a,  adj.  s.,  soUnag,  i«U- 
miiH,  (fr.  saUaani,  it.  salaaa),  d'iasoZe^ 
sSre:  loi^itorit  solani;  ca  auirat.  m. , 
a)  lolanu  =  ventu  despre  sare,  resari- 
teanii;  b)  Mfanti=:veDtn  caldu  si  secce- 
tosu  ce  suffla  despre  Afric'a;  e)  genu  de 
plante  monocotyledonie  d'in  familî'a  so- 
laniehru,  care  coprende  specie  interes- 
aantj  omului,  cumu :  cartofii,  patelagel- 
lele  roşie,  etc;  d)  specia  de  planta,  no- 
mita si  «^ehnu. 


mi. 

1  SOLARE,  T.,  §olarl  ţ  a  manganii, 
a  consolă,  a  &ce  fCnima  bona  cuiva,  a 
caută  se  usiore,  se  alleue  cuiva  întrista- 
rea, dorerea :  a  solă  pre  nepotentiosi  si 
indigeati,  a  sold  pre  celli  trişti  si  ama- 
riti;  metaforice,  despre  lucruri,  a  aliena, 
imblandf ,  Împacă,  etc. :  a  solă  eurde, 
pesîdu,  firida,  lacrimele,  amarţdu;  vedi 
si  composituln  consolare. 

2SOLAS.E=solarm,-a,  adj.,Mlârla, 
salarlnm,  (fr.  solalre);  l.de  s6le:=s6re, 
relativu  la  sSre :  Utce  solare,  diseu  so- 
lare, irha  solare^fiorea  sorelui ;  onmi 
solwe,  cadrante  solare;  planta  solarii 
florile  solari,  in  genere,  se  deavdUa, 
eandu  sorde  e  de  asupr'a  oritontdui; 
ca  subst.  pers.  8oIartu.-=lc>cuitoriu  de 
sare;  ca  subst.  m.  reale,  solariu,  ţ\.-e, 
a)  orologiu  de  a6t6  :  mai  muîte  solarte 
su  in  cetate;  b)  orologiu  in  genere,  fia  si 
orologiu  de  apa,  orologiu  mecbanicu.etc.; 
c)  parte  a  unui  edificiu  espusa  la  sore; 
2.  d'in  stâu^^terrenvi  relativu  la  solu; 
ca  ţ.m.,  reala,  «oîartH=impo3ita  pre 
soM,  dare  pre  sdu. 

*SOLATlOLU=soia(ioru,  s.  ra.,  pI.-«, 
saUtlolBD;  deminutifu  d'in  solatiu, 

«SOLATIU,  pl.-e,  BvUUan,  (d'in  1  so- 
fore);  actione  de  solare,  cumu  si  media 
de  s<âare :  consolare,  manganiare,  alie- 
nare. Îndulcire,  uslorare,  etc. :  aceste-a 
su  s<^ide,  aceste-a  su  fomentele  doro- 
riloru;  se  aibă,  cellupueinu,  aceste  so- 
latie  in  amarulu  servitviei;  de  solatiu 
mi  e,  conu  am  perdutu  mai  multu;  at 
ce  solatiu  se  pote  indulci  amarvlu  sortei 
nostra  ?  intre  mortneiUe  eu  cauiu  8(Aa- 
tiu  si  pace;  poaserHe  su  solaiiele  singu- 
rstatei  tiibeloru;  in  specie,  in  llmb'a  ju- 
ridica, summa  de  desdamnare :  nu  te  mai 
t^nge,  co  ti  se  voru  dă  saiisfaetorie  so- 
latie. 

»  SOLATOBia,-<^ria,adj.  8.,  BoUUr} 
care  sola,  consola,  mangania;  vedi  si 
solante. 

•SOLATEI,-a,  adj.  part.  s-,  1.  d'in  1  so> 
lare,  svlatna,  dbI  lotattam  estallataait 
1.  d'in  aolez=s6re,  aolatus,  appucatu  de 
dorere  de  capn  d'Jn  caus'a  calorei  aore- 
lai :  copilit  solati;  vedi  si  sdire:=zsonre. 

SOLDA,  3.  f.,  8im..§oldu,  (contrassu 
d'in  solidul),  utipmibm,  i 


,y  Google 


BOL; 

litl*]  g^mna:  1.  mercede  destinata  aoU 
âatihnt,  stipendiu  data  uilitariloru; 
2.  desfacerea  unei  Bumina  detorita :  sol- 
cTa  computtdui;  3.  mercede,  salariu; 
4.  snb  form'a  m.  «o^K^ceva  âc^idu, 
(redi  solidu). 

«  SOLDASE,  T.,  (fr.  Bolder,  it.  sol- 
dâre  si  ealdare),  Bolrere;  meroede  oon- 
dncerej  solidare;  1.  a  dă  solda  soldati- 
loru;  2,  a  ă&  mercede,  a  prende  ca  mer- 
cede, cu  salariu;  3.  a  desface  unu  eoni' 
putu,  unu  restu  de  detorfa;  4.  a  confir- 
mă, intarf,  consolida,  (vedi  solidare). 

SOLDATESCB,  adj.,  mllltarlter,  in 
modu  soldatesou :  eu  nu  sciu  de  câiu 
soldcUescese  făcu  si  se  vorhescu. 

SOLDATKSCU,-»,  adj.,  (it.  solâatesoo, 
fr.  BoldateBqne),  mllttarlSf  de  soldatu, 
relatiru'  la  soldatu :  portu  soldatesou, 
uniforma  soldatesca,  servitiu  soldcUescu, 
eaaeeutioni  soldatesci,  tonu  soldatescu, 
gesturi  soldatesci. 

SOLDATIA,  (pronunţia  floWoiîflJ,  B.f., 
nllitla;  calitate,  măiestria,  servitia  de 
soldatu  :  a  fi  lemtu  la  soldatia,  a  fi  m 
soîdatia. 

SOLDATIME,  b.  m.,  mtlltnm  mnltl- 
tndv,  torba,  eople;  mulţime,  câta  de 
soldaţi,  mnlti  sau  toţi  soldaiii. 

SOLDATIKE,-e«c«,  T.,  mlUtare;  a  fi 
soldatu,  a  servi  ca  soldatu. 

SOLDATU,-»,  adj.  part.  s.  d'in  sol- 
dare,  eolntos,  mercede  coiidaotas;<:oii- 
solidatDBi  1.  iu  genere  :  computu  sol- 
datu, servitori  soldaţi,  sateUiii  soldaţi, 
parti  debili  alle  edificiului  soldate;  2.  in 
specie,  omu  armatu  pentru  apperareaeta- 
tului,  (it.  soldatB,  &.  Bvidat)  :  soldaţii, 
in  celle  mai  multe sttde,  eraumai  inain- 
te  addeverati  mercenca^i,  si  inco  mer- 
cenari străini  de  statulu,  in  care  ser- 
vieau  ca  soldaţi;  astadi  mai  in  tote  sta~ 
tele  nu  mat  sunt  soldaţi  in  acestu  in- 
teUessu;  soldaţii,  la  noi,  de  essemplu,  in- 
s6mna  atâiu  câtu  si  militarii;  militariu 
dero,  nu  soldatu,  mUitia,  nu  soldatime, 
ar  fi  terminii  proprii. 

SOLDIC,  s.  m.,  Bqaama;  strdes; 
1.  scama  de  pesce,  de  s^rpe,  etc.;  2.  sor- 
de,  necuratla;  vedi  ai  scama. 

80LDn,-a,  adj.  s.,  vedi :  solda,  si  so- 
Hău. 


*  SOLDUBin,  B.m.,  soldorlog,  (radi 
si  solda);  custode  alia  personei  cuiva, 
custode  armata  pre  mercede,  devota 
cuiva  pentru  argenti;  coventa  celticu, 
vedi  ensaai  solda. 

SOLE^socc,  a.  m.,  vedi  sare. 

*  SOLECISABE,  v.,  (fr.  Boliaiser);  a 
face  sdlecismi. 

«  S0LECI3MU,  s.  m.,  aolwoIanB, 
(ooXoixio^i};,  fr.  saUalsme);  constmctio- 
ne  incorrecta,  vitiiîSB,  in  tota  frasea  sau 
in  parti  alle  frasei :  solecismii  formiea 
in  ceUi  ce  se  ammeatiea  a  saie  in  limb^a 
noslra;  soleăsmu  de  coneordantia;  me- 
taforice :  solecismu  de  portare,  de  cogi- 
tare. 

*  SOLECISTTJ.-o.  B.  per8.,8«lffiel8ta, 
{aoXoiMav^z);  cellu  ce  face  sohâsmi,  care 
scrie  sau  vorbesce  ineorrectu  limb'a. 

*  SOLEGII,-ci,  adj.  b.,  Balncas,  {oi- 
Xoixo;,-xoy);  ineorrectu,  VitioBU  ia  con- 
structionea  limbei. 

«SOLEMNE, etc.,  vedi  soUmne,  etc. 

*  SOLENE,  B.  m.,  solen,  (owXtjv,  fr. 
Boline);  genu  de  mollusce  bivalve. 

*  SOLENNE,  etc,  vedi  soUenne. 

*  SOLERE,  V.,  solerei  a  avâ  depren- 
dere,  invetiu,  a  fi  deprensu,  dedatu,  in-  , 
vetiatu,  a  face  de  ordinariu. 

*  SOLERTE,  etc.,  vedi  soUerte,  etc. 

*  SOLIA,  B.  f.,  Holea;  la  calciamente 
pellea  groasa  pre  caro  calcămu,  talpa. 

*  1  SOLIARE,  V.,  (Boleare),  solea- 
tns,  a  ittcalciă  cu  solie,  a  pune  solie  la 
calciamente. 

*  2  80LIAKE=soîiar»M,-a,adj.,  so- 
learfSi  BolearinB]  relativu  Ia  soita,  care 
are  forma  de  solia :  folie  soliari,  celhda 
soliare;  a.  m.pera.,  soliariu.  cellu  ce  scîe 
face  sau  vende  solie;  s.  reale,  t.,  soliare 
sirn. 8oliaTiu^=solia  de  petioru,  calciu, 
pantofu ,  calcionu ,  etc.  (compara  ei  fr. 
aoniier). 

«  SOLICANU.-aj  adj.,  soUcanuB»  (d'in 
80Îu=singara,  si  canere=:cantare);  care 
cânta  singuru  :  solieanele  muse. 

*  SOLICARE=sorica»-e,  v.,  (sollcare); 
a  bate,  a  inealdi,  vorbindu  de  sok^sâre; 
vedi  sorire. 

*  SOLICATIONE=«or«!aWon«,  8.  f., 
BOlloatia;  actioue  da  solicare;  morbu,  do- 
rere  de  c&pu  d'in  caus'a  soricarei. 


y,  Google 


1!!04 


SOL. 


«  SOLID AME,  pi.  solidaminei  soli- 
dftmen,  si 

*  SOLIDAMENTU,  pl.-e,  Bolldamen- 
tDin;  actioae  de  solidare,  cumn  si  medin 
de  Eoliăare :  sdidamente  allemurihru.so- 
Udaminele  corpului  sunt  ossele  aanetose. 

*  SOLIDARE,  T.,  Bolldarej  a  face  so- 
It(iu=desn,taro,fir[iia,totu,intrega,etc.: 
o  sdidâ  murii,  parietii;  a  solidă  impe- 
riulu.  tronulu:  vedi  si  solidificare. 

*  SOLID ABlU,-a.  adj.  s.,  (fr.  aelldat»;); 
unalii  peDtra  altolu,  unuia  pentro  totl. 

*  SOLIDATIONE,  s.  f.,  solldatlo;  ac- 
tione  de  solidare,  cnmu  si  efiFectu  allu  a- 
cestei  actioue. 

*  SOLIDATORnJ,-(o«a,  adj.  s.,  bo- 
lld«tor]  care  solida  :  solidatorii  cailei, 
pamentuhii. 

*  SOLIDATU,-a,  adj.  part.  d'in  so- 
lidare, Bolidatns. 

*  SOLIDICORNU,-a,  adj.,  (fr.  iolldl- 
eorae);  care  are  antennele  tari  ca  cornuîu. 

*  SOLIDIPICARE,  Y.,  (fr.  B»lldlfler); 
a  face  sdidu  :  a  $olidifică  unu  lieidu ; 
ap'a  se  soItdif^M  de  geru;  metaforice  : 
a  solidt/fcâ  ăomni'a,  poterile  statului. 

*  SOLIDIFIOATIONE,  s.  f.,  (fr.  »•- 
Udiflofttloii);  actione  si  effectn  de  soU- 

•  difieare. 

"  SOfilDIFICATU.-a,  adj.  part.  d'in 
solidifieare. 

*  SOLIDIPEDE,  adj.,  Bolldlpes;  care 
are  pede:=petioru  solidu,  anghia  nedes- 
picata. 

*  S0LIDI8MU,  s.m.,  (fr.s«lldl8iD«); 
doctrina,  systema  medicale,  dupo  6are  se 
attribae  partiloru  solide  nlle  corpului 
nna  lucrare  activa  si  principale  in  feno- 
menele vietiei,  in  opposltione  cu  liddele 
d'in  eorpu,  caroru-a  se  attibue  numai 
nna  acţiona  passiya  si  secundaria. 

*  SOLIDISTU,-a,  s.  pers.,  (fr.  soll- 
dlste);  cellu  ce  se  tine  de  solidismu. 

♦SOLIDITATE,  8.f.,  Bslldltas,  (fr. 
■•Udtti);  calitate  de  solidu :  soliditatea 
corpuriloru,  soli^aiea  crustei  fa-restre; 
mare  soliditate,  fora  soliditate ;  solidi- 
tatea averei.  possesaioniloru ;  soliditatea 
storci,  positionei;  soliditatea  mentei,  co- 
gitationiloru,  caracteriului,  promisato- 
nUoru ;  soUditatilc  sunt  si  masse  solide. 

*  SOZJDU,-Ki,  adj.,  soUdDB,  (fr.  bo- 


. SOL; 

Ude);  contrassn  soldu.-a,  (forte  proba- 
bile d'iD  8olt(=8olnn),  plenu,de  consis- 
tentia»  desn  forte,  indesatu,  massivo, 
compactn,  etc.,  1.  proprie  si  în  genere: 
corpuri  solide  opposite  la  corpitri  lieide; 
multe  corpuri  solide  se  făcu  lieide  prin 
itMUa  temperatura ;  metallele  celle  mai 
solide  devinu  liăde  la  inălte  tempera- 
ture;  ossisioreleurechiei  sunt  solide,  oss^ 
corpidui  sunt  in  genere  solide;  dttpoE- 
picuru  atomii  sunt  fortesolidi;  superfa- 
ci'a  pamentului  e  solida  si  globosa ;  pan- 
ele solidu;  casiu  solidu;  a  edifică  pre  loeu 
solidu;  a  sapă  peno  la  unu  stratu  ăepa- 
mentu  solidu;  absol.,  ce  nu  se  edifica  pre 
solidu,  cade;  destinge  solidulu  de  de- 
scriu, solidulu  si  mollele  pariiloru  unui 
corpu ;  in  geometria  solide  şutit  corpu- 
rile cu  celle  trei  dimensioni ;  2,  meta- 
forice BÎ  speciale :  a)  in  oppos.  cu  ce  e 
despartitu,  impartitu,  fora  continuitate, 
si  prin  urmare :  completu,  deplenu,  totu» 
integru,  etc. :  vrei  stipendiulu  s(^du  si 
nu  de  medietate;  corpulu  solidu,  fora  se 
i  lipsesea  parii;  cotremurulu  absorse 
mari  cetaii  solide ;  diece  anni  solidi.  on- 
nulu  solidu,  diu'a  solida,  discalu  solidu 
allu  lunei ;  d'in  una  summa  solida  mm 
Upsesce  nemiea;  cine  solve  in  solidu 
sau  in  soldu,  solve  in  totu  si  integru; 
se  se  salva  Ha-mrtâ-a  in  solidusa^soUu; 
a  responde  in  solidu^a  responde  fia- 
care  de  totu;  b)  bene  stabilitu,  nestra- 
mutatu,  addeveratu,  reale,  etc. :  bonurile 
fundane  sunt  celle  mai  mlide ;  amiătia 
solida,  crcdcntia  solida,  principie  solide, 
solida  mente,  solidu  capu,  solide  pro- 
missioni,  solide  idee,  solida  positione, 
solida  casa  de  commercitt,  solida  tronu, 
solida  gloria,  solide  venituri;  nemica  so- 
lidu in  lumea  acesta-a;  astă  pre  solidu, 
a  fundă  pre  solidu ;  fdicitatea  dome~ 
stica  e  cea  mai  lunga  si  cea  mai  solida ; 
c)  ca  subat.  m.,  reale,  soliâu-lu,  soldu- 
lu,  ori'ce  in  totnlu  seu,  fora  respectn  la 
părţile  solie,  si  in  specie,  moneta  consi- 
derata ca  unitate,  fora  a  tin^  compntu 
de  fractionile  ei :  mai  vertoau  se  dicea 
de  una  moneta  d'in  tempulu  imp^atori- 
loru  romani,  moneta,  la  ineepufu,  de 
auru  il.  35  de  denari,  dero  care  in  urma 
varia  (.jrte  iu  vahrea  tea. 


=y  Google 


80L^ 

*  SOLIDTJNGFLATUrfl,  ai 

*  SOLIDUNaULU.-fl.  adj.,  (fr.  b«H- 
daDRtiU);  munitn  de  uDa  singura  si  $o- 
liâa  vngla=mgtâa  Ia  petioru :  mamm- 
fere  soliăungute;  snbst.  f.  pi.,  solidun- 
guîele,  familia  de  mamifere  cu  u»gle  so- 
lide. 

*  SOLIPERU.-a,  aâj.,  solirer,  (i'in 
soU^zBorp.^  si  ferere  =  aăducere);  care 
aâduce  sorele  delaunu  \iiin  spre  altulu : 
regione  soîifera ;  pentru  noi  terrile  ori- 
entali sunt  solifere  cre-<!uniu. 

*  SOLIFUNDItJ,  p],-e,  golIfnndlBni; 
mica  buccata  d»/uni!u,micu  agra  propriu. 

*  SOLiaENU,-a,  adj.  s.,  solt^eita, 
(d'in  8de:=sore,  si  genere  =z  tiascere); 
născuţii,  generatu  d'in  sore :  goligenulu 
JEeie,  soligenulu  Phaetonte. 

*SOLILOCIU,  p].-€,  sollloqntam, 
(fr.  flftiiloque);  vorbire  cu  sene  singura, 
asi&  Domita  si  monologu,  (ţLovoXâYo;). 

*  SOLIPEDE,  adj.,  (sollpes,  fr.  8«H- 
fkit,d'\a8olu^30îida,Bipeăe~petioru); 
care  are  petionilu,  in  specie,  ungl'a  so* 
lîda,  adeco  constandu  numai  d'in  nnuossa 
la  âa-care  petiorn  :  eaUii  wn/  solipedi, 
ioH  nu  su  solipedi;  subst.  pi.  solipedile. 
familia  de  animali  cu  ossu  solidu  la 
fia-care  petioru. 

'  SOLIPUGA,  a.  f.,  solipnţi^  specia 
de  formica  venenosa;  si  contrassu,  sol- 
puga. 

*  SOLISTIMD  si  soH^irm.  s.  m,, 
Bolisttmnm ,  Bolllstlmnniţ  (fr.  HoUlstN 
mnm),-  proprie  adj.,  lenatu  ca  subst.  (sub- 
intel.  trlpndlnn),  auguriu  bonn,  trassD 
d'in  moduln  de  mâncare  allu  puUiloru 
sacri  asia  de  precipitatu  In  câtuacesti-a 
lassau  se  le  cada  d'in  gara  multe  granu- 
tie. 

*  SOLISTITIU,  soli^iiMAe,  redi  so\- 
stitiu.  solstitiale. 

*  S0L18TD,-a,  s.  pers.,  (fr.  Mllste); 
care  essecnta  unu  solu  de  musica,  de 
cantu ;  (redi  2  solu). 

*  SOLIT ANIU,-a.  adj.,  soUtaneiDi; 
1.  (d'in  soItYti=8»lItD8),  cu  care  e  cine- 
va sditu,  invetiatu,  deprensu :  aolitania 
dorere;  2.  (d'in  soIh=bo1iib),  in  parte, 
singuru :  opera  solitania. 

«  SOUTANU,-a,  adj.  s.,  solltanni) 
(piobabile  d'in  sole^ore,  promonto- 


SOL. 


lgQ5 


riutu  sordui),  relativu  la  sore,  la  clim'a 
torrida,  la  Âfric'a  septentrionale;  de 
ac(  ca  subst.,  applicatu  la  nomele  anei 
specia  de  limaee. 

*  SOIJTABB,T.,Bolll«r«,(d'inMÎiiM 
de  Ia  8<Aere),  a  avâ  invetiu,  datina,  de- 
prendere,  a  face  san  dice  de  ordinari», 
asia;  a-^tu  harhatu  solită  a  diee. 

*  SOLITABItl.-o .  adj.,  solltarlus, 
(fr.  BoIItalre,  d'in 50Îu=S9Us);  care  sta 
singura,  separata,  despărţita,  la  una 
parte,  departatn,  etc,  1.  in  genere: 
natur'a  oborre  totu  ce  e  solitariu,  al- 
binele nu  su  solitarie,  îmlu  e  soliiariu; 
vietia  retrassa  si  solitaria ;  eumupoteti 
viue  asia  solilari?  patiperii  si  melanco- 
licii sunt  solitari ;  mulţi  filosofi  su  soli- 
tari d'in  principiu ;  mulieri  solitarie  si 
deportate  de  iâta  societatea  umana;  cellî 
solitari  potu  cade  preda  unei  imagina- 
tione  morbida;  fapte  solitarie;  evenimente 
solitarie;  solitari  misantropi;  2.  în  specie 
a)  ă03eitn:loairi8olitarie,monti  solitari,  - 
ruine  iolitarie .  deaertu  soHtariu;  h)  io 
specie :  a)  in  botanica  -.flori  solitarie;  p)  in 
architectara :  columne  solitarie;  7)  verme 
solitariu,  si  abs.  solitariulu.  acellu-aai 
ca  tenta;  5) animali  solitarie,  ca  leulu, 
ursula,  mai  vertosu  apruln ;  a)  in  sfer'a 
religiâsa,  eremitu,  monaohu  >e  viue  fn 
solitudine :  statuîu  de  solitariu  nu  e  Uatu 
naturcde  omului;  solitmi  desertultâde- 
vinu  adesea  setbatiet  si  misantropi. 

*  80LITATE,  s.  f.,  soIIUb,  (fr.  solit*); 
Btata  de  soZu^soIub  :  solitatea  pyratni- 
diloru  in  mediloculu  deserttdui. 

*  SOLITU,-a,  adj.  part.,  (de  la  ver- 
bala 8ofere),Hollttia,(fr.Bollte),deprensa, 
învetiatu,  indatinatu,  ordinaria,  usa- 
ale,  eto.  1  solitele  peramhlari,  solittdu 
vietu,  solite  abitudini,  solite  vestimente; 
nu  potu  lege  de  eâtu  pre  cartea  solită; 
solit'a  vâstra  inertfa,  solifa  tea  Uusio- 
rentia;  soUtu  somnu,  solUe  visite;  de  so- 
litu  nu  dormi,  nu  mând  la  orele  aceste-a; 
am  dormitu  mai  muUu  de  câtu  solitu 
sau  de  solitu,  mai  puânu  de  solitu ,  moi 
de  solitu,  ita.;  vedi  si  oppos.  insotUu,  in- 
tratu  mai  afnadu  in  asu. 

*  SOLITUDINE,  fl.  f.,  «•Iltid»,  (fr.  i*- 
lltadc;  d'in«oI«:=Boliia);  statu  ăe  solu 
allaiuiDi  orna  s{tu  anailocnisingaretate, 


=y  Google 


1206 


SOL. 


desertn etc.,  Lin  genere :  aviue  in  sditu- 
ăine,  solitarii  viuu  tn  solitudine,  fagu  de 
âmeni  sicauta  solitudinile-  solitudine  in 
cetate,  solitudine  in  agri,  solitudine  preio- 
tindene;solituăineadesertuhiimontiloru, 
se^eloru,  pahdiloru;  solitudinea  mor- 
menteloru;  sc^itudinea  vedunei;  2.in9pe- 
cie  cu  respectu  la  obiectele  ce  lipsescu : 
stătu  delassatu,  desertn,  parassitu,  sin- 
guretate,  etc. :  aibi  indorare  de  solitudi- 
nea nostra  ea  orfani;  in  ce  solitudine 
amu  remasu  de  eopilli !  solitudine  spai- 
mentatâria  ne  impressura  d'î  tâte  păr- 
ţile; n'avemu  pre  nemitie  in  solitudinea 
si  calamitatea  nostra ;  sunt  inse  si  so- 
litudini plăcute,  si  chiaru  atiractive  ai 
farmeeatorie;  cetatea,  alta  data  fortepo- 
pulosa  ai  plena  de  vietia,  e  asta-di  una 
trista  si  miseranăa  solitudine. 

*  SOLIU,  pl.-c,  sollnm,  (compara  ai 
fT-seall);  a)  in  senauln  cella  mai  desn 
nsitatu,  scaana  de  <3meni  mari  ai  Însem- 
naţi, mai  vertosn  de  principi  =i  de  regi, 
tronu,  etc. :  solitdu  regelui,  principelui. 
a  sedi  a  lene  pre  aolie  regali;  metafo- 
rice :  a  se  sui  pre  s<Aiu,  a  perde  soliulu; 
h)  in  sensu  mai  generale,  a)  lavacru, 
spellatoria,  albia,  bănia  carata,  cetu- 
ra,  ete.:  soliu  de  spellatu  vase,  aoliu 
de  loture;^.soliu  de  haniatu,de  lautu,  de 
speUatu  camesîe;  ^)  pata,  casaa,  sarco- 
fagu  de  morţi. 

•SOLIVAGtJ,-a,  adj.,sollTagns,(d'in 
8o2u=goluB,  a\  vagare^r^gul) t  care 
va9(i,vi]^a&ufuîa,ămblainc(Jcesiincollo 
fora  capitâniu  ai  singuru  :  animalile 
solivage  nu  se  stringu  in  turme;  omului 
nu  place  se  fia  solivagu;  ia  genere :  sin- 
gi]raticu,.golitariu,  aingnlarin,  etc. 

*  SOLLBMNALE,  soîlemne,  sollemni- 
tate,  etc;  voii:  soU^nah,  sollenne, 
soUennitate,  etc. 

*  SOLLSm A.'LE  =  8olennale,  adj., 
(fr.  solennel);  relatiTU  la  soUenne,  la 
soUennitate;— de  preferită  e  form'a  sol- 
lenne. 

*SOLLENNE=sirfe«rte=^o7eiMMe,  boI- 
leals^sollemiils,  (d'in  soUu=.AoUaa,  ai 
annu^aiiDiis);  1.  proprie,  ce  revine  pre 
totu  annulu,  vorbindu  in  specie  de  ser- 
batori,  de  festivităţi  fisae  Ia  acea-aai 
epoca  a  annnlui,  ai  de  aci  de  serbatori 


SOL, 

mari  :  (fcVo  inviuerei  mantuitorit^i  e 
cea  maiaolenne  pentru  cresHni;  s'ar  caăi 
ae  avemu  si  noi  dUle  sdUenni  nationt^ 
eumu  aveau  străbonii  Bomani:  2.  me- 
taforice, a)  cu  conceptuln  religiosa  pre- 
dominante: religioau;  festim,  dirion, 
angustn,  insociatu  de  pompa  mare  si  de 
mnlte  ceremonie  :  proceaaioni  si  roga- 
tioni  sollenni,  ospetiu  soUenne,  supj^i- 
cationi  publice  si  soUenni;  in  ăiUeîe  sol- 
hnni  alle  septemânei  paseeloru;  soUen- 
nile  vestimente  alle  saeerdotSoru,  adl- 
lennile  facle  de  la  procesaionea  făcuta  in 
tempulunoptei;  si  ca,  Bnbst.8otlennUe  sa- 
crificiului, sollennile  triunftdui,  ineo- 
ronarei  regelui;  b)  cn  conceptnladesta- 
bilita  ai  ordinată  predoniinante :  nsi- 
tatu, ordinariu,  uauale,  Îndatinata ;  euru 
de  eaTli  sollenni;  darelasemnu  eu  arme 
aoUenni:  soUenne  era  la  Romanii  an- 
tici a  ăesiiJiîăe  de  nopte  casele  adie  elien- 
tiloru;  aoUenne  e  amicHoru  a  se  stringe 
in  ospetie  de  mai  multe  ori  pre  annu ; 
formăe  soXlenni  alle  proeeasului  de  judi- 
caia;  ceîle  sollenni  pentru  darea  «mi 
petiiione;  modulu  sollenne  de  adione  ai 
de  portare  aXlu  unei  clasae  de  omeni; 
c)  in  genere,  soîîennc=:pomp08U.  eere- 
moniosu,  facntu  cu  multn  apparatn,  etc.: 
eovente  soUenni,  mersu  soVenne,  geshiri 
aoUenni,  receptione  sollenne. 

*  SOLLBNHISARE ,  y..  (fi-.  g«ln- 
nlser);  aface  soUenne:  a  soUennisdăiu^a 
renaseerei  Bomâniei;  a  sc^ennisă  M^ 
morfa  harhatitoru  c?  au  meritatu  hene 
de  patria. 

•  SOLLENÎIISATIONE=g(.Icnni«i- 
tione,  a.  f,,  (fr.  BoIennlBitlos);  acţiona 
de  soUennisare. 

•SOLLENNITATE=soîetmi*afe=«>- 
lemnitaie,  s.î.,  BoUennttaB^BOllemnltoi 
=  BoleiiQlta8=8oiemiiItaB,  (fr.  soles- 
nU6J;  stătu  de  sollenne,  cumu  si  media, 
ceremonia,  etc,  care  face  ceva  sollenne; 
sollennitatea  serhntoriloru,  soUenniiatea 
incoronut  CI  regelui; soliennitateanunlei: 
a  vorbi,  lucră  cu  soUennitate;  in  spe- 
ciale :  forma,  formalitate,  etc.,  cari  făcu 
una  acta  sollenne ,  autentica :  prea 
multe  sollennitati  pentru  unu  acbt  âe 
pucina  importantia. 

*SOLLEBTE=soîcrte,  adj.,8oUflr§= 


=y  Google 


SOL 

Bvlerg  (d'in  soUuz=anllm»^=Mu,  inte- 
gru, B\  arierata,  proprie  oare  sde  fota 
artea,  Bi  de  aci):  deplenu  precepntn, 
meiestm,  destm,  deplenu  indemauatîcn, 
care  acie  si'se  precepe  bene  a  escogiti 
si  essecută,  etc.;  1.  despre  perâone :  omu 
mgilante  si  soUerte,  Retori  ingenioşi  si 
soUerti  in  artea  loru;  nemine  nu  «  mai 
soUerte  si  mai  ingeniosu  de  câtu  tene; 
tUbinde  aunt  sdUerti  st  ingenioae;  2.  dea- 
pre  lucruri  :  ou  soUerte  mente  imagini 
lua^ri  noue  si  nea-iteptate;  in  tote  ope- 
rele Iui  afli  una  soUerte  dispositione  a 
partiîoru;  sollertea  cu^odia  a  grâneloru 
si  peeoreloru;judeeiu' soUerte  a  distinge 
formosetiele  scripteloru ;  ca  adv.  sciţi 
espreme  soUerte  faei'a,  mersidu  cautO' 
tur'a  imaginiloru. 

•SOLLEBTIA=goIertia,  s.  f.,  eoller- 
t]a=8»Lert)a;  calitate  de  solerte  :  pre- 
cepere,  ecientia,  desteritate,  abilita- 
te, et«. :  soUerti'a  aibinehru;  paianginit 
denâta  mare  soUertiaintorsusiteasutv; 
artea  nu  pote  attinge  ao^ertVa  natw^ei; 
sdlerti'a  ingeniului,  mentei,  judieiului, 
8<^lerti'a  de  a  cogitd  ai  espreme  celle  co- 
giioie. 

*  SOLLICITABILG,  adj.,  (fr.  BOllIel- 
tokle);  care  se  pate  soUiatâ :  officie  sol- 
liatalna. 

*  SOLLICITANTE,  adj.  part.  preş., 
(d'in  soUi6Uare),  soUleltAnsf  care  sol- 
liăia  :  mulţi  solliatanti  mân'a  acestei 
muUere 

*S0LI1C1TARE,  T-,  soUicitMP,  (fr. 
BClUolter) ;  a  face  soUicitu,  1.  proprie, 
a  agita  ca  violentia,  a  turbură  forte  :  a 
sottiatâ  marea  diin aduncurile ei;  a sol- 
Ucită  stomaculu  eu  votnite;  a  soUidiă 
undele  cu  rănii;  a  soUieitâ  tote  terrele, 
toie  poporele;  2.  metaforice,  aj  io  ge- 
nere, a  attiti&,  a  turbura,  a  insufflă 
cura,  nestemperu,  temere,  passioue,  etc.: 
multe  mi  app^a  si  soUicita  peptulu; 
de  ee  se  mi  soUicitu  si  amarescu  suffie- 
tulu  cu  unu  miseUu;  acista  thmt  ne  soU 
liâta  forte;  eumu  se  nu  fimu  soUicitati 
de  vetUtoriulu  terrei?  parenti  soUieitatt 
de  sanitcOea  si  vieH'a  eopiUHoru  sei;  a 
sc^iâtâ  pacea  statului,  cetaHanil<»ii; 
a  soUieitd  instinctele  celle  mai  irutedi; 
h)  in  specie,  a)  a  proTOci,  a  attiti&,  at- 


BOL. 


1207 


trage,  itnpinge  la  relle  ;  a  soUieUd  la 
revoUa,  la  peecatu,  la  Ubiiine ;  a  solli- 
ătâ  unujuiiee,  una  mtdiere;  &)  inse  si 
in  sensQ  bonu,  a  canti  se  capete,  a  cere 
cu  persisteotta,  a  pune  BuH'a  iu  coste 
cuiva,  a  supplîcâ,  etc. :  a  soUiciiâ  favo- 
rite cuiva;  a  soUieitâ  unu  officiu;  a  sol~ 
liâiă  grati'a;  a  soUieitâ  peritru  sene  sau 
pentru  ăltii;  nu  soUidtu  perUru  mene ; 
a  soUieitâ  mân'a  unei  vergirie. 

*SOLLICITATIONE,  8.  f.,  iflllclt». 
tlo=s<illeltatl«,  (fr.  sollleltatlon);  ac- 
tione  de  soUieitare :  cu  tote  soUieitatio- 
nile  nu  Iu  potui  inâupleeâ;  soUicOationi 
persistentisi  chiaru  ammenitiatorie;  sol- 
licitationea  poporului  la  rebelUone. 

•  S0LLICITAT0ElU,-i6ria,  adj.  s., 
goIllcltBtor=Bollottator  (franc.  Bolllel- 
tflor);  care  soUidta  Bau  serve  la  soUiei- 
tare :  soUicitatorii  la  rdieUione,  covente 
soUicitatorie  la  corruptione. 

•  SOLLICITATO,-o,  adj.  part.,  (d'in 
soUieitare),  iolUcIUtDBi^aolleltfttaa. 

•  SOLIICITU=S(JÎictf«.-a,  adj.,  «1- 
lloftnB==:i«llcltiiB,  (d'in  soU*t=Mll»n,  si 
flltag=attttiata);  tare  attitiata,  forte  in- 
territatu,  forte  turburata,  etc,  1.  pro- 
prie :  marea  solUcUa  de  furiose  venturi; 
aertdu  e  in  soUicita  misieare.ieuscUieUu 
passu,  mersu;  2.  metaforice, 'tarburatn 
in  Buflietu,  plenu  de  cura,  de  temeri,  ne- 
8tempern,ne3teQiperatD,neimpacatu,etc.:' 
mammele  soUidte  de  sorteafililoru  sei ; 
âmeni  soUieiti  de  averile  si  viSti'a  loru; 
cânii  sunt  solliciti  a  custodi  eas'a  dom- 
nului; soUieUu  eailu.  soUiati  Uepurii  de 
ee  se  fimu  noi  sMiciti  pentru  toţi?  si 
despre  lucruri  :  scAticifa  Mranitia,  M^ 
licit'a  amare.  soUicitele  temeri. 

•  SOLLIdTUDINE  =MÎici(«dtBC, 
s.  f.,  Bollieltado— «olloltnds,  (fr.aollt- 
eltode);  Btatu  de  soUicitu,  mai  vertosa 
in  intellessulu  coventuluide8ub2:tar- 
burare  maie  de  snfdetu,  temere,  nestem- 
pern,  amara  cura,  etc.;  si  de  alta  parte : 
mare  interesse,  mare  cura,  mare  affec- 
tione  ce  pdrta  cineva  cuiva  ;  soUiciti*- 
dinea  mammeloru  pentru  fiii;  a  senti 
soUiâtudine  pentru  benele  eommune,  a 
nu  ave  aoUicUudine  neci  de  aUe  seUe, 
neeumu  de  aUe  altoru-a;  cu  ee  tanere,  cw 
ce  8oZItctfHâiN«  ast^tanm  aeeUu  mo- 


=y  Google 


1308 


SOL. 


meniu;  aUungati  amarele  scMieituăini 
ce  ve  rodu  ânimele;  ce  ti  fad  nngwnt 
goUieitttdine.  dupla  sdliătudine  senliu 
pentru  tene;  fii  deplenu  itteredintiaiu  âe 
adlieitudinea  ee  ti  poriu. 

*  SOLLISTIMtl,  8.  m..  yeiisoliatimu. 

*  SOLLU,-a,  adj.,  boUdbj  totu,  inte- 
gra, deplenu,  fora  lipse,  apoi :  singuru 
in  genala  seu,  (redi  si  2  solu). 

*  80L0GE,  adj.  s.,  aolox;  Torbioda 
in  specie  de  lâna  :  nespellata,  oescar- 
minata,  nepeptenata,  brnta,  mitiosa, 
grossolana;  ca  sabst.  f.,  soloeea :  a)  l&na 
de  assemine  calitate;  b)  materia,  caion 
si  restimente  de  assemine  I&ua;  materia 
ai  Teatimente  grossolane  in  genere;  c^  in 
gensn  mai  ideale  :  ti  tramdtu  unu  ean- 
tim  lucratu  d'in  toloee. 

*  SOLPUGA,  8.  f*"fedi  solipuga. 

*  SOLSECIALE,adj.,(fr.Bols«<|iIal); 
Telativu  la  solaeciu :  plante  aolseciali. 

*  SOLSECITJ,  s.  m.,  wlsequlnn,  (d'in 
80le=zaâre  si  Beecre:^  urmare,  proprie: 
urmarea  sorelui),  applicatninse  in  spe- 
cia Ia  nna  ^enu  de  plante,  nomituai  he- 
Uoiropiu,  balfotroplnm. 

*  SOLSTITIAIE,  adj.,  golstltlBlIit,  (fr. 
selBtlelal);^elatiTn1a  solstitiu  mai  ver- 
tosu  Ia  soistUiulu  de  vâra  :  ăUie  solsti- 
tiaU,  punte  solstitiali,  altitudine  solsti- 
Oale  a  sorelui;  in  specie  si  metaforice, 
telativu  la  medinln  verei,  la  tempuln  de 
celle  mai  mari  calori :  ctdduri  solstitiali; 
totn  asi&  si  d'in  contra  :  frigulu  solsti- 
titie  ăliu  iemei. 

*  SOLSTITID,  pl.-«,  Btlstltlmn,  (fr. 
Hftlatleei  d'in  8<^e=sore,  si  sistere  sau 
stare):  parata  stare  a  streini  de  c&toTa 
dille  in  doue  differite  si  oppoaite  pante 
alle  eclipticei,  cari  sa  ca  mai  depărtate 
de  ecatoriu  :  sorde  are  dâro  doue  sol- 
sttiie  in  fia-eare  aitnu,  aolstiiitdu  de  vSra 
pre  la  9—10  Jnnin,  sisolslitiuludeiSr- 
na  pre  la  10 — 11  Decembre:  3orele  se 
a/la  intre  eeUe  doue  solstiiie, 

1  SOLU,  s.  m.,  avlBBi;  (fr.  b*1);  cea 
mai  de  diosn  parte  a  nnai  ce,  funda, 
base,  fundamentu,  pre  ce  se  râdima  ceva 
in  genere,  asii  :  soîulu  unei  cotnera,  u- 
nui  ed^iâUf  unui  mormentu,  unui  tem- 
pliii;8dludemarmore,ăepetra,aolulumă' 
ra,t<>Mu  fluDiHoru;  trabi  se  punu  si 


m^. 

mgropa  m  solu;  etc.;  in  specie,  fod'a  pa- 
mentalni  pre  care  stan  si  se  râdîma  tote 
celle  terrestre,  considerata  m^  vertosn 
d'in  pantnla  de  vedere  allu  calitatiloro 
selle  asnali :  a  eealâ  tote  eeiatile  ea  s<y- 
lulu;  soÎM  hmu  de  grdne.  de  vinia;  in 
solu  iomt  prospera  aemenii'a  ee  ise  în- 
crede; sciuseeeu,  greissu,  feeundu,  sterpu, 
macru,  desu,  rarv:  prin  metafore;  a)  loca. 
t4rra,  regione,  pamenta,  etc. :  sotulu  na- 
faîe=:patri'a;  solulu  romanu,adli^  unui 
popora;  fora  solu  nu  e  natione;  pre  solu 
s^ou  naHonHe.  iro  nu  în  aerw  h)  posses- 
sione  immobile,  bonu  immobUe;  e)Bcan- 
nu,  tronu,  etc.  (yedi  sisoli»). 

2  SOLU.Hi,  adj.,  B•lDB,(f^.Benl);8in- 
garu,  fora  altolu,  depărtata  si  neinso- 
citn  de  altuia;  1.  in  genere  :  solu  am 
fosta  si  sum  pre  lume:  solu  nu  poţi  re- 
dieâ  greutatea;  inse  si  plur.  :  soli,  fora 
adjutoritdu  aitont-a,  nu  ne  pOtemu  bate 
cu  una  mare  patere,  ee  are  muUe  osh'; 
2.  in  specie  :  a)  singarn,  delassata,  pa- 
rassitu,  fora  consangini,  amici,  etc.  : 
sole  anui  remasu .  sole  ne  au  lassatu; 
h)  de  locuri,  singuratica,  deşerta,  etc. : 
locun*  sole,  eampu  sdu.  monti  soli;  vedi 
si  derivatele  :  soUtariu,  sdîtudine,  de- 
sc^ore.  ete. 

*  SOLUBILE,  adj.,  Bvlnbllle,  (fr.  se* 
InbU,  d'in  so(tiere);cHre8epotes^I««; 
sariîe  aletdine  su  soluhUi  tn  apa;  meta- 
forice :  prohlemate  soîubUi. 

*  SOLUBIIJTATE,  a.  f.,  (fr.  stlaftl- 
MU),  stătu  sau  calitate  de  soltt&tie  :  so- 
luiilitatea  sariloru  alcaline  m  opir. 

*  SOLUTIONE,  s.  f.,  B»latl.,(fr.8e- 
IntUn);  actione  de  sdvere,  ai  effecta  alia 
acestei  actione,  1.  in  genere  :  sdutionea 
nodului,  soîutionea  sarei  tn  apa.  solu- 
^i'onea  linibei  dupo  mai  multe  dille  de 
ammutire,  soîutionea  sfofnoeului,-  solu- 
tionea  cerei,  glaciei,  untului,  plum&ului,' 
mat  multe  aoluUoni  de  sare  făcute  ina- 
eelZu-osl  liâău;  2.  in  specie  si  metafo- 
rice :  solidionea  tmeiproblema ,  uneio»* 
stione ;  soîutionea  unui  trianglu,  unei 
eeaiione ;  aoUdionile  date  diffteultatiloru 
ee  se  redieasse; — soîutionea  mereedeipre 
mai  mulţi  mesi  inainte;  soîutionea  inte- 
grale,  partitde  a  a^iteloru,  a  ăetorie- 
loru;— soîutionea  de  peec-itei—soltdio- 


=y  Google 


SOL 

nea  uiteip<»te  aarmalet,  sohitumea  mai 
muUoru  regmtente. 

*  SOLUTOEE.-frice,  bi 

*  SOLDTORIU,-foHa,  adj,  s.,  sold- 
t«r}  care  solve :  BoUUoriul»  a-edUtrihnt, 
solutoriwlti  problemei. 

*  SOLDTU,-a,  adj.  part.,  (de  la  t. 
aolvere)  aolntns  :  sarea  sohda  in  apa; 
jugănit  soltUi  ăe  la  jugu;  eera  ineo  ne- 
atâuta;  problemate  de  muUu  aolute,  de- 
torie  solute,  impromi^lu  sdlutu;  omu 
BoUitude  cure;  fioZufu=:liberu,  etc.;  sica 
sap.  subst.  tempulu  de  solutu  impronat- 
tulu;  soltUuht  impromufului;  (vedi  ver- 
bulu  s6lvere). 

*  SOLVENTE,  adj.  part.  prea.,  sol- 
reiiB,  care  solve,  1.  in  genere  :  ap^asul- 
vente  sarea,  eald^rele  solvenţi  glad'a; 
2.  in  BpeciA,  ca  subst.,  unu  solvente: 
a)  cellu  ce  salve  eoatulu  ia  Mnuivatituta 
de  instrnctione,  in  opposîtione  cn  unu 
stipendistu  sau  stipendiariu,  vorbindu 
in  parte  de  stuitenti;  I>)qit  egtsolTeDdo, 
boBnm  a»n«ii,  cellu  ce  e  bonu  a  s61ve 
detorfele;  de  la  care  nu  pete  perde  cine* 
va  nemica  d'in  ce  a  creditatu;  (vedi  si 
Bohnbile). 

*  SOLVEBE  san  şomere,  solsi  si  soU 
sei:  si  solui,  solutu  si  soltu,  T.,  solreref 
a  deslegă  cera  legatu,  a  desprende  ce  e 
prensu,  a  desface  in  genere,  1.  proprie  : 
soîveti  nodala,  legatarele,  eatenele;  sol- 
veţi  pre  celli  legc^;  a  solve  cânele ,  cai' 
UUu,  boidu;  a  solve  eonun'a,  perii,  ve- 
stimetUulu;  a  solve  unu  choru,  una  tur- 
ma, ana  cita,  una  adunantia,  unu  ma- 
muhiu  de  flori;  a  solve  unu  orologiu,  una 
mackina;  a  solve  c^r'a,  untur^a,  glad'a; 
se  solve  plumbuit*,  se  solvu  si  alte  me- 
talle;  as^ve  pantiede,  a  salve  limb'a, 
(vedi  si  compositele  :  resolvere,  dissd- 
vere,  etc);  2.  in  specie :  a)  a  solve  «a* 
vea,  ancor'a,  funea.  etc.,  a  dcsiegă  si 
plec&  pre  apa;  h)  a  solve  una  detoria,  unu 
impromuta,  etc.,  a  desface,  a  plaţi;  a 
solve  prttiaiu  lucrului ;  solveti  ce  ati 
mâncata  si  beutu;  veţi  solve  servitorii, 
mercedea  servitoriloru;  metaforice  :  a 
solve  triinUala  natard,  a  morf;  a  salve 
promissele,  a  solve  gratî'a,  a  solvebene- 
fidde,  a  solve  benele  cu  reulu;  c)a  solve 
una  problema,  una  cestione,  una  enig- 


SOU. 


1309 


mo,  etc.  a  le  esplică;  d)  a  s6lve  carele, 
tristele  affeete,  negrde  cogite,  frie^a,  ti- 
m'a,  betVa,  etc.  a  resipf;  e)  in  genere,  a 
desface,  scapă,  liberă :  a  solve  etatea 
de  frica,  de  spaima,  de  greviat&e  dari- 
lora,  de  Utnga  dortre,  de  mare  amara, 
de  cure  si  temeH;  a  solve  de  peecate,  de 
culpe,  de  nevolie. 

*  SOLVIBILE,  adj.,  (ft.solTable);  oa- 
re are  de  unde  salve,  bonn  debitorin. 

*  SOLVIBILITATE,  s.  f.,  (fr.  sol- 
rabllitâ),  stătu  sau  calitate  de  solvibile. 

t  SOMA,  fg-,  ^5[].ix=corpu),  appli- 
catu  in  composite  scientifice  ca  :  soma- 
tologia;  s.  f.,  (fr.  somatotoglet  d'in  \6- 
Yo<:=discQrsn),  tractatu  asupr'a  parti- 
loru  solide  alle  corpului  omenescu  :  so- 
matoloffi'a  mbracia  osteoloffPa  simyolo' 
gi'a;  de  aci  9i  adj-,  somatoUgi<M,-f^,  (fr. 
BoraatulORlqiie),  relativula  somatologia; 
— somatoplatypoăe,  adj.  s.,  (fr.  somat*- 
platyp«deţ  d'in  icXaT6;^latu,  si  nou;, 
j[oS(i;=pede),  care  are  pedi  palmaii  si 
puşi  inapoi'a  corpului  ;  subst.  pi.  soma- 
toplaiypodile.  familia  de  passeri  acatice; 
—  somatotomia.  s.  f.,  (fr.  BOmatotomie» 
d'in  TO[j.i)^a]iataFa),  anatomia,  etc, 
(vedi  soma,  intratu  si  iu  alto  composite, 
cnmu :  orthosomiaia,  orihosomaticu  etc). 

*  SOMNAMBULU,.a,  adj.  s.,  (som- 
nambnluB,  fr.  Bomaantbflie),  caresesciJUa 
d'in  patu  addormitn,  ămbls,  vorbesce  si 
lucra  chîaru,  fora  a  se  deşteptă;  cetla 
ce  Ambla,  vorbesce,  etc,  desf  addormitn 
prin  magnetiamn;— mai  mnltn  ca  subst., 
unu  somnan^ula.  ana  somnatrimla. 

*  SOMNAMBULÎCO,-a,  adj.,  (franc 
Bonnanbnllque);  relativa  la  sonmam- 
bulu  si  la  sofnnahuUwia. 

*  SOMNABDLISMU,  s.  m.,  (fr.  som. 
nambnllBine) ;  1.  statn  de  somnambul; 
2.  fapte  de  somnambulu. 

SOMNIALE,  adj.,  somnlallsi  relativu 
la  somniu,  ce  da,  addnce  somnie. 

SOMMARE,  T.,  Bomnlai-ej  a  av6 
somniu.  a  visi;  vedi  visare. 

SOMNICDLOSţI,-a,  adj.,  Bomalou- 
loBDs;  tare  somnurosu,  ammetitu  si  îm- 
betata  desomnu;  si  ce  da,  addnce  somnu: 
lectura  eomniealosa,  (redi  si  somnifer»), 

SOMNIPERn,-a.  adj.,  Boumirer,  (fr.' 
s»ginmrs),  care  adducewmfMt;  somw- 


=y  Google 


1210 


BOH. 


feruht  macf*.  somniferu  vetumt;  ca  subat. 
unu  somnifer» :  tnoculu  e  energica  som- 
niferu. 

80MNIFICU,-a,  adj.,  B«miiIfleDg»â'm 
(aonmu  si  facere);  care  face,  aâdace 
somnu  :  medicfanente  somnifice. 

S0MNIPLORU,-a,  adj.,  (fr.  somnl- 
aor«);  ce  ei  face  Bomnulu  pre  âoii. 

SOMNISIOBU,  s.m.,dein.d'in  somnu, 
1.  fora  plar.,  a  dormi  unu  somnisioru, 
sonmisiorulu  eopillulw;  2.  cu  piur.,  de- 
spre pestx  :  aomnisiorii  sunt  bona  buc- 
cate;  d'ia  somniaiori  se  facă  bueeate. 

SOMN'in,  s.  m.,  Bomnlnm,  (fr.  Bsoge); 
visu;  ve'di  visu. 

SOMNOBE,  B.  f-,  soporiaoDiBni,  T«t«r- 
Dim;  somniileiitBSi  sODialealftBaa;  tra- 
gere lasomnu,  siâeacl:laagore,  letliar- 
gia,  ammortire,  applecare  continua  si 
irreiaBtibils  la  somnu :  ce  e  semnarea  a- 
cest-a  pre  capulu  vostru?  dese^pta-te,d'in 
somndre,8omn6reanue8aneto»a;  mal 
Tertosu  ca  adj.,  (diipo  &na.'iogV&:  cânele 
acestu-a  e  una  putore),  m  frasi,  ca: 
somnore  de  argata,  somnori  de  aermio- 
rie,  cu  somnorile  acesteia  Hu  poţi  ve- 
ghii unu  lucru  asia  delicatu;  (confere 
«tipor  eorTt^Btapldns  c*rTB8=s£upore 
de  eorbu=8tupidu  corbu). 

SOMNORIME,  B.  f.,  T^di :  somnoro- 
sta  si  somnidentia. 

SOMNOBOSIA,  s.  f.,  BomnnleiitU, 
TftUrnanj  atatu,  abitudine  de  somnO' 
rom. 

SOMNOBOSUra,  adj.,  BomnnlentiB, 
atainleiloiiBB,  (it.  sonDolos»  si  stanvill- 
•B*,  proT.Baaettasf  ft.  Bonelllenz,  — allu 
Qostru  essita  directu  d'in  aomnore,  sau 
indireotu  d'in  «omnu  prin  ţ\.  somnuri; 
somnta-osu,  ca  ei  nodurosu  d'in  noduri); 
plenu  de  somnore  sau  de  somnu,  cuî 
place  somnulu,  pre  care  trage  s'omnulu : 
addcrmitn,  ammortitu,  langedu,  Ietbar> 
gica,  indolente  etc. :  ce  potu  face  cu  a- 
ceatu  somnoroau  si  putorosu?  inse  si  cu 
sensQ  mai  mitigatu  :  g(}mn(»-osu=cai  e 
somnu,  coprensu  de  somnu. 

80UMU,  B.  m.,  1.  de  regnla  fora 
plnr.,  sennns]  (it.Boiin«{  isp.soeDD)t 
port.  flomiio,  aono  si  Bonho ;  prOT.  sera, 
avu }  fr.  Bommraef  Bomeil  demin.);  stătu 
dorita  de  orna  si  de  alte  aoimalt  dopo 


soa. 

fatiga,  stătu  in  care  addorms  sensoln 
BÎ  se  suspende  mişcarea  si  actiones : 
Bomnu  dulee,  îenu,  usioru;  somnu  greu, 
profundu;  somnu  turburiUu,  interrup^, 
agitatUŢ  somnu  fora  vise;  somnu  tta-bu- 
rata  de  visu;  in  somnu  usioru  areane- 
va  vise;  in  somnu  greu,  de  si  pote  vise- 
ăia,  nu  areconseientiaăevi3e;afieuiva 
somnu :  mi  e  somnu,  ti  e  semnu,  ni  e 
somnu ;  na  me  pratde  sommdu ;  me 
fură  somnulu;  ainâ  me  fură  somnulu. 
si  inctpui  a  viad;  a  dormi  somnu,  a 
dormi  unu  somnu;  a  dormi  unu  «omn« 
usioru,  greu,  lenu,  turbur  atu;  a  dormi 
somnulu  mortei;  a  si  faee  somnulu,  a 
nu  si  face  somnuîu;  cine  nu  si  face  som- 
nulu, e  reu  dispusu;  a  trage  unu  somnu, 
a  trage  unuionu  somnu;  diferita  inse : 
a  trage  la  somnu,  ne  trage  la  somnu, 
beutur'a  aeesta-a  trage  la  somnu,  tem- 
pulu  ploioBU  trage  la  somnu;  eu  somnuly 
nu  se  pune  omulu;  sonnulu  Hne  loeu  de 
nutrimentu;  a  se  scoUâ  d'in  somnu;  a  se 
dă  la  somnu.  a  cade  la  somnu ;  betu  de 
somnu;  omu  fora  somnu;  a  spariâ  som- 
nulu cuiva,  si :  m>  s'a  spariatu  somnuZu; 
eandu  se  sparia  somnulu  euiva,  nu  mas 
pate  dormi ;  medicamente  de  somnu,  me- 
dicamentulu  de  somnu  e  somniferu; 
somnulu  multa  ingrossiamentea;  avorH 
in  somnu,  etc.; — plur.  nn  pote  intri  de 
cătu  in  espressionioarsomnunlficeomu 
dormita  in  otiulu  impusa  noue ;  2.  cn 
plur.  i  specia  de  pesce  de  ape  dulci,  sl- 
lDrDs=gllnrDsg  r«iiU,nomitu,  forte  pro- 
babile d'in  cans'a  inerţiei,  somnuleatiei 
seild :  ccwnea  somniloru  nu  e  oea  mai 
bona  came  de  pesce. 

SOMNULENTIA,  s.  f.,  BomnuleatUf 
(fr.  BftnBolenee);  stătu  de  Bomnuleatn. 

S0MNDLENT[J,-a,a4j.,BainnDleBUg» 
(fr.  eomnulent);  plenu  de  somnu,  apple- 
catu  la  somnu,  cui  place  adormi :  eopUH 
somnu^ft. 

80MNDLLECIQ,-«iu,  s.  m.,  deminn- 
tivu  d'in  somnu,  iu  amendoue  sensurile 
acestui  coventu :  1.  dormi  somnuUeetulH 
teu;  2.  somnidledi  sunt  ioni  de  mânca- 
re ;  (f  edi  ai ;  somnusioru,  somnisioru). 

SOMNUB0SU,-a,  adj.,  vedi :  somno- 
ros u  si  somnulentu. 

SOMNUBUra,  adj.,  soMnarsaj  de 


=y  Google 


somnu,  ce  se  facd  in  sotnntt :  imagini 
aommwe,  redute  in  somnu, 

SONABILE  sau  sunabile.  adj.,fions- 
bllist  ce  se  p6te  aoHare,  care  sona  bene. 

SONANTK  sau  sunante,  adj.  part. 
prea.,  sonaiiB;  care  sona:  corpuri  so- 
nanti. 

SONABE  sau  sunare,  t.,  Bonare,  rn- 
noreB  erebeieere,  hnan  exlre,  (it. 
Bonar*  si  Baonare*  isp.  prOT.  Bonar,  port. 
soar,  fr.  sanner);  a  d&,  a  emitte  cea  ce 
percepe  nrechi'a,  1.  proprie  si  in  ge- 
nere :  aram'a  si  cdte  metaJle  sona,  cam- 
pania sona;  insirumentele  de  mustea 
sona ;  sona  in  ceru,  in  apa  si  pre  pa- 
men/u;  dulci  accente  se  audu  sonandu 
de  departe ;  na  sona  nemica ;  orologitdu 
a  sonatu  de  muS^;  vocea  passeriloru  se 
deseSpta  cu  rasarUulu  sorelui  ai  sona  in 
tote  părţile;  de  unde  sona,  ai  ăe  unde 
se  aude;  a  sonâ  bene,  reu;  a  sonâ  dulce, 
daru.  distindu;  aaondaspru,  raucu, 
surdu,  eonfiisu :  a  sonâ  tare,  cu  patere; 
a  sonâ  incetu,  fora  potere,  etc.;— si  cu 
obiecta  directu  caverbu  trans.;  inse,  ca 
verbu  in  realitate  intrana.  construita 
nnmai  cu  obiecte  cean  intellesu  analogu 
cu  allu  verbului  ensnsi :  orologitdu  sona 
ăieee  bre,  /u&ele  tonasvmnvdu  de  b(Ua- 
lia;  mai  mulţi  aonau  campanele;  nu 
sona  ce  ae  cade  a  sonâ ;  sonati  oU'a  ea 
se  vedeţi  de  e  sparta;  sonati  butea,  ca 
se  veddi  de  este  crepafa;  sonati  monefa, 
ea  se  ve  ineredentiati  de  e  sau  nu  e  fal- 
sa; CQ  obiectuln  construita  cu  a:aaonâ 
a  spariu,  rM  sona  a  arame,  nu  sciu  a  ce 
sona ;  sona  a  ehora ;  eapulu  teu  sona  a 
seecu,  a  pl&tu ;  vocea  sona  a  rauca,  a  in- 
necata; — modnln  sau  scopnlu  se  espre- 
me  eicnde:  asonâ  campanele âe mortu; 
a  sonâ  de  bătălia,  de  retragere,  de  con- 
centrare; sona  defocu,  etc., — 2.  in  spe- 
cie :  a)  despre  ntuaica,  a  cântă :  toţi  sona 
bene  in  acesta  cela  de  sonaiori;  a  sonâ 
d'inflaeru,  d'inflautu,  d'in  buednu,  d'in 
eornu.  d'in  organu;  b)  a  spune,  espune, 
espreme  ceva,  a  avâ  cotare  sau  cotare  in- 
tellessu:  eeeo  cumu  sona  ac6sta  senteniia; 
luerulu  ce  s'a  pertrecutu  sona  nu  cumu 
Im  spuni,  ciaona  ckiaru  d'in  contra;  mi 
intdlegu  ce  tatu  mi  soni  la  urechiaje)». 
merge  vorb'a,  a  cnrre  rumdrea,  a  se  latf 


SM; .    1211 

fam*a :  sona  vorb'a  despre  tene  prin  tata 
eetcUea;  sona  vorb'a,  si  absolut,  sona  ^ 
ceva,  sau  pass.  reâess.  se  aona :  se  sona 
de  beUu,  de  pace,  mai  energice  de  câtu : 
aona  de  pace,  de  betUt;  nu  se  sona  ne' 
mica  despre  ce  amu  faeufu  noi;  nu  re- 
suffla  nemieasi  nu  se  sona  n«mica  despre 
conspiratione;  aona  vorb'a  co  principele 
arvrâaseambâministeriulu:  sonavorbe 
de  una  disaoîutioTte a eamerdoru;  cemai 
aona  in  lume,  prin  lume;  d)  a  sonăpeU 
lea,  spinarea  cuiva,  a.bate,  a  &  batutu 
reu,  ca  intr.  veii'''fH  sona  pellea,  vedeţi 
ae  nu  ve  sone  peltea ;  ca  trans.  vedeţi  co 
ve  sonu  pellea;  leuati  8em*a  se  nu  ve  so- 
nămu  peUea  si  spinarea;  le  am  sonatu 


SOKATA  sau  sunaia,  s.  f.,  vedi  so- 
natu. 

SONATOBE  sau  amatore,  s.  f.,  vedi 
sonatoriu. 

SONATOEIU  eau  sunatoriu,-i6ria, 
adj.  S-,  sonaoBţ  sonltans,  Bonorag;  ma> 
taUlcnm]  care  aona,  l.iu  genere:  aona- 
torii  de  tube,  de  corwiri;  senatori  de 
cynOtede,  de  tifhaire,  de  organe;  sonatori 
si  aonaiorie,  absol.  celli  ce  cânta  cu  in- 
strumente musice ;  metalle  bene  sona- 
torie,  8onat6ri'a  moneta ;  sirpe  sonato- 
riu, şerpi  sonatori,  orologie  sonatârie ; 
vorb'a  sonaioria  prin  vecini;  murmure 
sonatorie  de  beUu  de  pace;  2.  in  specie: 

a)  moneta  sonatâria,  metallica,  în  oppos. 
cu  monet'a  de  chartefa,  etc.;  asi&:  banni 
sonatori,  galbini  sonatori,  lei  sonatori; 

b)  absol.  {.,  3onat6ria=i3onatore,  a)  iu 
genere,'  instrumentu  de  sonatu,  de  datu 
semnu,  clopotellu,  etc.;  p)  in  specie,  so- 
natâre,  utUu  de  sonatore,  nomine  de 
plante,  hfperleiim  perfaratom  si  hj< 
ofauiDS  niger  lÂnn.  (compara  si  it.  bo< 
natore,  isp.  port.  «onador,  fr.  Bonnenr). 

SONATU  sau  sunatu,-a,  adj.  part.  a. 
(d'in  sonare),  (Bonatas),  Bonltas,  sonoB, 
pnlsataBt  (it.  BonaU,  sonata,  fr.  Bonate); 
1.  în  genere .-  tube  sonate,  dopotelU  sO' 
nati,  ora  sonata,  mai  multe  bueeati  ăe 
mustea  sonate  de  mai  midti;  vorbele  so- 
nate prin  vecini;  instrumente  de  sonatu, 
bone  de  sonatu ;  sonatuîu  instrumentu- 
lui; sottat^u  tubeloru.  eornurtloru;  so- 
natuîu grave,  acutu,  suptire;  sonattdu 


,y  Google 


1212 


SON. 


periundUoriu;  2.  in  specie,  subst.  f.,  so- 
nata, buccata  de  musica  inetrumea- 
tale. 

SONATOEA  ean  $umtura,  a.  f. ,  a»- 
Bitiis,  (it  soDatar«(  isp.  Bonadura);  ac- 
tioae  de  sonare,  d^ro  mai  vertosu  ef- 
fectu  altu  acesteiactîoDe;âONa^'a/'er- 
ralcru,  sonatwrele  desertului,  in  sona- 
turele  tubei. 

SONETTU,  pl.-e,  {it.  aonetto,  fr.  aon- 
net,  d'in  sofuwe);  poema  lyrîca,  compusa 
de  doiie  prime  caterne  ds  Torsuri  urmat» 
de  ddue  terne  de  verauri :  e  dificile  forte 
compositionea  unui  bon»,  formosu  si  ad- 
âeveratit  sonettu;  sonettele  lui  Petrarca. 

SONETU  sac  sunetu,  s.  m.,  Tedi  so- 
nitu. 

*  SONIPEDE,  adj.  s.,  Bonlpeat  care 
sofia  d'in  petiâre;  ca  mai  desn  s.  m.  in 
locu  de  ealla. 

SONISIOBU  aau  aunisioru.  pl.-e,  de- 
minutiTU  d'insonu  a&usunu,  (sonulns), 
TOC  y  la. 

80NITARE,  T.,  sonltare,  (forma  in- 
tensiva sau  iterativa  d'in  sonare);  a 
sonă  continuu,  a  sonă  cu  potere ;  aoni- 
tau  tubele;  sonOara  iota  diti'a  si  tata 
noptea  campanele  basericdoru. 

SONITU  sau  sunetu,  pl.-e,  sonltns, 
(isp.  port.  sonido) ;  actione  de  sonare, 
cumn  si  modii,  si  mai  vertosu  effectu  de 
sonare  .-  a  dă,  a  nu  dâ  sonitu;  de  ce  nu 
mea  da  fluenda  sonitu  ?  aeista  viara  da, 
se6te  sonitu  plactttu;  in  aonUulu  tube- 
loru;  a  se  scolia  in  sonitt^u  musicd ; 
unu  mare  sonitu  veni  d^i»  aav,  mari 
sonite  esau  d'in  aesUe  crepature  alle  pa- 
mentului ;  sonete  suavi  si  farmeeatorie; 
joca  ehor'a  la  sonitulu  fluerulu^  intra 
vaceele  in  satu  la  sone^u  buedmdm; 
a  pertrece  pre  cineva  in  soniteht  muşi- 
cdoru  si  campaneîoru ;  ureehi'a  delicata 
sente  ăifferentiele  de  sonitu  allu  metal- 
Idor»;  sonitele  elementari  artieulaie  alle 
limbei; — nomele  teu  are  mare  sonitu,  unu 
evenimenlu  are  mare  sonitu;  reulu  face 
mai  mare  sonitu  de  cĂtu  benele;  (vedi  in 
aoestnintellessusicompositulnrefiont^»). 

SONIMETRIA,  s.  f.  (fr.  gonIm«trIe); 
scientia  sau  arte  de  a  construge  sau  ap- 
plică  unu  sonimftru. 

SONOMETBICU,-a,  adj.,(fr.8oti»^ 


80P; 

trlqne);  relativa  Ia  sonometria  sau  Ia 
sonortKtru. 

SOKOMETRU,  3.m.,  (fr.scxcB^tr»); 
instmmentu  de  mesurstu  sonurUe,  in- 
tervallele  de  sonu  armonice. 

SONORE,  3.  f.,  sonor;  actione  de  fio- 
nare,  impressione,  mai  vertosu  sensar 
tione  a  sonitulm,  sonitu  suave,  armo- 
niosu. 

SONORITATE,  s.  f.,  (fr.  Boii«rlt4)| 
calitate  de  sonora :  sonoritatea  vocei, 
metallului,  aurului,  argentului,  aromat. 

SONOKU,-a,  Bftntnig,  (franc,  sonore); 
plena  de  sonu,  care  sona  bene,  clam  si 
puni,  care  sona  tare  si  cu  potere  si  cn 
armonia:  voee  sonora,  vo^  sonore, 
periode  sonore,  frasile  sonore  sunt  ade- 
sea deşerte  de  sensu;  sonoruUi  ntsurru 
allu  albineloru;  sonore  tunite  st  deHmite. 

*SONTE,  adj.  bodb,  gen.  BonttBi  I.  vet* 
tematoriu,  stricatoriu;  2.  culpabile, 
demna  de  pena;  —  in  acelln-asi  intei- 
lesau  si  derivatulu  sotUieu. 

*  SONTICU,-a,  aty.,  soatfeisj  vedi 
sonte. 

80ND  sau  sunu,  pl.-uri,  boboi,  (it. 
snono,  fr.  son);  actulu  de  sonare,  d4ro 
mai  vertosu  effectnlu  acestui  actu :  şa- 
nurile limbei,  sonurile  musicei;  aonulu 
tubei,  cornului,  fluerului,  vocei  de  bar- 
batu  sau  de  mîdiere;  sonu  claru,  acutu, 
grave ,  suptire,  pertunditoriu ,  imdtu, 
bassu;  aonuri  surde,  rauee,  aspre,  rudi; 
sonu  dulce,  suave,  molie;  d'in  sonwi  e- 
lementarie  articulate  se  formedia  sţ/llct' 
bele,  syllaiele  su  sonuri  compuse,  si  d'in 
aceste  sonuri  compuse  se  făcu  covettiele. 

«SOPHIAsau  80^i,3.f.,8ophla,  (oo- 

Î'irt);  sapientia,  intelleptione ;  inse  in 
imb'a  usuale  numai  ca  nome  propriu  de 
femina :  miAte  se  ckiama  Sophia  t'n  o- 
ces^u  loeu. 

*  SOPHISMA  sau  sofisma.  pi.  sophis- 
mate  sau  s<^smate;  eophlsna,  (o<7to)L9, 
fr.  BophiBne);  argumentu  captiosu,  ra- 
tionamentu  falsu  si  mentionosu  spre  a 
duce  pre  alţii  in  errore  :  carte,  scriere 
plenade  sofismaie,  sofism'a  implica  totu 
de  a  un'a  intentionea  de  a  ammagi;  a 
descoperi,  refelle,  resâhe  sofismatele. 

*  SOPHISTICA  sau  «o/îs^ica,  8.  f., 
vedi  sophisticu. 


,y  Google 


80P^^ 

*  SOPHISTICABE  Bau  sofiaieare,  v., 
(fr.  BOpklBtiqoer);  l.a  fi  sofistieu,  a  face 
sofismate;  2.  a  face  sofiatica,  a  falsifică : 
a  sofistica  beuturde,  monefele, 

*  SOPHISTICATIONE  sau  sofislica- 
tione,  a.  f.,  (fr.  Hophistlcstlon) ;  actione 
do  sofisticare :  sofisticationea  moDftehra. 

"  SOPHISTICATORIO  sau  sofistiax- 
toriu,-t6ria ,  adj.  b.,  (fr.  sophistlqnenr); 
care  sofistica,  aofistieaiorm  de  vinuri. 

*  SOPHISTICATU  sau  8ofistieatu,-a, 
adj.  part.  sabat,  d'iu  sofisticare. 

"  SOPHISTICU  sau  sofisticu,-a,  adj. 
8.,  MphUtionaf  sophtatloe,  (aoţinv.' 
xjţ,-ij,  fr.  sophUtliiae);  relativH  la  SO- 
phisma,  cumu  sî  la  sophistu  in  sensaln 
reu  allu  acestui  coveatu :  ammagitoriu, 
eaptioBU,  etc.:  argumentu  sofistxcu;  con- 
ciusione  sofistica ;  ca  s.  f.  reale,  sopM- 
stiea  sau  sofistica,  măiestria:  a)  de  a 
faie  sofismate;  b)  de  a  descoperi  sî  re- 
felle  sofismatele. 

*  SOPHISTU  sau  «o/îs(u  ,-a,  adj.  s, 
pers.,  flophlBtes,  (aofinzifl,  fr.  sopfatste, 
d'in  acea-asi  rădice  cn  sophu  ei  sophia); 
1.  sofiştii,  la  greci,  iu  anticitate  fura 
lenati  in  acello-asi  intellessu  cu  sofii 
sau  filosofii,  cumu  si  cu  retorii;  2.  d^ro 
in  currenâu  ei  abusara  si  de  logica  si 
de  limba,  si  asi&  adjunsera  se  fia  leuati 
de  ammagitori. 

*  SOPHOM ANIA  sau  sofomania  s.  f., 
(fraDC.sopboDianie,d'inixKpfi;^aopliu,  si 
ţLav{a=maii{a);  maufa,  affectatione  de 
sapienţi  a. 

*  SOPHU  sau  aofu.  s.m.,  soptana,  (ao- 
<p<^);  sapiente,  iutelleptu,  filosofu. 

SOPIKE  sau  supire,  (vedi  si  comp. 
assopire=.aS8apire,  pre  a  locuri  atfiu- 
pire),  T.,  soplreţ  a  cofundă,  sau  a  se  co- 
fnnd&  >Q  somnu  greu,  a  se  ammeti,  a 
addormi,  etc.,  1.  proprie;  iwbaHmii  de 
beutwa,  sopira;  loviiu  la  capu  remase 
so^tu;  2.  metaf.  maivertosu  de  lucruri: 
a  impacă,  aliena,  imblandf,  farmecă : 
a  sopi  dorerea,  menVa. 

*SOPOKARB,v.,  8«p«r*reî  a  co- 
fundi  in  sopâre,  1.  a  addormf  somnu 
greu  si  profundu,  a  ammeti :  a  soporâ 
şerpii,  a  soporâ  mentile  caiva;  2.  meta- 
forice, a)  a  împacă,  aliena,  imblandf, 
farmecă,  {teii  si  sopire);  b)  a  provedâ 


SOP. 


iâi3 


cu  potere  de  soporare:  soporafa  virga 
a  somnului. 

*  80P0RATI0NE,  s.  f.,  (fr.  soptra- 
tion);  actione  de  soporare. 

*  SOPORATIVU,-a,  adj.,  (fr.  soporâ* 
tir);  aptu  a  soporare :  medicamente  so- 
porative ;  metef.  lectura  soporativa. 

*  SOPOKATU,-a,  adj.  part.  s.  (d'iu 
soporare),  soporatas. 

*  SOPOKE,  s.f.,  8opor,(d'insoj>»-c); 
1.  somnu  greu  ca  cellu  debetfa,  amme- 
titura,  lethargfa;  2.  somnu  profanduca 
cellu  d'iu  betfa;  somnulumortei;  ia  ge- 
nere :  langore ,  somnulentia,  somnore, 
lenosfa,  indolentia,  inerţia,  stupere ;  si 
ce  face  assemine  somnaiopiulue sopâre. 

*  SOPORIPERU,-o,  adj.,  soporlfer, 
(fr.soporlKre);  care  adduce  sopore :  lapte 
soporiferu,  macu  soporiferu :  laudanulu 
e  soporiferu;  cama  in  acellu-asi  sensu 
si  soporifica. 

*  SOPOEIPICU,-a,  adj.,  xiăi  sopori- 
feru. 

*  SOPOROSU,-»,  (fr.  soporenx); 
plenu  de  sopore,  care  adduce  grea  si  pro- 
funda sopore. 

SOPOEU,-a,  adj.,  soporug;  (d'in  so- 
pore); care  are  ai  da  sopore. 

SORA,  sărata,  etc.;  vedi  sorore  si  soru. 

SOEBA,  B.  f.,  vedi  sorbu  (arbore). 
.    SOBBE,  s.  f.,  puU ;  ceva  fertu  ee  se 
sorbe;  vedi  si  sorhu. 

SOBBERE,  sorpsi,  sorptu,  si  sorlnre 
V.,  sorbere,  (it.  sat-blrei  isp.  soTber, 
port.  sofTer,  prov.v.  fr.  sorblr,  alb.8»iir- 
bots);  a  suge  si  Înghiţi ,  a  trage  si  În- 
ghiţi, 1.  proprie,  a)  cu  gur'a,  cu  rostmln: 
a  sârbe  d'in  cafea,  a  sârbe  cafea ;  nu 
sârbe  prea  calda  thet'a ;  se  sârbetnu  câte 
unu  oua  crudu,  co  ne  diregemu  vocea; 
sârbe  acesta-a,  co  e  Ucidu;  a  sorbemar- 
garitarie  licidite  in  acietu,  a  sârbe  sân- 
gele cuiva :  şerpii  sorbu  broscde ;  vaceele 
sor6« apa  d'in  rii4;6JcuTeri-cemedilocu: 
piantele  parasUe  sorbu  sucoJm  ăUoru 
plante;  albinele  sorbu  tmerea  ^in  ^ri; 
pamentulu  sârbe  umiditatea,  mai  vertosu 
aren'a  sorbe  umiditatea;  marea  sorhe  tâte 
/luviele  in  senulu  seu; — in  genere:  cine 
sârbe  prea  ferbente.  nu  mai  vre  a  sorbe 
neci  rece ;  vorticele  de  i:^a  sorpse  tâte 
navUe ,  sorpse  si  mai  usioru  Umtrile.; 


=y  Google 


12U 


SOB 


sârbemu  odorileeutia8ulu,s6rbemu  efâaru 
cu  odii  formosfiiele,  etc;  de  acf :  2.  me- 
taforice :  a  sârbe  cu  oclii,  a  plaeâ  f<}rte: 
te  sârbe  cu  oelii;  poţi  sârbe  cu  ocUi  a- 
eSsta  gratwsa  eopăla;  a  sârbe  cu  mentua, 
cueogitarea;  a  sârbe  ceUe  ce  spunu,  celle 
ce  aude;  a  sârbe  invetiatur'a. 

SOSBETU,  s.  f.,  (fr.  sorhet);  beutura 
cn  apa,  cu  limonia  sau  alte  fructe  si  cu 
sachâni,  beutura  recoritâria;  beutura  ce 
se  bee  si  calda. 

SOBBICABE,  T.,  Borbillare;  a  si»-- 
bere  câte  pucinn,  c&te  nau  pica :  a  sor- 
bieâ  cafSu'a  in  ăoue  ore;  sârbtii,  nu 
sorbieati. 

SOBBILE,  adj.,  sorblUst  ce  se  pate 
$orbere  sau  sorbire :  oua  sorbilii  ca  sobst., 
unu  sorbUe,  beutura  ce  e  bona  de  sor- 
bitu. 

SOBBILLABE,  t.,  «orbUlarejasârbe 
c&te  una  picn,  a  gustă  cu  incetnlu  si  cu 
mare  appetitu ;  vedi  si  sorhicare. 

SOBBIBE,  T.,  vedi  sârbere. 

SOBBITIONE,  s.  f.,  Borbltla;  actioue 
de  sorb^e  sau  sorbire,  cumu  si  effecta 
allu  acelleî-asi;  chiara  ai  ce  se  sârbe: 
sârbitione  de  ihsia  in  fia-care  sera. 

SOSBITin  saa  sorbetiu,  s.  m.,  ft- 
bltlam;  in  sensulu  formei  :  sorhitione^ 

80BBIT0RrU,-Wn"a,  adj.  s.,  Borbea», 
care  sorbe,  cui  place  a  sârbe,  care  e  ap-' 
plecata  a  sorbere  sau  sorbire  :  mtu^e  sot' 
biioriu  de  cafia;  srobţtâri'a  arena. 

S0RBITD,-a,adj.pari8.,  d'in  sor- 
bire=ssorbere :  et^ellele  sorbite,  cupade 
amaru  sorbită;  gur'a  si  limb'a  servu  la 
sorhitu;  sorbittdu  unui  ce  asia  ferbente 
te  pate  reu  frige;  cu  unu  sorbitu  inghiti 
totu. 

SOBBITUBA,  s.f.,8orbltIo,hBastDB; 
tvU,  (d'in  sorbitu  de  la  sorbire^or- 
bere);  actione  de  sorbire,  dâro  mai  rer- 
tosn  effectu  alia  acestei-a,  chiaruBiceva 
ce  se  sârbe :  beutura,  buccata,  cibu,  etc. : 
sorbitur'a  unuilieidu  ferbente  nu  se  face 
ea  a  UHU*  licidu  rece;  sorbiture  de  lente, 
de  fasole,  de  pome,  de  carne,  etc. 

SOBBţJ,  B.  m.,  l.  in  aensa  mai  directu 
ca  TSrbulu  sorbere,  aorbltlum,  haii8tiis= 
sorbitura :  sorbulu  navei  de  vortiee;  la 
multe  locwi  aUe  aceUei  apa  sunt  infri- 
fosiate  sorburi  ce  sorbu  luntrile  ii  le 


_; B^: 

inneca;  de.unde :  b)  ţarg eg»  rtrtex,  vor- 
tiee, vertegiu,  de  apa,(comparaisp.Mrb« 
si  port.  Borro  =  gura,  Înghiţitura  de 
apa  etc.);  c)  tarbo,  yertegiu  de  ventu 
forte  violetitu,  ca  tromb'a  de  mare;  2.cu 
pl.-i,  anu  genu  de  plante,  d'in  cari  spe- 
cie :  sorbulu  domestieu^^orbtUu  âe  gra- 
jina^BorbuB  donestics  Linn.si  sorbulu 
seliatieu  (compara  it.  Borbo,  port.  Borbs 
ei  Borrelrst  isp.  sarbal»  Ir.Borbler); 
fem.  sorba,  Mrbnai,  (compara  it.  lorbi, 
isp.  NorbSf  fr.  Borbe)»  fructulu  arbnrel- 
lului  sorbu. 

*  SOBDE,  3.  f.,  B«rdeB  ţ  necnratîa, 
impuritate,  sparcu,  spurcatione ,  etcj 
sordUe  nowlui,  urecleloru;  sardea  ea- 
mesieloru  si  altora  vestimente ;  sordea 
corpului,  petioreloru,  pellei;  in  specie, 
ca  Bem&u  de  doliu,  spre  aproYOcÂ  com- 
miseratione;  spurcatu  d'in  matrice,  si 
in  genere  de  partilenattiraliallemulie- 
rei;— metaforice  :  bassu,  micn  de  suf- 
fletii,  rile,  misellu,  de  caracteriu  ren, 
de  nemica,  si  maculata,  abiectu,  pntore 
de  emu,  etc. 

*  SOBDEBE  si  sordeseere,  v.,  Mr- 
derei  sordeseere  j  vedi  sordire  popul. 

*  SOBDIDABE,  T.,  svrdldarei  aface 
sordidu :  a  si  sordidă  mânule,  vestimen- 
tele;  metaf.  a  si  sordidă  sufflettUu,  âni' 
m'a  cu  relle  eogOe. 

*  SOBDIOATU,-a,  adj.  part.,  (d'in 
«ordHJore) :  fada  sordidata,  vestimeniu 
sordidatu,  in  specie  ca  semnu  de  do- 
rere  si  amaru,  spre  a  attrage  commî- 
serationea  altoru-a ;  despre  pertu  si  or- 
natu,  negru  si  in  totu  casulu  sordidn 
c&tu  se  pdte. 

•S0BDIDU,-o,adj.,B»rdidii8,(fr.Mr- 
dlde);  plenu  do  sdrde  :  copiUi  sordidi, 
vestimente  sordide,  cu  faei'a  sordida  de 
pulieresidesânge;  metaforice,  ajbassn, 
vile,  de  nimica,  abiectu;  &)  ignobile, 
de  despretiato,  de  nemica,  misellu  in 
genere;  in  specie,  avara,  complitn: 
sordidi  avari,  sordwia  avara,  sordida  a- 
varitia. 

SOBDIBE  (reu  pro  a  locuri  sortite), 
eseu,  V.,  sordeBoere,  gordldarej  1.  a  face 
sordidu :  nu  dă  prin  lawri  litnose,  cote 
sordesci;  m'amsorditudHn  pdiorepino 
in  capu;  ii  ai  sordiiu  tâte,  ti  ai  sordttu 


=y  Google 


SOB. 


1815 


vfiaHmentele  sitotucorpulu;  2.afiplena 
iigorde:  de  ce  Haordeacu  tâiepreteHe? 
3.  metaforice :  a  G  sordidu  in  tote  in- 
semoarile  ce  are  adj.  sorăidu. 

•SORDITUDINE,  s.f.,  Bor<lltndo,(d'in 
sorde);  stătu  allu  cellui  ce  e  sordidu. 

SOBDlTUrfl,  adj.  part.  a-,  (d'in  aor- 
âtre),  8«rdld«tn8,  BsrdldaB :  te  ai  dusBU 
eur^u  cwateîlu,  simiaivenitu  sorditu; 
eorditi  toţi  de  sânge. 

SORDITDBA,  s.  f.,  sordei;  actione 
de  sordire,  dâro  mai  vertosu  eS'ectD  allti 
acestei  actione :  ee  aorditura  pre  veati- 
mentde  teîle,  dSro  cedesorditurepreco' 
gitulu,  pre  ântm'a  si  pre  nomele  teu. 

SOBDU,  (pre  a  looari  sortu,  ca  5  aiue- 
latu,  mortu),  8.  m.,si>rdeg]  IsnominUj  in 
acellu  asi  sensu  cu  sorde,  applieatn  mai 
vertosn  in  seosulu  morale  alin  formei 
8orăe:^ignomima,  maculade  ignominia. 

*  SOKDUIiENTIA,  8.  f.,  Bordnlentla; 
stătu  de  sordulentu .-  sordutentt'a  albi- 
tweloru. 

•  SOEDULENTU,-fl,  adj.,  sordilen- 
tns  ;  plenu  de  sorde,  forte  sordidu  :  eo- 
piUu  sordulentu,  fete  sordulente. 

SOBil,  s.m.,  Bol,  (it.Bftle,  isp.  port.  «ol, 
proT.  Bol,  solei,  soleil)  fr.  Bolell);  corpu 
cereacu  ce  appare  cella  mai  luminosa 
pre  cernlu  nostru  io  forma  de  diacu 
splendidu  :  sdrele  resare,  se  reăica,  de- 
acende,  appum;  sore-reaare,  8ore~ap- 
pune;  de  la  sâre-resare  si  aâre-appune; 
resaritulu  ai  appusuîu  sârelui;  cale  in 
stre  ai  t»  ffina ;  cere  câte  in  sore  si  in 
htna,  spune  câte  in  sare  si  in  luna ;  a 
ată  Ui  sare,  a  stă  aub  sare,  a  se  uită  la 
aâre:  la  sore  te  poţi  uUd,  la  faet'a  fetu- 
lui  formosu  nu ;  prov. :  mat  bene  se  in- 
tingi  in  sare  si  se  cauţi  in  sare,  de  câtu 
se  intingi  in  untu  si  se  cauţi  in  pa- 
mentu.- 

SOBECE,  s.  m.,  etc.,  vedi  sorice. 

SOBGENTB,  adj.  s.,  vedi  surgente. 

SOBICAEIU,-a,  adj.  a.,  1.  relativa  la 
sirice,  applicatu  mai  yertoan  lacatuaie: 
pissica  soriearia,  cui  place  a  ven&  sarici, 
dâro  nsuale  ca  snbst.  reale  la  :  a)  una 
specia  de  planta,  butea  rol^arls  lAnn. 
b)  aoricariu  saa  soricariu  roaiu,  mtlmB 
ntu,  care  ven^dia  sarici;  —  ca  aubat. 
pen.,  aoricanu,  (f.  smcaressa),  oella  oe 


persecuta  si  occide  sMcii;—s.  I.  abstr. 
soriearia,  a)  occupationea  soricariului 
saa  soricaressei;  p)  mulţime  de  sarici; 
(vedi  si  soriâme,  aoricetu;  in  aceatu 
senan  si  m.  soricariu);  2.  d'in  soriâu 
cni  place  soriâulu. 

SOBICE  (de  ordinariu  pronontiata 
siârece,  care  pronunţia  occarre  si  in  de- 
rivate), 8.  m.,  nins,  aorex,  (it.  isp.  sorce, 
fr.  Bouris);  gena  de  animali  loditorie  si 
forte  stricatorie,  c&ndu  se  incuiba  prin 
case,  etc.  :  aprende86rici,piasic^apren- 
de  sorid;  prov.  ce  nasee  d'in  pissica, 
sorid  mănâncă ;  a  se  av6  intre  sene  ca 
pissic'a  eu  sârieele. 

SOBICELLXJ,  s.  m.,  musenlnBiâemi- 
nutivn  d'io  sârice;  Tedi  si  aoriaUiu^^o- 
rieuctu. 

SOBICESCE,  ady.,  mnrlam  more;  in 
modu  soricescu,  ca  siricele  aaa  ca  soridi. 

SOBICESCU,-a,  adj.,  sorlejoni,  >d 
Diiires  pertlDens;  relativa  la  sorice,  la 
sarici  :  genulu  soricescu. 

SOBIGESSA,  s.  f.,  mas  femeii^  «rae- 
ntenm;  1.  proprie,  femella  a  sMcelui ; 
2.  osaale  inse  arsenicu,  ce  serve  la  occi- 
derea  sârieiloru,  (inform'asortcica  pare 
a  se  confunde  cu  săricică). 

SORICETU,  s.  m.,  vedi  soricariu. 

SOBICIME,  s.  f,  vedi  soricariu. 

SOBICINU.-a,  adj.,  sorlclnuB,  marl- 
nos;  relativu  la  sorice,  la  sarici. 

SOEICin,-B,  adj.  8.,  l.eu  tonala  pre 
ci :  soricta,  de  colorea  sâricelut,  peralni 
soricelui,  kIItob,  otnerenBj  2.  cu  tonala 
pre  ri .-  sorieiu,  leuatu  de  regula  ca 
subst.  sorieiu,  gnllu  catls,  pellls,  pelle 
de  porcu,  mai  altessu  cănda  porculu  sau 
porceliula  e  perlitu  :  copilUloru  place 
sorieiulu,  a  rode  sorlciu.  M. 

SOBICONE,  soriconiu,  ei  ca  n  mol- 
liatii  sortcotu,  s.  m.,  major  moB;aag- 
mentativu  d'in  sorice,  s6rice  mare ;  î. 
soriconia,  si  soriconiea,  (aorieoica),  rea 
applicatu  ca  fem.  simplu. 

SOEICtJCIU,-im,  s.m.,  vedi  soricelht, 

SOBIORA,  s.  f.,  vedi  sorore. 

SOBIBEj-escti,  v.,  aprle»!,  soli  ex- 

ponere,  (compara  it.  sole^sUre  si  asBO' 

I  Ure,  iap.  aBolear,  si  Ingolar,  prov.   bo- 

I  lelhar);  a  pune  la  Sore ,  a  espune  la  ca- 

'  Idrea  si  Inada'i  tarelui :  a  sorigrânulu 


=y  Google 


1216  S^; 

umeditu;  puneţi  afora  vestimentele  u- 
mide  se  se  mat  sorisea;  soriţi  ăesu  co- 
piUi;  hetrânitoru  place  se  se  soresea  , 
condu  le  e  frigu,  derosi  tencrihru  pla- 
ce se  se  soresea;  si  şerpii,  pre  sore  for- 
mosu,  essu  din  gaure  si  se  intendu  se 
ae  8orescai\^  specie,  abate,  a  lucf  stin- 
caldf,tare  acrele;— As  regulaca  imperson. 
soresce  tare  astadi;  in  neci-una  din 
dillele  cânelui  nu  a  soritu  asia;  in  ge- 
nere, a  lucf  si  incaldi,  a  apparâ  siJrele  : 
dupo  nueru  si  recore  prea  mare  soresce 
mai  iene. 

•  SOBITE/s.  m.,  strltes,  (owptTvjî,  fr. 
lorlte»  —  d'ia  otapâg^camulu);  syllo- 
gisma  formatu  d'ia  accamularea  mul- 
totu  premiase,  curatu  rom.  aeervu:=t- 
cerviiB  :  de  ceUe  mai  multe  ori  soritelee 
una  sofiama. 

SOEITU,-a,  adj.  part.  s.  (d'in  sorire); 
aprleatiiBi  aprienitt  soli  expoiitnst 

SOBITUBA,  3.  f.,  «prlOBtto;  actione 
de  aorire,  cama  si  mai  vertosu  effectu 
alia  acestei  actione  :  soritur'a  betrăni- 
hru,  soriiurele  de  tala  dtu'a  alle  copU- 
Uloru. 

80B0BB  (scurtata  soro,  soru,  sora, 
dnpo  localităţi;  inse  pL  constante  si  pre- 
totindine,  soron^rjurortj,  directa  d'in 
sarorez=aurore),  e.f.,  soror,  (istr.sorore, 
T.  it.  Hortre,  n.  it.  snora,  si  deminat. 
svrella,  prOT.  sorre  sî  gor,  fr.  soenr); 
coasangena  d'in  aGelii-asi  parenti;  l.pro- 
prie  :  tu  mi  eaii  soru,  eu  tisufraie,noi 
auntemu  aorori  bone  d'in  aceUu-asi  tata 
ai  d'in  aeea-aai  mamma;  soru  bona  ca 
si  frate  bonu,  pote  inse  fi  unafemina 
soru  vitrica  eu  unu  frate  sau  mai  mulţi, 
eu  urta  soru  sau  cu  mai  multe  sorori; 
8i.p6te  fi  soru  vUrica  numai  despre  u- 
Hulu  d'in  paretUi,  mai  raru  dero  soru 
vitrica  despre  amendoiparentii;  2.  me- 
taforice, a)  soru  de  lapte,  care  auge  lapte 
de  la  una  njtrice  imperuna  cu  fili'a  sau 
Sliuln  nntricei;  b)  soru  de  cruce,  (vedi 
frate  de  cruce);  c)  in  genere,  se  dice  Ut 
nei  femine  ca  care  cine-va  e  fdrtefami- 
liaria,  mai  alleasubarbatuludicemulte- 
rei  salle  -.soru; — 3.  pentrn  forma, o) co- 
ventulu  simplu  si  primitivu,  admitte 
in  declinatioae  :  a)  la  noin.  voc.  ace. 
siog.  de  reţ^ida  si  mai  pretotindine  for- 


soR. 

m'a  soru,  multa  mai  rara  form'a  sora 
^ro  soro  tine  locala  latre  amendâne 
celle  alte  forme ,  afora  de  Tocatim 
ande  intra  apropre  dsclusiTn  ;  oc^ste-a 
e  soru-mea,  soro-mea,  sura-mea;iiae: 
soro!  soro  bona  si  dulce !  nu  vedu  pre 
soru-mea,  pre  soro-mea,  pre  sora-mea; 
ca  articlu  naaiai :  aor'a,  sor'a  nostra, 
sor'a  vostra,  fiendu  co  tote  celle  tretvo- 
cali  u,  0.  a  se  elidu  fia-care^  inalotes 
articlului;  P)  in  gen.  si  dat.  sing.,  occnrre 
de  regula  form'a  completa  sorore:  da» 
sororei  melle,  nu  dau  inse  sorarei  vo- 
slre;  copiUH  sororei  telle.  nu  ai  aororm 
melle,  etc.,  cu  multa  mai  de  preferită 
de  căta  formele  scaitate :  dau  aorei 
melle.  nu  sorei  telie;  formele  scnrtate 
păru  de  admissu  in  poterea  nnantiei 
delicate  ce  espremu,  numai  cu  pos- 
sessivele  meu,  teu,  seu,  i.  mea,  tea. 
sea,  cari  atunci  se  declina ,  remaneoda 
form'a  scurta  soru,  etc,  nedeclinata  si 
neartiealata  :  dau  soru  met,  eopUluiu 
soruaei;  inse  cu  vostru,  nostru ,  9%c. 
d'in  cootra:  dausorei,  si  mai  bene :  dan 
sororei  noatre;  eopillii  sorei  vostre,  si 
mai  bene :  eopillii  sororei  vo^re; — plur., 
cumu  s'a  observata  de  la  incepatu,  se 
formâdia  d'ia  sorore,  adeco :  sorori,  sî 
se  declina  regulatu :  sororile,  aororHoru, 
actiate  aorori,  acestoru  sorori,  etc.; — 
b)  in  derivate,  a)  d'in  form'a  scurtata: 
a')  soriora=suriora.  (in  locu  de  soro- 
riola),  ttororcDU;  deminutivu,  appllcatu 
cu  mare  resfaciare  in  tote  Însemnările 
primi  tivului,,  fora  se  aibă  irregul&rita- 
tile  acestui-a  in  âessione;  fi')sorata^:au' 
rata,  s.  f.,  sororls  lDstBr=ca  una  soru, 
in  locu  de.soru,  appllcatu  la  veri-oe  fe- 
mina,  âa  si  străina  de  familia,  destnlla 
se  fia  delicata,  mai  allessa  Ia  celle  te- 
nere,  -r-scurtatu  d'in  8orora<(i=:SHfUrata. 

SOROKIMÎE=sorurMire,  T.,  Bororia- 
re ,  vedi  sOrorire. 

«  SOROBICIDIU,  s.f.,  BttraHeMliHj 
occidere  de  soj^u. 

*■  SOBOBICIDU,  s.m.,  Borvrielda  » 
oeciditoriu  de  soru. 

S0B0BIBE=8W(»-ire,  (vedi  si  cem- 
positalu  in3ororire^irtsworire),-esem, 
v-,  Bor»rIaref  conjansere,  nariUre;  a 
f^ce  sorore;  1.  iu  sensDlu  cella  maiap- 


=y  Google 


SOB.      

rore  âe  lofite,  a  d&  lapte  anui  copUlu 
străina  imperuna  cn  allu  een;  2.  is  sensn 
generale ,  a  leg&,  Qonjnnge,  uni,  appro- 
pri&  :  asorori  vUiele  cu  (ăiâe,  mw^v 
miH  ajpru  ae  aororesce  cu  eeite  veeme;  li- 
mmie  ntu^e  m  sororeaat;  vedi  si  so- 
roriare,  onmu  si  $ororare  la  sorore. 

£JOBOI!ITn=mron^,  adj.  part.  s. 
d'in  sororire. 

SOBOBIU,-!!,  adj.,  iorortns;  relativu 
la  Bcrore :  aamtate  sororie,  r^itione  to- 
rme. 

SOBT£!,a.f.,  Mn,(it.B«rte,fr.Mrt}; 
parte,  mai  Tertosn  parte  ce  capita  sau 
aie  cineva  de  la  Întâmplare,  de' la  for- 
tona,  1.  in  sensnlD  callu  mai  primitiva : 
a  arrtmeă  sortSe,  a  trage  aortile;  sortea 
mea  e  de  mint,  a  tea  e  de  Umnu;  si  pre 
eamân'a  îm  arruncara  sorii;  a  seâte  ă'in 
urna  si  moneră  sortQe;  ă'in  doue  cente 
de  sorti  numai  doHe  sorti  su  eu  câştiguri 
mari;  eu  a»  immsu  de  aorte;  generării 
nu  se  aBeaaera,  d  $e  traaaera  la  sorti; 
vei  huă  si  oeeqrfâ  volioau  cea  ceti  cade 
la  sorii;  ee  tia  cadutu  la  aorii?  neei 
MM  data  iw  mi  cade  nemica  la  sorti ; 
se  nu  ineredmtu  sortUoru  negotiete  im- 
portanţi; in  specie,  «orto=:profetfa,  o- 
raclu,  pentru  co  se  dă  una  data  pre  ta- 
ble de  sorti :  sortile  Fythiei  nostre  essu 
neaădeverate ;  2.  metaforice,  fota,  de- 
stinD,  cama  si  parte,  fortuna,  statn,  po- 
dtione,  ete.,  fiAbone  ean  relle,  destuUa 
co  se  considera  ca  fapte  alle  intempla- 
rei,  alle  orbului  cssu  :  nu  sete  si  nu  pre- 
vede mentea  omului  ce  pote  adduee  sor- 
tea ai  faiulu;  nemine  «(4  e  contenta  neci 
m  sortea  ce  ain^mt  ai  allege  ai  imbra- 
da;  in  sortea  bona  ae  ne  tememt  de  sor- 
tea rea;  amara,  cruda,  hcwbara;  sortea 
armeloru  nostre  fu  trista;  a  pUmge  sor- 
tea aea,  sortea  aUoru-a;  a  si  ammeliord 
sortea;  a  regiUâ  prin  testtmentu  sortea 
CopS^oru;  a  asseeurâ  emva  una  sorte ; 
eapritide,  arbitritdu,  bonulu  plăcu  aUu 
sorta;  sortea  rea  cada  pre  c^u  mai  tn- 
noente,  (vedi  si  la  !■);— in  specie,  sorte 
=qkarte  a  unui  sociu  in  unu  negotiu,  d^ro 
mai  vertosu,  «or^e=capite,  in  oppos.  ou 
:  i^torce-mi  si  sortea  si  pro- 


SOBTICLA  sau  aortiăila,  s.  f.,  Mf 


tleiuj  deminativn  d'in  sorte,  applicatn 
in  specîo  la  taMiti'a  de  aorfi. 

80BTIF£Bn,-a,  a^.,  Bortlferi  care 
da  sortit  in  specie,  care  da  oracle. 

SOETlQEBTI,-a,  adj.,  sortigerî.vedi 
sortifer. 

SOBTILEGI0,  s.  m.,  iortUegliiB, 
(fr.  Bortll&Ke);  1.  spunere  de  oracle,  pro- 
fetisare;  2.  farmecu;  pretensa  spimere  a 
venitoriulni  si  fortnnei,  a  sortei. 

80BTlL&Gn,-a,  adj.,  s.,  sertflegu; 
care  spune  oracle,  sortile,  care  profetîsa; 
Care  pretende  a  descoperi  venitori'a  aorte 
a  omului. 

SOBTIEE,  T.,  sortirl,  (d'in  aorte),  a 
pune  sau  trage  in  sorii,  a  allege  prin 
sorti ;  a  sorii  care  se  fia  prmu  ai  care 
aeeundu:  a  sorti  juraţii;  in  genere,  a  ii 
sau  leui  prin  aorii,  si  de  aci,  a  capitÂ, 
obtinS  :  a  sorii  sârte  bona,  aârte  rea;  a 
aorii  averi  mari;  a  sorti  pixrtea  cea  mai 
bona. 

SOBTITIONE,  s.  t,  lertltlo;  actione 
de  soriire  :  sortilionea  dede  juăid  pre 
adtieraarnaeeuaattdui. 

SOETITU.-o,  adj.  part  s.,  (d'in  sor- 
tire),  BortltQB  ;  eelli  sortiţi  d'in  juâid 
nu  ne  erau  favorahUi;  in  um'a  de  aor- 
titu  se  (arunca  soriile  totorti-a;  a  nu  fi 
contentu  de  soriitulu  loru. 

*  SOSPITALE,  adj.,  lospItalU}  rela- 
tivu la  aospite,  salutmn. 

*  80SP1TABE,  T.,  BOBpItare ,  (d'in 
sospite) ;  a  foce,  ttnâ  aospite  :  a  salva, 
mântui,  conservă,  tina  sanitosu. 

*  SOSPITATE,  B.  f..  Boipltas;  stata 
de  sospite,  salute,  sanltate. 

*  SOSPITATOEIU,-<<iria,  a^j. «.,  m- 
splUtftr  ]  care  aospita  :  sospitatoriulu 
auffleteloru  nostre. 

*  SOSPITATU,-a,  adj.  part  a.,  (d'in 
sospitare),  Boapltatus. 

*  SOSPITE,  adj.  s.,  »<nfM,  (proba- 
bile afSne  cu  gr.  oâc);  salvatoriu,  salu- 
tariu,  servatoriu,  mantuitorîu ;  d4ro  si 
passîva :  salvata ,  servatu  ,  mantoitu, 
scapatu,  nevettematn,  sanitosa,  etc. ; 
junii  ffau  intorsu  sospUi  in  patria. 

*  SOTADE,  B.  m.,  Sotsdea,  (l^ondiSi].;); 
nomele  unui  poetu  libidinosn;  si  de  aci 
adj.,  sotadiu,  aetadeoB  si  sotaăieu,-a,  m* 
taUens,  relativu  la  Sotaăe,  si  de  aci  in 


>yGoog[c 


genere  :  libidinosu,  ignominiosa,  etc. : 
versu  âotaăiu,  veravri  aotaetie. 

•  SOTADICU-  sau  8otaă.iu,-a  ,  adj., 
vedi  Sotade. 

'  *SOTERE,  B.m.,8•te^,(<Jo>nip);maIl- 
tDitoriu,  aalvatoriu;  —  de  aci  b.  f.  pi., 
soterie,  Boterli,  {iMv^pia},  serbatoria 
pentru  scăpare  de  greu  morba  sau  de 
alta  mare  nevolia. 

•  SOTEBIE,  8.  f.  pi,  vedi  aotere. 

•  SOTHE  sau  sote,  s.  f.,(8»thU);  no- 
me datu  de  Egyptiani  stellei  «ni»;  de 
acf  adj.,  sothiacttf-a,  (&■  BothiaqHe),  ie< 
lativu  la  sothe  :  periodu  soihiaeu,  cy- 
elu  sothiaeu;  periodulu  sothiaeu  eră  de 
1460  de  anni. 

*SOZUSA,  a.  f.,  Boinsa,  (atoîouaa); 
planta  ce  se  dice  si  artemisia  sau  ser- 
pviUu  mare.    . 

SPADA,  s.  f.,  vedi  spata. 

•  SPADICABIU,-a,  adj.  s.,  bpwUm- 
rtosj  relatiru  la  spadke;  care  colora 
castaniu. 

•  SPADICE,  8.  f.,  Bpadix ;  1-  rama- 
relln  de  fmicu  smulen  cn  fructulu  sen; 
2.  negru  ca  fenîc'a,  ca  castan'a;  castaniu, 
fenicin,  etc. 

•SPADICEPHALU,-»,  a^j.,  (fr.  epa- 
dleipbalei  d'in  oicdtStS^spadice,  si  xe- 
(pa).i^=icapa);  caie  are  capniu  castaniu. 

•  SPADICINU,-a,  si 

•  SPADICIU,-a,  adj.,  (fr.BpadlelBâ, 
spadie^);  relativu  la  apadice;  subst  pi-, 
^adieiele,  claeae  de  plante  cryptoco^- 
ledonie. 

•  SPASONE,  8.  m.,  spad«,  (aicâSm); 
castratu,  eunuchu;  si  despre  plante,  fota 
fructu,  fora  sementia. 

•  SPADONU,  8.  f.,  si 

«  SPADONATU,  s.  m.,  Bpadonatm ; 
statn  de  spadorn. 

•  SPADONIU,-a,  adj.,  BpadoaliBt  ca 
spaâonele;  fora  aeinentia,  etc. :  plante 
apadonie. 

•  SPAQIEIA,  B.f.,  (fr.  Bpaglrle,  d'in 
oBAstv^rumpere,  si  Ăie{pe[v=adanare); 
scientia  sau  arte  de  a  desface,  descom- 
pune si  recompune,  combină  elementele 
constitutive  alle  corpuriloru,  Bjnon.  cu 
chimia. 

*SPAaiIllGCr,>a,  adj.,  (fr.  BpaKirlqnfl); 
relativa  Ia  apaguia  sau  la  spagirimtu. 


SPA. 

*  SPAOmiSUd,  e.  m.,  (fr.  B»a«l- 
riama) ;  1.  chymia,  (alchymia),  eare  se 
ooonpi  cu  analyBea  metalleloru  ai  cautt 
asia  dissa  petra  f&osofale;  2.  systema  a 
unoru  medici  ce  vreu  a  tract&  corpslu 
omului  in  respectulu  morbalnisi  sane- 
tatei  in  analogia  ca  processele  chymi- 
stiloru  apagiriei. 

«SPAOISISTD,  3.m.,({r.Bpaflrlsfa); 
medica  partisanu  Eilla  spapiriamiilui. 

SPAIMA  (contrassu  d'in  gpavma; 
vedi  apaimentare),  s.  f.,  pa*or,  terrt rt 
fermldof  accessu  de  frica  mare,  mai  al- 
leasu  de  frica  fora  oaasa,  formidine :  a 
bagă  spaima  in  cineva,  ca  difiierintia  de 
int&lleBSu:  abagâprecinevainMpaima: 
nu  bag<^  apaim'a  in  eaUi,  nu  bafftti 
caUa  in  apmma;  in :  a  bagă  m  apaime, 
coventuln  pote  fi  si  plur.,  dâro  si  sing. : 
a  prende  apaima  ai  spaime  sau  apame; 
ne  lem  apaim'a ;  fora  apaima ,  eu  «pai- 
ma  :  callu  cu  apaitna ;  e  apaim'a  sau 
apaimele  lumei;  a  fugi,  tremură  ăe  spoi* 
me;  apaim'a  lui  Domnedieu  inei;e  oem 
de  .apaima,  lucru  de  apaima,  gem  ăe 
apaima. 

SPAIMENTASE,  (contraasad'inxpo- 
vimentov) ,  T-,  exparefuen,  torrere? 
perterrerei  (compara  it.  apanatare  si 
Bpanttre,  isp.  port  espantarţ  pr.  «ap»- 
natar,  T.  fr.  «apareater»  eapauatar 
si  espcTeiter,  n.  fr.  epenreater);  a  in- 
frici,  a  baga  fiica  saa  terrore  in  oiae- 
va  :  oştea  se  apaimentă  si  leuă  fug'oi  a 
apamentâ  cu  bataiia,  cu  liaimenitim; 
nu  ne  vomu  spaimentd  de  nemţea;  ne- 
mica nu  ne  spaimenta;  --  pentru  dîffi»- 
renti'a  de  sensu  vedi  apariare. 

SPAIMENTATIONE,  b.  f.,  actione 
de  i  afaime»t<a-e,  t«mta«tla. 

SPAIMENTAT0E1U,-Wr»a,  adj.»., 
terrlficoB,  terriblUs,  faraildaliUls,  (it 
sparentatore  ţ  îap.  port.  esputadar); 
care  spaimenta :  apaimentatiăia  armata, 
apaimentatorie  detuniie,  ^aimentatoriu 
tyranm^—B.  ţoale  f.,  apaimentatoria= 
spaimentatore ,  ceva  de  apaimentatu ; 
vedi  si  spariatore. 

SPAIMENTATUro,  adj.  part  s.  (din 
apaimentare),  tariitoB,  pertcrrlUa. 

SPATMBNTATURA.  s.  f.,  torrtfte- 
U*t  «faiterutl«)  pavorj  actiODa  dl 


=y  Google 


. SPă. 

spaimentare,  st  mai  allessu  effectu  alin 
acellei-a;  mffere  de  apaimentatura;  a 
ăeseantâ  de  ^aimentatura;  Tcdi  sifipo- 
natura. 

SPAIMENT03U,  adj.,  tetrlfiea»,  pa- 
TtdiBf  (it.  spaTentoBp,  isp.  part.  «spa- 
TtstOBO,  prov.  eapiTantOB);  plenu  de 
^ameniu,  de  spaima,  cu  doue  iotellesse: 

1.  activu,  care  inspira  spaima  :  eumu  se 
nu  te  spaimenti  de  ce  e  spaimentostt? 

2.  passiva,  care  eente  spaima  :  copillu 
spaimentosu,  spaimentoiii  li^xm;  a- 
cesta  d'in  urma  senau  predomina  in 
spamosu,  care  mai  na  se  aude  ca  sen- 
bqIu  actim  ce  are  spaimeniosu. 

SFAllfENTU,  pl.-e,  terror,  t«rrli!a< 
!■■{  CD  acella-asi  iotellessu  ce  are  si 
form'a  spaima,  cu  differsntia  co  fdrm'a 
spaimentu  are  si  însemnarea  de  ceva  eu 
care  spaimentămu,  sparietore. 

SPAQIOSn.-a,  adj.,terrIKcns,  parl- 
dnfl,  timidas;  plena  de  spaima,  rara  inse 
cn  sensn  activu,  (vedi  spaimentosu),  ci 
cu  seusn  paasiru:  /Hcom,  spariosu:  eall» 
spaimosu,  spaimosele  columbe,  spaimos'a 
fUa. 

SPANAGU,  s.  m.,  vedi  spinacu. 

SPANA'nC!D',-a,aâj.,4tiaBilnlierblEi} 
cama  apSnu. 

SPANIA,  (pronunţia  spania),  s.  f., 
statD§  Imkerblsf  stătu  de  apânu. 

8PANIBE,-escu,  V.,  imberbls  fterl} 
a  se  face,  a  adjunge  spânu. 

8PANTICAKE  sau  spanP:care,  (d'in 
es  Bipantice),  t-,  erlscerare,  exenterare; 
laeerare,  dlBeindere»  dlseerpere,  (isp. 
daspaneljar;  deBpaunrrar},'  a  descMde 
panticde,  a  talia  ponticele,  1,  proprie  : 
spanticati  pesdi  si  seoteti  ^plii  si  ouate; 
a  tpantieâ  unu  cmnellu,  unu  hou;  a 
spanticdcuspafaunuoma;  2.  metafori- 
ce, a  rtimpe,  a  sfasci&,crepă,  etc.;  a  span- 
tieă  vestimentele;  a  spanticâ  pândi'a. 

SPANTICATIONE,  s.  f.,  erhceratl*, 
diaeerptio,  laoeratlo;  actione  de  span^ 
ticare. 

SPANTICATU.-a,  adj.  part.  a.,  (fin 
spantieare),  eTlsceratiiBi  laoerataB> 

SPANTICATDRA,  a.  f.,  eTlsoeraH», 
laeeratU)  actione  de  spanticare,  cuoiu 
si  effectu  allu  acestei  actione  :  spanti- 
catur'a  mai  tmiltoru  6meni  cu  spat'a; 


SPA. 


1819 


spanticalurele  făcute  in  marUelhtlumeu; 
metaforice,  nna  persona  r.esaturata,  ai 
de  acf,  desfrenata,  Inexpleblllsţ  hellao, 
err*,  neqnaia  ;  spanticdttwa  de  copiUu, 
spatiticaiura  de  muîiere. 

SPANU,-ii,  adj.,  {azAviOi),  Imberbii); 
care  un  are  harha,  care  na  face  baria. 

SPARANQA,  8.  f.,  si 

SFABANOUiS.  m.,  asparagos,  {iaicA- 
paYO(;,  it,  BparâgU,  Bp&raţo  siaapilrafAf 
isp.  eaparagro,  port.  eapara^a,  fr.  aa- 
perf  e,  n.gr.  azâpaŢfi, — trecutu  si  in  alte 
îimbe  moderne);  specia  de  planta  bona 
de  mancatu  canda  e  tenera;  vedi  si  for- 
m'a completa  asparagu ;  —  derivatnln 
sparangalu  nu  se  pote  approM. 

SPARGACIOSU,-a.  adj.,  etc,  vedi 
spargutiosu.  etc. 

SPAB&EBE,  sparsi  si  sparsei,  sp^iu 
si  sparsu,  r.,  spargere,  dUperţeret  ilU* 
slpare,  dlaolnder^t  rampere,  dlrnmperef 
lanlare,  frangrere,  «onfrliifarA,  flndere* 
Bolndere;  Cndere,  secare,  aperire,  (it. 
Bpargere,  r.  isp.  esparţer,  n.  isp.  «b- 
parelr,  port.  esparglr,  si  eaparilrf  pror. 
eaparKflr,«BparaersieBparBer*{r.comp. 
ilB9erMr=dispersare);  cu  doue  sensuri 
fundamentali :  1.  a  lesipl,  2.  a  sfermă, 
d'in  cari  se  modifică  si  variâdia,  1.  in  : 
a  presară',  semiii^,  stropi,  nd&,  irrig&, 
latf,  întende,  arPL^tcâ  pre  intensa  spa- 
ţiu, etc.;  a)  in  genere  si  proprie  :  spar- 
geti  nuei,  aliune,  eofetturi  la  tmnta;  au 
inceputu  a  se  sparge  nuerii;  se. sparge 
negur'a;  a  sparge,  rose,  flori,  frmdie; 
a  sparge  sementia;  a  sparge  carnea  cu 
midta  sare;  a  sparge  altariulu  cu  sânge, 
cu  adori ;  a  ^arge  sânge,  apa,  vinui 
şerpi  sparai  cu  varie  macule ;  a  sparge 
gradin'a  cu  apa;  tfiurii  spargu  ptdberea 
cu  petiorele;  de  una  si  de  alta  porte 
spargu  sagette;  b)  inapecie  simetaforice, 
a)  despre  una  mulţime,  a  resipl,  des- 
parţi, impartî ;  ursuZu  se  rapede  si  sparge 
cănH;  navile  fîoUei  se  spargu  in  depăr- 
tare pre  vast'a  mare;  mulţime  de  spec- 
tatori sparsi  pre  tote  calUle;  se  nu  spar~ 
ga  chor^a;  a  inceputu  a  se  sparge  adu- 
narea;  nu  s'a  sparsu^nu  s'aspartu 
inco  baUulu;  se  spargu  toţi  d'in  adunare 
si  fugu  incotrau  veou;  mai  allessu  ca 
nuanti'a  de  violectia  de  Ia  iirmatoriuld 


,Coog[c 


1220 ^k. 

2 :  abia  ch  patere  armata  sparaera  si 
disperaera  poporulu  aâunatu  in  mare 
tmmeru;  ai  noştri  sparsera  ordinile  de 
hidoMadUeinimieUoru;  apoi :  sespargu 
iodetatile  c&Uoru  ret;  se  spargn  de  sene 
adese  eetde  de  facutori  de  reUe;  se  sparg» 
dicele,  se  spargu  conspirationUe ;  3)  1° 
genere,  a  respande,  despre  vorbe,  ru- 
mori, eto.,  a  sparge  fam'a,  nomele,  me- 
moriza euivaj  a  sparge  vorbe  ecdumniâse; 
se  spărgea  pretotendine  vorh'a  de  heUu; 
2.  a  sfermfi,  strică,  violă,  talia,  efa- 
Bciă,  etc.,  a)  in  genere :  se  spargu  oUele, 
s'a»  spartu  totc  urctorele  sioUicelkle;  a 
sparge  eopulu  cuiva,  a  sparge  lemne  ; 
CM  tunuri  spargu  mwrii  eeiatei;  a  sonă 
a  spartu,  (vedi  si  sonare);  a  sparge  mer- 
etUuiu,  (in  aceste-a  si  sensulu  de  sub  1., 
BÎ  de  aci) :  se  sparge  nun^i;  se  sparge  con- 
ventionea,  involirea; — a  sparge  nuci  cu 
ăattii,  cu  sparguiorea;  a  sparge  semburi 
de  prune,  de  caisse,  de  oHve;  a  sparge  oua : 
mergi  mai  incetu,  ca  se  nu  spargi  ouăle 
Sin  ptăpana;  se  spargu  si  căldările,  se 
spargu  si  casele;  de  acf ;  h)  a  sparge 
eas^a,  wuibaserica,  unu  thesauru,  a  fur& 
san  c«rc&  a  far&  si  predă  ca  effractione; 
inse :  a  sparge  ea^a  euiva=  a  face  reu 
trăia,  a  pune  in  discordia  conjugiî,  etc.; 
e)ase  sparge=::a  fi  8por/tt=a.Du  se  mai 
satnră :  pare  eo  eşti  spartu  de  tiu  te 
mai  saturi ;  d)  a  si  sparge  capulu,  pro- 
prie :  a  si  sparge  eapulu  de  pariete,  de 
wia;  d^ro  ai  metaforice :  a  si  sparge  ea- 
pu^  dics  mai  multa  de  c&tn  a  si  baie 
capulu  :  in  desertu  ti  spargi  eapulu  cu 
assemini  seeeatwe;  e)  a  sparge  capulu 
CHtva  cu  sberete,  eu  strepete  etc.;  ca  tu- 
hde  vostre  ne  sparg^i  capulu;  a  se  sparge 
«berandu,  eu  si:  a  se  sparge  maneandu 
si  beendu;  se  sparge  de  grassu;  se  sparge 
si  de  risu,  de  bucouria;  se  sparge  si  de 
8upperare=eripa  de  suţperare;  f)ase 
sparge  in  eaputu  euivorra  cada  pre  ca- 
pnlulni  urmările  relle,  fora  se  le  fia  me- 
ritata, ci  fienda  causate  de  alţii;  g)  a 
rope,  vorbinda  de  restimeote :  âmbla 
eu  veatimente  sparte;  si  de  acf :  vite 
aparte  de  Ittpî  si  de  alte  fere;  Ittp» 
sparaera  ealhlu;  inse  :  a  sparge  lupii, 
si  cn  inteltessulu  de  sub  1.  si  cella  de 
lab  i. :  pastorii  cu  cânii  ^arsera  lupii, 


SPA^ 

prensera  pre  untdu  ai  ht  sparsera  <m 
cuţitele;  h)  despre  agru,pamenta:  a  ari, 
a  sfermă,  etc  :  a  sparge  pamentu  nou, 
a  sparge  gUhde;  de  aci  si :  a  sparge  unu 
monte,  una  colUna ;  i)  a  sparge  una 
buba,  si  intrans.,  buVa  va  sparge  sen- 
gura  in,  eurrenda ;  mediculu  va  sparge 
buboniuiu;  asia  si :  se  sparge  una  besiea; 
si  spargu  sau  se  spargu  nu  nuMai  beţi' 
cile  essiie  pre  pelle,  ci  se  spargu  ai  be- 
sicele  inff ate  ca  âeru,  etc;  k)  a  resipt 
averea,  si  de  aci  locutionea :  mâna  spar- 
ta, una  mâna  sparta=zvmu  resipitorin,- 
tdria;  a  avimâtt'asparta::=&<i&BipeTie 
totn,  etc. 

SPARaiK£,  s.  f.,  Bparfo;  actione  ia 
spargere,  cnmu  ai  effecta  alle  acellai-asi : 
apargine  de  sare.  de  piperu;  aparginSe 
făcute  de  tunu  in  mm-vlu  eastrutui. 

SPARGUTIOSU,-o,  adj.,  sparBlli^ 
fragills,  AbsIIIb;  suppusu  Ia  spargere: 
lemne  spargutiose, 

SPAEGDTOfiUJ, -(oria,  adj.  s.,  ip»r- 
K«nB,  dUperţeng,  maipeng,  firangeai, 
frangUmlnm;  care  sparge  sau  serve  ■ 
spargere  :  spargutoru  de  case;  a.  f.  rea- 
le, st>ar^^ria=«par(^ore,  iDstramaii- 
tu  da  spargere  :  spargutore  de  nuei,de 
aUune. 

SPABIABI!,  («pariu,  sparţi,  spam, 
spariăm»,  etc;  pre  a  locuri  :  spertare; 
speriu,  sperii,  speria,  speriâmn,  etc,  con- 
trassud'ip  espavoriare),T.,  exparebetre 
(ît.  spanrare  si  apanrlre,  îsp.  port.  w- 
paroreoer  si  esparorir,  proT.  espartr- 
dlr,  espaordlr,  ospaorir);  ainspiripa- 
vore,  a  bagă  frica,  a  implâ  de  frica  pre 
cineva  :  vedeţi  se  nu  apariati  eaUa,  ni 
ati  apariutu  colun^dlele,  de  ee  spariaU 
vUellii  PţtOJ.  vrei  ae  sparii  lupulu  eu  pâ- 
lea  ouei;  nu  spariati  eopillii  de  miei  ai 
spectre,  eu  strigoni,  cu  fantasmate  dt 
tatu genulu;  se  ne  travestimu,  site  nt 
ascondemu,  ca  se  spariâmu,  la  nopte, 
pre  spariosidu  nostru  amicu,  care  te 
aporia  si  de  umbr'a  sta;  refless.  a  se  ipa* 
riiî ,  expareref  «xpareseere  :  se  apans 
de  tote,  m'am  apariatu  ai  de  voi;  ww 
CfiU*  80  aporia  ai  de  umbrea  aea;  Ml  M 
apariati  de  nimica;  se  nu  ae  aporie,  ci 
nu  e  giiiu  morbosu;  prov.  aeuipa-ti  ta 
«ttw,  coteai  apariati^  ne  anm  turnat» 


>yGoog  Ic 


8Pi. 


mi 


âe  nebonSele  si  blastema^l»  Uti;  proT. 
86  sparia  ca  viteZIttlu  âeporfa  ncua;  ne 
aum  spariatu  de  atâta  ^ouia. 

SPABIATIONE,  (redusen  pre  a  h- 
canltisperietwne),  b.  f.,  paror,  p»re* 
futlot  tlmidiUH;  actiop,  sentîre  de 
gpariare,  d6ro  mai  vertosa,  etato  pro- 
doBSU  prin  acestn  Bentimentu  :  sparia- 
tionea  Iu  eonfiinde  ai  Iu  face  se  perăa 
totu  ce  sâe;  sparialionea  eaUuîui  h*  face 
se  dea  de  ripa  cu  earruti^a;  spariatione 
mare  la  acesta  pecora  de  ce  wde  nou 
sau  i  se  pare  nou:  spariaţionea  tea  e 
ca spariationea  mteUidui  de'pârt'a noua. 

aPARIATIOSU,-a,  (pre  a  locnri : 
j|)erte/tâsu),  adj.,'paTldiiB,  timido*,  tl- 
nldlsslmns,  IţnaTag ,  parore  labaran^ 
soppnsu  Ia  spariare,  care  nn  pate  se  nu 
se  sparie  de  ori-ce,  chiani  de  miiDÎca  : 
calUi  spariatiosu  si  prin  acesta-a  forte 
perieulosu;  spariatiosele  coJwm&e,  ji|>a- 
riatios'a  oue.  spariatiosele  fetisiore, 

SPARIATORItl,  (pre  a  locuri :  spe- 
rietoriu),-toria,  adj.  s.,  terrtflenB,  horrl- 
floni;  terrleniBB,  «rlan  formtdo;  care 
sparia  sau  serve  a  spariare  :  spariatori 
de  passeri  ce  infesta  grânele;  unu  spa- 
riatoriu  de  passeri;  spariatori  de  venatu; 
B.  f.  reale,  spariat6ria=8pariai6re,  cera 
făcuta  a  sparia,  in  specie,  a  sparia  be- 
stlele,  mai  vertosn  pasaerile  ce  infesta 
cerealile  :  faceţi  spariatori  pentru  ao* 
rele  ce  infesta  forte  papusioniutu. 

SPÂRIATD,-o,  adj.  part.  a.,  (d'in 
spariare),  terrltuB;  pareractas»  terre* 
faetBi ;  calli  spcaiati,  coUtmie  spariate, 
omu  spariatu  de  jace;  spariatori  de  spa- 
riatu  passeri  ce  infesta  cerealile;  suf- 
fere  de  speriatu,  a  descântă  de  spariatu. 

8PABIATDBA,  (prea  locuri :  sperie- 
tura), a.  f.,  p«Tttr»  tln»rţ  terrtrf  tat- 
Kldo}  actiose  de  spariare,  d^ro  mai  rer- 
tosQ  effecU  allu  acestei  actione,  affeetu  : 
spariatw''a  de  sirpe  e  mai  rea  de  câtu 
ori'Ce  (âta  spariatura;  spariatur^a  data 
edloru  fricoşi;  n'ampatitu  spariatura  ca 
acista-a  de  una  umbra. 

SPAJtlOSn,  (pre  a  locari :  sperio8u),-a, 
adj.,  parldast  Ihnldosţ  terrIBoa*]  1.  ac- 
Utq,  oare  sparia  ;  spaitnentatoriu,  cu 
acesta  sensn  inse  forte  ram;  2.  ca  mai 
desD,  passiTu,  oare  se  sparia,  oarepren- 


de  frica  de  ori-ee :  adlu  spariosu,  «qpilN 
spariosi;  tw  tramitte  unu.apariogHla 
lutruastâ  de  spariosu;  ăeeo eşti  spariotu, 
nu  te  hagi  in  locuri  plene  de  pmeU. 

*  SFABOIDE,  adj.,  (fr.  epanide);  care 
semina  cn  sparvlu;  s.  m.  pi.,  sparoidii, 
familia  de  pesci. 

*  SPAEOPHAGU,-a,  adj.,  redi  spa- 
rovoru. 

*  SPABOVuBU,-o,  adj.,  (fr.  ipan- 
Tore  :=  sparopha^);  care  TOra,  devora 
sparu  sau  spari,  (vedi  sparu  snb  2). 

*  aPABSIFLOB[J,-a;  adj.,  (fr.  epar- 
slfloret  d'in  sparsu  viflore);  care  are /tort 
sporserrrare,  pucine, 

*  SPAB8IF0LIU,-a,  aflj.,  (fr.  spar- 
BlTotte);  care  axefsUe  sau  frvndiespar- 
se=rare,  pucine. 

«SPABSILE,  adj.,  sparsIllB,  (fr. 
Bparslle);  care  ae  p6te  sparga-e=X08i- 
pire,  rărire,  etc. 

*  SPABSIOKE,  8.  f.,  aparalo,  actione 
de  spargere. 

*  SFABSIPEDE,  adj.,  (fr.  eparel- 
pMe);  care  are  pedt  (petiore)  sparse  s= 
depărtate. 

*SPABSlYU,-a,adj.,iparBlT«B;aptn 
la  sparsu  :  sparsive  sagette,  laneie. 

*  SPAES[J,-a,  adj.  part.  a.,  (d'in 
spargere),  Bparsni  :  /toriie  sparse  in 
âUlăi  Uii,  caile  sparta  cu  Hori,  aduna- 
rea i^arsa  in  tote  partîle,  banni  sparsi; 
—  acesta  forma  participiale  a  verbului 
spargere  pare  a  înclină  Ia  sensurile  ver- 
bului de  snb  I.;  pre  candu  form'a  spartu 
inclina  Ia  intelleeaele  de  snb  2.  alle  ver- 
bnlui  :  âlla  sparta,  gura  sporfa,  care 
apane  tote  ai  nu  tine  nemţea  secretn,  si 
de  aci  ca  adj.  unu  limbutu  :  unu  gura 
sparta,  de  ai  gura  sparta. 

SPABSITUBa  ai  sparsura,  b.  f., 
apwcalOy  dispersie;  effraotl*,  eto.;  ac- 
tione de  spor5rere=resipire  si  sfennare, 
ciimu  si  effectu  allu  acellei-asi;  inse  si 
aceste  forme  păru  a  inclină  spre  seusolu 
formei  participiului  d^iarsH,  in  oppoa.  cu 
foim'a  spartwa,  ce  tine  de  sensolu  for- 
mei tpartu  :  sparsura  de  midta  semen- 
tia,  sparsiav  de  flori,  de  sânge,  inae  : 
tortura  de  muri,  de  case,  deeapu,  etc.; 
spărtura  de  omt,  intre  alte  senauri, 
(vedi  spargere  sub  2.,  are  si  iasemn»- 


=y  Google 


ian 


SPk. 


nt,  de  :  om»  nesatiosut  libidinoau,  etc. 

8PABTABIU,-a,  adj.,  sparttrinsjre- 
Ittiru  la  2  spca^  :  tocuri  spartarie , 
unde  cresce  spatia;  b.  reale,  m.  spartariu 
si  f.  £f)arftir{a=loca  unde  oresce  spartu. 

ISPABTţJ.^i,  adj.  part.  e.,  (d*!!! 
ilMU'jTere};  vedi  sparsu. 

2  SFABTTT,  s.  m.,  (ipartaB,  arâpiDV, 
fir.  apnt  si  Bpxrte);  gena  de  plante  d'în 
fitmili'a  graminieloni,  d'in  alle  carod^n 
specie  Be  &cn  fiuii,  tetelle  ai  alte  im- 
pletUtnre. 

SFABTUBA,  s.  f.,  vedi  spqrsitura 
risporsitro. 

*  SPABU,  8.  m.,  ipunB,  (fr.  «par»); 
1.  mica  arma  de  arruncntu  inourbata  : 
landa,  etc;  2.  gena  de  pesci :  spondu 
ioiraiu  eun'a  ă^in  specieU  acestui  genu, 
■păros  aaraU,  Litm. 

*  SPASMA,  f.  pi,  8pa$maie,  vedi 
tpaamu. 

SPASHATICn.-o,  adj.,  (fr.  spasna- 
tlqiu);  relatiru  la  sjfnstnu :  omrtti  apas- 
matici ,  absol.  «nu  apatmaticm ,  una 
spaamatica. 

•  SPASMODICrr.-a,  adj.,  (fr.  npas- 
Hedlqne);  relatira  Ia  spcumu  :  miacari 
spamocUee,  staţu  spastiadicu,  coHstitu- 
tione  spamodica. 

•  SPASMOLOGIA,  s.  f.,  (fr.  spâim»- 
Ugle);  tractata  despre  morbii  spasmatici. 

*  8PASM0L0GICU,-a.  adj.,  (fr.  bpm- 
n«l«giq««);  relativa  Ia  $pa$mologia. 

SFASMOLOGU,  b.  m.,  caic  se  occn- 
pa  cn  spasmologPa. 

SPASMTJ,  s.  m.,  gpasmns^  («caniidi;, 
fr.  8pa»aie,  d'io  a;tiicetv=smacire);  1.  con* 
Tulsione  in  genere,  6to  in  specie,  con- 
tractione  involuntaria  a  mnsculiloru  : 
epasmulu  pate  precede  convulsiontk; 
apaamu  tonieu. 

•  SFA3TICU,-a,  adj.,  BpastloBs,  {aica- 
oKXcSt;,  fr.  Bpaitiqne);  cellu  suppusu  la 
^asmu,  care  are  spasmu. 

SPATA,  s.  f.  pi,  apate  (si  pre  a  lo- 
curi spete,  inse  mai  vertosu  candu  e 
Torb'a  de  spetele  omului),  spatha,  dor* 
■a»,  tertruBf  (sx£^,a.  g.  aicaîK,  it.Bpsl- 
U,  T.  isp.  flspalta,  n.  isp.  sgpaldA,  port. 
wpalda,  prov.  eapatla»  si  espalUf  T.  fr. 
.  eBpalde,  n.  fr.  âpanlej — compara  si  fr. 
apathe^  in  seosu  originariu,  propria  si 


generale  :  tabla,  se&ndnra  hiiigs,1itati 
plana,  si  de  acC  appiicatu  Ia  varie  obiec- 
te ca  varie  nsuri,  cnmn  :  1.  paletta  de 
batutu,  intensa,  mestecată,  etc.  unsori, 
medicamente  un9orose,etc.;Tedisidem. 
spaMila;  2.  parte  a  stativeloru,  ca  care 
se  bate  batntor'a  pftadiei :  epata  dSsa, 
spata  rara;  a  tesse  in  spata  desa,  a  teue 
in  spata  rară;  spata  tes^oritUui  e  una 
specia  de  peptine;  detUii  spatei;  a'au 
rupta  ntai  mtdti  denti  de  ai  spaiei,  cu 
care  tessu;  a  trece  firde  de  baiutura  prin 
apata,  au  essitu  mai  multe  fire  din  spata; 
—  in  acesta  sensa  pre  a  locuri  st  pL 
spete  in  loca  de  spate  :  ^pde  de  acoHie 
:=:spatede  seoriie; fora spete=:fora spa- 
te nu  se  pote  tesse,  etc. ,  inse  form'a 
spate,  acf,  ca  si  pretotiadîne,  e  de  pre- 
ferită; 3.  sabia,  mai  vertosu  sabia  lata 
si  cu  doue  ascuţite,  inse  fora  acame  ; 
8p<U*a  principelui,  a  încinge  spafa,  a 
trece  prin  asaitiitda  spatei;  a  crede  nu- 
mai in  poterea  apafeî,  a  se  hote  eu  apa- 
t'a;  a  lassă  se  rugine  spa^a  in  teea ,  tu 
cuniu;  a  trage,  a  scote  apaffa;  a  haga 
spafa  in  tSm;  a  se  bate  cu  spatia;  a  ta- 
lia, spanticâ  cu  spafa;  fabrieatoriu  de 
spate;  lipsesou  spatele  armatUont,  — 
necaire  pi  spete  in  locu  de  spate  ca  a- 
cestu  întellessu;— spo^,  pi.  spade,  cve 
se  aude  pre  a  locuri,  nu  se  piJte  appro- 
bă;— 4.  maoiariu  de  secare,  fustellu  de 
plante,  si  in  specie ;  fastellu,  fiore,  de  fe- 
nicu  (vedi  si  spatedia);  5.  fnindiele  n- 
nei  specia  de  sapinu,  si  acâsta  specia  de 
sapina,  de  abiete  eosasf;  6.  membrana 
coriacia  ce  copere,  in  forma  de  sscca  san 
de  cornu,  :tote  părţile  ;fractificationei 
certoru  plante  si  mai  vertosn  a  fenici- 
loru;  7.  scândura  laterale  Ia  corpulu  u- 
nui  carru  sau  anei  carrutia  :  moi  multe 
spate  d'in  dript'a  camdms'auperdutu; 
(vedi  si  spatidîa);  8.  ca  mai  desu  inse 
cu  eehsula  de  omoplata,  hoMeros,  ter- 
goB,  OorBon,  sospiln  ^  parte  a  corpu- 
lui oEDului  sau  fii  allu  altora  animali, 
care  in  intellessulu  cella  maistrictn, 
imbracia  celle  doue  parti  aUe  dcsulai 
d'intre  spinare  pene  la  selle,  6i6  ia 
sensu  mai  largu  imbrsfîa  parti  mai  mari 
sau  mai  mice  :  dostdu  intregu  eu  aeU^, 
numai  umerii,  omoplafa,  etc,  in  acesta 


,y  Google 


_  5PA; 

intellesBii  ftce  pi.  si  spele,  in  loea  d« 
apate  :  me  dom  amenăoue  Spatele,  me 
£)re  numai  spat  a  tPm.  dripffa;  a  âmee 
acarrâ  pre  spate;  mt^  duat  spatele 
omUhi.  boului;  a  si  rupe  «na  spata;;  a 
manea  spata  de  bou,  de  vitellu ;  epata, 
spate  de  poreu;  prin  eetle  ăoue  spate 
se  desinma  spinarea;  vm.  de  tţatde 
meUe.  in  re^eetuln  grentatei  axa  a  bă- 
tăliei; o  sede  pre  spate  :  a)  a  seăe  pre 
spatde  cuiva,  a  sede  pre  spatde  eci- 
lulttt,  b)  a  sede  pre  spatele  mIZ«,  cd 
faci'a  in  shhd;  a  lena  de  pre  spate;  a 
Iot»  in  spate,  unde  na  e  prea  lentito- 
rin  cineva ;  pre  cCin  spate,  pre  la  spa- 
te :  a  appued  pre  la  spate,  de  la  spate, 
a  lovi  pre  t'mmieu  de  la  ^ţate,  differitn 
de  :  a  lovi  in  spate,  (vedi  si  mai  snsa); 
proverbia  :  cu  spatele  nu  poţi  indrep- 
tă  lumea;  -a  se  pune  eu  spatde  :  a)  a 
intorce  apatde  la  cineva,  d'in  lipsea  de 
attentione  sau  d'in  despretiu,  inse  si. : 
h)  a  si  pane  tota  poterile;  eu  8patele= 
cn  forti'ai'T-metaforiee :  a)spatele  aeau- 
mtlut;  h)  spatele  casei;  e)  spatele  coim- 
Un;  cl)8patăiemontelui  :  la  spateletium- 
telui,  ete.;  9.  ca  nome  de  plante :  a)  spor 
ta,  absol.  laserpttluM;  b)  spafa  draeU' . 
hti,  poljpodlun  fillr  bu. 

SFATAUn.  s.  m.,  apathaUnm— ipa- 
tallnm,  faicaddXiow);  1.  ramu  de  fenicu; 
2.  legatara,  ornamenta  de  braciu. 

SPATANGin.  8.  m.,  spataMglas; 
(axEXTctno;);  genn  ie  ecbidinie  marine. 

SPAXABE,  B.  f.,  d«r8»,(d'indfMia); 
1.  dosu  allu  unui  ce:  spălarea  tmuisetm- 
nu,  2.scanâura  ca  serve  ca  doBn,calatnie; 
ca  gradu,  etc. :  spatarile  unei  seara; 
epatarea  unui  sctmnu;  vedisi^iMfanK. 

SPATABES5A,  spătăria,  etc.,  vedi 
spatariu. 

SPATABIU.'d,  adj.  s.,  >4  spathaoi 
^rtliens,  belUiInx,  spathaniia  «plfex, 
(tt.  spaltlera,  isp.  espţtAera,  fi*,  eapa- 
Uer);  relativu.la  spo^i, 'leaatn  inse  de 
regola  in  usn  ca,  spbsL,  a)  reale,  m. 
spatariu,  de  care  vedi  sp<Uare  :  spala- 
riulu  unu  scamnu;  h)  peraon.,  spatariu : 
a)care  fabrica  sau  vende  spate  de  teasuta, 
fem.  8pataressa=mo^Q  a  «patenHlui 
sau  care  vende  si  fabrica  eosasi  spate  de 
tessutu,  sau  spate  de  armatujp)  cella  ce 


ePĂ. 1228 

p6rta  spa^a  ca  arma,  si  e  pusa  in  ca- 
pnlD  osiei  nneiterre  :capitanu,  duce,  etc.: 
marele  spatariu  aHu  Terrei  romanesci, 
marii  spătarii  m  imperatoritdui  romanu 
de  resarit",  fem.  spataressa  — mulierea 
spatarudut;  e)  reale,  f.  spătăria,  a.)  ar- 
tea,  n^otiuln  cn  spate  de  tessntn,  cumu 
si  naagannn,  maltîme  de  spate;  ^)  arte 
SBD  negotiii  alia  cellui  ce  fabrica,  vende 
spate  de  araiatu;  f)  demnitate  a  spata- 
rwhit  ca  duce,  capa.  alin  armatei,  camu 
si  edificialu  unde  se  tine  administra- 
tionea  armatei  :  se  mergema  la  spătă- 
ria, spatarfa  nu  e  departe  de  aiei;  a  ca- 
pdâ  spatarfa,  a  portă  spatarfa  eu  dem- 
nitate si  capacitate. 

SPATBDIA  (pre  a  locuri  spetâăia; 
vedi  si  spatii  in  pi.),  s.  f.,  Bpatfea,  Bp«< 
tbila*  dorapHj'esneellIi  elathrl,  tendi- 
enla*  ţradai»  feraU,  etc.;  1.  în  genere, 
deminativn  d'in  sptUa  :  scaiidnra  sapti- 
rella,  ce  serve  la  diverse  asnri  in  parte, 
adeco  :  2.|in  specie,  a)  spatediele,  spatei; 
h)  spatecUde  tm«t  la^re  a  corpului  ti- 
tuu  earru  sau  earrutia;  c)  spaiediâe  u- 
nei  cadra,  una  ferestra,  unui  odu  de 
ferica;  d)  apatedielede  legatu  osse  frac- 
te  SON  ăidocate;  e)  eeîle  ăoue  spatedie 
alle  unui  itigu  de  boi;  f)  spatedide  de 
imţdettitu  parietii  «»ui  eanistru;  g)spa- 
teditle  urni  erwe;  h)  spatedide  de  pa- 
puTO^frondiele  de  papura. 

•  SPATHICn,-o,  adj.,  (fr.  spathiqne); 
relativa  la  speAhu. 

•SPATmPICAKE,v.,  (fr.spathlfler); 
a  face  ^pathu.  a  radoce  in  spathu. 

*  SPATHU,  8.  m.,  (fr.  Bpath);  gena 
de  minerale. 

SPATIABE,v.,spatUrl,(d'ln  8pa«iu); 
a  d&  spaiiu,  a  pane  in  larga,  a  largf;  a 
essf  la  larga,  a  essl  la  peiamblare;  a  se 
peramblă,  a  pertrece;  a  respiră  aera;  a 
lea&campula  in  capo,  a  ftigf,  allergĂ 
preste  c&mpu;  a  se  intende,  etc. 

SPATIATOBIU.-WWa,  adj.s-.flpa- 
tutorj  care  apatia;  in  specie,  care  se 
per&mbla,  esse  la  peramblare  cu  altuia. 

8PATICELL0,  (pre  a  locuri  :  ^eti- 
eâXu,  ^aeeălu,  si  spacdiu),  s.  m.,  (apB- 
thiU)f  dnnlan;  demin.  m.;  A^va^pata, 
l^uatu  de  regula  in  sensnla  speciale  allu 
uuui  Boanuia  si  altora  obiecte  analoge  : 


.yGooglc 


ISM SPA; 

^ţaiiaUe  âe  seammi,  de  seamneUu;  — 
ea  aceBto*asi  intellessu  si  spaiiaitiH, 
insa  si  tapaHeuiia  in  sensulu  âerniou- 
tivu  de  Ia  apata. 
SPATIGUTIU,  Bt  ^iaOia,  a.,  redi 

SPA.110UJ=^atioru,  s.  m.,  s^^- 
laii ;  demin.  d'in  spaHu,  micn  apofw. 

SPATIOSITATE,  s.  f.,  spatioiltMi 
fftato  de  spatiosu:  spatioiitatea  eâu^ultii, 
heiulm  marei. 

SFATIOSU,-a,  adj.,  spatlsfmf  pl«nn 
de  spaţiu,  larga,  latn,  amplu,  inoapnto- 
rin,  commodu :  ineaperi  spatioee,  camera 
apaHosa  si  luminosa;  spatiose  eulmine 
de  monti;  spattâsafr'onte,  spaiiosuforu; 
metaforire,  a)  despre  tempu  :  spatios'a 
viitia  a  hetrâmilM,  spatiosu  baUu;  h)  ie- 
apre  alte  lucmri :  mare  sispatiota  e  men- 
tia  omului ;  spatiosa  memoria. 

SFATIBE,  (cn  t  dura,  pte  a  looori 
qwMre),-WM,  t.,  dtnl  «plnui  Iizsre 
Tel  tnmgent  deloMbare;  a  veitenă, 
deslocÂ,  enrp&,  frânge  spatele  ■'  m  ai  vm- 
dutu  eaUi  si  hoi  spatia;  nu  comperu  eu 
vitaspatita;  si  refl.  ^au  spatUuunuee^ 
se  spateseu  si  omenii  ce  eadu  reu  pre 
spate;  metaforice,  a  Incri  fdrte  multa : 
nfam  ^laiitu  astaăi  cu  luenlu;  si  ironice : 
mj  te  ai  fpatitu  eu  hundu  de  astaâi. 

SPATISIOBA,  B.f.,  ipxthiU^  ^rladlv 
1»;   deminutivu  d'in  spata;   vedi  si 

SFATITOBIU,  (ca  t  dani,  ai  ap^o- 
riu)rtâria,  adj.  a.,  delwbus ;  care  apa- 
tesee. 

SPATITU,  (ca  t  duru,  si  spetitu).-a, 
adj.  part.  b-,  (d'in  spatirt),  delRvbatnsi 
fllnvbtB  t  ealii  spatUi,  epe  spatite.  mt  se 
pete  vindieâde  apatiiu;  spatUtUu  ealUdui, 

SPATITDBA,  (slsp^i^ra),  s.  f.,  d«* 
liabaUftj  actione  de  spaUre,  ă6io  mai 
Tertosa  effectn  alin  acellei-asi :  spati- 
twr'a  etdMui  m  prea  grea  inearedura; 
metaf.  spaiitur^a  nostra  eu  unu  luoru  de 
nemiea. 

SPAŢIU,  pL-e,  ipatlim,  (ii.spailt, 
ft.espaee),  locn  deschisa»  neoccnpata, 
deseiîu)  ce  se  p6U  occnpi;  1.  proprie, 
a)  in  genere :  spatiulu,  ea  si  templu,  e 
infinitu;  spaHidu,  m  care  essistu  tote 
fien^tie  finite;  infimtatea  spatit^  n  a 


tempu^;  spcOiu  hrgu,  latu,  am/iu,  ie 
a^unsu;  hmgu  si  hiu  spaţiu  de  Uat; 
se  diee  spaţiu  de  loeu  eumu  si  spa^  ie 
tempu;  b)  in  specie :  a)  loca  marţ^nttn 
san  mesnrata,  interralla,  Mtensiooe, 
distantia,  eto. :  stelele  păru  a  se  miseă 
in  «ţeSe-tm  ^atie;  unu  mărespaimie 
caUe  se  pereurse  in  puânu  tan^;  nu 
ne  aporia  Uingulu  spaţiu  cMu  eoZIn; 
nu  eapatiumt^  intre  eeUedoueeaatre; 
inimeulu  ae  aaseăiă  departe  de  noi  nu- 
mai dom  mSOiarie  deapaOu;  p)anD  largn 
loca,  unde  se  potn  omenii  perambU  san 
intrece  la  faga  pre  diosa  Baa  pre  calli,  et&: 
in  una  cetate  mare  au  temple,  grădinari 
dUe  spatie  intense;  nti  ease  <meva  ora- 
toriu Sin  offieinde  retorHoru  ai  (fm 
apatiele  academiei ;  de  acf :  sptUiu  ^  pe- 
ramblare,  amblare,  etc.  in  asbstractn : 
ae  faeemu  in  fia-eare  di  unu  spaţiu  la 
câmpu  sa»  la  gradine;  2.  metaforice, 
a)  despre  tempu,  a)  in  genere,  tempu, 
tempnla  c&tn  s'ar  ceieiapatiu  de  tmti 
annu,  de  unu  meae,  de  una  di  ai  una 
nâpte;  spaţiu  de  ti'eidied  de  diRe;8emiu 
apatiu  de  ten^,  lungu  spaHu  deten^u; 
p)  in  specie,  tempula  pentm  fia-care  ac- 
tione, &a-care  negotia :  occasione,  oppor- 
tunitate,  otia,  ete. :  numi  aeda  tempu 
ai  apatiu;  vino,  dieo  ai  ten^u  ai  apa- 
tiu ;  i)  dfHriti(=me8ara  de  tempo  pentrn 
rhytfamnlu  poetica  saa  oratoria;  b)  apar 
Mu=calle,  druma,  loca  de  amblata  san 
de  peramblatn. 

3PAT0SU,-a,  adj.,  magBoroMterr»- 
rmn ;  plena  de  apaie,  care  are  spate  late 
si  Tigorose  :  ^'tiMi  sp'atosi,  unu  apatosu 
ai  rpbuatu  adîu ;  apatoai  ai  robusti  tauri; 
(compara  it.  «palloto,  isp.  espaldad*, 
proT.  eipalat). 

3PATDCIA,-'M,  B.f.,  sp>ttala,mlaa* 
seaU  tergora)  deminativa  d'in  spata; 
redi  aispatio^H. 

SPAT0LA,'s.f.,  deminutiru  i'iaspata, 
applicata  in  speciale,  l.iipatatarrgpa- 
tknla,  (fr.  spiitile),  în  Însemnările  de: 
a)  scaniorella  de  mesticatu  sauiatensu 
ansori  ai  alte  medicamente ;  h)  scandn- 
rella  de  legata  ana  ossa  fractu,  etc. 
(vedi  ai  apate^);  e)spatuciad9  porcellu 
saa  si  de  porcu;  d)  flore  eau  fastello  a 
certora  plante,  mai  TertosnafenicUora; 


=vGoogle 


^B. 

e)  genn  de  pasaeri  însemnate  prin  ro- 
Btrnlu  loru  lungu  si  lataietia ;  O  speeia 
de  pesci;  2.  spatul^  (oxardiXi]),  Inssn- 
ria,  TOlaptate  libidtnoss. 

SFATULA£in,-a,adj.8.,(fr.ipatalaI- 
re];relatdyulaft»a^Zaininseninariâflnb 
1^  spplicato  in  specie  ca  s.  f.  reale,  spa- 
ttăaria,  a)  geau  de  plante  crTpti^pune 
d'infamili'afangiloru;  i^genn  de  plante 
dicotyledonie  d'în  famili'a  violaoieloru. 

SPATULATU,-a.  adj-,  (fr.  apatnU); 
&cDtn  in  forma  de  apatuia,  oare  are 
forma  de  spatuîa :  folia  spatulata. 

SPATULIFEEUra,  adj.,  (fr.  apatali- 
ftra);  care  porta  îormsk  âeapatuta,  {redi 
si  spattiUau) :  folie  spaluUfere. 

tj-  SPECEBE=:«pM»re,  T.,  (gp8e«re= 
Bpleflr«=a  speetă);  a  caută,  a  se  nita,  a 
imbraciă  cn  oclii,  ca  rederea,  ete. ;  ră- 
dice forte  fecunda,  care  pre  deasa  parte 
nasce  derivatele :  «pecia ,  speciale,  spe- 
eiosu,  specula,  spedto'e,  etc;  ^ro  pre  de 
alfa  compositele :  aspeeere,  eonapeeere, 
iiupecere,  reapeeere,  etc.,  fia-ou^  cn4«> 
rivate  numerose  analoge  cellem  ce  wm 
d'in  radicea  simpla. 

SFECHIABE,  t.,  aarteti  in  sfwe&ni; 
refl.  a  se  vei6  in  spechiu;  vedi  speclare 
Bl  speculare. 

SPECHIU,  pl.-e,  flpe«BlBm ,  T^di  spe- 
du  si  speetiu. 

SPECIA,  8.f.,8peel«Bt(it.Bp«ale,  Ir  .ei- 
p^);de  l&speeere,  l.in  sensulo  cellu  mai 
originariu  de  vedere,  ea  actira  :  căută- 
tura, facla,  etc.;  2.ca  mai  desu  inse  in  sensn 
passiyu  de  ee  $e  vede  in  unu  ee :  appa- 
reatia  estenia,  celle  d'in  afora,  forma,etc., 
a)  prnprie,  a)  in  genere :  sptd'a  figurei, 
portului,  loctdui,  eetaiiloru  si  siturUoru 
loru;  muliere  formoaa  âe  speeia;  ful- 
nurdiHu  speei'a  sferei  eeresd;  apeeia 
noua  n  estraor^uiiria;  speeia  orr^rite; 
speei'a  acestoru  omeni  si  tmdieri  e  eătu 
se  pote  Ae  onesta :  nu  e  specia  ăe  giAer~ 
mu  mai  ăeforme  de  câtu  aeiata-a;  b)  in 
speciale: a)  apparentîa  para,  in  oppos. 
ca  realitatea :  se  presta  forme,  cori 
au  mdle  si  offeru 


snt. 


19» 


hicesca  ocluli]i;Bplendot8,6r  namenta,etc.: 
H  cere  pompa  si  certa  specia  m  diseur- 
aulu  «rotorului;  mai  muUu  a*  motulu  si 
apeeCa  ei^ttiva  ascultătorii  gi  spectatorii; 
peptaride  sifrontwride  dau  spect'a  coNi- 
loru ;  dkco  favorea,  ereditula  st  ape^a 
dau  fericirea,  te  poH  eonsiăerâ  ferica 
y)  concretu ;  simulacru,  umbra,  Bpectrtii 
apparitione,  etc. :  somnuiu  luise  turJmra 
de  vocea  si  speei'a  morfuZui  apparufu; 
si:  imagine,  efQgia,  statua,  etc.;  3.  me- 
taforice si  ca  mai  usuale,  speda^ao  se 
vede  cu  mentea :  notione,  conceptu,  î- 
dea,  etc;  espliva-ne  ce  se  ascunde  suha- 
eSsta  specia;  în  speciale  za)  obiectnlu  a- 
Bupr'a  cami,  intre  multe  asemini,  se  at- 
tinta  attentionea  in  particalariu,  asi&co 
8pecia=paTticularîtate,  oppos.  Ia  gene- 
ralitate; de  acf :  b)  ca  coltectivu  âre- 
cnmn,  j|;)e(»a=toteflentieledeunap«nH 
câte  sunt  assemiai,  an  acelle-asi  carac- 
terie,  5f)ect(i=mna  classe  de  flentîe  saa 
de  obiecte  in  oppositione  cu  gerndu  = 
elasse  de  fientie  sau  obiecte  superiore 
apeeiâ,  aâ&  co :  genuîu  eoprende,  de  re 
gyia,  mat  m*die  specie;  pentru  fiîos^ 
si  pentru  mtdu  comune  genuUt  si  spe- 
eCa  sunt  eovente  forte  elastice,  asia  co 
filesofii  ensiH  se  contenta  eu  speei'a  cea 
mai  aprope  de  unu  genu,  si  potu  leuâ 
ca  apeeia  ee  au  eons^eratumai  an^niu 
ca  genu;  naturalistii  s'au  adopercUu  in 
totu  modidu  a  defini  speeia  ca  claasea 
eea  mai  restrieta,  de  la  care  cineva  de- 
seende  la  individue;  ăiro  si  eUi  s'auve- 
ăulu  neeeaaitati  a  face  adesea  d'in  una 
si  singura  speeia  stabilita  una  data,  mai 
multe  varietăţi :  in  usnlu  popalarla  se 
applica  coTentele :  specia  si  genu.  in  in-  ^ 
tellessulu  de  categoria  sande  classe  ""^t*-  ~ 
in  acelln-asi  sensu,  de  si  cn  '  .,"^* 
delicate :  una  specia  d'  '  ,  aiffetentis 
da  de  nmUeri,  eh"  ijmemi  uw.ft* 

omu,  unaav  ,«,  ri  •  «na  speeia  « 

^aensuio  de  <f^'^  ^ntie  ce  au 


sufi  apeda  de  amiciţia,  suh 


Google 


cjîde'ft  de  clasae,  8peeia,se  modiSos  nsiorn 
in  ideele  de :  a)  linia,  in  speciale:  Unia, 
ramu  d'in  ana  atirpe,  ramn  de  genealogia: 
eonaângenu  in  specia  aseendătte,  în  spe- 
cia descendente ,-  trei  specie  de  etmsange- 
netate  sunt  inilt-e  noi;  consăngenu  de 
aped^a  cea  mai  deportata;  de  acf  sispe- 
eia=radia,  in  speciale  radia  de  rota : 
spedeîe  rotei,  s'au  frantu  doue  specie 
d'in  una  rota;— in  acesta  sensu  ei  for- 
m'a  spieia ;  care  inse  pote  â  eseita  si 
din  spiea;  —  Ş)specia=:eaBu,  easempla, 
speeime,  etc.,  mai  allesau  in  limb'a  jn- 
ridiea :  se  propune  in  deshateri  ae&sta 
specia,  atare  specia ;  speeide  amendoue 
m»  su  aceUe-asi  si  de  aceUu-asi  genu, 
ci  tMfl  spica  differe  de  una  ăUa  specia 
în  mai  muUe  punturi;  ^)  speoiaz^wA- 
atantia  de  farmacia,  medicanienta,  mai 
allessa  erbe  aromatice :  specie  mdnerarie, 
pectorali. 

•SFECIALK,  aâj.,apei!l«]lBi(fr.i9«- 
flUl);  relativa  la  specia  :  aittorisatione 
speciale;  calităţi  speciali;  ce  e  speetole, 
nu  e  generale ;  aptitudine  speciale ;  sei' 
enţie  speciali,  connoaeentie  speei<di  asu- 
pr'a  lucrului ;  ca  adv.  in  spedede. 

•  SPSClALISĂJtE ,  T.,  (fr.  speciali- 
ser);  a  face  speâaXe.  a  caracterisA,  de- 
fini cu  precisione,  cu  essemple  »pedaXi 
san  particulari  si  individuali :  a  sp^ia,- 
ImA  Xacrwnle,  persanele;  a  specialisâ 
ce  cogita  dneva :  a  speeicdisâ  sâentiele. 

•  SPECIALISTU,  B.  per.,  (fr.  ai>««l»- 
Uate);  cellu  ce  se  occnpa  cu  una  speda- 
lUate  de  scientia,  de  arte,  de  negotiu,  ete. 

•SPECIALITATE,  8.f.,  8p«irilUi,(fr. 
tpieMtti);  stătu  de  spedăle:  spedali- 
tatea  individului ;  spedaUtatea  scientid, 
arid,  negotitdui;  la  universitatea  rofHâna 
s'ain  iMentiatu  spedalitatUe  de  litfera- 
tto-a,  dîât^eptu,  demedidna,  descientie 
mathematice  d  phyaiee. 

SPECIABESSA,  specutria,  etc.,  vedi 
spedariu. 

SPECIABIlT.-a,  adj.  s.,  r^tivu  la 
^eda,  l.in  genere,  apeeUriH,  cami)  cu 
acellu-asi  sensu  ce  are  si  form'a speciale.* 
propodtioni,  idee  spedarie;  donu  speda- 
rîw,  affeetione  spedaria;  2.  in  specie,  re- 
lativa Ia  jţîiecie^medîcanwn^  de  regula 
M  snbst,  a)  pers.,  s^KCHimsqrbarMa- 


8PB^ 

e»piila=cella  Cd  fiice  si  vends  medi- 
dieamente;  apotl^ecariu;  f.  speciaresia 
=maliere  a  apedarwlvi,  san  cate  sin- 
gura face  sati  vende  medicamente;  h)  rea- 
le, f.,  8pfietaHa=pbarnae»pftKam,  an 
Kfl41«âMeatorla,  a)  officina  de  spidariu, 
apotheoa;  p)  arte  de  speetoriu, armada, 
farmaeeutiea. 

SPECIE,  8.f.,  speoles,  forma deabla- 
tivn  latinu :  in  spede ;  am  vorbitu  în  ge- 
nere, acuma  voliu  vorU  in  spede. 

•  SPECIFICARE,  V.,  (fr.sp««lfler);a 
reduce  genulu  la  spede,  adescrie  ia  parte, 
cu  de  a  mennntalu,  acaracterisă,  a  precisl- 
legea  nu  specifica  tete;  in  unu  eontractu 
sau  in  UHU  regtdametUitt  se  spec^ea  ca- 
surikpartMdarie;  a  specifică  e  aemti 
nemteUessuri  ei  eonfutioni. 

•  SPECIPICATIONE,  s.  f.,  (fr.  iip4- 
oUeatlom);  acUone  de  specificare,  cnmn 
si  effectu  allu  acellei-asi. 

,  *  SPECIPICATlVa.-d,  adj.,  (fr.  ipi- 
elfteatir);  aptu  a  specificare :  clausa  spe- 
dfieativa.  tonnînt  spedfieatim. 

•  SPECIFICITATE,  e.  f.,  (fr.  apâcU- 
t\u);  calitate  de  spedfim :  specificitatea 
graoitatd  eorpwrt'Ioru  ponderate  tn  apa. 

•  SPECIFIC0,-a,  adj.,  (fr.spielSqBe); 
care  face  ore-cumu  specTor^particula- 
ritatea,  oaracteriulu  propriu  alin  nnui 
ce,  si  de  aci :  spedfieu  =  cu  totulu  spe- 
ciale si  propriu  unui  ee :  r&nediu  sped- 
fieu pentru  ffăjre;  gravitatea  specifica 
a  aurtdui;  ca  8.  m.  r«ale :  unu  bonu  spe- 
dfieupe^rumorbulttvostru;  metaforice: 
laborea  e  bonu  spedfieu  pentru  rnorHi 
suffietului. 

'SPECILLATD.-d,  adj.,  ipeematii! 
provedutn  ca  nnn  spedUu  sau  cu  mai 
multe  ppccUle,  (vedi  spedilu  sub  2). 

•  SPECLLLU,  pl.-e,  apeaiUiin;  l.trassu 
directn  d'in  verbala  speeere,  spedlîu= 
instrumenta  de  apecere  saa  înspecere, 
de  cercetare  a  partiloru  morboae  alte 
corpului,  fr.  aaBde ;  3.  trassu  d'in  unu 
derivata  alin  verbului  speeere,  din  spe- 
chIu,  asii  co  spedUti.  e  deminutiva  d'io 
«peeulu. 

*  6PECIME,  pi.  speetmtne,  apeelmei, 
(d'rn  apecere);  ceva  dupo  care  9e  Sjpece= 
savedO]  ee  connosce  alta  ceva:  mostra; 
proba,  esSemiţlanu,  vU-iumt speeime  âe 


>yGoog[c 


8PE; 

optau  poeticu  eevreaptâHied;  speamine 
de  Moime  de  vistmente;  specmine  de 
grânu,  de  ordiu;  specime  destuttetia, 
apeeime  de  inteUeptione,  etc.;  mai  ver- 
tosa :  modellu,  ideale  da  perfectione,  etc. : 
unu  speetme  de  formosetia  feminina; 
apeâmeîe  artisttdui  e  unu  eaptt  de  o- 
pera. 

*  SPEClOSrrATE,  B.  f-,  apeeloBttâii, 
(fc.  gpdfll«Btt6);  statn  de  epeeiom,  1.  in 
bene  :  speeiosUatea  faciei  unei  virgine 
farmoaa  si  pudica;  2.  d^ro  si  in  ren: 
speâosiiatea  sofisniatehru. 

*  SPECIOSTJ,-o,  adj.,  speelosna,  (fr. 
■pfiolenx);  plenu  de  specia  ■^  splendore, 
d<>core,formosetia,  etc.,  1,  în  bene.  spUn- 
didu,  Qugnificn,  care  prende  oclii  si  far- 
mecă RensnlD  :  mt^iere  speciosa  sî  blânda 
in  facia,  rea  inse  de  anima;  doui  eoptUi 
apeâosi  si  innoeenti  ea  nesee  ângeri; 
2.  in  ren :  care  prende  numai  oclii,  care 
orbesce,  ammagesce  numai  cu  appsren> 
ti'a,  fora  realitate,  captiosn,  etc. :  ape- 
^se  argumente,  speeiosepromisae.  diaae 
apeeio9e .  eovente  spe^ose  mai  mtdtu  de 
căiu  addeverate;  cu  speeios'a  lui  argu- 
mentatione  seiu  lettâ  deocU  n  ammeti 
pre  toţi. 

SPECLABEsaâ «po^iare,  t.,  aarretâ 
in  speeîu,  reB.  a  se  ved^  in  specia;  (vedi 
si  sveadare).  , 

SPECLU,pl.-e,ip«oalnin4rit;.ape««hl*), 
obîectn  in  care  se  reflecte  flgur'a  altorn 
obiecte;  vedi  aoeculu. 

•SPECTABILE,  adj.,  speotabllls, 
(fr,  Bpeotable);  care  se  p6te  gpeetare; 
in  specie,  demon  de  spectatu,  de  consi- 
derata, de  onoratu;  distinsu,  insemna- 
tn,  etc. :  dramate  spedabili.  joeu  spee- 
tiănle;  omulu  ceUu  mai  speetabHe;  in 
tempulu  imperiulai :  specfti6i7»  erau  dem- 
nitari cari  nrman  in  data  dupo  SUtstri. 

*  SPECTABILITATE,  a.  f..  speeta- 
bllltas;  calitate  de  spec^o&iTe;  in  specie, 
tiUn  alin  spectaiUelui. 

*  SPECTACLU  sau  spedaadu;  pl.-e, 
apectaoolam,  (it.  spettaoole,  fr.  gpeoU- 
elft);  d'in  spedare,  ce  se  specia,  1.  în 
genere  :  multe  sunt  spectaclele  naturei, 
diro  spedadde  aceste-a  attragu  pucinu 
odii  cpMui  puctnu  sentitoriu  si  cogita- 
toriu;  potemu  me^pe  la  mai  multe  spec- 


SFB; 1387 

^ocle:  Ia  speetadu'de  fere  pretetut  dă- 
mestieiU,  la  apeetatMu  (dlergatorihnt 
ăecaRi,  la  speetadtdudeioeatoripre  fu^ 
ne,  eto.;  speetacht  grandiosu ,  terrMe, 
orrendu;  hatalide  intre  doue  oaH  potufi 
speetacîe  grandiose,  sublimi,  dSro  ai  or- 
rende ,  speetadulu  crimei ,  ea  si  aUu  e- 
roismidui,  attragu  oeUi  omului;  2.  in 
specie,  in  theatru,  dramatele,  fiatragiw, 
comice  san  cantate:  speetndu  tnigieu, 
eomieu;  apedadu  de  operai  Bomemii 
antid  si  dau  apeelaele  de  Radiatori, 
speetade  de  hiy'f  de  hmini  eu  omem, 
sau  ie  fere  cu  fere,  sau  de  &mem  o» 
fere. 

*  SPECTAME,  pi.,  speOamne,  spee- 
tunen,  ei 

*  SPECTAMENTU,  pl.-e,  speotaMe»- 
tom;  ce  se  speda;  1.  ca9i«/Mnin«,-2.oa 
si  spedadu ;  inse  in  amendone  eensn- 
rile  applicate  la  Incmri  de  mai  pnoina 
momentositate  de  cfttu  celle  oe  espremn 
formelo:  spee^ocZu  si  specme. 

*  8PECTANTE,  adj.  part  pree.,  d'in 
^dare,  spsetans;  care  spwia  :  eeiU 
spedanti  eu  gttr'a  căscata  pre  eâSi. 

•8PECTAEE,v.,Bpeet»rfl;  intensiTu 
ă^mspecere,  a  spececn  mare  încordare,  a 
■vBăi  cu  attentione,  a  caută  si  a  se  niti  cn 
mare  cura,  si  de  act :  a  observă,  a  conside- 
ră, etc.,  1. proprie,  a)  in  genere :  spectare 
dicemaimuUuăecâtuve^e;vedemu  fora 
se  speetămu ;  d^o  nu  potemu  speetâ  fora 
a  vedâ;  unii  manea,  cdtii  specia;  spee- 
tămu tragediele  si  alte  dramate  in  ihea- 
tru,  pr^umu  aseultămu  una  hona  mu- 
sica;  a  spedă  cendu  stsUatu;  a  spedă 
la  luna,  la  st^ :  a  speetâ  la  dhora,  la 
ceUi  ce  se  dau  in  leganu ;  spedămu  pre 
edli  ce  jâca  pre  fune,  spedâ/Mu  joaAu 
pre  fime ;  a  spedă  in  ausu,  in  diosu,  in 
ceru,  pre  pamentu;  a  spedă  fissu  la  pa- 
mentu;  h)  în  specie,  a)  a  assiste  la  una 
prodnctione  theatrale :  spedâmu  eu  plă- 
cere dramaide  naUfmtdi;  toţi  au  s^M- 
tatu  cu  farmeeu  8<M*du  famosei  scâioi^y- 
ria  de  eri  şira;  p)  despre  loouri,  sitnri, 
a  Be  nită  in  veri-ce  directione :  a  spedă 
la  cdmptdu  infiorita,  la  selbele  inverdite ; 
a  spedă  ap'a  currendu,  lafoUde  eaden- 
du,  la  amneUiijocandu;  ^)  a  se  uită  cn 
oclu  scrutatoria :  Cs  specta^  eu  i 


jyGooglc 


1228 SM; 

Ia  vitâe,  la  grânele  altm-a?  speetcmu 
aămiralnlea  regularitaie  a  cKrtulm  steU 
ieiont;  2.  metaforice,  a)  in  genere: 
tpecta  audaefa  acestui  omu;  sp^tati,  ve 
rogu,  sUdtetfa  omidui;  la  tene  specia 
iote  coventeU;  pre  voi  ve  specia  culp'a, 
detoH'a,  eto.;  h)  in  specie,  a)a3eniUla 
una  ţinta,  la  ana  scopu,  la  una  caile,  linia 
de  direotione,  a  ţinti,  a  avd  in  vedere,  ai 
de  aci,  a  observi,  conaideră:  se  speetati 
legea,  regtd'a,  norm\a  data ;  se  cade  se 
spedati  st  interesase  meXU;  deco  spee~ 
tâmu  la  medUocele  nostre,  n'amu  mai 
interprende  nemica;  speetati  htcrulu  si 
de  aUa  parie;  p)  a  judeci,  a  approbă  : 
a  »u  specfci  unu  omu  numai  dupo  una 
caltto/ei'—inform'a  part.  spee^i^,  pre 
lODga  celle  alte  insemnari  alle  verbulni, 
are  si  intellessulu  de :  cercatu,  l^obatu, 
verifieatu'seoaru,  cer/u,  etc.,de]una  parte, 
â-o  de  alta  parte  forte  desu :  onorata, 
bagtUu  in  sema,  eonsideraiu,  eu  mare 
v^ia,  atralueitu,  distinsu,  eto. 

*  SPECTATIONE,  s.  f.,  «pecUtlo ; 
actione  de  speetare;  in  t.  s.  verbalni. 

*  SPECTATIVU.-a,  adj.,  apeetatlruBi 
apta  la  «pecfore,  relativa  la  ipectare, 
8ideacl,theoretica:con«idteraJtQt»J  apeC' 
tative;  vedi  ai  speadativu. 

*  SPECTATORE,-^"«,  ai 

*  SPECTATORItî,-for«a,adj.8.,Bp«o- 
tatfr,-trlx,  (fr.  apectatear);  c&tb  specia, 
1.  io  genere :  spetiatorii  cer  ului  si  ceîloru 
eeresâ;  attentu  spedatoriu  totoru  păr- 
tilont  naturei ;  amu  fostu  spectatori  Iau- 
deioru  filiului  vostru  i  ee  staţi  spectatori 
«u  mânule  in  senu  la  acestu  nespusu 
mi?  2.  in  specie,  a)  carespec/ointhea- 
tm :  erau  mimerosi  spectatori  si  nume- 
rose spectatoriela  acea  dramanationaîe; 
h)  Bcrutatorin,  cercetatoriu,  cercatoriu; 
e)  jndecatoriu,  verificatoriu ;  in  genere, 
jadioatoria  eonnosoutoriu. 

*  SPECTATU,-o,  adj.  part.  b.,  (d'in 
apectate),  speotatsB  j  vedl  speetare  mai 
vertosn  Ia  finitu. 

*SPECTIONE,  a-f-,  apwtio,  (d'in 
«pm»re);  actione  de  specere,  de  speeta- 
re; in  specie  :  a)  observarea  aaspicie- 
lora;  b)  dreptalu  de  a  face  acesta  ob- 
BWvaie. 

*3FECTBn,  pl.-a,  speetrum,  (fr.speo- 


tre);  d'in  tpeeere,  ce  se  8peee=at  vede 
1, in  genere,  ca'9ispecia,mmulaem,  adeco: 
apparitione,  fantasma  :speeJniIwmorAi> 
lui  de  eurrendu  appare  amicului  m  tnnv 
2.inBp(cie,  aj  fantaama,  Btrigonin:M 
Bparia  de  uttu  spectru;  aeestu  spei^H 
appare  in  iote  noptUeinaintedenteâiuUt 
noptei;  tote  tu  pentru  voi  speefyre  ti 
spaime;  b)  figura  a  nnui  ce  pallida  si 
diforme  :  speetrulu  sordut,  spedndu 
lunei :  specindu  sorelui  se  produce  prin 
decomposiiionea  luminei  in  cc^orQe  ei; 
c) me1»forice,  perBonamacraBidifiarme: 
acesta  muliere  e  unu  ^ecfru ;  unu  spec- 
tru de  omu:  si  pentru  animali :  untt  spec- 
tru de  callu,  «nw  coQu  spectru. 

*  SPECTU,  s.m.,  Bpeetis,  (din  spe- 
eere^vedere);  căutătura. 

*  SPEOU,  B.  m.,  BpecaH,  (affine  cd 
on&i;);  spelunca,  caverna,  gaura  in  pa- 
mentn  natarale  san  artificiale;  prin  e- 
stensione,  veri-ce  cavitate,  aduncatara; 
metaforice :  «pecu^pantice :  in  spectUu 
serpelui.  (D'in  speeu  prin  unu  abl.  spe- 
cere, ae  pare  a  se  fi  formatu  pescere  si 
peseera,  ca  d'in  latu,  latere  si  laiwe). 

*  SPECULA,  s.f.,  speeaU,  the*rli; 
■ereatnra,  (d'in  tpeeere  cn  forma  femi- 
nina, cuma  speculu  d'in  acea-asi  rădice 
CD  forma  masculina  si  cn  altn  sensn); 
1.  proprie,  locu  de  spectaiu,  a)  loca  in- 
altu  de  unde  pote  cine-va  speiiâ  de- 
parte :  foliaioria  de  focn,  patullu  de  ve- 
ghiatoriu,  etc.;  p)  locu  veri-cumu  bonn 
de  vegbiatu,  desptonafu;deacf :  f)abstr. 
si  in  genere  :  a  ii  in  specula,  a  stă  in 
specula,  si  pi.  a  stă  in  specule,  a  fi  pre 
speeula=zi  spionă,  a  pandî ;  in  speade 
siinsidie;  2.  metaforice,  pnntu  inaltn 
d'in  care  se  imbracia  ai  se  considera  con- 
noacentiele  ei  acientiele ,  a)  spe&tla  = 
theorfa:  specula  filosofica;  b)spectda:^ 
mercator'a  esaercitata  ca  intelligentia 
Bi  d'in  pante  de  vedere  mai  inalte :  spe- 
cul'a  raţionale  iute  de despretiatu ;  inse 
si  in  sensu  pejorativu :  specula  eu  sân' 
te,  speeuVa  cu  ereâulUatea  ceUoru  simpli. 

«  SPECULABILE,  adj.,BpeeiiUblUs; 
care  se  pote  speculare  :  tneree  speada- 
hile;  cale  depărtate  forte  su  eu  grai  ape- 
culabili. 

*  SPECULABTINDU,-o,  adj.  b.,  ipe- 


yGoog  Ic 


8M 

«■UbiBdaa);  applecato  a  speculă  d'in 
tote  poterile,  a  speadâ  cu  iocordare ; 
in  specie,  cellu  ce  spionedia. 

*  SPECULANTE,  adj.  part.  s.,  (d'in 
speculare),  Bpacolns;  care  specula ;  spi- 
rUu  mai  multu  specuiante  de  câta  prao- 
txeu;  speculanţi  eu  tote  fora  ro8aine;8pe- 
aiiantii  m  negotiu  numerita  asestu  no- 
me fora  observationea  strictei  justiţia. 

ISFECULABE,  T.,  Bpeeilarl,  (fr. 
Bp6cfller,— d'in  specula);  1.  a  se  nită, 
a  observă  d'in  ana  loca  inaltn  sau  cella 
pacinn  bonn  si  acomtnodatn;  2.  a  observi 
CD  cariositate  si  attentione;  forte  desn, 
a  spionă;  '6.  a  consideri  d'in  punte  inalte 
connoscenti'a,  scienti'a;  a  medita  af- 
fundu;  a  se  Inaltiă  ca  mentea  la  caasele 
si  raUonile  locrurilora  :  cine  speaUa 
inse,  nue  de  regula  practicu ;  se  pote 
inse  ^eculă  si  lucră;  4.  a  face  calcule 
negotiatoresci  d'in  punte  de  vedere  large 
ai  raţionate;  5.  inse  si  in  reu  :  aspeciUă 
eelie  sânte;  a  speculă  bon'a  creăenHa  a 
omenUoru  ottfsti;  a  spectdă  in  modu 
sordizi  pre  caii  in  flerâtta. 

2  8PECUIARE,  aijj.,  si 

*  SPEC0LAEITJ,-fl,  adj.,  specaUrls, 
speenUrlDS}  (fr.  sp^enlaire);  relativii  la 
spedu  :  unii  creau  co  vederea  se  opera 
in  modu  speadare;  ferru  speculariu,  ca 
lamine  lucioss  ce  reflecta  lamin'a  ca 
gpedulu;  artea  apecularia:^  artea  de  a 
foce  specie;  petra  speetdaria;  ca  aubst., 
a)  «i>ec«Iartu=fabriC3toriu  sau  vendi- 
toria  de  specie;  fem.  speeularessa;  ^)  pre- 
tensu  divinatoriu,  care  făcea  se  appara 
cQiva  in  nnn  speclu  personele  san  1d- 
erorile  de  cari  se  dacea  dorn;  b)  reale; 
a)  «pecMÎana^officina  sau  arte  a  spe- 
adtuitilui;  ^)  m.  speculariu,  a)  oclu  de 
ferâstra;  p')  specia  de  pesce. 

*  SPECULATIONE,  s.  f.,  specaUtlo, 
(tr.  sfienlMon);  actione  de  speadare, 
coma  si  effectu  alin  acellei^asi  actione : 
apecuUUionilefilosofice;  speculaiionimer- 
cantili;  speculationea  fora  practica  nu  e 
pentru  vietia,  inse  si  pracOc'a  fora  adju- 
toriulu  specidationei  cade  in  ammortire 
ai  in  rugine;  sţeoulationea  positionei  i- 
MtmiculM  făcuta  prin  milit<mi  ceVimai 
ionit  aUessi  de  capitanu. 

*  SPECULATIVU.-o.  adj.,  (fr.  spâ- 


SPE. 


1239 


enUtlf);  aptn,  relativa  Ia  speeulatu,  la 
speadare  :  scientie  speculative;  politiea 
spectdaliva;  omu  pred  speeulalivu;  ome- 
nii speculativi  su  pucinu  apU  la  ţvoe- 
tic'a  vietiei  sociale. 

•SPECULATOBnJ,-*orio,  adj.  s., 
speculator  si  speonlatorluB,  (Fr.  sp^M' 
lateor,  spâenlatolre);  care  specula  sao 
serve  la  speeulatu  :  speculatorii  se  re- 
dica  in  inaUde  r'egioni  aUe  eogitarei; 
speculcUoriu  ăllu  eaussloru  arcane  tdle 
fenomeneloru  naturei;  speculatorii  ctfBt 
mort  oi  cornnerdidtâ  si  industriei;  ape' 
culatorii  sciu  forte  bene  cd&didit,  diro 
adesea  ei  uUa  de  justiţia  in  speoidatio- 
nile  loru;  speculeiorii  ce  veghMiaut  ce- 
tate, ea  se  prevină  ineendiek;  speada- 
torii  iramissi  a  esplorâ  positionea  tni- 
micului;  la  anticii  Momani  speculatorii 
formă  in  fia-earelegione  unacoorte  par- 
tieularia;  spectdatorii  sunt  astadi  si  or- 
gane alle  politiei ;  vestimenlu  speada- 
toriit^=vesti7neniu  de  specidatoriu;  ia  a- 
cesta  d'in  urma  sensn  si  form'a :  spiomt. 

*  SPECULATU.-a.  adj.  part.  8.,  d'in 
speculare. 

*  SPECULIFERţr.H»,  adj.,  (fr.  8p4- 
cBlifire);  care  porta  spedu  :  pasaeri 
apeculifere,  ce  porta  speclu  pre  aripa. 

SPECULU  aau  speclu,  si  spechiu,  pl.-fl, 
Bp'«ciiltiiii|  (it  Bpeechio);  d'in  specere, 
in  ce  se  spece,  se  speeta  si  se  vede  cine- 
va, 1.  ca  mai  desn  :  vitru  saa  metalln 
lucida  io  care  se  reflecte  flgur'a  obiec- 
telora;  2.  applicatu  inse  si  la  alte  in- 
strumente de  diverse  forme,  cu  cari  se 
esplora  certe  cavităţi  alle  corpului,  ca 
se  se  pota  connosce  statala  orgaDelom 
interne  :  speclu  de  o<iu=speclu  oeulo' 
riu,  speclu  de  nasu,  speclu  de  uteru. 

*  SPEOKA,  pi.  spegmate,  aper^Mf 
cortex  arberis,  qulngj  1.  ia  acellu-aal 
senau  cu  psegma,  2.  scârtia  de  arbore, 
si  mai  vertosu,  corbe  de  acesta  scârtia. 

*  SPELIU,  a.  m.,  spelaean,  (cnnjXaioy); 
vedi ;  specu,  spelunca. 

SPELLACmE,-escii,  v.,  naleUTara, 
Tlm,  colorem,  splendaren  t«ner^UB- 
gaere,  mareeBcere;  d'in  speHare,  cu 
sensu  pejorativu,  a  speUă  reu,  a  strici 
speUandu,  a  sordf  mai  multu  ca  a  spd- 
M,  1.  proprie :  ai  spejiaeitu,  nu  sfmat^ 


y,  Google 


1230 SPE. 

eameaide;  2.  ca  mai  desu  metaforice,  a 
face  se  p^nda  /iiet'a,  edlorea,  splenăorea, 
vigorea,  a  şterge,  vescedi,  impallidi : 
cwNu  s'a  speUacUu  faei'a  fetei?  s'au 
apeUaatu  HorUe. 

SPELLACITUEA,  b.  f.,  effeotu  allu 
speUaeirei :  speUaeitw'a  fadei  rochiei. 

SPELIiABE,  (coDtrassa  d'in  spellaua- 
re,  si  aeestu-a  d'in  eşperlavare,  se  con- 
juga regularin  :  speHu,  spelli,  spatia,  se 
spkle,  spellatu,  etc),  t..  Urare,  laere, 
■bli«re,  oAjurgare,  ropreheadere;  lol- 
Jtrtţ  ăbsolrere,  liberarei  renonolare, 
Taledlfl«re}  wltteref  perdarej  decolo- 
rarej  a  cară,  curetîi  de  gcrde  cu  apa, 
a  kmă  bene;  1.  proprie  :  a  spdlâ  corner 
aide,  albittirele  se  spiUa  in  apa  fârta  «i 
te  si  fi-iea;  aspeUă  mânuse;  prov. :  mâ- 
na ţre  m&na  spilla,  si  amendoue  mă- 
nula  spMla  faot'a;  a  si  speUâ  eapulu, 
corpulu,  peVea,  se  dice  a  si  lauâ  a^ulu, 
pdiea;  a  sţeUd  mesele,  nu  numai  ăt 
pandia,  ci  si  cdle  de  îemnu  sau  de  alta 
materia;  a  spellă  usiele,  scaunele,  acan~ 
durel^  3.  metafoiice  :  a)  despre  culpe 
si  peccate  :  a  si  spdld  peccatele  nu  nu- 
mai prin  penitentia,  ci  mai  vertom  prin 
practic'a  constante  a  virtutei;  a  spellă 
de  0H^  in  sensQ  mai  generale :  a  spd- 
tă  de  veri-ce  reu,  de  veri-ce  nevdia,  de 
ffsrt-ee  greutate;  te  spdlu  de  credUvri 
aide  detoria;  ia  specie  ca  refless.  a  se 
speUâ  de  ceva  sau  de  cineva,  ca  mai 
multe  sensuri  :  a)  propriu  :  a  se  spellâ 
pre  fada,  sau  a  si  spilîâ  faei'a;  inse  : 
P)  mai  multu  metaforice  ;  a.']  a  se  spellâ 
{te  eineva=a  se  liberă,  sct^ă,  ^')  a  se 
sp^â  de  cineva,  de  ceva^  a  se  Ispidi, 
a  dice  co  na  Iu  conn6sce,  nu  la  lecou- 
nâece;  t')  âro  despre  lucruri  in  parte  : 
a  se  spellă  de  ceva=a  perde  :  ne  amu 
speliatu  de  sadide  nostre;  si  proT.  a  se 
speUâ  pre  mâni,  si  a  se  speUă  pre  gura, 
pre  budie;  a  si  spellâ  budide  de  ceva, 
inse  âiase  spellă  premăni=a,  ae  scu- 
să,  a  se  d&  de  innocente,  etc.;  b)  a  mu- 
8^,  eert&  aspra,  pror.  a  spellă  pre  ci- 
neva eu  Qtw  si  cu  adeUt;  vedi  se  nu  ti 
spdlu  eapulu;  mai  vertosu  in  batujo- 
cun  :  te  spdlu  pre  capu  eu  sordile  tdle; 
c)  despre  colori,  a  şterge,  'face  se  dia- 
pwa :  acesfe  c^ori  «  spdla;  s'a  apd- 


laiu  facCa  rochiei,  (vedi  apaUadre);  d}  ■ 
fugi,  a  ae  carrâ  :  spdlati-ve  de  aid. 

SPGLLATIONE,  s.  f.,  laratto,  abU< 
tto;  actione  de  speUare,  cnmu  si  etfectu 
allu  acellei-asi :  spellationea  petioreloru 
disdplăoru  de  eotra  măiestru;  spdla- 
tione  de  fada,  de  colore;  si :  speUatione 
de  omu,  de  mu^iere=80râe  de  omu,  de 
moliere;  speUationi  de  colori  z=  colori 
spdlacite,  essîte,  şterse. 

SPELATOBE,  speUatorSssa,  vedi  spd- 
latori». 

SPELLATOEHr,-«ria,  afl.  fl..  Ură- 
tor, Uraerani;  penloUUm;  oare  sp^a 
sau  serve  a  speUare  :  spdlatori  si  spd- 
latorie  de  lâna,  în  specie,  care  apd- 
lă,  face  measerîa  de  a  spdlâ  albitn- 
rele;  f.,  speUatoressa  :  nu  ae  afla  de- 
atuUe  speUatoresse;  ca  subst.  reale : 
a)  m.  spellatoriu^ce  serve  \ASpeUatu: 
locu  de  spelkUu,  vasu  de  spdlatu,  bnc- 
cata  de  pandia  sau  de  pannnra  ce  serve 
ta  spdlatu,  armariu  de  speUatu.  611a  de 
spellatu,  etc.;  h)  !.ta,)spellatoria=:^8pd- 
latore,  in  acelk-asi  intellessu  co  spd- 
latoriu  de  sub  a)  :  bănia,  etc.;  inse  si  cn 
intellessu  de «peKare=Uratlo}C^f.8pe^- 
latoria,  a)  messeria  de  spdlatoriu  n  de 
spdlatoressa ;  ^)  camera,  officioa  de 
spdlatu  albitnre  mai  ant&nia,  d4ro  apoi 
si  pentru  alte  usnri,  de  essemplo  :  ea- 
s'a  unde  se  apiUa  pre  fada,  pre  mdm 
devU  interni  ai  unui  institutu,  san 
morhosii  unui  ospitiu;  etc.;  acestn  intel- 
lessu sep6te  d&  si  formelorudesub&J. 

SPELLATO,-a,  adj.  part.  a.,  (d'in 
spdlare),  Uratna  t  vase  speîlate,  vase 
de  spelkitu,  spdlalt^  vasdoru. 

SPELLAIUBA,  a.  f.,  Uratl»,  abUtlt; 
absoUtlo;  actione  de  speUare,  sieffecta 
allu  acellei-asi :  tina  speUatwa  de  ca- 
mesie,  de  fada,  de  gura;  spdlatw'a  fa- 
dei roehid;  una  speUatura,  doua  spd- 
^o^di'iDse :  8peI^ur£2e=:lQcrurile  spd- 
late. 

^SPELTA,  s.f.,8palta;speciadegiiDQ, 
(compara  b.  ripeaotre). 

•  SPELUNCA,  s.  f.,  spelnnea,  (gr.tiirţ- 
Xi-ji,  T.  fr.  apâionqae);  cavitate  in  pa* 
mentn,  mai  allessu  ia  monte;  eavenia; 


*  SPELUNGOStr.-d,  adj.,  Sfehae*- 


=y  Google 


SP£. 


1281 


sat;  plenn  de  spelunce,  ca  hige  spe- 
hince  :  monte  sţeluncosu,  eoUine  spe- 
îuncose.  sUbe  speluneose. 

SPBNDIU,  B.f., (prea locuri  spem), 
specia  de  pIaata=:belleborDSTlrtdl8.L. 

gPENDUBARE,  (contrassu  d'in  cs- 
penduîare,  ca  d  sibilante),  v.,  peodere, 
aaspeiid«re,  (compara  it.  penioLare  si 
speiivlsret  port.  pendurar,  prov.,  pen- 
delllar;  franc.  pendlUer);  a  pune  sau 
a  aiâpendtdu,  l.traDsif;.:  a  spendwâ 
came,  vestimente  in  unu  cunia,  de  cu- 
niu;  a  gpendură  pre  cineva  sau  ceva 
de  HNN  păru,  de  una  trabe,  de  unu  ar~ 
bore,  de  vmt  ramu  de  arbore;  a  spenckirâ 
tmu  juiiu  pre  cruce ;  alta  data  spen- 
durau,  si  m  unde  terri  spmdura  ai  a- 
atadi  pre  crimnalii  incorrigibiH;  2.  in- 
transitiTU ;  manele  spendura  de  umeri; 
htcrukt  aptndura  numai  de  unu  firu  de 
P^tn;  vru  se  sară  d'in  arbore  si  remase 
tpenduratu  de  unu  riunu;  ia  specie  si 
metaforice :  aj  a  9t&  in  poterea  cuiva,  a 
fi  snppusu,  a  nu  fi  liberu :  una  tirra 
spendura  de  aft'â,  cum»  si  unu  omu 
âpendura  de  aîtulu;  vtHia  nâstra  spen- 
dura ăe  multe  easuri  si  impregiurari 
neprevedtOe;  viSti'a  sicilianuM  kt  mia'a 
unui  tf/rannu,  spendura  numai  ăe  unu 
firu  depiru;  multe  spendura  de  unu 
firu  de  piru,  ă&  un»  nemiea;  —  dela 
tene  spendura,  de  lawi  spendura,  nu 
spendura  de  la  noi  se  fia  astă  sau  al- 
tramente;  de  ta  voi,  de  voi  spendura  se 
fiii  fsrieiti;  b)%8  grea,  a  ponderă,  a 
av^  vaiere  :  tSte  aeestt-a  nu  spendura 
UNU  grammu;  3.  in  forma  refiessiva : 
a  se  spendura  :  me  spendtiru  de  ret  face 
aaiâ;  mespendurusi  faeuasiâ;  se  spen- 
dura muia  de  supperare,  de  amartdu  vie- 
tiei,  de  mostrare  de  eogitu. 

8PENDUBAT0BE',  b.  f.,  vedi  apen- 
ditratoriu. 

8PENDUEAT0RHr,-«r»a,  adj.  s., 
pendenB,  Buspendenij  tunUMţ  patlbn- 
tun;  care  spendura,  sau  serve  la  spen- 
durare;  in  specie  ca  subst.,  a)  pers.  spen- 
duratoriu=x&T6  avea  of  flcinlu  de  a  spen- 
dura pre  condemnati,  eam^ice;  &)  rea- 
le, f,,  sp9ndurai6ria=:spenăuratore^ 
instramentu  ds  sapplicia  pentni  con- 
â«Q]  niti :  c  ptme  pre  cineva  fttspmâHra- 


tore;  a  nu  scapă  de  spenăwratore;  spen- 
dtiratorea  se  dice  in  fura;  a  reducă 
spenăuratori  la  tote  reserudle  drumu- 
riloru. 

SPENDTJRATU,-»,  adj.  part.8.,  (d'in 
spendur.are);  1.  in  genere,  pendens,  siu' 
pensiiB  :  vestimenlde  spenduraie  in  cu- 
niu;  cuniu  de  spenăuratu  vestimente; 
2.  ÎD  specie,  a)  in  oraee  am»=:$pendu- 
ratu  ca  criminale;  b)  in  ernee  flgendDBi 
nebnlo,  neqiiaM=(ie  spenăuratu,  si  de 
acf :  bla^emt^,  misellu,  de  nemiea,  care 
nu  respecta  nemica  sân^,  etc:  cu  spen- 
dura/» nu  te  appue-:  de  lucruri  teriâse; 
feresee-te  de  spendurat^  acellu-a;  in 
sensu  mai  mitigatu,  applicatu  mai  ver- 
tosu  Ia  copilli :  spenduratulu  deeopiUu; 
eu  speHduratii  de  puschi  nu  scoţi  ut  ea- 
petu. 

«  SPERABILE,  adj.,  sperablUBt  ce  e 
de  speratu  :  salute  sperăbile. 

*  SPERANŢE,  adj.  part.  preş.,  (d'in- 
gperare),  epeniiBi  care  spera. 

*  SPERANTIA,  s.  f.,  »pei,  (it.  spe- 
ranza,  fr.  espolr^  espâranoe);  stătu,  vir- 
tute de  speranţe  :  sperantfa  e  una  d'in 
trinitatea  virttttihru  creştine;  sperantia 
de  mai  bene,  sperantia  in  promisse;  pu- 
nem* speranti'a  in  voi;  se  aveţi  speran- 
tia in  Domnedieu ;  una  htcore  de  spe- 
rantia; eine  perde  tata  speranti'a,  se 
despera;  lucru  in  sperantia,  secerisiutu 
venitoriu  e  numai  i»  sperantia;  aeeste-a 
su  numai  sperantie ,  nu  reeditaţi;  spe- 
rantia, nu  certitudine;  sperantie  illu' 
sorie,  sperantie  inseUate,  atumagiie 
sperantie  deşerte;  eopillii  suni  sperantia 
parentiloru,  junii  speranti'a  patriei; 
speranti'a  pere  cea  d'in  urma  in  onut. 

*  SPERABE,  V.,  aperare,  it.  sperarei 
(fr.  espArer);  a  aşteptă  ceva  cu  Încre- 
dere, mai  vertosn  ceva  favorabile;  a 
crede  co  are  se  se  facă  ceva,  etc.,  1.  a 
aşteptă  ceva  favorabile  :  sperămu  toH 
in  Domrudigu;  speru,  co  vei  veni,  eumu 
ai  promissu;  speru  in  promissele  teUe; 
speru,  eoveifi  sanetosu ;  de  la  ceUu  a- 
vtţ^  mulţi  multe  spera;  ce  speraţi  de  la 
acestu  omu  avaru?  dupo  celle  trecute 
speru  tatu  de  la  densulu;  sperâtnu  in 
feriâre,  in  venitoriu;  sperămu  in  viett'a 
csvase  fia;  fericirea  sperata,  glori'a 


.yGooglc 


spâ'ata;  vittoriele  sperate;  speramu  se  ne 
oc^tmgemt  seopuht;  speraţi,  dero  spe- 
rat* t'n  ăesertu;  nu  se  spera  se  seape  de 
acestu  morhu;  se  spera  mtiUu  de  toţi  de 
la  aceşti  miniştri;  2.  a  aştepţi  ceva  de- 
&Torabile,  a  se  teme  :  nu  aceste-a  am 
speratu;  ee  pote  cineva  speră  mai  reu 
dwpo  ccHamitatUe  aăveniie  ? 

SPEBATUra,  adj .  part.  (d'in  sperore), 
■f  eratna  i  favor^  sperate,  nue  de  spe- 
ratu nemioa. 

SPEBIÂBE,  speriatu,  speriosu,  etc., 
TOdi  spariare,  spariatu,  spariosu,  etc. 

SFEBLIBE.-esM,  (pre  a  locuri,  sher- 
Ure;  probabile  d'ÎD  ea  si  peru),  t-,  hla- 
plduej  borrercf  tavrrescere;  a  redîci 
pirul*  în  ansa  de  spaima  sau  de  menia : 
cuIMu  sperlesce  eonia  la  vederea  ser- 
(Kiwi;  m  se  sperlesce  phrulu  de  ajpaima; 
vedi  pissie^a,  lendu  sperlindu-se. 

SPEBLITUro,  adj.  part.B.,  (d'in  sper- 
Ure),  k«rrldnsf  blspidns. 

SPEBLITUBA,  s.  f.,  horror;  aotione 
si  fltatn  de  sperltre  :  sperlitur'a  pendui 
poreUoru. 

*  SPEBUA,  pl.-ma^,  apnn^,  (franc, 
■perme);  Bementi'a  animalilorUiprin  es- 
tsnaione  si  a  plantelorn;  de  aci  multe 
composite  gi  derivate  scientiGce  :  sper- 
matieui-a,  adj.,  sparutloas,  (aiEEpţia- 
miĂi)  reiaţi vu  la  sperma ;  spermaiinura, 
adj.s.,  (fr.  gpermatlne),  do  sperma,  3.f., 
spermatina  BÎm.spermatinu,  Bubstan- 
tia  particularia,  conţinuta  iu  sperma; 
spermatobola ,  s.  f. ,  (Er.  spermaUboU, 
d'in  pd^Eiv  =:  arruncare),  macbina  de 
seminatu ;  spermatoeele,  s.  f.,  (fr.  sper- 
■atoefelf,  d'in  xijXij=tumore),  inflaţura 
a  colieloni  d'in  superabandantia  de  sper- 
ma; spermatographia,  s.  f.,  (fr.  aperiDa- 
tograpUe,  d'in  Yp^?Etv=:deBcriere),  de- 
seriere  ^spermei;  8permatographieu,-a, 
adj.,  (fr.  apermfttOKnphlţM),  relativa 
la  spermatographia  si  la  spermatogra- 
phu;  spermatograpJm,  a.  m.,  (îi.  apema- 
torraphe),  cdiu  ce  se;  occupa  cu  sper- 
mtUographfa ;  ^>ermatologia,  s.  f.,  (fr. 
ipernatolftir le,  d'in  Xi-foz  =  discursa), 
tractatu  despre  sperma ;  spermatologi- 
eu,-a,  adj.,  (aperBatotoglqne),  reUtivu 
la  spermatologia  si  la  spermatologu; 
tpentatQiogu,  a.  m.,  (fr,  apernuUlcgiu), 


cellu  versatu  in  spermatiÂogia; . 
topeia,  s.  f.,  (fr.  sperraatvptie)  d'in  xot- 
Eîv  refacere),  productione  de  sperma; 
8permatophagu,-a,  adj.s.,(fr.aperBaU> 
ph«ge),  care  manca,  devora  sperma; 
spermatorrheia,  a.  f.,  (îr.afttmmUrthit, 
d'in  p£Etv:=curgere),  cursâredeaperiM; 
sperm(Uose,  s.  f.,  (fr.  apernataae),  pro- 
ductione sausecretione  de  sperma;  sper- 
midiu,-a.  adj.,  (&.  sparmldA),  prodoara 
i'ia  sperma:  plante  spermidie;8permiodi 
a.f.,  (fr.  apermlodfl),  sperma  ie  broaee; 
spermoderma,  s.  f.,  (fr.  aperMsdenMt 
d'in  S£p)i.a=pelle),  pelle,  tonica,  eope- 
rimentu  allu  spermei ;  spermogor^,  s. 
f.,  (fr.  apermcgoflie) ,  genu  de  plante; 
spemophar%,-a.  adj.s.,  (fr.Bp«r«opktn, 
d'inip^pEtvsportare),  care  pârta  sperma. 

•  SPEBNACE,  adj.,  iperuaz,  (d'in 
spemere),  applecata  g.  spernere. 

SPEBNABE,  V.,  sperucl,  ai 

SFEBNEBE,  spemm,  spemutu  si 
spretu,  V.,  spemere»  a  nu  consideră,  a 
despretiâ,  a  &v6  deapretiu  de  ceva. 

SPES A,  pi.  spese,  expesasM,  luiptuf 
eroffatlo,  (it.  spesa),  ce  seapende,  cese 
da  d'in  mftna  pentru  procurarea  locm- 
rilom  necessarie  :  spesele  casei,  spetele 
statului;  eUu  are  mai  mori  spese  de  eStn 
venituri. 

SPE8ABE,  T.,  expe^dere*  (it.  apetan); 
a  face  spese,  a  spende,  (fr.  d^pantAr). 

SPETE,  pi.  spetire,  spetosu,  etc.;  vedi 
spate.  siog.  spata,  spatire,  etc. 

«  SPETILE,  a.f.,  apetltej  de  peptn  saa 
de  pântece  de  scrâfa. 

*SPHACELABE,v.,(fir.iph«>*I«');a 
face  sphaeelu,  mai  vertosu  in  part.  spka- 
<»{(ifu=:coprensa  de  sphaeelu, 

•  SPHACELATU,-a,  a^j.  part  aap. 
d'in  sphacf^e. 

•  SPHACELU,  B.  m.,  (o^ixaXot,  fr. 
gphao&Ie),  gangrena  ce  coprende  mem* 
brulu  aau  organula  in  totuln  lai. 

•  8PHAGE,  B.  f.,  (oţapi,  fr.  iphare), 
guttu,  parte  anteriore  a  guUulni 

•  SPHAGEBEANCHIU,  a.  m.,  (tr. 
ephagâbrancba);  genu  de  pesci. 

*SPHAGETIDE,a.f.,(fr.apfc<iflUie); 
vena  a  sphagei. 

•  SPHAGNOIDE,  adj.  s.,  (fr.  spkr 
raalde);  care  sârnina  cu  «p^^mifaţi, 


,,  Google 


^^ 

pi.,  BphagnoidUe,  familia  de  plaote  ce 
an  de  tjpn  aphagnidu. 

«SFHAGND,  s.f.,  sphkgBBi,  {ofiTvoc, 
ttanc  s^hAlgne);  gena  de  plante  erypto- 
game. 

fSFHEN-,  (gr.  aţijv^cuniu,  p^nna 
de  despicatu  lemue,  etc),  in  derivate  si 
compoaiteBcieatifice:  spAena,  a)  ia  sen- 
solu  datu  SQsa;  b)  sabatantia  vitrosa  si 
transparente :  sphena  amorphico;  — £2*^6- 
neneepluUu,-a,&i'i.,{îc.»fhineiic6phKl»), 
care  are  una  deriatione  monstrosa  in 
oetfnlu  aphenoidei  gphenenceph^a,  b.  f., 
(fr.  spMBeBoiphaUe) ,  monstmositate 
ăB$ghetiencephutiUt  afhenencephfdicu,-a, 
adj.,  (fr.  tpliâMBetphallqve),  relativa 
Ia  spheneneqţhtUu  sau  la  sphenenee' 
phtdia;  s^nimassSiianura ,  adj.,  (fr. 
i^ial-KaxUUen),  relatîvu  la  ossulu 
«pAMoide  si  la  f(Uc'a=ma8siira  iufe- 
riore;  spheniiteu,  a.  m.,  (fr.  sphâaliqne), 
geaa  de  passeri,  sî  gena  de  insecte  co- 
leoptere;  8phenocephaiu,'a ,  adj.  B.,  (fr. 
•phiH««<pk«le),  care  are  orecbie  ap- 
propiate  si  îmbinate  sub  capu;  spheno- 
ct^uUa,  8.  {.,  (&.  apUnoetiphalle),  mon- 
strooBitate  a  stihenocephalHlui;  spheno- 
..e^hidiett,-a,  adj.,  (franc,  sphgnoedpka- 
Uqne),  relativa  la  sphenoctphalia  sau 
^heiu>cephalit;-~sphenociia,  3.f.,  (franc 
gpUHoelisJ,  specia  de  planta  d'ia  Indie; 
^henoffyniu,  s.  m.,  (fr.  iiph^nog/ne), 
gena  de  plante  d'ia  famili'a  sf  nantheris- 
toni;  sphenoidale,  adj.,  (fr.  «ph^nold»!), 
relativa  lAsphenoide;  5jrA«n9ide,  adj.  s., 
(fi.  aph^DoIde),  cares^minacuansspAe- 
na  (vedi  la  incepatulu  articlulai)  :  ossu 
apkenoide,  oaae  aphenoîdi,  abs.  unu  sphe~ 
iuide,  3phenmdele;  8phen(maS8iilari«,-a, 
adj.,  (fr.srheafmaxiUalre),  relativa  la 
ossulu  si^tenoide  si  la-osaulu  masnUariu; 
tpheno^^ntaiey  a^j-,  (fir.  spMst^eolpI- 
tal),  relativa  la  ossulu  aphenoide  si  la 
OBsnln  ecăpitaU :  oaan  sphenocăpitale; 
^tenort>itariii,-a,  adj.,  (fr.  spktiiio-or- 
bftalr»),  relativii  la  sphenoide  si  la  or- 
btta:  cavitate  sphenorbitaria; — sphmo- 
paJofinHj-a,  adj.,  (fr.  «pb^no-palatln), 
relativu  la  ossnla  sphenoidt  si  Ia  po- 
iata .-  nenm  ^henopfdatinu ;  sphenopa- 
rietale,  adj.,  (fr.  iphdH-pLiiAtal),  rela- 
tiTu  la  oasnla  sphenoide  si  Ia  onalufa- 

IVlf.lI. 


SPH. 1M8 

rietaîe :  artieidationile  sphenoparietali; 
—  8j)AeMopferu,-a,adj.,(fr.sphda«pt6re, 
d'in  )cw{>(}v=:arîpa),  care  are  aripele  in 
forma  de  sphenaz^mnia ,  (vedi  la  ince- 
putulu  articlului);  sphenopterygi>~paUf 
iinu,'a,  adj.,  (fr.  sphâno-ptârfgv-paU- 
tln),  relativu  Ia  sphenoide,  Ia  aripa  si 
Ia  palatu :  musctdu  sphenopterygopala- 
tinu;  sphenoramphu,-a,  adj.,  (fr.  sphfi- 
nOTamphe,  d'ÎD  ^tJi[j;^o{:::.-  rostru),  care 
are  roatrula  in  forma  de  sph&ta  :  pas- 
seri sphenoramphe,  absol.  f.,sphenoram- 
phele,  familia  de  passeri;  sphenosalpin- 
gostaphyUnura ,  adj-,  (fr.  sph^no-sal- 
pIiigo-8tAplijllD),=i  sphenopterygopala- 
tinu;  8phmostaphgUnu,-a,  adj-,  (franc, 
iph^ao-staphjlln),  relativu  la  sphenoide 
ei  staphyle;  sphenotentporak,  adj.,  (fr. 
epliâao- temporal) ,  relativu  Ia  ossolu 
sphenoide  si  Ia  ossulu  temporale  (de  la 
temple);  spAenuru.-a,  adj-,  (fr.  spinare, 
d'in  a6p4=ciida),  care  are  câd'a  in  for- 
ma de  8pAeMa=cuniu. 

*SPSE^Ă.— sfera,  spera,  a.  f. ,  aphnra 
=8pherR,  (aţalpa,  b.  splidre);  corpu  ro- 
tunda, roman,  globu;  1.  in  sensula  scien- 
ti&ca  :  sfer'a  e  perfeetu  rotunda;  co-ci, 
dupo  de^mtionea  geometrica,  sfer'a  are 
tete  puntele  superfaciei  selle  ecale  de- 
portate de  centndu  seu;  pamentulu  deri 
rotu^it,  nu  se  diee  sphera,  ci  numai 
spherMde  sau  globu;  metaforice,  a)  sphe- 
ra=  iougine  a  unei  sphera  ncAurale, 
nomita  si  8p}.era  astrononnca  :  spher'a 
eerescaz^spher'a  astronomica;  spher'a 
terrestre  =  glohulu  terrestre;  b)  sphera 
=regione,  orbita  a  unui  astru  :  ali'a  e 
spher'a  Junei,  aWa  spher'a  sorelui,  aU'a 
spher'a  stdldoru;  2.  prin  metafore  ul- 
teriori, a)  veri-ce  corpu  rotunda,  de  es- 
semplu  :  pila  de  joca,  eto.;  b)  gena  de 
conce  bivalve  glohdose;  e)  cerca  de  ac- 
tione,  de  influentia,  de  dereptu,  eto. : 
nu  eaău  aeeste-a  in  spher'a  nâstra  de 
oeatpationi;  in  spher'a  modesta  a  tinuj 
inveOatoriu  sateseu  pote  face  cineva 
mulfu;  in  spher'a  seientieloru  physice;  a 
se  margini  in  sphera  sea,  a  esn  d'in 
spher'a  sea;  in  spher'a  mea  voliu  faee 
totu  ee  voliu  poii;  afora  din  spher'a  mea 
nu  potu  faee  nemica. 

«SFHEBALB=«/'er(iIe,  aperole,  adj., 
78 


>yGoog  Ic 


1284 BPH; 

aphnrslis ;  relatim  la  sphera  :  fvrma 
spherăle,  miseari  spkerdlî. 

•SPHBRANTHID,-a,aaj.8.,{fr.Bpb«- 
riBthâ);  care  sâmina  cu  sphsranthulu; 
snbst.  f.  pL,  spherantkiele ,  familia  de 
plaatecariaudetypiigenulQ8/)ĂM-a»(ftM. 

*  SPHEKANTHU  ,  a.  m.,  (fr.  sphâ- 
raitlie);  gena  de  plante. 

*  SPHERIA,  a.  f-,  (fr.  BpMrle);  genu 
de  plante  cryptogame  d'in  famiU'a  fan- 
giloru. 

«SPHEBIAGIU,-a,adj.,(fr.Bpb6rUc«)ţ 
care  sâmina  cu  nna  spheria,  subat  pi., 
spheriaâele,  triba  de  fnngi  ce  are  de 
tjpu  genulu  spheria. 

*  SPHERICAEPUrfl,  adj.,  (fr.apM- 
rloArpe);  care  are  carţulu  apherieu : 
plante  ^herkarpe 

•SPHEETCITATE.  s.  f.*  (fr.  sph*. 
rlel(6) ;  atâta ,  calitate  de  spheriat : 
aphcricitatea  eendui;  spheruHtatea  a- 
Birdoru  provine  in  parte  de  la  motalu 
de  rotatione,  aiinpartedelaforti^aeen- 
tripda. 

*  9PHERICU,  sfericu  Ban  8perieu,-a, 
adj.,  Hphnriens»  {afatpiv.6^,  fr.  BpM- 
rlqpe);  relativu  la  sphera  :  corpa  sphe- 
rieu,astrelesuapkerice,  figura  sphmea, 
motu  spheriea,  triânglu  apherieu,  iriân- 
gluaţherieu  rectanglu,  triângle  spherice 
edl<Uerali;  polygone  spherice,  /ustt  spl  - 
ricu,  pyramide  spheriea,  eona  spheriea, 
aegmentu  sphericu;  trigonometria  sphe' 
riea. 

*  SPHEBICULA,  B.  f.,  (Bphnrloulâ); 
deminatifu  d'in  sphera. 

*  SPHERICULATU,-!!,  adj.,  Hphnrl- 
eaUtas,  (fr.  Hphârlciilâ,  d'in  spheriaila); 
caie  are  aprope  form'a  de  sphera  :  cu- 
pre$8i  spheriâdati. 

*  SPHERINU,-o,  adj.,  (fr.  sph«riB«); 
care  eâminacuspAet-i'o;  sabst.  ţ\.,8phe- 
rinele,  grupa  de  plante  cari  an  de  tjpn 
gennln  spheria. 

♦SPHERISTERIU,  pl.-e,  Bphnrlste- 
rlnm,  (a(pa:pranjptov,  fr.  spMrUt^e); 
locD  nnde  se  jocau  la  $pWa=pila. 

*  SPHERISTICU,-a,  adj.,  (fr.  8ph«- 
rlitlqne);  relativn  la  sphâisiu  :  esser- 
âUe  spheristiee. 

*  SPHERI3TU,  8.  pera.,  iph^rlsU, 
((Rpettfxon^,  fr.  apMrItte);  «a»  jiicB  cn 


^m ,_ 

pifa;  oare  inv^tia  pie  alţii  a  jocă  CQ 
pil'a. 

t  SPHERO-,  (d'in  aţj'ixîpotibpfiera), 
intra  in  multe  ai  varie  compozite  sciea- 
tifice  :  spheroblaatu,~a,  adj.,  (fr.  iphiro- 
bUBte»  d'in  pXAVcâc^germiaatn),  ai  cni 
cotyledODÎ  na  ae  diyidu  in  doae,  ci  es8a 
d'in  pamentn  sub  fonua  de  siphetieula  .- 
embryoni  spher(Masti;  spherobolu,-a,  adj. 
8.,  (fr.  Bphtirftbole,  d'in  p^X£CV=aiep- 
tare),  care  alăpta  spherieule,  ds  regoU 
ca  snbst.  m.,  spherobolulu,  genu  de 
fangi;  8pheroearpu,-a,  adj.  3.,  (fr.  iiphi- 
rocarpe,  din  xapic6;=fracta),'oare  are 
frncte  spherice,  rotunde;  s.  m.,  s^^hero- 
carpulu,  genn  de  plătite  eryfitogane ; 
spJKrocarpiu  si  8pheroearpatU:-a,  adj. 
8.,  (fr.  Bphârocarpi),  care  s^nrina  ca 
spheroearpultr,  snbst.  pi.,  spAerotttffMe, 
tribn  de  plante  d'in  famili'a  Soridieloru, 
cari  au  corpnri  de  reprodactione  spherice; 
~8pherocephciu,-a ,  adj.,  (fr.  BţIiir»o<- 
pbâle,  d'in  xaţoXiJ^capu),  care  are  ea- 
petina  eanâore  spherica^=globtyBAipUm- 
te  spheroeephale ,  bureţi  s^terOelepkdi; 
—  3pheroeeru,'tt,  adj.  b.,  (fr.  ■phtrîie^n^ 
d'in  7iÂpai=:eoian),  care  are  coiUte  saa 
antenn^  rotnnJe;  9.  m.,  spheroeervU. 
genn  de  insecte  diptere;  sphsnedfim.-ifi 
adj.,  (fr.  spfa^nâdrfţiue) :  cristaUutphe- 
roedricH,  cn  trei  ani  perpendienlftri,  in 
giamla  caront-a  ae  pdte  descrie  nna 
cercn,  si  prin  urmare  uafepheraţ'B^ie- 
roidale,  adj.  s.,  (fr.  spMrvTdal),  relfttira 
la  una  spheroida,  in  geiiere  care  se  sp- 
propia  in  forma  de  sphera  san  de  alle 
spKerei :  aceatu  mOaUa  presenta  maate 
spkeroidcdi.  ibeol.  mut  spheroididei'tphe- 
roidale  cotijuneta:  varietate  de  ada- 
mante,  derivata  d'in  spheroiiatea  se- 
stwplata  de  adamante;  aai&  ai :  sphfroi- 
daieaeompressa;  spheroide,  adj.  s.,  tplw- 
roldes,  (a^poEtSTJi;,  fr.  spMr«TI«),  oare 
s^misa  cu  spher'a :  figura  tpkeroiie; 
pamentukte  spheroide;  forte  desu  absol. 
ca  anbat.  m.,  nnu  $pheroiăe=fsaTfa  ore> 
care  solidu  a  cni  figura  se  appn^ia  de 
a  sphera,  ^ro  in  apecie  :  a)  pammtiH» 
e  unu  spheroide  i  b)  certe  plante  snnt 
spheroidi  dupo  ceri»  parti;  e)  Mpharmde, 
unu  genn  de  peaci;— sp^(nâmii.-a,a(Ij., 
(fr.  ■pb«r«î4Ue),  reUtivu  U  $phmide; 


=y  Google 


SPE 


1235 


a.m., spheroidinusit.spheroidma.  genn 
de  coace;  spherdlobu,  s.  m.,  (fr.  spbtiro- 
l«be),  genu  de  plante  d'ui  famili'a  legu- 
minoselora;  spheromachia,  a.  f.,  gphpro- 
MseUAf  (<iţaipo|jA/Ca,  £r.  gph^romaehle), 
lupta  la  pngilatu  ca  sph^ede  plumbu;  de 
ad  Bi :  ^eromaeha,  a.  pers.,  (fr.  iphâco- 
iiia4ue),oeliu  ce  laptalapagilata  ca  sphe- 
re  de  plumbu;  adj.,  3phă-omachicu;'a, 
adj.,  (fr.  sph^roniMlilqBe) ,  relatiru  Ia 
spheromaefiia  sau  la  spheromachu;  sphe- 
rottvji,  8.  f.,  (fr.  8pUr«ni«J,  gena  de  cra- 
stacie,  typa  alin  familiei  apl^omidUont; 
sphvrometru,  s.  m.,  (fr.  8pher«B4tce),in- 
strnmeata  de  mesaratu  curbatnr'a  facie- 
lora  ^heriee;  sţAerontetrieura,  adj.,  (fr, 
BpUr«M«trlqi«),  relativa  l&gpharome- 
fnt;  spheromide,  adj.  8.,  (fr.  spheromtde), 
care  s^mina  ca  apherom^a :  sabst.  pi., 
sf^ieromidUe,  familia  de  cmataue  care 
ace  de  tţpu  genulu  apheroma;  sphero- 
myeetttra,  adj.  s.,  (fr.  ■phâramjrcfete, 
d'in  |jL6x'>j;=fangu),  care  are  capetîua 
t^eriea:  fungi  spheromyceti;  snbst.  pi, 
ipheromyeetii,  familia  sau  îribu  de  fungi; 
^heronemiţ,-a,  adj.  s.,  (fr.  sphâranâme), 
care  are  tessutur'a  sphenM;  s,  m.,  aphe.- 
ronemulu,  gena  de  plante  cryptogame ; 
splKropharv,-a,  adj.,  (&.  »ph^«p|)*re), 
Qşre  are  rostru  sphericu;  9.  m.,  sphero- 
phondşt,  genu  de  plante  d'in  familî'a  li- 
cheniloru;  spherophyht,  s.  m.,  (fr.  sph<- 
Mpfajte,  d'in  cpi>Ti$v=;pI&nt^),  planta  cu 
i^actiBcfitiODfl  sphfirica;  spheroplia,  s.f., 
(fr.  şphArtfplie),  genu  de  plante  d'în-fa- 
.  mili'a  algelorn;  spherosiderite,  a.  f.,  (fr. 
ţyhârosiaârlte  f  d'in  (itd')]poc=ferra) ; 
apeciade  ferru  carbonatu  cu  masse  ^he- 
rice;  8pherospermu,'a,  adj.,  (fr.  BpMra- 
■perine,d'incii[£p[i.:c=Bperma,semeatia), 
care  are  sementie  Bpherice,  rotunde ; 
tpherula,  a.  f.,  (gphaernla,  ir,  spliârale), 
deminativu  d'in  sphera,  applicatu  inse 
si  cu  senau  speciale  de  :  a)  eoneeptaeulu 
$pheriai,  rotundu,  oblanga  sî  cţ^cu, 
oare  prin  ana  orificiu  aupeciore  sparge 
sementie  mucilaginose,  ce  prin  nscatio- 
ne  pe  reducu  in  pulbere;  b)  specia  de 
insecte; — sphertdacw,-a,  adj.,  (fr.  şpM- 
rnlui),  c&re  sâmina  eu  una  apheriiţa::^ 
spheia, mica;. sabst.  pi.,  sphervi^^, 
jămilia  de  mollijtjce;  n^h^t^itiSf  s..f.,  isi 


m.,  tpherulitu,  (fr.  Bpbrirsllte)  :  o^  glo- 
bule si  mice  sphere  in  certe  minerali 
Titrose;  h)  genu  de  conchylie  fossîli. 

*  SPHINCTERItJ,  s.m.,  (fr.  sphlno- 
ter=ay[Y'<'^P)  d'in  oţpIi7siv  ^  strin- 
gere),  musculu  annulariu  :  sphintitervA 
intestinale. 

♦SPHINGBsau  sfinge,  s.  f.,  Bphlox, 
(aţtYî);  1.  monstru  fabulosu  de  forma 
feminina,  care.  Ia  unu  monte  de  la  The- 
bele  Oreciei,  ţinea  callea  trecatorilorn 
si  le  propunea  una  enigma,  si,  daco  nu 
uaresolvean,  erau  ucoisi :  etugm'a  aphin- 
gei  fu  resduta  de  Edip»,  si  sphingea 
inco  nccita  de  aoestu-a;  2.  metaforice  -. 
a)  imagine  de  tphinge;  i)  statua  ordi- 
naria,  in  particulariu :  statua  egyptiana; 
c)  genu  de  insecte  lepidoptere. 

*  SPHINQIDE,  adj.  s.,  (fr.  spblnxl- 
dfl,  d'in  sphinge);  care  e^mina  cu  sphin- 
gea, in  specie  ca  sphingea  insectu;  sabat, 
pi.  sphingidile,  tribu  d'in  ordinea  insec- 
teloru  lepidoptere,  cari  au  de  typu  ge- 
nuin sphinge. 

*  SPHONDYLU,  s.  m.,  vedi  spot^ 
dylu. 

«SPHBAGIDE  sau  Vroffide,  s.  f., 
Bphragl8,(aţjMtŢ{i;,Cr.  aphragids);  1.  pro- 
prie, sigilln,  applicatu  inse  :  2.priame- 
taf.  a>  la  patra  bona  de  ţxgHiaU^,  .pen- 
tru sigiMe;  b)  aitu  gena  de  pameilta  ce 
se  vende  cu  sigUie  impresse  pe  ellu; 
c)  in  medicina ,  unu  globalo  de  empla- 
stru. 

*  SPHBAGITE,  sau  afragite,  s.  f., 
gpUraţltls,  {ofpa-ilntz);  unu  sigiliu  im- 
pressu :  aemau,  etc. 

*  SPHYGMICU,-».  adj.,  (fr.  $phjg- 
mlque,  d'in  o^uYţwSţ^pulau),  relatiţu  la 
pulsu. 

*  3PHTGM0CEPHALIA,  s.  f.,  (fr. 
«pbjgmacâplule,  d'in  afUYţu}<:=pul8U, 
si  xsf  a>.:^==capu);  pulsatione  incommo- 
da  ce  se  aeute  la  capu. 

*  SPHÎGMOCEPHALICU.-a.  adj., 
(fr.  gpbjgsiocâphalique} ;  relativu  la 
$phifgrnocephaîia. 

•  SPHYGMOMETEn,s.m.,  (fr.aphjg- 
.■umitre,  d'in  a(fU7[id<:=pulan,  si  yâ- 
tpovzzmesura);  inatrumentu  de  mesn- 
ratU'Cn  precîsione  pulsuln. 

*  SPHYRENA,  8.  f.,BphyirM«,(of6- 


jyGooglc 


1SS6 


SH. 


pofva,  fr.  sphfr^ne);  gena  de  pesci  ca 
botnln  ascuţita. 

SPICA,  B.  f-,  ai  m.  spicu,  p].-e,  >p1- 
fls,  BptoiBi,  «plen,  (it.  sploa  si  spl^â» 
isp.  port.  esplţi*  prOT.  eiplg»  bî  espl^i 
fr.  tipl);  1.  in  gensulu  cellu  mai  strîmtu 
si  mai  particuUriu,  spieu  insâmna  ca- 
petula  superiore  allu  palitdui  gr&neloni, 
care  conţine  grauntiele  :  spice  plene, 
unu  spieu  grassu,  unu  spieu  maeru ; 
spicele  de  estu  tempu  sn  mari,  dero  seeee; 
a  dă  spieu  :  ordiulu  a  datu  apiat;  bar- 
b'a  spicului,  eonana  de  spice ;  a  adună 
eu  spieu  cu  spicu,  a  stringe  spieu  eu 
spicu;  assemiuare  gratiosa  cu  mustoeie- 
le  :  mustador'a  lui  spiculu  gramdui; 
metaforice,  form'a  m.  spieu,  na  se  ap- 
plica,  pre  c&ta  scimu  noi,  de  c&tninlo- 
entionile  :  spieu  de  plouia,  spieu  de 
geru,  spicu  de  frigu,  spieu  de  ventu,  in 
eaii  spieu  esprime  agerimea  si  marea  pe- 
trundere  a  lucrulai  de  care  e  Torb'a;  inse 
i'ar  potâ  estende  si  la  alta  sensuri  ana- 
loge; d^ro  :  2.  form'a  fem.  spiea  se  ap- 
plica  cH  sensn  mai  variatn,  a)  la  veii-ce 
sâmina  maî  mnltu  sau  mai  pucinn  cn 
spiculu  eereaîitoru,  cumu :  capitina,  crâ- 
sta,  a  altom  plante,  cando  aceste-a  sa 
acnminate  si  spinose;  b)  Ia  sagetta,  mai 
rertosn,  acnme  alia  sagettei;  c)  Ia  cea 
maî  laminosa  stella  d'in  constellationea 
Tergioei;  d)  in  medicina,  a)  la  empla- 
stra  oanstica  in  form'&de  spicu=zspiea; 
§)  in  genere,  la  reri-ce  legatara  alle  cui 
âre,  acia  de  legata  pre  margini,  sânt 
dispuse  ca  firele  barbei  spicului. 

SPIGABE,  V.,  Bptcare,  nploai  lejere, 
a  mani  cn  spica  saa  cn  spicu  :  sageUe 
spicate ,  grane  spicate,  ordie  inco  nespi- 
cate;  si  :  a  aduna  spice  dnpo  secerata, 
(vedi  si  spicuire,  spieilegiu,  etc);  si  a 
ii  spicu,  a  essl  spicu,  (vedi  si  inspieare; 
(it.  iplgarej  lep.  port.  esplgarj  fr.  «pier). 

SFlGATO.-a,  adj.  part.  a.,  (d'in  spi- 
tare),  spicatni. 

SPIGIA,  vedi  spiciu,  si  specia. 

SPlCIFEUU,-a,  adj.,  splelfer,  (fr.  spl- 
eînre);  care  p^irta  spica,  spicu,  spice  pre 
eapu  sau  capitu;  s.  m.,  spiciferut  specia 
de  paaonn  de  Japoni'a. 

SPICIfLOBn.-a,  adj.,  (fr.  spleiflon); 
nx*  |re  ţlori  dispaw  n  tpiouiu. 


M^ 

SPIGIFOBME  san  spidfortnura,  adj., 
(fr.  apleir«ra«);  care  are  forma  de  sptni. 

SPIGIâEBU,-a,  adj.,  (fr.  splelr^re); 
Tedi  spiciferu. 

8P1CILE0EBE,  v.,  spicat  le^re;  a 
eollege  spiat  eu  spieu,  a  adonă  spiee 
dupo  secerata;  redi  si  spicuire,  spieare, 

SPICILEGIU,  s.  m-,  spUllerlnn,  (fr. 
■pielile;  actione  de  spicUegert;  spieUe- 
giulu  se  face  dupo  seceratu;  metaforice, 
adunare  de  acte  buccata  cn  bnccata. 

SPICILEGO,-a.  adj.  s.,  (spIeUegM); 
care  aduna  spice. 

âPlCIU,-a, ipteens;  de  spicu,  iespice : 
cununa  spida; — ca  snbst.  f.,  spicia  redi 
speda. 

SPICOSn,-a,  adj.,  spIcU  âbnndam*  i 
m^gau  habenij  splfias;  plenu  de  spiee, 
care  are  mari  sî  plene  spice. 

SPlCd,  s.  m.,  pl.-e,  splea;  vedi  spiea. 

SPICl7IBE,-escu,  t.,  tpleaa  reltetas 
leverei  a  stringe,  a  coUege  spicele  las- 
sate  dupo  secerata,  a  allege  si  collega 
spieu  cu  spieu. 

8PIC0IT0EnJ,-((iria,  adj.  8.,"(d'iD 
spiettirv);  oare  spiew. 

SPICl7ITD,-a,  adj.  part.  s.,  d'in  ^'- 
emre. 

SPIGUITUBA,  a.  f.,  splellegrlomi  ac- 
tione de  spieuire,  si  effecta  alia  acestei 
actione :  spieuitwa  pre  locuirile  secerate; 
metaf.  tpieuiitira  de  prin  tote  cârtite. 

SFICtJLA,  s.  f.  si  m.,  spiculu,  spt- 
eal«i  apltnlun;  deminatiTU  d'in  spiea 
ai'spi^,  (redi  si  spieuUetiu);  in  specie 
si  metaforice ,  a)  f.  spicula,  specia  de 
arborellu,  b)  m.  spiculu,  punta,  acume, 
acu,  etc. :  spicu^iea^iH£Î;)n<,  in  specie, 
acnmele  anei  arme  de  arruncatu  si  de 
impnnsu. 

SPICOLABE,  T.,  splenUre»  (d'in^- 
eula,  spiculu);  a  face  ascutitn,  acnmi- 
natn  :  laneie  bene  spiculfUe. 

SPICDLLECin,-<i«,  pl-e,  ipleiU, 
dennnutiva  d'in  spieu,  de  care  redi  la 
spica,-  alte  forme  de  demiontirn  din 
«picu  :  spicueiu,-tiu,  spicusioru,  etc 

SPICUSIOKU,  «ptcu««,  vedi  «pteul- 
leciu. 

SPINA,  s.  f.  si  m.,  sptflu,  pl.-i,  spl- 
■a,  (it.  sploa  ai  apln»,  isp.  prov.  «iplaa 
ai  MplMj  fir.  tflav,  alb.  splnt,  —pro* 


,y  Google 


m. 

babile  d'io  spiea  saa  apicu,  ri  a  nome 
contrassn  d'in  nna  forma  spleait  aplt- 
•B8(  prÎD  armare  :  ceva  aeuminalu,  tm- 
punguioriu);  l.înform'aceamainBuale, 
spinu,  a)  in  genere  :  parte,  escreatia 
pungatoria  a  DDei  plan^  :  aeaâ'a  are 
gpini;  spinii  seaiuîui,  ţpini  mari,  $pini 
mici.  spiHuIu  impunge;  nu  e  roşa  fora 
spini;  i)  in  specie,  a)  arborelln  ce  da 
frnctn  nomitu  porumba,  praiins  splnosM, 
lAnn.  Ş)  spinultt  ăraaiha,  inse  si  pi.  f. 
spineU  draevilm=:Kjttglum  eampeitre, 
L.;  c>  metaforice,  a)  peni  aspra,  sau  «pi- 
ni Dssosi  ai  certora  animali  :  spinii  a- 
rieiuhi;  spinii  eaprului,  pre  spinarea 
eertoru  pesei  si  pre  laturi  orrescu  spini; 
P)  in  sensu  ideale,  unu  ce  aspru,  amam, 
neplacnta,  dorerosn,  etc. :  nu  pre  rose, 
ei  pre  spini  âormimu;  aci  e  spiwtlu  ee 
te  supp^a  reu;  plena  de  spini  e  caUea 
bendtti;  eonuna  de  spini  se  pune  mai 
adfisea  p^e  eapulu  justtdui;  a  si  impleiti 
eonuna  de  spini;  spinivadâpamentulu 
pentru  peeeatulu  vostru;  a  sede  totupre 
«pmi=a  fi  impatieute  Forte;  2.  form'a 
f.  spina,  pi.  spine,  (vedi  mai  susa  :  spi- 
neU dracului),  ae  applica  mai  numai  in 
sensa  metaforicu,  coma  :  a)  oasuln  spi- 
narei,  seri'a  oBseloni,  Tertebrelom,  ce  ee 
intende  prin  mediloenln  spinare*;  de  aci 
la  medici :  a)  spina-iifida=:=atlawrbiă~ 
da=proprie  :  spina  ^spinare  despicata 
in  âom,  afectione  nomita  ei :  hydrora- 
eheeongeniale;^)spina-ventosa:=afljtA- 
rentwarraO'ectione  a  organului  medul- 
lariu;  b)  spina  ^  murala  d  in  cerculu 
Bornei,  pre  longa  care  se  făceau  laptele 
celloro  ce  se  intrecea  la  cnreu;  c)  spina 
:=una  cnretitiire,  scobitiire  de  denti. 

SFINACItJ.sis^naett,  (scrissa si pro- 
nuntiatu  de  unii  si  spanaeu),  fi.  m.,(BpI- 
naeon,  it.  splnaae,  isp.  «spinacat  T.  fr. 
espiBMhe,  alb.  aplnakj,  —  tote  essite 
d'in  una  adj.  fipinaciu=[gplBaeeD8]  de 
Ia  spina  =  spinu,  fiendu  foUele  acestei 
planta  dentate,  pre  candu  port.  eaplii&- 
fr«  a  essitn  d'in  splnirenptov.  esplsar» 
si  n.  fr.  âplDirdB,  d'in  spinanw=[spt- 
■ulne];  —  trecutu  si  in  alte  limbe  mo- 
deme); speoîa  de  planta  legominosa  bene 
connoscuta :  spinaeueucamesxarneeu 
spiiKiw;  spinacu  cu  ocAiuri  de  6m;  — 


sn 1287 

sptnaeu,  metaforice,  e  >  intellesan  de : 
a)  lucru  insipida,  b)  lucru  commune , 
e)  cu  pucina  raldre,  si  de  aci :  d)  ren, 
de  nemica  :  spinacu!  tote  spinacu!  a 
face  spinami  in  iote  câte  face  si  diee. 

SPINACU,  s.  m.,  Tedi  spinaeiu. 

SPlNfiLE=8pinare.  adj.  s.,  iplnalle, 
aplna,  dorBiim,  (comp.  it.  iplnale,  isp. 
espinal,  port.  eiplnhal,  fr.  tiplnler,  tipl- 
■Ifere,  spinal);  relatÎTU  la  spin'a  doBU- 
lui,  1 .  ca  adj .  nervi  spinali.  meduUa  spi- 
naie,  arterie  spinali;  2.  subst.  f.  reale, 
spinale-a=spinarea,  a)  in  sensulu  cellu 
mai  estensn  :  dosu  allu  unui  animale, 
spate  alle  omului  si  alle  altoru  animali, 
partea  posteriore,  la  omn  ,  de  la  collu 
peno  la  nâd'a  curului;  h)  6to  in  geosuln 
cellu  mai  reatrinsu  :  paţtea  resarita  a 
dosului  omului  si  altoru  animali,  a  no- 
me :  seri'a  de  vertebre  ce  se  intende  prin 
mediloenln  dosului  spinarei,  spatehru; 
c)  in  sensn  intermediariu,  a)  spinarea 
numai  spatele  propriu  disse,  ^)  spinare 
=partea  de  diosn  a  dosului,  sellele,  etc.; 
— d)  intra  iu  multe  si  varie  construc- 
tioni  :  a  sari  in  spinare;  a  arruneâ  tn 
spinare,  pre  spinare;  a  îeud  de  pre  spi- 
nare, d'in  spinare;  a  earrâ  cu  spinarea; 
a  reăicâ  at  spinarea;  a  pune  spinarea 
la  ceva;  a  fi  in  spinarea  cuiva;  a  duce 
la  spinare,  in  spinare,  spinarea  duce 
sau  nu  duce  câlu  puni  pre  Aens'a;  etc, 
celle  mai  multe  ca  varie  insemnari  me- 
taforice, cuma  :  a  cada  in  spinare,  pre 
spinare;  una  feta  cade  in  spinare  unui 
june;  una  nevoita  ne  cade  in  spinare; 
una  culpa  cade  in  spinare  cuiva;  a  ar- 
runeă  âdp'a,  nevdi'a,  saran'a  in  spi- 
narea altui-a;  cn  ammenitiare  si  cu  va- 
ietare  :  vcâ  de  spinarea  mea  !  vai  de  spi- 
narea nostra !  vai  de  spinarea  caUu- 
lui!— te  mânea  sptnarea=vrei bătălia; 
nu  ne  mânea  spinarea,-— in  alta  ordine 
de  metafore  intra  mai  pucinn,  cumn  in 
constructionile  :  «pinarea  eolUnei,  spi- 
narea unei  seria  de  monti,  culme  sau 
machia. 

1  SFINAKE,  s.  f.,  vedi  spinofe,  mai 
allesau  sub  2. 

2  SPINAB&,-eâ>«.  t.,  splnls  manlre, 
pnngere;  a  mani  cn  spini;  a  deveni  spi- 
tiotu;  a  impunge;  vedi  si  comp.  tn^pmore. 


.yGooglc 


1236 


sn. 


SPDTABITT.-a.  adj.  8.,  splailh,  spl- 
aetaat  relatiru  la  apinu,  (vedi  si  spi- 
na,  spinale);  ca  sabst.  m.  reale,  spina- 
nu,  m.  si  f.  spituma,  maltime  de  ^'nt; 
redi  spm^u. 

SFINDEBE,  san  spendere,  spetui  si 
spmsei,  apmsu,  t.,  expenderei  a  di  d'ia 
m&Da  baoni,  a  f&ce  spese. 

•  SPINESCENTB,  adj.  part.  preş. 
(din  spineacere),  •plii«ic«D8i  (compara 
Bi  fr.  spIneseeBt). 

•  SPINESCENTIA,,  a.  f,  (splmeBoen- 
tlftffr.spIneMeiiee);  Btatndesptn««eente. 

«SPINESCERE,V.,  BplBescete.afdue 
spini,  BBQ  a  B6  face  sţinu,  spinosu;  a 
Be  rednce,  a  adjnnge^fn'nu. 

SPINETTJ,  p].-e,  spisetas,  (it.  spl- 
aeUt  fr.  iptnmte);  maltime  de  apini,  de 
plante  spinose;  locu  abundante  de  spini, 
de  plante apiBore  :  spinrfu  de  rugi;  spi- 
netu  de  maradni,  de  seai;  d^ro  maivar- 
tosn  :  spinetu  de  spini  proprii  ett  po- 
rwube;  metaforice :  spineteU  cailei  boui; 
spineto  dicdectieei  aristot^ice. 

8PINIA,  s.  f.,  vedi  spiniu. 

•  SPINIÂSaOIDOCCIPITALE,  adj., 
(fr.  ipinl-axoldo-tcelpltalt  d'in  spinu, 
asse  si  oecipite),  relativa  la  spiria  do- 
sului, a$sea  corpului  si  la  occipite  sau 
cefa,  care  se  intende  de  la  asse  peno  la 
oecipite :  musculu  spiniassoiduccipitalef 
si  absol.  spiniassoidoccipitale-h. 

•  SPmiASSOIDOTRACHELUT- 
LANTOIDIU,-a,  adj.,  (fr.  splnl-axoîdo- 
trMbJU-atlantftTdleD);  care  se  intende  de 
la  assea  spinei  peno  la  atlante  :  mus- 
culu spiniassoidotracheliatlantoidiu;  si 
absol.  (Tedi  ai  precedentele  covontu). 

•  8PINICODU,-o ,  adj.,  (fr.  spial- 
eaadfl),  care  are  pennele,  in  specie  pen- 
nele  eodei  in  forma  de  spini,  adeco  aeuie. 

•  SPINICEBEBRALE,  adj.,  (£r.  spl- 
nleâr^bral);  relativa  Ia  cerebru  si  spi- 
na, care  are  una  systema  de  nervi  ca-e- 
brospinale. 

•  SPINICOLLn,-a,  adj.,(fr.  iplnlcol- 
1«);  care  are  eollula  spinosu. 

•  SPINICOBNU,-£i,  adj.,  (fr.  iplal- 
«•rne);  care  are  corne  sau  mtenne  spi- 
nose. 

•  SPINIGBUBE,  adj.,  (fV.iplnlerQre); 
care  are  peâi  sau  jfluere  ^nose. 


*  SPINIPEBIT.-a,  adj.,  iplalfer.  («r. 
«piainrc);  carfl  porţia,  are  apmi :  ^m»- 
feru  rugi;  absol.  s.  m.,  spitrifeniiu,  spe- 
cia d«  pesce  cu  spini  pre  spinare, 

*  SPINIFOLm,-a,  adj.,  (fr.  splMlIl»- 
lU);  oare  are  folie  spinose. 

«  SPmiFOBUE,  adj.,  (fr.  spUll^r- 
ne);  care  are  forma  de  spini. 

«  SPINIGEBn,-a,  adj.,  (fr.  ■plals&n); 
care  pârta,  are  spini:  vedi  si  spinifent. 

•  SPINILABBU,-a,  a^.,  (fr.  gpl*!- 
libre);  care  an  îiUire~hudie  cu  spini. 

«  8PINIMANU,-a,  adj.,  (fr.  splilva- 
ne);  cară  are  mănule  sau  petionie  spi- 
nose. 

•  SPININEBVU,-a,  adj.,  (fr.splal- 
aervi);  Care  tae  nervii,  fibrele,  firele  spi- 
nose. 

•  SFmiPEDE,  adj.,  (fr.  splilpMl); 
care  are  pedii^petiorele  spinose. 

SPINISIOBU.a.m.,  spt»Uj  deminu- 
tiru  d'in  spinu. 

*  SPINITABSU,-o,adj.,(fr.ipliItat. 
ae);  care  are  tarsii  spinosi. 

•  SPmiTE,  s.  f.,  (fr.  iptaHe);  inflam- 
matione  a  medullei  spinale. 

SFINin,-(i,  adj.  s.,  splnea*;  de  spinu; 
8.  f.,  5pinta=:specia  de  ritla  de  vinia. 

*  SPINOCABPU.-a,  adj.,  (fr.  ipio*- 
otrpe,  d'in  xapnâc  ^  fructu);  care  are 
fructe  spinose. 

SPINOSITATE,  3.f.,splao8asiUtiB; 
stata  de  spinosu :  spinosOaiea  rugiiui, 
scaiului;  mai  vertoau  in  intellessalu  me- 
taforicn :  spinositaiUe  frasei,  argitmm- 
tationei;  spinositatile  passuluidefadu^ 

8PIN0SU,-a,  adj.,  splaosns,  (it.  spl- 
noso,  isp.AgpInos*,  port.  eapliihai«,  proT. 
eipUM ,  fr.  6ptneax);  plenu  de  spini, 
munitu  cu  spini  :erbe  spinose,  spinosa 
roşa,  spinosH  rugi,  spinosii  amm;  spi- 
nose folie,  spinosa  scârtia,  spinosa  ci^ 
spfnosa  selba,  spinosu  arbore ;  metafo- 
rice, difUcile,  anOvoliosn,  plena  de  ne- 
voile :  spinos'a  caile  a  vertutci;  spinosa 
lucrotre,  spinose  labori,  spinose  cure; 
spinbsa  si  amara  viitia;  spinosa  ceatio- 
ne,  spinose  negrie;  mai  allessu neutra 
oratione  st  cogitaMone,  sjnnomstspni, 
nodorosa,  intortoohiata,  incQrcatH'':<pJ- 
nosafrase,  spinosu  sigtu;  apinoasiv  ai 
suptMe  stylu  allu  dicUeetiM  atoieiloru. 


SfpO|^U,-a,  adj.,  bpImbiIuii 
demÎQutiva  «TiD  spini»»»  camuspinom, 
pucinn  tpjnoau :  eonee  spinosale. 

SPINTÎfCABB,  etc. ,  ved^  $panticar 
re,  etc. 

«  8PINTHEBS,  Ban  gpintere,  a.,  Bplii- 
tk«r,  (probabile  â'ia.  aţiftrr^p,  compara 
ai  fr.  spinther);  1.  braciare ;  2.  specia  de 
nqperale  in  mice  criatalle  decttedre, 
verde  iuchise;  3.  scai^telia,  sciDtilla;  de 
aci,  pustula,  besicutia,  cosaiţi  etc. 

*  SPINTHEBOMETRICTT,-(i,  adj.,  (fr. 
■pintliârometriqae);  lelativn  U  ^nthe- 
rometru. 

*S^NTHEROMETR0,  a.  m.,  (fr. 
•plnth^ronitre);  in^trI]In^ntu  de  mesu- 
ratu  fortfa  scitttiUeloru  electrice. 

*  SPINTHELA  si  sphintria,  spinfna,a. 
f.,tfplilQthrla,  sisplntrjs  (fţ;.  apliithrie, 
d'in  acea-asî  originecn  spi>t^Aere=aţtf- 
xvijp);  modu  indecente  de  deafrenare 
intre  bărbaţi  cesipetreca  impreana: 
dupo  Suetoaiu,  s^nffiria  erj^mfţionea 
curta  îui  TS>eriu, 

*  SPINTUENţCE,  s-f.,  gpdUnlx) 
(imt.v9aplz);  specia  de  paasere  forte  sor- 
dida; de  aci  si :  spinUimiciu,  s.  ni-,  spln- 
UraiolbiD,  ca  deip)nnti?n  pejoratiru» 
una  paasere  mica  de  ren  auţpiriu. 

*  SPINTDENtCIU,  8.m.,  Tedi  s^nn- 
Uimice.  '■      ' 

*  SPnnJ,  a.  âi.,  splnot;  redi  spina. 
«SPniţfLA,  3.  f.  ^i  m.,  8pintUu,apl- 

■Blai  'deminntivu  ^lin  spirit  si  s^Aiu: 
mica  spiiUK=ipinare,  miou  'spi'nu:=spi- 
niaioru;  (oompara  si  fr .  splnnU). 

*  8PmţJLABlD,-o.  a^''8.';tfr.8plno- 
Ulre);  relativa'la  spinula;  in  apeOle  ca 
B.  f.,  fpinularia,  spâcift  de^lante,  anome, 
specia  do  alga. 

*  SPIliItrLTFERU,-,o,adU  (fr.aptn»- 
URti);  care  p6rta,  are  «pJrtNM,  (Vedlspi- 
nula).  -^■■.     ■ 

*  SPINDLIPLOBU,-a,  adj.,  (fr.  ipl- 
■ullflore);  care  arp  flori Spnltdou. 

*  SPINULIPOEME  'sispinuliformura, 
adj.,  (fri'Bpliiiillf^niis);  'care  are  forma 
desgmula.'  ■'     " 

SPIOţrAKE,;eâi«,,T.,  apetnlarl,  eb- 
Berr&r^,  dif^rre  i  ft'  fi  ^onu;  &  esser- 
citâ  y^onfâ;  a  bbsetrf  {'a  delată;-  de 
regnla'cQ  sep^b  re'â'l^yedi  specnlare. 


m. 12M 

SFIONABIA,  a.  f.,  lucrare,  fopta  de 
spione,  vedi  spionia. 

SPIONE aau 8j>tc?f»H,  s.m.,  (fr.MpioD, 
it.8pii),  BpeouUtor,  deUtor;  care spio- 
nedia,  care  observa  faptele  si  vorbele 
altom-a  spre  aledenuntiă;  ţ.spiones3a. 

SPIONIA,  S.  f.,  I.  spaealatust  stata 
si  fapta  de  spionu;  2.  spionta^^tiplaali 
=:specia  de  vitia  de  vinia,  (vedi  ai  spi- 
nia  la  spinin). 

•SPIONU,  8.  ni.,  (fr.  «pion),  vedi 
spione. 

*  SPIEA,  s.  f.,  Bplra,  {aireîpa,  fr.  spi- 
re); ce  e  îuvertitu,  eacitn,  impletticitn, 
incollacita,  precnma,  în  genere' tnatiels, 
intestinele,  etc. :  spir'a,  spirele  inteaii- 
neloru;  spir'a  unei  seare  inaUa;  in  spe- 
cie, 1.1a  linie  :«pir'a  liniei;  de  mtiUc 
ori,  in  acestu  casu,  însemna  numai  ttnu 
odu  aUu  liniei  spirale  integra;  2.  la 
columne,  apira'=  toru  sau  tori  ai  basei 
columnei;  3. (|jira=/MM«ceBe  infasciiîri 
pre  fnanln  aan  arborele  navei;  ^'.ipira 
^evolntione  de  oşti  in  forma  orbicalan; 
5.  spira^ehoTV.  desu  de  <}meni  san  de 
alte  fientie,  mai  allesau  de  bacchanti; 
Q.  spira  de  fuma,  de  Samma,  de  vs-  - 
pori,  etc.;  7.spira=partedeeerteconce. 

*  SPIRABILE,  adj-,  Bpirablltiţ  care 
se  pdte  spirare,  bonu  de  spiratu  :  aeru 
spirabile;  metaforice,  ceservelaviâtia: 
tejurupre  acesta  lutnina  spirabUe;  d 
ca  aensu  activa,  spirabile  :=  care  p6te 
spiră.  vtoe. 

*  SPIRACLU  a&a  spiracuht,  pl.-e,  spl- 
raonlom,  (fr.BpIraeiIe);  gaAra  detpiratu: 
spiradele' cavei  de  vina;  in  specie,  spi- 
raele  =:±'orificie  alle  traebeieloi^  insee- 
telora. 

«SPIRALE,  adj.s.,  (fr.  spiral,  ipl- 
r«l«);  relativa  la  spira,  cu  forma  de 
spira :  linie  apiraU,  elateriu  spirale,  seare 
spirali;  ornamente  de  arckitectwa  spi- 
rali; la  plante  :  folie  spirali,  fiuteUiapi- 
rali,  enAryoha  spiride,'  vase  spirea; 
pedunelu  spirt^;  conee  spirali;  ca  s.f., 
spiraUa,  ceTa  in  genere  spirale :  «ptro- 
iea,  spiraîile  unui  orologiu ;  spiralMe  h- 
nei  macMne;  caten'a  unui  orologiu  se 
infasdora  in  spirale  in  gi%tndu  ftwtdm ; 
foUele  certoru  fenieţ  suin  spirale;  in 
specie,  8pirak=^ima  apiirde. 


=y  Google 


1149 


8PI. 


*  SPIBALITELUra,  wtj-,  (fr.  ipl'*- 
UU1«);  care  face  <«îa  pândia  spircâe :  ti- 
ranie spnralitele. 

*  SFIBAME,  pi.  «pH-omine,  iplra- 
ven,  si 

*  SFIEAMENTU,  pI.-0,  aptranentnm, 
actione  de  spmxre,  Afxo  mai  allessu : 
medin  de  gpirare,  rea%iflîaiore,  gaura  sau 
esnale  de  aufflatn,  de  resurSatu  :  spiror 
meiiide  eavei;  vedi  si  spiradu. 

*SPIHANTE,  adj.  part.  preş.,  (d'in 
tpirarp),  gplraw»;  care  spira. 

*  SPIBANTHlU,-o,  adj.,  (fr.  iplran- 
thd,  d'iii£ydoi;,=flore,8ianEÎpa=sijira); 
oare  are  flori  saa  sepaîe  spirali ;  de  aci: 
apiranthu,  s.  m.,  (fr.  aplrauthe),  gena  de 
plante.         

*  SPIBANTHH,  8.  m.,  vedi  apiran- 
thu. 

*  SFmAItCHIA,a.f.,(fr.apIranhle); 
officin  de  spirareiu. 

*  SFIRABCHICU,-a,  adj.,  (fr.  splmr- 
ehl^ae);  relativu  la  apirarclâa  si  k  spi- 
rarehu. 

*  SPIPARCHU,  8.,  (fr.  Bplrarqne,  d'in 
o«Bîpa=8pira  in  sensa  de  ehoru  de  bac- 
cbanti,  si  &px^'*^^i^^S^^o)i  care  âirige 
unii  ehoTM  de  hacehanti.. 

•SPIEABE,  T.,  Bplrare;  a  sofflâ, 
1.  proprie,  a)  in  genere :  und'aferbe  sub 
impulaulu  veaturUoru  ee  spira;  apira 
aminilu,  spira  ventu  d^tn  varie  direc- 
tioni;  tPinpepfulutaurulmspirafiaaira; 
fora  ineetare  voru  spiră  odori  pre  alta- 
riuhi  teu;  unde  uft^a  nu  spira  si  nu 
murmura;  spirau  d'in  tote  părti}-e  suavi 
odori  de  fhri;  b)  in  specie,  a  trage  şan 
emitte  aufflareispi'râmu  aeru;  pre  câtu 
vomn  spiră,  vomu  luptă  pentru  derep- 
turile  nostre;  nu  potemu  spiră  macaru 
fora  temere;  a  spiră  desu  si  greu  e  semnu 
de  morbu ;  se  nu  spirali  aeru  pletut  de 
uâasmate;  de  aci,  prin  metafore,  a)  a 
Tine,  a  fi  in  vi^tia  :  pre  eâtu  spiru  eu, 
nu  poH  tu  faee  ee  vrei ;  <Aiâ  mm  spira 
paHentele;  aruspicele  consulta  spiran- 
tile  viseeri;  spira  venele,  si  baie  ineo  cor- 
dea; —  in  specie  pentru  littere  :  littera 
s^rante=8UtilarUe ;  2.  metaforice,  a)  a 
aT4  Tentn  favorabile,  a  pluti  ou  Tenta 
farorabile,  a  aT^Buccessuid^eo  ne  spira 
ventuUt  fortunei,  vomu  av4  suceessidu 


8M. 

doritu;  b)  a  TÎufl,  a  fi  plenn  de  vi^tia, 
a  9  vivace  :  suffletulu  si  meniea  strip- 
toriloru  ingenioşi  spira  in  aeripteUlortt; 
spira  si  viue'amorea  lui  de  patria;  mu 
allessu  de  imagini  vivaci,  de  repreienta- 
tîoni  plene  de  viâtia  :  statua  spiranie, 
marmuri  spiranti;  effigie  Sin  marmore 
de  Păru  viue  si  spiranti;  c)  a  aspiri,  a 
tende  susn,  a  fi  ambitiosu,  superba,  mân- 
dru ;  d)  transitive,  a)  in  genere :  eaJMu 
spira  focu;  chimer'a  spira  flaeure  cPi» 
gura;  taurii  mjugati  ^tiraa  flamme;  o- 
dore  suave  spiră  din'a  d'in  auiiidu  tm 
peru;  ^)  in  specie,  a  fi  pleuu,  a&bnndi, 
a  manifestă,  etc. :  a  spiră  tara.  menia, 
bellu ;  a  spiră  bland^ia  de  angeru,  bo- 
nitate divina;  a  spiră  mtmdria  nesuf' 
ferita. 

"  SPIBATIONE,  8.  f.,  splratlo,  (fr. 
splratl*»);  actione  de  spirare,  eamu  si 
effeetu  alin  acellei-aai :  odorea  spiratîo- 
nei ,  spiratione  usiora,  grave. 

*  SPIBATU,-a,  adj.  part.  s.,  (d'in  spi- 
rare), aplntuat aer^  spiratu,  oiorHe 
spircUe;  spiratiUu  odoriloru ;  organude 
sptrofu  odori, 

*  SPIREA,  B.  f.,  «pirna,  (aicsipaia, 
fr.  Bpir6e);  g6tm  de  plante  d'in  famili^a 
rosttcieloru. 

*  SPIBEACIU,-a,  adj.,  (fr.eplr<a«<); 
care  s^mina  a  spirea ;  subst.  pL  spirea- 
dde,  tribn  de  plante  d'in  famili'a  ro- 
sacieloru,  cari  au  detjpugniulu  sjnrea. 

*  SPIElCU,-a.  adj.,  (fr.  Bplrlqne);  re- 
lativu  la  spira :  linie  spiriee. 

*  SPIRIPER0,-a,  adj..(fr.Bpirinre); 
care  piJrta,  are  spira;  snbst.  pi.  spirifs- 
rele,  trîba  de  conchylie. 

*  SPIRIFORME8i5pinror»wt,-a,adj. 
(fr.gplrirorinfl);  care  K6  forma  de  spira, 

*  SPIBIBOSTRTJ,-o,  adj.,  (fr.  splrf- 
roBtre);  care  are  rostru  spirale,  i*  jpt- 
raîe. 

*  SPmnAm,spiritalitate,  etc.,  vedi 
spmtuale  spiritualitate,  etc. 

*  SPIEITO  (pre  a  locuri  synoopatn, 
spirtu),  pl.-e.  eptrltoB  ,  (ît.  şpUlto,  iap. 
eaplrlta,  port-esplrlt»,  proV.eBptrIt  si 
sperlt,  fr.  esprlt,  aib.  apirt):— d'in  spi- 
rare, forma  secundaria  pre  longaform'a 
spiratu,  oa,,Bi  suffldu  d'in  stelare  pre 
longa  suf/latu;  aaîă  eospirituiosimiai 


\ 


snfflare  de  nero,  b1  in  genere,  snfflare, 
msi  Târtosn  :  snfflare  în  actione,  in  actn 
si  miaoare,  aera  in  mişcare,  etc.,  1.  pro- 
prie, a)  in  genera :  spirihilu  ăiffere  de 
vmta,  de  aeru  agitatu,  intru  eâtu  ven- 
titiuespirUutHaiveemente,  iroapiritîdu 
e  aeru  ee  mfţla  lenu  $i  incetu:  totude  a 
tm'a  aendu  se  miaea  attbifi^ulsulu  unui 
tpieiiH;  attegt^  pentru  aemena^  di  de 
spirifu  lenu  St  pZacitJu,*  aeesU'a  nu  ae 
^otu  ăiee  si  face  de  e&Ut  suh  inf^entffa 
u/Mii  spirit  divinu  neeotUenUu;  ntentea 
foUutui  maufflcda  6re-aimu  deunurpi- 
riU^  ditmU;  epirilulu  eliasioru,  fam&%- 
tidugreu:  eeeatătu  deeommune  easpt- 
riiulu  e^oru  viui,  pammtidH  eeUoru 
tnorti,  marea  căloru  natanti?  preeumu 
fora  apa  nu  potu  liue  pescii,  asia  fora 
ipiritu  âmenii,  passerSe,  etc; — spiritu 
tuave  de  odori  se  reversa  inaeru;  spirUu 
de  putorosa  odore;  i)  in  specie :  k)  aernla 
t^ratu,  resufflare,  respirare:  eu  treilu- 
eniri  se  tine  viifCa :  cu  mâncare,  a* 
beuha-a,  eu  spiriiu;  eme  trage  spiritu, 
viue  inco;  frasHe  îmge  nu  se  pota  pro- 
nunţia fora  spiritu;  a  si  dă  tiUimulu 
tpiritu;  a  eoUege  uUimulu  spiritu  essitu 
^in  gur^a  unei  fientia  chara;  aUinsu  de 
mai  muUe  vuZnert  si  dede  ultitmdu  spi- 
rOu;  ft)  abstractu,  sofSare,  respirare : 
apirituiu  pertunde  in  pulmoni  si  i  incăl- 
de$ee;  aenduprin  spirUu  vivifiea  sinvr 
tretee  animalUe;  t)  mfflare  ca  condi- 
tione  a  Tiatiei,  su^re  de  viâtia,  vi^ti'a 
ensasi :  tyranni^  priva  de  spiriiu  mtd- 
tbne  de  eetatiani;  S)  suspiriu,  snspinn : 
si  eeltoru  ce  nu  vreu,  erumpu  spirite  eu 
lacrime;  e)  in  grammatica:  spiritu  as- 
pru, 8ptn<utenM=spIritDsaspert*pIrl- 
tis  lenlB;  2.  metaforice,  a)  spiritu,  in  op- 
sitioae  cn  materia,  personiRcatu  si  rea- 
lisatn  in  mai  mnlte  modnri:  a)  Domne- 
ăieu  e  spiritu  si  cu  spirituJu  se  cade  se 
ne  inehinămu  lui;  spirOulu  divinu;  spi- 
rittdu  sântu;  săhtt^  spiritu;  0)  spirit 
=  Bobstantia  iocorporals  aBnfietuIai  o- 
menescn,  ca  particella  d'in  spirituiudi- 
vinu :  Bpiritulu  e  immortale,  spiritidu  e 
partea  nosira  cea  mai  nobile ;  spiritulu 
e  neperitoriu;  ^)  d^ro,  afora  de  Domne- 
dieu,  se  concepu  n  aUe  spirite  hone,  in- 
torporalA :  a)  atmt  spirite  bone,  angerii; 


^  spirite  rate,  demonii;  •{)  m  fine  ea 
spirite  ineorporaîi  se  concepu  suffMeU 
despoliate  de  vesimeniulu  corpulM.-  90  a- 
poi  svh  nome  de  spirite  trecu,  in  limita 
viUgvlm,  si  strigonii,  spectrele  ai  tote 
fantasmgl^  :  l)  8piritulu=mitQe^\n , 
prineipinln  vietiei  onintni,  considerata, 
in  partea  intelligente  ca  si  in  cea  affec- 
tira,  Tîâti'a  umana  ensasi, in  oppositione 
cn  eorpulu  ;  spiritulu  si  corpidu ;  spiri- 
ttdu  e  tare.  carnea  debUe;  etc;  e)  spi- 
K^urrmente.inteUipfentia,  judecata,  etc.; 
spiriiu  fiiasofieu,  spiritu  critica ,  apîritu 
poetieu,  omu  ăe  spiritu.  ofmi  eu  apiritu ; 
omu  fora  fvru  de  ^iritu ;  a  avi  in  spi- 
rit», a  eoprende  eu  spiritulu:  hu  mi  au 
daiu  Domnedieu  spiritidu  unui  genw ; 
legile  de  eogitare  aUe  spiri^lui;  spmfyt 
justu,  spiritu  sofisHcu;  spiritu  aijeru, 
vastu,  profUn^ ;  d)  spiritu  =  afFecta, 
dispoBitione:g;)îrifu^&iât4,  spu-itu  re- 
ielle,  spiritu  doaUe.  spiritu  reu;  c)  m^- 
taforice :  sptH^u  JB«6ÎM»(,  spiritu  nrdio- 
noie.  spirUu  militariv;  spiritu  ăe  eorpu; 
spiri^du  legUaru;f)  licăre  alcoolica;  spi- 
ritu de  rimi,  spiritu  de  prune,  etc. 

*  SPIBIT0ALE=smnftiîc,a(y.,  Bpl< 
ritnalls=splrttali3,  (fr.  splrltnel);  rela- 
latim  Ia  spiritu ,  1.  in'intellessa  mate- 
riale :  arteride  spirituali.  partSe  spiri- 
tuali cdle  pidmonQoru,  in^rwnente  de 
muaica  ppiritut^i:  2. inintellessn ideale: 
siAstantie,  fieatie  spirituali  sunt  sufj^ 
teîe  nostre ;  ângerii  si  demonii  se  con- 
cepu ea  fientis  spiritucdi;  poterile  spi- 
rituali, faeuUaiile  spiritwiiJi  se  oppunu 
la  poterii-  corporali;  poierea  spirituale 
se  oppum  paterei  mundane;  în  acesta 
sensn  mai  estensn :  omu  spirituide,  imi- 
liere  spirituale;  eovente  spirituiâS.  epi- 
stola spirituale ;  physionomia  spirituale , 
vultu  Bpiritutde. 

*  SPIRITUALISAKE,  y.,  (fr.  aplH- 
tnallBer);  a  face  spirituale,  in  specie: 
a)  a  spiritucdiad  solidele  sau  licidele,  a  Ie 
face  spiritu ;  b)  a  spiritualisd  sensul» 
materiaie  sau  KUerde ;  e)  mulH  filosofi 
eauta  a  spirituaHsâ  materi^a,  prectimu 
alţii  tendu  a  materialisâ  spiritulu;  poeţii 
SpirituaHsâ  pasaionile. 

*  SPIRITU ALISATIONE,  sT  f.,  (fr. 
BplrUnaiiiiitlCB);  Kotione  de  a  spiritua- 


oog  Ic 


IM» Wţ 

liMre:  ipir^alitatiiMea  Ueaniont  m 
faet'ftm  de^iUetione. 

*  af>IBITDALISATn,-4,  »dj.  patt. 

*  SPIRITUAUSMU,  e.  m-,  (fr.  «Firi- 
ti*lltHf^  syBtama  filosofica,  oue  ad- 
mitt»  s  aite  fientie  divetse  de  corpuri, 
fieftiw  fiomite,  spirite, :  spiritwiUsmtlu 
^  in  ofpo$Uion9  cu  materialiamuli^ 
spmtutUiniadu  e  ai  abiau  de  spmtuali- 
tate. 

*  SKBITOALIST0,  b.  pere.,  (fr.  «pl- 
ritai^Ute);  cwsprol'ess&docl^iD'asjHrt- 


*  SSUUTUALITATE,  s.  f.,  splrltia- 
IUms,  (fr.  srIrLtuUU);  caUtate,  natura 
de  y/iiituale  :  apirUuditatea  sitffietulMi 
omemacu,  tpir^iiialitaka  stA^antieidi- 
vma;  M^ritualitatea  te  <^pum  la  mate- 
rittUtate. 

*  aPIEITUOSUsaipiHiosio,  (siscur- 
tatu  apirtoaia;  vedi  si  apâHaotu),  a.  f., 
Btata  de  ^iritttosu  :  ^rHuosVa  Ztcort- 
lom,  (cQiDp.  Cr.  iplEltooittâj. 

*  SFIBIinDSU=Mfnrifomi,  (si  scur- 
tatu  apwtotttf^-ai  adj.,  spirltibns  alinn- 
d««i,(it.  gplrltaiia>  Isp.  esplrttfM,  port 
eapliilt)MW%  &■  sÂUltatnx);  plenu  de 
gpirtu=dii  aensulu  apedaie  de  essentia 
de  TÎDU,  etc. :  h&iiure  apirituoae,  vinu 
tare  g^^Hmw^  inse  si :  otnu  9piAtu<au, 
cosilf^^trittMi»^,  muiere  spirituosai  etc. 
=|de4i  dB  ntfflte  si  de  anima,  in  sen- 
Buu  celln  mai  nobile  aUu  coveutului 
aj^itu. 

*  aPIBIVAlTU.^a,  adj.,  (fr.  splrl- 
vi^r*);  ftlje  cui  mtve  sunt  spirali :  coace 
apiri^ve  de  ţUtgu  in  ausu. 

*  SBIBOBaACHIOPEaHD.ra,  adj., 
(fr.  Bptnbnuihl«pho|-ef  d'in  07CGipEi:=Epi- 
la,  pp«xiwy=braciu,  si  ţ£ps(v=portare); 
care  porta  braeie  apirali;  s.  f.  pi.  spâ^O' 
hrMl4oi^K>rele,  «fŞB^e  die,  mcUhuce  ace- 

*  3PIB0BBA.NCHIU,-(i,  a<^j.  s.,  (fr. 
•rlrobra^lu);  cvra Aif^branchie spirali, 
B.  m.,  aştrobratuătiu,  genu  de  insecte 

*  SPIBOIDB,  &4j.,  (fr.  splrelde);  oare 
sâmina  cu  apira. 

M^  oare  are  Mn  «piriu^-  ţubst  pi.. 


m^ 

apirtiobele,  trjlbQ  de  plante  d'iu  fiupil^ 
cmc^erdoru.  . 

•  SPIKOSTyi,U,-a,  adj.,  (fr.  sp|rf 
itfle);  care  are  atyiv  spirtth. 

•  SPIEOTLE,  B.  f.,  (fir.  spltorle);  <j- 
lementu,  coţpu  elem^ntaf  t^.,  radjpale , 
(T«di  si  spvoj/Uira). 

•  SPmoymRA,  s.  f.,  (fr.  «ffln/U- 
ny,  combiuatione  de  apiroj/le  cu  alta 
corpu  simpla. 

«  SPUfTOSIA,  spirtosu,  spirtu,  etc.; 
vedi :  spirittto^,  apirituoau,  spirUufiic. 

•  SPIBUIiA,  B.  t,  spb:nlfl,(fr.  spiro- 
le);  1.  deminuti?a  d'in  apira;  2.  in  spe- 
cia, genu  de  conce. 

•  SPIEULACIU,-^),  adj.  s.,  (fr.  «pi- 
roLiA^);  care  sâmina  cu  spinWa;  subst. 
pL  apiruladele,  familia  de  couce. 

•  SPUlT]tATa,-a,adj.,(fr.  sjţlruW); 
faoutu  in  forma  de  spirale  sau  spwa. 

f  SPIBURtI,-a,  a(Q.,  (fr.  splrare,  d'in 
offsîpazrspiru,  si  0^9=06^);  care  are 
eod'a  spirale;  vedi  pi  spiricodu. 

•  SPISSAMENTU,  pl.-ţ,  splsumeii- 
tom;  acta  de  spissgre,  dâro  mai  rertosu 
instrumeotu,  mediu  de  spissare ,  dopu, 
stupă,  etc. :  spissamwte  de  pltUa. 

•  SFISSABS,  T.,  splsaaret  a  ^e 
spusu,a  iadesi,  condensa;  ingrpssiă,  etc.: 
lapte  apissai»;  ap(a  spt^sata  ssfaţţ  gla- 
eia;  metaforice,  a  iude^,  a  faqe  ţlf^u  : 
a  apissâ  venir.ea  aea  la  noi, 

*SPISS£SCES;E,Y.,Bpliseaoere,8pla- 
Btr^  a  se  face  spişath.  dâre  si  a  face 

luptatprii  snissesca  i)fdinile  sefU. 

•  SPIŞSfCQRNU.-a,  adj.,  (fr.şp^şl- 
e«rB«);  care  are  ţyr'wle  sau  fmţennele 
apisse. 

•  Sf  ISSigpADU.-o,  adj.,  şptvjyra- 
dut  care  faofi  paşşi  a^ns^si,  care  calţi^ 
leutij,  jpcotu. 

•  SPISSIEOSTBU,-a,  adj.,  ^(fr.  spls- 
ilrogtre);  care  are  rostrtdu  spţasu, 

•  SPT^ITAŢE,  s.  f.,  Bpl8sitţi,sj  edili- 
tate, stătu  de  spişsu  :  s^aiţitiea  ordiu- 
Ittt,  erhei,  pomiloru. 

•  SPISSITQDINE,  3.  f.,  BplBiltndei 
io  acel1,v-a8i  sensu  cu  alia  formei  spis' 
aitate,  inse  mai  eneţgiciţ :  spissifvdinea 
teaauturei,  spis^ttidinea  (ţf^^  *)k(^, 
cote  de  valori. 


>yGoog[c 


8PL. 

U.-o,  adj..  BplBM^  (comp.  tr. 
<p«U);  dasso,  inâewtu,  Btrinso,  com- 
{laoliu,  ebo.,  1.  proprie  :  spista  negura, 
$pim  num;  spisaa  pândia,  tpiMae  U*- 
NMs;  spiste  tmibre  de  no^  spiatu  m- 
ttmerieK  spma  wmenMa,  «piira  irla ; 
$pi$ri  erhm,  spissi  spectatori,  qn$m 
iheatru,  ipMM  temphi;  spiase  seamne; 
^itaa  grmdme;  2.  meUfmce.  a)  eu 
pani  api$ti—tU^  si  notuti,  si  de  acf : 
«I»MH=:lentn,ii]eetn,  molie,  tu:(liTii,eto.; 
&^  ce  e  desu,  ce  ee  face  sdeaea,  eontimiu : 
apiase  viaiie  la  aedlu-aai  loeu;  e)  impe- 
netrabile, greu,  difficile;  —si  oa  adr.  a 
eakâ  spissit,  a  msrgs  ei  pOssi  apisatt,  a 
viaitd  aţÂaau. 

8PITALE=«pifoIw,  e.  m.,Teâiosp»- 
iaîe,  oapiHu. 

*  SPITHAMA  sau  apttanta,  s.  f.,  gul- 
U«M«,  («R^at»},  fr.  spitkame);  meaura 
de  loaţitndine  la  greoi :  paîma,  achiâpa. 

•SPLANCHNIOU,-a.adi.,  (fr.Bplaooli. 
■IfM*  din  aK\A-{x*L  s  idaoeri);  rela- 
tiva hTisceri :  nervii  a^^tmehtiiti,  paih 
tiedee  eavitate  splan<Ani^. 

+  SPLANCHNO-,  (gr.  «cJAfxvov  = 
8plaachnii=Tiscere),  in  compositeBcien- 
tifice  :  splanehnoeoâa,  a.  f.,  (tt.  aţUmOt- 
uefite)  ,  casta  de  apUmelmoaceletu ; 
aplaniÂnodenie ,  a.  m.,  (fir  ipUBeluio- 
dent^ ,  denti  de  la  aphîanchnoaoeletu ; 
iplanehnograplUa,  s.  f.,  (fr.  ipUnebno- 
fn^le,  d'inţpdEţ«v=âe  scriere),  descri- 
erea riscerilora;  tplanchnogrt^tim,rai 
adj.,  (fr.  ipluehne^npbtqRe),  relativu 
la  at^anchnographla  sau  la  spItmeA- 
nographe;  a^n^nograpJm,  e.  m.  pers,, 
(fr.  BpluohMîrapke),  cella  rersătu  in 
spUmehnograpMa;  aphnehnoiăe,  adj.  (b. 
8pl«neiiii«M4),  care  Bâmina  cu  splan- 
dam;  sabst.  pi.  apianehaoidik ,  triba 
d'in  famili'a  Uehmiloru;  aţ^anehnoli- 
thiatia,  8.  f.,  (fr.  splaaebnollth  teslei  d'in 
}.Edia(Kc=imp6trire),  morbn  de  pi^a  la 
Tre-DDoIa  i'in  ^lanchne;  apiUmchnolo- 
gia,  B.f.,(8pluiekMl«sta)d'inX(i-)cx;=di8- 
corsu),  tractata  despre  apla^chne,  par- 
te a  anatomiei  care  tract^dia  despre 
8pUmiihm=:jawtii  aplanchnologieu,-a, 
a^.,  (fr.  Bp]anabnol»slqae),  relativa  la 
^Oanelmolo^  saa  la  splânchn^off»; 
^kmehnologu,  b,  m.,  (fr.  ipUBeliDeU» 


ţ»t),  cella  vetiata  ia  tpbmeJmthgh, 
saa  auctorin  de  naa  aphndmcitgtai 
apUmehmaeivda,  b.  f.,  (fie.  splMBhmBM» 
pie,  â'iBm«CHV=pspeotare),ii>8pectieDe 
a  visceriloni  aaei  Tictime  peabn  â«»- 
coperireavenitoriolui,  laaottoi;  ■ylondA- 
noMoIete,  s.  m.,  (fr.  ftpUvhM^Mlette). 
parte  a  aeeietklm  oe  inEoecâtfn  vimsmii»; 
aptanchnoaeeleUatt-a,  adj-ţ  (fr.aplHflk- 
KesiRelftttiqne) ,  relativa  la  ^ilAfMk- 
noauktu;  aplanchnotomia ,  s.  f.,  (fcţac. 
spUiebiotoafet  d'in  Topii^^dissecare) , 
anatomia  a  Tisccriloiu;  aploiubnal^m- 
cu,-a,  adj.,  (&.  spUnebaotoaiţiM),  rt- 
lativn  lafpIoncAttotowfa,  apianeluMier- 
t^ra,  vertdra  a  aplaneimitfielştuitd ; 
spUmefaiowrMfrede,  adj.,  (fr.  ipltMk- 
KtTertebral),  relatira  la  i^leatehmmtr- 

SFL£NA=jp[i»a,  s.  f.,  Bpl*i,_l|««, 
(tmkiiv,  augl  *plee>>  a.  gr.  oxXiJvii;  &. 
^lesB,  numai  camotba  dupo  A,ngU,  dro 
pentru  splm'adtfoorne  &.nte),iinulud'iB 
visceri  sau  splanchne  :  d&rere  de  aţUna, 
me  dore  a^n'a.  ti  a^a  ittfiaiu  aiieH'i^ 
metaforice,  a}  nplena=:ma-budeapteiim, 
in  genere  :  auffm,  se  vede,  de  «plmo; 
si  pecorde  sv^eru  dea^^ief\a,hnaimom 
de  spiena;  ouQe  mai  verioşu  tmmt  de 
splena,  le  appnca  spien'o;  —  omu  fora 
aplena.  care  nu  scie  de  fatiga,  ladefet- 
Bis)  bjia  specie,  a)«plena:=bype(»adzfa, 
melancholla,  egritudins;  ţ^mi  ffntre, 
splena,  si  mai  rertosu  in  form'amaac.: 
8plmt«IuBaaspIe««-te,b.ypocbondr(a  in- 
sodaia  de  tristetia  san  melimolioUas  u  de 
arritola  de  sene  ai  de  lame  a  celloi  ap- 
pncatu  de  aeâsta  affectioae  moibosa : 
spienviu  aau  spimiek  predomina  intre 
AngU. 

*SFL£XALaiA,  8.f.,  (ti.  >pl«MUfe» 
d'ia  SXToc=dorere);  dorere  da  aptma. 

*  SPLENALaiCU,-a,  adj.,  {ţr.  «pW- 
naigiqne);  relativa  la  aţientdgia  i  Mf' 
ferentia  aplenalgica. 

8FLENABE=<ii)uMre,  v.,  tpleM- 
tieomoib*  lapiicarej  a  cad^  ia  splma, 
ca  morbn;  a  fi  appueatu,  a  safferl  de 
aplena  :  au  ^ienaiu  midie  oui;  nu  man' 
că  6ue  spiatata,  co  poU  aptaud  ai  tu. 

SPimĂTlCU^apiimaicia,  b.  f., 


.yGooglc 


-SPLBNATICU=:fipIiHa*«!«,-a,  adj.; 
tţlenetleis,  llenleDg,  lleaosos»  (it.  port. 
iplnetlco,  isp.  eaploiietloo);  relativu  la 
spîena.  mai  allesan  la  «plena  ca  morba  : 
affeetionetplmmtiea;  in  specie  hypochon' 
dJriCD,  melancholicu,  tristu,  etc.;  si  ca 
m\mt.uim»plenntieu,  una  spîmatica; 
de  ae(  si  sabeL  f.,  Bplenaiiâa=Bta,ta  de 
tplmatim;  redi  si  iplenla. 

SPLENATU=spHtMrf«,-a,  adj.  part. 
s.,  d'in  splenare :  vacca  sjfi,enaia;  eu  cRepo- 
tiiume  de  sţilenaiti;  splenaiviu  unei  oue. 

•SPLENDENTE,  adj.  part.  preş.  (d'in 
sptendere),  iplendeiifl}  care  splende; 
splendentiie  steUe.  splenăentea  luna. 

•  SFLENDEBE,  T.,  spltnderej  a  Incf, 
a  stralDcf,  a  lucorf,  etc. :  st^lde  aplendu, 
unu  Buperbu  sare  aplenăe  pre  ceru;  unu 
focM  mare  tţUnăea  in  pădure;  splende 
OHTuIu  pre  ăensidu,  splendu  n^tîma- 
tde;  me^forice  :  aplende  gîorta  Home- 
Ini  em>a,-  splende  virtutea,  splendu  trtr- 
tuaUe  Un;  proretbin :  nu  toiu  ce  splende, 
e  auru. 

«SPLGNDESCSKG ,  v.,  apUndeioere] 
a  iBcepe  a  splenda-e,  a  deveni  spten- 
ăenie. 

*3FLENDIGASE,T.,  BpLendlcare j 
on  seosQ  demioutivu,  adesea  pejorativu, 
d'in  splendere  .*  ăbid  mai  si^endiea  unu 
eortm  de  hma;  abid  spfendtea  unele 
gteBe,  condu  e  se  resaria  sorele. 

«  SFLKNDIDU,-a>  adj.,  spleadldas, 
(fr.  flpl«BdMe);  «are  aplende,  mai  allessa, 
plenu  de  s^endâre,  1.  proprie  :  stelie 
tf^endide,  ^alendida  ^wiina  a  sârehâ, 
ăviicea  si  s^endid'a  lumina  a  lunei  pre 
HMa  sera  serena;  intre  stelie  cea  nui 
a^nâida;  s^ndiău  auru,  splendide 
ganme,  splendide  arme;  spletutide  pi- 
eatureUe  de  rare,  splendidu  adamante ; 
in  particnlariu  despre  avuţie ,  luasu  : 
splendide  vestimente,  splendida  corona, 
splendide  ornamente,  splen^du  ai  su- 
per&u  ptdatiu,  splendidu  omatu,  splen- 
t^duţortUfSj^endide  camttie;  splendida 
otpeHn.  spiatdide  mese;  splet^tda  nunta; 
^tencUău  templu;  2.  metaforice,  a) in 
genere,  m^nificu,  mnnifica,  escellente, 
insemnatn,  etc. ;  unu^  d'in  «eUt  mai 
splendidi  eroi,  bar^atu  forte  splendjdu, 
inv^iatu  intre  ceUi  mai  splendidi,  âni- 


8PL^ 

meh  ceUe  mai  mari  ri  gplen^de  prin 
vertuti;  spZenduf  a  podessa;  mai  splen- 
didu e  nomele  nostru  de  câtu  aUu  vo- 
stru;— in  specie,  cu  ide'a  accessoria  de 
apparentia.  in  opposîtione  cu  re(dUatea, 
si  prin  urmare  :  splendid,  care  are  spe- 
âosa  splendâre. 

*  SPLENDIFIGABE,  v.,  spIendlB- 
etre;  a  face  se  aplenda,  a  face  splendidu. 

«  SPLENDOBE,  s.  f.,  spleadcr,  (fr. 
Bpleodenr);  actii  de  splendere,  impres- 
Bione  asupr'a  veâereî :  lumina  intensa, 
strălucire,  etc.,  1.  proprie  :  splendSrea  ■ 
sâr^i:  aplendârea  aimdui,  argentuiui; 
gemmdont;  2.  metaforice,  magnifioen- 
tia,  pompa,  gloria,  distinctione,  escel- 
lentia  :  splendorea  omattdui,  vestimen- 
teloru,  ospetiului,  sţlendârea  nomeltti, 
familiei.  vietieL 

*  SPLENIX>RIFERU,-a,  adj.,  splea- 
darifer;  care  addnce,  da  aplsndâre. 

SPLENE,  B.  m.,  vedi  aplena. 

»  SPLENECTOMIA,  b.  f.,  {fr,  >pl«- 
■ie«ti>inIe,d'in<iicX'iJy=3plena,silx'ci|iye(v 
=ta]iare  d'iaodice);  estîrpare  a  splenei. 

*SPLEldCTOMICU,-a,adj.,  (franc. 
apUneetomlqne);  relatÎTU  la  splenee- 
tomia. 

*  SPLENEMPHBACTICU,.a,  adj., 
(franc,  aplânenipliraetlqae),  relatiru  la 
sf^enemphraxia. 

*  SPLENEMPHBAXIA,  s.  f.,  (franc. 
Bpl^DempbraxIe;  d'in  oicXi)v=:spleDa,  si 
i^pdneiv  =  iachidere);  obstmctione  a 
spienei. 

SPLENETICU,-a,  adj.,  splenetle», 
(fr.  Bplânâtlqae);  relativu  la  splena; 
in  specie,  care  are  spfena;  absol.,  unu 
splmeticu,  una  splenetica;  Tedi  si  sple- 
natieu. 

SPLENIA=:gpIin{a,  s.  f.,  ipleaeUMS 
morbns;  dorere,  morba  de  s^ena;  splena 
morbn. 

SPLENIATO,-a,  adj.  part.,  1.  aple^ 
nlatnsi  d*!!!  5pleniw:=empla9tru,  prove- 
dutn  ca  nnu  spleniu;  2.  spleaetleo  marb* 
InpUeatM»  d'in  aplenia,  appucata  de 
sp^enfa;  cadutn  in  aplenia. 

SPLENICn,-a,adj.,  splealons,  (franc. 
BpIâDlqae);  relativu  la  ^lena  :  arteria 
splenica,  afjfeetioni  aptîmee,  medica* 
maUu  spIentCH. 


>yGoog  Ic 


SPL. 

*SPLENIFIGAB£,  r.,  (fr.  splânlflet); 
de  regula  in  forma  refless.,  a  se.  spleni- 
ficâ=&  se  face  splma,  a  degenera  în 
spietta  :  se  sf^enifica  fieaiulu,  de  essem- 
^;  —  nsitata  mai  allessn  in  form'a  : 
spleitifieatione  (fr.  splânlfieatlon),  ac- 
tione,  â4ro  mai  vertosn  efFcotn,  statn 
produBsa  de  splenifieare :  splenifieatio- 
nea  fict^îui,  prin  spUnifimtione  fim- 
tuUi  devme  splena;  —  m  acellu-asi  in- 
tellesau  si  formele  :  aţ^misare,  spleni- 
saUone,  (&.  splânlastlon). 

«SPLKNIFIGATIONE,  splmisaHom, 
etc.,  vedi  splenifieare. 

SPLWHmiOSJizzigplinisiora,  s.  f., 
âflmiDUtlm  d'ia  sj^na;  asi&  si  alte  for- 
me, cumn  :  splenueiartia^splintitia, 
«pplicate  si  cn  sensuri  speciali. 

SPLENITE,  B.  f.,  (fr.  spldnlte),  in- 
fismatione  a  splenei. 

8FL£NIţJ,  s.  m.,  spltnlnm,  (tncXi^tov), 
d'itt  epiena,  1.  specia  de  planta  nomite 
si :  erb'a  aplenei;  2.  d'in  caus'a  assetne- 
narei  ca  apleh'a  in  formft  si  colore,  aple- 
nm^^emplastiu,  legatara,  fomenta,  etc.; 
—  proprie,  adj.,  8^^tti,-a,  relativii  la 
tpkna  :  muaâ*^  apleniu,  arteria  spU- 
nia,  (redi  s.  f.  aplana  in  parte). 

t  SPLENO-,  (gr.  oitX7]v=8pleDa),  in- 
tra, sub  acâsta  forma,  ta  compoaite 
scientlfice,  cumn  :  splenocele,  s.  f.,  (fr. 
apUnaeilet  d'in  xiJXi]=;tnmore),  surpa- 
tnra  a  splenei;  splenographia,  s.  f.,  (fr. 
spUnograplile,  d'in  ŢpiJi7Etv=descriere), 
descriptione  a  splenei,  tractata  asnpr'a 
^lenei;splenographiBU.-a,&i};({T.Bfl6- 
«•«râphiqne),  relatim  la  splenographia 
sau  la  splenographu;  splmographu,  a. 
pets.,  (fr.  spl^BOgrapbe) ,  cellu  rnsatu 
in  aplenograpMa;  splenologia,  s.  f.,  (fr. 
spUB«l«Kle,  d'in  Xd-[o;=âi3cur3u),  trac- 
titn  asnpr'a  splenei;  splen<dogicu,'a, 
adj.,  (franc.  ipl^DOlogrlqne),  relatirn  la 
splenologia  san  la  splenologv;  splenO' 
hgu,  8.  pers.,  (&.  spltinologrne),  cella 
versata  in  s^^ndogia;  splenonda,  s.  f., 
(fr.  ipUnonele,  d'in  S-pH>;=:tnmore),  in- 
flatura  a  splenei;  splaioparectama,  s.  f., 
(fr.  spUstpareetame,  nap^tajiaz^ten- 
sione  preste  mesnra),  mărire  escesiva  a 
TOlomeloi  splenei;  8plenopkraeticu,-a, 
$ăi.^  si  sfienophraxia,  a.  t,  (fr.  aplâa»- 


8fO. 


I24â 


phraotlqiie  ai  Bpleii«phraxfe)=l}flen«m- 
pfwaeti&Â  si  splenemphraxia;  spîenatO' 
mia,  B.  f.,  (fî*.  8pI£not«nte,  d'in  co[jliJi=: 
taliare) ,  estlrpare  a  splenei;  splenoto- 
mieu,-o,  adj.,  (fr.  gplânottniqae),  rela- 
tivn  la  splenotomia :  operaUone  splato- 
tomiea. 

8PLENţJTIA=  splimaia,  s.  f.,  vedi 
splenisiora. 

SPLINA,  splinare,  splinatiai,  stc.; 
vedi :  splena,  aplenare,  splenatieu,  etc. 

SPODIA=:«p«Dt»a,  B.  f.  si  m.,  spodiu 
=sptuliu,  apodlom,  rsTlIla,  (oicâdtov,  &. 
apode);  cenuşia  calda,  chiaru  ardente, 
mai  ram  :  cennsia  rece,  I.  form'a  m. 
apodiu,  care  are  sensn  mai  reatrinsn,  si 
a  nome  :  a)  cenuşia  metallica ,  seoria, 
mai  Tertosn  :  oxifdu  de  eincu,  prodossa 
prin  saMim&tione;  b)  spodiu,  in  genere: 
cenosia  vegetale,  calda  sau  rece;  c)qM>- 
(Jttf,eboriaoaIcmatn;  2.  ftnln'afem.spo- 
<jta=8pi4dta,  in  genere  st  proprie,  cemisis 
calda,  ferbente  :  in  spodia  se  coca  bene 
owxle  :  a  eoee  turfa  in  spodia,  a  tneofdt 
peseisiori^arati  in  spodia;  proverbiu,  a 
trage  spodCa  pre  turfa  sea; — metafo- 
rica, a)  pBStale,  babe  forte  mice  si 
rossie  ce  essu  pre  t<}ta  pellea  omaloi  ssn 
pre  parti  de  alle  pellei :  peUea  eof>iII«(- 
hii  e  t6ta  una  spodia;  de  ce  acea  ^odta 
pre  fruntea  si  eoUulu  teu?  h)  paililnn 
•t  malorn,  forte  pucinu,  nemica  si  ren  ; 
spodia  s'aallessu  de  ca^a  lui;  neei  spo- 
dia nu  s'a  alles^t  de  amdiâe  lui;  forte 
deso  unita  cu  focu  pentrn  rea  mare  : 
spodia  si  focu, 

SPODmE=spttdim,  b.  f.,  radi  tpo- 
diUira. 

SP0QlR'E=spudire,'6SCU,  r.,  tn  ape- 
dinoiţ  In  olnerem  convertere;  oalid*  ti- 
nere ealflfaeere,  «oqnere;  pnatolaa  1b 
onte.emmperei  (ă'in  spodia),  1.  a  face 
spodia,  a  converti  in  spodia;  2.  a  coce 
in  spodia  :  aspodi  pucinu  ouaie;  3.  mai 
allessn  refless.,  a  se  spo6A=.i  suJte  bu- 
ballicie,  macule  mice  rossie  pre  pelte  : 
deeevis^a  spodiiu  facila  ?  cmnu  s^au 
spoăitu  copUlii'le  s'a  mieustoratu  eal' 
dar'a. 

SPODITE,  8.  f.,  (&.  ipoflte);  genu 
de  minerali. 

SPODITU=«pw«ii,-o.  adj.  ţwt. »., 


.yGooglc 


1S46 


SPO. 


(d'in  tpodire) :  turta  spcdita,  apedia  de 
aptăUn  tmia,  apoăittiiu  turtei. 

SP01>VJ:UB^=:  gpuăitma,  s.  l,  ac- 
tione  de  tpoăve,  dâro  mai  vertosu  ef- 
faeta  allu  acestei  actione  :  spoditur'a 
peJM  a  allinat»  marea  eaidwa  interna. 

•  SPODOCEPHALU.-B,  adj.,  (franc. 
ifoiMipliRle, — d'in  sp»iis=:a]co8^i:= 
spodiit^spiidia,  ceaasia,  si  xsţaXiJ= 
oapo);  care  are  oapnlg  cenustn. 

*  SFOSOGHBUrCi,  adj.,  (fr.  B|M>d«- 
«M,  d'ia  «cofidi;,  de  care  vedi  spodoee- 
phalti,  n  d'in  xpâeu=cok)re);  de  colore 


*  SPODOLBtrCD.-o,  adj.,  (Cr.  gyodo- 
Iwmie»  d'iu  «co86{,  do  care  redi  ^odo- 
Mpiriw,  Bi  Xtiniic=alba);  de  colore  alba, 
oe  4Mte  in  eennna. 

«8F0D0UANTE,  s.  pers.,  (fr.  aptd»- 
■aaaiMj  d'in  <nro86ţ,  de  cai»  T«di  apodo- 
eepjloltt,  str(kAvncz=:diTinatoriD);celln  ce 
pnitende  a  divini  dapo  cenuşia. 

*  SFODOMANXU,  s.  f-,  (fr.  t^oi*- 
Ma««ia);  pretens'a  arte  a  $podomante-Uii. 

*  8P0DU,  a.  m.,  spodns,  {onoŞdt;);  io 
awUo-asi  senan  cn  gpodiu,  (vedi  spo- 
âM|i«podiH,-a>«  forma  deadj.â'iDS|X)dw. 

aPOIÂS&=Sfmiare,  vedi  spoiiare,  si 
ean^osit.  deapoliăre=idegpiHare. 

âPOIOE,  etc,  radi  tpoUre.  etc. 

BFOLIâBE,  (rednsaa  in  pronunţia 
ne  B  ktenri  la  tpuiare)^  t.,  ipoUare, 
{fr.  apallM,  eomp.  Mpaalller»— d'intpo- 
UH);  a  detrage  apoliidtt,  a  desbraocî,  a 
deareatl,  a  dMCoperi',  aaii  san  dean- 
d&,  etc.,  1.  proprie  si  ia  genere  :  eom- 
MONdâ  uspdlie  si  apoi  se  bata  eu  vergi 
pre  ctUp<Aiii;  a  spoUă  de  iote  veHimeH- 
tele  $i  lassâ  mida;  a  si  spolia  peptulu 
nu  e  fomosu  pentru  tma  tmdi^e  ',■  a 
apoUd  pre  aUli  uecisi  pre  campulu  de 
fiâtelM;  a  spolia  de  arme,  nu  st  de  ve- 
liimeHite;  a  spolia  trun^i  arboriloruăe 
itMia;  a  spolia  lentia  de  pdlieie;  a 
tpdUâ'Mpulu  de  perv;  a  spoită  ouHe  nu 
numai  de  Mna;  lAaide  p^;  absol.,  a 
apolwf  amnâU,  rtteUt,  etc.,  a  belii,  a  le 
\vok  pellaa;  â.  in  specie,  a  leti&,  rapC 
cn  violentia  sau  prin  fraude  :  latronii 
$ptAiema  pre  eaUatori;  a  spolia  teH^lele, 
a  ipoUâ  jlhetaundu;  a  hpoliă  casete  o- 
mmtfint;  a  tpotiă  pr«  timwt  da  Mh  m 


are;  vrdi  se  me  8p<Aiaiidetotueeitm  im 
punga;  a  spoUd  terre  iiUrege;  a  tpdliă 
Itmea,  si  a  nu  se  mai  satwâ. 

SFOLIABin,-a,  adj.  8.,  (spollarlH), 
spoliariHif  relativu  la  spoZiu,  la  spoite, 
in  specie,  s.  m.  reale,  spo^tw^^  a)  ca- 
mera de  desbraccatn  la  bănia;  b)  locn, 
gaura,  cuiba  de  spoliatori,  delatroni, 
casa  de  latroni;  e)  locu  in  thea^  nnde 
se  tr^eau  gladiatorii  occiti  spre  a  i 
despoliii  de  restimente. 

SPOLIATIONB,  s.  f.,  apel[.t[«t  {ti. 
gpftlUtUa);  aotione,  actn  de  spoUare: 
apoliatiomle  admini^atiUiioru. 

SF0LIAT0Kin,-6)ria,  ai^.a.,  (V«1U- 
tOF,  (fr.  ipalUtAar);  care  spoJta .- «polia- 
torii  de  baeerice: 

SFOIiIATU,-a,  adj.  part.  s.,  (d'inapo- 
liare);  spoUatm. 

SPOLIATUBA,  8.f.,apolUtl«t  aota 
si  effectn  allu  aetionei  i«9p«iimre:ipo~ 
Uaturde  temţitUoru  ei  eaasdoru  fMi&Uee. 

SFOLIBB,  (oontrassad'inefr/)olw-e,ca 
l  molliatii,  spotre),-e8cu,  t.,  «xp«lln, 
colorare,  parletibsfl  «olorem  ladneen* 
parletes  da&lbare.  tlaf  en,  Ilaere,  eMII- 
■ere,  eto.,  l.insensnlaceUamaigenna- 
Ie,  a  d&  loatm,  a  luBtarflf,  a  di  colore,  a  w- 
loră,  eto.;  2.iBeeBsa  speciide^o^  d&colora 
parietilorn,  si  mai  vertosn^  a  dion  albn,a 
albi :  a  spoii  pareitii  pre  d^in  afom,  aipoli 
preă^inimtru; a ^p^ieai^a,  casele;  i}  de 
căldări  si  alte  vase,  mai  allessa  de  arama: 
spditi  desu  cMărSe ,  ea  se  nu  99  imie- 
ninati  eu  buccateie  făcute  in  sUe;  daţi 
se  spoliisoa  iote  vasele ;  nu  sude  wmUu 
apolite  aeegte  tiganie;  se  spoUetcuvatde 
de  bueeataria  a*  sttmnu  sau  cu  eusti~ 
toru;  inse :  e)  pentru  formosetia :  se  spo- 
liescu  multe  obiecte  cu  auru,  eu  argetUu 
si  alte  metalle  pretiose;  dj-in  sensu  mai 
generate,  a  unge,  tinge,  etc. :  a  si  spoU 
fadele  m  negretia ;  mtdierUesi  spoUieseu 
faci'a  cu  romu,  cu  albu,  eu  materie  a 
ieşea  inveninatorie  siveaced^torisdefaeiai 
a  se  spoli  eu  fece,  eumu  se  spUiau  m  0- 
rigine  atiorii  greoi;  e)  metaforica,  a  di 
■au  leui  saperflciale  connoBcentia  de 
e%3i^:aireaiiu.prin  ^o(A«,  numai  ea- te 
se»poli6sea;  eitubietiijuninumaiepo- 
Uti  d'in  seole;  otnu  spoltfn  siforatteei 
tma  commeenHa  pn^undih 


=y  Google 


^ ^ 

SPOLITIONE,  <ca  Imolliatn  »p<Mio- 
ne%  8.  f.,  ftctione  ei  effectn  alin  actionei 
de  apoWe  :  ăpcAitione  eu  eonnoiistintie 
forte  superfi/^i. 

SP0LIT0BESS4,  ffpoliforio,  etc.,  Tfldi 
apolitoriu. 

SFOLITOSIU,  (cn  2molUatn,  ap<»i<h 
riu),-ioria,  adj.  s.,  c&re  apoliesce :  spoli- 
fori  eu  arg^iiH,  a*  auru;  in  specie,  spo- 
Htorw  =  oellu  ce  esaercita  measerfa: 
a)  de  a  spoli  vase  de  bnccatarîa ;  b)  de 
a  BpcU  parietii  caeeiora,— in  amendoue 
aceste  iaseoiDaii  fem.  apolitoressa,  mu- 
liere  ispoUimtiiu  sau  femina  ce  sen- 
^rtfin  noniele9en,8polt«scc,pre  mereede, 
p»rietii  OMeloni,  etc.;— s.  f.  abatr.  spo- 
Moria=maiestr{a  de  apoUtorm  BAuspo- 

SFOLITU,  (cu  i  molliatn,  ipoitit),-a, 
mii.  P^^^-  B-i  (<^'i°  spolire) :  etdâari  bene 
apolite,  staanu  de  spolitu  vasde;  spoliti^ 
vaaelam,  parietUoru. 

SFOLITURA,(caZmDlliatu,spoiVHra), 
9.  f.,  actione ,  d^ro  mai  veitosu  effectu 
alia  actionei  de  spolire :  8polit^tr'a  pa- 
riMont,  tpoUatweîe  vaseloru  de  bueea' 
tqria;  ^Klittira,  nw  inmtiatura:8poU- 
tura  ie  UUerattira,  de  titoria,  de  tote 
«onnoseentiele;  ou  ce  ae  apoUesce;  co- 
ntura <^a,  negra;  spoliiura  CH  feee,  cu 
drtit»,  cu  fdbu,  cu  rossiu. 

SFOLIU,  (cu  I  moliata  spoiu),  b.  m., 
pl.-«,  aj^ilnn,  (a^e  cu  gi.  axuXov,  com- 
para fr.  (Ieţ«iill«);  coperimentu,  te^- 
mnitu  detrassa  de  pre  oe  se  tine :  vesti- 
metttu,  sc(^a  de  aibare,  mai  rertoati, 
p«lle  de  animale,  etc,  1.  proprie  si  io 
genere :  spolMu  unui  superbu  ieu  oeeisu, 
apdiele  mai  mulioru  urai;  apoliulu  a- 
pndui,  oueiftaandui,  aerpelai ;  si  despre 
eorjţidu  omnloi  iu  opposit;.  ca  suffletulu, 
cn  spintolu:  «poiiuîu,  spiiîiele  norfaZt 
aSfl  repamaMm ;  a  depune  in  mormmtu 
«polieîe  mortcdi  aHe  pareatelai  seu; 
i.  in  speicie  :  a)  armator'a  detrassa  de 
pre  eorpolo  listelui  occisn  in  bătălia,  si 
de  acf,  in  genera,  pr^  de  la  inimicn, 
mai  Ulessn  in  pi.  spolie:dati  apdiele 
fora  ndore  si  fora  sânge;  ducde  portă 
spoliele  âueăm  inumeu  oeeisu;  ^ţoHele 
Mrasse  de  Nttu  duce  (dtui  duee  oedsu 
M  auusi  Inram^  teu  t»  dim  sgoUe  o- 


8P6 


IMÎ 


pime;  re^ăe  daeorapala^Mu'MHM'spo- 
liele  leuate  de  la  oati ;  ina^tttira  forte  e- 
rortuZu  cn  apoliele  (fin  beUtdu-portatu 
eu  cea  mai  opulenta  gente ;  a  ntportă 
tote  spoitele  si  predele  făcute  mimieUoru 
la  erariuhi  republicai;  b)ţna  eatensiona 
apdiu,  apolie,  ori-ce  detrassa  altni-a  cu 
TÎolentia  san  prin  fraude ;  admimstranUi 
aeinavutescu  eu  apoliele  administratUom. 

*  SFONDA,  s,  f.,  ip«B4a  j  1 .  margine 
a  patului;  scaAdurale,  ce  forma  petio- 
rele  si  partea  orizontale  a  patului; 
2.  patu  de  repaasu,  conopstla;  S.patn 
de  dusan  una  moiin,  feretru.. 

*  SPONDACU,  vediBptfmtoK. 

*  SFO}fDAICn,-a,  adj.,  afaU^tu, 
{sTMvSaXzâi;  fr.  sp»id«(^);  oâmposita 
d'in  spondei :  versw-spondmeu;  inapeeie, 
spondatcu  se  dioe  de  rersolu  exaBKtrn 
âactulicu,  aUecui  ultime' dime.pitiore  sa 
apondei;  flautu,  flmnt  spondatoh  tibia 
apondaica,  care  accompanîa  nnnSj/miiN 
religioBu  sorisim  iaspoîtâti. 

*  SFONDAULB,  s.  m.,  (speilHlu. 
(fr.  Bpondaale,  d'in  onovSijrzUbatioae,  si 
a6X6ţ=Sautu),  musicu  cecantAcudoue 
fiaate  in  acelu-asi  tempn,  ca«âu  se  &• 
ceau  Wniiioni  sau  alte  saohânie. 

*  SFONDAULin,  B.  m„  ■ponâiBilaK, 
(vedi  apondaule);  cantica  de.  sacrificiu 
accompaniata  de  unu  sp9K^îie. 

«  SPONDEUE,  sau  spundere,  sponei 
si  sponsei.  aponm,  (vedi  comp^.  rewM- 
ăere,  ăespondere),  t.,  ipondere,  (affiiie 
cu  gr.  onivSetv^libare,  depndemravSij); 
a  promitte .  ou  santitate  si  religioaiatc : 
apondemu  aijwămu,  ca  ne  vomu  Mn^  de 
UgamşnivXu  faeutu  intre  noi  si  voi; 
spondeau  pre  eapuht  seu,  eo  voru  acote 
luerulu  la  bonu  eapetu;  despre  pruneu 
aftrologulu  apondea  mare  venitoriu; 
sponde  innomek  leu,  co-cţpraceUe  aponse 
de  ăliii  nu  punu  credentia  sisperantia; 
mai  alIessQ,  a  promitte  in  căsătoria, 
aponserafetdeeuatraini,  la  străini,  afyn- 
inUom;  sponsera  junii  ett  străine,  la 
atraine,  strmniloru;  form.parti.fip(>»SM,- 
0,  ca  subst.  personale,  applicatu  ca  mai 
deau  ou  intâUessulu  de :  promissu  in  că- 
sătoria, in  celle  alte  limba  3orori,precumu 
in  it.  iposorOi  in  fr.  âpau, — iptuat,  iQ- 
sâmna  maritu,  usaore. 


=y  Google 


\m 


SPO. 


*  SPONDEU,  s.  m.,  t ptaiem,  ipsi- 

deini,  (isnov^Etoţ,  sirovSsiov,  &.  spood^e 
d'inoicovSij^Jibatione,  sacrificiu);  l.vasu 
de  libationi;  2.  ora  de  libationi;  3.  p«- 
tiom  metricn,  poeticii,  compasu  â'in  doue 

sjllabelnnga : precnmu  mores :  nsr- 

svlu  exameiru  heroicu  se  compune  (Pin 
apondei  si  d'in  daciţ/li. 

•  SPONDTL ALGIA,  B.  f.,  (fr.  tponij- 
UIri«t  d'in  on<}vSoXo;=i7ertebra,  si  £).- 
■fQir=âorere);  dorere,  affectione  a  colum- 
nei vertebrale. 

*SFONDTLALGICU,-a,  adj.,  (fr. 
f  pondr  lalKtqBe);re]ativn  Ia  apondylatgia. 

♦  SPONDYLARTHBOCACIA,  a.  f., 
sposd^UrthrocMef  d'in  oxdvSoXa;  := 
spondylu,  JEp&pov  =  artlclu,  si  xaxia  = 
rentate);  ren,  morbn,  a  nume  :  caria  a 
colnmnei  vertebrale. 

*  SPOKDYLE,  B.  f.,  ipoDdTlet  {imv- 
26Xi]);  insectn  ce  vine  ia  pamentn  ai 
riîde  radicinele;  specia  de  rima. 

•  SFONDYUTE,  8.f.,  (fr.  Bpasdjllte, 
d'in  spondylu):  inflammatione  a  colnm- 
nei vertebrale. 

•  SPONDTLIU  ai  aphonăyUu,  s.  m., 
spondfLldm  si  Bphondj'llBn,  (affoVS&Xiow 
si  aţoyâ&>.iov);  specia  deerbaifAiar'a  ttT- 
siiltit=lad'a  ur9Hl«tr::lieraoIenB8phOD- 
djlnm,  lÂnn. 

*  SPONDTLU  si  sphondgUt,  a.  m., 
tpendjlPB  si  BphondrluB,  (annSvSDXac  si 
aţâvSnXo^,  fr.  Bpand/le),  vert^a  in  ge- 
nere, 6to  in  specie :  a)  vertebra  de  spi- 
nare, si  mai  vertosn,  vertebra  superiore, 
si  a  nome,  secnnd'a  vertebra  d'in  celle 
superiori;  &Jrottlla  a  fusului  de  torsn; 
e)  parte  carnosa  a  conceî ;  dj  genn  de 
mollnsce  ostracie  ;  e)  genn  de  insecte 
coleopiere  tetramere;  f)  suffr^n  in 
forma  de  rotilla  san  de  globnln. 

8P0SESE=z^mnere,  (contrassn  d'in 
esponere,  se  conjuga  ca  v.  ponere.=^ptt- 
nere),  v.,  «xponoret  dleerei  faterl,  de- 
clarare, enuntlare,  narrare,  ensrrare, 
Tflferret  deferre,  recitare,  (it.  esporre 
si  sporre,  isp.  esponer  si  expoaer,  porf, 
espor,  pror.  expener,  eiponersî "  loa- 
dre,  alb.  spoan) ;  proprie,  si  in  geuere  : 
a  emitte,  a  dă  afora,  a  Bc6te  d'in  intru, 
si  de  aci,  applicatn  in  specie  la  vorbire: 
a  eapreme,  a  face  connoscu^  altoru-a 


WO 

prin  sonuri  vocali  ce  acie  ai  ce  sente,  ■ 
pronunţii  ceva,  de  la  syllaba  peno  U 
discnrsn :  a  dice,  enuntîă,  declară^  nani, 
referi,  etc.,  inse  differitu  de:  dUen, 
vorbire,  etc.,  cu  cari  pare  a  se  confunde; 
1.  in  genere :  aspune  ce  cogiia,  aspime 
verde  cuiva  add^jendu;  a  apune  Mu  ee 
scie ;  a  nu  spune  totu  ce  eogiţa;  a  fi 
spune  iote  peeeatele;  mai  spuneţi  nm 
data  ee  ati  spusu,  conuam  inteUeisii; 
am  spusu  luerulu  cumu  s'a  petrecut»;  a 
spune  istorie,  fabule;  spuneţi  unde  n 
faceţi  aitele;  sptoKti  mele  de  la  reitt- 
ritu  si  altele  de  la  appusu;  a  si  spwu 
la  toţi  amoruJu  si  pest^Oe;  spun^  Mu 
fora  fried;  a  spune  ceva  ia  weekiaispu- 
ne-le  oo  astadi  plecămu;  spune-mi  mdt 
ai  fostu  asta  nâpte;  tote  tpttni,  numai 
un'a  nu  mi  spuni;  ve  apwrn  ttn'a  st  în- 
teUegeti  aWa;  eu  am  spusu  d'in  eapiiU 
loaâui,  eonueră  bene  asia;  2.  in  spe- 
cie, a)  a  deacoped,  a  ăi  pre  facia,  a  de* 
ferf,  delatâ,  accuai,  etc. :  se  nu  me 
Spuni  invetiatoruîui  co  nuam  perdutu 
cartea;  se  dusaera  parte  de  conjuraţi  si 
spuseră  pre  complicii  sei;  eUu  a  spusu, 
de  eertu,  auctoritatei  ce  am  voriilu  iiUre 
noi;  h)  a  martori,  confessă,  d&  pre  fa- 
cia addevemlu  :  it^rAaii  at  desierit»^ 
voru  fpune  toUt;  a  spune  confesaoriuim 
tote  peeeatele ;  a  si  spmte  si  versâ  ăo- 
rulu  câtra  unu  amieu;  e)  a  referf,  aar- 
retâ  cu  ammenontolu;  d)  a  aairă,  e- 
narră,  memora,  etc.;— vedi  si  esponere. 

*  SPOKQIA,  a.  f.,  apenrU,  (omrnii, 
fr.  «poDfe);  anbsta&tia  marina  porosa, 
ce  serve  Ia  stersn  si  nscato  Ucide :  cu 
spongia'se  şterge  bene  sâng^  vulneri- 
loru;  a  dâ  eu  spongi'a,  a  trece  eu  apon- 
gi'a  preate  ceva:=&  atarge,  si  fîg^a<ie<- 
fientiă;  metaforice  :  a)  vestimentn  af- 
fenatu  ca  spongta;  b)  radicea  aspara- 
golui;  e)  patra  porosa,  specia  de  pumice; 
d)  apecia  de  muacbia,  de  Hebene;  e)  boc' 
catella  de  ferru  fusa. 

*8P0NGIABE,v.,  speiţUre,  (fr. 
6p«aţflr) ;  a  aterge  cn  spongi'a,  a  en- 
retiă,  CQ  spongCa;  a  dă  forma  de  spon^. 

•  SPONaiAEIU,-a,  adj.  a.,  (fr.  ■?•■- 
flalre);  relativn  la  spongia;  snbst.  pL, 
spongiairide,  familia  de  zoophjte  oa  aa 
de  t/pn  gennln  spongia. 


=y  Google 


*  SPONGIATU,-o,  adj.  part.  s.  (d'in 
spongian) ,  §p»iif  Utng,  (fr.  BpongU)  : 
(râlypt  apongiatt. 

*SFONGm)BME,  adj.,  (fr.spoiţlfar- 
■«);care  informa,  aspectu  ăapongia. 

*  SPONftlOCARPUj-o,  adj.  b.,  (franc. 
s]wiKl*eBrp«,  d'in  «api[(ii;=Aractu);  rare 
are  frocte  spongmei  sabst.  pi.  aponffio- 
oorpAlâ,  familia  de  alge. 

*  8?OmtOLĂ.  =  3poHffhra.  s.  f., 
•Hiffl*!*,  {(r.  spttBfiftie^  deminotivn 
d'iD  apoHgia,  appUoatn  ai  eu  insemnari 
apeoiiâi :  a)  mice  radieine  de  alle  aspa- 
i^lni;  b)  parti  esterDe  de  certe  vege- 
tali; e)  fastella  co  tesautnra  sptmgiosa. 

*  SPONGIOLU  =:  ^ongiom,  a.  m., 
•peBstolnsj  specia  de  spongia. 

*  SPONGIOSITATE,  s.  f .,  (fr.  spon- 
^•■114) ;  calitate  de  tpongiosu  :  spon- 
giog^atea  plantelom. 

*  SPONGIOSUra,  adj.,  ipongloius, 
(franc.  sp»nri«ax);  de  spongia,  care  are 
stmetnra  porosa  ca  a  spongiei  :  tessu- 
Um  sponghse,  gpongiosa  pnmce,  spoit' 
jROsa  pane,  spongîosu  easiu. 

*  SPONGITE,  e.  f.,  iponţitlB,  (aitoţ- 
•fiziQ,  &.  ftponglte);  specia  de  p^tra  pre- 
tiosia  ca  maltî  pori  ca  ai  spottgiei. 

•8I*0NGIZARE,  T-,  Bpvnt  li«re,  (oitor- 
TiCKv);  a  şterge,  curetii  cti  spongt'a;  redi 
si  spongiare. 

SPONITOBin  =  s{)tmt«onii ,  (cn  » 
molliatn  8pttitoriu)ra,  adj.,  care  spune: 
unu  anititatu  spunitoriu  de  istoriore  ai 
âe  anecdote. 

8P0KSA,  s.f.,  vedi  sponsu  si  spondere. 

SP0N8ALB,  adj.  s.,  sponHlIij  spei- 
salU}  relatirn  Iii  sponsu  ca  snbstantiTii : 
dm'a  âe  a  spondere  de  nunta  e  diu'a 
sponsak;  uspdiu  sponsc^;  ceremonie 
(ţpoMoIt,  ca  snbst.  f.  reale,  1.  spoMca?e, 
d«  regala  in  pi.  sponsaUz=spon$dlie  : 
aponwiiele  eoiorinei  nostra  f^a  forte 
ătuv;— aorta  de  sponsalie,  la  aponsalU; 
3.  tlialamn,  patu  de  sponsa. 

*  SFONSABE,  T.,  spoata»!  a  face 
apoHMi  si  mai  allessa  sponsa :  a  tponsd 
pre  /ilta  sea  cu  «mi  honujune. 

*8P0NSAIICnT,-fiu,-a,aâj.,sp»Ma- 
Ueliii-tlui  relatirn  U  sponsaiie,  (redi 
sMMMoIe :  domai  tponsaUcie. 

*  SPONSIONB,  a.  f.,  tfouH,  (d'in 

•Stu.IL 


OTO; 1249 

sponsu  de  la  aponâere);  actione  de  spon- 
dere ,  1.  in  genere  :  sponsioaea  pacei, 
a  face  sponaione  de  armistiţiu;  sponnom 
comtnereiali;  atunci  serumpesi'sponsio- 
nea  si  pacea;  sponsione  de  conjugiu; 
2.  in  specie,  a)  in  processe  cirili,  spon- 
MOiK^obligatione,  stîpnlatione  a  pikr- 
tilorn  litiganti,  cacellu  ce  perde,  se  nu- 
mere celjni  ce  câştiga  una  certa  snnima; 

b)  concreta,  sponsione,  samm'a  deposita 
in  stipulationi;  c)  ou  sensn  nai  estenan, 
sponsi&»e=cantione,  garanţia. 

*  8P0NS0aE,  si 

*  SPONSOBIU,-sma,  adj.  s.,  «poK- 
Bor,  (d'in  «potwu  de  la  spondere);  l.care 
sptinde  pentrn  altulu,  care  promitte  siae 
obliga  pentm  altuln,  care  responde  si 
ata  bonu  pentm  alttilu  :  garante,  i  au- 
toriii,  etc.;  inse  :  2.  si  cu  alte  semniS- 
cationi  alle  verbului  spondere  :  a)  spon- 
sorii unei  fete  cu  unu  june  sunt,  de  re- 
gula, parmtH  ceUtti  de  sponsu  siai  otUel 
de  sponsu;  h)  parente  spirituale,  parente 
de  baptezn,  nasiu ;  martaru  de  bapteza; 

c)  in  sensQ  mai  largu :  vot  geţi  sponsori 
de  toH  eelli  aUi:  avemu  Imni  sponsori 
pentru  bonulu  essitu  allu  lucrului. 

*  SPONSU,  sau  apunsu,-a,  adj.  a.,  (d'in 
spondei-e),  aponsos;  1.  in  genere  :  ăona- 
tionile  sponse  basericdoru  si  scolehrv; 
2.  in  specie  :  fet'a  sponsa  cu  acellu  ju- 
ne; nu  ati  olless»  dl  bona  de  sponsu  fi' 
liele;  sponsulu  nu  a  v&iitu  de  câteva  dUle 
se  ai  v6di'a  ipons'a;  sponsiilu  si  spona'a, 
sponsii  astipta  diu'a  conuniei. 

«SPONTALB,  adj.,  speotallB;  de 
apontf,  relativa  la  sponte;  vedl  spon- 
taniu. 

*SP0NTANIETATE,8.f.,(fr.  sp»»- 
tan«lU};  calitate,  stata  de  spontaniu  : 
spontani^atea  adioniloru,  miscarxloru; 
spontanietatea  si  receptivitatea  mentei; 
spofUanietatea  eogitationa, 

*  SPONI'AKIU  si  8pontanu,-a,  adj., 
ipoatanenSf  (fr-  spttntaB^);  de  sponte  : 
de  bona  volia,  de  volia^  roliosu,  volan- 
tatriu,  liberu,  neimpinsa  de  altuia,  de 
sene,  etc. :  mişcări  spontanie,  merstdu 
fientidoru  animate  e  spoN^antw,  aetioni 
spontanie  :  beneficie  apontanie,  dona- 
tione  sponteiiKi;  «omite  apontonUi.  mia- 
mrSe  spontanie  alle  carârmtui;  miaca- 


>y  Google 


12B0 ^O 

reaspontaniaseoppttnelamiscuavane- 
ee$titata. 

*  SPOKTE,  s.  f.,  (ipona),  •pcite}  ia 
locutioni :  de  aponte,  de  sponka  sea,  âe 
TOlis,  de  voli'a  sea,  in  oppositione  co  : 
de  necesse,  da  neTolia. 

*  SPOBADE,  adj.  s.,  (franc.  ip«»4«, 
d'in  2  sporu);  reslpitu,  diisipatu,  spar- 
sn,  etc.  :  stelle  sporadi,  iruuîe  sporadi; 
absol.  sporadile  (subintell.  insule),  in 
specie  ca  nome  propria  :  Sporadiîe  ma- 
rei  Egea,  in  oppositione  cu  Cydadiîe  a- 
ceUei-asi  mare. 

*  SPORADICE,  adr.,Tedi  sporodtcw. 

*  SPOEADICD,-a,  adj.,  {fr.  ■p.ra- 
dlQDe,  d'in  tjwade);  sparau  pretotindine, 
forte  raru  :  morhu  $poradicu,  cholera 
sporadica,  specie  si  generi  de  plante 
fjţoradice. 

*  SPOEANGIOLU.  pl.-c,  (fr.  sp*»!- 
tlole);  deminutivu  d'in  sporangiu. 

*  SPOHAMGIOLIFERU,-a,  a^.,  (fr. 
sp«Tanr>vimre);  care  prodace  apofan- 

*  ŞPOBANGID,  pl.-e,  (fr.  iporaoKe, 
d'in  (jJu6poţ=:2  sporu,  si  d'in  4yt!Îov= 
Taau);  besica  Bau  capsula  membranoaa, 
care  conţine  sporii  unui  mare  nameru 
de  plante  cryptogame. 

*  SPORIDE,  adj.,  (fr.  sptrldâ,  d'in 
2  sporu);  care  nasce  sporu  sau  sport  : 
veghii  sporidi. 

*  SPOHIDIA,  s.  f.,  (fr.  sporidie,  d'ia 
sporide);  corpusculu  reprodusau  de  fongi. 

*  SPOBIDlF£BU,-o,  adj.,  (fr.  sp«rl- 
dînre);  care  porta  sau  are  aporia. 

*  SPORIDIFORME,  sau  sporiAifor- 
mtt,-a.  adj.,  (fr.  Bporldltariiie);  care  are 
forma  de  sţoridie. 

*  SPOSIDOCmi,  B.  m.,  (fr.  sp«rld«- 
qiia,  d'in  ocJpoc^S  sporu,  si  Bi>y6^= 
receptaclu);  urganu  de  plante,  analoga 
cu  sporangiulu,  (vedi  sporangiu), 

SPOBIBE,-eâCH,  T.,  anţare»  multi- 
plicare) aoeresoerej  oreeoere,  prolieere, 
proţredti  1.  trans.,  a  cresce,  adauge, 
multiplici,  etc:  au  se  sporesca  numerviu 
regimenieloru;  ca  se  sporesca  şcolarii,  se 
sporitnu  scilele;  a  spori  vitele  cornute, 
Uiurii,  armesaarii;  a  se  spori :  se  spo- 
reseu,  ctwm  s'au  sporitu  sipeno  acumu, 
judanii  in  tdrr'a  nottra;  ni  te  sporesc? 


SPO 

laborea,  fora  se  ni  se  sporesca  meretâtoi 
2.  intrans.  a  cresce,  a  se  face  mai  nt- 
re,  a  se  marf,  a  se  immultl,  a  se  inaltii, 
a  'progrede ,  a  prosperi ,  etc. :  nu  mi 
spcresce  nemica,  nu  ne  sporesee  la  ne- 
mea  :  nu  ne  tporeace  la  negofiu,  nv  ne 
sporesee  la  invetiatura;  nu  ne  sporttet 
la  caile;  nu  ti  sporesee  la  fwea,  nu  ii 
sporesee  la  nemica;  au  sporitu  forte  n- 
peZe  riului;  ^ntele  nu  sporeseu  neeitM 
multa  căldura,  neă  eu  muUa  umiditsU, 

*  SPOROBOLU,-a,  adj.  s.,  (fr.  sp*- 
robole,  d'in  <m6po<i=.2  sporit,  si  ^dUnv 
=:arnincare,  8pargere);care8i»ir^ip«- 
ri;  B.  ta.,sporobolu-lu,  gena  de  plante mo- 
nocotyledonie  d'in  famili'a  gramimelora. 

*  SPOROCAEPU,-o,  adj.  8.,  (fr.sp.- 
rocarpe,  d'in  anjpoţ=:2  sporn,  Bi  d'in 
xapnijţ=fructu);  care  are  spori  ca  îme- 
te,  s.  m.,  ^oroearpu-lu,  parte  reprodtic- 
toria  a  licheniloru. 

*  SPOROPHORU,*a,  adj.,  (fr.  ipo 
r«pk«rfl;  d'iaaiE<ipoc=2  sporu,  ai  ţ^pctv 
=portare};  care  porta,  are  spori. 

*  SPOROPHTHALMIA ,  s.  f.,  (fr. 
■peropIitlulBle,  d'in  o7r(Spo;=2  sponi, 
si  i<pdMXp.(i«=oclu);  lepra  de  ocli. 

*  SPOROPHTHALMICU,-a,adj.,(fr. 
8p«repbtbaliiiIqBe);  relativa  la  «poropA- 
thalmia  :  remediu  sporophthalmicu- 

*  SPORTA,  8.  f-,  aportfl,  (fr.  Bp«rte>, 
corb«  implettita  d'in  papura,  corbede 
pusu  ai  portatu  in  ea  diverse  lacrnri :  de 
allemancarei.etc. 

*  SPORTBLLA,  s.  f.,  iportall^  de- 
tninatiTa  i'iasporta,  sau  mai  bene  d'in 
sportuia,m\ea  corbe  mai  alhesD  pestni 
fructe. 

*SPORTULA,  a.  f.,  gportuU,  (fr. 
spartale);  ca  si  spOrteUa,  deminutiru 
d'in  sporta;  applicatn  inae,  prin  metafo- 
ra, si  cu  sensulu  de  :  a)  dam  de  come- 
stibili sau  de  mice  summe  de  moneta, 
specia  de  cUmosfoa,  ce  patricii  romani 
impartiă  clientilora  aei  in  portioni  de- 
terminate; de  acf :  b)  daru  in  geii««. 

1  SPORU,  3.  m.,  aaţmentBB,  Inere- 
meatoB,  profectuB,  proţrasf  Bs;  bbcbM' 
■DS)  4Bnatna,  otllIUe;  actu  si  effectnde 
a  sporire  :  cine  lucra  cu  ănitna,  art 
sporu  la  lucrulu  seu;  n'ai  sporu  la  ne- 
niea;  n'ai  spont  la  invetiatim,  n'n 


=y  Google 


^ SPO 

spom  la  neffoti»,  n'ai  sporu  la  hene$au 
i»  hene,  ai  ăpom  numai  la  reu  sau  in 
reu;fa-neunu  mieu  aporu  la  saîaride 
nostre;  e  unu  aporu  de  venituri  pre  aoeatti 
annu;  deeo  nu  e  sporu  de  venituri,  nu 
potemu  face  sporu  la  spese;  nu  e  sporu 
neei  seadimenîu  la  tienitu; — a  leuâ  spO' 
rulft  cuiva  =  a  Iu  impedică  iu  actio- 
Dea  Bea;  a  Iu  face  incapsce  de  ori-ce  :  a 
letid  spondu  vaeo«ioru=a,  le  face  ster- 
pe, a  le  reduce  la  stetpitione  si  chiara 
la  perîre. 

2  SPOBU,  8.  m.,  pl.ri,  (ojc(Spoţ=8*- 
meutia;  fr.  tpon);  seme,  semeatia,  ger- 
me  de  plante,  etc.;  ia  specie  inse  :  cor- 
pusoalu  repiodactoria  numai  alin  cer- 
torn  plante,  a  nome  :  corpnsculu  repro- 
dnctoriu  allu  lichetiihru,  si  prin  esten- 
BÎone  numai  corpascnlu  de  repioductiona 
alin  totoru  planteloru  cryptogame  : 
sporii  făcu  aeellu-aşi  offtciu  cu  semen' 
Utle  plafUdoru  phanerogame. 

*  SPOBULIFERI],-o,  adj.,  (fr.  spo- 
ralinre);  care  porta,  are  spondi :  mem- 
brana Ae  licheni  sporulifera; — in  acel- 
la-aei  sensa  ai  spondigeru,-a. 

*  SPORULIGEBU,-a,  adj.,  (fr.  apo- 
raUgiro);  vedi  sporuUferu. 

«  SPOBULOSC.-d,  adj.,  (fr.  §p«ri- 
lenx);  plenu  de  «pomJi. 

*  SPOBDLD,  8.  m.,  pi.-»,  (fr.  sporn- 
1«);  demioutiTU  d'in  2  sporu,  applicatu 
inse  b1  cn  sensnlu  formei  primitiva  sporu. 

SPOSA=«piM<i,  8.  f.,  Tedi  sţosu. 

SPOSITD=spiuetM,  pl.-c,  dlctto^dlo- 
tara,  rnuor;  d'in  sposu  de  la  sponere=. 
Spunere  :  acta,  effectu  si  moda  allu  ac- 
tionei  de  spunere  :  d'in  spusete  si  au- 
âite  vorbescu  si  eîli;  nu  dă  credimentu 
spuseteloru  vulgulM. 
i,  SPOSU=«pi(SK,-o,  adj.  part.  a,,  (d'in 
tpcnere:=8punere),  exposltas»  eBoncla- 
tv8»4letai,  1.  in  genere  :  pecccUele  spuse 
si  eetle  nespuse  confessoriului;  nu  e  ros- 
$ine  de  spusu  peccatde,  spustdu  peccor 
teloru  fi  Uusoredia  ânim'a;  2.  in  specie, 
8.  8po»u=zspusu,  sposa=:spusa,  pl.-e,  ea 
si :  disau,  dissa,  pl.-e,  ce  se  spune  sau  ce 
s'a  spusu  :  (f  tn  spusele  teUe  n'am  inid- 
Ussunenaca;  spuse  multe,  fapte  pucine; 
dmpo  spus'a  terraaUorud'inacdlusaiu, 
ât^  $pns*a  marturiloru  o:utari. 


SPR 


12B1 


SPBE,  prep.,  Ter8iis,ad,lBf  8nb,8oper; 
I.  cu  sensuln  de  supre  sau  supra,  a)  in 
compunerea  numeriloru  de  la  fltecd  pâno 
Ia  douedieci  :  unsprediece.'doispredieee; 
treisprediece,  nouesprediece;  h)  in  căr- 
ţile mai  vechie,  a)  atfttu  cu  mişcare  : 
passerea  se  lasaă  si  se  puse  spre  unu 
ramu  (=prâ  unu  ramu)  de  oliva;  sari' 
ra  spre  accvperimenluiu  caseloru;  nu  sa- 
riti  spremene;  ^)  cfttu  si  in  stare,  in  re- 
pansu  :  dormiea  spre  unu  patu  fora  a- 
slernutu;  II.  ca  mai  deau  inse  cu  sensn 
forte  varia  si  differitu  ca  totulu  de  allu 
altora  prepositioni,  cu  cari  pareunoru-a 
a  se  confunde,  1.  proprie,  despre  loca, 
a)  cu  mişcare  cotra  acellu  loca  :  sarde 
pare  a  se  miseâ  despre  resaritu  spre  ap- 
pusu;  differitu  de  :  de  ^  resaritu  laap- 
puau,  venimu  despre  Constantinopoli  si 
mergemu  spre  Bueuresei,  differitu  de  : 
de  la  Conatantinopoti  la  Sucuresci,  si 
ca  atătn  mai  diferitu  de  :  d'in  Gonstan' 
Hnopoli  tn  Sucuresci.  cumu  e  difTeren- 
tta  si  intre  :  la  Constantinopoli  si  in 
Constantinopoli;  alte  frasl  :  a  redieă 
oclii  spre  ceru,  a  direptâ  cautaturele 
spre  cetate;  si  cu  persone  :  a  si  atttntă 
odii  spre  jocatorii  in  ehora,  a  appueă 
apre  p(Uatiu,  spre  baserica,  a  appucâ,  a 
Si  ăbbate  spre  noi :  me  valiu (Abate spre 
acea  parte  si  spre  voi;  a  se  ii^ree  spre 
cineva,  a  inlorce  oclii  spre  cineva;  2.  me- 
taforice, a)  despre  tempa  :  spre  sera, 
spre  diua,  spre  mediulu  noptei,  spre 
tomna,  spre  Pasce,  etc.  in  coneurrenti»  ^ 
en  cotra,  sub,  etc,  dâro  cu  differentia* 
de  iotellessu;  b)  despre  scopu  sau  pansa ; 
spre  benele  teu,  spre  folosulu  vostru,  spre 
salvtea  voslra,  mai  vertosu  cu  infinitive 
scurtate  :  spre  aiace,spreaeogUă,spre 
a  vorbi,  spre  a  luplă,  etc,  sau  integre  : 
spre  facerea,  spre  cogttarea,  etc.;  —  in 
acestucasu  se  se  observe  adaussulu  prep. 
a  pre  longa  s^e;— camu  in  acellu-asi 
sensn  in  constructioni  ca  :  nu  fi  e  spre 
bene,  nu  tie  spre  reu,  ti  e  indifferente; 
de  acf :  c)  in  eensu  de  obiectu  iniirectn 
in  genere  ;  spre  tene.  Domne,  sperămu, 
nu  speraţi  spre  potenţi,  spre  ^ii  omeni- 
iorw,— III.  prep.  spre  secompune:  fi)«n 
de,  despre,  la  care  ecorrelativa,  81  chiara 
contraria  (vedi  .despre);  b)  cu  ei,8prea 


=y  Google 


18M SPD; 

(Tedi  miu  sasa);  c)  cu  nnmeralile  de  la 
ăieee  peso  la  douedied,  (redi  mai  snan). 

SPBGTIARE,  T.,  gperaere ,  MBten- 
nere;  vedi  ăespretiare. 

SPKETIATU.-a,  adj.  part.  adj.,  apr*- 
tn,  canteaptns;  Tedi  despretuitH  si 
apretu. 

«  SPBETIONE,  8.  f.,  apretto}  actione 
de  spemere  :  mtr'adenm  Unu  «onver- 
aationi  injurioae  pentru  spretionea  Ba- 
mânUoru. 

*  SPEBTORHJ,-(dria,  adj.  a.,  ipre- 
toT,  (d'in  apreta  de  la  spemere);  care 
speme,  deapretiatonu. 

•  SPRETU,-a,  adj.  part.  a.,  (de  la 
spernere),  Bpretnij  despretîatn  :  dasse 
de  6mem  spr^i. 

SPBINCENA,  s.  f.,  nperelUaHi  peru 
cecreBoeasupr'afia-carni  d'in  celli  doui 
ocli :  aprineenele  protegu  oeUi  de  nmlf^ 
relle;  $princene  îmbinate,  sprincenede- 
ae;  aprineene  rare,  aupUri,  pucintelle; 
umu^t  fora  sprineene  aiide  reu;  miaca- 
rUe  sprinceneloru  espremu  diverse  aen* 
tmente  :  a  face  d'in  aprincena ,  a  re- 
dicâ  aau  lasaâ  aprincenele;  a  increti 
sprincenele;  aHege  dupo  aprineena,  allea- 
ai  totu  unuht  ai  untdu  dtipo  aprineena; 
—prin  metafora,  sprin(»na=parte  re- 
sarita,  proeminente,  mai  allesm  parte 
reiarita  de  pamenta  :  aprineena  de  pa- 
meniu,  aprineena  de  monte ,  aprineena 
de  nueru. 

SPBINCENATUro,  adj.  part.,  »pe- 
rlelUoiBBj  apUsU  soperelllls  praedltai; 
*  care  are  aprineene  mari  si  dese  :  aprin- 
eenaiele  filie  de  Românu,  omu  aprinee- 
na^. 

SPB1NTINU,-a,  ad  j  ..aţlUi.  pro^ptag. 

SPUDIA,  apudire,  ete.;  vedi :  spodia, 
tpod-re,  etc. 

SPULBERARE ,  (d'in  eapulherare)  , 
T.,  pnlrereu  «xoltaret  excutenj  aoftorre* 
4el»r«,  BaflTlr*!  (it.  sp^lrerare,  sîtpol- 
Tamurs,  tsp.  eipolrenar  si  «spolve- 
riiar);  1.  a  suacitâ,  redici  pidbere,  a 
leoi  si  dnce  pulberea  d  in  unu  loca  : 
twfUtt  tnolenftt  aptJbtră  teta  aren'a  (Fin 
oarta;  ventulu  aptttberaneuea;  ai  de  acE 
absol.  afora  spulbera  infricoaiatu;  2.  a 
seotati,  cnretiă  de  pulbere  :  a  a^^iB>erd 
mttviwnttU;  3.  ia  genere,  a  Bterge,  stin- 


ge, etc. :  a  apulherâ  eetatOe  de  prefă- 
eSa  pamen/uîut,-  te  apuiheru  cPin  aeettn 
poată,  deco  nu  te  porţi  bene;  4.  a  si  ver- 
aă  meof  a,  f  uri'a. 

SPDLBEBATICII,-a,  adj.,  (d'in  apul- 
beratu  ds  la  spulberare);  I.  actim,  uw- 
TflBf  TÎ»leiitii>i  toHBltnosDg,  potente  a 
apulberare,  violenta,  furtoaa  :  spulbera- 
tiee  venttm;  2  passiva,  rentossa,  raau, 
lerlH)  praecepB,  laevBBlderatns,  lia8i<^ 
rellu,  precipitata  :  eeomu  apidberatieu! 
ee  mulieri  spulberatice  ! 

SPULBEBATORHJ,-f<}rto .  adj.  b., 
care  apuibera,  aahttat,  deleat :  tput' 
beratori  de  eetati. 

SPULBERAT  U.-o,  adj.  part.  a.,  (d'in 
apidberare)  :  veatimente  apulberate,  ee* 
Uite  spt^erata  de  pre  facfa  ptanentit- 
lui;  io  specie,  spjâberalu=aptdberatieii: 
omeni  spulberaţi,  june  spulberatu. 

SPULBEBATURA,  a.  f.,  actione  si 
efectuailu  actionei  de  spulberare .-  spui- 
beratur'a  arenei,  apulberatur^a  coperi- 
menteloru  de  pre  case  prin  ventu  vio- 
lentu;  in  specie,  a)  spulberatur'a  nettei. 
infrieoaiata  apuîberatura  de  n^ue;  (vedi  ai 
apvSberaticu  si  spuZ^o/u);  h}  apulbe- 
r<UureU  /urioMlni  omt;  de  spuiberatu- 
rele  voitre  nu  ne  apariămu. 

SPUMA,  s.  f.,  apima,  (it.  apama»  iap. 
port.  «aponat  proT.  espnnia,  fr.^enne, 
compara  si  it.  soblnma,  îsp.  port.  eaca- 
«a,  pror.  eeenHa,  alb.  aeonna);  efSo- 
rescentia  alba  ai  forte  afTenata  oe  dau 
licidele  in  agitatione  si  ferbere :  apum'a 
undeloru  interritate,  apum'a  apeiinfer- 
bere,  spumde  eălluluiinferbetUatu,apu- 
ma  de  vinu,  spuma  de  lapte,  spuma  de 
oua:  a  aterge  ajium'a  de  pre  callu,  a  îetiâ 
apum'a  de  pre  faci'a  Hâdului  ferbente; 
a  face  apuma  prin  agitare,  de  menfa,  de 
fiiria;  eu  apume  la  gura  de  metila  mm 
de  epilepsia;  cu  apuma,  fora  spumai  — 
metaforice,  c)  spuma  de  mare  (fin  care 
se  fabrica  obieâe  de  Utasu;  fumători 
d'in  pipe  de  apuma  de  mare;  b)  a  fi  de 
spuma,  a  fi  molie,  affenatir;  delicata  : 
^in  spum'a  marei  eaal  Penare,  e)  apu- 
m'a unei  sactef(i<«=parte  cormpta  si  de- 
prarata  ;  nu  ai  vee^it»  de  eâtu  tpmm^a 
aodetaiei  noHre,  care,  ea  tote  apmnde, 
esse  si  pMesce  pre  de  aot^a. 


=y  Google 


SPUMABUNDTJ,-a,  adj-,  spima- 
feiniasţ  plenu  de  spuma,  facundn  si  ver- 
sandu  spuma;  fliriosu. 

SPUMANTE,  adj.  part  preş.,  spi- 
■abh;  care  spuma  .-  unde  spumant*,  /fw- 
viu  spumantef  marea  spumante. 

SPUMASE,  T.,  spnntre,  (it.  spn- 
■are,  îsp.  port.  spnmar);  a  facsjiptima: 
sptima  marea  intetritata,  spuma  laptele 
in  sestarie,  $puma  musttÂu  in  cada,  spu- 
ma ap*a  in  căldare,  spuma  armessarii 
inferhenlati;  spuma  saponulu  in  aVna, 
pre  mâne;  si  trans.  a  leoă,  coretiâ  spu-: 
m'o,'  metaforice  :  a  spumă  de  menia,  de 
f^tria,  de  morbu,  de  dorere. 

8PUMAT0BE,  s.  f.,  YOii  apumaloriu. 

SPUMATOBID,-Wrw,  adj.  s.,  spi- 
mans}  mnltlfomn  etchlear;  care  spuma 
san  serve  Ia  spumatu;  în  specie,  s.  f-, 
reale,  3pumat6ria=tpumat6re:=^iasitTi- 
mentn  de  lenatn  sau  curetiatu  spum'a ,. 
Uagunăe spuma,  (compara  îsp.  eijouma- 
dor,  eaenmadera,  redî  si  spumante). 

SPUMATU.-o,  adj.  part.  s.,  {d'in  »pt4- 
ntttre)    xpumatng  t  spunatulu  undehru. 

ÎJFUHATURA,  3.  f.,  spamatos)  actio- 
ne  B.Î  effectn  alin  actionei  de  spumare  : 
«pumatur'a  api-i  ferbente. 

SPDMEQABE,  r.,  redi  spumigare. 

SPnUIFERU,-a,  adj.,  spaaiirer;  oare 
face  spnma  :  fontana  spumifera. 

SPnMIGABB==:spume^are,  t-^  spa- 
aarej  ferrere^  (it.  apaMetrsIaret  isp. 
•apanear);  a  face,  a  ăi  spuma  :  apumi- 
ga  fftnulu  i»  cupe;  nu  spumiga  tene  a~ 
wstu  saponu;  spumigau  de  furia;  spu- 
migau  caUii  de  tare  ir^erbentati. 

SPUMIQATOBI0,-/<}rta,  adj.  &.,<>»>• 
■aB8{  care  spumiga. 

SPnMIQATU.-a,  adj.  part.  b.  d'in 
spumigare. 

SPUMIOATUBA,  s.f.,.ipBni«tna|  ac- 
tione  si  effectn  de  spumigare  :  spumiga- 
turele  apei  in  ferbere. 

SPUMlQENU,-a,  adj.  a.,  ipuBlfrcna, 
născuta  d'in  spuma  .-  spumigen'adiva— 
spumigen'a  Venere, 

SPUMiaGBn,-a,  adj.,  Bpaniţen  care 
porta,  face  spuma  :  spumigerH  lupi. 

SPDMISIOBA ,  8.  f. ,  vedi  sp-mu- 
siora. 

ŞFUUID.'a,  adj.,  ipiMeas)  âe  s^u- 


8P£ im 

ma,  care  spuma,  de  colorea  spumei ;  spu- 
mttiht  aprtt.  spumie  unde,  spumta  cupa. 

SPDMOSIME,  8.  f.,  si 

SPUM03ITATE,  s,  f.,  (fr.  gpamoilt<); 
calitate  de  epumosu  :  spumositateaeer- 
toru  vinari. 

SPDMOSQ,-a,  adj.,  apamoBas,  (it. 
spomogA,  isp.  port.  espnmoBo,  proT. 
spomon,  fr.  apnmeBx);  plena  de  spuma, 
care  are  multa  spuma  ;  spumase  ape, 
spumosu  saponu,  spumosu  vinu,  spu- 
mos'a  mare,  spumosu  eallu.  spumase 
frene,  spumosa  gura;  metaforice  :  spw 
mose  vflrsuri, 

SPOltfUSIOBA,  B.-  f.,  (spaBiaU);  de- 
intaati?u  d'in  spuma  :  si  mânditUu  eu 
spumMfVM-a  la  gura. 

SFUNEBE,  apunitoriu  —  spt^orm, 
spus^u,  spusa,  etc.;  vedi  :  sponere,  sp<h 
njtoriu.  spositu,  spoau,  etc. 

SFDBCARE.  v.,BpBre«Te,B«rdl4BrBt 
pallnere,  eoatanlDarii,  iBqpInare,  tm- 
iăn,  dedfloarar«i  rlolar»,  Inteotare}  ea* 
perct  allteera,  pelll«er«,  as^oeraeare  t 
errarVf  fkl'ere,  defiare}  serirai  etc. 
(it.  spareare,  îap.  eaporear);  a  face 
spura*  1.  proprie,  a  sordi,  a  intinA, 
contamina,  etc. :  s'au  spwcatueo^wsiele 
t»  vasele  de  feriu;  maimui^trecutoriau 
spureaiu  parietii  eaaelorur  eumu  ti  ai 
spureatu  asid  vesHmentdef  de  ce  intri 
îa  nunta  cu  vestimente  asia  spuroate? 
copttiulK  a  spureatu  ţiganul  si  etuaru 
patulu,  a  spureatu  iote  eu  eofitriturele 
lui;  pasaerile  cerului  se  spurcau  pre  ea- 
pulu  lui;  a  spurcă  apele  eu  morteeine ; 
2.  metaforice,  a)  a  tIoU  ce  e  santo,  le- 
gitimu,  coTenitn,  a  ei  bate  jocn  de  totn 
ce  merita  respecta,  a  contamina,  a  de- 
decor&,  etc.,  a)  in  genere  :  aspweătotu 
eu  vorVa  sea;  spurcaţi  toiu  ee  atttageti 
eu  mân'ai  cu  pmn'a  castra;  a  spurcă  tata 
lumea  eu  it^juraiurele  seUe;  ne  ouspur- 
eatu  cu  obscenităţile  loru;  spurcară  ba- 
serice,  case,  nu  lassara  nemica  nespur- 
eatu;  a  spurcă  legea  divina,  a  spurcă  pre 
totu  erestinulu;  ee  nu  spurca  mânule 
vostre  impure?  a  spurcă  patulu  eastita- 
ta,  castitatea  ensasi;  a  spurcă  nomele, 
onorea,  eandorea  omeniloru  probi;  Ş)  in 
specie,  a  spurcă  celle  opprite  de  baserica, 
de  religione,  a  calcă,  a  ou  obsenrâ  :  a 


=y  Google 


8PU. 


spurcă  mercurile  ti  venerUe,  a  spurcă 
ajunurile;  a  se  spurcă  in  diUe  ăe  a- 
junu  cu  dtdce,  cu  came;  se  spurca  o- 
ntui»  si  mancandu  lucruri  opprite  de  le- 
gea rdigiosa;  dupo  legea  nostra  e  spur- 
catu  cine  mânca  câni,  pissid.  şerpi; 
spwcaii  su,  dupe  legea  reUgioia,  caii 
n^nca  vite,  ce  n'au  unghiele  bifurcate ; 
ne  amu  spurcatu  cu  oua,  eu  untu  in  a- 
cestu  ajunu;  b)  a  spurcă  =z  a  invetii, 
a  deprende,  mai  vartosu  la  ceva  reu: 
s'au  spurcatu  cânii  la  ■pulli  de  raţia; 
câ»tdu  se  spurca  omulu  la  ceva,  anevolia 
se  desbara  de  aceslu  ceva;  se  nu  spurci 
omulu  eu  bene,  eo  nu  mai  pote  «vfferi 
reulu;  s'a  spurcatu  caUulu  la  ordiu;c)a 
8purcă=i  capeţi  gratia  de  oeta,  ai  in 
genere,  a  Be  depărta,  al  de  acf,  a  aberră, 
a  devii,  a  se  abbate,  etc.  :  ati  spurcatu 
cartea  :  a)  ati  sorditu,  p)  apoi  :  ati  ur- 
rita,laBsatn,  parassitu  cartea;  amu  spur- 
catu reu  eu  socii  si  cu  amicii=i  amu 
ruptu;  au  spurcata  de  acvVc  unde  se  a- 
flau  forte  bene.  d)  in  forma  reflesaiva : 
a  se  spurca,  si  mai  vertosu  io  form'a 
participiale  spurcatu,  afora  do  alte  in- 
semnari,  parte  indicate,  va  se  dica  ai : 
a  se  face  reu,  neomenosu,  pagânu,  impiu, 
bariaru.  crudu,  etc.  :  ttjrannulu  inlocu 
se  seimUandesca,  s'a  spurcatu  mai  reu; 
omu  spurcatu,  (vedi  si  spurcatu  in 
parte). 

SPUECATIONE,  s.  f.,  spnrctBdl  ao- 
tio,  cosUnluttlft,  tmiKttn,  dedeoorâtlo, 
TtoUtlo;  ImpnrlUs,  flOrdeS)  spnrcltu, 
ob8oenItas,lminttiiltaH,8nTltla,lmpl6taE} 
morboB  mallsnas;  naoă  nou  Ucet  come- 
dere,  etc.;  actione  ai  effactu  allu  actio- 
nei  de  spurcare,  cumu  ei  ceva  spurcata, 
in  tote  însemnările  varieai  multiple  alle 
verbului  si  participiului  seu  i  spurcatio- 
nea  vaseloru,  vestimenteloru  ;■  spurea- 
tione  in  dulce  in  dale  de  ajunu;  spur- 
eationi  se  dicu  tote  animalile  ce  ««  se 
mânca;  cu  atâtu  mii  muUu  se  dicu  lupii 
spurcationi :  spurcalionile  de  lupi ,  si 
absol.  spureationile  mi  ou  morsicatu  mai 
multe  vite;  spurcationi  de  omeni,  iSmeni 
fora  lege,  impii,  barbari,  crudi  si  gre- 
tiosi,  Bordidi,  etc.  :  spwcationile  de 
Turci;  spureationile  ce  essţt  d'in  gur'a 
cuiva  amU  espressioni  greiiose,  obscene; 


spella  Domne  suf/letidu  ontuUti  de  tâte 
spureationile; — in  specie,  spureatione^ 
morbu,  buba  mai  vertosu  de  rea  natura, 
si  totu  de  una  data  puroniosa  :  spurtor 
^onUe  se  făcu  mai  allesm  m  eopu. 

SPUHCATOBE,  s.  f.,  vedi  sptrea- 
toriu. 

SPUBCATORni,-<OTTa,  adj.  s.,  (d'ia 
spurcare);  care  sţiurca;  in  Bpecie,  e.  f., 
reale,  8purcai&ria=spurcat6re^vts^la. 
care  se  punu  si  sa  stringa  spurcatiom. 

SPURCATU.ii,  adj.  part.  s.,  (d'in 
spurcare),  Inqiinatns,  conttaiiiiatiSiP*!'- 
Intns,  ffedus»  vlolatas;  lansvU,  ikth, 
împins,  obseentig,  etc.,  1.  io  genere :  «- 
stimentu  spurcatu,  vestimeiUe  spurcate, 
vase  spurcate,  animali  spurcate;  <^>a 
spurcata,  omeni  spurcaţi  eu  dîdee  in  diUe 
de  seecu;  câni  spurcaţi  la  puili  de  ged- 
lina;  servitoriu  spurcatu  la  flirtu;  tâte 
celle  sâncte  spurcate  de  voi;  suffkte  spur- 
cate cu  tote  peccatelc;  peno  cându  nuUiv 
rea  e  spurcata  si  nu  si  a  facutu  dillâe 
de  purifieatione,  nu  pote  caUâ  m  ha»e- 
riea;  vorbe,  covetUe  spurcate  :  ewNW  nu 
ti  e  gratia  a  pronunţia  eovente  astă  de 
spurcate;  2.  in  specie,  ca  adj.  fora  de 
lege,  fora  Domnedieu,  impiu ,  blaate- 
matu,  depravatu,  miaellu,  barbam,  cm- 
du,  etc.  :  spurcatu  tprannu,  spurcaţi  6- 
meni,  n'am  vedutu  omu  mai  spurcatu  de 
cătu  aeestu-a;  spurcate  fapte,  maiapwr- 
cate  lucruri  nu  făcu  nici  demonii;  spur- 
cotii  de  assupritori  ai  popondui. 

SPUBCATUBA,  s.  f.,  ctntaBilaatlo, 
poUntlv,  sordeif  spnrcitls,  etc;  actiona 
si  mai  vertosu  effectu  allu  aotfonei  de 
spurcare  :  spîircatur'a  vestimentdam, 
spurcaturele  stylidui;  vedi  si  spurca- 
tione. 

SPURCIA,  B.  f.,  vedi  ^ur«tia. 

SPUBCtDICU.-a,  adj.,  8rlre>^"«l 
care  spune,  vorbesce  hontri  spurce, 

SPURCIFICARE,  v.,  (spnroifloare); 
a  face  spurcu;  vedi  si  spurci/icu. 

SPnRCIFICtJ,-«,  adj.,  BparelfloBij 
care  face  fapte  spurce :  omu  crudu,  im- 
piu, spureifieu, 

SPUBCILOCIU,  pl,-e,  aparelUqBiaBt 
vorba  sau  vorbire  spurcata,  impura,  ob- 

SPUBCILOCtr.-o,  adj.  e.,  «poreile- 


=y  Google 


BPtT. 

4Dat,  (fr.  tpnrelloqne) ;  care  vorbeBoe 
locrnri  spurce,  obscene  si  gretiose. 

SPURCITIA,  san  epurcma.  a.  f., 
spnreltu,  spureltlvBj  stato,  calitate  de 
apurcu  :  spttreHŞa  covenieloru,  fapte- 
linru,  vestimenteloru. 

SPtTRCtJ,-a,  adj.  3.,  BpBr«iifl,  (it. 
spore*);  impura,  necurata,  sordida,  etc., 
1.  proprie  :  ves^mente  sţurce,  Imccata 
sp«rea  si  gretiosa,  lHcr%rispwcedeaa' 
pectu  si  de  odore,  vase  spurce  si  poUute, 
tempii  spurcu.  loeu  forte  sparcu,  paiu 
apvrea,  slratu  spurcu,  mese  forte  spurce; 
animalile  spttrce  fttt  se  mânea;  eeemai 
spurcu  ea  porculu?  omenii  spurci  sunt 
ttesufferiti;  nopUspureeprin  fapte  spur- 
ce; eogete  spurce  date  prin  eovente  spur- 
ce; in  aceste  -derimature  jaeu  tmtlieri 
spurca;  2.  metaforice,  sordida,  nesnffe- 
riti),  rile,  misella,  abiectn,  toai  rertosa : 
pagaDU,  impiu,  fora  Domnedien,  crsâii, 
barbara,  selbatico,  eto.  :  spurci  barbari, 
mm  spurcu  avaru,  spwee  fientie  de  o- 
meni,  spurdi  de  Tătari;  3.  subet.  m. 
re&le,  apurouAu,  a)  \a  genere,  de  impu- 
ritate, imnuinditiu,  ordore,  etc  :  spur- 
o»1m  lakineloru;  tpureulu  de  pre  mă- 
mie,  fae?a,  vesttmenteh  vâslre;  meta- 
forice :  spta-Ofdu  depravcâionet,  eorrup- 
HoHei;  spureulu  avaritiei;  spwetilu  eo- 
ventehru  obscene;  h)  in  specie,  spur- 
oii-Iw=sordea  femisei  dnpo  facere  :mw- 
lieeea  ineo  cu  spurcu  n«  pate  intră  si 
ealed  in  baserica,  (vedl  si  spurcatione). 

SPUBGUIRE,-««W»T.,  r«rira,exere- 
■eRta  ederej  1.  s  cofori,  a  se  coforE,in 
genere;  2.  io  specie,  ee  applica  la  pas- 
seri  :  ffailineU  te  spureueaeu; — de  acf  : 
spurcuUu  (de  gfMne),  spuret^tw'a  (gal- 
Untioru):=spuremtidu  (gaUindoru). 

SFURCniTU,  spurcmtura;  rodi  spur- 
cmre. 

SPDBnr,^,  adj.,  BpnrUg,  (affine  cu 
a«(ipo5=:2  Bporu,  ojTOpd, eto.)iproprie: 
miscuta  afora  d'ia  căsătoria,  illegitimu: 
copaUi  spatii  n'au  derepturi  la  .averile 
(lÂiluţ  fMiJiirafe,- abs  jlutu ;  ww  spurtu,  «- 
IM  ^Hirto;  metaforice,  ueaddeveratn, 
blsD,  mentionoso,  etc.  :  vermiri  spurie; 
imitt«  locuri  vpurie  in  «Jttm'a  ed\tione 
a  poetuka;  nwnete  spurie ;  vorbe  spurie 
m  îim&'a  româiui. 


STA'. 


1SS5 


SPUTAME,  s.  m.,  pi.  sputamne,  tpi- 
taroent  si  . 

SPUTAKENTU,  pl.-e,  spaUMflatami 
actione  de  spuiare.  d^ro  mai  Tortosu  ef- . 
fectu  allu  acestei  actione,  ce  se  sputa  : 
necovientiâse  sputamente. 

SPtJTALICin,-<i,  adj.,  spaUUefaBi 
care  se  pdte  sputare,  oare  e  de  sputatu, 
detestabile  :  sputalicie  ealumniatiom. 

SPUTABE,  T.,  BpnUre}  a  scuipa;  vedi 
form'a  seuipare,  născuta  d'ÎD  spuiare. 

SPlJTATOEIU,-((}»-w,  adj.  s.,  spita- 
torjeare  sputa. 

SPUTU,  s.  m.,  spatoa;  scuipatu,  scui- 
patani. 

*  STABILE,  adj.,  aUbllIs,  (fr.  ■table, 
d'in  3tarey,  unde  se  pote  stare,  care  sta, 
care  pote  stare  :  solidu,  nestrămutata, 
immutabile,  constante,  etc. :  case  sta- 
bHi,  domiciliu  stalnle,  staule  slaiili  ptm- 
te  stabile,  lupta  stabile,  fortuna  stabile, 
positione  stabUe;  amici  firmi  si  stubUi, 
amiciţia  stabile,  regule  stabili,  legi  sta- 
bili, gubemiu  sttAiU,  stabili  venituri; 
ecUibriu  atabHe  allu  corpurihru. 

■  •  STABILIMENTO,  pl.-«,  sUblll- 
mentnHj  tnstitatU,  I&8tltiituin,orflolna, 
fabrlea,  (fr.  ^tAbllBBement);  1.  actu  de 
stabilire,  mai  vortosa,"  medio  de  stabi- 
Ive;  2.  ce  se  stabHesce,  mai  allessa,  un- 
de se  stabiiesce  cineva,  ca  se  si^da  sau 
se  si  essercite  maiestri'a  sea  :  stabili- 
mente de  betieficentia;  stabilimente  de 
edueatione  si  instructione ;  Ntui  stabtH- 
mentu  de  ospetare,  stabilimente  de  ne~ 
gotiu,  unu  atabiUmetau  de  machinaria, 
staHiimMtu  definitivu  in  unul«cu,sta- 
bUimentulu  căsătoriei;  stabtUmentulu  »• 
muiui  m  uhn  loou. 

*  STABILIBE,-e8CH,  v.,  atabllire*  (fr. 
«tabltr);  a  face  stabHe  :  a  si  stabili  do- 
mietJttdu,  a  stabili  pa/cea;  a  stabUi  reg- 
nuZu,  auecesumea  la  regnu;  a  stcAili  0- 
rele  de  lt4cru,  or'a  de  mâncare;  a  stabili 
venitulu;  tempulu  se  stabilesce;  se  stabi- 
liră tfiMfli  iwtîtoî  in  cetatea  twstra;  tem- 
peratur'a  se  stabilesce;  metaforice,  a 
regulă,  ordină,  constitaf,  fnnd&,  insti- 
tui: a  st(Jnli  ospitie,  seole,  alte  insUtfUo; 
a  stabili  remunerationile  funetionari- 
loru;  a  sttAUi  ordinea  in  stătu;  a  stabili 
matrimoiMiiu,  legUe,  gtibemiulu,  ordini- 


=y  Google 


im 


ni. 


îc.  gradele,  ierar<M''a :  in  specie,  a  apro- 
bi, demoDstri  :  a  shMi  prineipiele  fre 
earijoe»  fundamentele  loeidatei,  a  sta- 
Ăi^i  bene  eo  omuW  nu  pote'  vme  afora 
(Tm  aocMiatea  ummM, 

•  STABILISABE,  T.,(fr.  stablllter); 
a  iaoe  «tobile  .-  a  atahUiaă  inttit%aionUe. 

*  STABILISMU,  8.  m.,  (fr.  ■tablUs- 
■e);  doctrina  a  stabOitatei  mmutahUe. 

•  STABXLISTU.  B.p«r8.,  (fir.  lUbiU- 
ato);  adereote  la  dootrin'a    ^abiUa- 

*  STABILITATE,  b.  f.,  itsblirtaa, 
(&.stahlUU};  stat»,  calitate  de  itahile: 
ritAUitatea  locuentiei,  stabili  'ea  tem- 
pKlm,  ^(dnHtatea  imtitutioniioru,  legi- 
Zoru,  administrationei,  gtAemitdm;sta- 
bUUatea  amiciţiei.  sU^Uitatea  pae»;  sta- 
biktaiea  omenUontin  appueattirde  îoru; 
fora  stabUitate  nu  e  possădle  deawMa- 
rea  vîetiei  sociale. 

*  STABIUrOBIU.-'tiHo,  Mj.  b.,  «ta- 
bUitflrt  care  stttbUesee :  stabiiitorii  paOei. 

•  STABILITD.-a,  adj.  part.  B.,  d'io 
stabilire,  atabllltiit. 

S'£AB{}Lkm,(amdare)  t.,  statalarl, 
sUbalare,  (d'jn sfa&NiM);  l.a8t&,a  rine, 
pertrecfl  in  stabulu,  peotrn  bestie,  6to 
pentra  orna  namai  in  modu  ironion; 
boii,  caUii,  porcii  stabtda;  stahula  ti 
passerHe:  pesHi  st^ida  m  apa,  şerpii 
stabula  in  gaure;  turme  tmite  rit^la  in 
monti;  2.  a  duce  la  stabuht.  a  ioohide  in 
ttabvlu  :  a  stabulă  turm'a  iSm'a;  pre 
mare  geru.  e  bene,8e8estabidepecorde. 

STABULABTU  (ttaulariu),-a ,  adj., 
stabaUciai;  relativa  la  stabil  :  mtUe- 
ria  stabularia,  mai  rertosa  ca  sabat, 
personala  :  stiAulariu,  a)  aerTilorin,  ar- 
gatu  de  stabulu;  h)  locatoriade  stabole; 
c)  OBpetariu  de  celli  mai  rei. 

STABULT;  (staulu),  pLt,  lUbaUa, 
(it.  stabblo,  isp.  eatablo,  pror.  Mtablti 
II.  itable,  n.  gr.  otauXoţ,  d'in  stare); 
locn  de  stare,  de  sedare,  de  locuire,  do- 
micilia, etc.,  1,  in  genere  :  stabuidefe- 
reloru  sunt  sobele,  stabvlulu  aerpdui  e  in 
gaurde  pamenlului;  2.  in  specie,  loco  de 
locuita  pentru  peoore,  pMitru  vite :  sta- 
bulu de  oui,  de  eapre,  de  boi,  de  vaees, 
de  buf^i.  stabide  de  câni,  de  galUne;— 
^mani  naiDit  li  celli  in  miseria  :  şta- 


sn. 

bidulu  servitorHoru.  eersitorHoru,  star- 
btdtdu  miseîliei  si  Uaatemătieloru ;  — 
mai  TertosQ  :  stabvdu  =^  casa  de  f«niQ« 
desfrenate. 

STAGOSIU,  8.  m.,  (iovax^  de  onde 
fora  «  iniţiale  :  stocdst»),  «■■■raai 
camtnam,  oaneru  de  mare;  —  de  aci  si 
adj.  8taeo8iu;-a  =  porparia  deschisa  : 
rochia  stacosia. 

STACOSIU.-a,  adj.,  vedî  Hacotim 
sabat. 

*  STAGTA,  %.tt  ataeta,(<Ka«ni);  olîa 
de  myrrha. 

*  ŞTADIAIiE,  adj.,  itadUlls,  de  mm 
stadiu  :  agru  stadiide. 

•  STADIATU.-o,  adj.  part.  itadU- 
tnBt  cu  stadiu  proredntu  :  poriice  ira- 
diate. 

«STADIODBOMU.s.  m.,  sUdledr»- 
mna»  («aSiiSpopiţ,  fr.  stadladrenAf  d'in 
3t^wv;=staâiu,  si  Spd[ioţ=DnTau);  ia- 
trecere  la  eursu,  la  allergato,  in  stadiu, 

•  STADIU,  pl.-«,  ittdlaa ,  (ottfcStov, 
fr.  stade);  1.  distantia,  longitudine,  Ia 
antici,  de  625  pedi,sanâe  125  paaal  ro- 
mani, approaBimatira  octav'a  parte  a  a- 
nui  milurin  romanu;  2.  in  specie,  ifo^ 
=»saUe  de  ana  siodiu  pentra  celli  oe  M 
întrecea  la  fuga  pre  diosn,  cu  petiomlo; 
3.  metaforice,  a)  8toâM=la[4a  de  ut' 
trecere  in  genere,  certame,  contentiosa, 
cama  si :  locuia  aee^a  lupte;  b)  staăm 
=name  de  direrse  mesnre  intineiarie  : 
stadiu  dympieu,  stadiu  pyMteu;  c)  ou 
senaa  mai  estensn, «)  stadiu  ^  fia-oan 
perioda  de  morbu,  grada  de  iatenutata 
alia  morbulni;  ţi)  ăadiu  =:  perioda  de 
Tiâtia;  t)  stadiu  ^  spbera  de  aotioae; 
8)  sfcN2t«:=iiiatnimeiitaca  oare  agrimea- 
sorii  mesarao  distantie  mioe;  d)  tkdim 
^utatioue. 

STAFGTTA,  B.f.,  (ititafetta,  fr.  •• 
•Ufette);  scriasoro  eapodita  on  cea  mai 
mare  celeritate  pre  ana  cursorin  pre 
diosa  sao  callare. 

STAFIA,  3.  f.,  vedi  apetiru. 

STAFIDA,  B.  f.,  (oTOf (ţ,  gen.  wu^iati, 
n.gr.  cnoft^a),  ura  puuiara  oecata  U 
sare,  straguru  oscata  U  s<ire,  in  specie : 
baccata  de  asaemine  ara :  tta^  msiudt, 
Pofide  mari,  buecatc  eu  stafide. 

STAFIDABfi,-«dM,  A  ttafidire,-eâeu. 


=y  Google 


Wk. 

T.,  AtaMstafida,d.hc68tafiâe:aaafidâ 
mvele;  metaforice,  de  4meni:  ase  jtfa/tdj 
a  macH  ai  s  se  incretf. 

STAFIDATU,-a,  adj.  part.  s.  d'in  sta- 
fidare. 

ST AWlDlSE,stafidi^  VBii  stafidare, 
ştafideOu. 

STAGNANTE,  adj.  part.  preş. ,  (d'in 
itagnare),  «tatti»«B|  (fr.lRtatraant);  care 
stagna  :  ape  stagtitmti,  locul»  aeeUu'U 
parestamaate. 

*  STAGNASE  (itamnare),  t.,  aUg- 
■are,  (fr.  atogner,  d'io  stagntt);  a  formă 
ttagHm,  l.a  stă  pre  loca,  a  na  semJsc&, 
a  nn  cnrre  :sto^na  apele  versate  d'in 
tdbita  unui  riu;  2.  a  ft inundata : stagna 
(âmpuiu  de  aange;  8. prin  estenslone,  a 
inceti,  a  fi  in  deplenu  repanao ;  4.  stag- 
nore^^aUnBBre,  (redi  acesta  coventa). 

*STAGNATILE,  adj.,  aUgiatllIa, 
(comp.  ai  £r.  atagaBl);  relativa  la  ^ag»u, 
care  sta,  eiâde,  viae  in  Bau  pre  stagnu : 
ptad  stagnalili. 

*  STAGNAIIONE,  b.  f.,  (atagnatlo, 
fr.Btafa«tl»B)}Btatade8/a9»<mfe,  l.pro- 
prie  itiagnationea  apelorupre  aeeUe-eui 
tocuri  formidia  Utoui,  paluAi  si  idts 
maue  de  apa;  2.  metaforice,  a)  in  spe- 
cie :  ^gnâtionea  s^geUâ  si  altoru  H- 
mort  oHe  corjwlui;  b)  in  genere ,  Înce- 
tare, repansv,  saBpensioDeaactionilora : 
stagnationea  commerdidm;  iudustri'ae 
m  stătu  de  stagmaiitme;  stagnationea 
inMUgentiei,  cogitarei. 

*  STAGNATD,-a,  adj.  part.  d'in  Oag- 
nare. 

*  STAGNASE, adj.,  BUsieiBiBf  re- 
latÎTD  la  stagnu  :  passeri  stagnensi. 

*  STAaNlCOLU,-a,adj.,(st«fiileoU, 
fr.  BtaffklMle);  care  sU,  yiwinrtagmt: 
animali  OagnieoU.    . 

*  STAGNINU,-a,  adj.,  iUvsVwade 
stagnu:  cdore  stagnina. 

■  «  STAGNIUro,  adj.,  lUfnena;  1.  da 
stagnu;  2.  stagniu=stanmu,  de  onssi- 
toria. 

*STA0N0SlJ,-a,adj.,BtagK*8B»)plena 
da  stagnu,  de  stagne :  locuri  stagnase. 

*  STAGNU,  pl.-e,BtafnBa,(fr.«UDK, 
d'instare);  maesa  de  apa  ce  s<a,  na  corre, 
1.  apa  statoria  permanente  san  namai 
la  Tusare  de  florie  si  rinri,  &atta;  2.  masse 


STA 


19IT 


de  ape  in  genere ;  3.  ia  Bpede,  ^agmK= 
pesâna;  i.^gnw=stannu,  cnssitorio. 

«  STAOONIAi  s.  f.,  BtaKftnIas,  {ora- 
TovCoi;,  d'in  ani-r(i>v^picatnra,  gntta); 
specia  de  rasa  Bacm. 

*3TALACTITIC(T,-a.adj.,{fr.ataUe- 
tltf  qoe) ;  relatirn  la  stcdaditu  :  eoners- 
tiotU  skdadUiee. 

*  STALACTITU,  8.m.,  (fr.  bUImU- 
t« ,  d'in  ataXdtCsiv^picare ,  picurare) ; 
concretione  calcaria :  stalactitele  presenta 
forme  forte  curiose;  a  desea  stalaUitde 
se  imibina  cu  stalagmtieîe. 

*  STALAGMITICU,-a,  adj.,  (tr.  «ta- 
UKBitlqn«);  rtlliiivniA8talagmtu:eM- 
cretioni  staîagmitiee. 

*  STALAGMlTU.s.m.,  (fr.ttaUf-l* 
te>  d'in  aTtx>.a7(i.d;=pioatara);  concretio- 
ne formata  canna  mamiUa  pra  solnlape- 
trosa  alla3peluDcelom;TediBistoIaeM«. 

*  STALAGMIU,  s.  f.,  BtalagiBl»a,(9tdt- 
XdY|uov  d'in  9taXi7Gtv=pieiirare  );  cer- 
cellQ  ce  pare  foroiatu  d'in  picatare. 

STAMJBA,8aa  stampa,B.t.,  tesantorada 
bombacQ  cn  infloritnre :  rochiade^amba. 

*  STAME,  pi.  etamine,  ataMan,  (af- 
fine  ca  or^v,  fr.  «taniae);  1.  fim  da 
orditura,  orditnr'a  ensasi ,  nomita  asii 
dupo  macbi&ele  de  tessatu  ce  stau  ia 
snsu;  de  acf :  2.  applicatn:  a)  la  fim  da 
torta,  da  furca  de  toraa;  AJlafirn  in 
genere,  acia,  faoicella;  c)  tu  specie,  si 
de  regala  în  pi.  8famn6=flre  încărcate 
de  polline,  oara  form^dia  organele  set- 
snodi  alle  planteloru  maseuie. 

*  STAMINALE,  adj.,  (lUMbialU,  fr. 
sUMlaal);  relatira  la  stcamne,  (yeiista- 
me),  toaimtosniistaminele planteloru. 

»  STAUINABIU.-a,  adj.,  (fr.aUMl- 
nalre);  relatiru  la<famt»e,(TedistoMe): 
flori  Haminarie. 

*  STAMINATU,-a,  adj.  part.,  BtâMi- 
aatna ;  proTedntu  oa  stamine,  (redi  «ta- 
fN«),  constandD  d'instomne  :f)Janfe«to- 
mnate. 

"  3TAMINIFEaU,-o,  adj.,  (fr.  ata- 
niniftre);  care  porta,  are  stamino:  flore 
8iaminifera=:flore  masetiîa. 

*  STAMINin,-a,  adj.,  at«Kl»e»tde 
stamine ;  vene  de  lemnu  staminie. 

«  STAUtNOLA,  8.  f..  (fr.  ataMliile). 
daminatim  d'îu  stime. 


=y  Google 


1SB8 


8TA 


8TAN0ACE  f4teiipactw,-a),  adj.  s.. 
U«T»,  f*i  seap«r  Ucr»  HtUar  ■«■■! 
■eKTii,  l«fplBi,  iBCAllldas;  1.  d'in 
ttang'a,  ăe  a  alang'a,^TB  merge  sanata 
de  a  stang'a :  eoUtiIu  stângace  schiopeta; 
jupanii  dangaci  sh  mai  tmeri ;  stângă- 
cie meu  âe  la  ospetin  se  intempltisse  se 
fia  unu  honu  amcu  oUn  meu:  2.  care 
lucntfSe  serve,deregala,cu  m&n'n  stânga: 
omu  gtangaee,  mtdiere  stângace;  3.  prin 
âirerae  metafore,  a)  stângace^  xteiade- 
manaticD,  inepta :  unu  omu  pate  fi  stân- 
gace la  tâte,  pote  inse  fi  stângace  si  nu- 
mai la  unu  lucru :  stângace  Ui  seceratu, 
laeeilaritu,  îa  serissu,  lajoeu,  la  eantatu; 
cine  e  stângace  la  tâte,  e  unu  ineptu ;  nu 
nmnai  omenH,  ci  si  animaOle  stt  stân- 
gaci; h)  stângace  =  şchiopa,  mutilo  in 
genere,  mancu  de  nna  parte  a  corpulni  ; 
stangcux  de  unu  ptiwru,  stângace  de  una 
mâna,  etc. 

STÂNGĂCIA,  (pron.s(anffacio),9.f,, 
InrltM,  lalnstrin  laopU;  stato,  cali- 
tate de  stângace  :  stangad'a  te  face  se 
serii  cu  stanca  ;  stangae^a  te  face 
ineptu  la  tâte. 

STANOACIBE,-i»<»(,  v.,  l»ru«sie; 
«l«idleBre>  <eicer«;  a  6s^ngaee.  l.ia 
genere :  a  stangad  in  tâte  prin  altitu- 
dine (Fin  coptUorfa;  2.  in  specie,  a  ce- 
8^ti,  Bohiopită  :  stangacetat  caUii  de 
amendoue  pâionAe  de  inainte. 

STANOHIA,  s.  f.,  redi  ttangla. 

8TANâINIBE,-«8cu,  (vedi  stangu), 
T.,  reţinere,  drtiner»,  reUrdare,  «n- 
«•re,  «batere»  laiiMdImcBtaesBe)  afipe- 
diea,  a  oppri  de  U  lacra,  a  tin^preloeu 
cn  Torba  secca,  si  de  acl:a  «^  contra, 
a  Tettemi,  etc. :  me  stangimti  delalu- 
eru;  ttti  me  Oangini  in  eaUea  mea;  nu 
Mtangmi  copiUulu  de  la  s^tdiu. 

STANOLA,  (onZmolliatn  stângJuaai 
ttingkia),i.t, trAnaYeTaamUf!tam,lmpA' 
ţe%  tf giiBB;  pertica,  asser,  TectlB;bac- 
cata  de  lemnu  sau  de  ferm  tranTersale 
la  alte  bncoati,  care  serve  a  susţină; 
in  specie :  stangl^e  de  paturi;  cu  doue 
stanghle  »h  tine  patidu. 

8TANGLAKIRG,  (cn  I  molliatuvfan- 
^narire,  stinghiarire,  stinghierire),-eaeu 
T.,  safll«t  pari  pclTare^  separare;  mua- 
eiM  reddere}  Impedlre,  eneere}  «k- 


■tere  ţ  a  face  stanglarm,  1.  proprie,  * 
strici  parechfa,  a  deaparechi&ia  itan- 
glari  toţi  ormessarii,  tote  pareehide  de 
armessari;  2.a  face maneu,  defeetucsu: 
mi  se  stanglarira  toţi auelorii căiiaoeam 
compleţi;  a  stanglari  edele  de  armaţi ; 
3.  a  impt^dică,  opprf  de  a  faceipoi  m'oA' 
stanglaritu  ie  a  plecă  prin  vorb'a  w- 
stra;  nu  sianglariti  lucratorHie  Ia  laeru. 

STANGLARIU,  (cn  I  molliatu,  stan- 
ghiariu,  stinghiaritt,  stingheriu);  adj.  S-, 
soeto,  pari  prima;  manena;  fora  socio, 
fora  parechis,  disparechiatu :  a  remasu 
caUtdu  stangJnariu;  nuâ  multe  pareeJne 
de  armessari  au  remasu  stangUâie;  2.  in 
genere,  mancn,  defectaosn  :  voluminde 
aeeUui-asi  opu  sunt  stanglarie;  nu  ae- 
eeptu  vaece  stanglarie. 

STANGU,-a,  adj.  a.,  I»tbb,  bcbtm, 
stnister ;  opposîtu  la  direptu  =  dreptu, 
in  locutioni  ca  :  măn'a  direpia  si  mân'a 
stânga;  petioru  direptu  sipetiorvstângm; 
lăture  direpta  si  Iepure  stângi;  odu  di- 
reptu si  oclu  stângu ;  mân^a  stânga  e 
mai  pueinu  abile  de  câtu  măn'a  diripta 
la  celli  mai  mulii  âmeni;  absol.  stângvlu, 
CABiidireptuUt  {B\ibiiiiell.petioru):trage 
siângulu  mai  inapoi;  d^ro  tnai  vertosn 
femin.  stânga,  stanca ,  ea  ai :  dirSpUt, 
dirSpfa  (aubintellege  laturea,  si  mai  al- 
lessu  mân'a) :  prorerb.  stanca  senu  seta 
ce  face  diript'a;  despre  aiăn^a  spre  di- 
ripPa  :  a  se  intorce,  a  se  itverte,  a  ae 
miseâ  de  la  diripta  spre  stâng'a;  a  o/i- 
pueă  la  stang'a,  in  îocu  se  appuee  la  di- 
rlpea;  instanţa  stau  eu,  in  diripta 
sta  frate  teu ;  la  stânca  in  pregiuru ! 
commanda  Ia  stânga  spre  stang'a. — 
(Uai  tote  limbele  aorori  an '  eoveutulu 
nostru  mai  mnltu  aan  mai  pnânn  mo- 
tatn  in  forma  si  in  sensn :  it.  staBe«= 
fatigatu,  renet.  tiaaf^ammoriUu,  isp. 
eateBco  si  port.  esUM^ae^astupatu.  op- 
pritu;proT.eitaBe=tmmo6i/«,  si  Btaaeo 
=:z8tdbile,  j.  fr.  estane  =  lentu,  maUe, 
lassu;  alb.  Btene^strâmfrti,  stângace, 
lusca,  apoi  staHgerii  asii  d^o  :  stSn- 
gu,-a ,  Mncu,-a ,  au  eesitn,  forte  proba>- 
biled'inacea-aaî  rădice  cn  (iagnu:=atMg- 
BBBi=ir.  titaBf ,  iap.  port  eataBqBe»  eto., 
cn  inawnnuea  de :  standu  pre  lom,  n  de 
aof ;  ammortitu,  iiN«^tiNp(<r^»Mr<«, 


jyGooglc 


SŢA^ 

ituABe,  manoH,  eto.,  ei  de  alta  parte : 
ttaMe.  firiHU,  tare,  etc.).  M. 

*  STANNABE,  T.,  staitBire  si  stag- 
■are;  a  d&,  a  apolf  ou  stannu;  a  imbee 


STA. 


13» 


*  8TAKNATI0NE,  b.  f.,  atumiifl 
Mtl*f  (fr.  itusafe);  actione  de  statt- 
nan :  ataimationea  vaidoru  de  arome. 

*  STANNATU,-a,  adj.  part.  8-,  (d'io 
a^nnare),  BtiHB«tn8;(coinpara  si  fr.HUo- 
■ata);  l.ia  gantue:  vase ^nnate;  stannu 
de  stannaiu  vasAe,  stannaivUu  va$eloru; 
2.  in  specie,  s.  m.,  stannatu-lu,  gena  de 
eari  formatu  d'in  combinationea  acidu- 
lui stannicu  cu  una  base. 

*  STANNICU,-a,  adj.,  (fr.  Bt«»nl«Ke); 
de  BtatiHU :  aeidu  statmieu;  sari  stan- 

*  STANNIDE,  adj.  a.,  (fr.  atannide); 
easîttt  d'in  stannu;  eubst.  pi.  stannidik, 
familia  de  minerali  ce  coprendn  in  sens 
itannu  san  OMobinationi  de  alle  stan- 
milui. 

*  STANNIFBBU,-a,  adj.,  (fr.  sUnni- 
l%re);  care  porta,  are,  contine  statmu. 

•STANNIU,-a,  adj.,  stennenB;  de 
stannu,  făcuta  d'in  stonmi:  vena  de  îamm 
slannia,  cuieia  stannia,  vatu  stanniu. 

•STANK080P0TASSIGD,-â,  adj., 
(fr.st«tinoa»-potos8l4a«):  sare  stannoso' 
potassica,  formata  d'in  combinationea 
unei  sare  stannosa  cn  una  sare  potas- 
siea. 

«  STANKOSn.-o,  adj.,  (fr.Btuneox); 
plenu  ie  stannu,  care  conţine  stanm; 
10  specie,  in  primula  grada  lox^duftoi- 
nosu,  suifura  stannosa,  sari  stannose. 

*  STANNU,  B.  m.,  stannajn  si  sta;- 
«iMţ  (fr.  6Uln);  naetalla  albu,  oonno- 
sontu  si  sDb  nomele  ăoeassiteru  (=:cua- 
sitorm) -.vase  de  «foimu;  vas^  se  apo- 
liescu  eu  stannu. 

STANŢE,  adj.  part.  preş.,  (d'in  stare), 
BtuiBf  (it. Btant«);  c&TB sta: stanţe pede. 

STANTIA,  s.f.,  (it.  stanca,  fr.  stance), 
Btatio,  BtatoB}  eouclaTflt  Blrophaj  posi- 
tîone  de  stanţe;  1.  in  genera :  stantfa  in 
păiore,  staniVa  pre  locu  a  toioru  eurso- 
rHoru ;  stantia  de  câteva  momente  ; 
2.  in  specie,  locu  de  stătu,  de  repausn, 
de  sedutn,  etc.,  a)  camera :  stantieie  u- 
iMt  mare  casa;  tkoUie  spatiose,  statitie 


strîmte;  b)  «fan^=ospetarb;  e)  stan- 
fjoşrposta;  d)  staiUia:=stfopha  d*  Ter- 
sori;  e)  stantia  =  bacoata  de  poesia  da 
unu  certa,  i6io  mica  namem  de  rersnri; 
f)  stantia  z=gi^vi  de  ierarchia;  3.  in  ■ 
sensu  mai  approprUtu  de  cella  verliale, 
sttmtio'^persistentia,  instantia  :  dupo 
stanti'a,  dupo  atantide,  la  stantieU  ed- 
îoru  interessati. 

STAPEDAsi utopia,  s.f.,  (itapeia. 
stapigţ  it.  BtalTa,  fr.  stapMe,  itaple); 
scara  de  a4Ila  pre  care  se  pune  petio- 
lolu ;  una  osstttîoru  d'in  nreohie,  care  are 
forin'a  unei  stapede. 

STAPEDIANU.-d ,  adj.,  (fr.  aUpe- 
dlen);  relatirn  la  gtapedai  in  specie.  Ia 
staped'a  urechiei :  nmsa^  stapedianu ; 
absol.  stapedianulu, 

STAPHÎDE,  s.  f.,  BtapklB,  (orotţfţ) ; 
l.Tedi  stafida;  2.  specia  de  plante. 

*  STAPHTIiB,  s.  f.,  (oTotpoX^);  1.  ura, 
strn^ra ;  2.  applicatu  inse  in  specie  la 
mK=uu8ionAu  sau  otuutorute  de  la  pa- 
latn. 

*  STAPHYLINIPOfiME,  adj.,  (fr. 
staph;lliilf«nne)j  care  are  form'a  sUt- 
phylina,  ca  a  sia^hyUi  palatului  gnrei ; 
forma  ca  a  plantei  OapKyUrm. 

*  STAPHYLINU,-a,  adj.  s.,  Bta^hr- 
Hnas,  (cncupuXîvoi;,  fr.  Btaphjlla);  rela- 
tiva la  stoph\He;miaadu  staphjfiinu; 
B.IZI.,  a)  speoia  de  paginata;  'i>Jg8Da 
de  inseete  ctdeoptere  pentamere  d'in^ 
mili'a  brempenmlorui  c)  gena  de  [dante 
d'in  &mili'a  rhammehru. 

*  STAPHTLINOPHAETNaiANU,- 
a,  adj.,  (fr.  BtaphrllBopharfBsNa);  re- 
lativa la  staph^ea  garei  si  lApharynge: 
ntuseulu  ataphţfUnopharyngianm. 

*  STAPHTLOMATOSU.-o,  adj.,  (fr. 
Btaphjlomateax);  relatirn  la  sk^tyîo- 
ma;  comfa  stapkylomatosa. 

*  STAPHTLOMA,  pL-mote,-  Btapfcy- 
lonut  {(naţ6X(ii|ta,  fr.at^hjUmet — d'ia 
<TcaţaXiJ==Btaph;le=nTa,  bacca  de  ura); 
tumote  Ia  ooriii'a  oclului  sau  si  la  alte 
parti  alle  odului. 

*  STAPHTLOBBHAPHIA,  s.  f-,  (fr. 
BUphjUrrhaphle ,  d'in  otaţt^ij  ^  oa- 
BÎoru  allu  palatului,  8i^ffTGCv=odsere)i 
operatione  cbirnrgioa  de  a  c6m  p  '  '  ' 
(gorei),  Tolaln  aoeatui  j^latn. 


=y  Google 


»60 


STA. 


♦  STAPHYLOEKHAPHICD,-o,  adj., 
(fr.  BtaphjlorrhAphlqae);  relatlTU  la  sta- 
phylorrhâ^iia  :  operaHone  staphyhr- 
rhafikiM. 

*  8TAPHYL0T0MIA,  s.  f.,  (fr.Bti- 
pkjrlctoMle,  d'in  <naţoXij=onaioru  allu 
p&tetnlai,  si  TO(L'>]=:bLliatura);  escisioDO 
a  stsphjlfli. 

•  STAPHYLOTOMICD,-a,  adj.,  (fr. 
Btvhylotoalqiifl);  retatirnlasfopAyloto- 
Mta  '.operaiitmi  staf^ylotomiee. 

•  STAPHYLOTOMItr,  a.  m,,  realfl 
(fr.staphf ut*ni«,  vedi  -  staphţflotomia); 
iDstrnmeotu  de  escian  staphyUa. 

•STAPHYLOTOMU,a.p9r80D.,(Tedi 
ataphyiotomia);  cellu  versata  in  staphy- 
tomia.  care  face  staphâotomie. 

l  STARE,  iod.  prea.,  stau.  stai,  $ta, 
itămu,  8taii,atau;  îmţent. sta,  staţi; 
eoaysestau.  stai,  stea  Biastee,  perf. 
steti  si  stttei,  anpina  stătu,  t.,  stare»  (U. 
■tare,  iap.port.e8Ur,prov,  estar,  Istar* 
star,  r.  fi-.ester,  ster,  n.f.  Stre,  împerf. 
etala*  etc.),  d4ro  neci  clasaicula  stare , 
neci  formele  cHate  d'in  celle  alta  limbe 
Borori  na  aocopem  pre  deplenu  istellea- 
anla  forte  multipla  ai  varia  oe  a  leuatu 
rom.  stare,  in  gnr'a  poporului ;  de  acea-s 
dlima  inco  cflte-T&  ecîvalentî  claaaice : 
adatare,  assisterefeoDatare»  eoaslstere; 
4Mlitere>  eeaiare,  qnleiflere,  dealdem 
«im;  exatare,  exaietv  i  e,  aase,  rersarl, 
Ttrere,  babltarej  Inalitere,  tnatare,  for- 
•latere)  peraeTerare,  laborare,  «peran 
dare,  defatt^are  ;  naaere,  permasere, 
aiararl,  eomnorart,  tardare;  eto.;— sen- 
anki  ftindamontala,  în  oppoa.  cu  şedere, 
in  Benan  stiiotu  de  şedere  âiosu,  aaa 
ca  mergere,  amblan,  eate :  a  mani,  rc- 
mani,  tn  susu.  in  peUore,  etc.,  care  a- 
pol  se  modifica  in  alte  seneuri,  1.  pro- 
prie, a)  in  genere :  vedeţi  ceşti  âinem, 
cari  stau  longa  principe,  si  neei  untdu 
fw  siide;  cine  siide,  nu  sta ;  cine  sta , 
nu  siide;  tcti  stOera,  mimai  eu  ms  pu- 
MJ  pre  seaunu;  nw  staţi  afora,  ei  intraţi 
in  easa  ;  ivdelungu  steiemu  inaintea 
seamtuîui  principelui,  care  şedea;  a  std  in 
loeu  eu  gur'a  eascata  la  eeUieetrecupre 
caUe;  inse  ai  in  acestusensu,  pentru  mai 
multa  claritate,  intra  si  in  pdiore  :  a 
stă  in  petiore,  «uoa :  â«  ce  staţi  in  pe- 


tiore  si  nu  ve  puneţi  pre  seamne ;  i6n : 
a  stă  in  petiore  ina^mna  ai  alta  ceva: 
a  stăm  petiorele  eaUiior«=a  stâinpe- 
iicrde  eallului,  a  std  m  petiorele  altm 
omu;  lucruri  de  pretiu  stau  pre  diosu  in 
petiorde  omenUoru;  d^ro  nu  e  mai  ad- 
dereratu  co  afareinaâmna proprie  âain- 
gum  -.aaiin  susu,  si  se  appUca  ca  a- 
cesta  aensu  &n  numai,  ca  Diai  ansa,  ci 
ai  la  animali:  cocorii  stau  în^r'HMH  pe- 
tioru;  prov.a  face  sfandu  intr'unu  pe- 
^}Oru=a  face  llaaioru  san  ca  precipitan- 
tia  ai  ren ;  ba  inco,  prin  formoae  met»* 
fore,  si  la  lucrări  inanimate :  stau  eo- 
lumnds,  stau  statuete  pre  basUe  loru; 
sta»  spicele  pre  arature,  stau  perii  pre 
eapu;  stau  perii  la  purei,  la  apri;  stăm 
mai  allessu  pre  spinarea  multoru  ani- 
mali; stau  spinii  pre  arici,  stau  si  pre 
spinarea  si  eostele  eertoru  peaei;  sta» 
landele  înfipte ;  stau  dentii  aU>i  sî  for- 
maşi; stau  edificiele,  sta  una  cresta  pre 
verticsle  capului,  etc.; — in  aceatu  aenan 
ae  attingeca :  orrere.  orr-  8eere=korrewtt 
horrescere;—!)^  in  specie,  a  reaianâ  ne* 
strămutată,  a  seda  si  tina  cu  rigore,  ca 
peptulu,  d'in  tota  poterile,  a  resiBte,etc.: 
stau  scop^leîe  firme  fada  eu  turhirea 
utiddoru  ce  se  spargu  in  acsUe-a ;  sta 
si  resiste  furiei  venUuriloru  unu  mare 
si  tufosu  arbore ;  stau  ordimle  de  luptai 
tatori  contra  undele  de  inimici,  stau  la 
lupta  inversionata,  stau  eu  pepttUu  si 
nu  se  mişcă  îTin  loeu ;  cine  sta  in  bă- 
tălia, mai  raru  pere  ie  căiu  celî»  ee  eede 
si  fuge ;  stetera  in  lupta  de  demanetfa 
peno  aâr'a;  2.  metaforice,  a)  a  reman6 
prelQca,anTis«mi3c&,  asedâ,locuf, etc.: 
ate^  locului ,  stetera  locului  mai  multe 
âre;  de  ee  staţi  in  loca  ?  navUe  stau  in 
portu,  stau  la  ancore  pre  lueiulu  marei; 
la  unii  stau  servitorii  eu  annii,  de  Ia  oJ- 
tii  fugu  pre  tata  diu'a ;  tomde  stau  in 
euniu  si  ruginesc»;  ee  sta  pre  loat,  ni' 
ginesce;  se  stămu  st  se  ne  repauaamu 
la  ac6sta  ospetaria ;  stetera  mai  multu 
tempu  la  câmpu,  la  amici;  am  stat»  mai 
mulţi  mesi  in  acea  cetate ;  a  stă  in  coJIe, 
a  std  la  baUu,a  stă  prea  casa; — in  spe- 
cie:«)  a  sed^,  locuf:  unde  staţi?  stămu 
longa  basmc'a  Santului-Oeorgiu;  am 
sta&i  mai  inainte  in  cita  camera ;  inse 


=y  Google 


STA. 


1361 


atare  ţin  co  diee,  iuacestu  seDan,  mu 
j>iieÎQti  dfl  c&tn  aeăere,  si  mai  allessn : 
Ş)  a  sed^  pentru  câtu-va  tempu,  (vedi 
mai  sasn):  am  stătu  in  Lonăinumaipu- 
«IMU  de  câtu  m  Parisi;  ţ)  a  sed6  ande- 
ra  mai  mnltu  d«  c&tu  se  cade,  a  intar- 
âi& :  unde  mi  ai  stătu  atătu  tempu  ?  de 
ee  ai  staiu  pre  acoUo  ore  intrege  f  du-te. 
Oro  nustâ  rmdtu;  perde  t&npulu,  atandu 
âe  vorba  cu  toţi  âmenii,  stimau  in  tote 
loeurUe  se  eaaee  gur'a;  b)  a  incetă,  a  se 
oppr( :  vmturele  stetera,  a  stătu  ploui'a; 
ata  unu  orologiu;  sta  sângele,  a)  sta 
(Pin  oursu  pre  nasu  aau  pre  altu  unde- 
va; Ş)  sta  d'in  ărcuiationea  sea; — de  ce 
(W  stătu?  de  ce  ai  stătu  d'in  lucru,  d'in 
tiarratione,  d'in  vorba,  d'in  cantu,  d'in 
fuga  ?  mai  de  parte :  !^  comm^eiulu, 
OH  stătu  de  to^  navigaiionea,  au  stătu 
apde  n  nu  mat  eurru; — în  specie  afi  o- 
tiosu,  a  Qu  lucră  nemica,  a  stă  d'in  lu- 
cru :  pror.  a  stă  cu  manule  in  senu; 
ce  stafi  fora  lueru  ?  stau  si  dormu;  stau 
de  se  eoeu  la  focu;  ejd'in  contra,  aper- 
siate  a  iaeiate,  a  se  adoperă,  a  se  appUcâ, 
a  fi  diligente,  laboriosu,  a  fi  ca  tragere 
de  ftnima  la  lucra :  asta  de  Uteru,  a  stă 
ăe  invetialwa,  astă  de  negotiu,  a  stă  de 
aratu,  a  stă  degradtna,  astâsetermine 
herulu,  a  stă  eu  peptulu  pre  lucru,  a  stă 
la  UicrU,  a  sta  la  bătălia;  inae  si :  a  stă 
de  seceature,  de  nemieuri,  de  flecarle,  ca 
si:  a  stă  de  vorba ;  €zo :  a  stă  la  vorba 
vase  dica:  a)  a  stă  devorba,  a  conversa, 
a  perde  tempnlu  cii  rorb'a;  p)  d^ro  si ; 
acontradice,  a  avâ  anima  si  tarla  de 
snfQeta  apre  a  responde;  —  apoi :  a  stă 
ăe  dneva,  pre  cineva,  de  capidu  cuiva 
=ra  nn-i  dă  pace,  a  Bollicit&,  etc.;  d)  a 
fatigi,  a  seccă,  eaaauri  de  poteri :  voi 
mi  ati  stătu  callii,  asia  co  nu  mai  potu 
face  astadi  nemiea  eu  dtnsii ;  ccdbilu 
atatu  e  mai  reu  de  câtu  boulu  stotu, 
(redi  ai  ttatutu);  si  intrans.:  au  stătu  ăe 
tdu  caiUi;  mat  ineetu  tnenoft,  case  nu 
aka  caUulu ;  e)  a  bilaaciă,  eaită,  a  se 
iBdoaI:ce  staiin  eumpana?  nu  staţi 
la  eogite;  nu  stă  pre  cogite;  cine  sta 
«ntUtt  pre  eojnfe,  perde  oeeoMontle ;  proT. 
mWh  (2u09,  si  mi  ata  eaJIea  cruce;  ee 
alai  a  faee=ce  cogeti  a  faee :  de  aof :  a 
$tâ  M=a  fl  pre  aof,  aprope  :  atăm.  se 


caău,  stăaeme  bata,  stOera  sepira  toţi : 
a.')  aprope  se  pâra,  p')  inae  ai  eu  aenaari 
de  mai  auau  :  avură  eonstanti'a  de  a 
peri,  etc.;  in  acellu-aai  sensn  ai  cu  prep. 
pre:a  stă  pre  duea,  pre  fuga,  prelassare 
a  planului  facutu;  a  stăpreptecare,  pre 
ctdcare,  etc;  f)  forte  desu,  a  fi,  a  se  i^, 
a  fi  ia  unu  modu,  a  essiste,  Tine,etc.  cuimi 
sta  morbosuUi?  sta  moi  bene;  stai  bene  m 
tote,eu  stau  reu  inmvUeţeumusta  luorulu? 
eunm  stau  lucrurile?  sta  hene  commer- 
ciuht,  stau  bene  scotele;  stau  pre  spini, 
nu  stau  pre  roseţ  stau  toii  trişti,  ^ettra 
toti\lari;asiâeuod*iinpammtu\a€miu 
maneându,  aXUi  stau  beSndu,  inuUt  stau 
jocându,  petreeun^ ;  ati  stătu  taliandu 
canUoru  frondia,  si  aaiă  forte  a  dese  eu 
gerundiulu  sati  ou  alin  verbnla  aoelln-asi 
iempa:  stăm  si  eogitâm,8tetemu  aifiăn- 
semu,  stetera  siprandira, stetera siseui- 
tara ;  stămu  si  ne  vaitămu; — mtdti  st 
bont  patrioţi  stetera  pre  acellu  tempu; 
pucini  au  stătu  feridti  pre  de  plenu  si 
m  totu;  pre  eandu  noi  stămu  in  mise- 
ria.  voi  staţi  innotandu  in  lussuria; — 
ia  specie :  a  stă  bomt  pentru  âneva,  a)  a 
Iu  adjstă  ia  cera  si  enmuYa,  a  i  fi  fa- 
vorabile;  ^)  inse  mai  vertoso :  a  responde 
pentru  ellu,  a  garantă; — a  stâ  ai  cine- 
va :  a)  a  sed^  on  cineva,  a  seda  impregna 
sub  acellu-asicoperimentu,  sau  a  sed4  pre 
caile  de  vorba,  etc.;  inse  si  :^')  astă 
bonu  pentru  cineva,  a  tin^  cu  densnln, 
a  fi  in  acellu-asi  partitn;— apoi,  analoge 
frasei  citata  :  a  stâ  cu  mânule  tn  senu, 
Buntu  multe  altele  tastă  cu  gur'a  ea- 
scaia;a  stă  cu  petioreleinsuau;a  stăeu 
oelii  deschişi,  cu  odii  inchisi;  a  stă  eu 
spatele  la  cineva,  a  stă  Cu  faâ'a  la  cine- 
va, a  ată  eu  pellea  nuda.  a  sta  cu  capulu 
plecatu,  etc;  —  in  specie  :  a  ati  bene, 
pre  louga  celle  indicate,  are  si  sensnlu : 
a  ată  formo8K=-&  seda  bene,  a  sed4  for- 
moau,  decwe,  in  sensn  at&to  materiale 
cAtn  intellectuale :  nu  ii  stau  hene,  nu 
ti  stau  formosu  veatiment^e ;  nu  t»  sta 
hene  a  vorbi  obscenităţi; — a  ată  strSm' 
hu  de  eapu,  a  stâ  plecatu  de capu;  aată 
indinatu  in  una  parte;  si  asia  cn  tote 
adveibiele  si  adverbialiele:  sfâmu  aprope, 
departe,  staţi  contra,  stămu  înapoi  cu 
c^tur'a  pcpon^m,  a  '^tă  m  mMum;  a 


=y  Google 


J 


im ffŞA. 

$tă  m  firi,  a  stă  m  tMtu,  eto.;  prov.  a 
ttâ  ăireptu  si  vorbi  strâmbu,  a  Hâ'  strâm- 
bu  ai  vorbt  dereptu;  g)  a  costa :  câtu  ti 
sta  coUti^  ?  mi  a  atatu  muliu  cas'a  e- 
difieata;  ne  atau  muUu  spesele  inutili; 
Jt)  a  spendurâ,  a  redimă,  a  eonaîste,  a 
se  compune,  etc.:  omulu  sta  d'in  ăoue 
parM  prmetpaîi,  sta  ^in  corpu  si  d'in 
smffHM;  tot  sta  lamene  sete  scapi*; 
sta  la  voi  ae  fiţi  l^ri  si  ferici ;  ferici- 
rea mt  sta  in  avutis;  in  ce  staavereaa- 
eeHui  omu?  pre  ce  sta  mărirea  unui 
atatm  9  ne  sta  in  mâna  se  faccmwce  vre~ 
mm;  in  altu  sensa ia  stă  la  indemâna ; 
i)  a  86  referi,  a  fi  in  reUtione,  a  &v6 
proportione,  etc :  cine*  stau  e(ytra  dieee, 
ONitM  stau  si  diece  cotra  douedieei ; 
OHtiM  stai  eu  aceşti  omeni  ?  k)  d'm  se- 
spQSD  de  multele  co&structiooi  parti- 
culari, in  caii  intra  stare,  dămu  nu- 
mai :a)  a  ^  pre  peptu;  mat  Tertosn : 
a  stă  pre  ânma;  ffli  sta  pre  anima  ceva 
^«■t  vlhloaTdI,aiţorie8t  mlhlenrae: 
cwi  sta  ostodi  bende  pt^Aiea  pre  anima? 
P)  aatâin gttt^=gMttr6;lestainguttu 
ae  mârga  la  perambku'e,  nu  mi  sta  in 
guttu  se  am  sadle  pretiose ;  nu  ne  sta 
in  gttUu  ae  plecămu;  f)  a  stă  balta  ^ 
■ef  IIkI)  deaerl :  stau  balta  tote  alle  melle. 
2  STARE,  8.  f.,  BtatU,  itatna,  for- 
tnaa|fiw3BltateBt  dlrltUe,  epeji;  sen» 
eendltlA)  lAnoBt  d'in  1  stare,  cu  mai 
tâte  inaemnkrile  acastui-a,  si  inco  ca  al- 
tele speciali,  1.  in  genera :  starea  statuei 
pre  bâaea  aea;  starea  multa  pre  loou  ai 
in  acea-asi  poaitione  nu  e  sanitosa;  sta- 
rea in  petiore,  starea  pre  vene;  stwea 
ventuUti,  plouiei;  stările  la  tâte  atabiU- 
mentde  de  mancatu  n  de  beutu ;  multe 
n  dese  ^ari  face  carrutiariulu  nostru ; 
cantore  in  start  forte  lunge;  prefisie  au 
stările  cu  acrinitAu  mortuiui;  pre  atarea 
aăminiairationei,ţinancieloru,8ColelQru, 
in^ruciioneii  in  trista  stare  se  a/la  cas'a 
no^a ;  in  prosperastare  e  commercMtu; 
starea  cea  mai  inaUa,  atarea  media;  o- 
meni  de  atare  basaa,  de  stare  mediocre; 
nu  am  lastatu  lucrurile  in  aciata  stare; 
m  atare  stare  erau  carrutieîe,  ctmdu  vi 
le  amu  datu?  starea  Iw^tmloru,  starea 
euUurei,  acientiei,  moralei ;  starea  pa- 
timMui  se  ammdiorâ;  remaitu  inaoea 


«Ek, 

asi  stare  de  sufferentia ;  atarea  dpeloru, 
sangdui;  2.  in  specie,  a)  store=avere, 
avutfa,  medie  de  viâtia  :  omu  eu  stare, 
a  castigd  stare,  a  face  stare  mare ;  a 
perde  starea  de  mai  mtdte  ori,  de  câtu 
a  recâştigă  oile  stări  mai  mari ;  starik 
mari  su  rare,  stările  medie  mai  dese, 
stările  miee  forte  mtdte;  astrtnge^are, 
a  accumalâ  stare;  cetatianii  dau  stattUtu 
dări  dupo  stare ;  b)  în  sensa  mai  gene- 
rale, s2ar«:=  facultate,  potantia,  capa- 
citate, aptitudine,  etc. :  a  pune  pre  pa- 
ralţftvM  m  stare  de  a  umblă;  a  pune 
armat'a  m  ^are  dearesiste  itnm^ului; 
te  voliupunein  stare  dea  ti  eastigâ  sin- 
guru  vidulu  ai  positionea;nu  eşti  instare 
d  face  nemea;  d^ro :  a  pune  in  stare  io* 
sâmna  ei  aaddace  in  positione.conditio- 
ne,  necessitata :  me  puni  in  stare  grea,  m 
atai-e  delicata;  m'ai  addussu  in  atare 
de  a  perde  veri-ee  eredentia  in  omu ; 
c)  stare  in  pregîuru  :=.  ctrcunKfonfta  : 
stările  in  pregiuru  n»  permittu  a  ae  ap- 
pucă  de  ceva  seriosu. 

8TÂBICKLLA,  s.  f.,  demin.  d'in  sfo- 
re,  mica  stare,  mica  avere. 

STABIBG,-e«e»,  v.,  altare;  a  fac» 
cu  atare,  cu  avere;  Tedi  si  compositaln 
inatarire. 

STÂBISIOBA,  8.  f.,deDiin.  d'instor^ 
stwicella. 

STAEITU.-d,  adj.part.,(d'inTerbula 
starire),  ditatna. 

STABUBNTIA,  a.  f.,  penUteitla» 
perseTeratlOţ  InatAntlaţ  dlllgentiar  "t"' 
dlnvţualdulUB;  calitate  a  celluicasto- 
ruesce,  (redi  7.  staruire),  camu  si  actu, 
aotione  da  a  staruire  :  fora  startientia 
nu  seoti  la  bonu  capitu nemica;  eu  ata- 
ruenti'a  invingemu  greutatâe  si  obsta- 
ăele ;  staruentia  mare,  obstincUa ;  sta* 
ru&iUia  in  aesllu-asi  lucru  in  aedle-atii 
opinioni,  in  acelle-aai  căUi;  staruenti'a 
hnga  patulu  partientdui;  dupo  staru- 
entiele  totoru-a  m'am  induplecatu  ai  eU; 
prin  starttentiele  tale  am  ohtintttu  ee  <!»- 
rieam, 

STABUIB£:,-eâM,  v.,  perslsten.  Im- 
sUtere  issUr*;  assldoe ,  dllifcatera- 
Kerej  (d'in  aiai'e),  a  ată  indelnngn  si  en 
mare  încordare  pre  cară,  itt  ceva,  a  sti 
cu  peptulu  si  cn  patienti'a  pre  nnu  lO' 


=y  Google 


BTA; 

crn :  a  insiate,  persiste,  etc.  eu  am  sta- 
rwtu  eu  ePinadensitlu  se  se  termine  lu- 
ertUu  eurrendH;  etaruiti  in  callea  bene- 
Int;  stăruiţi  si  invingeti  ori-ce;  a  stărui 
in  aedle-asi  opinioni;  de  ce  nu  stăruiţi 
la  unu  hene  eaîaunureu?  amstaruitu 
longaeliu  aiam  fostu  nelipsitudeîonga 
ălMîntotu  spatiulu  de  tempu  allu  suf- 
feretUieloru ;  âne  nu  staruesce,  nu  ad- 
junge  la  nemica ;  de  ce  staruesci  asia  de 
muUu  pentru  unu  nemţea  ? 

STABUITORIU.-itina,  adj.  s.,  per- 
siitekSţ  isslsteniţ  agallnis,  dlllgens ; 
care  staruesce :  omu  staruitoriu  in  totu  de 
ce  se  appuea ;  numai  celii  stăruitori  si 
adjungu,  de  regula,  aeopurile ;  salari 
forte  stăruitori  in  studiele  selîe. 

SIARUlTU,-a.  adj.  part.,  (d'in  sta- 
ruire),  qnl  perstltlt. 

*  STASE,  8.  t,  {ir.stMe,  ot«at«  =: 
statione);  proprie  :  stare,  Încetare,  op- 
prire,  etc.,  applicatu  inse  in  specie  la: 
starea,  opprirea  sângelui  si  a  umorUoru 
in  certe  parti  cdle  corpului;  stase  inse 
tm  presuppune,  ca  stagnatione,  altera- 
tionea  liddeloru  corpului;  metaforice: 
stase  eîn  nationi,  ca  si  in  individue,  stase 
de  atonia. 

*  STATÂNn.-a,  adj.,  statanns,  (d'in 
^aiu,  de  la  1  stare);  care  sta,  care  p6te 
stăj  in  specie,  s.  m.  perB.,  statanu=iiiBa 
ce  adjută  starea  pruneiloru  in  petiore. 

STATARIU,-a,  adj.,  statarlus,  (d'in 
stătu,  de  la  stare);  r^Iatirn  Ia  stare,  cară 
sta,  ata  nestramutatu,  syoonyniu  cu  sfa- 
bUe,  1.  in  genere  :  retelle,  plesse  de  pc- 
sci  statarie;  ospetistatari:2,  in  apeeie: 
comedia  stataria ,  in  opp.  cu  comedia 
motoria,  e  comedi'a  îd  care  actorii  au 
gesturi  si  mişcări  tranctlle;  3.  statariu; 
dreptu  statariu,  sau  judecatastaforia^ 
judecata  si  essecutione  immediata,'sfan^ 
pede. 

STATATOSIU,-«m,  adj.  s.,  yedi 
slaiitoriu. 
.SŢATERA,  9.  f.,  atatera;  bilancia, 
campana  <u  sau  fora  lănci :  stater'a  ro- 
mana, staiera  de  outh;  metaforice, 
a)  lance  a  cumpanei;  b)  discu  debucca- 
te;  c)  pretiu,  valore. 

1.  STATERE,  s.  m.,  stater,  (atatijp); 
Lmoneta  de  auru  la  Greoi,de  doae  dracb- 


SŢiL I34j 

me;  2.  moneta  de  argentu  la  Elvei,  ca 
de  patra  draclime. 

2  STATERE,  t.,  vedi  ataiuere. 

STATICA,  9.f.,  ((Ttaţtxdc,  otMOtij.-fi-. 
statlqne);  partea  mectianieei,  care  seoc* 
cupa  cu  legile  ecilibriului  corpnriloru 
sau  poterilorn  ce  an  actioni  si  reactioni 
intre  sene :  static'a  are  de  obiedu  prin- 
cipale studiulu  poterOoru  ee  se  combătu 
si  se  distrugu.  in  oppos.  ca  dgnamte'a; 
statie'a  se  divide  in  statica  geniale  si 
statica  specitAe :  aeeita  d'in  urma  e  hjf- 
drostatiea,  aerostatica,  etc. 

*  STATICE,  8.  f.,  BtaUoe,  («tarfxi] , 
fr.  statlea);  genu  de  plante  de  famili'a 
plumbaginielorn. 

*  STATICIU,-a,  adj.s.,  caresâmena 
cu  ana  statice;  s.  f.  pi.,  staticide,  fami- 
lia de  plante,  nomita  si  plumbaginie. 

STATICU,-a,  adj.,  ((jcataiiţ):  mo- 
mentu  siaticu;  vedi  st<^a. 

f  STATICULA,  8.  f.,  statloala  sista* 
tlcBlan;  demiuutÎTu  d'in  statua  :  mica 
statua,  mica  imagine;  idolu,  imagiira 
de  dieu. 

*  STATICDLIT,  B.m.,  statlealqs^  (d'ia 
statieu);  saltu  lena  si  assedlatu. 

STATINU,-a,  adj.  s.,  vedi  stafanu. 

STAŢIUNE,  8.  f.,  Btatio,  (fr.  atattoi, 
d'in  st(^u,  de  la  1  stare);  actione  da 
stare,  cumii  ai  tempu  ai  loca  de  stare, 
a)  proprie  si  ia  genere  :  staţiona  aecura; 
stationeaperilorupre  spinarea  porcului; 
atationea  naviloru  in  portu,  alationea  or- 
diniloru  in  linia  de  bătălia  in  totu  cur- 
sulu  d'îlei;  slationea  venturîioru;  statio- 
nea  stdleloru ;  stationea  omuiui  bipede; 
altele  su  siationile  bestieloru:  atationea 
ursului  e,  de  regula  pre  patru  petiore ; 
dero,  in  certe  caşuri,  stationea  tasului 
e  in  doue  petiore;  stcUionea  apeloru, 
stationea  sângelui  d'innaau;  (rcdî  si 
2  stare);  2.  in  specie  si  metaforice: 
a)  repausu,  iatardiare,  şedere  de  scurta 
darata,  etc. :  a  face  numai  una  staitone 
în  lun^a  sea  caile  ;  a  face  aourte  sta- 
tioni  in  eaUea  aea;  in  eallatorîa  acriemu, 
la  fia-eare  statione,  câte  una  scrissore  la 
parentii  noştri,  h)  cu  Bensu  coucreia, 
locu  unde  sta  cineva,  a)  in  geoere: 
stationea  nostra  e  acumu  la  Parisi ;  a 
pune  servi,  sermori  in^oHone^  stoiio- 


=y  Google 


1M4 


8T1. 


nea  vaeeăoru,  vUeUHoru,  et^Soru,  oui- 
loru,  ge^in^aru;  la  statitmi  audu  omeni 
multe  istorie;  stationUe  apehru  sunt 
locurile  âeprease;  Ş)  io  specie  :  a)  in 
limb'a  militaria,  »Mtone,=:  posta,  locu 
de onstoditu  lafiin  statione .  a  redieâ 
iTin  gkUione;  si  peatro  âmenii  puai  în 
unu  postB :  a  seambd  staHonile,  statione 
cu  atatione  se  scâmba ;  a  dispune  stalio- 
Htle,  a  redică  stationile ;  statiom  de  pe- 
destri,  de  eallari  ;~(ia  senen  estensu  si 
metaforica :  se  nu  deseremu  statitmea  in 
care  ne  a  pusu  Domnedieu ;  txUu  ce  se 
oeeide  singuru,  e  desertoriulu  stationei  ee 
is'a  iTtcredentiafu;  p')  in  nautica,  stoMo- 
tM^portu,  loca  de  ancorare,  etc.:  sta- 
tione de  navi  pre  ripde  fluvieloru,  pre 
littorile  marei;  aflonda  una  statione 
daru  intre  aituriperieulose;  ^')  la  cilUi 
f errate ;  sfatione=i[ocv\u  de  opprire  a 
tractnlni ;  S")  sto^'oncrrposta ;  e')  sta- 
^ne=:loca  unde  at&a  trassnrele  de  al- 
locatn;  C'}  statione=docn  de  adanatn'; 
îl')  8Mtone:=locu  de  certe  officie  publice ; 
6^)  «ftiitone=pres8din;  i)  8tatione=Te- 
gione  de  desvoltare  a  unei  specie  de 
plante,  etc. 

STATIONAL&,  adj.,  statlonillif  re- 
lativa la  statione  :stelle  staiionali,  cari 
pam  a  stă  pre  loca ;  vedi  si  stationariu. 

STATIONAMENTU,  pl.-c,  (itetl»- 
Dftii»itiB>  &.8tatfoiiiieBient);  acţiona  de 
staţionare,  cumu  si  loca,  media  de  sta- 
Honare;e  oppritu  stationamerUviutras- 
swelorw  pre  eăUHe  publice. 

STAŢIONARE,  T.,  (itatlonare ,  fr. 
•tatUaner);  a  foce  staiione :  a  staţiona 
unde  nu  e  staiione  e  oppritu. 

STATIONABI[T,-a,adj.,statUnârtBh 
(ft.statUDBaire);  relatiru  la  statione, 
ca  aeoaa  mai  precisa  de  c&tu  alin  formei 
staţionate:  Oelie  stationarie,  morbi sta- 
ţionari, aUtura  stationaria,  imeni  sfii- 
tionari,  nemiea  inse  in  natura  nu  epro~ 
roprie  stationariu;  in  specie  :  mUitari 
st(dionari;  ca  3.  m.  pers.,  Oationariu, 
capitanu  de  posta,  etc. 

STATIONATU,-a,  adj.part.,  d'in  ver- 
bnla  staţionare. 

STATISTICA,  s.  f.,  redi  statisticu. 

8TATISTIGa,-a,  adj.,  (fr.  statlitlqie 
d'ia  statw=zstatu  politieu  in  specie);  re- 


STA; 

lativa  la  stătu,  la  poterile  lai  matwii^ 
ai  morali,  estimate  in  nameri :  daie  stc 
tistiee,  t(AeUe  statistice,  estimatiom  stw 
tistiee,  memorandu  statisticu,  desert 
tione  stoHsiiea.  connoseenOe  slatisiiet , 
sdenti'a  statistica ;  absol.  s. ,  a)  pers. 
sfoîMfifiu^peraona  versata  in  celle  sta- 
tistice; b)  f.  reale,  8faM«ftea=8oieniia 
ce  ne  iny^tia  a  connosce  unu  stătu  poli- 
ticu  în  respectalu  esteiuionei,  popnla- 
tionei,  industriei,  oommereinlai,  etc.;  de 
acf  si :  a)sfa(i«Mea=tractatade^re  ana 
stătu  politico;  P)statistica:=iiaamp^M 
detaliata  a  unui  stătu  politiou ;  7)  prin 
eatensione  si  mai  vertosu  ironice  :«<aM- 
stic'aeafetteUeloru,  stati^ir'astratdoru. 

STATlTOAI0,-f6rki,  adj.  s.,  atablUt, 
Btasnaasţ  ImBObllIa)  defatlţans,  ezba» 
rleDS,  (d'in  statilv,  de  la  statere,  sau  d'in 
stătu  de  Ia  stare,  ca  risitu  d'in  risu}; 
1.  intrans.,  oare  sta  locnlai,  nn  se  mi- 
şca :  ape  statitorie ;  podu  stcăitoriu ;  de 
acf,  care  siâde,  nu  se  mata  de  la  unu 
loca :  servitori  stalitori ,  omu  steUitoriu 
eu  fanăli'a  in  acestu  satu;  2.  trans.,  «* 
tare  menaluBStatitoriudeeedIiicdUmai 
robusti. 

STATITURA,  s.  f.,  atatag,  studi  m- 
iIuB}  ca  si  statura,  inse  in  specie  cu  in- 
tellessnlu  de  modu  de  a  stare :  Oatitw'a 
capului,  statiturde  su  diverse,  ttatitur'a 
omidui  nu  ca  staiitur'a  attoru  animaU. 

STATIVU,-a,a4j.,itatiru,(fr.itatirt 
d'in  stătu);  care  sta-,  sta  pre  loca,  sta 
nestramatatn,  l.in  genere  :  ape  stative, 
ventu  stativu,  stagnele  su  ape  stativ, 
sânge  stativu;  2.  in  specie .-  aj  presediu 
stativu,  castre  stative,  ai  absol.  stative, 
unde  militarii  stau  in  delunga;  b)  sta- 
tive de  eaUi=^8tationi :  la  statiifa  la  care 
adjungemu  umnediatu,  se  dejunămu; 
e)  serbatori  stative ;  ferie,  vaeationi  sta- 
Uve,  periodice  si  Ssae;  d)  stativa  si  pl. 
afaftoe  =:  instrumenta  saa  machiaa  de 
tesButa  :  Jipsesee  unu  $uUu  la  stative; 
iota  vira,  terranele  $e  occupa  cu  •«to- 
tivele. 

STATOBIBE,-escu,  v.,  at^OIre*  lU- 
teer*]  lastltnere  >  oeaitltoere»  t^ere, 
itUgen,  rnadare;  a  face  $tatoriu;  a 
stabili,  consolida,  fandÂ,  constitui,  etc-.a 
statori  seamnu^  donmiei  inBueureitc^ 


=y  Google 


şn. 

a  w  ttt^ori  in  unu  loeu,  m  unu  dotniâ- 
Uu,  in  UHU  stătu;  nomadii  nu  i'au  stato- 
rxtu  inco  la  unu  hcu;  asiâstatorira  con- 
sUiani  m  unanimitate;  a  Maiori  onora- 
riâe  functionarOoru;  vedi  mai  bene  : 
tiatuare,  amstiUtere,  inttituere,  ate^ire. 

STATORIUr^dm,  adj.  s.,  staUr, 
«•■staai,  Rtabllis,  Mtltat  (d'in  staht  de 
la  \  "stare),  1.  intrans.,  care  sta  :  a)  ia 
gMierfl  :  statorii  in  petiore,  statorii  in 
una  eommtme;  ape  statorie,  ţotUi  sla- 
torie;  metaforice  :  omii  statitmu  in  vor- 
Va  lut,  mttlteri  nestatorie;  b)  in  specie  : 
ttatorms=siatoriu^ratu  l&oiiiQO :  aer- 
Titoria,  semtoriu  publicn;  2.  transit., 
care  facere  stea,  carestabilesce,  stator e- 
$ce,  fund^a,  inatitne,  iu  specie :  a)  Jorn 
statoriu,  si  absol.  statoritdu;  b)  care  face 
Be  stea  nnn  orna,  nna  vita,  a)  se  se  oppre- 
BCa  pre  locn :  Oatoriulu  caUului  in  ^g'a 
mare;  0)  se  p^rda  Uia  poterile  :  atiaorii 
eamioru,  greutate  statâria  de  eeOu  moi 
robustii  caUu,  (redi  si  statitoriu). 

8TATU,-a,  adj.  part.  s.  (d'in  stare); 
•tatis,  tOflHi  oftBdltla,  ratlo,  liBtltn- 
tiM,  «rd»)  respnblieai  etrltui  regnna, 
iBferlKKr  etc,  (it.  stata,  iâp.  port.  e* 
st«t*|  proT.  eitat  si  sUt,  t.  fr.^estat, 
n.  f^  iUtţ  angL  itatt^  germ.  ita^t);  1.  in 
genere  :  muiiere  stata  prin  multe  terre; 
ădlii  staţi  de  totu  nu  mai  mergu,  apeîe 
state,  a^tgde  stătu  in  mai  multe  parii 
oUe  eoqndui;  fa  ceva  de  stătu  sângele 
de  curau  pre  natu;  statulusângdui  d'in 
curtu  nu  e  facile;  statuii*.  mtUtu  in  pe- 
U6re;  Oat/du  carrutui  v»Iocu,  etc.;  2.  ia 
«pecie,  s.  m.  ^atu,  state,  (mai  pocinu 
bene  staturi^:  a)  iu  sensu  abstracta,  ap- 
j^piatn  â9  ^Q  sQpiaalni,  si  de  alia  s. 
Terbale  stere,  positione,  moda  de  stare, 
de  tinere :  stati^,mersiilu,  gestul»,  vul- 
tidu,  oaH  oratoriului  se  conserve  eove- 
mentfoi  stătu  direptu  si  st^ţerbu,  passu 
mieu  si  raru;  stătu  indinatu,  pkeat»; 
stătu  umHe,  modestu;  oUuIh  e  stait^ 
ceUui  animosu,  alttdu  statuiu  oătui  trisiu 
«t  t^ietu;  stattdu  ceUui  agUatu  ene- 
tiemperatu;statidu  utuamlitariupl^at 
de  âmma;  a  turbură  statuiu  cuiva,  a 
turbură  pre  dneva  in  statidu  seu;  ai :  sta- 
tuiu Hiwt  statua,  unei  imagine  depinsa; 
figmsle  tăiatului  au,  fia-mre.^atuiuce- 


STA. 


WflS 


rutu  ie  partea  eeauin  tfAdlu;  statidu 
montt^ui ,  arborelui ;  h)  in  aeasa  mai 
maltu  coacreta,  a)  Watu^statura,  mă- 
rime a  corpnlai, t^ia,  ete.:  omudestatu 
mieu,  de  stătu  inaltu,  de  stătu  mediu; 
porci  de  slatu  forte  lungu,  plante  de 
stătu  mai  inaîtu;  statuiu  calUUui,  tau- 
rului, cânelui;  statuiu  lupului  e  aprâpe 
ca  si  statuiu  cânelui;  P)  modu  de  a  &, 
forma,  conditione,  posîtione,  dispositio- 
ne;  locu,  grada,  oa  unu  coveatu,  een- 
saln  larga  allu  formei  ^re :  «')  in  ge- 
nere :  stătu  sociale,  stătu  naturale  outi 
omului,-  statidu  sanitatei;  statuiu  mor- 
bosuluinuenecimaireH,neeimaibonu, 
de  eălu  mai  inainte;  statidu  lucrwiloru 
de  alta  data  e  dîfferitu  de  statuiu  lueru' 
rUoru  actucdi;  care  e  statuiu  finantie- 
loru?  care  e  statuiu  administrationei? 
care  e  statidu  instruettonei  ?  statuiu 
terranului  e  forte  reu;  in  aeeslu  stătu 
de  lipse  de  argentu,  care  pate  fi  statuiu 
commerdidHi?  stătu  monarcMcu;  stătu 
democraticu,  (vedi  si  mai  diosu);  stătu 
quo=ltit.  atat«  qiio  :  a  tine  îuaulu  tn 
stătu  quo ;  stătu  de  pace,  stătu  bellieu; 
cumu  se  adduci  atattdu  de  pace  eterna 
intre  cellt  ee  se  c^a  in  stătu  de  oititita- 
te,  in  stătu  de  betlu  derttu  ?  statidu  stei- 
leloru  pre  ceru  la  una  epoca  data;  sta- 
tuiu lunei  cotra  sore,  statidu  acellei-asi 
eotrapamentu;  statuiu planelUoru  eâtra 
sore;  slatu  demiseria,  stătu  de  felicitate; 
^')  in  specie,  a)  stătu  civile  -.  statuiu  ci- 
mk  olltt  barhâului,  officiariulu  stattdui 
civile;  0)  A<t}ttt=ordiDe,  claase;  ţ)  stătu 
=profeaaîoae  :  stătu  de  luercUoriu  cu 
mănide;  ^)  statuluunei  eause,  uneicon- 
trooersia,  unui  litigiu;  s)  mai  vertoau, 
stătu,  aaa  stătu  fioIiMe«=societate  poli- 
tica, regna,imperia  :  stătu  republieanu, 
stătu  ^moeratioâ,  stalu  ariitoeraticit. 
ab^u  monarckicu;  omu  de  stalu,  abUi  o- 
meni  de  stătu,  consiliu  de  stătu;  itOe- 
ressi  alie  statului;  salutea  statului,  be- 
nele atattdui;  slatu  potente,  stătu  mare, 
stătu  mieu;  a  si  suppune  statele  vecine; 
tote  statele  su  in  bellu;  poterea  statului, 
poterile  unui  stătu. 

STATUA,  8.  f.,  .UtQ»,  (fr.  statne,— 
d'in  statuere);  imagine  de  marmore,  de 
eboria,  si  mai  allessu  de  metalla  :  sta- 


=y  Google 


1266 


sta: 


fttele  eeestri  oUe  ernloru  morţi  in  bătă- 
lie pentru  apperarea  terrei;  gtatua  de 
marmore,  statua  de  broneu;  statuete  im- 
peratortioru  romani:  —  metaforice,  ca 
espiessiODe  a  iminobilitatei,  stupidita- 
te!, etc. :  ce  mt  stai  ca  una  statua?  sta- 
tua de  omu,  de  muliere. 

STATUABIA,  s.  f.,  vedi  statwviu. 

STATUABIUra,  adj.  s.,  staturUs, 
(fr.  sUtnaIre);  relativn  \&  statua,  lasta- 
tue  :  arte  Btatuaria,  materie  statuarie; 
ea  subst.,  1.  pers.  sfofuanu^rsculptorin 
de  statue.  artista  ce  lucra  statue;  2.  reale, 
sta^taria^Arte  a  statuariuîui. 

STATCM£  (statere),  statui,  ataiutu, 
T.,  itataeret  (Cr.  statDerţ—d'in  staiu  de 
Ia  stare);  a  face  se  stea :  a  redică,  a 
pune  in  petiore,  aassediă,  a  pnne,  a  sta- 
bili, a  fandfi,  eto.;  vedi  si  form'a  statuire. 

STAT0IOBA,  s.  f.,8Utaiicila)demi- 
DatiTQ  d'ÎD  statua  :  statuio/a  unm  eo- 
piUu  celebre. 

STATUIBE,  T.,  autuere;  a  pune,  a 
stabili;  a  judecă,  a  decide. 

STATULLECin,-^tu,s.m.,nlB*rita< 
tns,  r«Bpubitea;  demiautiTU  d'in  stătu 
ia  însemnările  speciali  de  stătu  politicn, 
si  de  statura. 

*  STATUHABIA,  s.  f.,  atatanarlaj 
specia  de  planta. 

*  STATUME,  pi.  statumine,  sUtn- 
■ea,  (d'in  statuere);  pre  ce  sta,  se  r^dima 
cineva  saa  ceva  :  statumine  demuru,  de 
pariete,  de  gardu,  de  buti. 

*  STATUMINABE,  ?.,  statimlaare; 
a  pune  statume  :  a  atatumină  parietii 
fossei. 

*  STATUMINATIONE,  a.  f.,  stata- 
mlnatlo;  actione  de  atatuminarc,  si  ef- 
feetu  alia  acellei  actione. 

*  STATDMlNATD.-a,  adj.  part.  s. 
(d'in  statuminare),  statoniiiKtas. 

*  STATUNCDLA,  a.  f-,  utatancolaj 
demiantivu  d'in  statua;  yedi  ai  statuiora. 

i^TATUBA,  s.  f.,  stuturs,  (fr.  itatu- 
re.  de  la  stătu  d'in  atart);  1,  proprie  si 
io  genere  CU  acella-asi  sensu  ce  are  si 
form'a  atatitura  sau  atatutura,  mai  ver- 
tosu  inse  cu  Însemnarea  cea  mai  oiigi- 
naria  a  yerbului  atare;  adeco  :  stare  in 
8USU,  stare  recta  sau  erecta;  2.  in  specie, 
a)  «ta^a:=marime,  Tolume ,  amplita- 


8ŢA 

dine  totale  a  unei  persone  saa  unui  Io- 
cru;  b)  d^ro  mai  allessu  :  statura^^- 
titndine  a  unei  persona,  talia;  altitndlne 
ai  a  unei  bestia,  sau  a  unui  arbore,  ete. : 
statur'a  suptire  si  avolta  a  formoaei  mh- 
litre;  statura  gigantica,  omu  de  stafwra 
media:  eaUarii  (UlesH  nu  au  de  sta- 
tur'a ceruta;  amendoui  poplH  de  ima 
statura. 

•  STATUnONE,  s.  f.,8tatitU,  (d'ifi 
statutu  de  ta  statuere);  actione  de  sta- 
tuere. camn  si  effectu  alin  acellei-asi  : 
staiutionea  ti^abiloru;  'a  specie  :  statth 
tionea  caUului  de  fatigatione. 

*  STATUTOBIU,  statutoria,  adj.  b., 
Tedi  statitoriu. 

8TATnTn,-a,  attj.  part.  s.  (d'in  sta- 
tuere), Btetatofl,  rlrlbni  exhanitia,  las- 
■oSj  ntate  pronctns,  aiareldiiei  raMi* 
iu8,  Tetua,  atagnana,  (compara  si  fr. 
statit),  1.  in  genere ;  dispoai^onile  sta- 
tute, planu  de  mai  inainte  stattitu  de 
dmsiiiulu  bdlieu;  celle  statute  prin  legi 
si  regulamente,  prin  contracte  ai  Cun- 
ventioni;  aaiă  ^  statutu  dupo  mature 
deliberationii—carrale  statute  in  dntmu, 
ciUlii  statuii  dire^u  in  locu;  eohtmnde 
statute  pre  basileloru;  2.  în  specie,  a)  adj. 
part.  a)  s<(ifi4^=:storsu  de  poteft,  rapta 
de  fatiga,  seccatn,  etc. :  eallu  statutu, 
boi  atatuti;  cu  caRti  stătuţi  de  iotu  nu 
potemu  merge  mai  departe;  P)  statutul 
redicatu  in  «usn,  inaltn  de  stătu  san  de 
statura;  7)  statutu  :=  stagnante,  ce  Sta 
pre  locn,  ammortesce  si  se  strica  :  ape 
statute;  S)  sfa/u£u=zTechia,  de  malta,  si 
de  aci :  resceditu  sau  ranceditu :  bucade 
statuie,  nu  mâncaţi  iueeate  statute,  car- 
ne stătuta,  vinu  8^atu^=9implii  rechii; 
untu  statutu.  oliu  statutu,  fete  statute, 
trecute,  camit  betr&ne;  b)  subst  m.  reale : 
unu  statutu,  pi.  stcUute.  ce  se  statue.  ce 
se  pune  ca  regula,  lege,  cbligatione, 
coDventionc ;  ce)  ca  lege,  ordtoe,  decretn: 
statutuîu  emanatu  de  la  capulu  «tofirfiri,- 
P)  ca  conveotione,  stipulatfone,  xod- 
tractn  ;  acestu  statutu  se  feae  intre  noi 
cu  involirea  totoru-a;  7)  ca  base  leg^S, 
ca  lege  fundamentale  a  anei  socieăte  : 
statutele  aoctetatiloru  de  asseeuratione, 
statutele  societatei  academice  române:. 

STATUTDBA,  1.  £,  vedi  s    ' 


=y  Google 


lare,  ttabtiu,  ete. 

STAUBABE ,  (iadicat.  preş.  staum, 
ttauri,  stawa),  r.,  din  apeetare,  om 
•tip«r«  iRtaierl}  proprie,  a  stă  in  loon 
ai  a  se  uită,  a  Bt&  ca  gnr'a  casoata  la 
vevs,  a  apecU  indelnn^  si  ea  stupore. 

+  STAUBO-,  (gree.  oToujp<iţ=aîrace),  in 
oomposite  ca;  âtauro^yphuj-tt,  adj.  s., 
{fr.  staaMgrlfpke,  d'in  7Xâ^vr=8Culpe- 
re),  io  care  e  sculpta  una  cruce;  stawv- 
Uâru,-(^  adj.  b.,  (fr.  sturvlltre,  d'in 
ikatp£a:=caltu).  Beetario  creatinu  ce  na 
n6  a  adori  de  cAtu  cruoea;  stawoliiku, 
B.  m.,  (fr.  itaurclUbe,  d'in  Xi^(:=p^ 
tra),  specia  de  patra;  stattro^Uu,-a, 
adj.,  (fr.  ■tanrophjriu,  d'io  <p6XXov— fo- 
lia), oare  ua  f^ie  in  attee;  stawo^- 
rH,-a,  adj.,  (fr.  Btsartptire,  d'in  mtpdv 
ssaripa),  oare  are  cruos  ţn  aripa;  «toti- 
rotiemra.  adj.,  (fr.  sUarotiqve),  caj«  co- 
prends  staurotide;  slawvlide,  s.  f.,  (fr. 
■tanratlie),  substontia  minerale. 

STEA,  ttiua,  redi  stella. 

*8TKABATa,  s.m.,  (fr.  sMarate); 
Bome  geaeriea  de  sari  formate  d'in  corn- 
UutiWBft  amdoliiî  ateancu  oonnabase 
<diyouoa :  tiearatu  lUammomttw,  de  po- 
tassa;  biitearaiu  de  potasaa;  in  farmo- 
flfa,  aaa  .emplastra. 

*  8TEABICU,-a,  adj.,  (fr.ttiarlqie); 
de  titonnu :  aeidH  steariem. 

*  ST£A&mn,-a  adj.  s.,  (fr.  Bt^arioe, 
d'in  gr.  ortap— ^graflaime  orasaa),  lenatn 
de  regula  ea  soUt.  in  iatelleesa  i»  prin- 
cipiu aUit  gnusmei :  itaarin^a  san  stea- 
rtiHtlu;  aUarifia  «  incolorti  ai  insipida. 

*  STBABO(X)NOTD,  s.m.,  (&.»**«- 
r*e«ut«f  — Tedi  sfevtn»);  on'ad'in  ma- 
teriela  graesa  alle  cerebrnlai. 

«  8TGAfiULÂTU,-a,  adj.s.,  (fr.itAa- 
reli),  &enta  ca  rieanău;  absol.ffoara- 
UiMm,  grassine  de  medioanunte. 

*  8IEABULITU,  a.  m.,  (fr.  sUaraUtej 
— Tedi  ei  sienruki^H);  nnsore  medicale. 

*  STBABULU,  8.  m.,  (fr.  atâarolf— 
Tedi  tkmrinuy;  grasaime  de  farmacia. 

^£I£AfiULnfiA,s.f.,  (&.sUar>liire; 
T«4i  li  tteorinu);  medicamentu  fermatu 
d!itt'.  aiiai}>iDatiojMia  unni  corpn  graant 
aimiUi.>abManti|imetallics.  .  . 

•«EMBOlliB,  s.m.,  (fr.  tUareae); 


STO 1287 

anbatantia  obtinata  d'in  destillationea 
acidoloi  stearicu  ca  oale». 

*  STEABOPTENA,  s.  f.,  (fr.  stfiarop- 
tiae,  d'in  atâap=gra8sime,  si  imiv6^= 
volatile);  portione  concreta  ai  cristallina 
d'in  olinln  voiatUc. 

*STEABORICINATU,  s.  m.,  (fr. 
sMarv-rleliâte);  nome  geoericu  de  sari 
forpiated'incombinatiODeaaoidalais^- 
rorieinieu  cu  ana  baae  chymioa. 

*STEAROBICtmCD,-a,  adj.,  (fr. 
Btdaro-rlfltBlţD»);  de  cHa  de  ridnu :  a- 
cidu  stearorieinictt. 

*  STEATIC0,-d.  adj.  8.,  (fr.  atriatl^ae, 
d'in  <ni»f,  geQ.OTsiTOt;=:grasBime  crasaa; 
aen,  lardn,  etc.);  graaaa,  unsurosu ;  ca 
Bobat-f., steatina,  aabstantia  minerale, 
ailicatnde  magnasia:  calctonaHiAeseroH 
eu  steatina  ea  se  faea  se  luniee  petiorulu 
in  ctdeienu, 

*  STEATIT£,8.f.,  »teatltlB,(fr.st«a> 
tltej-vedi  steaiicu);  p4tra  saponosa  la 
taotu. 

*  aTEATlTOSF,-o,  adj.,  (fr.  Bte«H- 
teax);  pleoa  de  steatite. 

*8TEAT0MA.  p\.-mate,  ateitoma, 
(me&xa^,  fr.  gtdatvme;  —  Tedi  ai  «feo- 
tieu);  tâmore  formata  d'in  aceamulatione 
de  materia  ce  are  conaistentia,  sicolore 

"  STEATOMATODE,  adj-,  (fr.  stSa- 
tomatvde;  — vedi  si  sieaticu);  oareaâmena 
cu  aeulu. 

»  STEATOMATOSU.-o,  adj.,  (fr.iMa- 
t*Hateax)j  |)lenu  de  ateatomaie,  (Tedi 
gieat<mia). 

*STEATOPYGU,-a,  adj.,  (fr.  s«a- 
t*»T«e>  d'in  nirr^=cnru);  care  are  ba- 
aea  codei  formata  d'in  una  massa  de 
grasaime. 

STEGA,  9.  f.,  Btesa,  (<nirjn)i  coperi- 
mentn,  in  apecie :  coperimentn  de  nara ; 
parte  a  coperimentului  oa  trece  preste 
pariete;  redi  ai :  stegu,  stegariu,  tegere, 

*  STEGANOGRAPHIA,  a.  f.,(fr.  »t*- 
saaaffraphle,  d'in  orsţavâ:  =  coperitu, 
aecretu,  si  Ypdipaiv^scriere);  scriere  se- 
creta ce  se  pote  lege  numai  de  celli  i  n- 
tellessi  intre  8eni>. 

•STEGANOaBAPHIOB,-a.a(Ij.,  (fr. 
BticaMţnpiiiqBe);  relativu  ia  gtegano- 
graphia :  semne  steganogrciphicc. 


y,  Google 


I26S 


STE 


*  STEGANOPODE,  adj.  8.,  (ft.itt- 
K*nope  si  atâiTJiiiopitde,  d'in  mejavâi^ 
ooperita  si  icoui;  gen.  itoSâc  :=  petioTu); 
despre  passeri,  care  au  degitele  pstiore- 
loru  prense  si  coperite  cn  acea-asi  mem- 
brana; aiihit.  ţ].  sleganopodile,  famUia 
de  pBSseri  notatorie. 

*  STEGANU,-a,  adj.  b..  (fr.  aUţu*, 
d'in  ocsravocde  acea-asi  rădice  cu  stega); 
coperita ;  in  specie,  despre  petiorele  pas- 
seriloni,  alle  caroru  patru  degite  sa  co- 
perite de  acea-aai  membrana. 

STEGARESSA,  3.f.,  vedi  stsgariu. 

STEGARI  a,  8.  m.  preş.,  rextlUrlM, 
«qBllirer,  Blgnirer;  care  porta,  tinestigu: 
stegariutu  regimentului;  stegariu  de  pe- 
destri,  de  callari ;  metaforice :  stegariulu 
vnui  partitu,  unei  secta,  «ne»  iokrma ; 
f.,  stegares3a=mnU6Teistegariului,8an 
mnliere  in  capuln  unei  intrige,  tinai  par* 
titu  pentru  una  doctrina/ 
'  STEQHU  (sau  stevia),  s.  f.,  1,  specia 
de  planta,  runex  aeotas  Z>tHfl.,'  2.  gena 
de  plante  d'in  famili'a  fnngilora,  (?edi 
fr.  it^sle)- 

STEGIABELLU,  s.  m.,  deminutivu 
d'in  stegiariu. 

STEGIARET0,  s.  m.,  «sereetiMf 
mulţi  stegiari,  padnre  de  ategiari,  locn 
plantatu  cu  stegiari. 

8TEG1ASIA,  s.  f.,  syaonymu  cn  aU- 
ffiaretu,  dâro  si  incruin  lemnului  de  ste- 
giariu, cumu  si  mulţime  de  obiecte  d'in 
lemnu  de  stegiariu. 

STEGlARlU(8auste;oriH),s.m.,  qoer- 
cHsj  genu  de  arbori  beue  connoscutn : 
betrani  stegiari,  tu  fosa  stegiariu;  lem- 
nwlu  de  ^giariu  e  forte  tare;  dHn  lem- 
nulu  de  stegiariu  ne  faeu  mobili  forte  e- 
leganti;  stegiariulu  e  symboltda  tăria 
ai  poterei.  —  (EtymologCa  coventnlui  e 
dubia). 

*  STKGNOSE,  B.f.,  (fr.  gt«giioBe;  — 
vedi  si  stegnu);  effectnla  unei  substantta 
astrJngente. 

*  STEGNOTICUro,  adj.,  (fr.>ttff««- 
tlqne);  care  proluce  strgnose. 

*STEGNU,-a,  adj.,  sUiKavB,((r:^v6q); 
care  stringe,  contrage,  condesa. 

*  STEGOPTEUU,-a,  adj.,  (fr.  •«?•»• 
Un,  d'in  otipij  =  stega,  si  jrespiv  =  a- 
aripa);  care  are  arip  in  forma  de  cope- 


rimentn;  snbat  pi.,  alegopttrde,  Eunilia 
de  insecte  nevroptere. 

8TEGU,  pl.-«n,  TezUlBn,  siroM; 
aemnn,  flammnra,  mai  alleasu  semnu 
militariu,  si  de  ac(  in  genwe,  samnn  de 
adunare  pentra  onu  acopu  :  aUgitri  de 
callari,  stiguri  depede^ri;  atirU,  dvet, 
apperâ  atigulu;  at^tdu  unei  corpora- 
tioni,  unm  inatitutu;  a  reâicâ,  lasaă  tlS- 
guitt;  a  ehiamâ aub atigu;  artdieâ^Sgu 
de  bătălia-,  de  pace;  a  tncAtHâ  atigulm, 
atigvriie;  imer^tionea  tUgulm;  meta- 
forice :  a  tini  si  dme  aUgidtt  aeeBm 
partitu;  sUgidu  poiemieti;  a  $e  pum 
8tt&  stigulu  MwUtlorw;  sântu  e  sUgtiin 
sub  taxe  moi  Impiam»;  (Tedt  si  <faj|o). 

S1£GTJLLECin,-<itt,  s.  m.,  deminn- 
tivu  d'in  t^gu  :  eopiilii  joea  m  stegii- 
îeeie. 

STEJASin,  etc.,  vedi  ategiariu  «te. 

*ST£LA,  8.f.Bim.,ifeI«,  itelA,(9niX;7, 
fr.  sUle);  a)  foste,  pani,  cippn,  ete.,  ce 
se  inâge  in  pamentu  pentra  diverse  v- 
suri,  dâro  mai  vertosa  penb^  insorip- 
tionp;  b)  specia  de  colnmna  fora  capi- 
telln ;  e)  rfdM=faatella  de  planta. 

*  STELECHITE,  H.f.,  (fr.  tUUoUle): 
incmstaUone  caloaria  in  ginmlB  miei 
radeeina. 

•  STELIDE,  8.f.,  >telU»  (ortUc,  fr. 
■t«ll4e);  genn  de  plante  d'iitfuDili'aor- 
chidielorn,  (vedi  si  rida). 

STELLA,  {ateua,  ttea),  B.f.,  ţl.atdle, 
(dupo  care  se  i^alâdia  si  gen.  si  dat. 
sing.  atticiilatn,<fitJIei),tt«Ua,(it4ttIl% 
isp.  port.  eitnlU,  prov.  evteU  si  etela, 
fr.  ritelle);  astru,  corpa  ceresou  Inmi- 
nosa :  âteUefe  lumi»iăia  pre  cern;  aMU 
fit$e  ai  aidU  vage;  intre  atdie  lim'«  e 
regina;  atdl^  nu  ae  vedn  dnia;  ttet- 
Me  pmu  a  se  tiuscâ  ât  la  reaarit»  tpra 
ttppwu;  sorde  nostru  e  sUUiPa  cea  moi 
appropiata  de  nta;  «iot  rnuiUe  tteUe  ap^ 
propiate  pre  esru  fam  una  eonsUHo' 
tione ;  —  proverbiu :  tu  eiti  eu  stdta  m 
fronte;  te  credi  eu  sUHa  in  fronte;  de 
stdle  se  crede  ea  au  it^uentia  astipr'» 
sorta  OHndui;  «n6  ce  nefericita  steOa 
ne  amu  naacuiu;  stdle  se  diou  si  fer- 
motit  ocH  01  twet  p«rwii«,-— pria  meta- 
fore: a)  ateUa  =  imagine  de  sfeBo,  de- 
plasa, săpata  sau  beata  d'in  âUF«rit« 


>y  Google 


era. 

mtterie :  eu  sietPa  ămitila  oopdit  m  dil- 
tete  tHueerd  Diminitii;  eaittieeăettdla. 
jaaâm  sMIw ,-  h)  «MI(K=8emnii  in  forma 
de  ifdia  iN-e  bontea  nnai  animale;  e)  stdla 
=fiBsa  da  joGu;  <]>  <feSa=globnIu  de 
grassime  pre  &oî'a  apei  în  oare  ferbe 
oava  graşsu :  supa  fora  stdle,  (Todi  ei 
stdhieiaj;  e)  «foHa=taliatellu  da  brioa 
pentrn  supe  si  alte  buocate;  (redi  ai 
ttdbieia,  9l^uhra). 

STELLANTE,  adj.  pari  prea.  (d'in 
atdian),  sMIana. 

1  STSLLABE,  y.,  atalUre,  1.  intr., 
a  fl  OQ  sMls,  a  Iad  oa  lidlde;  metafo- 
rice :  eoiPa  st^ante  a  poiiomiltri;  2.trans. 
a  mont,  semenâ  eu  a^slts  .*  ceru  ttdiatu, 
n6pte  st^ata;  DomnecUeu  a  steVaiu 
eenilti;  metaforice  :  veatimente  eteliaie 
m  argentu  si  eu  aurv;  n  a  steUatu  eo- 
rim'tt  Ae  eapu  cu  multe  nestimate;  spata 
HtStaia;  Tadi  n  oompos.  mafeUore. 

3  3TELIABB,  adj.,  vedi  rieUonu. 

STELLABin,-a,  adj.,  atelUrUr  (fr. 
■telUlre);  nlatiTO  la  ăâla,  la  sfeRe: 
îNMtna  tiâiana,  sptahdori  steHarie, 
(Mfrvflomia  tt^Uâia,  radiatume  «feUa- 
ria;  a.  f.  reale,  s^eRona^genn  de  plante. 

STELLATU,-a,  adj.  part.  8.,  (d'in 
«fcOore),  BteUatBi. 

STELLIFEBU.-ii,  adj.,  atellUtor,  (&. 
•telltntfl);  care  porta  Mie;  ttellifendu 
cern;  mebaforiee :  $tă^ttttntie  st^fere. 

STEa,UFORME,  (sau  aMiifonm,-a), 
adj.,  (fr.  rtallIfiarMe);  care  are  forma  de 
ttaUa. 

STSSMQMXJro,  adj.,  iteUlfvr,  (fr. 
atolUf  tre);  care  porta  Mie :  eaUea  atd- 
Ufera  a  oentlm ;  metaforice  :  corona 
tteUigera,  partUe  st^gen  oUe  toM- 

*  STELLDflGANTE,  adj.,  steUlail- 
eaiBj  care  imos,  Inoaresce  de  st^. 

*  STBLIJOKATU,  B.m.,  steUUBâiia, 
(fr.'atollieut,— din  steBtone),  enlpa  de 
insellatione,  ori-ee  ftande  ai  amm^re: 
«MIummMh  «e  ptmesee  <Ze  lege. 

*  STELUONE,  a.  m.,  atoUU,  (fr.  atol* 
Uai);  aerpila.ttâlata,  macnlata  pre  palie, 
gusteru,  genn  dereptUi  aanrie ;  metafo- 
rke:atowoMe=oma  fhradnlentQ,  insel- 
latorin,  ammagitwia,  foiace,  etc. 

*  STELLIONIDE,  ac|j.  s.,  (fr.  atoUia- 


STE. 


1269 


nlde);  eare  a^mina  cu  unu  steliioaei 
aubat  pL,  stettionidUe,  familia  de  rep- 
tili  aaurie,  care  are  de  tjpu  genulu  stel- 
i(o«e;— metaforice  îtmasfeKfontde,  unu 
âliu,'  DDU  pullin  de  insellatoriu. 

•  STELLIPOBn,.fl,  adj.,  (fr.  iteUI. 
f9tt);  oare  are  fiori  in  forma  de  stelle  ; 
erabst.  pi.,  ttdliporele,  familia  de  ani- 
maloole. 

STELLIBE.-escu,  t.,  nleare,  ra«Ura, 
selatlllare,  aplendare,  fllţere;  «ealos 
deflgere,  atnpeieere,  obatnpeseere }  l.a 
laeurf,  a  luci,  străluci,  seintellă  ca  steU 
lele:aimH  ateUeacu  otUii  lupului,  cofu- 
siei;  stelliau  gemmde  coronei;  de  ee  ti 
rteliesew  odii=2de  ee  stelleaei  odii  ?  2.  a 
fi8e&  Dclii  mnltu  pre  cineva  sau  ceva,  ai 
de  aof,  a  inlemni,  areman^  impetritn,  & 
Btupesce  :  cine  &iMa  cu  odii  stdiiti  la 
eeru,  periclita  a  cide  in  grope;  ee  std- 
lesci  asia  la  ntene?  am  rematu  steUitu, 
eându  am  auditu  aton  vorbe. 

8TELLISI0BA  s.  f.,  vedi  stdluâa: 

STEIJ<IT[J,-a,  adj.,  part.  (d'in  stel- 
lite)  in  a.  verbului. 

STBLUTURA,  a,  f.,  actione  de  steU 
Kre,  dâro  moi  TOrtosn,  efifecta,  stata  pro- 
dnsea  prin  ac^ata  actione :  steUitur'a  o- 
t^iofu. 

SIELLOSC,-a,  adj.,  atelUg  abnndanaj 
plenu  de  itdle,  cu  multa  atelle  :  acesta 
nopte  e  forte  steUosa. 

STSlUJClkrtia,  s.t.,  BtelleU;  de- 
mÎQutiTU  d'in  stella :  steSuoiele  ce  ap- 
paruprin grossuTunueru;  ai  metaforice: 
stdhteie  de  aurv,  de  argentu,  de  ada- 
mante;  steUude  de  rore;  stelluoie  de 
ttfUH.  de  oliu,  de  untura;  atellueiele  de 
pre  pellea  siellionelui ;  —  cu  acellu-asi 
aensa  si  alte  forme,  camue :  slellisiora. 

8TELLULA,  a.  f.,  stelIoU  (fr.  rtel- 
laie);  deminativu  d'in  stdla,  ca  ai  sfd- 
îueia,  adlisiora,  applicatn  iuae  mai  in 
speciale  Ia  însemnări  metaforica :  sfeUu- 
Ide  formate  de  fdiele  c^oru  plante. 

STELLULATU,-a,  adj. part.,  (fr.itel- 
lulâ);  munitn  ca  steUide  :  folie  stellu- 
late. 

STBLLUTIA,  a.  f-,  vedi  stdlucia,  ri 
stdlula. 

8TEUMA,  pl-  stemmate,  atemna, 
((Tci|jL{La);  l.in  genere, corona;  2,  in  ape- 


=y  Google 


1^71) 


8TE. 


cifl,  a)  coroDa  reg&le,  diadema;  h)  co- 
rona pusa  la  imaginea  nuni  strabonu, 
ai  de  aci :  c)  seria  de  boni  si  straboni, 
arbore  genealogion;  d)  nobiiitate,  valore, 
pretiu. 

8TEMPEKAMENTD,  pl.-e,  teHpari- 
tlo,  t«Bp6TMi«Btiin,  (it.  isp.  port.  (eai- 
peranenta,  pror.  temperanea,  ff.  tea- 
ptrament);  actione  de  stetr^aerare,  d^ro 
mai  vertosu :  mediu  de  atemperan,  stătu 
produssu  de  stemperare  :  stemperaaen- 
ttdu  venturUoru  violente;  nu  aflu  gtem- 
peramentu  la  ăorerea  mea ;  micu  stem- 
perammtu  K  sente  in  caldur'a  fvbriio)  u 

STEHPEBABE,  t.,  temperare,  sibl 
teaperire,  mcderorl,  gedire,  mltlgare, 
plaoare,  lenlre,  trimqvllUre,  domare, 
refrensre,  eeatlaere;  deferreaaer«,  eto., 
(it  temperare,  isp.  tempUr,  port.  tea- 
perar,  proT.  temprar^  si  trenpar,  fi:. 
teMp^rer  si  trenper);  a  tempera,  mo- 
dera, allenfi.  împacă,  tranciliisă,  îndulci, 
imblandi,  linsioiă,  infrenâ,  etc. :  $tem- 
perati  cellu  focu  mare;  prea  ferbenti  su 
beulurek  si  mâncările,  oauta  sUmpe- 
râie;  d6eo  nu  mai  stemperati  tari'a  ace- 
stui (Metu,  nu  In  mat  potemu  manea;  e 
prea  caldu,  se  mai  atemperămu  ealâu- 
r'a;  se  stempera  si  frigul,  eumu  se 
stempera  eaî^tr'a;  eu  unu  surriau  Ve- 
nerea  alemperă  uiwJele  interritate  oJle 
marei;  cu  una  vorba  stempera  eUvitudu 
invetitUoriu  venturUe  infuriate,  stem- 
pera furarea  indraciiihru,  stempera 
dorerile  miserUoru;  nu  mi  potu  stem- 
pera setea,  famea;  ai  mai  ou  greu  se 
stempera  setea  de  auru;  a  si  stempera 
meni'a,  fiiri'ai  cupiditatile;  stemperati 
in  voi  instinctele  brutali;  cine  mi  va 
stempera,  pentru  unu  minutu  eeUu  pu- 
einu,  dorerea  ?  stemperati-ve  ai  dormiţi, 
stempera-te  si  nu  mi  Iwbură  sommdu; 
nu  ne  potemu  stempera  de  ceUe  ceneai 
spus»;  eu  anevolia  se  pote  stempera  pa- 
rentete  de  perderea  fUiloru  sei;  tata  lu- 
mea s'oH  slemperatu  de  pre  strate  :  s'au 
stemperatu  strepilulu  aitumuitulu  de 
pre  straie;  armat'a  nu  va  pote  stempera 
atâta  populatione  strinsa  la  unu  îoeit; 
deeenuve  stemperaii  siseveeuleati? 
sfenyaerartimâmiie,  Oempen^i  p^iorde; 


sra. 

stempertUi-ve  ai  faeeti  iae»e;  nu  te  iMi 
Oemperi  de  politica  si  de  intrige;  «w 
stemperaasem  de  tâte,  si  irosi  m'au  at- 
trasau  in  uruPa  Wptetoru  apifi;  steM- 
pera-te  ai  H  catda  de  oUs  tdle;  ee  n'td 
patiiusitotmnutestemperidemiseBte; 
nu  me  potu  atemperă  de  a  nu  retponde; 
—  nu  si  pate  stempera  doruht,  foeidu 
anima,  ansietaiea, negrets  eutre  ceiap- 
pisa  peptulu. 

.  STSUPEBATIONE,  s.  f.,  te-pera- 
tlo,  sedatio,  etc.;  actione  de  stemperare: 
sfemperofionea  meiUei;  stemperationea 
eo^Horu  de  atiergatiare  st  strigatme 
Hthoncsci;  steH^ieratianea  set»  de  «fw 
sau  de  amUia;  stemperaiMnea  săngelm; 
batediei  de  anima. 

STEMPBRATOBnJ,-<<i™i,  adj.  8., 
temperam,  nnderaiB,  ■od«rat«r,  ae- 
daas,  gedater,  mitlgais,  refreaaaa,  etc; 
care  stempera  sau  serve  a  stemperare  : 
medicamente  atemperatorie  de  oaldta'a 
fdtrei,  lenimentu  atemperat«riu  deasiu' 
rimile  mdneriloru;  aure  atemperatorie 
de  arsur'a  sorelmi;  atemperatorî  ai  tur- 
burarUoru,  eert^irm,  tumuUdorm  ti  re- 
beUioniloru, 

STEMFEBATDro,  adj.  part.  s.,  (d'in 
stemperare),  temperatas»  ■operatei,  ■•- 
datna,  paeatns,  traaţilUas,  ţaletai}  il- 
l«Bi,  dererTeseeas,  etO. :  menia  stempe- 
rata,  foeu  si  doru  atemperate;  copiBi 
stemperati,  cândtk  eopUbdu  tFi»  MUnra 
e  neatemperatu;  apa  reoe  de  stemperatu 
ap'a  ferbente;  stemperatulu  seu  mi  da 
prepuaUj  eo  furi'a  lui  anse  ei 


STEMPBRATUBA,  s.  f.,  tenpwa- 
tara,  teuperatU,  sedaţi»,  paaatle,  tra>> 
qaimtaa,  qnlea,  alleatlant  effeotn  aUl 
actionei  de  atempirare  :  'stemperatm'a 
atuarulut  eu  dmicde;  stempercim'-a  mI- 
durei  prin  reeorire;  stemperattO'a  ime- 
nHoru  de  pre  strate;  nu  aveU  rtftwpent 
tuta  de  joeu,  de  n^ot^. 

STEMPERU,  B.  m.,  temparatt»,  tea* 
p«vaineita%«edaH*»paoatlaf  laataea- 
tm ,  ţpdei ,  tranqalUltai,  Mon-ItM } 
causa,  actione,  aotu,  cmnu  ai  affecto, 
producta,  stătu  alia  aotionei  de  sten^e- 
rare  :  stempenAu  a  opposihâu  si  oWani 
contra/ritiiu  nesfev^ieniltii;  wi  M  ww 


=y  Google 


; 9ra. 

momentu  de  stempent  la  dorerea  ce  me 
tormeota;  nu  aflu  stemperu  de  eându  nu 
sciu  ce  mi  ya  faa^  copillulu;  stempe- 
rfd»  inse  e  bonu  in  iote;  cu  stemperu  ai 
eu  sânge  rece  ae  faeu  iote  bene;  in  stem- 
peru si  tăcere  cogita  omulu  bene;  nu  a~ 
veţi  atemparu  ned  de  fame  neci  de  aete, 
vedefeee  ntaivertoau  steMperuludeattea 
Ubidiniloru  ai  amUieloru;  nu  mai  a\ 
^emperu,  tote  iurhuri,  tote  strici,  pre 
toţi  aupperi;  nrieinae  da-mi  stemperu ; 
co-d  /Veftulu  e  atemperulu  caUuiui  fo- 
eoau,  Sro  batiulu  s^enţjMrulH  eoptUului 


STB. 


mi 


SIENA,  s.f.,  (atEVlj),  sUbnlnn  0Tll«i 
stanln  de  oui  :  a  duce  ouUe  la  stena. 

SXENDARIU,pl,-M,  (fr.  fiteBdard), 
Texlllovi  flaminara,  st^gu. 

.STENDEKE,  sfenstsao  stenaei,  atensu, 
T.,  «xteBdere;  Yedi  e^endere,  si  tntm- 
dere. 

t  STENO-,  (grec  otbv^  =  atrîmtn , 
scurtu,  sugQstn,  etc.),  in  composite 
iau  Tertosu  scieotifîce :  stenocardia, 
B.  f.,  (fraoG.  atduoeirdle ,  d'in  xap£[a 
=  c6rde),  angore  de  peptu;  atenocar- 
ăiaeu,-a  adj.,  (Fr.  aUnooardUţiae),  re- 
lativa la  slenoetwăia  :  remedie  stenoear- 
diaee,  si  absol.,  tinw  atenocardiaoi;  ste- 
noearpu.'a,  adj.,  (fr.  BUBvearpt)  d'in 
vapffdţ^fructu),  care  are  fructe  forte 
aoguste,  ca  Bubst.  m,,  atenoearpulu, 
geau  de  plante;  ^enockoria,  angore,  an- 
8letate,sapperare;8tenocoria«e„s.f.,  ate- 
■•«•rto>ii9,  (aisvoxeploLfti;;  d'ia  x^pi]:^: 
pnpilla  aochlui),  st/Emtare,  ang^tare 
a  pupillei,  mai  rertosu  la  calli; .  steno- 

?idiKtylu,-a,  adi.ţ  (fr-  st^aodldactjle. 
Un  Sic=?doiiA,  si  Sdcx-roXoc^degitu), 
ţfţi^  axe  i6ae  degite  mai  aoguste,  fora 
numbrana  :  ^sser}  st^odi^iciyle;  ste- 
fl0do^>  adj.,  (fr.  ţţânşdonte,  d'in  âSou; 
gen,  â$^viQc=^dente),  oare  are  deuti  an- 
gustii  stenaglossur«t  &dj.,  (fr.  sUno- 
flttie,  d'io  Y^^3<is=  limba) ,  care  are 
limb'a  angusta,  ca  b.  m.,  stenoghssulu, 
gOBQ  de  plante  mauocotyledODie  d'înfa- 
Boili'a  orchidielora;  ^eno(/oniu,Ta,  adj., 
(franc.  Btânopane»  d'in  Yuvla^&nglu), 
care  aie  ân^  anguste:  caice  carbonata 
rienogonia;  OenograpMa,  s.  f.,  (&.  Bti* 
■•gripUe,  d^ia  ';pdEţsiv=BCtiere),  arte 


de  a  Bcrie  ca  semne  scortate,  asia  in  cftta 
se  se  pata  tin6  de  vorbitoriu,  de  aci :  ste- 
Mo^af)Aicu,-a,  adj.,(fT.sUnogMphlqae), 
relativu  Ia  stenograpMa  sau  la  ateno- 
grapku :  aemne  stenog'-aphice;  steno- 
graphu,  s.  pera.,  (fr.  gUnni^rsphe),  cellu 
ce  scie  si  practica  stenographi'a;  ateno- 
graphiare,  y.,  (fr.  at^nocraphler),  a  acrie 
stenographiee,  a  reproduce  prin  ateno- 
grapMa  vorbiri  bI  discursuri  c&ta  de 
lungi  si  c&tu  de  currendu  pronantiate  : 
coventu  atenograpkiatu;  coventepronun' 
tiate,  stenographiate  si  typarUe  m  o- 
ceUu-asi  tempui~8ienolobu,-a,  adj.,  (fir. 
BtdDolobe),  care  are  lobi  angiuti;  steno- 
nomu,-u,  adj.,  (fr.  stAuoaome,  d'in  v6- 
(Lo<;=Iege,  norma),  care  are  lege  sau 
norma  de  anguatare :  pyroxeniulu  e  mi- 
nerale stenonomu,  atenopetalu.  adj.,  (fr. 
st^BOp^tele,  d'in  ]c£raXov=petalu),  care 
are  petale  anguste,  aprope  liniari,  ca  a. 
m.,  atenopftalulu,  genu  de  plante  dico- 
tyledonîe  d'in  famili'a  ciucifereloru; 
stenophyllu.-a,aâj.,{îr.aUwfhjlle,i'ia 
f6Xi.ov=folia),  care  &re  folie  anguste, 
aprope  liniari ;  stenopode.  adj.,  (fr.  ati' 
nop»de,  d'in  jcoui;  gen.  icoS<ic^petiom), 
care  are  petioru  angustu  sau  suptire; 
8tenopteru.-a,  adj.,  (fr.  Btduoptdre),  d'in 
xrEp(fv:=aripa),  care  are  aripe  anguste, 
ca  Bubst.  pi.  atenopterele,  familia  de  in- 
secte coleoptere ;  stenopyra.  a.  f.,  (fr. 
Btdnopjre),  febre  iD&ammatoria;  ateno- 
rhusu,-a,  adj.,  (fr.  «Mnorhlie,  d'in  ^at 
=radîce),  care  are  rodiei  anguste  sau 
graăli;  stenorhynrhu,  a.  m.,  (fr.  at^no- 
rhfBqna,  d'in  ^u^xQ^^^ost^ru)  :  a)  gena 
de  mammifere  carnivore ,  amphibie ; 
foc'a  stenorhyncha;  h)  genu  de  insecte; 
—gtenose,  s.  f.,  (fr.  aUa^Be),  anguatare  a 
unei  parti  ore-care  a  corpului;  stenosom»,- 
a,  adj.,  (£r.  st^nosome),  care  are  corpu 
angustu,  micntellu,  ca  s.  m.,  stenoaomulu, 
genu  de  crustacie ;  st€nosta<^u,-a.  tAy, 
(fr.  gten»8tMh;4,  d'inflTÂxu<;^Bpicu), 
care  are  âori  in  forma  de  spice  gracili; 
atenoategnose,  a.  f.,  (fr.  BtâaoBtARnoae), 
angustare  a  canalelui  stenului;  steno- 
8tomataspi3tu,-a,  adj.,  (fr.  BUBostoma- 
tBtpUte,  d'iaacdp.a^:gara,siă(nc(«^vi- 
pera),  care  are  gur'a  angusta  si  corpula 
scamoBU,  ca  sabst.  pi.,  stenostcmtUaspi- 


,y  Google 


J 


1278  «TE. 

atOe,  Emilia  de  r«ptUi  ophidiane;  ate- 
noriomH,'a ,  adj.,  (fr.  it^nutome,  d'in 
ac6^jxrzgan),  care  are  gar'a  sau  orîfi' 
cîniu  angnatn,  ca  s.  m.,  stenostonuiiit, 
geou  de  insecte  eoleoptere  beteromere; 
ttenotefradactylura ,  adj.,  (fr.  sUboU- 
tniăcijU,  d'in  Ticpa:=patra,  si  Six-m- 
^o«=degitu),  care  are  patra  degite  an- 
guste,  fora  membraneţ  ca  snbt.  pL,  tU- 
Hote^aăa^lele,  familia  de  passeri;  ate- 
notridactylu,-a ,  adj.  (fr.  «Unotrldao- 
tf  Iflf  d'in  Tpt:i  si  Six'roXoc=degitD),  cars 
ate  trei  degite  angnste,  fora  membrane, 
ca  sabst  pi.,  stenotriăaetj/lele,  familia 
d«  passeri. 

STENTT,  s.  m.,  (fr.  atiat);  genu  de 
insecte  coleoptere  pentamere. 

STENSINU,  (cu  s  aspra  eineratn),  s. 
m.,  pl.-i,  (med.  lat.  t«iB  ai  tesla,  it.  teia, 
ti.  totse),  fleni  pades,  or^jU,  (SpŢoia  si 
IpTwă);  mesura  da  lungime  de  s^sse  pe- 
ti6re,  Inata  dela  atetmonea  bracieloru  : 
atenamu  curretUe,  atensinu  patratu, 
stenainu  oAieu;  unu  stenainu  de  lenme. 
(Formele  stmginu,  stei^jimt  no  se  potu 
approbă). 

STEN8I0KE,  s.  f.,  extensU;  acUone 
de  atenătre  si  resaltatn  alin  aoellei-asi 
actione  :  atmaionea  unui  lotsu,  atensto- 
nea  wnui  morhu;  htUuiu  a  Uiatu  mare 
stenaione;  vedi  estenaione. 

*  STENTORE,  g.  m.,  Steator,  (SrSv- 
tup);  nome  propriu  allu  famosolni  atri- 
gatoriu  in  armat'a  grec^sca  inaintea 
Troiei,  applicatn  inse  si  in  esprassioni 
commoDi,  ca  :  aeeriu  onm,  aeeat»  can- 
tatoriu  ate  voce  de  Stentere;  de  aci  si 
adj.,  atentoriu.-a  =:  de  Stetttore  :  voce 
aUntoria. 

*  8TENT0RnJ,-a,  a^.,  TSdi  Stentore. 

*  STEPHANITE,  saa  stefanUe,  s.  f., 
Btephaattlif  (greţa^n;,  fr.  stiphanlto, 
— d'in  oT^voc:=corona) ;  1.  genn  de 
planta  serpente,  mai  rertosu  :  vitia  de 
Tiuia  seipente;  2.  jocn,  saltn  la  Greci, 
analogn  diorei  romanesca. 

*  STEPHANOFHORU  san  atefano- 
foru,  B.  m.,  (oTtfftvofdpoţ,  tr.  it^pkau' 
phere);  care  porta  corona,  (vedi  si  ate- 
phanite);  in  specie,  sacerdote  grecu  an- 
ticn,  pontifice,  etc.,  ce  in  offlcinla  lom 
stan  CB  corone  pre  capti. 


8TE. 

•STEPHANOCABPU,-a,  ai  •  , 
earp(i,adj.,(&.  lUpheearpe,  d'ino^fflt' 

vo;,  aTiţoc==corona,  si  KapiciSc^^otn); 
care  are  fructe  rotunde  de  form'a  co- 
ronei. 

*  STEPHAKU  sau  atefatw,  s.  m.,  lU- 
phsBoi,  (octoavoc);  1.  corona,  applicatn 
inse  :  2.  metaforice ,  o)  la  mai  molte 
specie  de  plante,  mai  vertosn ,  plante 
repenti  .ei  aerpenti,  (vedi  ai  ateplumite); 
b)  ea  nome  propriu  de  omu  forte  com- 
munelaBomftni;  sanfulH  StepHami;  tm 
te  ehiama  Stephami. 

ST£BCEIU,-a,  adj.  e.,  «tersejair-a, 
(d'in  atereu);  care  onretia  ateretâtt,  mai 
allessn  sferoHiN  pmncilom  si  copilUlom. 

*  STEBOOLOQIA,  s.  f.,  (iteretltsle, 
d'in  atereni,  si  Xd7o;=âi8enrsn):  trw- 
tatu  despre  atereu. 

•STEHCOLOGICIT,-o,  adj.,  (fr.itor. 
eelorlqve);  relatim  la  stereolo^a. 

*  STEBCORALE,  adj-,  («tere«nlla, 
fr.  Bt«re*rftl);  relatim  la  atereu, 

•STERCORARE,  v-,  stere^nrei  l.a 
se  deşertă  de  atereu,  Torbîndn  in  specie 
de  bestie:  elereora  vacede,  Oereora 
ouUe  ai  caprele;  la  omu  :  «feroora  mai 
(dteaau  pruncii;  2.  despre  agri,  târnoa, 
gradine,  etc.,  a  presari,  a  aşterne,  cn 
atereu,  spre  a  le  iugrassii  si  d&  none 
poteri  :  ea  nai  bene  ae  ingraaaia  agrii, 
atereorandth-ae;  astercord  graăin'tt,  pa^ 
menttâu,  florartd,  araturae;  aatereori 
câtu  de  ăeau  e  bene. 

•STERCORARIU,-fl,  adj.  s.,  itor- 
eorarlnsf  (fr.  atereoralre);  relativii  la 
atereu  :  gropa  alereoraria,  vaau  Ono- 
rariu; fitngi  atereorari,  cari  resam  ri 
crescu  in  atereu;  muaee  afereorarie;  fi- 
stule atercorarie,  cari  nn  se  vindka  dls 
caus'a  materiei  atereoraria  ce  trece  pre 
elle;  subst.,  alereoraritt,  oj  pers.,  oellii 
ce  curetia  ateradu  sau  stnnge  si  vende 
stereu;  b)  reale,  «)  multime  de  atereu; 
Ş)  genu  de  passeri;  t)  genu  de  insecte 
de  celle  mai  sordide  si  spurce. 

*  SXEBGOBATIONG,  s.  f.,  iterao- 
rMOf  {tr,  stereeratien);  actionede  ater- 
corare,  si  modn  de  riereorare  :  stare»- 
rationea  morboaUoru,  atereoratiottea  vac- 
eâoru  si  a  epdoru;  in  specie  ;  ateroora- 
tioneâ  agri&ru,  a  graiintioru. 


=y  Google 


8*E. 


•  STEBGORATU.-o,  adj.  inrt.B.(d'ta 
Henorare),  ftaretritoa  i  agri  bmetter- 

*  STEBCOBATUBA.  b.  f.,  iten*»- 
tft  Bteraitt  roBtiltata  alin  aetionei  de 
riereorarg  .-  ttereoratm'a  pamentutuî, 
Mieneratma  3ff  pastori. 

*813!B00BINU,-a,  adj.,  iteretrinii, 
fi-,  itsrMrla);  de  «terew  :  DKrferts  ri«r- 
eerimti  TodJ  bÎ  sterem». 

*  STEBOOBIU,-a,  adj.,  iterosreii] 
de  stercf'  ca  beretă»  :  Imptadistercorii, 
în  batnJDcara;  ftee  atareoria,  oiori  ster- 
eorie. 

♦  STEBOOR(^U,-a,  adj.,  ttonon- 
tiB)  plena  de  tttrcu,  bene  stereoratm, 
ntnratn  de  aterm  :  loeu  atereorotu,  ai : 
vaeeâ  stereoro$e;  porci  stenorosi. 

STEBCU,  pL-Hn,  itenas,  (it.  iter- 
w,  isp.  «stlcreo,  port.  eatena);  escre- 
mentn,  mai  allessn  d«  bestia  :  balliga, 
balli^rin,  gunoiu,  si  prin  estensione  : 
sorde,  spiircii,limD,ete.:5tert!«IwpntN- 
eBont,  stereu  âe  paiseri,  ăe  peeore  ; 
stereu  de  eoBu;  «fereu  de  b<m,  devaeea; 
sterai  d«  oue,  âe  capra;  stereu  de  geSii- 
na;  cu  Aerat  se  ingrassia  agrii;  gra- 
(Ktw  ingrassiate  eu  stereu;  metaforice  : 
steretdu  soeietatei,  tm  eşti  steradu  na- 
Uonei;  stereu  de  ferru,  tta^cu  de  vin\t:= 
fece;  prOT.  vedii  sterevlu  â*tn  oeItiIt4  aU 
hti-a,  si  fiH  vedi  trahea  ^in  oclviu  teu; 
faetUmpim  sfereiiJu  (Tm  odtdu  vostrp. 

•STKKOULIA,  a.  f.,  ffir.  stonille, 
— dUn  stereu);  genu  de  plante. 

«  STBBC0I<IACIU,-a,  a4]'.,  (fr.  ater- 
tMmi);txn96jiâoM.eaatereidfa.  snbst. 
pi.  aMrewKiwieltf,  hmîlla  de  plante  care 
aredetypg  genuin  steradia. 

STBBCCIINnT,  8.  m.,  atereBlliIan, 
riiteraattlBlu,aterelllBlm)  locn,gropa 
de  stereu;  unde  se  atringe  storu;  mul- 
ţime de  stereu;  rodi  ai  /tfereorariu. 

•  STBBCULnTrd,  adj.  s.,  ateniilliii] 
relatirn  la  stereu,  ca  snbst  a)  stereu- 
Ua,  (redi  aeeatn  eoventn);  h)  m.  stereu- 
I*K,  dien  alin  stereorea-ei  agrUcru. 

*  8TBR0U'riU,-o,  adj.  a.,  sterflitUa; 
1.  în  acelln-asi  sensu  mstereuUu;  2.  de- 
ninntivu  d'in  Btereu. 

STEREGIA,  steria,  etc.,  "Vedi :  atiri- 
gia,stiria,  etc. 


8t!E. 


127S 


t  STEREO-,  (gr.  <K^»(ţc=wlidn,  1a^ 
re,  ânrn),  in  eomposile  aflieniiSee :  «fe- 
rtobate;  a  slereebatu ,  a.  m.,  (ocaptoŞa- 
n)c,  fr.  aUr^Abate,  d'in  Pdnnjc,  care  are 
ftcea-ari  rădice  cn  piauz:~tme),  prop- 
tella  de  mnm;  stereoeat^.-a,  adj.  a., 
{ti.  >Urdoe«Blfl,  d'in  xai>}.tft:=oanl0) , 
care  are  etade  solidu,  ea  anbat.  m.  sfe- 
reoeatdidu,  genn'de  plante;  8tereoeeru,-a, 
adj.,  (fr.aUr4e«)i«,d'inxipac^cDmn), 
eare  are  aan  pare  a  Vt6  eome  solide;  ca 
snbst.  pi.  stereoeerele,  familia  de  insec- 
te coleoptere;  stereodgnamla,  a.  f.,  (fr. 
attirîvdjDamf»,  din  J&vat>-t<=:potere,  for- 
tia);  parte  a  physicei  ce  seocenpaonpo- 
terea  eorpnrilom  solide;  stereodynam- 
eurtt,  adj.,  (tr.  titH*9jmamlii*«),  rela- 
tîvn  la  stereodgnanHa;aereo^tq>hia.  a. 
f.,  (fr.  it<i4ofnpkl«}  d'in  Ţpdupttv^de- 
scriere,  desemnare),  arte  de  a  desenmi 
BOlide  pre  ann  plann;  stereegrc^ihieUj'a, 
adj.,  (fr.  lUrdarraphlqa*),  relatim  la 
etereograpMa  aan  la  sterographu  .-  de- 
semne stereographiee;  stereographu,  s. 
pers.,  (tr.  st^rtaţnphe),  oelln  ce  ade 
stereographSa;  stert^gta.  s.  f.,'(fr.  et^- 
r^vUgie,  d'in  X&ftK  =  disoiirsa),  trac- 
tatn  de  solide  organice;  steredogieura, 
adj.,  (fr.  at6r<ol»rl4ke),  relativnlasfe- 
remictgia;  stereom^ria,  a.  f.,  (fr.  aUrCe- 
n^trle»  d'in  [lirpov  =  metrn,  'mesnra), 
scientia  despre  mesnratnIiisolide1orn;sf«- 
reometrieu,-a,  adj.,(fr.  artTi»mittiqt*), 
relaflm  la  stereomMa;  Oereommth,  s. 
f.,  (fr.  Bt<ir<*iionie,  d'in  ytf{to«=lege), 
Bcientia  de  a  espreme  legile  fenomene- 
lom  iu  formale,  spre  a  dednce  d'in  ace- 
ste^ piin^calcnlfl,  tote  TOritatile  ce  con- 
tinn;sterwttomt(!H,-a,  adj.,(fr.  st^rrieno- 
mlqn«),  rslaMTU  la  sfereonomfa  ;  stereo- 
pode,  adj.,  (fr.  sWr^ope,  din  ito5f  gen. 
niiS(ii:=pede),  oare  are  petioniln  sofidn 
sau  plenn;  stereopf^Uu,-a,  adj.,  (fr.  sti- 
r«ffpiiTiie,d'in  76)Ji[ov==folia),care  are  fo- 
lie solide,  firme :  eentamia  stereophffVta; 
stereorama,  pi.  stereoramate,  (fr.  aMrie- 
ram»,  d'in  SpaLLa^aspeetn,  conepectu), 
carta  topogn^hiea  in  relerin  d'in  car- 
tone;  stereostatiea,  a.  f.,  (fr.  at«r<*itatl- 
4ae),  statica  a  solidelom;  partea  staticei 
ce  se  occnpa  ca  ecilibrinln  corpniilora 
solide,  ai  in  forma  de  adj .  ifecMsÂitfMr-a 


=y  Google 


im 


traetatu  aiereofţa^i^.  v$rUaU  ttenoda- 
tiCAi  (vedi  Astaiiai,-ait8tereothaiavm,-a, 
adj.)  (&■  ■tJrActhaUB»,  d'in  ddcXa)u>;= 
betii,  pata),  cară  are  Uet»  aeiid» :  hf 
cbetti  atsreoihaiemi^  steraotomta,  s.  f., 
(fr.  aUr4»t<iale,  d'ia  to(liJ  =  tali&re), 
arte  de  a  talia  si  locri  lemnele  si  fotis- 
loi  sterwtomicu,-u,  ai^.,(BtârjaUMl4i«), 
r^atiru  la  stereotowUa  :  materia  stareo- 
tomica; — tta-eotypare,  t.,  (fr.  lUr^otj- 
per),  a  face  stereetypu,  a  typarî  pria 
stveotypia;  —  metafoiice  :  a  atereotypâ 
iăede,  instiitUUmUei  a  nu  le  mai  acam- 
b&;  atereotypatione,  b.  f.,  (£r.  tt&ri»ty 
page),  actioDe  de  stereotjfpare  :  steno-' 
typoÂumea  auctor^om  elassiei,  ttereo- 
typationea  UgUaru  $i  datiiteloru;stereo- 
t^aturo,  adj.  part.  s.,  (fr.  atirtotjfi) : 
auOori  stereoiypaii;  stereotypia,  s.  f., 
(fr.  lUreotrple),  arte  de  a  siereotjipâ , 
Bi :  carte,  editione,  sau  essemplariu  aU- 
reotypaie;  $tereotspu,'a,  adj.  s.,  (fr.  sU- 
Tdotjp»),  typarita  ca  littere  saa  semne 
compacte,  cari  on  se  mişca  :  cârti  ste- 
rtotype,  attctori  clas$ici  stereotypi;  cu 
feMpHlti  editionUe  gtereotype  devinu  forte 
eorrede;—  metaforice,  ce  nu  se  mai  sc&m- 
ba,  ce  lem&oe  acellu-asi  nsscambatu,  ce 
sâioina  ca  imitata  pre  deplenu  pentru 
altvla  :  ^mmi  vorbele  stereotype  alle 
Dom»»ll(lli;  (X^itti  toţi  sterfiotypi;  si  ca 
snlţat-jga.  reale  imiw  stereotypu;  ace- 
stui 6  -WH  slenotjipu  dupo  Ovidm;  am 
$tent0^pe  dufo  toii  auetorU  ebunei;  a- 
eeftHiC^i^  e  wm  perfecta  $tareotgpu 
aS«  taialm;  skreiuwt,-ar  adj.  a.,  (fr. 
sti^nţ^et  d'in  o&ata:=eBSeBtia),  pul» 
concreta,. ;eriBtaUina,  ac^tăa  ax)lielora 
ToIatiU. 

STEBQABni,-!!,  adj.8.,teUTslpu- 
uwMt  V»  aliqald  Kbitergltnr  :  niiiitllet 
■«ntlllBM,  Uelntâ  «d  abstflrţeBdnM, 
PMUUM  ce  aerre  Ia  ştergere,  la  stersu, 
ia  ^i«cie,  baccata  da  pandia  ce  aerre  la 
iteran.  si  a  nome  :  stergariu  de  faeia  si 
de  mUk,  stergariu  de  mSsa,  itergarie 
n*muâ  d$  facia;  stergariu  de  na»i;  ster- 
fform  de  vase,  stergariu  de  mobdi;  — 
Mint  inse  ti  stergarie  de  omamentu; 
dezunii  mai  alieasu  sunt  stergariele  de 
cotw  cdle  terranehru  române  :  legata 
la  vtpucu  unu  stergariu  de  metaste;  a 


si  pune  stergariulu  in  oupWTra'  fe  mar 
ritî:  familide  de  terrani  românidau  m 
dote  jUieloru  seUe,  intre  altde,  ti  multe 
stergarie, 

STKBOKBE,(d'in««to'^e).  stersi  A 
stersei,  stersu.  r.,  terger*,  ezatorţAca» 
■baterKer«,deterg«re|4«Un,  «xtiiseM» 
•klltterare,ezpars«rai«ii(lsrretnkElpfl- 
rftf  fsnrl}  iMptiRere^  InuUra*  iMa* 
f eT«j  peratrlaffer«ţ  atttaferq  r«l  «•Iv 
rea  elMret  tfe«ol*raie,etc.(U.terf«r«, 
prOY.  eat*r«er  ai  estenwt  isp.  akator- 
ger,  port.  abaterclr»  fr.  ahiterfer,  ii- 
terfcer);  a  face  se  dispară  sordea,  a  ca- 
reţii, si  de  ad,  a  -&oe  ae  dispui  in  ge- 
nere, 1.  proprie  :  a  şterge  de  apa  tsu  ster' 
gariulu  faâ'a,  mâtude  tpeUate;  m  tter- 
gemupeUea,  cându  estima  ^inianiai 
a  ti  sufflă  n  tterge  naatdu;  a  ti  tterge 
hudiâe  ai  musta^ele,  a  si  şterge  suda- 
rea de  pre  fada;  de  ce  nu  tterg^i  tetw 
talittride.  castronele,  cuţitele,  furadliti^ 
de  mesa  ?  sterge-ti  sângde  de  pre  nam; 
a  şterge  săngăe  cu  bvtitele,  a  st&rge  hf 
toniuU  eu  hrba  verde;  a  itarge  de  {wl* 
here  teamnde,  patwriie,  mesae,  tot»  m/h 
bUiîe;  a  şterge  de  tina  caidonii,  frecam- 
duri  bene  cu  perima;  frecaţi  si  săgeţi  de 
limu  vestimenide;  nu  laaaati  nemiea  ne- 
Oerau  si  neeuretiatu:  toţi  armata  ti  fţp- 
cara  ti  atertera  spe^dt,  ptuctle,,»i  alta 
arme;  a  tterge  tunurile;  iupo  fia-eqn 
ăaituta  se  Uerge  tenul»;  aUageti  prin 
casa  cu  metw'a,  n'ati  at^au  htau  mdta 
camere;  de  ce  nu  aii  itersu  paiăngmfi  ? 
de  ce  nu  ştergeţi  caa  rugina  da  pre  «n- 
tite  si  lingure  ?  nu  ştergeţi  prea  appe- 
aatu  ai  indelungu  tabeltele,  co  se  st$rgo 
nu  numai  pulberea  si  aordea  de  pr^uef 
ci  se  stergu  si  colorile;  de  ca  nu  Wt"" 
sinustergdimaideauearruti^yaaea 
stau  frenele  nesterts  ai  neunse?  2.  me- 
taforice, a)  a  8terge=A  rade  san  espun- 
ge  aera  scrissu  :  e  de  aterau  muUuintf 
c^a  scriere;  şterge  versviu  aeeaiu-^, 
şterge  ai  emistichuiu  prtmtt  (Tm  eeO» 
altu;  profesaoriulu  a  aterau  tata  ampo- 
aifumea  tea;  ca  ssnau  mai  energion  de  a 
aboU,  distrug^e  :  te  stergemn  d'in  lega 
toţi  artidii  attentatori  Ubertatei  notirt; 
şterseră  d'in  catatogu  tnat  nudti  dm; 
si  de  aol :  «e  atergemu  de  pre  pamentit 


=y  Google 


STB. 

U4»wmt^  f^tmfft;  se  ştergem»  oaatr»- 
Ie  iftimtetloru,  cort  su  cuburi ăelaironi 
ineonig^«3Â;  şterseră  tSte  cetatăe,  şter- 
seră si  spidberara  in  vetUu  tâteawtlde 
terrei ;  i)  a  şterge  =  rapf,  fur&  :  mi  om 
stersu  orologivlu  tPinsetm;  mi  şterseră 
ptm^a  cUn  mdtta;  latronii  eogifa  emm 
ae riirga  si  eaUi  si  oamitia  si  totu; e)a 
sterge=ti  spellÂ,  cnreti&,  abadlve  ;  şter- 
ge Domne,  tata  spureattonea  peeoatuUii; 
sp&ia  si  şterge  fora  de  legâe  nostre; 
tino  ntt  ti  vti  şterge  de  pre  frânte  dm- 
Ml'a  acesta  infamia,  ae  nu  dai  odi  eu 
Hiow;  a  stergeT=&  bate,  a  lovi :  a  ster- 
ge  MM  palma  mita;  vedeţi  se  nn  ve 
atergu  spinarea;  iassa-ln  ae  Ut  sterga  la 
spinare;  e)  a  aterge^=i  aoâte  d'io  men- 
te, a  face  ge  se  nite,  si  se  se  p^rda  d'in 
memoria  :  i^an  sterau  d'tn  âmma  t^ 
rtUde  ce  mi  ati  facutu;  se  şterge  nomele 
peetiUosulni;  nu  s'au  ^su  ineo  memo- 
ri'a  si  aentimenii^  de  aeeRe  tempuri 
noaste;  f)  a  sterge=Skape\\aeiooloT6u,  a 
&Cfl  M  pÂ^  lastrQlu,  splendorea,  Tira- 
oitAtea  :  ^^i.stertu  mai  de  totu  rosaiulu 
âe  preUtbeSM;  fada  ateraa;  bannii  stersi, 
nionelâe  şterse  au  perduâu  si  lustrvlm 
sisemn^;h)iabr«aB.ttSt€rge:=z&  leu&la 
petioni,  la  fuga,  a  j  stracoră  de  undeva 
preaesentite,  pre  forisk.  ete.  :  şterseră 
mai  toH  de  aet^;  condu  da  de  greu,  şter- 
ge si  ae  ăuee;  şterseră  la  fuga,  şterseră 
fk^Oi  nu  «iede  hene  a  şterge  ^in  loculu 
mde  esii  ţusmae  stai;  asia  de  eurrendu 
Mergeţi  de  Ia  noi;  i)  a  sttrge:=A  attÎDge 
incâo,  lnsioni,  a  trece  pre  )otiga  ciaeva 
BUi  ceva  :  tiovile  ^ergu  termurile;  cer- 
nife  şterseră  panefele  si  rupsera  Sin 
oSh  nuare  parte;  toU  mi  stergu  largul» 
utanteOm;  inse  si :  a  attiage  tare  si  eu 
violentia,  (vedi  mai  susn :  a  atergepai- 
ok);  h)  in  matte  alte  coostractioDi  eu 
Bfliisuii  partioularie,  d'in  «are  addDoemii 
mimai :  a  ee  şterge  pre  buăie,  pre  mâne, 
a)  proprie,  (redi  la  ittcepntu);  p)  meta- 
forice, a  perde :  ne  amu  sttrsu  pre  mâne 
de  aetdleie  nostre,  inse  :  a  si  şterge  hi- 
dtele,  si  a  n  linge  budide,  insJmna  si : 
a  avâ  mare  appetitu  de  ceva;  6ioi  a  si 
şterge  mânuk=M  ae  spellâ  pre  mâne,  a 
M  eiciiB4,  a  amutcă  eolp'a  pre  alţii,  a  se 
lapidA  de  ceva  san  de  ciDera. 


. şm im 

STERâUTOBID.-bSria,  adj.  8.,  ter- 
r«i8,  eztergrenif  detergeu»  pargasii 
peilealiH  ţ  oare  şterge  :  stergutorH  de 
argentaria,  unu  bonu  stergtitoriu  âe  ve- 
stimente;  in  specie,  ca  snbst.  reale,  stsr- 
gutoriu,  m.  si  f.,  sta'gut^a=::atergutâre, 
instrnmentu  d«  ştergere,  de  stersu  :ater~ 
gutoriu  pentru  tdbVa  de  ealeidu;  seceru 
mai  im^  stergutorie  pentin  dassUe 
tyeeului. 

STKBQTJfiA,  8.  f.,  peniealia,  la«U 
ad  sbBterrendBBi ;  instmmentndesto'- 
gere  in  sensulu  cellu  mai  larga  :  iter~ 
gura  de  mâne::=manuatergura ;  stergm-a 
de  mese,  de  mobiii ;  stergur^a  de  vesti- 
mente  e  meturieea  «'oh  perfa ;  atergura 
de  viUneri:  spongî'a  e  bona  atergura  de 
vtdneri;  pcwati  stergure  pentru  wi- 
nerati. 

ST£BIA,  B.  f.,  vedi  stiria. 

*  8TEBILE,  adj.,  aterlUs»  {tcmo.  »t^ 
rlle^  1.  proprio,  infrnotaoBQ,  care  nn 
da  £racta,  Torbindu  de  plante  si  de  ani- 
mali :  sterilii  platani,  sterili  Srbe,  rieri- 
lea  neghina,  sterăea  pdlnde;  a  mcende , 
la  ineeputtilu  primawrâ,  oj^rii  aterOii 
steriU  b<a'baH,  maaevU;  stmU  femine, 
nntliert ;  ateriU  ouoi  aterite  sementia, 
ipe  sterili,  vaeee  stenii;  2.  metaforice, 

a)  in  genere,  infnictosu,  infecunda,  im- 
pTOdnctirn,  sterpu  :  ptaneniu  sterOe,  la- 
hore  sterile,  pace  sterSe,  cetati  sterili, 
studie  ateriliy  aedu  sterile  in  virtuţi,  a- 
mori  SteriU,  vegkie  steriU,  OMtqxifMne 
8terile,annusterUe;  sptritu  sterUe,  mente 
stetiîe;  poeH  sterHi;  auetori,  Mr^ţtori 
aterUi;  admiratione  sterile,glorieisteriie; 
mieerieordia,  eompassione  tierHe^  epooa 
sterile  inomenidemeritui  copite  sterili; 

b)  in  specie,  cu  semn  activa :  oare  !&ce 
infinictnosu,  cnmu :  sterHea  rugine,  ste- 
rHea  i4ma,  steriUle  colori  escessive. 

*  STERILIBE,-«8cu,  v.,  iteriUHeerej 
a  fi,  a  remanâ  sterile :  vacoele  slerHescu 
de  mai  mulţi  anni;  ater^eseu  caprele  de 
mtMa  grassime. 

*  8T£»UI.I3ABE,  T.,  (fr.  Bt«rllls«r) 
a  face  sterile  :  a  ^erilîsâ  agrii,  câmpu- 
rile, pomii,  feminele. 

«  STERILITATE,  s.  f.,  iterlUtae,  (fr. 
atirliM);  calitate,  stătu  i»  aterHeistO" 
rUOatea  pecordoru,  pomUoru,  aemenţiei, 


=y  Google 


J 


ivtt ^ş. 

agrSoru,  femn^wu;  atentUatea  ohhk- 
hu,  eUmei,  fempulm ;  iterUUatoa  iahor», 
eapiteiUoru;  rterîUtatea  spiriteloru  si  â- 
nmAtnt ;  sterSitate  de  ides,  de  wgite, 
de  gratia  ri  de  vivacitate. 

*  STEBKACB,  adj.  s.,  iternKX )  ap- 
plecftta  &  stemere :  sfentaee  caUu,  tter- 
Moei  ometti. 

*  8TERNALB,  adj.,  (fr.  iteri»!);  re- 
latară la  »temu ;  eoBte  sternaU. 

*  STERNALGIA,  s.  f.,  (fr.  •ternil- 
'  vie»  d'io  <n:ipyov=8terDa,  pecta,  siiX:^^ 

=dorere);  dorera  de  pepta. 

«  STERNALGIOU,-a-  adj.,  (fr.  ster- 
natriqie);  relativa  U  Oemal^ :  reme~ 
ttiH  stemalgietL 

STEBNERE,  ttemm,  aterwitu  si  stra- 
tu,  T.,  itentret  1.  a  intende  dioaa,  pre 
pamento,  pre  patn  si  altele  analoge,  a 
aşterne :  aceste  tapkte  se  stemu  numai 
in  dîUe  de  serhatâria;  sterneti  prediotu 
eu  fap^e  purpurie;  veţi  steme  lâna  ai 
bombacu  presoIulN  duru;  stemurap^le 
boUoru  oceisi  pre  rip'a  rtuliit ;  earrarHe 
gtatUn»  se  se  stema  eu  arena;  defati- 
goHi  si  stemu  eorpurUe  pre  h-ha;  de  ee 
u'atistermitu  pdie,  fmu  eaOUoru?  a 
steme  eaika  iriunfatwiiAm  eu  flori;  se 
stemnfocde  pre  Httu  la  sore,  se  sfemH 
Jmom  eu  pdn^ede  la  sore;.  a  steme 
pre  spate,  pre  pântiee,  pre  tma  lăture, 
pre  o&ste;  a  se  steme  pre  pamtntu;  a 
steme  la  pamentu  toţi  iuimaiaireuvo- 
'  lHorii;a9teme,%nbataiia,primâeoreiim 
oMe  inimcului;  a  «fenw  eu  securea  su- 
perbHarbori;  a  steme  curtea  eu  fi-ondia; 
—a  steme  patidu,  tnes^a,  seamnele;  si :  a 
steme  pre  pafu,  pre  masa,  una  scoriia. 
una  pandia;  2.  io  spede  si  metaforioe, 
a)  a  intende  planu,  aapplaii&,  ecali,iie- 
tediieumu  se  steme  luciulu  marei,  Ioch- 
Uti,  ftumuUu.  candu  nu  mai  e  batutu  de 
eentu;  a  steme  caUea,  a  steme  eăZIi  in 
tote  diret^onile;  eîlc  temură  venOid- 
lom  eaOea  laitMltde  demnităţi t^ter- 
rei;  h)  a  allen&,  imblandl,  tio.:a steme 
urrde,  diseoriiele,  furorOe  civUi;c)  ca 
mai  doBU,  a  steme.  =z&  coperf ,  a  pnne 
cera  pre  alta  ceva":  «)  despre  pata: 
rierne  pattdu,  steme  in  patu,  steme 
H  te  aUca;  ti  am  stemiâu,  cidea-te; 
a  ^eme  cu  p^i  de  urtu  scandwrde; 


ţ)  in  genere :  a  steme  eătUle  cu  pir 

tra;  muHa  alga  steme  îiUor^  wtarn; 
a  steme  soluiu  cu sagette;  nueriiriermt 
eeruiu;  d)  a  stemc=&  H  diosa,  la  pa- 
mentu, a  lungi  :  in  primuîu  impetu  ai 
noştri  riemura  frontea^oste»  inimiee: 
stenuura  cu  sedanU  utM  vatta  t^ba; 
Domntdu  steme  pre  superbi  si  reă^ 
pre  modeşti  si  umtK;  spaiaia  eolremunf 
lui  stemu  ânimde  Mortaltioru;ej  aşterne 
=a  pane  îs  scrissu,  a  espaiie :  a  steme 
ideek  sdie  pre  carte;  a  steme  pre  carie 
celle  audite;  a  steme  una  pOHione 
la  camere;  nu  ti  şeii  steme  ceBe  eo- 
gitate;  e  mare  arte  a  si  ^em»  bena  eo- 
gitationHe. 

"  STEBNICOBNU,-a,  adj.,  (fr.  sterat- 
fnt,  d'in  atemu  si  oomu)i  oue  are 
stemtdu  esaita  ca  nan  comu. 

STEBN[R£,-eseu,  t.,  Ueo,  UttknU, 
enbUtt  ntdo  «xtriderej  ezeltarej  eea- 
sterure,  paTore-ţeroellere  et  furare  j 
ca  si  scornire,  inse  ca  sensnlu  mărginită 
la  venatu,  a  spariă,  a  face  se  âasa  oeiia- 
tulu  (fm  ascnnâitorile  sella  :a«tenif  U»- 
puri,  a  ttemi  passari,  a  stemi  geaeele; 
in  sensn  mat  generale :  a  esciti,  inleniti, 
tiirbnr&,  etc.  (Probabile  d'in  stemere  ca 
si  eon^emare).  M. 

STBRmTOBlU,-*«îriai  adj.  8-,  care 
stemesee :  sternitori  de  ursi.  M . 

STEBNITO,-a^  adj.partd'insformrv. 

STERNITDBÂ,  s.  f.,actionerieffecta 
allu  actionei  desferntre.-sfernihifa  il« 
Uipi,  deur8i,deUepuri,depalumide.M. 

fSTERNO-,  (gr.<nipvoy=ateriBa= 
stM-nn,  parte  antoriâre  a  thoracalni  aao 
peptnlni),  in  molte  oomposite  identi- 
fice: starnodavictiare,  a^.,  (fr.  atera»- 
«UrleBlalre),  relatÎTU  si  Ia  stemu  si  1* 
elavicHla:  legamente  tiemodavioidari  ra- 
diate ;  sterno<iidomastoidm,-a,  a4j.,  (fr. 
sterii*-al«14«-iiiasUHtea,d'inxXBlcffea. 
xXtiS(iţ=claTionla,  tiaoT6(=mammula), 
retatirn  in  aoelln-asi  tempaailasfertHt, 
si  la  daviaila,  si  la  apopkyaea  maatoiâa: 
mtuculuatemodidomia^oiăiu;  Oemoeo- 
steie,  adj.,  (fr.  ateno-evatal),  relatiro 
si  la  ^ernu  si  la  coste :  muaadu  atamo^ 
costale;  ^emueo^odavidoiiimercie,  adj., 
(fr.  8terao-o«Bt«-oUrM*-h»<ral),  rek- 
tiru  in  acella-asi  tempa  si  la  Oemu,  si 


.yGooglc 


„Google 


<M  poptUari,  ttemtttatmîont  tulta  iona 
$i  bHomria ;  ee  atătf  tts  mutate  pre  ea- 
ptiiuvottral 

STEBNţlTATDBA^  s.f.,it«tkiiU4U, 
BUrintMieMtaM;  utu,d!bcta  ieater- 
HNfor*:  deatamMtQttirde  aeate-amedoru 
foMle;  ee  de  Uranviatwre  dupo  leuarea 
mmyieu  d»  tuibam  pre  naau. 

STBBNUTO,-o,  1.  part.  «.,  (d'in  rier- 
nere),  atrMtmtttapeteaterimtepreparieH 
fi  pre  gofmdvre ;  Jmptaâ  atemuti  in  6a- 
tolta ;  palide  ttemute  vitelem ;  pcUie  de 
atennitu  peeorehnt ,  pStra  de  siemtiim 
câSile  cdaiei,  eâilăe  stermUe  li  eelle  ne- 
sfertMfe,  cu  pUra:  Bteentiitilu  caUei  eu 
pâlra  cadra  eo$ta:  in  sperie,  wncr.ater- 
»vtit-Ui,  itraMABtia,  e«klle,  iMtta,  ce 
M  steme  ţa  pitula  de  dormita :  a  dormi 
pre  acaiUmrţ  fora  neci  vnu  atermdm ; 
pamenMu  eitemuMtipetioreloni,  etaim 
eentUt  e  coperimentuUi  eapM^tit  creaio- 
rimUd;  seambt^  atemutvlu  de  ftnu  aUu 
mOi/otii  pre  fio'Care  di;  ttenmtu  molie, 
atemtUu  dmu,  atermUe  de  metanse,  ater- 
ntikt  impUitu  eu  fidgi  de  paaseri;  a  ie 
pune  in  atemut»,  a  ae  aooUâ  d'i»  ater~ 
nutu,  ajaeiiintenwtu;  a  atringe  ater- 
nMUlm,  ete^  2tâ'ia  atemuere  ţatemu- 
iare),  lenata  de  regala  ea  gubat.  iteraaU- 
Ue,  iterutaaeatiK,  aota  Anatemtitare: 
sfemHtalM  pinieUoru;  unu  aternuiu 
infricoaiaiu  prmseiae  pre  bi^ulu  hetrâ- 
im,prin(uâtu  atemtOuperdUaideittit 
ce  mai  avea. 

STBfiNnrUB^  s,  f-,  aetione,  i6n 
mai  jtttiom,  effectn  alia  actionei,  1.  de 
■femere,  BtratI»,  strataBj  atertMiturade 
palie,  a  domd  pre  dura  atemutura;  ater- 
mâm'a  pre  paUd»  îut;  2,  d«  atemuere 
(tkmutare),  BtenHautam,'iteniBUtl«i 
ttemmfure  muite  ai  vifAeitte  feee  ietrâ' 
miIh,  «liipo  ee  traiae  pre  nasu  una  bona 
doae  de  tabaeu. 

•  STEBOFE,  8.  f^  Bt«r*pe,(<Rsp^,fr. 
•Urer*);  !•  una  Btella  d'in  pleiadi;  2.  u- 
nnln  d'in  callii  sorelni;  3.  genn  de  in- 
Hcte  otdeoptere. 

8TKBPIBK,-e<cM.  r.,  «torilMi  eaw, 
flerl  relraddcre)  extirpare,  «ra^Ieare» 
Aelare,  exitfaţnere,  destraere»  Blecarti 
«ikMrlrei  l.a  face  aterpu,-a,  a  face  se 
fMik  .ftuetulu,  iBeunditotea  :  cu  bata- 


. ŞŢB. 

liele  ri  apariaturete  avM  ae  iterpiH  bie- 
tele femine  îngreeate;  aH  aterpUu  de 
totu  «olidit;  *iH  amputaţi  reu  pomii,  eo 
i  aterpiti;  au  aterpitu  muUmle  eu  ha- 
talt'a:  b)  in  j^nere,  a  po-de,  aeanef,  da- 
struge,  stinge,  şterge,  eto.  :  a  tterpilo- 
atatele,  Uipii,  uraU,  ctor^  a  sterpi  la- 
tronii  ai  toH  faeuiorH  de  reiie;  nu  ati 
aterpHu  in»  reidu.  nu  ati  sterpitm  alm- 
aurue,  n»  aH  tterpiht  episfOoMe  n  ept- 
demMe;  dwălorH  de  popore  aterpeieu 
popuiatiotii  integre;  vreţi  a  ater^  tur- 
buratarii  ai  eonapiratoriii  a  it^^  »<• 
ghinda  (fin  gr&nu;  a  aterpt  cănii  vaga- 
bimdi  pre  stratde  eetatei;  in  specie,  a)t 
aeccă  :  a  sterpi  laetmla  miaamaliee;  a 
aterpi  tote  apele  inaah^e  ii  vettemato- 
rie,  p)  a  deBradieini,  a  Bntnlg»  i  a  atwpi 
padtaiie,  s^Atle;  a  aterpi  eeUi  Mot  bont 
pom;  2.  a  fi,  dereni  aterpu,  nai  allessn 
sub  torm'a  refl.  a  ae  aterpi,  a)  a  ineeti 
de  a  mai  ii  fructa,  de  a  nasce :  au  ater- 
pitu ouile  noitre  eaiie  mai  multe;  ctne 
appdeaee,  aterpeaee;  d^ro  aoâsta  farmi 
se  dioe  mai  allessa  b)  in  Bensnln  de  :  a 
lapida,  a  aborti,  a  na«oe  ren  :  ae  ater- 
pira  mai  multe  midieri  de  friea  ai  de 
ipmma;  a  sterpi  ia  loca  de  a  w  aterpi 
intra  mai  allessn  oa  obieotu  analoga  : 
voce'a  a  aterpitu  unu  vtidlu,  a  aterpitu 
mai  midte  vitelle;  e)  in  "punere,  a  seeeA, 
perf,  etc.  :  a  aterpitu  lapteletCin  ugeru; 
au  aterpitu  pung'a;  s'm  aterpitu  serpH, 
a'au  aterpitu  lăcustele. 

STEBPITIONE,  s.  f.,  BtorilItM,  art- 
dltu ,  Inferandltai;  settone  de  aterpire, 
dâro  mai  rertosn  :  stata  prodassa  de  ar 
casta  aotitme  ;  sterpitione  de  «ctte  inte- 
gre; dâro  mat  allesss  :  atirpMonea  MWt 
vaeee,  unei  epe,  unei  muUere;  aterpîtif- 
nea  unui  pameniu,  unui  aotu;  atapUio- 
nea  spiritului,  ânimei,  voiienfiei;  sterpi- 
Honea  poeaiei,  fUoaofiei,  ayatemeMoru 
doetrinarie. 

STSBPITI0Sn,-a,.A4j.,  aUtM  rt- 
noslDB,  BterllU,  InrractaoBiuţ  s«ţ)pBn 
la  aterpire,  U  aterpitu,  si  de  kol :  plenn 
de  sterpitione,  forte  sterpu. 

STEBPITOBIU.-^no^  adj.  a.,  extn^ 
paaB,  deleaa,  destruetoncaresfer^Moe, 
în  sensn  escIaaiTii  activa  :  pasaeriater- 
pitorie  de  aerpi  itt  eieeniele. 


=y  Google 


BTE. 

ST&BPmr.-o.  Mj-  pAfti-  a-  (d'in  ^«i^ 
/»re),  ab»rtiB|  extIrp«taB,  destrnotR». 

STEBPiTUBA,  a.  f.,  abortitsietattr- 
HU*>^rtmtl«j  aotione  de  sterpire,  si 
nai  TflrtOBB,  efFeota  alin  acestei  actione : 
iUrpititr'ti  ferelorv,  sterpitur'a  loeuste- 
lom;  in  specie,  KbortlTtii  fstas,  fiiBll- 
lai  ffttaSt  pHiIIlBBt  aakBB)  aterpîftwa  4e 
AJpiUw,  de  vifelAt,  s^erfnfura  de  omu;  ce 
aii  injugatu  aceste  sterpitwre  de  boi? 

ST£BPU,-a,  adj.,  «terlUi,  lafMDD- 
4i8f  laliraotaMKs,  arUag)  sterile,  Depro- 
âuotJra  :  femme  sterpe,  unafentinap&te 
fi  st6rţa  m  Mu  viitia,  sau  remân»  ştir- 
pa  mtwiai  m  unele  epoce;  sol»  tterpu,a- 

S'  sterpi,  arbori  st^i,  oKt  sterpe;  me- 
iHioe  :  iabore  ^krpa,  negotiu  stm-pu, 
seientia,  Btirpa,  mente  sUrpa.  spirtfu 
sterpm,  auetori  sterpi,  scripte  sterpe, 
eompassioyte  tterpa,  eovmte  sterpe,  pro- 
misse  sterpe. 

ST£BSOBin,-«(Sm.  adj.  s.,  terseoB, 
care  şterge  saa  aerre  la  stersuf  T«di  si 
ttsrgtOoriit. 

ST£BSD,-a,  adj.  part.  a.  (d'in  ster- 
gere),  Unan,  «bstArana,  del«ti>»  4ee»- 
bratai,  labreptast  etc.,  iP  t.  s.  verbu- 
lui :  punga  sUrsa;  rm  e  medtfocu  de 
«fcrfM  pun^a;  stersulu  se  fat&  tm  mare 
vhSL^aiU,  sferMiH  prin  casa,  aterstdtt  to- 
lorei. 

8TBBSDBA,  s.  i'.,  t«ril«,  sbttersl*, 
4«letl«;  elotlo,  Bnbreptiar  dec«lor*tU, 
«puMeti»,  eta;  actione  iactergere,  dâre 
mai  vertoBD  effecta  prodassa  de  aoista 
aotione,  in  acesta  â'in  arma  sensn  ae  ap- 
pliea  mai  nrtosn  form'a  stersitwa  :  a- 
MUe  ifernitre  dow  mare  pnpfNUu  de  fM- 
gtigetUia  in  tcritre;  nu  aâmittu  iMcriem 
w  rierattere;  inse  si  form'a  stersura  cu 
acesta  iatelleasn  ;  stersurele  d'in  testu 
s'au  reprodussu  si  %n  copia;  spoi  in  alte 
Bensori :  ttsrsur'a  prin  etua,  siersHf'a 
vestimenteloru,  stersur'aeUorilorUtSler- 
aur^a  mân^oru  si  faciet  ou  unu  sterga- 
fiu  euratu. 

STEBTEBE,  stertui,  stertuttt.  r.,  ■  tei^ 
t«Te)  a  dormf  fremendn  d'in  nasn,  a 
donnf  a  foads,  si  in  nesentire :  stertu 
iendsH  m  facCa  in  susu. 

t  STETHO-,  (gr.  onţOoc  =  peptn), 
in  eompositde  Mentlfioe :  ttsthomefrla, 


m. ifi9 

B.  f.,  (fr.  st«tk<iB<trle),  applicare  a  ste- 
thomarubri;  8thetimetrieu,-a,  adj.,  (fr. 
iMthamttriqne),  relatim  la  Oethome- 
trta,  sau  la  stethomdru;  ^ethome^m,  s. 
m.,  (fr.  sUtiitMitre,  d'in  pitpoviîime- 
Bura),  instramentu  de  mesarato  direr- 
aele  dimensioni  saa  diametre  alle  pep- 
tului;  stelhosoopia,  a.  f.,  (fr.  «Utkose*- 
pl«),  applioarea  stethoseopiului;  stetho- 
seopieu.-a.  adj.,  (fr.  lUUitievplqu),  re- 
lativa la  stahoseopla  si  la  slethos6opiu; 
atethoseopiu,  pl.-e,  (fr.  «Wthesespe,  d'in 
(nu>n^:=spectare,  observare,  essamina- 
re),  instrumenta  acustica  de  essaminata 
statalu  peptnlni  cuiva. 

STEVU,  s.  f.,  (fir.  aUrlt,  vedi  si  ste- 
ghta);  geBu  de  plante  dicotyledonie  d'in 
famili'a  crucifereloro. 

•  STHENIA,  3.  f.,  (Or.  rtUnlej  d'in 
(idivot^potere);  eeoesaa,  essaltatione  de 
poterile  organice. 

«  STH£KICn,-a,  adj.,  {tr.  aattUtn); 
relativu  la  stkenia. 

•  3TIBADIU,  8.  m.,  atlbillnn,  (ati- 
^lov,  fr.  RtlliMi»H);  scamna  de  ^ba 
semiceroBlariu. 

•  STIBIALE,  adj.  s..  (fr.  ittblttt):  de 
st^iu;  8.  f.  reale,  stihiah-a,  substtntia, 
anaore  de  stibiit. 

•  STIBIATU,-a,  adj.  part.,  (fr.  8«- 
bU);  făcuta  cu  sti^iu,  oare  coprendefft- 
biu :  unsore  stibiata. 

•  STIBINU,-a,  adj.,  atlblnefl;  de  sti- 
biu;  a.  m.,  «tilkntt,  si  f.  slAina,  imsore, 
dreSBQ  de  stibiu. 

•  STIBlOSn.-a,  adj.,  oare  oontine 
stibiu  :  aeidu  stibiosn. 

•  STIBITU,  8.  m.,  (fr.  sMbtte);  sare 
formata  d'in  oombiRationea  acidaltii  sH- 
Uosu  CD  una  base  ohymioa. 

«  STIBIU,  s.  m.,  atiblan,  ţM^);  a- 
cea-asi  aobs^otia  ca  ontimonMu  r  ^ 
mmde  si  negrieă  sprinemde  eu  sft&fu 
pisata;  i»  nieditma  st^tAu  se  da  ea 
unsore  ăe  oolt. 

«STIBIUBA,  B.  f.,  (fr.  BtlUare); 
oompositionede  siSnu  cu  alta  anbatiutfa. 

STICHABIU,  itidia.  sO^u,  sH- 
ehu,  etc;  vedi  la  flnitulu  articlalni  nr- 
matorin :  stieho. 

t  8TIGH0-,  (gr,  (jrixoţ=HBtai-br«- 
ne,  Twso),  in  eompesit»  slttMlvateniti 


=y  Google 


Tsrtosa  scientifioe :  itiduwarpu.'O,  adj., 
(fr.  ■tl«k«e«r)r«f  d'în  xapiciic^firucta), 
caro  iu»  /rudele  ordinate  m  spirale;  «M* 
^tomatUe,  a.  pers.,  (fr.  itlehtBtaalea, 
d'in  (i^i'nc==âmnatOTin),  pretenaa  divi- 
natorm  dtfpo  versuri  Uuate  d'in  ana 
poema,  piiae  in  una  orna  ai  trasse  dapo 
intemplâre;  stichomantia,  a.  t.,  (fr.  itl- 
eliOMaacle),  preteos'a  arte  a,stidtomam- 
teluii  atithmemtim,-a,  adj.,  relatiru  U 
tti<^omontia  sau  la  atielwmaiite;8tuiho- 
nutria,  i.  f.,  (fir.  stlektaAtrle»  d'in  (tl- 
ff>ov=meanra),  dirisionea  imei  opere  in 
versuri  :  Bântu-Jeronymu  introdutse 
stichomari'a  in  biblia,  spre  a  faeUitd 
leetw'a  si  inteilegerea  acestei  carie;  — 
stichomOricUra,  adj.,  (fr.  itteh«M<tii- 
qie),  relativa  Ia  ^iehometria;  sHehosU' 
gu,-a,  adj.,  (fr.  itloheit^e,  d'in  oc^yt] 
coperimentn),  oare  are  casatiele  inse- 
riate  oapitu  de  capitn  pte  una  singura 
aase,  s.  f.  pi.  stuJio^gele,  familia  d'iti 
ordinea  oephalopodilora  fonminifare; 
—iiickurgitti  s.  f.,  arte  de  slichurgu; 
itiâm'gieura,  adj.,  relativa  la  atiehwr- 
gia  sau  la  stiehurgu;  stidturgu,  a.  pera. 
tmxoopT^ţ,  d'in  (K[)[oţ=stiolia,  versu, 
si  ipTov  ==  lucra),  care  lucra,  tace  sti- 
cAhti  sau  tWMri,  vers^oatoriu;  —  de 
A^  ai  derivate  directe  d'in  sfieki(=versu 
linia,  etc.  (vedi  la  inceputo) ;  sMta,  ». 
f.,  flUeh*,  forfxi^),  speoia  de  vitiade  vi- 
nia;  stidada,  a.  f.,  BtEehnU,  deminotivn 
d'in  sJk^  aţ^licatn  inse  la  una  specia  de 
we;-atichariu,  (alba,  «alnstiea,  fr.Mbe}, 
TestiDaeatn  sacerdotale,  mai  alîeasn  dia- 
eoneseo  :  dMeomt  erau  in  stidtaric  albe 
lucentids  aunt;— Oit^  pi.  aichie.  ele- 
mentit,  principia  :  stichide  coatmee;  sti- 
cAiele  a^abetuha  aunt  Uttorde. 

STICLA,  a.  f.,  Tltraia;  materia  pellu- 
cida  lucrata  d'in  pamentu,  mai  allessu 
âln  arena;  obiectn,  vasn,  etc  d'ia  ac^ 
sta  materia :  sticlt  de  vimt,  de  oltu, 
de  spirit  etc.;  vedt  vitru. 

STICLAKU,  a.  f.,  vltrarU;  arte  de 
a  luerâ  sticla,  negotiu  iia  sticla,  ofBeina 
de  fabricata  sti^  si  de  venduta  sMele; 
multime  de  sticle,  etc.;  vedt  vitraria. 

STICLABIU,  a.  pers.,rltFulBB|oella 
ee  fabrioa  sau  vende  stida;  fem.  stida- 
rtssa,  mulier*  a  sticlarului,  sau  fabrioa- 


SŢL 

t<Jria  8)  venditâria  de  stuAa;  Vedi  W- 
trmiu. 

STICL£T£  {stidMiu.  sti^U,  stigle- 
tiu,  at^itia),  a.  m.,  eardieUit  aaas- 
M»ţ  specia  de  paaaere;  vedi  earduele* 

STlCUBMrescu.  r.,  iMere,  aloar** 
(d'in  aticla)t  a  luci,  a  fi  luoiasa  si  fissa  : 
stidescH  oeîn  etâva,  stidesce  argeHtidm, 
stideseu  vasele  de  aistaUu ;  a  stuiU  o- 
dii  la  ceva  neasteptatu. 

STICLOSU,-!!,  adj.wltreBSi  care  a6- 
mina  a  atida,  luciosu  ca  stid'a. 

STICLDCIA,-/ta,  s.  f.,  deminativa 
d'in  stida  :  stidutie  de  essentie  odcfwe. 

"  STIOMA,  pl.-ffMfe,  itlf  u,  (ot^tiux, 
fr.  BtlfMate);  impunBura,  arsura,  etc., 
ai  de  aof  :  eemnu  de  imponsora,  de  ar- 
sura, de  yuliiu :  cicatrice ;  si  iu  specie  : 
a)  semnu  facutu  serviloru  ca  fermlu 
arsa  ii  prin  impunsure;  h)  semnu  făcuta 
viteloru;  c)  assemine  semna  Eacutu  cel- 
lom  criminali  ai  ignominoai;  d^macala 
de  in£unia,de  ignominia;  inâtmia  ^[oomi- 
niaenaasi;  ei  taliatara  făcuta  d'in  staa- 
gaofa,  de  eaaemplu :  taliatara  pte  frontaa 
cuiva,,  facata  de  unu  barbiarioatangaoe. 

«  STICtMABE,  v.,sUfaatei  a  s«ina& 
ca  stignM,  a  impreme  una  riigsita :  a 
sUgnă  pseorde,  si  metaforice :  a  aiigmă 
nmde  emva;  a  stigmâ  viUtU  si  pre  «i- 
tiosi;  vedi  si  sHgmatisare. 

«  STiaUATICn,-a,aâj.,(fr.8tlKM- 
tlfia),  relativn  la  atigma. 

*  STIQMATIPOEME.  adj,  (fr.  stlg- 
MKtUtrme);  care  are  forma  de  stigma  : 
orifieiu  de  respiridione  sUgmaUforwte. 

*  STIGUATIONE,  a.  f.,  (atlgMaU», 
&.stUutiMtlaa}— vedi8i8fi0Ma(il(lfil>- 
«le);  actione  si  effeota  altu  aotioaei  da 
stigmate :  sUgmationea  vitdoru,  âi^ 
wUioHea  viiieloru. 

•STiaMATIPHOBD,-fl,  adj-afnao. 
atMputlphere);  oare  porta,  SMttigmate  : 
pUmic  stigmatiphore. 

*  STIGVATISABE,  sH^maHiaatiomB, 
stigmatisatu;  vedi  stignuu-e,  stigmatio- 
ne,  stigmatu. 

•STIGMATOGBAPHfA,  s.  f-,  (fr. 
sUfMattfrapkle,  d'in  tttir^tazzpraiBtia, 
si  Ypdif  etv=SGriere);  arte  de  a  scrie  ou 
puncte. 

*  sTiâUAToaBAPHigar"'  <^- 


=y  Google 


(ft.Btlffnst»gr«plilqDe);  relativnla  ^g- 
maiographia. 

*  STIQilATOPHOKU.-a,  adj.,  (fr. 
stlfrmatapbore);  care  porta  san  are  stig- 
mate; vedi  si  stigmatiphoru. 

*STIGMATOPNID,-a,  adj.  a.,  (fr. 
Btlgmatopoâ,  d'in  nvăEty=:spîrare);  care 
respira  prin  stigmate;  sabat,  pi.,  atigma- 
topnieîe,  familia  de  ÎDsscte  polymere. 

*  STIGMATOSTBMONE,  adj.,  (fr. 
BtlfmgtoaUiiKiDef  d'iD  3tî']:|ia::=:stigina,  ai 
cmjli.uv=staiiie,  stamine};  care  are  sta- 
Mtfu2e  împlântate  in  stigmate. 

*  STlGMATU,-a,  idj.  part.  s.,  (d'in 
stigmare),  stlgmatos :  vite  stigmate,  cri- 
minoli  stigmati,  omu  stigmatu  de  opi- 
nionea  publica;  stigmatuiu  ignominiO' 
Biloru. 

*  STIGMITU,  8.  m.,  (fr.  stlgmlte); 
specia  de  minerale. 

*  STIGSIOSn,-a  ,  adj.,  Btlgnosos; 
plenu  de  stigmate,  (vedi  stigma) :  fronie 
^igmosa. 

*  STIGMtJLA^  s.f.,  (Btlgmnlajfr.Btl?- 
nmle);  deminntÎTn  d'in  stigma,  lenatn 
inse  81  ca  senanla  speoîale  de  :  parte  a 
Stigmei  anei  plante. 

»  STILBA  »i  siilbe,  8.f.,  (&.8tllbe  ai 
vttibt ;  compara  ai  gr.  oriX^ij^splendo- 
r«)i  jproprîe,  spLendore ,  applicatu  inse 
metaforice :  1.  la  nna  gena  de  inaecte , 
Bpecia  de  vespe  aorate ;  2.  la  una  gena 
de  plante. 

*  STILBINIJ  si  stUbiuiUy^a,  adj.  s., 
(fr.  Btllbio^);  carea^minaaf/i/dayaabst. 
pL  stilbele,  familia  de  plante,  cate  are 
de  iy ffa  geanlu  stilba. 

STILEIRE,  (si  pre  a  locuri  stilpire),- 
eaeu,  t.,  Laoere,  splenderB»  Bleare^  Boln- 
tlllire»  ftcnlOB  defiţere;  a  Iaci,  alacnrC, 
a  splende :  ^Uhuem  odii  ptssicdoru,  atil- 
bescu  odii  îupiloru  in  iMtunericu;  a 
8pect&  ou  oclii  âssi  ai  lucitoii :  ce  ^ă~ 
inii  odii?  eamu  stilbesee  odii  ^itătolulu 
de  eoptUu?  eeUi  morţi  au  oclii  stUbUi. 
(Compara  gr.<irlX^ety=:splendere;  pos- 
sibile  ca  si  sdiţfire.  de  acella-aâi  sensa 
cu  stUiire,  se  fia  tranafonUatu  iTinace- 
sta-a,  in  locuia  deriîipW±rsiii6»re).JJ/. 

STILBlTU,  (pre  a  locari  :  stUpiţu), 
adj-part.B.,  (d'in  st^nre,  comparasUr- 
■tllbite);  1. ingenereisto  îupi^ucuodii 
Ton.n. 


stUbiti  la  noi;  2.  in  apecie,  cu  rrapectn 
la  stUba  aabstantia  minerale  alle  coi 
arme  de  spărtura  sânt  lacenti,  vitrose. 

STILBITURA,  (pre  a  locuri  «(apte- 
ra) ,  8.  f.,  Bptendor ,  mleatlo ,  Tltrens 
aplendor;  actione,  d6ro  mai  vertosu  ef- 
fectn  allu  actionei  de  a  stiibire  :  stiUn- 
tur'a  acestoru  odi  de  latrone  si  de  ocei- 
toriu  ne  sparta. 

•STILBOIDE,  adj.,  (fr.  stllbolde), 
caresâminaasftJ&a;  aabat.  j^l.sfăioidUe, 
ordine  de  plante. 

*  STILBOPORin,-a,  adj.,  (fr.  itllbo- 
}f9ri);  caie  s^mina  a  stiiboporu;  subst. 
pi.  atUboporiele,  familia  de  fangi,  care 
are  de  typa  genalu  stiiboporu; — stilbo- 
p<m*ra,  adj.  a. ,  (fr.  atubopore),  care 
are  pori  splendidi,  applicata  ca  s.  m., 
stS^poruUt,  genu  de  fungi  forte  menuti. 

*  STILBOPOED,-»,  adj.a.,  vedi  stil- 
bqporiu. 

*  3TELIRE,  stUisare,  stUisticu,  etc., 
vedi :  8tulire:=:3tyUre,  atylisare,  styU^ 
sticu,  etc. 

*  STILLA.,  8.  f.,  atlUaj  proprie  demi- 
nntÎTu  d'in  atiria,  picătura  de  apa  san 
de  alta  fiaida,  inse  cu  differei)tia,in  in- 
tellessu,  da  pieatwa  si  gutta,  lutru  c&tu 
stiWa  e  pieatwa  compacta,  glutinosa, 
viseosa,  groasa,  etc.;  ero  gatt'a  sa»  pi- 
calur'a  einterrepta,  fluida  si  licidaforie. 

*  STILLANTE,  adj.  prea.,  (d'in  stU- 
lare),  stlUins;  care  stilla  :  mânale  stil- 
lanti  de  sânge. 

*STILLABE,  V.,  stillare;  a  las8& 
stilla,  stille,  1.  intrans.,  a  picură,  a  pică 
cu  piculu ,  etc. :  puneţi  vaatiîu  unde 
stilla  apa,  vinu,  miere;  şerpii  stilla 
ifi»  gwa  venenu ;  stilla  unsorea  de 
pre  capulu  loru ;  stilla  rore  d'm  at- 
mosphHra;  stilla  arborii  resinosî  ds  re- 
sina;  limpida  apa  stilla  pre  verdele  mus- 
chiu;  metaforice :  orationeanecisestUle, 
neci  se  curra;  2.  tranait.,  a  face  se  pî- 
care  :  a  stiild  oliu  in  lampa;  smym'a 
stUlata  d'in  scârti'aarborellui;lacrimele 
stillate  d'in  ocU  formaşi  au  mare  potere 
de  farmicu . 

*  STILL&,TICin,-a,  adj.,  stllUtklas} 
care  stiîla,  eaae,  eurro  in  sfiUe  saa  pi- 
cature :  resina  stilldticia 

*  STILLATIONE,  8.  f.,  stlUatlo,  (fr. 


>yGoog  Ic 


1283 


STI. 


stlllatlon);  actione  de  stUlare  :  stiRatiO' 
nea  plouiă,  a  coperimcntului  casei;  sta- 
lactitele se  forma  prin  stillatione. 

*  STILLATIVU,-a,  »dj.,  sHlUtlTusî 
aptu  a  stUlare;  care  stUla :  stiUativ'a  mte> 
re;  licori  stiUiastive. 

*  8TILLAT0KID,-Wno,  adj.s.,  stll- 
Ubb,  (compara  si  fr.  atilUtolre);  care 
stiUa  sau  serve  la  stiUatu  ;  stilîatâria  e 
ploui'a.  stîUatârie  su  tote  fluidele  si  li- 
eidele;  (vedi  sî  stUlante);  io  specie,  a. 
m.,  reale;  stiUatoriu,  pl.-€,  bî  fem.  atU- 
latoria=stmat6re,  instrumeotu  de  stil- 
lare  :  stiUatârie  de  miere=stillaiori  de 

*  STILL  ATUSA,  s.  f.,  stUlAtts,  Bttlll- 
eldlam;  actione,  d^romair^Hosu  effectu 
allu  actionei  ăestiUare  :  stiUaiur'a  mie- 
ret  nu  e  ea  stiUaiur'a  apei  limpede. 

*  STILLICIDIU,  8.  m.,  Btimctdlnm, 
(din  stilla  si  cădere);  cădere  iu  pica- 
ture,  in  gutte,  a  unui  flaidu  sau  licidu, 
1.  in  genere  :  stilUcidiuîu  de  apa  gau- 

'' reşce  pilr'a;  stUlicidiu  de  grandine , 
de  arbori  resinosi;  2.  in  specie,  căderea 
in  picature  a  apei  de  plouia,  mai  allesau 
de  pre  accoperimentela  caselorn  :  de  stil- 
liddie  se  tracta  in  diverşi  artidi  de  legi 
alleterriloru;  vecinuluacapitatudereptu 
ăe  stiUiciăiu  in  eitrtile  veciniloru  sei. 

STILPIBE,  sti^itu.  stUpUura;  vedi  : 
gtilinre,  stilbitu,  stilbiiura. 

STILU,  s.  m.,  vedi  stulu  si  styîu  : 

STIMA,  stimabile,  stimare,  stimatio- 
ne,  sHmtUoriu,  stimaiu,  vedi :  estima,  es- 
timcAite,  estimare,  estimcUione,  etti- 
matu. 

STIMULA  (stemula,  stemura,  si  stre' 
mura);  s.  f.,  stlmnlA,  stlmuln»,  aealen^ 
proprie,  fem.  i^iastimuiu:=3tim!uru,  (redi 
acesta  coventu),  ce  serve  la  impunsa, 
spre  a  attitiă,  indemnâ  la  lucru,  la  ac- 
tione :  acQ,  boldu,  pertica  ascntita;  vedi 
sHmulu  si  stimtUare. 

STIMULANTE,  adj.  part.  preş.,  stl- 
Hnlang,  (fr.  gttmnlant),  care  stimula  : 
covetite  atimvianii  la  pace  ti  concordia; 
absol.  s.  m.,  unu  siimulante,^=meăica- 
mentu  stimulaTtte;  unu  bonu  stimulante 
la  studiu. 

1  STIMULABE  (stimurcu-e,  slemurw 
re  si  stremttrare),  adj.,  (stlmnUrlB), 


- STL 

leaatuca  subst.  stlvnlns,  stimula  saajfi- 
mulu;  mina  ecdîii  cu  stimularea,  nai 
menămu  numai  boii  si  hufalii  cu  stirnw 
larea;  neci  cu  stimularea  nu  peti  face 
pre  acesta  lenosu  se  lucre  ceva;  proT. 
cine  mai  adjunge  acestoru-a  ehtant  at 
stimviarea  la  nasu? 

2  STIMULABE  fs((mura«,sfe«uratt 
si  stremurare),  v.,  stimulare,  (fr.  bIImb- 
Ier);  a  da  stimuîu  a  indemni  si  attiti& 
prin  stimulu,  1.  proprie  :  a  stimtiiâ  boii, 
caUii,  asinii:  a  stimidă  cânii;  2.  meta- 
forice, a)  in  genere,  a  îndemnă,  proroci, 
attitiă,  interrită,  incordă,  intetf,  ete. :  a 
stimula  copillii  cu  premie  la  invetiattmi 
si  bona  portare:  amicii  boni  se  stimula 
anii  pre  alţii  la  perfedione  moraU;  a 
stimula  appelitulu,  stomacuUt  cu  aromai 
tice;  inse  si :  a  stimula  la  relle  :  a  sti- 
mula  la  bitalie,  la  crudelitati,  la  blastt- 
matie,  a  stimula  cânii  se  se  mance;b)vi 
specie,  a  împungi,  a  supperă,  avess&.a 
incommodă,  etc.  :  negre  cure  mi  stimu- 
la anim'a;  n»  me  potu  scapă  de  soruptt- 
lidu,  ce  me  stimula  diu^a  si  noptca;  pă- 
reri si  nalluei  stimula  pre  furiostdu  de 
nebonu;  ve  stimula  cogetulu,  consdei^ 
tt'a  de  eriminele  vostre;  tem'a  de  Bonita- 
tea copiUidui  me  turbura  si  stimula.       ' 

STIMULATIONE,  s.  f-,  stImuUtI*, 
(fr.  Btlmnlation);  actione  de  stimulare  : 
stimidationih  date  caUiloru;  stimuledio- 
nile  mtducAi  alle  amiciloru  la  virtute; 
stmulationUe  cogetului  culpabile,  ^imu- 
lationea  stomacului  îângidu  prin  stimu-  ' 
lanti;  tote  stimulationUe  administrata  o- 
cestui  stomaeu  nu  Iu  scotu  d'in  lango- 
rea  lui. 

STIMTILATORIU.-Wrw,  a^.  s.,  ati- 
mnlator,  (fr,  B  ti  mulate  a  rj;  care  stimidă 
sau  serve  la  stimulatu  :  stimtdatoriuU 
totoru-a  la  fote;  cocente  stimulatorie  la 
escesse;  baccate  si  beuture  slimulaiorie  la 
appetitu. 

STIMULATU,-u,  adj.  part.  sabst-, 
d'in  2  stimulare,  BtlmulatnB. 

STIMnLIU,-a,  adj.,  stlmnle^s,  de 
stimulu,  r:'  f^limtdu  :  stimuUe  supplicie. 

STUMULjSU,-»,  adj.,atlmnlOBB«,(ff. 
Btlmuleax);  plenade  stimulu,  dcsfiimde : 
stimulosii  peri  ai  aprului. 

OTIMULU  (stimaru,  stemuru  si  str6- 


,y  Google 


sn.      

mum),  s.  tu.,  stlnnlus  si  stimalam,  (it. 
«timoi»,  iap.  eBtinolO)  dial.  bolon.  »t*iii- 
b«l»  placect.  8tomb»lf  veron.  stombio, 
— a^e  ou  gr.  cKECEtK:=piU)gere,  de  ande 
si  at{:ri>^  ^=  Btigma);  înstrmneDtu  de 
pnnsu,  de  impuDBu,  1.  proprie,  a)  acu 
pnsu  in  o^itnla  unei  pertica,  care  ser- 
Tft  a  in^nnge  si  a  face  se  se  mîsce  be- 
Btiele  :  memitorit^  se  suie  pre  capra  si 
âa  impulsu  ealliloru  eu  aaeuHtulu  sti' 
mtdu;  emtiăi  se  aerviea  âe  stimule  si  la 
aervi;  mai  veriosu  eu  stimtde  se  mâna 
boii,  asiniii  ou  stimululu  se  potu  menâ 
ma\  miaUe  pareehiede  jumenteiaseriaie; 

2.  metaforice,  totn  ce  serve  a  provocă , 
a  ÎQdeniii&,  aaa  a  aupperă,  a  face  se  dâ- 
ra, etc.  a)  in  senao  materiale  :  acutica, 
0ageUn,  boldu,  etc.;  h)  dâro  mai  vertosu 
ia  senso  morale  :  cogittAu  si  consam- 
tia  sunt  stimuiii  st^fleleloru  pcscatose; 
atimviii  dorerei;  stimululu  offensei,  res- 
bonar&i  stimululu  app^iicloru  brutidi; 
stimultAlu  ambiHonei,  cupiditate»;  la  ap- 
plicarea  volientisi  reUe  a  acestui  omu  se 
adaugu  ai  stimulii  tiaturei  depravate ; 
atimiUultt  wrei,  amarei;  stimululu  pre~ 
mi^iOni  promisse,  8<mu2«îu  casiigulm, 
s^UNuI»  iibidin^  si  lusntn'et,*  aadi  si 
vemeno^  atvtwiÂ  de  dorere ,  de  cmgore ; 

3.  sfcmulu^paru  acutu  aao  armatn  cu  a- 
came  de  ferm,  iugropatu  in  pamentn, 
spre  a  oppH  impetulu  c&Ilariei  inimice. 

STIMUBA,  atimurare,  stimuru,  etc., 
Tedi :  s:^m,vla,  Simulare,  atimulu,  etc. 

STINQEBE,  stinai  si  atinsei,  sUnsH. 
BÎ  atifuin,  T.,  exatlnţoere,  delere,  nerej 
diraere,  Ungavre^  Ubescerej  deperlre, 
•e^dere;  sedare,  lenlre,  pi\eare,  opprl- 
Ker«»  etc.,  (it.  Btln^aerCf  isp.  port.  ex- 
tlBgBlr,  prov.  extengeri  exstf^iber  st 
extc^Jer,  !i.  «teindre);  a  face  a»  uamai 
fia,  a  perde,  eiinsensa  intraiisitivu , 
a  cada ,  a  peri,  1.  proprie,  a)  ca  mai 
desu  si  în  sensu  strictu  despre  focu  si 
oaldar'a  sas  lumin'a  cedafoculu  :  stin- 
geţi fooAu;  stingeţi  luminările  ai  ve  ad- 
eaU;  huHinarea  e  aprope  ăe  ase  stinge; 
se  stingu,  sau  se  voru  stinge  ai  std- 
lele  ai  aUe  lumini  aUc  cerului;  în  spe- 
cie, ca  in  armatoriulu  numeru,  a  op- 
preme,  a  uemici :  a  stinge  inccndiulu, 
aseemine  incendiu  nu  se  stinge  pe- 


SŢL 1288 

no  nu  consume  totu;  nu  potura  stinge 
foadu  ce  leuasse  cas'a;  2.  metaforice, 
a)  cu  sensu  appropîatu*  de  celln  pre- 
cedente :  a  stinge  setea  cuiva,  ne  amu 
stinsu  setea;  a  atinge  dorulu,  nu  mi  potu 
atinge  eu  neci  unu  modu  foadu  in  eore 
fflt  se  consume  snfjîetidu;  medicii  cu  neei 
unu  medicamenta  nu  potu  atinge  ceda- 
rea febrăe  apatientelui; — sestinge  totu 
ce  are  focu  si  viăia  :  se  stingu  odii  mai 
e^essu,  ae  atinge  si  pere  vi^i'a  ensasi ; 
de  acf :  b)  in  genere,  a  perde,  ruină,  ae- 
mici,  sterpf,  etc. :  a  stinge  lăcustele  cTin 
thrra,  a  stinge  reulu  ce  infesta  terr'a; 
nu  a  potutu  ^nge  latrodniele  si  latronU 
d'in  tote  partde;  epidemiele  ai  eontagio- 
ttile  au  stinsu  6meni  si  vite;  tata  gene- 
rationea  june  s'a  atinsudeacestu  morbu; 
— a  stinge  pre  emeva,  a  stinge  una  ca- 
sa, a  ua  mină  :  s'au  stinsu  mai  mtdfe 
case  de  commerciu,  s'a  stinsu  commer- 
ctulu  ensusi;  inse  :  s'au  stinsu  oase,  s'au 
stinsu  familie,  s'au  atinsu  popore,  etc., 
au  si  mai  multa  energia  de  c&tu  ;  cm 
peritu  ca  totulu;  —  passerHe  pco'asite 
atingu  grânele,  dorele  au  stinsuporum- 
bulu;  unu  avidu,  prodigu,  stinge  stctrea 
aeasia  aUoru-a;  «nw  filiu  prodigu  atin- 
ge pareniii.  stinge  pun^a  pareiUxloru, 
sensulu  cella  mai  energicu  resare  in 
fraeî  ammenitiatorie  ca  :  te  atingu  deco 
nu  asadti;  ve  stingeţi  de  pre  facfa  pa- 
menttdui;  sum  stinau^zzţerU,  ocetdij — 
a  stinge  setea  de  libidini;  mi  a'a  aiinsu 
totu  focuht  de  lucru,  ni  ^au  stinsu  spe- 
rantiele. 

STINGHIA,  8Hnghiar%u,  stinghiari- 
re,  etc.;  vedi:  s^ati^îa,  atanglarire,  etc. 
STINGUTOKID,-(oria,  adj.s-,  «Btln- 
KDena;  care  stinge  sau  serve  la  stinau  : 
stingutorii  de  focu  in  acesta  etate;  a.  m. 
reale,  unu  s<m^fon'H=iastrumentu  de 
sUnau  :  parecdesiaritdu  baserieeinu  are 
mtu  bonu  sHngutoriu  de  fadr. 
STINSITURA,  s.  f.,  vedi  stinsura. 
SŢINSU,-a.  adj.  part.  s.  (d'in  stin- 
gere), exBtlaetus  :  luminări  stinse;  for- 
cipe  de  stinsu  luminările;  pre  la  stinstUu 
luminariloru. 

STINSURA,  s.  f..  extinctio;  actîone, 
d^ro  mai  vertosu  effectu  alin  actionei 
de  stingere ,  si  c&mu  ia  acellu-asi  sensn 


>y  Google 


si  form'a  atinntur'a  :  stiruw'a  incen- 
diului in  selba  oscata  e  forte  ăif/tcilc, 

STIFA,  s.  f-r  atlp»,  (fr.  stlpe,  it.  »a- 
pc);  proprie  fem.  d'ia  stipu,  9i  d'in  a* 
cea-aei  rădice  cu  stipe,  atipiie,  etc.,  ap- 
plicat^  inse  in  speciale  la  :  a)  paliu,  cb- 
iamu  âe  planta ;  b)  tninchia  taliatu; 
e)  Bboratnra,  despicatnra  de  lemnu  pen- 
^1^  focu;  4)  mâssa,  acerva;  e)  genu  de 
plante  d'in  faiţili'a  graminîeloru. 

STIPACIU,-a,  adj.  s,,  (fr.  §«?««); 
care  s^mine  cn  stip'a  planta,  ssbat.  pi. 
gtim'eiele,  familia  de  graminie,  cari  an 
de  ^n  gennln  ^ipa. 

S1IPANTE,  adj.  part.,  itipauf  care 
itipa. 

STIFABE,  T.,  Btlpareţ  (affine  cu  gr. 
oţelŞttv^calcare);  a  indesi,  condensa, 
appeeă,  a  preme,  stringe,  preeanri,  ete., 
1.  proprie  ;  a  stipâ  aunt  si  argentu  in 
arcele  sdle;  ordinile  ăe  lupta  se  stipa 
intre  sene  forte  ita-e;  etipafa  phalange 
a  MacedonUoru;  in  una  camera  stau 
hietii  âmeni  ttipati  ea  peseii  in  puţine^; 
navile  flotei  stau  stipate;  2.  metaforice, 
a  impl^  forte,  a  astupa;  a  impressură  de 
aprope  :  ntilitarii  de  la  sarcine  stipasse 
ealîea  ti  mai  allessu  pontea;  stipatu  de 
spectatori  eră  theatrulu;  atriele  pala- 
fwZut  erau  stipate  de  invUaii; — CatUina 
ambiâ  stipatu  de  numeroşi  juni;  stipain 
de  sateltttii  si  sicarii  sei;  ce  e  mai  for- 
mosvk  de  eâtu  belraneti'a  stipata  de  jtt- 

STIPATIONE,  8.  f.,  stIpitU;  actione 
de  atipare,  cnmu  si  effectu  allu  acestei 
actione,  mai  allessa  :  qinltii):^  oo  stipa 
ceva  san  pre  cineva,  comitatu,  (fr.  Bslte). 

STIPATORID,-(orta.  adj.  3.,  st^- 
tor;  care  utipa,  si  in  specie,  care  sta  de 
apr6pe  longa  una  persona  însemnata  : 
comite,  si  in  pi.  s^atori  =  comitatu, 
curte,  (fr.  Bnlte; — vedi  81  Uipatione). 

STIPATU.-o,  adj.  part  8.  (d'in  stt- 
pare),  Btl^atu. 

*  STIPE,  9.  f.,  Htlpi,abl.  Btlpe^  iţiica 
moneta,  bţnnu  :  de  la,  stijfe  s'tţ  non/iitu 
st^ienăitdu  mUitarUoru. 

*  STIFELLA,  s.  f.,  (fr.  itlpelle);  â«- 
miDUtiTO  d'in  s^pct,  (vedi  si  8%ifZ(i); 
in  specie  in  follale  composite ,  stip»la 
04  oaşce  d*i9  fotieje  pcQ  petioU. 


m. 

«  STIPELLU,  pl.-e,  (d'ia  stipu,  ca  si 
^pella  d'in  stipa);  redi  ttipella. 

*  STIPENDIALE,  a^.,  stlpaidUliit 
relativa  la  stipendiu  :  eummde  ^ipen- 
diali. 

•STIPENDIAEE,  v.,  8tlpeiidUrl,(fr. 
Btipendlsr);  a  dă  sau  leuÂ  sUpendiit, 

1.  in  genere  :  a  stipendiâ  jimi  pauperi 
pentru  invetiatura,  statuiu  nostru  >ti- 
pendiHia  tmUtime  de  veduve  si  pauperi; 

2.  in  specie,  a)  a  impune  iHpendm  = 
tributu  :  terre  mice  stipendiate  de  eite 
mari  si  potenţi;  b)  a  stinge  si  prende  o- 
menicu  atipendiu=:mercede :  a  st^tntkâ 
mtdtime  de  armaţi;  partictUarţ  atm^ 
sHpendiâdia  si  ţinu  la  ordinile  »elle  aa- 
telliii;  vai  de  tirr'a  apperata  cu  stipen- 
diaţi străini  terrei  ensasi ;  e)  inse  :  la 
Bamani,  mililarii,  deşi  stipendiaţi,  era» 
cetatiani  ai  rtpuUicei :  acesti-a  era»  i^ 
pendiati,  pre  câta  se  aflcHt  in  beUu,  ea 
se  se  suetina  pre  sene  si  famUfa;  de  aci : 
stipendiare,  la  anticii  Uomaui,  cu  sensnlu 
de  :  a  serrf  in  miliţia,  a  milita,  a  fi  mi- 
litarin,  apperatoriu  allu  patriei :  JîiMiia- 
ntt  antiâ  erou  taţi.  de  la  mare  peno  la 
micu,  de  la  paupent  peno  la  avutu,  ob- 
Ugati  a  stipendiâ. 

♦  STIPKNDIABIU.-o,  adj.  b.,  aUpei- 
dUrlHB,  (fr,  stlpendUlM)}  relatira  U 
stipendiu;  1.  in  genere  ;  stiperkiiari  si 
sUpendiarie  aUe  statului;  juw^i  sttpm- 
diavi  pentm  studie;  veduve  slkis^t^karit 
ăU^  avuit^ui  vecă^  2.  in  specw,  c^  tri- 
batariu  snppusu  Udarj,  eţiq.,  qwvfţUoasii 
tributariu  ){ţ,  moneta  sonat^ria,  ao  in  na- 
tura :  popore,  nationi  stipand/ft'^  So- 
ni^; cetate  stipendiaria  o/^eî  cetate;  it*- 
patdiarii  sunt  detori  a  s^lpe  sţipendiuiu 
in  argentui  cu  sensu  mai  estensu  :  ce- 
tăţi l^ere  stipendiarie  oMoru  eetati,  intru 
eâtu  aceue-a  compera  delaaeeste-apro- 
dttetele  loru.  fora  sţ  dea  in  scâmbu  aiie 
producte;  asia  si :  t^a  stipendiaria  ci- 
toru  terre;  i)  mercenatiu,  cară  serre, 
mai  allessu  in  miliţia ,  numai  pre  mei- 
eede  :  eete  stipendiarie,  turme  de  eaUari 
stipendicai,  sateUitistipendiari;  latroni 


STIPENDIATD,^  adj.part.s.(d'iii 
stipendiart):  armaţi  stipendiaţi;  pmf 
peri  a^endiati,  veduve  stiptndiale;  nu 


=y  Google 


STl. 

8H  medie  ai^cienH  de  st^^endiatu  toH 
pauperii. 

•  8TIPENDISTU,-a,  adj.  s.  pers.,  §«- 
p«iidUrloBţ  carni-a  se  âa.  adjntorin  in  ar- 
'  gentn,  mai  allessa  pentra  stndie  :  sti- 
pendisti  si,  stipidiste  alle  statului  la 
Mole  d'in  strainitaie. 

«STIPENDIU,  pI.-e,BtipeniIl)itn,(coa- 
trassn  d'in  stipipendiu ,  de  la  stipe  si 
penăerey,  proprie,  dare  destipe,  de  banoi, 
1.  in  genere,  adjutorin  facntu  in  ar< 
gentn  :  se  dau  stipendie  studentiloru  di- 
Ugenti  si  pauperi;  se  dau  stipendie  men- 
suali, trimesirali  st  annualii  muUe  ve- 
dwe  si  orfani  aeeipta  stipendie  de  la 
skUu,  sau  de  la  ephori'aospitidora,  sau 
de  la  avuţii  particulari;  2,  in  specie, 

a)  sHpendiu^tn\mtu  in  argentu,  nu  in 
natura,  datti  de  una  târra  sappusa  altei 
terre,  de  nnu  popora  suppusn  altoi  po- 
porn  ;  a  impune  inmnsSoru  stipendie  e- 
normi  si  forte  grelle;  eu  stipendiu  se  res- 
cumpera  si  unu  prensu,  unu  captivu; 

b)  stipendiu=iit0  cdtra  stătu,  contribu- 
Uone,  impositu,  etc. :  de  ee  se  ceru  sti- 
pendie ai  de  la  militarii  gregari  ?  greu 
riipmdiu  s'a  impusu  eetatianUoru  de 
municipalitate;  a  adauge,  a  scaăS  sti- 
pendiele;  a  dă  sau  nu  dâ  stipendiu;  cu 
sensa  mai  estensu  si  metaforicu  :  ceta- 
tUe  fora  industria  solvu  greu  stipendiu 
eeUoru  industriaşe;  terrile  impri^uetive 
dau  stipendie  onerose  eellorv  productive; 
in  accstu  sensu  mai  nu  e  tirra,  poporu, 
care  »e  mt  dea  stipendiu  aUoru  terre  si 
popore;  e)  in  limb'a  militare  :  a)slipen- 
di«£=8alarin,  mercede,  recompensa :  cen- 
turionii abusau  de  stipendide  mUitari- 
loru  gregari;  stipendiulu  cetotiantduî 
mAitariu  e  tnse  mai  sacru  de  eâtu  veri- 
ee  mercede;  Ş)  SWpendtM=8er¥itiu  mili- 
tarin,  mai  alIeBsu  servitia  do  nnu  annn, 
Bi  de  aoE  :  a  merita  stipendie,  a  face 
mtdte  stipendie;  ^)  cu  senBn  mai  estensu : 
a')  sfipetkitit^meroedela  amati  străini 
terrei,  jiînna  ai  acesta  servitin  ensusi; 
p')  in  genere,  stipendiu^taetc&i^  pen- 
tru ori-ee,  si  serritin  pre  mercede  :  sti- 
pendiulu satt^atUoru,  cu  «ore  se  impiUa 
poporubt;  gmemukt  pontau  solvea 
stipediu  U^ronileru  ca  se  nu  despolie 
pre  eaUeOori. 


STI. 


1285 


•  STIPIPERU,-a,  adj.,  (fr.  stiplfire): 
care  perta,  are  ^pa  san  stipe  :  ^anie 
stipifere. 

•STIPITABE,  T.,  (fr.  atlplter);  a 
mnnf  cu  stipite,  a  face,  a  dâ  stipite,  mai 
allessn  in  forma  participiale:  plante sft- 
pitate.  insecte  stipitate. 

•  STIPlTATU,-a,  adj.  part.  d'in  sti- 
pitare;  vedi  verbnlu. 

«  STIPITK  si  stepite.  s.  m. ,  stlpes  , 
(vedi  si  stipu,  sfupu,  ebc.);  trunchin  ta- 
liatn :  bustianu,  păru,  buccata  de  lemnu.: 
eu  stipiti  se  batura ;  puseră  sţipiţi  pre 
foadu  mare:  metaforice :  a)  stipite=om.n 
stnpidn,  Btaltn ,  bustianu ;  seipite=C6Xi 
grossolana  :  stipiti  de  petiore ;  stipite 
de  capu;  nepreeeputu  ea  unu  stipite; 
b)  arbore ;  e)  massa,  voll^me. 

•  STIPIT0ST7  si  slk^Uosu,-a ,  adj., 
BtlpltoBDg;  plenn  de  sttpite,  de  stipiti: 
câmpu  stipitosu;  radiei  stipitose. 

'  STIPTICU,-tt^,adj.,  (fr.  stlptlqiiv), 
astringente,  de  sapore  astringente :  vinu 
stipticu,  erbe  stipt&ie. 

•  STIPU,  s.  m.,  (fr.  stipe);  in  acelln- 
asi  sensn  cn  8tipaz=iiltit  si  de  acea-asi 
originecn  stipa,  stipare.  Hupa,  «fupu,etc. 
in  specie,  sft()u=ca1amu,  fostillu  alin 
certom  plante  monodicotyledonie  arbo- 
rescenţi ;  vedi  si  stipida  bI  sHpulu. 

•  STIPULA,  B.  f.,_8tlpnl<(fr:8tlpnl*); 
deminutim  d'in  ^pa,  mai  vertosn :  pa- 
liu,  palie,  fustellu,  calamu,  atc. :  «ftpule 
de  ordiu.  de  meliu;  staule  de  legumine; 
stipule  taliate ;  ventulu  violentu  faed  se 
sbore  stipule;  etipule  de  straie  de  vite; 
vase  viirieinfaa^âorate  cu  stipula; — prov. 
foeu  de  stipida^ocu  de  palie,  care  se 
stinge  currendn;  —  in  specie,  a)  Iblia 
snptire,  folia  supplementare  ei  laminare; 
b)  fnlgu  dfl  penne  de  passeri,  etu. 

»  STIPULACIU,-a,  adj.,  (fr.  «tlţnla- 
e6);  care  are  stipule  late  si  mari;  pnbe- 
scente;  infoscioratn  cn  fascicta,  ca  foUi- 
cli,  cn  multe  stipule  superpuse,  etc. 

*  STIPUL  ANTE,  adj.  part.  preş.,  stlpn- 
luB}(fr.BtlpiilBiit),  care  stipuia  :stipulan- 
ti  de  diverse  fugotie;  partUestipulanti. 

•  STIPULARE,  V.,  itlpilarl,  (fr.  Btl- 
puler);  proprie  :  a  frânge  una  stipula 
intre  doui  sau  mai  muUi,  si  deaof :  ase 
legă,  obiegâ,  invoi,  a  promitt*  omis  mai 


>yGoog  Ic 


1286 SŢI „___ 

TertOBU,  a  ai  â&  cov«ntalD,  a  &oe  ana 
negotia  de  argentn ,  a  promitte,  &  re- 
gul&  unu  negotiu,  etc.,  l.proprie:as^ 
jwîtî  cu  mai  muUi  aceUu-aai  negotiu; 
negotiaiorii  stipula  intre  sene;  nupote 
cineva  stipula  in  nomele  dUui-a  fora 
auctoritate;  a  stipula  unu  contradu,  a 
stiptdă  ceva  cu  ăncoa;  a  stipula  labo- 
rea,  hradele;  2.  in  speciale,  a)  a  pro- 
mitte, a  seoblegÂ,  aselegă,  etc.: /'rHctw 
stipulatu,  utilitate  si  favori  stipulate  ; 
b)  a  mani  cu  stipula,  a  â  munitu  cu  sti- 
pula. 

•  STIPULARIU,-a,  adj.  s.,  (stlpHla- 
rlnsi  fr.  utlpnlalre);  relativa  la  s^ipuZa, 
la  stipule :  plante  stiptUarte ;  faffa  e  sti- 
pidaria;  B.  f-,  stipuîaria:=geau  de  plaate 
d'in  famili'a  rubiacieloru. 

•  STIPUIiATIONE,  3.  f.,  Bttpnliti*, 
(fr.  stlpoUtlon);  actione  de  stipulare, 
ptecamu  si  effectu  si  stătu  produssupriB 
stipulare :  stipulaiionile  unui  contractu, 
unei  conventione,  unui  tractatu ;  stipu- 
lationi  mutuali  intre  doue  poteri ;  în  spe- 
cie :  siipulationea  planleloru  graminie, 
stipulationile  eerealUoru. 

"  STIP0LATrTJNCULA,  a.  f.,  stipo- 
Utlnncula;  demînutivu  d'ia stipulatione, 
stipulatione  mica  si  de  pucina  Însem- 
nătate. 

•  STIPDLATOEin,-^^m,  adj.  a., 
atlpnUtftr;  care  stipula :  partite  stipu~ 
latorie  dte  contractului,  stipalatorii  con- 
ventionei;  stipulaiori  de  diverse  negaţie; 
vedi  ai  stipulante. 

•STIPULATU,a,  adj.  parii,  s.,  (d'in 
stipulare],  Btlpulatua  :  eonditioniie  sti- 
puiate;nu  e  de  stipulatu  asseminicondi- 
tioni;  siipulatulu  condiiioniloru;  oama 
ei :  stipulaiulu  planteloru  leguminose. 

*  STIPULIFEKU.-a,  adj.,  (atlpuKfer, 
fr.  BtlpoUr^re);  care  porta  sau  are  sti- 
puie :  petiolu  stipulifera. 

*  STIPULOSU,-a,  adj.,  (fr.  stlpoUai); 
plenu  de  stipule,  cu  stipule  multe  si  mari, 
late: plante  stipulose;  metaforica  :  foeu 
stipuloau. 

*  STIPULU,  stipuru,  pl.-e  si  i,  8tl< 
pnlum;  in  origine  coventulu  a  adj.,  sti- 
puîu,-a^UpBlns,-ai-Diii,desu,indesatu, 
accijpiulatu,  strinsu,  solidu,  etcdeacaa- 
asi  origine  cu :  stipare,  sti^a,  sti^u,  etc. 


SIL ____^ 

STIBBABK,  {e6ef)Bixig&:siirim,stirU 
ştirba,  se  dirbe),  ai  gtirbîre.-eaeu,  r., 
partlcaUm  decidere,  deseo^re,  nsBeviB 
reddere;  prnstrliiKerei  aelem  effringers; 
edenta»}  a  face  sau  iavbai  stirbu,  l.ia 
genere,  a  face  maneu,  a  leuă  nna  pută 
d'in  ceva,  a  talia,  fr&nge,  mutila,  rnpe, 
atricâ,  deminui,  etc. :  a  ştirbă  eu  etm- 
todulu  carrului  unu  ânglu  de  pariete;  a 
ştirbă  paredele  de  armessari;  a  ştirbă 
fpai  (^essu  celle  acute :  a  ştirbă  apot^, 
miUâe,securiAe;  s'au^irbiOu  securile 
si  nu  mat  talia;  a  ştirbă  parte  d'in  agru; 
a  ştirbă  regimeHtele  de  armaţi;  a  ştirbă 
oştea,  collartnea;  a  ştirbă  machin^a,  or- 
ganismulu;  a  ştirbă  omt^  ensusi,  a 
atrică  integritatea  lui  corporale  san  men- 
tale; 2.  in  specie,  a  perde,  aeâte  denti: 
au  atirbatu  copiUii,  betrânii  ştirba;  denti 
stirbati;  abaoL  a  ştirbă :  au  stirbatu  ie- 
trânele;  ai :  a  ştirbă  comele  taurUorUt 
a  ştirbă  urechiele,  a  ştirbă  degiteU,  (vedi 
ai  la  1). 

STIRBATIONE,  s.  f.,  pârtleal»  4e- 
seeatlof  edentaţi»,  etc,;  sctione  do  stir- 
bare,  dăro  mai  allessu,  effectu,  stătu  pro- 
dusau  prin  ac^ta  actjone  :  stirbationea 
bdrânUoru  ai  copiUHoru;  stirbationea 
ripnloru,  spatei,  securei. 

STIBBATU=s(irfei^,-a,  adj.  part 
a.,  d'in  stirbare  si  ştirbire. 

SlUSiBATmiAzzistirbitura,  s.  f.,  par' 
tlonln  decitilo,  deseoatlo;  matllntl»;  ^ 
dentatl»;  resultatu  alin  actionei  de  stir- 
bare aau  ştirbire :  sHrbaturde  făcute  m 
fflt4nt  castreloru;  atirbatureh  făcute  Sin 
possessionile  puhlke;  stirbaturele  securei, 
masselleloru. 

ŞTIRBIRE,  stirhitu,  sterbitura ;  redi : 
stirbare,  stirbatu,  stirbitura, 

STIRBU,-a,  adi-  s.,  effraotas,  dMSw 
tiis,  inanuus,  inutllRS^  edentatnfl,  ed*B- 
tulDS,  defectlTDH,  prlfaa;  care  ace  oua 
parte  frânta,  rupta,  smulsa,  manca;  pri- 
vatu  de  part!  Însemnate  :  come  Oirie. 
oUa  ştirba,  cutitu  stirbu,  secure  ştirba, 
spata  ştirba,  pandia  ştirba  de  mm  omite 
fire;  mvru  stirbu,  agru  stirbu;  in  spe- 
cie, stil  bu  de  deali :  betrâ^e  ştirbe,  eopăU 
ştirbi,  f^a  utrha;  de  si  su  teaeri ,  iute 
ştirbi;  au  ;i emani  ştirbi; — metaforioe: 
oiNtt^u  itupidu,  l^Uu  de  unu  semn,  e 


=y  Google 


ffn. 

stirbu;  cărH  ştirbe,  auetori  gtirbi 
ştirba.  —  (Forte  probabile  de  acea-asi 
radiee  ou  8terpu=^sterile).  M. 

*  STIHIA  si  steria,  s.  f-,  stlrla,  (vădi 
si  atirigia,  stilla);  picătura  compacta, 
mai  allessn  inglaciata :  «b'rici  deoliu, 
de  miere,  de  uniu ;  -steri'a  formata  la 
marginea  coperimetUeloru  de  ease. 

*STmiACU,-a,  adj.,  BtlrUeDBi  re- 
lativu  l&stiria,  maivertosu,  inglaciatu: 
gtttie  stiriace;  superfaet'a  apei  riuriloru 
carra  globatie  stiriace. 

*STIRICIDin,  s.  m.,  Btlrleldtan , 
(d'in  atiria  ai  cădere);  cădere  de  stiria, 
mai  vertosu ,  cădere  de  picature ,  de 
flocei  de  Deue. 

STIEIGIA  ai  sterigia ,  steregia,  s.  i. 
Bl  m.i  stirigiu,  stmgiu,  (stiriţinm),  sti- 
ria, stUU,  BtlrtoldUn,  BtlUloldlnm  j 
picătura  compecta  :  stirigia  de  apa,  de 
miere,  de  unttwa ,  de  glada :  s'a  prensu 
stirigia  pre  fae?a  loetdui,  earra  riidu 
stirigia ;  stirigia  apettdura  de  ramurile 
arboriloru;  ia  specie,  fnllf  lues  gtlriit 
picătura,  stiria,  slilia  de  fvMgine :  ştiri' 
gia  cade  pre  fomu  in  căldările  de  pre 
foeu,  f^au  implutu  de stirigiavasele  d'in 
foeoriui  metwati  forrmlu  de  stirigia. 

STIEIOSU,-a.  adj.,  plena  de  sitna  : 
i^  stiriose ;  vedi  si  stiriacu. 

STIBPARE,  V.,  vedi  ^irpire. 

8TIBPE,  8.  f.,  stlrps,  gen.  itlrpis; 
trancbiulu  unei  planta,  nuni  arbore,  in- 
eluairu  cu  radieea  sau  radicio'a  acellom- 
asi  :  trunchiu  radicale,  rădice,  ete., 
1.  proprie  :  fora  de  stirpe  si  radiee  nu 
potu  stă  arborii ;  câie  stau  in  pamentu 
a*  stirpea  si  raăicca  su  plante ;  stirpi 
de  irbe,  de  arbori,  de  ulmi,  de  fagi,  de 
peri  si  meri,  de  persiă  si  de  ceresi,  de 
pini  si  de  abieti ;  2.  metaforice,  a)  ia 
senau  ideal«  :  stirpea  reului  ac(  rcsUde; 
d'in  acesta  stirpe  essu  si  se  nască  ty- 
ruHntt;  ^rpea  uneicesUme;  d'in  aceste 
stirpi  se  redica  arborele  scierUiei  si  eul- 
turei ;  b)  in  Bensu  materiale,  a)  plaota, 
tufa ;  p)  blastarin :  stirpi  de  titie  de  vi- 
nia,  stirpi  de  pini,  stirpi  de  pmni ;  a  dă 
siirpi  forte  vivaâ ;  t)  stirpe  =  origine, 
liaacere,  geau,  familia,  ntia,  etc.  de  6- 
ment,  de  popore :  stirpea  negia,  stirpea 
ol&a,  stirpea  caucasica;  stir/'^a  la^na. 


STI. 


1387 


stirpea  germana;  stirpe  de  eroi;  (fin 
stirpe  tubile,  eroii  anHâ  se  credeau  es- 
s^i  d'in  stirpi  divine;  fiUi  ai  stirpei  sa- 
cerdotale; stirpea  regiile  regnante  in  a- 
câsta  ferra;  8)  8«rpe=prog6nia,  poste- 
ritate, filiu,  nepotn,  stranepotu,  seria  de 
nasceri  succesiva,  etc. :  stirpea  vâstra 
numera  nepoţi  si  strănepoţi;  &)  stirpe 
de  linAe :  stirpea  indoceUiea,  nominaia 
si  ariea  sau  ariana;  stirpea  semUiea, 
tartarica  -.  C)  stirps  :  ct")  stirpe  de  co- 
timfe,  clasae  de  covente  essite  d'in  acea- 
asi  rădice;  3) sh'rf)e=:radice de coveuta : 
pucinc  su  stirpile  unei  limbe  eenu  a 
fostu  pertrunsa,  ea  a  nostra,  de  elemente 
străine  ei ;  stirpe^genu  de  plante,  d'in 
cari  e  oonnoscnta  popomln  speci'a  dd 
st»-pea  negra=tTtemUlajal^Tla,Lin.; 
c)  in  genere,  5fi>pe=:origiDe,  principiu 
fundamentale,  fundamentu,  incepntti  pri- 
mordiale :  affunăe  su  stirpile  reului,  nu- 
seriei,  ignorantiei,  stultetiei;  hona  e  re- 
ligionea,  dero  stirpile  superstitioneisunt 
de  desradeeinaiu ;  a  desradecmâ  d'in 
stirpe  audoritatea  i»  seientia ;  se  eau- 
tămu  stirpea  dereptului  t»  natura;  se  va 
şterge,  se  va  smulge  nu  numai  pestea  ce 
infesta  republic'a  ct  stirpea,  gemele  n 
sementi'a. 

STIRPIRfl.-eseu,  t.,  extirpare;  a 
smulge  d'in  stirpe,  a  ac6te  d'in  rade- 
cina,  a  dearadacinfi :  a  sterpi  plantele 
părăsite :  a  sterpi  reulu  d'in  soeietcUe, 

STIRn=8^ert4,  s.  m.,  (probabile  d'in 
steru.-a,  de  nnde  stertU),  specia  de 
planta=imBrantbaa  blltain  Linn.  no- 
mitu  pre  alte  locuri  si :  motitdu  curcanu- 
lui :  stirulu  cresce  si  prin  gradine,  se 
semina  in  adensu  stirtdu  rossiu ;  a  faes 
si  muncă  eema  cu  stiru.  M. 

•  STIVA,  8.f..  stlTa,  (fr.  Mit);  W»-  ■ 
ne  de  aratru,  manica  de  aratm ;  2.  in- 
Btrnmentu  de  tessutu,  (vedi  statita). 

•  STIVARIU.-a,  adj.,  (BtlTarlns,  fr. 
atlTalre);  relativu  la  stiva ;  subst.  per- 
sonale, ativaritt  :  a)  celln  ce  tine  de 
stiv'a  aratrului;  b)  celln  ce  fabrica  stive 


*  STLATA,"8.  f.,  atliitş,  (fr.stlate);  spe- 
cia de  nave ,  lata  mai  multa  de  cfttu 
lunga,  de  nnde  probabile  si  nomele  sen. 

•STLATABIU,-«,  a^.,  stlatarloi; 


=y  Google 


1288 


STO. 


(fir.  stUUIre);  relatîTu  la  stliOa  :  bătă- 
lia sdataria ;  sabst.  pers. :  a)  marinaria 
de  uDa  ^lata:  b)  capitaDU  de  stkUa. 

«  STLKMBlI,-a,aâj.,8tleMbaa;  greo- 
nin,  tardn,  pe^rn,  etc. 

*  STLOPFU,  s.  m.,  stlo»»;  8onn 
naturale,  prndussu  prin  ictn  pre  acau- 
dure  si  alta  analoge;  sonn  de  arama,  de 
poeca,  etc. 

*  STOECfflOGKNIA,  aioeehtomeina, 
gtoeckiomantia,  etc.;  vedi :  aticho: 

STOPA,  a.f.,  {it.  Btoff»,  fr.  6t«ff*), 
punnS)  tela,  naterles;  1.  stofa,  tessa- 
tnra  pentruvestimente;  «uaisUessn.  tes- 
sntn  ra  pretiosa :  stofe  de  metasse,  de  lâna; 
stofe  intretesstUe  cu  aurv;  2.  in  genere , 
d*ince|sefobrica,Be  &ce  ceva,  in  sensuln 
cellumai largu,  materia, natura: omud^ 
stofa  vechia,  de  stofa  hona;  mtdieri,  ixh- 
pUli  de  stofa  rea];  stofa  d'in  care  se 
desvoUa  unu  discvrau ;  vedi  mai  bene : 
materia. 

STOQTJ,  pL-uri,  tectnn,  cmbrariM; 
Mermif  strau,  1.  coperimenta,in  spe- 
cie, coperimeDtn  de  cereali,  de  fenu , 
seiafra;  2.  coprensa  allu  nnui  coperi- 
menta  ;  acerva,  in  specie,  de  cereali: 
de  ordin,  de  grftnn,  etc.  inco  nebatate 
san  netreierate,  d^ro  si :  acerrn  de  fenu, 
de  palie,  etc.  (Compara  etegu ,  si  grec. 
trrfrfEtv^tflffere,  oti7oţ=:teBtiini).  M. 

*  STOICIDIJ,  s.  pers.,  8t«lelda,  (d'in 
rfoicH  si  eeăere);  proprie :  care  occide 
pre  stoici;  nome  datu,  in  risn,  nnni  epi- 
cureu, care  vrea  ee  para  stMCu. 

*  STOICISUTJ,  s.  m.,  (fr.  BttlelRne); 
1.  systema  filosofica  a  stoiciloru,  (vedi 
stotcu);  2.  prin  estensione,  stoia8mu= 
rigiditate  forte  mare,pati6ntia  neinvinsa: 
sufferira  si  feminele  eu  stoieîsmu  tort»- 
rde  tyrammlui. 

*  STOiaTATE,  8.  f.,  (fr.  gitlolU); 
calitate  de  stoicu,  in  sensulu  de  rigidu : 
HoicUatea  portărei,  vt^iH  acestui  bar- 
bătu. 

*  STOICU,  adj.  s.,  itetoas,  (otwrxâţ, 
fr.  stolţie,  Btnlfllen);  relativu  Ia  oroi 
saa  <naiâ=zportim,  si  de  acf  in  specie, 
1.  relatiru  la  Zenone,  auctorialn  si  (an- 
datorinla  doctrinei  filosofice  asîă.nomita 
stoicisim^,  pentru  oo  ^none  propunea 
principiele  doctrinei  selle  disciplilora 


STO 

aei  intru^ona  portieu,  sau  perittţflu,  i'a 
Aihena,  si  de  aci  mai  departe:  «toinc: 
relatim  nu  nnmai  Ia  &mme,eisiia»' 
motorii,  aderentU  doetrioulni  Zmm: 
fUosofi'a  Ooiea,  seePa  itoiea,  doetm'* 
stoica,  prindpitUu  fiindamentde  oBi» 
morcdk  stoice  fueo  e  mmai  umn  kw, 
virtutea,  si  numai  «hui  ren,  viftulu;  it 
aci  paradossidu ,  eo  âorerea  nu  e  ww 
reu;  doetrin'a  stoica,  d'ititre  tcteâoelri- 
nele  Oreâloru ,  fti  cea  mai  sj/mpnOtiet 
earaeteriuTui  severu  si  rigidu  aS«  ttnJio- 
ruloru  noştri .-  Catone  de  Utiea  futtmen 
rigidu,  si  ehiam  matrone  romane  fun 
sUiiee  rigide;  2.  metaforice,  prin  esten- 
sione, 6toic«=rigidu,BeTem  forte,  fîrmi 
si  constante,  nestrămutata,  chiarn  in 
faci'a  mortei,  in  principiele  selle  :  mor- 
tyrii  creştini  fltra  stoici ;  stoie'a  sufft- 
renlia  a  moriZorti  barbali,  stoie'a  mork 
a*UqrtatorUoru  pentru  p(dria; — inunn- 
done  seDSDrile  principali  si  absoluta: 
unu  stoicu,  una  stoica. 

'  STOLA,B.f.,  stau,  (otoXiJ.fr.sUU); 
Testimenta  lunga  care  senrf,  I.  mu  an- 
tauiu,  la  amendone  sessele :  ttola  de  bar- 
boii.  st(^demtilieri;  2.  mai  tardiu,  no- 
mai  la  femine  ca  vestimeotu  propriu 
mulierescu,  ca  rochiţa  vulgare  :  fett  m 
stola  lunga,  fete  in  stole  scurte ;  m«tt^ 
rUoru  nu  se  caâe  a  portă  Hole  scurte; 
stola  hinga  porta  numai  hariatH  volitp- 
tosi,  numai  artiştii :  poeiii.  mtistcU,  etĂ; 
3.  la  bărbaţi  :  stoVaevestimentidtiprit- 
cipcde  aliu  sacerdotăoru ;  preu^dti  ace- 
stei baseriee  are  mai  mu^  stole;  4.  in 
specie :  havpax^im,  epitrachelio^M- 
traeheriu,  pkraaaru. 

*  STOLATU,-a,  adj.  part.,  stoUt»; 
investita  cu  ^ola :  stdCatâe  matrau; 
saeerdotii  Reiaţi. 

*  STOLIDITATE,  s.  f.,  st*ll«tM,  (fr. 
8t*lldlU);  calitate  de  ^olidu. 

*  STOLIDOMANTE.  a.  pera^  (fr.  it^ 
lldumuiolen.  d'in  (noXE^rrvestimentD,  si 
[Ldvrtc=diTinatorinJ ;  pretensu  di^im- 
toriu  dapo  porta. 

*  STOLIDOMANTIA,  s.  f,  (fr.  •(♦- 
lidoBansfe);  pretensa  arte  a  sfoJtiJtfMi»' 
jelui. 

*  STOLII>U,-a,  a4j.  s.,flUlMBf,(d'iD 
acea-asi  fontana  cu  ^(Aone,  alfine  cu 


=y  Google 


STO 


12S9 


«fulfo);  lipBitn  de  mepte,  lipsita  de  coa- 
silin,  fora  ratione,  nebonu :  «nu^'une  stO' 
Udu,  una  fem»a  stoUda,  ceUu  mai  stoU- 
du  d'in  toţi  stoUâii;  si  despre  lacruri  : 
nemica  tut  e  taai  soUdu  de  <^Uu  acesia-a; 
stolide  harbe,  stolidu  capu,  atolida  cot»- 
diatiiia,  stolide  eonsU^ ,  aloUde  fc^te, 
stoUda  superbia, 

*  STOLIPEKUro,  adj.,  {&.8t»llftre); 
care  p4}rta,  are  uoa  stola. 

*  STOLONE,  8.  m.,  gt«lo,  (fr.Btolon); 
blastariu  lussnriaDte,  blastariii  ee  incol- 
tesce  si  se  redica  la  lîre-care  distantia 
de  plant'a  principale  :  unu  atUicu  Bo- 
mânu  eapită  cognomele  de  Stoîone,  pen- 
tru eo  eu  mare  ăiUgentia  sterpieastdlo- 
nii  de  prc  îonga  pomi  si  alţi  arbori  ai  sei. 

STOLU,  pl.-«n,(aT(i>.0î),cla88lB,  tur- 
ba, inaltlMd«,  grcxf  1.  mulţime,  câta, 
tnrms,  legione,  etc. :  atolu  de  pasaeri; 
stolu  âe  dconic,  stolu  de  cocori,  stoluri 
de  pellieani,  stoluri  de  comtet,  stciu  âe 
Utpi,  de  cerbi,  de  eapriore;  st<^ttfi  de  for- 
miei;  stoht  de  latroni;  2.  in  specie,  ar- 
mata de  espeditioae,  si  mai  vertosn,  ar- 
mata navale;  flota,  mulţime  de  nari;  — 
chiarn  ai  ioprimnlusensudesub  1,  «fo/w 
=tarma,  mulţime  in  mişcare,  pre  caile, 
espeditîODe,  etc. 

*  STOMACACE,  s.  f.,  eUnuo^oe , 
(an>{iaxdtXT],  fr.  itcmaetoâ,  d'in  gTâţtot^ 
gara,  si  xaiiiS^reu);  reu  de  gura,  ulce- 
ratione  fetida  a  garei. 

*  ST0MACHALE=8fomacate ,  adj.; 
(fr.  Btomaelial);  relatiru  la  slomaehu. 

8T0UAGB ASE=stomacare,  v.,  sto- 
muharl]  de  regula  ca  refless.  a  se  stoma- 
ehâ,  a  se  YaioTiiQsiomachulu,  a  se  ingre- 
tjosii,  a  se  reroltă,  st  de  aci,  a  se  supperâ, 
meniă,  infnrii ,  invenină  :  se  stomacha 
liusioru  si  eurrendu  bttrăntUu. 

STOMACHICD,-a,  adj.,  (fr.  stoma- 
ohlqne);  relativn  la  stomachu  :  venesto- 
machice,  beutura  stomachieai  si  absol. 
m.,  wttu  stomaeJueu,  unu  bonu  stoma- 
chicu. 

STOMACHOSD=rio«iocosM,-o,  adj., 
■tomaehoBU^  plenn  ie  stomachu,  ca  sto- 
maehulu  mare,  ou  stomatihulu  aprope  de 
gara;  co-d  cui  atomachtibi  e  aprope  de 
gura.  aeeUu-a  etarendu  se  ingretia,  se 
revolta,  ss  suppera,  se  invenină,  se  face 


focu,  se  mama  reu;  de  acf  dâro  meta- 
forice, (ca  si  Terbula  slomat^tare),  adj., 
'5tomacÂosti=Bupperata  si  supperatîosu, 
plenn  de  amaru  si  de  reodau,  meaiosn, 
nemultiamitn.  etc. 

STOMACHU=sA)niacu,  a.  m.,  st«- 
Biaobns ,  (acd}Laxo;  ît  atomaeo ,  isp. 
port.  eatanagOi  prov.  estamieb  si  esta- 
mM,  fr.  eitomae»  D.  g.  mopĂyiţ);  parte 
inferiore  a  inglntitorei  :  stomatfudu  e 
foUele  ee  recepe  edle  ingUttUe,  stoma- 
ehtdu  maeina  ceUe  inglutite;  madnedu- 
r'a  stomacfadui  e  ălgestione;stomachuUi 
bonu  digere  bene;  stomachu  reu,  stricatu, 
rumatu;  ne  ăore  Oomachtdu,  suffermu 
de  stomachu;  a  bagă  in  stomachu;  nu  es- 
siti  afora  eu  stomaehidu  desertu;  sto- 
machu plenu,  incarcatu;  customachuln 
incarecUu  ned  U*era,  ned  ăorme  cineva 
bene;  a  fi  greu  la  sicmaehu,  a  cade  greu 
la  stom-tehu  :  multe  buecate  cadu  greu 
stomachtdui  sau  la  stomachu ;  —  me- 
taforice ,  a)  st&naehu  =  gustu,  plăce- 
re :  a  /!  diupo  stomachulu  cel^tru  dk» 
delieati;  stomaehtdu,  ia  ei  pontica,  re- 
presenta  appetitele  immoderate  de  mân- 
care si  bentora,  represeuta  imlmS>a- 
rea  :  6mem  daţi,  indinati  stomat^u- 
lui :  stomaehulu  e  idohdu  «nd  mare 
parte  de  âmeni;  de  alta  parte,  stomachu 
:=:3iedin  sau  scamnn  alin  sentimentulni 
de  gratia,  si  de  acf :  stomachu=YOlii  rea, 
urra,  sDpperare,  reneon,  menfa,  etc.  in 
frasi  Cil  a  nu  av6  pre  dneva  saa  ema 
la  stomachu;  a  si  versâ  venemdu  sto- 
maehtdui  pre  alţii  si  nu  pre  euIpoMIt; 
nu  sdu  de  ce  ai  cadutu  acestui  omu  greu  ■ 
la  stomachu  :  cu  ce  stomaclat  se  sufferia 
si  se  inglviia  dneva  batujoeurele  vMtre  ? 

SXOMAGOSa,  stomaeut  vedi :  şfo- 
maehosu,  stoma^u. 

«  STOMALGU.  B.  f.,  (fr.  staulele, 
d'in  (iT(i[ia3=:gura,  si  £>.-fo<=âorere);  do- 
rere  de  gura. 

*  STOMAFOBi;  adj.,  (&.  itamapada, 
d'in  otiina — gura,  si  no5c  gen.  noÂic^ 
pede);  care  are  petiorele  la  gura;  şutat 
ţ\.  stomapod»,  ordine  de  croataoie. 

*  STOMAPODI¥0KME,adj.,(fr.  ata- 
niapa4lfarnia»— vedi  precedentele);  eare 
are  forma  de  petioru  la  gura  :  larve  ato- 
m<^odiformi. 


=y  Google 


1S90 


STO. 


«  8T0MATA,  3.  f.,  (fr.  stoaate);  nan 
gena  de  eonce. 

*  STOMATACIU,-»,  adj.,  (fr.  stoou-' 

tMJ);  care  sâmeoa  cu  stomiai'a  sau  sto- 
motidn. 

*  STOMATATD,  a.  m.,  (fr.  Btoma- 
t«te);  geou  de  plaate  microscopice. 

*STOUATIA,s.r,  (fr.  itoa«tle;  - 
vedi  «fomoto  si  stomofa^u);  genu  de  oonca : 
atomaiÂe  rossie. 

*  STOMATlCA=sA>nKtfH!e,  9.f.,  sto- 
Mstlec,  (oni)Lanxi3);  parte  a  medicinei 
ce  se  oocupa  ca  morbii  gorei. 

*  STOMATICU.-a,  adj.,  (stoinatlcdB, 
aztt^xvKâi,  d'ia  atâ[M=gara);  relativn 
la  gura  :  morii  stomatiei,  medieamente 
Omaiiee;  s.  f.  reale,  stomrUiea,  Tedi  iu 
parte. 

*  STOMATITE,  s.  f.,  (fr.  sUnatIte), 
ÎBflammatione  mucosa  a  garei. 

+  ST0MAT0-,(gr.3Ttiţiagen.0KÎiiawţ 
=gura},  in  composite  scieatifice  :  sto- 
matopterophoru,'a,  adj.  s-,  (fr.  sttnui- 
ttptârtphore,  d'in  ircEpdv^aripiâra,  si 
ţipeiv^portato),  care  porta,  &rearîpi<}re, 
subst.  pL,  stomatopterophorele ,  cl&sse 
de  molluBce ;  stomatoseopiu.  pl.-e,  (fr. 
stoBaUaoope,  d'in  oxoicsîv  =  epectare, 
MBamiDare),  instrumeatu  de  observatu 
mNC6\Ai\igat\:  stomatoseopiu  eu  dif' 
ferite  forme  se  applica  la  gura  peniru 
diverse  ustirij  stomoblepharu,-o,  adj.  a-, 
(fr.  ttomobiâpbarflf  d'io  p>iţapov=:pal- 
yebra),  care  are  orificinlu  buccale  cope- 
ritu  caci^'«8aucu«m,  s\ibsi.pl,8tomii- 
blephare,  classe  ie  microscopice;  stomo- 
gastrieu,-a,  adj.,  (fr.  atamo-gasti-lque, 
d'in  YiMnţp=;ventre);  relativu  si  Ia  sto- 
machu  ai  la  ventre;  stomoxa,-a,  adj.  s., 
(&.  stamoxe,  d'in  â£6;:=&cutQ),  care  are 
gur'a  san  rostrolu  acatn,  s.  m.,  stomo- 
xu-lu,  genn  de  insecte  diptere;  de  aci : 
atcmoxude,  adj.  s.,  (fr.  âtoaoxy d6),  cat-e 
sâmina  cn  stomoxulu,  subst.  p].  stomo- 
xuăiie,  familia  de  insecte  diptere,  care 
are  de  typu  geaulu  stomoxdu. 

*  STOBACB,  8.  m.,  storax,  (fr.  at- 
nx)i  specia  de  resina. 

STOBGEBE,  (d'in  esloreere),  storsi  si 
atorsei,  storau  si  siortu,  V.,  «xtorV>ere, 
exprlmere;  exhanrlre,  eisiigerei  exlaa< 
Hlre,  (it.  tttoreere,  isp.  ext«reert  port. 


extorqnlr,  prov.  eBUrsersieBtorMr,fr> 

exwrqaer);  a  face  se  ^ssa  ceva,  a  scote 
cn  potere  de  torcere,  de  sucire,  de  strin- 
gere,  de  pressione,  etc,  1.  proprie  ai  in 
specie  despre  licide  :  storeanu  strugurii 
ou  mânide.  cu  ctdeatw'a  ţetwrdoru,  eu 
torclariulu;  se  storcii  mai  muUe  lemâme 
in  acesta  l&»onata;  prov.  se  km  storci 
lemonia  m  nasu  cuiva,  eo  aitie  apoi  se 
storce;  chirurgii  si  medicei  sloreu  hulele 
ai  fru&oniele:  a  storce  totu  reulud^inbu- 
ba;  proT.  a  storce  lapte  d'i»  pitra :  străi- 
nii sciu  storce  lapte  si  d'in  petr'a  terrei 
nostra;  storcu  vitellii  ugerele  vaedloru, 
itorcu  amneUii  titieîe  ouihru,  storou  eo- 
piliii  titieU  mammei  sau  nuh^eei,  mal 
energicn  inse  :  atorcu  mamm'a  sau  mt- 
trieea; — «torce  speUatoressa  bene  albi- 
turcle;  se  storcu  camesiele,  spre  a  se  eu- 
retid  de  sordi;  se  storeu  vestimentde  de 
ap'a  de  plovia.  ce  a  intratu  in  elle,  san  : 
se  storce  ap'a  d'in  vestimente; — in  spe- 
cie, a  secci,  a  suge  totu,  a  nu  lassă  pi- 
cătura, unu  picu  :  a  stdrsu  ci^le,  bu- 
teliele  si  ehiaru  butonieîe  de  mnulu  ce 
conţineau,  (vedi  si  mai  susu  :  au  stor- 
stt  ugerele);— &%i&  si  :  serpele  a  storstt 
broscele;  ursii  au  stor  aude  sâage  tau- 
rii occisi ;  cânii  au  slorsu  st  meduU'a 
osseloru; — 3.  metaforice,  a)  a  storce:=& 
secc&  de  poteri,  de  averi,  a  eseaaij;  a 
despoiâ  :  perceptorw  atorcu  pre  bieţii 
eoiUribuitori;  marii  assupritori  storeu 
totu;  storeu  sângele  ensusi  (fin  bieţii 
terrani;  a  si  storce  pung'a^  a  storce  pun- 
g'a  altui-a;  sumu  atorsi  si  aprope  morţi 
ie  fatiga  si  de  fame;  libidinUe  atorcu  o- 
mulu  de  teneru;  a  storce  si  ingenuchiâ 
bieCa  terra:  cine  ^au  aflatu  se  nti  «/or* 
ca  bietele  terre  romane?  storceti,  eo  fW 
veţi  ave  ev  mai  storce;  ne  au  storau  de 
argentu,  ne  au  storau  de  buccale,  ne  au 
storsti  de  poteri,  a  mai  remăne  ae  star- 
ea? b)  a  storce  =  a  smulge,  a  rapf,  8 
leuă  ca  vîoleuiia  :  a  storce  apateie  d'in 
măntdc  sceleratiloru,  nu  potura  storce 
(Pili  mânvle  twhalului  armele;  ce  ap~ 
puca,  nu  i  se  mai  storce;  miu  bene  more 
de  câiM  se  lasae  ai  se  storce  ceva  d'in 
mâna;  c)  a  storce=:Aist9rqmttt,  a  intor- 
tochii,  deforma,  strâmbă,  etc.,de  si  mai 
raru  in  acestu  sensa;  (redi  restoreere). 


=y  Google 


8ML 

STOBCUTOBE,  8.  f.,  vedi :  atoreur 

tOTM. 

STOBCUTOfilD.-feîm,  adj.,  «stor- 
iincns;  ezprlmens,  exhuBrleiiH)  sptlISHi; 

toronlarj  care  storce  s&n  serve  a  9tor- 
eere  :  storeuiorii  sângelm  Ui»atoriului; 
gtorcutorii  de  vt'nu  eu  călcătorii  de  lenu; 
in  specie,  s.  reale,  m.,  sloreutoriu.  pl.-e, 
si  f.,  storeutâria  ^  siorcuiore;  instni- 
mentu  de  storcere,  de  slorm  in  genere, 
âro  iu  specie,  lenu  de  storsu  struguri. 

*  STOBIA,  8.  f.,  storeâfliatorlâ,  (fr. 
store);  stratn  sau  coperimentu  implettitu 
d'in  palie,  fnnicelle,  si  mai  allesau  d'in 
papura;  in  epecie,  a)  stratu  de  papaT&  : 
rogoeina;  b)  perdeUa  de  ferestra  tessu- 
ta  in  fire  grosse  si  rare  forte. 

STOBSITUBA,  e.  f.,  vedi  storsura. 

STOBS0BnJ,-S(*rta.  adj.  s. ,  (d'io 
storsu,  de  la  storcere);  oiie^oree  :  stor- 
sorii  sângelui  omtUm,  s.  reale  :  anu  stor- 
aoTM,  pl.-e,  instrnmentu  de  stor$u;  vedi 
si  atorcutoriu. 

STOBSU.-a,  adj.  part.  a.,  (d'in  jtfor- 
cere),  exatortas,  exhaBstng, 

STOBSUBA,  s.  f.,  exstoftiiB,  ezhau- 
BtuB)  actîone  d^ro  m&i  vertosu  effectu 
alluactieaeideAforcere;  in  acestu  sensu 
si  storsUtva  :  storsiturele  făcute  bieti- 
loru  erestmi;  storsittir''a  plageloru. 

STOETD,-o.  adj.  part.  d'in  storcere, 
dlstorlD  8:=ÎDtortoctiiatu. 

ft  SIBA,  (contrassn  d'in  estra),  extn, 
(compara  it.  st»  ai  «atra,  isp.  «xtra, 
prov.eetra,  ft.  extra),  in  multe  composite 
confaGBu  ea  trani,  preeumu  îb  :  străba- 
tere, stracorare,  ttraformare,  ^aluâre, 
stramwiare,  străpungere,  s^abonu.  stra- 
nepotu,  ete.  In  compositele  adoptate  in 
tempurile  recentiorî  se  conservaşi  eHra 
intregu,  preonmu  in  :  estramurcde,  estra- 
territoriale,  e^aordinariu,  estravagan- 
te,  etc. 

STBABATEBE,  (se  co^JQga  car.  da- 
tere),  V.,  pertandere,  perradere,  pene- 
trare; peragrare*  perradercj  erolverej 
perteratarl}  1.  a  bate,  a  face  se  merga, 
san  a  merge,  trece,  de  la  una  latnre 
peno  in  alfa,  si  de  aof,  a  pertrunde,  a 
f^auri,  etc. :  cuniele  nu  străbătu  scan- 
^rele;  unu  cuniu  numai  străbate  mu- 
nUu;  sptd'a  strabai^  tPin  cott'a  prin 


STB. 


1291 


care  fu  infipta  peno  in  cost'a  oppusa;  nu 
potura  străbate  in  cetate;  acf  ca  si  in 
nrmatohele  cu  respecta  aprope  numai  la 
locnln,  laturea  unde  e  se  adjonga  ceva 
aau  cineva  :  nu  poteti  străbate  in  aceste 
paladi  numai  cu  petiorulu;  eu  greu  vet 
strebate  peno  la  ăomnu;  peno  ae  stra- 
hatetila  aceUu  Ucu,  vi  aemai  c»ru  inco 
ftuâte  laborii  dâro  ca  si  mai  susu  :  oelu 
nu  potu  străbate  prin  muri;  ctne  pote 
străbate  in  secretele  ânimei  unui  omu; 
cu  atâtu  mai  greu  se  pote  străbate  ânp- 
m'a  uneimulieri; — a  străbate ad^a prin 
urechea  acuhU;  nu  ati  atrc^aiutu  tote 
firele  orditurei  prin  epata;  vocea  lui  a- 
&Ua  străbate  in  tote  urechiele,  străbate 
in  cdk  mai  depărtate  ai  mOt  aurde;  plo- 
uia  ntenutasi  lena  strahate  mai  tare  tw- 
stim&ntde  de  eâiu  le  ar  străbate  unu 
pJowonm  violeniu:  2.  metaforice,  a)  a 
percurre,  a  calcă  unu  locn,  nna  t^rra  in 
tote  directionile  :  a  străbate  terrOe  si 
marile;  e  unu  omu  ce  a  s^dbata^  noue 
t&ri  ai  noue  mari;  cuce  se  strabatemu 
immensele  deşerte  ce  ne  stau  inainte  ? 
amu  strahcUiOu  in  lungu  ai  in  Io/h  totu 
tinuMi3M  aceUu-n;  dupo  locuri  amu  stra* 
batutu  callea  si  pre  diosu,  si  in  carra; 
si  in  luntri;  de  acf :  b)  a  evoive,  a  scru- 
tă, cercă,  cercetă,  precepe,  etc. :  «-udat* 
patimti  stre^atura  eartiie  ctMoru  mai 
mari  biblioteci;  cine  pote  străbate  cu 
mentea  sea  de  omtl  mysteriele  divine? 
pSno  aeoUo  nu  strcAotusse  industria  0- 
muhii;  vasfa  mente  a  sapientelui  atron 
bate  profunăitatile  abyssului  si  aîtilUr 
dinile  eerului,\e)a8trabate=ia  bate  tare, 
d'in  tote  poterile,  a  convinge,  a  intrece, 
a  pertrece,  etc.  :  dSeo  voi  nu  aciii  bate 
si  imblandi  ferele,  ie  scimu  noi  bate  ai 
chiaru  atrd>ate;  cu  arruncature  de  petre  ■ 
atrabate  celle  mai  mari  inalUtni. 

STBABATUTOBIU.-Wna,  adj.,  per- 
tundens,  penetrana;  care  străbate :  men- 
te forte  sirfAatutâria,  odi  forte  straba- 
tuton. 

STBABATUTU,-a,  adj.  part.,  (d'io 
străbatere),  perfttratas,  perfossus;  per»- 

STBABISMU,  8.  m.,8tra1)ld!ne,  (d'in 
strabu  =  atrâmbu),  stătu,  defecta  4e 
străbu  :  strabitmiAn  e  vittdea^tik. 


=y  Google 


1S92 


STR. 


*  STBABONE,  b.  m.,  itrak*!  propri« 
fonna  de  aagmentativu  d'in  alrabu, 
1.  forţa  itrabu:  2.  ei  in  acelln-asi  sensa 
cu  form'apriniitiYa:  ttrahu;  3.DODgome 
de  orna :  eongomeU  de  Strabone  sfroluef 
prin  HHH  celebru  geografu. 

STEAB0NE8C0  =  8trabunesem,-a , 
adj.,  «rltiaj  de  2  strahonu  :  datinettra- 
htmesci.  portu  strahoneseu,  appMotura 
straboHe$ea.  Urr'a  sirab<me*ca. 

1  STBABONUra,  adj.,  Btrsb»iiBB| 
Tedi  sfra&ofK. 

2  STBABONU=rrira&ii««,-o,  adj.  s. 
pefB.,  proavDB,  BbiTflB,pl.  najores;  1.  ts- 
talu  d^uJut,  secundolu  oionu;  2.  prin 
estensione,  ori-ce  antenata  :  drab<mii 
noştri  su  Somonii. 

8TRABn,-a,  adj.,  Btr«b■•,{acpa^&:); 
acalla-asi  in  forma  cu  sfrâmfiu,  luatu  in 
MDBu  speciale  de  :  strambu  deodi,  care 
na  cânta  in  acea-asi  directione  ou  a- 
mendoni  ocUi,  ci  cn  unnlu  in  una  parte, 
in  cn  altuia  in  alta  parte;  metaforice : 
s^a&«=inTidioBn;  vedi  si  strambu. 

STBACHINA  (scurtatu  d'in  ostra- 
ckdna,  sau  ostraeUna,  essitu  d'in  oatra- 
da,  ostraeida,  deminutivo  d'in  oatraca, 
oslraeu,  Sscpaxov),  s.  f.,  oatlaait  patlaa, 
BontflUai  ftotlle  ras,  testat  vasu  de  pa- 
mentn  in  care  se  punn  buccate  Bau  Be 
Bp^Ua  alte  vase  :  a  mancă  d'in  sirachi- 
na,  a  iw^arit  atrachine  pentru  repausati; 
strachinele  se  spargu  currendu,  casiiA- 
Ule. 

STfiACHINARESSA,  $traehinaria, 
Yedi  jfrocAtndHK. 

STBA.CIHINARin,-a.  adj.B.,  arai», 
fletlllB}  relativ  u  Ia  strachina;  de  regala 
ca  BubBt.  a)  pers.  BtraehinariK=:ceH\i  ce 
fabrica  Bau  vende  strachine, — f.strachi' 
fiar«Ma,maliere  a  unui  straehinariu,  sau 
muliere  ce  fabrica  sau  ?ende  strachme; 
b)  reale  aiutr.  strachiniaria,  a.)  arte  sau 
offtoina  a  straehinaritdui ;  P)  mulţime 
de  atrachine. 

STBACHINELLA  si  s^adUmţia,  a. 
t.,  deminativu  din  a^acAino. 

STBACLINA,  stradinarm,  etc;  redi 
gtraclUna,  straehinariu,  etc. 

8TBAC0BABE,  ^acurate,  v.,  solare, 
truiseslare»  perwlare;  seailnţ  ftirtln 
ire,  tttgtttt  abire,  «radere^  pneterl* 


re,  etc.;  a  facesecorracu  piculu,  1. pro- 
prie, de  lîcide :  a  straeorâ  taptds,  sîiâo- 
rea  se  straeorâ  prm  porii  peOei;  gira- 
coratibene  sor^tur'a;  (q>'a  pIoHtet  w 
stroMra  in  pamentu,  se  straeorâ  apoi 
prin  pamaiiM  la  reservatorie,  la  four 
tane.  ^in  fontane  ti  d'in  otte  surga^ 
se  ^raeora  apoi  i»  mare  si  in  fluvie ; 
inae  prin  estenaione  M  metafore  bi  de- 
spre alte  Inomri  solide ;  stracoraii  ea- 
mdd^asi  inghifiti  fintiariviu;  nu  lastati 
se  se  straeore  neâ  unu  stereu;  nu  wlraeo- 
ră  si  neghin'a.  straeorâ  si  aUege  numei 
grânulu;  se  straeorâ  prin  gcardu  sonet, 
puBt  ăe  gaUina ;  se' straeorâ  si  omem  rei 
m  easde  edle  mai  bene  inehise  si  at- 
stodite ;  de  ac( :  2.  metaforice  si  in  spe- 
cie, a)  despre  tempn,  a  b-ece,  a  se  dace: 
fy-ee»  si  ae  straeorâ  viStCa  nostra,  amu 
a'a  atracorcdu  diu^a  de  eri;  se  atraoh 
rasse  de  atunei  mai  bene  de  umt  annu; 
b)  a  Bâ  duce  in  genere,  ai  in  apeeie,  a 
se  dace,  a  intră,  reni  etc.  pre  neaen- 
tite  aau  pre  farisia,  pre  ascnnsa,  etc. : 
ae  straeorara  si  fiigira  toii ;  h'om  aentittt 
eandu  ae  stracorasie  in  casa.  si  eand* 
se  strecorasse  d'in  easa;  de  unde  a'M 
straeoratu  atâii  veneţiei  intre  noi  ?  din 
nu  ve^  eo  se  straeorâ  pre  la  frontariele 
nostre  reu  cuatodite?  se  straeorâ  la  odti 
cttStodUoru  toţi  incluşii;  ai  trana.  a «Ira- 
eorâ  sare  si  alte  merci  oppritU  de  lege; 
a  atracoră  pre  fugari  si  ariminali  in 
alte  ttrri ;  a  stracorA  oeva  sau  pro  cine- 
va, a  se  straeorâ  aingiiru  printre  pi- 
caiure,  ca  pror.  a  struţuri  aia  ae  stra- 
cură  printre  picature  =:  a  liberi  si  a 
se  Hberâ,  a  scapi  si  a  aa  Boap&  cn  gran 
d'in  mare  nerolia;  de  acf  absol.  si  in 
genera  :  a  straeorâ  eova .  pre  oinam  , 
sau  :  a  se  straeorâ  de  undeva ,  umio- 
va,  etc. ,  a  trece  prin  mari  difficnltati 
si  obstacle  :  cine  ae  pote  straeorâ  prin 
acea  muUime;  si  fora  perioln':  se  seie 
straeorâ  si  afiâ  pretotindineatote;  eumu 
seie  se  se  straeore  in  tote  caade  mari  ? 
eumu  acie  se  ae  sb-aoore  i»  ânande  Uh 
toru-a?  de  ad :  c^  a  atraewâ  =  a  trsM 
ca  meree ,  na  ca  mai  snsu  ^e  faiisiD, 
ci  cu  intellesau  de  a  vende,  pertreca  :  eu 
greu  straourămu  mereea  noatra;  dfeosa 
atracoră  ,la  pueinisipueinaaeabraoora. 


dbvGooijlc 


8TB; 

STKÂ.COBATIONfi  =  atraeuratione, 
8.f.,  truBMlstlAj  aetiooedesjraeorare. 
si  effectu  alia  awUn-asi  c  airaewatio- 
KM  ptnwltii. 

STBAGORATOBE,  s.f.,Tedi  straco- 
raiori». 

BTRACORATORinsssft-ocurfltonu,- 
tOriOfiA}.,  truseaUiUf  flribBllRMf  trus- 
e«UtwtBMj  cate  stracwa  san  eerra  U 
liraeoraUti  ia  specie ,  eabst.  reale  f.,  stra- 
earatâria  =  akaooratore,  iDetramenti] 
de  straeuraiu :  atracoratori  de  bueoa- 

S']!^kCOnĂ.Ta=atraeuratu,-a,  adj. 
pari  B.,  (d'in  gtraeorare),  oAlatns,  yer- 
etUtu. 

8TRACOBATnSA=sfraour<tfura,  8. 
C,  actione,  d^  mai  veitosu  effaota  allu 
aetionei  de  a  atracorare :  mai  mttlie  itra- 
euraitire  factUe  apd  ttirbiăa. 

STBACUfiABfi,  etc.;  voii  atracora- 
re, etc. 

STfiAOALIA,  8.  f.,  rotBlarerr»,  Tel 
PcUUm;  rotîlla  de  fenra  sau  de  pelle,  fis- 
tata  la  eapitele  coteloni  anul  carra  eaa 
Qnei  carrutifl. 

aTSAââNABE  Bi  atraganire,  t.,  re- 
xsMt  fMIgiret  «xenere^ăfSfere,  ■•!«- 
■tare }  a  veB8&,  a  portă,  tracta  reu,  a 
fatigâi,  fermeată.  sfermâ,  supperă  etc. : 
bieţii  omeni  fura  straganiti  diUe  itttre- 
ge;  ati  atraganatu  terranii  la  fucru  inu- 
tile,- prea  ttraganati  âmenii  pentruaeo- 
ooftre ,'  tK  «  straganaiu  en  inetUaori ; 
ai  ttragamatu  0ta  Uimea. 

STAGANATO  si  atraganUuro,  adj. 
part.,  (d'in  stragamare,  straganire),  t«< 
xatflB,  fAtlgatM,  anietua. 

STBAQAMATUBA  si  straganitura, 
8.f.,  Mzatl«,  afAleUo;  actioneai  effecta 
de  •frafUMOre;  atraganatura  preia  jn~ 
dicati;  atraganaiur'a  bietHoru  omeni  e» 
emvaie  ai  boii  la  dista»^  deptHie. 

STBAâAKIBE,  atragcmitu,  Hrug»- 
nitura;  vedi  :  atraganare,  straganatu, 
atraganalMra, 

STBAâfik  B  A  ■trăgea,  (i'maCeivere)i 
atmmire  dioso,  la  pamenta,  calcare  la 
puaeitD,  eooidere,  derimare,  Barpare, 
minarev  etc.,  1.  proprie  si  in  genere  : 
afytaffta  ie  arme  oUe  fiigariloru  m  Um- 
guiâk  coUtH  «fco^  a  ctHoru  mai  bone  ai 


STB. 


1368 


taaere  sdbe;  strânge  de  case  si  de  6- 
meni  fora  diatinetione  de  etate  ai  de 
aeasu;  strage  de  omeni  si  depecare;  2.  in 
specie,  macella,  ominoTD,  cede:toM  se 
temea  de  terribile  strage ;  câte  atragi  in 
beUele  dvili!  câte  stragi  de  ommi  ai  de 
fere  in  ampJUtheatrviuanticu!  ee  stragi 
de  creştini  ai  de  t^i  martţfri  ai  It&er- 
taiei! 

STRAGLU,  {stragiiu,  Hrali»,  straiu), 
pl.-e,  BtraşalBB  si  stragietan,  (d'in  ster- 
nere);  ceva  ce  sa  steme,  Be  iatende  ta- 
peto,  asternata,  veatimeatu,  etc.;  redi 
atraiu.  . 

STBAINABE,  atrainetate,  etc.,  vedi 
slraniare,  stranietate,  etc. 

STBAISIORA,sfrmstOni;redi  Sta- 
ţia Bi  sh^aiu. 

STBAHIA,  s.  f. ,  peraţ  saccuUetin  de 
pandia  san  da  pannura,  in  oare  se  pnna 
Tictnali,  instrumente  de  Itier  a,  si  alte 
necessarie. 

STRAin,  (d'in  straglu,  straHu),  ţl-e, 
straguluBij  ce  Be  Steme,  se  intende,  a- 
starnata,  copertară  de  pata  Baa  de  ealla, 
vestimentu,  etc.:  tote  atrai^  de  precât 
lulu  generelui  su  teasute,  cosute  si  allesse 
de  mareaaa;  patulfi  imbraceatu  in  atraie 
intreteasute  cu  metaase  si  cu  auru;  — 
atraiu  de  brosea  ^  lâna  de  broaca;  — 
de  acf  deminntire :  atraiutiu,  straiaioru : 
toii  copiUii  vestiţi  in  straiaiore  atrate  si 
eleganţi. 

STALin,  8.  m.,  vedi  atrant. 

8TRALU0IKE,  T.,  aplendere,  ni< 
pleadere,  altare }  llluitrareţ  l.iiitraiiB.a 
Iwi  forte,  a  d&  2wse,  a  radia,  a  splende: 
aorele  atrcUuee,  auridu  straUwe,  Uteif»- 
rtflu  straluee,  stralucesen  atdlele ;  ce  nh 
atrcduce,  e  opaeu  sau  mai  intuH&ieoau; 
nu  tot»  ce  straluee,  e  auru;  straluee  la 
lumina  adamantele;  asii  :  strcUuee  ro- 
rea,  straltteeseu  oeUi  vtut,  straîueeaeu 
Imminele  odUorm;  2.  transit.,  de  regula 
metaforjoe  :  a  ai  stralud  nomele,  fami- 
U'a,  nutionea;  mdti  s'au  atrahiwtm  in 
b^U,  mwUimscienritf;  «'cm  sfraltictAi 
ca  oratori,  M  podi,  ca  aeriptort  in  verir 
ee  gemt;  da  acf :  part.  8tr<diteitu::=lU»- 
■trls,  applieata  forte  desa  ca  titlu  de  ono- 
te ;  străluciţi  scriptori,  atr(ducite  Domne, 
atrahte^  eoilegi,  stroUmte  fapte  Mlios, 


>yGoog  Ic 


ISM 


8TR. 


stridueite  eaOtati;  strtUtieita  viMia,  atror- 
UtcUi  juni,  atral»eitu  talentu,  Btrciueita 
inteUigeiiiia. 

ST£ALUCIT0BIU,-6!Ha,  adj.  b., 
splendeiiB,  reBrlAndenst  lUittrvtBţ  osre 
ttralwie :  luna  UmUnatsria  si  stelle  stra- 
luoitâriei  oeH  ^akuitori;  barbatistra- 
heitori  ai  naUonei;  airaiiieHori  de  no- 
mele seu  si  aiiu  familiei. 

STRAHJCrrU,-a,  adj.  pErt.,  (d'ia 
strolMire),  elims»  lUiitrIi. 

STKAMA,  8.  f.,  Tedi  ^ramare. 

STItAMABR,  T.,  flUtlB  reB*lT«re; 
dlBBalTen;a  desface  firele  teBBute,asoote 
fim  cu  firn,  si  de  acf,  a  dissolve,  desma- 
tî&,  etc. :  a  stramâ  parte  mare  de  pan- 
ăCa  tesauta;  fig.  jtmt  a^amati,  muliere 
stramata; — de  aci  ei :  strama  ^  aeama 
de  fire  de  pandia;  vedi  si  biscompoei- 
tnln  ăistramtav. 

STBAMATU,-a>  a4j-  part.  s. ,  (d'in 
ttramare);  vedî  distramatH. 

STBAUATUBA,  s.  f.,  p«r  flU  rest- 
Imtlo,  dlBBoUtlBj  actione  si  effectu  de 
atraimare  :  stramatur'a  pandiei;  atra- 
rnaiura  de  omu,  siramature  de  niuîiari; 
in  specie :  8tr<miatwras=iânae6iorQtain 

SŢEAMB  AC£=««nimiaew,-a.  s-pers. 
MBHator,  alaHlatorf  (fr.  fiimMUr), 
eellu  oe  are  defectulu  de  a  «e  strauritd 
laalUi. 

STîLAMBABE,  t.,  earrftre,  iBenrra- 
TBret  reeiirT«r«,  fleetore,  btEeetercj  f»l- 
■Ifleanj  totqaere,  dlstorqoere,  perrer- 
terej  InellDure,  glMBlare;  a  iiaastrainiM, 
1.  proprie  :  a  strâmbă  batwlu ,  lită'a, 
eaUea;  se  strâmba  ai  femdu  aub  acesta 
greutate;a8tr(mhâdireeHonet^aatrambâ 
gur'a,  a  alrambă  odH,  a  aistrambăna- 
sulu ;  a  ai  atranAâ  mănule,  degitele;  a 
strâmbă  statu'a,  a  atrambâ  pertic'a  m 
pamentu;  a  strângă  ewavlu  apei;  a 
strâmbă  eaptdu,  a  stramid  atatur'a;  ee 
ti  strâmbi  aaiâ  talfa?  «  strâmbă  orna- 
tulu,  a  atrambâ  mis'a,  a  atrambâ  lumi- 
nmile;  2.  metaforice,  a)  in  genere  :  a 
strâmbă  nasulu  saa :  a  atrambâ  d'in  naau, 
a  despretiă,  a  arretă  gretia  si  dispietiu; 
a  stranAâ  gur'a  la  cineva,  si  ahaol.ase 
atrambâ  la  cinuva,  a  batujocari,  leuă 
in  risu,  a  ingană  etc. :  ce  ve  strâmbaţi 


tfTR. 

aaiă  la  bietuln  omu;  ee  te  strâmbi  Ia 
mene;  nu  siide  beme  se  ve  sfrmiatt; 
b)  a  sisifici  :  a  atrambâ  bdanăăe  n 
oUe  mesure;  a  atrambâ  eovMfete,  eo»- 
gtructionUe. 

STRAHBATIONE,  s.  f.,  eirnti«.li> 
eiinUo»  dlatortlv*  fsedaarU  dUtartl*; 
actione  de  strâmbarea  effectu  alin  acel- 
lei-asi  :  sirambationea  liniei  dereple; 
ah'ouibatiomle  fadei  st  gura. 

STEAMBAIOBin.-torta,  adj.  s.,  eir- 
vat«rf  reeirTatar»  iallexvr}  dltUrter, 
•ria  dUtortorj  care  stri^nba  sau  u 
strâmba  :  airambatora  dereptaiei;  in 
specie :  straa^fotorii  de  nasu. 

ST£AUBATl7,-a,  adj.  part  s.,  (d'io 
strâmbare),  eirutni,  raoBrratUf  te- 
xHii  laflexiiii  fklsu,  ■(■nUtus;  eeBe 
derepte  rirambate ;  nu  e  bene  de  strtm- 
bătu  nastdu  la  ceUi  mai  mari  si  maibe- 
trăm;  strambqttdu  vostru  la  omem  ve 
attrage  urr'a  ai  inimie^a  omenUoru. 

STKAHBAIUKA,  s.f.,  actione  âe 
a  strâmbare,  d6ro  mai  vertosn  eifectn, 
stătu  produBsu  de  aoâsta  actione,  (vedi 
ei  atrambatione) ,  enrrati»,  flexii^ 
Uftexara,  foeda  orlB  dlitarti»,  MRt•^ 
ti* :  strambatur'a  capului,  etra^ixitur'i 
ramurihru;  strambature  de  lemne :  a6 
tatiatu  (f  m  pădure  numai  strâmbat»*; 
eu  strambaturete  teUe  ti  drformi  gur'a 

aTSÂMmTk1E=8trambetate,  s.  f., 
eirrfttnra,  flexnra,  Inflexnra;  lijutttia, 
lalqplUB,  (it.  atraiibltfc);  stata,  calitate 
iesfrâmbu,  opţo^i&l&dereptate : atram- 
bitviea  trunckUoru  (fm  iota  sel&'aiui 
mi  place;  si  ceva  atrambu :  atrambitcii 
de  lemne,  de  trabi;  iu  sensa  Morole;  m 
se  cade  judieelui  a  face  atrambkate;fiigi 
de  atuan^ntate;  rev<^t<mtistrambitâtiK 
făcu  ptmperiloru;  stramiitatea  a  aUm- 
giUu  de  pre  ioUndinea  dreptatea;  «si 
se  ne  plangemu  de  strmnbitattle  eemu 
faeu? 

STfiAJUBITATIABE  si  strambeb^vt, 
T.,  foJiirlaM  fMer«,  rlv  lnr«rre,  Im- 
d«re,  rkllen;  a  face  a^ambitate,  a  frn- 
Btă,  fraudă,  spolia,  violi,  etc.;  neatrtm- 
htatiati,  deeo  nu  ne  daţi  ce  e  aUu  «e- 
siru;  nu  se  eade  judieUont  se  stramii- 
Uăesca,  se  strambitatiedie; — mu  nn 


yGoog  Ic 


STR. 

in  sensu  materiale  :  a  strvarintaiiă  ea- 
palu,  peiioreifi,  ptc. 

'  STRAUbiJL  u=8trambetu,  pL-e,  fle> 
ZU8,  orlB  dlstortlo ;  actu  de  strâmbare, 
modo  de  strasnbare  .-  ce  insemtta  aceste 
strambite  d'in  naau  si  d'in  gura?  stram- 
Uti4ln  teu  te  deforma;  strambetuUt  in 
celle  sacre  e  impiu ; — de  acf  si  derivatu : 
fitrambittu'a=:^anibatura. 

STRAMBITDRA,  8.  f.,  vedi  stram- 
bUu. 

STRAMBU,-».  adj.,  Btr»buB,  ciirru«, 
DnenB,  obUqans,  incllnatus,  flexos,  dli- 
tortUH,  Inrersiia,  eonversag,  perrersoii, 
deprâTâtDS;  Ingens,  transTerBiis,  bIhh* 
UtBS,  faUns,  iMprobiE,  Injastos.  1ii1<|dhb, 
(it-strftmbOtpieiD.Htrttmb,  prOT.Mtranip 
BÎ  Btrâmpi  alb.  stremp,  gr.  ocpa^â;;  vedi 
si :  strabu,  strabone);  contrariu  la  ăe- 
reptu,  in  tota  intenderea  de  iotellessu  a 
acestui  coventii ;  care  nu  e  der^lv,  ci : 
curbu,  Sessu,  incoveiatu,  tortuosu,  in- 
torchiatu,  inclinatu,  pleoatu,  abbatutu, 
nedereptu,  injustu,  inicu,  Improbn,  falsu, 
prefacutu,  etc.;  1.  in  genere  :  trunckiu 
strămbu,  ramuri  strânge,  linia  strâmbif, 
seria  strânAa,  lemne  strâmbe,  batiu  eu 
amendoue  capetele  strâmbe;  strâmbele 
ungîe  alle  passeriloru  rapaâ ;  vergdie 
strâmbe,  nasu  strâmbu.  petiore  strâmbe; 
strâmbi  de  petiore,  de  odi;  nu  appucati 
eaUea  strâmba,  amblati  in  caUi  strâmbe, 
pre  calli  strâmbe;  a  caută,  a  se  uită 
strâmbu,  a  calci  strâmbu;  a  vorbi  strâm- 
bu: prov.  a  stă străn^si  vorbi dereptu, 
sau:  a  stă  dereptu  si  a  vorbi  strâmbu; 
esi  cu  gur'a  strâmba  si  eu  capulu  strâm- 
bu; ce  vorbesci  asia,  ca  cumu  ai  fi  eu 
gur'a  strâmba ;  dâro  metaforica,  gur'a 
strâmba  nu  e  ntanai  gur'a  smentita  d'in 
locu  la  una  parte,  ci  si :  gur'a  strâmba 
e  gur'a  mentionosa,  si :  gur'a  strâmba 
gur'a  fallace,  si :  gw'a  strâmba  gura  ee 
nu  pronunţia  dreptulu,  si :  gur'a  strâmba 
e  gw'a  bi  tujocoritoria,  păgâna  ce  si  ride, 
se  strâmba  chiaru  de  celle  sâncie ,  etc; 
de  acea-a,  2.  se  intrămu  in  <}re-cari  de- 
talie,  a)  iu  sensu  morale,  a)  strâmbur=. 
nedereptu,  injustu,  mai  mnltu  de  c&tu 
atâtn,  ifăcn:  judecata  strâmba,  nu  aciti 
practica  numai  judicata  strâmba;  muîti 
judtct  sunt  strâmbi  cu  ce'M  pauperii ; 


BTK. 


ISW 


Ş)  strămbu  =  falsn,  neaddeverata,  ne- 
essactu,  dj^BimuIatu,  pre&cuta,  men- 
tionosu,  fraudulentn,  improbu,  calum- 
niatoriu ,  etc.  :  cantaritdu  teu  e  strâm- 
bu. su  strâmbe  bilanaele;  strâmbu  tren- 
deti,  strâmbucomperati;  mărturia  strâm- 
ba, martwi  strâmbi;  strâmba  anima, 
strâmba  limba ;  str^be  sunt  proeea- 
sele  teUe,  si  strâmba  portarea  tea  ed- 
tra  noi;  i)  strâmbu  =  smentitu ,  per- 
verBu,  depravata,  pre  iosa:  mente  strâm- 
ba, judeciu  strâmbu,  eogitationi  strâmbe; 
strâmbe  capite,  strâmbe  păreri ;  de  ad 
si :  covente  sfrâaQte,  frasi  strâmbe;  ver- 
surile potu  fi  si  strâmbe  de  petiore.  cumn: 
e  unu  omu  strâmbu  de  unu  pftioru  sau 
de  amendoue^şchiopu;  strâmbe,  orbe  ar' 
runeati  coventele,  vorbele,  cumu  ve  vinu 
la  gura;  b)  in  sensu  materiale  au  mai 
pucinu  variu,  a)  strâmbu:=\n  genere : 
curbu,  iicurbu  de  mai  multe  ori,  in  multa 
punte,  tortuosn,  etc.,  cumu  a  :  unalinia 
strâmba,  b^ie  si  bastone  strâmbe,  linie 
strâmbe  in  spirale;  strâmbe  SH  de  regula 
ripele  riuiriloru  stfluvieloru;  d6to  si: 
p)  straniu  =  la  una  parte  intorsn,  ple- 
catu,  inclinatu,etc.:inwar6^,Nnt(po- 
mu  Sre-care  e  strartibu.  ea  mai  tutu  la 
a),  diro  potu  fi  strambisi  in  eastUu  m 
cestione;  gur'a  unuiomu  pote  fi atrâii^ 
numai  in  una  parte;  dtjmlu  poie  fi 
str&nbu,  ca  plecatu  in  una  parte;  peUa- 
ria  strâmba  pre  una  urec^a ;  7)  strimt- 
bu  ^  pedisiu,  transversale  :  căutătura 
strâoAa  c&tra  noi,  d^ro  differitu :  s^âm- 
bu  de  ocli,  de  caiUatwra;  S)  strâmbu^:^ 
redicatu  sau  lassatu  in  certe  punte,  Bcal- 
ciatu  :  coZcioni  strâmbi;  roehi'a  tea.  e 
strâmba;  mantelMu  tt  siHe  străwbu 
pre  spate,  etc. 

8TBAMBnCin,-<iu,-(i,adj.,  demina- 
tivn  d'in  strâmbu:  cu  odii  camu  strana- 
buti,  sieugur'astran^)utia;nue8tram- 
buiiu,  ci,  eumu  se  cade,  strâmbu- 

*  STBAME,  pi.  stramine,  stnmen,. 
(d'in  stemere);  ce  se  steme  pre  dioao, 
pra  pamentu;  in  specie,  palie  sau  fSno  ce 
se  sterne  pentru  bestie;  de  aci ;  etrame 
:=palie,  f^nu. 

*  SXRAMENTARE,  v.,  stranenUrlf 
a  adnnâ»  a  stringe  stramentu;  la  terror 
nii  oratori  mergeţi  de  stramaUati. 


y,  Google 


1996 


8Ttt. 


*  STBAMGNTABrD,-a,  adj.,  tix^ 
aeatarliisi  nIatiTa  la  straaitntu :  $trafe 
itramentarie. 

*  STttAMBN'nCnJ,-fit(,-«,  adj-,  «tr«- 
■•Btl«liiB,-tlaBj  facQtD  d'in  stramentu  : 
MfMTtmmte  de  eaaa  slrantmticiu. 

*  STB^UENTU,  pt.-e,  strasentRu» 
(d'in  stemere,  ai  a  nome  d'in  form'a 
thv;  vedi  stemere);  ce  Ber?e  la  stratu, 
la  atemutu,  li  a  nome  :  1.  palie,  fSan, 
mai  Tertosn  peotra  bestie;  ineeneera 
faâekHi  de  atramen^  ai  Ae  amteelîe;  la 
terrani,  eaidesuaeeoperiteeustrameH- 
ie;  palide  su  noi  bomt  domeniu  de 
câte  fSnHht;  metaforice  .-  aterntttu  de 
strametUe;  a  dormi,  ea  eânde,  m  riro- 
maUe,  pre  stramente. 

STBAMICIA,-^  s.  f.  si  va.,strami- 
au,  (pre  a  locuri :  stran^ct,  straniia, 
sdnaUia,  ttc.;  d'inrirama),  «egMen»  nn- 
acBtiBj  Mnnni  reitls  dIUbIda;  boc- 
oata  rapta  d'in  pandia,  pannara,  etc. : 
sfrwmoa  ie  partiHa,  ie  pantutra;  comi- 
sia m  stramicie;  metaforice,  vestimentu 
rnptn  si  absoluta,  invechitn  forte  :  ca- 
megiele  Im  su  stramieie;  a  amblâ  i»  pu- 
bUcH,  investitu  eu  stramieie;  ttetileuâ 
etremicieh  ri  veţi  peri  d**»  oelii  m«t;  — 
de  aef  si  deminatire  :  s^wmeiora  si 
slramieinora;  (pre  a  loonri :  stramti- 
tiora,  tfyrantisiora).  M. 

STBAMICISIORA=««ramiMnora,  8. 
f^  vedi  8iramieia,-tia.  M. 

*  STBAMNIU,-a,  adj.,-  ■tranlMUD; 
de  «froiiK,  de  palie,  etc. :  ea^  ^romir 
nt^  (U<«rmrfw  sframinw. 

«  8TBAM0NIA,  s.X,(fr.  atranalne); 
gena  de  plante  d'in  famili'a  solanelom. 

STBAM0SIESCU,-a,adj.,«Tlta8;  vedi 
«tro&oiteMK. 

STBAUOSin,-a,  s.pers ,  pc«arni,  ab- 
•rva*  pi.  lujores;  vedi  stnAonn. 

STBAMUTABE,  t.,  transinnUre ; 
trauferre,  pemntare,  InanUre,  rer- 
tere,  ecnrertere,  trangrormare;  a  midâ, 
d'in  nnn  loca  in  altnla,  Bi  de  acf,  a  m-aid 
d'i»  nna  forma  in  alt'a,  a  transformă,  si 
prin  urmare,  scurta,  a  scambicnmuva: 
a  t^omvid  mesele  d'in  msătloadu  casei 
Itng» parieti;  a  strămuţi  spedele  tf  m 
tantpariete  in  aîtulu;a  strămută  muUe 
^w  una  oamera  in  alt'a;  cine  are  ca- 


mere multe  se  strămuta i^in  tmainolfii,' 
a  strămută  merei  de  la  una  cetate  latd- 
te  cetaii;  mercUe  se  strămuta  eu  earra, 
eajumente,  cu  navi;  a  strămută  parte 
d'in  popttlationea  superabattiante  in  d- 
te  terri;  muiti  se  strămuta  d'in  terra  in 
terra,  spre  a  si  află  mai  bene  svbsisteih 
tCa;  a  strămută  vitele  tftn  tint4  staidu 
in  allulu;  a  si  strămută  thesaurtdutTi» 
loeu;  se  strămuta  si  pomii,  arborii  ti 
alte  plante  â'in  loeulu  seu,  spre  a  se 
plantă  in  aUu  îoe» ;  prin  donaiioni , 
prin  eredităţi,  mai  tUlessuprinvendiart 
$i  comperare  se  strămuta  continuu  lu- 
crurile de  la  unii  la  cdtii;  actionea%- 
net  cauee  se  strămuta  Ittaiie  eaiue;  ac- 
tionea  subiectului  se  strămuta  la  c^>ieetu; 
in  difw  de  oclu  eogitarea  se  strămuta 
de  pre  paimentu  in  ceru,  se  strămuta  ii 
mai  currendu  (fin  Cdlad'a  in  Parisi, 
i^in  Londinu  in  Galcufa;  passeriU 
sbâra,  stramutandu-se  d'in  ramu  ta 
ramu,  d^in  arbore  in  arbore; — a  Co- 
mută d'in  eaUu  in  a8inu=:a  strămută 
eallula  in  asinu ;  nu  poteti  stramtdă  au- 
rtUu  in  argentu,  argenlidu  in  auru;  a 
strămută  daHnele,  legile,  a  strâmta 
faeCa  terrei,  facCa  lueruriloru;  nu  pa- 
terna inse  strămută  una  natura ;  sunt 
diro  lucruri  nestrămutate :  a  remani  a- 
eeUu-asi  nestramiUatu;  Domnedieu  tm 
si  strămuta  si  nu  si  pote  ^amută  de- 
oretde  selle. 

STBAMUTATIONE,  s.  f.,  traa»>- 
tatl*»  tranilitlv^  Inmatatlo,  eanrersU ; 
actioDO  de  strămutare  :  stramutationea 
muUuru-a  d'in  tirr'a  loru  in  terre  stră- 
ine; stramutationea  callului  in  asinH 
ar  fi  minune ;  dese  stramutationi  d'in 
locu  su  damnase;  stramutatioriea  d'in 
fimctione  in  fanctione  tneo  se  face  ea 
damne  pentru  individue  si  pentru  ptt- 
Uicu ;  stramutaionea  unui  coventu  (a 
alte  insemnari. 

STBAMDTATIOSn,-a,  adj.,  ttaa»- 
motabllls,  mitabllls;  soppasn  la  sfromu- 
tare,  care  se  streamuta  co  facilitate. 

STBAMUTATOEIO,-«rta,adj.,  tnmi- 
mutans,  transferens,  tranitlatlriiB;  eare 
strămuta  san  se  strămuta :  stramiUatori 
de  lucruri  eu  spinarea;  navi  stramda- 
torie  de  persorn  si  de  merei;  sensusţra- 


,,  Google 


^ STR. 

mutatoriu  allu  coventului  ăe  la  tmu  sensu 
la  alte  sensuri. 

STBAMUTATU.-a,  adj.  part.  s.  (d'ia 
strămutare),  transnintâtiiSt  translRtas, 
eoBTergBB, 

STBAMUTATUBA,  a.  f.,  traiBinii- 
tetla,  transUtlo,  etKTSrsIo;  autione  de 
atramutare,  d^o  mai  vertosu,  effecta 
allu  acelleî-asi :  inco  una  atramiOatura 
ca  aec8ta'a,siwmut>erdetotudmcasa; 
iptiyy.Ott8tramutatureâei6ăelaloeuluseu 
nu  prenăe  petr'a  muschm. 

STRANEPOTA,  s.  f.,  prone9tls,ab- 
neptl^  vedi  airanepotu. 

STAANEPOTDra.  s.  pers.,  futne- 
f*a,  abuepcB]  (vedi  fem.  la  preceden- 
tele), nome  de  consangenu,  nepotn  d'in 
nepotu. 

STRANCiARESCE,  adj.,  nebaUnun 
■•reţ  in  modu  strsngareseu. 

STRANGARESGU,-a,  adj.,  Heqnani, 
inprobus,  petnlansj  petnleus»  aadax, 
pr*eax,  UbldlnosoB;  de  strangarm :  fap- 
te atrangaresei;  portare  strangaresca. 

STBANGaRIA,  8.  f.,  neqalUfl,  in- 
probltui  petnUitla,  prveaoltas,  libld«, 
iMpadentlo,  seelns ;  calitate,  portare, 
fapta  de  strangariu  :  aceste-a  nu  su 
atrangarie  de  copillu,  ei  stnmgarie  de 
omu  maturu,  care  pentru  elle  ar  merită 
strangula;  pertnissa  copilUloru  stran- 
gari'a,  nu  pote  fi  pertnissa  OMuiui  ma- 
turu. 

STRANGARIRE,-escH,  v.,  HsqDam, 
nebuloBen,  InprobnH  esitej  petolantcr, 
Mdaoter,  laipndeiiter,  seeleste*  llbidi- 
nose  agerej  errare,  vagarl,  elrcniira- 
f  ari;  a  fi  airangariu,  a  se  p(MlÂ  ca  stran- 
gariu, a  face  sti'angarie,  etc.  :  eopilU- 
loru  nestemperali  e  ăatu  a  strangari, 
dSro  tie,  copiHu  cu  mente,  nu  se  cade  se 
sh'angaresei;  strangareseu  inse  si  omeni 
in  iota  firea,  si  strangaresat  cu  dam- 
nulu  eeilu  mai  mare  aUu  seu  si  oltu  ap- 
propâ<^]  muUerea,  mai  vertosu,  se  de- 
grada si  avUesee,  etmdu  se  da  a  stran- 
gari. 

STEANGABITtJ,-a,  adj.  paris,  (d'in 
strangarire). 

STRANGAEIO,-o,  adj.  s.,  fanlfer, 
errO)  vagabandas,  neqitnin,  nebnl»,  pe- 
tnlans,  imr*bii8,  proterrus  t  ai^ax, 
Tom.  n- 


STR, 1297 

Inpudeaar  Uselna,  llbldlnMos,  seele- 

Btu»,  etc.;  proprie  :  relativu  lasi^a»^, 
l)ODu  si  demnu  de  s^angu,  de  spendn- 
ratfire,  ei  de  aci :  nestemperato,  vaga- 
bnndn,  blastematn,  nerosinatu,  desfre- 
natu,  sceleratu,  ete. :  nu  mai  eopiUH 
camu  nestcm)}erati  se  dieu  in  joeu 
strangari;  inse  si  copiUH  strangari  se 
făcu  importuni  si  nesuferiţi  mt  nu- 
mai  strainUoru,  ci  si  parentiloru  :  co- 
pilluîu  strangariu  nu  asculta  neei  de 
parenti,  neă  de  invetiatori ;  copSlulu 
strangariu  e  insolente,  nerosinatu  siir- 
revereraiosu  c&lra  toţi;  cqpiUtdu  stran- 
gariu nu  lucra  nemţea,  nu  invStia  ne- 
mica; eopilluiu  strangariu  se  joea  si 
ămbla  pre  straie  totadm'a,  supperatoti 
omeni  eâti  trecu,  arruncandu  cu  petre 
in  eUi;  nu  mai  dicu  nemica  de  stran- 
gariulu  mieu. 

STRANGU,  pL-un,  (compara  ocpaţ- 
•jâi;,  El  V.  BtrangaUre),  funis  ,  lerun] 
fune,  corella  de  legata  si  trasau  ceva  : 
stranguri  de  cotii;  in  specie,  ftine  de 
spenduratu  condemnatii  la  spendura- 
tore. 

*  STRANGDLASILE,  adj.,  straa^a- 
labilist  care  merita  a  fi  strangtdatu. 

*  STRANGDLAIiE.  T.,  »tranralare, 
(mpaifir^'^^'V|'^''-Btraa9Bter);astringede 
gattu  cu  airangu,  cu  fane,  cu  curella,  etc. 
a  BuggTumă,  necă,  oppreme  :  1.  pro- 
prie .*  tyrannvîu  puse  nuin'a  pre  eâti  a- 
vea  prepusu  si  i  strangviă ;  eelii  grassi 
se  strangula  prin  greutatea  de  respira- 
tione;  a  si  strangula  copilUdu;  mtdte 
nutrici  strangida  copiUii;  2.  metaforice  : 
precumu  ider'a  si  uite  plante  părăsite 
strangi^arborii,  aaiâ  si  coventde  străi- 
ne unei  îitt^a,  strangula  aeSsta  limba ; 
bueceU  infkUe  strangula  vocea;  in  ge- 
nere a  afflige,  vessi  :  ăorerea  ne  stran- 
gula si  ne  arde,  aurulu  strinsu  cu  mare 
cura  strangula  pre  muUi  avari;  ne  stran- 
gula bîestematielc  vostre;  (comp.  si  îr. 
âtranţler,  stran  guler;  vedi  si  Strangu). 

*STRANGULATI0NE,8.f.,  straim- 
latio;  actioue  de  strangulare  :  stran- 
gulationea  inekisiloru  etdpabUi;  stran- 
gulationilc  dorerei  de  anima. 

*  STRANGULATOBlU,-«ria,  adj., 
strangolator,  (fr.  BtraagnlatMr);  cart 


>yGoog[c 


1288  STtt. . 

Strangula ;  strangtdatorii  fratUoru  si  a- 
mieiloru  loru. 

•  STRANGULATU,-a,  adj.  part.  s. 
(d'in  slrangtiiare),  itnvgulMtatt  virgini 
strcmgtdaie  de  barbarii  latroni;  funi  de 
strangidaiu  strangarii;  atrangj^atulu 
mai  muUoru  innoeenti. 

•  STKANQUSIA,  b.  f.,  itrangirla, 
(otpaŢToupta,  tV.  Btraoţarla):  dorere,  dif- 
ficultate  nespusa  de  urina,  de  besic'a  u- 
dnlni. 

•  STBANaDEIOSD,-ff,wij.,Bt«BgB- 
rloBBs;  plena  de  strangttria,  care  pate 
de  atranguria. 

STRANlĂB,E=ttrainare.  T.,aU«i»- 
re^  abaliaKare;  dtltrare,  (compara  si : 
it  strania»  si  itranare,  isp.  eitrsMr, 
port.  prov.  estrashkr,  T.  fr.eBtranţUr); 
a  face  straniu=strainH.  cu  multiple  si 
varie  nuantie  de  intellessu,  si  a  nome  : 
1.  a  rff'amd=a  di,  a  trece  altui-a  allu 
86U :  a)  a  sistraniă  mpUlii ;  nu  e  bene 
a  strania  deparentieopiUii  astă  de  mici, 
junii  asia  de  tencri;  b)  a  strania  avere ; 
nu  straniati  lucruri,  sctdle  atrabonesci; 
se  stranicdia  averi  prin  donationi  si 
mai  aUessuprin  lussuria  si  resipa;  2.  a 
straniati  tramitte  ia  t^rra  strania  : 
se  straniara  muUime  de  avuţi  d'in'  pa- 
tria in  aUe  terre;  tyrannulu  strania  de 
terr'a  lom  muUi  barbaii  insemncUi  si 
devotaţi  acestei  terra;  3.  a  strania,  mat 
allesBu  reâesB.  a  se  8tranid:=i  depărta 
unu  amicu,  unu  familiare,  a  se  departU, 
desface,  reci  de  densulu  :  vreţi  se  me 
straniati  de  toţi  amicii,  se  straniati  toţi 
amicii  de  menc;  si  metaforice  :  ve  ado- 
perati  se  mi  straniati  tote  ănimele  câ- 
ştigate prin  bonetatea  mea;  de  ce  te  ai 
^aniatu  asta  de  noi  si  de  tote  alle  no- 
stre  ?  4.  a  straniâ=e,  trade,  preda  s(roi- 
niloru  :  a  strania  terr'a;  a  face  5^at»u  : 
a  stramâ  limb'a;  5.  a  strana,  ca  intrau- 
sitivu,  a  aliur&,  a  delira,  a  estraTagi  : 
mentea  loru  straniedia;  toţi  aceşti  mi' 
seri  straniedia  de  spatiattt,  (vedi  com- 
posituln  inatraniare=instrainare). 

STaANIATICU=sfroinaii«.-a,  adj., 
pereţrlnus]  veneticu,  care  nu  e  d'in  loca 
d'in  terra,  etc.  :  negotiatori  ^raniatici 
in  acesta  cetate;  straniaiicH  au  in  vasu 
tommerciidu  terrei. 


sm 

8TRANIATI0NE=s^atna/wiK,  s. 
f.,  alienaţi»,  abalienatlu;  deliraţi*}  ac- 
tioae,  actu  de  straniare  :  straniationea 
fratHoru  de  fraţi ;  straniationea  mentei, 

STBANIATOEItJ  =strainatoriu,'tâ- 
ria,  adj.  s.,  allenatvr,  abalienMvr;  caro 
straniîdia  :  Oraniatori  de  mosiele  pa- 
rentesei;  straniiUorii  de  amici,  de  âni- 
mele  amieiîoru. 

ST!RANlkTX}=8trainatu.-a,  adj.part. 
3.  (d'in  straniare),  alleut»f  aballe- 
natus. 

8TBANIAT0BA=s^raMafura,  B.f., 
«ll«natl»t  actiooe  de  straniare,  i4io 
mai  vertosQ,  effectn  alin  «cellei-asi  : 
straniature  in  vestmente,  straniature 
in  datine  si  in^itutioni,  straniature  in 
lin^a,  (redi  si  strainismu);  iote  aceste 
strtMiature  vinu  d'in  una  straniomania, 
de  care  sufferu  inco  muiti. 

STRANIETATE=sfrawMfa*e.  s.  f-, 
pereţrlnitaB;  Belltndo,  extraragatls»  de- 
llmtioţ  1.  stătu  calitate  de  strania  : 
stranietatea  meraloru ,  productelora  ; 
stranieicUea  origină  naţionale;  stranie- 
tatea ânimei  amiciloru,  a  unoru  parenti 
de  filii;  stranietatea  unoru  Rom^i  de 
Bomani'a  e  reărea  si  depărtarea  loru 
de  dulcea  România  sau  originea  naţio- 
nale; stranietatile  eogitarei  acestui  omu 
su  invederate;  stranietatea  mentei,  por- 
tidui,  vorbei,  datineloru,  etc;  2.  ca  col- 
lectivu,  a)s^ante^a/e=:multimedef<ra- 
îni;  (vedi  si  8tranime=^trainime)  :  ee 
de  stranietcUe  se  stracora  si  se  tneiii&a 
in  senulu  terrei;  se  se  calade  stranie- 
tatea  numai  (fin  Baceuresci;  b)  stra- 
nietate=t6rt&  strania,  regione«^ant(i ; 
a  se  duce  in  slranietate;  a  nu  avi  per- 
misionea  de  u  esaid'in  terra  in  stranie- 
tate;  e)  stranietaic  ^  cultura,  potere  a 
terreloni  strarue  .-  imitaiionea  reu  intd- 
lessa  a  stratuetatâ  ne  va  face  mare  reu. 

STKAKrME=*framwie,  8.  f-,  jere- 
ţrlaorom,  adTOnarnH  nnltltld»,  tnrka; 
mulţime  de  străini  in  una  t^rra,  străi- 
nii d'in  una  t^rra. 

«  STBAJ^TIOMANE,  adj.  s.,  (fr.  straa- 
fâonane);  cellu  coprensu  de  atranio- 
mania. 

*  STBANIOMANIA,  a.  f.,  (fr.atraii- 
fitMâilej  —  din  stramu=:^amu,  si 


jijy  Google 


tNanfa);  mania  de  străini  si  de  alle  strtâ- 
nUoru.  admiDistiatione,  imitatione,  pas- 
sione  4rba  de  skaiiu  si  de  alle  s^aînt- 
loru :  sfraniomani'a  vecimiui  mett «  mai 
mviUu  de  eătu  ridiMia, 

STBAIOSUU  =  strainismu,  s.  m., 
profrlu  ^reţrlnonn  loentto,  eonsDe- 
ta49,  habltnB,  maa;  modii  particalsrin 
nnni  straniii  de  t^n-a,  si  in  specie,  a)  lo- 
CQtione,  coventa,  etc.,«frat»Hâe  limb'a 
naţionale;  b)  datina,  nsu,  portn,  etc. 
străine  celloin  nationaU. 

STBAKIU=sfrainH,-a,  adj.  8.,  ez- 
tnneiiR,  (it  eitraKee,  estrasle,  strane*, 
itrânle,  straa»,  ttranţto;  tep.  eatnnlo, 
eatr«nno  ,  estrabo  i  port.  estranhe , 
extranee,  prov.  estranb,  estraloţ  strani, 
fr.  titranţeţ  âtranger),  externng,  exotl- 
oaij  peref  rlnsH,  hospes,  alleans,  alleni- 
fena,  adT«aa,  aâTentloini;  Ineolens,  In- 
teMtna»  IniBltatas»  tnanditasţ  Inoeţnl* 
tas,  nlryii  neras;  abeoans,  abeardus, 
dellrns,  etc.;  de  af&ra,  departe,  ce  nu 
tine  de  noi,  da  snbiectu,  nn  tine  de  a- 
prope,  nn  e  legatn  prin  lagatnre  mai 
malta  sau  mai  pncina  intime,  materia- 
li san  morali,  etc.,  si  a  nome  :  1.  stra- 
niu=.afora  de  sene,  de  familia,  care  nu 
e  de  casa,  care  na  e  allti  sen  proprin :  a 
au  e  acesta  vita  strania  intre  alle  no- 
stre?  nu  anunesteeati  ouile  nâatre  cu 
oui  stranie;  gaUinde  stranie  se  amme- 
iteea  OH  oUe  nâstre;  in  c<ţsa  strania  nu 
potipertreeeeain  ca^'a  tea;  a  ospetă 
strani  in  eas'a  aec^  totu  maiiene  te  in- 
voltesct  eu  ai  tei  de  eâtu  eu  sti-anii;  ve- 
aMmentele  nu  «w  oUe  îui,  ei  ^atiie;  cumu 
SB  fii  bene  eu  stranii,  ăico  estireueaai 
tei?  aUegeti  totu  ce  e  straniu  infy'e  aUe 
nostre,  cîlegeti  earUle  stranie,  aHegeti 
vaâde  stranie;  vende  merce  strania,  nu 
a  sea;  earruht  si  boH  stranii,  strania 
eanutia  si  stranii  caUi;  eu  nomine 
atrimie  ătniila  prin  lume;  ce  emai  utra- 
niu  ăeaddeveru  de  eâtu  mention'a?  co- 
gite  stranie  mentei  mdle;  planuri  stra- 
nie de  eogitarea  nostra;  2.  stramtt=a- 
fora  detfyr'apropria,  de]ocnIa  propria, 
n  de  acf :  afora,  depărtata ,  desp^ita 
de  natlonea  propria,  de  classea,  de  so- 
eietatea,  de  corporationea  de  care  ae  tine 
eera  saa  cineva :  terrele  stranie;  Amemi 


STE. 


1399 


d'in  terrele  stranie  ni  su  si  stranii;  stra- 
nii nu  ne  vreu  benele;  limba  strania,  a 
inveiid  si  sei  bene  maimtdte  limhe  stra- 
nie; mulţi  stranii  se  afla  in  terr'a  flo- 
stra;  stranii  au  oeeupatu  tota  industri'a 
si  commereiulu  nostru ;  ce  devine  una 
tirra  cu  commerâîdu  si  industri'a  stra- 
nia, inm^a  8trania,in  arbitriulu  stra- 
niiloru  ?  a  visitâ  terre  stranie,  si  a  con- 
nosce  datinele  stranie,  legile  stranie, 
viBCa  strania,  ctdtur'a  strania;  3,  stra- 
ntti:=departata  cn  &nim'a,  indifferente, 
rece,  etc. :  muUi,  eumu  su  stranii  fiUt 
vitriin  de  parenti,  asid  si  elli  su  «trânti 
de  mofftm'a  commune,  de  patria;  ee 
straniu  eşti  âetote  cerne  interessa;de si 
eonsangini ,  sunt  inse  stranii  de  tota 
famUi'a  si  de  tote  alle  familiei;  4.  stra- 
niu=:Deconnoscutn,  neveduta,  neaaditu, 
insolita,  neusîtatu,  etc. :  âmeni  eu  totuht 
stranii  noue,  appuealttre  stranie,  poriu 
straniu,  vestimente  stranie;  stranii  ei 
ospiti  in  aeestu  loai;  5. 8tranw=de  mi- 
rare, aeiotellessn,  e3traTagante;abadrdn, 
delirti,  etc.  :  stranie  fapte,  straniu  or- 
natu,  strania  portare,  stranie  gesturi; 
stranie  păreri,  strania  idea,  strania 
conclusione;  stranie  decrete;  straniu  ti 
se  pare  se  vedi  ridendu  una  data  preu- 
nuUt  ee  n'a  risu  in  tota  vi^'a;  si  mai 
straniu  e  se  veăemu  avani  devenindu 
liberali  si  ehîaru  prodigi. 

STBAOBDINARIU ,- a ,  adj.,  Tedi 
eitraordinariu. 

STEAPATIABE,  v.,  (it.  strapasiare, 
fr.  8trapa8Her),  vexare ,  male  babere; 
coAtemnere;  a  av^  de  strapatiu,  a  ina- 
letractă ,  despretii ,  poriiă  rea,  vessâ, 
stragani,  fatigi,  etc. :  ee  mi  strapatiati 
callulu,  earrutî'a?  ce  strapatic^  asid 
bicele  vite  ca  si  bietH  omeni?  ne  stra- 
patia  in  totu  modula,  in  tote  loeurUe. 

STRAPATIATa,-a,adj.  part.  8.  (d'in 
strapatiare),  Texatas,  mate  trsctatag. 

STRA?ATIC,  pl.-fi,  (it.  itrapane), 
rexativ,  eontemptlo,  eantameltaf  fatl- 
iratlo ,  (d'in  stra-patire);  proprie  :  pa- 
tire,  safferire  de  mari  si  de  tote  rellele  si 
greutăţile,  si  de  acî :  vessare,  maletrac- 
tare,  stragauire,  futîga,  dispretin,  batnjo* 
cura  etc. :  eallu  de  strapatiu,  vesttmmte 
de  strapatiu,  oma^u  de  strapatiu;  omu, 


=y  Google 


1300 


STB. 


aermtoriu  de  atrapuitu;  ce  nlrapatiu  pre 
bi^ii  omeni  si  pre  bietele  vite!  noi  mn- 
temu  strapatiu  in  tote  ai  pentru  toţi ;  a 
ave  de  strapatiu;  nu  su  de  strapatiulu 
vostru. 

STBAPUNQEBE,  (ae  conjuga  ca  v. 
pungere),  T.,tr«a8punKer«»traiiBngere} 
trangrodere,  perforare  ^  penetrarp;  a 
punge  de  la  usa  lăture  peno  la  alfa  : 
a  pertunde,  gaurf,  pertrece  cu  pungerea, 
Bl  in  genere  :  s  punge  reu,  a  face  rea  si 
periculoaa  punsura  :  a  străpunge  pep- 
tutu  cuiva  eu  apatia;  a  străpunge  pal-  ■ 
mele  eu  eunie  ăeferru;  a  străpunge  lem- 
nele, trahile  cu  terebr'a;  a  străpunge 
vestimentde  cu  cuţitele;  a  străpunge  bu- 
tile,  butoniele;  a  străpunge  firulu  prin 
«rechiti  acului;  a  străpunge  aci^a  cu  a- 
eulu  prin  peUea  cuiva;  a  străpunge  pa- 
rietele  in  mai  wdte  locuri;  murt^  e 
strapunau  in  mai  mtdte  punte; — a  stra- 
punge  ânimele  cu  dorere;  ne  strapungu 
ănim'a  coventele  aceste-a, 

STKAPUNCTD,-a,  adj.  part.  9.  (d'in 
străpungere),  tnospnaotns. 

STRAPDNSU.-o,  adj.  part.  a.  (d'in 
străpungere),  transpnnetnB. 

STBAPDNSUBA,8.  f.,  traBBpwctlo, 
transfesaf  o,  perforaţiei  actione  de  stră- 
pungere, dâro  mai  vertosu,  effectu  alin 
acestei  actione  :  strapunsurele  făcute 
murUoru,  vestimenteloru ;  strapanaura 
afundu  in  pamentu  eu  una  terebra  me- 
canica. 

STBATA,  8.  f..  Tedi  stratu. 
■  »  STRATAGEMA,  a.  f.,  vedi  s^ate- 
gema,  care  e  de  preferitu. 

«SIBATGGGMA,  pi.  strategemate, 
■trategema,  (mpav^Ţtff.a,  atratâţ^ae) ; 
fapta  de  straiegu  io  genera;  in  specie, 
artificia,  artiticia  beUicu,  cnrsa  spre  a 
ammagl  pre  inimica  :  strategematele  su 
licite  dupo  legea  bdltdui;  metaforice, 
£^a^e^et»a=::artiâciu  de  portare  san  da 
.  vorbire,  suptilitate,  captione,  laciu,  etc,: 
strategematele  unei  pellice,  unui  sofistu, 
unui  advocata;  ase  servi  de  strategemate, 
vtUpea  face  usu  de  atrategenţate ,  leulu 
de  poteri  pre  facla. 

*  8TRATEGEMATICT,-a,  adj.,Btra- 
tagwnatlsBBf  (lycpcarffn^xaiAi);  relativu 
la  stralegema,  fecnndu  in  strategemate; 


B.  f.  reale,  strategemaiica  ^  Bcientia  si 
arte,  parte  a  tacticei  belliee,  in  care  se 
tracta  si  se  inv^tia  a  combină  streUege- 
maie. 

•  STRATEGIA,  8.  f.,  8trat«Ma,(aTpa- 
njŢia,  fr.  strategie);  scientia  si  arte  a 
strategului,  1.  in  genere,  a)  scientia  si 
arte  a  fia^carnigabernatoriu,  capu  de  pro- 
Tiocia,  fia  si  civile;  h)  officiula  atrate- 
gidui  in  acesta  intellessu;  2.  in  specie, 
scientia  si  arte  a  căpitanului,  generarin- 
Ini ,  commandantelni :  ovemu  căpitani 
obUi  in  strategia. 

*  STBAT£OXCa,-a,adj.,stratflffleBB, 
BtraUglqae);  relativu  la  strategia  si  Ia 
strategu  :  studie  strategice,  arte  strate- 
gica, si  abaol.  strategtc'a. 

•STRATEGII,  8.  pers.,  strategyB  , 
(arpa-njţdţ ,  fr.  Btratdţe  si  Btratd^H); 
I.  in  specie  si  proprie  :  duce,  capu  de 
armata,  capitana,  comandante,  genera- 
rin  ;  2.  prin  estensione,  guberuatorin 
de  provincia,  capu  allu  unei  mare  admi- 
niatratione ;  metaforice :  strategu  allu  o- 
spetiului,  eonvivitdui. 

STRATIFICARE,  v. ,  (fr.  stratiaer); 
a  face  stratu,  a  ordină  in  strtUe :  a  stra- 
t^câ  metaUe,  petre  in  facerea  unui 
muru. 

STKATIPICATIONE,  s-f.,  (fr.stra- 
tlfloatlon);  actione  si  efTectu  de  strati- 
(ieare :  straii/icatione  de  petre  in  muru. 

STRATIPICATU,-fl,  adj.  part  s.,  d'in 
atrat^care. 

STBATirORMEsirfro(i/bmii,-a.  adj. 
(fr. Btratlfornie);  care  are  ^mta  des jra- 
tu :  metalle  stratiforme. 

•  STRATIOMA,  a.  f.,  (fr.  stratione); 
genu  de  insecto  diptere,  (vedi  straiiotu). 

•  STEATIOillDE,  adj.  s.,  (fr.  stra- 
tlomjde);  care  sâmina  cu  airaiumCa; 
snbst.  pi-,  s^atiomidile,  Eamilia  se  triba 
de  insecte  diptere,  care  au  de  tjpu  ge- 
nuin s^atioma. 

*  STEATIOTIDE,  s.  f.,  (fr.  Btratlo- 
tiaef— vedi  straiiotu^  nave  de  bătălia, 
nave  beUica. 

*  STRATIOTC ,  s.  m.,  atratloteB  si 
stratlota,  (tiTpan4n}c,  proprie  :  armata, 
militariu);  applicatn  inse  Ia  una  specia 
de  plante;  oîoe  de  afKi=utratUtes  alel- 
desţ  i^nn. 


.yGooglc 


STB. 


1301 


t  STEATO-,  («(wtiiţ  =  armata,  o- 
ste,  corpu  de  oste),  în  composîte  soîen- 
tifice,  ca: stratoceryee,  B.m,,  (fr.ttrato- 
tirjtt  d'ÎB  xiţpo£  =  nnntin,  precone). 
nnntiD,  ofSciariD,  inferiore,  sjunctn  pre 
lODga  fia-eare  centuria  sau  iKcatoniar- 
ckia,  spre  a  communică  ordinile  cspita- 
unlni;  stratocraHa,  a.î.,  stratoeratlo, 
d'iB  xpiicTo«=potestate,  imperiu,  gnber- 
nin),  imperiu,  gubernia  militarescu; 
strâtoeraticu,-a.  adj.,  (fr.stratooritlqne), 
relativu  \&stratocratia;  straiographia,s. 
f.,(&.stratiiKraphIe,d'inYP^siv=^escri- 
ere),  descriptione  a  unei  armata,  a  diver- 
selorn  ei  mişcări,  arme,  vestimente,  eto.: 
Vegetiu  «i  a  lassatu  itratographi'a  attii- 
ciloru  Bomani;  sfratographieu,-a,  adj., 
(fr.  BtratDfraph(qae),  relativn  la  stra- 
tographla;  stratopedarchta  a.  f,,  (fr.  stra- 
toptidarclile,  d'în  atpfxx6neSov  =  campD 
de  oste ,  castre,  si  apx>j=potestate,  im- 
perin,  commanda),  commanda,  admini- 
etratione  a  castrelorn,  mai  allessu  a  me- 
rendeloru  ostei  in  castre;  stratopedar~ 
ehieu.'a.  adj.,  (fr.  Btratop^darehlqne), 
relativu  la  stratopedarcJAi,  sau  la  stra~ 
topedarehu ;  stratopedarchu;  s.  m. ,  (tr. 
■tratopAdarqne) ,  cella  insarcinatu  cu 
offîciulu  de  stratopedarchta;  stratopedi- 
cWi-a,  adj.,  (fr.  gtntopddlqne),  relativu 
la  atratopeduz^cistre. 

*STBATOIDE,adj.,(fr.Btr*totde);care 
sâmina  cn  stratu-lu,  e  de  form'a  itraht- 
lui,  9  compusu  d'in  atrate. 

STBATOSnr.-Wrta,  adj.  a.,  atratftr, 
■tratorias,  (d'in  stratu,  de  la  sternere); 
care  steme,  intende,  pune  stratu  pre 
ceva;  in  specie,  cella  ce  insâUa  nan 
callti,  servitorin  de  ornată  callnln;  in 
genere :  vesti  stratorie;  stratorie  de  pa- 
turi, de  pari^i;  in  specie  :  stratorie  si 
omaiorie  de  eaUi. 

STBATU.-o,  adj.  part.  s.,  (d'in  ster- 
nere); stratBBj'tnm;  enbtle,  leetasj  tU 
•trata,  etc.  (it  strato,-a,  si  strada,  isp. 
port.  eatrads,  prov.  estrft,  fr.  astrads, 
alb.  strat) ,  1.  in  genere :  carie  strata 
eu  orenoi  avemu  de  lipsa  arena  de  stratu 
ccararîle  gradinei;  palie  straie  vacee- 
loru;  strati^u  eu  palie  sub  vitde  ce  dormu; 
coMe^aia  cu petrisiUiCupiira^si  Ai  aci 
absoLsfrofo,  (rea3^/-a^),s.f>C0Dcreta, 


cu  diverse  sensuri :  a)  veri-ce  caile  strata 
cu  patra  sau  cu  petrisiu,  ca  arena  si  celle 
aasemini,  chiaru  cu  scandare,  cn  lemne, 
eumu  su  straU  parietii,  cumu  su  airate 
podellele,  cumu  au  straie  tavanele  etc. 
deci :  straiele  naţionali,  strata  princi- 
pale, straie  secundarie,  straie  vedndli, 
sb-atajudeciana;  strate urbane;  b)stra~ 
6i=:calle  de  commnnieatione  in  oppide 
ai  sate,  ohiara  cftnda  nu  Gstraia  cu  ceva : 
a  amblâ  iote  straiele  urbei;  a  bate  atra- 
iele;a  amblă  sirangariu  pre  strate;  siriHa 
larga,  strimpta;  strate  derepte,  strate- 
cotite,  str&wbe;  a  fipre  strata,  a  remani 
pre  strata=A  du  avâ  domiciliu,  etc.;  nu 
mai  ineape  lumea  pre  strate;  2.in8pecie, 
s.  m.,  concretu  :  stratu,  pi.  strate,  (mai 
pucinu  bene  straturi;  compara,  intre 
multe  analoge,  sote  d'in  so^t,  ca,  ei  strate 
d'in  stratu),  ce  se  aşterne,  ce  e  sau  sta 
aatemutu,  intensu,  oe  copere,  etc.,  a)  pen- 
tru dormitu,  eideita,  mai  ram  la  dmeni, 
maidesulabestieisfrotedfi  paliepentru 
vite;  cânii  dormu  bem  si  pre  stratu  de 
fSnu,  dero  mai  bueeurosi  pre  stratu  de 
palie ;  pauperii,  miserii  ineo  au  strate 
de  palie  sau  de  fSnu,  ba  ineo  aia^aiede 
aceaie-a  le  Upaescu;  ai  avuţii,  pentru  aa- 
netate,  preferu  a  desea  strate  de  frondie, 
de  palie,  strateloru  de  fuigi ;  seollandth 
ne  (fin  stratu  de  ăemanetia,  indata  se  ne 
lauămu  si  ae  ne  veatimu ;  numai  langidH 
lenoai  atau  de  Jacu  in  stratulu  loru 
j)^iMtHam^(JJa,-I>)pentni8edutu:soainna, 
cODopella,  banca ,  patn  telln  fia  si  de 
6rba,  etc. :  se  ne  astememu  pre  aeesfu 
stratu  de  irba;  ce  bene  aed&im  pre  a- 
ceaieatrate  de  metasse  ui^tute  eu  f^gi; 
e)  atratu  =  copertuia,  coperimentu  de 
^tu,  de  pariate,  de  calla,  etc. :  la  ecdli 
stratulu  e  nu  nmnai  ee  ae  pune  pre  caUu 
aubsSia,  d atratu esitoknimedmen^ilu 
eglUUiui;  ha  ineo  stratu  e  si  totu  ee  ae 
inearca  pre  jwnentu :  daţi  stratulu  de 
preeaHu,  ea aemaireaufj^tiellu; atratu 
de  metasae;  sfiite  intessute  eu  auru  co- 
peru  parietii  ptdatidoru;  diro  stratede 
palie,  de  fSnu  eoperucasele  pauperihru;  . 
strate  de  arena  si  de  pHra  eoperu  cur-  - 
tUe  ai  câUHe;  strate  de  manude  de  grânu,  •' 
de  ordiu  ae  aatemu  pre  aria  pentru  pe-' 
tiarele  ccMihru  ireiaratwi;  d)  $fra/i^ 


=y  Google 


1802 


8TR. 


Seria  de  constructione,  de  strnctura :  in 
cnuf»  terrei  sunt  multe  si  varie  strate 
de  pametUu ;  s^tOe  de  argUia,  straie  de 
uma,stratedehitu,  strate dearena,  strate 
de  pStra;  strate  de  mama,  de  calce,  de 
cr^;  sassele  si  rupUe  constau,  dere- 
gtda,  Sin  atrate ;  unu  straiu  de  eara- 
midi  na  face  mundu.  dero  multe  strate 
de  caramidisidepetre,  superposite,'faat 
muri  eâtu  de  inalti ;  intre  straiâe  de  ca- 
ramidi  si  de  petra  intra  ai  strate  de  eedee 
ammesHeata  cu  arena;  e)  stratu:=sţ6\i- 
tnra  liuaiora,  ungere,  dare  ca  Iuta,  cu 
colore,  etc. :  umt  stratu  de  spolUura  nu 
adjunge,  se  daţi  mai  miUte  straie,  ca  se 
nu  crepe  currendu;  unu  stratu  de  ar- 
gentu  viuu  se  ofta  pre  fundtdu  vitreloru 
de  spede;  f)  ^atti=DaceBBarie  la  calla- 
tori :  m  «Â-oAtlw  3a  ctjiatoria  potu  in- 
tră si  straiele  de  dormitu;  eu  am  stratu 
muUu,  ai  am  se  me  apateacu.  solvendu-lw 
totu  Ia  caîlea  de  ferru ;  daţi  â^osu  celle 
strate  (fin  carru;  puneţi  straiuiu  in  car- 
rutia ;  ee  âmMi  cu  aeeUu  stratu  in  sjn- 
nare?  nu  poţi  pleeâ  nieave  la  ierrafo- 
ra  a  te  încarcă  eu  nespusu  de  mul^ 
straiu. 

3TBATIJBA,  s.  f.,  «trata»»  (d'ia 
atrabi  de  la  stmtere);  actione  de  ster- 
nere  .  dâro  mai  vertosa  ,  effectu  alia  a- 
cestei  actione :  str<au»'auHeiealle;atra- 
ttire  de  earainidt,  de  petre  in  parieti. 

STBADNCHIU=:8A-(iimeI«,  8.m., 
pt«patnM*  vrtanaeiitnB}  ftate  allu 
atrtĂonutm  aaa  alia  straboitei. 

STBAYKCHIU  =  $travedu.-a,  adj., 
TeterrlnnSf  prtB«iiB]  forte  vedu,  obsoletu, 
cadatu  io  desuetudine. 
.  STBATEDEBE,  (ae  conjuga  ca  t. 
vedere),  v.,  persploere)  trantparere»  pel- 
U««ra;  a  vedâ  prin,  a  pertunde  cu  ve- 
derea;  mai  allessu  in  forma  reSeB3.ase 
s^renwd^=:a  se  reda  prin,  a  transpari ; 
se  străvede  prin  vitru,  ae  ^aved»  tote 
prin  aeestu  velu  st^re  si  raru. 

STBAtEDIT0RIU,-Wria,8dj.s.,trang- 
parena;  pAllneldai ;  care  străvede,  dâro 
mai  allessu,  prin  oare  se  străvede  :  ma- 
teriele  aupHri  si  rare  au  straveditorie; 
velu  atreveditoriu;  ca  a.  f.  reale,  strave- 
ditâriaz^stravediiore,  vela  prin  care  trece 
lumin'a  si  pare  mai  viua  camaiconcen- 


BTB. 

trata:  tmu  ^obu  viiriu  de  lampa  e  una 
^aoeditâre. 

STRA.V£DUT{I,-a.  adj.  part.  s^  d'in 
stravedere. 

STSKCBÎA.  =  arecla,  s.t„  nstru 
—  (olmpoc);  masca  mare,  de  a  cărei 
punsura  vitele  aa  spaima  nespasa  : 
turme  integre  de  vacce  si  de  tauri  ae 
punu  pre  fitga  orba,  eându  audu  bombi' 
tulu  unei  atreda ;  morsî^e  de  streda, 
bietele  vacce  devenira  furiose,  ai  leuara 
orlesce  fu^a  in  riu;  de  aci  metaforice : 
a  dă  stred'a^A  leuâfucfa,  a  fugi,  in  c&tu 
se  na  se  mai  pota  oppil  de  nemiae  si  de 
uemica;  asi&  si :  a  Imă  atred'a;  âro :  a 
di ,  a  intră  atrecCa  in  cineva  =  a  fi  co- 
prensn  de  mare  furia. 

STRECHIABE  =  «^ecIare,-«diH,  V., 
«estrostlBiBlatnifiiferB;  faf«ret  fnrer*} 
a  fugi  de  s^reda :  streeUdia  chiaru  louii 
iryugati  la  (watru  si  f^gu  eu  acestU'O  eu 
totu  preate  câmpu ;  metaforice :  a)  a  atre- 
dă=&  lea&  fug'a,  a  fagi  orb'a,  iu  c&tu 
se  nu  ae  mai  pata  oppri ;  b)  a  stredâ^ 
a  se  infnri&. 

8TBENA,  a.  t,  atreni,  (fr.  4tr«aBe)| 
daru  de  annula  nou :  am  comperaiu  sirene 
se  dau  copiUiloru  si  amieUoru. 

STBENGABIA,  atrengarire,  eto-ţVedi 
strangaria,  atrangarire,  etc. 

*  STBENUABE,  v.,  Btreaure  j  a  fi 
strenuu. 

*  STBENUITATE,  s.  f.,  Btreailtaa ; 
calitate  si  fapta  de  s^enuN .-  alacritate : 
diligentia,  promptitudine,  activitate,etc., 
siraiuitiUea  anHeUoru,  strenuitatea  ter- 
ranilorunoatri. 

STBENUTABE,  etc.  Tedi  stemvta- 
re,  etc. 

*STB£NUU,-a,adj.,BtrenBii8{  parata 
Ia  lucra,  Ia  labore :  alacre,  activu,  nefa- 
tigabîle,  aepregetatoriu ,  etc. :  bariatii 
strenui  au  mai  utUi  terrei  de  câtu  cetii 
boni  de  gura;  cine  e  honu  de  gura  ai 
reu  de  lucru,  nu  e  ai  nu  pote  f(  atrenuu; 
militarii  celli  mai  strenui;  celU  strenui 
nu  adu  de  frica,  cumu  nu  seiu  de  falxga; 
mulierea  streniua,  nw  darme  peno  m  pran- 
diu]  mw2tertlâ  atrenue  su  a%  coate;  atre- 
nuu  in  lupte,  strenui  in  peride  si  nero- 
lie;ei  casensurea :  s^renut4;=:turbulenta, 
nestemperatu:  metaforice  si  despre  la- 


yGoog  Ic 


sm 

erori :  lahore  alrenuă ,  corpu  atrenuu, 
hraeie  «trenue;  strenua  merita,  strenue 
miseari,  fapte  $trenue. 

STBBPEDIBE,  etc.,  vedi  sirepidi- 
re,  etc. 

STREPERE,  atrepui.  streputu  ai  stre- 
pitu,  T-,  atreitere;  a  face  scommota  mare, 
a  tipÂ,  strigă  se  iee  ureclele  cniva,  se 
I'aBstirâeaca,  afacemare  larma,  violeotu 
tumnltu :  strepeau  in  amendoue  armonie; 
ce  strepi  ca  una  mâra  stricata  ?  strepwa 
bucâneh  si  tubele;  strepu  torrentii  in- 
flati  de  apele  neveiindi88(^utione;strepe 
seWa  de  unu  murmuru  confitsu ;  strepu 
ureclele  de  damori;  strepe  luciulumarei 
de  miUi  de  remi  ai  navihru;  strepeau 
monta  de  sonitulu  flueriloru  si  tifmpa- 
neloru;  metaforice  :  strepe  de  gloria  no- 
mele lui.  strepu  de  rumori  straiele  urhei. 

STREPIDmE=sfrepeii>e,  (pre  alo- 
cări sterpedire),-escu,\.,{ienteB,  aelem) 
retundere,  «btundere,  hebetare,  «bstu- 
peacere;  a  ebeU,  a  ammortf,  ialemof, 
lipside  aeiitire,de  potere,  de  mişcare,  etc., 
in  specie  :  a  strepidi  dentH,  ase  strepiăi 
dentii:ne  gtrepidimu  dentii,  mancându 
hicruri  aore  si  acerbe;  se  sfrepidescu 
dentii  mat  vertosu  de  pome  necopte  si 
aetrbe;—a  strepedi dentii cuiva=&iaki- 
m&; — vedi  Orepidu. 

STB,'EeiDrSV=:strepeditti,  (pre  a  lo- 
curi sterpeditu),-a ,  adj.  part.  s.,  (d'ia 
st^-epidire),  bebetatasţobtiisas. 

.  STEEPIDITUBA,  (pre  a  locuri  ster- 
pediMa'a),  a.  f.,  hebeUtio,  stnpor  (den- 
tliM);  ioHoae  ăe  strepidire ,  ă6ro  mai 
rertosa,  effectu  allu  acellei-a^i;  in  spe- 
cie ;  atrepiditur^a  dentiloru ;  de  muUu 
tme  strepidUur'a  tea,  strepiditur'a  cah 
Mui. 

STBEPIDUţ-a,  adj.,  bebet,  stypldnsţ 
e1>ete,  ammortîtu,  inîemnitn,  etc.,  vor- 
binda  in  specie  de  denti :  denti  sfrepidi; 
de  ce  V6  negligeti  si  lassati  dentii  atătu 
de  indtHungu  strepidi?  si  cu  sensn  tran- 
.-«itiTU,  care  face  dentii  se  fia  strepidi : 
pome  strepidi ;  vulpea  disse  co  nu  i  plăcu 
strugurii  strepidi ;  in  aceatu  sensn,  stre- 
jNdN=::acerbu,  astringente,  ammottito- 
rin,  ete. 

S1BEPITARE,  V.,  strepitare,  (d'in 
itr^Uu  de  la  strepere),  a  face  strepîlu. 


si  prin  urmare  cu  sensn  inteosivu  pre 
longa  slrepere :  strepita  ripde  sub  iatdu 
undeloru,  strepita  si  undele  st^  violen- 
ti'a  venttihti;  strepita  pamenlulu  sub 
unghiele  afitiessariloru. 

STRBPITU.  pl.-c,  strepltus,  {dn  la 
strepere);  scommotu  mare,  larma,  cla- 
more,  resuneta,  urletu,  bubuitu,  etc: 
fremitu.  strepitu  si  elamore  pre  totinăine; 
strepituîu  moreiemare,  ăcrosimaimarc 
e  strepituîu  morei  frânte,  cumu  si  stre- 
pituîu earraloru  frânte  si  neunse;  stre- 
pituîu portiloru  neunse  pre  cardinile 
loru;  strepituîu  unghieloru  callUoru  u- 
nit»  cu  strepituîu  tubeloru  si  armeloru ; 
strepite  de  pontice : — in  senau  mai  mi- 
tigatn :  strepituîu  citarei  a  laturi  cu  stre- 
pituîu petioreloru  de  saltatori  vivad. 

t  STREPSI-,  si  strepto-,  (orp^ţj-tg  = 
torcere,  intorcern,  si  orpEjniSi;  :^torsu, 
intorsu,  amendoue  de  la  orpăţiEc  mtor- 
cere,  intorcere),  în  cofliposite  seientifice; 
strepsiceru,-a,  adj.  s.,  strepatceros , 
(otpE^txfpwţ,  fr,  strepsiofere,  d'in  xfpaţ 
=comu),  care  are  come  torte,  tortochiate 
in  spirale,  ca  subst.  m.,  strepsicetu  sau 
strepsicerote,  genu  de  animali  cn  assâ- 
mini  corne;  strepsiehrotu,-a,  adj.s.,  (fr. 
strepslelirote,  d'in  xpwţ  gen.  xpwrfţ^ 
pelte,  corpn),  care  are  corpu  tortu,  tor- 
tuosu,  care  si  pate  târce  corpulu  si  forma 
mai  mulţi  ceroini,  ca  subst.  pi.,  sterpsi- 
chrotele,  ordine  d'in  classea  reptililoru 
serpenti;  strepsipteru,-a,  adj.s.,  (fr. 
strepalptire»  d'tn  inepâv  =.  aripa),  care 
are  aripe  tortuose,  sau  care  si  pote  torcs 
aripele,  ca  subst.  pi.  strepsipterele,  or- 
dine d'in  cla39eainsecteloru;s/rE!pfa;ito- 
dactylu,-a,  adj.  s.,  (fr.  streptaptvdactfle, 
d'in  5jrT(ii:=care  prende,  aptu  a  pren- 
de,  si  SjtxtoXtx;  =::  degitn),  care  are  pe- 
tiore  cu  degite  torte  si  apte  a  prende, 
subst.  pi.,  strcptaptodadylele,  familia  de 
passeri  rapaci;  streptocarpu,-a,  adj.,(fr. 
Btreptooarpe,  d'in  Kap?c<Sc=^fructn},  care 
are  fructe  torte  iu  spirale ;  streptopeta- 
lu,-a,  adj.,  (fr.  streptopâtale),  care  are 
petale  torte;  streptophoru.~a ,  adj.,  (fr, 
streptopborot  d'in  fTrpEii'câ;=:Coll3nn,  si 
(pipEiv=portare),  care  porta,  are  la  guttu 
coUanu :  papagalii  streptophori;  strtp- 
topode  si  8treptopu,-a,  adj.,  (fr.  atrep- 


=y  Google 


tope,  d'ÎD  nou<:  geD.iEoScii:=pede),  care  are 
petiornlu  san  stipalu  toriu,  a.  m.  sirepto' 
podde  si  streptopulu,  genu  de  plante 
moDOCotyledooie;  streptosiaehu,-a,  adj.s., 
(fr.  itreptoitiehjr*»  d'ln  ordcxof^spicn), 
care  are  apieutortu,  B.Ta.,8trept08taehtt- 
Ih,  genn  de  plante  monocotyledonie  d'in 
famili'agramiDielorn;  8treptu,-a,  {azpsTC- 
T(ic=8treptos  j  vedi  la  începutu)  :  uva 
t^epta=um  torta,  si  abaolatu  strepta, 
i.  f.,  specia  de  vm  de  assâmioe  forma. 
STBIA,  8.  f.,  Btris,  (fr.  strle);  linia 
derepta  adnncu  trassa,  caoalicnlu,  cre- 
stătura, eto.;  in  specie  :  n)  strie  de  r.o- 
hmme  si  de  alte  opere  arcAiteetoniee; 
h)  strie  de  frondie,  de  folie,  de  scortie  de 
arhori;  e)  in  genere  :  striele.  pdlmeloru 
omului;  striele  de  pre  frontile  betraniloru 
^  ereiitureie ;  striele  unui  vestimentu 
ttmt  sau  vergele  ăiversicdlori  sauplieu- 
rile,  indouiturele,  (vedi  si  ^riga). 

STBTABE,  r.,  strUro;  a  mtinf,  sem- 
nă, omi  cu  strie,  (vedi  5''■i^■),  a  trage 
linie  adnncate,  a  aduncă :  a  striă  colum- 
nele eu  douedieei  de  strie;  erint  striaţi, 
coace  striate,  fusteUu  striatu,  scorti'a 
Cdloru  mat  mulţi  arbori  e  strîtUa. 

STKIATU,-a,  adj.  part.  3.  (d'in  stria- 
re);  itriatna,  (ft.  attli). 

aXRIATUtJL,  8.  f.,  (fr.  strlaUle); 
1.  deminntivu  d'in  stria ;  2.  applicatn 
in  specie  si  la  nnu  genu  de  plante  cryp- 
togame  d'in  famili'a  lichenilom. 

STBIATULABE,  v.,  a  semnă,  munf 
ca  striatvle,  (redi  stHatula):  eoMre 
striatulate. 

STBIATULATU,-o,  adj.  part.  (d'in 
driatula/re;  compara  fr.  strlatnU). 

STBIATUSA,  B.  f.,  BtrUtnrâ,  (d'in 
B^riatu  de  \istriare);  actione  de  striore, 
dâro  mai  rertosn,  effectn  allu  acestei  ac- 
tione :  ^riaUn'a  unei  columne,  stria- 
turele  pcdmeloru, 

*STEIBLIGINE,  s.  f.,  Btrlbilgo,  (com- 
para (npepXJ;=9tr&mbn);  strâmbătura, 
soalciatura,  si  in  specie,  scalciatura  de 
limba  :  adleeismulu,  barbarismulu,  stra- 
tusmidu  in  limba  su  atâie  strtbligini  de 
îmiba. 
STRICA,  s.  f.,  vedt  stricare. 
■  STRICARE,  V.,  (contrassn  d'in  eatri- 
eare  =  «ztri«are),  ca  intellessu  forte 


SŢE. 

larga  si  varia  :  1.  in  genere  cn  intelles- 
enlu  cellu  mai  largu  de :  nscerei  «ra- 
eere,  Ivderet  TUUret  letrlmeotnm  in- 
ferreiTialof^rre,  Inpejis  mutare»  tar- 
baret  pertarbare,  dlstarbare*  Titlar«> 
eorininpere;  a  vettemă,  a  face  mai  rea, 
a  deteriora,  a  tnrbnră,  vitiă,  etc, :  ee  e 
prea  muUu  sau  prea  pudnu  strica;  stri- 
ca platiteloru  prea  mtdta  căldura  si  prea 
mifdta  umiditate;  nu  strica  se  faci  asid, 
dSro  ce  strica  si  ăUramente;  proT.,  doue 
mâncări  nu  strica,  ei  neci  «n'a  strica ; 
nemine  nu  strica  omului  mai  midtu  na 
omulu;  prea  multa  mancar'e  strica  sto- 
miatlu  sau  stomacului;  pomde  necopte 
strica  sanilafei  sau  sanitatea ;  brum'a, 
frigutu  strica  flori,  pome,  fntgi,  si  : 
strica  florHoru,  pomeîoru,  frugdoru;  a 
n  strică  unu  oclu,  omu  stricata  de  unu 
oeîu;  prea  midta  lumina  strica  oelii  sau 
ocliîoru;  a  strică  ceva,  si  :  a  strică  cui- 
va; buccatariulu  pueinu  preceputu  strica 
iote  câte  se  adducu  comperate  se  le  pre- 
pare de  misa;  a' au  stricatu  orologielc, 
s'au  stricatu  doue  rate  de  la  carru;  eu 
instrumente  stricate  stricămusi  htcrulu 
la  care  le  applieămu;  preeumu  vinulu 
honu  se  strica  cu  dressuri  reu  intellesse, 
astă  si  fadele  se  strica  eu  dressuri  ve- . 
nenite;  versatuîu,  buhatulu  inco  strica 
fac^a  omului :  omu  stricatu  de  versatu, 
omeni  stricaţi  de  unu  oclu,  dtii  stricaţi 
de  amendoui  odii;  sartoriulu  ti  a  stri- 
eeUu  vestimentulu,  ti  a  stricatu  si  ma- 
terfa  de  vestimentu;  in  sensu  ideale  :  a 
strică  pacea,  repausulu  cuiva;  a  strică 
bon'a  intellegere  intre  omeni;  a  strică 
amidti'a;  prov.,  a  strică  brendî'a;  a  se 
strica  amicii :  amiăboni  se  strica  pen- 
tru nemicuri;  se  strica  joeulu,  se  strica 
ospetiulu,  se  strica  pertrecerea;  a  strică 
planulu  cuiva;  a  strică  pre  dneva  d'in 
căUe,  dHn  lucru;— a  strică  cas'a  cuiva, 
nu  nnmai  cn  iatellessulu  generale  d'in  , 
acestn  paragrafu  de  :  a  face  cas'a  mm 
rea,  sau  de:  a  construge  cas'a  cu  defei^; 
ci  si  cu  sensuri  particulari  ce  roru  oc- 
curre  mai  la  valle,  cama  :  a)  a  strică 
cas'a  oiiva,  a  surpa,  derapină  :  au  stri-  ' 
ccttu  casele  tote  peno  si  baseric'a;  b)  a 
strică  cas'a  cuiva,  a  sparge,  a  preda  : 
latronii  stricară  si  calcara  casele  mai 


=y  Google 


sra 

muttoru-a;  c)  a  strica  ecala  cuiva,  a  des- 
parţi, a  dÎTOrtdă  :  a  dou'a  di  dupo  co- 
nunia  strieara  cas'a;  d)  a  sirieâ  cas'a 

.  cuiva,  a  baga  zizania  intre  conJQgi  si 
alţi  membri  ai  familiei;  e)  a  strica  ca- 
s'a cuiva,  a  seduce,  demoralisâ  pre  u- 
duIq  ean  pre  amendoni  coQJngii :  nu  nu- 
maimariHi.ciaiussorilestricacas'apro- 
priasicasde  e^oru-a,  etc;  2.  in  specie : 
a)  FMre,  dlruere,  deraoUrl,  destmere, 
a  derimi,  surpi,  destmge,  etc. :  apele 
rodu  si  s^'ca  ripele;  denteh  tempului 
roie  şi  strica  tote;  to^  ce  esHste  se  si 
strica;  invasorii  stricară  tote  castrde  st 
eetatiU;  inimiculu  incense  si  strică  tote 
grânde  de  pre  eâmpu:  gâseele  aetbaiice, 
lăcustele  si  alte  animaîi  strica  huceatde; 
porcii  81  caprele  strica  mat  vertosu  vi- 
niele;  tetii  ee  ou  edi^catu  strtAonii,  s''au 
conjuratu  străinii  si  v&teticii  a  strică  : 
ni  au  strieatu  daiinele,  ni  ou  strieaiu 
cummercitU»,  ni  au  strieatu  iudustriele; 
&^TiiInerare,ondere,oecl<Iere,aTUlDerÂ, 
talii,  occide,  perde,  etc. :  a  strică  eal' 
htUt  la  spinare,  se  strica  bouUdejugu 
la  cerhice;  pro7.,  ase  strică  la  cofa;  seV- 
Ide  strica  ooUii;  hathorii  strioara  mare 
parte  ^in  populationea  terrii;  venatorii 
strica  mtdte  fere,  diro  si  muUe  alte  a- 
nimaU;  a  si  strică  uhu  petioru  ea  se' 
curea;  a  si  strică  mai  mtdie  coste  cu  ua- 
puusure  de  eutitu;  c)  ramperet  l>iilar«i 
lacer«re,  frangen,  effrtngore,  a  rupe, 
frftnge,  ,Bparge,  efermi,  sFaBcii,  span- 
tic&,  etc.  :  s'au  strieatu  tote  hutile  si 
butoniele,  s'au  strieatu  toie  <5UeZe,  s'fm 
strie(Uu  totu  ce  »â  de  vi^ru  si  de 
pametUu;  a  si  strică  unu  ossu,  utm 
ftueru  de  petioru;  ne  stricară  toie  na- 
vHe;  ai  au  strieatu  vesiimenteie  si  etU' 
cioMCR^,— iose :  vestimentuiu  se  stri- 
ca,  ntt  numai  rupendu-te,  ci  se  strica  ai 
roâendu'se,  portandu-se,  etc.,  (vedi  si 
mai  dioBu);  d)  teren,  oonterere  d«t«- 
rer«,  rod«re,  Dorroderet  a  râde,  a  vet- 

.  temi  prin  frecare  :  asiăse  strica  assiie, 
se  strica  pamutrele;  se  strica  gutturUe 
prtM  co^ene ;  se  strica  ripele,  se  strica 
eostele  ct^indoru,  se  strica  monti  gi- 
pantiet;  se  strica  ensesi  obiectele  de  nK~ 
taUe  :  se  striea  mortetele  de  argentu  si 
de  tatru;  e)  ntl  et  abnti)  ovusanere,  per- 


STR. 


1805 


dere,  peisiaidare,  prodlţrere*  a  consa- 

me,  a  mi,  a  portă  si  invechf,  a  resipf , 
a  perde,  etc.  :  ca  se  faceţi  una  mica 
ponte,  aii  striat  una  mare  pădureţ 
eumu  de  stricaţi  asia  earrendn  came- 
siele  si  ealdonH?  de  ee  buceataritdu 
strica  atâtu  untu  eu  modiUu  seu  de  pre- 
parata huceatde?  se  strica  multa  ^lar- 
teia  perUru  scoterea  eorrecta  a  unei  C(Me 
ie  typariu ;  ce  de  charteia  si  ce  de  cârti 
strica  puschii  de  cop^i;  de  ee  stricaţi 
bannii  pre  seecature? — hannii,  mon«£a 
se  striea  nu  nmitai  prin  resipa,  ct  se 
strica  si  prin  usu,  se  striea  si  prin  om- 
mesticu  de  metallu  in  proportioni  iflc- 
gitime,  se  strica  mai  vertosu  pnn  adul- 
terare,  faisi^eare,  aeiă  co  :  wi  respec- 
tulu  banniloru.  se  strica=z8a  resipeBCn, 
se  falsifica,  etc.; — proT.,  nu  stricaţi  or- 
diulu  pre  găsee;  f)  oorramperAf  rltlarei 
dIsBolTere,  patrefaeere;  rânoeseere,  pn- 
irescere,  perlre,  deKener«rfl>  TllesueTet 
s  diaaoWe,  a  scad^,  a  debilita,  a  perde, 
si  mai  allessu  ca  reâ.,  a  se  stricând. 
degenera,  a  pntredi,  a  se  dissolve,  a  ran- 
cedi,  a  ae  impatf,  etc. :  se  sfricacamea 
Unuia  tmdtu;  se  striea  si  ap'a,  si  a«rulu; 
se  striea  laptele;  se  striea  semenH'a  de 
plante,  se  striea  sem&ttfa  de  vite;  ee 
ne  puneţi  se  mancâmu  untu  strieatu, 
venatu  strieatu?  ammcati  ineoUo  lie- 
purele  ^ieatu;  huecatde  stricate,  m 
beuiurele  Picate  sunt  veitene;  corpurile 
morte  ineepu  ettrrendu  se  se  siriee;  in 
pamente  se  dissolvu  si  se  striea  cada- 
verde;  g)  in  senaa  morale,  cirile  si  so- 
ciale, inco  occurre  stricare  cu  multe  si 
varie  sensuri :  a)  reaeladere,  ab*lere, 
BHUan  faevre,  a  face  nnlln  unu  setu, 
una  iuvolire,  conventiose,  obl^atio- 
ne,  etc,  a  intorce,  a  nu  mai  vrâ  ce  a 
vratu,  a  nu  face  ce  a  promissn:  ae  ^ri- 
cămu  vendiarea,  comperatârea,  aeânUmht 
de  eri;  a  strică  contractul»;  se  striea  pck- 
cea  inehiaiata;  se  strica  aponstdide;  nu 
se  pate  striea  regnUamentulu;  de  ee  vreţi 
a  strică  mereatuiu?—iD  seasu  mai  es- 
tensu  :  a  strici  amiceti'a,  a  strică  eu 
tota  iumea,  a  se  strică  cu  toţi,  etc.,  (vedi 
si  BusQ  la  inceputu);  ^)  a  strică  cu  banni 
=ra  eorrumpe,  a  comperâ  pre  ciuera  in 
favorea  sea  :  a  strioâ  ju^cii;  a  strică 


y,  Google 


1808 


STR 


j)r«  MM»  (f  w  ttpputtiatori;  ^)  pcUlwre, 
iteiptf)  tfflprârare,  ycmrtsrs,  e»r- 
rBMpere,  4lM»lrere,  rUUret  4ed«e«- 
nn,  ttmprue»,  s  Bmmogf,  a  sednce,  ai 
de  aci,  a  deprava,  a  perverte,  etc. :  a 
Btrieâ  copiUii  prin  esâempU  retle;  copUîii 
$e  ttrica  ti  miitu  ineo  prin  re-ifeuneari ; 
t*  e$ti  copitht  strieatu;  omeni  stricaţi  si 
perverşi;  a  strica  si  ăesonori  fete;  so- 
cietatea e  puffMla  si  strieata  in  tote  stra- 
iele M;  OH  stricaţii  si  depravaţii  se  mi 
teadtmi. 

8TmCATI0SU,-a,  (d'ia  strieatu,  de 
U«Mcare),Mmttlbllls,  deitcnctlbllisj 
■•rtallB,  «adseai;  oMens*  noeniiB,  ao- 
xiMiMfalci*!»!  de»tnet«rj  Lcnsensn 
pasaiva :  care  se  pote  strică,  care  se 
siriea  oairendu  si  &cile,  peritoria,  ma- 
ritoriu.  eto.  :  tote  atle  Urnei  su  strica- 
tiote;  eorpuhte  strieatiosu;  erasvtfft^ 
UâMi  HH  e  «Mcoficu»,-  pşrîle  «w  «fnco- 
iiote,  ihrti  intre  /tort  crinii  sunt  forte 
«frwMritMt,'  2.  ea  sansn  transitîvu  :  care 
strica,  strieatoriu,  dtatmetoria,  corrnp- 
toriut  dam&OBB,  perniciosn,  etc. :  dres- 
aurile  «N  veneUt  su  strieatiose  fadă  fe- 
mnehru;  pâih^iverăi  si  necopte  su 
strieaHose  ttomqeiAtîţ  prea  muUa  umi- 
ditate e  stricaiiaiăiplantdoru. 

STBICATIONE.  8.  f.,  flomptU,  d«. 
stmatl*,  vwt«k*atto,  ieprantU,  dli- 
••Utl*,  MtrritMtIiq  KMeaUa,  piarltas^ 
ecrnytlklUtai,  Mza.dttrlneataWf  daa- 
niM,  Jaetira;  1.  actione  de  a  strică,  Bt 
de  a  M  sMeă  :  strieationea  stomaeulm 
prin  escesee  de  imbu^>are;  strieationea 
r^oru  prin  hataifa  undeloru;  striea- 
tionea HMtel»^  camei,  sementiei;  tote 
aUe  Umtei  su  in  eontinua  strieaiione, 
numcâ  sufţltiele  nostre  nu  su  auppuse 
strieationei;  strieationea  datimUtru; 
2.d£fO  ca  mai  deaau,  effeota,  stata  pro- 
duBSU  prin  aotionea  de  a  Ftrică  si  de  a 
se  striiă :  sMcationUe  patite  de  navi 
w  fortune;  strieationea  făcuta  de  vite 
seminaturdoru,  eeremu  a  fi  desdemnaii 
de  tote  stricationUe  adăusse  noue  in 
conunereitilu  nostru;  neaufferite  su  stri- 
cotioaOe  soneelom  prin  casde  âmetU- 
loru;  latronii  făcu  mari  stricaHoni  etd- 
latoriloru;  mari  strieationi  faeura  in 
titra  Xaiarii  ai  Turcii;  de  mai  midti 


STB.  

anni.  epieootiâe  făcu  strieationi  in  vite, 
6ro  locM^de  strieationiin  grăne,— stri- 
eationea firei  omenesei,  strieationea  si 
pravitatea  d'in  teneretia  se  tncwt&a  in 
omu;  appervhne.  Domne,  de  tata  strioa- 
tionsa  si  spureaiionea. 

STRICATOBID.-toria,  adj.  s.,  de- 
stractar  >  carraptar,  depraratort  ao- 
eeaa,  liaenaa,  «aleleas.  datnaaaaa,  per- 
mlclaaatf  etc.;  care  strica  :  pissiea  stri- 
eatoria,  soriei  si  mai  ^ricUori,  den  ne- 
miea  «w  e  mai  strieatoriu  omului  de  eâtu 
6menii  ^rieatori;  stricători  de  case; 
stricători  de  pace,  de  repatuu;  almente 
stricatârie  ^omaoului;  imbuHtarea  e  stri- 
catoria  sanitatei;  coldtr'a  prea  mare  e 
stricatoria  de  ţiante. 

STBIGATU.-o,  adj.part.8.(d'in«(ri- 
core),  deatroetoi,  eorruptni,  pertarba- 
tas,  Insua,  vlolatnit  fraetia,  dlaiaUtus» 
pntrefaotas,  raalas,  prarni,  etc. :  semăn- 
ata stricata,  bueeate  stricate,  âmeni  stri- 
caţi si  miseUi;  c^  stricaţi  sunt  aple- 
caţi la  strieatu;  strieatalM  sppnsoMeloru. 

STBICATUBA,  B.r.,de«traetlo,aar- 
raptla,  pertnrbatio,  fraetia,  Insla,  B*xai 
daBivaa,  detrlneotna,  Jaetnra;  actioDe 
de  stricare,  i6to  mai  rertosu,  effectu  de 
stricare :  striealurele  adăusse  catehru 
nostre;  strieaiur''a  sdbdoru, 

*  STBIGTETIA,  s.  f.,  (iti.  stntteMs), 
aiiKaattajdillţeoilaf  aeropalMilUi;  ca- 
litate ie  stridu:  siricteti'a  locului,  ve- 
stimenttdui;  sMeteti^a  peptuîui,  frontei; 
dâro  ca  mai  desu  si  de  regula,  in  sensu 
morale  de  :  diligentia,  essactitate,  acru- 
pulositate,  rigora,  coastantia,  aererita- 
te,  etc. :  a  si  mpleni  cu  strietetia  iMo- 
ride,  promissde,  obUgationile;  a  se  tine 
CN  strietetia  deeea  promissu. 

*  8TBI0TlTU,-a ,  adj.,  itrlctirait 
(d'in  strietu,id\9,  stringere),  caiostrin- 
ge,  apta  a  stringere. 

*  STaiCTOHIU,-WHa.  adj.  8.,  atrie- 
tarj  (d'in  strict»,  de  la  stringere),  care 
stringe,  atorce :  strietoriu  de  oUve,  de  uve. 

*  STfiICTU,-a,  adj.  pari  (d'in  sfrtrt- 
gav),  atrietna,  (ii  ttretto,  Ie.  atriot  si 
âtrolt),  aDgU8ta,iDdeS8tntd8sa,t&rD,etd. 
1.  proprie  :  mia  forte  stricta,  gaure 
stricte,  caldamentu  strietu;  s^iote  mar- 
gini, pontice  stri«tu;  aeru  stridu,  oan 


,,  Google 


STB. 

ttrwtge,  r«c«;  2.  mai  allessn,  insensu 
metsforicu,  a)  in  genere,  seci  maimnitu, 
Deci  loiu  pncina,  cătn  adjunge,  cu  cea 
mai  mare  parsimonia  :  ne- mtUitmimu 
eu  stricfulti  neeessariut  cu  strictele  ne- 
cesaarie;  h)  ia  specie,  a)  despre  coveutu, 
scurtu,  concisu  :  styhdu  sMetu,  frate 
ttridaţ  p)  despre  deiorfa,  dereptu,  etc., 
seTem,  rigorosn»  scnipnlosii,  punctuale : 
ăerej^wri  stricte,  âerepttikt  strictu  e  a 
desea  în  eorttradietione  eu  eeitatea;  a  ri 
face  âtri^a  detoria,  striet'a  oi^igatione; 
stricta  impUnire  a  promisKÎoru;  stric- 
ta jvdieata,  striăa  logica. 

*  8TRICTURA,  a.  f,  atrlctnn,  (d'in 
strietu  de  la  ntringere);  actionedesMn- 
gere.  d^ro  mai  vertosn,  effectn  alin  a- 
ceetei  actione,  (vedi  si  strinsurd) :  strie- 
tw'a  Imeei  udtdui. 

*  STRIDENTE,  adj.  part.  prea.  (d'in 
strOere),  stridens,  (Cr.  strident);  care 
ariăe :  voce  stridente,  stridentUe  rote  aUe 
carraloru  tieutue. 

•8TBIDERE,  stridui,  stridutu,  t., 
itriflere,  (affine  cq  gr.  tfri!CKy);  aemitte 
sonu  acuta,  pertnnditorin,  de  regnla 
confusu  :  a  siueri,  scartif,  tiani,  etc. : 
sagettde  stridv  inaeru;  stride  venUAu  i» 
sei&e,  stridm  n  frondieie  de  vsntu  viole»' 
t»;  stride  ferrviu  arsu  eoftmdaia  in  apa 
reee;  strtdueardiiale  greUeloru  partide 
ferru;  stride  greiertih;  stridu  assile  ear- 
rtdorv  tieunse;  eandtt  morbosidu  stride 
(f  M  denii,  t  in  Itraeiete  mortei;  stridu 
armele  in  mâmde  luptatoriloru  intpa- 
tieati;  stridu  aripele  vuitunibii  ai  al^m 
passeri  ca  rapidiu  tboru. 

STRIDELLA,  8.  f.,  ostrea;  proprie, 
deminotiru  d'in  stridia;  lenatn  inse  si 
cu  intelleasn  de  stridia  in  genere. 

STRIDIA,  (ostridia),  s.  f.,  estrea,  redl 
ostraea. 

*  STRIDORE,  B.  f.,  itrldor,  (ft.  strl- 
deur) ;  impressione  făcuta  prin  actionea 
de  stridere  :  sonu  acutu,  pertnnditoriu, 
ei  de  regula  confusu,  siueru,  etc. :  stri- 
doreaserpelui,  elephan^dui,  simtă,  std- 
liondui,  cumt^';  stridore  de  selbaHeu; 
nu  voce  de  omu  euîtu;  sfriăorile  procd- 
leloru,  fitniloru;  stridonle  usieloru,  por- 
tSoru,  carraloru,  mai  aUestu'  rotelont 
netmse;  sMdorea  pennehru,  vestii^n~ 


STR 


ISOT 


tdoru  lunge  prepamentu;-3triăoriXepl»' 
hei;  stridorile  strigei;  striâorHe  urede- 
loru. 

*  STBIDULARE,  t.,  (&,  stridiler); 
a  fi  stridia  :  greierU  stridiUa. 

*  STRIDULATIONE,  s.  f.,  (fr.  %M- 
dnlatton) ;  actione  de  stridv^e  .-  sM- 
dtUationiU  fluendm,  stridHiatioHea  ei' 
cadei,  greierului. 

*  STRIDULU,-o,  adj.,  itrldilia,  (d'in 
stridere);  care  stride;  in  apede,  care  e 
deprensQ  a  striderţ :  stridid^a  cieade, 
Btridtdele  sagette,  slriăufa  striga;  mp- 
tire  si  stridula  voce. 

STRIOA,  s.  f.,  strlra.rtrix,  (it.  «tra- 
gă, iap.  estriga,  estrlire,  port.  estrlf^' 
T.  fr.  eitrle,  alb.  strffa);  1.  iu  acellu- 
asi  sensu  cu  form'a  stria;  în  specie : 
suim,  si  mai  allesBU ,  linia  â»  manndi'' 
seceraţi,  sau  linia  de  ârba,  de  fgaa  coa- 
aitu;  2.  striga,  a)  eueuvdla.  pasaere  d« ' 
reu  anguriu;  b)  spectru,  fostaeina,  larra; 
in  specie,  speotrn  infernale,  (lat.  levc- 
res,  fr.  reresaatt  Tampira,  recii  si  stri- 
goniu),  dupocreâenttele  populari,  eredite 
se  Tede  de  la  anticii  atraboni :  strica  e 
unu  omu  mortu,  ce  n6ptea  esae  cPin  mor- 
mentu  si  merge  se  sugă  sângele  ceUoru 
mai  de  apr<^  consângeni:  c)  befovna 
fermeoatoria,  betranaindracitft,  cd  dni- 
oolu,  cumn  dioe  Romftnnlu,  (atrlr«=»«- 
«k,  0^r*)i  csrednpocredenti'apopnlars 
deochia  copillit,  ba  le  face  si  alte  rellc; 
d)  specia  de  planta,  rerstram  «Ihaa* 
l7«opodlnn,  Lmn. 

STKiaACE,  si  strigaduro,  adj.  a., 
elsautor*  cIuissib,  rabiil^  ap^dcatn 
a  striga,  cai  place  a  strigă,  a  aberi,  a 
vorbi  CQ  tona  m&re  si  furioau :  strigam 
thealndui. 

1  STBIOARE,  T.,  (■trfrar«)f  4ilri< 
tare  (exqii Iritare),  elaaare,  acclaaa- 
re^  Toeirerariţ  InTVearfl,  per  pr»ea- 
Dom  proasiitlarei  a  emîtte  Bonu  sau 
voce  potente,  c&tu  se  pote  detare,  sau 
spre  a  clliam&  pre  cineva,  aaU'  a[ffe  a 
invoci  adjntariu,  aau  sprs  a  annuntsA' 
pre  mulţi,  pre  pabUcu  despre  una  pn- 
blioalBone,  despre  una  lioitatione,  etc., 
sau  in  fine  spre  a  ai  eaprenae  buocori'a  : 
audiu  strigandu  pre  sh'-ata;  voce  te  awfi ' 
strigandu  d'in  ceru;  attdtrd  thorttdn  str*^ 


y  Google 


ms  , 


STB. 


gan^  ifin  mormentu:  itrigaii  eeUi  ee 
poteti  bene  strigă  pre  Botăi  ee  neau  ap' 
pueatu  muUu  inairUe :  strigaţi  omeni  de 
dioau,  strigaţi  pre  ceKi  de  susU,  strigoii 
pre  cdli  d'in  alie  camere;  se  suira  si 
atrigcata  de  pre  eoperimtnte;  a  striga  in 
gar'a  mare,  strigară  câte  le  leuara  gu- 
r'a;  striga  in  gur'a  mare,  co  voi  VaiiţH~ 
ratu,  an  strigata  pena  au  roHcUu.  fora 
se  %  aiotiUe  nemme;  striga  cineva  si  be- 
stie :  striga  cânii ,  striga  bouii,  striga 
eaUa,  striga  amndUi  si  wile,  striga  gal- 
linele,  striga  catusiele;  nu  strigaţi  eandu 
si  trage  omula  suf/letulu;  strigaţi  si 
.plângeţi  si  ve  vage^iii,  dupo  ee  a  repem- 
satu;  ce  strigaţi  si  nu  vorbiţi  ?  ee  strigi 
la  mene.  ca  unu  leu  ?  nu  strigă  asia  la 
noi,  eoHunie  frica  de  tene; — la  tene, 
c6tra4ene,  Domne,  striga  tota  sufflarea 
de  pre  pamentu  :  strigavoru  onagrii  de 
sete,  si  ee  voru  adapă;  se  strigmtui  noi, 
omenii,  dupu  dereptaie,  si  ni  se  va  dâ; 
strigu  dupo  tene,  si  neci  te  lati  la  msne; 
striga  custodii  de  nopte,  se  dea  semne 
sau  (Ularma;  sirigatiomenii  de  pre  caile 
la  ospetiuUt  nostru,  lipsitu  de  amici,  la 
ospetiu  toii  fvira  volio^  s%  strigară  de 
buceuria;  a  strigă  eakdogulu,  a  strigă 
la  oattdwfu,  pre  catalogu  elevii,  {veăi 
si  mai  dîosu);  striga  si  ânimelede  bac- 
euria;  striga  sângke  innocsnie  versatu 
eontr'a  oelUii  ce  Ta  versatu;  striga  cogi- 
talu.  omscienti'a  oontra  scekriie  si  in- 
famide,  fiagitiels  eommisse:-^n  multe 
platie  se  striga  la  lieiiatione  mereile  (air- 
litUaru;  pre  tote  stratele  se  striga  de- 
cretele Domnu^i  peniruliusiorarea  po- 
porului de  dan  si  angarie; — strigare  se 
applic&  apoi  si  la  voqea  potente  a  cer- 
toru  aaimali :  striga  brosc'a  in  gur'a 
«erpati»;  striga  leuUt  si  tigrulu  tn/Hoo- 
siatu;  striga  si  asinidu,  de  rumpe  ure- 
dds  eelioru  ce  Vaaău;  striga  pissiede  in 
furiele  loru;  striga  vace^a  iaurulu,  sau 
vitf^i^u,  striga  cânele  cadutu  in  gropa 
sau  batuiu;  si  de  lacruri  neinsufâetîte  : 
striga  earăima  portei,  striga  assile  ne- 
wwe.  (Pentru  etymologia,  compara  it. 
gridan  si  sţridftre,  isp.  port.  sHur, 
V.  isţ.  port.  orldar  si  grldori  proT.  orl- 
dar  si  eigridnr ,  v.  fr.  eaorler ,  n.  fr. 
ecUr*  refl.  a'ittltt). 


8TB. 

2  STRIGARE,  s.  verbale,  qBlrlUU*, 
«UiaifttiD,  ToclferatlO)  rteatlo,  aoolanu- 
tl«,  Umentatlo,  lamentiiiii ,  preeatlo, 
Impreoatloi  pneeontu  pronnntlatlo;  in 
t.  s.  yerbulai :  strigări  de  buecuria,  stri- 
gări de  intristare:  doue  strigări  licita- 
torie,  si  au  se  se  faea  si  aJte  strîgsa^  de 
litiitatione;  strigările  vitdlihru,  amrte- 
lUoru ,  dupo  manwtele  loru;  strigarea 
sângelui  versatu,  strigarea  eonseientiei 
mostraiatorie  de  criminele  commisse, 

ST&lG^TOMXJ, -tona,  adj.  s.,  oU- . 
mator,  elamvana,  pr«oo  {  care  striga  ■' 
mtdiere  strigatoria;  audimu  vod  stri- 
gatorie,  vocea  strigatoriului  in  deşerta ; 
in  specie,  cellu  ce  shiga  la  licîtatione, 
sau  celln  ce  aonontia  pziastrigare  scirt 
publice :  doui  strigători  mergea  înainta 
carruluidetriunfu,  proelamandufaptelâ 
eroice  alle  trianfatoritdui.  (Compara  st. 
it.  srldatore  si  s^rldaUre ,  isp.  port., 
grltador,  prov.  crldador  si  crldatre,  fr. 
orlenrf  crlard). 

STEIGATU,-»,  adj.  part.  8.,  (d'in 
strigare),  raoatng,  oUmatai)  elanor* 
oonTlfllain,  1.  in  goMie:  strigaţi  de  mai 
muUe  ori  nu  responsera ;  lucrurile  stri- 
gcUe  la  Ucitatione  nu  s'au  a^udicatu ; 
merce  de  pusu  si  de  strigatu  in  Ucita- 
tione ;  strigatulu  de  trei  ori  qîlu  striga- 
toritdui  se  fece  in  regula;  2.  in  specie, 
a)  strigatu,  (cu  a  obscuru),  e  in  locn  de 
strigStu,  strigttu,  casiâm&^u.  saudm- 
hlitu,  pre  louga  an^latu,  si  ins^moa  ac- 
tolu  si  effectala  actionei  de  strigare :  unu 
strigatu  ca  de  leu;  strigatele  si  vâgetele 
copUliloru  attrassera  la  ăensii  una  lupa ;, 
ee  su  aceste  strigate  si  sberite?  h)  stri- 
gatura,  adj. part.,  strlg^tna  j  disptLSQ 
in  strige,  striatu;  (vedi  striga  snb  1). 

STBIGATURA,  a.  f.,  clamatia,  t»o»- 
tto,  TooireratIo,coiirlelaa,olaBior{  In- 
oaiit^»t  venaaetniiiţ  actione  de  strigare, 
d^ro  mai  vertosu,  actu  si  effectu,  modu 
de  strigare  ■:  trageţi  una  bona  strigatura 
aoctiurw  si  câniloru  de  la  oui ;  ce  va  se 
diea  acSsta  strigatura  a  tea  eontr'a  mea, 
in  specie :  s^ripofura^descanticn,  far- 
mecn,  fapta  de  striga;  (pedi  striga  co- 
tra  finitu). 

STBIGETU,  s.  m.,  redi  strigatu. 

STRIGE,  8.  f.,  strtx,  (ocpiţâ,  Todi  si 


.yGooglc 


STR. 

striga);  proprie,  care  emitte  strigate,  sau 
Toci  acute  si  pertonditorie  applicatu  inse 
in  specie ,  1.  Ia  uoa  passere  de  ren  augu- 
riu:  cucuvclia;  2.1a  linia  adunca  trassa  : 
sulcn,  canaliculu,  dunga,  gaura  luDga.etc. 

*  STBIGICOLLTJ,-a,  adj..  (fr.striBt- 
6*Ue);  care  are  coltultt  cu  stric  saustri- 
atu :  insecte,  musce  strigicolle. 

*  STKIGIDE,  adj.  s.,  (fr.  st  rigide); 
care  sâmiua.  cu  strig' a=^trigea ;  subst. 
pi.,  strigidile,  familia  depasserid'iR  or- 
dinea lapaciloru,  cari  au  de  typu  geuulu 
atriga^strige. 

*  STIUGILE,  B.  f.,  strif  illB,  (fr.  stri- 
glie);  specia  de  raditore,  de  tessella,  sau 
peria  decornusaudemetallu,  servindu ; 
a)  U  raderea  pellei  in  bănia;  b)  la  ra- 
derea'gladiatoriloru  do  oliulii  do  olive, 
cu  care  si  ungeau  pellea  la  inceputulu 
luptei,  si  care  se  ammestecă,  ia  tempulu 
lupt^,  cu  multa  sudore  si  pulbere  :ace- 
8ta  ammestecaiura  trassa  cu  strigilea 
de  pre  pellile  gîadiatorilifru  se  damă 
strigmentu  n  se  vendea  cumarepretiu, 
co-ci  strigmentulu  strinsu  asia  cu  stri- 
gilea trecea  de  csccllente  remediu  pentru 
tmlti  morbi;  2.  metaforice,  a)  instru- 
mentu  chirurgiei),  de  Form'a  strigilei, 
cu  care  S6  stîllă  unu  licidu  in  urecl'a 
morbosa ;  b)  gena  de  plante  d'in  fami- 
li'a  meliaciloru;  c)  gena  de  couclijlie; 
d)  genu  de  plante  cryptogame  d'in  fa- 
mili'a  fungiloru. 

*  STEIGILITOKME,  adj.,  (fr.stri- 
gUffftrme);  care  are  forma  de  strigik, 
care  e  forte  aspru  Ia  tactu. 

STBIGITD,  pl.-e,  vedi  strigata. 

♦STBIGMENTU,  pl.-e.  Btrlgmeii- 
tnni;  (d!ia  stringere);  ce  se  stringe  d'in 
raderea  unui  ce;  in  specie,  sorde  ce  se 
rade  de  pre  pelle,  (vedi  sirigile). 

*  STRIGOGEPKALU.-a,  adj.  s.,  (fr. 
Btrlgoeâphalfl,  d'in  xe(^aXiJ=c3pu);  care 
are  capu  cu  strigi=::sirie,  striatu;  s.  f., 
strigocephcd'a,  specia  de  cdnca  fossUe. 

*  STBIGOIDE,  adj.,  (fr.  strlgolde); 
care  sâmina  ca  passerea  strige :  passeri 
strigcidi, 

STBIGONIU ,  (cu  n  moUiatu,  stri- 
goiu),  8.  m.,  lArraj  lemnreaf  speotronj 
■agiB,  năguB  ţ  1.  in  genere ,  spectru, 
fontasma,  stafia,  umbra,  imaginea  a uui 


mortu,  ce  vine  se  sparie  ei  se  ţormente 
pre  viui ;  2.  in  specie,  a)  mortu  immor- 
mentatu,  care,  (dupo  credentiele  popo- 
rului), esse  d'in  mormentu  nâptea  si  vine 
se  siiga  sângele  unui  viuu;  b)  farmeca- 
toriu;  —  si  femin.  strigonia,  (cu  «  mol- 
liatu,  strigoia);  inse  numai  cu  intellessu 
de  :  saiţn,  Teneflca,  betrâna  farmecato- 
ria;  de  aci,  multere  urrita,  rea  sinesuf- 
ferita ;  (vedi  strigosu,  striga,  etc.) 

*  STRIGOPODE  â$trigopu,-a,  adj., 
(fr.Btrlgoiie,  d'in  xouţ  gen.MS6;=pede); 
care  are  pedi  sau  stîpi  striaţi,  cu  pedi 
sau  stipi  aspri  la  tactu. 

STRIGOSU,-»,  adj.,  BtrlKosnH,  (fr. 
BtrIgneoK);  1.  macru,  suptire,  debile, 
care  n'are  carne  pre  ellu,  care  a  remasn 
numai  cu  pellea  si  ossele,  etc. :  callu  stri- 
gosu, boui  strigaşi,  muliere  strigosa; 
metaforice ,  despre  discursu  :  oratione 
strigosa,  scriptori  strigosi,  aeceu,  aridn 
si  fora  ornamente ;  2.  plenu  de  strige=: 
strie  :  scortie  de  arbori  strigase,  fronte 
de  betrânu  strigosa. 

STRIMPTARE,  strimpiorare,  strim- 
ptu,  etc;  vedi  strinctare ,  strinctorare, 
slrinet»,  etc. 

STKINCTARE=s;nmpiarc,  (reduesu 
iu  strimtare)t-săiu ,  v.,  Btringere,  ti- 
strlngere,  arctare,  coarctare,  aogasta* 
re;  mlnuere;  &[&ce strinctu^strimptu, 
(strimtu)  :  a  strindă  callea,  a  strinetă 
usiele,  ferestrele,  camerele,  curtea,  grw 
din'a;  a  strinetă  vestimentele,  caleia- 
menlele;  a  strindă  basea  sialargiver- 
ticeh  nu  ebene;  a  strinetă  găurele,  gra- 
pele; a  strindă  pandiele;  a  strinetă 
vasele,  butile,  butoniele,  ollele. 

STROS.TA'IXJ  =  strimtatu,  (strim- 
talu),-a,  adj.  part.  a.,  (d'in  strindare), 
coarotatDB,  «ngnstatoe. 

STBINCTATURA  =  strimptatura, 
(strimtatura),  s.  f.,  angoBtatlo,  anţriietla; 
actione  de  strindare,  ă6m  mai  vortosu, 
efTectu,  stata  produssu  prin  acesta  ac- 
tione :  strindc^ur'a  prea  mare  a  fere- ' 
streloru. 

STRINCTORARE  =  slrimptorarc , 
(strimtorare),'eăiu ,  v. ,  oonstrlngere» 
oogere,  nrgere,  lnopU  laboFsre;  a  ad- 
duce,  a  pune,  a  appucă  la  strindore,  in 
strindfyre-=strimptoie,  (etrimtore):  a 


.:Goo<^z 


1310 


STB. 


ttrinetoră  pre  adversariu;nevoU'ane  a 
atrineioridu  a  face  asia;  a  atrinetoră  pre 
creditaţi  ae  ti  aolva  dâorieU;  a  strine- 
torâpre  cineva  de  tote  părtUe;— ia  ap»' 
eie,  a  pane  in  slrinctâre  de  argentu;  si 
refiflSB.a  $e  striwiorâ  =  a  nu  avâ  d'ia 
destnilu,  a  fi  in  lipse :  me  ^rUAoredia 
wngiiru,  ea  se  dau  voue;  cu  mare  strine- 
torare  tFin  partea  nostra  indegtidlămu 
lipsite  vostre;  de  unde  ae  ve  impromutu, 
eâttdu  ai  eu  $u  atrinetoratu  forte? 

STBINCTOBATIONE=8fo-tffl|)<ora- 
tione,  (atrmtoratione),  s.  f.,  eaietl^tir- 
(«■tu,  li«pU;  aotione  si  mai  veriosa 
•ffocta  allQ  actionei  da  atrinetorare :  in 
ttrintorationea,  in  care  me  aflu  si  eu, 
fw  ve  po<H  face  neei  unu  adjatoriu. 

STBICTORATOBIU = strimptorato- 
riu,  (8trimtoratoriu).-a,  adj.  s.,  eoutor, 
wgeBi}  care  atrinctoridia. 

STRDfCTORATO  =  Btrin^toratu . 
(armtoratu),-a,  adj.part.  s.,  (d'in  ^rina- 
torar^^  oavitrletui,  eoactna,  InspU  U- 
b*rui«  ;  ttrinctorati  de  inimici  longa 
HHH  riu  oduneu,  eroicii  iM^aâ  se  arrttn- 
cara  m  apa  si  se  innecara  toţi. 

STBINCTOBATOBÂ  =  atrimptora- 
tura,  (strmtoratura),  a.  f.,  MMtto»  nr* 
centia»  laopla ;  effoctu  alin  actionei  de 
strinetorare :  fugiră  si  leuara  lumea  în 
eapu  de  atrinctoraturele  muUQoru  cre- 
dăori. 

STBINCTOBE=rirMii{i«ore,  (strim- 
lore),  s.  f-,  âBţnitU»  angnstlMf  aigsrj 
■rceatlSf  Uopla,  vlierla;  Impedlmei- 
(■■,  «bstaeataiii ]  flretiHi  {d^instrindu 
=slrimphi,  strimtu,  de  "^  stringere); 
cera  ce  ^rînge  sau  ae  atringe ,  ceva 
aMnetu,  ai  a  nome,  l.concretn:  a)  locn 
strimptn,  locn  infandatn  :  atrinct&re  de 
monte,  prin  sb-inetorOemontUoru;  pen- 
tru  eeUu  ca  fuge  de  mtmteu,  unu  riu,  unu 
mura,  e  una  striactore  inaintea  perse- 
cutor iidui;  b)  parte  de  mare  strimpta 
intre  done  alte  mari  vaste  :  tndieaft, 
şcolari ,  ^rinetorHe  mm^Horu  Europe^ 
2.  abstr.,  a)  in  genere,  angnstime  ma- 
re :  strin^rea  unont^  ffin  strate  im- 
pe^M  comimmieationile  eetatianUoru : 
b)  iii  specie  si  metaforice,  a)  nevolia, 
incurcatnra,  pericln;  ^)  lipse  de  victoali, 
mare  lipse  :  a  fi  in  ririnctore  mare  de 


STfa. 

argentu;  strmctorea  adduee  pre  omu  la 
multe  umUentie;  cumu  se  scapămude 
nevdia  ai  de  strindore  ? 

STBlNCtOBin,  strimptoriu.  {sfrim- 
toriu),-târia,  adj.  s.;  stcinţenB,  areUis, 
striDtor;  care  atringe;  s.  t.,  iUrinetâria 
=:8trinctore;  vedi  strinciâre. 

STBINCTU^gicîifi^jdt.  (atrimtu),-a. 
adj.  part.  (d'in  stringere),  strlotai,  «4- 
ttrlotu;  aretaa,  MKBBtniţ  (ît.  itratt» 
si  ttrlKto,  ispan.  eatreeh*  si  estrleto* 
port  eitretu  si  astrlet»,  prOT.  «strecb, 
eitreg  ai  «tltelt»  fr.  itrsitf  si  atrlet);  op- 
pusQ  lalorj/H,  tmplu,  vastu,  1. proprie: 
ccdle  strineta,  strata  strinda;  strate 
strinete,  mie  atrincte,  ferestre  atrinde ; 
porta  strineta;  casa  strineta,  camere 
atrincte;  vestimentu  strineta,  vestîmente 
atrinde;  calcioni  strineti;vasu  strindu, 
buti  strinde;  curte  atrincta,  gradina 
strinda,  patu  atrincfyt}  agru  strindu, 
cetate  prea  sirindapentru  numerulupo- 
ptdationei;  gropa  ah'incta,  gaura  strin- 
da, aHneâu  atrinctu,  cercuri  strinde :  a 
faeeunuccrcudeâmeniatrindu;  eameiie 
strinde  pentru  eopîUu;  carrutia  strin- 
da, pentru  atăti  callatori;  scola  strinda. 
theatru  strindu,  frânte  strinda,  peplu 
strnictu,  palme  atrincte,  gura  airinda; 
—  2.  metaforice  si  in  specie,  a)  despre 
mente,  &nima,  etc. :  mente  strineta,  idee 
large  nu  irUra  m  menti  atrincte;  eumu 
ae  ineapa  in  spirite  aaiâ  de  stricte  con- 
cefrfiont  asia  de  vaste?  anima  atrinda: 
âmeni  strincti  de  anima,  ea  atrindi  de 
mente;  sunt  ai  omeni  atrindi  de  vederi, 
in  sensn  differita  de  :  âmeni  acurti  de 
vedere;  b)  despre  intellessnf  semni&ca- 
tione  a  coventelora :  aensu  atrinctu,  op- 
pnsu  la  aenau  largu  ■*  t»  inaemnarea 
atrincta  a  eoventtdui;  c)  despre  stare,  a- 
vere :  averea  nostra  e  atrincta;  d)  atrinctu 
=es3actu,  accaratn,  justn,  scmpuloan, 
ri^nrosa,  etc.:  drepturi  ai  detorie  strin- 
de, (redi  atrietu);  3.  ca  snbst.  reale, 
strindulu:  a)  in  genere :  atrinetutuseop- 
pune  la  largu;  m  sMndulu  loadm,  im 
strindulu  «Milei,  etc;  b)  in  specie,  pror., 
tu  eati  in  largulu  teu,  eu  suin  strmcttdu 
meu;  m'ai  addusau,  m'at  appueatu  la 
strindu;  voliu  se  estu  si  eu  <f m  strindu 
la  largu. 


=y  Google 


Şm 

STBlNOTOJElA=s*ci"OTpftwo,  (strim- 
Uira),  s.  f.,  adstrtotU,  arcUtl* ;  anţii- 
stla,  «DffBatln,  {d'însMncfii,  delas^in- 
^e);  actione  de  &8tringe,  a  face  strin- 
ctu,  i6n  mai  vertosn,  effectu,  stata  pro- 
dUBSa  prin  acesta  actione,  aptope  ia  a- 
cea-asi  semoificatione  cu  a  formei  strin- 
elore :  etrinettir'a  giUttUui,  gură;  sfrin- 
etur'a  muUimâ  tn  giarulu  oratoriului; 
prin  acea  $trinctura  nu  trecu  earra,  as- 
semim  itrineture  su  pentru  omeni  eu  pe- 
tiomhi. 

STSD>iQA  =  strunga,  s.  f.,  montlnn 
fKaMSi  aiuRstlnf  septnm»  avUe,  (d'in 
stringere);  1.  in  genere,  locn  strindu 
si  ini^su,  cnmu ;  passu  de  monte,  strM- 
etore;  cătina  de  pesci  vini,  etc.;  2.  in 
specie:  a)  looa  iaâiisu  ca  gatdn  pentra 
TÎte;  &J  nuî  Tertosu.loca  inchisa  cu 
garda  nude  se  mnlgu  ouile  ei  staa  in 
tempnla  noptei. 

STBINOEBE,  strinsi  si  strinsti, 
Urinau,  ttrinetu  si  striciu,  t.,  Btrlngere, 
•dttriageref  constrinsere,  togen,  eol- 
Ilrere,  •■pleotl,  amplexarl,  complecţi) 
percepere,  oentralieref  coaretarc,  an^- 
■tarţţ  pr«K«rep  opprlmere,  oomprlmeret 
«rgare,  eondere,  recondere,  eo«reere, 
Ugula  adstrlmţerv;  iUtţare,  densare, 
aplatare,  aorlter  la  atare,  e«  nit  i  pare,  In- 
TalTere,  plleare,  aoMpUeare,  reUloare, 
Tlwlre,  Tlneatis  «otligarei  parare, 
evnpararei  eanţerere,  teerrare,  coa- 
Mrrare,  etc.,  (it.  strlagere  si  strlgne- 
ra,  isp.  eatrcgnlr  si  aatrlnglr,  proT. 
astrdţaer,  fr.  itrelndre);  oppussu  la  : 
îaasare,  lărgire,  dissipare,  neglegererB^^., 
a  atringe,  ca  affine  ca  strangulare,  (gr. 
(npd'Drav) ,  are  sensulu  fundamentale : 
a  preme  eu  pi^re,  a  appeaâ,  pressd, 
pretturd,  a  contrage  cu  potere,  a  colle- 
gd,  eonjunge,  eoUege,  reduce,  etc.,  sensa 
oe  se  traduce  io  urmatoriele  :  1.  in  ge- 
nere :  sirpele  se  inccAlacesce  pre  inimi- 
«vili  seu,  si  Iu  stringe  asia,  de  nu  mai 
poteresiiffiâ;  cerne  siringi Miâ de guttu, 
M  eâtu.  nu  mai  potu  respiră  ?  se  stran- 
gula ceUt  ee  se  stringu  de  guttu;  strin- 
gemt  măria  ema,  differitn  de  :  strin- 
^mudemăna  pre  cinev(M;smksii  strin- 
ge dmva  pre  ottw  emeni  de  nasu,  sau 
^rin^  ntmdu;  stringe  de  brocm,  ea  se 


STB, 


isil 


îu  dora  sau  se  Iu  oppresea  de  ceva,  ea  se 
i  dea  a  inteUege  ceva,  etc.;  atringe  inse 
m  bracie  cu  amore  si  affectione;  nutn- 
cea,  mam'a  stringe  copUhdu  denasu,  ca 
sesedescepte,  etc.;  inse  aeeUe-asi  stringu 
copiîlulu  la  peptu,  la  senu,  la  mamillii; 
stringu  amicii  in  brade,  stringu  pre  am- 
menitiatoriudebraeie;~ne  stringu  cal- 
ciamentele,  ne  stringu  vestimentâe,  an- 
nellele  stringu  degitele;  cingatorile,  hră- 
nele  si  hraeiUele  stringu  tali'a;  cercuri 
de  ferru  stringu  roteU,  stringu  dogele 
butiloru  si  (dtoruvase;  stringemu  pome, 
ca  se  storeemu  suceidu  loru;  siringemu 
deniii  de  dorere  aaa  ca  ae  moraieămu  : 
a  stringe  d'm  denti  de  frigu,  de  frica, 
de  menia,  de  furia;  a  stringe  d'in  umeri, 
d^in  spate,  cu  muUe  aiăiversesemnifiea- 
tioni;  se  stringu  perii  in  code,  in  pep- 
teni,  in  hette;  se  stringe  si  unu  vidnn; 
se  stringu  bubele,  uleerile,  plagele,  etc., 
(vedi  si  mai  diosu);  stringemu  sitra- 
gundu,  intendendu  :  stringemu  ângVa 
calMui;  stringemu  UuMdu,  nodulu,  le- 
gatur'a;  stringemu  măria,  cumu  strin- 
gemu gur'a.  oclit,  palpebrde :  a  stringe 
măria,  qj  ca :  a  stringe  pumnttlu;  b)  ca : 
a  stringe  cottdu;  de  aci :  c)  a  trage,  re- 
trage m&u'a,  si:  ((^  metaforice:  a)afieco- 
oomu,  mai  multu  inco  ca  economu,  a  fi  a- 
varu :  mâna  str insa,  omu  eu  mâna  shin- 
sa,  omu  strinsu  de  mâna;  ^)  a  si  stempertL 
m&u'a,  a  nu  ambU  la  ceva,  anu  attinge  cu 
măa'a  ceva;  in  inteilessa  annalogu  :  a 
'  si  stringe  petiorele,  a  sistringe nasulu; 
— mai  departe  :  se  stringu  cordea  unui 
instrumentu;  se  stringe  mai  câtessu  ar- 
etdu;  se  stringu  vaporHe  in  căldările  ce 
ferbu  infundate;  nu  stringe  prea  tare 
areulu,  co  se  rupe^  —  stringu  muHerile 
si  unii  bărbaţi  cingutorile,  veatimentete; 
se  stringu  in  eingutori,  cumu  se  stringu 
passerăe  in  Iade;  se  stringu  usiele.  por- 
tile,fereatrele,  etc.;— metaforice :  aatrin' 
ge  cu  cineva  legaiurele  de  ameetia,  de 
conaangenitate,  de  bona  int^gere,  de 
pace,  (vedi  mai  diosn);  2.  in  specie  ei 
metaforice,  a)  despre  fragi,  fructe,  gr&- 
oe,  nutretiu  si  analoge :  a  collegs,  accn- 
mulă,  coacervă,  etc,  ţ)  despre  campu : 
a'au  strinsu  ordiele  de  pre  campu,  nu 
*'(Hi  strinsu  ittse  grâmâe;  s  tanpu  d^ 


.yGooglc 


strinsu  pere,  mere,  prune,  cânepa,  Unu; 
e  tempH  de  strinsu  manurlii  in  mergiti, 
mergitii  in  acervi,  oecroii  in  stoguri;  a 
stringe  olivele,  ceresieîe;  p)cadeyeu- 
diare  in  magazine  :  e  unu  negotiatoriu 
ee  stringe  grâne  de  tota  sementfa;  a 
stringe  sementia  de  rayitia,  de  Unu;  nu 
essu  in  terra  negotiatori  cari  se  sirin- 
ga huceate;  y)  ca  provisiono,  si  d«spre 
materiali  de  constnictioDi  sau  alte  u- 
snri  :  a  &i  stringe  îemn'^  pentru  totu  an- 
ntdu;  a  stringe  tote  pentru  eonstructio- 
nea  unei  fabrice,  unei  scoU,  unei  base- 
rice;  nu  ne  amu  strinsu  de  ălle  mânca- 
rei  pentru  ierna;  si  formicelc  stringu 
peidru  ierna  ai  caşuri  de  seccita;  mai 
allessa  :  stringu  provisioni  de  gura  ceUt 
pauperi,  stringu  cersitorii  cu  bannulu, 
cu  buecaiellele  de  pane;  stringu  inse  si. 
benevolitori  eelosi  eîemosyne  pentru 
pai^eri,  paUru  baserice;  stringu  bene- 
factori  pentru  henefaceri  si  adjatoi-ie; 
b)  despre  averi,  a  câştigă,  adună,  accu- 
maU,  economi,  păstră,  etc. :  eu  mari  su- 
dori au  strinsu  una  mica  summa  de 
banni;  nu  stringe  mari  venituri  dupo 
mosiora  sea;  a  strinsu  bietulu  omu  si 
vite  si  argentu;  stringeti  bannulu.  co  a- 
veti  nevoha  de  cllu;  stringeti-lu  de  pre- 
ti^indine  eu  onesfate,  eu  labore,  strin- 
geti-Ut  apoi  in  diece  Jegature,  stringe- 
ti-lu  mai  aîless»  de  lussu  si  de  spese ; 
eu  banntdu  siringi  eumulu  mare,  eumu 
stringe  formic'a  eu  grauntiulu;  muUi 
stringu  averi  mari,  dero  le  resipeshu 
fora  computu;  cine  si  a  strinsu  la  tene- 
retia,  are  la  betranetia;  cine  stringe 
banntdu,  nu  vine  in  nevolia  ca  singura 
se  se  stringa  de  gutiu  sau  cdlii  se  îu 
stringa  de  guttu;  stringeti  de  pre  diosu 
si  (Tin  stercu,  d'in  gunoniu  lucrurile  ce 
costa  banni;  stringeti  pung'a,  stringeti 
mă»\  (vedi  si  m&i  snsu :  a  stringe 
mân'a,  mâna  strinsa,  etc.);  e)  deapre 
dări,  imposite,  contributioni  si  analoge, 
a  percepe,  a  adnnă,  s  implenf :  nu  ati 
strinsu  capitaiionea  pre  annulu  tre- 
eutu,  si  vreţi  a  stringe  cea  de  pre  an- 
Huiu  acestu-a;  properati  a  stringe  re' 
masele  de  contrS)vtioni;  contributorii 
se  plangu,  co  stringeti  mai  multu;  — 
prin  estesBÎone:  despre  coUecte,  collec- 


_  _^__  _STlţ 

tioni  ds  animali,  de  petre  st  alte  analoge 
in  xcopuri  scientifice  :  amu  strinsu  la 
museele  nostre  passeri,  pesd  si  aUe  a- 
nimali  indigene; —  s'au  strinsu  mtilie 
conchylie  si  petre ;  s'au  strinsu  serie  în- 
semnate de  nonete,  de  obiecte  artistice, 
si  se  voru  stringe  inco  spre  completare; 
a  stringe  raritatisi  nouitati;  d)  despre 
vite,  a  adună  si  formă  armente  pentru 
macellu  ;  se  stringu  indestuUe  vite  de 
tăliare;  d'in  celle  strinse  si  nwru  muUe; 
prin  estensione  si  de  alte  vite,  aconcentră 
la  unu  locu  :  a  stringe  gcdlinele  si  c«Ue 
cdte  passeri  si  a  le  inchide  pre  n6pte; 
a  stringe  ouil^  si  caprele  la  staulu,  la 
strunga;  a  stringe  callii  si  bouii  in  a- 
ceUu-asi  staulu;  e)  despre  (meni,  a  ad- 
nnă,aun(  la  unu  locu,  a  concentra,  etc. : 
omu  cf(  omu  se  stringe  prin  sgmpatkia; 
se  stringu  omeni  la  eonversatione .  la 
vorba;  se  stringu  se  pertreca,  se  lucre, 
se  se  adjute;  se  stringu  pre  platie  pen-  „ 
tru  commerdu  sau  pentru  spedacle;  se 
stringu  la  theatru,  la  baseri'ea,  la  cafe- 
neUe;  se  stringu  in  strate,  ingraăine; 
ati  strinsu  muUi  invitaţi  la  ospetiu,  la 
ballu;  mulţime  de  auditori  se  stringu  ta 
acelle  conferentie,  in  giurulu  oratoriu- 
lui; vulgulu  se  stringe  si  se  indeaa  la 
aeellu  eanticu,  la  lectur'a  acdlei  poesia; 
in  specie  :  se  stringu  societăţile  de  ts- 
vetiafi ,  de  negotiatori ,  de  artişti ;  se 
stringu  consiliele  de  stata,  dejudede; 
se  stringu  camerele,  adunantiele  legis- 
lative ;  in  adunantiele  ddiberanti  se 
stringu  si  votiiri;  se  stringu  a^legide 
de  allegutorî,  si  voturile  date  de  eUi  se 
stringu  in  urna;  se  stringu  militari,  si 
fomUdia  oştea,  inse  :  st  ostile  disperse 
de  mimicuinco  se  stringu;  a  se  stringe 
subflammwe,  ascstringein  eastre;ast 
stringe  tote  corpurile  de  armata;  se 
stringu  si  rebdlii  sub  arme;  f)  a  retrage 
si  pnne  la  locn,  a  ordină,  regulă,  etc.:  a 
stringe  eepillii  de  pre  strate;  a  stringe 
totu  ce  e  prin  curte,  pre  afora;  se 
stringu  âmenii  maidetempuriu,  ero  nu 
dupo  mediulu  noptei,  in  casele  sâîe;  a 
stringe  a5^ernti^uit4,  a  stringe  mesele,  a 
stringe  tote  {Pin  casa;  a  stringe  si  pune 
tote  in  armarie;  a  stringe  de  pre  âtos* 
tote  lucrurile  din  casa;  absol.:  n'amu 


=y  Google 


,, STtt. 

ttrimu  inco  prmeaia,  tFin  cosa :  a)  na 
kmu  âeretUcatn;  ţ)  -nu  amu  leuatn,  re- 
dicata;  f)  in  specie,  dq  amu  sterau, 
faratn;  3)  na  ama  adunata,  eto.;  g)  a 
eontrsge,  sirinetâ^^rimptă,  aDgUBt&, 
indes&i  si  de  aci :  a  comprime,  înfrenÂ, 
margÎQl,  stamperi,  etc. :  frigulu  gtrin- 
ge  ai  conăe$a  lieide;  se  siringu  funUe 
de  cânepa  moUiate,  ţloueUe;  se  stringu 
tote  de  frigu  si  de  frica;  absol.,  frigulu 
stringe;  a  ^ringe  sptsde;  a  etringe  tn 
frine  :  stringeti  bme  calînlu  in  frSne, 
in  eureUe,  (vedi  mu  snsu  :  a  stringe  in 
dngla);  a  stringe  marginile  loeultii;  a 
stringe  straiele;  a  stringe  aei'a;  a  strin- 
ge eaaitdu,  brenăPa;  a  stringe  faarin'a 
in  saecK,  pesdi  in  pu^na;  a  si  stringe 
vestitnentvUt  pre  pelle;  a  si  stringe  ma- 
nieele  :  a.)  a  Ie  strimptâ;  P)  a  le  redieă; 
^)  a  le  len&  de  diosu,  spre  essempln,  Bi 
8  le  pune  bene,  ete.;  metaforice :  aatrin- 
ge  frasile,  periodele;  a  stringe  materfa 
de  serisstt;  fora  a  si  stringe  planulu  si 
ideele,  nu  se  poUi  stringe  ideeîe;  inse : 
a  stringe  iâee==ik  adnn&,  par&,  inventă, 
recordâ,  etc.;  h)  a  plică,  complici,  in- 
T4ilTe,  etc.  :  a  stringe  una  serissore ; 
stringeti  velele,  eo  vine  fortmCa,  s/n'n- 
gtAi  st  /"wnile;  rebAlii  tdrinsera  fUimmu- 
r'a  «  se  disperaera;  stringeti  pandiele. 
stringeti  in  atdlv  pannur^a;  stringeti  in 
patru  acâita  stoffa;8tringe  folCa  in  dotie; 
etdcati  ai  stringeti  hene  aibihirele;  ro- 
ehia  &en«  talcata  si  hene  strinsa,  asia 
se, se  siringa  toHi  de  a  un'a;  metaforice, 
a  increti :  ee  stringeti  Sin  sprintene? 
de  ee  siringi  Sinnasu?  a  stringe  pel- 
lea,  roehi'a;  mt  ati  strinsu  reu  velulu 
de  capu;  i)  a  constringe,  a  pnne  onira 
snll'a  in  c^ata,  a  nrge  :  a  ^inge  pre 
debitori  se  sâUrn  la  momentu  dăoriele; 
a  stringe  de  gutt»  pre  omu  ca  se  Vim- 
promute;  ncMli'a  ne  stringe  se  facemu 
siee  «uvremu;dieo  nu  vreu,  Bei  strin- 
geti m  tote  cw^R^-  ai  noştri  strinsera 
pre  inimici  se  ■  se  d&i  fora  conditioni;  a 
appueâ  si  a  stringe  de  seurtu;  nepren- 
sera  si  strinsera  se  ne  amtăm»  de  Ut- 
erul l)  tt  attinge  nsiorn,  a  pisci,  a  aca- 
rii, d^ro  si :  a  attinge  mai  greu,  a  ret- 
tiiBi&,  a  Tnlneră,  si  metaforice:  a  afflige, 
amarf,  sapp6T&,  iareninÂ,  implâ  de  do- 


8Tb. 


in^ 


rere,  etc. :  aripele  paaserei  abia  stringu 
/act'a  ^ei;  arm' a  atrinaeaae  mmm  pA- 
lea;  navile  stringu  ripile;  earruîu  sMn- 
ge  murulu  ai  rumpe  (ftn  aeestu-a  %ma 
buecatelia;  rot'a  stringe  pilastrulu  d» 
longa  calle;~dorerea  ne  stringe  âmm'at 
miseriele  vostre  mi  stringu  peptulu; — 
in  specie  despre  morbo,  dor«re  corpo- 
rale, care  appuca  mai  alleuu  copUtii, 
pruncii :  prunetdu  e  atriniu  la  fxţpte,  la 
pontice,  ia  guttu;  ee  liiisioru  se  stringe 
copillulu  aeeatu-a  l  nu  suffere  de  strinsu, 
eo-ci  strinsulu  trece  cu  trassulu. 

STBINGOBE,  s.  f.,  atrlnţor,  aetioM 
iestringere  :  stringârea  frigului,  strm- 
g6rea  fricsi,  stringorUe  iaeieloru,  (redi 
si  strinsore). 

STBINGUTORIO,-Wria,  adj.  8..  etrl- 
et*r,  adatrtngrens;  eoaetor,  p«respt*n 
stranţalatorf  etc.;  care  Stringe  :  tirin- 
gutoriu  de  contributioni;  stringutoriide 
guttu  ai  edUatoriloru;  stringutori  ds 
to'tnente. 

STBINSITU  =  8*n»srftt,  pl.-e,  a. 
m.,  ftdstrietio,  cftaeUOfpareeptlo,  eells- 
etlo,  etc.,  (d'in  strinsu  de  la  strihgere); 
actione,  actn  si  efTectu  de  a  strmgere: 
strinsitu  de  mâna,  atrinsite  in  braeie, 
strinaitâ  de  odi;  strinsite  prin  cerşire; 
atrinsitulu  pruncului  vine  d'in  aeru  rece. 
8TBINS1TTJBA,  a.  f.,  tdatrletla,  prei- 
Bi»,  compresslo,  caactto)  eoUeetIo,  p«r* 
ceptl»)  TcUlMtlo,  TiilneratU,  etc.:  aetîo- 
ne,  dâro  mai  rertosu,  effectn  allu  aetîoneî 
de  stringere  :  strinsitur'a  puUiuUii  de 
giUlina  tn  unglele  eorbtUui;  stiinaitwa 
de  calciamenta  la  p^iorci  strinaitura  de 
peptu  a  pruneidw;  ce  insemna  aceste 
strinsiture  de  mâna  ?  strintUur'a  vostrei 
de  pelle  face  se  dea  sânge. 

STRINSOfiE,  s.f.,iti-lns«r,pr«itU, 
eolleetiai  malestla;  TeIlleattO|  Tentrlt 
tamlnaj  IneroM,  peoBlInn,  paralM*-  . 
nla,  (d'in  strinsu  de  la  stringere);  BC- 
tione  de  stringere,  cnmn  si  effectn ,  me- 
dia de  atringire  :  strinaorea  in.  Wwsie, 
strinaorea  de  mâna:  strinaorile  de  cal' 
ciametite;  abia  mâncu  d'in  strinsorea 
mea,  si  nu  mi  adjunge  aeme  st  investm 
d'in  ea;  in  specie  :  a)  «tHn«^e=BvatQ 
mica,  facnta  ca  mare  economia;  b)  ta- 
liatnre  de  p&ntice,  de  ventra  :  atrinsire 


.yGooglc 


1314 STfe. 

de  dtttffio;  dâro  si :  stiinaâre  ăepeptu, 
de  spate,  mai  allessu  la  prnnci. 

STBINSOKIO,-a,  adj.s.(d'in8Mtuu 
de  la  string^e),  strlngea**  Jistriii^eiiif 
premeD8{  care  stringe;  subst.  f.,  strin- 
s6ria=:strin8ore,  Tedi  strinsâre. 

STRINSD,-o,  adj.  part.  a.  (d'in  atrin- 
gere),  strlctus,  «ditrletaB,  eo>otaa,con< 
BtrlctnSf  pereeptui,  collectnif  etc.;  ve- 
atimentu  strinau,  noduri  siritue,  etilu 
.strinsu  in  /rene  ai  eingla;  grâtu  stritiae, 
vele  strinse,  intellessu  strinsu,  omeni 
strinsi  de  mâna,  contrdmtioni  atrinse, 
spectatori  aU'inai  la  comedia;  careuri  de 
atrinsa  ratele,  eingla  de  strinsu  seUde, 
furca  de  strinsu  f^nu;  strinsuîu  /SttulMt, 
strinsulu  pomăoru,  strinsuîu  huceaie- 
loru;  ^rinsuUi  de  pre  mona  pre  unu 
annu,  modeatulu  strinau  d'in  lucru  aiUt 
lahoratoriului;  ia  specie  :  copiUulu  suf- 
fere  de  strinsu;  e  unu  strinau  de  deoelu ; 
strinsuiu  ânimei,  peptidui. 

STRmSORA,  s.  f.,  adfltrtetlt,  c««e> 
tio,  pressis,  fionpreaslo,  coiretetia, 
fl*iitr«eilaf  reUleatlo,  etmplleati*,  e*l- 
leeti* ,  pereeptlOf  parslmonU,  «p*!, 
pecnllnn;  tvrbft,  oaterra,  etc.,  (d'in 
strinau  de  la  stringere);  actione,  d^ 
mai  TertosUi  effectu  allu  acellei-asi  ac- 
tioue  :  strinsura  de  calciofnente,  strin- 
sura  de  ^piee  remase  dupo  aeceratori ; 
sirinsura  de  adjutorie;  strinsuta  de  ve- 
nitid  d'in  tote  terrele ;  acesta  mulţime 
nuede  câtu  strinsura  ift»  ceUi  mai  mi- 
selli  d'in  straiele  inferiori  dUe  soâeta' 
tei;  strinsur'a  manei  de  usia  inehiaa; 
Id  specie  :  a)  8^nn8ura=:aTeTe  strinaa 
cn  piculu  si  ciimarisadori;  h)  sirinsura 
=appucatura  de  dorere,  mai  vertoBu  la 
eopilll  miei:  strinsur'a  de  peptu,  deven- 
ire; inse  si  :  strinsur'a  de  beac'a  tidulHt. 

STRIYIKB,-e5Cu,  t.,  terer«,  oontere- 
re,  obterere,  eontnndere,  ingUlarej  a 
sfermă  prin  pre3sioiie,priti  calcare;  avul- 
neră,  strică,  vettent&pria  eonta8ione,eto.: 
ealiii  strivescu  luptacii  cadvii  in  petio- 
rele  loru,  dupo  biblia  mtdierea  va  strivi 
captdu  serpelui;  pomele  preacoptese  ^ri- 
vescu  si  addusse  in  earra;  cu  un»  păru 
grossu  striviră  castele  neferiătului  ecd- 
latoriu;  cu  peptulu  strivitu  de  mai  muUe 
JovHure; — (Probabile,  d'in  «fcrcre  =: 


.  ,        sTb 

exUrere ,  peif.  extrlTl;  compara  si  gr. 
xpl^tiv). 

STBIVIT0RI17,-a,  adj.9.,aMt«nu, 
ooBtBndflBBi  graTltalaiiB»  bommiB}  care 
atriveaee  :  armata  strivitiria  prin  nu- 
meru;  in  specie,  forte  greu  :  seiri  sM- 
vitârie  pentru  voi ;  depositione  strivita- 
ria  pentru  aecusatu. 

STEIVITU,-a,  adj.  part.s.  (i'iattri- 
vire),  «ontrltns,  eontnsni* 

STBIYITURA,  a.  f.,  eontntlo,  <)•■• 
tutloj  actione  de  strivire,  dăro  mai  rer- 
tosu,  effectu  allu  acellei-asi  actione : 
strivitur'a  capului  aerpelui;  mvlte  strivi' 
ture  pre  coste,  pre  spate  si  pre  peptu. 

*  STROBILAClU,-a,  adj.,  (fr.  stta- 
biUe<);  care  are  forma  de  straibUu  : 
flori  strobilacie. 

*  STBOBILANTHOro,  adj.  s-,  (fr. 
Btrobllanthfl,— d'in  £vdo;=9ore);  care 
areyţore  assemine  strc^Uului;  a.  m.,  stro- 
bilanlhulu.  genu  ie  plante  dicofyledonie. 

*  STEOBILlFEBU,-a,  adj.,(fr.  itro- 
blimre);  care  porta,  are  strobili :  plan- 
te strobilifere. 

*  STROBILTFORME,  adj.,  (fr.  stro- 
blliforae);  care  are  forma  de  strobUu  : 
flori  strobUiformi. 

*  STROBILIPHAa0,-a,  adj.,  (fr. 
Btrsblllphage,  —  d'in  9»(7fiiv=Torare); 
care  devora  atr<^»li. 

*  STROBILIND,-o,  adj.,  (fr.  Btrshl- 
11b);  ie  atrobilu,  cu  forma  de  strobilu  : 
apongia  strobiUna,  fungi  strobUini. 

*  STEOBILU,  B.  m.,  atr»bllafl,  (otpd- 
^\Xoi,  fr.  Btrobile);  1.  in  genere,  turbine, 
fusu  cu  care  se  j^  copiUii;  2.  in  specie, 
a)  fructu  de  pinu,  si  pinulu  easusi  ce 
da  acesta  fmctu;  5^  fructu  conicii  alin 
arborilorn  resinosi;  c)  in  genere,  totu  ce 
la  plante  e  conicu,  sau  globosn,  sau  spi- 
rale; Tedi  si  strobu. 

*STBOBOSCOPICU,-«.  adj.,(fr.itre- 
bOBCoplqnej  d'in  orp  j^ţ^strobn,  si  oxd- 
icisiv  =:  spectare);  care  face  se  se  vâdîa 
d'in  mai  multe  obiecte  uhu  turbine  u- 
meu,  adeco,  nnesce  impressioaile  rari»- 
lora  obiecte  in  ona  singura  impressione : 
table  stroboscopice. 

*  STBOBtJ,  8.  m.,  BtrobuB,  (mpâ^i) 
1.  proprie,  turbine,  vertice,  cercinu,  cer- 
cii ;  invertire,  intoreere  in  giuru,  rotare; 


yGoog  Ic 


2.  in  specie,  applicatu  :  a)  la  unn  ar- 
borelln  essoticu  cu  resina  odorifera; 
b)  alta  Qome  datu  laăamdm,  gumme  de 
ladanu. 

STEOrA,  e.  f.,  vedi  stropha. 

8T'R0TâA,ţ\.,8tromat€,»tromt,(axpih' 
(Ut,  fr.  strone;  vedi  si  stemere);  1.  pro- 
prie, sternuta,  stratn,  tapeta,  etc.;  mai 
Tertosa,  tapeta,  copertară  de  patu,  de 
colcusia;  2.  metaforice,  a)  namaî  pi. 
stromate,  titlu  alia  anei  carte  a  Ini  Cle- 
mente de  Alessandria ,  in  care  se  co- 
prende  ana  forte  mare  varietate  de  fapte 
si  specalationi  istorice,  filosofice  sitheo- 
logice;  6)  în  botanica  :  a)  in  genere, 
«/r(»na:=parte  a  plantelom  cryptogame, 
care  coprendefructificationea;  p)  in  spe- 
cie, stroma^zihaUu  Ia  cerţi  fangi, 

*  STBOMBIFOBME,{fr.8troi»blfor- 
Difl);  care  are  forma  de  strombu. 

«  STBOMBITU,  s.m.,  (fr.  strtmblte); 
strombu  fossUe. 

*  STBOMBOIDE,  adj.,  (fr.  BtroBbel- 
de);  care  s^mina  cu  atrombu-lu. 

"  STROMBU ,  8.  m.,  (otp^iipoţ,  fr. 
Btrombe);  1.  in  genere,  turbine,  vertiee, 
fnsu  dejocu  pentru  copilli;  veri-cecorpu, 
obiecta  rotundu  terminata  in  nun  acn- 
me :  conu,  obeliscu,  fusu,  conea,  lima- 
ce,  etc;  2.  in  specie :  o)  una  specia  de  li- 
Btace  h)  unu  genu  de  moUusce. 

*  STROMBOLIFEBU,-a ,  adj.,  (fr. 
atr«Dibiilir%re);  care  are  fructe  spirali 
in  fonna  de  strombulu. 

*  STROMBtJLIFORME,  adj.,  {fr. 
■tnmbiillfornie) ;  care  are  forma  de 
strombiAu,  forma  spirale. 

*  STEOMBULTJ,  e.  m. ,  (fr.  str^m- 
kale);  deminutivu  d'in  stromXm. 

•STR0NGTLA,s.f.,8tronîrl«,(aTpoT- 
76X1J);  ornamentu  (rotundu)  de  pectu. 

*  STBONGYLE,  3.  f.,  Btrongjle, 
(oTpoxr^Xi]);  specia  de  alume. 

*  STRONaTLIU,  s.m.,8tMagjlInin, 
(OTP0776X10V);  genu  d'ln  famili'a  fungi- 
loni. 

t  STBONGTLO-,  (gr.  (jcporr6Xo5  = 
rptundn),  in  composite  si  derivate  sci- 
entifice :  strongylocerura,  adj.,  (fr.stron- 
gflte^re,  d'in  x£pa;  =  cernu),  care  are 
eornerotunde;  strongyloca^cuj-a,  adj.s., 
(fr.  strvif  jlooerqoe,  d'inxlpxo;=coda), 


care  are  eoăa  roUmăa,  snbst.  pi.,  ^o%- 
gylocereele,  grupa  de  reptiU  ophidie. 

*  STBONGTtU,  8.  m.,  (fr.  stran^jle); 
gena  de  insecte  coleoptere.— (Pentru  for- 
ma compara  <stpoŢfii\ot:  =  rotunda,  cu 
strunguru^struguru). 

•STEONTIANA,  s.  f.,  {i'ia  stron- 
tiu),  Tedî  strontianu. 

*  STRONTIAMCa,-o,  adj.,  (fr,  strsn- 
tiaatqne);  ds  strontianu  soastrontiana: 
sasse  strontianice. 

*  STEONTIANITE,  s.  f,  (fr.  stro»- 
tlsnlte);  carbonata  de  strontianu  sau 
strontiana. 

•STRONTIAN[I,-a,adj.fl.,  (fr  .stnv- 
tlaoe);  de  stronUu  :  $uhstantie  stron- 
tiane ;  s.  m.,  strontianu-lu,  si  f.  stron- 
tiari'a,  oxydu  de  metallu  alcalicu,  for- 
mata d'in  oxygeniu  31  d'in  s^ontiu : 
stroniiafiulu  e  solidu. 

*  STRONTIC0-ABGENTrCU,-o,adj., 
(fr,  stronUoo-argeutlqne);  formata  d'ia 
combinationea  unei  sare  atrontica  cn 
una  sare  angentica :  sari  stronttco-ar- 
gcntice. 

*  STRONTICU,-a,  adj.,  (fr.  atroBtl-, 
qne),  de  strontiu,  care  copreode  stron- 
tiu :  oxgdu  stronticu,  sulfura  strontica. 

*  STRONTITU,  s,  m.,  (fr.  strontlte); 
Tedi  8trontianu,-a,  ca  snbst. 

*  STRONTIU,  s.  m.,  (strontlnm,  fr. 
Btrootlam);  metallu  albu,  splendidu  si 
solida,  mai  greu  dec&tn  ap'a :  strontiukt 
eombinatu  cu  oxygeniuht  da  s^entia- 
nulu  sau  strontiarCa;  nomele  strontiu 
vine  de  la  unu  locu  Strontiu  în  Scoţia. 

*  STEOPHA=sfro/a,  s.  f.,  stropha, 
(atpotp^,  fr.  ittroplie, — d'in  (jTpfep£iv=ia- 
torcere,  internare);  1.  in  genere,  a)  pro- 
prie :  intorsura,  intorsitura,  invertitaia,    ' 
cotitura,  etc.;  b)  metaforice  ideateritate, 

si  de  aci :  aatutia,  calliditate,  etc.;  2.  in 
specie,  in  litteratura,  a)  la  antici,  parte  a 
unui  hymnu,  mai  allessu  in  dramatele 
Oreciloru  si  Romaniloru,  parte  ce  cantâ 
chorurile,  intorcundu-se  spre  derept'a 
in  giurulii  altarialuî  :  strophele  antiâ- 
loru  erau  urmate  de  antistrophe  si  epi- 
strophe;  &Jlarecentioi-i,«^o;j^=:stan- 
tia  a  unei  ode,  unui  hymnu,  stantia  ur- 
mata de  alfa  san  de  mai  multe  altele 
in  acelle-asi  forme  de  metru  poetâcn  ai 


,Coog[c 


1318 


STfc. 


io  acellu-aai  aumciu  de  versaii  du^fH 
site  io  acea-asi  ordine:  odaintreiatro- 
phe,  hymnu  in  patru  strophe. 

•  STBOPHADE  =  sft-o/ade,  8.  f., 
de  regula  pi.,  atK^pbaăi,  ■traglmdes, 
(otpo^oLSei;,  fr.  Btroptudas);  doue  mice 
insule  sau  mai  bene  scopeUe  in  facila 
littorelui  messenicn,  mai  nainteqQmiDate 
Plote=Pl9t»,  a.sliăiStrofatiia^%Slfi- 
vali :  Strophadiîe  aufamose  ea  domiciliu 
allu  Harpyiehni. 

•  STfiOPHI ABIA,  8.  f.,  ¥*lii  $i/^pki- 
ariu. 

•  STEOPHIARIU=sfro;ţanu,-a,ftdj. 
8.,  BtrophlsrlDBj  reU^vu  la  afro^in; 
s.  personale,  unu  atrophiariit=ceiil\i  ce 
face  sau  vendo  strophie. 

•  STROPHIOLA,  8.f.,  vedisiropAioIu. 

•  STKOPSIOLU  sistirophiom—strQ- 
fiolu  aVstrofioru,  pl.-e,  titrophl«lani,(fr. 
strophlole);  1.  proprie,  domiDutim  d'in 
stropkia :  strophiore  de  coUu;  2.  meta- 
forice, a)  a^lba,  catena,  corona  decollu; 
b)  strophiolu :  a.)  macula  ce  se  aâa  la 
certe  sementia  aan  grauntie;  Ş)  appen- 
dice  in  giurulu  buricului  certoni  graun- 
tie;— in  sensurile  de  Bub2.,  si  f.  atrophiq- 
la::zstropkiora  si  strofiola^^strofiora. 

•  STfiOPHin=s(ro/»i*,  pl.-e,  stro- 
phlnm,  (a-:p6fiQV,  fr.BtriiphiuBi,-oD];  or- 
namenta muliebie  de  pusu  pie  capu, 
pre  guttu,  pre  d'iuainte  :  betta,  cor- 
della,  etc.,  de  metasse  mai  allessu. 

•  STaOFHOMA^:^(r,o/bma,  pl.,.mofe, 
■trophona|(atpi5ţu)lLa);  dorere,  taliatura 
de  ventre,  de  p&ntice :  appucatura  sau 
strinsura  de  anima;  (vedi  si  strophu). 

*STROPHOSU=:s(ro/"osM.  adj.,Btr«- 
phoBas;  care  suffere  de  strophu. 

*STROPHOT0  =  sff-o^o(M,-o,  adj., 
(fr.  Btrophote);  tortu,  intortu,  intorto- 
ctalatu :  pttiorestrophote;  in  specie,  subat. 
pi.,  strophotc'le,  classa  de  insecte  eir- 
ripedi,  cari  au  petiore  eontorte. 

*STKOPHU=s/ro/ii,  g.m.,BtMph«8, 
{azp6foz);  appucatura,  strinsura,  dorere 
de  ventre,  (vedi  si  strophoma). 

*  STROPHDHJ=fifro/WM,  s.m.,(fr. 
stropliulus),  inflammatione  cntania  d^sa 
la  copltlii  de  titl&  si  in  tempulu  primei 
essire  de  denti :  atropfudulu  conata  in 
papule  pruriginose,  rosaîe  saU  albe,  de 


BV&. ^ 

wpiabUe;  pttptAele  s^-ashuitM 
a^aaru  sueeeaaive  pre  faeia  aw  pre 
membre,  diaparendu  ai  reparendu.  ter- 
minandu-se  in  fine  prin  resoUitione  «m 
diaeamatione  furfuria. 

SŢROP[BE,-e«eu,  t.,  BP)i*fei<tk  ii- 
tfngttff  eoDiperfrere  {  Btllla»,  nt- 
Utt,  rlgare,  Irrif  ar«;  «aeiilare ;  a  ^- 
runc&  htropi :  a  ăropi  eu  apa,  eu  hiAu, 
cu  sânge;  n  stropi  podeUele  emtpa= 
a  atropi  apa  pre  poă^;  a  strt^  câl> 
Iile.  curtea,  /Urile. 

STBOPITUBE,  8.  f.,  vedi  atropihri». 

STR0PITOBIU,-(oria,  adj.  s.,  »*- 
Bpersari  trrlţatori  iţlvevlOB,  alBpericd- 
Inm;  care  stropeaeesia  aery^^ stropiră i 
atropitorii  straţeloru,  graăin^oru;  ■. 
reale  m-i  atropiioriu,  pi.,  stropitârie,  t, 
stropit6ria=strogiţ6xţ,  va^il  sau  iiţţtni- 
menta  de  atropire  :  stropilorituu  preu- 
tului,  jtropitorie  de  gradiififi. 

STROPITU,-a,  adj.  part.  a.  (d'in  stro- 
pire), sdBperBDB,  Irrtţftns,  naţipU*"*- 

STEOPITUBA,  8.  f.,  adM^erBU.  Ir- 
rl^Atl»!  ţntU;  actione  de  atroMr^,  dâro 
mai  vertosu  effectn  allu  acetonei  de 
stropire:  Hnnstropiţuradeplouia,cumu 
as  cade;  stropiture  de  sânge  se  ti^  pire 
veatimetUulu  lui. 

STROPPn=s/n(f>pu,  8.  m.,  «troppai, 
«trappng  f  (de  acea-aii  origine,  cn  ^o- 
phiu) :  laciu,  legătura,  ciotura,  carella, 
fune,  cordella,  collanu,  corona,  etc. 

STR0P8IBE!,-ejiM,  t.,  oenterere,  eş  n- 
enlcare.  eooqaasBarSf  ei>utii,şd«E9;  '"" 
gIlUr« ;  a  turti,  a  sfermă  prin  calcare, 
lovire,  appesare,  etc. :  a  stritpsl  c&nde 
in  ratele  earrului;  epUepsia  atropaeaee 
omulu ,  eand'i  Vappuca;  d  stropai  po- 
mele;  a  stropii  coatâe  cuiwfi  (ţţ^  4rus- 
aU^e^strupsirc,  compar^  It.  strosiare). 

STROPSITU.-a,  adj.  p^rt^  e.,  (Ala 
stropsire),  otitrltBS,  o«ii'tDsiiSi  bu^U- 

UtDB. 

STBOPSITtŢBA.  s.  f.,  MştrltU,  ««n- 
ttiBloţ  BnţlUatio}  ^one  si  effectil'  de 
stropsire  :  stropsiţnr'<ţ  aţn^  {n  r&tde 
earr^îm.    '    '      ' 

STROPU,  8.  m.,  ţBtt'A,  BtllUt  lkt^*i 
■1m}  eidfcHUDi,  pMllnlam}  piciaHiira, 
pi6n  pacinn  de  totn :  iiU  e  alropu  di  apa; 
Oropi  de  plouia,  Urbpi   dfi  «ctwoAţ 


=y  Google 


STB. 


1«17 


«Vitanlft  1MK  ttropu  ie  sare;  Wdri  sfropu 
'  de  rffsine.  de  preeepat. 

STBOPTICIU.  stropvfim,  itrdpHSiohi. 
a.  BL,  guttnlaţ  demiiiative  ifitt  siropu. 

BT&UCABE,  T.,  8tTn«r«,  sMntsre, 
t«k4«r«}  ei»llo«ar«]  a  aaterne,  înteode, 
oohA,  etc; — redi  conipbsiMltl  aAfUcare. 

STBUCINABE,  sdrudtu»e;  tedi  si 
sdrmneinare. 

*  STBUCTILE,  adj.,  «traotllls,  (d'in 
rirudUi  de  la  strugen);  bdâ^  da  stru- 
gere,  ee  serve  la  strugere :  XnlotiH  hasi; 
eementu  stmetiie, 

*  STBTIOTIONE,  8.  f.,  stirMotHj  ac- 
ţiona ie  stntgere,  ai  effeotn'  alli  ae«lUi- 
asi  sctione  :  atruetione  de  caraimâi,  it 
petra;  struetitme  âe  vmatu,  apparata. 

*  STEDCTOBIU.-fâria,  adj.  a.,  stmc- 
tor»  BtrietorloB]  care  struge  Ban  serve 
Ia  stntgere :  abiH  struct9ri  de  pâitîi ; 
unu  strvctori»  de  bone  vase;  lucrări 
aWuetorie,  initrtaaiefiie  strdcti^rîe,  ma- 
teria aftuetoria. 

*  STBUCTU,-a,  adj.  part.  (d'in  stru- 
gere),  itraetnat  pontile  struete;  mxn 
stmeti  (Kn  pitrai  drdte  ie  fenu  thude 


*  STBOCTUBA,  9.  f.,  Btmtit»,'(fr. 
itnMtai»;— d'io  sfruofti  de  la  atragere)', 
aotione  de  airugen,  Hxa  mal  vertosu, 
moda,  regula,  norma,  cama  si  effeota 
de  atrugere,  1.  in  genere:  strudur'a 
ocHlom,  membraneiorm,  earmi,  fNoacN- 
lUotm;  ttrmiilr'a  machînei,  organistmf 
lut,  piaMfeloni,  amm(diloru;  2.  în  spe- 
cie :  struetm'a  Mm»  palaiiu,  unei  m- 
Ihnmm;  «HceMetrfw,  mt  at  calee^fii  atrue- 
tw'a  murUoru;  ttrHctvre  dep&ra,  de 
earamidi;  stnuiur'a  cu  petre  rotunde 
NH  e  loUda;  stnutmale  e3$et^iMe  de 
mrrtHdu  nu  au  dMS  ie  siHide  M  ttruo- 
tmds  mm  veelm;  «trueture  de  focUne, 
ttnteiw'a  leUmioim ;  3.  aataforia»  i 
structw'a  fnxei,  period^oru,  frasifora 
HM*  una  structura;  atruetur^t  tM«{  poe- 
ma imtjfa  (^  «alte  ăiffiaiUatU  struo- 
tur'a  divina  niet/n^  fimMoru  e  admi- 
ral^;  struetur'a  omulm,  iiefanttăui; 
atriaiur'a  petrei,  piautei. 

^TBUB,  arueKe,n&atrmia,strugere. 

*aTBUFSBXABI0,8.  m.,  redi  ttruia. 

STBUOBLLAt  i.  f.,  MSM«idBaii  trn- 


atainr,  eff«}  bnccata,  codro,  etc.;  sfrti- 
geUa  de  pane.  de  Msitt,  etc. 

*  STBUGBBB,  strussi  si  strusei, 
sruaSH  si  s^vetu,  T.,  stroere;  a  pune  de 
a  sn^ra  saa  db  a  latnri,  a  superpuse,  a 
appane,  a  oonjtmge,  a  adapta,  allipf ,  noi, 
assediă,  etc.;  1.  în  genere  :  a  itrage 
strattt  pra  siraiu  de  petre,  de  caramidi; 
giganta  strussera  monte  pre  montepăno 
ia  ceru;  taliatorii  de  lemne  strussera 
lemne  taliate;  a  strvge  manucli  de  or- 
ia*, de  meliu;  a  rtruge  paliele  in  mari 
gtitmure;  strussera  armele  in  mare  gru- 
muru;  parte  de  albine  atnig»  cera  si 
aliere,  pre  conciti  altele  carra  mierea  st 
cir'a:  a  strage  buceate  pre  mese,  a  ac- 
CQinul&;  2.  in  specie,  a  face.  a  para,  pu- 
□endu  impernna  diverse  buco&ti  saa 
p&rti,  a  ediGc&,  construe,  reddici  unn 
edificiu ,  etc. :  a  struge  case,  baseriee, 
monumente,  nmri,  turnuri;  cu  petre,  eu 
caramidi,  eu  calee  strugemu  mai  ver- 
tosu:  cu  ide'a  aecessoria  de  ordine  pre- 
dominante, a  ordin&,  a  pune  in  ordine, 
a  inseriA  :  a  struge  ostile;  armafa  fu  in 
curreHiu  bene  atrusaa:  pre  mese  se  strus- 
sera eelleneeeasarie;  3. metaforice,  a^  in 
genere,  a  compune,  dispune,  coUoci :  a 
struge  coventele  in  fraei:  a  struge  por- 
ţile maehinei;  b)  în  specie  :  a.)  a  tesse, 
ordf  una  ren  cuiva,  a  pune,  teade  curse  : 
strugu  unii  alloru-a  insidie;  ^)  a  ordină, 
coIlocÂ,  pune  la  locala  seu :  asid  se  eom- 
punu  ai  ae  strugu  covenide  in  periâde. 

STBUGUBAKrU,  s.m.,  nrarnmTea- 
dltor,  QBl  ninloH  nTts^ADdet,  deleota- 
tnTj  l.cellQ  ce  vende  struguri;  2.celln 
ce  se  bate  on  atrugurii;  —  fem.  in  sen- 
Biilu  :  a)  de  snb  1.,  struguraressa;  &/de 
snb  2.,  struguraria. 

STBUCMJBS,  8.  m.,  vedi  slruguru. 

STBUâUB&LLU,  s.m.,  ariiU;demi- 
nutivn  d'in  stritguru,  applicatu  inse  si 
in  specie  la  oea-a  ce  pre  atte  loonri  se 
cbiama  câeadia :  strugurei  roşii;  atrw 
gurelli  negri. 

STBUaDBTJ,  s.  m.,  ura,  batras,  ra- 
oflKBi]  fractu  de  vitia  de  vinia;  mai  at~ 
lessn,  gmmnru  de  bacce  ce  se  formâdia 
impeiun»:  sintguri  eopU,  necopţi,  a 
edUege  struguri;  a  rupe  unu  strugwu; 
mai  muUistrujfwi;  struguri  negri,  effd, 


.yGooglc 


roşit,  acri,  diâci;  auccuUi  strugur^ui 
da  vimt;  a  storce  strugurii  si  scote  mustu, 
— (CoTflDtnlu  e  tomauesca,  etymologf'a 
incarU.  Compara  :  uva,  uvida=::Hgura, 
[ca  favu,  favultt=.faguru];  gr.  axp&rt»- 
Xoţ;apoigr.Tp6£,  tp6Yoc,  tp6T7j;  compara 
si  Tsrlinlu  atrugere). 

STBtJIA,  a.  f.,  (pte  a  locuri :  stroia, 
sdroia,  droia);  atrneg,  MerTiB,  ennu- 
Ivb;  turBJiifrex,  turba,  nnltltqdot  (d'in 
slrttere^strugere);  mnltime  strinsa, 
pnsa,  aâaediata,  etc.  la  ana  locn;  1,  in 
genere :  struna  de  petre,  de  earamidi, 
de  wtanucli  de  nouelle;  struia  de  hmne 
Udiale;  struia  de  ordiu,  de  meliu,  de 
grănu,  de  farina;  airuia  de  finu,  de 
mitretiu,  de  pesce,  de  came;  2.  ia  spe- 
cie :  otruia  de  lupi,  sb^ia  de  pre- 
datori;  struia  de  cersitori,  struia  de 
eopSU;  bietidu  omu  are  struia  de  co- 
p^  pre  eapulu  seu;  struia  de  for- 
miei,  de  locuste;  siruie  de  barbari  tV 
unda  thr'a;  riruie  de  venitici  n^  co- 
plesseseu  terr'a  si  tote  oUle  terrei;  — 
s^ia  de  placente,  ce  antiăi  Romani 
<^eriâ  lui  Joue  mai  allessu  petUru  pu- 
rifieationea  arboriloru  funestoH  prin 
detonite;  de  acf  si :  strufertariu,  subst. 
peEa.,BtnfgrtarlBg,(d'inBtroei=SJr(iia 
si  lertum^offertu),  cella  ce,  pentru  pu- 
rificationea  de  arbori  detonaţi,  ofFere 
struia  de  placente. 

STBUIGE,  B.  f.,  Btrnlx,  (de  acea-aai 
origine  cn  struia,  6re-onmu  deminotiTa 
d'in  acâsta  forma)  :  struice  de  formici , 
de  toriă;  atrtdee  de  f&nu,  de  niUretva. 

STKTJMA,  B.  f.,BtrHma,(fr.strpne); 
tumore,  bnba  inâata,  care  inse,  de  re- 
gala nn  abBcede  si  nu  snppnra,  în  spe- 
cie, guaia  :  in  certe  l^usuri  facă  6menii 
rtfwne  d'in  caus'a  apei;  strum'a  gdlli- 
nei,  eurcei;  metaforice  :  a  spargesi  vin- 
deci lirumde  repvblicd. 

STEUMELLA,  s.  f.,  Btrnnella,  (fr. 
itrnnelle) ;  deminntiTQ  d'in  struma  : 
ce  insimna  acelle  strumellc  in  frontea 
si  Ia  gvit^u  copUluîui?  strumdla  de 
pMiu  de  gallina;  in  specie  :  struma 
de  ^ante,  mai  veriosulegatmnose;  atru- 
meUele  de  peru,  stramutanda-se  in  alte 
parti  aiU  plantei;  planie  incarcate  cu 
«fmmeBe  nefHHnerote. 


8TB- _ 

*  STBTJMIA,  8.  f.,  Btraai«a,  (fr.  stn- 
m^e);  specia  de  planta,  oe  se  crede,  oo 
e  bon'a  de  vindicatu  strumele. 

*  STE.UMIFERtI,-a,  adj-,  (fr.  itm- 
mlf&rc);  care  porta,  are  una  struma : 
animtdi  strumĂfere;  jAanta  strWH^era. 

•  STEUMOSITATE,  s.  f.,  (fr.  stn- 
noBltâ);  stătu  de  strumosu,  cnmn  bî 
strum'a  ensasi :  strumositatile  de  gut' 
tulu  acestui  omu, 

*STBUMOSU,-<i,  adj.,  atrnnasHB,  (£r. 
stramnax);  care  are  struma  ana  strume : 
omeni  strumosi,  euoumeri  strumosi. 

STBDMU,  s.  m.,  BtrnnsB,  1.  ctt  in- 
telleBSula  formei  fem.  struma;  2.  specia 
de  planta  crednta  ca  bona  de  Tiodieatn 
strum'a,  (vedî  strumia). 

STEUNGA,  strungariu;  etc.;  Tedi  : 
stringa.  stringariu,  etc. 

STBUPSIBE  =  sftwnre.-escK,  t.; 
vedi  stropsire. 

*  STBOTHIOCAMELINU=rtndiff- 
eamelinu.'a,  adj.,  Btrnthl««am«]lmii)  re- 
lativu  la  struthiocamelu  :  penne.  âru- 
iimcamdine. 

•  8TBUTHI0CAMELTI  =  struHoca- 
ntelu,  s.  m.,  stmthlsosDifllBB,  (oţpooSto- 
xi|iTjXoc);  passerea  cea  mai  mare  intre 
pasBerile  connosoate  :  pennde  struthio- 
camduiui  servu  de  omamentu  lapeRa- 
riele  femindoru, 

STEtITfflONE=»&W«)ne,  Astrutiu, 
s.  m.,  Btrntlilo;  pasBerea  cea  mai  mare; 
Tedi  slrutfnu^iâhitiu,  vetU  ai  struthio- 
camelu.     

•  STEDTHIONIIJ=rtnrfiofii«,-a,adj. 
(fr.  Btrnthlonâ);  relatim  la  struthUme, 
care  s^miaa  cu  stndhioneie;  snbst.  strth 
thioniele,  familia  de  pasaeri,  cari  aa  de 
typa  genulu  atruthiu=strutiu. 

*  STEDTHIOPHAGO  =  struHofa- 
fW,-a,  adj., (fr.strntblophaKe,  d'in otpoo- 
d{av=strnUiîa,  si  f)a7Eîy=TorftTe);  care 
devora  locste  sa/u  strwthii. 

STBUTHnJ=8«r«ii«,-a,  adj.s.,8trw 
theoBt  atrnthins,  (otpa&dto;);  «tntklo- 
oaiaelDB,  HtratliloHf  (arpo6dtoy};  retatim 
la  struihu=isirutu  :  penne  struthie;  ca 
subst.  m.,  a)8truthiu=:istr«tiu,  stmthio- 
nemastru^ioctmdu;  l)  deminntim  d'in 
struthu^^strtftu,  puseri  mica  passere  ca- 
re atrioa  gr&iiele,  vrabia;  c)  struthiu  = 


=y  Google 


STR. 

ttnttiu,  gena  de  plante,  Domin&tD  si 
AipOHarta=«apofl(»-e. 

*  STKUTH0BALANtI  =  sfrMto6ato- 
nu,-a,  adj.,(f^.stT9thob•l«ue,d'itl3tpoo- 
^â{:^st^uthu,si  3<i^ayo;=glande);  nome 
alin  onni  poporn  imaginarin,  de  care  se 
Torbesce  in  Lncianu. 

*  STRUTHOPHAGU=rfr«fo/o^.-o, 
adj.,  (fr.  strnthtpliRfeţ  d'in  arpoD^i;^ 
struthu,  si  yaTeCvrrv orare);  care  devora 
siruthi,  applicata  în  specie  la  genţi  d'in, 
Ethiopia. 

*  STRUTHOPODE,  adj.,  (fr.  itwtho- 
p»d«,  d'in  !Rpood(ii;:=Btrathn,  si  tcoQ; 
gen.  in)S(!c=:  pede);  care  are  pettore  ca 
dUe  struthidui,  adeco  forte  mice  :  mu- 
lieri  strvthopoăi. 

STRUTHU=rirtt(M,  s.  m.,  (OTpoi>*<iţ); 

1.  in  genere,  nome  allu  genului  de  pas- 
Berelle,  Dominate  lat.  passer  =  vrabia; 

2.  iaa^6m,8truthti=stmtu,iasBn3a  de 
a^^}Uu^strutiu=Btrui}tione,  struthio- 
cameh. 

♦STRUTIOOAMELU,  stndiu,  etc., 
redi  struthiocameUi,  struthiu,  etc 

*  STRYCHIîATU,  B.  m.,  (fr.  Btr^oh- 
mat«);  sare-formata  d'in  combinatioaea 
adăvltU  strychnicu  eu  hasi  ehi/mice. 

*  STRTCHNICU,-a,  adj.,  (fr.  «trjeh- 
nlqoe);  de  strychttu  :  acidu  stry^nicu; 
aari  !try(^nice. 

*  STRYCHNINU,-a,  adj.  b.,  (franc, 
•trjehiilne);  de  strychnu;  3.  reţle,  m., 
strycknînu,  f.,  stri/ehnina ,  Bobstantia 
vegetale  compusa  d'in  hydrdgeniu,  oxy- 
geniu  si  earboniu. 

*  STBţPHNIU,-o,  adj.,  (fr.  •trjeh- 
■4);  care  s^mina  cn  atrythnu-W;  snbst. 
pi.,  ttryiăMie-le,  familia  de  plante  ce  an 
de  typu  gennlu  ^chm. 

*  STRTCHNOCHROMINU,-a,  adj. 
B.,  (fr.  sirjolmoohroHlne);  relativa  la 
sirychw*  Bi  cAromtw;  Bubst.  reale,  m., 
riryehnoâiromnu,  f.,  ^yehnoihromna, 
sabitantia  d'in  strychnu  si  c^twntf. 

•STRTCHNn,s.m.,strjcliii«s,(axp6x- 
voc,  ii.  BtrjchnoB);  genu  de  plante  d'in 
famili'a  atrychnieloru,  cari  coprendn 
specie  forte  yenenose. 

*  STUDENTE,  adj.  part.  preş.  s.  (d'in 
«fudere),  <tndenH,  (&.  6tadUnt);  care 
stede,  (vedi  ^/Wiiert);  juni  ^uden^ittif 


denti  de  faevUati;  atudetUe  de  medicina; 
attiăenti  atipendiati  de  statu;  vietia  de 
studente,  occupationi  si  oblectationi  de 
studente;  studente  cu  studente  se  aduna. 

*  STUDERE,  stuăui,  studutu  si  atu- 
ditu,  V.,  stDdere,  (affine  cu  gr.  aitouSij, 
aitooSiiCs'v);  proprie,  a  properâ,  festin^ 
Bi  de  Bcf :  a  lucră,  cu  zelu,  cn  focu,  cu 
tragere  de  âuima,  a  se  occupâ  de  ceva 
seriosu,  a  se  applică  d'in  t6ta  ănim'a  ai 
d'in  tote  poterile;  a  dorf  înfocatu,  etc., 
vedi  derivatuln  stuăiare. 

*3TUDIARE,-e(2iu,  v.,  stndere,  (it.Bti- 
dUre,  &.  Jtodler),  dlseere,  exqalrere; 
a  facă  sUtdiu.  a  invetiâ,  a  invetiă  una 
scientia,  ana  arte,  a  se  occup&  cu  una 
Bcîentia  sau  arte;  a  se  dă,  a  se  devota 
scientîei,  etc. 

*  STUDIATC,-a,  part.  (d'in  studiare), 
qol  littertB  gtndBl^  qnl  dldlcH;  dootiiB» 
erndltis. 

•  Si:\JDlOL'U=sfudioru,  pl.-e,  stn- 
dlolnBi]  deminntivud'ins^uiiiu .-  copillii 
voştri facubonestudiole;  studiolelemelle 
poetice. 

•  STDDIOSU,-a,  adj.,  Btadlosus,  (it. 
BtadUsft,  fr.  Btodieaz);  plenudes^ucIiH: 
zelosu,  focosu,  ardente,  activu  si  nepre- . 
gitatoriu,  diligente,  plenu  de  tragere  de 
anima,  oconpandu-se  si  adoperandu-se 
d'in  tota  ânim'a  si  poterile,  etc.,  1.  in 
genere,  a)  cn  de  :  ceUi  studioşi  de  ve- 
natu  si  de  joeu  eu  piVa;  mulierile  «u  stu- 
diase de  fiori,  de  omamentu,  de  elegan- 
tia;  toţi  aumu  atudiosi  de  mustea;  stw 
diosi  de  aapientia,  de  elocentia,  de  pic- 
tura, de  benele  ptdilieu,  de  oneatate  ai 
de  virtute;  unu  nemoderatu  studiosu  de 
jocuri  aleatorie;  b)  cu  a,  la,  spre,  in  : 
studioşi  la  invetiatura;  studiosu  a  insti- 
tui scole;  e)  absol.,  omu  forte  studiosu  si 
diligente;  ati  inceputu  eu  anime  studia- 
se ai  (e-denti,  de  ce  acumu  aeti  reci  si 
indifferenţi?  2.  in  specie,  a)  studiosu 
pentru  cineva,  devotata,  inclinatu,  aUi- 
pitn,  plenu  de  favore,  etc. :  toţi  studioşii 
si  fautorii  aeellei  victoria;  cellu  honu  are 
mulţi  atudiosi;  studioşi  ai  allui  partitu, 
ai  senatului,  ai  plebei;  mi  pare  hsne 
CQ  te  vediu  ^udiosu  cotra  mene  si  aUe 
melle;  connoscu  oUu  eşti  de  studiosu  de 
(Morea  si  reputationea  mea;  b)  atudtoau 


.yGoOglc 


1890 


8TU. 


=:applecata,  inclinatu,  datu,  devotata 
la  acientîa,  etc.  :  studiosu  ăe  Uttere,  de 
aeientie  naturali;  şcolari  forte  studioşi, 
eopUlu  diligente  si  atu^su;  cine  nu  e 
tMiosu,  nu  invâtia  si  na  scie  nemica. 

STUDIBK,  T.,  vedi :  atudere  si  8tt^• 
ăiare. 

STCDItT,  pl.-£,  stoAlnn,  (it.  studio, 
isp.  estadlo,  fr.  itaie);  actione,  acta  si 
effectu,  media,  processu,  caile,  obiec- 
ţii, etc.  ie  studer€:=.iiligenii&,  adopera- 
tioae,  oocupatione  cu  tragere  de  Anima, 
ea  zelu,  cn  foca,  ca  amore,  doru,  plăce- 
re, Tolia  bona,  etc,  1.  in  ganeie  :  Cice- 
rone defineace  studitdv,  dicunău,  eo  e 
applicationea  mentei  la  ceva  cu  assidui- 
tate  si  veementia ,  oeeupationea  mentei 
CK  tragere  de  anima  si  voUentia  reeolu- 
ta;  studiulu,  diee  eUu,  e  applicationea, 
oeeupationea  mentei  si  volientiei  la  filo- 
sofia,  la  poetica,  la  geometria,  la  litiere 
ai  la  alte  sâentie  si  arti;  eeJli  boni,  o- 
nesti,  probi  si  (ideii  cura  cm  cellu  mui 
mare  studiu  si  negotisie  altui-a;  nu  poţi 
retrage  poetulu,  pictoriulu  iddeveratu  de 
.  la  studike  selle,  neei  mathematiculu  de 
îa  studndu  caletdului,  neci  filosofulu  de 
îa  studiulu  causeloru  si  allu  sapientiei; 
m  studiulu  seu  uita  studioaviu  si  de  fo- 
nie si  de  sete;  in  studitJu  seudescientia 
Democr^u  ai  seosse  oelU  singuru;  juni 
ie  bona  sperantia,  închinaţi  atudiuhti  lit- 
tereloru  ai  aeientieloru;  cu  mare  studiu 
*%  labore,  eu  ardente  studiu  si  cura,  cu 
diiigentia  si  veemente studiu;  eofundati 
m  studiulu  naturei  omului  si  a  destina- 
tionei  Uii  in  viitia  ai  dupo  morte;  nu  toii 
hterara,  nu  toţi  luptară  eu  aeellit-asi 
^diu  si  ardore;  inccnsi  de  studiu 
pentru  benele  publicu;  aunt  studie  pen- 
tru mentile  mature,  sunt  inse  certe 
studie  si  pentru  mentile  crude,  pen- 
tru potertie  inco  nedesvoliate  alk  co- 
pOlmiei;  se  sdti  eo  nu  ă'in  studiu,  ci 
Sin  detoria,  aecuau  pre  unii  Sin  socii ; 
mentile  ai  volienlile  date  la  atudiulu 
htptei ;  ardemu  de  atudiulu  de  ave  vede 
ai  vorU  cu  voi;  inflaeuratu  studiu  de 
aintellege si aeonnosee;  studiu  de  a  scrie, 
ie  a  eoventâ ;  2.  in  specie,  a)  studiu  = 
zela  c&tra  cineTa,  devotamentu,  faTore, 
•ffeictione,  amore,  etc. :  ti  promittu  ai 


8ŢU 

juru  atudiulu  meu  in  veri-ee  negotiu  si 
officiu;  ce  studiu  siferv^e  porta  mii' 
stulu  pentru  arte :  prin  studiu  ai  suf- 

fragiu  se  ve  descAideti  caUea  la  benevo- 
lientCa  ai  adjutoritdu  omeniloru ;  a  Iu- 
eră  Sin  stt^iulu  partitei  si  opinionei 
ce  a  imbraeiatu ;  utoricwZu  e  desbraoatu 
de  studiu  si  de  urra ;  prea  mt^u  atudiu 
pentru  una  cauaa,  pote  perde  acesta 
eausa;  b)  A^u<li«=iat)ore  pentru  scien- 
tta,  applecatione  cu  tragere  da  Snlma  la 
invetiatara  si  connoscentia,  in  plur.  mai 
alles3u:s^u(2K-îe=r3cieatiele,artile,cos- 
noscentîele,  etc. :  studiulu  e  nutrimen-' 
tvlu  nuntei  ai  allu  ănimei ;  dSeo  are  stu- 
die, nemica  mai  pîacuiu  ca  unu  betranu; 
prin  doctrina  ai  atudm  se  făcu  miAti 
sapienţi ;  studiulu  filosofiei ,  studitdu 
limbei  propria,  studiulu  limbeloru  stra- 
nie; mai  bene  studie  tardie  dee^u  neci 
unu  studiu;  fora  studiu,  fora  studie  nu 
pote  omtdu  face  ceva  bonu  si  utile;  a  ai 
urmă  studiele  regulatu  in  seola;  a  nun 
intrerumpe  studiele;  a  se  pune  pre  stu- 
diu si  pre  studie ;  studiulu  musieei,  stu- 
die de  musica,  studiele  muaia:di :  studie 
de  architectwa,  de  ponţi  si  straie,  etb.; 
e)  prin  metafore  ;  a)  atudiu  =i  loca  de 
fifudiu:  Bcola,  cabinetta  da  lectura,  do 
scriere,  etc;  ^)  s^w=:opa  de  studiit, 
Bcriptu,  compositione  ds  muaîca,  de  pic- 
tară ,  de  desemnu ,  etc. :  unu,  formosu 
atudiu  de  eapite  feminine;  unu  escel- 
lente  atudiu  aaupr'a  limbei  maeedo-ro- 
mane. 

STUPĂ,  stufisw,  atufu,  etc;  vedi : 
tufa.  tufiaiu,  tufu,  etc 

STULETE=rtwîrfu,  s.  m.,  pl.-i,  ae^~ 
polDi,  eaiills)  trnncDlos)  segaiol  fmetngf 
raphanl  radtx,  nnţ  plnea.  Btr«bllaSf 
caulla  eaplUtBBj  etc,  (dHn  stidu);  l.ia 
genere :  o:i-ce  se  redlca,  iiierge  de  la  aoa 
capitu  mai  grosaa  la  altu  capitu  mai 
saptire,  orî-co  tende  a  se  termini  in  â* 
cume:  stela,  sttlu  sau  atylii,  fu3ţe,fostellu, 
cuoiu,  păru,  vergells,  truncmaiorii,  e'tc; 
2.  in  specie  :  a)  ca  mai  desa  si  mai  0^ 
tensa  in  usu,  atulde  =  fructn  de  papti- 
sioniu  saa  de  porumba,  de  cacnradiu :  a 

'■  rup£  eăti-va  stuUti ;  dSro  âMetii  nu  au 
dtUu  iAio  grauntie ;  a  tilaneă  stuleti  de 
poruiAbu  copţi,  ferti;  mse  nu^t  ^aun- 


yGooglc 


8TU^ 

Ueîedepre  stvleti  setttănca,  stuletele 
ensuri  nu  se  mdaca :  stiUetH  se  poHu  si 
ardu  t»  foat;  unu  fitstdUi  (te  paptuO' 
niu  porta  mai  mulţi  stuleti ;  a  hiUe  po- 
rumbuUi  e  a  hate  stuletii;  siidete=:v6ri- 
ce  fractu,  radecioa  de  planta  care  8^- 
mina  cu  stuleteiepapusionfdui :  stulete  de 
pinu,  de  alnete .-  sttdeti  de  rafanu,  de 
carota,  de  corechiu,  etc. 

STULTE8CE,  adv.,  gtoltej  in  modu 
siuUeseu.  * 

STULTESCTJ.-fl.  adj.,  ataUni;  rela- 
tivii la  stultu  ca  Bubst. 

•  STULTUOCENTE,  adj.,  Btultllo- 
qnans]  care  Torbesce  stuUu,  care  apune 
Beccatare,  (vedi  si  sttdtiloim). 

•  STULTILOCENTIA,  B.  f.,  Btultllo- 
qnentls;  calitate  si  fapta  de  stuUilocents; 
âecatfa. 

•  STOIiTiLOCITT,  pL-c.  stnltlIoqBlomî 
TOiba,  vorbire  sttUta;  âecaria,  limbatla 
sttăta. 

^ST17LTIL0Cn,-a,  adj,,BtDmi«4iia>] 
care  locerrrorbesce  stultesee;  sanuan 
ittdtu,  care  flecareece,  spâne  nemîMtî 
Bl  seccatnri. 

•  STDLTITIi  Ban  attdtetia,  3.  {.,  Btal- 
tltlt]  calitate  si  fapta  de  stuH».  simplici- 
tate de  mtaU,  nu  stuUiHa,  ci  ddiratione 
manifesta  coventde  acestui  omu;  sltdte- 
tCa  e  insulsa  si  neaufferita;  liertati  ne' 
seientiei  ai  sttt^etiei  aeestoru  hieti  ba- 
tati  de  Domnedieu;  stultitia  e  a  mtleuâ 
ee  K  cffere,  ai  a  cere  apoi  ee  ni  a'a  offe- 
rUu;  stitUit^a  unita  cu  superbia  8%  ar- 
rogantia  e  cea  mai  rea  ttultitia;  e  pr6~ 
pr»du  stuiati^  a  vedi  vitie  m  alţii,  sia 
nu  senM  dRe  seUe  ensusi;  stultitfa  nu 
are  eseusa;  ni  e  gretia  de  staltitiele 
vostre. 

•  STULTIVIDIA,  s.  f.,  (stiiltlTldla); 
calitate  ai  &pta  de  stuUividu;  (compara 
tr.  Mvae). 

•  STULTIVroU,-o,  8dj.,staUlTida»| 
care  stuUesce  vede,  care  d'in  igaorantia 
san  d'in  stuUiUa  nb  vede  bene,  derepto, 
ci  se  ins^Ua  si  committe  errori,  stulti- 
Ue  :  unu  sttdtimiu  neei  perbepe,  ned 
face  bonu  Usu  de  odii  sei. 

•  STDI<TU,-a,  adj.,  atnltuB  ,  (afSne 
CD  sttd^;  compara  si  Stolone);  Simplu, 
siAiţlice  de  indiits,  de  spiritu,  neprece- 


8TU. 


1821 


putt),  fora  mente,  delim ;  fm  stuUi  6- 
menii  devinu  nehoni;  eelli  maireishtJ^ 
su  siuUii  superbi  si  arroganH ;  stuîtii 
superbi  si  arroganti  nu  se  credu,  neei  ie 
sentustulti;  tivoliu  probă  eo  eşti,  nu 
siidtu  ca  Mu  de  a  un'a ,  ci  ament^ 
si  nebonu;  ee,aifaeutu,  sttdie?  rnidti 
betrani  ăevinu  stuUi:  poporulu  crede  eo 
copUm  preeeputi  de  mid  se  făcu  sttdti, 
eandu  adjungumari;  cepotedicesarafu 
unu  stultu  ?  eeUu  mai  sttdtu  d'in  riuZti; 
ai  deapre  lucruri  sau  fapte :  vorbe  tt%dte, 
viUia  stuUa,  consiliu  stultu ;  ee  e  mai 
stultu  de  câtu  a  cogitâ  asia  ? 

STUIU,  s.  m.  pl.-t;  vedi  Oylu. 

STUPÂ=:8Atj>pa,  s.f.,atDpa=gtipp&« 
si  Eţlpa,  (mâin)  si  a^»an\',  it.  etoppa* 
isp.  port.  «stopa,  pror.  estepa  siatopa, 
fr.  Jtoape,  alb.  Btonpl^atapK  de  acf  si 
iu  alte  limbe  moderne);  1.  in  specie, 
parte  grossa,  grosolana  de  lînu,  c&nepa, 
teliu,  etc. :  gtupa  de  cânepa,  de  lin\f,  de 
scârtia  de  feliu;  stupă  de  lâna,  de  palie, 
de  f&nu;  2.  in  genere,  totu  os  serve  la 
^upatu,  stipatu  ;  stupă  de  pluia,  itupe 
de  butelie,  (vedi  si  stupu). 

STUPABG,  T.,  Btnpâ  ninlre,  «katt- 
pare;  «htarare,  obatmere;  amunf,  in- 
clude cu  stupă,  si  ia  genere,  a  inobide, 
obstmge,  etc. :  a  stupă  erepetutele  hm- 
trei;  a  stupă  găurele  uaiei,  ferestrei; 
stupâmu  grapele ;  mtUUmea  de  carra  ti 
de  âmeni  stupă  straiele  si  impeăiea  oom- 
municationile ;  butelie  bene  stupate,  bkte 
stupata  forte  bene,  ferestre  stupate,  usia 
eondemnaia  si  stupata;  metaforice :  k- 
rede  stupate  laaddeveru,  mentile  st^^tate 
nu  percepu  nemica ;  cumu  se  stupămu 
ou  asia  pucinu  atâte  si  atâta  de  large 
gavre  a^  lipsei  si  paupertatm?  (vedi  si 
eompositula  astupare). 

STUPABESSA,  mparia,  sfNfwri- 
fw,  etc.;  vedi  stupariu. 

BIDPARin,-a.  adj.  s.,  atapirlns;  a- 
ptarln»  ]  relativu :  1.  la  ^upa :  stuponie 
stuparic,massastuparia;  Buh9t.m:,ttu- 
pariu  :  a)  pers.,  unu  stupariu,  oelln  ce 
vende  stupă,  cellu  ce  fÂce  negotiu  de 
stupă;  f.  stuparessa;  b)  reale, «ftffKirtH, 
pl.-e,  mulţime  desh^,  teassade«hqNl: 
asft^xmJM,  astupuaiu  de  Uupă,  ii  in  ge- 
nere :  reri-ce  astupotiiim  :  tkiparm  4$ 


.yGooglc 


1828 STU; 

phita;  f. «<iiparia=mi]ltiiae  i&  stupă; 
2.  relativu  la  ttupu :  cura  stuparia,  n^• 
gvtâi  stupariui  snbst.  aj  pers.,  stupă- 
rtii=:custode  saa  propagatoria,  immul- 
titorin  de  stupi ;  f.  stuparessa  :  unu  stu- 
pariu  si  una  atuparessa  eustodescu  stu- 
pii voştri;  b)  reale,  f.  stuparia,  a)  opt- 
cuUHra=atte  de  a  propagă  stupi;  ^)  mul- 
ţime de  stupi;  y)  loca  unda  sta  assediata 
mulţimea  de  st^ :  muUe  stuparie  intem- 
pina  ăne  va  in  acea  adba  de  sălci ;  — 
âeacf:ej  ăemzte :  stuparire.-escu,  t., 
apUrlnai  esse,  âplartam  esereere,  apet 
enrcre,  colere,  eostodire,  a  cnstodf  sau 
creace,  a  propagă  stupi,  a  ^stuparw; — 
stt^ritv,  adj.  part.  s.,  d'iu  sUtparire, 
a)  in  genere :  am  stuparitu  trei  anni, 
tres  anBOB  onstos  rel  caltor  aplnv  tuU 
stupariiulu  vostru  nu  mi  place;  ^)  in 
specie,  stuparitu,  Teotlţal  «x  aplbnt  oo- 
aetiv*  impositu  pusu  pre  stt^ 

STUPATU,-o,  adj.  part.8.,  (d'injfti-, 
pare),  obstroetos,  obBtlpataB;  vedi  BÎ 
compositulu  astupatu. 

STUPATT7BA,  b.  f.,  «bBtnictlo,  •»• 
Btlpatlo;  actione  ii  stupare,  Uto  mai 
TertOBu,  efTeotu  allu  acellei-asi :  sti^- 
tut'a  usiei,  ferestrei,  buielieloru;  stt^a- 
Uire  de  fosse,  de  lacuri;  vedi  sioompoa. 
tt^upatura. 

*  STDPEFĂGEBE,  (se  conjuga  oav. 
/îicere),T.8tBpeAtoeTe,aface  sastupescoi, 
(vedi  t^ipwe,  stepescere,  stupire) :  a  stui- 
peface  pre  toţi  eu  deset^eririle  seUe;  spai- 
m'a  pisica  stupefeee  luctulu  privatu. 

*  STDPEPACnONE,  B.  f.,  itapefte- 
«•»  (fr.  Btvpdfaotioii),-  actione,' de  «jupe- 
faeers  si  stătu  produssu  de  acâsta  ac- 
tione :  eommoti  de  mare  stupefactione; 
Hupefactionea  manunei  la  vederea  uni- 
euittifiliuintensumtniu;  acadSinstu- 
pefaeiione,  a  fiu  poţi  easl  cCin  stupefac- 
tione; in  specie  :  ^upefaetionea  unui 
greu  morbosu  sta  in  su^ensionea  com- 
pleta de  miacare  si  de  sentire. 

*  STUPEPACTU,-a,  adj.  part.  (d'in 
siupefaeere),  itopetutns,  (&.  stap^fiut); 
vedi  siupefaeere. 

*  STDPEFICARE,T.,(itBpeflDare,fr, 
Btap^fier);  Tsdi  stupefoMre. 

*  STtIPBNTE,  adj.  part.  prea.  (d'in 
ifcfperv),  atipeia. 


STTT. 

*STUP£BE,  stupui,  t.,  itnpsre,  (affins 

CQ  tTKCSiV,  TOJTtStV,  OtfMpSlV, — SI  CU  S^ptt^ 

'Ktooc,  etc.);  a  lemni,  marmurl,  a  stă  fora 
mişcare  si  fora  sentire,  a  se  uită  cu  gur'a 
căscata,  cu  oclii  căscaţi,  a  se  miră,  etc.: 
stupe  stupidtAu  de  ori-ce ;  inse  stupuai 
ceUi  mai  animosi  si  mentosi:  stupe  o- 
muîu  de  mare  spaima,  stupe  de  ceva  ne- 
asteplatu,  stupe  mai  vertosu  de  reuhi  ce 
nu  aşteptă,  stupe  âe  mortea  subitana  a 
unei  fientia  ehara ;  stupe  inse  si  de  ceva 
estraorăinariu,  miraeulosu,  nomt,  ne  mat 
auditu,  ne  mai  vedutu;  stupu  bieţii  6- 
meni  de  magnificentia,  de  U*3au  mara ; 
Bi  despre  lucruri,  obiecte  abstracte ;  stupe 
uttd^a,  riulu ;  stupu  roteki  stupu  apele; 
stupente  ventu.  stupenti  venturi,  stiipenit 
sta  lueitdu  marei. 

*  ST0PESCERE,  t.,  Btnpeacere  j  in 
acellu-asi  sensa  cu  stupere  :  stupeseu 
toţi  de  ce  audu  Sin  gur^a  ospitelm  nar- 
ratoria. 

«  STUPIDABE,  T.,  stapMarej  a  face 
siupidu:  câte  auditi,  nu  potu  se  nu  ve 
stupide ;  ne  stupida  tote  vorbele  loru. 

*  STUPIDITATE ,  s.  f. ,  stapUitM, 
(fr.  stBpMlU);  calitate  si  fapta  de  stu- 
pidu:  Cupiditatea  e  mai  mare  graduda 
stt^titia ;  inespertii  se  perdu  prin  st»- 
piditate. 

"  STDPIDn,-a,  adj.,  stipldRB ,  (fir. 
itBpMe,  d'in  stupere);  lemnitu,  marma- 
ritu;  ammortitn  de  sentire,  de  mente: 
gren  si  grossu  de  capu,  ebete,  tempito, 
nesentltoriu  si  neintellegutoriu,  easitu 
d'insentiri,smeDtitu,deliru,uebonu,etc.: 
la  acista  infaeiosiare  a  spectrului  stau 
toţi  stupidi ;  omu  stupidu  de  nu  si  pote 
numerâ  celle  dnci  degite ;  stupidi  de  spa- 
riatura ;  stupidulu  casca  gur'a  si  odH 
la  tote,  ehiaru  la  nemieuri ;  si  intellep- 
tii  inse  remânu  stupidi  de  ce  vedu  sau 
audu  estraorăinariu  si  nea^ptatu;  a- 
sintău  trece  de  ceUu  moi  eti^idu  intre 
animali;  si  despre  lucruri  '.stt^tdâepe- 
tre,  stupida  tăcere,  stupidi  oelt,  sti^ide 
urede,  stupida  froute. 

STUPINA,  8.  f.,  aplarlin,  alTMrliK  j 
a)  certu  numeru  de  stupi,  căti  pote  cn- 
stodl  ai  cură  unu  stupariu ;  b)  locn  unde 
stau  atâti  stt^i :  ceJIu  ce  se  oeeupa  s&- 
rioau  de  sti^aria,  are  mai  muUs  «te- 


=y  Google 


ŞŢO 

pim;-HupiHâe  stuparUoru  Sin  sofu  ae 
afla  m  eâmpu  eu  flori  manose  in  miere. 

STUFIBE,-«8eu,  r.,  1.  itapen,  stn- 
fMcen,  stnpeftoere;  vedi  d^ro :  stupere, 
stvpesoere,  stupefaeere;  2.  ipnere,  con- 
gpiere,  ipatani  redi : -  snttiKire,  «ewi- 
pire,  etc. 

STITFISIOBU,  8.  m.,  Tedi  ^upuâu. 

STUFITJ:=s<uf)pJu.-a,  adj.,  BtnpflnsBi 
8tBpp«DB ;  de  stupă,  relatira  la  stupă  : 
fiuida  ah^pia,  /uni  stupie,  foca  stupiuiflo" 
eitre  8tupie;—B.  reale,  unu  siupiu.  dopa 
d«  stupă  Bl  de  alta  materia  :  sA^u  de 
pluta,  mm  «^{ku  ds  tute  «  de  lemnu. 

3TUP0NIU,  (can  molliatn,  stupoiu), 
s.  m.,  redi  stupu. 

•  STUPOBAEE,  T.,  (atDporar*),  sta- 
pcrttHSi  a  inspiii  stupore,  a  implâ  de 
aupore,  mai  allessu  in  form'a  partioi- 
piale :  stuporati  de  splendorile  gloriei. 

•  STTJPAEATO.-o,  adj.  part.,  (d'in 
tiuporare),  stnporâtas. 

•  8TUP0EE,  8.  f.,  BtBp»r,  (fr.  Btn- 
p«aT);  improssione  ai  statn  prodassa  de 
sctionea  de  sttipere  :  lemoire,  marmn- 
riie,  ammortire,  mirare,  nesentire,  smen- 
tire,  ebetire ,  essire  d'in  menti  si  d'in 
sentire,  etc. :  stupore  eoprense  pre  toH 
ia  vederea  spectrului ;  in  stupore  stete 
multe  dSle,  nutnmia  ce  si  vedA  wiictAu 
fdiu  jaeundu  moriu;  afiin  stupore,  a 
fleoprensudestt^ore,acadSinstupore, 
a  mt  esai  Sin  stupore ;  sti^ore  de  ursi 
sidetdtefere;  stupore  de  splendorile 
ttvuiieloru;  stuporea  de  aeirea  neaştep- 
tata;— stupore,  eu  ati^nditate,  dice  mai 
fftdtu :  stuporea  de  corbu  se  lassă  de 
i  Iernă  vulpea  easiuiu  Sin  gura;  stu- 
pore de  omu,  de  muliere ;  eu  sti^rile  de 
dmemnu  faă  nemiea. 

STUFFA,  ttu^u,  ete.;  vedi :  Owpa, 
«taiptw,eţG. 

•  STDPRABB,  V.,  rtnprarej  1.  in 
genere,  a  faee  st^^ru  :  ăne  pote  au/feri 
unu  omu  ce  tut  face  de  cătuşe  se  imbuibe 
ti  sestupre?  2.  in  epede,  a  Yiolă,de30- 
noii  castitatea,  etc. :  a  seduce  si  stupră 
verginUe  eeUoru  fnai  oneste  familie. 

•  STUPRATIONE,  a.  f.,  itupritlo) 
actione  de  stuprare. 

•  STDPRATORIU,-'^»w.  adij.  8.,  «ta* 
foaLUtionatt^a:  stufratorittdever- 


STU. 


133S 


guii;  stupraiorii  nu  vorumtrâ  inimpe- 
rtulu  cerului. 

*  STUPBATUra,  adj.  part  a.  (d'in 
sUiprare),  stipratoB. 

*  STTJPROSU,-«,  adj.,  atDprcBHj 
plenn  de  stupru,  maculata  de  stupru, 
applecatn  la  stupru  :mulieri  etuprose. 

*  STUPRU,  pl.-e,  stnprBin ,  (&.  ita- 
pre);  desfrenare  libidinoaa,  1 .  in  genere : 
stupnâu  e  eonsideratucadesfl'enarefla- 
^i(}«a  ,-2.  in  specie,  violure,  desonorare, 
maculare  a  oastitatei,  etc. :  9ftiprul«  eu 
violentia  e  crime  care  se  puneace  de  le- 
gile dvili. 

STUPU,  B.  m.,pl.-i,  aţipea,  aeapia, 
tnineuBî  fastli,  paloa*  andeB]  lI^neaM 
obtnrMiInn  ;  alTenB,  xlrsir,  (compara 
si  at6ffcx:;  redl  si  stupă);  1.  proprie  ai 
in  genere,  tnmctaia  de  lemnu  taliatu  si 
grossn :  Iratnoii,  bastiann,  para,  faste, 
fcaliatoria  de  taliatn  lemne,  ete.;  2.  me- 
taforica ai  in  apeoie,  a)  ca  mai  desu,  caaa 
de  albine  facnta  d'in  tranehin  de  lemnn, 
ai  de  acf,  oaaa  de  albine  d'in  ori-ce  alta 
materia,  co-«i  snnt :  stupi  ttu  mtmat  de 
lemnu,  ei  si  stept  de  scâriia  de  arbori, 
stupide  nouelle  implettite,  stupi  de  pa- 
pura im^etiita,  stupi  de  aeandure;  eio. 
eandu  stupii  aunt  plent  de  eira  si  miere, 
se  tediafaguri  Sin  stupii  grassi,  sau  se 
iatu  acei-asi  stupi  la  tempu,eanău  oc- 
nele pofu  Srosi  impU  de  miere  stupii 
batuti ;  iim'a  stupii  se  iaga  si  se  indiulu 
in  argeUe;  primaver'a  stupii  se  scotu  la 
flori;  -^  prin  metafore  nose :  a)  stupu 
=coDtinatala  nnnis^ipu,  ai  a  nome: 
a.')  mierea  ei  c^r'a,  fagorii :  unu  dupu 
de  miere,  a  manea  unu  stupu  integru 
de  miere;  ^')  albinele  ce  compnan  colo- 
ni'a  unai  stupu;  p)  atupu  de  miere  s 
aeeattt  omu,  plenn  de  bonitate  si  de  lâ- 
entia,  oa  oari  attrage  le  sene ;  i)  Htupu 
=:dopu,  obturaclD  de  lenmn  mai  antt- 
niu :  stupu  de  bute,  de  butoniv,  de  pu- 
tina; apoi  si  de  alte  materie  :  stupu  de 
seama,  de  pandia,  de  pannw^a ;  prov. 
a  află  stupu  la  eeva=a.  află  remediu; 
de  aci :  c)  derivate  :  a)  stuponiu  (cn  n 
molliata  stupoiu;  vedi  ai  compoa.  astu- 
pomu),  proprie  forma  augmenbttira  d'in 
sh^u  apoi  dopa,  obturaoln  in  genere ; 
p)  atupumu,-tit,  deminuUru  d'ins^ii. 


.yGooglc 


nu 8TŢ; 

a)  en  sedstilD  de  ttupu  de tffnne ;  ^ eu 
sensala  de  dopu,  mai  allessQBobform'a 
de  KtupiUm;  rtdt  si  ooni'ptoB.  MtipHsiu; 
allatn»  ai  celln  ftUndemintitiTijnîMpK- 
aioritt. 

STUBDIU  =  sfonJu,  s.  m.,  tarirni, 
specia  de  passere  selbattea,  a  cărei  carne 
e  bona  de  mâncare;  —  (compata  U.  Isp. 
port.  Urdo,  fr.  tonri,  Unrde,  tooriaHe). 

STDKNINU,-o,  adj.,  (fr.  Btnrdle«)! 
relttirfl  h  stwnu.  care  sâmina  castur- 
A«Im;  snbst.  pi.,  stvminele;  Emilia  de 
paBgdri.  cari  an  de  typn  genuin  stttmu. 

STIJBNU,  s.  m.,  steriae,  (fr.  «tWT- 
miw),  atorma  mlţarlBi  lĂnit,;  gena 
de  paarnri  d'ÎB  fam^'a  itmit^t^oru; 
(Tedi-MdtuMn^. 

•8TTflE,B.f.,  Stjrx,  (Et6£);m«epro- 
prhr,  1.  alin  nnai  rinrellT),  nnei  fontana 
in  ^t-eodt'a;  2.  alhi  uâui-a  din  celle  pa- 
tra fltlTie  alle  antlculni  infernu;  de  aci: 
a)  tt}f^o3e,  adj.,  Bţrţlitti»  infernale,  si 
metaforice:  rentate  gtygUie;  b)8tygmr 
a,  adj.,  ttjfim,  iniernale,  in  sensa  si 
propriu  si  metaforica :  ttygittlm  tyrantm, 
itiffftB  eoHsiîie. 

*STTLABE=:s«Hlare,  aistUare,  stela- 
r«,  r.,  ttftare,  (fr.  itfler);  a  face  sbfUi, 

1.  despre  plante  :  setitetOide  inctpu  a 
afj^,  M  pot»  fIramtUâ  m  aUu  locu; 

2.  Ia  gbnere  :  m  etylA  hen»  mwrtUw,-  a 
8t^  CH  thti  $tyîi  fmwfwlu;  8.  despre 
?orba  si  BVisBn  :  a  atytă  bme  si  cor- 
rMM  M»  acUtB  juduîali,  (vedi  si  ilţ- 
liaar«)ţ  4.  aform&,  deprende,  esseroi- 
t&,  etc. :  oanceUaristu  bene  atylatH  in 
dne  caneellami;  inerede  lucrul»  acestui 
enm,  eo  e  bate  ttylatu  in  acestu  nego- 
m,  etc. 

STYLABIU=s<Mlaf»«,Bi««tanM.  tte- 
lariura,  adj.,  (fr.  atrl>lre);  relatirn  la 
gtf/ht :  easH^  atylmria  ce  se  afla  la 
t^Mueertont  plante. 

STTLATn  s=  ttuiaiit,-a,  etc.,  av^. 
part  s.  (d'in  Btylare),  stjUtaa=stllatBe. 

S'TYLEHV  =  stuletu,  si  stUetu,  ste- 
letti,  pL-e,  (fr.itjlet;— vedisi  stuMu  in 
parte);  1.  proprie*  deiiiintitivud'iD«^2w; 
2.  appUcata  inse  in  specie  si  oa  mai 
desn  ia  ana  arma :  pugione,  aiea,  paţio, 
VifflaM«laB,  Blevlat  a  copită  mai  mtiîte 
tete  de  fţyiete;  atf/UMu  are,  de  regtda, 


lamina  trtangtdaria  ai  ăsid  ek  ieitme 
in  câta  mdnmltt  ee  face,  e  aprope  tfc- 
pereep^lfiie;  metaforice:  nmnUkwatuf- 
ftetu  negru  te  aerve  eu  preeogUare  de 
styletnlu  Miontnin;  S.  in  botasiea,  rty- 
2^=âa-care  divisione  a  wtfMm  plan- 
tei ce  are  stylu  multiplu. 

*  STYLIDIU,  e.  f.,  Tcdi  sKyfitf**. 

*  STTLIDE=riNluJe,  s.  f.,  geii'li  de 
plante  dieotyiedonie. 

*  STYLIDHI=**iiKdiii.-B,  adj.s..  (fr. 
Btrlldle=:iitfll«l«);relatiTQlaafj^;s. 
f.,  a)  stridia,  stui^ia,  ia  acellâ-asi  sensa 
cu  stifUde;  b)  pi.,  stiflidi^7=shd^i^ 
familia  si  tribn  de  plante,  liail'  âV  de 
typn  genuin  8tylide:^=stytidia. 

'  ST!YLl¥OS'iiE=9ttihfohHe,  etc., 
adj.,  (fr.  Btjlirorne);  CEirB  are  formade 
S^In  :  asse  Btylifarme. 

a.  adj.  s.,  (fr.  Btjllfl,<-6);  de  stylu ,  ca 
stylulu,  de  form'a  ttyhilui;  anbet. reala: 
a)  ta.,  stţflinu4u,  genn  de  plaiotâ  dieo- 
tyledonieţ  b)  f.,  styhna,  gieaa  de  poippi. 

*  STTLI8ABB  —  «fo{i>ar«,  staiM- 
re,  etc,  t.,  in  seosulB  speciale  alh  for- 
mei stylare  de  :  a  styiă  una  id6a,  a  d& 
uDui  actu,  nnni  sobiectn  fonn'a  JiyU- 
stiea  oovenita;  a  espreme  oogitarile  ca 
aecoratetia  Hi  cu  ore-oare  ambitiene. 

*STrLISCU=s(i»Iwoii,««iMC».  etc., 
B.  m.,  (fr.  strUaqne, — otaXioxoc);  demi- 
nutim  d'in  stylAt;  applioata  si  in  speeie 
la  siyfMlu  certora  plante. 

«SDYLISMO^stu^'sma,  MOwmtiyete., 
B.  m.,  (fr.  itrtlBaej  —  d'in  stylitar^i 
cară,  B»llioitudine  escesBira  si  ambitiosa 
pentro  rotundirea  ei  cadentiarea  frasi- 
lorn  si  periodeiorn,  an  numai  poetice, 
oi  chiam  si  prosaice  :  «^ImoimIh  «  taont 
esedlente  la  locuUt  si  tempuhi  ieii,  ■ăiro 
sbflismulu  fora  loou  ai  tmpu  «  nemf- 
ferUtt. 

*  STILISTU=steItriK,  stiUatu,  ete., 
s.  pera.,  (fr.  atriute);  cella  ce  e  apţK- 
cată  ai  datn  la  sipUsmu. 

*  a'IYUTl]=:sttditu,  stUitu,  etc,  s. 
pers-,  (aroXiTTjţ,  [r.Btfllteî— d'iasfyk); 
puBQ,  assediata,  âsaatu,  coUegatn  pre 
una  atylu^^eolumna;  in  apeaie ;  ama- 
chor^u  cfylifaacanacbMfikn  ole  ata  fia- 
aatn  pte  nnn  pilsstra  pMtra  peniteotia: 


=y  Google 


«•{JK  DKK  fel^e  4!in  anaehoretii  atgliti 
fit  Simw  at^litulH. 

tSTTLO-,  smatulo-,  (<stiiXoii=stylu, 
tttij/n,  sUiti,  stelu),  iu  oomposite  si  de- 
mate  mai  alleesu  scieqtifice :  stylobase, 
adj.s„.(fr.  BtfUbMe,  d'in  ^ic=base), 
cate  are  da  baie  umh  atylu,  %.  t,  atylo- 
b^e-a=.gm\i  de  planta  d'ia  famili'a  te- 
r^mtacieloru;  stţ/lobatu.  a.  m.,  stjlo- 
tatM  si  strUbata,  (oroXo^n]*;,  fr.  »ij- 
l«k«te)t  pedestallu,  baee  de  columna;  sty- 
Ioeeratf)Asro»dtu,-a,  adj.,  (fr.  gtf  l«-o<râ- 
to-hjrtldln);  relativu  'hnnseluinati/h- 
hf/oide,  care  se  intende  de  la  apophysea 
ttyloid».  pSiia  U  matele  corimalk  ossa- 
Isi  hyoidfi;  atylocen/^rai  adj.  s.,  (fr.  itj' 
Itvire,  d'io  xîpac— cornu),  pare  are  oor- 
fl«  in  forma  de  styla.  s.  m.,  s^yloceru^u, 
gean  de  plante  d'io  famili'a  euphorbia- 
eielora :  »^\QckondrohyoKUit,'a,  adj.,  (fr. 
•t}l9-eluit4rt-it7aUleii),  relativu  de  una 
dftta  si  la  opopAysea  styloide,  ai  la  car- 
tUoffimi,  si  Ia  osauLu  hyoide;styloeonna, 
8.  f.,  (fr.  Btjlseocliie),  getiu  de  plante 
d'in  famili'a  rnbiacieloru;  atylode.  adj. 
s.,  (fr.  strlodt),  care  sâmioa  cu  gtyluÎH, 
sau  care  e  plenu  de  8tyli,  (vedi  si  aty- 
losu),  s.  f.,  8^Iodţ-a.  geuu  de  planta, 
eve  e  t;pu  la  famili'a  stylodiăoru;  sty- 
lodiu,-»,  adj.,  (fr.  stjtodd),  care  s^mina 
cu  nmi  styhde;  glgloglossuro,  adj.,  (fr. 
■tjlo-glfsae,  d'in  YXâa3a=:limba),  re- 
lativa si  la  apoţhysea  styloide  si  la  lim- 
ba; 8tylohyoiăiu,-a,  adj.,  (fr.  atjIs-hjaT- 
dlen),  relativu  la  apophysea  si  la  ossidu 
hyoiăa  :  musctdu  styloyhoidiu,  si  absol. 
Mtylohyoidiulu;  slytoide,  adj.,  (fr.  stjloT- 
de),  care  are  forma  de  styiu  :  apophyae 
slyloiăe;  styhidiu,-<i,  adj.,  (fr.  stjlo- 
U6),  relativu  Ia  styloide  sau  la  styUi  en- 
susi :  copce  slyloidie,aîlongate  in  forma 
de  aijfUi;  atyîomastoidiura ,  adj.,  (fr. 
st/IaţMuţuIdlen) ,  relativu  la  api^hy- 
mîe  sUfioide  ai  msistoide,  arteria  stylo- 
mastoidia;  9tyîomassiUariu,-a,  adj.,  (fr. 
stjla-nixiiuire),  relativa  Ia  apophysea 
tMoide  n  la  flM88ina=falca;  tlylome- 
ţ^  a.  tt  (£r.  •tjUn^trie),  arte  de  a 
am^ci  atyiometru-lu;  stylometrieura, 
adj.,  (fi.  atrlomâtrlqoe),  relativu  Ia  sty- 
UmUria  si  la  stylomeiru;  atyhmetru,  B. 
DL,,  (fr.  itjrlonAtre) ,  instmm^u  de 


mfBimta  eolvmatilaiatylqphiryn^.'a, 
adj.,  (fr.  Btflo-plurjrBf lep),  relativa  si 
la  apophysea  styîotde  $i  ta  pJutrynge  : 
mwetdu  Btyiophargngi'i ,  si  ca  subst. 
slylopharyttgiu-îu ;  stylophoruro,  a^j. 
8.,  (fr.  Btrlftphsrej  d'in ţjpBtv=portaţe), 
care  pârUx,  are  siylit,  ca  subst.  m.,  tiy- 
lophorwlu,  genu  de  plante  dicotyl«do- 
nie  d'in  familia  papaveracieloru;  stylfii- 
pode,  8.  ffl.,  (fr.  atjlopode,  d'insoQţg^p. 
no5(i;=3pBde},  pede,  râdima  ailu  filff^ 
lui  plantelom;  stylostegu,-a.  adj,  s., 
(fr.  stjloiUse,  d'in  a^o<;^operimen- 
tu),  care  copere  siylulu  unei  plante,  b. 
m.,  8tylo8t€g^-la=:coper%mentf^  de  gţyjn 
allu  nuei  plante;  ^ylogtemone,  adj.,  (fr. 
BtjlOBtânone ,  d'in  onjpxitv  =7  scattţe) , 
planta  care  are  staminUe  iosarte  in  pir- 
atillu;8tylo8temu,'a,id.},,{iT.atjlitBtiimt), 
care  are  atyîu  si  stemine  :  plante  şi^lo- 
steme.  • 

*  STYLOSU=zjîiwîosu,  stUoau,  «tfiJo- 
8u,-a,  adj.,  (fr.  gtfleiix);  plenn  de  styti, 
cn  styli  mulii:  sau  cu  nnu  atyîu  iMtgu 
forte  ;  plante  atylose;  eonede  atylos^,  U- 
macii  atyhsi  au  eorpulu  lungu  si  forte 
gradle, 

STYLU=«^u,  Bi  ttihi.  iteiu,  8.  m» 
■tjlns  si  BtUu,  (otdXo;,  fr.  stjleqi  |U- 
1b);  l.insaosu  materiale,  aj  $fyIu=oo- 
lumna,  pilastru,  parn,  partio4,8uppajtaţ 
fulcru,  fulcimaatu,  stelpu,  etc.  (compa- 
ra: peristylu  sîaitecomposltecusfjflit): 
atuli  de  lemnu  sau  de  petra  puşi  pre  mţir- 
ginile  ealliloru  principali;  aiulii  de  tete- 
graphu  au  de  lemnu;  ţtuli  de  muru  spre 
susţinerea  ai  corrobararea  muridui  priH- 
âpale;  stuli  de  marmore  la  et^lfcie  pom- 
pase; b)  ia  specie,  ce)  sfuZu^^paru  ason- 
tita,  servinilu  mai  allessu  in  batali^,  si 
de  acea-a  si  ca  ascuţita  de  farra :  f^ufit 
de  castre;  inimicii  dedera  ia  stulii  qs- 
etirui  jn  deaa  iria,  cari  attdi  faoira 
midta  strieatiane  &i  de  âmeni  si  de  caUi; 
stulii  de  lemnu  si  de  ferru  ce  formSdia 
gardwile  airiiloru;  atolii  aUantdto,  fe- 
restreloru;  p)  «<ultt=tierasin,  radia,  eto.. 
on  care  se  sapa  si  se  scotu  vermii  de  la 
radieinele  plantei  sau  blastariî  lassu- 
rianti,  etc.;  —metaforice :  luasuriele  dia- 
airsurUoru  aceatoru  oratori  au  lipse  de 
stylu,  ea  securOie  d'in  ^  aupa^itita- 


=y  Google 


182< 


8TT. 


tiU;  y)  stelu,  la  plante;  cn  mai  multe  in- 
semnari  :  a')  8^iâ»:^fructu  :  sttdii  sunt 
la  alte  ^nle,  ca  si  stuletii  la  plant'a  po- 
rumindtti,  (papmionitilui,  cuoirudiului), 
ctmsi  stuletii  acestei  plante  su  sttdi, 
eo-et  stidetulu  nu  e  de  eătu  deminutivu 
ffin  stulu;  stidi  ăe  pinu,  de  e^iete;  una 
specia  de  stuli  su  si  glanăile  unora  eerei; 
f)  8telu=::trnncla,  rama,  etc,  d^ro  mai 
rertosa :  petioro,  peânncla,  coda  a  unei 
folia  saa  nnai  frnctu,  cumo  si :  fastelln, 
cotorv,  lugeru,  etc.,*  7')  mai  vartosa, 
fitHlu=:parte  a  stamineloru,  si  in  parti- 
cnlariu,  a  pistUltdui,  parte  ce  consiste 
in  una  prolongatione  a  ovariului  plan- 
tei, care  snstine  stigmatnln  acellei-asi 
plante :  dfuZultt  plantei  e  unufiricdlu  forte 
gracUe;  aeestu  siulu  conţine  vase  forte 
auptiri;  vasele stulului  reeepu,  protegusi 
diregu  molleeulele  proUfice  cotra  ovule ; 
ttiM»  varihdia  forte  mvitu  dupo  forma, 
longitudine  si  eonsisteniia:  stululu  e  u- 
nieu,  pentru  ac^u-atipistiUu.saumui- 
tipUt;  stululu  dispare  cu  actidu  fecun- 
dationei;  unele  ^nte  nu  au  stwiu,  in 
aee8te~a  sHgmatulu  face  fanctionea  de 
tiviu;  S)  s(hIh,  la  obiecte  artificiali,  in- 
dastriali :  sivUu  de  luminariu,  de  poly- 
candru,  de  pulpitu,  de  cuniariu  de  ve~ 
gtimente,  etc.,  g)  8^2u=vergella  san  acu, 
a')  in  genere :  shUu  de  cadrante;  stululu 
eadrantelui  indica,  prin  umbr'a  sea,  0- 
rele  diUei;  ^)  mai  vertoan  :  stttlu  san 
styl»,  8M2u=:aca  de  scrissa  Ia  antici,  cu 
unu  capitn  acutn  ou  care  scrieau  pre  ta- 
ble unse  cu  căra,  6to  cu  cellu  altu  ca- 
pitn lata  stergeau  si  corregean;  la  re- 
centiori,  in  aeestu  sensu,5fu;u  saa  £^y2u, 
«ft2in=condeIiu  de  ferm  sau  de  p^nna, 
condeliu  in  generej  de  aci :  2.  in  sensu 
ideale,  sfyItt=moda  de  a  si  espreme  cc- 
^tationtle  si  sentimantele,  medu  ce  im- 
plica unu  caracteriu  indiriduale;  in  spe- 
cie :  a)  s^ylT(=modu  particolaria  de  a  si 
esprime  ideele  prin  limba,  prin  scriere 
Bi  vorbire :  alylu  simplu,  daru,  limpidu, 
limatu,  politu,  correctu,  elegante,  gra- 
tiosu;  styluntglegente,incorreetu,  stylu 
inaliu,  grave,  Btâlime,  spîendidu,  pom- 
posu;  stylu  affedaiu,  ambitiosu;  stylu 
bassu,  trivi(de,  vulgare;  stylu  diffusu  ti 
fassu,  sti/lu  ttrictn  «i  conmu;  stylu  ener- 


gTT. 

^cM,veemetUe,eopiosw,  inflorUu,  ariăm, 
secctt.  fora  sânge,  fbranervu;  stylu  poe~ 
ticu,  prosaicu,  orcUoriu,  istorica,  epi- 
stolariu;stylulu  lui  Omeru,  ImEsehylH, 
lui  Sophode;  stylulu  lui  Virgiliu,  lut 
Oratiu.  lui  Ovidiu;  stylulu  lui  Thuey- 
dide,  lui  Taciiu,  lui  Titu  Liviu;  stylu 
de  cancellaria,  stylu  cancellareseu  :  sty- 
lulu caneeîlarescu  nu  merita  adese  no- 
mele de  stylu  de  eătu  in  sensuludeusu, 
invetiu,  ce  inco  a  leuatu  coventutu  st^w, 
(vedi  mai  Ia  Tale);— nit  pote  fi  opu  de 
valore  fora  stylu;  stylulu  da  vahre  la 
ideele  celle  mai  communi;  deaeea-asiy- 
lulu  si  ăiffere  in  sensu  de  eloeutione ; 
absolute  :  stylu^moi\i.  de  a  scrie  sau 
rorbf  cn  nobilitate,  energia,  gratia,  etc.; 
aeestu  auctoriu  nu  are  stylu,muifi  serip- 
tori  n'au  stylu,  stylulu  da  lucrm^oru 
lustru,  valore,  gratia ;  stylulu  da  viHia 
la  tote;  — &Jin  artileformoBe,sfy2M=:modn 
particolariu  fia-carui  artista  de  a  si  tra- 
duce cegitationile  prin  colori, linie,  con- 
strnctiooi,  etc.  :  stylulu  pictorUoru, 
statuariloru,  architedUoru ;  stylulu  Itii 
Raphaele,  lui  Michaele-Angelu ;  styht 
dearchitecturahyeantina;styluromanu, 
stylu  gothicu,  atyiu  egyptiacu;  stylulu 
unei  columne,  unui  monumentu,  unui 
pdlatiu;  puritate  de  stylu  in  artUe  gra- 
phice  si  plastice;  stylulu  unui  opu  de 
arte  plastica  sau  graphica  pote  fi  ele- 
gante,  correctu,  severM,  grave,  gr(Uiosu, 
formosu ;  sunt  ardiiteeture  fora  styUt; 
cumu  sunt  poemate  fora  stylu; — e)  prin 
estensione  metaforica,  s^ţ/Zu^datina,  a- 
bitudiue,  usu,  forma,  regala,  procesau, 
portu,  etc. :  a)  in  genere  :  eeeo  styltUu 
ce  mi  recomandai;  {.dlaria  de  stylu  m- 
cAi'u;  fa  bene  de  ti  scâirAa  stylulu;  p)  in 
specie,  stylu  =:  moin  de  a  indici  tem- 
pulu  in  BcriSBOri,  in  contracte,  in  doca- 
mente,  dupo  stylulu  nou  sau  dupo  sty- 
lulu  vechiu;  in  annulu  1875,  1  Novem- 
bre, dupo  stylulu  vechiu,  el3  Novembre 
dupo  stylulu  nou. 

*  STYMA,  ţl-maie,  st; ma,  (at&iia); 
1.  erectione,  in  specie,  erectione  a  mem* 
brulai  virile ;  2.  planta,  ce  se  credea 
bona  de  vindicatu  erectionea  partei  ses- 
suale. 

*  SXYMMA,  pl.-mafe,  stimau,  (otâft- 


=y  Google 


«CA. 

ţui);  ce  astiinge,  nnn  stringeate;  (vedi 
si :  ttyphia,  stj/pHu,  stypticu,  ete.). 

*  STTMOSE,  B.  f.,  (fr.  BtjmoHe,  af- 
fine  CD  $tyma)\  erectione,  si  in  speciale, 
morbu  alia  nretrei  cu  hetnorrhagfs,  in- 
sooita  de  scUyriaae. 

*  81YPmA=sfi/ia,  stufia,  a.  f.,  ca- 
litate de  styphu,  (yadi  sti/phosia). 

*  STTPHOSlA=s«/os(a,  stufosia,  B. 
f.,  (amţâvriz),  adstrlngeutia,  Kcerbltai; 
calitate  de  ityphosu  :  atyphosi'a  vinu- 
riioni  aeeUei  vinta. 

*  STTPH08U  =stifoM,  avfosu.-a, 
adj.,  per  adstrlngCDBt  per  aeerbns}  forte 
atypht :  vinuri  styphose. 

'  STYPHU=»/i^,s(«/M,-a,  adj.,  (-to>- 
fd;),  sdBtriHfeni*  aeerbnsj  care  strin- 
ge,  in  specie,  care  strioge  fibiele  gustu- 
lui, acerbu,  aspru,  etc. :  vinu  styphu, 
pome  styphe. 

*  STYPTEB,lX=stupteria,  a.  f.,  atyp- 
torla,  (otDATtpCa;  —  affioe  cu  stymma, 
atyphu,  etc.);  I.  in  genere,  substantiaa- 
striDgente,Guma:ca^JtisaueAiaj7U,  etc.; 
2.  in  specie,  alumine,  patra  acra. 

*  STYPTI0ITATE=8*Mp(i"a"(a(c,  s. 
f,  (fr.  Btjptleit^);  Btatu,  calitate  de 
itypHai :  stypticitatea  acestui  vinu. 

*STTPTICO=s<M|rf««,-o,  adj.,.«tjp- 
tkas,  (OTuimxdţ,  fr.  stlptlqoej — d'in  a- 
eea-asi  rădice  cu  aron=:o'n>ţ,  d'in  care 
Bi :  stupare,  astupare,  etc.);  agit^  a  strin- 
ge,  as^inge,  astupă,  obatipâ,  eic:  erhe, 
beuture  ityptice,  vinu  styptieu  de  gura; 
pome  acerbe  si  styptiee. 

*  STTKACE=sfMraCfl,  8.  m-,  sljrai 
si  storax,  (orâpaf,  fr.  Btf  rax);  1.  genu 
de  aiborelli;  2.  nome  de  mai  multe  si 
diverse  plante  balsamice. 

*  STTRAaU,  =  stwaciu.-a,  adj.  s., 
(fr.  stjraeA);  care  sâmina  cu  styrace-le; 
Bubst  pi.,  styradele,  fainilia  de  plante 
cari  an  de  typu  genala  styrace. 

1  SU,  prep.,  snb;  vedi  sub  st  suplu. 

2  SU,  in  locu  de  «tiu,  pron.  posaesa. 
la  Macedorom&ni,  anus}  vădi  seu* 

3  Sy ,  V.  indic.  preş.  pers.  I  sing. 
■nu,  si  III  pi.  înnt;  vedi  1  fire. 

*  SUADA,  s.  f.,  Gaada)  vedi  suadtt. 

*  STJADELA,  s.  f.,  snadela  (de  la  v. 
Biiaderfl);  actione,  potere  si  modu  de 


dUi. 


188* 


*  8DADEKTE,  adj.  part.  preş.  (d'in 
auadere),  snadens;  care  watte. 

*  STJADBRE,  suasi  si  suasd,  suasu, 
V.,  BDBdere,  (fr.  snader);  a  Ai  consille, 
a  vorbi  cuiva  pentrn  ceva,  a  face  se  cr^da 
ceva,  a  indemnă  Ia  ceva :  forte  hene  sno- 
deii,  dero  reu  faceţi;  a  suttde  îa  &ene,  a 
suade  la  reu;  oratorii  suasera  pacea,  si 
disauasera  bellulu. 

*  SnADU,-a,  adj.  s.,  *naditH,-«t-Dm  ; 
care  auade;  suad'a  facundia;  ca  subst. 
f.,  a)  person.  suad'a  =  dÎQ'a  eloceatiei ; 
b)  reale,  potere  de  coventn,  slocentia,  etc. 

SUAKA,  s.  f.,  aU,  axllUf  vedi  su- 
bara,  aubala. 

*  StJARnT,-a,  adj.  s.,  siartoB  f  reia- 
tivu  Ia  sue.  porcarin  :  negotiatoriu  sud- 
nu ,  stauîu  auariu,  turme  auarie ;  snbst., 
a)  pers.  nnn  suariu  =  porcăria,  si  ven* 
ditoriu  de  sui  =  porci;  b)  f.  suaria  ^ 
porcăria,  negotin  cu  sui,  negotiuln  sua- 
riului. 

*  SUASIOKE,  s.  f.,  BflSBlo,  (fr.  soaBloni 
—d'in  fua^u  de  la  suaders);  actione  de 
suaăere,  1.  in  genere  :  nu  creduaaiâ  de 
necesaarie  preceptionea,  suasionea,  et~ 
sortationea,  consolaticnea,  etc;  a  foM 
usu  de  totu  geKidu  de  wasioni  si  aâ- 
monitioni;  2.  in  specie;  a) suasioneau- 
nei  proponere  de  lege;  b)  in  retorica: 
suasionea  e  una  oratione  de  genu  mi- 
soriu. 

*SnA81VII,-a,  adj.,  (fr.  snaBif,— d'in 
suasu  de  la  suadere);  aptu  t^suadere :  ge- 
nu de  scriere  suasivu;  eovente  suastve; 
d'm  gur'a  lui  ewre  oratione  suasiva. 

*  SVASO'RlO,-s6ria,  adj.  s.,  agasar, 
snasorlas;  (fr.  hnasolre);  care  suade, 
persuade,  sau  serve  a  suada^e,  1.  în  ge- 
nere :  a  .pronunţia  covenie  suasorie;  tonu 
Buaaoriu;  2.  in  specie  :  a)  suasorii  ai 
dissuasorii  proponerei  de  lege;  h)  in  re* 
torica :  discursu  deliberativu,  dissu  si 
suasoria;  in  discurstdusuasoriu  sesuadu 
sau  ae  dissuadu  propositioni  de  legi ;  de 
aci  ca  snbst.  f.  reale,  8UfUorta(Babintell. 
oratione),  oratione  prin  care  se  suade 
.'iau  se  diasuade  ceva. 

•1  SUASU,-a,  adj. part.  B.,(d'in«Ma- 
dere),  enaBaB*  BDainm  ;  lucru  suasu  de 
voi,  lucruri  suase  de  noi;  nu  e  tempu 
de  stMsu,  ci  de  od/idoto. 


>y  Google 


1M8 SUA; 

9  2  SUASU,  B.  m.,  flwuiiv]  colore 
d'in  sen  sao  alta  untura  si  d'in  sttRtei- 
iliu  fvmoaa,  d'ÎQ  fuliţfine,  eare  serva  a 
eolori  negro  diverse  obiecte,  d^ro  mai 
allassu  vase  de  plutitu. 

*  SUAVE,  adj.,  %wU,  (£r.  snare;— in 
afBoitate  cu  sanscr.  «Tadn,  8igr.'^S6i;=: 
A86«);  placutu  la  gustu,  la  odorata.  si  la 
alte  sensuri :  dulca,  amabile,  delecta- 
bile, etc;  I.  proprie,  de  sensuri :  ce  e 
tmave  MnorM-a,  p^  ţi  amaru  (Jiorv-a; 
numai  tie  pare  suave  acesta  oăore;  sua* 
vHe  flori  si  suavUe  loru  colori  si  odori; 
MUave  cantu,  suavi  tonuri  de  voce;  ce 
tuave  e  limb'a  romaneaca  in  gu/a  aee- 
atti  Donma  I  sapori  nespuau  de  auavi; 
2.  metaforice,  despre  spiritu,  mente, 
snffleta  :  omt  doctu.  fideU-.,  facundu  si 
$uave  in  vori'a  si  portulu  seu;  suavea 
eanăore  a  copiUarleii  suffkttAu  gusta 
plaeerile  suavi  oZZe  pacei  ce  da  inno- 
eentî'a;  ce  pate  fi  mai  suave  mentei  de 
câtu  a  eonnosce  addeverulu,  dupo  care 
insetoaiedia;  suave  e  pudorea,  suavi  su 
eoloriie  pudorei  pre  una  fada  candida; 
sentimente  suavi  delecta  anim'a  paren~ 
felut  la  aspectulu  unui  bonu  si  intd- 
IqptufîUu. 

*  SHAVEOIENTE,  adj.,  BiiaT«ol«nB) 
care  are  odore  suave,  care  resperge  o- 
dore  suave :  mere  suaveoienii ,  suaveo- 
lente  amaracu;  suaveolente  aura,  sua- 
veoîentile  flori. 

«  SUATEOLGNTIA,  s.  £,  snaTeolen- 
tlij  calitabi  da  suaveolente  :  suavcolen- 
tfa  albUoru  faguri  de  miere. 

«SUAYIAEE,  V.,  siUTlarl;  ad&fUa- 
viu,  a  sărată ;  a  dă  muUe  sutane  pre 
froniea  iKtida  si  serena  a  innocentelui 
&)paiu. 

*  SUAVIATIONE,  a.  f.,  BiavUtUi  ac- 
tione  da  suaviare  :  suavi  suaviationi} 
tma  suaviatione  suave. 

*  SUAVIDICÎJ,-.!,  adj.,  snaTidIens,- 
oaredice,  spune,  Torbeace  lucruri  suari: 
auavidice  versuri,  suavidica  gura. 

*  SUAVILLU,  pl.-8,  snarllUm,  (d'in 
suave);  ceva  dulce  si  plăcuta;  in  specie, 
placenta  dnlce  :  placentele  cu  miere  su 
suaviUe,  eumu  suatnlle  su  si  placentele 
eu  dfdeetia  de  pome  cu  sacharu. 

«  SUAVILOCENTE.  adj.  part.  prea., 


BUB.  _. 

■■■rlUijieaaj  caie  vorbesce  swatM,  pla- 
cntu,  amabile  :  suavUocente  gura,  sua- 
viloeenti  poemate,  (vedi  si  suapUoeu). 

*  SUAVILOCENTIA,  8.  f.,  inarUo- 
qneatla;  calitate  si  actu  da  suavUocente : 
suaviloceniCa  poetiloru. 

*  StTAVILOCU.-a,  adj.,  şiarUvqiai; 
care  2o«=:vorbesce  suave,  dulce,  ama- 
bile, etc.:  suavilocii  poeţi;  ţe  persuri 
suaviloeel  (vedi  ai  suavUocente). 

*  SUATILUDIlJ.-a,  adj.,«qaTlU4lat; 
1.  care  lud/t^joa  suave;  3.  care  se  de- 
lecta da  Zudurt=:jocnri. 

*  SUAVIOLU=rsttaMor«,  pl.-«,  •>■- 
Tlvlnin;  deminutivu  d'ÎD  suaviu  :  copO- 
lulu  a  datu  mammei  unu  suaviolu. 

•SUAVITATE,  8.  f.,  ■oaTlt.«,{fr. 
BDâTitA) ;  calitate   si  fapta  de  suave, 

1.  proprie,  despre  sensurile  esterne  : 
suavitatea  saporiloru,  eoloriloru,  sonu- 
riloru;  suavitatea  vocUoru  de  cantori; 
suavitatiie  mesei,  gustului,.^^ul**i,  tao' 
tului,  audiului;  d'in  tote  trâgemu  sua- 
vităţi; suavitatea  floriîoru,  roseloru; 

2.  despre  sensulu  internu  :  4t*avitatea 
pacei,  cogiiului  curatu;  ce  suamtate  in 
vorb'a  si  in  modulu  de  portare  allua- 
cestui  omu !  suavitatea  spiritului,  ăni- 
mei,  cogitarHoru  si  sentimenteloru. 

*  SUAVITUDINE,  s.  m.,  BoaTltud»; 
calitate  de  suave;  suavitate  sensuale. 

«SUAVIU,  pl.-6,  8naTliim»(d'inniat)e); 
ce  e  suave,  placutu,  iucantatoriu,  etc. ; 
in  specie  inse,  sarutatu  :  miUi  de  suavi 
dede  parentele  filiiloru  sei. 

SUB,  ai  su,  prep.,  sub*  {hicâ,  tt.  sub, 
B0(  isp.  Bobt  Biţ  so,  a»]i,  BH,  za,  oha, 
port.  Bub»  lab,  au,  so,  prov.  so,  se;  fr. 
BODi,  Bon,  BB,  sfl), — occurre  ca  preposi- 
tione  separabile  in  coacmentia  ca  m  si 
CQ  suplu,  (subtu),  snbter  j  si  caprefissa 
in  compositioni;  1.  ca  prepositione :  sub 
aceoperimentuluaripelelorutelle;  subsâ- 
re,  sub  eerulu  liberu,  subjugulu  servi- 
tutei,  sub  misa,  sub  carru,  sub  veati- 
mentu,  sub  vdu,  sub  juramentu,  sub 
ascultwre,  etc.;  2.  ca  preflssa  in  cotnpo- 
sitioni,  prepositionea  sub  remftne  ne- 
Bcambata :  a)  inainte  de  vocaUle  iniţiali : 
8ubaS}u,subiei^u,  subornare,  etc.;^)în- 
ainte  daconsonantiJe  urmatârie:  b,d,j,n, 
a,  t,  V,  preCDDin  :  subbatere ,  subducere, 


=y  Google 


Sus. 

sul^gare,  suUevare,  subnegru,  sidm- 
atere,  stMeasere,  subvertere;  i)  se  assi- 
mila,  de  regula  ioainte  de  initialile  :  c, 
/>  9,  i».  Pi  *">  aucemrere,  succedare,  suf- 
fertre,  sujfoeare,  guggrumare,  suggerere, 
aummUiare,  aummutiare,  suppunere,  sup- 
portare,  surripere,  surrogare,  etc;  8)  de- 
TÎneM&Jca  si  aba  d'in  ab,  Înainte  de  certe 
covente  ea  un'a  d'io  initialile  :  c,  p,  t : 
suseqaere,  suspeoere,  suspeciare,  stuei- 
tare;  e)  înainte  de  s  iniţiale,  nrmatii  de 
alta  consonante,  sub  se  redace  la  au  ; 
auBpinar€=anaplr%TV==su$pir(n'e,  stu- 
pieare,  inse  si  :  su&sferMere^anbBter- 
■ere,  iubstrugere=subHruere,  etc.;vedi 
artidii  următori. 

SUBABSCRDUrO,  adj.,  snbabaordng; 
oamn,  pucinu,  ceva  absurdu  :  8tJ>absur- 
ăe  eonaeeetaie. 

SUBAOANItJ  =  subapaniu.-a,  adj., 
snbaqDkiieoBj  care  sta  auh  apa^^acatica, 
apatica. 

SUBACCUSABE,T.,  Bib«eeiiBare,  l.a 
cama  accosi,  a  accus&  pucino;  2.  a  ac- 
eusÂ  diipo  attala,  a  veni  in  adjatoriu 
cuiva  care  a  accusata  mai  inainte. 

•SUBACELINU=st46ocerin«,-«.  ai^'-, 
BDbaqnllliiBa;  camu  sau  pacinu  acelinu. 

*  SUBACELU  =  su6a<wrM,-a ,  adj., 
BBbâquiiDSţ  camu  negru,  camu  caacer'a. 

*  SnBACIDa,-a,  adj.,  BnbaoldiiB;  camu 
aeidu;  pucinu,  ceva  aădu,  mai  pucinu 
addu  oa  altnlu  :  vinuri  subaăde. 

SCBACBU.-a,  adj.,  anbceldua;  camu, 
ceva  acru  :  vinu  eubaeru;  vedi  sî  suba- 
ddu.  ■ 

*  80BACTIONEj  fl.f.,iiiibMtlo,(d'in 
BubaOu  de  Ia  sabegere);  actione  de  a 
subegere,  1.  in  gejierex  subactionea  re- 
belliloru;  metaforice:  subactioneapassio- 
niloru,  a^etiteloru  brutali;  suhactionea 
de  sene,  de  natur'a  sea;  2.  in  specie  : 
atbatiionea  agrului,  soUdui.ferruîuisi 
altoru  metaUe. 

*  SUBACT0BrU,-/<5ria,  adj.  b.,  wb- 
Mtor ,  (d'in  st^taetu  de  la  subegere) ; 
care  subege=sufţunQ,  domita,  etc. 

*  SUBACTU,-a,  adj.  part.  s.,  »ab»e- 
tWfii'insubegere):  solu  Bt^}actu,  «tt&oc- 
tvJu  sohiiui. 

*  SOBAâBESTE,  adj.,  sabagrestiB; 
eamn  agrate. 

T«>i.n- 


SUR ISM 

SnSĂLA.=subara=:suuara=zauara, 
B.  f.,  (BnbaU),  «Ia*  azUIa,'  parte  adun- 
cată  sab  umeru,  adancatura  de  sub  d- 
meru  :  omulu  are  doue  suare;  vedi  si 
si^suara  si  suphi-suara. 

SUBALABE,  adj.,  ■DbclarU;  de  su- 
cala, care  se  afla  sub  saa  la  suara :  peri 
svbalari,  buboniu  stelare,  pugione  su- 
balare;  ca  sabst.  f.  reale,  8i^>alare-a^ 
eingluinferiore,  sau  cinglu  preia  suare. 

SDBALBICABE,  T.,  gybilbloare;  a 
cSbieă  ceva,  a  camu  atbică. 

STTBAIBIDII,-a,  adj.,  tibalbMu ; 
camu  albidu. 

SUBALBn,-a,  adj.,  sabilbniţ  camu 
aJbu,  cama  aUntiosu. 

SUBALPINC-a ,  adj.,  Bnbalplnnaj 
care  e  aprope  da  monti  :  regioni  atibal- 
pini. 

SUBALTERNICa.-a,  adj.  s.,  inbal- 
tenioiis,-%-<»»l  relativu  la  m&oWtw 
ca  subst  positione  subalternica;  s.  m. 
reale,  subaltemieulu,  specia  de  eUctru 
rossiu. 

*8UBAXTEaNISABE,T.,  (fr.  wb- 
alternlaer);  a  face  subaliernu  :  »esti- 
nismuîu,  ea  se  glorifice  femin^a,  a  cau- 
tatu  a  subaUernisâ  veehiulu  »  domnef- 
toriu. 

•  3UBALTERNISATI0NB,  8.  f.,(ft. 
■■balternlBatloa);  actîone  de  tuiaiîer- 
niscve  :  subaltemisationea  o/^ctelor» 
publice,  jurisdictioniloru. 

»  SUBALTEENTSATU,-a,  adj.  part. 
d'in  suboitemisare. 

SUBALTERNITATE,  s.  f.,  (fr.  aab- 
fllt«rnltâ);  calitate,  stătu  de  s^alternu 
ca  subst.,  subaltemitatea  officiaritoru 
ptMid. 

SUBALT£RNn,-a,  adj.,  (fr.  Biibab 
terne);  care  e,  sta  stA  aîtru;  mai  mieu, 
infeiiore,  snbordinatu,  suppusn  la  ordi- 
nile  altui-a,  secundariu,  mai  diosn,  etc. : 
magistratu  subăUernu,  ofHeiea^  subal- 
terni; officie,  fundioni  st^aliarne;  juris- 
dictione  subaîiema;  persane  de  drama 
subalterne;  metaforice,  mediocru,  inca- 
pace  de  mari  lucruri,  marginitu,  etc.  : 
talentu  subaltemu,  spirite  sub(^eme  : 
mente  subalterna;— c&  aubst.  pers.,  unu 
svbdternu,  subaUemii :  subalternii  u- 
nm  presedente;  mai  bme  te  iniâiegi  m 


U 


.yGooglc 


laao 


BUB. 


eapiiăe  eătu  eu  subalternii;  tyrani^a 
aybaJtemlom  eeeamn  ne$uffenta tPm 
tyrannte. 

SUBAMABU,-a,  adj^  Hbmnif 
oamu  amara,  pucinu  amoni. 

SUBANALOGUrO,  adj.,  (fr.  m^uk- 
Uirve);  aprâpe  anahgu,  mai  mai  ana- 
hgu. 

S0BANGULO8O,-o,  adj.,  (fr.  snbam- 
SBlABx);  care  are  ângluri  puetn»  pro- 
mmtiate :  figura  »vbang*dâai. 

*  SnBANN£LIJDAfiIU,-a,  adj.  a., 
(fr.  ■■bHBiUdalre);  oare  oamu  B^mina, 
apropo  sâmina  ou  nna  aimeUide;  subst. 
pi.,  mhaatneiiidimeU,  sabclasse  de  par- 
reniomoeoarie. 

*  SUBAFTEBU.-a,  adj.  a.,  (fr.  iNbap- 
Mre);  oare  se  appropia  pucinu  de  aptere : 
mseete  auhaptere;  abaol.  sabst.  pi.,  aub- 
apterele,  sectione  de  insecte  hymenop- 
tere. 

SUBABABE,  t.,  •abarareiaardmA, 
^nndu  ia  diosu,  pre  sub  radecine. 

SUBAKATOBIU.-ftîna,  adj.  s.,  sab- 
araUi)  1.  care  sM&ara,*  2.  care  ara  mi 
aUtdu,  la  altolu. 

SnBABCATn,-a,adj.,  (fr.  labarqot); 
camu,  pucinn,  ceva  arcotu. 

«S'DBABE,v.,Bybare,(d'inMe=:«ero- 
/a,  porOK);  a  fi  in  arderi' veaerie,  Tor- 
binda  de  porci. 

*  SUBABQUTU.'a,  adj.,  lubarfatug, 
camn  argutu  :  aceUi-an  d'in  natwa  su 
Umbuti  si  subarguti. 

•SnBABGnTDLU,-a,  adj.,  »burB- 
Mnţ  vedi  std>argutu,  numai  co  subar- 
gutvlu  implica  mai  multa  ironia. 

SUBABMALE,  adj.  a.,  «DbanaalU, 
(fr.  Bibaraale);  1.  oare  sta  aub  amui^ 
0U&  armHru;  s.  f.,  mbarmtde,  Tedi  8tiba~ 
lare;  2.  care  sta  sub  arme  :  veslmetUu 
subeu^vuUe;  a  absol.  s  f.,  nU>armale-,a, 
Testimentu  portatu  anb  arme. 

*  SUBAEBOGANTE,  adj.  adv.,  wb- 
arr9(a«  »  nkarrcf aater ;  camu,  pu- 
dno,  ceva  arrogante  :  me  temu  co  eşti 
subarrogante;  a  hierâ  si  vorbi  aubarro- 
gante. 

•SDBABTICnLATU,-a,  adj.,(fr.  mb- 
•rtieiiM};  care  e  camn,  apropo  artieu- 
latH :  fUsteJlesubartiaiIate,attlu  subar- 

tktiuau. 


SOBASPBU,-o,  adj., 
aspru. 

•SUBASGEKDENTE,  adj.,  sBbueea- 
dflBSi  (fr.  inbascendatit);  care  camu  as- 
eenăe,  bo  redica  pacinn  dediosuinsasn. 

*  SUBASSARE,  t.,  sobassare,  a  fri- 
ge pncinu;  Tedi  si  subfrigere. 

•SDBASSENTIENTE,  part.a^.,  «ub- 
aiieatlens]  care  camu  assente,  care  as- 
sente  pucinu. 

SUBASSILLABm=8Mfia3:ai(]Hu,-a; 
adj.,  (f^.  BBbaxiUalr*);  Care  aprope  sta 
in  aşsiUa^MUira,  fora  se  stea  de  totu. 
in  ea. 

*  SUBATIONE,  B.  f.,BBbatlo]  acţiona 
de  sttbare  :  subationea  scrofeloru. 

*  SUBATU.-a,  adj.  part  a.  (d'iii  «w- 
bare),  subatas,  in  e.  verbului  stibare. 

SnBAUDIi.,i<^,  V.,  «Dbaadlre;  l.  a  auii 
ceva  sub  altele,  a  snbintellege,  a  com- 
pleţi celle  neandite,  dâro  cari  se  pr»- 
punu  ca  disse;  2,  a  audi  pucinu  :sii&aii- 
dindu  d'in  mwmuruluăevocinoaurn«. 

SUBAUDITIONE,  s.  f.,  gabandltl*; 
actioBO  de  svbaudire  :  subauditionea  u- 
MUJ  coventu  îaaaatu  in  pronunlitUione. 

SUBAURATTJ.-o,  adj.,  BobaBratns; 
ceva,  pucinu  auratu:annelle  subauraie. 

SUBAUBICDLATU,-a,  adj.,(fr.  Bab- 
•nrleaU);  1.  cama  auriculatu;  2.  pro- 
Todutu  de  appendioi  do  form'a  aurieniei 
=t(recAtet. 

SUBAUBIFOBME,  adj.,  (fr.  tabaBrl- 
f*rne);  care  se  cama  appropia  de  for- 
m'a  ureehiei. 

SUBAUSCULTARE  =:  subaseidtart. 
T.,  BabaoBeitUarei  1.  a  ascultă  in  as- 
cunsa :  ăeeo  nu  eutedi  a  audi  omulu  in 
faeia,  subauscfiUa-lu;  se  sub  muaUtâmu 
ce  dieu  de  noi;  2.  a  cucuftd  pucinu,  cera 
numai,  a  nu  ascuitâ  totu. 

SUBAUSTEBn,-a,  adj.,BQbaaBt«raB; 
cama  austeru,  ceva  camu  austeru :  vmu 
ousteru  sau  ceUu  pucinu  subauateru. 

«  SUBAXlLLABIU.-a,  adj.,  Tedi  svb- 
assiUariu. 

*  SnBBACILLABIU,-a,adj.,  (fr.  bbI- 
baeiltalre);  care  are  mice  ba<^:  lami~ 
ne  ăe  Metallu  sutbaâUarie. 

*  SU3BALB0,-a,  adj..  inbbalbaBj 
camu  bciSm. 

*  SnBBASlLICANEJ,-a,  «dj.,  nbba- 


=y  Google 


illlMnns;  1.  care  vaga,  vagabonda  pre 
mi  basUiee  :  perde-vira,  unu  talia-câ- 
nUonirfrondia,  care  bate  stratele,  etc.  : 
odorea  huceateloru  trage  tmilli  subbasi- 
licani  pre  ionga  acestu  palatiu;  2.  sec- 
tarin  secundarîu  allu  basiUcaniloru  = 
sectari  ai  tagmei  monachica  fandata  de 
8antu-Basiliu> 

SUBBE£B£=8ui&euef-e,  (se  conjaga 
ca  V.  bea-e),  snbbUere;  a  bee  pacinu,  a 
gosti,  libâ  d'in  heutwa. 

*  SDEBIARTICULATUro,  adj.,  (fr. 
aabbUrtlciili);  care  e  aprope  biartieu- 
latH,  aprope  âespartUt*  in  doue  articit- 
latiotri. 

*  SUBBIPLOEU,-a,  adj.,  (fr.  snbbi- 
Isre);  oare  are  pednndu  cu  ăoue  flori. 

*  S\JBBILOBn=:subbiiobatu,'a,e,ii., 
(fr.  sabblisbâ);  deapartitn  tn  ăoui  lobi  : 
frondie  aubbilobe. 

*  SDBBIPINNATIFIDU,-fl,  adj.,(fr. 
■■bblf  innatl&de);  care  are  foitele  m  doue 
pintte  despicate  la  pedunclu :  plante  sub  - 
HpinHatifiâe, 

*  SUBBIVAXVD,-a,  adj.,  (fr.  subbl- 
Tâlre);  care  e  t^opebivalw-.eoneesub- 
biwdve,    . 

*  SUBBLANOIBE,  t.,  BHbbluUrl;  a 
cama  linguşi,  a  lingasi  iiqu  ţucn. 

«  8UBBBEYE,  adj.,  gnbbreTls}  cama 
breve^aairtu :  sfMrevi  folie. 

*STIBCADaATUî=SK6cadrtt,-a,ftdj., 
(fr.  flsbearr^);  camu  cadratu. 

SUBCALCARIU=«KecaIcoriu,-a,  adj^ 
(fr.  BDbcftlcAtre);  aprope  colcortu. 

«  8UBCALLOSU=s«ccaWo8u,-o.  adj., 
(fr.  SDbcallenx);  camu  caliosu,  aprope  de 
oatura  callosa. 

•S0BCAPrLLAKnJ=«4ecapiaari«,- 
a,  adj.,  (fr.  snboipltUlre);  aprope  ea- 
pillariu ,  care  are  aprope  subtkitatea  u- 
Doi  eapQlu. 

*  SUBCAaiNATU'=  8uccannatu,'a. 
acy.,(fr.siibcareiie);  caieeformatu  aprope 
ea  cortn'a  :  plante  subearinate,  animfdi 
subcarinate. 

•SUBCABTlLAGIN03TI=«MCCortt- 
Iii^'tiOM,-(i,(fr.8ibeartIUKliieix);camu, 
aprope  caridagimn*,  care  e  mai  de  na- 
tur'a  eartilaginei. 

*  SUBCENTRALE=SMCcetrfrflI«,a^., 
(fr.sabe«tral);  aprope,  mai  miicentreîe. 


*  SDBC£FHALICU=SH(!cepAaitcu,-ii, 
adj.,  (fr.  BDbcdphali<ia«,  d'in  *aţttkai.6i 
:=capitale);  care  e  aprope  eephalicu,  care 
mai  sâmina  cu  capuiu. 

*  SJJBCiLlA'ÎJJ—sucoiliatHra,  adj., 
(fr.  snbellM);  aprope  dliatu,  mai  mai 
mnnitu  ie  gînru  in  pregiaru  cu  alte. 

•S0BCr,ATIFOBME=8tt«taw/()«»e, 
adj.,  (fr.  BubctuTlfome);  care  are  nut 
mai  forma  de  măciuca. 

*  SDBGAnDALE=:«iMa»i(iaIe.  adj., 
vedi  siAcodaie. 

*  SDBGOALESCENTE  =  «Kftwofe- 
seente,  adj.,  (fr.  BibooaleB««al);  care 
mai  mai  cocdesee^se  forma,  fora  inse 
se  fia  formatu  pre  depleno. 

*  S\]BCOJ)ALE=uubcaudale=8Weo- 
dale,  etc.,  adj.,  (fr.  Boboandal);  care  e, 
sta  svh  coda  :  plume,  fidgi  st^codali. 

*  SUBCOLEOPTBBU=  swMoIcopfe- 
ru,-a,  adj.,  (fr.  8abe*l^opt6re);CBra  mm 
mai  semina  cu  insectele  coleoptere :  mu- 
soe  st^coleoptere. 

*  S0BC0MPA0TU=«4c«>mp(»rf«.-a, 
adj.,  (fr.  snbeonpacte);  aprope,  mai  mai 
compactu;  mai  mai  fora  iiiteratitie  pre 
superfacia. 

*  SUBCOMPliESSn  =  suceompres- 
8U,-a,  adj.  part.,  (fr.  aaboomprlmâ);  care 
e  pucinu,  liuBioru  compressu. 

*  SUBCONCENTRICU=««CMnc«i- 
trieu,'"^,  adj.,  (fr.  Habconeentrlqae);  a- 
prope,  mai  mai  concentrica. 

*  SDBCONICU=8i4CCOTi»ci(,-a.  adj., 
(fr.  BDbeoalque);  care  e  mai  mai  contcu, 
aprope  conieu. 

*  SUBCONOIDE=«tic«)noide,  adj., 
(fr.  aubeonolde);  care  maiseappropiade 
unu  conoidf.. 

*  SUBCONTIGDU=SMCco»/i^ti,-o, 
adj.,  (fr.  snboontlKD);  care  e  aprope,  mai 
mal  contiguu -.mvru  succonliguueut^u 
muru. 

*  SUBCONTlNnTU=SKCco»/i«ttfii,- 
a,  adj.  part.,  (fr.  subcsnteBii);  care  e  a- 
prope,  mai  mai  corUinutu. 

*  SUBCONTIN0D=swccoM(>nutt,-(i, 
adj.  in  acella-asi  seosucusu^con^mH^ 

*  SOBCOKIACIU  =  succoriaciu,-a, 
adj.,  (fr.  Bnbeoriaoe);  care  e  aprope,  pu- 
cinu eoriaciu,  de  natura  pncinnconocta. 

»  SUBCORTICALE  =  guccorticak , 


=y  Google 


1S32 8DB; 

&i]j.,  {b.  HlHortlMl);  care  sta,  Tine 
m&  eorHeerzseârtia. 

SnBCRDSTACIU  —succnutaeiu,-a, 
adj.,  (b.  SDberDstMi);  care  e  mai  mu 
enutaeiu. 

•  SUBCYLINDBACIU  =  sueetdin- 
A'oâu.-a,  adj.,  (fr.  subejllRdrio^);  care 
e  aprope  cjfUndraeitt,  are  mai  mai  for- 
ma de  eyîindru. 

f  SUBCTLINDEIOU  =  ntecttUndn- 
(m,-a,  adj.,  (fr.  BobeyllidrlqDe);  care  e 
aprope,  mai  mai  cylindriea :  utricvii 
stuaiHndrici. 

•  SDBDEALBABE,  T.,  ■■Mwlbare; 
a  dealH,  a  albi  pncinu. 

•  SUBDEBILE,  adj.,  Bnbdeblllifcamn, 
pnoino  debile  :  su6de&tlt  genttdi,  subăe- 
bile  spinare. 

♦SUBDBBILITABE,  y.,  Bpbdeblll- 
târe]  a  camn  debilita,  a  d^litd  pucinu, 
ceTa;  mai  allesau  in  form'a  part.  mbde- 
bUitatu,-a,  a  dese  ca  adj.:  juni  atibdebi- 
lilati,  si  metaforice :  auetoritate  svbde- 
bUitata. 

•  SDBDEBILITATU.-a,  adj.  part., 
vedi  tfJidebilitare. 

*SDBDECURRENTE,aclj.part.  prea., 
Hbdeflnrrsast  (fr.  Bnbdicirrent);  care 
aprope,  mai  mai  deeurre  :  plante  stib- 
deaîrrenii  ^  plante  eu  folie  subăeeur- 
renti. 

•  aUBDEPECERE,  (se  conjuga  cav. 
defecere=.deficere),  v,,  labdeneere;  ade- 
fece  pncina,  a  camu  defece,  a  perde  ceva 
d'in  poteri,  etc :  subd^ecera  si  eeUi  mai 
animosi. 

•  SUBDELEQABE,  v.,(Bnbdeleffar«, 
fr.  BibdAUguer);  a  delegă  aitnlu  in  lo- 
cnln  altui-a :  gubemiulu,  principele  aub- 
delegă  una  persona  inalta  a  luerâ  si 
traetâ  in  nomele  loru. 

•  SDBDELEGATIONE,s.f.,(fr.Mb- 
d4MfattOB);  actione  de  tt^id^gare. 

•  SOBDELEGATU,-a,  adj.  part.  d'in 
ttibdelegv^  (fr.  inbdilAgni), 

•  8UBDENTATU,-a,  adj.  part., 
(fr.  Hbdeatt);  care  e  mai  mai  dentatu, 
aprope  dentatu  :  foUe  ăubdentate. 

•  SUBDEPHES3D,-o,  adj.  part.,  (fr. 
inbdiprlmj);  care  e  pucinu  depressu. 

•  SUBDEBE.su&tîiii.  si  svidedi,  tub- 
ăttlei;  mbdutu  si  ««Mito,  iudăitu,  (com- 


■     &tr&. 

para  pentru  forma  perdere  ai  venderc), 
T.,  Bibderej  a  i&,  a  pune  sab,  a  pnnede 
desnpin,  in  intru,  a  suppnne,  etc,  l.în 
genere  :  a  std)de  foeueaaei;  a  subdejun- 
eii  jugului;  a  subde  guttulu  laeiulm;  2.  in 
specie,  a  suppane,  subjugă,  vince,  do- 
mită;  3.  metaforice  .-  a  svSde  maferui  si 
foeu  epititeloru  ineense  si  irritate;  4.  a 
pune  in  loculn  altui  a,  a  substitui,  a)  in 
genere  :  a  subde  noai  offieiari  aUloru 
vechi;  h)  în  specie,  a  pune  ceva  falsa  în 
loca  de  addeveratu,  âenda  mai  aUessn 
vorb'a  de  nun  copilln,  nna  pruncu :  toH 
dicu  subdiiu  si  naseutu  d^in  unapeUiee. 
■  SDBDIACONATU,  s.  m.,  biMU- 
eoal  «raoIsK;  officiu  de  siAdiaconu. 

•  SDBDIAGONESSA,  a.  f.,  vedisui- 
dictconu. 

•  SUBDUCONIA,  g.  f.,  vedisubdia- 
conattt. 

*  SnBDIAOONIBE,-e«(!u,  v.,8ibdU- 
eoni  «rfloU  tanglf  a  f[  subdiacomt, 

SDBDIACONU,  s.  m.,  Babdluoam, 
(fr.  sffBB-dlMre);  dtaamH  inferiore  in  lo- 
cnla  sea  ierarehicn;  —  fem.  Mt&âtoi»- 
nessa. 

*  SDBDIALE,  adj.,  sabdUlle;  oare 
sta  anb  eertUu  Uberu  :  peramblari  aub- 
dtolt,  somnu  stAdiale;  s.  f.  reale,  wfr- 
dta2e^=aUanD,  balconn. 

•  SDBDICHOTOMIJ,-o.adj.,(fr.  sab- 
ilebotoBie);  mai  mai,  &piop9  dichotomu. 

*  SUBDLFFICILE,  adj.,  subdiniellli; 
camu  dif&cile  :  eestione  subd^cUt. 

»  SUBDIFFIDEBE,  (se  conjuga  0> 
V.  fidere),  V.,  Bubdlffldere;  a  cam»  ăif- 
fide,  a  nn  se  increde  deplenn,  a  se  in- 
douf  pncinn  :  am  ineeputu  a  subdi^. 

«SUBDIFFORME,  adj.,  flnbdtfftr* 
■ilB,(fr.iDbdlff»riDe);caree  pucinu,  camu 
ăifforme  :  nas'i  si  oeli  suhdifformi. 

•  SUBDiaiTATU,-a,  adj-,  (fr.  Hb- 
dttrlU);  care'e  aprope  degitatuf=ăi^^' 
tita  in  degitf, 

*  SUBDlMIDia,-a,adj.,8abdlaiMlu; 
care  e  mai  mjcu,  mai  pucinu,  mai  diesa 
de  dimujiu  :  numerulu  subăimidiu. 

•SDBDIPTERU,-o,  adj.,  (fr.  sub- 

diptdre);  care  e  pucinu  dipteru  :  tiuw- 

teîe  subdiptere  nu  si  aeeoperu  bene  arî- 

pele  Oi  eiytrele  lorw. 

*  8UBOISC0U)£,ac|j.,(fr.iabdif  e«1«); 


,y  Google 


sm. 

care  eaprope,  m^  mai  dUcoide,  care  s6- 
mina  aprope  cn  discuiţi. 

*  SUBDISJUNCTIVU.-a.  adj.,  anb- 
dUJnsetlruB;  nu  di^leau  disjwtetivu;  a- 
slÂ  co  din  smendoue  e  possibile  se  an 
Sa  neci  uduIu  :  ţ-ropoBitioniavbdiajune- 
Hve.  eonjuHt^tfoni  8vhdiyunctive, 

*  SDBDISTORTU,-a.  adj.,{fr.8BMI- 
BtorB^iabdititortaa);  cşre  e  camn  di- 
stortu. 

*  SUBDITABE,  T.,  sobdttare;  inten- 
sÎTU  d'in  st^ere,  a  applecă,  a  bag&, 
Teri.  et«. 

*  SDBDmCîU,-«M,-a.  adj.,  snbdttl- 

clll»,-tllIB|     BUppOSÎtU,    9DbstitutD,    pUSQ 

io  locuia  altui-a,  mentioaosu,  nead<ieve- 
ratn,  falsu,  prefacntu,  etc.  :  copUlnsub- 
diticiu  regi  subăitieii. 

*  SUBDITIVU,-a.  adj-,  Bib«tlTiiB( 
in  ace)lu-asi  seDSQ  ca  allu  formei  m&- 
dUievt :  /î/tit  siAdiHvu;  a  aecuad  fraţii 
8ci  gemini  ca  subditivi. 

*  SUBDITU,  (8udditu),-a,  adj.  part. 
(d'in  subăere),  snbdltnB  :  copUlu  sub' 
ditu,  merci  suidite,vacee8ubdile;ma^- 
cie,  Bubdiiti  =  suddiiu ,  snppasu  unui 
stata  :  sudditii  ^străini. 

*  SUBDIUALE=«(6(îimiîe,  adj.  b., 
BobdlraliB;  vedi  BPbdloIU. 

*  SUBDIVIDERE,  (se  conjuga  ea  v. 
dividere),  v,,  Bubdtrld«re,  (fr.  labdlTi- 
Ber);  a  mat  divide  ceva  deja  diviau,  a 

.  împart!  ^rosi  celle  impartite  in  alte  parti 
mai  mice  :  septiman'a  ae  subUvide  m 
sijpte  d^e;  a  divide  unu  disoursu  in  trei 
parii  principi,  apoi  a  subdivide  fia- 
eare  tn  doue  alic  parH\  nu  e  bene  a  totu 
divide  si  subdivide  aeellu-asi  ItKru,  de 
si  lucrurile  se  potu  divide  si  sî^ăivide 
in  indefimtu.  dîeo  nu  in  infinitu. 

*  SCBDIVISIONE,  B.  f.,  anbdlTlBlo, 
(fr.BtbdlrlftlAB);  actione  Aasuldividere: 
divisionea  wmi  corpu  de  armata  in  sub- 
dimaiom;  tMutte  divi^oni  si  aubdivisioni 
aUe  orationei  ineurca  in  loeu  de  a  elu- 
âdâ. 

*  SDBDIVISU.-o,  adj.  part.  s.  (d'in 
subiividere),  snbdlrltns. 

«  SDBDOCEBE,r.,sDbdoo«reiadoc< 
sub  ottu  doctoriu,  affa^jntorin  altui  in- 
vetiatoriu. 

*  SUBDOCTORIU,-*^"»,  adj.  s.,  lab 


S1TB 


1S88 


d«et«r)  inretiatorin  subordinatn,  adju- 
tatoria altui  inTetiatoriu;  in  specia,stt&- 
doctori'i  ^auhmedicu,  medicu  aubordi- 
natu  altui  medica. 

*  SUBDOLU,-".  adj.,  BBbdaloB;  eamn 
doiow,camuinEellatoriu,aatutu,ete.:(Hnu 
svhdoîu  si  ascunsu :  mulieri  dissimtdate 
si  subdoîe;  si  despre  lucrnri :  Au6âo/a 
limba;  anima  audace,  subdola  si  scam- 
batiosa;  suMoIa  modestia,  subdola  pu- 
dore. 

'  SUBDOMITARE,  v.,  anbdanltara; 
a  Boppuue  domitându  imblandiodu  :  a- 
«d  se  subdomita  superbii  si  cerbieosii. 

*  SUBDCBITABB,  v.,  snbdublUre; 
a  cama  dubita,  a  se  camu  indouf,  a  se 
iadaol  puoinu,  ceviiserissorea  teadapre 
fada.  co  ai  subdubitaiude  prwnitsioniAe 
meUe. 

SUBDUCERE,  {se  conjuga  ca  v.  du- 
cere), T.,  anbdaoere ;  a  duc^  sub,  pre  sub, 
pre  desuptu,  de  desuptu,  cu  sau  fora 
acceSBOri'a  idea  de  rapere ,  surrepere, 
1.  a  dace  de  diosainsusa,  a)  in  genere: 
a  subduce  spritusende ;  si  subdueu  ve- 
stimentulu  peno  aprope  de  venire ;  b)  in 
specie :  a)  a  trage  pre  oscatu  sau  la  ripa, 
la  littn,  una  vasu  de  plutitu :  subdussera 
navile  pueinu  strietUe ;  nu  ati  subdussu 
bareele  la  locu  bona;  se  subdueemu  lun- 
trile si  se  repausâmu  la  nopte  pre  ripa; 
P)  a  duce  oşti  d'in  unu  locu  in  altuia  : 
d^in  medUocu  subduee  caUarii  la  unu 
eornu  oMu  armatei;  inainte  de  fronte  suh- 
dusse  officiarii;  siibdusse  osisa  eurrettdu 
pre  culmea  coUinei;  2.caaccesori'aidea 
ietragere,  sustragere,  rapere,  leuare,Bie. 
a)  in  genere :  versaţi  mtuhdu  in  caîdari, 
subdeti  foeu,  ai,  dupo  ce  ferbe  vinulu. 
siAduceti  foadu;  se  nu  sentia,  co  sub- 
dueemu fundamentele  aeestoru  tnstitu- 
tioni;  subdussera  omenUoru  poriionsa 
ie  mâncare  a  dtUet ,-  a  svitduce  pre  tmteva 
(Tin  mâttuZe  occiditorilorui  a  subduee 
cutrendu  vdde  navet ;  a  se  stMmce  ţi- 
nui mare  perviu;  b)  la  specie,  a)  a  duee 
pre  sab  ascunsa,  a  furi,  rupe,  anrrepe, 
iro  refless.  a  se  subduce=A  se  dwx  pre 
forisiu,  in  ascunsu,  a  se  farisiă,  straco- 
r6,  etc. :  abUi  furi  stMussera  peram- 
Uatoriloru  anneUe,  orologie,  bracitu^  ti 
dUe  hwruri  de  pretiu;  e  tempuanenâi- 


>;G00gIc 


1«34 


8CB. 


ătiee,  eumu  vomu  poU,  oeHloru  aeegtm 
Argm;  ap'a  fmtanei  aetimncttrre,  a- 
aoimsesubduee  si  dispare;  p)  a  snstr^, 
8  aetĂ4,  si  de  acf,  a  calcoli,  compnnl; 
Tedi  si  deducere. 

»  SUBDTTCTABIU,-o ,  adj-,  aaMi«- 
Uri»)  (d'in  subdudu  de  la  sttbdaeere); 
relatiTQ  la  siAducere,  \&dueere  in  susa, 
la  redicara :  funi  svi^ietarie. 

*  SnBDUCnONE,  8.  f.,  g>b4ii«tl»  t 
ictione  de  siAduare :  svbduetionea  vi- 
$âorM  d'in  ape  preoscatu;  subdudio- 
nea  unei  aumma  if  m  ăUa  wmma, 

*  SURDÎTCTU,-o,  adj.  part.  s.,  (d'in 
mbdueere),  sifednetii:  petre  su^dnOe 
eu  funi;  navea  stMucta  pre  termu,  la 
tertm ;  eeUe  subduete  de  furi  s'oh  aflatu, 

SUBDULGE ,  adj. ,  snbdnlelsi  camo 
dtUee,  pDcinu,  ceva  dulce:  radicine  wb- 
ât4l«i,  olimmtu  »  hemiura  svMiAce. 

SUBDUPLU,-».  adj.,  (fr.  aabdonWe, 
■nbdople);  1.  aprope  (Juplu,  mai  mai 
dwplu;  2.  mai  pDCÎDU  ea  ăupXu. 

SUBDUBn,-a,  adj.,  Bnbdnnig;  camu 
dwm :  sh'aiu  ayihăaru,  wreda  svhdura, 
voH  atAdwe. 

SnBDUSSUra,  adj.  part.  s.,  (d'in  sufr- 
â»e«re),  aDbdnetns  ;  nave  siAdussa  la 
termu,  flim  de  sii&dussH  navea  pre  ter- 
mu. BiÂdussulu  navei  pre  aeeaiu  Uttu 
eoKut  mcitu  ediffieăe. 

*  SUBECILATEBALE,  adj.,  (fr.  Bib6- 
qilUUnl);  care  e  mai  mai  edlatercde: 
conce  bivalve  aubeeUaterali. 

*  SOBBCIVALVU,-a,  adj.,  (fr.  snbd- 
i|nlTalT«);  care  o  aprope  ewicimi:  eon~ 
ehylie  subedvalve. 

*  SnBEaEBE=i«tt&i9«re,  mbessi  si 
8ube9aei,  8tâ>easw  si  Mbadu,  (vedi  agere), 
V.,  nbliţeret  a  sappune ;  a  frament&,  a 
Bfermă. 

*SUBELLIPTlCtJ,-o,  adj.,  (fr.sobel- 
llptlq»);  pncinu  eUipticu,  t\ni  pncina 

1  SUBBBATU.-a,  adj.  part.,  sib»- 
ratni;  eratu  pre  d'in  inhii,  implntu  cn 
arome :  auru  tuberatu,  monete  de  ar- 
genfu  stiberate. 

2  SUBEBATU,  s.  m.,  (fr.  8ib«r*te, 
d'in  aubere);  eare  formata  priucombi- 
natione  de  addm  mberieu  «u  basi  ehy- 

MIW. 


SUB. 

.  *  SUBEBE,  8.  f.,  nberţ  speoia  de  ar- 
bore, qaenH  Bi>b«r  Linn.;  pinta,  lemnu 
de  plata. 

«  SITBEBECTD,-a,  adj.  pari  (d'in 
niberegere),  sobBraetai  :  eajnlli  m&«- 
redt,  spinu  aitberedu. 

*  STJBEBEDE,  s.  pers.,  anbherei  j  e- 
rede  secandn  sau  Becnndarin. 

*  SUBEBEGEBE  (se  conjaga  ea  t. 
regere),  T.,  saberirere;  de  diosn  a  rediei 
iasosQ. 

*  SUBEBE&E=«H»enre,  v.,  ■■bh»- 
rerej  a  bUL  accatiata,  prensu  aab  cera 
san  dapo  ceva. 

*  SUBfiBESaU,-a,  adj.  part.  s.,  (din 
suberegere),  aabereatai. 

«StJBEBIA,  8.  f.,  BBberieaţ  redi 
subere. 

*  SUBEBIGU,-a.adj.,(ft.BDb<rIqne); 
de  subere:  acida  suberieu,  stupu  stAe- 
riat,  rofiîff!  svberice  ce  susţinu  fettilie  in 
candele. 

*  SUBEBINa,-^,  a4j.,  iDberlDiii,(fr. 
8Db<Tla«);  de  subere :  sc6rtia  suberina, 
stupuri  suberine ;  ca  subst.  reale ,  m., 
submnu4u,  ei  f.,  auberin'a  =  materia 
estracta  d'in  subere. 

«  SDBEBIBE,  V.,  redi  sulerare. 

*  SUBESITU,-a,  adj.  part.  b.,  (d'in 
8uberire=suberere),  snbb»reiiB,  sabbn- 
BDi  t— fl.  m.,  siAeritu,  (fr.  8«b<rft«):=aH- 
berinu  Bau  suberina,  ca  sabst.  (redi 
subermu). 

"  SUBEBIU,-a,  adj.,  ■■berena;  de  m- 
iere :  scârtia  suberia. 

*SDBEBOSU,-a,  adj.,  (fr.  aibtfreu); 
plran  de  sfAere,  de  natur'a  sau  consi- 
stenti'a  nAerdui :  scârtia  de  arbori  s»- 
berosa,  lemnu  suberosu. 

*  SUBEBBABE,  f.,  aybatrare;  a  camu 
erră,  a  erră  pre  sub  ceva. 

*  SUBESPLIGABE,  t.,  Babez^lleare; 
a  espUod  Bnb  oeva,  de  desnptu :  repe  ea 
unu  serpe,  nu  subes^ieandu  panii  tei, 
ci  pre  pontice  si  pre  peptv. 

•  8UBESSIBEBE,  T.,  Hbexhlbere; 
a  essibS  sub  cera,  de  deanpta :  se  siĂes- 
sibu  spedre  la  odii  tmburatL 

*  8UBFASCIGDLATU=:n#amM- 
lalu,-a,  adj.,  (fir.  inbflueleDU) ;  oare  e 
mai  mai  fiscieMaht,  aprope  formata  in 
fasd^. 


,y  Google 


SUB. 


18» 


*  8UBFIBB03n=n4i}fftn)«K,-a,  adj., 
(fr.  Bibflbrciix);  oare  e  ajffope  fStrotu  : 
mmtrali  auh/ihro$e. 

«  SUfiFILIFOBME  =:  guffiUforme , 
adj.,  (fr.  «■kfllie>r«e)ţ  care  e  aprope/f- 
Uforme,  mai  mai  de  form'a  nniil  ^fr». 

*  SnfiF0LIACUI=8Hf oIiactu,-a,  sdj ., 
(fr.  nhtollMi);  care  e  tDaimai/bltaeitf. 

*  SnBFBONDESCENTE=»M/?i-otide- 
BeetO»,  adj.  part.  preş.,  {ie.  aabtnaât- 
■eeat);  cară  e  aprope  frondeitmte. 

*  SUBFUSIFOBME  =  sufUmiflmm, 
adj.,  (fr.  sibfiBlbtm*);  care  e  mai  mai 
fvmforme, 

*  SUBGELAa?INOSU=  imggelati' 
noSHi'ti,  adj.,  (fr.  Biibţ41aUii«nx);  care 
6  aprope  gâaiinom. 

*  SUBGEMINATU=«tjffewitwAi,-a, 
adj.,  (fr.  s'Bb««Hlii«);  care  e  aprope  ge- 
mitiatu  in.  porţile  selle. 

«3UBâ£BBOSn=n(^eM09u,-a,  adj. 
(fr.  sBberlbbraz);  care  e  mai  mai  g^ 

bOML 

*  8UBQLA£BX!=auff^bnt,-a,  adj., 
(fr.  BiibgUbni);  oara  e  mai  mai  glabru : 
foUe  aubglabre, 

*SVBQLOSVLOSr}=sugglotmloBU.-a, 
adj.,  (fr.  BMbclobalAix);  care  e  mai  mai 

«  SDBIECEBE,  t-,  ubjl«er*{  a  jace 
=arruw:&  sab  ceva,  si  de  aci :  a  sup- 
p«te,  a  propane,  a  pune  inaiate,  a  ad- 
aus» înainte,  eto.,  1.  proprie,  a)  in  ge- 
nere :  a  subieee  foen  tempkloru,  caaelon^ 
a  aubiece  ouagallindor»;  a  $uhieeeceva 
odiloru  si  sub  ocli;  h)  io  specie,  a  in- 
terpune ceva  falsa  aau  pre  furisiu :  a 
mhiece  iesiamente,  prunci,  arome  in  Jqcu 
de  catru;  2.  metaforice,  a)  in  genere  : 
câie  m  sHbieefa  senaunhru ;  ee  aensu, 
ce  intdlessu  e  dea  subieee  anestoru  co- 
venie?  a  subieee  affkntatione  la  nega- 
tionei  b)  în  specie ,  a)  a  arruncă,  a  ii 
prada :  a  subieee  bomwile  celaiianiloru 
la  vocea preconeliâ;  a  §e  svbiecevietcrin- 
îmforaeonăUioni;  a  ae  subieee  caşului, 
fortunei;  a  se  st^iece  ia  Me  capriUde 
ti  volieie  aeeshti  despotu ;  b)  a  subor- 
dini  ceva  partioalarin  unui  ce  generale; 
a  adauge,  coprende,  etc.:Me«pecieIe8H 
subiecte  genului;  omafiriN  $^hiim  m 
"  econwnwfWiei,- e>  a  adauge,  ă&ce 


se  nrmedifl  oera  in  ordinea  rorbirei  sas 
scrierei :  eandu  fad  atari  affirmationi. 
subieee  si  rationile  lont ;  d)  a  addnoe  a 
mente,  a  representi,  a  saggere:  Aico 
tineti  mente  edle  ee  s'au  diasu,  subieoe- 
ti-le  si  noue. 

«  SUBIECTABE!,  v.,  MblMtarej  ia- 
teasirn  allu  verboloi  mtbiecere,  ca  maie 
inoordare  de  potera  a  arruncÂ  sau  pune 
sub  cava;  a  adauge,  allipf  la  ceva. 

«  SUBIECTIONE ,  s.  f.,  iibJeeU*, 
(£r.  anbjaetion ,  si  snJâtItKj;  actîone  de 
subienere,  cama  si  stătu  produssu  de  a- 
cea-asi,  1.  proprie  ii  in  genere :  st4iiec- 
tionea  lueruriloru  deportate  la  oclii  a- 
seuUatoriloru ;  2.  in  specie  si  met^o- 
riee :  subiectionedeteitomente,  deprunei; 
la  offirmatione  se  urmedie  indata  subiee- 
tionea  rationei;  in  oratione  îa  interro- 
gatiotte  urmSdia  subiectionea. 

*  SUBIECTIVABB,  v.,  (fr.  wbieetl- 
Tflr);  a  &ce  st^ectivu,  a  cogită  sau  re- 
put&  ca  atare :  idealispiuUt  subieeiitHi 
ofrwc^ttwlu. 

♦  SUBIECTIVITATE,  s.  fi,  (fr.  sab- 
jeetlvIU);  calitate  de  ce  e  subieetivu  : 
nibieetivUateasenaationiloni,  affeetelortt; 
subiectivitatea  poeluhu,  pi^rwlui. 

«8nBIECTIV0,-a,adj.,(Mb]eetlTM, 
fr.  sabjectir);  relativu  la  su&iee/u:  «u&- 
iectuUi  cogitarei,  mentea,  suffletnln;  a%- 
biectidu  propoaifionei,  in  oppositione  cu 
obiectim : e  subieetivu  totu  ce  e site per- 
trece  in  n^jietulu  nostru;  Sro  totu  ee  e 
esternu,  of  ora  itin  noi,  e  obieeiivu;  opi- 
nioni  si  atpirtUioni  subiective;  ca  subat. 
m.,  8ub%eetwu4u,  a)  in  genere ':  m&iee- 
tivtdu  e  fundamentidu  psţfchologiei;  b)  in 
specie,  a)  subiectimlu  =.  espressione  a 
subiedu^i  propositionei ;  ^)  subiedivu- 
Iu=fitrulu  nnui  ocliann  Ia  care  se  ap- 
plica  oclaln. 

•  SUBIECrrOBIU,-foHa,  adj.  Sy  snb- 
Jeotori  care  subieee:  subieetoride  teste' 
mente,  de  prunei. 

*  SUBIECTU.-o,  adj.  part.  s-,  (d'in 
subiecere),  labjeetnii  (fr.  BiO't)i  1-  i» 
genera :  campihtia  subieeta  montiloru ; 
omem  mbieeti  mentei,  invidiei,  easuri- 
lorufortwteiipartedetSrrasubieetas^a- 
ntttl«i;  servitorii  U^i  subteeti  eeonomu- 
Uâ  eurteii  si  absol.  nt&iw^i  mm»  ^Nter' 


>yGoog  Ic 


\m TOB.     

nm;—>MeetuiudetesUmeiita,  ăepnmei; 
— 2.  io  specie,  s.m.,  eoncr.wtwsu&McfK, 
nmlte  aubieete,  a)  in  genere,  8iAieelu= 
ee  se  eogita  san  de  ce  se  vorbesee,  se 
tneta,  ai  de  ac{ :  materia,  cansa,  motiTD, 
ratiooe,  sactorin,  etc.;  «uMeeftdu  eomMr- 
eationei,  âiâputei,  certei,  ecntrovernei, 
eon^siUonei,  serissorei ;  unu  auhitctu 
poetku,  istorieu,  filo$ofieit,  âeseriptimt, 
nanx^VH:  atAieetu  de  vorba,  de  seriasu; 
nMeetu  ăe  una  leetime;  sufneete  de 
teientie,  de  lUteraiura ;  stAieetulu  unei 
drama,  unui  kAeUu  de  pidura,  unui 
planu  de  conttruetione;  nuavdtsuhteete 
de  ave  f^nge ;  b)  in  specie,  a) eubieetu 
=enlu  cogitatoriuţ  p)  «iJieicftcan  op- 
positione  cu  preâietdu,  despre  ee  se  dice 
ceva  in  nnn  jndecin  san  propositione  : 
mftieehilu  si  predieatuhi  fornUdia  ma- 
ierita  umn  judeeiu;  i)  subieetu=:da  sensu 
mailatn,  veri-ee  aubstrt^  allu  veri-carei 
calitate,  Teri-cami  attrilmti],  etc. :  at- 
fyf&tutde  nu  po^t  stă  fora  unu  sub- 
iectu;  8)  subieetu!=:ca.iiYGra  ce  se  disseca 
de  anatomisti ;  ■)  ai^neetu  =  patiente, 
morbosu  in  cnr'ameâicilom;  Z)8ubieetu 
=:Tegetale  in  care  se  pnne  unu  sQrcellu, 
in  care  se  insere  alta  vegetale. 

*  SUBIMPUDENTE,  adj.,  emklnpa- 
4eist  camu  impudente. 

*  SUBINAKE,  adj.,»bIii««U;  camo 
inane. 

*  SUBINECALE,  adj.,  (fr.  aiblnd^al); 
camu  ineeale,  ceva,  pucinn  ineeale. 

♦SUBIKECILATEBALE,  adj.,  (fr. 
•■bliiAqallaUral):  aprope  inedlaiercde. 

•  SUBINPERERE  =  subinferire,  v., 
■■Mnferre;  a  tn/ere  eubtseva  sau  la  ceva. 

«  SUBIKFEBIOI^  adj.,  (fr.  snbln- 
Hrleor);  camu  inferiore;  au  de  totu  in- 
feriore. 

«  SUBIMFLAMMATIONB,  8.  f.,  (fr. 
nblnfl«naatl«B);  inflammatione  pucinu 
pronuntiata. 

*SnBINFLAMMATOBIU,-Wna,adj., 
(fr.  anblBflammatftlre);  camu  inftamna- 
iorin.  pucinn  si  liusioru  it^lammatoriu. 

•  SnBraFLATU,-a,  adj.  ţart.,  wb- 
iBflatDB;  camu  inflaiu:facia  suinnflata. 

•  SUBINPLUERE,  (se  conjuga  ca  v. 
/lwere),y.,flabIiiflDere;  hflue,  acurrepre 
de  suptu :  unele  ape  svbir^uu  târr'a. 


*  SUBINFDNDIBULIFORMB,  adj., 
(&.  iBblafkiBdlbBlIftrne);  cară  e  oamn, 
aprope  de  form'a  infimdibtdtdui. 

•8TJBINSniSn,-a,adj..  isblBaBliMt 
camu  insidsu  :  multe  vorbe  ni&mntbe 
tn  aeista  âerisaore. 

*  SUBINTEGBIPOLIU,-o.  adj.,  (fr. 
BBblBtAfrlfBlli);  oare  are  fMe  aprope 
intetfre. 

SUBINTELLEGEBE,  (ee  conjuga  ca 
V.  wUeUegere),  T.,  sablBtetllgrere»  (fr. 
lOBseateBlre);  1.  a  intellege  sub  celle 
disse  celle  ce  s'an  omissu  din  errore 
sau  in  adensu,  sau  prin  elipse,  asii  de 
usitata  in  tote  limbele  ;  tote  adieeti- 
vele  leuate  (Asoluttt  îapsa  se  tesulnntel- 
lega  unu  substantivu ;  omatii  fini  laasa 
se  se  stAwUdUga  niot  mtdte  de  căfu 
spunu:  3.  a  iiâeSege  ceva  pucinu,  a 
camu  inteUtge.  fora  se  inteUiga  totidu. 

SUBINTELLBSSU,-a,  adj.  s-,  (d'in 
siAintetlega'e),  BnblateUeotiii. 

SUBINTBANTE,  adj.  part.  preş.,  »Bb- 
iBtraHBi  (fr.  labtBtraBt);  care  stdrintra: 
in  specie,  despre  accesse  de  febre,  cari 
calea  unele  in  altele,  asii  co  mra  aceessa 
inco  nu  se  termina  ei  incepe  altuln  :  fe~ 
bre  subintrante.  friguri  m&mfrnnft'. 

StJBINTRABE,  v.,  gublatranj  1.  a 
intră  pre  furisiu,  pre  asonnsu,  a  se  stra- 
coră  unde-va  pre  nesentite;  2.  de  acf . 
in  specie,  despre  accessele  de  febre,  cari 
na  se  allegu  unele  de  altele,  oi  unu  ac- 
cessu  inco  dara,  pre  canda  altulu  wrepe, 
intra  ore-emHu  pre  fiirieiu. 

SUBINTRODUCERE,  (ae  conjunga 
ca  T.  introducere,  si  acestu-a  ca  ducere), 
V.,  sabiatro^Beare ;  l.ainJrotJueerepre 
svib  mâna,  pre  furisiu;  2.  insenan  mai 
generale,  a  stracoră,  bagi,  adauge  oeva 
la  altele. 

SUBINTRODUC'nT,-a.  adj.  part. , 
(d'in  subintrodueere),  snblntradaatBa } 
vedi  si  subintvodusm. 

8tTBINTRODU8StT,-a,  adj.  part.  s., 
(d'in  subintrodueere),  snblBtrodBctDB  ; 
âmeni  siAintrodussi  in  una^sooietaiei 
vorbe  subinti'odusse  in  unu  discursu. 

SUBINVEDKBE,  t.,  anblnvldere;  a 
camu  tnvede,  a  invedi  pucinn. 

*  SUBINVER8IBILE,  adj.,  (fr.  »uh- 
lavenlble);  care  se  pote  pudna  inver- 


y,  Google 


BTTB. 


1SS7 


tere,  applec&  ţtaoinu  faeia  in  focia :  folie 
siibinveraihili. 

*  SUBINVITABE,  v.,  BoblvrltAr»; 
a  invită,  provocă,  attîtiă  pre  submăna; 
pte  ascuiuu,  pre  furisiD. 

•  SUBIHATU,-a.  adj.  part.  «nblra- 
.  tas  I  oamu  iratuz=:e%mn  meniatu  ■*  au 

pleMiu  de  la  mene  svbirati. 

SUBTRE^suire,  indic,  preş.,  9ti&Et(=: 
witt ,  SH&i:=stn.  suhe=8iie ,  5u&tmu= 
8Mmw,su&iM=:«it^,  iubu=:Bttu;  perf.,»*- 
Mi:=sini,etc;part.,  MM^=8Uf/M,  (com- 
para perire  pentru  fwin'a  da  conjug^a- 
tiODe),8sbtr«,a80«ii«lere,  orlrt,  Beandero, 
eseeadere;  effem,  tollere,  entolerarn.  e- 
lerare,  fit.  aabire,  fr.  inbtri  [nnmai  in 
senenlnde:  a  eereâ,8etiii,  pati,  svfferi], 
isp.  port.  snbir,  [în  senBuIn  populare  allu 
verbului :  a  se  svbi=  sui  cdllare  pre 
eaII«=::port.  aablr  a  eavsllo];  acesta 
sensn  are  inse  si  classicnln  sobtre);  I.in 
sensu  generale  clsssicn  :  suhire^ist^ 
ire=mergere  sm6.  a^  proprie,  a  merge 
snb  ceva,  a  se  miscâ  in  diosu,  a  merge 
in  intra,  a  intră,  a  merge  spre,  la  locu 
aaa  in  loca,  a  lend  locnlu,  etc.,  a)  inge- 
nere  :  fugarii  subira  în  ascttnăitorile 
seJhdoru  vecine:  in  aceUu  locu  perieu- 
Josu,  in  acea  strinctore  nemine  eu  mtnte 
sanUosa  na  ar^  s*Aitu;  trişti  subira 
feretndu  erouhii  mortu ;  p)  in  specie,  a 
merge,  venf  pre  forisin,  a  se  stracoră 
pre  neseotite  :  servitârCă  stJA  in  ăor- 
fmfortHÎN  domnei  seîle;  h)  metaforice, 
a)  in  genere  :  fugiră  pudori,  addeveru 
«t  hona  creăentia,  hv  in  loou  mhira 
pmiăea  st  âalulu;  ftigu  diUe  formase  si 
ferici  alle  junetiei,  $i  sube  betran^a; 
Ş)  in  specie,  a  veni  in  mente  :  acelle 
triste  n  amare  Mie  si  nopU  ne  sttbu  a- 
Aesea  in  mente;  c)  trans.,  proprie,  a)  in 
genfere :  ewmt  ai  m&tVti  una  cbita  adsta 
casa,  asidua  suhi  si  asta  data;  a  suM 
apele,  tmdele,  a  se  affnndă;  aorde  suhe 
marea:  in  specie,  a  merge  pre  ascnnsn, 
a  intră  pre  fnrisin  :  vn^i,  in  nome  de 
ăiviMotibira  fhaîamii  pudiceloru  matro- 
ne;ţi)  metaforice,  asentl,  cercă,  patt,  suf- 
ferl  :  a  suhi  peh'a  montata;  a  suH  mari 
damne,  ttţ/urie,  tvrtHre,  amare  doreri; 
a  mM  urrele,  Uastemde,  inmdPa;  d)  si 
ea  frânt,  si  caintrans-,  ca  insemoare 


de :  a  merge,  a  se  miseă  de  dioan  în 
BusD,  si  de  acf,  a  resarf,  a  ye  nasee,  a 
par^,  a  ess(  pre  lume,  a  sui,  a  se  aut,  etc.: 
impressuratorii  suhira  murii,  oppnf  la- 
tores  Hioenla  anhlemnt;  etatea  de  ar- 
genfu  avM  dupo  cea  de  aum,  arţrentea 
aetai  Bnbllt;  —  deci :  2.  in  sensn  spe- 
ciale de  :  a  merge  de  diosu  in  susu, 
camu  si  :  a  face  se  merga  de  diom  in 
susu :  a  inaltiâ,  essaltâ.  mari,  etc..  sensu 
ce  are  pretotendine  carso  in  gar'a  po- 
pomlui,  inse  esclasiTu  cu  au  in  Tocn  de 
sub,  a)  inirans.  .-  cMâ  auimu  in  monte 
cu  mai  multe  parechie  de  boui  înjugaţi 
la  earrutia:  sorde  resarisse  si  smsse 
tare  Busu  pre  ceru:  suiţi  si  voi,  unde 
amu  suUu  si  noi:  si  refless.,  înae  cn  mai 
mnlta  energia  si  in  mnlte  locutioni :  a 
sut  caTlare,  sttUi  caUari,  si  :  aaesui 
caUari.  suiti-^>e  caUari,  a)  cu  senanlu  : 
a  inedllecâ;  Ş)  eu  sensala  :  a  se  urcă 
susu  pre  caUi;  asii  si :  a  stA=:a  se  sui 
in  carru,  in  earrutia,  inse  :  a  8u{=a  se 
sui  pre  eaUu,  nnmai  in  sensa  de :  a  inoci- 
leeâ;  —  sângele  ne  sue  in  eaipu;  de  ros- 
sine  se  sue  sângele  in  fană;  unu  vinu 
capitosu  se  sue  in  eapu  sau  la  eapu;  a 
se  sui  in  eapulu  cuiva :  a')proprie,  p')  me- 
taforice, a  Iu  domină;— 8J  ee  sut  la  ceru 
ai  aiide  de  a  derepfa  tatahâ ;  am»  m- 
satu,  eone  suisaemu  in  ceru; — o  $e  aut 
pre  seara,  pre  fum.  pre  arbori;  aatdm 
mare  nevolia=a  se  sui  eu  mare  nevt^ia 
pre  una  pertiea  nefida  si  unsa,  infyita 
perpendiculare  in  pamentu;  a  8ut=M  se 
aui  pre  muri,  differitu  ăe  xa  se  si4  m 
cet<de,  la  cetate;  nu  e  Uuaioru  a  ntf  aau 
a  ae  aut  cu  Iwitrile  pre  riu  in  auau,  pre' 
eumu  nu  sue  sau  nu  ae  sue  cineva  eu 
eam4tPa  in  monte,  pre  monte; — meta- 
fbrice  :  a  se  stU  eu  mentea  in  inaJte  re- 
gioni;  nu  se  sue  eogitarea  omidui  pino 
aeollo; — b)  trans.,  a)  a  sui  motUde,  eai- 
hUu,  sear'a.  mundu.  pertic^a,  gară/uU*; 
prOT.,  a  sui  acorde  cMoru-a,  a  aut  tete 
aearde;  a  sui  edUin'a,  a  sui  magm'a;  a 
sui  tronulu,  gradele  trormlin;  inse  dîf- 
ferita  :  p)  a  «vf  pre  cineva  pre  tronu; 
cnmu  si :  a  sui  pre  cineva  sau  ceea  in 
podit :  a  wf  copiliţi  eu  braciele  in  car- 
ruiie;  a  stA  cu  apinarea  saccii  pleni  de 
grânu  in  ceara;  a  sut  earndm  tutu  m 


X'OOgle 


1S38 


SDB 


gpafde;  a  m4  earamitU,  g<dUtte  eu  coZ- 
ee;  aaui  petre  mari  eu  eodU;  ţ)  meta- 
forice :  a  si  sui  mentea  prea  smsu;  a  mt 
preHulu  Imermihru  menabăi;  a  sui  wnu 
amu  la  eseu  eu  laudo  pucinu  meritate, 
a  sui  pre  âneva  in  gradu  mare  de  ier- 
rorMa;  se  cade  eeUoru  de  susu  a  sui  la 
sene  pre  cellt  de  diosu;  ăne  nu  se  sue, 

*  SUBITANIETATE,  s.  f.,  (fr.  Bibl- 
UuUuy,  caKtste,  stata  de  stibitaniu. 

*SaBlTAmU  =  mft«f(Hni,-a,  adj., 
■■bHMeist  (d'in  siJnlu};  neaşteptata  : 
plouia  si  fortuna  suHtanie,  morte  autn» 
tania  sarn  subitana ;  (compara  fr.  s*n- 

*  SUBITANTJ.-o,  adj.,  vedi  subUmiu. 

*  SUBITABItl.-a,  adj.,  snbltariis, 
(fr:  BBhlUlre,  d'iu  subitu);  care  se  face 
in  enrrendu,  forte  cu  mare  precipitan- 
tia,  la  momeotu  (ire-cumu  :  armata  su- 
bUm-ia,  miUiari  subitari,  cari  te  ăim 


S0BITIU=«(&u*ii.  «utnu,-a,  adj.  s., 
aHeideatfMellTaB,«UrDi;  l.adj.,  care 
sus  saa  se  sm,  se  inaltîa,  mai  aUesau  in 
direotioiie,  lisia  inolînata :  eosfe  de  col- 
Una  husioru  suisie;  2.  a.  m.,  aitisiu, 
pi.,  suitie,  (mai  paoina  bene  suisiurif, 
loca  ioaltu  si  pteeatu,  inolinata  :  unu 
Mtnu  Uusioru  in^natu;  suisiti^  eope~ 
riwutUubti  catei  e  prea  rapidu;  mer- 
gemu  ineetu,  pentru  eo  dămu  totu  in 
smsis;-  suisi^  dese  ne  impediea  mer- 

SUBlTOB,IU=suitoriu,-toria,  adj.  s., 
aieenâMt*  «eelIrMi  ellmt;  oare  sue,  se 
8ue;  1.  in  genere  :  miitor»  pre  monte; 
suitori  de  greutăţi  in  earra,  in  navi; 
2.  in  apeoie,  despre  lucruri  :  coste  de 
monte  auitorie;  ca  a.  f.  reale,  8uii6ria=: 
suU6r6 ;  a)  locu  de  suitu,  locu  inaltu  si 
inclinato,  comu  si  mediu  de  «wi^ii;  b)  a&- 
tioafl,  moda  de  suire  :  pre  suitori  bene 
famie  se  praetiea  suitârea  pre  erescite 
de  monti  indtH. 

SOBITU,-o,  adj.  part  s.  (d'iaettW« 
^isuire),  snbltai»  asetasv»,  inbiatiisi 
alatHi;  1.  in  genere,  cu  tonuta  regulata 
pre  *  :  subitu=auiht,  a)  cu  b  d'in  sub 
conservata ;  penele  siAite,  supplidulu 
subitu,  damne.svbite,  stricatione  subUa, 


fugari  subiţi  in  deşi  codri;  omi  ealli^ 
subitu  in  spirituîu  unui  simplu;  fi'oit- 
dea  subUa  in  loeulu  bonei  eredentia; 
dj  si  cu  6  d'in  sub  snppressa :  umismti 
pre  monte,  aUii  rmuai  diosu  la  radicea 
monteltU;  prindpe  de  eurrendu  suitu 
pre  tronu;  căpitani  suiţi  in  ceru  eu 
laude  pentru  eroismidu  lom;  /tmt  ds 
smtu  petronie;  suitulu  pre  adsta  eol- 
lina  eu  eamUu  incareaiu  e  forte  difft- 
cOe;  2.  in  specie,  subi^'O,  eu  tonala 
pre  su:  numai  ca  adj.,  en  srasnln  ds  : 
neaşteptata,  de  care  neci  trece  cuiva 
prin  mente,  care  fora'  scire  si  fora  pre* 
vedere,  la  momentn,  de  ana  data,  rine, 
se  intempla,  eto. :  subita  morte,  subita 
venire;  subite  seamhari,  impregiurari, 
evetâmenie;  plouia  subita,  st^/ita  fortu- 
na; Silita  facere  dupo  subita  damore; 
subitu  attaai,  subita  ineitrsione;  subite 
scambari  de  volte,  de  eonsUie;  subitu 
elivu,  dereptn  in  susu;  aubitivetrira,  su- 
biţi se  dussera;  ca  subst.  va.  reale,  m- 
bUu4H:=.C6  na  se  aştepta,  ce  nu  tree« 
caiva  prin  mente  :  Mi&iftilt*  ne  spatia, 
cu  subiiulu  nu  /ari  nemiea  cumu  se  co- 
de ,-  de  aci  si  adv.:  eutu  si  se  âxcu  su- 
bitM;  mergi  ai  vino  subitu:  subitu  la  mo- 
mentu  .'—subitu  leuara  fn^a;  subitu  eo- 
gita,  subitu  ,vorbeaee.  «u&i^  lucra.  M. 
SGBITnBA=8Hi£i4ra,  s.  f.,aHeari», 
HBbletatto  I  ollria ;  aotione  de  subire, 
camu  si  effecta,  stătu  produaaa  prin  a- 
câsta  actioue :  suitura  pre  monte  cu 
earmlu,  mai  mtMe  suiture  in  culmea 
montUoru;  suitur'a  sacăloru  in  earru 
cu  spinarea;  suitura  rapida,  lena :  cos^a 
coUinei  are  suitura  forte  lena. 

*  SCBJACKNTE,  adj.  pari  preş., 
■nbJaeeiiH,  (fr.  Bnbjac»t);  care  subjaee: 
eampânide  subjacenti  eoUindoru. 

*SUBJACKBE,  T.,  «BbJAeere,  1.  a  jaoi 
sub  ceva :  «na  graditaUia  subjaee  la  fe- 
restr'a  acdki  camere;  2.  a  fi  eepasu, 
snppusu  fltc. :  vietia  omuUti  subjaee  mul- 
toru  caturi;  3.  a  fi  situatu  mai  diosn. 

«SUBJECTABE,  en&jecto,  m^'eee- 
re,  etc-,  vedi  :  aidneetare,  subieotu,  «ab- 
iecere,  etc. 

*  SUBJUOALE,  adj.,  SBbJfallsj  care 
sta,  se  afla  sub  jugu :  tauri  subjugdU, 
juncu  svitjugcie. 


>yGoog[c 


STJBjnâABE,T.,8nbjBgr«re,  (fr.anb- 
Jagmer);  a  pane  8tă>  jugu,  a  injugâ,  si 
de  acf  in  genere,  a  auppune,  vince,  etc.: 
jiimentele  se  subjuga;  popore  subjugate 
CM  poterea  de  altu  poporu;  atuintiosii 
tyrcMni  vreu  a  stătjugâ  omenimea. 

SUBJCQATIONE,  a.  f.,  anJjJnţatlo, 
(fr.  imbjiigratlon);  actione  de  subjugare, 
oamu  91  effectu,  stătu  prodnssu  prin  a- 
c^sta  actione  :  suhjugatione  a  unei  na- 
tione,  ea  si  stAjugationea  unui  otim,  e 
Contra  Matura;  jumeniele  su  destinate 
subjugcUionei. 

SUBJUQATOBIU.-frfrio,  adj.  8.,  snb- 
J«(«t*r}  oare  sulijuga  :  aulfjt^atorii  si 
UHptJotom  de  nationi. 

SUBJDGATU,-a,  adj.  part.  s.  (d'in 
subjugare),  gnbjoKBtns. 

SUBJtraiU.-a,  adj.,  Bubjiţlis}  care 
sta,  se  aâa  stA  jugu,  la  jugu  :  eureUe 
auhjugie,  (vedi  si  tntbjuga^,  subjugu). 

SUfiJUOU.-a,  adj.,  «abjuiŢnB;  care 
sta,  care  e  pusu  siAjugu,  la  jugu. 

«SDBJDNCTIONE,  e.  f.,'sBbjBB«tlo, 
(&.  nbjAMtlos);  addone  de  subjungere; 
ÎQ  specie,  siAjunetione^^^aoia  de  dis- 
poeitione  a  armatei. 

*  SnBJDNCrmj.-a,  sibjtmeUTuj 
relativa  la  siAjungere  <:  curdîe  subjun- 
etive  la  jugu,  nodu  subjundiou:  in  spe- 
cie :  modu  subjunetivu ,  eonjunctiotu 
itAjunctive;  mod*du  sui^junctivu  se  diee 
si  modu  cot^junetivu,  si  absol.,  subjun- 
cHvu-ht,  ca  81  conjunetividu  :  muUe  su 
de  dissu  asuprea  subjunctivului,  dSro 
eatUa  as  trecemu  rapide  asupr'a  dâxea~ 
tAwm  nuanUe  oUe  fomuioru  subjtmeti- 
mit». 

SDBJnKCTOBin,-^rta,  adj.  8.,eare 
st^unge,  i)ibJnKot«rlBS,-Bu. 

SDBJUNCTC,-a,  adj.  part.  B.,  (d'in 
subjungere),  ambJBnotes  te^  de  armaţi 
su^unete  umti  corpu  de  armata;  pro- 
feasoriu  aiAjunOu  altui  professoriu. 

SIJBJDNOEBE,  (se  conjuga  ca  t. 
jungere),  t.,  ■DbJingere)  1.  a  junge,  le- 
gă sab  cera,  in  specie,  a  pune  sjA  jugu, 
la  jugu,  Ainjugi  :  a  st^unge  tatm,  ti- 
.  gri;  jundi  se  se  subjunga  la  carru  de- 
smrtu  pentru  inv^iaiura;  2.  in  genere, 
a  leg&  ca  ceva,  la  oeva,  a)  proprie  :  a 
nAjimge  camera  ou  camera;  b)  metii- 


forice,  a)  a  sappone,  a  sabordini;  ^)  a 
snppnne,  subjngJl ,  vince ;  "0  a  interpu- 
ne, adaoge,  intercala;  2)  a  pune  in  loca, 
a  Bubstitnf. 

SUB  JUKSU.-a,  adj .  part.  a.,  (din  w^ 
jungere),  snbJnnotDs  :vilieatAjunBetd- 
tmîoru,  eurdla  de  subjunsu  juneulu  la 
jugu. 

*  SUBLABEBE,  ^lapsi  si  suMop- 
tei,  sublapsu,  v.,  snbUbl  ţ  I.  a  labe,  la- 
nic&,  cad^  de  desnptu,  diosu,  a  se  ear- 
p&,  etc. :  edifieie  sublapse  de  vechime ; 
metaforice :  rupUe  ensesi  sublcAu  sub 
dentele  temptâut;  2.  ia  specie,  a)  pro- 
prie :  a  se  stracoră  pre  nesentite,  a  se 
introduce  pre  ascunsa,  pre  furiaia;  Ş)  me- 
taforice :  sublabe  memori'a  hetrdtuloru. 

*  SUBLABKABE,  v.,  aobUbrare;  a 
bsg&  in  lo^ezzbudie,  a  bagi  ia  gara. 

SUBLACRIMANTE,  adj.  part.  prea., 
BBblBorimaiia;  care  lacrima  pucinu,  canu 
laerima ,  cama  plânge  :  ocl*  sublaeri- 
manti. 

*  SUBLACUNOSU.-a,  adj.,  (fir.  snb- 
lacnneox);  care  e  pacina  loâmotu. 

*  SUBLAMELLABIU,-a,  adj.,(fr.iHb> 
lamellalre);  oare  e  pucinu  lameHarJM  ; 
structura  subiamellivia. 

*  SUBLAMELLAT[I,-o,  adj.  part., 
(fr.  8ubUuB«116);  oare  e  aprops  lomeUnte. 

«StJBLAHELL08U,-a,  adj.,(fr.sBb< 
laaelleBx);  eamn  in  aceUu-a«i  sensn 
cu  allu  formei :  st^lamdlatu. 

*  SnBLAMDTA,  8.  f.,  sabUmlMf  la- 
mina de  sub  âUa  lamina. 

*  SUBLATIONE,  s.  f.,  sibUtl*)  ac- 
tione si  stătu  de  cee8ti6Ia(w;  inaltiare, 
iualtiatara,  redioatura  :  sublationea  si 
positionea  vocei;  metaforice,  de^ntla- 
re,  nemicire. 

*  SUBLATU,-a,  adj.  put,  inbUtBi, 
1.  inalti&tu,  suita,  redicatu,  etc-,  2.  me- 
taforice: desfîentiatn,  stricata,  destmcto, 
nemîcitu. 

*  SUBLAVABE,  v.,  tibUTarei  ilaik^ 
apellă  pre  de  de  suf^,  pre  dioao,  pre 
d'in  intru. 

*  SUBL£CTION£,  s.  f.,  sobleetiof  ac> 
tione  de  aubUgo'e. 

*  SUBLEGTU,-a,  a^j.  put  (d'in  «i&- 
legere),  lableetâi  i  e^i  mai  de  cKrrendw 
stitleeti  senatori.    . 


=y  Google 


\m gTTB. 

SUBLEGACLU,  stAUgara  etc.,  vedi 
siAliijadu,  at^Ugtav,  etc. 

*  SDBLEQERB,  (se  conjuga  ca  v.  le- 
jere), T-,  sobletrere;  l.aaUeffe.  college, 
de  Bub  cera,  de  deanptu,  dediosii:&i^V 
copUUi  flamuadi  suhlegu  ee  se  ammca 
prs  dioau  de  oavitii  meiei:  1.  in  specie 
a)  a  lenă  pre  furisiu,  pre  ascnnsQ ;  a 
mblfge  copilit  ■  a  svhUge  vorb'a  aîtora-a  ■ 
i)a  aliere  in  loculu  altni-a :  eoUfgiiah 
lessi  Hfta  data  si  c^lli  taihUsui  in  Jomlu 
ac^storn-n  mo*i':  a  auhh(je  sunători  in 
lomîft  «vHrtru  «  au  impleniiu  patru 
anpi  iU  «enntoria. 

*  STJBLESSU.-n.adj.  part.  b.  (d'in 
sM6fcffe'-e),8nH<>«tn(:  senatorii «iMeaai, 
de  avlÂfsBu. 

*  SUBL£STU,-a.  adj..  mblestPB:  ma- 
cra, strigDSD,  forte  debile;  metaforice, 
liuraorella.  seeon,  friToln,  de  iiecî  sna 
valore. 

SUBLEnAEE=wiW«t>ai-c.  v.,  sable-- 
Tsre;  a  leva,  leaî  de  diosu  insDsu.are- 
dicâ,  urcă,  saf,  ioaltiâ,  etc.,  1.  proprie: 
nn  se  indord  a  ne  suAlevâ  de  diosu;  a 
sublevâ  una  flammura,  unu  velu  de  na- 
ve; a  autlevâ  pre  eetlu  caduUi,  a  sub- 
levâ  prunadu  in  braeie;  a  «wWetui  un- 
dele; se  sublevara  mulţi  assupriti  d^in 
poporu;  a  suUetxf  capultt.  mânule,  pe- 
Horele;  a  su&Zmfî  pulberea;  2.  metafo- 
rice :  a  redică,  scolii,  linsioră,  alleni, 
manganiă,  animi,  adjută,  etc.:  a  nA- 
îevâ  pre  edli  in  nevolia,  a  sublevâ  pre 
mseri;  a  8vî)levă  terranii  in  lipse  si 
seeâte;  a  sublevâ  ăor&rUe.  mtristatio- 
nHe;  vremu  a  8uhlet>â  si  scapă  cetatea 
de  impresswatori. 

•8TTBLEVATI0NE,  s.  f.,  aobleTitl*; 
aotione  de  suhlevare :  suUevationileier- 
renului  prin  (dtuvioni;  suitlevatione  fă- 
cuta tmseriei  si  paupertatei  eu  adjutorie 
Uberdi. 

*  SUBLEVATn.-o.  adj.  part.  8.  (d'in 
sublevare\  •oblerataB. 

*  SQBLEVATUBA,  s.  f.,  Bobleratio. 
actione,  d^ro  mai  vertoau,  effeetu  alia' 
actionsî  de  svbleeare. ' 

«  SUBLICA,  s.  f.,  BDblIea;  trabe,  păru 
infipta  in  pamentn,  taracu,  popu,  prop- 
tella  de  temnu,  etc.,  inapecie  :  sublieele 
pontUoru. 


B^ 

STJBLICIBE,-e«eH,  r.,  aiblIoM  4efl- 

ţrere;  a  bate  subliee;  in  apecie,  a  Închide 
unu  atagnu,  etc.,  in  aesemine  moâu',  a 
tarad. 

«  SUBLICIU,-a.  adj;,  snblletBB;  care 
e  focnto,  consta  d'in  sublici,  (vedi  sub- 
liea),  d'in  lemnn,  in  genere  ;  ponte  aîd>- 
licia;  una  ponte  svhlieia  fii  arruneata  de 
Aneu  Morţiu  preste  Tihere. 

*  SUBLIDEBE ,  aubliai  si  eubUeei , 
svhlisu ,  T.,  Mblldere ;  1.  a  scdte  prin 
lovire  prn  de  deauptu;  2.  in  genera,  & 
sc6tfl,  sMriie.  PHprpme  cn  fortia. 

SUBUdĂCLU—nublegaflu,  itubUgn- 
culu,  suhlfgindu,  pI.-K>.  BnbllMpnlan; 
lucru,  mai  alleasu  buccata  de  stoffa.  ce 
se  hga  de  desuptulu  peptului,  mai  diosu 
de  peptu. 

1  SDBLIGABE=s«6fe.9nfc,  v.,  Bnb< 
llfsre  1.  a  Uijâ  de  desuptu  :  se  suble- 
ga  viti'a  candu  lega  multe  uve.  se  sub- 
lega  manteUulu  de  coUu,  ai  spafa  de  îa~ 
ture;  2.  a  leffd  in  sasn,  a  suf&eci  :  a  si 
sublegă  tunie'a. 

2  8VSLmkSE=8uble<tare,  8.  f., 
snbli^ar;  camu  in  acellu-asi  sensii  eu 
allu  formei  subligacW  :  joea  fetele  in 
ehora  eu  suhlegari  de  metasae  rossta. 

SUBLIGATrONE=«iifcşa«o»«.  a. 
f.,  Bibllsatio;  actione  de n(&Ii9are.-jii&- 
legationea  uveloru, 

STJBLTGATU  =  st<6Ieff(riM,-o,  adj. 
part.  8.  (d'in  aubligare),  snbUţitia. 

SVSLlQA.TT}'&&=aublegatura,  8.  f.. 
BDbllfstlOr  anbllgriontiin;  actione,  dâro 
mai  allessu,  effeetu  allu  actionei  de  wb- 
ligare,  si  in  specie,  ia  aensu  concr.  de 
ceva  aualogu  in  usucuallu  formei  avb- 
ligadu. 

*  SUBLIMABILE,  a<j.,  (fr.  snbll- 
iBsble);  care  se  p<}te  stthUmare  :  aui>itcm- 
tie  sublimabili. 

*  SUBLIMARE,  T.,  sibllBare,  (fr. 
•nblimer,  Bnbllmlser);  a  face  sublime, 
a  redică,  inaltii  in  susn,  proprie,  a)  in 
genere :  acer'a  se  sublima  peno  in  nuerU 
femine  răpite  si  sublimate  in  aeru;  b)  iu 
specie :  a  face  se  se  redice  în  busu,  prin 
aotionea  calorei,  una  sobstantia  YOhiti- 
le :  a  sublmă  ma-eurm;  e  certn  cd  au- 
ndu  se  stMima;  2.  metaforice  :  a  sub- 
lima eroismnlu,  virtutea,  pafrwfwfMilNj 


yGoog  Ic 


sniL 

Oratiu  sublimă  faptele  celle  mari  alle 
BoDwnilortt;  vedi  si  sublimisare. 

»  SDBLIMATIONE,  a.  f.,  (snbUma- 
tl«n);  acţiona  de  sublimare,  mai  vertosu 
in  sensuln  verbnini  sublimare  de  sub  b) : 
sublimationea  mercuritdui. 

•  SUBUMATORIU,- «ria,  adj.  s., 
sabllmAtor,  (fr.tmbtlmatfflre);  care  subli- 
ma sau  serve  la  sublimata  :  Domnalu 
e  aublimatoriulu  eelloru  moăesti;  in  spe- 
cie, s.  m.  reale,  siAtimatoriu,  pl.-e,  raan 
de  suiflimalu,  Bubstantie  volatili. 

•  SDBLIMATU,-»,  adj.  part.  a.  (d'in 
sublimare),  sabltmatiiB »  (fr.  Bnbllmâ), 
1.  in  genere  :  acere  sublimate  pino  in 
eeru,  acerba  are  aripe  de  subltmatu  in 
cent;  2.  in  specie  :  mercuriu  sublimatu; 
si  abaol.  s.  m.  concr.,  unu  sublimatu  : 
sublimatulu  eorrosivu,  si  absol.,  subli- 
mattUu=^utochlorura  de  mercuriu. 

•  SDBLIMATUSA,  s.  f.,  actione,  dâro 
mai  vertosu  effectu  allu  actionei  de  sm6- 
Umare :  aublimatur^a  aurttlui,  sublima- 
turade  awj^. 

*3{}BUME=sublimu,-a,  adj.,8nbll- 
vIb  si  aablloiuB,  (fr.  anbUnie);  inaltu, 
inaltiata,  suau,  etc,  1.  proprie  :  subli- 
miie  atimmi  alle  GctrpatHoru,  sublimea 
cuhne  a  palaiiului;  sublimele  arett  ce- 
Ieste;  sttblime  e  sorele,  ea  mai  sublima, 
la  amidia;  sublimi  su  si  steUele;  subli- 
me ^âra  acer'a;  in  sublime  earru  pre- 
cede triunfaloriulu;  ca  subst.:  iti  subli- 
me se  ttte  acer'a,  d'in  sublime  se  lasaa 
rapide;  sublimele  sau  sublimulu  monte- 
Im,  (discului;  2.  metaforice,  in  gra- 
dnla  cellu  mai  inaltu,  escelleute,  care 
ue  inspira  mirare,  stupore  si  alte  af- 
fecte  veementi,  nobili,  rapitorie,  etc, 
a)  iu  genere  :  sublime  e  mortea,  subli- 
me devotamentulu  unui  amicu  pentru 
atmculu  seu;  sublime  e  cerulu  stellatu, 
wblime  tatu  ce  ne  rapesce  prin  formase- 
ti' a,  poterea  sea;  mai  allessu  poterea  mo- 
raietiintelleetucde  e  sublime;  sublime  e 
candiSa  innocentia;  ca  s.  m.,  sublimele 
sau  sublimulu  :  sublimulu  faptdoru  e- 
roiee;  b)'m  specie,  despre  cogitare  sies- 
pressionea  ei :  st^lime  e  styiulu,  subli- 
me e  conctptionea  acestui  poetu;  subli- 
mUe  eapite  de  opera  aUe  scriptoriloru, 
fictorUoru,  sttUuariUiru;  sublimi  sen- 


ŞUB. 1341 

timente,  sublime  idea,  sublime  suf/leiu; 
si  ca  subst.,  sublimulu  poesiei  omerice, 
sublimulu  in  architeciura;—ă6io:  ne- 
caliri,  ca  in  operele  priviligiate ,  essite 
d'in  mân'a  naturei,  nu  spleitde,  in  iota 
poterea  sea,  sublimulu. 

»  SUBLIMISABE,  v.,  (fr.  snbllniser); 
a  face  sublime,  mai  aUessu  in  sensulu 
metaforicu  allu  coventului :  a^blimisd 
virtutea;  vedi  si  suUimcare. 

«  SUBLIMITATE,  s.  f.,  snblImUag » 
(fr.  sobltnltâ);  calitate  de  sublime  :8tA- 
limitatea  cerului  stellatu,  sublimiiatea 
mortei  de  bona  volia  pentru  allulu  ce  e 
charu, 

*  SDBLIMU,-a,  adj.,  vedi  sublime. 

*  SUBLINIABE,T,,  (gonllgner) ;  a 
trage  pre  de  supta  linia  :  a  sublinia  in 
una  scriptica  celle  de  observaiu  cu  mare 
attentione. 

*  SUBLINIAEIO.-a,  ac^.,  (£r.  buWI- 
niairfl);  care  e  aprope  2intariu. 

*  SUBLINGUALB,  adj.,  (fr.  Bobllii- 
gnal);  care  sta  sub  limba. 

•SUBLIYIDU.-a,  adj.,  Bubllrldni^ 
camu  lividu=:yenei,a  :  bube  subUvide. 

•3UBL0BATU,-o,  adj.  part.,  (franc. 
Bublob^l;  aprope  lobată. 

*  SUBLUCANU,-a,  a^j.,  BublneanvB; 
care  e  aprope  de  Utce^  lumina :  pre 
tempu  sublucanu. 

*SUBHJCIDD,-a,  adj.,  snblsotdaB; 
camu  lueidu  :  sublucîda  selba. 

*SDBLnG£BE,v.,  snbln^ere;  a  luge 
pucinu. 

SOBIUNABrD,-a,  adj.,  (fr.  bbWb- 
unlre);  care  sta  sub  luna,  intre  luna  si 
pamentu  :  eorpu  sublun^iu. 

«  SUBLUSTBE,  adj.,  Bublustrls;  care 
e  pucinu  lumioatu  :  nopte  st*blustre. 

*  SnBLUTin,-a,  adj.,  uibliiteiii;eama 
lutiu,  ceva  camu  galbinu. 

*  SUBLUVIA,  3.  f.,  BnblDTies;  limu, 
sorde  lassata  prin  ape  versate :  tina,  etc; 
si  s.  m.,  subtuviu. 

*  SUBLUVIO,  8.  m.,  veii  «*W»i)ia. 

*  SUBLTRATU.-a,  adj.,'(fr.  sDbljrA); 
care  e  aprope  lyratu  :  plante  cu  fc^te 
sublyrate. 

SUBMARQINAXE  =  summarginOe, 
adj.,  (fr.  aabmirKliial);  care  e  mai  margi- 
nale, aprope  pre  margine. 


=y  Google 


IMî SUB; 

STJBHABGINABin  =summargina- 
rMi,-a,  adj.,  vedi  gubmarginale. 

SUS}i&Sm\J=8Ummarinu,-a,  ai^., 
(fr.  saknarin);  care  se  face  sub  mare  : 
atrate  de  ierrenu  submarine. 

SnBISEWIhLE=summentale ,  adj., 
(fr.  anbnAnUl);  care  sta  sub  meniu,  anb 
barbfa. 

StTBMBlRGERE,  etc-.Wedi  summer- 
gere,  etc. 

*  SUBHBTAIXOn)E.=:«WNniefai:ot- 
ăe,  adj.,  (fr.  Biibmet)tll«M«);  care  e  mai 
mai  metaUoide :  splendore  auhmeialîoide. 

*  SnBMICROSCOPICD=s«mffltcro- 
scopictt,-a,  adj.,  ţfr.  HnbnlcraBflopIţLDe); 
care  e  aprope  microaeopieu. 

*  SUBMONILIFOBME,=  s«mmom- 
Zi/bnn«.  adj.,  (fr.  «Bliaioniliftnne);  care 
e  mai  mai  monUifarme. 

*  SUBMONODACTTLU=«tt»inio«o- 
doc^IUi-o ,  adj.,  (fr.  mbMffiodMtjle); 
care  e  mai  mai  monoăaet^Ut, 

'  SDBMULTIPLU:=«4mmul2t^Iu,-a, 
adj.,  (fr.  tibianltlple);  care  e  contiontu 
esaacta  ia  nou  nnmeni,  care  e  factorin 
alin  acestai  Dumern. 

*  SDBMDTICU=w*m«iitfi«i,-a,  adj., 
(fr.  sibButtiDe);  care  e  mai  mai  imt- 

N0H. 

SUBNASGEBE,  (se  conjuga  ca  t. 
na$eere),  t.,  sabnaselţ  a  noscesubcera, 
loi^^  ceva :  svimasou  bube  longa  bi^. 

SUBNÂTABE,  v.,  sabnaUre;  a  notă 
am  notă  predesnpta. 

*■  SUBNECTERE,  (ae  conjuga  ca  t. 
neetere),  y.,  iRbneetere;  a  necte,  a  nod& 
Bnb  ceva,  a  nodă  desuptu,  I.  proprie  : 
gtAnedetiantennelorutoteveiele;  2.  me- 
taforice, a  adauge  la  celle  disse. 

«SUBNEGABE,  V.,  anbveţire;  a 
camn  neg&. 

*SnBN£aBIJ,-a,  ac^.,  sabnlţeri 
camu  negru  :  eu  odi  subnegri. 

«SUBNEBTARE,  t.,  gobnerrare ; 
a  talii  nervuln  dedesnptn,  afandu;  me- 
taforice :  a  siAnervâ  catwnnide. 

*  SDBNESSU=wi6»ea:M,-a,  adj.pwt. 
B.,  (d'in  subneetere),  SBbnexns :  legetisi 
te^tdusi  notele  subnesae. 

*  SUBNITEEE ,  (se  conjuga  ca  v. 
lâterA,  T.,  snbnltl ;  a  nUe,  a  se  ntie,  a 
MreutaS de desnptu;  metaforice,  a  se 


SOR 

redimft,  a  se  summetf  pre  oera,  a  nn  i 
pesji,  a  fi  securu. 

•  SUBNISIT=sw&m>tt,-a ,  adj.  part. 
B.,  (d'in  stAniiere),  sobnlgoi  si  BnbMlxaii 
hetranu  subnisu  pre  unu  bastonu;  su- 
perbuîu  aubntsu  pre  poterea  sea ,  pre 
eredituîu  seu  si  pre  favorite  curtei. 

«  SUBXOIX)SU,-a,  adj.,  (fr.  inhii*- 
deax);  care  e  aprope  nodosu. 

*  SDBN^OTABE,  T.,  sibnotarei  a  notă 
de  desuptu;  metaforice,  Knofd  in  ascunsa, 
pre  furîsiu,  a  speculă ;  in  specie,  a  sub- 
scrie. 

«  8UBN0TATI0NE,  v.,  labactati* ; 
actione  de  subnotare. 

•  SnBNOTATD,-a.  adj.partB.,(d'iD 
subnotare),  sabiietatiit* 

«  SUBNUBILU,-»,  adj.,  nbBibllDBf 
camu  nubilu.  camu  nnerosu,  turbidn. 

*  SUBOBSGENU.-a,  adj.,  subtbiee- 
iDf ;  camu  obscenu  :  espressioni  subob- 
seene. 

*  8UB0BSCUBU,-a,  adj.,  snbobsea* 
rus,  (fr.  Bnbobsonr);  camo  o&fcurw.ceva 
camu  obscuru ;  metaforice :  frasi  aubob- 
acure. 

•  SnBOCELLATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
Baboeellti);  cama  oceliatu  ;  insecte  nÂo- 
ceUaie. 

«  SUBOCULABE  =  sia>oadanu.-a, 
adj.,  Bnboeularla,  (fr.  BnbaeiiUIre);  cue 
e  sub  odu,  suh  ocii :  antenne  de  inseetu 
aiAoculari;  vena  suboculare. 

«  SUBODIOSU.-o,  adj.,  BobodlosaB; 
camu  odioau :  vorbe  subodioae. 

*  SDBODOBAEB,  v.,  (fr.  Bobadoror); 
a  odorâ  ageru,  afundu,  de  departe;  a 
odoră  ca  cânele,  si  numai  dupo  urme,  a 
adulmeci;  metaforice,  a  sentî,  prepune, 
leoă  ventu  de  ceva  ascansu. 

•  SUBOFFENDERE,  (se  conjuga  ca 
T.  offendere),  v.,  SHboffendere ;  a  camu 
offende,  a  supperi  pncinu. 

»  SUBOLEBE,  T.,  snbolere ;  a  ol6,  a 
veni'  ventn  de  ceva  ascunsa  :  mi  subdle 
de  ce  voru  se  faca. 

*  StJBOLE— so&ole,  s.  f.,  Bnboles  ai 
BoboleBj  blastare,  blastarin,  pnllin,  fetu, 
progenie  de  animale  sau  de  vegetale. 

•  SUBOIFACEBE,  (se  conjuga  ca 
V.  facere),  t.,  aoboirieere ;  a  descoperi 

'  senti  ceva  orditu  sau  tessutu  in  ascunsu. 


=y  Google 


SffB. 


1$4S 


*  SUBOPACUro,  adj.,  (fr-snl 
mai  mai<^c«. 

*  SDBOBBICnLAUG,  adj.,  (fr.  sub* 
•rblonUlre);  mai  mai  orbie^re. 

«  SUBOBDINAEIE,  T.,(fi.  gnUrdon' 
ii€r);  a  ordină  sub  altulo,  mai  diosu  de 
altuia,  a  spune,  etc.,  1.  ingenere:astf&- 
ordină  toţi  funcţionarii  directoritdui ; 
directoriulue  sttbordinatu  ministrviui ; 
a  lesubordmă  Ugei,  regidei;  eorpulu  ae 
tubordina  rationei ;  a  Mbordinâ  ee  e 
partietdariu  îa  ee  e  generaie,  ce  e  seeun- 
dariu  la  cee  prinăpcde;  a  ai  aubordină 
volientieîe  volientiei  cdtoru-a;  pre  dosu 
a'ar  face  a  subordinâ  stuitiloru  sapien- 
ţii, ignaviloru  fortii;  Domnedieu  a  8ub- 
ordinatu  lucrurile,  unele  aUoru-a;  ae- 
tioniU  vietiei  su  subordinaie  scopului 
acestei  vietia ;  2.  io  specie,  despre  per- 
Boue  :  servulu  e  aubordinatu  domnului 
seu;  intre  militari  gregariulu  e  $ubor- 
dinaiu  iubof^ariidui,8iAoffiâariuluof- 
fieiariuhâ.  offieiarH  inferiori  su  subor- 
dmtUi  offiekiriloru  superiori. 

*  SDBORDINATIONE,s.f.,  (fr.  sub- 
•rdlDsUoi);  actioue  si  stătu  de  subor- 
dinare  :  auhordinationea  mUitariloru 
gregari  la  offiâari. 

*  SUBOBIRB,  T.,  inboriri ;  a  orf,  a 
80  redică,  de  sub  ceva,  a  resarf,  aoasce, 
cresce,  snf,  etc. 

*  SUBOBNABE,  v.,  »born«re,  (fr. 
Hbcrner) ;  l.  cu  conceptolu  verbnltu 
piedominante,  a  procură,  provedâ,  pune 
la  dispositione  914^  mâna,  etc. :  miltfia 
subornata  cu  de  tote;  a  si  subornă  cas'a 
pentru  ierna ;  a  si  subornâ  mentea  pen- 
tru viitia ;  a  si  stU>omâ  necessariele  Ia 
eonstrudionea  unui  palaiiu;  2.  cu  eon- 
ceptnlu,  prepositionei  predomioaote,  a 
provocă  in  ascunsa,  mai  allessu  cu  mer- 
cede,  afaceunurea,acorrDmpe,sedaee: 
a  subornă  mărturii,  judieii,  patronii, 
aecusatorii,  medicii ;  a  subornă  aieari , 
pereussori;  a  subornă  ântmele,  spiritele, 
mentile ;  a  se  subornă,  a  si  subornâ  eon- 
seief^fa  pre  nemica. 

*  SUBOBNATIONE,s.f.,iab«ra«tU» 
(n*.  BabtrnatlaH);  actioue  de  «u&omare. 

*  SUBOBNATOEID.-fWa,  adj.  s., 
aili4riiator;  care  suboma  :  suiornotom 
morMhtom  mehh'on(»i. 


*  SDBOBNATU,-a,  adj.  put  s.  (din 
subomare),  flnbarsatBB. 

*  SUBOBTU.-a,  adj.  part  a.,  (d'in 
suhorire),  iDbortns :  au&or^UHnei/oH- 
tawi  din  cb%t^a  unei  eoUina. 

*  SUBOSTENDEBE,  (se  conjuga  ca 
T.  osteridere  si  tendere),  T.,  nboateii- 
iere )  a  ostenăe  pre  sub  mana,  a  di  se 
subintellei^a;  a  indici  in  tr4catu. 

*  SUBOSTENSU,-a,  adj.  part  s.,  (d'in 
subostendere),  auboiteuna. 

*  SUBOSTBACITJ,-o,8dj.8.,  (fr.Mb- 
•BtraeA) ;  care  e  mai  mai  oi^ociu  ,- 
Bubst.  pi.,  subostraci^e,  familia  de  mol- 
lasce  diD  ordinea  aeephcdophorHoru. 

*  SDBOVALE ,  adj. ,  (fr.  labeTftls) ; 
mai  mai  ovale. 

*  SUBOVOIDE,  adj.,  (fr.  ■■b«T*Ii»); 
mai  mai  ovoide. 

*  SUBPAPILLABE  =  st^papUiare. 
adj.,  (fr.  snbpapIlUlre) ;  care  e  aprope 
papiOare:  superfeeie  suppapUlari. 

*  8CBPABALLELIPIPEDU  =  aup- 
parallelipipedu,-a,  adj.,  (b.  sBbparftllt- 
Uplpdde);  care  e  mai  mai  paralieUpi' 
pedu. 

*  SUBPEOTINATU  =:  suppectina- 
tu,-a,  adj.,  (fr.  snbptotiiid);  care  e  a- 
prope  pecfitMJu,  aprope  in  forma  de  pep- 
tine. 

*  SUBFEOTOBALE  =  suppeetorak, 
adj. ,  (fr.  Babpe«t*ral) ;  care  e  aprope 
pectorale,  mai  mal  se  tine  de  peptu. 

*  STIBP£DICDLATU=;suppedicuIa- 
tu,-a.  adj.  part,  (fr.  aabptdienU);  care 
e  mai  mai  pediadatu. 

*  SVBPS^UîCUiU=suppeaueidu,-a, 
adj. ,  (fr.  sabpelIaeMe);  mai  mat  pel- 
lucidu. 

*  SUBPENNATU=  swM»»nafii,-o, 
adj. part.,  (fr.  BBbpennd);  mai  maipeti- 
naiu,  in  forma  a  partei  fulgosa  a  pennei 

*  SUBPENTACHOTOinJ=sttppefi- 
tachotomu,-a,  adj.,  (fr.  labpentMhtt*- 
me);  mai  mai  pentaehiOomu  =  ia  cinci 
parti  âivisu. 

*  SUBPENTAGONU,-o,  adj.,  (fr.  Bib- 
penfaif  «ae);  mai  mai  pentagomu  =  ca 
cinci  ăngluri. 

*  StIBPBRFORATU=:«uHW/<»-aft(,- 
a,  adj.  part.,  (fr.  aabftrtnri,  Bspperf*- 
ratu);  mai  mai  per/'onriH=gaurita. 


jyGooglc 


1344 


8DB. 


*  SUBPEEIPflKRICU=««î)j)mpfte- 
r»cH,-(i>  adj.,  (fr.  Bibptripliirlqiie),  mai 
mai  periptrieu  :  embryone  supperiphe' 
ricu. 

*  SUBPERPENDICDLABE  =  «ip- 
po'pmdieulare,  adj.,  (fr.  gobperpendl' 
eilftlrc),  mai  mai  perpendiculare. 

*  SUBPETIOLIFOBME=«Mppe(ioîi- 
forme,  adj.,  (&.  snbpetloltforme};  mai 
mai  pdioliforme. 

•SUBPHYTOIDB=swsp%toidfi,  adj., 
(fr.  iHbphjtoIde);  mai  mai  phytotde,  a- 
deco  :  forte  aprope  de  fonu'a  uneiplanfe. 

*  SUBPILIFEBtJ  =  SM|)pi(*/crM,-a, 
adj.,  (ft  mbpUmre);  care  porta,  are 
peri  forte  seurti. 

*  SUBPIBIFOBME  =  m^piriforme, 
adj.,  (fr.  Bsbprrirorme);  mai  mat  piri- 
forme,  aprope  in  form'a  de  pera. 

*  SUBPLANn  =  supplam,-a,  adj., 
(fr.  svbplan);  mai  mai  planu. 

"  SUBPBOIiIFEEU=si4ppŢoIi/erM,- 
o,  adj.,  (fr.  aobpr*linre);  pucînu  pro- 
Uferu. 

*  SXJBPYKiLÎăIDĂ.T\]=:8Upp!/ram- 
tlatu,-a,  adj.  part.,  (fr.  înlipjruaid^); 
mai  mai  pyramidatu,  aprope  in  forma  de 


■*  SUBBADIATU  =  siirradiattt.-a. 
adj.  part-,  (fr.  BnbradM);  mai  mai  ro- 
diatu,  (vedi  ei  surradiare). 

•  SUBBAMIFICATU,-fl,  adj.  part., 
(fr.  anbrsnlflj);  prea  ramificcUu  in  mol- 
te  si  menute  ramuri. 

•  8UBRAM0SU=SMrroiJWSM,-o,adj., 
(fr.  BDbrRKenx);  pncinu  ramosu;  cu  ra- 
mnri  mici  si  pucinu  pronontiate. 

•SUBKEQULABIPLOBU  =  sutregu- 
larifloru,-a,  adj.,  (&.  «nbE^snUriflore) ; 
care  are  flori  aprope  regularie. 

•  SUBBEGDLAEIFOBMB  =  surre- 
gvAariforme,aAU(Şr.  Bnbrâţnlarirorme); 
mai  mai  regru^riforme  :  eoroUe  subre- 
gulariformi. 

•  SUBREflIJLAEIU=«irrc^utenti,- 
a,  adj.,  (fr.  Bnbrâgolier);  aprope  regu- 
lariu.' 

•  SUBRBNrFORME=mTent/bnne, 
a^.,  (fr.  Bnbrinironne);  mai  mai  reni- 
forme,  care  aprope  are  form'a  unui  re- 
nidif. 

•  SnBSAGGHABOIDE,  adj.,(fr.8Bb- 


SCB; 

gae«li«r«Ide);  mai  mai  saecAoroide;  care 
aprope  are  apparentia  de  sacehcaru. 

*  SUBSALSn,-»,  adj.,  BiibwdBH, 
cama  saisu^^saraiu  :  erbe  si  ape  md- 
salse. 

*  SUBSCALPEBE,  T.,  sabBealpere;  a 
scalpe  incetn  ai  liasiorelln,  pentru  plă- 
cere; in  acallu-asi  scopa,  in  speciale, 
a  scuipe  ineetisioru  si  pre  farisiu,  prt 

*  SUBSCBIBEEE=si»&scr»ii«w,  si 
amon^v^^ustriv^ere,  (se  conjuga  ea 
V.  seriuere,  aeriere);  T.,aab8orlbeTe,  (fr. 
BouBcrtn);  a  scrie  de  desuptu,  d'in  diosQ; 

1.  in  genere :  a  susbaiue  t<dfdlului,  sta- 
tuei;  unii  stAscrissera  statuelom  si  pa- 
rietăoru  eovente  forte  obscene ;  se  nu 
siAscriueti  nemica  mormenteloru  nostre; 

2.  în  specie,  a)  a  scriue,  semnă  sub  unu 
docnmentu  (ţre-care  nomele  sau  una  for- 
mula de  resolutione  cu  nomele  seu  :  toţi 
siibscrissera  contractttiu;n^<ai8tibserisnt 
epistolele;  judieii,  in  unanimitate  stA- 
scriisera  sententi'a  data  de  demii;  a 
subscriue  mtdtime  de  ehartele  de  espe- 
ditu;  fora  subscrierea  primăriului  nu  e 
validu  eontractuiu,  neaubscrisse  nu  se 
admittu  serissori;  b)  a  semnă  nomele  saa 
in  una  lista  de  adjatoriu,  de  contribn- 
tione,  de  impromuta  publicu;  da  forma- 
re a  unei  societate,  etc. :  a  subscrwe 
summe  mari  la  impromutulu  statului ; 
pentru  edificarea  urtei  seole  nu  sub' 
scriueti  neci  unu  bannu,  iro  la  lotarie 
subscriueti  eu  mâna  larga;  a  se  sub- 
scriue eu  at&tu  si  eu  aiâtu  pentru  aă- 
jutoriulu  ceUoru  ce  au  arsu;  3.  meta- 
forice, a  coDsenti,  a  se  inroţf ,  a  se  nai : 
subscriuemu  st  noi  la  părerea,  la  pro- 
punerea voatra;  a  subscriue  la  gratt'a 
sau  la  w'a  ceUoru  potenţi;  a  stÂsoriue 
la  tote  dissde  st  faptele  miseUUoru;  fia 
ca  si  fortun'a  se  sttbscriua  la  votulu 
vostru  si  allu  nostru. 

SUBSCRIPTIONE  =  suaeriptione , 

3.  t,,  BubBcrlptio,  (fr,  soQBerlptiail,  sa- 
Berlption);  acţiona  de  «u&«crt^e  :  stilb~ 
scriptionea  unei  statua,  unui  tabeUu, 
unui  monumentu;  subscriptionea  con- 
tractului de  căsătoria,  a  senteniiei,  de- 
creţului,  epistolei,  dowmentului;  sub- 
scriptionea in^omutviui  de  stat»  nu- 


,y  Google 


mai  âe  mdigeiu;  afaeewiaaubsmptio- 
ne  pmtru  at^tUoritAu  ^ndeiUHoru  dt- 
lignUi  ai  pauperi;  mbseriptioHea  uiuii 
wmnunriptfi  eotuta  m  una  nota,  for- 
nmkt  tubicnpta  tnantueripttJm. 

SUBSGJBIFTOSID  =  suseriptonu,- 
târia,  adj.  s.,  tobserlpUr,  (fr.  loisetlp' 
t«ir);  «are  wiftscrifeerrnituyiiw  :  aiÂ- 
Kriptoriidm  aeeUont  ioeumente,  m&- 
âcr^torii  petititmei,  eontroeMidi  muUi 
ftira  tnbaariptom  aeeUa  amtrihutioni 
de  tiifieart  de  teole. 

SOBSGBIPTn  =  8uwn|rfu,-a,  adj. 
^rţ.  s.  (d'io  mAseri&ere),  BibMrirtns : 
iiitiek  wbaeripie  mommeiiMm  m  in 
parte  tteree;  aubaer^Mm  petiiionei  de 

SDBSCEIPTnSA=«Mi3r^itora,  a.f., 
nkwvtpU*r  ■■ktertytanj  aotiOae  de 
«M&Mrtiere,  dâro  maivertosa  effectnalln 
aoeBid  ăctione :  mUtseriptur'a  aaeitui 
wwnmmnkt  e  aprope  de  tot»  Btersa, 

SUBSCRISSU  =  SMwmM,-a,  tâj. 
part.  ■.  (d'in  fmb$crQKre=aiA$criMre), 
MkMTlytu. 

*  SDBSGUDS  â  ttUmetidim,  a.  1, 
MbMUf  pLwhMi^Md  mkMiMau, 
(ilt  Mb-ONdare);  eeraoesttre  la  eoll»- 
gitnr'a  partilora  compacte  in  ura  totn: 
tmm,  aeobtt,  earhau,  oanio,  penna,  ete.: 
ned  MM  MdMwds  nw  imtmeea  ai  nu 
itriitgeeompageaaBHâom. 

•  SUBSBCAfiE,  T.,  sikaaaanj  a  ae- 
tâ,  talii  pre  de  desaptn ;  a  auhaeeă  erbe, 
riuiieime,  et^nte  de  wtaei, 

*SnBSBCATU,-«i,Bdj.  part^  (d'in  nA- 


*  SDBSECSNTB,  adj.  puri  preş.  (d'in 
mAateeny,  SHkHfieui  {tr.  nbi<«nat); 
nan  mmete,  nrmâdia  immediato. 

«SUBSBCENTU,  b.  f^  (fr.iibU- 
«■•M^;  stata  de  ai^taeeente. 

*  SUBSEGEBfi,  T.,  (se  oonjnga  ea  t. 
«eeere),  BDkicqnii  a  aece,  onui  imm^ 
diita;  metaforice,  a  nnaft  ca  mentea,  a 
se  ^pplici,  a  imiţi. 

*  SUB3£CIVU.-<i,  adj.,  ubsuiTas, 
(d'in  tnbteeare),  care  rem&ne  talîata, 
nud  allessn  la  mesniatore  de  agri :  bae- 
eata  de  agni;  si  in  genere  :  restn,  re- 
maBD,ee  lemane  ca  accessoria  d'in  eera 
piiidptle,  aceessorio,  Becandaria,ete.: 


8DB; 184S 

pentru  plaeerite  noatre  eonaeeramu  mo- 
mente auba^ve;  in  ore  m&seetw  potemu 
dâ  attentione  ailahteruri  frivole. 

•  SUB8ECTD,-o,  adj.  part  (d'ia  sii6- 
aeeare),  labseotBi. 

«  SUBSECUNDABIU.-a,  adj.,  sabse- 
evadariiiB}  oare  sta,  vine  in  urma,  care 
vine  oa  accesBoriu. 

•  SDBSECDTIVn.-d,.  adj.,  snbBMm> 
tiTM,  (fr.  8abfl<eaUl);  caia  nae  in  nrma, 
posteriore.    

•  SnBSECUTU,-a,  a^j.  part.  (d'in 
atAaeeere),  sabteeatai. 

*SUB3EDBNTE  =  «M&ridenfe,  adj. 
part.  preş.  (d'in  aiAaidere),  aabtldeatj 
care  aubaiide :  fetea  w&Mdenfa,  amdu 
ae  Umpideaee  omidu. 

SUBSEDENTIA=:8NfoMl0tKtii,  8.  f., 
MbildesUaf  stata  de  aubaeâente,  si  «ODor. 
oe  aubaiide,  se  lassa  pre  funda  ai  se  as- 
slâdia :  Bubaedenti'a  apei  turtmra  pre 
fundtdtt  p¥tinei'j  (vedi  si  reaedmc=re- 
aidim). 

SUBSEDSB&zzaubaiderei  (se  conju- 
ga ca  t.  aeder€=tiedere),  ?.« ubBlMra; 
a  sed6  de  desnptu,  a  se  pune  dioen,  ase 
lassi  diosa,  l.iagenne:  atibaiadu  «âl- 
1^  ae  retUca  mantii;  nuftnaAi  <^de, 
ae  inaltia  si  creaee  naeatnlu;  ţaarU  de 
arwKM  avbaeăed  in  insidie;  anbeiedit 
venturile;  2.  in  specie,  a)  a  seda  firmH, 
a  se  opiţerl,  a  se  assedii,  stabili,  a  re- 
mana,  sti  la  onn  loca ;  un»  piSca  si  ae 
dmeu,  cdtii  m&nedH  in  Um;  di^  mtdte 
atramntaiioni  acea  famSia  «HMtedâ  in 
cofitalaa  terrei ;  niamie  aiAaedmra  im 
jwiti  pre  ttmpn  de  iim'a;  b)  a  seda,  a 
se  pnne  se  specule,  se  apianedie;  si  tians., 
a  specnii,  spioni:  a  avbaedS  nratdu,  letdu, 
oatea  tfiuntCMltu  ,*  se  pune  a  anbsedita 
loea  opportunu ;  e)  metaforice,  a  soadâ, 
a  se  miensiori,  ioeeti,  a  se  opprf,  mo- 
deri,  alleni. 

SUBSEDIAL£=ntinâMife,  adj.vaai^ 
BUIallsf  relatîm  Ia  aubsediu  :  ette  de 
armaţi  siibsidiali;  vedi  si  aubaadîarnt. 

SOBSEDl&SE=  subsidiare,  t.,  Mb- 
■laiarl»  (fr.  iRbiidler) ;  a  di,  procuri 
subsedm :  a  subaiâiă  pre  amid;  a  SMfr- 
aidiâ  oIstnIh,  baaeriede,  seoMe. 

SUBa&DIAAIU=4M&stdKiriu,-a,  adj. 
BtfeiUUrtis,  (fr.  BBbsIdlaln);  relativa 
65 


.yGooglc 


1846 ŞUB^ 

la  mibtedm  :  coorU  aid>$cdiarie,  eorpv 
de  armata  mbsediariu;  tnedie  aubsedior 
rie,  argvmentu  3%J>iediariu ;  conduse 
aubtidiane;  hj/pothtea  suhaeâiaria. 

SnBSEDin=<u6»(iitt,  pl.-e,  BibsI- 
4l«Bf  (fr.BubsUe} — d'ia  sttbsedere);  ad- 
jntorin,  protecUoop,  1.  in  genere  :  »&• 
tidm  in  bueeate,  tn  argentu;  nu  remâne 
^tu  M&stdiw  de  eătu  detiunti'a  vieto- 
rwlin;  Mbcidie  contra  foriun'aadterta; 
M&fîâtc  faeute  eu  liiieralUate  ta  pau- 
|wt,  Ia  ttudenti  fora  wteăie,  la  tccîe,  la 
o$pUie  de  invalidi;  2.  in  specie,  a)  in 
R^er'a  miliUria :  armata  de  reserra, 
lâiia  de  reserra  care  vine  in  adjutoriu 
onmai  in  easnri  estreme;  b)  in  spber'B 
cirile  :  prorisione,  imposite  pentm  ne- 
eenitâti  pabUee. 

*SUBSBDUU=<t(&n(Juu,-a,  adj.,  iift- 
bUhij  care  tubnide,  se  Uisa  în  diosn, 
la  fiinln :  «ti&wdu'a  ftee;  n  absol.  a.  m., 
m&mjhdIh  vinwlw  e  fteea;  redi  «  r»- 
iidmt. 

•SUBSEONANtJ=M(«^fianii,-a,adj., 
Hbslfaaa» ;  oare  se  afla  ««&  itgntUu 
z=MmmulH  sau  at^nla  de  miliţia :  im- 
UtarinAtegnani,  nibeoLtaiAaegnanU. 

SDBSfiONABE  =  tubtemnare,  «tifi- 
tiffnare,  v.,  Hkilfsare,  (fr.  scmulruer); 
a  tigni  aan  temnâ,  de  desapto,  1.  in 
genere  :  a  subsegnâ  locttri  aUetse  d'in 
Hfw  auetoriu;  2.  in  specie  ri  metaforioe, 
a  sabserle  nomele  in  nnn  acta,  a  confir- 
mk,  ratifici,  socepU,  etc. :  a  nbaegnd 
contraetiUt. 

8VBSmiSX'nom==mibtemuiume, 
âtibtiffnatume,  s.t.,  ubslfiatloj  actione 
de  tMnegnare. 

SUBSEaNATOBIU  =x  tubtemnato- 
rm,-t6r%a,  care  siĂsegna. 

SnBSEONATC=»(i«emna/«,-(i.  adj. 
part.  (d'in  subsegnare),  tnbalf  natoi. 

SDBSELLni,  B.m.,  pl.-e,  ■■boelUiM 
(d'in  svb-tdla)',  aella  san  scamnn  Inngn 
M  amile,  bănea,  sî  de  aef  in  ţinere, 
banca  de  ttdvtu  dioju  in  casa,  in  tbea- 
tra,  in  tribunale,  etc;  in  specia,  a)  sufr- 
MlKHKSoamnalu  jndieelui ;  b)  metafo- 
rice, mftwUiuzzjiideciu,  tribunale. 

SUBSEMNAUE,  etc.,Tedi  wbttgnare. 

SnBSGNTUiE,  V.,  ffib>«BUra{  a  sentl, 
afli,  intell^  pre  aub  mâna,  pre  ascoua. 


80B. 

•SUBSGUiCUB.v.,  l.BibBerereiase- 
mini  plante  dopo  altuia,  a  don'a  6ra ; 
2.  labsererej  a  bagi,  Teri  sub  altulu,  ai 
de  aci,  a  adauge,  dice  dupo  aaa  intre 
altele,  (vedi  I  serere  ai  2  aerere). 

•  8UBSSBIALE,  adj.,  (te.  «abserlal); 
aprope,  mai  mai  seriaU. 

*  SUB8«BTU,-a,  adj.  part  8.  (d'in 
SM&MTvre  BOb  3.)i  labeertat. 

SUBSEBVIBE,  t^.,  rabierflreţa  tervi 
SDb  alta  MnnsMfe,  a  serrl  Mn»ft«  infe- 
riore  ;  metarorice  :  a  m&mt^  e«pr««- 
aiona. 


SUBSESSA,  8.  f.,  Tedi  $ 

«SUBSfiSSILB,  a(^.,(fr.  labteBalle); 
care  e  mai  mai  sesiUe,  on  petiorele  forte 
scnrte :  flori  s^bsessUi. 

*SnB3fiSS0Bm,-a,  adj.,  »ba«uorf 
care  stAsiids.  siMe  aeeansa  spre  a  «pe- 
onlft,  $pionâ:  Bpecalatoria,  spiona,  ete.; 
in  genere  si  metaforice  :  mibBtnori  si 
stAieBtorie  aUe  easeioru  cdtmi-a;  vediii 


',-«,  adj.  part.  i.,  (d'in 
nt&Mdera),  tubietiMt  aabaMiai  oâmfH 

subsesm,  ţimutU  tidaette;  apeatUdori 
fN&Hsni'tiMUMMUatonlonţ,- in  specie, 
8.  f.  reale,  m&mmh,  (sabintell.  eHtli, 
câta  de  dmeni  pusa  io  iruedie,  enrie, 
cnmn  ai  in  genere  :  carsa,  aacnnditti», 
pedica  ascunsa,  ete. 

•  SUBSETACnJ.-o.  adj.,  (fr.  ••»•«- 
tae6);  mai  mai  setaeiu:  perunAs^aeiu, 
vestimente  subsetade. 

•  SUBSIDENTE,  svbaidere,  aubn- 
diariu,  subtidiu,  etc;  T«di  :  g^ssdaite, 
subsedere.  aubsediariu,  tubwediu,  ete. 

•  SnBSIGNANU,  imbMignare,  ete.; 
Tedi :  subugnanu,  subsegnare,  ete. 

•  SUBSIUiLE,  8âj.,MbtlinUla;  cama 
«unite,  camu  atoina.    . 

«SnB3U£U,-a.  adj.,aafcslKnsf  eamn 
»im» :  nom  stAsimn,  cama  corbata  ia 
BDSa;  suhsimi  tauri. 

•  SUBSINDOSD,-a,  adj.,  (fr.  iita^- 
nnenx);  aprope  sinuoau  pre  ma^iule 
aelle :  riurelle  subnnuoae. 

•  SDBSIPBEIE,  T.,  labiirMe.  (d'in 
aub-iapere),  a  na  prea  «ap«,  a  nn  £  de 
toto  ia  meoti,  a  fi  cama  stolto. 

•  SUBSI3TENTE,  a4j.  part.  pns. 
(d'in  wAiuters),  ubsiateaa»  (fr.  iibal* 


=y  Google 


. STJB. 

lUnt);  oare  subsiste :  pauperi  at^sUtenti 
(fin  adjutâriele  aUont-a. 

*  SUBSISTENTIA,  8.  f.,  (fr.  snbsl- 
Btamee),  statn  de  subeistente,  cumu  ai 
medin  de  subsietere  :  ephemer'a  subit- 
atenţia  a  omului;  trista  si  miaera  e  tota 
âiămstenti'a  eelloru  mai  muUi;  a  pro- 
cură st^aistentfa  cuiva;  f^a  subsisten- 
ti'a  de  tota  diu'a. 

*  SDB3ISTERE,  (se  conjuga  ca  v.  si- 
aiere),  v.,  sBbBlatere,  (fr.  sabihter);  a 
siste,  a  ată  io  bobu,  a  stă  pre  loon,  a  se 
oppri,  aremanâ,  seda,  a  se  tina,  dură,  etc, 
1.  in  genere  :  amiculu  substete  pre  loeu, 
cofuncl<^  in  eogitare;  navile  substetera 
importu;  subai^  apele,  mbsistu  lacri- 
M^,  aubaiste  ventulu;  2.  in  specie,  a)  a 
sti  pre  loou,  a  Beâ6,  intardtă;  tota  diu'a 
OmmIk  noatru  substete  m  casa;  b)  a  sti 
contra,  a  resiste,  tina  pepta  :  abia  po~ 
tem  Somanii  aubsiate  lui  Annibale  ein- 
guru,  nectmu  se  pota  subsiste  lui  An- 
nibale ac{i*itatu  ai  de  Asdrubale;  3.  me- 
t^rioe,  a)  in  genere,  a  stă  pre  locu,  a 
se  opprf,  a  incetă,  eto. :  aubsiafu  elama- 
riie;  auhstete  oratoriuiu  dupo  câteva  to- 
vemie;  Mwttiamtfu  de  onore  marde  bar- 
ba^ avbatete  in  veehi'a  paupertate;  b)  in 
specie,  a)  a  resiate,  a  iiB6  peptu :  a  sub- 
siste eroice  p»ideloru;  P)  a  asaiate,  a 
adjut^,  BQstinâ;  t)  mai  vertoso,  a  stă 
in  rigâre,  a  yine,  a  essiate,  a  continua 
de  a  ore,  etc. :  Bom^a  sitbatete  ineo;  sub- 
sistu.ineo  vschiele  datine;  nu  aubsistu 
neciufine <fin  aeelle  animali;  omwlu  nu 
Mbaiste  numai  d^in  mcmeare,  ei  si  $in 
totu  eovenUdu  addeverulm;  nu  poteti 
aubaiste  fora  ac^tUoritUu  altui-a;  sub- 
aiatu  prepuauri  gravi  eotttr'a  vâstra; 
oine  pete  aubsiate  in  asia  miaere  eondi- 
tioni? — Tedi  si  suhstare. 

*  SDBSlTU,-a,  adj.  part.,  BibBltni  t 
para  de  desnpta,  in  diosa  :  suf>fitele 
vaili;  aubsifa  campania. 

«  SUBSOLANUro.  adj..  BobsoUnns; 
oare  sta  aub  solesssore,  sta  sab  saa  spre 
resarita,  orientale:  monti  subaolani; 
absoLs.  m.,  8uiw2ant4'2H=Tentula  des- 
pre resaritn,  resariieanu-lu  :  baie  sub- 
acianuiu. 

SUBS0NARE=«(6«tf«ire,v.,  BiibM- 
■■r«;  a  soni  ÎDCetu,  si  de  acî,  a  soni, 


SUB. 


1347 


a  spâne  ia  secretu,  pre  ascunsa;  a  mur- 
mură,  susurră. 

STJBSOBTIKB,  y.,  snbiortlrl;  a  în- 
locui, Buppienf  cu  sorti :  a  mibsortl  ju- 
dicii  recusati  de  partite  litiganti. 

SnfiSORTITlONE.s.  f.,  snbsortUt»; 
acHone  de  subaortire. 

SUBSPARGEKB,  (se  conjuga  ca  t.  ' 
spargere),  v.,  aabspargeret  a  sparge,^= 
âîssip4  pre  de  desuptu. 

*  SUBSPATACIU,-a,  adj,,  {fr.  Bib- 
ipAtaoâ)j  care  e  mai  mai  apaiadu,  mu- 
nitu  cu  uoa  spata  :  plante  subspa- 
tacie. 

•aUBSPATULIFOBME,  adj.  (fr.  snb- 
Bpatnllforme);  care  e  mai  mai  speăidi- 
forme,  are  aprope/brtna  deapatida. 

*  SnBSPHEBlGU,-»,  adj.,  (snbBpht- 
rlqno);  care  e  mai  mai  sphericu  :  figure 
subspherice. 

•SUBSPHEEOIDALE,  adj.,  (fr.  snb- 
sphâroTdal);  veii  subspheroide. 

SDBSPHEBOIDB,  adj.,  (fr.subsphâ- 
rolde);  care  caprope  spheroide. 
.     *SOBSPIRALE,ai^.  (fir.artBpirâl); 
care  e  aprope  spirale. 

*  SUBSTANŢE,  adj.  part.  prea.  (d'in 
substare),  snbBtABB]  care  snbata  :  sti'ate 
st^'Stanti  altoru  strate. 

*  SUBSTAKTIA,  a.  f.,  gnbitantfa, 
(fr.  snbatanee);  calitate,  stătu  de  sub- 
stanie,  ceva  ce  sta  de  sene;  fientia  ce 
si^siste,  nu  pere,  in  oppositioneca  ac(A- 
dentia :  si^stantia  spirituale,  corporale; 
si^stanli'a  aerului,  substantia  aeriana; 
sid>staHtiele  mcUeriali;  substantiva  focu- 
lui ;  fienti'a  identica  a  unui  ce  e  aub^ 
stanti'a  acelîai  ce  ;  aeista  st^stantia  nu 
pere,  âperu  calităţile,  proprietăţile,  for- 
mele substantiei;  substanti'a  cerei,  de 
essemplu,  remane  sub  ori'ce  forma  s'ar 
dă  cerei;  —■  substantia  organica,  ani- 
male, vegcUdCy  metalliea;~ia  specie,  ce 
e  ca  mai  bonu,  ca  mai  succoan  in  ce?a  : 
substanti'a  carnet,  vinului,  pomâoru; 
alimente  fora  substantia;  plantele  ai 
tragu  substanti'a  d'in  pameniM;—  sub- 
stanti'a unui  discwsu,  unei  poema,  unei 
carte ;  substanti'a  scriptureloru,  docu-" 
'nenteloru;  vorbe  fora  substantia;  a  se 
ingrassiă  d'in  substanti'a  poporului ; 
volvt  spune  lucrulu,  evenimentnl^  in 


,y  Google 


1U8 


SITB. 


suiatatUia;  me^camente  in  substantia; 
subitantie  astringenti. 

•  SUBSTANŢIALE,  adj.,  ■«bitantiâ- 
Us,  (fr.  Rabstantlel);  d'in  siĂstantia,  re- 
latiTU  la  substantia  :  differentia  sub- 
stanţiale intre  aceste  done  fientie;  ali- 

.  mentu  substanţiale;  narrationesubstan' 
tiale,  a  evenimentului;  coventu  substan- 
ţiale. 

»  SUBSTANTIPICABE,  t.,  (fr.  inb- 
stiBtlfler);  a  face  substanţe,  substan- 
tivu,  substantia  :  1.  a  sttbstantifică  a- 
diedivele,  it^nitivele;  2.  a  substantified 
ideele  unui  filoaofu. 

•  SUBSTANTIVALE,  adj.,  (mbitaii- 
tlnlts);  da  s^ăistantivu,  relatirn  la  5n&- 
stantivu :  forme  substantivali. 

•  SUBSTANTIVARB,  t.,  {Ir.  tub- 
lUntlTcr);  a  face  stAstantivu  :  a  sub- 
stantivă Unu  adiectivu.  unu  verbu,  ttnu 
adverbiu;  orbulu  e  adiectivu  substan- 
tivatu;  a  se  substantivă  :  se  substantiva 
tote  porţile  de  ewentu;  vedisim&xfati- 
i^ieare. 

•SOBSTANTIVU.-a,  adj.  b.,  snb- 
sUntlrnst  (fr.  sabstantir);  de  substanţe, 
de  suhstantia,  aptu  a  fi  sau  espreme 
substarUi'a,  reiaţi  TU  la  substantia :  lucru 
subatantivu,  corpurisubstantive;verbulu 
tuhstantivu  e  fire;  eoventele  substantive 
espremu  fientie;  absoluta  s.  m.,  substanti- 
vu,  pl.-e,BubitMitlr  u  n,  nome  siAstantivu, 
eepressione  a  tinei  substantia  san  fientia : 
st^stantivulu  espreme  wna  fientia,  una 
substantia;  nominile  de  persane,  de  a- 
nimaii,  de  plante,  de  petre,  de  tote  câte 
tuJisistu,  su  substantive;  avbstantivu 
propriu,  eonanune,  generim,  speettUe, 
abstraetu,  eoneretu,  eoUectivu;  substan- 
tivu  verbale;  st^stantivu  artia^tu; 
lubstantivuUt  pote  fi  suhie^ivu,  preăi- 
cativu,  obiectivu,  etc. 

SUBSTABE,  7.,  inbstara;  a  stă  sub 
ceva,  a  stă  de  desuptu;  a  stă  pre  loon, 
a  se  tina,  a  tina,  dură,  a  nn  cad^,  a  nu 
perl,  etc;  vedi  st  subsistere. 
(USUBSTERNERE,  (se  conjuga  ea  v. 
stemere);  r.,  «abstemerej  a  sterru  de 
desaptn,  pre  diosu  :  a  stAsteme  palie 
bouiloru;  a  substeme  earrarile  eu  are- 
na; metaforice  :  a  iatende  sob  octi,  a 
offerf ,  a  di  pr4da,  etc. 


*  SUBSTILLU.-d.  a'ij.  s.,  ■■battnis,- 
BM,  (d'in  tub-stiUare);  oare  pacinti  stit- 
la  =  picura,  abia  picura;  a.  m.  reale, 
9u6sfiîîif-ZH=:tempn  de  picătura,  piea- 
tara  :  ra&sftUuIu  precede  de  regula 
plouiei. 

*  SUB3TITUEBE,  (se  coojaga  ca  t. 
statuere),  v.,  snbitltieret  (ft.  inbstl- 
tner);  1.  a  statue,  pune,  assiMii  sub  sau 
dapo  altuia,  a)  proprie  :  plantei  ae  atib- 
stituu  petre;  b)  melâforlGe  :  a  substitue 
formei  selle  alta  forma;  2.  apune  ialoon, 
a  inloout,  a)  in  genera  :  a  st^siitua  in 
offieie  Români  strainiloru  ;  a  aubatilii« 
unui  arbore  b^ânu  (dtulutenera  $ivi- 
gorosu;  b)  in  specie  :  a  substitue  uhu 
erede;  a  si^stitue  eopiUului  propriu  M- 
pitlu  straniu. 

*  SUBSTITUIRE,  subaituHu.  eto., 
vedi  substituere,  substitutu. 

"  SUBSTITOTIONB,  a.  f.,  lubsUti- 
ti»,(fr.iobatItitloii);actiODede«ti&stt^ 
ere,  l.iDgenere:su&sMti<ir)»ed«per«tf)ie 
in  funetioni ,  aubstitutionea  de  arbori 
betrani  eu  alţii  teneri;  2.  in  apeeie  :  sub' 
stitutione  de  erede,  substitutiono  essem- 
plaria,  stAstitutione  directa,  stAstiMi- 
oni  reâproce; — substitutione  cu  tUtuâe 
funetione  la  unu  tribunale. 

*  SUB8TITUTIVU,-a,adj.,BBbat»«- 
ttris,  (fr.  aibâtltatlf);  aptu,  propriu*  a 
substituere :  medicamente  substU«tive;in 
spioid: proposittone  substitutiva,artielu 
de  eorUractu  substitutivu,  condiţionate. 

*  SUB3TITUTU,-o,  part.  s.  (d'in  «6- 
stitaere),  sibBtItntni,  (fr.  aubatltaA,  sifc- 
■titat);  1.  in  genere  :  merce  rea  subs^* 
tuta  aitei-a  frono;  offieiari  substituţi  ro- 
eiproee;  2.  in  specie,  a.  m.  personale, 
«NU  su&jf  tfutur^magistratn  inaardnatii 
a  supplenf  minijtrulu  pnbHealonganna 
tribunale. 

*  SUBST0UAGHANTE=:5H«8fMW- 
ean<e,  adj.  part.  prea.,  anbatvaaeluni 
camn  stomaikante,  cama  anpperatn. 

*  SUBSTBAME,  pL  substramute.  ni- 
•traaeB,  (din  substemere);  ce  se  sub- 
steme :  pEiIie,  fSnn,  tapeta,  scortia,  etc; 
vedi  si  'substrameniu. 

*  SCTBSTBAMENTU,  pl.-e,  wbrt»- 
Mentaa;  camn  in  aceUn-asl  seaan  cu 
alin  formei  substrame. 


=y  Google 


SUBSTBATn,-fl;  a^.  part  a.  (d'in 
aubstemere),  sDbstratm,  (fr.  substrâ* 
tam);  1.  in  ^nere :  tapete  substrate  suh 
uUde  eaUdorui  seortie  de  subslratu  seî- 
Idaru;  substraitilu  eurtet  cu  arefm;  2.  în 
specie,  e.  m.Tea\6,mbstritu:^stthstan- 
tia  :  aitributde,  calităţile,  proprietăţile 
fientieloru  nu  potu  stă  fora  unu  sub- 
^atu;  veri-ce  aeddetiiia  presuppune 
unu  substrat»  neperitoriu. 

•  SUBSTSEPENTE,  adj.  part.  prea., 
Robitrepens;  cama  s^epente. 

•  SCBSTRICTD,-o.  adj.  part  (d'in 
suhslringere),  snbstrl«tna. 

•  SUB9TBIDENTE,  adj.  part.preS., 
■BbstrldenK,  camu  siridenîe. 

SDBSTRlNGEBE=5«s(n«5ere,  (se 
conjuga  ca  t.  stringo'e),  T.,  substrln- 
9*x»i  a  stringe  de  desuptu,  si  de  acf, 
a  contrage,  scurtă,  micusîorâ,  împuci- 
n&,  etc.;  1.  proprie  :  a  suhstringe  perii 
eu  unu  noău,  a  suhstringe  eapulu  col* 
hAui  cu  frSnele,  a  suhstringe  pânticele 
cţi  cingVa;  2.  metaforica  :  a  suhstringe 
edle  effuse  tn  discursu. 

SUBSTRlNSTJ,-a,  adj.  part.  (d'in 
svbstringere),  Eobstrlctos. 

•  SUBSTRUCTIONE.  b.  f.,  gnbttrbe- 
tU,  (Cr.  BabBtrnotioD);actioneBieffectn 
allu  actionei  de  substrugerez^substru- 
ere  :  struetione  inferiore,  subterrania, 
fundamentu;  în  speciale,  conatmctiooe 
vechia  pre  care  se  redica  alt'a  noua. 

•  SDBSTSUCTU.-o.  adj.  part.  (d'in 
substrugere),  snbitrnetna. 

•  SUBSTBUERE,  si 

•  SUBSTRUGERE,  (se  conjugaca  v. 
struere  ==  strugere),  T.,  sibatraers;  a 
struge  de  desuptu,  d'in  dîosu,  afundu,  in 
pamentn;  1.  proprie  :  a  substruge  fun- 
damentele casei;  2.  metaforice  :  a  sub- 
struge eaUUe  principali  mpetrisiu;  3.  a 
surpi,  derim&. 

*SUB8TBUSSU,-o,adj.  part.  8.  (d'in 
si^strugere^isuhstruere),  inbafractaB. 

•  SUBSULTANTE,  adj.  part.  preş. 
(d'in  suiaultare),  sabBolbni,  (fr.  lab- 
RBltaat);  care  si^suUa  :  motUi  subsul- 
tanti  âe  cdtremmTt. 

*SUBSCLTABE,T.,  mbinltare,  (d'in 
sub-sattare);  a  saltă,  sari  in  susa  ;  suh- 
wttaH  de  bueewia,  subsuUa  semt^pa- 


tnenttdui  de  eotremure;  metaforice  :x<y- 
lulu  concisu,  frasile  scurte  suistdta  6n- 
eumu.  41 

*  SUBSDBDITATB,  s.  f.,  (fr.  tab- 
■urditti);  stătu  de  subsurău. 

*  SUBSţrRDU,-a,  adj.,  sib.snrdni; 
camu  surdu. 

'  SUBSUTn,-a,  adj.  part  (d'in  sub- 
suere),  sobintuB;  eosutu  de  desaptu. 

*  SUBTABIDU,-a,  adj.,  gDbUbldH*; 
camu  tahidu. 

*  SDBTACITQ.-a,  adj-,  «obUcItm; 
camu  tacitu-=tacutu. 

*  StJBTALU,  8.  m.,  vedi  subidu. 

*  SnBTANGENTB,  adj.  part.  a.  (d'in 
subtang&^e),  (fr.  sobtinKent-^);  care  at- 
iinge  in  unu  puntu,  si  in  specie,  ca  snbst. 
f.,  suhtangerUea  =  parte  a  assei  unei 
curbe. 

*  SUBTEGME,  'pX.  suUegmxne,  ttA- 
tesmen;  vedi  suhteme. 

*  SUBXEGERE ,  (sa  conjuga  ca  v. 
tegere)yy.,  sobteţere;  a  tege,  coperi  de 
desuptu  :  nuerii  subtegu  eeruîu. 

*  SUBTEG0LANIU,-o,  adj-,  ssbte- 
f  Dlânenst  care  sta,  se  afla  suh  tegle,  sub 
tectu  sau  coperimentu. 

*  SUBTELU,  s.  m.,  sabt«U  cofunda- 
tur'a  talului,  talpei  petiorului. 

*  SUBTEME—  subtegme.  pi.  subte- 
mine,  BKbtemen  si  sobtegmen;  bătătura 
la  pandia,  in  oppos.  cu  slame'sin  arăt' 
tura  :  stamele  se  seceme  cu  spafa  «oH 
Hâde,  sau  cu  arundinea,  Sro  subtem^ 
se  insere  cu  radi'a  prin  stame  si  se  bate 
eu  spat'a;  metaforice,  reri-ce  tortu,âra, 
tesautura  :  m&femi»«  purpurie;  n^te- 
me  de  lâna,  de  Imn.  de  c^h%epa. 

*  StJBIENDERE,  (se  conjuga  ca  t. 
tendere),  t.,  sabtendere;  a  tende  pre  de 
desuptn  :  cor^a  subtende  areulu  unui 
cercu ;  si :  eonfa  e  subtensa  de  aradu 
seu. 

*  SUBTENSU,-o,  M(j.  part.  s.  (d'in 
aubtmdere),  snbtensDS  si  ■■btentai. 

«  SUBTENTACULATtJ.-o,  adj.  part., 
(fr.  sibtentksnlâ);  mai  mai  aprope  ten- 
taculatu :  ^nte  subtentaeulate. 

*  SUBTENDE,  adj.,  sabtemlsicama 
tenue,  camu  suptire. 

tt  SţJBTER,  prep.,  snbter,  care  oc- 
enrre  io  acâsta  fomu  dassioa  oamai  in 


=y  Google 


eomposîtioni,  precnmii  se  vede  iu  w- 
semplele  nnnattîrie. 

*  SCBTBBCAVAT0,-a.  adj- «■>»*«'- 
««ratnij  cavatu  pre  de  desnptu :  rupi 
$ttU«reavaie.  ripa  âuhtereavata. 

*  SUBTEECUTANnJ.-a.  adj.,  «ib- 
terentaniii  i  eare  e  svb  cute :  $tibter- 
adania  umore,  apa. 

*  SUBTERDUCEBE,  (se  coiyuga  ca 
T.  ducere),  T.,  iDbterdneBre;  a  duee  pre 
de  desuptu:  in  specie,  a  duee  pre  sub  mâ- 
na, pre  foriaiu,  a  furi,  sustrage. 

*  8UBTEBPLUEKE,v.,aBliterBnerB; 
a  flue.  CDire  pre  de  desuptu,  pre  dJosu  : 
(«rente  infrieosiatu  sulterfluente  mu- 
ndu  casei. 

*  SIIBTERFnaEEE=stt6ter/ii3irc, 
T.,  BDbterfbfcret  a  fugi  pre  sub  ceva ; 
ăito  ca  mai  deau,  a  ^gl  pre  iubmâna, 
pre  ascnuau,  pre  nesentîte;  &  şterge,  a 
se  stracuri,  a  tulii,  scapă  cu  artificie, 
preteste,  a  elude,  etc.  :  a  sublerfugi  (fin 
postulu,  d't'n  stationea  $ea;  a  suilerfugi 
miliţia,  pen'a,  dttori^a  de  ăesfaeutu;  a 
aubterfiige  legea.  ordinUe,  obligationUe; 
a  subterfuge  inchisorea,  custodi'ii,  etc. 

*  SUBTEEPOGIU,  pl.-c,  (fr.  sibter- 
fbire);  media  de  a  subterfagere  :  eauia 
sMer/Ugie  spre  a  essi  d'in  inmrcaiura, 
ffi»  laeiulu  in  eare  e  pr&iau;  a  usă  in 
tote  si  pentru  tote  varie  si  midte  suiier' 
fugie;  eşti  prensu  «t  flt4  e  subterfugiu. 

*  STTBTERPUNDARE,  T.,  «nbter- 
flmilftre;  a  funăd  de  desuptu. 

«  SUBTEBIOBE,  adj.,  labterlor} 
comparativu  d'in  subter,  care  in  origine 
e  adj.,  subtent,-a  =^  i6  desnptu,  de 
diosu,  etc. 

*SI7BTERJACEBE,  t.,  iii1iterj«er«] 
ijaee  «u&  ceva,  ai  de  acî,  a  fi  puau,  a 
stă,  a  fi  situatn  nid  sau  aprope  de  ceva  : 
vastu  sessu  supterjaee  acdlui  monte. 

*  STJBTEBLABEBE,  (se  conjuga  ca 
T.  îabere),  t.,  snbterlabi;  a  labe  pre  de 
deaaptu:/2MfÎNlH  Sî^terlabe  murii  loUi- 
eei  urbe. 

*  StJBTEBLUEBE,  T.,  sibterlHrei 
a  lM«=alau&,  spelllî,  udi  pre  de  desopta : 
uad'a  suhtarlue  rupile. 

*  SUBTEBLirVIONE,  8.  £,  mbter- 
1it1«|  actione  de  a  utfAarluere :  mori 
moMi  ^m  ripecaăuprinauhterluvione. 


*  SOBTEBMINALE,  adj.,  (fr.  aib- 
terniiial);  aprope  terminale,  mai  mid 
pre  fermiMtt.  pre  margine. 

•  SUBTEBNATANTE,  adj.  part, 
■■bternattati  care  aulAemata. 

«  SUBTEBNATABE,  t.,  inbtena- 
tare;  a  nat&=.vti\A  pre  de  desuptu,  pre 
a  fiiudn  :  siâdernata  peseU. 

*  SUBTEBNTJ,-a ,  adj. ,  ■■btenas  ţ 
(d'in  subter.  ca  internu  d'iu  inter);  ca- 
re e  de  desuptu,  de  diosu,  infemu,  iufe- 
riore.  etc. 

•  SDBTEBKANIU,-».  adj.,  aabter- 
raneu;  care  e  sub  tSrra  ^  pameutn  : 
subterrani  soriei.  subterranie  avuţie. 

*  SDBTEERENU,-a ,  adj.,  anbter- 
renn»;  yedi  subterraniu. 

•  SUBTERTENUARE.  t.,  aabtert*- 
nvareja  ^enture^subtiriare  pre  de  de- 
suptu. 

»  SUBTERTERTnr,-a,  adj.,  anbter- 
tertlns)  care  espreme  una  relatione  nu- 
merica iu  care  unu  numeru  ata  cOtra  u- 
na  tertia,  cu  c&tu  e  mai  mica  de  câta 
tertiu  :  numrru  subtertertiu. 

•SUBTEBVACANTE,  adj. part.  preş. 
Bubterraeang;  vacanterrdesertu  pre  de 
desuptu :  loeu  subiervaeante. 

•  SUBTEBVOLABE,  v.,  subteire- 
lar«;  a  volâ=s]30Ti  pre  de  desuptn  :  cu 
mare  stridore  suhtervola  nuerii. 

*  SUBTESSEEE,  (se  conJQga  ca  t. 
tessere),  v.,  Bobtexereţ  a  tesse  sub  ceva, 
a  tesse  iu  ceva,  si  metaforice,  a  adauge, 
subjunge  :  a  suifease  pandiei  nomele 
seu;  a  aubteise  muUe  la  edle  disse. 

•  SUBTESSULARE,  adj.,  (fr.  sab- 
teBBBlalrB);  care  e  mai  mai,  aprope  tea- 
sulare,  aprope  de  form'a  anei  teistda, 
adaco  unui  parallelipipedu  rectauguln. 

•  SUBTESSUTU  ai  «*Werf«,-a,  adj. 
part.  e.  (d'iu  stibtessere),  anbfextaB. 

*  StJBTETRACHOTOMU.Hi,  adj.; 
(fr.  Bnbtâtra^hotoine);  care  e  mai  mai 
fe(racA(tf(tmM=tftlîatn,  dsapartituin  di- 
viaioni  imparechiate  e&te  patm — patru. 

*  SUBTETBAaONU.-a,  adj.,  (fr. 
BnbtetraKoae);  cţre  e  mai  mu  tefira^onu 
^ca  patru  ftoglarî. 

SUBTILE=s«J«re  si  tuptin,  adj., 
BaMllia,  (it.  BottlIe.i3p.BBUIiport.aab- 
tU,  proT.  BDbtII,  B»btU  8i  laUlj  T.  fr. 


yGoog  Ic 


SUB; 

•■tu,  MBttl;  n.  fr.  aibtil),  t«Daii,  f  ra- 
«IHtf  exilla,  d«lleatiiB(  Mliitns,  rarRg, 
pueu;  finn,  tenne,  strinsu,  oppositn  Ia 
grouu;  1.  proprie,  a)  in  genere  :  jiru 
stAtire,  vergeUe  subţiri,  Umne  subţiri, 
svhtirea  tela  a  araniei;  subţire  pandia, 
mibtire  «d^erta,  atihtire  aseutitH  de  apa- 
ta,  auptire  arunăine;  suhtiri  degiie.  sub- 
ţiri petiore,  femina  subţire  de  statura; 
juni  inalti  si  «itMin;  arbori  inaUi  si 
subţiri,  eerbulu  are  ptUorele  subţiri; 
metassarîa  subţire,  pannura  Buitire , 
gut^  forte  subţire;  ca  adverbiu  :  înve- 
stiiu  at^ire;b)  ia  apecie,  a)  pentrn-Ii- 
oide,  m(Mrei=raru,  qq  indesatu :  sorbe 
subţire,  lente  ferta  prea  subţire:  negre- 
tia  de  serissu  subţire;  Ş)  s«&^tZe=rpeae- 
trabile,  pertnnditorin  :  at^iri  venene; 
bate  ventit  subţire,  e  gem  subţire,  f)  •de- 
spre voce  :  vocea  eopillareaca  e  mb- 
tire;  sonulu  subţire  aUu  cordei  ăe  susu 
allu  viorei:  inse,  io  acesta  casq  si  cu 
seoaula  -de  pertanditorîu,ca  mai  susd  la 
b)  si  mai  dioea  la  urmatoriulu  :  2.  mn- 
taforioe,  a)ia  genere,  8u(fi{«=:penetra- 
bile,  pertnudîtorii),ageru,  delicatu,  etc: 
subtâ'e  olfadu.  gustu  si  mai  subţire; 
mente  stAtire,  spirite  subt^  esplieatio- 
ne  stAtile,  subtile  interpretatione;  capu 
subţire,  ureela  auptire;  b)  in  specie, 
a)  MtdJife^&ccnr&tu,  easactu,  Gnn :  ar- 
gwBtentatione  subtile,  cogitatione  sub- 
tile, obsereationţ  subtile,  astione  sub- 
tile, narrati<me  si  espositione  «ud/iie; 
descriptioni  subtili,  inventioni  subtili ; 
p)  «uMiIe=:piea  ânu,  ce  Boapa  mentei 
ptia  essagerata  delicatetia  :cesputUtu 
e  siditiîe  ai  greu  de  inteUessu;  assemim 
lucruri  lubtiU  »h  incapu  iu  mentila  io- 
torwa;  advocaţi  stAtili,  theologi  si  mai 
sustSi;  t)  subtile  =  desteru,  isdemana- 
tiGQ,  abile,  oallidn,  eto.  ijoeatori  de  jo- 
curi aliatorie  forte  svltăi;  vulpea  e  for- 
te tubtUe,  mn^efo  su  beiie  suSftît ;  ce 
subtile  prestidegitatoriu ;  subtile  furu; 
tubtiti  artificier  furtu  forte  suUHe;  t)  de- 
spre stjla  si  stylistu,  «uiftle=:aimpln, 
politn,  fora  ornamenta,  d^ro  gratiosa  : 
gewAu  ide  ^in  suUii£  e  aptu  la  espo- 
ftfioMt;  sorine  Imate  si  subt^;  styl^u 
subtUe,  de  si  nepectinat»,  place  forte; 
styMu  fUos<^l<nm  e  âe  regula,  subtiie, 


8DB. 


mi 


seeeu  si  spinosu;  autori  siiiMIi,  ăiro 
pwAnu  veemerUi;  fiii  subtUi  «*  narra- 
tione  si  argumentatione;  oratoriu  lub- 
tHe  si  elegante;  e)  8u&tiîe=delicata,  ca- 
re se  face  sau  se  dica  pre  departe  ei  ae- 
coperitu,  asia  ca  se  du  oflenae  :  eu  ap- 
pucature  subtili  capiii  totu  ee  vrei;  eu 
vorbe  subtili  poţi  spune  cuiva  totu  ad- 
devertdu,  fora  a  Voffende;  cu  procesau 
subtile,  ou  paasi  subtUi,  prin  me^loee 
subtili  te  poţi  insinua  veri-cui;  C)  sub- 
/iîe=parca,  macru,  debila  de  poteri  si 
de  atare,  mai  vertosu,  strigosu.  etc.;  — 
3.  ca  subat.,  a)  person.,  unu  Sfibtiîe  m 
cogitarile  selîe:  b)  reale  :  subtilele  iw 
e  liusioru  intellfasu. 

SUBT1UA.RE  =  subtiriare ,  supti- 
riare,  suptirare,  (suptiiare),  T.,  (it.  wt- 
tlgllare),  teauarej  attennare,  ÂUaere, 
aenere»  excvler».  a  face  subttle^zsub- 
tire,  suptire;  1.  a  miensiorâ  in  unt 
sau  mai  multe  dimeosioni :  a  subtiUâ 
lemnula,  firulu,  ascutitulu;  a  SHbtUid 
peltea,  eorpulu  2.  a  rar[ :  a  subtiliâ 
sorbea,  lentea  ferta.  dvleâti^a  de  pome ; 
3.  a  ascutf,  si  metaforice,  a  cultivi, 
a  face  culta,  delicatu  :  omtdu  se  sub- 
tiliâ prin  tnveJtoJura  si  cultura;  a 
subtUid  punsur'a  acului ;  a  se  stilMliâ 
spre  capitu;  mentea  se  subtiliâ  prin 
studie. 

SUBTILIATICn=  subliriaticu,  sup- 
tmaticu(supttiaiieu),-a.  a,i}.,t«mml»,gTm- 
eilU,  •zlUa;  camu  subtile  sau  prean&- 
tHe:  petiore  subtiliatiee,  fefest^iliatiee, 
arbori  gubtiliatici. 

SUBTaUTIONB  =  suUiriatione, 
suptiriatione,  (suptiialione,  etc.),  s.  f.,  t«- 
nnatie,  atieanatlo,  teanltas,  RraBllItatj 
rarefafltlo ;  enltns;  aotione  de  a  aubtUi- 
are ,  cnmu  ai  stătu  produssa  de  acea- 
asi  actîone  :  subtiliationea  lenmuliit, 
suitiliationea  mentei;  mare  e  subtilia- 
tionea, la  care  a4}unge  omwlu  prin  cul- 
tura. 

SDBTnJATOKIU  =  nJOiriaţoriu , 
tuptiri(Uoriu,(auptiiatoriu),-i6ria,ai^^B.t 
tennana»  estenaana,  (tilnti««,  uaeHi  etcţ 
care  subtiliâ  :  invetiatura  subtUiatoria 
de  mente ;  ajunu  st^tiliatoriu  de  sta~ 
tura;  artUe  subtiliatârie  de  omeni. 
'  SUBTILUTU=su&/irtatH,  supMa^ 


>yGoog[c 


ust mK 

(mpHiahOra,  «41-  pwt  b.  (d'in  mM»- 
lidn),  t—mta»,  ciltaa,  Mntila. 
STTBTILIATUB  A=mMtrM/t(ra,  (st^ 
tiiatma).  s.  f-,  âtteniatl*»  tonalUif  rn- 
ellltut  rareCutl*}  enlt^B^  etc.;  acfdone 
de  «NiMtars,  i6w  mai  vertosD,  effeetn, 
stata  prodnsan  prin  scea-asi  actione : 
niMtltater'a /tmlut,  pândiei;  niU3ia- 
UK'a  fMenM,  poponilw  prin  «ulfira. 

•  SUBTILIFOLIU,-a,  adj.,  (fr.  8«b- 
tilir*ii«);  care  are  pMe  niom. 

*  SUBTILtLOCENTE,  adj.  part.pre8., 
BnbttilUv«*ii8t  care  Ioee=vorbeBce  m&- 
ftle;  redi  si  Mto7t7oe«. 

•  SUBTlLUiOCENTIA,  s.  f.,  ■■Ulii*- 
qMiMa;  Torbire suMAe. 

*  8UBTlLIL0CU,-a,  adj.,  nbtllllo' 
qieiti  care  Ioe«=rorbesce  siiUtI«. 

SUBTILIME=:ntMtnDM,  ('wjrftiMe;, 
g.  f.,  redi  mi&<il»tot«. 
SUBTILIORTr=«uMtnoni,  avpttriorM, 
(svH^Moru,  suptiioru),'a,  adj.,  tenaln- 
iflolas,  «xllls )  deminiitiTu  d'in  nfiMe; 
Tedi  si  mUirdUt. 

SUBTILISARE,  t.,  (fr.  aabtillier); 
1.  ea  acelln-asi  eensii  ce  are  si  form'a 
MfUiltare,  care  e  de  preferitn  in  aoestn 
casn ;  d^ro :  2.  cu  sensnlu  speciale  de  a 
face  siMUitati  de  vorba  si  de  eogîtare : 
cine  subtUisa,  adesea  so/istiea;  a  mbH- 
lisâ,  tmăe  a  emmagl. 
.  STJBTILÎSATIONB,  s.  f.,  (fr.  «obtl- 
ni«tl»B)  j  actione  de  mUtZifotv. 

8UBTILIT  ATEsMK&driW^  (aupUe' 
taie),  s.  f.,  BDbtIlItM,  (it.  settllIUte  si 
••ttllttă,  isp.  BsUlldad,  porii.iabUIIdi4e, 
prOT.  sntUIUtsiutUedadffr.anbtllIUX 
tenoltasi  irraflHlteii  exlIltu,nrlt«i,Ma- 
olea,  etc.;  calitate,  statn  de  niMtTe,  pro- 
priesiingeDereimţftlţ^a/ea/SreJoru,  j(- 
hrel(mi.  perHoru,  afomtiom,  panăUloru, 
ştoffetom,  goBelont,  Unidom,  smkeU»- 
loru;si^tt^ateapeiior^oru,  degitâont; 
ti^tiiUaiea  $orbei,  aenilyi,  vaporUoru, 
mierUorv,ntiMiiie»tidiii;nJ)tiUtateaar- 
borUoru  intM  ai  avolti;  nAtSUatea  vene- 
nultri,  ventiHui,  voeei;  2.  metaforice  si 
speciala  :  subtUUatea  gmtuUâ,  taehiui, 
(baciului,  mentei,  cogxtationUoru,  argu- 
metUaUonUoru,  eesftcmJIora,  obsenatio- 
"  nAoru;  subtilitatea  judeâidtii,  tpiriiittui; 
— mUJItMoa/Hn(M,iK90ffaforMNt,niZ- 


BPl. 

pei,  timiai;—siAtitilatM  tlyUtm  arat»' 
ritimi,  MorrafMMsJ ;  aiMUlatea  îmi  De- 
ffMMf&em  ti  a  Im  Li/tia;  ttibtilitati  tefi- 
sMee,  oMUOate  eapUota;  mMOifaMe 
IM  m  pentru  poporu;—ttAt3iUatM  por- 
tvUm,  portant,  atntimmtdom. 

8UBTINEBE,  t.,  nbteierej  vedi  fw 
aţinere. 

SITBTINNIBE,  t.,  nbtlnlrtf  tMn- 
t^=titH  ineetn,  a  oamn  tiid. 

SUBTIBABE,si(Hwv,mMtr«fate,«to., 
redi  nhtiUare.  aiibfiU,  nAISitate  ,  «to. 

SUBTIB£LLn,-a,adj.,pHUteni*r, 
irrafltlior»  r«rl«r,  sBMIII*r;  deminatiTa 
din  na«ire=ni)Ule  :ce  atOairtOefelefee 
aubUrdlu  gatm  de  roeMaf  eestitireUe 
menţiona, 

•  SnBTITUBABE,  t.,  sibUlibin; 
a  eamn  li^hâ^zt  secaniule^ni,  ava- 
oin&  in  ana  parte  si  alVa;  metaforiM: 
anbtititba  Ufw&'o,  Jtssels. 

SUBTBACnONE=m^a(!fKms,  8.f., 
BibtrxeM*,  (fr.i«iitraetl«n);  aotlonede 
subtragere :  aiAtrac^onedeargentmprim 
ftwtde;  in  specie  :  gubtra^kme  a  umti 
mmeru  â^in  alta  nument;  subtraetiO' 
nea  e  una  ^inoperatiomle  arHkmetiee. 

STTBTBACTU  —  sustmelu  ,-a ,  adj. 
pari;.,(d'in  subtragere),  svbtrMtaii  «&je«- 
telestAtraete  iJe^n ,  aumm'a  ti^fraeta. 

9\JBT:SikQSSR=auslragere,  f  se  con- 
juga oaT.fra9«r«),T.,Hbtr«llflra,(fr.s«i- 
■iraire),  aMi^pre  desopta,  indiom;  a 
Mi^pre  fbri8iD,pre  aseonsa  pre  snb  mftna 
a  fari;  a  leii&,  rapt  despartf,  departA,  ete., 
1.  proprie  :  a  subtrage  ter^eea  ie  sub 
jugu;  a  subtrage  titm-a  buceaPad^in 
gura;  terremdu  se  subtrage  âe  stirpe- 
tior^  nostre;  2.  metaforice :  ăSeo  mb- 
tragi  ide'a,  eoventulu  nu  mai  are  r4- 
^mu  pre  nemiea;  a  subtrage  menteitur- 
batapre  bietU  innoeenti;  8.  in  specie : 
a  si^ragesmnme  tPin  summe,  aseadt : 
MNimm  se  stitragu,  se  admta,  se  md' 
tipliea. 

SUBTBA8Sn=sw«raHit,-a,  «(j.part 
8.,  (d'in  siAIragere),  siMrHtii. 

•  SUBTBANSVEBSU,-o .  adj.,  (fr. 
sibteansTene);  cama  transversu. 

•  SDBTMAilGULAEIU,-<i,  adj.,  (fr. 
sabtriugiUlre);  oaoia  triangiiariu: 

•  StIBTBICflOTOMU,Hi>  adj.,  (fr. 


>y  Google 


nkttlektttiH);  âpnf9  triehctomK=»r 
prope  divisa  in  tnl  parti  ecwli. 

•  SDBTSILOBATC,-a.  adj.,  {&.«■»- 
trlUM);  siwope  irU()batu=aprop9  di- 
viia  in  trei  lobi. 

■  «SUBTBIFLn,-a,ad)-t(&-»l»trlpl«); 
de  ta«i  ori  mai  micn  ea  altnlti :  raHtme 
nMHph.  nwMmlH  don*  e  mMnpJu 


«SUBTBI8TD,-<i,  adj.,  labtrliUii 
cama  trktu. 

SUBTDsMpfti,  prep.  adr. ,  aabtnt, 
(it.  ••«•»  proT.  nbt,  tr.  wbb),  BBbtar 
nb;  in  eoDOarrentia  on  ni&=»u,  eta  inse 
oOtiii  aefata^  ea  intnt  oOtra  in  .*  w^ 
anţpo,  Mvte  mfytt,  pn  ftiţrfu  aripa,  prs 
«NşfN  mâM ,  da  mpte  uripa,  ăe  suptu 
mita.  Ca  ds  rednplioatu  devine  sobatan- 
tim  maae. :  ăe  desuptulu  aripei,  da  de~ 
mphdu  metd,  pre  âedesi^Mit  petiore- 
loni. 

•  SUBTUBERCULATU,-»,  adj.,  (fr. 
nbtaktreiU);  mai  mai  tuberenlahi,  a- 
prope  de  form'a  MieretA^m. 

•  SUBTUBBINATtT,-o.  adj.,(&.Mb- 
tarblB<);  mai  mai  turbinaiu.  aprope  in 
forma  de  tttrhine. 

•  SUBTUBFB,  adj.,  lobtirpls;  oamu 
tmpe=.nmaoBa. 

•  SUBTURBIOULATO,-»,  adj.,  (fr. 
■ibtarrieiU);  aprope  tmriciiîatu. 

«  3UBTnSSIBE,-M0H,  T.,  «■btMilr^ 
aeamn  fwaf. 

«  SUBTUSU.-A  adj.  part.,  (d'in  n^- 
imtâen),  nbtanti  ca  intellesanlo  epe- 
«iale  de  :  cama  ituu  un  contmm,  ob- 


•SUBUCnLA,  s.  f.,  ■■bieaU,  (&. 
nbaeile);  1.  Teatimeatn  intima,  eamâ- 
$ia;  2.  genn  de  animali. 

*  3DBUCULABE,  adj.  s.,  (sabieala- 
rta>  fr.  sabMilBlre);  relativn  la  $ttlm- 
cda:  eUni  m&Muîan;  ca  s.f.  reale, 
MiftiMiiIarm,  gena  de  piuite  diostyle* 
donie  d'in  fanuli'a  cmciferelonL 

*  SUBI}LA=Miaa,  B.  f.,  anbnlaj  in- 
stramenta  aoominata,  cu  oare  seim- 
poDge  Bî  se  Kanreaee  ceva  pentra  varie 
nanii;  vedi  mila. 

*  SUBULATU,-a.  a^j.  (fr.  a«btd<),  fa- 
ento,  4B  fnma  de  ni&iwMla=BnUa,  ouma 
n  mnikita  ca  nt&HCNfa  =  ralia :  acele 


8nB.  IWS 

iJbindom  bh  lAiteulate ;  ftUa,  foUora 
aiAueuiata. 

*  SnBULICOENU,-a,adj.,  (fr.Hb«- 
lleerie);  care  are  corne  ^  aatenne  ca 
atAid'a. 

*  SUBULIFEBU,-a,  adj.,  (fr.  •■mii- 
Rre);  care  are  fdie  gubutate. 

*  SUBDLIFOBUE,  adj.,  (fr.  iiball- 
fbrae);  care  are  foma  de  wbida. 

*  SDBULIPALPtr,-o,  adj.,  (tr.  »ka- 
llpalpe);  care  are  j)aIpeIeM&uîate;n)bBt. 
pi.,  subtdipa^^,  eectione  de  insecte. 

*  SUBTJLIPEDE ,  adj. ,  (fr.  anball- 
vhie)ieaio  axa  pedae=8tipidMMl»daiu: 
plante  aubulipedi. 

*  SUBULIROSTEU,-a,  adj.,  (•«bs- 
Urastre);  care  are  roahtdu  subulatii. 

*  SUBONILENTE,  adj.,  (fr.  »bul- 
deoU);  care  mai  nu  are  de  o&tn  Nfw 
dente. 

»  SUBUNIVALVU,-».  adj.,  (fr.saba- 
BlTalre);  care  mai  nu  are  de  oftin  wm 
vtUm. 

*  SUBTJBBANITATE,  s.f.,  labarba. 
vitui  stătu  de  stiburbaim,  si  in  specie : 
1.  loou  vecinu  de  urbe;  2.  locuitori  d'in 
acestn  locu. 

*  SUBUBBANU,-a,  adj-,  sabarbaau» 
(fr.  siburbaln);  care  sta,  se  aflasubima 
urbe,  aprtfpe  de,  Ungă  una  urbe  .-  cate 
wbmbane,  gywmaaiu  Mburbanu,  vimia 
suburbana,  agri  tuburbani;  ea  iubat, 
a)feTB.uiHi8ubwbanu,iuburbtmiinmh 
Imrbanele,  locuitori  d'in  veclnitatea  u- 
nei  urbe;  b)  reale,  «nu  auburbatm,  ana 
immobile ,  nnu  fundu,  unu  agm  in  ve- 
oinitatea  urbei. 

*  8UBnBBICA£in,-a,  adj..eabirU- 
eariu,  (fr.  ■nbarbtoalre);  camu  inao^- 
lu-asi  sensa  ca  allu  formei :  tuburhamt, 
applicatu  inse  si  in  specie  la  prorinciele 
ce  dependu  de  urbea  eapUaU  :  pentru 
Bom'a  vechia,  JtaWa  era  tuburwaria: 
provincia  auburbiearia:=provinma*ub- 
urbana,  dependente  de  ana  urbe  ca- 
pitale. 

*  SUBUBBIU,  pl.<e,  tubarbla*,  (fr. 
■■fearbe^faabtirf);  parte  laterale  an- 
nei  twbe  :  una  mie  are  mcâ  muUe  Mfr- 
urbie;  aiAurbiiie  BueuretcUcru. 

*  SUBUfiEBB,  (se  coQJuga  ca  t.  ic 
rere),  r.,  aibarerej  acamaHnsacda,» 


>yGoog  Ic 


arde  c«va  ţwâttaiansubweperulu;  cu 
peUea  st^tuOa. 

*  SUBCBGEBE,  <Beconjuga  ca  t.  ur- 
gere),7.,  »kaiv*ra|  aurgastib^aurge 
iprope,  a  properi. 

*  SUBUSTIONE,  B.  f.,  lobnitlo;  ac- 
tione  de  siAurere. 

*  SDBDSTD,-«,  adj.  part.,  (d'ia  su- 
burere),  aobittni :  earHesubusta=o&iM 
eamn  arsa. 

*  SUBYADE,  8.  m.,  Bobras,  abl.  sik- 
Tile;  vade=spODsoriu  peotro  vade,  cellu 
ce  rosponde  de  respoaditoriu. 

*  SUBVECTARE,  T.,8ubTMUra,  io- 
tensim  de  la  subvegere. 

♦8CBVECTI0NE,  8.  f.,  »bT«otI*i 
atitione  de  stibvegere  :  subveetionile  pre 
ape  CMfa  tuai  pudmi  ăe  eătu  aubvedio- 
it)3«  pre  oseaiu. 

*  8nBVECT0EI0,-/<ina,  adj.  8.,  sab- 
TMtort  care  subveqe  san  serre  a  sub- 
vegere :  vase  tubve^orie  de  gr&ne  pre 
mare. 

*  SUBVECTU,-».  »dj.  part.  s-,  (d'in 
mbvegere) ,  sihTeetiia  :  grâne  tttbveete 
aiineete  pre  apa  in  navi  si^mectorie  de 
buccate:  «u&oecftilu  de  grâne. 

*  SUBVECTUBA,  9.  f.,  (inbTeotnn), 
HbTMUtj  actione  de  mbvegere,  i6ro 
mai  Teri»su  effectu  alia  aeellei-asi,  si 
in  specie  cantitate  subvecta  in  ona  data 
eu  nnu  oairn  aan  nare :  subveeturetefa- 
ettte  eu  aeSsta  nave  m  acestu  amm. 

*  SDBVEGEBB,  (se  coQJaga  ca  t.  w- 
jirere);  a  vege=&  oarrJl  ca  Bpioarea,  cu 
carmin,  cu  aarea  etc.  eera  de  diosu  in 
BU8U,  a  transportă  asii  iu  susulu  a- 
pei ,  eto. :  pre  m  svbvegsera  armatei 
grilbu  ti  dUe  provtiiom  si  mwnitiani. 

8DBVENIENTE,  adj.  part.  preş.  {d'in 
«HfrwHtre),  f ibreileBi  i  care  nibvine : 
avuţii  aubvenienti  pauperiloru.    ■ 

SDBVENIBE,  (Be  conjug  ca  T.  w- 
mreţ,  r.,  inbTealr*,  (fr.  sabreBir);  a 
vmi  in  adjntorin  cuiva,  si  prin  esten- 
Bione,  a  adduc>)  remediu  Ia  unu  reu :  a- 
vum  se  nibeina  pai^eriloru;  prin  eoh 
nomie  se  stivenmu  defieUeloru  t/tesat»' 
ntiuipU^iat;  amieiistibvinuamieiloru; 
a  si  subvetd  mutuale;  aaiâ  se  covine  fra- 
tScru  a  si  subveni  umt  dUoriit-a. 

«SCBVENTABE,  v.,  HftTentarei 


80B 

ÎDteoeiTB   de  la  pibvmire;  a  properA 
spre  a  subvtmi. 

*  SUBVENŢIONARE,  adj.,-(fr.  iib- 
rentUmnel);  relativa  Ia  ana  stiiveiiA'oiw: 
Minima  sub^ntionale. 

*  SUBVENŢIONARE,  v.,  (fr.  ««b- 
veit!oiBer);  a  d&,  a  face  suhvmtione, 
a  stAvenl  in  modu  regulata  :  a  avhveti- 
tionâ  una  baseriea,  unu  inntitutu  de  e- 
ducatione.  una  aonHate  scientifiea. 

*  SUBVENTIONB,  e.  f.,  (mbreitU, 
fr,  lubTentlni);  actione  de  nAvenire, 
cumu  si  lacruia  cu  ce  se  stdtvine  :  sub- 
vetttionile  pentru  otpitie  de  imvdlidi; 
subventionea  annuale  a  sodetatei  «ten- 
t^iea  e  de  unu  eentu  de  galbini. 

*  SDBVENTOBIU,-fiin"«,  adj.B.,  iwfc- 
ventitr ;  care  stAvine  :  subvmtorii  la 
miseri'a  poporului  m  etUamitame  de  se- 
eite  generale. 

*  SUBVENTBILE,  s.f.,  ■■breitrllej 
parte  înferiora  a  ventrei. 

*  SUBVENTU,-o.  adj.  part.  s.  (din 
subvenire),  snbveBtn*. 

*  SDBVEBDE,  adj.,  sibrlvltie)  cama 
verde,  aprope  eer^e .-  foUe  subverdi. 

*  SUBVEBEBE,  v.,  ■■brererl;  a  sa 
camu  teme. 

*  SUBVERMIFOBME,  adj.,  (fr.  B«k- 
rerBlfarme);mai  mai  vermiforme,  aprope 
forte  de  form'a  unui  verme. 

*  SUBVEBBUCOSU,-a,  adj.,  (fr.srt- 
verraqoenx);  mai  mai  vermeom^plana 
de  verruee,  (vedi  verruea). 

*  SUBVERSARE,  v.,  ubversire}  in- 
tensivu  alin  formei  subverta/'e,  a  properi, 
a  Be  adoperă  a  subverte. 

*  SUBVERSIONE,  s.  f.,  sibrersl», 
(fr.  «ubverilon};  actione  de  aiAveriere  : 
subv&rsionea  staiuiui,  legiloru,  in8iitu~ 
teioru,  ftmdamenteloru  sodetatei;  tiA- 
versionea  lumei,  umversuluL 

*  8UBVEBSIVU,-a,adj.,  (fr.snbver- 
Blf);  aptu  a  subi^rtere :  doctrme  suiver' 
sive  sodetatei. 

*  SDBVERSORIU,-S(ino.  adj.  s.,  wb- 
verBcrj  care  si^verte  sau  serre  a  tub- 
vertere :  ocellu-an  auetorm  si  eubver- 
soriu  aUe  legiloru  seUe. 

*  SUBVER3n,-a,  adj.  pari  (d'in 
tubvertere),  lubversas  t  fundamentAe 
sodetatei  »Aoer$e. 


=y  Google 


BUC 

*  STTBVEBTEBG,  (se  conjnţŢa  ca  t. 
vertere),  t.,  snbTertere,  (fr.  gnbrertlr); 
a  verte  cn  diosnln  in  snsa,  a  intorcepre 
doso,  a  restornâ,  etc.;  1. proprie:  arâ^- 
rerie  me«e7e.  statuete,  eăifieiele,  ntonu- 
mentde,  monUi.  marea;  2.  a  reatorD&, 
nemlcf,  striei,  destmge,  ete. :  a  subverte 
iasUe  soeietatei,  legile,  insfituteh,  liber- 
ia^, prfjudiâele.  ariSe,  acienti4e,  cul- 
iw'a,  testametttutu. 

■     *  SUBYERTICAIB,  adj.,  (fr.  MTer- 
tie«1);  care  e  mai  mai  verHecHe. 

*  SUBVERTTCILLATU.-a.  adj.,  (fr. 
BBbrertlelIM);  care  e  mai  mai  vertU^ 
tatu. 

*  SnBVESIClILOSTT,-o.adj.,(fr.Biib- 
T^BlODleiix);  mai  mai  vesiculosu,  care  are 
aprope  forma  de  ve8ietda=zieaicula. 

*  STJBVESPERTmU,-a,  adj.,  Bob- 
Tespertlnna  i  care  e  aprope  vespertinu  : 
vetUu  siAvespertinu.  ventn  intre  appnBU 
si  m^dia-di;  vedi  subvesperu. 

*  SUBVESPERU,  s.m.,  BnbTfiepemsţ 
ventu  d'între  appusu  ei  m^dia-di. 

*  SUBVESSU,-a,  adj.  part.  b.  (d'in 
avhvegere),  subrextiB  si  snbrectiiB;  in 
specie,  stAvessu^card  e  dereptu,  e  ab- 
rnptu  in  diosu :  costa  ăe  collina  îiu- 
$ioru  suhveasa. 

•SUBTILLICU,  B.  m.,  sobrliiens; 
«TOc«  inferiore,  snbordinatn  altni  «1- 
'UcH  BMperiore :  suieconomu, 

*  3UB\TTRIU,-a.  adj.,  (fr.  subTltrJ); 
mai  mai  vitriu. 

*  SUBVCIjARE,  t.,  BDbTolarej  avold 
=:sbdri  de  diosu  in  susn :  suf^tdtt  sub- 
voia  in  eelesHle  regioni. 

*  SUBVOLVERE,  (se  conjuga  ca  v. 
TOÎrere),  v.,  BubTnlrere ;  a  volve  de  de- 
sapta  înainte :  stt&voZtiu  rapide  una  bute. 

•SUBVULTURIU,-a,  adj-,  Bobrnl- 
tarlnt)  mai  mai  tiHl^t4nu,  apropecavuZ- 
turele  :  ăissei  eo  eşti  suhvalturiu,  eandu 
eram  se  ti  dieu  subaceru, 

*  Si:CGANDIDU,-a,  adj.,  ■D«eiBdI' 
das;  camu,  pucinu  eandidu. 

*  SUCCA.VU,-a,  adj.,  BucoaTui }  copm 
pre  de  desnptu :  loewriaxaxave, 

*  SUCCED ANIU,-o,  adj.,  Buoeedf 
Beng]  care  succede,  vine  dnpoaltulusau 
in  locnlu  altni-a. 

I,  (se  conjuga  ca  t.  ce- 


BUC; 1865 

dere),  T.,Bneeedere,  (fr.  gaeeeder);  li  a 
cede:=mngB  sub  ceva,  in  saa  intru  cera, 
a  intri  :  aeer'a  sueeesse  nueriloru ;  nu 
cotediam  mecede  acellui  palatiu  sau  a- 
eeUu  palatiu;  metaforice  :  tote  eauta  se 
succeda  penn'a  seriptoriidtâ;  2.  a  cede 
=merge  de  diosu  in  bubu,  a  eni,  urci, 
rodicfl,  eic.:  suffletele  sudxchi' eendui 
■iau  cerulu :  a  succede  vutrH  eratei , 
sear'a,  arborele,  motUăe;  3.  a  eeăe  := 
merge  aprope,  a  se  appropifi,  a)  despre 
armaţi :  a  succede  la  castrele  inimicu- 
lui, la  muri,  si :  a  succede  murulu.  a 
succede  muriHui;  b)  a  cede=zmerg9  dupo, 
a  nrmâ,  a  veni  in  locu,  a)  proprie  :  ar~ 
maii  întregi  ai  recenţi  succedu  ceBoru 
defatigcUi;  in  loculu  offictariloru  veeli 
suceessera  cUtii  noui ;  unu  vieariu  suc- 
cede tituîariului ;  primogenitulu  regelui 
succede  tatălui  mortu ;  hti  Somutu  aue- 
cesse  la  regnu  Numa;  se  succedu  unii 
alioru-a;  3)  metaforice,  a  urma,  merge 
dupo  tempu  sau  dupo  demnitate :  etaiea 
succede  etaiei;  vioreUeloru  succedu  ro- 
şele ;  t)  pregnante :  cfifs  succede  cuiva=: 
merge  bene,  esae  la  bonu  capita  :  lu~ 
erulu  succede,  succedu  negotiele  nostre; 
nu  mi  succede ,  nu  've  succede  a  in- 
vinge. 

'  *  8UCCENDERE ,  t.,  Bneeendere , 
(d'in  sub-candere);  1.  a  apprende  pre  de- 
Buptu :  latronii  sueeendu  mai  muUe  case; 
imprestatorii  sueeendu  tomurile  ,*  2.  a 
apprende,  inflacurfl,  attîtiă  :  a  sufflâ  ai 
succenăe  discordia  intre  eivi,  intre  soci 
si  fraţi. 

*  SUCCENSEBE,  t.,  BveDensare,  (d'in 
suceensu);  a  se  apprende,  incende  de  me- 
nta, a  se  supper&,  meniÂ,  infarii :  pre  toţi 
si  tote  suecense  betranuluiraeundu;  eUu 
succense  pentru  nemica;  ce  succenseti  si 
voi  pentru  nemica? 

'  SUCCENSIONE,s.  f.,  8ii««eMlo| 
1.  (d'in  3uccendere)t  actione  de  a  «uc- 
cetuiers ;  apprendere,  incendere;  2.  (d'in 
succenaere) ,  actione  de  a  suecensere  : 
supperare,  meniare,  infnrîare. 

*SUCCENS0,-a,  adj.  part.  b.  (d% 
succenaere  si  d'in  succenaere),  svMtanat 
case  succetue;  ânme  succense  de  of- 
fense. 

*  SUGCBNTirU,-a,  adj .,  Bsee  eaUria, 


>y  Google 


ISM S^ 

(d'U  nuemtu  de  la  «ncouMre);  aptu  a 
tHcânera ,  care  ecie ,  pote  accompani& 
cemtulu ;  flaute  suceetttive. 

*  SUCCBNTOBlU,-«na,  adj.,  bbo- 
eeitori  (&.  MOfleatcnr);  care  sueeine^ 
c&nta  eu  altuia,  aecompaniâdia  Ia  câtUu; 
si  eantoriu  secundariu :  preeetUoritilu 
ti  tiiecentorii  acestui  fempZu. 

*  StrCCENTUBIABE,  t.,  sneeeatnrl- 
anj  1.  a  sopplenf,  aimpleni,  completă 
nna  centuria;  2.  prin  estensione,  a  sup- 
plenf,  impleof  loculo  sau  lipsea,  a  pune 
in  locn,  a  Bubstitue,  etc. 

*  SUCCENTUBIONE,  e.  m.,  eaeaea- 
tirU  { sub-eenfurione=fieatviTiohe  sub- 
ordinatD  altui  eenturione,  subofficiariu. 

*  SUCCENTU,  s.m.,(d'iB«w:citi«re), 
•Heeeiitii)  eantolu  uuui-a  cu  care  ac- 
compaoiâdia  cântulir  altui-a  :  psaUw 
fora  aueeenlu. 

*  SUGCEBNEBE,  (se  eotţiuga  ca  t. 
cernere),  t.,  aaeeeratre;  a  c«me  bene; 
metaforice :  sueeemeti  conceptele  vostre. 

*  SUCCERULIC-o,  adj.,  «DceeraleBa; 
eamu  cendiu  :  creta  sueeerulia. 

*  SnCGESSmiLE,  adj.,  (fr.  anecesl- 
ble);  care  p6ie,  e  capace,  are  dereptulu 
de  a  suee^ere,  in  specie  de  a  sueeedere 
la  regnu,  la  ereditate,  etc.:  sunt  mai  audti 
tuceeaeibUi  la  acida  eretUiate. 

*  SUCCBSSIBILITATE.  s.  f.,  (fr. 
BieeeilbllU6);  stătu,  conditione,  derepta 
de  nieeeatifnie:  sueeessibilitatea  trowilui. 

*  SUCCESSIONE,  s.  f.,  anoeesalo,  (fr. 
in«e«8tUn; — d'in  nteceffiu  de  la  succC' 
dere);  actiooe  de  sueeedere,  si  in  specie, 
iNO0Mer«=urmare  in  loculu  altai-a,  in 
regan,  in  imperiu,  in  demnitate,  ia  ave- 
re, etc.,  cumu  si  loculu,  lucrulu  la  care 
se  succede :  saccestionea  logica  a  ideeloru; 
suceessionea  necessaria  a  consetKn/ie- 
toru,  a  evenimentului,  tanpto'iloru,  an- 
niloru;  successione  debonenrcUe;— 
tuceessionea  ia  tronu,  la  regnu;  succes- 
sione de  gt^erniu  dupo  gâemiu ;  fla- 
care  gubemiti  lassa  gubemiului  edUti 
aUu  tueceaione  de  mm  mare  ineurcatura 
m  finantie ;  suceessionea  fiUHoru  la  sta- 
rea parentiloru;  prin\  mai  multe  «uc- 
cessioni  aeestu  omu  se  inavutl  forte;  a 
nu  eoUege,  a  nu  aUege  nemida  d'in  auc- 
ţessionea  deschisa;  suceessionea  Ugiti- 


SUC. 

HM,  testamentarioi  eeUi  inirefiu  si 
impartu  suceessionea  deschisa  prin  tnor- 
tea  euiva  (fin  consângeni. 

*  SUCCESSirU.-a,  adj.,  aneeeMlrai, 
(fr.  Bneoeuir;— d'in  suceessu  de  la  sue- 
eedere); care  succede  sau  e  aptu  a  sue- 
eedere :  progenia  successiva ,  progressu 
suceessivu,  attaeuri  sucoeasive  de  ape- 
plessia;  calamităţi  suceessive;  in  specie : 
A^eptu  suceessivu;  meamuUi  fiii  ai  prin- 
cipelui successivi  la  tromUu  terrei. 

*SUCC£SSOBIAL£,  adj.,  (fr.  ne- 
eeieerUl);  relativa  Ia  una  $ueee$âione 
legitima :  seadimentu  successoriaie;  redi 
si  saecessoriu. 

«SnCCESSOBHJ.-sJrto,  adj.B.,B««e«B- 
i9riSiieeessarlD8,(fr.siieoeiBear,iBeeei- 
Henl,*lal}— Tedi  si  precedentele);  care 
succede,  in  specie  care  succede  la  regnu, 
la  gubernia,  la  avere,  ereditate,  cumu  si 
care  serve  Ia  acesta  suc«esstone  legitima: 
successorii  parentiloru  sufiliireapectivi; 
suecessoriidu  tronului;  in  utule  terri  su 
si  suceessârie  la  tronu ;  suecesoriu  lui 
Oetavianu  fu  I^beriu;  mai  muUi  suc- 
cessori  la  domnia ;  suecessorU  masculi 
si  femine  voru  imporţi  ereditatea  pa- 
rentesea  in  părţi  ecali ;  capacitate  suc- 
cessoria,  edictu  aueeexsoriu,  legi  succe- 
sorie=legi  de  «uccesstone.-— ia  gmere  -. 
evenimente  successorie,  părţi  suocessorie 
^evenimente,  parti  sueeessive. 

*SaCCESSIJ,-a,  adj.  part.  s.  (d'iD5UC 
cedere),  BaceeBsaS)  (compara  fr.  sneeedf 
si  SBeoiB),  1.  in  genere  :  pretendenţii 
aueeesai  la  tronu;  evenimente  sueoease 
in  scurtu  spcUiu  de  tempu;  nu  aveţi  me- 
die de  sueoeasu  in  aeestu  nsgofiu;  sue- 
cessulu  tempurUoru  anmdui,  successulu 
de  retrassu  la  nevolie,  locu  de  retrassn, 
refugiu, etc.;  2.inBpe<»e,8.m.,«iM»eMu, 
pi.  successe,  ce  se  intempla  cuiva  în 
bene  san  în  ren,  ce  face  cineva  bonu  sau 
reu,  d4ro  mai  vertosa  in  bene  :  essita 
bonu,  resultatu .  fericita ,  evenimeutu 
favorabile,  etc:  mori  successe preeăm' 
jNţlu  de  bataUa;  a  face  negotiu  cu  suc- 
c^su;aconeurrecusuecessulaunaca' 
tedra,  launupostu;  atefdicitădesuc- 
ceasele  selle;  suceessu  bonu  ve  urâM» ; 
reidu  suceessu  aUu  bătăliei;  fora  suc- 
eessu e  mai  puoinu  de  câtu  cu  reu  suo- 


=y  Google- 


BUC; • 

eetauţ  imbdati  âe  sticcestu;  unii  itUri- 
ttaU  ăe  Meetssuht  am  si  de  meceatulu 
attoru-a. 

*  SDCCWIA,  B.  f.,  taeelUa,  fd'in  ms- 
eideny,  bnooata  talista,  in  Bp«cie  boc- 
oftts  de  ounie,  si  mai  allessa  de  oaioe 
de  porea :  spata  da  poron,  cost«  de  porcu, 
baocata  de  petioni,  de  lardo,  ete.;  ma- 
tftforioe :  mâeella. 

*SnGCID£a£,T.,BBe«Uere;  l.(d'iD 
■■b-eMere),  a  talii  pre  de  desuptu,  a- 
fondOt  a  macellarf :  a  sueâăe  nervii  col- 
Mm,  tmneUi  arbor^ont,  peftorek  por- 
eulwi  metaforice  :  a  atc^de  WndinUe, 
lifrtdmt  SMCciaei  2.  (d'in  »k-ea4«re),  a 
oad4  de  desnptîi,  a)  proprie,  a)  in  ge- 
ure :  a  mc^-  in  peţiorelfl  otdlUoru, 
m6  roMe  carmUm;  p)  ia  specia  si  pre- 
guate,  a  eaăS  ntî  sene,  a  lesBini  si 
eadâ  gioBQ :  de  foaie  le aneetdugtnudii; 
âe  eotremufu  suceidu  edifieide;  b)  me- 
Uforioe  :  aneetimlm  »  etueidu  mentife, 
Ammde,  ecfaaeride. 

*SnCCIDD17,-a,adj.,aMeMau,(d'iii 
mteidere  sub  2.);  pre  ealls  de  a  «acei- 
dere,  esposita  aueeiderei :  auceiduu  ge- 
NNClii,  SHceidui  bătrâni  ai  nucidme  be- 
tr&ne. 

•SDCClNCTORIU,-toHo,  adj.  s^  ne- 
«laetor ,  BvetlMUrlnn  j  care  sucănge 
,  sau  serTe  a  ntcemgere;  ia  apwie,  s.  m. 
reale,  HHusiieoineforiti,  pLmcoino^âne, 
baccata  de  atojTa  care  se  pane  pre  d'in- 
ainta,  incepandu  de  la  Teatre  si  lassandu 
pene  spre  geauoli  si  mai  diosQ  d«  ge- 
Dueli. 

*  8UCGINCXULU,-a,  a^j.,  stoelse- 
talns;  damiDativu  d'in  swMntu,  poeiou 
mctMU  Bau  ancnnct»,  eamu  deacins», 
dasmatiatu. 

*  SOOClNCTU.-o,  adj.  part.  s.,  (d'in 
fMCOMfşrs),  sacelaetH :  WMert  «MOMf  *; 
in  Bpecie,  a)  SMOnicf  u^paratai ,  dis- 
positn;  b)  mcetfKficzscarta,  strinsu. 

*  âUCCINEfiAJtUOrO»  adj-,  siaeiM- 
nrias;  oare  se  faoe  sub  cmer«z=eenu- 
zikztwiemuintrarie,  ooptaeuboennBia. 

«  SUGGIM£BE,  t.,  saeataere  ,  <â'ia 
««(•canere=:oantare);  a  caati  od,  pre 
Ungă  altnln,  a  aoeompaoi&;  metafohoe, 
a  eonsonâ,  a  armonisi,  a  s«  nKt,  a  coa- 


ano 1M7 

«SUCCIKOMBB,  (seoolijnga  eaT.«m> 
g&'c),  T.,  Baeelvfare;  a  etn^epre  ded«- 
Bnptn,  de  diosQ  in  bbsd  :  asMonnjjfe,  pân- 
tecele aaucdngeveaiimentulupreaWngiii 
metaforica,  a)  a  soarta,  abbreTii,  oontra- 
ge,  mai  allessu,  a  redieft,  8nfflee&,  ete.; 
b)  a  par&,  prepari,  armi,  omă,  mani, 
instnif. 

*SUGCIKâLD=nK>(»iijniIw,pl.-e.He' 
•lasDiaa ;  cii^k  inferiore,  oingntorit 
pre  pltrtile  de  diosa  alle  Dorpnlaii  vedi 
»  rneeMctonu. 

«  SUCGINSn.-a,  adj.  part  s.  (d'in 
SMCtH^e),  Boeelaatai. 

*  SUCCINU,  eto.,Tedi  sudnn. 

*  3UCGISI0NE,  8.  f.,  BnocUl»,  (d'in 
«Kcidere  swd  1.);  acttone  da  a  tuetMen. 

*  3DCCISU,-a,  adj.  part  b.  (d'in  «««- 
etdere  tub  1.),  irneeliai. 

«  SUGCLAMABE,  T.,  neeUmre;  a 
demâ  la  damore ,  a  reqiinde  m  «kh 
viore,  la  damore. 

*  SUGCIAHATIONfi,  s.  f.,  laeela- 
aatU;  aotione  de  «HcdoMorv. 

SUGGOGEBE,  (se  conjoga  caT.«»> 
cere),  T.,  tueeoqoere  ;  1.  a  cSee  sob  een; 
2.  a  e6c6  paainn,  fora  a  etSoe  de|4eni]. 

*  SUCCOBTIGE,  B.  f.,  laoMn»;  osr- 
Uce  de  sub  alta  eortiae,  soârtia  de  rab 
alta  Bcdrtia. 

SDCCOSC-o,  adj.,  Neeesai;  plw»  do 
fiiMicu;  vedi  woMw. 

SDCGU£SCEB£,  (se  eoajaga  oar. 
creseere),  t.,  iieereseere;  a  «resee  de 
desapto,  a  oreece  do  dioan  in  sasti,  aiM 
marf,  inaltii,  redioi,  ete. 

*snCGB19P[r,-a,  adj.,  iMfkrM; 
camn  crup»,  oamn  orotia :  tnueritj^a 
coMa  a  epei,  peri  aueeritpi,  peUe  tm- 
crispa. 

SDGCRUDU,-a,  adj.,  Mwtrii<M^etnQ 
erudit ;  came  wneeruda. 

8UCGBn£MTa,-a,  aâ.j,  Henoafn; 
oamu  cmentu  :  w  fwtnit^  «McriMifa. 

SUCCD,  s.  m.,  nafleiu;  Tedi  fneu. 

«  8UCCUBABE,  r.,  sauifeare;  a  cH'- 
b&:=Bt&  ouloata  de  desaptn. 

*  SUCGUBONE,  B.  m.,  lamabo,  aag- 
mentatiFu  d'in  amctAu,  inse  si  on  ia- 
tellesBula  formei  SMCubu,  i6io  essag- 
geratu. 

*  SUGGDBD.-o,  a.  pen.,  noraba;  mu 


=y  Google 


IM8 SUO 

utecubos^^e  «alea  de  desnptu;  in  spe- 
cie, cu  senin  otncenn. 

*  SUGCUMBEBE,  t.,  aiMnmbere,  (fr. 
•■eeamber);  a  eumbe:=A  se  oulo&,  a  cada 
enb  ceva,  a  cad^  diosn,  a  nn  mai  pot^ 
duce,  enfferf,  etc.,  1.  proprie  :  oeUisuc- 
CWnbu  aomnuUti,  multe  JMtiuiits  tuc 
eumbu  aarcinei,  incarcaturei  nemeau- 
rata;-2.  metaforice:  a  suceut^  dore- 
r^,  Uhar»,  fantei,  rogatvmloru,  tm- 
meniMonlotii,  teiUationiioru. 

*  SUCCURATORIU,  s.  pers.,  moh* 
rater;  eiiraforw  sabordinatu, 

SDGCUBREBE,  (se  conjuga  cav.  ew- 
rere),  v.,  laeaBrere;  a  cwre  snb  ceva, 
a  mrre  spre,  lacera,  1.  in  genere:  suc- 
oweera  sub  nutrii,  la  mwru;  2.  in  spe- 
cie, a  tUMrt  in  adjntoriu :  a  muxurre  pau- 
paHoru;  avhsidieU  maMirs»a  portei 
de  armata  Mttccmtibaiia  numerului  int- 
m»eilor«i  3.  metaforice,  a)  in  genere  : 
vomu  aucct»e  la  tote  peridde,  fora  ae 
perdemu  anima;  h)  in  specie,  a  veni  in 
mente,  a  trece  prin  mente  :  u  m  sue- 
euriT,  avAstemvi  pre  carte,  nu  mi  suc 
mre  ce  mi  ar  placi. 

*  SUOGUBSAtE,  adj.  s.,  (fr.  aiiMiir- 
sale);  relativu  la  «ucciwsk  .*  hanea  suc- 
tMnale,  $C(Ae  luccwscdi,  mai  vertosa  : 
haaKrica  $ucc%kr$ah;  absol.  8.  f.,  una 
tuemrecie  :  mai  multe  sueeuratdi  de 
hanea;  succwrtoh  de  seoto;  auecnraalea 
mt^opolifiiy  »uccwr«aiile  episeopieloru, 

*  SUCCDSSOiUD.-sMa,  aiţj.  s^  •■•- 
•■rtvr;  caie  MKCwre,  fkoe  «uecmmi= 
adjntoriu :  swmraorii  invalidiloru;  m- 
tUMfi  «Mcursoria  alioru  insiitute  mai 
Mori,'  Mat  MU^  baaeriee  sv  aueeuruh 
rie  unei  eathedraie;  (vedi  si  tuceurstUe). 

*  SnCCnBSn,-^,  adj.  part  (d'insM:- 
tMrrere),  saeMii»,  (compara  fr-seaoan 
siseeonn),  1, in  genere:  sdtaidieie sue- 
OiTM  we^idâh;  nu  su  medie  pecuttiarie 
de  metmra»  tcioru  eeolelorM;  suecurauiu 
JaioBpMf  2.itt  specie,  s.  m.,  euccursu, 
ţL-€i  CB  sensn  de  adjutoriu :  Bubven- 
tione,  subsidiu,  etc. :  cu  guecuratUu  w- 
eimloru  ne  a^jutămu  muîtu;  fora  suc- 
ewrsttlH  metru  hm  ne  va  succede  in 


•SDGCUSSABE,  v.,  ineansBare,  (d'in 
— ""  de  I»  auecutere);  intensivu  la 


ŞVC. 

succutere,  a  aueeute  cu  mare  violentia  * 
asia  ne  auecussa  eallii,  in  eâiu  netaru 
si  dentii  d'in  gura, 

*SnCGDSSI0NE,3.f.,  saaeiiMlo,(fr. 
^■ecnR8i«B,  d'in  sueatssu  de  la  sueeu- 
tere);  actione  de  sttceuto'e  :  suceuasiom 
de  cotremuru.  de  friguri,  de  spaima. 

*  SnGCnsS0BiU,-8(}m,  adj.  s.,  ive' 
BDBsor,  cairQ'8Uccute:eaUusueeu$soHm; 
succussoriu  basiloru  soaali. 

*  SDCCUSau,-a,  adj.  patt.  s.  (d'in 
sueeutere),  iMoassus :  casa  rm  sucmssa 
de  cotremuru,  etdiari  tare  aueeusti  de 
ealli;  luceussulu  unei  retle  eamtia. 

«  SUGGUTEBK,  (se  conjuga  ea  v.  ««- 
tere,  comparata  cu  8euterei=se6tere)i  t^ 
Bneentere;  a  face  se  saria,  se  salte  si : 
a  saltă  de  diosu  in  susa :  a  suecute  ea- 
palu,  perii;  earrulm  suceiOe  personde; 
carrHJu  mausi  sueeute  pre  calU  aah- 
broşa;  venturi  eiolente  sucoussera  widele; 
metaforice  :  faeia  suecussa,  ântniâ  suc- 
eusse  de  spaima,  turbwate  forte;  men- 
tea  suecuasa  e  mente  smentUa  aprope. 

*  SUGEBDA,  B.  f.,  ineerdaj  stereo 
da  porcn. 

*SnCIDn=9NeculH,-<i,  adj.,  n«Mu 
si  sneeidu;  plenu  de  suceu  :  pomesue- 
eide,  agru  suecidu. 

*  SUGINATD  =  aueeinatu,  s.  m.,  (fir. 
■■e«lB6);  nome  generica  de  sari  chymiee 
formate  d'iacombinationea  acidului  aue- 
cinicu  cu  una  base  ehymîca. 

*  SOCINICU=«»«iiit««,-a,  adj-,  (fr. 
•BeelBlqBe),  de  »ueintt=smccimn :  at^âu 
succinte» ;  vedi  si  audnatu. 

*  SnCINlN0=%uccimnit,*4,  a^j.  s., 
(■QoeInfBBS)  fr.  sagoinilae);  dewonnu; 
in  specie,  s.  m.,  mcetntnu,  si  f.,  tueet- 
nina,  resina  de  sueeinu. 

*  SUGINITUr^auccintte,  8.  m.,  (fr. 
BDOfliBite);  graniţa  ou  focia  ca  a  wc- 
eint^w. 

*  SUCINIU=n(ccmi«i-o,  adj.,  iBel- 
neDB=sB«elBeB8,  (fr.  sneeln^);  de  sue- 
einu, 6iinspeoie,deoolofean(eeHM(lM: 
fiori  suoeinie. 

*  8UGINONE=rgiwctnoiM,  s.  f.,  (fr. 
snefllnoae);  substantia  oliosa,  eetraisa 
d'in  acida  sueemim. 

*  SUOINU=«t«cin»,-a.  «dj.  8.,  bb- 
elBUSf-HM  si  SBeelaBSţ-BB^  (fr.  sieela)) 


=y  Google 


SUG. . 

1.  adj.  ilâ  swiu:=zsuccui  d^ro  mai  vei' 
tosa  :  2. 8.  m.,  wceinu=electni,  ambra. 
.  S\]ClRE^suecire,-eaeu,  t.,  torquere, 
4UtorqB«re,  eoator^uereţ  Tertere,  in- 
Terteio,  perrertere*  olr«niiaf«re{  re- 
xan,  ittutlgmzo,  fleotere,  defleeter«,eta< 
a  toice,  intorce,  ai  mai  vertosu,  a  di- 
Btorce,  Btramb&,  a  bate,  disloca,  diffor- 
m&,  etc. :  a  suci  fire  ăe  îâna,  demetaa- 
■le,  de  bumbaeu;  a  sud  torfulu;  a  suci 
auUulu;  a  ai  sttd  unu  petioru,  imu  de- 
gitu;  a  suef  oopulu  cu  fad'a  la  cifa;  a 
md  carrulu  despre  retarxtu  spre  ap- 
{Hmm;— a  md  unu  omu  forte  muUu  : 
eaiaminalorii  aueescu,  cumu  vrea,  pre 
aspiranţi;  omu  sucitu,  cu  mente  sucita; 
— candu  ae  vedu  aprope  prensi  de  câni, 
l^orii  suceseu  in  aUa  parts;  de  desa 
ce  e  lumea,  n'ai  incotrcat  te  sud;  sue- 
dUîaderept'a,  la  stânga  etc.,— (Fro- 
babile  i'ia  sub-cire=^ciere). 

SIJCITORID=attc(ît(ort"i«,-(o«fl,  adj. 
,8.,  t«r9Mn«.dUtor4iietii,fleDt«iia,  etc.; 

SVCXSVsiattccUura,  adj.  pait.  (d'in 
.  audre):  Bamânu  sudtu;  fiMu  de  sucitu 
tortu,  audtuUt  tortuîui. 

8VClTVB.A=MKcUura,  s.  L,UtbIm, 
aciione  bî  mai  rertosu  «ffecta  alia  ac- 
Uonai  de  sudre  :  audtura  in  locu;  su- 
eitura  de  genudu,  de  tendini,  de  vene, 
deeapu. 

SUCIVORU=fi«cMrw«,-a.  adj.,  (fr. 
snoelTore);  care  vora,  devora  iueculu  : 
insecte  tucdvore,  bî  absol.  suedvorele, 
âuuilia  de  insecte ;  —  metaforice :  sue- 
.  dvorii  poporului. 

SDCPN£=:tuccone ,  a.  peiB.  buc«  si 
■MMt  care  suge  forte,  ioiasuceulu;  io 
specie  si  metaforice  :  5uccone  =  Gama- 
iariu,  suceone  z:^  rapitoriu,  eto.:  succo' 
nit  su  addeverate  lipitori  aUe  popont- 
luj,'  vedi  Bi  sudvaru. 

SUCOSlTATE=«i«osa(ite,  8.  f-,  sii- 
Malţaa  si  sueaMltas ;  stătu  de  succosu : 
.  cuceoaiiatea  pomeloru. 

SCC0SU=sueco8U.-a,  adj.,  enoosna  si 
si«e«8Bit;  plenu  de  succu :  pome  suecose, 
frasi  eu  mediu  si  suţcoae,  auceoae  vorbe, 
museoea  radidna,  succosa  came,  sueeosi 
ttruguri,  vedi  ai  suceulentu. 

SVCTU=8u^u,^  adj.  part.  a.  (d'in 


sm. 1889 

sugtarc),  SBCtBg  :  una  mammiUa  suda, 
alt'a  neauota;  copillulubene  suetuva 
dormi  si  hene;  vaccele  sucte  de  mteUi ; 
brosca  sufia  de  serpe;  poporulu  sudu 
de  assupritori;  suctulu  amnoUUoru. 

SUCTURA  =  8Upiwa,  s.  I.,  suetni; 
actione  si  effectu  alin  actionei  de .  au- 
gere  :  una  sudura  nu  adjunge  prutt- 
eiilu^  se  ceru  mat  multe  audure. 

SUCXJ=suecu,  pl.-uri,  saeaBSÎHfl- 
eng,  (it.  iii«ei>  si  Bif e,  fr.  inet  iap.  Jafo); 
proprie,  licidn  ce  se  auge,  m  stârce,  se 
espreme  d'in  substantîe  animali  si  re- 
getali  isucat  de  eame,  aueeu  de  erbe; 
auccuri  de  p6me,  de  radeânef  aueeu  de 
lemânia,  de  portugalle,  de  struguri,  de 
pepeni,  de  pere.  mere,  eerene,  etc.;  aueeu 
d'in  seârtt'a  arborăoru ;  la  unii  arbori 
aueeulueresineau;  sueeu  gaatrieu;  aue~ 
curile  aecrdaie  in  atomaw  aervu  la  di- 
geatione;  si  lân'a  are  aueeu,  ai  aumdu 
jdnei  se  cura  prin  apeîloMu  ei;  aue- 
eulti  Bordiău  allu  caad  pruneuim;  -ia 
apecie  :  e  aueeu  medicale,  auoeun  pur- 
gative; metaforice,  a)  stKcu=;poten,  vi- 
gâre,  etc.,  mai  allessa  despre  vorbe»  «8- 
pressiono,  cogitare  :  vorbe  eu  mediu  $i 
cu  succu,  frasi  fora  ned  unu  aueeu,  mw- 
cUlu  sententidoru. 

*  SUCDLA,  s.f.,  1.  BBflRU}  deifuta- 
tivn  d'in  aue==an=actoh,  de  nndO'  ri 
m.  sucH^u;— metaforice  ;  8»cula=:fiiaa, 
vertebiu,  reBchiatoriu,  modiofi,  depe- 
natore,  ete.;  2.  angula,  na'a  d'in  wd- 
stellationi  insemnata  ca  n<Hne  gr.  hpoM, 
hjBdeS)  hăSei. 

*  SnCULU.  s.  OL,  vedi  aueija  sub  1. 

*  SUGDPA=swMU2»i ,  8.  f.,  (fr.  B*a- 
eospe);  disca  ce  ae  pnne  sub  atpa. 

*  SUDABUNDU.-a,  adj.,  niabai- 
dnsj  care  suda  multu,  tare  sudatu. 

SUDARE,  T.,  aDdan,  (fr.  ibm);  a 
soSte  audore,  a  transpiri  nmori  pre 
pelle,  1.  proprie  :  tremuri  ai  eu  iote  tf 
ceate~a  vedu  co  audii  pre  oaidura  au- 
dămu;  picura  de  tudore  eorptdu  Ivcra- 
toriului;  spunu  de  imagini  sântg,  co  aru 
fi  audatu ;  prin  estenaione  :  suda  par 
rietii,  suda  locurile  umide,  suda  pamat' 
tulu  in  certe  locuri;  cu  obiectn  analoga 
cu  sensulu  verbului :  a  suda  sudori ,  a 
udă  sânge,  mulţi  arbori  suda  baUamu; 


jyGooglc 


IMO 


SUD. 


2.  metaforioe  :  suda  omiUu  peNO  seen- 
Bca  oopiUn;  tmtUi  mda  sudori  de  sânge 
pentru  seeoalure ;  m  sudaţi  scrieudu 
eâtsva  Imie  cumu  ae  cade,  nemim  inse 
te  tnH  sentia  eo  ati  sudatu;  —  vedi  si 
eompoBitalu  tutudare. 

SODABIOLUsmdanorN,  h.  m,,  bi- 
<«rI»laB)  deminatiTii  d'in  sudariu  :  se 
stergu  pn  faeie  eu  sudariile  de  me- 
tai^e. 

SDDABI0,-a,  Bo|j.  8.,  Htorli^  n- 
latiTU  1k  sudare,  la  sudorei  in  specie,  s. 
m.  reiUe,  «hm  «udări»,  fwu  mdte  su- 
darie,  bâttists  de  steno  suăore  si  alte 
de  pre  tatas,. 

8DDAT1UNE,  s.  f.,  nteUe;  utione 
de  sudare  eama  si  effectu  alia  acestei 
aotione  :  sudaHonea  pariOUoru;  si 
eoBcrtftn,  Midatioiie=cainflra  de  sudata 
labuiia. 

SUDATOfiIU,-f^r*a,  a^.  s.,  Mdatcr 
n  BBlaUriis^ui;  care  suda  sau  serre 
la  stidatm :  sud(Ucrii  dupo  /uMftom, 
tudatoriuiu  dupo  fortuna  ai  am^  mare; 
atwoL  s.  reale  m^  sudatorm,  pL-e,  si  f-, 
tud^6ria=sudat6re  :  a)  bănia  de  su- 
dalu;  b)  cămara  de  banir  peatrn  su- 
Mttt  ete. 

8DDATU,-(i,  adj.  patk  s.  (d'in  m- 
dare)  t  parieti  sudoîi,  p^audttta;  beu- 
tura  de  sudatu;  eudatulu  nu  se  face 
osiA  rapide' 

SDDATDBA,  fl^  nUAUt  wi*r;  ae- 
Uone  de  sudare  ă6n  mu  vertoso  ef- 
focto  alin  aeellei-aai :  moi  mUUe  suda- 
ture  mi  ne  seapara  de  friguri;  auda- 
im'a  pettei,  mdatm'a  unui  pertete. 

"  SUD£,  B.  f.,  sa4i8,  pi.  mim;  parn 
grossn. 

SDDOBE,  e.  f.,  Bsdor,  (It.  •■dcre,  isp. 
■■d*r)poit.Bii«r}proT.iiior|  frauenr^ — 
d'in  sudare);  nmore  apoaa,  de  odoie  mai 
multa  BHU  mai  pociau  tare,  1.  prt^rie  : 
fli  sudorea  n  ^gete  esse  (fm  eorpu; 
«wlw  suddn  OH  provoeatu  morbosutw 
aeesiu  metheamenlu;  sudore  sta  pre  pa- 
fietoj  BÎ  mai  eatonsu :  sndâre  de  restna, 
devenenu,delac»,demare;  l.metafo- 
irioe,  aHd(}r«=labore  ai  fractu  alin  labo- 
iBi :  d?in  SudorOe  terranului  viuenm  toH 
«dZt  alţi;  sudorUe  de  facere  a  muHerei; 
aveţi  respectu  de  sudorea  SomânuU^i  ai 


8^^ 

Creştinul;  eu  sudori  de  sânge  ptângu 
moiWMle  mârtea  fUiUoru ;  eu  si^ori  de 
sânge  e  reswmperata  de  atrabom  ehar'a 
noatra  ţSrra ;  fora  sudori  nemicajmm 
nu  se  face;  in  acdte  sudori  de  hutu  m 
de  terrore;  eomedi'a,  ea  » tragedia  cere 
sudorimulte;  eebenepote/iforaaudore? 
eu  sudorea  laborei  vru  Domnedieu  a 
coronă  nobSea  frânte  a  omuUli ;  —  in 
cwte  locationi,  applîeata  si  la  nomine 
de  pU^te  :  a)  sudorea  ee^Jmi^^us^t 
uplMWf  Linn^  i)  sudorealfaptelui  := 
IMtatltea  «fSa  Înalta,  lAnn. 

80D0BIPBEU,-a,  adj.,  (fir.  Biiert- 
Are);  care  oddaee,  caoBanidore. -pofumi 
sudorifere. 

SDDOBIFIGU.-o.  adj.,  (fr.  ndwlfl- 
4»};  camu  in  acelln-aai  Bensa  ou  m-  . 
dor^eru. 

STJDOBTJ.-o,  adj.,  ariorai ;  oare  pi- 
cura de  sudore  :  eorpu  suderu,  ^anta 
sudora. 

*SnDn,-a,a4i-,B«AaB,(e(ntn8md'in 
se  si  udu);  oare  na  e  udu  ^  umiâu : 
audeventuri,  ve»iiitldem6dia^emdu, 
sud^a  primevera,  mai  suia  vSra,  tempu 
audu,  ceru  audu,  dtuM  suia,  sui^aspim- 
dore  a  aorelm ;  Bubst.  m.  reale,  «imn)», 
a)  tempu  serena,  fonnosu;  b)  Tenta  do 
mâdi&>dt,  nomiuatu  bÎ  austru;  e)  mâdia- 
di,  partea  sau  regionea,  directione  ade- 
spre  mMîa-di,  (fr.  ni). 

*  SDE,  B.  m.  si  t,  sta ;  porca,  rerru, 
serob. 

«  SUESGBBE,  T.,  aiftMere;  a  se  4«- 
preode,  a  se  inretiă,  a  se  dedi,  si :  a 
lea&  depreudere,  inretia,  a  fl  d^renin, 
invetiatn,  dedata,  frecatu,  etc.;  confere 
si  compositele :  osaNSMere,  eeiUHasWfV, 
deaueseere. 

*  SDFETE=ni/fafe,  b.  dl,  asfto  ri  wtl- 
fea;  consule  la  Gajtaţpnesi. 

*  SnFPAŞCINARE,T.,rtltordmM*; 
a  fareinâ  de  diosn  p6ao  sosa,  a  implâ, 
inâop&  :  parasiH  suffarcmaii  la  mettie 
aUoru-a;  metaforice,  a  inearoi,  oam«^ 
1&,  ete.  iffiwZiere  suffarcinata  eu  mâneri 
si  ornamente. 

*  8UFPBCTI0NE,  B.f.,  sBffMtl»,  (din 
sujfeetu  de  la  sujţeeere) ;  actione  de  n^- 
fecere  :  suţfeetionea  attHt  consule  m  le- 
cviu  ceUm  nwrtu. 


=y  Google 


*  SDPFECERBzrSK/jţcerc,  (d'inwfft- 
faeere,  se  coojuga  ca  v.  facere),  t.,  anf- 
fleere,  (fr.  aufilre);  1.  a  face,  a  di  si 
pnne  sab  mEkDa,  a  procnrâ,  a  ptoved^; 
2.  a  puDe  iD  loculu  altui-a  ;  a  svffeee 
consuli;  metaforice,  in  genere,  a  substi- 
tui, pune  ia  locQ  :  suffeceii  letran'a  ge- 
neratione  cu  aWamai  Unera;  3.  in  sensn 
neutra,  a  adjuoge,  a  fi  iodestulln;  suffece 
inteUeptului  câtu  de  pucinu. 

•80FFEClEtiTE=  suficiente,  adj. 
part.  prea.  (i'ia  suffKcere),  BurfloIeiiB, 
(fr.  Bofasant);  care  suffece,  l.iogeuere: 
opemu  suffeciente  provisione  de  lemne 
fentru  Urna;  2.  in  specie,  a)  suffeciente 
^capace;  p)  suffeciente=-3uperita  vanu, 
preaamptiosH  :  stvUii  su  stiffedmti  in 
tote  afjirmationile  selle. 

*  SUPrECIENTIA=wi/iţcienijo.  b. 
f.,  BBfAeleatla,  (fr.  snniBkiioe);  calitate 
sifsptadesti/^cnte,  1. in  genere:  suf- 
fecientia  de  provisioni;  svffiicienti'a  cu 
cea  ce  are  cineva,  e  salutare;  2.  in  spe- 
cie, a)  s«/feaenf u):=capaGitate  :  avjfe- 
deniCa  clama  omulu  la  onori  si  dem- 
nităţi; h)  suffedentia  ^  vana  superbia, 
presnmptione,  arrogantia. 

•  SDFPECTU,-a,  adj.  part.  s.  (d'in 
svffecere),  epffeotot  :  r/insulde  suffectu 
eelluimortu;  celli  suffecti  fugariloru. 

•  SUPFECTCKA,  s.  f.,  snffectDra;  ac- 
ţiona si  mai  allessa  stătu  produasu  prin 
actionea  de  suffecere. 

STJFFERBERE,  t.,  lufferrore}  a  ferhe 
de  desuptn. 

SUPFEBENTE,  adj.  part.  preş-,  (gnl- 
ferens),  tolerans,  pâtlensf  Uborâns,  (fr. 
BOBffrant,  patlent);  care  sufferc;  în  spe- 
cie, care  suffere  de  unu  reu  :  nepoien- 
Hosi  sufferenti  de  greu  morbu. 

SUFFERENTIA,  s.  f.,(aDfrereDtU, 
fr.  aonffranee),  dolor,  eroeiatnsi  cali- 
tate, etatu,  condîtione  de  sufferente;  in 
specie:  dorere,  tormentu,  ren,  nevo- 
lia,  etc. :  amarele  suffereniie  alle  vietiei 
nostre;  suffereniie  ca  aeeUe-a  nemine 
n'o  patitu;  sufferentia  infernale,  suffe- 
rentia  ce  nu  potu  neci  cei  mai  pecca- 
toai  aftâ  in  sufferentiele  infernului;  ce 
sufferentia  pre  bktulu  omu !  suffereniie 
morali,  suffereniie  physice,  sufferentie 
preste  suffereniie;  in  sensa  mai  gene- 


ŞUT. IMl 

rale  :  sufferentia  cu  anima  mare  a  of- 
fenseloru;  sufferentia  se  avemti  câtracet 
ce  nu  Bciu  ce  făcu,  candu  ne  făcu  reu; 
cu  sufferentia  patiente  ne  pastrama  pa- 
cea sufletului. 

SUPFEUERE=:gujfer(>c,T.,  Bnfferre, 
(it.  gofferlre  si  soffrire,  isp.  auffrlr» 
port.  Boffrer,  prov.  snffrlr  si  goffrir,  fr. 
souITrlr),  tolerare,  pati,  eraelarl»  d*- 
ler^l  1. in  sensa  propriu  oe  occurre  mai 
raru  :  a  portă,  duce  ceva  iu  bracie,  in 
spinare,  etc,  a  si  pune  umerii,  spatele, 
mftuule  BUb  ceva  :  voUu  sufferi  aceste-a 
in  casa,  la  copUli  si  ussore;  2.  metafo* 
rice,  aduce  sau  pati,  cerc&  unu  reu,  ana 
greutate,  a)  ceva  materiale  :  a  sufferi 
morbi  gravi,  doreri  de  capu.  greutăţi  si 
taliature  de  stomacu  junghiuri  de  peptu. 
injunghiature  la  articulationi;  a  sufferi 
fame,  sete,  frigu,  si  intrans. :  sufferu  6- 
menii  de  petiore,  sufferu  de  odi,  sufferu 
de  capu,  sufferu  de  podagra,  sufferu  de 
nevralgia ;  sufferu  mai  departe  de  pau- 
pertate, de  lipse,  de  naioUe  de  totu  ge- 
nulu,  de  geru,  de  ciAdura;—  sufferu  «j 
plantele  de  seccitate  ea  si  de  multa  ca- 
lare; sufferu  iote  dt  tote;  b)  ceva  ideale, 
a)  in  genere  :  a  sufferi  mari  doreri  de 
anima,  mare  intristatione ;  peceatosii 
sufferu  mostrarUe  conscientiei,  cumu  si 
scelestii  sufferu  supplidele  si  torUtrele, 
penele  legei;  ce  amaru  amu  sufferitu  in 
casatorfa  nostra  !  —  suffere  omtUu  si 
ânim'a  lui,  ai  suffere  cu  amaru  de  pro- 
ditionile  eelloru,  earoru  si  a  dedutu  âni- 
m'o;  suffere  de  deşertarea  eelloru  ce  l'im- 
pressurau  cu  onori  lingusitârie,  suffere 
de  tote  illusionile  perdute;  p)  in  specie, 
a')  a  patf :  suffere  rossine,  suffere  offen- 
se  de  la  cine  nu  le  astipta:  suffere  dom- 
ne si  perderi  in  averea  si  nomele  seu; 
i6to  :  p')  se  arma  cu  patientia  si  ge- 
nerositate,  si  asi&  :  suffere  offensele  cu  - 
nobilitate  de  anima,  suffere  reutatea, 
stuUeti'a,  ignoranti'a,  miselli'a  altoru-a; 
—  a  sufferi  in  sene,  in  tăcere,  cu  pa- 
tientia, fora  murmuru,  credendu  eo  o~ 
mulu  addevcratu  bonu  a'a  ruiscutu  se 
8uffixm.se  practice  virtutea,  sufferindu. 

SUFFEBIRE,  v-,  vedi  sufferere. 

StJFFERITU,-a,  adj.  part.  (d'in  suffe' 
rire),  paBsna* 


>yGoog  Ic 


1362 SDF.  

SDFFEBMENTATU,-o,  adj.  part, 
■nfferineBtatDEi;  cama  fermentaiu, 
•  SţJPFIBLU=8K/i?&uIii,s.m.,Mrflbo- 
Inn;  una  vela  alba  si  cadrn  co  punea 
pre  capa  sacerdoţi!  si  sacerdotessele  aa- 
tîcUora  romaDJ. 

SUrPICIENTE,  sufficientia,  sufluxre, 
Tcdi :  gvffeciente,  suffecientia.  suffeeere. 

SVFFlGTJJz^sufjiptu.-a,  adj.  pirt.  s. 
(d'in  auffigere),  «uffiina,  (compara  ital. 
MfAtU  si  soratta,  isp.  «oflt»,  fr!  aofflte, 
D.  gr.  aoţlza),  laquear,  Uasnar;  1.  pro- 
prie :  canie  stellate,  sufficte  meseîoru, 
tavaneloru,  boUeloru  de  baserice;  2,  in 
specie,  snbst.,  suffidv,  pi.  suflete,  (»uf- 
fittu,  soffittm),  tavanu,  si  in  specie,  ta- 
vanu  de  scandare  depicte  ca  rosacie 
si  alte  inâoritnre. 

«  SUFFIGEBE,  (se  conjuga  ca  t.  fi- 
gere),  t.,  »rAKeret  1-  &  fige  de  desuptu : 
eu  ţrewAere  Mffissera  velele  cellei  mai 
de  Bum  antenna;  2.  a  fige  inainte,  sub 
ocli :  tiu  se  suffiga  anfWtUieparitiiiom 
de  ecae  publice;  3.  a  fige  la  unu  capitu, 
si  a  DOme,  in  oppositione  ca  prefigere, 
Ia  capitula  ce  se  considera  ca  tuhsecenie. 
wbordinatu  cellai  altu  :  asia  ee  prefigu 
pnfisse  verbdoru.  dero  s»  suffigu  $uf- 
fiase  verbeloru  si  aîioru  covente. 

•  SUEFIME,  pL,  mffimim.  turamenj 
redi  auffimentu. 

•SUFFIMENTABE,  t..  BnnmeDta- 
rej  a  face  tuffimwdu,  a  offumâ,  profu- 
mî  ;  hovdu  de  junghiatu  ea  victima  ge 
W  tuffimente  bene  preale  tatu, 

•  8UFFIHENTG,  pl.-e,  isfanentam, 
(d'in  suffire);  actu  de  suffire,  dâre  mai 
TertoBQ,  media  de  suflire :  se  fia  suffi- 
mente  pentru  tote  victimele. 

«  SGFFIBE ,  Y.,  snfflre ,  (d'in  sufr- 
fire,  afBne  cn  gr.  &6atv);  a  afTamfl,  a 
profam&  :  a  auffi  st  purga  caa'a  tota;  a 
tuffj  cu  thgttM  tote  camerele;  suffii  vic- 
tim'a  ctt  suavi  odori. 

•  SUFPISCU,  8.  m.,  snniieos,  (d'in 
iiA^eu);  proprie :  foile  de  la  câliele  a- 
rietelui,  care  serre  de  punga;  in  genere, 
punga  de  ori-ce  materia,  d6ro  mai  al- 
iesBO  de  pelle. 

SUFPISSU,-a,  adj.  part  b.  (d'in  su^- 
figere),  sanixnfi,  (&.  aorflxe);  1.  in  ge- 
a«re :  âteUeleparH  suffisse  boitei  ceresca; 


StJP 

2.  in  specie,  ca  a.  m.,  suf^ssu,  pi.,  suf- 
fisse, syllaba  sau  simplo  sodu  ce  sea- 
dange  la  fioitulu  unui  coTentu,  spre  a 
modific&  sensuln  acestni-a  :  d'in  sub- 
stantivul» carne  eu  suffissulu  osh  se 
face  adiectivulu  earnosu. 

*  SUPFITIONE,  s.  f.,  Buratio,  (fr. 
BDfatlon);  actîone  de  suffire :  sufHtionea 
casei;  in  specie  :  suffitione  eră  affuma- 
tione  si  purgatione  a  oelloru  ce  pertre- 
CMSse  funerile  ttaui  morlu. 

*  SUFFITOBrU.-Wrw,  adj.  s.,  sifi- 
tor;  care  suffie  :  suffitoriulu  dormito- 
riului  domnului, 

*  8UFPITTJ,-a,  adj.  part  s.  (d'in  suf- 
fire), BnrfltQB  :  camerele  suffUe,  tuffi' 
tulu  camerdoru. 

SUFFLi^ILE,  adj.,  tutaMlh}  care 
se  pote  suffiare  :  aure  ot^/ldbili,  odore 
sufflabHe. 

SnFFLAlfE,  pL,  sufflamine.  tuftl»- 
men;  1.  ungla  de  lemnu,  spre  a  impe- 
dică  rot'a  unui  carra;  2.  calcioni  de 
lemna  in  genere;  3.  aetione  de  impedi* 
care,  si  pedica,  obstacln;  4.  tinere  în 
toca,  intardiare,  ammanare,  lentitndine: 
cu  mai  multe  sufflamine  caută  a  impe- 
dieă  rotde  carrvăm  de  triunfu  aUu  ad- 
versariului  seu. 

*  SUFFLAMINABE,  t.,  laraBiaiiiarfl, 
(i'in  sufflame);  1. a  impedic4  cu  nv^/?a- 
me  :  a  iiufflamină  doue  rote  aUe  carru' 
Iw;  2.  metaforice,  a  modera  :  tmpe^ti 
oratoriului  e  de  suffîaminatu. 

SUFFLAMMASE,  t.,  BnnUoinarp;  a 
flammâ,  a  inflammâ  pre  de  desuptu,  a 
attiti&. 

SUFFLANTE,  adj.  part  prea.  (d'ia 
st^ftare);  sifflaog,  anbeianB;  eaiesuffta, 
in  specie,  care  suffla  greu  d'in  caus'a 
fatigei :  ccdiulu  suffiante  de  fug'a  ra- 
pida si  lunga  ce  feee. 

1  SUFFLABE,  v.,  sifflare,  (it  tot- 
fiara,  T.  isp.  saOar  si  selUr»  n.  isp.  a<- 
pUr  si  ohnplar,  port  Boprar,  fr.  iMf' 
fler),  flare,  afflare,  efSara,  ecnflare; 
spirare,  reapirarc»  inspirară ^  rlTerOf 
hilare,  exbalare)  anbelarej  anrare*  ar- 
gentare,  etc.;  aiferre^  rerrere;  1.  a  fii, 
a  spiră  de  desuptu,  d'in  intru,  a)  a  spir&, 
ca  functioue  de  vi^tia,  a)  in  genere  :  O' 
mulu  suffla,  suffla  tote  animalile;  fora 


=y  Google 


SDF. 

aflare  tmevieiia;  mpeăice-sese  suffle 
tma  fientia  viua,  si  more  in  eurrendu; 
P)  iD  specie  :  a  suffld  hme,aăuffiâ  rett, 
a  mffiâ  limioru  «au  greu,  a  sufjlă  tare 
sau  tnceAi;  ct»e  suff^  greu,  nu  e  bene; 
absolute  :  a  suffld,  a)  a  viue  :  tbtumai 
suffla  itteo  eopUtulu  ce  si  trage  at^/larea; 

—  asi  trage  sufflarea^=a  sufflâ  rega- 
lată :  nw  ti  poţi  trage  suf/larea  de  mal- 
timea  ce  te  imprevsura;  nu  me  lassaii  se 
m  trag»  sufflarea^^  na  mi  daţi  pace, 
repaasD,  etc.;  i6io  iii  asi  trage  s^fia- 
rea=z  a  espiră,  mori;  —  ^')  a  sufflâ=a 
suffid  greuy  asufferi:  ce  eaffii  asii?  au 
mt  iiebme? d»  ce  suf/lacalMu.boulu? 
suffla,  colee  greu;  suffla  de  te  sporii, 
si :  abid  mat  suffla;  b)  cn  sensn  mai 
«stensu,  pentru  diverse  asuai,  a)  in  ge- 
■en  :  a  si  sufflă  mânvîe  sau  in  m^e, 
sprtaseimeMlsaMalereeori;  asufflă 
m  hemituire^a  sufflâ  luminările,  spre 
a  le  sUngere;  i6n  :  a  sufflâ  m  focu  ea 
se  VattiHe,  ai  totu  asii  :  a  st^flâ  footAu, 
incendiuiu;  si  metaforice :  a  sufflâ  urt^a, 
discordia,  dissensionile,  certele;— a  suf- 
flâ ptUberea  de  pre  vestmente,  ăe  pre 
mobUi,  si :  a  sufHâ  bene  pellarfa,  bat- 
tiat'a,  vasele ;  apoi :  a  sufflâ  cuiva  in 
gutiu  urna  pi^bere  salutare,  asia  si :  a 
sufflâ  in  streiHa,  diversu  de  :  a  sufflâ 
la  «ireda,  (re^  mai  diosu);  a  sufflâ  m 
oAu  una  bcma.pii^ere;  si  eu  sensa  ren : 
asufflâ  ewvain-adi,  in  ureela,  ingura; 

—  proT.,  cine  s'a  fripUt  una  data  eu 
sorbe  fsrbmte,  suffla  apoi  si  in  lapte 
prensu;  se  tu  sufjfli  si  se  oada=asi&  e 
de  macra,  de  debile,  de  strigosa,  etc; 

—  a  svfflâ  in  flueru,  in  flautu,  in 
eomu,  in  bueeinu,  ei  :  suffla  bene 
comMiti,  fluendu;  nu  acii  sufflâ  bucei- 
nulti;  a  si^flâ  in  punga,  in  beaiea,  pre 
gimra  siin  gaura,  etc.,  si  ca  sensuri 
metaf(»ice  foite  diverse,  de  essemplu  : 
a  sufflâ  pre  gaura=^  oa  avâ  claue  de 
nsis,  si  prin  nrrasre  a  nu  potâ  intră  in 
oasa ;  a  sufflâ  in  punga,  a')  a  na  av^ 
nemioainea;  p')aua deşertă, etc., (vedi 
si  mai  diosu);  P)  in  specie,  a')  itmflâ: 
eeauffli  asia  bucaek?  nuaufflfUi  buc- 
eele,  eo  le  sufflămu  si  noi;  .a  sufflâ  &u- 
âMe;  a  sufflâ  in  (»'tn/>ONm=a  sMfflik 

'  \,.tt.st0â  besie' a;  facila  Iute 


SUV. IMS 

ca  si  eumu  ar  fi  sufflata  eu  tiâv'a;  deco 
nu  suffli  amnelluUi  junghiatu,  nu  poU 
leuâ  bene  peîlea;  p')  a  sufflâ  in  focu  cu 
foUH;  tu  suffli  numai  eu  unu  /bile,  aUt 
fauri  suffla  eu  doui  si  cu  mai  mulH  fciUi; 
si :  a  sufflâ  foculu  cu  follele  maibmede 
câtueugttr'a;ă9  aci,  metaforice,  a  su^ 
^a  attitiă;  provocă,  esciiă,  inceode,  ap  ■ 
prende,  infariă,  etc. :  a  suffla  ăiscor- 
dide  civili,  belMu  intre  froti,  (redi  si 
mai  subq);  2.  a  8ufflâ=a.  miaci  in  ge- 
nere, a)  despre  venta  :  ventulu  st^a; 
vewtuW  suffla  fiorosu.  Unu,  aspru;  de 
tote  părţile  suffla  venturi  violente;  si 
trans. :  ventulu  suffla  foculu,  incen- 
dixAu,  si  le  aUiHa,  lumiuarâe,  faclde, 
si  le  stinge;  ventu  violentu  suffla  pul- 
berea, neueo,  oren'o,  si  le  spulbera;  me- 
taforice :  ventulu  suffla  voue,  pentru 
voi,  spre  voi;  mâne  va  sufflâ  aitoru-a, 
pentru  allii;  ve  plecaţi  m  orfniK  suffla 
ventulu;  a  se  scambâ  dupo  sufflarea 
veiUtdMi;~nu  suffla  firude  veittu,  nu 
auffla  ventulu  in  velele  vostra;  voiMn 
suffla aiinflapandieie navei;  ftP'Oasensu 
mai  ideale,  a)  a  sufflA^=a  incufflâ,  a 
dice,  inspiră,  spune,  adduoe  ameote,  si 
mai  Tertosn,  a  spune lQ'.parbe^adiM  in 
aeoretu,  etc. :  la  thsatm  auffla  adonis 
loru  «MHlwiueimaH.ftme;  aauffliemva 
la  %treda;  ee  ti  suffla  dU  la  undaf  nu 
e  formoju  a  ai  sufflâ  la  ureda  cu  mai 
muift  de  facia;  n»  sufflati  eiaaminan- 
ăuUti,  co  mai  reu  se  confunde;  cme  ii  a 
Si^flatu  se  faci  aceste-a  ?  cine  le  suffla 
se  se  porte  asia  ?  mai  vertosa  negativa : 
a  nu  sufflâ=2Z  nu  dice  nemica,  a  tac4, 
a  ată  bene  si  ia  pace  :  se  nu  suffli  eo 
te  oecidu;  nu  suffiara  vorba  la  t<^mo- 
slrarde  si  ehiaru  inmUelelw;  cineptitc 
sufflâ  inaintea  tyranului  ?  ţ)  a  aufflA 
=a  leuă,  răpi,  şterge  totu,  a  nu  lassă  nA- 
mica;  a  easaurf,  etc. :  au  aufflatu  totu 
vinuiu  ^in  bute,  aufflara  in  tete  otţ^fe,- 
laironii  aufflara  in  tote  puugHe  ctiUa- 
toriioru;  invaserii  sufflma  tfitu  >ifin 
tertU;  funetionarti  rapaoi  suffla  sA papa 
d'in  fmn^esubditiloru;  Mn  ai :  asi^- 
flă  mueii,  asufflâ  nasulu,  eto.;  i)  des- 
pre metalle  si  alte  analoge  :  a  stafia  cu 
auru,  cu  angentu.  cu/ptiaHttu;'ii^urele 
de  argenttt  se  auffla  cu  oum;  caldâtrUe 


=v  Google 


£t  aite  vase  se  svffla  eu  stawnu;  in  ge- 
nere si  metaforice  :  sg  me  suffii  cu  auru 
si  eu  gemmele  d'in  lume,  nu  me  vendu 
tie;  facia  suflata  eu  tote  graiiele  rosei 
si  oUe  crinului;  de  acf :  8u/;^u=eu- 
petbn,  mundru,  delicatn,  etc. :  june  suf- 
flatu  ea  prin  a«neUu,  vergini  aufftate 
ea  prin  annelle. 

2  StJFFLABE,  s.  verbale,  flatis,  spl- 
tltnif  rentas,  «nrâţ  âMtin«l,  «Dlmang; 
1.  in  genere :  sufflarea  morhoaului  fw 
eca  a  sanitosulmi;  sufflarea  ventului, 
lene  sufftari  de  ventu;  sufflare  eu  auru; 
a  «tni  intr'una  suflare,  a  bee  intr'una 
tufftarei  2,  in  specie :  a)  sudare  de  viS- 
fia=Ti^tia,  potero  de  viâtia,  principiu 
de  ri^tis  im  siăâ  sufflarea  m  mânute 
tmieului;  a  stă  fora  sufflare;  eşti  fora 
sufflare  m  tene;  si  metaforice :  fraţi 
fora  sufflare,  poesia  plena  de  sufflare, 
de  suf/hre  divina  si  genicde;  b)  âtntia 
animata :  tota  suffttwea  se  laude  pre 
Domnulu;  nu  e  sufflare  in  lume,  care 
se  »H  si  vrea  hernie  seu;  iote  sufflarile, 
de  la  verme,  pino  la  om»,  su  erestur^ 
FttnH»  supreme,  care  e  si  sufflarea  ăe 
viStia  suprema. 

3DFFLATI0NE,  8.  f.,  snflRtlt,  spl- 
ntUf  expclltlc,  ete.,  aetione  de  suffla- 
re :  sufflatione  d^fu^;  suffiationea  eu- 
pdoru  eu  auru;  Bufflationea  in  flueru, 
imbueeinu. 

SDFFLATORlîJ.-WWo,  a^.,  flaBs, 
«•nlUiii,  isfllnSj  tpIrsDi,  lDBplr«D8) 
oare  suffla  aau  serve  la  sufflatu.  (com- 
para it.  Bofflatore,  Isp.  soyUdor);  1.  in 
genere ;  morbosi  greu  sufflatori;  suffla- 
toriu  de  aimelle  eu  auru.  si :  sufflatoriu 
de  anneUele  aitoru-a;  2.  in  specie :  suf- 
ftatoriu  de  tkeatru,  si  in  genere :  suf- 
fiatoriu  de  rdle  cogUe-,  3.  s,  f.,  suffla~ 
t6ria  =  sufflatdre ,  flabriia  =  instru- 
menta de  snfSatu  :  sufflatore  de  focu, 
de  foile,  6tc. 

SOFFLATTJ.-a,  adj.  part.  8.  (d'in 
iufflare),  simatoB,  flatoa,  e»nflfttas; 
iplrltast  halltoB  :  vestimente  svfflate 
de  ventu.  sufftatulu  ventului;  de  ata- 
re mtfflatu  oUtt  eopiUMui  ne  amu  spa- 
riaiu. 

SUFFLATUBA,  s.  f.,  flatia,  ball- 
tBif  etc.;  aetione,  d^ro  mai  vertosu  ef- 


BUF. 

fectn  allu  actionei  de  sufflare  :  suffbf 
tur'a  eaUului  defatigatu;  aeeste-a  nu 
su  seuUe  de  auru.  ei  numai  sufflature 
de  awu;  sufflatur'a  unui  violetUu  vmtu; 
sufflatura  indemanatiea  m  flueru,  in- 
bueeinu. 

«SUFFLATTJ,-a,aâj.,Bnra«TQS}camu 
fîam :  peri  sufflam. 

•  SDPPLECABE=  jttppZccws,  (pre 
a  locuri,  w/fulcare,  suvu^iare),  T.,  (anp* 
pUoue),  replicare,  aorgiiB  dlgtrlif  ere, 
veaten  eolllgere;  a  pleed  de  dioen  in 
snsa,  a  indoni  de  dtosu  ia  susu,  o  sum- 
mitte  :  a  sufflecâ  mânieele,  a  suffleed 
unu  vestimentu  lutigu;  metaforice,  m* 
eln^l,  a  se  dispune,  a  se  prepară :  a  si 
sufflecâ  mânieele;  a  se  sufflecâ  ca  se 
mance,  ca  se  intre  in  lupta. 

SDFPLEGATQ,-!»,  adj.  part.  8.  (il'ii 
suffleeare),  repIiwtBi,  icelaetas,  ih- 
elnetiiB. 

SUFFLECATDBA.w.  f.,  actiono  si 
affectu  alin  actionei  de  suffleeare :  suf- 
fleeatur'a  mânic^oru,  pulpaneloru. 

8DPPLETELLA,  s.  f.  pi.,  suffletelle. 
specia  de  planta,  eonraUsrli  majalia, 
Linn.  sau  ItUam  eoBTallIdn;—  proprie 
f,  d'in  suffletellu. 

SUFFLFTELLU,  s.  m.,  anlmalas,  ■• 
uliula;  deininutivn  d'in  sufikiu  :  asii 
le  fit  coventeUidu,  peno  le  ean  suffleid- 
lulu;  pentru  sufflâeiluUt  meu  me  dore 
ânim'a  mai  muUu  de  cât»  pentru  oKk 
vostru;  in  resfaeiari :  tu  eşti  suffleidlulu 
meu;  sufflstellulu  meu!  suffleteUtdu 
mammei !  sufflHeUele  tatălui ! 

SUPPLIiiTESCK,  adv.,rellirlo8e,ple; 
idoptire ;  in  modu  suffktescu  :  a  dilege 
sufjietesce,  a  cură  mffletesce;  aintd- 
lege  si  ase  portă  sufflkesce,  a  vttw  sh^- 
f^sce. 

SUPPLETESCnm,  adj.,  plna,  bbho- 
tiB,  saeer;  adoptlToa ;  anlnallB,  nen- 
talh;  K\BXi^\i\dk8ufflHu:coveniviudi- 
vinue  nutrimentu  sufftetescu;  facidtaii 
suffletesci,  viâtia  suffkthea  :  a)  vi6ti'» 
sufftetului;  ^)  Tiâtia  morale,  religiosa, 
conscientiosa,  virtuosa,  omen^sca,  cre- 
stinfisca,  eic.;—invetiatura  suffleiâsca; 
parentc  suffletescu ;  ceilu  ee  e  parente 
suffleteseu,  nu  e  pwenteîe  decerne;  Aen- 
tie  auffletesei  su  suf/ktele  omeniloru^^ 


>y  Google 


mat  aUesau,  auffletesci  Aeatie  su  ânge- 
rîii—fiim  suffieUsew,  frate  sufflelescu, 
aorori  suffletegci; — câf^i  sufHeteaci. 

SOFI'LETIKS.-eseH,  t.,  animare,  a- 
ntnan  Tel  anlmum,  uilmes  reeolllţeref 
reeoperare;  rlren,  reTlrflBOflre;  1.  a 
d&  intffieiu,  a  animă,  a  face  fientiaviua; 
2.  a  leui,  reluă,  recapită,  prende  suffletu, 
ămma  :  începu  si  bietele  vite  mai  morte 
a  auffieti ;  cadutu  in  miseria  mare,  ace- 
0ta  offlH  iro  auffteti;  infricosiatt,  irosi 
ttUSf*ffi^ituaino8tri;Anu6,B.QYvm,  a 
traf;  (redi  si  compositalu  insufăetire). 

SUFFLETITOBIUriorw,  ac^.  a.,  a- 
ntmang,  etc;  oare  suffleteBce.        ^ 

SUFFLETITUro.  adj.  part. ,  (d'in 
8u(fleiire\  anlmatna,  eto. 

SUFELETD=fiB/)îi(«,  pl.-e,  {d'in  aaf- 
ftare)  santatna,  datos,  halitoBi  splrltus, 
■nlna»  aalnmgţ  menB,  eonsclentU;  ple* 
taB,  hnnanltas,  bonttas;  manes,  nmbrai 
eaput,  etc.;  1 .  proprie,  sudare,  mfflatu, 
ventn,  respiratione,  aJitu,  etc;  mai  al- 
leesu,  sufftare  de  riâtia,  a)  ia  geoere  : 
guffletu  de  venfuri  aspru  si  veemmte ; 
Unu  auptire  n^Zenu  si^/ietu  despre  re- 
sairi^ ;  a  cUlergâ  intru  unu  suffietu,  a 
veni  intru  unu  puffktu;  de  si  departe, 
ifl^nt  «nu  suffletu  se  duasera  si  se  in- 
tortera,  ai :  intru  unu  suffldu  se  dus- 
sera,  intru  unusuffieiuse  si  intorsera; 
plenu  âe  suffletu :  a)  plenn  de  sufflare, 
fU^oMflu  tare  si  grea  :  de  te  callulu  e 
j>^H  ie  suffletu?  p)  plena  de  vineţia, 
de  vivacitate,  de  impetu,de  veementia, 
de  TÎgore,  etc. :  copilli  pleni  desuffletu, 
si  metaforice  :  orcdione,  poema  plena  de 
ai*ffletu;  b)  in  speoie,  sufflart  de  viâtia, 
vi^tia  in  genere  :  a  si  trage  sufflettdu, 
a  si  recoUege  suffletulu,  a  si  dâ  suffîe- 
Udu,  a  perde  suffletulu ;  a  pren^  suf- 
fietu=za  prende  la  suffletu :  a.')  a  resuffli, 
a  incepe  ârosi  a  resuffiâ;  ^')  a  pronde 
patere;  f)  a  prende  anima;  S)  a  recu- 
pera starea,  averea,  etc.  (vedi  si  mai 
diosn);  2.  metaforice,  in  oppositione  ca 
eorpu.  m^eto=fientia  interna  omului, 
spiritu,  in  totulu  si  partUo  selle  :  eapu 
si  ftnima,  mente,  sensu  si  volientia,  si 
aoeate-a  eu  ramificationile  si  proprietă- 
ţile selle,  etc.,  a)  in  genere  :  omidu  eo- 
tta  ^m  eorpu  si  svffle^;  suffieMu  e 


mv. im 

prindţnulu  vieiiei  corporale,  inse  nu 
vi6ti'a  ensasi;  beatiele,  veget^Ue,  eu  a- 
tâiu  maii  muitu  petrde,  nu  se  potu  diee 
co  aru  ave  suffletu;  suffletidu  e  im- 
mortale,  immortalitatea  suffletuhti  e 
dogma  a  totoru  religioniloru ;  pentru 
sufHeteîe  repausatiloru  se  roga  nu  nu- 
mai cresUntdu,  ci  si  barharuUi  selbaticu; 
suffietuîuaentesiintellege,  suffletulu  eo- 
gita;  avffietvlu  voliesce  benele,  auffle- 
tulM  are  consdentia  de  sene;  prin  su- 
fletu  e  offlMlu/îen/t'a  cea  tnai  nobile;  fora 
aufj$«tu  omtdu  nu  e  omu;  de  act  vine, 
co  suffletu  se  pune  forte  desu  iniocu  de 
fientia,  fientia  prin  eseellentia,  in  f rasi 
ca :  nu  e  suffletu  de  omu  prin  aeellu  de- 
aertu;  nu  e  suffletu  de  an^cde  prin  acea 
silba,  nu  e- suffletu  de  caUu  intirra; 
tiu  a  remasu  suffletu  de  copillu  in  a- 
ceacommune;  {ij  in  specie,  de  partea  cea 
mai  nobile,  parte  morale  i  auf/letului : 
conscientia,  bonitate,  pietate,  affectione, 
olemeatia,  etc. :  omu  fora  suffletu^suf- 
flet»  negru;  d'in  suffletu,  d'in  totu  tuf- 
fletulu;  suffletu  bonu  de  omu;  aufflete 
bone  (is  mtdieri ;  sufft^u  mare,  omu  de 
suffletu  mare,  m  suffletu  mare ;  suffletu 
mieu ,  omu  mieti  de  suffldu ,  mieu  la 
svffktu; — c)  locutioni  diverse  :  a  seâte 
sttfHetuîu  cuiva^^i  molesta  reu,  a  sol- 
licită  forte;  a  si  pune  suffletulu  eu  ceva; 
a  leuă  pre  suffletulu  seu;  a  si  pune  suf- 
fl^tdu  pentru  ceva ;  a  si  perde  suffletulu  : 
se  nu  ne  perdemu  ai  suffietele,  dupo  ee 
ne  amu  perdi^  averile ;  se  fia  ceva  pre 
sufflttu^,  in  suffletulu  Im ;  fia-ve  m 
suffletulu  vostru. 

SITFFLONE,  suffloniu,  (cunmoUiatD 
SUf/loiu);s.m.,ti>llU,Mll»tUtrms;  foUe, 
foUi=.foi,  mai  allesBU,  fclh  sau  /Mft  de 
/cwrw,  {compara  it.B«rfloDef  isp.soplen). 

•  SUFPOCANTB ,  adj.  part.  preş. , 
{d'in  suffocare),  lairaoans :  appesare  suf- 
focante :  colori  suffocanH. 

*  SUFFOCABE  ,  v. ,  snffeeare ,  (fr. 
snffoqaer,  d'in  st^-fauee);  a  stringe  ou 
fune,  cn  laciude/otwe^rguttu,  a  stran- 
gali,suggrumă;  prine.stensione,  aneeă, 
inaecă  :  ne  suffoca  vaporHe,  ne  suffoca 
ccUorea;  poriarea  n  vorbirea  vostrasiif- 
foea  omiâu;  a  sufţocăplantâe,  a  auffoeA 


=y  Google 


u« 


eup. 


*  SUFFOCATIONE,  s.f.,  Mroeatlo, 
(fr.  BHffaflâtlon);  actioDe  de  auffocaare. 

*  3UFF0CATn,-a,  adj.  part.  s.,  (d'in 
utffoeare),  ■■ffttcstiB. 

*  80FFODEBE ,  {m  conjuga  oa  v. 
foiere),  r.,  •■ff«dcr«  ^  a  /od^zaapi  pre 
dedesupta,  asap&tndiosD,  afacegrepa, 
ingropâ  :  orgolii  wifoău  aipii;  a  auf- 
fode  murit.  pariOii,  monta,  raăiwtde. 

«SUFF0SSI0N£,B.f.,8Birt8il*ţ  ac- 
tione  de  euffodere :  Mffostionea  Urrene- 
îom  eu  vene  metalliee. 

*  SUFFOSSU,*o,  adj.  part.  s.,  <d'iB 
ra/fodere),  ■■fliaiBii. 

*  8UFFBĂ3ANTE.  adj.  part.  preş., 
Ban«s«aBf(fr.Baffra;ut);  car«  guffraga, 
ia  apeoie  :  a)  profes$ori  tvffraganti,  et- 
stmrinatoriwffraganti;  b)epi8oopu$ttf- 
fngtmtt;  e)  auffragante  tăiu  unui  ar- 
ciWgiMftipii. 

«SUFFBAQABE,  r.,  siffrasarlj  a 
di  atrffraffiu,  a  d&  Totn,  pentra  cineva, 
a  la  comiiMd&  pentru  anu  ofBcin :  toii 
tuffragaraiaeestm  demnu  barbaiu;  me- 
tafiyHffl  si  in  genere,  a  farorâ,  a  fi  f^n- 
tttariat'iaToratoriii,  etc. :  suffragaH  laU' 
dei'^mteeamlm  nostru;  dSoo  suffraga 
si  forjmn'aj  Mu  va  succede  si  prosperă. 

«  SUFFBAâATIONE,  B.  f.,  snffra- 
gatU  {  aotione  de  auffragare :  suffrago' 
tionea  tatorU'a  pentru  allegerea  tea. 

*  SDPPBAGATOBIU,-««a,  adj.  b., 
■nO^aţatort-torliiBi  care  auffraga  sau 
serre  la  svffragatu  :  svffragatorii  me- 
tropolUuUa;  amiciţia  svffragatiria,  a- 
mici  auffragatori. 

•SDFPBAGATU,-a,  adj.  part.  8.  (d'in 
Miffragmn),  tuWtaţiatM. 

*  SUFFKAOINS,  s.f.,  <affrar«.  (d'in 
sub-frangsre);itniciima  ciirba,carbatuTa, 
malliora  allu  unoipetiora  poeteriore  de 
la-BBQ  cadrapade,  ia  oţ^sit.  cu  amu, 
anmtru}  metaferioei  mallioru,  coltiu, 
blastare,  blastarin  de^Tttia  de  rinia. 

*  SUFFBAaiNOSO,^,  adj.,  sBffra- 
gtnttan }  floffetvQte  de  Bufragine  :  epe 
st^apino**';  iu  oppoaitioue  cu :  epe 
atmunarie. 

•"«CFFBAQIU,  pl.-e,  BBffr*KloiB,  (fr. 
aiklha9^-~d'iD  ăeeea-asi  origioecuni^- 
/>ş^))'l. proprie:  bacoata  de  BCandura, 
«)  serre  la  roUtu,  de  nude  apoi :  «14^- 


8DR 

fragiu—\ota,  cumu  si :  votare,  appro' 
bare :  tole  auffragide  fitra  pentru  umiu 
singwu;  oeUi  <Uti  capitcara  numai  atf- 
fragiAe  majoritatei ;  eu  svffragie  se  aU 
Ugu  manAatwmvmti  poporu,  uttui  mu- 
nicipiu, unn  societate;  suffragm  uni- 
wtmZs,  (vedi  la  Talie);  2.  metaforica, 
a)  dsreptu  de  votare  :  toţi  eivit  se  hw' 
mtra  de  tuffragiu;  suffragitUu  e  morgi- 
nitu  sau  estemu  la  toţi  ;b)  approbatione, 
judeciu  favorabile,  assentimentu,  cod- 
Bensu,  involini,  favore,  gratia,  etc. :  nu 
vtnămuBuffragiele  veiUttratiailtnmdgu, 
ei  ambUionămu  suffragide  eetloru  ju- 
dieioti. 

SUFFBEGABE,  t.,  sBffrleare;  a  freca 
prededesDptn:  ani/frec(ic«meâteam«nfa 
polfteirele. 

SUFFRfiNABE,  t.,  Bnffrenar*}  aÎD- 
freni  pre  de  deauptn,  a  înfreni  beoe  si 
Bolidu. 

SUFFBENATIOKE,  B.f.,  saffrtistU) 
aotione  de  auffrenare. 

SUFFKENDENTE ,  adj.  part.  proB., 
saffrendeBS;  oamu  frendente:  căni  suf- 
frendenti,  eiălu  suffrendente. 

SUFFfiIGIDn,-a,  adj.,  BBffrIşMuai 
camu  frigidu  :  argumente  suffrigide. 

SDPFRINGBBB,  (se  conjuga  cav. 
fi'angerey,  v.,  saf^lagerei  a  frânge  pre 
de  desaptu,  a  rumpe  pre  de  desuptu  :  a 
suffringe  fluerele  petioreJaru. 

SUPFUGEKE=SKff«yire,  v.,  ibITu- 
f  ere ;  a  fugi  pre  Bub  inftna,  a  se  furişii 
si  avade. 

80PFUGIU,  pl.-e,  antruglnm,  (d'in 
auffugm'e);  1.  locu  sub  care  fuge,  bo  a- 
dappoBta  cineva  de  ploui'a  si  de  altele; 
2.  metaforice,  locu,  mediu  de  scăpare, 
de  apperare. 

SDFFULCABE,  etc.,  vedi  M/'/Ieea- 
re,  etc. 

*  SCFFULCIBE.  v.,  saffaUIre;  a  /«Iei 
:=redim&  pre  de  desuptu ;  metoforioe, 
a.  susţină,  adjat&,  stabili,  restabili,  con- 
solidă. 

*SDFFUr-TU,-a, adj. part-,  (d'iura/"- 
fulare),  sBffUltus. 

StJFFUUABE,T.,  sBffBaare ;  ifUmă, 
a  â/fumiî  puciuu,  adJ&pucinu/umwcniva 
sau  1»  ceva. 

SDFFOMIGAfiE,   v.,  suHiMlsarai 


=y  Google 


SDG 

a  fittniţtă  pre  de  desuptu  :  o  suffumigâ 
stupii,  butile.  putinele. 

SDFFUMIGiTÎONE,  HDirumtgxtU ; 
(fr.  safTaratsattoii);  acMoDe  de  svffutni- 
gare  :■  Bvffumigationea  curetia  incaperils 
de  miaamate. 

8UPP(JNDATU,-o ,  adj.  part.,  snf- 
fandatna;   fundai  de  desuptu,  bene 

*  SUPFUNDERE,  (se  conjuga  ca  v. 
fundere)y  v.,  sBfTBndftra ;  a/ttnfie:=Tersi 
de  desuptu,  a  affundă,  a  confundă,  iu- 
neci,  coperi,  etc.,  1.  proprie :  a  suffunds 
oda  cu  lacritne ;  2.  metaforice  :  tote  se 
sti/Tundu  de  p<ălorea  moriei ;  fada  suf- 
ftisa  de  ptidore. 

•SDPPUNSTJ,-a,adj.  part.,  (d'insu/- 
fimdere),  suffasns. 

SnPPUBABE,  V.,  snn-urut ;  a  fură 
pre  sub  m&Da,  a  fura  cu  desteritate,  a 
şterge,  a  sufoi 

•SDPPU3CtJ,-a,  adj.,  huSiihciisj 
camu  fuscu. 

*  SnE'FUSCnLU,-a,adj.,»ffascBli8; 
deminutira  d'in  sufleu. 

*  SUFPDSIONE,  s.  f-,  snlTuBlo,  (fr. 
suffusloii);  actione  de  SKffandere  :  suf- 
fitiitme  de  sânge  i»  oeli,  suffusione  de 
fiere;  suffuaione  a  rvborei  pre  faeia, 

*  SUPPDSURIU,-J^ria,  adj.  9.,  snf- 
faa«r,-Mrliis;  oare  suffunde,  cn  care  se 
auffuttde;a.oi.rfia,h,unusuffu8oriu,-pl.-e, 
vasu  de  svffusu. 

*  3DPPDS0,-a,  adj.  part.,  (d'in  suf- 
fundere),  Bnffnsus. 

SUGACE,  adj.  e.,  (d'in  sugere),  su- 
r«Bi,  IseteaB,  Mbax)  care  suge;  1.  pro- 
prie, despre  prunci  eî  micutelli  de  alte 
animali :  copUlu  sugaee  la  peptulu  mam- 
mei,  edisugaei,man^utuga<ie,  siabsol. 
unu  augace :  sugacii  moru  ceUi  mai 
muUi,  pre  căndu  sugu;  2.  prin  esten- 
sione  si  metaforice  :  carte  tugeux,  omu 
sugaee  de  vinu;  absol.  unu  sugaee,  una 


SUGACI  A,  s.  f.,  iMtentlnm  aetas; 
blbacltiB  ţ  etate,  stata,  calitate  de  su- 
gaee :  sugjefa  vitdlUoru,  a  cartei ;  ?edi 
si  augaeitate. 

SDQAOITATE,  b.  f.,  synonymu  cn 
sugaeia. 

SaQĂR^=zmgde,  adj.,  (d'in^M^ere), 


BVQ. 1367 

qui  satcltor]  care  se  suge,  semulge:oui 
sugari,  vacca  sugare;  si  absol.  utia su- 
gare. 

SUGARIU',-a,  adj.  s.,  suţeai,  Uatsni) 
care  suge,  leuatu  ca  mai  desn  oa  subst. 
unu  sugariu :  sugarii  ouiloru,  eaprdoru, 
epeloru  suţimnellii,  edii,  mattdii;  co- 
pillu  mare  si  inco  sugariu. 

SliGkT0'RE,8ugatoriu,sugalura,itc.i 
redi  :  sugutore.  sugutoriu,  sugulura. 
■  SDGELLU:=*«jiiîtt.  (si  pre  a  locuri 
cu  11  moUiatasuf^Iu),  s.m.,  panarlolan, 
paronrehla,  parei  yohlDU,  (va.p<aw/ln, 
fr.  panarls);  buba  la  ungl'a  unui  degîtu: 
sugelluitt  e  bt^a  forte  rea;  de  sugUlu 
cade  ungVa:  de  sugîlli  anmperdutu  un- 
ghie de  la  tnai  multe  ăegite ;  aeietu  cu 
pane  vindica  sugellii. 

SUGPBK,  suxi  si  suxei  =  supsi  si 
supaei,sueta-::=sitptu,  v.,  anitere,  (it.  aog- 
ţere  si  aaeelare  t  saisare  t  fr-  ifleer  1 
care  ca  si  it.  laisare,  e  derivata  d'in 
snetlare  de  Ia  sneta,  precnmu  :  it.  sne- 
ehUre  sisueelare,  piOT.  snear,  isp.port 
ehapar,  d'in  Buoas=iuoeiis=!MU=SHC- 
cu).  bibere,  eblbere,  haurlre,  exbaurtrei 
eommlnlBcIt  fln^ere;  a  trage,  sârbe,  in- 
glntf,  esauri  unu  licidu  d'in  ceva,  1.  in 
genere  iserpUsugubroscele,  sugu  si  sân- 
gele altoru  animali ;  plantele  sugu  umore 
d'inpamentu.  pre  cumu  sugu  aeru  ăHnat- 
mosfera,  sugu  lumina  si  ecdore  de  la 
sare;  cânii  sugu  osse,  albinele  sugu 
miere  si  cira  d'in  flori;  ursii  sugu  sân- 
gele ouiloru,  vacciloru  si  altoru  ani- 
mali; muscele  si  alteinseele  sugu  sânge 
si  dUe  Ucide;  pamentulu,  agrii  sugu  si 
absorbu  apa ;  2.  in  specie ,  a)  despre 
laptele  d'in  titie :  pruncii  sugu  mommtî- 
lele  mammeloru  si  nufrtciloru ;  sugu  e- 
dii,  amneUii,  mandii,  toţi  fetii  de  mam- 
mifere  sugu  lapte  de  la  momnwle  loru  ; 
sedau  copiUiloru,  cateUilorusiaitoru-a, 
se  sugă  lapte  si  d'in  titie  artificiali ;  b)  a 
bee  spirituose,  a  &  betivu  :  a  suge  vinu 
si  vinar su;eUi  sugă  tote' cupele;  ar  suge 
hiHv'a  buti,  buionie,  dSco  ar  avi ;  e  «nt^ 
d'in  ceUi  ee  sugu  bena;  a  suge  cepulu,  a 
suge  la  cepu;  cânduineepua  suge  vinu, 
cure  mamarurinuMai  vinu;— ia  sensn 
mai  estcQSu :  a  suge  p6me,  came ;  a  suge 
una  portdgoMa,  una  lemânia;  3.  metiv- 


=y  Google 


1M8 «^ 

(orice,  a)  a  essaurf :  a  suge  poporuîu; 
fia  lipitoriU,  sugu  răpitorii  sângele  po- 
porului i  mai  Terto9u  :  a  se  suge  i=  a 
macrl,  ase  debiliU,  a  deperl :  eoZIu 
suetu ,  vaeea  forte  şueta ,  pome  sucle , 
spice  sucte;  b)  a  si  suge  unglele=z&  na 
mai  iv6  ce  se  m&nce,  a  fi  lessioata  de 
filme;  ă6ro:asisuged'inungle,  dHHd&- 
gite,  a)casensu  precedente,  ÎQsosi  ^)cu 
sensulD,  a  scâte  de  unde  nu  se  pote  scdte, 
si  de  acf,  a  imagioă,  fictioni :  cPin  de- 
gitele,  d'in  ungtele  vostre  se  vede  eo  su- 
geti  aeeate-a. 

•  SUGGEEENTE ,  adj.  part.  prea., 
{i^i.aBuggerere),antg9rtnateiies9ggeri: 
bUutemati  suggeretUi  si  altoru-a  eogite 
rplle. 

•SUGGEREBE,  (ae  conjuga  cav.  ce- 
rere), y.,  ngttnn,  (îr.ittgginr);  a,gere 
=:port&,  adduce  pre  aub  m&Da,  pre  de 
desnpta,  aadduce,  presantă,  I.  proprie: 
a  auggere  focu  ceidarei,  abu  fiamundi~ 
loru,  arme  luptaiorihru;  2.  metaforice : 
tentim&!Uele  nu  se  suggeru ,  â  se  in- 
spira; se  suggeru  preteste,  eseuse;  se 
suggeru  argumente,  probe,  idee,  covente, 
e^estioni, 

«SUGGESTIONE.s.f.,  bdkkmU*, 
(Sr.tu^gwtltv, — d'in  suggestu  de  la  sug- 
perere);actiOD«  de  suggerere :  suggestione 
dealle  numeara;  suggestioni  perniciose ; 
eonsâenti'a  si  mostrările  ei  nu  su  sim' 
ple  suggestioni;  suggestioni  faeute  la 
ureda. 

*  SUGaESTU,-a,  adj.  part.  a.,  (d'in 
auggirere) ,  gngţeitiii ,  (fr.  HDg^este) , 

1.  in  genere  :  corisHiele  perniciose  aug- 
geste  tyrannuUti  de  bassi  linguşitori ; 

2.  in  specie,  s.  m.,  suggeatu,  pl.-e,  ceva 
accnmulatn,  si  de  aci,  altitudine,  inal- 
time,  a)  proprie,  a.)  in  genere  :  in  sug- 
gestele  insulei  se  afla  arbori  moUt;  pre 
suggesfu  stau  celli  tnai  distinşi  barbaii; 
suggestele  de  pre  capiteatauinaecumu- 
lationea  perului  si  comei;  p)  in  specie, 
tuggestu  =:  tribana,  loca  inaltiatu  de 
unde  se  rorbesce  anei  adnnantie,  po- 
porului, armatei,  etc. :  d'in  suggestu  du- 
cele essortâ  militarii;  b)  metaforice, 
suggestu  ^  inaltime  :  se  nu  eadeti  d'in 
auggestuiu  fortunei  vostra;  e)  ou  seosu 
mai  appropiata  de  actionea  Terbulait 


a)  suggestu  =:  procuratione,  apparatn  : 
suggestulu  spedaclului ,  auggestuîu  de 
onori:  ^)  suggestu=zpi68mtîii6,  âare,Bi 
in  parte,  dare  pre  sub  mâna :  dupo  sug- 
gestulu îitigusitoriloru  face  asia. 

SUGGLUTIARE  =  8M35Ai«fl«,  v., 
BlBgnltare»  ilnţoltlre»  (it,  alnrnltaref 
slnghloiiarflSi«lasoiMre,i3p.  lolUatr, 
port.  ««iQiar,  prOT.  B«iţl«Ur,  fr.  ian- 
gloter);  a  emitte  sufftate  si  voci  vio- 
lente 3Î  iuterrapte  :  sugglutia  conti~ 
nuu ;  am  sugglutiatu  de  trei  ori;  —  me- 
taforice :  oarere  =  a  dnoe  dora  :  ai  se 
sugghtti  muliu  si  inăelungu  dupo  ee 
ai  perdutu. 

Sm(}h\JTiATÎOSE=:sugghitiatio- 
ne,B.Î.,  Bliraltns]  actione ,  acta  de 
sugglutiare;  Tedi  si  sugglutiatu,  sug- 
glutiu.  eto. 

SmQUiTlklORlV  =  sugghUiato- 
riu,-toria,  adj.  s.,  slasnltaDB;  catem^ 
glutia. 

SUGGLUTIATU  =  sugghitiaiu,-a, 
adj.  part  s.,  (d'in  sugglutiare),  Bingnl- 
tns :  suggluiiatulu  lui  nuca  bona;  atâte 
sugglutiate  nu  sciu  ee  insemna;  unu 
mare  sugglutieUu, 

SUGGLUTIATUKA=«(ff5ft«»a*wa, 
s.  f.,  Bln^nltuBf  actione  si  effectu  alin 
actionei  de  suggltftiare :  sugglutiature 
de  fame,  sugglutiatura  amara  de  benele 
perdutu, 

S\JQQU]Tm&=suggiiUire,  v.,  iuff- 
gUtlrei  a  gluli  pucinu,  aingluti  c&te 
forte  pucinu;  si  cu  sensulu  precedenta- 
lui  sugglutiare.  a  sugglutia  pncina. 

SUGGLUTITOfiIU=  suggkititoriu.- 
toria,  adj.  s.,  sBţgUtleBsj  care  sug- 
glute. 

SUGGLUTITU=8itj5AiWtt,-a,  adj. 
part.  3.  d'io  sugglutire. 

8UGQLUTIU— m^pÂi^iu,  s.  m.,pl.-e, 
Blnţiltng,  (med.lat.  BaspaltloM,  it.ali- 
ghlosift  si  bIdkobio,  isp.  boIIbs»,  port 
BOllnx»,  prOT.  BlnfUtţ  ganţlot »  fr.  bmi- 
glot ;  Tedi  si  sugglutiare);  acta  de  sug- 
glutiare :  unu  viohntu  si  secou  aug^titim; 
ce  at^e  augglutie  pre  tene  ?  ce  atâtu  aug- 
glutiu  pre  voi?  copillulu  tine  de  dtnu 
âiile  M  iiiM  augghitiu, 

*  SUGGREDEBE ,  (se  conjnga  oa  r. 
graiere)t  t.,  ■«;; re41  j  a  ^nule^paul 


=y  Google 


pre  sub  m&na  cOtra  ceva,  a  prende  fora 
aşteptare  ca  iDÎmicu,  etc. 

SUGGBUMAEE,  v.,  (probabile  d'in 
»ui)-gruma=gtila=gura,  guttu,  gmia; 
Tedi  al  suggusiare);  itraa^nlsrey  enr- 
foeirei  a  atringe  de  guttu,  a  sufTocă, 
fltrangali  :  scelerafa  si  svggrumă  co- 
piUii;  metaforice :  a  suggrumă  revoltele, 
reidu  d'in  rădice ;  a  suggrymi  iote  doc- 
trinele liberali  si  eorUrarie  despotului; 
prin  esteosione  :  a  suggrumă  petiorele, 
mânule,  ăegiteîe:annellele  mi  suggrumă 
degitele,  cumu  iH-aâarile  mi  suggrumă 
braeiele,  si  legatw'a  ăe  guiiu  mi  sug- 
grumă gutiuiu. 

SnaOBUMATIONE,  B.  f.,  mntmtta, 
strciguutio  {  actione  de  suggrumare. 

SaGGRUMATOKIU  ,-foha,  adj.  s., 
gufffteaits,  Btnii^aUtsr;  care su^^ruma 
sau  serve  a  suggrumare  :  suggrumato- 
rmU*  innocetUiloru;  s.  f.  reale,  suggru- 
mttâria^uggrumatore,  instrumeutu  de 
suggrumatu :  faoe,  laciu,  etc. 

SDGGRUMATU.-a,  adj.  part.  s., 
(d'ia  suggrumare) ,  aoliraMtiB  *  Btran- 

SaGGBnMÂ.IURA.  s.f.,  BDffooatlo, 
strugnlatlo;  actione,  dâro  mai  vertoau 
effacta  allu  actionei  de  suggrumare : 
auggrumature  făcute  in  masse;  suggru- 
matur'a  totoru  libertatiloru. 

SUGGBUNDA,  s.  f.,  Başţniida,  (d'in 
sub-grunda),  parte  proeminente  a  cope- 
rimentnlui,  strasina. 

SCGGRONDAEE.  t.,  (Bag^rundire); 
a  Bcote,  face  suggrtinăa. 

SUGGRUNDARID,-a,  adj.  a.,'snff- 
(nadarUBi-nn;  relaUrula  suggrunda; 
ea  Bubst  m.,  suggrundariu,  a)  in  acel- 
la-aai  sensu  cu  suggrunda ;  b)  la  celli 
TQchi,  locu  de  mormentu  alia  copillilora 
uxsuggrunda  peDO  lapatnidiecidedille. 

SUGGEDNDATIONE,  B.f.,8iirenim. 
datU ;  aotione  de'  suggnmăare ;  dâro 
si  effectn  produssa  prin  suggrundare, 
asLÂ  co  ;  suggrundatione^suggrunda, 

*  SDGGRUNNIRE,  t.,  ssgrirruBiiIrej 
a  oamn  grunni,  a  grunni  pucinn  :  sug- 
grutmu  porcii,  suggrunnu  porcellii. 

*  SUGILLABE,  t.,  sogiUare;  a  face 
ca  augSiuht  la  colore,  a  veneti,  a  faoa 
reiwtan  na  renetari  onira :  octi  tang»' 


80L.        m» 

nati  si  sugiUati ;  a  sugUlâ  peUea  cuiva, 
metaforic-! :  a  maletracti,  Tettemî,  ba- 
tujocorl. 

*  SUGILLATIONE,  a.  f.,  angllatlo} 
actione  de  sugillare,  ă6io  mai  rertoaa, 
effectu  allii  acelleî-asî ;  renetare,  macula 
livida,  veneta,  prodassadoictn,  decon- 
tusioni,  etc.;  metaforice  :  maletractare, 
batujocorire,  losalta,  etc. 

*  SUGGILLATU  ,-0 ,  part.  B. ,  (d'in 
sugiliare),  BUKlIlatnB  :  spate  numai  su- 
gillate :  sugillalulu  spateloru. 

SUGILLU  =  sugiu,  a.  ţn.,  yedi  su- 
gellu. 

SVQlTOJtE  —  sugutore.  8ugitoriu=: 
sugutoriu,  sugitura  :=  sugutura,  fltc.; 
vedi  suctore^:suptore ,  suctoriu^at^- 
toriu.  sucfura=:iauptura,  etc. 

SUICIDEBE,  T.,  (d'in  sni  si  eaden) 
slbl  nortem  oonaotre,  (fr.Bnlolder);  de 
regula  refless.a  se  suiade=a  se  ocdăe 
ensusi. 

*  SUICIDIU,  pl.-e,  (fr.  Bulolde);  acta 
de  suicidere  :  suicîditdu  vine  mai  desu 
d'in  essdltatione  si  smenttre,  sau  tFin 
mieia  de  suffUtn. 

*  SniCIDU.-o,  adj.  B.  preş.,  (fir.  bdI- 
fllde);  care  se  suiade. 

*  StJILE,  8.  f.,  Bolle»  (d'in  n«=por- 
cn);  stanlu  de  porci. 

*  SUILLU.-a,  adj.,  Balllna,  (d'ia  am 
^porcu);  de  porcn,  relativa  la  poroa ; 
B.  f.  sttifla^came  de'  poron. 

SUIRE,  suiaiu,  suUu,  etc;  vedi»H&- 
ire,  subisiu,  suhUu,  etc. 

*  SULCARE,  V.,  BDieare,  (d'in  suleu); 
a  trage,  a  face  eulcu,  a  deapică,  crap&, 
sapă,  etc,  1.  proprie,  in  arătura,  agri- 
cultura :  a  stdeâ  de  mai  multe  ori  agrii 
pre  annu;  vomu  sulcd  pamentu  nouu 
at  arairu  nouu;  2.  metaforice :  a  sulcâ 
fosse,  canaXi;  a  aulcă  undele  eu  luntri, 
at  navi. 

*  SnLCArORin,-A$na,  adj.  b.,  sal- 
eatort  oare  sulea  :  suleatoria- aUu  «ntit 
vastu  agru;  metaforice  :  sidcatorii  riu- 
lui,  lacului  cu  baree  si  luntri. 

*  SULCICOLLU,-a,  adj.,  (fr.  biIcI- 
flole);  care  are  suin  pre  c<Mu  :  animcii 
suldcoUe. 

•SULCIDENTE,a4J.  (fr.ialcMMU); 
care  are  Mde»  pre  ămti. 


■vGooglc 


*SDLCIFERU,-a,  adj.,  (fr.  Boleirere); 
eare  pdrta,  are  «ulei  prc  corpu :  animali 
Buteifere,  scortia  de  arbori  aulcifera. 

*SnLCIFOBME,adj.(fr.Biilelf«rme); 
care  are  forma  de  aulcit :  denti  sulei- 

*  SDLCIPBNNOrO,  adj.,  (fr.  snbl- 
peone);  care  are  svlci  pre  penne,  aripe : 
paiseri  suleipenne. 

*  SULCmOSTRD.-a,  adj.,  (fr.  înlol- 
rostre);  oars  are  sidci  pre  rostru. 

*  SULCn,  fi.  m,,  pl.-i,  BttleDB,  (afSae 
cn  gr.  iX^d;))  adancatura,  taliatara  ce 
se  face  in  ceva,  in  sola  mai  alleesii  cu 
aratnilu,  1.  proprie:  tmu  guleu  nu  face 
Mna  arătura;  mai  mulli  sutei  se  ceru 
pentru  una  arătura;  anticii  Momani 
trăgea  unu  suîcu  in  giurulu  locului, 
pre  care  fundau  una  urhe;  gleVa  ntJ- 
eutuj,  ceapiiele  suîetdui;  a  trage,  a  face 
«NU  sulev;  n^amu  trassu  ineo  suleu  in 
acesta  tomna;  a  incongiurâ  paationea 
communei  mrcdi  eu  unu  suîcu;  2.  me- 
taforice, despre  obiecte  cu  form'a  sul- 
adui,  a)  sutctt=fos3a,  caoalicnlu,  gropa, 
ganra,  crepatura ;  b)  «»Jcu==taliatiira , 
despicatura,  si  in  specie,  in  faci'a  ape- 
loru,  iirma,etc. :  suladu  luntrci  preriu, 
hulculu  navei  pre  mare  dispare  foraur- 
ma,  asia  dispare  si  suietdu  passerei  m 

*  8ULFANTIM0NIATU,  s.  m.,  (fr. 
•Dir«Btlmonlate) ,  nome  genericu  de 
sari  formate  d'in  combioationea  sul^- 
dtAui  atUimonicu  eu  stdfobasi. 

*  SOLFANTIMONITU ,  s.  m.,  (fr. 
■aUiuitinoiilte),  nome  genericn  de  sari 
formate  d'in  combinationea  unui  «ui- 
fidu  antimonioau  eu  aulfobasi. 

*  8ULFARSENITU,  a.  m.,  (fr.  snlf- 
araintte) ;  nome  generica  de  sari  for- 
mate d'ia  combinationea  acidului  arse- 
niosu  cu  stdfobasi. 

*  SULFATU,  3.  m.,  (fr.  BDibte);  nome 
geaericu  de  sari  formate  d'in  combina- 
tionea aadulm  su^urieu  eu  una  base 
chymiea. 

*  SULPATATtJ.-a,  adj.  part.,  (fr. 
■Bifate);  oare  e  formata  in  sarecno^ulH 
itdfioHeu :  base  sulfatată. 

*  SULFAUBATU,  s.  m.,  (fr.  tMu- 
nte);  nome  generica  de  sari  formate 


SPL. 

d'in  combinationea  unui  sulfidu  avrieu 
cu  suîfobasi 

*  SULFHYDKATU,  e.  m.,  (fr.  .«ir- 
hfdratfl);  nome  genericu  de  sari  for- 
mate d'in  combinationea  unui  st^du 
hydricu  eu  sulfobasi. 

*  SULFIDU,  3.  m.,  (fr.  sulllde);  gradu 
Buperiore  de  sulfuralione  a  metalleloru 
electro-negatîve. 

SULFINA,  a.  f.,  specia  de  planta, 
acea-asi,  pare,  cu  cea  nomita  pre  a  lo- 
curi suleina,  pre  altele  sufalfu,  in  locu 
de  sulfuiu,  nielllotng  «fflelnaHs.  Ltnn. 

SULFINOSU,  adj.,plenn  Atssul^na : 
locu  sulfinosu. 

*  SOIFIBIDATU,  s.  m.,  {fir.  silttrl- 
date);  nome  genericu  de  sari  formate 
d'in  combinationea  sucului  iridicu  eu 
sulfobasi. 

*  SDLFITU,  3.  m,,  (fr.  «ulflte);  nome 
genericu  de  sari  formate  d'tn  combina- 
tionea acidului  sulfarosu  cu  una  ha^e 
chymica. 

t  SULFO-,  (abbreîiatu  d'in  sfdfure), 
in  multe  compoaite  scientifice,  precumu  : 
stdfoadipatu,  a.  m.,  (fr.  gulfoadlpate), 
nome  generica  de  sari  formate  d'in  com- 
binationea acidului  sulfoadipicH  cu  una 
base  chymica;  sulfoidipieu.-a,  adj.,  (fr. 
soirtadlplqae),  care  6  formatu  d'in  stea- 
rina=adipe  san  grassime,  ei  d'in  acidu 
sulfurica  concentratu  :  acidu  sulfoadi- 
picu;  sulfoarseniwa,  a.  f.,  (fr.  Bnlfoar- 
Bâdtnre),  combinatione  de  sulfura  eu 
arseniura;  Sttlfobase,  a.  f.,  (fr.  snlfubaae), 
nome  genericu  de  grade  de  sul^ratione 
a  metallelorn  electro-positire,  corres- 
pondenti  ou  oxybasde.  bî  cari  Î6ci  ca 
basi  in  sulfosari;  sulfobasicu,'a>  adj., 
(fr.  eairobaaiqne),  relativa  la  sulfobase; 
sulfoboratu,  a.  m.,  (fr.  sulfaborate),  no- 
me genericu  de  aari  formate  d'in  com- 
binationi  de  sul/idu  borieu  cu  sulfobasi; 
su^oearbonalu,  s.  m.,  (fr.  Bnlfooarbo- 
aate),  nome  generica  de  aari  formate 
d'in  combinationea  de  sulfidu  carbdnieu 
eu  sulfobasi;  sulfocarbura,  a.  f.,  (fr. 
suifocarbnre),  combinatione  de  sulfidu 
earbonieu  eu  una  base  ehifmica;  stdfo~ 
ehlorwra,  s.  f.,  (fr.  snlfoehUrare),  com- 
binatione de  ehiorura  cu  una  5ul/b- 
baw;  svifoehromatu,  s.  m.,  (fr.  nlfe- 


=y  Google 


8DL 

eknMste),  nome  genericu  de  sari  for- 
mate d'iu  combinationea  sulMtdui  t^wo- 
ffHCH  eu  basi  chymiee;  sulfochyazicura, 
tiij.,(ît,nU<tthjmtlqut)z=sulfoeţfanieu,' 
a;  stUfoeyatuitu,  e.m.,  (fr.  Balfoojtnate), 
genn  de  sulfosari  prodassa  de  hyper- 
SiUfocifanogeniM=siâfidu  eyanieu;  $td- 
foeyanhyăratu,  a.  m.,  (fr.  snlfoeyaiih;- 
4r«te),  genn  de  $u^08ari  formate  d'in 
combinationea  sulfiăulm  cganhydrieu 
atmilf obosi;  niJfocyanidu,-a,  adj.  b.  m.  f., 
(fr.  amlt»tyMaU9)^isu^ocijanura  ce  jooa 
ca  aeidu  sau  «tdjMw,-  sulfoeyanicu,-a, 
adj-,  (f^.  SBlfuejanlqHo) :  etheru  mlfo- 
eyanieu,  considerata  ca  combinatione 
d'in  stUfocyanogeniu  si  d'in  carbura  de 
hydroge»iu;8uifocyaHitu,  s.  m.,(fr.  galh- 
oraalte),  nome  geaerieii  de  sari  formate 
d'in  combinationea  sulfoeyanogeniultii 
eonsideratu  ca  sulfidu  cyanosu;  stdfo- 
^anogeniu,  s.  m.,  (fr.  Biilfoejanosânfl), 
combinatione  de  eyanogeniu  cu  snifure; 
aidfoeyanura,  s.  f.,  (fr.  BHlfttByannre), 
combinatione  de  svifoeyanogeniu  cu  unu 
Mefallu;  ntlfohydmuro,  adj.,  (£r.  n\Sf 
brdrlqae)  :=  phoaphwra  tulfahydriea ; 
auifokyparaenitu,  8.  m.,  (fr.  snirokf  par- 
•dntte),  nome  genericu  de  sari  formate- 
d'in  combinationea  medului  hyparse- 
niom  ou  $ulfo$(m;  sulfoindigotatu,  b. 
m.,  (ir.  salfolndlffotats),  nome  genericii 
de  sari  formate  d'in  combinationea  aci- 
dubli  m^oindigoticu  eu  basi  chymiee; 
»tl^Oîndigoticu,-a,  adj.,  (fr.  snlfalndl- 
pU(|ue),  formatn  d'in  combinationea 
albashvM  indigu=indieu  tsu  acidulu 
aulfuncu;  sulfoiodura,  s.  f.,  (fr.  Bnlfslo- 
dire),  combinatione  de  nna  suyura  cu 
«na  toduro;  sulfomolybdatu,  s.  m.,  (fr. 
ailfkMolybdate),  nome  geaericu  de  tul- 
fosari  formate  d'in  combinationea  sul- 
fiduhi  molybăicu  cu  baai  ehymice;  aul- 
fotu^ltdieura,  adj.,  (Cr.  suironaphU- 
ll«B«),  formatn  d'in  combinationeannpA- 
faUnet  cu  aădu  atdfuricu :  acidu  suifo- 
tiopMaUcu;s<dfoph08ph(au.8.m.i{îi.M\- 
f>l»k«Bphate),  nome  genericu  de  adfo- 
sari  formate  d'in  combinationea  swljfiîn 
phosphorosa  eu  sidfobasi;  su^oplati- 
natu,  s.  m.,  (fr.  BRlTopUtlnate),  nome 
generica  de  «td/tuan  formate  d'in  com- 
binationea stâfiduiui  selemcu  cu  boii 


ehymice;  sulfosare,  s.  f.,  (fr.  sair«8el), 
combinatione  de  auîfidi  si  de  sulfwe, 
adeco  :  sari  ce  copreudu  sulfare  in  a- 
mendone  principiale  constituenţi;  suU 
fosilicatu,  s.  m.,  (fr.  anirogllleate),  nome 
genericu  de  stdfosari  formate  din  corn- 
bînationea  aeidulut  sulfosilicieu  eu  basi 
chymiee;  sulfosinapafu,  s.m.,  (fr.Hlf»- 
sltiRpate),  nome  genericu  de  sulfbtari 
formate  d'in  combinationea  acidulm  sul- 
fosinapieu  eu  basi  ehymice;  su^osina- 
pisinura,  adj.  b.  m.  f.,  (fr.  silfoBlnapl- 
■Ine) ,  snbstantia  cristalina,  estracta 
d'in  sinape  si  composita  si  cu  sulfure; 
suifosmiatu,  s.  m.,  (fr.  BDlfoamUte),  no- 
me genericu  de  sari  formate  d'in  com- 
binationea stdfiduhti  oswcu  eu  sulfo- 
basi;  sulfostannatu,  s.  m,,  (fr.  Bnlh- 
Btaniiate),  nome  ganericn  de  sulfbsari 
formate  d'in  combinationea  sulftdului 
stannicu  cu  sulfobasi;  sulfostibiatu,  s.  m., 
(fr.  BOlfoBtlablate)  =  sulfantimoniatu ; 
sulfosHbitu,  8.  m.,  (fr.  Bslfoatlblte)  = 
st^antimonitu;  sulfotantalalu,  s.  m.,  (fr. 
Buirota9talat6),genu  de  suZ/osart  forma- 
te d'in  combinationea  sidfiâului  tanto' 
liou  cu  sulfobasi;  8ulfotellţ4raiu,  a.  va., 
fr.  enlfotellarate),  nome  generioQ  de  sul- 
fosari formate  d'in  combinationea  sut- 
fidtdui  tellurieu  cu  sulfobasi;  stdfotita- 
niatu,  B.  m-,  (fr.  snlfotltanlate),  notDO 
genericu  de  stdfoaari  formate  d'in  com- 
binationea siAfidtdui  tiianicu  cu  sulfo- 
basi ;  Bulfotungstatu,  S.  m.,  (fr.  sulto- 
ton^state),  nome  genericu  de  sari  for- 
mate d'in  combinationea  su^idi^  fung- 
stieu  cu  sulfobaai;  sulfovanadatu,  s.  m., 
(fr.BniroTanadate),  nome  generica  dewt- 
fosari  formate  d'in  combinationea  suî- 
fidului  vanadicu  eu  suifobasi;  stAfova- 
naditu,  B.  m.,  (fr.  snifttranadite),  nome 
generica  de  sul/i»ar>  formate  d'in  com- 
binationea sulfidviui  vanadom  eu  sul- 
fobasi; svifcmnicxt,-a,  adj.,  (fr.  BBlf*rl- 
olqne),  se  dice  despre  unu  acidu  hypo- 
sulfiaieu  anita  cu  una  materia  organica: 
octdu  sulfotnnieu. 

SULFU,  s.  m.,  redi  sylphu;  vedi  st 
stdfure. 

*SlTLFaBA,s.  f.,(fr.  silfcre);  com- 
binatione de  Buifure  cu  unu  corpQ  ele- 
mmtariu  combustibile :  wl/iira  ^  ahcm; 


>yGoog  Ic 


1878 


801,. 


de  arseniat,  de  atUimonim  si  combinatio- 
oe  de  suZ/^re  cu  meioXld  electropositive. 

•SULPUBANTK.ailj.  part.  prea.  (d'in 
Ml/urare),  flnlfursns;  care  suZ/ura^are, 
oontiDS  ui  da  stUfure  sau  odore  de  std- 
fure  :  ape  $vJfuranti, 

♦SULFDKAEE,  v.,  snlforare;  1.  tran- 
sitivD,  a  implâ,  combin^  compDDe,  am- 
mestec&,  unge,  coloră  ceva  cu  sulfure, 
mai  allessu  in  form'a  participiale,  atd- 
furatu,-a  :  lâna  sulfurata,  fonti  sulfu- 
raţi, ape  sidfuraie,  locu  sulfuralu,  gaeu 
hydrogeniu  sulfurata;  de  aci  substant, 
leale  m.,  sulfuratu  si  f.,  sulfurata, 
hmsulfuratu  de  apprensufocu,  luminări; 
b)  lemaiBiorn  sulfuratu  pentru  acellu-aai 
Bcopn;  de  uade  Bi  deminativa  aulfura- 
teUti,  pl.-e,  lenata  inse  totn  ou  senstilu 
toimei  sitlfwatu ;  ii)  compositione,  mi- 
stiona  eu  sulfure ,  ca-  medicamenta ; 
ă)  locu  ca  8«//ure,T6na  ie  sulfure;  redi 
si  sulfuraria;  2.  intcans.,  a  avâ,  a  dă  o- 
dote  de  sulfure. 

*  SDLPUBARIA,  a.  t,  vedi  luîfu- 
rariu. 

*  SULFDBA£IU,-a,  adj.  s.,  Bilfara- 
rUBf-lai  relatiTU  la  «ul/ttre  ;  fodme 
ni7/urane,-maialleB3aoaBub8t.,  l.pers. 
m.,  8uI/»ranw=oare  locra  fodine  de 
sulfure,  Ban  reade  sulfure;  2.  reale,  f,, 
aulfuraria^z  fodioa  de  sulfure. 

*  SDLPURATBLLU,  s.  m.,  vediauf- 
fiirare  Bub  1. 

•SDLPUEATD,-a,  adj.  part.  (d'in 
siUfurare),  islAirataB,  (compara  si  fr. 
MltmH). 

«SULFURE,  B.iD.,8if.,8ilfiirsi8Bl- 
phnr ,  Slipuri  f fr.  Bovr»),  unala  d'in 
corparile  elementari  peno  acuma  ca  a- 
tartconnoscute,  patra  putioaa:  sulfurele 
nu  emetallu;  sulfure  se  afla,  i»  natura, 
formandu  masse  sau  pulb&re;  de  «elle 
Mai  imiUe  ori  sulfUreU  se  afla.  in  na- 
tura, unitu  sau  eombinaiu  eu  metaUe : 
hpte  de  sulfure,  tmtu  de  sulfure,  flore 
de  sulfure; — sulfure,  in  compoBÎte  si  de- 
rivate Bcientifice  mai  lunge,  se  abbreria 
în  suîfu,  CD  formele  accessorie  :  sulf-, 
tulfo-,  cumu ;  sulfantimoni(^,sulfosare, 
stiijftfai,  etc,  Tedimaiallesauart.sH^/'o-. 

*SULFaBICU,-a,adj.(fr.BBlfirl<iie); 
âtgWţ^iire:  acid»  mlfwicu,  adâviu  w^ 


furieue  cellu  mai  potente  d'in  eeUe  eon- 
născute;  s.  f.  pi.,  sulfuricele,  ordine  de 
composite  bivalve,  in  cari  auîfurdt  e 
elementnla  cellu  roai  electronegativu. 

"  SULFUBIDE,  adj.  b.,  (fr.  sairnride); 
care  s6miua  a  sulfure;  s.  pi.  f^  a)  sulfu* 
ridile,  familia  decorpuri  elementari  pon- 
derabili, cari  au  de  typu  genulu  svifurei 
&)  siil/un'{iil«,farailîade  minerali,  oariau 
odore  de  sulfure;—  si  form'a  âttZ/«ridM. 

*  SULPUEIPERU.-o,  adj.,  {fr.  sUfa- 
rlftre);  care  porta,  are  sulfure  in  sene. 

*  SULFUBIPEDB,  adj.,  (fr.  SBlfarl- 
p6de);  care  are  pedi^zp^ure  de  eolorea 
sulfurei :  passeri  sulfuripeâi. 

«  SULFDRIU,-â,  adj.,  BilfBrnBţ  de 
su^re,  de  colore  de  sidfure  :  fornuri 
sulfurie,  apa  sulfuria,  sulfuriu  fulgeru, 
sulfuria  odore,  stt^'uria  lumina,  sulfurie 
fade. 

*  SULPUBOSU,-a,  adj.,  BoiraroBOB, 
(fr.  snirnrenx);  care  copreode  sulfure  : 
fontana  suifurosa,  hanie  suîfurose;  ia 
specie  :  acidu  sulfurosu  :  acidulu  sul- 
furosu  e  mai  pucinu  sulfuratu  de  cât» 
aeidulu  sulfurieu. 

S\}LLkz=subla,  s.  f.,  Bibila,  (it.  Bib- 
bla,  iBp.  BublIU,  prov.  Borola,— n.  gr. 
ooopXE,  c3o5pXa,  oou^Xta,  «oo^Xt);  instru- 
mentn  de  impunsn  gaure  pentru  coauto : 
proT. :  a  pune  cuiea  suU'a  in  costa  :  ne 
punu  sulVa  in  costa  pentru  detoria, 
(vedi  Bi  subuh). 

SULLACU,  8.m.,penlB;  proprie, adj. 
d'ia  sulla,  care  sâmina  a  suîla  sau  a 
sullu  ore-cumu,  applicatu  inse  in  specie 
ai  esclusiru  la  membrulu  virile  :  a  es- 
ploră  suUaCttlu  cuiva  pentru  vrâ-unu 
mori»  de  sidlaeu ;  —  coventolu  e  mai 
eupkemisticu ,  mai  pucinn  obscenu  ca 
altele  oe  ineo  espremu  acea-si  parte  a 
corpului.  M. 

SULLARIA,  B.  f.,  vedi  stdlariu. 

SULLARnJ,-a,=:sifAîanu,  adj.s.,gB- 
buUrloBt  i^elativn  lasttlla;  mai  allessa 
ca  subst.,  ajpers.  m.,  suUariu,  carefaoe, 
fabrica  sau  vende  suUe;  b)  f.  reale,  m^ 
îarta=maieBtria  de  sullariu. 

SULLA.TlCU—sublatieu.-a,  adj.,  bk- 
baln  Blmilta;  care  are  forma  de  sulla, 
aouminatu  :  bastone  sullcUice,  ptai  de 
batcdia  snUatici. 


=y  Google 


SUL; 

8ULLICA=*i.Wica,  b.  f.,  vedi  stU- 
licia.  M. 

8VLLlClA=zsublicia,-tia,  B.f.,  teniilor 
subllokt  pHas,  Uaoe»;  demintitiva  d'in 
'  suUa ;  applicatQ  insa  si  in  specie,  cu  sea- 
snln  de :  pBni  acumiDatu ,  pertica  acn- 
minata mai  allessti,  cu  acumine  de  ferru, 
serve  mai  Tertosn  ca  arma  :  lancta  etc.; 
—d'in  deminutivuln  mllieia  si  alte  de- 
minotire  :  svllieiâra,  svUisiora;  form'a 
deminntiva  mai  primitiva  se  aude :  sul- 
licai=$ubhea.  M. 

SDLLICIOLA=sttWici"(»-«,  8.  f.,  vedi 
BuUiăa.  M. 

SULLIMANiaE=SB(6îiwBMire,-e«cti> 
T.,  fnoarej  TBltont,  mercem  foeo  meu* 
tlrt|  mlnlare,  niale  plngere,  plgmentls 
IUtneret  eolorcn  parletfbuB  Indneere; 
a  dă,  spolf,  depinge  cn  sv.Uimanu,  si  in 
genere  a  d&  facia,  a  spolf,  a  derege  fa< 
ci'a,  si  de  acf :  a  derege,  a  meutl,  fal- 
BiflG&,  corrnpe,  strică,  etc.,  1.  proprie  : 
a  si  sulUmaal  faci'a ,-  mutieriU  si  stdli- 
maneseu  faăele,  asiadi  se  suUimanescu 
OH  lucruri  mat  înnocmti,  alta  âata  se  sul- 
îimanieau  cu  nemţea  mai  puein»  de  eâtu 
eu  sullimanu ;  2.  metaforice  :  a  sulli- 
matd  parietii,  cari  se  potu  sullimani  be- 
ne, diro  ri  reu  :  deci  cându  sulUmane- 
sce  ăneva,  ceva,  ca  se  Iu  foca  mai  for- 
mosu,  st  /«  face  mai  urrttu;  sullimani- 
tulu  e  nesufferilu;  a  sullima»i  mereile; 
disgratiosa  mai  aUessu  e  frasea  mUima' 
mta  i  totu  ce  e  sullimanitM,  displace.  M. 

8DLLIMANITU  =  suUimanitu,-a, 
adj.  part.  e.,  {finsuUimanire),  taeaVoi, 
vedloatUBt  mentltuBf  mlniatns,  parpn- 
rlsBBtna* 

SDLLIMANU=s«6iima««,  s.  m.,  fa- 
tatf  pEgnentam,  porpnriflsnn  i  eems* 
aa,  etc.;  forte  probabile  d'in  sublime,  de 
nnde  aviblimaiu  ^  svhimatu  cwrosivu, 
careintră  in  suUimamtlu  de  mai  inainte, 
ftsiă  co  :  sullimanulu  eră  deressulu  de 
fada  cautatu  forte  de  muUerilc  romane; 
canda  inse  intellessera  sengure,  d'in  es- 
perientia  funesta ,  co  sullimanulu  nu 
numai  le  vescedieă  si  strică  cu  totulu 
delicatele  facie  si  gutturi,  d  casionâ  si 
relle  mari,  inveninarigrelle;  atunci  las- 
sara  la  desertulu  sullimanulu;  inse: 
sutUmanulude  fada  a  remasu  siremane 


suu. 


1878 


cu  sensulu  de  deresau  de  fada ;  apoi :  sul- 
limamdu  s'a  generalisatu  eu  sensulu  de 
ori-ce  deressu ;  inse,  în  specie :  mUima- 
nulu  totu  nutrece,  de  regula,  de  deresau 
bonu,  ci :  sullimanulu  =:  deressu  reu  ; 
mediu  de  falsificatîone,  de  stricatione  a 
adereratei  ai  bonei  Daturaalucrnlui,etc.; 
asia  Duebonu ;  sullimanulu  vinului,  sul- 
Umanulu  merdloru  devendiareintolu; 
sullimanuilu  parietiloru,  usidorv;  d 
mai  reu  e  sullimanulu  cocenfeloru,  vor- 
leloru;  suUimanulu  vuUulni,  labre- 
loru.  M. 

SULLTSIORA=»uMuiora,  tuUiHora 
z=.stMiliora,  s.  f.,  vedi  raIitc(a=;»M&- 
lieia. 

8DLLONE=s«HoBt«=»MJIo»t»i,  (fli 
cu  n  molliatn  sulloiu),  s.  m.,  major  »- 
bnlAt  pAUngB,  oflIndruB,  radioa,  r»U- 
meD]  augmentativn  d'in  SHUa,  si  d'in 
suUu. 

SULLU=:su&î« ,  8.  m.,  pl.-e,  si  un, 
palaupa,  erllndraa,  radina,  ToluineB; 
proprio,  forma  mase.  d'in  svilla=.suhlat 
ori-ce  cyliadricu  :  sulîu  de  lemnu,  suUe 
de  ferru,  sulle  de  pandia,  auUu  de  pan- 
nura;  sullu  de  carte;  at  doue  suUe  se 
servuiessuturiilatessutu;  sulludesfer- 
maiu  glebele ;  a  faee  d'in  vestinientu  unu 
aullu ;  sulle  de  carru,  de  carrutia ;  suJie 
decasiu,  decera;  unuauUu  formedia 
fornulu. 

•  SUME,  g.,  pl.SMiMitifi,  anineii,  (con- 
trassu  d'in  anţmen  de  Ia  anirerc);  mediu 
de  sugare;  1.  tîtia,  ngeru;  2.  in  specie, 
titia  de  scrofa  :  de  aci :  a)  scrofa,  porcu, 
carne  de  porcu ;  l)  parte  grasaa,  biiccata 
grasBa. 

*SnMERB,  sumf  stsî  sumpsd,sumptu, 
V.,  snmere;  alenă. — De  acf  compositele : 
asmmere,  resumere,  consumere,  cn  de- 
rivatele loru. 

SUMMA,  8.  f-,  somina,  (it.  aomna,  ÎSp. 
BDma,  port.  sDnmaţ  prOT.  gemmai  sfimiaaţ 
si  somat  1^.  somme);  proprie,  forma  f.  d'in 
adj.  summu,-a.  partea  cea  mai  desusn,  de 
acî:totiiceemaii&semDatusi  mai  distinsa 
in  cevailucrulu  principale,  punctulnprin- 
cipale,coprenauli],  totalu,  totalitatea  etc., 
in  specie,  a)  in  calculu,  summa^nume- 
rulu  totale ,  ce  coprende  toţi  numerii 
parţiali ;/aceM  aumm'a  ace^rutrdnu- 


=y  Google 


mm;  care  e  siamn'a  acestoru  patru  eoMti- 
tcdi  ?  la  proba  afiamu  eo  nu  eue  summi'ai 
âumm^adUleloru  videitataîuisi  filiulMii 
ca  adv,  in  summa,  a)  in  totn,  preate  tota ; 
p)  in  scurţii,  intra  unu  coventa;  insttmma, 
lucruJu  nu  pote  merge  astă ;  si ;  in  tota 
8Mmm'tt,in  ntmm'as&a  la  Bumm'a  summe- 
loru;  b)8utmHa^iotulam  oppos.  cu  păr- 
ţile, to^litate,  coprensu :  Bumm'a  artnatei 
$ta  integra ;  partUe  fam  mare  st  lunga 
svnmoi  in  HifSMuI«  gmerariului  sta  sum- 
m'a  administrationei  beîlului;  summ'a 
lucrvriloru  =  salufea  statului,  stattUu, 
guberninhi,  etc.;  c)  8uiNma=  cantitate, 
nomem  ore-care  :  stmma  mare  de  ar- 
gentu,  forte  miiui  summa  de  grânu; 
aumma  de  una  miUe  de  lei ;  sumvM  de 
ctăiatoria ;  spesele  se  ridica  la  summa 
euorhitatUe;  de  aci :  d)  wfflma=mare 
cantitate,  nnmem  mare,  maltime,  ca- 
terra,  ebc. :  summa  de  sorici  prin  case, 
nmma  de  argentu  are  in  punga. 

*  SUMUALE,  adj.,  gnnnaltB}  rela- 
tim  la  sutnma;  totale :  averea  summeie, 
HwmertilH  atmmaU. 

*  SUMMANANTE,  adj.  part.,  (d'in 
suiMNanare),  •aHiiiRn«iiB|carest4mffia»a: 
apt  sunmananti  sub  ierra. 

*  S0MMANABE,  r.,  anBMaHrej  a 
Mondscnrre  pre  de  desaptu. 

SnUMANU,  pl.-8,  lai»}  Testi- 
menta  de  da  asnpra,  ia  specie ,  vesti- 
menta  terraneHCU  de  pannura  groaso- 
laoa. — (Probabile,  d'inwmmu,  sumtmi, 
ca  vestimentulu,  deordinariu,  cella  mai 
pre  de  asupra  portatu. 

*  SUMMARE,  T.,  suB«B*M  raeere;  a 
face  summ'a ;  vedi  si  compos.  tfljum- 
ntore,  rewmmare. 

«SUllMARia,-a,sdj.s.,*iimiB«rliiBr 
■■,  (fr.  Bonnalre);  relativu  la  summa, 
in  specie,  scnrtu,  abbreviatu;  datu,  es- 
pusn  in  scurtu  coprensu :  esţositione 
summaria  aideeloruunuiauetoriu,  dis- 
curswri  summarie,  petitione  summaria; 
c&B.m.ieale,  unu  sutnmartH=estractu, 
prescurtare :  summatiele  din  capiiele 
cartilom  istoricului. 

*  SUMMATE,  s.  m.  f.,  siminiiG,  (d'ia 
stiminti,-a);  de  ioalta,  distinsa  nascere. 

*SUMMATU,  l.d'in  verbulu  summare, 
adj-  put.  a.;  2.  d'in  mimmtt,-a,  s.  m., 


S^;^ 

swfumatur4u  =  sKMaatas,  principata , 
prima  demnitate,  prima  loca. 

SUMMEDITT  =  8*i>mediu,-a .  adj. , 
BDMHedlis;  mai  dioso  de  medxiL. 

SUMMERGIEBE ,  (se  conjuga  ea  t. 
mergere),  T.,  sBnuerţtre  %  a  mergt  i.t 
desuptu,  a  cofnndă,  a  affDudJt,  camaat: 
a  se  cofandâ,  a  se  afTundă :  a  aummerge 
natJtîe  inimicului;  metaforice:  astMiM- 
merge  tota  averea  in  Wndini  de  tutu 
genuîu. 

SUHHEBSIONE,  a.  f.,  iDnaente; 
actione  de  ăummergere. 

SnUHEBSD,-^,  adj.  part.  s.,  (d'in 
swmnergere),  snnnerBiis. 

•  SUMMERU  =  M*6«eni,-a,  adj., 
saMMeme  =:  snbHCni ;  sprope  meru, 
mai  mai  meru  :  vinuri  sum$nere. 

SUMUETiA,  B.f.,  BDiţerliU,  arref  >■- 
tiat  calitate  de  sunmetiu,  auperbia,  ar- 
rogantia. 

SDlU[METIRE,-£Mn,  t.  refl.,  Bsper- 
blrei  a  ff  semmetiu. 

8UMUETin,-a,  adj.,  Hperkat,  «r* 
Mţaai»  HdaX)  teverai,  temeraiiai}  su- 
perbii, arrogante,  andace,  temerariu. 

*  SUMUIKIA=su6mima,  s.f.,iiiB- 
■Blnl«=:»bBilaU,  (d'in  sub-miniu);  spe- 
cia de  festimentu  muliereacu,  (vedi  si 
summanu). 

*  SUMMINISTBABE,  t.,  BnmBlal- 
fltrare;  a  mtNujra=d&,  pane,  aervf  sufr 
mâna,  a  pune  la  indem&na  :  a  «tWNmi- 
nistră  arme  pre  sub  asatnsu;  a  suimm* 
nistrâ  ar  geniu,  adjutorie,8ub»idie:  me- 
taforice :  acestei  sdentie  sumministră 
muUe  adjutorie  aceiiti  mare  ingeniu. 

*  SDMMINISTRATIONE,  a.  f ,  hb- 
mlBlBtratl»}  actione  de  summinittrarei 
in  specie,  admioistrationeioferioreanb- 
ordinată  altei-a  superiore. 

•  SUMMlNISTRATORITT,-(o)-ta,  adj. 
s.,  BamBlnlBtratar;  care  summtnistr a, 
pune  laindemftna,adjuta,  etc.; in  specie: 
a)  administratoriu  snbordinata;  h)  mai 
allessn  f.  gumm\nisirot6ria ,  care  pre 
ascunsu  procura  mulieri  barbatiloru : 
colloâtoria. 

•  SDMMlNISTRATU.-a,  adj.  part 
8.,(d'tnsummmis^rare),BaBin)nlBtratBB. 

SUM^ISSIONE,  3.f.,siinn]tssl<>,ob- 
«dUstla»  TOBtli  •Beolaetf9>  etc.  (sea- 


=y  Google 


SDM. 

mlsslon);  1.  ia  genere  :  sKmmissionea 
vocei,  maresummi.'isioaealocului;  sum- 
msionea  măniceloru,  a  vcsiimetitulfii ; 
summisioneaanimaliloruselbatice;  sutH' 
missione  la  celli  mai  mari ;  2.  in  specie : 
summisione,  a)  deckratione  co  se  obliga 
cinevit  a  essecuU  ce  se  cere  sau  judica 
a  Eace ;  b)  declaratione,  prin  care  se  in- 
sarcioa  uiaeva  cu  una  lucrare  sau  ap- 
provisîonare  publica. 

SDMMISSU=sutMm»su,-a,  aclj.p&rt 
s.,  {i'in  summittere^Bummettere),  som- 
miiSBS,  SDOclnottis,  1.  in  genere:  vesti- 
metUe  summisse,  hetta  de  aummissu  ve- 
stimentulu ,  summissuîu  măniceloru ; 
2.  in  specie,  ca  part.  adj.,  3ummi8su,-a: 
a)  lassatii  in  diosn,  affundatu,  pitnlatu : 
locuri  summisseprelonga monte;  fc)  de- 
spre Toce,  Torba,  pronuQtia,  ot»;.,bassu, 
incetu,  lenu,  nu  violontu  :  lena  si  aum- 
missavocf,summissemitritmre;c(»!enlare 
lena  Btsummissa,  adione  oratoria  sum- 
missa;  cjdespre  caracteriu,  a)in  ren,  sup- 
pusu,  preasnppnssu,  umile,  abiectu  :  nt4 
e  bene  a  fi  neci  superbu,  neci  summissu; 
summissa  adulatione;  ^)  si  in  bene,  u- 
mile,  docile,  blăndn,  indulgente  :  sum- 
missele  noitre  rogaiioni  câlra  Domne- 
dieu ;  summissa  portare  cu  celli  inferiori. 

"  SUMMITATE,  s.  f.,  sumoiltas,  (fr. 
Bommlt^);  !■  partea  cea  mai  de  susa  : 
summitateamontelm,culmti,palatiului, 
arborelui,  fustdui;  2.metaforice,  a)sum- 
mitate,  parte  mai  însemnata :  summita- 
tile  unei  poema ;  b)  summiiate,  despre 
persone,  distinctione,  cellu  mai  inaltu 
gradu  de  distinctione  :  summitatile  in- 
tre nudici,  intre  artişti,  intre  Utterati. 

SUMMITTEEE  =  ««fMme«ere,  (ae 
con jng&c&v.miitere=mdtere),  t.,  «nin- 
■nlttere,  (it.goinmettere  si  eottomettere, 
isp.  «niiiBter;port.  aomettersisaraettert 
fr.  BOUKflttre),  Bneclngere^  colllgere, 
rspUcare;  1.  cu  conceptulu  prepositio- 
nei  predominante,  a)  a  f»i<fe=pune  de 
desnpta,asuppnne,apuQeinainte,  a  pro- 
feri, etc,  a)  in  genere ;  a  summetle  am- 
nellulu  altei-a  la  una  oue;  a  summitte 
tauriloru  vaecele,  armessarilorn  epele; 
a  summitte  vitielorucharaci,  parictiloru 
proptelle;  pamentuîu  summitte  erba, 
Hori,  pastioni;  nu  summisera  ocUloru 


euM. 


1976 


noştri  altu  monstru  mm  mare ;  ^)  in 
specie,  a  pune,  lassâ  de  una  parte,  aop- 
pr(  si  păstră,  mai  allesau  pentru  propa- 
gationeia  summitte  ariett,  tauri,  vaece.; 
a  summitte  prate  pentru  fSnu ;  b)  a 
lass&  in  diosu,  a  affundă,  (redi  si  de- 
mitlere),  st)  proprie  :  a  ii  summitte  ea- 
puîu,  castele  in  erba ;  a  mmmitte  genu- 
diilapamentu;  a  summitte  odii,faei'a, 
armele ;  ^)  metaforice  :  celli  superiori 
se  se  summitta  in  amiciţia;  summittett-ve 
acestoru  nevolie,  ca  se  nu  fiţi  eonstrinsi 
a  VB  summitte  la  mai  mari  calamităţi; 
ae  summitlu  fUii  parentiîoru ;  a  sum- 
mitte sub  petiore  toţi  inimicii;  se  nune 
summiltfimu  ânim'a  passionihru ;  2.  cu 
conceptulu  verbului  predominante,  a)  a 
dfi  sub  înăna,  pre  sub  mftna,  a  tram- 
mitte  pre  ascunsu  :  a  summitte  cete  de 
armaţi,  nurUii  secreţi,  adjutoriu  impres- 
suratiloru;  b)  forte  desu  si  populariii, 
a  sufflecu,  a  atringe  si  redică  una  vesti- 
mentu,  a  induof,  Tolve,  etc. :  a  sum- 
mette  mânicele ;  mânea  si  luora  cu  mâ* 
nicele  summisse;  ăaufitg'aeuvestimat- 
tele  summisse. 

«  SnMMOLESTn,-a,  adj.,  •■«■ola* 
atns }  camu  molestu :  covente  summo- 
lestf. 

«SUUMONEBE,  t.,  nmnoieni 
a  mone  =:  consilifi  pre  sub  m&na,  in  a- 
scnusu. 

*SUMMONSTBARE=8M<nmos«rarc, 
summustrare,  t.,  Bunoionstrare,  aarre- 
prchendere;  1.  a  inonjffcî~arretă  pre 
sub  mana  :  a  summonstrâ  responsele  ăe 
datu;  2.  a  camu  monsfr(î=reprende,  a 
monstră  pucinu  si  lenu;  si :  a  monstrâ 
repede,  in  secretu,  la  una  parte,  foraar- 
bitri  aau  marturi 

*  SUMMOaOSU.-ff,  adj-,  snnmoro* 
snsj  camu  morosu,  camu  supperaiiosQ. 

*SUMMOTORITJ,-/on"o,  adj.,  snmmfl- 
tor;  care  summovs  =:  depart^dia  d'in 
locn;  in  specie,  care  da  la  una  parte 
d'in  caile,  care  face  locu  cellora  ce  rreu 
a  trece  inainte. 

*  SDMMOTU,-a,  adj.  part.  s.,  (d'in 
summovere),  sBmmotDs:  toti  arbitru  sum- 
moti,  in  locuri  sommote. 

*  SUMMOVEKE  =  sttftflKwere ,  v., 
gomnnrere  j  a  movc  ==  misei  de  una 


jyGooglc 


187«. 


8DM. 


parte,  a  ii,  la  nna  parte ,  a  depărta, 
1.  proprie,  a)  in  genere  :  summove  na- 
vxle  inimice  d'm  poriu;  a  summovetoli 
mărturii ;  h)  in  specie,  despre  celli  puşi 
a  face  locu,  mai  allessu  mariloru  dem- 
nitari, a  depărta  lumea  d'in  callea  lom: 
a  summovi  mulţimea  ce  ae  îndesa  pre 
straie  in  eallea  processionei. 

*  SUMMUj-a,  adj.  superL,  BmmiBţ 
eelln  mai  inaltu;  redi  superu.-a. 

*  SUMMtTLA,  s.  f..  sumnuU;  demi- 
nntiva  d'in  summa ;  asî&  si :  summisiâra, 
BUmmullicia  san  summullitia, 

*  SnMMDNIANU,-<i,  adj.,  miînno- 
aUons;  relativu  la  summum»  .-muliert 
mmmuniane,  meretrici. 

•SUMMUNID,  pl.-e,  sumnMBiiUm  i 
parte  posteriore  muntuZuî=ffiurt(!»t  u- 
neiurie. 

'  SUmCUBUTlBAIlE ,  t.;  anmmnr- 
■nnrei  a  cama  murmură,  nmurmură 
in  secreta,  in  ascunsn. 

*SnMHUBU,  8.  m.,  •nmnnatanij 
redi  summuniu. 

SUMMUTABE,  r.,  snmmntarej  a 
mută  pre  sub  mâna ;  a  scambi  in  se- 
creta, in  ascansu. 

SUMMUTIABE,  v.,  excitare.  Inci- 
tare, prorocare ;  proprie,  a  mtttiă  saa 
ommufifî  pre  stÂ  mâna,  si  apoi  in  ge- 
nere, aommM^'ci,  aattitiă,  provoca,  etc,: 
a  summutiâ  cânii  la  cineva ;  omenii 
ret  summatia  cânii  de  linguşitori  ai  sei 
in  âmenii  distinşi  prin  probitate  ii  ta- 
lente; nu  summutiati  eallulu  neinvetiatu 
inco  bene  si  forte  aprieu  ;  in  specie  :  a 
awnmuiiâ  risulu,  ai  mai  vertosu  pentrn 
prunci :  summutiâ  pruncului  fnamm'a, 
summutiâ  tatcdu,  summutiâ  fratiisi  so- 
rorile,  summutiâ  toţi  câţi  dilegu  acesta 
candida  creatura;  nuseti5ummti/iâ  co- 
pilliloru,  invetia  de  la  noi  cumu  se  le 


SUMM0TIATIONE,  s.f.,  excitaţi» , 
pri>Tocatl«;  actîone,  actu  de  summu- 
tiare. 

SUMMUTIATOBHJ,-(orîa  ,  adj.  s., 
ezeltatcr,  proTOoator;  care  summutiâ : 
summutiatorii  masseloru  de  poporu  la 
tumulte. 

SUMMUTIATU.-a,  adj.  part.  s.,  (d'in 
aummatiare),  «xeitatas,  prorceatns; 


SUM. 

câni  summufto^i;  de  summutiatulu  vo- 
stru s'au  infariatu  eallii. 

SDMMUTIATDBA,  B.  f.,  «xcltatlo, 
prartcati»  ,  [«pilsas  ;  actione,  d6ro 
mai  Tertosu,  actu  ai  effectu  de  stimmu- 
tiare :  summutiaturele  invidiositorucon- 
tra  mene. 

*  SUMPSIONE,  B.  t,  înnpslo  ;  vedi 
swnptione. 

*  SUMPSO,-a,  adj.  part.  a  ,  (d'in  m- 
mere),  sumptas;  Tedi  si  sumptu. 

*  SOHPTIFAGGBE,  (se  conjuga  ca 
r.  facere),  t. ,  Bnoptifucerei  a  face 
sumptu.  a  se  pane  pre  spese. 

*  SUMPTIONE  =  sumpsione.  a.  t, 
■amptlo ;  actionede  sumere,  1. proprie  : 
8um]^one  de  mâncare  si  &fiu/»ra;  2.  me- 
taforice :  s»mp/ione=premi83a,  postu- 
lata logico  :  ti  dămu,  ti  cortcedmu  a- 
ceste  doue  sumptioni. 

^SUMPTITABE,  r.,  amptltire, 
(d'in  sumptu  de  la  sumere);  intensiva 
d'in  sumere,  a  sume  san  lea&  in  dose 
maie. 

*  SUMPTU,-a,  adj.  part.  e.,  (d'in  su- 
mere), BnnptHB;  leuatu;  —  subst.  m., 
sumptu,  pl.-e,  Bi-uri,  spese. 

•SUMPTUABlU,-a,adj.,«iimptuArlua, 
(fr.  Bomptpalre);  relativu  la  sumpfv^ 
spese  :  legile  sumptueuie,  la  anticii  Şa- 
mani, restringeâ  si  marginied  sumptele 
lussurioae  si  fastuose. 

*  SUMPTUOSITATE,  a.  f.,  siimptii*- 
altaB,  (fr.  sonptnosfU);  calitate,  abitn- 
dine  si  fapta  de  sumpiuosu;  sumptuosi- 
fafi=:spese  mnnifice  sau  apese  fastaose 
si  luasuriose  :  ce  e,  yenirU  ceUi  mori  « 
avutit  splenAore,  sumptuosUate,  magni- 
ficentia  simunificeniia,  e  nebonia,  resipa 
si  irteptia  p!;ntru  celli  pauperi  si  mici. 

*  SUMPTlIOSU,-a,  adj.,siimptuo»n8, 
(fr.  Bomptuenx);  care  costa  aau  face  maiî 
sumpte  ;  costatoriu,  fastuosa,  lussurio* 
su,  etc.,  1.  despre  lucruri :  ospttie  sump» 
tuose,  serbatore  sumpluosa,  voluptăţi 
sumptuose;  palatiu  sumptuosu,  case 
sumptaoie ,  vestimente  si  ornamente 
sumptuose ;  2.  despre  persone,  care  face 
maresum^jiu.  multe  suwyrfe,  prodigu,  re- 
siptorîu,  etc. :  prin:^pi  sump^H()si;  celli 
cu  stări  mice  si  sumptuosi  se  ruina  ;mu- 
lieri  sumptuose  si  lussuriose. 


=y  Google 


«  8UMTIFACEBE,  sumUone ,  Bum- 
iu,  etc.,  redi :  sutnptifacere,  sumptione, 
âwnptu,  etc 

STJNANTE,  iunare,  sunatoritt,  etc.; 
vedi:  gonatite,  aonare,  sanatoriu,  dtc. 

*  SDOVBTAUBILIB ,  a.  f.  pi.,  bbo- 
TltHrlll»,  (fr.  BDOTlUnrlliaB];  saorificin 
de  una  8ue=scrofa,  una  ore^oue,  unu 
taunt,  sacrificiu  BoUenne  la  luBtrationi. 

SUPA,  a.  f.,  (&.  Banp«);  aorbitura  de 
carne  ferta:9upa  calda,  supa  rece;  supa 
dttoressu,  cutaUatâli,  custeVutie,  cu 
Ugume,  eu  pane;  supa  eu  huccattUe  de 
pane  se  dice  ai  paparia ;  »upa  se  manca, 
de  regula,  la  ema. 

1.  SUPABE,  T.,  (fr.  Bonper);  a  mancă 
aupa,  si  de  aci,  a  cenÂ. 

2.  SUPABE  =:  sipare,  ei  «tptr^  (pre 
a  locuri  tipoire  cu  i  sibilante),  t.,  snpare, 
Juere,  Injlcere,  JieUre;  elavarej  »Jii- 
Ure,  Ts«ltar«,  strld«r«f  1.  a  anODCă, 
aîeptfi  :  veăi  co  te  supu  pre  ferSstra;  si- 
pati  aceste-a  in  poău ;— prin  eatetuionc, 
mai  TertoBQ  ai  de  regula  in  compoaite  : 
dUsipare,  reaipare'^.reaipire,  etc.,  a 
disperge,  etc. ;  2.  a  atrig& ,  aberâ,  a  ae 
vaită,  a  anuDoă  sau  emitte  Toce  aacu- 
Uta  BÎ  pertunditoria  :  ce  sipaH  asid,  ea 
cumu  ve  ar  taîta  cineva  ?  de  ee  sipa  co- 
PiUhIw?  ne  sipa  denetreeeprinureehie; 
eUu  arde  pre  alţii  eu  aurelia  pre  spinare, 
si  tutu  eUw  sipa;  sipa  si  poreeUii,  eipa 
multe  passeri;  metaforice  :  sipa  roteîe 
neunse;  sipa  porfSe,  usiele,  etwdinile 
uaitloni  si  portHoru. 

*  SUPELLECTICAEIU.-a,  adj-,  bp- 
pellMtioirlDB;  relativu  la  supelteetUe  : 
servi  st^Uecticari,  prevegUtori  de  suf 
peUei^h. 

«  SUFELLECTILE  ,  a.  f. ,  sipellex, 
gen.  BopelleotUls  t  mobile,  totn  ca  serve 
Ia  usulu  unei  case  :  supelketile  de  huc- 
eataria,  supeUectUi  de  dormitoriu,  su- 
peUectili  de  incaperi  de  ospdi. 

*  SlJPEB=:SHpre ,  (scurtatu  spre,  de 
care  vedi  in  parte),  prep.  adv.,  luper, 
(afflae  ca  gr.  oxip,  ca  si  svib  cu  uiciî);  a- 
aupra,  pre  de  asupra,  mai  pre  susu , 
apre,  pre,  prestra,  mai  muitu  de,  afora 
de,  etc.,  1.  cu  form'a  aupre,  a)  ca 
ad?.,  de  asupra,,  susu,  in  susu,  ce)  pro- 
prie :  aeoUo  supre  se  punu  trabi;  p)  me- 


SUP. 


1377 


taforice,  a.')  despre  numeri,  ce  dupo  me- 
sura  sau  cantitate  eacedu  :  ti  mai  dau 
dnci  supre  diece;  am  ce  mancă  si  supre; 
ne  adjunge  si  supre,  desttdlu  si  supre ; 
sum  in  nevoita  supre  in  mare  amant; 
P')  restu,  ramasD,  escesia,  ce  iiemane, 
ce  e  de  prisosa  :  nu  su  buceate  supre ; 
ee  sânge,  ce  potfire  remane  supre;  gupre 
taesura  si  supre  natura;  h)  ca  prep.  ae- 
parata,  a)  locativa  :  aupre  tumulu  puse 
una  eohtmdla;  supre  monte  jaceHj^n- 
silvani'a;  se  ar-runca  supre  capiteU  no- 
sire,  supre  noi;  supre  nave  stan  tmUi 
caUatori;  puneţi  lemne  mpre  foeu;  P)  tem- 
porale :  muUi  vorheseu  de  aeeate-a  Aţpre 
cena;  se  seâUa  reguiatu  supre  ^Kdia~ 
nopte ;  y)  relatiTU  obieotivu,  de  mipre= 
de  spre,  in  respeetu,  eto. :  a  eoventâ,  a 
conversă  supre  diverse  malerie;  legi  su- 
pre uaura,  decr^  aupre  (fOt^j^gie;  3.  ca 
form'a  super,  ca  particella  iţ  Domjxni- 
iioni,  pucine  la  oumeru,  pesnfferindn 
Deci  una  acambare  iu  aceste  compoşi- 
tioni,  (afora  de  n4>eZîee/*2e),  ţq  pensa 
oppositu  la  aubter ,  si  a  nome :  a)  ai- 
per=asapra,  mai  preBuEi,u,,  o,u  ide'a  ac- 
cesoria de  contiguitate  :  st^erpon^A, 
auperimponere,  auper/undere,  ai^erfida 
:=8uperfaeia,  foci^  de  desupra,  de  snsti; 
b)  metaforice,  ca  insemmrile  de :  a)  evi- 
denţia, la  vedere ;  P)  remasu,  superflui-  ' 
tate,  prisosu,  si  de  act :  7)  remanere  in 
urma,  mai  Îndelunga :  tatalu  supervisse 
filiului ;  S)  continuare  ai  incetare  :  «t- 
per şedere. 

SUPEBA,  vedi :  «uperu  si  aupra.  . 

SUPEBABILE,  adj.,  anporabllU;  care 
se  p6te  superare,  facile  de  superatu  :  ofr- 
stttcle  superdbUi,  monte  auperabHe,  muri 
aaperdbili  ehiaru  cu  medioa-e  scare ;  tnj- 
micu  auperabile  eu  poterea;  morbim- 
perahiili,eu  adjutorie  medical^. 

*  SUPEBABUNDANTB, ,  adj.  part. 
preş.,  BDperftbundans.  (fr.  BorAbondMitji; 
care  superabunda ;  formţ  ide  oovetiia^u- 
perdbunăanti. 

*  SDPEBABUNDANTIA,  a.  f-,  sa- 
pe rabnnlantla,  (fr.Burtboid«nee)f9tata 
de  superabundante  :  ai^erabut^nii'a 
formeloru  coventului. 

•SUPEBABDNDABE,  v.,  saperabnn- 
dare»  (fr.  Biirab«iider);  a  ahtndă  cupri* 


>yGoog[c 


18?8 


SUP. 


60BU: d^  peecatde  cAunda,  gratia  au- 
perbunăa. 

•SUPEBACCOMMODARE,  v.,  ao- 
peraceoHmoclâre ;  a  aeeommodâ  supre, 
pre  ceva :  a  aauperaeeommoăă  spaiedie 
pre  ossulu  fractu. 

*  StJPE&ACGBTARE,  t.,  Boperacei^ 
nr»i  a  aeervd  ounla  pre  altuln. 

SUPEBADDEBE ,  (se  coojuga  ca  y. 
addere),  T.,  anperaddenţ  a  mat  adde, 
a  mai  adauge. 

aUPBBADDinONE,  a.  f.,  (ft.  snrad- 
dltlon  si  ■■ptinilditaii);  actioae  de  m- 
perodăire.  adaugere  preste  adflagere. 
'  *  iSUPERADIECEBE,  t.,  supera^l- 
«•r«  {  a  mai  a  dieee,  a  mai  adauge,  a  mai 
adjnnge. 

«  SCPEBADOBNATO.-a,  adj.  part, 
np^r^d«rnat«t  ]  mai  adornatu  inoopre 
de  rapra. 

*  StiraBADUlTUi-o,  adj.part.,  bi* 
ptnli^in ;  tarit  aduîtv,  matarn. 

'  *  SUPBBAGGEBARE,  T.,  saperag- 
geţartl  aap§vrâ  de  asupra. 

SDPEBAMBLABE,  T.,  Baperamkv 
Urc;  a  atnhlâ  pre  de  asnpra. 

^IfEBAMEirnT,  pl.-^  aaperamen- 
tont  ce  nţpera,  ce  trece  preate;  (com- 
plini, sebranieiito). 

SUFSBABE,  T.,  snperaret  (ît.  stipe- 
tM*j  si  T.it.Boprare.  isp.port.proT.  ao- 
irtkre);  a  trece  preste,  a  intrece ;  a  ie- 
rnând; a  auperd  eulmiJs  mmtiXoru;  a 
ti^erătSteobstackle,  t6tepedieele;  as»- 
perâ  ostile  inimice. 

«SUPERASPBRGEBE,  T.,  sapera- 
spflTKsrei  a  asperge  =  presară  pre  de 
ampmmperaspegeti  farina  sau  pulbere 
depipent. 

SUPEBATIONE,  s.  f..  Bnperatlo; 
actione  de  superare. 

SOPEBATOErU.-f^na,  adj.  a.,  sopo- 
nUr;  caie  supem,  intrece. 

SUFEBAT0,-a>  &dj-  part.  (d'in  supe- 
rafe),  anperatiB. 

*  SDPBBBATB  =  hyperhaie,  s.  m., 
(ussppdrr)!;) ,  snperatorin ,  care  trece 
preste. 

*  SUPEBBATICXr=Ayper6a«Ctt,-a, 
adj.|  (^nspPatixi!;);  relativu  \s,8uperhate 
saa  la  superbatu. 

•SUPBBBAT0=%perJ(rfi(,8.m.,  hj- 


SPP. 

parbatoi ;  (^ppcnov),  triLosmutsre  de 
vorbe  in  constrnctione,  figura  de  gram- 
matica  si  de  retorica. 

SUPEBBIA,  e.  f.,  siip«A)â;  (fţ.  s«- 
perbe)  ;  calitate  si  fapta  de  saperbu : 
stuîta  superbia,  descria  superi^ ;  acu- 
tPa  si  potenti'a  inspira  superbia;  super- 
ii'a  inse  siede  a  desea  bene  avutului;  ai 
despre  lucruri  :  supcrbi'a  ornatidui,  oi- 
petiului.  pcdaiiulm;  si  in  bene  ;  aifyisu- 
perhVa  meriteîoru  tdle;  omutu,  fora 
certa  sup'  rhia,  nu  se  pote  muîtu  distinge. 

•SUPEBlîIPICU.-a.adj.,  Bap«rbl- 
flcoB ;  care  face  superba  :  superbifie'a 
potere  si  avere. 

*  SUPEBBILOCENTE  =  su^^biU- 
cu,-a,  adj.,  Buperblloqaens^Bnperbll*- 
qoB  ţ  care  loee=.v orhdscb  ţfiperbu. 

*  SUPEBBILOCENTiA,  s.  f.,  âiper- 
bll«qaeatu ;  Calitate  si  fapta  de  super- 
iiloeente. 

*  SDPEEBILOCU,-o,  ailj-,  vedi  sw 
perbihcente. 

*  SDPEEBIB^,  T.,  Boperblret  a  fini- 
perbu :  a  superbi  de  avere,  de  nobUOate, 
de  potere;  nu  superbîttdefaplde  paren- 
tUoru;  super&ira  mtltbiWi,' metaforice : 
superbeseu  tapetele  pre  parietH  pdtatiu- 
hti;  superbeseu  ornamentele  iuperbtUui 
corpu. 

*  SOPEBBOLA=%j)cr6oIa,  s.  f.,  hj* 
perbole,  (&irep^X)j);  essageratiODfl ,  in 
vorbe,  figura  da  retorica;— una  aectione 
conica  in  geometria. 

*  SCPEEBOLICU  =  hyperboUeu,-a, 
adj.,  hjperbollcDg ,  (GitEp^cXt^;);  rela- 
tivu  ca  hyperbola.  essaggeratn. 

*  SUPEBB0LI8  ARE=:%^)cr5o/wa«, 
V.,  (fr.  hjperbollser);  a  essageră  in  vor- 
bire.  

*  SUPEBBOLISMtT=ftîy)et-ftoli>Mi( , 
a.m.,  (fr.  hfperboitBme);  abusu  de  hyper- 
bole. 

*  SDPERBOLOTDE  .-=  hypetioloiăe, 
adj.,  (fr.  b jperbololde);  careseappropia 
de  hyperbola. 

*  SDPEBBORED  =  hyporboreu^-a. 
adj.s.,  hjperborens,  {hzsp^ipeioi;);  sep- 
tentrionale, care  locuesce  in  părţile  e- 
streme  spre  m^dia-ndpte. 

SUPEBBir.-a,  adj.,Biiperba8.  (fr.si- 
perbe);  care  se  crede  mai  pre  ansa  de 


.yGooglc 


STOP; 

sltii :  aommetiii,  arrog&ate,  moBdni,  de- 
sertu,  vanii  etc. :  su^rbu  tyratmu,  su- 
perbi magnaţi ,  mâoriu  superbu ;  celli 
de  la  potere  in  terra  au  devenitu  su- 
perbi si  assuprUori,  ca  superbii  viciori 
ai  unui  poporu  străină;  metaforice  , 
a)  despre  lucrnri,  in  acella-asi  ssma  : 
instincte  superbe,  portare  superba  st  ar- 
rogante  eu  tota  lumea ;  una  singura  rcr- 
îigione  pre  lumear  fi  superba,  despotica 
si  tyranruea ;  nu  d'in  auperbulu  seu  o- 
fiu  potu  trage  gloria  principii  st  regii; 
auperbiocli^perlsfronte,superbunami 
superbe  legi,  superbe  «Mi^iotR ;  Jf)  su- 
per&u==:sQiuptnosD,  magnifica,  muuiSon, 
in  bene  ca  si  in  rea  :  ornoiu  superbu^ 
superbe  ornamente,  superbu  ospetin,  su- 
per&e  vestimente;  inae :  c)  in  beus,  a)  su- 
perbu ^  nobile,  nure,  grare,  sublime : 
poema  superba,. discutau  superi»*,  ăra- 
mate  superbe,  superba  tariade  carcuimu; 
ţ)  «uper&u=formo3u,  bene  futata  :  su- 
perba architectura,  arhori  superbi,  SU' 
perbi  armissari,  femina  sv^perba,  odi 
superbi;  d)  io^natoQiia,  muacululu  su- 
perbu=mascum\i  jce  se  aaăţ&  caoâu  •- 
ciula  vie  a  espreme. superbia;  e}  despre 
porno  de  certe  specia  :  pere  superbe,  o- 
Uva  superba.    . 

STJFEBCALCABEi  v.,  supercaleare; 
a  calci  supre,  a  ccUeă  pre  ceva,  pre  de 
asupra. 

*  StIPBECABDIOTROPHIA=:hj. 
perMrdlotrsphlat  B.f.,  (fr.  bf^re^rdla* 
trophie);  cresoere  prea  mare  a  valumelui 
cordei  (xapSEa). 

*  SUfERCAEDrbTBOPHIC0=:Ay- 
pereardiotrophicUr-a,tiii.,({T.hŢpercK- 
dlotropMaoci);  relativa  la  hypercardio- 
trophla. 

*SnP£lRCAIlT0,-a,  adj.,  siip»qair> 
tos;. care  copren^de  uuunumerusicar^'a 
par^  a  acellui-asi  pie  de  aaupr'a  :  Mb; 
meru  supercartu. 

*  SUPERCATALECTICU=Ai/perca- 
^Iecficu,-a,adj.bfpereHtaIeetloiis,(u;c£p- 
xaToXEXiixdi;),  caM  ^  la  finitu  unasau 
doue  syllabe  mai  qţuitu  de  eâţn  se  co- 
vine  ;  versu  hypercatalecticu. 

*  ŞŢqPEBCATHABfilA  ==;  hyperea- 
tharm,  8.m.,(ult£pxââ-apat;),.puigattone 


8UP. 


1379 


*  SUPEBCATHABTICU=AH«rM- 
thariiou,-a,  adj.,  care  occasioa^dia  una 
pargatione  eacessiva. 

*-SUPE£C£L£ST£,  acij.,  saperenle- 
itUj  mai  preBUsndeceI«=ceru,8t(p£r- 
cerescu. 

SUPEBC£&ESCU,-a,  adj.,  sipere«»- 
lestu }  vedi  superceles^ 

SUPEBCESNimE,  7.,siiperaeniere) 
a  cerne:=76i6  pre  de  asnpra. 

*  SUPEECHEMATICU  =  hyperdie- 
maticu,-a ,  adj.,  (&.  hjperoMiBAtlqne) ; 
prea  jocosa. 

*  ST]PERCSLO^A.TU±=hyf»chlora- 
tu,  8.  m.,  (fr.  hyperrttonte),  sare  pro* 
dussaprin  oombinationea  acidului  hy- 
perehloricu  cu  una  base. 

*  SOPBBCHI(OBICtr=  hţfperefdori- 
cu,-a,  adj.,  (fr.  h;p«roUorlqpie),  ae  dicfl 
despre  unu  oxacidu  allu  chionduL 

»  SCPBRGILI08U,-a,  adj^  snperel- 
llosust  plenu  de  supetdiieţ  A  metafo- 
rice :  seriosa,  negoroan,  severn,  super- 
bu, etc 

SUPBBGILIU,  pl..e,  iiperdlliiM  i 
sprincena,  1.  proprie ;  mi  se  hote  auper-' 
ciUuUi,  ca  bonu  auguriu;  2.  d^ro  mai 
veitosu  metaforice,  a^«uperctlu(=qp'arte 
resarita  a  unui  ce  :  auperciliu  de  monte, 
de  măgura,  de  colwana,  de  nuert;  b)  in 
sensu  ideale,  5uperce^iu:=aiiperbia,  mio- 
drîa,  aummetia,  arrogantia,  etc.;  vedi 
si  sprincena. 

*  SUPEBCINESIA=AyperctM«na,  s. 
f.(fr.fafperolBâsle);irritabUitatenerv<!sa 
eacesaiva. 

*  SDPERCINTU,-a,  adj.,  Bnperqnlii- 
tai ;  care  Goprende  unu  namecu  fii  d'in 
ellit  cint'a  parte  pre  de  asupra :  MMwr»  - 
supercitt^w. 

*  SUPERCOMPONEBE,  (se  eoiynga 
ca  V.  ponerc),  v. ,  siipercompoMra;  a. 
pane  Împreuna  unii  presta  alţi) :  d'sti- 
pereompone  pesd  in  hutonde. 

*  SUPERCONTEQEBE,  (se  conjuga 
ca  i.tegire),  v.,  sopcreoitefere;  aiege 
=coperf  pre  de  asupra. 

*  SUPERCREATU,-»,  a^J.part.,  sb- 
perereatHs;  creatu  supre  altultt,   pTe  ' 
longa  altnln. 

SDPEBCBESCEBE ,  (se  conjuga  ca 
V.  creseere),  t.,  soperereBoere ;  o  ereace 


=y  Google 


1880 


sap. 


pre  de  asupra  :  came  camei  wperere- 
ice;  metaforice  :  ce  fortun'a  va  super- 
ere$ee  earitaiei  ti  HbercdUatei. 

*  S\JPt!RCBJ3Hlk=hypermnia,  s.  f., 
(fr.  hfptnrlnla),  secretione  escasaiTa. 

*  SUPERCBISB=:Ayi>flrcmc,8.f..(fr. 
krpereiiu),  erise  mai  mare  de  câta  celle 
ce  se  observa  de  ordinarin. 

*  8VPESCBl'I!tG\J=hyporeriticu.-a, 
».ii.,{tr.  kjpereritlqne),  relativu  la  hp- 
|>erome;QriticD  preete  mesara. 

:  *  SUFEBGUBASG,  t.,  Bipereabarej 
a  cuba.  a  it&  colcatn  de  asupra. 

•  SUFEBCnBBEBE,  (se  conjuga  ca  v. 
Mrrere),  v.,  iHpereirrere;  a  eurre  pre 
de  asupra ,  a  trece ,  întrece :  n^eratrre 
agmhi  vmittJu  sperata. 

*  SUPEBDIACRISIA=%yiMi;âtacn- 
Ma,B.t  (fr.  bfperdlMrlsIe),  vedi  auper- 
crinia. 

■  •  SnPEBDIAZKUXE  =  hyperdia- 
MMxe,  s.  f.,  (^«pSidiCsofti;),  prea  mare 
incordare,  terminu  de  musioa. 

SnPEBDIMIDIU=«Nt>enIime(lw,-(i , 
a4j-i  Mperilmidliia;  care  eapreme  reia- 
tione  de  trei  cotra  doue. 

*  8UPBED0HICC=AyperA)r»«t,-(i, 
adj-t  (^mpSibptoţ),  mai  multu  de  e&tu  da- 
rie», terminu  de  mnsica. 

*SUP£BDBAMA=J!iyp«rdrama,  s. 
f.,  (fr.  brperiraae),  drama  ia  care  totn 
e  eBBBgffeistu. 

*  SUPEBDRAMATICU=Ai/|)tTd»-a- 
MO^'eUj-o,  adj.,  relatiTu  la  typerdrama. 

SnPEBDUCEBE;,  (se  conjuga  ca  t. 
ducere),  T.,  siperdacerej  a  duce,  trage 
pre  de  asupra. 

*SUPBBDULIA=:Aypcf5tt?ta,  8.f.(fr. 
hjperdille),  cultu  religiosn  essaggeratu. 

*  8UPEBDTNAMIA  =  hyperdyna- 
mfa,  B.  f.,  (fr.  kjperdjnante),  snperabun- 
dantia  de  potere. 

*  SUPKBDYNAMICtT=Aypcrdyi»a- 
iMK!U,-a>adj.,(^.hjper4jBa>ilqae),rela- 
tiru  \Ahyperdynamia. 

«  SDFEBEDIPICABE,  t.,  Guperedl- 
fleare;  a  edifică  de  asupra. 

*  SUPEEEPPLUEBE,  (ee  conjuga  ca 
7.  /fnet-e),  T.,  Bnperenaere;  a  efflae  = 
cam,  a  se  rersÂ  cu  superabundantia. 

*  SUPEIffiLETABE,  Y.,fliiperelerare; 
a  deva  pre  de  asupra. 


•STJPEREUESI  A=i%i/peri!mesia.  s.  f., 
(fr.  hjţtrimitit),  escessu  de  vomitu. 

*  SUPEBBMBTICtI=Aţ/i)ereme(t«i,- 
a,  adj.,  (fr.hjp<r6K<tUie),  relatira  la 
fttfperemtsta. 

«SUPEBKUIGABE,  t.,  asperemleari; 
a  emleâ  pre  de  asupra. 

«  SUPEREHINENTE,  adj.  part.,  sn- 
perentliens ;  carempereimne,  seinaltia 
mai  pre  subu. 

*  SţJPEBEMINENTIA,  s.  f.,  inpen- 
nlBentla ;  statu,  calitate  de  superemi- 
nente :  superemineni^a  divinitatei. 

*  SUPEBEMINEBE ,  T.,  Baperenl] 
Mre ;  a  eminS  =  a  se  Înalţii  mai  pre 
snsu,  a  se  distinge  de  toţi  :  umerii  Im 
superemiHN  tote  eapitele ;  vietoriulu  su- 
peremme  pre  toţi  cătil'impresmra;  «f- 
t¥t«a  auperemine  totoru  eeUoru  «Mane. 

•SUFEBEMORIRl,  v.,  Bapereaerl; 
pre  de  asupra  a  emori=i  morf  de  morte 
lenta  si  dorerosa. 

«SUPERENATABB,T.,  sapereiaUre; 
a  enată=  trece  in  twtu  pre  de  asupra  : 
a  mperenată  mai  multe  »f  late  ape. 

♦8UraBKNCEPHALIA=Azfpereti»- 
pkdlia,  s.f.,(fr.  b;p<renedphalle),  state 
a  crerulni  de  asapr'a  craniului. 

*SDPERENCEPHALlC0=Aj(pcrence- 
pJtalieu,-o,  adj.,  (fr.ttfptirenedphallqBe), 
relativa  la  hyperencephaîia. 

*  SUPEEENCEPHALU  =  hyperen- 
cephaîii,  s.  m.,  (&.  bjpdrene^pbtle), 
monstru  cu  crerulu  de  asupr'a  craniului. 

*  SUPEBENDOSMOSE  =  hyperen- 
dosmoae,  s.  f.,  (fr.  hjpârendoBiiifBe),  en- 
dosmose  escessiva. 

•SnPEBENrEBITE=Aypercn<mte, 
8.  f.,  (fr.  hjpArentârlte) ,  inflammatione 
forte  acuta  a  intestineloru. 

•SDPEBENTEROTEOPHIA=:  hi/pe- 
renterotropUa,  a.  f.,  (fr.  hypărentSf «trA- 
phle),  creseere  a  volumelui  intestineloru. 

*  SVPEREOLICH  =hypereoUeura, 
adj.,  (fr.  hfpârdDllqne),  mai  multu  de 
ciltu  eolicu,  terminu  de  mueica. 

*  SUPEBEPHIDROSE=:Aî/pcrcpAi- 
drose,  B.  f.,  (fr.  bjrp^rtiphldriiBe),  Bodore 
escesiva. 

•SUPEIffiPIDOSE=r%ercptaM^  s. 
f.,  (fr.  h;p6r^pldoBe),  creseere  escessiva 
a  unei  parte  a  corpului. 


=y  Google 


SUP. 

«  SDPfifiEBECXn.-a,  acţj-  part.,  sb- 
lererttetuij  redicatn  derqţtu  iq  snsu  de 

«  SUFEBEBOGABE,  7.,  sipenrof  *- 
nj  a  mai  erogâ .  a  mai  i&,  a  mai  spende. 

*  SUPEBESCELLENTE,  adj..  snp«r- 
exaflUeBs;  forte  eaoellente. 

•SUPERE8CKBTI0NE,  8.f.,  (fr.  auţn- 
•xsr6tl«n);  escretione  Bnpsiabnndante. 

*  SUPEBESCUEBEBB,  (se  conjuga 
ca  T.  cturere),  r.,  aiiperexonrrete;  a  es- 
«Hrre=^ereurre  pre  de  aanpra. 

*S[7PEBESIA=:Aţff)erena,  a.t,ii«rq- 
pesio,  (fr.  bjpdrttie),  fuoctioae  a  uduî 
orgaoa. 

«  SDPEBESSACTIONE,  a.  f.,  sipsr- 
«zHtiof  easaetione  pre  de  asupra,  es- 
sadUme  mai  mare. 

♦SUPEEESSALTATU.-o,  adj.  part, 
mpeteudUtiat  «ssaUatu  forte:  dieu 
iuperessattaiu. 

«  SDFEBES3I0EBE,  (se  conjuga  ca 
T.  esiigo'e),  v.,  «■peraxlţerej  a  esaige- 
reţie  deasapra,  apretende  mai  multu 
de  câtn  se  cade. 

*8UP£BESSIBE,  T.,Bnperflzln}aeM{ 
pre  de  asupra. 

•SUPEKESTHENIA=ftMpercriA«i(a, 
B.  f.,(fr.  kjptrestliâiile),  escessu  de  po- 
tere  ia  contraotilitate. 

*  SUPEBESTHENICU=%|>er«*Ae- 
tHe«,-a,adj.i(fr.b;p6reiitkâiil4se),  tela- 
tÎTQ  la  hyperetthâtia. 

*  SUPEBSSTHESIA=Ayper««ţAM(o, 
a.  t,  (fir.  hrp«r«ath4sU),  sensibilitate 
«soessiva. 

*  SUPEBESTHBTICU=*ype««/*s- 
McHi-o,  adj.,  {ft.  bfpdresUiitlqifl),  rela- 
Utu  Ia  hj/peresthiâia,  prea  sensibile. 

*  SDPEBEXOSMOSE  =  iyperetco*- 
M0se,  3.  f.,  (fr.  brpirexosvesfl),  exos- 
mose  eaoeBsiTa. 

«  STJP£BFE&EBBz=flipsr/erir8,  t., 
•vfTtnni  adoce,port&  pre  de  asnpra. 

SUFEBFSTABE,  t.,  HoperfeUr^  a 
mai  fetâ  pre  longa  oe  a  fetatn,  a  fet&  ca 
juperoiundanfia. 

SUPEBFICIA  =  tuperfatia;  a.  f .,  n- 
perBelMf  (fr.  isperflelet  si  urfaee);  fa- 
m  de  asupra  a  usni  corpu  solida,  fada 
conmderata  arenda  numai  longitndine 
81  Utitodine  fora  profanditate  :  mper- 


SUP; 1881 

/fct'a  terrei,  marei,  unei  regione,  umti 
monte,  unei  vaîle,  etc 

SUPEGFIGIALE,  adj.,  anperBelaUi^ 
(fr.  tsperfitlel);  de  at^a-fieia,  relativa 
ia  superfhia  :  vulnu  at^erfieiale,  sapa- 
ture  superficiaU,  estensione  superfidak; 
cotmoscetUie  mperfiâtdi;  vene  superfi- 
âali.  pulsu  si^erfieude. 

SUPEBPICIALITATE,  B.,f.,  (fir.  »- 
perflflfallU);  calitate  de  styaerjiciale, 
cama  si  lacra  si^erfieitde  .-  superbia»' 
litatea  coHnoseenti4oru  acestui  omn, 
luperfiâtMtatea  aceahâ  prOemu  ăoelu. 

SUPEBFICIAIUU,-a,  adj.,  iip«rt- 
«larliB,  (fir.  suparflelilre)';  de  atiperfi- 
tia,  inse  ca  sensu  mai  intima  de  c&tn 
alia  formei  superf%<»aie,  \.  in  genere  : 
operationi  de  calailu  supeiiiciarie;  2.  in 
specie,  proprietariu  auperfidaanut,  eâi- 
ficie  superfidarie ,  ce  atao  pre  fonda, 
străina,  nnde  na  e  concessa  de  câta  au- 
peiUda  fundtdui. 

8UPEBFINn,-a,  adj.,  (fr.  aipar&n); 
forte  finu,  cftto  ae  pote  fim. 

SUPEBFISS17,-a,  adj.  part,  aapar- 
fixna;  fi8su^=fieiu=^fipim  de  asupra. 

*  SUPEEFLESSU.-o,  adj.  part,  bb- 
perBexns;  fiessu  pre  de  asupra. 

*  SCPEBFLOKBSCENTE,  adj.  part 
prea-,  BiperflonsoABs»  care  floretce  leu- 
atriosu .-  tuper^renti  eueumeri. 

*  SUPEBPLORESCENTIA,  B.  f.,  aa- 
pATflareieentbii/Ioreacen^  huturiante, 
Btatu  de  Buper/loreseente. 

*  SUPEBPLUEBE,  (se  coiţjaga  cav. 
/luere),  T.,  Bnperfliiare;  afiue=stmi&  pre 
de  asupra,  a  inandA,  a  abnnd&,  a  auper- 
abundi. 

*  SnPEBFLUITATE,  a.  L,  •■parHil- 
Ut,  (fr.  sBperfiiiitâ);  atatu  de  superfitm, 
eumn  ai  concr.  ceva  superfim  :  supcr- 
flmtăHie  supera  si  ineiirea,  tn  îoeu  de 
a  a^ntă;  d^aceti  cone^teU  vottre  de 
tete  avperfluiMAe;  n^erftuitate  de  tmm- 
oari. 

*  SnPEBFLnU,-a,  adj.,  aapertnai, 
(fr.  sspsrfln);  1.  proprie,  care  abunda, 
inunda,  esannda,  e  copiosn  :  flttde  m- 
perfim;  pome  superflue;  2.  dâro  ca  mai 
desa,  metaforice,  a)  de  prisosu,  care  nu 
Qomai  nu  e  neceasario,  dâro  inco  si  in- 
coroatoria,  rettematoria :  momiana  n^ 


yCOOglC 


perfiua  e  vettematoria;  totu  ce  e  auper- 
fluu  e  mst^bre;  h)  ca  sensn  mai  miti- 
gatu,  superfluu  i=:  ce  remăne,  remaBn, 
«Boedente  xăeeee  mpa^uu  hueettrati- 
ve  voi;  — si  oa  s.  m.,  superfluulu  .-  su- 
perflutUu  adetea  e  onerosu  omuM. 

*  SUPEBFORANID,-a,  adj.,  laper- 
r«ranflDg;  care  e  afora  ă'ÎB  fi»it=m6T- 
catn;  uegotin,  care  nu  are  a  face  cu  a- 
cello  negotiu,  si  de  aci :  mper/immtu:^ 
aupervacaniu,  de  prisosu,  inatUe,  de 
snrda. 

*  SnPEBFRUTIGABE,  v.,  anperrrn* 
tlearej  a  frtiticâ=^h\%^Tl  de  asupra. 

SOPBBPTIGERE=«*ipefyii^>e,  v.,a 
fitgt  pre  de  asupra  ;  passerea  superfuge 
unăde  matei. 

»  SUPEBFULGERE,  (se  conjuga  ca 
T./W^e),rap«rftil{r«re}a^i7er=splea- 
de  desnpra. 

•  SUPEEFUNDEBE,  (ae  conjaga  ca 
V.  /Wtdere),  t.,  «nperfnnderej  a  ftmde^ 
Tersi  de  asnpra,  1.  proprie  :  a  super- 
funâe  olin  in  îampe;  a  sîtperfunde  un- 
8ori,  flori  pre  âneva;  si  intr.:  riurUe  se 
snperfUndu  ripdon*;  fluviulu  super- 
/Wmsu  ,  super^su ;  2.  metaforice,  a)  a 
ionecă,  accoperf :  case  superfuse  de  deri- 
maiur'a  montelui;  b)  in  senen  ideale  : 
mare  leletia  se  superfunse  pre  tote  fa- 
dele. 

*  SUPEBPFSIONî:,  a.  f-,  snperrnglo; 
actione  de  a  superf^ndere  :  sitperfusio-, 
ne  de  ape  celeşti. 

•  SOPBRPnSU=eMper/«nsw,-a,  adj. 
part.  s.  (d'in  superfitnderej,  superfasM. 

•  SUPERGASTBONERVIA=Ayp«- 
gastronervta,  s.  f-,  (fr.  hjper^astroaer- 
Tle);  escessa  de  lucrare  nervosa  a  ato- 
machnlni. 

•  SUPEBGfiNESIA  =  ht/pergmeaia, 
a.  t,  {tt.  tjtergiuhae);  monatniositate 
produBsa  prin  nnu  escessa  de  poterefor- 
matrice. 

*  StrP£ROESTU,-a,  adj.  part.,  saper- 
featni,  {i^msvpergerere);  carratii  si  ar- 
ronoatu  de  asupra  :  terrina  aupergesta 
eadaoeruitn;  orifide  supergeste,  astu- 
pate. 

•SDPEBGECSTIAr^Aypwgwufiaa,  a. 
f.,  (fr.  hjpflrgenstle);  eaaessn  de  Bensî'- 
Ulitate  ÎQ  OFganala  gostului. 


8DP^ 

•  STJPESEEmĂ=hjfperhmh,  e.  f., 
(fr.  fejpe Aânle) ;  snperabnndantia  dA 
sânge. 

•  SUFmami[]!T'R=hpperhemite,{ir. 
hjptAtmlU) ,  inflafnmatione,  aenta  a 
sângelui.  ' 

•  SUFEBHBXAPODE==AKpcrVa-a- 
pod^,  adj.  8.i  (f^.  bjperhflxapode),  care 
are  mai  multe  de  câtu  a^gse  petîfire. 

•  SUPEBHIDSOâE  =hgper^idro8e, 
3.  f.,  (fr.  brperhldro'ge)';  Budore  prea 
abundante. 

•  3DPERHTPATE=Ayp^Aj(pafe,  8. 
f.,  (tr.  hjperhfpat»),  corda  adatissa  Ia 
celle  doue  tetracorde,  terminu  de  musica. 

•  8VPEmASTlCTJ=k!fpeHastieu,-a. 
adj.,  (fir.  tijpâfUstleii);  cu  unu  oartu  de 
asupr'a  modului  iouicu;  tenn.  de  musica. 

•  SOPERICINU,  hţfperieiHU,-a.  adj.,   ' 
(fr.  faf  ptirle«  si  h^ptirietat),  care  s^mi- 
na  cu  hyperiatlu. 

•  S0PERICOIDE  =  hyperieoiâe,  adj. 
8.,  ffr.  lirperteolde)=fts*pef-«stM«. 

•  SUPKRICU=Aypenc«,  s.  m.,  )iyp«- 
rlenmt  {hsipnQv),  una  planta. 

•  SUPERGEEDERE,  (se  conjuga  ca 
V.  gradere),  v.,  sopergredlj  a  gradez: 
passî  pre  de  asupra,  a  trece,  intrece, 
sarf,  etc. 

•  SITPERGEESSU,-*,  adj.  part.  (d'in 
supergredere),  gnpergreggiiB. 

SG^PERfECERE,  vedi  superjacere. 
SDPEEILLEGARE,  V.,  superllllţa- 
re;  a  illegâ=\egi  pre  de  asupra. 

•  SUPEaiLUNBRB,  (ae  conjuga  ca 
T.  îUinere),  v.,  goperilllnere;  1.  a  ange 
pre  de  asupra  :  a  superUUne  totu  cor- 
ptilu  at  erhe  pisate;  2.  a  intende  ceva 
unsnroBu  pre  ceva :  a  auperUiim  pantW' 
rei  ana  aUfla  de  applicatu  iu&miului. 

•  SUPERILLITn,-a,  adj.  part.  (din 
supperillinere);  soperltlitng :  tinsorestt- 
periUita  panăiei.         ' 

•SOPERIMMINENTfi,adj.part.(drin 
superimminere),  gapertaratneag ;  «are 
superimmine. 

"  SDPERIKMIXERE,  t.,  snperiia- 
nrinare;  a  immm$  pra  de  asupra,  sl  de 
aci,  a  âomiBă  pris  atthodiilea  ea  i  co- 
sl^kdii  stiperimmine  oeiatsi. 

•  SUFERIUMITTERE,  (m  eon^ 
oa  V.  HtMHîASsrs,  si-eoceta-a  ea  iMNBre)t, 


,,  Google 


SttP. 


SCV.       ^  ^.^     ..     .    .1888 

*  SUPERmDII(inC!Itf,-ţ»u,-a,  idj.. 
gniterlndBetlelD8rtInBf  (d'in  supertn- 
ductu  de  la  superin^tcere) :  frm  spiaU 
superiHăueticii. 

SUPERINDrCTtJ.-a.  «^j-  part.  8. 
(d'in  supenndţjperşit  wforlMlwtMt 

•StJFEBINDtfEBE,  y.,  iBBp«rindp«re; 
a  investi  pre  de  aspiră. 

*  StîPERINDiJiâlN'f  0,  pi.-c,  «BŞţr- 
[idnmentDm;  vestîmentu  de  desupra, 

SDPEHINDUSSD,,  adj.  part  B.  0.% 
superinăucere).  sniterlRdnotDB. 

•SUPERlNDUTU.-a,  adj.  part.  s. 
(d'in  superindu^ej,  şttfwluiat^a, 

SUPEKINFUNDEEE,  (se  conjuga  ca 
V.  infundere,  fundere),  t.,  laperlnfaii- 
dere;  a  infunde^nni  pre  de  asupra  : 
a  auperfitnde  apa,  vinu,  miere. 

*  S0PEKINFUNStJ,  si  supmttfmu,- 
a,  adj.  part.  b.  (d'in  superinj'itnăere), 
■nperlafagBB. 

«  8CFEBIN0EREBE,  (se  conjuga  ca 
y.  ingerere,  gersre),  ?.,  siperlDgerer*; 
a  ingere=^&CiCnm\i\&  pre  de  asupra. 

*  SUPEBINGESTU.-o,  adj.  part.  s. 
(d'in  super ingerere),  sapţrligeital. 

*  SUPEBINIECEBG:,  (se  conjuga  ca  t. 
iniecere,  iecere^acere),  v.,  anperlnjl- 
oere;  a  inieee^inieptâ  de  asupra :  a  8U- 
periniece  camei  pu&nu  pametUu,  stercu 
agrilor». 

*  SUPEBINIECTlI,-(i,  adj.  part.  (d'in 
auperiniec^e),  «uperlnjeatna. 

*  SDPEBINSPECEBE,  (se  conjuga 
cav.,  inspeeere,  speeere),  V.  snperlmpt- 
oere;  a  inapeee^^zinspecid  A  veghii  de 
BUsu,  de  de  asupra. 

SUPKBmSTESNEBE,  (se  conjuga 
ca  V.  inaternere,  stemere),  v.,  Buperln- 
Bternere;  a  insterne^^a  aşterne  pre  de 
asupra,  a  accoperf :  a  gupmnsieme  me- 
selor» pandie  albe  bene  taute. 

*  S0PEKINSTILLARB,  t.,  gnperln-, 
stIlUre;  a  inst^M^picmi  pre  de  asu- 
pra :  a  aup»iniitUld  lampei  dUtt^lu  oHu. 

•StJPEBINSTBEPfiEE,  v.,  snpei-la- 
strepere;  a  inHrepe=^trepe  de  asupra, 
de  susu  in  diosu  :  eamd»  superinstrepe 
osseloru  fraete  si  cotUrite  aUe  ceRui  ea~ 
ăutu  in  rotele  earrului. 

*  SUPEBINSTBUCTD,-a,  Bdj.  part. 
(d'in  8upmn8trug&'e)t  saptriaitmet»* 


V.,  8iip«rlniMittere;  a  untnt<e;=arrUDC& 
in  intra  pre  de  asupra. 

•  SUPEBlMPENDENrE,  adj.  part, 
BBpArlnpeudenB. 

SUFEBIMPENDÎÎfiE,  (se  conjuga  ca 
V.  impendere,  peniere),  v.,  sopeirlMpeii- 
dşrf ;  a  HHpenile^^peDdurd  asupirft,  de 
susu. 

SDFEBIMPLEOE,  t.,  saperlmplere; 
a  impU  pre  de  asupra  de  mesura,  a  im- 
pI4  Torte,  cu  corona,  in  câtu  se  ei  re- 
vărsa cu  ce  se  imple  :  se  st^erimplura 
navSe  de  apa. 

STÎPERIMPONEBB,  (se  conjuga  ca 
T.  imponere,  ponere),  T.,  superlmponere; 
a  impone  deasupra  :  mare  petra  si^er~ 
impuseră  mormenf ului ;  se  superim- 
poneti  una  cataplasma. 

ŞUPEBIMPOSITU,-o,  adj.  part.  b. 
(d'in  superimponere),  sppertmposItDB. 

•  SUPEBINCENDERE,  v,,  ioperln- 
cendere;  a  incende  forte,  preste  totu. 

♦SUPEBINCIDENTE,  adj.  part.  preş., 
BuperlaeidenB;  care  cade  de  susu,  de  a- 
■Jupra. 

•  SUPERINCRESCERE,  (se  conjuga 
ca  T.  increscere,  a-escere),  v-,  gnperin- 
ereioere);  a  eresce  iu  ceva  pre  de  asu- 
pra, a  mai  incresce. 

•  SCPEEINOTBANTE,  adj.  part. 
preş.  (d'in  superincuhare) ,  soperlacn- 
bBHi;  care  sup^inatba. 

•  S0PERINCUBABE,  v.,  saperineB- 
feBre;  a  incu&â  =  a  se  culca  de  asupra. 

•  SCPEBINCUMBEBE,  (se  conjuga 
ca  V.  incumbere,  cumbere),  V.,  snperln- 
eumbere;  a  inmmie  de  asnpra,  a  se  lassâ 
cu  tota  greutatea  pre  cava  sau  cineva  : 
Superimcumbe  voue  grave  detoria. 

SUPEBINCUBBATU,-a,  adj.  part., 
gnperlBearTatns;  incttrbatu  de  asupra, 
pre  de  asupra. 

•SUPEEINDlCTUi-o.  adj. part.  8.(d'in 
auperindicere) ,  saparlndlctas ;  snbBt., 
SDperlndlotnn;  decretu  pennti  nona  Bi 
es^aordinaria  împositione  pecnniaria. 

SUPEBINDUCERE,  (se  conjuga  ca 
T.  inducere,  dueere)t.  v.,  Buperindncere; 
a  induce  de  asupra,  a  trage  de  asupra  : 
a  superinâuee  corpuiui  pwnetiiu;  meta- 
forice :  superin^taae  cenuui  tuiiri,  apoi 
icirenu  ri  stdU. 


=y  Google 


re,  (90  conjuga  cav.  instruere,  struere:^ 
strugere),  T-,  inpBrlvstrnere;  a  instruge 
de  asupra;  a  instruge=^accximvli  iinulu 
pre  altolu  :  a  superinstn^  or^ni  ăe 
vase  in  altituăine. 

•  SIÎPERINSULTANTE,  a^j.  part., 
gtiperiBSiiltaiig;  care  mperimUUa. 

•  SDPEEINSULTABB,  v.,  snperlB- 
■nlUre;  a  insuUă  =  saîtâ  de  asupra,  a 
saltă  si  calcÂ  ceva  pretFOtindiae. 

•  SUPBRINTEGEEB,  (aecotunga  ca 

re;  a 

part. 
sifr. 
Lin 
unui 


•  SOPERINTBNDENTIA,  s.  f.,  (fr. 
iirlntendaiiee};  calitate,  officiu  de  su- 
pmntendente :  superintendenti'a  mili- 
ţiei, finantieloru ,  unei  dioeese  hithe- 
rana. 

•  StTPESDTTENDBRE,  (se  conjuga 
ca  "v.intenăere,  tendere),  T.,  anporlnten- 
dere;  a  intenâe  (mentea)  asupr'a  unui 
ee,  a  inspecta,  preveghiâ. 

*SUPERmTENTORIU,-f oria,  adj. 
8.,  aaperlntentor;  care  superinl€ndez= 
inspecta,  preveghi^dia;  (vedi  si  superin- 
teniente). 

•SUPBRrNU=Ai/pmnu,-a,adj.,  (fr. 
krp^rln),  care  sâmina  a  hyperia,  familia 
de  crustacie  amphipodi. 

SUPEBINUNDABE,  v.,  snperlnon- 
dare;  a  inundă  pre  de  asupra;  metafo- 
rice: acestu  ouiu  te  superinunda  eu  vor- 
bele selle. 

SUPERINUNGERE,  (se  conjuga  ca 
T.  inungzre,  ungere),  v.,iiBfBTlaniig6i6; 
a  innuge  pre  de  asupra :  a  superinunge 
oclii  cu  unu  colli/riu. 

*SUPERINVEGEBE,  (se  conjuga  ca 
t.invegere,  vegere),  t.,  goperloTehere; 
a  ifnve^âzzindace  pre  de  asnpra,  a  mai 
presenti  inco  ceva  pre  longa  colla  ar- 
retate. 

•SUPERIODAT0  =  h]/periodaiu,B. 
m.,  {ţr.  bjpirlodate),  sareprodasaa  prin 


app^ 

combtnationea  acidnlni  hyperiodiat,  ea 
una  base  salîfîcabile. 

*  SUPERIODIC0  =  hyperioiieu,-a. 
adj.,  (fir,  brpdriodiqae),  ae  diee  despre 
unu  ozacidn  alia  todultu. 

»  SUPEBIONICU  =  hypmonieut-a, 
adj.,  (ît.  bjf6tli>nltn)=Jiypmasticu. 

"  3UPEBI0RB,  adj.s.,  aiipflrlir,(fr. 
tipdrlgnr);  comparativa  d'ia  avperu, 
mai  presusu,  care  prevale  :  tirrA  supe- 
riore,  parte  superiore  a  corpului,  erace- 
ttilu  e  Buperiore  totoru  partHoru  vor- 
pviux;  gradu  superiore,  positione  m~ 
periore;  iHidenH  superiori  socOloru 
sei;  tălentu  superiore,  intelUgentia  su- 
periore; omeni  supmori  fricei,  passio- 
nei  ăe  argentu ;  ca  sabst.  utM  superiore, 
una  superiore ,  care  e  mai  mare,  care 
commanda  si  direge. 

*  SUPERIORITATE,  s.  f.,  (fr.  sap«- 
rlorltâ);  calitate ,  stătu  de  sttpmore  : 
superioritatea  rationei  asupr'a  ceHoru 
aUe  facultăţi  oile  omuhti;  8uper^)ritaU 
de  taienfe,  de  pofm ,  ăe  av&i,  de  po* 
sitione;  st^rioritatea  unei  commttne^ 
unui  monasteriu,  unei  administratiom; 
superioritatea  armeloru  si  armatdoru 
noslre;  superiorităţile  ce  tragemu  in  ne- 
gotiele  nostre. 

•  SUPERIERITATIONE,  s.  f.,  (fr. 
»Drlrrltatioii);irritationeprestemesara, 
irritatîoae  morbida. 

1.  SnPERJACERE,  (cu  tonula  pre 
ee  :  superjacere),  v.,  snperjacere)  ikjaci 
de  asupra. 

2.  SUPEEJACERE,  (cu  tonulu  pre 
ja :  aupetjacere);  T.,  snperjaoerej  ajace 
de  asupra,  a  arruncă  de  asupra. 

•  SUPERJACTARE,  v.,  saperJaoUre; 
intensiva  de  la  3.  superjacere,  a  jaee= 
Euept&  de  multe  ori  si  cu  potere,  1.  in 
snsu  :  a  supr<yaetâ  si  joeă  eopilltiu; 
2.  de  asupra  :  a  superjaciâveUtUiB  ude 
pre  foeuUi  apprinsu. 

*SUPERJACTIONE=:swp»yerfio»e, 
superiectione,  s.f.,  saperjeatlaj  actio&e 
de  2.  superjacere  :  supsrjactionea  unui 
vestimentu  pre  umeri;  in  specie,  auper- 
jectione  =  superiectione,  hyperbola,  es- 
saggerationea  a  lucrului  prin  vorbe :  su- 
periectionile  ăeseepta  adesea  risulu. 

*SUPERJACTU=«Mperj«<«,  super- 


=y  Google 


teefN,-a,  adj.part.  (d'in  2.8tQ)er;;aeers), 
snpArJsetns^BaperJefltnsj  armncatu  de 
asnpra,  preatre  celle  alte. 

*  SUPEBJ0MBNTABni,-a.  adj.  8., 
inperJtnientnrliiB  ]  care  e  asupr'a  jw 
menteîom,  care  preveghiMia  jtmentele, 

«  SUPEBLACBIMABE,  T.,  soperla- 
«rlMirl  I  a  îacrimd  asupr'a  nnui  ce. 

«  SUPEBIATCONE,  a.  f.,  saperlatio ; 
redicare  ia  snsn,  inaltiare ;  in  specie , 
a)  essaggeratione  retorica,  hyperbola ; 
l)  gradu  mperlativu  in  formele  de  com- 
paratione  alte  insemnarei  adiectireloru 
fli  advarbielorn;  vedi  si  uuperUdivu. 

•  SUPBRLATXVU.-a,  ai^.,  anperU- 
tlTos,  (fr.  BnperUtil);  care  se  ridica  Ia 
ffradaln  cella  mat  inaltu,  care  arrâta  gra- 
dula  cellu  maiinaltu;  in  apecie  nnn 
adj.  aal»t.  adv.  care  indica  graduln  celln 
mai  insita  :  forte  bonu,  forte  hme  su 
superlative;  de  regnla  leuatu  ca  sabst. 
maac.,  uwt  si^perlatitm,  ţh-e  :  ceUumcu 
rw  n  eeUu  mat  honu  su  ăoue  superla- 
tive; inae  superlaiivu  ca  adj.  in  eaprea- 
aionea :  ni  doue  adieetive  superlative; — 
superlaiivuîu  e  :  a)  relativu,  ca  in  locu- 
Uonile :  eetUtoundiligenieâ^in  studenţi, 
cea  mai  formosa  ceicAe,  eelli  nud  celeri 
ffin  caUii  noştri,  etc;  de  unde  sq  vede 
00  superlativtUu  relativu,  in  limb'a  no- 
stra,  ae  form^ia  cn  coventele  particn- 
larie  :  eellu ,  demonstrativn  ,  si  :  mat , 
adrerbin,  pre  candn  in  limb'a  claasica 
acelln-asi  superlativa  ae  face  mai  alleasn 
ca  terminationile  Isalmas  =;  errlmiiB  : 
Bitser=muerti,  mlserrlmiiB^MlItt  mai 
tniaeru;  IatBB=:Ia/w,  latlssImaB^Mtlit 
matIa^u;pradeDB=i>rwdeM/fi,prBdentU- 
iImub,  etc.;  6ro  st^perlaUvulu  nostru  re- 
lotinte  analoga  cu allucelloru  alte aorori: 
ct^mai  mare,  fr.  leplnB  grand,  it.ll  plii 
rrande;  pentra  adverbie  intra,  Ia  noi,  ca 
totn  cn  mai,  si  in  celle  alte  sorori  totu 
ooTentele  appHcate  la  adiectiveicamai 
larj7U=lBr^BBiiiie,  fr.le  plus  Urgemevt, 
itU  piftlarsiHente;— incepa  inse  a  se 
applicâ  ai  in  limb'a  ralgare  forte  deau 
aaperlative,  ca:  iUuebrissimu,  darissimu, 
ăâiiissimu,  serenissimu,  etc,  si  de  certu 
ae  Toni  appIioA  ai  ca  adeverbie  :  j^ru- 
ămtissime,  etc.  ~h)  superlativa  alsdutu, 
care  are,  in  tota  limbele  aaau  comparate, 


moda  de  formatione  analoga:  forte,  prea 
fflare;=T>ldfl  ■•ţHos^  pema^DB,  fr.ftrt 
grtaiii  trdB-grrandj  tr»p  grand^  it.trftpp* 

*  SUPERLATU,-a,  adj.  part.  isţer- 
latni;  elevata,  inaltiatu,  redicatu  forte 
suaa. 

*  SUFERLIME,  a.  pL ,  superlimine, 
aaperllmeii;  lime  de  de  supra,  Urne  su- 
periore  :  fia-eare  asia  are  dom  limnct 
intre  cari  ceUu  de  swa  e  svperlimete; 
prov.  peno  mt  dai  eu  eapulu  de  saper- 
Itme,  nu  veăi  Umde. 

*  SUPERLINEEE,  (ae  conjuga  ca  v. 
Itnere),  Y.,  superllnereţ  a  Ztne=:nnge 
pre  de  supra  :  a  sterline  noudle  ca 
visea,  case  se  prenda  pasaerdle. 

*  SUPEBLITIONB,  a.f.,  aaperlltio  , 
(d'in  saperUtu  de  Ia  superUture);  ac- 
tione  de  superitrure. 

•S0PEBMANGANATtI=Sypcniwi»- 
ganatUf  a.  m.  ,(fr.  b jp  ermanfaiiite),  aare 
produssa  prin  combinationea  acidulai 
hypermanganieu  ca  ana  base  salificabile. 

*  SUPBEMANaANICUzzAypmnan- 
^nicu.'a,  adj.,  (fr.hrpermaiiffaBiqBe), 
ae  dice  despre  nnulu  d'in  acidele  man- 
g'anesitdui. 

•SnPEBHEARE,r.,  sapemeare ; 
a  mefî=merge  pre  de  asupra. 

*  SUPEBMESA=Aypemc5o,  B.f.,Cfr. 
tarpernifese),  una  corda  la  inatruiuentele 
de  miiaica  antica. 

*  SUPEBMB'nCD=Aypeme«cu,-a, 
adj .  ,(fr.b  jperinâti«iie);=wp0reflwN«uz= 
hyperemetieu. 

*  SUPERAIETRţT=:Aypcni«(rM,  3.m., 
(&nip[iETpo()=  Bupereataleetiaa^J^/per- 
eatcueciieu. 

*  SUPEBMTTTEBE,  (se  conjuga  (a 
T.  mittere),  T.,  sapernUtere ;  a  m/Utere, 
arruncă  de  asupra. 

*  SUPEBMOLYBDICU  =  hypermo- 
lyidica,'a,  adj.,(fr.  bfperaiolrbdlqu), 
ae  dice  deapre  certe  aari  cbjmice  cari 
au  de  base  acidulu  molifbiicu. 

STIFEBMnNDIALE,  adj.,wp6rMH- 
dUltB ;  mai  pre  sosa  de  mundu^Iame, 
svpermundanu. 

*  SUPERMONIBE,  T.,  ■uperaunlre; 
a  mani  de  asupra,  a  accoperi. 

«  SUP£BNATABE,  i^  nraruttrei 


>yGoog[c 


1S88        .  CTTP. 

a  notă  ^  notă  pre  da  asupra  :  pitica 
aupemafa  apei. 

•StlPEENATE,  adj.,  BnporniB,  (d'in 

wpernu);  relativa  I&  paţtea,  la  locolu, 

ItrB^oaesk  supema  s&ti  superîore,  de, 

t^ira  auperiore,  etc. :  vinuri  supetnaH, 

f& 

StŢU.-o,  adj.  part.,  snper- 
eidtt  pre  de  asupra,  pre 
vUeri  supa^nate;  2.  na- 
['in  ceru,  născuta  in  modu 

•  SUPERNATUEALE,  »dj.,.(fr.  sor- 
utnrel);  mai  pre  sada  de  Haiurale,  care 
trece,  traDScende  poterile  naturei,  si  de 
acf :  astraordinariu ,  siogulariu  :  eause 
wpfrnaturali,  effedusupemaiurcdejVe- 
malue  ivîigionei  w  supeme^itraU;  de- 
aterUate  supematuraU. 

*  SnPEBNEPHELISTU=  Aj/pefne- 
phdutu,  3.  m.,  (hfpernâpbâllgte),  care 
se  inaltia  preate  nueri;  cară  se  occupa 
cu  lucruri  celasti. 

*  SDPEENITATB,  s.f,,  saparnltas; 
stătu  da  supernu  :  sap^nitaUa  super- 
niUaSoru. 

STJFEBNOME,  s.  m.,  (Bapei-nemeo, 
fr.  8iiri«M);  nome  pte  l6aga  altunoma: 
gupemomete  se  da,  de  regwa,  dupo  ttna 
aâitate  bona  sau  rea  a  omslui  superno- 
mifiofii. 

SUFEENOMINARE,  t.,  supemoBi- 
Mre*  (fr.  sarnammere);  a  maţ  dă  uqu 
nome,  a  i&  caiva  ana  supernome. 
'  •'SUPERNOBMALE^Ai/pernormale, 
adj.,  (fr.taf  pern«j[B»le),  care  trece  preste 
nonna=Fegura  orditrma. 

•  SUPERNtJ,-a,8npenra8,(d'insk(;>*- 
=SHpre);  care  sta  ,  se  aâa  de  asupra, 
sihu,  oppos.  la  infemu :  sttpemele  parti 
eiie  corpului,  capulu  k  supernu;  in  su- 
pem'a  boUaaem^tiâi  si  Bubst.  acerele 
«ţ  adveitta  tn  Stip^Mtt,  tn  iUpeme. 

SftrPEKNlJMEKAliE,  t.,  (saperno- 
■enre);  ti  hwii&ră  preste  numeru ,-  a  fi 
prede  numeru. 

StIPBENUMERABtA'IlU,B.m.,(ft'.Biir. 
MB^rarlat);  stătu  alin  cellui  tupernu- 
merariu,  camu  si  tempa  c&tu  acellu-asi 
e  superniimerafvt. 

SUPBBNtJMEBASItJ.-a,  adj.,  snper- 
«■er«rtiiB,{fr.'8unidiH6ralre,  r.  iir.  •«• 


STTP. 

pernonâralre);  preste  mmeru,  afora 
d'in  nument :  slipendiari  supernume- 
rari,  degitu  st^rnumerM^u ,  .officiari' 
supemumerat'i,  ospeţe  sapernumerariu. 
SUPERNUTRlEE,v.,(fr.Bnriii>urrlr); 
a  nutri  in  modu  copiosn. 

•  SUPEROBDUCTU.-a,  adj;part.  (d'ia 
ssperobdueere),  iupeiobinetu»;  vbwisu 
=iobăuciupre  de  asupra  :  manteUu  su- 
perobductu. 

•  S0PEROBKUERE,  v.,  Buperobru-, 
ere;  a  o&)-ue=:deriaifl  de  asupra,  aar- 
ruacă  de^asupra. 

•  SUPEROBBUTD,-* ,  adj.  part.  a, 
(d'ia  tuperobruerc);  Buperobrntts. 

•  SUPEROCCIDENTE,  adj., part. 
pres.,  Bnpervccldena  j  careappuneia  ur- 
ma, appune  mai  apoi. 

•  SUPEROCHA  =  hyperoeht ,  s.  f., 
brperocha,  (ânepo/:^),  escedentele  unei 
summe. 

•  S\J?m,OQEmV=hyperogeniu.-a, 
adj.,  (fr.  hypârofâne),  se  dice  despre  li- 
clieai  alle  caroru  corpari  reproduct^rie 
sunt  inchîse  mai  multe  impreuaa  in  a- 
cellu-asi  tuberclu. 

•  SUPEKODE  =  hyperoăe,  adj:,  (fr. 
bţpe  roIde)=:saiifragu. 

•  SUPEBODONTE^=Aypero(Io»te,  s. 
m.,  (fr.  hipjrodon),  genn  de  cetacie  d'in 
marea  glaciale  cari  au  doni  denti  essiti 
Înainte. 

•SUPEROPHARTNGIU=AjiperopAa. 
ryngiu,'a,  adj.,  (fr.  hjr peropharf  ngien) 
■==.peristaphijlopharyngiu. 

•  SUPEEOSTOSE=:Ai(;)erosfejfi,8.f., 
(fr.  hjpdrnBtosfl),  escrescentia  pre  unu 
ossa. 

•  SUPEROSALATU,  s-m.,  (fi-,  snro- 
zalate),  oxalatu  in  care  intra  mai  multa 
acidu,  de  trei  sau  patrn  ori  atâtu  acidu 
câta  in  oxalatulu  asia  nomioatu. 

•  SUPEUOÎTDU,  s.  m.,  (fr.  Bar^xj-. 
de);  oxydu  ce  copreode  mai  multu  oxy- 
geniu  de  câtu  se  se  pota  combină  cu 
adde. 

•  SUPEBOXTGENATIONE,  B.f.,  (fr. 
Boroif^ânatione);  cella  mai  mare  graSu 
de  oxygmatione. 

•  S0PEROXTGENATir,-o,  adj.  part. 
(d'in  superoxygenare  ^  d  cxygenă  in 
(Mila  mai  taalta  gradu ;  fi.  SDi*xrre»4)i 


>yGoog  Ic 


eâre  e  in  celln  mâi  iDalta  grada  oxy- 
gmatu. 

•  SUPEHOXTGBNESE,  s.f.,  (fr.  sar- 
oxjfâBdte) ;  morba  attribnita  nnei  ^- 
perabuadentia  de  oxygeniu  in  ecoQomi'ai 
corpului. 

•SnPEBOXTMUBIATDlis:  Jypc^b- 
x^utvriâtu,' a.xa.,  (fr.  brptiroxfnirlate) 
r=bhl(rrat«. 

•  80PEEPARHYPATA=»ypcrpdr- 
kypata,  s.  {.,(tT.  hţperparhrpate),  terti'& 
corda  a  lyrei,  dedicata  Teserei, 

•8UPBKPABTICUI.ABE,adj.,snper- 
pwtlcDUrlB;  care  eoprende  udu  numem 
d  pre  de  asupra  inco  căteva  parti  aii- 
cote  alle  acellni-aai ;  numeri  sttperpa,r- 
UaAari. 

•  SUPERPARTIBNTE,  adj.  part. 
preB.,HBp«rpartleii8;  ip  acellu-aei  sensn 
cu  cellu  precedenta  :  numem  8uperpar~ 
tiente, 

SUPERPELLE ,  s.  f. ,  (fr.  ■o'rpBtn); 
in  senBQln  cotentnlni  gr.  epiderme. 

*SUPEEPENDBNTB.  adj.part.pres., 
■iperpendens ;  care  8uperpende:=3peQ-- 
dura  de  aeupr'a  :  rupi  superpenâenti 
capiteloru  eellorm  ee  trecu. 

"  SUPEEPHLOQOSE  =  huperpUo- 
gote,  a.  f.,  (fr.  hjperplilog-ose),  ii^m- 
matione  in  cellu  mai  mare  grada. 

•  8irPERPHRTGICD  =  JlyperpAr^- 
gicu,-a,  adj.,  (fr.byperphrrţien),  CQunTl 
carta  mai  snsn  de  modula  phrygiu, 
tffm.  de  miisica  antica. 

•8UPERPH0SPHATU,a.  m.(fr.  sir< 
phosphKte);  phosphatu,  ia  care  intra 
mai  multu  addu,  a  nome,  cn  nna  data 
si  ana  tertia,  nna  data  si  medietate,  de 
done  ori  mai  Aiultu  de  ofttu  in  sarea  neu- 
tra eorrespondente. 

•  SnPEBPICTU.-a,  adj.  part.  (d'in 
si^MTpingen),  superpletna. 

*8UFERP]NGERE,  t.  ,  atiperplnge- 
Tti  A  piMge  pre  de  asnpra,'  preste  ee  « 
pimu. 

•  SUPERFLAUDERfi ,  (se  conjuga 
n  v.  plauâare) ,  v.,  snperpUMerof  A 
jAaude  de  asupra,  pre  cera. 

*StIPBRPOLLUBBE;v.,  BD^erpoIln- 
«r«  I  a  {kAIm  de  asupra,  a  pollue  totu  : 
a  superpotlm  iota  pamenUUu,  tita  ht' 


■  *  gtypERPONbifj,  pi!-fl,.  «opMp'ti- 

iium;p<mdu  mii  mare. 

8UPERP0KEESi,  ^se  «mjnga'ca  V. 
ponere  =  punere) ,  v.,  Btipeiţonerei 
(fr.  snperiwBer) ;  a  pune' ii  asn^ri, 
a  impune,  1.  in  gjeniţre  ;,a  ^Vff^-gttni 
unu  vestitrtentu  vecMiÂ  Vfstitnenteldru 
noue;  a  superpune  gtroSe  pre'^ale', 
a  superpiine  oplt^nile  selU  opinitint- 
loru  altoru-a;  2.  in  9pQţip„  A  pţ)n£, 
applîcă  nnu  inedicimetîtu  :  a  itlper- 
Tpune  pantieeTm  unu  emplatil^;  3.  uo- 
taforice,  a)  a  pune  in  capuln  qnÂi  ad- 
ministratione;  a  face  mal  timre  :  a  au- 
perpune  unei  prov^ma ,  unei  armata, 
unei  flotta.  unuiminisiMxi  pre  ctneM  ; 
h)  a  preferi ;  muttt  sup»punu  Hftvtei  o^ 
ruptele;  c)  a  pune  dnpo  cera,  in  urma, 
mai  tardin :  8upe*'puvie&  ptMerei  ck- 
tori'a. 

*  SUPERPOSmONE,  slf.,  Biperpa- 
sitio^  (fr.  snperpttsithn);  actâone  de 
mperponere,  si  effectn  produssu  prin  a- 
câsta  actione  :  superposit&nUa  strdtt- 
toru  de  pamentu  terren^oru. 

*  StJPERPOSITir,-»,  adj.  part.  (diii 
superponav),  BoperpcBltuB  :  atrate  nt- 
perpo»ite  straieloru. 

*  BDPBRPRENDERE,  (seconjngacB 
V.prendere),  r.,  (fr.Barprendre),  depreo^ 
dere ;  a  prende  de  deBnpj;a,'  de  sijan,  iri 
de  act,  a  prende ,  appnci  pre  ne  aştep- 
tate, pre  Qesciatd,pre  ndsentite,  ai' asîlţ 
a  impl^  de  mirare,  a  amuagl,  etc;  vedl 
si  aufiprendare, 

SUPEBEASUro,  adj.  ptirl;:  (dlb  «u- 
pervadere),  BvpenfMaî'ramUe'ină^ 
pra,  pre  de  asnpra. 

*  SUPEBRUERE,  T.,  Mp^ţnţni  a 
ru«=::a 'airrane&,  râped(  ^o^r^it  cuira. 

*  6TTPEBSAPERE,  t.;  Baperiapera'j 
a  sape=^  hv6  gusta  fortt  Itonfl.'       '  ' 

*  S0PERSABE,  8.f.;(fr.wiml)iB0'me 
generica  datu  oxysarildrti  8&n  ist^so- 
rUoru,  OEui  oontinannoesitesaiiâeaeuJu 
sau  de  aulfiâu,  oumn  ^  aar&oruhiitUU 
combinate  ca  h^Sro^^  â^  eorpatu  Ati<- 
logenm  oe  elle  eontiitu. 

*  SUPBRSAROOSB  :^%^fiei4(ircDse, 
B.  f.,  (fr.  hjperMmte),  ^«sroltare  es- 
cesiTs  a  tesaaturei  oellHlMJe  in  Una  parte 
a  oorpnlui.  ■' 


=y  Google 


1888 


mp. 


SUFEBSATUBABE,  t.,  (fr.  iipcn» 
tnrer);  q  satură  piea  tara,  cu  escessu, 
ÎD  modn  esceBBÎTQ,  preste  mesora. 

*  SOPEBSCĂNDEBE,  v.,  soperseaii- 
flere ;  a  $eande^Bui  dfl  asupra,  a  trece. 
Întrece. 

SUFEBSCBIBEBE  =  st^ferscriuere. 
T.,  luperaerlbere ;  a  9crtt«e  de  asupra : 
in  aeestu  manuacriptu  mtUle  su  siwse, 
mulie  aăamae,  muUe  tuperseripte.  . 

StJPEESEDENTE ,  adj.  part.  prea. , 
■fipersedAiii;  care  supersiede :  processe 
aupertetknii. 

*  SUPEESEDENTIA ,  a.  f.,  (fr.  sur- 
s4aBce);  atatu  de  aupersedente,  onmu  ai 
tflmpuln  c&tu  superaiâde:  mipenedeiUfa 
proeeasultii,  ordinanHa  de  auperaedentia. 

SUFERSEDEBE ,  T.,  SRperi«dere, 
(fr.  T.  Hţerieieri  n.  •njcBeolr);  a  sedS  de 
asnpra ,  1.  proprie  :  a  8uper$edi  collu- 
JhJ,  elefantibti,  aainviui;  a  nperaoăe 
gtmtăÂkiru  smt  genudii  cuiva ;  2.  me- 
taforice, a)a«e(î^mai8uaa,  maiinaiate, 
ia  capo,  a  preaede;  h)  mai  allesaa,  a 
Buapende,  ammaa&,  lassă  de  una  camu 
data  pentru  altutempu,  a  intardii,  etc.: 
a  tupisnedâ  tote  negotieU,  una  d^^beror 
Uone,  uHatententia;a»i^<rsedeavorhi 
ăe  meriide  reccomi»măattA»n;—a  cw- 
perseăe  utteJ  letUentia,  unei  esaeeutiont 
de  aef^entia. 

,  •SUPEBSELEmATU,8.m.,(fr.ior- 
idUDUte);  tdeniaiu,  in  cueiatraduplu 
wAâu  pre  longaociduIwceiQtraiDâarea 
%aUra  eorreapondenie. 

•SUPEESELBNITIJ,  sX,(fr.M»er«6- 
Uilte)f  3eîenitu,  in  care  intra  de  done 
san  de  patru  ori  at&tu  acidu,  cfttu  intra 
in  acea-asi  sare  neutra. 

SUFEBSEMKABE,  t.,  BsperisMl* 
urei  a  semioâpre  deeuupra,  assMtnd 
alta  sementia  preate  cea  deja  semnata. 

SnPERSEMINATORIU,-<on(i,  adj. 
B.,  nţersealuter. 

«  SUFEBSENSIBILE,  adj.,  (fr.siper- 
HBslble);  oue  e  mai  pre  auau  de  sen- 
avri,  oare  transţende  sensulu  esiernu :  ee 
t  ntpersensibile,  $e  percepe  euratioitea. 

SnP£BSESSU,-a,  adj.  part  (d'inm- 
persedere),  •■peraeitu. 

*  SUPEBSILIGATn,B.  m.,  (&.au8lU- 
•at«);  tiUeatUt  In  oare  aeidulu  e  tmUti- 


pUt  dfl  cella  ce  intra  in  acea-^l  torc 
neutra. 

*  SUFEBSISTEBE,  t.,  aapenlsterej 
a  mfe==a  se  pune  de  asupra  :  a  st^er- 
siste  una  scândura. 

*  SUPESSOLIDU,-a,  adj.,  (fr.  «nr- 
BoUie);  mai  multa  de  c&tn  soUdu,  forte 
soiidu;  in  specie  :  potentia  algebrica 
supersolida  =  carfa  potentia,  de  care 
geometrii  preauppunu  eo  are.  una  di- 
mensione  mai  multn  de  cfttu  soUdiiiu 
reak. 

*  SUPERSPERSU.-B,  adj.  part.  (d-in 
auperspergere),  BuperipflrinB;  speraţi,  pre 
de  aaapra  :  gemme  superspene  ou  steUe 
purpurie. 

*  SUPEBSTAQNARE,  v.,  siperataţ- 
ure  f  a  stagnd  pn  de  asupra,  a  se  versă 
ai  Bt&  pre  de  asupra  :  apide  ^uviidm 
auperstagna  pre  locuri  vaUose  de  longa 
ripe. 

*  STJPBRSPLENALaU=»yperjpIc- 
ndgia,  b.  f.  (fr.  brperBpUHalrle);  violen- 
ta nevralgia  a  aplenei. 

*  SUPEBSPLENOTBOPHIA  =  Ay- 
peraplenotrophia,  s.î.,  (fr.kfperBpUie- 
trtphie);  crescere  considerabile  a  r«ltt- 
moloi  splenei. 

*  SUPEBSPLENOTKOPHICD=*y- 
per8i>Ieno^opAicu,-a,adj,  (fr.  Iif  penpU- 
a»tr9rUii,M),ttilAi\va\&)^per8pleiKiro- 
phia. 

•  SUPEBSTANNOSUz=%pcrstaf«»(j- 
8u,-a,  adj.,  (fr.  hf  perstânneoK),  se  dice 
despre  nna  sulfura  oe  produce  stannulu. 
SUPEBâTAEE,  v.,  BnperiUre;!' 
st&  de  asupra:  staiue  si^erstau  oeUm- 
ueloru;  leulu  superstâ  taundui  occisu. 

*  SOPERSTATDMINAKE,  v. ,  au- 
peraUtaniDaret  astatuminâie  aaapra. 

*  StJPEESTEAEATU,  a.  m.,  (fi-,  snr- 
Bt^arate);  stearatu  cu  escessu  de  acidu. 

'  SUPEBSTENICU=%pefsfeni«,- 
a,  adj.,  (fr.  h/penUnline),  oare  oooti- 
ae  kyperstenu. 

*  SUPEBSTENU  =  Xyperstenu,  s. 
m.,  (fr.  iirp«»Ui<),  aub^ntia  mine- 
rale. 

SUPEBSTEBNEBE,  v.,  BHp«nter- 
■ere;  aateme  de  aaapra,  a  aoooperf :  a 
at^pergtene  podeUe  eu  muaaice. 

*  STJ?BBaiBEmA=±kyperatheni*. 


=y  Google 


a.  f.,   (fr.  hjperBtbinle)  =zhţfpere8~ 
thmia. 

•  SUPEHSTHBNICU  =  hypersthe- 
nicu,-a ,  adj.,  (fr.  bfperathiiilQne)  = 
hfperesthmicu. 

SCTFERSTILLARB,  t.,  BnperstllUre; 
a  stiUă  de  aanpra  :  a  superatUlâ  lam- 
pei  olîu. 

*  SUFEBSTITABE,  T.,sDp«rBtltare] 
1.  trBDB.,  a  face  superstite,  a  lueă  in 
Ti^tia,  a  C0DBerv& :  spre  a  superstitâ  reg- 
nulu ,-  2.  in  a  fi  superetite ,  b  remanâ 
in  genere  :  se  eaâe  ca  HUidu  se  super- 
stite parentehu. 

•  SUPERSTITE,  adj.  b.,  sipentes, 
abl.  superstite,  (d'in  superstare^^stg^e 
de  asupra ,  si  remanere  m  ot^ta  etc., 
1.  care  sta  de  asnpra ,  presiide ,  e  mu 
mare,  e  soperiore ;  2.  care  sta  aprope, 
presente,  de  fscia,  in  facia,  si  in  specie, 
maitam;  3.  ca  maidesu,  care,  dupo 
nortea  ciuva,  remftne  in  Tîâtia,  super- 
vitu,  rem&ne  y'mu:  parenti  superstUiji- 
liUmi;  eandu,  d'in  contra,  s'ar  ead6 
ta  filii  se  fia  si  se  remâtta  superstiti; 
GUfflu  mat  pote  viue  mamm'a  superstite 
fiiiei  ?  sup^stiiii  repuhMtei  =  republi- 
cam superstiti  republicei, 

*  SUPEBSTITIONE,  a.  f.,  sopustl- 
tlo,  (d'in  superstare=:a  stă,  remani  in 
hc»  dupo  ceva,  a  remanâ  longa  ceva, 
t«  aupore,  angore,  dorere,  etc,  mai 
allesBn,  in  ce  ae  attinge  de  morii  sau 
de  ce  e  divinu,  religiosu,  bi  de  aci)  : 
1.  credentia  dea^rta,  t^ma  deaârta,  cre- 
dentia  orba,  etc.,  differitede  :  tenCare- 
ligiosa,  de  religione,  de  6n  ce  super- 
stUio»e:=ahe^ratione  a  mentei,  a  senii- 
mentului  religiosu  :  preutii  antici,  au- 
gurii  propagă  si  mantîneâ  supersti- 
tionSe  in  poporu;  superstitionea  e  ini- 
mica religionei ;  mentile  debilisi  flacce 
su  suppuse  superstition^;  metaforice , 
a)  in  Bensu  obiectivi],  superstitione  = 
obiectu  de  tăma,  de  spaimaj  h)  super- 
sMftone=actu,  practica  d'in  superstitio- 
ne :  superatitioni  inăiane;  superstitioni 
popularie,8uperstitionidecaste,declassi 
sociali;  c)  8uperBtitione=:iMgvit\\j,  pro- 
feţia, presagiu  mentionosu  :  a  crede  co 
treisprediece  la  una  mSsa  casiona  mor- 
iea  unui-a  in  cursiAu  annului,  e  stupi- 


8m^ 188» 

da  superstitione;  d)  s«perstitiotu-=.()B' 
cessu  de  essactitate,  de  diUgentia,  som- 
pnln,  minatia.  etc. :  essactitaiea  corree- 
tionei  frasei  merge,  la  unii,  peno  la  su- 
perstitione. 

*  SUPEBSTinOSn,.a,  adj.,  »p«r- 
stmvsas,  ţfr.  gDperatttlesx);  plenu  de 
superstitione,  de  superstitioni  :  mtdiere 
superst^iosa,  harbati  si  mai  supersti- 
ţioşi; altu  ceva  e  superstitiosu,  aUu  cerni 
religiosu;  ignora^ia  superstiHosa,  po- 
poru superstUiosu;  correctione.  si  SSi- 
gentia  superstitiose. 

*  SUPERSTOMICa  =  liyperatcm- 
cu,-a,  adj.,  (fr.  lijperBtvmlqae),  se  dice 
despre  insertione»  staminelom  canda 
se  afia  da  asupra  orlflcinlui  tubului  ea- 
licelui. 

*  SUPEESTRATEGTI  =  hyperOra- 
teau,  a.  m.,  (fr.  h/perBtratiţe),  gene- 
ralissimn  la  byzantini. 

*  SOPEBSTEATTJ,-a,  adj.  part.(d'in 
supersternere),  gnperstritis. 

*  SUPERSTKICTU,-a,  adj.  part,  (d'in 
superstringere),  Bopentrletns. 

*  8UPEESTSINQERB,  v. ,  super. 
strlngere;  a  stringe  de  asup^,  in  siisu : 
a  superstringe  laterHe  eu  &al(te. 

*  SUPEBSTKINSU,-a,  adj.  part  (d'in 
superstringere),  aaperstrletoB. 

*SUPERSTEtrCTU,-a,  adj.  part. 
(d'in  Buperstruere^zsuperstrugere),  sn- 
perstrnetDB. 

*  SUPERSTRUCTURA,  a.  f.,(fr.iiB- 
peritmctnre);  structura  pro  de  asupra,, 
structura  superflua. 

*  SUPEESTRDERE=«Mpe«*r«owfl, 
T.,  superstroerej  a  strue^^truge  de  o- 
supra,  pre  de  asupra  :  ce  auperstrugeti, 
va  cade. 

*  SUPERSTYLICV  =  hyperstylieu,' 
a,  adj  ,(fr.  hjperBtjllqne),  se  dice  des- 
pre insertionea  staminîloru  candu  se  a- 
fla  pre  contornulu  ovariului  de  dîoâu. 

*  SUPERSUBSTANTrAr,E,adj.,  (fr. 
Bnpersnbstantlel);  care  6  mai  presuBU' 
de  veri-ce  st^stantia  :  fientia  sup^mlh 
stantiaîe. 

*  SDPERSULFAB3BNIATU,  s.  m., 
(fr.  SBrsDirarsdiiUte);  stAfarseniatU  m 
escessu  de  aadu  de  sulAdu  arsenim. 

*  SUPERSDLFARŞENITU  ,  s.  m., 


>yGoog[c 


im  8OT; 

{te.  snrsuirslsânlte);  mlfarsenitucnoa- 
cesan  do  sulfidu  arseniosu. 

*  SUPEESULFATU,  s.  m.,  (fr.  Bir- 
BBlfate);  sulfatu.  iu  care  intra  de  doue 
ori  at&tu  acidu,  c&tn  intra  in  acea-asi 
tare  neutra. 

•  ŞCPEESULFOMOLTBDATU ,  s. 
ni.,  (fr.  snrsuiromoljbdiite);  sulfomdtyb- 


de  patru  cotra  trei :  «toweru  attperter- 
«»=4:3. 

*  SrjPMTBXmC  =ihjperthyriu,  s. 
m.,  'hfperthjrlnn',  {^ntp^lipiovy,  partea 
snperiore  a  unei  pofta ,  Umuau  de  ar- 
chitectam. 

»  STIPERTIMU==Ai/pcrfimM,-o,  adj-, 
(&]c£prt|ioc},  superonuratu,  titlu  ce  se  da 
patiiarchulut. 


adj.,  (&]tipţoyqţ),,prea  i;icordatu. 

STIPERTKAGEKII,  y.,  snpertrahere; 
atragemei&Aţ'asţik:  a  supertrage  grape 
denote  pre,  vfi/ti^a. 


gUP. 

*  SUPEETEIPABTIENTECARTU,- 
a,  adj.,  (fr.  surtrlpartleateqnjirte};  care 
eepremerelationeaBauTaţionea  cea  mai 
pucinu  ecale  intre  doui  termini  nume- 
rici, d'in  cari  unulu  coprende  d'in  cellu 
altn  un'a  si  trei  cartş  :  iwmerumper- 
tripartientecartu. 

*  SU'P^TiTnOPmk=hypertropMa, 
3.  f.,  (fr.  hf pertrophte),  crescere  escen- 
aiva  a  tessuturei  organeloru. 

*  SUPEBTROPmC0=Ayp^i»-opAt- 
ou,-a,  adj-,  (fc.  hjpertroplUtne),  caro 
are  caracteriulu  de  hgpertrophia- 

SUPERTUNGSTATtJţB.  m.,  (fr.  Bnr- 
tnngsUte);  tungstatu  oe  coţnode  de 
doue  ori  at&tu  acidu,  câtn  6gşişte,iji  a- 
cea-asi  sare  Mutra. 

SUPERTJ,-a,  adj.,  Bnpi5rn8  =  Bgpsr, 
ct^re  sta,  se  afla  siiau,  ia  ausn,.  .oppositn 
la  infern,  1.  positivii,  a)  in  ^eţiere : 
divi  superi  ai  dive  sfiper^  jproT.  peno  nu 
dai  cu  eapalu  de  Umeîe  superu,  nu  vedt 
Urnele  inferu  cilu  usiei;  %)  m  speciei 
a)  supmt  :  k')  divii  superi,  ai  emUui; 
^')divii  pamentului,omeni  mari  si  poten- 
ţi :  magnaţi,  potentaţi,  etc,  superii  su  su- 
perbi, despoti,  tyrannici;  ^)  superu,  in  op- 
pos.cutM/îeru,  careed'iQacâstalumOipre- 
cuma  tn/eru=:d^iD  cea  lume  :  Iţimet}  844- 
pera,  aurele  supere,  lucea  supera;  pre 
longa  dorerile  infere  am  uitatu  indata 
dorerilesi  amaruri  supere;  2.  compara- 
tivu  cu  forma  clasaica,  deatullu  de  bene 
si  desu  usitatu  in  limb'a  de  astadî :  s»- 
f)ertore=Buperlor,  demaisuau,  mai  pre- 
au3u,  etc.;  (vedi  superiore  la  articl.  in 
parte;  asia  ai  Bul)8t.  superioritate);  3.  su- 
perlativa cu  doue  forme  classîce,  dea- 
tullu de  bene  intrate  astadt  si  in  limb'a 
vulgare,  a)  s»premu, -a  =  Bopreniii», 
(fr.  aapreme),  cellu  mal  de  susu,  eellu 
mai  inaltu,  forte  de  suau  ,  forte  inaltu » 
si  de  aci :  cellu  mai  d'in  urma,  ultimu, 
estremu,  etc,  a)  proprie  :  supremele 
culmine  cdle  monUloru,  suprem'a  rupe, 
suprem'a  boUa ,  supremulu  sore,  supre- 
mele  stelle;  ^)  metaforice,  a')  dupo  tempu 
sau  dupo  aucceasione,  ultimu,  estremu: 
a')  in  genere  :  appusulu  sordui  e  sa- 
premulu  tempu  allu  dillei;  a  pune  su- 
prem'a mâna  la  opulu  de  poesia;  6')  în 
specie,  ultimu,  eatremu  io  vi^tia  : 


=y  Google 


SUP^ 

diu'a  suprem'a  a  omxZtn  e  ăiu'a  de 
morte;  aaiă  si :  suprem'a  âra,  i6ro  si : 
sttprem'a  âra  a  unei  urbe,  a  unui  impe- 
riu; a  unui  regnu,  cu  suprema  limba; 
supremu  sarutatu,  supreme  datorie  co- 
tra  repatisatu;  suprem'a  voUentia  a  ie- 
slatoriuîui;  supremele  relicie  alic  mortu- 
lui; p")  dupo  gradu,  dapo  potere,  va- 
iere ;  cellu  mai  inaltu,  cellu  mai  mare, 
mai  potente,  mai  boqa,maidîstin8u,  etc. : 
potestaţea  suprema,  felicitatea  suprema, 
ienele  aupremu,  capulu  supremu  allu 
statului,  aîlu  armatei;  fientia  suprema, 
virtuţi  supreme ,  voluptatea ,  formose- 
tCa  in  supremulu  gradu;  —  de[  acf  si : 
supremaţia,  3.  {,,  (fr.  gopr^raatle)  ţ 
gradn,  stătu  ăe  supremu,  a)  ia  genere : 
supremaffa  talentului,  virtuiei;  supre- 
mâii'a  unei  ordine,  unei  casta  in  slatu : 
supremati'a  avtUiloru  si  avuţiei,  ^}  in 
Bpecie  :  supremati'a  unui  stc^u  «WHpr'a 
tutoru  state,  supremati'a  unui  rege  asu* 
pr'a  altoru  regi  şt  principi;  pretens'a 
supremaţia  a  ^wciei  asupr'a  Btţma- 
n^  sU^remat^a  legitima  e  a  suv&dnu' 
lui  unet  terre  independente  si  autonoma; 
—  totn  suprem»,  si  supr&nitcUe ,  a.  f., 
BBprtmltas,  stata,  gradu  do  supremu ,  in 
sensu  mai  largu  de  c&tn  alia  formei  su- 
premati'a :  sepuUur'a  e  onorea  supremi- 
tatei  vietiei;  aupremitatea  virtuiei,  supre- 
mitatea  căprui  stattdui;~h)summu,-a, 
BHvnns,  (d'in  sup-inm,  sup-mu),  cella 
mai  de  de  asupra,  cellu  mai  de  suau,  cellu 
mai  inaltu,  estremu,  etc,  a)  proprie :  ca- 
pitanuîu.  cu  ceCa  sea ,  oecupâ  summ'a 
euUne  a  monielui;  a  atiacă  summ'a  po- 
ătioneainimiadui;  summele  creste  aUe 
OarpatîloTu;  p)  metaforice,  a')  dupo 
tempu  ai  dnpo  successione ,  cellu  d'in 
urma,  Tiltimu ,  estremu  :  veni  summ'a 
nâpie  a  IlitUui,  veniră  summele  dille 
alte  regnului,  eadii  pre  noi  summ'a  ca- 
lamitate; S*  dupo  gradn,  dupo  demni- 
tate, meritu,  valore,  etc.,  cella  mal 
inaltu,  cella  mai  distinsa,  forte  inaltu, 
forte  mare,  forte  potente,  forte  dis- 
tinsa, etc.  :  summulu  poetu,  summii 
pictori,  summulu  cetatianu,  summii  bâr- 
lad d'in  ordinea  callariloru;  summa  in- 
t^igentiu,  summe  talente,  summe  cali- 
tăţi, summi  magistraţi,  summe  matrone; 


STJP. 1881 

summulu  bene,  «ummuZu  reu,  summ\a 
dorere;  summ'a  protestate ;  de  aci,  ca 
sabst.  reale,  a)  m.«Hmmu-iu=:;cresce- 
tulu,  estremitatea,  partea  cea  mai  da 
Busu,  (compara  si  fr.  aoamet):  summulu 
montelui,  arboreUti.  pHastndui,  staiuei, 
capului,  benelui ;  b)  fem.,  a)  summa  := 
anmns,  (vedî  io  parte  :  aumma  si  deri- 
vate  d'in  acesta  forma;  vedî  asse;nj,aea 
si :  mmmitate,  etc^ 

•  SDPERDMATrtj,-o,  adj.,  (fr.  suc- 
hamain);  care  e  mai  pre  susa  de  omu^ 
de  umanUate  :  principeas^  supmwmone 
si  celeşti ;  bonitate  superumanai  sâen'- 
tie  si  poteniie  superumane. 

*  SDPSRUMERALE,  a4j.  s: ,:  sqpeE^ 
hniBeralUj-C)  (ff-  snperhumâ»!);  fAT^  o 
sau  sta  aaupr'a  umentlMî;  vmf  tmetru- 
merale;'aLaal)st.i,TBaX9,superumerăle-af,\ 
a)  veatimeatu  de  umeri,  ce  copere  ume- 
rii si  parti  vecine  cu  umerii ;  b)  vesti- 
msnta  sacerdotala  pentru  iw^â  :  QMP- 
phorHt',  mai  vertosa,  alin  sacoidotelai 
ebreescu, 

•  STJPfeaVACANIţJ-ft,  a4)«..W*r- 
tManeas,  de  prisosn,  saperflnu,  cu  to- 
tala deşerta  si  iontile  :  supervaea^U 
vase,  vorbe;  supervaeaniu  coventu. 

*  SUPEEVACAEE,  v.,  BopervaearAj 
a  S  mai  presuso  de  vacuu,  a  fi  -  cu  to- 
tulu  desertu,  inutila,  id  prisoBu.:  au- 
pervaca  mai  multe  covente  intre  «na 
aUe  acestei  frase. 

*SCPEByACUa,-a,  a4i^,  wtervft- 
ciiQs;  mai  pre  snsa  de  vaeuu,  cu  totuln. 
vacuu,  cu  ţoti.tu  desertu,  superflua,  îd- 
utile,  etc.  :  supervacue  vorbe,  superva- 
eua  iabore,  supervacuu  vasM,  supava- 
cue  temeri,  supervaeui  passi,  iupervacu^ 
appueature.  ,       ' 

•  SDPERVALJGEE,  v^  Bvpf>rrA44ieV' 
a  vade  =  passi,  trece'pte  de'  asupra  :  a 
supervade  murii .  obstadele.  ) 

*  SDPERVAGAKIU,-a.  adj.,  8*iper-' 
vagaiienB;  mai  malta  de  câta  văgu^  forte 
vagu  :  spusete  supervaganie ,  ămbletu 
supervaganiu;  voce  supervaga^vh-caxe 
nu  cânta,  nu  spune  nemica,  , 

*  SUFERVAGABS,  t.,  Baperraţarij, 
a  vagă  preste  mesura  :  mentUe  vosfr^ 
supervaga  în  tote;  ac&sta  vOia  stwervaga. 

•  SDPERTANADATU,  a,  m.,  (fr.. 


.yGooglc 


1S92 


STP. 


■Mmnidâte);  vanadatu  ca  eecessu  de 
base. 

*'SUPEBVECTABE,7.,8iperTeeUrI, 
intensivii  d'io  supervegere;  a  carră  pre 
de  asnpra;  prejomenta,  earrn,  etc.,Bi  a 
oarr&  on  diligentia;  si  refless.  a  se  su- 
perveetă.- 

*  SUPERVEGEBE,  t.,  siiperrebAre, 
Bnperrehlj  a  i«pe=duco,  carrâ  de  asu- 
pra, pre  jnmentu,  pre  carru,pren&Te,etc.; 
si  refleea.  a  se  supervegS  ^  a  se  carr&, 
duce  ca  celeritate. 

♦  8VP^n'VEQL&.'B:E=:superveghiare, 
T.,  (aiperTlgiUret  ('•  strrelller);  a  ve- 
^  asupra ,  a  veglă  cu  mare  attentiooe; 
io  specie,  a  vegldc&  mai  mare  pre  in- 
feriori, a  preveglă  coptUi,  etc. 

SUFEBVENI^,  T.,  BBperTOilre, 
(tr.  inmiilr);  a  veni  de  asupra;  1.  a 
veni  pre  de  asupra,  a  se  adauge;  2.  a 
îwnf  de  susn,  a  veni  neasteptatu. 

*  SV'Pm.YmOSlTEzzhypervinoBite, 
I.  m.,  (£r.  kjperrlnsBlte);  predominan- 
tia  a  Bjetemei  Tiiioae  in  organismu. 

•  SUPBEVIVERE=w(pemttefe,  v., 
BiperTlTere,  (fir.  tar jljrt);  a vive^vim 
dupo  cineva  :  a  aupamve  filuloru  sei; 
ia  genere  :  eapitanulu  tupervisse  acel- 
lei  batcdia  trei  died  de  anni;  mpervivu 
aieri  ceUt  ce  m  perdu  aentirile  ai  mentUe. 

•  SUPEEVOLARE,  v.,  snperroUre} 
a  volă  =  sboF&  pre  de  asupra  :  passerea 
tupervâla  tota  marea. 

•  SUPBRVOLITARE,  v.,  BQperToll- 
tarei  iterativa  d'in  supervolare,  a  sboi  & 
continuu  pre  de  asupra :  supervolita  hiefa 
patsere  euibulu  pvlliQoru  sei  rapiti. 

•SUPEEVOLVERE,  v.,  8nper»olTere; 
a  vâlve  de  asupra  :  supervolvu  petre 
prerie  petre. 

*8nPERZOODTNAMrA=ftyper«oo- 
iţfnamia,  s.  f.,  (fr.  hrperioodjnsnile); 
creacere  escessiva  a  activitatei  vitale. 

*  8UPERZ00DTNAMICU  =Âypef- 
iooiynamicu.-a,  adj.,  (fr.  lijpenoodj- 
Bamlqne),  relativa  Ia  hi^perzoodynamia. 

*  SUPIA,  3.  f,,  specia  de  polypi. 

^  *  SDPINALB,  adj.,  Baplnalis;  rela- 
tiva la  stijnnu  casabst.  -.((mnesupinali, 
Itm&'a  nostra  are  mai  paitru  tote  ver- 
iele  ceUu  pudnu  ăoue  forme  fiuptnaZi  ; 
n  speciale  :JoNeTOj'm«ie,re8torDatoriu. 


SOT; 

•  SUPINABE,  V.,  snplmare;  a  face 
supinu,  a  reatornă  cu  faci'a  în  susn  : 
intenăe  mântde  aupinate;  a  supind  pre 
toţi  cu  căli  lupta;  a  supină  suîcii;  a  sh- 
pind  nasuîu  dupo  odore. 

•  SUPINATIONE,  8.  f.,  BiipliiatI*, 
(fr.  BiiplutUu);  actione  de  aupinare  : 
aupinationea  mănuloru,  stomatxAm;  tu- 
pinaiionea  morhosului  pre  unu  patu. 

♦  SUPINATORIU,-(ona,adj.8.,  («- 
pinator,'^  fr.  Bnplnateur);  care  supina  : 
supinatoriulu  adeersariului;  in  specie : 
musmU  si^inatori;  si  absol.  supina- 
toriulu majore,  supinatoriulu  minore. 

*SUPrNAT0,-o,  adj.  part.  s.  (din 
supinare),  BnpInatnB. 

*  SUPINITATE,  s.  f.,  BBplBitasjsta* 
tu  i6 supinu: insuVa  Planasfa  ae  cAto- 
niâ  asid  dupo  aupînitaiea  sea;  supinita- 
tea  mănuloru. 

*  SUPINU,-a,  adj.  s.i  Eaplons  (d'in 
sup  de  la  super;  compara  8ummu=zst^' 
mu,  si  affinele  gr.  Smo;  d'in  Sic  de  la 
&nip) ;  intorsu  in  susu,  plecatu,  intorsu, 
pnsu  cu  foci'a  in  susu,  redtornatu  pre 
doBU,  pre  spate,  1.  proprie,  o)  in  gene- 
re :  a  ttnptor<i  cu  mânule  aupine;  su- 
perbii âmbla  cu  frontea,  eu  nastâu  su- 
pinu; &t  facSa  aupina,  eu  cajwltt  raj»'- 
»u;  i)  in  specie,  o)  8upinu^=ain  mer- 
ge de  a  indosele,  de  a  inderetele ,  care 
precede  wAeiiii'aifluvieleappueara  cur- 
au supinu;  P)  supinu,  despre  bcu,  ple- 
caiu,  înclinată,  intensa  :  colline  supine, 
costa  de  monte  supina,  suptna  valle,  su- 
pine vinie:  2.  metaforice ,  a)  supinu  ^ 
intensa  a  lene,  jacandu  pre  spate,  lano- 
sa,  inerte,  langidu;  otiosi  si  mpini  serip- 
tori,  mente  supina,  lassia  si  supina  igno- 
ran^îa;&)suptnu=iaclinatadesnperbia: 
cu  capulu  supinu;  calea  supini,  mergu 
cu  nasulu  supinu;  c)  ca  a.  m.  reale,  w- 
^inuJu  (sabintellege  verbulu  supinu), 
care,  in  elassic'a,  na  e  de  c&tu  unu  sub- 
stantiva aprope  iadeclinabile,  avendu 
numai  doae  flessioni,  in  sensu  verbalei 
si  trecuta  si  in  limb'a  nostra  iu  amen- 
doue  sensurile  :  a)  sensu  activa  :  e^i^t 
la  venatu  z=:  exite  veDatan;  p)  pasaîvu : 
lusioru  de  tonsu  ^leviB  toiBo;  y)  cau- 
tă inse  30  observimu  iaco :  a.')  supinulu 
are,  in  amendoue  limbe,  donele  forme  : 


yCOOglC 


. ^UP^ 

tiM  n  iMir  «Bma :  iMtan  si  ttnna^ 
OHfN  EU  oaţtu  81  tonsu  sau  iunsu ,  de 
la  verbele :  aoqMre,=:cocfire,  tonderer^: 
ttmăere;  aeoBte-a  inse,  cnmu  s'a  feduta 
MBD,  as,  in  limb'ft  claasica,  form'a  soam- 
bata  pentru  passivu  :  lerls  eoetsr  ton- 
■mţ  âro  la  noi,  in  acesta  casn,  se  pnnii 
supinek  totn  in  form'a  activa,  si  oumai 
prep.  ie  eeprem«  seasolu  psesirn  :  Uu- 
rioru  de  coptu,  de  tonsu,  c»i  constnic- 
tioni  pota  inse  fi  si  Beţive,  oninii  appare 
ia  UBa  parte  d'in  ft«nle  eu  sensa  paa- 
siva  :  came  iefrîpht,  o«o  Ae  fertu,  si 
de  alta  pute  ou  seosu  actirn  i  carioni 
da  fHptU'earHe.  vom  de  fertu  oua; 
fOin  amendone  limbele  fia-care  aupitm 
a  nan  sabitaBtivu,  iaclassie^  deolinatu 
in  tote  formele,  6ro  in  vnlgarea  cu  pre- 
poBitioni  casnali  sau  cu  articlu  si  casn- 
ri  utionlate  :  audita~lit:=uiaa»,  pro- 
0MM»4«  =  prfloeiBui,  etc.;  f')  totnsi  in 
limb'a  vulgare  ffwpttiNlu  are  aNilio^tio- 
ne  mai  larga  de  c&tu  in  cea  classica  : 
orto  de  eretdUm,  de  eâutatu  eop^i,  nu 
aepotettttdneepTia supinu^  claesieu, 
ci  prin  alte  coDStructioni  ou :  llberon* 
•te«a«i*rm>  trti  V)  in  fioe  mai  greu  e  de 
decton,  d^  m^mde  :  UmdatH  =  Ub- 
latia,  arattr=z»r»,tam,  rUptu  =:  n^ 
tBBţ  etc.,  in  frasi  oa-:  «u  atn  latidatu, 
mii  nu  eOt^OHdaiVy  eto.,  au  se  se  conii- 
dere  ca  supine  in  aensnin  classien,  sati 
OB  parUofpie  leuate  invariabile ;  d^ro , 
dvsi  inco  sa  multe  de  dissâ,  oaata  se  ne- 
oiarginîma. 

'  •SOPOBAS£=:=Aypo&ct5e,  s.  f.,  bip»' 
l»wli,  (hicâfiaau;) ,  poatatnentu  pre  care 
staunu  monomenta. 

*  SUFOBLASTDrrAypoUosfu,  8.  m., 
(fr.  krpeblastet  din  6ic6  si  pXasc^),  eorpn 
oamosu  conMnuta  in  foss'a  perispermu- 
hn  gramiseelora. 

*  SUPOBOLB  =  hypobde,  8.  f.,  hj- 
f  ebAlei  {fmt^oKii),  figotB  de  retorica^  no- 
uhiata  AI  9(iftwtfiOMe  sau  anUcipatione. 

•SUPOBBANCHIU=AypoJfartcA(i(,- 
a,  adj.,  (fi*,  hrpsbranehe),  care  are  bran~ 
(Mele  sab  Oorpu;  sî  snbst.  pi.  supobran- 
<At«Ie,  ^nîlia  de  mullnsce  gasteropodi. 

*  SDPOCALICIA  =  hgpocaUcia .  a. 
f.,(fr;  hrpeeaUeh),  stare  S  plauteloni 
eu  calicele /Db  ovarin. 

Toii.n. 


SBP, 


•am 


«  8tJP0CALYPTU=iypeea^p<w,  s. 
m.,(fr.h]rpftealrpte),aomeleaQai8rbaato 
care  se  afia  la  capnlu  Bonei-Sperantie. 

*  SUPOCARPU=;^î»eofîH».  9.  m.; 
(fr.  bjcpoearpe),  parte  a  plantm  pre  Car» 
sta  fractalu. 

*  STJPOCATHABSU=E=Ayp<wa/Aar^ 
sia,  s.  f.,  (fr.  hrpMAtbarile),  pnrgatidne 
insuficiente,  terminu  de  medicina: 

•SUPOCAIISTU  =  *ypoffli«rt«,  s. 
m.,  h/peeanstBin,  (&ni}x«txTcov),  cupto- 
rîB  subterraniu  care  ioceldeece  camerele 
de  susu,  applicatu  la  thenne. 

«  SCPOCHEBIDE  =app(f(A<f«e',  s. 
f.,  {fr.  bypMliârU*),  ana  planta  ,  geon 
de  eicoraeie.  ' 

*  SUPOCHILU  =  MpaMuv  fl.  m., 
(fr.  hrpoehile,  d'in  ^3îXoc=labru),  par- 
teaioferiore  a  sabligaclalai  orohidiriom. 

*  SUPOCHONDRIA=A»p«fa)Mdm, 
s.  f.,  hfpeeh*ndrIatM>nin,(&n>^iJv3p[a(), 
priMordia,  partilfl'  laterali  alle  reglo- 
nei  superiore  apantecelnî;  —  morbu, 
aafFerentia  ascunsa  sub  apparentia  'de 
sanetate;  —  de  aci  adj.  sapo<ătottSriih- 
cu=hypoehondnacu,  si  supochomlnaie 
=  hypoehondriale.  ' 

*  SUPOOHTHONIUKAyfweWfteiriuy 
a,  adj.  B.,  (67:a/d^[oc),  sabterraaro,  '99 
dice  de^re  divinităţile-  infernali'  itlle 
antieiloru. 

♦SUPOCHTMA  =  Ayp(K*Jwo,pl.^ 
mate,  h jptefajma ,  (b7:6yp^}(  ai  81^0^ 
ehg8€=jiţfpoeky8e,  s.t,  bjpoeb  jsls^  (^mS- 
Xtxnt),  BDffasto  uonHrBBf  alb^kU  (Hi). 

*  SUPO0ISTA=  h^poeista;  a.  f.;  tyw 
paelsthli,  (&ic6xio^c  si  &x(SSi(cTni:)j  âna 
^anta  partita,  asmhntfhjpoelMatlAHtt} 

»SU'eOCOPB.OS^E=hypoeopho»f>;  s.  t'i 
(fi*.  bfpOflAphoge,  d'in  6nâxafO<r=CatDU 
snrdn),  surditate  in  unu  g^adu  toaî  mii»/ 

*  SOPOCORIASE  =  hypoeoritUe.'Bl 
f.,  brpeMTtaali,  (Emn(opta<ni;),i^B'ntor- 
bii  Bub  pupSU'a  oclulăi  la  titer  .    ■  ■■  ■' 

*  SUPOCORIBMA-  =  AyptMwtetMJ 
pL-ntate,  hrpoe«risma,  (Oi^oxâ^taţia)',  KM 
■f n  ailrom,  term.  de  grainniailic&.  ' 

*  SIJPOCRANIU  =  htjpoo'aniH.-a'' 
adj.,  ffr.  hjp«srflTte  si  bi-paorairidj)'! 
care  ae  afla  aub  craniu. 

*  8UP0CRASE  =  hypo&a9i,-  s.  f.'t 
(fr.  bfpocrBfl,  d'in  xpăoiţ  ^  niiata^<; 


■oogle 


•p«eit  de  lioore  de  vina  CQ  stcdiani, 

eo  icortiBiofa,  etc. 

*  SUFOCBISIA  =  kypoeritia ,  b.  f., 
kjţcerbit.  (&xJx{)iciti:)(  simnlatione,  ini- 
tâtione,  nul  allessa  imiUtione  fortiata 
a  Tiitotei,  a  pietatei;  affectatiooe  â«  tît- 
iate,  de  pietate,  fluiarfa. 

*  8UP0CBITICHT  =.  h}ipoent%ck,-a, 
adî-i  (b«npin«^) ,  relativu  la  A^fKwt- 
tAa  si  la  AjgKxrtftt. 

*  SDPOCRITISHU  =  \ifpocriUtm», 
a.  m. ,  {fr.  kjpfterltlsMe) ,  aygteBUt  dfl 
'kypoeritia. 

*  SDP0CRITn=%j>M3rt«M,  s.  m.,  hţ- 
fMrltei»  (&«oKptnjţ),  Bimulatoria,  imi- 
tatoria,  mai  allessn  imitatorîD  fortiata 
MH  attaota  virtote,  pietate;  faeiariu. 

*  SDFOGT8TOTOUIA=;^|)oey8f«- 
(WM,  ■.  f.,  (fr.  bj^eeistctoMla),  talia- 
tara  pniaaale,  term.  de  ctiirurgfa. 

•SUPODACTTLU  =r  k^podadybi, 
s.  BL ,  (fr.  h  jpodaotfle) ,  partea  de  sob 
degetde  petiorulni  nnei  passere. 

*SUPODEBMa  ~  hţfpodermura, 
«4].,  (fr.  kjfitrmtt  da  la  3^pita=pelle), 
Mre  oreeoe  aub  epidermea  plaoteloru. 

♦SUPODIACONU  =  h^podineonu, 
t.  m.,  k)r|ţ«UMrafli,  (&KoBi&w)vo(),  BQb- 
diacowi. 

*  S\SP0DU2^XJXE=Jtyp(idituieuxe , 
t.  f.,  (fr.  hţpediuenis),  interralla  de 
eiata  intre  primnla  ei  teitinla  tetra- 
eeido,  tenn.  de  mueica  aotica. 

"  SUPODICARPIU=^|)«Kcor|i»K,- 
0,  adij.,  (fr.  kjpodlMxpâ),  care  are  dooe 
OTarie  info'e,  term.  de  botanica. 

*  SDPODIDASCALU  =  hypodidof 
coltt,  s.  m.,  kjiiodidaualiii »  (^lEo&Sii- 
oxoXoc),  sabinvetiatoriu, 

*  SUFODOBICU  =  kspoioruM .-  a , 
a<|j-t  (&*oMfiu>ţ),  subdoricu,  term.  de 
Miiflica  antica. 

*  SlIPODRYE=*ypo(fcye,  B.  f.,  (fr. 
kjp*<lrjsi  din  Sţăi  ^  cerru),  specia  de 
bnreti  comestebili  care  oiesce  pre  longa 
fleiri. 

*8\JPOmK&=hypoăyma.  pl.-na<e. 
kjpedraa,  {hv6So^),  involacrnlu  io- 
tastineloni  d'in  intram  peptatui. 

*  SUPOGASTBICU=Ajrposasfrtc«,- 
a,  a^.,  (&«oY(tocptoc),  relativa  la  hjfpo- 


«  SUPOOAaTBU  =  h^p^gastru,  a. 
m.,  {hicorfAarpwv,  fr.  krpttattri),  puv 
tea  inferiore  a  panteeelni. 

*  SUPOGESU  =  hspogetu ,  s.  m^ 

kfp*fM»B,    (hK&fKOQV,    fr.    kypVftae), 

specia  de  4rba  oare  cresee  pre  eoperi* 
mentnlu  caseloru. 

•  SUPOGEU  =  hypogm,  8.  m.,  kj- 
ffMvm ,  (&n^wov) ,  loou  subterraniu, 
boita  BubtecranJa. 

•  SnPOGLOSSA  =Ay|»jîo«a.  a.  f., 
krp«KLMia,  (6R^)k«KUw),  »BQ  BUin  ar* 
bosto,  riseai  kfPMl'Mna»  Ia»h. 

•  SUFOGLOTTIA  =  \ypo^ma, ,  a. 
f.,  (fr.  k7p*gl«ttl*),  glandiâa  care  creBca 
sub  limba. 

*  8nF0GL0TTIDlE,=:kTP*(l«ttM«r 
8.  f.,  (&ff«TWnt>;).  Inâammatiooe  a  par* 
tei  inferiore  a  limbei. 

♦  SUPOGNATHU  =  hyp^gaatkia, 
s.  f.,  (fr.  li7po«Mtkla),  monstroGutata 
de  una  capa  rudimeatarin  pie  falc'a  in- 

*SUPOaRAPHI0U=iy|Wfli;B- 
pAuWi-a,  adj.,  (fr.  kjp*;rap<U«iie) ,  ii^ 
dicatÎTH,  snmmariu. 

*  aUPOGTNU=  4y|Hi^iMi,T«,M».. 
(fr.  Iirpa* jrae).  oare  se  lasere  supta  o- 
raiiu.  , 

•  StJPOLAMPBU  =  ftypaIafi«»rtt,-«, 
adj.,  (fr.  hrpolinprfl) ,  oue  laoesM  de 
desapta. 

•  SUPOLGONE  =  kypoleone,  b.  nu, 
(fr.  hrp*U«D).  genu  de  iuseote  dipteroi 

*  SUPOLEPIDE  =  hypolepide,  s.  f-, 
(fr.  kjpolipldfl),  ana  ţ^nta  eace  erreece 
Ia  capnla  Bonei- Sperantie. 

*  SUP01EPSE=AKpot(iy«.s.  £.,  (fr. 
hjpolepfllB) ,  una  planta  părăsita  care 
oteace  la  oapulu  Bonei-Sp«nuitie. 

*  SnPOLEnC[J=iifpoIfiiMu,-%  adj., 
(6icd>.soxo(,  fr.  kjrpoienqM),  alba  pre  de 
desnptn. 

*  SDPOMNEMA  =  h^pmmma.  p). 
-mate,  k;  pMmeaa,  (^^vi]|ut),  notitiait 
esoerptu  d'ia  udu  itnetoriu. 

•  SUPOMOCHLIU  =  hypomodaiu , 
8.  m.,  krp«mttehU«a,  (6s«(UJx}.toy),  bub- 
tiaoln  Bau  r^dimulu  unui  veete.  ' 

•SDPOMONE  z^hypomom,  «.  f., 
hjpomone,  (^icoţuivTJ) ,  iiiBtaatatlff»  in- 
tardiarea  cu  ide'a  pnnupale  in  vorbire, 


=y  Google 


Bfn  t  snpprrade  pn  aaditori ,  terminn 
deretorioa. 

•  SDPOPHOBA  =  hypophora,  s.  f., 
krp«ph*ni  {iyxoţopA) ,  obiectione  d'in 
putea  adrersarinlai,  tom),  de  retorica. 

mta,  B.  f.,  {te.  kf |i»phtbKlml«) ,  inflam- 
matione  a  partei  iniferiore  a  ocluloi. 

•  8DP0P0DIU  =  hypopoâiu,  b.  m., 
k7p«p*dl«a,  {hamtiSwv),  poda,  pod«lla, 
poâitnra. 

•SOPOSTASE  =hyfoeta8e.  b.  f., 
kri^MtMlf ,  {imivmtxi),  (^prie  sabstan* 
Ha,  dJro  si  peraon^tate  ei  persooa. 

•  8UP0STATICU  =  *y(M8fai(M!«,-a, 
adj.,  (ftxoOTanx^),  relativa  la  Bubstin- 
tia,  la  personalitate;  relativu  la  unirea 
devlnilitai  cu  natnr'a  amâna. 

•  SUPOTAUaiU  =  hypotaurw.  s. 
m.,  fen«turim,  {iymtaJbpiov) ,  loenla 
dintre  doUie  d  corn. 

•  SUP0TENU8A  =  hţfpcfenwa ,  s. 
f.,  kf^teiaM,  (imoatnoaa),  latnrea  op- 
pofa  toglolni  drepta  in  ana  triftnglii 
reetftnglo. 

•  BUPOTHECA  =  hypotheca ,  8.  f., 
krpfttkMa,  (bxodijwi]),  lucru  pusa  ea 
garanţia  pen^  asaecnratea  anai  drepta, 
ganatia  reale. 

•  SOPOTBSCABlTS=:hyp(aheeariu,- 
a,  a4J-,  kjpvthewrla**  relativoţla  ht/po- 
iheea :  ereditoriu  hypotheearitt. 

•  SDPOTHBSE  =  hifpothtse.  a.  f., 
(kyftkeglg,  &ittfdtqtg),  suppoeitione. 

•  SDPOTHBriCU  =  h^oiketvM,-a, 
adj.,  kjpottettene»  {imtAsaxii),  snppo- 
aitirn,  conditionale. 

•  SDPOTaACHBUn  =  hyţotraehe- 
Vm,  B.  m.,  kjr«t»eliftllui ,  ^htcmpxfil- 
Xwv),  partea  interiore  a  oollnloi;  in  ar- 
ehiteetara,  partea  colamnei  d'intre  an- 
Mlla  d  capitella. 

•  SUPOTBIMMA  =  Awxrfnmma,  s. 
f.,  knatriana,  (&sdTp(|t{ut),  ana  sapa 
«ompasa  d'in  direrae  ingredientie  cari 
asoata  guBtnln. 

*SUPOZE[raMA  =  hypoewgma, 
pL-Mote,  kyp«i€«gaa,(&fftlCGoin'^),  con- 
joctionea  nni  maitoru  sabiecto  ou  unn 
predicata  oare  rine  nnmai  la  finituln 
propoâtionei,  figura  da  retorica. 

•  SUPOZOIOU  =ikypo«o»«i.-o ,  adj., 


SUP; 18S5 

(&.  krpvMTqae),  se  dice  despre  terreoe 
inferiori  celloru  ce  coprendu  reste  de  a- 
nimali. 

*  SCPPACTU,-o,  adj.  part  (d'in  sup- 
jn'flj^e),  Bsppaetns. 

*  SUPPEDAGOGtJ  =  subpeăagogu, 
-a,  B.  pera.,  Bappae4aţ«KaB]  pedagoga 
Buppnsa  altui  pedagogu. 

*  SUPPALLIDn  ==:  sufipoUuItt  ,-a , 
adj.,  BoppiiiUna;  camn  poZiidw. 

*  SUPPALPABE  =  auhptOpan ,  t., 
Bippalparl  t  a  pcUpâ  incetisiora ;  a  lin- 
guşi delicata,  pre  departe  :  a  suppa^ 
eu  dulă,  ctt  joeareUe,  cu  ornamente. 

•8nFPABABE,T.,  HBppirarfljl.  (d'in 
auppare),  a  iiice  sttpptu-e,  a  mai  e- 
cală ,  afl8emin&;  2.  (d'in  tub-pareav),  a 
pară  Bub  cera  san  cineva ,  a  aceomodA, 
adapt&. 

•SUPPABATUBA,  b.  f.,  snppan- 
tnra ;  actione  BÎ  efiectu  de  a  supparare 

*  SUPPARB,  adj.,  rappar,  (d'in  mfr- 
pare);  mai  pare,  apropo  pare,  asBâmine : 
BUppari  de  etate. 

*  SDPPARD,  B.  ni.,»pparaBi|  1.  re- 
Btimenta  de  lina,  specia  de  camâsia; 
2.  mica  Tola  de  nave  ce  ae  pane  la  ca- 
tartulu  de  iaainte. 

•SUPPBDANin.-o.adj.  s.,  nppe- 
toienB}  ca  b.  m.,  auppreăamulu  =  sca- 
bellu,  seamnellu  ce  se  pane  anb  petiore, 

*  SUPPEDITABE  ,  v.,  Buppedltare : 
(probabile  in  loca  de  suppetitare,  vedi 
suppetere),  1.  a  fi  inâestulla,aabnndtL: 
fonti  si  fontane  suppedita  pre  aeoUo; 
âSeo  ne  suppedUa  temptUu,  vietfa,  «onm 
faee  tote  ce  doriţi ;  mi  mppedita  a  diee 
aeiă;  si  trans.,  a  dă  in  destulla ,  a  des- 
tolU ,  a  d&  eftta  adjunge ,  a  procurii  in 
moda  eopiosu  :  a  iuppedi^  armtdn 
grâne  si  lemne,  fugariloru  perfugin,  tf 
mieUoru  ospetie  si  spectade;  2.  metsftM- 
rice,  a)  8  abundă,  a  av4,  a  â  avntiosn  : 
de  tote  suppeditămu,  nuiNat  de  votia 
bona  nu  suppeditămu ;  h)  a  essiste  ia 
destulla  copia  :  a  si  pârât  procwâ  Me 
câte  suppedita  la  vietu  ai  la  eidtu. 

*  SDPPEDITATIONE,  s.  f. ,  Bnppe. 
ditatU;  actione  ei  effecta  denppedi- 
tare  :  suppedttatione  de  grâne  armatm. 

*  SUPPEDEBE,  T..  aappeden,  (dlo 


>yGoog  Ic 


18» 


8UP. 


atilhpeăere);  a  pede  pre  ascunsa,  iucetn, 
fon  sonito. 

SUFFEBABE,  T.,  •ttnitre,  U«< 
4»xt,  IriiUre.  reure;  a  facă  «mva  b&- 
placero,  a  offensă,  a  Tettemă  cu  vorb'a 
sau  cu  &pi'a,  a  irritâ,  a  veseâ  precine- 
?a  :  nu  se  eovine  a  aupperâ  pre  âmeni; 
veântUu  me  suppera  cu  vorb'a  si  ctt 
fdpt'a;  aetstu  otm  »»  vorbe$umnemir 
ne  0ra  a  Iu  svpperă ;  iDCdaU  de  ane 
mai  mpperâ;  omicolH  te  nu  suppere,  d 
aeapperepre  amicu;  eopUlii  te  nu  gupr 
pere  pre  p<a'€nti;  prea  multa  mâncare 
tuppera,  vâttema;  rafl.  a  ae  supperă,  a 
]a&  in  nome  de  i;en,  a  se  menii  :  m'am 
ttipperatu  forte  candu  aam  auditu  aedle 
vorbe  nedemne  Sin  gur'a  Ud;  omiculu 
te  suppera  de  cea  mai  mica  attingere; 
tenuve  tupperati  dioo  ve  spwta  adde- 
vtrulu. 

SOFPEBATIONE,  s.  f.,  «VabsIo,  re- 
xKtio,  mslestU,  nfritnd»,  dolor,  Ira, 
Inwnadtaj  actione  de  supperare,  offen- 
aione,  offensa,  vessatione,  vetteoiaxe, 
meniare,  interritare  :  tupperationUe  ce 
ne  provinu  de  la  amici  ne  amarescu  â- 
mm'a;  nu  pucini  potu  mffeti  supperO' 
tioni  fora  a  se  mterrUă;  tote  avpţeror 
Uoniie  descepta  sentimetUvlu  de  vindio- 
ta;  mntru  tOari  supperationi  te  decide 
ommt  a  face  cea  ce  n'or  /*  eogitatu  in 
vietHatea. 

SUPFEBATIOSn.-o,  adj.,  trrltablIlB, 
tcMuQdai,  Mger,  ao«rbnB,  m»r*SMj 
Buppusa  aupperationei,  irritabile,  iia- 
condu,  morosu :  mai  Mi  betrtotii  m  ettp- 
pcratiosi;  dht  e  aaiâ  de  aupperaUosu  in 
«âtv  forte  eu  greu  pcti  conversa  cndâj^ 

S(JFPEfiATOBIU,-*^ria,  adj.  B.,'»f- 
tB>ieai|  TOxass,  atlestanaj  noe^B»  af fll- 
K«M,  <l*Ur«  aflelMB,-  care  tuppera  : 
omM  ti^peratoriu,  visitA  tupp^-otorie; 
animai»  tupperatorie.  totu  ce  e  mai  tupr 
peratoriu  in  Umte. 

SUFFE&ATUrO,  adj.  part,  «ffeiina, 
T»atni,  BOlestabiSi  afnietas,  dcUre 
affeetiif  intis^  «ef«r{  offensa,  offiensa- 
tu,  Teasatn,  molestatu,  interrUatn,  me- 
niatu,  pertunsa  d«  dorore  :  omu  si^pe- 
rata  de  midtde  calamitâti  ce  auvenitu 
peette  dintidu;  Vam  afflaiu  tuppermtu 


mf. 

ti  tmmrHuiptno  ia  w^ieiiatmii  pre,^ 
imnIu  tuppă-atu,  nu  Iu  mm  inimiieăi 
prin  muitrari;  sBbst.  d$  aupperaMu 
te/unu  mmpo^. 

*  SDPFEBNATD,-a,  adj.  part.,  nv 
p«iiatii8 ,  (d'îD  »4>*pema  =s  fetnore) , 
TfiUamatu,  BiiqiatBT«tiLe&ta)U'funM  j 
scrofe  suippemate. 

.  •SUFPETEBEssMpprtrre,  T.,  «p- 
prtera,  a  )l0f«c=n|H)d«i:«:T4ni  ndtqt^ 
la  indem&na,  a  fi  &cia ,  ,preaentB  io  co- 
piosa  aboodai^tiA,  a-a4^go  si  rcmui^ 
la  indcmfUia.,  \.  .proprie  :  vrm  m  nâ 
remSma  ti  tuppeta  promnona  aaute-a, 
denntupptUi,  ac^^-^ti  pueinusi^ 
pete  cdloru  modeati;  twpptte  aernatei  ebr 
pia  de  arwtd;  de  te.mt  ttt^pete  vi^tia  mai 
lunga,  vomn  faee  m  aeeâte-Oi  2.  metafo- 
rice, a  sufâce,  a  fi  in  dettnJlti,  a:  B  aptu, 
oaţace,  etc. : »u â pauperui migupptlM 
necettariele ;  nu  tuppetu  «mtrU  voitri 
la  atari  greiuaii  ai  âiffietdtati. 

«  SUPPETIA,  ia  ţh  auppeUe,  »ţv9^' 
U»i  (d'in  lupp^e);  iadostalUrejiad- 
jutoria,  subsidiu,  etc. 

*  SDPPETXABB,  T„  Bipvfllterl,  (d'in 
suppeiia);  adfi, aptocorÂ  wpjMfMii.'ad-' 
jutorie.  ...     .  .  - 

SUPPILARE,  T.,  snppiUra)  a  pUăsz^ 
smulge,  tape 'şterge  pfe>eub  mftn»',  pre 
fortaiu  :  a  tuppHâpttng'a  cuiva,  a  tttpr 
ţUâ  pre  MM«w> 

*  SOPPINGERfi,  V.,  roprlornr»;  1.  a 
pinge.ţn  desuptu :«  m»uppimge\tpriitn 
ctnke;  2.  a  pange  =:  impinge,  iuâge, 
bagi,  bate- pre  ide  dpsnptB'  laet^inge. 
adeioniloru  cunie  de  ferru.  ,■  •■ 

«  SUPFLANTABB,  t/,  4a»pUUar«, 
(fr.  iiniUnlter),- 1.  in  gOM»;  a  ţdantâ 
in  looulu  altiui-a :  a  aUppUntâ  merHoru. 
peri;  2. in  specie,  o)  ad&.diom  pn- 
cineva,  punendu-ipIant'apetiorukiî-Beu. 
intre  petiorele  lui,  t>u?t€AdU,'camtrse 
dice,  pedica  :  a  suppiantâ  unu  aiter-'. 
eariu  de  lupta  mai  forte  de  câtu  seme-f 
(^prinestensionesi  metafora, prinintri'; 
ge  sau  alte  ntedte  dolfse  'a  ntină,  defiHi& 
d'in  positioneţ  âHa  favo»,  -ete. :  fugi  ia 
acettn  os^ufu  si  rttUotvmt,  titre  te  poie 
liusioru  su^lantâ  în  hon'a  tea  pe»? 
tione. 
.  •  SUPPIANXATIONBs  at,s»«»- 


>yGoog[c 


plntatf«-i'  (fl*.  fliqipfUBUtitii);  aetîone 

•;fiUPPLANTATOBIU,-foWa,  a^. 
a:',  sipplantetftr,   (ft.  siipplMtâtenr); 

^•SUPPLANTATU.-o,  adj.  part.  s. 
(dla  wppfanfare),  -isppbiiitatiis. 
*■  KJPPLAUDBRB ,  etc.;  vedi  «*p- 

plod^.  ■    ■ 

StJPPLEMBNTARB  =  s^Ummta- 
n'u, -a;  adj.(f)'.  soppltimentalte);  relativn 
ii'Wtpptmentu  ':  atUdide  lege  suppîe- 
mentari,  juHiii  ţuăiei  mpplemetttan,  o- 
ite  supptemmtare,  dasseăe  invetiaiure 
gupplemetitari',  ăngh*  iuppîemeniariu. 
"  8UPP£'BMENT0,  pL-e,  Bnppleinen- 
tan,  (Fr.  ^pplAmeDt)^  ce  serve  a  sup- 
plere,  aipipleliire,  a  feee'mai  deplenn, 
a  integrîre :  suppltmentu  ăe  dote,  ăe  sa- 
lariu, de  remmeratione ;  suppJemerrtu 
de  'coîoiii;  sttpplmtente  la  eapitide  de 
iMd^itiaUppleiiieAteîa  una  carie ;  mai 
mrifistt :  mpplementu  la  afnala,  top- 
piemenie  de  diverse- paj-t{  alle  armatei ; 
sUp^tevienfu  allu  artei  folia  publica ; 
Bitppîemeniulu  unui  ănglu;  supplemen- 
tidu  unui  perioău,  unei  frase. 

SUPPLEMKE.-cscm;  y.,  supplenito- 
fiu,  etc.,  vedi  supplere,  suppUnte,  etc. 

8UPPI1ENTB,  &dj.  part.  aubst.  ţd'in 
sup^ere),  Bvpplens,  (fr.  snppl^atit),  care 
siip^',  ei  in  apecie,  supple  locnlu  al- 
tni-a;  tine  locuia  în  una  ofScin :  acesH-a 
M  supplHtti  ie  judioi,  c^i  aUi  supphnti 
depr^iSsoH:     ■ 

gDPPUEUTIA,  8.  f.,  (fr.  Duppitanee); 
stata,  ofGcîn  ăe'auppknte  .-  supplentia 
de  professura. 

SUPPLBRE,'SMppî«i,  suppMu  si'sup- 
pJefu,  (ca  eî  (mp^e,  implui,  imptutu), 
T-,  flopplere,  (fc  snpplfier)^  a  implenf, 
integtă  ce  lipyesce,  a  face  pl&iu  si  de- 
pîenu prin adausse,  l.in  genere:  ăaup- 
pî?  ima  carte,  una  frase ;  -nu  supplemu 
ctt  atâttt'^ă  toteli0ilenostre;  candu  ae 
suppleti  hH^iotec'a?  a  supele  damnele 
int^ndielcrru ;  deşertele  '  bmgetultH ;  a 
stippU  tarmaia,  regimentek,  eompaniele; 
BÎ  cu  datira :  a  sup^â  lipsîloru  de  ndces- 
sarie,  a  supple  neadjUnsului  vostru; 
2;  iX'sp^îe;  a  implei^'  loculn  unui  of- 
ficiariu,  unui  ftlnctionariu,' ete. :  a  $up- 


Sdp. 


1397 


pis  pre  direetoriu  stat  direetorndta ;  )t- 
lit^u  mafuru  supple  pre  pareHte  sau  pa~ 
renteluiin  adtninistraiioneanegoti^oru 
domestice. 

'  SUPPLETABE.V.,(fr.BnppWter);ili- 
tenSivn  d'in  supplere,  a  suppU  continuu 
si  pre  deptenn  :  a  sup^ă  îtpsSe  sa>- 
leloru.  

SUPPLETIVU,-a,  adj-,  (fr.  ivpple- 
mr);  aptn  a  supplere  :  eovente  suppU^ive 
de  frasile  mance. 

STJPPLETOBID.-f^'a,  adj.  a.,  xiip- 
pleoB,  (fr.  snppUtfttre);  care  supple  atM 
wrre  a  supplere  ,-  juramentu  «t^We- 
ri«,8iMmesuppletorieneadjunstâmâ^in 
budgetu. 

SDPPLBTU,-a.  adj.  part.  a.  (din 
supplere),  soppletna  t  tote  lipsUe  sttp- 
plefe  CM  adjutorie;  juâidi,  profetsorii 
sappiteH. 

SUPPLICA,  s.  f.,8iipplez  Ubellus,  pe  - 
tttio,  r«9Btl*i  SDpplleitla,  precest  po- 
stnUUfl]  flexns,  slnnst  n^At  (fr.  snp- 
pliţiae);  1.  cerere,  rogatione,  petitione; 
2.  si  cu  sensula  de  sub  1.  de  la  suppU- 
care ;  striuBiira,  indouîtnni,  suf/leeatura, 
incretitnra,  senii,  etc. 

8UPPLICAMBNTU,  pl.-e,  snpplloa- 
mentuni,  (d'in  supplicare)}  cerere  ple- 
cata si  respectnosa,  rogatione  ferbente, 
ai,  in  specie,  rogatione  publica  si  sol- 
lenne  :  pentru  vidoriele  capitaniloru  se 
făcu  supplicamente. 

•  SDPPICANTE,  adj.  part.  preş.  (d'in 
supplicara),  BopplIcaDs,  (fr.  suppliait), 
care  suppliea  :  mtdieri  suplicanţi  in 
(/en«elt  unu'cmdtt  tprannu. 

SUPPL10ARE=:gi«ppfecofB,  V.,  Bsp- 
plloare*  repplleare)  (fr.' Boppller*  r«- 
pile*-, — d'in  Sîib'plicarB=:zplecare),  1.  a 
pIe''ij,indouf,9tringedede3uptn,astrin- 
gesiredieâdediosuinBnsnjdeessemplfl: 
a  supplicâ  ttiunicele,  pulpanele  rochiH ; ' 
in  acestn  intellessn  se  ande  suppliecu'e 
ca  trahsformatu  in  suf/lieare=si^fleeare, ' 
de  care  vedi  in  parte  la  loculu  sen; 
2.  ^ro  in  form'a  originaria,  cu  sensalu 
de' :  a  suppTică  ^  a  si  plecă  sufi  sdne 
genudii,  Bagi:  a  si  pleci  capulu  ori  sta- 
tulu  ca  se  roge  :  a  cere  si  a  rogi  cu  re- 
specta M  umilentia,  cn  plângere  si  la- 
eriitae,  a  imploră,  etc.,  1.  in  genere  :  U 


yCoogle 


13<e  8UP. 

MppItcoMH  se  Uerti  aeestu  mnoeeitte; 
se  ne  prostemtnm  si  ie  suppHeâmu  m- 
aeneorăi'a  devină;  supplieu  si  (Aseeru 
Mi  amicii;  a  suppUcă  wioruilid  w* 
perbu ;  a  siipplioă  poporuUd  eu  anima 
înfrânta  si  imiie;  2.  in  specie,  a  rogi 
divinitatea,  a  veneri,  a  adori,  a  se  in- 
clini  :  ăupo  vietoria,  ca  «t  inainte  de 
baialia,  strabonH  sup^ieau  Iui  Bomne- 
ăieu;  ceUi  pertmnsi  de  pieiate  suppliea 
ÎN  totaaer'a  si  dememeti'a  Ud  Doumeâieu. 

SUFFLICATIONE,  a.  f.,  iipplleatlo, 
(fir.  Bupplleatloi) ;  aotione ,  actn  de  o 
mpplieare  in  sensula  de  8u&  3. :  ferbenti 
ti  mniU  tuppUeatiom,  a  aiiergâ  la  Mip- 
ţlieationi,  a  face  una  svpplieaiioHe ;  ia 
speoie,  de  regala  in  plur.  tvppUoationi 
^ogationi  publice  si  soUeani :  suppli- 
eatiomleaefaeHpentruepenimentemari, 
fia  feriâte  sau  nefericite;  supplicationi 
pentru  mare  secată. 

SUPtLICAT0BIU,-Wrio,adj.8.,  inp- 
pUflator,  oareMip{)Itca=plecatu  si  umile 
se  Ti^a,  implora. 

SUPPLICATU.-a,  adj.  part.  (d'iii 
«Iffţplieore),  BarplIeataB,  topplleitiiH. 

*  SDPFI.IGE,  adj.,  «npplexj  plecatu 
snb  sene,  plecatn  diosu,  spre  pamenta, 
la  pamentu,  plecata  in  genucli,  si  de 
aci,  care  se  nîga  cu  sappuaere,  cu  nmi- 
lentda,  cu  fervore,  culacrime,  etc.:  sup- 
plici  se  arruncara  la  petiârele  regelui; 
eu  laeriim  si  auppliei  imploraţi  indora- 
rUa  Dommdui;  fâ  despre  lucruri :  ten~ 
demu  îa  tene  mânuU  auppliei;  pae  rogâ 
ou  Mfipltci  eovente;  responsu  supplwe. 

*  SUPPLIGIABE,  V.,  (Er.  ■■pplleler), 
iippllele  «flloen»  «nelare;  a  a{^li(^ 
u^pHeitâu,  asuppnne  lapen'ade  morte: 
a  suppUdd  criminalii  incorrig3)iii;ţiin 
estensione,  a  crucii,  torturi,  tormenti 
cu  cmdime,  forte  reu,  etc. :  socti  reu 
aasociati  se  supplieia  intre  sene. 

*  SCPPUCIU,  p].-e,  inpplIeUa,  (fir. 
■appllee);  1.  in  sensu  religiosD,  logi- 
tione  umilita,  inolinatione,  veneratioDC, 
Baorificiu,  etc. :  cu  supplieie  se  înyMi- 
eâişu  dtr^-  tote  eitaride  amu  onoratu 
eu  aupjfiieie,  eu  samptu,  donwi  si  aup- 
pli'cj  indinaiioni ;  2,  afora  de  spher'a 
religioaa,  a)  umile  rogatione,  implora- 
tione  cerere  cu  plângere  ei  lacrime :  eu 


WP. . 

si^fpU^  inţpIorâMw  lierMioNCţ  i)  in- 
genaclare  spre  a  fi  suppuao  penei  :  ta* 
Uatu  sau  altn  comna  tmiantn,  mar- 
tirisata,  ş)  in  nomele  legai :  nţţfiiuMlti 
deeapitaiionei,  rotei,  spenduratorsi,  fia- 
gdMui,  emeei,  araurei;  auppUdiAi  par- 
riddUoru.iirfatitieidil^ru,  auteieidUoru; 
maehine  ai  instnmeate  de  aupplieim;  a 
eondenmâ  la  ultmuluauipplieiu,  lamor> 
te;  at^liâde  eterne  aOe  peeeateeSorm 
in  tfţ/emu,'  ou  auppUeie  se  repremu  de- 
Uetek  si  erimmde;  ^)  in  genere,  tor- 
mentu,  tortura,  crutsatu,  martyriu,  sof- 
ferentia,chinu,dorere,eţc.:  m^ppUetuIu 
(Hindiet,  onAiUouei,  avarii^  aupfU- 
ăele  mos^arei  de  eagitu;  supplmmlu 
utmi  barbatu  ce  viue  eu  multere  rea;  in 
sansu  mai  mitigatu  :  e  unu  aup^âu 
se  asa^i  eompositionUe  unuireuaerip- 
toriu,  cânticele  unui  reu  eanimiu. 

•  SOPPLODEBE=«*ppiau(fcM,  (ae 
conjuga  ca  r.  ^udere),  t.,  anppU<ere 
si  ■opplaadere  t  a  plauâe  de  desuptu,  a 
plaude  CU  petiorulu. 

*  SUPPLOSIONE,  B.  f.,  sipploal»! 
actioue  de  aupj^odere  :  SMppIosiomZe 
petioruiui, 

SOPPLUTU,-a,  adj.  part  (d'in  aup- 
plere),  snppletM. 

1  SUPPONEBE=supiMm«re,  (se  con- 
juga ca  T.  fKMiere=:^nerâ),v.,B«pp«Ber«, 
(it.  Bipperre  si  ««pperre,  isp.  Bapcaer, 
port.  sBppdr,  prOT.  mppoMer»  ft.  aupps- 
Mr),proe«rt«p««en,Haen,auuianj 
SKbJlsere*  ■■blRereţ  d»are,  tImw»; 
obedir*!  ae  dedere,  eto. :  a  pune  de  de- 
suptu, 1.  in  genere  si  proprie  :  Mţp^- 
nemu  oua  gaUindoru  ai  cMoru  passeri 
de  curte;  a  Mppune  eerbieea  jmguM, 
eutittilujunghiiĂirei  victimei;  a  si^pmte 
eadaverele-iumuleloru;  a  et^pune  seceri 
apieeloru;  a  st^pune  odUoru  eaăavereie 
aangenate;  e  bime  a  fiai^pmicdlimiei 
eeUoru  mari;  2.  in  specie  si  metaforice, 
a)  apuneiuloculualtai-a  :ti  aupputtemu 
unulu  mai  bonu  ca  tene;  a  se  at^pune 
amtoloru  eondemnati;  a  auppune  auru- 
lui aram(^  in  speciale,  a  pune  in  loca 
ceva  falsu  :  copîUi  auppoaîH;  aat^opmte 
teOamentu  faUu;  b)  a  appune,  a  adauge : 
la  aceste  generi  de  diaeuravri  st^ţpme 
si  oiic  damvmpwtaintii  «ijpfWBH  nalte 


=y  Google 


SDP. 


1880 


mtumi  ri  argtmente  la  otilU  apuse  mai 
inamte;  c)  in  hbbu  mai  generale,  a  di, 
ca  respectn  coreaito  nani  saperiore^  cera 
in  cMiaoacentiat  a  facă  connoscntu  in 
modu  nspeotuo^B :  a  mfipime  la  ton' 
HoseeH^'^prinapelm,  mm  primâpeUii 
in  ,€onttoM*ntia;  a  suppune  domUulm 
$<aujtioHea  unei  lege,  canfirmatitmea  unii 
seHtmtia,  umti  deeretu;  a  suppwte  op- 
prdbarei  ăomnfisea  nominationi  infuM- 
Uoni;  d)  a  si  pune  in  mente  oera  ce  nâ 
e  probatu,  connoacntn,  aadmitteoaad- 
dsreiatn  ce  pote  fi  sau  nn  asi& :  a  oMegâ, 
a  mime,  asemne,  pren^pmte  :  suppttnu 
«o  au  vetutu  nom  armiii,  nom  poteri; 
tm  ne  potemu  noi  redimă  pre  câte  n^ 
IMint  tu;  90%  supptmeti  m  nu  or  trece 
neminui  prin  mente;  e)  ca  mu  desn,  a)  a 
ptMe  8ub  petiore,  a  vinge,  a  domiti,  a 
imblandi :  (i  supp*me  terriîe  at  popor  ele 
vedne;  a  sappune^re  ceUi  mai  rd>eUi; 
onulti  eupptue  volieiaiuaulmBeu  tnuUe 
(UttBMJi  Klbatiee;  reâesB.  a  se  eappone 
=  a  80  d&,  tiade  inTÎngutorinlui :  sup- 
pusera  tetv'a  $i  pre  sene,  se  auppusera 
la  c^cretione,  la  arbitriu,  fora  cond*- 
tunu;  ţ)  a  auberdinâ,  a  pune  sub  ascul- 
tară, ,a  face  docile  si  aacaltatoriu,  a  pune 
mai  pre  diosU,  ^pospiMeieUi  supj^mu 
mriutea  inkreaaei,  nu  vaauu  mppvme  in- 
teressei  nostra  inierestea  si  aaiuteapar 
Mâ;  fUa  ae  se  suppuna  parmtiloru  ai 
magi^rUoru;  a  se  suppime  ăt^ateloru 
m«iUei,  volimtiei  divina,  urgentei  nefiet- 
aitate,  detoriehru  recennoscute ,  lepat 
,  civâş  »  puircAe;  a  nu  xauppunelane- 
mica  8iianetmneeanuconn6aceprin- 
ci.pieU  de  auetoritate  ai  âe  ordine,  etc 
2  SUPPONEBE  =  «ufpMnerv,  s. 
verbale;  1.  snproitlt»  laltJeotUi  ii- 
snnptl»,  «betlientljiţ  dcolUtat,  modes- 
tii, etc. :  suppuneri  nefitndate,  su^pit- 
nere  ot^  genere  mUitat'iloru,  fiyraâtp- 
punere  nu  e  ordine,  suppunerea  lucru- 
lui la  connoscenti'a  mperiorelui  ai  la 
deahaierHe  edloru  esperti;  auppunere  a 
artutei  la  interease  e  funesta  si  fatale 
aoaetatei. 

.  SUFFDNlTOBinsut^^itorâ,  adj. 
8.,  BHbjeotvr;  vedi  suppoaitoriu. 
.  SUFPO&TABILE,  adj.,  (fr.  anppor- 
faikle);  cară  se  pote  ^t^portare :  condi' 


Hani  nţpportofriit,  viitia  supportoAUe, 
omu  insttpportalnle. 

SUFPOBTABE,  T.,  aRpp«rtar«,  (fr. 
sBpporter);  1.  a  portă,  duce,  carrft  la 
indemăna,  a  procura,  pane  la  diapod- 
tione  :  a  supportâ  provisioni  armatei; 
supporlara  tote  neeessariele  fora  pediee 
si  peride;  2.  a  portă  in  spinare,  a  sof- 
feii:  a  supportă  mari  grefaţi,  mariea" 
lanntati,  domne;  a  supportă  dar*  grâle, 
V^xri  morii  tu(  «  âe  aupportatu  aeiata 
vi&ia;  tot  au  de  aupportatu  aceşti  am- 
ganti  n  inadentii  eitw  pote  aupportd 
unu  betrânu  asia  morosu  ?  se  nu  dea 
Domnedieu  omului  câiu  p6te  aupportd; 
nu  aupporfa  atâtu  eaUul»;  nu  supporta 
doue  earra,  ce  ai  pusu  in  unu  earru; 
iufalii  nu  supp6rta  ned  frigumareneei 
căldura  mare. 

SUPFOBTIT,  pl.-0,  (fr.npp«rt);l.ae 
auppârta :  râdimn,  proptella,  sabMdin, 
petioru,  etc. :  st^portulu  candddbnUm, 
auppotiele  bdUei  fempMut;  iBetaforic» : 
tu  eşti  aupporftdu  nostru  i»  tete  nev9* 
Ude;  2.ee  se  aupp6r(a,  sarciDa,  greu- 
tate, incarcatnra :  si^portuhi  a  doui  M, 
a  doue  earra,  a  doui  oimm  cu  momila 
sau  cu  spinarea. 

•  3DPP0SITICnJ,-««,-o,  adj.,  li»- 
pMltleInB,-tInB,  (d'in  aupposHu  de  la 
supponere);  care  e  pnaa  in  looQla  al- 
tni-a :  servitori  aupposUicii;  in  specie, 
falau :  memma  auppoaiHeia;  apa  acra 
auppoaitieia  vintdm;  probe,  argumente 
auppoaitide,  fora  fondamentn. 

SDFPOSmOKE,  s.  f.,  »pp«ilile, 
■Bhjeetlo,  ufuiHpU»)  «keilentliţ  «bMc- 
TantU,  eto.,  (fr.  Bappffiltton);  actione, 
actu  si  statn  de  1  supponere :  at^po» 
sitione  de  oua  gaUineloru,  de  tedameHte 
falae,  de  intereasi  private  uUereaaOoru 
pubUee;  suppoaitioni  gratuite  despre  Ii^ 
eru  cu  totuluneeonnoseutu;  auppovâuh 
nea  filiUoru  laparenti. 

SUPPOSITIVTT,  -a,  adj.,  iippoilU- 
TUy  (fr.  iDppfttltli);  apta  laautipostfw- 
»e,  la  auff^onere,  in  specie,  la  prsaup- 
poaAong,  kţ/potheae :  modu  aupporitum 
=  modu  hgpotheUm. 

SUFPOSITOBIU,  =auppu8itoriu,-t6' 
m,  adj.  s.,  nppeiitovtoriu,  (fi.  ■■r* 
poaltelre,  —  d'in  at^^foaUu  de  1»  Mp- 


=y  Google 


jMiwra),  cue  tîippone  :  guppoiUorii  tor- 
ret,  suppoaUorădu  rebelUlorH; — apiriiele 
M^şpogUorie  faeu  suppoeitioni  —  hypo- 
Oem;  anbst  abs.  «nu  suppotitoriu,  me- 
dicamenta Bolidn  pentra  rectn. 

SUPPOSITD,  =  supfmetu,-a.  adj. 
part).  9.  (de  la  supponere),  inyptiltas, 
ifebjMtat»  obDozIns,  HMItoa,  doolllt , 
«ktdleas ,  «kedlestu,  etc.,  (compara  ai 
ti.  nppdt);  1.  in  genere  :  owaZd  «tippo- 
wite  gââeeloru,  terra  supposUa  aUei  terre, 
argumwte  snpposite  fora  funiamentu; 
â.  io  specie,  a)  unii  suppogi^t,  pusn  in 
loenln  altui-a  spre  a  Iu  Bupplaaf;  b)  falso : 
merei  supposite,  vitru  auppositu  aâa- 
memteini;  e)  mai  alleasn,  pusQ  ai  anber- 
nata  a  adjiit&  unu  rea  :  auppomtii  oeei- 
dttoritiM  omului  de  stătu. 

SUPPOSTn,=«(/)posi(«,-a,  adj.part. 

■•PpoBtoB. 

■  SUPPOSU,  =  suppumra.  adj.  part. 
i.  (d'in  supponere),  snpf  «ftltig,  snbjee* 
biit  sdbAHiiB,  OedHns,  obedlens,  d^ol- 
lls,  dvvitns;  M§amtDB;  etc,  1.  îq  gene- 
re :  evenimentulu  suppwsu  connoseen- 
tiei  gubemiuhi;  oita  suppuae  coreei; 
HMtKe  da  auppusu  rebeUU;  2.  in  specie, 
invinsu,  puBU  sub  dependentia  i,  aflato 
anb  gubernioln  si  legile  unei  terre,  etc. 
{vediv^st^ţponere),  ascnltatoriu ,  mi>- 
destu ,  docile,  etc. :  copiUu  forte  sup- 
(W9H,-  st^puiii  straim;  colîu  bene  inve- 
Uiăm  8i  sappum  la  valide  ctUiaritUui; 
«ZU  nesuppuai  tHogistratiloru  se  vont 
puni  aspru. 

,  SUPPBEMEBE,  (se  conjuga  cav., 
premere),!.,  snpprlnere»  (fr.  ropprl- 
m*t);  a  preme  de  de  saptn,  1.  in  ge* 
nere  :  ă  supprem»  nav&e,  Iwabriie,  ftar- 
Mle  si  eite  vase  de  ^^liiiu;  2.  mai  ver- 
tma  in  specie  ai  metaforice,  a)  a  opprf 
in  libertatea  miscarei,  a  impedică,  opprt 
io  looii :  a  sappreme  fu^a,  ewsulu  apei, 
sângele,  vocea,  saîtidu  si  eântulu;  a  sup- 
prt^  diarrhsi'a,  fontanele;  h)  a  face 
se  inoetedie,  a  desfientii  ;  a  suppreme 
salarii,  adjutor.ieU;  a  suppreme  ăhu- 
turile,  desordin^;  a  suppreme  cireulo- 
tionea  monetei  de  carta;  a  suppreme  una 
aeola,  mai  tmdte  carii;  a  suppretĂe  Ut- 
fere  în  seriuere'  si  Ugere;  a  suppreme 
MM  societate,  una  fama,  nna  rumort;' 


WTP. 

a$i^prtmetettameitttitt,maimuUeea- 
teăre  de  fiîostifia,  maimnUe  insMutede 
beneficenUa. 

SUPPBENDEBE,  v.,  deprekemdere, 
deolpere,  ftişcrMenf  (compara  si  fr. 
awrpreidn)i  a  prende  =  ^pnei  pre 
sab  mftna,  pre  nesantite,  neaşteptate,  m. 
de  aef :  a  pune  in  mirare,  a  stape&ee,a 
spariâ;  in  speciale,  a  prrnâe  in  iaptu, 
ew  mân'a  in  eaecu. 

*  SUFPRESSIUNE,  s.f.,  anppreiile, 
(b.  B«ppr«ul*a);  actione  de  tuppreme- 
re  :  suppressionea  voeet,  syUabnlom  <f  m 
eotwnfN,'  lappressianea  vocei  It&erMei , 
eartiloru  si  seriptdoru  liberali;  si^pr^ 
sionea  rumorHoru,  deaordirtAoru,  abn- 
8urHoru;suppre3si0neaa€oleloru  eleMwi- 
tari,  a  in^iitUdoru  de  benef acere. 

•  SUPPBESSlVn,-a,  adj.,  (fr.  «p- 
presir);  aptu  a  suppremere,  care  sup- 
preme. 

•StrPPRESSORIU,-»^,  adj.  ■»., 
BdppresBor]  care  suppreme .-  suppres»- 
rii  libertate*  si  lumirtei  săenti^oru. 

*  SUPPEESSUr«.  adj,  part.  s.  (d'in 
SHppreiNere),  inppresR»  :  sâitg^  mgi- 
pressu  in  âratlatione;  ttieâiu  de  st^- 
preţs»  owmIw  sângdui  ă'm  nom;  «ip- 
pressulu  oJtien^ttiw  Ubertatei. 

*  8UPPBE3SUBA,  s.  f.,  «sp^rMale; 
actionesi  efectndempprimere.-vufiipret- 
sureîe  vocei  litere,  aUe  săngtim  inveke. 

*SUPPBOMn,-(i,  s.  pers.,  snpt^MBi; 
snbcellariu,  cellaiia  snbordinatu  altni 
eellariu. 

«  SUPPUDEBE,  r.,  Bippadere;  ase 
cama  rosaini. 

SDPPTTNERE,  eto.,T6di9iii}()<Miere,  etc. 

•  SDPPUBANTE ,  adj.  ^.  preş., 
iBPpnrane,  (fr.  sDppsmat);  care  nip- 
pwb  .■  viAneri,  trfeni  suppimaiti,  tafta 
stqţpurante. 

•  SUPPUBABE,  T.,  nppiirare,  (fr. 
BHppnrer);  1.  a  aT6purofHtiâedesnptil} 
2.  a  ăi,  a  acote  ptironttt :  a  inoeputu  a 
suppură  bubon^u  spartu ;  metaforice '. 
a  inceputu  a  suppurâ  soeietatea  de  os- 
nenulu  corruptionei, 

•  8DPPURATI0NE,  a.  f.,  luppnra- 
tlo ,  (fr.  snppBrati»*);  aotione  de  sii|>- 
purore  :  suppurattonea  piag4&ru  e  /e- 
tida. 


=y  Google 


StTP. 

•  BUPPCKATIVU.-d,  adj.,  tfr.  nţ- 
puttXU);  apta  s  Mippunir<  sau  a  fooe  se 
4Hppw^  :  unsori  SHppurative. 

•  SUPPURATOBIU,-«na ,  adj.  a., 
•urfBntorlos;  care  face  stst^pvre,  re- 
lattro  U  nippHratt*  :  medietmente  Mp 
ţtmUmt;  sobst.  a.ha.  unit  auppuratoriu 
ar  laedleammta  de  aitppiirare. 

•  80PPUBATU,-o,  adj.  part.  b.  (dH» 
smpfurare),  aippimtig,  (fir.  Hoppiirâ)  : 
plage  sttppwaie. 

•SUPPUTANTE,  adj.  part.  prea., 
giptitns;  care  at^pitta. 
■  •  SUPPUTAEE,  T.,  aippnUre,  (tr. 
inppvter);  a  puia  =  talii,  oresti  pre 
de  deisnptn,  1.  proprie  :  a  mţ^d  vi- 
ttff  de  «Jnîe,  dUvi,  castani;  2.  metaforice, 
a  talii  pre  temnn  numeri,  si  de  aof :  a 
i»leitl&,  oompntă,  i»imer&,  etc. :  a  8up- 
pttfti  dietOe  ai  emtde-  de  earamidi  da- 
eareate;  ăone  ti  eu  dotte  lene  atipputate 
nu  fam  de  «tS^  pofru. 

•  SDFPUTA£in,-a,  adj.,  Boppnt»- 
rlitff  rela^TU  la  euyputarB  ^  calcnla- 
r«:arMeIu  ăegitdoni  suhom supputari; 
oa  snba.  m.  reale,  «»»  swpputariu  := 
tabU  wa  altn  instramenta  de  suppu- 
Mm;  Idm  si  personale,  uwt  supputafiu, 
pasa  a  face  $uppute. 

•  STJPPnTATIONE,s.f.,8BppatiHo, 
(Er.  wppwtatlf  b);  aetaooe  ai  effectu  alin 
actio&ei  de  ra^fare^usalculare  :  sup- 
pulatione  pre  degite. 

•StIPPUTAT0BIU,-*<5Ho,  adj.  b., 
Bippntator,-tortnB;  care  supputa  sau 
serve  a  tupptOare  =:  calculare  :  toile 
titpputaloHe;  abs(d.  unu  aupputatoriu, 
a)  m.  pers.,  cella  puan  a  auţ^â;  b)  rea- 
le, m.,'un«  Mpputatcrm,  sif.,  anamp^ 
puiat6Ha,s:sapptitat6re  ,=tabla  san  si 
idtD  inatramentn  de  supptttare;  vedi  si 
MppHfarm. 

•  SDPPUTATU,-a,  adj.  part.  s.,  sap- 
pntlrtn  :  olwî  supputati;  summe  auppu- 
tate,  iiutnmmt»  de  •aupptdatu  numeri. 

SUFBA,  aiv.  prep.,  Mpn,  (it.  ■•pni, 
Hmn  nrta,  isp.  port.  prov.  8obr«» 
T^  &.  s4rret  8or«  si  8ear«,  n.  f:'  sn); 
form'a  ^wra  e  sonrtata  d'in  in^a, 
tmim  ^adj.  npeni,*a,  si  sta  in  u- 
Bnla  limbai  poptilare  mai  multa  in  for- 
ne  ooB^onte  :  a  mpra  =■  xuwpra  = 


gup. un 

(ad-^^a),  de  a  Mt)ra= 
de  asupra  =  de  assupra,  etc.,  occars 
renda,  in  aenau  de  adverbia  oa  si  ia  cellu 
de  prepositiOTie,  articulate  :  a«wpr^ci,'ilA 
aaupr'a.  etc.  (vedi  asupra),  itte  oa^slilH 
ţ4a  si  insrtioidata,  supra,  ^'potftftp- 
plioă  cn  sensnlu  de  :  a  sup^a,  de  osu» 
pr'a,  de  de  atupr'a.  pre  ie  asupr'a,  ka- 
premendu  adeoo  :  fire  aau  eţ^ff^-  d^ 
asupr'a  unui  ce.  eto.,  \:  os  sdTWbiQi 
a)  proprie  :<0fe  oîte  su  '«i^pra,"fm  sni 
Mj^,-  vedu  amcxi  cfAcdti  \a  pam^ltw 
si  Mimiculu  Btanduaupra;  b)  mataflui-' 
ce  :  a)  in  tempn,  iaainto,  mai  inUstot' 
mai  Basn  :  eumu  amu  Haâi  «t^^a,  c^ 
supn  spuse;  supra  arretaramu  actsCata,-' 
supra  mentionc^;  Ş)  dupo  nmnerb  ^■ 
meBura,  pre  de  asupra,  mai  maltu:  Id 
aee^te-a  supra  adausse;  M  amdatmeâllf- 
ai  eerutu  si  «ţpra,-  nemica  stipranu  Huti' 
ceru;  2.  prepositione,  a)  proprie :  oH 
stătu  sfA  pamentu  sinu  t^i  essitu  mh' 
pra;  supra  mare  namgănm;  Seco  '8Upr<et 
eopti  unu  vultwui  în  specie,  despre  si- 
tuatione  geografica,  mai  susu  de,  il'in 
collo  de,  preate  :  sprs  resaritu  sta  lot»- 
Iu  supra  laeu:  h)  metaforice,  a)  in 
tempn  :  eu  pucinu  supra  aeista  e^ftca,' 
supra  septe^eci  de  anni;  ^)  ditpo  nn- 
mera  si  mesura,  preste,  mai  multa  de  : 
se  oceisera  in  iatalia  supra  trei  MiUt 
de  ot  no$iri;  senuve  para  luirm  supra 
omu,  supra  ptiiintia  ai  supra  mente  de 
omu;  ^)  despre  ofGcinlu  in  oare  ^  pana 
cinera :  omu  agetu  se  puae  tupraam- 
pute;  3.  prepoaitionea  supra,  ea  essitft' 
d'in  acea-asi  fontanacu  st^er  niprs,pare: 
a  a,\6  acellu-asi'Senan  cil  acesta-a,  iasă 
dlffere  :  a)  cAtn  pentra  senĂi,  mi(int4ia 
eapreme,  de  nece^e,  ide'«  ia  esniHgm-' 
taie,  ce  imputa  nSapperato  sfipef' :  MM 
pre  areea  Babylonei  erau  gra^M  ^ptm^^ 
S^,  si  d'in  contra  :  supra  Urna  m4ofg^ 
eterne;  mai  bene  «  :  heuitoiii  supre-itin: 
na,  da  câhi :  locuitorii  sUpra  luna}  b)lipA'- 
in  compositione,  ca  prefissn,  «'a-Tedota' 
peno  aci  importanti'a  fortaei  supn-,  pw- 
oftndu  form'a  supra,  in  puoinele  esBBm-' 
pla,  ce  occurcu  chiaru  ia  limb'a  dMiiOâr^' 
frindoniosa;  abi&  in  «NproMAiâflCs,  in 
poterea  sensQlai,<BBpobffteiiAiW>pnBBBq« 
in  oelto'^te  pa^ia,mipNffotaM^tm^ 


=y  Google 


MM 


SUB. 


oofNiNmfiMe  «ddevent»,  oi  nmiui  mm- 
jja  jnsUposition* ,  si  sa  pote  soriue 
bite  tMDc  M^anta :  supratâtm  =  $ur 
j>nKlMii=Hprwlleta«,  inse  mai  bese  : 
XNpra  iUttu,  wpra  duktt. 

*  8DPBASGANDEBE,v^8tpnHu- 
4mtt  a  KMde  ^  aii(  aupra,  de  asapra. 

•  SUP&ALAPSARID,-a,  adj.  b.,  (fr. 
npr«liM«lr«);  care  d'in  CâlTiniati  cre- 
dea 00  Dom&edien  inadensa  a  &ontu  ii&< 
oeisariu  Iaj>nZt4=caderea,  lunioarea  o- 
qbIiu  in  peocatn,  apre  a  bî  matufeetă  mi- 
aeriomrdi'a  aea  cfltta  gennla  omenescu  : 
estiattt  ine»  auprtdapsari. 

*8UPEAMDMDAim,-<>,  adj.,  {it. 
ji»Kan*i>4alB);  Oare  e  tupra  numău  ; 
mf^«te  aupramundane. 

•SnPK&NATUBALISUO,  s.  m.,  (fr. 
■^nMtaralIsjBe);  systema  filosofica, 
dapo  oare  ae  admittu  principie  oe  stau 
de  asapt'a  lumei  saBsibile  ai  curaalni  or- 
diBana  allu  luorurilorui/ote  relifponUe 
M  ptrtwtse  de  st^anaitwalism». 

SUPBE,  prep.  adr.,  redi  auper. 

SDPBEUATIA,  mpremitate,  au- 
.  premu;  vedi  2  nptfni. 

SUPTIBK,  itifUtare,  et».;  vedi ;  m&- 
ftle  =  tabtin,  aubUrare,  etc. 

1  SDPTD,  prep.  adT.,  vedi  subtu. 

a  SUPTU,  m^m-a,  etc.;  vedi :  sMctu, 
mtctura,  etc 

«Sn&Af  a.  t,  Biira}  parte  grassa  a 
tibiei  ean  flneruliii  petiomlui,  pulpa,  (£r. 
MtUet);  eure  inflate,  mra  rottmâa  si 
grutiotoi  in  specie,  oa  ternunu  aoato- 
mion,  ntra  =  ossolu  sunore  alia  fe- 
mwelni. 

8nBATA=«orato,  s.  f.,  vedi  adrore. 

SUBC^LLA,  s.  f.  pi.,  twrceUe,  >■»• 
U«  Htala,  BeeameDtii>i,ft'«gment«H} 
boocatella  t&liata,  rupta,  mai  vertosn  r 
Bt^tire  soandurelia  de  lemnn,  acea-aai 
M.ae  «lama  si  an;îa=aacMi=aBt9U  i 
a  fact,  a  afprmde  foou  mfurcelie;  Im> 
w  bUMvi  earsttoritt  ae  adtwie  n  «Hu 
iHTCflUe;  —  twcella  e  proprie  fem.  d'in 
MfvellH.  oara  inoo  se  dice  ai  cu  sensula 
da  awi^^  Bi  care  e  unu  deminutivn 
d'in  MtreMÎu. 

SUBCEIXABE,  V.,  umUe  leeare, 
HnaUs  ranreve»  eeeare;  1.  d'in  wr- 
(^;,ftâkH)  mtndk,  ataU^inwrc^  ■- 


s^ 

«urcelIoM  «Ou  jrtmdu  peNfrK  oWfiidH 
foetUm;  2.  oa  ssosa  mai  estenau  d'in  foi- 
m'a  aureeUu  :  a  kdiâ  stieedte  âe  nuri; 
spre  a  le  tdtvi  in  pm. 

8aBG£IiL0SD,*a,  adj.,  anealM», 
uHlena;  l.d'in«w«eKi>,plaoQdBaMr> 
eâie:loeiUnde  UtcritaibttempiariiM 
e  surcelloeu;  2.  d'in  suredht,  plenn  de 
auroeUtt,  de  oator'aMtraeUHÎui,  lemnoBo: 
Mt'a  sureeUosa  se  oaavta  emr^idfn 
radeeina  swedlosa. 

SUBCELLD,  8.  m.,  pl.-e,8iMiIiH»  «i- 
■bU;  1.  deminntivu  d'in  mrcwji^  leuats 
inaa  ai  cu  intelleasnln  fonnei  «m-cnIu 
eoBuai,  a)  s  wi»2/u=ruuuTelln,  hhutare, 
tfioeru  blastariu;  b)  iu  specie,  a)  «h^- 
eeUu  =  blaatariu  de  altoita,  de  ^- 
tatu;  ^)  surcelitt  =  smicella  cu  care  co- 
pillii,  la  annalu  noua ,  descânta  ai  at- 
tingn,  avrada  omenii  oasei  ai  pre  alţii ; 
2.  sureeUu  :=  suretUa,  aşchia,  aachio- 
ra,  Bcandnrella,  buceatella  de  lemna  ta- 
liata;  vedi  d  nircella. 

*  SUBCD',  B.  m.,  forma  primitita  a 
formeloru  ;  swcuIh,  «urceUu,  atc.,  pre^ 
babile  in  loca  de  sir^  de  la  avrgere=. 
resarire. 

«SnRC0LAGia,-a,  adj.,  iiLTeaU- 
eeiBj  de  swaău,  si  in  specie,  lemnoai) : 
iwretdaei'a  dwrefia  a  aemmtidonk. 

1  SUBCUIjABE,  adj.,  Hrcidariei  vedi 
smeulariu. 

2  SUBCULABE,  t.,  inHaUxei  l.  a 
talia,  Bmpat&  surctdt;  2.  a  taU&  mnolt 
pentra  altuitu  si  plantata;  3.  a  bata,  1« 
annalu  uouu,  cu  suradtUu. 

*  SUBOULIClEBU.-ivaâj. ,  aiisaullger, 
(fr.  auroullg^re);  care  ^6n3::=p4Srta  «w- 
euÎM  sau  attreuli  :  plante  surculigera. 

SUBCULOSlJ,-a,  adj.,aiireulasM,(fir. 
•nrenlenx);  pleon  da  aureuU  ;  arbori.» 
arbora  at^ulosii  in  specie,  auradotu 
=temnosa :  4rba  auroviţaa. 

SUBCOLU.  pl.-t  si  e,  iniyjiUii,  (d'ifl 
sueeu=siirgu)î  L  tenero  ranuţ,  blaata- 
riu, coltiu;  2.  una  blastariu  talîa^t  aQiol- 
sa  pentru. altuitu  sau  plantat^;  S.^wadr 
cella,  nouella,  cu  careoopilUi  aitnoiila  H 
asnuţu  noon. 

SUBDA8TBn,-a,  adj.,  sarduter*  (&• 
sirilitre);  camn  surdui  vedi  >i  awdi^ 

SUBDAXICUra,  a^j.,  §n;tMt«.i 


=y  Google 


oanm  amâu :  «urdoMoe  fete,  amdaHea 
Hraelo;  vedi :  aurăoBiru  ei  şunUOiu. 
STJHDESCE.adT.,  iude;  in  modiţ, 


SUBDESCU.-o,  hNisi  âe  surdu  oa 
sabat. :  MutitH  mrăeseu. 

SUBDU,  (cu  d  Bîbilaate,  sardfa),  b. 
f.,  MrdllM;  Btata  da  aurdu;  redi  si :  sur* 
(Uwii  surditate. 

SUBDILLA.,  s.  f.,  vedi  aurdiOu. 

SUBDILLn,-a,  adj.,  lurdutor,  (fr. 
■•BriM*,  isp.  Mr4ilU)i  oamn  ntrdv,  â 
io  specie,  en  dilforentia  de  celle  alta  forme 
pure,  ca :  emăa^m,  mrdatiat ,  nniudu 
«  naantâ'a  deniin  mrâuce  se  face  mr-- 
du,  san  M,  d'in  linsiorentia  si  ne  lenare 
a  mente,  na  ande ;  de  aci  fonn'a  feto. 
amdiUa  applicata  cu  iroda  Ia  persone 
de  amendooe  seasele  :  «nu  tmrd^a  de 
june,  una  swdSla  de  fSia;  de  acî  mt- 
diUaKptti^iu  inco  :  a)  ca  snperaome 
de  omn ,  de  rito ;  b)  la  unu  porombeUa 
8aaeolninbella,lannapnllia  de  porumba. 

SUBDIME,  s.  f.,  iDrdttaB ,- 1.  proprie 
«olleetiTa,  tmdtime  de  ayrdi :  tota  sur- 
dmea  seinăhain  gmndiu  noetm;  2.  prin 
estensiooe  si  metafora,  sirdim«=Mrâta 
si  aitrăitate,  inse  :  eurdimea  e  mai  grea 
âe  eâtu  wrdi'a  sau  aurdiiatea;  eurdimea 
de  anm  e  adesea  wm  awdu  ce  mt  vre 
a  OHdi 

SUBOUCUTIÂ,  aeurdimutitate,  a.f.> 
(ti.  •irdlMstlti);  atâta  da  eurdimuiu. 

8IJBDIMUTn,-a,  adj.  s.,  (&.  toard- 
■■•4);  care  e  aurdu,  pentra  co  e  ai  mutu : 
seola  de  aurdimuti,  instittite  de  edmaHo- 
ne  pmiru  swrdmwH. 

SURDINA,  8.  f.,  (&.  anrdlae);  bae- 
eata  de  lemna  la  inatriunente  de  mQsica 
oe  serre  a  swrdl,  micnâorâ  aonuln  instru- 
mental ai. 

BUBDIBE,-escN,  t.,  •nrdeieera,  «b* 
Mrieiaere;  fordm  xeddere;  a  fi  lipsita 
de  andin,  1.  a  deveni  aurdn;  2.  a  &ce 
mrdu .-  M  abiritele  voatn  ne  surditi; 
tartie  sonu  a2I«  ^nhIw  pote  avrdi  pre 
os0t  d*tti  veeinetate.  * 

SURDITATE,  a.  f.,  sirUtu,  (fr.  »r- 
«t4);  atatn  do  surâts-Tedi  si  surdia,  si 


SUBDISIOBn,-a,  a4j.,  redi  wrdiUu. 
SCBDITORlU.-f^nti,  a4j.8.,weiNr- 


_^ scB; ţm 

desee  in  aensu  traos. :  sonite  aiifdUSne, 
voce  awiitiria. 

SURDITU,-a,  adj.  part  s.  din  mtnijrw. 

SURDITORA,  8.  f.,actione,d^mai 
Tert<»u,  effeotu,  atâta  prodnssu  de  âir- 
dii-e.  

SUBDOMUTIA,  aurdomutu ,  wdi  i 
BurdimnUa,  au/rdiim^, 

SUBDU,-a,  adj.  s.,  sartaB,  (it.  Mri* 
isp.  sordft,  port.  larda ,  prOT.  Mrd  si 
B«rt,fr.  a«ard);  care  hu  aude,  oare  a 
perdntu  audinla ,  1.  proprie  :  oudtHHi, 
nanehatetieaaHrdîi;miUinaama¥fdii 
swrdii  din  naştere  remanu  si  muţi ;  fia 
easaufusefiisurău,  sau  eu  se  fin  mita; 
proverb,  nu  vorbesâ  swdiiom,  ba  vor* 
beseu  surdului;  nu  tâca  p9fa  âensm 
or*  pentru  una  îa&a  «urda,-  surdtiM  spu- 
ni,narri,eanti;nu6maiswdueasmiulm: 
ce  se  faee,  eo  nu  aude;  in  forma  fbmBU ; 
sio'da,  mai  alleasu  artionlata  :  aur^a, 
cu  aenan  adverbiale :  aunTa  vorbeaţi; 
surata  veni,  surata  te  duet,  aurd'ti  mî- 
rupt  nesce  papuci;  aurtfa  ti  verşi  suimi 
eu  denaulu,  co-a  surduim  vorbssei  si 
aurdului  faei  ee  faei;  surd'a,  cosatroitu 
ai  cu  prep.  a :  a  avirSa,  la  care  mai  in- 
tra  si  prep.  de  :  dea  surdă}  de  a  MnPa 
amuvenitupre  aiei;dea  tard>aveadiope~ 
roti  at  twMft,— d  fi  aurdu,  a  faee  amdn 
=  a  «vntt  pre  eineva;  inse  âîfferita  :  a 
faee  pre  surdulu,  a  ae  faee  aurdu;  • 
strigă  in  sur^,  a  at  ack)ptră  m  aurdii 
=  a  strigă  sm^a,  tic,  •  Ituâ,  ofpmă 
fu^a  BunFo,  si  «Uiptiee  a  appuei  Ia 
swrSa,  a  şterge  la  atvtPa;  3.  mstafo- 
riee ,  a)  aurdu  contra  eeva,  «are  nu  n< 
saa  nu  pote  oamuva  ascaltâ  si  aodi-: 
penfru  iedurde  ai  oonteele  mtUeseU 
snrdA;  aurdiau^ram»  pentru  UmVa  ti 
litttraturanoatraiMirde  urt(i»ia  fkm- 
gtrile  noatre; ntrdiâmeniiai  amdiUm. 
la  pesurUe  ai  nevoUele  iMMfrv;  l>>aaiid«» 
de  lucrări  ce  daa  loaa  ren ,  raua,  in-r. 
chiaa,  obscarn,  etc.:aurdHifcMinii,mrds 
cymia^,  «urda  vi^a,  surdu  comkv! 
surde  eârde ,  aurde  mugită,  furda  «oog^ 
aurdu  accen/u;  M  OMda  eewi  Mrdu  af  Imm^ 
baru  M  pronuintiatitmealtru:^^mriiK3i  ■. 
ce  QQ  seVade,  »nta,  tMtts,  tn  sanao 
d^  paisira :  aurde  iuocHift  awrda  fyna, 
amdde  moatmiri  tik  oogiMm,  «mWIk 


>y  Google 


WH sra. 

MM«i,'d)«Nrdtr{de8pmce11ealt«  Masuri 
afoia  de  owJtw  .*  ebete ,  dabile ,  manea , 
stapidn,  eto'. :  Mrâeailon,  materia  iurda 
si  muMtiita ,  mrie  mJor<I«  fioriUru , 
Mnk  feiKWMifrtff  HHMec»^  vostre. 

*  SUBENA  ,  s.  f.,  larenB  ;  1.  specia 
âeipVBM;  2.  Ia  Perşi,  oea  mai  insita 
demnitate  dnpo  reţe.  ' 
^|A«0B«BBE,  amsi,  auriei,  ei  sur- 
re$tei,9urm,mi>rt9mi,  surrectu,  (capro- 
wnitD  d'in  tbbnviatmla  :  ^gmregere  = 
an^rtjwe)  ,■  t.  ,  iarg>ere  ,  (it.  i»r|r«re , 
â!';M«r<n);.a  M  radioi  de  dioen  in  «am, 
a  De  sooHÂ.^-aTeaiW',  aiemi'la  Inmloa, 
ft  st  md  :  «Hrgţr  «feNeld-,  nA-gw  ^H«âni° 
^'(«M  d**!*  DMmM;  «Nri;»  rutMrt;  MnTge) 


•  *  âUBIREi  T.}  nriraţ  a  [ffnrf,  a  fi  is 

:  .'8CRPABE,8«nt9M»'StT.,'dnrr«ere=: 
saMvsre,  4ira«i4t  dmiftiiri,  Intrvsr», 
MbvMtoM,  •TSftM'q  l>bf f  «olUliI,  wr- 
iMr«,  (oompan  itî:  4trppar«,port.4er- 
lA)fff'i8p.<«iTanbar);  l.propri^e,  {irMjK< 
isnwnpe,  rode,  mtnc&,  sapă  pre  d«  de- 
supta :  tmdefe  apeloru  surpa  rtjMfe,  ter- 
miÎMlittorile;  «ojutnidu-se /tmdameiftele 

ai  AidK  m  ptiStere;  arborii  e^  mai  moW' 
M<«^ro«i  snjMft'Mii  ron  I«  radecme, 
w  «Hra  «i'CciifH'Za  jNifNeAM  ,-'»mnviH- 
atiMOimie,  imiţitin  turpa  Me;  â.Toeta- 
foriM,  o)  prin  eBlensione,  a  aHrpâ  =  a 
d«rim^t  ^npiaă,  di  dioas,  c^&  la  pa- 
DHDtQ,  a  distraţfe,  strici,  netiAid,'  eto. : 
a  «Hrpii<  MwtZe  »m' MwUorv  omer» ;  co- 
mIa «ecAJe  m  mrpa  de  Sene;  âe  eot*^ 
imim  M  smrpara  m  mai  iMubCi  mofrii;  a 
Mrp<î  «ma  Mftiite,  «««rptimdnm^vrfeZs, 
/Waste  «t;  a  «urpă  pammtH  ni  inmtoi*^ 
mmttA  MAovtr^ţatwpâtotetNnpoău'' 
st  cTin  Mm;  MwMwtnofenjH  htrpa  aN 

stMoMMenMe,'  wJiM  swpti  («wptul» 
tiiemrmthi  Ui  teliu  teeUfCeâs^  h)  tneta-  ' 
foriw :  a  wrpâ  ^onl*  ^otieUitei,  mşH'  ■ 
teMom,  UgOorUt  ttvmdiii;  a  mirpâ  tro- 
mihij  trmmriU,  oa  diAreotia  in  sessa 
iii'^t-mrpâpre^eiH0i»  dffpre-trMu; 
$MittatUie  «omţpto  ttvirpă'-Bt  pernei 
"  i;  c>4a  specie,  desiveargatiisaitili] 
'  l> :.  «'«)Nr^  Hfw  adhi,  a)  a  -dft 


dioBii','^)a  TAttemft  prin  incaivatara, 
i)  cu  totfllo  iirparte,  a  vettelmS  paitile 
aessnalei  asia  si  de  oara :  se  stA^  eţnra 
sau  si  stffpa  cineva  sdlde^  dâro  Klnoltlte 
»e  amrpă  :=:  ae  surpa  venti-ile.  '  ^ 

SnRPATIONE=«»f«*(«i'WWi^,  )ş.''t, 
deatnetl»)  âabrerBlo,  erriiril*V  Ubea, 
tâ1teraot«tlD4  nilH«]  actwne  d«  Mtţmre 
si  effectp  allu  acestei  adtlone  :  .^u>7<ci- 
(lonils  rip^ohi,  montiloni,  fomehru. 

8UHFAT0Bro=«Mmtpti((WH,-ft*'«fl, 
sldj.  9.,  aettnt«tMr,  mrtvr^Y,  «t«^S«r, 
detnont«n  «are  surpa  :  stirpatorH  mo-^ 
nHmentelWH,  hagHorufamltiei  si  socfe*^ 
tatei;  iibiâfni  surp'itorie^e  cor ^- ăi  de 
m/fH**;  doc^itM  surpatoria  dftfdftt  tM^'^ 
nĂM  si  virtutM.  '  • 

8UKPATD=sbf*^iwto,-a,  fcdj.  part. 
8.  (d'in' JMi'pore),  giilrrerairi,  Wert»*, 
dIratDS,  destriffta!!,  beriilovnj  r«inl«k- 
%9»;  ţipe  twpa(e;Bapeăi/lţApit»fo3«'a; 
nîK-paÂtlu  rip^ţru;  in  sţwdî^  :  omuMif- 
patu  '=  vetteniBta  la  venljiţ  ^r*  in  ge- 
nere :  omu  ewpatH  d'in  posiUohett  aea, 
sttrpatu  m  starea  sea;  surpată  inpoterite' 
corpului 'SiaUe  mmtei.  ' 

'  SURPATDRA  =-snmipat«a:  s.  f., 
sabtersta,  erersIO)  deniollttoV  de^frae* 
tio,  I«b«8;  tieriita,  maex}  aotfMe,  d^rO' 
maîrertosue^otualtaactioBeidei'tei»^' 
pare  :  surpatur'a,  surpaiurele  rip^9ru, 
fosselorti,  ediHtfi^oru;  in  'specie-:  sitr^- 
(uMt  aliBol.  =  mrp^ra  dâ  veiitn.      '  > 

S&RRADERE,  (se  coiqugd  ca  v.  va- 
dere%  v.,  anfraderej  a  rade  de  d*fl«^ttl'  :■' 
a  surtade  arborii.   ■ 

SURBADIARE,  T.,  flMndIareia  ta- 
di&  de  de'  supta ,  d'in  intru  ^h-  aforaj,'  a 
manifeet*.  ■  ■  '-  ■  '^  '^'r- 

gPURANOIDU.'-d;  aflj.;  «im-4iHjM«(  ■ 
camu  rancidu  :  surrancida  carri*,i«#^'' 
ratoiidu untu:-  ■  ■  '  ■        ■■-..'■'..  ' 

SUBÎtASUi-'d,  «dj.  ţaH;  s.  ■  (dfn'tiff-i ' 
răder^,  MrrâMi.-         '  ''  '■    •         ■ '■  '  ' 

SUaRAUCU,-(i,adj.,  8irl^au««8;ottBW' 
raueu : 'Mrrfuica  voCe.  *      '  "■' 

*  STJRRECTIONE  ,  s.  f.,itirrtetlVi[J 
actîMe  de  <a  M&gWe  ■:  auf^M^'dnlAJmb^- 
fifotutiTtWmortMtfHte.'     ■■   '   ■■    -   ■■■■''-^ 

•  SURRECTITARE,  v.,  sirreeWtrtW 
IntenaiTa  Si  iteratiTud'infei»Wcj'''a 
smge 6b  poteuf/ardlkâ-di 'U w 'mNi 


>yGoog  Ic 


fOKta  fluaa  :  «e  wn-Mttcora  a«vrele  in 

MTfttv),  BumitaB;  radicatu,  aoollatu, 
-  »  SUBREBBCTUrfl.  adj.  part,  airt 
i«(MUt;|ţaf8>B  r^tjoto,  retireaU :  mfirho^ 
m2«  amrtfeeiit  de  ,pfia9enti'a.  amicUont. 

mkviiregkht,  prmâpfilhi. 
;.'>*.SD&KEaijUi[££E,T.,  Mtrenanmei 
a  «waa.riDKM^  in  âexetra.  '  i 
•.«,6UfiBEUlQ:AB£,  v.,  soi-nKlgarÂi 
Skremigâ  sub  altuia,  a  remigi  cu  alUi, 
dHfo  alţii;  1.  proprie  :  fia-eare  aurre- 
miga  lader^'a ;  2.  meUforu»  :  «umn 
ie  mt  aeiwatete  n  se  nif  se  perda,  eandh 
ara  awremisQMte^  m  ItMsuri'â  ti  Wt^ 

.  i.iffUâBBNALS,  aâj.,sarr«nallfl;  can 
a^ttbrrme :  morte  mrrenale^ 

> .«.  SUKBEPEEE,  «Hrrftmi,  MrretnMtt 
si  JdfMfi^tt^  T.,  1.  Bnrr«p«Mi  (d'ia  sMfr-p»- 
perv),  arcfM  =  merge  pce  pântece,  pre  da 
desBptntpra  sub  isAna,  pia  ueBcotite,  ete.: 
««mrepe  Mt(  măffa  fli  a  swt  ^  «IM  âoto; 
a.«ilrt«|w  MKtni  eeiateii  2.  aKrrtpeni 
Oi'iB  «wi-nit)e»v.=  nipţri),  arat^est 
Ifluât-pra  şttb  .naă(iai,'£ansia;  a.stecga, 
teica  mace  abiUtate:  «unTepura  tm-; 
adif  do  pm  4»^  4*111  ocJit  en^aăHoru^  ^ 

HfftWfairttMfCd'in.MiM'epftidelapw-* 
rcfMwe  dftBdb  ^Jt'.oaatiţatapnajurref}*. 
fîMw.;  e^aiUi.  Murefi^Mn;  iw^mi  «ţir-< 
npliAâ;  iftitaforioe  -..amm  avirreţtieiti 
ţaa  MSăwmt  ammtmra sxtrrvptida.: 

{A'im.smrtftu  dşJaiitfrvferddBanb^); 
aetioB0r,ai;ta  da smrt^tre  itmreptitmi, 

»tamnt$i  Aftiajuice' :  «wrreptiotţe  4e 
lîiiiiiai. 

*  SU£BEKriVC,-aM  adj.,  B«rrepU-. 
vMy  (din- mnvfite  dailaiOKrrepfKe,  d* 
«ib>  .^  Aptu  4  9i*refM  sau  a  fi  Murepte,; 
al^'Oara  a-JHrrepth:  o&ieofe .nwrefrttt» 
^;a&RaBHTU,-«n  adj.,  part,  Bnr- 
nytas}  (1.  de.la  «rra^uredaflab  X;  2i  de. 
lA  «miHmâe  sub^)  i  vbieete  surrepta^. 
aetm  auntf^d'in  area;  sonet  mrrqoH 
meoUqrm  fim*.  wrr/ijrfMJa  eow'a  (ia 
(Kfenttt, 


.  iSUBJUDENT^  adj.  part.  piei.<-d'in 
8«mder«);.MirrI4.eM»eare  «irride..  ii:;t 

SUilRIOilR^  (eft  «dţJDga  tii.  T/rr- 
ăere);  v.,  aprrldwe)  ţfir.  BaiirlTe)ţA>oaln> 
ride,  a  ride  fork  eonn,  ftfra  cauMnmira: 
5tirHdetnu  ce2Zoru  ce  ne  sutriâu;  nieta» 
focise  ;.  for^n'tt.ne  surHde ; .  na  sumde 
vinuiu  »fl  etipe;  «emdi<v3«rt!e  itifcife.<d< 
saiutare  pl^»a.iurrid6eănipt^--ăur- 
ridi.eemlu  sermm;  uiKridt.faoiia,\fiio»* 
tea,  oclii;  surridenti  seminaiut^'.mmn^ 
dtriti  prospecte.  ■     .'i>^.''-. 

SIJBBIDIC[7Ln,-«,adj.,n«rlile«lM| 
oamii  riduKdu.  ■     :. '  ..■ 

:  SUBBIîfGESi;=nimfi^,  t.,  nr* 
rburi;  &  cama  rtn^w  =  nt^,  a  fi  can« 
nevolu)au,.a  ride  ca  restatione.  -     '  ^t; 

SUBRiaU,  8.  m.,  (d'in  immdii>»), 
anrrlsDBt  mrrisvIlMlahrdom; -iunimm 
mwtaciehntt  fdrtuneii  oaruZwt.  samAi 
vitmluiiaeufetmttdlme. 

SUKBOâABB,  Y.y  mnrar^a'paM 
oeva  in  locala  ritai-a  :  a  «HirfcM  «Mi 

fenfftati. 

:  SUBBOTATDt-o.  adj.  parti.BmM* 
tatisţ' doBen 4«  roldsie  dWBpta,:'<niW' 
tăie  da  eitaat  bene  smrotaiu.     -.   <."'.; 

.  âUBBOTU:HDU,-a«  ^aâj.,  <am«iB« 

-  *  6UBa(IBIGDNI>£r,-d^<Uj.,^M*nK 

UnndiMj  caffiu  niHetindu..c%ttm  rminâ- 

^Vii  Cai^mmibiamâijvitiSUimimdik 

sttnmbicundu.-^   • 

.- 1*  SUitBlIBBU^j  adt.>  «tvnrtrttq 

camU'fit&rH  dKamoBamtfiuu  atmmkn, 

earne  aurrvbra.-'. .  ■•  i  ■  ■.' n- 

,  *6UBBD£BE«  T., 

prs  da  saptu,'ta>flfirpi,  dtnioi, 

prMiaswTiKftnm»,  JfoAKfe;  2ii 

rice :  ac  mrimfyndamewtehiaiparii^tA 

*!  SnBBUf  Ura>  "adj^  nnnCMţcatBli 
rufu,  Gama  rOBsiâticu :»ttrrtifi  peri.  >    > 

BCB£Ui&ABB,  t.»  8RmMH«;<apww 
atd)  rttme,.  la  titia,  a  pune  m  snga,  a  »p* 
placa.       -  .  M  .  ..,    ■!     ;^?. 

;  âUBBUMU,'!!,  a^j.^  taHamsţ  oAifl 
eitco  8ab.ramfl{ine&laienHtaanitiia< 
9Bge;  ■.■■■.  1  .■: 

SUBBU.PABE,  nrrapolw,  eboiTAdii 
surpare,  sta-pat».  etc.  .  i        :.■••. 

•3UBBU8TICD.-a..adj.,i. 


>y  Google 


1406 şm 

eum  rustieu,  eamn  agreste,  eann  in- 
enlto :  fititn  tmrmttiee  ti  fubagrttte. 

•  SUBBUTILABi;,  v.,  umtllânj  a 
rutaă  =  roMf,  liniai  de  desnpta ,  a 
HKtte,  emitte  lacaitmete  oeimiis  ntr- 

*S{JBBUTILU,-a,  ftdj.,  lamU- 
JM I  «unn  nOibt :  «wmrftle  fiaewe. 

•  SDBBUTD,-«,  g4j.  put.  (d^QW- 
niam),  ■imita*  :  momimatt»  oit  harha- 


SDBSn,  ea  rappreuiottta  littem  r, 
fMM,  •anţrin  uiiaulatioBe,  smm,  adv., 
■■niB,  timt»  ■■■■■)  (it.  iflM  EH  ■«, 

iop.  port.  Ban*  t.  iap.  po4-  fr-  ■!■•»  ».  fr. 

Mff  li  ckiuu  in  classic'I  mi»  in  codi< 
posite  si  ia  locstionea :  uiqoA  deqne, 
MMH  ai  âioau,  de  «hm  m  ăiotit);  oppo- 
•tto  b'dHWw,  1.  siagiini,  fon  se  fla  con- 
■tamtn  o«alt«  parttcelto  de  relatione, 
an^ta :  a)  cn  mişcare,  locala  undo  ten- 
daoeraaau  ^m: soriţi muupre  oeua, 
fM  pata,  prfi  «eoMitHi;  mtfo' «ifN,  doM-M 
HoMtţ  mm  «MM  in  arbore,  m  monte, 
m  poiu,  pre  coperimemttii»  eatei,  car- 
rmiiti;  mnt  $e  radiakmw  si  »e  aveam  â- 
«MMle;  a  merge  ntw,  proprie,  d^  si 
metaforice  :  a  tfierya  «HM  «M  «Mea,  «MM 
m  mmtea,  muu  t»  naaraUoftea ,  «hsh 
cu  mgUeaiiomea,  tttm  m  preltMmonie, 
mau  M  omb^iomle,  etc.;  abaei.  oa  es- 
fllaiBatieue  %  atoni  amu,  baiati!  mw 
itMidiw/  atuu,  omule,  en  eaptUut  auan 
=  Bcollati  «Hm,  sariti  si  săltaţi  auau, 
dlargati  «hm,  sspirati  smh,  eto.;  h)  fora 
miBoare,  ca  stare  taa  şedere  looîilai : 
M  nedH  mnt,  eopiUii  aiedudioauf  a  stă 
MM;  a  tiormi  mw  in  fotu,  pre  taaa; 
«  atA  MM,  a  ţi  auau  pre  monte,  d^  si 
lUtaforioe :  a  atd  Mm,  a  fi  mm,  in  inal- 
ta  positiom,'  la  mare  gradu  de  potare, 
de  aTWA,  de  scientia,  de  ÎQtelligentia; 
e)  ea  subai  en  articlaln  m.  mm-î«  = 
paite  de  mih,  auperiore ;  mswIu  monte- 
Uu,  terrei,  apei;  si  en  prepontioni :  *n 
mmIh  tgţei,  in  shmIh  t&rei,  Sin  m- 
nIii  ferrm,  4'm  mmIu  riufait;  fora  art 
TOdi  tHMm,  de  MM,  etc  mai  la  valie; 
2.  in  GODstrnciione  cu  varie  prepoeitioni 
ia  mtilti[de  si  rarie  sensuri :  a)  cn  de, 
«)  in  Bonsn  locale :  vinu  de  mm,  nu  de* 
K  de  mm;  ^)  in  sensuri  meta- 


BOIt. 

foi'ice :  de  mm  «me  Mh  doniJH,*  de  mm 
ti  mceptrfu  iatorla,  de  mm  ati  imu- 
putu  eofUieNlu;  de  mm  oft  emcM»,  teu 
e  ae  eadi  de  mm;  (iHiMJpH  cad«  da 
MM,  MH  de  atimMdu  misam  fi  paupe- 
rii,* i)  CD  de  si  in  senan  de  adj.,  de  mm 
^  Mpertofe,  mpentu,  eitiwru  :  tUi  de 
Mm  n  ceUi  de  dtom;  apeetati  eeUe  de 
MM,  fiu  ceKe  de  dioeu;  — {in»  in  k- 
oationi :  a  fw  dd  de  mmIh  NOMlm;  etc; 
repetita  cu  -de  are  srasala  i^ptiata : 
de  de  MM,  opporitn  la  de  de  aufftu,  de 
dwM;Bai&8i:deM  deMft^  Of^os.dem 
de  diWH;  h)  CQ  d'i»,  in  nm  predra  ai 
marţ^itn  :  ap'a  eurre  tPin  auau,  nn 
d^m  dtoM;  si  chiam  in  loentioni  ea  : 
ceO*  d'itt  guau,  celiu  Sin  auam,  Im»  i*- 
sare  senanlu  precisu  ai  speciale;  e)  «• 
in :  in  auau,  (ea  snbst  i»  autulu,  redi 
mai  8Hm),  de  regala  «a  mişcare :  «  m 
Mi,  a  Mf  ii*  MM,'  a  aut  pre  eittemam 
eeta  in  mm;  aai  leHdveiiÎHiii  MM;ie- 
«ic'a  lemasse  ventu  ia  mm;  iw  in  tuau 
tende,eiindi»iutemte;atiit6oaptătiin 
MM,  Moente  in  atuu,  mdfwle  in  auau, 
petiorde  in  mm,  ponticele  if*  mm,  flam- 
mmr'a  in  auau,  eto.,  diffeata  in  bmisb 
de  :  a)  a  tittS  fMMJH  mm,  oapHlvntm; 
p)  side.'aMM^eafNilHjM-eMM,  momI» 
2W-e  MM,  ociii  pre  auau;  apoi  cn  pre 
iDW:  a  dite£  pre  etUH,  a  jwrfd  pre  «HM, 
a  Miwr^  pre  MM,  aaeuifd  aiebaorvi 
pre  MM,  a  aedi  pre  auau;  de  pre  auau, 
de  pre  in  «hm  =  de  prin  «wi^  ai  tfte 
loentiont  d'in  ce  in  ce  sui  preciaa  in 
a^nan;  3.  in  comparativa  :  meri  «hm,  >i 
superlativa  :  eeUu  mai  auau,  intra.in  di- 
versele lai  aceeptiom,  atito  tingnm 
cftta  si  anitu  ea  prepoeitioni :  mat  pra 
«H«H,  mai  de  «hsh,  mai  in  auau,  tiOm 
mai  pre  auau,  odli  mai  d*»  «ttM,*  " 
afora  da  aceste-a  occnrra  aamma  de  lo- 
cationi  ca  mm  insociata  de  diverse  pre- 
poaitioni  ai  mai  allesni  de  prvp.  de  pot* 
pasa,  precama  :  s«m  de  mene,  mm  sta» 
de  wn;  vreţi  se  ve  redioati  sau  ae  ataH 
mai  pre  mm  de  toţi;  ceva  mai  «hm  de 
eapitcdf,  muUu  mai  in  «hm  de  ooeifK 
sitH  se  afla  tditdu  mai  formoau;  apele 
fiMt  pre  «HM  de  oerNrij-mtelHendHiMai 
pre  «HM  de  iMentoa  omidnt,  etc,  diffe- 
rite  forte  in  senaa  da  celle  atate  en  ar* 


=y  Google 


.Uoln  :  mai  in  «KMtlN  riiUw,  mai  in  su- 
«kIn  monteUti,  etc. 

Sn£n,-a,  adj.,  eiiiii§,  faseoa,  lob- 
migtrţ  care  e  de  colora  intre  alba  si  ne- 
gru, mesticatu  ou  albu  si  negru,  in  doni 
fm:eaUu$uru,unapareeladeepe8ure; 
emv  rarN,  barba  sura.  (Probabile  d'ia 
aeea-aai  origine  ca  seru,  seria,  etc.). 
.  .SUfiQ,  s.  m.,  pl.-i,  Biirsa,  blastare, 
blHtariu,  auraUti,  tSnera  noaella,  smi- 
pcdlm  nunorella;  vedi  si :  at4roti,  mtcnIh 
mrceUa. 

•SUaC^MS,fuseepui,  mueeptiiusi 
ameeptu,  T.,HBfllpere,(d'in<u6=iH&s= 
auB,  ai  et^iere);  a  e(]{M=len&  in  snen,  leni 
asapxasi,  a  incepe,  siistînâ,  etc. :  aMi$- 
Untii  sUBcepu  «ânţ^eJe  vietimeiinpaio'e; 
a  maoepe  aiumni  de  edueatu;  a  ntseepe 
aaran'a  eitui'a;  ellu  smeepu  mari  i»»- 
mieitie  oşperăndu  camele  omenilont 
per^emtati;  a  iuacepe  co^nUi,  a  oapetA, 
£146,  a,i6  si  cresu  copiUi. 
.  «  SDSCEPTABS,  t.,  snseaptare;  io- 
tenaTa  de  ]ASitsupere,  a  austepe  cn  e- 
QflrgiB  ei  volia  bona. 
.  «SOSCEFTIBILE,adj.,(fr.tueeptl- 
Ua);  oare  faaUe  aaeepe,  aceepe  iiupres- 
si»Bi|  oare  e  foite  aeatitoriu,  âeusibilei 
Hetiliimotm'a  e  wac^biie  de  veri-ee 
form»;o(^pitU^m»enenuotiptibiiedefi»r-, 
matu  0a  eSr'a  rnoUe;  acetta  frate,  (teeatu 
pwkd»,  aeeate  propaneri  m  auaeepU- 
biii  de  mad^ieatimi!  p<^re  msoeptibUi 
d»  «mUnto;  nu  Voffenaai*,  eo  e  forte  nw- 
«^pt^tOe;  tu*  supferati  betrânU,  cari  s» 
forie  BiăeeptĂW*. 

•  SDSCEPTIBIUTATE,  8.  f.,  (fr. 
MtoepUbUIM);  calitate,  stătu  âe  nu- 
eeftibiU. 

«  SDSCEPTIONE,  b.  f.,  anaeepUa, 
(fr.  Mase»Uoi)f  actJAue  d«  suacepere, 
tmt^tiMeacattadoruceUeruatmprit^ 
uue^ftionea  unei  aareim,  preomut  e  a 
taemrâaileru. 

*  SUitCEFTOBIU,-/^Ha,  atij.  s.,  ihi^ 
«eptor,  (fr.  Hvaesptrar);  oare  tMcepe  : 
mue^imultt  caugelom  direpte;  ia  spe- 
eifl  oa  snbst.  pers.  ww  maceptoriu,  a)  in- 
trepreaditoriu .  oaie  liea  asuprasi  ne- 
gaţie idlfl  altui-a  mai  allesau  negotie 
foUioe  alle  statului :  maeei^orii  mai 
MwMorw  câUi  strate  n  ferratei  b)  oeUu 


ce  atringe  imposita  ascunse  aln^rote, 
incassatorin,  oassariu;  e)  oapite  &  jft> 
catori  la  jocuri  aleatorie,  de  furi,  etc. 

*  SUSCEPTU,  -a,  adj.  part.  i.  (d% 
auseepere),  «aseoptiis  :  cotMele  MM(i|rfe, 
sardn'a  auacefOa. 

*  SUSCHROMICU,-a,  a^.,  (flr.,m> 
chronlqoe,  d'in  aub  =  aubs  ^  aua,  â 
c&rowicit);  care  are  seeandak  grada  de 
oxjfdaiione  a  ehromMui :  ekionira  at»' 
chromiea. 

«  Sn8CITÂBILE,adj.,(BDHUakUli); 
oare  facile  se  p<}te  stMcifore  :  fom  mt- 
dtabiîe;  eaUi  veanenti  n  atuâtf^tUi. 

*  SUSCITABLU  si  ntacitabuiH,  ţLt, 
saMitabnlnin;  mediu  de  ataeitare  :  am- 
citable  de  at^Oatu  appetiie  brvtali. 

*  SUSCITAMENTU,  pL-«,  (iwelto- 
M«ntam,fr.  BiiBeit«Meat),ljBeltmaBtl*| 
mediu  da  auacitare;  vedi  si  stueitoUii. 

«  8U8GITANTE,  adj.  part.  pre8.,aMT 
flitaas)  oare  auaeita  :  bet^re  MtwitMti. 

*  SUSCITABG,  T.,8Haltare,(fir.  aif 
olter,  d'in  sub  =  suia  =aua,  «t  eiian); 
a  cită  :=:  attitiĂ,  proTOci,  misei  in  «wh, 
a  redici;  1.  proprie:  astiMii(iapelfl,t«i- 
iele,  venaf  tdu,  leponi,  lupii,  uratt',  2.  »»> 
taforice  si  speciale,  a)  a  redic4,  iialtiă, 
edifici,  face  se  appara,  ae  naso» :  Dom- 
necUeu  ait«(»tâ  m  iMponf,  barbali  mari 
tt  eroi;  atuâtara  monumente,  alatue,  tr»- 
jWd,  baaUiee,  pedatiei  a  auaeUa  emva  â^'. 
ficuitati  ai  mcureature ;  b)  a  dfigeeptft 
ceva  ce  dorme  si  e  tranciUii,aintemt&« 
attitiâ,  inTersiou&,etc. :  asusâtAimmUi 
ff tti  âttice  ai  molie  eomnu;  vedi,ae-tm 
ae  auseite  eo^Uidu;  a  ausiMd  pn  wUi 
apprenai  de  metua  laarma  ti  uU^aneţ  o 
stud^  appetitele  bmitii  oKe  WfHittt;  a. 
tuaciiâ  foetdu,  teiienii,  earbomii;  a  mu- 
oUd  diaeordi'a  ai  diaMMioniU  cintif  a 
sutcitd  aensuriie,  fumt,  puaaioniU^ 

*  SUSGITATIONE,  a.  f,  iMettatto, 
(fr.  siaclutIoM);  actione  de  auaâtare  ^ 
puatatione  d'in  mort»;  auteHaHono  a 
imtinetdoru  relie,  a  appetitelom  MWh 
atwii;  sutdtatiane  de  diffioititvii  at  m- 
eurcatuire. 

«  SU8CITAT0RIUrf<iW(i,  adj.,B«fl[- 
taUr;  care  antata  :  tua^tatoriu  i^in 
morii;  autcitatorii  masadom;  mucittrfor» 
ri  tuaatatorie  la  de^renu  n.Ii&uMM. 


.yGooglc 


*  aDâaaîATO^(i,:adj.  part.  a.,  im- 


SnSCiBIDEREj  etc. ,  vedi  etibterkwre, 
mAaer^er»,  etc. 

^'SD808MICD,-«,  adj.,  (fr.  tws- 
nlqne);  care  e  de  cartala  gndu  de  stU* 
fmetioHe  a  osmmlui :  eHorvra  susos- 

'  <  6tJSOSMI09U,-a,  adj.,  (fr.  8as«i* 
MlMx)ţ  care  e  d»  seeundalu  grada  de 
oxyâaiione  si  aulfitratione  a  osmivkti : 
diarma  ttMOsmiota. 

■  *.  SGUPSGEKE.  tuspessi  si  swpetsei, 
suapeăm  sinupeeiu,  r,,  inapietre  (d'in 
ni&ic*ti6«=aN«,  si  spteere);  l.a  speee 
=cipecAi  de  diosu  in  saan,  a  se  iiit&  simi 
cn  miiire  ri  inoantare,  a  contempli  ei 
(Hriwrfi  plMw  ile  respectu,  etc. :  se  ms- 
9MiHM«artflH  st  $9emtemplăm»  eetts 
edeatiţ  nutaforiu,  a)  a  se  înalţii,  ad>- 
Teoti  eo  mflaţeak  ceva:  nemicamare, 
vimieaimltUtâiihlimesidiimMnupolu 
nupood -cetit  <o»»d^gu  cogitatiomle  la 
JktmW  asia  de  îtmUi  si  des6rte;  b)  a 
MiM  ia  cinera'  d'in  respeotu  si  mare 
eftima  BioonsMeratione:  a  onori,  estimi, 
«Miiderti,  admiri,  etc  :  aPari  bărbaţi 
amspâoemâ  ii  etsaUiămu  eu  Jaude;  suspe- 
MMH-st  «ÎMH-ămw  miNtf-'o,  virttitile  B~ 
iisimi  cMemarHoni  bărbaţi;  2.  aseoitij 
Mnti,  obsarri  inaaoimsD,  Id  secreta,  st 
d«aoi,a[nrepaafl,  a  av^preposa,  a  se  te^ 
ăa,iim96iBerdăa:unutupretAtulu  ee 
MApMAMtf  mulietva  suipece  maritvîu, 
n>  «Mikt^a  saapeee  mutiarea. 

'  •  SUSPECTASE,  V-,  B»»eef«T»,  (fr. 
imtiMter);  intnislTU  de  la  auspeeere  ^ 
«'MM^eiM  cn  iMOrâire  si  attmtione  iit- 
•oidata;  1 .  in  genere :  trsetiA)m  sitfiMeto 
taMţitU  pieţe  ■eeposite;  3.  in  specie,  a 
^epiae  forte,  a  av6  mare  prepasu  pre 
uevft  Ban  cincrra :  a  smpeetă  pârM  si  tu- 
aaităin  fUide  seUe;  a  suspectă  tot«  lu- 
mea M  eAwni  tota  tunibt^a. ' 

■  «âD«P£CTATIONE,  B.f.,nipeeU' 
tMf  aotlo&e  da  wspeetare  r  suspedatione 
dt  «mini  «Ui  mai  tnfifmt. 

•SUSPEOTATOBia.-feirto,  adj.,  sas- 
pbetaas  i  care  saspeda ,  aăpectatUe  : 
iUspeetatori  de  motutu  stelleloru  si  Mu 
ăe^tmadata  Aispeetatoridecdlimaide- 


•  S0SPEGTATU,Hi.  adj.  part.  8.  <d1n 
Buapeetare),  sospeetaltii. 

«  SUSPEGTIONB,  s.  f.,  Hnp«»«oj  ac- 
tkme  de  suspeeer«;  l.iii  generei-iw- 
peetionea  b^tei  steUata  si  a  tatu  ee  t 
subUme  in  naivra;  3.  in  specie,  in  sena 
ce  are  de  regula  form'a  ;  susp^one  = 
stMfnoione. 

'*  3USPS)0T0Bin,<A$n(t,  adj. «.,  sai- 
peetori  care  svapeee :  swpedorii  mmt' 
eletom  nvivrei;  inape^ :  sutpsetorim 
si  ăllu  itm&ret  selle. 

•  8DSPECTU,-a,  adj.  part.  (d'in  Aw- 
pecere),  empeetnaj  con  m  e  bene  tv* 
datn,  de  care  se  teme  eifleva,  oni  nn  se 
inerede,  a)  de  p«rBone  :  omu  attspeohi, 
omeni  fi>rfe  suspecţi;  barbatu  suspeetu 
mtUieni,  mmksri  suspecte  harbatUfrUi 
servitori  smtpMti;  inâividi  suspecţi  p9- 
htiei,  sucpecH  privat^ru  si  gubemim- 
lui,  mitUsteriUM  pubUeu;  si  en  4e,  in 
sensu  dtfferitu  forte '  dflHaata  :  peraoHa 
suspecta  de  taţi,  «nit  venitieu  suspedu 
de  unii  ea  speeulatoHu,  ca  spionu;  h)  de 
lucrări  si  obiecte  abstracte  :  mercesua- 
peota,  manete  suspecte;  eredentia  f<fri« 
suspcda,  aisientia  si  mai  suipeeta,  pre- 
misae  suspecte,  vorbe  suspecte,  «spre»- 
aitmi  si  colori  autpeete,  auru  auspidu, 
Anima  suspecta,  cogitc  suspecte,  amiei^ 
tic  forte  suspecte,  «egotiu  forte  susp0Ctu; 

•  SnSPENDEiffî,  aitspensi  si  smpett- 
aei,  suspettsu,  v.,  «■■^■detre^  (fr.  aa»> 
pendre,  d'in  «ud  =  siibs  =  sus,  ei  pe»* 
dtre);  a  penăc  :=  spendurâ  susu,  a  ao- 
catiă,  a  artani  sau  atârni  :  a  stupenie 
vestimentele  in  cuniele  parieteiui;  o  sus- 
pende carnea  la  /tMttt;  metafarkw  :  a 
interrape  pentm  cfttnTs  timpn  :  a  sus- 
pende trna  sedentia,  a  stispe^  wta  hs- 
seeutione;  a  suspende  una  rtpnaento-' 
Hoţie  theatrale;  a  suspende  uml  /Wh»- 
tionariu  deîaservitiulu  teu;  a  suspenie 
stdariulu  unui  functionariu;  a  eu^^emde 
Kflti  diariu  pre  unutempu  Sre'Caresau 
pentru  totu  de  a  im'«. 

«  SUSPENSIONE,  8.  f.,  «Biipeail*» 
(fr.  iospeaBion);  aetione  si  effeeta  de> 
suspettdere :  BUtpensioHca  laMpetorv-ie 
tavanu;  suspeHsioHea'  unui  de»pervif9 
âe  una  sdee;  suspensionSe  mai  mmUârtt 
pr^eeti;  suspensionea  umri  âiaritt;  Mtf* 


=y  Google 


pensionea  voeei,  periodului,  frasei  mu- 
sicale;  auspenaionea  respirationeî,  dr- 
eulationei  sângelui. 

*  SU8PENSIVU,-a,  adj-,  (fr.  onspe»- 
hlt);  cneiuAic&suspensiom:  punte  SU8- 
pamve  în  sertptura. 

*  SnSPENSOKIC,-son«,  adj.  b.,  (bus- 
penBcrf  Horlysi  fr.  snspenstnrţ  Bngpen- 
Bflrj-«);  caie  suspende  sau  serve  la  sus- 
pensu :  sunpenBorii  celloru  condemnati 
la  8Upplieiu;  legamentu  auspenaoriu  de 
ficatu,  mua&du  suspenaoriu  de  testiele; 
Bi  absoL  a.  m.,  auspensoriu,  pl.-e,  si  f. 
suapensoria  ^  auspensore,  ce  serve  Îs 
ntapensu:  sttspensoriulu  unui  polycan- 
delu. 

*SDSPENSU,-a,  adj.  part.  s.  (d'in 
MUpendere),  saspensaB ;  came  auapensa 
la  fumu,  arme  suspenae  in  eunie;  meta- 
forice, fluctuante,  indecisu ,  dabin  :  Ia 
audiulu  aeelloru  vorbe  toii  remasera 
Mwpenn;  apirite  auapense,  menti  aus- 
penae,  âtunte  suapenae. 

*  SUSFENSTTBA,  s.  f.,  BpapenBs»; 
aaiionoăeauapenau,  de  suspendere,  dâro 
mai  rertoau,  effectulu  aceetei  actioni : 
suapenaur'a  mei  apata  cu  unu  fim  de 
peru  nu  pate  nu  fi  forte  periculosa, 

*  SUSFIGABILE,  adj.,  suBprleabi- 
lli|  care  facile  se  pote  auapieare;  sup- 
p8SD  a  auspieare. 

*  8USPlCACE,adj.,Bii8pleK;  apple- 
oatu  a  SMpieare  :  m&nte  suspicace,  eeUi 
maeri  eu  forte  auapicaei;  ai  care  in- 
spira euapicione  :  aiientiu  snapicace, 
paaai  mtapicaâ. 

*SUSPICANT£,adj.part.,BD8plo>M. 

*  SUSPICABE,  V.,  BEsploari ,  (d'in 
au»pecere:=8i*spieerefin  intelleasuln  spe- 
oi&le  de)  :  a  seteB)e,aDii8eincrede,  1. 
proprie  :  ceauapicatim.  a  fosiu  si  ereate; 
iwînm'a  nu  auapiea  nemiea  reu  de  co- 
pHiuJ»  seu;  maritidu  aua^că  cellu  mai 
mare  peeeatu  in  aoâ'a  aea;  prevoiai  ser- 
vii voatri  auapiea  foH;  de  îa  ineeputu 
ttntit  auapicatu,  ea  aeeatera  erau  cauaele 
de  fuga  ai  doaaire;  2,  metaforica  si  in 
geoere,  a  presnppone,  admitte,  crede,  i- 
nugîn^,  âBOOgitâ,  etc.  :  abia  cm  coniec~ 
iwe  potemu  auapică  lueruîu:  suspicâmtf 
mai  multu  de  câiu  poiemu  espreme;  ne' 
mitte  nu  si  auipica,  câiu  de  immemu 

la».  II, 


- SUS; 1409 

e  mundvdu ;  s^a  intemplatu  eea  ee  neă 
n'aaiufi  auapicatu. 

*  SUSPICATU.-a,  adj.  part.  s.  (d'in 
auapieare),  BUBpIcatns. 

«SUSPICEBE,  Y.,  BBspleerej  vedi 
auapecere. 

*  StJSPICIONE,  8.  f.,  SDBpleio,  (fr. 
goDpţon);  prepQSQ,  t^ma,  neîncredere, 
difâdentia,  etc. :  a  ave  auspicione  de  ci- 
neva, pre  cineva;  a  ae  c^d  atA  grea 
suspictone,  differitu  in  sensa  ia'ia  $e 
află  in  grea  suapicione;  a  avS  auspido- 
ne  de  ai  familiei,  suapicione  de  amicii 
intimi,  auspicione  de  umbr'a  aea ,  aua- 
pieione  de  sene  ensust;  metaforice,  sua- 
picione =  suppositione,  hypotheBe,  pă- 
rere, idea,  etc. 

*  SUSPICIOS  U,-a,  adj.,  suspletaBnij 
1.  plenu  de  âuspici'on»,  de  su^icioni, 
care  are  suspicioni  :  ceUi  amanet  au  si 
suspiciosi;  omu  suspidosu  si  de  unAr'a 
sea,  candu  a  acfjunsu  ae  fia  auspidoau 
aidefiUisei;  2,  care  inspira  stuj'tcki- 
ne :  venetici  suapiâoai  indigenUoru;  sus- 
pieiose  merci,  suapieiosa  moneta;  vedi  si 
auapectu. 

SUSPINASE,  auspim,  etc.,  vedi: 
auspirare,  suapiriu,  etc. 

SnSFIKABE,  (auspinare),  v.,  bhspI- 
rare,  (it.  soBpirare,  isp.  port.  aDgpIrtrţ 
prov.  Boaplrar,  fr.  Bonplrer),  geniere.  Ae- 
re, BlRKuUlre;  ardenter  deslderare,  as- 
plrare ;  a  spiră  d'in  fiindulti  peptului, 
a  spiră  greu,  a  geme,  a  plânge,  a  se  in- 
necă  de  plânsu ,  etc. :  toii  suspirau  in 
t<Kere,  opcn  erupsera  a  suapiră  cu  geme- 
te si  vaiete;  nu  aflhmu  fientia ,  care  se 
suspire  cu  noi  in  sceretu;  suspiru  diu'a 
si  noptea,  si  nemica  nu  me  aliena;  Dom- 
nedieu  se  asculte  cumu  suspira  de  amaru 
creaturele  lui; — in  specie,  a  a8pirâ= 
a  dorf  cu  ardiţre :  copiUulu  suspira  dupo 
mamma,  dupo  titia,  dupo  joearslle:  ju- 
nele suspira  dupo  amorile  f.i  foculu  seu; 
bărbaţii  suspira  dupo  avere,  dupo  onori, 
dupo  libertate,  dupo  gloria ;  suspirămu 
toţi  dupo  fericire,  dcro  suspirămu  mai 
toţi  in  desertu;  suspira  si  animalile  dupo 
apa  si  nutretiu.  —  despre  lucruri  :  sus- 
pira wntulu  prin  frondi,  frondUe  sus- 
pira de  aurfi ;  susitira  und'a  cu  dulce 
murmuru;  suspira  cordele   lyrei,  emm 


y,  Google 


1410 SDS; 

suspira  si  cordele  ânimei; — ca  obîectu 
directu :  a  suspirâ  amore,  urra,  pace, 
fericitate,  bonitate,  reiUate. 

SDSPIRATIONE,  (suspinaiione),  s. 
f-,  suspIrKttOi  ţenltiB;  asfiratio;  ac- 
tione,  aclni  ds  suspirare  .-  suspirationile 
copilluhi,  junelui  amante,  verginei  a- 
dulte,  suspirationUe  dupo  pricitate  aJîe 
celloru  mai  mtdti  su  deşerte;  eu  suspi- 
rationUe ne  ailenămu  pucinu  amarulu 


.  S0SPIRÂTOEIU,  (8Uspittatoriu),'t6- 
ria,  adj.  B.,  iDspIrans,  (it.!  Bosplraten, 
isp.  Bisplradar,  fr.  aoiipfranr);caTesM- 
ptra  :  suspiratâriele  turturelle  remase 
veduve. 

SUSPIEATU,  (suspinatu),-a,  adj. 
part.,  HDBplratDSt  ^enltUB»  fletuB  t  doruUi 
suspiratu  pre  budiele  verginei;  nu  e 
.tempu  de  mspiratu,  ei  de  lucratu. 

SOSPIRATURA,  (suspinatMra),  b.  f., 
sDsplrlani,  fletng ,  geattus;  actn  po- 
tente de  Buspirare  :  suapiratwele  Sti- 
mei nostra  sângerată. 

SUSFIBI08U,  (su8pinosu).-a,  adj., 
aaiplxlt>»aa;'p\eBa  ie  suspriu,ăesvspirie; 
in  specie,  care  8i  trage  greu  respirarea  : 
eallu  suspiriosu,  betrani  suspiriosi,  si 
cbiaru :  resptratione  saspiriosa;  (compara 
si  fr.  BusplrlflDx). 

SUSPIRITU,  (suspinetu),  pl.-e,  hb- 
plritas}  snspiriu  forts  gren,  traasa  d'îa 
baierele  fînimei  cu  mare  greutate  :  stw- 
piritele  moribundtdtti. 

SnSPmiU,  (sHspinu),  pl.-e,  Buipl- 
rlnm,  (it.  Bogpiro,  isp.  port.  snapln, 
proT.  Bosplr  si  BOBpIre,  T.  f.  Bosplr»  n. 
&.  soDptr))  ffiMituB,  Blngoltag]  aoto  de 
suspirare  :cineeonnosee  suspinele  melle? 
auspiriu  trasau  d'in  /tindu2u  ânimei,  ca 
suspiriulu  moribundului;  Mspirie  amare; 
suspirie  didei  si  doliose;  ce  su  suspiritie 
aeeste-a  pre  Metulu  copillu?  — si  despre 
lucruri  ;  suspiriele  frondei,  aureîoru, 
turturellei,  cordeloru  lyrei,  citarei;  ulti- 
mele suspirie  alle  cânticului  doliosu  in 
uredele  nostre. 

•  SUSPLATINOSU,-a,  adj.,  (fr.  inu- 
platlneux) ;  care  coprende  secandnln 
gradu  de  oxydatiorte  allu  platinei. 

*  SUSPDBIU,-a,  adj.,(fr.sM.poblen); 
care  e  mai  snsn  ieptibe :  nervu  suspubiu. 


*  SUSPDBIOPiMORALE,  adj.,  (fr. 
BiiB-piiblo-Kmoral);  relatiTQ  U  partea 
superîore  si  a  pubei  si  a  femorelui. 

SUSSALTD  =  sussaiu,  s.  m.,  specie 
de  planta  =  Bonohai  oleracesB,  Lin». 
(Probabile  d'in  sussu^Mipta  de  la  «- 
gere). 

SnSSU^^iuu,  adr.,  redi  stirm. 

*  SUSTKNTACLtr,  si  smtmtaaihi. 
p1.-«,  BDBtentaciilaiii;  ce  sezre  Is  ntt- 
tentare  :  râdima,  proptella,  eto.;  metafo- 
rice :  mediu  de  su8tentare=:mitrire. 

*  SU8TENTABE,  y.,  laiteiiUre,  (fr. 
snatenter);  intensiva  de  la  susţinere,  a 
sustmi  d'in  tot«  poterile,  cn  teta  incer- 
darea;  1.  proprie  :  einep<âesu3teniâ  im- 
tnai  CH  Mmerit  set  tubiunistrationea  w- 
nei  vasta  terra?  2.  metaforice  si  spe- 
ciale, a  tin^,  mantin^  pre  petiore,  acon- 
servă,  etc.;  a)  in  genere  :  stattiluaepote 
sustentd  numai  eu  umeri  ro6usM;  a  8U$- 
tentă  starea  sanitatei,  a  gustetttâ  pre 
sene  si  pre  ai  sei;  eonaâenti'a  nottrane 
sustenta  in  aceste  gravi  coşuri;  nu  volvt 
lipsi  a  sustenta  pre  amici:  b)  in  specie : 
a)  a  tina  eu  nntrimenta,  a  nntri  :  a  fi 
sustenta  famili'a  ai  toţi  consangonii,  a 
sustenta  si  orfani  si  pauperi  si  veduve; 
^)  a  sufferf,  snpportî ,  rabd& :  a  sus- 
tenta impetulu  fortunei,  invidi'a  si  urr'a 
celloru  improbi  si  ingraţi;  a  sttstenti 
dorerile,  morbii,  Upsea  si  angust^a;  ţ)  a 
tioâ  in  loca,  a  oppri  si  amman&  peno  la 
tempa  opportnnn. 

•SaSTENTATIONE,  e.  f.,  anat»- 
tiitlo;  actione  de  susterUare  :  su^enta- 
tionea  fan^idoru  scontate. 

•SUSTENTATU,-a,  adj.  part.  s.(d'in 
SHStentare),  BuitentataB. 

SUSŢINERE,  susţinui,  ausHntOu  â 
swtentu,  T.,  iiatlnere,  (fr.  8«it«Klr<4'iD 
8ub^stĂa=sus,  si  tinere);  a  tine  de  de> 
suptu,  de  dioBainsQSQ.a  fin^inpetiore, 
a  tini  sasu,  a  redimă,  adjutti,  coBB«r- 
T&,  etc.,  1.  proprie,  a)  in  genere  :s«mfii 
domnu,  nu  asiu  sustini  ce  sus^îMi  tu 
spinare;  Milone  de  la  Crctone  susţine», 
diu'a  integra,  unu  tauru  pre  umeri;  a 
si  susţine  abia  betranetide  cu  unu  ba- 
tiu, ne  cumu  se  susţină  armde;  a  sus- 
ţine pontea  cu  mtă  dese  propfdle;  unu 
petioru  nu  susţine  bene  unu  omu;  b)  ia 


=y  Google 


stT. 


un 


specie,  a  tini  in  locn,  a  opprî,  impedică : 
a  mstinâ  ealîulu  ă'in  fuga,  carrulu  tCin 
m»Bu;  Orpheu  susţinea  riurile  cu  ean- 
tulu  lyrei  selle;  a  nusiine  ostile  in  fuga 
de  spaima;  a  se  sustini  in  oseensulu  si 
diieursulu  seu;  2.  metaforice,  a)  in  ge- 
nere, a  tini  in  statulu  presente,  a  cod- 
BerTÎ,  etc.  ;  a  gustine  integritaida  terrei, 
Ugile,  onorea  si  demnitatea  nationei;  a 
stisfin^  partUe,  idede,  principiele.  spi' 
titutu,  ordinea  rcpublicei;  h)  in  specie, 
a)  a  nntrf,  tiaâ,  adjată,  etic. :  a  sustinâ 
mai  mulţi  orfani  se  invetie;  a  sustinâ 
penurî'a  tempului;  a  strîncloră  pre  senr., 
spre  a  sustinâ  pre  cdli  in  lipae;  p)  a 
snfferf,  sapportă,  toleri :  nu  scii  câte 
greutăţi  sustinemu ,  eâie  lahori  susti- 
nemu;  nu  potisustini  superbi'a  aiarro- 
gantfa  tyrannilortt;  •()  a  affîrm&  :  sus- 
ţinu ce  dicu,  se  vedemu  de  poteti  sus- 
tinâ părerile  vostre;  î)  a  oppri  locnini  : 
a  sustini  impetulu  armatei  inemica. 

SDSTINU,  s.  m.,  (fr.  snntlea);  care 
snstine,  snpporta,  r^dimu,  poatamectu. 

8USTINTJTtI,-o.  «dj.  part,  s.  (d'in 
tustinere),  sDHtentns. 

•  8TTST0NICn,;a,  adj.,  (fr.  Biiit«nt- 
^De);  care  u  mai  suiu  de  tonicii :  nota 
ntstoniea. 

8USU,  adr.,  vedî  sursu. 

•  8VS\IKRfiJ&E,ţ].8UBurramine.  su- 
Bammen;  effectn  de  susurrare;  Tedi  si 
msurramentu.         

•  SnSURRAMENTU,pl.-e.  caacellu- 
asi  intelIoBsa  ce  are  ai  form'a  susur- 
rame  :  susurramentuîu  riurellvlui  de 
prin  verditiaţsusurramcntekalbineloru; 
(compara  fr.  SBgnrrenenl). 

» SU80BRANTE,  adj.  part.  pres-, 
SBînrrsBs  î  riurelle  smurrantt  la  fere- 
strele vostre. 

<  STTSUBBABE,  T.,  RBBPiTKre,  (fr. 
■Hurrtr);  d'in  imitationea  soanloi,  a 
Bon&  incetn,  a  emitte  aonu  daloe,  de  si 
BOrda  si  confosa  :  susurra  riureUele 
l«Mt  currenti,  suwrra  fronăi'aliusioru 
agHaia  de  hori;  auswra  colurtAele,  su- 
aurra  aVnnâfi  si  alte  insecte;  susurra  \ 
eopSlii;  susurra  in  secreta  si  Smcnii 
mon;  taeeti  nu  mai  susurrati,  eomi  as- 
aurditi  uredele; — asia  sn  st  multe  ono- 
matvpeie  pepniari,  intre  cari  :  siusiuire 


=  siosioire  =  susuire,  analogu  lui  su- 
surrare; (compara  si  fr.  chneboter). 

*  SUSURBATIONE,a.  f.,  snsnrratio, 
(fr.  sugnrratton);  acţiona  de  susurra- 
re:  susurrationea  turturellehru, 

*  StJSTJaRATOBlU,  -torta ,  adj.  s., 
snBiiTrutor;  care  susttrra  :  susurratorii 
despre  victori'a  reportată  eri. 

*  StISURR4TU,-a,  adj.  part  a.  (d'ia 
susurrare),  Hiisorratait 

«  SnSURBONE,  s.  m.,  sDBsrrcj  caro 
totn  susurra,  care  nu  mai  tace  de  nre- 
clele  altoru-a,  care  la  toţi  si  la  tote  nu- 
mai susttrra,  are  mani*a  de  a  susurra- 
re:  susur  ronele,  dupo  tote  alte,  e  sigu- 
ra rea. 

*  SDSUERU,  1.  8.  m.,  pl.-e,  nnv 
ros,  (fr.  Bogurre);  mormum,  sonu  dulce 
si  lenu,  incetu,  de  si  surdu  si  confusu  : 
susurrulu  frondei,  unui  riureUu;  susur- 
rulu  personeloru  ce  si  vorbescu  in  se- 
cretu.  2.  adj.,  sumrru,-a,  =  BUBorraB,- 
Sj-nm,  care  susurra,  susurrante,  mur- 
muraute  :  susurrcle  albine. 

SUTA,  s.  f.,  centnm;  de  diece  ori  diece; 
vedi  eentu. 

*  SUTELA,  s.  f.,  anteU,  (d'in  suere, 
doundefitt<u:=compo9itu  co-suta),  l.pro* 
prie,co3Utura;2.metaferice,incurcatnra, 
laciu  artificiosu,  carpitnra,  insellatorfa, 
captione,  etc. 

*  SUTILB,  adj.,  «ntUIs,  (fr.  Butlls, 
d'in  sutu)',  it)  oppos.  eu  testile,  sutile=. 
aptu  la  cosuiu,  care  se  cose  :  materia  şu- 
tite, baltiu  sutile,  mânice  mulieresei  su- 
tili;  casa  sutile,  nave  sutile,  d'in  scortia 
sau  d'iD  pelli. 

»SUT0RICIU,-<iw,-(i,adj.,8TitorlcIos,- 
tliij;  relativn  la  sutoriu  ca  opifice  :  a- 
tramentu  sutoriciu,  sulla  sutoricia  ;  ca 
Bubat.  pers.  unu  su(on'ciw,c=:reu  sutoriu. 

S(JTORItJ,-SM(ono,  adj.  s.,  gntor, 
(d'in  «ti(M  de  la  suere^oSsere);  proprie, 
care  c6sb,  in  speciale  inse  cellu  ce  eâse, 
face  calcianaente  :  calcionariu,  pantofu- 
riu,  etc.;— si  ce  serve  la  unu  sutoriu  ^ 
BntsriDR  :  suUe  sutorie,  negretia  sutoria, 
officina  sutoria,  ţiru  stdoriu,  in^rumente 
sutorie. 

*  SDTRINn.-a.  adj.,  entrimiB-  dd  su- 
toriu, relativii  la  sutoriu  :  (Aitudini  sw 
trine;  ca  subst.  reale  f.,  sutrina  :  a)  of- 


>yGoog  Ic 


1412 


BVB. 


ficina  &  «tdortului,'  b)  arte,  măiestria  a 
$titoritdui. 

*  SUTD,-a,  adj.  part.  9.  (d'in  mere), 
tatag;  cosutu. 

*  SUTURA,  a.f.,  Bntnra,  (fr.  gatare); 
actioDe  sieffectu  de  cosere,  (vedi  sfdela^ : 
swfur'd  vestimeniului  e  asid  de  reu  fa- 
wta,  in  cătu  se  veăe  si  bate  Ut  ocli  d'in 
depărtare;  prin  metafore  :  a)  auiw'a 
calvaria,  care  conjunge  ossele  craniului 
si  fadei;  b)  stitura  chirurgica,  prin  care 
se  cosu  marginile  uoei  plaga;  e)  sviu- 
rde  la  una  planta,  la  una  eonea,  etc., 
păru  sub  forma  de  linie  pucinu  proe- 
minenţi; d)  suiurele  nu  su  bone  in  lu- 
cruri de  litteratura  si  de  arte;  suturele 
8U,  in  acestu  casu,  carpiture. 

*  SUTOKAIE,  adj.,  (fr.  sutorâl);  re- 
lativu  la  sutura  :  case<Uure  sulurali  in 
plante  si  fructele  Icru. 

*  SUTURATU,-a,  adj.  part.  (trasau 
d'in  sutura,  fc.  sntirti),  care  are  sutura 
sau  mai  midie  suture  :  insecte  suturate. 

*  SUTUROSU,-a,  adj.,  (fr.  sitiroui); 
plenu  de  suture. 

SUVEICA,  s.  f.,  radios  texUrlnij  (de 
la  BVbTehere  t). 

SUVELLA,  9.  f.,  vedi  suveica. 

SVAPAIARE  =  svapaliwerediu,  V., 
flagraro  ,  flaninlgerare,  exirdeseere, 
Tehementer  et  inoanalderate  agere,  in- 
Tehl]  a  dă,  scâto,  emîtte  vapalia  :  a  âa- 
cntă,  a  arde  cu  âacura  :  svapaliSdia  fo- 
euht.  svapalicdia  coptoriele;prea  svapa- 
licdia  coptoriulu;  prea  svapaliidia  fo- 
culu,  de  nu  te  poţi  appropiâ  de  eUu;  ca 
Bensii  mai  energicu  in  forma  reâes.  a  se 
svapaliă  :  incendiul»  se  svapaliidia  de 
suf/larea  ventului;  metaforice,  toto  ca 
refiess.  de  r^ula,  a  se  svapaliâ=i  lu- 
cră cu  apprendeie,  precipitantia  si  fora 
cogetare,  fora  coneideratlone :  ee  ve  sva- 
paliati  asia  in  lucruri,  cari  ceru  sânge 
rece  si  maturitate  de  eogitare;  cu  omeni 
svapaliati  nu  te  poţi  intellege  la  nemţea, 
co-ci  se  svapaliedia  de  ori-ce  si  la  ori-ee; 
unu  svapaliatu  de  june ,  netce  svapa- 
liate  de  mulieri;  cu  tonu  si  gestu  smpa- 
Uatu;  cu  vorbe  svapaliaie.  M. 

SVAPALIATU.-a,  adj.  part.  d'in  sva- 
vaiare=svapaliare. 

SVENTARE,  (csvfntare} ,  t.,  «Teatl- 


SţB. 

lare,  T^ntllare}  reuto  «xpaierc,  «x«le- 
care,  exbtDrlre,  aoferre»  absoveret  a 

pune  afora  la  ventu,  a  espDoe  la  ventu, 
si  in  specie,  1.  a  eapune  la  ventu  spre 
a  ossucâ,  si  in  genere,  a  ossucti  :  po- 
neti  (dbiturele  se  se  svetUe  prc  gardu; 
intendeti  pre  frimHa  vestimmt^  udate, 
ca  se  se  svenie  pucinu,  se  ae  svente  bene, 
deco  se  pote;  sventămu  inse  si  la  foeu 
celle  udcde;  2.  d'in  contra,  a  pune  la  veMâi; 
spre  a  recorf,  sprea  aeră ;  scote  vesUmm- 
telemaidesu,se8esvente;deconu8e8vefUa 
dem  seullele,  voru  fi  preda  insectdoru; 

3.  despre  ventu  ensusi :  ventulu  nu  sven- 
ta  numai  umiditatea,  ct  sventa  totu 
ee  afla  in  caile  :  sventa  pulberea,  sven- 
ta neuea,  sventa  manucUi  de  pre  a- 
ratvre,  sventa  adesea  ec^erimentde  de 
palie  Me  biciui  terranu,  svetUa  vesH- 
mentde  de  pre  umerii  coMaioriuliă ; 

4.  metaforice,  a  leuă  si  nu  laseă  nemica, 
a  şterge :  a  sventa  pung'a  auva,  a)  a 
Burrepe,  şterge;  b)  a  deşertă,  seccă,  ea- 
sanri  :  ne  au  svetUatu  pungâe;  a»  se 
svente  totu  de  pre  mesa,  au  $e  svente  vi- 
nulu  d'in  cupe  si  carafe,  au  te  svente 
si  buttie;  predatorii  sventa  edUatorH, 
sventa  ce  au,  preeuntu  raptoru  si  mân- 
cătorii publici  sventa  si  cenutî'a  onui- 
Im  ofin  focariu;  5.  er«ieB««re,  raaee- 
acere,  oorrampl,  mai  Tertosu  in  fonni 
refleaa.  a  se  sventa  ^  a  peri,  a  se  cor- 
rumpe,  rancedf,  etc. :  se  sventa  vimiiu, 
se  sventa  untulu,  se  sventa  odortie  tote 
si  essentiele. 

SVENTATU,-a,  adj.  part. a.  d'in  sven- 
tare. 

SVENTATURA,  s.  f.,  actione  ai  ef- 
fectu  de  sventare  :  scentatur'a  pamen- 
tului  de  multa  umeditate;  sventatw^a 
beuturdoru  de  pre  mese. 

âVENTDRARfi,  sventuraticu,  etc., 
vedi  :  venturare,  ven^aticu,  etc. 

8V0LARE,  T.,  TOl«r«;  vedi  s&orore 
cu  derivatele  sella. 

*  SYAQRU,  H.  m.,  ajagna,  (crftotpo;, 
fr.  sjagre);  1.  specia  de  fenica;  2.  spe- 
cia de  planta  americana. 

»  SYBÂRE,  8.  f.,  SfbarU,  (£{iSapi>;,  fr. 

SjbarlH);  cetate  greca  in  ItaJi'a  de  me- 

dia-di,  famosa,  intre  alte,  prin  lassn> 

I  ri'a,  moUitionea  si  dfflfrennlu  oetatia- 


=y  Google 


niloru  sei;  de  acf  derivate,  ce  eapremu 
nu  numai  rellele  cellorn  d'ia  Sybare,  ci 
si  aceste  vitie  in  genere :  1.  aybaritu,-a, 
8.  pers.,  sjbarlta,  ajbirltlB,  (fr.  gaba- 
rite), a)  locoitorin  d'in  Syhiire;  h)  omn 
molie,  effeminatu ,  lussariosn  si  libidi- 
nosu;  2.  sijbariticu,-o,  adj.,  gjbnrltlonsţ 
(tr.  gj-barttlque),  a)  relativu  la  unn  sy- 
baritu,  b)  relativii  la  cellu  ce  s^mina  cn 
unu  sybaritu  :  fabule  si  iatoriore  syba- 
riiice,  obscene  ai  turpi ;  3.  syhariUde, 
adj.  s.,  Bfbaris,  (fr.  srb&rltlde),  a)  mu- 
liere  Toluptosa,  desfrenata  si  corrQpta; 
e)  ca  adj.,  istoriorelesybaridinusu  mai 
oneste  ca  celle  sybaritice;  4.  sybarismu 
si  sybaritismu,  a.  m.,  (fr.  srbariBine  si 
ajbarltlsme),  a)  modn  de  vi^tia  alia  sy- 
baritiloru  enaiai;  h)  in  genere,  modu  li- 
bidinosn  si  fora  neci  unu  respectn  de 
demnitatea  omului. 

*  3TBABITICU,  aybaritide,  etc.,  ve- 
di :  Sybare. 

*  STCAMINtJ,  s.  m.,  sroamlnns,  (ou- 
Kci[uvo(:);arborelluIu  ce  da  mure,  rugulu: 
frueiulu  sycaminului  se  aice  sycamina; 
sycaminele  su  mure;  Tedi  si :  sycomoru, 
sycomora. 

*  STCE,  s.  f.,  syoe,  (otntij),  proprie, 
fieu,  fica,  applicatn  in  specie  la  :  a)  nua 
planta;  b)  una  buba  de  la  oclu  care  sup- 
pnra. 

*  SYCBPHALIA,  s.  f.,  (fr.  gyo6phalle, 
d'in  a6v=cu,  ei  xsţîaXiJ^capu);  moatruo- 
sitate  de  âentla  cu  done  capite ;  de  aci 
si :  sycephalieu,-a,  adj.,  (fr.  Bjeâphali- 
qne)  relatini  U  sycephalia  a\  la  ^- 
eephalu;  syeephalu,  s.  m.,  (fr.  ayotipbale), 
monstru  ce  are  doue  capite. 

*STCEPHALICU,etc.;vedi  si/cepAaKa. 

*  STCITE,  8.  f .  syeitlB,  (atuEtiţ);  spe- 
cia de  p6tra  pretiosa  de,  colorea  ficei; 
(vedi  syce). 

*  STCITU,  3.  m.,  sjoltes,  («ijxEtyjî); 
beutura,  TÎnu  de  fiee,  (vedi  syce). 

*  STCOMANTE,  s.  m.,  (fr.  Bjeeman- 
clen,  d'in  ooxij  .=  ficu,  si  ţiivttţ  =:  di- 
Tinatoriu);laQreci,pretensudit)tnu  dupo  . 
tioaAWde  Heu.  l 

*  SYCOMANTIA,  a.  f.,  (fr.  syooman- 
ele);  pretensa  arte  a  s'jcomantelui. 

*  SYCOMOBU,  B.  m.,  (fr.  Bj-cemore, 
oa*6^pOi,  aoxo|M)pio(,  d'io  oux^  ^  fion, 


'  ai  iLopâa  =  muru);  specia  de  muru  de 
genulu  ficului. 

•  STCOPHAGU,-o,  adj.,  (fr.  sjm- 
pb«f;e,  d'in  o&xov  ^  fica,  ei  ţa^eiv  = 
mâncare);  care  manca  fice,  care  se  na- 
trescu  cu  fiee. 

•  STCOPHANTARE,  V-,  syeophan- 
tari;  a  fi  sycophante,  a  professî  si  prac- 
tică sycophanti'a. 

'STCOPHANTR,  s.  pers.,  eycapUanU, 
(at>xo<piyn]i;,  fr.  sycophaDte,  d'in  oOxov, 
si  (p!xvElv:=:arretare,  denuntiare);  1.  pro- 
prie, cellu  ce,  la  Greci,  denuntici  pre  celli 
ce  espoitaa  fiee,  a  caroru  esportatione 
eri  opprita  prin  lege  si  gravi  pene;  de 
acf :  2.  in  nsula  de  astadi  commune, 
fij  calumniatoriu  :  infamii  syeophanti  ai 
virtutei  innocente;  unu  sycophante  de 
messerla,  feriti-ve  de  acestu  sycophante; 
b)  cavillatoria,  ammagitoriu,  insellato- 
riu;  c)  lingusitoriu,  parasitu,  scurra 
inepta. 

•  STCOPHANTIA,  s.  f-,  syeophan- 
tla»  (ouxotpttvrEa);  professione  si  fapta  de 
sycophante :  sycophantiele  acestui  negru 
sycophante  au  negritu  si  perdutu  muUe 
rep'itationi. 

•  SYCOPHANTIOSU,-a,  adj.,  gyoo- 
pbantloBDB;  plenu  de  sycophantie,  ca- 
lumniosu  si  calumniatoriu,  reu  de  gura 
si  de  m&na,  sau  mai  bene  :  bonu  si  de 
mâna  si  da  gura. 

*STCOPHYLLtI,  s.  m.,  Bycophjl- 
Inm ,  (auxâţuXXov) ;  specia  de  planta , 
malva  telbatica  =::  malra  atlrestrlB. 

•  SYC08E,S.  f.,  (fr.  syoose,  d'ia  a5xov 
fica);  tumore  ca  una  fica. 

•  8YC0TICU,-a,adj.,  (fr.  sycetlque); 
relativn  la  syeose  :  tumori  sycotice. 

•SYBNE,  s.  f.,  8yene,  (Soiîvi],  fr. 
Sy6ue);  celebre  cetate  a  Egyptnlui  re- 
chiu,  astadi  Sald  sau  AB^aan,  d'in  care 
espressioni  usuali  in  derivate :  1.  syene, 
s,  f.,  Byeae,  granitu  admirabile,  ce  se 
afla  in  vecinetatea  cotatei  menţionate; 
2.  syenitu.-a,  gyenltes ,  (fr.  eytinlte), 
a)  pers,,  locuitoriu  d'in  Syene;  b)  s.  reale, 
granitu  de  Syene,  si  pria  estensione, 
gena  de  granitu  asseminea;  e)  syeniti~ 
eu,'a,  adj.,  (fr.  syenltlţae),  care  cou- 
tine  s^(?ntA4:=granitu. 

•  SYENITO,  ect.,  ^«ăi  Syene. 


.yGooglc 


1414 


8TL. 


*  SYLLABA,  8.  f.,ijllâb*,(«>U^ii, 
fr.  BflUbe);  emissione  de  una  datÂ  a 
Tocei  :  una  syUaba  pate  fi  una  voecde. 
dero  nfUdb'a  pole  eoprende  si  «na  voca- 
le unita  eu  mai  mtiite  eotuonanti;  sjfl- 
laiele  se  formedia  dupo  legile  fonetice 
oile  UmM;  numertUi  $i  despar^H  gyl- 
laheU  wmieov»ntu;verttiriUsemesttra, 
in  limba  nostra.  ăupo  ntimerulu  gţ/lla- 
beloru;  eeîiu  mai  lungu  nersu  e  de  si»* 
setpredieee  syllabe;  ăupo  fltinKrttlu  syl- 
labdoru,  coventele  su  monosyllabe,  di- 
sijllahe,  trisyllabe,  polysyllabe;  nu  ade 
inco  formă  syllabeU;  a  nu  dice  syUaba 
i»  eonversaiione, 

•STIiLABARE=:«/ttoWre,  y.,  syl- 
UbM  ftruarflt  dlaoere  et  pronnntlaret 
(fir.  irlUber,  BjlUblger,  si  6peler);  a 
formi  si  dice  syUalte:  nu  seiii  inco  &en« 
syUabă;  peraieteti,  magistri,  a  face  pre 
inceputori  te  dica  bene  ai  correclu  fxa- 
care  ayUaha;  metoăulu  de  a  invetid  a 
lege  ai  acrie  prinayU(^Kireeeondemnatu 
(uta^  —  metaforice  :  nu  tete  descurcă 
primele  sylUAe  aUe  vietiei. 

*  STLLABAEIO,-a,  adj.  a.,  (fr.  bjI- 
Ubaire);  relativa  la  ayllaba,  la  ayllabe: 
formele  sţ/Uabarie  acriase,  metodu  sylia- 
bariu  de  lectura;  ca  sabat.,  a)  peraon., 
unu  syUabariu  ^c&re  invâtia  si  esser- 
cita  syllabele,  unu  începutoriu;  b)  reale, 
unu  ayllabariu^earts  de  ayllabaîu,  de 
invetiatu  rudimentele  de  lectura;  — 
vedi  si  ayllabiea. 

•SYLLABICtJ,-a.  adj-,  (fr-  srlU- 
blqne);  de  ayllaba,  relativa  la  ayllabe  : 
versuri  ayllAiee,  metodu  de  lectura  syl- 
labica,  scriptura  syllabiea,  coventulu  e 
unu  totu  ayîlabicu. 

*  STLLABIIlE,-esc«,  v.,  vedi  syHa- 
bare. 

*  STLLABISASB,v.,(fr.8ylUbi8er); 
vedi  ayllabare. 

*  STLLABISMir,  8.  m.,  systema  de 
a  invetiă  a  ayllabiaare  :  syllabiamulu 
aeproscriue  aatadi  ă'in  scalele  elementa' 
rie  ca  funeatu  desvoUarei  natwale  a 
mentei  copillareaca. 

*  8YLLABIST0,  a.  m.,  care  sylMisa. 

*  STLLABTJ,  a.  m.,  BjIUbns,  (ci6Ua- 
Şcc);  cataloţru ,  lista,  registru,  iodice, 
«onepectn,  etc. :  eyllabtdu  Vaticanului: 


SŢL^ 

ayUabtUu  atat*ilm  fiwmtiale  oU»  tiN|ie- 
rtulw. 

•'STLLEP8E,  a.  f.,  ijllepsli,  (a6X- 
y.fl'^ui,  £r.  iţllspi»,  d'io  a6v  ^  cu,  ai 
Xj]4itc  =  prendere);  proprie,  copreadere, 
coprensu,  applicatu  in  speciale  :  1.  syl- 
lepte.  prin  care  una  coventu,  d'infrase, 
concorda,  dnpo  intellesau,  saa  coprenan, 
nu  cu  coventulu  la  care  se  refere,  oi  cn 
ana  altala,  fia  nnmai  in  mente  aaa  si 
io  frase  :  ayUepae  de  mimeru,  âe  genu, 
de  eaau;  2.  syUepae,  prin  care  acelln-asi 
conventa  se  applica  in  acellu-asi  diacnraa 
ca  doae  senaari  differite. 

*  STLLEPTICU.-o,  adj.,  (fr.  ajUep- 
tlqae);  relativu  la  ayUepae  :  eonrirw- 
tione  aylleptica.  eongruenOe  syUeptiee. 

*  SYLLOGISABE,  v.,  (fr.  BflUstier; 
vedi  syllogiamu);  a  face  syUogiamu,  ayl- 
logiami,  a  trage  conaecentîe  d'in  pre- 
misse,  a  argumentă :  terramUu  eeUu  mai 
simplu  syUogiaa  cu  bonulu  seu  aensu. 

*  STLLOGISMATICU.-o,  adj.,  «yl- 
IftglBBitlcua,  (aoXXo7tcj[Lanx($c);  relativu 
la  syUogismu  :  traOatu  syUogismatieu. 

*  SYLLOGISMU,  a.  m.,  arUt^Unu, 
(csi>XXo7ta|i^,  fr.  BjUDglsme,— d'in  o&v 
;=  cu,  si  Xo^lCxidai  =  cogitare,  com- 
pntare);  forma,  proceaaa  logica,  prin 
care  cogitarea  deduce  d'in  doue  judecie 
unu  tertiujudecia;ceUe^^ju^ete  oile 
ayllogiamiUui  porta  si  nominale  de  pro- 
poaitioni  aUe  a^iUogismtdui;  propositio' 
nile  ayUogiamului  assumpte  ca  addeve- 
rate  se  dicu  premisse,  amendoue,  âro  i» 
parte,  premiss'a  cea  mai  geniale  se  da- 
ma majore,  si  cea  alta  minore;  proposi- 
tionea  deduasa  d'in  premisae,  se  dama 
conaecentia  aau  conduaione. 

*  STIXOQISTICARB.  t.,  (fr.  «jlto- 
Klatlqoer);  a  argumentă  in  form'a  logi- 
ca aau  ayUogistiea. 

*  STLLOGISTICU,-a,  adj.,  sjUofl- 
atloHB,  (ooXXoYuinxâ;,  fr.  sylUclatlqne); 
relativu  la  syUogismu  :  forme  syUogiiti- 
ce;  caten'a  syUogîatica  se  dice  sorite. 

*  SÎLPHIDE,  B.  f.,  (fr.  Bylpfaids);  fe- 
mininu  d'in  aylphu. 

*  STLPHU,  s.  m.,  (fr.  sjlphe);  nome 
datu,  in  evulu  mediu,  geniiloru  de  amen- 
doue aesaele  :  aylphii,  genii  elementari, 
poptUau  aendu  t»  evmu  msdiu. 


=y  Google 


SYM. 

STLYA,  sylvatieH,  sylvestru,  etc. 
Tedi :  sSva.  tăvaticu,  silvestru. 

*  SYMBIU,-a,  adj-,  (franc.  Bymble,— 
d'iii  abv  ^  ca,  si  ^(oc  =  viătia);  care 
viue  imperuna;  Bubst.  pi.  symbiele,  fami- 
lia de  ineeclie  din  oriiaeielminthoproc- 
teloru  tystice,  cari  in  eystea  loiu  co- 
prendu  mai  multe  animali. 

*  SYMBLEPHAEOSE,  s.  f..  (fr.  sjni. 
blâphartse,  d'ia  aiiv  zn  cu,  si  ^Xstţapov 
=  palpebra);  aderentia,  lipire  a  palpe- 
breloru.  mai  allessu  a  palpebrei  Bupe- 
rîora,  de  globula  oclului. 

«  SYMBOLA,  s.  f.,  s^mbola,  (ooii^o- 
Xij);  forma  femin.  d'in  symbolu,  se  ap- 
plica  cu  Bensula  speciale  de :  parte  de 
arţŢenti  ce  contribue  unu  convivu  la  unu 
ospetiu  facutu  in  commane,  collecta  de 
ospetiu  commune :  contrihutorii  symbo- 
teloru  pentru  ospeliulu  de  poi-tnâne; 
metaforice,  a)  bătălia  :  fora  eumptulu 
nostru  ne  stau  parate  symboîe,  (compa- 
ra popularea  iiasA :  a  mancă  hatalia); 
h)  vorbe  de  la  finitulu  mesei :  atari  erau 
synibolele  filosofului  de  la  (initulu  ospe- 
ţiului. 

*  STMBOLICA,  8.f.,Tedisi/m6oIicM. 

*  STMBOLICE,  adv.,  Bymbollee;  ia 
modu  si/mbolicu ;  a  seespreme  symbolice. 

*  STMBOLICD,-a,  adj.  e.,  sjmboll- 
«Dt,  (aD|t^oX(xâc);  relativu  la  aymbolu, 
ce  Berve  de  symbolu :  limba  symhoUea, 
cârti  symbolice;  ca  subst.  f.  reale,  sym- 
balIoB)  symbolie'a:  a)  scieoti'a,  artea 
$yn^oleloru ;  b)  totu  allu  symbohloru 
nnei  religione. 

*  STMBOLISARE,  v.,  (fr.  symb.Ii- 
f  er);  a  traduce  in  symbole  sau  prin  sym- 
bole  :  a  symboUaâ  cogitaiionile  seUe. 

*  SYMBOLISMU,  s.  m.,  (fr.  ejmbo. 
liime);  systema  de  symbole ;  in  specie  : 
a)  symbolismu  =:  stătu  primitiva  alin 
fUosofiei;  symbolismulu  filoaofiM  primi- 
tivuespremeadogmatele  selh  prin  sym- 
bole,  imagini  poetice;  b)  symboUsmulu 
naturale  e  allu  mai  totoru  religionitoru; 
inse :  c)  symboUsmulu  relipiosu  aUu  Gre- 
âioTU  fu  anthropomorphicu. 

•SYMBOLU,  pl.-e,  gjmbBlasj-nin , 
(ci&[LpoXo;,-av,  fr.  Brubolet  —  d'in  zhv 
=  cu,  Bî  ^dA^Xatv  =  aieptare,  punere); 
lemnu,  imagine,  âgara,  coveutn,  etc, 


prin  care  se  da  a  se  intellege  ceva  in 
moda  indirecta :  îeoneh  e  symbolulu  pa- 
terei, preeumu  cânele  e  symbolulu  fide- 
lUatei;  sSrpeîe  e  symbolulu  intellectio- 
net;  aerpele  e  inse  mai  vertosu  symbclulu 
ingratitudinei;  colârea  alba  e  si/mboltdu 
innocentiei;  sţ/miole  se  vedu  af/îssiate 
la  celle  mai  multe  officine;  pre  sigille, 
pre  monete,  pre  arme  se  impremu  sym- 
bole;  prin  symbole  se  intellegu  omenii, 
câtiâu  nu  se  potu  intellege  prin  vorba 
sau  scriptura;  totuşi  si  pre  longa  scrip- 
tura, vorba,  pictura  si  alte  moduri  de 
espressione  mai  dara.  symbolele  au  jo- 
catu  si  voru  jocâ  inco  mare  parte  in  es- 
pressionea  cogitariloru  omului; — in  spe- 
cie :  symbolu  sacru ;  symbole  sacre,  si 
absolute :  symbole  aUe  religionei  creşti' 
niloru  su  sacramentele :  eucharistî'a,  de 
essemplu,  e  data  sub  symbolulu  pânci  si 
vinului;  diro  symbolulu  symboldoru 
unui  crestinu  e  crediulu  in  unulu  Dom- 
nedieu  în  trei  persone. 

*  SYMELIA,  8.  f-,  (fr.  ajm^lle),  stătu 
de  symeîu. 

*SYUELICI7,-a,adj.,(fr.Bfra61[qae); 
care  are  caracterie  de  symdu. 

*  SYMELU,-a,  adj.  s.,  (fr.  symftle, 
—  d'in  nhv  =  cu,  si  (JiXoi;  =  membru); 
eellu  care  are,  in  sene,  membrde  sea- 
suali  alle  unei  parecla  fuse  imperuna  : 
symelii  su  ă&ro  monştri. 

•SYMMETRIA,  s.  f.,  BymmetrU, 
(at)|i.ţietp[ii,  fr.  Sf  mniâtrle,- d'in  o&v:=cii, 
si  [UTpov=mesura);  stătu  de  symmdru, 
proportione  st  armonia  a  partiloru  ii- 
nui  totu  :  symmetria  formosa,  plăcuta; 
symm^tri'a  corpului umanu,  scrupulos'a 
symmetria  a  omamentcloru  ar(^iteeio- 
nice;  symetrSa  e  unu  elementu  in  for- 
mosulu  totoru  artiloru;  —  despre  ori- ce 
ordinată  in  certe  proportioni :  symmetri^a 
discursului,  frasihru,  perioddoru;  sym- 
metri'a  stylului  poeticu  stprosaicu;  sym- 
metria musicale, 

*  SYMMETEICU,-a,  adj.,  (fr.  sjmiii*- 
trlqne);care  are  symmetria :  ordine  sym- 
meirica  ,  compositione  symmetrka,  pe- 
riodusymmetricu,eăificiesymmetriei;po- 
lyedru  symmetricu,  figure  geometrice 
symmetriee,  corpuri  crisiaUine  symme- 
trice. 


=y  Google 


1416 


SYM. 


*  STMMETEISABE,  v.,  (fr.  iijmmti- 
trlser);  a  face  symmetrieu,  a  dispune  in 
sţfmmkria :  a  symmetriaâ  frasile,  si  in- 
transitivQ  :  frasHe  aytnmetrtsa ,  aceste 
parii  nu  symmetrisa. 

*  STMMETROCARPU,-a,  adj.,  (fr. 
gjrmmitrvesrpe,  d'it)  afi^^stpoi;^  sixixpKâi 
=  pericarpu);  alin  carni  pericarpu  se 
pote  desp^  in  doue  mediet^ti  perfectu 
pari  symmetrice. 

*  SYMMETR1J,-«,  adj.,  sfinmfitrps, 
(t36li.ţteTpoc,  d'in  ouv  =  cu,  si  (i^pov  =: 
mesura);  ammesuratu,  adaptata,  ade- 
catu,  accomodatu,  proportionatu,  etc.  ; 
calităţi  symmetre  fientiei,  parti  aymme- 
tre  pârtilor»,  eapu^ymmetru  corpului, 
petiore  symmetre  staturei. 

*  STMMrSTU,-a,  3.  pera.,8jmniy8t*, 
(ot>[j.tL£)onr]i;,  d'in  o6v  =  cu,  ai  [i.oarr]i;=r 
initiatu);  cellu  initiatu  imperuoa  cu  al- 
tuia, cosacerdote,  sacerdote  eoUegu. 

«  STMFASMA,  pl.-mafc,  s^mpa^ma, 
('sb^Tcaapa) ;  pulbere  de  presaiatu ,  ia 
specie,  pulbere  medicale. 

*  STMPATHIA,  B.  f.,  uympathU, 
{m^ici^sia,  ^  d'in  mv  ^  cu,  si  itd^ţ 
^  affectu,  passioue);  relatione  de  stătu, 
de  sensu,  etc,  ce  essiate  intre  unu  ce  si 
altu  ce  :  anticii  credea  eo  prin  sijmpa- 
tkia  se  uniea  aurulu  cu  mercuriulu, 
eo  sympathia  eră  intre  ferru  si  mag- 
nete,  eo  una  aympathia  universale  legă, 
cdlegâ  partilt  t4nit>ersttltit,  si  manfinea 
ordinea  lui;  in  loeulu  sympatkiet  punu 
recenta  afinitatea,  attractionea,  gravi- 
tationea ;  in  specie  :  fora  stjmpcUhia 
nu  se  lega  honu  eonjugiu  intre  unu 
barbatu  si  tnuliere;  fora  sj/mpatMa  in- 
tre  doui  nu  se  inclaga  amiciţia;  sentimu 
sţ/mpathia  de  dorerile  si  plăcerile  al- 
tui-a;  prin  sijmpathia  ridemu  cu  celU 
ce  ridu,  prin  sympathia  plangemu  si 
laaimămu  cu  ceUi  ce  plangw  ai  lacri- 
ma; e  una  simpathia  intre  organele  celle 
mai  departe  alle  corpului;  prin  aimpathia 
dorerea  petiorului  se  sente  si  in  eapu; 
prin  simpathia  si  colorile  se  adjuta  si 
plaeu  mai  multu  odttlui. 

*  SYMPATHICU,-»,  aJj.,  (fr.  Bjmpa- 
tblqna);  relativu  Ia  sympathia  :  ealiiâti 
sympathice,  mişcare  sţ/mpcUhica.  nervi 
stfmpathici;  a  fi  sympathicu  unui  otnu. 


sm 

unei  muUere,  unei  partUa;  a  fi  aympa- 
thicijunimeistudiose.professoriloru,  ar- 
matei. 

•  STMPATfflSABE,  t.,  (fr.  sţapi- 

thlser);  a  &^6  sţ/mpathia :  a  sympatkitâ 
m  eelli  assupriti.  cu  edlt  devotaţi  ftr- 
tufei;  amârea  si  paupaiatea  nu  sym- 
patkisa. 

•  8TMPATHISTU,  s.  m.pers.  {fr.BjM- 
pathlate);  care  pretende  si  susţine  co 
unicnlu  fonte  de  amore  si  de  odin,  nu 
si  de  indifftirentia,  sta  in  efAnviele,  ema- 
nationile  unei  persona  edtra  alta. 

•  SYMPERASMA,  pl.-ma(e.  {'my.ni- 
pa9|ia,  d'in  sOv^cn,  gi  itEpa£vetv=ter- 
minare);  specia  de  syUogismu  ca  con- 
clnsione  îmmediata,  fora  premisse  com- 
plete. 

•  STMPERTANTHIU,-a,  adj.,  (fr. 
sjmpârlanthâ);  care  are  coroUa  ai  calice 
unite  in  unu  ainguru  tubu  staminiferu. 

•  STMPETALICtI,-o.  adj.,  (fr.  «yi»- 
p6tal[que);  care  da  apparentia  de  corolla 
monopctala, 

•  STMPHASE,  8.  f.,  (o6iif  «3tg=:com- 
paritione,  fr.  HTBphkse);  emersione,  ap- 
paritione  simultana  de  mai  mnlte  astre. 

•  STMPHONIA,  8.  f.,  ifiiiphonla, 
(rm^fiăvia,  fr.  Sf  mplifliiiej  d'in  ahv  =  CU, 
si  rpoivii  =  70ce);  1.  consonantia,  si  jn 
specie,  consonantia  octava;  2.  coucerto, 
armonia  musicale;  verice  buccata  mu- 
aicale  destinata  a  fi  cantata  cu  mai  multe 
instrumente  cu  corde;  mai  allessu,  mare 
compositione  de  muaica,  destinata  a  fi 
cantata  ile  multe  si  varie  instrumente; 
adesea,  prin  abusu  :  orctiestr'a  in  oppo- 
sitione  cu  vocile ;  3.  melodia,  cantica 
melodicu;  4.  instrumentu  musicale,  mu* 
nitu  cu  pucine  corde;  — -  5.  gena  de 
plante  d'in  famili'a  guttifereloru. 

•  STMPHONIACa,-a,  adj.,  sjmpho- 
ntioug,  ((30[j.cpioviax(ic);  relativu  la  Bym~ 
phonia  =  musica,  armonia,  etc.  :  băr- 
baţi si  mulieri  symphoniaci,  organe  sym- 
phoniace. 

•  STMPHOBICARPU,-fl.  adj.  s.,  (fr. 
symphorloarpe);  care  piSrta  fructe  strinse 
in  glomu;  a.  ra.,  sympkoricarpuîu,  genu 
de  plante  d'in  famili'a  caprifoliacieloru; 
de  acf  ai :  symphorina.  s.  f.,  (fr.  ijm- 
phoriae);  genu  de  plante  ameiicaae. 


>yGoog[c 


sm 

•S"ÎMPHT0NEMA,8.f.,(fr.8/«phj»- 
niae);  Dtiugenn  de  plante  dîeotyledoDie 
d'in  f&mili'a  proteacieloru,  cari  crescu  in 
locnrile  limdse  d'in  NouVOllanda. 

•  STMPHYOSTEMONIU,  -  a ,  adj. , 
(fV.  Bfnplif  ustinone);  care  are  etamine 
concreBcate  :  plante ,  fiori  symfihyoste- 
monxe. 

•  STMPHYSANDKIA,  s.  f.,  (Bj-mpliy- 
landrle);  claasede  plante  cq  kaminele 
concrescute  prin  anthere. 

•  STMPHYSE,  8.  f.,  (a6ii9ooiî=:eoii- 
cretîone,  fr,  Hjmphjae);  eoncrescere  a  le- 
gamentelorn  osseloru  cu  articulationile; 
io  specie  pentru  certe  articulationi :  sţ/m- 
physea  pvhei.  aijmphysea  saeroiliaca. 

•  SYMPHTSEOTOMU ,  s.  f, ,  (fr. 
gymphf  B^otomle);  operatione  chirui^iea 
la  symphyse. 

•  STMPHTSEOTOMICUro  adj..(fr. 
Bfiaplija^otaDif  qufl);  reiaţi  vu  la  $ymphy- 
s&Âomia. 

•  STMPHTSIA,8.f.,(fr.8rinpliy8le), 
confusione  a  partiloru  Bes8iiali  de  una 
pareclain  acellua-asi  iadividuu,  confu- 
sîone  de  naiure. 

•  STMPHTSISTATU,-a,  adj.  s.,  (fr. 
symphyiilstâ);  care  are  tessutur'a  cellu- 
laria  continua  si  in  intra  si  in  afora, 
nefiendu  interrupta  prin  diapliragmate 
transversali;  subst  pi.  symphysistatele, 
secUone  de  plante  d'in  famili'a  thalas- 
siopbysiloru. 

•  STMPHTSIU,-a,  adj.,  (fr.  gjmphy- 
slen);  de  symphyse,  relativu  la  symphyse. 

t  SYMPHTSO-,  (gr.  a6j).gîuoiî=con- 
cietione) ;  in  composite  scientifice,  ca  : 
aymphysodactyli'a,  s.  f.,  (fr.  aymplifHO- 
daotjlle) ,  stătu  allu  celloi  sympfMfso- 
ăactyhi;  symphysodactylieura,  adj.,  (fr. 
fljnpbjHOdactyllque),  relativu  Ia  sym- 
physodactylia  ^u  l&  symphysodaciyln ; 
aymphy8cdadyla,-a,  a.  person.,  (fr.  sym* 
pkyeadMtylei  d'in  MxtnXo^  =  degitu), 
care  are  degitele  unite  iutr'unulu;  sym- 
fAysopsia,3.  f.,  (fr.  sjmphfsopsle,  d'in 
&^  =  ocla) ,  confuBioue  a  celloru  doui 
ocli  iu  unulu;  aymphysopUcu.-a,  adj.,  (fr. 
aynplij'soptlqne} ,  relativu  symphysop- 
^isymphysoscelia  s.  f.  (fr.  symphyBos- 
tiUţ,  d'in  oxeXtţ=::crure,  femore),  con- 
cretioue  a  celloru  doue  vaae  pelviane' 


intru  unala;  symphy80aedicu,-a,  adj.) 
(fr.  sjmpbjgoBQâllqae),  relativu  h  spm- 
physoscelia. 

t  SYMPHYT-,  si  symphyto-,  (gr.  o6p.- 
(potoţ  =^  concretu  sau  eoncrescntn) ,  in 
composite  scientifice ,  ea  :  symphyttxn- 
<%ariu,-a,adj.,(fr.fljraph7taiith£rd),care 
are  staminele  concreâcnte  cu  antheriele; 
symphytogynia,'a;  adj.,  (fr.  sympliyto- 
gjne,  d'in  -pv^  ==  femina) ,  care  are  o- 
variulu  eoncrescutu  cu  calicele;  symphy- 
totelu,-a.  adj.,  (fr.  synpbytotMe,  d'in 
^Xi]  =  mammilla) ,  care  are  ovariuln 
aderente,  concrescuţii. 

*  STMPHTTU,-a ,  adj.  part.  s.  sym- 
phytvD,  (o6[i^soTov,  fr.  BymphytDin);  unn 
genu  de  plante. 

•  STMPIEZOMETKTJ,  s.  m.,  (fr.sym- 
ptâiom^tre,  d'in  au{i,m^CE^v^coinpreme- 
re,  si  ;jitpov=:me3nra)i  instrumentu  de- 
stinatu  a  supplenf  haromeirulu  nautieu. 

*S  YMPLEGMA  ,pl.-  mate,  sy  mplesm», 
(a(>[i.;cXeY[i:A);  imbraciare,  complessu. 

*  STMPLOCE,  8.  f.,  symplooe,  (ai)(t- 
xXfixT],  fr.  Bymploqne);  complessione , 
in  specie  :  1.  figura  de  retorica,  prin 
care  acellu-asi  coventu  ae  repetesce  de 
mai  multe  ori;  2.  genu  de  plante  d'in 
famili'a  styracieloru. 

*STMPLOCTU,  pl.-e,  (fr.  Bjinplo- 
clon);  annellu,  prin  care  se  ţinu  capsu- 
lele fericeloru,  term.  de  botanica. 

•  STMPODE,  adj.,  (a6iJ,jrauî,  fr,  «ym- 
pode);  care  are  peHoreU  posteriori  «- 
nite  in  aripiore  :  pesci  sympodi. 

*  8TMP0SIACU,-o,  adj.,  sjmpoiU- 
OBB,  (<3D[i.7C03tc(x6c,  fr.  syMpssIaque);  re- 
lativu la  symposiu  :  eeUioni,  orationi 
symposiace;  a.  absol.  a)  m.  unu  sympo- 
siaeu  =  discursu  la  symposiu ,-  h)  pi.  f. 
symposiace-îe  =  scriptele  lui,  Plutarehu 
intitulate  symposiu, 

*STMPOSIAECHU,  B.  m.,(ou[t3toai(ip- 
X^li,  fr-  armposlarqne);  magistrulu  n- 
nui  conviviu,  la  antici. 

•  SYMPOSIASTD,  a.  pera.,  (ooiiito-, 
(xaatiij;,  fr.  sympoBlaBte);  cella  ce  liea 
parte  la  unu  symposiu,  la  unu  conviviu, 

•STMPOSIU,  pl.-e,  BympoBlum,  (şx>^ 
ffâoLov);  a)  conviviu,  ospetiu  de  pertre- 
cere  la  dille  iosemnate  si  festive;  b)  mai 
ţertoBU,  conviviu  de  iuvetiati,  iutellepti,' 


>yGoog  Ic 


i4ie 


8TM 


filosofi,  etc-,  ia  cnrsola  carni-a  fia-c&re 
conTiva  pronunţia  unu  discursn  :  conO' 
scutu  e  ceUoni  ettUi  admirabilele  dialoga 
aUu  lui  Platone,  itUiltdatu  sympositUu, 
la  care  aru  fi  leuatu  parte  Socrate,  Jl- 
dbiade,  Aristophane  si  alţi  illustri  doeti 
Greci  ai  aeellui  tempu. 

•  SmPSAXiMA,  fi.-mate,  srnp»!- 
■•,  {nb^ak^),  cântare  de  mai  mul- 
ţi împreuna,  mai  allessu  cântare  baseri- 
cesca. 

•  SYMPTOatA,  pl.,-»wte  {36[utT(0|La , 
fr.  sj»pt6iB«);  in  genere :  casu,  acciden- 
tia,eTemmentu,  evenimentu  reu  in  parte; 
— appllicatu  in  speciecuaensnia  de:  ve- 
ri-cs  scambare  in  unu  morbu,  Teri>ce 
semnu  ce  pronunţia  morbu :  symptomate 
forte  gravi  de  f^e  typhoide;  prin  es- 
teuBione,  lymptoma  =  semnu,  presa- 
giu,  etc. :  symptomate  de  tempuri  reUe, 
de  eedamiiiâi,  de  deeadentia,  etc. 

•  STMPTOMATICU ,-a,  adj.,  (fr. 
■japtcmatlqae);  de  symptoma,  care  e 
symptama  :  baUtlia  de  ptUsu  symptoma- 
tica;  semne  eymptomatice  de  stricarea 
si  rumperea  paeei. 

•  SYMPTOMATISAKE,  v.,  (fr.  a/mp- 
tomtlser);  a  observă  symptomatele;  a 
trage  si  conclude  ce  e  de  conclusu  d'in 
aeoil9  sjfmptomate;  metaforice,  a  pre- 
sagf,  predice,  prognostică. 

•  STMPTOMATISMU ,  b.  m.,  (fr. 
i7«pt«iBatlgiBe);  1.  systema,  doctrina 
de  a  observi  si  appretîă  eymptomatde; 
2.  ÎD  specie,  systema  de  medicina,  în 
care  symptomcdde  se  tracta  separate  si 
independenţi  unele  de  altele. 

•  STMPTOMATISTU,  s.  pers.,  (fr. 
87Bpt«»atlBte);  fautoriu  allu  sympto- 
moHsmtdm,  in  sensulu  de  sub  2. 

•  SIMPTOMATOLOGIA,  s.  f-,  (fr. 
tj»ptoBât»IOKlfl,  d'in  ci6[iimi>[JLa  z= 
Bvmptoma,  si  Xi^az  =  discursn);  ramu 
ulu  pâfhcklogiei  medicinale,  care  are  de 
obiecta  connoscenti'a  symptomaidoru. 

•  STMPTOMATOLOaiCU,-»,  adj., 
(fr.  S7apto»at«logl<|ne) ;  relativu  la 
sympicmaiologia.  si  la  symptomatdogu. 

•STMPTOMATOLOGISTU,  a.  pers., 
(fr.  sfnptcnaUlarlste);  cu  acellu-asi 
senan  ce  are  si  form'a  s^fwgiomatolQgu, 
care  e  de  preferită. 


STN. 

*  SyMPT0MAT0L0GU,B.per8.,(fr. 
B}'iaptoio«tolotţne);auctonu,profe830riu, 
medicu  versaCu  iu  symţiomatologia. 

*  SYMPTOSE,  B.  f.,  (a6(nr«iaiţ  = 
cădere,  cădere  rea,  decădere,  fr.  s^mp- 
tose);  de  perire,  macrire,  langedire, 
atrophfa,  scădere  a  totoru  poteriloru 
corpului  sau  numai  a  unei  paite  d'in  elle. 

tf  STN,  (oîtv),  prepositione  grâca,  care 
occurre  in  summa  mare  de  composite, 
synouyma  cu  lat,  eum,  eam,  con,  pre- 
cumu  se  plSte  ved6  d'in  numerosele  es- 
semple.  Fronunti'a  rom&na  ar  fi  sun. 

*  SYNAGOGA,  s.  f.,  synagoff.,  (oova- 
fwp),  fr.  BfDagagie);  congregatione , 
adunare  ;  in  specie  congregatione  a  e- 
breilom,  si  locu,  casa  unde  se  aduna. 

*  SYNALEPHE,  e.  f.,  şrnalepke,  (oo- 
vBiXottp)^);  junctione  a  doue  covente  in 
unulu,  cumu  :  neei-vnu,  nect-M»a,  veri- 
dne. 

*  SYNALLAGMA,  ţl.-mate,  sy»»!- 
Ugma,  oovdiXXaYiLct);  vedi  synallagma- 
tieu. 

*  STNALLAGMATICU,-o,adj.,  (sy- 
nRlUrnatlona ,  doyaÂXatfţLactxiiţ ,  d'in 
auvâXXa-]:[La  =:  synallagma  ^  transac- 
tione,  obligatione  mutuale,  de  la  ouvoX- 
j^dcrreiv  ^  a  scambă  unulu  cu  altulu,  a 
transîge);  relativu  la  sijnallagma,  care 
coprende  una  obligatione  reciproca:  eon- 
tractu  synaUagmatieu,  actele  synallag- 
matice  se  făcu  duple  cellu  puctnu;  con^ 
stitutionile  su  cddeverate  contracte  sy- 
nallagmatice  intre  principi  si  popore. 

*  8TNANCHB,  s.  f.,  sţnanehe,  (ao- 
v&T/iŢi,  fr.  sj-BBiicIe,  d'in  fi^x^'^^strin- 
gere,  strangulare);  apprendere  si  strin- 
gere  a  guttului,  angina. 

*  SYXANCHICC,-a.  adj-,  Bf  nanohf- 
flug,  (ouvaYxmd;);  relativa  la  synanche : 
doreri  synanehice. 

*  SYNANTHERIA,  s.  f.,  vedi  synan- 
theriu. 

*  SYNANTHERICU,-a.  adj.,  (fr.  bj- 
BAnth^rlţQe);  care  are  antherele  con- 
juncte una  cu  alta  in  unu  tubu  ce  trece 
prin  stylu. 

*  8Y5ANTHEEIU,.«,  adj.,  (fr.  sj- 
nanthftr^,  d'in  oawxvdtlv  ^  a  iniSorf  im- 
peruna);  care  are  stamiuele  conjuncte 
prin  anthere ;  flore  sgnanihsria,  ^aate 


=y  Google 


sra. 


141S 


tynaiUkerie;  sabat,  f.,  a)  aing.  synan- 
ăeria,  {Sr.  tjnnthttlti),  classe  de  plante 
ce  coprende  plantele  cu  standnt^  eon- 
jvneU  prin  atUhere;  b)  plur.  iţ/nanihe- 
ric'le,  (fr.  Bjnanthtries),  nome  snb  care 
se  coprendu  fainiliele  de  plante  alle  ci- 
coracielora,  corymbifereloru  si  cinaro- 
cephaleloru,  cari  aa  tote  ca  cuacterin 
distinctiva  commune  staminele  conjucte 
prin  attthere. 

*  STNANTHEEOGBAPHU,a.  f.,(fr. 
ajnanthjrof raphie) ;  parte  a  sy»attthe- 
rologiei.  care  coprende  descriptionea  to- 
totn  generiloru  si  specieloni  de  ordinea 
synanthoriăoru. 

•STNANTHEBOGEAPHICO,-«,adj., 
(&.  s7B»Btliftr»ţ;rapblqiie) ;  relalivu  Ia 
synantherographia  si  Ia  aynanterogra- 

•"SYNANTHEROQKAPHU,  a.  prea. 
(fr.  Bjnantli^nrraphe};  anctoriu,  profes- 
aoriu,  versata  in  synanterographia. 

*  STNÂNTHESOLOGIA,  a.  f.,  (fr. 
■fttâithâroloKle);  scientia  a  synatUhe- 
rieloru  :  tynanfherdlogi'a  presenta  ti 
unu  consp&^u,  ăvpo  ordinea  xhrondlo- 
giea,  de  antdyse  critica  a  totoru  hota- 
ni^iloru,  ce  s'au  occupatu  cu  synanthe- 

*  STNANTHEROLOGICD,-a,  adj., 
(fr.  Bfiiaiith6rol«ftiqiie);  relativu  la  sy- 
nanther<^ogia  :  investi gaiioni  synan- 
iheroîogiee,  gloaaologia  synaniherologi- 
ca,  geographia  ^nantherologica. 

*  STNANTHEBOLOGU,  a.  per8.,(fr. 
■jiUBUiâr*l»SKe);  versata  ia  synanthe- 
rotogia.    _____ 

•STNANTHEB0N0tfIA,8.  f.  {tjwn- 
th<r»B*Bl«);  parte  a  aynan&usrolo^, 
care  are  de  obiecta  connoscenti'a :  a)  ca- 
racterieloni  organisationei  si  functioni- 
lora,  ce  au  in  commaDi  tote  plaotele  or- 
dine! synaniherieXorui  t)  modificationi- 
lora,  ce  aceate  earaoterie,  orgaoiaationi 
si  functioni  presenta  in  fia-care  tribn 
naturale,  fiendu  aceste-a  commuai  celloru 
mai  multe  plante  alle  tribului. 

*  STNANTHERONOMICU,-o.  adj., 
(fr.  fljnanth JronomKliie};  lelativu  ta  sy- 
nanOteronomia :  caracterîe  synanthero- 


*  SraANTHEBOTBCHNIA.B.f.,(fr. 


njBinthâratechnle);  arte,  metodu  de  a 
studii  aynantheriele. 

*STNANTHEBOTECHNICU,-a,a(ij., 
(fr.  Bjnuthâroteehaiqne) ;  relativa  la 
synantherotecJmia :  legi  si  regule  aynan- 
theroteckniee. 

*  STNAPHE,  B.  f.,  (syn»phe,  aavxf^ 
=  conjunctione,  fr.  Sfsaphe);  CODJQnC- 
tione  de  tetraeorde. 

*  STNABMOPHTTO.pl.-e,  (fr.  bjh- 
armophlte  »  d'in  aovapp.âCEtv  =  a  foce 
ana  totu,  si  ţotâv  =  planta) ;  planta 
gi/nandra. 

*  STNAETHKOSE,  S.  f.,  (fr.  Bjwr- 
thrftse,  d'in  oby,  ai  SpdpoKib;  ^  articula- 
tione);  articulatîone  fisaa,  immobile. 

*  STNAETHBOSIAIE,  adj.,  (fr.  a jn- 
«rthrotUl);  relativa  Ia  synarthroae  :  ar~ 
tiadationi  eynarth-oaJăli. 

*  STÎIAKTHEU,-o,adj.i.,(fr.ijiiar- 
tiit«,â'in  s6v,sl  £pd-pov  =  articlii);oare 
e  formata  d'in  articulationi  forte  striose; 
3.  m.,  aynarthru,  gena  de  plante  d'in 
ordinea  synanthervioru. 

*  STNATHBOISMU,  a.  m.,  (oov*- 
dpoio[td;);  figura  retorica,  prin  care  ae 
accumala  mai  multe  covente  in  ana 
fraae,  mai  multe  propeaitioni  in  ana 
periodu,  etc.,  a  oaroru  semnificatione 
e  correlativa. 

*  STNATHBOPHTTD,  adj.  3.,(fr. 
«jnatbrophjtei  din  dova^poECscv  ^  ae- 
cumolare,  si  ţorâv  ^  planta),  care  are 
fmctala  aeeumuîatu  d'in  mai  multe  cârpe; 
si  absol.  a.  m.,  genu  de  plante  ca  aaae- 
mine  caracteria. 

*STKAULU,a.f.,  (oovooXta,  fr.  sjii- 
aiUe);  armonia,  concerta  de  /laiite  ce 
se  correapondu. 

*  STNAXAHITJ,  pl.-e,  (oovaSipîov, 
fr.  flfiiBxaire,  d'in  oâva^ic  =  collegere); 
collectione  abreviata  d'in  vieliele  aânti- 
lom :  aynaxmutu  (fin  diWa  sân^ru 
Apostoli  Petru  si  Paulu;  synaxariuU 
sântuUU  Joanne  bapte^eatoriutu, 

*  SYNAXE,  a.  f.,  ((î6ya£i<:,fr.8jMxe, 
d'in  aavâ.-j8Lv  ^  adunare,  atringere);  a- 
dunare,  ai  in  specie,  adunare  de  creştini 
la  inceputuln  creştinismului  pentru  oe- 
lobrarea  sântei  eena. 

*  STKCABPU,  s.  m.,  (fr.  ajmeuft, 
d'in  a6y,  si  xapntS;  =  fhiota);  fractu 


=y  Google 


U20 


STN. 


compositu,  proveoitu  d'in  mai  malte  o- 
varie.  cari  au  derenitu  carnose;  adnaa- 
tura  de  frncte  d'in  foUiculii  floriloru  de- 
TSDite  carnose. 

•  SYNCARPHU,  B.  m.,  (fr.  gjacBrphe, 
d'in  a6n,  si  xdpipâc  =  paliu),  gena  de 
plante  d'in  famîJi'a  synantlierielora. 

•  8TNCELLTJ,  a.  m.,  (fr.  sfncelle, 
d'in  a6v  ai  x^XK=:celIa);  proprie,  sociu 
de  cella,  applicatu  in  apecie  la  unu  mo- 
nacliu  puau  pre  longa  episcopu  aau  pa- 
triarchu  :primulu  d'inire  sţfneeUi  se  cla- 
ma protosj/tteeUu. 

'  »  STNCEPHALU,.o,  adj.,  (fr.  bji- 
<ieph«Ici>  d'in  <Av,  ei  xeţoX^  =  capu); 
care  are  capultt  uni^ucu  corpulu :  crus- 
tade  syneephale. 

•  STNCEBASTU,  adj.  part.  s.,  bjii- 
eeră8tiiB,(aDvxE(>a'3Tâv),-buccata,beutura 
d'in  ammesticulu  de  differite  ingre- 
dientie. 

•  STNCHONDROSE,  a.  f.,  oan^v- 
SpoKJtc,  d'in  <j6v,  si  ydvSpoţ  =r  cartila- 
gine);  articulatioue  de  doue  osae  prin 
cariUagine. 

•  STNCHONDROTOMIA,  a.  f.,  (fr. 
srnchtadroUml*),  sectioae  a  symp^set 
palanului. 

•STNCHONDEOTOMICU,.a,  adj., 
(b.  srneboDdrvtoalqne) ;  relativu  la 
synehondrotomia :  opcraiione  aynchon- 
drotomica. 

•  STNCHRESE,  s.  f.,  (o&txP^'^î.  &• 
ajncIir&Be);  unione  a  doue  vocali  in  unu 
diftongu. 

•  8YNCHBISMA,  ţl-maie.  syBchrls- 
■»«  (o6Y^pLa[L(x){  nnaura,  ungere;  in  ape- 
cie  :  ungere  cu  sânlu  miru. 

•  STNCHRONICU.-o,  adj.,  (ouYxpo- 
vo(,  fr.  B7uehr*iilqti«),  care  e,  se  pertrece 
in  acellu-asi  tempu,  in  acea-aai  epoca 
cu  alte  evenimente,  de  si  in  differite  lo- 
curi; evenimente  synchronice,  metoăulu 
de  narratione   syncfwonica ;   talelîele 

in  unu  conspect» 
e. 

J,  s.  f.,  (ovTXPo- 

ie)j  identitate,  si' 

i  evenimente  cu 

altele,  de  si  pijte  intercede  diferenţia 

de  locu :  synekronistmdu  oseiUationUoru 

adompwdtde. 


^       SYN._ 

*  SYNCHRONISTICU ,-« ,  adj-,  (Fr. 
ajnebronlstlqne);  relativu  la  sgnchro- 
nismu,  fabeîle  synchronistice, 

*  STNCHRONI3TD,-o,  adj.,(fr.8|«. 
ofaronlste);  in  acellu-aai  aenau  eu  alia 
formei :  si/nchronu.  care  e  de  preferitu. 

*  SYNCHBONIU,--:!.  adj.  ai 

*  SYN0HHONn,-a,  a  dj.,(o5-rxpovoî, 
fr,  fljnohroiie,  d'in  a5v,  ai  ^pfSvoq  =: 
tempu);  care  se  pertrece  in  acellu-asi 
tempu,  in  acellu-asi  interrallu  :  osdUa' 
tioni  synchrone,  vihrationt  aynchrone, 
curba  synchrona  sau  siinchronia. 

*  STNCHRONOLOâiA  ,  a.  f. ,  (fr. 
BjBebroBologle);  tractatu  de  celle  syn- 
chrone.  de  si/nckronistnu. 

*  STNCHTSE,  a.  f.,  (o&yx'""î=con- 
fusione,  fr.  gfuelifse,  d'in  mfyiav  ^ 
coufundere);  confusione,  perturbatione, 
disordine,  in  specie :  confuaione  a  frasei 
prin  transpositioni  fortiate. 

*  SYNCOPALE,  adj.,  (fr.  sjiieopal); 
de  syneope  ii\isyncopi:  febre sţ/ncopăle. 

*  STNCOPARE,  T.,  sjnoopare,  (fr. 
3ifncop&-);  1.  a  cada  in  syneope,  a  face 
syneope;  a  lesaină;  2.  a  produce  assâ- 
mine  syneope;  3.  a  auppreme  una  litte' 
ra,  una  syllaba  d'in  unu  coventn  :  a 
sijncopâ  finalea  vorbei;  covente  synco' 
pate, 

*  SYNCOPE,  B.f.,  syneope,  (auŢxoTnj, 
fr,  sfiicope,  d'in  o6v ,  si  xintav  =  t*- 
liare);  1.  suspensione  subitania  a  actio- 
nei  C0rdeî=:ănimei,  iasocita  de  inceta- 
rea  respirationej,  sensationiloru  si  mo- 
tioniloru  volantarie  :  lessinu,  cădere 
in  lessiou,  lessinare,  etc;  2.  syneope 
^uppressione  a  unei  litterasau  syllaba 
in  mediioculu  unui  coventu;  3.  syneope 
mnaicale  .=  prolongarea  unei  nota  dis- 
cordaate  apre  a  produce  una  dissonan- 
tiainainte  de  una  cadentia  muaieale. 

*  S YNCOTYLEDONATU ,-a,  adj. , 
(fr.  Bf  nootf  l^donfi,  d'in  ahv,  si  xotuXs- 
Stiiv  ::=  cotyledone);  care  are  celli  doni 
cotyledoni  uniţi  si  confusi  in  una  massa. 

*  SYNCRANIU.-o,  adj.,  (fr.  >iyi>era- 
nlea);  care  tine  stiinsu  de  craniu. 

*  STNCRASE,  s.  f.,  8jnor«iil8,(o6r- 
xpaai;,  fr.  syncrase);  mistione,  commi- 
atione,  fnsione,  mesticatura. 

*  SYNDACTYLU,-o,  adj.,  (fr.  tjw 


=y  Google 


8TH. 


1421 


dsetjle);  care  are  ăegitele  conjuncte  cu 
un&  strimta  membrana;  sabat,  p).,  syn- 
dactyîele,  familia  de  passeri. 

*  SYNDESMOGRAPHIA,  a.  f.,  (fr. 
sf  ndeimofrftphle,  d'in  a6vSea(L0(  =:  le- 
gătura, si  7p^<pE(V  ^  descriuere);  parte 
a  anatomiei  ce  are  de  obiectu  deserip- 
tionea  Ugamenteloru,  legatureloru. 

*SYNDESMOGBAPHIC0,Ni.  a^j-, 
(fr.  8f  ndesmographlqBe^  relativula  ayn- 
desmograpMa. 

*  SYNDESMOGRAPHU.s.  per3.,(fr. 
tjjideaH0{rrapbe);aactoriudesyn(îe8ino- 
graphîa. 

*  STNDBSMOLOGU,  a.  f.,  (fr.  bjq. 
desmoloKie,  d'in  s&ySEOiMg  :=  leg[atura, 
si  X6^oz  =:  discursu);  parte  a  anatomiei 
ce  are  de  obiectu  usulu,  applicarea  le- 
gatnreloni. 

*  SYNDESMOLOGlCU,-a,  adj.,  (fr. 
B}adeBm*loKiqiie);  relativu  la  syndes- 
mologia. 

*  STNDESMOLOGISTU,  8.  pers.,  (fr. 
8jideBn*l»ţlste);  in  acellu-asi  eensu  cu 
sţ/ndeanu^gu,  care  o  de  preferită. 

*SyNDESMOLOGir,  3,  pera.,  (fr. 
a;DdesiB*l«f  ■«);  occupatn  saa  versatil 
in  syndcsmologia. 

*  SYNDESMOTOMIA,  s.  f.,  (fr.  ayn- 
deinatOBiIe,  d'in  a6vSe<ip.oi;  =:  legatara, 
81  coft-ij  =:  secţiona);  disssctione  a  lego' 
mmteloru. 

•SYNDESMOTOMICD,-a,adj..  (fr. 
8rBdeBjn»t*Blqae);  relatiTU  Ia  syndes- 
motomia. 

*  STNDICALE,  adj.,  (fr.  syndlcal); 
de  syndieu,  relativa  la  syndieu  :  func- 
tioni  synăiedli,  auctoritate  ayndieaie, 
camera  syndicaie. 

*  SYNDIGAEE,  v.,  (fr.  srndlqner); 

1.  a  fi  aytidicu,  a  fanction&  ca  si/ndieu; 

2.  prin  estenaione,  a  observa,  critică, 
censuiă,  mustră. 

*  SYNDICATU,  s.,m.,  (sjudlcat); of- 
ficia  de  syndioi,  si  corţvln  syndidloru. 

*  SYKDICU,  s.  m.  pers.,  sfodloua, 
{aovSai4i,  fr.  Sfodlo  si  aţndlqiie);  1.  pa- 
ttODn,  advocata,  prţtcaratoria  in  genere, 
âro  in  specie  :  procuratoriu,  mandata- 
rio,  no^ria  allu  acei  commune,  unei 
societate,  unei  nnione  de  omeni;  syn~ 
ăicii  eommtmiloru    rurali;  syndiculu 


ccmierei,  corpului  de  notari;  2.  mai  ver- 
toaa,  in  oestioni  de  fallimente,  syndieft 
=^ella  insarcinatu  a  representă  mass'a 
creditorilora;  3.  in  parte,  a)  syttdicu=: 
prima  magiattatu  allu  Genuei;  b)  syn- 
dicu^indjviduu  inaarcinatu  a  easerci- 
tă  patronatala  cotra  marinarii  si  fami- 
liale loru  depărtaţi  de  centrele  de  po- 
pulatione  marina. 

'  SrNDBOME,  8.  f.,  (OTvSpotiTi  = 
concursă,  fr.  sfodrone);  comptessaln 
aymplomatdoru  unui  morbu :  ayn^omc 
plethorica. 

*  SYNECDOCHE,  8.  f.,  Brneedoobe, 
(auvEX^o'/iJ,  fr.  sfneodoche  si  syneedo- 
qne);  proprie,  conceptione,  comprensione, 
inse  in  parte,  figura  retorica,  tropu,  prin 
care  unu  coventu  se  applica  in  aeosu 
nouu,  augmentandu-se  sau  deminuen- 
du-se  comprensionea  lui,  asia  oo  par- 
tea se  pune  pentru  totu  si  viceversa;  a- 
siă  si  :  caufi'a  pentru  effeeht  ai  effeetulu 
pentru  eausa,  «nu  nome  propriu  pentru 
unulu  appellativu  ,  etc.  :  şyneeăochile 
vinu  forte  ăesusub  penn'a  scr^loriloru. 

*  SYNEGDOCHIGE,  adv.,  iiyiiB«d»- 
chloe;  in  aynecdoche,  in  aynmtochi :  .^- 
necdochice  se  intellege  fofulu  (Cin  parte. 

*  SYNECDOCHICU,-«,  adj.,  bjom- 
doohlcus;  de  synecdocJie,  espresBu  in  ay' 
needoche :  tropi  ayaecdoehici. 

*  SYNECHIA,  B.  f.,  (auv6x«a  =coe- 
rentia,  aderentia,  fr.  b;  nâoble,  d'in  aby 
si  Sx^iv=z&vei6,  tinere);  ia  genere,  oon- 
Unuitate,  aderentia,  coerantia;  iaae  ip 
specie,  aderenti'a  iridei  odului  la  cor- 
ni'a  acestui-a. 

*  SYNECPHONBSE,  b.  f.,  oovfa- 
ip&vooi^,  d'in  o6y-ix-^veiv);  scotereauaiaî 
syllabe  prin  coUiaione :  eiisionea  unei 
syliabe. 

*SYNEDBEUA,  8.f.,  (fr.  ByiedrelT 
le,  vedi  ai  aynedru);  gouu.dfl  plante 
d'in  ordinea  syaantherieloni ;  vedi  si 
aynedrellatu. 

*  SYN£DBELLATD,-o,adj.,  (fr.  ij»6r 
drelU);  formata  ca  aoa  synetbreUa;  subst. 
pi.  synedreUeUe~U,  divisione  de  planta 
d'in  aectionea  heliantliteloru,  cari  aude 
t;pu  genulu  synedrella. 

*  SYNEDRlU,pl.-e,(OTvi8piov);con- 
sessu,  consiliu,  senatu;  in  specie  :  J|/nc- 


=y  Google 


149S 


STN. 


dritdu  ^eiloru  :  membrii  syncdriuUii 
ddibtra  atupt^a  cesMoMiloru  de  legi  di- 
vine si  umane. 

*  8TNEDSU  ,-0.  adj.  s.,  ijDedroa , 
(abvsjpoţ,  d'in  <i6v,  si  SSpa  ^  siede, 
BcamnD);  cella  ce  siâde  ca  alţii  imprenna, 
in  specie,  membra  de  conBilia. 

*  STNEMATICU.-o,  adj.,  (fr.  ajvt- 
■atlqne);  relatirn  la  synema  :  substatt' 
iia  iynematiea. 

*STNEMA,pl.-fKif«,  (&.i}B&tde,d'ia 
o6v,  si  v1}|fca=fini);  Grele  stamineloracer- 
torn  plante;  tota  corpnla  formata  prin  n- 
nionea  doaoru  sau  mai  mnltoru  etamine. 

*  STN'EMHENU,  s.  m.,  sfnetaneiaH, 
(oovxff^vtiv,  fr.  BjnenMânon);  propriSf 
ceva  deilegatu,  eonjunelu;  inse  in  spe* 
cie,  gena  de  tonu  musicale  antica,  cao- 
tatn  pre  tertiiilu  tetraeordu. 

*  STNBEBSB,  b.  f.,  (mvalpsacc,  fr. 
■rM^riie);  contractione  a  doae  vocali, 
fora  inse  se  pâra  prin  acesta-&  veri-nna 
Tocale,  impreunandu-se  in  udu  difiongu. 

*  STNERGIA,  8.  f-,  (OTwăp7Bia=col- 
loerare,  fr.  «jBergle);  concursă  alia  lu- 
crare! mai  mnltom  organe  in  economi'a 


•8TNERQICtJ,-a,  tâj.,  (fr.  9t««- 
rtq««);  rslatiru  la  sinergia. 

*  STNESE,  8.  f.,  arneals,  (oâvoatc,  fr. 
•  jiiga);  1.  comprenaîone ,  intelligentia; 
2.  eom[deBbB  ¥«giilata  de  covente;  3.  n- 
ntild  d'in  eonii  gnostieiloru. 

■»  STNEVROSE,  s.  t,  (fr.  jyniVrMe); 
1.  parte  alba  a  corpnlai :  nervi,  tendini, 
le^mente,  etc.;  2.  articalationo  prensa 
pnn  legamente. 

*'8TNGENISIA,'s.  f.,  (fr.  BSnzini- 
■fe,  Tedi  âyngene^,  d'in  care  synge- 
ntMia  femin.);  classe  a  Bjstemeiki  Lin- 
neu,  in  care  plantele  an  etaminele  con- 
orescate,  allipite  prin  anthere. 

*  SYNGENESIACU  ai  syngenesxea.- 
a,  adj.,  (fr.  *;iiK<n<slqne);  relativa  la 
«jm^encm  :  plante,  generi  de  plante 
sgngenesiaee  aau  syngenesice. 

*  STNGENBSIU,^.  adj.;<fr.  *yiig«- 
■^«  ,  d'in  ooTl^wKî  =  generatione) ; 
eare  are  stamfael»  cotiefeseute.  allipite 
prin  anthere;  vedi  si  $ptgenesta,  care 
nne  deHMta''(8m.  ?tBg.  sau  neutra  pi. 
i'lv-vgngenetiu- 


*  SYNGNATHO.-a.  adj.  8.,(fr.  bj». 
^athej  d'in  a6v,  si  'p<âdo{.=falca,  bucea); 
care  are  faîei,  bueee  aprope  aderenţi;  a. 
m.,  syngttatu'la,  gena  de  pescî  ce  are 
mat  bene  de  patndieci  de  specie. 

*SYNGKAPHA,  s.  f.,  ■rnffrapbi, 
(ao77pafij);  scrissa,  inscrissn  de  detorfa. 

«  SYfTGBAFHU,  s.  m.,  sriiKrapka*, 
(abTYpoţoC.  fr.  sjnţrsphe);  1.  contracta 
in  Bcrissu;  2.  acta  in  scrisan  dopla  in- 
tre creditoriu  si  debitoriu;  3.  scrissa  de 
trecere  libera,  paisaportu. 

*  SYNIZESE,  B.  f.,  BjnlzcBli,  (sovE- 
Ctin<,  fr.  ajnli&Be);  contractione  de  doae 
vocali;  vedi  si  tyncreae. 

*  STNNERVOSUra,  adj.,  (fr.  tjntr- 
veix);  care  are  nervi,  fibre,  cecoorergo 
cotra  capitala  foliei. 

«  STNOGHITIDIS  si  synot^ite,  s.  £. 
•r««ehltiB,  {oovojînz,  fr.  iţBoeklte  si 
Bynoeblde);  patra,  cu  Care  farmecatorii 
greci  pretendea  a  tinS  pre  loat  ambrele 
mortiloru  evocaţi. 

*STNODALE,  adj.,  B7D»diIlB,  (fr. 
a;ii«dal);relativula8yno<iN :  adunantia 
synodale,  conatittUioni  ti  regtdameate 
ayn  odtdi,  măritai  agnodcUt;  seamnu  sgm- 
odaie. 

•8TNODICU,'0,adj.,87BomBBi,((nv- 
oStxdC,  fr.  BjBOdlqne)  ;  relativa  la  syn» 
odu,  1.  in  senanlu  de  sub  I. :  dtcitioni 
synodice,  epistole  synodiee,  condenma- 
tione  si  eseommunieatione  tynoAica; 
2.  in  sensaln  de  sub  2. ;  htna  synodiea, 
revoltUionea  synodiea  a  lunei  si  terrei; 
— absol.  m.  synodieu'îu.  sau  f.  synodi- 
c'(i=:collectione  de  deciasioni  synodiee. 

*  3TN0D1TU,  s.  pers.,  ijmUU,  (mv 
oSCd);,  ît.  sjDodIte) ;  1.  membrn  alia 
synodulw;  2.  monachn,  mai  allessâ  mo- 
nachi  ce  vina  ia  commune,  si  pthi  ur- 
mare in  commnnitati. 

*  STNODONTE,  e.  m.,  (mvâSoat;,  fr. 
ijDOtlvnte);  genu  de  pesci  cu  lietUH 
atrlnsn  combinaţi. 

*  STNODONTITE,  s.  f.,'Brni>*rtWH». 
(aomSovdwz);  1.  unu  pesee  dţn-flovîiila 
Ifilu;  2.  naa  petra  pretiosa^weVar  afli 
in  creerii'pescelai  synodonte. 

*  SYNODU,  9.  m.,  BjntiM,  iţAvt^iK, 
fr.  Bf nei)e) ;  1.  adunantia,  congressa, 
conciliu  :  synodtdu  de  la  Nieea  si  de  la 


=y  Google 


Carthaginea;  aeeUe  ă<»*e  syHode  si  alte 
cin  ci  fura  synode  universali;  inse  se  ţinu 
ai  synode  particulari :  synodu  generale 
dllu  unei  terre,  aUu  unui  poporu:  syn- 
odu promneiale  ,  synodu  eparehiale ; 
2.  in  altn  sensu,  a)  synodu  =  codjudc- 
tioDi  de  astre;  b)  sy»odw=g6na  de  pesci; 
redi  synodonte. 

♦STNONYMU,  a.  f.,  BfaonjnU, 
(oovuvDtiia,  fr.  BjntnTHle);  stătu  de  syn- 
onymu  :  synonymia  de  nomine  pro- 
prie, de  nornine  appelative;  synonymi^a 
eoventeloru  diverse  in  forma,  diro  unite 
prin  eensu,  e  fundamentale;  aoâsta  sy- 
nonymia merita  mare  atteniione  de  la 
vorbitoriulu  satt  scriptoritduunei  limba. 

*  STNONTMICU,-a,  adj,,  (fr.  syio- 
■jniqne);  relativn  l&synonymta,\aunu 
synonymu  :  covente  synonynâee;  s.  t., 
reale,  synonymica  ^  arte  eaa  sdentia 
de  a  distinge  synonymele,  dea  coanâsce 
si  appHcă  synonymi'a;  in  acestu  intel- 
lessn  Bi  form'a  synonymia  ensasi. 

*  STNONYMISAKE,  v.,  (fr.  .jnonr- 
lalser);  1.  a  tacB  synonymu;  2.  a  fi  syn~ 
onymu;  3.  a  cercetă  synonymi'a,  a  face 
cercetări  synonymict. 

*  STNONTMISTQ,  a.  pera.,  versata 
in  synonymiea.  occnpatu  en  synonymi'a. 

*  STNONYMU,-a,  adj.  s.,  {aowivoţwţ, 
fir.  fljnoiijin8,d'iua6y8Îm'0[tcu=J>vo^a=: 
nome);  nn  care  are  acellu-asi  nome  si 
care  e  anmai  homonymu,  ci  caro  are  a- 
prope  acellu-aai  sensu  .-  synonyme  su 
coventele,  de  regula,  numai  prin  sensu; 
potu  inse  /S  mai  muUu  sau  mai  pueinu 
synomyme  intre  sene  prin  relationile  de 
sensu;  ca  snbst.  m.  unu  synonymu,  p], 
synonyme,  ceva  synoitymu,  coventu  «/• 
nonymu. 

*  SYNOPHITU,  B.  m.,  sroophltea, 
(oovoftn];);  patra  pretiosa  nominata  ai 
galactica. 

*  SYNOPSE,  3.  f.,  srnspstB,  (<Aw- 
fu:,  fr.  Bjnopsla);  coDspectu,  prospecta, 
indice  Bcnrto,  arruncatura  de  oclu  asa- 
pt'a  nnei  scientia  :  synopsea  florei  unei 
provincia,  unui  districtu ,  unui  judeciu ; 
a  espune  tota  scienti'a  in  una  gynopse. 

•STNOPTEBU,-a,  adj.,  (Fr.  synop- 
tice,  d'in  aftv,  si  jrteptSv  =  aripa);  care 
are  aripiorele  pelviane  unite  sau  lepite 


sm 14» 

la  margine;  subst.  pi.  synoptertiU.  fami- 
lia de  pesei  gnathodonti  tLetarodermi. 

*  STNOPTICO,-a,  adj.,  (fr.  gynopU- 
qae);  de  synopse,  aptu  la  conspectn,  a 
se  imbraciă  in  totu  cu  nna  arruncatnra 
de  oclu  :  tabdie  synoptice,  memoriu  oi- 
fabetieu  si  synoptiat. 

*  STNORIDE,  8.  f.,  BjBffrli,  (oov»- 
pbz);  jngu  de  jamente,  pareoliîa. 

*  SYNOKHIZD,-a.adj.,(&.gynopMf^ 
d'in  o6v,  si  ^tCa  =:  rădice);  care  are  ra- 
dic9  puânu  lipita  eu  perisperm'a  la  ea* 
pUu. 

*  STNOSTEOGBAPHIA ,  s.  f.,  (fr. 
■;iiOBtâ*graphle);  parte  a  anatomiei  ce 
deacriue  articulationile. 

*SYN08TE0GBAPHICD,-«,  adj., 
(sţnAaUographlqu);  relativii  la  syno- 
steographta. 

*  STNOSTEOLOGIA,  a.  f.,  (fr.  tpi- 
«BUolo^le);  tractata  deapre  artienia- 
tioni. 

*STNOSTBOLOGHCU,-a,  adj.,  (fr. 
BfiiAstiftIoglqiie);  relativa  la  synosteo- 
logia. 

*  STNOSTEOTOMIA,B.  f.,  («mBito»- 
tomie);  dissectioae,  preparatiose  aiui- 
tomica  a  articalationilMru. 

*  SYN0STEOT0MICO,-a,  adj*,  <fr. 
sr>oBtti»UBlque) ;  relativa  la  gynotteo- 
tomia. 

*  STNOTIA,  a.  f.,  (fr.  BynotU);  atatn 
monstriiosu  de  synotu. 

*  STlfOTICU,-a,adj.,(fr.  ijtwtlqB*); 
relatiru  la  synotia  sau  Ia  aţnotu. 

*STNOTU,-a,  adj.  s.,  :(ir.-«ybote, 
d'in  a6v,  si  ou;,  &k6<:  =  orecla);  1.  care 
are  uredde  conjuncte;  absolute  s.  m., 
aynotu-Ut,  liliacula,ve8pertallu]D;  2.  care 
are  oaa.facia  cu  patru  urecle. 

*  SYNTACTICU,-a,  adj. ,  (oovtaxtt- 
7l6^,  fr.  BjDtactlqoe);  relativii  la  Ai/n- 
taxe,  prinâpie  syntaetice;  parte  syntae- 
tica  a  grammatieei :  vedi  si  sţ/ntaxicu; 
s.  f.,  syntaetica^syntaxe,  arte  de  a  dis- 
pune regulatu  coventele  unei  limbe  in 
fraai  ai  peiriode,  (vedi  syntaxe.) 

*  8YNTAGMA,  ţl.-mate.  ((J5vra7jia, 
fr.  sfntRgme,  d'in  <Av,  ai  tânsiv^ordi- 
nare);  ordine,  lucru  pusu  in  ordine;  in 
specie,  tractatu  metodicu,  sjstexoi:  syn- 
lagm'a  fUosofiei  iui  Epieuru. 


y,  Google 


•  aYiH1AXASE=ayntasaare,  v.,  (fr. 
■rmtazer),  a  face  iţ/ntaxe,  a  cous^oge 
rejŢolata. 

•  SINTAXE  =  sijntasse,  s.  f.,  («jn- 
UxU,  dynait^,  fr.  srntue,  d'in  s&v,  ei 
TAccuyzzordinare);  punere  ai  aaaediare  in 
ordine,  6to  in  specie,  constructione  gram- 
matioale  a  coventelom  in  fraai  si  pe- 
riode  :  a  <Aservâ,  a  neglege  aţ/ntaxea 
Uaiiei;  fragi  fora  sj/ntaxe;  —  syntaxe^. 
totuln  regaleloru  gyntaetice,  cnmii  si  : 
carte  ce  coprende  aceste  regale. 

•  SYNTAXICD=syn<a««cM,-a.  adj., 
(fr.  87Btaxiq«e);  in  acella-ast  senan  cu 
allu  formei  ayntwd-ieu. 

•  STNTECOPTBA,  b.  f-,  (fr.  sjnte- 
ee^ri'Of  d'itt  °^v,  r^xeiv^topire,  b!  icop 
=focu);  febre  ooUicatiTa,  tabitoria. 

•  STNTECTIOU,.o,  adj.,  Bjiteetlens, 
(ommpcTtjcic,  d'in  o6v,  bî  njxeni^topire; 
vedi  si  syntexe^;  cc^rensn  de  ayi^xe, 
cni  deperu  poterile,  care  tabesce  d'in 
petiore. 

•  STNTEXE,  8.  f-,  B/itoli,  (<j6vnj- 
£tc,  fr.  8/Btexl6ţ  d'in  a6v,  ei  T^xetv);de- 
pwire,  Mcoaie  ei  tabire  a  poteriloru, 
tabire  d'in  petiore. 

«  STNTHEMA,  pl.-mate,  Bjntheaaţ 
((rty^jwt,  fr.  gjntkftufl);  1.  involire,  si 
mai  alleBBQ,  semna  de  iavolire;  2.  in 
specie,  a)  ia  armata  ;  a)  corentn  de  or- 
lÂne,  de  inteliegere;  P)  ordine  de  di  a 
lagioDilora;^^  indice  de  callatorfa;  oharta 
de  caUatorita. 

•STNTHESIN0,-a,adj.,8rnthflalMB, 
((»v&tovo<:);  relativa  la  eynihese  =:  Te- 
stimenta  de  nopte  :  imte  synthesina. 

•  SYNTHBSE,  8.  f,  sfDtlieilg,  (oftv- 
fteot;,  fr.  sjntk^e),  in  genere,  oompo- 
sitioae;  în  specie:!,  inseasa  materiale, 
a)  gynthese  =  mistione,  mistura  medi- 
cale; b)  gynthese  ==:  operatione  chymîoa 
de  a  combini,  eompane  corpuri  elemen- 
tarie ;  e)  apntheae  ^  operatione  cbi- 
rorgica,  pria  care  se  reconjungu  părţile 
diTÎee  si  se  reappropia  celle  depărtate  si 
căscate;  d)  syttthete  unione  de  mai  multe 
vase.  Dna  totn  de  vase,  unu  servitiu; 
«)  8ynthe8e=totu  de  vestimente,  împa- 
reckre  de  mai  multe  vestimente  de  por-  . 
tata  imperuna;  fj  «yn(ftese=ve3timpntu 
ce  se  pane  in  casa,  mai  vertosn  lam^sa 


si  uiipwa  candu  dorme  cineva;  2.  in 
seosu  ideale,  a)  synihese^aieUiia  de  a 
investiga  sieapaneaddeveruln,scienti'a, 
connoscintiele,  metodu  oppoaita  lacellu 
de  andyse  :  prin  sytUhese  si  anal^K 
proeedemu  m  tote  inve$tigaH(mAe  «t 
proponimeniâe  nostre;  inse  sytdhetea 
si  analysea  caută,  de  regula,  se  seu- 
nSsea  aihmsu,  si  se  »e  adjute  reâprtee  : 
s^nOusaa  etpmte  ăogmiuece  «'a  o^ote 
prin  andlyge;  b)  8ytriAese=proceB8a  de 
demODstratiooe  mathematica  a  proposî- 
tionilora  succesive  namai  prin  compa- 
rationea  si  compositionea  propositîoni- 
lora  mai  înainte  probate  si  demonstrate. 

*  STNTHEnCn,-a.  adj.,  (oovftstixic, 
fr.  Bfiithâtlqne};  relativa  la  syn^Aete, 
in  iatellesula  de  aab  2. :  mdodulusyn- 
thetieu  se  oppune  la  câUu  anc^Heu;  e 
condemnatu  m^ătUu  synthetim  pentru 
mentea  copiUareaca;  acista  eondemna- 
tione  a  miedului  sgnthetieu  nu  se  pote 
admite  m  modu  absoUttu;  judecit*  syn- 
theticu,  espositiotte  si/ntheiica  si  dogma- 
tica; iase  ai  :  parte  synthetica  ei  anaij/- 
tica  a  chymid. 

*  SYNTHETISMU,  fl.  m.,  (fr.Bynth*- 
Uime);  systema,  prooessn  ayiUhelieu: 
ByntfKtiamuiu  duce  la  iogmaiismu;  — 
synth^smulu  fradureloru  ehirurgiee. 

•SyNTONICD,-a,  adj.,  (fr.  ij^to- 
nlqae);  relativu  la  syntonu. 

*  SYNTONU,  a.  m.,  ijntcniM,  (trftv- 
covov);  proprie,  ceva  armoaioaa;  in  spe- 
cie, inatrumestu  muaicale. 

*  STNTKOPHICU,-a,  adj.,  (fr.  «jn- 
trtpklqne);  oare  se  natresce  impreasa, 
părăsita,  inse  paraaitu  falau,  de  6n  ce, 
fora  se  vina  ca  damnalu  vegetalei,  pre 
care  cresce,  areacea-asi  aorte  ca  acâst»-a. 

*  STNTBOPHia,-a,  adj.  s.,  sjntr»- 
phlDB,-ua,  ((rovi;p6f[Oi;,-ov);  1.  oa  adj.  in 
acellua-ai  aensu  cu  syntrophicu ;  2.  ca 
aabst.  m.  syntrophiur-lu  =  arborelln  ce 
da  mare,  rugu. 

*  STNTROPH0,-a,  adj.,  STatroytM, 
{abvtpof<Ki — vedi  ai  spntrophtcu,  si/n- 
trophiu) ;  nutrita  imperuna  cu  aitulo , 
creacnta  imperuna;  s.  pers.  synirophvlu 
meu. 

•SYNZOECIPHYTO,  a.  m.,  (fr.  »jni««- 
elph^te,  â'iaauy,Cti£[v=  via6re,omoc:= 


>yGoog  Ic 


Bpl. 

=  easa,  ipot^v  =  planta);  animale  ce 
line  in  una  casa  aasemine  unei  plante. 
♦SÎNZTGIA,  8.  f.,  (fr.  synijfle, 
âla  o&y,  si  C>)T<>y=jtigu);  pontndejunc- 
tione  a  cellorn  doui  cotyledoni  ţie  ra- 
dioula,  candu  sa  opp6siE>. 

•  STPHIL£,  s.  f.,  sypMHi,  (fr.  ay- 
pkllia);  affeetione  morbosd,  mnltiforme 
neomplessa,  i6to  arendu  decausa  prima 
si  unioa  actionea  unnl  rira,  ee  se  trana- 
miM»  de  celh  infeetatu  cellui  aanetosa 
^ÎH  edntaetn  immedîătD,  mai  allessn 
prin  coita  :  originea  Bţ/pfUlei  nu  e  tneo 
totmoBetda;  »t«a«H>M«ti  aypJâtei^  victi- 
ma Bjf^Seii  g^hilea  e  mate  flagelUi 
«UnfWfwfaiAonei;  pare  a  fisyph^i  ^-«âi' 
tărie  (Tift  tata  fi  d^in  memma  in  fUii. 

*  SinPHILiDB,  «.  f.,  (ti.  Bjphllidfi); 
noma  jŢenericn  de  di?erae  affecţioDi  cu- 
tonie.'âfl  natura  veneria,' coinci'denda 
en  symptomate  sţphilitiee. 

^  •  STPHILIMANU;  s.  ra.,  (fr.  BjphI- 
IMfiM)t  celhi  ce  are  mania  de  a  vedâ 
syphSie  pretotindene,  syphile  m  t6te  bu- 
bele, ijfphile  H*  tote  buboniele  si  bubu$io- 
rde,  o^Mie  m  tote  tumorile,  syphile  in 
tri-ce  aeariafwa  mai  grea  de  vin^catu. 

•  SyPHILISABE,  v.,(fr.BjphlIlBer); 
a  oommnaic&,  a  di,  syphile;  a  impl^  de 

*  SYPHILrnOU.-d,  adj.,  (ft.  Bjphl- 
Iltlqie);  relalivn  lisyphile  :  cahcrusy- 
pkSiticu,  puatule  sypkilitiee,  doreri  sj/- 
lAiîtNce,  curo  s^philiUea. 

•  SYPHILOMANU,  s.  f.,  (fr.sjpW- 
towanle);  passîone  a  spphilotmnului. 

*  8YPHIL0MANU,-a,  a.  pers.,  v«di 
typhUimanu. 

•SYBGASTRU,  8.  m.,(a6pTa«pocsJ 
mprfâfTuapy,  care  si  trage  pântecele  pre 
pamentn.' 

*  STKINQATTT,-»,  adj-,  Hirla^tns; 
faentu  ca  syringca  =  amndiDea  secoa. 

•■STBINOB,  s.f.,  Byrlnx,  {oSpi-ţifr. 
srrlifs);  l.finera.flnerucnmaitetiflTe: 
iyeingealui  fane,  sţfringilspasforihrii; 
2.  veri-ce  corpu  lunga  si  secca  :  tabn, 
canale,  vena,  ăstuia,  tocu,  t^,'  casutiil 
de  albifm,  etc.;  3i  geuu  de  plante  d'in 
famili'a  myrtiloru. 

•  STBINGIA,  B.  f.,  BjrlsKUB,  (ooptT- 
TIo;);  anindine  bona  de  fiere. 


RYS. 


W25 


'  *  SYRIN6ITE,  s.  f.,  %jtlngMa,  (ou- 
pfnEttc,  fr.  Bjringite);  specia  de  pfitra 
fossile  in  forma  cylindrica. 

*  STRINGODENDRU,  b.  m.,  (fr.  aj- 
rhirrodeBdre,  d'in  oOpt^J  =  syringe,  si 
Wv6pov=arbore);  cucurbita  fossile. 

«STBINGOIDB,  adj.,  (fr.  bj  rlngoMe); 
cate  are  forma  de  syringe  =.  arundine, 
fasciclu  de  arundini  :  petre  syringoidi. 

*  SYRINGOTOMIA,  a.  f.,  (fr.  Bjrta- 
^t»nle);  operatione  cbirurgiea  a  unei 
âatnla. 

*  STR!NGOT0MICn,-fl,  adj.,  (fr.  sy- 
rtnţotoitilqne);  relativu  la  syringotomia. 

*  STRINGOTOMIQ,  pl.-e,  sfrlnfo- 
t«n[iiiii,  (fr.  sf  rlngoUne);  instrumenta 
de  operatu  si  taliatu  fistule;  (vedi  syrin- 
gotomia). 

*  STSITU,  s.  m.,  syrites,  (aopinjţ, 
ii.  Bj-rite);  patra  pretiosa,  ce  s'ar  nasce 
in  foUele  lupului. 

*  SYBMA,  pl.-maAî,  ayrm»,  (oftpjw, 
fr.  syme);  vestimentu  lungu,  ceae  tra- 
ge pre  pamentn;  metaforice  :  a)  vesti- 
mentu de  'actorin  tragicn;  ^)  tragedia, 
drama  tragica;  f)  coda  lunga,  ce  se  tra- 
ge pre  pameutu;  metaforice,  atare  coda 
de  rochia. 

«  SYRMATICtI,-ti,  adj.,  syrmatlcnB, 
(at>pţi,aTix^c);  care  repe,  se  trage  pre  pa- 
mentn; metaforice,  care  se  impedica,  ces- 
pita,  scMopita  :  armissariu  syntiaticu. 

*SYRMATOPH0BU,-a,  adj.  s.,  {aop- 
^vcoŢâpo^,  fr.  syrmatopliore};  care  porta 
coda  lunga  de  se  trage  pre  pamentu;  me- 
taforice: roc/iie  siirmatophorc;  juni  md- 
latiei  si  syrmatophori. 

*  SYSOMA,  ţ].-mate,  (fr.  syBome,  d'in 
36u,  si  owiLa  =  corpu);  monstru  ce  are 
(icnte  eorpttri. 

*  SY30MA'nCD,-o,  adj.,  {fr.  srEona- 
tlqne);  relativn.la  sysoma :  figwa  syso- 
matica.  forme  nysomatice. 

*  SYSOMIA,  s.  f.,  (franc.  Bysamle); 
stătu,  forma  de  sysoma. 

*  SYSSARCOSE.s.  f.,  (auoa<ipxtoOTî= 
concarnatione,  incarnatione,  fr.  syBBnr- 
coBc);  onione  carnale,  inse  in  sipecie  : 
unionea  ossdoni  prin  musculi. 

*  SYSSITIO,  de  regula  in  pi.  sissitie, 
(a6soînoy,-a,  fr.  ByHtiitle.->);  6spetia  com- 
mune,  la  Greci,  unde  mai  multe  perso- 


90 


.yGooglc 


ne  maDcâ  impemna;  in  specie,  ospatiele 
Gominani  alle  Spartiatiloru. 

*  SYSTALTICU,-a,  adj.,  ayitaltlMi, 
(otxnoXniuSc,  fr.systaltif  b«);  oare  se  con- 
trage, aptn  a  ba  intende  si  stmige:  tar- 
dea  e  aystaUica.  arterule  nu  m  moipit- 
ânu  ayitaltice. 

*  SYSTEMA,  s.f.,s;it«Ba,((36on](Mţ 
fr.  sjstine,— d'in  a6v,  si  bcAvotrzpone- 
re,  assediare);  1.  proprie  ui  ia  ţeneie, 
unu  totacompoaitu  d'la  mai  multe  parti; 
in  specie  si  metaforice,  a)  ^8tema=i 
tota  de  priacipie,  da  propositioni  adde- 
Terate  sau  fialse,  puse  in  certa  ordine  â 
soUegate  intre  sene  prin  eoordinatione 
si  sabordinatione,  etc. :  ajfstemCa  l^mei 
a  lui  Ptoleme ,  a  lut  Copemieu;  iyste- 
maie  filosofice,  systematepdiiice;  b)»ţf' 
stemain  istori'a natara1e=di8tribatione 
si  classificatione  a  fientielorn,  prin  care 
se  facilita  stndialQ  acestorn-a;  e)  ey- 
atema  de  numeratione,  care,  la  noi  are 
de  principia  numerolii  diece;  d)  aygttma 
/iflanfiam^plannlu  de  Snaotie;  e)  in 
sensu  mai  estensu,  lystema  =  totu  de 
p&rti,  cari,  pre  c&tu  se  pote  connosce, 
am  potâ  eseiste  independenţi :  tystem'a 
universuluii  aystem'aplanăaria,  solare; 
system'a  muactdaria ;  e)  in  limb'a  oom- 
muae,  cu  sensu  si  bonu :  omu  cuaystema, 
tiegotiatori  fora  aystema ;  si  reu  :  om» 
ăe  aystema :  omenii  de  ayitema  tinn  cu 
derUii  la  ce  au  appucaiu  aau  ai  aupuau 
in  eapu ;  oppoaitionca  de  aystema  sau 
iFin  aystema  nu  e  tatu  atâtu  eâtu  si  una 
oppositiotie  cu  aystema;  oppositionea 
ăe  aystema  msrge  orheace,  oppoaUionea 
eu  aystema  proeede  cu  ptanu  ai  eu  aeopu 
de  indereptare  a  gubernitdui. 

*  SYSTEMATICU.-o,  a4j.,  (owjnjtLa- 
tixdc  fr.  ■jBtdnatlqae);  relativa  la  ay- 
atema  :  proceaau  aystematteu ,  portare 
ayatematica,  taliare  de  selbe  aystemati^xi, 
htcrari  puAliee  aystematiee,  saline  syste- 
maiice ,  apwUidu  aystematteu  e  bonu , 
diro  adese  devine  pertinaee  in  errorUe 
teUc. 

-»  SYSTEM ATISAEE,  t.,  (fr.  BjaU- 
iiatlser);  a  pnne  io  ayaUma. 
•SYSTEMATISATIONE,  s.  f-,  (fr. 


ŞI?L__.^ ^_^_ 

f  jsUuUsatUi)  i  actione  de  syătema- 
tiaare :  aystemtiiaatianea  amnoaeantii- 
loru  caatigate. 

*  SYST£UATISATa,-a,  adj.  part. 
d'in  systematiswe. 

*  STSTEMATISMU,  s.  ro.,  (fr.  sj- 
•t^MittlBHe);  Bystematisatiimt  erratîea. 

*  SYSTEMATISTU,  i.  perg^  (fr.  nj- 
steautlste);  factoria  de  syatematifmu, 
systematisatorin  ou  ori-ce  pretin. 

*  STSTOLE,  B.  f.,  (rstfle,  (oQmi,i^ 
fr.  sjsUIe,  d'in  ffxnfU.ttv=coatngere, 
stringere);  in  genere,  stringere,  contra* 
gere;  in  speoie  :  contragere  a  coMai  si 
arterielont,  in  opposltione  cn  diaiMe  : 
diaatolea  $i  ayatoCea  cordâaiarterieUiTU 
produeu  puUuIu;  ptdaulu  t  regtdatu, 
candu  ti  aystolea  ai  diartoleat^d^lmu 
regulate. 

*  SYSTaOPHOQASTRU.-o,  adj.  a., 
(fr.sfgtrophorutrv^care  ai  poteintiirGe 
abdominelţ,  asii  in  câta  si  iavojve  cn 
ellu  capulu;  snhsi.  ţi.  syatraphogiatrvls, 
faoiilia  de  insecte  d'in  (urdinea  hyinq- 
nopterelom, 

*6YSTYLn,-3,  adj.,  srsUUii .  (06- 
oTuXoc,  fr.  ajttjU);  alle  gii  colamne  bq 
asia  ordinate,inc&tuinterTallnI>d'iatre 
columne  are  estensioaea  cfttu  grossimea 
a  doue  columne  :  templu  ayityUi;  w 
absol.  8.  m,,  sysfyIuIu=ordînationa  ay- 
atyla;  prin  metafore  :  a)  genu  de  planta 
crjptogame  d'in  familia  liehenUom; 
h)  minerale  prismatica ,  de  colore  al- 
bastra. 

*  SYZETESE,  (oiiCTJtij3t«  fr.  »ji«t4j«, 
d'in  a6v,  si  Ci]^siy=cercetare);  figara  re- 
torica, prid  care  se  incepe  st  stabilesco 
ana  discassione. 

*  SYZETETO,  s.  pers.,  (ouCippic,  fr. 
■Tidt6te)^cercetatorin;in  specie,  doctoria 
judana  care  cerca  si  scra^seqsDrileal- 
legorice  alle  bibliei,  testamentului  reda. 

*  SYZYQIA,  s.  f.,  mrria.  (ooCori». 
fr.  sjajgie);  conjunctione,  conjugatione; 
in  specie :  a)  syeygi'a  aatretoru :  Um'aai 
aorde  au  in  sysiygia,  intelle^ndu-se  pria 
aygygia  nu  numai  cotyuncttonea^  ai  op- 
poaUionea ;  h)  sygygia  ^  conjugatione, 
flessione  a  varbului. 


=y  Google 


„Google 


1428  TAB.    ;^_ 

fectn  allu  iictiooei  de  tabacire,  orga- 
aiUira. 

TABACU,  8.  m.,  1.  (UbaeDm,  it.  ta- 
baeco,  fr.  Wtu,  isp.  tabaoo, — de  Ia  Ta- 
bacoiMiTabago,  insula  d'intre  Antillele 
Amerieei);  geon  de  plante  d'in  famili'a 
Bolanieloru :  folie  de  tabacu,  tabaeu-pi- 
satu;  unii  tragu  tabam  (pisatu)  pre 
nasu,  alţii  fuma  tabaai  pre  gura,  alţii 
beu  tabaeu  in  peetu  si  Iu  emittu  pre 
gura;  2.  s.  pers.,  care  prepara  pellile  in 
licidu  de  tabacn,  —  mai  bene  tabaeariu 
sau  tabacitoriu. 

1&.BĂiS\J=tavamt^tatianuszt<mnu, 
s.  m..  tabsBig,  (it.  Ufuo,  isp.  U1md*i 
T.  fr.  taran,  n.  fr.  taoa);  specia  de  musca 
mare,  streehia. 

«  TABK,  s.  f.,  tabea,  (d'in  t.  Ubere); 
morbu  prin  care  depere,  piitredesce,  se 
oemicascd  una  Qe&tia  cronica. 

*  TABEPACEKB,  (se  conjuga  ca  v. 
facere),  v,,,Ubefaeereţ  a  face  se  depăra, 
se  pnb'edâsca,  se  se  topâsca,  se  se  ne- 
mic^sca. 

«  TABEFAOTTJ,-!!.  adj.  pari,  Ube- 
faetn»;  topitu,  putredita,  nemicitu. 

TABBLLA,  s.  f.,  UbelU]  demintt- 
Utu  dLmtab«la:::ztaUa:tabelle  de  lemnu, 
de  p&re,  de  ferru,  de  araate;  tabeUe  de 
icrissu,  de  calculatu;  metaf.  registru  : 
tabelle  de  veniturOe  statului,  tabdle  de 
eontributione;  tabeUe  chronoiogiee,  syn- 
do'Onistice;  tahelle  de  toţi  eetatianii  aC' 
tivi;  tabeUa  de  coprenauiu  unei  carte. 

TABBLLABlU,-(i,  adj.s.,tabelUrlBS, 
relativu  lătabella:  eonapeetu  tabeUariu, 
acte  tabellarie;  subst,,  unu  tabellariu  : 
a.)  care  face  tabdle  de  lemnu,  de  patra, 
de  metallu,  etc.;  p)  care  scrie  tabeUe; 
■j)  care  addnce  epistole  san  scrissori. 

•TABBLUONE,  s.  m.,  tabelli«i  scrip- 
toriu  de  tabelle,  notariu. 

TABELLU,  ţh-e,  (&.  Ubleaa);  forma 
masculina  d'in  tabdla;  tabla  de  pictura; 
si  prin  metafora  :  conspectu,  catalogu, 
registru,  etc. :  tăbeUeleartistilorunottri 
merita  a  fi  date  la  esposiiione. 

*  TABERE,  tabescere,tabire,-escu,  v., 
tabtre,  tabeooere;  a  se  topf,  a  putredi, 
a  deperf,  a  se  nimici. 

*  TABEKNi,  s.  f.,  taberna,  (it.  ta- 
bsraa,  fr.  tavenM  si  tabern«);  1.  casa 


TAB 

iiiica,  formata  d'in  table=scaudure :  ta- 
bemele  pauperiloru;  2.  ofBcina  nuca, 
fo&ema  de  p6me,  de  caaiu  ai  de  lapte; 
3.  mica  ospetarfa,  canpona,  unde  mânca 
si  beu  âmeaii  pauperi :  omenit  bene  e- 
dueati  nu  frecenia  tcJtemde;  4.  genude 
plante  dicotyledouie  d'in  famili'a  apo- 
dyDielom. 

*  TABEENACLARItl  sau  taberna- 
adariu,  a.  m.,  tabenuclarlui  si  taber- 
iwealarlHB)  care  face  tabemade,  cortu- 
rarin. 

«TABERNACLU  em  tabemacul». 
pl.-e,  taberaaeiliiBi  f  (it.  tabernaofflOţ 
fr.  tabsraacle,— d'in  tabftFna);  cortuin 
genere,  cortu  militariu;  metaforica,  a- 
bitaclu;—  la  ebrei,  templu  portativu  in 
forma  de  cortu;  —  la  catholici,  arca  de 
marmnre  sau  de  lemnu  in  care  se  con- 
serra-eucharîsti'a. 

«  VABERNABin,-^ ,  adj.  s.,  taber- 
naria'B;  demna  de  tabetite,  cumu  se  face, 
cumu  se  lacra  in  taberne  :  comedie  ta- 
bemarie;  8.  m.,  nnu  tabemariu,  care 
tine  una  taberna,  cauponariu,  ospetarin 
care  vende  mancarî  si  beuture  la  plebe. 

«  TABERNIONE,  s.  m.,  tabernlo;  care 
frecenta  tabemele,  care  imbla  d'io  ta- 
berna in  taberna. 

*  TABEBNULA,  s.  f.,  tabernaU;  de- 
miautiTU  d'in  taberna,  mica  taberna. 

*  TABESCERE,  v.,  Ubeseerej  radi 
tabere  si  tabire. 

*  TABIDOSU,-a,  adj.,  UbKoHus,  for- 
ma Încărcata  d'in  tabidu,  identica  cu 


*  TABIDU.-a,  adj.,  tabldna ;  topitu, 
putredu,  si  care  se  topesce,  putredesce: 
eorpu  tabidu,  juni  fabidi;  metaf.,  m&Ue 
tabida,  si  trana.  morbu  tabidu. 

*  TABIDpLn,-a,  adj.,  tabldalns;  de- 
minutivu  d'in  tabidu. 

*  TABIFICU,-o,  adj.,  tablOcoa;  care 
face,  produce  tabe,  care  topesce,  cormm- 
pe,  consume  :  aeru  tabifieu,  t>en«nH  to- 
b^cu,  passioni  tabifice, 

*  TABIPLUU,-a,  adj.,  Ublflnns;  care 
cade  io  putreditione,  care  pere  putre- 
dindn. 

*  TAB10SU,-a,  adj.,  l«bl«BiiB;  plenn 
de  tabe,  pntredioau. 

*  TABIRE,-e«eii,  T.,  tabesearet  a  st 


=y  Google 


tab:    

topi,  a  se  eonsame,  a  se  nemicf  cu-in- 
cetDlu. 

*  TABITUDINB,  B.  f.,  tabttBdo:4an- 
g6TB,  coDSumptioDe,  deperitione. 

TABLA,  a.  f.,  tabnla)  corpn  plann, 
Utn  si  ptMinQ  grossa,  scândura  :  trMa 
de  lemtm,  taltla  de  fetru,  tabia  de  ani- 
me, bMa  de  ar  geniu;  pre  iabta  scriemu 
cw  cret'a,  pre  tabla  facemu  figure  geo- 
metrice, pre  table  cdetdâmu;  aeeoperimu 
caade  eu  taUe  de  ferru;  mu/nimn  fere- 
strele eu  table  de  vitru  ei  de  crisiaUu, 
ai  le  inehidemu  d'in  afora  cu  taHe  de 
lemntt;  decemnrii  romani  8cris$era  le- 
gSe  pre  douespredieee  table;  legiie  cel~ 
loru  douespredieee  table  erâ  fundamen- 
tul dreptul*»  eivUe  si  crminale  la  Ro- 
mam;  Bomami  scrieă  eoniraetele  siaite 
ioemtente  pre  table  cerate;  la  Aîhumu 
m  Daă^a  centrale  s'au  afiaiu  mai  nmUe 
tahU  cerate^  eopiXlii  romăm  in  ledde 
treatte  si  ehiaru  in  deeennide  d'in  urma 
si  aerieâ  letiionile  loru  pre  table  de 
lemnu,  de  ad  espressumik :  a  si  invetid 
tabfa,  a  si  redtâ  toU'o;  tabla  de  joai; 
in  Daoia  superiore  bribunairiuht  se  mo- 
miă  tabla  (juâeeatoresea),  atrita  appel- 
laiiva  se  diceă  tabla  regSsoa, 

TABLABB,  t.,  tabnlant  a  forma  ta- 
ble; a  asterae  od  tcJ;^  :  a  tablă  casele, 
Mmerek. 

TABLAfiIU,-a,  adj.  s.,  (Ubalsrlas); 
care  face  tabU;  care  astenie  eu  talie. 

TABLATD,-â,  adj.  part.,  tabnlatns, 
aBternnttt  cn  table;  s.,  WbaUtim,  planii 
formaţii  de  tatie;  in  speaie,  sufGotu,  ta^ 
vamt. 

TABLINU,  pl.-e,  tabllnnnj  li  altana, 
locn  tablatu  snb  ceruln  libem;  2.  salla 
de  teMle  picte,  salla  de  piuture;  3.  ta- 
bnlarin,  archiTn. 

TABLISSARE,  V-,  tablUsare,  (ţapXt- 
Csiv);  a  jocă  pre  tai^e.  a  joc&  cubn. 

TABLISTU,  8.  iD.,  tabUata)  care'jiioa 
pre  table,  care  j6ca  cuba,  jocatorio  de 
cnbu. 

•TABn,a.m.,tdkt>i,(tabes);  l.morbn 
eontagioen,  peste,  pestilentia,  Teoina; 
2.  nmiditate  patreda,  pntreditione,  pn- 
ronin. 

TABUItAsto&Io,  B.  f.,  tabnla;  vedi 
tabla. 


TAB. 


1429 


TABULAMENTn,  pl.-e,  tabakmea- 
tam }  lucrn ,  conatructîonfl  de  table  ^ 
Bcandure :  tabuiamentutu  casei,  ^ofrulo- 
menttilu  turtuihâ,  tcAulatnentulu  navei. 

TABULASS=tablare,  t.,  tabalare; 
Tedi  tablare. 

TABULABIU,-a,  adj.,  1.  tabnlarhi 
relativu  la  tabla;  2.tabularius;  relatiru 
li  table  serisge^^ocameats;  a.  m.,tabu- 
lariu  =  arcbivaiin,  registratoriu,  pro- 
tonotariu;  3.  tabularium,  archivu,scri- 
nîu  in  care  se  conserva  documeatele,  si 
casa  ea  assemine  destinatione. 

TABULATI0KE,8.  f.,  tabaUtloi  con- 
etrnetioae  du  ^a&Ie=:scandure;  Iseru  fa- 
cntu  d'in  soandnre. 

TA.B\ILkTU=tablatu.-a,  adj.  part., 
tabnlatag ;  aşternuta  ca  table;  a.,  tabu- 
latnm,  planu  formata  de  foile  .  podu, 
catu  :  casele  inaUe  au  mai  muUe  fo&u- 
late,  primt^u  tabvîaiu.  secundul»  tcAii- 
latu,  tertiu^  tabiUatu;  tabulattdu  de 
8U8U,  teAtUatulu  de  medilocu. 

TABULATUB A,  b.  f.,  tabnlatlo ;  con- 
stractura  de /a&Je  =  3caadsre;  vedi  si 
iabulatione. 

1  TACBBE  ,  «acut,  tacutu  ai  taeitu, 
T.,  taeen,  sllem ;  a  nu  dice,  a  nu  Yorbf, 
a  nu  spune  :  noi  vorbimu,  ellitaeu;  eliu 
nupotetad;  apwte-i  se  toca,  co  ni  a 
atsurăitu  uretiele  eu  multele  lui  vorbe ; 
a  taeS  d'in  gura;  taceti,  nu  tiemai plân- 
geţi; mulţi  nu  seiutaoe  căndunuetemr' 
pulu  de  vorbitu;  dieo  toceai,  remaiteai 
fUosafu;  maţii  nu  vorbescu,  fUi  îaeu 
totu  de  a  un' a;  m\AUrile  cu  greu  taeu 
eându  sciu  ceva. 

2  TĂCERE,  s.  verbale,  tileiitliim; 
oppOBitulu  vorbirei :  tăcerea  intelleptit- 
lui:  a  fiin  tăcere ;  tăcerea noptei ;  pro- 
funda tăcere. 

t  TACHY-,  (gr.  rax6(:=:rapidu),  in 
diverse  compositionî ,  precnmu  :  tachy- 
dromu,'a ,  adj-,  (raxoSp^lioc,  fr.  taehr- 
drome),  care  cnrre  rapide,  se  dice  de- 
spre mai  mnite  animali ;  subst.  pi.,  ta- 
i^idromde,  passeri  cu  petiorele  lungi ; 
tadiygraplAx ,  b.  f.,  (fr.  taebr^raphle), 
artea  de  a  scrie  rapide.syuonyma  ou  steno- 
grapU'a ;  tachygraphicu,-a,  adj.  relativu 
la  tachygraphia  si  Ia  iaehygrapku ;  ta- 
ehggrc^}ai,a.m.,{taxiy(pii^y  fr>  taeby- 


=y  Google 


1490 


TAC. 


rraţke),  eare  serie  rtpiâ«,  a.  m.,  unu  ta~ 
dtggraphu;  taeh^metria,  s.  f.,  artes  d«  a 
mesnri  rapiie-^tael^metru,a.m.t(tr.la«\Ţ' 
■«tr«,d'iii  |jicp(»'==mesan),inBtnimfl&ta 
eu  care  se  mesara  mişcarea  anei  ms- 
chine ;  taehgpetu.-a,  adj.,  (fr.  tack^pM», 
d'in  ffinada(=:sborare) ,  care  BMra  ra- 
pide; tae&^Aofui,-(i.adj.,(ft'.taebrpkaift, 
d'in  f»vfi=T0C9),  cu  voce  rapida,  subst. 
pL  tadif/pkon^  geon  de  passeri  selbatice 
d'infamili'apericalleloni;  tadu/ploterur 
a,  adj.,  (fr.  taebnl«t^re»  d'in  KXo>r^p= 
ootatoriu),  care  n6ta  rapide;  taehyj^oăe, 
adj.,  {vajbtotK,  fr.  tathjtt),  rtpîdu  la 
petîĂra,  snbst.  pi.,  ta^ypodii,  ^nn  de 
insecte  ooleoptwe  penttumere  d'in  fami- 
U'aereophaţ^ora;  faM&ysoiiru,  s.iB.,(fr. 
ta«k7«uiretd'iDaa6poţ:=Berpilla),  genn 
de  reptili  d'in  ordinea  saarilom ;  tcuhy- 
suru.  s.  m.,  {tt.  tMferiire,  d'in  obpâe^ 
cMa),  fenn  de  pesci  oseosi  holobranchi 
■  d'in  &mili'a  oplophorilora. 

TAGIBUNDn,-a,  adj..  taelbiBdifi 
eare  seie  tac4 ,  eare  tace  de  ordinarin, 
tynonymn  cn  toatm-nu. 

TACITE,  adv.,  tacite;  in  modn  ftietfu : 
tadte  w  asctiUdmu;  tadte  m  int^ge. 

TACITD,-a ,  adj.  part.  (d'in  tacen), 
taeltas ;  tacntn;  oare  no  Torbesce. 

TACITUBNITATfi,  s.  f.,  taeltinl- 
tai ;  calitate  si  statn  da  tacitumu,  di- 
apositione  la  tăcere  si  tristetia:toetter- 
mtatea  aeerim  otnu  e  «rtroordinana ; 
eSti  <Me  m  «na  tadtwwtat»  abn^mta; 
m  fine  rup$e  tilentitilu  ti  Msi  ^in  ta- 
citurnitate. 

TAGirnBNU.-a.  adj^taeltinifl^  care 
faee  ea  nnn  muta,  carenuvorbesoe,  ap- 
plecaţa  la  tăcere  :  omu  taâtumu,  mai 
tadtunui  de  tatu  una  statua ;  âmenU 
trişti  au  m  genere  taciturni. 

•  TACTICA,  8.  f.,  (taxnxii,  fr.  ttc- 
tlfie);  artea  de  a  pune  armate ,  navi , 
in  ordine  de  bătălia ;  artea  de  a  face  e- 
Tobtioni  militarie,  artea  bellioa,  etc. : 
tattiea  mUitaria,  tactica  natxtEe;  taetie^a 
antieil<mt,taeti^a,  ntodcnUorm,  aeonno- 
teetadu^a;  a  aconibâ  taetit^a ;  AnnîhcAt 
prin  tanditfa  tea  învingea  preSamam. 

*  TACTICOGEAPHIA,  a.  f.,  (fr.  tae- 
tieogrBphie);  delini&tioae  a  manopare- 
lom  militarie,  representatione  grapltiea 


ŢK. 

a  evolntionilom  bellfce;  tractata  acn- 

pr'a  taetiai. 

.    •  TACTICOGEAPHICD,-*.  adj.  (fr. 

tletleffsr^ktqae) ;  relatira  la  tatiiet- 

graphia. 

*  TACTICOGPAPHC,  a.  m.,  (fr.  «m- 
tle»Krapke);  antorin  de  ftie^teo^rqpMa, 
antorin  de  ddu  tractata  de  tactica. 

*  TACTICU,-.!,  adj.,  (taxnwJţ);  rela- 
tiva la  taotie'a  militaria;  sabet  wm 
taeticu,  care  soie  .artea  bellica  :  Hi^»- 
îeone  a  fostu  aiht  mmmantaeiieu  Jiu 
tedtdu  worim. 

*  TACTELfi,  adj.,  taetUhi  oare  se 
p<ite  attinge,  tangibile,  palpabile  :  tuem 
taeUU,  materia  tactile. 

*  TACnLITATK,  s.  f.,  (fr.UetUltl); 
calitate  de  taetUe  :  facultate  it  toMi- 
tate,  facilitate  cerebrale  destinata  a  per* 
cepe  ai  a  jadecă  sensatioaile  taetalai. 

*  TACnONE,  B.f.,taetle}  aetionede 
tangere=iattingero,  palpare. 

«  TACTU,-â,  adj-part.(d'infi»i9ers)> 
taetni;  attinsn;  BnbBt.m.,todic=tMtati 
1.  actione ,  acta ,  bonitate  de  tangare, 
attingere,  palpatu  :  taetulu  e  faeulMea 
deatentiprinattingereimmidiata,per- 
eeptionea  taetubti  e  in  tata  ntperfitiCa 
eorpulm  nostru,  iute  se  mcmifesta  mai 
tare  in  vertieii  iegetâaru  noitre;  2.  m 
specie,  in  mustea,  iaterrallu  de  tempa, 
eare  se  indica  de  ordinarin  sau  prii  mini 
sau  prin  petiore  :  a  âd  faettdu ,  a  hote 
taettUu;  a  obaervâ  taietuU*;  3.  taetu, 
pl.-«,  (fr.  Uaake),  fia-care  d'in  paitile 
nnoi  organa  de  musica,  care  ae  attingn 
cu  degetele  apre  a  face  ae  reaune  inatni- 
mentolD  :  taâele  orgamdm,  ta«Me  da- 
variuhU  ^  fortepianului. 

TAOUNDn,ger.(d'into<»re),  Useile. 

TACDTU.-o.  adj.  part.  (d'in  teeere), 
taeltoi  I  celle  spuse  si  ceUe  tăcute;  omu 
taeutu,  orna  care  acie  tacâ,  omu  eare  nu 
Torbesce  mnltn,  omu  discreta;  pro  tă- 
cute, locatîone  adv.  tacite. 

*  TAGACE,  adj.,  taţui  furace,  ttie 
furareri-ce  attinge,  pre  veri-oe  pone 
m&n'a. 

*  TAQAOITATE,  s.f.,  caUtate  dete- 
gace,  furacitate. 

•TAQSNIA,  8.  f.,  ta(eala,-*raH, 
(xarppiaty,  una  specia  de  peaei. 


=y  Google 


TAL 


I4S1 


TAGHÂ,  p\.-mate,  («Jrriut);  ordine, 
l^one ;  mai  allassn  ordine  sacerdotale, 
monsdulfl  :  tmf/m'a  pniditeA ,  tagm'a 
eatugeiSiea, 

TAOUATICU.-a,  adj.,  (TaT(U(nxi}<:); 
nlativa  la  tagwia.  - 

«TALABID.HO.  adj-,  1.  UUrli}  re- 
UMni»UUti:timieaiaiaria,  veattmeHte 
tefaine,  cari  desoenda  pâno  la  tain,  de 
Mi  si  sabat  f.  talari'a,  pL  talari^;  2.U- 
iMtor-lBM)  talariele  iui  Merctmu,  cal- 
ciamente  cu  aripe ;  3.  talirlBi|-a,-iM, 
talaUTH  la  <aIit==aiiragalQ  ijoe»  talo' 
rw,  jocn  de  oubii ;  lege  tedaria,  lege  de- 
wţn  joooln  de  cubu. 

*  TALE,  adj.  ialUţ  vedi  tare  si  a- 

TALENTAmD,-a,adj.,  (talaiUrtni); 
relatÎTa  la  taUnin,  de  unu  talente  :6a- 
Usta  talentarto,  ou  care  &«  pate  arnino& 
na  pjtm  denentatea  anoi  ttUetOu. 

TAI£NTOaU,-a,  adj.,  Urenlcmi 
OD  talen^K.  injţeiiioiu  :  jtme  tahmiosu. 

lALENTD,  pl.-«,  Uleatra,  (cdXctv- 
tw)i  pondn  in  g^enere,  in  specie  pondu  de 
SOjtdntitatmtuatiieu,  pondu  de 60  mine 
attice  aan  de  80  libre  romane ;  taleittu 
ăe  arg»nttt==6QQ0  draelme;  metaforice, 
H^iadtate,  ingAniuroma  ou  Uientu, 
fluretaleiita;  talentaltiM  piteietvolid 
umgmmUdprinmvetiatma;  Domne- 
âim  a  dnfii  mteniloru  âioetu  teUetOe; 
«mulm  unu  si  inffrâpe  talsHtulu  $eu. 

TALIA,  aS.,  (talsa,  it-UflU,  isp.t«]a, 
poit.toUii«  fr.  t«lU«);  taliatura,  in  spe- 
«îe,  1.  taliatura  ca  aabi'a  aan  cu  alta 
instromenta;  2.  forma  de  taliatura  a  n- 
Doi  vestimenta;  3.  statura,  manme  a 
•orpoltti  :  talia  inaUa,  talia  mediocre, 
taita  mioa :  aeeatu  veetimentu  nue  de 
taiXa.  Im. 

TALIABE,  (cu  I  molliatu,  dotare,  se 
«onjoga  en  forme  simple  :  talin,-  talii, 
taiJa,  taiiâMW,  taliati,  talia,  taliându, 
taUata),  r.,  (latjmst.  talMre,  it.  taf IU- 
Mt  iap-t^r,  port.  tâlhar,  fr.talUer), 
aa«4uei  Mean,  pBtare,depfltar«}8elii< 
«•n }  a  desparţi  cu  vioUntia  unu  corpn 
prin  nun  instrumenta  ascuţita  :  a  tcAiă 
Immm  m  teauva,  a  tadiă  animali,  a  ta- 
U&  OH  citftlHiw,  a  tidiâ  cu  sodi'a ;  a  ta- 
hă  frt  miimn  tn  iatalta;  mtitU  t'au 


kiiaiu  3i  au  oaduta  m  aoea  bătălia  son- 
gerâaa ;  Bomamii  tdHâ  oap^Ae  etmăem- 
na^Saru  «u  securea,  modernii  talia  cu 
sain'a ;  in  iedele  trecute  hdiâ  cu  r6t% 
franeeaii  tcdiara  in  retn^Uione  cu  gJâ- 
lotiti'a;  petrarii  talia  pdtre,  sculptorii  ta- 
Ua  figure  tn  lemnu,  in  peira,  ei  m  me- 
ialle;  maculării  talia  carne ,  eUt  talia 
boi,  viteUi,  oui,  amneUi,  porci,  porcii : 
bueeat<a-ii  talia  gaUine,  gâsee,  curee  ai 
eMe  passeri;  eosutoreeaâe  talia  eu  for- 
fedle  p<mMa,  pannwa  ai  alte  tesauture, 
ai  fam  veatimente;  tedia-mi  una  buc- 
eata  âe  pane;  talia  eaaiulu  m  bueeateUe 
ai  da  fia-earui  copUiu  câte  un'a;  se.  nu 
ta  apprc^  de  mene,  eo  te  taliu ;  a  talia 
cuiva  nosulu ;  a  st  taîiă  unglde,  a  ai  ta- 
hă  baiuturde  de  la  petiâre ;  orationea  e 
prea  incareata.  mai  talia  d'in  fhiaHe 
auperflue;  a  taUâ  vitWa,  a  talid  ramu- 
rile arborHoru  auperflue. 

TALIARra,  pl.-e,  oatlini ,  eatIniiH, 
eatlllni,  catillBa,dlBeaB}  discu  de  lemon, 
da  argiUa,  de  metallu,  pre  care  talia  6- 
menii  buccatele  ce  manca  :  puneţi  pen- 
tru fia-eare  oapete  câte  unu  Udiarm;  a 
manea  de  pre  talianu;  fia-care  ae  si 
lieaprettdiaivduseueâtueredeeoiene- 
eeaaariu ;  a  aeambd  taliariete,  ai  a  ad- 
'  duoe  aUde  curate. 

TALIATIONE,  b.  f.,  eaeilo,  •eetia, 
pBtatlo,  «mpiiUtlej  actione  de  taUarţ. 

TALIATOBin,-«M'a  adj.s.,  oaeaor, 
Mcter,  ţitator;  care  tedia  :  taliatoriu 
de  lemne;  taliatoriu  de  vinia;  s.reale,  unu 
taliatoriu,  pl.-e,  lemna  pe  care  se  punu 
alte  lemne  c&ndu  se  talia. 

TALlATU,-<i,  adj.  part.,  mbbbb,  tee- 
tBB,  pntetBi,  aelBBBg  t  lamnetcdiate,  vite 
taîiate,  âmeni  taliati  m  bataUa;  eapulu 
pUeatu  $tue  de  aabia  taliatn;  arborita- 
liati,  vitia  Udiata,  pimimbu  taliatu  pre 
cămpu;  sup.,Iemn«âe  taiiatu,  viiedeta- 
liatu;Ba\iBt.m.,tdliatuluvini^oru,  ta- 
liattdu  vUeloru  pentru  macellaria. 

TALIATUB&,  s.  f.,  eaeBn»,  aeetlo, 
potatto,  aMpntBtIo ;  effeotu  allu  actionei 
de  tcdiare  :  ttdiatur'a  arboriloru,  talio- 
tur'a petrei;  taluUura  făcuta  in  came, 
in  oaau;  metaforice :  m'au  appueatu  ne- 
see  taliature  la  atomaehu. 

•TALIONE,  B.f.,  taileţ  pena  assâmine 


=y  Google 


1432 


TAM 


si  ecale  reului  facutu  :  dreptitlu  de  ta- 
Uone;  a  subi  pen'a  taUonei. 

TALISIU,(cuEmoIliatu),s.  m.,  mImj 
partea  unui  instiumentu  care  talia  :  ta- 
iiaiulu  săbiei  =  aseutitulu  săbiei;  tali- 
tiulu  eutituUtif  etc. 

*  TALITBU,  8.  m.,  telitr»;  dare 
preste  nasn. 

*  TALLA,  B.  r.,  talU;  pelleaceaaup- 
tire  a  cepei. 

TALPA,  s.f.,  l.Ult»a;genudemaai- 
mifete  carnivore,  care  sapa  sub  pamentu 
gallarie  forte  intense,  si  iualtia  tmm- 
noie;  2.  planta  pcdls,  platulu  petiorului 
pre  care  calciima,  cu  probabilitate  trans- 
formatu  d'in  plata,  io  ptUta,  si  prin 
trauspositione  in  talpa, 

TALFINU,-a,adj.,uiplnM{  reUUvu 
la  teilpa  ca  animale,  de  talpa  :  animale 
taipinu. 

«TALFONA,  s.  f.,  talpava;  specia 
de  vHia  de  rinia,  care  face  Struguri  ne- 
gri. 

*  TALU,  s.  m.,  talisi  1.  astiagalu 
la  peborele  uuoru  animali}  2.ossudela 
astragalu,  articlu;  de  acf  unu  cubu  cu 
care  Bejâcaâmenii  pre  tabla;  3.  calo&niu 
la  petiorele  omului :  vesHmentu  lungu 
pem  la  talu;  a  stâ  drept»  pre  talulu 
seu;  4.  muru  plecutu  iu  afora  spr«  a 
sustiu4  aUu  muru  sau  pamentnlu  Ca  care 
f  impluta  partea  oppusa. 

*  TAUABICA,  tamariee,  s.  f.,  tama- 
ritm  si  tamOriscu,  s.  m.,  tan»rlee>  U- 
Msrlif  tamarlvia,  taaacicium,  taaaii- 
sensi  (fr.  tanarla,  ttmarlx*  \umariso); 
geuu  de  plante  dicotyledonte,  polypetale 
d'in  famUi'a  portulacieloru. 

*TAMATIA,  s.  f.,  (fr.  tanitia);  una 
passere  d'in  America. 

TAME,  conj.,  Uraeii;  totuşi  ,>  OU  tote 
uceste-a  :  de  si  mi  a  promissu,  tamă  n^a 
faeuiu  nemica ;  eu  tote  eo  avea  desltdla 
invetiatura  si  esperientia,  tame  făcu  a- 
eeatu  passu  imprudente  de  care  st  mira 
lumea. 

«  TAMIA,  8.  f.,  (fr.  tanla);  gemi  de 
mammifere  roditârie,  assemine  scurio- 
liloru.. 

*  rAMIACn,-(i,  adj.,  tamiaoui,  (tot- 
(iutxdi:) ;  fiscale  :  proprietăţi  tamiaee , 
servi  tamiaei ;  subst.  tamiacii. 


TAS. 

*  TAUINU,  8.  f.,  traiul  uUrspe- 
«ia  de  ave  selbatice. 

*  T  AUIN  AB£,  T.,^  taBluce;  k  spună; 

vedi  contaminare. 

*  TANGENIE,  adj.  part.  pm.,  tu- 
^•■b;  care  tcmge  =:  attÎBge;  sabft.  f. 
tangente,  liaîa  di^pta,  oare  attîDg»  ana 
ourba  in  unu  puncbi :  tangmtea  lum 
eereu,  tangeiUea  unei  «Uipte ;  tamgemtia 
ăngltdui  a ;  tangentea  ângMui  dr^ţtu 
e  infinita ;  tangente  poaiiitm,  tamţmle 
negatiea: 

"  lANGENTIA,  B.  f.v  calitate  diytoii- 
gente,  attingere. 

TANGEBE,  v.,.  tangent  attiogm; 
vedi  atiingere. 

*  TANGIBILE,  adj.,  taBrlbUUrcare 
ga  pibdtange  zzattinge,  palpAbdle  :  Iw- 
eruri  tangibUi;  eeiitati  tangăUU  aUe  Ih- 

•TANGIBILlTAIfi.  a.  f.,  (fir.  tMflM- 
UU);  stare,  calitate  a  «^ni  taâffibUe  : 
tangiiii^atea  molemei. 

TANCA,  Adr-i  tutqnaiM  si  !«««■«■} 
ca,  oa  si,  ca  aicumu :  glori'a  temea  wr- 
hr'a  urmodia  virtutea ;  ae  porta  tmieâ 
unu  stuîtu;  faceţi  tancă  nu  ati  aoiee 
foetiti. 

« lANTAJATU^  8.  m.,  (fr.  taatabte); 
gsttu  de  sari  -ce  reaoltad'in  otHiihuiatio- 
tksa  atAdului  tantaUcu  cu  baai  salifioalHli. 

t  TANTALIOOr,  (d'io  taMtaUai^ia. 
composite  scieutifio» :  tatâedieo-wnmih 
mem.  ttmtaUeo-eeĂmeu ,  tai^ieo-hy- 
dricu.  tantaU(!o-magHUim,tatUalic»'iHh 
toisieu.  tantaiiCo-sadicuit  prodnssu  prin 
oomtnnatiooea  uaa  saxe-tantatiae  cu  una 
sare  ammoniaea,  etc  etc.     < 

*  TANTAUCD,-a',  adj.,  (fr.  taata- 
Uqae),  sa  diM  de^re  prioiukt  gradu  de 
oxfdatione  a  tatiialului. 

'TANTAL]!D£,adj.  s.,^.  UiUIfde); 
generata  sau  formau  d'in  tantătu;  s,  u- 
reala, unuidMaiuiff,  familia  de  corpuri 
minerali  cari  ct^eodu  in  sanătaMtălM. 
.  *  TANTALINA,  b.  f.,  (fr.  tutalla^; 
minerale  oare  are  analogia  ou  oxjdaln 
de  tantalu,  iose  in  recitate  a  nuioai 
silice. 

*  TANTALISABB,  v-,  (fr.  ta«tall»r): 
a  tracta  pre  oineva  ca  pre  TamUAi,  a  i 
înapirÂ  doreţtie  si  &  uu  i  le  satis^ce.  - 


,y  Google 


TAP- 

•  TANTALITD,  b.  dl,  (fr.  Unl«llt«); 
aue  formata  prin  combiaationea  oxi- 
dului tatUaUeu  cu  basi  aalâc&bili. 

•  TANTALOSU.-o,  a^jn  (fr.  tânta- 
laii«);  relatiTu  la  tantalu :  acidu  tan- 
idlo$u. 

•  TANTALU,  8.  m.,  TiiWbb,  (T4v- 
toJjoc);  pwMoa  tnj'tliologica,  patiflle  lui 

.  Fsl<^;-rde  %tl  ajHii  in  difinioa,  noma 
data  amu  metallu  4e8cop«rita  in  an- 
nnla  1801. 
•TANTlLLU,-a.  adj.,  UstlUns)  pa- 

,  ciodlla,  pucintellu,  miflutellu. 

«TAMXU,-a.  adj.,  fautnj  atăntu, 

.MQtraeBU  atâta;,  vedi  atâtu. 

i  TANT-,  (gr.  TOv6mv=e8tendere),  in 
sompoute  Bcientifice^  ea :  tatt^glogm,  s. 
m^  (tairglwBB,  d'ia  7)iioaa=limba), 
g^aa  da  insecte  diptere  d'ia  £amili'a 
sderostomiloru;  tanjfrhytu^ide,  adj.  e., 
(ftv  taKfrfef Beklds),  care  sâmina  a  ta- 
tnţrhgiidm;  tanyrlufnchu,  B.  m.,  (fr.  ta- 
m^Ajmtfitti  d'in  ^â^oţ^vostru),  genu 
de  inseete  coleopters  eu  rostrulu  forte 
{m^ngatst.Aiiij/trpAyni,  s.  tti.,  (fr.taaj- 
■l^kf  re,  d'in  ofopiîy  =:  malliolu),  genu 
di«  insecta  eoleopteie  cu  petiânl»  munite 
ca  unE  nncu  potente  de  laturea  d'ia  in- 
tra; fanyatomUt-O)  &dj-i  (&■  tufatome, 
d'in  (K6\fa.  zzi  gura),  eu  gur'a  intensa ; 
BBbst.  ^tanyttomii,  insecte  diptere 

.  osri. au  pn^Mflcides  lunga. 

TAPETABE,  r.,  (it  tapeiure,  fr. 

,  taybier);  a  orni  cu  tapate  :  a  tapetă 
M^Me,  aamerele;  a  tapâă  caaele,  gira- 
ta pentru  trecerea  unei  proceesione. 

TAPETIABE,  t.,  (it.  tappeiiue,  &. 
teplsMr);  Tedi  tapetare. 

TAPETIABESSA,  b.  f.,  malierea  ta- 
peUmimim,  mu  care  essaâi  essercita  ar- 
tea  tapeOaria,  sau  veode  tt^ete. 

■:  TAP£TIAitIAis.f.,(it  unduirii, 
b.  taHnerla);  artea  de  a  faee  tap^ ; 
moltiine  de  tap^e. 

,  TAPETIASIU,-!!,  adj.  s.,  (it  Uppes- 
ilnr*  t  &.  UpplEBter) ;  releva  la  f«- 
pde  :  ounestru  tapetiariu,  arte  tapeiia- 
ria;  B.  m.,  care  face  tapete,  si  care  a- 
dorna  ou  tc^tte :  ^petiariulu  meu  e  unu 
aiăeveratu  artisea,  eon  mi  a  adomatu 
aude  e«  gtut%  ai  intdiigentia. 

T4.P£TU,  pl.-«,  t^ei»  tapete,  tipe- 


TAR. 


1488 


tMMf  (cdcTD];,  it.  bappeto,  fr.  tApU);  tea- 
Butura  de  lâna  colorata,  sau  de  metasse 
de  divea- se  colori,  cu  care  se  adu'na  eal- 
lele,  catnerelo  :  it^>ete  de  Persi'a ,  ăe 
Tio'ei'a;  tt^e  ăe  lâna,  tapete  ie  me- 
taese,  tapete  ăe  veluiu;  a  adomâ  came- 
rele cu  tapete  pietwate. 

«TAPmOUAţ  pl.-maffl,  tipliMM, 
(fttiCEfwoiita);  nmilitâtei  debilitate,  de  as- 
pressione,  espressione  umile. 

*  TAPtNOPEBONESE,  s.  £.„t«piB»- 
phreHesIs,  (cetnstvoţpjvijat;);  umiUtate 
de  anima,  de  seutimesta. 

«  TAPINOSE,  3.f.,  taplnosh,  (tenral- 
viutn?);  umîlîtnte,  synotiymu  cn  to|«- 
noma. 

*  TAPIBIU,-a .  adj.,  (fr.  tapftrieii); 
care  sâmina  cu  tapirulu. 

*  TAPIEOTHEBIU,  8.  m.,  (fir.  ti»l- 
rsthire);  mammiferu  fossila,  nJOAuta  si 
lephioăimte.  ..< 

*  TAPIBTJ,  8.  m.,  (ir.  taplr);  genu 
de  mammifere  d'in  ordinea  pachyderme- 
loru  care  ae,  compune  d'in  doue  specie  ; 
te^iruUt  tfin  Indi'a,  si  tapirulu  (fm  A- 
merie'a  sau  commune,  nominatu  si  coUm 
marmu  :  tapindu  la  vedere  are  âre-eare 
analogia  cu  poreulu,  e  inse  mai  mare. 

*  TARANDU ,  B.  m.,  tarcndns}  ani- 
male d'in  gennlu  cerbu.  (fr.  rea»). 

*  TAECHUNaNTHIU,-o,  adj.,  (fr. 
t«r«kouiiUi6);  cate  sâmina  a  tarÂo- 
nanlhu;  m]iBt.  ^.,tarchoaanthi^r  f*- 
milia  de  plante  sjnantberia  care  uede 
typu  genulu  tarehona»ihtt. 

*  TAKCHONANTHO,  8.  m.,  (fr.  tar- 
ehtuBtlie,  d'in  tarchon,  si  âv^^cflere), 
genu  de  plante  d'in  ordinea  synantke- 

-  rieloru,  ^ibulu  naturale  allu  vernonie- 
lom,  care  coprende  mai  multe  specie, 
t6te  de  la-oaţolu  Bonei-Speraotie.i 

TABCHONE  sau  tarcbotm,  b.  m.,<fr. 
tarshon,  tarMit  tarţAo  =  estrairoii); 
planta  aromatica  d'in  genuin  attsiathiu, 
vivace,  cu  flore  eompoe»,  floseuloso,  «- 
riginaria  d'in  Siberi'a,  oare  ae^  pune  de 
ordinariu  in  salata  si  in  aorbtture :  buc- 
eate  cu  tarehonu. 

TABDABE,  v.,  tardlr^  a  i&tarâi&; 
vedi  tordfore  si  compeaitulu  intardiare. 

TABDATU,-a,  adj.  part,  tastat ; 
intardiatu;  vedi  tntiirdiatm 


>yGoog[c 


14S4 


TAB 


TABDIABE,  t.,  Ur«irc|  vedi  eom- 
pori^lo  intardiare. 

TABDIATU,-*,  adj,  part.,  Ur4«tHt 
T«di  composituln  iiUarduitu. 
■  TABDIETATE,  a.  f.,  Urdlta»;  cali- 
tate dfl  tartUm;  lucrare  tardia,  vwtire 
tarâia. 

TABDlFLOBUrd,  adj.,  (fr.  tardi- 
••n)i  care  uvforeaee  torâtu .- fdottfe  ter- 
iUflore. 

TABDIOBADU.-Oi  &dj.,  terdlgradni; 
care  merge  ineetu :  «11111011  tardigraie; 
Bubst,  pi.,  iardigraăde ,  1.  familia  de 
mammifare.  2.  gena  de  animalcvile  io- 
foBOrie. 

TABDILIMBn,-{i,  adj.,  UrdilInicBli; 
ian)»  U  limba,  care  Torbesce  difficile. 

TABDILOCU.-a,  adj.,  tardltoquoif 
otm  vorbesca  iucetn. 

TABDIOBn,-a,  adj.  adT.,tardlmealiB, 
tordUaealei  cama  tarâiu  :  e  terdioru; 
■ai  vemitu  tardioru;  te  deaceti  (Ftn  aomnu 


TABDIFEDE,  a^j.,  tardtpwj  care 
paneece  aaa  meiţe  înceta;  epithetu  allu 
loi  Valoasn. 

TABDITATE,  s.f.,  Urdltaaj  ealiUte 
de  t4irău,  Inerare  iwda^ineâta,  merau 
tmrâ»  sr  inoetu  :  tartUtatea  tumi  omu; 
tariUatta  venem^i;  tareHtatea  maUai, 
mgaumlm,  cogiiarei. 

TABDItr  ==:  fardivu,-a,  adj.,  tardu, 
{A.  tardlre*  fr.  tardlO;  Mro  trece  preate 
tempala  coreDlta,  oare  Tine  ia  tempnlu 
de  pre  arma  :  luoru  iorâtu,  venire  toT' 
dta,  proMdiu  tardiu,  certa  tardia;  adv., 
«Maw  .«  iartUu;  tevUu  veniţi,  tardiu 
Mnatt,  tardiu  ve  eoleati,  tardia  ve  seci- 
lati;  e  prea  tarâUt,  de  ob  n'ati  venitu 
mai  tonparfu? 

TABDOBE,  B.  f.,  tardvr}  tarditate, 
loorare  lenta. 

TABDTJ,-!!,  adj.,  tndu)  lentu,  in- 

.  cfltB,  lanosa,  indolente,   tardfu:  omu 

tardu  la  lucrare,  iardu  la  cogitare;  pe- 

tor»  tarde;  teu^uri  iarde,  cari  oorra 

terdN. 

TAKE,  adj.,  fortU,  villdaii,  flr«(; 
forte,  cn  multa  potera  :  omu  tare,  braciu 
tar»,  vita  tare;  levlu  e  mai  mare  si  mai 
ton  de  câtu  cânele;  lemuu  tare,  peira 
tare,  femdn  e  mai  tare  de  tatu  plvm- 


ŢAB; 

bulu;  cilu  e  asia  de  tare  n*  eâtu  na  u 
temea8eUideHdomlali^ta;viHiiicre, 
aeietu  tare,  apa  tare,  aqaa  reirliţ  Amima 
tare,  $uf]Setu  tare,  earaeteriu  teu-»;  Ut., 
a  se  meiiuî  tare;  metUtVtare  laâHima; 
si  ca  forma  de  saperlativn  ;  elht  e  tare 
8upperatu=f9rte  supperatu:  ■ 

TABI  A,  8.  f.,  ftrtttnd»,  ArMlteiinlMI* 
Ut,  nkiri  oalitate  de  tare:  iarfa  «hhAh 
t»  aufferentia  e  minunatti  de  mare;  ev 
lata  tari'a  corpului  st  a  suffietnhti;  «Dii 
ti'ore  deSivUa  tmria  de  eartuteriu}  «t»< 
crede  tn  tarPa  bradului  leu;  in  twATa 
bii^a  firmammtulu  se  nomest»  tarta. 

*  TABIFA,  e.  f.,  (it.  tariffa,  fr.tarUţ; 
tabella  care  arrâta  pratlnln  oertera  la- 
cniri;  tabella  detasse  oe  rant  a  se  s(d- 
re  peatn  ârvecse  obiecte  de  Teadiwe : 
a  fittd  tarifa  cereal&eru ;  tarifde  ie 
tfflporte  «t  de  ttporUt. 

*  TABIFABE,  t.,  (fr.  tarifar);  a  ap- 
p1ic&  tarifa;  a  fissi  prin  tenj^a  taaarfe 
de  Boluta  peotro  certe  obiacba  de  oon- 
mercia. 

*TABIFC,  pl.-e,  (fr.toritţ;  aceUu-aai 
CQ  tarifa. 

TABIME,  a.  f.,  fertltoda,  Înalta^ 
aoffima  de  poteri :  tarimea  liidm,  tari' 
mea  fortului,  tarimea  iermi,  tarimea 
fortunei;  (compara  tea4a).  1  > 

TABIBE,-«AeH,  t.,  rlraa  a^dere^  Ir- 
niare,  reborare,  fortlflearet  «Hilnj 
Tedi  intarire. 

TABISIOBU,-(i ,  adj.,  rurtliioMla*, 
fortloHlas)  oamu  tare,  destalla  de  ton: 
june  tariaioru,  mâni  tarieiâre;  âdw.,  a 
proeede  tariaioru,  a  se  mişcă  torisioru. 

TARITU,-a,  adj.  part.,  ■■altus,  Ir- 
matni.  fortlfleatiui  Tedi  intaritu. 

TâBITUBA,  b.  f.,  Kuaftlo.aaaiaeB- 
toBi,  fortiAoatlo)  Tedi  intar^mra. 

*  TABUETE,  b.  m.,  târnei;  rerme 
care  r6de  lemonln;  Terme  care  rdde 
carnea. 

*  TABSOPHALAIfGID,-»,  adj.,  (fr. 
tarsopbalanglea);  musolu  tardophtia»- 
giu,  care  Secte  dsgetnlu  celln  mare  allu 
petioralui. 

*  TABSOSUPHALANQIU,-a,  adj., 
(fr.  tarsoaooBphalaiirleD);  mtitiH  torto- 
suphaîangii,  cari  miaca  degitele  oelle 
mici  alle  petlomlai. 


>yGoog[c 


ŢAB; 

*  TABSU,  s.  r.,  (tanns,  taptxic,  tr. 
isne);  parte  posteriore  a  petiornloi  corn- 
pasa  d'ÎR  sâpte  oase  înclarate  nnele  in 
aUele. 

•TABTÂ^Cn,-a.  adj.,  l.tartutBBi 
nlatira  la  tartara,  de  tartaru^BÎetnn; 
3.  (fr.  tarUrIqBe=:UrtrIqiie),  relatim 
la  tartaru:=tartru=:ţ6tti  de  Tiuu;  vedi 
tarttiett. 

*  TARTABINU,-a,  adj.,  1.  turtarl- 
■u;  infernale;  2.  (fr.  tarUrln),  una 
apeoia  âe  simie  d'in  gentila  eynocepha- 
liloni. 

•TAETABI3AEE,  v.,  (fr.  tarUrlier); 
a  purifici  prin  sare  de  tariaru—tartru  : 
a  tartarisă  gpiriMm  d»  xmu. 

*  TAItTABia,-a,  a4j.,  Urtarens;  in- 
fernale, orribile.  Compara  tctrtariu  si 
torfnrtnH  snb  1. 

«  TABTABOSU,-a,  adj.,  (fr.  Urta- 
reu);  de  natnr'a  forforulwis/artntlw : 
«edimimAi  tartarosti;  fortSe  tartarose 
oUe  Hiie*  lie6re;  oeidu  tartar08Hz=Meuht 
tartr%(M. 

*  TABTABU,  B.  m.,  Urtana,  (cip- 
Topo;);  infernala,  locala  condemnatiloru 
dapo  m6rte:  ttUmtereeul»  iarkatăui; 
pauie  tartan^ti;  eCim  tartara  nu  Mai 
teai»anemme;—tar1aru=tartr«,(snmo* 
n  de  tartant,  p^ba  de  vinu;  vedi  f orirw. 

*  TABTBATU,  a.  m.,  (fr.  tartrate) ; 
nome  generion  alh  urilora  formate  prio 
oombinationeaacldalai  tartaricn  ou  bisi. 

«TABTBICU,-a.  adj.,  (fr.  Urtriqae); 
80  dice  despre  acidaln  care  essiste  in 
tarfmiu  Tinnlol :  aadu  tartriim,  si  a- 
«iâit  tartarieti. 

*  TABTRIMETEU,  b.  m.,  (fr.  tar«- 
■litre);  instmmentu  on  care  se  mesora 
valorea  oommerciale  a  tartratuUti,  aci- 
dula de  potanaţun  a  eremorei  dt  tariru. 

*  TABTBmi,  8.  m.,  (fr.  tartrlte)t 
TOdi  torfrnta. 

*  TABTEOBORATU,  b.  m.,  (fr.  Ur- 
treberate);  compoBÎUone  de  tartratu 
dopln  in  care  intra  acida  boricu. 

•TABTBU,  a.  m.,  (fr.  tartn);  depo- 
aita  terroBU  si  sarina  ce  formâdia  rinola 
pre  parietii  Taselora  in  cari  ferbe,  si  ia 
butâle  8)  bateliele  in  cari  se  invechesce; 
de  ad  :  eremâre  da  tartru^onmor  tar* 
tarlj  8are  care  se  formâdia  in  tempula 


TAT. 


1485 


evaporationei  diasolntionei  tartrtUm  or- 
ăinariu  san  brtdu,  si  care  e  de  msreusu 
in  arti,  in  chymica  se  nomesoe :  tartrattt 
âe  potaaaa  san  JÂtrariraU  depota$»a. 

*  TARTUFD,  s.  f.,  (fr.  Urtafe,  d'in 
it.  UrtAfo,  UrtriAilo,  d'in  Care  p6te  co 
a  easitu  form'a  aaiofit);  hypoeritn,  de- 
Totn  falsu,  impostorin. 

*  TABU,  s.  m.,  taram;  lemnn  de  aloe. 
«  TASCONIU,  a.  m.,  Usoeilts}  ana 

specia  de  pamentu  albu  d'in  care  se  facă 

6Ue. 

.  *TAS&,  s.f.,  ta8l8»(T<iatc),latrâtle; 

încordare;  in  specie,  inoerdarea  roeei. 

«  ITASSA,  B.  f.,  (fr.taaae,  it-tam. 
isp.  tua,  arab.  thai);  specia  de  micu 
yasn  ca  care  se  aerreaeu  (ţmenii  spre  a 
bee :  tassa  de  argentu,  tassa  de  eriattîbt, 
tasta  dep<)rtiolanai  ifm  tasse  bemu  tJiea, 
cafSa,  doet^ata. 

*  2  TASSA  =  (axa,  s.  f.,  (taxa,  fr. 
taxe,  it.  tasia);  1.  estimaiîone  a  Uom- 
rilora  de  vencUare  stabilita  prin  aato- 
ritate  publica;  2.  impositn  pre  Inorarile 
de  vendiare  :  noi  $oh>emu  tatse  oneroae 
pe  vinu;  3.  impoaita  pre  acte  jodioiarie : 
a  $6lv«  iote  toBsele  proeessului. 

*  TASSABE=taxare,  v.,  taxare,  (fr. 
tazer,  it.  tassare);  a  estimă  ralirea  la> 
crarilorUj'a  fisui  [H-etialu;  si  a  impane 
nna  siunma  do  aoluta  in  fkvorea  staita- 
Ini  san  a  commanei ;  figuratu,  a  aocusA, 
si  a  injor&. 

*  TASSATIONE=to«i«ofie,  s.  f.,  ta- 
xatUt  (fr-  taxatl*B,  it.  Ussaaloae  si  tas- 
aagUae);  aotione  de  Uuiare,  estimatione, 
impositiooe  :  tassationea  bueeaMoru , 
tataationea  unei  epiatole  date  Ia  posta, 
teaaationea  spesdoru  unui  proeeam. 

*  TASSATOBIU  7=taxatorin,46ria, 
adj.  a. ,  taxator ;  oare  taita ,  flg.  oare 
aecaaa,  oare  Înjura. 

*  TASSAT[r=  taa!atu,-a.  adj.  part., 
taxatas,  (fr.  taxtf,  it  tassata);  estimata, 
appretiatn,  impusa. 

TATA ,  a.  m.,  Uta,  (it.  tata,  tat»), 
patar  i  patre,  parente :  fttfolu  noHru  care 
eşti  in  centri  t  gloria  tatatui  n  jWnIiii 
si  sântului  spirOu ,-  (otalu  e  d^riu  a 
provedi  de  fUii  set ;  fUii  se  aseuUe  de 
tata  seu;  a  remasu  orfanu,  n^mee  nsei 
tata  nea  mama. 


=y  Google 


1486 


TAD. 


IAU. 


*  TAtîROOEPHALTI,-*  ■^j-,  (wof»- 
■xÂfolkot:);  cu  capulu  taurmu. 

*  TAUROCOLLA,  e.  f.,  (««fxSxoWwe); 
glutinu  fertu  d'ln  tendini  si  cartili^lBi 
de  taurm. 

♦TAUaOMACfllA,  a.  f.,  (ţauroţut/ta); 
Inpta  cu  iaurviiL 

*TAUR0PHTHALMa,8.  m.,  t»Br»- 
phthalnDD ;  (ti:iQpd<pdaX|LOv);  una«pwut 
de  rosmarinu,  odulu  houhii. 

TAUBU,  g.  m.,  Uuryi,(toc5po;];1>au 
naoastratu  :  taturviu  inire  vacee ;  tau- 
ruîumtige,  taw^lu  e  feroce;  antiâi  sa- 
o-iÂocm  tauri  divinitat^ru,  măi  ăUessu 
Cybelei ;  cu  lauruin  se  luptau  in  circu; 
m  Ispimi^a8eltiptanastadieuta¥tidtt; 
peUe  de  tauru,  corne  de  tauru,  vena  de 
tawru ; — in  a^roaomiaSenomesee  tawn 
una  eonsteliatione  d'ia  zodiacu,  prin 
care  trece  sorele  (in  apparentia)  in  lun'a 
im  Maiu  dupo  ealtndariuln  Jvlitmm. 

•TAUTOCHRONISMD,  8.  m.,  (fr. 
UDtoehronlsne) ;  ecalitate  de  tempu  in 
care  ee  prodticu  certe  effecte  :  taut<h 
cAronMmtdtt  oscillationilotu  unui  pen- 

*  TADTOCHROKU,-a,  adj.,<fr.  Uw 
UekrvM,  d'in tii^=:aMtIu-asi,  Biy(p6- 
vocj=.tempa);  care  se  intempla  in  aeelln- 
asi  temţiii :  curba  tautocîmmă  pre  care 
unu  eorpu  lassatu  Iffjeru  se  miacă  in 
tempu  eeeAe;  cydoidea  e  ewi^a  toni»- 
cArona  în  spatiulu  deaerUt. 

*  TADTOGHAMMTsau  tavtogram- 
tnai\<M,-a.  adj-,  (fr.  tantogrinm»  ei  tn- 
toţrannatlque,  d'in  TCC&nSssac^lla-Hi, 
si  tp^)ia=littera);  se  dîce  despre  ter- 
sDrile  unei  poema  cari  începu  tota  cu 
acea-aailittera. 

*  TAUTOLOGIA,  s.  f.,  tautolAsl*, 
(Tat)ToXGi^{a);repetitioneinatileaacenet- 
a«  idee  priit  diTerse  vorbe,  termiod  de 
retorica. 

*  TADTOLOGICD,-a,  adj.,  (fr.  tw- 
tologlqne);  relativu  la  toutolof^.  < 

*  TAUTOL0GU,-a,  adj.  e.,  (tmwW- 
Ţo<;);  Care  dica  acellu-aai  laem ,  repe- 
tindu  celle  diese. 

*  TA0TOMETRIA,  b.  f.,  (fr.  ttite- 
inâtrl*);  repetitione  a  acellei-asi  mO' 
sure,  repetitione  a  acellai-aai  metru  in 
vereuri,  • 


TATU  — ^S«u,-a,  adj.,  tutisj  vedi 
at&iu. 

TATOTIU,  9.  m.,  Utnla,  rtUrcHlu; 
demioutivn  d'in  tata. 

TAU,  taa,  (rau);  nomele  litterei 
grece  i. 

TAULA,'to«Iiire,toNlan»,<aNlate,etc. 
Tedi :  taUa,  taUare,  tabiariu,  ttMatu,  ai 
loftulo,  teibidwctcitAariu,  tabvAatu,tia. 

TADKA,  8.  f.,  tura;  racca  sterile. 

TAUBABIU,  8.  m.,  tairarlos ;  care 
se  bate  in  circa  cu  unu  tauru,  vedi  si 
tftmotentm: 

TAURBLLU,  s.  na.,  tauralnt  demi- 
uttţivu  d'in  tauru,  mtcn  tav/ru ,  tauru 
tineriL.   ■ 

lAUBIGOBNE  ai  tawicomu,-a.  adj . , 
taQrlMntU;  care  are  c5rne  de  iamru. 

TAUBIF££U,-a,  adj.,  tanrlfer;  care 
produce  san  natreaco  tami:campu  taur- 
riferu,  iirra  taurifera. 

TAURIFOBME:  sau  taurifortiwra , 
adj.,  tairlbrmU;  care  lure  forma  de 
tauru. 

TAUBIGSND,-a.  adj.,  tanrlgeniiB , 
{■cuopofwffi) ;  nascotu  d'in  tauru,  de 
tauru. 

TACBILE,  pi.  taurUie,  tanrlIlB;  sa- 
crifioie  de  tauru,  in  compositionea  suo- 
veiauriUei^aMrttmmTlllM.     • 

TAUBINU,-a.  adj.,  tanrlMns,  (laopi- 
v6c);  da  taunt :  spinare  taurina,  aânge 
taurinu ,  peUe  taurina ,  ptdsu  taurinu 
pre  tympanulu  facuin  d'in  pelle  tau- 
rina. 

TAUBIU,-a,  adj.,  Ustewai  tauliii; 
itiaxiru. 

«TAUBOBOUABE,  T.,biiir»b«lt«rl; 
a  face  unu  taurdbc^iu. 

"TAUROBOLICU,-ff,  adj.,  UuroboU- 
«ib;  relatiTU  la  taurob(^iu. 

'  T  AUBOBOLlNU,-a,  adj .,  tanroboH- 
■ns;  oare  a  facatu  udu  tauroboUu. 

*  TAUSOBOLIU,  pl.-e,  tauMbolInm , 
(caupo^dXiov);  sacrificiu  de  unu  ^ai4n4  in 
otnirea  Gybelei. 

«TAUBOBOLU,  S.  m.,  Unrobolns, 
(Mopopti>,o<;);8acerdotecareBacrifica  unu 
tatmt  ÎD  onârea  Cybelei. 

•  TAUEOOENTU,  b.  m.,  taaraoenta, 
(d'in  Todpot  si  xtvciatv^puDgere) ;  care 
se  lupta  (in  oircu)  cu  uonu  taiiru. 


=y  Google 


TAX. 

*  TAUTOMETRICU,-a,adj.,(fr.t«i-" 
tinâtrlque);  relativu  la  tautometria. 

TAVA,  s.  f.,  tabnla;  tabla  de  metallu 
ca  care  se  servescu  la  addacerea  com- 
mestîbililoru  si  a  beutureloni. 

TATAND,  pi,  tabuUtum ,  iBqneitr  . 
iMMiar;  tablatnlu  de  supr'a  alin  unei 
camere,  sufSttula  sau  auf^ctnla ,  (fr. 

pUfOBd), 

*  Taxa,  taxare,  taxatione,  taxatoriu, 
taxatu;  vedi  2tas8a,  tasşare,  tasaatione, 
tasaatoriu,  tassaiu. 

*  TAXIA,  8.  f-,  taiea;  lardu. 
•TAXIABCHIA,  s.  f. ,  (TO£i«px£a) ; 

functionea  commaDdantelaî  unei  coorti. 

*  TAXIARCHU,  s.  m.,  (wStdipxTjc  si 
Ta£uEpxoi:);coiniiiaadantealluunei  coorti. 

*  TAXICOLU,-a,  adj.,  (fr.  taxlcole); 
care  cresce  pre  truncalu  nuui  taxa. 

*  TAXICOENU,-a,  adj.,(tKloorne); 
care  are  anteunele  perforate  ca  si  cuinu 
ara  fi  taliJtte  ia  taxu. 

*  TAXIDERMIA,  a.  f.,  (fr.  t»xlder- 
i>l«»  d'ji]câ£c<;=ordine,  si  3£p[jux=pelle); 
arte  de  a  prepară  aaimalile  mtfrte  asia 
ca  se  ai  conserve  form'a,  caracterîele 
^uerice  si  specifice. 

*  TAXIDEBMICO.-a,  adj.,(fr.  t«l. 
deimlqae);  relaUyu  la  taxiâermia. 

*  TAXlCU,-o,  adj.,t«sicn8;  de  taxu. 

*  TAXlLIiU,8.m.,t«iillB«;  bustianu 
mica. 

*TAXHJ,-a,  adj.,t«xeo8;  ca  si  (a- 
xieu,  de  taxu. 

*  TAXOLOGIA,  B.  f.,  (fr.  tsxoloffe, 
d'in  Tiiiţ^ordina,  si  XtlToţ^discuran); 
scîentia  a  classificatioailorn. 

*  TAXOLOGICU,-o,  adj.,  (fr.  Uxolo- 
f  I<|De);  relativu  la  taxologia. 

*  TAXOLOGU,  s.m.,  (fr.  tasologue); 
care  se  occupacui(LeoIo(;rf'a,aut>oriuaIln 
nnei  classificatione. 

«  TAXONOMIA,  s.f.,  (fr.  tazffnoinie, 
d'iin;(iS;<:=ordiDe,  8iv(i(lOl;l=lege);tlleo- 
rî&  aanpi's  classiflcationilorn. 

*TAXOMOMICU,-o,  adj.,  (fr.  tax»- 
n*DilqHe);  relativu  la  taxonomia. 

*  TaXCZOABIU,-»,  adj.,(fr.taxflao- 
aire  ,  d'in  Taft;  =  ordine ,  si  C<ăov  =: 
animala);  se  dice  despre  animalile  la 
cari  părţile  primitive  aUe  coluoinei 
Tertebrali,  munite  cu  petifire  numerâse,  I 


TEC: 


(437 


se  deavolta  in  oppositione  directa ;-  âubst: 
pi.  taxosoaride,  classe  de  animali'  'flarl' 
presenta  acâsta  diâpositione. 

*  TAXTJ,  8.  m.,  taxDs;  gena  de  ar- 
bore d'in  famili'a  conifereloru,  orîgina- 
riu  d'inChin'a,  careetotn de un'a verde, 
ou  foliele  auguste,  cu  flori  amentaeie,.9i' 
produce  unu  fructn  rosin  si  rotundn.  ■ 

TE,  proDome  conjunctu  per9.II.a(^.  te: 
ea  te  mieîlegu,  tu  te  miri,  ellu  telauda;' 
compara  accusativelepronomiuelompe^ 
sonali :  me,  ie,  se,  ne,  ve,  se;  ~  form'a 
absoluta  e  tene,  ca  si  mene,  sene. 

*  TEATRU,  pl.-fi,  theatrnin,  ve^i' 
tkeatra. 

*  TEBA,  8.  f.,  teba;  radioru  d«  pa- 
metitu,  coliina. 

TECA,  teeariu , '  tecutia ;  vedi  theea , 
thec4xriu.  theetUia. 

TECHNA,  B.  f.,  teehia,  (tixvT));  pro- 
prie, arte;  metaforice,  astutia,  intriga, 
machiDatione,  insellatorfa. 

TECHNICU.-o,  adj.,UehiiicnB,  (tsx- 
vcxfSc);  relativii  la  arte,  care  inv^tiauna 
arte  ;  detente  teehnice ,  scoletecJmice;' 
desteritaii  teehnice;  subst.  m.,  unu  te- 
ehnieu. 

*  TECHNOGEAPHIA,  a.  f.,(fr.  te«fe- 
no^rapble);  scriptura  asupr'a  Unei  arte 
aau  aaupr'a  artiloru. 

*  TECHNOGR  APHIGU,-!!,  adj-,  («x- 
voTpayuttSţ);  relativn  la  teehnograpMa  si 
Ia  technographu. 

•TECHNOGRAPHU,  s.  m.,  (lexvofp*- 
foz);  care  scrie  unu  tractata  despre  una 
arte;  autoriu  allu  unei  carte  despre  arti. 

*  TECHNOLOGIA,  a.  f.,  (tsx«XoŢta, 
fr.  teohnolof  le);  tractata  despre  arti  in 
genere,  mai  sllessu,  tractata  despre  ar- 
tile  industriali :  teijmolagi'a  e  oreeurmi 
theori'a  industriei  pramee ;  campHlu 
technologiâ  e  immenstt;  —  teehntîogia- 
se  nomesce  si  esplicaiionea  terminilom 
proprii  diverseloru  arii. 

*  TECHNOL0GI0n,-a,  adj.,  (fr.  teeh- 
aoloţrlqne);  relativu  la  teefmologia,  la 
arti  in  genere :  nomendatwa  te^nilio' 
gica,  didionariu  ieehnologieu,  sdentia 
teehnologica,  op':rationi  technologiee.     '' 

*  TECHNOLOGU,  3.  m.,  i■:^xm^k'i^ţ)':)^, 
care  se  occupa  cu  artile  în  moda  scien- 
tificu,  care  inv^tia  una  arte  in  mottal 


>y  Google 


1488 


TBâ. 


Beientâficn,  sntoria  alia  onai  traotato 
daqire  arti. 

*  TECHNOFEGNin,  pl.-e,  teebiiif 
t»faloii,  {vsriiwKalfWiv);  jocn  on  artea, 
jocQ  m  difficultati,  oopUUrla. 

*  TEGOLITHn,  8.  m.,  teeslitk», 
(npuiXido;);  patra  tai9  se  credea  oo  are 
Tirtntea  de  a  topf  calcnlti  d'in  besica. 

•TECTONICU,-o,  adj.,  teetonle», 
(ttXTOwx^);  relaiivQ  la  architeotnra,  ar- 
eluieot(mion. 

*  T£CTOBnj,-a,  adj.  s.,  tMUr»  Ut- 
torl»,  (d'in  tega-e);  proprie,  ooperitcriii; 
Idh  Inatn  in  qiecie,  coperitoriH  de  pa- 
tieti,  tioctorin,  spolitorin,  stncatoriu. 

«  T£CTU,-a,  aiţj.  ^rt,  teet»,  (d'in 
teren);  coperitu;  snbat.,  teetuMi  cope- 
riinentii;  de  ac(  Îb  genere,  casa,  loonea- 
tia,  abîtacln. 

«  TECTUBA,  s.  f.,  tootara;  proprie 
ooperitura ;  inse  in  specie  luata,  tine- 
tor»,  spolitnra,  stacatura. 

«TEDA,  s.  f.,  ta4a  si  teda»  (afâne  cn 
iaii  sau  Sq|<;,  ace.  2cttSa  ura  848a);  lemnu 
de  pino,  facla  de  pina;  de  aci  facla  in 
genere. 

•TEDACin,-a,  adj.,  tndieesB)  de 
pinn,  de  lemna  resinoBa,  de  &cla. 

*  T£DEBK,  T.  impers.,  tndere;  a  i 
ae  nrrf,  a  se  deagiistÂ;  vedi  tediare. 

*  TEDIARE,  T.,  taedlire.  (d'in  teâiu); 
a  senti  ^tKziorritu,  deagnetn,  gratia. 

«  TEDIFEBUra,  adj.,  tndirer;  care 
dnee  nna  teda=facla;  epithetu  datu  Ce- 
rerei,  care  mpse  ei  apprense  nna  teda 
d'in  montele  Gtn'a,  si  caat^  pre  filia 
Bea  răpită. 

*T£DIOSU,-a,  adj.,  todloiai;  plenn 
de  tediu,  nrritiosa,  fastidiosu,  desgn- 
stosn,  gretioBo. 

«TEDITUDINE,  s.  f.,  tadltndo;  stare 
tn  care  cineva  snffere  de  tediu,  fastidin, 
nrritn. 

*  TEDIU,  s.  m.,  tBdiim;  nrritu,  fa< 
stidio,  deagnsta,  gratia  :  m'a  eoprentu 
Udiidu  de  vietia;  ţi  fi  cuiva  spre  tediu; 
a  cmuâ  tediu. 

*  TEQEBE,  tessi  si  tetsei,  tessu  si 
tedu,  T.,  Ugttt,  (Tciţscv);  a  coperf,  a 
tţtVfJtwi.  ţţţdecip'aderiTatelom :  tegme, 
^fmmtu,  si  teguaifi,  tegumeHiu,  tegla, 
t9fii^  tţt^am»  tşgidariu,  tegOe,  tego- 


TEL. 

tariv,  tegidu,  tegUlu,  teetu,  tedorm,  tec- 
tura,  si  a  compoBitelom :  prategert,  eon- 
tegere,  dategere,  imtegere,  retegare,  ea 
deriratelfl  lora. 

*  TEGETABIU,  s.  m.,  teretariut 
care  face  tegeti,  san  care  vende  tegeH. 

*  TEQETE,  B.  f.,  teset,  gen.  tecetia» 
(d'in  tegere);  copertnra  de  joncn,  naaaa, 
rogojina. 

*  TEGICLU,  8.  m.,  terlMlaw;  oope- 
rimentn,  nassa,  sc4rtia. 

*  TEOILE,  B.  m.,  terilef  oare  t6gt!= 
copere,  restimenta. 

*  TEâlLLU,  B.  m.,  t«f  IIIih;  demi- 
nntirn  d'in  tegidu,  mica  coperimento. 

*  T£QIMii=  Ugme,  pi.  tegmua,  ta- 
glMei=tanieii;  si 

*TEGIMENTn=f«9MefMii,  pl.-e.  ter- 
■entnm;  totu  ca  tege  =  copere,  coperi- 
menta,  copettura,  invelitâria. 

*  TEOIZl,  8.  f.,  (eu  t  sibilaote,  He^Ia), 
tet ala;  tabla  de  Iuta  arsa  cn  care  se  co- 
peru  casele  :  a  coperi  calele  gh  te^, 
tegle  late,  tegle  ănguHe;  prin  esteiiBione, 
tegle  de  ardeaia. 

«TEQLABIU,  s.  m.,(cn<sibilante), 
ternlarlii;  oare  face  tegle,  si  oara  vefide 
Ugte. 

*  TEaULA,  tegtUariti;  vedi  tegla,  te- 
glariu. 

*  TEGULICIU.-a,  adj,,  ternllolns;  00- 
peritn  cu  iegule:=tegle. 

*  TEOUME,  pi.,  tfgumine,  tesiaen,  si 

*  TFQUMENTU,  pl.-e,  teşnnentRim; 
totn  ce  tege  =  copere,  coperimentn;  a- 
cellu-asi  cu  tegmentu. 

*  TELA,  s.  f.,  tela,  (d'in  texera  = 
teasere);  materia  tessuta,  tessatara, 
pandia :  tela  de  eân^a,  tda  de  Unu, 
tda  de  arania. 

*IELABÎ[J,-a,  adj.,  ((elartaif);  rela- 
tiva la  tda;  snbst.,  care  face  tela,  si  care 
vende  tela,  pandiarin. 

f  TfiLEGRAMUA,  pL-mafe,  (fr.  M- 
Kf  ramme,  d'in  ^Xs:=d«!parte,  si  TP^^tM"^ 
:=scripta);  scire,  epistola  cominanicata 
prin  telegrc^hu. 

*  TELEGBAPHABE,  v.,  (fr.  ţiligr»- 
phler,  d'in  cf}XB=  departe,  si  ţpdţ EtK= 
scriere);  a  scrie  de  departe,  a  comma- 
Dică  prin  telegraphu. 

«TELEOBAPHIA,  b.  f.,  (fir.  UMffra- 


.yGooglc 


TEL. 


UM 


pkto);  arte  de  a  coostritge  si  de  a  ap- 
plicî  ieUgraphe. 

*  TEMGRAPHICU,-o.  adj.,  {fr.  t«- 
Ugraphlqne) ;  relativu  la  teîegraphu  : 
sepuw  tdegraphiee.  Itma  /elej^ropAica, 
cowBMiHtcafione  telearapAieo. 

,  •TELEâBAPHiSTU,  s.  m.tC»rfl  se 
oecupa  cu  artea  teUgraphiea. 

*  TELEGEAPHU,  a.  m-,  (fr.  «16- 
ffrayhe};  instromentu  care  aerre  a  tra- 
nitte  ^rte  departe  si  in  pijcii^a  tempii 
ideelesellescrisBe:  telegraphu  eîeetriai, 
t^graphu  tummarinu;  prin  tdţgraftdtt 


HnUt  at  Am^ri&a. 

«TELEOLOGIA,  s.  f.,  (&.U16ol«ţle, 
d'in  riXi>ţ=fine,  scopu,  si  Xtipc^di- 
scursa);  tr&ctatn  despre  awpu,  parte  a 
Boientiei  naturale  care  caută  a  descoperi 
acopulu  in  tota  ordinea  naturei. 

»  TELEOLOQICD,-a,  adj.,  (fr.  teWt- 
UKlqne);  relatim  la  teleologia  :  irao- 
Mu  tâeologieu;  twgumentu  teleologicu 
pentru  e$$Mfenti'a  lui  Donmedieu. 

*  TELEOLOGU,  s.  m.,  (UlAolsrae); 
care  se  occapa  cn  teUoh^a,  anctoriu 
de  teleolo^. 

*  TELEOFODE,  ac^j.,  (fr.  Uldopsde, 
d'in  tiXsioc  =  completa,  si  xooţ,  gen. 
iwS6i=  pede);  care  are  petiârele  com- 
plete, subst.  pi.,  teleopodUe,  familia  de 
passeri  notattfrie  cari  au  peti6rele  com- 
plete, adeco  muaite  ca  una  pollicariu. 

*TELEOSAUBn,  s.  m.,  (fr.  tiltotntTe, 
d'in  fiXeioţ^completa,  si  aaăpoz=aei- 
piUa);  specia  de  crocodilu  foesile. 

*  TELEPHIU.  s.  m.,  tHepblon,  (nj- 
Xiftov);  specia  de  planta,  sedna  t«le* 
pfclos.  Imn. 

*  TELEPHONIA,  s.  f.,  (fr.  UUphoale, 
d'in  rijXs^departe,  si  ţcaviţ=voce);  ar- 
toa  de  a  face  se  se  audă  voeea  in  mare 
distantia. 

*  TELEPHONICU,-o,  adj.,  (fr.  tew- 
pfaenl<ine);  relativa  la  telephonia. 

*  TELEPHOBU,-o,  adj.,  (fr.  «W- 
pkore,  d'in  t^=:departe,  si  ^piiv^ 
dncere);  genu  de  insecte  coleoptere  pen- 
tamere,  d'in  famili'a  moUipeunelorn. 

*  TELESCOPIC,  pl.-e,  (fr.  UUsctpe, 
d'in  TijXssdeparte,  si  <TfunUtiv=.veiere, 
obsenare);  instrumenta  opUea  prin  care 


se  vedu  obiectele  in  distantţ*  forte  nmri : 
astronomii  se  senmcu  CU  ţeleaffgp0tlt. 
eu  ac{jutoriidu  teteacopiului  t^au  âeăeo- 
peritu  in  sedtdu  nostru  fârte  multe  cor- 
puri celeşti  cari  erau  neeonnoaoute  mai 
inainte. 

•  TELBSCOPIC0,-o,  adj.,  (fr.  WW- 
•eoplqne);  relativu  la  teleaeopiu  si  la 
teleseopu:  observationi  telescopice;  plaiţe- 
te  telescoptee,  cari  se  poto  retjâ  nnmai 
prin  teleacopiu. 

•  TELESCOPU,  8.  m.,  (ţriXtoţ^); 
care  vede  in  mare  distantia;  anii  nn 
distingu  intre  teleseopu  si  teleseopiu. 

•  T£LESTIKU,-fl.  »di->  teleitiias, 
(teXEanJi;);  initiatu  in  mjsterie. 

•  TELETA,  B.  f.,  teleU8it«leU,(n- 
XttT));  initiatione  in  myaterle,  «pneecra- 
tione  religiosa. 

*TELETn,-a,  adj.  s.,  telvtnB^nXM^); 
perfeotu,  deplenitu;  unuia  d'ip.tomi 
gnosticiloru. 

•  TEIilGARDIU,  8.  m.,  telleatdUs, 
(d'in  TSXMoî=iconipletu,  si  5uxp8l«=cor* 
de);  specia  de  p^tra  pretinsa. , 

•  TELIFEBU  si  tdigeru,-a,  adj.,  te- 
llftor  si  tallţer;  care  pârta  arma,  in  spe- 
cie, care  p<îrta  sagette. 

•  TELINU,  3.  m.,  tellnnm,  (n}X(VQv); 
profumu  care  are  de  base  fenngreculu 
(r«eBam  irrnean). 

«TELIRBHIZA,  s.  f.,  telIrrbUai* 
(d'in  tiXe[oi;=campieta,  si  ^[Ca=radi- 
ce);  specia  dq  patra  pretidsa. 

TELIOSU,-a,  (it.  tlglleso),  tlIlMeae, 
tllUgiii.«nf,  ţllUrls;  de  tej^i^;  care  sâ- 
mina  cu  »jârti'f|  tţăflifit^:  Umn^  te^iltfi>tit 
carne  teliâaa. 

TELis}:n,  s.  m,,  timrtm  ^^xk  v>^ 

de  tdiu,  paţiure  de  tdiu. 

TELIU,  (ca  l  molliatu,  teiu},  ^,  iţ., 
Ullş,  (iţtlgllft,  fr.  tM|«taţ)t  gffa  de 
plante  âicotyledonie,  poly^etf^ţt,  fnţiffţţ;-- 
ti'a  forte  fibrosa,  d'in  oare  se  f^cn  foni; 
si  scorti'a  ensasi  se  oomesee  Ulli^  :fmni 
de  teîiu,  legămu  vitfa  eu  t^;  frimUa 
de  teliu;  florile  de  teliu  sunt  bone  pen- 
tru thea. 

TELLINA,  (cu  t  sibilante),  s.  f.,  (d'in 
tellBSl),  eaapei;  pamenta  orescuto  eo 
radecini  de  Arba  si  de  alte  plante,  care 
se  talia  si  sa  ara  cn  gren. 


=y  Google 


TELLINOSn,-a,  adj.,  ineultis;  plenn 
de  teUina  :  pameniu,  agnt  t^mosu. 

*  TELLURATU,  s.  m.,  (fr.  tellorâte); 
s&re  prodnssa  prin  combinationea  aci- 
dulai t^urieu  cu  una  base. 

*  TELLURAUBAT0,  s.  m..  (fr.  tel- 
mrMrate);  genn  de  sari  prodnse  prin 
combinationea  telluridelni  suricu  cu 
tellarare. 

•■  TELLUBE,  s.  f.,  telliB,  geo.  tel* 
iBfh;  terra,  pamentu. 
■'■*  TELUmmt-a,  adj.,  (fr.  tella- 
i1qi«};  produasu  d«  teHaria  :  oxydu  tel- 
ItirieH,  stdfHu  teUuneu,  sari  telhmei-  ' 

*  TELLUBICYANURA,  s.  t  (fr.  tel- 
Inriorannre);  cooipositu  de  U^^tfiU  n 
de  uaa  eydnwra. 

*  TELLUBIDE,  s.  ni.,  (fr.  tetlnride);' 
ootnbinatione  de  tâluriu  si  de  unu  porpu 
simplu. 

•TELLURISARE,  B.f. ,  (fr.  tallorhel); 
sare  predussa  prin  combinationea  unui 
t^wiăe  si  a  unei  ţdlurure.  adeco  allu 
cami  acidu  si  base  coprendti  amendove 
telUtriu. 

*  TELLtJRlU,  8.  m-,  (t«Hurluiii,  for- 
matu  d'in  tellag,  fr.  tolllire);  metallu 
solidn  de  colâre  albastra,  descoperita  în 
1797  in  minerele  de  aurn  in  Transilva- 
nia, forte  raru. 

*  TELLUKURA,  a.  f.,  (fr.  teUnrmre); 
combinatione  de  telluriu  si  de  unu  corpu 
simpln. 

*  TELL08TRE,  adj.,  tellustrh;  sj- 
nanjina  ca  terrestre  sau  teiregtru. 

*  TBLONE  sitelonu,  a.  m.,  {lâJtvtfi)-, 
pnblicann,  perceptoriu  de  telonm;  vedi 
si  teloniariu. 

*  TELONIARIU,  s.  m.,  teUn^arias 
saateli>BUriis;perceptoriudefciomu= 
portoriu. 

*  TiaiONipn,-a,  adj.,  (tsXwviwJc); 
relativa  la  telone  lati  la  telohiu  :  aţfa- 
cori  tehnice,  caatigu  ielonictt. 

*  TELONIU,  pL-c,  telonenn  sau  te- 
UdIdu;  (lisXciiytov];  portoriD;  casa  in  care 
siMe  teloniaritdu. 

*  TBL0,  pl.-c,  telDW}  arma  inr  ganefe, 
^t  jacin,  iagetta'  in  specie. 

■  1  TEMA,  9.  f.,  tlinor,  (din  temere); 
frica  :  a  nu  ave  tema  de  nemica;  mi  e 
t&ma  se  nu  piră;  nui  e  thria  neei  de  o- 


Ţm. 

ment.  n^ei  de  Domneditiu;  fia-ti  temade 
Domnedieu,  deco  nutie  tima  de  âmenil 
tem'a' de  peeeatu  me  oppreseeSe  a  faee 
aceaiu  pasau. 

2  I^MA,  ţ\.-maie,  thens,  (^ta), 
ponania;  vedi  tkema. 

TBMATîCU,-ff ,  adj.,  (*siMtnx&:);  vedi 
thematicu. 

TEMATI8MD,  s.  m.,  (frEjMtnopA:); 
vedi  thematismu. 

TBMELIABB.-cdiH,  t.,  *e|wXi.Ssiv); 
vedi  themeliare  ai  intemsHare. 

TEMELIATTJ.-a,  adj.  part.;  vedi  the- 
mdîatu,  siintemetiata. 

TEUBLITJ,  s.  m.,  («EtUXtov),  ftali- 
meatiiHifaDdamSDta,  base.,flg.  raţiona, 
vedi  si  the^iu. 

*TEHERARE,  r.,  teavrare;'  a  ptofa- 
n&,  a  violă,  a  sparcft:  a  temerâ  fote  celle 
sacre;  a  temerâ  aredeîe  cu  vorbe  ineeste; 
a  temerâ  una  matrona,  a  na  corrum'ţ>e, 
seduce. 

*  TEMERAKITJ,-a,  adj.,  tenenrlni; 
care  incepe  ceva  fora  a  cogiti  si  deli- 
bera bene  mai  înainte;  care  se  arrQnoa 
in  penele  fora  pmdentia,  fora  judecata, 
fora  consideratione  :  june  temerariu; 
fapte  temerarii;  aubst.,  unu  temgrariu. 

*TBIfERATIONE,  a.  f.,  (ten«»tl>)i 
actione  de  temerare,  prbfanatiene,  vio- 
latione,  spurcationo. 

*  TEMBRATOBIU,-a,  adj.  9.,  tem- 
rat«r;  care  temerâ.  profanatoria,  spnr- 
catorin,  viotatorin,  corrnptorin,  sechie- 
toriu. 

*  TEMEBATlJ,-a,  adj.,  temeratnB; 
profaoatn,  spurcata,  violata,  corrupta, 
aednaau. 

l  TEMERE,  temui,  temutu,  v.,  tinere. 
rererl;  a  ae  senti  appeaatu^eidâ'aunoi 
rea'possibîle  si  probabile,  ann  aVdeora^ 
gialn  de  a  face  ceva,  a  aV^  frica,  a  i  fl 
frica ;  1.  refleas.  a  se  teme :  eu  me  ţetm 
de  aeella  omu  reu;  tu  nu  te  temi  tfc  ni- 
mica;  elîu  n^  se  teme  de  DotHwediat; 
ea'seteme  sids  umbrea  sea;  noi  ne  te- 
mem» de  tyranni;  voi  nuve  temeţi  âi 
ectsurUe  sinistre;  elli  ie  temu  ae  nu  le 
se  intempîe  cea  ce  s'a  intemplatu  si  rf- 
toru-a ;  dmehii  se  iempu  de  revoliaume, 
de  bellu,  de  pentUentia ;  plecă  fora  se  se 
tima  de  ifitMieuIu  âe  Iu  tisiepfiiHotBt; 


=y  Google 


teh. 

temC'tedelhmnedieuHemeti-vedemăn'a 
lui  Domneăitt!  cine  nu  se  teme  ăepec- 
catu,  faeSe  commiHe  fapte  reUe;  me  te- 
meam se  nu  me  c^şpuce  frigurile;  mergi 
inainte  si  nu  te  teme;  temenău-me  de  a 
nu  rated,  n'am  cotediatu  a  intră  in 
pădure;  2  transit.  cn  intalles^nln  sap- 
pletorin  de  i^idelitate,  prin  urmare  a 
fi  geloau  :  ellu  si  teme  muîierea ,  ea  si 
teme  barbatulu;  pentru  ce  me  temi,  co 
nw  tiamcommiasnneei-unain^ăelitaie? 
te  temu  ca  se  nu  te  seăuna  wri-unu  am- 
magitoriu. 

2TEMEItE,  B. verbale,  tlmorj  frica: 
temere  de  Domneăieu,  temere  de  pec- 
eaiu,  temere  de  errâre,  temere  de  tâte 
reUele  possilUi. 

«TEMERITATE,  9.  f.,  tenertUs; 
calitate  de  temerariu,  lucrare  fora  ju- 
decata matura,  fora  pmdentia;  audacia 
«Srba :  temeritatea  e  aemnu  de  impruden- 
tiaside  lipsa  de  esperienOa. 

*  TEMEBITUDINE,  s.  f.,  temerltado; 
a^nonjina  cu  temeritate,  irreâeBsione. 

«  TEMEBTJ.-a,  adj.,  (temerai),  adr., 
toBerej  vedi  temerariu. 

«  TEMETU,  8.  m.,  tenetnm;  viuu. 

TEMIA,  s.  f.,  (d6[UQv),  tbns*  Uceu- 
sam}  resina  odorifera,  care  se  arde  la 
sacrifieia  si  se  produce  unu  fuma  pla- 
cutu  la  odorata  :  a  arde  temla,  a  face 
fumiu  de  temia;  a  duce  temia  la  haserica ; 
a  dă  temlala  toţi  sânţii;  antiăi  credeau 
eo  cu  temia  ae  câştiga  grait'a  dieUoru; 
vedi  si  thymia. 

TEMIAUE,-ediw,  v.,  (d^&Cav,  *o[«- 
&av),  girare  I  a  face  fumu  de  temia  .*  a 
temiâ  aUariulu;  a  temia  pre  toţi  sânţii; 
îassati,  nu  mai  temiati,  co  destultu  ati 
temiaiu;  redi  si  tla/miare, 

TEMIATORIU.-'o''"',  adj.  s.,  (*o[u- 
arfjp),  anffltor;  oare  fuma  cu  ^etnfa,  care 
temiidia;  si  reate  m.,  temiatoriu.  pl.-e, 
{.temiatoria=^temiatore,  (duiLLotnJptov), 
thorlImlBDi,  rasa  in  care  se  pune  temfa 
ei  30  fuma  la  ceremonie;  veiisithymia^ 
toriu. 

TEMIATTT.-a,  adj.  part.,  snfâtus] 
fomatn  cu  temia  :  aUaria  temiatu,  ba- 
serica  ttmiata;  a.  m.,temiatidu  haserieei. 

*  TEMNERG,  T.,  teunere;  vedi  com- 
posîtoln  eontemnere. 

'  T<w.  n. 


TEM. 


1441 


*  TEMNI5ILE,adj.,teKBlblll8; redi 
compositulu  contemnibile. 

•  TEMONARIU,-o,  adj.  8.,  tomoM- 
rlpg ;  relativu  la  2  temone;  s.  m.,  percep- 
toriu  de  2  temone;  —  s'ar  pote  dice  si 
despre  cella  ce  face  1  temoni,  si  despre 
cellu  ce  guverna  cu  temonde. 

*  1  TEMONE,  3.  m.,t«mo;perticapar- 
pendicnlaria  pre  assea  unai  carra,  la  care 
BeinjagaboiiiSauseiacamacaUii,  si  care 
serve  prin  urmare  a  int<}rce  earrulu  in 
drâpt'a  saa  in  st&ng'a :  temoneîe  e  guber- 
nadulu  earrului. 

•  2  TEMOKE,B.m.,t«Bo;anasamma 
care  se  cerea  pre  tempuln  imperiului    . 
pentru  darea  de  tironi  la  miliţia. 

TEMPEaACL'a=temperacw/«,  pl-c, 
tevperseuluin ;  ^âm;]âra^t<ra=:prepara- 
tione,  mai  allessn  a  ferrului  in  focu. 

TEMPERAMENTD,  pl.-e,  tempera* 
■entnin;  1. proprie, meatecatura incerte  ' 
proportioni,  de  acf,  mestecatnra  de  sucuri 
in  corpulu  omului :  temperammtu  san- 
giniu,  temperament»  cJtolericu,  tsmpera- 
mentumelaneholieu^emperamenta  phle'g- 
maticu;  eUu  e  de  unu  temperamentuve- 
emente,  ea  e  de  uttu  temperamsntu  lenu 
si  blandu  :  2.  mesara,  moderatione , 
temperantia:  d  observi  ai  tinein  tâte  tem- 
peramentulu. 

TEMPEBANTE,  adj.  part.pres.,  tem* 
perans;  care  tempera,  care  tinemesur'a 
coroniţa  :  omu  temperante  in  tâte. 

TEMFERANTU,  s.  f.,  t«mperaiUa; 
calitate  de  temperante,  virtute  deatin^ 
mesur'a ,  moderatione  :  temperantfa  e 
dereplatea  cdtra  sene  ensusi;  ellu  observa 
temperanti'a;  ea  nu  calea  neci-una  data 
regulde  temperantiei;  temperanti'a  e 
seienti'a  de  a  si  modera  appetitele  ai  de 
a  si  domina  passionile,  prin  temperan- 
iia  omulu  se  inaltia  mai  pre  susu  de  a 
nimali. 

TEMPERARE,  V.,  temperare)  1.  pro- 
prie a  meateci  in  proportioni  covenite  : 
a  iemparâ  adetulu  ca  miere ;  2.  a  reduce 
la  mesur'a  covenita,  a  reguli,  a  infrenÂ : 
a  si  tempera  afectele  si  passionile ;  a  se 
tempera  pre  sene;  vedi  si  compositulu 
8temp&-are. 

TEMPERATIONE,  s.f.,  temperatio; 
temperare. 


n 


.yGooglc 


i'Uă 


TEM. 


TBMPEKÂ.TIVU.-c.  itâj.,  t«niper«- 
tlTQB;  aptu  a  temţ-eră,  oare  tempara  = 
sfetnpera  :  retnediu  temperativu. 

TBMPEKATORIU,-(oWa,  adj.  a. , 
tenperator;  care /empera,  reguledia, 
moderedia  :  temperatoriulu  voluptcUei, 
temperatoriulu  affectdoru  selle. 

TEMPSKATn,-a,  adj.,  teinperatiis ; 
regulatu ,  moderata ,  infrenatu  :  vitm 
temperatu;  omu  intelleptu  si  temperoAu. 

TEMPERATURA,  s.  f.,  temperatu»; 
effecta  alia  actionei  de  temperare,  de  acî, 
mestecatura,  apoi  constitntione  physica; 
in  specie,  gradu  de  caldara  :  tempera- 
^ra  calda,  moderata,  rece ;  pentru  me- 
sur'a  temperaturei  ne  servimu  cu  thermo- 
metniiu;  temperatur'a  corpului  omene- 
acu;'~temperatur'a  ferrului. 

«  TEMFERIA,  s.f.,  temperiea;  stare 
temperata. 

*TEUFBSTATE,  8.  f.,  tempesta» ; 
stare  a  tempului;  in  specie,  mişcare  vio- 
lenta a  aeralui ,  de  ordinarln  insociata 
de  plâuis,  gnndine,  falgere  si  tunete ; 
tempn  fortnnosa ,  fortuna ,  procalla  : 
tempestale  terribîle.tempestatea  pre  mare 
eperiadosa  pentru  navigatori;  eUifura 
'  coprensideunatempestateinapaimenta- 
toria;  au  scapatu  cu  mari  dif^cultăH  de 
,  tempestate;  neci-unu  omu  cu  menie  nu 
doreace  tempestaiea. 

*  TBMPESTIVITATE,  s.  f.,  tempe- 
etlrltiB;  stare  A^tempMiivu,  calitate 
de  tempeslxvu  :  iempestivitiUea  aceUei 
luerm^. 

*  TEMPESTIVU.-a,  adj.,  tempestl- 
rae;  care  vine  la  tempn,  care  se  face  la 
tempulu  aen :  venirea  lui  nu  eră  tempe- 
ativa ;  htcrare  tempestiva ;  omu  tempe- 
stivu,  care  face  t6te  la  tempulu  seu. 

*  TEMPESTOSU,-(i,adj.,tBrape8tB0- 
808 ;  plenn  de  jemji^afe,  fortUQOSU,  pro- 
cellosu. 

*  TEMPESTU,-a,  adj.,  tempestn»; 
STDonymu  cu  t&npestivu. 

TEMPINAHE,  T.,  coHTenlre,  oocnr- 
rere;  vedi  compositaln  intempinare. 

TEMPIRB,-e«c«.  v.,  obtnndere,  he- 
betarej  proprie,  a  talia  ascutitulu,  a  e- 
bet&:  fig.  a  stinge  sensuln,  mentea;  refl. 
a  *e  tempi,  a  perde  facultatea  dea  sentf 
si  de  a  cogiti. 


TErt. ^ 

TEUPITU,-a,  a<lj.  part.,  •btuani. 
hebes  :  cutitu  tempitu,  secure  tempitU; 
omu  tempitu  la  mente. 

1  TEMFLA,  B.  f.,  templnm,  sanetoa- 
rlnm;  templa,  sanctuariu;  irigpe&ie,  fa- 
ciat'a  sanctnarinlui  pre  care  stau  ico- 
nele ,  (^xovdoxaai;) :  templa  aurita  si 
ornată  cu  celle  mai  formose  imagini. 

2  TEMPLA,  pl.-e,  tempng,  tempora; 
partUe  laterali  alle  capului :  omulu  are 
d6ue  tanple ,  tempVa  Aripta  si  tempFa 
stânga;  a  se  adcă  pretempl'a  drîpta 
si  apoi  a  se  intoree  pre  cea  stânga ;  a  si 
inânge  templele  cu  myrtu :  puseră  co- 
nuna  de  flori  pre  templele  lui. 

TEMPLAEB,  v.  refl.,  aooldere,  eve- 
Dlre;vedi  compositulu  intemplare. 

TEMPLARIU,  B.m.,(teinplarls,tem- 
plarfns);  1.  fkber  Ilgnarlns,  Intestliu- 
rliB ;  care  face  1.  temple,  cară  Incra  lem- 
nulu  ca  arte,  care  face  mese ,  scrinie, 
armarie,  scaune  si  alte  mobili,  mesarin; 
2.  (fr.  templier,  it.  tenplere),  callariu 
crestinu  devotatu  a  custodf  templnlu  de 
Ia  Jerusalemu. 

TEMPLU,  pl.-e,  templnm;  propie, 
spatia  deschisa,  de  tâte  părţile;  spatia 
consecratu  de  angnri;  iu  specie,  sanc- 
tuariu, bassrica  :  templulu  M  Jotu  ea- 
pUolinulu;  templul»  Vestei;  crestiniiin- 
chisera  templele  antieiloru,  si  se  adunară 
in  basilice  pentru  easa-eOiulu  adtuM 
loru  religiosu ;  cu  tdte  aceste-a  dedera 
sanctaariului  form'a  de  templu,  in  care 
intrau  numai  clerieii ,  pre  cănda  laicii 
stau  in  basUica;  la  noifaciat'a  sane- 
tuariului  se  nomesce  templa,  iro  sanc- 
tuuriulu,  care  e  addmeratuUt  templu, 
se  dice  altariu;  figurata  :  mundulu  e 
templulu  lui  Domn^ieu;  capuht  e  tem- 
pUdu  metUei;  senatulu  la  Bomani  se  di- 
cea  temfiulu  libertatei. 

•TEMPORALE,  adj.,  temporalla; 
1.  relativu  la  temp»  .-  bonuri  tempordi; 
potestate  temporale  in  oppoaitione  cu  po- 
testatea  spmtuah  si  eterna;  2.  relt- 
tivnla 2 templa:  ossu  temporale,  arteria 
t&nporale. 

*  TBMPORALITATE,  b.  f.,  teiop»- 
ralitas}  calitate  de  t^iporale,  durata 
limitat»,  in  tempv. 

•  TEMPORANIO.-a,  adj.,  tempera- 


=y  Google 


atm;  oaiâ  viue  ean  se  foce  la  tempu  .- 
filoHta  temporania.  ealdu  t-mimraniu. 

«  TKKfP0BABIU,-3,  adj. ,  t«npo»- 
tI«b;  care  dara  numai  uan  tempu:  mişcare 
Umpwetria,  cmieUi^  temporaria,  ihea- 
trutemp&rarm. 

*■  TmiPOBISABE,  r.,  (fir.  te-porl- 
fl«r),  enaetari ;  a  aştepţi  temptdu  oppor- 
tuna,  a  intardiă,  &  differf,  a  ammait&  : 
«  mat  ieam  a  iemporisă  de  eătu  a  se  pre- 
eipiii  ÎM  bradele  tteeonnosentului. 
-  *  TBMPOBIfliTIONE.a.  f.,  (fr.  tem- 
Ş^rlMtlDB)'!  actione  de  temporisare, 
coDctatioDe,  dilatione,  intardiare,  am- 


•  TEUFOBiSATOBIU,-«M'a,  adj.s., 
(fir.  t«B|ţ«ili#Br);  oara  tkmpoma,  cunc- 
tatoriot'dilatoria,  intardiatorio. 

*,lSMF0B19AT0,-a,  adj.  part.,  (fr. 
t«Bp*Tls«);  ititardiatn,  ammanata. 

liBăSFO^JXJ  =  tenipmvu,-a,  adj., 
t«Mf«BtlTi»i  aaturu ;  oare  rine,  sein- 
tenipla,  de  bot  pietnm  la  tempnla  sen, 
no  mai-tarâia;  adţ.,  detempotiH,  io  op- 
pOsitioae  oa-tarcUm  :  a  vmiâetemporiu, 
d  mofmtiH  i»  tetkpurin;  aee$te  pame  se 
«OM  de  tempoHu,  aeeUe-a  mai  tardiu. 

TEUPG,  'pt.-nri,  («BpiB,  (H.  tempo, 
fit.  teapif  aogl.  tine);  snwessioae  a  mo- 
nMntftloni :  fempuld  e  wfinitti,  temptAu 
n^ai'€lneepaiun«eifinîtu;noimesurămu 
temptd»prin  miicarea  apparente  a  so- 
relm;  tempu  dettrminf^;  momeraele 
tempi^i  atmt  mesurele  celle  mai  mia 
ăUetemptdvi;  minvtde,  6reU,  diUele, 
IwiKia,  oiMiH,  tedele  su  mesure  detempv; 
mesur'a  temptilui  se  dice  si  spotiu  de 
fempn;  tempuiu  pressnte,  tempuiu  tre- 
MtH  aitempuUt  venitoriu;  ia  teinpulH 
nosiru  $e  intempla  multe  lucruri  nea- 
şteptate; pre  tempaiu  parentiloru  noştri 
fm  erau  atâti  latroni,  tâte  se  scâmha 
eu  tempidu;  spatiulu  si  tempuki  sunt 
ă6ue  forme  de  %ntuitU>ne;^tempit  se  dice 
si  starea  atmospherei,  dispositionaa  ae- 
rulai :  tempu  formosu ,  tempu  urritu ; 
ttmpu  tioJdu,  iempu  reee ;  tempu  nue- 
rom,  tempu  pleuente,  tempu  fortunosu; 
tempureee  sivmedu.iempH  c^minabăe. 

»  TBUDLKNTIA,  b.  f.,  teMileatU  ; 
stare  de  temiAentu ,  stare  de  ammetHa, 
betfa. 


4m^ 1443 

*  TEMULENT[J,-a,adj.,teBuleHta8{ 
b^etn,  animetitu. 

TBMDTOBIU, -*rfr»o,  adj.  s.,  «- 
neiiB ;  care  se  teme  :  omu  temutoriu  de 
Domneăieu;  temutorii  nu  su  totu  de  a  un'a 
fricoşi. 

TEMOTU,-«,  adj.  part.,  (it.  tennto); 
de  care  se  temu  omenii  :  omu  temutu  de 
toţi  ce»  ce  Z«  connoscu  ; — muliere  temuta, 
de  acaret  infidelitate  se^emebarbatiilu. 

*  TENAOE,  adj.,  teiux;  care  se  tine 
tare  da  ceva,  care  nu  mai  lassa  ce  a  ap- 
pucatu  :  omu  tenaee  in  tote  oile  selle ; 
memoria  fidele  si  tenace;  amiciţia  tenaee; 
morbu  tenace;  callu  tenaee,  care  na  va 
se  se  mÎBoe  d^n  locu. 

*  TENACEA,  8.  f.,  tenaeta;  caracte- 
riudefenaee,inBpecie:  tenaci'aeedluhti. 

*  TENACITATE,  s.  f.,  tenaeltas;  ca- 
litate de  tenaee,  potere  de  a  tin^  ce  a 
appucatu  ;  tenacitatea  morbului:  tena- 
citatea luiidui  lepitu  de  caldametUe. 

•TENAOLU=teno«(iM,  pl.-e,  tenacn- 
Inm;  legatnra,  mediu  prin  care  se  tine 
ceva. 

TENDA ,  s.  f.,  TeBtlbnlnm  ;  anteca- 
mera,  vestibla.  (Compara  it.  tenda,  fr. 
tente,  tentbriu,  cortn). 

TENDEGLA,  s.  f.,  tendlcoU;  pertica 
care  serve  la  intendere. 

TENDENTE,  adj.  part.  preş.,  tendens, 
(it.  teodente);  care  tende,  care  are  unu 
scopu  in  vedere. 

TENDEKTIA,  8.  f,  (it.  tendenso,  fr. 
tendanee);  actiono  de  tendere,  appiecare 
de  a  ae  miscÂ  spre  ceva,  directione  spre 
nnn  scopu  :  tendenti'a  eorpurăoru  de  a 
ss  miseâ  spre  centruîu  pamentulni:  ten- 
denti'a omtdui  spre  egoismu;  tendenti'a 
seriâsa  a  Sfmâniloru  de  a  essi  d^in  bar- 
baria; tendenti'a  antti  audoriu  de  a  pro- 
paga idee  false  e  condemnabile;  tenden' 
tfa  de  a  adjunge  la  connoscenti'a  ad- 
deoerului  e  lat^bile. 

*  TENDENTI03U,-o,  adj.,  care  are 
una  tendentia,  in  specie,  una  tendentia 
ascnnaa :  scripte  tendetUioss. 

TENDERE,  ^nsi  si  tensei,  tensu  si 
tentu,  T.,  tender^,  (citvsiv);  1.  a  procede 
spro  ceva,  spre  unu  scopu  :  tetidemu 
spre  bende'sHpreinu;  tendu  Smenii  spre 
feriâre;  Of  grat  vdt  adjunge  la  ce 


=y  Google 


1444 


TEN. 


tmdetU  2.  a  intende  :  tende-mi  mân'a; 
tendeti  pctiârele;  vedi  intendere. 

TENDINE,  a.  f.,  (U.  tendin«,  fr.t«n- 
don);  c6rda  âbrosa  care  \&gi  musclii  de 
osse :  tendiniletrammittumuear^  mu- 
s^iîoru;  tendinea  lui  AchUle  Uga  flue- 
mlu  pftiaruloi  eu  ealcămula. 

T£NDINOSn,-a,  adj.,  (it.  temlliicB*, 
fr.  tendlneex);  plenD  de  tendini  ;  centru 
tendinosu,  membrana  tendinoaa 

TENDITORIU,-fe}r»a,  adj.  s.,  (it. 
tenditor«);  care  t&ule,  care  intende,  in- 
tenditonu. 

TENDUBE,  B.  f.,  teadcri  actioae  de 
tendere. 

TENE,  pron.  pers.  II,  sing.  ace.  te. 

*TEMEBBABE,  v.,teiiBkr«rB,  a  întu- 
nerici;  vedi  terubrieare  si  intunerieare. 

»  TENEBBATIONE,  s.  f.,  tenebratU; 
actiODe  de  tenebrare,  intunerecatiODC. 

*  TENEBEATU,-a.  adj.  part.,  ttmt- 
bT»tw,  intunericato. 

*  TENEBRE,  s.  f.  pi.,  tenebra;  intur 
neriat. 

*  ŢENEBBICABB,  v.,  t«iebrie«ret 
a  intimericâ. 

*  TEKEBBICOSITATE,  s.  f.,  tene- 
brleoiltas;  stare  de  tendmcoBU. 

*  TENEBBICOSn,-a,  adj.,  teiebrl- 
eoBDBj  iotunericosn,  intunecosu,  obscnrn. 

*  T£NEBBICU,-a,  adj.,  teaebrl«Bii; 
intiiDericOBu,  intunecosu;  subst,  intu- 
nericu. 

*  TENEBROSITaTE,  b.  f.,  tenebre- 
iltas}  stare  de  tentbrosw,  intunericu. 

*  TENEBROSII,-<i,  adj.,  tenebresis; 
intunericosa,  intunecosu,  obscuru. 

TENELLTJ,-a,  adj.,  tenelins;  teaerelln. 

TENENTE,  adj.  part.,  tnena;  care 
tine,  in  specie,  care.  tine  locala  ^tai-a. 

TENENTIA,  s.  f.,  (îi.  dâtestlen);  ti- 
nere la  incMstJre,  de  aci,  arreatu,  inchi- 
sore,  carcere. 

TENENTIARin,  s.  m.,  carcerariu. 

TEtTEBK,  (cnf  sibilante),  v.,  tenere; 
vedi  Hnere. 

TENELiELLTJ,-(],  Bdj.,teneriilaB,te- 
nelliis  si  tcnelIoluB}  deminatiTU  d'in 
t6neru;  si  subst.  m.,  unutenerellu,  una 
tenerilta. 

TENERETIA,  s.  f.,  I.  (it.  tenereiM, 
fr.  tendrcBie),  teuerlta»,  teierltud»  ; 


T^ 

calitate  de  tineru  ^  molie,  delicaţi; 
2.jaTeDtuB,  junetia,  prim'a  etate  in  oare 
organele  unei  fieotia  n'au  adjunsa  inca 
la  robusteti'a  lora;  in  acesta  eensn  oc- 
cure  mai  alleaeu  in  pi. :  tenereiiele  meiie; 
in  teneretie  nu  eonnosceanm  atâte  reu- 
tatiaUe  Uimei  aeestei-ai^in. teneretie 
p6no  in  i^anetie;  aeeate-a  tu  piaeer^ 
teneretiei. 

TENERME,  a.  f.,  (teaerltafe),  ]■• 
reMtui;  colleotiTD  d'is  tdMrt,  nulti  (^ 
ncri :  t6ta  tenerimea  invitia  carte;  te- 
nerimea  ««  easerâta  ou  onneîtf,*  ItuaaU 
tenermtei  ateete  joemri.. 

TENEBIRE,-e9eu,  t.,  teneresrant 
teieruoere;  Tadt  iiUanar^. 

TENERITATE,  b.  UUMtrtţnf  Or 
litate  de  tingru=:TM\\e,  dalioato. 

TENERITDDINE;  &-r.,  tanerft«««; 
synODymucafetimfaite.  (D^aMMentHdn 
ne  a  essitu  TUlgariuIoDostni  MMtHMle). 

TBN£Bn,-a,  adj.,  teaer;  l.AoUe, 
delicatu,  care  ioco  aa  eidepleno  ftc» 
matu :  plante  tinere,  fitmtitiÎMrt,  etatt 
tin»a,  mâne  Unere,  faeia  tSnera,  vorbe 
ienere,  amare  tinera;  S.  care  JBCO  un  • 
adultu,  ci  jnne  :  eopUlti  tSneru,  fSta  td- 
nera;  ai  sabat, utmtiiuni,  unaUSnera, 
tinerii:  eram. forte  tinaru  eanimam 
inceputu  a  merge  la  aeâia;  laasatt  ■  U*- 
nerii  se  se  desfetedie  eu  lueruri  de  eta- 
tea lom;  am  connoseuiu  unu  tăueru  care 
avea  muUe  eonnoseeniie  penArti  ^atea 
lui;  de  tineru  se  inveti  juneulu  la  jugu; 
ti^riloru  se  cade  ae  astiite  de  âmenii  e» 
esperietiOa;  voiOnerii  inco  nusati  eum 
se  face  pânea. 

*  TENESMU,  a.  tu.,  teneMii,  (tk- 
vtotidc,  si  vTfisâffAi;);  propensione  dore- 
râsa  de  a  essi  afora. 

*  TENIA,  s.  f.,  tnnia*  (t«v(a);  1.  le- 
gătura augusta,  betta;  2.  unn  Terme 
lungu,  tanU  BoLian  si  tnnU  ralţarli) 
Xinn.;  3.  ornamentu  de  architectura  is 
forma  de  betta. 

*  TENORE,  B.  f.,teBor,  (d'inteoere, 
it.  tenore,  fr.  toaenr);  1.  la  antici,  ti- 
nerea uoeî  mişcări,  mişcare  continua, 
cursa  continuu;  2.  continnta,  ooprensa 
allu  unui  scriptu;  3.  (it.  tenore,  fr.  te- 
nor), altitudine  media  de  voce  la  cân- 
tare, intre  eeprano  si  bciBo* 


=y  Google 


TEN. 

*  TENOSISTU,  8.  m.,  (ît.  tenarlaU); 
care  cânta  tenore. 

*  TENSA,  s.  f.,  t«n8s  si  theotia;  carru 
Bana  in  oare  se  ancei  obiectele  saore. 

*  TEiNSABlU,  s.  m.,  temarliiB;  care 
duce  tsm^d,  si  d«  aci,  oare  incarna  callii. 

*  TEMSIBILE,  adj-,  tenalbillBi  care 
se  ptStB  <eNde=iiDteDde. 

*  TENSIONA,  8.  f.,  te»«U;  actione 
de  tendere,  inocH^re.';  —  tensione  de 
nervi,  nnn  morba. 

*  TEMSn.-a,  adj.  part,  teaias;  in- 
tensn,  încordaţii. 

*TKM8TJRA,B.f.,teBiHrm  intensura; 
tensur'i  corpulaî,  nnu  morbu. 

*  TJSNTAMB,  pi.,  tentamine,  t«oti- 
mcb;  si 

*  TBNTAMENTU,  pl.-e,  tentomea- 
taa;  aotu  de  tentare,  eeroare,  incercare, 
proba,  esparimentu,  essagia,  tractatna- 
sapr'a  Bsei  materia  fora  pretensione  de 
a  preseDt&  una  sofenlia  in  ttîta  rigorea 
corentulni :  fen/dffie  asupr'a  gpiritidui 
umonu;  tentante  critiou  asupr'a  limbei 
române;  tentammelesu  necescone,  pen- 
trmeoneei  una  acientia  h'a  easUu  eotn- 
pMa  M  Minerva  efm  capuht  lui  Joue. 

«  TĂTARE,  T.,  tflntare;  a  cercă,  a 
inoeroâ,  a  pnb&,  a  essamină,  a  face  una 
proba,  a  fiuse  unn  esperimentn  :  a  tentă 
ptibiUm  unui  morboiu;  a  tentă  patien- 
ti'a  umti  omu;  a  tentă  părerea  unui  ea- 
periu;  ăupo  părerile  theologiîoru  JDom- 
ncdiM  tefUa  pre  omu,  dSro  mai  vertosu 
dtatwMw  tenta  pre  creetini;  fugi  dia- 
vole,  nu  me  tenta  I  me  tenta  frigurile; 
ua  tenta  una  idea  spurcata. 

*  TÎINTATIONE,  a.  f.,  tentatioj  ac- 
tioue  dfl  tentare  :  tmtotioni  de  friguri; 
nw  potu  3capâ  de  tentationile  diavdu- 
Itri;  tentationUe  carnet;  dâmne  nu  ne 
duce  in  tentatione ! 

*TENTATrVU,-(i,adj.,(it.teBtotlTe, 
f  r.  teaUtlQ ;  prin  care  se  tenta,  se  cârca : 
mt^d/utentativu,  vorbe  tentative,  scrip- 
te terttative,  ptAlieaiione  tentativa;  si  b. 
m.,  «MW  tentativu,  si  f.,  una  tetUaiiea, 
(fr.  teataUre),  proba,  cercare,  esperi- 
mentn  :  a  face  unu  tentativu  san  una 
tentativa;  tentativa  de  evasione,  tenta- 
tiva fora  restUtatu ;  mt^ierea  eu  greu 
rw*sf«  latiteientativ^e. 


TEN. 


1445 


*  TENTATORID,-*oria,  adj.  s.,  ten- 
tatar;  care  tenta  :  tentatorii  femineloru 
oneste;  eeUu  mai  mare  tentaioriu  se  cre- 
dea fi  diavoUilu,  care  mi  se  fatiga  de  a 
tentă  pre  toţi  otnenii. 

•TENTATBICE,s.  f.,(it.t«iitatrlfle); 
femina  oare  tenta,  tentatâria  :  miserutw 
omu  mfferi  mtUte  de  la  ai 


*  TENTATTT.-a,  a^j.  part.,  tenUtps; 
cercatn ,  incercatn ,  probata ,  snppnsa 
probei. 

*  TENTIGINE,  s.  f.,  tentlţo;  pria- 
pismn,  ardâre  erotica. 

•TENTIPELLItl,  pl.-e, teatipelllnm, 
(d'in  tendere  si  pdle);  instrumenta  allu 
calcionarilorn  ca  care  iatenda  pellea;— 
cosmetica  în  contr'a  mgelorn,  cu  care 
feminele  trecute  si  intendu  pellea  vnl- 
talui. 

*  TENTOBITJ,-Wrta,  adj.  a.,  tentor, 
tentorlns]  care  jende  =:  intende,  inten- 
ditorîu ;  subst.  reale  :  tentoriu,  p].-e, 
tentorlnm,  corto,  de  aci  si  demin.  ten- 
toriolu,  tentorlolDin. 

*  TENtJABILE,  adj.,  tenuabllls }  care 
suptfa. 

*  TEN0ABB,  v.,,teBn»reî  a  supţii, 
a  niiousior&,  b  augusta,  a  debiliti 

*  TENDATIONE,  s.  f..  teaaatf^i  ao- 
tione  de  tenuare. 

*  TEKCATn,-a,  adj.  part,  tenaatus; 
Buptiatu,  angastatn,  debiliatn. 

*  TENTJE,  adj.,  tennlH;  snptira,  Gnu, 
delicatu,  micu ;  occuro  ai  in  composite 
scientifioe,  preoumu  in  :  tenuicomu,-a, 
adj. ,  (fr.  t^nalcorne),  cu  cornele  snp- 
tiri ;  tenuicostu.-a,  adj-t  (ît-  tdnnlooBtâ), 
cu  costele  suptiri ;  tenutfloru,-a .  adj. , 
(fr.  Unninore),  cu  flori  mici;  tenitifo- 
liu,-a,  adj.,  (fr.  Unairolld),  cu  folie  mici; 
tenuipede,  aiţj.,  (fr.  Mnalpâde),  cu  pe- 
tiorele  suptiri;  tenuipennu.-a,  adj.,  (fr. 
tennlpenae),  cu  peune  mici;  tenuiro- 
8tru,-a,  adj.,  (fr.  t^nnlroitre),  cu  ro- 
strulu  micu ;  tenuieUicura.  adj.,  (fr.  t6- 
nnlBltlquti),  cu  silice  mici  si  suptiri; 
tentastriu  sau  tenuistriattt,-a,  adj.,  (fr. 
tâiiDlttrli),  cu  strie  suptiri. 

*  TENUIRE.-escu,  (teiineBcere),tenB- 
are;  a  face  temu,  a  supţii,  mici,  mîCB- 
siori,  debiliti. 


=y  Google 


1446 


TEE. 


«  TENUIT^TE,  8.  f.,  teiilbu}  stare 
de  tenue,  snptietate,  delicatetia,  micime, 
pucinetiate :  tenuitatea  fluerelon*  ţ  tenui- 
tatea  unei  linia;  tenuitatea  htcrurUor» 
ri  a  vorbeloru ;  tenuitatea  thesauntiui 
pubUeu. 

*  TENUITn,-a»  adj.,  teHAtn»;  sup- 
tiatn,  debilitate. 

TENUTU,-a,  adj.  part.,  (d'in  te- 
nere),  teatiiB;  si  BubeL  m.,  temtu  ,  pi. 
tenuturi,  ttrritorlnm ;  vedi  Hnutu. 

*  TEPBPACEBE,  (ae  conjuga  ca  v.  fa- 
cere), T.,  tepetacere ;  a  &oe  te^^,  a 
inc^df  pncittu  :  sSrde  tepefaee  pamen- 
UAh. 

«  TEPEBE=:fepire,  T.,  tepere,  te- 
l^eBoere ;  a  se  iacaldf  pucinu,  a  fi  cal- 
disioni.  tepidu. 

«TKFHBIA,  a.  f.,  tephrUa,  (ixţptac); 
marmore  de  eolâre  cenuafa. 

*  TEPHEITE  eau  tephri^de,  s.  £.,  te- 
phritlBf  (tEţpî'dţ);  uDap^tra  pretiâaa  de 
colore  cenuşia. 

TfiPIDABE,  T.,  tepidare;  a  face  te- 
piătt,  a  tncaldf. 

TEPIDABIU,-a.  adj.,  tepldarlns; 
relativu  la  sp'&tepîda;  snhai.tepidariu, 
pl.-e.  tepldarinn,  bănia  od  apa  tepida, 
camera  de  scaldatu  cu  apa  tepida. 

TEPIDU,-a,  adj.,  tepU»;  pnoiou 
calda,  caldisioni :  apa  tepida,  op'a  te- 
pida nu  e  neci  eaida^eci  rece;  tempu 
tepidu,  ierna  tepida,  aUîe.  tepide. 

TEPORE  ,  8.  f.,  tepor;  stare  de  te- 
pidu, căldura  mica ,  căldura  dulce  :  te- 
porea  apei ;  teporea  tetnpului. 

TEPOBtr,-a.  adj.,  teporna;  care  are 
ia  sene  una  căldura  mica,  tepidu. 

*  TERATOLOGÎA.  s.  f-,  (fr.  terpto- 
legletd'incipixtigen.tipaTog^monatru}; 
parte  a  physiologiei  generale  care  trac- 
tedia  despre  diyerse  anomalie  si  mon- 
struositati  alle  organisationei  animale. 

*  TEBATOLOGICU,-a.  adj.,  (fr.  t6- 
rati>l«Klqae);  relativ-u  la  teratologia. 

*  TEBATOLOOn,  s.  m.,  (fr.  U»te- 
!•;■«  si  târatoleglate);  care  se  oocupa 
CQ  teratohgi'a. 

*  TERATOSCOPIA,  a.f.,  (repatoaxo- 
«Ea);  observatione  siiuterpretatione  a  fe- 
nomeueloru  miraculose:/era/oseop^aet-(i 
una  scientia  prettnsa  la  antid. 


.    •TEBATOSGOPICU,-a,Bdj.,raUtira 
la  i&'otoaeopia. 

*  TEKATOSCOPU,  s.  m.,  (wpotoowi. 
x«;);  care  observa  si  interpreta  teait- 
meaele  miraculose. 

«  TEBATUBQlA,  s.!,  (tspatwpifa); 
fitcere  de  miauni,  prestigiatioite. 

«  TEBATDBQU,s.m.,(t^toD{>Tiic); 
fatiutoriu  de  minuDi,  prestigutorin. 

*  TEBBENTINU ,  adj.  s.,  terbeatl- 
ou;  vedi  tereUnthinu  si  terebirnOu. 

*  TEBEBELLA,  s.  f.,  tarebelU ;  de- 
minutiva  d'in  terehra.  mioa  terebra. 

*TBBEBINTHINU,-a,  a4j.,  *««- 
blnthlaiii ;  Aaterânnihu,  de  terpen^mi: 
resina  terebinihina;  subsţ^m.,  terdm- 
ihinu,  f.  terebinthina, 

*  TEBEBINTHU,  s.  m.,  tareblath», 
(Tspâ^vdoţ);  unu  arbore  râ8inoau,to;pdi<- 
tJUnu. 

«  TEBEBBA  ,  s.  f.,  terebra ,  (d'in 
terere);  instrameatu  de  gauritp,  ganri- 
toric. 

«  TEBEBBABE,  T.,  terebrare;  a 
gaari  iatorcundu  instrumentala  <««- 
bra  :  a  terehrâ  lemnulu,-  se ,  terebra  ptt- 
menttdu  ai  pitr'a  spre  a  se  faoe  putiuri 
arteaiane;  ae  terebra  oseelle;  ea  potu  tt' 
rebră  si  metaUele;  terelr'a  a  umu  inştn^' 
mentu  de  ferru  care  se  tenmiaa  m  WM 
spirale  ascuţita,  si  prin «  oarei  M^ 
cere  se  talia  obieettdu  de  terebratu. 

*  TBBEBBATIONE,  s.  f.,  t«r«br«tl«; 
actione  de  terebrare.  gaurirQ  cu  ter^'a: 
terebrationea  osseloru  unui  morbogu. 

*TEBEBBAT0ElD.-<«rw,.4^.  s^ 
terebrator;  care  terebra,  gautitoriu  ca 
terebr'a. 

"  TEBEBBATUro,  adj.  part.,  ter»- 
bratas ;  gauritu  cu  terebr'a;  subst.  m>, 
terebntBBf  aotulu  de  terebrare  :  tere- 
bratulu  unui  putiu  artesianu. 

«  TEBEBBU,  pl.-6,  terebnvmt  ioeUi- 
aai  instrumentu  care  sa  dice  terdira, 

*  TEBEDINE,  a.  f.,  tered»,  (wpij86v); 
uuu  verme  care  idde,  a)  m  hnaaa,  b)  in 
vesUmeuţe,  e)  in  carne:  teredinHefae» 
mare  stricaiione  in  arbori;  in  graiiitele 
nâstreteredinUe  rodu  mai  vaiomt,iHerii, 
peni,  gutonii  si  o^  pomi;  elk  rodu  m 
lemnidu  usea^.  . 

«  TEBKBE,  T.,  terere,  (e^pmv);  ft  pîs&i 


TEB. 

merunti,  etrirf.  Badeein'a  composite- 
lora^:  atterere,  eonierere,  ăeterere,  este- 
r&-t,  si  a  derivatebru  acestoru-a.  D'in 
•xterere,  perf.  extrlrl  ee  pare  a  fl  eBsita 
Terbulu  popnlaria  strivire. 

*  TEBETE,  adj.,  teres»  gen.  teretls, 
(d'in  tereae);  rotundu,  rotonditn  :  pori 
t&'eti,  petiore  tereti,  ptUpetereti;  metaf-, 
versuri  tereti,  frasi  tereti. 

*  TERGEMINtJ,-a,  adj.,  tcrsenlBoa; 
trigâmian:  ţilii  tergemini; — tripla:  ter- 
geminulu  Geryone;  tergemine  onori. 

*  TEBGENTJ,-a,  adj.,  tergenniii  da 
trei  genari. 

*TEBGERE,  farwaiferm.  tersu,-^., 
tflrgerDja  şterge;  Tedicompositalus^- 
gere=zesteTgere. 

*  TEBGILLA,  a.  f.,  tergllU,  (demi- 
nutÎTQ  d'in  terţos);  pellea  cea  gnissa  a 
porcului  care  se  p6te  mftnc&. 

*  lEBâlNU,  p].-0,  tersinnmţ  cerella, 
flagella.    

*  TERGIVERSABE,  v.,  ter^lTersari, 
(d'in  targna  si  rerterv);  a  intiJrce  spa- 
tele, a  se  oppune,  a  caut&  supterfngie,  a 
intudiă,  a  no  face  ceva  bnocnrosa  :  de 
ee  tergiversaţi  a  merge  eu  noi  ^  promit- 
teti,  d6ro  tergiversai  a  face ;  mai  lene 
«N  jwomtHu  de  c&tu  se  /in  eonstrinan  a 
tergiversa  eându  s'ar  presentă  casuiu 
ăe  a  intră  in  actione;  cândttplecaratM*, 
«Un  tergiversa  de  a  veni  eu  noi. 

*  TEEGIVEESATIONE,  s.  f.,  tergi- 
msatlo;  actione  de  tergivwsare  :  las- 
sati  tergiversationea  si  proeedeti  cu  n&i. 

*  TERQIVEESATOEIU.-'oHo.  adj. 
8.,  terţiTorMtvr;  care  tergiversa,  care 
caută  supteifagis :  tergiversatoriiperdu 
ino'ederea  amialoru. 

*  TEKGTT,  pl.-Hri,  teriron,  si  tereog,- 
•rls;  dosu,  spate,  spinare ;  de  aef  apoi, 
pelle  de  pre  spinare,  si  pelle  in  genere. 

*TEBMINABIL£,a4i.,terinlyab[lls; 
care  se  pote  termini,  se  pâto  margini. 

*  TERMINALE,  adj.,  t«ralatllst  re- 
lativa la  temUnu  :  p^a  temnnale;  pi. 
termincdie^^TmlmllKţ  serbatiîre  in  o- 
n6rea  dienini  Temtinu. 

«  TEBMIHARE,  v.,  termiBare;  a  pu- 
ne terminu,  a  marginf,  a  limită,  a  deli- 
mita :  a  termina  unu  agru;  de  aci  apoi, 
a  inchiani)  a  fini :  a  tamiv^  uuu  lucru, 


TER. 


H47 


una  opera;  am  ineepu^  de  muUu,  ăiro 
inco  n'am  terminatu,  in  scurtu  vom 
termină  eu  adjutoriulu  Uti  Domnedieu ; 
leaaati-me  se  terminu,  si  apoi  vorbiţi 
eâtu  ve  va  plaeS;  refl.,  bicrarea  inceputa 
s'a  terminatu;  iote  vorhde  române  se 
termina  in  voecAi,  afora  de  preposiiio- 
nea  in  s%  compoaitele  Sin,  prin. 

*  TERMIN ATIONB,  a.  f.,  ttrmtiiatU} 
actione  de  t&mnnare  si  effeetu,  resol- 
tatu  alia  acestei  actione :  terminaiionea 
agriloru  s'a  esseeutatu  prin  agrimensori; 
la  terminationea  rapida  a  acestei  opere 
contribuira  miiltu  a^utâriele  amieiloru; 
terminationUe  verbeloru  si  a!Ie  stA- 
stantivdoru  in  Umb'a  ronuSMo. 

*  TERMINATIVU,-o.  adj.,  (it.  tor- 
miiiatlTo,  fr.  termliiaur);  care  formâdia 
terminationea. 

•TERMINATOKIU.-iorio,  adj.  8.,ter- 
mlsAtor;  care  termitm,  m  t.  a.  verbului. 

*  TEBMINATRICB,  s.  f.,  (ÎL  terni- 
utrloe);  femina  care  hermina. 

*  TERMIN ATO.-a,  adj.  part.,  terni-. 
utnst  marginitu,  limitatu,  ânitu :  agru 
terminata,  lucru  terminatu,  procesau 
t&rminaiu. 

*  TERMINATU,  s.  m.,  ternlDstu,- 
n»;  actnlu  de  terminare,  si  terminu,  li- 
mite, margine. 

*  TEBMINISMU,  s.  m.,  (fr.  teral- 
■Isme);  doctrina  a  terministiloru. 

*  TEBMINISTICO,-a.  adj.,  (fr.  ter- 
mlnlstlqne) ;  relativii  Ia  terminismu  : 
controversia  terministiea. 

«  TERMINISTU.  s.  m.,  (fr.  terni- 
nlste);  care  crede  co  Domnedieu  a  pusu 
una  terminu  in  viâti'a  fia-canii  orna, 
preste  care  nu  î  mai  concede  neci  unu 
mediu  de  penitentia  aan  de  salate,  de  ai 
esistenti'a  lui  s'ar  prolnngă  pre  pamentn. 

*  TERMINOLOGIA,  .a.  f.,  (fr.  terni- 
Rtloţie);  scienti'a  de  terminii  teehnid 
sau  de  ideele  ce  r'epresinta  acelli  ter- 
mini :  terminologia  botanicaj  termino- 
logia chymiea,  terminologia  rigorosa; 
cu  desvoltarea  scientieloru  se  desvoltasi 
ierminologi'a. 

•TERMINOLOGICn,-a,  adj.,  (fr.  ter- 
nlKtUflqne);  relativu  la  fermt no2«^  : 
indice  terminologicu,  vocabtdariu  ter- 
minologicH. 


=y  Google 


1448 


TER. 


*  TEBUINU,  s.  m.,  teralana,  (d'fn 
tenre);  margine,  limite,  fine,  fiDtta,  pe- 
tra narginaria,  meta :  anh'cti  facura 
tTin  terminu  unu  dieu  care  proveiea  la 
Urnite;  puncta  de  templu  determiaatu  : 
dht  e  (^ligatu  in  terminu  de  trei  septe- 
Mdm  a  Bolvi  detorfa;  fig.  espreasione, 
vorba  prin  care  ss  determina  una  idea: 
mi  a  vorbitu  in  aceşti  termini;  de  aci, 
terminu  techniat :  terminii  teehniei  ai 
unei  saentie,  ai  unei  cuie;  terminii  teeh- 
niei predea  iieele  si  faaliia  invetia- 
tur'a  unei  aeierUie;  a  se  familiarisd  &e»e 
cu  terminii  technîci  ai  seientiei  ce  ăo- 
rtsce  a  invetiă. 

TEBMU,  a.  m.  si  termwre,  s.  f.,  pi 
ternmri,  (ca  t  sibilante,  ^'enmi.  ^er- 
Mure,  ^termyri);  ripa,  Ifttnt ;  marginea 
unoi  riu,  ânviu,  a  nnei  m^ri,— ripa,  lît- 
tore,  c6Bta  :  termurUe  ritdui,  tertmiriU 
/luvtuhn;  de  pre  inaUulu  termu  ved^ 
navUe  luptânău-se  cu  vt^wiie  mării. 

TEBMUBIRE,-e«e((.  r.,  ternlBare, 
a  termină,  a  pane  terminu,  a  murginl, 
a  inchide  in  margini. 

*  TERNAItra,-a,  adj.,  ternarlns }  d'ia 
trd,  triplu  :  nttmendu  ta^nariu  se  dice 
ntemione;  comHnatione  temaria;  in 
Aymiea  mare  parte  de  comUnationi 
tmt  ternarie. 

*  TEBNATA,  a.f.,  (&.tern»tB);genu 
de  plante  dicotyledooie ,  cu  flori  com- 
plete, papilionacifl,  d'in  famili'a  legu- 
minâselom. 

*  TEBNI,-e,  pL,  ternt ;  c&te  trei,  in 
nnmeni  de  trei. 

«  TERNIFLOBU.-a,  adj.,  (fr.  terni* 
a*T«);  cu  c&te  trei  flori :  plante  temi- 
flore. 

«  TEBNIFOLIU,>a.  adj.,  (fr.  ternir*- 
Ut),  ca  cftte  trei  folie :  plante  temi- 
folie. 

*  TEBNIONE,  a.  m.,  terni»;  nume- 
rnln  trei;  an-uncataţa  de  trei ,  Ia  jo- 
cdIu  de  cubu. 

*  TEBNITATE,  a.  f.,  ternltas;  com- 
positiono  d'in  trei,  synonymn  cu  fn'nt- 
tate. 

*TEBNn,-a,  adj.,  teronst  care  co- 
prende  in  aene  trei,  triplu. 

*  TERPENTHINU  =  terpentinurOi 
adj.  a.,  tereblnthlBas,  ter«btnt&ni:oItu 


TER 

de  terpenthinu;  vedi  teHfentinu  ,  tere- 
bJnfAmu  si  terebin^m. 

TEERA,  (cu  *  sibilante,  tierra),  s.  f.; 
t«rr«,  (it.  tem,  fr.  terrCi  iap.  tl«rra); 
pamentulu  pre  care  calcămu,  oscatuln, 
in  oppositione  cu  marea;  in  specie,  re- 
gione  :  t&rr'a  RomanSsea;  tSn-'a  Oltu- 
lui, terr'a  Moldavi^:  tirr'a  Unguresea ; 
tSrr'a  Tureisca;  tSrr'a  nSstra,  tirr'a 
vâstra;  tata  tirr'a  d'in  Ctvptăi  pino 
in  Dunaria ;  a  eaîlaioritu  preste  sipte 
terri  si  sâpte  mări;  a  amblatu  dieee 
anni  Sin  tirra  in  t&rra;  cu  grat  se 
deprende  omulu  a  trai  in  tirra  s^ama; 
tirra  se  dice  si  unwersătitatea  loatHo- 
riioru  unei  terri :  tola  terr'a  e  in  eontr'a 
acestui  guvernu;  a  eonsuUd  tSrr'a,  vocea 
terrei;  noi  tinemu  eu  târr'a,  voi  tineti 
ai  străinii;  ellu  n'are  miaericordia  ăe 
tirra,  despolia  tSrr'a  ea  utui  tifrannu; — 
târra  se  dice  si  in  oppositione  cu  eeta- 
tatea  :  a  petrece  vSr'a  la  tirra;  mimai 
eri  am  venitu  de  la  terra,  si  mâne  co- 
gitu  se  pleeu  iro  la  terra;  —  m  senstdu 
coamographicu,  tin^a  e  globulu  pamen~ 
tului. 

TERBANESCE,  adv.,  rattlee ;  in 
modu  terranesca  ca  terranii :  a  se  portă 
terraneaee. 

TEERANESC[r,-a,  adj.,  rBStlfle,rn- 
BtlcAnns ,  Kgrestl»;  relatirii  la  terra- 
nu :  portu  terranescu;  vesfimente  ter- 
ranesei. 

TEBBANU,-a,  adj.  s.,  mstloaB,  o«- 
lonns,  rvrIcoU;  care  lucrâdia  terr'a 
=pameiitulu,  care  siâde  la  ^rra=:cam- 
pftnia  :  terranii  ara ,  simina,  secera  si 
treiera;  terranii  sunt  basea  terrei;  ter- 
ranii dueu  una  viitia  simpla,  inse  labo- 
riâsa;  terranii  noştri  sunt  de  una  fru- 
galitate  rara,  eUi  mânca  mai  ttunot 
cereali,  legumine  si  pome  ,  lapte,  casiu 
si  oua,  forte  raru  mânca  carne,  si  cu 
tâte  aceste-a  su  mai  sanetosi  de  câtu 
urbanii. 

*  TBEBATIA,  s.  f.,  (it.  tetrM«o,ft. 
terraaie);  inaltiatura  de  pamentn,  re- 
dicatura  artificiale  de  pameuta. 

*  TEBBATIAMENTO,  pL-c,  (fr.  ter- 
rngnnent);  actione  de  terrtUiare,  de 
transportare  de  pamentn. 

*  TEBBATIABE,  r.,  (fr.  tertuier); 


=y  Google 


TBB. 
a  strinţe  punentn  dla  deretralti  anni 
.rnora  apre  a  la  fortifică;  flg.  a  aTniiic& 
Ia  pamentn. 

«  TERBATICn,  B.  m.,  (tt.  torrsHeo, 
fr.  terrafe);  contribatîoDe  pnsa  pre  pa- 
mentD,  in  dreptnlu  feudale. 

*TEUBENU,-a,  adj.  b.,  terreant; 
de  pamentu:  va8eterretK,besfie  terrent, 
vata  ferrena ;  Bubst  m.,  ierrenu.  ter- 
r«BflK»  (it.  terren»,  tr.  terrxin),  1.  spa- 
tia de  pamentn  :  a  eascmină  terremilu 
pre  tare  are  se  se  tntendia  6stea ;  noi 
ttămu  pre  unu  terrenu  securu ;  pre  ace- 
stu  terrenu  nu  me  temu  de  a  fi  invinBu; 
pre  aet^  terrenu  nu  voiu  a  me  luptă 
eu  denauht;  2.  specia  de  pamentu  :!ionu 
ierretM.  reu  terrenu;  terrenu  grassu,  ter- 
renu mdle,  terrenu  sterile;  3.  in  geolo- 
gia se  nomesca  terrene  diversele  strate 
de  pamentn  cari  compnnn  globnln  ter- 
n^T6:  terrenu  primariu,  seeundariu, 
tertiariu;  terrenu  dUuvionale ,  ierrenu 
dttumonaU,  etc 

*  TEBBEBG,  terrui,  terrutu  si  ter- 
ritu,  T.,  terrere;  a  9pari&,  aapaimestă, 
ain(Hc&,  a  face  se  tremure  de  Mea; 
vedi  compositnln  terrificare. 

*TEBSESTBE,  Ban  terrestru  .-a , 
adj.,  terreBt«r  si  terreatrla;  relatim 
la  terra :  globulu  terrestre ;  fenomene 
terresfri ;  vUtia  nostra  terrestre,  in  op- 
positione  ca  celeste;  armata  terrestre,  in 
oppoBitione  ca  marina. 

*  TEBBIBILE,  adj.,  terrIblllB,  (d'in 
terrere); '  care  inspira  terrore  ,  iafrico- 
siatu  :  bătălia  terribile;  sonu  t&"ribile, 
fapte  terrihUe. 

*  TEBBIBILITATE,  b.  f-,  (fr.  terriW- 
Ut6);  calitate  de  terribile. 

*  TEBBICOLU,-a,  adj.  b.,  terrleola  j 
locaitorin  alin  ferrd=pa[neatalai. 

'  •  TEREICBEPU,-a,  adj.,  terriere- 
pvt,  (d'ia  terrere  si  crepafe^strigare); 
care  Bparia  prin  strigarea  sea. 

*  TESSlCLU,terriculu,tericulamen- 
tu,  pl.-e,  terrlcDUB,  terrlenlanfliitiiBi; 
lacra  inspaimentatoria. 

*  TEBBIFICARE,  T.,  terrifl«ar«;  a 
spariâ,  a  apaimentă,  a  bagă  frica,  a  face 
se  tremnre  :  a  terrifică  lumea  eu  faptele 
$eUe;  a  terrifică  fereU  cPin  paAwe  prin 
thanori  ne  mai  awdite. 


TKR. 


1449 


*  TERRIFICATIONB,  s.  f.,  terrifl- 
«ntl« ;  actione  de  terrîfieare,  Bpariare, 
spaimentare,  in&icare. 

*  TEBRIPICATORIU,-«rw,  adj.  s. , 
terrffleuB  j  care  terifica;  terificatoriiâu 
âmentloru  oneşti  si  modeşti. 

"  TEEEIPICATO,-a,  adj.  part.  8.,  ter- 
rifloatost  spariata,  ioapaimentatn;  — actq 
do  terrificare. 

•TERBIPICU.-a,  adj.,  terHaoasi 
care  face  terrore,  care  iospira  terr6re, 
inapaimentatorin,  infricosiatu,  terr^Ue ; 
vt^  terrificu ,  gesturi  t&rifiee,  vorbe 
terrifice,  profeţie  terrxfke. 

*  TEBBIGEND,-(i.  adj.  s.,  terrlfe- 
nui  ai  teriţena,  (d'in  terra  si  gener^% 
nascntn  d'in  terra^pamerUu.  âUu  alin 
terrei;  de  aci  sabat,  temţ/enit^titanii, 
si  primii  dmenii. 

*  TEBBILOCn,-a,  adj.,  terrll*4ns, 
(d'in  terrere  si  locere);  care  vorbeace 
terr^He,  care  sparia  prin  vorbele  selle : 
profetu  terriloett. 

TEBBINA  (d'ia  thra,  ca^aibilante); 
B.  f.,  \.terrina,  areaaj  pameata  merontu, 
pulbere  ma!  grâsaa  :  jMitnentelu  araiu 
prin  eoidta'a  sordid  si  lucrarea  aeru- 
lui se  straforma  in  terrina ;  copillii  se 
j6ca  in  terrina ;  pcaseriîoru  place  a  se 
scaldă  in  terrina ;  omulu  mortu  se  pre- 
face in  terrina ;  terrina  si  pulbere  e  o- 
mulu;  fia-i  terrih'a  usîora;  2.  iirrina, 
terra  arabills,  aţefi  armnit  agra,  a- 
ratară,  cămpa  :  aveam  si  eu  una  mica 
terrina;  comperara  terrin'a  oUariului. 

'fERBINOSU.-o,  adj.,  terrosDB;  plenn 
de  terrina,  ca  terrin'a :  agru  terrinosu  ; 
gustu  terrinosu,  apt  terrinâaa. 

TEBBISICRA,  b.  f.,  terrala;  demio. 
d'in  târra,  mica  Urra  :  terrisiâr'a  mea 
e  pentru  mene  mai  bona  de  câta  impe- 
riulu  vostru. 

«  TERBISONO.-a,  adj.,  terilsonna, 
(d'in  terrere  si  sotMre);  care  aunatem- 
hOe,  care  face  nao  suneta  infricosiatu. 

*  TERBITABE,  t.,  terrltare;  inten- 
siva d'in  terrere,  a  terrificâ,  a  bag&  ter- 
râre:  a  territă  passerile  arruneandu  eu 
pdrieeUe;  aterritâ eetatHeeufame false; 
eUu  sdea  territă  ânimelc  âmentloru  cd* 
loru  mai  providi;  incet<^ti  de  a  mai  tej> 
ritd  eopiUiit 


=y  Google 


1460 


TER. 


•  TEBaiTATIONE,fl.  f .,  (terrlUtto); 
actione  de  territare. 

♦TEEBITATORID,-«rw,  adj.  8.,  tor- 
rlt«ns  I  care  territa. 

•  TBBmTATU,-«,  adj.  part-,  t«rrl- 
tis;  sparîatu,  Bpaimeutatn. 

•  TEKEITOEIALE,  adj.,  terrltorla- 
118}  relâtivu  Ia  territoriu  :  termini  ter- 
ritorialh  armata  territoriale,  politia  ter- 
ritoriale. 

•  TEBRITOEIU,  pl.-c  terrlUrlim  j 
oampula,  tioutula  unei  urbe,  unui  op- 
pidu,  unui  satu,  d^ro  ei  alin  unui  stata : 
terrtiqriţ^  cdafei,  tereitoriulu  sattUui, 
terruoritdu  eoioniei;  territoriulu  unui 
statH  e  terr'a  acelUti'a;  territoriulu  ro- 
mâneai, territoriulu  ruasegen;  ariap- 
perâ  territoriulu;  unu  cetatianu  na- 
seutu  pre  terriioriu  strainu  nu  incetedia 
de  a  fi  cetatianu  aUu  statului  ptn-en- 
tSoru  set ;  acellu  omu  reu  fu  eonstrin- 
m  a  laaaâ  territoriulu  pre  care  se  na- 
smsse. 

*  TEBBtTOMU,-a,  ftdj.,(fr.terrerame, 
d'in  terra  si  vomere);  care  vome  limu, 
lutu  :  unu  vulcanu  terrivomu. 

•  TEBBORE,  3.  f.,  terrvr,  (it.terrore, 
tt.  terrear);  emotione  profunda  causata 
prÎD  presenti'a  sau  chtaru  nomai  prin 
aonuntiulu  unui  reu,  spaima  cotremu- 
rat(}ria,  pertunsione  de  frica  mare :  ter- 
rorea  heUului  turceseu;  Tătarii  respan- 
dira  terrâre  in  terra ;  numele  lui  Anni- 
hale  producea  terrâre  intre  Bomani; 
eUii  baga  terrSrea  in  ânimeleomenUoru; 
terrârea  cocei  si  a  vorheloru  hti  aşterne 
pre  Omeni  lapatnentu;  mtdti  omeni  flacd 
de  anima  moru  de  terrâre. 

♦TEEEOKIS  ABE,  v.,  (fr.  terroriser); 
a  inspiră  terrâre,A  respandi  ^errore;  a  pre- 
fire terrorea  io  eystema  de  guvernu  : 
despotii  terroriaa  pre  omeni  spre  a  i  pot& 
asseriAi  Ungurii  terroriaara  pre  Somâni 
in  totu  curstUu  domttu-ei  îoru,  inse  Eo- 
mdnii  inferritati  le  respunaera  cu  acâie- 
a*i  meaure. 

•  TEBBOEISATUrfl,  adj.  part.,  (fr. 
tertorliâ);  appeeatu  de  terrâre  :  âmenii 
terrorisati  de  harhari,  parte  morira,  parte 
fugiră,  parte  se  auppuaera. 

•  TBBB0BI8MU,  8.  m.,  (fr.  terrorl- 
•■•);  ajatema  de  a  inspiri  terrore  ■'  lin- 


ŢEE^ 

gurii  au  tbimni^  prin  terrorismu  osu- 
f)r'a  Bomărahru  n  aUoru  gef^i  coUo- 
cuitorie ;  terroriamulu  e  syatem'a  ^yron- 
niloru ;  terrorismu^  domni  in  Franâ'a 
dta^andu  una  parte  a  revohttionei  eeUei 
mari. 

*  TEfiBORISTICU,-a,  adj.,  relativu 
la  terrorismu  :  mesure  t^oriatice  aîle 
guvermdui  ungureaeu. 

*  TEBEOEISTU,  a.  m.,  (fc.  terrarl- 
8te);  care  es9  erei  ta  terrorismulu ,  care 
crede  co  terrorismulu  e  bonu  mediu  do 
guvanare  :  Ungurii  sunt  in  genere  ter- 
rorisH;  in  annulu  1848  terroristii  Un- 
guri apprendeau  satele  românesci,  ta- 
liau  hetrâni,  copijli  m  f&mne, 

TEBBOSn,-a.  a^.,t«rr«BiiBt  meste- 
catu  cu  terra  ^  terrfna  :  mirterede  ter- 
rosu;  gustu  terrosH;  adore  terrâsa. 

TEBBtTLA,  a.  t,  terrnU;  demiu.  d'in 
tirra:  vedi  terrisiâra,  si  târutia. 

*  TBBBULENT0,-a,  adj.,  t«rrnl«B' 
tng  I  de  /^a=pamentn,  d'in  pamenfcu, 
de  pre  pamentn. 

TEBBtITIA,  B.  f.,  torraU;  demiout. 
d'in  terra,  micaf^rro,  Bynonyma  cu  far- 
risiâra. 

*  TERSOBIU.-s^»*!,  adj.  s.,  terwr, 
(d'in  tergere);  care  aterge,  stergutoria  ; 
subst.  m.  reale,  tersorm,  pl.-e,  terBorlim; 
stergariu,  spongia  care  serve  a  şterge. 

*  TEBSn,-a,  adj.  part.,  tersas,  (d'in 
tergere);  stersu;  metaf.  nâtidu,  serena, 
curata,  correctu :  di  tersa^^TBa»,:,  auc- 
toriu  ters«  =  correctu;  guatu  tersu.Ju- 
decata  fersa^:curata. 

*TEBTIANn,-(i.  adj.,  tertUausţc^re 
Yine  totu  la  trei  dille ;  febre  tertiana: — 
iu  tertiulu  aa.n\i:viteUu  tertianu,  ariefe 
tertianu  ,  scolariu  tertianu  ,  studente 
tertianu;  si  subst.  unu  tertianu. 

*  TERTIABE,  t.,  terţiare;  a  lucr& 
de  a  terti'a  âra  :  a  tertiâ  agrulu  aratu 
de  doue  ori ;  cându  tertiămu,  ai  aemi- 
nâmu. 

»  TEETIABnJ,-a,  adj. ,  tertUrlig; 
care  conţine  terti'a  parte  a  unui  numeru, 
a  unei  cantitate  ;  numeru  terliariu; 
atannu  tertiariu,  plumbu  mestecată  cu 
unu  tertiu  de  stannu. 

*  TEBTIATI0NE,3.f.,tartUtl«;  ac- 
tione de  terţiare :  tertiatumea  agnâm;  in 


,CoogIc 


TE8. 

ifetie,  terti'a  pressura  a  olivei :  prin 
teeUaiione  aestâreetotuoHi^^in^ve. 

*  TEBTUTOBia.-îona,  aţ|j.  8.,t«r- 
Oămaţ  earo  terHa;  care  hier^dia  de  ter- 

*  TEBTIATTJ,-a,  adj.  part.,  tertUtni; 
laeratu  de  terti'a  6n  :  eâmpH  terOatu; 
toMbr»  tertiate,  cari  an  longitudinea  on 
tertfa  parte  mai  maxe  de  cfttn  latita- 
diaea. 

*  TEBTIOGEBID,  s.  m.,  tertlccerlns, 
(d'in  ttrUu  si  eira);  oare  e  tertiu  în 
grado  :  primieeriuîu,  seamiUemt^  si 
tertioeeriiilu  m  eatudiarfa  romana. 

«  TmTin,>a,  adj.  ord.,  terti»i  alin 
treile  :  ontw  tertiu,  (pronunţia  tiertiu), 
alia  treile  anna  in  trecuta;  râmpln  ter- 
Nui'arieta  care  a  intratu  io  alia  treHe 
aiUD;:(o(nDpara  f«r^mi);  intre  ă6ite 
prepMitioni  contraeUdârie  mt  e  tertiu, 
«IUI  ••*  terthin. 

*TEBUNCII7,  s.  m.,  t«niiielBi,  (d'in 
ter  ri  anala);  inoneta  de  trei  unde  de 
arame  :  libdia,  moneta  de  argentu  care 
re^aBistâ  una  libra  de  arame,  semMla, 
eare  represeotâ  una  semilibra,  si  terun- 
CM,  eare  refffeeentă  cart'a  parte  de  li- 
bra, cea  mai  mica  moneta  romana,  de  aof : 
umt  terundu=v6.l6i»  minima  =  nemi- 
ca;—la  divisionea  ereditate! :  erede  de 
ierundu,  herea  ex  ternaelo,  de  cart'a 
part*. 

IfiSSELLA,  s.  f.,  tessella,  (dem.  din 
tflBaera),  1.  micu  oorpu  cubicu,  a)  pe-' 
trioella  de  musaica;'!»)  cubn  de  jocu; 
2.  vulgare  :  peria  de  fern  cu  oare  se  peo- 
tiiia=^este&a  ritele,  oallii,  boii,  sto. 

TESSELLABE,  v.,  tesBelUret  1.  a 
sterae  ca  teasetie,  a  lucră  in  mnsaica; 
2.  a  pectiai  on  tesselVa  in  sensoln  2. :  a 
teaaatâvUde. 

TESSELLABIU.-d,  adj.,  toBseUarlas; 
l.care  lucra  in  mnsaica:  artefiee  tessd- 
lortH,  si  subst.,  unu  tesseUariu;  2.  oare 
face  te$»elie  in  sensala  2. 

TES8ELLATI0NB.  a.  f-,  (teftielUtI«); 
aetione  de  tesaeUare,  in  t.  s.  verbaluL 

TESSELIiA.TOBnJ,-foHa,  adj .  a.,  tea- 
srtlator;  care  teaadla  va  t.  a.  verbului. 

TESSELIiATU,-a,  adj.  part.,  tessel- 
Utii}  1.  Btemutu  ou  tessdle,  Inoratu  in 
Busaim  ;  pavMwnAt  teB$diatn;  2.  pec- 


TE8. 


14M 


tinatu  ca  teasdl'a  :  vite  testdate;  eaUi 
bene  tesseUatt;  aubst.  m.,  ^Mselofulu  t>t> 
tehru. 

*  TESSEBA,  8.  f.,  UtmxBt  (d'in  tfo- 
oapsc^patru);  eorpn  pătrata,  de  lemnn, 
de  patra,  etc.,  1.  spre  a  steme  pavimen- 
tula;  2.  figura  pătrata;  3.  cubu  pentrn 
joon;  4.  tabella  cu  înscri^tiOne  ca  semnu; 
de  aci :  a)  semna  de  ordine  la  militari, 
seoretn;  h)  marca  la  a  oarei  arretare  ae 
accepea  buccate  sau  si  banni;  e)  tessera 
ospitale.'Bemaa  care  si  dau  ^spetii  spre 
a  80  conn6Bce. 

*  T£âS£BABItr,-a,  adj.,  teaserarUa; 
relativa  la  insera,  in  t.  s.  vorbei;  mibst., 
tesserariu,  a)  care  &ce  tessere;  b)  care 
ae  joca  cu  fesser'a=cabala;  c)  eare  ac- 
cepe  tesser'a  militarii  de  la  capitann, 
si  aa  da  mai  departe. 

TESSERE,  (oâ  t  stbilante),  tesaui.  te»- ' 
fiuto  si  testUt  V.,  texere;  a  intrelacii  fire 
si  a  face  p&ndia  :  a  tesse  păndia,  a  tesae 
pMmura;  a  tesse  si  a  ăestesse,  eumu  se 
diee  eo  faeea  Fenelope  eonsortea  Uti 
JJlysse;  a  tesse  in  ă6tU  Ztcte,  a  tesse  m 
pafru  /tete;  tesse  n  pentru  mene  unu 
vaUu  ăe  pândia ;  eonsortea  mea  a  or~ 
ăitu  si  a  tnceputo  ae  tessa,  va  ao6  ee  se 
tSasa  totu  tempulu  paresimeloru;  se  tessu 
panăie  de  cânepa,  stofe  de  bumhacu  si 
de  metasse,  pannure  de  lâna;  araniele 
au  invetiatu  de  la  natura  a  tesse;  fig., 
a  tesse  intrige. 

TESSCTOE^SSA,  s.  f.,  textrix;  K-'' 
mina  tissutoria;  vedi  tessutoriu. 

TBSSUT0BnJ,-i5m,  acţi-  8.,  UxUf; 
oare  tesse :  inseciu  tessutoriu;  arania 
tessutoria;  snbat.,  unu  tessutoriu  de  pan- ' 
ttt4r<i;  una  tessutorta  de  păndia;  aubst. 
reale,  tessutoriuht,  pi.  tessutâriele,  ma- 
china  cu  care  ae  tesse,  stativele. 

TESSUTU,-a,  adj.  part.  a.,  textos  t 
lucru  tessutu,  materia  tessuta,  pândia 
tesButa,  pannura  tessuta  si  fuRonata; 
fire  de  tessutu;  a  purcede  la  tesswtU;  tes~ 
sutulu  pândiei  e  greu. 

TESSUTURA,  a.  f.,  textora;  aetione 
de  tessere,  si  effeotu  alin  acestei  aetione; 
modu  de  tessere;  lacrulu  tessutu  :  tessu- 
tur'a  U7%ei  materie  pate  fi  disa  sau  rara; 
aerată  tessutura  nueeu  gustu;  tessuiur'a 
dff  Ia  UHU  «ipete  pAw  Ia  oUnIw  este  eeolc. 


ooglc 


1452 im 

TESTA,  (ou  t  aibilaate),  8.  f-,  t«iU; 
Tun  de  ktu,  mai  alleasn  vasa  io  forma 
concava;  de  aci,  1.  testu  allu  nnora  a- 
nimali,  (Sspaxov);  2.  capetioa  :  tett'a  ea- 
puiui,  (it.  teaU,  fr.  tgte). 

•  TESTABCLE,  adj.,  tcstabllU,  {d'i& 
tătare,  de  la  1  teste);  care  are  dareţ tulu 
da  a  te8tâ=:ii  mărturia  formale :  oppo- 
aitu,  intestt^île. 

«TESTACEIFOBME,  a^j.,  ţ&.Usfai- 
etflfarMft);  care  are  form'a  xtan  te$taeia. 

«  TESTAGELL  A,  a.  f^  (fr.  test««lt«); 
genn  de  mollusce  d'in  familî'a  lîmaci- 
nieloro,  ordinea  pulmoaarieloru. 

•  TESTACEOGBAPHrA,  8;  f.,  (fr. 
t«ftHâ«friviii«);  descriptione  a  testa- 
cielQni;d0act:  testaceographicura,8â.j., 
(fr.  toRtacâograpblqii*),  relativa  la  te- 
itaeeograpMa;  testaceojfraphu,B.m.,(ft, 
tMtae<«ffr^he),  anctoria  de  una  testa- 
eeogre^Ma. 

•  XESTACEOLOOIA,  s.  f.,  (fr.  teita- 
erialogle);  tractata  asupr'a  testacidoru, 
istoria  a  teatacielon^  da  aci :  testaceo- 
îogicu,-a,  adj.,  (fr.  t«tt»c6oWglque),  re- 
lativa Ia  testaoeologia;  testaceohgu,  b. 
m.,  (fr.  teatacAoloKie),  anotoria  de  ana 
istoria  a  testa^loru. 

*  TESTACIUrn.  adj-.  toBt^oIui  si 
testaeeDs;  da  testa  saa  de  teatu  :  struc- 
tura testacia,  lucru  testaciu;  pavimentu 
teataâu,  monumetUu  teataeiu;  subst  pi., 
testadde.  teatacUi  (Ies  testBcAs),  classe 
de  moUqBCe  allu  cărora  corpu  e  accope- 
rita  cu  QBa  testa  sau  testu,  precamu  sa 
ostridiele,  limacii,  si  altele. 

*  TESTAMENTARE,  v.,  (it  taata- 
Menta»,  fr.  teataneater);  a  face  testa- 
mentu,  a  dispune  prin  testamentu. 

*  TESTAMENTABIU.-o,  adj.,  te- 
atamentarlag}  relativu  la  testamenhi, 
disposu  prin  teatamentu :  adu  testame»- 
tcu^,  dispositioni  testamenlarie;  eredi' 
tate  testamentaria,  adopUone  testamen- 
taria;  esseeutorU*  testamentariu;  oare 
scrie  testamente ;  si  in  aenan  ren,  care 
compune  testamente  false,  diversn  de  fai- 
sariu,  care  falsifica  testcmente. 

TESTAMRNTP,  pL-e,t6staBeBt»ii, 
(d'in  testare  de  la  1  tesfe);  volienti'a  de 
pre  arma  a  unni  omn,  dispositione  li- 
bera care  se  ajba  potere  d?  lege  dnpo 


m6rtea  testatoriului :  a  face  testamemtm, 
a  disptMe  jţrmtestamntuâeepretKerea 
sea;  testamentu  (Aographu,  testamettlu 
aut\entim,  teOnmeKtu  mystieu;  a  l»»aâ 
prin  teatamerOu  tata  averea  sea  imstUit- 
tâoru  pviiite ;  dltţfx)  mârte  ae  desokide 
testametUulu;  testameiUulm  faeutu  m- 
oMtr'a  legUoruseannuUa; — în  baserica 
se  dice  nouulu.testamennit  compleunta 
cartiloru  sacre  «ompuse  dapo  Cbriato,  â 
ved^it^lu  testamesUu,  eomplesanlu  e&rti- 
lom  sacre  compuse  înainte  de  Qiristn:' 
bibl'Ca  intriga  ceprmehvM^Musimmdm 
testament»;  veâmd»  teatamentu  tMwpe 
cu  creationea  Ivmei,  ai  hownIw  tasta- 
metUu  finesce  eu  judeeafa  de  pre  urma. 

*  TESTABE ,  T.,  tflitarl ,  (d'in  1  ta- 
Btls);  1.  a  attestâ,  a  martori,  a  declari 
ca  martore;  2.ifa£etestamantu,  alassi 
prin  testamentu. 

*  TESTAŢIONE,  s.  f.,  teaUtla  {  lo- 
tione  de  testare,  in  t.  s.  verbulni. 

*  TESTATOfiIU,-*orifl,  adj.8.,teaU- 
tor;  1.  care  attesta;  2.  care  a  facatufe- 
stame»^,  carealasaata  fiinteatamenitu 
teatatoriulu  peno  eându  e  in  vMia  pate 
revocă,  modîAed  si  annuUâ  teatamei^ 
tnUt  seu. 

*  TESTATBICE,  s.  f.,  teatatrixf  fie- 
mîna  teataiâria,  care  a  dispuau  prin  te* 
stamentu. 

*  TEŞTATU,-a,  adj.  part.,  teiUtas  ; 
1.  (Ole^atu,  martoritu,  confirmata  prin 
martori;  2.  lassata  prin  testamentu. 

*  1  TESTE,  s.  m.,  teatlaf  oare  atte- 
sta, martum. 

*  2  TESTE,  S.Di.,teat!s)  oolliu;  vedi 
teriida. 

*  TESTICI.U=ies*»c«Iu.  B.  m.,  teati- 
oulnat  demin.  d'in  2fe«te=:colliii. 

*  TESTICULATn,-a,adj.  parii.,  teati. 
enUtna;  provedutu  cu  teaticle,  coUi&tn; 
sabst.  f.,  testietdata,  ana  planta  nomita 
si  arebloB. 

*  TESTIFIGABE,  v.,  toatlflMrl;  a 
attest^  a  certifică,  a  declară,  amsrttirf, 
a  dă  mărturia. 

«  TESTIFIGATIONE,  s.f.,  teatlflea- 
tio )  actione  de  testi/ieara;  martnrire,  de- 
poaitione  verbale  saa  serissa ,  daolara- 
tione,  proba. 

«  TESTIFIGAXOBID,-fMa,  a4j.  a^ 


,,  Google 


tET. 


.1461 


taBtlOfiUBţ  aa.n  tesHfîea,  marturesce, 
damsrtDTia. 

*  TESTIPICATU,-a,  adj.  part.,  te- 
fltia«fttBH;  attestatn,  marturita,  probata. 

*  TESTILE,  adj.,  textills,  (d'ÎD  te- 
xer6=:(es*îre};  in  forma  de  tessutura, 
tesBtUu  :  lueru  testiîe,  straglu  feştile. 

*  TESTILITATE,  s.  f.,  (fr.  textllltfi); 
calitate  de  testile. 

*  TESTIMONIALE,  adj.,  testlmo- 
atallsjrelatiTii  Ia  testimoniu  :  actu  te- 
tOntonidle,  IHtere  testimoniali;  subst., 
«MU  testimoniale,  care  da  fe^imontu, 
ear»  aUesta. 

*  TESTMONIABE,  T.,  (it.  teiirtao- 
■tan);  a  dfi  testimoniu,  a  (atestă. 

*  l^TIMONIU,  pl.-e,  testlmonlQin, 
(4%  1  tesle);  v.,  martnrfa,  attestatu, 
atteMatitoe,  addererentia,  deposîtionQ : 
tssHmoniulu  oeUu  mai  bonu  s%  Iu  da  en- 
luri  ODHiIu  prin  portarea  sea;  testimomu 
iU  moralitate,  testimoniu  ăe  paupertate; 
a  aoS  honi  tetHmonie  de  atudiele  făcute; 
leatimoniu  âe  maturitate  pentru  stu- 
dwto  UHttiersitarie. 

TBSTORIF,-a,  adj.,  text#r,  texta- 
rlis;  care  tetse,  tessutoriu. 

TtSfIOSV,  (cu  t  sibilante,  tie8tosu),-a, 
adj.,  tflBtndlncni,  testisiis;  accoperitii 
CQ  lestu  ':  brâsea  testosa,  ai  eîmplu  una 
testosa=tMtoio, 

•TESTBICE,  s.  f.,textrlx,  femina  care 
tease,  teasutâria;  figuratu,  parcele. 

•TE3TBINTT,-a,  adj.,  tBxtrIiiii8,(d'iD 
toxer«  =  tessere);  relativa  Ia  iessutu  : 
iNcrtt  testrinu,  opera  teatrina,  arte  ie- 
strina;  sabst.  f.,  fes^>ta=:textrliia,  of- 
ficin'a  testorinlni;  m.,  testrinu=texttl' 
înm,  artea  testoriolni. 

1  TESTU,  (cu  f  Bibilante,  tiestu),'^\.- 
uri,  teitn,  testninj  coperclu  de  latn 
coptn,  si  apoi  copercla  io  genera :  testa 
de  hUH,  testa  ăe  pamentu;  muîierile  ro- 
mâne coeu  pânea  suA  testu;  testuîu  bene 
arsu  eâee  pânea  eurrendu;—brosca  cu 
testu=iesl6sa:=testudine. 

2  TESTU,  pL-e,  textng,  (d'in  texere 
=de8aere);  tessutu,  tessutura;  in  specie, 
scriptn  continnn  fora  Dote  bî  comenta- 
rie  :  testu  originale,  testulu  unui  aue- 
ioria;  testul»  unei  lege;  vorbele,  frasHe 
acesteia  nu  se  afla  in  testu,  ei  premar- 


gini;  am  îessu  totu  testidu  in  originale^ 
eu  me  ţinu  de  testu,  si  nu  aămittu  com* 
mentariele  vostre. 

*  TESTU ACIU,  pl.-e,  testnieUn } 
păoe  cdpta  snb  testu. 

•TESTUALE,  adj.,(fr.t«xtBel,  d'in 
2  fes^u^extnsa);  asi&cumu  e  in;2  testu : 
reeitatione  testuale. 

*  TBSTUALITATE,  a.  f.,  calitate, 
stare  testuale. 

*  TESTU  ARIU,-a,  adj-,  (fr.It«xtii«ire, 
d'in  2  ^e8<u=t«xtDg);  relatiru  la  2  testu : 


*TESXUDINE,8.f.,  teatado;  l.bro- 
sca  testâsa;  2,  testu  de  veri-ce  animale; 
3.  bolta  in  genere;  4.  machiaa  bellica 
la  antici  in  forma  de  bolta  dussa  pre 
rate;  5.'  mai  malti  militari  ordinaţi  Qa^ 
longa  alţii  accoperiti  de  scuturi  capi 
formau  una  specia  de  testudiite. 

•  TESTUDINIATU,-a,  a^j.,  te'uţaiU- 
neatas;  formatu  in  bolta. 

•TBSTUDlNIU,-a,  adj.,  testodlneni,  bî 
■  *  TESTUDINOSU.-o,  adj.,  de  teatu~ 
dine,  teBtosu. 

•  TESTDRA,  a.  f.,  textora,  (dMn  <e»- 
sere:=t%xoTe);  teesutura. 

*TETANICU.-a,  adj.,  tetanUiB,  (w- 
cccvtxcSţ),  attacatu  de  tetanu. 

*TETANirOBME  aau  tetaniformu,' 
a,  adj.,  (fr.  tâtanirorme);  care  are  ap- 
parentia  de  tetanu. 

•  TETANOCEBU,-o,  adj.,'{fr.  WU- 
■oebre,  d'in  T^avoc=  intensa,  si  xipoţ 
=:corna);  genu  de  insecte  dipţero  d'in 
famili'a  laterisetelorn. 

*TETANOTHRU,B.  m.,teUB«tbrn%, 
(rsriv&dpov);  specia  de  coameticu  care  ae 
credea  aptu  a  face  se  dispară  rngele^ 
cretitarele. 

■*TETANU,B.m.,tetitniiB,(tiTavo<;);con' 
tractione  de  nervi,  spasmu. 

TETIONE,  s.  m.,  tltlo ;  vedi  titione. 

t  TETKA-,  (gr.  ttoapsţ,  tiTTapa=i 
pa^a),  in  composite  acientifice,  precumu 
in  :  tetrdhrant^iu,-a,  ac(j.,  (fr.  t^tra- 
braii«be,  d'in  ^p&j/iov  =  branchin),  cn 
patru  branchie ;  subst.  pi.,  tetrahran- 
chiele,  ordine  de  cepbalopodi  cari  aa 
patra  branchie;  tetracameru,-a,  a<^.,  (fr. 
tdtrMamfero),  care  e  formatu  d'in  patru, 
camere ;  tetraeanthu,-a,  adj.,  (fr.  Utra- 


>yGoog[c 


osMtlie  d'in  £xavda=:tpiuu),  care  are  pa- 
tra spini;  tetraearpura.  adj-,  (fr.  Utr«- 
urpe,  d'lu  xapnci;=;fructu),  care  pro- 
duce patru  fructe;  tetraceru,-a,  adj.,  (fr, 
tetnoire,  d'in  x£pa(:=:coruu),  care  are 
ţaAxM  astenne  sau  tentacle ;  tetraceru, 
a.  m.,  (fr.  Utrae^re),  geou  de  plante  di- 
cotjledonie,  cu, âori  complete,  polype- 
tale,  d'ÎQ  famili'a  dilleniacilora;  tdra- 
ehena,  s.  m.,  (fr.  tdtrwibsliit,  d'in  x^t- 
VEiv.=.descIiidere),noin()dataunuifructu 
aimplu  foimatn  de  unn  ovaria  care  ade- 
reşce  cu  calicald  sen,  si  care,  la  maturi- 
tate se  desparte  in  patru  celle;  tetratihi- 
ru,-a,  adj.,  (fr.  tfitraohlre»  d'in  ^stp  = 
mina),  cu  patru  mâni;  subst.  pi.,  ^- 
trachirele  hmilivk  da  mammifere  cu  pa- 
tru  m&DÎ,  ca  eimiele;  teiracxilu,  s.  m^ 
(fr.  Utraoole),  genu  defungi  d'in  ordiae» 
hfpomycetiloru;  tetracorău,8.m.,t9tiar 
chard«S|  (Terpi^opSoc))  instrumenta  mn- 
BÎCale  cu  patru  cârde ;  succesione  di&to- 
nica  d«  patru  sonuri;  te^aăaetyUt,'^ , 
adj.,  (tstpaSfJLxroXoc,  &.  t^tndaetjle), 
eu  pabu  degete;  tetrade,  s.  f.,  tetrsB, 
{ntpâz,  fr.  tetrade),  numernlu  patru; 
tetrademtt,-a,  adj.,  (tâtrad^ne,  d'in  âStjv 
=glande),  care  p^rta,  are  patru  glandi; 
tdraăiatra.  &dj-i  (fr.  WtradUne),  rela- 
tivu  la  numerulu  patru;  tetradra^mt, 
B.  m.,  tetradraehmnn ,  (rstpEic5[>axf^^)i 
moneta  de  patru  dradime  :  t^radyna- 
mia,  B.f^  (fr.  Utradjnanle,  d'in  Sbvafuz 
=potere) ,  classe  a  sistemei  sessuale 
care  coprende  plantele  cu  s^ase  stamine, 
d'intre  cari  patru  sa  mai  lungi  da  cfttu 
celle  alte;  tetradynamieura,  adj.,  (fr. 
t<tradjDaMiq««),  relatiru  Ia  tetradţftia- 
iMfa;tdra«dricu,-a,adj.(fr.MtTa6drlqiie), 
relatim  la  tetraedm;  tetraeăru,  s.  m., 
(cnpdsSpov,  fr.  t4tr«6dre,  d'in  Sdpet  = 
base),  solidu  formatu  de  patru  planuri 
triangularie,  ecali ;  tetraeteride,  a.  t,  n- 
cpoereplf,  fr.  tâtraitrirlde,  d'in  Sta;  = 
annn),  periodu  de  patru  anni;  tetrafo- 
Itu,-a,  r.'iî.,  (fr.  t^trafollâ),  care  are  fo- 
liele  ord:  :dte  c&ta  patru  patru;  tetragna- 
Vnu,  8.  m.,  tetra^nathlon,  (rsTpdtpitJLdtoy), 
specia  da  arania  d'in  famili'a  orbitele- 
lOru ;  tetragonu,  a.  m.,  tetratronnn,  (tt- 
cpdtfenvov),  figura  cu  patru  Elnglari  sau 
CQ  patru  laturi;  <6^a^rai»nfu,-a,  aiţj., 


Tgr. _ 

(tE<cpd-fpa44>Aţ  si  TttpaTpdf^iatot),  flont* 
pusu  d'in  patru  littere,  si  care  are  patm 
linie  colorate ;  tetragynia,  s.  f.,  (fr.  t«- 
tr*K;nle,  d'iopvij—fâmina),  nome  data 
mai  mnltoru  ordini  de  plante ,  cari  an 
patru  pistille ;  tetragţfmcti,-»,  adj.,  (fr. 
tâtraţrniqiw),  relativn  la  tetrag§ma; 
tetrag]/nu,-a,  adj.,  (fr.  Utrâsi»*),  oue 
are  patru  pistille ;  tetr(Aydrieu,'a,  adj., 
(fr.  tetralif drlque) ,  care  ooprende  Im/' 
drogeniu  in  propwttoae  patrupla;  Mm» 
îepide,  adj.,  (fr.  Utraleplde»  d'in  X«kI<; 
=scama,  soldiu),  formatu  d'in  patra 
scame  sau  solii;  tetraliee,B.t.,t*%e$Alx, 
(zeipăXii),  1.  una  planta  noantasierfee; 
2.  nome  speci&cu  allu  unei  specie  ide 
gaUloe  selbatice;  tetrtdogin.  r.f.,  tetn- 
Iftgla,  trtpoXoYfa),  aiimeru  de  patru  Ar»' 
mate  compusa  de  aoella-asi  anctiork, 
d'intre  cari  celle  trei  prime  er^  tcagfe* 
die,  a  patr'a  satyrioa,  si  cu  oari  ee  pre- 
sentaa  poeţii  la  concursulu  litterariu  ii 
autlcitata;  tetralogieu,-a,  adj.,  (fr.  Utn- 
logUne),  relativu  litdraiogla;  Mrmu- 
ria.  s.  f,  (fr.  tet»B4rle,  d'in  ^ipo^  =: 
parte),  corpu  chymicu  comfmud'iiidoae 
combinationi  binarie;  tetrammu,  B.m., 
(fr.  tâtramfirloa),  genu  de  plante  dieo- 
tyledonie,  cu  flori  complete,  monopetale, 
ragulario,  d'in  &mili'a  rubiacielorn;  te- 
tramerura,  adj.,  (cerpKţLspiJc,  fr.  t^tn- 
miret  d'in  ti>£po;=:parte),  compusa  d'in 
patra  părţi;  care  are  patra  articU  la  tarsi; 
snb8t.pl.,  tetramvele,  sectione  da  in- 
secte d'in  ordinea  coleoptereloru  oa  pa* 
tm  artidi  la  toţi  tarsii ;  tetrametrieu,-a, 
adj.,  (fr.  Utramâtrlqae),  se  dioe  despre 
substantiele  alia  caroru  cristalle  se  re- 
ptirta  Ia  systam'a  de  patru  aii;  tetrame- 
^U,-a,adj.S-|tetrametra$,(T3Tp&{i£Tpo;). 
compuau  d'in  patru  petîâre  metrice  :iw'- 
SUri  tetrametrei  tetrandria,  B,  f.,  (fr.  ti- 
trandrle),  nome  datii,  ia  gyatem'a  ses- 
suale ,  unei  classe  da  plante  cu  patra 
stamine;  tetrandricuru,  adj., (fr.tetraa- 
drlqne),  relattru  Ia  tetrandria;  tetran- 
dru.-a,  adj.  a.,  (fr.  t£tmdre;  d'in  iv^p 
barbatu),  se  dice  despre  plantele  cariau 
patru  stamine ;  tetranemu,-a,  adj.,  (fr. 
tetraB^ine,  d'in  v^[ia— firii),  care  are  pa- 
tru filamanta  sau  tentacle;  taranikn, 
8.  m.,  (fr.  Utraathe,  d'lu  £ydoţ=âwe), 


=y  Google 


TBT. 


1465 


geun  de  plante  d'ia  tamiii's  composite- 
loni,  distinse  prin  patra  flori  flosctil6se, 
tubiforme;  tetraoăiu,  b.  m.,  (Tstpa^Stov, 
fr.  tâtraedlon],  uome  datu,  in  baseric'a 
grâca,  xami  Iiymnu  in  patrn  părţi,  care 
Be  cfinta  la  venerea  mare;  tetraone,  s. 
m.,  tetraoDtftstpdiiâv),  gallinaseibatico, 
gallioa  de  monte;  tetraonide,  adj.,  (fr. 
UtrKonlde),  care  s^mina  cu  unu  tetra- 
one; tetraope,  8.  m.,  [fr.  ttitraope),  genn 
de  insecte  care  coprende  mai  multe  spe- 
cie de  lamie;  tetraoria.  b.  f.,  (iGrtpaopEa, 
fr.  t<triîorie) ,  carrntia  cu  patra  eâlli, 
cadriga;  tetfapetalu,~a,  adj.,  (&.  ttitra- 
ptitsle,  d'in  ff^oXovrrfoIia) ,  care  are 
coroU'a  compusa  d'in  patru  petale;  te- 
trapharmaeu,  a.  m. ,  tetrapharmAeDm, 
(Tccpaip&pp.axov),  emplastru  compusa  d'in 
patrn  ingredientie;  metaf.bDCcate  com- 
puse d'in  patrn  specie  do  carne;  tetra- 
phoru,  s.  m.,  tetrnphoroi,  (rsrpa^po;), 
ductori  în  DUmeru  de  patrn,  cari  ducu 
nna  sarcina  eftte  patra  ensi :  falangari 
tetraphori;  Uiraphyllu,-0-  &dj.,  (fr.  td- 
traphflle,  d'in  ţ6XXoy=:foIia),  compusn 
d'in  patra  folie  ;  tetraplare,  v.,  tetra- 
plare,  a  patraplici;  tetrapla9iu,-a.  adj., 
tetrspUaliH  ,■  {■cnpa.icXâaioi:),  patruplu ; 
tetrapode,  adj.,  (cnpctnoSi}; ,  fr.  tttn- 
V*4e),  patrapede;  tetraptem,-a ,  adj., 
{■csxpâxvspoi ,  fr.  Utrapttre),  eu  patra 
arepiore,  snbst.  pi.,  U^apterele,  classe 
de  insecte  cn  patru  arepi<}re;  letrapto- 
fH,-a,  adj.,  tetraptotos,  (mpintwro;), 
care  are  numai  patru  oasnri  in  declina- 
tione:  nometetra^tu;  tetrappUi.  s.m., 
tetrapjliim ,  (cerpiicoXov) ,  transitn  cu 
patrn  porti;  t«trarehattt,~a,  8.  m.,  (t«- 
trarchatna,  fr.  tâtrarohat),  demnitate 
deJefrarcAu, durat'adomnieilui;  tetrar- 
ehia,  8.  f,,  tetrarehU,  («tpapxia),  t^rr'a, 
territoriulu  unui  Utrarchtt;  tetrardiu, 
S.  m.,  tetrircheg,  (Terpip^T]!;),  principe 
care  domnesce  presto  a  patr'a  parte|a  unei 
terre;  teirarlmnchu,  8,m,,  (fr.tfitrarhjn- 
qie,  d'in  ^6Yxoir=roBtra},  genudevermi 
intestinali;  tetr(a-hythmu,-a,  adj.  s.,  t«- 
trarhjtbmnB»  (racpâppi>dtu);),  compusa 
d'in  patra  petiore  metrice;  Mrarrhena, 
S.  f.,  (fr.  t^trarHIiiiie),  genu  de  plante 
moBocotyledonie,  ou  flori  glumaeie,  d'in 
famili'a  gnuninieloni;  ietra8emu,~a,  adj., 


tetraaenast  (r5Tpdc(T)])io;),  cu  patru  sem- 
ne, sau  cu  patru  sylîabe;  fe2rasepaZu,-a, 
adj.,  (fr.  Utrasftpale),  care  aro  patra 
âivîsioni  la  calice;  tetraspastu,  s.  m., 
(fr,  t^traspaste,  d'în  (iff(lt£iv=trBgere), 
poljspastu  compusn  d'in  patru  scripeţi; 
tărasprrmVt'a ,  adj.,  (fr.  t^trasperme, 
d'in  a]t£p|ia=8ementia),  caro  coprende 
patru  grauntie;  tetraspora,  s.  f.,  (titra- 
sporo,  d'in  asopi^Bementia),  genu  de 
nlve  in  care  sporelo  sau  sementiele  sunt 
dispuse  c&te  patra  patra  in  grossîmea 
fundei;  tetraitachyu,-a,  adj.,  (fr:  tâtra- 
Btaeh/6,  d'in  otâ)(Dţ=:sp!cD),  alle  earal 
flori  sunt  in  spice  caterne;  tetrasta- 
teru,  B.  m.,  (TOtpaoritTjpoţ,  fr.  tfitrasta- 
%ire),  moneta  de  patru  statere;  teira- 
stemomu.-a,  adj.,  (fr.t^trasMnione,  d'lH 
ar^ffxov  =r  stame),  care  are  patra  sta- 
mine;  tetrastigt>uitu,-a,  adj.,  (fr.  tritra- 
stlgmatd,  d'in  9cî7[iti(=stigma),  care  an 
unastigma  patrnfida;  tetrastiehurOt  adj. 
B.,  tetraatlefaoB,  (zvtpivm^oz),  oare  are 
patru  serie  de  columne  :  porîicu  teiru- 
stiehu;  care  e  compusu  in  patra  eerie  : 
ordin  tetravtichu;  care  e  compusu  d'in 
patni  versori :  epigramma  Mrastit^ 
si  B.  m.,  tmu  tetrastichti;  t«traslomi,'a, 
adj.,  (fr.  t6trutona,  d'in  artf|jba=j;ura), 
care  are  patru  gnre  saa  mgatfine;  te- 
trastrophuro,  adj.  s.,  (fr.  t<trastr*pke» 
d*iD  atpciţn}=stropba},  care  se  compune 
d'in  patra  stropbe  :  oda  tetrastropha ; 
tetra8ti/lu,~Q ,  adj.  s.,  tetrastrlM*  (n- 
cpâOToXo^) ,  cu  patru  columne ;  subst., 
una  tetrastnUt,  tetnatrlon;  t^rasgUa- 
bieu,-a ,  adj.,  (fr.  titrHjrllakiqBe),  cn 
patru  âyUabe  :  vorba  tetraggUabiea;  te- 
traaţfllabura,  adj.,  tetraifiufen ,  («- 
ipaa6XXa|3oi;),  de  patra  sţ/Uabe,  si  sabst. 
m.,  unu  tetrasyllabu;  tetratheoa,  8.  f.,' 
(fr.  t^trathiqae  d'in  *T5iiYj=th6ca),  genn 
de  plante  dicotyledonie,  cu  flori  com- 
plete, polypetale,  d'in  famili'a  polyga- 
lelora;  t^atomu,  s.  m.,  (&.  t^tratvH», 
d'in  toiiij  =  taliatura),  genu  de  insecte 
coleoptere,  heteromere,  d'in  fomili'a  fon- 
givorelora;  teiraionu,  s.  m.,  (farpitovoţ), 
interrallu  de  patra  tonuri  in  masiva 
antica, 

«  TETBÂCE,  8.  m.,  tetrax,  (Tftpt(£); 
gallina  de  monte;  vedi  tetraone. 


=y  Google 


14SS 


TOtT. 


*  TETBAEE,  v.,  t«tr*r«;  a  face  te- 
tru,  a  infectă,  a  sparc&. 

*  TETBICITATE,  a.  f-,  tetrUltu;  ca- 
litate,  atare  de  tetrieu,  facia  severa,  in- 
tunecata.    , 

*  TETEICU,-a,  a^j.,  tetrlens;  intu- 
necatu,  triata ,  aeveru,  duru ,  crndele, 
faaestu,  ammenintiatoriu  :  vuUu  tetrieu, 
faâa  t^ea,  tMdiere  tt^rica;  discipJtna 
tetriea;  ttdn  tetriea,  care  c&nta  la  bă- 
tălia. 

*  TBTSmKXBE,  r.,  tetrlanlrej  a 
■trig&  ca  ratiele. 

*  TETBITATB  ai  tetritudine,  e.  f^ 
totrttai  ai  t«trltDd«t  calitate  de  tetnt. 

«  TETBn,-a,  adj.,  teter  (aau  %mitt)t 
tetrat  tetrvmj  orritii,  negrn,  spurcata, 
abominabile,  iafioratorio,  1.  pentru  sea- 
snlu  aaterna  :  colore  tetfa,  aapâre  tetra, 
odâre  tetra,  cniâre  tetra,  apw^  ietru, 
epeetaclu  tdru,  nâpte  tf^a,  Urna  teira; 
2.  pentru  Bensulu  iatemu :  omu  tei^m, 
fapta  tetra,  li^ta  ietra,  haiaiia  tetra, 
ei^iditate  tetra,  tntmicH  t^ru,  aententia 
Utra. 

*  lETTIGOMETKA,  a.  f.,  tetttK«- 
Metra,  {ttfm.io^iixpa)i  larra  de  cicada. 

,  *  TETTIOONIA,  a.  f.,  tettif«aU, 
(ttmiovia);  una  specia  mai  mica  de  ci- 
cada. 

*  T£TTIâONID£,  adj.,  (fr.  tetUge- 
■Ide);  oare  a^mina  cu  oua  tettigonia; 
sabat.  pL,  teUtgoHidUe,  familia  de  in- 
secte hemiptere. 

TE[J,-a,  pronome  possessiva  de  la 
pera.  II  sing.  t«R«i  compara  :  meu,  teu, 
teu,  t.  mea,  tea,  sea,  pi.  m.  mei,  tei, 
m,  f.  tadle,  teiie,  seUe,  unde  U  au  in- 
trata numai  apie  impedecarea  îatalo,  in 
locu  de  :  mee,  tee,  see  :  tata  meu,  frate 
tsK,  filiu  seu,  mama  mea,  soru  tea,  filia 
$ea,  jKirentii  mei,  fraţii  tei,  coirmatii  sei; 
sororiie  meile,  amic^  tdle,  vesUmen- 
tele  selle;  vorb^  tata  meu,  faptele  frate 
teu,  porlarea  filiu  seu;  reulu  venitu  a- 
supr'a  captUui  meu,  pretiulu  lucrului 
tetitformoseti'a  calMui  seu.  Candupro- 
BOmele  poasesaiva  sta  ainguru  fora  aub- 
atantivu  (abaolute),  cere  articlu  Înaintea 
Ha  ;  oUu  meu,  ailu  teu,  aUu  seu,  (aUi) 
ai  mei,  (aUi)  ai  iei,  (aUi)  ai  aei;  a  mea, 
a  tea,  a  $eai  alUe  mdie,  aUe  teUe,  aUe 


THA.     ' 

seUe;  asi&  si  candu  possessiTuln  ae  pune 
inaîntes  aubstaobîvului  sen  :  aUu  meu 
eopillu,  allu  teu  frate,  aUu  seu  cateliu, 
a  mea  carte,  a  tea  faâa,  a  sea  mâna.-- 
Ii^tre  Dacorom&ni  poasesslTele  n'au  Bes- 
sioni  de  caeuri,  6to  intre  Macedoiom&ni 
ae  declina  ea  si  celle  alte  proaomine. 

*  TEUCHITA,  8.  f.,  tsoehltes,  (w 
XtTŢ]<:);  una  specia  de  joncu  (papura)  o- 
doriferante. 

*T£UCBIA,  a.  f.,  tenrla;  una  plante 
neconnoBCuta. 

«TEUCBIU,  a.  m.,  tenerioa,  (ztSxKfun), 
una  planta,  probabile  acea-aai  ca  teu- 
eria;  (teuorUv  lUTiim,  lann.). 

*  TES-JU^^testUe,  adj.  s.,  textllb; 
redi  te^He. 

*TRTIOS.VJ  =testoriu.-t6na,  a^. 
a.,  ttxtoT,  textorlnat  vedi  testoriu. 

•TEXTBlCE^tofrice,  a.  f.,  textrlx} 
vedi  teatrice. 

*TEXTBmD=tea<nfi«,-a,  adj.,  to- 
trliiiii,  teitrlna»  textrlniini  Tedi  ffr- 
strittu. 

*  'i:MXTl]=testu,  B.  m.,  teziag,  t«x- 
tnn)  Tfldi  2  testu. 

«  TEXTUALE  =  fe«ttia!«,  a^j.,  (&. 
textael);  vedi  testuale. 

*T£XTDABIU=^^i((ini(,-a,  a^., 
(fr.  textoKlre);  vedi  testuariu. 

*  TEXTUBA=:terfura,  s.  £,  textarsi 
vedi  tegtura. 

*  'i:R&.hAMV==ialamu,  a.  m.,  thaU- 
MHs,  (ddXaţioi:);  camera  de  dormita,  ca- 
mera nupţiale;  lectu,  patu,  asteroutu; 
lectu  nupţiale;  fig.  căsătoria,  matrimoaia. 

*  THALASSA  =  talasga,  s.  f.,  Ui»- 
laMa,  (^&kaisaa),  marea. 

*  'IRALASSlC\]=talaagieu,-a,  iăj., 
thalassleui,  (doXoasixtSt) ;  relatiru  la 
thalassa  =  mare,  de  mare  :  colore  tha- 
lagaiea,  de  mare;  omatu  thalassicu,  ca 
allu  marinariloru, 

*  THALASSINTJ=(aîas8inu,-a,  tta- 
UbiIuub,  (ddX&aatvoţ);  de  colorea  marei : 
vestimentu  talassinu. 

*THALASITE,  s.  m.,thalaiilte8,(^- 
XaooCiT];};  vinu  care  in  rasa  ae  cofuodi 
iu  mare  spre  a  se  invechl. 

♦THALASSOCBATB,  a.m.,  (daXaa- 
oQxpixoip);  dominatoriu  de  mue,  care 
domnesce  pre  mare. 


>yGoog[c 


THE. 

*  THALAS30CRA.TlA,8.f.,  (»cAm." 
aoxpada);  dominatione  pre  mare. 

*  THALASSOCBATICU,-a,  adj^  (fr. 
tbalsasooratlqae),  reUtivu  U  thalasso- 
eratia. 

THALASSOHELE,  s.  f.,  UiMnMn- 
iTCii,  (daXa3o6{i«X[);  apa  de  mare  me- 
stecată ou  miere  (pentru  beutiira). 

*  THALASSOMETBICU,-a,adj.,(fr. 
thalMBontitriqne),  relatiru  la  thtăagao- 
metru. 

*  THALOSSOMETBU,  s.iD.,  (fr.  thâ- 
luionitre,  d'in  p^pm  =  mesura);  ÎD- 
stmmentu,  fane  cu  plambn,  prin  care 
se  mesura  profunditatea  marei. 

*THALAflSU=toia8»u,  a.  m.,(irin  M- 
Xc»oa=mare);  noda,  âuctu,TaUa  de  apa. . 

*  THALICTBU,  a.  m.,  (*4Xi*tpov); 
specia  de  renonculaeia;  de  aof :  ^lie- 
troide,  (fr.  thaUetraHe),  care  sâmina  en 
thalictrulu.   ' 

*  THALLU,  3.  m.,  tballas,  («oXXiic); 
fostellnln  unei  plante  ca  foliele  selle. 

*  THAFSIA,  s.  f.,  thapiia;  ana  plan- 
ta, fenila. 

»  TBASSA,  s.  f.,  (fi-.  tMse,  it-iHia, 
arab.  thsH);  vedi  taaaa. 

*  THAUMATTJEGIA,  a.  f.,  (*ao|M(- 
toDp7(a);  facsre  de  minuni, 

•THADMATUaQICD,-a  adj.,(fr.thao- 
nstnrglqne);  relativa  Ia  thaumaturgia. 

*  ÎHAUMATDBGU,  s.  m.,  (*ao[jLa- 
TOopţiic);  facQtoriu  de  minuni  :  sănctu 
thaumatwgtt. 

*  TBEK=theia,  b.  f-,  (fr.  tli<);  gena 
de  plante  dicotfledonie,  cu  flori  com- 
jdete,  polypetale,  d'in  famili'a  theaeie- 
loru.  care  coprende  mai  mulţi  arborelli 
caltivati  in  Chin'a  si  in  Jspooi'a;  folie 
de  acesta  planta  uscate,  cari  dan  una 
infuaioue  forte  plăcuta  la  gustu;  licâre 
născuta  d'in  infusiouea  calda  a  acestoru 
folie;— prin  eetensione,  diverse  infasioni 
de  folh  de  plante,  cari  serrescu  de 
medicamente :  seăemu  ser'a  si  beemu 
câte  una  tassa  da  theia;  ve  invitâmu  de 
aera  la  una  tassa  de  thăa;  morbosulu 
reeiiu  a  beutu  una  cupa  de  theia  de  flori 
de  teiu,  a  assudatu  bene,  si  s'a  facutu 
sandosu;  thei'a  de  nun^Aa  e  boni  pen- 
tru sivmachu. 

*  THEACIU,-a,  adj.,  (fr.  tk4se«);care 

ToK.  n. 


THE. 


1457 


sâmina  a  Gtea;  subst.  pi.,  theadeU,  fa- 
milia de  plante,  care  are  de  typu  ge- 
nulu  thea 

*  THEANDEIA,  8.  f-,  (*eavîpla);  ca- 
litate, stare,  natura  de  (heandru,  syno- 
nymn  cu  th',anihropi'a. 

*THEANDBIGn,-a,  adj.,  (ftKtvSptJuiî, 
fr.  thâandriqne),  relativu  Ia  iheanăria. 

*  THEANDKU,  s.  m.,  (d&ivepft;); 
dieu  omu;  synonymu  cu  theanthropu,  o- 
pithetu  datu  lui  Cbristn. 

*  THBANTHBOPIA,  s.  f.,  (*iav»po>- 
lAx);  natur'a  divina  unita  cu  natur'a 


*  THBANTHBOPICn,-fl,  adj.,(».4v- 
dpunoi;);  relativu  la  thwtntkropia. 

*  THEANTHaOPlT,  a.  m.,  (*s4wfrpo>- 
icoţ;  fr.  thAanthrope);  dieu  omu,  epitheta 
datu  lui  Christu. 

*  THGATBALE,  adj.,  tlieatrallai  de 
tJieatru,  relatiru  Ia  theatru  :  aetione 
iheotraie,  gesturi  theatrali,  musica  thea- 
trale;  jocuri  thiatrali,  divertimente  thea- 
trcdi;  omu  thealrale,  si  in  sensu  ren. 

*  THEATRARIU,  b.  m.,  oare  âmbla 
de  ordinarin  la  th'Axtru;  care  face  pfulie 
d'in  persooele  de  Ia  theatru. 

«  THEATBIGU.-d,  adj.,  iheatrtees, 
(^sarpixdţ);  de  theatru;  vedi  theatrah. 

*  THEIATRIDIU,  pl-«,  theatrlflnm, 
(dsaTpESioy);  micu  theatru. 

"  THEATROMANE,  ai^.  a.,  (fteatpo- 
^vfy:);  care  are  mani'a  de  a  frecentă 
theaireU. 

*  THEATBOMANlA,  s.  f.,(d£aTpo- 
(Lctv^a);  pasaione  pentru  theatru. 

•TBEATBU=f£a<t-u,pl.-s,tkeatrum, 
(dfatpov);  Idcu,  edificiu,  unde  se  repre- 
senta  opere  dramatice  :  theatru  mare  si 
formosu;  theatru  de  marmure;  theatru 
romanescu,  theatru  itdlianu;  a  freeentd 
th?cdrulu.amergeîatJieatru;theatrulu  e 
una  scola  pentru  poporu. 

TB.EGA.=teca.  a.  f.,  theei ,  (*î)xi)) ; 
vagina :  bagast^i'a  in  thâea;  tine-ti  sa- 
bi'a  in  thâca;  trage  sahi'a  d'intheca; 
Românii  j>orta  cuţitele  in  thiea;  elli 
pârta  thec\\  cu  cuţitele  la  brânu,  as- 
semine  porta  calamariele  cu  tâte  ceUe 
neeessarielascrissu;  thecadeoekeilari; 
silicei  de  faseda  si  de  alte  legunme 
inco  se  nomescu  thiee. 


y,  Google 


1458 


THE. 


THEOABIU  =:  tecoHu,  B.  m.,  care 
face  thece. 

TE^CATU  =  tecatu.-a,  adj.,  theoa- 
ti8}  pusu,  bagatu  in  theca. 

*  THEMA,  pl.-mate.  tbema,  («V«); 
propositione,  subiectu.these,  penau  datn 
spre  a  fi  tractatn  in  scrinsn :  themate  de 
traăusm  in  limb" aromânSaca;  apune-mi 
eareethem'a  de  tra^cUu ;  thema  in  gram- 
matiea  se  chiama  si  forvi'a  primitiva  a 
unui  verbu. 

*  THBMATICU,-a,  adj.,  (fte|M(tiwiţ); 
relativa  la  thema. 

*  THEMATISMU,  a.  m.,  (*e[ia«o(i(>c); 
poeitionea  unei  theme ,  anei  forme  pri- 
mitive,  io  gracamatica. 

THEMELIA  =  temeUa ,  s.  f.,  («ejii- 
Xtov),  rnidaneotBia;  fundamentu,  base. 

TREÎ/[ELI&J3.E=temcliare,-ediu,  T., 
(J^s|isXtdEtv);  a  fuDd&,  a  pune  fondametita; 
vedi  intemdiarez=.inihemeUare. 

THEMELIATC=:  temeliatu,-a,  adj. 
part,  fandata;  Ye&iintemeliatu^nthe' 
meîiatu. 

THEMELICU=te«eZ««,-o,  adj.,  (&b- 
^ikioi)}  ca  temelia,  ca  fundamentu,  sta- 
bile, positiva  :  argumente  themeliee. 

THEUELITT,  b.  m.,  (^siiiXiov),  hinda- 
nantum;  fundamenta;  latione. 

THEOLOGIA,  s.  f.,  theolof  ia»  (»eo- 
XoYui);  doctrin'a  despre  dieu  :  theologi^a 
e  sdentCa  cea  mai  inalta ;  theologia  ra- 
ţionale, thedogia  positiva ;  theologia  dog- 
matica, theologia  morale,  theologia  pa- 
atorcUe ;  doctore  de  theologia ;  omu  ver- 
satu  in  theologia. 

THEULOGlCD,-a,  adj.,  tbeoloKlooa, 
(j^soXoYixcSi;) ;  relativu  la  theologia,  de 
theologia :  traetatu  theologia* ;  facultate 
theoîogica;  thesi  theologiee,  dispute  thto- 
logice.  (o-gumente  theologiee. 

THEOLOGU,  9.  m.,  thevlosng,  (&so- 
XtS^oţ);  care  se  occapa  cu  ^AeoJo^'a,  care 
Bcrie  despre  theologia  :  unu  mare  theo- 
logu;  disputele  theologiloru  au  eausatu 
multe  versori  de  sânge. 

*  THEOBEMA,  pL-mofet,  theorema, 
({^c(>>frt][La) ;  propositione  tbeoretica,  a 
cărei  veritate  e  de  deutonstratu  :  theo- 
remat»  geometrice;  a  demonstra  una 
theorema;  a  deduce  d'in  una  theorema  de- 
monstrata fote  coroUariele. 


THE. ^ 

*  THEOBEMATICU,-o,adj.,(fte(fl{ni- 
[Lanxj;);  relativn  la  thettrema. 

*  THEOREMATIU,-o.  pl.-e,  thetre- 
natlam,  (d£(i>p7^nov),deniiR.d'in/&ei>- 
rsma,  mica  theorema. 

*THEOSETICtr,-a,  adj.,tlieoretloBg, 
(^eMpipr-^;);  Bpecalatiya,  in  oppos.  ca 
praeticu,  sau  operativa  :  fia-care  sdeti- 
tia  are  una  parte  theoretiea  si  alt'a 
practica;  medidna  theoretiea  si  tnedi- 
cina  practica. 

*  THEOaiA,  3.  f-,  Uie*rti.  (ftseopta); 
specalatione,  scientia  generale,  soieatia 
a  priori  ;  theori'a  urtei  seientie  e  partea 
filosofica  a  acientiei. 

*  THEOEICtJ,-o,  adj.,  (««opiiuSţ,  fr. 
th<erlqne);  relativn  la  theoria,  synonyma 
cu  theoreticu. 

*  THEOSEBIA,  s.  f.,  (fteoofipeia);  ve- 
nerationea  cotra  Domnedieu,  l'ric'a  de 
Domnediea. 

*  THEOSOPHIA,  B.f.,(dBo<»<p(a);in- 
telleptioaea  divioa,  connoscenti'a  Incm- 
riloru  divine;  filoBO0a  mai  pre  susu  de 
mentea  umana. 

*  THEOSOPHICU,-a,  adj.,  (fr.  th*»- 
Rophlqae);  relativa  la  theosophia. 

*  THEOSOPHISMU,  b.  m.,  (fr.  !»«»• 
sophlsnie);  syetema  theosophica.  care  ad- 
mitte  co  omalu  ar  potâ  possede  theo- 
sopWa. 

*  THE080PHU,  8.  m.,  (ftaiiaoyţx:); 
care  ae  occupa  cn  theosophi'a  ca  scien- 
tia :  muUi  d'intre  theologi  se  eredtt  a  fi 
theosophi. 

*  THEOSTASE,  s.  f.,  tkeoBtasli»  (d'in 
dsâi;  si  ordati:);  loca,  cella  in  care  se  aâa 
ana  divinitate. 

*  THEOTEOPHIA,  s.  f.,  (fteOTpoţrfa); 
nutrimenta  divina. 

*  THEOTYPIA,  a.  f.,  {»eoroirfa);  »8- 
seminare  cu  Domnediea. 

*  THERAPEUTICA,  a.  f,,  tberapen- 
tlfla,-*rnBi,  (^GpacEtmxd);  partea  me- 
dicinei  care  se  occupa  in  specie  cn  vin- 
decarea morbiloru,  medicina  practica. 

*  THEKAPEUTICD,-a,  adj.,  (*sp«- 
iCEOTixi!?);  relativa  la  therapta. 

*  THEKAPEDTU,  B.  m.,  (depaitcn- 
nj;,  fr.  th^ropeutiste);  care  Be  occupa 
in  specie  cu  therapfa,  medica  practico; 
— una  specia  de  asceţi. 


>yGoog[c 


TB^. 

*  THEB APIA,  B.  f.,  {^spkicela);  sciea- 
tia  de  a  tracta  '91  cură  pre  morbosi,  cura 
practica;  vedi  si  therapeutica. 

*  THEBIACA,  s.  f.,  theriaca  si  ther!- 
aee,  (dr^piaxi]);  jnedicamentQ  speCificu  ia 
contr'a  mascaturelora  veniufise. 

*  THEEIACU,-o,  adj.,  therlicus,  (ftij- 
ptaxdţ);  care  are  pfoţ)rietkti  specifice  in 
contr'a  muscatnreloru  veninose. 

*THERrONABCA,  s.f.,thorlonaroa; 
(dT)ptov4pxij)ţ  specia  ie  planta  care  ad- 
dorme  sî-nccide  şerpii. 

*  THERIOTOMIA,  a.  f.,  (fr.  tMrlo- 
tomle,  d'in  *iflpwv=rfâra,'  si  i:b|i.'f|=talia- 
tnra),  anatomi'a  ferelom,  zootonria. 

*  THERIOTOMICU,-a,  ad^.,  (fr.  th6- 
rlotomlqae);  relativă  la  theriotomij. 

•THBBISTRU,  pl.-5,  tberlstrum, 
(Mpiorpou)',  vestimentii  de  T^ra;  fig.Telu : 
tha-istrulu  pudorei,  veluln  pud<Jreî. 

*  THBRHA,  ţi.  therme,  thermae, 
(d'in  Aep;j,ij;=:caldu);  1.  font&na  de  apa 
calda ;  2.  baoie  calde :  thermele  romane 
erau  vaste  edifieie  in  cari  se  aflau  bă- 
nie, gymnasie,  biUiotece,  gradine,  atc. 

*THBRMALE,  adj.,  (fr.  tfaermal); 
de  therme  :  ape  thcrmali. 

*  THERMALITATE,  s.  f.,  (fr.  ther- 
mallH);  calitate,  natura  de  ape  ikermaîi. 

*  THEEMANTICir.-a,  adj.;therniftii. 
tloua,  {^ep^fxm'K6z);  care  incaldesce  : 
tHedieamenfii  themtanticu ;  subst.  ther- 
mantiadu,  elementu  incalditonu,  care 
produce  caldnra,  materia  bypothetica 
ca  si  pUogisticulu. 

*THERMARID,-a,  adj.s.,  tliama- 
rlvg;  relativu  la  thertnc:  care  servesce 
la  thtrme;  porlariu  allu  ttir-meloru. 

t  THBEMO-,  (ffr.  *epţ<.i.-  =  caldu), 
in  compoaite  seiertifice,  precumu  iu: 
therm(^>ar(metrlcu,-(i ,  (fr.  tbermoliaro- 
n^trlqne),  relatiyu  l&tltermobaromftrH; 
thermobaromctru,  s.  m.,  (fr.  Ihermtba- 
rttmdtre),  instrumentu  de  physlca  care 
nnesce  proprietăţile  barometrului  ea  alle 
ihermometrului;  thcrmoelcctricUate,  s.  f., 
(fr.tbermodeotrlclt^),  eîeciricitate  des- 
Toltata  prin  căldura;  therinoelectrica- 
a,  adj.,  (fr.  thftrmoâlectrlqae),  relativu 
Ia  {kirnioelectrieitnte ;  ihermog  ,nu,-a , 
adj.,  (fr.  rliermo^fene),  uascutu  d'in  căl- 
dura; rter»»o?omj7a,s.  f.,(lberiP0laiiipe). 


THE. 


U59 


apparatu  care  da  totn  de  una  dataşi ga- 
sulu  pentru  lumina  si  caldur'a  pentru 
incalditulu  caseloru;  thermologla,  s.  t, 
(fr.  thermologlfi),  tractatu  despre  căl- 
dura; tkermolofficu,-a,  adj.,  (fr.  tfaerma- 
lagtqoe),  relativu  la  thermologla,  ther- 
mologu,  a.  m.,  care  se  occnpa  cu  tAermo- 
logl'a;thermomagneticu,-a,  adj.,  (fi-ther- 
momaţnfitlqae),  relativu  la  tkermomag~ 
nestismu;  thermomagnetismu,  s.  m.,  (fr. 
tbormomagQ^tlsine),  magnetîsmu  des- 
Toltatu  prin  căldura;  thermom£tria,8.ţ., 
(fr.  tbermomâtrle),  arte  de  a  mesurÂ 
caldur'a;  thErmOmetricu,~a,  adj.,  (fr. 
tlierm'>m6trtqiie),  relativu  la  themome- 
tria,  sau  la  fhsrmomctru ;  thermometru, 
s.m.,  (fr.tbermometre);  ins  trumeutu  care 
servesce  a  mesură  gradele  de  tempera- 
tura alle  atmospherei  sau  alle  substan- 
tieloru  cu  cari  se  pune  in  coutactu ;  ther- 
mophilu,-a,  adj.,  (fr.  theimopblLe),  care 
viue  in  terri  calde ;  thermopoliu,  e.  m., 
tliermopolluin,  (dEp^LOJciâXiov),  caupona 
in  care  sevendu  beuture  calde;  thermo- 
poîu,  s.m.,  (fr.  ttaermo  pole),  care  vende 
beuture  calde ;  thermopolare,  t.,  tber- 
mopoUre,  a  udă  cu  una  beutura  calda; 
thermoscopia ,  s.  f.,  (fr.  tbermogcople), 
arte  de  a  mesură  caldur'a  cu  thermosco- 
piidu;  thermoseopicura,  adj.,  (fr.  ther- 
moscoplqne),  relativu  \&  thermoscopia ; 
tkermoseopiu ,  pl.-e,  (fr.  thermaseope), 
inatrumentu  destinatu  a  descoperi  scam- 
barile  cari  se  intempla  in  temperatura, 
prin  dilatationea  aerului  seccu  incbisu  in 
d6ue  besice,  separate  un'a  de  alta  prin 
unu  tuba  cotitu  de  ddue  ori ;  thermo- 
seopu,  a.  m.,  (fr.  themoscvpe),  care  se 
occapa  cu  tJisrmoseopi'a  si  observa  ca 
thermoscopitdu;thermospoăiu,a.Ta.,ihtT- 
iiiftspodiDTii,(d'Ep|i:.ot3ir'SS[ov),va3uimplutu 
cu  spudia  calda ;  thermostaiu,  s.  m.,  (fr. 
thermoBtat),  nome  data  unei  specie  de 
thirmoscopiu. 

*  THESAURARrATn=fesawottn(«, 
s.m.,  (fr.  tbeflaDrarlatus);  1.  oflicia, 
demnitate  de  thesaurarm ;  2.  corpulu 
officiariloru  insarcinati  cu  lucrările  re- 
lative la  thesaundu  terrei. 

*  THESADBARIU=tesaurar(M,  8.m., 
theBaiirarlns;  8.  m.,  prepositulu  thesau- 
rtdwi,  care  custodeaca  thnsaurvlu,  car« 


yCoogle 


1460 


THE. 


administra  thesaurulu  :  thesaurariidu 
terrei;  marele  thesăurariu  e  ineongiuratu 
de  consiliari  si  de  mai  mulţi  alţi  offici- 
ari  cari  i  dau  adjuioritdu  necesaariu  la 
administrarea  Oiesaurului  in  care  intra 
tâte  veniturile  terrei. 

•  THESAURIZABE=fa«awwarc,  v., 
theBkarlsare ,  (^aoDpCCEiv) ;  a  aduQ&, 
a  Btringe  theaaure ;  a  accnmuU  averi. 

•  THESAUBIZATI0NE=:te8OMrwo- 
tione,  a.  f.,  tbesnorliâtlo ;  actione  de 
thesaurizare  =:  adunare  de  averi,  accu- 
mulare  de  averi. 

•  THE8AUBIZAT0BIU=:fe«awmo- 
U)riu,'t6ria,  adj.  s.,  tbesaarlxans ;  care 
adnna,  atrin^e  thesaure,  accumulatorin 
de  averi. 

•  THESAURIZATU=i*ejawwa(M,-a, 
adj.part.,theganrlxktDi;adunatn,8trinsn 
ia  thesauru  :  auru  si  argentu  theaawi- 
jiatu;  averi  theseatriâate  pentru  tUtii, 

•  THESAUBU=  feSdMrii,  pl.-e,  th«- 
■snrue;  (d^^ictopcS;);  depoaitu,  magasinu, 
provisione,  mai  vertosn  de  lucruri  pre- 
tiose,  &r&n\x:the8awuiuatatuiui,  thesau- 
rulupublicu;  thesaurele  regiloru;  the' 
tauru  plenu  de  auru  ai  de  argentui  the- 
aaurtUu  nostru  e  deaertu ;  ministridu  da 
bonuri  de  thesauru;  bonurile  de  thesauru 
repreaenta  detorfa  fluctuante  a  thesau- 
rtilui  ptAlicu. 

'  THESE=fe«e.  B.f.,  thesls]  (ftiatţ); 
poeitione,  prepositione,  cestione  de  filo- 
sofii sau  de  alta  acîentîa,  problema:  /ia- 
care  licentiatu  e  obligatu  a  perlucră  una 
fheae  si  a  ua  apperâ  in  publicu. 

•  THESID,  B.  m.,  tbeslBH,  («ijoetov); 
npecia  de  ârba amara,  theslam  llnspliTl- 
!■■!(  lĂnn. 

•  THE8M0PH0RIE,  3.f.pl.,  theamo- 
phorl»,-*rDn,  {^s>3^of6pia);  serbatori  in 
onorea  Cererei. 

•  THESMOPHORIU,  s.  m.,  (ftsattoţxi- 
piov);  templu  iochinatn  Cererei. 

•  THESMOPHORU,-a,  adj.,  (dsqto- 
(pdpoc);  legislatoriu;  epithetu  datn  Cere- 
rei ca  fandatrice  a  societatei  civile. 

«  THESSALICU,-a,  adj.,  theaMlIcDa, 
(ditjogcXtxcSi;);  proprie,  relativu  la  Tkes- 
salia;  figuratu,  magicu,  fermecatu  :  ar- 
tile  thesaalice ,  fermecaturele ;  edlorea 
thessăUca,  colârea  purpura. 


TBO. 

«  THESSALU.-o,  adj.  s.,  theMaUi; 
(dsooaXtii;) ;  proprie ,  care  locuesc»  io 
Thessaîi'a,  d'in  Thessaîi'a;  fig.  mai  al- 
lessu  f.  <Ae85aIa=:fermecat^nA. 

*  THETA,  a.  f.,  tbeti^  (*iţta);  litter'a 
grâca  ft,  littera  care  indică  condemna- 
tiQuea  la  morte  (MvaTOt;)  pfş  tfihall'a 
judecatoriuluij  —  semnu  criticu  pqşa 
pre  unu  manuacriptu  desapprobatu. 

*  THETICn=te«(n*,-*  jidj.^Ata**:); 
positivu,  affirmativu,  iu  opp^aitwt^  (sp 
aniitheticu  :  modu  thdicH,  fi'oposiiione 
Ihetiea. 

»THEUBQIA,s.  f.,  tk^Rl«»  (»E- 
oop^la);  proprie,  lucrare  divina ;  inse  în 
specie,  commerciu  mugieu  aa  4fTi«ita- 
tea;  arte  de  a  evocă  pre  dieî. 

•  THECEGICn,-a,  M>,  ţ^rsttiit 
(dEoi)p7twS<;);  relativu  la  Oiemff^i  V>9f 
gicu. 

*  THEUBGU,  8-  m„  tkţnirniw  (*t- 
<xipf6i;);  magu,  fermdcatoriu  c^q  «v6ca 
pre  diei. 

*  THIASn,  s.  m.,  thlaaoa,  (dtdiaoc); 
unu  saltu  in  onorea  lui  Baccha. 

*  THOLU,  B.  m.,tii«Iw,  (ddXoţ);  bolta 
rotunda,  cupola;  de  aci  apoi,  edificiu  cu 
una  cupola. 

*  THOMLCE=JonuM,  8.f.,  thoivaxsi 
tbomix,  (duiitO;  fune  de  pi^vra. 

•THOBACATU=  toro«»(»-#,  adj., 
ihoraeatnBf  coperitu  cu  unu  tharaee, 
loricatu,  coriaciatu. 

*  THORACE=(of-ace,  s.  m..  thorax, 
(WtpaS);  proprie,  pectu=:p6ptu ;  de  aci 
apoi,  pectarîu,  veatimentu  eara  oopere 
pectulu,  lorica,  coriacia. 

*  THORACICU  =  toracicu.-a,  adj., 
(^paxixcS;,  fr.  tlioraoi«iiA);  relativu  la 
thorace  sau  la  pectu  :  regione  thyraciea, 
arterie  thoradce,  viscere  fhoraeice;  subst. 
pL,  ^Aoracicfiîi!,  ordine  d'in  clasaea  pesci- 
loru  ossosi  cari  au  pînnele  ventrali  puae 
supta  celle  pectorali. 

*  TKOEACIO=tora«M,  pl.-c,  tbora- 
elam,  (dupâxuiv);  demin.  d'in  thoraee; 
in  senaulu  de  lorica,  coriacia,  mica  lo- 
rica, mica  coriacia. 

t  THORACO-,  (gr.^tipaS  =  pectu), 
in  compoBite  scientifice,  [A'ecQmu ;  thora- 
coăynia,  s.  f.,  (fr.  thoraoodjnle,  d'ÎQ 
dâiîvij^dorere),  dorere  de  pectu  j  tkcror 


yCoogle 


THU. 

eofeâale,  adj.,  (fr.  tIi*raeorMUl),  mu- 
8d«  ihoracofadaîe,  care  se  dice  si  tlut- 
racomassUlifaeiah;  thorficoscopia,  s.  f., 
(fr.  tboruoseaple,  d'in  (ncone[v=:ob9er- 
Tare),  esploratione  a  peotulai;  thoraeo- 
8eopie%rO,  sdj.,  (fr.  thsr>e«BeopH|»«), 
relatirn  la.  tkoraeoscopta ;  thoracon&a- 
nu,-a,  adj.,  (fir.  tlioraooiMlrc,  d'inCtuov 
zrasiaiBle),  se  dice  despre  aolmalile  ]a 
euri  or^Eteie  rQ9pirat6ri«  an  Inatu  nna 
mare  desroltarfl. 

*  THRGmj^frentf,  e.  m.,  ^3mnt, 
(dpijvoţ);  cântn  ftjnebre,  ciata  intra  Ua- 
d'a  mortnlui ;  lamentaticae. 

•  THREP8I0L0GIA,  b.  f.,  (threp- 
aloloste,  d'in  #pâiţtţ=)tutritione,  si  Xiî- 
"foc^rdiscurso);  traetata  desprA  natri- 
tîonea  animalilom. 

*  THBEP8IOL0GIGD,-a,  adj. ,  (fr. 
threpalologlque),  retativu  la  threpsuh 
logia. 

♦  THREPTICOj-o,  adj.,  (#pMctiJi4:) ; 
ontrilwrio  :  materm  tfeptiee;  fMtUtatea 
trepiiea.  {t6^pvimkăv),  facultatea  inflina 
a  suffletulai,  «are  serveaoe  spre  a  Dntrf 
si  1/  propagi  gensln. 

*7HBIDACE,B.  r.,tlirMn,  (»p(3aS), 
una  specia  de  laetuea;  sncoa  de  acâata 
laotnca. 

'  THRIPOPHAOn,  B.  III.,  i*piicof<k- 
ftK,  b.  tbHr»ph>ge);  care  manca  mici 
Termi  si  insecte. 

•  THROND=fo-i)«u.  pl.-ttri,  Ihronns, 
(dp<ivo<);  scamou  inaltn,  soamna  regale : 
regele  aiede  pre  thronu ;  prineipăe  ne 
mi  pre  thronu;  ^mnwJu  vorbi  de  pre 
ihrotiu;  a  deseende  de  pre  thronu,  adu- 
loton»  veriescH  Humai  despre  t}a-onttt« 
prme^eluii  0U1  incongiura  thromUu  ai 
dieu  co  appera  thromuJ/a;  cenAu  e  thro- 
ntHulmlkmHeAkH. 

*  TEnNKABITJ,-a,  adj.,  thumarlot 
si  thjDurtnaj  de  ihumiu. 

«  THUNKINA,  B.  f.,  (it.  t*niilBa,  tt. 
thtHlfle),  carne  de  fhtnrm  sania. 

«  THONNU,  fl.  m.,  tiiiiiiDas  si  th^a- 
■asf  (d^wo;,  it.  t*iii» »  fr.  thon);  unu 
pesM  marino  care  trage  pâno  Ia  una 
miile  de  Itbre  si  mai  bene,  se  prende  in 
marea  mediterrania,  sie  forte  bonnn  d« 
maneatu  i  ilvMunu  proap^u,  ihumm  mo- 
rmatu;  tcdata  de  thtmnu. 


*  THYADE,  s.  f.,  tbju  si  thyl»s,  pi. 
tbj«*BB,  (ftodtţ  si  ^i&t);  una  bacchsnte. 

*  THTUALLU,  s.  m.,  thjnallDB)  una 
epecia  de  pesci. 

*  THTMBBA,  s.  f.,  thjmbra,  (»6(t- 
ppa);  gena  de  plante  dicotyledonie,  mo- 
nopetale,  d'in  famili'a  labiateloru,  cari 
crescu  in  Europ'a  meridionale;  BataraU 
bortenalB,  Lirm. 

*  THYMBREU,  s.  m.,  tbrmbrasDBi ; 
planta,  mintha  cu  folie  spinose. 

«  THTMELE,  s.  f.,  tbjmele  si  tttj- 
Meltf  (^[liXT]);  scena,  theatrn. 

*  THYMELtCU,-fl,  adj.,  ţhjmellona, 
(OotiaXiKii;);  relativa  la  theatrn ;  subst., 
unu  thymelieu,  nnn  actoriu ;  una  thy- 
meliea,  una  actrice. 

*  THYMTA,  s.  f.,  (»6{uov),  tbna,  Im- 
cenana;  Tedi  temta. 

*  IHTMIAMA,  pl.-mo/e,  tbjmUBia* 
(OoţLEaiia);  profamu;  actn  de  th^miare; 
yedl  ttmiare. 

THYMIANU,  s.  m.,  tfaţana  sau  tbf- 
mum,  (dâ}u>v);  una  plantx,  nna  ârba  cu 
odore  aromatica. 

THYMIABE,-c*M,  T.,  (»»(«4C«v,  »o- 
[ud^tv),  anfftre;  Tedi  temiare. 

THYMIATIONE,  a.  l,  (*o[tt«3tc),  asf- 
fltt»;  Tedi  temiatione. 

TBTMIATORItI,-Wria,  adj.  8.,  (»o- 
[ua-nţp),  surator;  care  thymiiăia:  subst. 
reale  m.,  thymiatoriu ,  jA.  thymiatârie; 
si  f.,  thifmiatâria^thymiatore,  tbfBla- 
torlum,  (di>ţt,tar)jptov),  rasa  in  care  se 
arde  ihymia;  redi  temiatoriu. 

TBTM[ATU,-a,  adj.  part.,  snnitiia; 
yedi  temiatu. 

*  THYMINTJ,-a,  adj.,  tbymlaua,  (»o- 
{uwi;);  de  thymu. 

*  THTMITE,  8.  m.,  th^mltea,  (&o^L- 
nj;),  Ţinu  de  ihytnu. 

*  THYM0Sl7,-a,  adj.,  tby meana  ;  de 
thţfiHH,  făcuta  cn  thynm. 

*  THYMU,  8.  m.,  thjiitaB  si  tb/mum; 
(Mjwi:  si  Mtiov);  thymianu. 

tTHTRO-,  (gr.  ftopsiic  =:  scutu),  in 
composite  aeientlGce,  precumu  i  thyro- 
arytenoidiu,-a,  (fr.  tbf  ro-arfi^aoldlen), 
relativa  la  oartilaginea  thyroide  si  la 
cartilaginea  arytenotde;  thyroeele,  a.  m., 
(fr.  thf  roeili),  tnmore  a  glandnlei  thy- 
roide,gasii;thyroepigloitieura,  adj.,  (fr. 


>yGoog  Ic 


tbjrv-^plgltttlqne),  relatira  la  csrtila- 
gin6Aihţ/roide,8i  ]aepigl()tte;thyroh>/oi- 
dm,-*t.  adj.,(fr.  tkjr«-kr«Tdlfln),  relativa 
la  cartilagioea  thyroide  ai  la  hyoide; 
thyroide.  adj,,  (Fr.  tbjroTda),  cartilagi- 
nea/Ayroi^.nomitasicartilagine  saUi- 
forme,  careoccapa  partea  anteriore  eisu- 
periore  a  laryngei;  thyroidiura,  adj.,  (fr. 
thjroTdteii),  relativn  la  cartilaginea  si 
la  glandul'a  thyroide;  thyroidite,  s.  f., 
(&.  tbjroTdIte),  iuâammatioDe  a  glan- 
dulei  thyroide;  thyropharyngiu,-a,  adj., 
(fr.  thjrapbarfBgleii),  relati?ula  carti- 
laginea  thyroide  st  la  pharynge;  thyro- 
$taphylinu,-a,  adj.,  (fr.  thjrtflt&phrlln), 
B6  dice  despre  mnsclula  thyrostaphylinu. 

*  THYBSICn,-»,  adj.,  th/rsleiii  de 
thţ/rsu. 

*  THYESIGERn,-o,  adj.,  thyrslgerj 
car«  porta  nnu  thyrsu. 

*  THYRSU,  s.  m.,thjrBiiB,  (#6p<J0ţ)j 
fyiBtu  de  plante;  lancia  coperita  cu  pam- 
piDU,  ce  portă  Bacchu  si  bacchantile; 
fig.  iosplratioDe  poetica. 

*THTSANtT,  s.m.,(fr.thjMiie,  d'in 
(d6bavo;=fimbria);  genu  deplante  dico- 
tfledonie,  cu  flori  complete,  polypetale, 
regularie,  d'in  famili'a  terebinthacieloru. 

*  THYSANOTU,  s,  m.,  (fr.  thjs»- 
■*te);  geoii  de  plante  monoootyledonie, 
cn  flori  incomplete,  d'in  famili'a  aspho- 
deltelorn. 

TI,  pron.  eonj.  pers.  II  sing.  dat.  con- 
trassu  d'in  tte,  tibl;  compara  pronomi- 
nele  personali  conjancte  :  mi,  ti,  si,  i, 
ni,  vi,  îe :  mi  adducu  a  mente,  ti  aăducx 
a  mente,  ai  adduce  a  mente,  ni  addu- 
cemu  a  mente,  vi  aduceţi  a  mente,  si 
adduett  a  mente;  mi  se  cade,  ti  se  cade, 
i  se  cade,  ni  se  cade,  vi  se  cade,  Is  se 
cade;  spunendu-mi,  spvn&ida-ti,  sptt~ 
nendu-i ,  spunendu-ne ,  spunendu-ve ; 
apunendu-le;  nu  ti  mai  dau,  ti  am  dattt 
degttdîu;  nu  ti  e  frica  de  Domnedieu; 
deeo  ti  e  fame,  mânca;  deeo  ti  e  frigu, 
iv^aeca-te;  vedi  ai  compara  mi. 

*  TIARA,  8.  f.,  tiara,  (tidipa);  eope- 
rimentu  de  capn  la  Ferai  si  la  Fbry gi, 
specia  de  turhanu. 

*  TIABATn,-a,  adj.,  tUratui;  cope- 
ritu  pre  capa  cu  tiar'a. 

*  TIARELLA,  s.  f.,  (fr.  tUrelle);  gena 


_         _,    T^    ■  

de  plante  dicotyledonie,  ca  flori  com- 
plete, regularie,  d'in  famili'a  aaiifra- 
geloru. 

*  TIABIDIO,  s.  m.,  (fr.  tUrtdlta); 
genu  de  plante  dycotyledonie,  ea  flori 
oomplete,  monopetale,  d'in  famili'a  bor- 
raginieloro. 

*  T3IA,  B.  f.,  tlbU;  fluera,  aianume, 
at&ta  fluerulu  petioiului,  cfitu  si  instni- 
mentnlui  cu  care  SiJ^ra  omenii :  a  easttâ 
cu  tibfa;  anticii  la  thşatru  cantait  de 
ordiflonu  cu  d6ue  tibie.  (D'in  tibia  se 
pare  a  se  fi  nascatu  Talgariula  tieva  = 
tabu). 

*  TIBIALE,  adj.,  ttbUlU;  relativa  la 
t^na,  in  t.  s.  subetarativolui. 

*  TIBIABIU,  B.  m.,  tlUarlut  can 
face  ^'&i£=flaere. 

«  TIBICINA,  fi-^,  tiMoiaai  fimina 
care  cânta  cu  tibi'a. 

*  TIBIOINARE,  V.,  tlblelnare,  a  cut- 
t&  cu  tiM'af  flg.  a  sustia^. 

*  TIBICINATOBIU,  ajii.,tibleU«toT{ 
care  c&nta  cu  tiii'a,  flueratoriq. 

*  TIBICINE,  8.  m-,  tibioen,  (d'in  ti- 
bia si  oanere);  care  cftbta  ca  tiîd'a,  flue- 
ratoriu  :  a  m  prepară  fi6ioiNtt  la  fune- 
ralie,  a  ae  consideră  ea  mortu;  Sg.  pi- 
lastru  care  sastine  unu  edificiu. 

«  TIBICINIU,  pl.re,  tiblcfnUiii;  caa- 
tarea  cu  tâi'a.  artea  de  a  caută  cu  ti- 
bi'a :  a  inv^â  tihiciniulu,  ero  nu  îairo' 
dniulu, 

t  TLBIO-,  (d'in  *»6io=fluerulu  petio- 
ralui),  ia  compoaite  anatomice,  precumu 
in  :  tibiocaîcaniu,-a,  adj.,  (fr.  t(bi«-oaI- 
cBKlen),  relativa  la  tibia  si  la  calcâniu : 
mu8dutîiiocaîcamu;tibiomalliolariu,-a, 
adj.,  (&.  tlbfo-malldoUlce),  lelatim  la 
tibia  si  la  mallioru;  tilioperoneoealea- 
Miti,-a,adj.,(fr.tibIo>p6roii4«-etilo«Rl«R), 
se  dice  despre  unulu  d'intre  muselii  fe- 
marelui;  tiî)iop^oneotarsîu,-a,  adj.,  (fr. 
tIbt«-p<roB<o-tnrBl«D),  Be  dice  despre 
unulu  d'in  mase  Iii  crur«lui;  tibiosup^ 
langeiiu,-a,  adj.,,  (fr.  tlblo-muB-phalaa- 
gUtlen),  se  dice  despre  muselii  petio- 
rului;  tibiosubtarBiit,-a,  ai^.,  (fr.  tUla- 
soDstarBlen),  se  dice  ilespre  uauln  d'intre 
muselii  posteriori  ai  crurelai;  tibiosM- 
taraiu,-a,  adj.,  (fr.  tiblv-iitiBtarglei),  sa 
dice  despre  unulu  d'intre  piuscUi  ante- 


=y  Google 


ŢIE.  __ 

liori  ai  crarelni;  tibiotm'siu,-a,  adj.,  (fi*. 
tlbU-Ursien) ,  relativu  la  tibia  si  la 
tariu  :  miueU  tibiotarsiu,  articuîatitme 
tibiotaraia. 

*  TIBULUţ  B.  m.,  tlbBlni;  una  specia 
de  pinn. 

*  TIBURTINU.-o.  adj.,  tlkiirtliiu, 
(d'inTlkiir);  de  Ia  H^bure;  s.  m.,  specia 
de  patra  addassa  de  la  Tihttre,  nomita 
acumii  havertinu. 

TICALLA,  s.  f.,  mlierU;  Incra  mi- 
sera,  lucru  de  nemica. 

TIGALLOSIA,  B.  f.,  mlgerU)  stare  mi- 
serabile,  mlseria;  bî  fapta  miserabile  :  a 
fi  M  fteoUtwia;  a  facutu  una  ticalloda 
pentru  cave  im  se  pate  escuaă;  pelreee 
cu  tieallosiele;  nu  se  mai  lasaa  de  tical- 
losU;  ^eaUo^a  temptAtii  a  aAăussu  iote 
aceste-a.  " 

TIC  ALLOSmE.-escu,  r.,  mliernm  red- 
det«;  a  redace  in  stare  tieallâsa;  si  refl., 
a  se  tieaUosi,  siRer  fiert  t  administra- 
tioma  cea  rea  atiet^oaitu  pre  toţi  ome- 
nii;  aeellu  june  imprud&tte  s'a  tieaUO' 
situ  eu  totulu. 

TICALLOSITD,-a,  adj.  pari,  mIbu 
Cutas;  redusBu  in  stare  tia^âaa. 

TIGALLOSU,-a,  adj.,  mUerţ  misern, 
nuBerabîle  :  omu  tiadloau,  fapte  tieci- 
lose;  n'ai  ce  speră  de  la  unu  ticaUosu. 

*  TICHOBATB,  s.  m.,  tlchtbktea,  (tst- 
ya^ixŢK),  oare  âmbla  pre  miiru,  (tsî/oc:). 

*  TIOHODBOMD,  s.  m.,  (fr.  tlehv 
4r*M«);  passere  oare  se  sne  pre  muru, 

*  TICHOBHINU,-a,  adj.,  (fr.  tloho- 
rkla);  B6  dice  despre  animalile  a  cărora 
bolta  oasale  e  susţinuta  de  unu  pariete 
verticale. 

TIE,  pronome  pere.  II  sing.  datira;' 
tlkl ;  compara  dativele  proaomineloru 
personali  absolate  :  mie,  tie,  sie,  lui,  lei, 
nâue,  vâue,  loru  :  tie  se  covine  lauda 
Dimne;  tie  me  inehinu;  nu  tie,  et  lui 
9oiu  laasd.  averea  mea;  atâ^ha  tme,  a- 
tăttt'a  tie;  cui  diei  tu  aeeste-a?  tie. 

TI^A,  s.  f.,  aesleu,  vera,  basU, 
kaiUU;  TklUa  aentisitMi»}  lucra  ascu- 
ţita cue  serresce  a  Înfige,  a  intiepâ  : 
U^pa  de  ferru,  Uepa  de  lemiHi;  a  pwM 
m  M^po;  a  trage  *n  tiepa, 

TI£FABE,  T^  pns«rei  iillsen, 


TlM. 


14«S 


transflKMe;  a  intiapd;  vedi  compositaln 
intiepare. 

TIEPATD,-a,  adj.  part,  pimetis,  Im- 
flxas,  transBxDS. 

TIEVA,  s.  f.,  tnbBB ;  tubu,  canale  de 
mica  dimensione  :  tiSva  de  îemnu,  tiioa 
de  arundine,  tiiva  de  ferru,  tiSea  de 
pusea;  tievele  unei  machine  prin  cari  se 
enttUu  vaporHe.  (Cu  probabilitate  d'in 
tibia). 

TIQANIA  (cu  n  molliatn),  s.  f.,  (r/f 
lavov),  8«rta«o|  rasn  de  lotu  sau  de  me- 
talln  ia  care  se  frign  buccatele  la  focu. 

*  TIGILLU,  pl.-c,  tigUUm,  (d'in%- 
nam);  demin.  d'in  tignu.=i6gnu=temnu. 

TIQLA,  (cu  t  Bibilaate),  s.  f.,  tegulaj 
vedi  tegla. 

TIGLABin,  s.  m.,  teguluias;  vedi 
teglariu. 

*  'nQlSĂ.SiU=iegnanu,=temnariu, 
-a,  adj.  B-,  tlgnarlBi;  relativu  la  tignu; 
eabst.,  care  lucra  la  tigne,  lemnăria, 
carpentarin. 

*  TlQN'U=tegnu=ztemnu,  pl.-e,  tlg- 
■RMt  (d'in  tefere);  lemnn  grossu  si 
Inngu,  care  se  applica  la  coperirea  case- 
loru  bI  altoru  edificie.  (Pentru  forma 
compara  :  ilfranm,  lignu,  legnu,  lemnu, 
si  tlfnam,  Hgnu,  tegnu,  temnu). 

TIGBE,  8.  f.,  tigrig,  (rirptî);  Mra  sel- 
batica  d'in  genulu  felinelorn,  de  tali'a 
leului,  d4ro  mai  mica,  forte  feroce,  si  de 
□na  târfa  prodigiâsa,  care  se  afla  in  A- 
si'a  meridionale  si  in  Afric'a. 

*  TIGaiPEBn,-a,  adj.,tlgrifer;  care 
produce  tigri :  tSrra  tigrifera. 

*  XiaBINIJ,-a,  adj.,  tlgrlnns }  care 
B^mina  cu  pellea  tigrei. 

TIGRU,  8.  m.,  tigris,  (i;(:Tptc);  forma 
masculina  a  ferei  tigre,  oare  place  udo^ 
ru-a,  dnpo  analogi'a  formei  leu. 

*  TILIA,  8.  f.,  tllU;  vedi  teliu, 

«  TILIAGID,-a,  adj.,  UliMeai;  vedi 
teliaeiu. 

*  TIMBBABE,  v.,  (fr.  tlmkrer);  a  im- 
preme  cu  timbru :  a  tvoAră  documentele, 
actele,  eharteiele. 

*  TIMBBATU,-(i,  adj.  part.,  (fr.  tim- 
bra); monitu  cu  timbru  :  eharteia  timn 
brata,  documente  timbrate. 

«TIMBRU,  8.  m.,  (fr.  Unkre);  semnn 
impreBsn  pre  ohartefa,  cwatn  de  lege, 


=y  Google 


1464 


TI». 


pentru  tetele  ca  cari  se  pate  omoln  servi 
înaintea  justiţiei :  taase  de  fimdru,  im- 
positu  de  timbru;  timbru  fissv. 

TIMEB&,  T.,  timere;  vecU  temere. 

TIMIDITATE,  e.  f.,  tlnldlUst  cali- 
tate de  timidtt,  fiicosfa;  Tedi  temiditate. 

TIMIDU,Hi,  adj.,  Unld»;  care  se 
teme,  fricoau;  vedi  temidu. 

*  TIMOCBATIA,  b.  f.,  (n(U}Xf»t(a); 
gayernu  in  care  functionile  se  daa  dopo 
cenau,  (n(tij),  prin  urmare  synoDymn  cu 
ptuioiratfa. 

*  TIMOCBATICO,-a,  adj.,  (uţtoupa- 
nxdi;);  relativu  la  timoeratia  :  guvemu 
timocrcMeu;  principie  Umoeratiee. 

*  TIMOCRATU,  8.  m.,  (tinoxpdnjţ); 
care  are  principie  timocratiee. 

*  TIMOKE,  a.  f.,  tlncrj  afibetn  de  te- 
mere, frica  :  eoprensu  de  timore;  a  fi  in 
mare  timâre;  de  timâre  nu  potA  ae  pro- 
dtica  una  vorba;  timorea  de  Domnedieu 
e  ineeputuUi  pietaia;  timârea  de  puni- 
tione  face  pre  muUi  se  nu  eommitta  fapte 
reUe. 

*  TIMOKOSU.-a,  adj.,(it.  UM«r»s»); 
plenn  de  timâre,  fricoau  :  a  ţ^eatu  ti- 
moresu  si  s'a  iatorsu  fora  neei  unu  re~ 
sidtatu. 

TiNA^tena,  a.  t,  emum;  pamentu 
molie,  care  se  lipeace  de  peti6re,  lutu, 
lima  :  pre  caile  e  tina,  nu  potemu  merge 
prin  Una,  ne  <mu  împlutu  de  tinoi  a 
arruncâ  ou  tina  asvpr'a  cuiva, 

TINARE=:feMare,  ?.,  iBqnlure ;  a 
împlâ  de  tina;  vedi  compoaitnla  intinare. 

TINATIJ  —  t*naiu,-a,  adj.  part.,  l&- 
qvlBstns;  Tedi  intinatu. 

*  TINCA,  a.  f.,  tioea;  nun  peace. 

*  TINCTA,  s.  f.,  tlnoU,-orBB,  (d'in' 
tlM^ere);  col6re;  in  specie,  coldre  n^gra 
ca  care  acriemu  :  itUinge-ti  pdnn'a  in 
tineta,  ai  serie  ee  ti  spunu;  a  inaemnA 
rufele  cu  Unda  sympatkiea. 

*  TINCTILE,  adj.  a.,  tinctills;  care 
8er?e  a  tinge,  a  it^nge. 

*  TINCTIONE,  a.  f.,  tiuetio;  actione 
de  tingere. 

*  TINCTOKIU,-<om,  adj.  s.,tlii«tor, 
ilmetntlMţcsje  tinge,  vapaitoriu;  aubst. 
abat.  tindaria,  (it.  tiatorla),  arte  de  a 
Unge. 

*  TINCIU,-:a,  adj.  part.,  tinetei,  (din 


tlBrcrc);  intinsu,  immoUîata  ia  ceva; 
colorata,  vapsitu. 

*  TINCTURA,  8.  f.,  tlioti»;  pro- 
ductu  atlu  actionei  de  tingere;  lîeore  pre* 
parata  spre  a  tinge  :  a  dă  tinctttra  unei 
stofei  tessutura  de  bona  tindura;  fig. 
ellu  are  numai  una  tindura  de  eonno- 
leenMe;  M  urm' a  unei  bone  almadione 
remâne  ceUit  pueînu  una  tindura  de 
virtute ;  cine  a  peirecutu  intre  6meni  oor? 
mpA',  «e  allege  toiu  de  a  um'a  cu  una 
tinetura  de  vitiu. 

■*TINCTDRABIU,-a.  adj.s.,  (fr.  Ma- 
t«rl«r);  care  ee  occupa  cu  artea  de  i 
tinge,  tinetorw;  care  da  tinetura  ato- 
feloru. 

1  TINERE,  (ou  ( sibilante),  coijaga : 
indic.  prea.  tinu,  Hmu,  tiiu;  tini,  t»;  tine; 
tinsmu,  tineti,  tinu;  conj.  preş.  se  Unu, 
tiniu,  mu;  se  tini,  tii;  se  tina,  tima, 
tiia;  se  tinemu,  se  tineH,  $e  tina,  tim^ 
tiia;  imperat.  A'ne,  tme^;  perf.  Mmm, 
sup.  timuiu,  ger.  tineniu,  fieiidw,-  (a8s6- 
mine  ae  conjuga  si  tote  compositele : 
abatinere,  attinere  eontinere,  deţinere, 
inlartinere,  pertinere,  rtUtuire,  susţine- 
re, dto.),  T. ,  tenere;  acestu  rerbu  fe- 
cundu  coprende  aensulu  mai  totoru  com- 
positelorti  selle  :  1.  sensulu  radiom  te- 
nere  :  a  tini  ceva  in  mâna ,  a  tine 
oewx  m  mAWa;  tintMu  bene,  si  ntt 
Iu  laasati  se  fuga;  tine  tare  se  nm  ii 
scape  d^in  mâna;  a  tina  mente;  ţinut 
mente  de  cându  ermn  eopiilu;  2.  reţi- 
nere :  a  tine  in  locu  si  a  nu  lassA  se 
merga  mai  de  parte ;  oU'a  tine  odorea  si 
gustulu  capdatu  de  la  lucrurUe  eu  con 
a  foaiu  tn^iliUa  eandu  eră  noua;  ptoh- 
ma^a  tine  colorea  data  ei  la  ineeputu; 
mai  toţi  omenii  tinu  t^pueaturele  Uru 
d'in  eopUiaria;  3.  anatiMere»  alere,  ne- 
trite  t  unehiulu  meu  tine  vUe  si  peeore; 
frate  meu  tine  juni  la  invdiatura;  ne- 
gotiatoriulu  tine  mtdti  diseipU;  mie  mt 
mi  place  a  tine  muUi  servitori ;  diu  tine 
casa  mare;  4.  pasaidere  :  o  tini  MOtfa 
m  arrenda ;  diu  tine  salinele  statutui; 
S.ierrare,  obscrTareia^Me  legilcsiut- 
stitutionUe ;  a  Hne  serbatorile  eeUe  mari; 
a  tini  paremmele  st  ojiînmle;  Q.  «•■- 
eerrare :  Domnedieu  se  te  tina  sanetosui 
tineD6mn«preprinoipdeno^rui7.»i»n 


y,  Google 


ŢIN. 

.  ak  Mllqii*  t  a  tini  eu  cinwa ;  voi  iineti 
w  domnii,  noi  Haemu  cu  pcUri'a ;  nu  po- 
tenta tina  Oi  âmeni  fora  earaeteri»; 
8.  atare  ^Nviseta :  a  si  tine  eovenMu,  a 
ai  tinS  vorb'a ;  9.  morari :  a  tine  prt 
eineva  ou  vorb'a,  diversu  de  :  a  tim  de 
vorba;  10.  luherere  ftlleol  ret :  a  se 
tini  de  ama;  «w  me  ^tiiu  de  ee  om  tn- 
eep«iu;\\.\ni»T9wt'.atinelae«va;  e\Ui 
tine  muUu  la  acea  persona ;  nu  tine  îa 
mâncare  eâtu  tine  la  heutura;  12.  du- 
rate, perdnrare  î  tine  f^igtiiM  de  otict 
diUe;  eolorea  aciăta-a  nutine;  tempuiu 
formosu  nu  tine  muUu ;  muUu  a  tintUu 
pacea,  aeumu  a  incfiputu  beHulu,  si  mi 
e  frica  se  nu  tina  anni  intregi ;  eandu 
te  appuca,  muUu  te  tine?  dorerea  tine 
iltea;  ÎS.  Id  dîrerse  locutioni  cn  varie 
niUBtie  de  sensa  allu  verbalui  tinere  : 
tine-te  bmatc!  aisete  pieri  a  si  tinS 
giw'a,  &  Uc^,  a  un  Torbf,  a  nn  divulg 
onQ  laom;  tine-ti  gur'a,  infirena-ti  Umb'a ; 
a  ai  tmâ  eaa'a,  parentH,  fraţii,  copaii, 
%  i  sostenti :  a  se  tini  de  eine-va,  di- 
Tergu  da  -.ase  tina  ^ipo  dne-va;  a  se 
tina  de  ceva,  eUu  se  tine  de  beutura,  ea 
se  tine  de  mentioni,  na  se  lassa,  nn  în- 
cetedia  a  bee,  a  meatf ;  ee  tinitudespre 
Uiendu  acestur-a?  eBm  ae  tine  mvetiatu, 
se  crede;  câtu  te  tine  eallatorfa  la  ilo* 
m'a?  eâiu  tetinu  şederea  la  P<msi?  cAtu 
oosta ;  elhi  se  tine  bene.  e  Baaetosn  si 
tare;— a  se  tine  eu  una  mtditre,  a  &j6 
relationi  amorâse. 

2  TIN£KE,  B.  verbale,  tesendl  aetto] 
in  t.  8.  verbului :  tinerea  in  mâna,  tine- 
rea de  mente;  tinerea  unui  hicru  in  stare 
bona;  tinerea  oepiUiloru  la  scota ;  tine- 
rea unei  moşie  mare. 

TIXOBBE,  tinsi  si  tinsei,  tinsu  si 
tinctu,  T.,  tlngere;  1.  akintinge:a  tinge 
eu  pâine  in  Mima ;  a  tinge  eordde  arcu- 
lui in  sânge;  a  tinge sagdtele  in  venitm; 
vedi  compos.  intingere;  2.  a  întinge  in 
lieidn  eoloratu,  avap8l,acoloră:a^n^ 
lân'a  ronH=a  tinge  eu  edlâre  roşia ;  a 
tinye  stofa  aU>a8trw=a  tinge  cu  oohre 
ai^utra ;  a  tinge  tote  in  negru. 

*  TINIA,  s.  f.,  tenea;  1.  rerme  care 
rodavestiinentele,  cari;ile,  lemnulu  etc.; 
2.  (it.  tlgna,  â*.  telţrae),  morbu  de  peltea 
oapidui,  eare  se  manifesta  pria  erupţie- 


TIN. 


148S 


nea  de  besieatie  cn  tunore  fetida,  rode 
glandele  cutanie,  si  adduoe  cn  tempnln 
una  alteratione  generale  a  organisamlni. 

*  TINIAEIU,-fl,  adj.,  tmiarluB!  re- 
lativa laftnidfSabl^&a  tttttoHa,  berba 
tlnUrla,  temrlnn  poIUa,  lÂnn. 

*  TiSIOLA^ztimâra,  8.  t,  tlaeeN  ; 
mica  tinia  sub  1. 

*  TINIOSn,-a,  adj.,  tlneeioB]  plenu 
de  tinie  sub  1. 

'nmT0^I\J=tiitoriu.-i6ria,  adj.  a., 
tenenB]  care  tine,  in  t.  s.  rerbalai :  ta- 
talutotU'tinitoriu ;  captiamt  loeu-tinito- 
rm,  care  tine  loeuln  nani  officiartn ;  f., 
una  tinit6ria==tiitore,  nna  concubina, 
cu  oare  se  tine  cîne-ra. 

*  TIKNIMENTn,pl.-e,tlBiilneiitDa) 
acta  de  tinnire  :=  sunare ;  Bti&eta  sup- 
tiro. 

*  TINNTBB,  V.,  tlnnlreţ  1.  a  suni, 
a  snoÂ  snptire,  a  titd  :  nu  itte^a  a  mi 
tinni  ureclele;  2.  a  cântă  dnlce;  aoanti 
ca  passerile  :  prwtavir'a  ineepu  pa»se~ 
HIe  a  tinmi.  Compara  vulgariulu  tiutre. 

*  TINNITARE,  v.,  tlsBltare}  iliteu- 
sivu  d'in  tinnire ,  a  caat& :  a  tinnitd 
in  piAlieu ;  fig-  a  se  tinnită  in  foru,  a 
si  cant&  landele  selle. 

«  TINNITTI,  8.  m.,  tinnltiiB ;  aotn  â« 
tinnire,  snnetu  snptire,  sonu  ;  tinnitt^ 
eordeloru,  titmitiUuuredeloru.tinnitulu 
pasaeriloru. 

»  IINNUNCXU,  s.  m.,  ttnaomBlnaj 
ana  passere  d'in  genulu  falconilom. 

TlNOSn,-a,  adj.,  cceoosBs;  plenu  de 
tona,  limosu  :  loeu  tinosu,  caUe  Mom, 
apa  tinosa. 

*  TINTtNNABLU,  pl.-e,  tlntlmiabn- 
lam;  instmmentn  cu  care  se  MnNnna, 
oampanella,  elopot^iu. 

*  TINTINNABULATU.-o,  adj.,  «■- 
tlmuilnlatis  ţ  care  piJrta  unu  tintinna- 
llu  :  arieti  tintinnaîulati,  om  tintinna- 
bulate. 

*  TINTINNACLU.-o,  adj.  b..  «bMb- 
naonlu;  care  adorna  cu  tintinnable, 
fig. :  barhati  tintinnadt,  carnefiei  cari 
punu  tintinnable  malefactorilom. 

«TINTINNABE,  v.,  tlntiniiarej  a 
face  ^n^nnu,  a  tinni,  a  8un&  snptire. 

*TINT1NNIBE,  r.,  tlntlsBlrej  a  face 
^n^nnu,  a  tinUntiâ,  a  Mnnf. 


>yGoog[c 


1466 


TIR. 


«TINTINNn,8.m.,U>tlDnai;  \.tin- 
fui»,  SQneto  Buptire;  2.  titainnaSlti , 
campanelU. 

TINSD.-d,  adj.  part.,  (i'ia  Ungere), 
tiBotus;  vedi  intinsu.  (d'in  intingere). 

TINUTCr,-o,  adj.  part.,  (d'in  tinere), 
taati»  I  luminări  ţintite  in  mâna:  vite 
bene  ţinute,  servitori  reu  tinutt;  subst. 
f.,  ţinuta,  {fr.  tenae),  modu  de  a  se  tina, 
de  a  se  port&  :  ţintită  militare;  modu  de 
a  se  orni  :  $e  preaentara  toţi  m  mare 
ţinuta;  sobst.  m.,  tinutu,  (it.  tenltoro), 
territoria,  regioue,  districtu  :  iotu  tintt- 
tulu  dintre  Carpati  n  Dunaria;  in  ace~ 
ste  tinuttm  nu  crenee  vimt. 

*TYPEE=tifa.  a.  î.,  tipke,  (tf^Tj); 
specia  de  orezu  care  cresce  in  G-reci'a. 

:*  TIPHYNU=ii/M««,  B.m.,  tlph^non, 
(T(ţQvo<;);  specia  de  collyriu  facutu  ca 
lilie. 

*  TIFPULLâ.,  b.  f.,  tlppBlUj  araoia 
de  apa. 

TIBALIBE,  (cu  l  nioUiatu),-(!5e«,  v., 
trafeere,  (fr.  traiuer);  intens,  d'in  tirire. 

TlBmE,-e«cu,  T.,  trah€ie,(rr.traiii«r); 
a  trage  pre  pamentu ;  reâ.  a  se  tirî,  n- 
pere*  serpere ;  a  se  trage  pre  pamentu. 
A^iUe  tiri  pre  Sectare  in  giuruiu  mu- 
riloru  Troiei;  şerpii  se  txrescu  pre  pa- 
mentu ;  omului  nu  se  covine  se  se  tirisca; 
linguşitorii  bassi  se  ta^escu  inaintea  cel- 
loru  mari. 

TISITOBin.-'ona,  adj.  s.,  trtkonsj 
repesB*  serpess;  care  tiresce,  31  care  se 
tirSsee. 

TIElTU,-a,  adj.  part.  (d'in  tirire), 
trictDH ,  (fr.  trkini). 

TIRITUEA,  9.  f.,  trâctl»  j  actione  si 
effecta  allu  actionei  de  tirire  :  tiritur^a 
adulatoriîoru  e  gretiosa ;  si  personale  : 
una  tiritura  de  omu, 

*  TffiOCINIU,  pl.-e,tIroeUIi»;  no- 
Ticiatu  in  artea  militare  :  a  ai  face  0- 
rodniulu,  a  si  termină  tiroeiniulu ;  de 
ad,  noTiciatu  in  genere  :  tirociniiUu  m- 
nui  oratoriu ;  de  alta  parte,  lipse  de  es- 
perientia. 

*  TIRONATU,  s.  m.,  tIroBatoi;  no- 
viciatu,  in  specie,  noviciatn  militarin. 

*  TIfiONE,  s.  m.,  tir» ;  inoepatoriu, 
noriciu,  recrut  ;  a  deprende  tironii  la 
arme;  Hroni  se  mmeseu  si  seoîarii. 


TIT. 

•  TIRtJNCLA,B.  f.,  tlrBBciU;  nu 
ÎDceputaîria,  una  novicia ;  nna  tSnera  sco- 
laria. 

«  TntnMCLU,  8.  m.,  tlrBieBlBB,  de- 
minutiTU  d'in  tirone,  nan  iaceputoiiv, 
nnn^novicin,  nnu  reerutu;  nnu  tânern 
şcolari  a. 

•  TITANE,  s.  m.,  tlUB,(TLi:iv);name 
mythologicu  datu  filiitoru  lui  TTranii;  to 
specie,  serele. 

•  TITANIATU,  8.  m.,  (fr.  tlUaUte 
si  tltiBate);  sare  prodnssa  pria  oombi- 
nationea  acidulai  titanieu  ca  una  base 
salificabile. 

ţ  TITANlCO-,(d'in«*am«»),incom- 
positioni  cbymice,  precumu  ia :  titanico- 
ammoma*,  titanicO'Calciett,  titanieo-cu- 
prieu.  titanico-ferricu,  titanico-hydrieu, 
titaiwso~magae8ieu ,  titanico-plumbieH , 
titanico-potassieo ,  tHamco-^>dicu;  sa 
dice  despre  ana  sare  titanica  combinata 
ou  nna  sare  ammoniaca,  eto.,  etc. 

•  TITANICU,-o.  adj.  s.,  1.  tltnlit, 
(mayixâi;);  lelatiFU  la  titane;  2.  (fr.  tl- 
Unlqe);  relativa  la  titaniu=<iorpa  chy- 
mica  :  oxydti  titanieu,  addu  tUanieu, 
sare  titanica. 

•  TITAmDE,  adj.  s. ,  (fr.  ttUaMe); 
familia  de  substantie  minerali  cue  sa 
compune  d'in  titamu  si  d'in  combinatio- 

•  TITÂNIPERD.-tt.  adj.,  (fr.  titul- 
are); care  conţine  d'in  intemplare  tita- 
niu  :  arena  titanifera. 

•  TITANIU,  adj.,  tltBnlBB;  relativa 
\&  titani,  ie  titani;  in  specie,  relativo 
la  sore;— anbst.  m.,  titaniu.  (fr.  ittaae); 
aome  datu  uoni  corpu  chymîou,  oare  aa 
aâa  in  natura  in  stare  de  oxydu,  cu  oo- 
Idre  roşia,  galbinastra,  ai  e  tmnlu  d'in 
metallele  celle  mai  infusibili. 

•TITANOCEATOBB,  s.  m.,  (ot«- 
yoxpdinap);  viotoriu  de  titani,  epithetu 
datu  lui  Joue. 

•  TIT  ANO  G  liAPHU,  s.f.,  (ntovorpa- 
fla);  descriptione,  istoria  a  titanilortL 

•  TITANOMACHIA,  s.  f.,  {timvofa- 
yia);  lupta  CU  titanii :  muiti  nu  disHngu 
intre  titanomaehia  si  gigantomaehia. 

•  TITANOXYDU,  a.  m.,  (fr.  UtaBt- 
xjde);  oxydu  de  titaniu. 

•TITHONIA,   B.f.,  (fr.  tltli*Bl«); 


,y  Google 


TIT. 


146*7 


gena  de  pUnte  d'in  ordinea  sjaanthe- 
rieloru,  tribuln  helianthiloru. 

•  TITHYMALIDE,  s.  f.,  UtkraaUs, 
(tt&o|ucXic);  ana  planta  care  ii^oreace 
desii  de  deman^tia. 

•  TITHYMALLU,  s.  m.,  tUb;m»lla8 
BÎ  tltbfDulont  (nd6(LaX>.oţsinM|MiXov); 
Doa  planta  cu  masta  laptosu,  ««phcrblB» 
Linn. 

TITIA,  S.  f.,  i■Av^),  it.  t«tu,  iltta, 
z«is*lo,  elua,iBp.  teta,  pr.teta,  fr.tette. 
Utoa);  Mtmaa,  namllU;  tnamilla  la 
peotala  femiDelorn  d'in  care  sagu  futii 
lacte  dupo  nascerea  loru  :  toie  mammi- 
ferde  au  titie;  muiieriU  au  ăone  txtie  la 
pecte;  vaocele,  ouUe,  caprele  au  patru 
titie,  serofele  ou  mai  muUe  ^itie ;  copSiii 
mtgu  titia ;  adâ  tiOa  eopillului ;  sunt  ri 
feităne  cari  n'ou  lacte,  si  $e  âiceco  n'au 

•  TITILLAMENrU,pL-e,tUllUin6ii- 
tum;  acta  de  t^Hlare. 

«TIXILLAKE,  r.,  tltUUrs;  a  at- 
tinge  desa  si  usiorelln  uoa  parte  a  cor- 
pului si  a  produce  nnu  risa  iavolunta- 
ria  in  cineva  :  nu  e  sanetosu  a  titillă 
eopiJiii,  si  »w  e  nea  commUotu  a  tUillâ 
fade;  sunt  unii  omatt  pre  cari  nu  ipoti 
altinge  cu  mân'a  fora  ca  sa  $e  titiUe  si 
se  rida  numai  de  câtu;  fig.  a  aduU,  a 
linguşi :  a  titillă  tianitatea  cuiva. 

•  TITILLATIONE ,  s.  f.,  tItHUtI»; 
actione  de  titiUare,  in  t.  s.  rerbulni. 

•  T1TILLAT0R1U,-Wrta,  adj.  3.,  tl- 
tlllasBf  care  tUilia,  in  t.  a.  verbului. 

•  TITILLATU.-a,  adj.  part.,  tltHU- 
tai;  in  t.  s.  verbalui;  subst.  m.  titilla- 
foIu=tltiIutDi. 

•  TITILLOSU,-a,  adj.,  tltUl*aus;  sup- 
posa  titillatviui :  omu  titUlosu,  muUere 
titUiota. 

«  TITILLU,  pl.-e,  UtlIluB  j  acta  da 
atiUare,  titiUatu,  titiUamentu  :  eUu  nu 
pote  suffert  tUillulu. 

TITIONABE=teii(»iare,-edi«,  v.,  (fr. 
tiionner);  a  apprende  ca  tetionele,  a 
arde  ca  tetitmele,  a  bate  cu  tetionele. 

UmO^XTU =teli0natu.'a.  adj.part., 
(fr.  tlBoanâ);  batatu  cu  tetionele. 

TITIONE=  taione,  s.  m.,  tlHe.  (it. 
UiMae»  fr.  tUoa);  restula  unei  baocăti 
de  leauia  d'in  care  ana  parte  a  arsu : 


tetione  atinsu,  tetione  apprensu;  ellM 
luă  tetionele  in  mâna  si  Iu  arruncă  pre 
cas'a  vecinului ;  in  revofu^toni  «"au  ve- 
dtttu  omenii  batendu-se  eu  tdiom  in  loeu 
de  arme; —  tetione  se  dtee  stunumor&u 
de  granu,  de  porumbu,  si  de  aUe  eereali, 
ribiffet  are4«. 

TITIONOSU=:;e<ii}nosH,-a,adj.,riibl- 
kIhobds]  plenu  de  tetione,  in  senBulu  de 
morbu  la  eereali. 

*  TITXVILLITIU,  pl.-e,  tlUrllUtluM 
si  tlUTtlllcliini]  lacru  de  neci-una  valtjre, 
uemica,  bagatella. 

TITLU  si  titru,  a.  m.,  tltulas;  vedi 
tiUiUi. 

*  TITDBANTE,  adj.  part.  preş.,  tlti- 
buB;  a&ietituha. 

«TITUBANTIA,  s.  f.,  tltnbanUa; 
calitate  de  titubante  :  titubanti'a  petio- 
reloru,  tittAanti'a  limbei. 

*  TITUBABE,  V.,  tltnbare;  a  nu  st& 
dreptu  pre  petiore  ci  a  se  miscâ  in  drept'a 
ei  in  stang'a;  a  nu  merge  securu,  ci  a 
vacill'a ;  a  esită ;  a  balbuti :  om^U  beeti 
Mu&9  de  ordinar  iu;  limb'a  loru  titiAa; 
tituba  adv^sarii  noştri  si  nu  seiu  ce  se 
faea. 

*  TITUBATIONE ,  s.  f.,  UtnbaU»; 
actione  de  titvbare  :  titubationea  petio' 
rdoxu,  titubationea  Ztm&ei. 

*  TITUBATU,-o,  adj.  part.,  tltaba- 
tu;  redussn  la  starea  de  a  titubd. 

*  TIXULAEE,  V.,  tltnlare;  a  dă  unu 
ti^du:  vedi  composttula  intitulare. 

*  TITULARIATD,  s.  m.,  (fr.  tltnla- 
riat);  fuDctionea  care  da  aou  titulu  cel- 
lui  ce  na  implenesce. 

*  TlTDLARIU,-a,  adj.  a. .  (fr.  Uta- 
lalre);  care  are  titt^idu  si  dreptula  ansi 
demnităţi  fora  a  na  impleni ;  p{tironu 
tituiariu,  canonicutituiariu:  subst.  pers. 
titulariulu  care  p<}rta  titiMu;  reale, 
carte  in  care  se  ooprendu  titukle  perso- 
nelora  inalte. 

*  TITOLATU,-o, adj.  part.,  tltnUtoB; 
provedutu  cu  nou  tituiu;  vedi  comp.in- 
tittdatu- 

*  TITULATUBA,  s.  f.,  complessu  de 
tote  atulele  unei  persoae. 

*  TIT[JLU=iiii»rM,pl.-e,tltu;us;  in- 
scriptione,  indicatione ;  In  specie,  gradu 
dedunnitate  alia  unei  persone;  uocu- 


=y  Google 


1470 


TON. 


bre  :  tâmn'a  la  noi  e  tempulu  eeltu  mat 
f(wmom;  tâmn'a  se  cdllefju  vinifiU;  am 
petreaUu  tota  tâmn'a  la  s<du;  ăiUe  de 
tâmna;  asta  iomna,  tâmu'a  trecnta;  tom- 
n'a  ac6sta-a.  t^Jmn'a  presante;  lat6mtia, 
in  t6ain'a  Tenit^ria;  de  cu  t6mna,  du- 
raDte  tâmn'a;  vedi  si  automna. 

TOMNÂLE,  adj.,  »Dtnmn*lti;  de  tâm- 
na, relativu  U  Umna;  vedi  autumnale 
ai  tomnatieu. 

TOHNATICU,-(r,  adj.,  ântannalls;  de 
t6mna  :  pere  tomnatice,  flori  tomnatice. 

•  TOMOGYNIA,  s.  f.,  (tomogynl* 
fr,  Unogrrnte) ;  classe  de  plante  olln 
caroru  ovarin  e  profaodu  dcspartitn  in 
patrn  lobi  distitictî. 

*  TOMOTOCIA,  8.  f.,  (fr.  tonotocle; 
iln  coftij^taliatora,  ai  tâxoţ^naBcere)» 
nascere  ca  ajutoriuln  unei  incieione,  o- 
peratione  cesariana. 

*  TOMOTOCICD,-a,  adj-,  (fr.  t«m«- 
toelqne);  reiatiru  la  tomotoeta. 

•  TOMO,  pI.-Mn,  tcmoB,  (tiStioc);  in 
genere,  taliatura,  bnccata;  în  specie,  to- 
lume ;  si  a  aome,  volume  de  uoa  carte : 
carte  legata  in  trei  tomuri:  tomulu  pri' 
mu,  tomulu  secundu,  tomulu  tertiu;  am 
legatu  tot",  operele  acestui  auctoriu  in  unu 
nnguru  tomu. 

TOMNTE,  adj.  part.  prea.,  Umbs; 
care  to'  •  epithetu  data  lui  Joue :  Joue 
tonante. 

TONĂSE=tunare.  v.,  tonare;  a  pro- 
duce tonitu  :  tona  si  fulgera;  tata  nop- 
tea  a  tonatu  st  a  fulgeratu ;  tonă  una 
data  de  ne  assurdi  urecleîe;  se  dea  Dom- 
neăieu  se  nu  mai  tone  asia. 

TONARIU,  8.  ni.,  (fr.  artlllenr);  care 
servesce  Ia  tonu:=tunu.  canonaric  :  to- 
narii  tragu  eu  tonurile. 

'SOVĂTOBlU=îunatoriu.-târia,  adj. 
S-,  tonans;  care  tona. 

10'SDERE  =  tundere,  tonsi,  tonseî, 
tonsu,  T.,  t«ndere;  a  tali&  p^ruln,  l&n'a : 
atonde  perulu  copiUiloru,  a  tonde  lân'a 
ouiloru;  eUu  nu  sde  tonde,  te  a  tonsu 
urritu;  primaver'a  se  tondu  cuile:  se 
tonău  si  arborii,  se  tonde  si  vini'a;  fig. 
m'a  tonsu  si  m'a  rasu. 

TONDITORIU  =  tunditoriu,-t6ria, 
adj.  8.,  tondens,  tonsor,  tonsorins;  care 
tonde=tunde. 


TOS.  

TONICU,-a,  adj.,  (it.  tanle»,  fr.  «•- 
niqnt);  care  are  tonu,  iu  grammatica  : 
vocale  tonica;  in  medicina  :  mişcare  to- 
nica, remediu  tonieu. 

TONITU=/«w(u,  pl.-fl,  toBlt™,  to- 
nltnig  si  tnnitrnna;  actolu  de  tonare  : 
tonUulu  a  spariatu  lumea;  plâua  cu  to- 
nite  si  fulgere;  mai  antâniu  se  vede  fid- 
gendu,  apoi  se  aude  tonitulu. 

*  TONOTICU,-a,  adj.,  tonotlons,  (to- 
v(t)t(X(5g);  care  da  tonu  in  sensula  me- 
dicale. 

TONNA,  B.  f.,  (fr.  toane);  proprie  bute; 
inse  la  marina  insâmoa  greutate  de  1000 
chilogramnie  sau  de  2000  pnndi  de  com- 
mercio  :  navea  mea  pate  duce  ă6ue  miUi 
de  tone. 

*TONSA,  s.  f.,  tonatj  pi.  tonanţremu 
cu  care  se  m&Da  navea. 

*  T0N3ICLA,  s.  f.,  tonsleala;  demi- 
nutivu  d'in  tonsa. 

»  TONSILLA,  8.  f.,  tcnsllU;  păru  pre 
littore,  de  care  se  l^ga  navile. 

*  TONSILLE,  8.  f.  pi.,  tonalii»;  glan- 
dule  la  gâttu. 

TONSIONEzT^ansiofw,  s,  f. ,  t«nalo; 
actione  de  tondere=z:tunăere :  tonstonea 
ouiloru. 

TON80RIU=:(utj«or(«,-sorâ,  adj.  s., 
toagor,  tvasorloB;  c&re  tonde  =:  tunde, 
in  t.  8.  verbului. 

T0N8TBICE=fM«s(f-ic(,  s.  f.,  tns- 
trix;  femina  care  tonde  si  rade. 

TONSTRINA=/Mn*Mna,  s.  f.,  toi-. 
strlua;  ofRcîn'a  tonsoriului. 

TONSU=[Mns«,-fl,  adj.  part.,  tonta^i 
cu  perulu  taliatu,  cu  l&n'a  talîata  :  o- 
meni  tonsi;  copiîli  tonsi,  fete  tonse;  mu- 
îicriloru  tonse  nu  siede  formosu;  ouile 
tonse  pathcmeseu  defrigu;  arbori  tonsi, 
vitia  tonsa. 

TONSUBArrfMWsaro,  s.  f.,  tonsnraj 
actione  de  tondere  si  effectu  allu  acel- 
lei-asi  actione  :  tonsur'a  perului;  ton- 
«ttf'o  ouiloru;  tonsur'a  arboriloru;— ia 
baserica  :  {onsur^a  clericiloru,  a  diaco- 
niloru. 

TONSUR^RE,  V.,  (it.  tonanrare,  fr. 
tonsnrer);  a  face  tonsura  clericiloru. 

TONSURATD,-tf,  adj.  part;.,  (it.  toi- 
Biirato,  fr.  tinsari);  care  a  Inatii  ton- 
sur^a  in  baserica. 


>yGoog[c 


TOP; 

TONŢI,  pl.-ttrt,  toiifl»,  (tdvoi;);  proprie 
tensione,  intendere;  in  specie :  1.  accentn 
pre  una  sjllaba :  vorb'a  acesta-a  are  to- 
nulu  pre  prim'a  sijUoha;  2.  in  musica, 
intervallu  intre  ddue  sooari  sau  d6ue 
note;  S.  in  medicina,  stare  da  elastici- 
tate naturale  diverseloru  organe  alle 
corpului  sanetosu;  4.  in  pictura,  colâre 
naturale  Bancarei  Sgure  puse  intre  lu- 
mina si  umbra;  5.  inartea  militare,  tunu 
canone,  puşca  mare,  care  la  descărcare 
tona  ca  unu  tunetu;  de  acf  si  frasea  : 
eU»  e  tunu;  a  inglacioiu  tuHu. 

"  TOPABCHIA,  s.  f.,  t0par«kt>,  (co- 
Tca^a);  distrîctn;  guvarniju  unui  di- 
strictD. 

*  TOFABCHU,  8.  m.,  toparcheB,  (ra- 
flâpXi]';);  guvernatoriulu  unui  districtn. 

*  TOFAZIACn,-a,  adj.,  topailâcis; 
de  topctx»  :  It^illi  topaeiaci^p^ricelle 
topaeiaee. 

*  TOPAZIU,-a,  adj.,  tepailas,  (roni- 
Ctoc);  de  topaeu,  ca  sf  topaeiacu. 

*T0PAZU,8.ni.,  Upaios,  (tiiJtaCw:); 
una  p^tiu  pretiosa  la  antici,  cbryBoIitbu, 
sau  varietate  de  iaspide  sau  de  achatu 
Terdastrn. 

*TOPIAKIU,-o,  adj.  s.,  toplwlus , 
(â'in  tdicoi;  =::  locu);  relativu  la  pictur'a 
de  situationi,  de  campi,  monti,  selbe, 
gradine;  snbiit.  m.,  tmt4  toptanu,  gra- 
dinaria  cu  arte;  f.,  topiaria,  artea  unui 
atare  gradinariu;  cu  i  luogu,  topiaria, 
pictur'a  de  situationi. 

*  TOPICtJ,-a ,  adj-,  («mwSţ) ;  rela- 
târu  la  locu  (ctHcoi;);  in  specie,  subst.  pi. 
topitele  lui  Cicerone,  lucrate  dupo  topi- 
cele Uti  Ariitotele  tractedia  despre  Io- 
ettrile  eommuni  in  rdorica. 

T0PmE,-e5Cw,  y-,  funde»,  iiqaefa- 
eer^  a  face  ca  unu  ce  solidu  prin  căl- 
dura se  tr^a  in  stare  âuida  :  a  topi  fer- 
rulu,  a  topi  pluwimlu,  a  topi  glaci'a,  a 
topi  aeulu;  re&.  o  ae  topi :  prin  tmidura 
M  topescu  tote  metallele;  6g.  elîu  se  topi 
de  frica.  (Pentru  etymologla  confere :  gr. 
Ti}Kstv,  lat.  tepere,  si  tabere). 

TOPITORIU,-«<^i{i,  adj.  s.,  fynaeiis, 
fasar»  UqDefiicIeBa;  care  topesce;  subst. 
f.,  topitQria=  topiioret  locu  unde  se  to- 
pesce cânepa. 

TOPITU.Ni,  adj.  part.,  ta»na,  liqne- 


TOR. 


U1\ 


flB«tD8;  redussu  in  stare  fluida;  fig.  peritn. 

•  TOPOGRAPHIA ,  s.  f..  ttpoţn- 
)>hla,  (TOTtDfpaţta) ;  descriptionea  nnni 
locu,  descriptionea  unui  aatusan  oppidu 
cu  territoriulu  seu;  in  oomparatione  cu 
chorographVa,  descriptionea  unei  terre, 
st  cu  geographi'a,  descriptionea  pamen- 
tului  sau  a  unei  mare  parte  de  pamentu. 

*  TOPOGEAPHICU,-o,  adj-,  (toico- 
YpaEpixd;);  relativu  la  topographia  :  de- 
semnu  topographicu ;  diarta  topogra- 
phiea. 

♦  TOPOQBAPHU,  8.m.,  (tţHtoTpiiţoţ); 
care  se  occupa  cu  topographt'a,  auctoriu 
de  topographie  :  iopographu  esceltente. 

*  TOPOKAMA ,  pl.-ffkric,  (fr.  topo- 
r«tne,  d'in  tâno;^  locu,  si  BpnţLct  :=ve- 
dore);  panorama  a  unui  locu  particulariu. 

•  TOPOTHBSIA,  a.  f.,  (TOJtofteote,  fr. 
toitotbâsle);  descriptionea  unui  locusup- 
positu,  figura  de  retorica. 

•  TOPOTHESICU,-a.  adj.,  (fr.  topo- 
tliâslqHs);  relativu  la  topotheHa. 

*  TOPU,  pl.-ttfi,  topos  sau  topoH,  (t6' 
iroc);  locu;  —  topu  de  charida.  numeru 
de  480  câlle  de  chartefa. 

*  TORALB,  s.  m.,  taral  si  ti>nle,pl. 
torallâ;  copertura  de  tom^patu,  lectn, 
asternutu;  tapeta. 

•  TOBCATU,-a.  adj.,  torqnatns;  a- 
dornatn  cu  <orce=eollariu. 

*  TORCE,  s.  m.,  torqnea;  coUarin, 
cercu  la  coUu,  de  metallu  sau  de  alta 
materia,  cercu  maasivu,  sau  compusu 
d'in  aunelle;  cercu  de  margelle,  catena 
de  margelle. 

TORCERB,  torsi  si  torsm,  iorsu  si 
tortu,  V.,  torqnere,  in  specie  aere;  a 
formi  fire  intorcundu  lân'a,  cânep'a,  li- 
nuln,  bumbaculn,  etc.  cu  fnsuln :  feminele 
n6stre  torat  lâna ,  toreu  cânepa,  toreu 
Unu;  fetele  se  stringu  iern'a  la  seditâ- 
ria  si  toreu  peno  tardia  nâptea  imper- 
una;  pctreeh  toreu  firulu  vietiei  si  Iu  ta- 
lia eu  fârfccile;  una  muliere  diligente 
târce  pre  Âa-eare  di  uhu  caieru  de  lâna; 
la  fabrice  toreu  cu  machirtele;  fig.  pis- 
sie'a  târce. 

TORCLASE=(weAiare.T.,tor6«Urei 
vedi  torculare. 

TORCL&WV=torehiariv,  pl.-e,  Ur- 
cnUr,  (d'in  torqnere^toroen);  machina 


=y Google " 


compusa  d'iD  una  sulla  crestatu  in  for- 
ma de  spirale,  care  intorconâu-se  in  giu- 
lulu  assei  selle  tiececD  spiraleaseaprin 
unu  plano  fissa  crestată  perpendiculariu 
pre  sullu,  si  essercita  ana  pressione  a- 
supra  altoi  plana  mobile :  cu  tordaritdu 
se  storcu  mai  (dleaau  strugurii  de  nuy 
cwIh  loru,  si  dau  musiu ;  cu  torelariuiu 
se  storcu  oUvde  st  dau  oliu;  «  merde  si 
perele  se  storcu  eu  tordariulu;  torela- 
riuiu se  apfUica  si  la  typographia  pen- 
tru impremerea  litterei<»-u  pre  ckarttia, 
tordariulu  e  una  machina  ie  mare  uti- 
litate in  vieti'a  praetiea;~&i  sabst.  pers. 
tordariu,  torenUrl»,  oare  conduce  tor- 
didu;  T«di  torculatoriu=t»rakiatoriu. 

*TOBCLD=torcAM,  pl.-«,  tonaliiM, 
(it  torohlo);  torclariu. 

*  TOBCULABE,  t.,  tomUrq  istâr- 
ce  co  tordariulu. 

•  TOBCDLATOBnj,-(^ria,  adj.  8., 
torevUtor,  toronUrUaj  caie  toroida, 
care  conduce  torelariuiu,  care  storce  cu 
tordariulu. 

»  TOBCDLATU,-a,  adj.  part.,  Uren- 
latBs;  storsu  cu  tordaritâu. 

TORCDTOaiU,-«na,  adj.  s.,  t»r* 
qB«ai{  ii«bb;  care  ioree;  in  specie,  s.  f., 
torcutâria,  netrix^  femina  care  torce. 

•  TOBEUMA,  pL-rna^^  torenMi,  (tâ- 
pso(La);  lucra  ca  figure  relevate;  în  spe- 
cie,  vaso  de  auru  sau  de  argento  ca  fi- 
gore  relevate. 

«TOBEnMAT0,<<i,adj.,  toreaMtasi 
lucratu  cu  figure  relevate. 

•  TOBEUTICU,-fl,  adj.,  (TOpamxdc); 
relativu  la  artea  toreiUica  =:  toreuUee, 
(copsimxij),  care  se  li^  si  ca  subst.  f. 

•  TOBEUTU,  s.  m.,  toreata,  (topso- 
tij;);  arteâce  care  face  figure  relevate. 

*  TORME,  pi.  tormine,  torMen;  Tfldi 
tormentu  si  tormine. 

*  TOBMENTABE,  r.,  (it.  tomea- 
tare,  fr.  Uaraeater);  a  suppune  la  tor- 
mente,  a  face  pre  cineva  se  safferia  tor- 
mente  :  a  tormentă  vitele  i  in  tempuriîe 
barbare  se  tormentău  si  omenii;  fig.  me 
tormentă  una  idea;  eliu  me  tormentă  ne- 
incetatu  cu  vorbele  lui  ceUe  absurde. 

*  TOBMENTATIONE,  s.  f.,  actione 
de  tormef^are,  in  t,  s.  verbului. 

»  TOBMENTATOBlU,-t<$ria,  adj.  b.. 


TOR; 

(it.  UrnenUtorei  fr.  teameateN^  care 
iormerUa. 

"  TOBMENTATBICE,  s.  £.  (it.  t«r- 
meatatrlce);  femina  care  torntenia,tw- 
mentatâria. 

*  TOEMENTATa,-a.  adj.  part.,  (it. 
t»rneBtat«i  fr.  toarnont^};  suppusd  la 
tormetrie,  oare  a  sufferitn  tormmte :  omu 
tormentatu;  metUe  tormentata  de  idee 
e$travaganti;  anima  tormentata  de  pai- 
sioni;  vite  tormentate  de  omeni  cnidi  ai 
fora  misericordia. 

«  TOBMENTILLA,  s.  f.,  (it.  t«rMea> 
tuia,  fr.  tormentlllc);  genn  de  plante 
d'in  famili'a  rosacielom,  care  creaoa  ia 
selbe  si  în  locurile  umbrise,  bona  psn- 
tm  alienarea  dorerei  in  dentit  cairosi. 

*  TOEMENTOSU,-a,  adj.,  (tornw- 
taoiBi);  aptu  a  produce  dorers. 

*TOBMENT[I,  pi.,  torBicntBB,(d'iD 
Urqoere,  ca  sf  tarHen);  1.  machina  ca 
care  anticii  arruncau  sagatlieţ  petre  ai 
altele;  2.  machina  de  tortura;  de  acî : 
a)  tortura,  dorere  pbjsica ;  b)  tortura, 
dorere  morale,  Bufferentia  :  tormmtde 
passioniloru,  tormentde  infernului;  a 
sufferi  tormente  infernali. 

*  TOBMINALE,  adj.,  t«r«Inâim  re- 
lativu la  tormine  :  medieamentu  tormi- 
naie,  care  vindeca  de  tormine. 

*  TOBMINE,  pL,  de  la  torme,  Ur- 
mlm^  doreri,  taliature  de  matie,  Into- 
ttlBOrnBi  tQTBiIna;  si  dorerî,  sofferentia 
in  genere,  ca  sf  tormmte. 

«  TOBMmOSU.-o,  adj.,  toraUtiis; 
care  are  tormine  =:  doreri,  taliatore  de 
matie. 

TOBNABE,  V.,  tornare,  (it.  t«rBar«. 
fr.  tonrner)]  1.  a  intdrce  impregium , 
a  lucri  co  tornulu,  a  rotuadî ;  2.  a  io- 
târce  inapoi,  a  intornă ;  3.  a  verşi  :  a 
tornd  apa  in  unu  vatu ;  a  tomă  vtMi 
in  pocariu ;  a  tomă  ferru. 

TOBNABIU,  s.  m.,  tornaUr.  (fr. 
tournear,  it.  tor  ale  re  si  tsrnitors);  care 
lacra  cu  tornulu,  strugariu. 

*TOBNATILE,  adj.,  ttrBatlliBt  fitenta 
cu  tormdu,  rotundu,  rotonditn, 

T0BNATOKin,-f(}rta;  adj.  b„  t»tB«- 
t«r;  1.  (fr.  tturpear  ,  it.  temltort) , 
care  lacra  cu  tormdu,  care  face  lucrări 
rotonde,  care  rotundeace,  arugariu', 


=y  Google 


TOB. 

2.  e&re  ioiârce,  intorna,  si  caie  se  in- 
lorce,  $e  intwna,  miornatoriu;  3.  care 
vârsa,  Tersatoriu  :  tomatoriu  ăe  apa, 
tornatoriu  da  vinu ;  tornatoriu  de  ferru^ 

TOKNATţr,-a,  adj.  part.,  torn«tDs, 
(it.  tftin&t*,  tr,  t»vTni) ;  1.  Iiicmtii  cn 
tonudu,  rotunditn;  2.  intorsa  ioapoi, 
int&rnatu ;  S.  rereatu :  apa  tomata,  vitut 
tomatu,  ferm  tomatu. 

TOBKATCBA,  s.  f.,  tvrnitiira;  ac- 
tiooe  Bi  effectn  allu  actionei  de  tornare, 
in  t.  8.  Terbnlai. 

TOBND,  ţl-uri,  torins,  (Tipvoţ,  it. 
tornoţ  fr.  toar);  1.  instrnmenttt  ea  care 
lucra  tornaritâu ,  si  da  forma  rotunda 
iDcrurilom,  strvgu;  2.  intdroere,  inter- 
nare; 3.  versare  in  forme  :  tornuîu  fer- 
ruZui  i%  forme. 

TOBOSU.-d,  adj.,  t«ro»iis,  (d'in  to- 
rns);  muscnlosu,  camoBU. 

•  TOBPEDINE,  s.  f. ,  torpedo,  (d'in 
t»rp«rt);torp(ţre,  pamlysia,8tare  privata 
de  Ti^tia,  inlemnire,  immarmorîre. 

•  TOBPEP ACERE,  (ae  conjuga  ca  v. 
facere),  t.,  tftrp«faoere;  a  face  se  tor- 
phea,  a  face  tor^du. 

•  TOEPERE,  V.,  torpere;  a  fi  fora 
Ti^tia,  fora  senHre  ei  mişcare. 

•TOBPIDU,-a,  adj-,  torpldia;  pri- 
vatu  de  vi^tia,  fora  sentire  si  fora  miş- 
care, inlemnitu,  inmarmoritn. 

•  TORPIBE,-c£cu,  T.,  torpeieere;  a 
perde  t<$ta  aentirea,  ainlemnî,  a  inmar- 
mori. 

•  TOBPOB  ABE,  v.,  torponre  j  a  pro- 
duce torp^e.  a  face  torpidu. 

•  TOBPOBE,  8.  f-,  torpor;  paralyaia, 
immobilitate ,  stare  prirata  de  sentire 
si  de  mişcare,  atătu  in  sensoln  physicu 
c&tu  si  in  sensula  psjchicu. 

•  T0RBEPACEBE,{8e  conjuga  cav. 
facere),  v.,  torrefaoere;  a  uacâ,  a  frige. 

•  TOEBEPACTIONE ,  s.  f.,  (fr.  tor- 
r^faetioi);  actione  de  torrefacere. 

•  TOEREPACTU,-o,  adj.  part.,  tor- 
nfactoB  i  uscatu,  ftiptu. 

•  TOBBENTE,  s.  m.,  torrAitst  cursn 
violentude  apa  :  acestu-anueunv  riu. 
d  unu  torretUe;  a  inttotâ  in  contr'a  tor- 
refUdui;  fig.  unu  torrcnte  de  vorbe;  tor- 
rt^tcle  revoltftionei  ne  a  rapitu  cu  sene. 

•  TOBBENTIALE,  adj.,  (fr.  t»rroii- 

TOK.   II. 


ŢOR^ un 

tlel);  relativu  la  torrente,  produssu  prin 
torrente :  plouie  torrentidli. 

*  TOBBENTOSU  sau  torre»tiosu,-a, 
adj.,  (fr.  torrentuenx) ;  care  curge  cu 
impetuositate  :  riu  torreniiosu. 

*  TOBBEBE,  T.,  toirere;  a  usc&,  a 
seccă,  a  frige,  a  arde: a  torre  cărămida 
la  sore,  a  torre  vasele  de  lutu  in  foca. 

*  TOBBIDD,-a,  adj.,torrWia|8eccu, 
uscatu,  friptu,  arau :  eon'a  torriăa  a  pa- 
mmtulm  i  campu  torriăa  de  seeeeta,  fon- 
tana  torrida,  seccata. 

*  lOBSlOiN'E,  B.  f.,  torslei  actione 
de  ^câre:=sncire ;  figuratu,  talliatnra 
de  matie,  colica. 

*  TOESU,-a,  adj.  part.  (d'in  toreere), 
toTsns,  tortuB;  in  specie,  aetns  :  2âna 
torsa,  cânepatorsa,  linutorsu,bombaeu 
torsu;  substm.,  torstdu,  actnlu  defor- 
eere  :  torsuUt  Unei ;  nu  mi  place  tor- 
sulu  Um. 

TOBSUBA  si  torsitura,  s.  f.,  actione 
si  effectu  alia  actionei  de  tbreere. 

1  TOBTA= /Mria,  s.  f.,  UrUj  buc- 
cata  de  farina  fina  făcuta  cu  miere,  iurta 
diilce. 

2  TOBTA=  tarta,  s.  f.,  ansa  torta ; 
menusia  retorta  a  unui  vasu  :  a  appueă 
oWa  de  tarta. 

TOBTIA,  8.  f.,  (fr.  torebe,  it.  torola), 
fax  t  facla  de  Sre  torse  unse  cu  resina. 

*  TOBTELE,  adj.,  tortUU;  in  forma 
târsa  :  wtru  torttle,  anrum  tortlle,  for- 
matu  in  coUariu. 

*  TOBTIONABE,  v.,  tortUnare;  a 
tortură. 

"  TORTIONE,  8.(.,  t«rtl»;  l.torsio- 
ne ;  2.  tortura. 

TOBTIBE=r  tor/tre.-escu,  ctnpri- 
mere,  (fr.  aputlr);  v.,  a  face  torta  = 
turta,  a  face  planu,  acompreme,  a  striri. 

10BTITU,-a,  adj.  part.,  oanpreasoB, 
(fr.  aplati),  compressn,  strivitu. 

TOBTITDBA,  s.  f.,  oompresslo,  (fr. 
apIatlHsement). 

*TOBTIVU,-o,  adj.,  tortlTuaj  d'in 
sUircere  :  raustu  tortivu,  .rnnBtum  tor- 
ttrum. 

TOBTOCABE  si  tortoclare,  v.,  (fr. 
tortlUer);  a  inhirco  mai  de  multe  ori,  a 
incurcâ;  vedi  iiUortodare. 

TORTOCATG  si  tortocUau,-a ,  adj. 


yCoogle 


U74 


TOR. 


part.,  (fr.  tortillâ);  tor^u  ui  intorsu,  is- 
carcatu. 

*  TOKTOBIU,-«Ha,  adj.  s.,  Urtorj 
eare  torturidia. 

TOBTTJ.-a,  adj.  part.,  tortns,  (d'in 
tsrqaere);  de  acf  subst.  m.,  tortu,  can- 
titate de  fire  torse,  si  f.,  torta,  vedi  mai 
wam  1  si  2. 

T0BTnLA,8.f.,UrtiiU}  deminutivu 
d'in  1  torta. 

TORTDOSITATE,  s.  f.,  tortiioriUij 
calitate  si  stare  de  tortuosu  :tort«ogita- 
tea  cailei,  tortuositaiea  eovetUeloru  lui. 

TOBTUOSU.-a,  adj.,  tArtaeaiatplenn 
de  torsiture,  BinuoBU,  iacurcata:  riutor- 
tm>au,  eaUe  tortuosa,  oraiione  tort^09a, 
ăispiUatorm  tortuosu. 

TORTURA,  B.  f.,  tortnra,  (d'in  ter- 
ţa», de  la  torqiere);  cnrbatara;  inse  iu 
specie,  torsioaea  violenta  a  membrelora 
spre  a  produce  dorere,  care  ae  applică 
de  antici  asupr'a  accusatilom  spre  a 
stârce  d'in  gor'a  lom  reritatea ;  de  acf, 
tormenta,  plaga,  safferentia,  dorere  vio- 
lenta :  a  Sttppune  pre  unu  criminale  la 
tortura;  a  storce  eonfeisionea  erimelut 
j>rt»  tortura ;  nu  mai  potu  aufferi  tor- 
turele  aceste-a ;  a  avi  tortwe  de  ventre. 

TOBTDBABE,  v.,  (it.  tortarâre,  fr. 
tertorer);  a  applică  tortur'a :  a  tortură 
pre  latronii  cari  au  tortwatu  pre  caUa- 
toriifr&Mi;  nu  se  covine  a  tortură  pre 
nemine,  neei  chiarupre  criminali;  mi  am 
torUtratu  mentea  spre  a  inteUege  aeeUu 
teatu  incureaiu. 

•TORTURATU,-a,  adj.  part.,{it.  tor- 
tarst*,  £r.  tortBr<);  suppusu  la  tortura, 
oare  a  sufferitu  tortur'a  :  adlatori  tor- 
turaţi de  latroni;  barhati  torturaţi  de 
mulieriîe  loru  ceUe  lusntose ;  mente  tor- 
tttrata  prin  lectur'a  autoriloru  tenebri- 

CQSi. 

♦  TORD,  8.  m.,  toruB,  (tdpoţ);  in  ge- 
nere, veri-ce  lucru  rotundu ,  cercu  ro- 
tandu,  fnue  rotunda,  musolu  rotunda, 
coma  de  pâra  infascioratu ;  saccu  im- 
plutu  cu  l&na  sau  penne;  de  acf,  lecta, 
lectica,  patu,  astemutu,  si  in  specie,  patn 
conjugale  :  a  seda  pre  toru,  a  astarne 
toruht,  tf  prepară  torulu;  conaortea  to- 
rului, a  si  vmde  torulu,  a  dona  tortdu 
teu  oUut-a. 


'm. 

»  TORVIDn,-(i,  adj.,  UtrliM}  sel- 
baticQ  Ia  vedere,  infioratorin. 

*  TOBVITATE,  s.  f.,  torvIUs;  cali- 
tate si  stare  de  torvu  :  tormtaiea  otiU- 
loru,  torvitaiea  vuitului;  torviiatea  lui 
apaimenta  pre  omeni. 

*  TOBVU,-a,  adj.,  t»rvM »  selbatico, 
.aspru,  infioratoriu,  terribile :  vuUu  torvu, 
fada  torva,  odi  torvî,  tauru  torvu,  opru 
torvu,  leu  torvu,  voeetorva,  bataliatorva. 

*  TOSSICARB,  V.,  (it.  iMaleare);  a 
inveninâ,  a  uccide  prin  veninn. 

*  TOSSICATIONE,  s.  f.,  (fr.  ttilea- 
tlcn);  aotione  de  tosaicare. 

*  TOSSICATU,-fl,  adj.,  texleatis,  (it 
tosBieato);  Înveninata. 

*TOSSICOGBAPHIA,to8«»coîOfffci,etc., 
vedi  toxicographia,  toxicologia,  etc. 

*TOSSICn,  s.m.,  tcxleBiB,  (vo€nA>); 
veninu;  vedi  si  toxieu. 

*  TOSTU,-a,  adj.  part.,  tostai,  (d'in 
terrere);  secatn,  uaoatu,  arsn  dacaldnra : 
terra  toata,  pane  tosta,  came  toata. 

*  TOTALE,  adj.,  (it.  totale,  fir.  trtal); 
relatÎTu  Ia  totu.  de  totu.  intregu,  com- 
pleta :  summa  totale,  numeru  totale,  per- 
iere totale,  eclipse  tataie,  in  oppoaîtione 
cn  parţiale. 

*  TOTALITATE,  s.  f.,  (it.  totillM, 
fr.  totallU);  calitate  si  atare  de  toUJie  : 
totalitatea  suceeaionet ;  toteUitatea  meri- 
tului, totalitatea  culpei;  totalitatea  Ut- 
cruriloru  d'in  acSala  lume. 

TOTINDINE,(d'in  totu-inde-ne),Air., 
ttbtqae ;  in  locutîonea  pretotindinea  : 
Dumnedieu  e  pretotindine ;  aaiâ  se  face; 
pre  totindine,  vedi  totu  la  finitu. 

TOTU,-a,  adj.,  totna,  onitU,  intcţer ; 
acesta  adiectivu  na  suffere  articlulu  dupo 
sene ,  ci  Iu  reiepta  dupo  substantivala 
urmatoriu  :  totu  omtdu,  tota  lumea,  toii 
âmenii,  tâte  mulieriîe ;  totu  omulu  aăe  di- 
stinge benele  de  rea;  tata  lumea  se  plânge; 
toţi  omatii  au  măritori ;  tâte  mulierUe 
su  vanitose; — genit.  ei  dat.  in  pi.  faoe 
totoru,  (si  inco  chiani  si  reduplicatn, 
totororu=tt4uroru)  :  numerulu  totoru 
cetatianilorv  se  sue  la  ânci  mtUioni ; 
spuneţi  totoru  fratiloru  se  ne  aştepte  la 
finitulu  anntdui;  ellu  plecă  si  se  dusse 
in  contr'a  volieatiei  totoru  sociloru  set; 
assemine  f  acea  si  genit.  si  dat.  sing.  tatui. 


.yGooglc 


' TOX. 

totei,  insa  senmii  a  dispatntu  d'in  usa, 
â  ar  ft  de  doritn  oa  se  se  reintroducă ; 
—pom  ea  subst.  totut  i^  tempnrile  mo- 
dene  se  traot^dia  oa  veri-ce  alta  sob- 
stantivu,  prin  urmare  se  insociesce  ca  ar- 
tielaln  :  tottdu  e  perdutu,  tottilu  e  mai 
mare  de  eâtu  partea;  aassmine  admitte 
articlala  canda  e  insociata  ca  prep.  cu  .- 
s'a  atmsu  cu  totyJu,  ae  mo'gemu  $i  ae 
morimu  cu  Mii;— cn  namerii  trei,  pa- 
tru, oind,  etc,  pentru  fonnarea  diatri- 
bativeloru,  se  onesce  mai:  toţi  si  trâ, 
i6teai^ei,t(4i  ai  patru,  iote  ai  patrUficoa- 
trasse  :  tuatrei,  tuspatru),  etc; — uihtu- 
nuht,  ing^mna  ace^-aai,  totu  «)('a=a- 
eea-asi ;  totu  eUu=dlu  msuai,  totu  ea=: 
eaenaaai,  totHdli.=dli  enaisi,  totueSe^ 
eUe  enaeai;  in  asemene  Bensu:Mun<H 
vomu  aufferi  pentru  nebonide  vâstre; 
totu  barbatulu  trage  roattua  petUru  ea- 
eesaeleaoeiei; — remănehuruiutotucumu 
am  diaau  eu ;  — locationi  adverbiali :  totu 
mtr'un'a,  Mitlnso;  totu  de  a  un'a, 
HMper;  prelotindine,  ublqne. 

TOTUŞI,  adv.,  taneii  tame :  de  ai 
tiu  aaatUi  de  cousilide  mâie,  totuşi  nu 
te  ww  lassâ  pmo  ce  nuteveiindreptâ. 

*  TOXICABE,  toxiccUione;  toxieatu, 
toxieu;  redi  tosaicare,  tosaieatione,  to9- 
sicatu,  tossiou. 

*  TOXICODENDRU,  b.  m.,  (fr.  toxl- 
oodflBdrss,  d'ia  zoiaiAv:r::veaina,  si  Slv- 
Spovzzarboie);  specia  de  arbore  veniaosu 
care  produce  bubonie  pre  pelle  c&ndu  o- 
muln  attinge  foliele  Ini. 

*  TOXICOGEAPHIA,  s.  f.,  (fr.  Uile»- 
gcaphle),  descriptione  da  venine;  de  aci : 
toxieographieu,-a,&ă].,{îi:.toxleognjţbl- 
(|Be),  relativa  la  toxieographia;  toxioo- 
graphu,  a.m.,  (fr.toxlesrripbe),  anctoriu 
de  toxicogrt^Ma. 

*  TOXICOLOGIA,  8.  f.,  (fr.  toxico- 
logie); tractata  despre  veoine ;  de  aci : 
toxicoîo^oi.'a,  adj.,  (fr.  toxIeolo^Kn»), 
leUtivn  '\&toxicologia;  toxicologu,  s.  m., 
(fr.  t«xle«I««ie),  aaotorin  de  toxicologia. 
care  se  occapa  cu  toxicologl'a. 

*  TOXICOMETBU,  a.  m.,  (fr.  toiloo- 
■itre);  îastramentu  cu  care  se  ptite  me- 
8ur&  intensitatea  renineloru. 

*ŢOXICOFHOBn,  a.  in.,(fr.toxlcopho- 
r*);car0portaaaacopreDde  ia  sene  Teoinu. 


TRA. 


H75 


*  TOXICn,  s.  va.,  toxlei»,  (to&xiîv); 
renenu;  mdi  toasicu. 

«TBABALE,  adj.,  traballa,  (d'in  tră- 
ite); relatim  la  trabe :  euniu  trabale,  ea- 
nia  cn  care  se  infigu  trcAUe,  cunia  groaan . 

*  TBABANA,  s.  £,  trabaas ;  lantre 
facata  d'in  ana  trahe. 

«  TfiABABI0,-a,  adj.s.,  (trabirins). 
de  trăbe,  sabat,  f.,  trabaria  =  trabana, 
trabarl»  j  m.,  unu  trcAariu,  care  se  «c- 
onpa  cu  lucrarea  trabiloni. 

*  TBABE,  s.  f.,  tnbi*  abl.  tnbsf 
lemna  taliata  de  carta  lungime  si  gros- 
sime,  si  cătu  se  pate  dedrepta,  mai  ver- 
toau  lemaa  taliata  care  se  pane  perpea- 
dicu^ria  pre  psrietii  casei  si  care  sus- 
ţine scândurile  si  coperimentula;  lemno 
de  constructione  pentru  ponţi  si  nari , 
grânde,  griinda.  grinda. 

*  TBABIA,  3.  f.,  trabea;  reatimenta 
pomposu  alba  oraatu  ca  fascie  de  pur- 
pura, cu  care  sa  investi&a  regii,  conao- 
lii,  aagurii,  si  callarii  la  solennit^tî. 

«TBABIALE,  adj.,  tnbsallaj  rela- 
tim la  trabia. 

*  TBABIATTJ,-!!,  adj  .part,  triOtea tas; 
investita  cn  trc^i'a  :  eolonu  irabiatu  , 
terraua  care  a  adjnnsu  consnle;  eaaa 
trabiata,  onorata  cu  consulatola;  cete 
trabiate,  de  callari;  comedia  trtdtiata, 
in  care  se  repreaeotaa  persoae  d'in  or- 
dinea callariloru. 

«  TBABIGLA  si  trabeda,  s.  f.,  trabe- 
eaU  si  tnbkala;  demia.  d'in  trabe, 
mica  trabe,  grandiaiora. 

*  TBACHALA,  a.  f.,  traehaU,  (tpa- 
/aXiii;);  care  are  collulu  grossn,  aome 
de  batnjocara  data  lai  Conatantinu  cella 

« TBACHALU,  si  traehelu,  o.  m.,  tra- 
obalns  si  traobflliii|  (cpiixi]Xo;);  l.colla, 
ai  ia  specie,  collala  catapultei ;  2.  genu 
de  insecte  hymeaoptere. 

*  TBACHEIA,  s.  f.,  traobia,  (tpa/îw 
=a8pera);  arteri'a  caie  commnnica  ou 
gar'a  ai  ca  polmonii  si  serve  Ia  aspira- 
tione  si  la  espiratione. 

*  TBACHELIA,  s.  f.,  (fr.  traeUIle); 
1.  genu  de  plante  campanulate;  2.  gdnu 
de  animalcale  infusorie. 

*  TRACHELICU,-o,  adj.,  (fr.  tra«h«- 
llqae);  1.  relativa  la  tra^lu;  2.  care 


=y  Google 


1476 


TEA. 


are  membrele  postenoii  3uL> oolln;  sobsi. 
pi.,  trachelieii,  ordine  de  peeci  gnatho- 
donti. 

*  TBACHELIDE,  adj.,  (fr.  truh^- 
liile);  care  s^mias  cu  insectula  traehelu. 

t  TRACHELO-,  (gr.  tpix^I^oţ  = 
collu),  in  diverse  composite  scientifice, 
precnran  in  :  trachelo-angusti-acaputa- 
rtu,-a,  adj.,  (fr.  trseMIft-atiKiiatl>goft- 
paUlre),  se  dice  despre  unu  muscln  allu 
collului  care  se  intende  de  Ia  omoplata 
la  vertebrele  trachelice;  traehelo-atloi- 
ăo-occipitale,  adj.,  (fr.  tr^eh^lo-atloldo* 
«eoiplUl),  se  dice  despre  unu  musclu 
allu  colluini  care  se  intende  de  Ia  at- 
laute  U  lini'a  occipitale  3uperiore;^ra- 
dulo-ba$Uariu,-a.  adj.,  (fr.  traeli«U-ba- 
Bllalro),  se  dice  despre  unu  musclu  allu 
collului  care  copreode  musclii  (mare  si 
micn  dreptn)  anteriori  ai  capului;  ira- 
chelo-branchiu,'ft ,  adj.,  (fr.  trach^lo- 
bmehe),  care  are  branckie  la  collu; 
subst.  pi-,  traehelobranchkle,  ordine  d'in 
clasaea  mollusceloru  gastropodi;  tratAe- 
îoeele,  B.  f.,  (fr.  traohâlocile) ,  tumâre 
pre  traehelu;  trackdo-eerbietUe,  adj.,  (fr. 
traeh^Ia-eerrloal);  relativu  la  collu  st 
lacerbice;  tradulo-eoatale,  adj.,  (fr.tn- 
eh^lo-costal),  ae  dice  despre  unu  musclu 
allu  collului  care  coprende  scalenulu  an- 
teriore  si  posteriore;  traeheloeiista,-a, 
adj.,  (fr.  traobâloejate),  care  are  collulu 
vesicnlosu;  trachelo-diapkragmatiat-a, 
adj-,  (fr.  traefa^lo-dUphraţniKtlqiie); 
care  se  intende  de  la  colin  la  diapbragma; 
fy-aehelo-dorside,  adj.,  (fr.  tr«ch«lo-d«r- 
Hil),  care  se  intende  de  la  colin  la  dosu 
=spinare;  trachelogastricu,-a,  adj.,  (fr. 
traoh^logaBtrlqne),  se  dice  despre  infu- 
soriele  rotat6rie  fora  organe  de  masti- 
catione;  trackelo-maatoidiu.-ei.  adj.,  (fr. 
traoktilo-maBtoIdien),  se  dice  despre  nnu 
musclu  allu  collului,  care  se  intende  de 
la  vertebrele  cerbicalilaapopbysea  ma- 
stoide;  traekeîo-oceipitale.  adj.,  (ft.  tra- 
ohiU'fteoipitai),  care  sa  lâga  cu  verte- 
brele cerbicali  si  cu  oaaulu  oceîpîtale; 
trachdophifma,  s.  f.,  (fr.  traohfilopbf  m«), 
tninore  a  collului  aau  guaiei;  traihdo- 
8Cc^ultmu,-a,  adj.,  (fr.  tmehâlOBcapn* 
UIre),  care  se  intende  de  la  apophyaile 
tranaverse  alle  collului  la  Anglalu  sn- 


TEA. 

periore  si  posterioreallftomopiateiţira- 
chelostAcufaniu,-a ,  adj.,  (fr.  traeUlo- 
sooa-entanti),  care  se  afla  sub  pellea  col- 
lului;/rac^^om&dcei;nVa2e,  adj.,(fr.tT«- 
ehtilo-soDg-oecIpital),  ae  dice  deapre  nun 
musclu  allu  collului  care  coprende  mii- 
selii  (mare  si  micn  drepţn)  anteriori  ai 
capului. 

t  TRA.CHEO-,  (gr.  tpaxeî«=a8pera), 
in  diverse  composite,  precum»  in  :  tra- 
eheocde,  a.  f.,  (fr,  trach6oeM«),  sodioea 
despre  una  tumore  ce  se  presuppnnea  co 
essiflte  pre  arteri'a  tracheia;  tracheo-lcf 
rpngotomia,  s.  f.,  traeliM-larfiiKot«- 
mle),  ineisione  a  part«i,  inferior»  a  la- 
ryngei  si  a  tertiuluî  superiore  allu  tra- 
cheiei  i  trachSorrhagia ,  s.  f.,  (fr.  tra- 
eh^orrfaafle),  curgere  de  aange  prin  ar- 
teri'a tracheia;  traeheorrhagicu  -a,  adj-, 
(fr.  traohfiorrhaKlqoe),  relativu  la  tra- 
ckeorrhagia;  traeheostenose ,  b.  f.,  (fr, 
traehâostenose),  atrinctorare  a  arterial 
tracheia;  tracheotide  9.  f.,  (fr.  trachio- 
tide),  epitbetu  datu  unei  parte  a  Ciliciei, 
accoperita  de  monfci;  tracheoUwtla.  a.  f., 
(fr.  tractadotonle),  operatione  la  partea 
cervicale  a  arteriei  (racheta:  traeheofo- 
micu,-a,  adj.,  (fr.  traoh<»t«tnlqitfl),  re- 
lativu la  tracheoiomia. 

•  TEACHIA,  s.  f.,  trai-hla;  (tpocxsi* 
=Rspera);  vedi  tracheia. 

«  TRAGHIALE,  adj.,  (fr.  traehâtl); 
relativa  Ia  tracheia  :  musdH  tradttale, 
vSna  trachiale. 

•  TBACHINA,  ».  f.,  (fr.  trathine) ; 
genu  de  pesci  cu  una  specia  de  spini  ve- 
ninoşi. 

•  TRACHINIDE,  adj.  s.,  (fr.  tracW- 
nlde);  care  s^mina  cu  trarJiin^a;  subat. 
pi.  traehinidii,  familia  de  pesci  acaa- 
thopterigii ,  care  are  de  typu  genuin 
trachina. 

•  TBACHINOTU,  s.  m.,  (fr.  trukl- 
Qote);  genu  de  pesci  thoratici  d'in  fa- 
mili'a  scomberoîdilora. 

•  TRACHODE,  a.  m.,  (fr.  iracliode, 
tpaXt&fiyjţ,  d'in  tpax^î=*^P''''}!  S*"""  ^^ 
inaecte  coleoptere. 

•  TBACHOMA,  pl.-Mw(e,  (Tp(ix«|«i); 
asperitate,  ruditate. 

•  TBACHOMATICU,-a,  adj.,  traeho- 
matlcvB ,  (Tpax(ot<'attx^<:);   1-  reUttru  la 


>yGoog  Ic 


TBA, 


1477 


trachoma;  2.  care  lucr^ia  in  contra  tra- 
cftomei,  care  face  se  dispară  nigoai- 
tatea. 

«  TfiACHOMATIU,  8.  m.,  (fr.  traoko- 
■nativa);  deminat.d'in  trcKhma,  uua  spe- 
cia âe  collyriu. 

t  TRACHY-,  (gr.  tpax6ţ=a8prn),in 
composite  sciontifice,  precumu  in  :  tra- 
chycarpura,  adj.,  (fr.  traohjoarpe),  care 
aie  fructele  aspre  la  taetu;  tra^ycydu, 
B.  m.,  (fr.  tfaebyeţele),  genu  de  reptili 
saurice;  trachyde,  b.  m.,  (fr.  traehţde), 
geou  de  insecte  coleoptere  pentamere 
d'in  famili'a  stemoieloro;  traekydermu, 
B.  m.,  (fr.  trubf  dense),  genu  de  insecte 
coleoptere;  trachydaru,  3.  m.,  (fr.  trath;- 
iinw*),  gena  de  insecte  coleoptere  d'in 
famili'a  longicorneloru;  traehylw,  a.  f., 
(fr.  tneli]rlle),  genu  de  licheni;  iraehy- 
loma,  a.  f.,  (fr.  traohftoMe),  genu  de 
masca;  traehymewt,  b.  m.,  (fr.  traeh;- 
niBfl),  genu  de  pknte  d'in  OllandV 
it6ua,  oare  perline  la  famili'a  umbelli- 
fereloni;  traiAymitriu,  s.  m.,  (fr.  traeli j- 
Bltriou),  genu  de  mnscu,  oare  cresce 
pre  letunu  putredu;  trachynotia,  s.  f., 
(Er.  tracb  jnttie);  genu  de  plante  grami- 
nie;  traehynot»,  s.  m.,  (fr.  traehrn«te), 
genu  de  insecte  coleoptere;  irachyphyllu, 
-a,  adj.,  (fr.  traohjrphrlle),  caro  are  fo- 
liele  aspre ;  trachypode,  a.  m.,  (fr.  tt»- 
ohfpftde),  gena  de  muscu;  traehyptent, 
-a,  adj.,  (fr.  tnchyptâre),  care  are  ari- 
pele spiaose;  snbst.  m.,  troAy^ervlu, 
genu  d«  pesci  ossosi  d'in  famili'a  peta- 
loaomiloru;  trachyrrhynehura,  adj.,  (fr. 
tTMkjrrhrnebe),  care  are  rostrula  spi- 
DOBU ;  traehyaeelu,  b.  m.,  (fr.  traekj- 
•cile),  gena  da  iosecte  coleoptere  d'in 
famili'a  taxioomelora;  traehyspermUf-Oi 
adj.,  (fr.  traohjsperme),  care  are  fnio- 
tele  spinâse;  trachy8ta^yu,-a,  adj.,  (fr. 
tnMhjitaohrâ),  care  are  spicele  aspre  si 
spiaose;  trachytella,  s.  f.,  (fr.  traebj'- 
tollt),  genu  de  plante  d'in  Chin'a,  d^n 
famili'a  diileniacieloru;  trctchiytim,-a, 
aA}.i  (fr.  traehjtlqne),-  care  are  caracte- 
rioln  ^achyUÂm  :  terrenu  traehytieu ; 
trachytophyttt,  8.m.,  (fr.tracbj'topbjte), 
planta  cu  foliele  aspre  la  tactn;  trachytu, 
3.  m.,  (fr.  traob^te),  p6tra  aspra  Ia  tactu. 

«  TOACTA,  a.  f.,  1.  traetaj  una  spe- 


cia de  pasta  formata,  d'in  mai  multe  fo- 
lie sau  atrate  superpuse ;  2.  (it.  tratu- 
meato),  ospetiu  datu  de  unu  amicn,  care 
tracieâia  pre  amicii  sei  cu  t6t6  celle  ne- 
cessarielamâsa;  3.  (it.  tratta,  fi:. trăite), 
littera  de  scămbu  in  poterea  carei-a  se 
pota  primi  banni. 

•TKACTABILE,  adj.,  traotabllls  ; 
care  se  pote  tracti,  in  t.  s.  verbului  : 
omu  tradahile,  persana  tradaUle,  ma^ 
ieria  traetf^nle. 

*  TBACTABILITATE,  s.  f.,  traota- 
bUItasi  calitate  de  tractcÂile. 

*  TRACTAMENTTJ,  pl.-e.  (it  trat- 
taaento,  fr.  tralteBent);  acta  de  trac- 
tars,  si  modu  de  trădare  :  tradameutu 
bonn,  tradameniu  reu,  trâdamentu  se- 
veru,  tradametUu  harharu;  iradamen- 
ttdu  unm  morfm;  trâdamentu  se  dice  si 
aedariidu  unui  fundionariu. 

*TRACTARE,-ed)H,  v.,  traoUre , 
(d'in  trabere);  a  administra,  a  practică; 
a  ae  oecupă  cu  ceva,  a  cură  pre  cineva; 
a  se  portă  cotra  cioeva;  a  desvoltă  ceva, 
a  negotiă  cu  cineva  :  a  tracta  affacerOe 
puUice,  airadă  armele,  a  tradâcauseîe 
amiciloru.  a  tradă  fUosi^'a;  acesta  a- 
pera  fy-adedta  despre  benele  supremu; 
puăm  ou  tradatu  aeSda  materia  e»  rv 
gorea  necessaria;  acestu  medicu  traeU- 
diaprepatienti  eumultaassiduitate,  inse 
nu  se  prende  a  tradd  toţi  ntorbii;  ami- 
aUu  nostru  nO'a  tradatu  magnifice;  % 
plaee  a  tracta  cu  vinu  pre  amici;  nu  ne 
tractaţi  ca  pre  nesce  străini;  eu  nu  potu 
tradd  eu  toţi  âmenii;  miniştrii  noştri 
tradiăia  cu  guvernele  strmne  peniru  as- 
securarea  eommerciului. 

*  TRACTATIONE,  s.  f.,  traetatloj 
aetione  de  trădare,  ia  t  s.  verbului : 
tradatione  bona  sau  rea;  tradationea 
armeloru,  tradationea  lUterdoru;  trac- 
taiionea  cu  statde  vecine. 

*  TRACTATITU,'a,  adj.,  traetaHs; 
care  se  occupa  ca  ana  materia  :  carte 
iradativa  despre  immuUirea  averei ; 
sabst.  f.,  una  tradativa,  (it.  trattatlva), 
negotiatione. 

*  TRACTATOBIU.-ioWa,  adj.  a., 
traotatoi^  care  trad^ia  :  ^aetatoriuîu 
unei  affacere  importante;  subat.  reale, 
traetatoriu,  pl.-e,  traotat*rIaa j  looi 


,y  Google 


1478 TBA. 

nnde  se  tnut&tia  a&cerile,  jadeciu,  tri- 
banaria,  etc. 

«  TBACTATfilGE,  s.  f.,  traotatri^ 
femina  căra  traeUdia. 

1  TBACTATn,-^,  adj.  part-,  trte- 
Utasf  in  t  8.  verbnlui :  maieria  trao 
tata  eu  cea  mas  mare  dHigentia ;  amtei 
bene  tractaţi;  coptRi  aspru  tradttti  de 
parentii  loru;  aânertan  reu  tractaţi. 

«2TKACTATTJ,   pl.-e,  tracUtiwj 

1.  acta  de  fraetore,  modu  de  traetare,  o- 
pera  în  oare  se  tractâdia  tma  materia  : 
■mu  trwiatit  doctv  Aespre  eoHsele  nm- 
seriei  «Mane;  traetatu  seurtm  si  preeisu; 

2.  contracta,  conventione,  l^^mentu  in- 
tra d6ue  Ban  mai  mnlte  state  :  traetatn 
de  paee,  traetatu  defensivu  si  offensivtti 
ti-aetatu  de  eommerau;  in  poterea  trao- 
tatdoru  ce  avemu  eu  vecinii  noştri;  tra&- 
tatele  intre  popore  sunt  legi  positive 
pentru  dernde;  dreptul  intemationtde 
ie  rSdimape  trădate. 

*  TEACTICIU  =  traaUiu,-a.  adj., 
tn«tlelat  Bl  trMtItlaB,  (d'in  trakera); 
de  trassa,  care  se  trage. 

*TBACnONE,  s.  f.,  traetlot  (d'in 
trahen);  actione  de  tragere. 

«  TIU.CTOGALATa,-a,  adj.,  traet«- 
gaUtis,  (d'in  traetam,  si  YiXct=Iacte); 
&catn  d'in  alluatu  suptira  eondita  ou 
laote. 

«  TBACTOMELITUro,  adj.,  tmto- 
Melltasţ  (d'in  tractam,  si  iiiX[=:mier«), 
£acata  d'in  alinata  snptiie  si  conditn  ou 
miere. 

«  TBAGIOSlVrtâria,  adj.  b.,  trae- 
tarlai}  care  trage. 

«  1  TBAOTU.-a,  adj.  part.,  tractai, 
(d'in  trahare);  trasSQ. 

*2TBAGTC,pl.-«,traeta8,-aa,  l.actn 
de  tragere;  2.  oopreoBU,  ţinuta,  territo- 
rin,  districtn^ 

*  3  TBAOTU,  8.  m.,  tnwtaai  aeel- 
In-asi  cn  tracta  snb  1. 

*  TBAGTOOSU.-a,  adj.,  traetaomi 
glntioosu. 

«  TBACTDBA,  s.  f.,  tnetara;  ac* 
tione  si  effectu  alin  actionei  de  tragere. 

*  TBADEBE,  tradedi  si  Iradedei,  tra- 
dufu  si  traditu,  T.,  tradere;  a  ăS,  ia  ma- 
na, a  present&;  a  prode;  a  spâne;  a  in- 
Teti& :  a  trade  armele  cUtui-a;  a  trade 


TBA.  

pre  eineva  in  cudodia;  a  trade  penata 
parentesd,  a  hvde  patria;  a  trade  me- 
moriei; i^or^a  trade  nutlfe;  eUtt  trade 
regvMe  retoricei;  unii  tratkt  despre  mi- 
searea  corpwiîoru  eeresd,  aUH  despre 
morii  animaliloru,  si  aUH  despre  tfuft- 
tutde  omenUoru. 

•TBADITiONALE,adj.,(fr,tnMllMai« 
net);  fandatu  pre  trad^^me  :  legi  tra- 
dition(di,  opinioni  traditiowAi,  ereden- 
fie  tradOionaU,  autoritate  tradiţionale. 

*  TBADITIONAEIU,  a.  m.,  (fr.tra- 
dtUoDBaire);  jndana  care  esplica  Borip- 
tar'a  dupo  tradifione. 

*  TBADITIONfi,  s.  f.,  tradltUf  ac- 
tione de  tradere,  in  t.  s.  verbalui :  tra- 
ăitionea  eetatilom,  traditionea  lui  <7«- 
gurtha;  trai^tionea  unei  inveOature;  tru' 
ditione  divina;  a  crede  in  tradOione  ea 
si  in  seriphfa;  traditionea  a  dese  ori 
espUea  scriptw'a,  inse  eaua  pote  si  fti- 
s^cd. 

*  TBADITOEIU,-«Ho,  adj.  a.,  tn- 
dltar;  care  trade  in  t.  a.  rerbalai :  tra- 
tUtorMu  armeloru;  traditoriulu  patria 
=proâitorit];  fy'aditoriulu  tmei  seientie 
=inTetiatoria. 

«  TBADITTI,-!!,  adj.  part.,  traditij^ 
ia  t.  B.  verbnlai :  arme  tradite,  patria 
tradita,  invetiatura  tradita  cdtoru  im- 
Hali. 

TBADUCE,  B.  m.,  tradaz;  oare  duce 
de  la  anala  la  altolu,  intermediarin;  ana 
vitia  de  vinia  care  se  intande,  se  stra- 
planta  bi  asia  ae  propaga  mai  departe, 
propagine. 

TBADaCEBE,  tradussi  si  tradussâ, 
tradusBU  si/ra(It«Âi,v.,tradaeerej  l.pro* 
prie,  a  duce  d'incoUo;  2.  a  produce  pre 
scena,  a  espoiia  risulul;  3.  a  cliiami  in 
judecata  :  a  traduce  pre  cineva  in  Ju- 
stiţia; 4.  a  eaplică,  a  verte  ia  alta  lim- 
ba: atradMse  tma  carielatinainlimb't 
româna;  cVm  tradusse  operile  hă  Saltth 
ştiu  romanesee;  ea  traditce  bene  d'in  rv 
mânesoe  in  franeesee;  e  dif/io^  de  a 
traduce  operele  dassiee  antice  in  Itm- 
bde  moderne;  ea  se  traducă  cineva  Sin 
una  lim&a  in  aWa  caută  se  ada  bme  a- 
mendâue  limbde;  a  traduce  Sin  vorba 
in  vorba  e  bene  candu  se  pote. 
TBA0nCIIGin=fraâMe«ttH,-ii^a4j.. 


yCoogle 


TRĂ. 

traiflfltlelHd  si  traduetItUa;  âerîratn  : 
vorle  tradtu^ieie. 

TBADUCTIONE,  B.  f.,  trâdaetio;  ao- 
tione  de  traducere,  in  specie,  versione 
d'in  ana  limba  in  alfa  :  tradueHone  rO' 
mâneca,  traăuctione  firaneSaa;  iraăiuc- 
tione  fidele,  traduetione  libera,  traduc 
tione  d'in  vorba  m  vorba;  traductitmile 
bone  merita  lauda. 

TBADUCTIVU,-a,  adj.,  traduotlTas; 

1.  la  antici,  deriţatu  ca  si  traductieiu ; 

2.  la  moderni ,  prin  care  se  traduce  : 
modu  fy'aductiv»,  egpressioni  iradudive. 

TBADUCTORIUrWria,  adj.  s.,  tra- 
dastor;  etaatraduee :  traductorii vechiu- 
lui tettamentu;  unu  borm  tradudoriu 
merita  re$peetu;  tradwiom  se  numesc» 
si  tMterprefi. 

TBADUGTU,-a,  adj.  part.,  triductos; 
in  t.  8.  verbului ,  dâro  mai  allesen  in 
sansula  verbului  veriere  :  opa-e  littera- 
rie  traduete  in  cdte  Utrăn;  redi  tradussu. 

TBADUCUTOEro,-WHa,  adj.s.,tra- 
dnetoi^  care  traduce;  vedi  tradttetorm. 

TBADUSSU,-a,  adj.,  ti-aduotns;  es- 
pLicatu  in  alta  limba  .■  una  carte  bene 
tradussa;  composUioni  străine  tradusie 
m  It'm&'a  nostra. 

•  TfiAPICANTE,  adj.  part.  prea.  s., 
(it.  traf&eanteţ  fr.  ttaflqnaBt);  care  trOn 
fica,  negotiatoriu,  mercatoriu. 

•  TBAFICABE,  v.,  (it.  trameare,  fir. 
traflqaar);  a  face  negotiu  :  a  trafica  cu 
nuiasseţ  a  trafied  pre  mare,  pre  uscaia; 
fw  e  permissH  a  trofică  eu  tote  lucrurile; 
H«  se  covine  unei  mtdieri  $e  trofice  cu 
gratide  seUe. 

•  TKAPICATOBIUr^no,  adj.  a.,  (it. 
trarfloatflre);  care  trecea,  negotiatoriu, 
mercatoriu. 

•  TRAPICATD,-»,  adj.  part.,  (it.  traf- 
flcat*). 

•  TRAFICU,  a.m.,  (it.traffloo,  fr.  tra- 
lo);  negotiu,  commerciu,  mercatura. 

TEAFIGERE,  (ra/îssi  si /ro/ţsftsi,  tra- 
fiasu  si  trafictu,  (trofipfu),  t.,  (it  traf- 
flgţere),  traosageret  a  străpunge,  in 
sensn  propriu  :  a  trafige  cu  sagett'a  sau 
cu  lanci'a ;  fig.  a  trafige  tîntm'a  de  ăo- 
rere;  vedi  si  tranafigere, 

TRAFOBABE,  V.,  (ital.  traforsre), 
traaif9rar«j  a  ganrî  peno  d'inooUo  :  a 


_____  TBA,  ___  1479 

trt^orâ  unu  îemnu,  a  traford  una  pitra, 
a  traford  unu  monte. 

TEAPORATU,-o,  adj.  part.,  (it.  tra- 
t*rato);  gauritn  |)eno  dincollo  :  muru 
traforatu,  ptira  traforata,  monte  ti^u- 
foratu. 

TBAFOBU,  8.  m.,  (it.  trafoM);  lucra 
traforatu;  gaura  care  partunde  peno 
d'incollo. 

TRAPUGIBE,  V.,  transfagere;  a  fugi 
d'incollo,  a  fugi  la  inimicu;  vedi  trans- 
fugire. 

TRAFUGU,  s.  m.,  traniniga;  care  a 
fngitn  de  Ia  ai  sei  la  alţii,  care  afugitu 
la  inimici;  vedi  transfugu. 

TBAOA,  s.  f-,  trah^  1.  grapa,  care 
se  trage  preste  locnlu  aratu ;  2.  sânta, 
care  se  trage  i^m'a  pre  nâue. 

*  IBAOACANTHA,  e.  f.,  tra^aeas- 
tha,  (Tpa^Axavdsc);  nome  datn  mai  mul- 
toru  arbuşti  d'in  genula  astragalu,  care 
dau  una  gumma. 

TRAGANABE,r.,  (d'in^a^e,  com- 
para fr.  traioer),  Alff«rre;  atrage  in 
loBgn,  a  amman& :  a  traganâ  ou  una 
affaeere;  a  traganăpre  cineva  ifm  una 
dl  in  aU'a,  ^in  una  septemâna  in  tdt'a; 
terminaţi  una  data  acesta  affaeere  si  nu 
me  mai  traganati. 

TBAGANATORIU.-^rM,  adj.  a.,  dl- 
lat«r}  care  tragana. 

TBAGANATU,-o,  adj.  part.(d'in  tra- 
ganare),  dilatai; 

TBAGANATUBA,  a.  f.,  dllatio;  at- 
tione  si  effeotu  alin  aotionei  de  traganare. 

«TBAGANTHE,  s.  f.,  tragaotbea ; 
una  planta,  specia  de  artemisia. 

«  TRAGANU,  B.  m.,  traganiis,  (d'in 
ipÂŢo;);  porcn  micn  care  sâmiua  a  capra. 

•  TRAGEDIA,  a.  f.,  tragoedta,  (tpix- 
•{(fSia.);  drama  tragica  :  trageăi^a  e  se- 
riosa,  tontdu  ei  tnaUu;  a  serie  tragedie; 
a  r^reaentă  una  tragedia  in  theairu; 
de  la  trei  mari  poeţi  greci  ni  au  perve- 
nitu  tragedie  addeveratu  dassice. 

•  TRAGEDIOGRAPBTU,  a.  m.,  tra- 
g(BdI«f  raphflflt  (Tpa'):(|>S[07pii^i;),  Herlp- 
tor  tragiedlariim;  scriptoriu  de  tragedie, 
auctoriu  de  tragedie,  poetu  tragieu. 

*  TBAGEDU,  s.  m.,  tragedna,  (tpa- 
KS>8(Sc);  auctoriu  tragku. 

«  TBAOELAPHU,  s.m.,  trageUpku, 


=y  Google 


um 


TBA. 


(tpaŢâJkeupoi;);  specU  de  cerbu  care  s^  - 
mina  cu  caprniu. 

*TRAGEMA,  'pV  tragemate,  tnişre- 
mătă,-%tm,(xpAxti\La,);'pome  cari 80 maaca 
la  m^  dnpo  celle  alte  buccate. 

*  TRAGEMATIU,  pl.-e.  trâfrew 
tliv,  (cpa-p]|ulEiu)V);  âemin.  d'in  tagema. 

TRAGERE,  traasi  si  trassei,  ^assu 
si  U'oetu,  V.,  tr^here;  a  misei  spre  sene 
sau  dnpo  iene,  1.  proprie :  a  trage  mis'a 
mat  ineâee  ratt  maJ  tneoBo;  a  ua  trage 
spre  drSpfa  sau  spre  stanca;  a  trage 
una  sardita  cu  măn'a  sau  eu  mtuAtn'a 
m  susu  sau  m  diosu;  trage-ti  petioriU 
mai  inedOa;  Imi  tragu  aratndu,  eaUii 
tragu  carmiu;  boii  tragu  la  aratru,  caUii 
tragu  la  eamOia;  a  trage  navea  cu  fu- 
nea;  2. a  trage  prin  aspirars:  atrage  vi- 
ttulu  tPin  Imte  eu  tubtUu  sau  eu  cticur- 
beCa ;  a  trage  (umu  (fin  p^,  a  trage 
tutunu,  a  trage  in  peeUt;  a  trage  tabaeu 
pre  nasu;  prov.:  a  trage  la  maaeUa=a 
bee;  3.  a  respiri  grea  :  a  si  trage  suf- 
fietulu ;  a  trage  de  mârte ,  a  fi  in  ago- 
nia; 4.  mai  rnultn  sau  mai  pacinu  fign- 
ratn,  inse  totu  cu  nnanti'a  sensului  fun- 
damentale: a  trage  una  Uniapre  tabia; 
eKw  trasse  eu  buretele  preste  te  erâ 
aerissu;  a  trage  cuini  una  palma;  a  i 
trage  una  injuratura;  a  trage  pre  cineva 
lajuăeeeda;  proT.  a  trage  totu  foeulu  la 
cU'a  tea;  a  trage  tata  spudi'a  pre  turt'a 
eea;  a  trage  de  pre  cineva  ăâue  pelli;  a 
ri  trage  sem'a  cu  ăneva;  a  trage  spe- 
raniia,  a  trage  amaru;  a  trage  eu  o^^ht; 
a  trage  eu  urechi'a;  nu  me  trage  âninCa 
la  nemica;  5.  traguntht  a  face  se  aune: 
a  trage  campania,  a  trage  canipaneWa, 
trage  la  baserica ,  trage  de  liturgia , 
'  trage  de  morte;  6.  a  ponderă :  eâtu  trage 
carnea  ae^c^a  ?  pune-ua  in  caiUariu 
se  vedemu  cătu  trage;  7.  a  abbate  car- 
min, trasBur'a  sau  callulu  si  a  descende 
andeva  :  a  trage  la  vcelulu  amicu;  de 
câte  ori  treceţi  pre  ai<^,  trageii  la  noi; 
eu  am  trassu  la  idta  oapetarla;  eUu  trasse 
eu  luntrea  la  mallu;  8.  leâ.  a  se  trage; 
a)  a  repe  :  a  se  trage  pre  venire,  pre 
pântece,  pre  foUe;  b)  a  curge  cu  ince- 
tnlu  :  ap'a  essunăata  se  frage  in  albia; 
e)  a  si  deduce  originea,  a  descende  :  not 
Mi  ne  tragemu  de  la  Aăamu;  ellu  se 


TRA.  

trage  <f  tn  cotare  famUia;  d>  a  fi  tenace : 
acestu  vinu  se  trage,  marina  inco  se  tra- 
ge; e)  a  se  macrf :  eUu  s'a  trassu  la 
faeia;  si  multe  alte  firasi  cu  acestu  verbn 
fecondu;  vedi  si  compositele  lui;  attra~ 
ger 6,  eonir agere,  retragere. 

*  TRAGICE,  adv.,  traţ leei  in  modn 
tragicu. 

*  TKAGICOMEDU,  s.  f.,  trafio*- 
■ttdla;  drama  mista,  parte  tragica  si 
parte  comica. 

*  TBAGICTJra,  traglcas,  (tpaYtwk); 
relatiru  la  tragedia :  drama  tragica;  ao- 
toriu  tragicu;  spiritu  traseu,  gmu  fr-o- 
gieu;  snbet.  m.,  unu  tragicu,  poetu,  auo- 
torin  tragicu, 

*  IRAGOPANB,  s.  m.,  tracopnj  una 
paesere  d'iu  Indi'a,  fasiann  comnbi. 

«  TRAGOFOGOKE,  b.  m.,  trarept* 
Kan,  (cpat^tb^wv);  barb'a  caprului,  ana 
planta. 

*  TRAOORIGANU,  s.  m.,  trageri- 
gaBDB  si  trafortiranam,  (vpa'fopiYavov); 
origanu  falsu,  una  planta. 

*  TRAGU,  B.  m.,  tngn,  (rpAţoc) ; 
1.  specia  de  papara  marina;  2.  specia 
de  spongia  dura. 

*  TRAGULA,  8.  f.,  traţauj  1.  specia 
de  jaeulu  la  Galii  si  la  lapani;  2.  specia 
de  retella. 

«  TRAGULABIU,  a.  m.,  tnnUrl»; 
care  se  bate  saa  se  lupta  cu  traguPa. 

TRAGCT0BIU,-*<5rw,  a4j.  s.,  tn- 
henBţ  care  trage,  in  t.  s.  verbului. 

TRAIECERE  =  trecere,  trecui,  tre- 
eutu  si  treetu,  v.,  trajleere,  traiilre; 

TBAIECTARE,T.,tra|eotsre)  înten- 
siru  d'ia  traiecere. 

TBAIEGTIGnr.-a,  adj.,  tra]eeUela« 
de  trecuţii  presto  mare  :  confraetu  fra- 
iecticiu,  prin  care  se  obliga  unu  debi- 
toriu  a  irâmette  presto  mare  detori'a 
sea,  inse  cu  risiculu  si  pericloln  credi- 
tonului. 

TRAIECTIONE,  s.  f.,  tr^eoU»;  ao- 
tione  de  traiecere=treeere. 

TRAIECTORIU.-Wria,  adj.  s.,  tra- 
jeatorj  care  traiece;  vedi  treeutoriu. 

TBAI£OTU,-a,  adj.,  trajeetas;  tre- 
CDto;  s.  m.,  traiediiu,  actoln  de  trecere, 
locnlu  de  trecere. 


=y  Google 


m^ 

TRAIECTUBA,  9.f.,  IrAjMtura;  tre- 
CD  târla. 

TBAIBE,  (se  conjuga  preş.  indicat. : 
traieseu,  traieaâ,  traiesce,  tra^u,  Iraili, 
traieacu;  conj.  se  traiesea;  perf.  traii, 
Bnp.  Iraita),  v.,  vlrere;  a  petrece  tem- 
piilu  rietiei :  a  trai  midtu,  a  trai  pudtMt; 
a  trai  bene,  a  trai  rea;  a  trai  fericitu; 
noi  traimu  eumu  ptâem»,  nu  cumu 
vretnu;  dlu  trei  nouedieci  de  anni;  ani- 
malUe  si  pUmtâe  se  născu,  traieseu  si 
nwru;  se  dea  Domneăieu  se  traiesci 
Mtdti  anni  feridti. 

TUĂITOBIC, -târia,  adj.  a.,  itieis; 
care  traiesee,  care  dara  multu. 

TBAIin,-a,  adj.  part.  (d'io  trăire), 
ftctaa;  petrecatu  in  viâtis  :  oitm  tra^ 


TBA. 


1481 


TRATU,  pL-itri,  rlta,  rletag;  viâtia, 
nlbâu  de  Tiâtia  :  iraiu  bonu,  traiu  reu; 
proT.  si  a  traitu  traiulu  sista maneatu 
midiaitdu. 

TBÂLUCIBGt-eccM ,  v.,  tralneere  si 
translaeerfl;  vedi  striUuăre. 

TBAMA,  s.  f.,  trftna;  batutnr'a  la 
pândia :  trama  de  cânepa,  trama  de 
iumbaeu,  trama  demetass^  fig.  intriga, 
insellatione. 

TBAMANDABE,  v.,  (it.  tr»udare), 
differre,  terglTcrsarl;  a  intardîă  cu  nna 
lucrare,  a  na  ammană  :  eltu  nu  facene- 
mteo,  ci  totu  fy-amanda. 

TBAMANDATOBIU.-fom ,  adj.  9., 
G»n  tramanda. 

TBAMANDATTJ,-a,  adj.  part.  d'in 
tramand(av. 

TBAMABE,  t.,  (it.  tranar*),  a  bate 
pandi'a ,  a  tesse ;  fig.  a  intrigă,  a  tesse 
intr^e,  inseUationl,  insidie,  curse. 

TBAMISSIONE,  b.  f.,  trmamlBSlo, 
BluU;  actîone  de  tramittere. 

TRAMI3SU,-a,  adj.  part.  (d'in  tra- 
tmttere),  tnvIgBOB  si  transmlBans,  mU- 
8BB  :  otNM  tramissu  de  Domnedieu,  Iu- 
eruri  tramis$e  t'n  dorm,  epistola  tra- 
tmsa  pre  posta;  Bubst.  pers.  tramissalu 
principelui,  tramissulu  regelui;  tramis- 
satu  vostru  mi  a  apusu  se  ve  asteptu 
mei;  h'omiasii  stateloru  europeane  se  a- 
ăunara  in  eongressu. 

«  IBAMITE,  s.  m.,  trames;  carraria, 
caile  angusta. 


TBAMITTERE,  tramisi  si  tramis^, 
tramissu,  v.,  tranBuUtere  si  tramittere, 
mittere;  a  ordină  cuiva  se  mârga  in- 
tr*unu  locu  spre  a  duce  una  scire  aaa  a 
face  altu  ceva,  si  a  dispune  ca  nnn  lu- 
cru se  fia  transportatu  in  unu  locn  :  a 
tramiUe  copiUii  sei  la  se^  ea  se  invetie 
carte;  ellu  tramisse  pre  seeretariidiu  seu 
se  me  invite  la  mesa;  ea  trâ  tramise  una 
scrissire  prin  posta;  aeumu  se  tramttu 
merciîe  pre  callea  ferrata  la  2(XmIh  der 
stinatu,  se  tramittu  si  pre  navile  de  va- 
pori; imperatoriulu  tramise  armada  in 
Oriente,  eUu  trântise  pre  toţi  generării 
la  armata;  dupo  indauarea  pacei  tra^ 
mise  pre  năiitari  a  casa;  emiiculu  ne 
tramUte  donuri  de  dale  mari;  te  rogu  ■ 
se  tramiUi  soire  mdata  ee  vei  aceepe 
UUer'a  mea ;  tramitte  pre  fiUu  teu  la 
mene;  mi  a  tramissu  una  stamna  ie  ar- 
gentu  caseua  impartu  pauperUoru. 

«  TBAHOSKBIOU,-a>  &dj.,  traimie- 
rlena,  (d'in  trama  si  Berlcis),  ou  ordi- 
tara  de  linu  si  cu  tran]a=:batntura  de 
3ericu=:Di6ta8ae. 

*  TBAKABD,  v.,  trasare^  (d'in  trani- 
nare);  a  trece  cu  innotulu,  a  trece  inno- 
tandu,  a  transnotâ. 

«  TBANATABE,  v.,  tranatare ;  in- 
tensivn  d'in  tranare. 

*  TRANATIONE  si  tranalaiione,  a. 
f.,  actione  de  tranare  si  de  tranatare. 

*  TRANATOBIU  si  tranatatorîu  .- 
fâria.  adj.  a.,  oare  tranata. 

,  •TBANATUsi(ronai(rf«,-a,adj.part, 
tranatoB  BÎ  tranatataa;  care  a  trecutu 
cu  innotulu. 

«  TBANCILLABE,  r.,  traBqillUre; 
a  face  trancălu,  a  aliena,  a  stemperă  : 
a  trantillâ  ânimele  omeniloru;  Joue 
traneiUa  marea,  eUu  tranâlla  iempestar 
tUe;  eit  v^am  pututu  traneUlă  furi'a  o- 
meniioru  revoltaţi. 

*  TRANCTT.LATU.-g,  a^j.part.,  traa- 
qHiiUtng ;  redussa  in  atare  tranciUa,  al- 
lenatu,  atemperatn, 

•TBANCILLISAKE,  v. ,  (fr.  tran- 
qnllllBer);  vedi  traneSkire. 

*TBANCILLISATTT,-a,  adj.  part., 
(&.  tranqiiUliBd);  vedi  traneiUaiu. 

*  TBANCILUTATE,  b.  f.,  traiiqiilN 
Utai;  calitate  si  stare  de  traneittti :  fnw- 


>yGoog  Ic 


1492 


TRA 


eMitaiea  marei;  swenitatea  eendm  an' 
fiwfi^  mare  tranciUitaie. 

*  TBAKCIILU,-a,  adj.,  trKnqnllIyB,' 
(d'in  tning)  BÎ  <iiI«b);  lenu,  aeturborata, 
WsediatQ,  stemperatu  :  omu  trancilUt, 
fronte  aerena  ai  trandUa;  mare  iran- 
dUa;  nâpte  trandUa,  anima  tranciUa, 
vietia  trandtta. 

TRANDAPIBU,  {trantaphyliu),  8.m., 
(gr.  mod.  •cpavtAipaix<iv=ca  trei-dieci  de 
folie),  rotai  nna  â<ire,  roşa. 

ţf  TBANS,  prep.,  trang ;  oecurre  in 
limVa  rom&na  nomai  id  compositione; 
înaintea  vorbeloru  cari  incepn  cu  j.  l.  m, 
n,  r,  ae  BCurtMia  in  tra,  precama  s'a  re- 
duta in  essemplele  de  mai  snan  :  frate- 
cere,  tramitiere;  dJro  mai  allessa  se  stra- 
mnta  in  gira,  precnmu  in  :  ttramutare, 
gtraformare,  straplantare ,  straeorare, 
gtretpimgere ;  in  vorbele  adoptate  mai 
tardfu  8Î  tine  intrega  forni'a  latina  fran«, 
Gnina  se  va  red^  in  essemplele  ce  or- 
m^dia. 

*  TBAN8AGT10NE,  8.  f.,  traaBMti», 
(d'intranBirere);  l.terminatioae,  fioitio- 
nt ;  2.  inrolire,  conrentione,  concordata. 

*  TBANSACTOEIU.-Aîna ,  adj.  s. , 
traiiiMt«r ;  intermediario,  cate  prepara 
una  trtuuaetione. 

*  TfiAKSACTU.-a.  adj.  part.,  tmii- 
aetii(  (d'in  transigare);  terminatu,  fi- 
nitu,  trecatn. 

«  TBAJ49ALFIIirn,-a,  adj.,  traosal- 
vliins ;  care  e  sau  se  intempla  d'ineoUo 
de  AIpi=monti,  in  oppoattioDecuewal- 
pinu :  Daefa  daalpina  n  Daofa  tranaal- 
pina;  natumUe  iranstdpine;  si  snbst. 

*  TRANSAU8TRINC,-o,adj.,triBB- 
anstriui;  care  e  sau  se  intempla  d'in 
collo  A&auttr«. 

*  TBANSCENDENTALE ,  adj. ,  (fr. 
traBBeendentsl)';  relativa  la  originea 
oonnoscentiei  mai  Înainte  de  espetientia: 
iăettUmmtranscendentf^.filosofiati'an- 
acendentde. 

*  TRANSCENDENTALISMU,  b.  m., 
(fr.  trAiicandentallgiiie);  doctrina  de- 
spre possibilitatea,  conditionile  si  funda- 
mentele connoscentiei  umane  Înainte  de 
esperientia;  idealiamu  tcanscMidentale. 

*  TRANSCENDENTALISTU,  s.  m., 


TriA_ 

(fr.  traBMenieiUlUte),  oare  profeBsa 
Iranscendentaiismulu. 

*  TRANSCENDENTE,  adj.  partprea., 
traBscesileDS  ]  care  transeende,  care 
trece,  si  in  specie,  care  trece  preste  mar- 
ginile esperientiei  :mentean6sira  devine 
U-anseendente  candu  ae  oceupa  e«  idee 
eari  nu  ae  mai  potu  verifică  prin  eape- 
rientia;  mathemaiicii  notneacu  una  aâha 
transcendente  care  nu  sepotedetenmnâ 
prin  ana  ecatione  orâinctria, 

*  TRAN8CENDENTIA,  8.  f.,trtai- 
eendentia ;  stare  si  actione  de  trona- 
eenăente :  transcenâenti^a  mentei  noatreţ 
iranscendenii'a  ne  p6te  deleda,  diro 
nu  ne  pate  lumina, 

•TRANSGENDEBE,  tranacenai  si 
tranaeenaei .  tranacensu ,  v.,  traatoea- 
dere,  (d'in  trams  si  sMudere);  proprie, 
a  ascende  preste,  a  trece  preste;  apoi  a 
trece  d'incollo,  si  a  transgrede :  a  trana- 
cende  mantii,  a  transeende  in  Rtdi'a; 
a  tranacende  de  la  aaini  la  boi;  a  trans- 
eende Dunărea;  mentea  pote  trans- 
eende marginile  eaperientiei,  dero  aeoUo 
nu  e  connoscetriia  pentru  ăena'a,  ct  mi- 
mai eampu  pentru  nutrirea  fantoMiei; 
nu  epermissuomtdaia transeende  mar- 
ginUe  dr^tateî;  eine  tranacende  legea, 
commiite  unu  delictu. 

*  TEANSCBNSIONE,s.f.,t^.as«e■- 
tlIo  ;  actione  de  franaeefulerc ;  in  grama- 
tica figura  nomita  hyperhaiu;  kryer- 
baton. 

*TRANSGENSU,-a,  adj.  part.,  tra-a- 
oeiBus ,  (d'in  transeendere) ;  trtfcntu 
preste;  si  subst.  m.,  tranaeenttdut  traas- 
eeDiiis,-ns,  actione  si  effecta  alia  actio- 
nei  de  (ranscendcrc. 

«  TRANSCIDERE./ninsansifraMs- 
âad,  transdsu,  v.,  transeldere,  (d'in 
trani  si  endere);  atali&onsecareapeno 
de  cea  alta  parte. 

*  TRANSCTNDERE,  ^anMtnn  si 
^anscitwei,  tritnaciaw,  v.,  traB8«lad«r«t 
(d'in  traiiB  si  Belndere);  a  talii  ca  for- 
ficele  de  Ia  unu  oapetn  peno  la  altnln. 

*  TRAN8C0LABE,  v.,  traBa««lare; 
a  stracorâ,  vedi  straeorare. 

TBANSCRIBEBE  =traaeriaere  = 
traaenere.  traaoriaai  si  trgitrieui,  tra' 
scrissu  si  trascriptu,  V.,  traaiorlMn ; 


y  Google 


ŢRA^ 

1.  a  scrie  de  prA  una  carte  pre  alfa,  a 
eopi& ;  2.  a  scrie  nna  avere  pre  nomele 
altai-a  :  a  traserie  unu  doewnaitu  ^in 
vorba  in  vorba;  a  traserie  operele  unui 
OMctoriu;  eUu  trascruse  poematete  de- 
fitncttdui  poetu  m  le  ptAUeă  sub  nomde 
aeu;  te  rog»  se  trasaii  acestti  eoneeptu; 
voliu  traaerie  tote  actele  proeessvlui  ai 
le  volitt  publica ;  tribunarhtlu  fit  invi- 
Mu  a  traaerie  eaade  siagrii  pre  nomele 
cofMperofoHuIwt;  a  cere  ea  tSta  averea 
d^ntoritdui  se  se  trascria  pre  nomde 
crediHoritUui.  • 

TBANSOMPTICIU  =  traseripticiu,- 
a,adj.,trBmierlptlelui;  lelatira  la  ira- 
ser^tione  :  detoria  transoriptieia.  care 
fl  ds  a  se  truoris  pre  aomels  altui-a. 

TBANSCmPTIONE  =  traseri^one, 
B.  f.,  tramerlptl«;  actioue  de  traseriere 
in  t.  B.  rerbnlni;  &g.  jnstificatioDe,  sau 
aetione  de  a  arraDă  cnlp'a  pre  altiilu. 

TEANSGBlPTOBnj=/roscniptom,- 
târia,  adj.  s.,  care  traserie  :  trascripio- 
rn  aetdcru  publice ,  traseriptorii  unei 
ctmeeUetria  se  nomeseu  copişti. 

TRANSCBIPTU=*»-o8criîrfB,-a.  adj. 
part.,  tranierf ptBi  t  1.  trascrissn  ,  co- 
piata ;  2.  eesBu,  alienata,  vendatu ;  snbst. 
tiwweHfrfH,  pt-e,  copia. 

TRASi8GB18SU=traaeris8tt,-a,  ^dj. 
part.,  truneriptas ;  vedi  Urmseriptu. 

TBAN8CURBEaK=&'a«c«r»we,  tra- 
aettrsi  si  trascursei,  traseta^ati,  r.,  traos- 
wrreret  1.  intr.  a  otrre  d'in  nna  locu 
in  altnln,  a  trece  d'iu  una  stare  in  alfa: 
a  tratearre  int^etutre;  eUu  iraaeurse 
de  la  mrMe  la  vitiu;  temptUMtrascurre 
rapide,  trece  rapide;  2.  b'ansit.  a  per- 
cnrrs  :  n  traamrre  cvrautu  seu;  a  tra- 
satrre  «nu  iwmtucrtfrfu. 

TBANSCURSIONE  ==  traseursione, 
8,  f.,  tranieiinlft ;  actione  de  traseur- 
rere. 

TEANSCUBSOBIU  =  traaeursoriu,- 
soria,  adj.  s.,  traBicnnorliuf  eare  tra- 
seimrre,  care  tarece  rapide. 

TBANSOUBSU  =:tr(ucwr9u,-a,  adj. 
part.,  trusenrsBB  )  trecntu ;  sabat,  m., 
A'OWHrw,  tr«ii»iiriDa,-D«,  actuin  de 
traamrrere,  trecere;  flg.  eapositione ra- 
pida. 

•  TBANSEa£BE=^ann9ere,  tron- 


TRA.  1488 

sessi  si  tramessei,  transessu  si  trtmsaiiu, 
r.,  tranfllgere;  1.  a  străpunge,  a  per- 
tnnde  ca  uoa  arma;  2.  a  pe&eoe  tem- 
pnla;  3.  a  termină,  a  finf  nna  affaoere; 
4.  a  termină  prin  invoUre ,  prin  bona 
intellegere 

*  TKâ.NSBNÎf  A=  irassenna  =  tra- 
senna,  s.  f.,  tnnBeiii»=:  trUBenna=tn- 
Bennat  1.  rete,retelladefaaicelle;2.  la- 
oia ;  3.  gardn  sau  gradelle  san  cratelle 
la  ferestra,  fenestra  ingardita. 

♦  TBANSFERERB  =  trtMsferire,  T., 
tranBfterrei(trarflrre);adnce  d'in  nna  loen 
in  altulu,  a  transporttL;a  Rtramată;  atra- 
dace  :  a  iranaferi  cosfrvle  m  ottu  Zocu  ,- 
a  trofuferi  unu  offieiariu  iPin  unu  re- 
gimeniu  in  tdtulu ;  eSu  transferi  eulp'a 
asupr'a  altui-a. 

*  'EBANSFEBITO,-a,aâj.part.,  trus- 
lataa;  traneportatu ,  stramatatn,  tra- 
dnssn. 

•  TRAIfSFiaEBB,  (se  conjuga  oar. 
figere),  v.^  tnnaflţarei  redi  tralţftre. 

«  TBANSFIGUBABILE,  adj.,tr«iiB- 
flfsrabltlB  t  care  se  p6to  transfigurare. 

*  TBANSFIOUBABE.  t.,  truslga- 
rare ;  a  scambă  flgur'a,  a  transformi, 
a  metamorpbosfi  :  a  tranfigurâ  copH' 
Iult4  in  mtUiere;  muite  inaeetesetranaf^ 
gura;  Gkris^  se  iransfigurăin  prtam- 
t€a  apostolHoru. 

•TBANSPIGUBÂTIONE,  8.f.,  trana- 
flţvratl» ;  scambare  la  figura,  transfor- 
matione ,  metamorpliose  :  transfigiira- 
tionea  insectdoru ;  transfiguraUonea  lui 
Christu  se  aerbSdia  in  sSsse  AugustU. 

•  TRAN8PIGDBAT0RIU,-(rfrw,adj. 
8.,  tra«sflKiirat*r  ţ  care  transfigura , 
transformatoriu,  metamorphosatorin. 

*TEASPIGUBATtI,-o,  adj.  part., 
transflKnrâtiiBjscambatn  Ia  figura,  trans- 
formata, metamorphosatu :  insecte  trana- 
figurate;  fada  transfigurata. 

»  THAN8F0DERE,  (se  coujuga  ca  v. 
fodere),  t-,  tramradere ;  a  strapange. 

*  TBANSFOEABE—  frasforare,  v., 
transrarareţ  a  găuri  peno  de  cea  alta 
parte;  vedi  traf orare. 

•  TBANSFOBATIONE,  8.  f.,  traiB. 
faratio ;  actione  de  tra^aforare,  si  ef- 
fectn  aUn  acellei  actione. 

*TBANSFOBATOra,   a^j.  ţart, 


yCOOglC 


M84 


TEA. 


traaiAratna  i  gauritu  peoo  de  cea  alta 
parte;  vedi /ra/oro^u. 

*  TRANSFORMARE  =  irasforma-c 
=:^  straformare ,  ». ,  tr«iafnrB«r« ;  a 
scambÂ  iu  alta  forma,  a  iiietaiiiorphos& : 
a  transforma  omenii  in  bestie;  a  trans- 
formă unu  poh/gonu  in  unu  triănglu 
$a»  in  unupatratu;  eUi  transformară 
repuMtVa  in  monarehia. 

*  TRANSFOBMATIONE,  a,  f .,  trana- 
fornatlo;  aotioiiQ  de  U'anaformare,  me- 
tamorphose  itramformationUe  UtiOoidIa 
$e  nomesat  metamorphosi;  transforma- 
Uonea  figwetoru  geometrice. 

*  TEAN3P0RMAT0BItJ,-(<Wa,adj. 
a^  caiB  transforma  :  dlu  nu  fu  tutmai 
atare  reformatoriu ,  ci  unu  addeveralu 
transformaioriu  oUh  statului. 

*  TRAN8F0RMATU,-«,  adj.  part., 
tramfonutoB ;  acambatu  in  alteforma, 
metamorphosatu  :  noi  aflaramu  tote  lu- 
erwUe  transformate. 

*  TBAKSFOSSn,-!],  adj.part.,  trana* 
fHaaaa,  (d'in  tranafodere);  strapUDSD. 

'  TRANSFRETANU,-3,  aij.,  trana- 
fretamna}  de  d'inoollo  de  fr^u^^man, 
transmailDU. 

*  TRANSFBBTABE,  r.,  tnasCratare, 
(d'in  trana-rrttam);  a  trece  frettUu ,  a 
trece  marea,  a  treoe  preate  mare ;  fig.  a 
petrece  viâti'a. 

*  TBANSPRETATIONE,  8.f.,  traoa- 
fretatU;  aotione  de  transfrttare,  tre- 
cere preate  mare. 

*  TBANSFTJGIiaE,  t.,  tranafn^ere;  a 
fugf  d'ineDllo,  a  fugf  la  inimicu :  numai 
âmenU  desperaţi  tran^gu  ;  maletrac- 
tatu  de  concetatianU  set  framfUgl  la 
inimicu. 

*  TRANSFUaiU,  pl.-e,  transfuglnm; 
treeere  ca  fug'a  in  alta  parte,  mai  allessn 
trecere  la  inimicu. 

•TRANSPDQU,  a.  m.,  transfaga; 
oare  trece  ca  fug'a  in  alta  parte,  mai  al- 
leasn  care  trece  la  inimicu,  fugariu  :  ae 
indauapaee  cueonditionea  ca  toti  trana* 
fugii  se  se  dea  in  manele  eommatidanii- 
loru;  nu  se  află  fitct-unu  transfugu  tti 
viStia. 

«  TBANSFUMABE=s^a/«mare,  T., 
trmMBfBauve;  a  străbate  cn  fumu,  a  face 
se  pertanda  fumula  unu  lucru. 


TV.1 

*  TBANSPDMATn=rfra/«i«rfii,-ffl, 
adj.  part.,  iraBafaeiatus ;  strabatutude 
fumu ,  pertunsu  du  fumu :  vestimenie 
transfumate. 

*  TRANSFDNDERE,  (ae  conjuga  ca 
T.  fundere),  r.,  tranartavlere ;  d'in  unu 
vasu  aYersi  iaaltu  vaau:  a  transfuttde 
'ap'a  tn  alte  vase;  a  transfunde  sângele 
in  vena ;  fig.  Perşii  transfunsera  da- 
tinele  loru  in  JUaceăoni. 

*  TRANSPONSU,-a,  adj.  part.,  traai- 
raaua ;  vedi  tranefusu. 

*  TRA.NSFDSIONE,  a.  f.,  truaraila; 
actione  de  transfundere  :  Iransfusionea 
sângelui  in  arterie. 

*  TRA^SFUSD,-a,  adj.  part.,  tr«at- 
raas»,  (d'intranaftiBdcre);  d'in  unu  vasa 
versata  in  altolu. 

*  TKANSGREDERE,  tratwgressi  si 
tranagressei,  transgresau,  T.,  traim^redl; 
a  trece  cu  pasBolu  preste  ceva,  a  trece 
d'inoollo  :  a  transgrede  ritdu ;  a  tran»- 
grede  marginîAe ;  Sg.  a  transgrede  una 
lege. 

«  TRANSQEESSIONE,  s.  f.,  trau- 
greaalv;  actione  detransgredare,  detre- 
oere ;  io  retorica  transgressione,  traosi* 
tione;  in  gramoL  trttnsgressione,  hyper- 
batn ;  inmorale,  transgressione,  calcare 
a  legei,  Tiolatione,  infractione. 

*  TBANSaRESSIVTJ.-d,  adj.,  traii- 
greaalTBB ;  in  gramm.  verbe  tranagres- 
sive,  traaaţretslra  Terba,  cari  trecn  is 
forma  passiva  ,  ca  andeo ,  ausna  aaat 
gaudeo)  gsTlsna  suin. 

*  TRANSGBE9S0RI0,-s^a,  adj.s., 
tmugrea^or;  care  transgrede,  care  oalea 
legea. 

*TKANSGHESSU,-o.  adj.part.,  trans- 
rreeana;  1.  care  a  trecutu;  2.8ubst.  m., 
transgressulu,  transgrensnHi-aa,  aetulu 
de  trecere. 

*  TRaNSIGBBE,  V.,  translgere;  Tedi 
transegere. 

*  TBAN8ILIRU,  T.,  transUIre,  (d'in 
trauB  si  aaltre);  a  sari  d'incoUo,  a  trece 
aarinda  preate  ceva  :  tn  desertu  se  în- 
cercă a  trunaili  mtirulu. 

TRANSILVANII  =  franftww.-a, 
adj.  s.,  transalIrauDa;  care  e  sau  locuesce 
d'inoollo  de  aelba=padure;  in  spede, 
locuitoriu  ftllu  Daciei  centrale;— de  acf 


>y  Google 


TltĂ. 

flubBt.  f.,  Tronsihania  =  TfosUvania , 
Daei'a  oontnle. 

*  TBANSIBE ,  (pentru  forma  com- 
para esfire,  pmre),y.,  tr&nslre;  atreco 
d'ineollo,  atreeela,  si  in  genere,  a  trece. 

*  TRANSITABE,  v.,  tranalUre ;  in- 
teneivu  d'in  transire,  a  trece  rapide. 

*  TKANSITIONE,  s.  f. ,  tramltlo; 
actione  de  ^rati^fi,  trecere ;  transitionea 
d'in  ac«stu  mundu  in  oUuîu  mai  lonu; 
transitioue  de  la  unu  obieetu  la  altultt; 
a  face  una  transitione  rapida. 

*  TRAN8ITIVU,-fl,  adj.,  trinsitlTaB, 
.care  pote  trece;  in  gramm.tw&e  iran- 

sitiw,  Terba  traoBltlra*  verbe  a  carom- 
iBcrare  trece  aaupr'a  obiectului,  ei  cari 
enaofli  potii  tr«ce  in  forma  paseira. 

*TEANSITORIU,-«na,adj.B.,  tri»- 
•Itov  I  translUrliB ;  care  trece,  trecu- 
toriii. 

*TRANSITU,-a,  adj.  part,  trAnsitve; 
trecntn;— sabst.  m.,  transiiulu.  transl- 
ti<,-ns ,  trecere  ;  tranaiMH  unai  rit* ; 
tranaitulu  prin  una  terra;  transiitdu 
in  alta  figura;  transitvlu  omului  la  im- 
mortoMate. 

*TBANSLATICIU=(raIo«ctw,-a,aaj., 
traD8UtlolnB=triilitictnB,  (d'in  trans- 
latna  de  la  transferre);  1.  in  sensulu 
translatu,  metaforicn;  2.traditionale,  or- 
âtnarin. 

*TRANSLATIONE=(faîfl(io«r,  s.  f., 
triMlatlo^raUtlo ;  actione  de  1ran8~ 
ferire ,  in  i.  a.  verbulni ;  in  gramm. 
trawHaUonr,  metafora. 

•TRANSLATIVU=:/rnI(i/t"CTi,-a,  adj., 
tranBUtlmi  =  tralatlroB ;  relatim  la 
translationf- ,  in  specie,  declinatoria  : 
causa  translativa,  cestione  de  incompe- 
tenlja. 

*  TBANSIiATOBHl  =  traiatoriu,- 
târia,  adj.s.,  tranBlHtor;  (^re transfere, 
ei  în  specie,  care  tradnce,  traductoriu. 

*  TRANSLATU  =  tralatu.-a,  adj., 
traaBlatii8=traUtDs,  (d'in  tranaferre); 
trecuta  în  alta  parte,  trecntn  în  alto 
sensn;  tradnssn  in  alta  limba. 

*  TBANSLUCERE  =  strălucire,  v., 
traii>liicflre^tralnc«re;alurf  prin  ceva, 
a  fi  tranaparente  :  transluee  imaginea 
in  apedu ;  transluee  lumin'a  prin  fri- 
ataUe. 


TRA. 


14â& 


*  TEANSLUCIDC  =  strOucidu-a, 
adj.,  traiiilQoiduB  =  tralDoIda8;  trans- 
parente :  cristallu  tr(ii«cidu. 

»  TRANSUARINC,-a,  adj.,  traiBua- 
rlBug;  care  se  afla  d'inooUo  de  mare  : 
lticrtiritrang>narine,merei  transmarine, 
calltUoriatransmarina,  legoHoni  trans- 
marine. 

*TRANSMBABILE=ifa«ea&»fc.  adj., 
truitMeablIla  {  care  ee  p6te  trece :  spaţiu 
trtmsitieiAiie. 

*  TBANSMBAKE  =  trmneare,  v. , 
trauBneare  ^  tranşare ;  a  trece  d'in- 
eollo, a  trece  preete,  s  trece  prio. 

*  TR  AN8MEATORIU=*ram«a(on'«,- 
târia,  adj. s.,  tranBueatorias ;  care  trece. 

•TR  ANSM  [QR  ABE,7.,tr<iiiaml  ţrar«; 
a  migra  in  alta  locu,  in  alta  oasa,  sau 
în  alta  târra  :  amu  transmigratu  de  la 
8(Uu  in  cetate ;  vomu  remane  aici  8i  nu 
vomu  tranwiigră  in  alta  târra. 

*  TRANSMÎGRATIONE ,  trans»!. 
gratia;  actione  de ^ransmt^are.-  trans' 
migra^onea  JudanHaru  tPin  Poîoiti'a 
in  Daei'a. 

*  TBANSMISRAT0RID,-(5na,  adj. 
s.,  transmlgrang;  care  tranamîgra. 

♦TRASMIGRATU,-o,  adj.  part, 
traDsialţratiiB ;  care  a  eseitu  d'in  loculu 
sen  si  a  trecuţii  în  alta  t^rra. 

*  TBANSMIS8IBlLE=(rrtmifiMMfc, 
adj.,  (fr.  traD8inlsstM«);  care  se  pMe 
transmitte  :  drepta  transmissibile,  pri- 
vilegie  tranamissibili. 

*  TRANSMISSIONE=fe-amiff9ioti«, 
B.  f.,  tranBmlBKlo;  actioue  de  transmil- 
tere;  trartsmissioneaunuidrcptii;  dreiAu 
de  transmissione;  tranamissionea  virtu- 
tiSxiru  parentesci  la  filii;  transmissionea 
vitidoru  e  mai  ordinaria  de  câtu  trana- 
mksionea  viitutiloru;  transmissionea 
caldurei  si  a  clectridtatei. 

•TEANSMISSU=:*rflmfs»«,-a.  adj. 
part-,  traiiBiiilssaB^=tramlsBnB;  trecuta 
d'încollo,  trecutula  altulu,  commnnicatn 
prin  transmissione:  vedi  ei  tramissu. 

«TRANSmTTERE=:<fam(<tef  e,  tra- 
misi  si  tramisei ,  tramissu,  v. ,  tranB- 
mUtere ;  a  mi'f /e:=trece  unu  Inern  d'in 
unu  loca  in  altulu ,  de  Ia  una  persAia 
la  alt'a,  a  tiade,  a  communică  altui-a  : 
Asi'a  franumise  vitide  eu  averile  ttUe 


=y  Google 


146S 


TRA. 


Ia  Bom^a;  morbii  ereditari  a»  trantmiitu 
prin  naacere;  aetionea  Utminnasirans- 
mitte  prin  vUru ;  donatorivAu  tranamitk 
donaUxrinAm  proprietatea  InerufUom 
donate;  redi  si  tramiUtre. 

*  T&Alf  SM0NTANn=iraM0Mtami.- 
0,  adj.,  traiitBi«nUnBB ;  care  e  saa  locue- 
ce  d'inooUo  de  monti,  nltramoutaaa. 

•  TBANSMOTIONE,  b.  f.,  (»»■•- 
ti»,  (d'iatruinttTere);  declinationea  a- 
neî  onlpe  si  strapunerea  ei  aaupr'a  cir- 
cunetantielom. 

«TBANSMOTOBIU.-f^na,  adj.  s.,- 
care  fran«iioi)8=Btraaiuta=:8trapune. 

•  TBANSHOTUro,  adj.  part.,  trut- 
■•tai,  (d'in  trauMCTere);  stramatata, 
Btrapnso,  arnmeatn  asnpr'a  altiu>a. 

«  TBANSMOyEBE=:^iiiDmre,  t., 
traaiMOTAre;  a  atraiDut&,  a  strapnne. 

TBANSMDTABILE  =  stremOabOe, 
adj.,  (traBiMitablUi);  care  se  p<ite^aN«- 
wmtă^itranmtâ,  care  pote  trece  ia  alta 
loca,  sub  alta  forma;  care  se  p6te  scambi. 

•  TBAKSMUTABK=«<rafmrfare,T., 
trananitare ;  a  mută  d'iscollo,  a  per- 
mtUd,  a  scambi  locnla  :  a  strămută  ter- 
mJHM  «mi  terre;  eUu  strămută  to^i  parii 
Sin  gradina;  ea  se  ah-amută  d'in  ad- 
ata  vi&ia  terreatre. 

TBANSMUTATIONE=»framu(ai»- 
ne,  B.  f^  transniUtl»;  actione  de  trans- 
mutare =  stramtitare  :  stramutationea 
Uttereloru;  stramutationea  averei. 

TBANSMUTATOBIU  =  strămutată- 
riu,-a,  adj.  B.,  truiBnnteiii ;  care  stră- 
muta in  t  s.  verbului. 

TBANSMUTaTU=  siramutatu.-a, 
adj.part.,  transBitatns;  mutatui'iacoilo, 
mutatu  in  altu  locu,  pentmtatu  :  arbori 
strămutaţi,  lucruri  stramutats. 

*  TEANSNAVIGABE,  t.,  trinsnâ- 
rlgare;  a  naviga  d'iucoUo,  a  trece  cu 
noffea  preste  unu  riu  &aa  preste  nba 
mare  :  amu  transnavigatu  iu  Orecita, 

*  TBAN8NAVIQATI0NE,  s.  f.,  ac- 
tione  de  transnavigare :  transnavigor 
tionea  nâsh-a  nu  fu  turburata  de  fortuna. 

•  TEANSNAVIGATOSlU,-ior«i, 
adj.  B„'tmi8iaTlKftn8 ;  care  transnaviga, 
care  fa'eee  ca  navea  preste  una  apa. 

*  TRANSNAVIGATU,^,  adj.  part, 
traMBMaTlrataa;  trecutu  cu  navea. 


TBA. 
«  IRANSNOHINABE ,  t.,  trauM- 

tnlnirp;  a  acambă  nomele,  MiwmmnAtn 
ali\x  nome :  Ssptembre  fu  tronsnomi- 
naiu  Germania*,  si  Oetobre  Domiiiaisu. 
*  TBANSNOMINATIONB,  8.f,tr*M- 
■•«iRatl»;  actione  de  tranMomiinare;  in 
gramm.  metonymfa. 

«  TBANSNOMINATD,-a,  adj.  part., 
traniionlutaa;  nominal  CU  alta  Mone. 

*  TBANSNCUEBABE,  r.,  tnntin- 
merâre;  a  numerâ  Una  Buoima  de  ar- 
ţfentu  ai  a  aa  d&  altni-a. 

*  TBANSNDMEBATIONE ,  B.  U 
(truaBHBetatlo);  actione  de  iransmt- 
fNerare. 

*  TBAN3NUUEBAT0,-a,  adj.  part, 
tranaHiaerataa;  numeratu  ai  data  in 
m&nele  altni-a. 

«  TBAN8PADAND,-a,adj^tru8M- 
duni}  care  e  sau  locaeace  d'incoUo  de 
Paăiu  :  jQoti'a  transpadana;  sabat  m., 
umi  transpadanu,  pi.  trampadanii. 

*  TBANSPABENTE,  adj.  part  prea., 
(it  trMfBrent»*  fr.  transpareit);  care 
transpare,  prin  care  ae  pota  vedâ  obiec- 
tele, diaphanu  :  ap'a  e  troMapareute ; 
unu  velu  fiwu  si  transpareide;  Bubat 
m. ,  unu  transparente,  papim  pre  care 
au  traaae  linie  negre ,  si  care  ae  pane 
sub  cart'a  de  scrissu  pentru  ca  acrip- 
toriulu  ae  ptJta  tin^  lini'a  dr^pta  in 
scriere. 

*  TBAN8PABENTIA,  8.  f.,  (it.  tra- 
sparenxa,  fr.  transparenee);  calitate  ai 
stare  de  transparente :  transparentfa 
apei ,  transparenţi' a  mtrtdui  si  ■  a  eri- 
daUului ;  transparertti'a  si  netedittdea 
sunt  a^Uatile  naturali  si  essentic^  oUe 
adamanteiui. 

TBANSPABEBE,  transpărui,  trans- 
parutu,  r.,  (it.  trasparere,  fr.  transpa- 
nitre);  a  pare  prin  unu  yelu  :  figur'a 
ei  cea  formâsa  transpare  prin  veltdu 
ceUu  suptire. 

*  TEANSPECBBB  =  ft-aspccerc  (se 
conjuga  ca  v.  speeere),  v.,  traBspicen 
ai  trasploere ;  a  reda  prin  :  prin  orga- 
radu  ocUdui  mentea  tranapeae  obiedele 
esteme. 

*  TBANSF£CTIONE=fi-aqM(;<toH«, 
s.  f-,  actione  de  transpeeere,  vederea 
prin  ceva. 


=y  Google 


*  TItANSPECTU=:*fasiwc(M,-a,  adj. 
pariţ  transpeetnaj  Tedntn  prin  :  snbst. 
DL,  transpedulu ,  tr«nBpMtns,-Bs ;  ac- 
tulu  de  transpeeere. 

*  TEANSPIBABILE,  aii..  O*,  tra- 
splrablle,  fr.  transplrable);  care  pdte 
transpiră,  p6te  essi  prin  ti-anapw'atione. 

*  TBANSPIKAEB,  v.,  (it.  traspirâre, 
fir.  truupirer);  a  essf  d'iD  corpn  prin  pori 
io  una  moda  imperceptibile,  a  assndÂ  : 
umorile  transpira  prin  peUe;  se  dice  ei 
despre corpa:  acestuomutrantpiratare; 
ooeUu  animais  transpira  pueinu;  fig. 
transpira  hhh  setretu;  a  transpirotuin 
pHblicu  eo  miniştrii  voru  se  si  dea  de- 
missionea, 

*  TBANSPIBATIONE,  s.f.,  (it.  tra- 
•^irtiUM,  fr.  transplratlen);  aotione 
de  transpirare,  ia  t  a.  verbului :  tran- 
tpirationea  unwi  corpu,  transpiraiione 
sensibile,  transpiratione  insensibile;  e 
perieidosu  de  a  oppri,  de  a  suspende 
transpitaUonea;  transpirationea  unui 
seeretu. 

*  TBANSPmÂ.T0BIU,-fc5rta,  adj.  b-, 
care  transpira  :  corpu  tranepâ-atoriu, 

*  TBANSPiaATU,-«.  adj.  part,  ţit. 
traipiraU);  eseito  prin  transpirare: 
minore  transpU'ota;  Gg.  seeretu  tran- 
spiratu. 

*  TRANSPLANTARE  =  trasplm- 
tare^istraplantare,  v.,  transplantaret  a 
stramntÂ  una  planta  in  altn  locu  :  a 
transplanta  arbori,  flori,  legumine;  fig. 
a  transplanta  artile  si  seientile  in  una 
tirra ;  a  se  tramplantd  ensusi  in  alta 
t^a  sau  cetate. 

rrEANSPLANTATIONE=iraspIan- 
tatiorte=:=8traplantatione,  s.  f.,  (fr.traaf 
plantatlon) ;  actione  de  trans^ntare  : 
transplantationea  arboriloru. 

*  TRANSPLANTATD  =  tratplan- 
tatu=straplantatu,  adj  .part.,  trauspUn- 
tataat  plantatu  in  altu  locu :  arbori  ^<m* 
ptanfoM ;  fig.  coEoni  romani  trasplan- 
iati  in  iJaci'a. 

TRANSP0NEEE=rfrosp(mere=8ir(i- 
prmere^=^  strapunere,  (se  conjuga  ca  v. 
pcnere  =:  punere),  v.,  transponere ;  a 
pune  d'incoUo,  a  pune  in  altu  locu,  a 
strămută,  a  straporti,  a  straplantâ  :  a 
transpune  sardnde;  elU*  transpuse  iote 


TRi. 

documentele  îa  arehwuf  in  unele  vorbe 
se  transpunu  litierele. 

*  TRANSPORTABILE,  adj.,  (franc. 
transporUble);  cait^eţ6ietMmefertă: 
morbu  transjH)rtabile. 

*  TRANSPORTARE  =  trasportare, 
T.,  traiBportara;  a  duce  d'iu  ana  locu  ia 
altu  loca  ;  a  transportă  merei,  sareine, 
mSitari;  dupo  ce  luă  cetatea  cu  assaUu, 
transporta  pre  lomitori  in  alte  terţi; 
Constantinu  transportă  somiMiIti  Utt- 
periului  romanu  la  Gonstantinopoli;  fig. 
a  se  transportă  in  regionUe  eeresâ;  a 
se  transportă  de  buecuâria;  eUu  »e  tran- 
sportă de  menia. 

*  TRANSP0BTATIONE=:(:ra«por- 
tatione,  a.  t,  tran8p»rtatlo ;  actione  de 
transportare :  transportationea  merd- 
loru;  transportationea  unui  poporu  in 
aUatirra;  transportationea  crinunolt- 
loru  in  insula. 

*  TRANSPORTATORII!  =  frMjwr^ 
tatoriu,-t6ria,a^.  s.,  traiiBportaiiB;care 
transporta :  transportatorii  merciloru. 

*  TRANSPORT  ATU  =  trasportata, 
-a,  adj.  part.,  traosportatva;  in  t.  a.  Vttt- 
'bu\m:lucrutransportatu,per8onatran$- 
portata;  &g.tran»portatu  de  plăcere,  de 
buocwia. 

*  TBANSPOBTU,  b.  m.,  (it.  traa- 
jf*TUt  fr.  transport);  actulu  de  trans- 
portare  :  transportulu  mereiloru;  nave 
de  transportu;  facilitatea  transportulm; 
fig.  transportulu  paesioniloru. 

♦TRANSPOSITIONE,  a.  f.,  (it.  ţrans- 
peslalone,  fr.  transpoiltlon);  actionesi 
resultata  allu  actionei!  de  trampanere  : 
transpositionea  vorheloru  in  construc- 
Uone;  transpositionea  terminUoru  unei 
ecatione  cUgebrice. 

*  TRANSPOSmVU.-a,  adj-,  traas- 
poBltlTna;  relativu  la  transpositione , 
care  admitte  transpositione  :  Umhde 
transpositive  admittu  transpunerea  vot-- 
beloru  in  constructione;  subat.  f.,  irtms- 
poaiiiva,  transpoaltlra,  metalepse,  âg. 
de  retorica. 

*  TRANSPO8IT0RIU,-(6ria,  adj.  a., 
(fr.  tranaptaltenr);  care  transpune  : 
instrumerUutransposUoriitt,\a^Tavi!aain 
de  musica  care  faco  transpositionSe  de 
unu  ton»  in  altuia. 


=y  Google 


148S ^A; 

•  TEANSPOSTD  =  transposu  = 
Uwtspusuro,  adj.  part-,  (d'in  transpo- 
ner4),  tnoipABUni. 

TRANSPtmaERE=  traspungere^ 
străpungere,  (se conjuga  cav.pungere), 
traaspnHgere;  a  punge  pSno  de  cea  alta 
parte  :  a  traspunge  eu  aeidu,  cu  gla- 
diulu,  ca  lancea. 

TB  ANSPDNSD=:  trasptmau  =  stra- 
punsu.-a,  adj.  part.,  (trauspnnetus); 
punsu  p6ao  de  cea  alta  parte  :  mâne 
stn^funss  cuotnte  de  ferrv;  peciu  stra^ 
punsu  at  ^dudu. 

TRANSPDSU=(fo«f»wsM=5*fapi4«, 
-a,  adj.  part.,  trinspogltas. 

*TRANSTIBEEINU,-a,  adj.,  tcani- 
(ibeilnDB,  care  e  san  locueBce  d'mcollo 
de  libere;  aubat.  m.,  unu  tranatiberinM, 
tran^dterinii. 

*  TBANSTILLU,  pl.-6,  traihtUUn, 
deminat.  d'in  transtru. 

*TBANSTBU,pl.-e,  transtrnm;  trabe 
transversale  in  una  constructione ;  in 
specie,  trabe  pre  care  siedu  remigti  la 
uarigatione. 

•  TKANBUBSTANTU ,  8,  f.,  sub- 
stantia  trecuta  in  alta  substantia. 

*  TBANSUBSTAKTIABE,  t-,  (it. 
traninbitaniiare,  fr.  ttsnBgnbBtantler); 
a  transforma  una  substantia  in  alt'a, 
in  specie  in  eccleeia  :  a  trans\A8tantiâ 
pânea  si  vinula  in  corptdu  si  sângele 
lui  Jesu  Christu. 

•  TEANSUBSTANTIATiONE,  s.  f., 
(it.  trftQsobBtBusIasIone  ,  fr.  transsub- 
Ntantlatlon);  transţormationea  unei  svih 
stantie  in  alta  si^stantia ;  in  specie : 
transubitantiationea  pânei  si  a  vinului 
in  corpidu  si  sângele  lui  Jesu  Christu; 
transubstantiationea  a  causatu  mari  dis- 
pute intre  thedogii  creştini. 

•TRANSUBSTANTIATORlU,-«OT-ia, 
adj.  s.,  (fr.  traiiBSubstantUteDr);  nome 
ce  reformaţii  au  datu  c&tholiciloru  cari 
credu  in  transubstantiatione. 

*  TBAN8DBSTANTIATU,-a,  adj. 
part.,  (it.  transnbBtaiulato ,  fr.  trans- 
Bibstantlt);  transform  atu  in  alta  sub- 
stantia :  paTK  transubstantiaia,  vinu 
traiisvbstantiaiu. 

TRANSUDAEE,  v.,  (it.  tras  udare, 
fi.traiMsuder);  ASudâ  saa  assudâ  tare: 


TBA. 

ap'a  Iransuda  prin  unele  corpuri  prin 
cari  nu  pote  penetra  aerulu. 

TKANSUDATIONE,  e.  f.,  (fr.  transw- 
datlon);  actione  de  transudare :  trans- 
sudaiionea  apei  si  a  vittulm  prin  pmi 
unoru  vase. 

TBANSODATU.-a,  adj.  part.,  (it. 
triBndat»,  fr.  traBBsud^);  assadatn  tare. 

*  TRANSULTARB,  v.,  trasBiiUare, 
(d'in  trans  si  saltara);  a  sari  do  pre  UDu 
callu  pre  altuia. 

*TRAK3UM£RE,  tramump$i  si  Um- 
Mmp^ej,  transumptu,  v.,  trauiaiere  si 
traNBBumerft;  aloăsau  improini]t&  de  la 
altuia. 

*  TRANSUMPTIONE,  s.  f.,  Utn- 
liMptlo ;  actione  de  traMimer»;  inSpe- 
cie,  metalepse,  fig.  de  retorica. 

*TEANStJMPTIVU,-a,  adj.,  trin- 
BBmptiTus;  prin  care  se  transume,  in  spe- 
cie, BUbst.  î.,traTisumptiva,  trasnmptlTa, 
metalepse,  fîg.  de  retorica,  synonyms 
cu  translativa  si  transposUiva :  ([teti- 
X>]<]ii;),  qaani  bou,  rarle  irauBUtIraai 
traniauMptlTan ,  troaspcBltlrani  n- 
eanoB.  Quinl. 

*  TRANSUMPTOKIDrWrta,  adj.  s., 
care  transume,  caca  lîea  sau  impromuta 
de  la  altulu. 

*  TBANSUMFU.-a,  adj.  pari,  traa- 
Bnnptns;  luatu  sau  impromutatu  de  Ia 
altulu,  transportata  in  altulu :  âoatmente 
traasumpte  in  alte  documetite. 

*  TBANSVADABE,  7.,  tranaradar^ 
a  trece  vadulu  :  a  transvadă  unu  riu, 
unu  torrente. 

•TEANSVADATU,-o,  adj.  part., 
transradatag ;  trecuta  prin  radu. 

*  TRANS  VARICARE,  v.,  transM- 
rleare :  a  merge  cu  petiorele  crăcite. 

*  TRANSVASARE,  v.,  (fr.  transTa- 
Ber,  it.  trdBTasare  si  travasare);  a  verşi 
una  liciire  d'in  unu  vasu  in  altulu  :  a 
tronsvasâ  vinidu;  sângele  in  cireulatiO' 
nea  sea  in  corpulu  animale,  se  trans- 
vasa  continuu. 

*  TRANSVASATIONE,  8.f.,  actione 
de  transvasare  :  transvasationea  vintt- 
lui  se  face  prima-vir*a. 

*  TEANSVASATORin,-<orH»,  adj.  s., 
(it.  trafaBatore)j  care  transvasa:  trans- 
vasatorii  vimUui. 


=y  Google 


TRA.  

•  TR\NSVAS4TD,-a,  adj.  part.,  (it. 
travaaaW,  ir.  traBgT«s6);  d'in  unu  vam 
versata  in  altola  :  vinu  tramvasaiu. 

•TEANSVECTABE,  v.,  trMSTeo- 
UrajintenBÎrn d'in /ranwe^ere;  atiana- 
portă  ea  c&rrniu  saa  ca  navea,  sau 
callaie. 

•  TfiAKSVECnONE=:  traveetione, 
8.,f.,tr«nsTeetIttşit»T«cUoţ  acţiona  de 
trfinavegere,  treceie,  tranaportu;— tre- 
cere de  callari  pre  d'înaîntea  ceasoriului. 

•  TBAJJSVEGTOEIU.-irfrw,  adj.  8. , 
care  U-ansvege,  transporta. 

•  TEAN8VECTU=(rat«rftt,-fl,  a^j. 
pKrti,  tniiBTeotţis ;  transportata;  tre- 
cuta; trecuta  callare;  —  dusau  ia  tri- 
aofa. 

•  TBANSVEGEEE  =  traeegere,  (se 
conjuga  ca  v.  vcgere),  T.,  traniTekerfl  si 
trarelure;  a  transportă  d'incoUo,  a  treca 
in  carru  saa  prenaye;  a  duce  iatriunfu  : 
Cesaretransvesaeannat'ainBritanni'a; 
dispuae  a  ae  transvegc  arm^  si  spolislc 
m  eorra;  in  prinCa  dl  se  transvessera 
atatuele  si  tabeUde,  in  secwtâ^a  armele 
ai  thesaurde. 

•  TfiANSVESSir=iram8ii,-« ,  adj. 
part.,  transTeetiiB  Bitr«TeotHs;  trans- 
portata, trecutu. 

ŢRANSVENDEBBrr/rawendere.  (ae 
conjuga  ca  t.,  venâet-e),?.,  truiBrendern; 
a  vende  mai  departe. 

TKANSVENIItE=:fratJe«î>e.  (se  con- 
juga ca  T.  venire),  t-,  a  veni  d'inc(3ce,  a 
veni  d'in  unu  locu  strainu  la  noi  aici, 

•  TKANSVEKSALE,  ^.,  (fr.  traaB- 
versal),  pasa  crucisiu  preatnB  aJtele. 

*i:BAKSVEBSABE,v.,tran<ivergarB; 
a  trage,  cmcisia  preste  ceva  ;  a  merge , 
a  trece  preste  ceva  sau  pria  ceva ;  vedi 
BÎ  traversare. 

•  TBANSVERSARIU,-a,adj.,  trana- 
verMrlaa ;  pusu  cruciaia  preste  altele  : 
laţi  transversari;  trabi  tranawrsaric ; 
Unic  transversarie. 

•  TRANSVEESU,-a,  adj.,  transTer- 
siB,  (d'in  traoBTertere);  abbatutu  de  la 
caliea  directa,  ia  drâpt'a  sau  in  staug'a, 
oblica,  crucisiu  :  una  linia  transversa 
trasaa  preste  dâue  Unin  paridleh- ;  yedi 
si  traverau.    . 

•  TBANSVERTEEE=(raw»ierc,(3e 

TOH.  II 


TBA. 


1489 


coDjnga  cav. ver^e),  truisTerterei  a 
intârce  in  alta  parte;  a  transformi;  a 
abbate  de  Ia  callea  directa. 

*  TRANSVOLAEE  =  trasvolare.v., 
tranBvtlars)  asborăd'iacollo;  aseduce 
in  sboru;  a  trece  rapide  de  la  unu  puactu 
la  altulu. 

*  TRANSVOLYEEE  =  trasvolvere, 
(se  QOajuga  ca  v.  volvere),  v.,  traMBVftl- 
Tflre ;  a  desvolbe,  a  desvallaf,  a  roto* 
colU. 

*  TRANSVOEASE,  v.,  tranavtrare; 
a  iaglittf ;  a  devoră,  a  manei:  a  trans- 
vorâ  averea  mulierii. 

*  TRANSVORATIONE,  s.  t,  trans- 
Tori 
de  A 

*  4j.  part. , 
trau  }ratu._ 

*  m,  trape* 
tgg,  e. 

*  X,  proba- 
bile masa;  in 
apec:  ia  mona- 
sterîe. 

*  TRAPEZ AEIA,  s.f.,  (d'in  rpijtsCa); 
refectoriulu  mouacbiloru  îamouasteiia. 

TRAPEZAEIU,  s.  m.,  (d'in  tpdtJcşCa);, 
proprie,  mesariu ;  inse  in  specie,  moaa- 
cbu  care  in  monasterie  provede  de  tra- 
peea. 

*  TRAPEZIPOLIU,-a.  a^.,  (fr.  tra-, 
piiiMii);  alle  cărui  folie  au  form'a  a- 
nui  trapesu. 

*  TRAPEZIFORME  sau  trapeeifor- 
mwrat  adj.,  (fr.  trapCxl forme};  care  are 
figur'a  unui  trapeza. 

*  TIUPEZITU,  s.m.,  trapeiita,  (tpa< 
neCinjc);  proprie,  mesariu,  mensarUB ; 
inse  in  specie,  bancariu  ,  iinantiariu  , 
acambatoriu  de  banai. 

*  TRAPEZ10,  pl.-e,  trapeslnm,  (tpa- 
jtăCiov);  figura  eu  patru  ângluri  si  nu  la- 
teri  inecali,  d'iatre  cari  doue  su  paral- 
lele. 

*  TRAPEZOEDRU,  s.  m.,  (fr.  tra- 
piîzoedre,  d'in  Tpâ;c:Cn,  Hi  S3pK=ba3e); 
solidu  allo  cărui  facîesimttrapezoidali; 
aolidu  compusa  d'in  d6ue-deci  si  patru, 
facie  patrulatere  aymmetrJce. 

*  TRAPEZOIDALE,  adj.,  (fr.  tr«p«- 
itldal);  care  s6mina  cu  unu  IrapeMOide. 

94 


DigitizedbyVjOOQlC 


14M 


TRA 


•  TRAPEZOIDE,  s.  m. ,  (li.  trape- 
■•I4«(  d'ia  TpdiitsCBc,  si  ^8oc  ^  forma); 
patrulateru  planu,  alle  cărui  lateri  Bunt 
tâte  oblice  intre  elle. 

•  TRAPEZOIDIFOBME,  adj.,  (fr.tra- 
pAKoldirorme) ;  care  are  form'a  nnui 
trapezoide,  eau  care  se  appropia  de  for- 
m'a rbomboidale. 

*  TRAPEZOPHORD,  s.  m.,  trapei»- 
ph»mi,  (tpc(iEsC<»f^pov);  petiorn  de  tra- 
peaa, 

♦  TBAPEZU,  8.  m-,  trap«zliv>,  {cpa- 
siCiov):  figura  cu  patm  lateri  icecali , 
d'intre  cari  done  su  paraltele;  vedi  tra- 
pesriu. 

1  TRASABIBE,  (sâ  conjuga  cav.  sa- 
rire),  v.,  trtasllirei  (fr.  treflislllir);  a 
senti  una  mişcare  subita  înTolnntaria  : 
a  tratări  in  sommt,  in  vtm ;  eUu  trasări 
ăe  frica;  mtiUi  âmeni  candu  se  sparia, 
trasaru ;  unii  traaaru  si  de  buccuria. 

2  TRASASreE,  s.  verbale,  (fr.  tres- 
•lUlenent);  mişcare  subita  iuTolantaria. 

TRASARITU.-a,  adj.  part. ,  care  a 
sentitu  una  traaarire,  subst.  m.,  tra- 
Boritulu,  {tr.  tresiiallleneiit). 

TRASSC,-a,  adj.  part.  (d'in  tragere), 
traftni]  in  8.  verbului:  trassudcmâna, 
trassude  petiom;  trassuin  susu,  trassu 
in  diosu;  linia  trassa  pre  tabla,  pre 
carta;  nilca  trasau  pre  agru;  ellu  fu 
trasm  îa  judecata. 

TRASSORA,  s.  f.,  traotns.'Hs;  ac- 
tione  si  effectu  allu  actioneî  de  tragere; 
metaf.  1.  Unea,  llneamentDm,  carnete* 
rîu;  2.  Toctarat  TelilcoUm,  carru,  car- 
mtia;  in  specie  carmtia  elegante  :  a  se 
peramblâ  tn  trassura;  a  essi  la  visite 
eu  trassur'a;  trassura  eu  patru  armes- 
sari ;  trassura  domniaca ;  muUime  mare 
de  trassure  mergea  spre  metropoUa. 

'TRAUMA,  pl.-mo/e,  (cpau{ui);  pl^a, 
vnlou,  lei^ione  esteriore  a  corpului ;  — 
(ÎI.  tranmate),  specia  de  p^tra,  conno- 
scuta  in  mineralogia  sub  nomele  de 
rranwaeke,  vedi  mai  diosu  traumaiu. 

*  TRAUMATICU,-o,  adj.,  (Tpaojwtn- 
xfic);  relativu  la  irattma=plaga,  vulnn : 
morin  traumatici  su.u  vtilnerari ;  hemor- 
rhagia  traumatica. 

•  TRAUMATOLOGIA,  s.f.,  (fr.  tran- 
Butologle,  d'in  f(H(ut«A:=  plaga,  vnlnu. 


rnk. 

si  Xâ7o<;=discur3u);  trsctatu  scieatiticu 
despre  plage. 

•  TRAnMATOLOGICU,-a,  adj.,  (fr. 
trannataloKlqne).  relativa  la  trauma- 
tologia. 

*  TRAUMATOLOQD,  s.  m.,  care  se 
occupa  cu  traumaiologi'a ,  auctoriu  de 
traumatologia. 

*  TBAUMAT08U,-n,  adj-,  {fi.  traa- 
natenx);  care  coprende  in  sene  trau- 
matu. 

*  TRADMATU,  8.m.,  (fr.  trannatii); 
specia  de  patra  nomita  grauufoite  in  mi- 
neralogia. 

*  TBAVE,  8.  f. ,  trabs ,  (it.  trave); 
lemna  de  constnictione;  vedi  trahe. 

«TRAVERSĂRILE,  adj.,  (fr.  traver- 
Hable);  care  se  pate  traversă. 

«  TRAVERSARE,  v.,(it.traTerBar«, 
fr.  trarerger);  a  trece  crueisiu,  a  per- 
curre :  a  ti'aversă  una  t6rra;  atraversâ 
una  selha ;  a  traversă  unu  riu  cu  inno- 
tulu ;  Utmin'a  sârelui  traversa  atmos- 
pker'a  spre  a  adjunge  la  pamentu. 

•  TBAVERSATU,-a,  adj.  part,  (it. 
traverBato,  fr.  traversa);  percnrsu.' 

•  TRAVER8U,-o,  adj.,  (it.  tr«T«r»«» 
fr.  trarers);  pusn crueisiu;  subt.f.,  tra- 
versa, (it.  trarersai  fr.  traverse),  buc- 
cata  de  lemnu  pusa  cruciaiu  in  nna  con- 
structione  '.traversele  unei  mese,  tra- 
versele uneiusie;  traversele  eâUHoru  fer- 
rate  sunt  huccâti  de  lemn»  puseperpen- 
dieulsria  pre  ăireciionea  cailei,  si  pre 
eari  se  asiUdia  seinele  de  ferru. 

•  TRAVESTIRE,  v.,  (it.  trafestlre, 
fr.  trarestlr);  a  imbracc&  in  vestimeote 
străine :  a  travesti  unu  barbatu  in  ve- 
stimente  feminine;  eUu  se  travesti  inpe- 
curariu  ;  ea  se  trave^  in  servttoria;  — 
fig.  a  travesti  unu  aucioriu  sau  una  o- 
pcra,  a  traduce  liberu  spre  a  i  d&  unu 
tensa  ridiculu. 

*  TRAVB8TITU,-«,  adj.,  (it.  trare- 
atlto,  fr.  trarestl);  imbraccatu  in  vesti- 
mente  străine  :  omu  travestitu .  femina 
travestită:  aui^oriu  travesHiu,  opera  se- 
riosa  travestită  in  comica. 

•  TBAVIARE,  V.,  trariare,  (it.  tra- 
rlare);  proprie,  a  trece  callea;  in  specie, 
a  ae  abbate  de  la  callea  drâpta,  a  erra- 
tecf,  a  cad6  in  peceatn. 


>yGoog[c 


ntE. 

•  TBAVIATD,-«,  T.,  (it.  tMTiâU); 
abbatnta  delacalleadr^pta,  erratecitu, 
cadatn  in  peccatn,  peccatosu;  mai  ver- 
tosn,  f.,  una  traviata,  una  peooatosa. 

«  TRSBACE!,  adj.,  trebaz,  (ipi^cSi;); 
aetatn,  verentu,  callido,  practicn  in  in- 
trige. 

•  TBEBACITATE,  8.  f.,  calitate  ei 
Bt&re  de  trtAace  :  tn^aâtaiea  betro' 
rudui. 

•  TB£C£NABia,-a,  adj.,  treeena- 
rlnH )  de  trei  cente  :  vinia  fy'ecenaria , 
care  da  trei  cente  de  mesure  pre  nnu 
jngu  de  pamentu ;  Bubst.  unu  trecena- 
rtu ,  milituia  care  are  nnu  salarin  de 
irei  ceate  de  sertertii. 

•  TBECENI,-e,  adj.pl.,  tneent;  cari 
ennt  in  nnmeru  de  trei  cente. 

•  TBBCBNTENABro,-a,  adj. ,  tre- 
eeateiarlm;  care  are  trei  cente. 

•  TREGBNT&NI,-e,  adj.  pi.,  treoen- 
tmlj  Bynanfinii  eu^recmt,  informades- 
TOltata. 

•  TBEC£NTESIMD,-a,  a^J.  num. 
ordinale,  trecentesinas ;  care  nrmâdîa 
dnpo  29d. 

•  TBEC£NTI,-e,  adj.pl.,  treo«>tt{ 
trei  cente. 

TBGCEBE ,  trecvi ,  irecuiia,  v.,  tra- 
Jleere,  tr«iiglre  j  vedi  traieoere. 

TBECDTORIDrWrio,  adj.  b.,  triOl- 
elena,  trajector,  translens,  transltor; 
care  trece;  vedi  traieeuUyriu. 

TBBCUTn,-a,  adj.,  trajeotns,  trans- 
ItitB,  praeterItBflţ  vedi  f rateetrfu. 

TBKI,  adj.  num.  pi.,  %rn,  trln;  nn- 
naemln  de  2^-1=3 :  trei  âmeni,  trei  mu- 
lieri,  trei  copiUi,  trei  ealli,  trei  lei.  trei 
ăenari;  trei$predieee,  trei-dieci,  trei  cente, 
trei  miUi,  (reisprediece  miUi,  treidieciâe 
rnUli,  ^ei  cente  de  miUi. 

TRBI&RÂBE,  7.,  tritnrare;  a  bate 
san  calcă  epeciele  de  grânn  sau  de  alte 
cereali  spre  a  desface  granuntiele :  dupo 
seeeratu  se  ossuca  manunchii  d-,  grânu 
apoi  setreiera;  unii  treiera  cu  boii,  alţii  cu 
âtUU,  $i  tdtii  ca  machineie;  trcierămu 
âe  âbue  septemâne  si  inea  n'amu  ler- 
mnatucutreiratulu;  treieraţi pretempu 
o$eatu. 

TBEIERATIONE,  s.  f. ,  trItaraUo ; 
aetione  de  treierare :  treierationea  grâ- 


TKE. 


1«1 


mdm  si  a  secarei ;  amu  intta^iatu  forte 
cu  treierationea. 

TBEIEBATOBID,-/rfrio,  adj.  b.,  tri- 
tarans;  care  treiera  :  ântem  treieratori, 
boii  treieratori;  se  nu  legi  gur'a  boului 
treieratoriu. 

TBEIEBATU,-a,  adj.  part.,  trltnra- 
tni}  batutu  sau  ealcatn  asi&incătns'an 
allessu  granimtiele :  grânu  treieratu,  se- 
care treierata ;  enbst.  m.,  fy-eieratulu  ce- 
recUHoru. 

TBEIEBATUBA,  b.  f.,  tritora;  ef- 
fectu  alin  actionei  de  treierare. 

TBEIME,  s.f.,triiilta8,trlaa,(fptd(<:); 
numern  de  trei,  trinitate,  triade :  sârU'a 
treime. 

TBEIM:iT,-a.  adj.  nnm.orâ.,  terţina  j 
care  ono^dia  dnpo  2,  alin  treil^  :  trei- 
m'a  parte,  si  s.  f. ,  una  treima,  doue 
treime. 

•TBEHA,  pl.-ma^,(fr.  trtima,  gr. 
cpi}[u(=:gaara);  se  applica  la  semnnlu 
de  ddue  pnncte  ce  se  pune  pre  nna  vo- 
cale, ca  se  arrete  co  ea  nu  face  unu  dif- 
tongu  ou  vocalea  precedente,  precumn 
Ia  latini  poeta,  paSma,  pafisU,  la  fran- 
cesi  nair,  Safll;  in  limVa  rom&na  nu 
oocurre  necessitatea  appiicarei  acostai 
semDU. 

•TBEMADOTU,  8.  m.,  (fr.  trimB- 
dot«) ;  genn  de  vermi  intestinali  intre 
cari  se  numera  cei  ce  an  Bngnt6rie. 

•  TBEMATOBBANCHltl.-B,  adj., 
(fr.  tr^matrobranche);  alle  caroru  bran- 
chie  communica  in  afora  prin  gaure. 

*  TBEMATODE,  adj.,  (irp^jiiardeic,  si 
tpi](iac4Si]ţ,  fr.  trâniat»de);  care  e  per- 
tunan  cu  gauro ;  subst.  pL,  trematoiii , 
ordine  9an  familia  de  vermi  intestinali. 

*  TREMATODONTE,  a.  f.,  (fr.  tr«- 
matodan);  genu  de  mnscu. 

*TBEMATOIDE,  adj.,  (fr.  trtfma- 
toTde);  aynonyma  cu  trematode. 

•  TBEMATOPHOBU,-a ,  adj. ,  (fr. 
trâmatopbore);  care  ptîrta  gaure;  subst. 
pi.,  trematophorii,  ordine  de  insecte  d'in 
classea  cepbalopodiloru. 

«  TBEMEBnNDU,-a.adj.,trenebDii- 
dna;  care  tremnra  ;  mâna  tremebunda, 
membre  tremebunde. 

»  TREWEPACEBE,  (se  conjuga  ca  v. 
facere),  v.,  trenefaeere;  a  face  se  tre- 


>y  Google 


1482 TRE.  ___ 

nmre,  a  aparii,  a  infric& :  prtN  /kstoiw 
tremefeee  tota  adunarea. 

*  TBEM£FACTU,-a,  adj.  part,  tre- 
Bcrsetii;  facQtn  se  tremm^,  epariatu, 
infricatD. 

*  TBBUENDU.-a,  adj.,  treaend»  ; 
de  cară  tremura  omoln,  terribile,  infri- 
cosiatn  :  tremend'a  potestaie  a  Im  Dom- 
nedieu;  tretnendii  tt/rannu 

*  TRKMERE,  trenud.  tremttu,  r., 
tremere;  a  tremură;  vedi  tremwan. 

*  TllEMISSE,  8.  t.,  trealMli,  (â'in 
trei  si  as,  uils,  diipo  analogi'a  couposi- 
tnlui  sesl8Bi«^vBmw*e);  torti'a  part»  a 
solidulni  de  aani,  ralors  approsBinntiTa 
de  cinci  franci. 

*  TBEMOBE,  8.  l,  treMtr;  tremu- 
ratura,  cotremnru :  n(a  eoprenm  trem&- 
rea;  tUu  nu  p^  vorhi  de  tremâre. 

TBEMDLABB,  T.,  (it.  tnoaUre,  fr. 
tr«nibler);  vedi  tremurare,  ea  Ute  de- 
rivatele selle. 

•>  1  TBE&nJRABE,  v.,  (it.  treB*lire, 
fr.  trCBbler);  a  fi  agitatn,  miscatu,  Bflu- 
turatu  prin  dese  anocussioni :  foUde  ar' 
horiloru  tremura  de  câiu  mat  hucu  vetti%t; 
frigurile  Iu  făcu  se  tremure;  eaptdu,  md- 
nele,  petiorele  i  tremura,  totu  corpulu  i 
tremura;  eUu  tremura  de  frigu,  ea  tre- 
mura  de  spaima,  tremwa  de  frica;  tre- 
mura de  ia  păiore  pSno  la  eapu;  i  tre- 
mura limb'a,  i  (rcmura  budide,  t  tre- 
mwa dentii  ă'irt  gura;  cându  audi  ar 
eette  vorbe ,  eliu  incepu  a  tremtirâ ;  fie 
tremure  ty  rannii  inaimtea  judeeiidui  lui 
Domnedieu;  la  esplosionea  tonului  tre- 
mură tota  eas'a;  tremura  pameniuU  8ub 
p^iorele  nostre. 

2  TBEMUBABE,  s.  r.,  trsKcr)  in  s. 
verbului:  tremurarea frundielorulaauf- 
flarea  ventului;  tremurarea  omului  de 
fric'a  leviui. 

TBEMUBATIONB,  s.  f.,  tren«r;  ac- 
tione  de  tremurare. 

TB&MUBATOBrUr'ona,  adj.  8.,tre- 
■«Bi;  tremnUaj  care  tremura :  voce  tre- 
muratoria ;  mâne  tremuratârie ;  trema- 
raiorii  moţaţi  do  eonsdentia. 

TBEMUBATU,-a,  adj.,  (fr.  tremblâ); 
produs3u  prin  actionea  de  tremurare; 
snbst.  iremuratidu,  actulu  de  tremurare : 
trsmuratulu  manei  la  scriere;  tremura- 


*  TSB. ^ 

fulw  petiortHoru  impedeea  pre.  amu  de  a 
merge. 

TBEUUBATUBA,  s.  f.,  trman  «f- 
fectnlu  aotiOQH  de  tremturare :  tfenm- 
rotiră  eousata  prin  prend»m  ftigu- 
vHoru. 

TBEHUBU,  8.  m.,  (fr.  treableuat^ 
acţiona  si  effecta  idln  thetionei  :de  tre- 
murare :  ra|>pH«â  unu  treHutru  in  Mu 
eorpulu;  vedi  compositnlu  eotremutm. 

«  IUBPASABE,  T.,  (it.  trepAian, 
fr.  tr^pner) ;  a  operi  oa  tnepâmidm.  a 
ter«bri  otia  ossn  vino. 

*  TREPANATIONB,  8.  f.,  (fr.  tr«- 
panatlci);  opentitne  cbira^^  facata. 
CD  trepanulu,  terebratiooe  a  dqu  om 

TiVD. 

*  TBEPANATU,.a,  adj^  (it.  iv^for 
■aU,  fr.  tr«paD4);  opertUu  «u  trepâmtiu, 
terebratn. 

*  TBEPANU,  8.  m.,  (fSr.trt^wi,  îp6- 
Kttvov);  instmoMRta  de  chinugia,  iDiw- 
ma  de  terebra,  ca  care  ae  ganresaa  o»- 
sale  Tiae,  in  specie  aUe  ccaaiolal,  spre 
aacote  corpnrile  stiai««.(!ari  am  p6t*8e 
vâtteme  creerii,  sau  spre  a  ăi  eesire  li- 
bera gbigehii  san  puronidlvi  d'iH  iotmln 
craainlni. 

TBEPIDABE,  T.,  treplAltR;  1.  a  ae 
mişcă  in  desordîoe,  a  se  torbari,  a  al- 
lerg&  in  tdte  partite  fora  regula;  a  tre- 
miui  da  friea  :  tota  cetatea  trepida 
la  audâdu  eo  eine  inimieidu;  tr^mki 
âwienii  cattdu  su  ammemHti«ti  de  «mi 
periclu  nqarevedutu;  iiuetati  ds  a  tre- 
pida ni  ascidtaii  vorbele  melie;  2.  a  wn- 
bU  dapo  ceva,  a  se  adoperi  Bpre  a  ad- 
jonge  la  ceva. 

TBEPIDATIONE,  s.  f.,  treplMI«| 
acţiona  ai  effectu  alia  aotionei  de  tre- 
pidară, agitatione,  desordiae,  tnrbaian; 
tremnratione  mCHrboBa. 

TBEFIOATU,  a.  m.,  trepidaţi»;  ao- 
talu  de  trepidare :  trepidatutu  ottatiemi- 
lont  apariati  de  a^ropiarea  imimeulm. 

*  TBEPIDD,-a,  adj.,  trayMu;  cbm 
se  agita,  se  tnrbura,  ae  Btiaea  de  oara 
san  de  frica  :  viitia  trepida;  vene  tro' 
pide;  circunHantie  trepide,  critice,  pe- 
ricnl(SBe. 

TBliPTA,  s.  f.,  (de  ta  tr^xm.  d'in 
treetu,  conttaaau  d'ia  frawdtiXrniMf 


yGoog  Ic 


TRl 

loan  pacina  redicstu  pre  care  puni  pe- 
tionilu  ca  se  te  tnalti :  treptâe  casei, 
foar'a  SROompitnB  Sin  mai  timUe  trepte; 
tr^te  de  p6tra,  trepte  de  lemtm,  trepte 
late,  trepte  anguste,  trepte  inaUe,  ir^4e 
basae;  aeestdpre  trefOe,  aăescenăepre 
trepte;  eu  am  mimai  trei  trepte  (Ptnam- 
tea  Msiei  mdle;  e  greu  ate  aiU  pre  tr^ 
tele  altuirv;  d'in  tri^  in  fr^ta;  vedi 
graău. 

VRSPI'ATU,  adr.,  fnidatta;  din 
fy^i^  in  trSpta,  gradatu ;  a  marge  trep- 
tata, a  procede  treptatu;  a  se  inaltiâ 
treptat». 

•  TBS9SE,  B.f.,  trUBls,  (d'in  tm  si 
M,  *mU);  proptie  trei  im,  de  acf,  ra- 
tare apprope  milh,  nemica. 

•  TBIADB,  8.  f,  trUs,  (tpiAc);  na- 
mflni  â«  tMi;  tarioitate  :  trwdea  Sivina. 

•  TBIADIOD.-o;  adj.,  (fr.  trl««lqiie); 
relobivu-la'frjatfe.-  h^rniiitiH  triaăimm 
boamiea.- 

•  TRIANDBIA,  «.  f.,  (fr.  trUa^rle, 
TpBEc=trflî,  0i  <iyijp  g«ii.  <icvSpdţ  :=  bar- 

'blltD)t'  fllasse  dft  ^nte  in  system'a  lui 
LlDBeUf  Gwre  copnnde  p)aDtet«  alle  oa- 
rom  flert  ai  trei  stamiDe. 
■    •  TBIANDRIO0,-(i,  adj.,  (fr.  trian- 
4irlqM)ţ  relstiroia  triandria. 

«TRIANDBtTrO,  adj.,(fr.trlHidi«); 
planta- H  oarei  Brare  are  trei  stamine. 

*'iK\mQilX:=tri^gfa»,-*ri,Xt\Ka- 
gtttnn,  figura  ou  trei  ângluri,  ei  prin 
urmare  si  cu  trei  lateri :  triân^ti  rect- 
anglu ;  triâttgiti  i^na,  triânglu  aferieu; 
«'  desemna  unu  triânglu,  a  desiegă  imu 
triâMglu;  mmm'a  ănglurUoru  unui 
triiiH^  planu  e  eeale  cu  doue  ângluri 
drepte. 

«TaiANâULABE,  T.,  a  mesurit  cu 
Mânglulu,  a  &ce  «perationile  trigono- 
metriee  neeessarie  pentru  luarea  planu- 
lui unui  terreuu '.  a  trianguiâ  una  tirra 
cti  t6ta  eWoAitatea  geometrica ,  ne  amu 
propusu  se  triangt^ămu  t6ta  Daei'a. 

•  TBIANGDLABID,-».  adj.,  trlH- 
galavli  I  eare  ar«  trei  ângiuri  :  figura 
triemgmaHa;  musdu  triangulariu. 

-■  •  TRIANGDLATIONE,  s.  f.,  (fir. 
triaignlatlsn);  actione  de  tritmguiare, 
d«  feoere  tote  operatâontle  trigoBome- 
iim  DMassarie  penko  loarea  ^ana- 


TRI. 


1493 


lai  unui  terrenu;  reaultatulu  aceutei  ac 
tione;  combinationfla  acestoru  tri&nginri. 

•  TRIANGtrLATU,-a,adj.  part.,  me- 
suratu  CQ  triângîulu  .-  terra  triangu' 
lata,  terrenu  triangtdatu. 

*  TRIANQnLTT,-a,  adj.,  trlaigolus; 
triangulariu;  si  a.  tu.,  unu  trianguiu=z 
triânglu:^riănghiu. 

•  TBIABIU,  pi.  triarii,  trUrUs,  pi. 
triârll,  (d'in  treB  =  fret);  corpu  de  ve- 
terani  cari  formaa  a  trei'a  linia  de  bă- 
tălia in  armat'a  romana. 

*  TBIBACGA,  s.  f.,  tilbwsoa  muga- 
tltMi  cercellu  de  ureohia  formata  d'in 
trei  margelle. 

«  TBIBONE,  8.  m.,  tribon.  (ipl^v); 
palliu  rechiu,  palliu  rasu,  como  portau 


*  TBIBBACHU,  B.m.,  tiibanbuM  si 
trlbraflbrs,  (Tpt^po)^),  trlbrerii;  pe- 
tiom  metricn  ounpuso  d'in  trei  syllabe 


«TBIBU,  pI.-uH,  trlbKrBsţ  un'adin- 
trecelletrei^risioni  primitive  alle  popo- 
rului romanu;  msi  in  urma  un'a  d'iotre 
celle  35  diTisioni  in  cari  fu  impartitu 
poporulu  romanu  dupo  Seryiu  TuUîu ; 
in  fine,  veri-oe  divisione  de  popom  or- 
guiisata  :  poporulu  romanu  fu  impof- 
titu  de  Bomvlu  in  trei  triburi,  Serviu 
TuUiu  imparii  poporulu  in  patru  tri- 
buri wbane  ai  in  treidied  ai  unu  de  tri- 
buri rustice;  poporulu  ebreu  eră  impar- 
titu in  douespredieee  triburi;  ArăbU  n 
aatadi  traieeeu  impartiti  si  organisati 
in  tr^ari;  nomele  de  tribu  ae  applicăin 
urma  ai  la  aubdivisionea  familieloru  de 
animali. 

•  TBIBU ABlU.-o,  adj.,  tritouarloB; 
relativa  la  tribu  :  lueru  iribţiariu,  affa- 
eere  tribudna;  erime  tribwiria,  accuBa- 
tione  de  a  fi  volitu  a  oomperă  suffragiele 
triburilom. 

•  TBIBUEBK,  tr^i,  tribuiu,  Y.,  tvl- 
biere;  a  d&,  n  accorâ&,  a  impartl.  Ba- 
decin'a  compoeiteloru  :  attribuere,  eon- 
tribuere,  diatribuere,  retrihuere,  %\  a  de- 
rivatelom  lom. 

*TBIBULABE,  v.,  trlboUre;  proprie, 
a  treieri,  a  calcă  cu  sullulu  treieratoriu; 
fig.  a  toraientă,  a  afSige,  a  persecută. 

•  TBIBUXiATIONE,  8.  f.,  trlbuUti*} 


=y  Google 


1494 


TEI. 


actione  de  irilmlare;  in  ap«cie,  tormeatu, 
afflictione,  mortiâcatiODe. 

*  TRlBULATOKIU,-«"o,  adj.  s., 
trlbiUna;  c-are  tribula,  in  specie,  care 
afflige,  tormenta,  mortifica. 

*  TBIBULATn,-a,  adj.  pait.,  trlba- 
litDB;  proprie  treieratu,  calcatu  cu  snl- 
Inlu  treieratorin;  fig.  tormentatu,  mor- 
tificaţi]. 

*  TBIBDLE,  adj.  s.,  trlbiUs;  care  e 
d'in  acellu-asi  tribu,  sociu  de  tribu;  &g. 
pauperu,  miseru. 

«  TBlBDLOSn,-a.  adj-,  trlbnUfOB  j 
apinosu;  fig.  difficile. 

«  TBIBULU,  s.  m.,  1.  tribiliaj  una 
specia  de  sulla  munitu  cu  cunia  de  ferru, 
care  se  trăgea  de  vite  preete  spicele  de 
grftnu,  spre  a  le  treieri,  suUu  treiera- 
toriu;  2.  trlbnliiBf  (vpipoko^),  una  specia 
de  cunie  ea  trei  coltîuri  spinose  cari  se 
arruncau  in  callea  callilom  inimiciloru 
spre  a  calci  pre  elle  si  a  se  impedecă 
in  cnrsula  loru;  3.  una  planta  spinosa, 
patamida»  tribalii  terrestrla,  Linn.: 
spini  si  tribidi  voru  cresce  pre  pamen- 
ttdu  teu. 

•TKIBUNA,  8.  £,  (it.  trIbiM,  fr. 
tribune),  tribunal;  1.  locu  redicatu  de 
pre  care  vorbescu  oratorii  in  adan&ri  : 
ase  suila  tribuna  sau  pre  tribuna,  a 
vorbi  de  la  triburta  sau  de  pre  fri&una,- 
2.  locn  redicatu  in  adunări  destinata 
personeloru  distincte  :  tribuh'a  autori- 
tâtiîoru  puiiiee;  tribun^a  corpului  diplo- 
maticu;  tribun'a  domneloru,  tribun'a 
diaristUoru. 

*  TRIBUNALE,  s.  m.,  tribanal  { 
1.  locn  inaltu  in  foru,  in  e&mpQ,  sau  in 
una  salls,  unde  la  incepntu  stau  tribunii, 
dnpo  acea-a  ai  alti  magistraţi;  2.  in  spe- 
cie, locu  unde  siMe  judecatoriulu ;  de 
aci :  3.  judeciu,  judecătoria. 

*TBIBDNAEIU,  pl-e,  (forma  vul- 
garisata  d'in  tribunale),  tribunal;  jude- 
cin,  judecătoria  :  tribunariu  ăvile,  tri- 
hunariu  correctionale,  tribunariu  com- 
merâale;  eZZu  fu  ciiatu  inaitUea  tribu- 
nariului ,  se  judecă  la  tribunariu ,  fu 
eondemnatu  de  tribunariu;  am  appeUatu 
de  la  tribunariu  la  curtea  de  appeUu. 

•TRIBUNATU,  pl.-c  tribimataB ; 
1.  demnitate  de  tribunu;  2.  districtu 


T&i. 

preste  care  se  intende    jurisdictionea 
QDui  tribunu. 

*  TRlB\jmCl\J=tribunitiu,-a.  adj., 
triboBlcUvtlu;  relatiru  la<rt&utt«,de 
tribunu  :  potestaiea  tribunida,  dreptaiu 
si  of&ciula  tr^tunuiui;  eollegiulu  tribu- 
nieiu,  colleginlu  tribuniloru ;  eotnitide 
tribunide.  comitiele  in  oari  se  tJlegeau 
tribuniii  legile  tribunieie,  legile  cari  pro- 
reoiau  de  la  triituni;  candiăatu  tnbu- 
nidu,  candidatu  la  officinlu  de  tribunu; 
-- subst.,  uhu  tribunidu,  unu  fosto 
tribunu. 

»  TRIBUNU,  6.  m.,  tribunna;  capalu 
u  Dui  A't&u.  ia  specie,  1 .  fri&eMÎi  p2«&ei,  ap- 
peratorii  drepturiloru  poporului;  2.  bv 
iun»  mUitari,  comnuadantii  miUtari- 
loru  :  in  hmu  tempu  tribunii  militari- 
loru  fura  investiţi  cu  potestatea  eonsu- 
laria  la  Bom'a;  3.  tribunn  erarii,  fnnc- 
tiouari  sabordiaati  oestorinlui,  cari  di- 
stribueau  sUpendîulu  militariloni  in 
tempulu  espeditionei  :  tribunii  erarn 
ac^unsera  mai  fardiu  judecători. 

«TRIBUTABin,-a,a4}.,  trlbatarlsa; 
care  soire  unu  tributu ;  care  concerne 
unu  ^n&u^u  :  necessitate  tributaria;  pa- 
mentu  iribtttariu,  cetate  tributaria,  tirra 
tributaria;  subat.  u»u  tributariu,  tri- 
butarii, 

*  TEIBUTIONE,  s.  f.,  trlbutl».  (d'in 
tribuerc);  1.  divisione,  impartitione,  re- 
partitione ,  distributioue ;  2.  contriba- 
tione,  tributu. 

*  TBIBUTORIU.-Wrio,  adj.  s.,  trlbu- 
t*rt  (d'in  tribuere);  impartitoriu,  disbi- 
butoriu. 

*  TRIBUTU,- a,'  adj.  part.,  trlbatu, 
(d'in  trlbuere);  1.  datu,  accordatu,  im- 
partitn,  distribotu;  2.  compnsu  d'in  tri- 
buri :  comitiele  tribuie,  in  cari  popoiulu 
Totâ  dapo  triburi;  3.  subst  tributu,  pl.-e, 
tiibatum,  dare  impusa,  impositu,  con- 
tributione  :  a  impune  tributu;  a  stringe 
tributulu;  a  solve  tributulu,  fig.  a  solve 
tr^utulu  naturei,  a  mori. 

*  TRICA,  pi.,  trice,  trl««,-«r4inj  în- 
curcătura, intriga.  De  aei  verbele :  estri- 
care=:stricare,  si  intrieare  =  intrigare, 
cu  derivatele  loru. 

*  TRIGAMERATUrd,  adj.,  (rbiMe- 
ritBS)  cu  trei  camere  sau  bolta  :  bai»- 


=y  Google 


rica  tricameroUa;  subst.  unu  tricame- 
ratu,  pL-e,  trlemerutam,  anu  locu  cu  trei 


*  TRICABB,  V.,  tri««re  si  trioarlj 
a.  le  incurcâ,  a  caută  subtarfugie,  a  se 
pronunţii  intuaocatu,  a  amblfi  ca  insel- 
lationi. 

*  TBICATD,-a,  adj.  part.,{trlMtiB); 
incurcatu. 

*  TRICE,  pi.  f.,  trIoMj  vedi  trica. 

*  TBICENABIU.-a,  adj.,  trloeaarluB, 
(d'in  triceol);  de  treidieci :  ceremonie 
tricenarie,  cari  dura  treidieci  de  dille; 
C0|mSu,  fUiu  trieenariu,  de  treidieci  de 
anai;  ductoriu  trieenariu,  care  conunan- 
da  treidieci  de  miUtari. 

*  TBICENI,-*.  adj.  nuin,  distr.,  trl- 
e«Bi;  in  numeru  de  treidieci,  c&te  trei- 
dieci :  militari  triccni. 

«  TBICENNALE,  adj.,  tilaeinalisj 
de  treidieci  de  anoi,  care  dura  treidieci 
de  anni;  tricennaUe-le,  trleennalls}  săr- 
bători cari  se  celebrâdia  totu  la  trei- 
dieci de  anai. 

*  TBlCEMNin,  pl.-e,  trlcenilam , 
(d'in  trlcles  si  annos);  spaţiu  de  trei- 
dieci de  auni :  t»  uUimidu  tricenniu  s^au 
intemplatu  lucruri  mart  in  terr^a  nostra; 
eelli  mai  muUt  istoriei  eari  numera  du- 
po  generationi  se  servescucutricenuădu 
ca  terminu  mediu. 

*  TBIGENTI  si  tricentenire.  trieenti, 
trleentent)  vedi  Irecenti  si  trecenteni. 

*  TRICEBBEBU,  s.  m..  trieerberys; 
Ceriendu  cu  trei  capete. 

«  TBICESIMĂ.,  s.  f.,  trleeilu;  pro- 
prie, &  treidied'a;  in'specie,  tassa,  por- 
toriu  care  se  solve  pentru  mercea  sljaina 
la  intrarea  in  unele  terri,  Si  cară  con- 
siste ia  trieesim'a  parte  a  pretiolni 
mercei. 

*  TBICESIMANa,  s.  m.,  trloeslma- 
RKi;  militariu  d'in  legionea  trieesima  : 
triee$imanii  merserain  frânte. 

*  TBICESIMABE,  t.,  (trleealouire); 
a  percepe,  trieesim^a  parte  a  pretiulni 
unei  merce  la  intrarea  ei  in  t^rra :  a  irp- 
eeaimâ  mercSe. 

*  TBICESBfATOBID,  s.  m.,  (triet- 
■IvaUr);  publîcanu  care  percepe  trtee- 
tim'a  la  transitulu  mercilorn. 

•TBICESIMAITT,-a,  adj.  part.,(tri- 


ŢRr i«s 

eestnstns);  care  a  sufferitu  percepţie- 
nea  tricesimei :  merce  tricesimata. 

•  TBICESIMU,-a,  adj.  ord.,  trle^l- 
■Hst  allu  treidiecile;  aubst.  f.,  trieesim'a 
subint.  parte  ;  trieesim'a  lueruriloru  de 
vendiare  ae  solve  statuhti. 

•  TBIGESSE,  s.  f.,  trioeiBli,  moneta 
in  Tal6re  de  treidieci  de  assi. 

•  TBICfflA,  8.  f.,(fr.trlch!e);  l.genn 
de  insecte  coleoptere  pentamare  d'in  fa~ 
mili'a  lamellicornelorn;  2.  genu  de  faugi 
cari  crescu  pre  arborii  morţi. 

•TBICmACIU,-a,adj.,(fr.trIchUc6), 
care  sâmina  cu  una  trichia,  sub  2. 

•  TBICHIASE,  B.  f.,  trlehU8is,(rpi- 
)([a(iK)j  morbu  la  genele  oclului. 

•  TBICHIDIU,  8.  m.,  (tpixtSiov,  fr. 
triehidioti);  complessu  de  peri  sau  de 
filamente,  cari  reţinu  corpusclele  repro- 
âact6rie  alle  fangilom  angiocarpii. 

«  TBICHILA,  s.  f.,  trlohlla;  umbrs- 
riu  de  arundine  sau  de  ramuri  cu  frun- 
dia,  fnmdiarin,  foliaioru,  papilione. 

•  TEICHiNU.-a,  adj.,  trlehlnas,  (tpt- 
XEvoc);  Buptire,  macru,  miseru,  paupem : 
eastigu  trichinu ;  —  subst.  f.,  McÂtna; 
genu  de  rermi  intestinali,  de  currendn 
observaţi  in  musclii  omului. 

•  TBICHISMU,  8.  m-,  (ipixţO!«S«,  fr. 
trlohlsne);  fractura  capillaria  in  osauln 
craniului^ 

•  TBICHITE,  8.  f.,  (fr.  trichita);  genu 
de  couchjlie  fossili  alle  carorn  fibre  s^ 
mina  cu  pdrulu. 

•  TBICHTUEU,  8.  m-,  (fr.  trlohlnn), 
gena  de  pescî,  a  caroru  cfida  se  termina 
in  una  specia  de  păru,  si  cari,  ca  si  tor- 
pill'a,  au  facultatea  de  a  â&  ana  com- 
motione  manei  ce  i  attinge. 

t  TBICHO-,  (gr.  dp[5,  gen.  tptx-Scs: 
peru),  in  composite  scientifîce,  precumu 
in:  triehoccUiciu,-a.  adj.,(fr.tr)flbffaaljc<), 
se  dice  despre  florile  can  au  calicele 
villntu;  trit^toearpura,  adj.,  (f^.trieh*- 
earpe),  care  are  fructele  villute;  trieho- 
eaulu,-a,  adj.,  (fr.  trlAhocaile),  care  are 
canlnln  villntu;  triehocepkalu,-a,  adj.,(fT. 
trlohso^phftle),  care  are  florile  unite  in 
capitole  si  muaite  cu  ţhia;  subat.  m., 
fy-ichocephalulu,  genu  de  Termi  intesti- 
nali cari  se  afla  de  multe  ori  io  corpuln 
omului;  trichoarat,  a.  m.,  (ir.  trlth*- 


=y  Google 


eeriiie),  genu  de  antmslcule  infusorie; 
frtcĂocTtt,  s.  m.,  (fr.  triohocure),  genn 
de Insecte  diptere  d'io  famili'a  hydro- 
myeloru;  trichochina,  b.  f.,  (fr.  trleho- 
ohlne),  genu  de  plante  synantherie;  tri' 
chocfâoe,  a.  f.,  (fr.  trlchoehloj),  gena  de 
plante  graminia ;  frithoclaăe,  adj.,  (fr. 
,trf«liooUde),  care  are  ramuri  villute  ; 
triehoclina,  8.  t,  (fr.  trioltoclliie),  genu 
de  plaate  cu  flori  composite,  iosemoate 
prin  formos'a  calathide  a  floriloru  cu  unu 
involucra  villosu  alba;  truJiode,  adj., 
(tpix(i>^;>  fr,  trichode),  care  s^mina  a 
p^ru;  subat.  f.,  1.  genu  de  animalcule 
infuBorie,  2.  genu  de  insecte  coleoptete; 
3.  gena  de  plante  d'iu  famili'a  grajnî- 
uieloru;  trichodermaeiu,-a,  adj.,  (fr,  trl- 
eodermaoâ),  care  s^mina  a  trichodermu; 
trichoăermu ,  s.  m.,  (fr.  trlcboderme), 
genu  de  fungi  cari  crescu  pre  ramurile 
si  trunchiurile  arboriloru;  triehodesmu, 
s.  m.,  (fr.  trlchodesme),  genu  de  plante 
borragmie;  triekoăiu,  8,  m.,  (fr.  trl- 
ehodion),  genu  de  plante  graminie; 
Mchodonte,  adj.,  (fr.  trlehodoute),care 
are  dentii  torte  lungi  si  assâmine  pâ- 
rului de  po*v;u ;  triehogamilu  ,  s.  m, , 
(fr.  trlohagamlle),  geuu  de  plante  d'iu 
famili'a  aurantiacielom ;  trkhogastru, 
8.  m-,  (fr.  trleboKRstre),  genu  de  pesci ; 
Uicho^su.  B.  m.,  (fr.  trlehogloEise), 
£enn  de  passeri  d'is  Java ;  trieho- 
glottu ,  B.  m. ,  (fr.  trlcbogrUtte) ,  genu 
de  plante  d'in  Java;  trichognaihu,  s.  m., 
(fr.  trleboKDithe),  genu  de  insecte  co- 
leoptere,  pentamere,  d'in  famili'a  car- 
nivoreloru,  d'in  Brasili'a;  trichogonu, 
a.  m.,  (fr.  trichogooe),  genu  de  plante 
d'in  famili'a  algeloru;  friehoiăe,  adj., 
(tptvoeiSi);,  fr.  trlcholde),  care  s^mina 
a  peru;  trichoma,  pl.-ma^e,  {xplxot^<x), 
capellatura;  fig.  unu  morbu;  trîchomane, 
s.  m.,  trichomtnes,  (cpcx<^'^^^)i  g^^Q 
de  ferice,  care  coprende  la  unu  eentu  si 
cincidieci  de  specie,  inse  numai  trei  sau 
patru  crescu  in  Europ'a;  trichomaHoide, 
a4j-i  (ff-  trlohomaiiDlde),  care  B^minaa 
triehomane ;  trichomaticu,-Ct  ^dj,,  (fV. 
trlehomatlqne),  relativu  Ia  morbiilu  tri- 
choma; trichomatu,-a,  adj.,  (fr.  trkho- 
iMte),  care  are  apparentfa  filament^aa; 
sabat.  pL,  ttichotaatele,  sectioae  d'in  fa- 


mili'a algeloru;  triehomifce,  adj.  s.,  (fr. 
trleh»njee),  specia  de  f\ingi  filamen- 
tosi;  trichondiflu,  a.  m.,  (fV.  trjcbtndjle), 
genu  de  plante;  fyiehonemu;  a.  m.,  (fr. 
trIehoB&Be),  genu  de  plante  cari  au  fi- 
lamentele staminelom  rillnte;  MeAor 
notu.-a,  adj.  s.,  (ţrlehoncte),  cate  are 
spinarea  Tilluta ;  tiichoott ,  s.  m.,  (fr. 
triflhooii),  genu  de  plante  graminie.  cu 
care  tndiauii  si  accopem  casele;  JH- 
ehophoru.  9.  m,  (fr.triebopbore),  l.gena 
de  plante  eyperacie;  2.  genu  de  plante 
d'in  faDiili'a  algeloru;  3.  genu  db  oscil- 
latfirie;  4.  base  filamentjsa  a  f^ngiloVn, 
candn  filamentele  prin  ^glutintftione 
formMiaunaspeciade  membrana;  fWcAo- 
phyltu.-a,  (fr.trlofaophjlle),  se  dide  des- 
pre una  planta  alle  cărei  folie  sao  froo- 
die  su  capillarie,  sau  se  teradna  prin 
unu  pdru ;  triehopoă^,  adj.,  (fr.  trleh«- 
pttde),  care  are  petiorele  san  peduncUî 
Tillnti;  s.  m.,  genu  de  pesci  tboracicl; 
lrîehopteru.-a,  adj.,  (fr.  tr1clio|ţt^re}, 
care  are  aripele  sau  pinnele  villute; 
subst.,  1.  genu  de  insecte  d'in  famili'a 
hydromyeloru;  2.  specia  de  praci  Iricho- 
podi  alte  caroru  pinne  pectorali  su  pro- 
longate  in  filamente  lungi;  triehopygu,- 
a,  adj.,  (fi*,  tcichopjf e),  care  are  curntu 
Tillutu;  trichoaanthu.  s.  m.,  (fr.  trleh*- 
ssBtbe),  genu  de  plante  d'in  ambe  tn- 
diele;  tricJu>8epdu,-a.  adj.,  (fr.  trleb*- 
«jpale),  care  are  sepalele  Tilluta;  M- 
chose,  s.  f.,  (tp[¥(09c«),  capillafara,  redi 
si  trichiase;  tricho8omu,-a,  adj.,  (fr,trl- 
chog«iii«),  care  are  corpulu  ca  unu  fim; 
subst.  m.,  tritAosotmlu,  genu  de  Termi 
infusorii  d'in  famili'a  ascaridiiloru,  cari 
riuu  in  canalele  intestinale  allu  passe- 
riloru;  triehospermu.~a ,  adj.,  (fr.  tri- 
ohosferme),  CBre  are  granuntiele  vil- 
lute;  subst.  m.,  trichospermulu,  gena  de 
corymbifere;  triehospira,  s.  f.,  {fr.trl- 
chosplre),  genu  de  plante  d'iu  i^i1i*a 
floaculoseloru;  trichosporiu,  6.  m.,  (fr. 
trlehosporlon),  genu  de  flingî  d'in  fa- 
mili'a byssoidiloru,  cari  crescu  pre  pe- 
tre, pre  muri,  si  pra  trunchiurile  vbo- 
riloru;  trickosporu,  s.  m.,  (ft.  trlekt* 
spore),  genn  de  plante  d'in  famili'a  blg- 
nonieiora,  care  creace  in  paduribbwe 
mari  alle  Jarei '  si  Samatreî ;  ktA»- 


=y  Google 


___  TM.        _  ____^ 

sfemiHa,  B.  f.,  (fr.  trlelio8team«),  genu 
de  pUftte  l8biat«;  trichostetnoniu,-a,  adj ., 
(fr:  trlfllMaMimn),  care  are  staminele 
villate;  trieho8t0mH,-a,  (fr.  trlehostonie), 
care  are  gttr'i  înconjurata  de  păru ; 
sObst.  pi.  trichostomii,  ordine  de  polypi; 
gnbst.  m.,  trie^stonndu,  gena  de  mnscu, 
ttit^suntra,  &dj.,  (ff.  trlchosare),  care 
ath  edâ'«  villnto. 

*  TRIOHORDU  =  MeorSu,-a,  adj-, 
tirieh«r41a,  (tpf)(ftp8ciţ) ;  care  are  trei 
DiHrde,  mnnitii  en  tiei  oArde. 

«  TBU^(HiU,-a.  adj.,  trlohorns» 
(iptj^tQpot);  impartitn  în  trei  locnri;  subst 
m.,  Casa  iinparijta  in  trei  corpuri  de 
locuentie.  ' 

•  TEICHOTHBOU,  s.  m-,  (fr.trUho- 
tbhiafl);  gena  de  fbngi  eu  trei  ^ece;  de 
act :  trMiateciu,-a,iij.',  (fr.  tr1ahotfc<- 
elen),  care  B^mina  cu  unu  trwhotheai; 
■iilhtp\.  triehothetside,  familia  defnngi 
care  are  detypn  genuin  tricholheeu. 

•  TRICHOTOMIA,  s.  f.,  (fr.  trldio- 
toMle,  d'in  Tp(xa=rtrlfârlam,  si  ■co^-^rt 
tăliatura);  dirisîone  in  trei  pSlrti;  de 
aci :  triclK>toraieu.-a,  idj.,  (fr.  trlofcoto'- 
M(l4iie),  relativa  la  trichotomla  .-  classi- 
fUsMiotte  triehoiomiea ;  trichol<mni,-a, 
a^.,  (flr.  triehttone),  care  gs'imparte  Bi 
se  snbimparte  prin  tref.  ' 

*  TBIOHBOISMTr,  8.m.,  (franc,  tri- 
ehr»Tine);  fenotnena  produsmi  prin  unu 
cirpu  care  ofibre  frri  adori. 

•TRICfiHOITU,-(i,adj.,(fr.tfl«itirolt«); 
care  effiire  fenomennlu  triekroisntalui. 

*  TRICHBOU,-a,  adj.,  trlrtrriB,  (tp(- 
jfpoDc) ;  cu  trei  colori;  subst.  m.  trichrou, 
'  apecîîL  de  patra  pr^i^sa  cu  trei  colori. 

•TEICTNTtT,  pl.-e,  ttlolnliim ,  (din 
trl  si  eanere);  cântare  oa  tre!  roci. 
■  •  TBICIPITE,  adj.,  trloeps;  care  are 
irei  capete;  de  acf  snbst.,  trietpitinu, 
cognome  alin  gentei  romane  Lueretia  .- 
'  Lucretiu  ITficipitinu. 
•  •  TBÎCLA=frirfîa,  s.  f.,  fticla,  trt- 
«U«  si  trlellat  vedî  trichila. 

•  THICHNARtU.-a,  adj.,  trlelliurla 
'  si  trlcUnarlns;  redi  trielimariu. 

•TBI0L1NTAK0HU,.8.  m.,  trlolt- 
DiareIia8itrIcllDlsrohes,(t(HxXtvtdipxi]C); 
cdritorioln  trictînînliri,  ospetarinln. 

«TMOLlNIAKIUra,  ad3.,trlcli»U- 


TEI. 


HM 


ris  si  triolInlariBB;  relatirn  la  trtdi 
niu :  vesHmetUe  iricliniarie,  mappA  tri- 
diniaria;  leett*  iricHniarift :  Hubei  m., 
tridiniarivlu ,  serrahi  tricUnitiltiiţ  ^. 
tridiniarii,  membrii  nnei  corporatîofli 
cari  manoa  imperuna. 

*  TBICLINin,  pl.-e,  trUllniini.  (rpf- 
kXIvuw);  âalla  de  tnasoi^e  cu  trei  lecte 
=:x>.[Mtc  impregiarula  mesei  r  a  steme 
tridinitdu;  aessornă  tridinivlu;  apttiie 
tridmiulu;  a  se  ogpetâ  ea  timim  iii 
trieiiniu. 

«  TRICOGGTT,  s.  m.,  trleoemn;  un« 
planta,  spetită  de  beliotropu. 

*  TBIOOLOBB  SBQ  trieolora.-'a,  adj., 
trioolor;  care  are  trei  colori.    ' 

*  TRKIOLTT,  pl.-e,  trIodiDM,  (tpfti»- 
Xov);  periodn  cu  trei  membw.  ■' 

*  TEICONE,  B.  m.,  trioo,  (din  triM); 
care  caute  subterfilgie  Spre  a  si  soire 
detorfs,  debitorii!  de  rea  crededtîa,  in- 
seUatoriti. 

*  TBIGOBNB,  adj.,  trle*rnl)ij  care 
are  frei  carne.  ' ' 

*  TSICOBNIGEBtr.-o,  adj.,  trtwr- 
nlge*]  care  presenta  trei  come;  snbst., 
fnrca  ou  trei  corne. 

■  «TRIOOBFOBE,  adj.,  trt««Tp«r;eare 

are  trei  corpuri  :  trieorporele  Giryme> 

»  TEI009U,-a,  adj.,  «rlcoiui;  plenu 

de  triee,  intrieante,  insellatoriu,  astutu, 

rersutu. 

*  TBIGDSPlDK,sdj.,trleBvpls;  t:are 
are  treirertiei  ascuţiţi  :/tireafrîci«ptâe 
Catridentele  lui  N^unu. 

*  TBIDAGNA,  s.  f.,  trlln!M,>araikj 
(d'in  tp[  91  fi(ixvsiy=ann8care)î  speciale 
ostridie  mari; 

«  TRIBENTE,  adj.,  tr)deit8;caT«ai'e 
trH  ăenti;  snbst.  m.,  tridente,  trtdetiiî 
forea  eu  trei  denii,  cumu  erA  furc'a  ^ 
scariloru  ca  care  străpungeau  peecli  '«i 
mari,  tnrc'&retiarîtdui  cu  care  se  serrii 
la  lupta,  furc'a  Iul  Neptunu  :  triâentăe 
e  soeptnilu  Uii  Nepttttm. 

*  TRlDEJNTIFiKU.-a,  adj.,  ttlŞtm- 
Wn;  care  p6rta  unu  tridente,  epithe'tnln 
lui  Neptunu.  .      ' 

*  TBIDENTIGERU,-o,  adj.,  ttl««i- 
tlger;  Bjnonymu  cn  tridentifem. 

*  TRIDEffTH'OTENTE,  adj.,  triMa- 
tipotenst  oara  are  poterepreate'Mdentof 


,,  Google 


U9S 


TEI. 


care  domnesce  cu  tridaUde,  epithetotu 
Ini  Neptunu. 

•TBIDUANtJ.-a,  adj.,  trldiuia;  care 
dura  trei  diUe;  care  revine  totu  la  trei 
diUe :  fdire  triduana. 

*  TfiIDD0,  8.  m.,  tridiHoi;  spaUn  de 
treidiOe. 

«TBIGNNALE,  adj.,  trlenoalli,  (it. 
trleinalet  fr.  trleuaal);  de  trei  anni, 
care  dnra  trei  anni :  gupernu  trienrudc, 
parlameatt  trienuale;  planta  triennaie, 
care  produce  frnctu  numai  in  allu  treile 
annu  dupo  oe  a  fostn  seminata. 

*  TRIENNE,  adj-^trieanlB,  (d'intrl, 
8i  ■■■■•);  de  trei  anni ;  vocea  triame, 
capra  triemte. 

*  TBIMNIU,  pL-e,  trteaalan,  (d'in 
trit  si  aiiai);  spatio  de  trei  anni  :  eUu 
petreeă  in  Galica  unutrtenniu:  in  ae«- 
stu  trienniu  amu  vedtU»  multe;  cându 
veţi  impleni  trienniuUt  se  ve  itUorc^i  m 
patria;  i  s'a  dcOu  termina  de  unatrien- 
ntti  apre  a  ai  silve  ddoriele, 

*  TRIEMTALE,  adj.,  trlentalls,  (d'ln 
trietUe);  înalta  de  nnn  fn«nte  do  peUorn 
sau  de  patru  pollicari,  flendu  co  petio- 
rulu  er&  impartitn  in  patru  pollicari. 

*T£I£NTARIU,-a.  adj.,  trieata- 
rlaa,  (d'in  triente);  relativa  U  triente  : 
ueura  trietitaria,  adeco  de  patru  pro- 
cente, fiendu  co  legea  permittea  ddue- 
aprediece  procente  pre  annu. 

«  TRIENTE,  B.  m.,  trlaaej  terti'a 
parte  d'in  unu  totu.  Romanii  se  serviau 
ea  mesur'a  duodecimale ;  aasele  (consi- 
deratu  ca  unutotu)3aimpartiăin  12  un- 
cie; trientele  ca  terti'a  parte  de  oase 
representâ  4  uncie,  sau  4  uncie  coDsti- 
tneau  ana  triente ;  aceatn  metodu  se  ap- 
plicâ  la  veri-ce  dirisione,  Bi  se  dicea :  unu 
triente  de  moneta  de  arame,  unu  triente 
de  mooeta  de  a.aTa,unutriente  de  sestariu, 
UHU  triente  de  petioru,  unu  triente  de 
degita,  unutriente  de  jugerit,  unu  triente 
de  creditate,  utmtriente  de  procente,  unu 
triente  de  annu,  etc. 

*  TRIERARCHn,  s.  m.,  trlerarehas, 
(TfKijpapxoc);  capitanulu  unei  trieri  ^ 
triereme. 

«TRIERE,  8.  f.,trleriB,  (fpti^pi];); 
trireme,  nave  ca  trai  serie  de  romi. 
«TRIET£RlCU,-(i,  a4i-,  trloterlons, 


(Tptcnjpcx^) ;  care  se  face  totu  la  trei 
anni :  ceremonie  trieterice,  si  simplu  trie- 
tericeie,  serbatori  in  ontirea  lui  BacchOt 
cari  Be  celebrau  Ia  Thebe. 

*  TRIETEBIOE,  s.  f.,  trleterl^  (ipu- 
njpiţ);  spatia  de  trei  anni,  fr^ennîu.  ser- 
baUire  care  se  celebr&  la  trei  anni. 

«  TRXFARIU.-a,  adj.,  trlhri»,  (ana- 
loga gr.  xpupioLoz);  io  trei  pkrti,  triplu  : 
ăiviaione  trifaria. 

"  TRIFACE,  adj.,  trlfazt  triangula- 
riu;  subst.  f.,  una  specia  de  arme  lungi 
de  trei  coti,  cari  se  arruocia  cn  cata- 
pult'a. 

*  TRIFAUOE,  adj.,  trltuii  cu  trei 
fauci,  cu  trei  guri  -.latratutu  trifauet 
alia  candui  Gerbem. 

>  TRIE'ERU,-a.adj.,trlfer{  carepror 
duce  fructe  de  trei  ori  pre  annu  :  vitia 
trifera,  ficu  triferu. 

*  TRIFIDC-o,  adj.,  trlUas,(d'in  trl, 
si  fladere) ;  despicata  in  trei :  trifiSa 
limba  a  aerpelui ;  ealle  trifida,  oara  s« 
imparte  in  trei  (cpîoSoţ). 

*  TRIPlHJ=*ri/ţrH,-ef,  adj.,  trIAIU, 
(d'in  trl»  si  flliiw  =  firu);  care  are  trei 
jire  de  pĂru. 

*  TRIFINIU.-u,  adj.,  trianla«,  (d'in 
trl,  si  flaU);  unde  conâna  trei  margini : 
ierminu  trifiniu ,  si  simplu  trifiniulu  ; 
trtanliua,  punctu  unde  conSna  trei  pro- 
prietăţi, triplu  con^intu. 

«  TRIEISSILE,  adj.,  trift^Bllii;  care 
se  pote  despică  in  trei;  vedi  irifidu. 

TRIFOLIU,  s.  m.,  trircUum,  (d'in 
trl,  si  r«llam);  ârba  bene  coonoscuta  care 
cresce  regalatu  in  trei  folie :  gradin'a 
nâstra  e  plena  de  trifoUu ;  am  semnatu 
trifdiu  pentru  vite ;  viiele  ae  ingrtwna 
de  trifoliu. 

TRIPOBME  ai  trif<fmM.-a,  adj.,  trl- 
rorrali,  (d'in  trl,  si  farBa);carearefm 
forme,  trei  figure ;  dtti'a  triforme,  Diaoa 
pre  pamentu,  lun'a  in  ceru,  ni  Ecate  in 
infersu;  munduiutriforme,  aernlu,  marea 
si  inferoalu. 

TRIFURCARE,  v.,  a  impaiti  in  trei 
fire;  de  acE :  trifarcat»,-a,  adj.  part., 
impartita  in  trei  fire,  san  în  brei  cur- 
sori. 

«TBIFUBCIFERU,  S.  m. ,  tririirolfert 
(d'in  trl,  si  ftirciTer);  mipellu  eue  me- 


=y  Google 


TM. 

rita  se  &s  de  trei  ori  pusu  iu  furci,  mi- 
sellu  imperiale. 

«  TBIFURGin,s.  m.,  trirareluiM;  fnr- 
(joaiu  cu  trei  denti. 

*  TBIPUBCU,-H,adj.,tririiroii«,(d'iB 
tri,  si  hirea);  care  are  trei  colţi. 

*  TKIPUBU,  8.  m.,  trifir,  (d'ÎD  trl, 
si  far);  ftiru  intreitn,  furu  care  &ce  cfttu 
trei  furi:  furu  imperiale. 

*  TBIGA,  3.  f.,  trlea.(cotibraS3ad'in 
trijBKi);  carrutia  cu  trei  calli  incarnaţi 
unulu  loaga  altulu;  fig.  unu  complessu 
de  trei  lucruri,  si  trei  persone  as30- 
eiate. 

*  TBIGAMIA,  s.  f.,;trlsMiU»  (tpc-ţa- 
(ita);  statulu  omului  care  s'a  căsătorita 
de  trai  ori,  care  a  arutu  trei  mniieri. 

*  TfilQAMU ,  s.  m.,  triyamns,  (rpE- 
■ţopoc);  emu  oare  s'a  insoratn  de  trei  ori. 

«TRIQABIU,-a,adj.,trl9ârlgB,(d'in 
triira) ;  relative  la  tri^ ,  snbt.  pers. 
trigariu,  triţrarlva ,  conductoriuln  UDei 
irige;  reale,  M^Hm,  pl-e,  trlţarinin, 
loou  nude  se  essercita  triffele,  si  in  g»- 
a«re,  loca  unde  se  easercita  callii  Ia 
Gur&D. 

*  TBIGEUINABE,  v.,  trlfeMUare, 
(d'in  trlgemlBiB);  a  triplică,  a  iotref. 

*  TBlâEHimT,-a,  adj.,  trigealiiiia, 
(si  torgenlHRi);  l.gâminuinDumeru  de 
trei:  filU  trigentini,  fraţi  trigemini; 
2.  intreiln :  onor j  trigemine,  victoria  tri- 
gemma,  mu^ti  trigeminu. 

«  TRIâEMME,  adj.,  trIrflnnU,  (d'in 
trl(  ei  K«nH*);  care  are  trei  ocli  sau 
muguri  :  mtUlioht  tngemme. 

*  TBIGBSIUD,-a,  adj.  ord.,  trltreal* 
MiB)  vedi  frteenmti. 

++  TBIGINTA,  num.  card.,triglBtaj 
treidiect. 

*  TEIGLTPHU,  8.  m. ,  tr^Ij^bas  , 
(Tp(fXoţo«);  ornameutu  architectonicu 
care  representa  căpiţele  trabjloru  asse- 
diate  pre  arobitrabe,  si  sunt  separate  n- 
nele  de  altele  prin  metope  :  triglgphvlii 
se  vede  mai  oZiesnt  in  architetiur^a  dorica. 

*  IBIGONALE,  adj.,  trlgftnalls,  (d'in 
TpiTwvov);  triangulariu  :  joeu  trigonale 
la  caro  jo«atorii  ou  pil'a  formau  unu 
triftnglo. 

•TBIGONABIUrO,  adj.,trlg«iiarlns; 
lelativulafrt^ne. 


*  TBIGONE,  3.  m.,  trlţOD,  (tpi7«v); 
pila  cu  care  se  joc&u  trei  ensi  assediati 
in  unu  triănglu  sau  in  una  spaţiu  tri- 
ângulariu. 

*TBIGONICU,-a.  adj.,  trigonle», 
(cpifttivtxijf:);  triangulariu. 

*  TBIGONOMBTRIA,  a.  f.,  (it.  trl- 
gonometrla ,  fr.  trlţonomâtrle  ,  d'in 
cptYuvov  ^  triânglu,  si  [lerpatv  =  meso' 
rare);  arte  de  a  mesură  triănglurile,  parte 
a  geometriei :  trigotiometria  plana,  trir 
gonometria  sferica;  unu  triângUt  are 
trei  ăngliai  si  trei  lateri ,  eăndu  sunt 
date  trei  d'in  aceste  siase  elemente,  intre 
cari  âe&e  se  /ia  Minim»  una  Taiere,  tri- 
gonontetrCa  ne  invitia  a  edleuki  celle 
alte  elemente ;  eunnosceniCa  trigono- 
metriei  sferice  e  aiiolutu  neeessaria  a- 
itronomUoru. 

•TRlGONOMETRIC0,-a,  adj.,  (it. 
trlgonometrleA ,  fr.  trlţaiiABtAtrlqne); 
relativa  la  trigonometria  :  operatione 
trigonometrica,  eaieulu  trigonometriou; 
soîtttione  trigonometrica  a  unui  triânglu; 
si  adv.  trigonometrice. 

*  TRIGONU,  s.  m.,  trUonnia,  (tp£- 
Yttvov);  triângln ,  figura  cu  tarei  ângtari 
si  cu  trei  lateri;— trlgonus,  (rpi^unţ); 
specia  de  thunnu,  pesce. 

*  TRlJnGU,-a,  adj.,  trlJiig|iiB,  (d'in 
trl,  si  JnKiini);  cu  trei  juguri,  incamatu 
cn  trei  calli;  fig.  triplu. 

*  TBILATESIT,-a,  adj.,  triUteras; 
cu  trei  lateri :  figura  trUatera. 

"  TRILIBBE,  adj.,trlllbrlii,  (d'in  trl, 
si  llbra);  de  trei  libre. 

*  TBILICE,  adj-,  trllU,  (d'io  trl,  ai 
llolum);  in  trei  licie,  in  ^ei  iire. 

*  TRlLIMBU,-a,adj.,trUlB»iil8,(d'in 
trl»  si  llnţrna);  cu  irei]^aAe; — carevor- 
besce  trei  limbe  :  SieUianH  trilimbi,  cari 
vorbiau  greeesce,  latine  ei  punice. 

•TBILOBU,-a.  adj.,  (tpaopoţ);  cn 
trei  lobi ;  împartitu  in  trei  lobi. 

•TRILOGIA,  sf.,  (ipiXaţia);  eom- 
plessu  de  trei  dramats,  cu  cari  poeţii  an- 
tici se  presentau  la  concursu. 

*  TRILOaiCU,>a.  adj.,  (fr.  trll»sl- 
qoe);  relativn  la  trilogia. 

*  TBILOGU,  8.  m.,  (fr.  trlioffue);  dia- 
logu  intre  trei  persone,  aan  în  care  fl- 
gur^dia  trei  iaterlooatori. 


>,Goog[c 


1500  TBI. 

*  TRILONOU,-».  adj.,trlloiiK»1  com- 
pasu  d'in  trei  s^iabe  longe. 

*  TRILORfi  sau  (rtIorw,-a,  adj.,  tri- 
I»ri8,  (d'in  tri,  si  loron);  c&re  are  trei 
■cvnOe. 

«TRIMANO,-a.'adj.,trim»in;  cwe 
are  <m  tn&ni. 

*  TBIUATU,  s.  m.,  trl»atiia  ,  (d'in 
-trlmait);  etate  de  trei  anni. 

«TBIMEUBBG  sau  trimnibrura, 
adj-,  trlaeakrlif  OQ  trâmenAre,  cu 


*  T&IMESS,  adj.,  triKeuBlP,  (din  tri, 
si  MHiisţ;  defr-etffl«sjz=lnni;  careore' 
906  ia  ^ei  m«n=lnDi  i  grănu  irimeu. 

*  TRf  MBSTBE,  adj.,  triBeatrls,  (d'in 
ttly  si  neoBlfl);  decret  mesi==iaa\ ;  care 
dara  trei  me«i;  snbst.  wm  Mmestru,  spa- 
ţiu de  fret  meat.  ■ 

■  *  TBIMGTALLTJ ,  s.  m.,  trluieUl- 
tmm;hgabani6trMmetatte. 

*  TBIMETltlA,  B.  f.,triiaetrU;  Dom- 
poBitione  de  trimetri. 

*  a^UMETRICU.-a,  adj.,  trbnetruBj 
d'ia  trei  meiri  dupli :  versutrmetrum^^ 
tr^netrm. 

*  TBIinrrBC,  s.  m.,  tnwetflr,  trl- 
■«tras ,  trlM«tr*g »  (cpf^ctpoi;) ;  verBU 
compusu  d'in  trei  metri  4u^i  sau  d'in 
B^BSe  p«tiore  ambiee. 

«  TBIMODIU,  8.  m.,  trtmilnm,  ai 
trimudU,  f.,  (d'in  trl,  si  KVdlns);  me- 
sara  ^  trei  modie,  prin  •atmirt^patran' 
Utriu,  qaadrantal. 

*  THIMODU,-a,  adj.,  trinedN»,  (d'in 
trl,  ai  Bodna);  ăo  trei  maâttri,  intra 
moivri,  tripla. 

«  TBIMU,-a,  adj.,  trlnns,  (d'inirea); 
de  trei  onwi .-  filiu  trimu ,  filia  A-ittia , 
eapra  irima :  arbore  trimu. 

*  TRIMULU  san  tritnarura,  adj., 
trlnulmi;  demin.  d'in  trinai. 

*  TRmABID,-a,adj.,  trlnai-Iii8,(d'in 
trUI);  oompnsu  d'in  trei :  rmmeru  ftv 
nariu;  vedi  temariu. 

*  TBINEPOTU,-a,  3.,  trfnepts,  m., 
triuoptlst  f.,  nepotu  de  atranepotu,  dea- 
eeodeute  iu  alin  oincile  gradu  :  filiu , 
tiepotu.  pronepotn(8tremepi>tu),abnep0' 
f»,  adnepatu,  tri»epolu. 

»  TBINEBVtJ,-a,  adj.,  (trlnerr*); 
caro  offere  trei  nerrature  loagitudiaali 


ţ ™^ 

plecandudfl  labase,  ca  foliele  Umdui 
trinervu. 

*  TBINI,-e,  adj.,  trlnl,  (d'in  «»■); 
trei  ensi,  cftte  trei. 

«  TBINIONE,  8.  m.,  tHiil*i  lulne- 
rulu  trei  la  joenlu  de  ODlia. 

*  TBINITABin,-a.  adj.  s-,  (fctrlil- 
tatre);  se  dioe  despre  ceUi  ee  credn  in 
trinitate,  in  oppoaitione  on  tmitaritL 

*  TRINITATE,  ».  f.,  trliritM,  (fl'in 
trini);  treime;  in  basarica,  di^initatM 
in  trei  persme,  patrale,  fitiaiu  ai  ^rî- 
tulu  sAnota  :  s^tct'a  trinitate,  unitatia 
m  trmitate. 

*  TBINOCTIALS,  «dj.,  triUMtiflu. 
(â1n  trlBoetlBDi);  de  trei  MpU^ 

•TEINOCTItJ,pl.-e,tH«o««i«,(d'in 
tri,  si  n»K,  Uotli);  spatia  AiirtiiUipti. 

*  TBINODE  si  triiteiu,'a,  adj.,  ft- 
iio4l8(  (d'in trlţ  sinvdH);  catreinoduri; 
flg.  d'in  trei  syllabe. 

*  TBINOMIU,-a,  adj.,  trtiiMBim,  ai 
triBMiiiiis,  (d'in  Mtn  ««Meu);  canare 
trei  nomine. 

*TBINaNDINU,-a.adj.,tHn>ndtMM, 
(d'in  trl,  si  «nndloie);  relatÎTu  la  trei 
Hundine,  de  trei  rmndine,-  subst.  Imn 
/rinumh'fiUttrlnitiidhiHnfqiatiadrfteDafpu 
in  care  se  calebrâdia  trei  nmndiiU,  prin 
urmare  17  dille. 

*  TRINTJra,  adj.,trtMia,  (d'in  tni); 
de  trei,  in  trei,  c&te  trei :  .Dwu  «MhIu 
ai  triiUÂ ;  yedi  trini. 

*  TRIOBOLC,  H.,  trkbtiue,  (tptSŞo- 
Xi»:);  moneta  de  ar&me  in  vaiere  Attrti 
dboli:  fig.  Talore  de  nemiea.' 

*  TBIOWCU,-a,  adj.,  (fr.  trlodlqn*); 
1.  (d'in  i;ploSo{=trlTliin),  care  merge 
pre  ti«i  c&lli  differitdj  2.(d'intpt^y), 
reiaţi vu  l&triodiu. 

*  TEIODIU,  8.  m.,  (tpt^v)ţ  proprie, 
care  ceprende  trei  (de ;  inse  ia  spiwie, 
carte  eccieaiastioa  in  baserica  anatoKca 
care  ceprende  mutările  de  U  dotnisie'a 
publioanului  peno  Ia  pasoi :  ttu^mteJu 
triodiului  coincide  m  septuageaiw'ai. 

*  TR10E(3A,  a.  m.,  (fr.  trlaete.'d'in 
Tpet<=l»x)i,sioixta=casa);olaSBe  depla&te 
care  ceprende  tr«  spei^edeflori  dlvene 
Ia  aeiu,  flori  bermapbrodite,  flori  mascule 
si  flori  fetnelle,  pre  iot»  at&te  indiTldne 
diverse. 


=y  Google 


m. 

*  TRIOECaCD,  a^. .  (fir.  triaeif  ae) ; 
rebtÎTa  la  irioeeia. 

*TBIONE,  8.  m.,trl«,(contra8Bud'in 
tari»,  delAUrere);  bou  treieriitoriii; 
^plioatula  ccostellatioDea  arseicn  oeUe 
s^pte  stelle  Inmiadse,  septemtrionii,  ai 
sing.  teptemtrioMle. 

*TBiONTMU,-a,  a^j,,  triMijinai, 
(TpubvDffcoţ);  eu  trei  nomtne,  ca  si  tri- 


«  TRIOPHTHALMU,  a.  m.,  trl«ph- 
tlulB»B,  (tpuitp^hxXju););  ana  p^tra  pre- 
U^  oare  refueaeittB  trei  «cit. 

*  TRK)BOHE,  B.  f-,  trloreUs,  (-cptofc 
X^y,  i-  Qoa  specia  de  falcool;  2.  una 
Bpeoia.  Aft  oentBam. 

*  TBIFALB  sau  tripalii,-a,  adj.,  tcl- 
r«lli,  (d'in  tri,  si  pates);  oare  are  trei 
ptri ;  aiefiiintn  de  f ret  part. 

«TBIPAfiGTJ,-»,  adj.,  tilp»r«M « 
(d'in  trl,  si  pareaa);  foite  paretatoriti , 
fdrie  eooQOiiHi,  avaru. 

«  TBIPAfiTIBE,  To  (triparUn);  a 
imparti  in  ^e»  parii. 

».  TBIPABTITIONB,  i.  m.,  trlpar- 
Utto  I  aetaooe  de  iripartire,  divisioae  iu 
ireipărti. 

«  TfUPAETITU,-a,  adj.  part-,  tri- 
partitul ;  impariita  in  trei  părU  :  dt»- 
curSM  MparHtm;  trcteiaiu  b^partittt; 
armata  tripartita. 

*  TBIPAŢINA,  a.  f.,  tripaUia,  (d'in 
tri,  si  paUtui);  bnccate  compuse  d'in 
trei  iDgredisnâe. 

*  TRIPAlliNin,  B.  m.,  trlpatlnlam, 
{i'in  trit  ai  patlaa);  bnocate  pase  pre 
nfea  ia  trai  patine. 

*  TBIPECGIA,  B.  f-,  trlpeeela;  unu 
seannin  cu  trei  peticire. 

*  TBIPECT0BU,-a,Bdj.,trip6flt*rnB, 
(d'ia  trl,  si  pectns);  cu  treipecturi:tri- 
pectonAi  Oeryone. 

*  TBIPBDALfi,  adj.,  trlpedaUa,  (d'in 
farl,  si  pedalls);  defrei  pedi,  cameanra: 
îatiiuăine  tripedale,  aUituâine  tripeâale, 
eraaaUudine  tripedale. 

'*TBIPEDANIU,-a,adj.,ti-lpedaMiii, 
(d'in  trlt  ai  pedaneaB);  de  trei  peăi :  vi- 
tia  dd  vinia  tripedania. 

*  TBIFEDE,  adj.,  trlp«B,  (d'in  tri , 
Bl  pe«,  pedla);  cn  trei  petiâre  :  mesa  tri- 
ptde,  aeammt  tripeăe,  lectu  tripede;  fig. 


TU. itot 

mtdu  tripede,  eailu  frtjMde,  adfioo  sohiopu 
de  UDQ  petioru. 

*  TIUPETAI.OIDB,  adj.,  (fr.  tElpdU- 
laM*);  cară  aâmina  a  ai^  nunoai-  ir«t 
petale. 

•ŢBIPBTALU.-o,adj.,(fr.trlp*lal«); 
care  are  coreU'a  cu  <rei  petale. 

*  TBIFETIA,  8.  f-,  trlpeţla;  BOanum 
cu  trei  petiore ;  vedi  tripecâa. 

*  TBIPETIOLU  =  tripeHoru,  a.  m., 
tclpetla  I  acamnu  cu  tr«  petitîta. 

*  TRlPICTn,-a,  adj.,  trlpletaB,  (d'in 
trif  ai  pletns);  1.  Bcrissa  de  trei  ori  ;— 
3.  Bcrissu  io  trei  lîmbe. 

*  TBIPIiAKB.  T.,  trlylare,  (d'in  tri- 
pla»); a  face  tripl»,  a  intrei;  vedi  tri- 
plieare. 

*TBIPLABIU,-a,  adj-i  triplarie, 
trlpUrlnn  si  trlpllearlps,  (d'in  trlpln); 
triplu ;  vedi  si  tri^iiorUt. 

*TmPLASIU,-a,  adj.,  tri»l«sl«B« 
(TpucXÂotot);  triplu. 

«  TBIPLICA,  s.  £.,  (rr.trlpll4ae);  re- 
plica dupo  duţdica ,  io  junspradflâti'a. 
practica :  suppliea,  replica,  dkplica,  tri' 
pUea. 

*  TBIPLIGABILE,  a^.,  trlpllmbllliv 
care  ee  pfite  trijAicâ;  triplu. 

*  TBIPLIGABE,  t.,  trlplkare,  (d'in 
tvlplex);  a  intrii,  &  ]nultip!ic&  cu  trei : 
eMtt  duikieă,  $i  apoi  tripiieă  «fipenâjtilw 
miliiarilăni. 

«  TBIPLICABIU,-a,  adj^  trli»llea- 
rUa,  (d'in  triplez);  oare  percepe  salariu 
triplu  ca  recompensa  pentru  valenti'a 
sea. 

*  TBIPLICATIOKK,  a.  f.,  trlpllctlet 
actione  de  triplieare;  multiplicatione 
prin  trei;  in  jurispruDdenti'a  praotiea, 
tripliea. 

•TBIPLICATOBIU.-ftina,  adj.  s. , 
cate  tripliea,  eare  multiplica  phn  trei, 
care  face  intreitu;  —  care  re^ando  U 
dnpUca. 

*  TBIPLICATU,-«,  adj.  part.,  trlplt.- 
eatoBi  intreitu,  moltiplicatu  prin  trai  : 
salariu  tripiieatu. 

*  TRIPLICE,  adj.,  triplex,  (d'in  M, 
si  pUoare);  compusu  d'in  trai,  intreitu, 
triplu. 

«  TBIPLICITATE,  a.  f.,  trlplioltast 
(d'in  trlplflx);  calitate  si  stare  de  triplu. 


=y  Google 


1608 


TRI. 


ootnpositiOBfl  d'in  trsi :  tripUeitateasa- 
larmhti  unui  militariu. 

*TRIPLINTHIU,-a,a(ij.,trlplInthla-, 
(d'in  trit  si  pllathBi=:caramida);  grosan 
de  Irei  pItntA«=caramidi :  pariete  tri- 
plitakiu. 

*  TBIPLOCENTfTO,  a.  m.,  (fr.  triplo- 
«entre);  genu  de  plante  cu  fiori  com- 
porite. 

*  TBIPLOBDBICD,-a,  adj.,  (fr.  trl- 
ylo^drlqae);  a  cami  super&cia  presenta 
trei  ordini  de  &cie. 

*  TRIPLOEDRD,  a.  m.,  (fr.  tilpU^ 
in);  forma  cristallina  produgsa  prin 
combinatîfHiea  de  trei  rhomboedri. 

♦TEIPLOHBCTOEDBIC0,-a,  adj., 
(fr.  trIpl«he«t»tidtl4Be);  se  dice  despre 
OBU  criattUln  care  offere  una  heeioedria 
tripla. 

*  TBIPLOIDE,  8.  m.,  (fr.  trlploTdo); 
specia  de  elevatorin  applicatu  laopera- 
tionea  trepannlui. 

*  TBIPLOPTEKU,-a.  adj.,  (fr.  trl- 
plopt^re);  care  are  aripele  sau  pianele 
divise  in  trei. 

♦TBIPLOSTEMONIUr»,  »dj.,  (fr. 
trlploaWatie);  alle  cărui  stamine  sunt 
de  trei  ori  mai  numerose  de  c&tu  divi- 
sionile  corollei. 

*  TBIPLn,-a,  adj.,  triplai,  (tpticXouc); 
intreitu,  de  trei  ori  atatu  :  stdarm  tri- 
plu, ratione  tripla. 

*  TBIFODA,  s.  f.,  tripodaj  scamnulu 
cu  trei  petîore  alia  Pythiei ;  vedi  iri- 
poâe. 

*  TBIPODAEE,  T.,  tripodaro,  trlpn- 
iiani  a  saltă  in  trei  pasai. 

•TRIPODATIONE,s.f.,  trip«d.tl«; 
aetionede  fripodare;  saltatione  religioaa 
essecutata  de  fraţii  arvalî  în  ginnitu 
altariului. 

*  TRIPODE,  8.  m.,  tripns,  gen.  trl- 
p*dlB,  (tptiEooc);  1.  acamnu  cu  trei  pe- 
tiore,  in  specie seamnulu  Pjthiei ;  2.vasu 
cu  trei  peticire. 

*  TBIPOLIU  ,  B.  m.,  trlp«U«ii,  (tpi- 
«âXtov);  una  planta  care  creace  pre  sco- 
pelli. 

•TBIPONDITJ,  8.  m.,  tripondlns 
monetacarerepreseDtăfmponrf/=a9si. 
•TBIPONTIU,   8.  m.,   trlpantlnm; 
'    loou  nude  sunt  trei  ponţi. 


TOţ 

»  TRIPORTENTU,  a.  m.,trlp*rteB- 

tuBi;  porteotii  intreitu;  fig.  lucra  forte 

QStr^ordiaarin. 
'  TBIPTICU,-a,adj.,trlptlc»,(i^s- 

nxtSi;);  frecatu :  unetione  triptiea,  appti* 

cată  prin  frecare. 

*  TBIPTOTU,-a.  adj.,  trlpUtoi,(tp{«- 
TOTo;);  care  are  namaitreieaaariiiwme 
triptohi,  BubsL  ynu  triptotu. 

*  TBIFUDIARE,  v.,  trlpadUrs,  (d'in 
trlpidlom);  a  salti  ia  trei  pasai;  vedi  si 
form'a  tripodare. 

*  TBIPUDIATIONE,  8..f.,  tripidta- 
U*j  actioBo  de  trifttdiare;  vedi  si  tri- 
podatione. 

*  TBIPUDXO,  pl.-e,  tHimdtHi,  (d'in 
trl,aipei,  pedli);  i.saltumilituiaintrei 
passi,  saltn  de  bucouria,  saltă  rel^oso ; 
2.  auspiciu  favorabile,  eanda  pullii  suri 
mâncau  cn  atfttu  appetÂtu,  ia  cfttn  le  ca- 
de&  satretiuto  d'in  gor'a. 

*  TBIBEHE,  3.  f.,  trfreBii,  (d'in tel, 
ai  rernnB);  nare  cn  trei  scrie  de  rem, 
nave  bellioa. 

*  TBISACRAMBNTAEIU,  s.  m.»  (fr. 
tri^Miramentalre);  care  nu  recunn<^ee 
maimuttedetreisacramentesaamysterie 
in  baserioa  :  Anglieaniigutrisaeramen- 
tari,  pentru  eo  admittu  numai  bapte»- 
mtdu.  ettcharisti'a  si  cJUrobmi'a. 

*TBI3AGin,8.m.,(Tpio*riov);hymDa 
sacru  in  care  se  repete  corentulu  SiricK= 
sănctu,  de  trei  ori :  sânete  Dommnediea. 
sande  tare,  sâacte  fora  de  morte! 

*  TBISANTH0,  s.  m.,  (fr.  trisMihe); 
genu  de  plante  d'in  Cbin'a  alle  oarei 
folie  se  manca,  siseapplica  in  medicina. 

*  TRISABCHrA,  a.  f-,  (fr.  tr]»roble, 
rin  tpetţ  r=  trei,  si  ipX^  =  gnvflmn); 
guTemu  compusu  d'in  trei  peroone;  — 
târra  gareraata  de  trei  principi. 

*  TRISOELU,  s.  m.,  trlseelnm,  (tpt- 
oxsXiJi;);  figura  cu  trei  latari,  tri&nglii. 

*  TBlSCHENU,-a,  adj.,  trlgehoenia. 
(cp(ayrxvoc);  care  coprende  trei  seheni. 

*  TRISKCTOBlU.-iorio,  adj.  s,,  (fr. 
triieeteDr)  care  talia  in  trapârt*  :irv- 
nectoriulu  unui  ânglu. 

*  T8ISE0TIONE,  s.  f.,(fr.  triMctlam); 
divisione  a  unui  lucru  in  trei  părţi  eetli; 
io  specie:  triseetionf-a' unui  ângUi  in 
trei  ânj^Mri  ecati. 


=y  Google 


TEI. 


itc^ 


*  TRISTLLABU,-»,  adj-,  wSyjSftîw» 
{tpt(36XXcc^oţ);  de  trei  syllabe,  care  are 
trei  si/llabe  :  vorba  trisyUaba,  coventu 
triayllaba;  ei  Bubst.  unu  trUyllabu,  trl- 

*  TBITAVIA,  s.  f.,  trlUTia;  strabo- 
n'a  Btrabonei;  ascendente  in  alia  eâssele 
gradn. 

•  TBITAVU,  8.  m.,  trltaTus)  strabo- 
nuln  strabonulai;  ascendente  m.  in  allu 
sâssele  gradu. 

•TBITHEISMU,  s.  m.,  (fr.  tHth^Isnc, 
d'in  tpEîc^treî,  si  di(Si;=dien);  doctrina 
religiâsa  care  admitte  trei  diei :  ere- 
atinii  fura  inculpaţi  de  Mtieiamu. 

•TBITHEI8TU,  a.  m.,  (fr.  trlUi^Iate); 
care  admitte  trei  diei. 

«  TBITHEITIT,  s.  m.,  tHthsltt,  (cpi- 
&srrr|c);  vedi  tritheiatu. 

*  TBITICABÎtI,-o,  adj-,  tritloftriDs, 
(d'ia  tritlenm);  relatiru  la  triticu  = 
gr&an;  snbnt.  m.,  tritiewiulu ,  trltlea* 
rloB ,  oare  approTîsioaâdia  en  iritieu, 
granarin. 

♦  TBITICTU,-o,  adj.,  trltleeai.  (d'in 
trltlann);  de  tritieu,  de  gr&nu  :  farina 
triticia,  farina  de  grftnn. 

•  TBlTICIABIC,-a,  adj.,  trlHoU- 
flgg,  (d'in  trltfcnm);  relatiTu  la  tritieu. 

*  TBITIC[Nn,-a ,  adj.,  trltlelnoa , 
(d'in  tritI«DBi);  de  triticu  :  ami/lu  tri- 
tiănu.  snijlam  trltlelnon. 

•  TBITICP,  8.  m.,  trtlenn,  (d'ia  trl- 
tus);  grftnu,  framentn. 

•  TBITONE,  H.  m.,  triton,  (tpfwav); 
1.  tinn  Bemidien  mariou;  2.  nnn  pesce 
de  mare;  3.  nno  omn  care  nutresce  pesci. 

«  TBITONIACn,-o,  adj.,  trltoiUoDg; 
relatim  la  tritone. 

*  TBITOBIU,-/oria ,  adj.  b.,  tritor, 
(d'in  terere);  frecatoria :  tr^orxvt  âe  co- 
lori, frecatoriu  de  colori;  fig.  tritoriu  de 
firre,  servu  care  fr^ca  fârrele  portandn- 
le  maltti  in  petiore. 

•  TBITU.-a,  adj.  part,  trltis,  (d'in 
terere);  frecatn,  rOBu,  pisata,  măcinata, 
călcata ,  batutn,  treieratn ;  flg.  neatn , 
asitata;  connoscutu. 

•  TBITUBA,  s.  f.,  trrtira,  (d'inter- 
rnre);  frecatnra,  pisatnra,  treieratnra. 

*  TBITUBABE.  y.,  tHta»r«,  (d'in 
tritar»);  vedi  trderare. 


*  TK1SFA8TU ,  s.  m. ,  trlspastM  , 
(Tpiasootoc);  machina  cu  trei  scripeţi. 

*  TBISPlTHAMU,-a,adj.,  trispltha- 
niBf  (Tpunct^Kx^to;);  mare  de  trei  şchiope. 

TBI8TABE,  y.,  trlBtl»e«ro;  si  refl. 
a  se  tristă,  tristari ;  vedi  intr^âlare. 

TRISTATIONE,  e.  f.,  aclione  de  tri- 
stare ;  vedi  intristatione, 

TSiaTATOSW, -târia.  adj.B.,  trlstl- 
fl«nB  t  vedi  intristatoriu. 

TRISTATU.-O,  adj.  part.,  trlatisi 
Tedi  intristatu. 

•TBISTBGU,-a,  adj.,trist«Kiii,(tp[- 
oarjot);  care  are  trei  planari  de  casa,  cu 
trei  coilurt;  sabst.  unu  tristegu,  ţhtri- 
ttegele,  trlBte((a,-oriiia,  (tpEowi:«),  edi- 
ficiu cn  trei  planuri.  i 

TBISTETIA,  B.f.,  triBtItias  si  tri»tl> 
tla ,  (d'in  trUth);  calitate  si  stare  de 
trietu,  in  oppositioae  ca  letetia  :  m'a  co- 
prensu  trist^i'a;  a  se  dă  tristctiei,  a 
$e  lassă  tristetiei ;  ellu  se  consume  de  tri- 
stetia;  nutUiulu  despre  mârtea  parenii- 
loru  set  l'a  precipitata  in  una  tristetia, 
dSn  care  nu  se  mai  p6te  redied. 

*  TBISTIFICABE,  v. ,  trtstlSeare ; 
a  face  tristu,  a  caus&  trittetia,  a  intristâ. 

.«  TBISTIFICU,-a,  adj.,  trlBtlfleua; 
care  faee  tristu.  care  terrifica,  care  in- 
spaimenta. 

TBISTITATE,  s.  f.,  trUtltaB ;  stare 
trista. 

TRISTITIA,  9.  f.,  trlBtltltj  disposi- 
tione  tritttt,  aS'ectu  intristatoriu,  intri- 
sttire,  intriMatione;  vedi  tristetia. 

TBISTITUDiNE,  s.  f.,  trlBtltndo,  in- 
tristatione; vedi  tristitia  si  tristetia. 

TBISTU,-a,  adj.,  trtstis;  tarbaratu 
de  dorere  interna  psychica :  omu  tristu, 
fada  trista,  odi  trişti,  eUu  e  tristu  de 
mârtea  parentdui  seu,  asia  de  tristu 
de  nu  p6te  vorbi;  de  ee  eşti  astă  de 
tristu  ?  l'am  veâmtu  tristu  st  desperatu; 
UiMe  diUe  am  adjunsu;  trista  sSrte  am 
avMtu;  trislu  8»vitiu  amu  faeutu  amicit- 
Im ;  locu  tristu  unde  au  moritu  fi-atii 
Mt; —  figurata :  tempu  tristu.  obscura  si 
ptoaiosD. 

TRISnLG0,-a.adj.,trUiilcni,  (d'in 
trlai  flnleDB);  cu  trei  stdci,  cu  trei  colţi, 
ca  trei  ramuri :  trisulc'a  UnAa  a  s^pe- 
Uu;  trisuUulu  fulgera  cdUt  lui  Joue. 


=y  Google 


îU)4 


TM. 


«  TMTUBATIONK,  s.  f..  iritnmtlo; 

acUone  de  trituran;  vedi  treieratioae. 

*  TRITOBATORIO.-io'-w ,  adj.  b., 
trltnrmD«;care  tritura;  veiitreieratoriu. 

*  TEITDEATU,-a,  adj.  part,  tritu- 
ritna;  vedi  ireieratn. 

*  TBKTMPHALî;  tnumphare;  trium- 
phatoriu,  triumphatu,  triumphu;  Tâdi 
triunfale,  triuafare,  triunfcUoriM,  trtun- 
faitt,  triunfa. 

•TBinMVIBALE,adj.,  triuBriralU, 
TfllatiTu  la  triumvwi,  dutatu  de  trium- 
viri :supplici»  triumvw'iUe ,  essecatatn 
ăe .  triumvirii  ct^pitali;  proscriptiom 
trnmvirale ,  dictata  si  esaecutata  de 
triumvirii  Octarianu,  Aotoniu  si  Lepidu. 

*  TEIUMVIEATU,  s.  m.,  trlnmrirft- 
tnej.majgiBtoatura  essaroitata  de  tiei 
bărbaţi,  commissioiie  compusa  d'in  trei 
membri :  triumviratul»  lui  Otstavianu, 
Asttoniu  si  L^idu  se  imarcinasae  eu  or- 
ganisationea  republieei,  iase  fini  eu  ne- 
micireaeL 

*  TRIDMVIB0,  pi.  immpiri,  trlu«- 
Tlr,  p!.  trlnarJrij  membru  aneicoinmia- 
Bioae  de  trei  peraone  :  la  Romanţ  vm- 
ce  commissione  compusa  ă'in  trei  băr- 
baţi se  iţtoimâ  triumviri,  asia  :  trium- 
viri pentru  ducerea  unei  colonie;  trium~ 
viri  capitali  itisarcinati  eu  perwgla- 
rea  asupr'a  secmtaiei  p\Mice,  asupr'a. 
earceriloru,  si  a  esseoHtionUoru  capitali; 
triumviri  mensarii  insarcinaii  cu  regu- 
larea  banniloru;  triumviri  monettdi  m- 
aorânaii  at  boierea  mon^fiii  itrttfntvir» 
nocturni,  ineareinati  cu  perveglarea  a-, 
supr'a  periclului  de  focu  in  temj^u 
noctei;  inse  mai  presusu  de  iote  aceste 
collegie,  se  facura  ceUbri  triumtnrii  Oe- 
tavuoku,  Antoniusi  Lepidu,  cari  se  in- 
sarcinasiera  cu  reorgauisarea  reptibli- 
cei;  in  mu»ieipie  triumvirii  erau  auto- 
ritatea swrema. 

'  TBIDNCS,  adj.,  trlBoels ,  (J'in  tri 
si  mcU);  de  trei  uncie. 

«TâlUMFALE,  adj.,  triunphftUa; 
relatiyu  la  triunfu^  de  iriut^  :  orna- 
mente triunfali  erau  coron'a  de  auru. 
tog'a  picta,  tunic'a  palmata  si  nciplomle 
eburniu. 

*  TB10NFA£B,  t.,  trinvyk*» )  ^ 
celebri  triunfu  dupo  una  mar?  victoria. 


TRO 

de  aci,  a  reporti  victoria:  generării  ro- 
mani triunfa/u  eu  mart  jxwţtuţ  (Uttpr'a 
inimicHoru  invinsi,  imae  munm  eu  op- 
prc^tarea  senatului ;  fig.  a  trmnfâ  de  t^ 
âifficultătile. 

*  TEIUNFATOBI0,-Wna,  adj.  s., 
trlnmihatori  trlnmphaterliitcars^rttm- 
fa;  epitbeta  datu  lai  Joaa,  Ini  Ereole, 
ai  imperatoriloru  romani. 

«  TBIUNFATU.-a,  adj.,  trlmvhAtiuţ 
[lottatu  in  triunfu; — snppusu  CU  armele. 

*TBini^n,pl.-urt,triniMpliu,(com- 
para  ^ia^^oiji  intrare  solenoale  a  nani 
generariu  icTin^toria  ia  Borna  iji  ec- 
lebrd  triunfu;  Sg.  victoria  :  a  reporta 
triunfu  asupr'a  iamieilortti  a.reportâ 
triunfu  asupra  dorereL 

♦  TKIVULE,  adj.,  triTUlto»  (d'in  trl- 
Tl«m);  Tulgariu,  commune, ^basan^for-r: 
be  triviali  j  frasi  tritfiali,  appua^ire 
trivicdi. 

♦  TBIVIAUTATE,  s,  i,  (fr.  trlvUr 
llU);  calitate  da  triviaJfi;  lucru  trivicde : 
amatoriu  de  trivialUdti. 

«TBIVIU,  pl.-«,  trlrlBB,  (dliD  tiî, 
si  tU),.  loca  unde  se  uneacn  trei  oMli; 
de  aci,  strata  publica;— in  evulu  naediu 
grammatic'a,  dialectic'a  ai  rfitorio'a  coa- 
stitueau  triviulu. 

TROCA,  8.  f.,  (trua),  alrng||  .1,  al- 
bia in  care  se  adapă  vitele  la  potia; 
2.  albia  in  care  se  da  de  mâncare  por- 
ciloFU  :  troca  de  porei ,  albia  d'in  cue 
m&nca'porcii,  insesi  fig.omDb^ojpcorîtn). 

TBOGAfiin,  a.  m.,  «iTeorxa  nplfu; 
care  fa/ae  troce ;  si  care  vende  tr6u, 

TBOCaTlA,  a.  f.,  «Itevlns,  daminat, 
d'ia  troca,  mica  tr&ca. 

«TKOCHAICU.-a,  adj.,  tredul«w» 
(ipoxa'ixtic);  compoBu  d'in  trochti:  versţt 
trochaicu,  petioru  trochai^- 

«TBOCHEIDE,  adj.,  tr«flhnU«i^(^xl-: 
XcuetSi^;);  cară  sâmioa  a  trocheu. 

,  *  TROGHED,  8.  m.,  tnohaui,  (ţpor- 
Xciu»;);  petioru  metrica  compusa  d'in 
una  sfUaba  lunga  ai  ana  scnrta. 

*  TBOCKaU,  8.  m.,  tr«ehlLitii  (i:p<ir 
XiXo;);  1.  una  passerella;  2.  termian  ăft 
arcbiteetura,  angustara  Ia  columne. 

«  TROCHISG0,  s.  m.,  ir^UMM, 
(cpo/uncoi;),  termina  de  mediţioa,  par 
stillu,  pillnlA. 


jyGooglc 


TOO 

•  TBOCHLIA,  s.  f.,  troelile>,  (tpoxa- 
>.[«);  una  machtoa  destinata  spre  a  re- 
dic&  in  altioi»  sarcine,  scripete. 

•  TBOCHţJ,  8.  m.,  troehaa,  (cpox'k); 
eerCQ  de  metallu,  ca  care  se  joca  co- 
I^llii,  bateodu-la  cu  una  TergelU  de  ferra. 

•  TBOGLODYTICO,-!!,  adj.,  trojrlo- 
djtlcBH,  (tp(i)YXo5imxdţ);  relativa  la  tro- 
j^odj/ii  :  vietia  troglodytiea;  locueniie 
trcgloăytice. 

•TBOGLODTT0,  s.  m.,trosrlo«yteB, 
(fpwţXoS&nţţ);  care  abita  in  caverne : 
Plotemeu  nomeice  pre  locmlorii  de  la 
gurele  Dunării  troglodgti. 

•TBOIA,  8.  m.,  Troja,  (Tpofa  ai  Tpofa); 
nome  propriu  alia  unei  famose  cetate 
d'in  Asi'a  minore,  care  dapo  una  im- 
pressurare  de  dieee  anni  fa  derimata  de 
6reei;  de  aef :  troianu,-a,  adj.,  troja- 
ani  t  beUulu  troianu;  subst.  unu  truianu. 
trotanii,  troianeU  ;  iroictt,-a,  adj-itrol- 
eas,  relatÎTU  ]a  Troia;  troiugenu,  s.  m., 
trojoge»,  nascutu  d'in  fro^ani,  deecen- 
dente  troianu :  patricii  romani  se  ăi- 
ceau  troiugsni. 

TROMBITIA,  s.  f-,  (it.  trombettâf 
fr.  tompette,  compara  gr^jiEaiL^o;),  tabB« 
bBfleIna ;  tuba,  bucsina,  bucciDU,  inetru- 
mentu  musicale. 

TBOMBITIARE,  v.,  (it.  trombwe, 
troinb«ţElare,  trombettare,  fr.trompe- 
ter,  compara  gr.^puctt^^Eiv),  tabâ  ea- 
k«re*  bncclnare ;  a  caotă  cu  trombitCa, 
a  buccini. 

TROMBITIARIU ,  s.  m. ,  (it.  trom- 
beltlere),  tnhlceo,  tnbleluator j  care 
cflnta  cu  iron^iti'a,  bnccinatoriu. 

TRONARE,  T.,  (fr.  trdner).  Ia  solit 
Redare,  rc^oare,  donioarlj  a  seda  pre 
fronw.  fig.  a  domnf. 

TRONn,pl.-t4rt,tbr4Da8,BalInin,res- 
■Bm,lBperliiii;9camnD,inspeciefScamnii 
domnescu;  de  acf  6g.  doirifa,  regnu, 
imperiu ;  redi  ai  throna  ca  derivatele 
selle. 

•  TBOPA,  s.  f..  trapa,  (Tpoicij);  8oli- 
stitiu  ,  adjuDgerea  sârelui  la  punctaln 
cella  mai  ioaltu  ei  la  cellu  mai  bassa, 
de  la  care  ^rosi  se  intâree  ii  apoi. 

•  TBOPARIU,  pl.-e,  (xponiptov), 
bymnu  sacru  scrissu  in  prosa  :  a  catdă 
unu  troparm ;  cânia  troparieîe. 

ToK.  n 


__ TRO.  1505 

•  TBOPB,  s.  f.,  tropii,  (tpAetţ));  fnn- 
dnln  buteliei.  f«ce. 

*  TROFEE,  s.  f.  pi-,  (rpoftatat).  *"- 
pel,-arnn;  ventnri  de  uscatu  cari  ba 
iotorcu  de  pre  mare  unde  au  batntu. 

•  TROPEOPHOBU,  8.  m. ,  tropno- 
pliorig,  (tposato^poi;);  care  p<Jrta  unu 
tropeu,  Tictoriu,  epitbetn  data  lai  Joao 
care  a  invinsu  pre  giganţi. 

*  TROPEU  si  trofeu,  pl.-e,  tropnnm, 
(Tpdxotoy);  mODUmentu  allu  unei  victo- 
rie redicata  ia  cflmpnlu  de  bătălia;  fig. 
monumentu  in  genere. 

•  TBOPHOLOaiA,  3.  f..  (fr.  tropi». 
logl^t  d'iu  Tpo7:^=natretiu,  ai  Xd-foi:=: 
diacursn);  tractata  despre  nntritione. 

•  TROPHOLOGICU.-a,  adj.,  (fr.tro- 
pfaologrlqao) ;  relativu  la  trophologîa  : 
traetatu  trophologieu ,  indicationi  tro- 
phologice. 

•TROPICALE,  adj.,  (fr.  traploal); 
vedi  tropieu  aub  2. 

*  TROPICE,  adv.,  tropice,  (tpomxfiţ); 
in  moda  tropieu,  in  sensu  metaforicu : 
a  vorM,  a  serie  tropice ;  noi  ereiemu  eo 
vorbima  poaitioe ,  si  mai  totu  de  a  un'a 
vorbimu  tropice. 

•  TROPICU,-a,  adj.,  troplens.  (irpo- 
ntxd;);  1.  relativu  Ia  tropu,  (tpiictii:},  in 
tropi,  figuratu,  metaforicu :  espressione 
tropica,  modu  de  vorliire  tropieu;  2.  re- 
lativu la  trope,  (tpwtat):  cercurile  tropice, 
cercuri  parallele  cu  ecatoriuln  cari  treca 
unulu  prin  punctnlu  cellu  mai  inaltn,  si 
altulu  prin  punotula  oellu  mai  baBan,la 
care  adjunge  s<}rele  în  cursalu  aea  ap- 
parente,  cercuri  trasse  de  astronomi  a- 
tfttu  pre  afer'a  celeste  cfttu  si  pre  glo- 
bulu  terrestre,  si  intre  cari  (pre  pa- 
mentu)  e  zon'a  torrida,  de  aci :  caldure 
tropice. 

*  TROPIDE ,  s.  f.,  troplB,  (tpAnc)  ; 
fece ;  vedi  trope. 

*  TROPIDO-,  (gr.  tpiSicic  =  carîna), 
in  composite  scieutifice,  precumu  in : 
tropidogaBtra,  a.  m.,  (fr.  tropidogastre), 
genn  de  reptili  saurice;  tropidolepttde, 
B.  m.,  (&.  tropidotaptlde),  gena  de  rep- 
tili saurice;  ^opidonotu,  s.m.,  (fr.  tropl- 
donote),  genu  des^rpi;  tropidorhynehu, 
s.  m. ,  (fr.  tropldatbjnqns) ,  genu  de 
pasaeri  d'in  Olland'a  n6aa;  tr(^ido$auru, 


=y  Google 


iGM im 

&.  m.,  (fr.  tropidoskure),  gean  de  rep- 
iili  sanrice. 

*  TROPOLOGIA,  e.  f. ,  traptlaţla, 
(TpoffioXorta);  vorbire  ia  tropi,  vorbiră 
tropica,  vorbire  figurata. 

*  TR0POLOaiCO,-«,  adj.,  tnpol*- 
$ieuB(  fignratu,  metaforicu ;  si  adv,  tro- 
pologice,  trc^loglcet  figurate,  meta- 
forice. 

*  1  TBOPU,  8.m.,  trtpas,  {-cpâvoz); 
proprie,  modu ;  in  specie,  1.  modu  de 
vorbire  figuratn,  terminn  de  retorica ; 
2.  allegoria ;  3.  melodia. 

2  TBOPU,  adv.,  Ulutlm,  (fr.antrvt); 
m  tropu,  se  dioe  despre  calU  :  a  merge 
in  tropu,  a  pasH  in  tropu;  a  face  tropu,  a 
face  strepitu  cu  petiorele ;  —  de  aci  si 
V.  a  troponi  sau  a  tropanî. 

TR0SCANIBK,-fi5Cu,  v.,  rrasorem  «- 
dere;  a  ii  una  sunetn  oumu  făcu  lem- 
nele candu  se  frangu  cu  violeotia,  saa 
cnmu  face  aerula  cflndu  se  despica  prin 
flagellu. 

TB0SXIBE,-e8Cu,T.,t4ure,  Intona- 
re j  a  tOD&  :  fulgera  si  trosnesce. 

TROSNITU,  pl.-e.  tooUro,  ftayor, 
fvlMtin;  fulgeru  si  tonetu. 

*  TROA,  8.  f ,  troa;  1.  trâea  san  (d- 
l>ia  de  spellatu ;  2.  truella  sau  truiia  cu 
care  se  servescu  muratorii  la  Inarea  si 
darea  cu  cementu;  3.  lingura  mare  cu 
care  se  mesteca  buccatele  sau  si  alte 
lucruri  in  unu  vasu. 

*  TBUBLlDn=&/iiJu,pl.-c,  tmbllnn 
si  trjbllon,  (ipu^Xfov);  patina,  Uidu. 

*  TB0CE,  adj.,  trux ,  (tp6£)i  feroce, 
selbaticu,  furiosu,  incrantatu,  terribile : 
vuUu  trwx ,  fada  truce,  aspeetu  truee, 
odi  truei,  voce  truce. 

*  TBUCIDABE,  v.,  traeldare ;  a  uc- 
cide,  a  macellarf,  proprie  si  figuratu  : 
barbarii  trucidara  bărbaţi,  femne,  be- 
trani  si  copUli;  mulţi  truâda  cu  armele, 
eUu  trucida  plebea  pfin  uşura;  violen- 
tidu  oratoriu  truâdă  cu  vorb'a  pre  ad- 
versiwiulu  seu. 

*  TBUCIDATIONE,  8.f..  trncldutU; 
actione  de  truâdare,  uccidere,  macellu, 
macellarfa  :  trueidationea  e  barbara  nu 
numai  in  omeni,  ci  si  in  vite,  si  chiaru 
in  firele  selbatice;  am  vediUu  inse  tru- 
eidaiionea  eetatianiioru  celtoru  mai  in- 


TEC; 

nocetUi;  tmcidationea  plebei  prm  uşura 
juăanisca. 

*  TRDCIDATOEIU.-ioria,  adj.  s., 
trncl4«Ur;  care  trucida.  care  uccîde, 
ucciditoriu  ;  trucidatorii  cresHniloru 
innoeenti, 

*  TBUCIDATU,-a,  adj.  part.,  tr«l- 
datag ;  uccisu,  taliatu,  macellaritu :  vite 
truddate  de  macdlari;  cetatiani  paâfiei 
truddati  de  barbari;  eubst.  m.,  trucida~ 
tuîu,  actulu  de  truddare, 

*  TRtJCTA,  s.  f.,  trneU  si  trnetii, 
(tp(i>XT7]c);  trutta,  specia  depeşei  &OTi»> 
tili,  boni  de  mancatu. 

*  TBUCULENTIA,  s.f.,tr««oleatU; 
ferocitate,  violstitia,  portare  barbara  : 
trucult'niia  t^vannv^ui,  fig.  a^rime  : 
iru-yvXen^ia  climei. 

*  TBtrCULENTU,-o,  adj.,  trooalea- 
tas,  (d'in  trax,  trncU);  feroce,  cruntu, 
batbaru,  aspru,  violentu  :  omu  trucu- 
lentu,ge>ttetruculeHta,  faptatrueuienta; 
fig.  truculerWa  mare. 

*  TBUDE,  s.  f.,  trudis,  (d'in  tradere): 
fuste,  pertica  destinata  spre  a  impinge 
cu  dens'a. 

*  TRUDEBE,  Irusi  si  trusei,  trusu, 
V.,  trudere ;  1.  a  impÎDgâ  :  a  trude  pre 
inimicii  in  paludi;  a  trude  oprii  in 
plage;  2.  a  ii.  a  scâte  (despre  arbori) : 
arborii  trudu  gemme,  mugwi. 

TRUFIA,  s.  f.,  (Tputp^),  snperbla, 
arregantia,  fastas;  superbia,  arrogautta, 
portare  arrogante,  caracteriu  arrogante : 
trufi'a  e  unu  vitiu  nasmtu  d'in  ide'a 
prea  mare  ce  are  omulu  de  sene ;  cându 
trufi'a  e  unita  cu  despectuîu  al^ortt-o, 
ea  incetedia  de  a  fi  una  nebonla,  ai  de- 
vine unu  vitiu  propriu  tgrannUoru. 

TBCFIOSU,-a,  adj.,  Buperbu^  arr»- 
gtDH,  raBtn«8«sj  superbu,  snmmetiu, 


*  TRULLA ,  8.  f.,  tralU,  (contrassa 
d'in  trnelU,  demin.  d'in  troa);  1.  cupa, 
scafa;  2.  lingura  de  mestecatu;  3.scu- 
tella  cu  care  se  servescu  muratorii ; 
4.  âlla  de  nopte. 

*  TBULLISSABE,  v.,  trglllBtare ;  a 
arruac&  cimentu  cu  truU'a  pre  unu  moru: 
a  tndlissd  unu  muru  de  currendu  in- 
cdtiatu. 

*  TBULLISATIONE,s.  f.,  iruUliM- 


=y  Google 


TBtJ. 


1S07 


U*  I  tetione  do  truUissare,  si  etFecta  ftUn 
aedlei-Bei  act'One :  truli^sationea  unui 
wumt. 

*TBULLIIJ,  pl.-e,  triilli«ni,  tnllenin, 
trilleag  si  tmllUj  trtţca,  pelre,  vasa 
de  apellatu. 

TBUNCABE,  t.,  traiiMrs,  (â'io 
tranens);  a  talii  nnn  oorpn  Initgji  afiiă 
ca  se  remftna  scaitn,  a  ampatâ;  s  mn- 
til& :  a  tntncă  arbori,  a  truncă  eoUtmHB, 
a  trunei  sUitue,  a  truncA  capetele  6- 
menUbnt;  deac(apoi:anecide,  atnacel- 
Iftrf  ;  a  ttiinei  eerbi  si  alie  animali. 

TRUNCATIONE,  s.  f. ,  trnueatlo) 
ftotîoDe  Bi  eiFectn  alin  'bctioneî  de  irun- 
eare;  ampatatione. 

TBUNCATOBIU,-<^Wa,  adj.  b.,  trpii- 
MBs  j  care  trunca,  talia,  amputa,  mutila, 
ampotatonn. 

TRUNCATU,-a.  adj.  part-,  tnRcatosi 
taliatn  scnrtu,  ampntatn,  mutilata: 
(Wbore  truneatu,  eorpu  truncatu,  statua 
truruata,  columna  truncata,  piramide 
truneata,  eona  truncatu,  virsuri  truncate. 

TRUNCLAEE  sau  trunchiate,  v., 
triBoare}  vedi  truncare. 

T&mCLk'TX]  amtrunchiatura,  adj. 
part.,  traneatai ;  redi  truneatu. 

TRUNCLTT  sau  trunehiu,  b.  m.,  triia< 
cilns»  trnnena ;  vedi  truncu. 

lTSUt(C\J,-a,  adj.,tranoiiB}S(mrtatu, 
letediatu,  mutilatu,  privata  de  una  parte 
sau  de  mal  multe  părţi;  redi  truncatu. 

2  TBUNCU,  8.  m.,  traneni  i  1.  cor- 
pnln  unul  arbore  fora  ramuri,  fustulu  : 
tmneulu  arborelui ;  iu  senau  analogu  : 
tmnaiiu  unei  columne,  truncalu  unei 
Pi/ramide.  truncuh  unui  conU;  2.  cor- 
pnlu  omului  fora  oapu,  m&ni  si  petiâre  : 
fmneiilu  omului;  iu  sensa  analogu  ; 
titmeviu  unei  statue;  S.  bustianu,  in 
B«nsn  propria  ei  âgaratu,  prin  urmare, 
oma  stapidu. 

«  TBUONE,  s.  m.,  trao}  pellicanu, 
passere-nomita  si  0D«ei'«tBiDH. 

TBUFA,  s.  f.,  (fr.  trospe),  torbs,  ea- 
tervaj  turma  de  6meiii  sau  de  aDimali. 

TBDFDfA,  9.  f. ,  Btlpes,  eandez; 
truDcn  de  arbore  împreuna  ca  radecinele 
lui;  redi  si  form'a  ttdpina. 

TBDFU,  (BtraformaAli  d'ÎD  ervpu,  si 
M>estn-a  d'in  corpu),  pL-uri .  e«rpai ; 


de  unde  apoi  adj.  trupeseu,  si  adr.  im- 
pesee ;  vedi  corpu  cu  derivatele  lui. 

*  rRUSARE,  7.,  trasare ;  int^sivu 
d'in  trudere;  a  impinge  tare. 

*  TRUSATILE,  adj.,  trnsatlUs,  (d'in 
trasare);  care  ss  potb  impÎDge  :  nuJhi 
truaatile,  m6rs  de  m&na. 

*  TEUSD,-ii,  adj.  part,  trastii,  (d'ia 
tradere);  implnsu. 

*  TRUTINA,  8.  f.,  tratlaa,  (Tpwiviţ); 
proprie,  limb'a  bilaaciei ;  apoi  bilatioia, 
eumpena  in  genere  :  a  pensitâ,  a  pon- 
deră cu  acea-asi  frtitina ;  a  pune  in  a- 
cea-aai  truHna. 

*  TRUTINARE,  V.,  tmtlnare,  si  tra- 
tlnarl ;  a  pensitA,  a  ponderi,  a  cântări ; 
fig.  a  essamini,  a  appretiă;  a  conslâsM, 
a  judecă,  a  critică. 

*  TRUTINATORIC.-iM'a,  adj.  s. , 
trntlQator}  care  trutina,  appretiatOrid, 
judecafcorin.  eriticu. 

*  TRUTINATD,-a,  adj.  part-i  trntl- 
natns)  pensitatu,  ponderatu;  es^mi- 
natu,  appretiatu. 

*  TR0TTA,  3.  f.,  (it.  trota,  fr.  trdite); 
UDU  pesee;  vedi  trueta. 

*  TBTBLIDU  =  Uidu,  pl.-e,  trj- 
bllum,  (Tpi]^X{ov);  patina,  Uidu;  Tefli  Si 
form'a  trubliSu,  d'in  care  a  essîtn  scur- 
tatu  Tulgarialu  bîidu. 

*  TBYGE,  s.  f.,  tryx,  gen.  trjg<*i, 
{■cpbi);  mustii  de  vinn  nefeirtu  inco,  cu 
feoea  imperuua. 

*  TRTQINU,  s.  m.,  trygitioii,  (tpfe- 
Tivov);  coliSre  negra  făcuta  d'in  feceavi- 
nalui. 

*  TRTGODB,  s.  m.,  {^vt&Seiy,  spe- 
cia de  collfriu. 

*  TRTGONE,  s.m.,  trygon,  (tporfiv); 
unn  pesee,  raja  paBtlniica,  Li^. 

TU,  pron.  pers.  II.  sing.  nom.  ta ;  dat. 
tie,  scurtatn  ti,  ace.  tene,  scnrtatn  te , 
possesBivuid  teu,  tea,  la  Macedorom&ni 
tuu,  tua,  (ta);  pi.  voi,  dat.  voite,  soar- 
tatu  ve  si  vi;  ace.  voi,  scurtata  ve; 
possessiTolu  vostru ,  vâsfra.  Fronijiiiele 
tu,  ca  Bt  t6te  celle  alte  pronomlne  per- 
sonali, se  pune  espressn  numai  prin  ea- 
fase,  sau  prin  oppoeitione  cu  celle  alte 
persone,  âro  de  ordiaarin  se  sabintel- 
lege  d'in  form'a  verbului,  preeamn  ;  tu 
son  co  mie  nu  mt  pîoeu  «ceste  lucruri; 


y,  Google 


150S 


TDB. 


ae  pare  co  nu  «k  itUâUgi ,  tmde  m 
fostu?  ee  ai  faevtu?  emmteafiiPvmi- 
vei  mâne  la  mene  ?  se  geii  eo  nv  mat 
faeu  Musa  eotnmune  eu  teme.  D'in  re- 
specta cdtra  person'a  II,  in  loonla  pro- 
nomelai  personale  fw .  se  pnne  titalnln  : 
Bomnta  tea.  Marina  tea,  Maieataiea  tea, 
iase  Terboluurmidia  totnin  person'a  IL : 
Vomr^a  tea  eşti  maietlrulu  nostm,  Ma- 
rta  tea  nomesei  minitri,  MaiestaUa  tea 
eommanâi  armat'a;  se  me  ierţi  Marfa 
tea;  se  beitevoliesci  Maiestatea  tea  a 
amfirmâ  aeSsta  setitentia;  DomnFa  tea 
nu  mi  vei  intenta  procesau ;  ineercirea 
de  a  pane  verbala  dnpo  atâri  titale  in 
per80D*aIII,s*arespiQ9adegenîululiiDbei 
TOtn&ne,  care  na  permitte  assemine  Tio- 
lentia;— neci  formele :  Domnfa  vâstra, 
MarCa  vâstra.  Maiestatea  vosb'a,  n'in 
aflata  intrare,  pentru  allocationea  nnei 
persone,  iiro  iDomnidevâstre,  Mariele 
vâstre.  Maiestăţile  vos^e  treca  pentra 
ailocotionea  mai  moltora  persone,  si  a- 
tnnci  Terbnln  mrmâdia  io  persona  n 
piniale. 

*  TUBA,  B.  f.,  tnba;  iDstmmenta  mn- 
sicaledearame  care  resana  prinsofSare, 
trombitia,  baccina  :  o  catUă  eu  tuh'a,  a 
di  semntdu  de  bataUa  eu  fuA'a ;  raHCdlu 
sonu  aUa  fu&ei;  eanttdu  tviet  abia  se 
aadl:  sufjiati  in  tube,  inffati  ttibde. 

*  TUBABItl,  B.  m.,  t()barlq§  ;  fabri- 
catoriu  de  tvbe. 

*  TţJBEBA.Cin,-a>  adj.,  (tt.  tnbiraei); 
care  s^mina  a  tuhere,  ca  specia  de  fungi. 

*  TUBEBABE,  T.,  tnberare,  tsbera- 
■eere;  a  se  iafl&. 

*  TtJBERABIA,  8.  f.,  (fr.  tnMFalre); 
noa  planta  medicinale. 

*  TUBEBASTBU,  s.  m.,  (fr.  tnli«M- 
■tre);  fanga  care  cresce  pre  tnfaln  ralca- 
nicn,  si  care  se  mânca  in  Itali'a. 

*  TUBEBATU,-<i,  adj.  part.,  tabera- 
tas;  iudatn,  redtc&tn,  crescatu  in  fârma 
de  tuhere:  g^bbosa. 

«TUBEBCLU,  pl.-e,  tHbercnliiM, 
demin.  d'in  tubire,  mica  tinere,  mica 
inâatura;— radecine  globtJse  de  plante, 
onmu  Bu  cartofii  si  altele  aaeminea. 

*  TnBEBCnLABIA,  s.  f.,  (fr.  tnber- 
eiUIre);genndefu[i^caricreBCaîaparti- 
cnlaria  pre  scorti'a  si  lemnolu  arboiiloru, 


TUB. 

fonnanda  mici  tuberde  toaie  ou  nrie 
nnantie. 

•  TDBEBCDLABINU,-o,  adj.,  (Ir. 
tnbercnUrlai);  care  s^mina  a  una  te- 
bercuîaria. 

•  TDBEBCULATU,-a,adj.,(fr.t«ber- 
eaM);  munitu  ou  tuberde. 

t  'nTBEBCULI-,(â'intBbflroalyM= 
tabercla),  in  compoaitioni  aeientifiee, 
precumn  in  :  tubercuiicoltu.-a,  adj.,  (fr. 
taberaallMlle);  care  are  colluln  munita 
ou  tuberde ;  tt^a^eru.it,  adj .,  (fr.tt- 
kereaimn),  care  porta  ^Nisrele;  tefter- 
adiforme,  adj.,  (fr.  taberaaUferHe) , 
oare  are  form'a  unui  t^AercW. 

•  TUBBBCULISATIONK,  s.  f-,  (fr. 
taberealliatloi);  conversione  in  Mer- 

*  TDBBECULOSn,-a .  adj.,  (tabei^ 
eaUsaer  fr.  taberenleax);  pleno  de  fH- 
bereule,  care  e  de  natar'a  tuberehdm; 
in  botanica :  râdecina  tuberadâsa ;  fru^ 
tifieatione  tuberetdâsa;  in  mineralogia:  . 
eidee  carbonata  tuberadâsa ;  in  patbe- 
logfa  :  pidMone  tuberadotu,  fietUu  ftt- 
bereulosu;  materiatubereidosa;  pkthisia 
tuberetdosa. 

*  TUBEBCULU  ,  pl.-e,  tiberoRliB, 
deminat.  d'in  iubere;  vedi  tuberdu, 

•  TUBERE,  8.  m.,  tnber,  (d'in  tiae- 
re);  1.  tnmâre,  inflatnra.  gibba,  buba, 
baboniu ;  fig.  vitiu,  defecta,  imperfee- 
tione;  2.  rfâecine  rotunde  globose  de 
plante ;  3.  neda  in  arbori ;  4.  ana  spe- 
cia de  fnngi  sau  bnreti  mici ;  &.  una 
specia  de  persice  si  arborele  care  pro- 
duce atari  fructe. 

t  TUBEEI-,  (d'in  t«b«r=tubere),  in 
composite.scientifice,  precumn  io :  hi&e- 
riferu,-a, adj.,  (fr.  toMrîRre),  care  porta 
tuberi;ttĂeriforme.  adj.,(fr.tib«rtr«nie), 
care  are  form'a  unui  tubere.  ca  specia 
de  fungu;  fyiberivora.-a,  adj.,  (&.  tabi* 
rlrare),  care  devora  tuberi,  tangi, 

*  TTJBEBOIDE,  adj.,  (fr.  tabtraHe), 
care  sămina  cu  una  tid>erdu;  subst.  m., 
tuberoide ,  planta  părăsite  care  cresee 
pre  aafrana. 

*  TTJBEBOSITATE,  s.  f.,  (fr.  tnbir*- 
Bit6);  1.  eminentia  mai  multa  sau  mai 
pncinn  voluminfiBa  cn  superficia  ineoale 
care  se  afla  pre  imQ  oaau,  nude  ae  leg* 


,y  Google 


TUB. ^^ 

muoli;  2.e8creB06ntiacarn08a,  maitotn 
âe  s  im'a  in  conti'a  natnrei,  ce  presenta 
QDe  ori  Tflgetolile ;  8.  in  pathologla,  in- 
flatnia,  tamfoe,  gibboBitate. 

*TCBEB03U,-a,  adj.,  tnbarftsH , 
pleoa  de  tvAeri  sau  da  tumori  :  fmnU 
tuherosa ;  radedne  M>&-âse ;  bulbu  <h- 
btro$u;  aahatţ.,  tuberosa,  (fr.  tBb4- 
r«na«),  ^DU  de  plante  d'in  famîli'a  as- 
phodelielora  origioarie  d'in  Messicn,  bî 
îDtrodasse  in  Earop'a  io  sednla  XVI, 
manite  oa  folie  laooeolate,  si  terminate 
prin  mulţime  de  flon  albe. 

•TDBICIINABE,T.,(tnblfllBar«,  d'in  tif 
ba,  ai  oMen);  aoantă  cu  tub'a,  a  bacoin&. 

•  TDBICINATOIUU,  s.  m.,  toUelaa- 
Ur;  care  c&nta  cn  ttib'a,  bneoinatorin. 

*  TDBICINE,  8.  m. ,  tableea ,  (d'in 
tabi  t  Bi  «uers);  oare  cânta  CD  ^'o, 
bucoinatoria. 

t  TUBI-,  (d'in  tab«s=tabii),  io  com- 
ponte  flcientiâoe,  precnmu  in :  ttUncc^- 
rm,-9,  adj,,  {ît.  tKbleolair»),  care  looue- 
Boe  in  unu  taSw,  ca  nereidea  tvbieutaria ; 
rabat,  f.,  tubiaUaria,  gonu  de  polypi  ci- 
liati,  cari  vina  in  luin  Mm  ooniou,  dea- 
chiau  la  amendâae  capetele;  f«£ieoiH,-a, 
adj.  (fr.taUMle),  oare  vine  ioanu^iiiti, 
se  dioe  1.  despre  UDeleconcbyliebiralTe 
coprenae  in  imatttbuăi  aoea-asi  natura 
ca  ai  valvele ;  2.  despre  anele  inaeote ; 
Mneomu,-a,  adj.,  (fr.  tnbletrae),  care 
are  eornele  caToae ;  aubat.  tubieomde, 
fomilia  d'in  ordinea  mammiferelom  ru- 
migatdrie;  tvbiferUr-a,  adj.,  (fr.  tabiti- 
re),  care  portal;  8abst.<H&v%r'a,  geuu 
de  planta  d'in  fomili'a  fonţilora ;  iubi- 
ftoru,-a,  adj.,  (fr.  toblO*re);ctrear«<N- 
hUu  corollei  selle  forte  langn ,  ca  oxy- 
<mthuiu  iubifloTM;  aubst.  Utb^or'a,  geuu 
de  plante  d'in  famîli'a  elytrarielom ; 
tib^orme,  adj.,  (fr.  tablforme),  care  are 
form'annuifMbw,'  tt^uiiibrieu,s.m..,{îi. 
tibllonbrle),  gena  de  insecte,  cari  vina 
in  ana  ttibu,  si  aâmina  a  lambrioi;  tu- 
mustriu,  pl.-e,  tabUaitriyaii  pL  tablln- 
strla»  aeibatori  la  anticii  Bomani  pen- 
tru beoedioerea  ttAdoru  ca  cari  cantftn 
la  sacri&cie;  tvhi/utriu.'tt,  adj.,  (fr.  ti- 
blaalre),  caro  ara  narile  in  thece  iw&M- 
lahe;  aabst.  pi.,  tubinarieie  âimilia  de 
puBeri  d'in  ordinea  notattfrioloni. 


ŢUP. 


UHW 


*  TDBOOANTIIJ,  s.  m.,  tibceutlu; 
redi  tubiane  si  tubtdnatoriu, 

*  TUBU,  B.m.,  tnbBs;  ojliadru  cavn, 
tiSva:tubMdemetiiiUi,devitru,  delemnu, 
de  arundine ;  te&ulu  w»m  baromeiru ; 
te&ulK  thermcmetruhti  e  inchisu  herme- 
Hce ;  tubn  capUlariu ;  tubu  dectricu ; 
ttibu  acustieu,  ti^  tdeseopieu. 

*  TUBTJL&ilE: ,  T. ,  (tnbBlue);  a  di 
fi^rma  de  ttJnt,  a  munf  ou  Mn. 

«  TUB0LABIU,-a,  adj^  (fr.tnbnUl- 
r«);  care  are  form'a  nnoi  UAu  sau  tu- 
&u2%  subst  f.,  tt^tdaria,  gena  de  zoo- 
phyte^ 

*  TCBULATIONE,  a.  f.,  tubnlatl*} 
acUone  de  tubideve ;  oavatioDO  in  forma 
ie  Mm. 

«TUBULATlT.-a.  adj.,  tnbslatmi 
oam  ca  ana  Utbu ;  monitu  cu  tubi. 

ţ  TUBULI-,  (d'in  tnbnlnB=tabuIn}, 
in  oomposite  acientiflce,  precnmu  in  ttt- 
btit&rmekiUi-a,  adj.,  (fr.  taballbrAishe); 
care  are  branchiele  puse  in  unu  Mm; 
M»iUcolH.-a,  adj.,  (fr.  tobolicale),  care 
loonoBce  in  onn  Mm;  Mm^eru,-a,  adj., 
(fr.  tnballfdre),  care  are  pre  snperfioi'a 
Bea  mulţime  iettibuii,  ca  apongi'a  MmU- 
fera;  fN&uI^oni,-a,  adj.,  (ft.  tabaliB»»), 
se  dico  deaprecalathidea,  despre  discnla 
sicoron'asynantberielomjCftDâa  au  com- 
puse de  âori  cu  corolle  MitUose;  Mm^- 
Uforme,  adj.,  (fr.  tabDlirorme),  care  are 
form'a  unui  ttAid**;  MttUina,  b.  f.,  (fr. 
tibaliBe),  gena  de  fangi  cari  creaca  pre 
lemnu  moilasipatridu;  tubwlipaUiura, 
adj.,  (fr.tabnllpalle},  care  are  f)aUtNl«= 
mantoUnlafutelom;  tubidiporura,  a<]j., 
(fr.  tabBlIpttri),  care  admina  cn  tubuU- 
poml»,  (fr.  tBbnlIpvre),  genu  de  polj- 
pari  d'in  marea  mediterrania ;  iubulttJm, 
s.  m.,  (fr.  tabaUthe),  1.  aateria  fossile 
striosa  in  massa  solida;  2.  nome  ce  a'a 
datu  la  direrae  zoophyte  coralllgeae  fos- 
aili  cari  au  form'a  Mmtaria. 

*  TUBnLOSU,-a,  adj.,  (fr.  tobilenx); 
care  e  langa  ai  cavoau  d'in  intru  oa  unn 
tubu  aau  unu  tubulu. 

«  TUBULU,  a.  m.,  tabnlas;  demln. 
d'in  tubu,  micn  ftibu^tihn. 

«  TUDE,  s.  f.,  taUi,  (d'in  tid«r«  = 
taiijMe);  malllD. 

TUDICLA  Ban  tmMa,  b.  f.,  talleiU ; 


=y  Google 


1610 


TUI. 


denuniit.  d'iQ  tude,  mia  twte;  specia  de 
m6rBk  spre  a  sfermi  olivele;— lingura  d« 
mestecată. 

*  TtJDIGLABE,  T.,taileiiUr«;  ame- 
steci OD  lingnr'a. 

*  TtJDITARE,  V.,  tndlUre,  (d'inta- 
der«=tiBd«r«);  a  bate,  impinge,  meni 
inainte. 

«  TUDITB,  B.f.,  tndsi;  vedt  tuăe. 

TUFA,  8.  f.,  1.  taft;  motiu,  cr^ta 
de  pâra  saa  da  peane  pre  eoifa;  2.  dn- 
ii«8,  tratez;  arbore  micn,  i&se  eamnlte 
ramnri. 

TUFANn,  8.  m-,  specia  de  oerm 
ean  inoo  n'a  adjunso  la  depUn'a  sea 
dwToltare. 

TUEABHJ,  s.  m.,  dnin«taiii,  hvtec- 
tiB,  Arutleetiţm ;  locu  crescntu  oa  tufa. 

TUFOSn.-a,  adj.,  dom^sns,  frnetloo- 
sM,  bnteotosDi;  pleau  ds  tufii  saa  de 
tufe ;  locu  tafosu,  selba  tt^osa ;  fig.  peru 
tufosH.  iarbati^OBa,  planta tvfosa,  flâre 
tufâsa;  (compara  fi*,  taaffy). 

*.  TTJOimiOLTI  sau  tuguriont,  a.  m., 
tnţarUlDM;  demiD.  d'in  ^jwnu,  mion 
tuguri». 

«TUOUBIU,  pl-e,  tagariu,  (d'in 
t«Ker«);  mica  caaa  terraaescasaupasto- 
râsca,  coperita  ou  palie  sau  anindiae , 
alin  cărei  coperimeatu  adj  unge  pâno  la 
pamentn,  bordeiu. 

1  TCm^eseti,  y.,  (fr.  tntvjer);  a 
BOmf  tu  pre  cineva  in  allocntione;  redi 
â  tutuite. 

2  XniBE,-e4«4,  T.,  tnerl;  oocnrre 
Domai  in  compoBitnla  mântuire,  a  saM. 

TUITABE,  (uitare),v.,  tnerl,  Intneri; 
numai  in  forma  refl.  a  se  tuitâ  la  eeva 
scm  Ut  cineva,  a  si  îndrepţi  vederea  la 
ceva  saa  la  cineva,  a  consideri  a  con- 
templi :  me  tuitai  la  densulu  si  Iu  veăui 
plenu  ăe  sânge;  pentru  ce  te  tuiti  aaiâ 
de  cruntu  la  mene  ?  tuita-^te  in  suau,  tui- 
taH-ve  in  ăiosu ;  la  ce  ve  tuitati  cu  a- 
tâta  curioaitate?  a  se  tuitâ  la  ceva  cala 
unu  damnu;  a  se  iuită  la  unu  jocu.  la 
unu  spectadu;  vedi  2  uitare  cu  deriva- 
tionile  selle. 

*  TOITIONE,  8.  f.,  tBltlt,  (d'ia  tw- 
tl);  conservatione,  apperare, 

*  TJJIIOBIXJ, 'târia,  adj.  s.,  tnlttr, 
(d'in  tivri);  apperatoriu. 


TOM. 

*T[JlTD,-a,  adj.  part,  tnltBi  si  tati*. 

De  acf  verbulu  tuitive;  vedi  mai  euao. 
»  TULPINA ,  s.  f.,  lUm»  »  Midex ; 
vedi  trupina. 

*  TUMBA,  s.f.,  tnnba,  (t6{Lpo;);  mor- 
mentu,  sepnlcrn. 

*  TUMEFACBBE,  (se  conjuga  ca  j. 
facere),  v-,  taaiefâcere;  a  face  se  se  infle 
ceva,  a  infli;  a  ingonfi. 

*  TUMBFACTU.-o,  adj.  part,,  toa»- 
fsetsB;  inflata;  ingonfatn. 

*  TUMENTIA,  B.  f.,  timntla,  (d'in 
toMere);  inâatura  :  tmtentta  capiâm. 

*TUU£BE,  V.,  tanere;  a  se  Intt, 
in  sensu  propriu  si  flgnratu. 

*  TUHE8CEBE,  v.,t»M««r«;  ain- 
cepe  a  se  inâi. 

*TUMIDITATB,  s.f..  UaMIUi; 
stare  tioaida,  inflatura. 

*  TUHmOSn,-a ,  adj.,  taaiMoaH; 
pleau  de  tum^tate,  tumiău. 

*  TDMIDU.-a,  adj.,  tamidu  ,  (din 
tBraere);  inflata,  in  sensu  naturale  si  me- 
taforieu  :  membru  tumida' odi  Imndi, 
papiile  twniăe;  marea  tvmida,  tSrp^ 
tumidu;  vorbe  tumide;  ânimatumidade 
merUa;  omw  tumidu  de  suocessu. 

rrUHOBE,  s.  f.,  tnmar,  (d'in  tnai«r«), 
inflatura,  in  sensu  propriu  si  flgnratu  : 
tumâre  dwa,  turnare  molie;  turnarea  la 
genudu;  turnarea  odiloru;  tumdrea  nm- 
rei;  turnarea  ânimei  de  menia;  turnarea 
unui  superbu;  turnarea  styUdui,  turna- 
rea vorbeloru:  spiritele  sunt  in  tumâre. 

•TUMULARE,  v.,  tawuUre,  (d'in 
tamulos);  a  immormenti,  a  ingropi. 

*  TUMDLATU,-a.  adj.  part.,  taM- 
Utns;  immormentatu,  ingropatu. 

«  TUMDL08U,-a,  &^.,  UaBlesai, 
(d'in  tanalni);  plenu  de  tumuli  :  loeu 
tumt^Bu,  tSrra  twmt^sa. 

*  TUMUI.TU,  pl.-e,  tanaUD».-» , 
(d'in  tonere);  tnrburare,  scommota, 
strepitu,  încărcătura,  perturbatione,  re- 
volutione  :  a  face  tumuiiu,  a  produce 
tumUtu;  in  tumuUulu  lupt^  a  m(ai  te- 
muUulu;  tata  cetatea seintureâin  ocsUu 
tumultu;  a  compremeAtmidtulu,  a  stem- 
perd  iwnuUulu;  m  aceUw  tumultu  mi 
mai  poteai  distinge  nemţea;  fig.  tumul- 
tulu  cendui,  tumtUtubt  marei,  ti 
panticelm. 


=y  Google 


ŢDN; 

*  TTJMULTUAKE,  v.,  timnltoare  Bl 
tomnltiiHrl ;  z  face  fumultu,  a  produce 
tumultu  :  tumuîttta  poporulu  pre  straie; 
tumuUuara  milUarii  in  castre. 

*TUMDLT(IARIU,-a,  adj.,  tunol- 
tuarlD»;  precipitatu  si  fora  regnia,  in 
modn  tocurcatu  :  lupta  tumuUuaria;  a- 
ăunare  tumuUuaria. 

•TUM0LTUATIONE,  a.f.,  tmnnltua- 
tlo;  actione  ai  effectn  allu  actionei  de  tu- 
multuare,  turburare ,  iacurcatura,  des- 
ordine. 

*  TUMULTUATORIU.-i^ria,  adj.  a., 
tamnUnator;  care  face  tumuîtu,  ÎDCiirca- 
toriu,  intrigante,  ambitiosu. 

•TUMtJi:.TţJATU,-o,adj.  part.,  făcuta 
in  tutmdtu. 

*  TUMDLTDOSU,-»,  adj.,  Umnltuo- 
8Ui,  (d'in  tuuiiltng);  plenu  de  tumuUu: 
adunare  tumultuosa,  viitia  tumultvosa; 
mare  tumultuosa ,  somnu  tumtdtuosu ; 
vorbe  tumultuose,  spiritu  tumuUuosu. 

"  TUMULU,  B.  m.,tiiiaalns,  (d'intn- 
Mere);  redicatura  de  pamenta  naturale 
sau  focQta  de  m&ni  omenesci,  coUina  : 
pre  sessurile  terreî  Romanead  se  vedu 
mulţi  tumuli;  in  apecie,  mormentu  :  a 
face  unu  tumulu,  a  redicâ  unu  tumulii 
pre  eorpulu  amicului  ingropatu;  tumu- 
hduhii  Aehille. 

TUNARE,  V.,  t<tnar«;  vedi  tonare. 

TUNATîJ,-a,  adj.  part.  d'in  tunare; 
redi  fonaiu. 

TUNARIU,  s.ni.,(fr.artmeiir);  vedi 
tonariu. 

TUNCT,  adT.,  tone;  Vfidi  a/u»ci. 

TUNDERE,  tunsi  sî  tunsei,  tunsu. 
T.,  tondere;  vedi  tondere. 

TUNDITORI0,-i(îria,  adj.s.,tonaorj 
care  tunde  =  tonăe;  vedi  tonditoriu  bî 
tonsoriu, 

TUNECARE=i«nencare.  {din  tene- 
hricare),  T.,  tenebrlcaro  si  tenebrare,  «b- 
■ODrare;  Tedi  intunecare^^intunericare. 

TDNECATD  =  tunericatura ,  adj. 
part.,  teHcbrlcDS,  obscnroa»  obsearatns; 
vedi  intuneeatuzzzinlunerinatu. 

TDNECOSn=(«nencosii,-(i,  adj.,  t«- 
nebrlooBDs.  tenebroBus;  vedi  inttmecosu 
^ntunericosu. 

TUîîERlCU,  pl.-e,  (tenebrlcBm),  t«- 
Bebrn;  tempu  intunecatn,  tempu  ob' 


TUB. 


1511 


acuru;  Iocd  unde  nu  se  rede  lumina, 
locu  neluminata  :  tunericulu  noptei , 
tunericulu  mormentului;  vedi  si  intu- 
nerieu. 

TUIÎETU,  pl.-fi,  tonitrn,  tonltrus, 
tanltrnnai;  vedî  tonituz=tonetu. 

TUNICA,  s.  f.,  tonleai  veatîmentu  ce 
portau  Romanii  aub  toga ,  si  Romanele 
sub  stola  aau  palia  :  tunica  cu  mânice 
scurte,  tunica  cu  mânice  lungi,  tunica 
talaria :  tunica  palmata ;  a  investi  tu- 
nie'a,  a  mută  tunic'a,  a  scambă  tunic'a 
pre  fia-care  âra;  prov.  tunic'a  e  mai  a- 
prepe  âe  câtu  paUiulu ;  metaf.  tunic'a 
acadei.  tunicele  legumineloru. 

TUNICABE ,  r.,  tnalcare;  a  inveatl 
cu  tunic'a. 

TUNIOATU,-*!.  adj.  part.,  tanieatng; 
inveatitu  cu  tunic'a;  in  specie :  poporulu 
tunicatu.  popomln  de  dioau  care  nu  pâr- 
ta  toga,  ci  numai  tunica,  fig.  despre 
frncte  :  tunieata  cepa. 

TUNlCLA=«un)cuIa,  a.  f.,  tnolanU ; 
demin.  d'în  tunica,  mica  tunica;  fig.  tu- 
nid'a  ocliloru. 

TUNSETU,  pl.-e.  tonslo;  actu  de  ton- 
dere, ai  modu  de  tondere;  redi  tonsione 
si  tonsura. 

TUNSETURA,  a.  t,  tonsura ,  Tedi 
tonsura. 

TUNSU,-a,  adj.  part.,  tonsna;  vedi 
tonsu. 

TUNSURA,  a.  f.,  toasora;  vedi  ton- 
sura. 

TUNU,  pl.-un.  (A*,  cbhod);  vedi  tom*. 

•TURALE,  adj.,  toraIU,  (d'in  tna, 
tnrU);  relativa  la  turt^thymla,  de  ture : 
arca  turale. 

*  TURABIU.-a,  adj.,  tararlas,  (d'in 
tua,  tnrls);  relativu  la  ture  =  thjmfa  : 
saerificie  turarie,  tihie  turarie.  d'iu  cari 
secantalaxacn^cieleturan'e;  sabst.  m., 
turanu,  negotiatoriu  de  tHrc:=tliymfa. 

*  TURABE,  T-,  tnrare,  (primitivnlu 
verb.  obturare,  retorare);  a  astupi. 

*  TUBATU,-a,  adj.  part.,  (tirataa), 
obturata  a;  astupatu. 

TURBA,  8.  f.,  turba,  (T6ppT))j  1.  tnr- 
burare,  tamulta,  confusione,  perturba- 
tione;  2.  scommota,  larma,  carta,  dis- 
puta, altercatione;  3.  desordine  morale; 
i.  mulţime  de  lîmeni,  mulţime  de  ani- 


=y  Google 


1512 


TDB. 


mali,  tunna;  maltim&delucrnri :  turba 
de  âmeni,  tvrba  de  cânt,  turba  de  pas- 
teri.  turba  de  vorbe  deşerte. 
TUBBAMENTU,  pl.-â,  tiirbwmtaa; 

1.  mediu  de  perturbare  :  turbamentidu 
vulgului;  2.  pertnrbatîoae,  coDfQBione  : 
tttrbamentele  reputîieei. 

1  TURBARE,  V.,  1.  turbarej  a  tur- 
bură, a  Încurcă,  a  mestecă,  in  sensa  pro* 
priu  BÎ  figurata;  2.  rabire,  tu  rable» 
mgt;  a  si  perde  mentea,adeTeiiifurio8u: 
turba  cânii,  turba  muUe  vite,  turba  si 
âmenii;  eopiUutu  muscatu  de  unu  câne 
turbatu,  in  pucine  ddle  a  twbatu  si  elUt. 

2  TURBASE,  s.Terbale,  l.tnrbatU; 
turburară,  îucurcatura,   mestecatura; 

2.  rable>;  morbu  furiosn  :  turbarea  câ- 
niloru ;  coprensu  de  turbare  mori  in 
câteva  diUe;  3.  cmthariB;  ana  musca 
veninoBa. 

TDBBATIONE,  s.  f.,  l.tnrbatlo;  ac- 
tione  Bi  effectu  alia  actionei  de  turbare, 
perturbatione,  confusione,  tumultu,  des- 
ordine;  2.  rabies ;  trecere  in  atare  tur- 
bata :  turbaiionea  eâniîoru  si  a  alioru 
ofiimali. 

TURBATORIU.-foWo,  adj.8.,  Ltnr- 
bator;  care  turbura,  turburatoriu;  2.  care 
produce  rabia. 

TURBATBICE,  a.  f.,  tnrbatrlx;  fe- 
mina  care  turbura. 

TURBATO.-a,  adj.  part.,  Ltarbatai; 
turburatu;  2.  rabldis,  rkbloiiii;  rabidu, 
rabiosu,  furiosu  :  câne  lurbatu,  omu 
turbatu  de  menla;  cânele  turbatu  musca 
siprin  musccUura  communicasialtoru-a 
turbarea;  lupii  turbaţi  făcu  mari  stri- 
eationi  in  âmeni  $i  in  animali,  ai  com- 
munica  morbulu  loru  la  turme  intregi. 

TURBELLA,  B.  f.,  tnrbeUs.-amn) 
demin.  d'in  turbula,  turburară  :  a  face 
turheUe. 

TURBIDABE,  r.,  tarbldai-^t  a  face 
turUdu,  a  turbară  :  a  turbiăâ  ap'a;  Sg. 
a  turbidâ  serenitaiea  ânimei, 

TDBBIDATU,-a,  adj.  part.,  torblda- 
tnBţ  turburata. 

TUBBIDn,-a,  adj.,  tarbldas ;  tur- 
buru,  turburatu,  la  sensu  propria  si  fi- 
gurata :  apa  turbiăa,  riu  turbidu,  mare 
turbida  de  venturi,  ceru  tiabidu,  tem- 
pestate  turbida:  fig.  pei^u  mai  tvrbidu  de 


TUR 

eâUt  marea;  oeU  turbidi;  tmgemu  fur* 
bidu. 

«  TUBBH^ABE,  t.,  tiiblnire,  (d'in 
tHrblnn);  a  faee  turbine,  a  d&  fornia  co- 
nica unui  lucru. 

*  TURBINARIU,-a,  adj.,  (fr.  torbl- 
■alre);  care  are  form^a  uaui  tivbine, 

«  TURBINATIONE,  B.f.,  tDrblB»U«; 
actione  si  aETectu  alia  actionei  de  turbi- 
nare,  ascuţire  in  forma  de  conu  :  turbi- 
nationea  arboriloru. 

*  TUBBINATU,-o,  adj.  part,  tnrbl- 
aatu;  formata  in  ooau,  de  fotma  coni- 
ca :  figura  turbinata,  petra  turbinata, 
arbori  turbinati. 

*  TDBBINE,  8.  m.,  turbo,  gea.tar- 
blnU ;  totu  ce  se  int(}rce  in  unu  cerca, 
rertegiu,  volbura,  volttîre,  oonu. 

«  TUBBINELLA,  B.  f.,  (fr.  tirbl- 
nelle);  genu  de  ooncbylifl  uniralve  cui 
se  afla  in  mirile  Indiaae. 

*  TDBBINIFLOBU,-o,  adj.,  (fr.  tar- 
blnlflsre);  care  are  florile  dispuse  in  unu 
turbine,  ca  prote'a  turbiniftora. 

*  TURBINIPORME,  adj.,  (fr.  tarbl- 
Birtrme);  care  are  form'a  unui  twbint. 

*  TURBINITE.  a.  f.,  (fr.  tarbUite); 
conchyliu  fossile  in  spirale. 

*  TDBBINIU,-a,adj.,  turblneaa,  (d'in 
Urbo,  turbisls);  ca  uau  turbine.  Cit  unu 
conn. 

*TUBBINOIDE,  adj.,  (fr.  turbln«M«); 
care  sâmina  cu  unu  turbine. 

*  TURBINOLU,  8.  f.,  (fr.  tubtaollr); 
gena  de  polypari  lamelliformi. 

*  TUBBIN0LOP8U,  s.  m.,  (fr.  tur- 
blnolDpae);  genu  de  polypari  fossili. 

*  TUBBINULINA,  s.  f.,  (fr.  tnrbl- 
DBliae);  genu  de  coocbylie  aoiralve. 

«TDBBISTU,  s.  m.,  tarblatiin,  si 
tDrbfstDDi;  unu  mediu  de.  a  facilita  ac- 
ceptarea colorei. 

TDBBdBE,  8.  l,  tarbori  tnrburare 
in  economfa  animale,  perturtÂtione,  des- 
ordine. 

T\}n^V,\.Kz=iurbura.  i.  f..  tarbila. 
d'in  tarbi-j;  lemin.  d'in  turba,  tarbu- 
rare,  tumuitu;  —  mulţime  âre-oare  de 
6meui. 

TOBBCLARE  =  turburare,  t-,  tar- 
bate  t  a  &ce  tmbiău  :  a  teritvâ  ap'o, 
a'a  turburiifu  rit^a,  se  fwbura  eeridu; 


=y  Google 


TUB. 

prm  nednplătSe  adminuti'atorilom  $e 
turbura  poporubt;  nouii  miniştri  turbu- 
'  rara  tote  ramurile  de  administriUione, 
ttirbiirt»a  aeclele  si  tote  institutele  pu- 
blice; se  suppera  si  se  turbura  omulu 
eandu  vede  nedreptatea. 

TnUBULATIONE^furfiKra^iotw,  s. 
f.,  tarbatlo;  actione  de  twbware. 

TDBBOI  ATORIU,-«rio,  adj.  B..  tir- 
tatsr;  care  turbura  :  turburatoriulu  a- 
pei;  turburătorii  sodetatei;  a'au  tmimiZ- 
titu  turburătorii;  dsspotii  nomesm  tur- 
bufatori  pre  eetatiamt  cari  eni^ia  a  U 
spune  addeveruju. 

TDKBOLA.T0=rtaf&waft*,-o,  adj., 
tnrbaUsitarbldasi  redassn  in  stare  tw- 
bida  :  apa  turburata,  riu  turburatu, 
ceru  imrburatu;  poponÂi  e  turburatu  si 
p6te  se  erumpa  in  revolutione;  omu  turbu- 
ratulantenÂi,feminaturbwratademenia. 

TURBULENTIA,  s.  f.,  tRrfcaleDtlai 
turbnrare,  pertorbatione,  incnrcatara, 
confaeione. 

TUBBULENTU.-a  adj.,tnrbiiUBtia, 
(d'in  tarbuU»  â'Jn  tniba);  tarbaru,  tur- 
buratu, turbidu;  si  actiru,  torburatorio: 
tempestate  turbulenta ,  dauna  turbu- 
lenta, ajM^itu  turbtdentu,  adunare  tur- 
btdenta.  omu  d'in  natura  turbulentu  si 
nestemperatu. 

TDBBULn=:;ur&t4r»,-a.  adj.,  tnrbl- 
dni,turbBl«ntiis  t  apa  turbura,  twiu  tur- 
bion; eerulu  e  turbmn,  si  ammenitia  eu 
tempestate. 

TaRBDBABfi,  turburaiione,  turhu- 
ratoriu,  turburatu,  turburu;  vedi  turbu- 
lare,  etc. 

TUBCESCS,  adj.,  (tarelce);  uimodt] 
-  tureescu  :  a  wrU  tureesee,  a  se  portă 
turcesce,  a  domni  si  guvernă  tureesee. 

TUBCB8CD,-o,  adj.,  (tnroIoM);  re- 
lativa la  tureu  si  la  turei,  de  turcu :  im- 
periu tureescu.  viiiia  turcesea,  portu 
iurceseu,  vestimente  turcesă,  limba  tur- 
eisca,  i^oria  turciaca,  legi  turcesea,  mo- 
neta  Utrcesca. 

TUECICU.-a,  adj.,(tnrcleai,  adv.lnr- 
eke);  vedi  turceseu  bî  tureeace. 

TUBGIEE,-e5Cu,  t.,  a  face  turcu  :  a 
turd  pre  creştini,  lefi.  a  S9  turci,  a  se 
face  tureu  :  miUti  creştini  de  frie'a  pa- 
gânUoru  s'au  turdiu. 


TUB. 


1818 


TUBCISMU.  B.m.,  (fr.  tarelane);  n- 
ligione  turcâsca,  maobanudaaiBm)],  is- 
lam ismn. 

TUBCITtr,-o,  adj.  part.,  cară  a  tre- 
cntu  la  legea  tnrcâsfla :  crestinu  tor- 
dtu,  bulgaru  turdtu. 

TUBCOMANE,  a.  m.,  (fr.  tareonaae); 
admiratoriu  de  turd. 

TUBCOMANIA,  B.  f.,  (fr.t(iro«Bia>l0); 
admiratione  pentru  tofcn  ce  e  turceseu, 

TUBCOPfflUA,  (phUoturda);  a.  f., 
amiciţia  cOtra  turd. 

TURCOPHILU,  (philotureu),  8.  m., 
(fr.  taronpblle);  amiou  alia  turdloru. 

TUBDABin,  pl.-e,  tardarinn;  looa 
unde  se  iograaaia  turdii. 

TUBDO,  B.  m.,  turda,  f..  tardost  m. 
torda,  f.;  1.  ana  paBsere  mica  bona  de 
manoatu,  sturdiu,  sturdia;  2.  unu  pesce 
de  mare,  sturdiu  marinu. 

*  TOBE,  B.f.,  tu  Bi  thu,  gen.  tarta, 
tharli;  tfmmla. 

*  TDBGEBE,  t.,  (aritere,  tirceieere ; 
a  se  infli,  a  se  ingonfi;  a  se  ingTOBsi&. 

*  TUBQIDU.-o,  adj.,  tnrsidni,  (d'in 
targere);  inâatu,  iogonfata,  ingrossiatu : 
membre  turgide,  vde  turgide  de  i^ntu, 
riuri  turgide  de  neuea  topita;  fig.  styW 
Utrgidu,  oratoriu  turgidu. 

*  TUBIBLU,  pl.-e,  tnribulam  si  thn- 
rlbnluB;  rasu  in  eare  se  arde  thgmia, 
thymiatoriu  sau  thymiaibria; — una  con- 
Btellatione  aprâpe  de  scorpia,  nomita 
si  ora  sau  altariu. 

«  TUBICBKMU,-(i,  adj.,  torlerenu 
si  ttmrloremBgt  care  arde  thymia. 

«  TUBIFEBUj-a.  adj.,  tnrlhrsitba- 
rlfer }  care  prodnu  thyn^  —  ei  care 
offere'  dieiloru  thymla. 

*  TUBIFICARB,  t.,  tariflurs;  a  (ky- 
mi&  pre  diei,  a  adduce  dieiloru  îhytiĂa. 

"  TDBIFICATOBIU ,  b.  m.,  tarlfl- 
eator;  care  thymiidia,  care^ffera  thynAa 
dieiloru. 

«  TnBIFICATU,-a.  adj.,  tnrUeatas» 
oare  a  thgmiatu  pra  diei,  i»re  a  sacrifi- 
satu  dieiloru  thymia. 

*  TUBILEOn,-a,  adj.,  tnrUsfai  si 
thurlletciist  care  college  (Aymfa. 

«  TUBIONE,  s.  m.,  tart»,  sareeUn 
ttaeru,  ramarellu. 

*  TUBin.-a,  adj.,  tireaa  bî  tbarsaai 


yGoog  Ic 


ISU 


TUB. 


de  ture:=thyniia,  relativn  la  ture  :  al- 
tarie  turte,  pre  cari  arde  twe-:=thymta. 

TURMA,  a.  f.,  tarma,  faffîua  cn  tur- 
ba); mulţime  de  animali :  turma  de  oui, 
turma  de  capre,  turma  ăe  boi;  pasto- 
riulu  9%  turm'a  sea;  a  cugtodi  turm'a;  a 
âpperâ  turm'a  in  eontr'a  lupiloru; —  la 
anticii  Boniani :  turma  de  eallarî,  com- 
pania de  treidieoi  de  callari,  mai  in  ar- 
ma de  treidieci  si  doni,  diecim'a  parte 
a  onei  a?e=aripe. 

«    TUEMâLB,  adj.,  turmails;  relativu 
la  turma,  d'in  turma.     ■ 

TUBMABIU,  s.  m.,  tarmarias;  care 
are  tma  tnnna,  care  cnstodeace  tnrm'a; 
—la  antici,  care  stringe  militari  pentru 
turme  de  caUari. 

TUBMATU,  adv.,  tarmattn;  ca  tnr- 
m'a,  cftte  una  turma. 

TUBNABE,  T.,  toraareţftindBrfl;  rer- 
tflrei  vedi  tomare. 

TUBXATU,-a,  adj.,  tarnatuBj  rasoB; 
venss;  vedi  tornatu. 

TUBNISIORU,  8.  m.,  torrlenla;  de- 
minutivn  din  turnu,  mica  tumu. 

TURNU,  pl.-tiri,  turHs;  edificiu  ca 
multn  mai  înalta  de  c&ta  larga  :  tur- 
nwile  cetatd,  tttrnutu  iaaerieei,  tttmu 
aitronomieu  d'in  care  ae  observa  atellele; 
^wmt4  de  foeu  d'in  care  ae  c^serva  in- 
cenâmîu  ea  se  ae  anmmtie  indata  ce 
errvmpe;  tumu  de  lemnw ,  tumu  de  că- 
rămida, tumu  de  pitra,  turnu  de  mar- 
more, tumu  de  ferru;  turnulu  sânctuluî 
Stefanu  d'in  Vienn^a;  a  se  tui  in  turnu; 
a  pertreee  in  turnu;  a  edifica  n  'îm  turnu 
Câiu  unu  monte  de  inaltw. 

*  TURPARE,  T.,  tnrpare,  (d'in  tu r- 
ph);  a  face  turpe,  a  deforma;  a  spurci, 
a  macuU  :  cicatricile  turpara  frontea 
junehii;  mulţi  si  au  turpatu  demnitatea 
prin  fapte  immorali. 

*  TURPATU,-o,  adj.  part.,  torpâtas; 
deformatu,  spurcata,  maculatu. 

*  TURPE,  adj.,  tnrpla;  arritn,  in  sensu 
phjBicn  ri  morale,  rosinosu,  desonestu, 
immorale  :  aspeetu  turpe,  fada  turpe, 
mem&re  turpi,  muliere  turpe;  fapta  tur' 
pe,  vietia  turpe,  vorbe  turpi. 

»  TURPIPICARE,  7.,  (torplfleare);  a 
&ce  turpe,  mai alIesBU in sensu  morale: 
a  ti  t^pificd  corpul»  st  si^fletulu. 


*  TURPIPICATU,-a,  adj.  part.,  t«r- 
plflcatis;  spurcatu,  degradata,  demora-  ^ 
lisatn  ;  sufftetu  turpi/iaJu. 

*  TURPrPICU.-a,  adj.,  (tarpifleng); 
care  turpî/iea,  sporea,  degrada  :  vorbe 
turpifiee. 

•TUEPILOCIU,  pl.-e,  torplloţnln»; 
vorbire  turpe=zTosiu63i,  obscena. 

*TUBPnjOCU,-a,  adj.,  (tnrpIloqoDi); 
care  vorbesce  turpe. 

•  TUBPILUCBU,-a ,  adj.,  tarplln- 
eras;  care  caută  castigu  rosinosn. 

•TURPITUDINE,  b.  f.,  turpitad», 
(d'in  tnrpts);  nrritione,  in  sensu  pbysicu 
ei  morale,  rosine,  immoralitate,  vîtiu  : 
turpitudinea  fapteloru  revSUa  pre  6me~ 
nii  cu  sentimentu  morale;  turpitudinea 
ae  lupta  eu  oneatatea;  omulu  oneslu  mai 
currendu  mare  de  eătu  se  committa  tw- 
pitudini. 

•  TUBBE,  B.  f.,  tarrls,  (tft^ftc  si  i*p- 
aii);  tumn.  (D'ib  derrivatala  turrinu  a 
sssitu  turnulu  nostru). 

*TURRICLA,B.  f.,  tnrrlonlB,  (d'in 
tnrrli);  deminiitiva  d'in  turre,  turni- 
sioru. 

*  TUBRiaERU,-a,  adj.,  tnrrtfer; 
care  porta  nna  turre  :  cetate  titrrigera, 
nave  ^rrigera.  elefantu  turrigefu;  diâa 
turrigera,  Cybele,  care  eră  represfeotata 
cu  una  corrona  turrita  ;  corona  tarri' 
gera=:corona  turrita, 

•  TURBITa,-a,  torrltoB,  (d'in  tarrli); 
munitu  cu  turri^  turnuri  :  cetate  tur' 
rita,  muri  turriti;  corona  turrita;  dUa 
turrka=:turrigera. 

TQRTA,  B.  f.,  torta,  torta  panais; 
vedi  torta  sub  1. 

TURTABIU,  8.  m.,  care  face  turte, 
si  care  vende  turte. 

TUBTIRE  (cn  t  dara),-escM,  ?.,  ttm- 
prlmere,  (fr.  aplatir);  a  compreme  ceva 
si  prin  ac^sta-a,  a  i  â&  una  forma  lata; 
de  aci,  a  strivi. 

TURTITU  (cu  (  dnru),-o,  adj.,(fl«i»- 
presBiiB,  (fr.  aplatt);  compressu,  latitu; 
strivi tu, 

TORTURE,  s.  m.,  tortnr;  una  pas- 
sere  selbatica ,  care  s^mina  cu  porum- 
bula,  bona  de  mâncata. 

TOBTORELLA,  s.  f.,  tnrtarella  si 
tnrtartUa  (d'in  tuttor);  demia.  d'in  tur  - 


,CoogIc 


_^ Ţ^^ 

fmv,  mai  usitato  decftta  huiure  .-tUNe 
iitrfyireUejrasse  si  formosdle. 

•  TUBIÎNDA,  8.  f-,  tarKnda,  (proba- 
bile d'in  terendA);  1.  specia  de  maca- 
roni  sau  de  taliatelii  ^rossi  cu  care  se 
indâpa  ^eele ;  eompant  si  valţŢarinln 
nostni  turta.  aUta  pentrn  forma  e&tn 
ii  pentru  sensn;  2.  scama  pentru  plage. 

•  TURUNDARE,  t.,  tirondare,  (d'in 
tirflBda);  a  &oe  turunde. 

«TOSUNDULA,  B.f.,  taniiidiilt,(dlD 
tarnada);  demiD.  ălaturunda,  micafii- 
nmia. 

•  TUSGANICn,  b/A&m»  si  toscoiw,- 
a,  adj.,  taseantons  si  toHeanas;  relatiru 
la  3Wei,  ia  specie,  ca  termina  de  arte : 
«fylH  iMcaim ,  arckiiectwa  tuaeana ; 
vase  tuseaniee,  aUOue  tmcanice. 

*TCSCU,-â,adj.B.,Ta8onB;  antica  popţru 
italica,  toscanu,  de  la  cară  partea  aceea 
a  Italiei  se  nomesce  si  astadi  Toacan'a. 

TUS3B,  B.  f.,  tsBsU ;  espiratione  cu 
strepitD,  mai  malta  sau  mai  pncina  vio- 
lenta, repetita  de  maî  molte  ori  si  in- 
socita  de  una  mişcare  coavnlsiva  a  la- 
ryngeî  si  a  tracheiei  :  tusse  violenta, 
tusse  continua;  tussea  mi  e  unu  morbu, 
oi  MWnai  una  symptoma  âe  morbu;  tm- 
sea  e  un'a  doinire  $ymptomatele  prinei- 
pali  aUe  eatorAwIw  jwlmotuu-w;  m'a 
appwsaki  UMa  tuss»  grea;  tutsea  me  in- 
fiica;  nu  mai  pofw  ăe  tusse. 

TD3SEDINS!,  s.  f.,  tmiedo,  (d'in  tns- 
■Is);  tnsse,  tnasire,  tnssitu. 

TtJ8SICU,-a.  adj.,  tnsiIflBs,  (d'in  tas- 
■Ii)  ;  appleeatn  la  tusse,  suppasa  tuBtei. 

TU8SICULA,  8.  f.,  (taislonla);  demin. 
d'in  tmse,  mica  tttsse. 

TUSSIGULAKIU.-a ,  adj.,  (taiilen- 
Urlii);  care  lucra  in  contr*a  tuasei :  me- 
dieammtu  tuan&^riu. 

TUS3IGUL0Sn,-a ,  adj. ,  (tnstloalo- 
■Bi) ;  snppuBU  tuaaei :  hetranetiele  su 
iussieulose. 

.  *TUSSILAâINE,s.f.,tnsdlafo;iina 
planta  din  fiHuili'a  sjDantherieloru,  alle 
cărei  flori  daa  nau  decootu  bona  pentru 
nnorares  dorerilora  de  pectu. 

1  TOSSIBErescu,  t.,  tasilre,  (d'in 

tasslt);  a  espiri  cu  tusae :  a  tusH  diiia 

m  nbfteoi  Alu  Ua»eaee  «î  sempa;  strf- 

.  feru  de  dorere  de  pectu  ai  timeaat  tare; 


TUT. 


ISIS 


ea  nu  mai  ineetixUa  de  a  tua^;  eopiRitlH 
twseace  de  se  essaweaee. 

2  TDS8IRE,  s.  verbale,  tuisado;  es- 
piratione cu  tusae :  tussirea  tormenta 
pre  omu;  de  multa  tuatu-e  nu  potiu  dor- 
mi tSta  nâptea. 

TOSSIT0RIO,-*oHa,  adj.a.,tnMleBi» 
care  iuasesee,  si  care  suffere  de  tusae. 

TUSSrnr,  b.  m.,  toBgls,  tntBed«t  ae- 
tala  de  tusaire  :  detusaituUi  eellu  mwUu 
med^pec^M. 

«  TUTAUE,  pi.  tutamine,  totamea,  si 

*  TUTAMENTU,  pl.-e,  totameataB^ 
mediu  de  tuttwe  =  apperard,  asyla;  se- 
curitate. 

*  TUTABE,  T.,  tDtarI,  (dla  tatai,  de 
la  taert);  a  apper&,  a  protege. 

*  TUTATIONE,  s.  f.,  tntatio;  actiooe 
de  fufare:=:apperare,  protectione. 

*  TUTATORIU.-Wna,  adj.  a.,  tatatarj 
care  ttifa^appera,  apperatoriu,  protw- 
toria. 

*  TUTATţr,-a,  adj.  part.,  taUtas)  ap- 
peratu,  protessu,  proteoto;  aubst.  m., 
tutafulu,  actula  de  apperare. 

«  TQTBLA,  B.  f.,  tataia,  (d'in  tatas, 
de  Ia  tnerl),  aotionea  ai  ofScinla  tuto- 
ntdtn;  cară  si  protectione,  epitropla. 

TUTELARITJ.-a,  at^.,  tatelarlij  re- 
lativu  la  tutela  .-  causa  tutelaria ,  preto- 
riu tutelariu,  care  nomesce  pre  tntorin; 
annt  tutelari,  in  cari  unu  pnpilla  sta 
sub  tutda;  diei  tutelari,  cari  protegn, 
appera  unu  locn;  aabst.  unu  tufelarm, 
totalarlasi  custode  alin  unui  templu; 
unnlu  care  are  dereptula  a  nomf  pre  tu- 
toriu  =  pretoriu  tut^ariu. 

*  TtJTELATORia,  a.  m.,  tatebton 
apperatoriu,  protectoriu;  geniu  appo- 
ratorio. 

«  TUTORE,  ai  Udoriu,-târia,  adj.  a., 
tătar,  tntarins;  apperatoriu,  protectoriu, 
in  apecie,  curatorin  si  apperatoriu  alia 
unui  pupillu,  epitropu  :  tutortulu  e  de- 
toriu  dupo  lega  a  face  pentru  pup^ulu 
seu  tolu  ee  face  dupo  natura  unu  bonu 
patente  pentru  fUiu  seu;  tutoriulu  ad- 
ministra averea  pupUîtdui  tn  interestea 
pttpiUulHi,  inse  nu  piSte  instrainâ  ne- 
mica tPintr'insa;  pupillulu  depende  de ' 
tutoriu ,  st  acestu-a  e  detoriu  a  opperd 
drep^irHe  pupiUului. 


.yGooglc 


1518 


TtîL 


nită,  de  a  tracta  ttfrcmniee  pre  oei  oe 
depondn  de  densnln. 

•  TYBANNOMANlA ,  s.  f.,  (fr.  ty- 
nn*K«Bl«,  d'in  T6pawo<;^:tyrftDDil,  ri 
|iav(a=»n&iiia);  maDfa^psssione  de  a 
derenf  tyrtmtm;  pasnonede  a  se  portă 
ca  nnn  tgrannu,  de  a  t7raiuus&  pre  cei 
ee  dependa  de  denBnln. 

•  TTMNNOMAOTCtl,-*,  adj.,  rela- 
tiTn  la  ti/ratmomaiiia. 

*  TYBANÎÎOPOLITU,  8.  m.,  tyr.»- 
MyţUta,  (TDpavvoffioX(n]c);  sQppnsa  alia 
v.nmtyrannti. 

*  TTBANKU,<4,  adj.  B.,  trranBU, 
(i  c6(>avyo<:),  tirana*,  (^  ţ6payvo<:);  pro- 
prie, domna  aan  domoitorio  absolntn ; 
inse  apoi,  principe  care  a  usnrpata  dom- 
Bfa,  nsurpatoriu ;  principe  oare  nnrecon- 
oosoe  alte  legi  afora  de  volieoti'a  sea; 
principe  care  essarcîta  domnl'a  sea  ca 
Tiolentia,  principe  bBrbara:<y/-ann«  Rt4 
enxlweu,  «  ueodu  popâreîe ;  tţ/ramtu 
orbu;  tţpwtnu  fiiriosu  care  nu  se  mai 
tatitra  deveraarea  de  sânge;  tyrmmii 
aHfacutu  muUu  ren  umanitâtii;  Mi 
monarehii  aspira  la  despotismu,  si  toţi 
ăeapotH  se  ^tingu  numai  prin  aeci- 
dentia  de  tprant». 


TtB. 

•  TTRiANTHINU.-o,  adj.,  tjri«B- 
tklmu,  (topufcvftcvoc);  dti  oolont  {mipon 
violeta :  vesHmente  fyrianAtM. 

•  TTRIANO,-a,  adj.  s.,  tyriai,  (t6- 
ptoţ);  de  la  Tyru,  d'iu  cetatea  T^k, 
Oartbaginese,  Thebann  :  eolore  tjfriana, 
de  purpura ;  redi  si  tyriu. 

TYBJBSy-eâeH.  t.,  (a6pttv);  a  tr^;e 
pre  pamentD  dnpo  sene;  refl.  k  ie  tyri, 
a  ae  trage  pre  pamentu  ea  s  jrp^;  veS 
tifire,  Bl  derivatele.  (Gompata  fermele : 
^H^  si  oâpitv,  identice  in  Intelleasn), 

•  TYRIU,-a,  adj.,  tjria,  (rtiptoc){  de 
Ia  Tyru ;  pnrpnrtu :  eolore  tyriăt  de  ptlr* 
pura. 

•TTROPATINA,  8.  f.,  tjrop.MM, 
(d'in  copii(=ca8iu,  si  patina);  apecia  de 
placenta  compusa  d'in  lapte,  tina  si 
miere. 

•TTE0PHAGlA,8.f.  (d'inTOpwpAToţ); 
mâncare  de  casiu;  ultim'a  septemfloa 
d'in  dnlcele  oaacerii  Dottnulni,  ia  care 
na  ae  manca  came ,  ci  numai  lapte,  ca- 
sin  ai  âna. 

•  TTROPHAGU.-a,  adj.  a.,  (topoy*- 
1%:);  oare  mftnca  caain  :  ânienii  cari  nu 
mânea  came,  ei  numai  easiu,  se  nome- 
seu  tyrophagi. 


=y  Google 


u. 


U,  a  douediecî  ei  un'a  litiera  in  alfa- 
betuln  romaDU,  si  a  cioci'a  intre  vocali. 
Pronuntra  rocaleiuesan  plem$onaaaxi 
$emisona.  I.  pleaisooa  e :  1.  io  syllabele 
intonate,  precnmu  in  :  multa,  pruna,  ht- 
na,fuga,  duce,fune,  numera,  WHeri, 
umbra,  etc,  2.  ia  mediulu  vorbelorn  in 
syllabele  neintonata,  precumu  in  :  mw- 
twre,  mugire,  fugire,  mtucţirt,  tremura, 
scândura,  papura,  etc;  II.  semiaona  e 
in  syllabele  neintonate  la  flnitulu  Tor- 
beloru,  precumu  in  :  lucru,  aspru,  no- 
stru, vostru,  somnu,  veseu,  eântu,  vac- 
eariu,  lunaticu,  selbaticu ,  etc.  In  me- 
ăiuln  vorbelora  intre  doue  vocali  sau  ee 
suppreme,  sau  face  unn  diftongu  impro- 
priu cu  Yocalea  urmat6ris,  precumu  in: 
boui,  oui,  6ue,  6ua,  doui,  dâue,  noue, 
vâae,  pUua,  plouia,  leuare,  latatu,  viuu, 
viuStia,  viuetate,  scriuere,  etc. 

1  UA,  contrassQ  d'in  va,  mit,  rerba 
anasiliariu  pers.  III  sing.:  ua  fi=.vaf\; 
ua  fi  dormindu.:=:va  fi  dormindu;  ca  im- 
personale se  pune  cu  conjuactivulu  :  ua 
se  facu^va  se  făcu,  ua  se  faci  =  va  se 
faci,  ua  se  foca  =  va  «e  faea,  ua  se  fa- 
eemu:=  va  se  facemu,  ua  se  faceţi  =  va 
se  faceţi,  ua  se  faea=^va  se  facă;  vedi  va. 

2  UA.,  straformatu  d'in  ella,  llUm, 
proDome,  pers.  III.  f,  eîng.  accusativu  : 
ua  connoscu,  ua  vedi,  ua  dâre,  ua  seimu 
dne  este,  ua  laudali,  ua  critica  mulţi; 
c&ndu  urm^dia  dupo  unn  verbn  termi- 
nata in  u,  se  reduce  in  a,  precumu  :  con- 
noseu-a,  vediu-a ,  sdmu-a,  amu  conno' 
8cutu-a;  Tedi  ellu. 

3  UA,  contrassu  d'in  tina,  uns,  adj. 
f.  d'in  unu,  aaui,  candu  sta  înaintea  u- 
ax^  nome  fora  articlu  :  «a  tmUiere  ^ 


una  muliere,  ua  casa  r=  tt>M  easa,  ua 
regular^una  regula;  7«di  unu. 

*  UBBBARE,  V.,  u»erare,  (din  nber); 
a  n  ubsre  =  fertile;  si  a  face  ubere,  a 
fertilisă  a  fecundă;  vedI  eompositula 
essuberare. 

*  UBEKATD.-a.  adj.  part.,  uberatu; 
iucarcatu  de  :  ramuri  uberate  de  gtmam. 

*  UBERE,  adj.,  vber)  fertile,  fecunda, 
abundante  :  pamentu  ubere,  terra  ubwe, 
riu  libere  de  pesă;  vera  ubere  de  p6mt, 

«  UBERTATE,  s.  f.,  nbertu,  (d'in 
nber);  fertilitate,  fecunditate,  abondan- 
tia  :  ubertatea  agriloru,  libertatea  rtH- 
rHoru,  ubertatea  aeeUui  annu;  fig.,  u6er- 
tatea  ingeniului,  ubertatea  virtuţii;  uber- 
iatea  vorbeloru;  mare  ubertate  de  miseUt. 

*  TJBEBTU,-a,  adi.,  nbertos,  (d'ia 
ubtiratns);  plenu,  copiosu,  abundante  : 
genu  de  vorbire  ubertu. 

HBERV^ugeru,  s.  m. ,  aber;  com< 
.plessnlu  titielorn  la  animalile  mammi' 
fere;  Ydiiugtru. 

UCCIDEBE ,  ueeiditoriu  ,  ucctnoN«,- 
ueeiaoriu,  uccuu;  vedi  occidere,  ooctidi* 
toriu,  oceesione,  oeoisoriu,  ocdsu. 

UDARE,  V.,  adare ;  a  face  udu,  a  di 
apa,  a  versti  apa  preete  unu  oe  nscata  : 
a  plouatu  de  a  udatu  bene  pameniuiu ; 
eandunu  ploua,  udâmu  florile  cu  apa  ea 
se  se  nutresea  si  se  creaca ;  udâmu  gra- 
dina muiti  uda  6urtea,  uda  si  eailea  ca 
se  se  assedie  pulberea. 

UDATIONE,  s.f.,  actione  de  udare: 
udatione  d'in  ceru,  udcUione  eu  apa  ^m 
riu  sau  iTtn  p«^.    . 

UDATORHJ.-a,  adj.  s^  ndans;  oaie 
uda  :  amu  doui  uiatâri  cari  uda  gra- 
din'a  in  tote  serHe  condu  nu  pUna; 


=y  Google 


ino 


UIT. 


sabat,  udatorwj  pL-e,  si  fem.  udotărias:^ 
uăat^e,  CMiDt  cu  care  se  serrescn  6- 
menii  Îs  vdare. 

UDATn.-a,  &4j.  pftii.,  idatiii ;  im- 
pregnaţii oa  tpa  :  pamentu  vAatu,  flori 
udate,  gradina  ime  udata ;  vedunente 
udate  de  plâuia;  pre  eaUe  ne  a  appueatu 
pZtSwi'a,  ai  amu  a^untu  a  casa  udaţi 
peno  in  pelle. 

DDATTJBA,  a.  f. ,  actione  si  effecta 
alin  actiooei  de  udare  :  udatur'a  fiori- 
lom;  datifiorHoru  pre  fia-eare  di  una 
hona  «datura. 

*  UDONE,  B.  m^  ■<•;  una  specia  de 
caleiamente  de  peru  de  capra. 
.  *  UDOBE,  8.  F.,  ndvr}  acUone  de 
udare,  udatiase,  pl6aia. 

UDU,-a,  adj.,  ndga,  (contrassu  d'in 
MTllas);  f<>f^s  umedu :  pamentu  udu , 
veditnente  ude ;  funiie  ude  $e  $tringu  si 
ae  seurtS^ ;  lemnele  ude  nu  ardu  bene; 
«w  poneti  ealăamentele  ud«,  coreeiti  la 
peti6re;  d^  a^unie  a  casa  uda  peno 
inpeUe. 

UGEB08U,-a.  adj.,  (■her«Ms);  to- 
tala CQ  ana  mare  tt^ent :  oui  ugerâse, 
vaeâ  uggrose. 

UâBSC,  pL-e,  nber;  oi^ann  g^landu- 
loBu  la  aaîmalîle  mammitere  in  care  se 
adtma  lactele ,  si  d'tn  care  se  snge  de 
feti  prin  titie,  complessuln  tttielom : 
ugeru  pUnu  de  laete,  ugerele  vaeeUoru, 
ugerele  ouiloru  si  eapreloru ;  mteUii  se 
appleea  la  ugenUe  mcciloru,  omneU»  la 
oMe  ouAoru ,  edU  la  cdle  eapreloru;  n- 
perete  aeeatoru  animcdi  nutrescu  si  muUi 
6mem  eu  laetele  lom. 

1  nniBB,  (d'in  oUOare),  r.,  obllri- 
tIboI  ;  a  perde  d'in  memoria,  a  nn  ai  mai 
addnce  a  mente  :  am  mtatu  totu  ce  am 
invetiatu  in  eoptUaria ;  ellu  uita  forte 
foaie;  mi  uită  neci  una  databenefiâelt! 
oe  o*  ace^utu;  du-te  cu  Domnedieu, 
diro  te  rogu  n»  me  uita ;  nu  mi  uitu  de 
aandi  mei;  tu  ti  uiţi  de  toţi  c&ti  dispăru 
d'in  oda  ta;  si  auitatu  eo  astadiplSca 
poa£a  Ia  cm»;  n  a  uitatu  $e  wna  la 
adunare. 

2  UITASE,  (d'in  tuiiare),  T.  refl.,  la- 
turi f  a  si  indereptă  vederea  la  ceva 
spre  a  In  coprende  mai  bene  ;  me  uitu 
Ip mm lueru  catelm  vediu mai  bene; 


ULC; 

me  wte  eu  atfiosUate  it  me  nwru  de  ce 
vediu;  differenti'a  intru  vedert  n  ui- 
tare e  aeea-asi  care  e  ir^re  audire  ai  as- 
cultare; la  cete  wti?  uita-te  la  »k««; 
eUu  ae  uita  la  mene  ea  ia  unu  Utpu ;  ne 
uitămu  la  faptde  âmen^u  ai  divinămu 
eogetele  loru;  pentru  ce  tw  uitaţi  eu  a- 
tata  nepesare  la  sufferentieU  âmemleru? 
vedi  tuitare. 

17ITAT0BnJ,-a,  a^j.,  1.  •bUrlaeeni; 
care  1.  uita,  na  tine  mente;  2.  iitoMi) 
care  2.  ae  uita  la  ceva. 

UITATU.-a,  adj.  pari,  I.  obllrltnl 
tradltu;  oare adiaparatn d'in  memoria: 
lucruri  de  midiu  uitate ;  uitatu  de  tata 
lumea;  2.  lntnltai,-iai  actnln  de  uitare  : 
uitattju  lui  me  infioră. 

UITĂTURA,  8.  f-,  litnltai,-a»;  cău- 
tătura ca  oclii :  uitafytra  Uista,  mtaiura 
ostile,  uitatur'a  cea  seStatiea  a  tyran- 
mdui  apaimentâ  pre  toii  ^mentj. 

ULCELLA,  (contrassu  d'in  oUicella), 
8.  f-,  «lluU  t  vedi  oUicella. 

ULCEIiLUTIA,  s.  £,  vedi  cUlicdla, 
oUieellutia. 

*  UliCBRABE,  v„  uloenrej  a  produce 
tileere=:bube,  a  plagl,  a  vulnera :  ferrale 
i  ukerara  peticele ;  vorhde  celle  aspre, 
inse  nemeriiate  ulcerară  ânim'a  omului 
innoeente. 

*  ULCEBABIA,  g.  f.,  RloerKris;  ana 
4rba  ciu-e  produce  ulcere. 

*  ULCERATIONE,  s.  f.,  nleeratlai 
actione  si  effeetn  aUu  actionei  de  ul- 
cerare. 

*  UIiCERATOEIU,-((îria,  adj.  b.,  il- 
eeraoi}  care  tdcera,  care  produce  td- 
eere. 

*  ULCERATU,-a,  adj.  part-,  alcera' 
tns;  plagitu.  vulnerata. 

*  ULCERE,  B.  m.,  nteua,  gen.  aloerla, 
(iXxo;);  buba,  plaga,  vulnn;  vedisifor- 
m'a  uleu. 

*  ULCEBOSn,-a ,  adj.,  nUerona, 
(d'in  nlena);  plena  de  ul(»re=bube,  pla- 
gitu, vulneratu  ;  vuliu  tdeerosu ,  fada 
uleerâsa ;  —  arbore  \deerosu,  plenn  de 
escresceotie;— (Jni'ffla  ulcerSsa  ==  nlce* 
rata  de  amare. 

ULCIOBU,  s.  m.,  bardeoUs,  iurltlie, 
•KjUpaj  mica  inflatura  pre  palpebrele 
oclUom;  vedi  si  urcioru,  n  ordioru. 


=y  Google 


m^ 

*  DLClBE,-««<;u.  t.,  nlolsol;  a  ponf, 
I  inMrefl  oa  acea-aai  mesara  reulu  fa- 
CDtn,  a  resbonă. 

*  ULCO,  pi.  vicere  sau  uleeri,  vltaa, 
geo,  nUerli,  (SXxo;);  buba,  plaga,  Tulnu; 
la  arbori,  eecreecentia,  care  amina  cn 
bab'a. 

*  ULICE,  s.  m.,  Blex;  unu  arbustu 
oue  sâinina  cu  rosmarinulu, 

*  ULIOÎNE ,  B.  f.,  Dll^o,  (coiitrassu 
d'iD  arlli«*);  umiditate  naturale  a  pa- 
mentului;  locn  limoaa,  bt^osu;  in  pa- 
tiiologio,  epecia  de  petigine. 

«DLIOINOSU,-a,  adj.,  nllglBOBUHi 
plena  de  uligine,  umedu  :  pamenta  uH- 
gimorn»,  thra  uliginosa ;  fig.  hydropicu. 

1  ULHABE ,  (d'in  olere,  confere  bl 
6o|fc^),  T.,  oltmetrt,  «Aorsrij  a  percepe 
prin  nasu,  a  odor&,  a  myros& :  ulmâmtt 
eu  natuiu;  ulma  nu  numai  dmenii,  ci  si 
animaUle;  cânii  uhta  venatuht. 
.  2  ULUABE,  s.  verbale,  •irutns,  o- 
«•ratQB;  m;ro8U. 

ULMABIU,pl.-e,Blvarfua;locn  plan- 
tata cn  idmi,  selba  de  uimi.  tUmeiu. 

ULMATOfilU.^Mha,  adj.,  «iraolens, 
tiftram;  oare  Mima  :  tuuu  ulmatoriu, 
câne  «Iffktfortw. 

DLMATU,-»,  adj.  part.,  «iraetas; 
Bentiţa  prin  ulmare;  tabat.  m.,  uhna- 
tutu,  actulu  de  tdmare. 

ULHET0,  pl.-e,  nlmetii»}  mulţime 
de  M^mi,  aelba  de  edmi;  vedi  ai  tUmariu. 

ULMIOAEE  san  ulmecare,  T.,  saţ tre, 
TsttlKttre;  teatlgu  «eqnl;  a  caută  pre 
cineva  u^ândw  ■*  cânii  ubmea  venatulu. 

ULHIGATOBIU,- ^ria,  adj.  a.,  sa- 
VliRs,  resttrla  leqoens;  care  tttmica. 

ULUIGATD,-a,  adj.  part..  sagEtoB, 
vesUgatniit  cautatu  ea  ajntoriulu  odora- 
tului  :  ursi  ulmieati  de  cânii  si  de  ve- 
nalorii  nostr^  subet.  ia.,t^mieatulu,  ac- 
talu  de  tdmieare. 

nLHin,-a,  adj.,  itlaiene,  (d'in  nlniui); 
de  ulmu,  de  lemnu  de  uimu;  prov.  cena 
wlmta,  mâncare  de  bătălia. 

ULMU,  B.  m-,  BlMog)  una  arbore  sel- 
batiCD,  bene  connoseuta  Romănilom : 
noueUe  de  u/mtt,  vergeUe  de  uhtu,  pari 
de  uimu;  ulmii  crescu  la  sessu  si  ht  monte. 

*  DLNA,  8.  f-,  dIiu,  (â>>£vir));  1 .  m&n'a 
de  la  cotu  pSao  la  rerticele  dâ^'iteloru; 

Tom.  U. 


m/L nil 

2.  braciulu  Întregi) ;  3.  mesura  de  lun- 
gime=cotu. 

•  OLFICU,  a.  m.,  alpicomf  una  spe- 
cia de  alliu  cu  eapetina  griîasa. 

•  ULTERIORE,  a^.,  olterlor,  (com- 
parativa d'in  nlter);  mai  de  parte,  mai 
de  d'incollo,  cellu  de  d'iucoUo  :  partea 
uUo'iore;  rip'a  uiieriore  a  'Dunării;  pro- 
vind'a  tdteriore. 

•  ULTIMABE,  V.,  iltlBare;  1.  intr. 
a  se  appropiă  de  finitu;  2.  traus.  a  face 
încercarea  de  pre  urma. 

•  ULTIMATIJ,  s,  m.,  (fr.  ultlnatuB); 
tdtimele  conditioni  cari  ee  punu  unui 
traotatu  de  pace,  si  d'in  cari  proponi- 
torii  nu  mai  laasa  nemica :  cându  se 
respinge  unu  u^ima^u,  se  rumpu  nego- 
tiaiionilfi,  si  nu  mai  remâne  altu  ceva 
de  eâiu  de  a  reluă  armele. 

«UliTIMU.-o,  adj.,  ■itlnus;  cellu  mai 
departatu,  cellu  d'in  urma  :  ultimele 
terri,  ulUmele  ateUe ;  ultimele  dille  aUe 
annului  espiratu:  ultimele  vorbe  ee  amu 
avutu  cw  densulu-  in  ultim'a  ăi  a  lunei 
luiMaiu;  ultim'a  di  a  vieti&i ;  in  acea 
lupta  tu  erai  primtdu  si  eu  uUimulu ; 
ultim'a  volierUia  a  unui  omu. 

•TJLTIONE,  8.f.,altl»,  (d'in  nlelsel); 
punitione,  vindicta,  actu  de  resbonare. 

•  ULTOEIU,-Wria,  adj.  a.,  altor,  al- 
tortns;  punitoriu,  vindicatoriu,  resbona- 
toriu  :  Morte  fu  onoratu  cu  Uiuiulu  de 
ultoriu,  fiendu  co,  a  a^utattt  pre  Octa- 
vianu  a  resbonă  marţea  lui  Juliu  Cesare. 

t  ULTRA,  piopoa.  ultra;  d'incollo  de; 
occurre  in  compositioni,  precumu  in : 
ultraliberale,  (fr.  ultrallirfrol),  mai  li- 
berale de  cfitu  se  covine;  %dtralibera- 
lismu,  a.  m.,  (fr.  ultralibârallgme),  libe- 
ralisfflu  easaggeratu;  ultramontanu.-a, 
adj.,  (fr.  nltranitiDtain),  care  e  de  d'in- 
collo de  monti  in  reporta  cu  vorbito- 
riulu;  in  baaerica,  unu  uUramorUanu , 
care  pretende  co  ponte&cele  romana  e 
superiore  conciliului  generale;  deacfsi : 
ultramontani8rmi,(ÎT.al%rmn9nUml»M^), 
systema  care  sustiue  atarî  pretensioni; 
uUramundanu,-a,  adj.,  nltramnadanaii, 
care  e  de  d'incollo  de  mundu  :  vise  ui- 
tramunăane;tdtraregaîe,  (fr.  nUraroyal), 
mai  regale  de  câta  se  covine;  de  acf ,  tdtra- 
regalismu,  (fr.  nltrarvfalUMie),  syatema 


96 


>y  Google 


1S22 


CMA. 


a  tdtraregatutiloru,  {ti.  BitrarojâlUte), 
cari  BOBtina  poteatatea  absolata  a  regl- 
lom;  uUrarevoUitionariu,-a,  adj.,  (fr.  il- 
trartiTolntlonnalre),  care  6  mai  retfolti- 
tionariu  de  câtu  Be  covine. 

*  ULTRAEE,  y.,  (fr.  ontter);  a  duce 
lucrările  mai  departe  de  căta  permitte 
derept'a  ratione,  a  essaggeii  :  atdb'd 
massimele ,  a  ultrâ  una  idea,  unu  sen- 
timentu;  a  tdird  una  moda. 

*  ULTEATU,-a,  adj.  part,  (fr.  ontri); 
dusan  mai  departe  decfttu  se  covine,  es- 
saggeratu :  masstme  uUrate,  sentimente 
uUraie,  latide  uUrate. 

*  ULTBICE,  B.  f.,  nltHiifeminacare 
panesce,  femina  care  resbona ,  red>otta- 
toHa. 

*ULTn,-(i,  adj.  part.,  nUu,  (d'in 
nleisel);  punitii,  vindicatu,  re$boHatu. 

*  CLVA,  s.  f.,  sItij  ârba  care  cresce 
in  locuri  lîmose  :  a  se  ascunde  in  ulva. 

*  ULVOSU,-a,  adj.,  «Irosag ;  plenu 
de  tUva,  coperitu  cn  ultia ;  locuri  idvoae. 

UUA,  3.  f.,  hauDg}  pamentu  molie ; 
in  apecie,  pamentu  de  lipitu. 

*  UMAMOBE,  adj.,  hamaBlor,  (com- 
parativa d'ia  bumanni);  care  CODtribue 
la  una  cultura  mai  inalta  a  omului : 
adentie  umaniori,  litierele mtamori,h^ 
terele  formose;  classi  ummiori,  in  cari 
se  invâtia  aaetitielen  Utterehumamon. 

*  UMANITATE,  s.  f.,  haninltea;  na- 
tura umana,  spiritn  u»ian»,  bonetate 
mnana,  cultura  umana,  urbanitate  :  &- 
menii  peru,  umanitatea  remâne;  a  se 
portă  eu  umanitate;  a  apperdi  drepturile 
umanităţii ;  atudieU  umanităţii ;  a  in- 
trece  pre  toţi  cu  umanitatea;  se  luerămu 
eumu  ne  dictedia  umanitatea;  prin  uma- 
nitate ne  distingemu  nu  niMiat  de  ani- 
maîile  irrationaU,  âside  omenit  barbari. 

*  nMANir,'a,  adj.,hBmaMia;deomH, 
.  precumu  ite  cuvine  omului,  cn  anima  de 

omu,  -cultivata,  civilisaţn  :  genuiu  w- 
manu;  poteri  umane ,  lucru  umanu , 
spiritu  wnanu,  ântma  umana ,  portare 
umana;  cultura  umana;  eUu  se  arretă 
forte  uman»;  e  deioria  a  unui  omu  euUu 
dea  se  arretă  umanu  chiaru  eotra  cei 
invmsi;  fiţi  wnani  cotra  toţi,  ai  veţi  fi 
stimaţi  si  amati  de  toţi, 
*UAIABE,  V.,  hBMar*}  a  accoperi  cu 


vm. 

umu,  a  ingropă,  aimmoimvoib^i  a  urnă 
mortH. 

«  UUATIONE,  B.  f.,hsnatli)|  actâo- 
ne  de  umare,  ingropatione.  ■ 

*  nMATOBIUr'^ia.  adj.  a.,  huma- 
taEj.care  urna,  care  ingr<qKi;  ingropa- 
toriu,  immormentatoriu. 

•  UMATU,-a.  adj.  part.,  knnatiis;  »*»- 
grppaiu ,  immonnentatu  ^  eUu  se  afia 
umaiu  longa  parentii  s«i;  conpuri  umate, 

»  UMBELIi A,  s.  f.,  nniieUa,  (d'iu  vm- 
bra);  l.umbrelia.  Cdrtu  .porttLUvOi  um- 
brariu;  2.  (fr.  •nfe«ll«);  eompleasn  de 
flori  ai  cărora  pedUDCli  de  una  lungime 
aprope  ecale,  se  naacu  d'in  aoeliO'Misi 
punotu,  ca  radiele  oah  Bustina  oua  hm- 
breUa. 

*  UMBELLAT0,-o.  at^.,  (fr.  »- 
bellfi);  diapusu  in  forma  de  utubeUa. 

•  UMBELLlPERU,-a.  adj.,  (fr.  •-- 
benif6re);carep<}rtaui)atiM&eI!a;  floH- 
te  umbellifere, 

•  UMBELLIPLOKU,-a,.adj.,(fc.«- 
belUflcre);  oaie  are  florile  i^spuse  in 
forma  de  umbella. 

«  UMBELXJFOBMA  adj.,(f^«>l>•^ 
lirtrme);  care  are  6»rm'a  unei  m^tâk 
aau  aprope  de  a  unei  taiibtille.     . 

UMBILICABIUro,  adj.,  manUairlt, 
relativu  la  tiMitiieii  =::  buiicn  :  nervu 
umbUieariu. 

TJMBILICATU,-*^dj.,  niaUlleate»; 
)D  forma  de-wm&(2icu=;buri(Hi,  baricato. 

UMBILICU,  pUfi,  unAllUua.  (din 
i^foXâi:,  prolongatu);  buricu;  vedi  buricu, 

UMBLABE,  umiUatu,  umbUtu,  etc.; 
vedi  amblare,  amblatu,  ambl^u,  etc 

*  UMfiONE,  8.  m.,  BHlt*,  (af&ne  on 
S^^y,  conulu  sau  buriculu  unai  Bcnta; 
metaf.  cotulu  omului;— promontoriu. 

UMBBA,  s.f.,  pnbrat  obscuritate  pro- 
dnasa  prin  unu  corpu  opaou  care  inW- 
cepe  radiele  luminase :  umbr'a  terrm 
cambia  edipaea  (tinfii;  uffi2ir'«  indice- 
lui pre  orologiu  aolariu  arrHa  6rded^ 
lei;  umbrele  lucruriloru  de  pre  pamentu 
su9t  mai  scurte  la  media-di,  si  Mat  lungi 
demaneti'a  ai  aer'a;  a  sedS  la  umbrea  ar- 
boriloru ;  a  lucră  in  umbra ;  fig.  a  fote 
cuiva  umbra,  a  i  obscură  glori'a;  aae 
teme  de  umbra,  de  nemica;  u'am  ueâ 
umbra  de speratUia;  nu  eneâ  umbraie 


>y  Google 


dubim;  glorfa  iumei  trece  ea  um&r'a;— 
tmibr'a  omului  dupo  «(We=:8uffletalu. 

UMBRA.GLn,  pl.-e,  nmbrasaluBtum- 
brarin,  obieetu  oaie  da  umbra. 

\}JSBM.SE,'ediu,  y.,  smbrare;  a  dâ 
mibra,&'^va& umbra  :  aeesH arbori tm- 
bredia  bene. 

UMBBASIU,  p\.-e,  sabneDlHn ; 
1.  oorta  facntu  d'iD  ramuri  de  arbori  cu 
fninâia  :  umbrariu  de  ramuri  verdi;  um- 
brariti  de,  vitia  de  vinia;  a  sedS  sub  «m- 
braritt;  2.  cortu  portativa  spre  a  Be  ap- 
ţerk  omulu  in  coQtr'a  soreloi  sau  iu  oon- 
tr'a  plouiei :  socitd»  meu  luă  tmibrar 
riadu  ai  se  ăusee  la  peramblare;  eu  mi 
cetediu  a  esH  d'in  casa  fora  umbrariu; 
eu  umbrariulu  me  apperu  dfi  sare  si  de 

nMBfiATICa,-a,  adj.,  wkratlHS; 
care  se  afla  in  umbra  :  omu  timbratieii, 
earoi'8  plaee  a  seda  in  umbra;  int»- 
tiatoriu  umbraiicu,  <»re  inrâtia  in  oasa, 
la  umbra,  nu  in  publica;  Uttere  um&ra- 
tiee,  scrisse  in  soâla  ca  esseratie;  fig. 
timidu,  spariatieu,  suspiciosn,  (compara 
it.  •BbNtio»)  :  callu  umbratim. 

*  UMBBATILE,  adj.,  KHbraUIIi)care 
petrece.»  wn&ra  sau  la  umbra,  oUobu: 
nitia  wnbratHe.  viâtia  contemplativa, 
in  oppositione  en  operativa;  fig.iniagina- 
ritt,  fiotu,  talsa  (compara  it.  oHbratlle). 

UHBBATtONE,  s.  f.,  wnkratU}  ac- 
tioDo  si  effeotu  allu  aotionei  de  iMN&ra- 
re :  umbrationea  nuerUoru  ne  apperâ 
in  contr'a  etddurei. 

UHBBAIOBIU,-«^Ha,  adj.  s.,  nm- 
brang;  oaro  umbrMia :  arbori  tmibra- 
tori,  rupe  umbratâria. 

UMBfiÂ.TU,-a,  adj.  part.,  imbratns; 
aj^rato  prin  umbra  :  umbratu  de  ar- 
borele eeliu  mare  dortmi  unu  somnu 
duloe;  viSti'a  umlrata  place  mulieriloru 
inoriente. 

UMBBELLA,  a.  f.,  nmbelU,  iBbra- 
eildH;  1.  demin.  d'in  um&ro,  mica  um- 
bra;  2.  (it.  ««ferelU),  wvitrariM,  cortu 
portativii,  spre  a  se  apperi  omulu  in 
contr'a  siîrelui,  sau  si  in  conb-'a  plouiei : 
tmAreUa  de  pândua,  umbrella  de  me- 
Uuse;  uitibreUa  mica  pentru  femine;  um- 
breUa  mare  pentru  bărbaţi. 

UMBBBLLARia,  s.  m.,  (it.  owbreţ- 


UME.       1533 

lajo,  si  oinbrelltere);  care  face  umbr^, 
si  care  vende  umbrelle. 

nMBBIF£Bn,-a,  adj.,  Dmbrlferi 
1.  care  da  umbra,  umbroan;  2.  care  duce 
umbrele  mortiloru, 

UMBBIBE.-'escu.  v.,  nnbru-e,  vedi 
undtrare. 

UMBBITU.-a,  adj.  part,  BnbnitHs ; 
vedi  umbraiu. 

UMBBOSITÂTE,  s.  f.,  (it.  •Mbmltfc, 
•nbrosltete,  si  oabrctiiad»);  calitate 
de  umbrosu. 

UMBBOSU,-a,adj„  aMbroau;  ^enu 
de  umbra;  care  da  sau  face  uud/ra  :  or- 
don umbroşi,  rupe  umbrâsa,  valle  «mbrâ- 
80,-  &g.  intuneoosu;— timidu,  suspiciosn. 

*  nM£CTAJ£E,v.,biimeet»re)a  omedi; 
Tedi  umedire. 

*  UMEGTATIONE,  8.f.,  hameotaUtf 
acţiona  de  umectare;  umiditate. 

*  UAl£CTATU,-a,  adj.  part.,  basM- 
tatoBi  umeditu. 

UMEDIB£,-escu ,  v.,  bnnefaea»;  a 
face  t4»iedti .-  a  umedi  pamentulu. 

UMGDITATE,  s.  f.,  hinlditu;  ca- 
litate de  umedu .'  umeditatea  pamentuUă. 

TJMBDITUra,  adj.,  hnmefiutiu. 

TJMBSU.-a,  adj.,  kBBldni;  care  nu  e 
secco,  ci  are  pucina  apa  in  sene :  pamentu 
umeda;  Srba  umeda;  Umpu  umâ¥,  diUe 
umede,  no^  umeda;  fig.  vorbe  uimede, 
vorbe  futili. 

*  UM£FAG£BE,  (se  conjuga  oa  v.  far 
cere),  v.,  hanefacere ;  a  face  umedu,  a 
umedi. 

*  UHEFACT[I,-u,  a4j.  part.,  haae- 
lwto8(  umeditu. 

UMEBALE,  ai^.,  (haneralla);  de  u- 
meru;  subat.  m.,  umerale,  fameral»; 
mantellu  militariu,  care  sa  pdrta  pre 
umeru ;  —  in  temporile  modeme,  orna- 
mente ce  p6rta  of&ciarti  pre  umeri, 
(ftpaaletteB). 

UMEBOSa,-(i,adj.,  (haBer*Ms);oare 
are  umeri  mari  :  ftoriote  umerosu. 

UMEBU,  s.  m.,  hnner»,  (&{m>4);  par- 
tea corpului  d'intrd  collu  si  braoiu  (la 
omu,  si  la  animali) :  a  duce  una  sarcina 
pre  umeri,  a  porta  pre  umeri,'  i%a-eare 
st  se  esmmine  ce  poUa  duu  umerii  wt; 
omu  tare  la  umeri,  fiaccu  la  umeru ;  pn- 
sc'a  la  umeru  !  susu  pre  umeru  l 


>yGoog[c 


1634 


OMI. 


DMEBUTin,  e.  m.,  hiBoriln*!  demi- 
nntivn  d'io  umeru,  mica  umeru;  ume- 
rwtiulu  eopiStdui. 

UMTDIRE.-Meu,  t.,  hiMcrMera»  vedi 
umeiire. 

UMIDITATE,  8.  f.,  hialilt»;  redi 
wnedUate. 

UHIDITU,-a,  adj.  ptrt.,  bOBersotai; 
Tedi  umeăitu. 

UMIDUi-o.  adj.,  kaaldosjTedi  umedu. 

ITHtFEBU,-a,  adj.,  honifor;  care  ad- 
ânce umâre,  umedu  :  suceu  umiferu. 

nUIFIOABE,  T.,  hmlflMn;  a  face 
nmedn,  a  nmectâ,  a  imiedi. 

UMIFICn,-a,  adj.,  kanUe»;  care 
facA  umedu,  care  amecta,  care  nmede- 
Bce :  gpiritu  umificu,  sufllare  umifiea. 

UMILE,  adj.,  hnnlIlH  (d'in  havii); 
care  e  la  pamentu ,  care  e  diosa ,  na 
iitalta,  cibassa;  de  act,  plecato,  in  sensn 
physJcu  si  morale ;  euppusu  :  f^nte  U' 
mUi,  stare  umile,  eonditione  tmile;  por- 
tare umile;  voce  HtnUe,  vorbe  umUi. 

UMILENTIA,  8.  f.,  boaiflltas;  TSdi 
NiNiUN^ta  si  MtnUitate. 

UMTLIABE,  T.,  fannillUre;  a  face  «- 
mile,  awmttt  ;  aumUiă  pre  inimicii  refl. 
a  fs  vmilîă  :  toţi  se  umUiara  inaintea 
nâatra. 

UUniIATI0NE,8.f.,  kanllUtlo;  ac- 
tîone  si  effectn  alin  actionei  de  nmUa- 
re  :  umiliationp.a  inimitUoru  a  (irmaiu 
pacea ;  umiliatione.  falsa;  umUiationea 
Hoatra  inaintea  hn  Domneăiea. 

UMILIATTJ.-a,  adj.  part.,  boMllUtnij 
umilita.     , 

UMILINTIA,  s.  f.,  hnmllltiu;  Tadi 


'  UMILIBE,-e8(!H,  v.,  bualllan;  a  face 
umHe,  a  umiliâ  :  a  «mUi  pre  superbi;  a 
a  se  umilt  inaintea  Uti  Domnedien;  se 
umUescu  ^enii  inaintea  edlcru  mai 
mari  si  mai  patenti  de  eâtu  densii;  Tedi 
umUiare. 

UMaiTATE,  B.  r.,  hPBiliUa;  cali- 
tate de  ttmile,  stare  umile  .-  vmilitatea 
servUom  cari  ae  tem»  de  domnii  loru; 
umilitatea  omtiltit  tnain^ea  Iui  Domne- 
dieu;  umilitatea  voeei,  umtUtatea  vorbe- 
loru;  spuri'a  umilUate  a  celloru  ce  se 
arrUa  mo*  Mmtii  de'eâ^  se  covine  /Sen- 
tieloru  dotate  cu  demnitate  «mana. 


UMlLITa,-a,  adj.,  himllUtai;  pla- 
cată, suppnsa  :  servu  «miJtto,  tt^trhi 
umiliţi. 

0MOBE,  B.  f.,  hHB*r,  1.  BubstaDtia 
fluida,  si  mai  allessu  fluida  care  se  t&i 
ia  unu  corpu  organica  :  um^re  suptire, 
umore  grâssa,  umore  viseâsa;  eiraiia- 
tionea  umoriîoru  in  unti  corpu;  aeeila-a 
pune  umorile  in  mişcare;  aUerationea 
umorHoru  produce  morbi;  reviu  nuein 
sânge,  ci  in  umori;  2.  fig.  (fr.  kiaeir), 
umore  se  nomesce  certa  ^positione  de 
temperamentu  $i  de  spiritu,  fia  noi» 
rate,  fia  aceidentdle  :  umore  nigra,  u- 
more  atrtAHaria.  umore  melandwUea; 
eUu  e  ds  bona  umore ,  de  rea  umore ; 
eaede  una  umore  blânda  ti  dulee:  «Ou 
are  umori,  dispoaitioni  capritiose;  3.  flg. 
(angl.  kiBnr),  umore  se  nometee  ti 
una  fericita  ^spositione  de  spiritu,  Sa- 
ritatefina,  spirtteole  ai  ceva  eamuia- 
tj/rica;  seriptorii  an^fiesi  au  muUa  «■ 
more;  umor  ea  e  unu  donu  naturale  ea 
si  ttdentidu  poetieu. 

DMOBISTICD,-a,  adj.,  (fr.  kiMrl- 
stiqne);  de  umorisM  :  stght  umorisHeu, 
scripte  wnoriatiee. 

UM0BISTU,-3,adj.8.,(fr.km*rbt«); 
care  are  umori  in  aensala  de  snb  2.;  — 
si  care  are  umore  iu  aensulu  de  sab  3.; 
seriptoriu  umoristu,  care  tract^dia  io 
touQ  jooosu  una  materia  seritea;  si  subst 
unu  wHorisfu,  umoriştii. 

UMOSn,-a,  adj.,  plenu  de  umu,  de 
natur'a  umului :  patnentu  umoau. 

UMPLERE,  umplutu,  «mpiutura; 
Tedi  impkre,  Unplutu,  implutura. 

UMU,  s.  m.,  hamos,  (^.  haMoa)-,  pa- 
mentu Tegetale  :  umulu  e  de  ordmari» 
in  mai  mare  cantetate  in  valiii  de  ttKu 
tn  loeuriU  redicate.  de  unde  apeie  mi 
ineetâăia  de  a  sp^lâ  si  duce  molecule. 

UNA,  adj.  f.  d'in  unu,  onnst  Tedi  mm. 

*  UNANIMITATE,  s.  f.,  iiDaotalUit 
conformitate  de  sentimente,  couondia, 
armonia,  bona  iutellegere :  a  deade  tina 
cesiione  in  unanimitate;  a  oWifi^  una- 
nimitatea suffragieloru  in  «na  aUegere. 

*  UNAKIMU,-a,  adj.,  naoilnins,  si 
BianlHlx,  (d'in  bdiib  si  antniBi);  oare 
se  nnesce  in  sentimente,  care  riae  in 
bona  intetlegere  :  froH  unonini;  «wori 


,y  Google 


PNC. 

«fMftÎMe,-  eonientimeHtu  imamm»;  por- 
rere  unanima. 

UNARlU.-a,  onarfus;  care  e  de  una 
singara  specia,  care  e  DDicu. 

*  ONCATIONE,  s.  t,  aiioatl»;  cur- 
batiooD,  eorbatura  :  uncationea  ungle- 
loru. 

*DNCATn,-a,  adj.,  natatni;  care 
are  forma  de  uncM,  curbată,  recuibato, 

UKGHIASTBU,  unehiu;  Tedi  unda- 
stru,  undu. 

*  UNCIA,  B.  f.,  nneU;  a  douespre- 
diecea  parte  a  unui  asse;  si  de  aci,  in 
genere,  a  donesprediecea  parte  a  nuui 
totn  :  una  uncia  de  libra  romana  trage 
27  gramme  franeesei. 

*  UNGIALE,  adj..  RBSlalli,  (d'in  an- 
ela);  de  una  uneia,  de  a  doueapredieeea 
parte  a  unui  tota  :  litiere  uneitdi,  lit- 
ters  mari  de  unu  pollicaiia,  (pentru  co 
pollioariulu  e  a  donesprediecea  parte  a 
nnui  pede). 

«  GNCIABIU,-a,  adj.,  nneUriw,  (d'in 
■ncla);  1.  de  pondnlq  uaei  tmcie;  2.  de 
a  donesprediecea  parte  a  unui  tatu  : 
erede  undariu,  dea  donesprediecea  parte; 
uvwa  unciaria,  de  nau  prooeata  pre 
luna,  si  de  douesprediece  pre  annu. 

♦UNCIPOBME  sau  uneiformu.-a. 
adj.,  (fr.  «RfllfttiBe);  care  are  form'a  u- 
nni  uneu  :  oasu  uniforme. 

*  UNGINARin,  8.  m.,  (fr.  mnelnaire); 
genn  de  rermi  intestinali ,  asii  nomiti 
fienda  oo  corpulu  lom  e  flessu,  in  c&tu 
form^dia  6re-cuma  nau  uneu. 

*UNCINATU,-o.  adj.,  unolutus; 
onrbatn  io  forma  de  uncii. 

*  UNCINU,  a.  m.,  anelaiig,  (d'in  mi- 
BHi);  demiii.  d'in  tincu,  micn  uncu,  un- 
plt(ta=hamii  BDelniigt 

*  UNCIOLA  san  unciâra,  s.  f.,  sn- 
•lela»  (d'in  uneia);  demin.  d'in  unda, 
mica  «neta,  abîÂ  a  donesprediecea  parte 
d'in  nnn  intregn;  fig.  fârte  mioa  parte, 
aprope  de  nemîca. 

UNCLASIRU  8aQ  unchiaştru,  s.  m., 
peiorativn  d'in  undui=unchiu,  omu  be- 
trftna  ca  unn  unehiu. 

UNGLO  sauuncAiu,  s.m.,  aTnacnlai, 
yatraai,  (fr.  oiiele);  fratele  tatalni  san 
allu  mammei :  tmehiu  barânu ,  tmcAtu 
detpre  iota,  unehiu  de^emamma;  un- 


■       PHD. 1525 

cAmi2u  a  laaaatu  erede  pre  nepotu ;  toţi 
unchii  mei  au  moritu,  si  neet-unulu  nu 
mi  a  lassata  nemica. 

UNCTIONK,  8.  f.,  nieti»;  actione  si 
efTectu  allu  actionei  de  ungere  :  une^to- 
nea  immoUia  corpulu ;  medicii  prescriu 
a  dese  ori  unetioni ;  in  eedesi'a  creştina 
unctionea  estremea  e  unu  sacramentu. 

UNCTOBIH.-a,  adj.  s.,  oactar}  1. per- 
sonale, care  unge  :  Bomanii  in  ^termele 
loru  aveau  unctori  speciali,  cariungeau 
eu  oliu  dupo  banta;  2.  reale,  unetoriu, 
nnetarlan,  camera  la  ttierme,  in  care  se 
uDgeau  celli  ce  s'an  scaldatu. 

UNCTRIC£,s.f.,  BDtrix;  feminacare 
unge. 

UNGTRINQ,  pl.-s.  nnetriiom;  o»- 
mera  in  care  se  ungeau  acaldatorii;  vedi 
unetoriu  sub  2. 

DNGTD,-a.  adj.,  nnotaB,  (d'in  Rig*- 
re);  1.  unsu;  2.  la  antici,  graseu,  splea- 
didu:  prandiuunetu,eerui  uneia; — vedi 
si  untu  si  unsu,  mai  diosn. 

UNCTDRA,  B.  f.,  nnotnra;  actionesi 
mai  allessu  effectu  allu  actionei  de  un- 
gere ;— vedi  si  untura. 

1  UNCtl,  s.in.,Baeia,(JS7xoc);iiiBtru- 
mentn  de  ferru  formatn  d'innnapertloa 
ascuţita  curba  :  uneu  de  ferru,  aappueă 
eu  uneulu,  a  trage  eu  uneulu. 

2  nNCTJ,-a,  adj.,  naensj  ourbatu  io 
forma  de  uneu,  uncatu. 

UNDA,  s.  f.,  nada;  1.  apa  agitata, 
flnctu,  vallu:  undele  morei,'  fig.  undede 
aeru,  unda  de  fumu,  unda  de  peru,  unda 
de  cama;  undele  popimilui;  undele  d- 
viU,  undele  ntempestaiUepolUiee;  2.  apa: 
undaewata,  unda  ăefontana,  unda  de 
putiu,  unda  fluente;  a  eadutu  in  unda, 
s'a  inneeatu  in  unda ;  Taeeoperi  ună'a ; 
jace  sub  unde. 

aNDABE,  T.,  andar^  (d'in  aida);  a 
face  unde  .*  ^^ntn'a  si  primever'a  marea 
unda  mai  tare ;  unda  sângele  d'in  cor- 
pulu strapunau ;  unda  adheie  eandu  bate 
ven^ulu  tare. 

TJNDATIONE,  8.  f.,  andaUo ;  acti<me 
si  effectu  allu  actionei  de  undare  :  un- 
dalionea  marei. 

TJKDATU.-a,  adj.  part.,  aadatast  a- 
gitatu,  Dodnlatn;  undulosn. 

DNOE,  adT.,  (d'in  aad*),.  abil  iaee 


>y  Google 


1686 


DND. 


locn  :  unde  e  frate  tenf  unde  ere$ee  vi- 
nulu?  unde  nu  e  ninriea  ,  mu  «e  face 
ned-una  lucrare ;  unde  nu  e  focu,  nu 
ase  fmnu;  nu  se  acie,  unde  jaee  liepurele; 
de  unde  vini  siundemergi?  unăevomu 
a^  poet  ai  repaum  ?  de  unde  ai  tno»- 
putu?  unde  vrei  se adjimffi?  totu  omidu 
sdeundelustriuge  edciomdu;  preunde 
aivenitu?pre  tmde  deduci? 

UNDEVA,  adT.,  klleibl  i  in  dre-oare 
loca :  va  fi  undeva  mai  bene  de  eâtu 
aiei;  Vam  vedu^  undeva,  ăiro  nu  nri 
addueu  a  mente  in  ce  lom. 

*  UNDICOLTJ.-a.  adj.,  andlMla*  (â'in 
BidA  si  eolere);  c&re  abita  in  uiwia,  iu 
apa  :  păcii  undicoli,  nywphele  undi- 
ctAe. 

*  nNDIFLUn,-a ,  adj.,  andlfioDa, 
(d'in  uda  si  flii«r«);  care  vârsa  apa. 

*  UNDIPRAQU,-a,  adj.,  undlfragas, 
(d'in  BBda  si  (ku^ere);  oare  france 
•Mdele. 

*  TJNDISEGU.-a,  adj.,  nndliMa,  (d'in 
■■ia  si  weare);  care  t&lia  undde. 

«UNDISONn.-a,  adj.,  pndlsoini, 
(d'in  Boda  si  •«nare);  care  resona  de 
ictnlo  unddoru;  care  face  undele  se 
reaone. 

*  UNDIVAQTI,-a,  adj.,  nadlraraa, 
(d'ia  unda  si  raiţarl);  care  vaga  pre 
imdri;  cate  erra  in  «fuJe ; —alle  carni  umie 
BQ  vage. 

*  ninX>8U,-a,  adj.,  ladMos}  plenu 
de  wt(i«,  aare  face  unde,  de  «n(Ja=apa : 
tmdos'a  mare,  undosde  rmri ,-  flutAe  un- 
ă^,  Umdxtri  unddse, 

UNDTJLA  =:  undura,  a.  f.,  anduU, 
(d'in  BBda);  deminutiTQ  d'in  unda,  mica 
unda. 

ONDULASE,  T.,  (fr.  oadoler;  d'in 
BBdBU);  a  face  undule ,  a  sa  mişcă  si 
form&  undule  :  venttdm  făcea  se  unătde 
ap^a  ZacuJut. 

UNDULATIONE,  b.  f.,  (fr.  «adila- 
tl*B);  actione  Bi  effectn  alia  actionei  de 
undulare  :  una  petra  arruneata  in  apa, 
produce  undulationi  etreularie;  undu- 
tionUe  unuicâmpusemmatu  cu  grânu; 
phţ/sieii  admittu  wululationea  sonului, 
undulaHonea  luminei ,  unduicUionea 
eaiorei;  pictorii  representa  prin  colori 
muMatiomle  vestimenteloru. 


U.N'Q. 

UNDUtATOBIU,-^**!.  i.  f.,  (&.«- 
dalat»lr«);  care  unduia,  care  se  fooe 
prin  Nnduldftom  ;  mişcarea  wtdutato- 
ria  a  aerului  e  waufa  amwIu»,-  c6ma 
undulaiâria,  piru  unăutatoriu. 

UNDULATU.-d,  adj.,  ■■dnlaiBa  t  pro- 
dnssn  prîD  undulare  :  superfaeCa  apei 
undiUtia  prin  suffiarea  ventidm ;  Sg. 
vestimeniu  un^ilaiu,  mtlri. 

ONFLABB,  umflatu.  unflatura;  vedi 
ii^Iare,  inflatu,  ii^latura,  etc. 

UNOEDINE,  B.  f.,  BRgnad»}  nns«re; 
mTTD;  olin  odorifera,  profomn. 

UNGELLA,  s.  f.,  on^Bella  ai  Bnr•lll^ 
(d'in  bb^rU);  demin.  d'in  un^ ,  mioa 
ungla;  ia  specie,  petiora  de  poren  ferta. 

UNGENTABE,  t.,  ungoMUre,  (d'in 
nagnentBK);  aun^  si  freci  ca  ungentu 
:=:profiima ;  —  a  balsami. 

UNa£INTABTU,-(i.  adj.  s.,  db^dh- 
tarlBB ,  (d'in  aa^eataBi);  de  ungentu , 
relativa  la  ungentu .-  taberna  ungentaria, 
arteungentaria;evbst.ţer8.,ungentariu, 
DBKoeBtarlBa,  negotiatoriu  de  tutgente, 
UHjFen/ana,  Dii;B6Btarla,  famina  care 
face  negotin  cn  ungente;  ai  s.  reale,  *M- 
gentaria.  BBfneBiarla,  artea  ungentaria; 
utt^entonwîu,  unsBOBterlBDi,  argata  de- 
stinatu  spre  a  comperă  ungente. 

UNGENTATU.-a,  adj.  part.,  B>i«Deii- 
tatna ,  unsa  si  frecalâ  ca  ungentu,  pre- 
famatQ ;— balaamatn, 

UNQENTU,  pl.-e,  nn^nentBB,  (d'in 
oBgere);  mym,  olîa  preparata  cn  essen- 
tie  odorifere,  profumn  :  anticii  se  ser- 
viău  eu  ungentu  pentru  corp»  gi  pentru 
vestimente,ăupo  bănie  ae  frecAucu  ungeit- 
tu,  inmnte  demSsa,  laosp^e,  ae  trăgea» 
cuungentu;  cuungentutrageauri  frecau 
si  corpurile  tnortiloru;  ungentuluin  eerie 
caturi  pite  se  fia  unu  n^dieameniu  fo- 
lositoriu,  in  celle  mm  muUecasurie  unu 
artidu  de  htssu  pentru  âmenii  effeminati. 

UNGERE,  unşi  si  unsei,  Hn«u  si  umetu, 
t.,  BBţere  si  BngBsre;  a  trage  si  freci 
cu  ana  subst&ntia  graasa  :  a  unge  tat- 
pulu  eu  oJtu,  a  si  unge  f^ndu  cu  ptmu^ 
a  si  unge  membrde  morbide  eu  medica- 
mente ;  «n^i  bene  cordlele  cu  untura 
ea  ae  se  mai  immolUe;  feriti-ve  dea  ve 
unge  vestimmtele  eu  colori  oUbse;  pe- 
eorarii  si  ungu  eamesîeUeu  pecuraf  o(h 


,  Google 


nm. 


1597 


ffltm  n  UM^  vuitmim  m  dwerse  materie; 
«ngeiiwuâbenerâtele  eanulm,  eo  searUa 
prea  tcire;  nu  treceţi  pre  longa  nune,  eo  me 
ungeti;—in  baaeriea  se  ungueopOHi  dupo 
baptesmu  eu  nufru;  se  nngu  principii  la 
incaronafe,  se  ungu  htorboiU  ch  oliu  be- 
nedissu  la-  ettrem'a  tmetione. 
UNGHIA,  tm^utia;  vedi  tmgîa,  tm- 

HSOiNK,  B.  t,  DDfMii,  (d'in  tngtrtt 
^niBţD«r«);  materia  care  tin^,  unge- 
dwe,  ungmta,  unntra,  utOura. 

UNGLA,  8.  f.,  MMfBisţ  dem.  riiki>Ib{ 
lama  dara,  oorni&fSeaiitraiuparente,  care 
imbracca  estremitatile  dorsali  alle  de- 
gitelorii  d».la  mâaii  ni  de  lapeti6re:nu 
numai  omenii,  d  ai  ammalUi  mammj- 
fere  ti  pasterile  att  ungie  la  degite;  un- 
gide  âmeniloru:  ora  ereaee  lunge  ea  oUe 
eâniloru,  d4eo  nu  le  aru  ttdiâ;  houii,  ouiie, 
caprele  au  unglebifiâe  la  p^iore;  eallii, 
n^a,  anmt  ou  mtgle  compacte;  midie- 
rea  cea  rea  a  seosiu  oelii  barbatfdui  eu 
unglele. 

UNGLATUi-o,  adj.,  uurulatns  t  care 
are  ungle,  proredatn  cu  ungle. 

UNGLITIA,  B.  f.,  hraag,  (hamua  nn- 
fliit  si  hanni  BiiBlniis);  sou  ourbatu,  snlU 
curbată  ou  care  se  secrescu  iţmeniispra 
a  preade  pesci :  unglitia  de  ferru,  a 
ptemde  pesâ  eu  ungliti'a. 

UNGURESCE,  adj.,  (hunţarlee);  ia 
modn  ungw-eacu :  a  vorbi  ungareaee,  ase 
portă  ungureace,  a  $e  inveiti  unguresee. 

0NQUBK3CU.-a,  adj.,  (kniif  arleas); 
retativu  Ia  Unguri,  de  TJngwru  :  portu 
ungureaeu,  limba  unguresea;  superbia, 
arrogantia  ungwhca;  natura  ungure- 
sea,  barbaria  unguresca;  thraungu- 
resea,  eonstitutione  ungurisca,  guvemu 
ungureaeu ;  guvemulu  unguresc»,  care 
se  nomeaee  wmtiititionaUi  nu  se  distinge 
in  practica  de  despotismulu  tureeseu ; 
cuttura  unguriaca  nu  essiste. 

UNGURIA,  s.  f. ,  (HnararU);  t^rra 
unguresea.  popom  unguresat. 

UNGDEIANUro,  adj.  s„  (angl.  hnn- 
Rartan);  relatiTu  la  Ungw^  bsd  terr'a 
ungurisca,  d'in  târr's  ungurisea  :  Bo- 
mĂmunguritmu;  ungunanubtntteun' 
guru,  ei  numai  noâcutu  in  tirr'a  care 
iVngwfiaseM  Ungaria. 


UNGUROIE,  8.  m.,  mulţime  de  Un- 
guri, poporu  tmgurescu ,  gente  ungure- 
sea :  ungurmea  e  barbara  si  arrogante, 
inse  sete  de  frica. 

UNanBtBE,-««cu,  T.,  a  face  wnguru, 
a  straformă  mungvnt:  Unguriivoruse 
ungurhca  tâtepoporde  cari  locuescu  im-'' 
peruna  cu  elli;  mttlti  Români  s'ott  un- 
guritu  m  imUennwIu  trecutu. 

UNGUBISABE,  T.,  vedi  unguru-e. 

UNGURISATU.-a,  adj.  part.,  vedi 
unguritu. 

UNQUBISMU,  s.  m.,  1.  caracteriu  un- 
gureseu,  natura  ungurisea ;  2.  ejatema 
de  domlnatioiie  a Unguriloru;  3.  syBtema 
de  a  ungurisâ  pre  collocuitorii  cari  du 
sn  de  origine  unguresea  :  ungwismulu 
adjutaiu  de  germanismu  face  progresse 
in  apparentia,  in  realitate  inse  deaeepta 
mtmcn  urr'a  eelloru  alte  popore. 

UNGUBISTD,  8.  f.,  care  e  de  B^stem'a 
ungurismului. 

UNG0BITU,-a,  adj.  part.,  Btrafor- 
matu  ia  Unguru  :  BooMim  unguritu ; 
sale  ungurite. 

nNGDBU.-o,  adj.  a.,  (hnnfariiB);  po- 
poru barbaru  venitu  d'in  Asi'a  septen- 
trionale eâtra  finitulu  seclului  IX,  stabi- 
litu  la  Donari'a  media  Bi  la  TiBs'a :  Un- 
gurii in  mediulu  l^opei  de  una  miUe 
de  anni  n'au  perdutu  nemica  d'in  carac- 
teriuîu  loru  harbaru ;  Ungurii  essereita 
una  oppreesione  mai  grea  de  câtu  cea 
tureisca  asupr'a  Bomânihru  si  a  ceUoru 
cdte  popore  de  origine  străina  in  terr'a 
nomita  de  densii  Unguria;  Ungwii  n'au 
invetiaiu  si  n'au  uitatu  nemica  in  cursu 
de  unu  miîlenniu;  in  capulu  Ungurului 
nu  pote  intră  ide'a  de  eadilate ;  Ungu- 
rii, ea  ineorrigăili,  mergu  orbesee  spre 
perire ;  Românii  au  sufferitu  de  la  Un- 
guri mat  nuiltu  de  câlu  de  la  3Wct,  st 
astadi  eUi  dau  lectioni  Ungtmloru,  inie 
nu  i  potu  eonverU. 

UNGOTOBIU.-^oria,  adj.  s.,  Kaetor, 
nnetorlBg;  care  unge:  mâna  ungutâria; 
balsamu  ungutoriu;  ungtOorii  eu  haUa- 
mu ;  ungutâriele  d'in  bănie  ungu  si  tragu 
pre  femine,  eându  aceste-a  se  scalda. 

*  UNIANGULARIU.-o,  adj.,  (fr.  n- 
nUKftnUlr*):  care  are  numai  unu  ănglu. 

*  DNIANNULARIU.-o,  a^j.,  (fr.  ■- 


jyGooglc 


ISM UHL 

■UiMUir*);  ctra  mre  Dumai  ano  <m- 
ikO»  ;  eipru  tulfi^abt  imia»nmlariii. 

•  UNIABTICDLATn,-a,  »dj.,  (fr.  ■- 
ibrUeiM);  etre  ve  Dumai  mu  ariim- 
latiome. 

•  UNIBIBINABIUt-o,  adj.,  (fr.  ul- 
klklulrc);  sedÎM  despre  nna  minerale, 
a  earni  fonna  leriva  d'în  doae  decresei- 
mente  prin  done  ordini,  ei  d'ia  oira  d»- 
erefleimentn  prin  nna  singnra  ordine  : 
adeeearboHatatauniiibinaria. 

•  UNIBINABIU,-a,  adj.,  (fr.  «Ibl- 
ulre);  se  dice  despre  nnn  minerale,  a 
cami  forma  deriva  d'în  done  decresci- 
mente,  nnnln  prin  nna  ordine,  si  cella  altn 
prin  done  :  ealee  fosfatată  umfnnana. 

•  UNIBINOTEBNARlU.-o.  adj-,  (fr. 
■■lkli«tenalTe);  se  dice  despre  aon  mi- 
nerale, a  cami  forma  deriva d'intreide- 
crescimente  prin  ana,  dfine  si  trei  or- 
dini :  cfdce  carbonatată  umbinotemaria. 

•  UNIBBACTEATD,-a,  adj.,  (fr.  »I- 
kraeWatfl);  se  dice  despre  plante,  cari 
an  braetee  solitarie. 

•  UNICALAMtJ.-o.  adj.,  anlula*»; 
care  are  numai  nna  eaJaiMw^palin :  gră- 
nidu  e  uniealaimi. 

•  DNICAPSULÂHni,-a,  adj.,  (fr.  n- 
•ieftpiRUin);  se  dice  despre  plante,  alia 
cărora  fructa  consiste  in  nna  singnra 
tapnda. 

•  UNICABDfATU.-a,  adj.,(fr.iBlfl»- 
r^D^);  care  are  nnmai  nna  carina. 

•  DNICATJLE  sau  UHieattUi,-a,  adj., 
■■IcaalUf  (fr.  tiMlMDle);  care  are  nnmai 
nnii  eaule^fastello. 

•  UNICELLULABIU,-o,  adj-,  (fr.  n- 
BleeliiUIre) ;  care  e  formata  d'ia  nna 
singura  eeHuia. 

•  nKICHBOITU,-a ,  adj.,  (fr.  ■■!- 
ehrelte) ;  se  dice  despre  sabstantiele , 
cari  pnae  intre  ocin  si  Inmina,  presenta 
nnmai  una  singora  col6re. 

•  UNICOLIU.-a.adj.,  nniciilepa;  care 
are  numai  nun  singura  coUu, 

•  UMGOLOBD.-a.  adj.,  iiiii«»I»rns 
si  BBte*IoriB ,  (fr.  onloaUre);  care  are 
numai  nna  eoî6re;~c&ie  e  pinsu  eu  una 
singura  eolore. 

•  UNICONCHD,-a.  adj.,  (fr.  mlen- 
qae);  care  are  numai  unaconcÂa=:8COica, 
fora  tnbn  :  conehylie  tMiconehe. 


«  CNICORMK  na  MnoinMi.-a.  adj.. 
■■■••nil>,(fr.nlMrM);  eareamiuBn 
unu  «OHM ;  snbst.  m.,  wm'emr—fc^  aaî- 
male  fabnlmn  ca  nou  singnra  e«in  in 
fronte. 

*  nNtCOBPOBnT,-«,adjn  ntoMV*- 
reas}  care  are  nnoni  ana  eorpu. 

nNIC0,-a.  adj.,  ntaa,  (din  naih 
care  e  numunonln  singura,  care  nuBttî 
are  parecla;  ran,  distinsa,  atedlente  : 
itmcHiu  meu  fiîw,  tmitfa  mm  fiUa ;  oBm 
e  umeu  ia  genuin  tot;  dla  e  imiea  vUn 
mmlien;  e$»emplariit imiem, poetm  iwieii, 
oriftorm  %mat,  aetorm  «meu,  pktarim 
uniat.     

*  UNICUBA,  8.  U  «Kteito;  femina 
care  a  avutn  nnmai  nna  bubato. 

*  UNICDLTOBIU.-tfrto.  adj.  s.,  ■■!- 
ultori  care  eeie  =  adora  onn  sii^Ţoni 
Domnedien. 

*  DNICDSProATO,-»,  adj.,(fr.  ■■!- 
cHtuUâ);  care  are  nnmai  anaeMpMfe=: 
vertice  ascatitn. 

•UNIDENTATD,-a,  adj.,  (fr.  «ml- 
deat4);  care  are  nomai  nna  dmte. 

*  UNIEMBBYU,-o.  adj.,  (fr.  ■■!»• 
brjMBi);  se  dice  despre  sementi'apbui- 
telom ,  care  coprende  namai  ano  ewÂrţ/u, 
camu  e  in  cella  mai  mare  nnmani  da 
plante. 

*  UNIFASCin,-a,  adj.,  (fr.  iilbMW); 
care  e  insemnatu  ca  nna  singura /^aaeia, 
in  botanica. 

*  UNIFICABB,  T.,  (it.  ■■Ifleare,  fr. 
mlflsr);  a  &ce  mhhIk  d^io  mai  multe,  a 
reduce  ia  unitate. 

*  UNIPIOATIONB,  9.  f.,  (fr.  HiBe»- 
tl«a);  actione  de  unifiean ;  rednctioae 
la  unitate :  tmifieationea  fimi^itmeti  m- 
finUulM. 

*  DNIFIOATU,-*.  adj.  part,  (it  ■- 
■laeato,  fr.  anlfl<);  Atenta  «imiIh;  re> 
dussu  la  unitate. 

•UNIFOUO,  adj.,  (fr.  uiibnUU); 
care  n'are  mai  multe  de  c&tu  nna  făUa, 

*  TJNIFLOBE  sau  unifioru.-a .  adj., 
(fr.  nta*re);  care  n'are  mai  multe  de 
c&tn  nna  fl6re. 

*  UNIFLOBIGEEU,-a,  adj.,  (fr.aal- 
flvri^re);  care  pârta  sau  are  nnmai  ana 
flore,  synoDTmu  cn  im^on. 

•imiFOBUABK,T.,(itH» 


=y  Google 


vm. 

fr.  B«in>rMer);  K  fEice  uniforme ;  s  in- 
Teatf  in  ftoella-asi  modu,  ou  vestimente 
uniformi. 

•  UNTFOBJlATTT,-a,  adj.  part.,  (fr. 
Hlforaf);  redoggii  la  8cea-asi  forma; 
ÎDTMtito  iu  uniforma  :  tmlitaii  unifor- 
mati. 

•  UNIFOBHE  sau  mi/brmii,-a.  adj., 
■■ifnmts  t  care  are  scea-asi  forma,  car« 
e  de  acea-si  specia,  omogeaiu;  oare  nu 
presenta  ineoalitJkti;  care  e  constante  : 
«esw  pIoMfi  uniforme,  compania  uni/i»-- 
mtiorOât^vira,  uni/brine;  vie^  un^or- 
me,portare uniforme,  doiirinaumforme; 
$tylu  uniforme,  mişcare  uniforme;  vesti- 
mmte  uniformi ;  sabat.  f. ,  uniforma , 
Testimentn  preserissu  pris  regnlamentu 
peitia  miliUrî,  ofBciari  si  alţi  fiinctio- 
nari  pQbltoi :  uniforma  mUitaria,  uni- 
forma de  offidariu,  uniforma  de  genera- 
rtw,  uniforma  de  prefeetu;  a  se  inveiti 
ttt  uniforma:  asepresoidâ  in  uniforma; 
a  desvesti  uniform'a. 

«  UNIFORMITATE,  s.  f.,  flnirormi- 
tes;  calitate  de  uniforme,  assamînare  a 
partiloTU  intre  densele  :  umformiUttea 
tmet  gradine ;  uniformitatea  unâ  vie- 
Ue  trandUe ;  uniformikUe  de  limba,  de 
doetrma,  de  %Itt ,-  uniformitatea  ed^ 
eieloru  unei  platie  publice;  umformilatea 
optmonHoni. 

•  UNIPOBUrO,  adj.,  (fr.  nalfare); 
care  are  numai  una  /brome^iganra. 

•  DînSKNITU,-o,  nnljoBltng;  ain- 
gam  naseutu  :  fiiiu  unigenitu ;  unige- 
nMu  fUiu  eMu  luiDomnedieu;—bt^a 
unigenitulu  ,  bulla  a  lai  Clemente  XI, 
d'ÎB  annnln  1713,  care  inoepo  cu  nnl- 
gaiitas. 

•  UNIG-ENU.-Oiadj.iBiilrcBBi^Byno- 
nymn  cn  unigenitti, 

•  irNIJUGU,-a,  adj.,  ■■Uigni;  oare 
are  nnmai  noajugu,  sastinutu  nomai  de 
unu  latin  traversale :  vinia  unijuga ;  — 
flg.  care  s'a  căsătorita  namai  ana  data. 

•  ONIIATEBALB,  adj.,  (fr.  nnllitâ- 
'  ral);  oaie  e  pusu  namai  de  una  latere  : 

«pioN  unilateraU,  fâUa  uniiaterale;  — 
om»  mUlateredt,  mărginită  in  nnn  sin- 
gam  ceron  de  idee;— contacte  umiate- 
rale ,  oare  conţine  detorfe  namai  pen- 
tni  ana  parte. 


UNL 


1539 


*UNILOBC,-a.  adj.,  (fr.  ibHoM); 
rare  are  nnmai  tum  lobn :  antheriauni- 
loba. 

•  UNUOCALE,  adj. ,  (fr.  vnlUeal); 
care  e  locale  pre  ana  singura  panctu  aUa 
organismulai. 

•  tJNILOCCLiEIU,-a,  adj.,  (fr.  dbI- 
Isenlaire);  care  are  numai  una  hcnlte=t 
camerutia,  sau  a  carni  cavitate  nn  e  im- 
partita  prin  neci  una  parîete  :  ovariu 
wtUocuiariv;  capsula  unilocidaria. 

«UNIMAMMA,  s.  f.,  nnlmaBsa; 
amazone. 

*  UNIMAMHIA,  s.  f.,  aBlnavnUi 
t^rr'a  unimammeloru. 

*  UNIMAKU,>a,  adj.,  mtBBBuij  care 
are  numai  ana  mâna. 

UNIMB,  8.  f.,  nnltat ;  unitate;  opp(ţ- 
rita,  mulţime;  vedi  unitate,  si  unione 
sub  1. 

*  UNnfEMBBE  sau  linimembru^'a, 
adj. ,  anlneaibriH ;  care  are  nnmai  nan 
membru. 

«UNIMODU,-«,adj.,iiBtBi«aai|  care 
e  namai  in  aoa  modu;  uniforme. 

•  UNINERVIJ,-o,  adj.,(fr.BntBerT»); 
care  ate  Domai  una  nervatura :  fUia  «- 


*  TTNINODU,-»,  adj.,(fr.«Blii»B«ai); 
care  are  namai  nnu  twău :  plante  «■ 
ninode. 

*  UNINOMin.-a ,  adj.,  brIbcbiIbi* 
(&{M!>yo|ioc);  cu  acsllu-asi  nomei 

«  UNIOLA  sau  uniâra,  9.  f.,  mnUUţ 
una  ârba  neconaoscuta  moderniloru. 

«  nmONE,  s.  f.,BDl*{  1.  unitate,  m- 
mernlu  utudu;  2.  unire,  nnitions,  asso- 
ciatione,  coofederatione  :  unionea  am^ 
rieaita  e  unu  aetu  de  cea  mai  mare  in* 
tellectione  «mana;  umanitatea  dtite  se 
tenda  la  totionea  totoru  poporeloru  de 
pre  pameniu;  e  triatu  lucru  eo  nh  Je 
p6le  stabili  una  unione  neei  intre  popo- 
rAe  dviUsate ;  umonea  totoru  statdoru 
ne  ar  seapd  de  bdie  aangeroae ;  unionea 
basericoloru  creştine  s'a  ineerct^  mai 
de  nuHte  ori,  diro  peno  aewtiH  n'a  datu 
restâtattdu  ăoritu;  3.  unione,  s.  m.,  una 
margella  mare;  4.  unione,  una  c^pa  (sin- 
gura fOra  cepe  secundarie);  compara  fr. 

»lrB«B  si  «KBVB. 

*  UNIONISTTJ,  3.m.,  (fr.  aalnlate); 


=y  Google 


ISSO 


tJOT. 


partisasn  alin  unionei  ^  unirei  âoaora 
8SD  mai  mnltoru  terri. 

*  UNIOVDLU.-a,  adj.,  (fr.  nmIsTuW); 
8»  diee  despre  ana  loe^dt^  alin  oTarinlai 
e«re  cop'ende  numai  nnn  wtibi,  oa  in 
labiate. 

*  nNIFALIOLU,-a,  adj.,  (fr.ailpal«- 
«U);  care  e  formatn  numai  de  una  po- 
Uoru. 

*  UNIPEDE,  adj.,  nilpcsf  t»n  are 
numai  ana  p^  =  petiora;  m^a  u- 
mpeie. 

*  UNIFENNE  saa  unipennu.-a,  adj., 
(&.  iiBlp«Bifl);  care  are  nnoMi  una  penna 
sau  {■inna  :  pesei  umpetmt. 

•UNIPERSONALE,  adj.,  (fr.  oni- 
yerB«iia«l);  care  are  namai  nna  peraona : 
verbu  wUperacnale. 

*  UNIPETALU.-a,  adj.,  (fr.  ii.lp«- 
tale);  care  are  numai  unu  petala  :  oo- 
roSUnmip«t^€t. 

*  UNIPETin,-!!,  adj.,  iiiil»«tliia ;  care 
are  numai  anu  petioru. 

*  UNIPOIiARITATE,  3.  f.,  (fr.  înl- 
ptUrlM);  calitate  si  stare  a  unui  feorpu 
vHipolanu. 

*  UNIPOLABI0,-a.  adj.,  (fr.  nlf 
Ulre);  care  are  numai  unu  polu  .-  eon- 
^utorim  de  eleetrieitate  unipolariu. 

*  nNIPUPILLII,-fl .  adj. ,  (fr.  bmI- 
|iaplll6);  care  are  numai  una  pupiila  : 
pate  mnipuptUu ;  subst  pi.  unipupiitii, 
triba  depesoid'infaraili'acyprlnidiloiti, 
cari  au  numai  una  pupiila  Ia  ia-care  oclu. 

*  UNIPU8TULU,-a,  adj.,  (fr.  nnlp*- 
itaM);  oare  are  numai  una  pust^. 

llTNIBE,-08C»,T.,«iilre;  aimpernoi, 
B  legi  impenina,  a  pune  unulu  Kuga 
altulD,  a  copuli,  a  astroeii  .-  a  tmi 
MO»  «hiUe  lua-uri ;  a  uni'  dâtte  pet$6ne 
ăe  tex!u  dwermm  ccwafoHa;  a  mni  diue 
terri  epre  a  formă  unu  singuru  steUm ; 
a  tmi  tete  baaeriede  creştine ;  reâ.  a  se 
imf  CM  etnet»  m  una  aoeietaie ;  a  se  uni 
eu  eimeva  m  idee;  eu  nume  une»eu  eu 
txit ;  nu  n«  poUu  tinf  cu  toţi  dmenJt  ; 
eându  barbaUi^nu  se  unesce  eu  nudie- 
rea  in  idee,  nu  pSte  tini  casa ;  amieii  ae 
unesou  in  tite ;  s'au  umiu  t6te  fraetiO' 
nSe  opposiiionei  in  eontr'a  miniaterm- 
1m;  âmenii  eapritioH  cugreuseunescuţ 
naâ  faonfii  tm  ie  unescu-intâte-puntt- 


UiSI. 

tde;  arfiăedoritueaseseunSteatetid' 
menii  in  doymătele  priftoipolt  ndle  reli- 
gionei  si  aUe  moralei. 

2  UNIBE,  8.  verbale,  naU  ţ  -naioDe  in 
sessulu  d«  sub  2 ;  wtirea  inire  omenii 
onesUe  Uufui*eeUumaiformaiu;  mu- 
rea O'edentieiinhaaerie'a  creştina  sedo- 
reaee  de  Mi;  unirea  face  potere;  imdn 
tm  «  unire ,  nu  e  neâ  feeidre ;  in  unirv 
cu  noi  veţi  triunfă  demtdte  diffiMUăti, 
eu  cari  ve  ludati  aeumu  pre  vi&iasipre 
mârte. 

*  UNISENARIU.-a,  adj.,  (fr.  nala*- 
nalre);  se  diee  despre  minerali,  a  carom 
forma  resulta  d'in  udu  decrescimnita 
prin  una  ordine,  si  d'in  altuki  prin  sesse 
ordini  :  plumbu  suifiiratu  uniamariu. 

*  TJNISEBIU.'tv  adj.,  (fr.  nilgirM); 
care  form4dia  numai  una  seria  :  fiori 
umserie. 

*  UNISESSn  sau  utugexu,-a,  adj.,  (fr. 
anlseii) ;  oare  are  numai  una  sexu : 
plante  unisexe,  fiori  umaexe. 

*  UNISIUCn,-a,adj.,(fr.  aiil>IUqi«); 
care  are  numai  una  sUiea,  sIII^m. 

UNISOND.-a,  adj.,  (fr.  mIimb);  ean 
da  numai  nnn  sonu. 

*  UNISF£BMU,-«,  adj.,(fr.»Upar- 
M«);  care  are  numai  una  somentia :  ţkmte 
unisperme. 

*  UNISPIfiUrd,  adj.,  (fr.  înlipM); 
care  are  numai  una  spira  sau  e^ele  : 
conehylie  tmispire. 

*  UNISTIKPE,  adj.,  onlatlrpls;  care 
are  itumai  una  s^rpe  :  plante uniatirpi. 

*  nNISTBIU,-a.  adj.,  (fr.  înlatrU); 
care  ane  namai  una  stria. 

*  UNITABUNISMTT,  a.  m.,  (fr.  nil- 
târlanlime);  doctrina  a  unitariloru  ian 
unitarianiloru. 

*  UNITARIANn,-a,  adj.  8.,  (fr.  «^ 
tarlfln);-oare  crede  numai  in  nnn  singura 
Domnedieu;  vedi  si  tmitariu. 

*UN1TARIU,-<1,  adj.s.,(fr.aBiUlre>; 

1.  care  teude  la  unitate  :  poluicauuitaf 
rie ,  gemu  unitariu,  f^Mofu  unitariu  : 

2.  care  admitte  numai  unu  principiu ;  in 
phTSica  care  admitte  numai  una  potere; 

3.  oare  admitte  numai  ana  personain 
divinitate  :  erestinu  unitarw,  secta  U' 
nitaria ;  arianii  ie  astaâi  se  * 
unitari. 


=y  Google 


DNI. 

UNITATE,  s.  f.,  Baltas ;  calitate  si 
star«  de  tmulu,  mume :  unitatea  e  prin- 
âpiniu  HNHwrHlMt;  nun  mtdte  unităţi 
faeu  unu  tMMterw;  numenUu  e  eompuau 
(Th»  unităţi ;  in  tyitmia  nottra  «Hm»' 
raria  unitaiSe  oeeupa  heulu  prima  im- 
cepenâu  a  numerâ  de  a  ăr^a  spre 
ttang^a ;  unitatea  âe  mestwa  e  arhOraria; 
unitate  de  pota^ ;  unitatea  de  Uteruri, 
tmitate  in  varietate;  unitate  in  divini- 
tate ;  eili  se  adopera  a  reduce  tâte  la  u- 
nitate ;  mwUi  filo8(fi  se  joea  cu  unitatea, 
faeuabmu  de  iâe'a  unitatei. 

♦  TJNITBBNARIU.-a,  adj.,  (fr.  ddI- 
teraaln);  se  dice  despre  minerali,  a 
earorn  forma  rasnha  d'ia  unu  dseresci- 
me&tu  prio  una  ordine,  sid'inaltolupria 
itaoiiinv.aUceearbonQtataumtemana. 

*  UNITESTACin,-a,  adj.,(&.  nnltei- 
twA);  oue  are  numai  mia  thta  sau  testu  : 
eon^Ue  unUeiiaee. 

«UNITESTE,  adj.,  nltestU;  care 
are  numai  unu  testidu  ^  eoliu ;  vedi  si 
unicdliu. 

UNITIONE,  fl.r. ,  actione  ai  effeotu  aUu 
ictîouei  de  unire ;  oonjanotione,  combi- 
satione ;  concordia  ;  tmitionea  perume- 
loru  prin  eommfa;  wntMotwi  eimenta- 
hd  eu  caramittaiunitionea  oorpwiloru 
prin  aflimiate  ehjfmiea;  uniunea  fra- 
tSoru  si  o  eoMawgmiiofH. 
,  •  UNlTITU,-o,  adj.,  (fr-uBltU);  cwe 
«nesee,  aptu  a  uni :  sentimente  (uuftre, 
(^aetione  ututiva. 

nKITOBin,-l(}na,  adj.  s.,  care  um- 
see ;  care  procnra  ttmre  ;  uniiorii  âme- 
Miloru  in  societatea  civSe  merita  reeon- 
noteenti'a  noslra;  eon8iiieunitorie;pro- 
pMtttom  umtârie  de  păreri  divargenti. 

CNITU.-a,  adj.  part.,  n|t»,  (d'in 
ulre);  l^atn  in  tmulu,  impemnatn  : 
persane  unite  prin  căsătoria;  âmeni  u- 
niH  in  societatea  eivUe ;  eetatiani  uniţi 
iupareri,  uniiiindogmate;  Români »- 
nUi  m  beaeric'a  etâkoiiem ;  sabat.  twtfM, 
osri  an  eonsentitu  la  utuone. 

•  UNITUEBINABlC-a,  adj.,  (tr.  ■- 
■itrlbtwUre) ;  Ba  dice  despre  minerali, 
a  caroru  forma  resulta  d'in  unu  deore- 
seimentu  prin  ana  ordine,  si  d'in  trei 
deţreieuneote  prin  i6w  ordini :  ctdee 
«m^tonatata  utntrUnntuia, 


DNI. 


IS8i 


«UNITEfiSALE,  adj..  nalrerMlbt 
relatiTU  la  nnwersu  ca  aabst.;  generale : 
istoria  universaîe ;  judeâe  universali ; 
idee  universali;  ereăetitia  universale; 
limba  universale. 

•  UNIYBBSALISABE,  t.,  (fir.  mI- 
rermllser);  a  t&oe  universale  :  a  uni- 
verstdisd  una  linAa;  mitifo  anime  no- 
bili se  adopera  a  tmiversidisă  instrue- 
tionea;  ar  fiăedorituaseumverstMsd 
armoni'a,  averea  si  ferieirea  prepa* 
meniu;  diro  noi  nu  potenmuniversfUisd 
fMC»  meaurele  de  lungime,  de  iwlum»,  de 
greutate,  de  tempu,  Âe  moneta, 

•  UNIVEBSALISATIONE,  s.  f.,  (fr. 
nnlTeraiUittlon) ;  actione  de  wuversa- 
lisare  :  utuversaUsationea  feridtatii  in- 
tre âmetu  e  una  idea  formâsa,  dhro  dif- 
fidie  de  reaiisatu. 

•  UNIVEB8ALISATD,-a,  adj.  part., 
(fir.  wnlrerBallB^);  generalis^. 

•  DNIVEBSALISMU,  s.  m.,  (fr.  ml- 
T«rtaltm«);  opinione  a  oellom  ea  ou  re- 
connoson  alta  autoritate  aforadeasaen- 
timentulu  universale. 

•  UNIVEESALISTU,  a.  m.,  (fr.  mI- 
TerHlIate);  partisann  alia  uMmrMHt- 

•  UNIVERSALITATE, 'g.  f.,  Dilrer* 
BallUfli  generalitate  :  universciitatea 
fieiUiehru,  umverscUtatea  sdentSoru; 
imiversalUatea  artiloru;  unsvertoUta- 
teaunuijudeeiu;  universal^ateainju- 
doeidenistrenupâtetepUomnad^ine^e' 
rientia,  ea  provine  deneeesee  «fm  Meii- 
tea  nâstra,  care  dispune  ăe  dreptfdu  de 
a  judecă  a  priori;  ned  unu  judedu  <f  tu 
esperienOa  nu  presenta  earaeteriuiu  no- 
eessitatei  at  oMu  universalitatei. 

*UNIVEBSE,  adT.,  ulT»ri«»  «al- 
T«nia ;  io  ummrm,  ia  genere,  preate 
totu. 

•  UNIVEBSITABID.-o,  adj^  (fr.  ui- 
reratteire);  relativa  la  universitate  : 
eorpn  universitmiu;  regime  «niversi- 
tariu,  retributione  umverHtaria,  studie 
unwo'sitarie. 

*UNiy^SITATE,8.f.,  nnlrersltu; 
1.  totalitate,  generalitate  :  universitet- 
tea  htcrur^oru  d'in  lume;  tmiversitatea 
gmului  «mânu,*  universitatea  nationei 
române;  universitatea  anatiitfk  mnmi 


>y  Google 


1M8 .     US8. 

mortu,  2.  soola  înalta  in  care  se  inrâtia 
mai  tata  Boientiele  necessarie  omalni : 
universitatea  e  eentrulu  lumindom;  de 
ta  lyeeu  ireeu  BttidentU  la  «nivtrâitate; 
universitatea  se  împarte  m  mai  imilfe 
facvltâH;  profesaorii  de  univertitate. 
eoHsilitilu  univertitatei,  rectorii  um- 
vertitaUi;  Bomânii  au  dâue  univer- 
sităţi. 

*UNIVEBSC,-a,  adj.,  înlnniB)  tota, 
iDtr«gu;  deac4|  eribii.  m.,  unxvertul», 
unlnnmt  nindii  i  nnlraniBi  pi.  dbI- 
nra»,  totu  inuodulu,  ceralu  ei  pamen- 
tulD;  totalitatea  lucrnriloni  :  Domne- 
dieu  a  ereatu,  conserva  ai  guverna  uni- 
versulu;  poporulu  nomaaae  universuiu 
lume,  de  la  iHmn'a,  eare  ni  face  lu- 
crurile visibili ;  universuiu  e  ii^itu, 
m  universu  tâte  ie  faeu  dupo  legi  eterne; 
noi  nu  eonnâseeiHU  de  câtu  una  miea 
parte  (Tin  aeeatu  univerau;  âne  pate 
imbradd  wmwrawJH  9 

«  UNITIBA,  8.  t,  «alT«r»,  (d'in  dbsb, 
si  Tir);  moliere  oare  a  avatu  numai  ann 
turbata,  care  nnmai  ana  data  s'a  mă- 
ritata. 

«UNITIBATU.  a.  m.,  iiiilTtratas , 
(d'in  ailTlra);  stare  a  unei  mnliere  care 
a  awta  numai  nna  barbata  :  univira- 
ftilwse  recommenda  de  pareniii  eaeleao' 
stid,  ca  una  virtute  creştina. 

•  UNIVOCU,-a,  adj.,  hiiItvhi,  (d'in 
■■■■  si  Taeare);  1.  care  are  numai  ana 
voee,  ana  tonu;  2.  care  are  numai  nun 
nome,  d^ro  mai  multe  sensuri. 

*  UNOGLU,-a,  adj.,  antenlai,  (d'io 
■■■a,  si  •eslia);  oare  are  aumai  unu 
9du;  Bubst.  un»  (mocIm. 

DNSOKE,  (d'in  ufMw,  de  la  ungere), 
8.  r.,  1.  ■ngveatnm;  materia  de  unsu  : 
unsÂre  de  eapu;  tmiâre  de  pAage,  de  vti- 
nere;  a  se  unge  eu  unsori  preserisse  de 
fneăiou;  2.  plsfued«j  materia  grassa  : 
tmsâre  de  poreu,  wt^e  de  găsea:  buc- 
cataritUit  fwtu  prea  multa  unsâre  in 
buceaie;  nu  mi  pkuM  buccatde  eu  un- 
sere. 

TJNSOBOSn,-a,  adj.,  ■aetna,  plnsaiai 
plenn  de  unsim,  care  are  multa  waire  : 
hMmaie  umorâse;  ves^mente  unsorâsa; 
amimaU  unsorose, 

UKSPSEDIECE,  a4j.  num.  oard.,  u- 


uso. 

deela;  numerula  l+lO^ll;  unspre- 
zece âmeni,  unsprediece  mulieri;  de  un- 
spredieee  ori;  aUu  unspredieede,  a  tm- 
spredieeea. 

UNSPBEDIECIMU.-a,  adj.  nom.  orf., 
BitealHna}  alin  uaBpredieoele. 

TJKSn.-a,  a^.  part.  (d'in  ungere), 
■latas  :  phv  unsu,  eordle  unse,  peîb 
unsa,  corpu  unsu  eu  balsamu;  rage 
unsu  de  pontefiee;  subst.  unsutu  dom' 
milui. 

UNSORA,  B.  f.,  1.  anotars}  effeotnla 
actionei  de  ungere;  2.  plnfrae4*i  gras* 
sime :  «uniră  de  bdu,  unsura  de  oue, 
unsura  de  poreu,  unsura  de  găsea. 

UNSUBOSn,-!!.  adj.,  vedi  utuorom. 

UNTOSTT,-a,  adj.,  plenn  de  untu.  cară 
da  malta  urUu :  lapte  utUosu;  caam  tm- 
tosu. 

UNTU,  (ooDtrasni  d'in  unetu),  s.  m^ 
1.  nnetnni  Bubstantia  grassa,  oare  «m- 
ge;  2.  batfrum;  estractu  grassu  d'in 
lapte  :  untu  de  vaeeat  unAi  prospetu. 
untu  raneidu;  bueeatele  cu  untu  su  mm 
gustase  de  câtu  celle  eu  unsura;  S.aleaaif 
oliu,  untu  de  lemnu ,  numai  ia  ac^ta 
compoBitione;  vedi  oltu. 

UNTUBA,  (dlu  HH^,  dfl  la  ungere), 
s.  f,  (anetara),  adipi,  «rrlaaţ  tessuturs 
grassa  in  oorpulu  aaimaliloro,  mai  al- 
lessa  inallu  porciloru :  untura  de  poreu. 

UNTUBOSU,-a,  adj.,  (d'iu  untura); 
care  are  multa  untura. 

UNU,  una,  adj.,  aanij  1.  inaintea  aab- 
stantiveloru  spre  aindici :  a)  numemliw 
Htiu  omu,  una  nu^^iere ,  unu  caUu,  una 
ipa,  unu  lupu ,  una  &ue,  tmH  giibimt, 
unu  pundu,  unu  carru  de  fenu,  una 
bute  de  vinu;  b)  starea  indetermtaata  ; 
mi  a  spuau  «nu  omu ;  am  prensu  unu 
li^ore,  am  veduiu  unu  leu;  una  feminm 
estraordinaria,  una  formosHia  rara;  am 
serissu  una  epistola,  eUu  a  eoH^uau  una 
poema;  ea  ni  a  earUtdu  una  opera;  io 
caşurile  aceete-a  se  declina,  eiug.  nom. 
si  ace.,  unu.  una,  genit.  si  dat.  unui, 
unei,-  pi.  nom.  si  aco.  uni,  une,  genit.  si 
dat.  unoru ;  poterile  wnui  omm  su  mar- 
ginite;  gratiele  unei  muUâri  irecu  eu 
tempulu;  uni  omeni  nu  inteUegu  ee  po- 
taie are  mrtutea;  unoru  âmem  se  păru 
aeeste-a  lucruri  ttsiSre;  2.  canda  ata  ita- 


=y  Google 


gaia,  aUmitte  artielnln  in  nom.  Bi  ace.; 
Iro  in  geoit.  ai  dat  snffissiilu  a  :  sîng. 
tmvtu,  uji'a.  «ntit-a,  utui-a;  pi.  urni,  u~ 
nde,  MHorv-a  :  unulu  me  trage  in  drip- 
fa,  altulu  in  $lan^a;  un'a  me  ama,  alt^a 
me  urresee;  unuua  se  eovine,  aitui-a  nw 
$e  eovine;  unei-a  plaeu  florile,  idtei-a 
pimtie;  urni  seriu  formont ,  oJfiJ  forte 
vrritu;  un^  aaîta.  altele  siedu;  faptele 
tmorwa  punu  pre  6meni  in  mirare;  u- 
nortt-a  merge  bene,  (dtoru-a  reu;  mc- 
eesae  unoru-a,  inse  nu  totoru-a ;  —  cu 
uiîcln  ooeurre  si  in  fragile:  unidiiDom- 
nedieu,  untdu  naseuiu  filiulu  lui  Dom- 
nediat;  în  vorbirea  oiâiiurîa,  se  sdmitte 
uticlDla  de  c&to  ori  ee  pune  plurarinln : 
unit  âmeni,  unele  wrhe. 

*  UPUFA,  a.  r.,  Bşipa,  ijbm^y,  una 
pusere,  pupadia. 

UBA,  urire,  uriiione,  wtfioM,  uriiu; 
Tedi :  urra,  urrire,  urritione,  urr^om, 
«rrtfH,-  si:  orrore,  orrire,  etc. 

«UEANATU,  8.  m.,  (fr.  araoate); 
aare  produsa  prin  combinationea  oz7dn- 
lui  MroMifw  cu  una  baae. 

ţ  UBANICO-,  (d'in  uranieu),  in  com- 
posite  Ecientiâce,  precumn  in :  uranieo- 
aieim,  wanieo-^supricu,  urameo-potas- 
lieu,  prodassn  prin  combinationea  nnet 
sari  unmiee  eu  una  sare  ctidoa,  eti- 
piriea,  potaaaita. 

*  tTKANICn.-a ,  adj.,  1.  relativu  la 
JhanM,  ca  dien  mytbologiea ;  2.  rela- 
tim  la  uranu,  ca  planeta;  3.  relatim  la 
#wiM(,  ca  corpu  cfaymicn,  in  aenanln 
ftCMto-a  ae  dîoe  despre  secundulu  oxjdn 
alia  itraiiiMlui,  si  despre  sările  ce  produce. 

«  URANIDE,  adj.,  (&.  nrsMMe);  care 
s^mipa  a  wranwt;  snbst,  pi.  uranidii, 
hmilia  de  minerali  care  eopreode  ura- 
nm  ai  combinationile  lui. 

•  URANIU,  B.  m.,  (&.  BranlBK,  ai 
anie);  mstatln  descoperita  in  1789. 

*  URANOGBAPHIA,  s.  f.,  (fr.  ara- 
n»f rafkle,  d'in  e^payti^ceru,  si  7pti- 
«uv^criere);  desoriptione  a  cemlai. 

•  URANOGRAPHICU,-a,  adj.,  (fr. 
uanofraphlqae);  relativu  la  wcaiogra- 
pMa,'  earta  uranographith. 

•  UBANOGRAPHU,  s.  m.,  (fr.  ira- 
Mrrapke);  care  se  occnpacn  uronojpv- 
fMa,  auetoriu  allu  nnei  wunograţ^ie. 


ţBti^ ^3 

«  URANOLOGU,  s.  f.,  (fr.  arau*!*- 
sl*,  d'in  oipav(Sţ=cera,  si  XdToţt^diff- 
cutbq);  tractatu  despre  starea  cendui  va 
diversele  epoche  ale  etatei  terrei. 

*  URANOLOGICU.-a,  adj,,  (fr.  nran». 
logiqie);  relativu  la  uranolo^. 

«  URANOLOQU,  s.  m.,  (fr.  uranclo- 
fue);  care  se  occupa  cu  uranolo^t'a,  aue- 
toriu allu  unei  uranologia. 

*  UBANOMETBIA,  s.  f.,  (fir.  «rano- 
mitrle,  d'in  o&pavâc=ceilo,  si  {istpstv^ 
mesorare);  scientia  Bi  arte  de  a  meaur& 
astrele. 

*UBANOMETEICU,-a,  adj.,  (fr.  ara- 
Bcattrlqne);  rdlativn  la  wanomefrw  BÎ 
la  uranmt/kria. 

*  UBANOUBTBQ,  B.  m.,  (ît.  aranv- 
■^tre);  instrumenta  propriu  a  meaurA 
astrele  sv  misearile  cleşti. 

*  URANOSCOPIA ,  -  s.  f.,  (fr.  mtâmm- 
Beople);  proprie,  observatione  a  oemlni; 
in  specie,  astrologia. 

*  UBANOSGOPU,  8.  m.,  aranoiao- 
pBB,  (oăpavooxâitQc);  nomele  unui  peace 
care  are  oclii  Indereptati  spre  ceru,  ey- 
prirudu  uranoaeopu. 

*  URANOSU,-a,  adj.,  (fr.  BraneBx); 
se  dice  despre  primuln  oxydu  allu  wa- 
Hitilm  si  despre  aarile  selle. 

URARE,  (contrassn  d'iti  aB^nrare), 
V.,  (it.  anfarare),  grataUrl;  a  gratuU 
a  felicită,  a  rog&  pre  Domnedieu  ca  se 
dea  cuiva  totn  benele:  aură anmmuUi 
ai  feriăti  parenfihru,  amicdoru  n  it' 
nefaderUoru  set;  tanu  uratu  officita-iitlHi 
la  mai  mari;  vedi  si  orare  si  augurare. 

«URBANITATE,  s.  f.,  irtanltM, 
(d'in  arbaDDa);  calitate  b!  stare  de  ur- 
banu,  cultura,  politetîa,  civilitate  :  w- 
banitatea  distinge  pre  omulu  eu  bona 
eiueatione  de ciUa^ta  midtime; ne  a  ÎH- 
tempmatu  eu  mtiUa  ta^nitate;  a  datu 
probe  de  urbanitate;  regidde  wbanita- 
tei  nu  permititi  omului  euUm  a  se  arretâ 
morosu. 

*  UBBANU,-<i.  8.  f.,  arbanas,  (d'in 
arbi);  1.  relativu  la  urbe  =  cetate ,  de 
urbe,  A^murbe:viitfa  joiana,  popomht 
urbanu,  mtdtimea  urbana ,  triburi  ur- 
bane, armata  ur&ana,  pretoriidu  urbanu; 
subst.  urbanii ,  locuitorii  urbei,  ceta- 
tianii;  2.  cultu,  oultivatu,  ciriliaatu,  in 


>yGoog  Ic 


opposit.  ca  nutieu :  omu  nrtaim.  Umu 
mîmm,  Umba  wbama,  portare  si  trae~ 
tare  mitma ;  a  fi  urbatm ,  a  se  arretâ 
mixam;  eUi  $e  aăopera  a  se  arretâ  vr- 
hami,  inse  le  ie  vede  rustUUatea. 

•  DBBlBin,  s.  m.,  lege  feudale  oan 
r^uli  ralatioiule  intre  ^oprieUrinln 
directa  si  iotre  colonn  :  miariidit  d^m 
DaeSa  superiore  fu  sferwmUm  la  att- 
«mIn  1848,  eu  feudt^itatea  sFmpenmet. 

*  UBBE,  8.  f:,  irbi,  gen.  ufeb,  (af- 
fine  ea  trki»^-  cetate  :  w6e  wiare  nfor- 
mâsa,  itrbe  antica,  wr&e  numOacmwmri 
imltij  a  ftmdă  «n«  urbe,  a  edifiaâ  fuhi 
M  oppiie;  apertreee  in  urbe;  a  trece  Sin 
urbe  ia  lirra;  a  luâ  tata  nrbe  m  asmltu; 
a  ăerimd  una  urbe;  a  sedS  pre  rumAe 
w&e». 

*  UBBICAPU,  8.  m.,  «rblespa*,  (d'in 
■rtaţ  si  eapere);  luatorin  de  urisce- 
titti,  termina  comica  formata  de  Flauta. 

*nBBICABin,-a,  adj.,  irbleul«>; 
relatiru  Ia  urbe  (ia  Borna)  :  regume 
whUaria,  prefectura  urbiearia. 

*  UBBICBEUU.-a,  adj.,  irblerenii, 
(d'in  BrbB,  Bi  erenere  =  ardere);  care 
arde  tirieă^usetatea  :  nueri  wîieremi. 

*UBBIGU,-a,  adj.,  nrbleai,  (d'in 
■rba);  relatiru  la  «i(ţ(e=cetate,  de  ce- 
tate :  lufr^ffi  urbiee,  negotiatoriu  ur- 
bieu,  antuma  utinea,  prefectura  urlnca. 

•  UBBICULA,  a.  f.,  arbleala,  (d'in 
■rki);  deminat.  dla  urbe,  mica  urbe, 
eetatella. 

UBC  ABE,  T.,  a»eea4ere,  eenaeeaicr^ 
a  saf;  Bt  refl.  a  se  wo&,  a  se  eaf;  redi 
oreare. 

UBOATOKIUr^ârto,  adj.  s.,  «uea- 
4eis;care  urca  sau  ae  «rco;  vedi  orcatoriu. 

DBCATn.-o,  adj.  part.  s.  d'in  urcare; 
Tedi  oreate. 

,  UBCATUBA,  s.  f.,  Heea*l«.  uen- 
•■•;  actiooe  ai  resoltato  allaactioneide 
urcare;  vedi  orcatura. 

•  UBC£OLABIU,-<i,  adj.,  Hro*«Lul«, 
(d'ÎD  ireMlBgJ;  relativa  Ia  urmoru; 
sabst  t,  ureeolaria,  ana  plaota,  yarle- 
tarla  «rflelvălis,  Linn. 

nBCEOLn=W-eiori(,  8.  ŞQ.,  nreeelui 
(d'in  areeas);  vedi  wcwnt. 

UBC£U ,  8.  in. ,  ireena  *  (afSne  ou 
•re«^  redi  urdoru. 


1  UBCIOBET,  pL-e,  ineB»»  iraMlH 
si  ireUU* ;  rasa  pantieosa  de  lata  san 
de  viu-a  :  kim  weioru  de  apa;  unu  mr- 
eiom  de  vitru;  pune  weiorNlM  eu  apa 
pre  meia ;  prov.  ureiondu  merge  la  apa 
pitio  eându  se  sparge. 

2  DBCIOBn,pL-«,h«r«MlM,«rttH, 
a»tjl»pn  tam6T9  infiammataria  ce  te 
fitee  pre  palpebre ;  redi  ei  crdioru. 

DBDA,  8.  r..  caaeaa  aMBalarlM ;  ea^ 
no  secondarin,  care  se  stringe  dia  aknlo 
ferta:Mrda(Mee;«OfnBiIompIaceHnra; 
MH  mâneaţi  multa  urSa,  co  m  stritaM 


UBDICA,  8.  r..  artlMf  redi  uiiua. 
UBDICABE,  T.,  artie*  irerei  Mdi 

wUeare. 
UHI»OATOBnJ,-A!na,  adj.  8.,  mai; 

vedi  urOcatoriu. 

DBDIGATU,-o,  adj.  part  b.,  astoi 
vedîwrMcate. 

UBDIB£,-e«eu,  T.,  erilrif  vedi  or- 
dtre. 

UBDITOBIU.-f^rta,  adj.  s.,  «rileM 
vedi  orditoriu. 

UBDITUra,  adj.part.a.,  «nni  rodi 
arditu. 

UBDITURA,  8.  f.,  •mtyn;  vedi 
orAUura. 

UBDOBE,  B.f.,  grasla,  Itfpltai»; 
■•risBj  (fr.  erlare,  it.*riara);  Tidi 
ordore.    • 

nBI>0BOSD,-a,adj.,RnHl*aM»  U^ 
pa*}  s«7dUiiB ;  redi  ordorotu. 

DBECLA  saa  wecAia,  s.  f.,  aaria,  i*- 
riaala;  organala  prin  care  aadn  Atavua 
si  animaliie  :  noi  audinm  cu'uredele 
preemtuvedoam  cuodii;  uretXaA'ipta. 
uriaşa  skmga ;  dtu  e  surim  de  una  «- 
riela ;  ea  e  gurda  de  amendâue  uretMe; 
aspuneeuivaeevalaurida;  ao^ţpnoă 
pre  aneoa  de  urSela ;  asinii  os  vrede 
Umgi ;  animedile  triste  lassa  uredd*  w 
diow;  metaf.  wid'a  ochIm. 

VBECLATU  sau  ureduatu,-*,  M)-i 
antitHB;  1.  provedatn  od  urede;  2.earo 
a  aoditu  ea  uredele. 

nBKGLOSn  saa  w-ecMosit,-a,  adj. . 
aarltiiB;  care  are  urede  mari. 

•  DBEDINB,  8.  f.,  nre^v,  (d'in  Br«- 
re);  carbone,  morba  allu  plaDtelora. 

*  UBERB,  »M*  si  tMSM,  HSfN,  T.,  a* 


=y  Google 


DBE. 

iMt;  a  ard«.  Badecin'a  T^ibnliii  ugtu- 
îare^usturare,  a  snbst.  urtiea  sau  ur- 
iiea,  uredine,  si  compositelorn  ;  am^- 
rere,  comintrere,  essurere. 

*  U£ETICn,-a,  adj.,  nretleos.  (obptf- 
nxâc);  uriDariii. 

*  DBETR^  s.  r.,  (o&pijdfwt,  it.  nt- 
tra,  fr.  aritre) ;  canale  prin  care  eese 
wrm'a,  la  bărbaţi  si  la  femeile. 

«UBETBAIE,  adj.,  (fr.  iir«tnl); 
relativu  la  uretra :  Nemorrheia  uretrale. 

*  URETRALGIA,  s.  f.,  (fr.  .rfitral- 
glt,  d'in  o&pij&pst  ^  nretra,  si  £X^c:= 
dorore);  dorere  in  urelra,  fora  fenomene 
inflammafaine. 

*  DEETKiliGÎCO.-a,  adj.,  (fr.  v6- 
tralfiqifl);  relativa  la  w^algia. 

*■  UBSTfilTE,  3.  f.,  (fr.  ir«trlt«)i  in- 
fiammatione  acuta  sau  chionica  a  u- 
retrei, 

t  OfiETEO-,(d'ino6pT)*pa=zuretoa), 
in  compoBîtioni  scientifice,  precumn  ia: 
uretroindbariura ,  adj.,  (fr.  or^trcbuţ- 
balre),  relativu  la  bvîbulu  uretrei;  ure- 
trohymenoâe,  adj.,  (fr.  nrâtratafn^Dode); 
se  dice  despre  occkaionea  uretrei  prin 
una  membrana;  uretroUthicu,-a,  adj,, 
(&.  nrtitrvlithlqne);  produssu  prin  una 
p6t»  oare  s'a  pppritninurefra;  tavtro- 
aumiUariu,-a ,  adj.,  (fr.  iir«tr«B»aU- 
lalte);  relativu  si  la  mamella  si  la 
ureira;  uretrophraeticu.-a,  a^.,  (fr.-  ■- 
rtitr*tliraetL«ae);  relatiru  la  itretro- 
phrama ;  uretroph-axia,  s.  f.,  (&.  aH- 
trcfhraxle),  obstmctione  a  uretrei;  «- 
retropyieUra<  adj.,  (fr.  prAtrvpjIqae), 
piodussu  prin  accnmulationea  pwoniu- 
IiH  in  uretra;  ureirorrhagla ,  b.  f.,  (fr. 
■ritrarrhifie),  Bcursora  de  sânge  prin 
wetra;  wetrorr}tagKu,-a,  adj.,  (&.ir«- 
trortk»$lqat),n\fitivaUkuretrorrhagia; 
uretrorrheia,  s.f.,  (fr.  nrfitrtrrhri*),  scor- 
sn»  ptiatiretra ;  urOrorrheicura,  adj., 
(&.  arâtrVTrbilgne),  relatiru  la  uretror- 
rheia; urOroscopu,  s.  m.,  (fr.  nrătro- 
Hope),  instramentu  ob  care  se  serresou 
chirnrgii  spre  a  essamină  uretr'a ;  ure- 
troapaamu,  a.  m. ,  (fr.  nrdtroapune) , 
apeamu  alin  uretrei;  uretroapaticu,-a, 
adj.,  (fr,  nritrftipatliiie),  relativn  la  u- 
ho8pa$mu;  uretroslenoae,  s.  f.,  (fr.  nrâ- 
tr«aUa*i«X  «frtndore  a  w-efrei;  ttre- 


tJM. 


1^ 


iro^enoHa»,-a.  adj.,  (fr.  ir«tr«ttiiMtl- 
qa«),  relativn  la  uretrostenose;  wre^- 
towUa,  s.  f.,  (£r.iii^trotwf«),1tniiiisione 
a  uretrei;  uretrotomieu,-a,  adj-i  (fr.  o- 
r£tratomlqne),  relatîvn  la  wetrotonUa; 
wetrotomu,  8.  m.,  (fr.  nrttnUme),  in- 
stramentu cu  oare  se  serreacu  chirurgii 
la  incisionea  uretrei:  uretrovetictAe, 
adj.,  (fr.  nrâtrvTtiiloal),  ralativu  laure- 
tra  si  la  he^ca. 

*  URGENTE,  adj. part.  preş.,  nivwit} 
caxiurge,  impinge,  mfina,  stimula,  pres- 
snra,  nu  lassa  in  paaa  :  neteetUoÂe  «f-ţ 
gente.  peridu  urgente. 

*  DBGENTIA,  s.  f.,  (fr.  Hivea«a,  it. 
nrgewa);  nacessitate  wr penfe :  urj/enft'a 
UMfij  reaoluiione,  vrgerUi'a  una  offi^- 
cere ;  casu  de  urgentia ;  a  debara  ur- 
genti'a ;  a  face  ceva  de  urgmiia,  a  tracta 
una  proposHiane  de  wgaUia;  argen- 
tina nu  permtMti  ammanare. 

*  USGEBE,  «r«t  ai  ursei,  ur»t,  r., 
urţsre ;  a  impinge,  a  men&,  a  stimoli, 
a  pressuri,  a  nu  di  pace,  a  oonetring», 
a  necissitâ :  v/rge  {mmiculu,  w^  necîs- 
8(^0^,  urgt  /atitlu  ;  te  teurge}  pentru 
ce  urgi  at^u-a  ?  urgemu  acesta  off acere 
ca  se  ua  iermnâmu  mai  em^end», 

UBGIA,  s.  f.,  (d'in  Âpţij).  !•  fr>t  '•- 
Tcr*  lailfnatU;  oisafa  mare:  wgPa  lui 
Bomnedieu  a  venitu  preiie  noi;  2.  •- 
ilamt  detMtatit;  «TCrsatlo;  urra,  uira 
mare  :  urgi'a  lumei,  urgia  paponAai; 
3.  ealaaltat;  calamitate  :  ur^  mare 
ne  a  cercatu  in  annii  acesti-a;  4.  eoD- 
cretu  :  urgia  de  omu,  urgia  de  muiiere; 
vedi  si  1  orgia. 

UBaiSSIBG,-e«eu,  r.,  areraarl,  «•• 
testări,  aspernarl;  a  urrf  tare;  vedi  ar- 
gisire  si  orginare. 

DBGISSITn,-a,  adj.  part-,  (dlo  «r- 
giaaire);  urrita  cu  totiJo  :  fUiu  urginiu 
de  parentii  sei  pentru  portarea  lui  eea 
rea. 

*UBiaiNE,s.f.,  ■rln,(d'iD  srare), 
pruritu,  mancarime. 

*UBINA,s.f.,  urlna,(affiuecuo&pov}; 
pissiatn  :  a  face  urina,  a  impU  pre  ci- 
neva de  urina;  a  se  frecă  cu  urina  pre 
unu  membru  ii^latu;  wina  de  omu,  u- 
rina  de  callu.  urina  de  boui  si  de  oui, 

*  UBINALG,  a^.,  nriuliB,  relatiru 


=y  Google 


l&Sft 


UBL. 


h  mina,  de  urma :  fiatiUa  ttrtiuiZe,  me> 
iieamenle  urinaîi. 

«  UAlNAfiE,  T.,  irlur*  8i  iriuri; 

1.  a  !&ca  urina,  a  piraiâ;  2.  a  se  cofaadi 
Bub  apa,  a  lucra  sub  apa. 

«  UBlNABIU,-<i,  adj.,  (it.  «rUarI», 
b.  arlialrejide  Urina; — subst.  reale  urt- 
nariuiu,  irlaal,  611a  de  wtfM,  611a  de 
n6pte. 

•UBINATIVU,-a,  adj.,  (it.  mIm- 
Un);  care  serre  spre  a  facilita  «rtfia- 
rea :  medieamentu  urinativu. 

•  DEINAT0BIU,-i<5rw,  adj.  a.,  »rl- 
■aUrj  1.  care  da  «rina,  pissiatoria; 

2.  eare  se  cofnada  sub  apa,  oare  lucra 
sab  apa  :  urinatorii  ae  aerveaeu  eu  una 
mare  eampana  ăemetaUu  eătuhiselassa 
pre  funăulu  marei. 

•  UBINATC-fl,  adj.  part.  a.  (d'ln  uri- 
n»e);  piasiatu. 

UBIBK,  uritione,  uritioau,  urUu;  redî 
tMTire,  urritione,  urrHiosu,  urritu. 

•  1 UBLAEE,  T.,  1.  alBlare.  (îl  arian, 
fr.  kirler);  se  dice  despre  eftni  ai  Inpi 
eandu  aoesti-a  sbiâra  :  urla  cânii,  mia 
tupii ;  nw  moi  potiu  omcU  cânii  urlandu; 
tiia  nâptea  auurlatu  lupii;  ce  toiu  mii, 
ca  MW  câne?  ineeUdia  de  a  mai  urlă; 
fiţ.  mia  vmtuUt;  une  Ori  urla  malide; 
2.  liraere;  a  surpi;  mai  allessn  reâeas. 
a  ae  urlă,  ««mieret  nere;  a  se  aorpi, 
a  86  derimi :  caa'a  veâa  i?a  uriatu;  une 
ori  se  urla  deaUuri  si  chiaru  monti; 
S. heroLi  labarare, a  auffwl  de  hernia: 
ae  m-la  omenii,  se  urla  ai  mulierile;  a'a 
mlain  copiUulu. 

2  UBLAItE  ,  s.  verbale,  1.  dIbUU», 
(it  arUt  BrLunemto,  banc,  horlenent); 
sbierare  :  wîorea  e&nUoru  si  a  lupUoru; 
2.  dlraUet  deatruetla;  raioa;  surpare,  roi- 
Dare,  ruina. 

DELATU,  1.  s.  m.,  BiBUtt»;  actuln 
de  mlara  :  urlalulu  cântloru  si  aUu  lu- 
piîoru;  2.  adj.  part.  s.,  prtrntus;  sur- 
pată, cadutu  in  rniae  :  deallu  uriatu, 
ease  urlate;  3.  adj.,  herBloSBS,  rmail- 
«•BBa;  care  soffere  de  hernia  :  miserut» 
onm  e  uriatu;  am  vedutu  ai  eop^ 
urlaţi. 

URLATUBA,  s.  f.,  1.  uluiatle,  ■!«- 
UtBi;  actione  si  effectu  allu  actionei  de 
mlare  .-  urlat%ar"a  It^iiloru  a  spariatu 


PBM. 

aatde;  2.  ralm;  ruina,  aurpatura-  r  ur- 
lalsirn  tie  monii,  de  case,  flte. 

D1U.ETU.  pl.-e,  ■tBUtai.(it.BTt<>,fr. 
hBrl«B«Bt);  sbieretnlo  c&niloru  si  alia 
Inpiloru  :  tota  nâpteas'au  audituurlete 
de  cânt. 

UBLONIU,  (CQ  n  molliata,  urloiu), 
pL-e,  AirMBs^  eaKliBB;  camino,  fimta, 
prin  care  esst)  fumulu :  urloni»  de  pilra, 
wlonia  de  cărămida,  urioniu  de  ferm, 
urloniu  de  nout^  tote  casele  au  urlo- 
nie,  mai  alletnt  făbriede  au  mari  «r- 
IonÎm;  furulu  a  aeapatu  d'in  inekitâre 
prut  urloniu. 

UBllA,  e.  f.,  (it.  «raia,  compara  Tenet. 
Bwa,  T.  fr.  *ame,  gr.  Â<i|i,i}^olmn),  Te- 
■tif  lam;  locolu  calcatQ  ca  petiomlo  de 
omU  sau  si  de  animale,  ba  chiaru  de 
carru  sau  de  altn  luern  trasau  :  m  pHl- 
bere  ai  in  pamentu^  mâHe  se  impremu 
urmde  âmenăoru  si  alle  animalilom  ; 
vulpea  observă  eo  taie  urmele  mtimtJi- 
lom  dueu  spre  leu  si  neei  un'a  nu  duee 
intern;  eonii  ulmeea  wmde  ferâoru 
ai  eurru  âupo  densele;  urma  se  diee  ai 
in  lom  de  pede=^tior»,  ea  mesura  de 
lungime  :  atensinulu  are  aSsse  urme 
aau  opiupalme; — l<KJit.amerge preur- 
mde  cuiva,  mtlKU  m^bI;  a  veni  im 
urma,  a  veni  dupo  alţii,  a  veni  mai  tar- 
diu  de  c&tn  alţii;  pre  urma,  in  fine :  aS» 
«Tm  urma,  eeUu  de  pre  urma,  ai  e^u 
mai  de  pre  urma,  uîtimnlu  :  paragra- 
/W«  iTt»  unita;  wdtenti'a  âe  pre  urm'a 
a  unui  omu;  in  umia  resoiutionei  luale 
de  miniştri  amu  pleeatu  la  po^ur^e  %o- 
stre;  in  urm'a  mmeloru  ne-amu  aHeaau 
cu  atâiu-o;  prov.  Mrm'o  va  aliege. 

1  URlIABBs-ediu,  T.,  (it.  •»«»)), 
1.  Teitlffla  Bflqai,  IniUrl;  a  merge  pre 
minele  cuiva,  a  se  ln&  dupo  i^neva,  a 
imită  :  mmediu  pre  invdiatorii  mă , 
coBegulu  meu  urmidia  pre  Ptatone,  aî- 
tulu  urmedia  pre  Âriatatde;  urmaţi  pre 
dne  voUti,  numai  nu  perdeti  temptAu 
UI  desidia;  urmămu  eonsUide  saa  am- 
aiUeloru  vostre;  urmăm  •  preeeptde  sau 
preeeptdoTU  evangdiului;  2.  freqnea- 
Ure;  a  merge  a  dese  ori  :  elin  tirmâJia 
la  ae6la;  ea  urmSdia  la  mtineo,  noi  ur- 
mamu  la  fUosofia;  3.  pr^sequl,  etatt- 
■uare»acontinu&:  urmiiiininntefpe»- 


=y  Google 


^ CRK 

tru  ce  nu  moi  urmaşi  eu  publicarea  fo- 
lia periodice?  4.  leqal,  a  rent  in  urma : 
au  treeutu  oallarii,  aeumu  urmedia  pe- 
ăestrii;  5.  anecedore,  a  venf  io  locnla 
cniva  :  filtii  urmedia  parentiloru  in  e- 
reditate;  lui  Cesare  Augusiu  urmă  Ti- 
ba-iu  in  imperiulu  rdmanu;  6.  iediei) 
SAfiili  eon§eqDf,  a  essl  de  neceeae,  a 
earge  :  ee  urmidia  d'in  celkdisse?  d'in 
tâte  aeeste-a  urmidia,  eo  omulu  nu  pâk 
face  totu  ee  vdiesee. 

2  TTRMABK,  a.  verbale,  lin[t»tU,Be- 
eitl*,  prosfloDtIo,  conseentU»  taeeessl», 
nreqnentatlo;  iu  t.  b.  verbulai  :  urmarea 
âmeniloru  iUnstri  addaee  lavăa  ceUoru 
ce  I  urmidia;  urmarea  la  filoaofia  face 
0M6re  junUoru;  am  veduiu  iticeputtdu 
articlidui  publieatu  de  tene  m  folt^a  pe- 
riodica, acamu  aiteptu  urmarea;  urma- 
rea peiestrUoru  dupo  callari  fu  preste 
aşteptate;  la  urmarea  filiului  pre  tro- 
nuiu  parenttiui  aşteptau  toţi  se  vSdia 
reforme  mari;  urmarea  fu  in  stricta  le- 
gătura tm  premissele;  prin  urmare,  se- 
ceraţi ce  ati  seminal'  in  urmarea  me- 
wreloru  ce  s'au  luatu  ne  amu  iniorau  a 
ceaa  si  ut  amu  eautatu  de  lucru;  ace- 
ate-a  su  urmările  portărei  telle. 

URMABIBGrescu,  v.,  perMijiiI)  a 
merge  pre  urm'a  cnira,  a  se  tini  de  ur- 
m'a  cuiva;  si  prin  urmare,  a  persecută, 
mai  allesau  pre  callea  legii. 

UEMABITU,-(i,  adj.  part.  (d'iu  w- 
marire)  :  omu  urmaritu  de  politia;  ce- 
tatianu  urmaritu  in  justiţia. 

DKMATOKHJ,-(oria,  adj.  s-,  (it.  or- 
Katore);  cara  urmedia,  in  t.  B.  verbului ; 
următorii  lui  Aristotele  se  mărginiră  la 
esplicareadoetrinelorumaieslrului  fora 
a  face  alte  progresse;  ama  itUdlessu 
eonsiliele  teUe,  si  vomu  fi  urynaiori;  ur- 
matoriulu  pre  tronu,  imită  numai  erro- 
rUe  predecessoriului  seu;  in  lectionUe 
urmatârie  voi»u  desvoUă  aceste  ide&mai 
pre  largu;  in  aceaiu  artielu  se  coprende 
totu,  ceUi  w^matori  sunt  fora  impor- 
tata. 

DRMATU,-o,  adj.  part.  (d'io  «nna- 
re) :  invetiatorîu  urmatu  de  şcolarii  sei; 
dmnulu  urmatu  de  a^utantU  sei  se 
dusse  la  vettatSre. 

UBNA,-8.  f.,  nroa;  1.  VBSQ  destioatn 
Ton.  II, 


VRO. 


15ST 


a  sc6ţe  apa,  galleta;  2.  vasu  pentru  apa 
9ati  alte  Ucide;  3.  vasu  pentru  argenta; 
4.  va9u  iu  caro  se  conservă  cenusi'a  sau 
ossele  mortiloru;  5.  vaauiucare  se  pună 
naminile  sau  uumerii  cari  se  tragu  la 
sorti ;  6.  mesura  pentru  licide,  medîe- 
tate  de  ampbora,  vedra  :  urna  de  viim, 
urna  de  aeietu,  umade  lacte;  urn'a  nâ- 
stra  de  40  litre,  e  identica  «4  urn'a  ro- 
mana antica. 

*  URN'ALE,  adj.,  Dmalls ;  de  una 
urna,  care  conţine  uaa  urna. 

*  UBIlfARIU,-  1.  adj.,  nniallt)  care 
conţine  una  urna;  2.  subst.  m.  pers., 
care  face  urne;  3.  snbst.  m.  reale,  nru- 
rtnm;  misi  pre  eare  staa  urnele. 

«  UIUfiaERU.-d,  adj,,  Brnlţer,  (d'in 
nma  si  K^rere);  care  p^rta  sau  duce 
una  urna  :  eopillulu  urnigeru,  aralger 
pner,  versatoriulu,  constellatione  in  zo- 
diaca,  prin  oare  trece  sârele  in  apparan* 
tia  in  cnrsulu  luneî  Ini  Februariu  ca- 
lendarinlu  Julianu. 

URNIRE,  urnitu;  vedi  ornire,  ornitu. 

*  UBNQLA,  a.  f.,  nriiuU,<d'in  urna); 
deminutiva  d'in  urna,  mica  urna. 

t  DRO-,  (parte  d'in  o5piS=c<Sda,  parte 
d'in  oupov^urina),  in  composite  scien- 
tiGce,  precumu  in  :  urobranchiu,-a.  adj., 
(fr.  ar«braiieh<*) ,  care  are  branchio  la 
c6da  :  eonchylie  urobranchie;  uroeele,  s. 
f.,  (fr.  nrno^le),  infiltratione  do  urina  in 
tumori;  uroeeratu.-a ,  adj.,  (fr.  nrvot- 
rate),  care  a^mina  a  uroceru;  uroceru, 
a.  m.,  (fr.  nrocâre),  genu  de  insecte  hy- 
menoptere  (cu  coma  la  cada);  urocheela, 
a.  t,  (fr.  uroch^zle),  dianheia  uriniSsar 
uroehloc,  s.  f.,  (fr,  Dro«bli>i)i  S^''^^  ^^ 
plante  graminie;  uroerieia,  a.  f.,  (fr.  iro- 
orisEe) ,  judecata  pronnntiata  asupr'a 
unui  morbu  dupo  aspectulu  urinei;  uro- 
eritieu,'a,  adj.,  (fr.nroorltlqae),  se  dice 
de^re  semnele  dedasae  d'in  essamina- 
rea  urinei;  urodelura,  adj.,  (fr.  orvdâle), 
care  are  c6d'a  visibile;  urodialyae,  9.  (., 
(fr.  nrodtalfse),  suppreaaionea  nrinei; 
urodifaliticu,-a,  adj.,(fr.  nrftdlaljttqae). 
relativu  la  urodialyse;  urodiatu.-a,  adj., 
(fr.  nrodli),  care  are  oJd'a  bifurcată; 
urodiura,  adj.,  (fr.  nrodâ),  care  e  mu- 
nitu  cu  una  c<iâa;  urodonte,  b.  m.,  (fr. 
aredontt),  genu  de  insecte  coleopten 
97 

.  :l:;COOgIC 


1538 


UltO. 


tetramere;  urodrimffo,  a,  f.,  (fir.  nroirl- 
sje),  acrime  de  urina;  vrodijnia,  s.  f., 
(fr.  nr«d]'Ble),  dorere  ce  se  aente  Ia  uri- 
Qare;tiro(2y>itcu,-a,adj.,(fr.Drodjiilqu«), 
relatiru  la  urodpnia;  urogastru,  a.  m., 
(fr.  nragâstre),  postabdomînele  crnsta- 
cielorn  decapodi,  san  c6d'a  acestora  ani- 
mali, cumu  se  dice;  urolithim,-a,  adj., 
(fr.  orollthlqiw),  acidunrJcu  careseaSa 
ia  multe  r^tre  nriaarie;  uromante,  s. 
m.,  (fr.  iir<iMit«  ai  Dranaictei),  care 
se  occupa  eu  urotikmtfa;  uromantla,  s. 
f.,  (fr.  ■r*mtBiile),  pretensa  arte  de  a 
cosDiîsce  morbii  dopa  inspectionea  ari- 
nei;  urotna/Uge,  a.  m.,  (fr.  nroHiitli), 
genn  de  reptili  aanrice;  uromeU  sau  uro- 
melu,  B.  m,,  (fr.  oramMe),  monstra  alle 
cami  membre  abdominali  sânt  confaose 
Bi  terminate  in  una  aiogaru  petiora; 
ttromelia,  a,  f.,  (fr.  nroBitiie),  fUsione  a 
cellora  d6ae  membre  d'in  apoi  ia  anu  ain- 
gnra  membru,  terminatn  in  unu  sin- 
gura petioru;  «rome(icH,-a ,  adj.,  (fr. 
ar*a«llqae  si  ir«in6lteii),  care  offere  ca< 
racteriulu  uromtliei;  uromolgu,-a,  adj., 
(fr.  aronolfe,  d'in  [i^Xţo;  :=:  salaman- 
dra), se  dice  despre  salamandrele  mu- 
nite  ca  una  c6da;  womyee,  s.  ta.,  (fr. 
aromjee),  geaa  de  fangi  născuţi  sob 
epidermea  planteloru,  care  se  destruge 
oorrendn  spre  a  le  face  lumina ;  uro- 
tuttUf'O,  adj ,  (fr.  aroneste,  d'in  vijxr^ţ 
^ionotatorju),  care  inodta  ca  adjuto- 
rinln  cddei  :  reptili  sauriee  uronecte; 
uropeUaeitt,-a,  adj.,  (fr.  nreyeltacA)  > 
care  sâmina  cu  unu  uropelte ;  uropelie, 
B.  m.,  (fr.  oropelila),  genu  de  şerpi  ne- 
veoinosi  d'in  insulele  Filippine;  wope' 
tala,  8.  ta.,  (fr.  nrspAtale),  planta  de  la 
eapuln  Bonei-Sperantie ;  urophyllu-a, 
adj.,  (fr.  Drophjile),  a  cărui  folia  se  pro- 
longa  in  una  specia  de  eâda;  uropîania, 
s.  f.,  (fr.  uroplanle),  deviatione  a  uri- 
nei; uroplatu,  9.  m.,  (fr.  nropUte),  genu 
de  aerpille;  uropoâe,  adj.,  {h.  nropode), 
care  merge  cn  adjutoriulu  câdei :  pas- 
seri  uropodi;  uroprestu,  a.  m.,  (fr.  orn- 
preate,  d'in  ]cp^datv=:iDflammare),  ia- 
sectu  hymenoptern;  uropri3tu,-a,  adj.(fr. 
■roprutet  d'in  Kţifmi:=.aim),  alin  ca- 
mi  abdomine  se  termina  in  una  forma 
de  s^rra  cu  care  talia  ocârti'»  arbori- 


loru  :  insecte  uroprt^;  woso{.hu,  s.  m., 
(fr.  nrtsophe),  gesu  de  şerpi;  uropteru, 
-a,  adj.,  (fr.  nroptire);  a  carni  coda  se 
termina  in  pinrte;  uropygiu.  3.  m.,  nr*- 
pjslnni,  (fr.  nropr^e),  curulu  pasaeri- 
loru;  urorrhagia,  s.  f.,  (Fr,  nrorrliagle), 
flusaumarede  urina,  diabets;  urorrha~ 
(}ieu,-aiadj.,(fr.or«Trhaţfqne},relativnla 
urorrhagia,vrorr1ieia,a.ţ.,{fr.vTorTMt)t 
flnssn  de  urina;  urorrheicu  ai  urorrAoiCM, 
-a,  adj.,  reUtivu  Ia  urorrheia;  uroâche- 
sia,  a.  f.,  (fr.  nrosebrisle),  suppressione 
a  urinei;  uroseheticUra,  adj.,  (fr.  irM- 
eh^ttqoe),  relativu  la  uroschesia ;  uro- 
seopia,  a.  f.,  (fr.  nrasetpie),  essaminare 
a  urinei;  Hro8eopicu,-a,  adj.,  (fr.  aroi- 
e«plqDe),relati7n  la  uro9copfa;t(ro8copi(, 
B.  m.,  (fr.  aroacope),  medicu  care  essa- 
mina  urin'a  spre  a  deduce  coniectura 
probabili  asupr'a  starei  morbului  si  a 
stabili  diagoosea;  urose,  s.  f.,  (fr.  a^se), 
nome  genericu  allu  morbtlom  căllilom 
urinarie;  urospermiu,-a,  adj.,  (fr.  an- 
sperinâ),  care  sâmina  ca  urospermuln; 
uru3permu,  a.  m.,  (fr.  nrospeme),  I.  gena 
de  plante  d'in  tribulu  lactucielorn ; 
2.  genu  de  nmbellifere. 

URRA,  urrire.  urritiorte,  urritioau 
urritu,  urrore ;  vedi :  orra,  orrire,  orri- 
tione,  orritiogu,  orrilu,  orrore. 

URSA,  8.  m.,  nrsa)  forma  feminina 
de  la  ursu  :  ursa  eu  pulli;  ursele  siap- 
pera  pullii  or&esce;— doue  constellat^oni 
aprope  de  polulu  aroticu :  wa'a  mare 
ai  urt'a  miea, 

URSARI0,  s.  m.,  (de  la  urau),  care 
nutresce  urat  si  i  invâtia  a  joc&  la  mn- 
sică  :  ţigani  ursari;  ursarii  ămbla  CH 
ursulu  d'in  saiu  in  satu  si  Iu  fae%  ae 
jâee  la  musica. 

*  URSIDE,  adj.,  (fr.nrBlde);  caresâ- 
mina  cu  ursulu. 

*nRSINELLA,3.f.,(fr.Dri[neIlO;gena 
de  plante  crjptogame  microscopice,  cari 
Be  observa  pre  parietii  interiori  ai  Ta- 
seloru  in  cariau stătu  mai  multu  tempo 
apa  dulce,  fructe  si  legumine. 

*  tJRSINIA,  s.  f ,  (fr.  nrslile);  genn 
de  plante  d'in  famili'a  corymbiferelorn. 

*  URSII^U,-a,  adj.,  nrglnas;  dettrsu  : 
petioru  ursinu,  cirne  ursina;  alliu  «r- 
sinu,  arsIaiM  allIoH,  allia  selbatioa. 


=y  Google 


^  _  VSk.  

UKSIKB,  itrsUoriu,  ursita;  yedî :  or- 
aire,  orsitonu,  orsitu,  si  orăire,  ordito- 
m,  orditu. 

URSU,  B.  m.,  orsns)  genu  de  mam- 
mifere  carnirore,  d'intre  celle  mai  per- 
fecte  cari  a  piadussu  natui'a,  si  care  ee 
a&a  si  in  montii  noştri :  ursu  suru,  wsu 
aJ&u,*  ţiganii  prendu  pulUi  de  ursu  si  i 
ineitia  a  jocâ  la  musica ;  j6ca  ursviu 
de  frica  si  shiera ;  ursii  la  monte  făcu 
mare  stricatione  in  ovi. 

UfiTICA,  {urdica,  cu  d  sibilaate),  s. 
f.,  nrtles,  (it.  ortI«â,  fr.  vrtie);  gena  de 
plante  dicotyledonie,  apetale,  cari  cre- 
scu selbatice  si  in  gradinele  nostre,  si 
se  distingă  prin  unaimpressione  arditâre 
si  dorerdsa  ce  cansâdia  la  attingere :  w- 
ttedetir.ereseprepeo'asisemâneaprima- 
vh^aţfolielediurtice preparate  cu  farina 
dau  porâloru  hona  ntdritura;  d'in  pel- 
tea wiieei  se  pate  prepară  folioru  ca  dHn 
cânepa  ai  d'm  Unu;  funile  de  urtica 
sunt  asia  de  tari  ea  ai  6eUe  de  cânepa. 

TJETICAKE,  (urdicare),  T.,  nrtlcâ  n- 
rerej  a  produce  impressione  ardit<}ria  ca 
urtuiainuteattinge  de  plantele  acdle-a 
cote  urtica;  m'am  urtieaiu  premânx; 
eO{nUi  «'au  urtieaiu  pre  petiore. 

OBTICATOEIU,  (urdicatcriu),'toria. 
adj.s.,  iireoi}  care  ude durtic' a: plante 
urtieatârie. 

UKTICATU,  {urdicatu),'a,  adj.  part. 
s. ,  uatDB  j  arsu  de  urtica  :  am  re- 
masu  eu  manile  urticale ;  snbst.  m.,  ur- 
ticatulu  produce  dorere. 

UETICO30,(«rdicosu),-a,adj.,l.plena 
de  urtiee;  2.  care  Bâmina  ca  tirtic'a  ,- 
3.  care  arde  ca  wii^^a. 

*  UBD,  8.  no.,  nma;  bouru,  taurusel- 
batica. 

*  USANTIA,  3.  f.,  (it.  nsansa),  n»ug, 
noi)  eooiaetudoj  moda  de  lucrare  sta- 
bita  prin  mnitula  usu.  consuetudine,  da- 
Una:  usantieh  diivinu  typuri  de  lucrare. 

*  USĂBE,  T.i  ntlţ  1.  a  face  usu  de  unn 
lacrn  :  a  usâ  medicina ;  a  usă  de  tâte 
«elîe  ee  ni  a  dădu  Domneditu  f&ra  a^^usă; 
2.  a  freci  si  strică  prin  multn  usu  :  am 
usatu  aceste  vestimente  peno  s'att  roşu 
eu  totulu. 

*DSATD,-a,  adj.  part,  nsu  trituaj 
frecată,  roşu,  stricatu  prin  mnltaln  usu : 


usr. 


1S39 


vestimente  us(Ue,  instrumente  usate,  6- 
meni  uaati. 

USCARE,  (d'in  ossicare,  ossacare),  se 
conjuga  cu  forme  simple  :  useu,  usd, 
usca,  uscâmu,  uscaţi,  usca;  si  cu  forme 
proloDgate  :  usgucw,  ussuei,  ussaca,  us- 
căinu,  uscaţi,  »s«HCa,  T.,  extleears,  aleea- 
re^retiiGtr*;  a  scdte  udarea,  umârea,  n- 
miditatea  d'in  ceva*,  d'in  uda  a  face  seccD, 
d'in  molie  a  face  vertosu  :  a  usca  vesti- 
mentele  ude  la  sare;  a  useă  pime  si  U- 
gumine ;  de  e^ura  mare  se  usca  pO' 
mentulu ;  lassa  irVa  taUata  se  se  usce 
bene,  apoi  ua  sirtnge  in  eopitie;  s'auus- 
catutoteflorUe;  elUt  se  usca  d'in  petiâre. 

USCAT10N£,(o8ncatiofle),  s.f.,  l.il«- 
eitt*  f  actione  de  uscare ;  uaeatienea 
pamentului,  useationea  floriloru;  2.  ari* 
dltas,  arldiiBi ;  effectu  allu  acttonei  da 
uscare ,  lucru  useatu  :  n'a  plomUu  de 
multu,  si  e  mare  useatione ;  aduna  u$- 
cationile  si  le  arrunea  t»  foeu. 

USCATIOSU,  {088icăti08u),-a.  adj., 
eiBleeablIls,  slcens,  artdnsi  aiaeer }  care 
se  usca  cun-endu ,  suppusa  useationei, 
aprope  useatu :  lemne  uscatiâ$e,  tegumint 
uscatiose,  omu  useatiosu. 

USCATU,  (ossieatu).-a,  adj.  part., 
«xsIooKtnit  sleonS)  arldaS)  nuer  :  lemne 
uscate,  vestimente  uscate,  prune  uscate, 
pttmentu  uscaiu,  pariete  useatu,  scaniure 
uscate;  subat.  m.,  uscatulu,  slocnn,  •- 
rldDBt,  terrâ,  terra  flrmt;  pamentulu 
uscata,  in  oppositione  cu  ap'a,  marea  : 
a  se  peramhlâ  pre  mare  si  pre  useatu ; 
a  străbate  totu  useatulu ;  a  se  apperâ 
de  pre  useatu. 

USeATDEA,  fossicoiura;,  s.f.,  arl- 
dltJb,  arldani}  effectula  actionei  de  us- 
care ;  stare  uscata,  lucru  useatu  :  cure- 
tia  arborii  de  uscature ;  uscatwele  iknt 
bone  de  focu. 

USIA,  (ustia),  B.f.,  08tiBa,(it.nula, 
fr.  hnlti),  janna ;  porta  mica  lusia  mara 
fi  formosa,  usia  mica  sistrineta;  a  deS' 
chide  usVa,  a  inchide  usi'a ;  nu  lassi. . 
usi'a  deschisa  co  intra  cânii;  cine  bate 
la  usia?  intra  preusia.  nuprefenâstra, 
ea  furii;  camerele  celle  mari  au  mai  multe 
usie ;  ust'a  d'in  facia,  usi'a  if  in  dosu. 

USIARin,  (ustiariu),  s.  m.,  ostlarliit. 
(it.  iBel«rer  fr.  holsiler,  7.  isp.  «xl«r), 


>yGoog  Ic 


15^0 m 

.ianitor;  care  cuatodesce  usi'a.  care  sta 
la  ttsta  spre  a  aa  deschide  st  a  tia  in- 
chîde  la  intrarea  si  la  essireaâmenîlora: 
numai  casele  celle  mari  auust'art;  usia- 
rii  tribunarieloru ;  usiarn  etoiiidecas- 
satione. 

USIOBÂRE,  (liusiorare),  t.,  lerare, 
allevlarei  exonerare,  lenlr*,  nltlfarej 
lerlorem  reddere,  faeUlareM^reddere; 
a  face  usioru  :  a  usioră  aarcin'a,  a  u- 
siorâ  pre  âneva  de  sarein'a  eea  grea; 
am  usiorattt  eătuam  pottUustarea  omu- 
lui; medicii  potu  unora  dorerOe  mor- 
hotUoru;  tmorati~mi  htcndtt  aeeitu-a; 
mulierea  gretţ  a'a  tisioroto  eri ;  am  suf- 
feritu  muifu,  iro  aaanu  m'ori  mat  t49io- 
ratu.  ' 

USIOBATU,  (lw»\orcitu).'a,  adj.part. 
leTEtis,  all«Tlat08(  ex«ieratH,leDltiB» 
■Itiţatpf,  lerUr  r«etas,facUlor  reddl- 
to8)  facutu  Mioru:  sareine  usiorate, 
dorere  usiorata,  starea  aanetatei  nu  e  mai 
usiorata ;  femtna  uaiorata  prin  facere; 
htcru  Hsioratu  prin  mtdta  praetiea. 

USIOBELLU,  (liusiorellu),-a,  adj., 
leTUsoDlas,  facllla;  demiDntivn  d'in  u- 
sioru  cama  usioru  :  îua^  usiorellu, 
sarcina  usiorella,  penne  usiordle;  omu 
usioreUu. 

USIORIME,  (liugiorime),  s.  f-,  leTl- 
tas»  raclittas;  calitate  de  usioru  :usio- 
rimea  unei  sareirte,  uatorimea  unei  lu- 
crări ;  mi  se  pare  co  a  lucraiu  eu  miAta 
usiorime. 

USIORITATE,  (liusioritate).  s  f.,  le- 
Titas,  factlltast  calitate  si  stare  de  u- 
sioru  :  usioritatea  sacălora  impluti  eu 
penne ;  usioritatea  cu  care  se  portă  c6- 
tra  noi,  ne  a  conatrinsu  a  ne  seambâ  o- 
pinionea  ce  aveamu  despre  densulu. 

USIORO,  (liuiioru).-a.  adj.,  Llerlsj 
care  oiT  trage  multn  in  bilaDCia,  carena 
appâsa  tare  :  corpu  usioru,  sarcina  u- 
aiora.  veatimente uaiore ;  2.rBeills}  care 
se  pote  face  cu  pucina  incordare  de  po- 
teri, ca  pucina  adoperatioae  :  lucru  u- 
sioru  de  facutu,  memoria  usiâra,  esaer- 
cUiu  usioru,  eilu  are  una  mâna  usiora 
la  aorisau;  3.  adr.  teriter,  faelle  i  a  se 
portă  usioru,  a  acrie  usioru;  usioru  ae 
inteUege.  Ar  â  de  dorita  a  se  depresde 
iţmeDii  a  face  distiactioae  intre  usioru 


VSţ 

si  facile,  precama  si  intre  grtu  si  di/fi- 
cile  :  grea  sau  ttsiora  e  materfa,  /âcîle 
sau  difficile  e  lucrarea. 

•  nSITABE,  T.,  nsIUrij  intensiTii 
d'io  uaare,  a  usâ  a  dese  ori :  usUânm 
de  bonitatea  vâatra;  foi  usitati  vorheti 
fraai  neusitate  de  (jiii, 

*  nSITATn,-a,  adj.  part.,  asIUtai; 
admissu  prin  uau,  usatu  de  malte  ori, 
ordinarin  :  taetica  uaitaia,  vorbe  st/>vitj 
uaitate ;  celle  peno  aeumu  uaitate  au  ea- 
stigatu  dreptu  de  cetate;  appucaturdt 
usitate  de  densulu  nu  mai  trecu  aatadi 

HSSOBABE,  (straformatu  insorare), 
T.,  1.  trana.  ■B«reM  darej  a  casatori  pre 
ana  barbata,  a  i  d&  ussore :  am  «asorai» 
pre  filiu  meu;  2.  refl.  nxoreai  dneere; 
a  de  casatori,  a  1q&  usaâre  :  filiu  meu  te 
uasâra;  frate  meu  va  se  ae  ussore;  eom- 
nattilu  meu  ineo  nu  s'a  uaaoratu;  in  cm- 
nulu  trecdu  muUi  juni  s'au  ussora^ ; 
yedi  inaorare. 

TJSSOBATELLU ,  s.  m. ,  qal  u|i«i 
axoren  <lflxlt;  care  de  curreada  s'a  u$s<h 
ratu  :  uasoratellii  au  scutiţi  de  contrîbu- 
tione;  ussoratelliloru  de  la  tirra  ae  ia 
pamentu  d^in  agruiu  publicu;  vedi  vtt' 
soratellu. 

USSOBATn,  adj.  part.,  martlneilt 
janutos ;  se  (lice  despre  ana  barbata  ci- 
satoritu  :  june  ussoratu;  toţi  fraţii  met 
su  ussorati;  celli  usaorati  nu  su  totuât 
a  nn'a  eeUi  mai  fericiţi ;  vedi  însoratH. 

USSdBE,  B.  f.,  nxor  j  muliere  legiti- 
ma, conjunge,  socia  in  casatorfa  :  ai  a 
luatu  ussârea  ai  copillH  si  a  pleeatu  la 
tirra;  dlu  nu  ae  desparte  de  ussâreasea; 
eilu  face  toie  pre  voii' a  ussorei  selle. 

USSORICICU,  B.  m.,  (it.  nssarlelda, 
fr.  nxorlaldf);  care  si  accide  uaeorea. 

USSORtOSU,  adj.,  nxorlaBDs;  care 
ama  forte  pre  ussârea  eea  si  face  t6te 
pre  Toli'a  ei  :  harbcUii  uaaorioai  faeu  a 
dese  ori  fapte  cari  i  dueu  la  ruina. 

nSSOBID,-a,  adj.,  DxerlaB  j  1.  rela- 
tiva la  ussâre.  de  ussore;  2.  care  ama 
f6rte  pre  ussorea  sea,  s\  face  tâte  pre 
Toli'a  ei ;  redî  ussorîosu. 

USTIA,  8.  f.,  «sttan,  JaDBa;  vedi 
uaia. 

USIIABin,  s.m.,  «atlarl»,  Jailt«rj 
vedi  u$iariu. 


=y  Google 


usŢ; 

*  TISTILAGINE,  s.  f.,  nstllif*}  una 
planta,  nomita  si  obasieleoD. 

*  CSTIONE,  s.  m.,  astit,  (d'in  tutu 
de  la  urare);  ardere,  arBura. 

CSTIOBU,  s.  f-,  (d'ip  ustia  =  usia), 
po8tl«}  margine  massiva  care  îmbracca 
parietii  si  ia  care  sir  inapte  carâinile 
uaiei. 

*  USTOBI0,  B.  m.,  Bittr,  (d'in  tutna 
dfl  la  nrere);  care  arde  corpnri  morte. 

*USTBINA,  B.f.,ngtrlnâ,(d'in  nttna 
de  la  urere);  1.  locu  unde  se  arde  unu 
Gorpa ;  2.  fabrica  unde  se  târna  ferru 
sau  si  alte  metalle ;  3.  combQstione. 

*  USTRINtl.pl.-e.Ditrluiinijlocunn-. 
de  Be  arde  uno  corpn. 

*  USTUi-a,  adj.  part.,  nitna,  (d'in  ■• 
rere);  aren. 

USTniiASE^tM^lirars,  V.,  natnUre, 
(din  Bstai  de  la  urare);  a  sentf  dorere 
innrm'a  arderei,  urticarei  sau  taliârei  u- 
nni  or^nu  :  m'am  arsu  la  unu  degitu 
si  me  ustura  fârte;  m'am  attinau  cu  mă- 
H*a  de  urtiee  ai  me  ustwa  de  tne  trecu 
îaerimele;  m'am  scariatu  la  petiont  fi 
ustura  terrihile;  oM  mancotu  ardei»  8* 
me  ustura  tn  gura. 

USTULATICIi:=Ksf«fa/»CTtt,-o,  adj., 
natatatklnB]  care  piorine  d'in  ustw 
larez=.usturare, 

USTULATIONE=tis/(ifaftone,  b.  f., 
■stoutlot  actione  si  effectn  allu  actio- 
nei  Atu8tidarez=u8turcare:u8turat\onea 
Ia  mâna  me  face  se  versu  îaerime;  nu 
mai  potiu  sufferl  de  uaturatione. 

USTDLATOfiIU=t4»ft»-£rfOf»M,-((Sria, 
adj.  8.,  ostolaoB;  care  ustura. 

USTI]LATU=Mrti*r(rfti,-a,  adj.  part, 
■RtBlatnif  subst.  m.,  usttdatulu^iiusiu- 
ratulu,  effectnlu  actionei  de  usiuiare. 

USTULATnBA=  uslwatura.  8.  f., 
nitalatloj  effecta  alia  actionei  ăeustu- 
rare,  usturime. 

USTDBA,  s.  f.,  ■■ton,  (d'in  astM 
de  la  nrere);  arsura. 

nSTUBÂBE,  usturatione,  usturata; 
vedi  :  ustvlare,  usttUatione,  ustulatu. 

TJSTUBIME,  8.  f.,  BBtBUUtj  dorere 
care  ustura  ;  de  eandu  m'am  urtieatu 
nu  mai  JneHa  HSbirtmea. 

USTUSONIU,  (cn  f»  molliata,  m**(- 
rotw),  B.  m.,  aUliii ;  alliu  :  vstvroniiAu 


ustura  pucinu ,  inse  pute  tare ;  pror., 
ned  uaturoniu  n'a  maneatu,  neei  ^w'a 
nu  i  pute. 

*  USD,  pl.-wri,  asaa,  (d'in  ntl),  actione 
de  a  se  servi,  applicatione,  modu  de  lu- 
crare, couBuetudine,  datina,  practica,  ser- 
vitiu,  folosii:  uauiu  armelor»;  prin  demlu 
usu  allu  vorbelorU  străine  ne  familiari- 
i&mu  eu  densele;  usulu  si  consuetudinea 
facilita  muîte  hterări;  a  dese  ori  usultt 
trece  in  natura;  nu  e  in  usurtfo  nostre 
a  eog^â  unde  »i  a  spune  aUde;  lucru- 
rile ce  mi  ai  da^,  nu  mi  surU  de  nt'ct 
tinu  usu;  spre  ee  usu  faeeti  aceste-a? 
usulu  te  va  invdiâ  mai  multe. 

*USUALE,adj.,ntn«lli;  1. care  serva 
epre  tutdu  nostru  :  scientie  usuali,  con~ 
noseentie  usuali;  2.  oare  e  in  usu,  ordi- 
nariu,  coaunane  :  Iint&a  usuale,  portu 
usuale. 

*  USUABIU,-a,  adj.,  aanarlaa;  1.  care 
serve  spre  usulu  nosb'a,  ca  si  usuale; 
2.  da  care  avema  dreptnln  de  a  ne  servi; 
lucruri  usuarie ,  vite  usuarie;  3.  usu- 
fructuariu  :  usuariulu  are  dreptu  de  a 
se  bucură  de  fruetulu  tmui  lucru,  inse 
nu  e  proprietariu  c^lu  aeeUui  lucru. 

*  USDCAPEBE ,  (se  conjuga  ca  r. 
capo-e),  T.,  uaoaapere;  prin  lungulu  usH 
Bl  siib  certe  conditioni  a  lui  nnu  lucru 
sub  domuf'a  sea,  a  se  face  proprietariu 
preste  densnlu. 

*  DSUCAPIONE,  s.  f.,  DSB«aplo}  modu 
de  a  câştigă  proiprietatea  unui  Incru  prin 
Inngula  usu  si  sub  certe  conditioni,  pre- 
scriptione. 

*  USUCAPTQ.-o,  adj.  part.,  asaoap- 
taa)  câştigată  prin  unt,  prescriptu  ;  lu- 
cruri usueapte. 

*  DSUPACERB,  (se  conjuga  cav. /a- 
cere),  r-,  nanrkeere;  a  face  nnn  lucru 
allu  seu  prin  luognlu  usu,  synonymu  ca 
usueapere. 

*  USUPACTU,-a,  adj.  part.,  iBofae- 
tna;  castigatu  prin  hm,  prescriptu. 

*  USUPBUCTU,  pl.-e,  obb*  fraetog) 
folosnla  de  una  Incm  care  nu  e  proprie- 
tate a  niatra  :  arrendaritdu  are  numai 
usufruetulu  unei  proprietăţi,  inse  nu  e 
propridariu. 

*  USDPfiUCTUABIU,-o,  adj.,  bbq- 
fraetBariBB}  care  are  dreptulu  numai  la 


,,Goog[c 


/Widulu  unui  lacru,  nu  iau  la  lucrulu 
«DBUBÎ :  mrendaritdu  e  usufruetuariu, 
ins»  nu  e  proprietariu. 

OSUBAţ  8.  f.,  uiira;  proprie,  Nsulu 
=  folosulu  nnui  Ineru;  inse  in  specie, 
procentele  ce  se  boIvu  peatru  folosulu 
onni  capitale,  camera  :  tuur'a  abaorbe 
eapUalele;  uaura  grea,  tuwa  judanisea; 
cRu  a  adjunsu  ta  sapa  de  lemim  sol' 
vmdu  tuura. 

USDBABIU,-a,  adj.,  Agurarl»;  pro- 
loie,  relativa  la  uswra;  snbst.  m.,  care 
da  at^entn  pre  uiwa,  care  percepe  u- 
•wra;  si  in  specie,  care  uccide  pre  debi* 
tori  prin  grea  uşura  :  uşurării  nu  voru 
iniră  in  tmperiulu  oervim;  judami  suni 
farri&ilt  uşurări. 

•  USUBECEPMB,  (se  conjnga  cav. 
rse^wre),  T.,  H8iire«1pere;  a  recâştigi 
prin  lunguln  usu,  prin  prescrîptionf. 

•  USUEECEPTIONE ,  s.  f.,  minr»- 
e«ptIo )  recastig&re  prin  Inogulu  naa, 
prin  prescriptione. 

«  U8UBECEPTU,-tt,  adj.  part.,  bbd- 
neeptii]  introdussu  prin  usu,  nsitatn  ; 
vorbe  usureeepte,  terminu  usureeeptu. 

«nSOBFABILE,  adj.,  iiirpablllB; 
care  se  p4te  usta-pă,  espusn  la  usurpa~ 
Hone  :  ftmdu  uswpabUe;  lucruri  usur- 
pabili. 

♦0SDRPABE,  T.,  Bimrpare,  (con- 
trasBu  d'in  wn  si  rapere=iipicd;CG(v);  a 
face  «su,  a  se  sur?!  si  a  se  bucuri  de 
eera;  a  se  face  domnu  prente  ceva;  a  ei 
arTogi  unu  dreptn;  a  si  appropriă  ceva 
prin  medie  illegali  :  a  usurpă  nomele 
virtutH;  a  ustapd  una  ereditate;  ellu 
usurpă  nomele  de  invetiaiu;  mulii  usur- 
para  imperitdu  prin  medie  Ulegali;  eeUi 
ee  uaurpau  potestatea  suprema  in  stătu 
la  Checi  se  nomiău  tyrranni. 

•  USUBPATIONE,  s.  f.,  uHrpatlOf 
RCtione  de  U8urp<u^e  :  usurpaHonea  no- 
melui  de  onestu;  tllu  adjunse  la  poases- 
$ionea  fundului  prin  usurpatione;  tutir- 
pationea  principatului  prin  vidlentia. 

•  USDEPATIVU,-a,  adj.,  iiBarpatl- 
Ti«)  prin  oare  se  usurpă  :  medie  usur- 
pativei— in  gramm.  forma  usurpativa  a 
verbehru,  gemnâinlu  sau  supinula. 

•  DSDRPATORIU.-f^m,  adj.  s.,  ■- 
•■rpat«rţ  ntarpatarlns ;  care  usurpă  : 


UŢI^ 

wmrpatoriidu  ereditt^  UBUKpakmlu 
tronului ;  ustwpaioni  la  Grea  se  no- 
miău tyranni. 

«  USTJRPATBICE,  B.  f.,  uarpatrlx) 
femina  care  uaurpa,  usurpatâria. 

*TJSUBPATa,-a,  adj.  part,  imi- 
pitDi;  luatu  prin  usu.  appropriatu,  !!• 
rogata :  agru  usurpatu,  ratome  «nr- 
patu,  potestate  usurpata,  tronuuavrpaiiL 

*nTGNSILE,  adj.,  ntenilUi,  (d^u 
uteai  de  la  otl);  necessarîu  Ia  usurile 
nostre;  in  specie, snbst.  ţl.utensmie,  la- 
crurile  necessarie  pentru  economi'a  ca- 
sei, instrumente,  vase,  etc. 

«  UTENSILITATE,  s.  f.,  BteadUUt; 
calitate  de  utensHe;  collectivitate  d< 
utensili. 

•  TJTEBINU,-a,  ai^.,  ■teriuit  (d'in 
uterul);  na,9cutu  d'in  aceJlD-asi  t^am, 
d'iD  acea-ast  mama  :  fraţi  uterini,  io- 
rori  uterine, 

•  UTEBOTOMIA,  s.  t,  (fr.  .t*r.- 
tonie);  incisione  a  collului  uterului  i\in 
a  faciliti  tssîrea  copillnlui  la  nasoere, 

•  DTEBOTOMICU,-a,.  adj.,  (fr.  ut4- 
rot«iBlqni>);  relativu  la  «ierofomfa. 

•  DTEBOTOMO ,  s.  m.,  (fr.  «Mr*- 
t«me);  înstrumentu  taliatorio  ou  d6u 
lame  pentru  sectionea  uterului. 

«UTEBU,  s.  m.,  ateruB,  (o&^)i 
p&ntece;  mai  allessu  p&ntece  de  femiu, 
p&ntece  de  mama  :  utendu  matrei,  sat' 
cMa  i^erului  matrea  pârta  fettdu  m 
uteru.  essiti  d'in  aeeUu-asi  uteruf  filii 
naăcuti  d'in  acdlu-ast  uteru  se  nomaeu 
tUa-mi. 

•  UTILE,  adj.,  utilii,  (d'in  utl);  folo- 
sttorin  :  lucru  utile;  lucrwi  «^  li 
salutari;  nu  numai  utUe,  ei  si  neeessa- 
riu;  nemica  nu  e  mai  tUHe  omidui  âe 
eâtu  sanefatea  corpului  si  a  sufftetuliii; 
nu  totu  ee  e  utile,  e  si  oneatu;  eânduie 
lupta  utilele  cu  onestulu,  se  cade  se  in- 
vinga  onestulu;—dominiu  utile,ă9  ctte 
avemo  dereptu  a  ne  folosi,  fora  se  fla 
absolutu  allu  nostm. 

•  UTILISABG,  V.,  (&.  vtltli«r);afi>- 
Io9f,  a  trage  folosu  :  autilisă  moiţriel^' 
a  utilisă  talentele  omeniloru. 

•  UTILISATIONE,  8.  f.,  (fr.  Btllli»- 
tl*n);  actione  de  utitisare:  iailis<!itio)Uia  ■ 
potmloru  cari  lucra  in  natura. 


=y  Google 


UŢE 

*  UTILKATOBin.-f^na,  a^.  b.,  care 
ntilisa,  care  trage  foloso  d'in  ceva. 

*  UTlUSATUrd.  adj,  (fr.  Btlll86) ; 
folosita. 

*  UTILITAKIANISMU,  s.  m.,  {fr.  ntl- 
HUlrlBnisne);  ayatema  a  utilitariloru. 

*  TJTILITABIAND,-a,  adj.  a.,  (fr. 
ntlIltatrleB);  care  profesa  system'a  uti- 
litarilor». 

*  UTIUTABIO.-o,  adj.  8.,(fr.  atlU- 
talre);  oare  tende  la  utilitate;  in  specie, 
eare  professadoctrjii'a,  co  utilitatea  ge- 
nerate debe  86  fia  priDCipinlu  Bupremu 
alin  moralei. 

*  UTILITATE,  B.  f.,  itllIUii  calitate 
de  utQe;  folosa,  intereeae :  utilitatea  lu- 
eruriloru;  maro  utilitate;  utiîitate  ge- 
nerale, utSitate  publica,  utUitale  parti- 
eidarta;  a  nu  fi  de  neci  una  utilitate. 

*UTBAHILr,  &.  m.,  ntrarlaat  care 
dace  apa  in  utre. 

*  UTBE,  B.  m.,  nter,  gen.ntrlsj  1.  foile 
de  pelle  preparata  spre  a  duce  licide  : 
utre  de  apa,  utre  de  tn'nu,  utre  de  oliu; 
2.  foile  de  pelle  ioflatu  eu  aeru  spre  a 
treee  ca  densoln  preste  riori;  3.  fig.  omn 
Ingonfata,  ca  unu  utre. 

*  UTBICIDU,  B.  m.,  ntrlcld»,  (d'in 
■ter,  ntrU,  si  endere);  care  uccide  utri, 
termion  comico. 

*  TJTRICLARlUsi  ulriculariu,  s.  m,, 
MtritUrlas  si  utrloaUrlDS]  1.  care  face 
Utri  sau  utrieU;  2.  care  transporta  pre- 
sto rîuri  CQ  adjutoriulotrfriioTtt;  S.  care 
^nta  ca  cimponiele. 


Uia 


1543 


*  UTBICLU  si  utrieulu,  a.  m.,  «trl- 
ouluB ;  1.  demin.  d'in  utre,  micn  utre. 
follicelln;  2.  demin.  d'in  ttteru,  mion  it- 
teru.  pantecellu. 

*  UTEICDLOSU,-o,  adj.,  (fr.  ntrlea- 
lenx);  in  forma  de  uţrîelu. 

*  tyĂ.=:uua,  B.  f.,  OT»;  bacca  de  atm- 
gura,  frnctulu  viniei,  Btrtigura. —  Mace- 
doromânii dicn  aiia  Bau  aAua. 

*nVIDU,-a,  adj.,  HrldiiB3=uilai;  uda, 
umeda;  udatu;  fig.  care  si  a  ndatu  gât- 
tnlu,  beetu. 

*  U  VIFEElI,-a,  adj.,  wTiferj  care  pro- 
duce uva  :  pamet^  upiferu,  tfyrra  upt- 
fera. 

*  UVOBB,  s.  f.,  nTorj  udijre,  urnire, 
umiditate. 

*  TTVULA,  8.  f.,  (utoIi.  it.  molt,  b- 
ffala,  fr.  orDle);  ousioru,  omusiom,  ap- 
pendice  conoide  peudente  in  fundula  gu- 
rei  care  are  aprope  form'a  unei  uve. 

*  UVDLABID,-a,  adj.,  {fr.  BrnUire); 
relatiTU  la  «rula :  glandule  uvviarie; 
Bubst.  f.,  uvularia,  (Fr.  nralatre),  genu 
de  plante  d'in  Canada,  cari  pertFion  la 
fiimili'a  liliacielora  :  uvulana  perfo' 
liota,  uvularia  pubescente,  uvularia 
galbina.  uvularia  eu  fiori  tnari. 

*  UVULIFORME  Ban  uv»liformu,-a, 
adj.,  (fr.  nTalItorme);  care  are  form'a 
uvulei,  care  Bâmina  cn  uvul'a. 

*  UVULITE,  8.  f.,  {fr.  nTolIte);  in- 
flanimatione  a  uvulei. 

*  DXOBE,  e.f.,  ax»rf  vedi  useoreoa 
tote  âerivatete. 


=y  Google 


V,  a  douedieci  ei  ă6a'&  littera  in  alfa- 
betulo romana,  consona născuta  d'iuTO- 
calea  u,  d'în  care  causa  la  antici  oa  se 
distingea  in  forma  de  ac^sta-a,  si  a  re- 
masn  p§no  in  dillele  ntistre  in  mare  af- 
finitato,  pre  de  una  parte  cn  vocalea  tt, 
pre  de  alfa  cu  conson'a  h.  La  inceputuln 
TOrbeloru  înaintea  rocalilorn  :  a,  o,  u, 
e,  conson'a  v  si  a  conservata  pronunti'a 
origiaaria,  precumu  in  :  vacea,  vasu, 
vdle,  vostru,  voliu,  votu,  vulpe,  vttUure, 
vuînu.  vede,  vende,  veninu,  etc.;  nainai 
înaintea  Tocalei  i,  si  e  cu  assimilatione  de 
i.  se  aude  in  unele  locuri  ca  j  germa- 
nica, precumu  in  :  vtflu,  visu,  vitia,  ver- 
tne,  vemt;  inse  si  acâata  nuantia  dispare 
d'in  dl  in  df,  si  in  genere  ee  restabllesce 
pronanti'a  genuina  a  litterei  v.  In  me- 
diulu  Torbeloru  dnpolicideler sil, trece 
in  eounlu  af&nei  selle  b,  precumu  in  : 
corvu=:corlu,  cervu  =  ceriu,  senm.=:- 
«rju,  cervjcc  =  cerMce.  cufTu^cur&u, 
servare  z::  serbare ,  pulvere:=.  pulbere, 
ealvuz=calbu ,  8elvaticu=:8elbatieu,  aU 
vina^albina,  salvia^zsalbia,  fervere= 
ferbere,  etc.  Aasemine  trece  in  b,  in  nr- 
matâriele :  veteranu^^betrânu,  vervece 
^b&rheee,  vesiea=:he^<sa,  veriHa=.be- 
^na,  molare  ^  shorare.  Intre  dâue  vo- 
cali sau  se  suppreme(8etace),  sau  trece 
in  ti  si  form^dia  unu  diftonga  impropriu 
cu  Tocalea  urmatdria,  precnmiiin:viwi, 
n&aa,  neue,  naue,  ttâue,  vâue,  pUua, 
plâuia,  scriuere,  leuare,  ehiaue,  etc. 
Assâmine  tendentia  se  vede  ei  in  ver- 
bulu  volire,  mai  allessu  in  person'a  III 
oontrassa :  va—ua. 

VA,  verbu  aussiliariu  pasu  cu  in&ni- 
tivnln  pentru  formarea  futumlui  pers. 
III  sing,  contrassu  d'în  vo2e,  rnlt  i  va  fi, 


va  veni,  va  t^ouâ,  va  vedâ,  va  aUege,  va 
dormi,  va  fi  dormindu;  ca  imperaonals 
se  pune  cu  conjunctivnlu  :  va  se  fam, 
va  se  faci,  va  se  foca,  va  se  faeemu,  va 
se  faeeti,  va  se  facă;  vedi  si  ua.— Parti- 
cell'a  va  occure  si  ca  snffissa  cu  proao- 
minele  :  cine,  ce,  eare,  si  cu  adverbiel* 
de  locu,  tempu  si  modu :  und^  incotrcm,  ■ 
cându.  cumu,  spre  indicarea  starei  in- 
determinate,  precumu  in  :  cineva,  ceva, 
careva,  undeva,  incoirauva,  eândumt, 
atmuva. 

*  VACANTE,  adj.  part.  preş.,  vaMMi 
desertu,  neoccupata  :  locw  vacante,  offi- 
ciu  vacante,  functione  vacante,  ben^ieim 
vacante. 

*  TAGANTU,  B.  f.,  (it.  vceuii  si 
Tâeanila,  fr.  Tieance);  I.  stare  vacante, 
tempn  câtu  unu  officiu  sau  ana  functione 
nu  e  implenita  :  vaeanti^a  acanmului  a- 
postolicu;  vacanti'a  unei  episcop;  in 
minista-iulu  jastitiei  nu  e  neci  una  va- 
cantia;  2.  tempa  candu  scolele  sau  tri- 
banariele  nu  fanctionâdia  :  vaean^ade 
pasd,  vaeanii'a  de  vira,  vacanti^a  cea 
mare.  scalde  au  vacantia  de  dane  hmi 
de  dUle;  a  fi  in  vaeantia;  a  perireee  va- 
canti'a la  Urra. 

«  VACANTIVn,-a,  adj.,  thuUtiij 
supernumerarin. 

*  VACABE,  V.,  Tieare;  I .  a  fi  deşerta, 
a  nu  fi  occupatu  :  vaca  localu  7=:  e  va- 
cante; 2.  a  se  occap&  cn  ceva  :  a  vaei 
seientieloru,  a  vaeâ  fUosofiei. 

*  VAOATIONE»  8.  f.,  Tâeatio ;  1.  BOU- 
tire  :  vaecUione  de  dorere,  vacatione  de 
servUiula  mililariu;  2.  vaeantia  :  tem- 
pulu  vacaiioniîoru  scolastice;  3.  occupa- 
tione,  profeaaione  :  vacationea  cea  mai 
OHorabik  edea  servi  p^Uctdu;  vaet^ 


=y  Google 


TAC. 

Umile  espertiloru  eu  verificarea  strip- 
tvreloru ;  eapertii  se  remunera  pentru 
vaeatiot^  loru. 

VAGGA=t»iea,  s.  f.  pi.,  vaeee  si  vaed, 
tmm;  boa  de  gennlu  femininii :  taurulu 
ti  weUe;  «acetîe  feta  viteUU  noi  ne  nu- 
irimu  CM  ImU  de  vaeca;  uniu  de  vaeea; 
vaeee  grMse,  vacee  maere;  vaeea  de  fe- 
tutu. 

\ACCkBE8SĂ=vaear43aa.  a.  f.,  mn- 
liereâ  vaecariulm,  aan  ai  moliere  carfl 
-  onstodesce  vaceile;  Tedi  vaeeariit. 

YACCABIBE,-ese«,  t.,  tu«m  pas- 
ecre;  a  custodi  vaeeUe,  a  pasce  vaceile, 
a  fi  paatoriu  de  vaeee,  a  fi  vaecariu. 

YACGABITU,  e.  m.,  tassa  impusa 
pre  vaeee  pentru  paetione. 

yACCARI[J=vaeartw,  b.  m.,  racoa- 
nm  yaitort  fcibiloat;  care  custodesoe 
vaeeUe,  paRorin  de  vaed  :  vaeeariuîu  e 
ăetoriuaetutoăisia  paseevaeeiU;  prov. 
a'a  wpp«rat»  vaceariiiht  pre  aaUt. 

«VACCINA,  a.  f.,  (it.  Taeelna,  fr. 
THoUe);  morba  pnstulosu  ai  contagiosn 
partionlaiiu  vaecdoru,  ai  care  aa  ino- 
cnla  omului  apre  a  la  preaervi  de  va- 
riolD=TerBatu=bubatu;— Tediraccin». 

VACCINASE,  T.,  (it.  rteelnire,  fr. 
Tseclitr);  a  iuoculÂ  Tinla  vaccin»  :  a 
vaoeină  copilU;  medicii  vaccina  copSlii 
îa  bradulu  superiore;  tpre  a  vacctniî 
hme  ee  cere  âre-etu^e  deateritaie. 

•VACCINATOBIU.Wrfna,  adj.  8., 
(fr.  Tacclnatenr);  care  vaeâna  :  mediat 
vaceinatoriu;  licâre  vaceinatâria,  viru 
vaeewatoriu;  snbst.  unu  bonu  vacetna- 
toriu;  cMle  vacânatoriu. 

*  VACCINATIONK,  a.  f.,  (It.  raeel- 
■ailon»)  fr.  TicolDatlAii) ;  actione  de 
vaccinare  :  prim'a  vaccinatione,  secun- 
da vaceinatione;  succesBiUu,  resuitatuht 
vaeeinationei. 

*VACCINATU,-a,  adj.  part.,  (it. 
Tieeinato,  fr.  neelni);  Inoculatn  cu  vi- 
rulu  vaeeinu :  eopilUi  vaeciftatu ,  fete 
vaeeinaie;  BQbat.  m.,  vaceinatiAu,  ac- 
tulu  de  vaednare. 

«  VACCINIU,  B.  m.,  racelnlnm,  (U- 
xtvftot;).  kfielntkfls;  hţacintlm. 

•  VACCINn,-a,  l.adj.,TMalM8,(d'in 
Taeei);  de  răcea  :  lacfe  vaeăna,  easiu 
vaeeimi,  eame  vacdna-,  2.  subat.  m., 


VAC. 


1545 


vaeeinu,  (fr.  raetlo),  rîm  particnlarin, 
licidn  tranaparente,  incolora,  Tîacoaa, 
inodora,  de  ana  sapore  acra  si  sărata, 
estrasaa  d'in  certe  puatule,  cari  ae  facă 
une  ori  pre  titiele  vacciloru  :  vacănulu 
e  dotatu  ea  proprietate  antivariolica. 

VACCUTIA=i«i«rfia,  s.  f.,  Taeenla; 
demio.  d'in  vaeea,  mica  vocea  :  vaccu- 
tiele  fflcKe  pascu  in  campu  ai  vinu  sir'a 
a  casa  cu  ugendu  plenu  de  lacte. 

*  VACEBRA,  8.  f.,  Tacerra;  păru  im- 
plantatn;  fig.  capu  secca,  orna  stapida. 

*  VACBRBOSU,-a,  adj.,  Tioerrosiis; 
nebonu,  smentîta. 

*  VACILIiARE,  V.,  TaelIUre;  a  se  a- 
git&,  a  na  stă  firma  pre  petidrs,  a  se 
plecăinderâpfasiinst&ng'a,  atremur&: 
omulu  beetu  vaetUa,  vadlla  arborii,  va- 
dlla  t6te  eaaele;  vaeUla  omulu  eare  nu 
e  tare  in  credentia;  vaeilla  armoi'a  care 
nu  cotHia  a  intra  in  lupta  eu  inimi- 
ctdu;  vadlla  ehiaru  justiti'a  increden- 
tiata  âmemloru  fora  firmitate  de  earae- 
teriu. 

•  VACILLATIONE,  a.  f.,  raollUtlo; 
actione  de  vaeiUare :  vadUationea  ome- 
niloru  beeti;  vadllationea  Bociihru  in 
momentele  mtice;  vaeillationea  arbori- 
loru  biriuti  de  venttdu  vioîentu. 

•VACILLAT0RIU,-((5rta,  adj.  a., 
Taelllâtorj  care  vadlla;  fig.  insellatoriu, 
impostorin. 

*VACIVITATB,  a.f.,  raclTitas;  lipae, 
defecta,  priratione,  deaertatione. 

♦  VACIVU,-o,  adj.,TaclTiis,  (d'in  Ta- 
eare);  lipaitu,  privata,  desertu  :  vadvu 
de  poteri;  cate  vadve;  urecle  vadve, 
tempu  vacivu  de  lucru. 

•  VACUARE,  V.,  Tacsarej  a  face  va-': 
cut4,  a  deşerta  ;  a  vacuă  casele,  a  vacuâ 
gradinele;  s'au  vacuatu   membrele  de 
tânge;  ellu  vacuă  una  cupa  de  vinu. 

•  VACUATU,-a,  adj.  part.,  racnatus} 
dpsertatu,  âespoliatu :  cupe  de  vinu  va- 
euate;  locu  vaatatu;  bctrâmt  vacuatu 
de  sânge;  penaţi  vaeuati  prin  apeaele 
boului. 

*  VACÎUBPACERE,  (se  conjuga  ca  v. 
facere),  v.,  Taeoefieere;  a  face  vacuu, 
a  deşertă  :  omulu  vioîentu  vacueface 
eas'a  aea. 

*VA(njEFACTU,-o,  adj.part.,  lacae- 


=y  Google 


1U< 


VAF. 


fBctis)  desertatn  :  ea»a  mcu^aeta  prin 
molentCa  patrelui  âe  famiiia. 

*  VACUITATE ,  s.  f..  tubIIu,  (d'in 
Tacnai);  loca  vocwH,  Bpatia  vaeuu,  va- 
cantîa  ;  vacuitatea  eonâvlatulm;  vacui- 
tatea de  iote  ăorerHe,  lipsea  de  doreri. 

*  TACnn,-a.  adj.,  Taainij  desertu, 
deapotiatu,  privata,  essemptu,  ecutitu  : 
locu  vacuu,  casa  vaeua ;  castre  vaeue ; 
gura  vaeua  de  ăenti;  locH  plenu  de  6* 
meni.  vacuu  de  amici;  oppidu  focuti  de 
apperatori;  agru  aridu  si  vaeuu  de  fruc- 
te; gtifftetu  vacuu  de  cure  si  de  molestie, 
vacuu  de  totu  geniilu  de  oceupationi. 

1 VADABE,  T.,  THdu-e,  (d'in  radoa); 
a  trece  prin  vadu,  a  trece  vadulu  cu  pe- 
Uorolu:  a  vadă  unu  rim;  a^a  nu  e  pro- 
fiinda.  potemu  vadă. 

2  YADABE,  t.,  rsiarl,  (d'in  ras,  t«- 
dU);  a  trage  pre  eiDeva  la  judecata  fa- 
canda-lu  se  dea  cantione  co  ra  veof. 

*yADATU,-a>  adj.  part.,  Tadatasi 
trasBu  io  judecata;  obligatu. 

*  VADE,  8.  m.,  Tai>  gen.  radU;  ga- 
rante cu  cautione  pentru  renirea  essacta 
înaintea  jostitiei. 

«  VADEBE,  vati  si  vaaei,  vatu,  t., 
Tad«r«;  a  mei^d,  a  precede,  a  inaintA  : 
a  vade  la  batcMa;  vadeprin  mediloculu 
inimieUoru. 

•VADIMONIU,  pl.-e,  Tadlm»Dli«, 
(d'in  TaB(  Tadl«);  promÎBsione  ean  obli- 
gatione  de  a  compara  la  judecata  io  co- 
tare di ;  a  impune  cuiva  vadimoniu;  a 
face  V'idimoniu;  a  differi  vadimoniulu. 

VAIK)SD,-a,  adj.,  Tadoast,  (d'in  ra- 
«■■);  plenu  de  vaduri,  pucinnprofundu: 
9ţare  vadoia,  riu  vado$u,  ape  wxdose;  pre 
marea  vadâia  eu  greu  poţi  naviga. 

TADU,  pl,-tu-i,  Tadnai;  apa  pucinu 
profunda,  apa  prin  care  poţi  trece  ca 
petiorulu  :  a  trece  riulu  prin  vadu;  astm 
trecutu  eu  camtbt  prin  vadulu  Seret»' 
Zut;  ellu  trec^  vadulu  ealtare;  vaătUu 
mof-et  e  periculoau  pentru  navi;  mari- 
narii prudenţi  evita  vadurile, 

*  VAFBAMENTU,  pl.-e,  rafratneo- 
imn;  fapta  de  omu  vafht,  stratagema. 

*  VAPKITIA,  s.  l.  Tafritla;  calitate 
âevr(i/u,aBtatia,8uptîlitate,de8teritate. 

*  VAFBU,-o.  adj  ,  v-fer;  aatutu,  a- 
bile,  deatra,  ingeniosu,  euptile  :  omu 


vafru,  aivoeatu  vafru,  vafru  m  dupu- 
tatione;  muliere  vaft-a;  appucatun  vâfirt. 

*  VAGABUNDU.-a,  adj.,  TkKabndia; 
care  &ml)la  d'in  loon  in  loeo;  tare  bq 
mai  are  repauso  :  <mu  vagcAundu,  juni 
vag<Jmndi;  fiamma  vagabunda. 

"  VAGABE,  T.,  rafari;  a  atobU  d*ia 
loca  in  loca ;  a  errateci :  a  vagă  prin 
cetate,  a  vagă  pre  eampu;  Otrmanii  va- 
gau  prin  locurile  eeU«  Mai  deportate; 
ee  mai  vagati,  de  ce  nu  ve  oBsediati  la 
UHU  locu;  .vaga  fam'a,  vaga  rumori  dî- 
verae, 

*  VAG ATIONE,  a.  f..  raf  «tl«;  aetione 
ei  effeotn  allu  actienei  de  vagare;  TMtia 
vagahunăa. 

*  VAGATUt-a,  adj.  part.,  Tacataa; 
amblatu. 

«  YAQINA,  B.  f.,  Taţiaa;  tteca,  ai  io 
specie,  a)  th^  ia  care  se  baga  sabi'a, 
sau  cuţitele,  etc;  b)  in  anatomia,  eanale 
cylindrîcu  care  oommaBica  la  nnn  capetu 
cu  TulT'a,  Ia  altntu  ca  matricea;  e)  ia 
botanica,  inTolucruIu  spicului  inea  ta- 
cansti;  d)  ganrele  in  cari  anîmalile  fe» 
line  Bi  retr^  UDgIele;  e)  genn  de  oob- 
chylie  bivalve  cari  aa  dre-care  asaemi- 
nare  ca  vagin'a=:=thie'a. 

«  VAGINACIU,-a,  Kdj.,  (fr.  TsţlueA); 
oare  are  form'a  unei  vagine. 

*  VAQINALE,  adj.,  (fr.  Tari»!).'  re- 
lativu  la  vagina  snh  b)  :  cavitate  vagi- 
nale,  mfimirana  vaj^inole  mwcoja,  arte' 
ria  vaginale,  muicli  vaginaU,  orifiem 
vaginale. 

*  VAGINABIU,-a,  adj.,  relatÎTU  li 
vagina,  ca  si  vaginale;  subst.  f.,  vagi- 
naria,  (fr.  Taslaalre);  1.  gena  de  ani- 
malcule  înfusorie;  2.  genn  de  plante 
monocotyledonie  cu  flori  glamacie,  d'in 
famili'a  cyperacieloru; — subst.  m.,  va* 
^fttartu.tbecariu,  care  face  ra^ifw  sub  o),' 
vedi  ei  v^i^tnaforiu. 

*  VAGlNAToaiU,  8.  m.,  (fr.  rarl- 
natear);  care  fabrica  vdj^ifW  anb  o),  va- 
ginariu.  tbecaria. 

*  VAGlNATD,-a,  adj.,  (fr.  răflmi), 
imbraccata  in  nDaTOjr(iM=:theca;8«- 
dice  despre  plante,  despre  insecte,  si 
despre  polypi. 

*  VAGINELLA,  s.  f.,  (fr.  Tavlnelle); 
demiout.  d'in  sa^iiM,  a)  in  botanica: 


>yGoog  Ic 


VAI.  

thMMttiMnembrantfsa  careimbtaoia  ba- 
sca bsoioleloni  folieloru  la  pini;  b)  gma 
de  mici  conohylie  univalve. 

*  VAGINERVU,-a,a(ij.,  (fr.  r>Klii«r- 
T«);  care  are  nervatura  fora  ordine  si 
fora  regularitate  :  fatic  va^nerve. 

*  TlaiNICOLU,-o,  adj.,  (fr.  t«»Hi1- 
Mle);  care  loraesce  in  una  vagtna. 

«  yAQINIF£Bn,-a,  adj.,  (fr.  T«f  lal- 
nr«);  nare  are  una  BSQ  maimnltevo^ftw. 

*  VAQINIFOBME  aia  vaginiformu,- 
a,  adj.,  (fr.  TaglalfvrHe);  oare  are  for- 
m'a  unei  vagine:  potypari  vagmiformi. 

«,  YAGINITE,  8.  f.,  (£r.  Taflnlte);  in- 
flamnntioue  a  vaguiei  eub  b). 

«  TAâINOIDE,  adj.,  (fr.  Tasim«Me); 
oare  B^mina  a  vagina. 

*  TAOmOPOBU.  s.  m.,  (fr.  T*fti«- 
»»re)i  gena  de  polfpari. 

*  VAGINnLA,8.f.,TaflMU|  demin. 
d'ÎD  vagina,  miea  vagitui,  in  botanica. 

*  VAGINDLATD,-a,  adj.,  (fr.  T*ri- 
kaU);  maiiitn  ou-Una  san  mai  multe  9a- 


VAL 


1547 


«  VAGmULIF£IBU.-a,  adj.,  (fr.  nrl- 
■şunre);  coie  are  una  sau  mai  mnlte 
vagituiU. 

*  VAGINULINA,  b.  f..  (ft.  Tairlia- 
U>e);  gena  de  conohţUe  nniralTe. 

YAGIOGLD=tfa£rioeAui,-a.  adj.,  (ra- 
ţie *tm\li  lateese),  etrabkf  f âetaij  care 
se  nita  cu  ochii  cruciain :  eopilluvagio- 
cIm,  fâia  vagioda. 

*  VAGtB£,  V.,  Taffirei  aee  raiet&oa 
eopUlii  cei  mici. 

«  VAGITU,  pl.-e,  TkKttBa ;  raietu  oa 
allu  copillilomcellommici. 

*  yAGtJ,-a,  adj.,  TatTB*  i  !■  care  Um- 
bla iQc6oe  si  inoollo,  vagabaodu,  erra- 
tiou  ;  2.  iacertu,  indaterminatu  :  vorbe 
vage,  fama  vaga. 

VAI,  interj,  raei  prin  oare  se  espre- 
me  dorere :  tu*  mie  /  vai  nâM  !  vai  v6ue! 
vai  demenet  vai  detenel  vaidedlttt 
vai  de  elle.'  vai  de  ellil  vai  eâtu  amu 
Mffisriiut  vai  ee  nedreptate! 

YAIEBABS,  T.,  (raftUre);  1.  trans. 
4eflere,  depUrirei  ligert}  adeplAoge  : 
nte.vaiera  tSta  lumea;  nu  mevaierati! 
2.  refl.  U«eiit*rl]  a  se  pl&oge  :  miae- 
mIh  omu  te^vaiera  coniinuu,  si  nemine 
n'vfi  mwmcor(lKided0fMiflH;,«ejreMii 


«atVaft?  ne  «oterâmu,  co  amu  perdutu 
parentii. 

TAIEBATU,  B.  m.,  TaruUtlo  t  actnlu 
de  vaierare :  vaieratulu  mulieriloru;  ba- 
ieraiubt  (trfaniloru. 

VAIEBATUBA,  s.  f.,  raraUtU ;  ae- 
tioue  si  actu  d«  vaiierare  :  vaieraturde 
miaerUoru. 

VAIETARB,  T.,  (TarlUre),  flere,  în- 
gere, lanentarl )  a  si  espreme  dorerea 
ca  Toce  Ingubre  :  plânge  ei  se  văieta ; 
me  vaietu  de  ingratitudinea  âmeniîoru; 
n'ai  cauea  de  a  te  văietă,  lassa  se  se  va- 
iete aUv,  cari  m  mai  nefericii  de  câiu 
tene.   . 

YAIBTATD,  b.  m.,  wâelatura,  s.  f., 
fCMiu,  pL-e,  Tagltu,  Uventum,  Uweii- 
tati»»  plaaet»,  pUratna;  actnlu  de 
vmeka-e  :  vaietatvia  teu  mi  rupe  ântm'a; 
vaietaturele  aeestoru  feminenefericite  nu 
au  fimitu ;  vaietidit  orfanUoru  descSpia 
miserieordia  in  ănwnâe  aentitârie. 

*  YALDE,  adv.,  ralde,  (contrassn  d'in 
Tatlde) ;  f6rte :  valde  muUu.  valde  bene, 
vtUde  formosu;  valde  me  bueeuru. 

*  YALEDICBBE ,  (se  coujaga  ca  t., 
dieere),  v.,  ralsdlMrei  a  dioe  ramăni 
aanelosu!  a  ei  ln&  diu'a  bona  de  la  ci- 
nera. 

*  YALENTE,  adj.  part.  preş.,  raleBa; 
tare,  fiîrte,  lobustu,  vigorosu ;  animoBu, 
coragiosu  :  omw  Vfdente,  milUariu  va- 
lente,  valenţe  in  arme.  valenţe  in  bellu. 

*YALENTIA,  s.  f.,  TalentUi  cali- 
tate de  valenţe,  tarla,  fortia,  vigore,  co- 
ragiu :  vaHenh'a  e  virtutea  omului  eu 
anima  mare;  vaienti'a,  infronta  pert- 
deU;  .Roman»  se  diaUnsera  prin  wden-  ' 
ti'a  loru  ai  ăevenira  domnii  lumei. 

*  YALEEIE,  valui,  valutu,  r.,  ralere; 
a  fi  tare ;  a  fi  saoetosu ;  a  pate  multa ; 
—a  avâ  pretiu. 

*  YALERIA,  8.  f.,  Taleri»,  Talerlaa- 
«niU;  acera  o^ra. 

*  YALEBIANA,  s.  f.,  Talerlaaa  efl- 
elaalist  Zrînn. ;  una  planta. 

*-YALBTUDlNARIU,-a,  adj.,  rale- 
tedlaarliii ;  morboau  :  oinh  valetudina- 
riu,  vite  v(detudinarie;  eaaa  viUetudina- 
ria.  Tiletndlnarlan,  casa  pentru  vdle- 
Utdinari;  substm.,  uhu  valetudinariu, 
veAetuctiHarii. 


=y  Google 


1548 


VAL 


•  VALETUDINE,  s.  f.,  ralstii*.  (d'in 
r*l«F«);  Btare  a  sanetatei :  bona  valetu- 
dine,  itifa-ma  valetudine ;  a  si  caută  de 
valetudine;  elUt  nu  e  eonientu  de  vali- 
iudinea  sea  ;  vtAeiudinea  lui  ne  inspira 
cura;  se  l*tpta  cu  valetudinea. 

•  YALG0,><i>  B,ă}.,  Talgu;  care  are 
petiorele  str&mbe  ia  afora. 

•  VALIDARE,  T.,  (fr.  rilUer);  a  &ce 
validu  :  a  validă  unu  eonlractu. 

•  VALIDATIONE,  a.  f.,  [tr.  rallda- 
tton);  actione  de  vtdidare :  validationea 
unui  contradu. 

•  VAlIDATU,-a,  adj.  part.,  (fr.  n- 
Uit);  intaritu,  inTeBtitn  cu  auctoritate. 

•  TAUDITATE,  b.  f.,  Taltditoi ;  ca- 
litate de  validu,  târfa,  firmitate  ;  vali- 
ditatea corpului,  validitatea  sufftettUui; 
vaiidUateaunuijudeeiu;  ecdid^atetmui 
rationamentu. 

•  VALIDD,-a,  adj.,  TaUdni,  (d'in- Ta- 
lere); tare,  potente,  robusta,  rigoroan, 
sanetosa  :  validu  la  corp»  si  la  mente; 
validu  in  lupta;  eUu  veni  cu  una  ar* 
mata  valida;  ventuvaUdu,  torrente  va- 
lidu. 

YALLABin.-a,  adj.,  TalUris,  (d'in 
TalU4  Bau  Tallum);  relativn  la  vallu  : 
toronavaUaria,  care  ae  d&  acellui-a  care 
a  intratu  mai  antanin  in  vallulu  inimi- 
ciloru. 

TALLABE,  v.,  rallare,  (d'in  rallni 
aan  TallBin);  a  munf  cu  vallu,  aimpreB- 
8ur&  ca  vallu,  a  fortificEt,  a  apperă  :  a 
vaUâ  easireîe;  a  se  vaUi  tn  tirra  stră- 
ina; a  vaUă  armada  cu  carrele;  fig.  a 
se  valid  cu  argumente  tari;  vedi  si  fiir- 
cumvtdîare. 

YALLATIOKE,  B.f.,  nllatloţ  actione 
ai  effecta  allu  actionei  de  rallare. 

YALLATORIU.-forki,  adj.  a. ,  (lal- 
lator);  care  tiaUo,  care  face  valiu,  oare 
impresBura. 

YALLATn,-a,  adj-,  raUatos;  munita 
ca  vallu,  iutarita,  fortificata,  impresBU- 
ratu :  castre  vallate,  oppidu  vallatu; 
eapitauu  vaUatu  cu  rieari;  sorele  voi- 
latu  cu  radie. 

YALLE,  s.  f.,  raUes  si  Tallla ;  spatia 
intre  doui  sau  mai  mulţi  menti,  specia 
de  sulca  mare  intre  monti :  vdh  larga 
$i  lunga ;  vaUe  a^incta,  vaUe  angusta; 


VXL 

vaUe  «mbrâia.  pre  vaUe  eurgwriur^; 
Garpatii  noştri  presenta  v^  formase; 
a  se  sui  d'in  valls  la  monte;  a  merge  la 
valle ;  pre  vaUe  in  susu  ,  pre  vtdle  in 
diosu;  sessulu  sau  plamtUt  valUi;  la- 
turile vcUlei  su  eostele  montiloru. 

YALLICELLA,  (contrassu  vedeella); 
8.  f.,  Talllenla;  demin.  d'in  vaUe,  mica 
valle :  vaUieeUe  umbrou  prin  cari  eurgu 
riuri  limpedi  ea  cristaUulu. 

YALLOSU,-a,  adj.,  (it.  ralIleeM) ; 
ca  multe  t&IIÎ,  plenn  de  v^lli :  tocuri 
vaUâse,  terratu  vaUosu. 

YALLU,  pl.-ttn,  1.  ralUM;  redioa- 
tnra  de  pamecta  san  si  de  patra  ficata 
intr'adensn  in  pragiamlnnnui  locu,  inat 
allesBu  in  preginrula  castrelom  pentra 
apperuea  loru  in  oontr'a  inimioilora : 
fbu'a  se  sapa  de  laturea  (fui  afbra  a  ea- 
streJaru,  vc^ulu  se  rediea  de  laturea  d'in 
intru;  vcdluiu  eatU'eloru  romane  formă 
unupatratu;  cu  wUlu  si  cu  fossa  se  indn- 
gu  M  oppidde;  montii  formidia  unu  va^ 
natur(de;  2.  raliu;  păru  grosBU,  poate, 
implantata  pre  frontea  foasei  ca  se  op* 
pr«Bca  pamentnin  cella  redicatn  da  a 
cada  in  fosaa  :  vaUii  susţinu  vallt^ ; 
Somanii  nomiau  valii  si  cfuwaeii  de  vi- 
nie,  si  dentii  peetenelui;  3.  ToUnenţ 
luorulu  ce  se  inrâlbe  si  form^dia  nna 
Bullu  sau  cyliadhi :  vaUu  depândia,  vaSu 
depanmtra;  4.  Anetas,  nuda;  redicatura 
de  apa  in  form'a  vaU^ui:  vaUurilema- 
ret;  riurile  celle  mari  ineafaeu  txiUurt; 
5.  tempestasţ  difflenltagf  aioleatla)  la* 
oen««duDi,  mainoif  tempestate,  fortnna, 
difficultate,  contrarietate :  cu  nwZfe  txil- 
luri  ne  luptămu;  nu  vdUu  se  ti  faeu 
vallu. 

*  VALORE,  a.  f.,  («lor,  it.  Talere, 
fr.  ralenr);  patere,  târfa; — pretiu,  lîl- 
cru  care  are  pretiu ;  a  si  arr^ă  vdirea, 
dlu  facă  prodigie  de  valore;  valorai  w* 
nui  contracta,  lucruri  de  mare  val6re; 
aceste-a  n'au  neci  una  valâre;  vorbele 
unui  omu  onestu  au  tclu  de  a  un'a  midia 
valore. 

«  YAL0B03n,-a,  adj.,  (it.  ralereH, 
fr.  ralesreax);  pleaa  de  Tal<Jre ;  cora- 
gioan  :  valoroşii  apperatori  de  ptiria; 
valoroseh  lupte  aUe  patriotiloru. 

*  VALUTA,  8.  f.,  (it  ralita,  fr.  ra- 


=y  Google 


Van. 

Uo);  pretia  fissatu  prin  lege  ;  vallvta 
austriaca,  valttta  itiennese. 

*  VALUTARE,  y. ,  (it.  viUtere);  & 
tas8&.  a  estima,  a  aDpreti&. 

*  VALDTATIONK,  8.  f.,  (it.  t.IhU- 
ilsie);  actione  de  valutare;  tasaatione, 
SBtimatione. 

»  VAtDTATU,-«.  adj.  part.,  (it.  n- 
Istatn);  tassatn,  estimata,  appretiatu. 

*  TALVA,  s.  f.,  TalTS6,-arDin  ;  usia 
en  done  aripe,  arepele  nsiei :  vaîwk  ea- 
Mt,  valveU  femplulwt;  n  valvele  portei, 
ft  nUveZe  fetuatrei. 

*  VALVABin,  B.  m.,  TalrarUs,  (d'ia 
Taine);  care  face  valve,  templaria  care 
face  oaie  cu  valve. 

*  VALVATU,-»,  a4j.,  ralT«taa,  (d'in 
Tairae);  muDitu  cu  vdve. 

*TALTDLA,  s.  f.,  TalTnls^-aram, 
(â'io  ralrae) ;  silica ,  pastaria  :  valvm- 
MefcAei,  valmUdelentei -.—ia  anatomia: 
vcimlele  irUetiineloru. 

VAMA,  s.  f.,  (^i^,  P^|ucP).  porto- 
rlBBf  tel«»lnii ;  taeaa  ce  se  s^Ive  pen- 
tru tranaitu;  locuia  nnde  sesdlre  asse- 
mine  tassa. 

VAMABItr,  8.  m.,  pertlter,  teUia- 
rlni»  pnblteaiia  |  care  percepe  vam'a. 

VAil£niBE,-e5CU,  t.,  p»rt«rluin  per- 
el^er*;  a  \n&  tass'a  de  transita. 

*  VANADATU,  s.  m.,  (fr.  ranadate); 
gena  de  sari  cari  resulta  d'in  combina- 
tionea  acidulai  vanadica  co  basî  salifl- 
cabili. 

*  VANADICU,-(i,  adj. ,  (fr.  ranaai- 
tiw);  relativa  la  vanadiu  ;  acida  vana- 
diat,  oxydu  vanadicu;  atm  vanadiee. 

*  VANADITE,  s.  m.,  (fr.  ranadlte); 
genu  de  sari  cari  resalta  d'in  combina- 
tionea  cxydalui  vanadica  ca  <Jre-cari 
baai 

*  VANADIU,  s.  m.,  (fi.  yanadroa); 
metalla  de  currendu  descoperita  in  Sao- 
d'ia,  de  colore  alba  care  se  appropia  de 
a  argentnlai  sau  a  molybdenulnt. 

*  VANADOSn,-a,  adj.,  (fr.  rana- 
ieox);  care  conţine  vanadiu :  tul^u 
vanadosu ,  primala  grada  de  salfura- 
tjone  alia  vanadiulai. 

*  VAÎfISCERE,  T.,  Taie^eere,  (d'in 
TaBm};  a  se  perde,  a  peri ;  vaneseu  nue- 
rH ;  vanesce  furia,  vaneaee  Menfa. 


VAP. 


1548 


*  VAMOAi's.  f.,  raafâj  sapa,  sa- 
poniu. 

*  VANIDICU.-d,  adj-,  vanUleag.  (d'in 
ranus,  si  dleere);  oare  spane  meationi, 
mentiODOsa. 

*  VANILOCENTIA,  b.  f.,  TanliAqaen- 
tta;  vorbire  deşerta,  mentire,  jactantia, 
fanfaronata. 

*VANILO0ia,  a.  m.,  TBnlIsqalniii ; 
Torba  desârta;  ca  ei  vaniheentia. 

*  VANILOCn,-a ,  adj.,  Tanlloqaoa, 
(â'io  raans,  si  loqai);  care  spune  men- 
tioni,  mentionosn;  care  se  lauda  cu  ca- 
litllti  ce  n'are,  fanfarone. 

*  VANIBE,-escu,  T.,  Tineseere ;  a  se 
perde,  a  peri :  tâte  vanesM  eu  tempulu. 

•VaKITATE,  8.  f-,  T«Blta»,  (d'in 
Taaai);  calitate  de  txmu,  desertatione, 
Aitilitate,  menţiona  :  vanitatea  opinio- 
nHoru;  vanitatea  rorbeloru;  nu  mi  place 
a  me  oeatpâ  cu  vanităţi ;  vanitatea  ht- 
crwiloru  d'in  acestu  mundu;  vanitcUHe 
tnagiloru;  n«mic'a  «u  e  mat  urrîtu  de 
câtu  vanitatea. 

*  VANITOSD,-a,  adj-,  (it.  TasUos*, 
fr.  Tanltenx);  plenn  de  vanitate :  omu 
vanitosu,  mUiţre  vanităsa;  Bubst.  vani- 
toşii su  ridieuli. 

»  VANITUDINE,  s.  f.,  ranltado;  va- 
nitate, desertatione,  menţiona:  prin 
vanitudinea  sea  si  a  pcrdutu  totu  credi- 
tulu  inaintea  âmenihru  at  derepia  ju- 
decata. 

*  VANNU ,  s.  m. ,  vunas ;  rentară- 
tarea. 

*  VANU,  adj.,  rantis;  desertu :  speran- 
tia  vana,  fanta  vana,  vorbe  «a«e;  vana 
imagine ;  vana  gloria  ;  in  vanu  te  ado- 
peri ;  în  vanu  U  perdi  tempulu. 

VAPAÎjlA,  s.  f.,  (TKpor),  flaranti; 
fiamma,  flacăra  :  vapali'a  focului,  arde 
foculu  eu  mare  vapalia;  a  se  arruncâ 
in  vapalia. 

VAPALIOSU,-a,  adj.,  (vaporasns), 
ăaţrana;  plenu  de  vapalia,  care  arde 
ca  mare  vaprdia. 

*  VAPIDU,-a,  adj-,  vapld»;.!.  in 
atare  de  vapâre  :  corpuri  vapide,  vaptde 
ea  nuerii  si  ea  fumulu;  2.  stricata,  cor- 
rapta,  tn  specie,  despre  vinulu  care  s'a 
stricata  si  a  luatu  una  gusta  reu,  a  f£i- 
catn  fl^Ire  ;  vinu  vapidu. 


,y  Google 


1660 


VAP- 


*  VAPOfiALK,  adj.,  raptraiuţ  sb- 

semine  vapârei,  vapiÂt :  in  forma  va- 
porcAe. 

*  VAPORANTE,  adj.  part.  pre8.,(fr. 
T^poriat);  care  essala  vapori  odori- 
fere. 

*  YAPORARE,  T.,  Tsporire;  aimplâ 
de  vapore,  de  fuma  :  a  vaporâ  fempItilH 
cu  thjfmia;  refl.  a  se  vt^ord,  a  se  stra- 
fonuî  in  vapâre ;  si  a  se  încaldf. 

«VAPOBARID,  pl.-<!,  Tar«rarl»; 
tDbu  calorifera,  tuba  pria  care  se  con- 
dace  căldura  in  carnete. 

*  VAPORATIOÎJE,  s.  f.,  ra»«r«tl»  ; 
actione  ei  effectu  allu  actionei  de  vapo- 
rare :  vaporationea  apelont  i  vt^mratio- 
nea  bănieloru. 

*  VAPORATU-a,  adj.  part,  t«»«"- 
toa;  straformatu  in  vapâre,  vapor^aa; 
formatu  de  vapori  calde;  incaldita. 

VAPOBE,  e.  f.,  Tipor;  fluidu elastica 
care  la  una  temperatura  baasa  trece  in 
Btare  de  licidu  :  tâte  eorpuriie  Ucide  la 
una  t&nperatura  mai  inaltese  straforma 
in  vapori;  ap'a  la  una  temperatura  de 
100  grade  dupo  thermometruUtluCehiu 
se  straforma  in  vapâre;  vn^oriie  recite 
se  straforma  erosi  m  Ucide;  nuerii  nu 
lunt  de  eâtu  vapori  forte  svptiri  de 
apa,  si  in  daia  ce  se  receseu  cada  in  for- 
ma  de  plouia;  vaporile  se  appliea  cu 
mare  suecessu  la  mişcarea  machindoru; 
axtadi  avema  navî  eondusse  de  vapori ; 
navigămu  eu  vaporile;  avemu  earra  eon- 
dusse de  vapori;  machin'a  care  semisca 
prin  hterarea  vaporei,  si  conduce  serfa 
de  earra  pre  c^ble  ferrale,  seehiama  lo- 
comotiva;— se  faeu  si  bănie  de  vapâre; 
— in  paihologia  inco  se  vorbesce  de  va- 
pori cari,  s'aru  fi  formandu  m  corpulu 
omului  si  aru  produce  diverse  specie  de 
morbi:~la  antid  vapore  se  dicea  si  in 
locu  de  căldura. 

*  VAPORIFERUro,  adj.,  raporlfer; 
care  produce  vapori. 

*  VAPORISARE,  T.,  (fr.  rap^rUer); 
a  straforicâ  in  vapâre;  a  face  oa  una 
Bubstantia  licida  se  tr4ca  in  stare  de 
vapâre  pri;i  actionea  caldarei :  a  vapo- 
risâ  ap'a;  Hâdele  vaporisandu-se  ab- 
sorb» caldtu^a. 

*  TAFORISATIONE,  a.  f.,  (fr.rap*- 


rlaatka);  actione  si  effectu  alia  actio- 
nei de  vaporisare.  strafonDatioBflftl(8iii' 
licida  in  fluida  elastica :  «apomofimea 
apei  ineepe  la  100  grade  dupo  thermth 
metrulu  lui  Gelsiu  sub  pressionea  media 
a  atmosferi. 

*  VAP0RI3ATU,-a,  adj.  part.,  (fr. 
Tap*rli*);  straformata  in  vapore  :  apa 
vapvrUatm, 

«  YAFOHOSU.-ii.  adj.,  nptWlbi; 
plenn  de  vapvri :  eem  vaporoau ;  îmiina 
vaporâsa. 

•VAPORU,-a,  adj.,  Tapam;  cure 
da  Tapâre;— calda,  iDflanmiat!n;-^siibst 
m.>  vaporu::=vc^^e. 

*  VAPFA,  s.f.,  Tappt;  vinn  strioatu, 
rinn  cd  fldre ;  —  fig*.  orna  strleato,  omb 
de  nimica,  resipitoria. 

*  VAPSE,  B.  f.,  {p4i|«c,  papij); ealar; 
colâre;  si 

VAPSELL&,  B.f.,  dupo  forma,  demin. 
d'in  vapse,  inse  cu  aeella-aai  aenso,  mat 
usitatu  de  c&tu  in  form'a  primitiva. 

TAPSIBE,-(»en.  t.,  (^âxticv),  trage- 
re, oalararflf  a  tinge,  a  coloră  :m(»ufiN 
pândia,  vapnH  pantmra,  vapsesw  pelli, 
vapsescH  easde.  armariele,  camdi^  si 
alte  lucruri. 

VAPSITORID,-f(}rta,  adj.s.,  tlneter, 
plct-tr»  eoUrattr ;  care  vapseace  :  eop- 
si^oriu  de  pelli ;  vapsitoriu  de  case, 

VAPSITa,-a,  adj.  part. ,  (paswJc), 
tlnotus »  pletos,  eolaratas,  larectai; 
tinctu,  colorata .-  pelli  vapsite,  case  for- 
mosu  vopsits ;  v«Aimmte  vapsite  cw  vo- 
lori  străine. 

*  VAPnLABE,T.,TapBlar«;  smuci 
bătălia. 

*  VARA,  8,  f..  Tara;  lemna  care  serre- 
Bce  ds  base,  si  preste  care  se  pnDQ  alte 
lemne  saa  scandnri ; — pertica  in  forma 
de  furoa  pre  care  se  inteada  retelle. 

*  YARARE,  T.,  Tarare;  a  mesur&nBD 
rin  saQ  alte  locuri  4naocessibili. 

*  YABATIONE,  8.  f.,  varatlo;  aotione 
de  varare;  măsurarea  unui  rfu  saa  a1- 
toru  locuri  inacceesibili. 

«YARATn,-a,  adj.  part.,  raratati; 
mesuratu  prin  varatione. 

*  YARGU,  s.m.,  Tarţsi;  TEgabando, 
omu  fora  patria ;  latrone  fora  patria  .- 
unde  nu,  e  politia  se  immuUeâCuvargii. 


=y  Google 


VAB. 

•  VARIA,  8.  f-,  Tarla ;  1,  panthera ; 
2.  una  passere,  specia  de  pica. 

•  VARIABILE,  adj.,  rarlabUls ;  care 
ţ6i6  varia,  mpţnsn  variationei,  scamba- 
tiosu  :  tentpj*  variabile;  amu  variabile 
ea  temp¥iu ;  in  gramm.  vorbe  variabili, 
cari  se  declioa  sau  se  conjuga;  inmatb, 
eaniitate  varidbUe,  in  opposit.  cu  canti' 
iote  eoiutante, 

•  VARIABILITATE,  a.  f.,  (it.  Tarla- 
bllltă,  fr.  TatUbllltd);  calitate  de  vano- 
aie,  stare  variabile :  variabilitatea  tem- 
pttlui ;  variabilitatea  fortunei. 

•  VARIANTE,  adj.  part.  prea.,  rarl- 
•■■ ;  care  varia,  se  scfimba :  apiritu  va- 
riante, umore  variante;  omu  variante 
in  resoliUionile  selle ;  leetione  variante 
în  diversele  manuscripte  aUeaeellui-asi 
teatu.;  si  subst.  variantUe  bibliei;  vari- 
antU»  unui  auctoriu  dasrieu ;  a  iypari 
testvlu  eu  t6te  varianttle. 

•  VARIANTIA,  B.  f.,  Tarlantla;  va- 
rietate ;  differentta ;  variatioae  :  vari- 
antt^a  opinioniloru  unui  omu  ^in  una 
âi  intr'alt'a. 

•  VABIARG,  preş.  variu  si  variediu, 
T-iTâTlare;  l.trans.  a  scamb&  :  a  varii 
bueeaMe,  a  varia  ornamentele,  a  varia 
espressionile,  a  varid  frasxle ,  a  varia 
riylulu,  a  varia  plăcerile  si  oceupcUio- 
mle  seUi;  2.iDtr.  as9  scambÂ:  tempulu 
variidia  continuu ;  ventulu  a  variatu 
mai  demulte  ori;  umorea  lui,  carcateriulu 
lui  variidia  in  (ia-care  momentu ;  a&- 
stu  omu  viuiedia  neineetatu  in  opinio- 
nik  selle;  aeusatalu  varia  in  respunsu- 
rde  aelle;  modele  variedia  pre  fia-care 
luna;  usantiele  si  consuetudinile âmeni- 
ioru  variata  dupo  terra;  aeulu  magne- 
tieu  varia  de  la  directionea  aea  normale 
spre  midia-nopte. 

•  VARIATIONE,  s.  f-,  Tarlatlo;  ac- 
tione  si  effectu  allu  actionei  de  variare : 
variationea  tempului,  variationea  ven- 
turiloru,  variationea  barometrului;  va' 
riationea  marturiloru;  amu  observata 
muUe  variationi  in  portarea  si  sentimen- 
tele sadului  meu;  ânim'a  omului  e  8up~ 
pusa  variationtloru  ca  si  faci'a  lui;  in- 
trigile eurtiîoru  semina  ea  variationile 
atmosferei; — variationile  lunei  in  miş- 
carea ei;  variationile  acului  magnetiatf 


VĂR. 


1551 


— sefactt  variationi  ai  in  mustea,  cari 
dau  acellei-asi  Ihema  una  apparentîa 
noua,  fora  a  altera  fondulu;  in  gramm. 
variationile  eoventeloru  prin  declina- 
tione  si  conjugalione;  in  math.  calculu 
de  variationi. 

*  VARIATORIO,-*ona.  adj.  s.,  «- 
rfans,  Tarlator;  care  «arta:  variatorii 
noştri  de  stylu  ne  preaenta  luni  intregi 
aeea-asi  thmia  sub  diverse  forme. 

*  VARIATa,-a,  adj.  parC,  rarlatug; 
tjcambatu;  diversu  :  lucruri  variate,  o- 
pinioni  variate;  misoare  variata;  tradi- 
tione  variata, 

*  VARICARE,  T.,  Tflrleare ;  a  craci 
tare  petidrele  :  ellu  varica  mergundu. 

*  VAR[CAII01f£; ,  s.  f.,  TaTlsatto; 
actione  si  effectu  allu  actionei  de  vart- 
eare,  cracUura  :  vwieationile  sunt  ri- 
dicule. 

*  VABICATORITJ.-ior»»,  adj.  8.,  ta- 
rlcator)  care  varica,  care  merge  cu  pe- 
tiarele  eraeite :  varicatorii  auppera  oclii 
speetatoriloru. 

*  VARICATO,-o,  adj.  part.,  Tarlca- 
tns;  cracUu  :  passu  varieatu,  mersu  va* 
ricatu. 

*  VARICE,  8.  f.,  Tarix,  (it.  rartfo, 
fr.  Tarioe);  besica  sau  tumore  molie, 
rotonda,  mobile,  fora  scambare  de  co- 
16re  pre  pelle,  fora  producere  da  dorere, 
formata  prin  dilatationea  parietilom 
unei  părţi  a  unei  vene  :  varicile  vene- 
loru  C(tptdui;varicile  veneloru  jagulo- 
rie ;  varicile  veneloru  thoraeelw;  vari- 
cile femineloru  insareinate;  vindecare 
sponiania  a  varidloru;  ineisionea  vari- 
dloru;  cauterisationea  variciloru;  estir- 
pationea  variciloru. 

*  VARICELLA,  s.  f.,  (fr.  farloelle); 
morbu  caracterisacu  prin  una  eruptione 
de  mici  puatule  diaseminate  pre  tata 
snperfaci'a  corpului,  si  cari  an  âre-care 
analogia  cu  piistulele  variolei; — rersatu 
mernntu. 

♦VABICOCELE,  s.  f-,  (fr.  Tarloo- 
eM«t  din  Tarloe,  si  xijXtj  ^  tuniâre}; 
mica  tumiire  formata  prin  dilatationea 
unei  vene,  si  a  nome  pre  scrotu. 

*  VARICOMPflALU,  s.  m.,  (fr.  t«- 
rlcAmphale,  d'ta  Tarle«,  si  d)tEpaXdi;= 
■Dil>tlleua=buricu);  dilatationo  Taricâs^ 


=v  Google 


1SS2 


VAR. 


a  raselora  buricului,  cftndu  aceatu-a  6 
sedinlu  noei  hernie  sau  alin  altei  alte- 
ratiooi,  unde  a  luatu  desvoltare. 

•  VARICOSPEBMATOCELE,  g.  f., 
(fr.  Tarionapernatocile);  conaplicatiODe 
a  varicoeelei  si  a  spermatoeelei. 

•  VARICOSn,-o,  adj.,  Tarleoias;  af- 
fectata  de  variei,  de  aalnr'a  variciloru : 
turnare  varicâsa,  ulcere  varieâse,  fiuaau 
varicosu ;  vaae  varicâse;  vene  vcuicâie; 
membrana  varicâsa;  dilatatione  vari- 
câsa. 

•  VARICU,-a,  adj.,  rarleai;  caro  Pfl- 
riea  peti(Srele  :  omtt  varitsu,  eopiUu  va- 
rieu. 

•YABICULA,  s.  f.,  TirlcBla,  (d'io 
Tarix);  demin,  d'ia  varice,  mica  varice. 

•  VAKIEGAEE,  v.,  rariegara,  (d'in 
rarlnm  a^ere);  i  varia,  a  Tace  variu, 
a  dă  varie  forme,  si  a  ln4  vorte  forme. 
Compara  srpopulariula  vergwre. 

"  VAEIEGATU,-o,  adj.  part.,  rarl*- 
ţâtng;  variata;  care  a  laatu  varie  forme. 

•  VARIETATE,  s.  f.,  rarietaa,  (d'in 
rarlns) ;  calitate  de  variu :  varietatea 
coloriloru,  varittatea  ideeloru^  varieta- 
tea connoseentieloru  omenesei;  a  caută 
unitatea  in  varietate;  ăi'in  marea  varie- 
tate de  lucruri  formase  nu  sciu  ce  se  ai- 
liga^  varietatea  delectedia;  varietatea 
earacteriului  ăestruge  cara(^iulu. 

•  TARIOLA,  B.  f.,  (it.  rajele,  pi.  fr. 
rarlole);  morbu  cutaniu,  care  se  mani- 
festa prin  una  febre  ce  precede  una  e- 
niptioue  de  pustiile  cntanie  circnlarie , 
mai  muitu  aau  mai  pucinu  elevate,  cari 
se  rotundescu  in  hemispbere ,  si  in  cari 
se  form^dia  una  materia  purulenta  ce 
se  inclaga  si  cade  in  soldi,  —  io  limb'a 
popularia  variola  se  chiama  bubatu  sau 
versatu  mare :  variola  e  unu  reu  d'intre 
celle  mai  orribili  cari  affliga  genulu  o- 
meneacu;  neci  unu  omu  nu  pote  scapă 
de  variola,  ă&ro  de  ordinariu  morbulu 
aceitwa  appitea  pre  omu  numai  una 
deda  in  viitx'a  sea;  in  temptUu  modernu 
medicii  inoculedia  varioVa  spre  a  scapă 
pre  omu  de  eruptionea  violenta  si  ge- 
nerale; in  multe  caşuri  inoeulationea 
variolei  a  folosita,  in  aUde  inse  a  eruptu 
morbulu  si  dupo  inoadatione. 

•  VARIOLARINA,  s.f.,  (fr.  varlola- 


xm. ,__ 

rine);  materia  cbjmica  care  se  estrage 
d'in  licheni. 

*  VARI0LARIA,9.f.,(fr.TârUUIr«); 
genn  d'in  famili'a  fungiloru  cari  cresea 
prs  Bcârti'a  arborîloru  morţi  sau  Uo- 
gedi  \  -~  genn  d'in  &mili'a  licheniloro. 

*  TARIOLABIU,-a  aaj.,(fr.Târi»UI- 
re);  se  dice  despre  nna  p6tra  cure  of- 
fere  nodnri  rotundite  de  alta  coUre,  di- 
rerea  de  colorea  fundniui. 

*  VARIOLATU,-a,  adj.,  (fr.T»rI»U); 
insemnata  de  variola;  sabst.  t4iM  vario' 
latu,  omu  care  a  avuta  varioFa. 

*  VARIOLICD,-o .  adj.,  (fir.  varUll- 
fie);  relativn  la  variola  rpusttUa  vario- 
liM,  eruptione  variolica,  înfeetione  tw- 
ricUca,  materia  varidiea,  viru  vari<Aieu. 

*  VARIDLIKA,  s.  f.,  (fr.  rarlolt»); 
nome  data  basei  variolitei',  in  minera- 
logia. 

*  VARTOLITB,  b.  f. ,  (fr.  varl.Hte); 
unnla  d'ia  nominale  spilitei,  p^tra  ce- 
nusi'a,  verde  sau  n^ra,  ca  macule  albe 
san  rpsie. 

*  VARIOLOIDE,  8.  f.,  (fr.  v«rl«l»t- 
de) ;  se  dice  despre  toţi  morbii  cari  se 
potn  produce  prin  iufectionea  varu^ica. 

*  VARIOLOSU,-a,  adj.,  (fr.  vârU- 
lenx);  reiaţi  vuia  variola:  eptdmtfatfono- 
Usa,  febre  varioUsa;  sabst.  «nu  varia- 
loau,  omu  coprensu  de  variola, 

*  VARIOSPERMU,-a,  adj.,  (fr.  ra- 
rlOBpemie,  d'invarlis,  ai  aicip^M=:gnr 
nnntiu);  care  are  granuntie  de  diversa 
mărime  :  plante  variosperme. 

*  VARin,-(i,  adj.,  varinaj  l.diveran, 
differente  :  lucruri  varip,  colori  varie; 
ingeniu  variu  si  copiosu;  2.  scambatiosu, 
mobile,  mutabile,  inconstante,  liasioru: 
omu  variu  ai  inconstante ;  femina  va- 
ria ai  mutabile;  suffletu  variu ;  disposi- 
tioni  varie. 

*  VARONE,  saa  vcH^otte,  s.  m.,  vara 
sau  varr»}  oma  grosua  la  capa,  fora  cul- 
tura si  fora  tatentu. 

VABOSU,-a,  adj.,  oaleem  contlaeas) 
care  conţine  3  varu :  pitra  varâsa,  monte 
varosu. 

1  VAHU,-ii,  adj.,  «mg;  1. divergen- 
te; 2.  recurbatu  in  afora,  eracitu. 

2  VARU,  9.  m.,  rama  i  macula  mor- 
bida pre  facia;  mica  bul^  pre  pelle. 


=y  Google 


HB. 

3  VABU,  8.  m.,  «klx;  calea,  p^tra 

care  araa  se  straforma  ia  farioa  calca- 

:  ria,  ei  ac^tia-a  saturata  ou  apa  amme- 

.  BtecatacuareoadauiiuboDU  legamento 

pentru  caranuda. 

TABniB£,-£se«,  t.,  e«ţ««  dealbarej 
a  tÎDge  cu  caloe  mnrula  Ban  parietele. 

TARTJITOSrU,-«r»a,  adj.B.,  deaiba- 
tori  care  varuesce.  tinge  cacakemnrala. 

VAItOIT0,-(i,  adj.  part.,  e«Iee  deal- 
batai;  tÎDcta  cu  caîce:parieti  văruiţi. 

VASABfi,  T.,  (raiare);  a  prored^  an 
vtuele  H  tm^nUle  necessarie. 

yASABIU,-a,  1.  adj.  s.,  Tuarlns }  re- 
'  IttÎTtilavaWi-QueserTesBepentni  vaw: 
.  n^  vasxrifl!  2.  stibst.  pera.  care  face 
vaae,  ai  care  Tende  vase ;  3.  aubst.  re- 
ale, TMsrUM  t  a)  BVmma  de  argenta  ce 
se  di  magiatratiloru  c&uda  pleci  in  pro- 
vincie, spre  a  ai  comperft  va$e  ai  a  si  pre- 
Ted4  cas'a;  h)  pretiu  ce  se  Bolrea  tor- 
dariuluipentrastâroeieaoliului;  ejtno- 
biliariulabanielorn;  d;  archivu. 

VA£ATU,-ii,adj.pul,  Tautia;  pro- 
Tedntu  ou  vas^t  BimobSiie  necessarie ; 
fig.  dotatu  cn  onu  mare  membru  virile. 

*  VASCA,  8.  f.,  fuea  tlblej  una  spe- 
cia de  Sueru. 

.      •  VASCELLU,  pL-e,  TucelUn,  (d'in 

'.  IM*  r«siB);  demin.'d'in  vasu,  suouvasu, 

rPasmoru;  mica  urna. 

.  YASCIOBU,  pl.-e,  Tasenlim  si  tu- 
,eeUitm]  denjin.  d^n  vasu.  mica  vasu :  are 
eaa'a  plena  de  toiu  genulu  de  vasciore. 

*  VASCLABIU,  a.  m.,  Tasolarlap  ai 
Ta»ealaBle«,  (d'in  TAsaslun);  care  £aee 
*a*e  de  auru  si  de  argentu,  fabricvite 
de  vaae  pretidae, 

*  VASCULOSU.^o,  adj.,  (it.  taaco- 
iM*  fr.  Taunleiix);  care  are  form'a  onoi 
micD  vafiu,  in  anatomia. 

•VASCDLir,  pl.-e,  raieulnm,  (d'in 
.Taif  TasU);  demin.d'in  vasu,  micut>a«w,- 
in  «pecie,  a)  albinariu,  casutia  de  albine; 
b)  capsula  care  eoprende  aementi'a  cer- 
tară fructo. 

*  VASSALLATn,  s.  m.,  (it  rusal- 
UcKla»  fr.  TasselMe);  stare  de  vassaUu, 
in  feudalitate. 

*  VASSALLITATE,  s.  t,  (fr.  raisa- 
UU);  Gonditione  de  vofwUu,  in  fenda- 
iitat*. 


TAS. 


1K63 


*  VASSALLU,-a.  a^j.s.,  (it.ra<sal- 
!•>-»»  fr.  TaBaal,-e);care  dependea  de  unu 
domnu  auperiore  de  Ia  care  obtiiiuese 
unn/eiidN,  pentru  care  ellu  eră  obligata 
a  face  certe  serritie. 

*  VASTABE,T.,raatare,(d'inTaitu): 
a  devasta,  a  despoliă,  a  preâ&,  a  mini : 
a  vastă  târr'a,  a  vastă  t6te  cu  fo<M  si  cu 
ferruţ  barbarii  vaitara  de  netumerata 
ori  terriie  române  ,*  fig.  contdetUta  de- 
sceptata  vastă  meniea  oniulut  mactiatm 
CM  /îwa-de-fajt;— vedi  oompoaitnla  de- 
vastare, 

*  VASTATIONE,  s.  f.,  TaitaUo)  ae- 
tiose  si  efTeotu  alia  actionei  de  «osfore  : 
vastationea  terrei;  vastationea  cauioru  ; 
eUu  perău  tatu  in  aeeavattaticme  getu- 
râie;  vedi  si  comp.  devattatione. 

*  VASTATOBUJ.-Wrio,  adj.  s.,  va- 
■tator,  vastaterlnej  carewuto,  carede- 
vasta;  devaatatoriu  :  vastatoru  terrei ; 
vastaiorii  sel^loru;  vastatorii  getUSoru; 
vastatorii  terrHoru  te  decâra  cu  nonele 
de  coneeritori. 

*  VASTATBICE,  s.  f.,  raiUtrU ;  fe- 
mina  care  vasta,  vastatâria  :  Uusuri'a  e 
vastatrieea  terr^ru  si  a  mâriloru. 

«  YASTATU.-a,  adj.  part,  vaitatfeaf 
devastatu,  despoliato,  predatu,  minata: 
terrivastate  prin  lungile  bdU;  finu- 
twi  vastate  de  locu^e ;  state  postate  de 
epidemia. 

«  VASTIFICn,-a,  adj.,  Taitlfieiei 
(d'in  TsataBf  si  facere);  care  devasta; 
ielua  vastifiia,  monstruosa. 

*  VASTiS10En,-a.  adj.,  TastnUe, 
(d'in  TaBtns);  demin.  d'invoeAi,  destolla 
de  vasfu=mare:  eurte  vastisiora. 

*  VASTITATE,  a.  f.,  rastlUs,  (d'in 
raBtni);  1.  desertu,  aolitudine :  dorbarii 
cart  trecură  prin  terriie  nostre  lassara 
numai  vastitate  in  urm'a  loru;  2.  mare 
eatenaione  :  vtatitatea  eampa^i  aâm- 
tieloru  si  artUoru;  in  adsta  mare  va- 
stitate n»sude  acfjunsu  mâmU  tctom 
Bomăniîoru. 

*  VASTITUDINE,  s.  f.,  vastltad», 
(d'in  TaBtns);  1.  doTâstiatioBe;  2.  mări- 
me terribile ;  8.  figura  infricoBiata. 

*  VAST(J,-a,  adj.,  rattaii  1.  vaoaa, 
desertu,  devaatatu,  desolatn  :  tirra  va- 
«fn  n  desirta;  agri  vatti  fi  deaerU;  «e- 


,,Goog[c 


1554 


VAT. 


taie  vasta  ai  deiSrta;  2.  mare,  intensu, 
spatioBD  :  are  unu  eampu  vastu  pentru 
aetivittttea  sta;  seienUa  vaafa,  eonno- 
sesntie  va$te,  memoria  vasta  si  etu- 
penda;  3.  <)eforiiie :  o»m  vaatusiurritu: 
omcHt  vasti  «  rustici,  vorbire  vasta  si 
ineuUa. 

*  VASTULU.-o,  adj.,  TâitiliB,  (d'in 
raltii);  demin.  d'in  vastu,  destnîla  de 
v<uAi=mare,  largD :  ewieoastula,  gra- 
dMe  vastule. 

•  VASTUOSU,-o.  adj.,  TMtnaBiii, 
(d'in  Tutni);  desertn,  desertatn,  depo- 
pulata. 

VASU,  pl.-«,  ru,  gea.  tmI*;  Tainn; 
'  locrn  oara  destinata  a  ooprende  cora 
in  sene,  mai  allessa  licide :  vase  de  lutu, 
vas»  de  argiUa,  vase  de  erante,  vase  de 
■argent»,  vase  de  aunt,  vase  de  vitru, 
vase  de  eristalhi,  vase  de  lemnu;  ăUele 
sn  vase,  euptie  su  vase,  ureiorele  su 
vase,  eeddariele  su  vase  de  armne ;  bu- 
Mle  IN  voie  de  lemnu;  luntrite  ei  nav^ 
M  vase  de  ^Uitu  pre  ofu;  vase  mari, 
vase  miM,  vase  de  hneeataria;  te  strica 
MdUtf  vase;  vase  curate,  vase  spurcate; 
stringeti  vasele;  incareati  misele;  im~ 
pleti  vasele  ou  vinu;  SomanU  ncmidu 
VOM  tiie  instrumerieU  de  agrieuUura; 
ataimine  Momiiiu  vase  tâte  sardnele  u- 
Hffi  armate. 

VASDTin,  pl.-e,  Tiseilan;  demin. 
d'in  vasu,  mtcu  vasu. 

*  VATE ,  B.m.,  ratei ,  (affine  eu 
f<in)ţ);  profetn;  poeta  :  va^ti  antic»; 
«Mi  mai  mari  vâti;  de  mttUu  can^ 
tara  vatii  eea-a  ee  se  intempla  astaăi. 

*■  TATICINAEE,  t.,  ratlelnarl,  (d'in 
Tat«s>  si  «asere);  a  predice,  a  profetâ, 
a  profetisă :  in  anticitate  vatidnău  muUi 
âmeni  cort  se  credeau  inspwati ,  acwmu 
MUieina  mat  pueini. 

"  VATICINATIONE,  B.  f.,  Tatlolna- 
tl*j  aotione  si  effectu  allu  actionei  de 
vatiănare,  oraeln,  prediotione,  profe- 
ţia :  vaiidnationile  aihyUei;  ierrificele 
vatietnaUoni  alle  profetului. 

•VATICINATORIU,-<<Sna.  adj.  s., 
ratlalBatvr;  care  vaticina,  profetu  :  va- 
Oeinatoriu  trtstu;  mtieinatori  fdsi. 

•  VATICINATBICE,  B.  f.,  ratletBa- 
Itlz}  femina  care  vatiâna,  vati6nat6ria. 


TEG 

profet^sa ;  vatieinatrv>de  âfmea  ie  cre- 
diditalea  vfdgt^m. 

*VATICINATO,-a.  adj.  part,  (d'in 
vcMcinare);  predisau,  profetatn,  profeti- 
saln  :  caşuri  triste  de  nmlti  rafiomafa. 

*  VATIClNItJ,  ţ\.-e.  TattelBfaa;  pre- 
diotione, profeţia,  oraclu  :  votiâniele 
6menHoru  inspiraţi  aflara  credetUia  in 
tâte  tempurile,  de  si  elle  fura  trăise  la 
indouentia  de  eâtra  spiritele  libere  ie 
superatitione ;  predicerile  «rmoHIorK 
<f  ti»  OatMele  deja  date,  nu  su  vatidnie, 
ci  connoaeentie  alle  iiriemplăriloru  ve- 
nitdrie 

«VATICIKU.-a,  adj.,T«MeliiM.(41n 
Tatea,  si  eaa«r«);  profetico :  aptrtfn  Vd* 
ticinu.  mente  vatieina.  ' 

<  VATin.-a,  adj.,  tatNif  recHitatn 
in  tntm  :  petiâre  vatie,  onw  vatiu,  co- 
paii vatii. 

*  VATBAGE ,  si  vatrioosu,'a,  adj., 
Titrax,  si  TatrtMBaat  strâmba  la  peMre. 

1  VE,  pronome  conj.  pers.  II, '{►i.  dat. 
acurtatn  d'in  vâue,  T«bli,  fA  Mc:  scur- 
tata d'in  vot,  T*it  dativo  ;  ve  spwmu  ce 
am  auditu;  ve  para  beite,  ve  pare  reu; 
nu  ve  mai  dieu  nemiM;  -ve  dămu  ee  «• 
vemu;  accusativu  :  ve  rogu  se  me  eueni- 
taţi;  ve  dâre,  ve  râde  la  anima;  iUpre»- 
deti've  la  lupta.  înaintea  rocriilon  da 
ordinaria  se  elide  e :  tfam  spuau,  ^ad- 
dueu  a  mente;  v'am  rogatu,  «'aădârme 
cu  canticde  aelle.  Dativnlt)  ve  înaintea 
pron.  conjuncte  :  se.  Iu,  ua,  i,  le,  si  ver- 
belorn  :  e  si  su,  trece  in  vi:  vise  eade, 
vi  Iu  reeommendtt ,  vi  ua  dettarm,  et  i 
ceru,  vi  le  laudu;  vi  e  frigu,  m  su  «tm- 
noscuii. 

It^V^t  partida  care  intra  in  cbmpo- 
sitioni,  si  ins^mna  angmentatione  stn 
deminatione  Tîii6sa,  precumn  in :  vefal- 
lidu,  vecorde,  vesanu. 

VECHIME,  vechire.'veekitu,  veOu- 
twa,  vet^u;  vedi :  we^'me,  vedire,  ve- 
ditu,  veditura,  vedu. 

VECINALE,  vcdnare,  vednarfu,  w- 
dnatu,  vednetate,  vfidnitt,  vednu;  Tedî : 
vidnale ,  vidnare,  viditariu ,  titmafu, 
vidnitate,  vidnia,  vidniu, 

VECUME=vecAitNe,  s.  f.,  ret^staa, 
aatlqsltas;  calitate  de  vedu,  stare  mda, 
tempu  vedu,  vetBState,  anticitataJ've* 


yCOOglC 


VEC 

etimea  vestimentdoru ,  veditnea  ca^e- 
hru,  vfclimea  unui  orologiu,  in  vedime 
nu  se  portâu  omenii  asta;  d'in  vedime 
ne  amu  deprenm  a  face  asia;  ă^in  inel- 
fa  vedime  se  i>langu  âmenii  despre  cor- 
ruptione. 

VECLIRB  =  veehire,-t3cu,  v-,  (d'in 
vedu^-vechit*);  feterare;  a  face  vedu; 
Bl  refl.  a  se  vecU,  TSterascen}  vedi  in- 
vedire^lnvechire. 

VECUTU  =  McMu,-a,  adj-  part., 
(d'in  vedire),  reterstiB,  obiototni;  yedi 
inveditu=.iHvechitu. 

YEGLlTX]RĂ=zvechiiura,  s.  f.,  TBtas 
rea  et  nsn  detrlta;  lucru  cet^u  .-  arrun- 
ţeati  vedilurele  aceste-a,  eo  nu  mai  sunt 
hone  de  nemica;  a  strinsu  tâte  veclitu- 
rde  (Tîn  satu;  cu  vediturde  nu  te  mai 
poţi  impennâ. 

'VECLTJ=veehiu,-at  adj.,  (d'in  retlBi, 
contrasan  d'in  Tctelas,  it.  receU»  ei  re- 
kU*,  isp.  rlnjo,  port.  Telko,  proT.  rlelli; 
fr.  riali  si  tMdx),  retoa,  Tetaatgg,  «n- 
tl«BBi;  se  dice  despro  lucrări  cari  nn 
mai  snnt  n<Jue  :  lucru  veci»,  case  vede, 
vestmente  vede,  vinu  vedu,  moda  veda; 
vedtdu  testamentu,  veeVa  eonstittUione, 
vedele  insUtutioni,  legile  vede,  consue- 
iu^tUe  vede;  despre  animali  si  âmeni 
se  dice  nomai  figurata,  in  locu  de  6e- 
trânu. 

•  VECOEDE,  adj.,  reeora,  (d'in  2  re 
ai  eer,  eordis);  ren ,  furioso ,  nebona , 
stnltu,  stupida  :  spiritu  vecorde,  mente 
veeorde,  si  subst  unu  vecorde,  una  ve- 
corde. 

•  VE(X)BDU,  8.  f.,  Teeordla,  (d'in 
reeors);  reutate,  furora,  nebonfa,  deli- 
rin,  stultetîa,  stupiditate. 

•  V£CTASIIjE,  adj.,  Taot«blilBj  care 
M  plite  vedă,  transportă,  transporta* 
bile  :  lucruri  vedabili. 

•  VECTABLU,  pl.-e.  reetabuUm,  si 

•  TECTACLtJ,  pl.-e,  TeotacnlDin;  ma- 
ebina  de  transporta,  carru,  trassura. 

*YECTARE,  V.,  «otara,  (d'in  rf 
btre);  i&tensiTu  d'in  vegere;  a  duce,  a 
transportă  pia  umeri,  ip  carru,  cu  na- 
rea :  a  vectâ  produtteU  de  îa  tirra  la 
portu;  eUi  vedara  lemne  de  conatructio- 
ne;  refl.  a  se  vedă  in  trassura  prin  ce- 
tate; a  $e  vedd  eaUare. 


VEC. 


155  S 


*  VECTABIU,-».  adj.,  recUrlas,  (d'in 
Tebere);  aptuaduce,  destinatu  atrage: 
callu  vectariu,  callu  care  trage  la  car- 
rutia. 

*  VECTATIONE,  s.  f.,  vectatlo;  ac- 
tione  de  vedare,  peramblare  in  trassura, 
in  lectica  sau  caliare :  caUatori'a  si  vec- 
talionea  recreedia  suffletulu. 

*  VECTATOKIU,-(oria,  adj.  s.,  rec- 
Utarj  care  veda,  si  care  se  veeta. 

*  TECTATU,-o,  adj.  part.,  Teetatni; 
dagsu,  transportata :  vecfatu  in  trassura, 
vectatu  preumm,  vedatu  cdIXare. 

♦VECTE,s.m.,  reatls,  (d'in  raliere); 
pertica  ca  care  ae  redica  sarcine :  m 
mechanica  vedete  e  machin^a  cea  mai 
simpla ;  vedele  se  redima  pre  unu  sup- 
portu  ai  la  eapitele  iui  se  punu  sareine; 
sarcineie  puse  pre  vecte  stau  in  reportu 
inversu  cotra  bradde  vectelui  sau  dis- 
tantiele  loru  de  la  supportu;  vedele  se 
applica  la  eumpena  li  la  caniartu;  eu 
vedele  se  servescu  âmenii  la  scSterea  a- 
pei  d'in  putiu;  —vede  se  nomesce  si  per- 
tic'a  eu  care  se  oedudu  porţile. 

"  VECXIAEItJ,  8.  m.,  TeetUriDg,(d'iii 
rectla);  care  pune  una  machina  in  miş- 
care cu  una  vecte. 

*  VECTlCnLARlU,-a,  adj.,  Tectkn- 
UrlBi;  (d'in  rectls);  care  frânge  usiele, 
fenastrele.  etc.  cu  unu  vede,  care  sparge 
casele :  viitia  vectiadaria,  viâtia  da  fora. 

*VECTIGALE,  1.  adj.,  Teetigalla, 
(d'in  ToatQs  de  la  rehere) ;  relativa  la 
yeniturile  publice  sau  private;  a)  care 
provine  d'in  impositele  publice :  arge^^u 
vectigale;  h)  care  e  auppusu  contribatjo- 
nei  :  poporu  vedigale,  agri  vedigtdi; 
2.s.rectifal,pl.  rectlţalia,  venituri  pu- 
blice sau  private ;  contributiose,  impo- 
situ  :  a  impune  vectigale,  a  solve  vecti- 
gale, a  adiMiCe  vedigale,  a  Uusioră  sau 
liberă  de  vectigale;  prov.  parsimoni^a  e 
mare  veetigile. 

*  VECTIGALIAEIU ,  s.  m.,  veotira- 
llarlus ,  (d'in  rectlţal);  perceptorin  de 
contrîbutîone. 

*  VECTlGARIlT,-(i,,adj.  s.,  vectrga- 
lls;  forma  vulgarisata'  d'in  vedigale; 
veili  vedigale. 

VKCTIMA  =  re«mo,  B.  f.,  vlctlua, 
(iţ.  vtttina);  animale  taliatn  sau  de  ta< 


,,Goog[c 


1858 TEH. 

UlItA);  calitate  a&a  stare 

natura  a  vegetaUloru  sau  a  planteloru 

vegeialitatea  si  animalitatea  sunt  doue 

forme  in  cari  se  manifesta  vieti'a  pre 

poment^i. 

♦  YEGETAM.E  ,  pi.  vegtţamine ;  re- 
trcUnea;  principiu  de  viâtia,  potere 
vitale. 

*  I  V£aETABE,Y.,Te;etarfl;  l.trana. 
a  dă  vi^tia,  a  vivifică,  a  desceptă; 
2.  iott.  a  Tiue  Ti6tia  de  i^nte,  a  cresce 
fSra  a  sentf  si  a  se  misoă  :  i^nt^le  vege- 
ta,; mvUi  arbori  vegeta  secle  de  anni ; 
flg.  unu  omti  vegeta  candu  vine  in  inac- 
tmtaie,  sau  eandu  a  perdt^  ttsulu  fa- 
adtattloru  ifUeUeaudli. 

•  2  VE&ETARE,  a.  verbale,  r*Kf>i*- 
tl«t  Tedi  vegetatione. 

*  YEGETAKID,-a,  adj.  b.,  (it.  reje- 
tale*  fr.  -rigital);  care  vegeta,  vegetale, 
planta. 

•  TEGETATIONE,  s.  f.,  regretatlo  j 
aeUone  si  effectu  allu  actioaei  de  vege- 
tare :  vegetatione  tare,  activa,  copiosa, 
rapida ;  vegetatione  ftaeca,  misera,  tar- 
dia;  m  acista  insula  veg^ationea  e  ma- 
giiifica. 

*  VEGETATIVXr.-a,  adj.,  (it.  rejeU- 
tlTO,  fr.  TâfţtitatiQ;  care  face  a  vegeta ; 
care  e  in  atare  de  vegetatione  :  princi- 
piu vegetativu;  auffletu  vegetativu;  vie- 
tia  vegetativa. 

•VEGETATOEIU.-fona,  adj.  s.,  (ve- 
gfltator);  care  vegeta  si  care  produce 
vegetatione  :  /ientia  vegdatâria;  spiritu 
vegetaforiu. 

f  VEGETO-,  (d'in  YeKetii9=vegetu), 
in  compositioni  scientiSce,  precnmu  in : 
vegeto-animale,  adj.,  (fr.  vâs^to- animal), 
care  tine  de  natur'a  vegetale  si  de  cea 
animale;  subst.  p\,,vegeto-anmalile;ve- 
geto-minerăle,  adj.,  (fr.râirâto-mtiiâral), 
care  tine  de  natnr'a  vegetale  si  de  cea 
minerale,  anbat.  pi.,  vegeto-mineralile ; 
vegeto-sulfuricu.-a,  adj.,  (fr.  v«găto-BDl- 
ftirlque),  se  dice  deapre  unu  aeidu  par- 
ticnlariu,  care  se  produce  o&ndu  acidulu 
aulfurieu  lucrâdia  asnpr'a  aerratnreloru 
de  letnnu  aau  a  p&ndiei. 

*VEGETn,-a,  adj.,  vogetna,  (d'in 
vegrete);  plenu  de  vi^tia,  verde,  tare,  vî- 
goroBQ  :  omu  vegetu ,  fada  vegeta,  as* 


YBCt. 

peetu  vegetu,  spiritu  vegetu,  ingemu  ve- 
getu; eolâre  vegeta,  gtutu  vegetu,  It&ar> 
tate  vegeta. 

VBQBIA,  veghiart,  vegfăationt,  ve- 
ghiatoriu,  etc.;  vedi :  vegla,  vegîare,  ve- 
glatione,  veglatoriu,  etc. 

*VEGICLU,  vegietUu,  vegiadariu, 
vegiculatione;  vedi :  twt'eZu,  veieulu,  vd- 
eidariu,  veiadatione. 

'VWhA=veghia,  s.  f.,  vigllU,  (iin- 
Rlla  si  rtggblm,  isp.  reia  si  vifla,  proT. 
relha;  fr.  rellle);  1.  atare  desc^ptâ,  n»- 
dormire, custodia;  2.  personaearetw^I^ 
dia,  veglatoriu;  3.  tempu  oStu  vejfiidia 
nnn  militariu  :  Bomanii  imparlidu  nSp- 
tea  in  patru  vegle,  prim'a  vegla.  tetxm^a 
vegla,  iertfa  vegla,  cart'a  vegla;  tâte  oe~ 
glde  stau  eu  armele  in  m<ina;  aCMfti-a 
e  fruetulu  vegleloru  meUs. 

VEGLANTE=f«^Sto»fc ,  adj.  part. 
prea.,  TlglUng,  (it.  TeţlUnte  ai  rtggU- 
ante»  fr.TellUnt);  cars  mi; [«Jia;  care  nn 
d6rme,  ci  e  deaceptn. 

VEGLANTIA=f»i(Aian(io,  a.  f.,  tI- 
KlUntla,  (it.  TsrfhtflDii,  fr.  rellUua); 
stare  de  veglante;  actione  de  vegtare; 
attentione,  diligentia. 

YEQhkSE=veghiare.-ediu,  v-,  virl- 
lare,  (it.  veţUare  si  veg^IiUre,  fr.vell- 
ler);  a  â  deaceptu,  a  nu  dormf,  a  ca- 
atodl :  veglati,  co  nu  sciţi  eându  vine 
furulu;  cându  nu  potemu  dormi,  ve- 
glămu  de  neeesse;  vegledia  militarii  de- 
stinaţi a  eusfodi  unu  locu ;  vegledia  6~ 
menii  religioşi  si  făcu  rogationi. 

VEGLATIONB  =  ee^Aia(io«e,  fl.  f., 
Tlgllatlo;  actione  de  veglare  in  t.  s.  ver- 
bului. 

VEGLATOBIU=i«^Wa/onu,-o,acy., 
tI^II»  Tlţllans,  (it.  TegUatore  si  Ttg- 
ghlatoret  fr.  Telllenr);  care  vegUdia, 
care  custodesce,  cnatode  :  veglatorii  ce- 
tăţii, veglatorii  eastreloru,  veglatorU 
câmpului,  veglatorii  viniehru;  a  dă  m- 
struclioni  veglatoriloru;  a  pune  vegla- 
tori  in  tote  straiele  publice;  vtgMoru 
au  respunditori  pentru  securitatea  pu- 
blica. 

yEQLk1Xi=veg}iiatu.-a,  adj.,  Tlgl- 
Utna,  (it.  Tecrllato  si  TegshUta,  franc. 
TeIU6);petrecutuinve9la :  nopţi  vegla- 
te;  —  lucrare  ve^tafarlaotaraniaaifesU. 


,,  Google 


VEL.^. 

«TEGBANDB,44J.,Tegraiidl8;  I.nn 

{«■ea  mare,  nilcn,  m&cru :  pasiu  vegran- 

de;  Z.  forte  mare  :  vUtia  vegranăe,  ma- 

avHe  vegrande. 
VEI,  verbu  aussiliariu  pusu  cu  infi- 

nitiTuIa  pentrn  formarea  futamlui  pers. 

H  sÎDg.  cootraBSD  d'in  voii,  tIb  t  vei  face, 

nn  vei  diee,  vei  seâe  a  casa;  vedi  ver- 

buln  volire. 

•  VEICLU,  pl.-e,  T«bIcnlDinj  vedi 
veicuthi. 

•  VMCnLABIU.-a.  adj.,  TehleaU- 
rloi  si  Tebleularls}  relatiTU  la  veîeulu, 
de  veicuîu  :  funetione  veieularia;  eur$u 
vâetdariu,  îd  carratia  de  posta;  Bubst. 
m.,  veicuîariu-lu,  carrutisriulu. 

*VEICDLATI0NE,8.f;Tehlc!iUtI«j 
serritia  de  posta  cu  carruti'a. 

•.  VEICULţJ  sau  veldu.  pl.-c,  Tehlca- 
Isa,  (d'in  Tebere);  mediu  de  transporta, 
trassura,  ,carra,  carrutia;  pre  apa,  nave. 

*YEIiAUE,  pi.  velamine,  TeUmeit 
(d'ÎQ  TBlare  de  la  relnm);  vela,  coper- 
tară, vestimeotu. 

•  TELA^ENTU,  pl.-e,  relintBtaH, 
(d'in  Telars  de  la  Telnn);  Telo,  inveli- 
t6re,  tUDÎca  :  ellu  caută  unu  velamentu 
eu  care  se  n  aecoperia  îiUdiniîe  celle 
rosinăse;  velamentviu  copUlulm  in  pan- 
ticele  macrei. 

•  VELABE,  V.,  Telare,  (d'in  Telsm); 
1.  a  coperi,  a  iovelt  :  a  si  velă  capuîu 
eu  vestimentulu;  2.  a  incinge  :  a  ai  vela 
t^tplele  cu  mţfftu;  3.  a  orni  :  a  velă 
pciatiulu  eu  conuni  de  flori,  a  vdă  ha- 
siiiceh  cu  fruntlia  verde;  4.  a  accoperf, 
a  ascunde  :  a  si  velă  urr*a  sub  vorbe 
blimde. 

•  VELAKlU,-a,  adj.,  telirU,  (d'in 
nlnm);  relativu  la  velele  nnei  navi; 
snb^.  m.,  personale,  velariu,  reUrlng, 
care  redica  si  lassa  velele  in  palatie,  sau 
la  marina  pre  navi;  aubst.  reale,  vela- 
riu, pi.  oelorie,  TeUrlnm,  relu  mare  care 
se  inteadefi  de  asupr'a  tîieatrului  spre  a 
apperâ  pre  spectatori  de  plâaia  sau  de 
86re. 

•VÎXATIONE,  8.  £,  TeUtIt,  (d'in 
Tfllan);  actione  de  velare;  in  specie,  lua- 
rea v^lui  in  Quu  monasteria  :  velaiio- 
nea  religioseloru. 

•  VEtATOBTU,-;  ^ta,  adj.  s.,  relâBii 


TEL. 


UŞ9  . 


care  copere,  invelesce,  ascunde  :  velaio^ 
rii  fap'.doru  Ulieite;  vdatorii  templetoru 
eu  frundia;  vellatorii  adâeveniiui  nu  . 
voru  poie  ueăde  addeverulu. 

*  VELATRU,  pl.-c,  relatnai  velarin 
intensu  deasupr'a  tbeatrulni. 

*  VELATn,-a,  adj.,  TeUtnaj  coperitu, 
invelitu,  ornatu,  ascnnsu :  a  merge  m 
eapulu  velatu;  temple  velate  eu  myriu; 
hasilice  velate  cu  frundia;  passioni  reUe 
velate  sub  vorbe  oneste. 

*  VELlFEEU,-a,  adj.,  reUfer,  (d'in  , 
relDM  si  ferre),  care  pârta  vele ;  care 
merge  ea  adjatorialu  veUloru :  navi  vc- 
lifere. 

*  VELIPICARE,  r.,  rellfleare,  (d'in 
Telam  si  fkeere);  a  desfasciorA  vdde;  , 
a  nayigfl  cu  adjutorialn  veleloru  :  a  <w- 
li^că  pre  apa,  pre  laeu,  pre  mare. 

*  VELIFICATI0NE,8.f.,»ellfie«tI«; 
actione  de  velifieare  :  a  seanibi  vdifi^ 


•VELIÎTCATORin.-WHa,  adj.  a., 
rtWitn»;  care  velifiea,  care  desfasciora 
veUle,  care  naviga  ca  adjatorinln  ve-  : 
leloru, 

*  VELIFICATU,-a.  adj.  part.,  TeU«- 
«atu»;  dusBU  cu  adjutoriulu  veleloru. 

*  VELIPICID,  pl.-c,  TellflelniBi  1.  ar- 
tea  de  a  face  vele;  2.  veliScatione. 

*  VELiriCU,-a,  adj.,  TelIDene.  (d'in 
reluM  si  faeere);  care  se  face  cu  aidju- 
toriula  veleloru  :  cursulu  velifieu  aliu 
navei. 

*  VELIGBEU,-a,  adj.,  rellser,  (d'in 
TflUiB  BÎ  ferere);  care  p6rta  vele,  acco- 
perito  cu  vele  :  marea  veligera=:zmarea 
navigera. 

*  TELITARE,  v.,  TellUre  si  relIUrI, 
(d'in  Teles,  telItlB);  a  se  laptă  ca  veliţii, 
a  incepo  batali'a;  apoi,  ase  Inpti  ia  ge- 
nere; a  se  cert&  :  destvlîu  cdi  vetit^, 
acumu  baieti-ve.  sau  ve  stemperati. 

*  VELITARlU,-a.  adj.,  Telltarls,  (d'in 
Telei,  Tetltls);  relativu  la  veliţi,  de  ve- 
Uti :  lupte  velitarie,  arme  velifarte, 

*  VELITATIONE,  s.  f.,  reiltatlo;  ac- 
tione de  velîMre;  vessatione;  infest»- 
tione;  c^cta,  injaratura. 

«  yELITATD,-a.  adj.  part,  relItotBi; 
care  si  a  făcuta  velitationea. 

*  VSLITE,  B.  m.,  relei,  gen.  veUtli, 


=y  Google 


IIMO 


TSL. 


■ni  allssro  in  pi.  r«UtM|  ana  specia  de 
jtui  militari  osiorn  Înarmaţi,  cari  infe- 
bUq  si  provocau  pre  inimici]  prin  atta- 
enri  repede,  afora  d'in  liniele  de  bătălia, 
si  apoi  ^ro  se  retrăgeau;  flg.  provoca- 
torin  insolente  :  veliţii  începu  lupta; 
vditii  ve$8idia  pre  tntmieu;  veliţii  se 
retragu.  n  ineepebatali^a$«ri6sa. 

*  yELIVOI<U,wi.  aâj.,rellTOlai,  (d'in 
TelaM  si  T*Ur«);  1.  care  vâla^zaiâra, 
«n  adjutoriola  MlsZom;  wlivdleh  nat»; 
3.  pre  care  sbâra  navile  ca  velele  :  ma- 
wo  velivola. 

VELLENTIA,  s.  f.,  tapei,  Upeiia, 
textile,  perlitrosa;  ttnral'iM  stra- 
glu  de  Una  rergata  :  tetranele  nâstre 
faai  veUentie  formase;  a  si  omâ  caia 
tuv^Mtie. 

l^ELLENTIĂBin ,  b.  m.,  itragaU- 
nm  RrtlEax  Tel  Merwter;  care  face  vel- 
Imtie,  care  vende  vtMentie. 

*  VSLLGBE,  vdii,  vobt,  vtdsi:  si  mI- 
Mt,  voUei,  vulsei;  vâtu.  voiau,  viilsu,  t., 
TtUerej  a  smolge ;  a  tivdle  phtdu  â^in 
harba,  avdleldn'aouQoru;  avdlepen' 
n^  pasteriîoru;  in  fiinţa seavtdtetmt- 
htreipin^H  tCin  eapu. 

*  TELlEBIU.-o.  adj.,  TeUerns,  (d'in 
Trile»);  de  vdltt,  de  lina. 

*  TELLICAHB,  t^  rellleare;  inten- 
nTQ  d'intfsKere,  a  pisi^;  a  stimuU,  a 
TBBsA  :  aeâtu  omU  are  reuht  invetiu  âe 
«eRtca  pre  eopSli;  mtilti  veUiea  pre  ad- 
ăormiti  casei  desdpte;  aift»  veHiea  eu 
vorbe  muacatârie. 

*  7ELLIGATI0KE,  s.  f.,  TeltlMtlo) 
aetione  si  effecta  allu  actionei  de  veUi- 
tan  :  v^ieationUe  âmeniloru  insolenţi. 

*  VBLLICATOBIU, .«ria,  adj.  s., 
velllea»;  care  veUica  :  velUcatoritt  m- 
aohnte. 

*  TELLICATU,-a.  a^j.  part.,  TellI- 
MtiB)  piscatu;  stimulata;  vessatu  :  vel- 
Ueatu  de  unu  purice  sari  i»  susu  si 
sbieră  ca  ai  eutnu  ar  fi  fostu  muscatu 
de  unu  sh-pe. 

*TEIiIiIQEBU,-a.  adj.,  Tellltrer,  (d'in 
rellui  si  fferere);  care  p6rta  t)e^u  = 
l&na  :  arwteU  velUgeru;  peeoreU  veJIt- 
gere. 

*  1  VELLU,  pi.  velleri;  VeUni,  gen. 
Tellerli;  1.  l&na  tonsa  de  currenda  care 


se  tine  inca  imperana :  veBerUe  otnlont; 
prin  metaf.  caile  cnsesi;  2.  pelle  im- 
perana ca  l&n*a,  in  specie  :  wQhIn  ăe 
auru  aUu  arietdui  mythîcu;  3,  pelle  de 
animale  in  genere  :  vdlerUe  ferine,  vel- 
lera  rerrlna;  4.  obiecte  facnte  d'in  Una, 
veUerHe  parnasiane;  &.  obiecte  cari  9^- 
mina  cu  l&a'a;  de  aci  fig.  nueri. 

*  2  VELLU,  B.  m.,  rlUne  (  păru  floc- 
00811,  flocca  de  pâru;  jeălinUu. 

*  VELLUTU,-a,  adj.,  (it.  TeUatoi  b. 
t*1b);  floccosn,  cu  pâra  me&ata;  sobst. 
m.,velUUu,  (it.  rellote ,  fr.  Telean); 
tessntara  de  metasse  ca  pdra  scarta  ai 
desa,  eaiifki;  vedi  i^lutu. 

*  TELOCE,  adj.,  Tel«x;,  iute,  rapidn, 
oeipre;  prompta;  enereica,  violenta: 
miseare  vdoce,  cursu  vdoce,  natngaHo- 
ne  veloce;  velocHe  6re;  veninu  vdoce;  m- 
geniu  veloee. 

*  TELOCIFEBUrd,  adj.  |.,  (fr.  ▼«•- 
eînre);  care  dace  cu  mare  vdoeHate ; 
sabst.  m.,  veloeiferului  carra  nbmita  tâ 
diligentia  :  acumu  s*ar  noati  eu  moi 
mttâa  ratione  eamdu  de  vapori  cu  pre- 
teHstdu  nome  de  veloe^eru; — velo^ero 
SC  nomesa*  si  nesee  passm  etin  Africa 
a  earoru  carne  e  forte  bona  de  mancaim. 

*  VELOCIPEDE,  adj.  s.,  (it.  rel»*!- 
pede*  fr.  Tfltelpicle);  1.  vdoce  la  pe- 
iidre  :  cwtortw  vcloeipede,  si  s.  unu  ve- 
loâpede;  —  2.  specia  de  calin  de  lemnn 
assediata  pre  dâae  i6te,  pre  care  omalu 
se  pane  in  ecilibrin,  si  i  da  aaa  mişcară 
de  impulsione  cu  petiorele  înainte  :  pen- 
tru veloâpede  se  cere  una  caile  bona  st 
plana. 

*  VELOCITASE,  t.,  (itreUcIUre); 
a  face  veloce,  a  marf  velocitatia,  a  ao- 
celeri  ;  a  velodid  cursulu  apei. 

»  VELOCITATIONB,  b.  f.,  (it  tel»- 
eltuleae);  aetione  de  velocitare;  cresce- 
rea  apei  in  velocitate. 

*  VELOCITATE,  8.  f.,  releoUas,  (d'in 
Tel«x);  calitate  de  veloce,  celeritate,  ra- 
piditate :  veloeitatea  cu  care  se  misea 
corpwrHe  e  forte  divers»;  eUu.veai  eu 
cea  mai  mare  velocUate;  —  v^<mtaiea 
cogitationiloru;  velocifaîea  sti/ltăui. 

*  VELOSn,-a,  adj.,veUsiis,  (dlnTe- 
!■■);  proveduta  cu  vke. 

*  VELU,  pl.-e,  TelRUi,  -(d'ib  itkin. 


y,  Google 


yyş. 

MBiprelnB  d'io  prcKtre);  l.pftndi&de 
BiiTe  :  a  intenăe  velele,  a  ââ  vtHeJe;  a 
mdreţtâ  vtîele  spre  unu  locm  a  ttringe 
velele;  2.  pftndia  tata,  invetiti}»,  man- 
teDn,  vâstimeDtu,  cortina  :  a  pune  v&- 
Uitu  in  eapu;  a  ae  aecoperi  euvelula;  a 
$e  tneeU  eu  vdulu;  a  iniende  veMu 
preste  una  am;  aloasăvehin,  aridieă 
«eZuIu  ds  la  una. 

*  VEMENţl!,  a4i. ,  r«beB«>8  ,  con- 
trassD  reneiBi  vedi  veemente. 

*  TEUENITA,  a.  f.,  f  ekcavntU,  vedi 

VENA,  B.  f.,  Teaa)  vasn  organicii 
prin  eare  circula  sftnfrele  in  corpuln  ■- 
aimaliloni:  OMaipmtt  distingttintre  vene 
ti  arterie,  vwele  redueu  ia  corde  aângele 
«an  a  fotfu  dittribmiu  organehru  prin 
arterie ;  a  talia  veria  si  a  l<us&  si&nge 
•  unui  onm;  a  dtsehide  venele  case aerga 
Mu  sângele;  eRu  nu  are  una  pieatvra 
de  tinge  parenteseu  t»  venele  seUe;  fiff. 
a  tapatu  in  pamentu  peno  a  daht  de  una 
griţsa  vena  de  apa;  vena  de  auru, 
vena  de  argentu,  vena  de  meta^u;  vena 


*  TENABLU,  saatMfw&uIu,  pl-e.  t«- 
wAilaa ,  (d'in  reaari) ;  lancia  de  ve- 
n(Uu ;  a  eb-apungeiestieleeuvenahltUu. 

*  VENALE,  adj. ,  Tenallt,  (d'in  re- 
■■■);  de  vendiare  :  lucru  vtnale.  meree 
vemde;  omu  venale,  care  se  vende  pra 
Bene,  care  si  vende  aerviliele  selle,  care 
si  Tende  conscieDtî'a  sea. 

*VENALICIARin,-a,  adj.,  Tesall- 
•larlii,  (d'in  renalloing) ;  relativa  la 
neeotinla  ca  servi:  ptâia  venalieiaria,; 
snbsL  m.,  unu  venalicioriu,  n&n  uego- 
tiatorîu  on  servi. 

«VENALICIUrd,  adj.,  thuHdIdb, 
(d'in  Tevfllla);  relativa  la  vendiare,  de 
vendiare :  vite  venaliete,  funi  venalieie, 
aervi  venalieii. 

*  VENALITATE,  fl.f.,  veiulltai.  (d'in 
retella);  calitate  de  venale,  stare  vena- 
le :  venalitatea  unui  oţitu  fora  consev- 
entia;  venalitatea  judieatoriloru  merita 
pimitione. 

VENAfiE;-eâiH,  v.,T«aBrlf  apersecati 
fore  selbatice  peno  a  le  prende  san  a  le 
nocide :  venâmu  liepori  si  capriâre,  voi 
vauH  ttrti  si  opri;  aimt  aUergatu  tata 


ŢM; 15« 

di'u'a  si  n'amu  venatu  nemieo''  âg.  o  vmâ 
f<*v6rea  vulgului;  a  venă  lauda;  M  «»• 
nedia  offieie  inalte.  venidia  magittrate. 

VENATICU.-a,  adj.,  Teaatle»,  (d'in 
vetatas);  de  venatu:  eăne  venaUtu; 
pc»asitii  sunt  eâni  venatici. 

VENATIONB,  9.f.,  veaatlo,  ((Hbt6- 
■arl);  actione  ai  effeotn  alia  acţionai  d» 
venare  :  a  ae  oeenpâ  e»  venationea;  la 
monte  se  faea  mari  vmaHoni;  AmiMi 
nomiâu  venationi  luptele  eu  far^atlb»- 
ticein  eireu  si  in  amphiiheatm. 

VENATÎVU,-a,  adj.,  T«n«tlTn|  Ml* 
ftmbta  venandu,  in  sensa  propriu  si  ft- 
garată ;  vedi  venatorin. 

y£NATOBE=0«HaiMa,  s:  U  mm- 
tl*ţ  venstione,ocenpat)OMCntoM(iiI«." 
a  merge  la  vmatâre;  amu  faetd»  tma 
mare  venatSre;  eOu  si  perde  temptihi 
CN  venat6rea;  vedmdu  8*0  plojrtte  Jaoo- 
natÂre. 

TENATOBin,-a.  adj.  s.,  Teaator,  vtt- 
iiat«rlB8{  care  ven&^a  i  eănevenatiriti, 
eaUu  venaioriu;  venntoriu  de  Ui^ori;  p^ 
notoriu  de  taprOre;  venatorii  de  mtti 
tpunu  midte  mentioni;  dlu  eră  Mar» 
venatoriu  de  gr^Ui;  t.,  venal6rilil=v»' 
natoriee;  venat6riaz^>e»at6re^9eMtUo- 
ne,  vedi  venatâre. 

VENATRICE,  3.f.,  veutrlz;  femina 
venatâria  :  Diana  eră  retpreaentata  de 
antiei  ea  una  oenatrioe ;  —  venatrite 
nu  de  fert,  «  de  plaseri.  •  • 

VENATU,-a,  adj.  part.,  (d'in  vuart); 
persecutata,  cantatu  cd  ardere:  fereve- 
nate ,  fora  ae  fia  prenae  de  venatori; 
lauda  venala  eumare  ardâre ;  auffragie 
venate  prin  eorruptione ; — snbst.  venă 
tuln,  actnln  de  ventve,  inciuln  venatu, 
si  animali  devent^  :  t^u  si  perde  tem- 
pulu  eu  venandu;  a  venf  de  la  venatu; 
pudni  traieseu  Sin  venatu  in  terr'a  n6- 
stra;  a' a  impwmatu  venaAulu  m  podu- 
rile nâstre. 

■VENATnBA,s.f.,  venatim;  aofione 
si  effeţtn  alin  actionei  de  venare,  im-  ' 
notare :  a  face  mare  vehatura;  Qgl  a 
faeevenaiura  cuodO,  veBatnnlm'fMaM' 
—mtta.PloKt.  -  ' 

VENDACfi,  adj.,  vendar,  (d'in  rea- 
Un);  care  are  manf'a  de  a  vende :  ot^' 


=y  Google 


1K2 


VKî. 


YENDESE.  vwdui,  vendiUn.  y.,n*' 
AvT*t  (â'ÎD  TMH  dare);  a  cedo  altui-a 
proprietatea  unui  korn  pentru  unu  pie- 
tin  :  a  vntde  buecate;  eUuvtndegrânti; 
noi  aidueemu  merei  d'm  hidfa  si  h  ven- 
âemu  mtirr'anâBlra;  voi  vend^lenme; 
«K»  MftdH  fMNM;  ne^irfujortt  «e  plâfljru, 
eon'4mpoMitvmtU  nemiea  tn  aureatidu 
aceilu-oi  nw  vendeti  eaade  parenteMei; 
venieti^  ealUtlu  oeestai-a;  numai  mi- 
wU»  ti  vehiht  cotuâmii'a ;  vai  de  acea 
miMere  care  ti  vend«M^va;-~6g.  ttau 
veMM^tuenieorru^ieari  n  auvmehdu 
pairfa,  amtm,  f^viii,  paretUii;  fârte 
m'am  im^iatiu  in  aaHiu  <mu,  pentru 
eoM  van  partitu  a  iaeri/ieâ  viSti'a,  ellu 
intâ  m*a  vendtdu  miselleaea;  Juda  a 
iwmbtf*  pre  CJtriitu  arehiereiloru  si  fa- 
mnlopu  pentru  trtidied  de  argenti. 

TENDIÂ^E,  s.  verbale,  rendltot 
aetione  de  vendere,  actn  de  venâere : 
venăiarea  eatelom  n'a  deUtt  unu  pre- 
Mtt  de$tiillu  de  mare;  negotiatorii  se 
plangu,  eonue  vendiare ;  a  acâte  mer- 
CM  ia  vendiare;  lucruri  de  vendtorf  ; 
aceah'Cate  su  de  vendiare. 

Y£KDIBILE,  adj.,  readlUIlB;  care 
M  ţ6t»  vende,  caia  6  Âtvendutu :  merce 
vendibUe:  fyneni  eomtpti  si  vendibUi. 

T£NDICA££,  t.,  TOidlure;  redi 
vimUeare, 

VSNDITABE,  t.  ,  rendltare »  (d'in 
TeadltDi  de  la  Teadera);  inteiiBiva  d'in 
vtndere,  1.  a  scâte  la  vendiare;  2.  a 
vende,  ce  nu  e  permiasn  dnpo  lege; 
3.  a  oatentă ,  a  recommendi  prin  vorbe 
DMri :  a  si  vendită  ingeniidu,  a  se  vm- 
^id  înaintea  eetoHaniloru. 

•VENDITAEm,-o,adj.,T6ndK«rlqe, 
(d'in  veadltug  de  la  rendere);  de  vendia- 
re :  lam&a  venditaria. 

•  VENDITATIONB,  b.  f.,  Tedltatle; 
aotione  de  venditare  :  venditationea  si 
ostentationea  âmeniloru  vanitoşi  mod 
mi^udesc^tta  desgustu,  de  eâtu  produeg 
rewmmendatione. 

*  VENDITATOEITJ.-iom .  adj.  e. , 
readlUt«iţ  care  se  vendita,  care  se  lauda 
cn  calităţi  mari,  ostentatoriu. 

.  *  VBNJJIXArU,-a,  adj. part.,  veiidE- 
tatai;  datu  in  vendiare,  Teudntu. 
TENDIIIONE,  s.  f.,  rendltio^  (d'in 


\m. 

TBRdere);  actione  i6vendere:venditione 
lS)era;  venditione  fortiata;  vendUtane 
eondiiionala;  eonditionUe  vendittonei, 

VENDITOEm.-iom,  adj.  s.,  wqdl- 
tor;  ciievende-.venditoriulu  si  a  aflatu 
comperatoritâu;  venăitoriu  de  huecote ; 
venditoriu  de  celle  sacre;  venditoriu  de 
patria;  t<auomiduwresceprevendUor» 
de  patria. 

VENDITBICE,  8.  f.,  vesditrizi  fe- 
mina  care  vende,  vendil6ria, 

7ENDITU,-a..adj.  part.,  rendltas, 
(d'in  Tendere);  vendutu;  sabat,  venditidu, 
TendltaDifactuladevendet-eBaaffendtiu'^* 
vedi  vendutu. 

VENDITDItA,H.f.,TeadlMo;  actione 
si  resultatu  allu  actioneî  de  vendere  : 
venditur'a  caseloru. 

TENDUTU,-a,  adj.  part.,  Tendltiij 
cesan  altui-a  pentru  unu  pretîu :  lucrulu 
vendutu  nu  mai  e  aUu  venditoriului,  d 
allu  comperaloriului;  omu  vendutu,  c&tb 
a  vendutu  totu,  ia  c&tu  nu  mai  are  ne- 
mica; ai  care  s'a  vendutu  pre  Bene. 

*  VENEFICA,  B.  f. ,  Teneflea;  Vfldî 
veneficu. 

*  VENEFICID,pl.-e.TeBeaelpa,(d'm 
renefloas);  1.  proprie  facere  de  venenu 
saui;£mnu:=beutura  occidit(!ria ;  de  acf 
apoi,  adăpare  cu  veninu,  inveninare : 
2.  preparatioae  de  beuture  farmecâtâ- 
rie.  farmecatoria,  farmecaturot  farmecă. 

*  yE\EFICU,-a,adj.,  TeneflenB,  (d'în 
TeneDnn  si  faeero);  1.  care  face  venene 
sau  tunine  =beuturs  occidîtârle ;  care 
oecide  prin  veninu;  2,  care  prepara  beu- 
ture farmecatârie ,  care  face  farmece; 
Bubst.  m.,  unuveneficu,  preparatoriu  de 
venene,  farmecatoriu ;  t,  unaveneficai 
preparatâria  de  venene,  farmecatoria. 

¥ENENABE,-ediu,v.,Teiieiiare,(d'in 
Teneniiii]);  1.  a  invenenâ;  mai  mitigatu, 
a  vettemâ,  a  strică;  2.  atinge,  a  colori, 
a  argassi; — vedi  inveninare. 

VENEIţAElU.'a,  adj.,  Tenenarlat, 
(d'ia  Tenennm);  relativu  Ia  venenu,  de 
venenu;  substuntivenenoriM,  uau pre- 
paratoriu de  venenu,  unu  veneficu. 

VENENAT[I,-a,  adj.  part.,  TenaBt- 
tm  { 1.  invenenalu,  iafectatu  de  venenu; 
plenu  de  venenu,  venenosu;  farmecato; 
2.  tinctu,  coloratn ;— vedi  imenen<Uv. 


=y  Google 


Ţ^ 

**TBNENÎPEBU,-a,  adj.,  mmtttr, 
(d'in  TMeain  si  rerr«);  osre  coprende 
vmeiHi  san  vetrinu,  veninoM. 

TENEKOSU  san  veimumira,  adj., 
reatvana,  {ă'in  Teneism);  plenu  de  vt- 
nemt  Ban  veninu  :  sirpe  venenoau,  6rba 
venenâsa. 

TENENU  san  vminu,  p].-«,  nntinM} ' 
1.  la  antici,  Teri-u  medicamentn,  ţ&p- 
(iaxov,  prin  urmare  si  bantnra  farme- 
eaUria;  2.  Ia  moderni,  meu  ocoiditorin, 
bentnra  mortale  :  a  bee  vminu,  a  adapă 
pre  cineva  eu  veninu;  a  mori  de  veninu; 
S.  in  linib'a  populare  se  dice  veninu  in 
loeo  de  înk  :  averaă  veninu. 

«TENEBABILE,  adj.,  Tnenkilli, 
(1*10  TeaerarI);  demna  de  vmeratitmg, 
demnn  de  reapectn,  respectabile  :  <mu 
venerabile,  pergona  venerabile,  lucru  ve^ 
neratnle,  donu  vmterabHe. 

*  VBNEBABILITATE,  s.  f,  renen* 
feUltâi;  calitate  de  venerabăe;  mai  al- 
lessn  ca  titnlu  :  venerăbilitatea  tea. 

*  VISNIOIANDU,  a,  adj.,  reaeraD^ns, 
(din  r«n«rarl);  care  merita  veneralione, 
care  merita  reepeetn,  demnn  de  venera- 
lione, mai  maltn  de  cfttn  venerabile : 
parente  vaterandu,  letrânu  venerandu. 

*  YENEBABE,  t.,  renerare  si  ren»- 
rarl)  a  onoră  cn  mare  respecta,  a  res- 
pecta cu  religiositate  :  a  venera  pre 
Donmedieu;  a  venera  pre  $ăneti;  a  ve- 
tKr&  blănii;  a  venera  amie^  veneram 
pre  omenii  vktuoii;  venerănm  UtcrurUe 
eaere;  vener^nu  memorfa  6menUoru 
eari  s'au  laerificatu  pentru  pt^ia;  ve- 
neraţi memorfa  paraUUdru  n  ienefao- 
torUoru  voştri. 

*  TMEHABIU,-!!,  adj.,  Tenerariog, 
(d'in  Tenai»  Teaerla);  relativa  la  Ve- 
fwre^amâre,  libidine  ;  lucruri  venera- 
fie;  fapte  venerarie;  snbst.  venerării, 
(meni  dedlti  placeriloru  sensnali,  libi- 
dinoBL 

*  VENEBATIONE,  s.  f.,  Teaeratl», 
(d'in  T«a«r«rl};  ODiîre  plena  de  respectn, 
respecta  religiosn,  adoratione :  omulu 
onestu  merita  veneratione;  viătidu  ace- 
stui bdrănu  inspira  veneratione;  vene- 
rationea  sârelai  la  poporde  antice  te 
eipliea  facile  cCin  aspectulu  eeUu  maie- 
$tom  ollii  aeestm  fenimetat  ti  Sin  m- 


YBN. 


1&88 


ftuenlfa  lui  oea  benefica ;  eu  am  amâu 
totu  de  a  un'a  mare  veneratione  pentru 
âmenii  virtuoti. 

«  VENEKATIYU.-a,  adj.,  Taaaratt- 
TDif  (d'in  Teaerarl);  pleaa  de  venera- 
tione, opporita  la  vituptratiim. 

•  VENBBATOBIU,-«rw,  adj.  8.,Ta- 
aerator,  (d'in  Teiavarl);  oare  venera  : 
ventratorii  de  idoli;  veneredorH  eruc^ 
veneratorU  ea$ei  vdatre;  eB«  e  mare  ve- 
neratoriu  oQh  antieitatei  elateiee. 

•  YENEBATUrd,  adj.  pait.,  tww 
ratD§j  onorata  cu  mare  respectii,  raa* 
peota^n  C41  religiouitate,  adorata :  Ae- 
trâni  veneraţi,  pertonevenerale;1meniri 
sacre  venerate  de  foH  cntHnii  oM^ 
verati. 

VSNEBE,  b.  f.,  Uvmtt  son.  Twortq 
dirinitata  la  antici,  formoBeia'a  si  aaid- 
rea  perBonificata;  de  aci,  1.  formosetia 
admirabile  ;  acMa  femina  e  una  Fe- 
nere;  ea  e  mai  formata  de  eMu  Ventrem; 

2.  am(Jre,  mai  allessa,  am^ro  MhBoalet 
omu  deâ^tu  Venera;  pttteerSe  Venerei; 

3.  plasef  a  oea  mai  formâs»,  «are  «a 
misea  in  giurnla  Biîrelni  intre  Haraarin 
Bi  Târr'a :  Venerea  eandu  te  arrMa  iN" 
ainte  de  resaritulu  tarelui  te  nomeeee 
LaUferu,  cându  te  arr^  dupo  appu- 
tuht  sârehu  se  diet  Vetperu;  4.  a  sÂBiea 
di  d'in  septemftna,  sub  form'a  FîtKrî) 
naecata  d'in  ţenetinla  latina  TeMrli : 
eri  a  fostu  Joui,  attaăi  e  Venari,  mâne 
va  ţi  Sâmhaia;  Veneri  demanMPa.  Ve- 
neri  th'a;  mntiAeriAe  nu  imerSdfa  Vene' 
ri'a;  5.  nna  Bftncta  :  sânet'a  Venere,  ia- 
eeric^a  sdflcM  Venere,  ierbat6rea  s&nc- 
tei  Variere. 

•  VENEBr0,-a,  adj.,  rsMrtaa  sit*- 
neroaa,  (d'in  Tsani»  T«iierlf);  relatira 
la  -Venere:  plăceri  veneric;  pertreeeri 
vaterie,  escesse  venarie;  morlm  veneriu, 
siphîliticn. 

«  TENEBIVAOU,-a,  adj.,  T«aerln- 
g»!  care  allerga  dnpo  mnUeri,  deatire* 
natn,  libidinosa. 

«  VBNEBOSn,-a,  adj.,reiier*flai;de- 
ditn  Venerii,  sappasn  placerîlorn  sen- 
snali. 

YENETABE  san  twtetana,  a.  1, 11- 
Ttr,  Tlbez,  ■■rlllătla;  urma  twfwto  fer- 
m^  pre  pelle  dupo  av»  loritnn :  paf- 


,,  Google 


1564  rm 

Uahde  plma  de  venelări,  $e  vede  eo 
a  manealu  ima  mare  battdia;  veMtărUe 
fM  disptiru  asia  eurrenău. 

VmSTSLLA.,  B.  f.,  eoBtHreK  ejy 
■11,  Lm»^  âore  vmeta  oare  cresce  prin- 
tre BemflDBtnr'a  de  grftnn :  ooptUt*  aduna 
vmeMle. 

TffifSTIBBreaw.  T.,  1.  tnns.,  UtI- 
darfli  UMruleiB  ndder»;  l  &06  eetwte, 
1  colori  «enelw;  2.iiitr.ilT»ro,  Uveseenj 
a  BA  face.Dnulti .-  Ia  vorbele  aeestt-a  o- 
mdla  mnetit  si  mm  idA  te  se  mai  re- 
tpundia. 

V£aTETITIT,-«,  adj.  part.,  IJtI4ii» 
•Mnins  r«MltH|  faoDtu  tvitcte  :  «• 
ikMm  m  (leafnrM  de  mi,  m  dwfoni 
fwi<r«  f trfM  de  a  «n'a. 

TJCNSTinn,  au  vtHetim,-a ,  adj., 
■nMunUnij  cama  venetu :  faeia  ve- 
metku. 

TENElTF.-a,  adj.,  nmatui!  albastm 
ÎDclrieii  t  eoîâre  vtnda,  vestimantu  vS- 
nelmj  faăioniie  eiretilM  se  distingeau 
dmpotfAorUe  cotKttrrenA'Jo*^  n  eră»t  pa- 
tru la  numerv :  factiouea  oibata,  faetia- 
NM  nuBAfa,  fadionea  vintia,  ai  faetio- 
tua  pmma ;  vinettilu  are  mai  muUe 
nuiaiiiâ,  ti^attru,  csruim,  indiat,  vUh 
Jaciu  nau  «olettN. 

*  VENI  A,  B.  f..  TABiAf  ooBoessiooe, 
indnIgfDtia,  remisaione,  liertatione  :  a 
eere  venia.  a  dă  «eNM.  a  impetrâ  vetna 
pentru  i^t  peeoatele  eammiete. 

*  VENIALE.  adj.,  renUlb,  (d'in  Te- 
sla); oare  p6te  obtis^  vettia,  care  se  p6ia 
liertĂ  :  peeeate  ve»u^,d^itiH  wni^. 

T£NINAB£,  twajnote,  veninosu,  ve- 
MfM,  etc.;  vedi :  venenare,  venenat»,  ve- 


1  V£NIR£,  prea.  indic,  vîhNi  viniu, 
viu;  «im,  vii;  vine;  venimu,  veniti,vinu; 
eonj,  se  mnu,  viniu,  viu;  se  vini,  vii:  se 
mna,  vinia,  viia;  se  venimu,  se  veniţi, 
se  vina,  vinia,  viia;  impent.  vino,  ve- 
ntft;.perf.  venii,  sa^.vgnitu,  t.,  realre; 
a  Be  misei  de  la  nnn  loca  spre  oellu  ce 
Torhesce,  eaa  spre  aeelln-a  cu  oare  vor- 
hwxîdesSraeuvîMtlatene;  el^uvine 
de  {amonte;  ellevinu  de  la  baaeriea; 
vmiti  tu  noi;  venitila  nei  mai  currendu 
rinmns  faoeti  se  ve  asteptămu;  a  ve- 
nitu  m  firate  seut  aateplâmu  se  vina  si 


soeU  nosiri;  va  veni  temptdu  si  nu  mai  * 
e  departe,  eâ»^  toţi  cei  ce  se  deafetidia 
acwnu,  voru  plânge  si  voru  suspină;  ea 
ti  a  venitu  in  mente?  mivine  semerap^ 
diu  la  eUu,  si  se  i  tragu  una  bătălia;  nu 
i  vine  bene  eându  i  spuni  arorUe^  ce  a 
COmmis'u. 

'2YENIBE,  fl.  verbale,  veati*,  •<• 
T«Bt«i|  in  t.  s.  verbulai:  vmirea  ami- 
cuZiu  mi  a  eausatu  mare  buecmia;  m 
venirea  acestui  omu  s'a  seambatu  i6te 
plamirik!  la  venwea  nâttra  au  diipa- 
rutu  toţi  intriganta. 

V£NlTJCCr,-a,  adj.  s.,  atfTeaai  ve- 
nito d'in  strainetate,  s^ainu,  care  no  e 
nascnto  ia  acella  loca :  um  venitim, 
una  venitiea;  vmitieii  inspira  neiture- 
dere. 

YESlTOmU=viitoriu,-t6ria.  a^.a., 
1.  renUr,  Tenlem)  care  vine;  2.  rea- 
taru,  fatarns]  care  Ta  venf,  careva 
R  :  t^pulu  venitoriu,  septemân^a  veni- 
târia,  lun^a  venitâria,  iem'a  venttiria, 
anvulu  venitoriu;  ei  subst.  m.,  ventfo- 
ritUu,  tutaraaivenitoriulu  vauUege;  in 
venitoriu  vomu  vede  ce  e  de  facutu;  pen~ 
tru  oeni^orw  nu  me  di$>-e  capulu;  veni' 
^Onu/u  vostru  s  plentt  de  rose. 

lVENITIT,-a,aâj.part.,T'eiitni  (d'in 
venire)  :  omu  de  currendM  venitu  in 
tirr'a  nâstra.  actriee de eri venita:  ean- 
tatriee  de  multu  venita;  amieu  bene  ve- 
nitu; ospeiibene  veniţi:  se  fii  bene  venitu 
in  cas^a  niitra !  —  subst.  m^  venHulu, 
actnla  de  venire :  eu  duMu^u  fi  cu  vent^ulu 
st  a  perditu  totu  tempulu, 

2  VENITO,  pl.-uH,  prereatn,  red- 
dltBB;  avere  ce  provine  d'in  fundurisan 
intreprenderi :  venitulu  euratu,  venittdu 
brutu;  venitul**  intrece  spesele;  veniturile 
statului  nu  adjungu  spre  accoperirea 
totortf  speseloru ;  miniştrii  caută  se  cree- 
die  nave  venUuri;  cu  veniturile  /îcft've 
nu  ae  aecoperu  spesele;  ce  venituri  are 
acesta  societate?  veniturile  n&stre  ereac» 
pre  totu  anniilu. 

V£NlTUBA,8.f.,l.T«Btlft,a4TeBt«t 
actioue  si  effecta  alia  actionei  de  veni- 
re; 2.  adTvna;  straiou  veniţii  la  Doi,  ca 
terminn  de  batujocura. 

VENOSITATB,  s.  f.,  calitate  de  ve- 
nosu,  stare  venâaa:  venontatoi  utuA 


>y  Google 


VEŞ. 

eorpu;  venositatea  unei  petn  de  mar- 
more. 

TENOSTJ,-ii>  adj.,  reioMs,  (din  r«- 
■■);  pleon  de  vene,  care  are  vene :  eorpu 
venom,  mdna  venoaa;  aygtem'a  nenSsa; 
wfert'avenosff,  arteriapulmonaria;mar- 
morea  cea  mal  cantata  e  sioea  mai  ve- 
nâsa. 

•  VENTIGENDro,  adj.,  T«Bti(teii»ţ 
care  produce  Tentn. 

•  VENTIL ABED,  pl.-e,  reutlUbninj 
ţd^a  TcntllH»);  renturattire ,  instru- 
menta  cu  care  se  ventura  gr&nnln  si 
alte  cerealî. 

•  VENTILASE,  T.,  Tsntllire,  (d'ia 
mtnlBi);  proprie,  ivetUurâ,  a  a^tă, 
iavenUt;  a  espnae  venttdui,  si  a  facs 
ventu;  ig.  a  deabate,  a  discnte  :  a  ven- 
tUâ  una  eetHone; — Tedi  venturare. 

•  VBNTILATIONE,  8.  f.,  reatnatl»; 
actioDe  de  v«nHlare,  in  t.  b.  verbalni. 

•  VENTILATOBIO,-(^na,  adj.  s., 
mtlUteri  oare  vetUtla,  vetiUtratoriu; 
ÎD  physiea,  iDstrameoto  propria  a  rain- 
nonf  aemla  in  uni  localitate;— flg.  pre- 
Btigiatorin. 

»  VENTILATn,-a,  adj.  part,  rentl- 
lita^  ^itatu  in  oenta,  venturattt;  es- 
pum  renîWwt;  ig.  deebatntu,  cercetata 
en  de  a  maniitaln;— «edi  venturatu. 

•  VENTIONE,  B.  f.,  Tentlai  (d'in  «• 
mirt);  actioce  de  venire;  vedi  2  venire. 

•  VENTITAKE,  T.,  rentlUre,  (d'in 
Teiilr«)i  intoDsirii  d'in  venire,  a  venf  a 
den  ori,  a  reni  de  ordioariu  :  junii  «en- 
t\ta  la  lectionile  de  ItUeratura;  matro- 
nde  veniita  la  theatru. 

VENTOSA,  8.  f.,  rentos»,  (fr.  Ten- 
t*RRe);  micu  Taau  de  Titra  san  de  me- 
tallii,  care  se  applica  de  medici  pre  pelle, 
Bpre  a  ua  r«dică,  san  spre  a  deternoinii 
una  trretatione  locale  :  mediicii  applică 
ventOfele  rarindtt  intr'enseîe  aerulu  prin 
inealdire  ţ  ventoaele  producu  pr»  pdle 
beiiee,  if  tn  bube  purvîente  tragu  pwro- 
niMlu. 

VENTOSITATE,  s.  f.,  ventoaltas, 
(d'in  reatoasa);  calitate  de  ventoa*,  pro- 
'.  daetione  de  ventu  :  vtntositatea  tempu- 
Im;  ventositatea  stomachului;  fig.  vani- 
tate, fanfaronata,  iogonfatnra. 

TfiNIOSU,  adj-,  reit»»»,  (d'in  rea- 


TEN. 


IKS 


t»);  1.  plean  de  vwtu :  tempu  ventom, 
tâmna  ventosa,  regione  veittâsa,  folii 
ventosi;  2.  rapidu  ca  ventulu :  aripe  ven- 
to8e,cdUivento8i;  3.scambatio3uoawn- 
ttdtî  :  omu  ventosa,  plebe  ventâia.  ingt' 
niu  ventosu ;  4.  fig.  vana,  deşerta,  in- 
goofatn,  care  e  numai  Tenta  :  liih&a 
ventâsa,  natione  vontâsa  ea  cea  «ngu- 
riica. 

*  VENTRALE,  adj.,  Teitralli»  (d'in 
Tcnter);  relatiTn  la  vmtrt,  de  venire  : 
umâre  ventraie;  mammdle  ventraU. 

VENTBE,  s.  m.,  renter,  (Jivtapov); 
partea  corpului  animale  cea  d'in  diosa 
de  pectn,  oare  ooprende  stomaahahi  cn 
matiele;  abdominele,  pantioele,  fiHlele  : 
a  si  satura  ventrde;  a  wrtfi  wfrirvlM; 
^ffi«nt,  aOw  etavru  dim  e  iwrtrel*,-— do- 
rere  de  ventre,  diarrheia  :  «Zhi  sufere 
de  ventre;  (in  aoeatn  seoiu  se  andeai  in 
gennlu  feminina). 

VENTBICELLIT,  s.  m.,  TentfteilMj 
demin.  d'in  ventre ,  mifiu  venire  .-  wm- 
trieeUuitt  amneUnlui,  ventrie^Mu  fot- 
serei. 

*  VENTBICOLn,-â,  adj.,rMMe*U, 
(d'in  Tester  si  eelere);'  aldoratoriu  alin 
ventrelui  sen,  eare  nea  uau  diea  d'in 
vemtrete  sen:  vetttricoUi  tm  «w  6mem,  d 
brute. 

VEN.TBIG03U,-a,  adj.,  TMtriUBai 
cu  mare  ventre,  panticosu;  redi  ii  w»- 
triosu,  ventrosu, 

*  V£NTBICDLARin,-a,  adj.,(it.  tea- 
triealare,  fr.  TAntrlcalalre);  relattrn  la 
ventrietUtte  cordei. 

*  VENTHICOLATIONil,  s.  f.,-»ea- 
irtesUtlv;  dorere  de  stomachu,  lu^ka. 

*  V^NTBICOLOSU,-».  adj;,  nmM- 
ciloiiB,  (d'in  rentrlenlBi);  '■  rslativu  la 
ventre,  de  ventre; — caresoffera  detuna. 

«  VENTBICDLD  saa  ventrieki,  pl.-e, 
rentrleoluai  demÎQ.  d'in  venirti  miitri' 
eellu.  in  specie :  caritate  care  a>e-  akae- 
mioare  cu  ventrele :  ventrieuMe  cordei, 
v^ttriculde  etrtiirutm. 

•VENTRIFLUU,-a,adj.tTeBtrMMB, 
(d'in  Tenter  si  fluere);  oare  facă  ee  <nr- 
ga  ventrele,  lassatîra,  purgativa  :  nte- 
dicamente  ventnfiue. 

*  VENTEIQ  ABE,  v.,  veatrlgare,  (d'in 
Tester»  ai  aţ  erej;  a  allergâ  laamldaMn, 


=y  Google 


1566 


VEH. 


a  *f6  Tentr«le  lib«ru  spre  a  di  afora 
ssorementele. 

*  VSNTBILOCn,  3.  m.,  rentrlUqnas, 
(d'in  T*itor»  Bi  l»qBl)i  '^^^  vorbesce  d'in 
vmtn. 

TENTBIOSUsi  ventrostira,  adj.,  rcn- 
triwosi  (d'in  reBter);  care  are  mara 
vmtrt,  vetUricom,  peâtUccM. 

TBNTBOSITA'râ;,  s.  f. ,  (fr,  ? eatn- 
■iu)i  dwToltare  eseesaiva  a  vaUreiui. 

VENTBOSn=wiKrioni,  wntrieasv, 
-a,  adj..  fMtrlMiii  panticoBo. 

VSNTU,  pL-uri,  restui  mişcare  mai 
mnltn  saa  mai  pncinn  rapida  a  aerului : 
«Mh  Ifflw,  vintu  ăuiee,  vSntu  tare, 
vliUm  violentu;  vintu  de  mediali,  vSntu 
de  midia  u^ipie;  baie  vSnMu  de  la  re- 
taeUUfiate  vimkilu  dela  appMu,  tere- 
iioa  oMnIm  de  la  mSdia-^;  suffia  v&r^ 
Mit;  vintm  favonănle  Havigaioriloru ; 
v^nAi  contrariu;  a  $borâ  pre  aripele 
«MmM;  atiUcii  personificară  vinturSe 
»i  le  (Mere  «mi  rege  care  ae  le  guverne; 
wSnUwHe  produeti  proeeUa;  fiţ.  a  trage 
CN  puâtfa  in  vSntu;  a  vorhi  m  vitiiu, 
fttra  Eatio&a;  eUu  e  numai  viutu,  desertn. 

TSNTULABfi=vMfNrar^y.,  reotl- 
larc)  a  agiţi  in  vtntu,  a  arronci  io 
mmIn  ea  m  sa  allâga  porţile  gnlie  de 
oelle  limiâre  :  grănuhi  după  ce  ae  tre- 
iera, M  ventma  ca  te  se  cAUga  d'm  pa- 
liere. 

YBNTUIiATORIU  =  imturatoriu,- 
Urw,  adj.  i.,  TentlUtorţ  care  vetatâa=i 
aafrtNra  :  fWHfwtUom  au  terminai  !»• 
ararea  loru,  subst  reale  f.,  vetUulai6ria 
^^ventwatâra,  mUlahnmt,  Tannasi  in- 
sbn&ieDia  ou  care  se  serresen  ventura- 
terii  la  operationea  lom. 

y£KTULA.TU  =  venturatu.-a,  adj. 
part,  TSBtilatii)  agfitatu  in  ventu,  cn- 
retiato  prin  lucrarea  ventuiui :  gramt 
uenturahi;  secare  ttenturata,  ceretdi  ven- 
turate. 

VENTULATURA.  =  venturatura,  b. 
t.,  TeatllitU)  actiooe  si  effeotu  alia  ac- 
tionei  de  venturare :  venturatur'a  eerea- 
Vioru  ae  face  in  tnui  lom  U&erti  unde 
p6te  suţfiă  ventulM. 

TGIITnLn=veft/i4rti,8.  m.,  Teatnloi, 
ţd'ÎB  T«Btit);  deminot.  d'iii«enfu,  mica 


VBE; 

twtte.  De  aci  verb.  ventviare,  «entifare, 
veiUurare. 

YENTUBABE,  venturatorm^  ţerOu- 
rat6ria,  veiUuraiu,  venturatura;  7fldi : 
venUdare.ventulat<miu,veniidatu,veniur 
iatnra ;  compara  si :  veiUHare,  ventiîa- 
toriu,  venUlatv,  ventitabru. 

VfcNTUTIU,  B.  m.,  ventmaij  demi- 
naiiTa  popolarin  de  vSntu,  micn  vint» : 
auffia  unu  veniutiu  recoritariu. 

«  VBNU8TABB.  t.,  raaiutare.  (d'in 
Teanstas);  a  face  venuttu,  a  inforoNee- 
ti&  îBomnedieu  nttnmmuacrealupre 
omu,  ef  Va  si  venuatatu. 

*  VENOSTATE,  s.  f.,  TenitsB,(d'ia 
Teiutis);formosetia,  gratia,  elegantia: 
venuatatea  corpului,  vamataiea  ^Horu; 
vemâstate  meantatâria ,  venu^ate  eaal- 
mia,  venuatate  rara;  venuataUa  twM- 
rei,  vetuiatatea  seneret,  venuatatea  pur- 
tarei;  dt  plena  de  venuatate. 

*  VENUSTU.-o,  adj.,  Tenaitii,  (d'in 
VeiHt  Tenerli);  formoaa,  gratioBO,  ele- 
gante :  vemiafa  faeia  a  verginei;  twfw- 
atulu  geatu  aUm  matronei;  vorbe  mhu- 
ste,  sententie  venuste. 

VfiNUTIA,  8.  f.,  tenaU,  (d'in  Tena); 
demin.  d'in  vina,  mica  vina :  are  n  eUw 
una  venutia  d^in  sângele  parenteaeu. 

*  VEPALLIDUra.  adj.,  r«paUId» ; 
forte  paUidu  :  fada  veptâlida;  atpeetu 
vepoilidu. 

*  VEPBATICU,-a,  adj.,  repratle», 
(d'ia  T«prei)i  lelativn  la  vepre,  de  tw- 
pre :  spini  vepratid, 

*  YEPBE,  s.  m-,  Teprei,  de  ordina- 
riu  in  pi.  repmi  spinn,  ubnstn  spi- 
nosn. 

*  VEPBECLA=:MprscttIa,B.£.,  fe- 
prwula»  (d'in  Teprea);  demin.  d'in  ve- 
pre, mica  vepre,  spiautia. 

*  VEPRETU,  pl.-e,  repreUm,  (d'in 
TepEM);  loca  plena  de  vepri,  Bpinein. 

l  VEBA,  s.  f.,  (d'in  ver,  gen.  rerii), 
BttaB  I  tempuln  cellu  mai  calda  allu 
annnliii,  la  noi  lunile  Junin,  Juliu,  Aa- 
gnstu :  dupo  primăvara  vine  ver'a;  vir'a 
se  cocugr&nke  aip6mde;lav^90Hm 
mergelamonte  spre  ane  apperă'de  ed- 
durgle  eaeessive;  asta  vira  a  plouată 
forte  mt^tu ;  in  tempidu  verd  ne  aeaU 
dămu  in  nuri;  t6ta  vira  ne  amn  cern- 


>y  Google 


VER. 

patu  euagrietdiur^a;  dilUleăevârasunt 
mai  lange  de  eâtu  celle  de  iama. 

2  V£BA,  s.  f.,  Bobrlna,  coniobrliia, 
•Biltlia;  vedi  form'a  m.  verv. 

*  VERACE,  adj.,Ter«z,  (d'in  T^rus); 
Teridicn,  oare  diee  addeverula,  cue  au 
mente,  sioceiu,  fidele :  orna  verace,  ora- 
ete  verace,  vorbe  veraei. 

•  VEBACITATE,  b.  f.,  (it.  rerHltft, 
THsoUatej  TMMltBde*  fr.  Târultâ); 
calitate  de  veraee,  veridicentia,  sinceri- 
ttte  :  veracitatea  mărturiei  unui  omu  ; 
veraatatea  tmeinarrationi; carte scrissa 
eu  I6ta  veracitatea;  «u  tne  po^indoui 
âetpra  varaeHatea  $pusdoru  lui;  Taeitu 
«  wty  iitorieu  de  una  mare  vera^tate. 

1  TEBABE.-edw,  v.,  (d'in  1  vSra), 
miUtwa;  -a  pertrece  ver'a:  noi  verămu 
lathra  momwIh  meu  veredia  ou  vitele 
Ia  motUe;  unde  au  veratu  ouile? 

'2  TERABE,  r.,  Terare,  (d'in  Tums); 
k  BpnDe  addevertiu,  a  addevera. 

TEBATICU,-a,  adj.,  MitrroB,  aoatl- 
talli;  relatirn  la  vSra,  de  v4ra  :  pâme 
veratiee,  fiori  veratiOB,  ^^ouia  veratiea, 
tsaldura  eerotiea ;  ea^re  veru^ee. 

*  VBRATRIOU,-a,  adj.,  {fr.  Teratrl- 
qne);  se  dice  despre  sările  ou  baae  de 
veratrina :  sări  veratriee. 

•  VEEATBINA,  s.  f.,  (fr.  riratrlme); 
■obBtaDtia  aloalina  vegetale  descoperita 
in  sementi'a  veratrului. 

*  VEEATKINU,  B.ni.,{fr.T«ratrIn); 
snbstantia  lesiDdaa  particularia,  oare  io- 
soeieBCft  wro/Hn'o. 

*yERAT&n,  B.  m.,  TeratniK»  (it. 
reratro,  fr.  T^ratre);  genii  de  plante  mo- 
nocotyledonie  d'in  famili'a  calcbioacie- 
loni,  ellebom  .-  veratru  albu  »au  offiei- 
ntăe,  veratru  negru. 

VERBA,  atraformatd  in  vorba,  s.  f., 
Terbnu,  toz,  rocabnlnn  ]  Tedi  vorha. 

TERBALB,  adj.,  reritalts,  (d'in  rer- 
!>■■);  1.  de  vorhe,  prin  vorbe :  dedaror 
tione  verbale,  proeeam  verbale,  itUellc 
gere  verbale,  ordine  verbale;  2.  in  gramm . 
derivata  d'in  unu  verhu :  subitantivu 
verbale,  adiectivu  verbale,  forme  verbali. 

•  VfiBBASCn,  B.  iQ.,TeriiaioaK;  ana 
planta. 

YERBENA,  &.(.,  Te^enai  1.  ramn 
SMiQ  de  Isum,  de  myrtn,  d«  oliru;  si 


TEB. 


1567 


frondia  de  aceşti  arbori;  2.  ana  planta, 
rerbena  •fflelaallii  lÂnn. 

*  VERBBNAC  A,  s.  L,  rerfeenaoş,  (d'in 
rerbesa),  ana  planta ;  rerbena  •fflelna- 
Uh,  Linn. 

'  VERBENACm,-a,  adj.,  ferh^na- 
eeDit  (d'in  rerbenaca);  da  verbenaea. 

«  TERBENARIU,  s;  m.,  rerbeaarlas» 
(d'in  TMbeaa);  care  dace  unu  rama  sa- 
cru (verbena),  fetiale.  .  . 

*  ymBEKATU,-a,  adj.,  Tertieaatii, 
(d'in  Terbana);  incoaunatu .  CB  notari 
sacre  (verbene). 

*  VEBBERABILE,adj.,T«rberabUlB, 
care  merita  aftverberatu,  ieverberatu: 
miaellu  verberabUe. 

*  VERBERARE,  t..  rerbenn,  (d'in 
verber»  pi.  rerbara);  a  bate  :  9  Vfrherâ 
aerttlu  eu  aripele ;  a  verberd  ou  vorbele; 
a  verberâ  pre  cu^biU  m  vergeUe ;  nu 
8«  covine  a  verberd  pre  âmeni  cu  flageU 
lulu. 

*  VERBERATI0NE,8.f.,r*rb«ratlai 
actione  si  effecta  alta  aotiooei  de  «er- 
v&'are ;  oorcectioae,  punitlone. 

•VERBEBATORin,-/o^,  a^j^s., 
rerberatar)  care  verbera,  caro  bate,  ba* 
tatoriu :  aeestu-a  e  verberatorwt,  nu  in- 
vetiatoriu  de  copUii. 

*  VEBBERATD,-»,  adj.  part.,  rer- 
baratna;  bătuta :  vinie  verberate  de  grân- 
dine;  subst.  m.,  verberatulu,  Terbers- 
tni,  Bctuln  de  verberare. 

"  TERBERE,  b.  f.,  rerber,  pi.  ler- 
bera ;  1.  batalîa,  colpa,  colpiturs,  lorî- 
tara;  2.  instrumentulu  de  bătălia,  vAr- 
ga,  yergella,  âagrn,  flagella. 

*yERBERID,-a,  adj.,  Terbaraaa» 
(d'in  Terber);  facutu  pentru  verbere,  cire 
merita  verbere  :  miseUu  verberiu.- 

"  YEIiBEBON£,.B.m.,  rerbart,  (d'in 
rerber);  oare  merita  veirbere,  daman  de 
verbere,  miseUu  bonude  bătălia,  ter- 
minu  de  batujocura. 

*  VBBBESINA,  s.  f.,  (fr.  rarbeitae); 
geoQ  de  plante  dicotfledonie,  d'in  ordi- 
nea radiatalora,  famili'a  oompoeHeloni, 
alle  caroi  specie  crescu  in  îndi'a  :  ver- 
besin'a  eomeslil'Ue  e  bona  de  maneatu. 

*  TERBIFICABE,  v.,  (rerblfloMre); 
a  face  «oria,  »  vorbi :  le  place  a  vepfied 
deapre  seeature. 


=y  Google 


15W rm. 

•  VEBBtPICATIONB,  8.  f-,  (r.tMa-" 
e»tia);  actione  de  verbifieare,  vorlnre  : 
verb^'ktttionea  de  amârea  mea;  prea  mul- 
ta verb^icatione  despre  una  secătura. 

•  VEBBIPICA.TOEIU,-<(irw,  adj.  6., 
(■nthlHaitttTy,  vorbitor  iu:  verb^ecUorxu 
urritio8u. 

'VDBBIGENTJ,  s.  m.,  Terblseu, 
(d'in  T«rbiB,  fii  glgneny,  gaacntn  prin 
t>er&H=Torba;  epithetu  data  lai  Ghrutn. 

*  VEBBIQEBABE ,  t.,  rerblţer«re, 
'  (din  TtrbiMj  si  ;erer«);  8  TOrbf,  &  dis- 

cnm,  a  se  certă  :  ati  verhigeratu  t6ta 
tUtfa  ai  HM  v'ati  mai  salttratu. 

*  TEBBILOCia,  pI.-«,  Terblltqatiiai, 
(d'iD  Turban,  st  l«4al);  Torbire,  diBcnrsn. 

yEBBIRE,-esM,  v.,  rerb»  boera,  U- 
«nlj  a  pronauMÂ  vorbe  spT«  s  se  intol- 
Iflgv  eu  alţi  6meni,  a  discture  :  noi  ver- 
bmu  românesee;  eUeverhesai  fi-aneesee; 

■  eu  eOte  verbesoe  frate  teu?  am  verbitu 
dâue  6re  la  tribunariu ;  mi  place  wtnK 
verbetei ;  terbesee  eu  multa  ratione;  pen- 
tru ee  nu  verbeaei  cu  mmufrulK,  ae  pro- 
pen  0H  aubatemerea  aeettei  eettione? 
vefbeşes  tu  eu  densulu,  eo  mai  eurrendu 
ta  va  aaeuUâ;  vedi  si  vorbire. 

TBEBITOEIir,-o,  adj.  b.,  Tetba  fk- 
elanif  Uqnena,  lotutarţ  «rator;  care 
verbeaee:  verbitoriu  eu  mente,  verhitorii 
cari  au  luatu  parte  la  diaeuasione,  se  ai 
aatema  iăeele  pre  seurUt  in  acriseu; 
Tedi  si  vorbitortu. 

*  VEKBOSITATE,  8.  f.,  Terbosltu, 
(d'iB  Terb«8it);  abnndanfeia  de  vorbe, 
vorha  mvlta;  discursa  ver&osu,  lungn 
saadiffasa ;  veriioMfatea  aceatui  omume 

■  faoB  ae  e$$u  (ftfi  adunare;  puneţi  mar- 
gine verhosităta  inatile^ 

«  TEBBOSO,-a,  adj.,  rerbaBsi,  (d'in 
nrlnoi);  pleDQ  ie  vorbe,  copiosu  !n  vor- 
be,  care  face  voria  mnlta :  oratoriu  ver- 
hoau;  muliere  verbâsa;  candu  începu  f «f - 
front,  nu  moi  connoseu  margine;  e»  ver- 
hosH  ae  nu  di$pi^  cu  vorbe;  v'erboaii 
ueeidu  eu  vorbde. 

•  VBŞBU,  pl.-«,  TerbBm;  vorba,  co- 
Tentu,  ia  genere;  in  specie  inse  :  a)  in 
baserica,  verbulu  dwinu,  eorentula  loi 
Domnedien  care  s'a  incaroato,  Christu; 
i)  in  grammatica,  verbuîuzzP'fff.a.,  parte 
acoTentnlai,  care  aeire  ipre  al&dict 


lucrarea  saa  starea  fientielorn,  on  rela- 
tione  cdtra  tempu  si  pereone  :  verbi^ 
ae  conjuga  prin  modwi,  tempuo  »ti- 
meriaipo'aona;  pentru  conjugareairer- 
beloru  avemu  m  limb'a  nâttra  patn 
eonjugationi,  cari  ae  diatingu  prin  va- 
eaHiie  domnitârie;  aeeate  vocali  $e  ar- 
rita  mai  tdtesau  in  form^  infinititm- 
lui  intregu  tau  â  ecurtatu,  are,  ere,  ere, 
Bi  ire;  avemu  verbe  ooMm,  paaatM  $i  neu- 
tre, verbe  tranUtiee,  tn^iwtMw,  r^ea- 
aive  soH  reeipoce,  verbe  pa'aonaU  niai- 
personali  aau  imiperaonali. 

VEEDASTBU,-a,  adj.,  (it  rerdattr*. 
£r.  rerdâtre),  labTlrMUf  cuna  verde, 
care  bate  inverde:odiverăaalri,verd»- 
atr'a  a^  a  marei. 

VEBDE,  adj.,  rlrUb,  (it.  th4«>  îap. 
Tenie,  fr.  rert);  decolorea  erbei:eoIort 
verde,  Srba  verde,  frondia  verde,'  pim 
va^di,  totu  eamptUu  e verde;  vdu  verde; 
acista  coiore  bate  in  verde  ;~&g,  omh 
verde,  betrânu  verde,  in  tata  vigorea; 
ti  spunu  verde,  fora  ambagi ;  subit,  ver- 
dde  nu  auppera  odO. 

VEBDETIA,  s.  f.,  TlrMUu,  (itrer- 
deaia,  fr.  rerdare) ;  calitate  de  verde, 
coiore  verde  a  vegetaliloni;  mvltinu 
de  Incrnri  verdi  .-  verditi'a  gradineloru, 
Verdiifa  câmpului,  verdeti'a  eelb^oru ; 
ce  verdetia  form6saI  eâmpului^erauna 
verdetia  deafetatoria. 

YEBDIA,  8.  f.,  (it.  Tsria,  isp-taru, 
port  rarţa,— â'invlrldU  pi.),  farwaietj 
curecbiu  icapetina  detirdia;vSrdiaaera, 
verdia  dtdee;  virdia  ferta;  buc<Mta  m 
virdia. 

YEBDUBIA,  (cafluDgu,  verăiaria), 
B.Î.,  l.Tlrldarlnai  ai  TlrfdUHaai;  gradina 
de  verdie,  gradina  de  legamtne;  2.  totn 
genuin  de  legnmine  verdi;  3.  cellariD 
de  v^ia  acra. 

TEBDIABIU,  B.  m.,  (d'in  virdia); 
1.  gradinarin  care  ml^vivirdfa;  ne- 
gotiatorin  care  vende  verdia;  2.  pftH 
implnta  ou  legnmine  vardi. 

VBBDIUE,  s.  f.,  (it.  TeriaBe),  Tlrl* 
dltas  f  vedi  verdetia. 

VEBDiB£,-e'eH>  ▼-.  1-  trans.  rlrida- 
re;  iÎAce  verde  iverdeacu  parietete,  ver- 
dmu  veatimentde;  2.  intraos.  Tlrere, 
Tlresane ;   a  H  faee  TMda  : 


yCOOglC 


tâmpidu,  verdescu  arborii,  verdesee  6rb'a; 
vedi  inverdire. 

V'ERmSlOB.VrO,  adj.,  rlrlding;  de- 
min.  din  verde;  subst.  m.  verdisiorii, 
callari  cu  vestimunte  verdi. 

VEBDITU,-a,  adj.  part.,  Tlriailug, 
qnl  Tlmlt;  facnta  verde :  pariate  verdiiv, 
pandia  verdita,  campu  verdiîu;  Tedi  tn- 
vtrditu. 

VERDIU=:»erâtvH,-a,  adj.,  snbTlrl- 
ilr,  camn  verde,  pucinu  verde,  care  bate 
in  verde  :  aeSsta  (oUre  nu  e  verde,  ci 
mimai  verdfa;  muliere  cu  ocli  verdii. 

•VEBECUNDIA,  s.  f.  TereeunM», 
(d'in  TerecandDB);  calitate  de  vere<»indw: 
temere  de  a  fece  ce  nu  se  corine,  pudore, 
roaine  de  a  committe  fapte  immorali : 
vereamdia  e  una  virtute;  vereeandfa 
ne  oppresa  de  a  face  fapte  cari  vittema 
denmitatea  omen6sea;  2.  respectu,  reve- 
rentia,  modestia  :  verecundi'a  cotra  pa- 
rente,  verecundfa  cotra  rege;  vereeundfa 
legilorv,  vereemidi'a  detoriei;  a  »e  portă 
eu  vereeundia  in  $oeietate;  omu  Uptitu 
de  vereatndia. 

*  y£BECUNDir,-(i,  adj.,  rereoiindiis, 
(d'ln  Ter«rl);  care  se  teme  de  a  face  fapte 
necovientiâse,  rosinosu,  padica,  mode- 
stii :  june  verecundu,  portare  vereeunda, 
vorbe  vereamide. 

«VEBEDABin,  s.  m.,  Teradirlnt, 
(d'in  TeredDi) ;  cursoriu,  cursoriu  pu- 
blicu,  postarin;  nnctin. 
.  *  VEBEDU,  s.  m.,  reredni,  (d'in  re- 
kere  Bi  reda);  calla  de  posta;  calIu  de 
dremg;  calin  de  TenattSria. 
,  •VEEBNDU,-a,  adj.,  TCMnanSt  (d'in 
Terert);  1.  reverendu,  venerabile,  res- 
pectabile :  verendii  parenti,  verend^a 
mmestate;  2.  de  temnto,.  terribile  :  ve- 
rendH  bellatori,  verendele  valluri  aUe 
marei  interritate;  3.  derosine,  rosinosn: 
verendele  pârli  oile  eorpuiui,  si  BObst. 
verendele.  Terenda,  pi. 

tt  VKBEKE,  T.,  Tcrerl;  a  se  teme,  a 
t,v6  respecta,  a  tkV6  rosine;  a  qq  cotedi&, 
a  sv6  frica.  Badecin'a  deriTatelorn  : 
vtmeundu,  vereeundia ,  verenău,  vere- 
Urm^st^compositelom  :  reverere,  reve- 
rendwt  rmsfmtia. 

*  VEB^FM^  (Lr-f.  Teretran,  (â'in 
T«rert);  jriUtile  jovttSUBi  v&VHdeU. 

T0M.II. 


VEK im 

'VtRQĂ.,'pl.,vergeBivergi,jlTgM;ta.mn 
suptire,  vergella  :  rupse  una  varga  d'in 
arbore  st  attinse  eu  dâas'a  pre  copillu; 
Uetorii  la  Bomani  mergeau  inarmati  eu 
vsrge  si  securi;  muUu  se  vorbeace  in  is- 
torieîe  poptdarie  despre  verg'a  magica; 
prin  atialogîa  ivârgideferru; — fig.  linia 
colorata,  mai  angasta  san  mai  lata: 
ferr^s  de  diverse  colori  trasee  pre  una 
stofa;  tessutura  eu  verge  formase;  verge 
paraîlele  si  perpendietHarie;  materia  lu- 
crata in  verge. 

YERGARE  ,  t.,  (it.  Terţar*),  vlrgli 
dlstlngnere»  strlaraj  a  face  verge^zUnw 
colorate  pre  nna  materia  ;  a  v'ergâ  len- 
tiolele,  a  vergă  tap^ele;  fig.  a  vergă  spa- 
tele unui  omu. 

VEEGABIU,  8.  m.,  Tlrşariis,  (d'in 
Tirgâ);  care  duce  vergele,  lictorin. 

TEBâATOBIU,-^ta,  adj.  b.,  vlrga- 
Uri  care  trage  verge  pre  una  materia;— 
fig.  care  bate  cu  vergele. 

VERGATU,-o.  adj.,  (itrergaU),  Tlr- 
Katnsj  Tirgalatos)  distinsu  CQ  vO-ge  ^ 
linie  coloratei  materia  vergata;  testu- 
ture  formosu  vergate;  parieti  vergati. 

VERGELLA,  b.  f-,  TlrgnU,  (it.  t«- 
gella) ;  deminutivu  d'in  v4rga ,  mica 
virga  :  vergelîe  de  allunu,  vergelle  de 
ferru  la  ferestre;  a  rupe  pre  spatele  cuiva 
mai  multe  vergelle;  una  legtdura  de  ver- 
gelle; gardu  de  verg^. 

•  VERGENTE,  adj.  part.  prea.,  T«r- 
tftKB,  care  verge.  tende  Bpte  ceva;  inde- 
reptatn  spre  ceva,  plecata  :  dl  vergente 
spre  sera:  etate  vergente,  înaintata. 

•  VEB6BNTIA,  8.  f.,  (it.  Terireaia, 
d'in  vergente);  tendentia,  directione, 
propensione :  vergent^a  efatei  unui  omu; 
vergeniCa  unui  stătu  spre  eadere. 

•  VERGERE,  »er.9i  si  versei,  verau, 
T.,  Tflrgerei  a  tende,  a  se  indereptâ  spre 
ceva;  a  se  plecă;  a  inclină  :  tote  corpu- 
rile verga  spre  eentrulu  pamentuîui ; 
BassarabCa  verge  spre  resaritu ,  Cri- 
mart'a  verge  spre  appusu;  diu'a  verge 
spre  şira;  etatea  lui  verge  spre  appusu; 
morbuiu  verge  spre  lethargia;  acislaco- 
Ure  verge  in  rosiu. 

VERGETU,  pl.-d,  TirgetaM,  (d'in 
Tirga);  loca  plantata  cu  verge  Bau  wr- 
geUe,  selba  de  ra«hite  :  elkt  talia  tolu 


y,  Google 


1670 


VER. 


vergetuUt  ai  vetubivergeUeleeatmupre- 
Uudenemiea. 

YEB3ILIE,  8.  f.  pi,  Turgrlllae  ai  rlr- 
kHIm,  (d'in  Tlrga);  una  constellatione 
d'in  BpiDarea  taurului,  pleiadile ,  con- 
Dosouta  poporalul  Bnb  nomeln  de  gaUin'a 
cu  ţmtUi. 

VEEGINALE,  verginare,  verginariu, 
vergine,  verginitate,  verginiu,  ebc.;  vedi : 
mrginale,  virginare,  virginariu,  virgine, 
virginitt^,  virginiu,  etc. 

VEEGIU,-«,  adj.,  «Irgens,  (d'in  tlr- 
ga);  de  verge,  da  vergelîe. 

VEBGOSO,-a,  adj. ,  Tirţtsna,  (d'in 
TlrK«) ; '  plenu  de  verge  sau  de  ver- 
oelle. 

rkR(iTJLK=vergura,  a.  f.,  (strafor- 
tnatu  d'in  vergine),  rlrfvj  redi  vir- 
gine. 

YERI=Mm  =  ori;  conj.,  rel;  1. se- 
parata, Bau  :  veri  urn^  veri  dl^u;  veri 
albu  veri  negru;  veri  cu  noi  vtri  cu  ad- 
verBorii  noştri;  2.  in  compositioni  indica 
starea  generale  indeterminata :  veri-dne, 
«ri-cţ,  veri-eare,  veri-unu,  veri-una, 
veri-eându,  veri'Unde,  veri~cumu  :  veri- 
eine  ta-  inoyie  acesta  lucrare,  nu  (rediu 
eo  ua  ar  pote  termină  in  uhu  annu  ; 
veri-ee  vei  face,  nu  scapi  de  m6rte;  veri- 
eare  d'mtre  voi  s'ar  incommitte  a  me 
supperâ,  nu  va  raHan6nepunitu;da-ua 
veri-eui  uaveidă,eo  mie  nu  mi  e  ne- 
cessaria;  pate  co  vine  veri'unu  omu  d'in 
acelle  pârti;  veri-cân^  va  veni,  puănu 
mi  pesa;  verir^mde  va  fi,  persecutorii  Iu 
voru  afiâ;  vari-Oimu  te  vei  portă,  eUi 
MU  te  voru  admitte  m  societatea  loru; 
da-mi  veri-dâue  trei  mere;  da-mi  veri- 
ăâue  lemne,  se  mi  făcu  focu;  au  venOu 
veri4rei  milli  de  âmeni  intuvtati,  si  au 
eoprenm  cOatea. 

*  VERICLU  sau  vericidu,  pl.-c,  Terl- 
enUnif  (d'in  T«rii);  frigare  mica,  frigă- 
nitia,  laneiSra. 

«  VERICULATU,-a,  aclj.,  (Terieola- 
tti>);  armatu  ou  unu  veridu  :  militari 
vericulati. 

«  VEBIDICENTIA,  s.  f.,  verldioeD- 
tla,  (d'in  TerUlens);  calitate  de  veri' 
dieu,  veracitate  :  veridicenti'a  paree- 
loru;  veridicenti'a  martur&oru  juraţi. 

*  VERIDICITATE,  a.  f-,  (it.  reriJl- 


eitk,  fr.  T<rldielt<);  calitate  âevendiMi. 
veracitate :  veridicitatea  acestui  diseurau 
nu  se  pote  contestă. 

•  VBRIDICTU=«rdttfit,  pl-e,  (fr. 
TtiiJlot,  d'in  rerin»  si  dletov);  decU^ 
rationea  jnratiloru  iiiaintea  curţii,  rea- 
pnnsulu  ce  dau  acesti-a  Ia  cestionile 
curţii ;  verdietulu  juratHoru  fu  favora- 
bile accusatvîti;  jurata  au  datu  wm 
verdietu  ie  eulpahilit<;Ue. 

•  VERIDICU,-a,  adj.,  rerldleu,  (dlo 
reriM,  si  dleere);care  diceaddeveruUt: 
vorba  veridica,  gura  veridica ,  marturu 
veridicii;  profetu  vertSicu,-  veridicele  so- 
rori,  parcele. 

•  VERIFICARE,  t.,  (fr.  T«rl8er,  d'io 
Ttnmf  si  facere);  1.  a  face  se  se  vâda 
addeverulu,  easaotitatea  in  uon  Incm  : 
a  verifică  una  cdlegationc  prin  mariurt; 
2.  a  cercetă  Bpre  a  reda  daco  una  lucra  a 
addeveratu,  sau  asii  cama  debe  se  fia, 
asia  cumu  s'a  declaratn  a  f i :  a  Mrţfted 
unt4  ealadu,  unu  computu;  a  verifiei 
citationile  unui  auctoriu;  senotolu  a  in- 
eeputu  a  verifieâ  adele  de  cHegere;  es- 
pertii  verifica  scripturele,  semnaturele; 
artea  de  a  verifică  dadele  istorice. 

•  VEBIFICATIONB,  s.  f.,  (fr.  Teri- 
fleitlan);  actione  de  verificare :  verifi- 
cationea  unui  computu;  ver^ieationoa 
unui  faptu;  deputaiii  se  occupa  ou  veri- 
ficationea  tituleloru;  verificationea  seng^ 
tureloru  si  a  semnatureloru;  dtatimăe 
nu  se  potu  admitte  fora  verifieatione, 

•  VfîRIFlCATOBIU,-<<Srta,  adj.  8., 
(fr.  rArlBoatenr);  care  verdea:  verifi- 
catorii compvtehru;  lucrările  s*au  ier- 
minalu,  aeumu  se  aştepta  verificatorii, 
cari  se  constate,  dieo  sunt  conforme  eu 
planurile  si  conditidnUe  insarcinarii; 
ver^catorii  pârta  cea  mai  mare  ret' 
ponsabilitate. 

•  VERIFIC ATU,-a,  adj.  part,  (fr.  ?«- 
rl(l4);  1.  demonstratn,  documentatu :  ei- 
legatione  verificata  prin  marturi;  2.  cer- 
cetata, essaminatu :  compute  verificate; 
faj^e  istorice  de  tmdM  narrate,  inse  de 
nemine  verificate. 

VERIGA,  verigariu;  vedi :  verriga, 
verrigariu. 

•  VERILOCIU,  pt.-s;  Terileqnhi»! 
(d'in  Terll*t»8);  proprio,  vorbire  »d- 


=y  Google 


VEB. 


1571 


deverata;  inse  Id  specie,  etimologia, 
(traductione  latina  a  gr.  hto^Xotlii). 

•VBKILOCD,-a,  adj.,TernoţiniiB,  (d'in 
raruni,  si  l«qal);  care  Torbesce  add6> 
veruln  :  bariati  euUi  si  verilod. 

VEBIBBzzmrirej-escH,  T.,  In«ernr«, 
lasercn,  iitraderei  a  bag&  priotre  al- 
tele :  a  veri  unu  păru  de  seAee  intre 
parii  de  fagui  a  ai  veri  man'a  in  sac- 
chW  aUţn-a;  refless.  a  se  wrt^eirf,  ti- 
r«p«re}  80  lat erere ,  se  Intradere  t  a 
ae  veri  t'ti  societate  străina;  ellu  se  ve- 
resee  unde  nu  e  ekiamatu;  nu  te  vcrt 
unde  nu  ti  ferbe  oU'a. 

*  V^BISIMILE,  adj.,  Tertilinnii,(d'iii 
Teromf  si  sinllli);  asa^mine  addereru- 
lui;  probabile  :  pntpositione  verieimile; 
nw  e  verisimile,  co  eUu  ar  (i  potutu  face 


*  VEBISIMILITDDINE,  s.  t,  Teri- 
Rtullltiid0,(d'iiiTerlsiailU8);a6seminare 
ou  addeTeroln,  probabilitate  :  veriMmi- 
lUudinea  argumenUloru  unui  advofatu; 
verisimilitudinea  unui  faptu  sau  a  unui 
evenimetUu. 

TEBISIOBA.  a.  f.,  eengebrina,  b«- 
brloa,  «Bltlna;  demin.  d'ia  2  vera.  mai 
Qsitatu  de  căbu  primitivnla  :  verisi6ra 
mea;  verisi^a  tea;  verwiorde  nostre;  am 
trei  verisiore  formase  ca  nesce  dine. 

VUBISîOBU,  8.  m.,  patruellB,  «a- 
tmelli;  eonsobrlnnat  aobrlsnej  demiD. 
d'in  2  veni,  asitatu  aamai  in  sensa  de- 
minutivn;  vedi  primitivala  2  veru. 

•  VEEITATE,  8.  f.,  rerltM,  (d'in 
Tema) ;  addevem  :  veritatea  ideeloru 
noB^e;  veritatea  unei  propositione;  seo- 
pulu  scientiei  e  aflarea  verităţii;  verita- 
tea nu  sta  ascunsa  in  cârti,  toţi  omeni 
ama  veritatea ;  numai  deapotiloru  nu 
place  se  audia  veritatea  fapteloru  selle; 
spuse  dommdui  mari  verităţi;  in  veritate 
asii  e;  ţenUv  ce  te  temi  de  veritate?  nu 
ascunde  veritatea;  va^tatea  e  Utmin'a 
omului. 

VERITU  =  viritura.  a^.  part,  la- 
sertas»  Inatrnsisi  b^atu,  intratn  intre 
altii  san  altele :  pulliu  de  galUna  veritu 
intre  lemne;  oout  veritu  in  una  societate 
străina  nechiamatu  de  ncmine;  mâna 
verita  in  pung'a  aUui-a. 

TEBME,  s.  m.,  Teralsj  nome  datu 


animaliloru  repenti,  de  forma  prolun- 
gata,  fora  vertebre:  si  fora  membre  ar- 
ticnlate,  ca  corpaiu  molie,  contractile, 
divisu  ca  in  annelle,  si  cn  capnin  ns- 
distinsn :  vermii  «tuu  in  pamentu,  in 
apa,  in  fructe,  in  Itunau,  in  corpul»  0- 
nmlui  si  aUu  aîloru  animali,  in  came, 
in  casiu,  in  materie  tessute;  vermi  ro- 
tundi,  vermi  laţi,  vermi  terrestri,  vermi 
apatiei;  vermi  cu  sânge  rosiu,  vermi  cu 
sânge  albu;  easiulu  face  vermi;  vermii 
strica  arborii;  vermii  de  metasse  sunt 
iJe  mare  folosu. 

YERMIGELLTJ,  s.  m.,  (it.  remieello, 
fr.  rermlMlu) ;  deminui  d'in  verme , 
mica  Terme :  amu  descoperitu  in  carnea 
taliaia  si  stetuta  mulţime  de  vermicdli; 
—  fig.  taliatelli. 

*  VEBMICTJLABE,  v.,  reTnlenlarl, 
(d'in  TeraileRloa)]  a  Mi  wrmi,  a  fi  ver- 
minosu;  a  fi  mnscatn  de  vermi, 

*  VEBMICULATIONE,  s.  f.,  Ternl- 
«nUtie,  (d'in  Termicolarl);  stare  ăever- 
minosu  :  vermiculationea  plantdoru, 
plante  suppuse  vermiculationei. 

*VBBMICULATO,^,  adj. part., rer- 
mlcnlatas]  1.  facutu  in  forma  de  vermi, 
vermiforme;  2.  lucrata  in  mvsaica  : 
table  vermieulate;  Uieru  vermictdatu. 

*  VEEMICDLOSU,-a,  adj,,  reralei' 
tusus ,  (d'in  Terntenlas) ;  rnUBCatu  de 
vermi;  vertmnosu. 

*  VEBMICULO,  Bmvermiclu.  s.  m., 
rernionloSf  (d'in  Ternlg);  demin.  d'in 
verme,  micu  verme,  rermioelln,  Tormi- 
sioru,  vermutin;  fig.  musaicu. 

*  VEBMIPLUD,-o,  adj.,  Ternianas, 
(d'in  '«rmifl,  si  Aa«re);  care  formica  de 
vermi,  plenu  de  vermi  :  plaga  vermiflua. 

*  VEBMIFOBME  sau  vermifermu,-a, 
adj.,  (fr.  r ermir»rne);  care  are  forma 
de  Terme :  eminenti'a  vermiforme  a  ce- 
rebellului. 

*  VERMIPUaD,-a.  sdj.,  (fr.  w»I- 
foţe);  care  face  se  fiiga  vermii,  eare 
destruge  vermii  :  ren^die  vermifuge ; 
pulbere  vermifuga. 

*  VERMILARVAy  8.  U  (fr.  Ter»!- 
Urre);  BOma  datu  Urvei  nynphdlom 
oviforme. 

«VEBMINABE,  T.,Teraiaan,8iTer- 
mlaarl,  (d'in  rtrmlm  san  d'in  Taralt); 


>yGoog  Ic 


1672 m^ 

1.  a  avâ  vermi,  a  Bofferi  de  vermi;  2.  a 
senti  piscatore,  mancarime:  mi  vet  mina 
«red'a,-  3.  afiplenude  vermi, avermui: 
vermina  in  casiu; — i.  la  antici  se  aicea 
despre  femina  căndu  au  doreri  de  facere. 

•  VKRMINATiONE,  s.  f.,  Tetmlsa- 
Uot  (d'in  reratnate);  actione  de  termi- 
nare; morbu'  de  tvrmt  la  aaioiali;  do- 
rere  piscatâria;  dorere  acnta. 

•  V£imiNATU,-a,  adj.  patt,  v«r- 
Hiutat;  roşu  de  vermi;  piaoatu. 

•  YEKIUINE,  pi.,  remlDvon»  (<l'ill 
Ttrtere);  doreri  de  pântice;  apoi  in  ge- 
nere, doreri  efasciatârie,  doreri  foriali. 

V£&MlNOSU,-a,  adj.,  wmlitaoB» 
(d'in  TermlB);  plenn  de  vermi :  mere  ver- 
minâie,  ceresie  verminose,  came  vermi- 
noBo,  ea$iu  verminosu,  arbore  vermi- 
noau,  lemnu  verminosu. 

YSUMISIOBU,  s.  m.,  rernlealRsi  de- 
Diinativu  d'in  verme,  mtoa  verme  :  vet' 
miiiori  tnj^iri  ca  peruW. 

V£BMUm£,-dMM ,  T.,  (TeralBwe); 
a  â  pleoa  de  vermi :  vermHescH  vermiii 
m  ocestw  conu. 

VEBMULLETiU,  a.  m.,  TernlcilBBj 
demin.  d'in  verme,  si 

V£KMUT1U,  8.  m.,  TermlenUaj  der 
mlnnUva  d'in  verme;  compara  :  vermi- 
eeUt4,  vermiaioru,  vetmuUetiu,  vermtUiu. 

'*V£BMACLD,aauiwmaeHJu,-a,  adj., 
TeraMDlaB»  (d'in  rersa^serm  nascutu 
in  cae'a  domnului);  domeaticu,  d'in  oaea, 
d'in  familia ;  iâmba  vernacvia,  invetiata 
in  familia,  in  oppositione  cu  8traina;ln- 
ontn  vernaetie,  lucruri  âieute  in  casa  sau 
ia  patria;  ortţ/fct  vernacuft;  milt^ort  ver- 
naciuli;  legione  vernaatia,  d'in  indigeni. 

*  VKRNALE,  adj.,  TernaltB,  (d'in  ler- 
■la);  relativa  la  primavera,  de  prima- 
vfy^a :  flori  vernali. 

*  V£JlNA££,-edM(,  t..  Ternare,  (d'in 
TCrnaB);  a  se  ptimaTeră,  a  se  renoui  de 
primăvara,  a  iutenerî,  a  inâori :  tempuhi 
a  inceputu  a  vernâ-,  vernedia  şerpii;  ver- 
nSdia  passeriie;  vernedia  totu  ctmpttlu. 

«  VEiiNATlLE,  adj.,  rentatllls,  (d'in 
Ternare);  Bynonjrmu  cu  vernale. 

*  Vl!lliNATiUNK,8.f.,T«riiitl«](dia 
Temere);  actione  de  vemare  :  vernatio- 
neaaerpeim,  scambarea  pellaiin  tempulu 
primaverei,  Bi  pellea  depusa  de  sârpe. 


VEE^ 

*  VERNICB,  B.  f.,  (it.  Tenlee,  fr. 
rernlB);  solutione  de  certe  substantie 
resinâse  in  alcooln  sau  in  olîe,  cn  care 
se  servescu  opificii  spre  a  dă  lucrudlom 
unu  lustru  formosu,  aisprealepreserri 
in  oontr'a  actionei  aerului,  a  umidităţii 
Bau  a  pnlberei :  vemice  fomâsa,  vemiee 
fitta,  vemiee  trantparente;  a  dă  cu  ver- 
nice  pre^e  tabeUe;  a  pune  unu  gtratu 
de  vemice  pre  lemnu,  pre  ferm;  aeeiU 
picUire,  aeette  mobiti  au  neceasOate  de 
una  vemice;  vemice  de  spirit  devinu; 
vemice  eu  essentia;  vemiee  graeia;  fig. 
modesti'a  e  una  vemiee  care  da  lustru 
Udmtelom;  a  si  aceoperi  vitiele  eu  una 
vernice  de  ^gantia,  de  poUtetia. 

*  VERNICOMU,-a,adj.,TerBl«o»iiB, 
(d'in  Tennat  si  oona);  proprie,  omatu 
cu  eâma  de  primevera,  se  dice  despre 
-arbori :  olivu  vemioomu. 

*  VESNIPESU,-o,  adj.,  MrtWer, 
(d'in  Ternaa,  si  ferre);  oare  p6rta  fron- 
dia  Tsrde,  de  primăvara  :  eonune  vemi- 
fere;  deeorationi  vemifere. 

*  VERNILAQINE ,  s.  f.,  veralIafOi 
una  planta  nomita  si  cardaus  BllTaticns. 

•VEENILE,Rdj.,TernUU,(d'inTePM 
=Bervu  naacntuin  cas'a  domnului);  ser- 
vile, bassu,  triviale,  insolente,  petolante. 

*  VERNILITATE,  s.  f.,  Terallltai, 
(d'in  Ternllls);  calitate  de  vemile;  vx- 
banitata  affectata,  bassetia,  trivialitate. 

*  VESNIftE.-escH,  sau  vemieare.  v., 
(it.  vemloare,  fr.  Ternlr);  a  dâ  cu  ver- 
nice, a  induce  cu  vemiee  .-  a  vemi  una 
t(Mla;  eUu  verneace  mobiUle;  noi  ver- 
nimu  vasele  de  potiolana;  fîg.  aees^  ohm 
sne  a  si  verni  si  celle  mai  mid  fapte. 

*  VERN[T,-a,  adj.,  Terana,  (d'in  vet 
=  primăvara);  relativu  la  primavera , 
de  primavera :  ednoctiuiu  vemu,  intemr 
peria  vema,  plouiele  verne,  venturite 
verne. 

VEBO  ^  ero.  OOQJ.,  vero,  r«raii;  e- 
tia»!  Iternin,  denuo;  vedi  ero. 

*  VEBONB,  8.  m.,  vero  =  vemi  ja- 
culu,  lancea  liuaiora. 

VEBONICÂ,  s.  f.,  (it  verontoa,  fr.  t«- 
roBlqoe);  genu  de  plante  dicotyledonie, 
monopetale,  d'infamlli'a  scrofularieloru. 

*  VEEPA,  8.  f.,  wrpaj  membru  virile, 
veretm. 


=y  Google 


VEB. 


1678 


*  TSBFTT,  adj.  m.,  T«rpaB,  (d'in  rar- 
pâ);  eu  membrula  pellitn,  circnuoisa. 

*  YEBBEBE,  verşi  ai  verset,  verau, 
T.,  rerrere)  a  Uri  pre  pamentu,  &  me- 
tnri;  6g.  a  verre  apele,  a  naviga;  metaf . 
a  8t«rge,  a  tuiL 

YEBBIOA,  B.  f.,  BanBlosj  annellu  : 
verriga  de  ferru;  eîZu  legă  asaUe  carru- 
lui  m  verrige  âe  fetru;  stuUii  porta  ver- 
rige  in  degUe. 

YSBRIGABIU,  s.  m.,  1.  anonUrloBţ 
care  faoe  verrige,  si  care  vende  verrige; 
2.  rhamnns  eatbartienB,  lAnti.  nna  plan- 
ta, specia  de  spinu. 

YEBBIGUXIA,  s.,  xnnelliiB;  demin. 
d'in  verriga,  mica  verriga, 

VEKKINTJ,-fl,  adj.,  «rrinus  ,  (d'in 
T«rres)  ;  de  verru  :  carne  verrina,  un- 
tura verrina,  fioatu  verrinu. 

YEBBU,  s.  m.,  rerresj  porcn,  mas- 
cnru  necastratu :  «nu  verru  aâjunge  pen- 
tru una  turma  de  terofe;  verrulu  se  lupta 
in  corUr'a  iMpiAui siluinvinge;  âg.  unu 
omu  des&enata  :  acestu  v&rru  strica  ca- 
sele omeniloru;  nu  iritroduce  verrulu  in 
cas'atea. 

*  VBRBţrCA,  B.  f.,  remetii  1.  negn, 
negelln;  fig.  micu  defecta,  mica  Titîn; 
2.  collina;  8.  una  p^tra  pretiiîsa. 

*  VEBEUCAEIA,  s.  f.,  TerrnwrU 
-  berba;  florea  sorelui,  despre  care  se  cre- 
dea co  vindica  de  verruee. 

t  VBBBTJGI-,  (d'in  Termoa),  in  com- 
posite  scîeoti&ce,  precnmn  in  ;  vetreia- 
ferUf-a,  adj.,  (fr.  TerrMinre),  care  are 
verruee;  verruciforme  sau  verrudformu,- 
a,  adj.,  (fr.  TArmelforme),  care  are  for- 
ma de  verruca;  vtrrvdpennui-a,  adj., 
(fr.  Termclpenne),  care  are  pennele  în- 
cărcate de  verruee;  verrucivQru,-a,  adj., 
(ii.  remolTore),  care  r6de  san  se  crede 
co  râde  verruee. 

*  VEBBUCI.A,  sau  verrueula,  s.  f., 
rerraoBla,  (d'in  remea);  deminut.  d'in 
verruca,  mica  verruca;  fig.  mica  collina. 

*  VBRBUCOSU,-fl,  a^.,  TerrnooBOB, 
(d'in  rermca);  plenn  de  verruee  :  omu 
verrucosu,  muliere  verrucosa;  BUbt.  unu 
verrucosu,  una  va-ruedsa,  verrucoaii; 
fig.  despre  stylu  :  stgh  verrucosu,  dra- 
ma verrucosa. 

*  VEBBDCULOSU,-»,  adj.,  (fr.  Ter- 


rneBlenx);  plenu  de  verrude  sau  verrw> 

*VEEBTJNCAEE,  v.,  TerroaMM, 
(d'in  rerrere);  in  Umb'a  sacra,  a  se  in- 
toroe  spre  bene;  contrariu  averruncare, 
de  unde  vnlgariulu  nostru  arruneare. 

*  VERSABILE,aâj.,  verBabUls,  (d'in 
rersare);  care  se  pdte  versâ,  care  se 
v^sa  facile;  vedi  si  versata. 

VERS  AMENTTJ,  pl.-e,  (it.  Tenanen- 
to ,  fr.  rersement) ;  actione  de  versare; 
in  specie ,  de  versare  de  nnmi  în  nas 
cassa  :  anianiulu  versamentu,  tâtimilu 
versameniu  allu  summei  subscriase. 

YEBSABE,  T.,  1.  la  antîci,  renare,- 
(d'in  vertere);  lirec.  d'in  vertere,  a  în- 
torcfl  de  multe  ori,  ou  diversele  nuantîe 
alle  primitivului  vertere;  2.  Ia  moderni, 
(it.  rersare,  pr.  versar,  fr.  rerser),  fttn- 
dflie,  effiiiidere,  Infanderej  a  torni  si 
face  se  curgă :  a  versâ  apa  d'in  wm 
vasu;  nu  versâ  vinu^M  Ji»  cupa;  petUru 
ce  ot  versatu  a^iAu  ?  versaţi  afora  lo- 
turele;  ellu  virsa  lacrtme  de  dorere;  femi- 
nele  versa  lacrime  de  buceuria;  ti/ran- 
nii  tersa  sănge  de  omu;  eUi  nu  se  temu 
a  versâ  sângele  mnoeen^Ioru,-  fAâua  de 
verso;  cându  ploua  muUu,  apele  se  vSrsa 
preste  rifieie  riurUoru;  s'a  versatu  Du- 
nari'a  si  a  inundaiu  totepratele  de  prin 
pregiuru;  prin  analogia,  a  vome :  a  versâ 
vmitw=bUe;  de  acf  fig.  a  ai  versâ  me- 
ni'a,  a  si  versâ  focuîu;  canău  e  meniotu 
eUu  si  vârsa  foculu  pre  mene ;  la  finan- 
tie :  a  versâ  in  coasa  una  aumma  de  numi, 

*  VEBSATILE,  adj.,  TersatlllB,  (d'in 
veraare);  care  se  verte  =  intiîrce  facile, 
mobile,  inconstante :  ingeniu  versatile, 
spiriiu  versatile,  omu  versatiie,  care  se 
intdrce  dupo  ventu,  care  se  accommoda 
circunstantîeloru. 

*  VEBSATILITATE,  s.  f.,  (fr.  ver- 
satllltâ);  calitate  de  versatile :  versatil 
lUatea  tmut  omu  ăermnHa  lipsea  lui  de 
caracteriu. 

VEBSATIONE,  8.  f.,  Terutlo,  (d'in 
reraare);  actione  de  veracat,  in  t.  B.  ver- 
bului. 

VEESAT0BIO,-«tta,adj.  b.,  (it.  vep- 
satore);  care  ,virsa,  in  sensulu  de  sub 
2.;  subst.  reale  m.  versatoriu,  pl.-e,  si  f. 
versatâria^versatâre,  vasu  de  veisatu 


=y  Google 


apa;  Bubst.  personale  m.  versatorivlu,  u- 
na  constellatione  d'ia  zodiaca ,  nomita 
Bl  amphora. 

1  Y£BSATD,-a>  &dj.  part.,  vergatis, 
(d'io  Teriftre);  cu  diversele  nuaotie  de 
intellessu  alle  verbului  versare,  1.  ia- 
torsa,  amblata,  cssercîtatu,  deprensn, 
care  s'a  occupatu  ca  uoa  affacere  si  a 
castigatu  coDnosceotie  theoreticesi  prac- 
tice :  omu  versatu  in  seientiele  politice; 
vet-so/u  in  istoria;  versatu  in  jurisprU' 
dentia;  versatu  in  studiulu  antidtâtii 
dassice;  comitde  eră  asia  de  tare  ver- 
satu in  sdetUVa  diplomatica,  in  eâlu 
condu  punea  limb'a  pre  pellea  de  câne, 
divmâ  d'in  ce  seclu  este;  2.  (it.  rersaU, 
fr.  rersA),  taaut,  tltatv»,  tornatu  si  cur- 
Bu  :  apa  vfrsata  d'in  vase  pre  pamentu 
uscatu;  vinu  versatu  d'in  bute;  lacrime 
in  desertu  versate;  sânge  versatu  pentru 
patria;  sumtaa  de  numi  versata  in  the- 
saurulu  ptAlicu, 

2  VERSATU,  8.  m.,  (d'in  rers«re); 
1.  actulu  de  versare,  in  sensulu  de  sub 
2.,  versaiura,  si  versamentu;  2.  variola ; 
versatu  mare,  versatu  menutu;  eopUlii 
jacu  de  versatu. 

VERSATUKA,  8.  f.,  (d'in  versare); 
acbione  si  effectn  allu  acUonei  de  ver- 
sare, in  sensulu  de  sub  2.  :  versatur'a 
apehiru  a  stricata  seminatureloru;  ra'a 
aippucatu  una  versaiura  de  veninu  = 
hiU. 

*VERâIGOLOBU,-a.  adj.,Terslcolor, 
Terilfloloros  si  rersleolerlui;  de  diverse 
colori,  cu  diverse  colori ;  penne  versico- 
lore;  passeriversicolore;  vestimentuvm"- 
sia^oru;  discursu  versieoloru, 

*VER3ICULU  san  versiclu,  s.  m., 
Terslculna,  (d'in  rarsag);  deminut.  d'in 
versu,  micu  vers»;  in  pl.pucinever^Hri, 
pucine  linie. 

*  VERSIFICARE,  V.,  rerslfloare,  si 
TersIDearit  (d'in  Tertngi  si  faeere);  a 
foce  versuri,  a  serie  in  versuri :  junii 
noştri  versifica  cu  una  facilitate  admi- 
rcAile,  versifica  chiaru  si  celli  ce  n'au 
invetiatu  carte;  pre  sate  versiHea  fetio- 
m  in  joeu. 

♦VERSIPICATIONE,  b.  f.,  (rerBlflcâ- 
tlo);  actione  de  versificare,  compositione 
in  twnirt :  versificaiionea  ammagesee 


pre  mtdU  juni,  cari  se  lassa  de  studieU 
neeessarie,  si  si  perdu  tenyauht  verii- 
ficandu. 

*  VEBSIPICATOEIU,-(orta,  adj.  b., 
reraiaeaUri  care  face  versturt  :  versifi- 
ecUoriu  fericitu;  nu  toţi  verstfieatoru  m 
po^i. 

*  VERSIPICATU,-a,  adj.  part,,  T8r- 
ilfloatns)  pusu  in  versuri  :  prosa  versi- 
ficată; seeaturs  versificate. 

*VEBSIFIGn,-a,  adj.,  Teralflens,  (d'in 
versna,  si  facere);  in  versuri,  poetic»  : 
ordine  versifica;  snbst.  unu  versifim  = 
unu  versifiaUoriu. 

*  VERSIFOBME  sau  verBiformu.-a, 
adj.,  verfiirormls,  (d'in  vertere,  si  fcrva); 
care  ei  ec&mba  form'a,  variabile. 

*  VERSILOCU,-a,  adj.,  TersIUgni», 
(d'in  rertere,  si  loqnl);  care intârce  vor- 
bele, inseilatorio,  impostoriu. 

VEBSIONABE,  v.,  refl.  asetnrbor&de 
menfa;  vedi  inversiontwe. 

VEBSIONATU.-a,  adj.  part.,  turba- 
ratu  de  menfa;  vedi  inversionatu. 

*  VEBSIONE,  8.  f.,  (rerslo  ,  it  ver- 
slonet  fr.  rerslon);  actione  de  vertere^ 
intijrcere;  in  specie;  1.  traductione  : 
versionea  bibliei  in  livA'a  româna;  şco- 
larii făcu  versioni  IcAine  «  versioni  gre- 
ce; versione  fidele,  versione  verbale,  ver- 
sione  libera;  2.  modu  de  a  nan;& ,  de  a 
presentă  unu  faptn  :  acista  versione  nu 
e  fidele ;  sunt  mai  multe  versioni  lUN- 
pr'd  acestui  evenimentu. 

*  VEB3IPALM0,-o,  adj.,  (fr.  verBl- 
palme) ;  cu  palmele  inclinate  in  diverse 
directioni. 

*VEBSIFELLE,adj.,TerBlpelllH,(d'iii 
rertere,  si  pelIU);  proprie,  caresi  BC&m- 
ba  pellea:  de  acE :  care  si  sc&mba  figw'a, 
versutu ,  insellatoriu  :  orna  versipeUe , 
femina  versipelle. 

*  VERSIPOBTJ,-a.  adj.,  (fr.  veralpe- 
re);  cu  pori  de  diversa /brma. 

♦VEBSOBin, -soria,  adj.  s. ,  (d'in 
rertere);  care  verte,  care  intiJrce;  de  a- 
cf  :  versoria,  a  face  versâria,  ferB»rt«M 
capere»  a  inti5rce  velele ,  fig.  a  la&  alta 
directione  in  portarea  sea;  —  (it.ver- 
Borto,  subintell.  ago),  aealu  magnetica; 
—  care  traduce ,  traductorin  :  versorii 
Inblici  m  Unitele  modeme. 


jyGopglc 


VBB. 

*  1  YEBSlJ,-a,  adj.  part.,  reraus,  (d'in 
TerUre);  intorsu;  tradussu  :  opere  elas- 
siee  verse  in  Ivnb'a  romanesea. 

2  VEBSU,  pl.'un ,  T«rBHi,-iiB ,  (d'in 
Tertere);  oompositiona  de  vorbe  mesu- 
rate  dupo  regnlele  metrice  :  versuri  re- 
gulate, versuri  eaâentiate;  noi  avetm 
diverse  specie  de  versuri,  versw^  seurte 
st  versuri  htngi ;  nte  t<âi  poeţii  noştri 
set»  face  versuri  fora  errori;  ellu  serisse 
amiaUtti  seu  una  epistola  in  versuri; 
versttri  satyriee,  versuri  erotice,  versuri 
elegiace,  versuri  eroice;  jtmeU  e  amo- 
ratu  de  versurile  selle;  ellu  si  espreme 
passioniîe  seUeinversuri;  cariile  biblice 
SH  impartite  m  copite,  căpiţele  in  ver- 
suri, ime  aceste  versuri  n'au  neci  metru 
neei  cadentie;  addeveratele  versuri  su 
destinate  a  fi  cântate;  metaf.  modulatio- 
ne,  TOee  :  ea  are  unu  versu  fortnosu , 
unu  verau  care  ineâtiia  pre  auditoriu; 
versuitt  ei  mi  a  rapitu  mentea. ' 

*  3  VEBSU,  prep.,  rering  si  TAranm; 
spre,  c6tra  ;  versu  oriente,  versu  ocei- 
detUe. 

•VEBSURA,  s.t,TerBiir»,(d'inTer. 
8Ha  de  la  rertere);  proprie ,  tntor&uia  : 
versur'a  fdieloru,  versar^a  aratrului  de 
la  capulu  locului;  iu  limb'a  finantiaria, 
impromutu  :  a  face  versura,  TArtarâB 
nieer«,  a  iace  udu  împromutll. 

*VEBSUTIA,  8.  f.,  Tersutiâ,  (d'in 
rerantys);  calitate  de  versutu,  iosflllato- 
rfa  ;  versuti^a  femineloru. 

*  VEKSUTILOCU,-o,  adj.,  T«rmHl«- 
qnns)  (d'in  Tersntn,  si  loqsl),care  Tor- 
besce  verautu  :  servu  versutiloeu. 

*  VEKSOTU.-a,  adj.,  rersitia,  (d'in 
Tersgfe);  proprie  eare  se  intârce  facile  : 
tu  eşti  mai  versutu  de  câtu  râfa  oUariu- 
lui;  fig.  care  scie  facile  se  se  starea  d'in 
ana  positioue  difflcile,  agera  la  mente , 
aptu  a  iosellă  lamea  :  servu  verautu, 
serva  versuta;  spiritu  acutu  si  versutu; 
versuta  aaerifica  sinceritatea:  feminele 
versute  si  laiu  joeu  de  barhati;  nu  te 
Mteom  eo  esU  asia  de  versutu;  eu  6me- 
nii  verauti  nu  voliu  se  am  de  a  face. 

*  VEBTAGTJ  Bi  verU^agu,  s.  m.,  rerti- 
fB8,  si  rertrKcrnB,  (vorlML  Celtica);  cane 
de  Tenata. 

*  YERTKBKA,  s.  f.,  rertobra,  (d'in 


VER. 


1G78 


rertere);  proprie,  articnlationeprin  alin 
cărei  adjutorin  se  mişca  membrele ;  io 
specie,  ossu  alia  spinare!  :  vertebrele 
formeâia  cdumn'a  vertebrale  aau  serfa 
spinarei,  cumu  se  dice  in  limb'a  popu- 
laria;  v&'tebrele  sunt  in  numeru  de  doue- 
dieâ  si  patru,  diviae  in  trei  serie :  shpie 
vert^e  cervicali,  sau  alle  coZIuZui;  douer- 
sprediece  dorsali,  sau  dUe  dosidui;  cinei 
vertebre  lumbarie,  sau  alle  îumbihru; 
vertebrele  sunt  osse  scurte,  angulâse,  si 
in  meditdoctt  perforate, 

*VEKTfîBBALE,adj.,(it.  rortebrale, 
tt.  rertâbral);  relativu  la  vertebra,  de 
vertebra  :  columna  vert^rale ;  arterie 
vertebrali;  medtilla  vertebrele;  legamente 
vert^ali. 

*  VERTEBRAiaU,-o,  adj.,  (it.  rer- 
teb»ie);  forma  Tulgaria  pentâ-u  verte- 
brdle. 

«  T£BTEBBATU,-(i,  adj.,  vertebra- 
tas,  (d'in  Vertebra);  făcuta  in  formade 
vertebra  :  osse  vertebrate. 

*  VERTEBBU,  s.  m. ,  rertebrnm  = 
lo^fov;  osauln  pelrei,  termiau  anatomicu. 

VERTEaiU,  pl.-e,  (d'in  rertere), 
tnrbo}  lucru  care  se  inverte,  de  aof  apoi 
in  specie :  vertegiu  de  ventu,  vertegiu  de 
apa,  rortex.  . 

VBBTENTIA,  s.  f.,  (d'in  rertere , 
compara  it.  vertensa);  proprie,  acţiona 
de  vertere,  de  aci,  punctu  in  giurulu 
carni-a  se  inverte  ceva;  in  specie ,  in- 
strnmentu  pre  care  feminele  intendu  fi- 
rele torse,  f IrfillBd,  {ti.  dârldolr). 

*  VEBTBBE,  verai  si  «erset,  versu, 
V.,  rertere)  iiit43rcere;vedicompoBitele: 
inveriere  si  invertire. 

«  YEBTICALE,  adj.,  vertlcalla,  (ii 
vertleale,  fr.  rertleal);  indereptata  spre 
vertice,  perpendicularin  pre  plannln  o- 
risontale  :  linia  verticcde,  pCanu  verH- 
cale,  punctu  verticale. 

*  TEBTICALITAXE,  s.  f.,  (fr.  rer- 
ttoalltti);  calitate  de  verticcde,  stare  ver- 
ticcie  ;  vertiealitiUea  unui  corpu  pusu 
t»  linia  verticale. 

VEBTICE,  8.  m.,  rertex,  (d'in  rer- 
tere); proprie,  totu  ce  se  inverte;  de  a- 
ci ,  punctolu  capului  unde  se  inverte 
penilu,  crescc-t^Iii :  verticde  eapuîut;  si 
apoi  punctnla  coIIq  mai  înalta  :  verfi- 


,y  Google 


1576 VEK; 

cele  unm  eonu,  verficeleunei  pyramăe, 
verticele  unui  monte,  vertieele  unui  ter- 
nii; vertioele  gloriei;  —  dupo  analogi'a 
verticelui  conului :  twr^csle  acuUti,  ver^ 
tieele  cUgitului. 

VEBTICELLU,  s.  m.,  T«rtloiil»,(d'iD 
vertex);  demîo.  d'in  vertice,  micu  ver- 
tice;  si 

«  YERTICILLU ,  s.  m.,  Tertlelllnsi 
(d'iD  T«rti«glus);  Terticellulu  fasului. 

•  VEBTICOEDIA,  b.  f.,  rertlcordU, 
(din  T«rt«re,  ai  o«r»  eordU);  care  verte 
cordUe  ^  ânimele.  epithelu  datu  Vene- 
rei,  care  intorce  =:  retine  animale  fete- 
loru  de  la  immoralitate. 

•  VEBTlCOSU,-o,  adj.,  rertleoans  si 
TsrtIcQsas,  (d'in  Tertex  aau  T*rtex)j 
plenn  de  vortid  :  mare  veriieâsa;  vedi 
avorticosu. 

•  VERTIGINAEE ,  v.,  Tertlxinan, 
(d'in  T«rtlK«);  a  se  intârce  impreginni. 

•  VBRTIGINE,  8.  f.,  Tertls» ,  (d'in 
Tert«re);intiJrcereinpregiurn,rotatione, 
rerolntioBe,  Ticissitadine;  —  ammetire  ; 
eânău  aufferinai  ăe  vertigine  ni  se  pare 
eo  lucrurile  se  inverteseu  ingiuruht  no- 
stru; ellu  are  dese  vertigini. 

•  VEBTIGINOSU,-a,  adj.,  Tertlglno- 
BBBi  (d'in  rertlfro) ;  care  are  vertigine, 
care  snffere  de  vertigine;  Bubst.  unu  ver- 
tiginoBu. 

•  VERTILAGINE,  s.  f.,  rertlUs» ; 
una  planta  neconnoscnta. 

•  VEETTPEDIU,  s.  m.,  Tertip«4liffl> 
una  plauta  nomita  si  hieroboUne. 

VEBTIBE,-e«eu,  v.,  Terture;  vedi 
Gompositulu  invertire. 

VEBTOSIABE,  t.,  (d'in  verjom);  dn* 
rare;  redi  invertosiare. 

VERTOSU  ra ,  adj.,  (d'in  vertute)  , 
iaruii  tare,  dDtn,opp09itnlafflâUe;2)a- 
mentu  vertosu,  pkra  vartosa,  ţăne  ver- 
tisa;  vedi  si  virtosu. 

•  VERTUMNALIE,  pi.  f.,T«tDBns- 
lUf-nnj  serbat6re  in  onorea  lui  Ver- 
itmmu. 

»  VEETUMNU ,  s.  m.,  TertnnniiB  , 
(d'in  Tertere);  dieu  îtalicu  care  presedea 
la  Boambarea  naturei  in  diversele  tem- 
pari  alle  annului;  apoi  in  genere ,  diea 
alia  Boambarei. 

VEETUTE,  8.  f.,  Tlrtm,  (it  rerti. 


TBB. 

Tftrtite,  Tertsde,  tr.  Tettsj  d'în  Hr); 
târfă,  in  sensu  phjaicu  si  morale  :  omu 
plenu  de  vertute;  se  inerede  in  vertutea 
brad^oru;  seriptw^a  diee,  se  amamtpre 
domneăieu  d'in  tâte  vtrtutea  nâstra;  vedi 
si  lirtutea. 

1  VEBU.-a,  adj.,  rerisj  addeverata. 

2  VEBU,  S.  m.,  patmelU,  ■atraalli, 
ecnsabrliiBa,  sobrhiiis;  filia  de  uncia 
sau  de  matuaia  :  viru  primariu ,  veru 
secundariu;  veri  d'in  fraţi,  veri  cPinso- 
rori;  —  femininoln  e  vera;  demin.  pert- 
sioru,  verisiora,  acestu  d'in  arma  se  ap- 
plica  mai  a  dese  ori  spre  a  evitÂ  confu- 
sionea  v^a=consobrina,Bittâ'(i^:e8tate. 

3  VEBU,  B.  m.,  Tern.  \pi  itmmţ  fri- 
gare, laDci<Jra,  jaclu,  vedi  verutu. 

•  VERDCLU  sau  veruadu,  b.  m.,  vt- 
rBcnlan,  (d'în  Tern),  demin.  d'in  3  veru, 
micu  reru,  mica  frigare,  lauciâra. 

•  VEBUCOLATn,-o,  adj.,  veneuU* 
tDB,  (d'in  Yemonlara);  munitu  cu  onn 
«erMciu;— in  forma  de  veruelu. 

«VEBUINA,  3.  f.,  varilu,  (d'in 
Tara);  lancia  suptire. 

•  VEBDTINA,  B.  f.,  (fr.  r«ratlia); 
genu  de  plante  synantherie,  din  tribnln 
naturale  allu  ceDtaurielora. 

•  1  VEBFTUrO,  adj.,  «ritus,  (d'in 
rera) ;  munitn  cu  3  feru ;  —  care  are 
form'a  unai  3  veru. 

•  2  VEBDTţl,  pl.-«,TerBtnin,  si  ver- 
rntnai,  (d'in  reTii);laacîâra,  jaclu,ariiia 
liusiiira  de  impausu. 

•  VERVA,  s.  f.,  (fr.  verTe);  fervire 
de  imaginatione  care  animâdia  pre  poeţi, 
oratori,  artişti,  cftuda  compună  :  verva 
poetica,  verva  musieaie,  etc. 

•  VERVACTOSm,  8.  m.,  rervutar, 
(d'in  T«rTaf«re);  care  vervage  ^  rupe 
antftniu  pamentuin  cu  aratrulu;  —  diea 
italica  care  presedea  la  ant&ni'a  arătura 
a  pamentului. 

•  VERVACTtJ.B.  m.,  verraotn»,  (d'in 
rerfifere);  pamentu  arata  lassata  în 
repausu,  agru  neseminatu. 

•  VEHVAGERE,v.,terTai[*rejarnpo 
aotftnia  pamentulu  ca  aratrulu  dupo  ce 
a  stătu  in  repausu. 

•  VERVECE=i&erJece,  s.  m.,  letrKi. 
rerbex  si  berbexj  vedi  ierbece, 

•  VBRVEGINTJ  =  berbednu.'a,  adj., 


=y  Google 


vEa^ 

Terreelnsir  (d'in  Terrei);  dfl  berbece  : 
came  veretwitM,  pdle  vervecina;  Tedi 
berhewtu. 

*  VlRVECIU'=:J«*«««,-a,  adj.,  Ter- 
T««ea8  ui  T«rTMliiBf  (d'in  Teirex);  care 
aie  Qgxm  de  ierheee,  epithetn  data  lai 
Jone  AmiQoiie,  oaie  se  representâ  sub  fi- 
gura de  berbece. 

*  VESANIA,  s.  f-,  Tesanli,  (d'in  Te- 
sanas);  stare  de  vetanu,  dementia,  de- 
lirin,  estravagantia,  nebonfa. 

•  VESANIREreMi,  v-,  Tesaaire,  (d'in 
Teaaaat);  a  deliri,  a  îl  nebonn,  a  ă 
turbata. 

•VESANUrO,  adj.,  resamni,  (d'in 
T«  si  lasna);  fora  mente;  nebonu,  furioso, 
turbatn,  vialentn  :  omti  vesawt,  poetu 
vestmu,  faeia  vesana;  veniu  veaanu, 
mare  vesana, 

VKSCBDIRE,-M«i,  T.,  (d'in  veseedu) 
Tleicere,  maraeseeref  Urnceemere}  a  de- 
veni veseedu :  i^antele  Udiate  veicedeaou; 
veseedescu  florile  neudate;  si  refi.  a  se 
veaeedi  :  a  inceputtt  fhmdi'a  in  arbori 
a  se  vescedi;  fig-  aeeatu  jwte  se  veuee- 
âesee  in  peti6re. 

VESCKDITU,-a,  adj.  part.,  (d'in  ve- 
scedire),  (TCBont),  vletos,  marotdo§,  flac- 
eldnst  devenitu  vesceău  :  plante  vesce- 
dite,  flori  veseedtte;  fig.  fete  veaeedite. 

VESCEDITURA,  ',s.  f. ,  actione  si  ef- 
fecta  aln  actionei  de  vescedire;  lacruri 
veseedite. 

VESCEDD=»e«iiatt,-o,  adj.,(  feapni), 
Tletit,  nsreidBSi  flaeeldnsţ  care  si  a 
perdntu  vigârea,  a  incepnta  a  se  usc&  : 
plante  vescede,  frvndia  vesceda,  conuna 
feseeda,  flori  vescede;  fig.  juni  veseedi, 
fete  vescede. 

•  VBSCERE,  vescui,  vescu^.  v.,  t*- 
Mer«tsi  resel]  am&nc&,asenutrlcticeTa. 

VESCIDU,  veseidire,  vescidita,  vesâ- 
ditHra;  redi :  veseedu,  vescedire,  vesee- 
ditu,  vesceditwa. 

1  YESCn,-a,  adj.,  reseas;  vesceda, 
flaccQ,  macru.  gracile;  vedi  veseedu. 

2VESCU,  s.  m.,  Tiaenm  si  Then»; 
planta  părăsita  care  cresce  pre  arbori : 
veseu  verde  m  tempu  de  iSrna;  —  gln- 
tine  foentu  d'in  baccele  de  vescu;  vedi 

si  PUC». 


- y^ 157? 

VESCULU.-a.  adj.,  veiMlos,  (d'in 
reBcns);  demin.  d'in  vescu,  forte  graoilfl. 

VESICA,  vesicare,  vesicariu,  vesioa- 
tione,  vesieatoria,  vesicatoriu,  vesicatu, 
vesieatura,  vesicutia;  vedi:  beeica,  besi- 
care,  beaicariu,  besteationa,  beaieatâria; 
besicatoriu,  beaieatu,  besicaiura,  beai- 
cutia. 

VESICATORIA  =  besieatâria,  s.  f., 
(fr.  T^BleatoIre);  medicamentacarepro- 
dnce  besice  pre  pelle;  emplastm  besiea~ 
tort» :  meiUeulu  mi  a  appUeatu  cinei  ve- 
maldrie. 

TESIOULA=&es{i!Uf'a,  s.  f.,reiloiiU, 
(d'in  reslea);  denain.  d'in  vesica,  besir 
Ctttkt :  vesicule  seminoii. 

*  VESICULIPERU.-o,  adj.,  (fr.viil- 
eaimre);  care  conţine  ve^dle. 

*  VESICULIFOBMB  sau  veaioAifor- 
niurti,  adj.,  (fr.  T<BletiUfime)i  care  are 
form'a  unei  vesic^ile. 

YESICULOSIT  =  &esieNrOM,-a,  adj., 
reglcalaans  ,  (d'in  ruloala);  pleao  de 
v^icule. 

VESINA,  veaiMosu,  veaire;  vedi :  5e- 
şina,  besinoaUjbeaire, 

YÎBSPA,  s.  f.,  T«Bpa)  albina  selbatioa 
care  face  una  miere  rea,  si  împunge  a- 
mam  ca  acnln  sen  :  vespele  viuu  in  so- 
cietate ca  ai  <dbinde;  vespde  eausidia 
mari  inflature  prin  impunaur^a  loru; 
nH  e  fapta  prudente  a  interrită  vespeîe; 
feriti-ve  de  veape,  co  ve  musca  urritu. 

VESPABIU,  pl.-e,  (it.  respajo  ,  fi:. 
;ti6piflr);  cnibu  de  vespe :  nu  e  prudente 
a  pune  mân'a  in  veapofi». 

VISFEBA ,  s.  f.,  TeBpera ,  (fenc^); 
s^n  :  a  a^ppusn  sârele,  începe  vesper'a; 
rogationile  de  sâr'a  :  a  merge  la  veape- 
re;  a  eantâ  vesperele;  ca  regione,  locnln 
unde  appune  stJrele. 

*  VESPERALE,  adj.,  TeBperalli,(d'in 
T6Bpera);  relativa  la  veapera  :  plag'a 
vesperale,  regionea  occidentale. 

VESPERARB,  v.,  Te8p6nMoere,(d'in 
respera);  a  insera  :  a  ineeputu  a  vespe' 
ră;  a  vesperatu,  se  procedemu  a  casa. 

YE8PEBATU,  s.  m.,  actulu  de  vea- 
perare  :  vesperaiulu  diUei;  amu  htcraiu 
de  demanetfa  pino  in  vesperatu. 

YESPEEELXU,  s.  m.,  TeapertUU; 


=y  Google 


1M8  VE& 

fMirece  can  sbâra  B^'a;  vedi  si  vesper- 
tilione. 

VESPEUNA,  8.  f.,  TMpema,  (d'in 
Taspn);  manoara  de  e^r'a. 

*  VESFEB'JFIUONE,  s.  m.,  resper- 
UIU,  (d'in  TCiper);  veaperâlu,  specia  de 
niricfl  cu  aripe  de  pelle,  care  abdra  s6r'a 
si  Dâptea,  âro  din'a  si^de  aecunsu  in 
ruine;  passere  de  nâpte. 

•TESPEETIND,-o,  adj.,TeipertIinm 
(d'in  Tesper);  relatîvu  la  veapercK^aita : 
fempulw  vesf^riinu,  ârele  veapetiine;  si 
relativa  la  locuia  unde  appune  s6rele  : 
regionea  veaperiina. 

*  VESPEBU.  a-  m-,  »eBper,  si  respe- 
r»,  (Eonspoţ);  luc^ferulu  de  sâr'a,  Btell'a 
Yenerii  c&nda  se  arrâta  s^r'a  dapo  ap- 
pusulu  siirelni;  de  acf :  tempula  de  sâra, 
vesper'a,  si  regionea  unde  appnne  sd- 
rele,  ocoidente. 

•VBSPILLONE,  s.in.,Te8pm»,(d'ia 
T«ip«r);  ingropatorin  de  morţi  pauperi, 
cari  îs  antici  se  scotea  si  se  dncea  s6r'a 
la  mormenta. 

«  VESSABILE,  adj.,  Tezabllts,  (d'in 
vexare);  care  ves$a,  suppera,  tormenta; 
si  care  e  esposn  supperariloru,  termen- 
telom. 

*  y£SSAME,pI.-mtM«,Texaaiea,(d'in 
Texare);  actulu  de  ressore ,  scuturare, 
scntnratnra. 

*  YESSABE,  T.,  Texare,  (d'in  rehete); 
a  mişcă  tare ,  a  scutura ,  a  supperă,  a 
laaletractă,  a  tormenta  :  ventur^vessa 
montii;  initmai  ne  vessara  tata  nâptea; 
t  place  a  vessă  pre  omem  in  soâ^aie; 
rett  administratori  vessa  pre  poporu  in 
îoeu  de  a  iu  apperă  in  contr'amtdefac- 
torHoru. 

*  VESSATIONE,  s.  f.,  rezatio,  (d'in 
Tcxire);  actione  de  vessare,  supperare, 
maletractare,  tormentare  :  nu  mai  po- 
temu  it^eriveasatumUe  acestui  gmemu 
despoliatoriu;  tote  vesaationite  s'au  fa- 
eutu  eu  scopu  de  a  despolid  si  intimida 
pre  poporu;  Somânii  au  sufferUu  multe 
vessationi  de  la  Unguri  si  de  la  I'urci. 

*  VSSSATIVU,-a ,  adj.,  TexatiTOB , 
(d'in  rexare);  apta  a  vessă,  maletractă, 
torment& :  mesure  vessative,  dispositioni 


*  VESSATOBIU,-<^na,  adj.  9.,  vexa- 


tor, (d'in  rexare);  care  vessa,  tormenta; 
tormentatorîQ :  acesti^a  nu  m  guvemor 
iori,  et  vessatori  si  predatori  ai  farm; 
diavolii  tuni  inimiă  si  vessatori  ai  o- 
menUoru;  domne,  eustodesee-ne  de  totu 
genulu  de  vessatori. 

*  VESSATRICE,  b.  f.,  vautrix;  fe- 
mina  care  vessa,  vessatoria  :  furia  ves- 
satriee. 

«  V£SSATU,-a.  adj.  part,  vexatu, 
(d'in  vexare);  scaturatD,8apperatu,nia- 
letractatu,  tormentatu  :  navi  vessate  de 
tempestate;  cetatiani  pacifici  si  oneşti 
vessati  de  administratorii  ăespoUatori; 
vessatu  de  politia  allergu  la  ministeriv, 
si  Iu  rogu  se  pună  una  data/inituaces- 
toru  vessaticni. 

*  YESSILLABIU,  s.  m.,  vexUUrlui, 
(d'in  vexilum);  1.  care  dace  vessiUtdu, 
vessiliferu,  stegariu;  2.  capitanu  de  la- 
troni;  3.  pi.  vessiUarii,  miUtari  despăr- 
ţiţi d'in  unu  corpu  mai  mare  si  puBisab 
una  vessiUu  cu  destinatione  particula- 
rla;  4.  pL  vessiUarii.  veterani  cari  si  au 
facutu  servitiulu  militaria,  si  se  mai 
reţinu  sub  vessillu  pSno  la  dimissionea 
loru  definitiva;  ~-  5.  vessUlariu,  care 
face  vessille. 

*  VESSILLATIONE,  B.  f.,  vexllUtle, 
(d'in  vex[UHiii);-daspartitnra  de  militari 
puşi  aub  una  vessiUu  cu  destanatione  par- 
ticnlaria.* 

*  VESSILLIFEBU,  s.  m.,  vezllUfer, 
(d'in  vexilliM,  si  ferre);  care  dtice  tvs- 
silulu,  vessillariu,  stegariu. 

•VESSILLO,  pl.-e,  TexlUnm ,  (d'in 
veliM,  de  la  vehere);  stendaria,  st^gu  : 
a  inaltiâ  vessUlt^ ,  a  duce  vessilMu, 
a  dă  semnu  cu  vessillulu; — de  aclides- 
partitura  de  militari  puşi  sub  unu  ves- 
siUu: vessillulu  iironUoru;  vessilleled' 
lessiloru, 

VESTA,  s.  f.,  Tei>U,  (ioria);  divini- 
tate a  focului  d'in  v&ra,  de  aci  apoi, 
diâa  a  vietiei  domestice  si  a  bonedic- 
tionei  domestice :  tempiidu  Vestei,  al- 
tariuîu  y'estei,  ctdtulu  Vestei,  saeerdo- 
tessele  Vestei;  metonymice  se  dice  Vesta 
m  locu  de  templt^  Vestei,  si  in  locn  de 
foeariu,  si  de  focu. 

«VESTALE,  adj.  vastaUa,  (d'in  Teita); 
relativa   Ia  Vesta  :  virgine   vestals; 


■vGooglc 


VBB. 


1579 


subat.  t,  UHa  veatate, 's&cftiotiaai,  a 
Vestei :  mrginiie  vestali  se  aUegeau  d'in 
famUiele  celle  mai  nobiU  intre  armii 
aesse  si  diece,  si  ăebeau  se  serveiea  trei- 
dteci  de  armi,  mai  allesau  se  custodeaea 
fotulv  sacru. 

VESTE,  s.  f.,  Teatld,  {ko^z,  ia  ori- 
gine ia9iii);  vestimentu,  in  tote  accep- 
tionile  acostai  coveato;  vedi  vestimetttu. 

VESTIABIUra,  adj.,  Testlariis,  (d'in 
r«*tl>);  relativu  la  v^e  ^  vestimmtu : 
scriniu  veStiariu]  negotiatoriu  vestiariu; 
arca  vestiaria;  subst.  pers.  tn.,  vestiariu, 
oare  cnstodesce  veştile  ia  qdu  palatin; 
de  aci :  caie  custodesce  saiUele  pretiâse; 
BÎ  in  fine  iheaaurariu;  fem.  acestei  forme 
e  vestiaressa;  snbst.  m.  reale,  vestiariu, 
pl.-e,  reslUrlaHi,  tbesanru  ;  vestiariidu 
bonetcUiloru;  in  tempurile  posteriori  pen- 
tru âistinctione  mai  precisa,  in  acestu 
intellessn,  se  formîi  «esiiorfa  =  the- 
sauTU :  veatiarVa  stalvlai  e  deşerta;  au 
admniatra^  vestiarl'a  ca  ptare  regula- 
ritate. 

*  VESTIBLU,  sau  vestibidu.  pL-e, 
TMtlbnlnng  proprie,  spatiulud'intreusi'a 
unei  case  si  strat'a  pnbliua;  apoi,  spa- 
tiulu  d'intre  usia  si  celle  alte  camere 
alle  casei,  tenda;  si  in  genere,  intrata; 
fig.  începutn. 

*  VESTlCLAsau  vestieula,s.  f.,  res- 
tlenUf  (d'in  restis);  demin.  d'in  veste, 
mica  veste. 

*  VBSTIFICE,  8.  m-,  restirex,  (d'in 
TestlBi  si  fieere);  care  face  vesti,  vesti- 
mentariu. 

*  TESTIFIGINA,  s.  f.,  Teatlflolna,, 
(d'in  Teitlsi  si  fkoere);  artea  de  a  face 
vesti;  si  oMcîn'a  in  care  se  facn  si  se 
Tenda  vesti. 

*  TESTIFIGIU,  pl.-e,  TeHtiflelamg  fa- 
cerea de  vestimente,  artea  de  a  face 
veatimente. 

*  VESTIFICD,-o,  8.  m-,  si  t.,  «stl- 
fleiis,  TeitlBea,  (d'in  Testis,  si  heere); 
care  face  vesti, :  uhu  vestificu  eu  gustu; 
una  vestiHca  intelligente. 

.  •  VESTIFLUtJ,-a,  adj.,  restiauD», 
(d'in  reatlg,  si  flnere);  care  pdrta  vesii- 
menie  largi  si  lungi. 

*  TESTIâABILE,  adj.,  veatlgabllls, 
(d'iii  restlgare);  care  se  p6t«  vestigÂ, 


care  se  p6te  scrută,  scralabile;  vedi  tn- 

*  VESTIGAEE,  t.,  reBtlffw*,  (d'in 
Testlglsm);  proprie,  a  merge  pre  orma, 
a  nrmec&i  apoi,  a  cercetâr  ca  de  a  me- 
Dutolo,  a  cercetă  cn  diligentia  si  preto- 
tindine;  yedi  compositulu  inve^igare. 

*  VESTIGATIONE,  s.  f.,  TejiUs«tl«, 
(d'in  vestlgare);  actione  de  vestigare, 
cercetare :  vesHgationea  furiloru;  vedi 
invesHgatione. 

*  VESTIGATOSIU,  s.  m.,  TwUcator, 
(d'in  TeNtlţare);  care  vestiga;  armeca, 
m'mecatoriu;  care  cercet^dia,  oercetato- 
i'iu;  care  apecala,  speculatoriu ,  8pione , 
delatoriu;  vedi  investigatoriu. 

*  YESTIGIU,  pl.-e,  restlglnm;  urma ; 
vestigiu  de  omu,  vestigie  de  afwnott; 
ellu  nu  merge  pre  vtstigide  parentelm 
aeu ;  se  vedu  vesligiele  'de  batciia  pre 
corpul»  lui. 

YESTIMBNTARIU,  s.  m.,  (d'inpwW- 
mentu),  Teitirex»  restlQoiiBt  TcsttorlBB* 
Bartor,  (fr.  talllenr);  care  face  vesH- 
mente;  care  rende  vestimaite,  si  care 
custodesce  vestimentele. 

YESTIMGNTU,  pl.-e,  Teatlventnn, 
(d'in reBtlre);  materia  apta  acoperi  cor* 
puln  :  vesiimatte  de  cânepa,  vesOmente 
de  Unu,  veslimente  de  metasse,  vesti- 
mentede  lâna,  veatimente  depeUe;  vesli- 
mente de  vera,  vestimente  de  ierna; 
veatimente  de  serbatori,  vestimente  de 
hiUu,  veatimente  âe  gaUa;  vestmente 
pretiâse;  vesHmente  aSie ;  vestimente  de 
purpura;  vestimente  eommode;  tws^ 
mente  strinete;  in  terrele  calde  âmeim 
pârta  pudnc  vesUmefte  si  suptiri,  tti 
terrele  reci  porta  mai  mulfe  vestimente 
si  mai  grâsse;  vestimentele  se  ae^nba 
dupo  moda;  faninele  se  tn/reCH  eu  ves^ 
mentele  de  moda. 

VESTINA,  8.  r.,  TestlB,  tinle^  vesti- 
mentn  ordioariu  ce  pârta  Omenii  preste 
camtlsia. 

*  VE8TIPLICU,-a,  a.  m.,  si  f.,  restl- 
pIlouA,  si  reBttplexţ  reRtlpIloH,  (d'in 
Teitls,  si  pllcare);  care  pliea  veatimenr 
tele;  servitorin  sau  serritflrîa  iasaroinata 
cn  cur'a  vestimentelortf. 

*  VESTIRE,  T.,  TMtIre,  (d'in  restU); 
a  coperi  cu  vestimente ,  a  accommod& 


=y  Google 


1680 


VET. 


veatimenMe  pre  corpn,  a  imbraccâ,  ia 
seosu  propriu  bi  figuratu;  redi  compo- 
situln  investire. 

*  VESTTSPICUrO,  b.  m.,  si  f.,  iMtl»~ 
plcDs  si  Testlipext  reitUpIcA,  (d'ia 
vestlB,  si  Bpeeere);  care  ars  inspectio- 
Dea  asupr'a  tmtimenteîoru. 

VESTITOEIUr^ona,  adj.  s.,  resUtor, 
(d'in  Testlre);  1.  care  investesce  =  im- 
braccâ, invekiioriu;  2.  care  face  t>esti=z 
vestimente,  vestimentariu. 

VE3TITU,-a,  adj.  part.  Ttstltoat  co- 
perîtu  cu  vestimente ,  imbraccatu ,  in 
seiiBn  propria  si  figuratu;  vedi  investitu. 

YBSTITUBA,  s.  f.,  T«8tItiirA,  (d'in 
T«stlre),  actione  ai  effdctu  alia  acMonei 
de  vestire;  vedi  si  învestitura. 

*  VESTU,  s.  m.,  (angl.  wwt),  Tes- 
peri  oocidensj  regîonea  ande  appune 
BtSrele  tâmn'a  ai  primavSr'a;  appusu,  oc- 
cidente,  terminu  geografica; — de  acf  si 
adj.  vesticui'ii,  vespertinu,  occidentale. 

*  VETAEE,  T.,  TBtare}  a  nu  lassil  se 
se  facă,  a  opprf,  a  impedică ;  a  se  op- 
pune  ou  potere  legale  ca  se  nu  se  facă 
ceva;  —  de  aci  form'a  reto  (lat.  prim'a 
persooa)  in  limbile  moderne  :  avemuăe- 
reptuUi  de  veto,  a  s%  oppvfie  veto-lu  seu; 
an^i  tribuni  romani  oppriău  essecu- 
tarea  sententieloru  ţrin  coventulu  veto, 

*  VETEKAMENTARIU,  b.  m.,  Tet«- 
ramentirlns!  care  derege  calcîamente 
vechie. 

*  VETBBAMENTD,  pL-c,  (Tetera- 
neiitav);  vechitura. 

*  V£TEBANn,-a,  adj.,  reteraoas» 
(d'in  Tetoa);  betr&nu;  applicatu  in  tem- 
purile  moderne  numai  la  militarii  be- 
trâni,  cari  ai  au  facutu  annii  de  serTitiu : 
legionede  veterani,  insOtutu  pentru  in- 
taiinerea  veteranUoru;  prin  analogia  ae 
applica  Bi  la  fonctionari,  profeasori,  me- 
dici, advocaţi  etc.;  unu  veteranu,  ve* 
teranii  noştri. 

•TETERABE,T.,  vetonre,  (d'in  re- 
tBB,  Teterli);  a  invechi. 

*  TETEBASCEBE,  t.,  Teteraseere, 
(d'in  T«tiH,  reterls};  a  bo  invechf. 

*  VETEBATOBnJ,-(om,  adj.  s.,Te- 
terator,  (d'in  vet«r«r«);  care  a  imbe- 
tranitu  in  ceva  :  veteratoriu  in  litiere, 
i»  cause,  in  processe;  in  specie,  care  a 


^  VET. ■ 

imbetranitu  in  relle,  omu  astuto,  vnlpe 
betr&na. 

*  VETBRATBICE,  s.  f-,  feteratrix; 
forma  feminina  la  veteratoriu,  veteratâ- 
ria,  femina  aatuta. 

^  *  TBTEBATU.-o,  adj.  part.,  vetew 
tiB,  (d'in  Tet«r«re),  iuvechitu.     . 

*  VETEBETU,  pl.-e,  veteretioi,  (d'in 
ietu,TeterlB);pamentalassatQnearratn. 

«  TETEBrNABIU.-a ,  veterlnarioB , 
(d'in  TeterlnDg);  relatÎTU  la  vite  :  dm- 
dieu  vUerinariu,  medicina  veterinaria; 
subat.  veterinariu,  (medicu),  veterinaria 
(medicina). 

*  VETEBrNU,-a,  adj.,  verertani, 
(p6te  fi  contrasan  d'in  rehlterlmifl);  re- 
lativu  la  vite  :  bestia  veterina ,  specia 
veterina  ;  Bubst.  veterinele ,  Teterlnae ; 
vitele  de  trassura  sau  sarcinarie. 

*  VETEBNOSITATE,  a.  f.,  veter»*- 
iltsB,  (d'in  TetemoBag);  calitate  de  ve- 
temoiu,  Boninnlentia,  lethargfa. 

*  VETEBNOSU,-a,  adj.,  TeterDOist, 
(d'in  Tetcrnns);  somnorosu,  lethargica; 
langedu,  addormitu,  enervatn :  omu  ve- 
temosu;  stylu  veternosti. 

*  1  VETEENU,-a,  adj.,  reterniiB, 
(d'in  T«taB,  T«terli),  Tecbin,  betr&un, 
inactiva,  lăngedu. 

*  2  VETEBNU.s.  m.,  reternaB.  (d'ia 
retns,  reterU);  1.  vechime,  vetustate; 
2.  loture  vechie;  3.  Bomnulentia,  lethar- 
gfa; somnu  lungn;  lang^re,  apathta. 

YETI,  verbn  auasiliaru  pusu  cu  iufî- 
nitivulapentruformarea  futurului  pers. 
n  pi.  contrasSQ  d'in  voliti,  valtis  :  veii 
fi,  veţi  face,  veţi  cântă,  veţi  vedS,  veii 
spune,  veii  auăi;  vedi  verbnlu  voUre. 

YETBA,  B.  f.,  fneaBj  locuia  unde  arde 
focalu,  focariu;  metaf.  caea,  locuentia  : 
me  dueu  la  vetr'a  mea;  loculu  pre  care 
e  atabilitu  satulu ,  oppidulu ,  urbea  : 
vâtf'a  soiului,  etc. 

VETEANETIA,  s.  f.,  (d'in  vetranu), 
«enectDB;  vedi  hetran^ia. 

VETBAND,-a,  adj.  s.,  (d'in  veteranu) 
tenBxi  vedi  betrarw. 

YETBABin,  pl.-e,  batUlan;  pala  de 
ferru  cu  care  se  servescu  Omenii  c&nda 
vom  se  duca  focu. 

YETTEMA,  vettemcre;  vmematione^ 
vetiematoritt,  vettemaiu,  veUema^a  ; 


=y  Google 


m^ 

Tedi  rectima,  [veetmare,  veetimatione; 
vectimatoriu,  veetimatu,  veetimatura. 

*  VETDSTATE,  s.  f.,  retnstas,  (d'in 
TStuitns);  vechime  :  vetustatea  j,enului 
ometiescu;  vetustatea  famtlieloru,  vetua~ 
tatea  limbei;  vetustatea  unei  possessioui; 
muUe  lucruri  a  inglilxtu  vefMtatea;  d'in 
inaU'a  vetustate  se  vorbesce  despre  di- 
hiviu;vetustatea  nu  va  maipote  consume 
tote  productele  menţii  omenesd. 

*  VETnSTm£:,T.,retDNtesfler6,(d'iii 
TetHBtuB);  a  96  invechi;  vetustesce  vi- 
ntAu. 

*  VETUSTtr,-o,  adj.,  Tetnstua,  (d'in 
T«t«B),  care  duta  de  multu;  recliia  d^ro 
nestricata :  monummte  vetuste,  oppide 
vetuste,  vinu  vetustu;  vetuat'a  disemina 
a  SaUniioru;  vetusfa  familia  a  Vale- 
rttJoru. 

*  VEXABILE,  vexame,  vexare,  vexa- 
aone,  vexativu,  vexatoriu,  vcxatrica, 
vexatu,  etc.;  vedi :  vessoMe,  veasame, 
vessare,  vessaiione,  vesse^vu,  vessatoriu, 
vessatriee,  vessatu,  eto. 

VEXILLABIU,  vexiUatione,  vexiUi- 
feru,  vexiUu;  vedi :  vessiUariu,  vesaii- 
iatione,  vessiiliferu,  vessUîu. 

VI,  pronome  conjunctu  pers.  II  pL  dat. 
coutraâsa  d'in  vâtte,  Tobis :  oi  se  covine, 
vi  l«  dau.  vi  ua  recommendu,  vi  i  pro- 
mittu,  vi  le  impromutu;  vi  eneeessariu, 
vi  su  cotmoscute;  vedi  ve. 

'  VIA,  B.  f.,  tU;  caile,  strata.  Kssitu 
d'in  uau  d'in  oaus'a  confusionei  cu  snbst. 
vmia=viia^via,  si  cu  adj.  viHa=:=via, 
inse  de  dorita  a  se  reabilita  dupo  sta- 
bilirea orthographiei. 

*  VIADUCTU,  pl.-c  (fr.  tUiIiic,  d'in 
tUj  si  daeere);  ponte  pre  arcuri  con- 
stiussu  presto  una  ralle  san  unu  rîu, 
pentru  trecerea  cailei  'fenate  :  in  tem- 
pwile  noatre  se  făcu  viaducte  collosali 
preste  văUii  viaductele  sânina  cu  ape- 
ductele. 

*  VIABE,  T.,  Tiare,  (d'in  ri«);  a  cal- 
latorf,  Badecin'a  compositeloru  :  con- 
viare,  (it.  coiiTl«r«,  fr.  coarorer);  de- 
viare,  a  se  abbate  de  la  caile;  inviare, 
a  pune  pre  caile,  a  indereptă,  si  a  de- 
rivatelom  acestoru-a. 

*  VIABin.-a,  adj.,  riatlag,  (d'in  tU); 
r«latirtt  la  eaUe  :  Uge  ^ria,  regiUa- 


rm^ 1881 

mentu  vioriu,  careregnUiia  reparatio- 
nea  callilom. 

*  VIATlCATO,-a,  adj.,  rUtleitus  , 
(d'in  TUtleam);  provedutu  cu  viatieu. 

*  VIATICU,-a,  adj.,  TiatEena,  (d'in 
Tia);  relativii  la  caile,  la  eaUatoria :  cwa 
vicUica,  cena  de  pleoare  in  callatoria ; 
subat.  viatieu,  pL-e,  Tlatleum ,  praviBio- 
ne  de  callatoria,  totu  ce  e  necessariu  la 
callatoifa :  si  a  laatu  viaiieulu  si  a  pîe- 
catu  in  India;  fora  vicUicv  nu  e  lucru 
inielleptu  a  interprende  una  callatoria 
lunga;  functionarHoru  tramissi  in  mis- 
sioni  se  da  viatieu  d'in  thesaumihi  pu- 
blicu;  &g.  in  baserica,  viatieu  =  «ocr'a 
eucharistia  d(Ua  moribundului, 

*  VIATOBHI,-(^Ho,  a^.  s^  vlitsr, 
TlâtsrlDg,  (d'in  rUre);  oallatoriu;  la  an- 
tici :  nunţiu,  apparitoriu,  ustiariu. 

*  VIATfîlCE,  8.  f.,  Tlatrix;  femina 
eaUatoria. 

*  VIBIA,  s.  l,  Tlbia;  una  irabe  car« 
jace  pre  alta  trabe  (vara)  erucisiu. 

*  YIBICE,  s.  f.,Tlbex  si  vlblx;  vene- 
taria  pre  pelle,  arma  veneta  de  bătălia. 

*  VIBBABILE,  adj.,  Tlbrabill8,(d'in 
rtbrire);  caro  BO  pdte  vă>râ;&g.  Bcaitt«- 
liatoiiu. 

*  VIBBAME,  pi.  vibramine,  rtbra- 
Men,  (d'in  vlbrar*};  acta  i9V^are,vi- 
bratione. 

*  VIBBABE,-eâtH,  t.,  vtbrKrt}  a  pnne 
in  mişcare  tremuratâria,  a  scutură,  a 
adieptă ,  a  arranoă  :  sirpele  vibridia 
limb'a  sea;  luptatoriulu  vibreăia  jatMu 
siU  si  Iu  rapede  asupr'a  inimicului;  in- 
trans.  a  produce  una  mişcare  tremura- 
târia :  vAredia  cord^  Iţfrei;  fig.  vStridia 
de  amore  fibrele  ănimiei. 

*  VIBBATIONfi,  s.  f.,TlbMtle,(d'in 
Tlbr«r«)î  Bctione  de  vihrare,  miacate 
rapida  tremuratâria  :  vibraHoniie  unei 
corde  sonore;  vibraUone'a  aeruîm  face  de 
se  propaga  sonulu. 

*  VIBRATOIlIU,-Wria,  adj.  a.,  (fr. 
Tlbratolre);  cate  vibredia  :  miseoire  vi- 
bratâria;  mbratorH  armelorupungiitârie. 

«  VIBRATU,-a,  adj.  part,  Tlbratia; 
posD  in  mişcare  tremnratâria;  —  scan- 
teliatoriu,  fulgeratorin. 

*  VIBBISSE,  pi.  f.,  Tlbrlsan^-ariMi 
pârulu  d'in  nasu, 


.Cooijlc 


1682 VlC; 

«  VIBURNU,  a.  m.,  rlbiriiM ,  (fr. 
Tlorae);  gena  de  planted'infamili'aca- 
l^ifoliacielorn,  care  au  de  typn  unn  ar* 
borella  cu  flori  albe  si  cd  folie  villute, 
alle  earui  ramuri  m  forte  fleseibili,  si 
care  produce  bacce  negriiiâre  anite  in 
faseicle  :  ee  eonnoseu  mtubenedednei- 
cUed  de  specie  de  vibumu. 

•  VICANU,-o,  adj.  s.,  Tleanas,  (d'in 
Tlena);  de  utu,  d'in  sato,  aateann  :  o- 
rutpiei  cteam,  oari  imbla  d'in  satu  in 
Batn;  vieanii  au  mai  simpli  de  cătu  ur- 
bami,  d^oaimoioneiUdeeâtuacesH-a. 

•  ţICARIA,  B.  f.,rlearla]demnitatea, 
poteetatea,  fnnctionea  unui  vicaria;  vedi 
vicariu. 

*  VIGABIALE,adj.,(fr.  *tairUl);re- 
iaiâra  la  vieariatu  :  potestate  vicaritde, 
fimtiiom  vieariaU,  detorie  viearialt. 

♦  VICAEIANU,-«,  adj.,  TioarUBM, 
(d'in  Tiurlal);  relativu  la  vieariu,  care 
eononne  pre  vieariu  .-  deiimitaie  viea- 
riana,  gradu  viearuum  in  ierarehia. 

•  VICABIATU,  pl.-c,  (it.  tiMrUt»); 
1.  faoetione  de  vieariu;  2.  tenipnlncâtn 
a  faoctioBatn  unn  vieariu;  3.  territorinla 
preBtecareseintendejDrisâictioneannni 
vieariti;  4.  cae'a,  palatiulu  unui  vicariu. 

*  VICABnJ,-a,  adj.  b.,  rioarlas,  (d'in 
Tieis),  oai;e  tine  locnlu  altul-a,  careim- 
plenesce  functionea  altui-a :  la  Romani 
servii  ordinari  aveau  servi  vicari;  pre 
tempuiu  imperiuhU  pr^eetii  pretoriidtti 
aveau  vicarii  lorui  in  tempurile  modeme 
HWMat  eţnseopUsimetropolitiiau  vicari; 
inse  in  baamc'a  anglicana  $i  paroehH 
OH  wari;  starea  viixiriloru  tn  Ăn^fa  c 
tuta  addeverata  meseria  care  eon^asta 
fârte  eu  starea  paroehUoru. 

TIGATU,  adT.,  rleatln,  (d'in  ritma); 
1.  d'in  vieu  in  vieu;  2.  io  forma  de  victi; 
vedi  «tot. 

t  VICB-,  (d'in  lat  abl.  Tiee,  in  loca 
de,  pentru),  in  diverse  composite,  pre- 
eamii  in  :  vice-amâ-ale,  b.  m.,  (it.  rlee- 
«mnlTagll»,  fr,  Tlee-aalral),  officîariu 
de  marina  care  oommanda  una  armata 
naTale  iu  absenti'a  amiralelui,  si  ser- 
Tesce  sub  ordinile  Ini  căndu  acesta-a  e 
preaeute;  vice-camerariu,  s.  m.,  (fr.  rlce- 
«««ATler),  locotenente  allo  comeroriu* 
huf  viee-caneeUariu,  a.  m.,  (it.Tlo«'««ii- 


ŢţO 

eellleret  fr.  vlee-chaDceller),  car«  im- 
plenesce  functioDeaeawtfelIar^utinab- 
senti'a  lui;  viee-eapitanu,  s.  m.,  (it 
Tlce-eapltan*),  care  implenesee  functio- 
nea  nnui  eapitanu;  vice-centurione,  s. 
m.,  «we  tine  locuin  unui  eenlurione ; 
viee-txstoriu,  a.  m.,  care  tine  locnlu  unni 
eestoritt;  vies-eestura,  8.  f. ,  rlce  (|iim- 
itara,  officiuin  vice-cesioriului ;  vice-co- 
mite,  8.  m.,  (&.  rtconte),  care  imple- 
nesce  functianea  unui  comte  ;  vice-ech 
mitessa,  s.  f.,  (fr.  TiataitesBe) ,  sorâ'a 
unni  mee-c<mite;  viee-consulaiu,  s.  m., 
(fr.Tlc6'Ooii8nUt),officiiila  vice-eonsiAe- 
lui;  vice'ConsiAe,  s.  m.,  (fr.Tlce-eftinl)t 
care  Bopplenesce  pre  eânstde  in  absen* 
ti'a  lui,  si  care  face  funetionile  de  coh- 
stie  in  locurile  unde  nu  e  consvle;  vice- 
deeurione,  a.  to.,  care  tiue  locnlu  unui 
deeurione;  vice-gerente,  s.  ra.,  (it  rlM- 
gereBte,fr.rlee-g<raat),caresappleaesce 
pre  nsu  fnnetioaariu  in  absenti'a  Iui, 
care  tine  loculu  nuni  superiore;  vice-ge- 
rentia.  a.  f.,  (it.  rlee-Kereua),  ofGeinhl 
unni  vice-gerente;  vice-guvematoriu ,  s. 
m.,  (it.  Tice-gftTeriaUre),  care  tine  lo- 
cnlu unui  guvernatoriu ;  vieeAegatione, 
B.f.,(it.rlee-lefaBloDetfr.vte«-l<KatUi), 
offtciub  uniri  vice-legatu;  viee-legatu,  s. 
m.,  (it.  Tlee-leţato,  fr.  Tlee-l««atJ,  care 
impleneace  funetionile  unui  legatu;  viee- 
magi8tru,3.  m.,  care  tine  loculu  nani  rm- 
gistru;  vice-matre,  s.  f.,  (it  Tie«audn), 
care  tine  locu  dematre=m&m&;viee-no- 
tariu,  B.  m.,  care  tine  loculu  unui  DOtariu; 
t)tce-})afre,B.m.,(itTlcepadr«),  caretise 
loca  de  patre^iata ;  viee-ptUriarehu,  a. 
m.,(it.  Tioe-patrfarea),  care  tine  loculu 
de  patriarchu;  vice  prefectu,  b.  m.,  rke- 
praetMitaB,  (fr.  Tlce-prifet),  care  tine  lo- 
culu unui  prefectu;  care  administra  udu 
aercu  mai  mica  Bub  ordinile  prefectnlu; 
vice-prefeetura,  a.  f.,  officialu  viee-pre- 
fectuldi;  vice-presedetUe,  s.  m.,  (fr.  rlee- 
prfaldent),  oare  tine  locnlu  işpreseden~ 
te;  vice-presedeniia,  a.  f.,  (fr.  vlee-p rdaf- 
dence).  officiala,  fonctionea,  demnitatea 
unui  viee-presedente  ;  viee-pretorim ,  a. 
m.,  (it.  rlce-pretore),  care  Une  locolo 
ds  pretoriu;  propretoriu,  vice^pretura , 
3.  f.,  officiulu,  demnitatea,  jurisdictionea 
unui  vice-pretoriu;  viee-proeuratoriit,  $. 


=y  Google 


VIO 

m.,  (fr.  Tlce-pr*CQreiir),  care  tine  lo- 
culude  procuraioriu;  vice-rectoriu,  a,  m,, 
(it:  Tleerettore), care  tine  loculuuDuirec' 
toriu;mcerrege,  b.  m.,  (it.  vleer^,  fr.  Tloe- 
t*l),  oare  tine  loculu  de  tege,  care  guverna 
una  provincia  in  nomele  reg^â  de  la 
care  a  obţinută  titlulu  de  tice-rege;  vt- 
ce-regenie,  B.  m.,  (it.  rloe-regeiite),  care 
tinfl  loculn  unui  regente;  vice-regina,  a. 
{,,  (it.  rteereKiBB,  fr.  rlce-relne),  soci'a 
unui  mee-rege,  pnncipessacaregnverna 
cu  autoritatea  do  vice-rege;  vice-seere- 
tariaiu,  s.  m-,  (it.  Tle08«KretarUto),  of- 
fieialu  unui  vice*seeretariu;  viee-secre- 
tariu,  s.  m.,  (it.  Tlaesegretarl»),  oare 
tine  loculu  unui  secretarin,  care  locr^ 
dia  BDb  ordinile  unui  seoretariu  snpe- 
riore;  viee-tribwuiiit,  s.  tta.,officiulu,ju- 
risdictionea  unui  vice-tributm;  vice-tri' 
bunu,  B.  m.,  care  tine  locuia  unui  tri- 
&WH(,  protribimu;  vice-versa,  adv.  tIo«- 
Tersa,(fr.  Tiee-Terai),  in  ordine  intorsa  : 
neseienti'a  tine  pre  omu  in  miseria,  si 
viee'versa. 

*.YlCMAMV,-a.  ^î-,  vlcenarlu, 
(d'in  Tloeul);  dedotiedieei,  CEţrecoprende 
in  sene  douedied  :  numerwlu  vicenariu, 
nnmeralu  20 ;  c&amferentia  vicenaria, 
de  20  de  degete;  subst.  m.,  unu  vicena- 
riu,  omu  de  20  de  anni;  camoneta,un« 
vieenarm  austrtacu,  moneta  de  20  cru- 
ciari. 

*  TICENI,-e,  pL  adj.,  Tle«Hl,-M,-«, 
(d'in  Tlţlntl);  cftte  douedieci  :  vieeni 
juni,  vicene  pârti,  vicene  dilie. 

*  YlCmSALE,  adj.,  rleensalls,  (d'in 
TleeanlDin);  de  douedieci  de  armi;  care 
se  intempla  la  douedieci  de  anni .-  aer' 
hat&ri  vieennaii,  dupo  douedieci  de  anni 
de  domnfa  a  unui  principe. 

•  VICENNItJ,  pl.-e,  Tloennlnn,  (d'in 
Tleiea  si  annng);  spaţiu  de  douedieci  de 
anni :  muite  si  mari  lucrw^  s'au  irUem- 
platu  în  aeestu  mcenniu. 

"  VICKSIMA,  B.  f.  Tleealma,  f.  (d'in 
TlotalmiiB);  tassa  de  a  douedîecea  parte 
d'in  pretin  la  esportu  si  la  importu,  la 
manumisBionea  unui  serva,  la  acceperea 
unei  ereditate. 

•  VICESIMANtf,  pi.  vieesimani,  adj., 
TieeilBahI,  (d'in  vicealaB»);  militariu 
d'in  vicesim'a  leyîone  :  vessUlarii  vice- 


JK 1583 

aimani;  vieesimanii  s'au  revoltatu  (Fm 
eawsa  co  nu  li  s'arespunmstipendinlii. 

*  VICESIMAKE,  v.,(d'iD  «fcealBis), 
1.  a  luă  tasB'a  vicesima;  2.  a  pnt^  cu 
miţrtea  pre  utintu  d'in  douedieci,  alia 
cărui  uome  esse  la  sorti ;  a  vicesima 
una  legione. 

*  VIC&SIMARin.-a,  adj.,  Tleeslna- 
rlng,  (d'in  rleealnDB);  care  provined'in 
vicetima  :  auru  vieesimariu;  snbst.  vi- 
cesimariulu,  perceptorinlo  mcegimet. 

*  VI0E8IMATI0NE,  b.  f.  vlceslm»- 
tl»t  (din  riceslnure);  actione  de  tnce- 
simare;  1.  de  percepere  a  taaseixffteeM- 
ma;  2.  de  puuire  cu  mârtea  pre  unulu 
d'in  douedieci,  allu  canii  nome  esse  la 
sorti. 

*  VICUSIMATOBIU,  s.  m.,  care  vi- 
eeaima,  1.  care  percepe  vicesim'a,  viet- 
timarin;  2.  care  punesce  cu  mârtea  pre 
annlu  d'in  doaedieci,  alin  carat  nome 
esse  la  sorti.  y 

*  VlCESIMATD,-a,  adj.,  (d'in  viee- 
«itnare};l.  d'in  care  s'a  peroepututass'a 
vicesima;  2.  care  a'a  pnnîtn  oa  mertea 
dupo  eBsirea  la  aorti  a  unsi'a  d'in  doue- 
dieci :  legione  vicesimata,  militari  vioe- 
simati. 

*  YI0£SIM[7,-a,  adj.,  tIomIvbb,  si 
Tlţealnns,  (d'in  Tlglnti),  allu  douesUe- 
eii»:  anni^  vtce^imu,  partea  vieeaima; 
Bubst.  f.  vicesima,  vleealau  (se.  pars), 
vedi  mai  bubu  vicesima. 

*  YICESSABIU,  ncussariu,  teuwa- 
riu,  s.  m.,  moneta  de  20  assari :  umu 
vicuasariu  tarcescu  de  argentu  e  a  an- 
cea  pia-te  d'in  unu  centMsariu  de  tatru 
constantinopolitanu. 

*  VICESSE,  3.  f.,  TioesBU,  (d'in  tl- 
Klntl  si  «a,  âBBta);  douedieci  de  assi;  — 
vedi  si  vieessariu. 

*  YICIA,  B.  f.,  Tlolaţ  ana  planta  le- 
guminâsa ,  magerida  :  vid'a  commune 
are  una  sementia  rotunda,  negra  si  fa- 
rinosa;  animaliledomei>tice  mânea  vîci'a 
cw  pltKere  condu  e  ammesteeata  eu  alte 
granuntie. 

*  VICIABin,-a,  aiţj.,  vlelarine,  (d'in 
Tleia);  relativu  la  vicia :  duru  vteiortu, 
cu  care  se  cerne  vici'a. 

*  VICINALE=:«ciM0le,  adj.,  tIo!»«- 
llB,  (d'in  vlelBos);  relativu  la  veâni,  de 


yCOOglC 


15S4 


VIC. 


veeim,  peotni  vecini :  pentru  ustUu  vi- 
dnale,  caiUe  ndnak,  chiaviănale,  hdUt 
vidnale. 

VIClNAEE==Metfiare,-edtu,  v.,  vici- 
sarl,  (d'in  vtelnia);  refl.  a  83  viană,  s 
îl  veeintt;  vedi  invednare. 

VIClNARID=iM«naria,-a.  adj.,  t1- 
elMarlm,  (â'in  rtclans);  relativu  la  vi- 
ctni :  commtmeaiione  vkinaria.viavî- 
dnaria, 

YlOWATV—vecinatura,  adj.  part., 
(d'in  viciture);  redi  invecinatu. 

VICIKIAstweima,  a.  f.  vlelnta,  (d'in 
TleUii)ţ  TMinetate,  appropiare;  collec- 
tira  în  loca  d«  vecini;  &g.  aBseminare, 
affinitate :  nettti'a  virtutilorv  intre  aene; 
vidni'a  vitidom. 

"VICINITATE  =veeinetate,  s.  f.,  tI- 
fflaltat,  (d'in  Tlelnna) ;  stare  de  vieinu, 
appropiare,  prossimitate  :  eUu  ai6de  in 
vieinitaiea  n6$tra;  caseUtrinvieinitale, 
4tatele  d'in  vicinitcde;  nu  e  putiu  in  ei- 
dmtatei  —  collectîvn  in  loca  do  i>tetm  : 
avemu  una  bona  vianitate;  ne  potemu 
laudă  m  mdnitatea  nâitra;  s'a  strituu 
iifa  vieimtaiea  ri  s'a  eonanUatu  asi^'a 
tnteretsUoru  eommunei;  aceste  locuri  e- 
râu  connoscute  iieeinitătiioru;~ana,\o- 
gfa,  asseminare,  afflnitate :  e  âre-care  vi~ 
einikU»  $i  intre  virtuţi  ai  intre  mtie. 

yiGINU==:t)eetnN,-a,  adj.  s.,  TielnoR, 
(d'in  iltBR);  oare  e  apprope,  care  nn  e 
departe,  care  e  Idnga  cineva  aaa  ceva  : 
eatele  vemne,  eetâtile  vecine,  6menii  vi- 
ctnt;  in  specie  subst.  vicinii  noştri,  vi- 
dnde  nâatre;  toţi  vicinii  ^au  spariatv; 
netnele  ie  a^uta  unele  pre  altele;  âme- 
nii  eu  mente  nu  se  carta  cu  vidnii  set; 
e&ndu  arde  eas'a  vieinului  toţi  sumu 
detori  a  aUergd  si  a  stinge  fooulu;  vi- 
cinii pctu  se  ne  foca  mai  ntuUi*  bene 
<^aru  si  de  câtu  fraţii  no^i. 

•  VICISSITATE,  B.  f.,  TlehBtta», 
(d'in  Tleli),  ai 

*  VICISSITDDINE,  s.  f.,  Tlelailtudo, 
(d'in  Tlela),-  sc&mbn,  acambatione,  al- 
ternativa,, auccessione  :  viciasitudinea 
hteruriloru;  vicissitudinea  tetnpurUoru 
onntUui;  vik^a  e  unavieissitudine  con- 
tinua de  repauau  si  de  lucru,  de  plăceri 
ii  de  doreri,  de  intdl^ione  sidenc' 


VIO 

borAx;  omuht  intelleptu  se  inarmtdia 
in  contr^a  totoru  viăssitudiniloru. 

•  VICOMAIESTBU,  s.  m.,  Tle»M- 
gliten  inspetoriulu  atratelora. 

•  VICTIMA  =  veetema  =  vettema, 
a.  f.,  Tletlmt)  animale  taliatn  sau  de 
taliatu  pentru  sacilficiu,  proprin  ai  fi- 
gurata :  vicftma  iunocente ;  elUi  cadu 
victima  boneîoru  selle  intentioni. 

•  VICTIMABE,  =  veetimare  =vd- 
temare,  v.,  rlotlMan,  (d'in  TletlBB)^  a 
sacrifică;  redi  si  veetimare  =:  vettemare 
cn  diversele  sensnri. 

•  VICTIMABIU  =veetimariu.  a.  m., 
vletlawlDB,  (d'in  tIcUba);  1.  care  vende 
victime;  2.  oare  talia  victime. 

•  VICTIMATIONE=wc*iifia««M= 
vettematione.  a.  f.,  actione  de  melimare; 
vedi  vectimatione. 

VICTIMATORIU  =  veetimaioriu= 
vdtematoriurtSria,  adj.  s.,  Tlettuit«r, 
(d'in  vietimare);  sacrificatorin;  vedi  ai 
veetimatoriu  cu  diversele  selle  aenaasi. 

VICTIMATU  =  vectimatu  —  vette- 
matura,  adj  part.  (d'in  vietimare);  vedi 
ve^imatu. 

VICTIMATDBA  =  vecimatara  =: 
vettematura,  a.  f.;  vedi  vedimatura. 

•  YICTITABE  =  p»p«a«,  V-,  vieM- 
tare,  (d'in  vletos,  de  la  Tlvera);  inten- 
siva d'in  vivere,  a  trai  d'in  ceva,  a  se 
nutri  cu  ceva  :  a  vietitâ  bene,  a  vteHtâ 
cu  plăcere;  a  vietită  d'in  pome  si  â^in 
radecine;  a  vietită  eu  econimUa. 

•  VICTOBIA,  8.  f.,  vIeUrU,  (d'in 
Ttotor);  actione  si  effecta  allu  aotionei 
de  vincere :  mare  tncforia,  vietoriasira- 
lucita,  vidoria  cruenta,  vietoria  san- 
gerâsa;  amu  reportatu  una  vietoria  com- 
pleta; ellu  caută  se  si  marSsca  victori'a 
prin  generositate  si  clementia  cotra  in- 
vinti;  nu  e  formosu  a  si  maculă  vietO' 
ri'a  prin  crudditate;  ducii  romani  dupo 
una  mare  victoria  tntrâtt  in  triunfu 
in  cetate;  triunfuiu  se  consideră  ea  re- 
compensa a  victoriei  reportate;  Romami 
ăivinisara  vietori^a  representandu-a  ca 
una  virgine  munita  eu  aripe  si  eu  una 
conuna  de  lauru,  sau  cu  unu  ram»  de 
{toZmaria  in  HMina. 

•  VICTORIALE,  adj.,  vletorlalla, 


=y  Google 


ţK. 

(din  rletorU);  de  victoria,  Telatim  la 
victoria :  di  victoriale. 

*VICTORIATU,-a,  adj.,  TlAttriatuB, 
{S!m  Tletorla)}  itisemnatu  ca  imaginea 
dieei  Victoria :  numu  victoriatu,  si  subst. 
MMI  vi^oriatu,  nnmu  de  argeuta  in  va- 
lore  de  cinci  assi,  cinariu,  Ban  de  nna 
medietate  de  ăenariu; — pondu  medici- 
nale de  greutatea  unui  atare  numn. 

*V1CT0BI0LA  san  vidoriora,  8.  f., 
Tletorlftla,  (d'in  rletorU);  mica  statua 
a  dieei  Victoria. 

*VICT0RI030,-a,  adj.,  Tletorlasag] 
(d'in  rlettrU);  pleaa  de  victoria,  inco- 
rnnatu  de  victoria  :  principe  victoriosu; 
eliu  easi  victoriotu  d'in  tâte  luptele;  vie- 
toriorii  noştri  domm  ne  conservară  ace- 
sta paMa  formosa,  care  ua  sfaciati  voi 
prin  estorsionUe  si  cruăelităttle  wstre. 

•VICTOBIU,-B,  adj.  s.,  Tktor,  (d'in 
Tincere);  care  a  invinau,  invingi^oriu  : 
poporu  vietoriu;  viotoriu  in  tâte  luptele; 
vietoriu  in  diatele  filosofice;  victorii 
getltăoru  ftorJore,-  victorii  proprieloru 
passioni  nu  $unt  mai  pre  diostt  de  câtu 
victorii  inimicHoru  eatemi;  grecii  pre- 
ţuiau eu  ranmri  de  pcdmaria  pre  victo- 
rii  jocurUoru  olympiee  ;  fem.  victoria 
Tedi  mai  mea. 

*7ICTBICE,8.f.,Tletrlx,(d'inTlet«r); 
femina  care  a  invinsu  :  Borna  victrice 
a  Asiei  si  a  Europei;  ei  adj.  mâna  vie- 
iriee,  armata  victrice,  arme  victrid. 

1  VICTII.-a,  adj.  part.,  rlotiis»  (d'in 
TtBcere);  invinsu,  intrecntu. 

2  TlCnj—viptu,  a.  m.,  Tictos,  (d'in 
Tlren);  vi^tia,  modn  de  yiâtia ;  nutri- 
mentUf  alimentu,  celle  necesarie  pen- 
tru viaia  :  vietulu  âmeniloru,  victulu  a- 
nimalHoru;  a  si  procură  victulu  tn  su- 
darea fadei  selie;  eUtt  serve  pentru  metu 
si  amietu. 

•VICT0ALE,  adj.,  rlctoallg,  (d'in  tIo- 
taa) ;  relativu  Ia  2  vtetu,  subst.  pi.  f. 
viatualUe,  TlotniUa,  alimentele  :  a  âă 
mUitarHoru  si  ealldoru  tote  viclualUe 
necessarie;  armat'a  remanindu  fora  vie- 
tuali  fu  necessitata  a  se  retrage. 

»VICTUABIU,-a,  adj.,  rletnirlos, 
(d'in  rletRB];  care  se  occnpa  cn  2  victulu : 
proewatione  vietuaria. 

*VICn ,  8.  m.,  Tleng,  (oîxo;  =  cssa); 
T<ni.n. 


vii>. 


1585 


compleasu  de  case,  satu;  —  la  antici  si 
caile  sau  strata  în  cetate.  Badecin'a  adj. 
s.  vieanu,  vietnu.  adv.  vicatu,  si  deminnt. 
viculu. 

«VICULU,  s.  m.,  TlenUi,  (d'in  tIsh); 
demin.  d'in  vicu,  micu  vicu,  saticellu. 

VIDERE,  T.,  Tldere;  vedi  vedere,  cn 
faţte  derivatele  lui. 

•VIDIMAEE,  T.,  (it.  Tldlnufl,  fr.  tI- 
4tmer,  d'in  lat.  rldiniia  ^  amu  vedutu); 
a  coUationÂ  copi'a  unui  aotu  cu  origi- 
nalele, si  a  certifică  co  e  confoime  :  a 
vidimd  unu  adu;  nu  potemu  vidimă  co- 
pide  fora  se  avemu  inaintea  odiloru  o- 
riginatile. 

*VIDIMATtJ,-a,  adj.  part.,  (it.  tW(- 
mato,  fr.  Tldtm^);  collationatu  si  certi- 
ficatu  :  adu  viăimatu,  espeditione  vidi- 
mata. 

VIDBA,  B.  f. ,  liber ,  e»t«rj  castore, 
animale  anfibia, 

•  YIDUA,  s.  f.,  Tldnat  vedi  vedua. 

•  VIDtJALB,  adj.,  TldoallB,  (d'in  tl- 
das) ;  relatira  la  vedua,  de  vedua  :  de- 
positu  viduale;  pudidtia  viduaie;  anni 
vi^tali;  miaeria  viduale. 

•  VIDUABE,  T.,  Tld»r«,  (d'in  tI- 
dans);  a  deşertă,  a  despoliă,  a  priră  :  a 
viduâ  una  cetate;  a  viduâ  una  casa;  — 
a  viduâ  unu  vasu,  a  viduâ  una  eupa  de 
vmu;— fig.  a  viduâ  una-affaeere,  a  ter- 
mină, a  eapedi  una  affacere. 

•  VIDUABID,-B,  adj.,TlduallB;d«t«- 
daa,  relatiru  la  vedua,  in  acellu-asi 
sensn  ca  si  viduale. 

•  VIDUATIONE,  a.  f.,  (d'in  rldoare); 
actîone  ai  effectu  allu  actioneidepidtta- 
re  :  vtdualionea  oaseloru;  vi^4atioma 
unui  vaiu; — vidue^ionea  affaeeriloru. 

•  VIDUATO,-a,  adj.  part.,  Tlduatas, 
(d'in  tldaare);  desertatu,  despoliatu;  — 
espedita  :  cetate  viduata  de  cetaliani; 
vasuvidaatu;  —  affaceri  viduale,  subst. 
m.  reale,  viduatu,  TldnatiB,-HSf  vedafa 
=vedavta. 

•  VIDUERTATE,  s.  f.,  TldnerUB,  (d'in 
ridau*);  lipse  de  fructe  in  t^rra,  cala- 
mitate. 

•  VIDtJITATE,  a.  l,  tldaltas,  vedi 
veduitate  si  vedHia=veduvia. 

•  VIDULU,  8.  m.,  TldaiQB;  saccu  de 
peUe=tiiteUw,  pentru  caltatorfa. 


.yGooglc 


1586 


VIF. 


*  VIDDUj-a,  adj;  b.,  tWiiijs;  desertn, 
dispoliatu  de  ceva;  de  acf  apoi  subst.  m. 

ătia  =  veduva;  barbatu  veduu,  muliere 
vedua;  vedi  viduu  si  vrâua. 

*  VIDUVIU,  pl.-c,  TiaaTlBm,  (d'in 
vldnfg);  atare  de  veduu  sau  de  vedfia, 
veduia=:veduvia,  veduitate. 

*  VIERE,  V.,  Tierej  a  lega  cu  vimitii, 
a  impletţf.  Kadicea  compositnlai  nostru 
coveiarc  si  ineoveiare. 

»  VIESCEBB,  T.,  Tlesoere;  a  se  vesce- 
df  :  viVscu  pomele,  viescu  plantele. 

VIETATE,  3.  r,  (d'inntiu),qiildqald 
Tivit;  totu  ce  e  viuu  :  iâta  vietatea  de 
pre  pamentu;  tote  vietătUe  pamentului  ; 
vedi  si  maetate. 

VrfiTIA,  s.  f-,  (d'in  vim),  Yltâj  essi- 
stentia  viua  :  vieti'a  omului  e  scuHa;  a 
intri  in  vietia ;  a  essi  d'in  vietia ;  câtu 
suma  în  vietia  ne  luptămu  cu  tote  nevo- 
liele;  iupo  ce  essimu  d'in  viHia  nu  ne  mai 
pesa  deacesta  lume;  calamităţile  vietiei 
sunt  multe;  noi  credemu  in  viâtfa  e- 
tcrna;  si  animalile  au  vietia,  pentru  eo 
si  elle  sentu  si  se  mişca  d'in  loeu;  plan- 
tele au  viStia  vegetativa;  curstdu  vi(tiei; 
in  tata  viiti'a  sea  n'a  facutu  ned  una 
fapta  inaemnata;  junii  se  Hccura  «2^  vi'^- 
tia;  imenii  cu  suffletulu  mare  si  sacri- 
fica viit%*a  pentru  scopuri  mai  inalte; 
mulţi  eroi  si  au  datu  viăi'a  pentru  pa- 
tria; cine  pretiedia  viiti'a  mai  pre  susu 
de  tote,  nu  e  d'-mnu  de  vietia. 

"VIETIUIRErcscM,  T.,  (d'in  vieţii), 
TiTer« ;  a  viue,  a  fi  vinu  :  victiuitnu  in 
miseria;  victiur.scu  âmenii  cumu  potu; 
scimu  co  nu  vomit  vietiui  câtti  e  lumea. 

ViETIUITORIU,-(on"a.adj.s.,viv«i8, 
Tit;ens;  care  vittiucsce  ;  ficntia  vietiui- 
t6ria;  animali  vittiuitorie  in  apa;  toţi 
vietiuitorii  voru  mort. 

\imO'SlXJ,'ioria,  adj.  s.,  ileUr , 
(d'in  Tlere);  care  Ugn,  caro  implettesce 
cn  vimini. 

*  yiETRIOE,  s.  f.,  Tleti-li;  femina 
care  l^ga  aau  implettesce  .'  victrice  de 
COnuni,  Ttotris:  coronarnm,  Plia: 

*  VIETUra,  adj.  part.,  Tletns,  (d'in 
Tloscerc);  vescidii,  fliccidu,  Llngidu; 
miseni;— vedi  bietu. 

YIP'BR&SM—viforare.-edia,  T.im- 


m 

pers.,  Tlolenter  turbări,  tIoIbuUs  nntî$ 
agitări;  80  dice  despre  ptouia  si  Dins^Sro 
iusociata  de  Tentu  niorc  :  viforSdta  in- 
fricosiatu ,  eumu  n'ă'  Aiai  viforatu  de 
miltii  anni.  '' 

■^tlFERIRE=(;i/wire,-MCM,  T.impflrs., 
vedi  mferare.     ' 

VlFfiROStr  =  t«;'orosu,-(l,  adj.,  ţcM- 
pestiiosus;  tempest'osu,  procellosti,  plend 
de  viforu  :  ttmpii  vifar'oau,  ierna  y^o- 
rosa,  ploaie  viforâ'ie, 

VIFER0  =i: r?/ortt,  s.  m.,  temiiest»!, 
procclUf  tenpestH  prooeUouţ  Ventn 
tioleutu,  ploula  si  Bioso^â  nisociata  dţ 
-vWia  mare,  procella,  tempestate:  ui- 
foru  infriconiatUjperu âmenii  st'vUelede 
viforu. 

*  VIGEKE,  vigui,  vigutu ,  v.,  Tlgere; 
a  fi  viuu,  a  fi  tare,  in  tota  puterea,  a  f[ 
verde,  a  ff  in  flore  Conipara  si  2  vegere. 

*  VIGILANTE ,  vigOaiitlâ;  vigilare, 
vigilationc  vigilutoriu ,  iiigilata,  vîgile, 
vigiliariu;  vedi  :  vegla,  veglahte,  v6glan- 
iia,  veglare,  veglatione,  veglatoriu,  ve- 
glatu,  vegliariu. 

*  VIGILE,  adj,  s.,  rlf  11,  (d'in  vlgere); 
care  vegl^dia;  vedi  veglatoriu.  Kadecin'a 
familiei  :  vigilahte ,  vigilantia ,  vigi- 
lare, etc.  ■ 

t  VIGINTI,  adj.  niim.,Tlylnţlidone- 
dieci,  in  composite  ca  ivigintiviratâ,  a. 
m.,  TlglntlTlratoH,  demnitate  ib  vigin- 
tiviru;  viyintiviru,  pi.  vigintiviri,  vlţli- 
tlTlr,  pi.  Tl^Intlvlrl ,  commisioiie  de 
doue-dieci  de  membri  :  vigintivirti  in- 
stituiţi de  Cesarc  pentru  impartirca  a- 
griloru;  vigintivirti  unui  municipiu. 

*  VIGORARE,  T.,  Tlgorare,  (d'ifl  VI- 
gor);  a  ăi.  v'g6re,  a  întarf,  a;,dÂ  vi€tia, 
a  descepti,  a  incoragiă,  a  inanffleti. 

*  VIGORATU,-o,  adj.  part.,  vlgora- 
taS(  intaritu,  incoragiatu,  insuffletîtu. 

*  VIGORE,  B.  f-,  Tisor,  (d'jn  ylgere); 
vertnte,  tarla,  cnergfa,'  tăria  d^  vifilia  : 
vigârca  corpului  si  a  svffletulw;  omu 
plcnu  de  vigâre,  in  tota  vigârca  sea;dch 
tatu  de  natura  cu  una  vigâre  eslraordi- 
naria;  eandu  începe  langârea,  se  atinge 
vigârca. 

"  VIGOR08ţT,-a,  adj.,  (it.  Tiforos», 
fr.  Tl^onrenx);  plenn  de  vigore,  tare,  e- 
nergicn,  corigiosu,  desceptu  :  omuvigo- 


=y  Google 


m^j 

roiu,  âe  una  sanetate  vigoroia;  ietrănu 
«HM  vigorosu;  v'ţţoros^d  junetia;  armata 
fote  ătăiu  de  vigorosa  c&tu  ai  de  dtsd- 
plitmta. 

«^ILE,  adj.,  Tllhj  ertina,  de  micn 
pteMsj  fora  pretin,  de  ihiea  valiSre,  fora 
Taltfre  :  îueruvile,  âmenivUi,  vi^tiavile, 
meree  vtte;  fi?,  sânge  vile. 

♦  VîLISOBBE,  T-,  Tniaeer«,  (d'in  rl- 
Hs):  ^  ddrenf  v)>;  o  si  perds  pretinln, 
aMertini. 

•TILIS^IOARE,  T.,  TlHlIcare,  (d'in 
fllla,  BÎ  fMere);  a  amH,  a  despretiă  :  a 
v&ifieâ  una  mvliere. 

♦  VILIPENDERE,  (se  conjoga  ca  t. 
tWfidare),'  t.,  Tlliiientlere,  (d'in  rillg,  si 
y«>dei«);  ff  desprietifl,  s  computÂ  intra 
iiemica.  '  ' 

*  VILITABE,  T.,  Tltltare,  (d'in  tIIIb); 
tonii;  a beMti ca  nna meree  vtie^ 

•  VILlTATB.s.  f.iYIlltâs,(d*iiiTlUB); 
calitate  de  vHe.  Btare  de  vite,  eTtiiiîtate, 
ndeo  pretki,  miea  valtîre  :  cânSu  Sun- 
dimf/a  etiwre,  sepfeaente  CT(iYa(ea;F(-' 
Utatea  sta  m  opnonfione  cu  caritatea; 

*  VILLA ,  8.  f. ,  Tllltf  caaa  Ia  tâcm, 
mea  la  ttabpa  :  vi{ia  ritsUea,  iftlli  ur- 
batMi  mita  magniAca ;  viUa  fi'actuaria, 
unde  se  depunu  si-  se  conserva  fructele 
atfinse  A»  pre  agm;  viUa  mccngiurata 
ds  gruMne  in  mediulu  unui  câhtpa  ctd- 
Hmtu,  apta  a  eoprende  iote  celle  neees- 
atâie  ia  0!OHomi\l  rurale;  noi  pdrecemu 
vir'a  la  vilVa  nâstra,  si  ne  occupămu 
meoMwmi'aj'V^ele  cetlĂ-umari  su  pro- 
mimUt  CH  iMe-e^  necegSarie  pentru- 

t  loru;  imperatoriulu  Do- 
I  'obso  (HM  mUa  magnifica  in 
mtwttk  Albanu;  «li'a  iht/n-rator^ta 
Adrianu  in  veeinHatea  Ttbwrelui  eră 
m^m^eâiu  una  cetate. 

*  VILLANU,-o,  adj.  b.,  (it.  TlHano), 
raitidvit  rusticu,  sateaHu. 

*  YILLABB,adj.,  rllUrlB,  (d'in  tIIIi); 
r^tirn  la  vUla;  ai 

•  VILLABID  ,-(i ,  adj.,  vllUrlsţ  (te 
viUa,  de  1&  viila;  crerantu  in  vilii ,  sau 
\tv2la  :  ffoUine  villatie,  găsee  villarie. 

«VlLLAIIGU.-a.  adj.,  riiutleisf 
(d'iK:TlU«)i  «are  h  afla  in  villa  sau  la 


Vit. 


1587 


villa  :  câne  vUlaticu,  passeti  villatic^, 
educatione  villaţiea.  P'io  vUlt^^  iiu  fa- 
cutu  rţaiiabiî  Tllld^ltf  si  francesi  tH- 
Uge,  satii.  "       „ . 

*  yiLLiCA ,  8.  f.,  Tlllloaj'  mulierea 
vilîicuîm;  ve'di  villicu. 

*  VILUCARE,  V.,  TiUlcBM  si  tUII- 
earf,  (d'in  tUHodb);  a  conduce,  â  guver- 
nă, a  administra  una  vUla;  a  se  porţi 
ca  unu  ^lliof :  ptinistrii  audfţei  »i  avtdi 
cr^u  co  poiâ  viltîbâ  in  stătu  ca  in  pro- 
prietatea loru, 

*  VILUCATIONE,  s.  f.,  tlllloatlo, 
(d'in  Tillioaţ-e);  actione  da  mUt'eare;  ad- 
ministratiopea^  unei  viUe  :  vUlieatione 
iniellepta  st  parca. 

"  VILLICONE,  8.  m.,  TlUleo,  (d'in 
Tllla);  administratoria  aUu  nnai  viile; 
vedi  villicu. 

*  VlLLIGVra,  adj:  a.,  tllIUug,  (d'in 
TiUal;  de  villa,  rustica;  subst.  ta.,  vUU- 
etj-tu,  TlUlonV,  adcninistraioriulu  veUei, 
gurernaloriulu  unei  proprietăţi  ^rale, 
eţţoQomulu;  subst.  f.  vi/^ic'a,  Tlllle|i|  mu- 
lierea vilîicului,  e66nom'a,  caro  caută  de 
celle  necessarie  la  una  villa  ai  pertinen- 
tiete  ei :  vilHculu  administra  vilPa  in 
interessea  domnului  seu,  si  e  respundi- 
torîu  pentru  administrationea  sed;  vtE; 
lic'a ,  care  ds  ordinariu  e  soei'a  vUlicu~ 
lui,  inca  liia  parte  la  administrationea 
villei;  —  in  muUe  cetăţi  villiculu  pro- 
cura migistratiloru,  si  mai  aUessu  os- 
peliloru  veniţi  in  missione  publica;  iote 
celle  necessarie  pentru  subslsienti'a  loru, 

*  VILLIFERU,-a ,  adj.,(fr:  TlUlfire, 
d'in  TlIIag ,  si  ferre);  care  pdrta  p^ru, 
care  are  p6ru  lungu  :  folie  vtlUfere,  ra- 
muri viUifere. 

*VILLOSU,-a,  adj.,  Tlllesns,  (d-io 
tIIIdb);  plenu  de  phru,  perosu :  pecore 
vîllâse,  animali  villose;  lieporcle  e  cellu 
mai  villosa  dSntre  animali;  villosidu 
leu ;  plante  villose ,  arhifri  villosi,  rade- 
cine  villose. 

*  VILLU,  8.  m.,  Tlllasj  pĂru.'floiicii 
de  pâru,  motia  de  pSrn,  pâru  flocoosn, 
pâra  menntu  si  desu;  fig.  muscu  de  pre 
arbori;  vedi  si  2  vellu. 

*  VILLUTU.-a,  adj..  O*-  vrflot»»  fr. 
vela);  v'Mostt,  CU  p^ru  dest]  si  mentita; 
subst.  m.  viUutu,  (it.  ▼«lUtoi  fr.  T«l*«rr)ţ 


>yGoog  Ic 


1588 -  VIN. 

teBsatuta  de  metasse  cu  pâra  scurtn  si 
desa,  caiifea. 

•  VIMil,  pi.  vmine,  rlaeD,  (d'in  Tit- 
re); Tergella  âessibile '  cu  care  se  pate 
Itjgă  ceva,  radiiia,  etc. :  a  imipkUi  cu  vi- 
mtite;  corbeile  mplettite  dHn  nmiae; 
musa  de  vmine. 

•  VIMKNTO,  pl.-e,  rlmentum,  (d'in 
Tl«re);  lucra  implettitu  d'in  mnine;  mul- 
ţime de  vimine. 

*VIM1NAL£:,  adj.,  Tlmlnalis,  (d'in 
Tlmen);  de  vimine:  SMce  vtmiHale;  stlba 
viminaU;  colUna  viminale,  un'a  d'in 
celle  sâpte  colline  alle  Uomei,  nomita  si 
monte  vtminaie,  si  simplu  Viminale. 

*VlMiNAKlU,B.m.,TiDliariiis,(d'iD 
tIbcd);  care  tace  lucruri  de  vimine,  cor- 
beile de  vimine,  nasse  da  vimine,  etc. 

•  VIMINETU,  pl.-e,  Tinlnetum,  (d'in 
Tla«D);  locu  plantatu  cu  vimine,  selba  de 
vimine. 

•  VlMlNIU.-fl,  adj.,  TlmlMBa,  (d'in 
Ttnieii};  lacuta  d'm  vimine ,  de  vtmtne  : 
nasse  viminie,  eorbelle  viminie. 

•  VINAClU,-a,  adj.,  TlBaee»^  (d'in 
Tlmnm);  de  vinu. 

•  ViM  ALiS,  adj.,Tinalli»  (d'in  tImb); 
relatiTU  la  vmu,  de  vinu  :  tăria  vinaU; 
subst.  pi.  vina^ie ,  TlaalUi-)'»)  sărbă- 
tori la  caii  se  guşti  vinu^  nouw,  si  se 
sacrifica  lui  Joue. 

VlNAKlltiiij-escM,  v-,  (d'in  «tnarÎM 
de  la  vinit);  1.  a  face  negotiu  cu  vinultt; 
2.  a  pune  tasaa  pre  vinu. 

ViNABlTU  ,  3.  m.,  tassa  pnaa  pre 
vinu,  impositu  pre  rinu  :  vmariluiu , 
outaritiUu  si  vaccarUultt  au  attrasau 
blastemulu  poporului. 

VINAEID,  s.  m.,  rInarliiB,  (d'ia  t1- 
iB«i) ;  negotiatoriu  de  vinu  :  vinanulu 
connosee  mnuiu;  ceUariulu  vinariului 
e  pletu*  de  vinu  veckiu;  vinariulu  vende 
vinH^ti  numai  cu  butea;  la  vinoriu^  no- 
stru se  afla  vinu  de  tota  caMatea, 

•  ViNUAPEKVINOA,  si  simplu  per- 
vinca,  s.  1.,  Tlue»perTlneif  si  perTlnoai 
una  planta. 

VJlNCEUE,  vinsi  si  vinsei,  vinsu  si 
inctu,  V.,  TlDcerej  a  invioge;  Tedi  com- 
positulu  invincere=invingert. 

•  VINCIBILE,  adj.,  Tinetbtlls,  (d'in 
,Tl«c«r*);  cure  se  p«He  vinc«=vmnge  : 


.   VIN. 

causa  vincibik;  si  cu  sensn  actim,  care 
pote  vince  ^  invinge  :  argumeiUe  vtn- 
eibili. 

*  YINCIRE,  V.,  Tlnetrei  a  legi  :  o 
vinci  rotele  cu  ferm;  a  si  tn'nci  ţtm^ele 
eu  flori;  a  vind  mâmle  et^v^ont  eu 
catene. 

*  VINCLU,  sau  mnaHu,  pl.-«,  tUw- 
loB  si  TlDcnlnM,  (d'in  rlHcira);  Jegs- 
tura,  acia,  fune,  lacia,  catena  :  vÎHcMe 
tuniceloru,  a  stringe  vindele,  a  relaţia 
vindele;  a  arruncâ  in  vinele;  ^ndde 
petiordoru;  Sg.  vincZuIu  amiciiiei,  voh 
cltle  sângelui,  vinclele  omorii,  pinelulti 
conjugale.  , 

•VINCTIONE,  s.  f.,  TlnBtl«,(d'in 
rlaolre);  actione  st  effeeta  allu  actiooei 
de  vincii-e;  legătura :  vincd'onea  r5(«Ji»n< 
cu  cercuri  de  ferru. 

'  VINCTORI0,-/oria,  adj.  s.,  *U«- 
tort(d'ii)  Tlnoire);  legatorin :  niicfo- 
riulu  rotelora. 

»  VINCTU,-a,  a^.,  TU«tm,  (d'in  tIb- 
elre);  legata  ;  bute  vincta  «u  eercuhiâ 
ferru. 

*  YINCTDRA,  8.  r.,  TlnflUra,  (d'in 
TlnetDi  de  la  Tlnaln);  l^^tuE»  :  nna- 
tur'a  mâneloru  si  a  petioreloi^. . 

'YINCaiABE,  T.,  TlneRlare,  (d'in 
tIhcbUb);  a  leg&,  a  innodi  ;  a  vinoulti. 
pre  cineva  cu  catene  de  auru. 

*  VINCULATU.-a,  adj.  part.,  »!■- 
ooUtns,  (d'in  TlmtoUn);  legata,  iuft- 
datu :  Iwnbrici  Vincu^t. 

*  VINCULU  =  vinefu,  pl.-«,  Ti«w^ 
lanj  redi  vinelu. 

*  YUTDEKIA,  8.  f.,  Tindwla,  (d'ia 
rlana,  si  demere);  collessulu  Tinielun : 
se  approipia  vindemCa;  feriole  m'wJe- 
mieloru;  m  tetnpulu  vindemidonkimMi 
oceupâmu  eu  studit^  ne  duceau  la  viu- 
detme,  petreeenu  la  vindemie,  ne.inttf. 
cernu  de  la  vindemie;  amuavutuvinif 
mie  formase.  '■.■'' 

*  VINDEMIABE,  v.,  TlaHtaUrt, 
(d'in  Tlndenla);  a  college  viniVi,  astringe 
strugurii :  vinăemiămu  cu]^ere;<ami 
vindemiatu  multu  si  bonu  vinu;  nu  e 
liertatu  a  vindemiâ  in  vinia  stfoina. 

*YINDESDATOKID,-((iria,  adj.  B., 
Tlndeulator,  rlndentlaterlniţ  (d'in  «U- 
dftMiare);  care  viH^eMta,  oare  mU^o 


=y  Google 


VIN; 

Tîni'a,  eollegatoriu  de  vioia :  vmâemia- 
torii  canto  st  lucra;  am  ăatu  una  m&sa 
vitidemîatoriioru. 

«  VINDBMUTRIGE,  a.  f.,  (riiidft- 
■Utrls);  femina  care  vinămia;  —  nna 
BtellBiQnrimîsa  in  oonstellationea  Vir- 
ginei. 

«  VINDBMIATCT,-«,  adj.  part.,  ria- 
4eBUtat|  MlleBsil;  sabst.  mvmfiienna- 
telH,  eollessnla. 

•  V£ND£MI0LA=:9mdmt>a,  b.  f., 
Tlaie»l»b«  (d*!!!  Tliiden1«);demiii.  d'in 
vmdflMia,  mita  mnâomn,*  fig.  mici  -7%- 
■a\\Bn:mreamiut6ttviHdemoUkmâie, 
•■■et  riiMi  TlalealolBs  resem,  Cic. 

•  VIMDBMITOBIIT,  s.  m.,  Tlndenl- 
ton  vedi  virtâematmu. " 

VINDiaiE,  ritultars,  vmdttidne,  vin- 
dttortu,  vindifnce,  vindu^H,  etc.,  redi : 
Mmfere;  oefiâiare,  eenâtfume,  vendi- 
iori»,  venAUrice,  eendtito,  eto. 

VINDICABE,  T.,  Tlidi«ire,(d'in  rln- 
tlMre);  1.  a  pietende  cera  in  poterea 
dereptnM,  a  reclamă,  a  si  arrogi;  2.  a 
appâ'&i  a  liberă,  a  salH,  a  preaerră; 
3.  a  puni,  a  resbonă  :  a  mndkâ  tti/N- 
ririe  eu  iiuln'a  sm;  a  madică  mortea 
f^lehti  sw,-  4.  d'ia  confusienea  cn  ver- 
baln  medieare,  ee  pnne  io  sensulu  aces- 
tnl-a  :  a  vindea  unu  moriu,  a  vindid 
^gele  eapetate  in  baiâKa;  suffenu  de 
trei  hmi  si  n»  ms  potiu  vindieă;  m'a 
vmcHaOk  eu  ne$ce  ntedicamente  forte 
timplf.;  plag'a  e  deschisa,  puronOdia  si 
HW  se  vindica.  Inse  in  acestu  sensn,  pen- 
tru evitarea  confasionei  ar  fî  mai  bene 
a  ne  'aeirf  cu  y.  medieare. 
■  TINDICATIONE,  b.  f.,  »Udl6«tl«, 
(4*10  thidlaire);  actione  si  effectu  alin 
aetionei  de  vmdietwe,  în  t.  s.  verbului, 
prin  urmare  si  in  seniinln  de  mediat- 
tiăne,  unde  ar  fl  de  preferită  form'a  pro- 
pria wiedieatione. 

ViNDICATOEIU,-«ria,  adj.  s.,  ila- 
4tnUr,  td'in  Tlnrileare)  ;  care  vindiea, 
in  t  s.  verbului,  prin  urmare  si  ia  sen* 
vaiaiomedieatoriu^medieu,  unde  ar  ti 
de  pefbritu  form'a  propria  meâicatoriu 
:=  Medtoi. 

VINDlCATU,-o,  adj.  part.,  vlndlea- 
tu,  (d'in  TlBdleare);  in  t-  s.  verbului, 
prin  urmare  si  in  nosuln  de  medicatu,  \ 


_______  _  yj^ 1589 

unde  ar  fi  de  preferitu  form'a  propria 
medieatu. 

*  VINDICE,  a.  m.  si  f.,  ilndex,  (d'in 
Ttndioare);  care  reclama  ceva  in  poterea 
dereptului,  care  lîâa  cef  a  sub  apperarea 
sea,  apperatoriu,  garante;  liberatoriu, 
salvatoriot  in  specie,  punitoriu,  resbo- 
natoriu  :  Domn^teu  e  vindicde  cn'tm- 
ndoru  secrete. 

*  VINDICIA,  B.f.,Tl«dlflli,(d'iDTln- 
dex,  delavlBdleare);  reclamatione  Înain- 
tea justiţiei :  vitidicie  pentru  lAertafe, 
ponere  in  libertate  provisoriapeno  se  va 
judecă  cauB'a;  vindicte  pentru  iervittUe, 
ponere  in  servitnta  provîsoria  pena  se 
va  judecă  cans'a. 

*  VINDICIU,  pl.-e,  Tludlelia,  (d'in 
vlndex);  vindicatione,  apperare  a  derep- 
tului. 

*  VINDICTA,  s.  f.,  Tlndlota,  (d'in 
vlm-dleere);  1.  vergella  cu  caro  licto- 
riulu  attingeapre  servu'pâno  candu  pre- 
toriulu  pronunţia  formui'a  manumissio- 
nei;  serai  ÎS>ercduprin  vindicta;  2.  ap- 
perare, proteetione,  Itberatione:  vindicfa 
Hbertoitii,  mârtea  e  singur'a  vindicta  a 
videi  aeestei-a;  3.  punitione  puntra 
reala  commissu  :  vindict'a  divina  aS' 
tSpla  pre  toH  malefaciorii;  la  paparele 
statice  vindicl'a  de  sânge  pentru  sân- 
gele versatu,  se  crede  a  fi  deloria  saera; 
legile  nostre  pennali  nu  permiUu  vin- 
dicfa  privata. 

VINERE,  tîinefi.  etc;  vediTinere. 

VINETABE,  vine^el^.  vinetire,  vine- 
titu,  vinetiuu,  vinetu;  vedi  :  venetare, 
veneteîla,  venetire,  venetitu,  venetiuu, 
venetu. 

VINETU,  pl.-e,  Tlnetam,  (d'in  rlmadi); 
loCD  plantatu  cu  vitia  de  vinia,  vinia  : 
a  pl<mtd  vinete;  prov.  a  si  talia  vindele 
sdie,  a  Bi  face  reu  sieşi. 

VIKGEBE,  vinsi  si  vinsei,  vinsu  si 
vietu,  V.,  Tlieerej  vedi  compositulu  in- 
vingere  =  invincere. 

VINGUTORID,-«ria,  adj.  b-,  vIcUrj 
vedi  compositulu  invtngutoriu. 

VINIA,  (cn  n  moUiatu,  viia),  s.  f. , 
vlnea,  (d'in  tIiid);  1.  locu  plantatu  cu 
vitia  vinifera  :  a  plantă  una  vinia;  a  si 
ctitirâ  vin^i;  in  Tirr'a  romanesea  sunt 
mviUe  si  bone  vinie;  viniets  nostre  pro- 


=y  Google 


15W  VW. 

dueu  vinu  eseellente;  candu  s'au  eoptu 
etmgurii,  seeoUegu  viniele;  multiterranî 
M  oecupa  numai  eu  cuUur'a  vimeloru; 
baseriifa  se  nomesee  vini'a  Domnidui ; 
2.  casntia,  ambrariu  saa  folisiora  cope- 
ritn  cn  Titia  de  vinia  ;  de  aci  la  antici, 
uaa  constructione  de  lemna  făcuta  in 
form'a  nont  atare  folisioru,  cn  caie  se 
apper&u  impressnratorii  ia  contr'a  ar- 
mncatureloru  iaimicilorD. 

TINULG.adj-.TlBeKlis,  (d'inTl»B); 
relatîvu  la  vinia,  de  vinta :  pamentu  vi- 
niaU. 

TINIABIU.-o,  adj.,  rUearlaa,  (d'in 
Tlnes);  relatira  la  vinia.  de  etnia;  subst. 
m.  viniariu,  vlnltor,  lucratoria  si  cd- 
stode  de  vinia  :  am  îa  vini'a  mea  un» 
viniariu  preceputu,  diligente  si  onestu; 
viniariuUt  h'are  ăereptu  se  se  departedie 
de  la  vinia;  ver'a  viniariulu  cultipa  si 
cuslodesee  vini'a,  iern'a  eustodesee  ca- 
sele de  la  vinia,  ai  mai  allesau  eeUariele 
eu  vinu,  cari  se  afla  îa  vinia ;  mdierea 
viniarivlui  se  nomesee  viniaressa. 

VINIATICn.-a,  adj.,  TiBeatlcas,  (d'in 
Tiae»);  relativu  Ia  vinia  :  euUuravinia- 
tica,  instrumente  vini<Uiee. 

VINICDLTOmn,-a.  adj.  s.,  care»î- 
tiva  viniele.  care  se  oecupa  cu  euUw'a 
vinieloru. 

VINICULTDBA,  s.  f.,  (fr.  tIqIobI- 
tnre);  eidtura  de  vinie:  vinieuUur^a  cere 
mai  multu  lucru  de  cătn  agricuUur'a.  si 
este  mai  espusa  eventualUatilont  dt  câtu 
aeesta-a, 

VINIFERU,-a,  adj.,  TlDlftr,  (d'in  tI- 
Duoiţ  81  Terre) ;  care  produce  vina  :  sola 
viniferu;  vitia  vinifera';  subat.  pL  vini- 
ferele,  (fr.  Tlnlfires),  plantele  cari  pro- 
duc)! vinu  sauunu  succu  analogu  vinului, 

TINIPICARE,  T.,  (d'in  viou  ai  fa- 
cere); a  face  vinu;  a  prepară  «rnu, 

VINlPICATORIO,-(oria,  adj.  b.,  (fr. 
Tlnlfloatear);  care  face,  prepara  vtnu  ; 
Bi  care  serve  spre  a  prepară  viiiu  .* 
a^aratu  vinificatoriu. 

VINIPICATIONE,  B.  f-,  (fr.  Tlalflea- 
tl*a);  artea  de  a  face  tnnu,  de  a  Iu  con- 
servi, de  a  In  cnretii. 

VmiPICIU,  pt.-c,  (it.  Tlnlfiele);  arte 
de  a  prepara  vinu. 

VINIMBTKIA,  B.  f.,  (d'in  tI>u<ii  = 


mi. 

vina,  si  p^pEîv  =  masorare);  arte  de  a 
mesurâ  calitatea  vinului. 

VmiMETBICn,-a,  adj.,  (fr.  vlabii- 
trliine);  relativa  la  vimfmţtria  ai  la  t>i- 
ninutru :  cercări  vimMefrice. 

VINIUETBU,  s.  n^  (fr.  rlviBUn); 
instrumentu  cu  care  sa  serresca  lÎDienii 
spre  a  eonntjsce  caUtatefi  vi^i^ ;  ccm- 
peratorii  de  vinu  cerea  vi»»M  a/k  vm- 
nutrulu. 

VINIOLA  =  Kim&ro,  %.  t.  tIiimU. 
(d'in  Tlnet);  damiiţutiTU  d'iDri^Ufi,  miea 
rinia  :  ui  place  a  me  oceţ^  cu  eiHior'a 
mea;  Bomnwlu  mi  a  ienedi^s»  wnior^a. 

VINITORID,-(Bn*  adj.  b„  iil»tt«. 
TlnlUrtu»,  (d'in  rlBŞH);  ^^i^^ţj^,  cal- 
tivatoriu  de  vinia :  vinii<fri%du  aBţywffli 
supa,  lega,  euretia,  coMege  şi.işfşipa 
vinfa. 

VINIU.-a,  adj.,  vlieiia;  (d'in  tIhw); 
de  vinu  :  auccu  viaiu,  mustu  vinişi.. 

VINOLKNTIA,  s.  f.,  TlBftle«Mp.:(d'in 
vlnsUntnit) ;  atare  de  tWlenţţi,  bâtfa; 
omenti  cu  ment^  se  te«nu  de  x^oiaUia, 
ridu  inse  de  vinoUnti;  vinfUţniCa  face 
pre  omeni  stupidi. 

VlNOLENXn,-a,  adj.,  «IwleMtw, 
(d'in  Tlfl««);  impregnaţii  on.vinu  :  tw- 
dicomentevino^^,' in  specie  in«»,t>^tii 
si  betivu  :  oom  vinolentu,  hetrânu  vim- 
letitu,  betrâna  vinolettia;  subst.  viwlen- 
tii  nu  8u  amicii  mei. 

YINOSITATE,  s.  f.,  vlnţiHiiţ,  (d'iii 
vlii«sii};  calitate  de  vinosin  sucii.viflosw, 
gustu  vinosu  :  văiosUatea  unei  «u^sfatf- 
tie  lieide, 

VINOSU,-a,  adj.,  tIromb.  (d'i^  >1- 
bib);  1.  plenu  de  vtnu;.âe  afli,  .1)^eţu, 
imbetata,  si  applecaiu  Ia  \\n\i,f.poetiţ, 
vinosu.  betrânu  trinosu;  vspdiu  iţinosu^ 
la  care  se  bee  multu  ţinu;  2.caras^mina 
cu  vinulu,  care  are  ceva.  d'in  natur'a  yî- 
nului:sajiore*vinosa,  oăorevinâsfitSuaf 
vinow. 

'^INSUrO,  adj.  part.»  (d'in  vincere=:. 
vingere),  tIcIm;  invinsu;  vedi  qqinposi- 
tulu  tnvinsti. 

VINU,  pl.-tin,  TlBnnţ  (oîvoc)f;lic<}re-, 
bona  de  beutu  stârsa  d'in  uva  (stru- 
guru)  si  trecuta  prin  primulu  grfdv  de 
fermentatione  :  vinu  albu,  vinu  ro_siUt , 
vinu  nouu,  vinu  vedu,  vinu  tare,  vimt , 


=y  Google 


flâecu,  vinu  dulce,  vitiu  aspru,  vinu  a- 
maru;  vinu  euratu,  vinu  ariefadu;  vi- 
ntdu  cu  cătu  e  mai  vechiu,  cu  atăia  e 
mai  preliosu;  la  misa  beemu  câte  unu 
poeariu  Ae  vinu;  m  vinulu  tare^iQrţi^mu 
una  bdna  portione  de  apa;  vinulu  muUu 
imiila,  si  mai  t^Uesu  eându  e  ,sî  tafe; 
vinulu  Uara  ânim'a  ovwXui;  vintAu  e 
Ibpie  pentru  letrâni ,  inse  striedtiosu 
pentru  eopiUi;  la  Somani  i»  primele 
tempuri  alle  republieei  eră  d^ruinter- 
ăissu  femmeXoru  ie  a  iee  vinu,  si  dne 
descoperiâ  pre  soci' a  sea  beendu  vinu,  pu- 
tea se  ua  repudiedie;  omului  ieetu  se 
deslega  lithVa  si  elXu  spâne  totu  ce  are 
la  anima,  ăe  aci  proverbiulu,  co  in  vinu 
e  veriteUei  machomedaniloru  nu  e  per- 
missu  de  lerfe  a  hee  vinu,  inse  cei  mari 
afla  modu  de  a  trece  pre  longa  lege. 

TIOL&rrviora,  s.  f.,  rlolKt  (dedio. 
d'in  gr.  Ţbv);  1.  genu  de  plante  d'ip  fa- 
miira'vfotacteloru,  care  an  de  typiiUDa 
planta  de  primăvara  cu  od6re  placată, 
ai  cu  colâre  mestecată  de  roşia  si  ve- 
netu  ioclrisi^j  2.  instruineatu  idusicale 
cn' patra  c<irde  intense  pre  una  pantîce 
de  lemun  cavu,  pre  cari  se  trage  cn  ar- 
cula  c&ndi  se  c&nta  :  iţ  cântă  sau  jopâ 
pre  m6ra,  mu^c^a  ^iti  viord  e  cea  mai 
vâiâ  Si  mat  plăcuta;  viSr'a  e'instrumen- 
ftUA  principale  la  concertele  nostre. 

*  VIOLABILE,  adj.,  rlolabllls,  (d'in 
violare);  care  se  pote  violă;  contrariu 
irtviolabile  :  anima  violabile; ^entia  vio- 
li^y;  partea  eorptdui  cea  mai  violâbile. 

*  VIOLACIU,-o,  adj.  rioluens,  (d'iO 
Tl«lt);  de  coWrea  vi6relaru  do  prima- 
râfa,  TiolettD,  veneta;  subst,  pi.,  viola- 
eiele,  (fr.  TloUetie»),  familia  de  plante 
car!  aa  de  typa  viâr'a  de  prîmhTâra. 

•■"VIOLARE,  T.,  Tlolsro  (d'in  »Is), 
a  vsttetDil,  a  caM,  a  maletractă,  a;  stri- 
că; a  do  sonoră,  a  stapră  :  nu  se  covine 
a  vitUăpre  «emifle  neci  cufdpfănebi  cu 
vori^a;omenii  rei  si  foyafric'alui Dom- 
nedteu  vioU^a  case,  temple  si  altarie; 
cotrnptH  vioîSdta  virgini  si  matrone. 

*  TIOLÂRITJ,-tf,  adj.,  TiolarU,  (d'in 
tI«U);  relativa  la  viola;  subst.  pers.  viola- 
riidu,  TloUrlDg,  tinctoria  in  coMre  viola- 
cia  sau  videtia;  snbst.  reale,  violariu.  pl.- 
0,'  vbUrltim,  stratu  de  vi6le=vidre. 


no.  1591 

*  VIOLATIpNE,  3.  f.,  vlolatU,  (d'in 
violare);  actioue  de  violare  :  violaiio- 
nea  credentiei  ,  molatidned  religionei; 
violationea  templeloru  cot^mjissq^ţ.itar- 
bari  revoltă  ânimele  totor\t  _  creştiniloru; 
legile  punescu  aspru  violaiiottea  femi- 
neloru.  vlrginiloru  ei  a  prui^citoru. 

*  YIOLATQBIU,-(oWa,  adj.  b.,  tIo1«- 
tor,  (d'in  jMfirt);  ca,Te  m^li^f,^\iijti  a. 
verbului :  violatorii  âer^turuoru  urna- 
nUâtii;  ănimele  <^eşţe  urrescu  pre  vio- 
latorii lueruriloru  saerţ;  vif)If>^(fpi.con- 
stiiutionei  se  puneseu  cu  suppiiciulu  es- 
trema.  ,     , 

•TI0LATRlCE,9.f.',TlQlfttr'l5îfeiuina 
care  vioUdia,  violatoria  .-natura  vio- 
latrice. 

*  nOLATU,-a,  adj.,  vloiatpg,  (d'ia 
Tlolare);  Tcttematu,  călcata,  maletrac> 
tatd,  stricata;  desoaoratu,  spurcata,  sta- 
prata  ;  credentia  violată,'l^gammţVfVio- 
lalu,  eonstituUone  violata,  ţegi  violate, 
case  violate;  temple  sacre  violate  de  im- 
pii;  mulieri  oneste  violare,  ^  de  bfi^fi^rj; 
virgini  casfe  violate  de  6me'ni  corrupti; 
nemica  n'a  remasu  neviolaiu  de,ţnims- 
trii  celli  rd,  can  usurpassera  p<^sta- 
tea  suprema  insfatu. 

*  VIOLENT AKE,-^«îitt,  y.,,(fr,  rto^o- 
ter),  a  applică  violcntia,  a  constrînge  : 
omulu  moderata  nu  violentedia  pre  ne- 

*  VIOLENTATU.-B,  adj.  part,. ,  (fr.' 
TlttlenM);  constrinsu,  reduasu  a  facece- 
va  in  contr'a  volientlei  selle. 

*  VIOLENTIA,  s.  f.,  vfolentia,  (din 
Tiolentui);  calitate  de  violent»,  carac- 
teria  violentu,  impetaoaitate,  mare  gradu 
de  snergfa,  rigiJre,  ferocitate :  violentVa 
ventului ,  vioUnti'a  frigului,  violsnifa 
caldwrei;  inimicii  ne  attacara  eu  violen- 
tia;  lassati  violenii'a,  si  aacuttaii  de  rd- 
tione;  violentiei  se  oppune  violentia;  in 
violenii'a  meniei  făcu  fapte  cari  ntţ  se 
potu  escuaă;  violenti'a  e  calitatea  letdui, 
dolulu  a  vulpei. 

*  VI0LBNTt7,-a, adj. .Tiolentos,  (d'in 
tIs-  =  pi%);  impetuosu,  tare  ,  energica, ' 
furîosu :  ventu  vioUntti,  ăorere  violenta, 
omu  tiolentu.  impetuvidleritu,  fapte  vio- 
lente insocialc  ■  l  vo  '■he  violente;  cu  omeni 
viokHiisenutelidlavorba;  mâneUvto- 


y,  Google 


1592 TO^ 

lente  faeSese  inerwOa  m  tâHge;a£eaiu 
omu  viderUu  nu  sufere  ca  se  i  eontraăica 
âneva;  violente  su  ferde  aelbatiee,  omu- 
lui te  eovinejeji  tempere  violentfa. 

«  VIOLETTUra,  adj.,  (it.  TlsletU, 
fir.  Tlol«t);  violaciu ,  rSnetu  :  vid^ttUu 
e  una  colâre  modesta;  violetiulu  e  utti~ 
m'a  colâre  d'inprism'a  soiaria;  place  u- 
nerv  6meni  a  se  tn^aced  m  violettu. 

*  TIOLINA,  B.  f„(it.Tl«llM,  fr.TU* 
!•■);  instrumenta  de  mnsica  ca  corde; 
vedi  mola:=.viâra  sub  2. 

*  VIOLINISTU,  8.  m.,  (it.  tU1IiiUU){ 
care  cânta  cu  vîolih'a  eau  viol'a^xior'a. 

*  VIOLONCELLISTD,  B.m.,(fr.TU. 
bBtiellUte);  care  cânta  cu  violoneelMu. 

*  VIOLONCELLH,  pl.-e,  (it.  tI«1«m- 
celUi  fr.  Tlolaieelle) ;  înstnimentn  de 
mosica  cd  c6râe,  ca  si  vidih'a  sao  vio- 
Va  =:  viâra.  inse  de  ana  dimensiona 
cu  multa  mai  nure. 

«  TIOLONE,  s.  m.,  (it.  Tl«l*Bfl):  aag- 
mentativn  d'in  tnoZa  =  oiâra;  viâra  ca 
tonn  bassu. 

*  TIOLONISTU,  8.  m.,  (fr.  rtoUiUte) 
care  cânta  pre  viâra  cu  unu  talentu  raru. 

VIOBA,  3.  f.,  rioU;  1.  flore  de  prima- 
T^ra;  2.  instramentu  de  musioa  cu  patru 
oJrde;  redi  viola. 

YIOBELLA,  3.  f.,  TttUi  deminatiTU 
d'in  viora,  flericella  de  primăvara. 

YIOSIA,  s.  f.,  (d'in  viosu);  TlraelUi; 
Tedi  viuosia. 

TIOSU,-a,  adj.,  (d'in  ot'hu),  tItmj  ve- 
di  viuosu. 

*  VIPERA,  s.  f.,  Tlpera,  (d'in  tItI- 
par«  I);  specia  de  sârpe :  vipera  veninosa; 
m'a  musccUu  una  vipera;  proy.  a  nutri 
viper'a  in  senu;  viper'a  uceiăe  cu  veninu 
pre  benefactoriulu  seu. 

*VIPKRALE,  adj.,  TiperalIS)  (d'in 
Tiperâ);  relatÎTu  la  vipera  :  erha  vipe- 
rele, bona  in  contr'a  mascatarei  de  m- 
pera. 

*  YIPERARIU.-a,  adj-,  rlpenlls,  for- 
ma Tulgârisata  sjDonyma  ca  viperale. 

*  VIPERINU,-a,  adj.,  Tiperlnns,  (d'in 
rlpera);  de  vipere  sviserpi :  musc^ura 
vipmna,  veninu  viperinu;  erba  vipe- 
rino^viperale,  bona  in  contr'a  masca- 
tarei de  vipera. 

*  TIPERHJ,-o.  »4j-,  Flpewwi,  (d'ia 


m 

Tlp0ra)tdetnjMraBaa  deserpe  ^tufflatn 
viperiu,  ă^/Ui  vipmi,  penne  viperie,  pi- 
rulu  viperiu  ailu  discordia;  tororUe  n- 
pme,  furiela  ca  şerpi  pre  capa;  cânele  tn- 
periu,  cerberulu. 

♦VIRA,  B.  f.,  Tlrit(d*ln  Tlr)iiiia- 
liere,  femina. 

*  VIRAGINE,  8.  f..  Tlraf  •,  (contrassa 
Tirf  •){  virane  robusta,  eroina,  amazone : 
viraginea  Jutuma,  viraginta  Ifmerai, 
viraginea  Diana, 

*  1  VIEATU,-a,  adj.,  Tiratis,  (d'ia 
Tir)]  barbata,  ca  anima  de  barbata  :/(h 
mMa  viraia, 

*  2  VIRATU,  B.  m.,  Tlratm ,  (d*in 
Tir);  portare  barbatesca,  cama  se  ooTine 
unui  barbatu. 

*  VIRERE,BiOTre««re.  v.,  rlrere*  tI- 
reseerflf  a  fî  verde,  a  verdi,  a  inverdi. 
Badecin'a  adiectirulai  verde  si  a  sabst 
viretu. 

YIRETTJ,  pl.-e,  Tlretu  si  rlrMtia, 
(d'in  Tlrere) ;  loca  verde ;  locu  ca  Jrba 
verde,  verdetia,  colon  verde. 

VIBGA,  virgare,  virgariu,  virgatariu, 
virgata ,  virgetu ,  virgin,  virgosu;  Tedi : 
verga,  vergare,  vergariu;  vergatorin,  ver- 
gatu,  vergetu,  vergiu,  vergosu. 

VIRGILIE,  8.  f.  pi-,  Yeiivergilie. 

*  VIRGINALE,  adj.,  Tlrglaalli,  (d'ia 
Tlrgo,  TlrglnU);  de  virgine,  cuma  se  ce- 
viae  aaei  virgine  :  portu  virgindU,  mo- 
destia virgiwJs,  verecundia  virgiavAe, 
puăidtia  virginale,  plânsu  virgimaie. 

*  VIRGINARE,  V.,  rlrfeuri,  (d'in 
rlrso,  Tirgliila)|  a  pertrece  virgine ,  a 
fetiori,  a  se  porta  ca  virgine :  aceste  mu- 
tieri  au  virginatu  douedieci  de  anni,  oen- 
mu  a'au  maritatu. 

*  VIBaiNARig,.a.adj.,Tlr«lD.rlB., 
(d'in  Tirgo,  Tlrglnls)!  relativa  la  virgine, 
de  virgine  :  eatone  vtrginariu,  eata  vir- 
ginaria,  care  fura  virgini. 

*  VIRGINE,  s.  f.,  Tlrga,  (contrasul 
d'inTlrago),  feti<}ra,  fât<i  carata,  rerţais: 
virginiU  din  natvra  suni  pudice;  nr- 
ginile  se  aduna  si  conta  versuri  sacre; 
formoseti'a  vwginUorudeac^ptaaâuHnh 
tionea  speclatorihru;  easUtatea  virgmi- 
loru  se.  pinge  pre  fada  lom,  pni^tetia 
virginiloru  e  eeUu  mat  formoau  oma- 
mentu  idlu  loru;  virginUe  ve$t(Hi  «nw 


=y  Google 


VBI. 


1693 


eoHsecrate  «tlfultii  Veaiei;  aceste  virgini 
$e  cJJegeau  dintre  fetele  celle  mai  nobăi 
in  etate  de  sSsse  peno  la  dieee  anni,  si 
Berviau  treidieă  de  anni,  in  primutn  de- 
eenm»  inveOau  adtulu,  in  seeundulu  de- 
txnniulMpraeiieaH  ti  in  lertittludeeenniu 
doeea»  pre  novitiey  dupp  acesta  terrmnu 
patedu  esai  din  ten^^  si  se  poteâu  mon- 
td;  creştinii  glorifica  pre  vwgitua  Măria 
oare  a  «ţMCuftipre  Ohri^u,  ai  a  remasu 
virgine  ti  dtipo  naaeere ;  fig.  tirra,  pa- 
mentu,  virgine,  Bohioratn;  selba,  padore 
virgine,  neatioDEiR  de  Becure. 

*  VIRGINITATE,  a.  f. ,  rlrtcluItM, 
(din  TliTti  Tlrslnls);  calitate  de  vir- 
ane ,  stare  de  virgine :  virgintatea  e 
tata  flâre  eare  se  vacedesee  la  attengere; 
e  peeeatu  a  violă  virgnâtatea;  juni,  re8~ 
peetaU  wginitateafetdoru;  virginile  şa- 
tre» au  pastrain  virginitatea  pino  in 

•  VIRGINIDra,  adj.,  TirrlMu,  (d'in 
iltg;  TirgUit);  relatÎTu  la  virgine,  de 
virgine:  figura virginia,frontevirgima, 
peru-virgiMU,  efynavirgima;  veatimentn 
virgini*i(  portu  virginiu,  ptulâre  virgi- 
Nta;aZtotH  mrginiu,  allu  Vestei;  săgeta 
vh'ginia,  a  Dianei,  tare  a  remasu  pumre 
vb'gine, 

"  VIRGOSU,-a,  adj.,  Tlrrosw»  (d'in 
Tlnr«)ţ  redi  vergosu. 

»  yiBG[l}Lk^virgttra=vergiira,  b. 
f.,  TirgaU,  (d'in  vlrga);  demiDut.  d'in 
virga=a>^ga,  vergella;  io  gramm.  micu 
semna  de  iaterponctione,  prin  care  se 
separa  metubnle  anei  frasi ,  comtna ; 
pumetu  si  virgula=semic6lu. 

«  VIBGULAB£,T.,  (it.  T[rKeI»e,fr. 
Tlrfciiler) ;  a  insemnii  cu  virgule,  a  se- 
pară membr^e  firaaei  ifiiavirguie. 

•  VIBGDLiEIU,-»,  adj.,  (fr.  rlrfi- 
Uln);  reUtÎTU  la  va-gtda,  oare  stoiina 
cu  una  virgida :  ăenme  virgularie,  sepa- 
ratUme  virgttl<uia;  subsi  f.  virgularia, 
(fr.  Tirgiilâlre);  1.  gena  de  piuite  d'in 
Aqaeric'a;  2.  gena  de  polyparie. 

*  vmGULATn,-»,  adj.,  TtmUtss» 
(d'in  TirgmU)}  1,  vergatu;  2  insemaata 
ou  virgtUe :  diseursu  virgtUatu,  frase  vir- 
(/hWo,-  fig.  onw  punctatu  n  virgi^a^ 
care  m  essactitudinea    merge  peno  la 


*  VIRGCLTOSU,-a,  adj.,  Tlr«ralU»i, 
(d'in  Tlrgultnn),  plena  de  virgulte :  loeu 
virgultOBu,  campu  virgultoau,plantavir- 
g»ltâ8a=virgultu. 

*  VIRGULTU,  pi.  TlrgBltnm,  (in  loco 
de  Tirgaletutt,  d'in  Tlrfnla))  planta  care 
da  numai  vergelh,  si  nu  cresoe,  sau  n'a 
creacntu  inca,  ca  arbore  inalto;  tnfa. 

*  TIBGUNGIiA  sau  virgtmâiia,  s.  f., 
TlrgucsU  I  (d'in  Tlrgo) ;  deminat.  d'in 
virgine,  virgine  mica,  fata,  vergura. 

*  VIBIA,  8.  f.,  Tlris.  pL  rlriai  specia 
de  braciaria  pentru  bărbaţi ;  redi  si  vi- 
riola;  ~-  compara  ai  popnkriula  nostru 
verriga. 

«  VIBIA1U,-a,  adj.,  ftrUtas,  (din 
Tirla);  munitu  cu  virie  =  braciarie. 

*  VIBICL£  sau  nneuls,  pL  f.  Tirl- 
«nle,  (din  rtrei);  mica  potere,  mioa  a- 
YOre. 

*  VIBIDASE,  T.,  Tiridue»  (â*în  rt- 
rldls);  a  verii,  a  mverdf,  cu  sensn  si 
transit.  si  intrans.;  redi  verdire,  ai  oom- 
poBitnlg  ÎMnerdire. 

*  VIBIDABrcr,pl.-e,  TlridarUm,  (d'in 
TlrldtB);  verdiariu,  locu  en  verdelie,  gra- 
dina; vegetali,  plante,  arbori  7erâi;Tedî 
ai  viridiariu  si  verdiariu  â  twrdwfti. 

«  VIBIDE=t>0rdEi,  adj.,  tItUIb,  (d'ia 
Tlnre)*,'  vedi  verde. 

«VIRIDESCEaE,T.,  TlrMeieen,  (d'in 
TtrUU);  Tsdi  verdire  si  compositula  JM- 
verdire. 

*  VIEIDIA  =  verdia ,  s.  f.,  (d'in  pL 
TlrldU,*liio);  vedi  v^dia. 

*  VIBIDIABIU,  pl.-«,  Tlrlilsrlm  , 
(d'in  Tlrldts);  loca  ca  plante  venU,  ver~ 
dietu:  vedi  verdiariu  si  verdietn, 

t  VmiDI- ,  (d'in  TiHilB  =  Terde)  , 
in  oomposite  soientifice,  preoumu  ia : 
viridifimi,-<i,  adj.,  (fr.  Tiriitlere),  eare 
are  fiori  verdi :  narâssa  vmd^om;  vi' 
ridifoliu,-a,  adj.,  (fr.  rlrMlTelM),  care 
are  folie  verdi;  vir^pede,  a^j-,  (fr-  Tlrl- 
«ri4e),  eare  are  peÂorele  wrdi;viridi- 
pennu,-a,  adj.,  (fr.  Tlridlpesiie),  ea» 
are  aripiâreleva^di: insecte mridipenne, 

«  YIBIDINA,  s.  f .,  (fr.  tIfIIIm),  ma- 
twia  colorante  verde  a  planteloro. 

*  VIBIDITATE,  8.  f.  TlH«lt«a,  (d'in 
Tiriiii);  calitate  da  «w^,  colore  verde, 
verdea,  verttime:  viriiHateafratelaru, 


>yGoog[c 


tmriiUaiea  taării;  fig.  Vigore,  târfa  ;  le- 
tranetiele  rapeteu  viriăitatea. 

*  VLBILB.arIj.,  rlrllls,  (d'iB  tIf);  bar- 
batescu,  de  barbatu,  1.  relstivu  Ia  s«xu : 
aexu  virile,  itirpe  virile,  fatia  virUe, 
vaitu  virile,  parit  vinîe,  mem&m  virile; 
2.  rolatirn  la  etate  :  etate  virile,  toga 
virile, portare  virile;  3.  in  senao  jaristicu, 
c&ta  vine  la  osu  onra,  la  uni  pcrii^Ba,  la 
unu  indindDS  :  partione  virila.  Dornne- 
ăieu  dede  mvnle  fia-ovm  omu  m  portivne 
miAe;  4v  %<  c&tu  si  euAu  s»  dOVtse'u- 
nni  bar&atn-:  âm'ma  vifiîe,  oraiioiavi- 
rile ,  imgeni»  virUe ,  dorere  sufferita  at 
tăria  vtrUe;  fapta  virile. 

*  VIBILI8AEB,  V.,  (fr.  TlrllUbr);  a 
face  virîie .-  educatoriviu  pate  virilisâ 
pre  unu  tSneru,  st  effeminâ  pre  aUulu; 
aetsla  acriptoriu  scit  virili$â  atijlnlu,  a 
la  face  vigorosa. 

*  VIBIUSATO.-o,  adj.  ptrt.,  {Ti".  tI- 
tUMt);  «nerţicD,  vigorosu  ;  stylu  viri- 

*  VIEILITATB,  B.  f.,  Ttrilltafi»  (d'iB 
Tlrllta)  ;.oaliUte  de  virii^,  stare  de  vi- 
riie ;  caraeterin  virile ,  «tate  virUe  :  a 
ai^tmge  la  virilitate;  a  fi  m  virUitate;  a 
ăâ  seitme  de  tnriUtate;  a  priva  pre  cineva 
de  virUilate,  a  ia  castri. 

*  VIRIOLA,  sau  viri6ra,  g.  f. ,  vlrl*ls, 
pi.  f  lrl«bB;  (d'iB  Tlrla) ;  speofsl  de  bi^- 
oiaria  pentă*a  bărbaţi.  Compara  popula- 
rinlu  noatrn  verriga. 

*YmiOSn,-a,  adj.,  vitîosM,' (dla 
Tirea);  plenu  de  potero ,  vigorosa ,  tare, 
eoer^Mi:  medieamente'tXriase.' 

«  VIRIPOTENTE,  wlj. , :  tlflp^tena , 
1.  (dio  vtres,  si  pateifi^,  tare  in  potere, 
iDUaitn  camare  patere,  epithetn  datulai 
Joaa :  dteulu  viripvtente;  2.  (d-in  Tir,  si 
pvuis),  cai»  pote  iJDâ  ana  barbata, 
can  e  in  etfktea  de  maritatu,  nobile  :  fettt 
viripotmtt. 

*  .VIKITAN.U,.a,  adj.,  TlrltantiD,  (din 
Tlrltlm) ţ ^3tr^buita  pre  capete:  ti^« 
viritanu,  ig«r  rlrltaiinsţ  Feat. 

*  VIfiITE,adv.,  Tlritm,  (d'io  rlr),  pre 
capete^  lft&-oare  persona:  a  distribui 
unuagmvirite;uimpiXt(ivirit«Hnasim- 
ma  ă«  argcnit, . 

*  VIRCBB,  8.  f.,  Tlr»r,  <dlo  Tlwrt); 
verdetia^:  wnifea  profetom,  virorfa  or- 


VIR ^     

d«*îw»,  virarea  semenatwelaru  depri- 
mavera. 

•  1  VIROSU,-a,  adj.,  Tirvsas,  (d'in 
Tir) ;  care  &mbla  dapo  bărbaţi :  miiitre 
virâsă,  precumu  au  si  barimti  anXiUrosi. 

•  2TIB0SU,-«,  aâ3.,TlreSii*,  (din Ti- 
ng); plena  de  2  viru ,  in  t.  b.  acestat 
subst.  a)  plena  de  amore,  de  sttedi;  de 
z^oiB :  IiMun  rirbie,  peseivii^oaij  b)  care 
myrosa  tare ,  patbrosn ,  fetidu  :  odore 
virâsa,  remediu  «iroM;  e)  TetJeoosa :  IIM- 
teria  viroM.  impmsefura  viram. 

•  VIRTUALE,  adj.,  (iţ.  TlrWaWi  fi". 
vfttv«I);  oare  e  nutUai'  ia  ţMleb^fa  si 
foia  eftectil  aictaalâ  :  txddtlra  virtuidi, 
intantione  virtuiAe;  »Wi  foK  etoemu  fa- 
cultatea virtuale  ăea^  borti.  Si  prtW  «r> 
mare  fsriciti;  iti  mschania»  ae  vorbeşte 
de  momente  virtuali  oile  poteritiru. 

•  VIRTUALITATE,  8.  f.,  (it.  Tlrhi- 
lltă,  fr.  TlrtuAiltri),  calitate  de  virfOtdt, 
in  opposîtiona  ca  ahtuiditdi^'.' 

•  VIRTDOSUr*,  adj.,  t1Hi»sui,  (d'iB 
Tlrt««);  plenu  de  virtate.  1:  itf  ^nsa  mo- 
rale :  omw  virttiosH  ,  mtdiere  tnrfMosn; 
fapte  virtmse,  viStiâ  vitiu6sa;  2.  în  seaw 
artistica,  escellente,  mai  alleseo  in  mu- 
aica  :  unu  virtuosa  in  viSrci,  una  v^- 
tuoaa  in  piano- forte;  3.  virtuo$u:=^ver' 
toiu.  tare;  d»ru;  vedi  vertosi^.' 

VIRTUTE,  8.  f-,  Tirtos,  (d'in  tIP), 
1.  proprie,  barbatia,  târfa,  potera  ,'  *i- 
giţre,  energia  ,  calitate  ioalta,  esceHen- 
tia :  virtutea  bracietora.  virtutea  AâtNCd, 
virtutea  miliiaria;  f^tutile  memoriei, 
clUf  eră  dotatu  eu  tole  vwttOHe  oratori; 
virtuţile  corpultti  si  alte  suffletului;  nw 
dicii  eonnoaem  virtuţile  erbeloru ;  vWtb- 
tea  leului,  virtutea  ealtuliti;  2.  in  speofe, 
bonetate  morale,  onestate ,  iiit^gtit&te : 
stoicii  diceau  co  virtaiea  a  singurtdu 
honupre  lume;  anticii  namerati  ^itrv 
virtuţi  principali ,  «rOeUepthtUa;  mtiK- 
mea  de  anima,  temperaMfa  St  derepta- 
tea;  virtutea  se  Of^tte  vititAia ,  ptmtit 
numai  prin  virtute  se  inoitiii  m  adtk- 
verat'a  sea  ăannitate;  boh'ă  volientia  ur- 
mata de  adoperatioma  de  a  st  implent 
detcri'a  constitue  addeverafa  virtute; 
virtuict  principale  a  uneifemhte  e  eas- 
titatea;  ii.  figuratu  ■sedîce':  w  (nrfHfftt 
unei  legi,  i»  vwtuiea  unui  ărep^  si: 


yCOOglC 


i^  j^oterea  unei  legi,  in  twterea  untU 
dr^u,  Sendu  co  cotare  lege  ne  periDitte 
B411  şe  impune,  fienda  co  avemu  cotare 
^reptu.  Yedi  si  form'a  veriute. 

1  *  VIBU  ,  B.  HI.,  rlr;  barbatu,  in  op- 
positione  ca  ftmina.  Badecin'a  deriva^ 
telprn  :  viratu,  mrtute=  veriute,  virAe, 
v^ite. 

Z.  *  yiKU ,  8.  in.,  Tlr«Ht  !■  Hmdrena- 
tonle,  8DCD,  zâma  de  plante  saa  de  ani- 
mali, ssmeatia  de  animali ;  2.  ntiro^u 
tare,  pntoie,  fetore ;  săpare  amara,  re* 
pomnu^gretiosa;  S.Tansau  :  viruuc- 
ăAitoria,  tnnt  d»  plătite,  vini  de  s^rpe, 
viru  rofidu;  vipera  plena  de  vvu,  vini 
siphiîitţeu,  tdru  mrii>licu.  viru  de  rabia; 
ăg.  aeâtta  femina  e  numai  viru;  ea  si 
t^sa  vindu.meniei  asupr'a  mea. 

.  •VIBULENTlA,a.f.,îlrilentU,(d'în 
TlraleatB«];  calitate  de  vînUeatu,  stare 
de  virtdentu :  virulenti'a  unei  umori;  fig. 
vindevti'aunui  disavsH- 

.,•  VIMLBNTU,-*  Rdj.,,Tlr«l6ntn8, 
(d!in  TlrBn);  veaeflosu  :  şerpi  vîn^enii, 
mt^aoaiura  mndenta;  ^g.discurau  viru- 
laitu,  aatyra  mrulentar  stylu  viruktUu. 
YlSk&Rr^diu,  t.,  iftamUre ;  a  ă\6 
vist,  a  £^taBi&  d^mindu  :  âmenii  viiâ' 
^Ot  diro  visedia  sianimaUle;  amvişcUu 
tSta  n^ptea;  dfi  mdte  ori  am  viaai^  Ih- 
CŢwi  ii1)8urde  la  carin'amcogetaht  neai 
in  ufta  dat»;  visăm  co  calktoridm  pre 
Mţura;  tpfme'tni.w  ai  vi»aiu  oaia  n^te; 
9'a  tnfeflffilatw  cea  «e  nai  vimUn;  mor- 
hosU  visldia  luoruri  fora  ct^u  si  fora 
e6â(i,'.  (k^endulu  msHia  pane  alba  si 
came,  grasaoi  avarii  visedia  monti  de 
attru;  Hnii  6mmi  visedia  veglându. 

,VISATOKlU,riorio,adj.8.,Hojiuit«n»î 
csţe  visedia :  msatorn  nu  si  adducu  toiu 
de  a  un'a  a  mente  de  eeile  ce  au  vis^tu; 
visatorU  descepU  vtnt  frfiti,lioţii<u.met*^ 
teeaptii. .      ^. 

VJHATU^-f^j-.MjRţUtu}  apparutn 
iUvisu:  persorn  wate,  lucruri  visate, 
inietnplârivis^' 

.♦VISCABAjaiNE,  B.  f^  rlB««ni^, 
(d'ifi  Tisena);  una  planta,  carlina. 

,<«iVIŞC4BB„v.,Tl|e«r«,(â'inrlHini); 
a  ,uf)g^  cu  npa  şnbatantia  viscosa^^gla- 

«  VISCATU.-ti,  adj.,  riiMtas,  (d'ia 


TU««re);  nnsu  cu  visct*  =zglatjnu :  vtr- 
gâle  viseate;  mâm  viseaie,  de  cari  se  li- 
peeee  lucrulu  attensn. 

"  YISOEIBABE,  t.,  (tUowu^  a  dir 
stribui  poporului  came  taliata. 

«  VISGEBATIONE,  8;  f.,  rlMer«U«, 
(d'ia  TUetr«);distribiitione  deoaj'iţ«,,fo- 
cata  poporului. 

*  YISCKBE,  pi.  viseeri,  jlMm,  mu 
all^aau  ia  pi.  vlMera]  piirtile.  interiori 
alle  corpulai  animale ,  inteatioele ,  me- 
Dutaliele,  at&tu  celle  nobili :  cârdea,  â- 
oatulii,  puimoaii,  r«nicli,  etc,  cttu  si 
celle  ignobili  :Btomacbulii,matiielB,ete.; 
metaf.  eamea;  ai  prin ^tanwoBe  :  car- 
nea si  s&ngele,  in  aenau  propriu  si  figu- 
rata :  viscerile  matret,  cc^tillolu ;  vMefr- 
rile  statului,  tdscerUe  eetcdri ,-[  visderile 
moHtelui,  .       • 

*  VISCERin,-a,  adj.,  TlBoereis,  (d'in 
riHonS)  flseerls);  d'inmeert,  dettjfcdrt. 

«VISClDU.-a,  adj-,  fltelOs,  (d'ift 
tU«bbi);  de  natur'a  visetdui  =  gluUna- 
lui,  viBCOsUi  glutinoeu. 

*  YISGIKA,  s.  f^  (St.  TlMiB»);  aub- 
stantia  chyoiioa  «are  se  afla  ia  vism.  =: 
glatinu:t«scin'a  e  mai  Uusiâra  ÂC'Câtu 
ap'a,  se  immâUia  de  caidura,  ts  ttfsace 
si  se  in/la. 

*  VISCIVQEţJra.  adj,,(fr.  rtMtntrt); 
care-iiâv^ra  =:  manoa  vesm  :jiMMn 
visâvore. 

»VISCOIDE,  adj.,  {fr.Tlw«H«Hcare 
s^mina  cu  vese^;  subst.  pi.  viBitAdUe, 
familia  de  plante  oari  au  de  tfpugenula 
visen  =■  vescd. 

*  VISCOSITATB,  B.  f.,  (ît.  ThMil- 
t>t«,  TlBeosttad»  ţ  riacoBlui,  fr.  tI»*- 
sttâ);  calitate  de  viscos»  =  ghttaosa,. 
tenacitate,  propriotata  oare  coBBlste  in 
una  certa  adeeioae  a  m^lflcaLalora  mp?: 
puriloru  intre  sene  si  cu  corpurile  vft- . 
cine,  care  faoe  ca  sile  Be  resista  nuiUu  . 
unei  separatiene  totale,  si  se  se^ut^uoa 
violentiei  faoute  loru  mai  muItufieUtk^ . 
deodu-B«  de  c&tu  separandu-ae. 

*.VIBGOSn,-a,  adj.,  it»e»tp»,  ^'in 
tImvdi);  gliitiBOSU,-  tenaiie  :  tnatftrithW' . 
seosa,  eanu  viatâaa,  UcoreinMâea.umâe»<, 
visc6aa.  .     ■■  > 

l..plMta<pAwaita  «ue  ciesce  prd-ar-' 


>yGoog[c 


15M 


na. 


bori;  —  ia  «MBta  eensa  mai  mnita  sub 
form'a  vesm,  (vedi  2  veseu);  2.  glutinu 
făcuta  d'in  baccele  de  viseu, — in  aoestu 
aensn  mei  mnltn  sub  form'a  mcH:|»u- 
aerUe  miei  se  prendu  eu  viseu. 

VISIBILK,  adj.,  rlBlblUi ,  (d'in  ri- 
int);  care  se  p6te  veăe,  da  vedtOu : 
DomnedUu  e  ereatoriulu  totoru  lueruri- 
lont  visibUi  si  invi$ibiii;  $e  appropia  de 
noi  una  ecmeta,  care  e  f  wÂile  flMmat 
eu  odii  armaii;  Seeo  uhu  omu  care  nu  e 
viaibăe  una  data  pre  stptemâna. 

VI81B1L1TATE,B.  £,  Tisibllltaa,  (d'io 
vlilbillH);  calitate  de  visibUe,  possibili- 
tate  de  a  fi  veduiu  .-  visUrilitat^a  unei 
comete  eresee  eu  appropiarea  ei  de  pa~ 


*  VI8IPICU,-o.  adj.,  TlBlfleiB,  (d*!!! 
Tla»,  si  fM«re) ;  care  face  ca  se  po- 
temn  ved^. 

VIŞINA,  B.  f.,  (it.  Tliflltla),  «eruiB 
Midm)  friictalu  visiniUm  :  visxnde  tu 
mai  acre  de  câtueerSeiele;  vişinele  sure- 
^tritârie;  mutierUe  faeu  duieitia  de  vi- 
rine,  de^Ulatorii  faou  racldu  de  vişine; 
virinde  ttrac6pte  faeu  vermi. 

VISINIUU  =  visinU}U,-a.  adj.,  căra 
are  ocMrea  «tainei  :  /âcia  visinim,  tino- 
tura  vMtnfua. 

TISINU,  8.  m.,  (it  Tiseialo),  eeraana 
■imilana,  Imm.  arbore  care  produce 
vişine,  specia  de  ceresia  :  visinu  selba' 
tieu,  visinu  attmtu;  gradina  de  vişini. 

*  VISIONABIU,-a,  adj.,  (it.  Tl>l«iia. 
rU,  fr.  TlsivniBlre);  care  crede  co  vede 
£antasmat«,  co  are  revelationi  de  fieotie 
mai  iaalte;  fig.  care  are  idee  astrava- 
gsntî,  pla&nri  chimerioe;  subst.  unti  vi- 
sionariu.  una  visionaria. 

*  VISIONE,  s.  f.,  Tlsl*.  (d'ia  Tlam, 
de  h  Tii«r«);  actioDA  si  effeDtu  alin  ac- 
tionei  de  vedere :  visione  directa,  visione 
r^lessa,  visione  refracta;  meehanismuht 
vitiomi,  ftnomeaulu  visionei,  theori'a 
vtMMM;  visione  naturtde,  virionearlift- 
eiaie;  thei^ogii  vorbeseu  de  una  visione 
beat^ka  prin  ■care  fericiri  vedu  pre 
SomnecUtu;  acista  pretenea  visione  te 
nomeste  si  vwtcne  intuitiva; — vtsiomse 
nomeseurivisde,  simaiaUessuvisdeee 
visSdia  unii6memetto<Mi  ăesiMti;  edari 
«tfiofii  sunt  producte  aUe  unei  imag^ 


nationi  morbâse;  ameonoseutu  unu  ohm 
care  pretenăea  eo  are  viaioni. 

YISITA,  3.  f.,  Ot-  Tisita,  b.  Tlilt«), 
TtBitatia;  actioae  si  effecta  alin  adaoaei 
de  visitare  :  visita  ordinaria,  visita  de 
ceremonia,  visitade  anntUu  nouu;ttfaee 
visite,  a  recepe  visite;  a  merge  in  viita, 
a  fi  in  visita;  a  fi  detoriu  cuiva  una  vi- 
vita;  a  uită  de  a  face  una  tftmfti;  carta 
de  visit€t;  meăidifacu  visite  morboriloru; 
ane  ehiamapremeăieu,edetoriuasohe 
visiteîe  luiţ  visUtie  eommistaritoru  âe 
politia  petâru  descoperirea  f\r9oru;  e- 
piscopa  faeu  visite  pastoraHinHeeânk 
hru;  vinfa  ospUieloru,  mriffa  pauperi- 
loru  morbori,  visita  eaptiviloru  smU 
opere  de  carUate  ri  de  miserieordia;  w 
faeu  visite  imtituteloru ,  sftiMItmmfe* 
loru  pMice  ri  private,  spre  a  se  vedein 
ee  stare  sunt,  ri  a  se  leuci  mesure  de 
ammeliorare  M  easu  de  necessiteite. 

YISITABE,  r.,  Tlaltare,  (dlo  rltere, 
de  la  rldere);  proprie  a  vede  adese  ori; 
inse  in  specie  :  1.  a  merge  spra  a  redÂ 
pre  cineva  la  oas'a  lai :  a  mntâ  amieH, 
a  virită  eonnoseutri;  2.  a  faee  virite  de 
ceremonia  :  a  mmtâ  pre_  superiori,  a  vi- 
sita pre  patroni,  a  visit'ă  pre  judecători; 
3.  a  merge  Bpre  a  -nii  d'in  caritate  san 
devotione  :  a  virită  pre  pauperi,  a  vi- 
sita pre  morbosi,  pre  cârtiri;  a  rnskă 
basericele,  a  virită  locuri  lăncte;  4.  a 
merge  spre  a  reda  d6co  lucrările  sunt 
in  ordinea  si  starea  onma  secerase  fia: 
a  msitâ  eiuormele,  a  visifă  arsenarieU; 
episeopula  visita  dieeesea  sea;  a  visUi 
paroehiele;  6.  a  oerCetÂ  nnn  Inom,  ca 
diligentia  spre  a  potâ  leuâ  nna  connos- 
oentia  sau  trage  ana  conieotara  :  medi' 
cuZu  virită  una  plagă,  visita  eorpulu  u- 
nui  morbosu;  inspe^orii  finanţări  vi' 
sita  merale  venii!  cPin  rinrinetate,  po- 
Uti'a  visita  casele  ri  t6te  ângUtrile  ea- 
seloTu  suspecte,  visita  ehartriAe  ri  eor- 
reapondeiUide  personAom  iw^pecte;  8.  a 
snppune  nnei  ţrobe  :  Domnec^eu  mrita 
pre  ânteni  prtn  benefaoeri  ri  prin  pu- 
nitiotâ. 

VISITATIONE,  s.  f.,  rislUtt*,  (d'in 
TlBltare);  actionesj  effectn  aUaaetionei 
de  visitare,  in  t.  s.  rerbnlai;  redi  ei  vi- 
sita. 


=y  Google 


jm 

TISlTATOBIUrO,  adj.  a.,  TUitator, 
(d'in  TlslUre);  care  visita  :  visitutorii 
loctwUoru  sacre,  visiiatorii  basericeloru 
si  ai  institutelont  de  caritate;  viaitatorii 
naadoTH  de  prostUutione. 

VJSITATBICB,  B.  f.,  (fr.  Tblt«trl««); 
fonuoa  ofure  viiita,  in  specie,  nsifofnee 
reli^sa,  insaroinata  d'in  partea  sope- 
rioreiamtfc!  stabilimentele  depandenti 
de  aotwitatea  monasteriulai  priacipale. 

TISITATn,-a,  adj.  part.,  rUltâtas, 
(d'in  TiBltar«);in  t.s.verbolai  visitare  : 
amd  viaitaii  de  noi;  casa  visitata;  h- 
eurt  piMiee  visitate  de  muiti;  stt^Ui- 
mente  visitate  de  esperti. 

•  VISOBIU,-a,  adj.  8.,  (tImf);  care 
Ted^,fnibst.teale  vioriu,  pl.-e,  TlsvriBHţ 
tbsatni. 

VlSn,  pl.-e,Bi-Mn,(TlBaa),BOHiiliiiB; 
joooia  fantasiei  in  somou,  cindu  oma- 
ini  addoiinita  se  pare  co  vede  obiectele 
scflllni  joeo,  fenomeoa  forte  conaosoutu, 
inse  ditlioile  de  eaplîcatu  :  vise  plaeute, 
viae  ittoatUatiria,  vise  de  attru;  viie  ne- 
flaetite,  visa  tormeittatorie,  vise  terri- 
biUi  iMHtfi  tmd»  ce  vit^e  su  previtioni 
idie^vemmoiUdom  futwe;  stiperstUiasii 
aeoea^eHe^^4eareavitdoni,sicredu 
eo  mai  aHeâsu  visele  de  demneit'a  se 
reaiita;  eeUiee  credtt  in  viie,  devitm  vi- 
nonon,  ai  unii  mergu  in  s^^erstltionea 
lont  feno  a  erede  eo  visele  lorusantre^ 
vdationi  divine ;  inse  visele  spurcate  se 
eaîifica  ctt  nomele  dt  vise  diabolice. 

•  VISUALB,  adj.,  Tlsnalli,  (d'in  t1- 
us^  relativa  la  vedere  :  rodiu  vistude, 
Uau  lonmuisa  eara  vine  de  la  obiectnla 
Tederei  direotu  la  organulu  Tederei; 
pHsietm  visuale,  puncta  in  care  se  nnesea 
radiele  visuaii;  nervu  visuale,  nerviila 
opticn,  aaiâ  nomlta  pentru  co  serve  ao- 
tionei  vederei. 

•  TISDAJUTATE,  s.  t,  TlinallUa, 
(d'in  vtsnaUs);  calitate  de  vtwa^,-  pote- 
na  de  a  vede,  veditAU. 

VilA,  s.  l,  9wm%;  animale  domes- 
ticD,  in  specia: bou,  <}ue,  capra; in  senau 
«  mai  restrinsu  :  bou,  vacca,  vitellu  : 
a  otuMi  vitele,  a  pasce  vHele;  fora  vite 
nu  poţi  essercitd  agrietdiur'a;  eultur'a 
eiMoTH  e  unita  eu  eultur'a  cântului; 
froprietariulu  are  vite  rnidte  ai  formate; 


VIŢ; mî 

dlu  ingrassia  si  vende  vite;  carnea  de 
vita  e  cea  mai  bona  si  mai  sanetâsa  pen- 
tru omu;  omu  Onpidu  ca  una  vita;  vite 
cu  e^>me  :=  vite  comute;  vite  de  lucru; 
vite  de  propagatiOHe. 

•  VITABILE,  adj.,  Tlt«bllla,(d'inTl- 
tar*);  care  merita  a  H  vitatu:=evittUu; 
da  care  se  te  fereaci :  omu  vitednle,  be- 
stia vitabile. 

VITALE,  adj.,  Tltalls, (d'in rlU);  re- 
lativa la  viitia,  care  conserva  vt^i'a, 
care  are  potere  de  vietia,  care  da  viitia : 
principiu  vitale,  spirUu  vittde,  organe 
vitali,  funetioni  vitali,  nutrimentevitaU, 
stătu  vitale,  constitutione  vitale. 

•  VITALISABB ,  v.,  {fr.  tltâHger); 
a  face  vit(Ue,  a  d&  spiritn  vitale. 

•  VITALISATU,-a,  adj.  part.,  (fr.rl- 
tallati);  impregnata  ca  ^iritu  vikda 

"  VITALI8MU,  8.  m.,  (fr.  viUII>«e); 
aystema  pby aiologioa  despre  proprietă- 
ţile vitali. 

•  VITAIIST0,  8.  m.,  (ff.  «luiiate); 
medicu  care  pune  sub  dependenti'a  prin- 
cipiului vitaU  tâte  actionile  organice. 

•  VITALITATE,  a.  f,,  vltolUas,  (d'in 
vitalii);  potere  de  viitia  :  vitditatea  u- 
nui  eorpu  organicu,  vUiditatea  unui 
stătu  politicui  despre  statidu  turcesm  se 
dice  eo  n'wc  vitalitate;  nationea  româna 
si  a  probata  vitalitatea  prin  iMtUeto 
htpte  si  lungele  sufferentie. 

•  VITAUE,  V.,  TlUrei  a  eviţi,  a  s« 
feri  de,  a  fugi  de  :  a  vită  pgrielulu,  te 
vitămu  locurile  râie  si  aocietatUe  6me~ 
niloru  corrupti;  vitali  stuUetfa,  vitati 
luasuri'a. 

•  TITATIONB,  8.  f.,vWatU,(d'inTl. 
tare);  actione  si  effecta  allo  aetionei  de 
vitare :  eitationea  peri^iăui,  vitationea 
loeuriloru  cu  reu  nome, 

•  VITATOBIU,-(ârta,adj.s.,vIUt«, 
(d'in  Tltare);  care  vita,  se  feresce,  fug* 
de  cineva  sau  de  ceva:  vitatorii  societăţi' 
loru  corruple,  vitatorii  urbei. 

•  VITATD,-a,  adj.  part.,Tlt>tii(«ri- 
tatu  :  locuri  vilate  de  6menii  int^pti 
si  onesH. 

VITE,  B.  f.,  Titlaj  radecin'a  derivatn- 
lai  vj^ta, prin  armare :  l.vitiaăe  vinia, 
vitia  de  veri-oe  planta  care  are  âre^eare 
Bimi1itadineoav»ti''ade  viitia;  2.  ttltpt. 


=y  Google 


stirpe,  d'ÎD  care  resaru  Burcellî ;  meta- 
forice, stirpedeanimali,  stirpe  de  timeDi; 
3.  eooUeat  (it.  rlte,  fr.  tIs),  cyltndra 
pre  care  e  săpata  una  spirala,  care  iâ* 
mina  ia  carceUii  de  vUia  de  vinia  :  vi- 
Ua  «e  iaga.  it»  «na  gaura  pr»  ai  corei 
parieti  e  sapaia  Mpiralea  tit  «ensu  >»- 
vtrsu,  n  eare  ae  nomesce  mairea  vitei; 
la  intâreerea  vitei,  partea  protuberante 
a  gpiftiei  inira  in  saptUtv.r'a  matrei, 
n  vvG^-veraa, .  in  aecstu  Moda  vitea  ri- 
dica ■sarcini. mari,  sau  faeeunapre^ 
s*Mw  tare  aaupr'a  o&iectului  pre  care 
appisa;  tordaritdu  na  e  altu  ceva  de 
câtu  una  vOe  cu  matrea  fina. 

TIXELLA,  3.  f^  (ylttlU),  rUnIa; Tăc- 
ea tenera,  mai  mica  de  udu  annu :  pacc'a 
mea  a  f^atu  i^na  vUeiia;  viieUele-  mai 
mari  âs  unt*  amna  se  nomeseujunca  sau 
jumiKei  vkelWenu  se  talia  la  mateUu, 
tiseiaaaa  seereica,  si  se  aafaea  vaeci; 
Tedi  si  vitellu. 

VXEfiLLABin,  a.  m.,  Tttnlcrnu  pai- 
tw}  pubaria  d«  vileUt,oarflpaaoe8i  oua- 
todeaoa  viteUi .-  nfaUcontJu  a  teosm  vir- 
tuţii, la,  cămpti;spttttai^iUUitrwlui  se 
nu  lasse  vifeMii  ia  vacci. 

VITELLINA,  s.  f.,  rlUtUoa,  (d'io  rl- 
telUa);  earoe  de  vitelUt. 

VITRLUNU.-o,  adj.,  Ttt«HaH,(d'iD 
Tltataa);  d»  viteltu  :  petiore  viteUine, 
vrede  vitelline. 

VITELLU,  s.  m.,  rltetlaif  tUiIib; 
fetn  de  vatoa,  boa  teaera  mai  mjcu  de- 
ano  anau  :  vaccile  feta  viteUi  si  viteU 
.  le;  BitellU  si  vilellele  sugu  lapte  de  la 
vacci;  vitellii  de  la  unu  annu  înainte 
te-.  mtSrea;  viteiiii  mei  snni  asii  di  mari 
COijtineii  tei;  viielUilu.  crescundu  ac^un- 
ge  bau;  pror.  câitdu  popii  n'au  de  lucru, 
balega  viteUi;— Sg.  1.  viteUni»,  gal- 
biaulu  Duulai;  2.  TldnUsi  saccii  de  pelle 
d«.  vileilu  cu  perulu  in  tfora,  ia  <oare  si 
puiul  militarii  effeoteLelora  câodametga. 
in  eapeditione. 

«  ViTELLUTIU,-fl.  3.  m.  ai  f^  Tito- 
Ing,  TltfilUstdenunut.  d'la  vitellH,  micu 
vitellu  ie  currendu  naacutu;  applicatu 
mai  multa  ca  termina  de  resfaeiare  : 
viteUutiulu  men,  mtelluti^a  mea. 

VITIA,  B.  f.,  tUU.  Form'a  popularia 
vitia  e -osBCuta  d'in  adj.  lat.  Tltenirat- 


VIŢ; 

BOI,  si  ar  fi  de  doritn  a  se  restabiU  pri- 
mitiv'a  vete,  (vedi  mai  sush  vHe)  :  vitid 
de  vinia;  vitia  tenera;  viii' a  Itmga  se  ne- 
meşa eSrda;  dwpo  similUttdine^  Of  vi' 
tCa  de  vinia  sedieesivitii  de^Kâurbeta, 
vitia-d0  euowneriiyvitia  de  eormtUv;  — 
vitia  se  pitne  ei  im  Idea  de  sHtpe  :  Vitia 
noMte,  mii»  anUoat  vUia  iăb0t  vitia'  ni- 
gra.  vitia  perina  de  âmeni;  de  ce  viiiasH 
aceşti  âmeni?  de  vitia-  latina,  ie  vUta 
germana;  caUH  meismde  vitia  -arabisca; 
galUnele  lui  an  d»  vitia  chinese.    ■ 

*  YITIABILE,  adj.,  Tltiakllli.  (d'bi 
Tltlam);  care  se  p4te  vitid  ^  vio^,  !!«• 
labile. 

*  VITIAHE,  T.,mure,  (d^n  yitUii); 
a  stricţi,  a  oorrumpe,  a  altera,  a  falsi- 
fici; avioU,  a  desonorâ;  a  gpuroâ;» 
vitid  aerul»  prin  arrunearea  mortedne- 
loru;  in  vasala  nteuratu  se  vitiavinHit»; 
sepote  vitiâ  ekiarusi  voBtdu;  e  «ton 
p«Mata  a  vitiâ  vw^i ;  e  erima  a  vitiâ 
nMlierea  lAtni-a. 

VIUÂRIU  ,  pl.-e,  TltiaFlxM,  (din  rl' 
tlij;  seminarin  de  vtfta  de  viala. 

*  VITIATIONB,  8.  f.,  Tlti*«#,  (d'in 
Tltlim);  aetione  si  oifeotn  alia  actioneî 
d»vitiare,  Tiola^ODe,'COr(rptitiii!e,^BedflC- 
tione. 

*  VITUTOmUj-Afna,  adj.  9.,iim-' 
tor,  (d'in  TltUn);  oare  eÎMii^  violatori^ 
corruptoriu,  seductoria  :  vitiotmi  femi' 
neloru  celloru  mai  nobili.    • 

*  VITIATO,-«.adj.  part.,  vlUrin, 
(d'in  viUare);  stricaţii,:  oorfuptu,' violata, 
dessHoratOi  sedussa  :  aer*  vi^atu,  apă 
vitiata,  vinu  vitiatH,  sănge  vitiaeil,vam' 
viUatu;  femine  vUiate,  virgini  vitiăie. 

*  VITICARPIFEIlU,-a,adj.,  tIH««»^. 
ptfer»  (d'in  tHU^  e«rpan  si  ftvre);  ca» 
serra  spre  a  tali&vt^t'a  s-farfeei^itiear-' 
pifere. 

*  VITIOE,  fl.  f.,  riMxt^^fliweB  Bî- 
ao;);  aaa  arbore -care  faoe^mbece-  baece 
cari  s6mînacugraBT]tieledeiptperin,no- 
mitn  de  Limteu  :  ritex  ««dus  omIob. 

*  VITIOELLA,  8.  f.,  Tltte^U,  (d'in 
TltlouU);  specia  de  vitia  selbatiea. 

*  VITECOLU.-d,  adj.  s.,  I.  rlUMa, 
(d'inTltl8,ai  oolere);  oare  caltiva  prtTa 
deWni'a,--  2.  (ff..TltIoele);  oare  losnesoe 
in  vitia  :  insecte  viticole. 


=y  Google 


jrt 

«yiTICOUn,-a,adj.»TlUeoaBfi,(â'iD 
Tit[8)  si  Of  ma);  incoaunatu  cu  viiia  de 
vinia  :  uîmi  viticomi, 

*yiT{CUljA~vUiela=zvikda,  b.  f., 
Tltleula  si  rlteonli,  (d'iiiTitla);  demin, 
(Vin  vite=vitia,  mica  vifia  de  vinia  saiţ 
dş  alta  planta. 

*  VlTICULTOKIO,-(oria.  adj.  s-,  tI- 
tlcola;  care  cultiva  vina  ăsvini'^t  care 
se  occupa  cu  vitiai^^r/a;  viniariu  :  a- 
gricultorii  $i  viiieuaorii  sunt  celli  mai 
âjB.  fronte  pr^uctori  ai  terrei  u6stf:e, 

*  VTriCtîLTIISA,  s.  f.,  {fr.  TltlOBl- 
tnre);  adtur^a  vinielort^ :  agrieuUur'a;  si 
vitiaiUur'a  se  a^ula  un\a  pife  aWa; 
frate  meu  a  irecutu  de  la  agricultura  la 
vUieultura. 

*  VITITEBU,-»,  adj.,  îlUfer,  (d'ia 
Titis»  si  ferre);  care  produce  vilia  de 
vini^  :  eoUine  mtifere ,  inonti  viiifari. 
terra  vUifera,  pamentu  vitiferu;  arbori 
vUiferi,  cari  pdrta  vitia  pre  ramqrilelora. 

*  VITDFLORA,  s.  f.,  (fr.  tlilflo.re); 
nome  daţu.  unui  arbore  alle  cuoi  flori 
essala  una  oddre  de  vinn. 

*  VITIFOTJ^,  8.  f-,  (fr.  TltlteuHi»); 
uoa  planta,  specia  de  delphiaellu. 

*  VlTIGEN0,-a,  adj.,  TitigeBn^  (din 
Titli»  qi  glşpere);,  de  intiO;  de  vinia, :  li- 
căre vitigena,  mustu  vUigenu, 

*VITIGmiU,-a,  adj.,  TitlglneiiB , 
(d'in  TitU);  de  vilia  ^n  vinia :  lef^iţuvi- 
tiginiu.sureelluvitigtniu;foUavUiginia. 

*  VrriLE,  adj.,  Tltills,  (d'in  Tlere); 
impl^tiitif  d'in  viii^  molii  :.  aVtinarie 
vitui. 

*  VITILIGINE,  a.  f.,  ilţlllgo,  (d'iu 
Tttina);  ţdacula  iJb%  pre  pelle,  petin- 
gine;.  lepriţ;  fig.  Incocrectione  in  rorbire 
sau  scriere. 

,*.VmLIGINOSU,-a,  adj.,  Tliiligi- 
■«.«Bfţf  (4'in  Titlllgo);  pteiiu  de  vittli~ 
ffjnp. 

«VITILITIQARE,  v.,  Tltllltlga», 
(d'ia  vltlom,  si  litigare) ;  a  critici  fora 
vatione  sufCciente,  a  aflî  defecte  in  tiite 
lucrurile,  a  caută  si  afli  nodu  in  papura. 

*  VITUITIGATOEIU,- fw-io,  adj.  s., 
TltUltlgator,  (d'in  TitllUlţare);  care 
vitţldtiga ,  care  caută  si  afla  defecte  in 
veri-ce  lucru;  care  caută  c^rta. 

*VmpSITATE,  a.  f.,  rUiosltas » 


VIT. 


i^ge 


(d'ia  Tltlosns);  calitate  de  viftosu,  stare 
vitiosa,  dispositione  viiiosa,  dofectuoai- 
tate,  Btricatione  in  sunau  plijsicu,:  n»- 
Uositatea  umoriloru;,  reutate  nionj$;ai^ 
tiositatea  omeniloru  cu  applecări  Keffţ. 

VITIOSU,-a,  adj.,  Titf^iB».  (4'in-Tl- 
[lum)y  plenu  de  vitie,  defe^ww,  Ml4r 
gale  :  proţxssura  vitipsa,.allegetJ^^if^i 
sa;— d^ro  mai  allessu  ;.immoT«let  ^t 
rnptu,  depravau,  stricat  irtofţijatu  cu 
vitie  :  fapte  vUiâse,  omvr  viUoVK  ■  ^'^pih 
Ui  sunt  mai  vUiosi  ie  fâ^^  ptffsnfii 
loru;  femineîe  vţtiosţ  8t*nţ  ^^^^4ei^na 
data  si  urriliose;  viliesii  ţn  «^ţt^soc^ 
dia  eu  virtuoşii;  vitiosii  cu  grt^  şe..  i)faî 
inAtrepledia, 

«  YITIPARRA,  s.  f.,  Tiţlparra,  ana 
passerella,  (it.  pen4e)lif4). 

•  VIXISATOKI0,-(oria,  adj.  s.,  »m- 
BAtor,  (d'in  tUIs».  si  «ator);  pjÂntatpriv 
de  rntia  de  vinia,  riUcultoria.    , 

•  VITIU,  pl.-e,  si-m,  TUlf»j  dft-, 
fectu,  stricatione,  coriniptiţ>oe,  rţm,  mţtţ 
allessQ  reu  motaJe,  locţare^rţia  proc^w 
d'in  intentione  rea  :  «.t^iulii  sj,  ţţrte^ 
sunt  doue  contrqr,iş.^  OffPOfiţeii  viliitlu  «. 
ertsasi  corruplion^  mortde,  a  fim^îm; « 
virtute  a  fugi  de  vititf;  vitiuUt  iwad&-i 
cinaiu  cu  greii  ae  desradesfn^ifii  cine 
eommilte  unu  peccatut  ie.  p6te.  cprrţgej, 
cine  a  cadtUn  in  vitiu  eu  greu  as  Wtţt 
redica;  vitide,  casi  virtuţile,  at^imfo/rUn 
in  mai  multe  specie;  avariti'a  e  uiutvi-: 
tiu,  dero  răpirea  e  si  mai  mare  vitimp^ 
mutu  d'ia  naturtf  e  egoistu,  pucini  « 
polu  libera  de  acesltn  vitiui  ij/ram^i'fţ  ş, 
vitivlu  cellu  mai  terribile.  Frio'a  de ,  ft 
confunde  pi.  vitie  de  la  vUiu„cag\,  vţVi 
tie  de  la  vilia,  a  coQstriasq  pre  mnltţ  «■ 
dtce.si  a  scrie  ^hvitiuţi.  .CoQCu#ODfA 
s'ar  potâ  eviU  prin  restaQrarea  sipg. 
vite,-ţ\.  vili;  inse  vitita*^  mUfş^iatn' 
asi&  ăe  tare,  in  c&tu  cu  greu  sî  v^  «e^A 
loculu. 

•  VITORID,-Wria,  adj.  s-,  Tltor,  (d'in 
fibt*,  ca  si  Timen);  iDQplettit0riu.d^  cor- 
belle. 

•  VITilAEIU,-a,  8.  m.  si  f.,  ţU»- 
rlns»  rltrearlis  si  Tltrlarloa,  ^d'in  Tif, 
trnm);  1.  care  face  vitru,  fabncatoriu, 
de  vUru;  2.  care  vendeiobiectd  âa[vitru, 
negotiatoriiţ  de  viiriamine;  f.  pi^ftriiţ^ 


=y  Google 


1600 VT!. 

1.  femina  care  face  san  vtrtievitm;  mai 
bene  inse  vitraresia;  2.  vitraria;  a)  ar- 
tea  de  a  face  vitru,  b)  fabrica  de  viirv, 
c)  oolleetivn  de  obiecte  de  vUru,  vi- 
triame. 

*  VITRIAME,  pL  vUriamim,  Tltret- 
MCB,  mai  multa  în  pi.  Tltraamfoft,  (d'in 
TltriB),  lacruri  de  Titra,  mai  alleasa 
vase  de  vitrm,  vitraria. 

♦  VITRiARlU.-ii,  8.  m.  si  f.,  Tltria- 
rlaiţ  Titnarlut  si  TttratUsţ  (d'in  rl- 
tnM):  vedi  vitrariit. 

YiTmCU =vUrigu=vilregHra,  adj., 
(din  Tltrlens),  se  dice :  patre  vUrieu,  tI* 
trieniţ  care  e  maritala  matreî  melte, 
inse  nn  e  addeveratulu  men  patre,  ci 
palrattru;  matre  vilriea,  ««Terea,  care 
e  mnlierea  patretai  mea,  iasenu  e  adde- 
verat'a  mea  matre,  ci  matrastra  ;^fUiu 
vilricii=^iastru,  prlrlgnOB,  filia  vitri- 
ea^fiUeutra,  priTlfua,  care  nu  e  năs- 
cuta san  născuta  d'in  mene,  ci  d'in  coa- 
jQgea  mea  sau  d'in  coojugele  meu  xuna 
mwltsre  ntaritfda  cu  «nu  barbatu  care 
are  fiUi  de  la  aUa  mtdiere,  nomesee  pre 
aeetti-a  vUrici  sau  filiastri;  assimine  si 
unu  barbatu  Hssoratu  ca  una  muliere 
care  are  filii  de  la  altu  barbatu  ttomesee 
pre  aeeati-a  vitrici  sau  filiastri;  —  frate 
vHricu,  sont  vitrica,  cari  nn  su  fraţi 
si  d'in  acelln-ast  patre  si  d'in  aceUa-asi 
matre,  ci:  saa  numai  d'in  acellu-asi pa- 
tre, si  d'in  diverse  matri,  atunci  se  dicu 
fraţi  sau  sorori  germani;  sau  nnmai  d'in 
acella-asi  matre,  si  d'in  diverşi  patri, 
atanci  se  dicu  fraţi  san  sorori  uterini; 
prin  abnsn  se  nomescn  fraţi  vitrici  si 
fllii  unui  barbatu  nascati  d'la  alta  mu- 
liere ,  cu  filii  tinei  muUeri  nascuti  d'in 
alta  barbatu,  dnpo  casatori'a  acestoni 
parenti  vitrici, 

•  VITBIFrCABILE,  adj.,  (fr.  rltrl-. 
flable);  care  se  ptSte  vitrifica,  care  se 
p<ite  sLraformi  in  vitru  :  pamentu  vitri- 
fieabfie. 

♦VITRIPICARE,  T-,  (fr.  Tttrlfler, 
(d'in  TltroM,  si  fâcere);  a  straformă  in 
vitra :  focuîu  vitrifica  aren'a  mestecată 
eu  aleedi;  acista  materia  se  vitrifica  cu- 
renău. 

*  VITRIPICÂTIONB,  B.  f.,(fr.  Tltrl- 
leatita);  actione  si  effectn  alia  actionei 


yŢt. 

de  vitr^care  :  vitrifieationea  arenei  si  a 
oxyAuiui  de  ţlumhu  c  facile  de  operatm. 

•  VITRIPICATIVU,-a  adj..(fr.TltrI- 
fl«Ktir) ;  aptu  8  vitrifica  ,  prin  care  se 
vitr^ea  :  mediu  vitrificativu ,  proeeâu 
vitrificativu. 

«  VITRIFICATORIO,.(pr»a.  adj.  s., 
(fr.  TltrlâoateDr);  care  vHrifiea  :  de- 
menta vitri/ieat0riu  e  focuUi. 

•  VITRIPICATRICE,  s.  f.,  (fr.Tltrl- 
floatrlce);  femina  care  vitrifica. 

•  VITRIFICATU,-<i,  adj.,  (fr.  tIW- 
116);  straformatu  in  mtru  :  arena  vitri- 
ficata, viaterie  vitrificate, 

«VlTRIIfA,  s.  f.,  {fr  Tltrine),  gena  de 
conchylie  univalve. 

•  VITBINU,-a,  adj.,  (fr.  Tltrln);  care 
are  apparenti'a  si  caliUtile  vitmlui;  vi- 
triu,  de  vitru. 

•  yiTRrOLATD,-a,adj.,  (fr.  TltrltW); 
impregnata  co  vitriola  :  apa  vitrvAtOa. 

•  VITRIOLICU.-a.adj.,  (fr.  TltrI«U- 
qne)]  Atviiriolu,  de  natai'a  vttr ioIulMt : 
addu  vitriotieu,  ethem  vitridlicu,  apa 
vUrit^iea. 

•  VITRIOLISABE,  v.,  (fr.  TltrUlI- 
ter);  a  reduce  in  vitriolu;  a  taeavitriolu 
ca  sulhte  raetalllce. 

•  TITBI0LI3ATI0NE,  s.  f,  (Bf.  tI- 
trloilsatlsn);  actîone  da  vitrioliaare,  da 
reducere  in  vitriolu. 

'  VlTRI0LI3ATtT,-a,  adj.  part.,  (fr. 
Tltrlollsâ);  redossu  in  vitriolu :  substâl^- 
tia  vitrioliiata. 

VITRIOLD,-a,  adj.,  rltreolia,  (d'in 
rltrens);  Titrin  finu ;  de  collJrea  Titru- 
Ini;— inse  mai  usitatasubst.m.fifrwtii, 
(it.  Tltrlaelo,  fr.  Titriole);  salfata  :  vi- 
triolu albti,  salfotu  de  zincu;  vitriobi 
vâneta,  sulfata  de  cupru;  vitriolu  verde 
si  vitriolu  marţiale,  sulfata  de  ferm;  vi- 
triolu atnmoniacale,  snlfatu  de  aitimo- 
niacu;  vitriolu  calcari^,  sulfata  de  calce; 
vitriolu  de  alumina  si  vitriolu  de  argUla, 
alame,  p6tră  acra;  vitrivlu  de  antimoniu, 
vitriolu  de  ar  geniu,  etc.,  sulfata  de  an- 
timoniu, de  argentu,  etc.,  vitriolu  mag- 
nesianu,  sulfata  de  magnesiu;  oliu  de 
vitriola,  acida  sulfurica  concentrata. 

•  VITRID,-a,  adj.,  Tltreni  si  iltrliB, 
(d'in  Tltran);  de  rtfru,  si  care  sâmina 
cu  vUndu  :  vase  vitrie,  arteavUria,  cO- 


.yGooglc 


m 

îârt  vitria,  verde  ca  marea;  fig.  fortun'a 
«viiria,  attmeicandustraluce  se  frânge; 
—  umâre  vitria  =  umâre  enatallma, 
nn'a  din  nmorila  ocinlui. 

*  VITEU,  pl.-e,  Tltrum;  corpn  trans- 
parente si  fragile,  oare  se  obţine  espn- 
Qaada  actîonei  arnii  focu  riolentn  nna 
ammeatecabora  de  arena  â  de  alcalia 
saa  de  calce,  la  care  se  adasge  una  o- 
xyda  metallioa  :  vitnt  cloru,  vitru  mp- 
iire,  vilrv  grosiu;  ttdfla  de  vitru,  ocZw 
de  vitrupeH(rufene8tre,poeariu  de  vi- 
tru, butelia  de  vitru ,  urcioru  de  vitru, 
vase  de  vitru;  viYru  eoloratu .  vitru  tor- 
natu,  lucratu  cu  tornalu;  vUrulu  e  fra- 
gile;  ăg.  fortun'a  are  petiorele  da  vitru. 

*  VITTA,  8.  f.,  rltbq  betta,  legătura 
langa  si  augusta;  vedi  h(^. 

•  VlTTATD.-a,  adj.,  TltUtm ,  (d'in 
THta);  legata  eu  ana  vt^=&eMei. 

•  VITOLU,  viUAa.  miulim;  Yedi :  «- 
fgHw,  vUâUi,  vileVinu. 

•  VITDPEBABIIE.adj.,  TlUpertbt- 
Ua  I  (d'in  rltirerue) ;  care  merita  a  fi 
Titnperata :  omm  vHupereibiie;  aetioM  vi- 
tttperobUe;  doctrina  vUuperabile;  por- 
tare vituperabik. 

♦VITOPEBABE,  v.,  rltnperare,  (d'in 
TitliM,  8)  parare);  a  oiitică  si  desap- 
piobi,  a  defamă  :  vituperâmu  faptele 
retU  ai  laudămu  ceVa  bone;  nu  vitupe- 
raU  fora  raitone;  unii  Ui  lauda,  aîiii  Iu 
ntupera ;  v%tdtoru  omeni  place  a  critică 
M  m^perâ  tote,  unii  vitupera  chiaru  ce- 
rulu;  ant  vitup&ra  tote,  ia  iemne  co  are 
Anima  negra. 

*  VITUPERATIONE,  s.  f.,  Tltnperi- 
ti»,  (d'in  Tltiperare);  actiene  si  effecta 
allu  actionei  de  vi^perare,  de&matio- 
ne  :  M  ne  ferimu  ee  nu  cademu  in  vitu- 
perationea  6meniUiru  tNfellepf  i  n  oneati; 
viti^eralione  meritata,  viiuperatione  nă- 
scuta fwmar  d'in  invidia. 

•  VITUPfiBATrVO,-a,  rlUperaH- 
TiB}  (d'in  Titiperare) ;  prin  care  se  vi- 
tupera eeva  :  genu  de  vorbire  vitupera- 
Um,  oppositn  laudativu. 

*  VITUPEBATOBIU  ,'i6ria;  adj.  s., 
TltnperaUr,  (d'in  Tituperare);  care  in- 
tt^ţera,  care  de&ma,  defamatioria:  vitu- 
perotorw  passionatu ;  vituperatoriuiu 
neicntiei  doamentSăia  co  n'are  idea  de 

Tom,  XI- 


dens'  a;  vitvp&-tjUorii  omeniîoru  onesH 
merita  dispretiuiu  societatei. 

*  VITUPEBATtT,-a,  adj.  part-,  Tlta- 
pflratDB,  (d'in  Tituperare);  defamatu : 
lucrare  Icotdata  de  unii  si  vituperata  de 
alţii;  eUu  a  facutu  fapie  vituperate  de 
tata  Intnea. 

*  VITUPERIU, pl.-e,  (TltapeiUw,  it. 
Titnperla,  fr.  tltapire) ;  actn  de  vitupe- 
rare, defamare,  fapta  care  merita  a  fi 
vituperata  :  viitia  fora  vituperiu;  eUu 
nu  merita  vituperiulu  teu ;  prin  impru- 
denti'a  sea  si  a  attrassu  vituperitUu  to- 
toru  concetatieniloru  sa;  ee  a  facutu  f^a- 
tde  nostru  e  unu  tnfupertu  pentru  noi 
toţi;  oam  plenu  de  viti^eriu. 

«  VITDPEBONE,  s.  m.,  rltaper», 
(d'in  Tltaperare) ;  care  vitupera ,  vitu- 
peratoriu  :  vituperonii  sunt  odioşi;  unu 
vituperone  de  profeasione. 

VIU,-a,  adj.,  t1t«<,  vedi  viuu. 

VIUARE,  T.,  (d'in  tIbd),  TlTere;  si 

VIUEBE,  vissi  si  vissei,  vissu  si  victu, 
(mptu);  a  fi  in  viâtia,  a  duce  ri^tia  ,  a 
iraf  :  viuemu  oumu  potemu;  viuu  ome- 
nii, viuu  animcUile,  viuu  si  plantele ;  se 
viueti  mulţi  anni  fericiţi  !  viue,  ba  vine 
si  in  aenatu. 

VIUETATE.  8.  f.,  (d'in  viuu),  qaU- 
qnld  TiTit;  totu  ce  e  viuu ;  Tedi  vietate. 

VI0ETIA,  8.  f.,  (d'in  viuu) ,  rltaj  es- 
sistentia  viua;  vedi  vietia, 

VinONIU,  (ca  n  moliata,  viuoiu)ra, 
adj.,  Tliaxţ  plena  de  viiiia;  vedi  viuosH 
si  vivace. 

VIUOSIA,  s.  f.,  (d'in  viuosu,  de  Ia 
viuu),  TlTftelUs  I  calitate  de  viuosu,  ri- 
racitate  :  viuosi'a  floriloru,  viuosi'a  fe- 
reloru,  muoH'a  spiritulm,  vîuosi'a  inge- 
nii^m;  viuosi'a  acestui  bdrânu  e  rara. 

VIUOSU,-a,  adj.,  (d'in «tu»),  rtrax» 
plenn  de  viilia  :  omu  viuosu,  eopiUi 
viuosi,  edUi  viuosi,  etate  inaintata,  d^o 
inco  viu6sa; » am  aflatu  viuosi  si  voliosi. 

TIDn,-a,  adj.,  rlTasf  care  e  in  vietia, 
care  are  vietia,  care  viue;  oppositn  mortu: 
a  fi  prensu  viuu  sau  mortu;  pâno  eandu 
eşti  viuu  dispune  de  tote  pentru  casulu 
de  mSrte;  miservlu  omu  fit  ingropatu  de 
viuu;  a  prensu  pescii  si  niia  aidusu 
m  cetate  ineo  viui;  moriudu  mamm'a  s'a 
despen^catn  si  8'<f  aflaiu  copOMu  inco 


,Coog[c 


1602 VIV^ 

viwt  in  panUeele  ei;  viuii  plăngu  pre 
morţi ,  ero  morţii  nu  se  mai  intereasi- 
dia  de  ceUi  vini;  a  talia  in  came  viua; 
foeu  VW»,  erysipellate;  argmtu  vmn, 
mercuriu. 

V1VAC£,  adj.,  tItu)  (d'in  tItbb); 
plenu  de  vtetia,  desceptu ,  promptu,  ra- 
pidu  :  cojţiUu  vivace ,  juni  vivaci ,  ani- 
mali vtvaei ,  plante  vivaei ,  fiori  vivad, 
foca  vivace,  colori  vivaei;  recordatione 
vivace,  imagincUione  vivace,  aptritu  vi- 
vace. 

VIVACITATE,  8,  U  TiTtelU»,  (d'in 
Tlr«x);  calitate  de  vivace,  potere  da  vii- 
Ha,  tăria  de  vtetia ,  vieiia  lunga  :  viva- 
citatea junilorv;  ne  mirâmu  de  vivaci- 
tatea unoru  betrâni;  vivaatatea  săritu- 
lui produce  opere  piens  de  vtetia ;  viva- 
citatea memoriei  acestui  omu  e  admira- 
bile; pii^ura  fora  vivacitate. 

*  VIVARIU.-a,  adj.,  1.  TlTirlas,  (d'in 
Tlrog);  relatîTn  la  animalile  viue :  navi 
vivarie,  in  cari  se  adducu  pesci  viui; 
2.  Bubst,  vivariu,  pl.-e,  tItuIub  ,  loca 
unde  se  ţinu  animali  nas ,  aj  gradina 
de  animili  :  vivariu  de  apri ;  b)  locu 
de  pesci :  vivariu  de  mwetw;  t)  figu- 
gatn,  locu  Ue  ingrassiare  :  a  pwne  pre 
te^ânt  in  vivarie. 

*  VrVAT  ,  lat.  Tl¥»t ,  pers.  III  s.  in 
conj.  la  \u^nz=traiesca  sau  se  traiâaea. 

*  VIVATD,-a.  adj.,  Tlritus,  (d'in  t1- 
tqb);  Tirificatu.  Acestu  paiticipin  pre- 
suppane  unu  verbu ;  Tlvare;  de  unde  po- 
pulariulu  noatru  viuare  si  eompositulu 
ţnviuare,  cu  pârtie,  seu  inviuatu. 

*  VIVENDA,  mai  alleasu  in  pi.  vi- 
vmde,  (it.  Tlronda,  compara  si  fr,  *  itn- 
d«),  Tiotialiii,  Ttetns }  Dutrimentu,  ali- 
mente, buccate  Tictuali,  mai  alleasu, 
pentru  armata. 

*  VIVENDARlU.-o,  adj.  b.,  (it.  tI- 
Tandiere ,  £r.  Tlrcndler) ;  oegotiatoriu 
care  merge  dupo  una  armata  cn  buccate 
si  beuture  pentru  militari. 

»  VIVENTE,  adj.  part.  preş.,  t1t«b8) 
cate  viue;  redi  viuu. 

*  VIVEKE,  vissi  si  vissei.  vissu  si 
victu  (viptu),  V.,  Tirere,  vedi  viutre, 

*  VlVEltliA,  8.  f.,  firerra;  una  spe- 
cia de  mostella,  mngtella  fiirv,  Linn. 

*  VIVBBKABIU,  pl.-e,  rlTerrarinm, 


VIV; 

(d'in  TeTerri);  locu  undesenatreBCU  vi- 
verre. 

*  VIVBTATE,  s.f.,  (d'in  CTiw).qiW- 
qnld  Tlrltlf  redi  vitidate  si  vietate. 

VIVBTU,  8.  f.,  (d'in  wwa),  »1U( 
vedi  viu&ia  si  viitia. 

*  VIVICOMBUBITJ,  pl.-e ,  »if towi- 
barlant  (din  tItkr,  si  ««oibirerfl) ;  ar- 
derea unni  omn  vtti«. 

*  VIViDABE,  T. ,  TlTldare,  (d'in  ri- 
Tlins^  a  d&  viâtia ,  a  vivifici  :  pa$iten- 
fwlu  vivida  productele  aeUe. 

*  VIVIDITATE,  s.  f.,(Tl*HltaB,d'in 
rlTldBi);  calitate  de  vimău,  stare  mvida. 

*  VIVIDO,-«,  adj.,  TlTldiB,  (d'in  t1- 
Tos);  care  arrâta  viitia :  pamentu  vt- 
vidu;  care  se  pare  a  fi  rinu  :  imagini  vi- 
vide,  statue  vwide;  mai  alleesa  plenu  de 
viitia,  plenu  de  potere  si  de  spiritu,  ri- 
gorosuî  energicu,  infoeatu  :  eânevit^, 
spiritu  vividu.  ingeniu  vividn,  eîbcentia 
vivida,  urra  vivida.  , 

«  VIVIFICABE,  T.,  TlTlflura;  a  face 
viuu:  s  dă  viâtia,  a  dota  cu  ri^tia,  a  in- 
via&,  a  intertin^  viâti'a  :  riur&e  vivifiea 
eatt^idu ;  umt  omu  eu  spirtiu  vivifiea 
osp^ulu ;  unu  eopiUu  deseeplu  vivifita 
una  casa  it^iga. 

.  •  VIVIPICATIONE,  s.  f.,  Tliiaeatl», 
(d'in  rlrlBeare);  actione  si  effactu  alia 
actionei  de  vivificare. 

•VIVIPICATORIU,- «rid,  adj.  s., 
TlTlflcator,  TiflflcatorlsB,  (d'in  tItIA- 
eare);  care  rivifica :  spiritu  vivifieatoriu, 
potere  viv^atSria,  vivifîeatoriniu  uitt- 
versului. 

*  VIVIFIOATBIOE ,  adj.  si  8.  f.,  tI- 
Tlfteatrix  ;  potere  viv^ieatriee. 

*  VIVIPICATU.-d,  adj.  part.,  Tlrti- 
eatDB,  (d'in  rlTlflMre);  dotatu  cu  TidUa, 
inTiuatu  ;  terrenu  viv^ieatu  prin  pJMtM 
si  căldura;  aoâetaie  vivifieataprin  eon- 
versationea  unui  barbatu  facetu. 

*  VIVIFICtIro,  adj.,TlTlfloii8,  (d'in 
tItds,  ai  facere);  care  face  viuu,  care  da 
viitia  :  principiu  vivifieu ,  potere  vivi- 
fiea; oratoriu  viv^i&t,  pictoritt  vivifiiH. 

*  VIVIPARISMU,  s.  m.,  (fr.  Tlrlpi- 
rlane) ;  conditione  a  animalelui  care 
produce  palii  viui :  e  lucru  cotutatatu 
co  mai  bene  de  optuăied  de  specie  de 
diptere  se  afla  t»  caaui»  d    '  ' 


,,  Google 


yoC;^ 

•  VIVIPARITATE,  s.  f.,  (fr.  Ti»lpt. 
rltty,  vedi  viviparismu. 

•  YiyiPABU,-B.  adj.,  rlTiparif,  (d'in 
TiriB,  si  părere  ^  nascere);  care  itasce 
palii  viui:  animali  vivipare;  mamifereU 
wvhipare;  subst.  pi.  viviparele. 

•  VIVIBADICE,  a.  f.,  TiTlra4ii,  (d'in 
lirm,  81  Fftdlx);  planta  oaraiîecinariua,' 
sarCQlladeTÎtiadeTintaeare  are  rodMt- 
n'ttinsene.BipaEiiiiii'paBieiitu  se  prende. 

VIVU=:itti«(,-fl,adj.,  TlTUsivedirtOK. 
VOCABLU,  sau  voeahulu,  pl.-p,  ¥»o»- 
bDlDu  ,  '(d'in  Toeare);  espressione  prin 
care  se  insâmna  una  lucru,  corentn, 
TOrbft,  nome,  iu  specie  nome  substan- 
tÎTn  :  tcolarii  d'in  elasăile  elementarii 
invitia  vocablelaiine;rogH-te,esplKa'mi 
acestu  vocablu;  totu  discwstiîu  ae  com- 
pune cFin  vocable. 

-•  VOOABOLÂBIU,  pl.-«,  (T»B>bil^ 
rlBM,  it  ToeaftnUrlOt  fr.  reeibiUIre); 
dlctiouariu,  in  care  s^e  aâa  tete  ooreotele 
nnd'Itmbe,  elassifieate  in  ordine  alfa* 
betica,  insociate  de  nna  esplîcatîone  sno- 
cittcta' :  vo&jSndariulu  IvaAei  române$ci; 
vpcahulariu  romănu  si  latinu;  fweo&iila- 
riu  îatinu  si  românui  voc^ttlarinlu 
franceseo-româneseu;  vooabulariuim  po- 
ponAui  nu  e  forte  intensa;  sunt  voca- 
bularie  de  arti  sideseientie;  vocabilcuiu 
âe  physiea,  de  lAymica,  de  medîcina;vO' 
ecAidariu  de  vorbele  celle  mai  usitale  in 
viâlt'a  eommune;  anglesii  cari  na  con- 
nosca  henelimb'afrancSsca,caUatoriscu 
prin  FrancCa  c«  vocab%Aa<riuîu  anglo~ 
francescu  in  mâna. 

*  VOOABULISTU,  s.  in.,(iV.  T«eaba- 
Ilstc) ,  mai  bene  :  wMibularishi,  a.  m., 
(it.  roaabolM-l8ta);amatoria~de  weabu- 

*  VOCABULD,  pl.-e,  Toeabnlim;  redi 
vifCat^. 

*  YOCALE,  adj.»  vaMlIs,  (d'in  rex); 
relativii  la  voce,  de  voee,  cn  voee,  9o< 
nante :  rog<^ione  vocale;  oratione  vocale, 
in  oppositione  cu  oratione  mentale;  ma- 
'sica  voccde,  In  oppositione  tuinsirum&n- 
tcde;  subst.  f.,  una  vocale,  tockIIs  (aubin- 
tellege  lUtera),  littera care singnra pro- 
nuntiata  da  una  voce  :  litterete  »e  im- 
parfu  in  vocali  st  Consonanţi;  vocali  sunt 
CJMt :  a,  e,  t;  o,  «,  una  nm  adm^H  siy, 


VOC 1803 

care  in  Itmft'a  nâstra  e  numtd  unu 
semnu,  nu  vtse  una  eoeede  diversa;  tăie 
celîe  aUe  Uitere  sunt  eonsone  sau  eon- 
sonemti.  BomănU  au  tMttfe  vorbe  com- 
puse numai  d'in  vocali. 

♦V0CALI8ABE,  T.,  (fr.  r«uIUer, 
it.  r*eiiliszare);  I,  a  cântă  pra  una  vo- 
oob;  2.  a  adauge  vocali  la  consonanţi. 

•  VOCALISATIONE,  s.  f.,  (fr.  r«M- 
Uflitloa);  actione  de  voixdi»are  :  vocali^ 
sationea  e  una  preparatione  la  câniu. 

*VOCALISAT0BIU,.^ona,adj.a.,(fr. 
Tftoailsatmr);  care  voealisa  on  gratia  si 
cu  facilitate. 

•  V00ALI8ATEICE,  s.  f.,  (fr.  roea- 
liiatrioe) ;  femina  caie  vocaUsa  cn  gra< 
tia  si  cu  facilitate. 

*  VOCALISATD,-a,  adj.  p»rt,  (fr. 
T«eBllg4,  it.  Toealiiiat*);  1.  cantata  pn 
una  vocale;  2.  implntu  on  voeaii. 

«  VOGALISMU,  s.  m.,  (lat.  seol.  t*- 
ealhnns);  moda  de  a  pune  voetdUe  in 
nna  limba :  voetdimtulm  laHuu,  voea- 
liimtdu  româna. 

•  YOCALISTU,  B.  ni.,^.To«*Uite); 
Tocalisatoriu. 

•  VOeALITATE,  a.  f.,  Toealttaa»  (d'in 
r«oallB);  calitate  de  voctde;  euphooia. 

*  YOCAUE,  pi.  vooamme,  Toeameaţ 
(d'in  TMwra);  nome  :  voeanrinele  huru- 
riloru. 

*  VOCABB,  T.,  roeare ,  (d'in  r*x , 
gen.  TMis);  a  cbiami,  a  etrigi,  a  nomi; 
a  coQTOcA,  a  invoci,  a  provoci,  a  appel- 
lă,  a  nomini  :  a  voci  Ia  eoMftiiH,-  late- 
nalu;  la  libertate;  a  voed  pre  etfwva  la 
judecata;  a  voeâ  UururOe  dupoproprie' 
tatile  loru. 

*  VOGATIONE,  B.  f.,  ToeaUft ,  (d'in 
Tocare);  actioue  si  effeotu  alin  actionei 
de  voearc  :  vooaUone  la  judecata;  voea- 
fionea  ce  sente  wtu  omu  la  nhh  offieiu, 
la  una  arte  sau  îa  una  sctentia ;  vooa- 
tionea  omului  la  saiutea  eterna. 

•  VOOATlVU,-a,  adj.,  toeatlnti , 
(d'in  T«uro);  prin  oare  se  vâea,  ohiam», 
striga;  in  specie ;  eoraZw  vocativu,  si 
Bubst.  m.  voeativulu :  m  limb' a  românei, 
voeatiwlu  e  Msemine  n<minatimilm,  o- 
fora  de  nominde  t»  u,  oari  faeuvotatir' 
vulu  in  e  :  bone  domne! 

*  VOCATORIUr^Mo.  adj.  s.,  tm» 


>yGoog  Ic 


tor»  TMâUrlw,  (d'inftMr«);carevoea, 
cbiama,  striga  ;  vocatoriviu  oipetOom 
la  miia;  Paiă»  fk  vocatomiht  gmiUont 
la  regmdiu  Im*  DoHHteăiai. 

"  VOGATDra,  adj.  part.,  rooit», 
(d'in  Tvcare))  chiamatu ,  stri^atu ,  no- 
mitu,  conrocatn,  ÎDYocata ,  pro7ocatu, 
sppeUstn,  nominatu :  UM  eeUi  vocofi  ia 
oep^u  veniră  la  6r'a  datinaia;  vocaUi 
im  juatitia  nu  merse,  ci  se  laasă  a  fi  eon- 
âemnaiu  m  absentia;  Bubst.  m.,  vocattdu, 
TO««taa,-iB,  aetolu  de  voeare  :  iftainte 
de  voeatulu  adunării;  dupo  voeatulu  la 
prândiu. 

*  VOCE,  s.  f.,  rax,  gen.  rsoiai  sonu 
ce  se  aude  d'iQgar'a  omolni,  prin  esten- 
sioDe  si  d'in  gar'a  altora  aaimali :  voce 
dura,  voce  dtiee,  voce  su^re,  voce  so- 
nora, voce  tare,  voce  formdta;  vocea  pre- 
eonelui;  vocea  ceftt»  ce  predica  m  deserttt; 
aeestu  actoria  n'ore  voce  musieole;  mu- 
tic'a  eedesiattica  se  importe  m  opiu 
voe^  a  strigi  eu  voce  itudta;  a  vorbi  ot 
voce  bassa;  compreme-ti  vocea.  D'in  voce 
provine  popnlaiiolu  hoce,  cu  verbuln  ho- 
dre. 

*  VOCIF£BA£E,  T.,  rtetforarl  si  ro- 
elTeran,  (d'in  t*x,  si  f«rr«);  a  strigi 
tara,  a  sbieră :  cm«It4  tmbatu  de  menia 
wMpit  a  voâferăi  vorUti  mai  tttce^,  ce 
voci/ero/i  ca  nesee  indradii?  nu  se  co- 
vine  omuim  cuUtk  a  vocifera  ca  unu  rur 

»  VOCU'EBATIONE,  s.  £,  raelhrar 
ti«t  (d'iD  TMtferârl);  actione  si  effectn 
alia  aotionei  de  vodferaire  :  voâferatio- 
nea  mnUerUoru  degerate;  la  acea  vcci- 
feratione  ne  mat  audita  allerga  to^  sa- 
Mu  se  vida  ce  este. 

*  yO0iPEBATOBIU,-fiSria,  adj.  s., 
T*«if«rator,  (d'in  rtelfertrl);  care  vo- 
c^era,  care  striga,  sbiâra  :  voeiferato- 
rm  esh-aordinanu;  vociferatorH  sparia 
ivmea  e»  voeiferaMu  loru. 

*  VOCIPEBATa,-a,  adj.  part.,  T#el. 
fecatns,  (d'in  r*eir«rAre);  strigatu,  sbie- 
ratn  :  cântice  voâferate,  nu  canttOe  ; 
vorbe  neeovientioae  vociferate  de  gure 
groBsdane;  snbst.  m.,  vooiferaMu,  to- 
•irentii,-as  t  at  vodferaMu  vostrumi 
aii  asaurditu  uredde. 

*  yOCIFICABE,  V.,  TMlfleare,  (d'in 


m 

fxt  si  faeen);  1.  a  emttte  nnn  sonitn 
assemine  vacei :  vodfica  miede  oBnne; 
2.  a  notifici,  a  publică  prin  voce  vina  : 
preconde  vodfică,  eo  ^a  ittchiamtu 
pacea. 

•V0CIFICATa,-a,a4j.part,(d'inT»- 
elflc»re);  publicata  prin  rooe  Tine, 

yOCIBE,-e«cH,  T.  refi.,  aaew>d  = 
bod;  Tfldi  boeire. 

«  VOCITABE,  T.,  TMitan,  (d'in  t»* 
Mre);  iateneirn  d'in  voeare,  a  chiamă, 
a  noiui  de  ordînaria  :  anticii  vocitâu  ty- 
ranni  pre  regii  cari  nu  erau  (dlessi  da 
pojtoru. 

*  VOvJITATU,-a,  adj.  part.;  tmIU- 
tiB,  (d'in  Toelt«re);  nomita  de  ordina- 
riu  :  rtuiu  Ttbere  in  anticitate  fu  voci- 
tatuAlitda. 

*  YOCULÂ.,  san  vocwa,  s.  f.,  Ttenla, 
(d'in  vox  gen.  roolt);  deminnt.  d'in  voce, 
mica  voce;  peioratim,  vorbe  relle. 

*  VOOOLATiONE,  s.  f.,  t#o«Ia«», 
(d'in  ToenUf  prin  ana  verba  raeaUre* 
inasitatu);  accentatione,  accenta. 

TOI,  pron.  pets.  IL  pL  nom.  reij  da- 
tivn  voue,  contraasa  conjanctn  m  si  vi, 
T»blB,  aoo.  vot,  contrassn  conjoncta  ve, 
m,  cn  propositioni  voi :  pre  voi,  prin 
voit  ou  voi,  in  voi,  de  voi,  iTin  vot,  Ia 
voi,  longa  voi,  fora  voi,  spre  voi,  despre 
voi,  eotra  voi,  sub  voi;  possessiva  sing. 
vos^,  vâstra,  pi.  vosfrt,  vostre:  voinu 
sdti  ce  faceţi,  cui  diceti  voi  aceste-a? 
vâue;  pre  cine  intdlegeti  c&ndu  dteefi 
latroni  ?  pre  voi;  at  cine  ve  eertaii  ?  cu 
voi;  de  dne  vorbiţi?  de  voi;  nuvedamu 
nanica,  pentru  co  ned  voi  nu  ni  aU 
daiu,  candu  aveaţi;  nu  ve  invitâmu  la 
ospetia,  fiendu  co  ned  voi  nu  ne  aii  in- 
vUatu  candu  v'ati  ospetatu  cu  amteti 
voştri;  despre  voi  si  sodi  voştri  se  vor~ 
beaeu  midte  intre  âmeni;  sodetaiea  v6- 
sh-a  nu  ne  place;  fa^tde  vostre  merita 
viiuperatione;  a^ipr'a  vâstn  s'a  iiUerri- 
tatu  popondu;  in  currendu  ae  va  seolld 
in  eontr'a  vâstra;  va  esai  înaintea  vâ- 
stra; n'avttipre  nemine  inderarulut?o- 
stru. 

VOIA,  voten^,  voientia,  voiosu,  voire, 
voitione;  vedi :  volia,  volienta,  voUentia, 
volioni,  volire,  volitione, 

VOIU,  verbu  aossUiatia  pnsu  «a  in- 


yGoog  Ic 


YOL. 

finHiTuIa  pentra  formarea'  rutnmlni 
pers.  I  eing.  oontrassn  d'iu  voliu,  toI«, 
Tedi  mitre. 

*  VOLA,  s.  f.,  T»Ia;  palma ,  palm'a 
manei,  cavnln  m&nei;  si  plant'a  petio- 
rolni,  camla  plantei  petioruloi. 

«TOLABILE,  adj.,  toUMI*,  (d'in 
T*Un);  sboratorÎD.  D'in  forma  acâata-a 
se  para  co  aa  essita  multe  nomine  de 
piBseri,  in  diTorse  moduri  scâlciate  in 
gar'a  poporuloL 

*  VOLANTE,  adj.  part.  preş.,  taUm, 
(it.  Tolaate,  fr.  rcUat);  care  BMra,  se 
mişca  rapide  :  eorpu  voltmte,  oorpa  de 
annati  eari  se  mişca  rapide  si  liâa  dî- 
Torse  positioni  spre  a  impedio&  pre  ini- 
mica; sedia  volante,  carrutia  liusiâra  ca 
i6ae  rate;  rata  votante,  si  simplu  vdante, 
nita  la  oua  maobina  oare  uerre  numai 
pentra  eontinoarea  miacarei  uniforme 
date  prin  impnlsu;  sigUttt  volante,  si- 
giliu neinchisn;  heaiea  jolante,  care  se 
ane  si  se  tine  câtn-va  tempu  in  aecu. 

*  VOLABE,  T.,  roUre,  a  sbor&;  vedi 


vot. 


160S 


*  VOIiABIA,  8.  f.,  Tolarla  fernlai  fe- 
rtila ou  «ate  dascălii  rechi  băteau  pre 
M»lari  in  palma. 

*  VOLATIC0,-o,  adj.,ToUtlew,  (d'in 
T*1«re);  sboraticu,  care  sbâra  rapide  iu» 
c^  ai  incoUo;  de  aci,  inconstante  : 
omm  ffoloftctt  ii  Uuaioru,  peraona  vdla- 
tiea;  artea  wAatiea ,  farmecatoifa ;  subst. 
tma  volatica,,  una  farmecatâria. 

*  VOLATILE,  adj.,  Tolatills,  (din  t»- 
late);  sboratoriu,  care  sbâra,  care  trece 
rapide  ;  animali  volatili;  ferm  volatile, 
aaifeita  volaiUei  fig.  in  chymica,  care  se 
resolva  in  vap^re  sau  in  gasa,  si  sbi5ra 
=diapare  in  aera :  sare  voMUe,  Ucidu 
volatile. 

*  VOLATILISABILE,  adj.,  (fir.  t»U- 
UUHbl*);  care  se  p^te  volatUită :  ma- 
teria votaUHeăbiie. 

"  VOLATILISAEE,  t.,  (fr.  ToUtiU- 
B*r,  it.  TfttatllUiare);  a  face  vfAatiie,  a 
resolve  io  vap^îre  sau  gasa  :  avolatilisâ 
utm  coTjpti;  refl.,  a  se  viAatUisă  ;  siUfu- 
rde,  arHnietdu,  meratritdu  se  vdatUi- 
$a  la  una  tempertdura  incăta. 

*  VOLATIUSATIONE,  a.  f.,  (fr.  t«- 
latUUati«a>  It.  rolatlUuaaltM);  actio- 


ne  si  effectu  allu  actionei  de  volatiUao- 
re;  operatione  chymica  prin  cars  se  re- 
ducă in  Tapore  sau  in  gaza  materiele 
susceptibili  de  a  se  volatUiait :  volati- 
lisatihnea  meretmului;  eorpurUe  in  ad~ 
deveru  volatili  nu  M/feru  descomposi- 
tione  prin  aetionea  vc^Uisationei. 

*  VOLATILISATU,-a,  adj.  part-,  (fr. 
TAUtllisâ,  it.  rsUtlUiaato);  resolutuin 
vap6re  sau  gasu :  sare  vcAa^ieata,  cor- 
puri  eAymiee  volatUiaate. 

*  VOLATILITATE,  b.  f.,  (it.  T.Utl- 
Uti,  raUtlHtate  si  T«latIIItade,  fr.  ro- 
latflIM);  calitate  de  volaiile;  facultate  ce 
au  unele  corpuri  solide  de  a  se  trans- 
formi in  gasu,  candu  sunt  espuse  la  una 
carta  tempeiautra  ;  volatilitatea  mercu- 
riulw;  volatilitatea  pul^terii;  volatUita- 
tatea  passeriloru;  fig.  volatiUtatea  unui 
june  forafirmitate  de  caracteriu. 

*  VOL  ATU,-o,  adj.  part.,rolatii8,  (d'in 
TQlace);  sboratu;  subst.  m.,  volatulu  ^ 
sboratalu,  TtUtaSf-na,  actulu  de  Bbo- 
raxe:  volatulu  passeriloru;  vedi  sboratu. 

*  VOLATDRA,  s.  f.,  rcUtura,  (d'in 
Tolsre);  vedî  sboraiura. 

VOLBABE,  T.,  r«lBUre ;  T«di  ifl- 
volbare, 

VOLBEBE,  V.,  TQlrere;  Tedi  volvere. 

VOLBUBA  =  volvula,  s.  f.,  1.  «ol- 
bura  de  veniw,  tnrb»,  rvrtex;  2.  una 
planta,  eonTolTBlos  :  volbio-a  mare,  eou- 
•iTHlis  leplBDif  X»»»»'  volbura  mica, 
evmratTBlu  arTcaiU,  Linn.;  votbM-'a  se 
involbe  in  ^uruht  tdtoru  plante  si  se 
intende  forte  departe. 

*  VOLCANn  =  vaIcanu,  s.  m.,  T«l- 
oanai  Bi  Tnleavii;  dieulu  focului,  si  fo- 
culu  enausi;  vedi  vulcanu. 

*  VOLBMA,  s.  f.,  TVlemnm  plrnmi 
una  specia  de  pere  mari,  cari  impln  mâ- 
n'a  (t«U). 

VOLENTABin,-a,  adj.,  relsatart»; 
Tedi  veUtntariu.   . 

*  VOLENTE=voIten^,(cuImolliata, 
voiente),  adj.  pait  prea.,  Tvleu;  care  vo- 
liesce,  de  bona  voUa  :  voiente  nolente$e 
suppuse  n  indieni  ordinUe  ceUoru  mai 
mari. 

VOLENTIA  =  valientia,  (cu  I  mol- 
liatu,  voientia),  a,  f.,  T*l«ntU,  rolavtasi 
facultatea  de  a  volf,  acţiona  de  vdirei 


=y  Google 


im voL; 

coiisentimeBtu,desiâeriu,dorentia  :  vo- 
lienii'a  omului  e  libera,  aetionea  itue  e 
margituta  prin  diverse  eonditioni;  prin- 
cipe contHtutioncde  iTm  grati'a  lui  Dom- 
nedieu  si  (Pm  volientfa  nationei;  tWien- 
ti'a  mea  eră  se  luâmu  armele  si  se  op- 
prmu  pre  inimieu  de  a  intra  in  Urro!, 
eu  «olim/i'o  lut  Bomnedim  mdne  vomu 
ineepe  a  aemmă;  acesta  fapta  s'afmeutu 
^m  rea  vdlientia;  keo  «nu  omy  eare 
n^are  volientia;  cu  cea  mai  bona  volien- 
tia  nu  p<^i  faoe  iotu  heneU  oedcresei; 
«Hm  pleeă  in  strcanetate  fora  toKent^a 
parentUoru  sei;  ministriîoru  nu  e  per- 
missu  a  lucră  ineontr'avolientieimaio- 
ritaHi  repreaentantUoru  naţionali. 

YO!LER'E,=:vorere=vrere,  v.,jtil\»i 
vedi  tjrfw-e  si  vrere. 

VOLIA,  (cu  l  molliatu ,  voia),  s.  f., 
(it.  TaglU),  Tolnnt»;  «ppetltns,  deil- 
Âerlom;  ooneeBSl*)  t«iiU;  1.  volientia, 
aetione  de  vdire,  actn  de  volientia  :  cu 
volia  fora  volia  se  dusse  unde  Iu  chia- 
mara  eelli  mai  mari;  laseati-îu  in  vdli'a 
lui;  va  merge  ăe  bona  Dolia,  dico  nu,  va 
merge  de  nevolia;  2.  dorentia,  placore  : 
eZZu  face  tote  pre  vtHî^a  munteni,  se  liia 
dnpo  v(^a  ai  eapritiele  ei;  mi  vine  vo- 
Ua  se  eâniu8ises{^u;  Vam  vedvta  fora 
volia  in  acea  adunare,  ha  oAioru  Msfru; 
de  acf :  vdia  hona.  let^tia;  vcHia  rea, 
tristetia;  3.  conoessione,  permissioae, 
Tenia  ;  dati-ftn  volia  se  M(m  si  eu  unu 
eoventu;  eUu  se  usseră  fbfa  volPa  paren- 
tUoru sei;  n'ore  volia  de  la  parenti  a 
pleeă  (fin  tSrra;  am  eerufu  volia  de  la 
ministru  se  me  potu  edenta  doue  sep- 
temâni.  (In  acestn  d'in  arma  intellessa, 
s'ar  pot4  se  âa  si  una  confusione  d'id 
tSnîa,  vHa,  cArrnptn  vota). 

TOUBNTE,  voUenOa}  vedi  voknte. 
volentia. 

TOLIOSU,  (eu  lmo\liiÂxi,voio8u),'a, 
adj.,  (it.  T*Kll9so),  r»l«aa,  o>pMn«ţ  lae- 
tiin  plena  de  volta,  ou  votia  hona:  eArfâu 
ne  vedi!,  aSwgâ  voUosula  noi;-  se  ar- 
rdli  wMo$u  eStra  toţi;  ce  voliosi  sunt 
copUiH  c^tdu  eapeta  ce  doreseul 

VOLIKE,  (eu  imoUiatu,  voire),  l.c» 
Terbu  absoluta  se  conjaga  in  indic. preş. 
ca  forme  eimple  :  vo2iu,  voii,  vde,  voii- 
mu,  vdUti,  vaîu;  si  ca  forme  inmrcat*  ! 


VOIL 

vUieseu,  vdliesd,  voliesce,  volimu,  voUti, 
volieseu;  înconj.  se  voîieacu,  se  voUeaci, 
se  voliesea,  se  volimu,  etc.  in  imperat.  vo- 
liesce, volUi,  perf.tKiEti,  eup.  voU^ti,  v.,  vel- 
l6ianuvoli,  noile,  a  voii  mai  bene,  miHitf 
verbuk  dependente  derofiresepunAsan 
in  infinitiru,  mai  Înainte  absolutu,  acuma 
numfii  inaociata  de  preposita,  sau  iooon- 
juctim  insociata  de  conjuctioneaM.-vo- 
limu  a  face.  voiţi  a  merge,  voUt  a  ste- 
diă,  sau  :  volimu  se  faeemu,  volitî  se 
mergeţi,  vdu  se  ttudteâÎB;  nu  voht  ■  se 
intelUffa ;  volimu  mm  bene  se  seâemu  a 
casa;  e2Iu  voîiâ  se  plece  cu  flvtH  sei; 
n'amu  volitu  se  Iu  kâiămu  smgumjix 
sensnlu  de  desiderare ,  eupire :  a  «olt 
bene.  a  voii  reu  cuiva,  si  :  a  voU  bende 
a  voii  reulu  eui-va;  nu  voUu  reulu  m- 
menui;  nu  voUudamnuluvecinului meu; 
nu  voliu  averile  lui  Gresu;  2.  ca  Terbn 
auasiliariu  pusu  ou  inflnitiTnlu  absolstn 
pentru  formarea  futorului  se  conjuga  : 
voliu,  vei,  Mi  votmi,  vai,  voru  :  voliu 
face,  vei  face,  va  face,  vomu  fade,'  veţi 
face,  voru  face;  voliu  vedâ,  vei  audf,  va 
inteUege,  voma  '■  caută,  veţi  htaiă,  voru 
mori  in  miseria;  va  ăâ  Domnedicu  tem- 
puri  mai  bone;  postposite  ;  vecU^vetiu, 
audl-vet,  ifUellege-m,  rogâ^vomu,  Tau- 
dă'veti,  peri-voru  eelU  rei  de  pre'fa^v 
pament^/mi  —  formele  contrasse  perso- 
n'a  III,  sing.  va,  si  pi.  voru,  se  pn&ir-flT 
in  loculA  celloru  intrege,'Ca  sensiilu  de 
volire  :  eevase  diea  aeâita-a  9  eVliu  'nu 
va  se  vina  cu  noi,  elliniiveruseseiade 
nemica;  ellu  nu  H  va  benele,  eI2e  ne  voru 
reulu;  va=ua=o  ca  impersonale  pusa 
ou  GODJuotÎTUlu  personala  espreme  oera 
fiitorn  :  vfl=«a=o  se  fac»,  va=tia=o 
se  fad;  va=uo=o  se  fdca,  vci=t(ar=o 
se  faeemu,  va=ua=o  8efaeeti;—PU' 
ticetra  va  oocnrre  si  rft  suf&asa  bu  ţfo- 
nomiaele  ;  cine,  ce;  care,  si  cu-adver-' 
biele  de  loca,  tempa  si  moda  :*fit(ie,i»- 
cotrău,  eandu,  cumu,  spre  indicarea 
stareî  indetenuinate,  pMcmnii-  iii  zti'' 
neva,  ceva,  careva,  «nh^,  lAorirâmu, 
canduva,  mmuva. 

•  VOLITARE,  T.,  tftllUM,  (d'in  ii- 
lare) ;  iQteflsÎTtt  d'in  volare  =  sborare, 
a  sborâ  inc6ee  ^  încolo,  a  aller^  iu  de- 
rept'a  si  in  atftBg'a  ;  voUtapassmk  f» 


,y  Google 


WL. 

aeru  spre  a  se  recrea;  nomele  mareUti 
hariatu  volita  m  tote  gureîe;  conjuraţii 
volitara  eu  aabiele  seâsst  si  spariara 
poponiUt  care  nu  se  aşteptă  la  assemine 
aeena. 

*  VOIilTATIONE,  9.  f-,  ToUtatIo, 
(d-'ii)  Ttlltare);  actiooe  ai  effecta  allu 
aetioB»!  de  volitare;  voUtationea  passe- 
riioru  in  aeru;  volitationea  servuUti  ca- 
re eaifta  pre  patronulu  seu. 

*  VOLITATU,  8.  m.,  ToIlUtn»,  (d'in 
Tolltare);  aotula  de  voUtare,  sboratulu. 

VOLITIONE,  (cu  l  moUiatu,  voitio- 
ne),  B.  f-,  (lat.  scol.  T«lltl«,  fr.  ralUltn); 
aobene  ai  effeotu  alInaotiODeidaitoIire: 
vdiitionea  e  ensasi  resohUionsa  sufft^u- 
hâde  a  face  ceva;  tote  voiitionUe  nâttre 
safiam  e<»^ormiiate  eu  ide'a  moralităţii. 

VOUTIOSU,  (oulinolliatu,i«)iito- 
su),-a,  adj.,  to1«db,  pE*p«BKn»i  cu  volt- 
tione,  cute  wliesce,  care  e  applecatu  a 
fac8  ceva  :  la  rogationea  mea  s'a  arre- 
tattt  forte  volitiosn. 

VOUTOfilU ,  («*  (  moUiatu  ,  voUo- 
rn^,-a,  adj.  s.,  r^leng;  cară  voUesce : 
voUtoriu  de  &«nei  volUoriu  de  reu;  per  a 
teii  vcAitorii  de  reu! 

YOLITD,  (cuZ  molliatu,  voitv.),-a, 
adj.  part.,  (d'io  vc^re) :  luirulu  voliUt, 
foj^a  mlifo,-  aubet.  m.,  volUviu^  acta- 
la.jds  i>oiire  :  vcAitviu  meu  inc/a  nmMi- 
ga  pre  cdttUu. 

yOLONE,  B-,  T»l9)  pL  ToUnei,  (d'io 
T«Ue){  militaria  voluntariu ,  ia  apecie, 
servu  care  de  bona  voli'a  aea  a  iatratu 
ia  miliţia  :  tolonii  serviră  tn  armat'a 
romana  dwpo  baUdi'a  de  la  Canne. 

*  VOLSELLA,  pi.  volseUe.  Tolselln, 
pi.  rolBellM)  (d'la  Tellera);  apeoia  de 
forcipi  mioi  pentru  chirurgi  ai  alţi  opi- 
ââ  :  effeminatii  si  smtilgu  pirulu  de  pre 
corpu  cu  voUeUeU. 

*  :VOLSU,-a,  adj.  part.,  T»Un8  ei  tuI- 
lu,  (d'iu  TeUen);  emulau ;  vedi  wlsu. 

VOLTA ,  voUire,  voUitit,  voUitura, 
voltosu,  vedi :  ioUa,  boUire,  h^iitu,  bol- 
titi^a,  boUasa. 

*  VOLTAICD,-a,adj.,  (fr.  T«lta1qa«» 
de  la  Volta,  physico  italiano,  mottu  in 
1826) :  columna  «au  ptia  voUaica  pentru 
deavoltarea  electticitatei,  iarentâta  do 
I^f  Nculu  Volta. 


TOI.. 1607 

*  VOLTAISMU,  B.  m.,  (fr.  t«1UIs- 
■!•);  electricitate  deavoltate  prin  con- 
tactulu  substantielora  eterogene;  Tedi 
ai  gcUvanismu. 

*  VOLTARE ,  V.,  (it.  roltare,  d'in 
TOlTere);  intensivu  d'in  vdlvere.  Bad&- 
cin 'a  compositeloru  invoUare  ai  desvol- 
tare. 

VOLTOEE,  s.  f.,  (d'in  voltu,  de  la 
votvere),  rortex,  tnrlHt;  locn  unde  se  in- 
târce  ap'a,  vortice;  —  miîra  aan  piua  de 
apa  in  cure  ae  condâaa  tessuturele  de 
lâna  sau  pannurele. 

1  TOLTD,-a,  adj.  part.,  (d'in  toIt»- 
re),  TsUtis;  intorsu;  involtu;  vedi  tV 
voUu. 

2  VOLTU,  s.  m.,  T»ltiis,  si  Taltaa  i 
redi  vuUu. 

*  VOLUBILE,  adj. ,  TOlobtlis,  (d'in 
Tftlfere))  care  ae  inbîrce  facile,  care  ae  ' 
pdtemvoUe;  rotundu,  mobile,  variabile 
care  curge,  se  precipita,  rapidu  :  eerulu 
volubile,  cercu  volubile,  annelle  folu&tit 
ea  oile  şarpelui,  ntdu  volt^ile  ca  aUu  ver- 
melui  de  metaase;  mişcare  voluinle  ea  a 
limim;  cursu  volubile  ea  ălUt  riulm. 

*  VOLUBILITATE,  8.  f,,TolnbimM, 
(d'in  rolDbilIs);  calitate  de  volubile,  ro- 
tatione,  mişcare  circnlaria,  rotundîtate, 
mobilitate  :  volubilitatea  certdtti;  volu- 
bilitatea annSoru;  volubilitatea  fortunei; 
volubilitatea  limbei;  mare  volubilitate  de 
vorbe,  facilitate,  abundentia  de  vorbe. 

*  VOLUORA,  8.f.,  Miner»,  (d'inT»!- 
rere);  eruca  care  ae  invelne  Id  foliele  de 
vinia. 

*  VOLUCBE,  adj-,  volnoer,  (d'in  ?•- 
Iare)t  1.  sboratoriu :  volucrea  sagetta,  vo- 
lucreleffirru;  animali  voJucri=passeri;  si 
simplu  subst.  una  volucre,  volucrile  ce- 
rului; 2.  rapida,  liusioru,  trecutoriu,  fu- 
gitiva, epbemeru  :  mişcare  volucre,  riu 
volucre,  fama  voluere.  bucuria  volucre. 

*  VOLUCBIPEUE,  adj.,  rtlnorlpes, 
(d'in  Tolneer,  ai  pes,  gen.  pedU)}  rapido, 
liuaioru  Ia  petiore  :  versu  volucripede^ 
care  curge  repede. 

*  VOLUME,  pi.  volumtfte,  lolnmen, 
(d'in  ToIrere)j  tota  oe  se  inv61be,  vol- 
bura, vallu ;  in  specie,  valln  de  materia 
scriBsa,  carte,  tomu  :  ellu  serisse  mm 
omite  volumine  de  epistole;  istoria  pu- 


=y  Google 


blicaia  in  trei  volumine  grosse;  prmulu 
volume  a  essiUt  de  sub  tjfpariu;  HHio- 
ieca  de  seaae  miUi  de  volumine  in  foliu; 
dictionarittîu  limibei  române  s'apubli- 
eatu  in  doue  volumine  de  câte  unu  eentu 
ăecoUe. 

»  VOLUMINOSU,-a,  adj.,  t«Ub1ii»- 
BBi,  (d'iQ  Tolumen)]  care  form^dia  vtAu- 
mine  :  carte  voluminosa; scripte  vdhmi- 
nose;  nu  me  aace^dm  ca  tractatulu  se 
issa  asia  de  voluminosa. 

•  VOLUNTARIOSU,-o,  adj.,  (it.  to- 
lontârlogo,  fr.  TOlonUrlflux) ;  plena  de 
vcUmtate,  desideriosn,  cura^osn,  reso- 
latD. 

•  VOLUNTARlU,-a,  adj.,  rolonUrins 
(d'in  TolDDtas);  caie  proceda  d'in  volia 
Ubera  :  fapta  voluntaria,  st^punere  vo- 
Itmtaria  essiliu  voluntca-iu;  morte  vo- 
luntaria; militari  vduniari,  si  simpla 
gnbst.  unu  vohintariu,  mai  mulH  vo- 
luntari, legiona  de  voluntari;  tribunulu 
fit  ins(Urcinatu  a  stringe  câta  mai  mulH 
voluntari;  s'a  desHnatu  unu  mSiione  de 
denari  pentru  stipendiulu  vduniariloru. 

*VOLUNTATE,  s.  f.,T(.HiiitM,  (d'in 
T«Ite);  Tolia,  volientiai  Tolitione,  acta 
de  Tolientia,  consentimentu,  intenţiona : 
vi^untatea  omului  e  libera;  d'm  tohm- 
tatea  patrehti;  eu  voluntatea  mea;  vo- 
luntate  firma;  omu  fora  vohtntate;  ulti- 
m'a  voluntate  a  defunctului. 

•  VOLUNTATIVU.-a,  adj.,  Tolontatl. 
TDB,  (d'in  TolnntAg)}  care  espreme  vcHire : 
verbe  voluntative,  verba  ralantatlTi,  ca : 
volire,  cupire,  dorire,  studere. 

•  VOLtJPTARIU,-o,  adj.,  TOlaptarlog, 
(d'in  Tolnptas);  relatÎTU  la  voluptate, 
care  procura  voluptate :  locuri  volupta- 
rie,  gradina  voluptaria,  a  per^ece  una 
vi^ia  voluptaria;  omu  voluptariu,  care 
ămbla  dnpo  voluptăţi,  si  simpla  sabat. 
unu  voluptariu,  voluptarii  nu  eonnoseu 
(Utu  seopu  mai  inaltu  de  eâtu  vduptâ- 
U3e  vietiei, 

•  VOLUPTATE,  B.  f.,  Toluptaa,  (d'io 
arch.  Tolnpe,  de  la  ralle) ;  plăcere  sen- 
suale  si  spirituale  :  am  ascultatu  acea 
lectura  cu  mulfa  voluptate;  voluptăţile 
eorpuiui  si  alie  suffletului;  nu  volupta- 
tea e  scopuZu  vietiei,  ci  virtutea;  volup- 
tatea ce  proviiK  d'in  virtute  e  cea  tnai 


ŢOL; 

euraia;  <wmIw  se  nu  se  lasse  a  fipreniu 
de  voluptate. 

*  VOL0PTIFICU,-(i,  adj.,  T«Uvtlt- 
BBB,  (d'in  rftlnptas  si  foMre),  oare  fiu» 
voluptate  :  vdluptifit^a  foteitate  a  V^ 
nerii. 

*  VOHTPTUABnr,-«,  adj.,  TVlipta- 
rlsBi  (d'in  nUptu);  Tfldî  voluptarm,  a 
volutOuosu. 

*  VOLTJPTUOSU.-a,  adj.,  tolipti*- 
»w,  (d'in  TOlaptas);  plenu  de  vdlt^tate, 
deliciosu;  cs^  &mbla  dapo  volaţtăti  : 
omu  vohiptuosu;  betrăni%voluptuosini$U 
detestabili. 

*  VOLDXA,  B.  f.,  T«lat%  (d'ia  «1- 
rere);  ornamenta  la  capitellele  eolamne- 
lom  :  volutele  eohmtndoru  ionice. 

*  YOLUTABRU,  pU-e,  rtlatakrVH, 
(d'in  Tolntan);  apa  mestecată  on  lutn, 
neroniu,  in  care  se  voMa  porcii. 

*  VOLUTARB,  V.,  rolntant  (d'in  t«1- 
rere);  iatenaivu  d'ia  volvere,  a  rotocollf, 
a  traveli;  mai aJlesu f eflesB.  ase  vobdâ: 
miserii  se  voluta  la  petiorele  celloru  mari: 
eaUii  se  voluta  in  ptdbere;  pordise  va- 
hUa  m  neroniu;  fig.  a  medita  :  a  veinU 
diverse  idee  in  mentea  sea;  a  vohtA  «Mri 
planvrt  m  ântm'a  $ea;  a  vdutâ  m  une 
sau  cu  sene  iote  caswHe  possibUi. 

*  VOLUTATIONE,  s.  f.,  rolaUtU, 
d'in  T»liitar«);  actione  si  effectu  alia  ao- 
tionei  de  valutare  :  vohdationiie  porei- 
loru  in  lutH;volutationilede^renatilorH 
in  libidini;  fig.,  voluntation^  hurwi- 
loru  umane, 

*  VOLUTATU.-a,  adj.  part.,  Tolrt»- 
tdg,  (d'in  Tolutare);  rotocollîtu,  trave- 
lita  ;  omu  volutatu  in  stadie,  fera  volu- 
tata  in  pulbere,  porcu  voUtfatu  in  lutu; 
subst.  m.  volutatulu,  TsIatataB,-BBf  ae- 
tnlu  de  votutare :  in  volutatulu  seu  pre 
pamentu  se  impia  de  pulbere. 

'  VOLDTU,-a,  adj,  part.,  rolntig,  (din 
T«lTere)i  rotocoUîta;  Tedi  volvere. 

*  VOLVERE,  sau  volbere,  volsi  sitwl- 
sei,  volsu  si  v(Mu; »  vdlui,  volutu,  7.,  r*l- 
verej  a  intârce,  a  rotocollf,  a  inTei:t[,ia 
seaau  propriu  si  figuratu  :  a  volve  unu 
suUu  pre  pamentu;  a  volve  firulu  pre  /iun; 
Se  volve  (Usulu  in  man'a  toroutârii;  sUm 
volve  sirevolve  foUeheârtU;  se  vohu  ste- 
lele pre  ceru;  se  volvu  vaUwUe  mării  agi- 


=y  Google 


YOM. 

foto  de  mntim;  n'ulu  se  vdve  in  eursulu 
seu;  tmuomu  8*tpperatH  volve  in  suffle- 
UAu  seu  muUe  si  diverse  idee;  omd»  ren 
voloe  planuri  infemoHi ;  omulu  beetu 
spune  totu  ee  vohe  in  ânim'a  sea;  vedi 
si  eompOBitele  involvere  si  revolvere, 

V0LV6RE  =  t»»(i«,  a.  f.,  (d'inixit- 
iwv),  mtDBt  agitatione  Yiolenlâ  a  âac- 
eorei  de  focu;  agitatione  violenta  a  apei 
calde,  a  marei,  Kg.  a  passionei:  vehârea 
flaecwti,  vo^Orea  apei  ferbente;  volvo- 
renmarei.  w^vorea  mentei,  w^voreapaa- 
similont  desfrenate;  âlm  pa-i  in  voivâ- 
rea  focidui;  ea  mi  pot^  restste  wAvorei 


iura. 

*  1  VOMERE,  s.  m.,  voser,  ai  t»- 
m\t,^tUt  femilii  aratnilui :  a  ialiâpa- 
mef^tdR  OH  vormerele;  aratrulufora  vo- 
mere  e  wm  instrimteniH  inuiUe. 

2  *  VOMERE ,  vomm,  vomutu,  {vo- 
flnf»),  T-,  T«niera;  a  vergă  pre  gura : 
tuMtiH  animaliie  si  virsa  alimmte  cari 
rmte  svffere  stomaehtiu;  tmi  âmeni  vomu 
eeniftu  =  hile;  oIM  vomu  sânge;  h^vU 
vomu  ee  oh  ieutu  simanoatuprea-mul- 
tu;  fig.  unu  <mu  ntdleăieu  vome  tnju- 
nihtre;  unu  onm  spureatu  ai  vome  suf- 
fkMu  »  m^  ea  vmu  câne. 

«VOSaCA,  8.1,  roalea;  iaflatora, 
buba,  abaoessn,  apostema;  pnronin,  pla- 
ga, pestilentia  :  a  spartu  vomic'a;  ter~ 
rib&«  vamiea  a  venitu  preste  tirra;  Dom- 
m,  adjuta-rte  a  scapâ  si  de  aeSsta  vo~ 


•VOMIC0SU,-o,  adj. 
(d'ib  T«Hil«a);  pleon  de  venm'ce=bube, 
(Mm  vomieosu;  rSniosu  si  vomeosu. 

*  VOMIFICU,'*  adj.,  TVMlReni,  (d'in 
vtnere,  si  beere);  care  produoe  vomtu, 
vomitiva,  «metica  :  medicamente  vo- 
mifiee.        i 

*TOMIFLWra,  ^aâj.,  renllnit, 
(dlh  veniea,  si  Haere);  care  curge  ca 
vomiea  ==  pvronliit  abseesBQ  pnralentu : 
mOfbu  vomrfhw. 

■  >*  VOMITABE,  7.,  v«nltai«,  (d'in  vo- 
aen);  intensivii  d'in  vemere,  a  vome 
HKiItQ  si  a  de9e  ori  :  vitele  cari  si  au 
atiicatn  stomachulu  vomita;  vomita  be- 
Uviiţ  eHu  manca  ei  vomita  ea  utmporcu. 


Ym. 160» 

*  VOMITATIONE,  s.  f.,  (d'ia  v«>I- 
tare)}  actione  de  vomttare ;  vomtationea 
porcâoru  si  a  hetivUoru. 

*  VOMITATU,-o,  adj.  part.,  (d'in 
vomitare);  veraatu  prin  gura. 

*  YOMITIONE,  s.  f.,  vamltio,  (d'ia 
Toaere);  actione  ăevomere,  aivomitura: 
cânii  sdu  se  si  eurefie  stomachulu  prin 
vomitione;  vomitionea  de  mtdte  ori  tea- 
pa pre  omu  de  morbi  grei;  vomitionea 
materieloru  s^icatiose. 

*  VOMinvlI,-a,  adj.,  (it.  tobUItc, 
fr.  Tonltlf);  care  face  a  vome,  care  pro- 
duce vomitu :  remediu  vomOivu,  si  sim- 
pla subst.  m.,  umi  vomUivu :  medie» 
prescriu  de  muUe  ori  votmtive  morbos^- 
loru;  a  luâ  unu  vomitivu;  ou  untitiomt- 
tivu  se  CHrefiâ  de  bile. 

*  VOMITORIU,-*or»e^  adj.  s.,  nmt- 
tOTi  T*nlt«rlas,  (d'in  vonere);  care 
vome,  si  care  produce  vomitit  :  betivu 
vomitoriu;  vomitoriu  deit^urature;bul- 
bu  vomitoriu,  ntweiasu  vomitoriu;  Bo- 
mattii  nomiâu  voimtorie  (T«mIt*rU)  to- 
curile deşerte  d'in  theatruprin  cari  tre- 
ceau spectatorii  la  scaunele  loru. 

*  VOMITU,  pL-8,  voBltH»  (d'in  v»- 
mtn);  aetnln  de  vomere  :  voantuiu  eo- 
pUHioru;  a  flaeeitu  de  vomitu;  dupo  VO' 
mitu  te  Uusioridia  morbosulu. 

•VOMITURA,  s.r..  veMltl*.  (d'io 
roaere);  effectulu  acUauei  de  vomere; 
lacrurile  vomate  :  cânde  linge  vomitu- 
rele;  vomiturĂe  mUAialoru. 

VOMU,  verba  aussiliarin  pusa  ca  în- 
finitivulu  pentru  fonaareafotui-Dlui  pers. 
L  pi.  coutrassa  d'in  voUmu,  tvIhmbi  t 
vomu  ţwx,  vomu  ved6,  vomu  laudd  pre 
Domrwlu,vomufugidepeceatu,  nevomu 
feri  de  peride;  vedi  volire. 

*  YOMUTU.-a,  adj.  pari.,  vtnltnB, 
(din  TSMere);  versata  prin  gara  :  huy 
cate  vomute;  vorbe  spurcate  vomute  d'in 
gur'a  corrupttdui. 

*  VOPISCU  =  vope9eu,'a,  adj.,  v«- 
pla«asf  anula  d'intre  gemioi  căra  rnie 
prs  lume  dupo  ce  s'a  nascutu  cells  altu 
prea  de  temporlu,  saa  dupo  ce  a  muits. 

*  VORACE,  adj.,  T»r«x,  (d'in  «- 
rare);  maneatiosu,  flamaudu,  arida,  la- 
cumu  Ia  mâncare,  careinglite  cn  faci- 
litate, care -na  u  mai  p^t»  sataii ;  oimi 


=y  Google 


1610 


VOE. 


vorau  si  betwu;  iupi  rabiosi  si  voraci; 
ventre  vorace;  Rg.  uşura  vorace,  foat 
vorace,  apese  voraci,  cari  mftnca  tiSta 
starea  omalai;  sobst.  unu  vorace,  una 
vorace,  voraeH  semina  mai  multu  a  be- 
stie, de  câtu  a  âmeni. 

•VORACITATE,  e.  f.,  r»r.citM  , 
(d'iu  Toru);  calitate  de  vorace ,  avidi- 
tate, fame  mare :  voraâtcttea  unui  omu; 
«orăeUatea  um»  orinw,-  voracitatea  fo- 
adui. 

*  VOBAGINB,  8.  f.,  T«n«« ,  (d'in 
rorart);  iDglitiii,  abyssQ,  gaara  in  pa- 
mMitu  Id  care  se  T^râa  ap'a  si  na  mai 
ease  :  mare  voragine ,  profun  la  vortt- 
gme;  âm  eade  in  una  voragtitt,  ae  in- 
niiia;Sig.voragimdevitie. 

*  VOBAGINOSU,-a,  adj.,  rcragla*- 
■»,  (d'ia  T«nff«),  plenn  de  voragini : 
pamentu  voragitiosu;  rîu  voraginosu. 

«VOBABfi,  T.,  Toran,  (affiae  ca 
fktfiâ  de  la  pi^p<b<ntctv) ;  a  mancă,  a 
mftBcă  cn  aviditÂte,  a  inglitî,  proprie 
81  6g. :  unele  animedi  augu,  altele  vâra, 
aU^  Mânca;  cănii  vâra  came  cruda; 
lupii  vâra  oui,  boui,  calli  si  mtdte  alte 
OftMKiZi;  prodigu  vâra  averea  sea  si  a 
ttUorti-a;  foadu  vâratotu  ce  intempina; 
marea  vâra  earine;  amârea  vâra  meăvi- 
Va  m  osae;  siudiosulu  vară  litteratui^a; 
vedi  si  eomposituln  detxtrare. 

«  VOBATIONE,  B.  f.,  (TOTatto);  ao- 
tion«  de  vorare  :  voratiotva  avida  a  fe- 
râorVjVorationea  avitrei  pareatead;  vo- 
ra&onea  pastiomUru. 

*  TOBATOEIU,-/dHa,  adj.  ».,  ror»- 
tori  {d'ÎD  ronire);  care  vâra  :  veeinulu 
e  mare  voratoriu,  dero  si  mai  mare  fo- 
iataritt ;  voratorii  de  averi  airitue  ie 
ăUii. 

-«VOBATBINA,  B.f.,ToratrtM,  (d'in 
«•rAre);  loou  unde  se  9^a=ni&nca;  os- 
petfuia,  tabema,  popiaa;  >-  Toragtne, 
abjBBii. 

*  VOBATU,-o,adj.  part-,  T»raiM,{d'in 
Tvrars);  manoatn,  inglititu  :  vite  votate 
de  lupi;  avere  vorata  de  prodigi^  âmma 
vorata  de  amare;  litiere  vorate  de  sit*- 
(Uosi. 

VOBBA,  s.f.,  Terban,  rscibila», 
TOz>  eerna»  oratUi  espressione  ptinao- 
■uni  articubte,  ooTontu  :  vorba  roma- 


70IŢ 

rte$ca.  vorba  Oe  omu  onestu;  n'om  attditu 
de  la  eUtt  una  vorba  bona;  ăecee  vor- 
b'a?  ce  vorbe-su  aceste-a?  acestea  suvorbe 
deşerte;  a  intra  eu  cineva  in  vorba;  n'am 
scambatu  eu  denatdu  dâue  vorbe;  mt  a 
seapatu  vorbea  din  gUr'a;  câtevorbe,totu 
aiâte  maiUxom;  vonamiâiamiserfa  o- 
mtikm;  vorbele  ae  eompwm  «Tm  a^Uabe, 
mai  mwUe  vorbe  faeu  una  fraae,  n  moi 
mtdte  fraai  făcu  una  oratime;  a  redtă 
ceva  dHn  vorba  in  vorha;  mt  te  poţi  Iui 
dupo  vorbde  totoru  ommiioru;  ellw  are 
se  vina  la  vorb'a  mea;  oriteportaeumu 
ti  e  vorVa,  ori  vorbeece  cutnu  U  e  por- 
ttdu. 

TOBBIBG,-e«eH,  *arba  tbetf,  to^U 
Bernoo[Barff  «rare;  a  ae  espreme  ^in 
verbe,  a  coventă  :  eu  vorbeMU  romane- 
see,  tu  vorbesei  franeesce,  «Uu  Borbesee 
germanesce,  noi  vorbimu  eumu  Me  per- 
cepemu,  tx»  vorbiţi  daru  st  deavoUu;  eUt 
vorbeseu  de  toţi  omenii  reu;  elfe  vorbe~ 
acu  ettratu  si  formoau;  omiUu  cu  mente 
vorbeace  intelleptesee;  frate-meu  a  vor- 
bitu  una  ora  intrega  in  adunare;  eu  OM 
vorineâi  tu?  ce  ae  vorbeşte  in  cetate?  ee 
ai  vi^bitu  de  mene  in  cas'a  presedeute- 
Uti  ?  cu  cine  oredi  tu  eo  vorbesc^  nu  nud 
vorbUi  seeaturef  vorbindu  cu  dSnaulu 
am  intdlessu  conuede  acesta  opinione; 
ae  lassămu.  aerată  cesOone,  vamu  vorbi 
deapra  dins*a  de  alia  data;  in  aoâ^tde 
se  covine  a  lassâ  si  pre  aUH  ae  voriâ- 
sea;  vorbeece  peno  in  ;fmfu,  M  apune 
totu eeaila  anima; dapo  oe  vei  vor^  am 
se  ti  reapundu  in  fârte  puetne  votie;. 
candu  fiviosiUu  ntcepu  ae  vorbâaea,  ea- 
şira  toţi  din  casa;  la  misa  nu  ae  vor- 
beece cu  passione,  ned  nu  se  traetidia 
ceationi  seriâse;  s'a  vorbita  muUu  tn  a- 
dunare  fora  a  se  luă  una  eonctusioM; 
au  vorbitu  ai  a'au  intelUssu  intre  aene. 

VOIlBITOBIU,-/orta,  adj.  a.,  T«rka 
fMleBS,  l*qaeug,  louaUr,  *r4Un.care 
vorbesce  :  vorbitorm  intelleptu  si  mo- 
dest»; vorbUoritdu  ou  mesUs^  tw  se  aat- 
vesce  eu  espresaiom  au^eratiâae;  mu- 
Uerile  in  genere  su  fârte  varht'âne;vor- 
bitoriu  de  bene,  v(»bitoriu  de  reu. 

VORBlTD,-a,  adj.  part.,  (d'ia  vorbi- 
re), (Uetusj  espreesu  prin  Torbe :  luerwi 
aorbite,  vorbe  vorbite;  subat.  m.,  vorit' 


=y  Google 


TOŢ: 

telti,  UeiU»{  actala  de  vorbăv  :  vorU- 
tubt  mtdttt  strica  lapeetu. 

YOEERE,  vorui,  vorufu,  (cu  o  mutu : 
vrere,  vrui,  vruiu, — d'in  :  iwrfere,  volui. 
wdtUu),  T.,  relle;  vedî  vrere,  vedi  si 
fonn'a  voUre. 

•  VOBTICE,  8.ni.,T«rtex,<d'inTor- 
ten  ^Terterfl);  care  invartesc«;  rertO' 
gin  da  apa,  de  ventu;  ahyssu  :  vorticde 
rapesee  tatu  ee  appuea  si  cofunda  in  a- 
bffssuj  voriioete  de  ventu  se  nomesee  tor- 
hine,  vortieaîe  de  foou  se  ăiee  fulgeru; 
igivorticele  ddorieUoru  edlra  societate. 

*  VOBTrCOSU.-d,  adj.,  rortleosas, 
ţdhn- Tortex);  plena  de  vortid  :  apa 
vortieâsa,  riu  vortieosu. 

VORU,  Terbn  anssiliaria  pnsa  cu  in- 
fiaitîralu  pentru  formarea  futuraloi 
pers.  III  pL  corrupta  d'in  volw,  roUnt: 
von*  venf,  voru  vedS,  voru  eoUege  ee  au 
educaiu,  voru  seeerâ  ee  au  semnatu;  redi 
volire. 

,  VOSTRU,  •  a ,  proDome  possessim 
petB.  II  pi.  Teslar  (vechin  Toster);  1.  da- 
po  subst.  loculu  vostru  e  despatiitu  de 
tdlu  Hoitru;  Urr'a  văstra  e  vecina  eu  a 
nos^a;  fraţii  ■  voştri  nu  se  pârta  eumu 
se  eovine;.  sororUe  vostre  se  disiingu 
prin  modestia;  parenti  voştri  v^au  datu 
bona  educatione,  voi  inse  aii  degene- 
ratu;  2.  oandc  possesaivnln  vostru  sta 
singora,  fwa  substantiTu,  sao  candn  se 
pune  inaiotea  Bubstantivalai,  atunci  cere 
artielnin  inâintea  s«a  :  aUn  vostru,  a 
vMra,  eâ  voştri,  cUle  vâslre;  aUu  eui  e 
îocuttt  acestu-a  ?  oUu  «os/ru ',  a  au  e 
adp'a  co  s^a  stricetu  v'\wdu9  a  vâstra; 
ai  cărui  parerUi  au  muritu  iniristati? 
ai  voştri;  aUe  oui  case  au  arsu?  alle 
vostre;  allu  vostru  eapUanu  a  peritu  in 
hatalia;  avdittafaptaniseinyţuianâue; 
ai  voştri  au  plecatu  la  iirra;  alle  vos- 
tre s'au  dugau  Za  theatru;  oUe  vostre  su 
aceste  fapte;  oA  voştri  au  tmn/Alii  tari 
au.  reHwisu  orfani. 

*  TOTANTE ,  adj.  part.  preş.,  (it. 
r*taat«»  fr.  TffUnt);  care  vo/^îo,  care 
are  dereptnln  de  a  vota :  membri  votant; 
aţibst.  it»H  votante,  toţi  votantH. 

•  VOTARE,  Y.,  (it.Toter«,fr.T»ter), 
inffnglnB  ferre,  Hemt«ntlam  dloere;  a  si 
di  vottUu  tan  suffragiula  :  vofâmu  pen- 


VOT. 


1611 


tru  proposiiione;  votămu  tii  eontr'a  pro- 
position^ :  nu  voliu  vota  acesta  lege;am 
vota^  eu  voi,  eredertâu  eo  setHuminati. 

*  VOTATIONE,  B.  f.,  (fr.  toUHoh); 
aotîone  de  votare  :  votatione  libera,  m- 
tationea  unei  legi.  votationea  untU  re- 
rrgulamentu. 

*  VOTATOBIUr'orio,  adj.  s.,8iirr«- 
raton  oare  votSdia  :  votatoriu  c^esu.  vo- 
tatoriu  îdisra.  votatoriu  eonsTientiosu. 

*  VOTATU,-a,  adj.,  (fr.  »•«);  tre- 
cntu  prin  votatione :  lege  votata,  bud- 
gi  tu  votatu,  proposOioni  votate. 

*  WSI9ĂSM,votisatione,  votisatoriu, 
votisatu,  vedi :  votare,  votatione,  vota- 
toriu, votatu. 

"  VOTrVITATB,s.f.,«tlrlUB,  (d'm 
T«tlTus)i  obligatione  contractata  prin 
imn  votu. 

•VOTIVtr,-a,  adj.  toUths,  (d'in 
rotam),  1.  promissn  prin  nnn  Totn,  cmi- 
secratu,  dedicatn,  offeritu  :  tabla  votwa; 
victima  votiva;  legaMone  votiva,  iisarei- 
nata  cu  implenireaTotnrîloni;  nopte  vo- 
tiva, eonsecrata  eultnlni  diriou;  2.  con- 
forme dorentiei,  dnpo  dorentia,  doritn, 
bene  renitn  :  aspesta  votivu,  mârte  vo- 
tiva. 

*  VOTU,  pl.-»ir»,  Tttan,  (d'in  totom); 
1.  promissionc  faeata  dirinit^tii :  a  fv» 
unu  voUi,  a  suteepe  unu  votu;  a  fi  deto- 
riu  dupo  votu;  a  si  tmpZmf  dkorVa  stts- 
eeputa  prin  votu;  2,  n^^oni,  c«r«ino- 
nie  religiliae  :  faeemt  viituri  pentru  set- 
Ivtea  publica,  eopilUi  faeu  voturi  pentru 
sartett^eapanntiloru;  edebratiimpreuna 
eu  noi  voturile  annuaH;  S.  dorentia :  v»- 
turile  melle  sunt  modtit?.;  voltiriie  vostre 
se  voru  implenf;  mtiUe  voturi  alle  eme- 
niloru  faeu  mai  hau  dSeo  nu  se  impk- 
neseeu;  4.  sofiHgiDţ  sMtentia  :  juăeeth 
torii  sunt  ehiamUa  si  dâv^ulu;  ofSf. 
Uonea  a'a  desbatutu,  aeumu  se  trteemu- 
la  votu,  vot»  pre  fada,  votu  seeretu;  se 
numera  votwile  pentru,  eivelurile  contra; 
maio  ritatca  voturiloru  deiide;  tm  toţi  de- 
putaţii au  hatu  parte  la  votu;  nmUi  «'oh 
abslinutu  de  la  votu. 

VOUE,  proBoOM  abaolatai  perB.JI  pL 
dativu,  *ebh  :  voue ai  iuvina;  eui  tKoki 
aeeste-a  ?  voue;  nu  nane,  ei  vâue  ac.  eada 
a  fi  moi  anMnM  au»;— ««tjnnetaliiioa»! 


>yGoog[c 


iai2 


VUL. 


brasBU  %  ve,  eim  (insinte  de  particel- 
lele  :  se,  Iu,  ua,  i,  Ie,  e,  au) :  ve  Bpunin 
curata;  ve  dau  totu  ce  potiu;  ve  retomr 
mmAu  temperanH'a  infru  iote;  vi  se  cade 
atâtu;  vi  Iu  făcu  connoscutu;  vi  le  nu- 
metcu;  veditt  covie  frica;  seiu  co  vi  su 
hme  eonnoBcute;  nt4  voue  v^ampromistu, 
ei  fraliloru  voştri;  vedi  ve  ei  vi. 

ţt  VOVEBE,  T.,  T4Tere;  a  promitte, 
mai  ^esa  &  promitte  ceva  dirimtiltii; 
a  inchiDi,  a  dedici,  a  coDROoră;  a  ae  ro- 
gi; a  desideră,  Badeoia'a  derivatului 
vetu,  si  a  oellom  formate  d'ia  acestu-a, 
^eetimn  si  a  oomposituloi  devovere. 

VBE,  oontrasau  d'in  veri,  in  oompo- 
sitele  :  vre-vnu,  vre-una,  in  loca  de  veri- 
HMtt,  veH-Nflo,*  vedi  veri. 

VÎ{EB£,(contrasaud'iavoIere=:t>otv> 
re),  se  conjnga  pree.  indic,  vreu,  vrei,  vrea 
Ban  vree  san  vri,  vremu,  vreţi ,  vreu  aan 
voru;  in  conjunct,  pers.  HI  eing.  st  pi.  se 
vrea;  imperf.  vrean,  perf.  vrui,  eup. 
vmtu,  T.,  Tflll^  redi  voUresab  l.~la  Ma- 
ocdoromani  se  applioa  in  locn  de  amare. 

TU£TU,  pl.-e,  strepltnt,  eUmor,  ta- 
■■Itai;  BomtaeoDfnsn,  strepetu,  larma, 
tumuli :  eopUiii  strinn  in  unu  lom  făcu 
mare  vuetu;  amu  auditu  unu  vuetu  in 
ă^artare;  vwefwiN  ormeloni  a  spariaiu 
Mu  poponiiu;  de  vuetu  mare  mt  te  mai 
poteai  wriaBege  ci*  nemiae. 

*  VULCAN  ALE,  adj.,  TilMiialU»(d'iD 
TilMin);  relativa  la  vuieanu :  fiamme 
vtieawde;  serbatori  vuieanali,  si  absol. 
twIeaMalM,  rnloanalla;  —  vuleanaîe  := 
vtdeanariu.  TuloHat»  ana  aria  la  Roma, 
dsdicata  lai  Vuieanu. 

•VULCANICn,-a,adj.,(it.  TOkanist, 
fr.  T«leulqae) ;  r^tivu  la  vtdeanu  : 
monte  vaUUmicH,  erupUone  vtdeanka, 
t>efre  mdcoMee,  terrenevtdeaniee;  feno- 
mene videaniee;  6g.  imaginatime  vul- 
caniea,  oapu  videanieu. 

*  VUL0ANI3ABE,  V-,  <fr.  rvleanlser); 
a  sbvformâ  in  ndeanu;  fig.  a  essaltă. 

*  VDLCANISATU.-a,  adj.  part.,  (fr. 
T«i«Hls4);  sb^ormatn  in  vuZeanu,  care 
conţine  restari  vulcamee :  terreim  vul- 
etmitatu,  monte  videanisaiu. 

*  TULCANISMd,  s.  m.,  (Tiletnlsme) 
liypotliese  care  attribue  focnlni  formatio- 
nM'onAt«i'gIolHilBi  terrestre. 


TUL. 

*  VtfLCANISTO,  8.  m,,  (fr.  ralM- 
nlste)!  care  professa  vtdcanismidu. 

*  VULCANIU,-a,  adj.,  TnleaBUi,(d'in 
Tiiloaii»){  de  Vukanu  :  arme  vuleanie, 
arme  bone,  ca  celle  fabricate  de  Vd- 
canu;  fUria  vulcania,  tarii  de  focn. 

«  VULCANII,  s.  m.,  Talcanisi  1.  die- 
nlu  focului;  2.  focula;  3.  monte  eara 
T^rsa  focn  :  anticii  credeam  co  Vuteamt 
siareolfidn'aseainwtonteleEtna,care 
vSraa  foou;  a  proruptu  Vidoamt  m  ea- 
sde  vecine  si  a  lassatn  mare  $trage  in 
ttrm'a  sea;  Vesuvitdu  e  unu  vuieaim 
care  arde  m  virsa  lava  mai  tn  toH  annii; 
se  veău  muUi  vtdeam  «ttfM*  pre  tt^a- 
faeCa  pamentului. 

*  VULGA,  s.  f.,  TBlfa  si  balsa;  saccn 
de  pelle,  pnnga;  fig.  matrioe. 

*  1  VULGAfiE,  adj.,  rilstrli,  (d'in 
TuIgDfl))  relatîvu  Ia  vtUgu,  de  vulgu,  d'in 
wlgu,  popnlariu,  ordinarin,  commnne  : 
espressione  vulgare,  vorbe  vulgari,  por- 
tare vulgare,  usuvÎAgare,  omu  vtdgare, 
multere  vulgare ;  vedi  si  forma  wl- 
^ariH. 

«  2  VULGARE,  T.,  Talţare  slTClf  an, 
(d'in  TnlKns);  a  soSte  in  vulgu,  a  addnce 
la  connoacenti'a  vulgului,  a  dimlg&,  a 
publici,  a  communia&  :  a  vulgâ  secre- 
tele familiei;  a  vtdgd  rumori  fid^e;  a  ii 
vulgâ  dorerea  prin  vorbe;  d  mdgă  wta 
carte  prin  typariu;  a  si  mdgă  eorpuiu 
pre  numi. 

*  V0LGARI8ARE,  T.,  (fr.  rolţarl- 
ser,  it.  Tolgartiiare) ;  a  face  vulgare,  a 
additce  Ia  connoacenti'a  vuîgtduipiotiav, 
a  reepandl  intre  vulgu  .-  a  vtdgarisâ 
BCientitie;  a  vulgarisă  scr^ur^a;  muite 
vorbe  pneitm  usitate  s'aU  wlgarisatu  in 
dtUele  nâstre;  se  ne  adoperămu  a  mdga- 
risâ  totu  diaionaritduUmbei  sdentifice. 

*  VULGARISATIONE,  a.  f.,  actione 
ai  effectii  alin  actlonei  de  vw^arware  : 
vulgaris(ai$nea  sâentidoru. 

*  VULGARISATORIU.-^iSrîft  ndj.s., 
(fr.  TQl^arlBatear);  care  vulgarisă  una 
lucru  :  vulgaritaiorii  termimlom  de 
scientie.  vuîgarisaforii  scnpfurn. 

*  VULGARI3ATU,-a,  a^.  part,  (tt. 
rulfarlrt,  it.  Talgarliisto);  focututw- 
gare,  addussn  Ia  connoBcienti'a  vidgu' 
lui,  r«Bpanditn  intre  vhZjtu  ;  ideei/tigati- 


yCOOglC 


YVL. 

sale,  termini  vulgarigati,  scriptura  vtl' 
gariaate. 

•  VtJLGAElSMU,  3.  m.,  (fr.  rulga- 
rUa«);  lacru  vulgaritt,  esptessione  vu^ 
ifftria. 

*  VULGARISTU,  8.  m.,  care  se  oc- 
cupa  cu  mdgarisarea ;  cărui  plaeu  ter- 
mioii  vulgari. 

*  VULGABITATE,  s.  f. ,  nlţarltu, 
(it  TslffAritk,  fr.  TnlgariU);  calitate  de 
vulgare  :  viUffariiatea  appiteattavlont, 
vulgaritatea  aentimentehru  st  a  mant/'e- 
stâm  aoeUory-a. 

f  YULGABia.-a,  adj.,  ralfulos, 
(d'in  THlgiis);  forma  mtlgaria  a  adîecti- 
Tului  wAgare,  naitata  deja  de  antici,  în 
acella-asi  sensu  :  Um&a  viAgaria,  ter- 
mnmwAgariu,  appueature  vulgarie. 
r  *  VULGATOBIUr^om,  adj.  b.,  ti1- 
gator,  (d'in  rnlgare);  careiwl^a  saudt- 
viUga  :  vulgatoru  aeeretelortt,  mdgatorii 
câr^ilom  si&yUtne. 

•  VULGATU.-o,  adj.  part.,  Talf «tnei 
(d'in  TBlgare);  scossn  in  vul^u,  addnasa 
la  eonnOBoeoti'a  vuigtilm,  piU>licatn,  A- 
wigaim  :  aecreU  vulgate ,  cârti  vulgate 
prin  tgpariu;  biU%'a  nUgata  ae  notneaee 
priH  etedlentia  vulgat'a;  vulgai'a  e  una 
fraâucftone  h^na  a  sântei  acriptwe 
tare  t  in  ww  m  baaerv^a  calhoHea; 
vulgafa  reeonnoacuta  de  conetîiulu  iri~ 
dentinu  se  nomesee  nâu'a  vtdgata,  spre 
di^inetiona  de  veehi'a  vulgata  sau  vtA- 
gafa  italica;  «'oh  faeutu  mai  mt^tra- 
âuaioHÎ  in  UttAele  moderne  dupo  vul- 
gaPa. 

•  VULGIVAGD.-o,  adj.,  rnlfffTaf  ai , 
(d'in  TalgBSţ  si  ragas);  care  âmbla  er- 
latectoda  in  vulgu,  in  specie  despre  per- 
aone,  cari  na  ocnb-acta  căsătoria  legi- 
tama,  oi  se  imperuna  ca  ferele  selbatioe 
nnmai  pentm  momenta,  cu  reri-cine  : 
VeHere  vulgivaga;  amare  vtdgivaga. 

*  YULGU,  8.  na.,  raUraa  si  Tolgas, 
(8x>>oc);  mulţimea ,  popomln,  mai  al- 
lesan  popomln  de  dioau,  plebea;  măsea 
mare  de  limeni,  publica  ;  sestrinsevul- 
gulu  si  inc^u  a  vocifera;  a  communieă 
M'  vuigtdu;  s'a  laiitu  vorb'a  in  vtdgu;  a- 
siâ  inteUege  vulgulu;  ce  lucru  rationide 
poţi  tisteptă  de  la  vulgu  ?  s'atnterritatu 
vulgulu. 


VUL. 


1613 


«  VULNERABILE,  adj. ,  falnenhl- 
lls,  (d'in  TBlnerace);  1.  care  se  p6^ 
vuineră  :  parte  vulnerabile,  lăture  vul- 
nsrabile;  ae  dicea  de^re  AehiUe'eo  nu- 
mai la  etdeâniu  eră  vtdner(ă>ile;  2.  la 
antici  ae  dicea  sicu  aansnln  actiTu,  care 
vulnera,  yâttema,  râde,  strica. 

*  VULNEBABE,  t.,  Talaerare,  (d'in 
Taina»);  a  produce  vulneri.  a  pUgf,  a 
face  ren  pbfsion  saa  morale;  de  ad,  a 
ofienei,  a  supperă  :  a  vulnera  pra  âne- 
va  cu  armele;  Va  vidneraiu  CH  «o&î'a  la 
braciu;  s'au  batutu  tSta  diu'a  fora  a  se 
vidnerâ  mulu  pre  ttUHlu;m'avuln«ratu 
cu  aagetl'a  la  umeru;  te  a  vidnerattt  cu 
tanci'a  la  petioru;  s'a  vtdneratu  cu  se- 
eerea  la  degiiu;  nu  attacd  ai  nu  vidne~ 
ră  pre  nemine;  se  vulnera  ârnenii  ai 
prin  vorbe;  ne  vulnera  ure^Me  prin  ea- 
presaUmile  adie  reu  edlesac, 

*  VULNEBABin,-a,  adj.,  Tilaera- 
ilaa,  (d'in  ralaoa);  relătivu  la  vulntri, 
pentru  vt^neri :  amplaatru  vulnerariu; 
st  Bubst.  m.,  UHU  vulnerariu,  ralurar 
rlas»  chiruFgu,  operatoria. 

*  VULNEBATIONE,  a.  f.,  raUara- 
tu>  (d'in  Tulaerare);  actîone  si  efEeoti) 
^lu  actioneî  detfulnerare,in  aensnph;* 
sicu  si  morale  :  vulnerationea  braei»' 
Im;  vidnaratione  mortifera;  vulneratio- 
nea reputationei  e  de  multe  ori  maimort 
de  câtu  vulnerationea  vietiei. 

*  V0LNEBATOfinj,-^tfrH»,  adj.  a., 
TBlnerator,  (d'in  Talnerare);  care  VHÎ- 
nera  in  sensa  pbjsicu  si  morale  :  v«I-> 
neratoriulu  eonului  meu  debe  ae  piriaţ 
vulneratoriuht  si^/îetului  e  diabolulu. 

*  VULNEBATU.-a,  adj.  part.,Tala«r 
ratas,  (d'in  ralnerare);  pla^tn  ia  senSQ 
physicu  si  morale  :  eorpu  vulneratu, 
membre  vulnerate,  omu  vulneeatit  in  4- 
nîm'a  sea,  mviiere  vvi/nerata  in.  vuin- 
tionea  sea;  snbst.  vulneraţii  iau  trona- 
portatu  la  ospilale;  eur'a  vtdneratUoru 
e  incredentiata  ntedicăom  edloru  mai 
distinşi. 

*  TULNEBE,  B.  f.,  TalnaSf  Bi  T*laR^ 
plaga,  stricatione  causata  prin  oolpi- 
tura  în  nnu  corpu  tîud  :  vuUtere  grea, 
vu^tere  liusiora;  a  causd  vulneri;  eor- 
puiu  Îmi  e  numai  vulneri;  vulneri  m 
peeUt;  vulneri  m  &mma,  vulneri  d»  a- 


=y  Google 


1614 


VtJL 


mon;  vulneri  mortiftre;  ellu  mori  de 

«  TlILNIFEBU,-a,  adj.,  nlnirer,  ei 
TiUlderis,  (d'in  tiIiui,  si  ferre);  care 
produce  vulneri :  ttrme  vtdnifere;  fig. 
vorbe  wlnifere. 

*  VULNIFICU,-a,  adj..  ti1bIB«h# 
(â'ÎD  Vnlaus,  si  Tăcere) ;  care  ^e  vul- 
neri, care  vulnera  :  arma  vtdnifioa;fer- 
ru  vulnifiai;  aagette  vuMfice;  compara 
nwlnifem. 

*  VULNU,  pl.-ere,  sau  -eri,  rilnis 
si  t»Ims;  vedi  vvAnere. 

VULPE,  a.  f.,  Tolpes  si  mlpU,  (ăXtb- 
fn\k);  f<Sn  selbatica  d'in  genulu  câniloiD, 
ea  cod'a  lan^  si  tnfdaa,  forte  connos- 
cata  poporalul  ram&nu  :  pdle  de  vtdpe, 
peru  de  ndpe ;  vtUpea  mânea  gaUine  ei 
altepcuseri;  vtipea  e  astttta,  vulpea  ain- 
teUatu  pre  hipu;  mlpea  acâmba  pindu, 
fw  natitr'a;  vulpea  seatatndeingauro; 
vulpea  esse  nâptea  la  venatti;  —  tw^pea 
marina  e  Mnu  peaee  pre  care  LinneH  Va 
MONHte  s^iftUs  il*p«eU}  uftH  (mm  aa- 
tutu  inco  se  nomeece  vtdpe. 

VULF£CLA  sau  vulpecula,  B.f.,  tdI- 
l»eeiila}  detniDQt.  d'in  vulpe,  mica  vulpe, 
vt^iaiâra;  vulpe  astupa;— aoa  soflema. 

VULFINABE,T.,TiilpiiurI,(d'inrul- 
pUb>);  a  se  porttl  oa  una  mApe,  a  face 
utotie,  a  inselM. 

VULPINU,-a,  adj.,  mtplnDB,  (d'in  rot- 
pet);  de  vuZpe :  Umba  vulpina;  ficaiu  vul- 
înntt;  eateUi  vu^pim,'  specia  vtdpina. 

VDLPIONE,  s.  m.,  Talpl»,  (d'ia  tuI- 
p«8);  proprie  augmentatlTu  d'in  vulpe, 
miponiu;  'omu  astutn  ca  una  vulpe  :  e 
diffieile  a  prende  pre  vulpioni. 

VDLFISXOBA,  9.  f.,  nlpMnLa,  (d'in 
Tilpes);  demiu.  d'in  vulpe ,  mica  vuipe; 
w^e  amabile  :  vuipi^i^'a  mea. 

VDLPONIU,  (ou  »  moliatu,  vnlpoiui^ 
s.  m.,  rslpl«  {  augmentativa  d'in  vuipe, 
mare  vuZpe;  se  pune  inse  si  pentru  maa- 
oululu  vulpH,  cuma  liepuronia  (ang- 
mentativu  d'in  liepure)  ee  pune  pentru 
femell'a  ^iepurelui ;  acinta-a  nu  e  vulpe, 
ă  vulponiu;  cm  prinsu  unu  vutponiu 
mare  ca  unu  lupu. 

*  VDLSELLA,  s.  f.,  TvlselUţ  vedi  voi' 
•eUa. 

*  VaiiSIONE,  8.  f.  TuUi»,  (d'in  «1- 


VVL. 

tere);  actioDe  de  smulgere;  mptara  ou 
vulsellele,  ca  termiau  de  medicina. 

*VITl<SCr,-a,  adj.  part.,  Talsnsj  (si  toI- 
SUB,  (d'in'  Tellere);  smulsu  :  lama  mltit, 
penne  vtdae ;  sagetti  vulse  (fin  pectn;  — 
oare  are  spasmn,  care  suffeie  de  spasmn, 
spafitacn. 

«  YULSUBA,  s.  f.,  Tiilsn»,  ai  t*1- 
air»,  (d'in  vellere);  actione  si  effecta 
allu  actionei  de  vdlere  =  smulgere  : 
vtdanr'a  lânei,  in  oppcBitione  cu  towur'a 
Idne!. 

«  VaLTICELLU,  s.  m.,  rnUlealn, 
(d'in  rDltag);  demîn.  d'in  vuttu ,  micu 
vtdtu,  iiuUu  macn. 

VULlâRE,  s.  f.,  T*rt«^  tirbt;  loca 
unde  Bo  T61be  ap'a^  vedi  voUore. 

•  YULTU,  s.  m.,  nltu,  si  roltnq  fa- 
cia,  espreastonea  fadei :  vujfulu  e  imagi^ 
nea  suffleMMi;  vuîtu  tertmt.  vuite  tri- 
8/u,  vuite  tntenecote,-  d'm  vititelu  omu- 
lui poţi  divina  ee  aetOe;  inedeUa  de  a 
me  sparid  cu  vmUuIh/ 

•VnLTnOSn,-a,  adj.,  niltDMU)  (din 
TBltu);  ca  vuUâiu  seTflni,  prea  seriosD, 
prea  severn;  affectata  :  sratoriu  vulteo- 
au;  pronunHa^one  vuUuosa. 

VULTUBE  sau  vtd^tru,  s.  m.,  Toltiiţ 
genu  de  passeri  predatârie,  de  mărimea 
aeerel<»D,  cu  capula  mai  despoliata  de 
penne :  vuZterii  se  nvtreseu  eamoriemne; 
corpulu  wUurUaru  e  masn'vu ,  r<Au8tUi 
aboruiu  lom  e  greomu;  ouJterti  aunt  fri- 
coşi, voraci  si  infecţi;  —  in  Iim5'a  po- 
ptdaria  ae  diee  adese  ori  vultere  in  loeu 
de  acera;  vulture  cu  doue  eapite;  —  umţ 
omu  avidu  si  rapace  inco  a&nowxesee 
vutiure. 

VnLTOBlDE,  adj.,  (fr.  TulterUe); 
oare  sâmina  a  vui^ure;  Biibst.  pi.  vulte- 
ridii,  familia  de  passeri  care  au  detypa 
genulu  vulture. 

VOLTUBlNn,-a,  adj-, ,  TulttrU»!, 
(d'in  mltnr);  de  vtAture  :  eoZJu  vtMu- 
rinu,  aânge  vulterinu,  nome  vuUuri^a, 
specia  vuUurina. 

VULTDBIU,  8.  m.,  TBltartae ,  (d'in 
raUar);  vulture;  mai  alleaau  in  scaaulu 
âguratu,  spoUatoriu :  vnUurii  togati,  to- 
gati  TBltnril,  advocaţii. 

VaLTDBNU,  s.  m.,  mltarBia,  (de  U 
montele  Toitor);  ventu  care  bato  d'in- 


=y  Google 


XAN^ 

tre  resarita  ei  m^dia-df :  mffla  aspru 
vuttumulu. 

•  VULVA,  8.  f.,  tbU»  si  YBlra,  (d'in 
Talrere);  1.  pelliti'a  pomeloni;  pellea 
boretiloru  ;  2.  matricea  femioeloru ;  — 
panticele  scrofei. 

•  VOLVARnj,-a,  adj ,  (fr.  TBlfalre); 
relativa  la  tnăva:  arlerie  viUvarie;  cre- 


XAH. 


1416 


pâiura  vulvaria;  sabat  f.  vuharia,  spe- 
cia de  anserina,  nna  planta  cu -odore 
f6rte  fetida,  care  are  dre-care  assemi- 
nare  ea  odorea  vtthei. 

*  VDLVULA,  s.  f.,  TttlTtU  si  rolrnU, 
(d'in  TtlT*  saB  T*lTâ);  deminut  d'ifl 
vulva,  mica  vtfl«a,  tnioa  matrice  de  a- 
nimale. 


X. 


X,  llttera  oompnsa,  care  nn  oecarre  In 
ooTentele  rom&nesci ,  ci  in  loonln  ei,  la 
incepntu,  si  in  mediu  dapo  nna  consona, 
se  eorie  a  simpla;  6ro  in  media  intre 
46ae  vocali,  bs  dapla;  se  conserva  in  ter- 
miaii  de  scientia ,  pentrn  evitarea  oon- 
f^ionei,  p^Do  cftada  Rom&niî  se  vora 
famUiarieî  ca  densii.  Ca  namera  X  in- 
sâmna  diece. 

fXANTHO-,  (d'in5oiv»<iî=gallMDu), 
in  composite  seientifice,  precnma  ia  i 
îcmihocarpu,-a.  adj.,  (fr.  xtnthoMrpe, 
d'in  Kapnd;  =  fructa) ,  care  are  fmcte 
galbine :  xanthoeephalu,-a,  adj.,  (fr.  xrb- 
tli«e«plial«,  d'in  xaipatX^  ^  capa),  eare 
are  capulu  galbiaa ;  Km^uKeru,-a,  adj., 
(fr.  xaatboiitee  i  d'in  x£pat  =  ooran) , 
oare  ue  antennele  galbine;  xantlâ- 
chţ/mu,  a.  ta.,  (fr.  xantbAohjBM,  d'iax»- 
p6ţ=3ueu),  gena  de  plante  d'in  Indi'a, 
apte  pentra  tinetara;  xanthoeoma,  s.  f., 
(fir.  xaatttfltmep  d'in  xou:^  =  oema), 
geamie  radiate,  plaate  d'inHessica;  xa»- 
thceomUf-a,  adj.,  (fr.  zanthootMe),  care 
are  parola  galbina,  epitbetu  datn  Venerei 
si  lai  ApoUoj  xantodonte,  adj.,  (&.  xaif 
th*d»Bte,  d'in  dSo6;  =  dente),  Mire  are 
dentii  galbini;  xonthoga3tru,-a,  adj.,  (fr. 
xABthoţMtre,  d'in  7a<mJp.=Te&tre),  care 
are  ventrele  galbina;  xanthognirihu,- 
a,  adj.,  (fr.  xaith«fiiattie,â'inp4do<::= 
falca),  ctre  «re  folcile  galbine;  jcomMo- 


grammu,-a,  adj.,  (fr.  xftBtb«;râMme * 
d'in  "(pâ^^  =  Unia),  sare  e  însemnata 
cu  linie  galbine;  x(nithogra^u;'a',nĂj.y 
(fr.  x»Htb»rr«pke,  d'in  -rpiţaiv  =  seriei- 
re),  care  are  trasAore  galbine;  xan^Mi- 
Hu,  B.  m.,  (fr.  xtBttoHn),  geno  de  inse* 
cte  eoleeptere;  xaw#Ao»sfK,-a,  adj.,  -{fe. 
xKBthoBAte,  d'in  vâneze  spinare),  care 
are  spinarea  galbina;  xanUhoţ^i^n,  s. 
m.,  (fr.  xBBttftiibjrHe,  d'in'f6XXov  =  fto- 
lia),  genn  de  plante  d'in  Indi'a,  dtn  fa- 
mtli'a  capparidielom ;  xan&tophţfiu,  s. 
m.,  (fr.  xatttb»pbytef  d'in  ţucdvzzţilaai- 
ta),  genu  d'in  famili'a  FQbiaoielonifflta- 
bilitu  pentni  aaa  arbastn  d'in  Java ; 
xantkopierina.  s.  f.,  (fr.  xaBth»plBl>lB«, 
d'in  mvipit  =  acerba),  «ubstantia  eri- 
Btalliaa  care  s'a  deecoperito  ia  sCârti'a 
xftotboiylului ;  xanthopode,  adj.,  (fr. 
xaBth«p«,  d'ia  »o6i;,  troS^  n='petieru), 
care  are  petior^  galbine ;  xcmthophr 
ru,-a,  adj.,  (fr.  x«aAopttr«ţ  din  tiipw 
=:aripa),  care  are  aripele  gAlkineţ-fM» 
tJtorua,  B.  f.,  (fr.  xaBtb»rlie,  d'in  pU^ 
=z  rădice),  gena  d'in  famili'a  renonoa- 
lacielora;  xanthoriMu,-a,- adj.,  (fr.'xBB- 
thoriie),  care  «reraâieileg^binaifea»' 
thorrheia ,  8.  f.,  (fr.  £Mtli«rrh6«r  d'ltt 
^v=  Snere),  nna  ptaata  d'in  Olland'a 
Q6m;  xanthosia,  s.  f.,  (fr.  xHUesU) , 
gena  de  umbeUifere  atabilitu  pentru  a- 
aa  arbwelk  d'in  Ollaad'a  n(BR;  oMit* 


.yGooglc 


1616 3ffia 

tkotpemuj-a,  adj.,  (fi-.  xRfltk«Bp«rHe, 
â'in  QTcipjjLa  =  Bementia),  care  are  gra- 
mtaUele  gaiiiiaa ;  xantfiiOSpilu,-a,  iăj., 
(&.  xaBthaspllef  d'in  oi[iXo;=  macula), 
oare  are  macula  galbina;  xanthoxylu.-a, 
adj.,  (fr.  xuthoxjle,  d'iu  S6Xoy:=lem- 
nu),  care  are  lemnulu  galbiau;  xanthu- 
ru,-a,  adj.,  (fr.  xuthnre ,  d'in  o&pd  = 
c6da),  care  are  câd'a  galbina. 

«  XENIOLU,  pl.-e,  zealoliM,  (d'in 
xeMlaB);iiiicn  dona  ce  se  face  âspetiloru. 

«  XENIU,  pl.-e,  xenliB,  {i&nav);  do- 
nu  ce  se  face  âspetiloru;  onorariu  ce  se 
da  adrocatiloru. 

i  XENO-,  (d'in  fâvoc  =  strainu),  in 
diverse  composite,  precumu  in  :  xeno- 
carptt,  s.  m.,  (fr.  x«n*earp«,  d'in  xapicât 
:=  fructu),  genu  de  sjnaatherie,  stabi- 
lita pentru  una  planta  de  la  capulu  Bo- 
nei Sperantie;  xenoehloa,  s.  f.,  (fr.x4a*> 
«Uoa),  gena  da  plante  d'in  fanuli'a  gra* 
minielora;  xeitodoehiu,  pl.-e,  x«i*d«- 
elilsa,(£syoSoxBîov),  casa  peniâm  atiaini, 
pentru  itspeti,  ospitaleiâ^enxIocAii,  s.  m., 
xudaekisj  (ievoS^xoţ),  oapotariu;  xeno- 
grapMa,  s.  f.,  (xiaographle,  d'in  ţpd- 
f  tty  =  scriere),  connosce&tia  a  limbe- 
loru  străine,  si  a  modalni  cama  se  scriu 
acellft-a;  xmogr(^hicu,-a,  a^j.,  (fr.  xi- 
■•grapklqifl),  relatiTa  la  xmographia; 
xmograii^M,  s.  m.,  (fr.  x^nograplie),  ca- 
re BeoccapaGua»No<;rfapAt'a;xânoflian«, 
adj.  s.,  (&.  x4niuiiue,  d'in  [LayCa:=:ma- 
nia),  oare  ama  prea  maltu  pre  străini  si 
lucrările  străine;  arowmanfa,  s.  f.,  (fr. 
xiR«wuiie),  mania  pentru  străini;  a:«iiti- 
paroelm,  s.  m.,  xcBoyaroebB»*  (4avo«dt- 
po^oţ),  oare  reoepe  pre  străini  si  le  da 
t6te  c«U«  necessarie. 

*X£NON£,s.m.,x«BOB,(£ev(!>v);oa8a 
pentru  străini,  panbra  ospati,  oapetarfa. 

*  £E;BAMP£LIKD,-a,  adj. ,  xena- 
teilau»  ((i)pa|in^vo;);  care  ara  oolârea 
frundiei  dâ  vitia  uscata :  vesfimentu  xe- 


*  XEEANTHEMA,  s,  f.,  (fr.  x«ru- 
th^He*  d'iu  &t)p(ic=âar^;  ganu  de  plan- 
te cu  âori  oompifte,  cari  conserva  for- 
moseti'a  lom  multa  tempo  inco,diipo  ce 
s'aa  awata. 

*  XERANTHEUOIDS,  s.m.,(fr.  x«- 
nuitiiterid*),  specia  de  xmmthema. 


XTL. 

•  XEBANTICa,-o,  adj.,  xerantleas, 
{iTipavtixdi);  desiocativu. 

t  XEIRO-,  {d'in  £T)p!ii;=aecu,  uacatu), 
in  diverse  composite,  precumn  in :  xero- 
coUyriu,  pl.-e,  xerocsllfrlan,  (£7]p<ixoX- 
X&ptov),  collyriu  solidu;  xerdloma,  pl.- 
nuUe,  (fr.  xântome,  d'in  Xâfut=liinbn), 
genu  de  plante  ca  flori  composite;  a;en)- 
myrUrS.m.iXersMjTon,  (^TjpiiţLOpov),  spe- 
cia de  ungenta  desiccativa,  compnsn 
d'in  mai  multe  aromateţ  xeropekHia,  s. 
m.,  (fr.  x^rop^tale),  ana  arborellu  d'in 
Ethiopi'a;  xerofagia,  s.  f.,  xercpbagfa, 
(Eijpotpafia),  mâncare  de  baccate  seci  sau 
uscate;  xerophaffu,  s.  m.,  (tr.  x<r*ph«- 
ge),  care  manca  buccata  seci;  xeropk- 
th^n^,  8.  f.,  serophthalmla,  (£i]poţ>9aX- 
|L(a),  dorere  de  ocli  s^ca;  xerophyU»,  s. 
ID.,  (fr.  xjrophjlle ,  d'in  <p6XXov  =  fo- 
lia), ana  planta  d'in  Amario'a;  xero- 
phytu,  8.  m.,  (fr.  z«r«pli7te,  d'in  ţorâv 
:=  planta),  aDOiarbustu  d'in  Uadagas- 
oara;iiworti^e,  adj.,  (fr,  xtircrslUe, 
d'in  Spvu:  :=  passere),  passeri  cari  vinn 
in  locuri  seee;  xerotu,  s.  m.,  (fr.  xirtto), 
gena  de  fungi;  xerotribia,  s.  f.,  (fr.  x<- 
rotrible,  d'iu  cpl^stv  =:=  frecare),  &ictio- 
ne  sdca  cu  mftn'a  sau  cn  alta  ceva  pre 
una  parte  morbida  spre  a  descept&  cal- 
dor'a  s'au  mişcarea;  x^o^rt&icu, -o,  adj., 
(fr.  x«rotrtbfqo«),  relativa  la  xerotrihia. 

•  XIPHIÂ.,  s.  f.,  xlphUs,  (£iţi<»;); 
1.  unu  pesca  marina,  nomitu  asii  de  la 
aaseminarea  cu  una  gladia  antica,  xl- 
pklu  gUdlna,  Linn.;  2.  una  specia  de 
comete  in  form'a  ffladiului. 

•  XIPEIU,  pl.-e,  xiphUM,  (£iŢlov) ; 
gladiolu,  frUdlolni,  specia  de  lilie  in 
form'a  gladiolui. 

•  XIFHD,  8.  m.,  (^(7>oO;  gladia,  sa- 
bia antica  în  forma  de  cutita  mare  cu 
punctura  asoatita,  aptu  a  infige  si  stra- 

«'xYLma.-a.adj.,xj-MM8,(CE>>ivot); 
proprie  de  lemou}  inse  se  dice  despre 
bumbacu  :  Unu  xyUnu,  pi.  Uia  xrUnaj 
bumbacn. 

t  XYLO- ,  (d'in  C^ov  =  lemnu),  in 
diverse  composite  scientifice,  precomn 
in  :  xylobalscunu,  a.  m.,  xj-IabalsaBip, 
(fuXo^oattov),  lemnu  de  balsamn,  bal- 
samaria;  xylocasw  sau  xylooimia,  s.  f^ 


=y  Google 


x^locustat  (£uXoxaa?îa).  Iernau  de  oas- 
ris,  casBiaria;  x^loeinuamu,  a.  m.,  tljU- 
claBiraaB,  si  xrtoalonftmeisQiB,  (fuXo- 
xiwii|u>>[iov), lemnudeciDaamti,  caDoel- 
lirio;  xiflogiifphia ,  8.  £,  (fr.,  xrlvKlf 
pkle),  arte  de  a  sapa  figure  in  leman; 
xjfloglyphim,  -  a,  adj.,  {fr.  xylogljphl- 
fae),  relativa  la  xyloglyphia  aan  Ia  xy- 
lo9Îyph>r,xi/iogly^,  a.  m.,  (£oXofX&ţia<;), 
care  sapa  fignre  in  lAmau;  xţfhgrapMa, 
8.  f.,  (fr.  xjlftsnpblA  ,  d'in  YpdţGiv  = 
Bcrieie),  arte  de  a  acrie  pre  lemnn,  arte 
de  a  typari  figoie  săpate  pre  lemau;  xy- 
hgraphieura,  adj.,  (fir.  xţlQ^rshplqne), 
relativa  la  xyJographia;  xylographu,  9. 
m.,{tt.  xflo^aphe),  care  scrie  pre  lemnu, 
oare  typaresce  flgnre  săpate  in  lemnn; 
«yloîojfia,  s.  f.,  (fr.  lylologJe),  tractata 
despre  lemne;  xyl6iogieu,-a,  adj.,  (fr.  xj- 
UUtWne).  relativa  la  xyldogia;  xylo- 
hgu,  8.  m.,  (fr.  xjiilogne),  oare  se  oc- 
onpa  cn  xylologta;  xyîophagia,  s.  f.,  (fr. 
xjltpkaţle),  mâncare  de  lemnn,  rodi- 
tnra  de  lenann;  xylophagu,  s.  m.,  (fnXo- 
fitoz),  CB"  i^^  lemnn;  xylophiîu,~a, 
ft4j-i  {^.  xrl*pklle,  d'in  7iXetv=amare), 


TTT. 1817 

care  vine  pre  lemnu  :  insede  xyîophile; 
xyhphoru.  a.  m.,  (ţi>Xoţ<!po<:),  care  dace 
lemne;  xylophylla,  s.  f.,  (&.  xjlAphjlle, 
d'in  (poUov=f6Iia),  genn  de  plante  d'in 
famili'a  eiiphorbiacielom;  xytophytu,  s. 
m.,  xjiDpliTton,  (£t>XcS(potoy),  consolida, 
una  planta;  xylotomu  -a,  adj.,  (fuXortf- 
jLo^),  care  talia  lemnn :  insecte  xylotome; 
xylotrogu.-ii,  adj-,  (fr.  x^lotroţe,  d'in 
rptiÂŢEiv^vorare} ,  care  ganresce  lemnn  : 
insecte  xyîotroge. 

*  XTLU,  8.  m.,  xylftn,  (S6Xov);  in  ge- 
nere, lemnn;  in  specie,  lemna  care  pro- 
duce bambacu. 

*  XTSTABCQtJ,  8.  m.,  xjstareh»,  si 
Xfstarekes,  (fixrEiipx'']?)'  directoriala  n- 
Doix^s^tisan^aUeHapentra  essercitiele 
gjmnastice. 

*  XYSTICG,-o,  adj.,  lystlflB»,  (îotm- 
«k);  relativa  Ia  xystu  ;  de  xysfu;  subst. 
m.,  Httu  xystiat,  atietn  care  se  esseroita 
in  xysfu. 

*  XTSXU,  pl.-e,  xjTBtim  si  xjstas  , 
(ixxKâi),  porticn,  {^eria;  in  specie,  gal- 
lerfa  in  care  se  essercitaa  atleţii  in  tempa 
de  ploaia  san  de  ninsore. 


7,  voeale  grâca,  care  du  oecnrre  io  co- 
Tentiele  romanesci,  ci  în  locnlu  ei  se  scrie 
si  se  aude  u,  preonmu  in  :  fuga:=tagt 
^fvfii,  ^/1a=  xpoip^ijugu^iugum 
=CD7(iy,  ftKtf^uHa=|utpn>{}la,  etc.;  in  n- 
nele  cMara  o,  precumu  in  :  miJra:=DoU 
s=|t6Xii),  aiicora=aBeora  :=  â-piupu;  in 
tempohle  moderne  se  pronunţia  i,  si  se 
conserva  in  terminii  de  scientia  pentm 
evitarea  conMionei,  peno  cftndu  Bom&- 
nii  se  vom  (amiliarisă  eu  d6nsii. 

La  inceputola  coventelom  nn  oecnrre 
y  lenn,  ci  J^  aspiratn,  precuma :  hyena^= 
k7Mu  ^  Wva,  na  yenoi  hymmi^^jm- 
TotlU. 


1H8  =  3(i.yo;,  na  ymtm,  si  consecente  : 
hyninicu,  hytnnifieare,  hymnifieatu;  hy- 
pogeu=AjpogMnmz=!iK6Txiov,  nu  ypo- 
geu;  hyssopu=  hjaatfwm^&aixamii;,  nn 
ysaopn;  etc.  Nnmai  in  nominele  proprie 
modeme,  in  snedâsc'a  yttria,  cn  deriva- 
tele ei,  in  peruvian'a  vueca,  si  in  brasi- 
lian'a  yvira,  se  scrie  nira  aspiratione., 

*  TTTBIA,  s.  f.,  (fr.  rttrl») ;  oxydn 
de  yttriu.  termina  chymicn. 

•  TTTKICO-uiMmoniciira  adj-,  (fr.  j-t- 
trIoo-«HHOiilqne) ;  se  dice  despre  una 
sare  ytMea  combinata  ca  ana  sare  arn' 
monica. 

va 


,y  Google 


1618 m- 

*  TTTBIC0-i»(»s«e«,-a,8dj.,(fr.  jt- 
trleo-pttksrtqDe);  se  dice  despre  una 
sare  yttriea  coint)iiata  ca  ana  sare  po- 
tfuxiea. 

*  TTTRIClT,-a.  (fi*,  yltrlqne);  se  dice 
despro  oiyduin  yttriulm;  apoi  si  despre 
sările  produsae  prin  aeestu  oxydu. 

YTTRIPERUrd,  adj.,  {fr.  jitrinre); 
care  coprende  d'in  intemplare  yttria. 

*  Y'TTmO-columbitB,  a.  f-,  (fr.  yttrlo- 
eoUmbite);  acellu-asi  Incra  că  si  yttHo- 
tantdlite. 

*  TaTmO-tatUaliie,  a.  f.,  (tr.  rttrl»- 
tantallte);  p^tra  care  coprende  yttria  si 
tantalu. 

*  TTTEIU.  B.  m.,  (fr.  jltrlim);  me- 
talln  descoperita  iu  seclnhi  nostra,  d^ro 
încă  pacinn  coanoscata ;  nnii  cbyinici 


ZEM; 

credn  co  essiste  ci:  totula  formatu  in 
yllria;  yedî  mai  auaa  yttria, 

*  YTTBOCERITE,  s.  f.,  (fr.  jttvtt- 
tIUi),  fluatu  de  yltria  si  de  emu  natu- 
ralei 

*  TTTROTANTAIITE,,».  f.,  (fr.  jt- 
trtUitaUte);  oijdu  de  ta^ia^ui  ţorobi- 
nata  cu  yttria. 

*  TUCCA,  ^  f.,  (fr.  j-neca);  geon  de 
arbore  d'îo  Poraviu,'  d'in  famili'a  lilia- 
cielorn;  care  prodace  formase  flori  albe. 

*  T0CCEU,  saa  yaaciu.-a,  adj^  (fr. 
rnecd);  care  s^oiiaa  ca  yuec'a;  sabst. 

Îl.  yutţceele,  grupa  d'in  famili'a  lilia- 
ieloru  cari  au  de  typu  genulu  yucca. 
"  TnRA,B.  f.,(fr.)Tlre);pIantad'in 
Brasili'r- ,  a  cărei  scortia  serve,  ca  si 
sctfrti'a  teliulai,  spre  a  face  fani. 


Z,  littera  gr^a,  care  suna  cs  ăi  sibi-  1 
lante,  si  occarre  namai  in  covente  de  o- 
rigÎDe  străina.  I 

*  ZAMIA,  B.  f.,  lamiB,  (CYjitfa,  Ca[i{a); 
perdere,  dauna  sau  damna. 

ZARU,  B.  m.,  corraptu  d'in  sera,  (com- 
para it.  serrane,  fr.  Bermre);  brâsca  la 
asia. 

*  ZELARE,  T.,  ■«Ure  si  seUri ,  (Ci]- 
Xa«v);  1.  a  avâ  e^,  a  lucrft  es  ţ^acere 
si  tragere  de  ftnima ;  2.  a  â  eeloau^^gt' 
lom. 

*  ZEI.ATOain,-/orta,adj.s.,wUtorj 
1.  care  are  eebi ,  ciu-e  lucra  cu  plăcere 
si  tragere  de  ftnima;  2.  care  e  edont  ^ 
gdosu. 

*  ZELIVIBA,  3.  f.,  seilTira,  (d'in  se- 
im», si  Tlr){  muliere  geUsa  de  barbatulu 
seu. 

*  ZELOSIA,  s.  f.,  (A'mMlosu),  lelas; 
calitate  de  «eliuti,  mare  eelu,  ardere,  a- 
amare  pentru  cera;  vedi  si  gelosta. 


*  ZELOSD.-o,  adj.,  seUns;  plenn  de 
zel» ,  care  lucra  ca  «eltt :  lucratori  se- 
loii,  previi  edoH,  profess&ri  ai  aeolari 
eehsi;  vedi  si  gelosu. 

*  ZELOTE,  s.  m.,  teUte»,  (UtiKen^ay, 
gelosu,  care  nu  suffere  ca  altuia  se  fia 
amatu  mai  multa  da  cfttu  ella. 

*  ZELOTICn.-a,  adj.,  leUMena,  (Ci)- 
XianxCt;);  gelosu,  învidiosu. 

*  ZELOTTPIA,  s.  f.,  «eldtjpli,  (Ctj- 
XtmuAa);  geloafa,  invidia. 

*  ZELOTTPn,-a,  adj.  s-,  Ml*trpat. 
(Ci^Xâcunoc);  gelosu,  iavidioBU  :  unu  re- 
totypu,  una  jieUftypa,  aehtypii;  âMy- 
pele. 

*  ZBLD,  s.  m.,  seluB,  (CfJ^-o^;'  1'.  ar- 
d(}re,  am6re,  plăcere;  tragere  de  ftiiima 
pentru  ceva  :  a  lucră  ou  eelu;  omu^enu 
de  zelu  pentru  missionea  sea:  2.  gelo- 
sfa,  invidia. 

Zl^MA,  3.  f.,  (serai,  C^);  BUCcn,  sapa, 
sorbitara.  ' 


=y  Google 


zry. 

ZEUOSU,-a.  adj.,8beeateBtus,  bqcuo- 
sytjij  plenude  sima  :  pcpine  semosu,  si 
subst.  unw  eemosu. 

*  ZBPHYRU,  8.  ta„  Wfhjrns,  (C^>- 
po;);  Teotu  lena,  ¥^tu  piaeutu,  veutu 
de  la  appusu. 

ZEBÂ.,  8.  f.,  (il'iD  serH=jrerti);  lapte 
serosu  incalditn;  vedl  seru. 

ZEBOSn,-a,  adj.,  aensas,  (d'in  >e- 
ran);  plena  do  5^r(('=  «^ru  :  lapte  ee- 
ro$u;  vedi  aerosu. 

1  ZEBU,  s.  m.,  (din  «^n<),  mriBf 
lapte  car«  remane  dnpo  ce  se  stringe  ca- 
sinln;  vedi  sirv. 

2  ZEBtJ,  aau  sero,  s.  m.,  (it.  isp.  fr. 
s«r*);  vorba  de  origine  arabica,  prin 
care  se  insâmna  nuU'a  =  O,  in  system'a 
numerica  decimale. 

*  ZETA,  s.  f.,  «eU,  (CTjra);  nomele 
litierei  grece  e. 

*  ZEUGMA,  pL-Mofe,  lenffinB,  (Csi^- 
|Ue);  figura  de  gramm.,  dupo  care  nno 
predicata  ee  constnie  cu  mai  multe  sa- 
biecte,  i6tQ  care  in  addevem  se  refere 
Dnmai  la  nnulu,  curatn  latine  se  diee 
llfrktto  sau  anaezlo. 

tZINCIGO-,  (d'in  jnneu),  in  com- 
positâoni  ctiymîM,  precnmu  :  xineieo- 
alttminieii,eineie<HinmKmcu,  eineiconi- 
cdieu,  îfiHcico-potasaieu.-a,  adj.,  se  dioe 
despre  ana  sare  eineica  combinata  cu 
una  sare  ahaninica,  etc 

*  Z{NCIGn,-a,  adj.,  (fr.  xlnalqoe);  se 
dice  despre  oxydele  de  einat,  precumu 
si  despre  sările  ce  form^dia  acesta  o- 
xydu  :  sulfura  tiinciea. 

*  zmCIDE,  adj.,  (fr.  ilflclde);  care 
sâmina  cu  zincolu;  sabst.  pi.  «incidele, 
familia  de  minerali  cari  coprende  zmw 
si  combinationi  de  zincn. 

*  ZmCrPBBD,-a,  adj.,  (fr.  «Iselftre); 
'  care  coprende  d'in  intemplare  zima  : 

minerea  eincifere. 

*  ZiNCOGBAPHIA,  a.  f.,  (fr.  Haoo- 
gnipkte,  d'in  gineu,  si  ţpAcpsiv  :=  scrie- 
re); arte  de  a  scrie  pre  teble  de  eincu,  si 
de  a  tTpari  de  pre  aceste  table;  de  aof  c 
T.,  emeosmphmv,  part.  iincogra^iatv; 
snbst  tmcographu,  ««e  essercita  «n- 
cographi'a. 

*  ZINCn,  a.  m.,  (tlMun,  it.  iino«, 
fr.  iln^  germ.  ilak) ;  metalla  de  una 


20N.  1619 

coItJre  alba  care  bate  în  venetu,  care  arde 
Bi  se  sublima  facile,  si  care  nnitn  cn  a- 
rame  in  pondu  de  trei  ori  c&ta  trage 
ellu,  da  aramea  galbina. 

*  ZINQIBERIU,  s.  m.,  ilRglber  sau 
liiijriberl  si  iInx]b«r,-lB»  (C'TYi^spc?) ; 
gingiberiu,  una  planta. 

«  ZÎZANIA,  8.  f.,  zlaanlBrftnin,  (Ci- 
Cdivia);  planta  care  cresca  printre  gi^DU, 
si  strioa  granula;  ig.  discordia. 

*  ZODIACn,  s.  m.,  lodlaens,  (C»5ta- 
x^);  brftnolude  pre  cern  prin  oarese  pare 
00  trece  sdrele  in  cursnln  sen  annnale,  si 
in  care  se  afla  celle  dooesprediece  con- 
stellatioDÎ,  nomite  eodie. 

*  ZODiti;  [iL-«,  lodlnn  (CtiSiov);  pro- 
prie animale,  inse  in  specie,  constellatio- 
ne  d'in  eodiaeu. 

ZOGRAPHIA  =  zHgrafia,  s.  f.,  (C»- 
•fpaipia.);  piotura. 

ZOQB,AFlG\J  z=  eugraficu,-a,  adj-, 
(CuYpaipixâ;);  relativn  la  aografia  «i  la 
gOgrafM  :  stylu  eograficu ,  artea  eogra- 
fica. 

ZOGRAPHIBE  =  inigratire,-eaeu,v., 
(CuŢpacpeCv);  a  pînge :  a  eograft  ^m«»,  « 
gografi  bătălie;  eUu  zografi  una  acma 
ii^rica  fârte  fonHâsa. 

ZOBAPHITU=*'«?rn;ţft«,-o,  adj.  part. 
(d'in  sografire);  pînsu,  depinsu. 

ZOaBAPHIT0RA=^«^£V«»rfl  i.  f., 
(CuYpoiţTjtLa);  pictura,  lucru  eograţitu. 

ZOGîtAPHn=«Mjira/t(,  s.  m.,(Co>7{»i- 
fo«);  pictoriu. 

*  ZOILTJ,  s.  m-,  ZoilBs,  (Cwftoţ);  nome 
propriu  alia  unui  detractorîu  alia  lui 
Omeni;  de  aci  apoi,  detractorin  in  ge- 
nere, omu  invidiosu. 

*  ZOKA,  B.  f.,  BOtia,  (CaiVŢj) ;  cingla, 
br&nu;  serpariu ,  veri-c8  fascia  l«ta:  «t4- 
perfad'a  pame^ului  se  importe  in  cinci 
zone,  vita  eona  calda  in  giuind»  eceUo- 
riulMÎ,  dom  sone  reci  in  giurvitt  polHoru, 
si  alte  doue  eone  temperate  inire  eon'a 
calda  si  eonele  red. 

*  ZONALE,  adj.,  lonall»,  (d'in  zoma); 
relatiTa  la  eona,  de  jiona. 

*  ZONABIU,-a,  adj.,  xonartas,  d'in 
lona);  l.  care  face  £roM«=br&ne=:8er- 
parie;  2.  care  talia  «<)n'a=:8erparitila; 
fiiru. 

«  ZONDLA,  s.  f.,i9naU,  (d'in  !•■»); 


=y  Google 


1620 


ZOO. 


denunutiTa  d'ÎD  etma,  mica  lona,  mica 
cingla. 

ţ  ZOO-,  (d'in  C^ov^ntmalfl),  in  di- 
verse compoaite  scientifice,  precuma  in : 
eoobiohgia,  a.  t. ,  (fr.  «Mblvlagie,  d'în 
^^{^viâtift,  si  X(îYoc=discursii),  scien- 
tia  despre  vi^ti'a  animale;  toobiu,-a,  adj., 
(fr.  iMble ,  d'in  ^  =:  v i^tia) ,  care 
TÎae  ia  corpnln  animaliloni;  sooearpiu,- 
a  I  adj.,  (fr.  lOMkrpi ,  din  xapnSţ  ^ 
froctu) ,  se    dice  despre   fientie  cari 
peao  U  imn   tempo  allu  essistentiei 
lom  se  comporta  ca  vegetali ,  si  cari 
apoi  prodncn  animaliole  in   loca  de 
genune  :  eoocatv**.  s.  m.,  (fr.  sMeu-re,) 
animalcula  prodassa  prin  nna  fientia  ao- 
oearpia;  MvebnBl* ,  9.  f.,  (fr.  WMhrtBf  e 
din  xp^t  =^  ^^)t  scientia  de  a  educă 
animali  si  de  a  trage  folosu  de  la  dea- 
aele;  eooehrestieurci,  adj.,  (fr.  E*Mkres- 
Uqne),  relatim  la  i!Oodtresia;aooeoeeina, 
(&.  iMeaeciae),  Bubstantia  animale  care 
se  afia  in  eocdtt'a  vegetala;  goochyntia, 
a.  f. ,  (fr.  iM«UBiie) ,  chymia  animale; 
ioochymicu ,  -  a ,   adj.,  (fir.    Meoktml- 
qne),  relativii  la  sooehifmia;  eooethiea, 
B.  t.,  (fr.  sotfdthiqne) ,  scientia  despre 
abitndinile    animaliloru ;  soogena ,   a. 
t. ,  (fr.  zfgint) ,  materia  viacosa   a- 
zotata  care  ae  afla  in  apele  thermali; 
tooglţ/phiie ,  s.  L,  (fr.  awgljfUttf  d'in 
7X&ţEiv  =  Bcnlpere),   patra    care   re- 
presenta  impressioni  de  animali;  zoogo- 
nta,  a.  f.,  (fr.  eaesaile),  ceonoscentia 
deapre  generationaa  animalilorn;  tO{yo- 
niou,-a,  adj.,  (fr.  ztoganlqHe),  relativn 
la  eoogtMia;  eoogon^gia,  s.  f.,  vedi 
eoogottia;  eoogonologicu,-a,  adj.,  vedi 
»oog(micii;eoographia,  a.  f.,  (so»Rraphl«> 
d'in  Yodcpsii'  ^  acriere),  deacriptione  a 
ilom;  pictura  de  animali,  si  pic- 
genere;  eoographicu,-a,  adj.,  (Cr. 
I»hlqiifl),  relativu  la  eoographia; 
ph»,  s.  m.,  (fr.  loe^riphe),  caie 
pa  cu  eoographi'a ;  eoohematina, 
r.  loahâBiatiBe,  d'in  alfLcczz  sftn- 
rincipiu  colorante  allu  s&ngelni; 
ia,  8.  {,,  (fr.  loalatrte,  d'in  lacpEEa 
ioins),  medicina  veterinaria;  jioo- 
,-a,  adj.,  (fr.  letlatriqne),  rela- 
eooiatria;  gooiatru,  a.  m.,  medi- 
}rinaria;  tooia^oiogia,  a.  f.,  (fr. 


i«tU(r«l«rle),  scientia  medicale  vete- 
rinaria;  zooiafy'ologieu,-a,  adj.,  (fr.  ■••- 
Iatr*l«slqBe),  relativi]  la  eooiatrdlogi»; 
sooide,  adj.,  (^iţau^z,  fr.  iMT4e),eaie 
sâmina  a  animale;  xwĂatria,  a.  f.,  (fr. 
i9«Utrle,  d'in  Xa^pcia  =  culta),  adora- 
tione  de  animali;  eoolabim,-a,  aâj.,(Gr. 
■Mlâtrlqae) ,  relatim  la  aooUUeia;  eoo- 
lotru,  8.  m.,  (Er.zQoUtre),  adoratorinde 
animali;  jioolieu,-a,  adj.,  (Cr.  waUqne), 
miacatu  de  6mmi  sau  de  animali :  hm- 
tJtma  eooliea,  si  aobst.  ai.,uiuigoolim, 
specia  de  nave  menata  de  râlli;  eooUSii- 
c»,-a,  adj. ,  (fr.  ■«•llthlqM),  caie  co- 
prinde in  sene  sodtithe;  zodliik\ftr»,-<i, 
adj.,  (fr.  laellthînre),  care  conţine  ro- 
ate fosaili  de  animali;  zooliOut,  pl.-«,  (&. 
saallthe,  d'in  XEdoc  ^  p4tra),  parte  de 
animale  care  s'a  acambatu  in  pitra;  eco- 
logia, a.  f.,  (fr.  tsfUgUi),  parte  d'in  i- 
abori'a  naturale  care  are  de  obiecta  ani- 
malile,  tractata  despre  animali;  «wlo- 
gicUt'a,  adj.,  (fr.  z»*larlqia),  relativa 
la  eootogioi  eocHogittu,  s.  m.,(fr.  saal«- 
Klate),  si  eoologu,  a.  m.,  (fr.  sMUsae), 
care  ae  occapa  cu  eaologCa;  lootogogra^ 
pUa,  a.  f.,  (fr.  Mola^rrarUe),  parte 
d'in  istori'a  naturale  care  descrie  ani- 
malile;  eo(AogograşhUM,-a,  adj.,  (&.  laa- 
laţaKTsphtqHfl),  relativa  Ia  noologogra- 
phia;  £odlogographu,  a.  m.,  (fr.  nwloKa- 
graphe),  care  acrie  despre  eoologia;eoo- 
mag»etieu,-9t  adj .,  (fr.  ia*H»fB<tIqM), 
relativa  la  m^aetismalnla  anim^e; 
îoovtagnetismu,  s.  m. ,  (fr.  Managaitla- 
me),  magnetiamu  animale;  eoominerale, 
a.  ta.,  (fr.  pi.  itanladniix),  anbstabtia 
minerali  cari  sâmina  a  animali,  ca  te- 
etaciele  ;  eoomorpMa,  a.  f.,  (fir.  saaaor- 
phie,  d'in  [lopţi)  ^  forma),  repreeesta- 
tione  de  animali  viae  cari  locaeaca  in 
conch^lie  ;  goomorphiie  ,  s.  m. ,  (fr. 
«Mnorpfalte) ,  subtaantia  minerale  care 
a  impromutatu  form'a  de  animale ; 
£Oomorphote,  a.  f . ,  (fr.  zaavaryhaaa), 
istoria  a  animalilorn  conţinute  in  oon- 
chylie;  0oomorphu,-a ,  adj.,  (C^^jup- 
fo;),  care  are  form'a  de  animale;  soo- 
ntyia,  s.  f.,  (fr.  saemre,  d'în  ţfcoia  ^ 
mnaca),  care  sâmina  a  mnsoa;  eoonatm, 
a.  m.,  (fr.  loonate),  sare  formata  prin 
combinationes  acidulai  goamai  ea  una 


=y  Google 


bftse;  eooHieu,-a .  sdj.,  (fr.  loonlqie),  bb 
dioe  despre  acidolu  hydrocjanicu;  eoo- 
nite,  g.  m.,  (fr.  iMoite) ,  fia-care  d'in 
fientiele  parţiali  cari  tote  imperuna  cod- 
stitnu  unu  animale  cotnpusn;  goonomia, 
s.  f.,  (fr.  zoonemle ,  d'in  vdiLo;  =  lege), 
complessula  legilora  cari  presiedu  ,1a 
viâti'a  animale;  eoonomicu,-a,  adj.,  (fr. 
i90Boaiqn«),  relAtivali soonomia;  zoo- 
nosologia ,  s.t,  (fr.  scronasalosle,  d'in 
ytfmţ^mierbn,  si  XdTo;=::discurâu),  con- 
noBceatJa  despre  morbii  animaliloru; 
MOOn»$dlogieu,'a,  adj.,  (fr.  EMnoBsUfi- 
qae),  relativii  la  eoonosohgla;  eoopa- 
thologia,  s.  f.,  <fr.  ioopath»I«Kl« ,  d'in 
ffdftoc  =  pathema),  connoscentia  despre 
pethematele  animaliloru;  eoopathologi- 
Cu,-a,  adj. ,  (fr.  loopathoUKtţne),  rolz- 
iiyalA  eoopatholo^;  eoophfigia,  s.  f., 
(C<i>oţKX-rCa,  fr.  loophagle ,  d'in  fa-(ily  = 
mâncare),  voracitate  a  aoimalilora,  oare 
Ie  face  se  si  n^nce  prâd'a  vina;  ssoopha- 
gim,-a,  adj.,  (fr.  zMphBKlqne),  relativu 
la  eoopha^a;  jsoophagu,-a,  adj.,  (;<{>□- 
ţpd!7o;,  fr.  toophage) ,  care  mftnca  anîma- 
U  viue;  eoophorieura  ,  adj.,  (fr.  loopho- 
rlqne),  care  are  figura  de  animale;  eoO' 
phoru,  a.  m. ,  ao«phoram,  (Ctpoţdpov,  fr. 
iMphttre) ,  terminu  de  arcMtectura,  fri- 
gi'a  dorica,  pentru  co  eră  Încărcata  de 
fignre  de  animali;  eoophthalmu,  s.  m., 
SMphUi«ln»8 ,  (Cq>d<p^>>|io<:)i  uua  plan- 
ta, oclulu  bonlui;  soophylariu.-a,  adj., 
{ir.  iMpbyUlre),  care  s^mina  ou  zoopby- 
tele;  goophytieu,-a,  adj.,  (fr.  lovphjtl- 
qne),  care  conţine  eoophyte  fossili;  soo- 
phytograpUa,  9.  f. ,  (ft".  ■«ophytotrra- 
phle),  descriptione  a  eoophyteloru;  eoo- 
plhjftogra(i(M,-<h  adj.,  (fr.  wophrtaKra- 
phlqBe),  relativu  Ia  aaophytograpUa; 
eoophytographu,  s.m.,  (fr.  soophftofrf 
phe),careBeoccnpacu*£»opAy(ojr«pAj'(i,- 
goophytolithtt,  a.  m.,  (fr.  B0<ph7t«llthe), 
zoophytu  fossile;  xoophytc^gia,  s.  f.,  (fr. 
sMphftoloKte) ,  istoria  a  ^oopAyfeior»; 
jtoophytdogieu,-a,  adj. ,  (fr.  Mophftolo- 
slqse),  relativu  Ia  eoophytc^^a;  soo- 
phytoiogi8tu,B.  m.,  (fr.  loophjtolof iste) 
ai  goophytdogu,  s.  m. ,  (fr.  loophf tol«< 
f^ae),  anetoria  de  eoo^ytologict  i  eoo- 
phyta,  8.  m. ,  (C^xiţoTov,  fr.  zMpfarte), 
animate  care  ar«  ceva  d'in  form'a  si  or- 


ganisationea  planteloru,  ai  care  pare  a 
formă  transitionea  de  la  regnulu  ani- 
male la  regnulii  vegetale;  eooponiai,'a, 
adj.,  (fr.  Eooponfqne,  d'in  ndva;  ==  lu- 
cru), ramu  allu  zoologiei  care  se  occupa 
cu  observationile  si  descriptionile  lucra- 
riloru  animaliloru;  BOorisHca,  s.  f.,  (fr. 
leorlstlqne ;  contrasBU  d'in  ^iţo"*,  si  ăpt- 
dţuj^rznnmeru),  scientîa  care  se  occupa 
cu  calcularea  folosului  ce  se  pdte  trage 
d'in  speculationea  cn  animali;  eoori^- 
cu, -a,  adj.,  (fr.  aoorlgtlqne),  relativu  la 
eoortstica;  eooscopia,  a.  f.,  (fr.  laoaoople, 
d'in  oxoiEGtv  ^  observare),  obâervatioae 
asupra  animaliloru,  fia  cu  vederea  sim- 
pla, fia  cu  oclii  armaţi;  nooacopicura, 
adj.,  (fr.  ■•oseoplqne) ,  relativu  la  eoo- 
swpia;  goospermu,  s.  m.,  (fr.  aooBperae, 
d'in  oTTâpţLa  =:  sementia),  genu  de  ani- 
malcule  cari  se  afla  in  sperm'a  animali- 
loru in  numeru  incalculabile  ai  forte  mi- 
ce ;  eoospheru,  -  a,  adj.,  ^fr.  lovsphftre, 
d'in  aţaîptx  =  spera) ,  se  dice  despre 
unu  animale  care  ara  form'a  splierica ; 
eootaxia,  s.  f.,  (fr.  tootaxie,  d'in  -ciii^zs 
ordine),  dispositione,  organisatione  me- 
todica a  animaleloru;  0ootaxicu,-a, 
adj.,  (fr.  Bootaxlqve),  relativu  ]&  eoota- 
xia; eootechnia,  s.  f.,  (fr.  lootecbnle,  d'is 
tt/yn  :=arte)  connoscenti'a  animaliloru 
applicate  la  necessit&tile  omului;  soO' 
technicu,-9,  adj.,  (fr.  io«teehiilqne),  re- 
lativu la  eootechnia;  eootfuca,  a.  f.,  (&. 
2»«thiqae,  d'in  d7JX7]:=depo8itoriu),  loca 
unde  se  ţineau  animalile  destinate  la  sa- 
crificiu; eootherapia,  s.  f.,  (fr.  sootlidrft- 
pte,  d'in  ftspaicsta^cura),  arte  de  a  cură 
morbii  animaliloru;  -oo*AeropicM,-o,  adj., 
(fr.  i«oUidraplqiie),  relativu  la  aoothe- 
rapia;  eooticura,  adj.,  (fr.  sootlqae),  se 
dice  despre  unu  terrenn  care  conţine  cor- 
puri organîsate;  eootomia,  s.  f.,  (fr.  lo*- 
thomle  ,  d'in  xo^-^  ^  taliatura)  ,  ana- 
tomia a  animaliloru;  eootomiett,-a.  adj., 
(fr.  Eovtoalque),  relativu  la  so<4omia; 
sootomistu,  s.m.,  (îi.  z*oto«lst«),  si  eoO' 
tomu ,  s.  m. ,  care  se  occupa  cu  eodUh- 
mi'a;  eootocu,  s.  m.,  (fr.  loftttqae),  genu 
de  reptili  saurice;  eootypolithu,  s.  m., 
(fc.  lOAtjpftUthe,  d'in  -Ano^  =  forma,  si 
Xtdoţ  =  p6tra),  patra  care  ptfrta  impres- 
sioaea  unui.  animale  foasile;  noophoit, 


=y  Google 


„Google
Internet Archive Audio

Featured

Top

Images

Featured

Top

Software

Featured

Top

Books

Featured

Top

Video

Featured

Top

Mobile Apps

Browser Extensions

Archive-It Subscription

Save Page Now

Full text of "Dictionariulu limbei romane"

See other formats
