(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Biodiversity Heritage Library | Children's Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Dictionariulu limbei romane"

Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web 

at |http: //books. google .com/l 



„Google 



„Google 



„Google 



„Google 



„Google 



„Google 



DICTIONAMULU 



LIMBEIROMAÎ 



Dupo însărcinarea data de societatea academica roi 



ELABQBATU CA PBOIECTU 



a: T. UUBUKU 8l i. C. JU88IMU. 

ColUbontoii JOStFV HODOSIU il o. BAKITI 



-^^ts'vct?©'»^- 



BUCUEESCI. 

KOUA typogeaphu a labokatoriloec bomai 

19. STRAT'A ACADEHIBI, 19. 

i87e. 

Diaizedby Google 



re 

.LI 



„Google 



'T^Cfi.^ To ' 



I. 



I, a ntiuea littera in alfabetnlu ro- 
maDU, si a trei'a d'istie vocali. Pronun- 
ti'a vocalei t e sau T^lfMuona sau s&m\- 
tvfMi I. plenisona e in syllabele intonate 
precuma : miru, dicw, wwm. nkirtfu. rc- 
cmu,fugitv, perire, petire. ptitire. cingu, 
ninge, dominica. auăi, essi, menti, mo- 
ri, etc.; ii. semÎBona e în syllabele ne- 
intonate: l.lafiaitulu ?orheloni, pre- 
cumu : atwj, pomi, furi, faci, plângi, 
paaei, tmtiii. vedi, verşi, guşti, albi, etc.; 
2. in mediulu rorbeloru Înainte de vo- 
cali cu^ cari formedia unit diftonga im- 
propriu, precnmii : aria, facia, soeiu, so- 
da, mnia. dtdeeiia, scientia, potentia, 
v^dia, verdetia. muliere, tcdiare, cunia- 
ritt, etc.; 3. in medinlu verbeloru între 
d<}ne consone, unde se confunde cn e 
scnrtu. precumu : umidu, netidu, ferricu, 
mânieu, jaăinu. pontice, purice, degitu, 
cogitu, fumigu, selbaticu. lunaiicu, etc; 
in casulu acestu-a se scrie si cu e, pre- 
cumn : umedu , netedu. veănu, lunatc' 
eu, etc. Vocalea i se aude obscuru in : riu. 
ridu, risu, uritu: ass^mine si in prepos. 
in, (nn inse in d'in si prin): 6to in-.im- 
piu, influ, se aude apr<ipe ca u. Confere 
si huricu, nascutu d'in hiricu. 

1 I, sau hi, interiectione, sau impe- 
rativu d'in verbnlu 7re,.Ir<', care se ap- 
plica ca essorbativa la menarea calliloru. 

2 I, articlu plurariu mase. nom. ni 
ace. nascutu d'in elli. li. care determi- 
na substantivele sau adieutivele, pre- 
camu : âm?ni-U, 6meni-i sau omenii, hi- 
pi-li, lupi-i sau lupii, formosi-U, fortno- 
si-i saă formosii, invetiati-li, invetiaii-i' 
■ân inv^atii. 



3 I, pronnme pers. mase. p]. ace. 
tatu d'in eUi. li, UIoh, eog, pre( 
nu li vedemu. sau nu i vedemu; l 
eonnoscutu, sau i amu connoscit 
connoscutu-liamu,3axiconnoscutu- 

4 I, articlu singulanu fem. g 
dat. nascutu d'in eUei, lei, ei, pre( 
easc'lei, case-ei, san cosei, mulie^ 
mtdiere-ei, mulierei san mtdierii, 

5 I, pronnme pers. pi. dat. m 
scurtatu d'in lui, li, si d'in lei, li, 
cumu : .y)une-H, sau spune-i, da-l 
da-i, i Vamu datu, sau datu-i-l 
iuaamu datu. s&a datu-i-ua-amu; 
spusu, sau spusu-i-amu, diasu-i a 
mitte-i vestimente none. 

+t lACERK, V., Jacere, a arr 
in composite ca : adiecere, deiecert 
cere, iniccn-c. obiecere, jiroiecere, 
cere . traiecere, stifdecerc^ 

* lACTARE, V., jâeUio, vedi;a 
cu t6te derivatele Bele. 

* tACTU,-a. adj. part, jMlBs,î 
catu, subst. Jftctns, actnlu de arrui 
arruncatura; vedi^'artti, cu t6te di 
tele selle. 

* lÂOULAKB, V., Jiicularl, a s 
câ, si in specie a arroncâ cu jact 
vedi jaculare, cu t6te derivatele 

* lACULU, pl-e, jaeulum, micj 
cia care se arrnnca asnpr'a inimi 
dardu; vedi jaciilu. 

LiDD, ş. m., (4tSir)ţ, contrassu i 
Infernas, infernum, mai allessu 
lDrerDa,-orum, infernutu : 1. loenln 
resiedu sufSetele mortiloru; apoi î 
tarulu sau loculu unde resiedu su 
le condemnatiloru pentru crimele 



Tom. O. 



;ia9203„. Google 



Ş lAB 

commisaii in ri4bia. Vorb'a iadu 3'a in- 
trodussu in limb'a rom&iia prin ioflu- 
enti'a basericei grece. 

* IAMA, pl.-fflo^e, (Tatta), medica- 
meiita, medicatura. 

* IAMATICU,-a. adj.,(ia[i«midO, rc- 
latJTQ la medicare : retnediu iamatictt. 

* IAMBICU,-a, adj-, lamiiicu» (lo(i- 
flcxJc)i in iambi, d'iii iambi : petioru iâm- 
bicu, vcrsu iambica, poesia iambica. 

•lAMBOGKAPHiA a&uian^ografta„ 
9. f., (la{i.^oYpaţ{a), scriere in iambi, 
compositione de iambi. 

* IAMBOGRAPHICDaauwm5o^a/î- 
CH.-a, adj., relativu la iambografla sau 
la iambografu. 

* lAMBOGRAPHU san iambografu. 
B. m., (ia(i:3oYpc(cpo<;), care acrie in iambi, 
autorÎQ de iambi. 

*IAMBn, 9. m., tambos, (Toii-po;), 
1. petioni metricu compusu d'in una 
BfUaba scurta si d'in alfa luDga; 2. com- 
positione poetica Bcriasa in iambi, mai 
vertosu compoaitione satyi'ica. 

* lAMICU,-". adj., (de la pr. Tajux, 
medic;imentu, fr. tamliine), medicamen- 
tosn, terminu de farmacfa. 

* lAMOIiOGlA, mai bene iamatolo- 
gia, a. f., (d'in gr. Xa^, medicamentu, 
si i&foi;, fr. lamoloirle), tractatu despre 
medicamente. 

* lAMOLOGICU, mai bene iQWiaiofo- 
gicu,<-a, adj-, (fr. lamoloflqn6),re1ativu 
Ia iamologia: opera iamologica, tractatu 
iamologinu. 

* lAMOLOGU, mai bene iamatoUgu, 
B. m., care se oi'ciipa cu iamologi'a, care 
tractedia deapro medicamente. 

- IAMOTECHNiA,raai beneia»?taio- 
technîa, a. t, (d'in gr. TaţiLa, medica- 
mentu, si xt/yii, arte, fr. fmnatct^iiiile), 
artea de a prepară medicamente. 

* lAMOTECHNICU, mai bene iama- 
tote(^nîcu,-a, adj., (Fr. tamvteehDl^ne), 
relativu la iamotechnia. 

* lANTE, adj. part. prea., blana, care 
casca. 

" lANTIA, 3. f., lirnatU, calitate de 
iante, stare iante. 

* lAHE, T., hUre, a cască, a se cas- 
că, a stâ caacatu. Radecin'a vorbeloru : 
iante, iantia, iasccre, iatu. 



« lASCKRE, V., hlusoer«, a ao cască. 

* lATRALIPTlCA, s. f., latrallptiaa 
(iatpaXEMcnxi)) artea de a medică prin 
ungere si frecare. 

* IATRALrPTICU,-fl,adj., (latrallp- 
tlcns, laTpaXeiTETixd;), relativu la iatra- 
liptica : medicu iatralipticu. oura iatra- 
liptica. 

* lÂTRALIPTU, s. m., latrallptea 
{iaxpaXţlnvriq) medica care tractedia pre 
morbosi prin ungere si frecare; care 
unge si freca pre celli ce se scalda iu 
therme. 

* lATRICA, s. f., Litriee (latpiXTJ), 
medicina, artea medica. 

* IATRICtI,-a. adj., (t«i:p«<5ţ), rela- 
tivu la medicina, medicu, medicinale. 

t lATRO-, (de Ia gr. iatpfiţ, medicu), 
in diverse compositioni de termini tecb- 
nici, precnmu in : iairochymiu. iafro- 
ehymieu, iatrochymistu. iatrologia,%atrO' 
logicu, iatrologu, iatrontathemafiea. ia- 
tromathematictt, iatrophgsiea, iatrophy- 
sicu, pentru allu caroru inteljessu con- 
sulta partea posteriore a compoaitionei. 

* LATO, 8. m.. hlatBs, cascatura, de- 
spicatura, abţssi); in giamm. concurau 
de vocali cari se pronunţia dificile se- 
parate an'a de alfa. 

* IBALIA, s. f.. (fr. iballfl), genu de 
insecte papivore, d'in ordinea hymeno- 
ptereloru. 

« IBERIDE, a.f., Iberls, {IP^plî >fr- 
Ib^rlde), genu de plante crucifere : ihe- 
rideâ e antiscorbutica, si se pate mancă 
ca salata. 

* IBEBNARE, ibemaclu, ibemu, redi 
ierna, ternare, iernalictt, etc 

* IBICE, s. f., ibex, specia de capriom 
sau de capru selbatîcu. 

* IBIDE, a. f. lbl8 i^iz), passere care 
sâmina cu ciconi'a, se nutresce cu rep- 
tili, d'in care causa fd considerata ca 
sacra de vechii Egyptiani. 

* IBIOCEPHALU sau ibiocefalu,-a, 
(fr. Ibloeiphale), care are capulu ca allu 
ibidei. 

* IBISCU, s. m., IblBcuDisi hlbliova^ 
(l^îaxa;) specia de planta, althiea ofU- 
c înalta lui lAnneu. 

* IBITINU, a. m., (fr. ibitl»), mare 
aârpe d'ia insulele Filippioe, care si l^ga 



,y Google 



ICT. 

eâd'a da tmnchii arboritoru, si astâpta 
asia prâd'a ce i vine înainte. 

* IBBIDU,-a, &dj., Ibrida si hibrida, 
nascutu d'in d6tie animali de diversa 
specia, nascutu d'iu doui parentî de di- 
versa natione; iu gramin. compnsu d'io 
dtîue radecine luate d'in diverse limbi, 
precumu protoparenti. 

•ICASTIC A, 8. f., {slx aouxTj), 1 . artea 
de a representă, artea de a face ima- 
gini; 2. facultatea imaginativa, facul- 
tatea representativa. 

* ICASTICU,-a, adj., {AiutotttAc), re- 
presentativa; coniecturale. 

tt ICEKE, V., icere. a lovi. Radeein'a 
verbeloru : icUt, ictu, icu. 

ICHIU, s. m., {ielu, de la icere), in- 
strnmentD ce serve a lovi, vedi iclu. 

* ICHNKUMONE sau ieneutitone s. 
m., IchneamoB (^-jfyEb^mv), 1. genu de 
mammifere carnivore digitigrade, de tna- 
rimea unei cate, si de form'a marturei; 
2. geon de insecte hymenoptere. 

. •ICHNEUMONIDE,adj.,(fr.ioliBM- 
noaide), care sâmena a uhneumone; 
subst. tribu de insecte hymenoptere. 

* ICHKEUMONOLOGIa, 8. f., (fr. 
lehiieuiottolegie), tractatu despre ich- 



* ICHNOGRAPHIA sau ienografia, 
B. f., Iflbnographia {l-jiyotpa^ia), planu 
orisontale si geome^icu allu unui edi- 
lîciu. 

* ICHNOGRAPHICU sau ienogra^- 
cu,-a, adj., relativa la ienografia. 

* ICHNOQBAPHII sau icnografu, s. 
m., (fi. lehBoţraphe), care essercita tc- 
nografi'a, care desemna planuri orîson- 
tali de edificie. 

* ICHNOZOARIU, pl.-ie, (fr. Ichno- 
loalrc)', animale care nu offere de cfttu 
primele trassure de animalitate. 

* ICHOBE sau icore, s. f., (ix<>>p. u- 
va&Ki apâsa), serositate acra, puroniu 
serosu, fetidu si corrosivu ce curge d'in 
ulcere. 

*ICHOKOIDE sau ieoroide, adj., (fr. 
Ichor*îd«), care sâmina a iclujre. 

* ICHOROSU sau icorQSu.-a, adj., 
(&. Ieh*T*iix), plenu de icKore, puroniu 
icorosu. 

*ICHTHTACU,-fl,adi.,(d'inJx*6c.P&- 



100^ 

sce), relativulapesce; de natnr'ai 

• ICHTHTDINU.-ff, adj., (fr 
dlo), care s6mina a iehthydiu 
t'Mt/iycfwie^ familia de animale: 
s^rie. 

• ICHTHYDIU. pI.-«. (txW 
scisiom, fr. fchtbjdfon), specia 
malcule !nfusorie. 

t ICHTHTO-, (d'in gr. \x^ 
in diverse compositioui de tern 
logici , precumu in : iehthyoa 
icJUhyocoUa, ic3iikjfoăe,ic^hyoăi 
tkyographia, ichtkyographicu, 
graphu, ichUiyoUthologia, i«hii 
ichtkyologîa, icHthyologicu, ichti 
ichthyomante, ichihyomantieu, 
mantia, ichthyomethya,ichthyofK 
ickthyhomorphu, icMhyopîugia, 
l}kagicu, ichthyophagu, ickthyopi 
tkyophihalmite, ichihyosarcoliti 
thyosauricu , ichthyosauroiăe . 
sauru, iphthyose, ichtkyospondj, 
thyotypolithu, iehthyperia, pen 
caroru intellesau consulta parte 
riâre a compositionei. 

ICI, adv., hie, compusu iei-â, 
terminatu; aict si aiei-â, titho, i 
locu. 

ICIU, pl.-ie, lletiiB, vedi Ua 

IGLU, s. m., (cu I molliatu 
iustrumentu de lovire, si in i 
joculu de artidi sau arsici; arti 
serve a lovf alţi articli. 

ICOKA, 8. f., leoD (elxrâv), i 
representatione, efBgîa; naai alle 
gine de sftnctt. 

ICONARIU, s. m., care îu 
care vende icone. 

ICONICU,-a. lc«Dl«ii3 (rixovf 
presentatu prin una icona. 

ICONISAIIE, v., (sixoylCKv), 
sentă. 

I(X>NISM0, s. m., («Ixovtoj 
presentatione figurata, allegor 
symbolica, mystica a cngetulni 
typose. 

t ICONO-, (d'in gr. slwiw, i 
effigta), in diverse composition 
mini technici, precumu in : inc 
mu, iconodasticu, iconodastu, i 
phia, iconographicu ieonograţ 
nolatria, ieonolatricu. iconolatri 



=y Google 



4 lOţ 

logta, iconologiat, iconoloţiu, icouoh^u- 
chia, iconomachicu, icononiacka, icono- 
mane, iconomania, tconophăia, icotw- 
phUu, iconostase, iconostaticu, icono- 
strophu, peatm allu caroru intelleasu 
consulta partea posteriiira a composî- 
tionei. 

• ICOSAEDBU, a. m., (^xoaieSpoţ), 
polyedru terminaţii prin dduediecî de 
t'acie. 

* ICOSANDMA, s.f., (d'in srxoat.ddue- 
dieci, si £vi]f), barbatu, fr. luesandrle), 
in sîstem'a lui Llnneu classea de plante 
eaii an dânedieci de stamine san mai 
multe, affipte pre parietele internu allu 
ealicelui -, roşele si cameliele periinu la 
WMmâria. 

* ICOSANDEICU,-a, adj., (fr. ico- 
■«idiique),- relativii Xaicosanătia. 

* ICOSANDRU,-a, adj., (fr. icoijwi- 
dre), acellu-asi ou icosandricu. 

* ICOSAPROTI, pi m„ Icob«proll, 
(^xoodnpo^toi), cei d6uedieci cetatiani 
de &onte d'in una cetate gr^ pre tem- 
pnlu guTernnlui romanu. 

* ICOSAPROTIA, a. f., (fr. Ic«^«l.^n- 
tl«), demnitate de icosaprolu. 

iCOSARIU, 3 m., (gr. mod. ElxMâpt- 
ov, d'in sticosi, dâuedieci), moneta tiirce- 
6ca in Talare de 20 lei turcesci ; vicus- 
sarw sau vicessariu. 

* lOTEBIA, s. f., tcteri«H (IxtspEaţ), 
1 . una petra preti6sa ; 2. gnnu de paseeri 
selbane d'in famili'a tessutârieloru, d'in 
Americ'a. 

* ICTERICU,-a, adj., leterUu», (tx- 
isptxâ;), relativu la icleru, care Huffere 
de ieteru. 

t ICTEKO-, (d'in gr. ixtspo?, galbi- 
nare), in diverse compositioui, precnmu 
in ; icter ocephalu, icterode. icteroide, ic- 
teromelante, icterope, ideropkyti, ictero- 
pode, icteropteru, icterorote, pentru allu 
caroru iutelledsu consulta partea poşte- 
ri6re a compositionei. 

*ICTEBU, s. m., Utenis, (rxtspoţ), 
1 . galbinare, morbu; 2. una passere gal bi- 
na, allu cărei aspectu, dupo părerea an- 
ticiloru, vendica de galbinare. 

* ICTU, 8. m., ictn», lovitura, impun- 
Bura, imbrancitura : ch unu ict» nu cade 
arboreU. 



TOE^ ^ 

' 1 10U,-îca, terminatione de adiective 
si substantive di^Tivate, prin care se in- 
dica calitatea sau rnlationea coprensu- 
luî in radecin'a vorbei, a) cu penultim'a 
Itinga, precnmu Inmbricu, wt^rien, len- 
ticu, mendicu, amicu, inimictt. formica, 
lorica, besica, lectica, urtica aau urdiea; 
6) cQpenultim'a scurta, precumu:can^>cu 
persia*, persica, scuHcm, pHicu. petiori- 
cu, manica, pcdica. musica, dominii^a, 
medica, intunerica. fabrica, haserica; si 
mai allessu in adiective : snlbatiem. lu- 
natim, erratieu, domestica, pttblieu, ru- 
alicu. vcraticH, primaverati^ tomnaţi- 
CM, iernatic», surdaiicu, initemanatieu, 
sangeraticu, prosatim, si prosaieu; apoi 
in celle de origine gr^ca : poeticu, epicu, 
dramatieu, ereticu, clcricu. dogmaticu, 
practica, theorelictt. orgatncH. logica, 
physicu, astrowmticM. meehavicu. mathe- 
maticu, grammaticu. Aici se numerasi 
celle derivate de la nutioni : grrmaniea. 
ronumieu, britannicu, anglii ■:,it(mcu,ia- 
panicu, franctcu, ăacicft. I 'trricw, rus- 
sieu, ungaricu, cari ?f teimiT^a si in eseu, 
precumu : romanesci , frat/rescu , tfir- 
o-scM, russeam, ungurcscu. 

ICn, pl,-«r', onuRiis, cuniu, cuiu, sau 
penna de ferm sau de lemuu, care se 
applica mai allessu Ia creparea sau spar- 
gerea de lemne. Probabile co eaci-llu- 
asi cu ichiu sau iclu, d'in verbuhi icere. 

lCUIRE,-csc«, V. i-uueare, 1. a face 
icH, 2. a crepâ cu icnlu. 

ICUTIU, p,- «V', coNPoluij, deminutivu 
d'in icu. micu icu. 

* IDATIDB, s. f., (fr. Iff.tlde), ver- 
'me cere se incuiba iti carne. 

* IDE sau iihiri, pi. f., idas, plenilu- 
niu, diu'a candu lun'a e pleiia, ^a calen- 
dariulu romanu. Dupo refornmtionea ca- 
Ipndariului făcuta de Juliu Ceaare, din'a 
15 in lunile Martiu, Maiu, Juliu. Oeto- 
bre, si 13 in celle alte iuoi. 

t IDE, (d'in gr. iîSoî, forma, specia, se- 
minare), terminatione de adiective, prin 
care se arr^ta co derîvatulu s^mina cu 
radecin'a, usitata mai allessu in scien- 
tiele naturali, precumu : arachnoide, el- 
lipsoidc, icterode, cari apoi devinu a de- 
se ori substantive. 

* IDEA, a. f., Idea (tâia), 1. represen- 



=y Google 



IDB. 

tatione mentale, notione ce %i form^dia 
meotea deapre unu lucru; 2. se iea Bi 
pentru mente, int«lligeutia, cogitatione, 
imaginatione : a ave ceva %n iăea, in 
mente , in cogitu , in imaginatione, 

3. prototypu, modellu eternu; in acesta 
intellessii se dice : ideele lui Platane ; 

4. visione chimerica : vana iă^, tăia 
estravagante, de aci variulu intellesau 
allu frasiloru : ce idea aveţi? idia for- 
mosa, idiv mari. dupo iăe'a mea, eUtt um- 
bla ăupu iăSa sea; a luă idffa al^î-a, 
omu fora idSa. 

* IDEALE, adj., Idcalls, relativa la 
idea; imaginariu, chimericu, fantasticu; 
snbst. idăde, typu de perfectione : cellu, 
mai inaitu ideale e domnedieu, asifoT' 
ma unu ideale de bonetate, ideale de 
inteltepiione, ideale de formosetia; acestu 
artistu e feeiaidu in tdeaU. 

* IDEALISARE, v., {fr. l«Bllier}, a 
f^eideale, aseinaltia la ideale : poeU- 
loru le place a ideaUsâ vieti'a omeneaca. 

* IDEALISAITONE, b. f„ (fr. 1««U- 
Hatlon), actione de ideaUsare: idealisa- 
tionile unui poetu, unui pictoriu, unui 
musieu. 

* IDEALISATU,-a, adj. part., Id6«- 
Hei), înaltiatu la ideale : vietia ideali- 
sata, felicitate idecdisata. 

* IDEALISMU, 8. m., (it, Ideallsmo 
f r. Id«al) sme), systema filosofica care pre- 
tende : eau cotata connoscenti'a niţstra 
consiste numai d'îa idee, co noi avema 
de a face numai ou ideele, nu cu lucru- 
rile; sau co totu uuiversulu cn ti5te lu- 
CTUcile d'intr'enaulu sunt numai idee ;• 
iâeulismttlu s'a arretatu suh diverse fasi 
in fUosofla, incependu de. la Platane 
peno la Fiehte; ideaUsmultă se oppune 
realismulu. 

* IDEALISTICU,-a, adj., reiativu Ia 
ideaiismu, reiativu la iderdistu. 

* IDEALIŞTI), 6. m., (it. Idealiata, 
fr. Id^Rliste), care ede S36i«m\ idealis- 
mului : idealiştilor^ se oppunu rea- 
liştii. 

* IDEAUTATE, s. f-, (it. IdeallU, 
fr. Ideallt^), calitate sau stare de ideale: 
idealitatea se oppune realităţii. 

* IDE.\RE, T., (it. ld«are), a proiec- 
t& ÎD id^, a combină, a iiiiagiiî&; reâ. 



IDE 

a si idea, (it. id«ar8l), a si im 

* IDEARIU, pl.-i>, (it. Ideale, 
d6al), typudeperfectione,lnodeIlu 
pdte se Sa numai in idâa; vedi id 

* roEATU,-o, adj. part, (it. Ii 
proiectatu in id^a, combinatu, i 
natu : planu ideatu de unu mea-e 

tectu. 

' ID EM, lat. Idem, ac«Uu-asi; 
co Sa tepetescu acelle-asi vorbe. 

* IDENTICn,-u, adj., (format 
lat. Idem, it. tdeotleo, fr. tdew 
care e acellu-asi, care s'a sufferit 
una scambare, care nu difere in d< 

* IDENTIFICARE, v., (it. H 
oare, fr. Identlfier), a face ident 
coprende sub aeea-aai id&i; refl 
identică, a se confunde cn altul 

•IDBNTinCATIONE, s. f-, (fr 
tlBeatlon), actione de identifica-, 
tione de a se identifică. 

* IDENTIFICATU,-a, adj. pai 
Identifleato, fr. Id«mtlfl«), facutu 
ticu. 

* IDENTITA TE, 8. f., (it. id. 
fr. identiu), cal itate de identici 
face ca ddue sau mai multe luc 
se coprenda sub ac ea-asi idâa; con 
tate completa. 

* IDEOGENIA, s. f., (fr. id«o) 
scientia care tract^ia d espre oi 
ideelorn. 

* IDEOGENieU.-o, adj., (fr. i 
nlqie), reiativu la origine» ide 
tra^atu ideagenicu, eestiane t deoj 

* IDEOGfiAPHIA san ideogro 
{., (fr. tdâogrraphle). espression /> i 
a ideei prin imagini pinse eau bc i 

* IDEOGRAPHICU sau ideogn 
a, adj., (h. Idvotrrapblqae), reiaţi 
ideografia, care esprime una idâa : 
le numeriloru su addeverate semne 
gra^; scriptw'a chinesiloru e idi 
^ca. 

•IDBOGRAPHU sau ideogro 
m., care essercita ideografi^a. 

* IDEOLOGIA, s. f., (it. ideo 
fr. id^oloţia), tractatu despre idee; 
ria despre formattonea ideeloru ; 
phyaica. 

* IDEOCOGICU,-a, adj., (fr. l 
glqie), reiativu la idscAogia. 



.Coo^jIc 



8 IGN; 

•IGNICOL0RU,-a, adj-, tţi>Ieol«r 
ai iţnleoloms, de col6rea focului. 

* IGNICOMUrd. l?iiicoaiBiiB eilsni- 
ooniifl, care are pSru de foca : sârele ig- 
nt'comu, B«l IfDlcomnB. Apul. 

* IGNIDIJ,-a, adj ., isnldus, arditoriu. 

* IGNIFEBU,-a. adj., Ignlfer, caro 
da focu, ÎDfocatu, inflanimati], arditoriu. 

* IGNIPLXIU.-o, adj., IgnlfiDos, d'io 
care curge focu. 

* IGNIGBNU.-a, adj., Iţniţeua, na- 
scutu in focu , epithetu ce se da Iul 
Bacchu. 

* IGNIFEDE, adj., igalpes, cu pe- 
tiiîre de focu. 

* IGNIPOTENTE, adj., ifnipotans, 
focosu, luminos, radioeu; epithetu ce 
se da lui Yulcanu. 

* IGNIRE,-escu, &((]., i^Ire, a face 
se ardia. 

* IGNISPICIU, pl.-te, iKDlitpiclam, 
modu do divinare d'in focu. 

♦IGNITABLU, pl.-e, f plUbalu» , 
locu unde se conserva foculu; irritameutu. 

* IGNITtI,-ii, adj. part., Isnitus, in- 
focatii, imflanmiatu, ardente. 

* IGNIVAGC,-a, adj., Igulvapia, care 
ămbla ca foculu, 

* IGNIVOMTJ,-a, adj., Iguiromys, 
care vârsa focu : monte ignivomu, gi- 
ganţi ignivomi. 

* IGNOBILE, adj., lfnoblllB> necon- 
Doacutu, neinsemnatu , obscurn; vile, 
bassu, abiechi. 

* IGNOBILITATE. s. f., IţuobillUs, 
stare ignobile, obscuritate, vilitate, bas- 
e^tia. 

* IGNOMINIA, 8. f , Igruornlnl», ro- 
sine, deson6re, opprobriu, infamia. 

* IGNOMINIOStJ,-a, adj-, r^Doinl- 
dIoxdiu, fosinosu, infamatu, petatu. 

* IGNOBABILE, adj., IguorablUs, 
care se p6te ignoră; neconnoscutu. 

* IGNORANTE, adj. part. preş., ig- 
norans, fora connoscentia, fora scientia, 
fora cultura, care nu scie; snbst. unu 
ignoratUe. 

* IGNOBANTIA, 3. f., IgnoraotU, 
oescieotia, lipse de scleutia, lipse de con- 
noscentia : ignoranii'a c mare, a se lupta 
in contr'a ignorantiei, a învinge igno- 
ranii'a. 



IU; 

* IGNORANTISlţU, b. f., (fr. Igai,- 
rantlsne), Bystema care tende a favor! 
ignoranti'a. 

* IGNORARE, 7.,lrii«nre, anuscf, 
a nu coDuâsce; a du luă in considera- 
tîooe. a nu considera, a desconsideri. 

* IGNORATIONE, s. L ign^ratlo, 
acttone de ignorare, nescientia, necon- 
uoscentia. 

* IGNORATU,-a, adj., If nAratna, ne- 
sciutu, neconnoscutu; necoueideratu. 

*IGNOSCENTE,adj.part.preB.,Igii»- 
BoeDs, indulgente, iertatoriu. 

* IGN03CENTIA. s. f., IgnosoenUa, 
indulgentia, iertatione. 

* IGNOSCERE, ignoscui, ignoscutu 
si ignotu. v., iţnogcere, a trece ou ve- 
derea, a iert&, a escusă. 

* IGNOTU.-a. adj. part., l^D^tos, ne- 
connoscutu; neconnoscutoriu. 

IE, interiecticoe, hen, bel, care es- 
prime dorere, rosine, despretiu. 

IHA, interiectione, prin care se imita 
vocea asinului. 

IIA, B. f., IndosloB femlnarum, tn- 
nlea remlnarnra, vedi Uia si Unia. 

* ILARITATE, s. f., hlUriUs, dispo- 
sitione rolidaa, buccuri'a, serenitate. 

* ILARn,-<i. adj., bUariB, hiUrli, 
(iXfltpiii:), bene dispusu, cu voli'a bona, 
voliosu. 

t ILEO-, (d'in gr. £l>.Eii<:, intestinu), 
in diverse compositioni, precumu ; ileo~ 
graphia, ileographicu, ileographu, Heo- 
logia, ileologicu, ileologu, etc. 

* ILEOS&,-a, adj., lleogus, suppusn 
morbului îliacu. 

* ILEU, s. m., ileoB ai lleos (^e(Jţ), 
1. intestînuhi mediu; 2. morbu inSam- 
matoriu, care pare a av^ originea sea 
in intestinulu iîeu. 

* ILIA, Ula,-lDni, 1. parte a corpului 
animale de sub ultimele c6ste : cerceta 
dia, domne, iliele nâstre, in c^ile ve- 
chie, straoiutatu in urma in : cercetedia. 
domne, renujichii nostn: 2. partea infe- 
ri(Jre a pantecelui de la ultimele coste 
peno Ia părţile genitali. 

. * ILI ACU,-a. adj., (it. tlluc», fr. UU* 
[ qii«), relativu la ileu, iiia si iliu: morbu 
I iliacu, passione iltaca; osau iliacu, foasa 
I iliaca. 



=y Google 



ILL. ■ 

* ILICE, s., m., llex, nna specia de 
eerru. 

* ILICETU, pl.-€. selba de iliei. 

* ILICIU,-a. ai^., lliconB, de ilice; 
snbat. iliciele , iim\l\& de arbori cari an 
de typa gennlu ilice. 

* ILIGNTT,-a, adj., ilifiiBB, de ilice. 

* UilU, 9. m., illnm, (it. ilio, fr. Ilton), 
ossula eoxale la copilli si la fetu. 

* ILLATIONE, 3. f-, lllâtio, adducere; 
iD logica : conclusîone. 

* ILLATIVn,-a, adj-, ilUtlTos, eon- 
clusivu. 

* ILLATRAKE, v., liutnre, a latri 
la cineva, a latră pre cineva. 

*ILLATU,-a, adj. part., ilUtug, ad- 
dussu, facntn, cauaatu. 

* ILLECEBRA, pi. iUecebre, lllee»- 
br», incantamentu, farmecu, medie at- 
tractive, medie ammagit^rie. 

* ILLEOEBRARE, t., llleeebrare, a 
attrage prin iUec^e. 

* ILLECEBROSD,-f<. adj.,Illeoel>ro- 
808, attractivn, incantaloriu, ammagi- 
toriu. 

* ILLECTAMENTU, pl.-e. me«U- 
■entMD, mediu detUecf fire; invitamentu, 
formeco. 

«ILLBCTARE, t., lUeetarc, a attrage, 
a fermeca, a ammagf. 

*ILLECTn,-o, adj. part., illeotng, 
attraasu, aoimagitu, sedusEU. 

* ILLKGALE, adj., (Ille?«IU, it. 11- 
l«gale, fr. lUâgal), contrariu legei : fapta 
illegale, mesure UI egali. 

' ILLEGALITATE, s. f-, (fr. IlWf»- 
VkU), caracteria de illegale : UlegtJMa- 
tea unei sententie. 

* ILLEGIBILE, adj., care nii se pote 
lege : scrissâre ilîegibile; nume illeg^Ue. 

* ILLEQITIMITATE s. f., (it. Ulog»- 
tlnlli, fr. UiegltimlU), defectnln legi- 
timitfltîi : Uleffitimitatea unui copUlu. 

* rLLEGlTIMUra. adj., (it. Uleglt- 
timo, fr. lUtigitltne), care n'are condi< 
tionîle cerute de lega : căsătoria {Ilegi- 
tima, copiUu illegitimu. pretensioni H- 
hgitime,. 

* JLLESIBILE, adj., lllnslblils, care 
nu se ^ialede, care nu se pi5te Tetbemi. 

* ILLR8U,-a, adj. part., IIIkbds, ne- 
Tettematu. 



* ILLIBATBTIA , s. f., (it. IlIIbi^ 
tessa), integritate, castitate, stare ne- 
pătata, stare nesţnircata. 

* ILLIBATU,-a, adj., lUIb»tlBî neat- 
tinsu, nepetatu, castu; integru, (vedi li- 
6are). 

*ILLIBEBALE, adj., Illlberalls, con< 
trariu liberale; ignobile, avMu; sordidu; 
fig. arti iîliherali, se nnmian acelle arti 
mechanice, cari na erau pentru (imeni li- 
beri, ci se poteau easercitâ numai da 
servi. 

* ILLIBERALITATE, s. f., UHfcera- 
IfttB, contr. liberaîitate, ignobilitate, 
araritia; (vedi iUiberale). 

* ILLIC3IDU,-a. adj., (it. llIi«Bldo), 
contrariu liădu; neclaru, se dice despre 
compute. 

« ILLIGITO,-a, adj., IlUeltiiH, neper- 
missu de lege, illegale, illegitimu : fap- 
te micite. 

* ILLIMITATIONE, s. f-, starea si 
calitatea de ce nu are margini. 

* ILLIMITATU,-a, adj., illlmHatoi, 
contr. limOatu, nemarginitu, fora mar- 
gini. 

* ILLITEBATU,-a, adj., iUlteratn», 
nelitteratn, fora connoscentia de littere, 
ignorante. 

* ILLOGABILE, adj., ilIoeabltlB, ce 
nu se pdtd loca. 

*ILLOGICU,-a,adj.,nelogicu, in con- 
tr'a logicei. 

* ILLUDEB£,v.,i»t(stsi*«use),t7Ztw«, 
lUadere, a si bate jocu de ceva, sau ds 
cineva. 

ILLUMINABILE, adj. Illumlnablll», 
care se p6te lumini. 

* ILLUMINANTE, part. adj., Ulu- 
nlnaos» ceiUumina. ce lumiaa, ce res- 
pandesce lumina. 

ILLUMINAKE,-eâtu,T.a., Illumlu- 
re, a lumini, a di lumina, a respandf 
lumina, a resipf intunericulu, obscurita- 
tea, a face splend6re; a illuminâ, se dice 
si in locu de a face illuminationi, a ap- 
prende lumini, focuri, etc: In intellessn 
religiosu, insemnedia : a lumină apiri- 
tulu, ânim'a; vedi luminare, 

* ILLUMINATIONE, a. f., lllnmlna- 
tto, reepandire de lumina; actione de a 
lumini; stare da iUuminatu; Ulumina- 



.yGooglc 



UlH£DlATD,-u,adj.,(it.lBn«(luto, 
fr. IvmidUt) , ce se succede fora vre 
nna iuterpositioiie, fora intervallu, fora 
se âa altu ceva la medilocu; nemedilo- 
oitu , neinteiTUptu ; immeăiatii ca tAv. 
însemna : ntmaî de câtu, fora irUar- 
diare, fora ammanare. 

* IMUEDICABIXE, adj., IminedleR- 
blUa f ce Qu se piJte medica , ce nu se 
pate cură, incniabile, nerindecata. 

« IMMKDITATD.-d, adj., ImnedlU- 
tns, necogetatu, nemeditatu, fora pre- 
meditatione; care un reâecte. 

* imfELIOBÂRE, T., nelloren fk- 
ebn, Uerl; a face mai bonn; a deveni 
mai bonu, a ee Îndreptă; (mai bene am- 
meliorare). 

IMMELIOKATU.-a, adj. part., me- 
llr sau Bellag faotaB. 

«IMMEMORABILB, ImBeDorablUs, 
ce trece preste memori'a âmenilorn; de 
ce nu ai mai adducu timenii a mente; ae 
dice despre tempu , sau despre ori ce, 
candu nu i scimu sau i amu uitatu cu 
totulu inceputulti : 'possessione imme- 
morabilesaMimmemoriale, dicemu,candu 
prin decursă de anui ce trecu, nu ne mai 
adducemn a mente sau nu potemu con- 
ntisce originea ei. 

* DOfEMOBATU,-», adj., Imineiii*- 
ratHS, ne mai memoratu, ne mai auditu, 
cu totulu nou. 

* IMMEUORE, adj., Inmemor, care 
a perdutu adducerea a mente ; care na 
tine mente, ci si uita; fig. immemore se 
dice ingratulu care a uitatu benefidele 
accepte. 

* IMMEMORIA, 3. f-, Inimemorra, 
lipse de memoria. 

IMMEMOBIALE,-a. adj., vedi im- 
memorabUe. 

« IMMENSITATE, 9. f., Imnensitax, 
estensloue immcnsa; alle cărei margini 
nu ae connoscn : immensUaiea naturei, 
inamnsitatea universului; ~ vastitate, 
mărime, intendere; nemeaurare, nemăr- 
ginire; infinitate. 

* IMMEKSU,-a, adj., InimenHus, ne- 
mesuratn, nemarginitu, fora mesnrs , 
fora margini, infinita; de ana estendere 
ffirte mare, yastu : deaideriu immensu, 
tmbi^otte immensa, in locu de : dest^ 



IMtf. 

deriu eseessivu, otn&iMone escessiva; , 
summa immensa, avere immensa, spete 
immense, spre a indică co sunt mari, 
multe, grelLe, summa mare, avere multa, 
spese grelle ; mente , memoria imme»- 
sa, etc., mente mare , memoria vasta, 
a comperă eu pretiu immensu . a corn- 
peră f<iriie scampu. 

* IMMENSUBABILE, adj., Imnei- 
surablIlB, ce na se pdte mesură, neme- 
suratu, nemesurabile. 

* IMMEBGEBE, immersi si immer- 
sei, immersu, v., Imniergerej a affund&, 
a cofandă, a innecâ, etc. 

* IMMERGIBILE, mersabllU, |«- 
nersabtllB; coventu dubiu, insemnandu : 
1. ce se pote immerge. cofundă, sau af- 
fundă; 2. ce nu se pdte cofundă, nu se 
p<}te affnndă, na pate intră penoînfundu. 

* IMMEBITABILE, adj.,ImmerltuB, 
nedemna, care nu merita; nemeritatu. 

" IMMEBITU.-rt. adj., Immerttusj 
vedi immeritabile. 

* IMMERSIONE, s. f., imnierslo, ac- 
tione prin care lassamu, bagamu, affun- 
damu unu lucru in apa sau in altu fluidu; 
astronomii dicu immersione la intrarea 
unei planete in umbr'a altei planete; 
in baseric'a n<ţstra româna s'are potâ 
dice immersianela actulu candu se bat- 
teza copillulu ftffandăndu-se in apa. 

tHMEBSU,-a, adj. part., ImneraBS, 
cofundatu. 

* IMMIGBABE , v., Immigrare , a 
trece dintr' unu locu in altnlu, mai al- 
lessu din una terra in alt'a, cu cogetu 
de a si stabilf locninti'a acollo. 

* IMMiaKATIONE, s. f., imn-i-r». 
tio, migratione, intrare si stabilirea de 
străini intr'una terra. 

* IMMIGBATU,-a. Inmigratus, adj. 
part., intratu in terra străina. 

* IMMmENTK, adj., tmmtnens, ce 
este apr6pe de a se întemplă; ce amme- 
nintia de aprâpe; ce sta se cada; ce nu 
se piţte incongiură , ammenintiatoriu ; 
urgente : periclu itnminente: ruina, 
disgraliaimmineTtte, periclu, ruina, dis- 
gratia, ce ammenintia de apr6pe; helltdu 
e inuninente ; bellulu nu se mai pfite 

* IMMINENTIA, s. f., laminentU , 



brGooglc 



MM. 

appropiai^; calitate, sau stare de immt- 
nente .- nu vedu imminenti'a pertcJuIm, 
DU counoscu periclolu ce ammenitia, 
ee este apriîpe. 

« lUUISCERE, T., InmUeere, a am- 
inestecă unu ce cu altu ce. 

* lUUlNEBE, V., Immliiere, a fi a- 
prdpe 36 se intemple, a stă se se facă, 
a ammeuîtiă ; vedi imminrnte , immi- 
nentia. 

«IMUISCIBILK, adj., (Iînmlsclbllis), 
care uu se p<)te mesteca. 

* MMISERIGOKDE, adj., Inniierl- 
oorB, fora misericordia. 

« IMMISERICORDIÂ, s. f., Inmlse- 
rleordU, lipse de misericordia, ai chiaru 
cnidime, barbaria, etc. 

« TMMISERICOKDIOSC.-a, i>iml)i«- 
rloors, nemisericordiosu, care uii seiite 
compassioue, aeindoratu ; crudele, inu- 
manu. 

* IMMI8SARIU,-Wa, adj., (de la Im- 
mlttere), eppositulu lui etmnissariu. 

* IMMISSIONE, 3. f., HanliiHio, ac- 
tulu de a lassă sau a face se intre in 



»IMMISSIVU,-a, adj., ee da facul- 
tatea de immissioTte. 

* IMMI8Sn,-a, adj. part., Inmlugutp, 
bagatu in, lasatu iu, intratu in. 

• IMMISTIONE, s. f., mestecarea u- 
nui lucru cu altulu, ca term. jur., ac- 
tiouea de a se ingere, mesteci intr'una 
successioue, de a intra in calitate de e- 
rede allu unui dofunctu. 

i* IMMISTU,-a, adj., Immlstua, tm- 
mlxtuSf ammestecatu ; — neammeste- 
catu, puru, curatu. 

» IMMITE, adj., Immitig. fora blan- 
detie, severu, crudu, crudele, neindoratu. 

* IMMITIGABILE, adj., Innltl!;«bt- 
Itii; implacabile, neimblanditn; care nu 
se p6te mitigi, neindoratu. 

• IMMITTERE si immettere, immm 
aiitnmisci, immissu , v., lamlttere, a 
lassâ se intre, a introduce, a bagă. 

*■ lUKOBILE, adj., immoblUH, fora 
mişcare; ce au se p6te mişcă; nemisiiatu; 
nemiscatoriu; constante, nestramutatu; 
fermu, stabile; se dice si despre case, 
averi, bunuri si alte realităţi nemisca- 
torie. 

Tom. O. 



, IMM. ^ 17 

* IMMOiJILIARIU,-rw,'adj., (fr. in- 
nobtller), ce concerne bonurile tntmo- 
bili : actione munobiliaria, actionea in- 
tentata pentru intrarea in posBessione 
de lucruri neraiscatorie. 

* IMMOBILISARE, v., (fr. Iminobl- 
Ilser), a face immobile ; a conTerte în 
immobile. 

* IMMOBILISATIONB, s. f-, (fr. Im- 
moblIlsHtloB), actione si effectu allu ac- 
tionei de immobUisare. de convertere 
unu lucru înobile in itmnofnie fictitiu. 

•lMMOBILISATU,-a,adj. part. ver- 
bului immobUisare. 

* IMMOBILITATE, s. f., ImaoblU. 
tiB, stare si calitate de wamobile ; ne- 
mişcare, stabilitate, constantia, fermi- 
tate, 

«IMMODEUANTU,s.f.,lnDOderaii- 
tla, trecerea preste regul'a justa ce ar 
debâ observata in t6te lucrurile at&tu 
moral) câtu şi physice; necompetare, ne- 
stemporare, intemperantia; desfreoare, 
escodsu; defectulu moderationei. 

« IMMODERATIONE, s. f., Inmode- 
r.iUo, peccatulu, vitinlu coutr'a modem- 
tionei ; immoderantia, (vedi acestu co- 
ventu). 

* IMMODERATU,-(i,adj.,lin«ioder*- 
tus, fora regula, foramodu, fora competu; 
escessivu, violentu; desordinatu, nere- 
gulatu; necompetatu, nestemperatu, ne- 
moderatu. 

*IMMODESTIA, s. f., Iniiiioaestl.i , 
contrariulu modestiei, lipse de modestia; 
indecentia, impudeatîa; neroainare; fap- 
ta sau discursu contrariu boneloru da- 
tine sau reguleloru de bona covientia; 
portare scandaldsa. 

* IMMODESTn,-a.adj.,iiain*dflBtnB, 
care lucra sau vorbesce iu modu con- 
trariu mtxîestiei,- nerosinatn, impudente, 
indecente; nemodestu. 

IMMOIARE, (cu l de totu molliatu), 
vedi immoUitwe. 

* IMMOLARE, V., ImnoUrK, a sa- 
crifică; a talia pentru sacrificiu : a im- 
molâ boi. vitelli, amnelU. 

* IMMOLATIONE, s. f., ImnoUtio, 
actione de immolare. 

* IMMOLATU,-a, adj. part., Immo- 
UtuB, sacrificatu. 



.yGooglc 



18 



IMU. 



IMMOLLIARB, v., (cm Idetoui luol- 
liatu), mollire, huinei^tarc, tiitsere, mh 
tlţiire, iminlnucre, pacare, Ilecterp» <Io- 
Btarej debilitare, (ît. immolliire si anol- 
Ure) : a immolliâ ânim'a cui-va, a Iu 
addulcf, a Iu imblandi, a Iu allină; a 
itmnoUiâ pandi'a, a albi, a bagă iu apa; 
amanolliâ canep'a, inuîu, a topf cauep'a, 
inulu spre a se pote lucr& ; u mmolliu 
grâulu inainte de a Iu semind, a pune 
grăulu in apa cu calce inainte de a In 
semiuă; a immollid gogosie de metasşe, 
a le pune in apa spre a pot^ sc6te metas- 
seadepre elle; — refl. a sa immollid, a 
scadâ d'in poteri, fia phyşice fla morali, 
a deveni debile; a se modera, a se aU 
lină ; gemlu se immolliâ, petiorele, ge- 
mtchii se immolliâ. 

IMMOLLIARE, â. verbale, mollimeu- 
tum, mallttles» deblUtiitlo, Jri t. s. ver- 
bului. 

IMMOLLIATD,-«, adj. part., «olli- 
tuB| redussu in stare molie. 

•IMMORALE, adj., (it. Immoralc, tV. 
Innaral), contrariu morale: care nu tir- 
m^dia principiele si doctrinele moralei; 
nemorale, demoralisatu, de rea purtiire, 
cu relle invetiuri. 

* IMMOKALITATE, s. f.,(it.iinmo- 
ralltA, fr. Inimoralitâ), calitate de immo- 
rale : a urmă, a committe fapte cotitrarit 
prinăpieloru morahi. este imvioraîitate; 
a tiu se conforma hmiei covivntîe, este 
immodestia. 

IMMORMENTAllK, v., (d'in iu si 
mormentu), tînmare, soi»ellr<', a pune in 
morntentu, a accoperf cu pamentn, a în- 
gropa; a ascunde; a immomientd cu ce- 
remonia reliţfiosa, no dice immai despre 
corpurile umane : mtu omiciău uu im- 
mormenta coriiulu victimei selle, ci Iu 
ascunde iti pametUu; a iminorutentd în- 
ţ/eniuZu, a nu Iu cultiva; deacî: aseim- 
i^ormentd de viu; a se iuimormetitâ, a 
se perde, a se cot'undă in ceva, s'a 
imrtuMtnentcUu intre cârti, se oecupa in' 
continuu cu suientiele. 

IMMOKMENTAKK, s, verbale, hu- 
matlo, sepultura, punere m monmn- 
tu, ingropatione ; ceremonia religiâsa 
ce 96 observa la Îngroparea corpuriloru 
omeuesci, funeralie. 



IMM. 

IMMORMENTATa,-«.adj. part.,hB. 
inatus, sepultiis. ingropatu. 

* mMOBTALK, adj., iminartaUs, 
uemoritoFiu, nesuppusu mortalitatei; in 
sensu fig. iimaortah se dice despre. ce 
se suppune eo are durata Krte lunga , 
despre pers6ue, lucruri, a caroru memoria 
se tine io perpetuu : omu, opera, fapta 
immortale, a caroru memoria e eterna, 
neuitata; botanicii dicu imimrtale la u- 
na â6re alle cărei fnmdie sunt pururea 
verdi;gerin. immergrUn, it. gemprevlvaj 
immorialii se dice in locu de dieii, in 
opposetione cu mortalii:zzomsnîi. 

* IMMOBTALISAKE,-e(litt,(it.iin- 
luortaliEiare, fr. lînmnrtalher), V.,afaC6 
imnK>rtaîe in memoria, prin monumen- 
te, elogia si altele dssemeni; a eterniaă, 
a perpetuă ; « se iiwnortalisd, a se face 
immortale, glorios». 

* IMMORTALISATION E, s. f-, actio- 
ne de imtnortalisan;. 

* iMMORTALiSATU,-.i, adj. part., 
(fr. Iminortulldâ), facutu iînmortale. 

" IMMOKTALITATR, m. f., ImnorU- 
litas, calitate si couditîoite de immor- 
iah; vi4tia sau es-sistentia continua si 
perpetua in niemori'a {imeniloru ; nemo- 
rire, perpetuitate, eteruitate. 

LyMaGURARE, v., «emmascero, 
iţerminare, ţcmmaii agere, a e&simugu.- 
ri. a se impl^ cu muguri ; a eresce, a 
produce muguri. 

IMMUG0RABE. s. verbale, gemma- 
tlo, iu t. s. verbului. 

IMMUGURATU,-^, adj. part., ?em- 
matuH, ce are mugttri, pleuu, accoperitu 
de muguri. 

IMUUdGliUi&y-escu, r., gremmaiioe* 
re, vedi immugiirarc cu derivatele selle. 

IMMUlARE,v,, vediMWHOi'orc, sttwi- 
molliare. 

IMMULTmE,-t'SCu, v., multipltoare, 
a multiplică, a cresce, a adauge, a aug- 
mentă in numeru; a face operationea a- 
ritmetica, care se dice multiplicatiane: 
a se immidtt,dk selatf, a se propagă prin 
geueratlone; a immuUi starea, a deveni 
avutu. 

IMMULTIRE, 3. verbale, in ulTIplkK- 
tlo, in t. s. verbului. 

IMMULTITOR[U,-a, BiHlUylieator, 



=y Google 



IMI-. 



19 



care multiplica, immultesce, propag<t. 
IMMQLTITUrtt, adj. part., nmlU- 
pli«&tuti, in t. s. verbalul. 

* IMMUNDITIA, s. f., immDndltU, 
InmuDilItleii, spurcatione, necuratia, u- 
ritione, luriditate, sorde. 

* IMMUNDU,-u, adj., tmmnDdnH. 
apurcatu, necuratu, sordidu : sfyirite im- 
munăe, immunăele scrofe. 

*IKMUNE, adj., iinaiuiii:^, scutitu, 
apperatu de garcine si greutăţi, in spe- 
cie : sciititu de sarcina si greutăţi alle 
statului ; merci immuni de portorie. 

* IMMUNITATE, 3. f.. ltnmDiilU>t , 
essemptioaedesarcine preciimu de con- 
tributione, de servitie, etc.; privilegiu: i«- 
munitaii ecleaiastice se niimescu essemp- 
tionile si pririlegîele de cari se buccura 
credentiosi basericei respective; — t'm- 
muniiatv differe de essem/itionc, întru 
cătu immunitaie, se applica la eesemp- 
tionile concesse corporationiloru, comu- 
niloru, sau unui iutregu corpii de ceta- 
tiani ; ^ro essemptione se dice atunci 
candu e vorb'a de privilegie particula- 
rie, personali. U. 

* IMMUTABILK, adj., immutabUlH, 
ce nu se p6te mutu; iuvaiiabile, iie- 
scambatiosu, uestramutatu, nesuppusu 
scambarei, stabile. 

' IMMUTAUILITATB, s. f., iramuta- 
blllUo, stare si calitate de totu ce nu 
e suppusu scambarei ; stabilitate, con- 
stantia, invaiiubilitate. 

IMMDTARE, v., Imrautare; vedi tm- 
Utre si t6te derivatele selle. 

*lMNAlvU, adj-, l;;narns> vedi igitaru 
si t6te derivatele urmatiirie , in cari , 
dupoiiatur'alimbei romane, 171 sumată 
in-m». 

împăcare, v., paoare, a face i)aoe, 
a reconcilia : u impacă interessih; pro- 
ptmerca cotarni-a a imţiffcatn fote jmw- 
titele; reQ.,a se împacă, reconclllari, a 
se reconcilia, a face jxicv .- copillii >"• im- 
pacă usioru. 

împăcare, s. verbale, reconcllUtio, 
in t. 8. verbului. 

IMPACATIONE, s-f. , pacfttto. ro««Q- 
ellUtio, actione si effectu allu actiouei 
de împăcare, 
IMPACATIOSU,-o, adj., ^tl UlU 



(•ii«&rl pft1u^t, uaie se impan i'acîle, cu 
care facile te poli inipaeâ. 

IMPAOATORIU.-d, adj. :=., i>acittor, 
revoBcIllatur, care împaca. 

ÎMPĂCAT [J,-a, adj. part.j paeatus. 
recoucillatus, reconciliatu. 

IMPAC[UIRE,-csctt. V., pacem lulre, ' 
paclaol; a incbiaiă pace, a face pace; a 
paciâcâ; a restabili pacea; refl. a se im- 
paciui, a face pace cu cine-va. De pre- 
feritu e form'a mai bona împăcare; îm- 
păciuire, cu t6te derivatele selle, e unu 
provincialismu de evitatu. 

* IHPAQINABE, v., (it. iinpaKlna- 
re), a insemnă paginelc; a reduce pagi- 
nele unei coinpositionî iu ordine, a re- 
gulă, paginele unei scrieri. Paginare e 
de preferitu. 

* IMPALliIRE, V. n., impalteneei-ei a 
deveni pallidu; a ingalbiiii. 

* IMPALLITU,-a, adj. part., palUdus, 
i&galbinitii. 

* IMPALPABILE, adj., (Impalpabi- 
lii), nepipaitii, finu si delicatu in câtu 
nu se p6to pipai, nu face nici una im- 
pressione sensibile la tactu. 

* IMPALPABILII ATE, s. f., calita- 
tea de mpalpabile. 

UIPAMBNTAKE, v., bnmare, vedi 
immormcntare, si derivatele. 

IMPAMENTENIRE.-esci* , v., bI»I- 
tate donare, a incetatiani, a indigenă, - 
a naturalisa : re&. a se impamcnteni, a 
se incetatiani, etc. 

IMI'AMENTENIUE, s.verbale, olvl- 
tHtix donatfo, in t. s. verbului. 

lMPAMKNTENITU,-a, adj. part., i>l- 
vltate iluimliis, naturalisatu, 

lMPAKAKK,v., |tâlBre,apunepaii iu 

gradina, iu viia, a bate pari in pamentu. 

IMPAUATlJ,-a, adj. part., palatn». 

* IMPARE, adj., Itnpar, fora pare- 

chia : iutmeru impare. 

IMPARECHIARE, v., (cu / de totu 
molliatu, Îei locu de) : 

IMPARECLARE,-cdi«, v., ««ujuiige- 
re, ropulure. (it. pareehlare, fr. appa- 
relUer), u face, a dâ parecbia la unu 
lucru; a pune sau a cerci parecbia la 
unu lucru; cauiu vorbimu despre per- 
sane , ins^mna u fuce discordia, certa : 
a impareehin pre Petru cu Marinu, ai 



yCOOglC 



20 



IHP. 



adduce in discordia, a fae^ <¥rta intre ei; 
a se imparechiă, aiaulinc^ , -^ veni in 
discordia, a intra in c^rta au cine-va. 

IMPARECLARE, a. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMPARECLATU.-d, adj. part., in t. 
B. verbului. 

* IMPARILATE, s. f., impariUUa, 
diversitate ce este intre d6ue obiecte de 
acea-asi calitate si natura; disparitate, 
inecalitate 

IMPARŢIALE, adj., (it. ImpariUti'. 
£r. imparţial)' ^^'^^ ^^ '^^ partea cui-va 
spre a i preferi intereasile facia cu in- 
teresile altui-a, justu, ecitabile. 

IMPARŢIALITATE, s. f., (it. impar- 
slalit*, fr. Imparţialii^), calitatea, ca- 
racteriulu cellui imparţiale, justu, ecita- 
bile: sefaeemăcaimpartiiditutftase na 
treca in indeferentistnu. 

împărţire, V., parth-l. Imperti- 
re, dlfidere, (it. imjiartlro). a divide; 
a separă una parte de alt'a; a distribui; 
a face din unu intregu sau diu una parte 
mai multe părţi; a face părţi: a. >i\: a 
imparii premie, a dd premie; a s/: im- 
ptăa, se dice in particulariu despre tiw- 
partire in ereditate, in avere; — împăr- 
ţire in aritmetica, ^(Itvulere. 

împărţire, s. verbale, divIaU. par- 
tiţia, distribatio, in t. s. verbului. 

IMPAHTITORIU,-a. adj. s.,dlTi«»r, 
distrlbutor, care impartc. care distri- 
bue, care are parte in ceva : sumu im- 
partitori pre avere, pre ereditate, avemn 
parte; — impartitoria, subst. se dice 
unu iustrumentu ce sn pune mai alle^isu 
in apele de lamiaerele de aiiru, spre a 
imparti ap'a in parti ecali sau propor- 
tionate; apoi la semnele ce s<i punn in- 
tre agri, spre a indică unde unu agru 
se separa de altuhi. 

IMEARTITU,-a, adj. part., dlrlsiis, 
diitrlbiitaMt divisu. 

EMPARTITURA, s. f.. distrli.i.tlo, 
împărţirea ensasi; parttta obiectului dî- 
stribuitu; locu unde se împreuna unu 
superedificatu, precumu si unde se des- 
parte unu immobile de altnln; imparti- 
tura ae dice si impartirei bene ordinată 
i\ părtiloru unui edificiu. 

IMPASSIBILG, adj., mpaMlbllb; 



^ 

eare nu e soppnsu dorerei, care nu e ac- 
cessibile sufferentiei, fora passione. 

IMPASSIBILITATE, a. f., inpax^l- 
bllltai» calitate de impassibile. 

IMPASSU. s. m., (fr. impani-e), nntrl- 
pnrtaiB, fundătura; 6g. încurcătura, din 
care nu poţi essE. 

*I IMPATIENTARE, V., (fr. fmpatl- 
eiitur), a face pre cineva se si p^rda pa- 
tienti'a, a supperă, a moleată; refl. ase 
impntienta. a perde patienti'a, a nu mai 
pote sufferi, a nu mai pot^ aşteptă. 

• 2 IMPATIENTARE. s. verbale, in 
t. s. verbului. 

* IMPATIGNTE, adj., impati^n» , 
care nu e putiaUe. care nu se p6te mo- 
dera, eare nu pdti^ a^jteptă iraplenirea 
unui lucru. 

« IMPATIENTIA, s. t. Impatientia, 
calitate, stare sau fapta de impatimte. 

IMPATRARE, V., «inail rupUre, qna- 
ilru}ilieare, a face dn patrii ori c&tu a 
fostu mai inainte, 

IMPATRARE, s. verbale, «luailrupli- 
eatl<s in t. s. verbului. 

IMPATRATU,"!. (inadruplox, qu«> 
ilmpluNţ qaadriiplIuatiiH, ce este de pa- 
tru ori atâtu-a, de patru ori mai mare 
sau mai multu. 

IMPATRIARE, v., (it. Impatrlare), 
a se int<5rce iu patri'a sea. 

IMPATRIATU,-<(. adj. part-, (it, im- 
patrlato), Intorsu in patria. 

ÎMPĂTRIRE. mpatrilH. etc, vedi 
impntrare, impatrotu. 

IMPATURARE, v., pllcare, invol- 
vere. a indonf de multe ori in modu or- 
dinaţi), pândii), rufe, charteia, ai altele 
assemeni; a ^tringe, a assediă, a pune 
in pntare; fig, u un itnpatwrâ, ins^mna 
afugi, a In la fuga, a Itk la sanetoa'a. H. 

IMPATURATU,-fl, adj. part., pliea- 
tiiH, facutu pătura. 

ÎMPĂUNARE, v.,(d'inm si paunu).. 
a orn cn penne de paunu. a pune la 
pellarfa iienne de paunu sau si de alte 
paaaeri. 

IMPAlINATU,-«. adj. part., ornatu 
cu peune de paunu. 

IMPAVIDETIA si impaviditiae, 8. f., 
calitate şi stare de impavidu. 

IMPAVIDU,-a, adj., lapavldas, care 



,Cooglc 



IMP^ 

uu a» înfrica in momente de periclu,in- 
trepidii, nefricosn, coragîoau. 

IMFECCABILK, adj., inp«»blll8, care 
nu pate peccatui, iDcapace de a committe 
peccatn. 

IMPECCABILITA.TE,8.f. , atare si 
calitate de impeecabiîe ; s'ar potâ us& 
in intellessu mai I&rgu si pentrn infaU 
îibiUtate, sau facultate de a nu ţoU 
gressf. 

IMPEDECAMENTD, 8. m., impedl- 
mcntum, 1ui;ru ce liupedica, obstaclu, 
impedimentu. 

IMPEDECARE si impedieare. v., Im- 
pedleare* Impedlrej a pune ptdeca , a 
oppri, a contraria; a se oppane; a face 
pre cine-va se intardie de ia ceva; a 
tnrbură pre cine-va in lucrările, in oc- 
cupationile selle; a legă pre cine-va de 
peti6re; a pune cui-va pedeca cn petio- 
rnlu : a impedecâ calluUi; a i legi pe- 
tiorele; a impeăecâ rot'a, a ua legă sau 
a i pune pedeca, ca«se nu se p6tainyertl; 
a se impedecâ. a se Încurcă; a ae impe- 
decâ in vorba, in limba, a esită, a bal- 
bnti, a se încurcă in vorbire. 

IMPEDECARE, s. v.,inpedlMeBtiini, 
obflx, actionea de a impedeeă sau de a 
se impeăecâ, in t, s. verbului. 

IMPEDEOATIOS[J,-a, Impedlmeiito- 
sas, care se impedeeă nsioru in mersu 
sau in vorbire; gceu, plenu de pedece. 

IMPEDBCATORIU,-(oi-ia, adj., im- 
pedttor, Impedlemi; ce itnpedeca; im- 
pedecatoria, substant. se iea pentru 
pedeea, instrumentu care serve, a im- 
pedeeă mai alle.'jsn rot'a la carna, la car- 
rutia, etc. 

lMFEDECATU,-u. adj. part., impe- 
dltas, in t. 6. verbului. 

IMPEDIMENTU, pl.-e, Impedlmen- 
tnMf obstaclu; dificultate. 

IMFBDICARE, v., vedi impedieare. 

IMPELLKKt'J, imimlsei, impulsu, v., 
tnpellere, aimpÎDge,apune în mişcare, 
a mişcă, a lovi. Radecin'a derivateloru : 
impultu, inipulsione, imptdsivu. 

IMPELLITIAKE, v., {d'in in BipelU), 
3 pune pellîtia, a prinde pellitia; a se 
transformă in pelle, a intră, a penetra 
inpelle; a se incarna, a luă carne si 
pelle. 



IMP. 



31 



, IMPELLITIARE, a. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMPELLlTIATU,-a, adj. part., de la 
impeîlitiare : dracu impelîitiatu, dîabolu 
incarnatu, omu blastematu. 

* IMPEMNARE, v., opplgnerare, pi- 
gnorl dare, (it. Impeţnare), a pune unu 
lucru in pctnnu pentru securitatea cre- 
ditului, a hjpotbecă. 

' IMPEMNATTJ.-d, adj. part,, oppl- 
SDeratns, datu, pusii in ;)emnu, impam- 
noratu, hypothecatu. 

* IMPEMNORARE, v., vedi hnpem- 
ntire. 

* IMPEMNORATU, adj. part., vedi 
impemnaiu. 

♦IMPENDERE, impensi siimpensei, 
impertsu, V., Impendere, aspende,a face 
mari spese. a sacrifică, a consume, etc. 

* IMPENDI08U,-a,adj., Impendlosna, 
care face multe spese , care spende nmi 
multu decârtu i adjungu poterile, sau de 
cătu s'are cad^ se spenda. 

* IMPENDIU, pl.-e, Impendlnn, ce 
se spende pentru unu lucni, spese. 

IMPENNARE, v., (pensare), pUmare, 
a pune penne sau flori in capu, la pe^ 
larfa, etc.; a omă cu penne sau cu flori : 
(I seimpennâ, a'si pune penne, a se omă 
cu flori; — d'in alta Însemnare a coven- 
tului penna decurru espreasioni ca : ie- 
pure impennatu cu Ua-du, vătli tmfien- 
note cu oşti. 

IMPENNARE , s. verbale , in t. s. 
verbului. 

IMPENNATU,-a. adj. part., plnma- 
taiţ pennatuH, flurtbua truatas, ornatu 
cu penne sau cu flori. 

* IMPENETRABILE, adj., Impeie- 
trablllH , ce nu se p<5te penetra • nepe- 
trunsu : materia impenetrabile, materia 
in care nu intra apăsau alte fluide; im- 
penetrabili sunt faptele lui domnediat, 
mentea omului nu Iu p6te coprende; omu 
impenetrabile, inchisu, ascutii^u, secreta, 
mjsterioBii in t6te lucrurile. 

* IMPENETRABILITATE, s. f., ca- 
litate de impenetrabile, calitate in po- 
terea carei-a doue corpuri nu potu oc- 
cupă acellu-asi locu in acellu-asi tempu; 
fig. discretione, reserva in gradu emi- 
nente, resistentia la veri ce tentatione 



jyGopglc 



ce se p^ite impetrâ; ce se pate obţină 
prin rogare : heneficitt impetrcAîle, caDda 
« vacante prin morte si se p6te obţină. 

• IMPETRAJTCE, adj. part. preş., 
TnpetrMs , care impetra, care obţine 
ceva. 

• IMPETEAHE, v., Inpetrare, a ob- 
ţină ceva, si in specie, a obţină prin ro- 
gare : a mpetrd unu beneficiu. 

• IMPETBaTIONE, s. f., ImpetM- 
tl«, actio:iie si effectii allu actionei de 
impetraire. 

• JMPE'TKATIVU,-a, adj., f-petra- 
tlrng, care ee obţine. 

**IMTETBATORnT,-tona, adj. a., 
1^* j-atţr. . care impetra, care obţine 

''^» iS'A "UTU,-*!, adj. part., Iwpe- 
tratM, obtinn tu obtinntn prin rogare. 
• rMPETRL ^'^r^^^**' '^■i '" lapiffl*'" 
«.Kere, conrerl «"' «■*•"' '"P"» .""- 
.ireTrtsterw, e ; a petrificâ ; a stra- 
fonni in pfitra : i f ■ « f »7^" »»? " 

fa upldem conere. ^"«î » «« P-'.f^^ '" 
p4tra a Be petrifioi , a deveni p^tra sau 
S pâtr'a; a aşterne . ™ ?«*'» = « ™P<^*^ 

ISn'ETRIKE, s. TM bale. " *■ s- ^er- 

'lMPETRmi,-a,adj.,i ^«e-s, Upldeui. 
(. iHpldem Ter.»si petrifc <^?-f ««^"^atn 
in p^tra: nesentitorin; nei naoram. 

. IMPETU, 8. m., imp* l«^ni;scare 
rina, impetnfiBa, veemente. "«l«nta, fu- 
ri6sa: lorire. attacn; rapidit» "«..^J^î""" 
care, vivacitate, assaltu. rap« *^'."°^' '^Ţ 
petuoBitate; adventa, sboni, . f^»'^- '««' 

'TiSeTUOSITATE, s. f., «^''«tate 
de impduom; violentia. faria, Vi ^"e^- 
tia; rapeditione; rivaeitate estre, ™a '^ 
Bpiritn, in portare. 

*mPETnOSTJ,-a, adj.a't-l-P» '""" 
Bo), violentu, veemente, iute, fanc 's«. 
repede , se dice despre spintulu un ^' 
oma care nn se pite domina, ci tret e 
■preste marginile benecovientei, funosu, 
infocatn, precipite. 

IMPIETATE, s. f., i«piet«8, lipse de , 
pietate, irreligiositate. 

IMPILLABE, impiliM si iminUediu, v., 



opprimere, vexare, «pollare, eupIUre, 

a opprime, a assuprf, a despoliă. 

IMPILLARE, 3. verbale, oppregalw, 
vexitlo, 8polfatlp»expiiBtlo. in t. s. ver- 
bului. 

IMPILLATOEIU,-(oria, adj. s., op- 
pressftr, reiutor, spoliator, cxpllatar, 
care impilla. 

nfPILLATU,-a, adj. part., nppresHOs, 
T«xatiiH, gpflIlBtas, expIlatiiH, oppressu, 
assupritu, de^^poliatn. 

IMPILATUKA'.s. f., opţiresHlo, rexa- 
tt«, effectulti actionei de ipipillare, 

împingere , impinsi si împinsei , 
impinsu, v., (tnplnferc), pelterei pro- 
pellerej coinpell«r«, trudere; a impinga 
de la sene. abatrodere ; a impinge in- 
ainte, protrudere;aimpinp>einap(H, re- 
trudere ; a impinge in intrti, intra- 
dere; a impinge afora, exti'iidere; a 
in^nge indiosu, detradere ; a impinge 
bunulocu, cootrudere; aimpingeusi'a, 
a inchide usi'a; a impinge rot'a, a applicî 
potere la rota, ca ae m^rga carruln; a 
in^nge inderetru, a face se se retragă, 
a impinge pre inimicu in baialia, a Iu 
bate, a Iu respinge cu forti'a; a im- 
pinge la greutâM, a anpportâ greutăţi 
mari, a sufferf greutăţi ; a impinge la 
banni. a dă bannî pentru a corumpe; a 
impinge d'tn una parte intr'alt'a, & \Ti 
se scape de unu lucru. 

împingere, 8. verbale, in t. s. ver- 
bului 

IMPiNGUTORnJ,-«r»a. adj. s., care 
impinge ; cu ce se impinge. 

IMPINSETURA, s. f., effeetulu ac- 
tţonei de împingere. 

IMPINSn,-a, adj. part., trosns, pro- 
pnUua, in t. s. verbului. 

* lMPIU,-a, adj,, Impius, fora, pietate, 
care nu are respectn si amore de celle 
ce se cade a respectă si am&; in spe- 
cie : care nu are respectu si amore de 
domnedîeu si de celle divine. 

IMPISTRIRE,-(isCM, v.,Tari«re,iiiâoii- 
lare ţ vedi impestritiare, 

IMPISTRITURA, s. f., vedi impe- 
stritiatura. 

' "IMPLACABILE, adj., ImpUeabllIx, 
care nu se pdte stempeiÂ, imblaodf, in- 
.duplecă ; care nu i^rta neci de cumu ; allu 



,CoogIc 



IMF 

carni reseatimentn nu se p6te indnlcî, 
sau iînmolliă cu nemica; inflessiUle, 
irreconciliabile; neîmblanditu; neîmpa- 
catu. 

•IMPLACABILITATE, b. f., InpU- 
eabilltu, stare si carcterin de itnpla- 
eahile, perseverantia obstinata in resen- 
timentn. 

IMPLANTARE, v ., plantare, a bagă 
unn Incru într'altn Incm : a implanta 
pari in pamentu, a pune, a bate pari 
din depărtare in depărtare ; s'a im^n- 
tatu ettpetiâreîe dinainte, s'a impedecatu 
si a cadntu in ceva, se dice despre a- 
nimali cn patru peti6re, mi am implan- 
tatu man'a , petionUu , mi am bagatu 
man'a, petionilu in ceva, am pnsu man'a 
petiomlu pre ceva. 

IMPLANTARE, s. verbale, pUnta- 
tlo, in t. s. verbului. 

IMPLANTATI0NE,8., pUntatlo,ac- 
tione de implantare. 

IMPLANTATD,-a, adj. part., plan- 
tatDB, plantatn, bagatu. 

IMPLENTBE,-esc«, v., (d'in m si 
plenu), Implere, adlmplere , supplere, 
'exaeqiit} peragers, perAeere; gatlsfa- 
e«r^ a face, a essecută, a realiză : a im- 
plmi ima promissione, a face celle pro- 
misse; a impîeniuna ordine.A essecutâ; 
a impleni conditionile, a Ie obeervă; a 
impleni detoriele cotra patria, cotra na- 
tione, a servi patriei si nationei; a im- 
pleni una lucrare, a fini, a termină; a 
impleni tempulu, servîtiulu, aservicâtu 
tempQ s'a obligaia; a impleni lipsea, a 
supplenf, a intrcgi unu lucru uecessairiii, 
sau ce n'a foutu de adjunsu; a im}}l€ni 
HNU ferminu, a servi unu tempu deter- 
minatu; a si mpleni seoptUu, a si 
adjnnge scopulu; a impleniutia suwmta 
de banni, a ua realisÂ, a ua respunde; 
implinesce-mi bannii, da-mi bannii toţi 
c&ti mi esU detorîu; a impleni unu. ăoui, 
treianni. a adjuuge atăti anni; a im- 
pleni voVa cui-va, a fi cu condescentia 
cotra cine-va ; profeti'a s'a implenitu, 
predicerile »'au realisatu; tcrminulu sa 
implenitu, termiuulu a tieciitii; asi im- 
pleni offitÂidu, a si face delori'a ca futi- 
ctionariu; a impleni localu cui-va, a sup- 
plenl pre cine-va, sau a urm& iu Io- 



IMP. 25 

culu cui-va; s'au impleni^ tote postu- 
rile, s'au occupatu tote prin allegere, sau 
denumire. 

IMPLENIEE, s. verbale., idlmple- 
tl«, în t. s. verbului. 

IMPLENITORHJ,-*oWa, adj., adl«- 
pletor, care implenesce. 

IMPLENlTU,-a, adj. part., Inptetus, 
adlmpletas. 

ISÎPLERE, implu, implui, implutu,-v., 
Implere. a pune in ceva desertu at&ta 
materia c&ta pote copreude : a impU 
unuvasu.aimplepusc'a, tunulu,iţmi6 
celle necoBsarie spre a dă cu elle; a im- 
pU cas'a cu omeni, a face se intre in 
casa una mulţime de omeni ; a impU 
eas'a eu soldaţi, a pana mulţi soldaţi 
In casa ; a imple eu sareine , a pune 
mari sareine ; a imple cu came toceala, 
a face camati ; a se impU de tena, de 
sânge, a seintenă, a se cruntă cu sânge; 
aimf^ pip'a. apune tabacu in pipa. 

IMPLERE, s. verbale, Impletlo, in t. 
s, verbului, 

IMPLETTECIRE, si impletiicire,- 
escu, tmplevtere, amplicti.plectere, flec- 
tere, Irrettre, a împedică, a încurcă; 
a vacillă; a perde ecilibriulu; a incalcf, 
a se incalcf : seriiele se impleiticesce pre 
medilocidu nefericittdui; mi kc implet- 
ticeacu petiorele : copillulu si implei- 
ticesce manile de gutttdu tatălui seu. 

IMPLETTECIRE, s. verbale, Imple- 
xlo, in t. 8. verbului. 

IMPIiETTECITU,-a. adj. part. , Im- 
plexusf ImpIleatuK, ImplIoltoB, incur- 
catu, ammetitu, turburatu. 

IMPLETTIRE,-escM , iniplecler«, a 
intretesse, a înfascioră fire de peru, de 
cânepa sau altele asemeni, si a le dă 
form'a de unu totu compusu : a itnpletH 
tortulu, a impieta una fimc. 

IMPLETTIRE, s. verbale, Impli-xlo, 
in t. s. verbului. 

IMPLETTITOBIU,-foW(i,adj.8.,care 
impUttesce ; ce se implcttesce. 

IMPLETTITD,-a, adj. part.. Inple- 
xu§, iafascioratu. 

IMPLETTITURA, s. f., tnptexus.- 
Ls, resultatulu actionei de implettire : 
implettiiur'a capului, perulu implettitu 
si pusu in ordine pre capu. 



=y Google 



H2 



IN 



impuscă, ase ucclde tragundii cu pusc'a 
asupr'a aea. 

IMPDSCARE, 3. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMPUSCATUra. adj. part,, lraJ«etB8, 
uccisa cu pusc'a. 

împuşcătura, 3. f., effectulu ac- 
tionei de impttscare. 

IHPUSn,-a, adj. part, Inposlins, iu 
t. 9. verbului imponere. 

•IMPUTABILE, adj-, (it. impiiU- 
bile), 1. ce se p6te imputa : fitpte impu- 
tabili; 2. cili ae potu imputa : peraon'a 
imputabile. 

* IMPUTABILITATE, s. f-, (it. Im- 
pnUbitltâ), calitate de impi4(Aile. 

IMPUTARE, V., Imputare; l.aattri- 
bui cuivaceva ca meritu sau calpa; 2. a 
critică, a mustra, reprehendere, tUIo 
Tel erlmlnl daro; a face imputationi. 

IMPUTARE, y. verbale, Impuutlo, 
vedi impuiatione. 

IMPUTATIONE, s. f„ impoUtl», ac- 
tione de imputare: mustrare. 

IMPUTATIVUi-a. adj-, ImpHtatiTnJi; 
cui se pate impută; aptu de a impută. 

IMPUTAT0RIU,-(6rta, adj. a., Im- 
putator. oaHtlfator, care îm^o, mu- 
stra, etc. 

IMPUTATU,-a. adj. part., impnUtus. 

IMPUTERIRE,-PSCM. immtieritu, vedi 
impoterire, impoteritu. 

IMPUTlRK,-eflcu. t.. patidnn red- 
dere, puteNoere, (it. Impuizare, CUEDU 
pare a se dice pre a locurea si iatre u- 
nii Români : imputiare); a Tace se pută, 
a impl4 cu pittore, a infecta, a respaudf 
odOre putor6»a; a se impuţi, a trece io 
putredine; a se strică; a se descompune, 
a se corrupe, a capetă rea odore; — a fi 
forte pigru. 

IMPUTIRE, e. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

IMPUTITU,-a, adj. part., putMas, 
tntUa», dealdlesus. 

lMPDTREDlRE,-fiS<:K. v. n., l<npu- 
treseere, pntreflsrl, a putredi. 

IMPUTHEDIRB, a. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMPUTBEDITU,-a, adj. part-.pnire- 
factiB, trecutu in putredione. 

IN, prep., ia, se pune înainte de nu- 



m. 

me, pronume, verbe si adverbie, si de 
multe-ori se Împreuna cu elle, pr. : in 
casa, tn mene, inducă, insusu; se ap- 
plica nu numai simpla, ci si compusa 
cu alte prepositioni aan adverbie : in- 
de-sera, in-sub-sera, in-spre-ăiua; in- 
apoi,in-ainte, in-addeveru,in-acdllo,in- 
coUo, in-coce, in-cotraa, etc.;3e pune dupo 
alte preposetioni : âe-in, pre-in, si se 
reduce in : d'in, pr'în. Usitata in compo- 
sitione cu alte covente, si conserva for- 
m'a origiuaria, d4co aceste covente În- 
cepu cu vocali sau cu alte consoue, afora 
de b, p, m, l, r, inaptu, inespettu, în- 
credere, infrang^e, i^jugare, etc.; candu 
coventele iucepu cu labialile b, p, m, a- 
tunci prepositionea in iu compoaitione 
se strămuta in int, sau mai bene litter'a 
» d'in prepositiouea in, se strămuta in 
m : in^edUe, immuUabUti, impaciente; 
âro caadu coveutele Începu cu litter'a l 
sau r., atunci litter'a n d'in prepositio- 
nea in se sti'amuta prin assimilatioue, 
iu aceste Ucide : Ulimittdit, Ulusiratu, 
irrevocabile, irreligiosu, etc. Prepositio- 
nea in are iu composite, I. sensuln: 
q> generale dein/ru, repausu sau mişcare 
in intrulu unui ce : importare = in-por- 
tare, immittere =: in-mittere, incur- 
rere=zin~etarere, etc.; &>particulariu, 
de acopu, etc: inducere:=in-ducere, ăa- 
pellere^in-pellere, imponere^in-pone- 
re, etc.; c) in multe composite tn se pune 
numai spre a transforma unu adîectiru 
sau unu substantivu in verbu : imbo- 
nare:=in-bonu, in-riegrire = in-negru, 
in-florire = in-flore, etc. II. preăssa 
iidiectiveloru si participieloru, iiiecumu 
ni substantiveloru născute d'in adiec- 
live si participie particeU'a in ^re senan 
privativu sau negativu, precumu : tm- 
puru,ineptu, tnimicu, importunu, ivKa- 
pace, ina^eitate, ca si grec. av, germ. 
an. ~ Usulu acestei prepositioni este 
f<5rte intenau si variatu, diversele du- 
antie au asia de delicate in câtu in locu 
de regule generali, mai multu vei inve- 
tiă d'in practica, consultandu ai dictio- 
uariulu si imitandu scriitorii cel mai 
boni ; ecco unele essemple despre di- 
versele acceptioni alle ei : tn c^paren~ 
tia, la vedere, dupo cumu ae pare; t» 



=y Google 



_ INA 

cAstractu, mtr'uon tnodu abstractu ; in 
camesia, âesbraccatii, numai io camâsia; 
în fapta, iutr'addevera; tn credentia, pre 
creditu; in creâenii'a mea,' ţie legea mea; 
m honu tempu, la tempulu seu; tn reu 
iempu, intre relleimpregiurari; inscurtu 
tempu, eaireadu; in seurtu, a) in scurtu 
temjiu, b) in pucine covente; in moău 
canescu, caneace, cu menia, cu rabia; in 
trei dille, preste trei dille; in parte, in 
doue; tn capu; a) in intrulu capului, si 
de aci in mente ; h) pre capu : a pune 
pellarPa in eapu; c) chiani, accuratu; în 
petiârc, pre peti6ra, standu; in numele 
îejret.dupo lege, conforme legei,in pote- 
rea legei; a ave pre cine-va in mana, a 
prejudecâ cui-va, a urmarf pre cine-Ta; 
a face ce-va â^in mana in mafia, a se 
adjutor&, a face adjutoriu; a ave lacri- 
me in ochi, a lacrimă; acesta idea se 
afla in tâte cârtite vechie; lucrtilu este 
inco in intregu, inlactu ; victori'a este 
in mana, e certa; in presente st in ue- 
nitoriu, pentra acumu si tempulu venito- 
riu; vietVamieste in dubiu, esteinperi- 
, clu; ânim'a i este in dubiu, e dubiosu; 
in arme, cu armele in mana; tn ochii 
totoru-a, la vederea totoni-a; a fiin fa- 
miliaritate cu cine-va, a fi intimii amicit; 
e ingur'atolora-a, tata lumea yorbesce; 
canău eramu in caile, candn mergeamu; 
mi steiera in caile, veniră asupr'a mea; 
s'apusu in patu, s'a colcatu; ti sta în po- 
tere se nu fia, poţi impedec& se nu se 
intemple. 

* INABILE, adj., lohaMUa, contrariu 
a&t{«,-n6abile,nepotentiosn,neiDdemana- 
tica, incapace. 

* INABILITATE, 3. f-, (it. iuabilltA, 
fr. inHablllu), lipse de abilitate, nein- 
denaanare; nesufficientiade potera, de de- 
steritate, de capacitate de a face nnu 
lucru. 

* INABITABILE,adj.,iiihabUabllls, 
contr. abitabile; care nu se p<Ste abitâ, 
unde nu se pite locoi. 

* INABITABE, v., Inhabitare , a lo- 
cui, a seda unde-va, intr'nnu locu. 

* INABITATIONE, 8. f-, lohabllatio, 
actione de locuire; locuenti'a ensa-si; a- 
bitatîone, 

*INABITATOKrtJ,-(ona, adj. 9., In- 
ToK.IL 



INA. 



M 



babltstor, locuitoriu, care locueece, a- 
bitatorin. 

*lNABITATU,-a, adj. part., (Inhabl- 
tatns), locuitn, abUatu. 

*rNABURABE,-edw, v.,aespune la 
aburi, a trece prin aburi ; vedi aburire. 

* INACCEPTABILE, adj., nou aocep- 
tabllls) care nu se p6te acceptă, nu este 
de primitu. 

* INACCESSIBILE, adj., In^csessI- 
blllBf contr. accessibile, de ce nu se p6te 
appropiâ; se dice despre loca, lucru 
si persona. 

* INACCOMODABILE, adj., n«i ae- 
onmodns; care nu se p6te aceommodâ, nu 
se pote appiicâ. 

* INACCORDABILE, adj., inoono»»- 
Hus, ce nu se ptîte aceordâ, concede, 
nepermissu, neiertatu. 

* INACEKBARE,- V-, exacerbare , a 
interrită, a amari, asupperă prin vorbe; 
a inasprl; a adduce pre cine-va la menfa. 

•INACERBATU,-a,adj. i»rt.,«cerba- 
tQs; interritatu, amaritu, inveninatu, 
snpperati!. 

INACKIBE, V., «cldDB reddere, (it. 
Inaţrlre), a acrI, a face acru; refl. a se 
inacri, a deveni acru, seearer». 

* INACTIONARE,-ediM, v-, aattoneni 
luBtitiierc toI Intenilere, a accusă , a 
trage pre cine-va in judecata. 

*INACTIONATU,-a, adj. part, trassu 
in judecata. 

"INACTIVITATE, s. f., (fr. Inaetl- 
vlt4), neactivitate, lipse de activitate, de 
diligentia, de energia ; stare fora oc- 
cupatione. 

* INACTIVU.-a, adj., non aotlvas, 
neactivu, nelucratoriu, care nu se ado- 
pera a lucră. 

* INADAPTABILE, adj., von adap- 
tatuB, ce nu se pate adapta, contr. ne- 
adaptMle. 

* INADECATU,.». adj., nou »d»- 
qnatDB, neadecatu, neconforme cu ob- 
iectnlu, naproportionatu, desproportio- 
natu. 

INADENSU, V., de UdastriA, vedi 
irUr'adensu. 

« INADMISSIBILE, adj., non admia- 
tlblIlB, neadmîssibile, ce nn se pate ad- 
mite, approbă. 



.yGdogIc 



H 



INI. 



• DTADMISSTBILITATE, a. f., cali- 
tate de inadmissihile. 

INAINTARE,-edtM, v,, (d'in adv. in- 
ainte), proeederej profredt, profleere; 
a merge înainte, s di Înainte; a pro- 
move, a accelera; a face progressn, a 
progressă; a continuă : a inaintâ in e- 
tate, a imbetrani, a deveni d'in ce in ce 
mai betranu; a inaintâ i» studiu, a face 
progr»ssu in invetiatura; a înainta in 
officiu, a adjunge in postu mai ioaltu; 
a inainid in stare, a devenC mai avutu; 
a inaintâ una. ckarteia, a presentă, a 
adressă, a suMternecui-va. 

înaintare, b. Terbale. in t. s. ver- 
bului. 

INAINTATU,-». adj. part. verbului 
precedente : etate înaintata, betranetia. 

ÎNAINTE, prep. Si adv-, (d'in în-a- 
ani*:), ante, (la atite); ca prepos. se ap- 
plica numai: a) cu de : inainie de face- 
rea îumei; b) eu articlulu fem. a, si cu" 
genitivulu : înaintea ntultoru omeni; asia 
Bicu posscssivele: inaintea mea. inaint-'a 
vostra; acea-asi regula se appllca si la 
compusele : de inqinte si d'inainte. pre 
de înainte sau pre d'inainte : pre d'ina- 
intea casei, pre ă'inaintea vostra; — alte 
frasi cu înainte, in intelle^su temporale 
sau locale, at&tu ca prep. câtu si ca adver- 
biu : înainte cu patru dille; de acanu in- 
ainte,de astadi înainte, înainte de pran- 
diu, înainte deacesta-a; a cssi cui-vu în- 
ainte, alu intempină; inainte de a face, 
penf) a nu face; mai inainte nu erâ asia, 
in tempulu trecutuerâaltramente; a dă 
bannî inainte, a autecipă; a appucă în- 
ainte, a preveuf; a merge inainte, a pre- 
cede; înainte de tote, prlmani et ante 
omul»; cumus' a dissu mai înaînte, cuma 
s'a dtjsu'invti susu. 

INALBIKE,-Cjcu, v., Inalbare, can- 
deraeer#;Iniilbeseere,oaiiileBcere;aface 
albu, a albt; a se face albu, a se albi : 
inalbescu la capu, imbetranescu; inal- 
hescfi cas'a, ua spoiescu a)bu; innlhescu 
pandi'a, ua spellu si punu la sore spre 
a deveni alba; cotare se înaTbesce, si 
pune dre3!)u, si pnne albu pre facia. 

INALBIBE, a. verbale, in t. s. ver- 
bului. 
INALBITOEIi:,-«rta, adj b., deal- 



mA 

bat«r; albeseeiiB, care inalhe$ee, albi- 
toriu. 

INALBITU,-a, adj. part., dealbatui. 

INALBITORA, s. f-, actulu de inal- 
hire. 

* INALIENABILE, adj., (it. Inaliena- 
bile), ce nu se pote aliena, instraioâ, 
depărta, cede, strămută, scambă, vende; 
contr. olienabiîe. 

* INALIENABILITATE, 8. f., (it. 
InaltenablliU), stare sau calitate de ina- 
lienahile. 

* INALTERABILE, adj., iminntabl- 
Its» (it. Inalterabile), ce nu e snppuSQ 
alteraţi onei. 

* INALTERABILITATE. s. f-, l«- 
' mnlabllltag , (it. InallerablIltA), stare 
I sau calitate de inalterabile, immutabi- 
{ litate. 

{ INALTIARE, v., inaltare» extollere, 
I erlţere, a rcdică in susu; fig. a landă, 
I a marî : a inaltiâ unu muru, a inaU 
I liă una stalua, unu monumentu, a erige; 
I a inaltiâ la unu postu, a prom6ve; a 
I inaltiâ vocea, a pronunţia tare; î se inal' 
I tia cornele, devine arrogante, auperbu; 
j ti inaltiâ pre f-ine~va. a lu laudî, S lu 
! celebră, alu onoră; refl. a se inaltiâ, a- 
: stend^re, a nscende, a adjunge la ceva; a 
I 8eg\(ix\i:<iseinaltiâliic^u;aseinaltiâ 
j în (tern, a asesnde. 

' INALTIARE, s. verbale, elevaU», 
; asoposld} elevatione, ascensione: ina2- 
tiarea crticei, eleralio, erei-tio cruelB 
Chriit!} înultiarca lui Chrîstu, ChrlBtl 
ascenst», serbatoria ia a sessea Joui 
dupo Pasci. 

I NA I.TIATORI(J,-/oi- ta. adj. a., ele- 
vator, aseensor; care înaîtia, care se 
inaltiâ. 

INALTIATU,-a, adj. part., elatn», 
erflctiiSf In aubitme ednotus; ca titlu : 
stratucitu, seronissimu : inaltiate d&m- 
ne, sereni^sime principe. 

ÎNĂLŢIME, 3. f., alillodn; stare saa 
calitate de îna'tu : înălţimea unui mon- 
te, unui arbore, unei case, unei persane; 
înălţimea corpului, statur'a; înălţimea 
apei, profunditatea apei; e la îno?;.'jisa 
ch'amaiei s<.^le, implenesce cu demnitate 
cbiamarea sen; ca titlu : sereoitate, al- 
tetia. 



=y Google 



mi 

INALTCro. adj., lUa», «latoi, mare 
io linia yerticsle : una statua e inalta 
m Unia vertiaUe, lata in linia onson~ 
tcUe; redicatu, inaltiatu, elevata; subli- 
me, nobile : monte inaltu, arbore inal- 
tu, casa inaUa, omu inaltu; ăe incUtu 
genu, de stirpe nobile; mente i.yaita; 
stylu inaltu, modu de scriere sublim», 
voce inalta, voce tare, sonora; inaltu că 
tumtdu, de ioaltimaa turnului, de mare 
ÎDBXtime; pretiuinaltu, pretiumare, pre- 
tiu essaggeratu, locu inaltu, positione 
inalta a locului. — Inaltu, ca titlu, in 
locu de sarernissiain, onoratu onorabi- 
le, eic.', —inaltu, ca adverbiu, io locu de 
tusu. in-tusu, in modu elevatu, nobile, 
sublime. 

* INAMABILE, ad)., InamabllU, care 
nu p6te fi umatu, care nu meritia a fi a- 
matu, neplacutu. 

INAM.ARlRB,-e8CU, t... aniBrlaare] 
iDunar«Beere; a amari, a face amatu; 
a întrista, & snpperă; a afflige; a iater- 
ritâ; reâ. a se inamari, a ae amari, a 
ae face amaru; a se întrista, a se sup- 
peră, a se interrită, a se affiige. 

INAifABtBG, s. verbale, amaritudo, 
mteriri amaritione; tristetia, supperare. 

INAMABITU,-a, adj. part., amaru, 
auppcratu, intrtstatn, tnterritutu. 

*lNAUEMD,-o,adj.,UBB(»nustcontr. 
amenu: nepUouta. 

IN'AMlOU,-a, adj., vedi inemieu si 
inimuiu. 

INAMORARE,-«fîtu,v.,ami)r« aceen- 
dere, (it. Inamftrare), refl. a se inamoră, 
ua«re oapl (it. inamorar»!), a se ap- 
preode de amore; a senti affectu sau pas- 
sione particulare pentru una peraona 
san lucru. 

înamorase, a. verbale, io t. s. ver- 
bului. 

INAMORATU.-a, adj. part., amore 
eaptns, coprensu de amore, apprensu de 
amore. 

* INAMOVIBILE, adj., traotlftnl doh 
lubleetot, ce nu se pate amSve. deparlEi, 
destitui, degradi : of/iciu inamovibile, of- 
flciw din care i;a ae ţHjte scite cineva. 

* INAMOVIBIUTATE, s. f., stare sau 
calit&te de iuamoeibile. 

* iNAKE, adj., Insuis, desertu, ranu : 



nri. K 

eug^ri inani, nefojosibirie! serissoria 
inane, care un coprende in sens neci ceva 
formosu, neci ceva utile. 

INANITATK, s. f., loaintas» deser- 
tatione, vanitate, futilitate, inutili- 
tate. 

INANTE, vedi inain/e. 

ÎNAPOI, adv., retro* retro r8atB,(d'in 
partioellelei», o, poi), cautr.tnotn^e, in- 
deretru, Ia spate : a caută inapoi ; a se 
intorceinapoi;inmiculu8'a intorsu in- 
apoi, a remasu inap^; unu cauticn dioe : 
asia joca pre la noi, dinainte s'inapoi; 
a merge inainte si înapoi ; se compune 
cu particul'a de, si se dice si d'inapoi, in 
oomparatiyu si superlativu : omulu cdlu 
mai d'mapoi; iu frasîle : inapoi^a m«a, 
tea. sea, dmenUoru, etc. occurre ca prfp. 
cu articlulu femiuinu, (vedi si inainte). 

INAPOIARE.-edii*,v.,I.re«tltuflr',» 
restitui, a d& altui-ace avemu d'in allu 
seu; 2. tardare : a inapoiă pre cine-va 
in lucru, a Iu retarda, a Ia împedeo , 
S. retreceilero» a se retrage înapoi. 

INAPOIARE , s. verbale reotlţnU», 
re-> l»slo. rece«RDH, restituire, rdtmgere. 

INAPOIATU,-a, adj. part., reaUţn- 
tufl, rejea«a>, restituita, datu in dwe- 
tru, intorsn, remasu inapoi. 

* INAPPEL LABILE, adj., * qo* ip- 
pellurt nonpoti>st; ce nu admită appel- 
latioQs, ce nu lassa locu de recurau, ce 
na se pate appeUă. 

* INAPPLICABILE, adj., ce nu e ap- 
plicabile, ce nu se pate appUcă; oare 
u'are appMcatione. 

• INAPPltETlABILE, adj., ianatl- 
mahfil', inestimabile, ce nu se ptite ap- 
preti& deslullu; ce e de unu pretlu in- 
finitu. 

• INAPTITUDINE. s.f.lBeptitndnt 
lipse de aptitudine, inabilitate, incapa- 
citate. 

*]NAPTIJ,-a, adj., Ineptni, care n'are 
aptitudine- iucapace. 

INARBORÂKE, V., «rbores aerere, 
a plantă aibori; fig. a inarborâ veasit- 
Mh. 

INARBORARB, s. reruale, in t. s. 
verbului. 

INABBORATa,-a, adj. part., arbvrl- 
boa eoDsUua. 



=y Google 



36 



INA. 



INABQENTABE, T., argentare, ar- 
gento obdu«eret (it. InarKentare), a ob- 
duce ceTacuarg6Dtu,cn folie de argentii, 
a ii colorea argentului. 

INARGTNTATUra, adj. part., ar- 
^«BtatiiBţ arfţent» obdnotas (it. Inargea- 
Ut»). 

INABIA si linaria, 8. f-, Unariaj lo- 
CQ unde se sâmina, se face, precumu si 
unde se vende inulu; vedi linaria. 

INARin si linariu, s. m., linarluBj 
Incratoriu in inu, negotiatoriu cu inu; 
vedi linariu. 

înarma RE, -ediu, r., «rnare, apro- 
V6i6 cu arme, & armă; a intart, a forti- 
fica; a proved^ ima nare cu ttite celle ne- 
cessarie : a se intwmâ, a se intarf, cu 
arme, aface preparative bellîce,(i 5e în- 
arma cu pâtienti'a. ea coragiu: a se 
inarmd cu argumente. 

înarmare, s. verbale, in t. s. ver- 
bului : inarmarea poporului e salvarea 
republicei de cesarii oppressori. 

INARMATU,-a, adj.part., armatas, 
armatu, in arme. 

•INARTICULARE,-ediM,v., aface ar- 
ticlu de lege des|ire unu dreptu, si a Iu 
introduce in codicele sau cartea de legi 
alle terrei. 

• IN ARTICULARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

• INARTICnLATU,-a, adj. part., 
l.formulatu in articlu de lege : natione 
inarticvlata, alle cărei drepturi politice 
si nationalisu reconnoscute si assecorate 
prin articlu de lege; 2. inarticviatu, cu 
in negativii, a) ce nu se pate articula, 
nn sa p(3te pronunţia cu preciaione si 
distinctione : limhe inarticiăate, cari nu 
se potn scrie; vod inarticulate, cari nu se 
pota pronunţia; 6Jcouen(K inartieuJati* , 
fora articlu. 

• INARTIFICIALE,adj., InartiaeU* 
lis, contr. artificiale, naturale. 

INASPRIRE,-esffli,v., asperare, exa- 
iperarej a face cova aspra, duru, a ir- 
riti, a interrită, a easacerbă; refl. a se in- 
aspri, a deveni duru, aspru, crudele; a 
inaspri vestimentde, a le intarf cu ma- 
teria licida-farin<5sa, si apoi ale netedi, 
a le calcă; s'a inasprOutempulu, s'a fa- 
catn rece, frigurosu. 



ÎNĂSPRIRE, 8. verbale, aaiierltas , 
stare aspra, irritatione, meofa. 

INASPRITU.-a, adj. part., exaspe- 
ratas. 

* INATTACA£ILE,adj., (it. IsaMao- 
oabile), ce nu se pate attacă cu succeasu. 

* INAUGURALE, adj-, (inaugara- 
lls), relativu la inaugurare : serbatâ- 
ria inaugweUe, serbat^ria de inaugura- 
tioue; oratione inaugurale, orattone ce 
se tine la intrarea cuiva iu ofBciu. 

INADGURABE,-eâiu,v.,lBau«nrar<v 
1. a consultă semnele divine, a face au- 
gnrie; 2. a consecră : a inaugura unu 
templu, una cetate, etc; 3. a incepe una 
lucrare, una functione : a si inaugura ~ 
ministeriulţt prin unu actu crudule. 

* INAUGURARE, s. verbale, Inanga- 
ratio; inauguratione, dedicatione, eon- 
secratione. 

* INAUGURATIONE, a. f., Inaigara- 
tlo, coQsecratione inceputn : inaugura- 
tioneaimuitemplu, inaugwationea unei 
cetafi. inaugurationea unui vnpetatoriu, 
imauguraiionea unui ponteHee, inaugu- 
rationea unei functioni. 

" INAUGURATU,-o, adj. part., Inaa- 
fnratns, consecratu prin augurie; coro- 
natu; inaintatu in una functione cu ao- 
lennitate. 

INAURARE.-fdtu, si 

IN AURIRE, -eseu, iDBurare, aur* ob> 
ducere, a auri, a obduce cu auru, cu 
f6ie de auru; a dă col6rea aurului. 

INAURITU,-a, adj. part., inanratiig» 
auritu. 

INAURITURA,9. f., Inauratnra, an- 
ritura. 

înavuţire,- escw, v., dlritare si 
dltarei a face avutu, a marf averea; refi./ 
a se inavuti, a deveni avutu, a adună 
mari si multe avuţie. 

înavuţire, 3. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INAVnTITU,-a, adj. part., ditatas. 

INCA, adv., adbacj vedi ineo. 

ÎNCADRARE, -ecJtu, v., (la si «na- 
dran) a pune eeva in cadru. 

INCADRATU,-«, adj. part., (fr. ea- 
eadrâ), pusu in cadru. 

INCAI, incaiUi, ineaSiete, adv., aal- 
tftB, oerte* qatdeia] Cella pucinn, macara, 



,CoogIc 



INO 

A6tQ : deeo nu poţi face bene, ineai nu 
face reu. 

INCAIBSRABE, v., eaplll«R «lleu- 
Jbs eap«re et TsUen* in«niii eomiertrer 
caper»! a Idă pre cineva de peni, a Iu 
luă la bătaia, a pnne pre ella maoa de 
violentia, a In maltraetă; — in acelln- 
asî intellessn si sab form'a încăiera- 
re, cu differentia eo tncaterore espreme 
ceva mai aerioeu de c&tu incaiberare : 
doae osH se ineaiera, doui Smeni beii se 
certa si se incaih»'a. — Cătu pentru o- 
riginealoru, incaisrare e'ar pot^ con- 
giaer& ca nnu compositn d'in in si ca- 
ieru, (acestu d'in nrma cnrentu apple- 
candn-se si la jierulw copului in espres- 
sionica : ti scarmenu eaieruitt); mai bene 
inee ae esplica amendoue formele prin 
compunere d'in in si cap, in-cap-eru, 
care pote derenf : tn-ca-6-cr(i, in-cai-h- 
eru, in-cai-u-ent, in-cai-eru. M. 

INCAIEIUR£,-«(^tw, T., nsnnB ood- 
ter«, eottBIgeref a se appuc de pern, a 
se appnc de capn, a reni la pumni, a 
se palmul, a se eerti, a incepe batali'a. 

INCAIEBAKE, s. verbale, in t. 8. ver- 
bnlni. 
INCAIEBATU,-a,aâj. part., ctuertBs. 

mCAISRATUBA, s. f., octulu detn- 



INC. 



87 



INGALCIÂJilENTU, pl.-e, oaloUneii- 
tan, totn lucniln cu ce ne (nealcia»iw : 
caldi, calcionii, cibâteîe, soccii se nu- 
mescu incdeiamente; vedi caleiamentu. 

INGALCIABE, v., inealeUre, a im* 
braccă petiârele, a pune eoJcti sau aU- 
eionii in petiâre. 

INCALCIARE, B. verbale, Mleeatns,- 
Bi, in t. B. verbului. 

INCALCIATU,-a, adj. part., ealcei- 
tns, fig. eulltt incaleiatu, bou incaleia- 
tu, vUaincalâata, orrmean nu preoepe, 
nn scie nimica. 

INCALCIRE,-Mcw, v., Implleare, !■- 
trtcare, eonfoiidere, aincurc&,a meste- 
că, a complică; reS. a se inedlci, a se iu- 
eurcâ, a veni in confnsione, in desordine. 

INCALCITU,-a, adj. part., Impllel- 
tnB, eonhana, incBrcatu, complicatu. 

INCALCITUBA, s.f., InIrleatU, eok- 
faelof confnsione, complicatione, incur- 
catura, desordine. 



INCALCULABILE, adj., ce nu se p6te 
calculă, ce trece marginile calculului. 

INCAXDrRE,-eâcu, v., oalefaoere, a 
face caldu, a induce căldura : a incaîdi 
cas'a, coptoriulu ; a incaldi pre cineva, 
a Iu esciti, a In animă, a Iu addnce in 
menfa, a i eacită rre un'a passione; refl. 
a se incaîăi, Uealesuere, a recepe căl- 
dura, propr. si fig. 

INCALDIBE, s. verbale, Mlefaotio, 
oalfactD8ţ-DS. 

INCALDITOEID,-ft)ria, adj., ealefa- 
elens, ealfactor, care da căldura, cară 
are proprietatea de a incaldi, ce servesce 
a incaldi 

1 mCALDITn,-a. adj. part., oalefii- 
ctHSt caldn, plenu de căldura. 

2 INGALDITU, s. m., ealfaetiiB,-iis, 
actnlu de incaldire. 

INCALLECABE, v., eqnnm iaaeeB- 
dere, In eqao Bedere^ a se urcă, a se pune, 
a; 6ei6 pre callu; a plecă callare : a in- 
ealleeâ bene, a incalleeâ formosu; fig, 
a inccdlecâ pre cineva, a In doDiină; a 
ineaUecâ pre ceva, a fi domna asupr's 
unui lucra, a fi securu de successu. 

IKCALLEGARE, s. verbale, inioea- 
8i«t coBscenslo equl, in t. B. verbului. 

INCALLECATU,-a,adj.part., Inseen- 
nt, o OHO ea sas. 

INCAMABE,v., eqiiOBjnBKere,apune 
oallii in camu. 

INCAMATU,-a, adj. part., Jiiaetas. 

INCAMINARE,'edtu, v., lneip«re,(it. 
Iicammlnare), a începe, a pune pre ca}le, 
a pune in lucrare : a incaminâ unu pro- 
cesau, se dice in Daci'a Buperldr», in locu 
de a incepe, a nrdi unu processu. H. 

INCAMmABE, B. verbale, iDoept»»- 
■B, începere. H. 

INCAMINATU,-a, adj. part., ince- 
putu. H. 

INCANIRE,-e8CU, v. refl., eailnas 
fieri, a se canf, a se retrage de la ceva 
ce s'ar cada se facă; a deveni reu, strica- 
to'riu, veninosu; a se meniă, a turbă, a 
se inversionă, a se irrită. 

INCANIT0,'a, adj. part, eaaliiai, 
obstinatu. 

INCANtAMENTU, pl.-c, laeaaU- 
■«Btoai, aetulu de incon^we. 

mCAKTABE, T., laoatttate, a ferm»- 



jyGooglc 



INCmDlAB£,-e(îtu, r., Inoendare, 
a appreode, a d& focn, a pune focu. 

INCENDIABIU.-J-w, adj. a., incen- 
dUrlBB^ iDcensori care incendia, ap- 
priDde, da focu; care caasa ioceodiu ; 
lubst. incendiarii*, antoria voluntariu 
de UDB incendiu sau de alte relle; tar- 
bnratorin, agitatoriu; incendiaria, pas- 
sere, «e earră de pre altariu carbonii, 
candn se făceau qacrificie, 

INCENDIATU.-o, adj. part-, InceHSMS. 

INCBNCIU, pl.'6, Ineendlnm, focu 
mare, focu deyaatatoriu. 

* INCENSţTBABILE, adj., ce nu se 
pdte ctnsurâ, ce aa p6te fi snppusu la 
critica, perfeotu; ce nu merita censura. 

IKCENUSIARE,-edi«, v., olB«faeere, 
tn olierem redlgere, a preface in cenu- 
şia; a destruge; a presară cu cenuşia, 
eln«re asperirere; proverbiu : pulbere si 
cenuşia; totale destructione; refl. a se 
ineenusid, a se preface in cenuşia, in 
eln«rem redlft* cinerescere; a se im- 
plâ cu cenuşia. 

INCENUSIATU,-a, adj. part., oln»- 
fMtDs, prefaeutu in cenuşia; asperaa cu 
cenuşia. 

începere, inceptti, ineeputu. v., In- 
eipere, a face primulu passu in una lu- 
crare : ineepuascrie, incepi a vorhi, in- 
eepeajoeâ, incepemu a imbetrani, ince- 
peti a mancă, incepu a dormi; a începe 
una p&ne, a începe una bute cu vinu; a 
ineeputu ventuiu a bate; a ineeputu ba- 
tdi'a jaic i ineepe istori'a Bomantloru. 

începere, s. verbale , Ineeptlo, In- 
««ptnm» tiilUiim, prlnelpluni) in t. s. Ter- 
bului. 

INCEPETORIU, sau ineeputoriurto- 
ria, adj. s., Inoeptori tiehostor; care in- 
eepe, care foce inceputulu; elementariu, 
primitivu. 

INCEPETURA, a. f. iiatptl»* In- 
eh*atl«, ineeputu. 

INCEPTARE, -editt, T-, tnoptare, a 
ineepe ce-va pre diumetate; a se adoperă 
se încapă. 

1 INCEPUTU.-a, adj. part., tnoeptiB, 
«xorsaB, iDohftatni. 

2 INGB:PUTn,pl.-wn, Initinn, prln- 
elplnm, exordinm, iniţia, principiu, es- 
ordiu, primulu paasQ sau primulu mo- 



INO. 



mentu iu esaistentia sau in lucrare : tn- 
eeputtdu lumei, inc^miulu anmUui, in- 
ceputulu dillei, inceputulu caldurei, ince- 
putulu frigului, inceputulu morbuiui, 
ineepiUttlu bellului, inceputulu neferici- 
riîorunostre; ininceputu, d'in ineeputu, 
delainceputu; cuinceputuiuiemeimi'am 
retrassu in cetate. 

INCEBARE,-ediM, v., Inoerare, eera 
obdQcerei a unge cu câra, a frecă cu câra. 

INGERARE, s. verbale, frecare sau 
ungere cu c^ra. 

INCEBATU,-fl, adj. part., oerataa, 
ee» lllltns, unsu, frecatu cu c6ra. 

încercare, V., tentmre, «xperlrl» 
eoD ari, a face una proba, a pune la pro- 
ba, aface unu esperimentu : amu incer- 
catu multe; a incercd credentt'a cuiva; 
încercaţi si acesta-a; aincercatu se Iu 
impace si n'a potutu; refl. a se încercă, 
a cutedia : nu te încercă, co vei pati urUu. 

încercare, 8. verbale, teatames, 
tentatlo, oouatiia, in t. s. verbului. 

INCERCATOBIU,-teHo, adj. s., tea- 
tat«r, care incârca. 

INCERCATtJ,-o, adj, part-, «xper- 
tns, tentatuB. 

INCERCBLLARE.-editi, v., a pune 
cercelliy a orna cu cercei, a di forma de 
cercellu. 

INCERCELLATU,-o, adj. part., or- , 
natu cu cercelli. 

INCERCUIRE,-e«cu, v., a pune, alegi 
in cercuri; vedi cercuire. 

încercuit a,-a, adj. part., pueu in 
cercuri. 

INCERERE, incerui, incerutu si in- 
cesiiu, încisiiM (vedi cerere), v., inqBl- 
rere, a cerceti cu ammenuniulu, a face 
profunde cercetări ; a cauţi se afle ad- 
devemlu de la cineva cu verice medi- 
loce, chiaru si cu tortura. 

* INCERTETIA. s. f., laeertitado, si 

* INCERTITUDINE, s. f.,tMertltBdo, 
contr. certiiudirK, stare incerta, atare 
dubia. 

* INCERTU,-a, adj., iMertas, dnblua, 
ce nu e certu; lucnilu ce un se piito stri, 
de se va obţină, sau nu, de va fi aau nu, 
dubiu, dubioau, nesecuru. 

* mCESITIONE si inăsitione, s. f., 
'inqaiBlUo, (fr. enqafite si Inqalaltloaţ 



=y Google 



WC; 

de la incesitu , d'in ineerere), actione de 
incerere, cercetare scmpulosa; cercetare 
JDdîciaria sau administrativa; — inspe- 
oiale si forte desu, ia baiseric'aoatholica, 
cercetare făcuta de mnlte ori cu tortnre 
ssnpr'a cellora consideraţi ca abbatuti 
de Ia doctrin'a catholica : Mbunariidu 
ce făcea aceste inâsitioni se chiamâ si 
eRu ineisitione; incesitonea cea mai in- 
frieosiata se stabili in Ispania. 

• INCESITORHI,-*»^, adj. a., Inqai- 
Bltor,(fr.lNqDlBlteBr),cercetatoriuBeni- 
pnlosu; jndecatorîu cercetatoriu , in- 
stractoria; — în speciale membra allu 
tribunariulnl c&tholicn numitn mcist- 
' tione. 

INCESTU, pl.-e., ineestiiB, relatione 
illicita intre consângeni; spurcatione 
de sânge. 

INCESTUOSU.-d, adj., UeestaoBBs, 
culpabile de ineeatu : commereiu in- 
cestuosu, ma^Tmonia ineestuosu; subst. 
unu ineestuosu. 

\NCETARE,'ediu, v., esBitre, deţi- 
nere ] a DU mai fi; a du mai continnă; 
a fini : a morf ; a încetă d'in gura, a 
tacâ; aineetâ pre una teinpu; elluain- 
cetatu d'in vietia. 

încetase, 8. Terhale, eeasatio) in 
t. s. verbului; suspensione, interruptione, 
stagnatione. 

lNCETATU,-<i, adj. part. qnl cesBKTit. 
■ INCETINELLU, adv., lealter, paul- 
UtlB, diminutiva de la încete; vedi : 
ineetu. 

INCETISIOEU, adv., synonymu cu 
incetinellu. 

INCETU, adj., lentsa, tordis, nodl- 
avs, sef bIji; si adv. tonte, tarde, lentter, 
Beaslro, §eg;niter, panlUtim; lenu, Imi- 
siom, nu currendu; dulce; cate-una picu; 
molie, fora energia : afacece-va inceiu; 
amergeineetu; (mihlaincetu, senu strici; 
manca mai ineetu, vorbesce mai ineetu, 
incetttr-ineetu, cu tempulu; ineetu dom- 
nutef nuteiaînn&; ce omuincetu! tonu 
ineetu , voce inceta ; — ineetu-ineetu, 
departe ac^ungi. 

INCETOTIU, diminutivude \&inceiu, 
ineetinellu, incetisiorn. 

INCHIAGABB (in locu de : inclagare 
prin atramutarpo lui l d'in incaglare; 



vedi eagliu), v., e»sKalare, a fac6 se se 
prenda unu licidu, si de aci, a oondensi 
a combină, a prende bene, a legă si uni 
atrinsu : sângele se inchiaga, laptele s'a 
tnchiagatu; a inehiagd una amicetia, a 
inchiaga cătiva banni. 

INCHIAIABE, inehiaiciu, inchiaia- 
tura, etc., vedi inelauare, indauatu, in- 
dauatura. 

INCHIAT71BE, inchiauatu, vedi î»- 
clauare, inclatmtu. 

INCHIAUATORABE, v. , vedi in- 
dauatorare. 

INCHIADATOKE, vedi indauatâre. 

INCHIAUATUBA, vedi indauatura. 

închidere, 8i incUdere. includere, 
inchisei, inchisu, T.,claudere, «perlre; 
«eoladere, includere , a coprende in- 
tr'uim spaţiu datti : a inchide unu locu 
eu gardu sau cu muru, a inchide cas'a, 
a inchide baseric'a, a mchide usi'a, a in~ 
chide fenâstr^ai a inchide adunarea; a în- 
chide ochii si urechiele, a inchide gur'a, 
a inchide pre debitori. 

ÎNCHIDERE, s. verbale, Uolaale, in 
t. s. verbului. 

INOHINARB si wk;îiMare,v.,inoUiiBre,. 
tnlleotere, BMrare,dedleure,eonBeerarei 
Balntare, a plecă, a incoveiă, a sacră, 
a dedică, a consecră;a salută, a tramette 
eui-va salutare : a incJmâ ceva lui do- 
mnedieu; a inchind cuiva una carte; a 
inchinâ in sanetatea cui-va, a bee cu 
urare intra sanetatea cui-va; propiaa- 
ret a inchind smt a se inchinâ eui-va, 
a Iu salută cu plecatione ; a se inchinâ 
la domnedieu, a se rogă, a adoră; a se 
inchinâ la inimicu, a se plecă, a se sup- 
pune; a se indiinâ cu plecatione; a se 
inchind la cine-va, la una feminu, a ua 
adoră ; a se inchinâ la pamentu, a se 
plecă cotra pamentu a se umili, a se pro- 
sterne, a ingenucbiă; a inchinâ la ceva 
sau spre ceva, spre pace, spre bene, spre 
reu : d'in copUlaria omulu indina mai 
multa la reu de eâiu la hene. 

închinase si indmare, s. verbale, 
adorattoţ v«neratIo, CDltiiBt Inolinati*^ 
proollrttaB, in t. s. verbului. 

INCHlNATIOIjE, si indinatione, s. 
f., inoliuatio, llexlo, propenalo; dedlea- 
tto, «altas, adoratk, plecatione, pleca- 



=y Google 



ii 



ISC 



tione d'in respectu ai amore, adoraiione, 
sslntatione, appiecatione, despositioDe : 
lui Bomnedieu se eaăe tata inchmatio- 
nea; a face ttmiU inehinatioai celloru 
potenţi; mchinationea templului la unu 
santu; indinationile omalui la reu etc. 

mCHINATOBIU,-i<i«a, adj. s., in- 
oUmbb; ad«riiiB,o&re inchina, sau se 
mclina, mai rertosa ia seosn religiosn: 
wcJanaioriu de ideii. 

ÎNCflINATU, Bi indinatu.-a, adj. 
part., iiiellnatiifl, plecato, applecatn, sa- 
crata, coiuecratu , dedicatu, propren- 
va, etc. : templu inchinaiu sântului Fe- 
tru; om» inekinaiupaiUecdui; iniMnatu 
lardU. 

INCEINATUBA, s. f., vedi : inehv- 
nare, inehmoiione. 

INCHINOASB, T., EDboliittn, a in- 
einge ca chinga, cu cingut<ina, cu corâl- 
le : a inehingâ callidu; vedi si incinglare. 

INCHlNaAEE, B. verbale, int. b. ver- 
bului. 

INCHlNGATO,-o, adj. part., Bneeln- 
«tnfl, incinsa cu chioga, etc.; vedi ai tn- 
cinglatu. 

• INGHINTJ, s. m., salitatio, laeliii»tlo, 
(ital. inebln»), seiDtiu de rerereotia, ce 
se face pleeandu capalu, complimen- 
tanda, 

INCH1S6BE, a. f., oUnstrnv, ctiato> 
dla, «■roer, carcere, arrestu, casa de ar- 
restu : n p^'e la inehisdre, a iochide. 

INCHISU, 8i indiau, elansiiB, lieln- 
ina;caadiectÎTii,«baenraB, rBai:iia,8mre< 
tiiB, screriiB, trlstlB, intunecatu, dis- 
simultita, Bevern, trUtu, neappropiatu : 
albastru inchisu, ceru inekisu, omit in- 
eh'su, timpu inchisu; subst. arrestatu, 
detiDutu. 

• INCIDENTE, adj. part. prea., In- 
etdflUB, ce inciâe. ce se iatempla iu ciir- 
solu unei affaceri; subst. evenimantn, 
casn, întemplare, circumstantia, impre- 
giarare — Jncic/en/eJnnnadrainaiDSea]- 
aa evenimentu oousiderabile ce obvine 
inciirsulu actionei principalej totu asitl 
sedice incidente iu materia de processu, 
candu io cursalu causei principali se 
nasce unu puntu, caca caută dasbatutu 
in parte : unu incidente, se pdte nasce 
Bi in mediloculndisputelorn, jocului etc.; 



mC;^ 

fi-ase incidente, oare interrupe eursula 

* INCIDENTIA, s. f., (vedi »n«deMte), 
okBUB, casu, digressîone, abbatere de la 
subiectulu principale : prin incidentia, 
=z prin incidente, dicamu candu iu our- 
sulu lucrului principale, ne opprimu a- 
supr'a unui lucru, de si neasteptatu, 
dâro care eete sau p<5te veuf in legătura 
cu materi'a despre care tractamu ; pre 
caudu digressiont pare co ar însemni 
mai bmie depărtarea, cn volia, eu pro- 
pusu, de la materi'a principale spre a 
tracti in parte unu subiectu aoceBsoriu; 
incidentia, ci terminu de geometria, că- 
derea unei radie asupr'a unui planu sau 
superfacie : anghiulu de incidentia, este 
oppussu anghialuj de re/lessione. 

* 1 INCIDEBE. V., (in-eadere), inel- 
4ere, a oadâ in ceva; a coincide : ineufe 
una serbatâria cu alt'a, intr'una dL 

*2 INCIDEBE,mnst8itRCiset,tna«H, 
V., inelilere, a taM Bau sapă in ceva, 
a face inciaione. 

* INCIETABE, V., iii4iletue»a face 
incietu, a turbură. 

«INCIETATIONE, s. f., InqDletatio, 
actioue de ineietare, 

* INCIETATOElU,-«rta, adj. s., lu- 
qflletatorf caie incieta, 

* INCIETE, 8. f., inqnleB, vedi mcte- 
tudine. 

* INCrETUDINB, a. f-, Inqtletad»} 
(fr. loqulitade), lipse de wtudine, ne- 
steraperare. 

* INCIETU.-a, adj., iQqnletaa, fora 
pace de sufA^tu, nestemperatu. 

INCINCIRE,-e«cu, qulnlii{>lf»re} a 
irnmulti cn cinci, a face de cinci oh mai 
mare. 

INCINCIBE, a. verbale, qnlntupU- 
satlo. 

INCINCITU,-a. adj. part., qatutn- 
plIealDK. 

INCINGEKS, ineinsi si incinaei, in- 
cinsu, T., lnola|ţ«r«, a legă impregiuru 
ca cingutiJria, cucÎDgulu,cu bi&u;aco- 
prende impregiuru; a se incinge, a ai 
lega, a si pune ciogutiîria, etc. 

INCINGEBE. s. verbale, elnetark. 

INClNGDTâRI A, s. f., cluotara, «tn- 
gnlsBj vedi simplnlu eingutâria. 



=y Google 



im. 

mCINSETUBA, 8. f., einetua, efaio- 
tnra, modu de incingere. 

INCINSU,-o, adj. part., elaetns, In- 
eiiotni, inoelnotni. 

INCmSUBA, 8. f., cinotDs , modu 
de indngere; vedî si incin$etura, carei-a 
e de preferitu ineinaura. 

*INCIBCUMCISn,-a, adj., InelroiiM' 
«li», netalistu iinpreginni. 

♦ lScmC0M8RIPTD,-a,adj.,lneIr- 
oBniierlptDi, necircumseriptu, nemăr- 
giniţii, nelimitata. 

HîCISITIONE, s. f., vedl ineeatione. 

INCISIONE, a. f., inolHo, (vedi 3 
ineidere), taliatura, artea de a talii in 
arame san alta metalln, in lemnn, in p4- 
tra, ete.; lucrulo taliatu, bapatu; in chi- 
rurgia indsione crueitde, dapla taiatnra 
incrueisiata. 

• INCI8IV0. adj.,{liieU!*in,fr.lBOl- 
■ir, d'in 2 tnciiiere), care pote tai& : denti 
incisivi, cei ascntiti, ca ai caiiilom, de 
essempln. 

* INCISU, (d'in 2 irKi4ere), 1. paft., 
fiifll«ns, taliata, eapatn: figureU tneise 
in petra; 2. ineisu. a. pL-e, Inelaiv* 
frase incidente, care interrnpe alia frase. 

* INCISURA, s. t. luclanra, (d'in in- 
eisu, de la 2 inaătre), taiatnra, să- 
pătura 

* INCITAMENTU, pl.-fi, Ineltiincn- 
t«B, modn, media de incitare; incitatio- 
ne, indi-mnu. 

* INCITAEE. T.. fnciUr», aindemnA, 
a instigă, a attitiă, a interrită, a imbar- 
balA, a Aniniă, a incoragii, a esoitÂ, a 
provoc&i a iuipinge, a stimuli. 

• INCITARE, s. verbale, Ineltatl*. 

• INClTATiONE, 9. f., iicttfttin, in- 
demon, instigatioae, escitatione; interri- 
tare, attitiare; imbarbutare ; provoca- 
tione. 

• INCITATIVU,-o, adj., aptn a ind- 
ia, ce incita, propriu a incilă. 

• INCITATORI P,-/orio, adj. S-, IbcI- 
tatar, care incita, indemna, instiga, 
provoca, eto. 

* INCITATU,-a, adj. part., iNcltatus, 
attitiato. 

* INCIVILE, adj-, laeivUlij necivile, 
innrbana, nepolibu, fora omenia, fora . 
orsBcere;— oote iiteiiMe : a) in ^aerei 



nro. , « 

nepoUta; h) in speciale, eWtnirlii l«fei 
civile. 

* INCIVILITATB, s. *., Inelrnita», 
Innrbanltaa, calitate aaa fiipta de MOt- 
vile. 

INCLA0ABE, t., in locu de ineagla- 
re, etc, vedi inekiagare. 

* INCLARITATE, b. f-, lipse de cla- 
ritate, obscnritate. 

* INCLARn,-a, adj., Inclarua, n«- 
claru, obscura. 

INOLAUARB (pronantiata si m- 
chiaiare), r., olandare, l9«liider«t ««a^ 
cUderet Janţere, MngUtisar», e»»f- 
mentare, eonB«ere, tmoenf flnir*} flbi- 
Ur«] (d'in in si clatien^eAiaie), proprifl, 
a iacbide cu chiaie, si de aci in genere, 
a prende, a uni, a coDJuoge, a imbinâ, 
a Ieg&; a face, a fini, a termini : a in- 
daud braecinele, nasturii, camesi'a; unde 
$e inclaua bradidu eu umendu; a in~ 
clauâ pace, negotiationUe ine^mte, lu- 
cndu de facutu, coventulu pronuntiatvi 
a inclauâ eomputde unui annu. 

UJCLAUARE, s. verbale, laetasi*, 
conj unctlo, eoDoluiltf afflbuUtlo, etc., 
indauarea camesiei , deffetului eu re- 
stula mand, discuraulni, lucrarHoiru u- 
nui annu. eomputeloru utMt annu. 

INCLADATD,-a, adj. part., «onjaao- 
toti, arubnUtUr coafftttiM» etc. : nego- 
ti« indemate , pace indatiata , naUnri 
ineîauati. 

INCLATJATORARE, (proMintiatii : 
incHiatiatorare , de nude si fbrme ren 
sCrisse : inehietiatorare, inchieotorar»; 
vedi dawitore, d'in care inckiuatorare), 
T., flbuUre; a prende clauatorea saa 
clouatorile : a inelattatord comenla, 
braceele; a pune sau cose dauatore saa 
dauatori. 

INCLACAT6EE, s. I., IbaU, d'in 
care s'a formatu verbulu inclauatorare, 
vedi clauatore. 

INCLAUATURA, s. f., janatura, ar- 
tlflalnsţ resoltatu allu actionei de in- 
dttuarei ceva indattatu, oeva ce inclana, 
locala de indauare : me doru iote in- 
dauaturele osseloru. . 

*INCI.EMENTE,adj., lnelaiiiMt,duru 
sfltera; aepra, rîgoroau, fora clementia 
foia nusericordia, crudele . 



=y Google 



«j . IWC. 

IKCLEMEKTIA, s. f., IneleMentU; 
calitate saa fapta de incUmente, 

INCLTNABILE, adj., IneUnablllB, ce 
se p6te indinâ, ce p6te fi inclmatu. 

înclinare, V., IneUnare, a plecă, 
a indoaf, a incoveiă; a preade la una 
parte, a avi una diapositione si aptitu- 
dine naturale nan abitudinale spre ceva. 

INCLINABE, s. vetbaU, inoUiuU», 
in t. 8. verbului. 

mCLINATIONE , s. f., IneUHatlo; 
plecatione, incoveiare; propensione; dis- 
positione naturale, aptitudine spre ceva; 
appiecarea ce au ddue persane ori lu- 
cruri spre a se appropiă sau unf; affec- 
tione, amore : indinationea coperimen- 
ttdui ca$e%; a avi ineUnatione spre una 
peraona ; a ave indinatione spre unu 
lueru; am lassatu indinationile puerili; 
sunt unii, alie earoru indinationi nu 
se potu eonnosce; totu otmdu si ore indi- 
nationite selle proprie ; n'are indina- 
tione la studiu; — co atAtu indinatione, 
' efttu si indinare, indinatu, etc., an si 
alte multe intellese, vedi te indtinare, 
mehinatione, inehinaht. 

INCLINATU,-a, adj. part., laellMa- 
tua, propensBs» propensQ; plecata, inco- 
veiatu, indouitn. 

*INGLITU,-a,adj., iicUtni, illustm, 
insemnatin, retramitu, connoscutn. 

INGLUDEBE, induşi ai ineUisei. in- 
dusu, 7., ineindere, acellu-aai cu indi- 
ăere^^inc^idere. 

INCLUSIVU,-o. adj., contr. esdusitm, 
Gopren9u in celle precedenţi. 

INGLnsn,-a, adj. part., iKeUsaa, iu- 
chisu. 

INGO, adv., B4h«o, vedi sf inca. 

INCOCE, ineâei, adv., hnc, livrimuţ 
in acesta parte, in acesta directione; 
contr. iMcoăo, in acea parte, în acea di- 
recţiune. 

* INCOCTIOKE, 3. f., Inooetlo, fer- 
bere in, câoere în. 

« INCOERENTE, adj., tneofanresB, 
fora legatDra,foraooDneBsione, fora com- 
binare; ce nu coere. 

* INCOEEENTIA, s. f. , IneoliBreD- 
tu, lipse de legătura, de eonnessione; 
desunire, divergentia, disorepantia; cali- 
tat« de tneMreftfe. 



mc. 

♦ tNCOGITABILE, adj., Ineorltabt- 
lis, ce nu se pdtecogită. 

• INCOGNITU,-a, adj., Inooţidtaa, 
neconnoscutu; incognitu în form'a ital. 
incognito, ca adverbîu, se dice despre 
persone, cari callatorindaÎQtârra străina 
nu vrea se ga connoscute, sau din ra- 
tioni particulari na vren se fia tractate 
dupo conditionea lom, si si ieau altu 
nume, sub care callatorescu; subst. : a 
păstră ineognitidu, 

* INCOLA, s. m., ineolâ, locnitoriu, 
abitatoriu. 

* INCOLATU, s. m., IneoUtiiB; lo- 
«uentia; abitatione unde-va afora de pa- 
tria; tempnln cftto cine-va locuesce in 
altu locu. 

«INCOL£R£,v.,lBsolere,alocui,vedi 
ineoîa, ineolata, > 

INCOLLACIRE,-esm. «ireamr«lT6T6, 
a face in forma de cdlacu, a incoveiî 
a infascioră : mi se ineoîlaeeseu petiâ- 
rele; serpde se incollaeesee; a si ineoUa^ 
câd'apre crestetuîu capului. 

INCOLLACIRE, s. verbale, «lr«in- 
volitio, in t. 3. verbului. 

INCOLLACITU,-a, adj. part., olr- 
euMTalitos. 

INCOLLACITDRA, s. f., effectulu ac- 
tionei de ineoUadre, stare de ineoUa- 
ciiu. 

INCOLLO, inooUea, adv., illue, U- 
loTsnm, in acea parte, in acea directione; 
prov. a lud pre ăne-va inedlo, a ride, 
a si batejocu de eme-va; mai ineolio, mai 
incoUea; mai departe, mai tardiu; vedi 
coJlo. 

INCOLOKAKE,-«iiM, vedi colorare. 

INGOLTIORARE. v., aoffilare; a face 
ceva în eoltiuri, a talia in coltîori; a cfise 
in cottinri. 

INCOLTIORARE, s. verbale, mkb- 
latl». 

INCOLTIORATU,-a, adj. part., an- 

INCOLTIORATURA, s. m., forma- 
tione de eoltiuri. 

ING0LTntE,-«8c«.v., ţt^rnlnare, gn- 
mlnaBcere, a germina, a d& germîni, a 
ăi eolti, despre gr&u eaa alte plante 
candu pnse ori semenate în pamentn, 
or^pa si aminca una forma de dente. 



=y Google 



mc. 

Oare eate semnuln co plant'a b's prensu, 
va cresce si ra produce fructe; a muscă 
at colţii, a prende cu deotii; a tormeat&, 
a strimtoră, aadduce in aosietate, in in- 
curcatora, (redi coltiu, de unde inecA- 
tire). 

INGOLTIBE, B. verbale, ^ermloatlo, 
M»rBleatIft; in t. 3. verbului. 

INCOLTITU.-a, adj. part., genlu- 
ta^t ««rang, 

INCOLTITyBA, s. f., actulu de »«- 
coUire. 

* INCOLUME, adj., inovUnU , in- 
tregu, Banetosn, neriolatu, cniatu. 

* INCOLUMITATE, s. f., tucolnml- 
ta«, stare sau calitate de vicolunte. 

ING0MARE,-e(2iţi, oomare, a pune, 
a face cama; a accoperî, a pune coperi- 
tora la una casa, la unu muru, la unu 
edificiu. 

INCOMATn,-a, adj. part., comuib, 
eomatas. 

* IKCOMBlîirABILE,a^.,qu«dfloiii- 
blsmii BOI pfttestf ce nu se plite com- 
bină, 

«mGOMBUSTIBILE,adj.,qnod oom- 
barl noD potest, ce nu se p6te consume 
in focu. 

* ÎNCOMBUSTIBILITATE, s.f-, ca- 
litate de incombtistibile. 

* INCOMMENSURiBILE. adj., (In- 
eommenBnrabllU), ce nu se pate me^irâ 
cu acea-asi mesura. 

* INCOMMENSURABILITATE, s. 
f., (luovDieDBiirabilItag), calitate de in- 
commensurabtle. 

INCOMMETTEBE, v. refl., a se in- 
commette, «adere, a cutediA. Se aude si 
incommetare, cu ratione sau fora ratione, 
rem&ne a se decide. 

INCOMMISCIBILE, adj., Ineommlsel- 
bfllB, ee DU se pate ammestocă. 

* INCOMMODASE,-ediM, tKeommo- 
dare, a cauBâ incommoditale; a impe- 
decă; a turbură, a aupperă , a 8triintor&. 

* INCOMMODABfi, 8. verbale, in t. 
8. verbului. 

* INCOMMODATU,-a, adj. part., !■- 

OBBtdatlIg. 

* INCOMODITATE, s. f., IneoniM»- 
dltM, contr. commoditate; stare incom- 
moda, neadjunsu, stricatione, damnu. 



ISC. 



;)4^ 



* mCOMMODU.-d, adj., Ineenino- 
dnt. Ce nu e coiWNodu : neplaeuto, sup- 
peratoriu, fastidiosn, molestu; ce nu ţ6te 
servi CU facilitate; omu ineommoâu, urî- 
tiosu, importnou, fatigante, de nesnffe- 
ritn. 

* mCOMMUNICABILE, adj., «juod, 
eommanteari nequit, ce nu SOptJtecotn- 
munic& altui-a. 

* INCO^MUTABILE, adj., Ihoom- 
mntablUa} ce nu se p^te mută; stabile; 
wmuUabUe, 

* INOOMMUTABILITATE, s. f., In- 
eoniiBot»blliUB, stare de immvtiJnle. 

* INGOMP ARABILE, adj., Inoampa- 
rabllbţ ce nu se p<}te compară cu altulu; 
omu incompartAUe, care nu si afla pa- 

•INC0MPAEABILITATE,8.f., (iu- 
evmparabllltaa) , calitate de ineompa' 
rabile. 

* INCOMPATIBILE, adj., (it. ta- 
e»mpatibile)ţ disorepani, ce nu se u- 
nesee, oe nu suffere a fi cu altulu; con- 
trariu : funeiioni incompatibili. 

* IMCOMPATIBILITATE, s. f., (it. 
lBeoitipaUblllt&), diserepantia, calitate 
si natura ieincompatibile: incompaiibi- 
Utatea of/ieieloru, cari dnpo lege sunt de 
naitufa ce nu ae potu uni in acellu-asi 
tempu iu uu'a si acea-aaî persana. 

* INCOMPBNSABILE, adj., (it. in- 
eonpeBsablle), care nu se p6te compensa, 

•INCOMPETENTE, adj., iacompe- 
te») Ineptua, sine anctirrltate, no> le- 
ţitlnat^ care nu e competente; fora de- 
reptu, fora cădere, care n'are poterea 
legitima de a tracta una causa : foru 
incompetente, la care citatulu nu e obU- 
gatu a se presentă. 

* INCOMPETENTU, s. f., Inoanpe- 
tentlB, JnriBdietloitla d^defectna; lipse 
de competentia. 

* fNCOMPLETU,-a. adj., iacomple- 
tu, neeompletu, imperfectu. 

* INCOMPRENSlBILE,adj.,ineo»- 
prehenslbllls > ce nu se ptJte coprcnde, 
ce trece preste intelligenti'a n6stra, ne- 
coprensu. 

* mCOMPRENSIBILITATE, s. f.,(it. 
Inaomprenalbtllti), stare si calitate de 
incompremibile. 



=y Google 



48 



-IHO, 



tng, exţltotaB, ineenNUH; ănimatu, esci- 
tatn, apprensn. 

încordare, incorău ai incordediu: 
tendere, Inteadere; ohordani Hdes In- 
tendercj a iatende, s. e., cordele la unu 
instrnmeutu : a incordâareulu,vi6r'a, 
citar'a; fig. h intende forte, a pane t6te 
poterile : a si incordă metUea. 

încordare, s. verbale, nerTorHm 
dlsteatlo^ rlgOT fldium, liteatio; ia t. 
8. Terbului. 

INCORDAT0,-o. adj. part., tensw, 
exteuMU, norrii «brifesceust cu ti<}rde- 
le întinse : omu incordatu, ai cui nervi 
euDt rigidi. 

INCORDATURA, s. f., efEectolu in- 
cordarei; contracftione morbdsa a nervi- 
lorn, mnschilor.i. 

INCORNARE si 

INCORNORARE, ineomurare,-ediu. 
V. a pune come, a proved^ cncdme; a d& 
loTitnra cu c6rnele; a face in coltiuri, 
in ăngbiuri; fig. a essageră : vorbe in- 
cornorate. 

INCORNORATU,-a. adj. part., pro- 
redutn ca ctirne, cu &nghiuri; fig. stn- 
pidu, imbacilla, stnltu; Înfiata, 
rata, auperbn, ingonfatu; subst. 
cornvratu, una stupida. 

ÎNCORONARE, incoronu si incoro- 
nediu, v., coronare, a pune corona pre 
capa, a pune diadema, a oidâ, a încin- 
ge cu cor6na, aiaconan&;refi.a5e înco- 
rona, a se orn& cu corona. 

ÎNCORONARE, s. verbale, o«roua- 
■nesf în t. s verbului. 

INCORONATIONE, s. f., ooronatlo, 
eeron» Imposlttn, actione de ineoronare, 

INCOaONATU,-o, adj. part., 6»ro- 
natBB, eoronft redlnltns, ornată cn co- 
rona. 

* INCORPORABILE,adj.,(it, inetr- 
porsbile), de intellessn duplu si dubiu : 
1. cacompusu d'in corpuei negativulu tu, 
incorporabile = necorporabile, carai nn 
se p(}te d& corpa; 2. ca eseitu directa 
d'in verbulu incorporare, coventulu in- 
corporabile =: care se pote incorpora. 

* INCORPORALE, adj., inoerporens. 
laeotporallgţ fora corpu, immateriale, 
spiritaale. 

«INCORPORAIilTATE, a. f., lM«rp«- 



m c. 

rslitu, stare sau calitate de incorpora- 
le; immaterialitate; spiritualitate. 

* INCORPDRARK,-ed™, v., Ib nuum 
oorpys reftldere, a uni, a leg4,aimpreu- 
n£i mai multe corpuri, a preface, a redige 
mai multe corpuri intr'unulu : a incor- 
pora unu dominiu, unu stătu, una Ur- 
ro, a le uni cu altu dominiu, cu altu 
sbata, cu alta târra; refi. a se incorpora, 
a se unt, a se adne8s&; a lu& corpu, a se 
imnibracc in corpu; a se mestecă. 

«INCORPORARE, s. verbale, in t. 
s. verbului. 

*INCORPORATIONE, s. f., actione 
de incorporare. 

*INCORPORATU,-a. adj. part., incor- 
poratns. 

* mCORRBCTBTIA, a. f., stare si 
calitate de incorreetu. 

* INCORRECTD,-a, adj., Incorrec- 
tns, necorrectu, neindreptâtu, înessac- 
tu, imperfectu, defectuosu, falsa. 

* INCORRIGIBILE, adj., Inoarrl»!- 
bUlB, care na se p6te indreptÂ; inemen- 
dabile, indocile, obstinata: omtdu ace- 
s(u-a este incorrig^le, hle ad frofern 
eorrlgri n«a poteat. 

'INCOBRIGIBILITATE, 3. f., (Inoor- 
rl^lbiuu»), stare, calitate de incQrrigi- 
bHe, impossibilitate, incapacitate de a 
se Îndreptă. 

*INCOBRUPTIBILE,adj., Inoomip- 
tlbtliB, care nu e suppusu corruptionei, 
necorrpptibile, nestricatiosu; puni, in- 
tegru; care nu se lassa a fi sedussu prin 
donuri ori altu oe-va, spre a face ce nu 
se covine; care nu se cumpera, na se vinde 
spre a Iucr& contr'a detoriei seile. 

INCOBRUPTIBIUTATE, s. f., 
iBoorrnptibllitas, stare si calitate de 
incorrt^^ile; integritate, probitate, o- 

* INOORRUPTIONE, s. f., incorrap. 
tio, contr. eorruptione; vedi ineorrup- 
tibUitcde. 

* ENCORBlJPTU.-o, adj., iBoorrap* 
tua, necorruptu, nestricatu, care nu se 
lassa a se corrupe; integru, probu, o- 
nestu, curata, immaculatu, puru, justu, 

INCORTINATU.-a, adj., anlaeUeir- 
oBmdAtuB, circamdatu ca cortine; cor- 
tinatu, provediitu si praatu cu cortine. 



=y Google 



we. 

INCOSCBIBE 81 inemcrwe.-€8ea, T., 
(d'ia in si eoscru asu cuscru), tt&aiXtA» 
|Mit«r«} reS. a se incoscri, sfABitât« 
jBKffl) a intră cu oine-va ia lectora de 
afflmtate, de eoscria, a se coscrf. 

INCOSCRIKE: Bi incuscnre, a. ver- 
bale, affinlUs. 

mCOSCBITQ si incuscritura. adj. 
part., «nnttate Jnnctus, coscritu. 

INCOTBAU, adT., (d'ia tn, eontra, 
■bl), ţHor§iM, ia ce directione i* in ce 
parte? prov. a nu ave incoirăti, a nu 
pot6 altramente, a nu se mai potâ op- 
pune, a ficoastrinsu de a merge pre aci, 
de a lucră asia; a sci eare incotrâu, a 
se connâsce, a se precepe;— inco^âti-va, 
in 6re-care parte; vedi si co. 

INCOVEIAfiE, T., (d'ia 1d, eon, rle- 
re), flestere, Infleetere, Biiiuu-ei enr- 
Tare, a plecă, a curbă, a strâmbă, a ar- 
că, a incnrbă. 

mCOVElÂRE, 8. verbale, ll«xl«, b1- 
Butlo» iioairatt»! io t. s. verbului. 

INCOVEIATU,-a, adj. part., flexas, 
inflexui, oarvatii, slnoatyB, curbată, 
plecatu, arcstu. 

INOOVEIATDRA, s. f., flezar», our^ 
Tătara, ineoveiatttr'a peiiorutui la ge- 
nuncMu. 

I[fCOVEIOSU,-a, adj., flexlbllU, ce 
aeincovăa usior», âessibile. 

INCOVIENTIABE si incuvierUiare, 
(contrassu d'în inconveftientiare),-ediu, 
T., p»bare, ippnbarn, a approbă. 

mCOVIENTIABE si incuvientiare, 
s. verbale, ipprobatlo, apprabare, ap- 
probatione. 

INCOVIENTIATU si ineuvientiatu.- 
a, adj. part., probatus, ipprobatns, ap- 
probatu. 

* INCKKATU,-â, adj., nou ereatus, 
iBternBB; necreatu, eterau. 

INCBEDEBE, v., eredere, eoacre- 
dvre, fldere, e*nnttt«re; a lassă ceva 
in bona credentia altui-a; refl. a se \n- 
ende, a crede cui-va, a se lassă pre 
bona credenti'a cui-va; a se increde 
ste-si sau in sem, a se redimă pre sene 
inausi; a se increde in domnedieu, a si 
pune'credenti'a in domnedieu. 

mCBEDEKE, s. verbale, IlducU , 
e»BlMeatla, in t. s. verbului; si in reu : 

Tom. n- 



IKC . 49 

summetia, presumptioae; increăere «» 
sene, convingere de proprlele selle ^- 
teri; încredere jirestetnerarajCredulitAta 
ârba; om» de încredere, pre a cărui o- 
norabilitate te poţi basă, cărui ae potu 
increde lucrurile celle mai delicate si 
celle mai secrete; loeu de incredert, 
unde se potu dă copillii la invetiatara 
31 educatione cu t6ta securitatea. 

mCREDENTlARE,-edtu, v., crede- 
re, eonoredere, fldere, commlttere; eer- 
tloreiB faeere, persoader*, a increde, a 
concrede, a dă una lucru pre bona cre- 
dentia cui-va; a assecură pre eine-va 
despre ce-va; a In face se cr^da, a la 
persuade, a Iu face certn; reâ. a se in- 
credentia, a se convinge, a se assecură; 
a se logodi : fii'a lui Petru a'a t'ticre- 
ăentiatu cufiiulu,lui Antoniu; i ctm in- 
eredentiatu tata averea mea, i am laa- 
^tu in grige totu ce am; asia si : i om 
increde^iatu eduadionea, erescerca co- 
piUora mei; te potu incredenttd eo este 
addeverittu; am cercatu se ht inereâm- 
tiediu; sum depîenu incredentic^u. 

INCBEDENTIABE, s. verbale, flda- 
eUj ooBfldentia, persaasle, aesecurare, . 
persuasione , conrictione , certitudine, 
logodire. 

INCKEDKNTIATD,-o, adj. part., 
ettnoredltns, commlgiBS; persiiMiti, tv 
tns, iecurni, securu, convinsa, assecu- 
ratu, persuasn; datu pre credentia, las- 
satu in grigea cui-va, depusu, etc. 

* INCREDIBILE, adj.. Incredibili», 
ce nu se pote crede, ce este diffîcile de 
asecredejestraordinariu, de necredutu. 

*INCaEDIBILITATE, s, f., incredl- 
blUtaat calitate de incredibile; ce face 
a na se pot^ crede unu lucrn. 

* INCREDULITATE, s. f., Ueredu- 
Utas; contr. credulitate, calitate de in- 
credulu, necredentia. 

* INCREDULn,-<(, adj., incredntnaj 
care nn crede sau numai cu greu crede; 
subst. unu ineredulu : pre increduli nu i 
poţi convinge. 

lNCREDDTU,-a, (cu d sibilante), 
adj. part., comjreditns, comnUausţ eon- 
fldenH, ce s'a datu cui-va pre creden- 
tia; care -prea muitu se increde in sene. 

TNCREMENlRE,-e«cu, V., stapere, 



,y Google-, 



ŞO INC^ 

«bataperet a deveni ca cremenea, a rp- 
mand iiilemnîtu, a ti supprensii de mi- 
rare, a sa s|ieriă; a aiumortf : am in- 
eremenitu di' re am vfdutu. 

INOKEMENIUE, s. verbale, staiior. 
iii t. 8. verbului. 

INCllEMENITU.-a. adj. part., stu- 
pe fao tiu, 

* INCRfîMENTU , pl.-e, iBoremen- 
1iiiii,accre3cemeutu,auginenlu,cre9ccre, 
sporire, mărire, progresau. 

INCKESTAltE, v., Incldere, a face 
creste, a face semne, a crestă, a inseinnă : 
a inerestd pre vcrgdta ăUkle de lucru, 
incresta-ti-ua pre fronte, tine mente; 
— inereştare, dice mai multu de câtu 
simplulti crestare. 

LNCRESTABE, s. verbale, Inclsio, 
in t. 3. verbului. 

INCKESTATU,-.*. adj. part., IncUiis. 

INCllESTATUKA , b. f., resulUtu 
allit actionei de increstarc. 

INOBETIlîi!;,-cs«(, v-, crl»iiare, ru- 
lare, Gorrugire, rugită facere^ rugosum 
facere, «ontrabere, ad ut rl ugere; cori-u- 
gATl; a face crettu, a reduce in nrfir; a 
pune, a trage iu cretie; a contrage; n 
udstriuge : a iua-cti frontca, unu vc- 
stinicntu, pcrulu, ete.; annii l «w incrc- 
titu frontea, a îmbetrauitu; — « se in- 
crcii;i s'a incrctitu faci'a, frontca dca- 
marurik ce a sufferitu; ce te incretiesci 
nsiii ? ce cauţi asia, uritu, asia meniosn V 

INCRETIRE, s. verbale, Incrlspatio, 
in t. 8. verbului. 

INCKETITU,-a, adj. part., crlHiia* 
tus, rnsatoB, corrugatuii, rugosus. 

încreţitura, 3. f., stare de in- 
a-ctUu, ceva increlifv. 

* LNCRIMINARE,-erfiM. v., (d'in iu si 
urliiiluo), Gulpare, Insimulare, iiicusare, 
a accusCi pre cine-va de una crime, a 
impută unu lucru de crime, tiendu mai 
vertosu vorb'a de culpe ce nu su adde- 
vcrate sau celhi pucinu nu su probate : 
a se incritninu unulu pre altulit, a si 
face imputări reciproce. 

♦INCRIMINĂRI'!, s.vcrbale,eul|iatlo, 
iualmulntlo, accusare, imputare, impu- 
tatiou'.'. 

« INCRIMINATIONE ■ s. f. actione de 
incriminare. 



* INCRlMlNATU.-^r. adj.part..«i.l- 
patus. IiiijiDiulatuK. 

INCRUCIRK,-e.vrK, UeuuHGare, a pune 
in cruci, a puiif ceva iu forma de cruce, 
in forma di' x; refl. ase îHcruci. 

INCRUCUÎE, s. verbale, rtecussatin, 
in t. $. verbului. 

INCRDCISIARE,-«îm. v,, a pune 
crucisiu, a merge orucisiu. 

INCRUClSlATU.-a.adj. part., rte- 
ciissatus, oppusu crucisiu. 

INCRUCIî^IU,-o. adj., (d'in «; ai a-w 
cisiu). Itadecin'a verbului mcrwisiure 
si a part. hicrncisintu. 

INCRUDELIKE, vedi inaudin. 

INCRUDIRE,-e.ţCM. v., ««virc. on.- 
deactre, a devenî crndn, crudele, ael- 
baticu. 

LNCKUDIRK, s. vcrbalo, uradMlta», 
immaiiltag, Tor Han. 

lNCRUDITU,-fl, adj. part., bibthb, 
esaHjieratus. 

ÎNCRUNTARE, v., crmutare, a in- 
tinge în sauge, a sungeră; a impl^, a se 
impK' de sânge; a cautii asiipr'a cui-va 
cu reu, aspru, scibalicu : u ntcruntd mă- 
nilc in sângele innocentiloru: a in- 
crunta ochii, a incruntci d'in sprin- 

ÎNCRUNTARE, s. verbale, erueiiU- 
tio, in t. s. verbului. 

INCRUNTATU,-«. adj. part., cmon- 
tatuN. 

INCRUSTARE,-tdm, v., incrustare. 
a imbraccâ, a accoperl, si in speciale, a 
accoperi ca cu una cruslu; h sc incrustii, 
a intră si a se înfige. 

INCRUSTARE, r. verbale, lBcrust«- 
tlo, in t. a. verbului. 

INCRUSTATIONE, s. f., tncru^tatio, 
actione de incruslare si effectu allu a- 
cestei actioni : incmslallonr este si scor- 
ti'a petrosa ce se face in ape asupr'a v- 
noru corpuri. 

INCRUSTAT U,-«, adj. part., Incr-.- 
status. 

INCRUSTATUKA, s. f., toctorum in- 
crustaţi»; iucriistatione; marmore me- 
runta, sau alta assemene materia re- 
dussa in buccati spre a adornd ceva. 

• mCUMRE, V., incubare. (vedi cu- 
bare); a ătă colcatu pre ceva, a nu sa 



jyGooglc 



TNC. 

mişcă (Ee pre ceva; a persiste in ceva; a 
cloci ceva; a urdi, a prepară cu mare 
diligentia si incordare de poteri. 

* INOUBATIONE, a. f., incokatl*, 
actione de incubare. 

* INCUBATORlU,-/m«. adj. a. 

oubat«r, care incuba. 

* INCUUÂT[J,-a, 1. part. lacobatus, 
colcatu; 2. subst. iBciilMtB>i,-u8 : incu- 
batuiu gallineloru. 

* INCUBATURA, s. f., iiicnbatio, ac- 
tione de incuhare, cumu si tempu cEttu 
tine ea. 

* INCUBITARE,v.,IncnblUre, a in- 
cuba cu persiatentia. 

* INCUBITU, pl.-e, Ucubitus* actione 
de incubare, positioneacell ui ce mcuia; 
tempu de incubare : ineuinlulu paase- 
riioni. 

* INCUBU, s. m., lDenbii«, grea ap- 
pesare pre peptu in sonanu, (fr. eauehe- 
nar,germ. al|»): dupo crcdnnU'a popu- 
laria ineidmiu ar fi unu geniu reu. unu 
spiriiu necurata. 

* INCUDK, 8. {., Uens, instrum^itu 
pre care faurulu r6dima ferrulu de in- 
CU8U, (vedi si incudere). 

* INCUDERE, inousi si incusei. in- 
cusu, T-, a bate cu potero, a bate in spe- 
ciale ferrulu de lucratu, si de aci, a lu- 
cră, a fauri. 

1 INCUIAKK si mcunuif'eXvedi cumu, 
d'iu care in-cuniarc) v., ciandere, In- 
elodere, obserare; a înoMde cu cu*u, 
cu chiaue, cu loeatu ete.; a se xneuiâ, al- 
Tom habtre o bat motani — a se incuiâ la 
pântece; a se incuiâ la pi^tUu:^Aj%a- 
rla^ stlhnţoria. 

2 INCUIARE 8iinctinMtre(vedi \in- 
c^niare), s. verbale, Inolaito, obseratl», 
in t. s. verbului. 

INCUIATORIA, 8. f., vedi inemor 
toriu. 

INCDUTORIU si iBCMniofonu, -to- 
rta, adj. 3., «bseratvr, o»DttIpator vel 
«onatlpatorlnsi care încuia : mâncări 
incuiatorie-f — s. f., incuiaioria = in- 
euiatore, instrumentu detncutare=:Hera. 

INCUIATU si incKniofM, (vedi 1 in- 
CHiare),-a, adj. part-, oUnanH, ocBlusaa, 
iDclnBii, «bseratng; teneime laboraHS, 
■trani^rloSBi. 



mc. 



SI 



INCUI ATURA si tncuntoliira. 8.f., ob- 
seratlo, constlpatlo; resultatu allu in- 
cuiarei. 

IMCUIBAHE Si incubiare, v., nlda- 
IhTl, nidiflcart^, nidum stmerei a face 
cuibu, a si construi cuibu, a pune ea io 
cuibu; reS. a se incuibâ, a se assediă, a 
se intrude, a ae introduce, a se stabili 
unde-va; fig. s'a ineuibatu reulu intre 
ei, s'a inradecinatu tare. 

INGDIBARE si incM&torc, a. verbale, 
in t. s. verbului. 

INCUIBATU si incubiatu.-a, adj. 
part., ntdlHeatuB. 

INGULFABILE , adj., tnenlpabUiR, 
contr. culpabile; care nu^ptite fiinculpato, 
care nu e culpabile. 

INCULPARE, V., Inculpare, a accusă 
precine-va de una culpa; — ainculpd, si 
a accKSa, sunt ajnonyine;amcui[pa inse 
insemna proprie a implică, aincurci,a 
mestecă pre cine- va iu una fapta rea; a 
aceusd iu sensu rigorosa inaâmna a de- 
nuntiâprefacia ai a adduce pre cine-va 
inaintea judecaţii. 

inculpare; s. verbala, cnlpat1o,iu 
t. s. verbului. 

INCULPATIONE, s. f.,cilpatlo, ac- 
tione de inculpare. 

INCDIiPATOKLU,-/on"a, adj. a., care 
inculpa. 

INCULPATU,-a, adj. part., eiilpntui, 
accusatu; inse si cu sensulu negativu, 
lnealpatBs:=:»eincui^a^ti sau care nusn 
potc inculpă. 

* INCULTU,-o, adv., InenUns, fora 
cultura. 

* INCUMBENTIA, s. f., (it. tneun- 
beiua), munosi detaria. 

*INCUMBEBE,v. n., Incnmbere, a se 
colcă pre ceva, a se lassă spre ce-va, a 
se pune cu peptulu, a se dă la co-va, a. 
si pune t6te poterile la ce-va : a incumbe 
studicloru; mie miincumbc probationea. 
pre mene cade ca sarcina, ca detoria. 

INCUMMETARE, v., audere, vedi in- 
comtnettere. 

INCUNGIURARB, v., veăUncongiu- 
rare. 

încununare, Y.,«oronare, vădi in- 
conunare si incoronare. 

* INCUBABILE, adj., ineurabtUi, ce 



=y Google 



la ţsc. 

na se pdte Yendec&, fora remediu : mnr- 
bu, defectu, passione ineuralnle. 

* INCURABILITATE, a. f-, tii6iir«bl- 
Utu, itare de ineurctbile. 

INGUaA.aiARB, vedi incoragiare. 

INCUBBAEE, etc, ?edi incurvare. 

IKG[IBCAB£,v.,iinpllcAre. Intrioare, 
tubsie, perturbare, oonrnndere; a im- 
plici, a intrică, acoDfuade;aiinpddecâ; 
a tuomestecÂ, a ratecC; refl. a«eincurcu, 
a K impedecÂ; a venf io ooofasione; a 
$e inwreâ in vorbire, a balbutf, a vorbi 
fora intellessu; a se incurcâ in ăetorie; 
et incurâ ? de ce nu spui dreptu ? cete 
meurei cu atâtu-a ? ce vrei se iacepi nu- 
mai cu at&tu de pucianP i se incurca 
liaffa dwpo prandw, a beutu prea mnltu 
la masa. 

încurcare, b. verbale, iaplteatlo, 
■■trleatlOf perturbatto^ «««fflBlej in t. 
I. verbului. 

aîCURCATOBIU,-*om, adj. s., In- 
pUeaua, etc., care incurca. 

INCUBCATU.-a, a<^. part., lapliel- 
tiB, pertnrbatns, implicatu, Gomplicatu. 

INCUBCATDRA,s.f.,eMhiiltt, coii- 
fiuione, labirintu, franc. pSle-mfile. 

INCDBâEBE, V., vedi incurrere, in- 



* INCUBIA, 8. f., Inourla, negrigen- 
tia, negligentia. 

INGtJBBEBE, tncurgt si incmrsei, in- 
MTMi, V., iBcnrreret a cuire in : incMrru 
Oj^ fluviilom in mare; a intră cu im- 
petu li violenbia : barbarii ineurru in 
terrde nostre; si cu obiectu fora in : Ttw- 
rii incursera terr'a. 

INCUBSABE, T., Incuraare, ca in- 
tensivu sau iterativu d'ia inewrere, in- 
tmriare^tk incurre cu furia, a inatrre 
continuu. 

INCUBSAIIONE, s. f., Incoriiatlo, 
actiono de ineursare, desa si f uriosa t'n- 
cursione. 

INCUBSATOBIU,-/oria, adj. s., care 
ineursa. 

INCUBSIONE, s. f., iDounlo, inva- 
tione, irruptione, intrare de inimicu iu 
târra. 

IKGDRSOBIU,-«oHa, adj. s., incur- 
rena» oare incurre. 

INCUBSU, 1. part., iMunwi ostile 



I WD. . 

ÎNCt<rs«,-2,3nbst.lnoar«aRt-iiaiine«rst(lH 
osUtoru. 
, INCUBSUBA, s. f., actione si resul- 
tatu allu actioaei de iticurrere : iwmr- 
sta-a de numero.'ir fîwip. in acea partea 
mar ei. 

INCURVABE si incurbare, v., laear* 
rar«; a strSmbă, a incoveiă, a indoui; 
refl. a se incurbă, a se strâmbă. 

TNCUEVABE, s. verbale, inearTatlo; 
in t. s. verbului. 

INCURVATU,-o, adj. part.', owjw, 
strămbu, incoveiatu. 

INCtJSABE, vedi aecusare. de care 
inse incusare differe, nefiendu asia de 



IKCUSCRIRE,-eM«, v., afBnltBteJuii- 
gere, veditncojtmr'ecu derivatele selle. 

* INCUTERE, incussi si inatssei, tn* 
Cttssu, V., laeatera, a dă in, a bagă in ; 
contr. scotere. 

INCdVIENTIARE, v., apprebare, 
vedi ineovieTUiare cu derivatele selle. 

* INDAGARE, v., Indafare, aceroetă, 
a iavestigă, a caută ceva cu de amme- 
runtulu. 

* IKDAGABE, 9. verbale, IndaraU*» 
cercetare, căutare. 

* INDAO ATIONE, 8.f., lada; atlo, ac- 
tione de inâagare. 

* INDAGATORIU,-(tfm,-fr«!e,lnda- 
gaUr, indafatrlx) cercetatoriu, canta- 
toriu. 

* INDAGATU,-a,adj. part., ludasa- 
tos; cercetatu, cautatu. 

« INDAOINE, s. f., Iniig; Indaţe*; 
cercetare minutiosa, indagatione. 

INDAFARE, T., dapinare, add^ultu 
de mâncare; lek.u se indapă, a mancă 
maltu. Se confunde cu indopare. 

mDAFATTJ,-(i,adj. part., dapibaa m- 
taratBB, saturata. 

INDATA, adv., mox, llUcor confei- 
tlm, actatnn* protlaos, Btathn, evntl- 
nnoţ extCMplOf clto, anblto, repeate, 
qnanprimuai ; numai de cfltu, in mo^ 
menta, intr'unu minutu; cfttu mai cur- 
rendaj indata ce, conj. at primam. 

INDATINABE, indaiinu ai indati- 
nfidw, V., a«8uefkcere, a dedă, a depren- 
de; refl. a seindatină, asaneioere» a se 
dedă, a se deprende. 



=y Google. 



mp. 

INDATINATU,-a, adj, part, Mlltoi, 
evBBiietns, Hsltatia. ' 

* INDECENTE, adj.,tii4eceiiii, neco- 
vientiosu. 

* INDEGENTIA, s. î. iDdMtntls, fapte 
oontr'a decentid, necorientia. 

* ]NDECI8n,-a,adj.,ooii direnptus, 

' * INDECI.INABILE,adj., fiideellii«- 
Mllii|cena8epotede(32tȉ,nedecliaabile; 
ca turna, de gramm. vorbe nededitu^i, 
cari nu admitta declinatione. 

*INDECLINABILlTATE,s. f.,tenii. 
deeramm. calitatea onYentelom indedi- 

* INDECOBUrd, adj., Iudflc»n«, ae- 
corientioBtt, uritu. 

«INDEFECTIBILE, adj.,liderMtB3, 
eare no pote încetă, nu pote perj. 

* INDEFICIENTE, adj., lHd«flel«iii>, 
care nu incâta, durabile, continuu, per- 
petuu. 

"■INDEFICIENTIA, s. f., abnidintU, 
abundantia ; durabilitate. 

* INDEFINIBILE,aâj.,qii«d detlBirl 
n«a iioteit, ce nu se pote definit ce nu 
se pdte margini, termină, determină, 
esplică. 

* lNDEPINITU,-a, adj., indeflnllna, 
■•■deflnltBHi niiUis ratlonibnideAnltiKţ 
nedefinitu, nedeterminatu; alle caruî 
margini nuae determina: tempu, nwtient, 
Unia, spaţiu indefinitu; nume, pronwiie, 
verbe, partiâpie etc. sunt indefinite, 
canda aceste-aesprimu una idea vaga ori 
generale, si se ieau in sensn nedetermi- 
natu, in aensu incertu. 

* INDELEBILE, adj., IndeleblUs; ce 
nu se pote şterge, nesterau. 

*INDEL1CATBTIA, 8.f., lipse dedc- 
licatetia, nedelicatetia. 
' • INDELICATn,-a, adj., u«» delica- 
ţii, nedelicatu. 

INDKLDNaABB,T., prarorare.aMS- 
m«ţ remoTera, «Ivigare, dUTerre, pr*- 
ferre ţ a prolungă, a prorogă, a trage in 
inogu; a alluDgă; a intardiă'.a tra- 
mandă, a ammenă d'in di in di ; a de- 
părta de unde-va. 

INDELUNQABE, s. verbale, amoti«, 
renotf*, eloiţatlVi df latl^ pror*f«tl«, 
pr*UUOf ia t. s. verbului. 



IND. 



SB 



INDELDNâATn,-a, adj. part., ■- 
motas, r«motii8, etc. 

INDELUNGD,ra, adj., U^git, lon- 
grtni|uii8,dlDturiiig,cetine,eedQraIuDgu 
tempu. In delungu proprie e adverbiu 
compuBu, ciimu se in^Ilege d'in (Vasite : 
a anunend in de Itmgu, a dură prea in 
de lunffu. 

îndemâna, &Av.(i'iain-de-mana), 
apte, eniiimftde; commodu : nu mie indt- 
mana, ti sta la indemana. 

îndemânare, v., ooansdiiiii fa- 
cere, a face indemana, a fi utile, a face 
servitiu, a presta adjutoriu, a Bucoarrei 
a adapta, a accommodă, a adjntoră; a 
te indemana, a avă tempu, otin, potera 
abilitate ; nu me indemanedm a fi face 
ce mi ceri. 

îndemânare, 8. verbale, eonna- 
iam, «nnmodltaB, faotlItaB, commodi- 
tate, facilitate, abilitate ; potMitia; otin, 

INDEMANATIOn,-a, adj., ■•««•dva, 
ftptas, dexter;conunodii,^tu, abile, des- 
tru, paratu, promptu la servita, preve- 
nitoriu. 

îndemnare, V., lnpell«re, iMi- 
Ure, esstimiiUre,perBiiTere,adhorUrl, 
eahortarl; a dă impulsu, a esoiti, a a- 
nimă, a attitiă, a incoragiă; a consilia, 
a ţiÎBCă; refl. a se indemnâ la lueru; 
candu siede la me$a eu mai muUi, ae 
îndemna si elUt a mancă. 

îndemnare, s. verbale, Impilias, 
Inpnlilo, liattatio, ex*tlMnUti*f per- 
motto; impulsu, impulsione, incitatione, 
stimulatione, ittdemnu, incoragiare : nu 
cateptâ atâta îndemnare. 

INDEMNATU,-a, part. verbului in- 
demnare ; iMpuIsoBţ Incltatis, exttlMit- 
IntaSf perraotiB ; animatn, incitatu, în- 
stigatu, etc. 

INDEMNISARE, v., Indemnev red- 
dera , a desdamnă, a respnnde cuiva 
dananulu ce a sufferitu. 

INDEMNISARE, subst. verbale. 

INDEMNISATIONE, s. f , ladeui- 
t«B, actione de indemnisare. 

INDEMNISATU,-o, adj. part., la- 
demuU, desdamnatu. 

INDEMNITATE, s. f., lademalUi ; 
indlgnita», scăpare de damna, indemni- 
3atione;actuluprln caresepromitieia- 



=y Google 



54 



IND. 



âetnnisfttione; 1. In juriBprudenti'a fen- 
daleM'miemnt^a^, pretiuln ce peraonele 
în possesBione de averi de mana mor- 
ta respundu domnului Ia occasioni de 
mntatione. 2. Indemnitate, actu prin care 
representa&tii nationei discnlpa pregu- 
berno de cevafacntu fora lege sau contra 
lege ; votu deindemnitat^i-mUrte, 3.; in- 
dmmitate^măigDit&te, fapta nedemna. 

1 INDEMNU, pl.-tin,' caaM, Inoita- 
nentnoi, ratlo|ai*T6ii4l; motJTii, incita- 
inenta, ratione : indemnulu ce m'a mis- 
calu se făcu acesta-a. 

2 INDBMNU.-a. adj., indl^nns, vedi 
indifjnu ei neăemnu. 

*INDEMONSTRABILE. si indemo- 
strahîk, adj., Indcmanstrabllls, ce nu se 
pote demonstra, arretă, esplicS, docn- 
menti. 

* rapEPENDENTE. adj.. tii<l«peik- 
denH,carenu(Î6/)enJede1aunaperson3Bau 
de Ia anu lucru : poporu. naiione, terra 
independente; spirituind^Knd€nte,cxifi 
nu ae laasa donanf de volienti'a altui-a. 

* INI>EPENDT,:vmA, s.f., (tndepon- 
dentla), starea unui ce indn))enâ6nte ; 
facultatea de a Inerădiipp volî'a propria, 
starea unui poponi nesuppusii gubernu- 
luî, armeloni, volientîeialtnipopom ori 
rege: a jyroclatnă independ^mfi'a terrci, 
nationei. pa^ei : a descrie bellulu de 
indcfiendenHa a poporului romanu. 

INDEPLENIBE.-escM. v., eomplere, 
adtmplere, terminări', Ualre; a deplenf, 
a completÂ, a termină, a fini, a effec- 
tai, aeEsecută, urehlisA; a se indeplenf. 
a se intempli, a se addnce la indeple- 
nire. 

INDEPLENIBE, s. verbale, eomple. 
ttv, in t. B. verbului. 

INl)EPLENTT01Un,-(on«,adj.,com- 
pletnr, care indepîenesce. 

]Nl)EPLENlTU,-a.adj.part..o»mple- 
tUH; depleuitu. 

INDERECTAHE si inderq}tare,\eii 
indreptare si derivatele selle. 

INDIOUETRICESCE. adv., pertiuMl- 
ter, contam aoltor, «bstfiiHte, iu moda 
pertiuace, iu modtt obsiinatu, in modu 
renitente, cu reniteuUa. 

IHDEIlETRICiA, (reu inderetr. au), 
8. f., portiuariti, cVDtHBiMiti, oliatlnatl»> 



nrp. 

perrloaoU, calitate sau fapta de truJe- 
retricu : cu greu poţi invinţ^ indere- 
trtci'a acestui omu. 

INDERETRlCIRE,-esc«, v. refl., re- 
fragarl, adrerSBrl, renitf, r«Histere; c«n- 
tumacem se extribflre, repufrnare; a ^e 
oppone, a se atretâ pertinace, obsti- 
natn, renitente; a resîate; a fi contrariu. 

INDERETRICIRE, s. verbale, c»n- 
tumacla, pei'rleacla. pertliiaeia, «bitl* 
iiatlo, carebrositas. in t. s. verbului. 

INDERETRICIT0,-a, adj. part., re- 
nltens. 

INDERETRICU,-a. adj., (reu inde- 
retnicu; it. ritroso; fr. r^tlf), perHe», 
pertinax, oontuniaxt obstlnatus; care in 
locu de a merge inainte da inâeretrtt; 
de ac(, obstinatu, indocîle, rebelle, re- 
nitente, recalcitrante, pertinace, etc. 

INDERETBU, adv., r«tr*, retror- 
Kam, inapoi; a dâ inderetru, a restîtnf; 
a se -dâ inderetru. a retrogradă; a ae in- 
toree, a esită : oroîoffiulu a remasu in- 
deretru, intardia, a intardiatu; ca pre- 
po9itioneinipropriaiBdere(rMadniittear- 
ticlillu : inderctruîu casei, d'tTideretrulu 
casei, inderdrulu nostru, d'indereiruîu 
nostru, etc. Pentru celle alte compuse 
analoţre, vedi retro si rrfrw, 

INDESARE, V., densare» condensar*. 
fipi-isare, ««mprinere, a compreme, a 
stringe, a pune deaii im'a longa sau pre- 
ste alfa: a se indesă, a seintnide,ase 
împinge uuiilu intr'altnhi, a se stringe, 
a se mesteci : aindesâ ffranulu in sacei: 
a indusa caciiilVa in eapu; toii se indesa 
la Miancofe si fugu de lucru. 

INDESARE, 3. verbale, cempressio, 
densatlo, condengatio, in t. s. verbalul. 

INDE,^aTLT,-h, adj. part, deiiHatuM, 
compi-oHSDS, niasaivu, compacţii, tare : 
omu indesalu, vorha imjesa/a'dlctiim 
pressnm, vox prcssa; verAia indesata. 
crambfl densa, braselca dcnua; saccu in- 
desalu, saceus refertas. 

îndesi KE,-sacw, v-, cu sensn pucînu 
diverBu de precedentele inâesare : a in- 
desi cu vcnirea=jentit»TO, oppusu Ia : 
a rari oit venirea. 

* INDESCRIPTIBILE, adj., Indes- 
crlptlbUt», ce iiii se pota dedcrie. 
IJJDESEKTU, adv., (cviupUMU d'inw 



=y Google 



IN D 

sr desertu. si mai bene ar fi a ae scrie 
(lespartitii in clemeiitete selle : in de- 
şerta), TriiNtrui inanlter, iii<.-tiS8Uin. 

• INnEUTUUCTlDlLE.nnod ilirul nou 
]i«tettt, ce nu se pote distruge : essenti'a 
lucntriloru este indestructibile. 

' INDESTRUCTimLlTATE,3.f., sta- 
rea sau calitatea de indestrticlibilc. 

lNDESTULLAKE,-c<îtw. v., satur»- 
cert-, co II ten tom re<I<lerp; a dă destullu, 
u proctirLl ilestullu, a face destullu, a sa- 
tisl'ace, a contenţii; a imatură, a nutrf. 

INDESTULLARB, a. verbale, satie- 
tns, saraolenţia, sntfitraetlff) in t. s. ver- 
bului. 

INDESTULLATOKIU, -ima, adj-, 
aufiicless, care indestulla, impaca, sa- 
tura, etc. 

INDESTULLATU,-«. adj. part.,c«n- 
tenluu, surttoi«nter prorlsux, care arc 
destullu. 

[N DESTULEI RE.-e.9Ctt. vedi imies- 
tulltire cu derivatele solit:. 

lNDESTULLU,-«,adj., vedi dcsiuUu. 

INDESUIRE, -^cu, vedi indesare. 
de care dillere cu intellessulii iu frasi 
ua : a se indeaui intr'unu coltiu de garda. 

«lNDETERM[NABILE,adj.,lutfeter- 
mluabills, co nu se pote determină, de- 
tlnf. ^ 

• INDETERMINATiONE.a.r., «nn- 
vtatla, aalmi fluctuaţi», dubietate, incer- 
titudiue, irresolutione. 

• INDETERMINATO,-u, adj., lude»- 
nituB) non ilellnltuH, iuuertuMţ ceuuare 
certe margini aau termini, iudefinitu, 
nemărginit»; dubiosu, incortu, indoîosu, 
indecisu, irreaolutu. Iu geometria sau 
matliematica, problema indetertninata, 
caroi SC potu <U mai multe aolutioni; 
cantitate indulerminata, care nu are certe 
si determinate margini. 

INDETORARE,-«!iM, v., obligare, 
obittriiiirere, kto ulleno obstrinf oro; (le- 
it Ua contrah ere, orucinoi priBttare, ţra- 
tiain liat>er«; a obliga, a inipone obliga- 
ţiuni, a constringe. a fortiă: aindtdord 
[irf dnK-va a face ceva; a se indctoră, a 
se obliga, a face detorie; a se iuipro- 
luută: ;i sy legii,are«ininde pentru ciiie- 
v;t; UiiTurile mc uu(dor'^<i a mrrife in 
cetate; sum iiideU/ratuprin i}n}iHi)i3io- 



IND. 



56 



nih tneUc; ti retiiamu tare indetoratu. 

INDETORARK, s. verbale, obilira. 
tio, in t. s. verbului. 

lNDETORATU,-«. adj. part., obll- 
iţatuif, «bijtrletiiH. 

INDETORIRE,-cscM,v., vedi indeto- 
rare. 

" INDEVOTIONE. s, f., Indetotlo, 
lipse de devotione. 

* INDEVOTU,-a. adj., liid«Totn8, 
fora devotioue, irreligiosu. 

* INDIANA, s. f., epecia de paodia. 

* INDIA VOLIRE, si indiabolire.-escu, 
V., vedi indradre. 

* INDICĂRILE, adj., IndlcabillB» ce 
I se pote indicii, ce ae pote nrrf(â. 

I * INDICARE, T., iadieare, a arretti, 
I a inaemnă, a inacieutiă, a declară, aan- 
I nuntiă, a divulgă, a publică : pre candu 
' e indicata scdenti'a, adunarea? 
\ * INDICARE, g. verbale, lndlcatlo,in 
I t. s. verbului. 

* INDICATIONE, s. I., indicaţi», de- 
moDBtratl»; actione prin care se indica; 
arretare, semnu, indiciu. 

* INDlCATIVU,-a, iMdieatiTu», care 
, are poterea de a indica, prin ce se in- 
I dica, ac arreta ce-va. 

* INDICATIVII, s.m., iu grammatica, 
modulu prin care se indica direutu lucra- 

' rea unui verbu. 

* INDICATOiaU,-i-»-w, adj. s., In- 
dicator, care arreta, care indica; arre- 
tatoriu. 

*lNDICAXU,-a, adj. part., iudicatus, 
arretatu. 

* INDICE, a. m., Index, care arreta,, 
arretatoriu; tabla, elencu, coiispectii, 
regiatru, scara, catalogu; repertoriu de 
cârti; degetulu arretatoriu inco Sf dice 
indice; unu arca, sagctta, mana care se 
pote inverti spre a arreta ce-va ineo se 
numesee indice; congregatione de in~ 
dice, se nutnesce in Rotn'a congregatio- 
nea care preveghiedia censm-'a cartiloru 
siregistrcdiaiidr'unu InJicr cariile op- 
imte; de aei, carte pusa la indice, cou- 
dtimnata; asia si : oimi pusu la imlicc. 

* INDICBUE, indieu. iuiiissi si iM- 
dissei, imtissu si indidit, v., indivoro; a 
intimă, a annuntii't. a declara : a indice 
bcUu; a itidici adutMre. 



=y Google 



so 



fflD. 



* INDICIBILE, adj., InefhblIIa, Ine- 
lârrablllB, Udletas, nespnsu, ce nn ee 
pote spnne. 

•INDICn],pl.-(e, liiaiîln«»»rpyBieii- 
tiB, semna, argnmentn; inceputnlu pro- 
bei, proba necompleta, nedeplena; sem- 
na appareote si probabile co nnu lucru 
HBiirte; symptoma; conjectura, presnm- 
ptioDfi, Rare pote fi &l8a, dero care cella 
pueina are caracterialn de verosimilitate. 

♦INDICULU si mdieellu, s.m.,lndi- 
snl», âemÎDutiTuln de la indice; indice 
miet). 

INDIECTREi-MCd, v., (d'in in si die- 
ee). ieevfUre, a face de diece ori at&ta 
e&tn a fosta mai inainte. 

INDIECTTU.-a, adj. part-, ieouplns. 

INDIEIBE,-escM, t., (d'in m si dieu), 
(l«iim Faeere, Inter deos referre; a face 
dieu, a pune intre diei, a deiflci, a glo- 
rifici, a inalti&penola ceru. 

INDIEIRE, s. verbale, apotieosli, 
int, 8. verbului. 

INDTEITU.-a. adj. part-, dens hetie, 
fllvni; fig. nuticredu se fuin^eittt, STlb 
neci tina condîtione- 

* DTDIPFEBENTE, adj.,liidlirerene, 
Iu neatram partem Incllnana; care sente, 
d^ro nu e miscatu, si pentru acea-a nu 
se pleca neci intr'una parte neci Jntr'al- 
fa; necicaldu, neci rece; neci bona neci 
ren; nepesatoriu, fora interesse, nesenti- 
torin, etc.: îuervri inăifferenti; onrn in- 
ăiffermte. pre care nu Iu interesaft mai 
multu unu lucru de câtu altnlu; care 
n'are mai multa inclinatione spre ceva; 
»w^MiMd;^efe«*«,nesentiţoriu; nwmoi 
indifferentii potu judecă asia. 

* INDrPFERENTIA,8. f., ludWeren- 
tla; «tareaanimei care nu se pleca neciin- 
tr'una parte neci intr'alt'a, starea omu- 
lui inăiffermte; nesentire, reeire. 

* DTDIGENAEB. t., clvltateJenare, 
a face indigena, a dă dreptulu de indi- 
genu, a naturalisi, a impamenteni. 

*INDIGENATU,-a, adj.part., otrltate 
donatns, recoTinoscutu ca indigenu; na- 
toralisatu, impamentenitu. 

* INDIGENATC, s. m., calitate sau 
etare de indigenu, natnralisatione, 

* INMGENTE, adj., limigeBBjlipsitu, 
misem, paupera. 



OID. 

*INDIGENnA,s. f.,lii«lf«iitla, sta- 
re de indi^ente. 

* INDIGENU,-*!, adj-, inilgmu si In- 
dlfeniiB, nascutu in acea terra; pamm- 
teanu. 

•INDIGESTIBILE.adj., liidf>teet»l- 
Ub; ce nu se pote digere, greu de mis- 
tuita. 

*INDIGESTIONE,s. r., IsdlţesU»; 
stare a cellui ce nu digere, nu mistufl 
nutrimentele d'in stomachu. 

'INDIGESTU,-a. adj.. ladlfeiins, ca 
nu e concoptn, nu se pote concooe; fig. 
confusu, desordinatu, rude, nelimatn. 

*INDIGETE, s.. ladlKes, eamu ina- 
cellnasi intellesn cu indiţ/enu. applicatu 
de antici in specie la dieţi si eroii na- 
ţionali : diei indifjeti. 

*INDIG1TARE sau indegitm-e,y.,Amr- 
retă, a face semnu cu degiit^u, n de tet 
prin vorbe sau altu cumn-va a face at- 
tentu; a însemnă, a numf, a memora. 

* INDIGITABE, s. verbale, iBdlelan, 
in t. s. verbului. 

*INDIGITATU,-(i. adj. part., Ivdlgt- 
. tatM. 

«INDIGNARE, t., lBdIraari,aBe8Dp- 
peri, a se menii, a se irrită forte, a se 
revoltă, a se infuriă. 

«INDIGNASE, «.verbale, Indlraatl», 
in t. s. verbului. 

* INDIGNATIONE, s. f.. fndiţnatle, 
reaentimentn ce escita una fapta rea; 
supperare, menfa, furia, 

* INDIGNATIVII,-a . adj., Indlrna- 
timt, care se indigna usioru. 

' *INDIGNATORIU,-<ono, adj., care 
indigna. 

* INDIGNATU,-a, adj. part., lidlg- 
natBB. 

* INDIONITATE, s. f, in41fBltM; 
conU. dignitate=ămnitate; nedignitate, 
nedemnitate; sctione necovientiosa, ne- 
drepta, perfida; insuffieieniiade meoitu; 
calitate odiosa, prin care cineva este 
reputatu de indemnu la ceva; insulta, 
affrontu, barbaria, crudime, etc. : a mf- 
feri indignitaii. 

* INDIGNU,-a, adj., Indlirnag, »*■ 
demnu. nemeritata; care nn e demnu, 
care nu merita nemica. 

* INDIGU, B. m., ladlemn ( mai btne 



=y Google 



IMP. 

indim, ea nuscnliDU d'in adj. indieu-a; 
ren inso sub form'a indigo); plants ce 
eresce in Indie; colorea ce se trage d'in 
snccniQ aeellei plante : suntpla^tioni 
n fohriee de Jn dim . 

* INDILIGENTE, adj-, ■■«llftena.ne- 
^ligente, lenosn, fora voia de lucru. 

«INDILIGENTIÂ, s. f., IndiUxcntla, 
nefcliRentia, lene. 

INDIMETATIBB san indiumetatv'e,- 
«SCH, T., dlmtdiare, a impartf in done 
' medietati; Ted i medJe tatire. 

INDIMETATITU san indmmetatita.- 
a, adj. part-, dinIdIatMjTedî m^ietatitu. 

WDlOSSR'E.'esea. t.. denittere, «e- 
prlB«re, hUMlIUre, a lassâ diosn, a n- 
mili; refi. a se in^osi, a se hasi diosn, a 
se amili. 

INDIOSITtJ,-(i. adj. part., demlssut, 
deprexais, hanlIlB, leasatn diosu, ple- 
cata, nmilitn. 

INDIOSn, adv.. d««rBiiii» mai bene 
separatn in diosu. Badeein'averbulni in- 
diosire. 

* INDlKECTTI.-a, adj., Indlreetas ; 
contr. diredu. care nn e de a dreptulu, 
CI pre a laturea : caUe, critica, lauda, 
ee^ione indirecta; medUoce indirecte; 
scirea acesta-a mi a venitupre eoiile in- 
directa; linia indirecta sau ecMaterale, 
in oppOHitione cu linia directa; dare, 
eontributione indireda. pusa asnpr'a ob- 
iectelom de conimerciu sau asupr'a al- 
toru lucruri, de carie necessitate nnmai 
eventuale. 

INDIBEPTABB, si celle alte, vedi 
îndreptare. 

* INDISCIPLINABILE, adj ., nou dls- 
elpUnabtUs, care nu se pete disciplină. 

INDISCIPLINATU,-a, adj., Indlsol- 
pllnatBB, nedisciplinatu, neinretiatu, 
ignorante. 

* INPISCBUTIONE. s. f., Intemperan* 
tta, tenerItasT contr. discretione: lipse 
de discretione: lipse de prudentia m lu- 
crare san vorbire; nsîorentia in vorbe; 
neabilitate deaallege tempuln sau vor- 
bele candu faci ori vorbesci ceva: a cont- 
mitte una indiscretione, a face una fapta 
indiscreta. 

* INDISCRETUrd, adj., ladlseretua, 
contr. diaeretu, neintellepta, fora jude- 



^D. S7 

cată, Dsîom la mente, nsiom Ia vorbe : 
fapta indiscreta, omu indiscr^, eoventu 
indiseretu, limha indiscreta, semnu in- 
discretu. căutătura inăigrceta. 

•INDISCUSSU,-o,adj., ladliensHi, 
fora discussione, neâesbătuta, neeerce- 
tatu. 

« INDISPMSABILE, adj-, aeeMsa- 
rlns, ca nu se pete dispensă, de ce nu 
se pote dispensă, necessariu : ddorentia 
indispen8{d>ilc ; lucru indiapenstASe , 
fortn neceasarin. 

' «INIIISPONIBILE,adj.,deqaodi«penf 
■•II peteit, despre ce un se pote dispune, 
avere, parte indisponibile, bunuri sau a- 
veri despre cari legea nu permitte a 
dispune sub titlu gratuita sau prin tes- 
tamentu. 
* INDISPOSmONE, s. f., levfa larale- 
tndo, usiora alteratione în sanetate; sta- 
rea acellni-a care nu se sente bene; a- 
versioue, disgustu ce sente cineva fa- 
cla cu altuia : ellu svffiere de una mica 
in^spcsiiione. 

INDTSPUSU.-a, adj., Indlspctlti», 
mt%Tf InflrmnH, male aflectos. Infirma 
valetndlne alTeetBH, care nu e bene dis- 
pusu; care sente alteratione de sanetate; 
care se sente reu, nesanetosu, alteratu 
in sanetate; infirmu; afiindispususpre 
ceva, a nu av6 inclinatione spre ceva. 

* INDISPUTABILE, adj., ludlspota- 
bills, ce nu se pote dispută. 

* INDISSIMULABILE, adj., iodiisl- 
nnUbllIi, ce nn se pote dissmtdă. 

* INDISSIPABILE, adj., ce nu se pote 
dissipă, resipt. 

* INLISSOOABILE, adj.. liidlBi»ela- 
blIU, ce nn se pote. desparţi. 

* INDISSOLUBILE, adj., iQdlssolnbl- 
llii,ce nusepoteiJmo!ve,desface,deslegă: 
unione înăissoltAile.ftKUrimoiUu indts- 
soluUle la catolici. 

* INDISSOLTJBILITATE, s. f., (In- 
diiBAlnblUlks), stare sau calitate de 
inăissolvh^e : inăiseoltdnlitatea aun^i 
m acid^u nitricu;' inâissolvhiUtatea 
matrimoniulm la eatoliei. 

* INDISTINCTU,-B, adj., lodlstlao- 
tnBj'ce nu e bene distincta : sonuri in- 
distinde.. 

* INDISTINOIBILE, adj., «nod non 



jyGooglc 



58 _ IND. 

Bilmittit dlbtlnotioiiem, ce nu se pote 
distingr., ce nu pote fi distinsu. 

* INDISTINSC, vcdi intUstmctu. 

* INDTSTTNTU.-fl. adj., indlstinctus; 
nedistinsii. confasu; neperccputu, ne- 
sentitu, nevedutu. 

* INDISSU,-a. participiiilu verbului 
indicf.re. IinHctus; declaraţii, pnblieatu. 

* INDIVIDU, s. m., In^UWuiiin, ce 
nu se pote divide, fientia indivisibile; 
vedi indivwluH. 

* INDIVIDUALE, adj., sin^rularlx, 
pnrticularls, relativu Ia ibdividuu. 

* tNDTVIDUALI3ARE,-(^iM , v., a 
reduce la indlviău: a tractA. a presontA 
«nu ce in individualiintea sea, a dd 1«- 
crnlni c aracterin propriu, prin care se se 
distiDg:a de tote celle de spcci'a sea. 

*ÎNDIVlDUALISATD,-«. adj. part., 
redussu la indiviăuu. 

* TNDIVIDUALTSMU, s. m., (fr. m- 
aivldnallsrao), system'a de a scpavâ. lu- 
crurile, studiele, fientiele, opposita s}n- 
rit'daî do. associationc. 

•INDlVmUALITATE, s. f., (fr. In- 
divMnalit^), rationea formale a indivi- 
dului; CC constitne individulu: siufruln- 
ritate, personalitate, particularitate, 

* INDIVIOirU. pl.-w, indlTldiiiim; 
fientia indivisibile, persona. 

* INDIVINARE, V.. iIlTinare, vntl- 
eluari, hariolari, nitnra anţtirare, prio- 
Hagire. pFndlcere, preiiiintlnr<-, prtc- 
^elltIreţ proBptcerc, Gonjeetarl, conji- 
eere; u8)<e(|ui conjectura; a divină, a 
spune viitoriulu, a prevedi^, a presentf. 
a predice, vedi ăivinare. 

* mniVINARE, 3. verbale, divlna- 
llo, vaiicinliim, faoiiltaiea de u divina. 

* INDfVINATIONE, s. f., i1lv!naţi«, 
predicere. presentire: vedî divinatione, 

* lNDlVINATU,-«, adj. part., divl- 

* INDIVISiBTLK adj., indlvbiblli»} 

c<î nu se pote divide, ce nu se p6te im- 
parti. 

•INDIVISIlllLITATE, s. v., (liidl- 
viDJbflIlaH). stare si calitate de iiidivi- 
sibik. 

" LNDIVISU,-.!, adj.. I.,.iivb«!i, no- 
iniparlTiii, 

* INDOUJLI-;, adj., iudocilb, liidoci- 



itm . 

blUs; contr. dacih; care nu se pleca la 
admonitioni, instructioni; nu se lassa 
instrui, gulienii; neiutellegutoriu; nea- 
scultatoriu; greu la eapii, ineptu a in- 
vetiâ : earacteriu, spirita. eopiUu. otim. 
callu indocile. 

* INDOCILITATE, s. f., Indodlltas, 
liidoclbllltas; contr. dodUtalc; lipse de 
docilitate; nesupponere, neascultare. 

* INDOCTU.-a, adj., Indooliis: contr. 
dodtt: neinvetiatu, ignorante, fora sci- 
entia, fora doctrina, nelitieratu. 

* INDOCTBINAKE, v., a instrnf pre 
cene-va, a Iu adapă cu una doctrina; 
refl. fl se indoelrinâ. a se adapA cti una 
doctrina. 

* INDOCTRINATU,-«, adj. part, ad- 
apatu de una doctrina. 

* INDOLENTE, adj., minime d..- 
lena, sooors, îuits, Hejriils; nepCf>atorill. 
iiesentitoriu . langedii, pigrn, indiffe- 
rente. 

* INDOLENTIA, s. f., indolenţi», do- 
lorltt TACuitiiH, ttirectloui(in'vaciiita«;ue- 
pesare, nesentire, langedîme, pigretia, 
iadifîerentia. 

*ÎNDOMABILE, adj., IndontAbilIti; 
care nu se pote domită, iieinfrenatu, ne- 
snppusti, ueinrinsu. 

INIX)MITU,-«, adj., indoinitns; nein- 

frenatu, neinvinsii, furiosu, svonturoRU. 

INDOMNEDTEIRE,-CTCw,v..dei«c»re. 

* ÎNDOPARE, V.. elTorcIrc. refer- 
oireţ Tarclre; Iiisprere, exsattirarr, sa- 
Slnarr; a astupă cu dopu: a inipl»?, a 
satura, a imbuibâ : a indopâ ixisscrik: 
(t indopâ cu mâncări pre cineva: refl. a 
se indopâ. a se iiupl^. 

* îndopare, s. verbale, rareltiun, 
Insitlo, exsatiiratl», in t. s. vcrinilni. 

* INDOPATU,-a. adj. part., refer- 
tuNy exxaluratii». 

INDORARE, v., vedi indurare. 

* TNI>ORSARE,-edm. v., (fr. endos- 
ser), a pune ceva in doi-sii, in spate; in 
speciale, a scrie una rosolutione in dor- 
sulti siipplicci ; a indorsă hhu camhitt. 
fioîlitia, a pune in dormi ordinea de a 
rcspnnde >a alta per.soua simim'a imli- 
cată in caiubiu, in scrissore. ct-c. 

«INDOHSARIi;, s. verbale, (fr. en- 
doaseracHt), in t. s. verbului. 



.yGooglc 



nro^ 

• mDOESATU,-», adj. part:, (fir. en- 

*INIMMtSU, adv., in dorso; m dosii, 
in spinare, in spate : in dorsu la oam- 
biu, scriBsore, ele. 

* lNDOSARE,-*'rii«, vedi iiidorsare. 
INDOUENTIÂ, B. f., dHbian, diibte- 

tos, stare dubia, dubietate. 

INDOUIOSD,-«, adj., dnblns, du- 
biOBU. ' 

INDODlRErescu. v., dipllearc, «e- 
rainare» itet%it, plioareţ a face doui, 
a Gace doue parii; a plică, a curbă; refl. 
a se indoul, dubltara, «mblzerot a du- 
bită. 

INDOUITIONE, s. f.,-4iibiutl», stare 
iudouiosa, dubitatione, esitatione. 
. INDOUlT!OSU,-«, adj-, ««xibllis, 
care 86 pate indouj. 

INDOUlTOKIU.-ioriu. adj. s., flec- 
teaa. eurbaiis. care iiidoucBce. 

lNDODITU,-a, adj. part., dnpllemlui, 
dupliitt. daplcx, flexuit, duplicat». 

INDOUITUUA, 3. r., nexio, Rexor», 
n«viiij. stma, rateu, plicatura. 

INDKACmE,-escw, v., furere, «l«- 
iMMcIujrl, malnra ^cuiiim In aliqiioin lo- 
oum ar>feBser«; exii^tar»; adiaboto vb- 
sideri,(it. tiidrAiiar«, indragar8l);aface 
Uracu. a se face dratM; a ti coprensu de 
dracttlît: a supperâ, a turbură, a adduce 
iB furia, a infuriă; refl. a se indrat^, a 
înneboni, a S allu dracului, a se inl'u- 

ÎNDUACIKE, s. verbale, ftir»r, dla- 
boltcng, obsesslo, eDergema, in t. s. 
verbului. 

iNDRA01TU,-a , adj. part., dnns- 
■lacBS, a 4»mon« «bseswt, exerţauie- 
BUN ; luriosu, cupreuBu de turbare, de 
furia; care are, precumu se dioe, pre 
dracuiu in ellu; coprenitu sau possessn 
de draeulu; reu, forte reu, furio.su, tur- 
bătu : spiritu itiăracitu; caile tndraeita, 
periculosa, rea. 

INDKEPTARE, indreptusi inăreptc- 
ăiu, V., dirigeret reţerei dlspoHere, «r- 
dlnarr; nquare, ettmplanare, emeudaro, 
tUbi altcnl monstrare, a derege, m or- 
dină, a dispune, a rt^^lă; a applană; a 
correge, a iiubunetatf, a face mai bonu, 
a pune io stare mai booa, a repară; a 



INR 59 

arrettă cniva callea; — refl. a se' în- 
drepta, emendari, meilor fleri, a se e- 
niendă. a se face mai bonu, a deveni 
mai bonn; a se deaculpâ, a se justifică; 
— a SC adressă cotra ceneva : o st în- 
dreptă errorile; a îndreptă unu ojmin- 
nainte de typarire; a îndreptă styluUt; 
a îndrepta una nave dupo ventu; a în- 
dreptă pre cineva, a Iu instrui, a î ar- 
retă, ai indică, a i spune nnde siede co- 
tare, a Iu pune pre caile; a iiidr^rtâ 
unu tanu, a puntâ, a dire<,'e unu tuDu; 
se îndrepta tempulu, se face teupu for- 
inosn, a s« îndreptă sj^re bene, a recu- 
cuperă sanetatea, a deveni eanetosu ; 
a îndreptă unu (/uttu strambu. 

INDUEPTARE, s. verbale, reetl», di- 
recţi*, ditpositin, «rdtnalin, »(|iialif>< 
eorroctio , «neiidatio : rin mvnfltratlo, 
cxcusatio, purţratio, jastllleatlo, in t. s. 
verbului. ' 

INDEEPTATOmU,-/oWo, s. adj., rec- 
tor, director, «rdluator, onendator. 
HODstrutor vln> care îndrepta, direţre. 
correge, emenda, arreta, repara, recti- 
fica; conductoriu, correctorin; si ca sul)- 
stantivu reale pentru ori ce Heuniu care 
urata una directione. 

INDKUGAUE, v., orassu flia dseţre. 
a torcc fire grosse; fig.a îndrugă wulle. 
a vorbi multe, a vorbi nimicuri. 

* INDUBITABILE, adj., Indubltabi- 
llg, neăubitahik, ce nu se pote pune la 
tndouentia, ce nu sufFere dubiu; certu, 
secuni. 

* IND0BITAT0,-a, adj., Iiidabttatas, 
nedubitatu. 

INBCCERE, indussi si îndt*ssci, iu' 
duseu ai înduc^, v., Udneere) a intro- 
duce pre cineva undeva; a duce tii ceva 
sau la ceva, mai allessu reu : a înducc 
in errorc, în peccatu, in tentcUionc. 

INDUCTIONE, a. f.,iiidiictlo, actionc 
de inducere, introducere, introductione, 
indemnare,per8Uasione,argum6ntatione 
prin care se demostra una prepositione 
enumerandu diverse essemple; conse- 
centia ce deriva d'iu ore-eare lucru; sup- 
(lositioue, hypothese; modulu de a probă, 
de a judecii veritatea unei formule k*^- 
uerali, prin appiicationea ei la caşuri 
speciali. 



=y Google 



w 



WD. 



INDUCTIVn,-a, adj., (fr. la<Retif); 
ce se face prin indaetioDflsfaMonmiwti/u 
mdttelivu. 

INDUIOSIABE si induio8ire,-escu. 
V., a atinge aDÎm'a a desceptă cotn- 
pasaione. a mÎBC&, a emoţiona; refl. a se 
emoţiona, a se coprende de compassione. 

rNDUIOSniE,s. verbale. compaBsione. 

INDUIOSITU,-n, adj. part-, coprensu 
de compassione. 

îndulcire, -eseu, v., ladiilou-e, 
iileare, dnleanre, dnlee reddere, tnai- 
perare, Mitiţare, pUenrr. s face dulce, 
a tempera acrimea nnoi luoru acrn; a 
n)ittf;r&: a itnblandf, a nsiorÂ; refl. a se 
indtăd. % deveni ăidee: a se desmeniă, 
a se imUandi; fi^. m'am indtdeiiu. am 
mancatn came in di de seccu; a inăuld 
imecateîe. a pune aacharu in elle; a in- 
duld una espressione. a. correge, în- 
dreptă; a ithjuîcf meni'a cuiva. 

îndulcise, s. verbale, dnleoratln, 
■IMntlo, în t. g. verbnlni. 

INDULCITOBnT,-<oKa, adj., dale»- 
raasi BUiiţaBH» care in^ăcesee, care mi- 
tiga, stenipera- 

INDUICrrD,-a, adj. part., ednloatog, 
wlMjratne, ■i*llltiiB| lenitiiK, sedatna, 
t«mp«ratBS( pIwtatMi. 

INDULCmJBA,8. f., resultatuln ac- 
tionei de îndulcire, 

• INDULGENTE , adj. , Endulgens , 
care i^rta nsiorn rellele, defectele; blan- 
du. boon, îertatorin, toleraate, sufferi- 
toriu. 

• INDULGENTIA, s. f-, indnlyentU, 
raellItM, remtBBU, facilitatea de a iertă 
errorile si offensele; blandetia; bonitate. 

• INDULGERE, indulai ai indulaei, 
inâuhu, v., Udnlşere, a fi indidgente, 
blandu, tolerante, trecutoriu cu vederea 
de rellele ce făcu alţii; a tolera cu bo- 
nitate. 

1NDIÎPI.ECARE. V., fleetere, persBa- 
4ere. a persuade, a face ae creda, a miş- 
că; refl. a se in^^cd, fleetl, persua- 
dflii, a se persuade, a se determină, a 
se mÎBcă; a cede, a consentf : cu roga- 
Honi nu Vindupleci; pre eerbieosi nu i 
poţi inAipJeed. 

ÎNDUPLECASE, s. verbale, pereiiB- 
il«, in t. s. verbului. 



INDtJPLEOATD,-a. adj. part., per- 
SBaaai. 

INDURARE, v., 1. mliererl, a av« 
miaerieor<Ua : in^tra-te. dmine. de noi; 
avartdu abid a'a inăuratu se mi dea una 
hucateUa de pane; ce omu imfMfrtAt la 
anima, in câtu nu se indtira de nemţea! 
dero si : domne, nu te india-â de noi =; 
aibi misericordia de noi; — S.dnrare, ii- 
dnrare, obtf orftieere, a face duru, aintari 
a impetrf; (caventnlu provine : a) in în- 
semnarea de sub l.dinm8Îij()ru,dor«(ie 
anima; i) fn Însemnarea de sub 2. d*in 
in si durti=tare, impetritu, etc.; sprea 
scapă d^ro de ambiguităţi e bene a se 
scrie in însemnare de la 1. snb form'a , 
indorare). 

INDURASE, s. verbale, BlMneor- 
diB) BtBeratlo, coraKlBeratlojdBraHo^ in 
t. s. verbului, 

INDURATOSKF.-o. adj, a., Mlserl- 
fl«rBj dirator. care indura sau se indara. 

INDDKATU,-a.adj.part.,nil8«rle«n| 
daratna. 

* INDUSTSIA, s. f., Imdastrla, dili- 
gentia. desteritate, abilitate ingeniosa; 
arte, studia, măiestria, professione me- 
chanica oH mercantile: tnâus^rias^iitee 
in genere la tote ariile de mechaniea si de 
manufactura, in oppositione cuajrietiZ- 
tur'a: locnt. de iWujţMa:=într'aden8n. 

INDUSTRIALE, adj., relatîvu Ia in- 
dustria, ce deţiende de industria, ce pro- 
vine i'iv inăuairii: arte industriale: pro- 
feasioneindugtriale: producte industriali; 
espoaitione in^atriale: etc, 

« INDUSTRIOSn,-a.adj.,iBduttHoB, 
Industrie SUB. care se adopera cu deste- 
ritate, cu diligenţi» si abilitate de a in- 
ventă si applîcă mediloce si moduri de 
lucrare, de essecutare; ingeniosn, destru, 
laborJosu, a,eti-va; unu lucru indtatriotu, 
facutu cu mare măiestria, cu mare arte. 

* INEBSIASE, V., Inebrians vedi 
imbdare. 

* INECALE, adj., limtiuallB, contr. 
ecale; ce na este de acea-ast durata, de 
acea-asi valore, de acea-asi intensita- 
te, etc. : cantităţi inee(di, omeni de con- 
diiioni inecali. 

' INEGALITATE, B. f-, innqaalItM, 
contr. ectAitate; calitate de inetâle. 



.yGooglc 



mm. 

* IN£DlTU,-a. a((j., la«illtiH, nepu- 
blicatu, Detyparitu inco, nepromiilgatu, 
nedatu inco la lumina. 

* INEFF ABILE, adj., ineffsbllta, ce nu 
sa pote espreme prin cnvente, indicibile. 

* INKFFABILITATE, 3. f., Ineffabt- 
Ittuy calitate de ineffiănle, natura inef- 
fabiU. • 

* IKEFFIGACE, adj., taeraou, care 
nu produce naci unu effectu. 

* INEETICACIA si inefficaataie, s. f., 
ineflieaDlH, lip<<p de efficacitaie, lipse de 
potere. 

* INELEGANTE, adj., lnel«gaiii, fora 
elegantia; uritn, neplacutu, fora formo- 
setia,foraornameDte,inurbaHU,aepolitu. 

« INELEGANTIA, s. f., inelegutU» 
lipse de elegantia, calitate de inelegante. 

* INELiaiBILE, adj., ce nu se pote 
allege, care nu are calitate spre a ti al- 
lesan. 

* INBLIGIBILITATE, s. f., stare sau 
calitate de ineHgibUe. 

INELLABIU, s. m., anniiUrla», care 
face ăunelle, vedi âHnelîa.riu. 

INELOCENTE, adj., lueloqueas, care 
n'are elocentia. 

* INELUCTABILE, adj., inelncUbl- 
lii, inevitabile, insuperabile, neiuTissu. 

* INEMENDABILE, adj., Inemeo- 
dabilia» incorrigibile, care nu se pate e- 
mendi. 

* INEMICETIA, 8. f., yedi mtmi- 
eitia, inimieetia. 

*lNENAKBAfiILE, adj.,'lBeiMrnbI- 
lli, ce BU se pote narrâ, spune, esprime 
priB Torbe, iueffabile. 

* INENUNTIABILE, adj., ineaim- 
ttoblllB, ce nu se pate ennntiă, articula, 
pronunţia. 

* INEPŢIA, 8. f., iBeptu, caracte- 
riu de meptu, fapta de meptu. 

* INEPTU,-a, adj-, iBeptaii, contra 
c^ttt, inabile, neindemauaticu; care face 
tote pre dosu, cumu nu se cade, neci la 
tempn, neci la Io cu. 

* INERTE, adj., iMte, fora potere, 
sterile, apatbica, indolente, molie, ad- 
dormitu , ammortitii , fora activitate , 
fora mişcare, pigru, greu de lucra. 

* INERŢIA, s. f., InertiB, stare sau 
calitate de inerte, apathia, indolentia, 



INE. 



61 



moUitione, ammortire, addormire, ne- 
activitate, nemiscaieT 

* INERnDlTU,-a, a^j., inendltu», 
neinretiatu, ignorante, incultu. 

* INESCOaiTABILE, adj., Isexo»- 
«lt»blll8, ce nu se pote escogdâ. 

* INESCUSABILE, adj., InexeiiM- 
blUs, ce nu se pote escusă, ce nu se 
pote ierta. 

* INESPERIENTIA, s. f., taazpe- 
rleutia, inperitU , InsoilU, lipse de es- 
perieniia, de practica. 

* INESPERT0,-a, adj., iBeipertiii., 
Imperitoa, care n'are esperientia, ne- 
deprensu, nepatitu. 

INESPIABILB,adj.,I)iflxpUbtlU,care 
nu se pote expiâ, curetiii, şterge prin pu- 
nitioni : peccatu inespiabile, nestersn, ce 
nu se pote spellă. 

* INESPLICABILE, adj., laexpllu- 
bilis't ce nu se pote esplicÂ, intellege. 

* INESPREMIBILE, adj., Ineffabl- 
IU, ce nu se pote egprime. 

* INESPUSNABILE, adj., isexpu* 
ţBabllU, ce nu se pote espugnâ, ce na 
se pote lu& prin bătălia, insuperabile, 
invincibile. 

* INBSSACTIŢATE, s. f., si inessac- 
titadine, 8. f., (Cr. tsexMtltBde); lipse 
de essactitudiae, de precisione, de es- 

* INESSACTU,-a, a4j., ce nu este 
essactu, ce du este precisu. 

* INESSAUBIBILE, adj., iuexbM- 
BtBs, ce DU se pote seccă; interminabile. 



* INESSATJSTU,-a, adj., IsexhâB- 
stog, neseccatu, ce nu se mai termini. 

• INESSECUTABILE, adj., ce nu se 
pote essecntă : planuri inessecuiiAiU, 
idea inessecuia^le. 

• INESSEROiTABILE, adj., laexer- 
oltatns, ce DU 36 pote essercitâ sau prac- 
tici. 

* INESSIGIBILE, adj., ce nu se pote 
essige, pretinde, nonessig&tUe. , 

• INE3S0RABILE, adj., tnexorebl- 
Ua, ce nu se pote essoră, implacabile 
prin rogationi, deprecationi; in&essibile. 

* INESSORABILITATE, s. f., stare 
sau calitate de inesaorabUe. 

« INESTERIim ABILE, adj., i^H 



jyGooglc 



62 INF. ___„ 

exterminări ion potest, ce au ae pote 
eaterminâ, stinge, est'irpă. 

" INESTIMABILE, adj., Inteatima- 
bllts. ile unu pr«tiu iniinitu. 

* INESTINaiBlLE, adj., Eiiextinţni- 
bllls, ce nu se pote atinge. 

* INEVITABILE, adj., ineTlfKkilIg, 
ce nil se pote evilă. incongiură, de ce 
nu poţi scapă. 

INFACISIAKE,3i ii^aciosiare,-ediu.v. 
l»ropi>nereţpr»Hentare,perBi>BimaKerv, 
deseriberet Junţ;ereţa poneiti/ot^ia, sub 
ocfai, a propone, a preaentă, a arretd, 
a pone la vedi^re; a ropreaenti : ac^stu 
omu TW, infaciosicdia bonetatea personi- 
ficata ; acesta pictura infadoskdia cu 
totulu trassurclr sdle ,- in scrierile sellc 
infaciosiedia olnccttdu sub colorile celle 
mai vitie; a infaciosiu documente, a in- 
faeiosiâ mărturii eu inculpaiulu; dg. E- 
gyptianii si infaciosiau anmdu prin- 
tr'unu scrpc care si nmscâ cod'a; — refl. 
a sf. infaciosiă; a se presentâ, a compara, 
a venî inainte : a se infaciosiă inaintea 
tribunariului; a se infaciosiă pre scena; 
mii âe lucruri se infaciosiedia inaintea 
nostra. 

INFAGISLARE, s. verbale, propodi- 
ti», proposilnm, «lescriptio, aspeotus,. 
eaintiioctus , rultug, presentare , arre- 
tare, comparitione, espositione; confron- 
. tatioue; appareutia; facia, aspectu; in t, 
s. verbului. 

lNPAOISIATU,-a, adj. part, prop«- 
aituH , prnaentatuti, descriptus, ocoliş 
flobjeetus, addussu înainte; tiguratu, etc; 
preseatatu, arretatu, contormatu, dese- 
mnatu, etc. 

INPAINABE si infarinare.-ediu, v., 
Ţarina adsporgerc, (it. iiifai-iiure); a spo- 
If, a presari, a unge cu farina, a inalbi : 
« infarinâ peruhi capului, pulvtre cj- 
pri« cspot GODspergore, 

INFAINABE si infarinare, 8. ver- 
bale; in t. 9. verbului. 

ÎNFAINATU8i)«/arina(«,adj.part., 
Ţarina napcrsus. 

INFAINOSIAKE si infarinosiare,- 
ediu, V.; a preface in farina, in pulbere. 

INPAINOSIATU si infarinosiatu , 
adj. part.; prefacutu Iu faina. 

* INFALLIBILK, a^j., (IsblUbllig^ 



INF. 

fr. inr»llllble),ern>riii lmnnni8,CU^ no. 
pote rateci, care nu pote falii, care nu 
se pote iusellă; certu. 

* INFALLIBILITATE, s. f-, (icfal- 
llbllltaB,fr.liiraIlliblliU),err«rl8inmn' 
b11a8, calitate de infaUihih : infallibi- 
Utatea unui catculu, unei regute, umă 
principiu , etc; la catbolici se dice co 
basserica lom este infailibile, si acumu 
voru se facă si pre capulu loru, Papa, 
infailibile : numai Domnedieu inse e 
infailibile. 

* INFAMANTE, adj., tiifamanH ; ca- 
re infama, care desonora : covenle, fapte, 
condemnari,pHnitiom infamanţi. 

* INFAMARE,-ediM. v., Infamaro, in- 
farala notare , deiiecorare. Taina Npolla- 
re, liiramem Tăcere^ notam vel lufamtam 
nllout inTerrc, Inurere, a strică reputa- 
tiouea cuiva, a însemna pre ceneva cu 
not'a infamiet; a diltamÂ, a calumniă.. 

* INFAMABE, s. verbale, imTamia, 
in t. s. verbului. 

♦INî'AMATOEIU, -(dna. -Mec, s. 
adj., Inramator, obtreotator, care in- 
fama, diifamatorîu, calumntatoriu. 

* INFAMATIONE, s. f-, laranla, in- 
famatlo, actione de infamare, 

* INFAMATU ,-a. adj. patt., infa- 
matUBţ fana spollalui. 

* INFAME si infamu,-a, adj., Infa- 
Diis, de rea fama; desonoratu, notatu, 
diffâmatu , perdutu in opinionea publi- 
ca; vile : lucru infame, jyortarc infame-, 
locu infame, subst. mbm infame. 

* INFAMIA, 6.f., infamia, Ignominia, 
dedocos, desonore, opprobriu, rosine. 

* INFANDU,-a, adj-, infandips, care 
nu se pote spune; terribile , spaimenta- 
toriu, 

* INPANTARU, 8. f., (fr. infanterie), 
pediilatu$, pediteg; pedestrime. 

» INFANTE (si scurtatu fante), adj., 
InfanB, pruncu, copillu micn, care nu 
pote inco vorbi; subst. infante -" a) titlu 
datu . âiloru secundogeniti ai regiloru 
Ispaniei si Portugallîei ; h) un'a d'in fi- 
gurele de la cărţile de jocu. 

* INFANTIA, s.f., infantia, copilla- 
ria, etate copîllare8ca,prim'a etate a o- 
mului. 

* mFANTICIDlU, 9. m. , InlknUol- 



=y Google 



IMF. 

<lliiB,~ occisioDea copillului abia năs- 
cuţii, in momentiilu candu ne nasne, sau 
cbiani in pântece inco fiendu. 

* INPANTIC1DU,-M. s. aiij.,liir«iitl- 
cidoţ care committe mfantimiiu, occi- 
ditoi'iulu unui fetii siiii pruiicu. 

* INFANTILE, adj., iDfanliliH, pue- 
rile, d« copillu, Gopillarescu, pruncescii. 

INFAlilKARE, v. , vedi, hfainare 
cu derivatele selle. 

INFASCTAKE si infasiare, v.,faBcUre 
fanelts lnr<>1>'«T«. a legă in fa3Ci<>. 

lÎNl''.\Si;iAKE si inftiitiare, s. ver- 
bale; iuTolutU. legătura in faseie. 

INF ASCI ATU 8i J»/oski(M,-«. adj. 
part., rutteiatui», fasclis inT«Iutii8, leg^tu 
în fascie. 

INFASCIORABE si infasiorare , v., 
elrcuinrolTore, a legfi impreginni una 
fasciora, a invelf bene : a iiifasciord in 
eharteia; a infoBciorâ una fune pre unu 
Icmnu; a se infasciorâ, a se implettici. 

INFASCIOHARE si infasiwure ver- 
bale, eircmvolutio, actione de infasdo' 
rare, 

INFASCIOUATU si mfasioralu.- a. 
adj. part., involntus, circumTOlatus. 

I^FASCIOllATUliA si infasioratura, 
8. V., rcsultatu allu acţionai do infascio- 
rtirc. 

* INFATKJAlîaE, adj., InfatigalH- 
Ihy iiidcres^us, iiivktus n Inhorc, care 
nn se fatiga in lucru. 

* INFATIGABILITATE, s. f., infati- 
iraliilitaij, stare sau calitate de infatîga- 
hiic. 

* INFAUSTU.-o, adj., infaiislus, de 
ceii aupuriu, oefericitu, funostu. 

* INFAVORAItlLE, adj.,lKfaToral»l. 
Hb, nefavorabile; sinistru, greu. 

* INFECERE, infcci, hifcctu , (in-fa- 
cere), V-, iiilicert', a cofundi in ceva, 
!ii ia specie : a întinge, a cofondd intr'unu 
licidu; a colori; a impl^ de putore; a 
cornipe, a strica, a impuţi, etc. 

* INFECTARE, V., infiecaro, luHccre, 
oorriiinp«rc, a imputf, a corrupe, a stri- 
ci prin lucru eontagiosu, veniuoau. 

* INFECTATU,-a, adj. part. , impu- 
titu, stricatu, putorosu. 

* INFECTIONE, s. verbale; infectio, 
mataflnm; strieatione causata intr'unu 



corpn prin attingere cu alte snbstantie 
stricate. 

* INFECŢII, -o, adj., luroctus, aprope 
de una inseuinare cn infectata, {vedi itt' 
fienre). 

» INFECUNUJTATK, s. f., Infeolui- 
dltsB, lipse de fecunditate, sterilitate, 
aterpitate, neprodiictione. 

* lNFECUNDU,-«. adj., Infecuudiis. 
sterile, sterpu. 

INFELIC'E, adj., Infelix, neferice, ne- 
(ericitu, infortunatu, miseru. 

INFELiClTATE, s. f., infelicitas, ne- 
fericire, infortuuiu,inieeria. calamitate, 
ren, adversitate, disgratia. 

INFEKKAltE,-crfiM,v.,stlBiii«re,c»u- 
terlzare, oauterio Iiiurei-e uotam alicul 
iiiurere; a însemna cu ferrulu arsu,a stig- 
matisil; a diftamÂ, a desonorâ , a de- 
grada, a tracti cn infamia : a inferrd 
unu MÎlu. 

INFEIUÎARI':, s. verbale, sifona, in- 
lista liota, int. s. verbului. 

INFERKATU,-a. adj. part., canteria- 
tua, Htifcmuticus. 

INFEURATURA,8.f., resultatu allu 
inferrarei. 

INFERBENTARE, v. , fervefacere, 
percalefaeere, irrltare, excitare, Inol- 
Ure, a incaldi tare, a face ferbente; a 
irrit^, a adduce la menfa; refl. n se m- 
ferhentâ, Iiircrrescere , a se incaldî for- 
te, a se menii, a se irrită. 

INFERHENTAKE , s. verbale, ciIp- 
fketloţ rcrvoracllft» irrltatio; in t. s. ver- 
bului. 

INFERBENTATORIU,-(<jWa. adj,, ca- 
lefaciciia, irritantiţ care inferbenta, care 
irrita. 

INFEKBENTATU,-a, adj. part., fer- 
Tidiii>( fprTeractDs, excitata». 

» INFERIORE,adj., Inferior, mai de 
diosu, ce e pusu sau ce jace mai diosu, 
mai la valle : Daci'a infcriore, Pannoni'a 
inferiore, ca subst. subalternu, subordi- 
natu, care depinde de laaltulu, mai micu, 
TD.a,iu)&tm\iiinferiorc cuiva in eonăiiione, 
in avere, in scientia, in virtut/j; mercc 
de calitate inferiore; omu de unu talentu 
inferiore; tribunariu inferiore de la care 
ufipcUidu e admissu; classi inferiori, in 
cari se Începe curst^u iuvetiaturei. 



=y Google 



M wr. 

INX'fiKlOAIXATE, 8. r., Inferlvr eon- 
4itle> stare sau calitate de inferiore; m»- 
diocntatojaârmitate. 

INF£fiK£ si mferere. v., tmttmt a 
induce, a introduce, a conolude:d'm co- 
vetitele melle tm poţi mferi ce ai infs- 
titutu. 

* INFEBMITATE, vedi infirmitate. 

* INFERNALE , adj., InfernalU , de 
infemu, de iadu; dracescu, diavoleecu : 
omu infernale, machina infermUe , care 
se imple cu artificiu spre a face violenta 
esplosione ; petra infernale, substantia 
caustica preparata d'in argentu viu si 
apirtude oitru, care are proprietatea de 
a arde carnea bene asupr'a cărei seap- 
plic*. 

*1NF£RNAUTA'££, a. f., (it. infer- 
uUU) ; caracteriu de it^ermide , mare 
reatate : confusione infernate, fapte m- 
femali. 

*INF£RND, 8. m. ,1 InfernuM, iadu, 
locu unde petrecu sunetele mortiloru, la 
creştini fartom/M,loculacondeiiuiatilom; 
eontr. paradi'nAu , looulu fericitilom ; 
lig. locu de suppliciu, de doreri estreme. 

*INF£ROCJLit£,-escH,T., fertoire, 
sarlre, a deveni feroce, a ae selbateci. 

* INFEBOCITU,-», adj. part., feror, 
■itTBB, l'eroce, selbacecu, crudu. 

* INFEKTILE, adj., Inrertlllu, iDfe- 
cnnduB, BterUis; sterile, neprodnctorîu. 

* INF£RTILlTATE,s.f., tnfertliltas, 
lafecnoditas, sterlllUa; conti. fertilUa- 
te, lipse de fertilitate. 

*INFEKU,-a,adj.,iureriii>, degiosn, 
de Talie; oppnsu superu. 

* INFESTANTE, adj., InfesUas, «o- 
lestas, care infeata. 

* INFE8TA££, r.. InfeiUre rexare* a 
vettemă, a turbura, a supperă, a incom- 
modă, a desga8t&,a molesta, a tcrmentă, 
a importuna, a vessă; pestUenti'a infesta 
una terra; inimiai infesta patri'a. 

* INFESTABE, s. verbale; moleatla, 
veutlo, infesUUo, iu t. a. verbului. 

* INFESTATIONK, s. f., infestatlo, 
actione de infestare. 

INFESTATOKIUrtoria, a^j. s., iu- 
feitator, care infesta. 

* mFESTATU,-o, adj. part., iofeii- 
tatiSf Tezatns ntlestla «recluit. 



„ _ IM P. 

*UfF£3TU,-a,adj., lafestuB, molesta, 
importunu-, incommodn, supperatorio, 
inimicu, vetteitiatona, stricatoriu. 

« INFEUDARE,-ed»u, T., (&. !■»•- 
der); a d& iu feudu, a dă unu pamentu 
eu dreptu de feudu; a constitui unu pa- 
mentu in conditioDi de feudu. 

* INFEUDATIONE, a. f., (fr. !■»•- 
dation); actu prin care unu pamentu se 
da alcui-a in feudu . 

* INFEUHABE, v., vedi it^iorare. 

* INFIGEBE, v., vedi infecere. 

* INFIDKLE, adj., iafidellt, necre- 
dentioau, care nu tine credenti'a, care 
nu si implenesce detorentiele sau pro- 
missionile; care nu este constante in af- 
fectlonile selle : amicu infidele, midiere 
infidele, memoria, infidele; care nu tine 
cu firmitate representationile câştigate ; 
traductione infidele, care nu reproduce 
essactu testulu originale. 

* INFiDEUTATE, s. f., InUd^^UUi, 
necredentia; lipse de fidelitate : ir^ddi- 
tatea si perfidia păru a fi syuonyme; inse 
infidelitatea e connoscutadeeellu cui se 
face; ero perfidia se ascunde st^ appa- 
r&Ui'a^elitatei; infideMtaiea pote se 
nu fia de câtu una d^Uitate; perfiAi'a 
e tUu de un'a una crime precugetâia. 

* INi!lDU,-a, adj., lnaduB,««crede»- 
tiosu, iusellatoriu, difEeritu de infidele. 

lNFIENTUBE,.edi«, v., «reare, fa- 
cere, facere ntexalstat; a crea, a formă; 
a face; a di viuetia, essistentia; a sta- 
bili, realisă, effectuă, essecută; a traduce 
una idea, unu planu, etc., in faptu, in 
lucru; refl. a se infientid, a se nasce, a 
provenf, a resultă, a ae implenf. 

INFIENTIABE, 3. verbale; oreatlo, 
forinatlo, exlsteatla; creatione, forma- 
tione, essistentia; statilire; realisare, 
essecutare. 

INFIENTIATU,-a, adj. part. crestUB. 
. • INFIGEBE, v-, infissiii infissei= 
infipsei, infictuz=infiptu siinfissu; v., in- 
flgere; a implanta, a impunge; a pune, a - 
bate ceva, a face sepenetre, se petrnnda, 
se intre : a înfige spat'a in peptulu ini- 
micului; a infige in memoria. 

INFIQEBE, B. verbale, flxura, fixlo, 
ineusalo, iu t. s. verbului. 

« INFILTBAIlE,v.,(li. Uftltr«r),e»- 



=y Google 



WF; 

l«re, penetrare; a strebate, astracură, 
a sg stracnră : ap'a ae infiltra si in pel- 
tea cea mai diva; serutu se mfiUraprin 
patmttr'a mai dtsa* 

• INFILTKATIONE, s. f-, (fr. Iniil- 
tratlon), actulu prin care unu âoidu 
intra si petrunde : infiUrationea apei 
prin di/ferite strate arenose. 

• INPHiTRATUra, adj. part., pe- 
transu prin pori. 

• INFIM^,-or, adj., Infimiit, superla- 
tim'd'in inferu. alin cui comparativu e 
inferiore; cellu mai de diosD, cellu d'in 
urma; vedi si inferiore. 

• INPINIBILE, adj., inflnlbllis, fora 
finitu, fora margini, fora capetu. 

• INFINITATE, s. f., inflniUs, cali- 
tate de ce este infinitu; maltitudine in- 
finita, numern infinitu : unii phUosophi 
susţinu infinitatea îumiloru. 

• INPINITIVU, adj., InflultiTos, ce 
nu pote sau nu se pote fini sau defini; 
in gramm. modulu infinitivu, caie pre- 
seuta actionea fora a determină neci 
numemlu neci peraon'a : a laudă, este 
infiniiivtUu verbului, (Uluearuipresente 
indicativu este : eu laudu. 

*INFINITU,-a, adj., laUnltag, uemar- 
ginitn, nenumeratu, co n'are neci ince- 
pntn, neci fine; fora margini, fora nu- 
mern : potere infinita, mare, mnlta, con- 
siderabile. 

înfiorare, t., Uorrurem incutere; 
refl. a se infiorâ, borrere, horre^cere; 
1. a inspira fiori, a face se ^ontia recele 
frigului, a sp&imentă, a infricosiâ forte; 
a trasări de fiori, a tremură de frica, it 
sentf ca si canda am trece furnici prin 
corpn; 2. a se infiaru: mc înfiora 'ngu- 
rile; (vedi febre, feure, fiori, fiorare). 

INFIOEAEB, 8. verbale; :;urror, in 
1. 1. verbului. 

INPIOKATORlU.-fon'fl, adj., hurri. 
biUs, orribile, spaimentatoriu; infrica- 
toriu. 

INPIORATU,-a, adj. part., horroro 
Mptasţ terrefaetuu. 

INFIFTU si in/^SH,-o, adj. part., In- 

flXIIB. 

INFIBARE, 7., ordina r«, In «rdlnem 
DoIIoeare, in ne Hem dispune ic; pungere, 
a pane iu fim, a pune in ordine, a or- 

ToM-JL 



mr. 65 

iini: a infiră mar gelle; 7edi inseriare. 

«INFIRMARE, T.,ln«rBare, a de- 
bilita, a invalidă, a înfrânge : a infirmă 
una proba, unu argumentu, a arretă 
neyaliditatea lorn : a infirmă una lege, 
una Judecata, una ăeeisione, una sen- 
tentia, a i luă poterea, a ua face invalida. 

*INFIRMARE, s. verbale; iiiUn»8tlo; 
in t. I. yerbulni. 

*INFlRMARIA,s. f.,Yedi:iM)5r»i»af«(. 

* INFIRMA RIG,-a, adj. s., TBlet»- 
dlnarlU8-IaiD, (fr.lnUrmler, infirmerie) : 
1. adj., relativu la infirmu, in însemna- 
rea speciale de morbosu : edificiu infir- 
mariu; 2. subst. a) personale; infirma- 
riu,-a, cellu insarcinatu acautădemor- 
bosi; b) f. reale; infirmarîa, casa, inca» 
pere de morbosi ; vedi si valetudina- 
riu,-ia. 

* INFIRMATIONE, a. f., Inflraar 
tio, actione de infirmare. 

* INFIRAIATU,-a, adj. part., Inflr- 
natos. 

* INFIRMITATE, s. f., inârnitaâ, 
calitate de infirmu. 

* INFIBMU,-a. adj. s., tnnrBns,fora 
potere, nepotentiosu, cadutu in morbu, 
morbosn. 

INFISSU,-a, adj. part., infixas, in- 
fiptu. 

INFLABILE, adj., inflaMIU» ce se 
pote inftă: ce se infla usioru, inflatiosu. 

INFLACURARE, v., Inflammare, a 
face se dea fiacura, a apprende, a inflam- 
mă; a Uectrisă, a escită, a irrită ; a in- 
focă, a incaldi tare;refi., ase inflacură, 
a face âacura, a se apprende, infocă, 
inflammă; a se irrită, ebc. 

INFLACURARE, s. verbale; iniUm- 
matlo, in t. s, verbului. 

INPLACURATU,-«, adj. part-, infiam- 
matus, inflammatn, infocatu, ardente; 
apprensu : omu in^acuratu, coventare 
inflaeurata. plena de focu, attitiatoria. 

* INFIiAGRARE, v., Oagrare, Infla- 
gare, a apprende, a inflacură. 

* INFL AGRATIONE, a. f., flaţrantU, 
stare de inflagratu. 

* INFLAilMABILE, adj., Inflamma- 
billN, ce se pote inflammă : materia in- 
fiammabile, eorfiuri inflammcAiîi. 

INFLAUMARE, V., InOamnure^ a 



=y Google 



66 mr. 

apprendei refl. a se ii^lammâ, a se ap- 
prenile, & se ioflacnrăi 

INFLAMMABG, s. verbale; InâBin- 
nutlo; in t. 8. verbului. 

INFLAilMATORIU,-/oria,adj. a., tm- 
fiAinmatort care in/lamma, caie inflacura, 
care apprende. 

INFLAMMATIONE, 8. f., Inaamma- 
tlDţ apprendere; specie de morbu im- 
pronnatu cu mare căldura, friguri mai 
multu ori mai pucinu acute ; in/iamma- 
tione de creeri, âe pu^ttoni, de gura, de 
stomachu, etc. 

INPLAMMATU.-B, adj. part., In- 
flammktusj iuâacaratu, apprensu, etc. 

INFLABE, (pre a locurea ut^are), 
T., luflare. a impl^ ca ventn sau cu altu 
lucru, a dă onn volume mai mare de 
oumu eră sau de cumu se cade se fia : 
a mfiâ un& beaica eu aeru; verUulu infla 
pandiele navei; ae infla riutu, cresce, 
essunda; se infia man'a, capula de lovi- 
ture, de buAe; fig. a se inflâ de super- 
Ha, de vanitate, de menia; a inflâ frw- 
âide, buccele; a se inflâ in penne (ca cur- 
canii sau păunii); a it^â pre cineva, 
a Iu prende, a Iu bate; a inflâ ceva, a 
sufflă, a spulberă, a şterge, a luâ, a pune 
man'a, a fură : unu^ mi inflâ pung'a, 
(dtula vestimentele. 

INFLABE, B. verbale, laflatlo, in t. 
8. verbului. 

lNFLATD,-a, adj- part., Inflatus, emu 
inflatu, meuiosu, superbu; stylu inflatu, 
essaggeratu, ampullata. 

INFLATDRA, s. f., InHatlo, tnmor, 
tiberenlun» effectu allu aetionei de in- 
fiare : in/latura la ochi. la genuchi, la 
petioru, la renichi; inflaturele frunlii. 

• INFLECTERE, inftessi ei inflessei, 
it^lesst^ infleoteret a flecte tare, a in- 
curbă, a i&coveiă; de acf : a înduplecă, 
a abbate, a strămută, a suambă, etc. : 
ioulu nostru are corne inflesse; nici cu 
rogationi, neă cu ammeniliari na poţi 
inftede anim'a acestui omu; a inflecte 
unu coventu, a i dâ differite forme, a la 
declină sau conjugă. 

• INTLESSIBILE, adj., Infleilbllis, 
care au se pote inflecte, omuinflessibUe 
la rogaiione. 

• INFLESSIBIUTAXE, s.f., inflexJ- 



WŢ 

bllitu, caracteriu, calitate de infles- 
sibile. 

• INPLESSTONE, s. f., i-lleilo, ab- 
batere de la lini'a drepta, înclinare; in 
optica, inflessionea luminei, refractione 
multifaria a radieloru provenita d'in 
densităţi iaecali ai d'in undulationea 
corpului asupr'a carai-a radiele bătu; 
inflessionea sau modtdationea tonului, 
a vocei, a accentului; inflessionea ver- 
bului, numelui, declinatione, conjuga- 
tione; inflessione se dice in locu de Ses- 
sibilitate, facilitate. 

• INFLESSU,-a, adj., inflexos. 

• INFLICTIONE, s. f., Inflletlo, ac- 
tione de a inflige, de a applică una pe- 
depse; condamnare ia pedepse pentru 
crime, delicte ori transgreseioni. 

• INFLICTU,-o, adj., InUlotni, appli- 
catu, vorbindu de punltione. 

• INPLIQERE, V., infliyere, aapplică 
nna pedepse pentru ore-care crime, de- 
liciu sau transgressione. 

• INFLIGERE, s. verbale, Inflletiu, 
in t. 3. verbului. 

INl!'LOEIRE,-esctt, v., florere, flore- 
scerei a dă sau face flore; a fl in flore; 
fig. a prosperă, a fi in stare bona, a inain- 
tă : infloresce campulu, se imbracca in 
flori; inflorescu scientiele, progressa, 
prospera; a infloritu vinulu, grâulu, a'a 
mucedita, s'a incinau; refi. a se înflori, 
a se adornă cu Sori, a se adornă. 

INFLOKIKE, s. verbale, Infloreiceu- 
«a, in t. a. verbului. 

lNFLORITORHJ,-toWo, adj. s., flo- 
resceni, iu flore; ce da flori; prospera- 
toriu; adornatorîu. 

INFLORITU,-a, adj. part., florldu, 
florens, floriiluutDs, ce are flori, ce e in- 
congiuratu de flori; adornatu; muceditn. 

• INFLUENTE, adj. part., lofluens, 
patens, gratta valens, (fr. inOueat); care 
influe, 1. proprie : fluviu influente in 
mare; 2. metaforica : omeni forte in- 
fluenţi prin averile hru. 

*INFLUENTIA, s. f., (Inlluentla) 
InflDxuB, gratia; 1. proprie : potere de 
a influe, de a curre, a se versă in aUniu; 
2. metaforicii : actione ce se communica 
de la unu omu sau de la unu lucru in 
altulu; actionea unei cause de a produce 



=y Google 



mw. 

saa oppiî unn effectu; &uctoritate, pre- 
ponder&ntia,effîcaeitate,creditu,fsvore: 
a ave inftuetUia agtţpr'a cuiva, a a,v6 aac- 
toritate. 

* INPLtTENTIARB,T.,sratift Talere, 
inflneret a produce, a essercită influen- 
tia; a impune altui-^ facultitea, virtu- 
tea, Toli'a propria; a impressioui; a lu- 
ai asupr'a cuiva : lutia inftueniiedia 
multu asupr'a nutrimentului si ast^a 
creseerei animalHoru. 

* mPLUENTIABE, s. verbale, in t. 

1. verbului. 
•INFLUENTIATU,-a,ttdj.part.,pr«. 

ocenpatQH< 

* INPLUERR si it^vire, infiusti si 
mfluasei, in/husu si infîuitu; v^ inllnere, 
vaiere, ^ratU vaiere; 1. proprie, a fiui 
in, a se versâ : flavieU influu in mare; 

2. metaforice : a avâ ammesteci], a lui 
parte la nna actiooe; a avâ potere, cre- 
ditu, favore : a infiui aUegerile sau in 
ailegeri; aeruîu influe midtu asupr'a sa- 
iietcdei;muiereainflue forte atupr' a men- 
tei harhatului. 

* INFLUSSIONE, b. f., inflnxlo, in- 
curgere, infiuentia. 

* INFLUSSU,-a. adj. part., Infloxm; 
ca subst. inâaeotia, iiiăussioue. 

înfocare, V., irnire, Iţueaeere, 
oandeHcere, efferveBeere; a d& focu, a 
ii]flacur&, aappTende,aarde; ainâammă, 
a escită, a auimă, a incoragiă-, a essaltă, 
a entusiasmă; reS. a se infocă, a se iii- 
flacură, a se apprende, a se snimi, in- 
coragiă, iusufileti, eutusiasmă. 

înfocare, s. verbale, Inflaimnatt», 
ardor, nstus, fervor, inflacurare, ar- 
dere, appreodere; ardore, fersore; entu- 
siasmu, essaltatioue, iusoiUetire; pas- 
eione, etc. 

INPOCATU,-a, adj. part., i^nltui, 
■rdens, candens, acceasus, Incensoi, In- 
flanmatDiţ oandefaetui; apprensu, ar- 
dente, inflacuratu, inâammitQ; ca adj., 
omu infocatu, cu spiritu ardeute, ageru, 
passiouatu; anima înfocata, suffletu in- 
focatu, ocld infocati. 

INFOIARE, (culmolliatuinlocude): 

INFOLIAHE, V., foUts vel pannis 
munlre, TOBtlre; folia Tel pnnios snere, 
ampUfleare; foliU vel paiiuli veitlrl. 



mr. JŢ 

tBMeseete} a coperi cu foUe, & cose folie : 
a infoliâ rochi'a; a',infoliâ bene unu omu; 
a se infoliâ, a ae accoperl eu folie, a m 
inv^tl : arborii se infoliâ; d'in nudu 
aprope ce erai, acumu mi te ai in/bitote 
si tu. 

INFOLIARE, s. verbale, acooperit* 
ca folie, vestire. 

INFOLlATU,-a, adj. part., accoperitn 
cu folie, vestitu. 

* INFORMARE, V., lofonnare, eerU*- 
rem faoere; a instrui, a inscientii; a for- 
mă prininstructione; a face oonnoscuto; 
reâ. a se informă, a consultă, a studia, 
a se inconnoacientiă, a afli ceva : a se 
informă de sanetatea cuiva; ca term. de 
jurisprudentia : a informă unu proiesstt, 
Iu instruf. 

* INFORMARE, s. verbale, Informa- 
tlo, iu t. s. verbului. 

* INFORMATIONE,s.f., Informau^ 
eoRDltlo, notitlaf actione deiuformare: 
dare sau luare de informationi neces- 
sarieunuifapiu;ellu are bone informa- 
tioni despre lucrulu acestu-a; — informa- 
tionea unui processu. 

* lNPORMATIVU,-a,adj., InformaBs, 
ce serve spre a informă. 

* INPORMATORIU,-(or*a,8.adj.,iii. 
Iorinat«r, care informa. 

*INFOKMATn,-a, adj. part., liifor- 
matuB, edectui, InstrnctaSt 

* INFORME si informt*,-a, adj., la- 
forniU, differitu de difforme, intru căta 
ce 6 informe n'are neci una forma, 6ro 
ce e difforme are forma, dâro disgra- 
tiosa. 

* INPORMITATE, b. f., mrormltaa, 
calitate de informe. 

INFORUICARE, v., vedi infumicare. 

INFORMOSBTIARE,-cd(M, v., (d'in 
in siiformoaetia); palebram reddere^or- 
nare, decorare; a face formosu, a orna, 
a decora. 

INFOBMOSETIABE, s. verbale, de- 
eoratle, in t. s. verbului. 

INFORMOSETIATU,-a, adj. part., 
omatuK, deeoratus, ornatu, deooratu. 

INF0RMOSIARE,-ediM, v., (d'in in 
si formosu); formoiare, ornare, a faoe 
formosu, a orna. 

INFORMOSIARE, a.verbale, wnatiu. 



=y Google 



te KV. 

INFOEMOSIATU,-a, adj. part., f«r- 
■oiitUB, ornatuB, ornatn. 

*INFOKTIAfiE, V., (fr. «nforoer), a 
ăi fortia. 

* INPOBTUNARE, s. f., Inrortnn»- 
tum red4ere» a face inforiuttatu. 

*INFORTCNATU,-a, adj. part,, Infor- 
tnnatna, nefericitu, misern, fora foriuna, 
persecutata de foriuna. 

* INFOKTDNITATE, s. f., Inforti- 
altet, nefericire, disgratia, deaastru; ad- 
versitate, infortunio, misoria. 

* INFORTUNin, 3. m., InftrtiiiiDiii, 
fortuna rea, intemplare nefericita; stare 
da miseria. 

■f INFBA, prep., Infra, coatr. sttpra, 
de desnptu; in compoBiUoni ca tn/ra- 
seriptu, etc. 

* INFRACTIONE, s. f-, infraetlo, 
frângere, Înfrângere, rupere; calcare, 
transgressione, vielationea unei legi, 
onni tractata, etc. 

'INFRACTORIU.-^ona, adj. a., in- 
ftraetor^ care frânge. 

* INPRACTU,-a,adj.part.,liifractuB, 
fraatu, rupta, inf^antu; oalcatu; in spe- 
ciale : franţa in doue, rnptu in doue, in- 
douitu : coUa infraeta. 

INFBAG£DIfiE,-e8C«, t., fraeldnm 
reddere, fragCBoere rel fraoescere; a 
&ce fragedn; reâ. a se infragedi, a se 
face irageda. 

INFEAGEDIEE, a. verbale, in t. s. 
verbului. 

INFBAGEDITU,-o, adj. part., fra- 
eUns. 

'iNFS.ĂNQEKEaiinfHngere.in/ransi 
n mfransei, infransu, mfrantu si in- 
fradu; v., Infringere} a frânge; a în- 
vinge; a infrenfi : a st infringe cupidi- 
tatUe; 8 calcă una detoria, una lege, una 
conventione. etc. : a infrange legile; — 
a vettemă părţile genitali : omu impo- 
tente, perUru co e tnfraTttu. 

mFBANGEBE, s. verbale, rractto. 
(taetura, fractura, ruptura, violare, cal- 
care. 

INFBAt7GlBILE,adj.,[iirrafflUB,care 
DU se pote &ange : coragiuinfrangibile. 

INFBANSU.-a, adj. part., Inh-aet». 

INFBANTU,-a, adj. part, Infk-aetai, 
ruptu; vedi si infractu. 



■ mp. 

mFEAM'URA, B. f-, resnltata alia 
actionei de înfrângere. 

lNFBATlKE.-egeu,v.,fraternoamore 
Jnnţers; a legă cu amore fratesca; a uut, 
a impacă; refl. a se infraii, a ae uni, a 
se impacă; a fratemisă; a legă anione 
intima, a trai ca fraţi. 

INFBATIBE, 9. verbale, int. s. ver- 
bului. 

lNFBATlTn,-a, adj. part., fraterno 
anore Jnnetug, nrat«rniiB. 

INFBENABE, v., Infreure, tempe- 
rare, mAderari, eontinere, reprlmere; 
a pane in frtnu, a pune frenula la calin 
sau la alta ceva; flg. a refrenâ, a con- 
teni, a repreme, a impedecÂ, a opprf, a 
retina; refl. a se infrend, a se retina, a 
ae conteni, a se abţină, a se dominA ; a 
«I infrenă ct^iditqtUe, passionile. 

INFBENARE, a. verbale, iufrenatlo, 
actione de a infrenă; flg. abstiaentia, 
moderatione. 

INFBENATOBIU,-forui, aâj- a-, in- 
frenaiiB, temperaoB, coi tlneiB; care in- 
frenă; moderatoriu, temperatoriu. 

INFRENATO,-ci. adj. part., infrena- 
tu8, nodentDB, altsttnenBf contineitB, 
temperaifl; cui s'a pusa frenu, margine 
mesura; abstinente, moderatu, tempe- 
ratu. 

INFBICABE, T., terrere, parorem 
Inontere; a bagă frica, a apariă. 

INFEICATU,-a, adj. part., territM, 
paTldni, pavlbundus, metn correptng, 
coprensu de frica. 

INFBICOSIARE,v.,ttinldBm r«dilere; 
a face fricosu; a bagă mare frica in ci- 
neva, a intimida. 

INFRICOSIATU,-o,adj.part.;l.pro- 
prie, parore pereniiâas, cui s'a bagatu 
mare frica, infricatu : inimictdu una 
data tnfricoiiaiu >.» mai eotediă a dă 
peptu cu noi; 2. metaforice : a) care 
baga frica, care insufla frica, tlmendoB, 
h«rrendaB> tnetaendus, terribllla : ty 
rannu infricosiatu; oste infricosiata, nu- 
mer08a,spaimentatona;deacf:{i>norme; 
vinu infricosiatu, infricosiatu oratoriu , 
in acesta intelleasn ai ca adv., infirico- 
aiaiu de tuare, infricosiatu de inve- 
tiatu, it^ricosiatu ăesttU^ infricotiaiu, 
deuritu, atc 



>yGoog[c 



mr. 

INFBONTAKE, vedi infrmtore cu 
derivatele selle. 

INFRUCTUOSU,-». adj., tabootio- 
Bss» care ou addnce oeci nna frnctii, fora 
foloBii, inutile. 

INPRUMUSETIAEE, vedi infomo- 
setiare cu derivatele selle. 

INTRUMUSIÂBE, YeiiinfomoBian 
cu derivatele selle. 

INFBUNDIBE.-eâew, v., frondere, 
frondeicer», effroiid««eeref a prende 
frundie, a se accoperi ca frandie; a in- 
verdf, a se face frunăiosu. 

INFEUNDIRE, a. verbale, inverdire; 
ioâorire. 

INPBUNDITU.-o, adj. part., fr«n- 
d«iiSj fronda 8 nB> 

JNERtJKTARE, v., objurffin, ex- 
probr*re, «astif tre, verUs eorrlpere, 
re^reheudere; oblre, «ppctere; 1. a ii 
preste frunte, sau, cumu se diee, a d& 
preste nasu, a mustră, a reprobi : a in- 
fruntâ pre copiUa pentru insolenti'a tea; 
2. a dă frunte sau peptu : a infnmtâ cu 
eoragiu tnortea. 

înfruntare, 8. verbale, «hiarfa- 
tio, flxprobratl», iMlmadrerslo» repre- 
boBiio. 

mPRUNTATORITT.-fo»^ adv. adj., 
•bjnrf«t*r, caBtlgaUr, exprobrator» re- 
prehenur; care it^runta, reproba, re- 
preme, etc. 

INPRUNTATU,-o, adj. part., objoir- 
ratu, «xprobratuB, «kBttgatuB, repre- 
heaau. 

înfumurare, V., wTogastem red- 
dere^ aliqnev ■!?■« de se «piDlose Im- 
baerej a bagă fumu de muDdrfa in ca- 
pnlu cuiva, a Iu face se se creda ce du e 
si cătu nu e; reS. a se tn/twturtî, a Iu& 
fumu de mimdrla, a se mnndrf, a se 
crede mai multu de ce e. 

INFUtoRATU,-a, adj. part., qnl 
■■EiikDi de Be oplnlonem habet, qnl Bibi 
nimlam plaeet, itnlte saperbUB vel ar- 
roffsni, Doa&deni, care a oapetstn si are 
prea mare idea de sene, coprensu de una 
mnnârfa stulta si nebonesca. 

înfundase, v., nindo monlro, ob- 
tarare, «landerei leponere» abBcoodere, 
rtletrare, lnterelailer«, rlneere, cohtId- 
eere, r«ftUara, harere^ iBopa mbiIIII 



Dnr. w 

eaaej 1. a pune fimdu : a infunăă butUe 
si butoniele; prlnestensione, ainchide, a 
astupă : a înfundă una usia, una fere- 
ala, unagauracuunucuniu;2. atai&,a 
opprf, a impedici : a infttndd cdUea, 
Âvmuîu, a pune in Btrimtorare, a strim- 
toră; a pune la una parte, a ascunde : a 
ie infundă in casa, in padurt; si ; a m- 
fundâpadarUe := a fugf, a se resipf, a 
se ascunde prin păduri; a infitndâ pre 
mtffttcH mtr'una wUle, intr'unu laat; da 
aci : 3. a redege la estremitate, a qq 
lassi medilocu de scăpare, a invinge; si 
in sensu ideale : a bate ca coventulu, a 
lassă fora coventu, a confande, etc. : 
Vom infunăatu de n'are ce se nuri diea, 
singuru a'a infunăatu eu contradietio- 
nile ai menUonile s^e; acumu vi ^a tn- 
fundatu, nu mai aveţi in eotrau 8cap<f; 
aci m'om infunăaiu si eu. 

INFUNDATU,-a, adj. part^, taaU 
niinltiii, in t. s. verbului. 

ÎNFUNDĂTURA, 8. f., resnltatu alia 
actionei de infiindare, locu retrassu ai 
asctiDBU : in infunăaturele pamenttdu^ 
sitde inir'una înfundătura a eetatei in- 
tr^dlta ir^unăatur'a de casa; infiindit- 
tur'a butiloru; infundatur^a la care a 
redussu pre inimicu, eto. 

* INFUNDERE, infunsi bI mfiaua, 
infunsuBiinfusu, v.,tnfDnder6, a vers& 
ceva pre sau in alta ceva : a tn/unde 
oliu in apa: a infunde fl6re de ^Itu M 
apa bane degtiUata. 

* INFUNDIBLUaii"n/tt»MM6ttî«,pl.-«, 
lafandibatiia,iD8trumentudetn/«nder8, 
instrumentu in forma conica prin care 
se torsa apa, oliu sau alte licide intr'unu 
vagu (it. Imbnto, fr. entonuolr). 

INFUBIARE, v.,fbrttr« arseere^ refl. 
a se it^itriâ, fnrere, Inganlre, Bnvlre. 

INFUBIABB, s. verbale, IsBaala, ra- 
ble b, ftaror, Bnvltla. 

INF0BlATU,-a, adj. part, rareu* 
furlbuadna, bwtdb; turbatu, rabiatu, fii- 
ribundu, furiosa. 

* INFUSIONE, s. f., Infkisio, in^n- 
dere, versare, actione de infkndere. 

* INFUSORIU,-orKi, Inftasor silifB- 
BoHiii,-nn; care infunde; subst. m., rea- 
le : a) instrumentu de ir^ndere : mfit- 
soriulu I(iffl|)et, unde sau pre unde ie 



=y Google 



70 



mo. 



toma si cnrre olinlu; h) animalcnla mi^ 
croBcopicn. 

• INiUSUro, adj. part., Infaing, Yer- 
lata io ceva, si de aef, innascntn, inspi- 
rata : scietttia infasa nu e. 

INâALBINIBE, T., palleseere* IU- 
TSBcere) a ae face galbinu, a se menii, 
a âerenf pallidu. 

INGALBINIBE, s. verbale, pallor, 
in t. s. verbului. 

INGALBINITU,-a, adj. part-, palH- 
ina, făcuta galbinn. 

INâANARE, T.,snbBann»e,ridleule 
Imitări) derlderej balbntlre, eonliindl i 
1. a ride, a luă in riou, imitanda vorb'a, 
gestulu in moda ridiculu, a carricatură : 
nu «te inganâ, canduvorbescueu; epec- 
catu a ingand pre ^enii; 2. a vorbf 
reu, confusu, a se incarcfi in vorba : ve- 
ăendu co Vom prensu asia de beţie; a- 
biâ poiu inganâ doue eovente; nu totu 
ingană, d mi respunde limpede; 3. vor- 
binda de lumina si intunericu, de co- 
lori, etc, CA se confandn asi& co nu se 
pote bene d, stinge nn'a de alt'a : diu'a 
se inganâ cu noptea, lumin'a cu intune- 
ricuiu; pre faci'a copillei roşele se in- 
ganâ cu crinii. (? tt. iDţasniire). 

INGANATU,-a, adj. part., snbsKn- 
natuM* 

*INGENIASE, V., (it. ingegnarsl), 
Btnder«, «onarlj tntendere ftolem laţenll, 
Inţenlam InUndereţ a se adoperă ca 
mentea, a studia, a si incordii poterile 
mentei. 

*IN0ENIASn7,-a, adj. s.,(it. inşegne* 
ro, fr. IngiuleBr); proprie, relativu la 
ingeniu sau geniu, luata de regula ca 
snbst., 1. m. personale, care connosce 
scienti'a si possede artea de a construi 
fortiGcationi bellice, ediâcie militari 
sau si civili, de a direge săparea mine- 
reloru, de a face calli de communi- 
catione, de a construi si direge ma- 
chine, etc.; 2. f. abstractu, ingeniaria, 
scienti'a sau artea de ingenitmu. 

* INGENIOSITATE, s. f., inţeniosl- 
tu) calitate de ingeniosu; mente, sa- 
gacitate, potere de cogitare. 

« INâENIOSU,-a, adj., Ingrenlosni, 
plenu de ingemt. 

*INâENlD,s.iiL,lageiIiiiii} proprie- 



mo 

tate înnăscuta si naturale a anei per- 
sone sau lucni; potere ori sagacitate a 
spiritului de a percepe, distinge, judecii, 
imagină, combină; mente capace, capu, 
spiritu, intelleptione, talentu, geniu; spi- 
ritu do inventione : a imbld dupo inge- 
nÎM^uâeu, dupo voli'a, dupo placulu seu, 
a si satisface plăcerea; ingeniu canescu, 
natura canesca; poterea ingeniului, vi- 
vacitatea, sagacitatea spiritulni; ingmiu 
mare, talentra, geniu. 

*INGENTE, adj., Isţrenh mare, forte 
mare; insemnatu, considerabile, estra- 
ordinariu. 

* INGENUITALE, s. f-, Ingenaltas, 
calitate de ingenuu. 

* IK6ENnU,-a, adj., ligenDOBt na- 
turale, sinceru, simplu; curata Ia anima, 
nobile, cu anîm'a deschisa; ca subst. în 
dreptulu romanu însemnă: omu nascutu 
Uberu, d'in parenti liberi. 

INGENUCLAKE, ingenuchiare, in- 
genundare. ingenunchiare, vedi inge- 
nunclare cu derivateje selle. 

ING RNUNCL ARE sau ingenunckiare, 
V., genloalare, g£Qu flectere, a pleoă 
genunchii, a pune in genunchi; într. a 
cadă in genundii, a se prosterne, a se 
umilf , a se suppune, a cad€ sub greutate 
sau appasare, a nu mai pot^. 
INGENUNCLAEEsauirtstenMMcÂiare, 
s. verbale, (^eaunexlo), îiit.s. verbului. 

INGENUNCLATU &mingenunchia- 
tu,-a, adj. part., geuloaUtos, pusu in 
genunchi, cadutu in genunchi. 

* INQERENTIA, s. f., (de Ia luşe- 
rere, fr. Ingâreoce); actione de a se în- 
gere în lucrurile altui-a, ammesteca, 
intervenire. 

* IKGERERE, ingerui. ingendu si 
ingestu; v., tnserei-e; a gere in, a baga, 
a introduce, a adduce; refi. a se ingere, 
a se bagă, a se ammesteca in lucrurile 
altui-a. 

IX6HIACIABE, inghiaciatu, inghia- 
ciu, vedi inglaciare cu derivatele selle. 

ÎNGHIŢIRE, inghitiiore, inghititura, 
inghitiu, vedi inglitire cu derivatele 
selle. 

INGLACIARE sau inghiadare, v., 
grelnre» oonţeUre, ceUseerej a prende 
glacia, a trece in glada, a se faco gla«i& : 



=y Google 



a ineeputa a mgladâ: asta nopte a m- 
glaeiatu; DunarPa a inglaciatu; mi au 
inglaci(^u peiiorele; i au ingîaeicdtt lire- 
t^iele; inglaeia sângele in vene. 

INGIiACIAKEsau ingkiaciare, s. ver- 
bale, ?elat[o, oongrelstlo; in t. 3. ver- 
bului. 

INGLACIATA sau mghiaeiata, s. f., 
compositioue d'în diverse fructe redusse 
in glaoia, care se gusta îu tempu caldu 
spre recorire. 

INGLACIATU 3autngiĂwiciofM,-a, adj. 
part., ;»latns, ooii^eUtns, slacle eon- 
eretBB, f;laeUtDg; coprensQ de glacia, 
iuviiisii de frigu. 

INGLACIU san inghiadu, a. m., gelv, 
gelIdloBi, ftign mare, ce face se inglacie 
ap'a; tempu candu inglaeia ap'a. 

INGLITIRE, inglvtire sau inghitire, 
T-, glotlre, 4ef iBtIre, rorar«, deT«r«r«t 
sorbere» ■t>s«rbereţ hanrire; a introduce 
in 9tromachu, propr. ei âguratu; Ta in- 
ghititupamentulu, a peritu.nu se afla; a 
irtgliti injuriele si amarwUe, a le snp- 
porti, a le sufferf nepotendu face alt'a; 
a si ingliti averea, a na dilapidi; a in- 
gliti pre altu, a Iu opprime, a In uemicf; 
a ingliti nodulu, a asculta una reproba- 
tione fora a respuude, a sufferi amanilQ 
cu patientia; tote le are ingliti, tote le 
are tr^e la sene, tote le are coprende, 
sau : tote are rabdi. 

INGLITIRE, 8. verbale, in t. s. ver- 
bului, 

INGLITITOBE, b. f-, fans, ţnla, «io- 
phasDB, ToraK«} partea interiore a gut- 
tului, pre unde buccatele trecu d'iu gura 
in stomacbu; fig. alfundime, gura, vo- 
r^ne. 

INGLITITOKnJ,-ioria, adj. a., «ejln- 
tlens, d«TorBti§; carein^Ei^e, devora etc. 

INGLITITU.-fl.adj. part., «levoratn». 

INGLITITURA, a. f., haiiitns, câtu 
se inglite nna data : una inglUitura de 
vinu. 

INQRĂDIBB, aan ingardire,-eaett,\., 
sepire, a incongiur^ cu gardu, a închide 
cn garau san muni. 

lNGBADITU,-o, a^. part., leptoi. 

ÎNGRĂDITURA, s. f., leptl», stare 
4e ingraditu; ceva ingraditu. 

INGBASSIARE, v., lagiure, plk- 



HTO; 71 

ţoefiicerei a face graasn : a ingrastiă 
passeri, a ingrassiâ patnenttdu; refl. a 
se ingrassiâ, pinţ ueseere; a se ingras- 
sid de pre spatele altorwa, a se inavutf, 
a se susţină prin gudorea altoru-a. 

INGRASSIARE, a. verbale, Mglsa- 
tlo» actione de a ingrassiâ, 

INGBASSIATORIU.-forio, adj., m- 
ţlnana, care ingraasiă. 

INGRAS8IATU,-a, ad> part., ugl- 
natoB, plagneraotas. 

* INGRATITUDINE, a. f., luffratl- 
tado,* calitate de ingraiu, nereconnos- 
centia, nemultiamire pentru faceri de 
bene; anima ingrata. 

* INGRATU,-a, adj., Inţratus, nepla- 
cutu; nereconnoscntoria; atvile : per~ 
sona ingrata; omu ingratu; pamettiu 
ingratu, ce ou remunera laborea. 

INGRECARE, v., vedi ingreunare. 
t INGREDERE, ingresei si ingres- 
sei. ingressu; tnirredt, a intră. 

* INGREDIENTE, adj. part., Inn-e- 
dlena, (fr. lagrâdleiit); Care ingrede, in- 
tra ca parte intr'nna compositioue me- 
dicale aan de mâncare; subat. m. reale, 
ingredientele, subatantia, materia ce in- 
tra in eompositionea unui medicamenta 
aan unei mâncare. - 

* INGREDIENTIA, a. f., {Insredlen- 
tia), etndfaneatBiD, vedi ingrediente ca 
aubst. 

* INGRESSIONE, a. f., Inţnaslo, in- 
trare, actione de ingredere. 

* INGRESSU, part. s., iBţneBBBS, 
care a intratu; locu de intrare. 

INGRETIOSIARE,-eâiu, v., uhbmb 
procnrara, BaoBearej nanBeam eapere, 
ţravarl, twdere, plgere; a face cniva 
gretia; a avâ gretia; a venf greu; a dia- 
gnstă; a se aatură, a nu mai pot^ sufferi, 
ai se uri: a seingretiosâdehmeside 
e^e lumei. 

INGRETIOSIARE, s. verbale; nau- 
Bca , tndon* 

INGRETIOSIATU,-a,adj.part., nan- 
seatuB, partaeiBs. 

INGREUIABE, cu n molliata in 
locu de ingreuniare; vedi tngreimare. 

INGREUNARE si ingreonare, v.. •- 
nerueţ sravar^ pra«f ravare , dlfflel- 
Ubb raddete; sraTldar», Ingravidare, 



=y Google 



72 



rac. 



TraTidnm, pm^rnantem reddere; a 
face greu, sau mai bene, a face greone 
san greune=^i face lare grnti, a face dif- 
ficile; a causâ greutate, a ingrecâ; refl. 
a se îngreuna, grarnrlţ Ingravescere. 
Observa nuantîele intre : a îngreuna 
pre cineva cu muUu lucru; a ingrecâ t4- 
na muliere, a ingreuniă stglulu. 

INGREONARE, s. verbale, f rATatIo, 
in t. s. Terbuluî, 

INGREUNATORlU,-fo»-("a, adj-, gra- 
*anB, InţraTanB, care in^reuna. 

INGREUNAT0,-rt, adj. part., 'ffra- 
ratus : muliere îngreunată =r ţravlda, 
prnţnaDt. 

INGRIGIRE,-esCM, v., cnramyerere, 
8«lllcttuDi «sse, cărare; a av^ grige de 
ceva sau de cioeva; a porta grige ; a se 
teme de ceva, a provedâ, a intretinâ, a 
fi cu grige : a nu se ingrigi de nimica, 
a ingrigi de copilli. 

INGRiaiRE, s. verbale , cnra , dUi- 
ţentia, Bollieitnd», cura, diligeutia, 
sollicitndine. 

INGi;TGITtJ,-a, adj. part., soUId* 
tas, onrts dhtentns, anxlas; sollicitu, 
ansiosa. 

INGRIGITORIU , - târia, adj. s., on- 
ratof) procprator, cnstaa , care ingri- 
gesce. 

îngropare, v., infoder^defodere, 
accnmalare^ hoinare, eontiinnlare, ae- 
pellreţ a pane in pamentii; a sapă şi a 
astupi in pamentu : a ingropă unu 
thesauru, a îngropa unu mortu. 

îngropare, 3. verbale , Infoaslo , 
defoislft ; bomatlo , sepnitiira; in t. s. 
verbului. 

îngrop ATIONE, s. f., Infoaglo; ta- 
nBB, fnneralla, exeqnls ; actione de tn- 
gropare, immormântare , ceremonia fu- 
nebre. 

îngrop ATORIU,-«m, adj. s., fos- 
■or, nepultor, care îngropa. 

INGROPATU,-a, adj., hamatoi , se- 
pnltns. 

INGR0SS1ARE, v., crasaare, Inoras- 
sara, crasBescere» iDcraagescere; a face 
grossu , a invertosiâ, a intarf prin fer- 
bere , prin ammestecare : a ingrossid 
lapte cu pesatu; refl. a se îngrossiâ^ 
deveni groasa; dero Bi=3 deveni se- 



m. 

riosn, ammenintiatoriu , violentn : s'a 
ingrossiatu eerCa. vorbele intre denm. 

IN' ;R0SSIARE, s. verbale , in t. s. 
verbul ui. 

INGROSSIATD,-a, adj. part., erag- 
satn», incrassatnit 

« INICITATE, s. f., InlqnlUs , cali- 
tate sau fapta de înicu : Domnedieu u- 
rcsce inicitatea si inicUatHe. 

• INICU,-a, adj., InlqDOB, contr. ccu; 
1. proprie, care nn e ecu, nu e ecale, na 
e plann : appucaiu de înimicu în locuri 
inice; 2. metaforice : a) aspru, scabrosu, 
si de aci, difficile , periculosu ; b) con- 
.trariu, adversu, inimicu, defavorabile; 
c) forte nedreptn , ioumana , barbani , 
scelestu ijudeceinicu; inicele vostre fap- 
te w'oM altrassu pre captt ta-gia ceru- 
lui. 

ţ INIECERE, V., InJIaere, a arranc 
iu, a introduce, a bagă; de aci : iniec- 
tione, ini£ctare:=ini€!ptare, etc. 

•INIECTARE, V., tnjeetar*, vedi 
inieptare. 

• INIECTIONE, 3. f., In]e«tl«j actio- 
ne de iniecere; — ca terminn de medi- 
cina, introducerea unul medicamenta 
licidn prin una vena, una canale a cor- 
pului, intr'una plaga profunda. 

INIEPTARE, V., Injeetare, Jaetare, 
oum Impeta jaoerc, a armncă, a aiepti 
a inopinge in intru. 

INIEPTARE, s. verbale, Impetu, in 
t. s, verbului. 

INIEPTATU,-a, adj. part., Uţjeo- 
tuB, iDJActatns. 

INIMA, s. f., vedi anima. 

INIMAGINABILE, adj., InimaglBa- 
bllts, ce nu se pote imagina. 

INIMARE, V., vedi animare. 

JNIMICETIA, inimicia si inimiciţia, 
8. f., inlmleltla, contr. amiciţia ; stare 
si calitate de inimicu. 

IKIMICU,-a, adj. s., InlmloaBţ eoutr. 
amicu; adversariu, contrariu, neamicu. 

INIMIORA, s. f., dem. d'in inima; 
vedi animiora. 

«INIMITABILE, adj., inimitabilii; 
ce nu se pote imită. 

INIMOSIA, s. f., vedi animosia si o- 
nimositate. 

INIMOSr,-a, adj., vecii o 



,y Google 



INŢ 

INIMUTIA, B. f. , cordnlBM, anluD- 
lis, vedi anitniora. 

* ININTELLIGIBILE, adj,, Inlntel- 
Usibllts; ce nu se pote inteîlege. ce nu 
se pote coprande cu mentea. 

* ININTERPRETABILE, adj., lain- 
terpMtnbf"- CB nu ae pote interpretă; 
inesplii^abue. 

* ININVENTIBILB, adj., IdIhtadU- 
bllls, ce nu se pote invetUă. 

* ININVESTIGABILE, adj., IninTe- 
stlţablliB, ce nu 9e pote investiga. 

* INIŢIALE, adj., taituils , incepe- 
toriu, ce incepe; originale. 

* INIIÎABE, T., iDitUre, Inehoare, 
tnelptre; a face inceputu; a incepe, a in- 
troduce pre cineTa in ceva pentru pri- 
m'a ora , a i d& primele connascientie 
despre unu ce; in sensu religîosu, a in- 
troduce pre cineva in nnmenilu celloru 
ce professa nnn cnltu particulariu, a Iu 
admitte se participa la ceremoniele, 
mysteriele, ce se ţinu de eultulu parti- 
cnlariu allu unei divinităţi; a Iu instrui 
in religione, a i dâ primele notioni de- 
spre religione; assemine : a invetiă pre 
cinera in una scientia sau arte : a ini- 
Hd pre cineva tn una arte, professione; 
nu e iniHatu in filosofia, n'are inco pri- 
mele connosceDtie,liniamentealIescien- 
tiei filosofice; a initiA pre cineva in una 
societate, a Iu admitte in numerulu a- 
cellora-a ce ua eompunn. 

* INITIABE , s. verbala , i>ltUU« , 
in t. s. verbului. 

* INITIATIONE, s. f., InftUtio, in- 
troductione sau admissione in conno- 
scentie de certe lacrori secrete; actulu 
prin care cineva este initiatu in cevaţla 
antici inaemnă admitterea la celebra- 
tionea mysterielora si saerificieloru in o- 
Dorea ore-carei divinitate. 

* INIŢIATIVA, 3. f., actulu prin care 
se face, se da începutulu ; dreptulu de 
a incepe de a face ceva : a luă iniţiaţi- 
v'a, a face începutulu ; drepttdu^ de ini- 
tidiva pentru facerea legiloru l'au, du- 
po constitutionea nosh-a . tote poterile 
statului. 

*INITIATORIU,-*mo,-(Wce, adj. t., 
Iittutor, liltutrix, incepetoriu ; care 
inc«pe, care iniţia. 



INJ. 



78 



* miTIATU.-a, adj. part., Inttlatai. 

* INITIU, pl.-e, iDltlum, inceputu, 
principiu; primu elementu. 

INJOS[J,adv., deorsum, vediindiosu. 
INJOSIRE,-escti, v., vedi indiosire. 

* INJUCUNDITATE, s. f. , Injocna- 
dltas, coatt.jucundit'ite, neplăcere, sup- 
peraFe,tristeti'a animei reflessa in facia. 

* INJUCUNDU,-a, adj., fnjnonndaB, 
neplaeutn, displacutu, fora volia bona. 

INJUGARE, T., jBDgere (enrrRin), 
«oniunţere. domare, a pune in jugu , a 
prende in jugu, a suppiine, a assuprf; 
fig. a se injugâ cu Ittavlu, a se invof, a 
i plac4; a se it^ugă hene cit cineva. 

INJUGABE, a. verbale, jn^atlo, pn* 
nere in jugu. 

mJUGATU.-a, adj. part., jMsatns. 

INJUMETATIRE,-escM, v., vedi i«- 
dimetatire si indiumetatire. 

♦INJDNCTI0NE,8. f., Injnnetlo, 
impUDere, mandatu, ordine. 

INJUNGHIARE, v.,(cu l moUiatu in 
loca de:) 

INJUNGLABE, V., jiţaUre, a tali& 
guttulu, a uccide. 

INJUNGLARE, s. verbale, Jngnlatlo; 
in t. 3. verbului. 

INJUNGLATU,-a, adj. part., JQgn- 
latus. 

INJUNGLATURA, (pronuntlatn d 
injunghiatura). s. f.,jiiEDlBm,JD(riilatfo, 
actiooe si resultatu allu ivjunglara; — 
irtjunglatur'a giUtidui, inchiaiatura : a si 
înfrânge injunglatur'a. 

înjurare, V., Iiţjnrlarl, a ofFende 
pre cineva prin coventeînjuriijBe;abIa- 
stemi, a inaultâ, a batujocori; reS. a se 
injurâ unulu pre altulti. 

înjurare, b. verbale, injuria, «oa- 
tumella, mâledtctuBi. 

INJURATORIU,-*oria, adj. s., eon- 
tIc latori aontamelUm In Rllqaem jKcaiKj 
jialedlota dlcena, jactans, profereai; 
care injura. insulta, batujocureace. 

INJURATU,-o, adj. part., iDjuri* af- 
feotna, contnmellls , eonTletU presoit- 
HDi; insultata. 

ÎNJURĂTURA, B.f., tnjarla, actu de 
înjurare, espressione de injware. 

•INJURIA, s. f., loJnrU, insulta, 
oSeusa : ityurfa este iotu ee contr'a 



=y Google 



7* 



im. 



dreptului; in aeosn mai strinsu : inju- 
ria e dispretiulu cetende a offende ono- 
rea ativa ; injuri'a se committş prin 
vorbe, prin scrisau, prin cântări , prin 
desemne, prin fapte, batendu, maltrac- 
tandu , amniRnintiandu cu bătălia si 
maltractare; in particnlariu inse inju- 
rfa SC committe prio covente injuriose 
Tettematorie, supperatorie, etc; injuri'a 
tempului, aspreti'a elementeloru oatu- 
rei, a ventului, aerului, etc.,perdere cau- 
sata prin prea lunga ori prea scurta 
durata a tempului , sau priu alte even- 
tualitati ori calamităţi legate de tempu; 
injuri'a sorteî, calamitate, estraordina- 
ria si nemeritata. 

* INJUSIARE, V., vedi injurare; in- 
se injvriare e mai generale si prin ace- 
ata-a mai duiee; pre eandu injurare e 
speciale, crudu si chiaru obscenu : inju- 
riare^a face injuria , ^ro injurare=:a 
trage injuraiure. 

« ÎNJDEIOSU.-o, adj., !njnrio8H8, 
ce adduce injuria; nedreptu, vettema- 
toriu, supperatorin, insultatoriu ; sorte 
i»y«n'osa, destinu injuriosu. 

* INJUSTIŢIA, a. f., injustiţia, con- 
tra j'usfi'ft a,* nedreptate; actione contra- 
ria reguleioru dreptatei si ecitatei. 

* INJUSTU,-a , adj., Injnstns, ne- 
dreptu ; care lucra coutr'a reguleloru 
dreptatei; contrariu dreptatei :^ap^c in- 
juste, tendentia injusta. 

înlăturare, V. , vedi delaturare. 

INLEMNIRE,-ftîCM, v., stapere , ob- 
stnpere, a devenf lemnu; a perde sentî- 
rea de frica, de apaima; a immarmori. 

înlemnise, a. verbale , Htapor , in 
t. s. verbului. 

INLEMNITa,-a. adj. part., stBpefao- 
tns, immarmoritu. 

INLOCARE, V., (in si locare) snbsti* 
tnerei snffloere; a pune in locu, a im- 
ţU loculu; a substitui, a tio^ loculu. 

INLOCARE, 8. verbale , Bobstitntlo, 
in t. 8. verbului. 

JNLOCATU.-o, adj. part.,8BbBtttQ tos. 

INLOCDIRE,-escu, vedi inlocare. 

INM-, vedi imm-. 

INNASCERE, innascui, innascutu,v., 
InnaBol, a se nasce in, a se nasce de una 
data cu aitu eeva; form'a cea mai usi- 



tata d'in acestu cuventu este nrmato- 
Ti'a : 

INNASCUTU,-a, adj-, linatm, nas- 
cutu Împreuna cu , ce se capeta de una 
data cu nascerea ; proprieiate , reutate, 
sanetate innaseuta. 

* INNAVIGABILE, adj. , Inoatlsa- 
bilis, ce nu se pote naviga , unde nu 
pbti ambU cu navea. 

INNEBONIRE,-es«*, v., insaulre, fu- 
rere, a perde mentea, a delira, a eatra- 
vagfi. 

INNEBONIRE, 8. verbale, fnianta, 
d«llrluiD, io t. s. verbului. 

INNEBONITD,-a, adj. part.,in8aiiB8. 

INNECARE, V., snffoeare, «qnU Be> 
care, ănan mergere, a suffoc& in apa sau 
in altu âuido; refl. a se inneca, 8iiffoearl. 
aqnls neoari, fig. : a se innecâ eu unu 
ossu, cu una imbuccatura prea mare; 
tussea me inneca; plouiele ceUe mari au 
innecatw campiele, inundatu; fîg. arma- 
tele numerâse innecara terrile nostre. 

INNECARE, s. verbale, soiTooatlo, 
inondatlo, in t. a. verbului. 

INNECATIOSU,-a, adj. , 8aff<»o«B»j 
proprie, espusu a se inneca, inse, de re- 
giila, cu sensn activn , ce are calitatea 
de a innecâ , aptu de a innecâ : pome 
innecatiose. 

INNECATOKIU,-(oria, adj.s.; 8uirft- 
oan8, InnndaiiE, care inneca. 

INNECATU,-a, adj. part., snfrooatus, 
prnfaeatas , BtrangnlatnB , oppre88D8 , 
examlnatiig; aqna mer8n8 , ,lminer8UB : 
omu innecatu de fumu. campiele inne- 
cate de versaturele riului. 

INNECn, 3. m., InandaitlA, dlluTlnm, 
versatunt de apa multa pre locuri us- 
cate : de asia inneeu nu mi mai adducu 
a mente. 

INNE6RIRE,-e£CU, v., ulgrom red- 
dere, offnBoare, a face negru : a inne- 
gripre cineva, a defaimi, a calumniă, 
a i strică reputationea, a se innegri de 
sore, a se face negru, niţreBoere. 

INNEGRIRB, s, verbale, in t. 9. ver- 
bnlui. 

lNNEGRITU,-a, adj. part., ofl-nseatuB, 
f innegritudesore,ifinegritude calumnie. 

INNEGRITURA , s. v-, ntyredo; re- 
sultatu allu actionei de innegrire. 



=y Google 



im 

INNOBILIBE, v-, vedi nohaw-e, no- 
înUtare. 

* INNOCENTE, adj.,lniiafleaii, Inno- 
enua» contrariu nocente, coi nu se piţte 
Harnica impută; fora culpa, fora conno- 
scentia de peccatu ; fora reutate , fora 
Titîu, pura, curata : portare innoemte, 
vorba innocente, fapta innocente. 

* IXNOGENTIA , s. f. , Inuonentla; 
Btare si calitate de innocente. 

INNOCTAEE, t., yedi innoptare. 

INNODABE, T., nodftre, Innodare, 
eonnodare; a leg& cu nodu, a face notîu, 
a impreun& legandu ; Qg. nu scie a in- 
nodâ doue idee; a innodâ amiătia, eon- 
noBcentia, 

INNODABE, s. rerbale; nodamen, 
in t. 8. verbului. 

înnodaţii,-», adj. part., nodatns, 
In&odktDS. ^^ 

INNODAXUBA, s. f., noduien, le- 
gătura in nodu, nodulu ensusi. 

INNOPTABE, V. n., soctesofirc} noe- 
te opprlml} per&ootare; ase face nopte, 
a adjunge uude-va noptea; a remanâ 
undeva preste nopte ; a intardiă peno 
în nopte : a înnopta pre caile. 

înnoptare, s.Terbale, in t. a. ver- 
bului. 

INNOPTATtJ,-a, adj. part. , care a 
intardiata peno în nopte; si ca adv. am 
a^unsu a casa innoptatu. 

INNOTASE, V., nare, aiUre, Inna- 
tare; a se sustinâ si a inaintă pre faci'a 
apel : a wnofd peno d'incdlo, a inntdă 
in bene , a av6 fortuna , a â in avutfa, 
in plăceri; ainnotăin sânge, a vers^ 
multu sânge. 

INNOTAHE, a. verbale, natttlo, na- 
tatnra; in t. b. verbului. 

INNOTATORin,-(ona, 3. adj., nata- 
t«r, natans; care innoia, care serve la 
innotatu. 

1 INNOTAT0,-a, adj. part,, care a 
trecntn înnotandn. 

2 INNOTATU, a. m., natatuB,-»» 
aetulu de innotare : mergemu la i»no- 
tata, la seol'a de innoiatu, se inv^iâmu 
artea de innotatu. 

INNOTD, 8. m., iiaUtn>,-D8, innotare, 
innotatu : a trece ap'a eu înnotulu. 
INNODISi;,-«scN, T., B*T«n,lBnoT«- 



iim. 



75 



re, renovare, restaurare , Instaurare ; 
Integrare ; a face nou, a renoui , a re- 
staura, a iatregf; refl. a se innot^ , a ae 
renouf, a so restaura, a se reintregf; a 
face de nou , a procuri d'in nou , a re- 
stabilf ; a mnoţtt servitorii, a se innoui 
at vestimente, a ai lu& vestimente noue; 
a innoui una dorere trecuta. 

INNOUIBE, s. verbale, novatlo, In- 
novatlo, renovatio, instaniatlo, restau- 
raţia. 

INNOUITORIIJ,-/oria, adj. s., nova- 
tori innorator, renovator, restaurator; 
care inDOuesce. 

INNGUITU,-», adj. part., uovatua, 
iunovatuB, renovatng, restauratus. 

INNOUrrnRA.s.f., novatlo,innova- 
tlo, actoine si resuUatu allu actionei de 
innouire. 

* INNOVABE, v.,iiinovare, a innoui, 
a face novationi, ianorationi ; a intro- 
duce ceva nou. 

* INNOVABE, 3. verbale, Innovatlo, 
in t. s. verbului. 

* INNOVATIONE, a. f., innovatlo, 
actione de innovare; introductione de 
ceva nou in gubernamentu, în legi, în- 
tr'nnu actu, intr'una credentia, in uau, 
in scientia, etc. 

* lNNOVATORlU,-iorîa, adj. a., no- 
vator, care innova , care introduce t«- 
novationi. 

*INNOVATU,-a,adj.part.,lQDOTato8. 

* INNOVATUBA , s. f. , resuHatulu 
actionei de innovare. 

. INNUEBABE, V., nobllare, Innubt- 
lare, obaobllare, a se redică nueri, a ee 
întunecă ; a se accoperi cu nueri , a se . 
face intunericu, a se turbură tempulu ; 
afiintuQ^cu : innueredia cerulu; fig. a 
innuerâă'in sprincene, asiespremesup- 
perarea prin contractionea sprincene- 
loru. 

INNUEBABE, s. verbale, in t. a. ver- 
bului. 

INNUEBATU.-a, adj. part., obnnbi- 
latUB, tempu nueratu, intunericu. 

* INNDMEKABILE, adj,, tnnBraera- 
blllfl , ce nu se pote ni^teră, nenume- 
ratu. 

* INNTJMEEABILITATE,s.f., Innn- 
merabiutas} calitate dd innumereiriU. 



=y Google 



7« 



mo. 



mNUORARE, vedi innuerare, cu 
tote derivatele seUe. 

* INOBEDIENTE, adj., ini>bedleii8, 
nesuppusu, aeascultatoriu, indocile. 

•INOBEDIENÎTA, s. f., laobedlentla, 
nesnppunere , neascultare , indocîlitate, 
contr. obedientia. 

*INOBSECENTE,adj., inobseţneu, 
neascultatoriu. 

*INOBSEGENTIA, s. f, Inobsequen- 
tli, ueascultare. 

* INOBSERVABILE, adj., lnob»r- 
TabUls, ce DU se potc observă. 

* INOBSERVANTIA, s. f., Inobser- 
rantU, lipse de observantia. 

«INOBSEBVATIONE,s.f. ,iao bserran- 
tl«, lipge de observatione , neimplenire. 
*IN0B8EEVATU,-a, adj. part-, inob- 
gerratMi, neobscrratu. 

* INO0ULARE,v.,looeiiUre, a com- 
mnoicâ iu modu artiâciale, a altul ar- 
bori, a TacciD&. 

* INOCULATIONE, s.f., InoeiiUtU» 
actione de inoculare, altulre, vaccinare. 

* INOCULATU,-a, adj. part, iaoeii- 
latoB, altuitu, vaccinatu. 

* IKODORARE, v., tnodorare, a com- 
munici odore. 

* INODORU, adj., inodoros, fora o- 
dore, neodorosu. 

* INOFPENSIBILE, adj., qnl offendl 
noD pot«8t; care na se pate offende, vet- 
tenoă, strici, etc. 

* INOPPENSIVU,-», adj., iioffeBBii, 
care nu offende, nu attâca pre nemine, 
nu strica, nu vettema, etc. 

* INOFPICIOSITATE, 9. f., inofUoio- 
sltsa, calitate de inof^ciostt. 

*INOFPICIOSD,-a, adj., InoffielOBus, 
neoi^cioau , contrariu detoriei : testa- 
mentu inofjieiosu , prin care udu erede 
legitimii este esclnau fora causa de la 
ereditate; donatione inofficiosa, de acf : 
actione, cerere, de inofficiositate, actio- 
ne intentata, cerere făcuta contr'a unui 
testamentu ino^cioau , unei donatione 
inoffidose, etc, 

* INOFFUSCATU,-a, adj-, non ob- 
Bcnratni, nou obseurnij neintunecatu. 

* INONBSTITATE, s. f., tnbonestfts, 
calitate contraria onestitatei, neonesti- 
tata neomeofa. 



IKO; 

* INONESTU,- a , adj., InhDDeBtns, 
contr. onesta, neonestu, neomenosu. 

* INONOEABILE, adj., Inhonorabl- 
Ub, care nu merita onore. 

* INONOBATU,-a, adj., Inlionoratns, 
neonoratu, fora onore. ' 

* INONOBIFICU,-». adj-, tnhonorl- 
flOBB» ce nu face onore. 

* INOPIA, 8. f , inopla, lipse, scăde- 
re, neaVere, neadjunsu, indigentia. 

* INOPINABILE, adj., lii«pliiabiUB, 
ce nu se pete opina, imagină. 

* mOPINANTE , adj. , InopinaiiB , 
care nu cogeta la ceva, a nome care nu 
cogeta intr'unu casu data la cea ce i se 
pote intempU. 

* rNOPINATU,-o, adj. , inoplnatng, 
Inopinus, neprevedntu, la ce omulu na 
se aştepta, neaşteptata : vorbe inopituf- 
te; ca adv. inopinate , pre neaşteptate, 
pre neprevednte, . 

* INOPPOBTUNITATE, s. f., luop- 
portnnltas; lipse de opportunîtate, cali- 
tate de inopportunu. 

* INOPPORTUNU,-o, adj., Inoppor- 
tnanBf contr. opportunu, ce nu este la 
tempu, la locu. 

« INOPTABILE, adj., Inoptabllls, ce 
nu e de optatu. 

* INOPTATn,-a, adj., toopUtns, n«- 
desideratu. 

* INORDINABILE, adj.,lii»rdliiabi- 
llB, ce na se pote ordina, nu se pote ad- 
duce in ordine. 

* DÎORDINATIONE, s. f., Inordloa- 
tio, desordine, confusione in lucruri, in 
idee. 

* INORDINATU,-a. adj., iBordlna- 
tni) desordinatu, confusu, fora ordine. 

* TNORGANICU.-a, adj., n«B orga- 
nloaB, neorganicu, anorganica : natura 
inorganica, corpuri inorgantce. 

« INORNATU, - a , adj., InoraatoB , 
contr. omatu; fora omatura. 

*INOSPITALE, adj., inhoBpltalla, In' 
hoBpitns, neospitale, neprimitoriu, ne- 
atnatoriude ospeti, de străini, selbaticu, 
barbaru, crudu. 

* INOSPITALITATE, s. f., inhoBpt- 
talltas, contr. ospitaiitate; tractate lea, 
neomenia, brutalitate facia cu ospetii, eu 
străinii. 



=y Google 



IN8. 



77 



*INQUIETABE,inşu»e<t4dme, in^i- 
sitione, etc. , redi mcietare, incietuăine, 
indsitione, etc. 

INRADECINARE,-cdi«, T.,rBdlcire, 
radleârij radlces agerej râdlcesceret a 
prende radecine; a face radecine : a se 
iTwaăecinâ, a se mradeeinâ in reUe, in 
peeeate, etc, a imbetranf ia elle, a se in- 
Teti& cn elle. 

INRADECINABE, s. verbale , r«dl- 
eiiBi âctioţ prendere de radecine. 

INBADECINATU,-a, adj. part., r*- 
dlaktna, rodlces fasbemj ce a prcDSa ra- 
decine, tare, obstinata, inTechitu. 

INEBGISTRA3E , v., (fr. eur^gl- 
atrer), a pune, a scrie unu lucrn in re- 
gistru; ft \a& nota despre unu lucru. 

ÎNREGISTRARE, a. verbale, in t. s. 
verbului. 

INREGISTRATU,-a, adj. part., (fr. 
«nriglstrâ). 

INREDTATIRE,-es«i, t., (d'in t» ai 
reutate), a face ren, a strici, a corrupe, 
pejsrem reddere , refl. a se inrevtati, 
pejtrem flerl* b ae face reu, a ae strici, 
a se corrupe, a se invenini. 

INREUTATIRE, a. verbale, in t. s. 
verbului. 

INREUTATITU.-a. adj. part., pejor 

INRItJBIRB,-e«cti, vedi influentiare. 

INROURABE, v., inrorere, rore «9- 
perfere, a arruncă picature de apa sau 
de altu licidu. 

• INSALUBRE, adj., Inşalobria, ne- 
aanetosu, ce strica sanetatea. 

• INSALUBRITATE, s.f.,ln8aliibrl- 
tu, calitate de insalubre. 

• INSALUTABE si insaltttarittra, 
adj., non BalutsrlBj nesalutariu, nesane- 
tiosu, stricatiosu sanetatei. 

• INSALVABUjE, adj., qui B«i?ari 
nou pttest» ce nu se pete salvă. 

• IN8ANABILE, adj., Insanabllls, ce 
nu se pote vendecâ; ce nu se pate cură, 
incurabile. 

INSANET03IARE,-c(ii«, v.,8.iiwe, 
reianue, Di0d«rl, raletiidlRl restltnere; 
a face aanetosu; a restitui sanetatea; a 
vendflcă; refl. a se insanetosiâ, eonra- 
leseere, eonsanescere, eonTalere, vale- 
tadiDen re«uper«re> a aaface aanetosu. 



mSANETOSIARE, a, verbale, aaBt- 
tatld recaperatlo, oo n r aleea eu tla» in t. 
a. verbului. 

mSANETOSUTU,-a, adj. part., sa- 
natns, reitanatna. 

* INSANIA, s. f., Insania, neboufa, 
furia. 

* INSANU,-a, adj., insaniB; care nu 
e cu mentea sanetosa; nebonu, smentitu, 
stultu; faoaticu. 

mSAPONIRE.-esca, v., (d'ln in si 
sapone); a implâ cu sapone, a di cu sa- 
pone; a preface in sapone; a trece in sa- 
pone. 

INSAPONITU,-a, adj, part.,datucu 
sapone. 

însărcinare, V., sarcluare, ono- 
rare, BarolaaB Impouere, apune sarcina, 
'aingreunâ,adă ordine, adî comissione; 
refl. a se insarănă, a luă asupr'a sea. 

însărcinare, s. verbale, oneratio, 
m t. 9. verbului; sarcina, missione, com- 



mSAROINATU,-a, adj. part., one- 
ratiiHj fig. fetnina insareinata, grea, in- 
grecata, gravida. 

* INSAŢIABILE, adj., inBatiablIls, 
care nu se pote satură, insaturabile. 

* INSATIABILITATE, s. f., InBatla- 
bllitafi,nesaturare, aviditate de a mancă 
si a nu se mai satură; cupiditate de a 
svâ totu mai multu. 

* INSATURABILE, InsatorabillB, 
vedi insaţiabile. 

* INSCENDERE, v., vedi ascendere. 

* INSCIENTE, adj., lnsciens;care nu 
scie, care n'are scientia sau connoscien- 
tia de ceva. 

INSCIENTIA, s. f., luBcieBtia, cali- 
tate sau stare de insdente. 

INSCIENTIARE,-edt«, v., (d'in in si 
scientia); nantlare, aunnntlare» denan- 
tiare, BlgnlUoare, certloren facere, a 
face connoscutu; a annuntiă; a inconnos- 
cientiă; a arretă; a notifică; a commu- 
nică. 

INSCIENTIARE, s. verbale; nnntu- 
tlo, deoBUtiatlo, Blţnlllvatlo, reonntla* 
tio, in t. s. verbului. 

INSCIENTIATOEIU,-forta, e. adj., 
Duntin!, nantlator, dennntlator, care 
imcientiedia. 



=y Google 



78 



INS. 



INSCIENTIATU.-o, adj. part., nun- 
tlatns, denantUtng, slgnlAcatai, certior 
faetaB. 

* INSCITIA, 3. f., iDseltU» calitate 
de insciu saa tnsatu; Tedi aceste co- 
vente. 

* INSCITU,-o. adj., si 

* INSGin,-a. adj., Inscitm si inselDs, 
nesciutoriu, ignorante, care na sde ne- 
mica, de acf : fora scientia, fora espe- 
rientia, fora capacitate, fora abili- 
tate, etc.; — insătu si mai vertosD insciu 
dice mai multu de c&ta insciente, si prin 
unnare si inscit?a e mai grea si mai 
culpabile de cătu insdenii'a. 

INSCOBTlBE,-cscM, v., c»rtlo« «b- 
dneere, a face acortia; refl. a st inscortl, 
a se preface in scortia, a se intarf ca 
scorti'a. 

INSCOETITU.-o, adj. part., oortl- 
eatns. 

INSCRIKBE, inserissi si inscrissei, 
inserissu si inseriptu, t., Inserlbere; a 
scrie nnmele ciiira, a luă notitia, ori a 
face mentione aaupr'a nnui lucru in- 
tr'anu registru, intr'una lista; a face iu- 
scriptione; refl. a se inscrie, a si pune 
numele, a se Însemnă intr'una lista, ca- 
talogu, etc. 

mSCRIEKE, s. rerbale. Inscripţio, 
in t. s. Terbului. 

DJSCRIPTIONE, e. f., inscripţio, În- 
scriere; ce se inscrie pre una tabla, pre 
una marmure, pre una petra, pre unu 
edificiu publicu sau priratu; pre cruce 
spre a indică sau a adduce a mente de 
nna persona, de unu ereuimentu, de de- 
stinationea edificiului; titlu, firma. 

INSCBlPTUj-o, adj. part., Inscrip- 
tns. 

INSCRISSU,-a, d'in înscriere : 1 . part. 
pass., Insertptua : nume inscrissu, per- 
sana inscrissa, oratori incrissi pentru 
vorbire; 2. subst., actu scrissu, billetu, 
reversu, titlu, declaratione : a perde in- 
scrissulu. 

*INSCRUTABILE,adj.liiscrutabill8, 
ce DU 3e pote scrută, ce nu se potc pe- 
trunde cu mentea; nepetrunsu. 

* mSCEUTABILITATE, s. f., Inscru- 
tabilitas, calitate de inscrutahUe. 

* INSCULPIBE, T., inseolpere» a ta- 



raş^ 

li& sau a Baj^ in lemua, in petra sau in 
metallu. 

« mSECARE, T., laseeare, a secă sau 
ta1i& afunda in ceva. 

*INSECA'nONE,s. f., si 

*INSECTIONE, s. f., Inseotlo, actione 
de insecare. 

* INSECTU, B. m., inieotnin, name 
communelaDesceanimalimici, carin'au 
osse si allu caroru corpu e impartitu ca 
prin annelle : d'tn insecte unele se tragu, 
ea vermii, aitele mergu, ea furnicele, al- 
tele sbora, ea muscele, fluturii, etc. 

*INSEDATa,-o, adj. lasedatos, nese- 
datu, nestemperatu, ne impacatu. 

INSELBATECIEE,-i«cM, ?., yedisei- 
bateăre. 

INSELLARE, eqao sellam Impooere, 
equnm ooQBternere, deoipere, fraudare, 
raliere» 1. a pune sell'a pre calla : a 
insella bene callulu; 2. a fraudă, a rapf 
dreptulu altui-a, a Iu de3poliâ,alavet- 
temă in alle selle prin mentioui; a menti, 
a induce in ratecire : muiere ce insella 
pre barbatu; refi.a ratecf, a cada in errore: 
a se insella ia părere, io calculu; asid 
e, deco nu me inseUu. 

mSELLATIONE, a. f., dolns, frauB, 
hllui^la, actione de insellare, mai ver- 
tosu in însemnarea acestui cuventu de 
Bub 2., fapta de insellare: traiesee c£in 
insellationi. 

INSELLATORIA, s. f., dolns, frâna, 
fallacta, calitate sau fapta de insella- 
toriu : âne nu eonnosce ina^îatoriete 
telle. 

INSELLATORIU,-/orta, adj.s.,fran- 
dator, Impostor, doloans, fallas, Arai* 
dulentua, care insella. 

INSELLATURA, s. f., actione de in- 
sellare, mai vertosu in sensnln de sub 1. 

INSEMENARE, T., tnBeminare, vedi 
semenare. 

INSEMENTIARE, vedi semeniiare. 

însemnare, T., stgnare, eoDsI- 
^are, notare, connotare, adaotare. In- 
dicare, deil^nare, denotare, siţnlflcare, 
Instf nire, a semnă, a face semnu, a con- 
semnă, a notă, a adnota; a indică, a ar- 
relă : a insemnă in carte, in catalog», 
in lista, etc, a înregistra, a inscrie; a 
notă; acesta vorba insemna, arrâta,are 



,y Google 



, sensu; nu însemna nemica, 
DU va se dica nemica, lucru fora iutel- 
lesan; a se msemuă prin fapte, a se di- 
stinge: 

INSEMNABE, s. verbale, sl^satlo, 
eonsIţDAtla» slguatnra, n«tatli>, adn«- 
tatio» coiiB«tatlft, slţniUcatlo, ia t. s. 
verbului. 

INSEMNATOKIU,-(ona, s. adj-, an- 
aotfttor, slţoiflcaiu; Insignle, grrxTlg, 
care inseama; care are a&aăăinsetane- 
tate : perdere insemnatona. 

mSEMNATO,-a, adj. part., luslynis, 
inBlgiittag, BignatQB, notatns, semnatu, 
iiotatu, adnotatii; considerabile, nota- 
bile, distinsa, famosu : perăeri însem- 
nate, omeni insemnati. 

INSEMNATDKA, s. verbale, resul- 
tatu allu actionei de însemnare. 

IN8BMNETATE, s. f., (ţravltas, şon-, 
dna, maţiinm mumeiitniiiţ valoce, impor- 
tantia, pondn : lucru de mare insemne- 
tate^rts mafnl momentl. 

INSEUNU, pl-e. Insigne, semnu di- 
stinctivu : însemnele unei familie, unui 
poporu, unei natione, insemnele untti 
magistralu, insemnele unui institutu. 

înseninare, vedi inserenare. 

* JNSENSATU.-a, adj., Insensutas, 
lipsitude5en£H,de5onuîuseH5u,'DeboDii, 
care siaperdutu mentile; stupidu, stnltu : 
omu insensatu, care a perdntu usulu ra- 
tionei. 

• INSENSIBILE, adj., insensibUb, 
1 . care nu se pote sentî, care nu cade sub 
sentire; immatertale, spirituale; 2. ne- 
sentitoriu, care na sente dorere, corn- 



* INSENSIBILITATE, s. f., lusensl- 
bllltas, lipse de sensibilitate. 

*INSENSDALE, adj., InsensualiSj 
fora sensuri; care n'are a face cu sen- 
surile esterne. 

• INSENSUALITATE, s. f., ((nsen- 
sualitas), lipse de sensualilate, calitate 
de insensuale. 

* INSEPABABILE, adj., inseparabi- 
li», ce nu ae pote separă. 

• INSEPARABILITATE, s. f., Inse- 
parabllitas, calitate de inssi>arabile. 

INSERARE, V., resperasuere, adrer- 
peraHoere, erapnacolo cooperirlj a se 



face sera, a întardiă peno io sera : a in- 
sera pre ealle; a inseratu, se plecamu a 
casa. 

INSERARE, s. verbale, crep usc ulam. 

INSERATU,-a, adj. part-, temptda 
eră inseratu; ca adv., boii adjungu a 
casa forte inseratu. 

INSERENARE, v., serenare, refl. a 
se inserenâ, serennm lleri, a se face se- 
renu, a se lumină : eerulu s'a insere- 
natu; a inceputu a se inserenâ; i s'a in- 
serenatu faci'a de buccuria. 

INSERENATU,-a, adj. part-, sere- 

DatDS. 

* INSERERE, ins&-ui, inserutu si in- 
sertu, V., insererp, a bagă, a introduce, 
a trece intre altu ceva : a insereinlege 
unu articlu scapatu d'in wederc. 

* INSERIARE, V., inserere, a pune 
in una seria, a bagă, a introduce in una 
seria. 

* INSEBIATU,-a, adj. part., Ids»- 
tus, pusu in una seria. 

» INSBRTABE, v., tnsertare, a pune 
intre, a introduce, a adauge, a bag^ 

* INSERTABE, s. verbale,, tnserta- 
tlo, in t. s. verbului. 

* INSERTATtJ,-a, adj. pari, Inaer- 
tatas, In ser tos. 

* INSEBTIONE, s. f., Insertlo, ac- 
tione de inserere; starea unui lucru în- 
seriu, introductione. 

* INSERTU,-o, adj. part., insertas, 
introdussu, adaussu, bagatu; subat-unu 
insertu, Insertam. 

* INSERVIRE,-cscM, v., Inserrlre, a 
servi spre ceva, la ceva; vedi servire. 

INSETARE,-e<îiM, v., sitire, a sentf, 
a av^ sete, a sufi'eri de sete , a fl setosu; 
fig, a insetă de dreptate. 

mSETABE, s. verbale, sitis, suffe- 
rire de sete, 

INSETATU,-a, adj. part, sitlens, el- 
tlbundusjHitlculOHUx; setosu, arsudesete. 

* INSIDLA, 3. f., insidi», cursa urdi- 
tura astuta, laciu. 

* INSIDIARE, V., insWIarl, a puue, 
a tende insidie, a urdi curse cuiva. 

INSIDI ATORlU.-fori"a,-i!»-ice, s. adj., 
insidintnr, Insldiatrtx, care pune insi- 
die altui-a; astntu, insellatoriu , fatsu. 

INSIDIOSD,-a, adj., Insidlosua, plenu 



,y Google 



INS; 

de insidie ; periculosn , care si bate ca- 
pnlu a pune curse, a inselU, a ammagi. 

• IN8IMULAEE , v. , insInviiUre , a 
Torbi de rea, a spune mentioni de cine- 
va, a calumniă, a accusă pre nedreptu. 

* INSIMULARG, a. verbale; Inslmu* 
Utlo, in t, 8. verbului. 

• INSIMULATORIU , - toria, 8. adj., 
inalmuifttor. care insimula. 

♦ INSIMULATIONE, a. f. instmiiU- 
tio, actione de insimulare. 

*INSIMULATU,-o,adj. part-, Insimo- 
latas, accuaata, calumniatu. 

*lN8rNCEBU,-o, adj.,insiiioeriiB; 
nesiuceru, falsu. 

* INSINUARE, T., insinuare, proprie 
a bagă in sinn, si de aci iu genere : a 
bag&, a introduce, a intrude; ia specia- 
le : a bagi pre nesentite si cu maie arteâ- 
ciu in capulu eau mentea cuiva, a ar- 
runcâ suspicioni, prepuse: a dă se intel- 
lega pre departe; refl. a se insinua, a se 
baga, a se introduce; a capetâ anim'a 
sau spiritulu cuiva prin artificie, prin 
medie indirecte, etc. 

* INSINtJARE, s. verbale, instnoatlo, 
in t, s. verbului. 

« INSINUATIONE, s. f., Inslauatlo, 
actione de insinuare. 

*INSINUATORIU,-iorio, adj. s., care 
insinua sau se insinua. 

*INSINDAT0,^a, adj. part, Insliina- 
tHB, in t. s. verbului. 

INSIRARE, V., vedi inseriare. 

*INSIPIDITATE,8. f.,insipldltas, ca- 
litate de insipidu. 

•lNSIPIDU,-a, adj., InslpWng, fora 
sapcre, fora gustu, sarbedu, neplacutu, 
uesaratu. 

* INSIPIENTE, adj., Inslpiens, con- 
trariu sapiente; oebouu. 

• mSIPIENTIA, s. f. , inslpleittift, 
contrariu sapicntia; uebonfa. 

• INSISTENTE, adj. part., (d'in in- 
sistere), ioBisteiiB, care insiste. 

* INSISTENTIA, e. f., pervicatln, «b- 
stlnatlo» pertlDulo, actionede insistere, 
staruentia; obatinatioue; pertinacia. 

• INSISTERE, T., Insistere, a per- 
severa intru ceva cu obstinatione, fora 
interrumpere : inimidi insistu d'in tdte 



WB. 

* INSISTERE, s. verbale, persefe- 
rantia, în t. a. verbului. 

* INSOCIABILE, adj., Ingoclâbllls» 
care nu pote traf in societate, care na 
se poto associfi cu alţii. 

* INSOCIABILITATE, s. f., Insocta- 
blUtas, calitate de insociabile. 

* INSOCIAIE, adj., losocialls, Inso- 
clabills, nesociale, insociabile. 

INSOCIRE,-cfiCM, V., BooUre, conso- 
alare, soclani «djnnifere vel eonjunţere* 
eomltarl, socletatem tnlre, a uui, a im- 
preună, a parechîă; a aervf de sociu : a 
insoci pre cineva peno a casa; otmdu e 
insodtu de umbr'a lui; refl. a se insocS, 
a se uni, a se legă, a se associă, a for- 
mă societate, a intră in una societate 
ca membru; a se parechiă. 

INSOCIRE, s. verbale, sooUtlo, oon- 
iioolatlo, in t. B. verbului. 

INSOCITU,-», adj. part. , s«elat«B, 
coosoclAtns. 

* INSOLENTE, adj., Insolens, arro- 
gante, impertinente,' petulante, nerosi* 
natu; ca subst. unu insolente. 

* INSOLENTIA, s. f., Ins^leutla, ca- 
litate de insolente, arrogantia, superbia, 
nerosinare, impertinentia, petulantia. 

* INSOLITIJ,-a, adj., insoiitos, ce 
nu este in usu ; ce este coQtr'a usului, 
neusitatu. 

*I!fSOiUBILE,adj.,InsolnblliB,cenn 
se pote solve, sau desface, ce nu se pote 
resolve, deslegă, esplică : rtsin'ain apa 
e insolubile; care nu pote ori nu vrea a 
'■solve una detoria. 

* INSOLUBILITATE, s. f., In^olabl- 
lltas, calitate de insolubile. 

* INSjMNE. adj., InaomnU, fora 
somnu, care n'are iom»u,care nudorme 
sau nu pote dormi. 

INSOMNIA, s. f., Insomnia, stare de 
insomne, nepotentia de a dormf : a suf- 
feri de insomnia. 

INSOMNIOSa,-a, adj. , iusomnlosns, 
care sufere de insomnia. 

* INSOMNIU, s. m., insomnlam, visu 
ce se vede in somnu. 

INSORASE, v., Bxorem dare, rel a 
se insord, nxorem dneere, a se casato- 
ri : barbatti se insora, feminele se mă- 
rita; fig. a in$orâ eaJctomi, a i capati. 



=y Google 



iNS; 

INS0RiT0RE,8.f.. veă'iinsoratura. 

INSORATTJ.-a. adj., iixorem hKbens, 
matrlmonlo Junelui, casatoritu : bar- 
hala insoratu, femina măritata. 

INSORATURA.s. f., o«uju)rluni; stare 
de omu insoratii. 

INSPAIMENTARE, v., lenere, t«r- 
reracere,pertarrefaoere; a hag&spaitna, 
frica, a iiifricâ; refl. a se inspaimentâ, 
a so coprende de spaima, de frica. 

INSPAIMENTARE, s. verbale., ter- 
r«r; io t 3. verbului. 

INSPAIMENTATORHT,-(oria, adj. 
s. , terroren lujtel«iisf ierrlUcusj care 
inspaimentâ, 

INSPAIMENTATU,-o, adj. part, 
torrltua; perterreraetns. 

tt INSPICERE, V., Insploere; a spectâ 
bene, radecin'a Torbeloru : inspeetione, 
inspectoriu, inspectare, etc. 

* INSPECTARE, t., inspectare. In- 
ipie«re; a caută, a cerceti ceva cu di- 
ligentia ; a supravegbid ; a ved^ de ceva, 

« INSPECTARE, s. verbale, iuapeota- 
tiof in t. 8. verbului. 

«INSPECTATn,-a,adj. part.; In- 
apeetna. 

♦INSPECTIONAJÎE, v. ; vedi m- 
speektre. 

* INSPECTIONE, s. f., inapeotlo; ac- 
tione de inspecere, cercetare, suprave- 
gbiare. 

* INSPECTORATU, e. m., funcUone 
de i'nspeciore. 

♦INSPECTORE,-(on"M,-ioressa,-ince; 
inspector; care inspcce sau inspecta; 
care are functionea de a inspecta. 

* INSPERABILE, adj.,iii8perabIHsî 
ce QU este de speratu; ce uu se pote speră. 

«INSPERANŢB, adj., Insperans; care 
nu spera, care n'are sperantia. 

*INSrERGERE,i»spersisiiwsi>efse), 
mspersu, r.; Inapergere; a vers&puciuu, 
a presară, a udă : a insperge sare. apa, 
vina pre carnea 6" fcrtu. 

* INgPERSIONE, s. f., Inaperaţo ; ac- 
tione de inspergere. 

INSPICARE, V.; Insplcarej a face 
iipicu,- a produce spicu. 

INSPIGATD",-a, adj. part.; aplcatua. 

IN8PINARK, V., apliia piuţere ; a 
impubge cu spmu. 
Ton-H 



INS. 



«1 



INSPINATU.-d. adj. part-j aplu 
punotas. 

* IN3PIRARE, V., iaapirare; a spiri 
in, a insufflă;a face se nască in mente, 
in anima una mişcare, nou cogetu, unu 
effectu ; a animă. 

* INSPIRARE, s. verbalo, InaplraU»; 
in t. 8. verbului. 

* IKSPIRATIONE, a. f., ioaptratl* ; 
actione ai effectu allu actionei de inapi- 
rare : inspiratione fericita, inspiratione 
poetica, ins^ratione divina. 

•INSPISATORnJ,-(orta,-*fiM, adj. 8., 
Inapirator ; care inspira. 

«INSPIBATD.-a, adj. part., Inaplra- 
tus; insufflatu. 

*INSPONTANEU, ai inspontamuj-ia, 
adj.; BOII apoutaneuH) foravolia propria, 
nu d'iu volia libera, impinsu de volî'a 
altui-a; involuDtariu. 

INSPDHARG,-e<J>u. T., Iiiarwar«i 
a face spuma, a spumă. 

ÎNSPUMAT [1,-0. adj. part. ; iuapa- 
natus: spumatu, coprensu de spuma. 

* INSTABILE, adj., Instabilla} contr. 
stabile; mobile, variabile, inconstanta ; 
usioru. 

•INSTABILITATE, s. f., iBstabllI- 
tss, mobilltaa, IneAnstantla , leTitaa; 
lipse de stcAilitate, ioconstantia , usio- 
rentia, mutabilitate. 

•INSTALLAlîE, v.,(fr. iniUIler);* 
introduce cu solennitate pre cineva ia- 
tr'auu offîciu , intr'una funcUone , in- 
tr'uua demnitate. 

« INSTALLATIONE, 8. f., (fr. iiatai- 
latloB)j introductioue. 

•INSTALLATU,-a, adj. part., (fr. 
luatallâ). 

•INSTANŢE, 1. adj. part. prea., In- 
atana, Inmlneiia; ce sta asupra, ce « for- 
te apprope de effectu, imminente, urgen- 
te; care insiste, persiste forte; 2. subst. 
raomentuni rel punetnn teBp»rli, (fr.ln- 
atant) ; momentu, minutu. 

♦INSTANTIA, 3. f., taataatU^ (fr. 
inatanee); calitate de instanţe: 1. mare 
appropiare, prossimitate; preaantia, sta- 
re in care cineva e pre puntu de imple- 
ni^e; urgentia ; 2. soUieitatione urgente, 
rogatione ferbente; 3. tribunariu : M&n* 
nariu de prima inatatUia, nndo seja- 



,CoogIc 



deca ptocessele in prim'a linia hî peno 
la una annmita summa; de aci si Jude. 
de prima instantta. 

*IKSTARE, V., listare { a sti pre, 
applecatu pre, aammenitiă; a fi forte 
apprope, urgente ; » strimtori, a nu ăi 
pace , a insiste, a se rogă feibente. etc. 

• INSTAURARE, v-, Instanrarej a 
stabili bene, a construf; a restaura, a 
repari, a renouf, a restabili, a dirige ; 
a face, a reface, a reedi&că. 

• INSTADRARB, s. Terbale ; Imtta- 
ratio ; instauratione. 

•1N8TAUEATI0NE, s. f., InsUura- 
tio ; actione de instaurare. 
■*INSTAUEATORIU,-(on"a,-(n"ce,adj. 
8,, Inttanrator; care instaura. 

• INSTAURATC,-a, adj. part.; m- 
■tanratns. 

INSTELLARE,-e(ÎJu, v., stellls orna- 
r« ţ a orna sau accoperi cu stelle. 

INSTELLATU,-a. adj. part.; stella- 
tns ţ proT.: nu ti credu se fii instellatu. 
se fii d'iii cern si nu ti credu, nu ticre- 
du sub nici una conditione. 

♦INSTIGARE, V., Instigare; a in- 
demnH; a incită, a escită, a stimula, a 
attitiă, a iuterrită; a anima, a incoragiă. 

•INSTIGARE, B. verbale; Iii»«g««i»; 
inderanu, stimu}u; impulsu, interritare, 
incoragiare. 

♦INSTIGATIONE, s. f. ; iustlgatlo, 
IneeoKiAţIliflammatloţimmpnIgus ; actio- 
ne de instigare. 

• INSTIG ATORIU.-foria. adj. s., In- 
■tlgator; care instiga, indemna, attitia. 

•INSTIGATU,-a,adj. part.; InstiRa- 
taa, litoitntDa, Incensna; attitiatu, ap- 
prensu, incitatu, escitatu. 

♦INSTILLARE, v., InstllUre» sUl- 
Utim iarondt^re ; a versă in ceva cu pî- 
colu : a instillă in «nim'a cuiva opinio- 
nile proprie ; iL \e intrude cu încetulu 
cu incetulu. 

•INSTILLARE, s. verbale; InstilU- 
Uo| in t. 3. verbului. 

*IN8TILLATI0NE, s. f., laBtlllBti»| 
actione de instillarc. 

• INSTILLATU,-a, adj. part.; Inatll- 
UtnK. 

•INSTIMULARE, v., ioBtlmnlaro ; 
Tfdi $tinmlare. 



m^ 

•INSTINCTlVD.-a.adj.; (fr. lastlie- 
tlf) ; d'in instindu, ce se face prin m- 
stinctu. 

*INSTINCTU. 3. m., Inatluetns; in- 
demnu ce natur'a a datu anlmaliloru de 
a caută ce e bonu si de a evită ce e 
stricatiosu; presentire; la omu : mişcarea 
interna fora reflessione, cărei se attri- 
buescu actioni spontanee ; propensione 
irreaistîbile la una lucru : a face eeva 
mai mtiUu d'in instinct» de cătu ^po 
ratione. 

*IN8TITUERE, si 

•INSTITUIRE, T., Instltuerej a sta- 
bili, a assediă; a Începe ; a inflentiă; a 
ordină; a allege, a numi; a învetii, a 
cresce, a formă, a instrnf : a institui una 
societate ; a institui erede; a inslUvi pre 
cineva in functione ; a institui unu fun- 
du, a crea. 

* INSTtTDITU,-o, adj. part.; insti- 
tntiiB* 

* INSTITDTIONE, s. f, Institnlio, la- 
slitntnmj eoiiBtltatlo ; assediameotu ; 
dispositione; fundatione; constitutione; 
lege; edacatione; inatitutu; scola; vedi 
instit^u. 

* INSTITUTORE,-/ortM,-'0"a.-fr«». 
adj.s., iDstltutor, care îns/t^ue; fnnda- 
torio, incepntoriu, directorîu; crescu- 
toriu, edneatorin; care tine unu insti- 
tutu de educatione, una scola, etc.; 
invetiatoriu. 

*INSTITUTU,d'in tnsîiiiwre.-l.aty. 
part., InBtltntDm, instituita, stabilitu, 
ordinatu, regulatu, etc. ; 2. subst. m., Iv- 
Btltntnm; iustitutione ; assediamentu , 
stabilimentu; instituia littirariu; in^- 
tutu academica; instUutu reUgiosu, insti- 
ttUu de pauperi. 

înstrăinare si instraniare,-ediu, 
T., alienare, aballenare ; a dă iu nţam 
străine, a aliena, a depărta, a Tende; ai 
instrainatu tota averea par&atesca; refl. 
a se instrainâ, a se depărta, a se duce 
d'in terr'a sea ; a se retrage, a se reci 
de ceva sau de cineva, a nu maiavâ bo- 
na Tolientia : a se ^străină de porenH, 
de amid. 

înstrăinare, s. verbale; aUew 
tlo,«ballflnatl«î.int.s. Teibului. 

INSTBAJNATD si uuiraAiatUra, 



.yGooglc 



INS. ^ 

adj. part.; alleoAtus, âbâllenatoB; tre* i 
cdtu in mani străine. ! 

« INSTRUCnONE, s. f., inatruttk. ; ' 
actione ni resultatu de insttuire, iuve- 
tiamentu, invetiatnra, doctrioa, educa- 
tione; connoscentia, scientia; ordine, 
mandatu, esplicatione ; instructionea 
unui procesau, tote formalităţile neces- 
aarie pentru a pune proceaaulu in stare 
de a fi judecaţii; de aai, Jude de instruc- 
tione, care cercetedia caua'a, adunandu 
tote probele sau indiciele, face ioterro- 
gatorioln inculpatului, etc. 

*INSTRîJCTIVU,-a,adJ., Instruens, 
instltnens; aptu de a instrui : carie in- 
structiva, plena de invetiatura, de in- 
structione. 

*INSTEUCTOSI0,-iorw,adi.3.;lii- 
itrnclor ; care instme. 

*INSTR[:CTa,-o, adj., Inslructng; 
instruitu, invetiatu; fundu instruclu, 
moşia proveduta cu celle necessarie la 
economia : boi, aratre, carre, etc. 

•INSTRUEUKsijnsirujere, instrusi 
si insirusei, instrussu si instructu; si 

* INSTRUIRE, y., tnutrueie; a con- 
strui, a edificii, a ordină, a regula, a 
prepara, a proTed^, a approvtsioQâ; a 
educă, a cresce, a invetii^, a deprende, 
a informa, a d& informationi precise a- 
supr'a celloru de facutu; refl. a se instrui. 
a se informă, a lui inslructione, informa- 
tione. 

*INSTRUITU,-a,adj. part., Instrnc- 
tos; ordinatu, preparaţii, provcdutu, e- 
ducatii, invetiatu, ioformatu. 

♦INSTRUMENTALE, adj., Instru- 
mentallB ; relativa Ia înstrumentu; mu- 
sica instrumentali. 

* ÎNSTRUMENTU, pl.-e;Iustrumeii- . 
tam; nume collectivu allu lucruriloni 
ce servu in arte sau in una scientia 
spre a essecută ceva : instruntentu de 
musica, cu care se cânta ; instrumentu 
inscriss», documentii, contractu, actu 
publicu, scrissore autentica; in genere, 
medilocu, adjutoriu : a se face instru- 
meniulu cuiva, a face t^itu ce dice a- 
cestn-a, fia bene, fia ren. 

•INSTUPIDlRE,-escM,T., obslupes- 
cere» stupere ; a deveni stupidu, a in- 
leumf, a incremeni, a îmiDannorL 



iS s. M 

* INSTUPIDITU.-a. adj. part., >ti- 
peraclua. 

INSU,-a. pron. ipse; vedi ensu. 

*INSUAVITATE, s. f, InsnavlUa; 
ttcsuavitate, neplăcere; lucra ingraţii, 
neplacutu. 

*lKSUAYE,adj., liigaaTlBt nepla- 
cutu. 

* INSUBORDINATU,-a, adj., nesub- 
ordinatu. 

♦INSUDARE, v.,Ia8n«âreî vedi cs- 
sudare. 

*INSUFPICIENTE,adj.,lu8urftol«nB;, 
ce nu adjunge ; neindestullatorii;, ne- 
sufficiente. 

* INSUFPICIENTIA, a. f., InsnfioUn- 
lia ; neadjunsu; lipse de mediloce ori de 
capacitate. 

INStlPPLARE, V., Insulare, Intipl- 
rare ; a sufSfi in ceva, a inspiră : a in- 
sufflu coragiu, a irtsuffld frica; mentea 
me insuffla. mi spuue, mi dictedia. 

INSUFFLARE,s. verbale; lygpln- 
tlo ; in t. s. verbului. 

INSUPPLATU,-a, adj. part., adOa- 
t>iH, insplratiig; profetu insuffiatu. 

INSUPPLETIRE,-escM, v., animare; 
a dă. suffletu. a animă, a vivifică, a dî 
vi^tia, aescită; adâpotere; asein- 
suffieli, a se animă, a se restabili, a sa 
recollcge; a luă vtătîa : n'avea ce se 
mance, ero acumu vedu co a inmf^titu 
bene, a prensu potere, a capetatu stare. 

INSUFFLETIRE, s. verbale; aalma- 
tio ; in t. s. verbului. 

INSUFFLETITORIU,-(oWa, adj. s., 
qnl animat; Care insuffietesce. 

INSUPFLETITD,-a, adj. part., «nl- 
matuB. 

INSUGERE, T., vedi sugere. 

* INSULA, 3. f., lusnla ; pamentu in- 
congiuratu de tote părţile cu apa. 

* INSULANU,-(i, adj., insalaDu»: re- 
lativu Ia insula ; locuitoriu de insula. 

* INSULARIU,-«, adj., InsularUj te- 
lativţi la insula. 

* INSULOSU,-a, adj., iaaulosai; ple> 
nu de insule. 

* INSULTA, s. f., iuaulUtlo. iaanl- 
tura; Înjurare, injuratura; tractarene- 
covientiosa prin fapte ori vorbe; attacu; 
maltractare, batujocura; injuria. 



=y Google 



M INS. 

*INStJLTANTE,adj.,lMiilt«iî vedi 
si inmlfatoriu. 

* INSULTARE, v., Insnltare, conta- 
m«lU «fAcere; a înjură; a offende prin 
fapte ori covente ; a attacă, a attinge 
oaorea; a maltractă; a ai bate jocQ de 
cineva , a batujocurf ; proprie, insulta- 

■ re=in-saltare; a saltă pre cineva, alu 
calcă in petiore. 

INSULTARE, s. verbale ţ Inttnttatift; 
io t. s. verbului. 

INSULTATIONE, s. verbale, iDsiil- 
titlo ; actione de insultare. 

INSULT ATOR[U,-(oj-in, adj. s., In- 
sBltisH si insnltatorlun; care insulta. 

INSULTATU,-a, adj. part., Inaolta- 
taa» eADtnmella alTeetas. 

* INSUMMARE,-tfrfi"H . adtfere, !■- 
pl«re DDmeriitn ; a face aumm'a; a irn- 
plenl numerulu. 

* mSUMMARE, s. verbale; a441tlo ; 
adduoare. 

*INSUMM:ATU,-o.adj.part.,aaiIltii8. 

* INSUPERAR[LE, adj., Inxiipera- 
bllls; care nu se pote invinge, neinrin- 
au, care nn se pote intrece, neintreciitii. 

* INSnPERBIRE,-cscM. v., BU|>erli[- 
re» superbia efferl; a deveni snperbu, 
a se mundrf, a ae ingonfă. 

* INSUPERBIRE, s. verbale; super- 
bia; in t. s. verbului. 

•INSUPERBlTU,-fl. adj. part., sn- 
parbna, animo elatas; mundritu, ingon- 
fă tu. 

* IN8UPP0RTABILE, adj., iatolara- 
bllts, DOn rerendns; intolerabile, de ne- 
sufferitu, ce nn se pote supportd , suf- 
ferl. 

lNSURARE,v.,vediiwsofar'?, cntote 
derivatele selle. 

* INSURGENTE, adj. part. preş. s., 
însargenB, sediltoBus; rebelle, revol- 
tante, cave se rescoUa. 

* INSURGENTIA, s. f., Bedltlo: res- 
collare; vedi insurrediotic. 

* LNSURGERE, insursi si insursei, 
inaursu si insurredu, v.; lasurgere; a 
se rescolU, a se revoltă, a face revolta, 
rebellione. 

* INSURKECTIONALE, adj., aeiî- 
tloioi, rebellls ; de insurrectione ; se- 
ditiosu, nbelle, rascollatoriu. 



IOT; 

• mSURRECTIONE, s. f., ««taft, 
s«4Itlo,- rescoUare, seditione; mişcare, 
revolta, rescoUare; rebellione. 

INSUSIRE,-C5CU, V., Bibi atlqald aB- 
Butnere* attrtbuer«, slbl arrogare f tId- 
dicare* suaa facere, proprtum facere 
appropriare; vedi appropriare. 

• INTACTU,-«, adj., intactaB, Inte- 
r«r, tnooriiptus; neattînsu; intregn; 
necomiptu; puru, curatu, nemaculatu, 
fora macula. 

INTALIARE, v., incldere, InBonlpe- 
re ; a scuipi ; vedi taliare. 

INTARDIARE, v., tardare, reUr- 
dareţ a reman4 undeva prea-muUu; a 
face ceva prea-tardiu ; a remanâ inde- 
retni. 

INTARDIARE, 3. verbale, retarda- 
tlo, ooninoratlo, tarditas, mera, tardl- 
Ues, tardltndo; in t. a. verbului. 

INTARDIATORIU.-torio.adj.s-, re- 
tardanBj ce produce intardiare. 

INTARDIATU,-a, adj. part., tarda- 
tna, r e tar data B. 

INTARIBE,-cscu, v., fortlfloere, ro- 
berarei cerreborare, noairef comnaiii- 
r«; approbareţ a face tare; a fortifică; 
a roboră, corroborâ : a iniari una ceta- 
te, a face fortificatione ; a si intari mtf- 
fUtulu, a capită potere ; a intari una 
lege, a approbă, a sancţiona, a confir- 
ma, a ratifică; a assecură. 

întărire, 8. verbale ; flraalio, eon- 
flrmatio, forttflcatto, roborati», mani- 
tloţ mnnlinen; approbatlv, comprabatlo; 
in t. 8. verbului. 

INTARITORIU,-fono, adj. s.; for- 
tlOcans ; care intaresce. 

INTARITU,-a, adj. part.; fertlflea- 
tns, roboratoB, mimltuB; nrtnntnt, «on- 
DrinatuB* 

INTABITURA, s. f.; locu intaritu, 
cetate intarita; intarirea ensa-si. 

♦INTANGIBILE, adj.; Intaotllis; ce 
nn se pote atiinjfe; neattinsu, intadu. 

*INTEGRALE,adj.;couBtitueuB, eem- 
ponens; prlnceps, praecipuiiB; ce cu alta 
parte face integru; essentiale, principale; 
integrante; in math. caleulu integrale. 

* INTEGRANTE, adj.; integraie, care 
contribue la integritatea unui totu ; oare 
face integndu. 



y, Google 



INT. 

* INTEGRARE, v.; oonpoBere, p«r- 
fleere, âb8«l*ere; a face infy-effu; vedi 
si intregire. 

* INTEGRATIONB, 3.f.; (iDtesratlo) 
actione de integrare. 

*INTEGRATU,-a, adj. part.; luU^»- 
tiB ; intregitu. 

INTEGRITATE, a. f.; Integritai; pro- 
hltsB, Iniioetntia; starea Qnni totu, a 
unui lucru care si are tole partite ; vir- 
tutea, calitatea bona a uoei persone; 
probitate. 

*INTEGBITUDINE,a,f.; Integrltado; 
intregim*, integritate. 

INTEGRTJ,-a, adj.; inter» , iie«r- 
rnptag ; totu, neattinsu, deplenn ; fig. 
de una probitate incorruptibile, necor- 
ruptu, onestu , probu ; care nu se pote 
eorrupp. 

INTELLECTIONE, s. f.; latelleotl»; 
redi intelleptione. 

* INTELLECTIYU,-o, adj.; Intelleo- 
titus; care are potere de a intellege, de 
a coprende cu mentea. 

INTRLLECTU, a. m. ; intelleotu» ; 
poterea de a intellege, inentea; ~ cu 
intellesD de adj. vedi form'a : intell^tu. 

* ENtELLECTUALE, adj.; intelleo- 
tiitlla ; relativa la intellectu. 

INTELLBCTtJALITATE, s.f., Iiitel- 
leetiialltas, Intetlectug; Stare, calitate, 
caracteriu de intellectuaîe. 

INTELLEGERE, inteUesi si intdles- 
sei, inteUesu si intellectu = intellept» 
(CQ t sîbîlaute, intiellegere, etc.) v., Intel- 
ligert; coţnOBeere, audlre, oliedlre; 
a coprende cu mentea, a precepe ; a 
audf, a luă connoscentia ; a ascultă, a 
se auppune , a fi docile ; a avă însem- 
nare : inteîlegemu una limba sau nu ua 
inteUegemu ; am inteUesu co tu nuvrei 
se mai inveti ; cine nu intellege de cu* 
verdu, eauta se intellega de bătălia; ce se 
intellege pr in acestucoventuf-^- asein- 
tellege=i se iuvof : se intellesera latro- 
nii, ca seme despolie. 

INTELLEGERE, s. verbale ; Utelli- 
^atU; InteUectnBţ eaneordia, evnsen- 
si« ; actione, potere si stare de intelle- 
gere : omu cu mare intelleg^e ; bon'a 
intălegere d'intre socii face fericirea do- 
mestica. 



___J WŢ; 85 

INTELLEGUTORro,-/oria, adj. a.; 
lDteUl|reiii!if ratlonlB partleepB, prOTt- 
duB; docillB; care intellege : omulu e 
animale intellegutoriu ; n'am vedutu co- 
pillu mai intellegutoriu si mai ascul- 
tatoriu. 

INTELLENIRE,-e5CM, (cu * aibilante), 
T-, lacnltos relinqiE^ torpeB«ere ; a ro- 
mana sau a se face tellena ; pamentulu 
nelua-atu intellenescc ; fig. a animortf, , 
a incremvnf, a iulemnf, a putred! : eandu 
audiramu acestc-a, itd;elleniramu de fri- 
ca ; mentea ce nu cugeta, inteUenesce. 

INTELLENIRE, s. verbale ; tvrpor; 
in t. s. verbului. 

INTELLENITU,-a, adj. part., tor- 
pore cftptUB. 

INTELLEPTESCE, adv., Baplenter, 
prudenter; ca inteUeptu, cu intelleptione, 
cu merite : intelleptesce fad. 

INTELLEPTESCU,-a, adj., Baplens, 
prndens ,: de inielleptu, cumu se cade 
unui intelleptu : fapta intelleptesca ; 
contr. nebonescu. 

INTELLEVTIA, s. f., Mapientla, ptp- ■ 
dentia ; calitate de intelleptu. 

INTELL£FTIRE,-esn4, v., sipieiiton 
vel pmdentflmreddere; a fuce inteUeptu, 
a invetiă si creace bene; a invetii 
mente, acastigi ; a se intellepti, saplena 
vel pradens flerl: a invetiă mente a as 
lassă de nebonie si blaatamatie. 

INTELLEPTIONE, a. f., Intellectni, 
Intellieentla, itapientia, prudentia; ac- 
tione si facultate de a intellege, calitate 
si fapta de intelleptu : cm intelleptione 
derepta se ascultaţi; ti se portă si lucră 
totu de a un'a eu intelleptione. 

INTELLEPTU,-a, adj. a., BapUia, 
prudens; care a invetiatu a intellege. 
plemi de intellegere, pnidente, sapiente. 

INTELLESS U,-a, 1. part. pass.; In- 
telleetii8ra)-iiin; covente intellesse si ne- 
intellesse;latroniintelles8i intre densii ; 
2. eupin. iutelleotnin-u; greude inteUesu; 
Z. a. m., glţutDcatloţ t>eutentla, via: ca- 
re e intcUessulu acestui coventu: vorhesce 
prc inteUessu; frasi fora intetlessu. 

INTELLIGENTE.adj. part., inteUl- 
ţeoB; care intellege; aptu a intellege; 
precepntu, penetrante, abile, espertu, 
connoecutorin; intellegutoriu; cu mente; 



>yGoog Ic 



88 ^ IKT. 

docile; oare are eruditione, inretiatu- 
ra, abilitate :^cia inteligente, care es- 
prime iotelligentia. 

INTELLIGENTIA, 3. f., IntoUIeen- 
tla,liit6llectu8,' mente, Facultate, potere 
intellectiva, capacitate de a coprende, 
de a petrunde bene lucrurile; connos- 
centia profunda ; intelligenti'a romana, 
partea erudita, învetiatĂ, etc. 

* INTELLIQIBILE, adj.; Intelligibi- 
ll§ } ce pote iatellege; ce se pote pre- 
cepe. 

INTELNIRG,-escti, v.; illquen eoii< 
Teiiire,allcHi«l>Tlain fleri; a intempină, 
a conveoi. 

INTEMBLIABE, t.; faudare, fanda- 
venta Jaeere ; a fundă, stabili, aasediâ; 
a pune temelie. 

♦INTEMPERANTE, adj.; Intempe- 
rans; netemperatu, necompetatu, neiu- 
frenatu, nemoderatu. 

♦INTEMPEEANTIA, s. f.; Intempe- 
rantU; lîpsede temperantia; usuesces- 
siTu de mâncări, beuture, plăceri cor- 
porali; dPsfrenare, necompetare. 

* INTEMPERIA, s. f.; Intemperie»; 
tempu reu. 

*INTEMPESTIVU,-a,.adj.; tntem- 
peit^rni ; ce nu e la tetnpulu aeu, ce se 
face înainte de tempu. 

lNTEMPINARE,v.:obTlamflerl, oc- 
carrere; a esst inalnte. 

INTEMPLARE, v.; «coliere, e»eiii- 
r«, ceutlngere ; a se face, a se petrece, 
a eveni : infemple-se on-ce; nu m'am in- 
templatu a casa ; mi s'a intemiiîttlu ma- 
re reu. 

INTEMPLARE, s. verbale; casus, 
f«TS, fortuna, erentus, accidrntia; eve- 
nementu, accidente, incideule; casti; 
sorte, fortuna; circumstantia, occiirren- 
tia, adventura : intemplare rea , mtern- 
plare nepreveăuta, d'in intcmjjlare, la 
templare. 

INTEMPLATORItJ, -;o«(i, adj. s.; 
«a«a»l!a, fortuUus ; casuale, acciden- 
tale, eventnale, occaeionale, fortuitu ; 
neprevedutu. 

INTEMPIiATU,-o, adj. part.; <|ued 
aeţfdit; locnt. pre intempl(Ue, dupo 
intemplare. 

♦INTENDENTE, adj. 8.; intend><ns. 



WŢ^ 

(fr, Intendant); care inteode, iu specia- 
le, care si inteode mentea la ceva, ca- 
re preveghîMia, administra, etc, admi- 
nistratoriu, directorii!, inspectoriu, pre- 
fectu. 

♦INTENDENTIA, s. f.; calitate de 
intendente; functione de intendente; 
directione, administratione, inspectione. 

INTENDERE, intensi si intensei, 
intensu, v.; tendere, Intcndere, exten- 
dere, pandere, expandere; a tende, a 
incordă, a estende, a latf : a intenâe 
man'a, a intende petiorulu, a intende 
fUnea, a intende coră'a, a intende pân- 
dea : fig. eUu se intende prea departe. 

INTENDERE , s. verbale, tensio, in- 
tensle, exteoslo, in t, s, verbului. 

INTENDIT0RID,-f(3rîa,adj. s-, ten- 
dens, extendeiix, care iuteude. 

INTENERIRE,-e5CU, v., jovftoescere, 
a se face teaeru. 

INTENERITG,-o, adj. part., juTenlB 
faetug : heirăna inteneriia. 

INTENSETURA, s. f., exp.iisi»; ac- 
tione si rusultatu allu actîonei de in- 
tendere. 

* INTENSIONE, 3. f.; IntenaU; >n- 
tendere. încordare. 

* INTENSITATE, fe. f.; luteualo ; ca- 
litate de intensu ; gtAia : ititensUatea 
mentei, frigulm, caloret. 

♦INTENSIV0,-«, adj., cu potere de 
inietisitate. 

INTENSU,-a . adj. part.; iutensus, 
exiensax, cxpsnttus; îucordatu, potente; 
estensu, latitu, vastu, diPFusu. 

INTMNSUliA, s. f., teiiMlo, extensie, 
expaiisle: stare produssa prin actionea 
de intcndere : connoscute su intfnsu- 
relc omului dupo so»inu. 

INTENTĂRILE, adj.; non tenUfrilI»; 
care nu se pote tentă ; care nu se pote 
duce in teiitatione. ■ 

• INTENTARE, v.; Intentare; a ten- 
ta spre, a tende cu potere, a presentâ ; 
in speciale, a intenta processu, a porul 
proccssu. 

♦ INTENTATU,-a, adj. part.; Inten- 
tai n». 

'INTENŢIONALE, adj.; Jn ««nte. 
iu iotcilectu posltutt ; ce este in inten- 
lione, ce depende de lAtntentione; ce este 



.yGooglc 



ţHŢ 

io inimtiom si dq se spune cu vorbele 
proprie, ci cu altele. 

•INTENT10NARE,-C(iiM. v., tmen- 
te, In Intellectn habere ; a avâ ceva în 
mente ; a avg ceva de acopu. 

• INTBNTIONATU,-a. adj. part, a- 
«igutnijj affeotuB ; care are intentione 
bona ori rea. 

• INTENTIONE, s. f., Intenllo. oon- 
glllnm, Tftlnntag, meiis. anlmust sctio- 
ne de iatendere ; teneione sau pressione 
potente; fig. încordare a mentei, coge- 
tn, ToUentia; scopn, propnsu. 

• INTERCALARE, si interccdariu,- 
ia, adj-, Intercalării , istercaUrlna : 
interpusu; iu speciale daapre diu'a care 
la fia care annu biasestile se adauge lu- 
nei Februariu : annu intercalare; luna 
intercalare; diintercalare; verauinier- 
ealare, care se repetesce dupo nn'a ori 
done strofe intr'unu cantecu. 

• INTERCALARE, t., intereaUre; a 
interpune, adauge : a inlercdlă una di 
îa ^a-eare dlu patrule annu. 

' INTERCALATIONE, s. f., liter- 
oalatloj actione si efTectu allu actionei 
de intercalare; additioaea unei dille la 
lun'a IPebruariu in annii bissestili. 

* INTEECALATOBIU.-ioria, adj. s., 
Interealator ; care intereaia. 

* JNTBRCALATQ.-o, adj. part., In- 
teroaUtns. 

TNTERCARE, v.', (cu t sibilante, ("n- 
tiercare), interdlc«r«, prohlbers, Inter- 
eludere, ablaotar», Hlcuare, in genere a 
oppri, a na mai dă, a seccă ; a deavetii 
de titia : a intercâ unucopîllu, a inter- 
cd amnelUi, edii, vitdlU. 

INTERCARE, s. verbale, interdletlo, 
luteroluslo, ablaotatlo, înt.s. veibulul. 

INTERCATU,-a, adj. part.. Interdic- 
ta$, prohibitus» interclusns, ablactatus. 

* INTERCEDERE, v., luteroederej 
a interveni, a se interpune spre a obţină 
gratia, fevore, etc. 

*rNTERCEPERE,i»riefcep«i, interce- 
putuaiinterceptu,v., Interolpere; Acape 
itau prende in caile, in-mersu; a impe- 
dici, a opprf; a supprende, a appucâ pre 
neaşteptate; a sustrage, a fură. 

* INTERCEPTARE, v., luteruEpere; 
a prende, a appufiă, a opprf, a Ini cu po- 



mr. 87 

terea, a intemimpe; a prende scriisori 
sau alte assemeni spre a afii unu secre- 
tu; B impedecă essecutarea unui lncni4 
a talii Torb'a cuiva, a interrumpe cur- 
sulb directu allu unui lucru. 

* INTERCEPTARE, 8. verbale, lnt«r- 
«eptio; in t. s. verbului. 

*INTEBCEPTATU,-o, adj. part.; iii- 
teroflptnS> 

* INTEECEPTIONE, g. f, interecp- 
tloj actione de iniercepere. 

* INTBRCEPTU,-.!, adj. part., Inter- 
eaptoB. 

* INTBRCESSIONE, s. f., liit«r«ei- 
8io> depreeatto, preces; actione dein- 

* INTERCES80Rni,-soria, adj. 8. , 
lateroesBvr, lotercedens, depreeatorţ 
care iniercede, ae roga pentru altulu ; 
mediatoriu. 

* INTEBCESSU,-o, adj. part., liUr- 
ceitHns. 

* INTERCIDERE, v., Iilerelderat a 
talii, a rupe in done. 

* INTBRCISIONE, s. f., laterelalo; 
taliare, rupere in doue, actione de în- 
terciăere. 

* INTERCISU,-a, adj. part., later- 
ehBB. 

* INTERCLODERE, intercUm si in- 
t&-du3ei, interdusu, v., Istercluderej a 
inchide callea, a impedică, a t)pprf d'in 
mersu; a esclude. 

«INTERCLnSXONE,B.f.,later«laalft| 
actione de tnterdudere ; difficultate , 
greutate de a respiră; parentbese. 

* INTERCOLUMNIU, pl.-f; Interco- 
lumnlan; spatiulu intre doue columne. 

* INTERCOSTALE. adj., cwstls la- 
jectns; se dice despre muscbii si arte- 
rele ce sunt intre coste. 

* INTERCURRERE, intercursi si in- 
tercuraei, intercursu, v., Intercnrrere; 
a cwrre intre, a interveni, a mediloci; a 
curre intre unu puntu si altu puntu de 
tempu. 

•INTERCDRSU,-a, l.part. Interonr- 
KDri-a-DDi; 2. s. m., iiitorourana-ua) ac- 
tulu de intercurrere, iatervenire etc. 

*INTERCUTANEU,-(i,adj.,liiteroBi, 
InterGDtaiienB; ce e intre pelle si oaiue; 
interiore, ascunsu. 



,y Google 



88 



INT. 



INTERDICERE, interdissi si inter- 
tUssei, interdissu si interdicţii, x., Inter- 
dleere, prohibire, T«t>re; a oppri, a 
pioibf, a suspende, a puni prin inter- 
ăictu. a luă poterea, dreptulu de a dis- 
pune deepie averea si despre pereen'a 
sea, a Iu pune sub tutela ori curatola. 

INTEBDICERE, s. verbale, Inlerdfo- 
tloj ic t. 8. verbului. 

INTERDICTIONE, s. f., inlerdlctlo, 
lirfthlbttto, Interdictnin; proibitioDe, in- 
terdictu; oppiire perpetua ori tempo- 
rarii de la essercitiulu certom fuuctio- 
Di, pronuntiata prin sententi'a sau de- 
cisiouea unei autoritate superiore ; pri- 
Tatioue totale ori parţiale de drepturile 
civili ; actioue de a luă cuiva dreptulu 
âe libera dispoiitione asupr'u bouuri- 
loru selle, si chiaru asupr'a personei 
selle, candu e in stare de imbecillitate 
san de neboni'a etc.;— int^diclione 
de la apa si focu, formula la Romanii 
vechi cu intellessulu de condemnare la 
essiUu. 

INTERDICTORIU,-<on"o. adj. a.; In- 
terdletnr, iBterittetorlii ; care inter- 
dice, proibîtorii], oppritoriu ; sententia 
interdidoria, prin care se pronunţia 
interdictione. 

INTERDICTU, pl.-«; Interdlutnin ; 
interdictione, proibitione : îa Bomani 
interdictulu eră formid'a prin care pre- 
torele ordină sau proibid ceva relatitm 
îa possesaione. 

INTERDISSU,-a, adj. part.; Inter- 
Hc%a», problbltuB,TetltuH; oppritu.pro- 
ibitu, suspensu d'in functionile sau d'in 
drepturile selle, 

INTERDUCTU, pl.-e; Interdnetna, 
' -hb; puntu, pausa ce se face in scrissu 
BBU in typariu in periode sau frasi. 

•INTEREMERE, interemui, intere- 
mutusi interemptv, v.; Interimere; a 
perde, a strici, a nemecf, a uccide. 

* INTEREMPTIONE, s. f.; interemp- 
tin ; actione de interemere. 

•INTEREMFTOKIU,-/mo, adj. s.; 
tntsremptorţ c^reintereme; ucciditoriu. 

* INTEREMPTU,-n. adj. part.; Iii- 
' teremptoB; uccisu, distrussu, perdutu; 

vedi interemere, 

* INTEBESSANTE, adj. part.pres.; 



(it. Intere 8 3>nte, f^. intere Hg unt), ce in- 
teressa; ce place, ce allecta; importan- 
te ; attragutoriu ; lucru interessante ; 
persana interessante. 

* INTERESSARE, V.; iMteresse, (it. 
Interessare, fr. Intâresser); pUeerc, oa- 
pere, delectare ; a inspiră interesse : a 
attrage; a mişcă ; a plac^ ; a trage at- 
tentionea cuiva; a ti de împortantia, da 
folosii, de adjutoriii; a se interessd, a 
av6 interesse pentru ceva ; a fi curiosu : 
MU mc interes3a, nu mi importa, nu su 
curiosu, n'am neci una interesse. 

* INTER ESSATU,-o, adj. part., (it. 
Interesgtito ; fr. Intâressâ); care are in- 
teresse la ceva ; care n'are inaintea o- 
cbilom de catn interessea propria ; care 
tote Ie face numai petru interessea sea; 
avani; curiosu, 

•INTERESSE, b. f.; (Interesse); ntl- 
lltas ; compendium : usora, fffinnsj Im- 
;»eiidlam; folosu, venitu, castigu ; uşu- 
ra, procentu ; attentione, plecare, attra- 
gere, favore, ciiriositata ; soUicitudine: 
n'am neci una interesse: lucru de mare 
interesse ; a fi cu interesse contra ci- 
neva. 
'INTERPECERE, interfeci si ittter~ 

I /ecef, intcrfectu. v.; Interflcere, a face 

, se dispară, a uccide, a perde. 

* INTERFECTIONE, s. f; interfeo- 
tio: actione ^g inierfecere. 

' INTERFECTOmU,-ima, adj., s.; 
luterfector; care iM^er/cce. 

* INTERFECTD,-fl, adj. part.; in- 
terfectas; uccisu. 

*INTEBPLUERE si interfluire; v.; 
interfluere; a fliic sau curre intre: a 
talia prin cursnlu seu ; a curre d'in 
candu in candu. 

*INTERFLUITARE,V.; InterHuiU- 
rcî forma intensiva sau interativa d'in 
interfluere, a interfltte desu. 

* INTEKFI.UU,-a , adj-, liiterflnus; 
care interftue. 

* INTERFUNDERE , interfunsi si 
interfunsei, interfunsu si interfusu, v., 
loterfunilcre : a funde intre sau intru. 

* INTKKFUSIONE, s. f., JuterfusU; 
actione de tntiTfundere. 

* INTERFUSU,-a, adj. part., Inter- 



=y Google 



WT^ 

* INTEBIECERE, v., iHteiJloere: a 
Brrui)C& intre, a interpnne, a intercala, 
a bagă intre. 

* INTERIECTIONE, s. f., Interjec- 
tl«: aetione de interiecere; in speciale, 
eeclamatione, ce ee aminca in discurau 
spre a sepreme affecte de dorere, de 
bnccarfa, de admiratione, da menfa, etc.: 
ah, o7t. vai! su nt interi edioni. 

*rNTEBIECTrVU,-a, adj., fnterjei- 
tlruB; care se interiece. 

* INTE;RIECTU,-ti, adj. part., Inter- 
JMtns. 

* INTEBIMALE si interiiuariuroria, 
adj., (d'în Interira); prOTisorin, tempn- 
rariu, pentrn moraentu, de pucina du- 
rata; contr. definitivu. 

•INTERIMARE, v., a face tnterimu, 
a substitaf pre cineva intr'unn officin, 
in una functione intr'unn modu provi- 
sorin; a impleni acea functione provi- 
soriu. 

* ENTERIMtJ, s. m., (Interlm), tein- 
pu c&tn se occupa provisoriu san tem- 
purariu una functione; cu prepos. ad, ad- 
interimu. pusU numai provisoriu peno 
la dispositione deânitira, peno la nu- 
mirea definitiva sau reintorcprea cuiya 
in officio : ministnt ad-intermu, 

* INTERIORE, adj., Interior, (Inte- 
rna), d'în intru; contr, esteriore; subst. : 
interiorele casei, interiorele bassericeî; a 
connosce interiorele ouiva. secretele, etc. 

* INTERIRE, T., Interlre, a se duce 
intre, a dispari, a perf, a mori. 

* INTERITIONE, s. f., si 

* INTBRITU, s. m., Interitvi; perire, 
morte. 

* INTERJACENTE, adj. part. preş.; 
interjacons, care interjace. 

* INTERJ ACERE, interjacui, inter- 
jaeaiu. v., Interjacerej a jacî- intre; a ff 
sittiatu intre. 

•INTERJUNGERE, interjunsi si in- 
terjunsei. interjtmsu si inf^unrtu. 7., 
Interjantţerfl; a'junge intre, a leg& intre 
sene, a ' 'ȉ nnulu cu altulu. 

* IN . i;BJUNCTU,-a, adj. part.. In- 
terjDiietns ; nnitu cu altulu, legatu cu 
altulu inipreuna. 

*INTERLBDEKE, interlesi si intcr- 
les^, interlesu, v-, interlla«re; a Iede 



INŢ; M 

intre, a strivi unu ce bt^andn-lu intre 
alte Incmri. 

* INTERLEGARE, v., Interllpare, 
a lega intre, a legă unalu cu altulu, a 
implettf. 

* INTERLENERE, interlenui, inter- 
lenuiu, si 

INTERLENIRE, v., ImterKnere, a 
lent san unge intre; a unge; fig. a şter- 
ge, a rade ceva serissu, etc. 

* INTERLTNIA, s. f., mai bene inse 
interliniu. 

* INTERLINIARIU,-o. adj., (fr. In- 
terltn^alre), relativa la interliniu, d'in 
interliniu : espUcatione interliniaria. 

♦INTERLINIU, pl.-e, (fr. interllf ae), 
spaţiu intre doue linie : notele de musica 
SC scriu pre linie si pre interîinie. 

INTERLOCARE, v., Interloe.rei a 
heâ intre, a pune intr'unu locu inter- 
mediu, 

* INTERLOCEEE, interlocui, inter- 
heutu, V., fnterloqai; a vorM intre, a 
intemjpe vorb'a cuiva ; a vorbi intre 
sene; a conversă. 

INTERLOCUTIONE, s.f.; interlocu- 
tlo; aetione de interîoeere; sententia in- 
terlocut6ria, 

INTERLOCUTORIU, - târia , - triee , 
adj. 3., Intcrloqnens; care se nmmesteca 
in vorbire, care conversa cu al tulu;inpro- 
cesse : sententia interloeutoria, care nu 
decide in fundn, ci dispune ceva pentru 
informationea causei. 

*INTERLUCARE, v., interliieare; a 
amputa, a euretil una planta, unu ar- 
bore. 

* INTEBLUCATIONE, s. f., Inter- 
UeaOo; aetione de Interlocare. 

* INTERLUCIEE, v., Interlocore, a 
lud intre, a lucf d'în candu in candu; a 
luci printre, a fi raru, gauritu, transpa- 
rente,' etc. 

* INTERLUDERE, interXusi si inter- 
lusei, interlusu, v., Interlndere; a Itide 
sau jocâ intre sene. 

* INTERLUNE, adj., Interlonl»; in 
care lun'a nu appare. 

* INTERLDNHJ,'3.m., Iiiterlumnm; 
durata de t^mpu, in care lun'a nu se 
vede. 

* INTERMEDIARIU,-w, adj., Inter- 



=y Google 



90 



tST. 



nedlDs; ce este intre alţii, ce este la 
medilocu; care se interpune, mediloci- 
torin, care se pune intre doui se i îm- 
pace, ori pentru alte affaceri. 

*INTERMKD1U, adj. s., Interme- 
dli«; de medilocn, interpusu, bagatu 
la medîlocD. 

* INTERMINABILE, adj., interml- 
nabllis, ce nil se mai termina ; ce tine 
prea Inngu, indelnugatu. 

* INTEKMlNATU,-fl, adj., luterml- 
Dâtis; ce tt'are tertmnu, infinita, nemar- 
ginitn. 

* INTEBMISSIONE, 8. f., IntemU- 
slo, interlassare, precurmare, incetare, 
ÎDterrupere. 

*INŢEBMISSU,-o. adj. part., uter- 
mlaaBi interlaBsatu, precurniatu, ince- 
tatn, interruptu. 

•INTERMITENTE, adj., iitermit- 
t«BB, care iniermitte: care inceta si re- 
începe erosi la intervalle : friguri inter- 
mittenti. 

* IMTERMITTENTIA, s. f.,^tatu de 
itUermittente. 

* INTEBMITTERE, intermiei si in- 
Urmisei, intermissu, v., I»terinitteri> , a 
interlassâ, a incet&, a laBsă, intr'atâtu, 
a precurmă, a interrupe. 

* TNTERMUNDIU, pl.-e. Intennun- 
dlun , spatiulu intre mai multe lumi 
dnpo idea lui Epicuru; spaţiu immagi- 
nariu, ideale. 

* INTERMURALE, adj., Iilermura- 
lis, ce eijto intre muri. 

* INTERMUSCULARE si intermu- 
scttlarm,'ari<i. adj., term. de anatomia, 
ce este intre muşchi. 

' INTERNARE,-eim, v., incLiidere, 
a incMde; a face intemui a pune pre ci' 
neva iutr'uau locu de unde se uu p6ta 
essf, de unde ae i fia impossibile sau 
prea difflcile de a scapă; a pune pre ci- 
neva intr'unu intematu. 

•INTERNARE, s. verbale, incluşii., 
in t. s. verbului. 

* INTERNATIONALE, adj., (inter 
si natloialtg, fr. Internallonnal), intre 
natione si natione : drqitu internaţio- 
nale. 

* INTERNATU,-a. iidj. part., Indu- 
m^, inchisu, pusu in unu locu d'in care 



ÎNT. 

nu este iertata a esai ; subst. internatu, 
(fr. internat), institutu in care capillii 
locuescu, se nutrescn si inv^tia. 

* INTERNECARE, v., IntermeMre, 
a nccide, a perde, a eatermin&. 

•INTERNECIONE, s. f-, Uterneolv, 
uccidere, macellu, destructione. 

* INTEltNEClVU,-o, adj., Int«raft- 
clrus, de internecione: bellu itUemoâvu, 

* INTERNECTEEE, intemesai Bi in- 
ternessei, internessa, t., interaMter^t 
a necte sau innodă intre; a impletti 

* INTERNODIU, ţi.-e, iotsrMdbiai, 
spaţiu intre doue noduri, intre done in- 
chiauature. 

* INTERNU,-a, laterni», d'in intru; 
contr. esternu .- elevu intet^u, oai« lo- 
cuesco in collegiu, in iniernatu, in pm- 
sionaiu; cause interne, cari provinud'in 
lucrulu ensusi;mor&u interna, intestinu. 

* INTERNUNTIU, s. m., tnterniin- 
tiuB, nunţiu intre doui sau mai mulţi, 
ministru insarcinatu pre longa una cur- 
te stmina; astadi cu acestu nume se in- 
titula ininistrulu estraordinariu allu 
Papei, candu nuntiulu este in abscntia, 
si ministrulu Austriei pre longa curtea 
ottomana. 

* INTERORDINIU, pl-e, Intcrordl- 
niuB, spaţiu intre doue ordini de co- 
lumne. 

* INTERPELLARE, v., luterpellare, 
a intrcbâ, a interrogă; a cere deslncire, 
a cere osplicatione. 

* INTERPELLARE, s. verbale, la- 
terpcllatlo, in t. a. verbului. 

* INTERPELLATIONE, s. f., lutei^ 
pellatio, actione de interpelare. 

*INTERPELLATORID,-(om.adj.s., 
laterpellat»r» care înterpella. 

•INTERPOLARE, v., i»terp»Ute, a 
înscrie unu coventu, una frase in testnlu 
unui opu, unui manuscriptti, ce este allu 
altui-a; a altera, a scambă, a falsifică; 
in math. a itUerpolă una seria. 

* INTERPOLARE, s. verbale,! nter- 
uolntlo, in t. s. verbului. 

* INTERPOLaTIONE, b. f., Inter- 
polatlo, actione de interpolare. 

* INTERPOL ATORID,-Wrio. adj. s., 
lyUrpnluUi-, care face interpolationt, 
falsilicatoriu de scripte. 



>yGoog[c 



IST. 

* INTERPOLATP,-a, adj. part., In- 
tcrpolsti»* 

*INTERPONERE si interpunere, 
interpuşi siinterpusei, interpusu; si m- 
ierposi si interposei, interposu, interpo- 
sUu si înterpostu, v., Interpoiiere, a 
pune intre, a bagă, a ammestecă; a se 
interpune, a se pune la medilocn, a se 
ammestecÂ, etc. 

* INTEKPOSITIONE, s. f., Interpo- 
iitio, actione ie intaj)onere, interren- 
tiODO. med ilocire. mediatione. 

* INTEEPRENDBRE, t., vedi : in- 
ir^)renăere. 

* mTERPKETABILE , adj,. Inter- 
pretabilii, ce ae pote interpretă. 

* INTERPRETARE, v., Interpretări, 
a esplîcă ce este obscuru, ambiguu, du- 
biosu intr'uDn opa, intr'unn actn, in- 
tr'nna lege. etc; a deslncl, a desToltă, 
a commentâ; a traduce. 

* INTERPRETARE, s. verbale, In- 
terpretanentnm; espltcare, dealucire, 
desvoltare; corampntariu, traductione, 

* INTERPRETATIONE, s.f., inter- 
pretatioj actione de interpretare. 

* INTERPRETATORIU,-(orta, adj. 
s., interpretator, c&K interpreta; espH- 
catorîn, comDifntatoriu: traductoriu. 

*INTERPRETATU,-ci, adj. part., 
Interpretatna , esplicatu , desTOltatu, 
commentatu, tradussu. 

♦INTERPRETE, adj. 3., Interpres.in- 
terpretatoriu , care esplica, eapune al- 
tui-a coventele, fraaile, cogetele, scrie- 
rile altui-a; care traduce d'ia una limba 
in alt'a: commentatoriu , traductoriu ; 
fig. ochii sunt interpreţii cei mai boni 
ai antmei. 

' INTERPUNCTIONE, s. f., inter- 
punctlo, actione de interpunţ;ere ; arte 
de a interpunge. 

*INTERPUNCT0, s. m., Interpun«- 
tnm, pnntn pnsn pentru distiuctione in- 
tre covente, frasi, etc; repausulu vocei 
cemtu de interpunctu. 

* INTERPUNGERE , interptmsi si 
interpunsei, interpunsu sî interpmidn, 
T-, Ifltcrpnnţpre, a ptmge între; a face 
puncte intre rovente sau frasi, a punc- 
tuâ. 

•INTERRKGE, s. ui„ iuterrei, cellu 



WT^ 91 

ce tine locu de rege de Ia mortea unui-a 
peno la proclamarea altui rege; la ve- 
chii Romani se cliiarai asii si magi- 
stratulu ceguberni intre încetarea d'in 
fiinctione a unoru consuli si intrarea al* 
toru-a. 

* INTERREGNTJ. sî interremnu, s. 
m. , Intfl r regn Din , tempulu, interval- 
luln de )a mortea unui principe peno la 
aUGgert>a sau Întronarea altui-a. 

INTERRITARE, v., Irrltare, sttan- 
lare, fnoIUre, a incită, escită, atti- 
tii, stimuU; a impunge : a int&ritâ po- 
pondu, a interritâ pre cineva, a Iu sup- 
peră, a la meniă, a Iu addace la furore; 
a si interritâ sângele, a si face sânge 
ren, a se moniâ. a venf in furore. 

INTERRITARE, s. verbale, Irrltatlo, 
BtlmuluH, irritatione, incitatione, escita- 
tione, attitiare, menfa, etc.; acUone de 
a interritâ. 

INTERRITATIOSU,adj.,lrrltiibllis, 
irritabile, care se interritâ usioru, in- 
clinatu spre menia. 

INTERRITATIONE, s. f., IrrHatio, 
sttteDlnB, irritatione, irritabilitate, di- 
spoziţia ne la menia. 

INTERRITATORIU.-torio, adj., ir- 
rltans. stlmulang, care interritâ, irrî- 
tatoriu, provocatoriu, revoltatoriu, inci- 
tatoriu, attitiatoriu, etc, 

INTEIÎRITATTJ,-», adj. part., Irrl- 
tatuB, Incltatus, stlmolntus, irritatu, at- 
titiatu, meniosu. 

* INTERROGARE, v., Inlerroţare, 
a intrebă, a essamină. 

* INTERROGATIONE, s. f., mter- 
roţatlo>'intrebatione, ccstioue. 

* INTERROGATIVU,-a, adj., inter- 
rojţatlTQs, intrebatoriu ; de intrebare; 
aptu a întrebă; in gramm., modu inter- 
rogativu. 

* INTERROGATORID,-iofia.-/nce, 
adj. 3., InterroKator, care interroga sau 
intr^ba, care cssamina; essaminatorin, 
cercetatoriu ; subst. reale, interrogato- 
riu, actn ce coprende întrebările si re- 
spun.surile accusatiloru, a face interro- 
gatoriulu. a Juâ intcrrogatoriulu. 

" INTER RUMPERE si interrupere. 
interrupsi si interrupsei, interruptu, V.. 
internimi'ere, a rujie intre, la medilocu. 



yGoog Ic 



92 



nrr. 



in cursn; a talia vorb'a; a turburai, a 
impedoci. 

* INTERRUPTIONE. 3. f., Interrnp- 
tlo, actione de intcrrupore: staie de in- 
terruptu. 

■ * INTERRDPTU,-o, adj. part., Inter- 
rnptns. 

♦INTEESCALMITT, pl.-e, Intersc»!- 
nlam, spaţiu intre doue scalme. 

* INTERSECARE, v., Intersccare, a 
secă sau talia intre, la medilocu ; refl. 
a se irUersceâ, a se talia unulu pre al- 
tulu, a se intertaliă. 

* INTEKSECTIONE, s. f., interaeo- 
tl«, actione de interseears, intertaliai'o. 

* INTERSISTERE, v., întersistore, 
'a stă intre, a ată la medilocu, a se in- 
terpune. 

* INTERSTARE, v., Intersistere, a 
intarsia te. 

* INTERSTERNERE, intcrstcmui, 
intersterniUu si interstratu, v., iiiter- 
sternere, a steme intre. 

* INTERSTIŢIU, pl.-e, Interatltlum, 
intervallu determinatu; spaţiu desertit 
intre altele plene. 

* INTERSTRUERE, si interstru^ere, 
interstmsi si interstrussei, intersirussu 
si interstructu. v., Interstraere, a strue 
intre, a pune, a aateme, a astntcă la me- 
dilocu. 

* INTERTALIARE. v., (Intertalea- 
vti), A talia intre, a talia la medilocu; 
a talia unu swceîlu. 

* INTERTENTIONE, s. f., actione de 
iiitertinere. 

* INTERTESSERE, intertessui, in- 
tertesstUîi si intertestu, T., Inlprlcxere» 
a tessc intre, a tesse un'a prin alt'a, a 
implettf. 

* INTERTIGNIU, pl.-e, IntertlRnI- 
om, spaţiu intre doue tigne sau că- 
priori. 

INTERTINERE, preş., intertiniu, in- 
tcrtinu si intertîiu, interlinui, iittcrti- 
nutu (si intertentu), tenere^ deţinere, 
reţinere, murarif tiusthier«, ^usteiitare, 
a tin^, a deţină, a retin<^, a susţină; a 
divertf; a conversă cu ciueva. 

INTERTINERE, e. verbale, iu t. s. 
verbului. 

INTERTINUT U,-a, adj. part, tcu- 



mr. 

tnB, detentDS, retentoS; snstentnB^ su- 
stentatoB. 

* INTERTURRIU , pl.-e, Intertnr- 
rluin, spaţiu sau muru intre doue tur- 
nuri. 

*INTERUSURIU, pl-w, Interasu- 
riiim, uşura, procente, procente la pro- 
cente. 

* INTERVALLU, pl.-e, iiterTallnm, 
spaţiu intermediu; distantî'a de la unu 
locu ori de la unu tempu la altulu : in 
intervallu de una di; ititervaUu de mu- 
siea, difl'erenti'a intre unu touu si al- 
tulu. 

INTERVENIENTE, adj. part.. Inter- 
Teiileiib, care intervine. 

INTERVENISE, pre8.,i«/em«m, in- 
tervin» si interviu; intervenit, interve- 
nitu si intervenîu, v., interrenire, a veni 
intre, a stâ intre, a veni pre neaştep- 
tate; a se pune Ia medilocu, a ştii pe- 
dica; a mediloci, a se ammestecă in af- 
facerile altoru-n. 

* INTERVENTIONE, s. f., iuterven- 
tlo, actione de intervenire intr'unu actu, 
intr'unu lucru, intr'una affacere, con- 
troversia, intr'unu proceasii, etc., inter- 
punere pentru impacare; mediatione, 
medilocire. 

* INTERVENTU, s. m., luterTentiii, 
actu de intervenire. 

* INTEHVERSIONE, s. f., Interver- 
Hlo, actione de intervertere, restornare, 
stricare, incurcare. 

* INTERVERTERE, interversi si iw- 
terversfi, interversu, V. , tnterrertere, 
a restornă, a strică ordinea, a dă alta 
directione, a sucf, a strica, 

* INTERVERTITU si interversur^, 
adj. part., lulervcrBos. 

* INTESTATU,-a. adj. part., Inte- 
Etatus, raortu fora a fl facutu testamentu. 

* INTESTINU,-a , adj., IntestlniiB , 
d'in intru : heliu intestinu, între ceta- 
tianii acellni-asi stătu; subst. pi. inte- 
stinilc, părţile d'in intru alle corpului; 
sing. Intesfinulu. matiulu. 

lNTETlRE,-esc», v,, urgeve, eogere, 
Incitare, instare, flngllare, anvlre, (m- 
rerc, a strinctoru tare; a pune, cnmu se 
dieo, suU'a în costa; a nu dâ pace : a 
intetii>re cineva se solvă ce e ăetoriu; 



,y Google 



mv. 

ne intetescu ncvoiiclc; a fi violenţii, fu- 
riosu, forte intensu : vetitiflu, in locu se 
încete, mai tare intetesco, 

INTETIKE, 3. verbale, Intentlo, In- 
tensio, Tis, actione de a intcU, ciimu si 
calitate de ce e intdiiu sau intetitoriti: 
intetirea ăoreriloru de facere. 

INTETITORIU,-/orMi,ailj. s., Inten- 
tasf IntenBHB, violenţii», anvas, urţciis, 
care intetesce aau e inlctitu : doreri in- 
tetUorie. 

INTETIT0,-o, adj. part., tat<*nt(i8, 
TialentDiif awvus, urţeutt; vodl si intc- 
tUorin. 

IMTIEFABE, v., pungAre, (it. lucep- 
par«), a impnoge, a înfige, a pune in 
tiâpa. Vedi si ciepa. 

* INTIMAEE,-ediu, v., Intiinm-o, a 
face intimu, a punij in intru, a intro- 
duce, a intyparî afundu : aintimă ima- 
^nea cuiva in anim'a sea; a notifică, a 
declară cu autoritate de superiore ; a 
faco se intellega; a chiamă in judecata; 
a preBeuti una judecata. 

* INTIMAEE, 3. verbale, Intlmatlo; 
in t. s. verbului. 

* INTIMATIONE, s. f., intlmatlo, 
actione iointimare; notificatione făcuta 
cu autoritate ; inscientiare , iuconno- 
BCieutiare. 

* INTIMATU,-a, adj. part., intimii, 
tua, subst. intimatu:=intimatione; per- 
sonala : intimalulu se dice dcfensoriultt 
in cause de appellu; contr. appellante. 

" INTIMIDABE, v., metnm ligicere, 
terrere, a infrică, a bagă frica in ci- 
neva; refl. a se intimida, a se iufricii, a 
se înspaimentă, 

♦INTIMIDARE, s. verbale, terror, 
iu t. 8. verbului. 

* INTIMIDATIONE, s. f., actione 3i 
effectu allu actionei de intimidare. 

* INTIMIDATU,-o, adj. part.; ler- 
rltng, infricatu, coprensu de frica. 

* INTIMITATE , a. f-, (intlmitas), 
calitate de intimu, legătura intima; fig. 
cordialitate. 

* INTIMU,-a, adj., Inttnus, cella mai 
d'in intru; familiariu, amicu forte de a- 
prope. 

ÎNTINASE, V., {d'in in si ^«a, cob- 
Ban), loqnluare^ maenlarej fcodare; In* 



INT. 



9S 



flcern, luto Inileere, a irapU de tina, de 
Intii; a maculă, a s^iurcă, a pangarf. 

întinare, s. verbale; Inqulnaineii- 
taiii, Ni|ualit«!i, squalor, Eortles, maeuU, 
tabe<^, in t. s, verbului. 

INTINATa,-a, adj. part.; Inqolnato», 
Bordi'fuj, Hqiiall<Iu.s, mai-ulatuB. 

INTIN6ERE, iniinsi si intinsei, in- 
tinsu s\ intinciit, v^tingere, intlngere, 
a afi'um^ in ceva fliiidii, in apa, in vinu, 
in unsore; a immolliă; dero si pentru 
ceva €•■ nu e licidii : a întinge cu pane 
in sare. 

INTINGERE, s. verbale, IntlnetU, 
liitinutuH, in t. a. verbului. 

întipări KE,-esc«, v., vedi intypa- 
rire. 

* intitulare, V., tltulnm darft, 
ioscribere, itiincQpare, a dâ titulu; a 
pune titulu. adressa. 

* INTITULA TIONE, s. f., Inscrip- 
ţio, nnuuupatio, actione de intitulare. 

* INTITDLATORIU.-iorio, adj. s., 
tItuluiiH, care intitula. 

* iNTITULATU,-a, adj., part., tltii- ■ 
lattig, iuscrlptus, cognominiituB. 

* INTOLERABILE, adj., Intolerabl- 
IIs, care nu se pote tolera, de nesuffe- 
ritu. 

* INTOLERANTE, adj., intolerans, 
care nu tolera, care n'are tolerantia , 
care nu sufl'ere, 

•INTOLERANŢI A, s. f., Intolerontla, 
lipse de tolerantia; nesufferire. 

* INTOLERANTISMU, s. m., seuti- 
mentulu sau doctrin'a acelloru-a , cari 
nu sufi'eru alta religioife de cătu a loru. 

INTONARE, V., Intonare, a dâ to- 
nulu, a pune tonu pre una syllaba; a 
cant cu potere unu tonu musicale; a 
începe unu cantu; a cântă, a face bene 
tonurile musicali, a appesă cuventulu ; 
a spune respicatu se intellega si se pre- 

INTONARE, s. verbale, Intoitatlo, 
int. s. verbului. 

INTONATIONE, s. f., Intonatio, ac- 
tione de a intona una cântare pre to- 
nurile addeverate; diversitatea tomiri- 
loru ce s'audu in vorba, in cântare : iw- 
Pmatione falsa, plăcuta, bona, tare, e- 
levata, sta^da, etu. 



=y Google 



94 



INT.. 



INTONATOHIU.-ftwia, adj.s., liito- 
nator, care intona. 

lNTONATU,-a, adj. part., intonatas. 

*INTONSU.-(i. adj. part., IntsDsus, 
netUDsu; oeiuceput», neforfec^tn, 

INTOBCERE, intorsi si intorsei, in- 
torsu si int&rtu, t., Intorqoere, cootor- 
ţ|iier«, rerter«, cnnTertere, InrertAie, 
iDTflrBare, a înverte, a inverti, a retor- 
dA, a reatorni : o intorcepre cineva la 
credentia, conrertere; a intorce inapoi 
ce a îuatu, reilder«, restltuere , pensare, 
eompensare, a restitui ; a itUorce vorb'a 
cuiva, coDtradicere» a contradice; a in- 
torce agrttîu, terram T«rter«, lt«rare, 
a arâ a dou'a ora; a intorce porumbulu, 
repastinare, a la sapă de a doa'a ora; 
a intorce un'a "pentru alfa, par pari 
referr«, a si resbonă, a face altui-a ce 
nea facatu si elin; a intorce spatele, a 
despretiâ; a intorce dosulu, a appuc& la 
fuga; a intorce unu orologiu, a Iu trage; 
a intorce unu vestimetitu, a Iu lucră de 
nou asii câtu dosulu vine facia si faci'a 
dOHU; a intorce foitele intr'una carte, n- 
TolTere llbrum, a foliă; a intorce pre 
cineva d'in propunere, a In face se si 
scambe părerea-, a intorce pre cineva 
înapoi, a Iu addiice inderetru; a intorce 
pre cineva morbulu, a cad6 erosi ia mor- 
bulu de mai inaiute; refl. o se intorce. 
a se invertf, a reveni, a venf a casa; a se 
intorce cotra cineva, a se adressă cu ro- 
gare; a se intorce ăepre callile celle relle; 
a si intorce bannii, a câştigă ce a per- 
dutn, ce a pusu in vre-unu negotiu; — 
apoi multe alte nuantie de însemnare : 
a intorce unu juncu, "a Iu castra; sto- 
machulu se intorce, candu se revolta, se 
ingretiosiedia; a intorce, absolutu, a nu 
mai vre la ce s'a invoitu, a strica pac- 
tulu, a vorbi altele de ce a dissu si pro- 
missu : tu singuru mi ai vendutu de 
hona volia lucrulu, si acuma întorci, etc. 

INTORCEBE, s. verbale, redltiiB, re- 
TerslOf redltlo, reirressto; restltutio; 
eonrersio ; agri Iteratloj in t. s. ver- 
bului. 

INTORNAEE, v., Tertere, reddere, 
reitttaere, a int<Srce; vedi itttorcere. 

IKTORNAEE, s. verbale. lerslo. 

mTOBNATD,-a, adj. part., nnw, 



INŢ^ 

raddltns, restltntns» intorsu; vedi in - 
torau. 

INTORSETDRA, s. f., Tersio, cob- 
Tersloţ sinDiJ, dellexlo; subterfuflnm * 
actione si resultatu allu actionei de in- 
torcere, prin metafora, abbatei'e, sup- 
terfugiu, artiflciu, fermentatura. 

* INTORSIONE, s. f., intortio» ac- 
tione de intorcere. 

INTOBSD,-a, adj. part., rersns, con- 

TOrBIB. 

INTORStJRA, s. f., T«rsBrs, actione 
si resultatu allu actionei de intorcere, 
mai vertosu, pamentu intorsu. 

* INTORTIONE, s. f., latotti», ac- 
tione de intorcere; strâmbare, intorto- 
cbiare, încurcare, etc. 

INTORTOCHIARE si intortodare , 
V., oontoriiiiere, dlatorqnere, oouTolre- 
rc, Gompltcart^, d«praTare (it. attorto- 
gliare), a sucf, a strambtl, a deformd, a ' 
incurcâ. 

INTORTOCHIARE si intortodare, 
3. verbale. 

TNTORTOCHIATU si intortodatu. 
adj. part., Intortos, conrolutua, dlstar* 
tn^t depraratiiB. 

INTORTOCHIATURA si iniortoda- 
tura, 3. f., ctotortio, distortie, depra- 
Tatio, resultatu allu actionei de intor- 
tocliiare. 

INTORTU,-a, adj. part., liit*rtB8,dl- 
stortns, intoriockiatu, atrambatu, de- 
pravatu, scalciatu; incollacitu, Încur- 
caţi]. 

*INTOSSICARE, v. (it. Intossloare, 
fr. Intoxiquer), a invenenâ. 

* INTOSSICATIONE, s. f., (fr. Into- 
xicattoii) actione si elTectu allu actionei 
de intossicare. 

« INTOSSIOATU,-a. adj. part., to- 
ilcatus, invenenatn. 

* INTRA, adv. prep.. Intra, in intru, 
contr. estra. 

* INTRACTABILE, adj., intracta- 
blUs, cu care nu se pote tracta: duru, 
selbaticQ; difflcile de condussu; imprac- 
ticabile ; fantasticu ; i-igidu ; neappro- 
piatu. 

* INTRACTABILITATE, s. f., (Ib- 
tractabllltas), stare sau calitate de in- 



.yGooglc ^ 



INT^^ 

• INTRAM0RANU,-« , adj., Intr»- 
mBrauBH, ceeinlra muri, inintrulumU' 
riloru unei cetate. 

* INTRANSITIVU,-a, adj.', Intran- 
sltlTUB, in gramin. verbu intransitivu, 
a cărui actione nu trece preste subitctu, 
si prin consecentia n'are neci forma pa- 
siva. 

INTRASE, V.; Intrare, introlre, a 
trece, a paasî d'in afora in intru : a in- 
tră in casa, a intră in irassura, am 
intraiu in pairu diece si ăoui ăe anni, 
mergu, inccpu annulu 42; nupote se mi 
intre in capu, oa pota coprende cu 
mectea ; a intră în offiău, a intră in 
servii»* ; a intră in favorea ativa, a 
intră in miliţia; a intră in manile cuiva; 
a intraiu draculu in ellu, a intrcUu 
frigulu peno la ossu, a petrunsu, a pe- 
netratn; a intră in periclu, a 9i pune 
TÎeti'a in periclu; lumina intra prin 
panăia, străbate; a intră in vorba, a 
tracta, a desbate una cestione; a intră 
in patu, a se colcâ; a intră in terra, a 
intră intr^una societate, a intră in lup- 
ta; a intră ca mediatoriu intr'una causa, 
a intrevenf, a se interpune, a se mes- 
tecă; a intră in conversatione cu cineva; 
a intră in monasteriit, a se calugeri. 

INTRASE, s. verbale; introitns, in- 
gttaans, în t. a. verbului. 

INTSASMASB, v.; armare, a armă, 
a pune in arme, a prevede cu anae; refl. 
a se intrarmd, armări, a se armă, a 
lu& armele. 

INTSARMARE, a. verbale; in t. s. 
verbului. 

INTRASMATU,-a, adj. part.; arma- 
tul, armatu, provedutu cu arme. 

INTRE, prep.; Inter, in medilocu : 
intre noi doui, intre mene si tene, intre 
omeni oneşti, intre vii, intre morţi, in- 
tre altele, intre trei si patru ore; unulu 
care a fostu intre ei; numai intre noi; 
se diee numai intre poporu; intre sene: 
intre aceste-a, intre acelle-a, Interoa; 
a fi intre omeni; apune pre cineva intre 
pciru pereţi, in carcere, in arrestu; intre 
patru ochi; intre vietia si morte; a se 
imporţi intre sene, a face repartitione, 
ai a ln& fia-care partea sea; a se a^ută 
wtresene, asea(ljuUrecipraon.PeDtrn 



INT. 



95 



arretarea diverseloru relationi, proposi- 
tiouea intre se compune cu de si cu pre; 
unulu d'intre noi, ellu se straeoră prin- 
tre noi. In compoaitioaî recenţi figure- 
dia form'a intre : intrei'edere ; in celle 
mai multe inse se pastredia form'a la- 
tina inter : intereedere, interdicere, i«- 
territare; cu assimilationea litterei r, 
intellegerc. 

ÎNTREBARE, v.; (contrassu), Inter- 
rogare, a interrogă, a cere scire, a cer- 
cetă, a essamină, a eestionă. 

întrebare, 3. verbale; interro^a- 
tlo, in t. s. verbului. 

INTREBATIONE, s. f.; Interroyatlo, 
actione de intrebare, cestione. 

INTSBBATORIU,-iorwi, adj. s.; In- 
terogatAr, care intreba, essamina, cer- 
cetedia. 

lNTREBATU,-o, adj. part.; Inter- 
rogatns, 

ÎNTRECERE, intremi, intrecutu, v,; 
proistrare, prucellere, antecellere, sii- 
perare, prucedere, emlnere^ BoperesBe; 
aemiilarl ; puerltlaa exercere; a trece 
înaintea altoru-a, a superă, a invinge 
pre alţii; reâ. a se intrece, a emulă., a 
rivalisă, a concurre; copiluUu si intrece, 
face petukntie. 

ÎNTRECERE, 8. verbale; prastan- 
tia, emlnentta, pracellentla, lemnlatto, 
petulautia, in t. a. verbului. 

INTRECOTORIU.-foria, adj. s.; Kops- 
rans, care intrece. 

INTRECUTU,-a, adj. part.; supera- 
tus; fig. copillu intrecutu, pelulante, 

ÎNTREGIME, s. f.; totom; Intp^rltas, 
inteyritndo; totu, totalitate, integri- 
tateţ vedi integritate. 

INTREGIRE,-cscM, v.; Integrare, snp- 
plere, absolvere, componere, fliiir«, a 
face intregu ; a completă ; a face de- 
plenu; a fini; a indeplenf; a integră; a 
termină. 

întregire, b. verbale; ««ppleinen- 
tum, completio, completare, finire, ter- 
minare. 

INTHEGITATE, s. f.; Integiltan, în- 
tregime; vedi integritate. 

INTREGITU,-a, adj. part.; comple- 
ta», flnituB, eiippletns, completu, ter- 
minatu, supplenitQ. 



=y Google 



96 mr. 

INTBEGU,-a. adj., Intefer, totu, 
care are tote părţile selle constitutive, 
completu; fora defecta; perfecta : omu 
intregu, sanetosu Id soqsu materiale, 
probu in sensu morale ; una di intre- 
ga, doue dieci si patrii de ore; res^one 
in intregu, ia starea de mai inainte, 
in intregu, in totalitate; in numeru in- 
tregu, în oppositione ca fractionile. Ca 
sabst. : acestu lucru este in intregulu 
seu, io totalitatea sea; intreguîu vorhi- 
rei a stătu d'in frasi, tota vorbirea u'a 
fosta altu de cată frasi; intregiAu ar- 
tnaiei, grossulu armatei; locnt. pre de 
intregulu, in totale, fora distinctione; 
vedi si integru. 

INTREIRE.-escu, r. ; trtplieare, a 
triplică, a repetf de trei ori; a immultf, 
a face de trei ori. 

INTREIKE, s. verbale; trlpUoatlo, 
triplicare, triplicatioae. 

mTREITU,-a, adj. part.; triplioatn», 
triplicatu; immultita, adaussn de trei ori. 

IKTREMARK,-e(Iiu, v.; oonvilere, 
eoaialescere, gaii«saer«t resaaesoere, 
rlr«8 recBperare, a se iDsanetosiă, ren- 
sanetosiÂ; a reveni la sanetate, a se 
restaura, restabili in sauetate, in potere. 

întremare, s. verbale; coDr^les* 
e«iitla, reeoDValeaeenttB, ianlUtlg re- 
ciperatlo, iosanetosiare, reconvalescen- 
tia, restabilire in sanetate. 

mTBEMATU,-a, adj. part.; B»niutl 
reddltijsţ rensanetoâiatu. 

*INTREPR1DETIA si intreprviitate, 
B. f.; intreptditas, constantin} calitate de 
intrepidu; coragiumare; constantta, fir- 
mitate de anima. 

* INTREPIDU,-a, adj.; IntrepUus, 
Iinpert6rrltnB,lDipnTlduti,care nu ae te- 
ma in momentu de periclu; imperterritu, 
impaTidu;forafriGa,coragiosu,animosu. 

INTREPRENDEBE,-prensi,si-pren- 
seii^şrenStt, T.; susoipere, iuotpere, mo- 
Url» a iocepe ceva, a se appucfi de ceva, 
a &ce unu lucru, ana fapta, una opu, 
a Începe a Iu essecută; a face unu lucru 
sub certe conditîoni; a se insarciu cu 
unu lucru; a incerc& ceva; a specula. 

INTKEPRENDERE, s. verbale; sos* 
o^tlo, in i. 8. verbului. 

lNTBEPBBNDITOBIO,-iof ia, adj . s.; 



INŢ; 

snBC«ptar, qol opuBaliquod aKf>^fldltnr, 
care intreprende ceva, care se appuca 
de unu lucru. 

INTREPRENStJ,-a, adj. part.; «m- 
oeptnif Ineeptng* 

INTREFUNEBE, v., tutBrp«Bere; 
vedi interponere , cu tote derivatele 
selle. 

INTBERUMPEBE siintrerupere, v., 
tnt«rrurapere , vedi interruntfere ou 
tote derivatele selle. 

INTBETINEBE, V., tenere^ deţinere, 
retlnere> sustinerej BustenUre; vedi tn- 
tertinere, cu tote derivatele selle. 

INTBETESSEBE, v., Intertexere; 
vedi interteasere , cu tota derivatele 
selle. 

întrevedere, intrevedui, intre- 
veăutu, (cu d sibilaoto, vediui, vediutu), 
T-, per transennom adajilcere ^ perspl- 
cere; proBplee re^ previdere, a ved^ im- 
perfectu, a ved6 pucinu; a presentf, a 
divină, a prevede, a iutelnf. 

întrevedere, s. verbale, (fr. en- 
trerne), oenţresbSB, eoUoqalnm, visîta 
concertata intre mai multe persone, con- 
ferenţia. 

INTBE VENIRE, T., tnterrenlrej vedi 
intervenire, cu tote derivatele salle. 

INTREVORBIRE,-esc«, V., colloqiilt 
sermAnem oonfcrre onn allqiia, lnt«r- 
loqnl, a voibf cu cineva, a avâ cu ci- 
neva vorba, a se ammestecă in vorbirea 
altoru-a. 

INTBEVOBBIBE, s. verbale, <!»llo- 
qnium, sennOf interl«cati«, in t. s. ver- 
bului. 

INTBIGA sau in^Wca, 3. f., trio», 
ambafreB, iirtea, «rtifloU) doli, fnades, 
încărcătura, machinatione, appucatara 
insellatoria, insellatione, astutia, mali- 

iliJTBIGÂNT:^, adj. part. preş. s. , 
veterator, vafer, oatliduB, care intriga, 
care face intrige, care se mesteca în in- 
trige. 

INTRIG ABE, V., iDtricare, ImpU- 
care, Involvere, Iu trieas allqnein eon- 
Jlcere, dolo ţraBsarl, oocnlte agere, a 
macbină, a lucră in secretu pentru ad- 
jungerea unui scopu, a încurcă lucru- 
rile, a inseU&, a ammagt 



=y Google 



MŢ 

*INTBINSECU,-o. adj., (adv. intrlD- 
seetts), interauB, Intimas, proprina, ce 
este in intralu unui lucru si face parte 
essentiale d'iDtr'ensulu; internu, intimu: 
valore intrinseca, valore ce au lucrurile 
independente de ori-ce conventione, si in 
specie yalore metallica a uuei monete. 

INTKlSTARE.-ediw, v., .-ontrlsUre, 
«llqnem dolore rel Inotu «ffleere; refl. a 
se intristâ, eontrlslari, trl^tarl» mte* 
rere» a fl tritsu. a seatf tristetia, dore- 
re, afflictione. 

INTBISTAEE, s. verbale, coMtrlsta- 
tlo, trIstUU, d«l«r, mostitla, Inctiig, 
«raictlo, tristetia, dorere, supperare, af- 
fiictione, melancolia. 

INTfiISTATUKin,-(on«, adj. 3., con- 
trUtftiiB, dolore nfilplens, ce Întrista. 

INTBlSTATU,-a, adj. part., trUtls, 
BMBstuB, tristu, supperatu, afflictu. 

INTfi0D0CBRE,i«(rodî(ssi3i intro- 
dussei, inlrodussu si introductu, t., in- 
troducere; admlttertiţ intr .mliterc, Id- 
dacere, a duce in intru, a conduce pre 
cineva in una casa, a face cuiva intrare 
in una societate, familia, etc; a ad- 
duee, a importă, a stabili una usantia, 
Gonsuetudiae, ceremonia. 

INTRODUCERE, a. verbale, latro- 
dactlo, in t. s. verbului. 

INTRODDCTIONE, s. f., Utrodn- 
ctlDţ actione de introducere. 

INTRODUCTIVU,-a,adj., (lutrodn- 
«tlrus), aptu a introduce, ce forma in- 
troductionea, ce serve la introductione, 
la Începere. 

INTRODUCTORIO, adj. s., intro- 
ductor, Introdaeens, indacens, care in- 
troduce, ce serve de introducere. 

INTRODUCTn,.a; adj. part., lutro- 
dnctns, Indnotus, lotronissas, dussu itt 
intru, indusau, intromissu. 

* INTROMISSIONE, s. f., lutromls- 
lio, actione de introtnittere. 

ENTRODUSSD,-a, adj. part., latr»- 
daotns, du3SU in intru. 

* INTROITU, 8. m., introitus, in- 
trare, actulu de intrare. 

* INTROMITTERE,-mm ai-misei , 
-missu; V., Intromltterej a bagă in intru, 
a tramitte in intru. 

*lNTRONAKEsi»»iro»isan!,-cdiM,T., 



EîT. 



« 



(Intbronliare), In soIl« oollooare, in ••- 
11 um erehere, a pune pre tronn, a redici 
Ia tronn : a intronisă unu episcopu, a 

intrând unu domnitoriu. 

«INTRONISARE, s. verbale, In aollo 
eollocatlOf In «ollum evectlo. 

* INTRONISATIONE, s.f., actione de 
intronisare. 

•INTR0NISATU,-a,8dj.part.,ln go- 
Ito cnlloCftlDSţ tnaollum eveetus , intro- 
dussu , collocatu , assediatu in scaunu 
domnescu. 

INTRU, I. prep., tn, se pune a dese 
ori in locu de simplulu in, mai allessa 
Înaintea vorheloru cari incepn cu vocali : 
intrutâte, intru câtu, intr'atâtu, intr'ad- 
deveru, intr'adensu, intru memori'a e- 
terna, intru laud'a celloru boni; 2. adv. 
Intro, Intug, compusuizn intru, Sin in- 
tru, pre d'in intru, care in unire cu sub- 
stantivele iea ensusi form'a de snbstan- 
tivu : I» intrulu casei, d'in intrulu casei, 
pre d'in intrulu casei. 

* INTEUDERE, intruşi, si intrusei, 
intrusu, T., Intradere, a bagi cu forti'a; 
refl. a se intrude, a se bagi cu forti'a 
in intru. 

întrunire , - eseu, v., nntre, onn- 
jiinifere, adsuclare, a nnl, a legi In- 
tr'un'a ; a Împreună ; a associă ; a face 
unione; refl. a se intruni, convenire, 
conţredl. a se aduni, a se stringe la nou 
locu, a conveni. 

ÎNTRUNIRE, 3. verbale, eonjonctlo, 
adBoeiatio, conrentlo, in t. s. verbului. 

INTRUNITU,-a, adj. part., conjun- 
etnsr iidBocifttDa, unitu, adunat u, asso- 
ciatu. 

* INTRUSIONE, 9. f., lmm[Bsto, Ih< 
Jeotin, actione de a se intrude cu forti'a, 
fora dreptu, fora forma legale. 

* lNTRţTSU,-a, adj. part., tntnisat, 
ilUtos, liţjectns, bagatu cn forti'a, con- 
tr'a dreptului, fora titlu legale. 

INTDITARE,contras3UMrtafc,v.refl., 
intnerl, a si inderepti vederea spre unu 
obiectn spre a la coprende bene; a canti 
la ceva, a consideră, a observă : a se vita 
la unu obiectu; me uitai impregiuru si 
nu Iu vedui: uita-te la mene; ellu se uita 
eu ochii rei la voi. 

iNTDlTARE, contraesu uitare, s. ver- 
7 



=y Google 



M INŢ; 

bale , (iBtoltIo) , intoltns , in t. s. ver- 
balui. 

INTDITATIONE, s. f.,(lntiiu:0. If- 
tnitaB, actione de intuitare, in specie : 
intmHone sensuale. 

INTUITATIVU,-a, care serve la in- 
Utilare : potere inivitativa, faetdtate t'n- 
tuilativa. 

DÎTDITATU.-o, adj. part., conside- 
r&tu, observatu. 

INTUITIONB, s. f., (lotnitl»), Intol- 
tisţ-o^f actioce de intuitare în genere, 
at&tn prin sensuri , c&tu gi prin poterea 
imaginativa : se vorbesee si de una in- 
iu^ume intellectuale, inse natur'a ni a 
negatu atare faci^tute, 

INTDITlVU,-o, (intuitlTBB), reiaţi™ 
la intuitione : facultate intuitiva, modu 
intuitivu. 

JNTUITTJ, pi. intuite, tutDlta8,*a8, ac- 
tnlu de intuitare, intaitione, modu de 
intuitare, respectu. 

INTDN£CARE, (contrassu d'in Intn- 
aerloare) , V. , tenebrarej tenebrioare» 
tenebrli Inducere, obacarâre, a face in- 
tuDcricu, a luă lumin'a ; refl. a se întu- 
necă, tcnebreseere» a se înnueră, a io- 
BeT&i a inoptâ : a se întunecă la fada, 
a se turbura; se întuneca, se face sâra, 
aopte, 

mTBNECABE, s. verbale , tenebra- 
U», «bseuratio» in t. s. verbului. 

INTUNECATU,-o, adj. part., tene- 
krleoB) UnebruHus, obscurust «bsoara- 
tB»t obscuru, negru, nu^rosu. 

INTUNEOIMK, s.f., obsumatlo, eoU- 
ptlti intuoericu, eclipse. 

lNTDNECOSU,-a, adj. , tenebrogiiB, 
t«BebrleuBDg, obscnrus, obscuru, tene- 
brosu. 

INTDNEBIGABE, v., tenebrare, te- 
aebrleare, «bseBrare, vedî intunecare, 
•a tâte derivatele selle. 

INTU^EKICD, s. m. , (tenebrleau), 
t«Bebr»f defsctu de lumina : intuneri- 
evlu noptâ; e intunerieu de nu ti vedi 
man'a. 

UJTyPARIBE sau intuparire.-escu, 
T., Inprlnere, a iusemni cu ti/pariulu, 
propria si figurata. 

JHTYPĂUl&E am intuparire, s. ver- 
bal*, iKpreiiUf in t. s. verbului. 



mC; 

INTTPARITU,-a, adj. part., Impres- 
sas, insemnatu cu typarifdv : imaginea 
lui mi a remasu intyparita in anima. 

f INU, ina, termiaatiotie de substan- 
tive si adjective derivate, precumniri- 
ctnti, vicina, sau vecinu, vecina; cristinu, 
cristina, sau crestinu, creştina; patrinu, 
patrina; matrinu. matrina; filinu, /$- 
lina, etc. 

2 INU sau Unu , s. m. , llnnin » planta 
fîrosa cu granuntie oliose; vedi Unu. 

* INDMANITATE, s. f., InhumanltaB; 
lipse de umanitate , barbaria , crudeli- 
tate. 

« INnMANn,-a, adj., labomanuB', 
contr. vmanu, barbaru , selbaticu , cru- 
dele," 

INTJNDARE,-edtw,T., ianodare, a ac- 
coperî cu apa; fig. se dice despre popore, 
nationi. mari armate, sau alta multitu- 
dine de omeni , cari irrumpu intr'una 
terra; assemene si despre locuste. 

INUNDARE, 3. verbale , (nundatlo, 
actione de inundare, inundatiooe ; văr- 
sare de ape; fig. invasione de popore, etc. 

INUNDATIONE, s. f-, iuuadutlo, t,x- 
DDdatlo, eluTio , versare de apa care 
inunda pamentulu; essundatioiie.dilutiu. 

INUNDATOKIU,-/o/'iu,aOj. s., luun- 
dauB, exuadans, care inunda, care es- 
sunda. 

INUND ATU,-a, adj. part.,lniiiidatBB, 
exundatDM* 

INUNGEREjinunsT siinti»ffet,«nun- 
su si inunctu, v., inanţere, a unge pre 
de asapr'a cu una materia oliosa, a freci 
cu atare materia ca se intre io corpu. 

INUNliERE, s. verbale, iounctu, in 
t. s. verbului. 

INUNIRE,- eseu, v., nuire» aunf, a 
intrunf; vedi întrunire, unire si deriva- 
tele loru. 

INUNSU,-a, adj. part., Inanetoi, od- 
su si frecatu cu una materia oliosa. 

* INDRBANITATE , s. f., inurbanl- 
tu, lipse de urbanitate, rusticitate, na- 
poliietia. 

* INURBANU , - a , adj. , iBurbaBns, 
rDBtlcas, contr. urbanu, rusticu, nepo- 
IJtu, selbaticu, grossolanu, 

* INUSATU si inusitatu,-a, adj., 
tnaiitatoa^ tiuoUtBB, prvter evaaneta- 



=y Google 



INV; 

diBfliD, coati. unatu aau usHata, c e na 
mai' â'in usu, afora de nsu. 

* INUTILE, adj., tnatiUs, Inanls, ne- 
folositoriu, desertu. 

•INUTILITATE, s. f., luntilltas, lipse 
de QtiliUte, lipse de folosu; fatilitaţe, 
vanitate, deaertatione. 

* INVADERE , invasi si invasei, in- 
vasu, 7., InvAdere, a intra cu potere ar- 
mata in territoriulu altai-a ; a attacâ, 
occupă; preda, a uccide, a face fapte bar- 
bare in pamentulu altui-a. 

* INVALIDAUE,-ediu, v., Infirmare, 
Irrltnm faceret &infîrmă, a declară de in- 
validu, de innlln; a des&entiă, a an- 
nulli. 

" INVALIDATU,-a, adj. part.,Inllr- 
natns, inBrmatu, desfientiatu; declaratu 
nnllu. 

•INVALIDITATE, s.f., (IpYaliditaa), 
lipse de validitate; nullitate; term. de 
jurispr. precumu : a susţine invalidi- 
tatea unui testamentu. 

* INVALIDU, adj., InrAlIdoB, luOr- 
mns, Irritug, uallns, InerUcax, ce n'ar^ 
conâitionile cerute de lege spre a pot^ 
arâ effectulu^eu; ce n'are potere; nullu, 
îllegale; debile, nepotentiosu; inabile de 
a portă arme; in acesta d'in urma seusu 
se usa ca subst. mase. : unu invaUdu, 
caiarm'a invalidUoru. 

* INVARIABILE, adj., InrariabiliH, 
eertnit, ttrniDB, oodbUh», Imnintabilig, 
ce nu se pote soambă; immutabile; cer- 
tu, firmu, constante; nescambatu, ne- 
etramntatu; stabile, uniforme. 

* INVARIABILITATE, s. f., iDvarl*- 
bllltaB , flrmitas, constautia, Immuta- 
blllua, calitate de invari(^le. 

■» INVASIONE, 8. f., iiiT8Hlo, acţiona 
de ini^ddere in pamentiitti altui-a spre 
a la occupă, predă, etc. 

* lNVASOBIU,-soria, adj. 3.; Inra- 
•or, CAtemvade. 

INVi!lCHiBE,maibeneint;ec/)fC.-esc!i, 
T-, TCterare^ Teterasicereţ Inreteruticere, 
*bMles«ere| senescere; congenescere; 
a bce sau a deveni vecbiu, a se uRă, a se 
strică ; a trece d'in usu; a imbetranf, 
a deveni betranu; a dură multu : se inve- 
clescu irurile, se invecleseu si legile. 

învechire, mai bene inveclire, s. 
Tarbalfl, in t, b. Terbnlni. 



IKV. 



9ii 



INVECHITU, mai huivt %nveciiiu,-a, 
adj. part., IiiTetemtua, senlo eonfectui; 
obsoletBs. 

INVEOHITURA, mai bene inveclitu- 
ra, s. f-, stare de invediitu, vechitura. 

IN VECIN ARE,-ed(M, t., Tioian, eon- 
Unem rvddere, a face vecinu ; refl. a se 
invecinâ, viclnarit Tlclnus, conflnis 
lierl, esse, a ti vecinu, a se face vecina; 
a locui in vecinătate ; a se appropiă u- 
nulu de allulu. 

IN VECINARE, s. verbale, Ticinli, vi ■ 
cinltas* vecinia, vednetate. 

IN VECIN ATU,-a, adj. part., rloiniis, 
fliiltlmas, couflnlaţ proprlnqnng, con* 
termlnuB, recinu, confiae, apprope. 

* INVECTAKE, v., Inreherfl, objor- 
;are, Insectari, roprehendere, proprie 
jiitensivu d'in invegere, a invege sau 
importă multu si cu mare labore, in 
speciale : a dice, a spune invective, a În- 
jură, a insultă, a infruată, a si versă fo- 
culu. 

* INVECTARE, s. verbale, tiiTeotio, 
inseetatlo, objorgatlo, reprehenslO) în t. 
s. verbului. 

» INVECTATD,-a, adj. part., liirectna, 
Insootatu^i, obJurgatuB, reprehenaus. 

* INVECTlOIUra, adj., iDvectlcliiB, 
(d'in invectu, de la invegere), importata, 
stiainu, ce uu e naţionale, indigeuu, ce 
nu e naturale : merd invecticie. 

* INVECTIONE, 8. f., InTectlo,{d'in 
inveeiu, de la invegere), aetione de a in- 
vege, iinpOrtatione; mustrare, Înfruntare. 

•INVECTlVU,-a, adj., Inve^tlTiis , 
ce conţine invectioni, subst. fem,,invec- 
fii;(i. reprenslone injurîosa făcuta con- 
tr!a cuiva in menEa; vorbe amare si vio- 
lente; înjurătura. 

INVEDERARR,-editi,v., demonstra- 
re, probare; argumeutia tncri, rerlta- 
tem Btabtlire, a pune in vedere, a de- 
monstra peno la evidenţia, a probă, a 
arretă cu argumente; a stabili addeve- 
rulu despre ceva. 

INVEDEHARE, s. verbale, evidenţia, 
demonstrare peuo la evidenţia. 

INVEDKRATU,-a, adj. part-, evi- 
dens; manifentas, ce se pote vedâ cu 0- 
cbii, ce se intellege cu mentea asîă, in 
cătu nu md incape indouentia. 

• INVEGERE, invessi sfi mtwMct, in- 



,Coog[c 



vessu, si invectu; v., fnTehere, a vege, 
sau carră in intru, a importă, a bagă: a 
invegeinterra meră străine; a si versâ 
focotu pre cineva, a Tatlacă. cu TÎolen- 
tia, a Iu mustra cu acerbilate, etc. 

LNVELIBEi-escti, v., t-oUre, tefere, 
coutegere, Inteţere, obUuevre» a pune 
in, a coprende de tote părţile una lucru 
iutr'altulu, a coperl, a pune sub coperta; 
a ascunde : a inveli copillulu; a se inveli 
mpaiu; a inveli miress'a, apunevelulu 
pre capulu miressei, Oamme relare ţ a 
inveli ttna casa^ a ua accoperi. 

LNVMjliiE, s. verbale, reUmen, re- 
lamentora, tegnmeiitaniţ iu t s. verbului. 

INVEXJTUiiE, s. f., veUmen, tegn- 
meatum, proprie fem. d'in invelitoriu, 
luatu cu iutellessulu reale de : cea ue 
serve a inveli, a coperl ; invelUorea ca- 
sei; — de acea se pote scrie si \nvdi- 
torta, 

lNVELlTORID,-ioria,-adj. s., care 
invelesce, cu ce se invelesce; subst. m., 
invelUoriu, fusulu pre care se invdesce 
pandi'a sau lirele inco netessute. 

lMViiUTU,-o,adj.parL, telatas, te- 
etus, obduetua. 

iNVKLITUKA, s. f.,TeUDten, actulu 
invelirm; iuvelirea ensaai; inveUtorea. 

iNVKLUiKE,-efic», v., iuToirer«, 
oonruQ*l«re, aiufascioră, acoperi; a con- 
funde; a incurcă. 

ÎNVi!lLUlTLI,-aradj.part.,iiiToluta8, 
eonfosuH. 

INVEJSENAKK.-edtu, v., reaeiiuiB »• 
liouidaie^ porrlgere, infunderej «Uq^em 
veneao toUerej oooldvre Tenenym an* 
mere, veueuo moitem prţecipereţ iafl- 
c«re; exacerbare, a dâ cuiva veninu, a 
uccide cu veuiuu ; a luă. veniuu, a si dă 
morte cu veniuu; a infectă ; a interrită; 
a supperâ reu; a int'uriă, turbură, etc. 

LN VKNENAKE, ai inveninare, s. ver- 
bale, ¥«DeDl porrectlo; veneni sumtlo; 
Inreotlo ; exarcebatio^ in t. s. verbului. 

LN VKNEi^A'i'U, s\inveninaiu,-a,d.A^. 
part,, venuuatu^, reneno imbutuii, infee- 
luH, ce are venenu, cui sa ilatu sau care 
a luatu venenu, plenu de venenu; tare 
eupperatu. 

m ViiNETlllE, si invinaire.-esca, v., 
Teueto coiuce vbdacere, cnculeum red- 



mV; 

dere, llvidare; Uveicere, a &ce rSntu ; 
a deveni vSnetu. 

INVENETIKE si invinetire, s. ver- 
bale, in t. 3. verbului. 

IKVENETITn, si inmnetiUt,-a, adj. 
part., renetust enralcas^ Urldua. 

* INYENIRE, inveni si invmii, in~ 
venUu si inventu, V., InveHire» a venî 
in, sau la ceva, a dă preste ceva, a află, 
a gassi; a află cu mentea, a nasce prin 
cogitare, a cogită, a imagină ; a des- 
coperi, a află ceva nou. 

* INVENTARE, v., Invenire, repe- 
rlre; nanolHci; excogrltar^j proprie, in- 
tensivu d'in tnvenire, a aâă prin multa 
Încordare de poteri, a aâă ceva nou; a 
descoperi, a escogită, a produce, a crea 
ceva ; fig. a meuti, a spune metioni, fal- 
sităţi, nemicuri, fabule ; a inventă tma 
avere, a face inventaeriu de ea. 

* INVENTARE, s. verbale, Inrentio, 
in t. 3. verbalul. 

* INVENTABIU, pL-ie. InTentarinm* 
catalogu unde sunt numerate si descrisse 
unnlu cate unulu lucrurile, bonurile, do- 
cumentele unei persone sau case : henc' 
ficiuLu de inventariu, facultatea accor- 
data unui erede de a nu respunde deto- 
riele successionei de cătu peno la aum- 
m'a copreosa in inventariH ; inventariu 
de productione, stătu ce coprende enu- 
merarea si descrierea acteloru produsse 
intr'unu processu si conclusiouilepartei 
care le a piodussu. 

* INViiNTATC,-a, adj. part., Inven- 
tuB, repertuB; exoofitatnB, aSatu, des- 
coperitu, escogitatu; — coprensu, de- 
scrissu in inventariu. 

* INVENTIONE, s. f., iiireiiUo, ac- 
tione de invenire, descoperirea unui 
lucru neconnoscutu ; acuitatea inge- 
niului de a inventă; ^are de argumente, 
de idee, etc, ce au a intră intr'una 
compositione ore-care; carte de inven- 
tione, patente, diploma ce unu gubernia 
da autorului unei ioventione, spre a Iu 
assecură de esclusiv'a proprietate in- 
tr'unu certii terminu de anni ; menţiona, 
fabula; curata fantasia. 

«lNVENT10SU,-a, adj., care inventa 
cu facilitate argumente, lig. mentionosu; 
vedi inventivu. 



y, Google 



im. 

• INVENTIVII ,-a , Inrenlendl facul- 
tate prieditDB, care sre Ulentulu de a 
inventă; plonn de înventione; spirituosn. 

INVENTORIU,-'"«,adi. a., Inrentor, 
exeoKltator. uiet^r^ care inventa, des- 
copere, afla unu Incm ella mai ant&îu ; 
deseop^ritoriu, aflatorio, auctoriu. 

INVENTD. s. m., tnr«ntnK, Inrentua, 
fTedi invfnire), ce afla cineva cu meotea 
sau altn cnmu-va. 

•TNVENUSTÎJ.-a. adj., inTeKBstna, 
fora gratia, fora ele^antîa, fora formo- 
setia; lipsitu de venagtate, oritn. 

INVERDlRE,-escM. v., virescere, t1- 
nre. frondere, a deveni verde; a in- 
frnndf, a inflorf; a cresce erba; a se im- 
braccft campnla in verde; si activa, tI- 
ridare, a depinge verde. 

INVERDIRE, s. verbale, rlridltu, 
in t. s. verbului. 

INVERDITU,-o, adj. part., Tirfdatns, 
TirldtR. 

• INVERECUNDIA. a. f., Inreretiin- 
dla, contr. vereeundia, nerosinare, im- 
pudentia, iminodestia ; lipse de modes- 
tia, de rosine in portare si vorbire. 

* INVERECDNDU,-a, adj., ţivere- 
«Diidiis* nerosinatu, impudente, immo- 
dest n. 

INV^RGABE, V., rariare, rarlerare, 
a face vsrge, p. e. nna v^rga alba, alt'a 
roai a, et c. 

INVERGAKB, s. verbale , in t s. 
verbuloi. 

INVERGATU.-a, adj. part., vlrfatis, 
rarlegatoB, vartatos. 

ENTERQATURA, s. f., stare san ca- 
litat e de invergaiu. 

IKVERIGARE, t., peasnlo, oeoUde- 
re, a pune verige, a incbide cu verige : a 
inverigăv/na rota, a ua legă in verige de 
ferru ; a se inverigă pre mana, a si pune 
anoelle, verige, la mâna. 

INVERIGATU,-a, adj. part., prove- 
dutu cu verige. 

INVERMINABE, vi, verralonlare, ver- 
mluare, a se implâ de vermi, a deveni 
verminosu. 

INVERMINATtr,-a, adj. part., vcr- 
nlnOBas, verminosu. 

* INVERI8IMILE, adj., nou vcri- 
almlllB, nevensimile, neassemine cq ad- 



INV. 



101 



derenilu; ce na se apropia de addeveni, 
improbabile. 

* INVEKISTAriLTTATE, s. f., cali- 
tate de in v/^risimile. 

INVERSIONARE,-C(. v., Irrltare, 
ooncHyre, eseitare, Bnscttare, cxarer- 
bare, a irrit&, a escită, a infurift; refl. 
a se inversfond. sierlre, tur^n, aver- 
sart, a deveuf furiosu, a se catranf; a 
se menii. 

INVFRSTONARE. s. verbale, Irritt- 
tlo, ooneltatlA, Ineltatln. fdror, aTt^mln, 
aeThItas. irritatione. furia, apprendere. 

rNVERSIONATORnJ.-^orî'a, adj. s., 
aettrbns , snvos, Irrltans, care inver- 
sion^d'a. 

INVERSIONATU.-a, adj. part., irrl- 
tatos. tacesHttn*, acerhu«, anTns. acer, 
irritatn, tara supperatn.intprritatn.ine- 
niosn, coprensn de furia, neimpacatu. 

INVERSTONE, s. f.. 1. Inversln, ac- 
ţiona de inv-rtp.re, ai statn produssn prin 
acesta actione : intonîere pre dosn ; 
scambarea ordinei; strâmbarea inteltes- 
suIdî unei frase; — 2. arerslo, ira, foror, 
aeerbltaH) avprsîone, tira neimpacata, 
menfa neimblandita, apprendere mare 
eontr'a cnîva, furia, etc. 

IKVERSD.-a, adj. part., inrersns, 
intorsu, contrariu ordinei, sensului, di- 
rectionei actuale sau naturale a lucru- 
riloru; intorsu pre dosn, scambatn, pusu 
in loco de altnlu. 

INVEETERE, inversi si inversei, in- 
versu, V., InrertAre, circa ai vertere, a 
intorce, a scambă, a restomă ordinea, 
aensulu, directionea, etc. unui lucm; 
a intorce pre dosu ; a pune un'a in loca 
de alt'a; a face se merga in giuru sau 
în cercu, a se inverte = a se miacă in 
giuru, a se intorce de la cineva aau eon- 
tr'a cuiva; — a av^ aversione, ura mare, 
menfa furiosa eontr'a cuiva, vedi inver- 
sionare. 

INVERTIEE,-â«cu, v., alraDmagere, 
oirenuTertere» elrcnnferre , a intorce 
impregiuni, a suci, a resucf : a invert- 
««a arma in mana; pre longa eUu si 
inverteseu iote, ellu este centruîu; a ine 
verii unu capitale, a manoperă cu eUu; 
a inverti cuiva capula, a ammeti; se 
i/nverteace eas'a a* mene, sum ammetitn. 



>yGoog[e 



102 



ÎNV 



INVERTIRE, 3. verbale, Teriilo,rer- 
s*tfo, in t. s. verbului. 

INVERTITORIU,-iorw, adj. s-, rer- 
tens, caro inveriesce, ce se inverfesce. 

INVERTITU,-a, adj.- part.^TerBus, 
Tersatas. ««ii'orBDS, eirenmaetns. 

INVERTIT0RA, s. f., rersto, aetione 
si offectn allu actionei de invertire. 

IVERTOSIAKE.-edtM.'v-, diirarc. )n- 
dnrare; devsare, a face vertosu; refl. a 
se invertosid. dorescer^ţ IndnreBcere* 
eraBsesenre» a se face vertosu. a se intarf, 
a deveitf duru. tare, iodesatu, etc. 

INVERTOSIARE, a. verbale, oMn- 
ratlo, orusitndn, densltas) animi Auri- 
tt«8, animi «hitrmatla. int. S. verbului. 

ÎNVERTOSIATU.-d. adj. part., du- 
raţi», nbdnratiiH; InduratuHi 

INVESCUTU,-», adj.,TiBoa(llB,illtrl- 
eat■s, InvoIutoB. fanrenK, lipitucu vescu; 
inereotp, aderente; tare iuradecinatii, a 
ftindii inciubatu : reuJu invesadu in a- 
cesti omeni corrupti. 

* INVESTIGABILE, adj., InTestiRa- 
bllls, ce se pote investiga, petnindt', 
cerceta. 

* INVESTIGARE, v., InTestlicare, a 
cerceti cu diligentia, a e^samiwâ cu at- 
tentione, a întrebă spre a dPseoDerî ceva. 

* INVESTIGARE, s. verbale, Ure- 
Htlratio. ci^rcetare. 

♦INVESTIGATIONE, h. f.. iiirestlsra- 
tlo, aetione de invexfif/are, cercetare. 

INVESTIGATORI0,-ioW«.-Wce. adj. 
s., Investigator, care investiga, carp face 
cercetare aaiipr'a nnui obîectu. 

*INVESTIGATU,-fl, adj. part., in- 
vestl<ratu«, cercetaţii, essaminatu. 

INVESTIMENTARE. v., vestire, In- 
testtre, lndner«, a piine vestimente pre 
corpu, a imbraccâ. 

INVESTIMENTATU,-«, adj. part., 
restltuR, Inrestltns, Indntna, imbraccatu. 

INVESTIRE, v., featlre, Inrestlre, a 
pune vfistiraento pre corpu, a investi- 
mentă, a imbracci; (îg. a investi pre 
eineva cu una ăemnitate; a investi pre 
unu episcopii, a î conferi unu beDeficiu, 
a luiotroduce in possessiouea beneficiu- 
lui; a investi unu capitale, a Iu pune se 
fructifice; ainvestlunu dominiu, a spende 
pentru ammeliorarea lui. 



ÎNV. 

INVESTIRE, s. verbale, vestltiiB,-»!, 
in t. s. verbului. 

INVESTITIONE, s. f., T«B*it«8; ae- 
tione de investire, in t. s. verbului. 

INVESTITU,-a, adj. part., Teatlta», 
Inreatltiig, In passesBlonem nlssuB. 

ÎNVESTITURA, s. f . vesUtna, modu 
de a investi, de a imbraccă, ornatu;fig. 
ceremonie prin care cineva se iatrodnn 
in unu beneficiu, dominiu, deQ)nitate,etc. 
prin care cineva transfere, concede unu 
dominiu la altulu; dominiulu C6 se da 
sub titlu de investitara; introducere, in- 
tarir£ in possessionea unui domini^, unei 
deomitate, etc; eonstitotlo In daviiinlo, 
1d mânere, cancesslo doinlnlIjdomtnloB. 

• INVETERARE, v., luveteraBoere, 
a se invpchf. a se imbetranf. 

• INVETERATIONE, s. f., iuretera- 
tloţ aetione si stătu produssn de acti- 
onea de invderare. 

• INVETERATU,-o, adj. part., inve- 
tf^ratuB, invechitu, imbetranitu, trecutu, 
d'in usu, inradecinatu: morJm inveleratu. 

INVETIACELLU, s., dlBclpDlus.alnm- 
BUB. disciputu, alumnu, elevu, ecolarîn, 
studente; care ambla la scola. 

1NVETIAMENT0, pl.-c, doetrlna, 
dlBOipUna, Institntlo, modulu de a Ut- 
vetiă; systema de a cresce junimea 

INVETIARE, V., 1. doeere, edoosre; 
eriidlra. lustituere; prKcIpere, a kistnil,' 
a educă, a cresce; a doprende, a.ded& : 
ainvetiâjun'mea;'tinvetiâ copiim carte; 
n inve'id pre cineva una sdentia, una 
arte; 2. dlHcere, edlaaerc, pereipere, 
Htudero, a studia, a ae instrui, a se de- 
prende : copiilii invetia carte, funii in- 
veiia legile; noi invetiămu filoso/i'a; etti 
invetia medidn'a: a invetiă d'in memo- 
ria: a invetiă mente; 3. refl. a se invetiă 
eu ceva : eUu s'a invetiatu a dormi dupo 
prânăiu, aBBoeecere. 

INVETIARE, 8. verbale, dnotrln», 
disciplina, in t. s. verbului. 

INVETIATORIU,-(oria,adj.s.,doetor, 
prnceptor, InstUntor* emdltor, ma;l- 
ster; moderator, careinvdia ţ)re alltUu, 
docente, professoriu, institutoriu, pre- 
ceptoriu, maifstru. 

INVETIATU,-o, adj. part., dootus, 
edoetns; erudltns, lUteratnit selentlls 



yCOOglC 



în v. 

Iu butns; instruitu; erudita, litteratu, 
âoctu; deprensa, disciplinaţii. 

INVETIATUBA, a. f., doctrina, dl- 
BOlpUna, eruilltio, sclentla; piwoBptnin, 
eonslltom, admonltlo, stndlnin, ars, llt- 
tere; studiu, instructione; doctrina, di- 
sciplina; eruditione, scientia, lectioue, 
connoscentia ; consiliu: intietiatura in 
baserica; se ti fia de invetiatura, inv6- 
tia d'iD esperienti'a ce ai faeatti; lucru 
de invetiatura, care ÎDcepe cineva si 
care pri n urmare nu e perfectu ; a aacuîtâ 
invetiaturele parentelui seu. 

INVBTIU, pl.-un', eonsaetnd*, aem, 
mau; aBsnetodo; doctrina, usii, depren- 
dere, dedare, invetiare : totu invetiulu 
are si deshetia, se pote cinera desvetiă 
de ce a invetiatu. 

1 INVI ARE, V., (d'in in ei via, caile), 
•tlMm moBstrare, a arretă callea, a in- 
dreptă pre ciaeva, a 1d pane pre caile. 

2INVlABE,y.,(d'inInsivlTnB, tîuu) 
resugoftare, vedi inmuare. 

* INVIATIONB, s. f., «rectl», !■- 
Htraotlo, Îndreptare, instructione. 

* INV'ICTU,-a, adj. part., Inrlotn», 
in8nperBl>ilU,n6iiiTiiiEru, invincibile, in- 
superabile. 

* INTIDTA, 8. f., InTidla, Inrldentla; 
liror, sentimentu neplacutu ce se nasce 
in anima, vedendu benele sau fericirea 
altai-a, pisma, dorentia rea, lolientia 
rea : invidVa e inimica virtutd. 

* mVID LABILE, adj-, InTldendDi, de 
mvidiatu, dernnu de invidia : calitate 
inmdiabile, lucru invidiabile, stare i n- 
vidiabile. 

* INVIDIARE.-cditi. ?., lnTU«re. a 
senti dorere pentru fericirea altni-a; Sg. 
a desidur^ pentru sene fericirea altni-a. 

«INVIDIABE, 8. verbala, Invlflen- 
tla, in t. 3. verbului. 

•MVIDIATOBIU,-<oria, adj. a., in- 
rldeng, loTtdng, care invidiedia. 

* lNVIDIATn,-fl, adj. part., InvUns. 

* INVIDIOSU,-a, adj.,inTldu8,inTldio- 
■ns, UriduB, plenu de înviata; espuflu 
la invidi'a altoru-a, uritn. 

* INVIDn,-», adj. 8., IntldoB, care 
sente invidia : invidtUu macresee candu 
vede fo altutu se ingrassia. 

« INTiaiLABE, T., inTiglUro, a ve- 



INV. 



lOS 



ghl&y a prevegbiă asupr'a unui lucru; a 
fi attentu. 

* INVIGOaiBE,-cs<j«, T., ylrcB ad- 
dere, rlrcB aoqnirere, a d&, a prends 
potere, vigore, anima; a intarl; a se în- 
tarî in poteri, a deveaf mai tare, mai 
vigoroau. 

* INVIQOBTTU,-a , adj. part , rt- 
vldnB, Talldnfl, UrmatDB, vigorosu. 

* INVILIBE,-escM , v., anlmo con- 
eldere, labaseere, anlmo cădere) a de- 
veni vile, frÎGosu ; a se aviK, a perde co- 
ragiuln. 

* INVILITD,-a, adj. part., rllli. 
învingere, V., Tinoere, vedi in- 

vingere. 

« INVINCIBILE, adj., inTiaeibllU , 
InBuperabilts, fnexpagnablUs, InvleUs, 
nevincibi}e, ce nu pote fi inviQBU; in- 
victu, neinvTusu, inespugnabîle. 

INVINETIRE, invinetitu, etc, vedi 
inveneiire. invenetitu. 

INVINGEBB si invincere, invinsi n 
învinsei, invînsu, si invictu, y., rineeref 
Buperare, dftmare, a Întrece cu poteres 
fia morale, fia fusica, a reporta victoria, 
a triurfă; a remanâ deasnpr'a. 

INVINGEBE, 8. verbale, vktorU, in 
t. s. Terbulni. 

IN VINGtITOBIU,-toria, adj. B..Tleter, 
TletorlnsuB, care Învinge, vlctoriosu. 

INVINSU,-a, adj. part., vletni, bb- 
peratDB; domatni; in trecuta, 

* INVIOLABILE, adj., InrlolabUli, 
care nn se pote vicii. 

♦INVIOLABILITATE, s. f-, InrtoU- 
bllitas. Banetitaa, calitate de tneiolaftîlfl. 

•^INVIOLAT0,-a, adj. part, Inrl»- 
latoB, IncorraptoB, inte^er, inpolntoit 
neTettematn,iQtrega, curata, incorroptu, 
nestricatu. 

INVIOSIARE (mai bene invimsior 
re),-ediit, v., animare, vltam dar«, a- 
nlmaai addere, Imp^Uere, a ftnimi; a 
dă vietia, coragiu, ftnima ; a face viuom, 
&uîm03ii. 

INVIOSIARE (bene inviuniiare) , 
8. verbale, anImatiA, in t. 8. verbulai, 

INVIOSIATD (bene inviuosiatu),-a, 
adj. part., antmatnii, vivIdaB, 

INVIPEBABE, V,, exacerba», b»- 
virei exasperări) a fooe uo a deveni 



jyGooglc 



104 



INV. 



vipera, a ioTeninâ si a se iavenin forte; 
a incnideli. 

INVIPEBATU,-a, adj. part./exaB- 
peratoB, exardeseem, excandescens» 

INYISiniLE, adj., IhtIbIMIIs. ce nu 
se pote vei6, ce scapă d'in Vedere sau 
prin Datur'a sea sau prin' micimea sau 
prin positionea sea; iîg. invtsibile, care 
nu se lassa ved^, care sta ascunsu; nu 
se arr^ta : s'a facutu invis^Se, a dis- 
pamtu d'in ochii otnenîloru. 

INVISIBILITATE, s. f-, iBYlfllbllI- 
tu , res •btMtnni erasiens, Bon speo- 
tablIU, stare ei calitate de invisânle. 

INVITANTE, adj. part. preş., IiitI- 
Una, care invita. 

INVITASE, T., iBTltare, a diiamă, 
a rog& pre cineva la ceva, precumu : la 
prandiu, la cana, la ospetiu, a face unu 
lucru; a îndemni la ceva, a provocă, a 
escită, a interită; a attrage; a se invita. 
a se offerf, a merge nechiamatu. 

INVITAEE, s. verbale, Inrltatlo, t«- 
ratlo, in t. s. verbului. 

INVITATIONE, a. f., inTltatlo, ac- 
tione de invitare, chiamare, provocare, 
propunere. 

DrVITATOEIU,-/m"a, adj. s., InvIU- 
t*r» invltanB» care invita. 

ITfVITATD,-a. adj. part., luviutui, 
vaeatig, chiamatu, rogatu, provocatu, 
attitiatu, 

INVIIJAEE, inviuu, si inviuediu, v., 
1. Tl*ifleftrej«nlmare> rfloreare, regetani 
rodderflt siiBcH«r«, resuscitare, a reduce 
la vi4tia, a recrea, a resuscită, a revocă 
la vi^tia: a animă d'in non; 2. revlTls- 
eflre,re8Dr);er«, a revenf la sene, a se de- 
scet d'in letargia, a se scolia d'in morţi; 
a capeti-anima, spiritu, vi^tia. 

INVIUAKE, 3. verbale, resnacltatlo, 
resBrreetlo, in t. 3. verbului. 

lNVIUATU,-a, adj. part., resuicita- 
. tos , In rltam revocatiis , reBurrectns, 
redussu la stare viua, descetatu, scol- 
latu d'in morţi. 

INVIDERE, invissi aiinvissei,invis- 
stt, V., rOTiTtscere, reînr^ereţ forma 
vechia romanesca, in loculu earei-a s'a 
puBU modern'a inviuare : Christu a in- 
visiu din morti.&cumnCIo'istua invivata 
(fin morţi. 



mV; 

* INVOCARE, inrocftre, appell«r«, 

implorare,a chiamâ; a cbiamă in adju- 
toriu ; a rogă : a invocă legea, ebc.; a ua 
cită in favorea sea, a se provocă la ea. 
, * INVOCARE, s. verbale, Inrocatio, 
in t. s. verbului, 

* INVOCATIONE, s. f., Invocatlo, ac- 
tione de invocare, cbiamare, strigare 
intru adjutoriu; rogatione spre a obtinâ 
favorea cuiva; invocatione, in poesia, ro- 
gatione ce poetulu indata la inceputulu 
poemei selle îndrepta cotra una musa, 
unu geniu sau alta divinitate, spreaca- 
petă siiecursulu ei. 

* INVOCATORIU,-ioria, adj. s., U- 
rocans, care invoca, ce pertine de invO' 
catione. 

* INVOCATD,-a, adj. part., livoca- 
tns, Imploratns. 

învoire, si involire, v., congen- 
tlre, aBBentlreţ pacare,' couclllare, a 
accordă, a complană, a impacă, aconciliă, 
a reconcilia; a consentf, a transige, a con- 
veni, a se împacă; a se iutellege; a con- - 
tractâ,a iiichiauă unu contracta etc.;aac- 
ceptă : te invoiesci cu cererea lui? amm 
veinvoitiP cumu ve impacati; nuacprea 
invoiesct', nu prea traiesca bene im- 
preuna. 

învoire, si involire , s. verbale , 
GOnHeiiBlo, oonseiisu!*, coaolUatto, intel- 
legere, Împăcare; pactu, contractu, con- 
ventîone, transactione ; adesione ; con- 
ciliare , leconciliare : a face învoire cb 
creditorii, a se impacă cu ei. 

INVOITU, si involitura, adj. part.; 
qiit oonscntlt; pactoB, pacatui. 

INVOIiBARE, V., Tolrere, tertere, 
Tcrsare, tnrbare, a volbe sau voJoe, cu 
potore, a intorce, a intorce pre dosu : a 
involbă ochii; a intortocfaîă; a agită, a 
turbură. 

INVOLBERE, involsi si involsei. in- 
volsu si invollu, v., volvere, InrolTereţ 
vedi involvre. 

INVOLT0 si involutu,-a, adj. part., 
InrolutuB, invelitn, logatu, convolutu, 
asiconsu; flore involta, cu folie îndesate. 

•INVOLUCKU, pl.-e, Inrolncrum, ce 
serve a involve : involucrulu unei scris- 

*'lNVOLDNTAEIU, - m, adj.,tav«- 



yCoogle 



WD. 

Inntarlns, ce se face fora concuraolu vo- 
Uentiei. fora volia, fora propusu. 

INTOLVERE, involsi si involsei, in- 
volau, involtu si mvolutu. v., InrolTere, 
a Tolve in sene, a infascioră, a stringe; 
a coperf, a inveli. 

* INVULNERABILE, adj., liiTiiln«- 
rabllt a, car e nn se pote vulnera. 

* INVULNERABILITATE, s. f., In- 
mUerablIltea» abstractuln d'in invul~ 
neralnle. 

* INVULNERATU,-a. adj. part., In- 
Tilneratns, nevulneratn. 

IO, pron. pers. I, i>g; in locu de eu. 
in Daci'a snperfore, care nu e de cftta 
nna contractîone di'n ieu. precumti de- 
mostra mio contrassu d'in mieu, to d'in 
teu. sq d'in seu. 

* l6DATU,-a, adj-, (fr. lodfi), meste- 
catn Bau preparaţii cu iode; Bubst. iodatu 
(fV. lod»te), combinatione de acidu io- 
dicu cn bagi salificabili. 

* IODE si iodu (fr. lod«, d'in gr. "ov 
== viorelta, si eîSoţ ^ forma, pentru co 
vaporea produssa de acestn corpa are 
nna fonnosa colore violacea), corpa cby- 
mica, care are forni'a de mici frundie 
venete si e de unu luciu metaltîcu, rea- 
gentele cella mai propriu spre a desco- 
peri umiditatea, la una temperatura 
mai elevata tode^ se evapora. 

* IODHYDBICU,-a. adj., (fr. i»dhr- 
irlqoe), care coprende iode si hjdro- 
geniu : aetdu iodhydrim. 

* IODICU,-a, adj., de iodu, ce con- 
ţine iodu. 

* lODIDE, s., (fr. iodWe), combina- 
tione de iodu, cu corpuri mai pucinu 
electronegative. 

lODINA (pre a locurea : iudina), s. 
f., (fr. lodtne). vedi iode. 

* ÎODOARGENTATU, s. f. , (fr. lo- 
loarKentate), genu de sari formate prin 
combinationea ioăidei de argentu cu io- 
dure de metallu electropogitire. 

*IODOBOElCU,-a, adj., (fr. lodofco- 
rlqne), care coprende iode si boriu : a- 
cidu iodoborieu. 

* IODOCHLORDRA,g.f.,(ff. Idochlo- 
rnre), combinatione de cJUorura cu io- 

* IODOCYANURA,s. f.,(fr. I.dooja- 



IBI. 



lOS 



nare), combinatione de eyanura cn io- 
dura. 

* lODOHTDRARGYRATU, e. m., 
(fr. iodohfdrarKf rate),gennde sarifor- 
mate prin combinatione de iodura de 
mercuriu cu iodure de metalle electro- 
positive. 

* IODONI.TBICU.-a. adj., (fr. lodonl- 
trlque, care coprende iode si nitru : a- 
cidu i')donitrieii. 

* 10D0PH0?PH0RICa,-a. adj., (fr. 
iodophosphorlque), care coprende iode 
si phospknru : aeidu iodophosphoricu. 

* lODOPHOSPHURA, g. f., (fr. lo- 
dophoBphnre), combinatione de iode si 
de phoKpkoru cu altu corpu simplu. 

* IODOPLUMBaTU, 8. m-, (fr. io- 
doplimbate), genu de sari formate prin 
combinationea iodidei de plumbu cu io- 
dure de metallu electropositive. 

* IODOSULP0RA, 3. f., (fr. lod^gnl- 
tarti), combinatione de tWura cu ^I/ura. 

*IODOSULP[JRICIJ.-«, adj., (fr. lodo- 
giiirarlqDe),carecopreDdeiodesi suifure: 
acidu iodosulfurieu. 

* IONICU,-a,'adj.,ioalcn8, deiuiM'a, 
propriu loniei: aref>itectia-a ionica, dia- 
lectu ionica, columna ionica, etc. 

IOTA, f.. Ut», i grecu, flg. nnn Incru 
prea micu : n^adjunge una iota, n'are 
neci unu pretia. 

t IPERB ATE. iperhoîa, ipochondria. si 
alte coTente cari incepu cu iper-.ipo-, 
ipso; vedi hyperhate, hyperhola, hypo- 
dtondria, etc, si superbate, superbola, 
supocondria, etc. 

* IRA, B. f., Ira, menfa, furore scurta, 
ira fnror brerla. 

* IRACUNDIA, 9. f., Iraoundla, ap- 
ptecare la menîa. 

* ISACUNDU,-», adj., IraeoHdns, ap- 
plecata la m<>nia, furiosu, supperatiosu. 

* IRASCENTIA, s. f., Irssfleutla, ap- 
prendere de menfa. 

* IRASCIBILE, adj., IraacibllU, care 
se menia usioru. 

* IRCINU,-o, adj-, hlrctnas, de ircu. 
JRCTJt-a, B., hiroDB, bircu, capru. 
IRIDATU,-a, adj., vedi iride. 
IRIDK, 8. f., Iris, curcubeu sau cu- 

curbeu, arcu eerescu, arcu de diverse 
colori ce se vede pre ceru, candu de una 



jyGooglc 



J 



loe 



IBR. 



parte ploua ai de partea contraria Ince- 
Bce sorele; cercu coloratu ce incongiura 
papîll'a ochiului, transpareutia de cri- 
Btalle si de diamante; ca derivatu d'iu 
măe se usa adîectiyula iridatu, iridata, 
care are colori ca mdea; assemine si iri- 
ăescerUia, proprietate de a reflecte di- 
verse colori; in acesta sensu s'are pot^ 
dice si mdatione. 

* IRIDESCENTIA, s. f-, vedi iriăe. 
•IRONIA, 8. f., IroQia, {dpmvix), modu 

de a Torbf contrariuln de cea ce insemna 
curentele, a spune nn'a si a iatellege 
alfa; se usa maî multa pentru bătălia 
de jocu, derisione : a vorbi in ironia, a 
lud in ironia. 

* IRONICTJ,-a, adj., ironloni, relati- 
va la ironia, in care este o'onia, batujo- 
cnritoriu, derisoriu. 

* IBEADIARE, v/, Irradiare, a ar- 
mncă radie, a lamina cu radie; a lucî, 
a străluci. 

•IKRADrATU.-o.adj.part., Irradia- 
tiU; ratlln'iis, lllnitratns. 

* IKEATIONABILE, adj., Irratloo.- 
UltB, coDtr. rtUionahite, care nn consuna 
ca ratiooea : vorfnre irration(Mle. 

♦IBBATIONABILITATE, s. f., lrr«. 
tUpsbllltas , stare sau calitate de irra- 

« IBBATIONALE, adj., IrrstloDalis, 
contr. raţionale, fora ratione, lipsitu de 
ratione ; fientia irrationale; i:i math. 
cantitate irrationale, care nu se pot? re- 
presentă neci prin numeri neci prin frao 

tiODJ. 

* IBEATIONAUTATE, s. f., irratl.- 
Bftlltas, stare saa calitate de irrationale. 

* IRBECITABILE, adj., IrreoiUbl- 
Its, ce nu se pote recită. 

*IBRE(JOMFENSABIL£, adj., ce nu 
Sfl pote recompensă. 

* IRRECONCILIABILE, adj., trre- 
eanolliabliu, ce nu se pote reconcilia. 

* IBEECUPEKABILE, adj., Itreeu- 
perablll«, ce nu se pote recupera. 

* IBBECUSABILE, adj-, irreansabl- 
Um, ce nu se pote recusă : cerere, prefen- 
sione irreeusaiile. 

* ISREDUCIBILE, adj., si 

* IRREDUCTIBILE, adj-, (fr. Irri- 
4«etlbl«), ce nu se pote reduce : unu 



IBB. 

oxjfdu me/oIZieu este irreductibUe in stare 
de metaîlu. 

» IREEFORMABILE, adj-, Irraror- 
mabllis, ce nu se pote reformă. 

* IRREFRAGABILE, adj., IrreflusB- 
bllls, (fr. Irrârrasabl«), ce DU se pote 
refrange; ce nu se pote recusâ, ce nu se 
pote combate. 

* IRREPRAQABILITATB, s. f., (fr. ' 
irrffragablllt^), calitate de irr.efraga- 
bile. 

« IBREFBENABILE, adj., qol frn- 
narl aeqnlt, care nu se pote infrenâ, 
care nu se pote retiaâ. 

* IBREFEENABILITATE, s. f., ca- 
litate de irrefrenabHe. 

* lEEEFUTABILE. adj., IrrefaUbi- 
lU, ce nu se pote refidâ, ce nu se pote 
combate. 

♦IRBEFUTATD,-», adj., irrefntatM, 
nerefutatu , necombatutu, uerestornata. 

* IKREGULARE, adj., vedi irregu- 

IwiM. 

MBREGULABITATB, s. f., (ir«- 
ţnlarJtM), lipse de regularitate, de or- 
dine, diiordine, deformîtate, piavitate. 

* IRBEGULARlU.-ria, adj., irregn- 
larU, ce du e dupo regula, dupo norma, 
dnpo ordine; afora de regala, contrariu 
ordioeî; fig. ce nu e dupo symmetria, ce 
este contrariu gustului, formosetiei, etc. 

* IRREGULATU,-a, adj., exiex, ne- 
regulata, afora de regula, de leţe, da 
norma, de ordine; in sensu morale ; des- 
frenatu. 

* IRRELIGIOSITATE. s. f-, Irrell- 
(loBltas, Impietas, lipse de rdigiositale, 
despretiu de relîgione, impietate. 

«IRHELIGIOSU,-a,adj.>lrrclUloiiit, 
ImplHB, nereligiosu, care n'are religioiie, 
necredentiosu, oecoviosu, fora respectn 
cotra relîgione sau cotra lucruri rela- 
tive la religioue, impiu. 

*■ IBRELIGIONE, s. f., trrellţlo, lipse 
de religioDc; vedi si irreligioaitaie, 

* IRREMEABILE,adj., irremflablIU, 
ce nu se pote trece in deretru, de unde 
nemine nu se mai pote reintorce. 

" IRBEMEDIABaE, adj., Irreme- 
dUblIlB, ce nu se pote remedia, fora re- 
mediu, fora scăpare, fora Îndreptare, 
fora veadecare. 



,y Google 



IRR 

«IRBEMISSIBTLK, adj., Irrcmlailbl- 
Iti, ce Dit se pote remitte, ce nu se pote 
iertl ce nu merita iertare. 

* lEBEiniNER ABILE, adj., Irre. 
MDBerBblllB, ce nu se pote remunera, 
recompensa, premia. 

•IBREMUNEBAT0,-o, adj., Inre- 
Miimer«tDB, neremnnerata, nerecompen- 
satu, care n'a avutu necî nna remone- 
ratione. 

* raEENOV ABILE, adj., ce na se 
pote renova, repari. 

* IRREPABABILE, adj., IrrspsrKbl- 
lli( ce DD se pete repară, ce du se pote 
inderepti, recâştigi, ce a trecntu pan- 
trn totu de a un'a. 

* IRREPARABILITATE, s. f., Irrc- 
parabilltu, stare sau calitate de irre- 
parabUe. 

* IKREPERE, irrepsi si irrepsei, «r- 
reptu, T., Irrepere, a repe in, spre sau 

- cotra; a se introduce pre nesentite, pre 
lUrisin. 

* IBRBPBENSIBILE, adj., Irrepr*- 
hflnslkllli, Irreprehenins , care nu se 
pote critici, carni-a nemica na se pote 
impuţi. 

* IBREPROBABILE, adj., b»b In- 
probandDi, probanilns, care nu se pote 
reprobă, care nu merita reprobare, con- 
tr'a carui-a nu se pote adduce rre-nna 
oausa de recunatione. 

* IRREPTIONE, s. f., Irreptio, ac- 
tiene de irrepere. 

* IBREPTORIU,-a, adj. a., Irreptor, 
Irrepsita. care irrepe. 

* IEREPTJGNABILE, sau irrepwn- 
ntUnle, adj., certne, firmni, erldois, Ce 
nnsepot^repuc^ntî, dispuţi, negi; certu, 
eTidfnte. 

*■ IBEES18TIBILE, adj., oni reslitt 
nsg^Qlt, cui nu se pote resiste. 

* lEBESOLTJBILE, adj., IrresolDlil- 
lli. care nu se pote resoîve. 

* IRRESOLTJTETIA, s. f., stare de 
irres<^u. 

* IRRESOLTJTIONB, a. f., cnnetatlo, 
aalmiSnctnatlo, contv. resolfUtione. stare 
irresolula , incertitudine , indouentia, 
flnctaatione, perplessitate : irresolutio' 
nea ne face se esitîtmn, incertitudinea 
se vadllâmu, perplessitatea se rema- 



mK 107 

netmi in suspenau; irresdUttionea ne im- 
peăeea se facemu ceva, incertitudinea se 
eredemu ceva. perplessitatea ne turbura. 

* IRRESOLTITD,-o. adj., Irresaln- 
tns, iDoertas anlmt, dnblns, nceps, flne- 
toans, dnbttans, care nu se pote resc^e, 
determini Ia ceva, indoniosn, nesecnru, 
fiuctnante , dnbiosu , indecisa, nereso- 
lutu : irresolutu e omulu in lucruri unde 
are a se determiftâ prin sentmentu; 
inăeeisu in lucruri unde se cere se sa 
determine prin ratione in urm'a unei 
diseussione; unu omu irresolutu deie a- 
nimatu, uhuZu inăedsu dehe lUminatu. 

* IERESPECTUOSU,-a,adj.,qiil«on 
lionorat allog, fnarbanaB, cuî lipsesce 
respectulu, care n'are respectuln cove- 
nitn cotra alţii, nerespectuosu. 

* IRRESPIBABILE, adj., Irresplra- 
blllB, cenu se pote respiră. nerespirahUe. 

* IRBESPONSABTLE, adj., care nu 
e respunditoriu, nu esuppusu responsa- 
bilitatei, neresponsabile. 

* IRnETrRE,-OJteu. t., Irretiret a 
prende in rete. in lacin sau alta cnraa; a 
prfinde, a încurci, a impedeci. 

* IRHBTR ACTABILB, adj-, irretrae- 
tabllls, neretractaînle, ce nu se pote re- 
tracta, revoci, recusi. 

* IKREVEBBNTE, adj. part. prea., 
IrreTereiiif care na revere, n'are res- 
pectu, n u obser va bon'ri corientia. 

* IBEETEEENTLi, s. f ., lireTerea- 
tla* lipse de reverentia, de respectu. 

* IBEEVOCABILE, adj., IrreTAoa- 
bUti, ce nn se pote revocă, intorce, lui 
inderetm, strămuţi, scambi. 

* IEREVOCABILITATE, s. f., ab- 
stractulu de la irrevocabile, stare aan 
calitate de irrevocabile. 

* IREEVOCATU,-», adj., IrreToea- 
tni, ce n'a fostu, ce n'a potatn fi re- 
vocatu, 

* IRRIDERE, irrisi si irrisei, irrim. 
T., Inrldere. a ride de cineva, a In Ini 
in risu, a si bate jocu. 

* IERIGABE, T., IrrlKare» a udi; a 
conduce d'intr'nnu fluviu, d'intr'unn rin 
ap'a printre a^Ţri cnltivati spre a capeţi 
nmeditate si a face producte mai bone, 
mai grasse si mai multe; a udi una 
mare sstensione de pamentn. 



=y Google 



108 



IRB. 



* IRKIGATIONE, 8. f-, Irrl«tlo, u- 
darea agriloru si prateloru prin canali , 
cari conducu apa d'in âuvii, riuri; actio- 
nea dfl a ud&. irrigă. 

*,niRIGATOaiU,-«na. adj. s., irrl- 
ţâtnr, IrriţBDti. care uda, irrign. 
•IRKIGATU,--» adj. part., Irrlîatiis. 

* IRRIGUITATE. a. f., IrriiţLilUs, 
stare sau calitate de irriffuu. 

* IRRIGUTJ.-a, adj., Irriirnus, udatu, 
care serve a ndd. 

IRRIIRE, si 

IRRIRE. V., vedi hirrire. 

* IRRISIONE, 8. f., IrrlBlo, attione 
de irriderfi. 

* IRRISORITJ.-a, adj. s., irrisor si 
Irrlsorln^, care iVriiieaau serve a irride: 
covetitp irrisoriu. 

* IRRITABILE, adj., Irritabllist c:ire 
se irrita usioru, applecatu la irritatione; 
inteTritatiosu, susceptibile; forte senti- 
toriii. dplicatu. 

* IR RIT ABILITATE, a. f., irriubl- 
Utot, calitate de irritabile; proprietate 
a corpiinloru organice, prin care aentu 
una mişcare subitanea in partea uude 
se attineii; facilitate de a se irritd. 

* IRRITAMENTP, pl.-e, Irrltnmeti, 
irrItamentDm , ce irrita, medilocu de 
irritare. 

* IRRITANTE, adj., irritang, care 
irrita, care se irrita. 

* IRRITARE, ?., Irritare, a inter- 
rit&, a eacită, a attitiă, a ioii^prf, a ap- 
prende. 

* IHRITARE, a. verbale, Irrltatlo, 
in i a. verbului. 

* IRRITATIONE, B. f., Irrltatio, ir- 
ritare; alteratione cauaata in una parte 
a corpului prin siibstantie phyaice sau 
chymice ori mişte, cari lucra directu in 
partea attensa; agitatione a spiritului; 
interriture, attitiare, Înăsprire, provoca- 
tione. 

* IRRITATGRIir.-^om, adj. a., ir- 
ritator; irrltans, interritatorîu, attitia- 
toriu; ce irrita, attitia, interrita, escita, 
provoca, apprende, inaspresce, etc. 

* IRRITATU,-a,adj. part., irrlUtns, 
interritatu, attitiatu, etc. 

* IRROGARE , V., Irroffare, a im- 
pune, a inâige, a condemnâ. 



ISL^ 

* IRROGATIONE, s. f., Irn^stlo, 
actione de a irrogă. 

*IRROGATn,-a,adj.part.,lrrog«toB. . 

* IRRORARE, V., irrorore, a ud& cu 
rouă. 

* IRRUCTARE, v., irroctare, a rudă, 
sau vome pre ciopva sau ceva. 

♦IRRljMPERE si irrupere, irrupsi 
si irrupsei, irruptu, v., Irranpere, a 
intră unde-va cu forti'a; a se rap>*d{, a 
intri cu rapiditate, a intră rapendu. 

* IRRtJMPERE, 3. verbale, irroptlo, 
in t. s. vpibuliii, 

* IRRUMPITORIU,-(orta,adj.s.,iii- 
vasor, care irrvmpt; mai bene : irrup~ 
tot iu. 

* IRRDPTORIU.-ioria. adj. a., lrrDn< 
poas, InTHMor. vpdi si irrumpitoritt. 

IRRUPTIONE, 3. f., iriipti'>. Invaul», 
actione de irrumpere, invasione; intrare 
repentina si pre nesciute de omeni ar- 
maţi iutr'una terra spre a predă, deva- 
sta, etc; inundatione de popore barbare, 
attacu neasteptatu. 

* IRRDPTa,-a, adj. part., Irruptas, 
InvaHus. 

* IRSGTU,-a, adj., hlrsulos, spinosu, 
peroRii, floecosu, aspru, sburlitu. 

IRU, s. m., irinum, unKiientnni tx. 
Iride, unsore de vindecare. 

* ISAGOGE, si 

* ISAGOGIA, s. f., iaaei>gt,, (ebavayp)), 
introducere intr'una scientia, prinae lec- 
tioni. 

* ISAGOGICU,-a, adj., Isagoşroes, 
relativn la isagogia, ce serve de intro- 
ductione. 

* ISCHIACU si ischiaăicu,-a, adj., 
igefiiacun si Iscbiadlcns ^ayiMv.6z ai 
îoxtaStxtSc), relativu ta ischiade. 

* ISCHIADE, 8. f., isclilas, {ia-/}ir: de 
la la^ (o v=:cop3a), dorere de copse. 

* ISCHDKIA,s.f.,l8cliBria(loxoupEa), 
opprirea urinei sau udului. 

* ISEIT si isiu, s. m., iBenm si islnm 
(logtov), templu alia Isidei. 

* ISIACU,-a, adj., Ifilacus, relativa 
la Iside : cultu isiacu. 

* ISIDE, s. f., isia, divinitate a E- 
gyptianiloru. 

* ISLAMISMU, a. m., (iglamlsniuii), 
religione propagata de Alacbomede, 



,y Google 



ISŢ^ 

* ISLAMITU, adj. 8., nume ce se âa 
cellora ce ţinu de istamismu. 

* ISLAM0, 3. m. , (arabica) ; vedi 
islamismu. 

* ISOCHBONISMU, fl. m., (fr. lao- 
«hrvnUne), calitate sau stare de iso- 
chronu. 

*ISO0HRONU,-a,adj.,(fr.,lsoeliron«, 
d'in Xotxi^icale ai /p(ivo;=(empM), care 
se face in acelh-asi tf)mpu sau in tempu 
ecale: baterile pulsului sunt isochrone. 

+ ISO-, (gr. imi::=erale), care intra 
io celle doue compuse precedenţi : iso- 
chronu si isochronismu, intra si in alte 
multe compuse, cumu : isoelinu, isocolu, 
isoâiĂCtylu,isodimu,isodont€,isodpnamu, 
isoedru, isogonu, isoffraphu, isomeru, i- 
somorphu, isonomu, isoperimetru, i$o- 
petaltt, isophonu, isophyllu, isopode, i- 
sopogone, isoscele, etc, pentru al Iu ca- 
roru intellesu consulta ultim'a parte a 
compositionei. 

* ISONU (gr. îboy, fr.isoii),ae applica 
ca termiim de mnsica, spre a esprime 
ca^ulu, unisonu, ce accompaniedia altu 
cantu : a tine isonu. 

* ISOLAMENTU, s. m., (fr. l»ole- 
ment), vedi: 2 isolare, isolatione. 

* 1 1ăOhknE,-ediu, T., (fr. Isoler), se* 
parare, sejunferet a separă cu botulu 
UBU lucru de altulu, a face ca se nu fia 
neci una legătura intre unu lucru cu al- 
tele, a Iu face solu rr: boIds = singuru. 

2 ISOLA.be, a. verbale., eeparatlo, 
despărţire, separatione. 

* ISOLATIONE, 8. f., (fr. IsoUtio»), 
stare sau calitate de isolatu; vedi isolare. 

* ISOLATU,-o, adj. part., (fr. i8»W}, 
leparntns, seJunctiiB, separata, ruptu de 
tote legatarele cu alţii, singuratiuu, so- 
litariu, ce nu este in legătura cu altu 
Inero, despartitu. 

* ISFIDU-a, adj., felspidns, spinosu, 
aspru, perosa, etc. 

* ISSOPU, s. m., vedi hyssopu. 

" ISTEBIA, isterica, etc., vedi hys- 
teria, hystericu, etc. 

* ISTMCU sau isthmicu,-a, adj. , 
Istbvleiia; lelatiVQ liistmu: jocuri ist- 
mice, cari se celebrau la patru anni una 
data pre istmulu de la Corintu in onorea 
lai Neptimu. 



IST. 



10» 



« I8TMQ sau, isthnm, s. m., IstbaBif 
limba de pamentu intre dou3 mari, im- 
preunaadn unu continente cu altulu, sau 
una peninsula ou unu continente. 

ISTOKIA, a. f., hlittorU, (loiopfa) ,' 
narratione de fapte, de evenimente, de 
lucruri demne de memoria; descriptione . 
adele si ordinată a faptelora cu impre- 
giurarile, căuşele si ettectele loru; dea- 
criptione, recitare de nnu singuru eve- 
nimeutu, legenda; nuriarea unei adven- 
ture particulare; opu istoricu, connos- 
centi'a faptelora ce descrie unu assemine 
opu; representatione istorica, pictura ori 
sculptura ce representa una fapta, unu 
evenimentu; lucru lungu si iucurcatu , 
fabula, invenlioue, tictione in genere ; 
descriplione de lucruri naturali , s. e., 
plante, animali, minerali, etc.; istoria 
naturale, in sensu absolutu; scienti'a, 
couBOSoenti'a diverseloru fioutie, diver- 
seloru producte alle naturei; ^ro io parte: 
descriptionea systemateca a aoimaliloru, 
vegelaliloru si minerariloru, in c&tu a- 
ceste-a prin calităţile loru naturali se 
manifesta sensului omeuescu. — A! a- 
ceste-a su istorie, fabule, mentioui; a 
face multe istorie, multe ceremonie, lu- 
cruri superflue, ba si blaetematie; for- 
ntosa istoria ! wu face at&te istorie, ou 
face atâte difficultati, incurcari, tniga* 
niri, impedecari. 

ISTOKlUU-a. adj., hlstorlons, rela- 
tivu la istoria; iutemplatu, addeveratu ; 
ca subst. istoricu, scriptoriu de istoria, 
hintoriugrapliiisj ăg. nume istoricu, &ae 
are ceva insamnetate in istoria, celebru; 
fapta istorica, care nu e imaginaria, ci 
iutr'addeveru >)'a intemplatu; tempuri 
istorice,iaoppoa\tionscatempuriftibui6se 

* ISTOKIOGBAFIA sau istorioyra- 
phia, 8, f., hlstorloţraphU, descriptione 
istorica a evenimenteloru mai allessu con- 
temporane cellui care le face sau le des- 
crie; artea de a scrie istori'a : istorioyra- 
fi'a flu e asia facile cut»u credu eei mă 
muUi. 

•ISTOEIOGBAPU sau istoriographu, 
historlogriiplins, scriptoriu de istoria, 
d^ro mai allesude tempulu ia care tra- 
iesce: câieuna datastatuluinsarânedia 
pre a nume omi, care se scria istm'a 



.yGooglc 



ilo 



ITI. 



li aUmei aceslu msarcinatu se mmiesee 
ittoriografi*. 

ISTOmUBA, s. f. , hIitori«U> im. 
de la istoria , nanaUone de unu lucru 
bai pueÎD in^rtaote; descriptâone a n- 
nei adventore; fabula. 

ISTOBIB£,-«scw, T., nuTue, eom- 
neMorate, prădere; itattiben, a nani, 
a spune, a descrie; a Dur4 fapte istorice; 
a ^uDs fabule, Intemplari, adventure , 



ISTOBISIB£,-(»cu, T., vedi istorve. 

ISTOBITU,-a, adj. part., namtai, 
ieierlptaa; narratu, descrisBU, spusu. 

•ISTBICEs. m. hf Btriz;Tedi%s^rtw. 

«ISTKIONE, s.m., hlitrio, nume 
datu de Bomani Ia toţi actorii, la come- 
diani, si in particalariu, la pantomimi; a- 
stadi se usa numai ca terminu de des- 
pretiu : buffane, comedianu. 

* ISTBIONIA, s. f., blBtrlonla» pro- 
feasione de istriooe. 

* ITEM, adv., ilara, sub form'a lati- 
na, cu intellessula de : assemine. 

* ITEBABILE, adj., Itonkllli, ce se 
pote iterâ, repeţi, renoni. 

« IXEBABE, T., iterarş, a repete, a 
repeţi, a face de mai multe ort, a face 
d'in nOQ, a înnoui, a renoui. 

* ITEUABK, B. verbale, iteratio, in 
t 8. verbului. 

* ITEBATIONE, s. f., itoratl», repe- 
titione. 

* ITEBATIVU,-a. adj., iteratir», 
care pote esprime iteratvme : verhu i- 
ferotivu. 

*ITEBATir,-fl, adj. part., it«r«t»a, re- 
petitu, renouita. 

* ITINGBABin, pL-e, Itiucrarlra, 
lUowU deaerlptlo, descriere de callato- 
ila ; caUea de urmata spre a adjunge 
de la imn locu la altulu; cart? de calla- 
toria, mflmoriu de tote locurile pre unde 
are omulaae treca spre a adjunge d'iu- 
tr'unaterra in alt'a, coprendendu si rari- 
tăţile mai iosemnate, demne de vodutu, 
eTenimeotele legate de acelle locuri etc.; 
certe descriptioni geografice etc.; certe 
descriptioni topografice, etc.; certe ro- 



lYU. 
gatioai însemnate in cărţile baswicesei 
pentru celli ce callatorescu; oa a^., re- 
latîTU la callatorfa; amblatoria, calla- 
torio; relatiru la merau si venitu. 

« ITINEBE, 8., lter,-lttBerli, caile, 
callatorfa; redi si Uiwrariu. 

IUBIBE,-esc«, v., (lobere, libere), a- 
■iar«} redi Ivbire cu derivatele selle, ai 
ivbire, io âlossariu. 

lUNTE, adj. si adv., (d'in tunte) , 
vedi ivit. 

IDSIOBABE,-edi«,T., (d'in Ktwtont), 
IflTaret alleTare, «nblerare; vedi usiorare 
cu derivatele selle. 

IUSIORU,-a, adj., levU; laTioiilu; 
raolllB; vedi ttsioru. 

IUTE, adj., (contrassu d'in eunte), 
eeler, oltas, repentlnns, relox, rapidu, 
promptu, deligente, agile; rin, violento; 
care se apprende , care se menia usioiu; 
veemente : ivte la gusta, acru aspru, ce 
pisca ; ca adv., iuie, currendu, la mo- 
mentu, indata, lat. elto. 

lUTIUE, s. f., celerltaa, reloeltu; 
rebementia; IraenndU; asperltai, acrl- 
DiaDls, calitate de iute. 

IUTIBE,-efiCM, V., accelerare; exci- 
tare, aocreio«re, a accelera a esciti a a- 
crl : a iidi passtdu, a merge iute; a iuti 
cânii, a ammutUi; refi. a se iti/f, a se ap- 
prende. 

lUTIRE, s. verbale, in t. s. verbului. 

IUTITU,-a, adj. part., aeoeleratM, 
exeltatns. 

IVERNA, iuerna, si Urna, s. f-, 
hlemi, blberanmf redi Urna cu faSte de- 
rivatele selle. 

ITISGU, s. m. hibUenB; vedi xbiscu. 

IVOBIU, s. m., ebor si ebor (it. aro- 
rlo, fr. Iv oire); Vedi ehore si ^oriu, 

f ivlj,-a, terminatione de adîective 
modali , formate de la supinuln verbe- 
lorn, precumu : adivu, passivu, indica- 
tivu, conjunctivu, imperativu, infinitivu, 
nominative, geniiivu, âaiivu, aocusativu, 
ablativu, positivu, comparativu, super- 
lativu, adiectivu, betivu, etc.; mai rara 
de la alte forme, precuma : substimUvu, 
tardim sau tardiuu. 



=v Google 



J, a diecea littera d'iD alfabetulu ro- 
manu, de currendu introdossa in acestti 
alfabetn, coci anticii Latini scrieau pre 
totu iodine t, distingeau inse intre i vo- 
cala, si i consonante. Consonantea î se 
pare a se & pronnntîatu ca t alin nostru ' 
in vorbe ca : muiere, treierare, etc; in 
limbile noue latine a luatii decisivu una 
pronastia de consonante, d^ro variata 
in diverse moduri : intre Bom&ni numai, 
dnpo localităţi, se audu doue pronunţie 
dîfferite, asia co j d'in vorbe ca :jo « =: 
ittB»iJugu=zJagnm, jur are ^^ivr UT f, etc. 
sb aude cu sonulu franceaculiii ; d'in co- 
Tentele corresponditorie : jeu, jouy, Jd- 
rer; ^ro in gnr'a altoru Români acellu-asi 
semnn are prouuntra de g sibilante : 
giocu, giugtt. giurare, etc., ca si in ita- 
licele : gtoco, gluţo, ţlnrare. De si chiaru 
d'in compararea de covente latine ca : 
major, mftfiB, etc., resulta co intre so- 
nulu rftpresentatn prin^' si cellu repre- 
sentatn prin g, essiste mare af&oilâte, 
totuşi noi credemu a avâ momentose ra- 
tioni spre a preferi pentru^' pronunti'a 
C6 are si in limb'a francesca, si care e 
adoptata si iu cărţile litteratnrei nostre 
depeno acuma. In vorbele curatn roma- 
nice consonantea j sta de regula du- 
tnai înainte de \ocalile : a, e, o, «,- in ter- 
minationea j'(»i« ai joru, consonantea ^ 
e in locu deăi : putrejone, rap^one,etG. 
in locn de putrâdione, rapedione; rotun- 
joru in locu de rotwndioru; asili si mi- 
jilaeu. «escţftVe, in locn de medilocu, 
veseedire; si vioerersa, j mjaeere se aude 
CB di siosratn. 



1 JAGERE (proDuntiatu diaeere), ja- 
cui. jacutu, V., jacere, Jac«o, Jacni, a 
stă colcatu, a stă cu corpulu intensu in 
patu ori pre pamentu; a fi morbosii; a 
sufferi de ceva : aici jace, formula or- 
dinaria cu care se Începu epitafiele; j'ace 
pre morte, e greu morbosu; fig, cerbuht 
jace m colcusiu, e ascunsu, stĂ ascunsu; 
aci jace nodulu, acf e secretnln, ac{ e 
puDctnlu de deslegare, acf e dif&culta- 
tea lucrului; ca terminu de geografia : 
Eomâni'a libera jace spre resaritu si 
spre meăin-di de Trangilvani'a. 

JACERG, 8. verbale, in t. s. verbului, 

2 JACERE, jacui, jacutu si jactu, v., 
jBoere, differitu în forma de 1 jaeSre 
intru c&tu acestu-a are accentulu pr« 
e (jacere). si e prin urmare de conj. II, 
4ro 2 jacere are tonulu pre prim'a syl- 
laba (jacere), si e prin urmare de con- 
jugarea III; âro c&tn pentru intellessu 
jacere e effectulu lui jacere, de ora ce 
jacere:=a /i arruncatu diosu, a fi sau a 
sta colcatu, 6to jâcere^a colcâ, a ar~ 
runcâdiosu;— jacere a datu nascere nu 
numai la jacire, ci si la mare mulţime 
de alte derivate si compuse, pre cumu : 
jadantia, jadu, abiectu. ahiectare, aiee- 
iare^aieptare, traiecere, etc. 

* JACTABDNDU,-a, adj., JaoUbun- 
dua, care se^ac^a, se landa, segloriedia. 

* JACTANTB, adj. part., JmUbi, 
care jacta, sau se jacta, se lauda, se glo- 
rieda. 

* JAUTANTIA, s. f., JaoUntU, ca- 
litate sau fapta iejactatUe, de laudarosu. 

* JACTARE, T., Jactare, proprie, « 



=y Google 



112 



JAC. 



arrDncă cu potere, cu violentia, a aaltâ, 
a arruncă in coce si in coUo, a agită, a 
fermentă; de acf : 2. prin metafora : a) a 
turbura, a tormeiitâ, a amarf, a supperă 
tare, a du dâ momentu de repausu si de 
pace; b) a inaltiă prin vorbe, a laudă ; 
in speciale, a laudă preste mesura; de 
unde, a sejaetâ=s, se laudă fora me- 
sura, a 80 gloria, a se ingonfă, afiarro- 
gante, superbu, insolente. 

* JACTATIONE, a. f., Jaatatlo, ac- 
tione si actu de jactare. 

* JACTATORIU,-tort"o,-fnce, adj. s., 
jaet«tor,-trli,carfl^flCfa, si mai vertosu 
care se jada, se lauda, se .gloriedia, 
care vre se se arrete mai multu de câtu e. 

* JACTiTU,-a, adj. part., JmUIiib: 
sup. si Bubst. ]actatus,-u8. 

* JACTITABUNDD,-«, adj., jicti- 
tabandiis, care are manf'a do a vorbi 
de sene cujaciantia, laudarosu, gretiosu 
si nesufferitu. 

* JACTITAKE, V., Jaetitare, forma 
iterativa d'in tartare, & jactă continuu 
si cu ori-ce oucasione, cu loeu si fora 
locu. 

* JACTUBA, s. f., jHetura, actione si 
resultatu allu actionei de jacere, arrun- 
eatura, la pedatura; deacl : perdere, dau- 
D& sau damuu. 

* JAC0LABILE, adj., jaculabilU, 
ce se pote jacu^d: arme jacuiabili. 

*JACULAR£,v.,jacularl; proprie,a 
armncă cu jacule; in genere, a arruncă; 
fig. ochii lupului jacula rodie de lumina 
1» intunericu. 

*JACULAT10NE,s.f.,j»enlâtlo, ac- 
tione de a jacidă. 

*3ACJ]LA.TOB,rO,-toria,-trice, adj. s., 
Jaeilator, jacDlatrlx, si jaouUt»rlu8 , 
care jactUa sau serve a jaculd : arme 
jaeulaiorie. 

* JACULP si jaclu, pl.-e, jaoulnm, 
(d'in 2 jacere), lancia ce se arruncă ; 
veri-ce arma ca care arruncamu de de 
parte ia cellu ce vremu a lovf. 

JACUTORIU ,-(oKo. adj. s., ja^enn, 
care jace; fig. pigru; jacutoria sau jo- 
cutore, subst. t'., loculu unde Jacu sau 
se culca animalile domestice. 

JAGUI0,-a, adj. particip, verbujui 



JOC; 

^jacere, cumusi.allu verbului 2 jacere. 
JACDTDRA, s. f., modula si starea 
de jacere. 

* JALAPAsau^o/a^ti, s. f. m., (JaUp» 
JaUpa, Jalaplnm), una planta cu flori 
forte formose addussa d'in Uessicu, cu 
radecio'a resinoaa forte efflcace ca pur- 
gativa. 

JALU8IA, jalusu, etci , vedi geloaia, 
gelosu, etc. 

JANUABIU, B. m., janoarias, (de 
la Janu^JanuB dieulu annului la ve- 
chii Romani); lun'a cu care- incepe an- 
nutu, (vedi calendariu). 

* JKCOKALE, adj., JeeoraUs, relativa 
\&jecore sau ficat U. 

* JECORK, s. m., Jeens, ficatu, parte 
interna a corpului unui animale. 

* JECOROSa.-a, adj., jecorosuB, cu 
jecore mare, morbosu Aejecore. 

* JEJUNARE, V., Jejunare, vedi o- 
junare cu tote derivatele selle. 

* JENIACLU, s. m., JenUoalnm, 
gustare de demanetia, d^unu. 

* JENTARE, T., J«ntare, a gustă de 
demaneiia, a dejuna. 

* JENTATIONE, a. f., JenUtlo, ac- 
tione di^jentare. 

JESU.s. m., Jeso», numele mantuito- 
riului nostru Jesu Cbristo. 

* JESUlTISMU,s.m.,(fr.j«snl«8Bie) 
systema, doctrina a JesuitUoru. 

* JESUITU, 8. m., (fr.J«»iiite), mem- 
bru allu noei ordine religiose, fandata 
in annulu 1534 de Ignaiiu Loyila, nu- 
mita si societatea lui Jesu.de si formata 
cu scopn de a propagă religionea lui 
Jesu Christu, membrii sei inse, prin 
portarea loru, facura co astadi jesuitu 
este sj uonymu cu : hypoeritu, intrigante, 
antmagiioriu, impostoriu, etc. 

JOUARE, V., Joearl, saltare, lodetet 
a petrece cu jocu, a saltă; a se diverte; 
a se luptă in moduamicabile, pentru re- 
creatione sau pentru essercitiu; a sejocă 
CH cuventele, a glumi, a face allussioni, 
a si jocă joculu, a lucră dupe interesssa 
propria; Joco apele, unduia sau se arruncă 
in suau;a^*ocât4nuyoctt,afacecu cineva 
unu jocu sao a sallă; a joeă pre cinwa, 
sau a i uajocă, a Iu bate, a Iu inseUă, 



=y Google 



J OC. 

a luaupperi; a^'tfcâ.adarepreseDtationi 
te&tralî; ajocă bene ori reu, a f&ee bene 
ori r«u cu ce e insarcinata; tiu tejocâ, 
na fii prea temerarlti; — joca cuiva oehii, 
waneU. menita, petioreU, etc.; se mişca, 
mergu bene, functionedia nsioru ai camii 
se cade. 

JOCABE, 9. rerbale, Inslo, snltatlo, 
in t. a. Terbulni. 

JOCARGIA eu l molliatn, in locu de : 

JOCABELIA, 8. f., si 

JOCARIA, 3. f., Joens, ladns, soU- 
tlnm; ladilirf nm, erepnndln, res liiioriai 
pB«ril« indtcTDin , IncTQ de jocu, mai 
allesEm pentm copilli, lacm de petrecere, 
de risn : a ewperâ joearie pentru co- 
pQli; fig. a fijocarfa totoru venttmtoru. 

J0GAB1ORA, e. f., deminntivu d'in 
joearla. 

JOOATORlVrtoria, adj., laior, sal- 
Ut»r» care joea, care saltă : jocatoriu 
in etvti, jocatoriu pre fane, etc. 

JOCATU,-a. adj. part., Ibnos, lllugns. 

JOCOSn,-a, adj., jteoinB, plenu de 
jocu, cui place sejoee; cui place se rida, 
se glumesca. , 

JOCU, pl.-«n, JocnSf Indas, liinB> 
Mlţna, laltatlo, diatraetione san plăcere 
ce serve spre recreatîonea corpului si a 
animei : jocu de carii; scola de jocu, 
Indvi sallatorlns; locu ăejocu, casa 
unde EeîooL-Jocupublicu: se dice despre 
nnii Incni seriosu, co acesta-a nu e de 
jocu, nan acesta-a e mai midtu de câta 
jocu, precnmn d'in contra se dice in locn 
de ^nma sau de risn, eo aeesfa-a e nu- 
mai jocu ^ujocaria; fig. joculu naturei, 
aâeco prodnctione a natarei, care pare 
estraorfinaria; a aădwx pre cineva in 
joeu, a mesteci pre cineva intr'nnn lu- 
cra fora scirea lai; a intntă pre cineva 
in jocu, achiam&pre cineva ae facă una 
Incm ce e de gnstuln si professionea 
sea; a si bate jocu, a ride de cineva, a 
ai fkce gustulu si plăcerea; a face honu 
ori reu jocu, ft i merge bene ori rpu; — 
uie san artificiu, de aci : jocuri magice, 
focuri artificiose; — ^ocu=saltn, dan- 
tlu; — joadu unei maehine, joculu ochi- 
loru, joculu apei, etc., mişcare», mer- 
snln usiom si regolatu. 

* JOCULARG Bi jocarare, v., Own- 

IWrU 



; JUR ţl8 

Isrl), a vorbi in riau, a spune vorbe sau* 
face lucruri ce făcu pre altit se rida, a 
nu vorbf sau a nu lucră seriosu, a glumi. 

* JOOUIiARIU si^octtrana,-», adj.s-, 
joenlarlns, reiaţi vu la^'oculu, care/ociila. 4 

* JOCULATIONE si jocuratione . a. 
f., jocnlatlo, actione de a joculă. 

* .TOCULATOKIU8i>ocuratonM,-/orta, 
adj. s., jocDlator si jocalatortns^ care 
jocula, ce serve a joadă : disputatione 
jocidatoria. 

* JOCULU ai jocuru. a. m., Jeeolos, 
proprie demlnutivu d'in jocu, micu Jocu, 
applicatu io speciale la jocu de vorbe, 
risu, gluma. 

JOOURA, B. f.,]«eiiB,JocalD8, joculu; 
vedi jocttlu. ' 

JOSU, adv., vedi diosu. 
JOUE si Jove, s, m., Jnplter'JovIs, 

1. numele regelui dieîloru la anticii 
Romani, de unde si numele dillei Joui; 

2. un'a d'intre planete. 

JO[Jf,B. f.f'dles JoTia, un'a d'in celle 
septe dille alle septemanei, numita asU 
pentru co eră consecrata lui Joue; — 
Joui mare, Joui'a din septeman'a mare 
a paresimiloru . 

JOUI MARE, 8., vedi Joui. 
JOUUfARITIA,s.f., larva, terrleiiliin, 
bubo; 1. specia de spectru, femina ima- 
ginaria cu care se sparia fetele ce nu - 
lucredia cu anima, spnnendn-li-se, co 
acesta Jouimartia in diu'a de Jotximare 
vine se ardă assemine fete; 2. prin me- 
tafora , ce sparia sau ce adduce fiori : 
a) cucuvea sau bnfa; b) orna triste si in- 
affabile. 

JOVIALE, adj.,Jorial]s;reHtirns, hf- 
lariB, 1. relativu la Jove sau Joue; de 
aci s. f. p]., Joi;tafieîe;=:serbatoria a lui 
Joue; 2. dupo fr. Jorial, festivu, ilara. 

* JUBA, 3. f., Jnba, peru ce spendnî 
ra la gnttulu animaliloni, coroa.ijidf'a 
caiMui, leului; applecatu apoi si la pe- 
mlu lungu si desii allu unui omu, da 
aci : 

* JUBATU,-a, adj., Jabatas, provedutn 
cvjuba, comatu. 

*3VSE&^,jussiaijussei,jussu, v., jb- 
bere, acommandă, a invită, a dice cuiva 
se facă ceva. 

* JUBILARE, T., jHbtUre, a strigi, 



.yGooglc 



114 



JUD, 



a di clamori violente, mai vertuaa auri- 
gari de bucourîa mare; de aci, a se buc- 
curi forte, a se dă la escesse de buccnria. 

g * JUBILATIONK, a. f., JsbiUtlo, ac- 

' tione Aes jubilare. 

* JUBILEU, 3. f., Jabiinus, (U^yj- 
Xatoţ, coventu ebraicu), 1. fia*eare allu 
eincUeannu 1& Judei, in care toţi serTÎi 
n liberau si tete possessionile faudane 
revenieau la primii loru possessori ; 
2. la catholici, allu 25<le annu, in care 
Ponteficele romana da indulgeatia plena- 
ria , generale si soianoe la credeutiosi; 
S-festivitate religiosa ai soleune cu occa- 
nonea implenirei a 50 de anni de căsă- 
toria; de aci, 4. in genere, mare solenni- 
tat* si festivitate. 

* JUBILU, 8. m., Jabllon» mare stri- 
gare, clamore de buccuria. 

* JUCAEE, etc, vedi jocare. 

* JUCCNBARE, V., jacondare, a face 
j'ttcufidu, a &ăănce jucunditaie. 

* JUUUNDITATE, s. f., iuenndltaa, 
calitate sau stătu de jucundu. 

* JUCUNDU,-a, adj., Juonndus, (in 
locn de JoenaduS) d'in acea-asi radecina 
cu Joooi=;ocu), care e ca unn jocu pla- 
cată incantatorlu, farmecatoriu, desfeta- 
tohu. 

* JCDAICU,-», adj., Judalens, rela- 
tiva la Judâ: rdigionea judaica, 

«JUDAISMU,s. m., jDdalBnoa, modu 
deespressione sau de portare ^'utiau^, re- 
ligioae^'tuiatca. 

JUDANU,-a, a., Jndnna, cu acella-asi 
intellesu cu judeu sau ebreu, inse cu 
QUanti'a particularia care caracterisa pre 
eir«u, adeco Judeu usurariu fora miae- 
ricordia, cautandu a se Înavuţi cu veri-ce 
mediloce; de aci in genere, yudanu=oma 
CflinseUa,iea uşura esceasiva, areardore 
de a se înavuţi pe călii strâmbe. 

JUD£, judece si Jttdice s. m., Judex» 
care judeca, judecători», arbitru; în spe- 
cie, judice se numesce aceliu-a, care prin 
autoritatea publica e pusu a pronunţia 
dreptate particulanloru;juiJtcs natura^ 
dasemoatu de lege pentru accusati, pen- 
tru parti dupo calitatea bru si dupo na- 
tnr'a causei : nemihe mipotefisustrassti 
i}€ lajuăieele seu naturcUe; judice ordi- 
mriu, cui pertine de dreptu couaoscen- 



JTŢP. 

ti'a lucruriloru civili san criminali, ai 
care este permanente, spre distinction* 
ăejudicii in commisaione; judiee w^e- 
ratescti, regescu, care pronunţia dreptate 
in numele imperatoriului, regelui, ori 
principelui , în. oppositione cu jvăicH 
cdlessi de rauncipalitati, cari prouantia 
dreptate in numele iBgei-Judietdelegatu. 
care e numita pentru una causa partiou- 
laria, iu oppositione cnjudieele perma~ 
nente sau orătnariu; se pote dice si ju- 
dicecomtnissariu;judice deinstrueiione , 
pusu a cercetă crîminele, delictele, coU*- 
gandu probele sauÎQdiciele, a face iaterra- 
gatoriulu si a pune in arreata pre preve- 
niţi ;jude de pace, care fora spese multe ai 
fora intervenirea de advoeati sau procu- 
ratori e chiamatu a judecă contestatio- 
nile de mai pucina importautia si a con- 
cilia, de se pote, dilFerentiele oe de al- 
tramente sunt reservate tribonarielora 
civili ordinarie. 

JUDEGABILE si juAicalile. adj., Ja- 
dioabilla, ce se pote judecă; litigiosu, 
contentiosu, contestabile. 

*JUDECAUE sijudicare, v^jadlacre, 
a decide uoa cestioae, una lite, iu calitate 
Aajudice, dandusententia, sau dupo sta- 
tutulu legiloru sau dupo propri'a con- 
scientia; a consideră crîminele ori delic- 
tele, si a mesură, applică penele la eei 
caduti in crimine si delicte; a compară 
doue idee, doue lucruri, spre a decide 
deco este convenientla intre elle; a ai di 
părerea; a face judecata bona ori rea; a 
condamnă; a decide ca arbitru, adeco 
ca allessu d'in partea celloni cari au dif- 
ferentie între sene ; a si formă saa a e- 
nuntiă opinionea asupr'anneiperBOne saa 
aaupr'a unui lucru; a decide despre me- 
ritele altui-a, despre cogetele, despre 
sentimentele, despre motivulu aotioni- 
lora acestul-a; a consideră, aconiectură, 
acombină,8ia8Îspuneparereaiaprevedi 
a preaenti, a connosce, a sci d'inaînte oe 
resultatu pote se aibă unu evenîmentu 
sau unu lucru; a senti : ochitd^ jvdeca 
colorile, urechi'a sunettdu; a se judecd 
pre Bene, a enontiă ana parare despre 
sene; prov. nu judecă, easenu/H jme- 
catu; a se judecă cu dneva, a av^ pse- 
cessucu cineva; a Mjuăeeănumteafh- 



,y Google 



TCJ). 

butuurii^i; a judecă pre cineva^ a Iu 
mustră ^pni, a iimpată ca amarîtione. 

JDDECAB£ ei judieare, jndlestlo, 
letlo Jndkandlf in t. s. verbalul. 

JDDEGATAsi>ttdicoia. 8. f., pl.-«, 
JadlcAtnniiJndielHnifgeiite&tlftţ tribunal, 
jndeciu, Bententia, âeoiaioDe pronnntiata 
in justiţia; detennioationedeceejuBtn 
sau iojustn: a dă pre cineva m judecata; 
semHm dej%idecata,îOTD, tribnnariu; de 
acf : a merge la judecata ; a ineepe ju- 
decata contra cuiva ; părere, opinione, 
prevedentia ; bouu seuga : omu ai jude- 
cata ; dupo judecafa mea ; fiţi cn jude- 
cata ; judecat'a de a^ioi sau judeciulu 
depreuntia, judeciuln universale, candu 
Dwoneâieu va judeeă viii bI morţii; ^u- 
deca^alm Domnedieu, volienti'a diyiua; 
a face judecata, a judecă faptele si la- 
tentîonile &ltul-4, sau a jndeeâ prin 
cojubioatioiii, coniecture, etc.; a dă sau 
a face judecata, a decide despre bone- 
tatea, calitatea, perfectioaea sau im- 
perfectiooea unai lucru ori iadividuQ; a 
nu ave judecata, a fi lipsitu de boaulu 
BWiaa, a do tei cunm se si conducă lu- 
crurile; facultatea de a judecă, mente, 
tatioBe, intelleptione. 

JDDECATORESCE si judicatoresce, 
adv., JnMelallter^ in modu juăecaiore- 
tcu, dopo lege, in fonaa judieiaria. 

JDDECATORESCU sijudicatoreseu,- 
a, adj., JndleUllB, relativn la judecăto- 
ria, la adminiatrationea justiţiei, ce se 
face prin justiţia, prin jadecatoria : atiu 
judeeatoreseu, care are tote foimele jâ- 
dici&rie; mărturia juăecatoresca ; com- 
batere jadecatoresca, modulu de a pre- 
cede in justiţia, de a Bustinâ dreptuhi sett 
OMiiir'a adversariului prin medie judicia- 
rie oorenite. 

JUDECAT0BES8A t\ judieatoressa, 
8. f^jiidlafttiix,feininacare judeca; mu- 
liere a judecatoriului. 

JUDECĂTORIA, a. t, Jadieiim, ju- 
deciu, tribunariu, Bcasan de judecata, 
ourte de justiţia, locuia unde se face ju- 
deoata, justiţia, dreptate : a merge înain- 
tea jmâeeatoriei; judecătoria, ca corpii 
morale, cei ce au potnea de a judecă 
intr'uoa oertawbtnsione ai ut certbcause, 
MaffisttaiH. 



Jtro. 



11S 



JUDECATOBm,-(ma, adj. B.,iB(H- 
catar, Jndleatortns, Jndex, care judeca, 
care are autoritatea de a judecă, judice, 
arbitru, magistraţii; connoscutoriu, ap- 
pretiatoriu, censoria, criticu; opinatoriu: 
omu judecatoriu, cu judecata» cu ratîone, 
cu boou sensu, cu mente. 

JUDECATRICE ^ judieairice, 9. f., 
Jadleatrlx, femina care judeca; vediy»- 
deeeasa ai juăecatoressa. 

1 JUDECATU si judicatu.-a, adj." 
part., Jadieatvs* 

2 JDDECATU aijudicatu, pl.-e, 1. Ja- 
dioatnm, decisione judecatoresca, jude- 
cata; 2. Jadleatos,-»», officiu judeeatore- 
seu, magistratu. 

JUDECE si judiee, B. m., Jnd«x, jude, 
judecatoriu. 

JUDECESSA si judieessa, s. f-, Jn- 
dlels nsor, muliere a judelui. 

JUDECIU si^tuîictu, pl.-ie, Jndleiun, 
actu de judecare, judecata; tribunariu, 
cercn, disMctu judeeatoreseu, districtn 
in genere. 

JUDICABE, V., Jndlcare, Tfidi jude- 
care. 

JDDICATIONE, b. f., Jodleatlo, so- 
tione de ^'udicore, judecata. 

JUDICE, s. m., Jndex, vedi jude, ju- 
dece, judecatoriu. 

JDDICIAIE si judieiaria,-ria, adj., 
JadlclallB, JudlolarlDB, relativa \&judi- 
ciu, judeeatoreseu. 

JUDlCIOSU.-aJndlelosng, adj., care 
are bona judecata, care lucra cu judecata; 
prudente, cu mente, cu bonu sensu, cu 
ratione, intelleptu. 

*JUGALE, adj., JBsallB, relativu la 
jugu; in anatomia : oam jugcde, numitu 
si zggomaticu 

* JUG ALITATE, s. f., Jagalitas^ stare 
de jugale. 

JCGANIBEi-cseu, v., {d'ia juganu), 
castrare, exseeare, erirare, a castra, se 
! diceatâtu despre omu căta si mai vertosQ 
despre animali, in specie despre calll; 
âg. a jugani unit planta, a i Ină pote- 
rea de a face aementia; a jugani unu 
arbore, a Iu curetiă de ramurile celle 
superfiue; a jugani stupii, a luă parte 
d'in miere; vedi si castrare. 

JUGANIBE, 8. Terbale/eenitratlojerl* 



=y Google 



116 



JUC. 



»ti«, TlrllIUtis eksetsti-', in t. .-i. ver- 
bului. 

JUaANITORIU ,.(orw». adj. s., ca- 
Bteat«r, care jugatKSce. 

JUGANITU,-«, adj. part., oastratuB, 
euflotatas, eTlratua, castratn. 

JUGANITURA, s. f., eastratia, ac- 
tioDe si reaultatu allu actlonei iejuga- 
nire, loculu sau partea corpului unde 
B'a facutuju^antrea,* stare de iuf/anitu. 

JUGAND, 8. m., canterlag, proprie, 
bonudejugu, applicatu \d pwticulariu 
la callu juganUu. 

JDQABE, T., jogaro, a puue in Jugu, 
a uoi, a legă, a impreună, ^tc., in iutei- 
lessu mai generale de cfttn compusulu 
injugtu^e : a Jugâ furci, căpriori, ntie 
ăe vinia. 

JUGABIU,-«. adj., Jnsartiia, relativu 
la jugu, ce se reporta la trassu de carru 
ori carrutia; subat. jugariulu, lemnulu 
pusu perpendiculariu pre timone, si le- 
gatu de acestn-a si de capetele esteriori 
alle roteloru d'inainte; cellu ce conduce 
boii puşi la carru; boulu ensusî injngatu 
cu altulu. 

JOGATIONE, s. f.,jiiKatlo, actioue 
de jugare. 

JUGATOBlU,-(on"a, adj. 3., jngator, 
care juga. 

JUGATU,-o,part.d'inju3areJugatnB. 

JDGASTBU, 8. m., acer crnnpestrls, 
lemnu ce se dice si cornu, d'in care mai 
allessu se facR juguri. 

* JUQE, adj., JngiK, continuu, neinter- 
ruptu, Torbindu in speciale de ap'a, care 
curre in totu tempulu, fora se secce in 
rre una epoca a annului. 

* JUGEBALE, adj., jn^ralls, reia- 
tiTU \»jugeru. la mesurarea pamentuliii 
dupo jugerc. 

* JUGEBATIONE, s. f.. Jufforatlo, 
împărţirea pamentului sau agrului dupo 
jugere. actionea de a imparti in jugere. 

* JUGEBU, pL-re. jogerura, mesura 
vechia de pamentu, avendu in lungime 
240 si in lărgime 120 de petiore, in 
0uperfacia 28,S00 de petiore cadrate, 
camu at&tu cătu se pote arfi iiitr'una di 
cu nna parecUa de boi; de acea-a se 
dice si ^'u^, ţl.jugta-i. 

* JUGI£'LQU,-a,adj.,ja(rlfluHs,(Tedi 



3VH. 

juge si fiueie), care in totu lempula 
curre : fontane jugiftue. 

* JQGITATE, s. f., Jaritas, calitate 
sau stare de jufie. 

* JUGLANDE, B. f., jarUns, specia 
de glande. 

JUGU, pi. juguri, Jn^nia» 1. unu tn- 
strumeutu de lenmu, în care se prendu 
boii seu alte vite spre a trage; 2. femln 
sau lemnulu de care dependu lăncile 
unei bilance, de aci )W(7«=:bilance, si 
de aci, 3. jupu=semnulo de pre ceru care 
se dice si bilance sau libra; la vechii 
Bomani, 4. j«jrM=furci pre sub oţtte tre- 
ceau pre inimicii învinşi in semnu de 
batujocura; jugu se mai chîama 5. nna 
parte a stativeloru sau scaunului de t«B- 
sutu; 6. instrumentulu in care se pune 
remuln. 

* l JUGULARE, adj., juţularia, re- 
lativu la iugtUuaa.u gaUa -.vena jugulare. 

* 2 JUGULARE, v.,jiiţalare, a talia 
juguîulu, ajungbi&,a uccide, a stran- 
gidâ, a perde; vedi junghiare cu deri- 
vatele selle. 

* JUGULATIONK, s. f., jBKoUtto. 
actione de jugulare. 

* J0GULATU,-a, adj. part., jii^latn, 
junghiata, 

* JUGULU, 3. m., jaraluB, (din aoea- 
aai ladecina cu Jukbh==/u^), proprie, 
ossulu ce conjunge umemlu cu peptnlu, 
clavicul'a; de acl:a> cavitatea de longa 
guttu, b) guttulu ensuai. 

JUGUMENTU,pl.-e, inK«>nitni,cu 
ce se lega doue lucruri împreuna in 
forma de jug», legătura, jugariu; term. 
de architectnra. 

JUGURELLU. s. m., deminntivu de 
la jugu, jugu micu, mai allessa una 
forma de jugu ce se pune Ia porci apre 
a DU pdte intră in gradine. 

JULIU, s. m., Jaiius, on'a din celle 
doue sprediece lunialleannHlnî, numita 
asiei dupo nomele lui Jnliu Cesare refor- 
matoriulu calendariuloi. 

JUMETATE,>«i7»etofi>e,- vedi dime- 
tate, dmetatire, si medietate, medietatiM. 
*JUMENTARIU,-o,adj.,jB««Btariwi, 
relativu la Jumente. 

* JUMENTU, pl.-e, JnMeiitaaif (con- 
trassu d'in Jiironeatiia)» vita da «pit- 



.yGooglc 



KfH. 

gotn, de jngn, de trâBsn, de traosportii. 

JCNA, B. f., JnrAiIs, jBveBeat Jiiren- 
«Bla, Ut& tenera; f4ta pacinu iuaîntsta 
in etate; âg. fora esperientia; vedi june, 
eare e si maacDlioa si fetnenina. 

JUNCA, 8. f., jRT«nea» JodIx, Tedî 
jtmiee si jimiaat: 

JUKGANU, a. m., JaTencns, bonliano 
de dobi anni; bonlianu jugaDitn. 

* JUNCTIONE, a. f., jnnetlo, actione 
de a junge, modu como si locu de jun- 
gere : aălea forată are lip8e de jwnc- 
Uoni. 

• JUNCT0EIU,-*i)m,adj.8.,Jnnet«r, 
carejitnjre. 

• JUNCTUBA, 8. f., junctnra, resul- 
tatu alia actionei ă& }ttngere; ce JDOge, 
locu de jnngere. 

JtINCU, 8. m. (si î%mwxa\y:junca), 
JDTencBS, buenUi, bou tenem, bou- 
liann; — in alta insemnare, ca lat. jun- 
CS8, planta palustre. 

JUNE, adj. s., JarenlM, adole^oeiis, 
teneru pucina inaintatu in etate, in flo- 
rea etatei; necăsătoriţii ; fig. june he- 
tranu. care a remasu de un s'a căsăto- 
rita; barbatn, onrn tenem si snimosn. ' 

JUNfiSCU,-a, adj., JuTenllU, depune .- 
^tie juvtesea. 

JUNETIA s. f., ntfts jHTeDlllB, jn- 
TWtBSt adoleBe«ntU, etatejunesca, intre 
copillarCa si virilitate; teneretia. 

* JUNGEBE, junsi si junsei, junsu, 
ei jantiu, V., Jnnf ere, a legă, a prende, a 
unf, a Împreună, etc. 

JUNGHIABE, etc, cu f moUîatu, in 
locn de : 

JONGLARE, T., juţuUre, a uccide 
iaianda jMjrn^tdit .- sejunglara mai muUi 
amnelU si vitdli; a uccide taiandQ alta 
parte a corpului, impnngundu reu gi mai 
Tertosu spantecandu; — a casion doreri 
acnto: me jungla eaptdu, me jungla la 
petiore. 

JUNGLARE, s. verbale, iusnUtl», ac- 
tione iejungUare. 

J17NQLABin,pl.-«. pus)o,pumnariu, 
styleta, instrumentn acutu de a străpun- 
ge, jungU, nccide. 

JUNGLATIONE, s. f., JiţaUtU, ac- 
tioDB de iunglare. 
JUNGLATOBID.-terta, adj.,jKgnUii8, 



JUR, 



117 



care jungla, impnnge, cansedia dorere 
petrunditoria; subst. care uccide, tăia, 
străpunge, jungla de morte. 

JUNGLATU,-!!, adj. part., Jof lUtofl. 

JDNGLATUBA, 3. f., l.jusulOBi.in- 
bhiaitur'a gattului eu tmnchînlu corpu- 
lui : a si frânge junglatur'a guttulu^ vcdi 
si iuguîu; 2. dorere aonta. 

"JDNGLU, pl.-Mrt , Janetio, doUr »- 
cntiia* plenrltls, dorere acuta, impun- 
gere ce sentlmu mai allessu in coste : 
jungîuri de facere, de naaeere. 

JUNIA, 9. f., JBTentH8, 1. io acellu- 
asi intellessu cn jtmeti(^ 2. vi^tia neoa* 
satorita. 

JDNICE, 8. f., jiinlx, VBă'ijuninca. 

JUNIME, s. f., JoTentDs, omeni jnni, 
tenerime, mulţime indetermînata de 
juni, teneri, copilli, fetiori si fetiore. 

JUNINCA (de preferitujawice), s. f-, 
jnTenoâ, JaolXf yitellade doui anni,Tacca 

JUNINCUTIA, s. f., jBTenoiiU, Jtt- 
ninca mica; vitella. 

JUNIPERU (pronuntiatu pre aloco- 
rea si : iuni^yeru, ienuperu, giuniperu, 
giuniperu, etc), s. m., genu de plante 
conifere; îemia. junipera, fructn de jn- 
niperu. 

JlTNIREj-escu, v., jnTentstera agere, 
a petrece jnneti'asea, astă june, a duce 
vietia necăsătorita, a romană celibe. 

JUNIU, 3. m., JuiilBg, un'a din celle 
doaesprediece luni alle annului. 

JURAMENTU, pl.-e, JaranentuiB , 
JDgJnraiidnm, affirmatione ce se faoe 
chiamandu de mărturia pre Domnedieu, 
co affirmantele va spune addereruln : 
juramentujudici^u, care da una parte 
litigante, la alt'a, facnndn pendente de 
acf sententi'a in causa, sau care propnne 
judele d'in officiu laun'ad'in partispra 
a pot4 decide caus'a sau a determini 
mesur'a penei. Juramenti^, in senau 
juriăieu, sau este capitale, ori princi- 
pcde , unde nu sunt alte probe , san 
suppletoriu, undeessistn semiprobe, sau 
estimatoriu, prin care se comproba pre- 
tiuInuDui lucru; — juramentu, promis- 
sione de a impleni cu iidelitate detoren- 
tiele' si a susţină drepturile •.jurameniu 
falsu, perjuriu. In unele locuri se dica 



>yGoog Ic 



119 



TOR. 



ai in loou de tfţ/urctfw-o, esseeratume, 
Skatemu. 

JUBABE, T., jnrare, a affirin& ceva 
aah Juramen^, chîamandu pre Domne- 
diea de mărturia; a ratifica, a confir- 
ID& oera Bnbjuramentu; a promitte ceva 
seriosa fora a depune jaramenta : a 
jură morte, ruitM, perdere cuiva, a luă 
ferma reaolutione de a nemict pre cine- 
va; ase jură pre nemica, adeco fora ne- 
cessit&te, d'in rea datina; a jură tn ma- 
nele cuiva, înaintea personei destinate 
spre a aocepUjuraUentuIu; ajura cre- 
ăentia; a jură in vorbele cuiva; a jwă 
itranâiu, falsn; A injură, a essecră, a 

bl8Stl<ID&. 

JUBÂRG, fl. verbale, jirudi sctlo, 
Jurmtin, actioDO de jurare. 

JGBASSOBE, s. m., (jnriB aBsescr), 
in Daci'a superiore, asseeorele suppre- 
feetolui, oare are si attributioni jaridi- 
eiarie in cause civili peno la nnasumma 
determinata, care le pote decide nomai 
ca jurasBorele, sen : supprefectidu cu 
jwratsorele seu făcu testimoniu, mărtu- 
ria legale. 

JDBATORID.-torta, adj. a-, Jantor, 
adjnrator, care jura singaru; care jura 
pre altiilu : jur<âorvu stramhu. 

JUBA.TU,-a. adj. part, Jorstns^ âiju- 
Mti», ca Biibat. m. a^allessiicommunei 
cari ca judele constitau magistratur'a 
eommuoale; h) mai inainte, in Bomaoi'a 
libera, allessn allu unei commuDe rura- 
le, astadi consiliariu cammunale; c) in 
Daci'a saperiore,.7'Mra83ore sau adjunctn 
alin snpprefectnlui; d) membru alin unui 
jndecin formatu d'in cetatiani spre a 
jndic pre ooncetatianii sei accusati de 
crimine : curte âi juraţi, (ndisi juriu). 

* JTJBE, 8., jus. abl. jure, dreptu, 
Inatn numai in aspressioiii adverbiali, ca: 
de jtire:=io dreptn, dupo dreptu, etc. 

* JDBECONSULTU bau juriseonsul- 
tu, s. m., JnrlHeoDadltDB vel JnreoonBDl- 
t«B, care e versatu iu scienti'a dreptu- 
lui si a legiloFu; care face professione 
de a di consilie in cestioni de dreptu , 
l^stu, jurepiudente. 

* JUBEDICTIONALE sau jurisdie- 
Hotule. adj., jnriBdletloiMlIs» relativu 
\^ jtveăictione. 



JtTR. 

* JUBEDICTIONE Bau^Nrtsdteftom. 
s. f-, JarlBdletlo, facultatea, poterea jo- 
dicelui sau acellui care are dreptu de a 
judecă; potere si facultate data prin au- 
toritate pnblica de a pronnntt& dreptate; 
facultate de aadmtnistr&jastitia,admi- 
nistrationea ensasi; estensionea com- 
munei sau a districtului unda judecele 
are poterea si facultatea de a si esser- 
cit& autoritatea sea publica : juredietione 
civile, in canse civili, criminale, în ean- 
se criminali; j. eedesiastiea, in celle bas- 
sericesci, etc.; diatrictu, municipiu, tri- 
bunarin, cercii, sfera, etc. 

*JUREPBUDENTEsi>r»spnid«ife, 
B. m., JnrlBprndens, JarU^eritas, versatu 
in legi, in scienti'adreptului : jurespertu, 
legistu, juristu. 

* JUBEPBUDENTIA si jurispru- 
dentia, b. f., jnrlapradentl*, scienti'a 
dreptului, scienti'a legilom; prîncipiele 
de dreptu, ce se urmedia intr'una terra, 
la urm tribnnariu, etc. 

* JUBESPERTD aa.\ijurispentu. adj. 
9., jDrIsperttnB, espertu in legi, in aciea- 
tî'a dreptului : jurisprudente. 

* JUBGARE, V., Joivare, a cert&, a 
mustră; a se certă, a se batujocuri. 

* JtTRGATIONB, s. f.,inrf»tt», M- 
ttone de a jurgâ. 

* JUEG"ATOBnJ,-*orifl, adj. a., Jmf- 
grator si JnrţattrlBHf care Jurga saa 
serve a jurgâ. 

* JnRai03[T,-o, adj.,Ju-fioiu, caro 
caută jurgiu, dispusu \&jurgie. 

* JXSRQHJ, 3. m., JirKlM» certa. 

* JURIDIGIALE, adj., Jarldlelalla, 
relativu la dreptn. 

* JtIRIDICU,-a,aâj.,JiirMlraB^ceeBte 
dupo dreptu, conforme dreptului, legi- 
loru; relativu laadministrationea justi- 
ţiei: ^ermmu jt4rult cu. espresaione care 
in dreptn sau in lege nu se pote di pria 
alfa, ci este consecrata de scientia ca 
singuruln terminn correctu. 

* JURISCONSULTD, iuriadiatitme, 
jurisprudeniia, etc; vedi jureeonMUu, 
juredietione, etc. 

* JURISTITIU, s. m., Jurbtidam, fe- 
ric in cari judecătorii na ţinu sedentfe; 
vacaotie la tribunarin; unu periodasau 
oerte dilie, candu joBtitt'ft tac«. ' 



>yGoog[c 



Jm 

JUBISTU, s. m., Jorlsperltit, care 
s« oeenpa ca dreptulu; care a saissn in 
materia de drepte :jiire8pertu, jtirispni- 
dente; mai allesBa stadente, oare ee oc- 
cupa ea stodinlo legiloru. 

JURIU s. m. oorpnln joratilorn. 

JUBNALE , jumaliaim , etc.; vedi 
ăiumale, diumalumu. 

JUBU, 8. m., grjtns, vedî 1711*™. 

* JUSTA, adf., JnxtÂt alăturea, looga, 
mai allessa in compuse ca: justapttsu. 

* JUSTETIA, B. f., (fr. Jmtesse), ca- 
litate de jiwto, aptn, adeoatu, easacta, 
precira, etc. 

* JUSTIFICABILE, adj., Jostlflea- 
Ulis» ce se ţo te justifică. 

* JUSTiriCAJîTE, adj., jastlfleaiiB, 
jBitlflena, care justifica. 

* JUSTIFICARE, T., JnsHflcire, a 
âemonstr& co nna persona e înnocente, 
Bl co nu merita imputarea ce pote i ee 
face; a arretâ co nnu lucra este jostu, le- 
gitiiaD;a proba bonetatea, vaHditatea,so- 
liditataa, veritatea, unui lucru; refl. a se 
just^ică, a probfi innoeenti'a sea, a se 
desculpâde unsaccnsatione, a demonstra 
addeverulu faptelom ori TorbeJom selle. 

JUSTIFICARE, a. verbale, JoBtlfte»- 
tia, jutUoMdi Mtlo, in t. 9. verbului. 

* JUSTIPICATIONE, b. f., J..ittfloa- 
tto, actione de J Mtifiea re. 

* JUSTlfcldATIVn,-», adj-, jnstlfl- 
«■■» ce tende a jttstiAcâ. ce serve spre 
justificare, adeoo spre a probă co unu lu- 
cru este asii precumu s'a espusu. 

* JU3TIFICATOBIU,-fena,adj.,i«8- 
ilflMuia, care jnstifica. 

* JUSTIPICATU.-a, adj. part.,jn8ti- 
AmtiB, jBre «mul eOMprobatna^ por- 
tiAn, exeiwtm, excusatu, deacolpatu, 
ipperatn de accosari, le^timatu. 

« JUSTITU,8ijt(see^, B. f., JiistItU, 
diaptate,- vertute morale, volientia fer- 
ma ai constante de a d& fia-caroi-a 
oe e alia seu, de a respectă tote drep- 
turile altui-a : justiţia ammutativa , 
care se refere la scambori, la vande- 
ri-compwrari , si obiesa a ii atfitu-a 
o&ta s'a Inatu ; jtu^'a diitributiva , 
prip ou« se a4jadeca fia-catai-a ce este 
idlo wa, dismbnenda, recompensele 



TŢŢ n» 

si p«neleţ acesta-a d'în urma, candn it 
refere la pedepse . se uumesce justiţia 
vindieatriee; ;tisft^'a=:dreptu, ratione, 
addevem, ^citate, detorentia, precnmn 
si potere de a face dreptate, de a ad- 
ministra dreptatea; a si face siesijusti- 
tia. a si resbonâ singurn, sau a se con- 
demnă singuru pentru peccatele selle; a 
ăâ cuiva justiţia, a appretii calităţile, 
portarea, faptele, etc. altni-a; justiţia-^ 
tribnnariu, magistratu care e ihsarei- 
natu cu administrarea justiţiei; jurisdie- 
idons, pr. justiţia civile, justiţia crimi- 
nale, justiţia militare, etc.; a venăe jut- 
titi^a, a lassă a se corrompe de intensBe 
in judecarea unei cause; e ăemnu de jus- 
tiţia, iu senau injariosu, demnu de i^ci;' 
vedi si dreptate. 

• JUSTITIABILE, adj., (JaatltiaM- 
11b), suppussu justiţiei, care are se res- 
pnnda inaintea judicilorti; suppnsn jn- 
risdictionei : tu esci jast&iahUe de co- 
tare judiee de pace, adeco suppnsu jns- 
titiei, jurisdictionei acestni-a. 

• JUSTIŢIARE, T., BnppUol* •«- 
eere, allqnem sappliolo neoare, a poof 
pre cineva ca pena corporale in întelles- 
snlu sententiei addnsse contr'a lui; a es- 
secut& una sententia capitale, prin care 
cineva e condemnatu la morte. 

• JUSTITIARIU.-aWd, adj.8.,]ailex, 
camifex, t«rtor, care rcpresenta justi' 
ti'a, care face se se pronunţie jnstiti'a; 
care essecuta ana sententia de morte, — 



» JCSTITIATU,-a, adj. part, lappU* 
elo affeetus, essecutato, uccisu in p<^ 
rea unei seatentie. 

* JUSTITIU, 8. m., vedi jareatitiu. 

* JUSTU,-a, adj., justus, dreptn, eci- 
tabile, covenitu, aptu, adecatu, esaacta, 
precisu, proportionatu : omu justu, car* 
nn Tettema pre altulu sau care jadeea 
bene, cu essactitate; eausa justa, mama 
justa, fundata. 

* JUVENILE, adj., JnvenlliB* ăejune 
teneru, de etate tenera. 

JUVENILITATE, s. f. JoveallltM , 
calitate de juvenUe. 

*JUVENTUTE,3. f.,Jav«iitni, radi 
jmteUa si junime. 



=y Google 



K. 



E, a unasprediecea litiera in alfabe- 
tul!] rotnanu, care inse a devenitu cu 
totulu superflua, tiendu co pre totu in- 
dine se supplenesce prin c. In limb'a 



DOstra figurâdia numai in Torbele străi- 
ne, si iD specie in nominele proprie spre 
a le pastrâfusionomi'a, precumn : Klâpf- 
stoch, Kington, Shakespeare, £kier. 



L. 



L, a doneepredîecea littera in alfobe- 
tnlu romana, numita limlale, dupo or- 
ganulu ca care se pronunţia, trece prin 
diverse nuaDtie in gur'a Românului. 
I. are sonnlu seu genuinu : 1. Ia începu- 
tuin vorbeloru, precumu in : lacu, larga, 
locu, lucru, lumina, legu, lemnu,linia. 
linge; etc.; 2. in mediloca inantea con- 
eonantiloni, precumu in : aUnt. ealdu, 
mulgu, vulpe, ulmu, callu. caile, valU. 
molie, folle,pelle, satullu. ăestiUlu, copil- 
lu, etc.; 3. dupo consonantile f, b, p, r, 
precumu in : flore, floccu, sufflare, blan- 
du, place, plumhu, umblare, urUo'e, etc. 
n. se immâilia sau se suppreme : 1. in 
medilocu intre ddue vocali d'lntre cari 
nrmatdria e i, precumu in-: filia, filiu, 



fim, filie, fSha, paUu, molttti imilwre, 
taliare, teliu, mălin, etc.; 2, assemin« 
si caodu l e dnplicatu, d^ urmMia t, 
precumu in : molii, f^, căUi, edMi, 
vcMi, pelli, copan, satuUi, cattiU. vittUi. 
miseUi, aUiu, pulliu, gaUina, etti, oellt, 
aedli, etc.; S. in syllab'a elia, termina- 
tione feminina, precamu in : pore«Ba, 
eaieUa. eordla, vergella, noueBa, mat' 
gella, tnaâseUa, sfeUa, stila, amndta; 
ronăinella, eUa, cella, acâlpi, «to.; 4. la 
inceputulu urmattfrieloru inoo se im- 
mâlliasau se snppreme, d'in caus'avo- 
calei i shu e assimilatu cu t, iţi«-cami] 
in ie : Unu, lieiîi, lieie, Unia, Haiare, 
Iepure, liuaioru, oiîttiwe. leau, leai, Uă, 
lee, (ieau, ieai, iea, iee), si in miUe, pria 



V 



iCoogle 



LAB. 



m 



una speoia de reactione a plnrarinlui 
miUi; 5. dapo consonantile câg, pre- 
entnii in : dam, damare, daue, oelu, 
veelu, muadu, trtmolu, pednctu, getm»- 
du, reiumclu, .wanundu, tmotu, pan- 
da, weola, euredu, glcu^, glande, glc- 
mu, un^a, ânglu, eingla, ingltiire, aag- 
^iiiire, jţmgl«re, veglare, etic: Inoasnln 
acesta-^, in Daci'a Traiana se scrie Bi 
dmru, ot/m, ttfechia, ghioci», ghkmăe, 
HfijAia, vegkiare, ete.; (to in Daci'a Ân- 
reliana : diaru, odiu, uradia, gJiaeia, 
imgiia, ete. III. ae aude oa r, intre dâue 
vocali, precnmu in : jxiZu, soZe, soU, p^ 
fiitt, adu, ă«ien, voUtv, sc^utu, gtda, 
gdik, oHjrdw, tH'^a, sctkla, accmâ^ia, 
apenâvla, veniula, eeedare, ptdiee, fe- 
Ue e,petiolu, urcioUt, fetioUt, viâîa, &t4- 
leie, imIw, ete. In castilu acestn-a se 
■sche de ordinariu cu r, precumu : păru, 
sare,86reip€ru, firu, doreee, vorere,sa~ 
rutu, gura, gent, mora, seara, viora, bu- 
rde, meru, ete. 

1. LA, prep. «d, apad, pr«te» Juxta, 
eirea, «trelter, se pane ou acGUsativalu, 
si indica : 1. starea aprâpe de unu lu- 
ern saq persona, starea in unu loca 
aedeterminatn ou precisionn : la mene, 
lateue, la sene, la noi, la voi, la dU, 
la eUe, la paretUi, la scola, la haserica, 
la theairu, la peramMare, la venaiu, 
la cdUessu, la eatnpu , la tkrva, la mSÂ- 
Ua, ia prmăiu, la e«na ; 2. direetionea 
Bpie una loou, luam sau p»8ona : mer- 
gemu la Borna, veniţi la noi, dua^i-^K 
la lucru, proeedeti la visite ; 3. inoBl«i' 
tulu tempului : la einâ ore pleeămu ; 
noi eţnâmu la noue; la meditdu nopţii 
inco smeanm^ la primavera vomu ard; 
la annulu nou ne vomu vede; 4. espreme 
dativalu : daU apa la boi si /Snu la 
eaHi; neutine »u pe4e aervi iotu de una 
Aata la dom domni; 3. indica namerulu 
^ppr9Bsi|siatiTu:IajNi^MtUide^fMent, , 
nstle se pare a fi ellipse, in loQa de : 
câ la, san comu Ia; 6. ^re a espreme 
ablativulu se compane m de : de la 
mene p^no la tene e e<UUa totu (oiâde 
Itmgaeasi de, la tene peno la mene; 
- 7: ^Tfl a espreme ^4)ropiarqa in unu 
modu ^ mai puoinu debermîaabi se 
wmpiHM ea pr$ .- maitreixtipre la noi; 



veniţi preia dnei 6re; nu Iu vedemu 
pre laseola; 8. prepositionea la formMia 
mnlti idiotismi in limb'a romana : omu 
mare la saiura si bonu la betitwa; mu- 
liere cUha la fada si nigra la anima, 
lunga la piru si soarta la mente, eUu e 
coptu la mente si dulce la vorbe; An- 
tonia manca la pane sib^ela vinu. 

2 LA, scurtata d'iu dla, lllaj articlu 
feminina , redussu la a ; mtdiere-la, 
muUere-a, mtdterea; vedi db*. 

3. LA, scortatu d'in.^, IIUm» pro- 
nume pers. m einţf. accusativu, reduBsu 
la ua candu sta la inceputuln fnmi : na 
connoseu, ua inv^iu; si la a, candu 
urm^dia dapo unu verba torminatu in 
u, precumu : connoscu^a, invetin-a; Tpdi 
eilu. 

LABA, s. f., bestia ^i, petioru sau 
branoa de bestia. (Confere gr. Xot^^, ca 
instrumenta de prensione. Vedi Ic^. 
in GloBsariu). 

« LABABE,T., Iiib«re,a fi in pnnctu 
de a cada, a ammenitiă ruina; a fi f<irte 
debile. 

LÂ BABTIABE, T., luare, renlttereţ 
UH^eseere, se dice despre persone alin 
caroru ambletn si Testimtmte nemăsu- 
rate pre oorpa si rea puse, le arr^ta ca 
mollatice, nepesatârie sau si morbide. 

LABABTIATU,-a, adj. parL,lM«t, 
vestimentu laÎKiHiatu; styla labartiatu, 
fora legătura, fora concisione. 

LABASTIATURA, s. f., res Iau, 
reMlsta, lucru labartiatn, persona la- 
bartiata. 

* LABAAn,s. m.,Ubarun, flammura 
militaria precare imperatoriulu Constan- 
tinu a pusu crucea si monogramm'a J. 
G. cu care a inviosu pre adversari. 

* LABE, s. f.', labei, (de Ia UbI, că- 
dere), cădere, derimare, darimatura,ruina, 
nemicire, perire, peste, pe8tileatia,con- 
tagione, macula, sorde, opprobriu, des- 
onore. 

* LABECULA , b. f., labeoiil% demi- 
nntÎTU d'in lab*) mica macula, mîcu de- 
fectu. 

* LABEFACERE, labefeei, labefaetu, 
T., laberaeere, a face se cada, a pune in 
stare de cădere; a face se vacille, a de- 
bilita, a perde, ete. 



=y Google. 



m 



U6. 



* LÂBEFACTABE, t., labefMttn, 
fonoa intenein d'in îeAefixeere. 

* LABEFACTATIONE, b. f., Ubaflw- 
tkUo, actione de labefactare. 

* LABELLU, pl.-e. l«fte1lDm, deminu- 
tiTO d'in lahru. vedi ei UAitt. 

«LABERE, lapsi si lapsei, lapsu. t., 
Ubi, a Inaiei, a cad4, a perf , a se perde, 
a 8fl Btraooră pre nesentite. 

* LABIA, B. î., Ublnm, vedi labm. 

* LÂBIALE, adj., (UbUlIfi), ătihAiu: 
miert tabmU, cvi eepronimtia prio l<Aîe 
nu fe«KÎt«. precBma sn : 6, p, f', «. «.; o/"- 
fsrte lahiaîi, cari s« facn cn gor'a san in 
fleri«rn^ inse fora a numer banni. 

« LABIATU.-a, adj. (Ubtatng), «are 
ue fbnna de IcAie sau Autlte .- pIonAi Za- 
Moto. fiare labiata; subst. una Itânata; 
familfa laiiatehru. 

*'LABn)n,-a, adj.,labtdnB, lunicosn, 
pre nnde nsiom poţi allunică; care sta se 
cada; vedi labere. 

* LABILE, adj., labllls, eontr. sfahile, 
care cade nsiom : poeUidHe stabile si po- 
siiione îahih. 

* I/ABINAi 9. f.,1ablna,c&ditora.res- 
toniatnra, (confere lavirM. vedi lahere). 

* LABIOSTT,-(i, adj.jUbloHUfltCsreaTe 
labie mari. 

* LABin, pl.-te, Ublnm, Ubrnm (de 
la Icnbere), marginea esteriore a gurei, 
bndia, 

* LABLABU, B. m., (IsbUb ntiraHa), 
pianta dMn claesea peripetalel»ru, nu- 
mita si fa?eola turoesoa. 

* LABORANTE, adj.s.,UboniM,ln- 
eratorin; in farmacia : cella ce Incra in 
laboratorva san is asii nurait'a tfitlwa. 

* LĂBORABE, Y., l>b«nTe, a lucrÂ; 
a 88Beetrt& incruri gielle; a Inci^on ma- 
nile, cti mentes; a se fatîgă. 

" LABOBATIOKE, s. f., Iab«ntl«, 
sctione de ItAorare. lucrare. 

* LABORATORIO,-ftîr«i, adj. fl.,U- 
borâoa, (compara si ît. lahiTat»») si U* 
b«r«t*rln; fr. Isbovreur, st laboratolre), 
care It^ora, \. personale : â'in sudarea 
laboratorHoru traimu toţi; 2. reale, labo- 
ratoriu. pl.-â, loco unde se labora, si iu 
specie locu unde chimicii si aUi arteGoi 
ben «parationile loru : lahoraioriu «%• 
mtcu, fiorcare fca-maeia tun laboraton»ln 



UC. 

sem ^lu petreef tUtt'a n iMpfea tu 
laboratoriM. 

* LABOBB, s. f.. lfib*r, Inoni, mai 
T«rtosa Incm difflcile; ftttga. 

* LAB0BI09U,-a, adj., lahtrfvsBs, 
plenu de labâie : om» ItAoriosu, inStia 
lahorif^a. 

* LABRACE, 8. m., (libraz), speri» 
de psBce marinn, care se dine si lî^ncs 
de mare, si se erede a fi acelh-asi care 
la Pliniu se mimesce labros (Xdc^poc, 
proprie mancatiosn). 

« LABBOSn,-a, adj., Iibrosai, vedi 

Jo&MStt. 

* LABRU, pl.-«, labnin, labiB, bn- 
dia; — Tasu san catinu de marmore ce 
serrîâ in ther me si i n temple la antici. 

* LABTRINTHU sau îo&urinAi. la- 
InriniM, S. m., labyrtntbng (Xa(p6piv9oc), 
in anticitate, edifioin compnsn d'in nar« 
nnmom de camere, salle, gallerfe, dis- 
puse asii în cfttu cei ce intrau Intr'eB- 
snln, numai cn mare dif6on1tate potean 
essf afora : ^obyfv^i}wA^ Sm Egyptu, 
labijrinthttht lui Deăaiu cPin Creta, U- 
l^frinthidu ^in Lemnu ; la moderni : 
a) in orticultnra. pădure cu carrarî, prin 
cari facile te poţi mtecf: h) fig. confD- 
sione,incnrcatnra,eomplicationedeBSIa- 
ceri forte mare ; me o^ in mea-e lahy~ 
rmfku: advocaţii Vau amincorfu tn umt . 
Xabyrinfhu de, nnde a nevolta va mai 
pote seapâ; c)in anatomia : l<Ayrinthm= 
caritatea interiore a nreohiei, compusa 
d'in mai multe eanali ce mei^ in dtre- . 
ctioni diyerse. 

* LACCA. B. f.; rodi Iuccn. 

« LAGGATU, 8. m., (fr. lueate), sun 
IHTodussa prin combinationea acidnlui 
îaeeieu cn una base. 

* LACGTJ 8i laeca, s., (it. Imos. isp. 
Im», tr. Uqno), in sensulii strictn : sub- 
stantia compusa d'in solntionea unorn 
resine, precumn e copalulu, ambr'a, as- 
faltulu, in oliu aeratn, ammestecatn cn 
oMu de tarebintina; si serre a nnge di- 
verse obiecte, precumu: ferm, Iminti, pa- 
piru, spre a le intari in eontr'a inflnentiei 
aemlui si a apei;Iac0H2« de Oktn'a e unn 
suocn resinosu care esse d'in arborele 
nitmitnciolionu(aagT«(ihlii«a8lB),seam- 
mesteoa ca olia ce our^ dfn arbonţ» 



=y Google 



LAC; 

nnmitu T«riil«U noittxan}laecttîu de Jii' 
jiont'asescurgeâ'iiisuin&cQluverniciosa 
(rkm rarnlx), si ee amtnesteca cu oliu 
de blfpioiilâ tom«iit«Ba; laccu e si unn 
lutn alaminosu ce are auccn coloratoriu 
OD care ee serrescu pictorii ; laccu de 
Venetfa, de Florenti'a. Colorea laccnrî- 
IfflTu inco e diversa. Laccu e şi nnmele 
unei plante, chelrantbns del, d'in famili'a 
crnoeferelorn, cu paatari lungi liniali ; 
laccolu commnne san laccuin auria, 
eheir«tithii8 cheiri; lacculu tnfoBU ori 
tneru&tu, ei laccuin lungu, se ţinu totu 
de nna familia. — Laccu io Itfdi'a e una 
aomma de 100,000 rupie. 

«LAC£RABILE, adj., UeenibillB, 
ce Be pate laeerd. 

*{LAG£BA'RE, v., laoercre, a sfascii, 
a mpe, a apantec : a lacerâ ttna 
charteta, unu scriptu. 

" LAGERATIONE, 3. f-, iMerttlo, 
actione de lacerare. 

*LACERATOBIU,-/oria,adj.8.,l«!e- 
rator, care lacera. 

* LAOERATU.-a, adj. part., iMe»- 
tns, s&eciatu, mptn, spantecatn. 

tt LAC£BE, T., lacere, a attrage, a 
attiti&, a aminagf. Radecin'a compuae- 
loru : cSificere, aîledare, illeeere, illwtare, 
ddeeere, ddeeUare. Confere bî laeessere 
si lacinia. 

* LACEBNA, a. f., Uflerna, mantelln 
de ploaia la vectui Romani. 

* LACEBNATU,-», adj., iMernatos, 
vestitn sau coperitn cu laeertta. 

* LACERNULA, s. f., lacenola, de- 
mhtntiTu d'in laeerna. 

LACBBOLA, s. f., (it. Ueerftll), spe- 
cia de scornsiu connoscutu ca artielu de 
cotomercin. 

« LACEBTA, s. f., iMerta, speciade 
reptile, serpilla, gnsteru. 

* LACERTU, 3. m., Ucertai, partea 
snperiore a braeiulai de la nmern peno 
laootn. 

* LACERU,-a, adj. , Uaer , niptu : 
veaHmetUe laeere, cereHori» lacent. 

* LAGESSERE, v., UeegHere, a in- 
territ&, a provoca; a attaci, a vettemi. 

* LA0BS8ITU,-a, adj. part:, iMes* 
iltiB, isterritatu, provocaţii; attaoatu, 
vettematn. 

* LACINTA, s. f-, lacliUf pulpana 



sau ptilla de vestimentn; fascia sac litt- 
ta ce se pune pre marginea nnni vesti- 
mentu; fascia, p^ticu, bnccata de ma- 
teria tessuta; vestimentu. 

* LACINIATU,-a, adj., (Uelnlatni, 
fr. laclDl4),jniptii, sfaaciatn; adomata 
san provedutu cu lacinie : fr^ndie Iad' 
niaie, crestate pre margini, presentandu 
6re-cumn lacinie. - 

* LACîNIFOLin,-o, adj., (fr. Uelal- 
folii), cu foliele laciniate. 

* LACmiFORME si laeinifonim,-a, 
adj., (fr. iMlnlforme), in forma d^e la- 
cinia. 

«LAGINIOSTI,-a, adj., Ueinl«ni*, 
plenu de lacinie. 

LACI08U,-a. adj., (cu c suptire sine- 
ratn, latiosu), cu peru Inngu si cretin 
asi& iucfttn form^dia ftnnelle ca alle Ia- 
dului. 

LAGIIT, 3. m., (cu c snptire siueratn 
îatiu), laqueBg} ochin de acia, de fune, 
de ferm, etc, ce serve a prende ceva : 
fae^ ladu la amenâiue capetele funii; 
a dă in laciu; (f prende in laciu; a pune 
laduîu de gi^u; proT. a se dă in laciu. 
Bau : a se dă, ca cior'a, \n ladu; fig. 
mulierea vre se Iu prendta in Iadele 
selle; — cu plur. in i, laeii, in locu de 
Iade se applica la spatedie sau scandn- 
relle ee se punn pre căpriorii invelitorei. 

LACiniRE,-e«ON, v., allncmare, a 
prende in ladtt, a leg& cu ladu. 

* LACONTCU,-o, adj.,l8eoiiI«H«, (fr. 
UeoBlqoe), proprie : rolatîvu la Lacom; 
de aci : scurtu, conoisu si 6resî-cuma 
indesatu, cumn vorbieau LaconH : st^ht 
laconicu, respunsu laeoniw, discursu 
laconieu. 

* LAOONISMU, 8. m., (fi-. Ueomis- . 
me), eapreasione sau frase concisa si 
ponderesa, ca a Laconilorn : îacmistmdu 
unui respttusu. 

LACRA, s. f., area, aronla, lada on- 
tefa, flcatula, cofferu; (pre a locrrea se 
aude si racla, care se pare una transpo- 
sitione d'in ardă, armia.) 

LACRIMA, 9. f , lacrima, picătura de 
umfire licida care esse d'in ochin ixiţo 
una impreERione vina piiyaica sau mo- 
rale : 0j|u a st^eritu dureri mari fora 
a veraâ maearu una l aerima; cu laeri- 
miieinotia arogase ht terii; acta vedua 



,)ogle 



124 



LAC. 



twsâ torrenti âe laorime pentru perde- 
rea aoauiui seu; intOrcerea hti nCa faeviu 
se versu lacrme âe buccuria; prunculu 
inlaerimemspmadupomamma sea; au- 
ăatu cu îaerime mân'a tata seu; Jacri- 
meîe curgeau (ftn ochii ei; a venitu eu 
faci'a scăldata in lacrime; aceXtu kypo- 
critu v»sâ lacrime de crocodili, plân- 
gea intr'adensu pentru ca se ingeUe; 
lacrima de vitru, sau lacrima hatavica 
picătura de vitru tomata in forma de la- 
crima; locnm'a cerului, nna planta (idl* 

«LAGBIMABILE,adj., Ucrinabllls, 
demnu de lacrime, de pl&nsu; misero 
care te face se verşi lacrime. 

♦ LACBIMABUNDU,-a, adj., laerl- 
BiKbaDdiiBt care ver&a mnlte lacrime. 

•LACEIMALE, adj., (fr. laorjiii«I),re- 
lativn la lacrime : saccu lacrimale, con- 
Atetu lacrimale, punctelacrimali, glan- 
duia lacrimale, tanâre lacrimale, Hitu- 
lalammtde. 

LACRIMAEG,-«dtu, T., Iserlnare, a 
verşi lacrime, a dă d'in sene lacrime: 
de ce ti laerimedia oehitilu stangu ? 

LAGBDUTIONE, s. f., lurlnstlo, 
actîooe de lacrimaire. 

LACRIMATORIU,-/oHo, adj. s., I«- 
orlHuiB, care laerimedia: ochiu laeri- 
matoriu; subst. lacrimatoriu, pl.-e, laorl- 
natorlw.vasu de lutu san de vitmde- 
pnsu in partea cea mai m^e a sicrielaru 
de morţi, care dupo tota apperentia se 
implea cu olie odorifere, ai se verşi pre 
rogii inainte de a Iu apprende. 

LACRIMIORA, s. f.,lMrinata, demi- 
Dutivu d'in lacrima: copUlulu allergă 
la mamma sea cu lacrimîorele in ochi- 
siori; oume de planta, snb care in Tran- 
silvania ae inteUege eonTalUrla, 6ro in 
Moldaviamajathenscn, dnpo dr.Oehacu, 
care na numesce lacrimitta. 

LACBiHOSU,-a,adj.,lMrlm«gnH,pIe- 
nn de lacrime: cuochiilaerimosi s'ain- 
torm scolaritdu de la scala. 

LACTANin.-a, adj., laotueiis^deZode 
sau lapte : colâre la^nia, porf^Ut lac- 
taniu. 

l LAOTARE sau h^are, v., UeUre, 
1. a %\6 lapte, a fi cu lapte; 2. a di lapte, 
a di se sugă lapte ; mamm'a ensasi 



la<ia copSltdu; 3. a suge lapte: doui 
amndli lapta una singura oue. 

2 LACTASE si lactariura, adj., UeU- 
rit, st UctarlBB, de lapte sau cu lapte : 
vaccile lactarie au si dau lapte. 

LACTARESS A, It4C^ar{a, lactariu,vkc,^ 
vedi laptaressa, laptaria, laptairiu, ete. 

LACTATIONE, sau laptatiom, %. î., 
laotatio, actione de lactare. 

LACTATUaauZapiaiM.-a, l. part., 
copillu ladatu; 2. sup. si subst. tempnlu 
de laetatu : ladattdu coptUihru; 3. s. m. 
concr., laetatu, (fr. laetate), nume gene- 
ricu de sari compuse d'in acidu lacOat 
cu una base. 

LACTE, s. m-, Im, Uctfij vedi 
lapte. 

LACTESCENTE, adj. part-, liote- 
acfin»,d'mlacte8cere,c&iela€tesce:plaute 
lactescenti. 

LACTESCENTU, s. f., (fr. l»eteBe«ii- 
ee), calitate dclactescente : ladescenti^a 
planteloru. 

LACTESCERE, v., lacteseen, a de- 
veni Iade, san lapte; a ivâ lapte. 

LACTED,-a, adj., vedi lactiu. 

LACTI, B. m. pi., vedi lapti. 

LACTICOLORD,-a, adj., iMtIwUr, 
care are colore de lacte sau lapte. 

*LACTICU,-a, adj., (fr. Uctique), de 
lacte sau lapte : aeidu lacticu. 

* LACTII'EBU,-o, adj., laotlfer, care 
da sau duce lacte sau lapte. 

LACTiriC0,-a, adj., (fr. iMtlflqie) 
care face lacte sau lapte : alimente lue- 
tice. 

LACTIFLOBn,-a, adj.,(fr. UetlOtre), 
care are flori albe ca Iadele sau laptele : 
plante ladiflore. 

LACTIPORMTI,-a,adj.,(fr. lMtir*r- 
ne), care are apparentta de laete. 

LAGTIGENn,-a, adj.,(fr. iMtlg^M), 
care genera sau produce laete sau lapte. 

LAOTILAGINE,s.f.,UctUar«, planta 
cu lacte san lapte, care se dice si ehame- 
dap}Me:^tiiMnmă aph n e . 

LACTINA, 8. f., vedi ladinu. 

LACTINIU,-», adj., Uf tlneas, ca lac- 
tele sau laptele, albu. 

LACTINn,-a,adj. s., (lutlima, fr. 1m- 
tiae), de lacte sau lapte;— s. f., kutma, 
sacliarn de lapte. 



=y Google 



LAb^ 

LA.GTIOLINA, 9. f., (fr.ţleot«olliie; 
vedi lacHolu), Iade sau lapte incetu 
scnrsti de apa prin actionea focalui. 

LACTIOLU.-o, adj., UuttotluB, ca lac- 
tde de alba. 

LACTIPENNU,-o', adj., (fr. Itetipen- 
m), oare are pennele albe ca lacteîe. 

LAGTIBE, V., lactere, a suge, a fi 
sngariu; a av4 lapte sau altu succn lap- 
tosn. 

LACl'lU si^c^eu,-ci,adj.,liiet«n8,de 
.Iade sau lapte, albu ca laptele : callf-a 
laetea; numita si etdlea lui Trajanu nu 
este de căiu una nebulosa, 

LAGTOSE, 9. f., lactor, specia de 
planta laetosa sau laptosa. 

LAOTOSU, lactuca, etc., redi laptosu 
lăptuca. 

LAGU, 9. m., iMniii cantitate mare de 
apa Închisa prin arginî artificiali sau 
prin pOBitionea sea topografica intre 
colline sau munţi, balta, palnde. 

LACUNA, s. f., Ueniia, affundatura 
in forma de albia, Bcaratura, spărtura, 
gropa; locu desertu, neimplatu cu ceya : 
iatori'a ftostra este plena de lacune, a- 
deco i lipsescu documentele cari ni am 
pot^ d& connoscentie despre intempla- 
rile cotaroni epoehe; in acestu ăocu- 
mentu sunt lamne; — in anatomia: la- 
cuna, cavitate unde ae aduna mnco- 
sitati, muci, scuipatu. 

LAGUNOSU,-o, adj., UeanosiiB, plenu 
de lacune. 

LACUSTBD,-o, adj., {&. lacustre), 
de lacu, care se nasce, cresce, rine in 
Uusu : liante lacustre, pesci lacustri. 
Compara palustru. 

LADA, s. f., arca, ciBta, arca, cassa, 
in care se punu si se pastredia vesti- 
mente, baimi etc; — pre imde esaiatu cu 
acellu-asi intelleasu si coventele : lacra 
wn rada si tromt, elle dîfferu prin e- 
leganti'a formei : tronulu si iMr'a an 
mai pueina elegantiadec&tafaâ'a. Vedî 
lada in Glossariu, cu derivatele selle. 

LADANU, s. m., ladanan, specia de 
plaota d'ln famili'a cistinieloru (de la 
•latHs), classna a treisprediecea, prim'tf 
ordine a lui Linneu; productulu acestui 
arbustu este asia uumit'a resina de la- 
danu sau gumtna ladanu. 



LâH. 



12$ 



* LAGANU, s. f., l«(r»mi«, (Xa-javcv), 
specia de placenta. 

*LAGKNA, s.f., UKeBa,Ta9ucnguttulu 
strimţi), carafa. 

« LAOOIDE, s. f., UgalB, (XataU), 
9pecia de passere. 

* LAGOPHTHALMIA, sau lagofta^ 
mia, a. f., Uţophthalmla, morbu prin 
care genele nu se potu inctaide, asia in 
cătu ochiulu remâne descoperîtn ca la 
Iepuri. 

• 1 AGOPHTH ALMU sau îagofiaîmu,- 
a, adj. s., lfiKOpbt)ialmnB,(Xa-j'tii<pd«X{i/S; 
d'in Xa^iiiţ = Iepure, 91 6îp*aXp.4c ^ 
ochiu) care sufere de lagopkthalmia. 

* LAGUKA, s.f., 1. vedi%eno; 
2. vedi lacuna. 

* LAOTJNCDLA, s. f., laranccU, de- 
minutivu d'in lagena, carafiora. 

* 1 LAMA, 3. f., lama, lacuna, gaura, 
gropa, etc. 

* 2 LAMA, s. f., (isp. lama, eamelas 
ţriana), animale cadrupederumegatoriu, 
care s4mena cu camelulu, inse e mai 
micu si fora gibba : patrCa primitiva 
a lamei este Americ^a. 

3 LAMA, s. m., archiereu in religio- 
nea buddhistîea, în imperiolnTibetanu, 
la Mongoli, Ia Calmuci si in parte Ia 
locuitorii d'in imperîulu Chinei : Lama 
supremase numesce Dalai-Lama, si este 
consideratu ea inearniUionea uneidivi- 
nUaii;dupo vechi'adoctrinabuddhistiea 
se eeru se fia 16 De^v-Lama inoamoft, 
immortali si infu^Mnli; ero Ohinesii i au 
iaanidtitu peno la cinci cente, 

* LAHBEBE si 

* LAMBIBE, V., lanbere, a Mvge, a 
sorbi eu limb'a; vedi si lampire. 

* LAMBITABE, v., lambitare, itera- 
tiru de la latnbire, cu intelleesulu de : 
a Iambi contimm, a totn Iambi. 

* LAMBITU,-a; 1. part., vase lam- 
bite de eatusie; 2. sup. si sabst. ahrtr.' 
lambitulu catusieloru. 

* LAMELLA, 3. f., lanella, deminu- 
tivn d'in lamina. 

« LAMENTABILE, adj., laaieHUbl- 
lls, care merita se fia lamentatu, oare 
este de raieratu : aorte lamettioMe; ^tic 
retu lamentabile. 

* LAMENTA.be, V., baiattari» a se 



.yGooglc 



196 



LiU. 



Tăieri, a plânge cu suspine si ţipete, a 
se boci. 

« LAMBNTATIONE, s. f., limMU- 
Ue, eapressione a dorerei si a parerei de 
ren : nu mai inceta cu lamentatwnile, 
ae raiera neincetatu; lamentatwnile pro- 
fetuJui Jeremia, poem'a compusa, de 
acallu profetu pre ruinele Jerusalemului. 

* LAMENTATU,-a, adj. part., d'in 
lamentare. 

* LAHENTU, pl.-e, iftoentan, actu 
de lamentare, v&ietu, tipeto de dorere; 
plânsu, plaonetu. 

* LAMIA, B. f., UmU, Ia cei nouţ, 
capu de cane, specia de cetu = oetns 
platrlSf (ital. pesee eane, germ. lUi ,' 
Halflsoh) : lami'a este de una mărime 

. etiraorâinaria, rapace 91 vorace; — la 
cei antici : 

«LAUIA,s. r.,luil%fiei)tiafabuIosa, 
despre care se credeai co rapesce pruncii 
se i mance : lamitle erau representate cu 
capu de femina si corpu de serpe, 

* LAMINA, s. £., UmliiR, tabla, scân- 
dura, discu, placa de lemnu sau de me- 
talla. 

* LAMUÎABIU, adj., de lanina, re- 
latîTu la lamina; a. m. reale, machina 
compusa d'in doue eylindre de aciariu 
priDtre care trecu laminele de metallu 
spre a le suptiÂ; s. m. person., lamina- 
ritt, măiestru care lucra lamtne sau cu 
lamine. 

* LAJVUNOSU.-o, adj., Umlnosis, 
plenu de lamine, compusu d'in lamine : 
mineridi laminose. 

LAMPA, 8. f., Incerna, Unpaa^ (it. 
Uspnde, UBip«da, fr. Unpe), vasu in 
care se pnoe una materia, care ardendu 
da lumina, precnmu : oliu, unsori, spi- 
riiu d« vini^ etc : lampa de lutu, de me- 
tallu, de vitru, de cristallu; lampa por- 
tativa, lampa de nopte, lampa antica, 
lampa la mormente, lampa cu pompa; 
lampa de minerarij Uieori'a perfecţio- 
nată a ccmbustioneiadausse forte mtdtu 
la perfectionea lampeloru. 

LAMFADABIU, adj., Umpadarliis, 
ralatiTu k lampa, si la lampc^; 3. m. 
pers., lampadatriu, la anticii Bomaai , 
cellu ce portă una lampade iuaintea per- 
(««lora iaiemoat^ lampcari», care facă 



tA ii. 

sau vende lampe; s. m. reale, lampadti- 
riu, specia de candelabm pre care as 
punea lamp'a. 

LAMPADE, s. f., Umpas, 1. ou iu- 
tellessulu formei lampa; dero 2. in spe- 
ciale : facla, fanale. 

* LAMPADEDROMIA, b. f., (fr. Iw- 
pad^dr9Bie,Xa|jLna2TjSpo[jia=all£rgatnra 
ca lampade), jocu, la antici, care coa- 
aistea in allergare pre diosu sau callara 
cu u na lampade, sau facla în mana : cAne 
din lampadistiadjungea mai antaiu, fora 
se i se stingă lampadea, oUimea prt- 
miulu. 

* LAMPADISTU, s. m., (fr. Uapa- 
dlste), allergatoriu cu lampade, spre a 
capetă premiulu in cursele pnbliee la 
serbatoriele lampadophorieloru. 

* LAMPADOPHUBIE, a. f. pU (fr- 
Iunpadophorle,Xap.;[aSoţpofita, portare de 
lampade), serbatore, la antici, in care se 
Întreceau la allergatu cu lampadi ^preo- 
se in mana, (vedi si lampadeăromia). 

* LAMPADOPHORO, s. f., (fr. lnvpa- 
dophorAţ XaitnaSoipâpoc), care paria lom- 
Pfide, in speciale, la antici, cari port» 
lampadi in ceremonie religîose; oori dau 
cu lampadi, semnu de lupta. 

LAMPARin, s. m., vedi lampadariu. 

LAMPI8I0BA, s. f., Inoeranla, Un- 
padnla, 1. deminutiru ă'inlampa, in s«a- 
sulu propriu; 2. metiif. planta d'in «las- 
sea hypopetaleloru, lychnU 4i«lo% lui 
Linneu, connoscuta pre a locorea sob 
numele de opaitia, care pote dispari 
din limba. 

LAMFISTU, s. m., vedi lampariu. 

* LAMFYRIDE, s. f., UmpţrU, (Xoit- 
flupCi;), insectu lucitoriu, de aci si nu- 
mirea popularia de : lucurieiu. 

LAMURA, s. f., qnod in Mu»* r« «pU- 
mani «t parlsBimBin eat, fi«8« ce esta 
mai bonu, mai curatu, mai allessn, ntţi 
de frunte , precumu : lamur'a farinei, 
lamur'a grânului. 

LAMUGIBE,-efiât(, T., parfcare, eU- 
rlfloare^ pollre, expollrei explMare* 4e- 
«lariire, a ouretiă, a allege ce e reu si 
a lassfi ce e bonu, a cerne, a desface 
unu ce de totu ce ae tine de ellu;, a 
esplică, a desluci : a lamuri aundu; a 
lamuri idiele, computele, (îedi lamura). 



=y Google 



UN. 



127 



LAMUBlTOBni,-fo>no, adj. a., care 
Itanureaee. 

LAMURITn,-a, adj. part., pirsatus, 
păru, eUrni, d'in lamarire, cuiatita , 
aUBBsn, limpedita; curatn, limpede, In- 
mtnatn, clara. 

LÂNA, s. f., laaa, peni molte si degu 
care oreace pre pellea ouilont ai altoni 
aDimali : lan'a de mte si are numirile 
Aipo adUate : latta merina, lâna cretia, 
Urna fina, Imta lunga, lâna molie, lâna 
elastica, etc. — Lan'a broscci, bj kbbs 
!•■ >qi«, care cresce pre de aanpr'a 
' apei pre unde nii are cwsu reguLatu. 

LANABE, adj., butaris, relatiru la 
lâna, care are lâna: animale lanare, vedi 
ai lonariu. 

LANABKSA, a. f., laniflca, lucrato- 
ria la lâna, si negotiatoHssa de lâna. 

LAXA£IA, 3. f., UoarlS) laniUotmn, 
1. collectirn, tote mercile făcute d'in 
Una; 2. fabrica, unde lan'a se spolia, 
uBca, sau nnde ae lucra; 8. măiestria de 
a Incră lan'a. 

LANASITIA, s. f., «rlophornm, plan- 
ta d'in clasaea 3, ordinea I a ayatemei 
Ini lAnneu. 

IiANA£IU-,a, adj., Isnarlis-a, rela- 
tim la îana : lucrări lanarie; s. m. pers. 
lanariu, care lucra saa vende lâna. 

LANATO,-a, adj., lanatos, provedutu 
cu lâna, coperitu ca lâna. 

* LANCK, a. f., lanz, discu aduncatn; 
bilance, de nnde ai numirea acestui in- 
Btrumentu, (redi bUance). 

LANCEA BÎ Maneta, 3./., hasta, laneM, 
(^^TSPli ^^ Uneia* fr. Unce), arma com- 
[insa d'in unu lemnu lungu, in allu cărui 
capetu e affipta unu ferru sscutitu. Ro- 
milDii Transiirani aa laptatu pentru li- 
bertatea loru aprope numai ca lanci'a : 
rediea, retrage, inainta, pleca lanci'a; 
in ferborea luptei landele se frângea; 
ini^tare de lande; landa eufiemmura; 
— prin metaf. meteoru focosu , a carai 
forma sâmena cu lant^a; doue instru- 
mente cMnirgice, d'intre cari cu annlu 
se facn operatioui la fistulele lacrimali, 
dro ca altulu se s^spnnge capulu fe- 
tnlui mortu, ca se pota msf. 

TiANCIABE, T. lanoeare si laselare, a 

BiTimc& ca lanci'a, in genere a arniac&. ' 



LANGIAKE, a. verbale, arruocare, 
in t. s, verbului. 

LANCIARIU, a. m., hastatus, lanela- 
rlns, omu care porta lancia si lupta cu 
ea : landariu callare, laneiariu pedes~ 
iru; regimentu de laneiari; landariu, e 
ai nnmele unui cadrillu de aaltatu. 

* LANCIFOLTU,-a, adj., (fr.Un«ll*- 
foUâ) care are folie landolate. 

* LANCIFORME siZa«cv'or»f«,^,adj., 
(fr. U&cirorme), care are forma de landa. 

LANCIOLA Bl landora, lanciaiora. 
a. f., lanolaUt deminutivu d'in landa. 

LANCIOLATU,-a. adj., laneiftUtys, 
annatu cu landda; metaf. in forma de 
lanciora : foHe landolate. 

LANCIN ARE, T., laDelnnre, a sfucift 
a rupe. 

LANCINATIONE, s. f-, Unclnatl», 
actione de landnare. 

LANCINATOBIU,-'or«a,adj.s., ear* 
landna. 

LANCin, 8. m., (ca csnptiresinentti, 
lantiu), eatena, vedi eatena. 

LANOIUSiORU, s. m., deminutiru 
d'in landu. 

LANQEDIME, a. f., lanţnor, starea 
unei pereone langide, lasaitudine : m'a 
coprensu langedime mare. 

LANOEDIRE, r., laitga«re, a fi in 
stare de langidu, caueata prin v«ri'anu 
morbn, care incetalo cu ineetulu consume 
poterile : suffere de pUimoni. de aeea-a 
langedesce asia tare; a fi debile, molie, 
a perde rigorea ai energii; a fi nepoten- 
tiosu, morbosu : langedinm, mi iraima. 

LANGEDU ai langidtt-a, adj., laarat' 
dna, fatigatu, debilitatu , nepetentioau, 
morboau; fora vigore, fora energia, ain- 
mortttu. 

LANOORE, a. f., lan^ftr, debilitate 
lipse de potire, de vigore , de energfe, 
mollitione, ammortire, ntrpotentia, mor- 
bu; iospeciale si forte desa, tgpku, fri- 
guri nerroae, unu morbu forte pericvlosu, 
mai alleaau co e si eontagiosH- r langerd 
de ospilale, de cosonne, ae prinsori, de 
paltidi. 

* LANICIU,-o, adj. r., lanlelnt. Uni- 
olim, de l&aa; a. m., lanietii mu Ioni- 
da, Iftna. 

LANIFSBU,-a, n 



=y Google 



1^ LAt^ 

* ItA.NIQEBn,-a, adj., Ualfer si U- 
■Iffer, care porta lâna, lanosn : animali 
laniffere. 

* LANIFICIU, 8. m., UniBclaM,; In- 
cru de Uoa, măiestria de a lucră lăn'a. 

«LANIFICU,-a, adj. s., UbISqhb, care 
lacra Una, cve spella, scarmina, toice, 
tegse l&na, etc. 

* LANIPEDE, adj., lanipes, care are 
l&oa pre petiore. 

LANITIU,-a. vedi Jatiio». 

LANUOINE, 8. f., UDHro. peri forte 
siiptiri sau fulgi la plante, ce au as- 
seminare cu lân'a; primii peri de barba 
la juni. 

LANUâmOSU,-a, adj., loanginosas. 
plena sau coperitu de latmgine. 

LAPATU, a. m., lApaUiiiiB (Xiimdov) 
specia de planta, macrisin P 

LAPEDABKsi lapidare, v., lapidara* 
jMSre, abllcere, deyonere, respaere, re- 
pvdiare, abjurare, abortum pati; 1. in 
sensu originariu , a srruuc cu U^ide 
sau p6tra, a uccide ou petre : mtUH mar- 
tyri au moritu lapidaţi; — a coperf sau 
munf cu petre : a lapida tma caîle; — 
2. oa mai desa inse in usulu pţipnlarin : 
a arruno& de la sene, a deparU de la 
sene cera sau pre cineva, a delassÂ, a 
repudii, a.abjurĂ, a renegi, etc. lala- 
peda umi vestimetUu spre a ae itnbraccă 
CH oZte^,- a lapedâ armde si a appucd 
fug'a, a scote si lapedâ celle atrieate; de 
trn ori Petru se lapedă de Chrisitt; a 
se lapedâ de Satana si de toţi angehi 
Iwi; şerpii lapeăa in totu annulu pdiile; 
fiiiulu ingratu se lapedâ de parentii de 
ac(, a se lapedd de cineva a nu Iu re- 
connosce, a fugi de ellu , a Iu delassă, a 
Iu renegă, etc; inse : alapedâ unu eo- 
ptUw .- a) a Iu espune; b) a abort! : midie- 
rea ae^a-a a lapedatu trei baiati si 
doue fete ; de unde absolutu, a lapedd 
= a abotU. 

LAPEDATU si lapidatu,-a, adj.part.; 
U|i[datii« t profeţii lapidaţi de Judam; 
c^ile inco nelapidate; ableotna i vesti- 
menie vechie si lapedate; omtt lapedatu 
de Dotnnedaeu : a) fora Oomnedieu, im- 
piu; b) sceleratu, urritu da Domnedieu ; 
asii si : omu U^edatu de toţi, misellu 
de care toţi fugu, despretiatu. 



tAR 

LAPEDATUBA si îopidatura, s. f., 
Up[datIo, depoBitlo, abjeetU, ab*rtat, 
Bflntlna, sordei; resultatu allu aetionei 
de lapedare : lapidatur'a unei caile ; ia 
speciale : a) abortu, abortivu, fetu na- 
scutu înainte de tempu, si de aci, cella 
nascutuprea micu, nu deplenu ore-oumu : 
lapedatura de vUeUu, de omu; b) ce e 
mai reu, mai de nemica in ceva : ^t^- 
daiur'a sodetatei. 

* LAPICIDINA, s. f., Upleldlua, ta- 
liare de lapide sau petce, si in speciala 
locu unde se tăia petre de constructione. 

LAPICIDn,3.m., laplclda, care eede 
sau taiape^a, care lucra la nna lapiei- 
dina. 

LAPIDARE, lapidatu, etc.; vedi la- 
pedare, etc. 

LAPIDABIU, adj., laptdarlHB, rela- 
tivu la lapide, de lapide : litiere Uqtida- 
rie. cari s4a)îna cu celle tăiate pre pe- 
trele monumentali la antici; sUilu lapi- 
dariu, scurtu si singulaiiu, usitatii ia 
inscriptionile romane : litnb'a latina este 
cea mai calificata pentru etyluiu l«pi' 
dariu. 

LAPIDATIONE, a. t., UpIdaU», ae- 
tione de lapidare : lapidationea ctdlei 
naţionale ; supplidubi lapidatumei. 

* LAPIDE, 3. t'., iMpi», petEa, mate- 
ria petrosa sau massa de petEa ; tabla 
de petra, petra de mormentu, petra de li- 
mite, petra de pre marginea uneiealle etc. 

LAPIDIBE,-escu, T., l^ldeneere. a 
devent lapide. 

LAPIDOSITATE, s. f., Upidoaltaa» 
calitate de lapidosu. 

IiAPIDOSn,-a, adj., Uptdosus, plemi 
de lapide, care coprende U^ide : munţi 
lapidosi. 

* LAPILLU, s. m., si lapiUa, f., Upll- 
!■■, deminutivD d'in lapide, petricella. 

* LAPFA, s. f., lappa, specia de 
planta, (populariulu Itppanu pare a fi 
in locu de lappanu, essitu d'in lappa). 

* LAPPAQINE, 9. f., Upago, genu de 
plante ce s^mena cu lapp'a. 

* LAPPAGINIU,-a, adj., (fr. Uppa> 
glmi), care are analogia ca.k^pagineor 
de ad s. f. pi., lappaginie, familia de 
plante ce au de typu genulu It^pagine. 

* LAPSANA, 9. f., Upsaaa» (fr. Uf- 



,y Google 



tic. 

BKua si Umpian»), genu da plaote d'in 
i&mi\i'a eieoraeieloru; 2. slKiylMrT»»- 
■1§ lui lAnneu. 

* LAPSARE, V., ispura, formn ite- 
rativa da Ia lapm ă'm labere, a stă 8« 
cada, a vacilU, a tîtubÂ, a se impedici, 
8 luHic&, etc. 

« LAPSILE, adj., lapsllla, plecatu ipf e 
lapsu, plflcatu a U^, a lunic&, a cad^ 
Inmeosu. 

* LAPSIONG, 9. r., llpBfv, aotiODO de 
lahere; lunicare, cădere; mai vertoau, 
applecare a InuicÂ, a cada; propeosioue, 
pornire la cera aau incotrauTa. 

*■ LAPSn,-a, i'ittlalm-e. l. part. Up- 
■u,-iiH, lunicatu, eadatn, trecutu, per- 
dutu; 3. B. ni-, UfinvaBt actioQe de ta- 
bere, lunicare, currere, cursu ; fuga, sbaru, 
TBCillare, cădere, perdere, cadero in pec- 
caku, errore, ţetacire. 

* LAPIS aan îapig~lajguh, vedi Icufu- 
lite. 

LAPTAKE, T., iMtare, redi ladare. 
LAFTARBSSA, s. f., feiuina care 
veDde lapte. 

LAPTARIA, s. f., locuhmnde se mul- 
ge, camer'a aau ori-ce localitate, iu care 
se tine laptele; buccata făcuta cu It^te: 
loanttrii de la ttrra se nvireacu mai 
mtUtu eu lapţarie; in septemaii'a alha 
se manca numai l(^tar{e. 

LAPTAKIU ai ladari». s. m., orou 
care veode iapte. 

LAPTE si laete. a. m., laa, Uotla, li- 
core alba oare se formedia in titiele fe' 
minei pautru nutrimentulu pruncului, 
si in alle femelleloru de animali mam- 
' mifera pentru nutrimentulu fetiloru : 
lapte de vaeca, lapie de oue; lapte dulce, 
lapte aeru {<nijg»\a,)i lapte IxUutu, lapte 
grusu, lapte mdiiagatu. prensu ; lapte 
de amyg^e; denti de lapte, dentii co- 
pilliloni d'in primulu periodu; laptele câ- 
netutsan cucului, eH|>h»rbU(ie!Io»rD])la, 
lui Linneu, planta ben* coatioflcuta, atlu 
oarui snccu albu e veninosu; laptele stan- 
oet, aadrosacrf erba amara; — plur. lap- 
iuri ^ mâncări de lapte, brenăia, ca- 
am, eto. 

IAPTI st îoc^j, m. pi. lactes, matie : 
It^a^ pescelui; lapti de vitellu. glandule 
de vitellu; — in eoonomi'a ouitoru, pre 
Tomll 



Lac i at 

unde locuitorii eommuaei tiou fairm^ 
commoni, si fla-care economu mulg> 
torm'a intrega in proportionea număru- 
lui ouîlom ce va fl avendu, ae dice ; MUi 
lapti aif — dom k^i, <ideco mulgă tur- 
m'a d« doua ori iu ardina; in acesta în- 
tellessa tt^i» inrederatu pi. d'iu lapte, 
eare, in aitu iatalleMU, are ai pi. Ia|>- 
tttri, (vedi lopltf). 

LAFTOSUBE si lactenare. v., lu- 
tMcere* a ee face lapte. 

LAPTOSnsiIa(;tosw,-<:^adj.,Iaet»tiis, 
plenu de lapte, cu multu lapte, sau sim- 
pla, care are lapte : oue k^ota, careda 
lapte multa; planta faptoia, cu aaocu 
alba copioBu. 

LAPTOCA si laetuca. a. t, laetaca, 
specia de plaata d'in clasaa 19, anUnaa I ' 
d'in Bjstem'a lui Linneu, de fiamili'a 
tompmtdoru, divisionea deoriaeieloru, 
latita forte multu in xon'a temperata ai 
in cea ferbente, presentandu multe va* 
rietati; varietăţile cari se mtuica sunt 
coanosente ia terrile nostre si inb nume 
de tăiata; Uiptuea veninota ^ laetaea 
Tlroea, planta inalta, alin earei aocoa 
laptostt si amaru prodaca dorste de capa, 
ammetireei^mnulentiasi vomita; lăp- 
tuca ven^n = lastMa pereailSj lăptuca 
Belbateea = laetaea aoartoU, M eresce 
a laturea drumoriloru si pre ruine; lăp- 
tuca eommune ta» de gradina := laetaea 
Mtira, care ^rosi se aubimparte in mai 
multe varietăţi, precumu : aalata eu ea- 
petina. Balota lungoretia, endivia de 
vera; lăptuca se numesce in Transilva- ~ 
ni'a si una specia de burete grasoiorn, 
de rotundima perfecta, forte saecosu si 
atfttu de dulce in cfttu se manea orudu; 
coventulu lăptuca, in locu de stUata, ia 
pronunţia totu de a un'a in uumerulu 
plurariu -.laptuce. 

LAPTUCARIU si laetueaHu, s. m., 
uetuearluB, relativu la laptuea; ». m., 
1. pers., cellu ce cultiva sau veade lap- 
tuce; cui plăcu forte laptucele; 2. reale, 
Bubatantia prepanta d'in suoculu lap- 
t08u uscatu allu laptucei veuinoae : lap~ 
tucaritdu e computu d'i» trei materie, 
adeco .- taptucinu, lapiueoiu n addu 
laptueictt. 
LAPTUCIOUsi laetueieu,-<i,a.ij.,{!t. 
9 



,y Google 



130 



LAB. 



Uetielqne), de laptttca, A'ia lăptuca : a- 
eidit laetueieu. 

LAPTCCINU si Uducinu-n, adj., de 
laptufÂi; — cas. reale, m. JactHcin»; dâro 
mai Tsrtosu f. lactucina. ^ubstantia d'in 
suecu de laetuca. 

LAPTUCOSU si iaducom.-a. ImU- 
Gvau, plenu de It^tfen. care eoprende 
eeva d'in sllu l&ptucei. 

LAPTUBI, pi., vodi lapte si lapti. 

LARALE, adj., (Uraliii), relativu ia 
dieii Lari. applecatu de regula ca s. 
plur. f. ioroJi = Uralla, sau laraiie (ca 
roaalie), serbatore in onorea dieiloru 
Lari, (vedi Lare). 

LABARin, 8. m., lanirlnni mîcu tem- 
plu, incapere in care bUu dieii Lari, 
(Tejl Lare). 

LABDARITJ, adj. a., lardariaa, rela- 
tivii la larătt, subst. ta. pers., care vende 
tardu. 

LARDU, 8. m., lardam, grassime, ud- 
lara, unsore; grassime de porcu, in spe- 
cie : grassime d'intre pelle ei came ; 
larân protpetu, affwnc^. ranct^ unu 
patrariu de lartUt; eosUtie cu lardu mp- 
tiff:; Uepure impennc^ cu lardu. 

LARE, s. m., l«r, pi. Ures, luatu de 
rsgnla in phirar Lari, dieu sau diei pro- 
tectori al unei certe efere de lucruri : 
Lari ai wtatilorH, aisateloru. aisubur- 
biHoru; Lari rwali, marini, fimiali. 
compiic^li, viaU (protectori ai caUHoru, 
%\K=:caUe); dero Larii erau in specie 
famiUari sau domestici; ca custodi ai 
familieloru sau caeeloru : imaginile la- 
rUoru sfoN la foctmulu sau vetr'a cmei 
soH intr'una incapprp iiur^eularia a 
casei numita Inrariu: — prin metafore : 
a} focariulu, vitr'a, cas^a propria san 
parentcBca : larii paretttesci; a lassâ 
eu dorere larii aci; b) in genere, locuen- 
tia : passeriie peregriric n lassa tomn'a 
tarii st fugu in alte terre. 

LARE, V., prin coatractione in locu 
da lauare^ziavstTKi verbulu nostru ca si 
ceUuclaaaicuformedia parf. si supiuulu 
dupo coDJ.'tlI, cumu : laui^lmrl si !■' 
Tarif lautu si lottt = Uatan si lotnn, 
ero tempurile actionci imperfecte mergu, 
ea si in limb'a cUssicit, după conj. l, ai 
irregiţlaritatile provinu uumaid'incaus'a 



LAR. _ ^ 

suppressionei lui n=v., a. e : inf. late 
= lauare = Urare, ind. Juu^faini^ 
laro, lai == lam ^ Uras, la = laua^= 
larat; ^umu^/^jHnmM^laraMaB, Inti^ 
lntmti=\tvn*.\», etc; aubj. se lan = se 
Utuu, se Ini^^zse laui, se /ae=a(î U = se 
laue. etc.; imperf. }ăm=:lauâm. lm=: 
Umăi, lâ:=hiuâ. lamu=l<MdmM, I<tft= 
lauali, etr.; nâtu pentru intellessii, 68- 
pressionea a lâ iirr. capu, arr^ta co lare 
nu se applica numai la spellarea pre 
capu, oi are seonulu intregu ailu cUs- 
aicului lavurfi; Macedoromannlu dice: 
mân'a mâni lâ=ca dacoromaaeseulu : 
măn'a pre mâna spUla, si prin urmare : 
a st lawâ faci'a. jierulM, p^iorele, ea- 
mesiele. vesfimenteh; a laud sau lâ va- 
sele. 

LARGANU,-a, adj., raster, ampller; 
lariUaqaui, cauiu prea-largu; camu, 
prea-limbntu si chiaru impudente. 

LAKG1M1<; i. f., latltfldo, lasitas 
aMplItadO) capaeita-^, calttabe ăelargu. 

LABGIMHINTD, a. m., lecuspatiosu 
locu largu, intensu; liberalitate. . 

LARGIR£,-escu T., p«nder«, expaida- 
ra,exteiidere.an|»llfleare,li«xare,larflrlt 
(fr. tilarxlr), a face Im'gu : alargi casele, 
cercylu, vasele, vestunentulu ; a largi 
laeiulu, legatur'a; — a dÂeu mana larga, 
a face largitali sau liberaiitati, s n gene- 
rosu, munificti; a trai sispeude d'in largu, 
adispendo beneficie cu mana larga; a pro- 
cura cuiva ceva cn indestuUare. 

* LARGITATE, s. f., larşltat» cali- 
tate si fapt:i de largu, mai allessu in 
insemnarea adiectirului largu de gene- 
roau sau liberale, generositate, libera- 
litate, munificentia. 

* LARGmONALE, adj., Urţlti*- 
nalUrt relatiVH la largitione, ia iosem- 
narea speciale a acestui coveutu : ofi- 
cialii largitionali administrau fiseuÎK 
imperatOfiloru romani. 

« LARGITIONE, s. f., ampliae«ll«, 
larritt», actioue de lărgire, mai vertosu 
in insemoarea speciale a acestui co- 
ventu de : a du CM mana larga, si pria 
urmare ^yi<i'one=:di3tributions de mu- 
neri, de benefdceri, generositate, libe- 
ralitatii; ^ ai in ren, daru d^ corrum- 
pars, distributione de inuneri spra t 



yGoog Ic 



tkR^ __^_^ 

comiinpe; muiiificeDtia oemeâui'ata, re- 
sipa; — ia intellessu concretu, cassa a 
imperatoriului destiiiata la distribntione 
de mâneri. 

LARGIl'OBlDr'OT-ta, adj. s., unpli- 
Ucator, Urţitor, care lar-gesce, mai ver- 
tosu cu iosemnarea verbului larffire de 
dare eu mana larga, si priii urmare lar- 
gitorm = care da cu mana larga, dis- 
pende beneficie si muneri; si ia reu,care 
corrumpe cu muneri. 

LARGITUDINB. a. f-, vedi : largi- 
tate si lărgime. 

LABGTJ, adj., Utnj, patulns, diffu- 
■HB| anpiua» flapax; Urgis» (it. Ur|r«r ff- 
larse),care are mare ct^acitate, iu care 
iocape multu sau inde9tuUu,tare esteo- 
su in tote sau in un'a d'io dimensiout, op- 
pusu la sirmptu : casa larga, campu lar- 
ga, porta larga, vestmtetUu largu, gura 
larga; riufu e mai largu aici âe cătu mai 
susu, unde e mai angttstu; — ca s. m., 
ibati., te i^i in largt*iu tea: aessi,asea- 
pâ la Ica-gu, a scapă d'iu uuu locu strim^ 
ptu la unulu larga, la campu, pre strata : 
navea esse la largu sau m Uâ-gulu ma- 
rei, departaudu-se de termu; — mana 
larga : a) mana sparta, omu resipitoriu; 
b) generosu , liberale , care face largi- 
tati ; a trid d'in Im-gu sau t» Ita^ffu; de 
aci largn := avutiosu, avutu; generos», 
liberale, munifieu. 

LABI, s. pi., Tedi lare '6. 
LAKIOB, s. , larir, arbore ee lAnnen 
si alţi botanici annumera la speci'a pi- 
nului, Classea abietineloru. famiii'a co- 
nifereloru, de t'onna pyramidale, cu fo- 
lie auguste ai corjmbiferme, cari it^rn'a 
cadu ; acestu arbore se numesce in Ro- 
mani'a melegu (fr. m^ldie); lorice corn- 
mime=:plBaE Urlx, sau UrU europ»a, 
arbore formosu care cresce in Alpi, in 
Carpati si in Apennini peno la inaltime 
de 60 — 100 petiore, si traiesce peno 
la done cente de anni, tmuchiulu tui e 
dreptu si mai preate totn plenu de te- 
sina, prin urmare lemnnlu seu suffere 
forte multu, in apa se intaresce, ^ro carii 
ruu Iu attaca; de acea-a lariede este for- 
te cautatu pentru rote de mora, fuse, 
assi de rote in apa, scocuri, capro, navi; 
d'in scorti'a lui tăiata esse unu turpeu- 



LAH. . 131 

ţinu sau terebiutina de una calitate fiaa, 
care in commerciu se numeseo terebin- 
tina veneta; laricclc de Siberia :=: Inrix 
siblrlca, pre longa calităţile laricelui 
commune, mai are si calitatea co arsn 
da una speci'a de gumnia, care sSmena 
cu cea de Arabi'a, de colorc roşiatica; 
6to in apa se solve de totu si e counip- 
scuta in commerciu sub nume de gum- 
mq orcnlmrgense ; pre lariceh hetranu 
crd^e si una speci'a de burete, uumitu 
poljporas |ofilclaaIiSf applicatu in me- 
dicina ca purgativa drasticu,si ca reme- 
diu in contr'a sudoriloru hecticali; lari- 
ceU cu folie /»ne=UrU teimiroUa, cre- 
sce in Amcric'a septentrionale; loricele 
cnramariplecc^e:=.\».tii. pendula* cresce 
totu in Americ'a septentrionale, forte 
inaitu si ari» folie mai lunge. 
LARINQE, s. f., etc., vedi : larynge. 
LARMA, 3. f., olamor, Htrepltus, tu- 
multBS, (fr. alarme, allarmet isp. alar- 
ma), strigare, sbierare, str^petu, scom- 
motu, clamore turburatoria, turburare : 
copillii făcu larma in scola, larm'a de 
nopte a trecutoriloru m'o desceptatu cCin 
somnu. 

LABMUlKE,-esCM,v.,strei»ere,cl«ml- 
tare, tiimaltiiari; a face larma, a strigă, 
abierâ, turbura Unitatea altoru-a, a vor- 
bi in tonu passîonatit , tare si in desor- 
dine : ce mai larmuesci atâtu pentru 
nemica. 

LARIU, s. m., Urj vedi lare. 
LĂBU, 3. m., laniii (Xdpo?), nume 
genericu de passeri maritime, intre cari 
cea mai însemnata e ronâintll'a cu ca- 
pulu negru. 

* LARVA , a. f. , larva , 1. insectulu 
in starea in care se afla essindu d'in 
ou, si in care eUu petrece unu tempu 
mailungu sau mai scurtu, iuainte de 
metamorfospa , adeeo prefacerea sea : 
eruca sau omid'a este larv'a fluturelui; 
2. masca; 3. in bătălia de jocn, persona 
care si albeaee airumenesce faci'a; 4.1a 
antici, strigoiu, demoniu reu, suffletu de 
omu reu,, care diipo morte se reintorce 
sub nesce figure fedoso ca se torture pre 
celli vii. 

• LAliVALfi, adj., Ur»«ll*, relatiTU 
la larva : imecte larvah. 



.yGooglc 



W« LA& 

♦ LABVATU,-a . adj., I»rT«titB. ma- 
acatu, defoi-matu, scambatn, prefacutu 
U faci'a. 

♦ LARYNGE sau larunge, s. f-, la- 
rjTBx , {XApfyfi), guttulegîu : în specialfl, 
canalea vocei, organulu principale allu 
TOcii. 

* lARYNGITE, s. f.. (fr. Iirjngll*), 
inflammatioae a laryngci. 

■ • LASCIVIA, s. f. , UbcItI», calitate 
si fapta de lasavu. 

•LASCIVIKE, V., l*>olTlie,afna- 
seiim. a se portă sau TorbE ca îascivu. 

* LASCIVITATE, 9. f., InacirlUii, 
vedi laseivia. 

• LASCIVU,-». adj., Ugelrul (in loeu 
de UtBlTnit ^ lassivu), care se lansa , 
1. in baue , care da liberu cursu iniaca- 
riloru selle, voiosu, cu voia bona, vivace, 
D«boQaticu , petulante : lascivii copilU, 
copiUa mai lasciva ea una capra ; 2. in 
reu , aestemperatu, fora cnmpetn , fora 
modeatia, fora rosine : versuri laseim, 
libidinose. 

LASSAMGNTU , p].-e, UxBMentam ; 
heredltM, logaUin, actione de 1. las- 
sare si resultatu alin acestei actione : 
lasaammtulu panticeliâ : a) lasaare iti 
diosu, labartiara a panticelni ; h) des- 
cuiare a panticelui, urdinare ; — inca- 
periîe se aibă lassamentu, se aibă spatin; 
nuaftămu lassamentu la dorerile nostre. 
indtilcire, alienare la doreri; asia si : 
legile sunt surde si inessorahăi, si n'au 
lassamentu; — lassamentu, stare ce las- 
sa cineva dupo morte , si anume ; 
a) stare in totniu ei, ereditate; b) parte 
d'in atare lasaata cuiva, legatu. 

LASSANTE, adj. part. preş., Usaiis, 
laBsana; care lăssa; in t. s. verbului. 

1 LASSARE, T., iaxire, (it. UscUrc 
si liHStre; isp. UxKr si Inscar; prov. Ik- 
xar* lABoar, Ulssar, lahar; fr. LalBuer 
sillclior; aiban. ileslolg) ; coventulu 
are, in limb'a noatra, pre longa însem- 
nările elasticului laxare, .^i Însemnările 
ce a luatu in celle alte .<iorori noue la- 
tine , afora de multe altele proprie nu- 
mai limbei nostre ; ca derivatu d'in 
1 lassu, UxDij, lassare=z3, face lasm si 
prin urmare, a se Za«fi«»-p=:a se face 
lasaiu . oppositu cu : a stringr , a face 



LAS. 

ttrimptu, a se stringe, a se strimptii. ntc.; 
I. eommuni cu classiculu l^xare are în- 
semnările : 1. a spatiil, a laţi, a rarf, a 
largf : a lassă una pliuia, a lissâ ee- 
tfile urni armata; 2. a desprende, a des- 
face, a dcslcgâ, a descbide, a descuiiiji : 
a lassâ una ucrissore, una cuniatore; a 
lassă pafitieeJe: a lassă laciulu, catm'a; 
3. mai vertosu a destende :- a lassâ ar- 
cuht. cortCa aradui, cordele viorei; dn- 
gutoreaeprea strinsa. cauia dero seva 
mai lassi ; prea ai tntensu ad'a , mai 
lassa-ua pucinu ; peltea se lassa prin . 
macrire , se intende prin ingrassiare ; 
mai lassa man'a , si nu ua stringe sau 
intende asia de tari;; de aci, a molliă, a 
Iţcedi ; a lassă ferrulu, de unde : 4. prin 
metafora, a indulcf, a usioră, a aliena, 
a deminui, a micuaioră, a scadâ : gerula 
s'a mai lassatu asiadi. eri eră mai in- 
tensu ; mai dau si eu ceva , dero mai 
lassa si tu, ca se ne adjungemu la pre- 
tiu ; si mai lassă ))ieni'a , temeritatea , 
obstiriationea; nu mai lassi nemica d'in 
câtu ai cerutu? nu nie lassa unu mo- 
mentu ccmiplifa dorere. ci me Hne in- 
tr'una; a se lassă de lucru; — II. în- 
semnări particulari limbei nostra, d'in 
care parte coinmuni cu limbele sorori 
noue : 1. premere, «leprimt-rei dracen- 
dere, subsldere, IncUnarf; a dă in diosu, 
a se dă in dîosu, a descende, a cad^, a 
scadâ : a lassâ budi'a, capulu, manule; 
a se lassă prc spate, in genuchie; a se 
lassă benisiaru de pre scara; de pre co- 
perimetUu. d'in arbore ; ce e prea greu 
nuplutesce, ei selassu la fundu; a lassă 
pre cineva in putiu hgatu de mediîocu 
cu una fane; se lassnssc grossa negura; 
rivlu reversatu, ca^idu se retrage, lassa 
limu; a se lassă prr patu. pre crba ; a 
se lasaă greupre cineva; i)loi'a se lassă 
spre campu; locttri lussoiv , in opposi- 
tione cu : locuri inalf^; rojurimaiiu 
lassatu, etc, de aci : 2. prin metafora, 
coDiTnIUere, roullilere, a pune in sar- 
cina, a committe, a încrede : lassa tota 
eas'a pre menc, in sarrin'a mea. in spi- 
narea mea; lassa pre mene se te scapu 
de nevdia; nu me lassu eu pre tene ; a 
se lassă pre manul^^^ mrdiciloru; 3. pir- 
mitterp, dimlttero. remlttere, liberare. 



>yGoog Ic 



LAS^ 

expedire; siHorOf t«iiI«i> d«re, vitif a 
i& cursu liberu , a nu impedică , a nu 
«pprf, a nu retina, ascapâ, a ^ drn- 
mulu, a da voia, a permitte, a concede, 
a ierta, etc. : a lassâ se intre;- se essa, 
he se duca; a lassâ ouUe se pasca gra- 
nele; a nu lassâ pre copilU se sejoee ; 
invetia, deco vrei se lassu se ie pream- 
hU; a lassâ totoru d^torilont ee suni 
deiori; a lassâ aîtoru-a errorile, deco 
vremu se ne lasse si et aJîe nosire; prin 
ellipse : a lassâ in casa, a lassâ afora, 
a iMSsâ la petreceri, etc, in locu de : a 
lassâ se intre in casa, se essa afora, se 
merga la petreceri; asia si : a lassâ in- 
i^isii ; a lassâ d\n mâna , Sin gura ; 
lassa-)ne de ureckia, de brânu, de capu; 
a lassâ inpace; a lassâ sânge; prov.: 
mi lassa gur'a apa, am mare appetitu; 
4. rellvquere, derellnqnere , deserere, 
a pune dioau, a deşertă, a parassl, a in- 
cetă, a nu mai vrâ, a nu mai face, are- 
iectă, a repudia, a abjură , a se depăr- 
ta , etc. : a lassâ cartea prc mesa ; a 
lassâ una caile si a appucâ aWa; a l<^â 
joculu si a se appucâ de lucru; a si 
lassâ muierea, copâlii, cos'a, fcrr'a, totu, 
si a ^â lumea in capu ; abid s'a inso- 
rcUu si caută se si lasse muierea; ti lassu 
aci cartea spre a ie uită prc dens'a; nu 
te lassi de beţia si de reutatcV — a nu 
se lassâ, a tina cu dentii, a persiste, a 
se obstina : nu me lassu de carte , se 
scm co nu voiu avi ce manca; 5. onlt- 
Ure, a trece cn vederea,^ a nu Iu& in 
eoasidoratione, a trece preste, a sari, etc. 
ai lassatu necopialu unu loci* insemnaiu; 
de acf : se lassu co = afora de, fora, nu 
numai ise lassu eo nu şeii &ene calculă, 
dero nu scii neci scrie ; — spune taie , 
fora se lasse nemica d'in ce scie; 6. oe- 
d«r«, canoedere, dare, deaure, legare, 
beredem Intitltnere, a dă ceva cuiva ca 
propriu, a dona, a legă, a face erede, a 
diapune prin legatu : deco te porii reu, 
na ti lassu nctnica; lassu mosiele la in- 
stiiutulu de henefacere , astă a lassaiu 
cu limha de morte ; 7. eurare * facere * 
efiiccre, a face pre cineva se tacă , a î 
comuiitte, a 1' iusarciuâ , a i dice , a i 
commandd (vedi si luai sutiu la 2), tii 
simplu, a î&a, a produce : om lassatu 



LAS 



1S3 



cidcionariului se mi ăerega ecdcionU; 
mortea lassâ unu mare descriu itUre 
noi; a lassâpre cineva in siipa de lemnu; 
8. in forte multe locutioni , cumu : a 
lassâ m urma : a) proprie, a merga iu 
ainteMe altulu; dâro si : b) Buperira, 
a intreoe; asii si : a lassâ pre Mosu = 
a întrece : nu me lassu mm pre diow; 
a lassâ seccu, a incetă de a mano dulee : 
a lassâ seccu de came , de brendia , si ' 
prin estensione : a lassâ seccu de iote 
plăceri lumei ; d4ro cea mai mare va- 
rietate de sensuri preseuta fbrm'a re- 
flessiva, a se lussâ, oare , afora de în- 
semnările formei active , are si alteia 
particolarie sie^sî, cumu : a) absol. m« 
lassu. oed« : nu me lassu neci iie ned 
altui-a; nu ve lassaii cop^i ; P) cu se : 
se lassa se Iu bata toii ; nu ve laasaH 
se ve calce pre coda; y) cu dupo : lasia- 
ie dupo peru, co ti e mdp'a; lassa-te ri 
tu dupo părerea âUoru-a; 8) a w lassâ 
in collosau incoce, a se plecă, a pomi, 
a porcede,^ merge, etc. : de voiupoti, 
si voiu ave tempu, me voiu Uasăpeno la 
satulu vostru. 

LASSABE, 8. verbale, LuatU; df^ 
Bcenslo, i*«presBl«, remlaBl*, uetaU^ da> 
rellotlo, pemlBilaj enlsslo, etc,, actîona 
de 1. lassare in t. s. verbului, cumu : lat- 
sarea cordeloru, a ialHatulia cotei, a 
negurei, a panticelui; lassarea copU' 
liloru pre drumuri ; lassare de mtUu 
sânge; lassare de seccu, etc. 

2 LASSABE, V., UBsare; a fact 
lassu, (vedi 2 lassu), a astenf, a secci 
de poteri, a rupe si desellă prin fatiga, 

LÂSSATIONE, s.f.,Uxatlft, dcprei- 
slo, renlsBla, etc., actionea de a lassâ 
sau (Ta se liKsâ, (vedi 1 lassare), A ra^ 
sultatu allu acestei actîone : Itmaii^^ 
nea marei, a tectfdm, a poăultâ, a ar- 
cuZut, a doreriloru, etc. 

LASSATIVU,-», adj., UxatUui; care 
are potere de a lassâ (vedi 1 lassare)^ 
si in speciale, de a molliă, Îndulci : tna- 
dicatnente lassative, 

L ASS ATD,-a, 1. d'in 1 lassare : a) part., 
UiatOB, demfaiig, dapresaai, praftii- 
dos; remliiBafi, permisHaB; rallotuB, da* 
aertuB, etc. : frunte laamta, podelle hs- 
sate; detorie lassate; mtUiere la>«uK^ 



,y Google 



in speciale, traditns, destinaţi», d«u- 
tnB, le;atu8, venitu prin traditione, do- 
natu, legatu, destinaţi), despusu, regu- 
latu : m^ă e îassatti de Domnedeu; — 
b) sap. si bubst. abstr. laxatU, 'f^rals- 
sl», derellctio, etc., lassalulu cordehm, 
allu tablatulm; îassattUu de seccu; — 
2. d'in 2 lassare. part. laBBati», rnptu 
de fatiga, storsu de poteri. 

LASSATUSA, s. f., Uzatio, depras* 
si», resultato alin actionei de 1 lăstare: 
îassatur'apoăellei. 

* LASSESCBRE, v., Usseicere; ad»- 
veni lassu (2 lassu), a ii rupta de fa- 
tiga, a cad^ de astenire, a fi storsn de 
poteri, a nn mai pot^. 

* LASSITATE, s. f., Iaiita8,(fr. U- 
«heU), calitate de Jossiu sau lassu:l. in 
sensu materiale : lassitatea unei platia. 
a marei, vastitate; lassitatea corăei. a 
pellei, stătu de a nn fi intense; 2. in 
sensu morale : a) mollitione, neglîgen- 
tia; b) d^ro mai vertosu, fricosfa, lipse 
de anima, frica nemesnrata si culpabile, 
prin care omulu se arilesce; fapta de 
lassiu : acestu omu e capace de tote las- 
sitatHe. 

* LASSITODINE, s. f., laxsltade, 
stare de lassu (vedi 2 lassm), seccare 
de poteri, astenire complita. 

* LASSITT,-«, adj., (fr. Uche); d'in 
1 lassu, cn una mai mare nuantia de 
energia, luatn inse ram in senttu oia- 
teriale cumu : pelle lassia, ci mai multu 
in sensu morale, fora anima, forte frj- 
cosu, care e in stare de a fiice veri-ce fapta 
immorale d'in lipse de coragiu. 

* 1 LASSU,-a, adj., laxas, oppusu 
la strinsu aau intemu. i(wsa= destensu, 
largu, departatu, raru, etc. : 1. proprie : 
calcioni lassi; vestitnentelasse; legătura 
lasia, frene lasse: lass'a corda a arc»- 
litt; fune acwna intensa, aatma îassa; 
2. metaforice : pronunţia lassa, stijlu 
lassu. 

*2 LĂSSU,-a, adj., laHaus, (deacea-asi 
origine cu precedentele 1 lassu); rupta 
de fatiga, storsn de poteri, care nu mai 
pote de astenitu; metaf. satullu, desgu- 
statu. 

LASTARin, pl.-ie, vedi Uastare si 
blastariu. 



LAŢ; ■ 

LASTUND, 8. m-, blmndo riparla, 
una pasere, numita pre a locurea ron- 
diaeUa de lermu, si ^uUiu de rondineRa. 
LATA£ETIA, a. f., eotnla, hemlaa, 
semilitra, mesura de 50 drachme, ein- 
diecina sau ăndieca. 

LATARETIU,-ff, adj. s., 1. adj., la- 
tior; camu prea latu, a cui latime nn e 
proportionata eu celle alte dimenaioni, 
sau cui lipseseu alte dimensioni, afora 
de latime : diseu lataretiu, fora pro- 
funditate; 2. s.: a) m., lataretiu; elapea 
sprattDs, pesce care s^mina cu scutu- 
bri'a sau aringulu, (elapea arlugu); 
b) f., lataretia, vedi acestu coventu la 
loculu seu. 

* LATEBRA, s. f., latebra; locu de 
taiere = ascundere, unde se ascunde 
cineva; culcusiu, cuiba; refugiu; scuiia, 
mediu de sensa sau apperare. 

LATEBBOSD.-a, adj., latebrosuB; 
plenu de latebre : selba laiebrt)sa; ob- 
scura , greu de intellessu, de descur- 
cată; secretu, ascunsu : latebrose cogi- 
taiioni. 

* LATENTE, part. adj., latena; care 
late ^ sta ascunsu, nu se arr^ta, nu se 
manifesta, nu se sente : morhu latente, 
aUdura latente. 

* LATERALE, adj., Uteralln; rela- 
tivu la laterc:=lature : doreri lat€r(di, 
callu laterale; caUe laiertăe. 

* LATERE, V., Utere; a stă ascunso, 
a nu se arretâ, a nu se manifestă, a au 
se sentf. 

2LATERE,9.f., 1. latnit» vedi lăture; 
2. later, cărămida, oUanu si alte asse- 
mini lucruri de pamentu ce serru la 
constructione. 

* LATEBARm,-a , adj. s., Utera- 
riug; relativu la 2 latere; a. laterartu, 
omu ce fabrica lateri; f. lateratia, offi- 
cina de lateraria. 

LATERITIU si-«t«,-a, adj., Uteri- 
elns-tluB; l'acutu d'in lateri (2 latere) : 
muri lateritii. 

* LATERIMn,-u, adj. s., Uterlvus- 
u, de 2 latere; a. f., laierina.. casciora 
de lateri. 

LATERNA si lanterna, s. î., laa- 
teriia si laterna; lampa; laterna ma- 
gica, apparatu opticu care pnsn in loca 



,, Google 



LAŢ. 

obscnrn reproduce pm părinte san pre 
altu ceva fignrele depinse pre vitru in 
colori tranaparenti. 

LATKENARin.-c. 'adj., Uternarlns; 
relativu la latema; 3. m., hUernariu. 
care face laterne; care porta una latema 
in mana. 

LATIA, 8. f., asaer, in loi:a de laeia. 
forma femeniua d'in îaeiu, se applica 
in inseinnarea de scandnrella xan nouella 
ce Be pune pre cspriwti invelitorei, (vedi 

•LATICE,8. m., Utoij (proprie, d'in 
lakrc. npa ascunsa io senulu pamentu- 
Ini, fontana de apa), in fţenere, veri-ce 
licidu : apa. mnu, etc. 

* LATIBLO Hi latibubi s. m., Utiba- 
Ibb; locu de latcrc, unde sta cibeva a- 
scunsu, pîtitu;culcu8iu,ouîbu, gaura, etc. 

*LATIUODD,-a, adj., (fr. latlesude); 
care aru coda lata si tufosa. 

* LATICLAVIALE, adj., laticUTla- 
ll>{ reUtÎTu la latidavu, pravedutu cu 
latklavu. 

* LATICIiAVm,-a, adj., UtieUTlaaţ 
provedutn cu latidavu : ttttiica laticla- 
via; a. m., a) personale, celluce&rede- 
reptu a portă latidavu, patrii-in; h) reale, 
iatidavuiu insnei. 

* LATICLAVU, 8. m., latloUms; lata 
fatwia saubâtta de purpura prR marginea 
toniuei, adornata eu davi (v(!di eUivu), 
inaemnu allu seoaturiloru, allu tribuni- 
loru militari d'in familie eeestre si alin 
Siiiloru de familie cari se jireparau a 
porta magistrature. 

* LATICOLLU,-a, adj., (fr. UtlooUe); 
care are coUtdu sau guttulu lutu sau 
targu. 

•LATICOBNU,-a,adj.,(tr.Ulloor««) 
care are corne late sau large. 

« LATIFIGAKB, v., litlllcare; a face 
îatu. a laţi. 

* LATlFOLIU,-a, adj., (fr. UdrotU); 
care are fdie late. 

* LATIPDNDIU, 8. m., lalffandliim 
(tatu-fundu); mare si lata mosla : îati' 
ftmtUele perdura Jfult'u. 

* LATlLABRn,-a. adj., (fr. Utila- 
br*y, care are labrde late, (vedt ai hbru). 

* LATlLOGU,-<i, adj., Utilo^nui; care 
Torbesce îatu, pronoaUa latu. 



LAT. _ ||8 

* LATIMANU.-a. adj., (fr. latlmane)* 
care are m&ne late. 

LATIMK, 8. f. , latttudo, calitate de 
latu; vedi si tatih*dine. 

LATmAKE,-«Jtu. T., laUnare si la- 
tlnlaare, vedi latimaarc. 

LATINGSGE, adv., latini, in moda 
latinu, in limb'a latina : medicii vorhe- 
seu intre sene latinesce, ca se nai in- 
tellega fam^i^a tHorbosului. 

LATm£SCU,-<i. adj., Utlnna. r«la- 
ti¥u la latini : vorba l(Uinetca: eoventu 
latinescu, di8Cursulatinescu;VBăilatinu. 

LATINIA, s. t; liBffoa Utlna; limba 
latina : spuni tm ]ire latirtia. ca se nu 
ie inidlega si aliii, nfora de mene. 

LATINISARE aau laiinizare. v., U* 
tlnare si latinizară} a face laiinu san 
latineacu : u latinisă Homtntie proprie, 
a le Ai, forma latina; a se espreme cu 
forme latine; a se port;^ si lucr ca la- 
Hrui; a latinisă unu great, a la con- 
verte la ritulu romanocatholicn. 

LATINISATIONE, s. f.. (fr. latliil- 
Batlan), a<ttione de latinîsare. 

LATlNISAT0RIU,-f<îria,adj.8., oara 
latinisă. 

LATINISATD,-a, adj. part., laUal- 
latDS. 

LATINISUTT, s. m., (fr. latlnt§nie); 
mod)i, forma-d<! ospressione a limbeila- 
tine, idiotismu latinn : stijlidu acestui 
auetarm e plenu de latînistm. 

LATIÎÎISTD, s-, (fr. latlnlxte); oare 
connosce a fimdu limb'a si litteratur'a 
latina : unu bonu hiinistu. 

LATINITATE, s. f., (fr. l«tlnit<); ca- 
litate de latinu, dreptn de cetate latitia, 
in diversele însemnări allo coventalni 
latinu; lumea latina, laUnii. in acel]*' 
asi dîfferite insemnari alic coventnlui 
latinu; in speciale inse, modu de avorbf 
sau scrie cnratu latinesce : latinitaten 
acestei espressioni este forte inâoiosa; 
I de act, litteratura latina. 

LATlNn.-d, adj. s., latinns; 1. adj., 
a) proprie, reiativu la Latiu, parte a 
vechiei Italia : limb'a latina, ăictiona- 
riu latinu; h) prin esten^ione : «) reia- 
tivu ta poporele ce vorbescu limbe de 
acea-asi origine cu cea latitut : memiri 
ai gentei latine sunt Itcdii, Francii, 



■vGooglc 



JM LAT . 

lipami. PortugoUn, Vaeoromami, Ke- 
toromanii, BrăsiUami, ek.; vele lalitte, 
ea celle uritate de poporele latine do 
pre loQga Mediterrani'a, iideco : trian- 
jTHlorte,- p) relativu la poporelede ritvlu 
romanoctUhoUeu, care se serve in base- 
rioa eu îinât'a latina : iaserica latina, 
eepressione analoga cu : iateriea gr'eca, 
de si cei ce se ţinu de acesta baaerica 
na IU limb'a greca ca limba a baseri- 
eei; — 2. ca subst., in tote inaemoarile 
wUe de adiectivu : a) I/Uimi tunf h' 
«miorii Latitdui; h) ioti Latinii aru fi 
htm «e formedie una. confederatione ti 
ae B€ unesea strinau. '.'a » Germanii; 
e) Latinii nu vrvra se adjwtepra Grecii» 
tontr'a Machomeăaniloru. 

LATIONE. 8. f., Utio; actione de a 
port&. a adduce. 

LATIOSD,-a, adj., vedi lacioeu. 

* LÂTIPEDE, adj., Utlpai; care ara 
petiorele late : îatipedUe gâsce. 

* LATIPENNE si latipe»nu.-a, adj., 
(fr. UtlpfluDe) ; care are pennele late 
eau î arffit e, aripile leUe sau lărgite. 

LATISE,-enw, t., dtutare, pand«ie, 
exfendcre, spargere) Tulgare^ s face 
lalu. a intende, a respandf, a divulgi : 
a propagA : Vau baiuiu de Vau latitu ; a 
loîf lâa^t'a; se latesce fam'a; laiiii acea 
seire ea se afle si alta. 

* LATIBEME sau laiiremu,-a, adj., 
(fr. latlrteie) , care are rtmi laii; care 
tre la petiore toUpe late, de aci : lotire- 

, meU, eectione de passeri ce au degetele 
anite prin VaU Mcm^ane. 

* LATIE08TRU,-o. adj., (fr. Istlro- 
•tre), care are rostr^An hAu; de aci : la- 
^(âirde, familia de passeri. 

* LĂ.TITARE, T., UtiUVe, intensiva, 
d'iu iotert, a se ascunde bene, a se pitf, 
t stA bene ascunsu. 

LATITOmC.-o. B. m.. care lateice, 
iotende sau respandeice. 

LATITD.-a. adj. part., «lUtatat^in- 
tensu, respanditu. 

* LATITUDINE . B. f., latitudo, ca- 
litate sau dimensione de latu, latinie; 
ca terminu de geografia, dietanti'a unui 
loeu de la ecatoriu, mesurata pre gra- 
dele meridianului, de aci: la^JfuĂ'ne 
nţ^MfrJofMle , iMiridi*ma^ ; latitudine 



LAT. 

ăe patrttdieei si optu grade; ca terminu 
de astronomia, dislantj'a unui astra de 
Ia planulu eclipticei^ de acf : latitudine 
australe, boreale, heliocentrica, geoeen- 
iriea; ÎTt sensu morale, întindere, esten- 
sione : acesta principiu pote se fia de 
una mare latitudine: se da prea mare la- 
titudine cotiirui principiu ; s'a laăsata 
mare latitudine agenţilor». 

• LATITUDINABISMtr, s. m. , (fr. 
Utltsdlnarlsme), doctrina a latitudina- 
riuiUii. 

* LATlTUDINARIU,-a, a., (fr. Utl. 
tndlDalre) , appiicatu mai vertosu la 
iheologii anglicani, cari si dau oiare la- 
titudine in alle crodentîeî, forte toleranţi 
in respectuiu dogmei; care crede co toţi 
Toru fi mântuit) : latUudinarii aveau 
mare ăoru de pacea universale. 

1 LATIU , 8. t&. , latlum, nume pro- 
priu de t^rra, vedi latinu. 

2 LATIU, B. m., UqnenM, vedi lada. 
LATRARE, v., Utrare, proprie de 

I câni. unc ori si de vulpi : cânii latră la 
fitri; eane care latră la ioti trecutorii: 
proverb, ttti ioti cânii musca câţi si la- 
tra. nu toţi omenii cftti ammeuitta, snnt 
si de temutu; cane ce latru la luna san 
la stelh, omu care vorbesce in desertu, 
simne-i se uu mai latre atâta, iu bătu- 
jocura despre una persona ce si allerga 
gur'a noiiuetatu in contr'a cuiva defai- 
mandu si ^puneudu ueaddeveruri : aHi- 
castrii latră inco si asupr'a celloru mai 
honi auctori. 

LATRATORlU.-a. adj. s., Utritvr. 
care latră : 2a^rafortt:=:canii;appletiatu 
la omu, latratoriu : a) rabulistu, advo- 
catu care »biera fora neci unu temeiu ; 
b) omu cart! vorbesce de ren fora se pota 
vettemă. 

LATRATD, l. part., Ulratag<a-» : 
ursulu latratu de cani: 2. subst., Intra- 
tus-uB, m'am dcsteptatu in latratulu ca- 
niloru; pastorii allerga la ItUratulu ca- 
niloru. 

LĂTRĂTURA , s. f., (UtralHrâ), re- 
snltatu allu actioneî de latrare : latra- 
tur'a de omi este semnu co vinu lupii; 
n'diH auditu iteci una data lătrătura de 
vulpe. 

LATRINA, 9. f^ latrina, (contraua 



.yGooglc 



_ _ LAT 

d'io lanirina de Ia UTire=^a*-e sau 
lare), loca de lauare sau lare. spellato- 
ria, baoia; — essitfiria, amblatiiriu, pri- 
Tata;— de ad, casa de avilire, Inpanariu. 
LATBONE, a. m., latro, (compara si 
Xătptt;), 1. primitivu, merceDarii], cellu 
ce pre banni se baga a servi, satellitu ; 
apoi, cellu ce tB numele aeu porta bellu 
de preda, de acf : 2. ca mai desu si u- 
suale, predatoriu, furu de codru. 

* LATBOCINALE, adj., latraelu- 
lis, relatÎTU lalotrone io iosemnareade 
sub 2. sau la latrociniu. 

* LATKOCINABE, v., Utrocinari, a 
& lairone, & essercitâ professiouea de 
ItUrone. 

* LATROCINATIONE, a. f., aotione 
de latracinare, sUtu de latrone. 

* LATROCINIU, 8. m., Utroelulun, 
professione de lairone. 

LATH.-a, adj., Utust contrariu ăngur 
st»; correlativu Ia lungu »i la profundu, 
care espremn celle altedoue dimeusioui 
alle estensionei : cofeJ^ ^a, apaialaia, 
lat» in umeri; pândia hUa ck urm cotu-, 
âg. acellufanfarone spune la oorbe late, 
vorbesce multe yi în tonu maretiu ; — 
B. m., a străbate terr'a in îatu si in lun- 
gu; de trnu laiu de pidma; ItiiiUu apatet. 

LATUR^VLE, adj-, Tedi hieraie. 

LATURA, lalurariu, vedi lotura, lo- 
turariu. 

LĂTURE, s. . f., UtuB, rogb, 1. uu'a 
d'in celle doue paiti alle truncbiului cor- 
porale formate de coste : am unujun- 
ghiu in latiirea drepta ; Va impuscatu 
in latturea stânga; se culca pre latureu 
drepta;—2. prin metafora : a) lini'a ce 
marginesce uua figura, tâ de aci, parte 
de locu, rogione , eta..: trtânglulu are 
treilaturi.Mdratidupatru laturi; &j par- 
te de locu, regione, directioue : ventulu 
suffia d'in cSe pairu Udări ăUe lumei ; 
Sin laturea aceUei terre; auUa in latu- 
rea drSpta a armarului ; s'au assediatu 
in laturea drepta a riului; laturea de la 
appusu amuntiloru; unu olnectu pole ave 
mai muite laturi; se considerâmu lucrulu 
de tote laturile : ucellu monumeniu are 
emblemate pre tote patru laiurih; latu- 
ra unei pijramide; îaturUe (aWei; ini' 



IAU. 



187 



miculu aftacâ cetatea d'in laturea cea mai 
espusa; poli intră pre doue laturi; — 
in lăture sau m laturi : a se dă in la- 
turi, a se dă la uda parte; a lăture sau 
a laturi =: looga : eu slâm a laturi cu 
densulu; de lăture sau de laturi = la 
margine : eu siedu de laturea satului, 
du aci, de latta-i = afora d'in satu : a 
scote miele da laiuri; de a laturea sau 
de a luturi:=dB Jonga. 

LATURIAKU, s. m., ItteraUs, rid- 
nnn; de lăture : callu laturianu . si ab- 
BOlutu laturianu-lu ; omud'in alta corn- 
mune sau d'in altii tiuutu, vecinu, care 
ÎDse e coitsideratu in câtu-va ca stratnu: 
cine este acestu-a? este unu laturianu; 
au venitu nesce laturiani ca se eompere 
fenulu hoiariului; laturianii pascu ouUe 
pre câmpurile nostre; cellu ce siede de 
laturea satului. 

LATURI, s. f. pi., vedi lotura'. 

LATURISIU,-ii , adj., Uternlls.de 
Ioduri, cu speciale tmantia de reprobare : 
cei culpabili atniAa taturisi, sau ca y,iv., 
amUa laturisiu ; — s. uo., laturisiu-lu. 
parte retrasga, locu de uua lăture. 

LATUROIA, s. f., cu n molliatu, in 
locu de : 

LATUBONIA, si m. laturoniu. allu 
cui.pl. laturonicae confunde apoi cu 
aliu formei feminina , psrs latenlla , 
4elIraUo (geriq. Fadoubrnuh) , ca deri- 
vatu d'in l^ttre, coventulu are însem- 
narea generale de ceva a laturi, se ap- 
plica iuue in speciale la : a) partea la- 
terale a unui coperimcntu; b) essirea a- 
ratruluî d'in sulcu, parte ablatutii a sui- 
tului; c) parte de tessotura , unde urdi- 
tur'a, dupo ce s'a ruptu, se înnoda. 

LAUARE, V., vedi : lare. 

LAUDA, 3. f., Uua, covente prin care 
cineva inaltia meritulu vre-unei per- 
soue, allu vre-unei actione, allu vre-u- 
nui luciu : lauda mare, lauda escessiva, 
îuuda essaggeraia, Ungtisitoria, grosso- 
lanaj reuapplicata, laudafina, delicata, 
indirecta , sincera , ingeniosa ; acdlu 
june merita lauda; daţi lauda Domnu' 
lui; omu care sta mai pre susu de ori~ 
ee laitde; laudele aceUui erou au straba- 
tutu peno la marginile pamefUuIui ; fia 



,y Google 



188 



LkV. 



dissu spre îau^a hn: nesentitorm pen- 
tru ÎOMda ea si pentni defăima; dorita- 
riu (fe lauda : latid'a propria , adeeo 
lauda de senesi, pale. 

' LĂUDABILE, adj., luidâbllls, care 
nerita lauda , ce este detnnu de lau- 
ia : lucru lăudabile, fapta lăudabile. 

• LAUDABILITATE, s. f., landabill- 
tH, calitate de laudaMe. 

LAUDANU, s. in., Undaniin, medi- 
eamentu de opiu, preparatu mai allessu 
in atare fluida cu vinu dR Malaga, de 
unde rcsiilta : laudanulu licidu. allu lui 
Sydenliam; lauAanu Ueiău de Loaâitm. 
lauăanu opiatu, etc. 

LAUDARE. T., Ui4Ar(^ ţlvrlflcare, 
a onori ai relevi merituln cuiva , allu 
vre-unei actione.allu vre-unui lucru 
prin terinini, cari espremu stim'a ce i 
SC arr^ta; a glorifici, a celebri, a cân- 
ţi : a Uuiââ muUu, eu demnitate, finu, 
deUeatu. grossdlaitu; lăudaţi pre Dom- 
nulu: nalatiâati ca linguşitorii sica 
fariseii; acei doi autori se lauda «nuZii 
pre (Utidu fora pudore: proverbiu : lau- 
âa-le gara, co ecco pumnulu , despre o- 
meoii laudarosi, fanfaroni. 

LAUDABOSn,-», adj., i«et*t»r, ox 
'tentator* TaullotiniiB, g;larl»siie, care se 
lauda cu calităţile seUe si le inaltJa 
preete alle altoru-a; care se lauda multu 
si continuu : pre eâtu de fri< 'isw , pre 
atâtu si 7(fudarosu; vorbe laudarose; unu 
pleca-ftirja lauAarosu;, laudarosasi fa»- 
faront este aprope totu un'a. 

LADDATIONE, s. f., taudatl», aetio- 

Dea de a lauda; coventu san covente de 

lauda ; lauda fueuta cuira , panegyricu. 

LADDATIVU ,-u , adj., Utidiitivua, 

care se refere la laudare, vorbindu in 

speciale de unu gena oratorieu ■.scripte, 

discursuri, orationi. preditie laudative. 

LAUDATOBIUi-iono, adj. s.. Unda- 

tor ai Uudst«riuHi care ieiutJa : discwsu 

Uudatoriu. 

LAUDATU,-a, adj. part, Uudatus. 

LAUDATURA, s. f-, lauda ce da sau 

gi da cineva, fanfaronîa, ostontatione, 

glorificare deşerta : ce mai îaudalura a 

faeutu eltu fiului seu. 

LAUDKMIU, s. m., ludeiulnn , eo- 



_______^ LAO 

ventu formatu d'in lat. laHs , candu a- 
cestu-a semnifici tncofiett^KU-e, invoien- 
tia; coneessione; prin laudemiuse intel- 
lege in dreptulu feudale summ'a de bani 
celaiproprietarialu de pamentu, candu 
si vendea ellu dreptulu emphyteuticu, 
cea ce asta-di se diee embaticu : lau- 
demulu a trecutu si in dreptula ger- 
manu in acellu-asi intellessu , adeco ce 
da vasallulu domnului feudale pentm 
învestitura: laudemtdu devenisse mare 
sarcina pentru poporu. B. 

LAUDIFICABE, v., tudlflcan , a 
face laude, a di laude, a glorifici , a 
canti, a celebră; in speciale, a face co- 
ventu de lauda, mai allessu unui morţii. 

LAUINA, 8. f., vodi lavina. 

LAURA, S. f. , datora ■tramfliilon 
lui Linneu. dupo alţii bjdniiujMioa si 
brdoMjannw , planta alic care! grann- 
tie mâncate de omu i turbura m«ntea : 
se vede co ai mancaiu laura, se vede co 
ai innebonitu. 

LAURAOINE, a. f., laungo, planta 
analoga cu laurul». 

LAUBEA, laureare, laurcatu, Iau- 
reda, Imveu, etc; vedi laiwia, lauria- 
tu, lauriola, îauriu. 

LATJBETU, s. ra., Um-etum^ selba 
sau gradina de lauri. 

LĂURIA, a. f., Uurea , corona de 
hxuru. 

LAURIATn,-a, adj., Uireatna, coro- 
natu cu lauru, ornatu sau prevedatu cu 
lourw. 

LADRIGOMn,-a, adj., Uiirio«niiu, 
care are frundia ca a laurvlui. 

* LAURIFERD,-a, adj., Unrifer, care 
da sau produce lauru. 

* LAURIFOLIA, s.f., vedi laarifoVm. 

* LAUKIFOUn,-a, adj., (fr., laurl- 
folld), oara are folie assemini cu alle 
bourului; s. f., laur^oiia, arbore eBso- 
ticu cu fdie ca alle laurului. 

*LADKIGERU,-a, adj., lanrlg eroare 
porta lauru, coronatu cu lauru. 

LAURINU.-a, adj. s., laarinui, dfl 
lauru : 1. adj., oliu laurinu, nAstantia 
laurina; 2. subst.^ a) m. lawinu, oliu, 
substantia trassn d'io baccele laurului- 
daphne, h) î. laurtna, a) cu aeellu-asi 



.yGooglc 



LAO 

intelleaBU ca si laurinu de sub n); ţi) m- 
mnra de lauru, corona de laurn. 

LAITBIOLA, s. f., Unr«ftU, proprie, 
deminotivu d'in b. laaria; ramura de 
Jauru, coroD» de lanrn; metaf. gloriola, 
landa, gloria deşerta. 

LAUBTI7,-a, adj., laBr«K«-UiiTM, de 
lauru : corone laurie; — s. t., lemna : 

a) Unm, de acf : corona, saccflssn, trinofo; 

b) specia de planta, dapbae UsreoU Ini 

* LA0BIVOEU,-o, s. adj., (fr/ I»- 
rirore), proprie, care Hewra san manca 
lauru, applicatn U divinatori, sau pen- 
tru co mrâtecfi fmndie de lauru spre a 
se inspiri, sau in risu on aTIusione la 
mercedea ce capelau. 

LAUROCERASn, s. m., prOnoB Uu- 
neerasiis Iuţ lAnneu, arbore d'in genuin 
pmniloru, alle cui frundie stau totu de 
a un'a verdi si sunt veninose. 

LAUBUSCA, 3. f., Ubmaea^ TÎti'a 
selbateca, viti'a de vinia necultivata, 
viti'a de agurida selbatioo, (vedî si la- 
hrusea). 

LĂUTA, (pre a locurea si cUmtta), s. 
f., (Tloltna; it. tIoIIbo] ft. Tiol«ii), in- 
strumenta de mnsica cu patru corde, 
pre care maiestmlii trage cn unu plec- 
lr% numita si areusiu, si produce varie- 
tatea cea mu mare io tonuri curate, 
plene, usiore, pertuoditorie; viora, vio- 
imo: vorb'a Uuda pare a se fi introdusau 
inmnltelimbe'enropiane (comp. fr. Inth) 
d'in isp. lud, imprumutatu de la Aarbi; 
Ittot'a addeveraia semena mai muUu cu 
eiiar'a de căiu eu vior'a. 

LAUTARESSA, s. f., femin'a lauta- 
rioluî, sau si una femina care cânta cn 
lant'a. 

LAUTABin, B. m., musicu care cânta 
cu Itmfoi in seusu mai intensa, despr>! 
una ceta de musicî : au venitu lăutarii 
ca se mi cânte de dv£a twmdtâ; oapetm 
cu îoîUari; prov. eerfa fora hattliia ca 
ftUN^a fora lăutari. 

LAUTETIA, 8. f., lautltl», alatu sau 
fflodu de a fi lautu, magnifieuntia in 
iraiiu, (vedi lautu)- 

XAUTOKlU,-form , s. m., UTat«r; 
Bpellatoriu, care spella; vedi tare. 

LAUTU, adj. part., laratui, Untas, 



LAŢ 139 

spoliata, curetiatii, si d« aol, omttu, e- 
legante , m^niflcu , mai vertosa in 
traiulu sen; eni place se aibă casa, mesa, 
mâncăr i, va se allesse si strălucite. 

LAUTURA, B. f., Uvawn, sp«llue, 
spellatura, (redi lone). 

LA V ACRU si lauaeru, a. m., tera- 
eran, tbso in oar« 8* apoUa ciDora, 
spellatorin. 

LAVA, 3. f., ■asMardeis, uxallqi»- 
fMtB, wana Mlf h»rM, (it Iară, fr. Ista), 
materia topita si inflacurata, arrnticata 
de vulcani in tempnla errnptionei lom : 
Icw'a recita se pr^aee in petre mai 
muUu sau mai pueinu beaieoae; in lava 
se afia traehitu. basaltu, gran^. petra 
verde; lava de Vestmin, torrente de lava; 
cetati inmo nneniate in lava. 

LAVANDA. B. f., vedi lavmda. 

LAVATERA, a. l, (Urate» triM*- 
bMb, L.), planta d'in classea 16, femi' 
li'a malvacielorn, cu flori mari roaia- 
tece sau si albe. 

LAVATIONE si lauatione. a. f.. 1«- 
Tait«, actione de lauare sau lare, in in- 
tellessu conoretu, instrumenta de hra- 
tione, bănia, can de bănia, etc. 

LAVATQBIU si lauatoriu.-târia. adj. 
s., lavaUr, care Uuia san la; vedi si 
lautoriu; ca a. m. reale, lavatoriu. ceva 
ce serve la Itmare, (forma forte bona , 
care caută se iee locnln formei rateeite 
lavoaru. dupo tr. Uvslr). 

LAVATBTNA, s. f., lavatriu, vedi 
latrina. , 

LAVENDA, B. f., UraatfoU, specia 
de planta d'in famili'a labiateloru, cu 
odore aromatica : spiritu sau apa de 
lavenda; oliti de lavendai afgana cu 
fiori de îavenda ; Uwenda sţncosa (La- 
vandaU spiea), lavenda moliata (Lavaa* 
dnla fllnehas). 

LAVENDULA, b. f., vedi lavenda. 

LA VINA, s. f., alTlHni m^les T«nt« 
«BmnUtai (it. larlua si lavangs, fr. la- 
*«DGhfl si «Talanolie), coloBsale massa de 
nene, caro prin rapid'a sea cădere se 
volvura d'in culmea si de pre crescetele 
muntiloru, cansa adesea celle mai mari 
stricationi : lavinde AlpHoru se im- 
partu dupo oalitatUe loru in cinci clas- 
ai : lavinele de neuepro^atasi eeUe de 



=y Google 



primavera, cari rupu 8% eosle de mun^ 
sunt forte penculose. 

LÂVKA s. f., floa^blam, mânute- 
rliiiii,(aou£;ree.>.adpixaaaXii^); l.mo- 
nasteria, cenobiu; 2. syaagaga sau tem- 
plu judanescu; de aci : 3. societate unds 
totî Torbeacu, striga, si nemiae n'ascal- 
ta; coDVersationetuiQultuasa, tuBultos, 
strepitus. 

LAZARETU, s. m., (it. buMretto, fr. 
luaretf germ. Iuar«t), 1. io origine, 
ospitale, spitale, casa de morboiii, mai 
allessu lucu de leproşi, pre cari căutau 
a i margini, spre a miousîor^î contagio- 
nea; de acf, mai tardiu : 2. carantina, 
locu la nnole porturi de mare, la riuri 
si la muuti, spre a tio^ acoUo persoue 
sau merci venite d'in ţinuturi sau terre 
infectate de peste iu tempu de 40 de dil- 
le, de unde si numele de ctarattttna. 

LAZDLITE, s. f. laplH luuli, (fr. U- 
Kulfte), petra de formoiia colore cerulia: 
lazuIit^Li c (te/ti de tare in câtu sgaria 
vitridw, — se dicfl si lapislaeitle, sau sim- 
plu : lazide. 

1 LE, art. f. pi. nom. ai aoc-, auurtatu 
d'iu effe, III» : case-le, midierirîc etc., vedi 
eUu. 

2 LE, art. m. aing. nom. si ace., scur- 
taţii d'in dle. Iile, care se pune pentru 
eufonia in locu de îu dupo subst. si 
adiect. m. terminate in e : j>^iaite-le, 
frate-Ic, ca»e-le, etc.; vedi eUu. 

3 LE. pron, pers. III, f. pi. ace, acur- 
tatu d'm eUc, llUb : le vede, ecco-le, las- 
aa-le, etc., vedi eîlu. 

4 LE, pron. pera. UI, pi. dativu, svur- 
tatu d'iu loru, IIIIh : spune-îe se me a- 
steptc, etc.; vedi dlu. 

LEA, s. L, lea, leonessa, femio'a leu- 
lui, (vedi leu). 

* LEBETE, 8. m., lobu», (X^fO]*;), vasu 
de arame, tingere, căldare, etc. 

LECHUSA, a. f., (Xe/ooda), puerpora, 
femina care sta în patu (Xe/o;, levtus) 
dupo ce a nascutu, in tempu de mai 
multe septemăue : dupo vechi'a wnsue- 
tudine Icchuselc nu essu (fi» casu aesse 
septemâne. 

LEUHUSIA, s. f., atarea de lechttsa, 
tempulu cătu fi^minele stau in patu dupo 
nasc ere. 



LEC. 

LACHnSIBE,-«scu, v., a fi ledmsa. 
LECTABIU,- a, adj. s., leetarlas, 
care face sau vende lecte. 

LECTICA, B. f., leotlca, leetu sau 
patu portativu dusu de omeni sau de 
vite : lectica de umeri; lectica de calli 
sau de midi, aăeco portata de calli sau 
de muli: leclic'a. făcuta antaiu pentru 
callatoria. servi in urma si la lussu. 

LECTICARIU, B. m., leeticarlu», e- 
mu ce porta cu umerii lectîc'a. 

LECTIONE. 8. f., luotio, actione de 
legere : 1. in genere, îeetione de spice, 
2. in speciale: a) allegere , d^ro mai 
vei'bosu : b) lectura de unde cu întellesn 
concretu ; a) ce face obiectulu lecturei 
ensasi, scriptulu, testulu : a confrontă 
lectionile, diversele lectioni alle aceUui- 
asi locu di'in unu auctoriu; |3) inatmctio- 
ne sau invetiatura ce se da do regula 
in classe aau de la înălţimea unei ca- 
thedre personoloru ce voliescu se invetie 
veri-una acientia sau limba : leetiotte 
ăe dreptu, de chymia, medicina, botanica, 
theologia* de limb'a latina, greca; a tine 
lectioni publice; merge lumea se aseuite 
leetionihi de cosmogonia; a da si a luă 
lectioni de desemnu, masica, cdllaritu , 
ffymnastica, istoria, gratmaatica; ^)m\x- 
strare : s'a portaiu cu muUa imperii- 
nenlia. a luatu inse ledione aspra. 

*LECTISTEBNIU, s. m.'lectlsternl- 
nm, (leciu-stenere), ceremonia religiosa, 
in care imaginile dieiloru se scoteau, 
ai se puneau pre lectc sau paturi, ande 
li se offeriea mâncare. 

* LECTITAJIE, V., Icctitare, (d'in 
lectu de Ia legere), cu intellessu inten- 
siv u : alegedesu si cu zelu. 

LECTORE si lectoriurloria, adj. s., 
luctorj care legv, 1. in genere : lectoriu 
de spice, 2. in speciale : lectoriu de 
carte, lc<^oriu bonu, leci&riu reu, cu voce 
monolotia, care are functiouea du alege: 
lecturiulu regelui, lectori'a reginei; in in- 
stiiuieh de educationc sunt de regula 
lectori s<ai lectorie de septemana spre 
a lege in rcfectoriu suu in saU'a de tnan- 
cure; lectoriu ae dice ai cellu ce lege sin- 
guru unu opu, fora aconimunicii cual- 
tulu : conditionea cssentiale pentru unu 
scripturiu este se placa let^oritom; a- 



jyGqoglc 



^ L E D. 

cesta carte are lectori mulţi, puăni; 
lectoritdu voliesce claritate in iote: in 
baserica, lnetoriu=anagnoste, inflmuln 
graâu ieraticii; îd monasterie, lectori, 
cei ce propunea filosoti'a si theologi'a; 
lectori regesă. professori de la colleginlu 
regescu d'in Fntnci'a : leetoriu regescu 
defiloso(ia,dt mathematica; in unele ter- 
re, lectori, profcasori de la Reminarîele 
efiacopescijflectori se dicii, pre la uni- 
versităţile Germaniei, prolessorii de 
limbe moderne, cari s'au .suppusu la es- 
saminele respective, n'au inse necessi- 
tatft de veri-nnii grndu academioii, ai 
neci 00 făcu parte d'in corporationile 
academice. 

* LEOTU, s. m., lectux, locn de col- 
cata, (vedi legere), sau de sedutn, !d spe- 
ciale, patu ; targa. 

LKCTDALB:, adj., leetiiaIU, relativu 
la lectu sau patu. 

LECTDARI[î,-o, adj., lectuwlos, vedi 
lectuale. 

LECTO Iii, 9. f., (fr. lecture), d'in lecttt 
de la îegerc : 1, actionea unei persone 
ce lege cu voce inalta : se da, se face 
lectur'a contractului de căsătoria tn pre- 
8iinti'atotorHfonsangcnilorUi2.^cl\oae9^ 
învetîuhi, datin'a, abitudinea de a lege 
singuru niuuai cu ochii pentru instruc- 
tionea sea : lectur'a atxstci carie este 
foiie plăcuta : lui place lectur'a ; tUu 
^a intelleptitu numai prin lectur'a a»' 
toriloru cflloru mai boni ; lectur'a for- 
media spinlulu ; lectta-'a se fin forte 
bene alleasa, se correspundia faetiUati' 
loru lectoriuhtf. se fia metodica; lectur'a 
prea multa, nerfgiUata, reu aUessa fati- 
ga, debilitedia, une ori turbura spiritttlu: 
carte de ledura; Cf^inetu de lectura: so- 
cietate de lectura: comitatu de lectura, 
in care He lege si dejudpca dramatele 
destinate pentru theatru. 

"LKDEliE, lesi si lesei, lesu, v., Indere* 
a lovi cu violentia : undele ledu cm furia 
littorile marii; a vettemă prin lovire; 
a) proprio : jugulu a lestu gattidu bni- 
loru. b) metaf., a vettemă, a supperÂ, a 
strică : nu Iede pre nimive. a Iede fam'a, 
numele bonn. averea interessile. 

LEDU, s. m., (iciiom, Lîjin.), sppcia 
de planta d'in classea 10, ordinea I a 



syathemei sesauale d'in familia oriacie- 
loru ; speci'a europiana se Bomesce ros- 
marinu gelbaiecu-^zltiium palnstret Ore- 
sce in unele păduri de 2-5 nrme inalta, cu 
folie, a caroru aroma forte tare si ne- 
plăcuta face dorere de capu ; acsstu 
arbuatu er& connoscutn mai Înainte în 
farmacia sub nume de erba de rogmarinn 
se}hateeK^=.\wT\i»i r«8inarlnl silTMtrlt ] 
ledt^ c)Kef-icanu:=lediim Uttrolliin da 
d'in folieleselle^Aeade Labrador pentru 
dorere de peptu. 

LEENA, h. f., le«B«, lea, leonessa. 

LEOA, s. f..mesuraitÎDerariagallica, 
lenoKSi leiiţ«,(isp. prov. le;Ba{porţ.l«- 
Koa,)t. lega, tr. Ueiie, uugl. Ie«9ue): leg'a 
commtme d^in Franci' a e ie JSS83 sten- 
sini franeeaei (tolneti), sau in metri 
4452. 263: pre unu gradu allu ecalo- 
riului $e numera 35 lege; leg" a mimna 
e mai mare; de aceste-ase nwnera nwnat 
20 pre unu gradu aUu ecatoriului. 

• LEQALE, adj., l««alls, relativu la 
lege, conforme iegiloru; ce este stabilitn 
prin lege : forme legali, interesse legale, 
mediloce legali, adie legale; ori~ee fapta 
pote/i legale, adeco conforme legăorupo- 
sitive alle statului, fora se fia simorale; 
contrariu illegaie ; medicina legale, o- 
dec0 applieationea connoseentieloru me- 
dicali la di/ferite cesHoni de dri^u spre a 
le clarifică si a faciUiâ dedfiionea; trac- 
tatude m£fJtcma2«(7a^;îndonieniulure- 
ligionei,ceconcerneit«,9mIuiDomnedieu, 
flata prin Moise : e^emonie legali; ear- 
nurie legali, necuratie tvgali. 

' LEGALISAKE, v., (fr. l6g«UBer), 
a confirmă, a attestă, certifica authen- 
ticitatea vre-nnui actu publiou, pentru 
ca ellu se fia credutii ălora d'in cerculu 
unde a essitu : a legalisă una procura 
sau plenipotentia, unu actu de nascere, 
de morte, de matrimoniu, utm passa- 
portu. 

LEGALI SATIONK, s. f., (fr. lâgall- 
Mtlan), attestatione,;pria care unu lunc- 
tionariu publicu competente certifica, 
co cutare actu este auth^ticu si are se 
■i $p, de credimeutu : actu enrui lipsesce 
legalisationea: legalisatione se dice si de- 
spre actionea legatisarei .- etmccllaria de 
Ifgalisatione; acestu magixtratu este tn- 



=y Google 



144 LEG. ^ _ 

l)ixntH^=.p\*hi»rUan) inco au fostu CO- 
prenae siib itumelp du lege; SBÎfi legea 
se defini actn allu aiictoritatei snpreme 
ce rt^giilcdia, dispune, perniitte san st 
interdice : a facf. a adeUtce. a âreretă 
legi. a ţiropune, a discuU--, a emendâ, 
a vota. iţandionâ, promulgă, publică 
legea; suppjinerc la Ipge, asctdtare de 
lege; Ifge restrinsa, fftodufntfa, seam- 
bata, nbrognta . interpretata , citata, 
lUhgata: judecătorii volieactt a modera 
rigorea legei, preanUmlulu, articlii, dis~ 
ponitionile, tpstulu unei legi; legile ecai 
se afla in vigore: legi eadute tn de- 
suetudine; nutientatea , santitatea legi- 
Ioth; tineti-vp. mai pucinu de litter'a le- 
gei, si mai vertosu de gpirituiu si itden- 
tionea «,■— iejpte naturei io aenau phy- 
sicn, prin cari eate regulata ordinea lu^ 
cniriloru physice : legile attradionei, 
misearei, grevtatei, r/fracHonei de lu- 
mina sunt Ugi oile naturei: ia aensu 
morale, nnmite si legi natwali, senti- 
mente, principie de jti.ttitia si de bene- 
voHentia fiaii afTectioue si diapositioni 
favorabili pentru attit, fora cari socie- 
tăţile omeneaţi nu aru pot^ se subsista: 
amorfa cotra parenti si reconnoseenti'a 
eotra benefaeutorii sutU legi alle na- 
turei: legea naturale ne commanda : ce 
tie K« tiplacf, altui-a nu face; — Ugea 
divina, legea naturei sau notoroZe, in 
sensH moralp; mai de multe ori inse 
sub legea divina se intellegu preceptele 
poaitive date prin revetatione; in ambele 
intellesuri : UgUc divine; — legea ve- 
chia, sau Torbindu limb'a sântei scrip- 
ture, legea, absolntn, san legea lui Moise. 
legea judaniloni ; cartea legei, legea si 
profeţii; legea vec''ia se oppuue Ia : le- 
gea noua sau legea gratiei, adeco legea 
lui Jesu Christu, legea christiana sau 
cresUnesea; de aci lege in sensu re- 
ligioan se applica asia, in cătu poporulu 
prin lege mai totu do a uii'a intellege 
religionea si confessionea religiosa : 
De ce lege eşti ? au trecutu la legea cal- 
vinesea; acellu-a nu e de legea nostra, 
ee lege are ? n'are ned una lege, adeco 
«ste unu omu perdutii, unu omu peri- 
colosu pentru societate; ba inco adesea 
lege, Inatu \a seusn relijinosu, se con- 



I,KG^ - 

fuodecu naţionalitatea tţenetica, uq« ori 
si ou cea politica : aeellu germanu a 
treeuhl la legea nostra romaneiea, so- 
d'a lui Petru s'a faeutu romana, eo-ei 
t'u battegatu in legea nostra; ai mai ve- 
dutu tu romanu de legea ungureaea ? — 
acesta iderttificare a legei religioae M 
legea civile sau pclitiea eiUe unu ee ea- 
raderisticu pentru noi Romanii, ea eo- 
prende una invetiatura profunda, ere~ 
ditata de la cei mai vechi straboni, m- 
vetiatura pretiosa, de care nu s'are codi 
te ne uitamu;—legile divine sa oppunu 
ta : legi umane , adeco legi assediate 
priD omeni p«Dtru susţinerea ordinei in 
societate : acesta actione «ioledia Iote 
legăe , divine ai titNatK ,- legile natio- 
niloru, dreptulu potPor«loru, dreptulu 
gentiloru; legile bellice, massimele ssd 
regulele normali, courenite si adoptate 
spre a se obeerrli intre nationi in tempo 
de bellu; lege fundamentale a unui stata 
prin care se reguledia natur'a, estenaio- 
nea st sssercitiulu potestatei gubernie- 
loru; totu in acestu sensu se diee si le- 
ge constituţionale; lege de ^atu sau 
simplu lege, regula san regnlamentu re- 
ceputu iu atatu cu valore de lege, fia ca 
respectu la gubernamentula generale, 
fia co determina drepturile particnlari- 
loru; a observă, a indepUni, a eageeutâ 
legea, a infrange, a vi<dâ, a calcă, a e- 
lude sau evită legea; a lucră in cotUr^a 
legei; a contraveni la lege; a dispensă 
de lege ; a reettrre la lege ; a invocă , 
cMamă legea m adjutoriu ; acea fapta 
este in contr'a legei , nu este pemâssa 
de lege; t- legi politice , allu caroru ob- 
iectu este conservarea statului , cu 
abstractione de societăţile si iudifidii 
locuitori in statn ; legi organice, alin 
caroru obiectu este regularea modului 
si actiojiei acelioru iustitutioni sau as- 
sediamente , cari in principiu au fostu 
conaeerate prin veri-una lege prece- 
denta; legi civili, prin cari se reguledia 
drepturile si detorentiele sau oblega- 
mentele, interessile si relatioail« ceta- 
tianiloru ' intre seuesi; legi criminaU, 
cari determina delictele sicriioioele, 
camu si modula de a Ie persecută si 
pedepsnlc cari tidu a Ii se applici; lege 



jyGooglc 



I^G; 

pmaie, cafe determina veri-una pedepsa; 
lege fiseak, prin care ee regiil«dia can- 
titatea si moduln de perce^one a cod- 
tributiooiloni publice; — lege ^ huraa 
waTmrsak, aUu oarei'obiectn este, ca 
iu cosu deneoessitate eatraordinaria, se 
procure etatolni baoni; —legesmi^^tm- ■ 
ria, lege de Iusbd , alin cami obiectu e- 
ste a Mrenă tussulu; — hge marHale, 
care anctorisa, ca in unele casări se "se 
^^oe £i>rti'a armata, dnpo ce se im- 
plenescu unele formalităţi; — îe^e agra- 
ria, la Bomanii antici, prin care se re- 
gali Împărţirea sau si administrationea 
territorieloru cocerite, adeeo oocupate cn 
forti'ade laaltepopore;in dillele nostre, 
Uge agraria, se pote applică prea bene 
la a8i& numit'a lege urhariale, in Daci'a 
svperiore si Pannoni'a, si lege rvrale in 
Daeia infeiiore; I^ afp'orta se poto numi 
si acelle regulamente si dispositionl prin 
cariseregoledia modula cnltivarei tei-ri- 
twieloru eonununali, împărţirea, 6om- 
m88Barea,segr^area leru; ~Ze«;eamMma- 
ria, eBreptoTe(ndericti]alie;-'^p«tM(- 
nidpale, prin care se regnledia admini- 
stcatâmeaeomniQDiloru; — Ugeetceptio- 
tule, ou-e deroga pre unu tempn ore-care 
l^om conatitationali alle statului sau 
Toi-etfai alte' legi generale, adeeo : le- 
gile se mapendu, ero loeulu lom l'occupa 
aiU> lege; — legea t<dionei, earevoliesce 
ca nnn cnlpabile se fia tractatu asia pre- 
coma tractasse sau Toliase a tra0t& ellu 
jwe altii; — legea eeUui mai tare, care 
se dice ei legea pumtuilui, porta numele 
de lega in sensu impropria, inlocu dea 
se dice barbaria, bnitalitaie, seViaieeta, 
tyrannia; —legea vktoriulHi este adesea 
identica eti legea celiui mai tare; — lege 
=potere, auctohtate: Aiessandru sup- 
puse tota Asi'a legiloni adie; a fi sîA 
legile imei umere; in sensula cellu mai 
larga, lege^sregali, detorfa, datina, nsu, 
connetedine, modu, faptu constante, fe- 
ootnenuregulstn, conceptu generale, etc.: 
legile onorei, legile oftului , legUe b(h 
neitwimtie, aUepolitetiei, oile onesfalei, 
ăBe soaetatei ; legile grammaticei, alle 
sintacticei; tote limbele au si locuiioni 
partieidane, eari ae abbatu de la legile or- 
dmaheimegraKmMtieei;—fora de lege, 
Tonii 



LBâ. 



t45 



cu sensu de unu substantiva eompnsu 
traduce grec. ivoţiia : fora de legea mea 
eu eonnose». 

LEGEDATATOBIU, s. m., vedi legis- 
latoriu. 

LE3ELATI0NE , s. f. , vedi legisla- 
Uone. 

* LEGENDA, s. f., I^endo, {tr. l^ţen- 
de), carte ce coprende vietîele santilom; 
in aceatu întellessu legenda este synony- 
ma cu synassariu si cu cartea intitulata 
vietiele santiloru : legendele au fostu 
introdusse in serviUî^ basericescu in* 
data de la ineepvtulu christianismvlui; 
legendele vechie sunt pltne de fahâe, 
eari pottt mai multu scandalisâ de cătu 
edifică; legmda! ca tormilin de numisma- 
tica, inscriptionea cercularia săpata pre 
marginea, 6to une ori si in cnnuedisiuln 
moneteloru si medalîeloru : legenda pre 
una parte; legenda pre reversvl legenda 
pre ambele parfi. 

* LKaENDAEID, adj. s., (fr. Wsen- 
dalre), relativa la legenda; s. m., perso- 
nale, legendariu, anctoriu, scriptoriu de 
legende : se imputa la cei mai mulţi le- 
gmdari co aa fostu presle mesura cre- 
duli; legendariu UpsUu de critica, legen- 
dariu' mentionosu;— 8. m. reale, legen- 
doHti, carte de lectura. 

* LEQEBE, tessi si lessei, lesau si 
leetu, V., tegere, ea simplu, acestu verbu 
appncasse se dispară d'in limba, se con- 
serva inse compuse d'in elin, precumn ; 
aUegere, coîlegere, intellegere, verbe con- 
noscute de nationea inkega; simpIulD 
leg^e are semnificările : 1. iu genere, 
a compusului eoJlegere, a eoUege sau 
adlege, a adună, a stringe; 2. in spe- 
ciale : a) a college pre furisiu, a luă, a 
şterge, a fură : a lege celle sacre, (vedi 
scusrilegu, etc); 6) vorbindu de localităţi, 
a) a străbate , a percurre : a lege totu 
termulu marei ; a lege urmele cuiva , a 
calcă iu urmele, a merge dupo densulu; 
p) a adjuuge; c) mai vertosu, a allege, 
a Ină d'in mai multe celle ce ne plăcu; 
d) metaf. a college sau coprende unu co- 
veutu , a ascultă si audf , a coUege sau 
cdprende cu ocbiî, a veă6, a observă, ă 
consideră; de aci ca mai desu : e) in sen- 
sula ordinariu ce are in it. lessere si 

10 



>yGoog[c 



ti. Utv, a cuUtigeunu liciîfttu, » vciii : 
legeti bene ceUc scrissf; »u sciu lege ce 
« i« carie; precepi ce hgi? k^m-ai car- 
tea ee ti am datu? n'am lessu carte 
mai bene scrissa âc câtu acesta-a; de aef , 
a propune legundu. a face leetioni reci- 
tandu celle scrisse. 

* LEGIFERARE si 

* L£:QirERlRK, v., legem t«1 Itm*,» 
tnre, a dâ legi, a face legi. 

* LEGIPEUU,-», adj., legirer, eu* 
da sau face legi : adununtia Icgift-ra. 

LEGIONARIUro. adj. a., UşUw 
Eliiit, relativii la legione: militari legio- 
nari, nu aussitiari; a. va., hgionariu : 
a) niilitariu d'in una legione .- gardiştii 
noştri, cu impartili in legioni, se potu 
numi legionari; h) in Frauci'a, membru 
laponei de onorc, 

LEGIONE, 8. f., leglo, la anticii Ro- 
mani, corpii de armaţi compusu d'in pe- 
deetri ai callari : legionea prima, legio- 
neagemina, legionea fulmirtatrice; — 
numerulu âe amiati ai unei legione nu 
fu totft ăe una acellu-asi, ci a variata 
de la $300 la 4Ji00.. apoi la t'OOO, si peno 
la lăOOO; — una armtUa consulare xe 
compunea d'in doue legioni romane si 
d'in douelrgioui de uite sociUoru; lugior 
nea avea scsse tribuni: ealluritnei» le- 
gionei eră commandata deprcf'eetu, care 
tn iemim de dictatura se numiă mages- 
hulu cullarilorti: legionea se impartiea 
in eoorti, maniplc. centurie; — in tem- 
puVi mat none, in Frarici'a, se diuoa le- 

rne cea ce astadi se dice re^mcntu 
pedestri sau de infantaria de tinia : 
^-care legione portă numele veri-unui 
despartimentu allu Frandii ; astadi 
inco 96 numesc» legioni regimentele de 
garda naţionale ; legione. lîe onore este 
una decorjtione intientiata in Franci'a 
spre a lecompeiisi servitiele si talentele 
distinse : de acf : mare offieiariu. com- 
mandante, offieiariu, cavallariu, membru 
allu legionei de onore; deeorationea le- 
gionei detonare; de^radatu d'in legionea 
de onore pe.ntra fapte infami; — în po- 
terea etimologiei selle, ca essitu d'in 
Ugere = coVegere, stringere, adunare, 
aoveutiilu legione := căta, mulţime ma- 
n : uno legione de draci, (cu forma la- 



LRO 

teeitu, in evaogeliu, legiotm, si mfti na 
legeonu dupo grec. X<y*<>"')- 

* LEGIRUPU.-d, adj. s., leglnMl 
care caloa Ifgile, contrarenitoriu la lega. 

* LEGiSLATIONE, s. f, ii«l«liitl», 
(fr. U|rUUti«n); actione si dre^ta de a 
legiferi, a dă, a face sau pune legi : m 
terrele undi- regimele are potettatea ab- 
soluta Itgislationea este in man'» mo- 
nardtului; eu int«llPBSU concreţii, teyîj/a- 
tione, corpulu de legi : legislatieme btma, 

\ vitiosa, defntaosa. legislatione refarma- 
! ta, legishith'ne ea lacune. 
[ LEGISLATIVU.-a, adj., (fr. MgliU- 
' tir), care pote legiferi. care are dreptulu 
j de legislatione : potestati: legîsk^iva , 
■ auctoriiate. l/^ginlativa, corpu tepislativu; 
j adunare, camera Ingislativa; m monmr- 
I cki'a constituţionale poterea legislativa 
j se formcdia prin rwiewsnlu regelui isi 

jmn allu cellori$ doue camere. 
\ LEQISLATORE,-(rM«. «i legi^ato- 
[ riu,-târia. adj. s., tArtt legiferc, da SM 
I !p\\ae\egi:regetc!fislatfiriu, principe b«l- 
\ licosa si legislaloriu. subjuga p&por^ 
j CM arittde si le cultiva prin legi. 
I LEGISLATURA, s. f., UglaUtaM, 
! (fr. lAftiiottim), l.corţulu dâoetfttiatii, 
I diversele poteUatl ce coDeorralft^ee- 
' rea le^loru : legislatura nwmros^ ww 
j pUta. defeetifOM; fHita data legiMlatur'a. 
> decisa una eestiotie grea : 2. Woifiula 
1 xau perîoduUi de tMnpu, cfttu; trece d« 
{ kinstalUtienatas» ineopeFeaaetiTtta- 
j tei unei uditonf i legislative peno la es- 
{ pirarea mandateloru, odţco'S petestatei 
I date ei ds cotra allej^itori : in tenth 
1 noatre leffi-ilaturele se auecKdm in pe- 

riode scurte; prim'a legislatura fu d»f- 
1 soluta; seeună'a legislatura periiuiem' 
j pWu eu interpellationi.si d.eiamitioai 

sterili. 
LEGISTU, a. m., loMf^rltur cv« 

coDDO^ce legileata. Ie8tudied«i:m comti'a 

tea toţi legistii sunt de acea-asi Ppi' 

nione; legist june, beîroMu .^ muUu 

vers'itu. 

* LGGITARE, v., legltarfl, {otno, i- 
tenitira d'in legere. in Intellessu de.a 
lege unu scriptu, si prin urmxtAieyi-, 
tare ^ u lege eontitum. 

* mumiSA&K, T., <fr. WsitiM^ 



=y Google 



_ hw.. 

a i';io" Uijilimu. !i Hiventi CU tote iVir- 
mele legali, a flâ jmU iv de ilr.ipui, si 'b' 
acf : l. in gonorR, a jiisti]i-;i, a probii . 
a. demonstra, a verificii, ;i addeveră : 
2. in speciale, a dâ iînni copiilu natu- 
rale drejjtnlu de copiilu hqUmu. 

* LEOITIMMilUr'i. adi-,(rr. Wciti- 
Bialre),relativu,covenitula cellu hţiiti' 
mu : parte legUimaria. drrytuTi Ir.giti- 
mnrie; endi IpfiUimari. 

* LEGITIMATIONE, s. t., (fr. l^gi- 
tlmatlon), actione de Icrjitiimtra : layili- 
mationea titlului de };tossessU»Hf; IcgiU- 
mf^otmi copilliloru spurii. 

* LEGlTIMATU.-a, adj. part., d'in 
legitimare : pruncii legitimaţi; procura 
legitimata. 

* LEGITIMISTU, s. ni., (fr. ligiu- 
nUie), care tine ca form'a regimelui de 
stătu se fia numai ereditari>i si legata 
numai de mia familia; care se crede al- 
Icsau cliiaru de Domnedi< i- pentni tronn 
st ăomtti?t i Burbonii d'in Franci'a se 
dieu pre setw. legiiimisti, tropre (trleu' 
nisti si îirc Naj^oleonisti i numescu «- 
surpatori. 

* LEGITIMITATE, e. f-, (fr. ISgIti- 
mlt6); calitatea unei actiont>, fapte, care 
este le0ima, conforme Icgei, justiţiei, 
rationoi, aau reguleloru stabilite : a tra- 
ge la viidouentia leyitimitai-a unei cusă- 
toria; legitimitatea unui drepta, unei ae- 
tione, unâ cereri, unui postulaţi*, unei 
prettnsioni; in speciale : starea, calitatea 
unui pruncu legiHmu ai tote drepturile 
s611e ; acestui june se ăispttta Icgitimita- 
tear mrri processu asuprea Icgilimitatei 
loru; — dreptnln de easistentia a unui re- 
gime de stătu ; in monarchiele ereditatic 
legititmtatea se confunde cu dreptulu ăi- 
vinu; de aci si formul'a de legitimitate, 
care suna : Rege d'in gratVa lui Domne- 
dieu, acesta formula se applica apoi, ca 
dnpo unu dreptu divinu, la domnitorii rei 
sityrannica si la ceiboni siumaui; legiti- 
mtatea unui regente este combătută de 
usurpatori; legitimitatea la tromt a lui 
Henricu V, ea rege allu Francii, nu 

este reconnoscuta. 

* LEGITIHU,-o, adj-, legltlmiis, (fr. 
Mţltlme), care are conditionîle si cali- 
tăţile cerute de fegf : potn-e h-g'dJma. 



a'tctoritale legitima, căsătoria legitima, 
prunci legitimi, adecfl născuţi iu tem- 
pnlu pre atiii a duratu i^asatori'a sau si 
după niortea parentelui iu spaţiu da 
tempu auumitii prin lege: interesse h' 
githnu. adcco înteresse de Uanni sau 
pretiuri stabilite pentru vendiarea u- 
noru producte. 

1 LEGIUIRE,- ractt, v., leicem rel l«K«a 
ferre; jure nţeri*: 1. a legifera, a facă 
legi; 2. a judeca dupo legi: ce a Icgiuiln 
terr'a. remane bonu; s'au legiuita unii 
cu aUii. peno au seracit>i eu t&tii, adecă 
au portatu processu, etc, verbu obsolata, 

2 LEGIUIRE, s. v., leţtlslalio, Hajin 
t. s. verbului; vorba obsoleta. 

LE0HJITORHJ,3. m., le?[»Utor, U- 
ttisperitu»; care legifere. care face h^; 
care eounosco tegile, ii^gistu; obsole^tu. 

LEGIUITU, adj-, leRalis, leBitIm«fi, 
legale, legitituu; obsoietn. 

• LEGULEIU, s. m., iegulejos ; care 
vesKii pre adeversariu cn-pedantice sub- 
tilităţi de lege; reu legistu. 

LEGUANA, s. f., (i^umia), laoerta 
sau serpilla d'in Americ'a meridionale, 
cu capulu latu, cu spini pre spinare, cu 
cod'a forte lunga, careae catieracu mare 
agilitate pre arbori, si innota forte beii* 
in apa; se nutresce Cu oua, insecte si 
plante, musca reu; — leguan'a comrmme 
= iţrnann tnberoulata, are lungime ds 
cinei urme : locuitorii »■■ n^frescu cu 
carnea acestei-a. B. 

LEGUMARETIU,-«, adj., cuf lp?n- 
mîna plaoent; Ife-urltnr; fins;!, parciis; 

1. cellu cui plaeu leguminele, care se nu- 
tresce mai muitu cu legumine; de acfT 

2. prin metafore : a) cari» traiesce aim- 
plu, fragalf ; si in intellessu morale, eco- 
nomii; b) cui plaeu buccatellele bone, cui 
place se mance bene. 

LEGUME, 'gi.legumine, legnmen, (it. 
leţumc: fr. lSfrnme): 1. planta CU pos- 
tări; 2. plante bone de mancatu si cari 
se cultiva mai ullessii in gradina: man- 
ciamt mai tnwltu legîtmine de diiu came. 

LEGUMlNARIUrn. adj. s., legumi- 
narins, care Cultiva legumine, care vonde 
legumine. 

LEGUMINOSD,-ti. adj., logumluosus, 
(it.lpyumt'iftso, fr. le?iimiiid(s); caresâ- 



>yGoog Ic 



148 LEM; 

mena cu legutninele, care are pasinri ca 
leguminele; de acf leguminose, s. f. pi., 
mare divisioae de plante cu sementi'a 
inrelita in paatare : leguminoselc sunt 
respanăite in totepartile lumei; legumi- 
nosele se impartu in patru familie; fa- 
mUi'a papilionacieloru este cea mai mare 
simai consiăerahiie; cassi'a, acaa'a, mi- 
'mos'amco sunt plante leguminose, ca si 
fasolea, lentea si fab'a. 

LEODMIBE,-esfU, v., frugaliter vlre- 
rC) sdnodum parce vlrere; opiionlo rexcl; 
«Dpediâs appetere; 1. a mancă iînmai le- 
gumine, a trai numai cu legumine fora 
carne; a traf aimpiu, frugale; a ff prea 
economu; 2, a mancă huccate, ai nu nu- 
mai paue sau raemelliga;aappetî baeca- 
tele bane, a fi delicatu la mâncare. 

LEGDMISTU, a. ra., vedi lei/umi- 
nariu. 

LEGUMITORIU, s. m-, care legu- 
mesee, appiecatu a legumi. 

i LEI, articlu fem. gen. 3i dat. aiug, 
acurtatu d'laelld, IIliuH, iiU, si care ae 
contrage si mai tare in ei si i; vcdi cllu. 

2 LEI pron. pers. III feiu. gen. si 
dat sing. scurtatu d'in elki, ilUua, illl, 
si care ca pronume conjunctu ia dat. aing. 
se contrage in li ai chiaru in i; vedi 
eUu. 

LEIMOSINA, s. f., vedi eleemosyna, 
sau elemosuna. 

* LEMBTJ, s. m., lembns, specia de 
micu vaah de plutitu forte usiorellu si 
rapidu, luntre usiora. 

* L£MMA, a. f., lemnia, (X'^iiii.a); pro* 
poaitione a cărei demostratione este ne- 
ceasaria pentru alta propositione care 
are ae i urmedte, propositione adjutato- 
ria; propositione sau principiu ce se ad- 
mitte aau se presuppuoe, spre a aervî 
Ia demonstrarea altei propositoue : ce e 
lemma in una scientia, pote fi tkeorema, 
scot assiomain alta scientia; multe lem- 
maie alle mechanicei sunt tlicoremate 
tdle geometriei; lemmatelc se distingu de 
hgpoihesi; adeco de presuppuneri arbi- 
trarie. , 

* LEMNÂ, s, f., lemna^genu de plante 
de apa care pertine la claasea 21 d'in 
sjstem'a lui Linneu, st formedia typnlu 
unei familia mica numita famili'a lem- 



xm. 

nacieloru; acea-asi planta se numesce 
ai lente de balta, de mare, de apa, aan 
si erli'a ratieloru : Icmn'a innotapre dea- 
su2>r'a apei in forma de crusta verde, 
lemn'a da nuirimentu bonu penb^ raţie 
.« porci. 

LEMNĂRIA, a. f.,lIţBa,*oram, lemne 
multe, accumulate la unu locu; maga- 
zinu de lemnp, deposîtoriu de lemne; lu- 
cru de lemnu; arte de a lucră lemne sau 
cu lemnu : in aceste case este multa lem- 
năria, si potu arde usioru; filiu seuaiu' 
vetiaiu letnnari'a. 

LEMNAUITU, s. va., impositnlu, tas- 
s'a, contributionea ce ae da pentru taiatu 
lemne d'in pădure; dreptulu de a taiă 
lemne in pădure : terranii noştri solv» 
lemnaritulu fora se aibă dreptulu de 
lemnaritu; in pădurile domnesâ lemna- 
ritulu este oppritu. 

LEMNARIU, s. m., faber tignariiiB 
aau Ugnariu!ij omu ce acie lucră d'in 
lemnu, a uume Ia coperisiele de edifieîe : 
chiamaîi pre lemnari ca se assedie tra- 
inic si se ridice cpperisiidu; lemnarii 
făcu porta formosa; lemttariidu nu seie 
face rote; lemnaritt se diee si negaţia- 
toriulu de lemne. 

LEMNIRE,-cscM, v., vedi inlemnv-e. 

LEMNISIORU , s., diminatiru d'in 
lemnu, lemnu micu, buccata de lemnu, 
batisioru : lemnisioru de apprensu, lem- 
nisioru de cairanitu; serman'a femîna 
are Miwiat unu lemnisioru pre focu. 

LEMN03U,-a, adj., care coprende 
lemnu, de natur'a lemnului. 

LKMNtJ, pl.-e; llgnuni, (it. l««io), 
snbstantia tare ai compacta la arbori 
si arbuşti ; lemnu verde, lemnu uscatu, 
lemnu resinosu, lemnu tare, lemnu pu- 
tredu, lemnu mancatu de cari, hmnu 
albu, lemnu de cerru, de fagu, de fras- 
sinu, Ae fetM, de pinu, de cedru, de e- 
benu, de plopu, de arinu, de nucu, de 
miru, de peru, de persicu ; lemnu de 
focu sau de arau ; lemnu morfu, adeco 
uscatu ; lemnu de lua-u, de construc- 
tione ; lemnu pentru navi; lemne pentru 
mesari, lemnu pentru rotari; dispica- 
tura de lemnu, mobili de letanu indi- 
genu, de lemnu essoticu; casa de lemnu; 
âg. pta-e co e facutu ă^in lemnu, adKO 



,, Google 



lEM 

omn oeindemanaticuilipsitu de agerimea 
mentei si a gestului; — lemnu canescu, 
dspkse nuereum L., numitu si dapkinu 
micu, specia de planta d'in classea 8, 
ordinea 1 a systemei seasiiale; lemnulu 
eaneseu ae numera intre arbuşti, de la 
ioaltimea de un'a peno la sesse urme, 
lemnulu eaneseu cresce prin păduri um- 
brose, are fructele sau baccele roşie 
scarlatine, forte acre; lemni^ canescu 
se numera intre plantele veninose, d'in 
caus'a veninului ce coprende mai allessu 
scorti'a lui; la lemnulu canescu se au- 
BUmera si arbustulu laurea, daphn« 
lanreoU, cnmu si d«]»hRe oMorpR) care 
cresce micu de totu, apoidaphneodora; 
lemnulu cânelui, eronjinus, apecia de 
planta d'in classea 4, ordinea 1 a sys- 
temei lui lAtmeu, d'in famili'a celas- 
trînielorti; lemnulu eanelui cresce dupo 
variationile selle, de Ia 5 peno la 10 
urme inaltime : lemnulu cânelui euro- 
peanu =eroiijniaH europious estecellu 
mai latitn, fructele lui causedia vometu 
copiiloru, cari le manca; d'in letnnulu câ- 
nelui lucredia organarii si alţii; lemntdu 
cânelui se numesce pre alocuroa si s(Uba 
molie, rfaftanns ttanguia Linn.;~lemnu 
de (doe, gentlana Linn., specia de planta 
d'in classea 5, ordinea 1 a systemei 
aessaale, si d'in famili'a gentianaeielom ; 
lemnulu ie aloe are multe variationi, 
cari sunt respandite apprope preste totu 
pamentulu, eonnoscute sub numele com- 
mune ăogeniicma, (vedi acestu coveutu); 
lemnu d^ce = gl^ cjrrhiza, planta d'in 
classea 17, din famili'a celloru cu Sori 
papilionarie ; intre pueinele variationi 
alle acestei plante mai connoscuta e 
lemnulu dulcedeIspani'az=gijiiyTtH!ei 
gUbra, care in terrele caldurose cresce 
selbateca; dccocttdu de lemnu dtdce se 
vende la farmacie, sacharuln scossu 
d'in lemnu dulce se numesce glycijrrhinu 
sau glyeyrrhina; lemnu galbtnu, ber- 
berb Tnl^ariB, lÂnn., se dice si acrisiu 
rosiu , specia de planta , d'in famili'a 
berberidieloru, respandita in ambele e- 
misferie; fmctele sau baccele lemnului 
gaUnnu sunt forte acre; una variatione 
a lai are fructe dulci, alfa bacce fora 
semeutia : aucctt si siropu de lemnu 



LGM. 



149 



galbinu se vende in farmacie; radedn'a 
si scorii'a lemnului galbinu e bona de 
colorata , colorea galbina d'in lemnu 
galUnu se dice si berbcrinu sau herbe- 
rina; — lemnulu Domnului, arteBlHl* 
abrotannin Linn., Specia de planta d'in 
classea IO, famili'a compositeloru : 2em- 
nulu Domnulai este unulu d^in oale 
patru generi alle artemisiei; lemntdu 
jDotMMu/ut se crede a fi bonu in contr'a 
epilepsiei; — lemnu piperatu, Hţnom lai- 
sa^raa, arbore d'in classea 22 a systemei 
lui Linneu : patri'a lemnului 2iiperatu 
este Americ'a; lemnulu piper<^a cresce 
peno la dnci dieci de urme in susu: ra- 
decin'a de lemnu piperatu este artidu 
dccommcrciu side farmacia; lemnu pu- 
tiosu. sorbiiH aucuparla Linn.. specia 
de arbore d'in claeisea 12, ordinea 3, a 
systemei Iui Ijetmeu, famili'a poma- 
cioloru : lemnulu putiosu are pomisiore 
roşie scarlatine, acre; d'in lemmdu pu- 
tiosu se făcu instrumente musicali : 
fluicru,ftatUu.picula, clarinetu; elemnu 
putiosu domesticu. sclbaticu si spuriu. 

LEMNDSIU si lemnutiu, a. m., di- 
minutivu d'in lemnu, ca si lemnisîoru. 

LGMONA'TA, s. f., (it. llnonsU, fr. 
Umonade), beutura ce se face d'in suc- 
culu lemoniei, ammestecatu cu apa si 
cu sacharu : lemonat'a e recoritoria ; se 
bemu câte una lemonala. 

LEMONIA (cu n moliatu lemoia sau 
lemuia). s. f., malnm oltrHn, fructulu 
lenwniului. (vedi si citra). 

LEJIONIOKA (si cu n molliatu le~ 
moiora sau lemuiora), dimînutivu d'in 
lemonia; — specia de planta, serpjrllnm. 

LEMONIU (eu n molliatu lemoiu 
sau Irmuiu) s. m., cltrag medica, epecia 
de arbore d'in famili'a besperidieloru : 
lemoniulu infloresce mai in tote tem- 
purUc, asia co se coUegu lemonie de trei 
ori pra annu; lemoniviu prospera in 
Asi'a si in Europ'a pre longa marea 
Medito'ranea, (yedi si citru). 

* LEMURE, 3., lemures, de regula in 
pi. lemun, umbre, sufflete alle celloru 
repausati, d'între care celle bone se nu- 
miea si hri, im despre celle relle se 
.credea, ca si in dUlele nostro, co am 
ambU ia tempu de nopte ratecindu si 



=y Google 



ISO Lf^N. 

turburând» pacea eelloru vini : urmele 
tredcntici despre lenmri au rernasu peno 
astadi in unele superstitioni (iHr rmnâ- 
niloru; serhatorenl'^'i^'lonisetinea in 
fia-care nw ■ .-■'.. „„ptgj 

eâte trei di.' ■ ■ tu. 

* LENA, s; 1., i.^.i«, .^juiiua ce eollo- 
cesce, concilia alte muieri barbatiloru, 
(vedi si letvme). 

LENDINE, lenăinosH. etc; vedi; Un- 
dine, etc. 

LENE, s. f., lunaTla, plsrttla, tnerlln, 
seeiiltes. desidla; nepăsare, nelucrare, 
npimplenirea liicruriloni Ia care cineva 
este obligatu : lene mare .- atcJlui omu 
lenea i pune capulu; acea domna pas- 
sesce a lene; i e lene se si vorhcsca: lenea 
e unuîu (Tin celle septe peccatc mortali. 

LENESIU, adj., vedi lenom. 

LENEVIA, 8. f-, ÎLTiiftvla, doaldU, 
in«rtfa, socorilln. pigretia. 

LENEYIRE,-e.?CM, V-, plinim reiMerc, 
refl. plsrore, pifrrrscere. 

* IJ'INTSIE, p], lenimine lenlmpii, si 

* LENnîENTU . pl.-(î . lonlmenliim, 
actionc, resnltatu alhi aet'onei de l^min-, 
mediu de lenire. 

* LENIRE, V., îoiiire, a iace lenu, 
a aliena, a raiil';i, a îmhlandf, etc; 
\. proprie : '.iiicile leneseu saporea cepei: 
2. metaf.,» lenl menVa cuiva: (verbulu 
potâ fi si d(! conj. T, cunnu se vĂe ă'm 
conipos, alienare; in limb'a clasaica le- 
narc are senau rosinosii, vedi ^ma. U- 
nonc). 

* LENITATE, e. f., leuitus, calitate 
de lenu, blandetia, diilcetia : Unitatea 
vintăui; nu e lomi de h^nitatc ei de se- 
veritate; Icnilatcn sii/l'i'ui; l:i-iiii(|ullUta!4, 
tirîlncillitate. 

LENITIA si lenclia. s. f., leiiitips, 
blandetia, diilcetia, moUetia. 

LBNITIVU, adj,, (fr. Uuim). care 
pote leni sau aliena dorerile : rcnu!diu 
ienitivu; heutura icm^ifiijuasubs tun tivii: 
mierea este unu honu laidtvu, 

LENITUWNE, s. f., [oiitti.fi«, cali- 
tate de lenu, blandetia, duleetia, mol- 
letia. 

* LENONE, s. IU., ivno, (d'îu acua-asi 
fadecina cu hna, lenire. al-leiiare; vedi 
lemrc in parentliese), ceUu ce coUtwesee 



sau concilia altoru barbatijmiiieii; de ac£ : 
aednctoriu, iinimagitorin. insultaloriu. 

* LENOi:iNARE. v., I«n«>«liwr«, a 
essercită nninos'a măiestria de îcnoue 
sau de lenu. 

LENOCINAMKNTtJ,pI.-e. lenoeina- 
mentom, actione simadiudeicnocittwe. 

LENOCINAT0Rm,-(oria,adj.8., le- 
noclnator, care lenoetTia. 

LENOCINIU, pl.-tc, leaoclnl»», mă- 
iestria de Iz-none. 

LENONIU,-a. adj., Innonlu», relativa 
la lenone. 

LENOSU,-a, adj.,piRer,segnbţd««a« 
neţllgons, IgnRvag, «tlftsnii, aooors, 
Iners, pigru. uegligente, inactiTu, care 
se mişca si lucra cn ^reu, care fuge de 
lucru, 

LENTA, s. f., pmprieadj. sobintelle- 
gUTidu : fchre. febre lenta : a moritu de 
lenta; suff'ere de hnta: — lenta, cordone 
latu, cure se porta cu veri-una decora- 
tione do adie roari ce se dau in staturi 
nnonaichice, sau precumu se porta de 
li'iii roonnichi si altepersone militarie, 
cnrmpdi-ui preste nmeru, cu occasiont^a 
unoru niiin snl.>nnitati. 

LENTE, s. f., lens, planta legumi- 
nosa; vedi si linte. 

LENTiCOSU, si lentosu,'-a, adj., anf- 
feritoriii de hnfn; se dico si deapre a- 
i'Blle persone cari sufferu de spleOa si 
sunt cadt.ff in hypochondria : lentosu 
peecatosti. 

LENTICU sau lenti<^iu, s. m., oli- 
tnris (-A^siropt?)- 

LENTICDLA, s. t'., lentlcula, demi- 
nutivu d'in lente, lentisiora sau linli- 
ftiora; 2. piin metafore: ai specia de 
cosii) sau buba mica, spuditurace ae 
face ver'a pre pelle; ft) nestimata, petra, 
vasu si mai vertosu vitru ce are form'a 
unei hacca de linie. 

* LENTJCULARIU,-»- adj., lemica- 
laris, (fr. teatîciilalrc); care are forma 
de lenti'^ila : vitre lentiettlarie. 

* LENTUÎINE. s. f., isatlţo: 1. mul- 
ţime de IrrUiade pre pelle ţvedi Uvii- 
cidn sub 1); 2. piuature in l'ori^ de len- 
tic'dn : f'iiă'i plena ile Untiginu; atellio- 
ncle c fiUiin de Utititjine, 

* LENTtGlNOâUra,adj.,Uullgi*«- 



=y Google 



T>BP. 



m 



•*t)-pleBU de Itntigme: fada Imtigi- 
■nosa. , 

'*LENTIPfiDE, adj., lentfpti, Mre 
•n ţetiore lente, Isotn dp petiore, csre 
eu greu se misea : lentip^ii asini. 

* LENT]SCIFERU,-a, adj., leMtUel- 
fhrt care addnee sau produce lentiseU. 

« LENTfSCINU,-a, adj., IcntlMla») 
de lentisen; s. (., lestisdna, resina Aa 
UiUiscu. masHca. 

* LENTISGU, 8. m., lentlatiM ; arbo- 
vrihid'iiifamlli'a terebintbscieloni, ylt- 
t#cl» leatlaeai lui lAfMeu , coDDOMQtu 
ei sub numele de masticu. 

* LENTITIA si lentetia, s. f., l«iitl> 
tift, calitate de lentu. 

* LENTITUDINE, s. f-, Untltndo» 
calitate de lentu; 7edi si Uniitia. 

*LENTOBE, a.f., lentor; calitate de 
hntu. tedi si leiUitudine, Imtitia. 

* L£NTU,-a, adj., lentu»; (compara: 
lenire, ieniiu, de unde, prin siippressionea 
lui 1, lentu); 1. molie, fragidu, llesaîbile, 
Thicosu : lentele ramuri alte teneret salce: 
a tine in ilelali mâne lentele frene alle 
ofmeasariloru: prin metaf., motte in mi- 
şcare care incetn si cu greu se mişca : 
lentele unde alle profundidai fluviu; 
3. prin aoue metafore : a) indeliiugu, ce 
dura multu : lenta sperantia; b) ţng\- 
tatotiu, nagligente : lenţii asini, stylu 
l*ntu si aprope rece; c) nepesatoriu, na- 
•eoiitoriu, indolente, apathicu, flegoia- 
ticu, rece : lentu in dorere; ce sieăi lentu 
at mamde intvnt»? d) facile, appl«catu, 
paratu. 

LEN(],-a, adj-, lenU| redi Unu. 

LEOIA, 3. f., ca n noUiatu ia loeu da 
IcMMo; redi leoniu. 

LEOIOA , 8. f., cu n molliatu in lo«u 
> de : ieonica; Joii leoniu. 

LEONE, s. m., le»t «edi leu. 
■ XEONESSA,a.f.,le«i»îleaiauleena. 

L£ONJNU,-a, adj., ImiIh» (fr. Un- 
■i«); iileone sau leu.peUeleonina, peri 
laoniiit,- metal, aoeiettkeleonina. in oare 
QDuIu trage numai folose si cei alţi nn- 
măi âBvne ; vergu Itoninu . pentametrn 
. sau aeaaDutou a cui sTlIaba media con- 
mna QU ceanltiaia; 

ÎjEONIU, 8.m.,lMjpropiie,angmen- 
iU^ra d'iD Imi, d']» cară f*tD. Ittma, ii 



îeoniea, se diou reil în loca de lea aim 
ieena, l&>nessa. 

LEONTIASE, s. f., (fr. l^ontlaie); 
iBorba ce da patientelui pikysionomia aa- 
aeminea cu a leonelui sau leului. 

LB^NTICn.-a, adj., leoatlons; rela- 
i\Ta\3leoneia.uleu; s.f., \.9mg.,leontieu, 
genu de plante din familî'a berberidie- 
loru; 2. pi. , leonUce, aerbatore in onorea 
lui Mitra, repreaentatu ca omu cu capu 
de leu. 

• LBONTODONTE, a. m., (fr. Won. 
t«4«B, d'in \6iavz:zîea. si o2o6c=dente); 
genu de planted'in femilt'a cicoracieloru. 
intre cari si papadCa. 

• LBONTOPHOND,-a. s. m.. Ie»iit»- 
ţhonoK, (Xeoyroţdvo;, d'in Xiuv = leone 
6) (p(Svo;=nccidere); micu animale, a cui 
urina, ae crede mortifera leolui. 

» LEONTOPODE, adj., (fr. UoaU- 
rpede) ; oare are petiore ca alle leonelui 
; sau leului. 

I * LEONTOPODIU, a. m,, l«ont«i>»- 
I dliin, (XEov>]oird§iov); genu de plante, 
i LEOPARDINn,-«. adj-, leopardUaaţ 
I de leopardn : pi'Ue leopardina. 
I LEOPARDU, a. va., felU leepardai, 
i tioimale oadnipede, carniroru, cu pellea 
I vergata, pestriciata : leopardulu e con- 
' noscutu si suh numele de pantera; pa- 
j tri'a leopardului este Afrid'a, Perri'a, 
• Indi'a; leopardulu traiesce mai multu 
: in poduri, se suie usioru pre orftort, nu 
[ attaea pre omu de cătu numai irritaiu 
I sau de fame; leopardulu se poieimblan^. 
LEPEDARS, lepedatura. etc, redi 
.' lapedare, lapedafura. 

f LGPIDE, a. f., (XiitU), scama, aol- 
: din; — coTentn ce occurre în mulţime 

de termeni scientifiei : 
■ * LEP{mO?Tmi] ailepidopieru,-a, 
j adj. a,, (fr. Uplitlopt^re si iâpMoptire;' 
' d'in XsJtic = lepide, si irtep6v=r: aripa), 

care are lepidi sau scame pre aripe . 
I vorbinda in speciale : oerte insecte , cari 

au pre aripe una pulbere ttoamosa : m- 
( secbu lepidioptera; a, f. pi., lepidio^ere. 

ordine de insecte ou patru aripe cope- 

rite de ptilbere HCamosa. ' ' 

• LBPinOCERU,-(i. adj., (fr. Hpli!»- 
ekrOf Xnţfî ■= lejnde, ai xspaî :rz cornu), 
eara are kpide prt corne iau pre antm- 



.yGooglc 



162 



LBP. 



ne, vorbmdu de insecte; —asia ai multe 
alte composite cn lepiâe, cumu : lepiăo- 
li&u (fr. ifpidollttit), 8. m., petra sau 
minerale cu lamelle ce a^mena a scama, 
îepidophitUura, ndj-) (fr- 16pi«ophjlle); 
care are ftundie aan folie assemine cu 
scamele; lepidopomu,-a, adj., {ft. Upl- 
dopone), care are operade coperite ca 
scaîae, de unde a. f., lepidapome, familia 
de pesci; lqa\dopt&ru,-a, adj.,(Tediiept- 
ăiopteru), de acî, lepidopterologia, Upir- 
ăopterologieu, [lepi^iptercHogu ; lepido- 
sarcontOj a. f., Ifipldoureome), caxaoei- 
tate sau tamore da carne ceperita cu 
scame; lepidosomu,-^, adj., (fr. lâpida- 
some), care are eorjndHCoperitu ca sca- 
me, de !ic{ : 8. f. pi., lepidosom, fami- 
lia de reptili; leptdospermu, s. m., (fr. 
' Upldssperme), genu de plante d'in £a- 
mîli'a cyperacielom; l^tdote, s. f., (le- 
pidotis, &. lâpldotiB, XentSwuEţ), speci^ 
de spathu; leptăt^ura, adj., (fr. Itipl- 
dote), proveăutu san coperitu cu îepide 
sau scama. 

* LEPIDTT,-a, adj., lepldgs, gratiosu, 
plaeutu, amabile : lepide versim. 

lIiEF0KE,8. f., lepo8 sau leper, 
(cn accentaluprepennltima,îep<$re,prin 
ce se distinge de urmatoriulu lepore : 
sau Upwe), gratia, amabilitate, far- 
mecn, (vedi lepide). 

% LEPOBB si Xepvire, s. m., iepas, 
animale cadmpede selbatica; vedi Ue- 
|wc si iepare. 

LEPOfiAfiIC,-o, adj. s., relativn la 
{«fwre = Jief^e sau iepure; — subst. 

1. f. leporaria, specia devltia de vinia; 

2. m., a) personale, leporonu, care 
prende lepori : unu iona leporariu; 
b) reale, leporariu, locuunde atau lepori. 

LEFOSIDE, adj., (fr. Uporfde), care 
■ sâmeua cii leporele; s. f. pi., leportdi, fa- 
milia de mamifere, care au de typu g&- 
nuln lepore. 

LEPOBINU,-a, adj., leparlniB, de 
lepore :ptMi leporini. 

LEPKA, 8. f., lepra, (Xinpa), morbu 
forte gretiosu, care copere corpnlu de 
puatelle, bube si soldi, peno ce Iu con- 
sume successive ai Iu desfientedia: nmlti 
morbi alta data cotmoacuti svb nume de 
Ayra, catadi seanHtanera la morbUay- 



LEŞ; 

phUitiei ai aerofvlo»; l^a m airreta 
astadi m territe maritime la cHaaaiie 
omenUorumiseri; Iqar^adomneseemuttu 
in ambele Indie ai m Bra»Ofa; sob sn- 
me de lepra sunt oomioecute a loo'a d'in 
Greci'a, pelagr^a in Itâii'a, ^ileodin'a 
in Dalmati'a; melcii wteo Mu nu aeiu 
a vendetă lepr'a; celU cu lepra te se- 
para de societatea omenetea; eaptitu 
lui e coperitu de lepra; flg. fcpr'aj»*- 
cateloru, l^ir'aeredmHei deşerte; lepr'a 
corruptionei; — lepr'a Utpulm, utb*- 
WTM, specia de planta d'ineUsafla er]^ 
togameloru. 

LEFKABIA, a. f.,08pitale pentru 
omenii leproşi. 

LEPEAEITIA, s. f., leprtria, apecia 
de planta d'in classea cryptogamdom. 

LEPItOSU,-n. adj., cellu ce are mor- 
bulu leprei : mIU dieee leproşi ă^in ewm- 
gdiu; ospitale pentru onwmt leproşi; 
âg. nenUea mai leprosu de eâtu peeea- 
tuUt. 

LEPTIGA, 8. f., vedi lectica. 

* LESIONE, 8. f., iniilo, actione el 
effectu alia actionei de Jedâre.vettemare: 
are mai miilte lesioni la capH, prove- 
Htte d'in lovitttre eu parulu. 

* LESOBIU,-ma, adj. 8., l»4eu, care 
Iede, Tettema. 

IJISSA, a. f., erMM, itorea, implet^ 
titura d'in nouelle sau veselie, mai 
^osae ttau mal suptirl : Uasa de earm, 
leaaa de uscatu pome , Uasa mare de 
prensu pesd, lesea de eemufu petrisia 
meruntu ; lessa de fortificatione b^Hea 
la cetati si eastre, {wmpnra. plessa, pl«- 
xnsf si nuia, uaza). 

LESPIDE ai laspide, a. f., Upls-ti- 
■llli vel ticltiitiiB, tabla de petra : a as- 
teme eu laapedi; (cOTentnhi e lapideea 
unu s adaussu). 

LESPIDIOHA. 8i laspediora, s. f., 1*- 
pIlluB flaslUt, demioutivu i'in. lespede. 

LESPEDIKE ai l(apedire,-is8C$i,-r., 
UpIdllHis UiBllibnB iternere, a aşterne 
ou lespedi. 
< LESSIA (pr»n. leada), s. t, Ux» Uxl* 
tU si HiLlTiuiB, (it. lliidT«it'tlael»-si 
llBclOt isp. port. lexla, fr. leaslre), ' Uf^ 
ferbente, in care 8'apusucenasi8,Bicare 
atracorata serre la speltatolu «dbitaHV- 



=y Google 



LES^ 

lom : lesaid bona, tare, pueirm tare; de 
aci : a) leaaia, solntione ce resnlta d'in 
tcmarea de apa pre nnele snbstsntie, 
li'in oui, âendD co nn se boIvh bene, ap'a 
ftbBorbe anele paiti ; h) opentiom cbj- 
mica, prin care se versa apa calda sau 
rece pre materie terrenose sau si altele, 
spre a scote d'in elle părţile solubili; 
e) in sensn strinsa, lessia = solntione 
de aleaU nevolatUi: kssia moOe^Bolu- 
tione denstm carbonico;— leasiamam- 
ma (ftr. teialTe-mAre), flnidula de care 
e incoDginratu crisiUllnln nnni corpn 
separata de alte corpnri. 

LBSSIABG, V., UxfTio Unre, a bagă 
in lessia, a spellă eo leasia : a hssiă â- 
HUtrele, a si lessiă capuUt, a lessiă gyp- 
stiiu spr6 a scote ii'i» eUu salpetn^, 

LESSIATIONE, s. f., actitme de les- 
siare. 

LES8UT0RE, s. f., vedi lessiatoriu. 

LESSIATORin,-torio, adj. s., care 
lessia; s. f., reale, lessiatoria sau lessia- 
tore, rasu de leastatu. 

LE8SIATU,-a, adj. part. sup., d'in 
lesgiare. 

LESSIATURX, 8. f., aetione si effectu 
allu actionei de tessiare: lessiatur'a al- 
hitttreloru n'a fostu bona. 

LESSIOOâBAFIA sau lexieographia, 
B. f., Bcienti'a, artea de a scrie lessiee 
sau dictioDarie, vocabularie; lessicogra- 
/t's presupptme muUe eotmoseentis si 
cere mare patientia, 

LES8IC0GBAPU, sau lexicographu, 
s. m., omu invetiatu eare se oocupa ca 
UssicografCa. 

I*8SICU, 8. m., (fr. lexlnoe, gr XeSi- 
x<iv, d'in USt; ^ coTentu, espressione), 
oarte în oare se înscriu si se eaplîoa co- 
veutele uad limbe, dictionariu, vocabu- 
lariu. 

LE8SINARE, t., anine lineal, «ell- 
qnUn pâtl, Knin» defleere, exanintri, 
' a perdfl connoscenti'a de sene d'in caus'a 
încetarei Bobite a respirationei si a eir- 
cidatdonei sângelui; a cada in ultimulu 
gradu de debilitate : acea femina a les~ 
wnatm mtdindM de mortea barbafuluiseu; 
wmdu bt^utu eomplUu lessină de do- 
reri; aeeihi miseru sta se lesaine defom6; 
am iestinatu €le risu. 



LBŢ^ !53 

LESSINATIONE, s.f., dellqnliunr a- 
ulmi defeetlo, actione de lessittare. 

LESSmATOBIU.-o, adj. s., eare te 
lessma. te face se lessini. 

LESSINATn,-a, adj. part., aalM 
defectnB, farae eiihaistus, effetas, cars 
a les^natu; si prin urmare care e iessi' 
nat«; cu connoscenti'a de sene perduta; 
storsa co totulu de poteri : aa venitu 
lessinati d'in terr'a lom si s'au ingras~ 
siatn in a nostra. 

LESSINATUBA, s. f., animi defeetl», 
deliiialan, debilitate, impotantia, per- 
derea conscientiei de sene ou incetarea 
subita a circulationeî : lessinatura ăe 
caVM; — fig. omu ren nutrito, totu de a 
nn'a flamendu , saa si nesatiosu, forte 
mancatiosu : hasinatura de omu. 

LESSINU, 3. m., dellţinlom, ânlmi 
defeutlo, exMinatto, stătu in care ci- 
neva si are perduta conacienti'a, in câtu 
nuscie nemica de senesi : dwm'a, Prinsa 
prea tare in corset ; caâu t» lessinu; 
mi vine lessinupre aninia; caldw^aprea 
mare adduce lessinu, (coventu essitu, 
probabile, d'in acea-aei fontana cu lat. 
deliqnlDm, Todi : 1 Itoere). 

* LESSn,-a, d'in legere, 1. part., lee- 
tas-a-nm : locurile lesee âe nene in a- 
cesta carte; 2.8Up., leetnm-B : nu e acamu 
tempu de lessu aassemine carte. 

* LESD,-a, part., d'in tedere, Imans» 
Tettematu, stricatu : intestina Im erau 
lese in mai mtUte locuri. 

«LESUBA, s. f-, iBsn», effectu alin 
actionei de ledere, vettematura : lesvra 
laeapu. 

* LETALE, adj., tetslls, care da sau 
adduce leiu : lovitura letale, do morte , 
oare adduce sau pote addnce morte. 

* LETALITATE, s. f., leUlItM, ca- 
litate de letcie : despre letalitatea unei 
vettemari ore a documentă mediculu; ju- 
decătorii au se respecte attestatele me- 
dicali despre t^Utate; a judecă despre 
letalUatea unei vettemari in corpu, este 
lucru forte greu : medicii si judecătorii 
au se distingă intre letaîitatea absoluta 
si ietaUtatea rdatita. 

* 1 LKTARE, V., letare^ a dă letu, a 
ommori, a accide. 

* 2 LBTAKB, v., l»tore ; a {m6 î^t'i. 



=y Google 



1S4 



1.EU. 



ft buocută, a facâ se se buocure; refl. a 
se letâ, Întări, a se buccuri. 

LETHâRGIA gan letar^, s. f., le- 
tharf ia, {X■r^tlp^ia); applecare mare la 
soniQu; cadero in sonuiu adiîbcu, in som- 
au ca de morte; somnu profandu si i;om- 
plioatu cu Teri-UDU morbu, in câtii usulu 
seotiriloru inepta, somnulu mortci : a 
caeU in lethargia: tu credeamu mortu, 
âero cadusse numai in lethargia : fîg. 
lipee de veri-ce activitate, langedire, 
amaiortire. 

* LETH ABGICU sau letargicuraM]-, 
l«tharKl«DR , de lethargia , de morte : 
stare, repausu, somnu luthargicu; fig. 
aepesatoriu, indolente, nesentitoriu, lip- 
situ de veri-ce activitate , ummortitu : 
'euffletulethargim, indolentialethargica. 

* LETIPERU,-n , adj. . Ictifer, "care 
adduue sau casiona îeiu, morte : ktifere 
sagette. 

' LKTIFIOAKE, v., IntiUuare, a face 
Utu, a face se se buccure. 

* LETIPIGUra, adj., l»lEacii<i; care 
face i(tu, caru adduce l^xtia, 

« LKTITIA si Ic^fia . s. f., Iwtitla; 
contrariu /n'sje^ia, buccuria, mai v^rtosu 
mare buccuria. 

* IiETU,-«, adj., intus; contrariu tri- 
iiu, plenu de buceurfa, care sente sau 
manifesta -mare buccuria. 

LDTRINA, s. f., vedi liiterinv.. 

LEU, s. m., leo, felia te«, radrupede 
caroivoru, cu pellece bate in ruaiii, forte 
tare, fotla coragiosu; patri'a lui prin- 
cipale ojte Afric'a : \^u ae numeaee 
regele animaltloru; rugitulu leului; leii 
celli tnai tnarî sunt lungi de optu unite, 
inulti de trei urme, ero eoSa de. pairu; 
leidu are vieti'a si peno la s^iedieei de 
anni: prin mefafore leu se dice despre 
omeni juni, iufumurati, allergatori dupo 
mode si adventure : leu par^eu, despre 
omeui sau corjgiosi, sau si numai fu- 
rioşi ; an Itu militariu e unimosu ca unu 
leu; se iippera ca unu leu; prov. ostnw 
imbraciUu iii pellcde Itu. adeco omu fri- 
C08U si simplu, oare iea tomilu unuiomu 
coragiosU; (^111 unghie connosci Iwiu, 
adeco este de adjuQsu unu sioguru co- 
ventu ori una singura fapta, ca se con- 
nosci caracleriulu unoru omeni geniali; 



LKV 

partea laiâui, adeoo totu sau mai totn 
pentru sene, si nemiea pentru alţii ; — 
in astronomia, una constellatione io cer- 
culu zodiacului ; in. numismatica nna 
moneta, confusacu j«t(r'a, libra, aouma 
inoneta de argentu de valorea unei litre 
do arame. 
LEUARB, v-, vedi luare. 
LEDiUA, s.f., rot» brachltim, parte 
constitutiva a oarrului sau cairutiei, 
lemnu care cu uou capetii de diosu in- 
tra in asse immediata dupo rata, ^0 eo 
cellu de susu caie e incurbatu, auatine 
parietele carrului oa se nu cada in a- 
fora; âg. Icvitu eu levc'a, autoetitii, b^tu, 
une ori desuchiatu, cu tone. 

* LEUCACANTHU,-a, adj. S-, Iti- 
cacABtfaHB = leiieaflantba (XsQxăxavdvc- 
Xsuxdixavda); care are spini sân tiepi albi, 
(vedi leucti si acanthu); s. m., leuca- 
canthu sau f. leucacantha, specia de 
scaiu cu spini albi. 

* LEUOACHATE, s. f-, Kucaefcat»» 
(XEux^);diTi]i;); specia de achatu sau ugaiu 
de colore alba, (vedi leucu si agaiu sau 
achatu). 

* LEUCANTHEMU,-a, adj. s., len* 
cantheniH, leaflantheMan (Xet>xAy#E(Uc- 
XEoxixvdsiLOv, fr. teH«MithÂin«, din XmiuIc 
=Lalbu, si itvftai; = âore); care are flori 
albe; s. m., leucanthemu., f. teueofthema, 
specia de plante. 

«LEUOASFIDE, adj. s., iea^aivb 
{Xioxamcii); provedutu cu seutu albv. 

* LEUCK, s. f., leuee, (X«6k)] = litt. 
alba, vedi leucu); 1 . specia da plauta ; 
2. specia de lepra alba, 

* LEUUHEUIA , s. f. . (laavlitinia. 
d'in XsuxeSc:= leucu si «riuis: aan^); 
morhn io care particellele albe alle aas- 
gelui se Inmulteseu in modu estraordi- 
nariu, ^ro celle rosic se impucîna:iiwf- 
bttlu leuchsmiei ţtote fi transitoriu ; in 
lew^mia se infia Sfilen'a. uneorisifiea- 
ttdu; celli cari safferu de Umektmta MuU 
paîlidi, respira greu, perdu sang« aynoita 
pre noKU, pre seduiu ei prinpelle; ta»r- 
bulu leuckemiei este incurabile. 

* LEUCINA, s. f., (fr. l«Mlna^ vădi 
leuca); substantia alba ce se pota «a^- 
tă d'ÎD gelatina tractata cu aoidu înl- 
furicu. 



.yGooglc 



+ LEUCO- (d'in gr. Xîowic = albu, 
Tedi îettcu), afora de celle peno acf date, 
farmedia iaoo una mnliime de derivate 
si tiomposite, cumu : leueitu, s. m., (fr. 
I«iieite, minerale incolore, sau de colore, 
une ori alba; leucobUpharu-a, adj., (fr. 
leicobUpbare , ^Xsf&pov = palpebra), 
care are palpebrele albe; le»cocarpu,-a, 
adj., (fr. leucoB«rpe, napsiSi; ^ fructu), 
caie are fructele albe; leucocephalu,-a. 
adj., (fr. l«ieo()6phale, xeţaXij^copu), 
care are capulu aS>tt; in botanica, despre 
plante ce au fiori albe unite .in forma 
de capitelle; leucoceru^-a, adj., (fr.leu* 
«oeire, xif<ac=comu), care are corne 
albe; hueochrysu, a. m., lencoobrjijus^ 
XeoxoxP"3di;(/ptwdţ=:aiiru),gemmad'in 
genulu chrysolilku ; leucocrotaphu,-a , 
adj., (fr. leuerotaphe), Y.p6vafo^=tem- 
pla), care are templele albe; leucocomu- 
a, adj., leneocomDH = X£Oxt!xo|i.oi:, care 
are com'a sau pertdu (dbu; in botanica, 
care are fiundia sau fiore alba; leuco' 
den^-u, s. m., (fr. leucodendre, oivoţiov 
^ arbore), genu de plante d'in famili'a 
proteaeîeloru ; iewcodermwj-a. adj., (fr. 
leveoderme, Ssp|La = pelle), care are 
peltea alba; leucoăonte, adj., fr. leuco* 
donte), care are deniiialbi; 3. m.,leuco- 
dentele. genu de plante; leucogastra,-a, 
adj ., (fr, lencogMtre, '(in<niip=patUice), 
care are pântecele albu ; leucogea, s. f., 
leHWf na^zXBuxoţata (-jolar^ripanientu), 
specia de gemma, proprie femin. d'in 
adj., leucogeu,-a, lonDoţnas =: Xsdxo- 
•faioz , care are patnentu aibu ; coUine 
leacogee; leueogrammu,-a, adj., (fr. len- 
coitruamef Tpăiiiia = iiaia), care are 
Unie sau dtingi albe, leucogrupkit, • a, 
adj., (fr. lenttftK'Mphej ipAfSLv^^seriere), 
care are littere albe: vorbindu de cerii 
scai; scai Icucographi, alle caroru frun- 
die .[H:esenta linte; albe; aesemini cu lit- 
terele; leucoia, s. f., genu de plante : 
leucoia (ie ttVsa, leucoia. glabra, leu- 
coia de fereslra: leueoitt, a. m., (lat., fr. 
icucaUn), specia de plante d'in famil- 
lia aruarjilidieloru. connoscutn intre 
RoinâDL si sub nume de coco8eUiz:::.teu- 
MlBB-ierniiin, fr. st perca-nelKti Itu- 
tolithu, s.i.. (fr. Itiuevlitlie, Xid<K==:pa- 
tr«), sgeaia de pyrdc; ItMUytttro, adj- 



_ T.EU, _US 

3., (fr. leaevlyte, Xut(!cz=«oIu^ sau tiis- 
sd^iu^ care soliOu e incolore, vorbindn 
de certe substantie minerali, cari salute 
in acide incolori dau solidioni totu inca- 
hri; ea subat,, leacolijtiP-lu, leucolyte-le; 
leucoma. s. f.. pi. leucomaie, (fr. lene»- 
ma), a) albu de scrissu, tabella alba da 
acrisau, si de acf, registru, la Athentani; 
b) albetia in ocbiu; leucomelu,-a. adj., 
'fr. len6onel«, ^i = miere), albu ce 
bate spre galbiuu aan spre negru; leu- 
COmorla. 8. f., (fr. lcuconiorie,|ut>p(tx=: 
smeMire), dementia pacifica, fora acces- 
au de fuTore, melancbolia; leuconotn,-a, 
adj., (fr. lenoonote, viaiot: =: spinare , 
spate), care are spinarea alba ; leuco- 
pathia. s. f., (fr. leucoiţathlei luiftoţ ^ 
sufferentia , morbu) , morbu care face 
pellea animaliloru alba ca laptele: leu- 
co/<0(îe,adj.,(fr. le'ucope, itoaţ-jcoSdţ = 
petioru) , care are pstiore alle; leuco- 
pMegmatia, s. f., (fr. leucopble^matle), 
h;dropi3iasuccutanîa;^£ucopAet4,-a,adj., 
leuooplwas r= \sa7.6fpaua({) , de colore 
inchisa, cenuşiu, venetu, etc; leacophru.- 
a, adj., (fr. leocophreţ oyp6t: := sprîn- 
cena); care are sprincene albe; leucopli' 
thcdmu.-a, adj., (fr. leDcoţbthalmef oţ- 
&aK^6i:^ochiu), care are ochi albi: leu- 
<!Op%iiM,-a,adj.,(fr. J6iici>i>h)Ile,yt)X>,ov 
=folia), care are folie sau frundie albe; 
coperite de fulgi (dbi; leucopQu.-a, adj., 
(fr. leuoopite , nfXo; = pellaria), care 
are pellarta alba; a. m., specia de fungn; 
lMCOproctu,-a, adj., (fr. louvoproeta, 
ttpa«.'^6z=euru, dosu, sedutu) , care are 
dosidu albu .- ittsecte leucoprocte; leuco- 
prymnu,-a,iii}., (fr. leneoprjnneţxpi))!^ 
VT].= bucea de sedubn), care arc Imeeele 
dosului ali>e; leucope. adj., (fr. leHovps, 
&|j=oeAtu),care are ochi albi: leucopteruf 
a, adj., (fr. leucopt^re, ]trep(Sv=aripa), 
care are aripe albe ; leucoppgu,-a, adj., 
(fr. leueopjfTO, TmŢffz=Jmcca. rfo8«),care 
are dostdu alba; leucop^rhu.-a. adj., 
(fr. leaoopjrrlie , imppâz^rosiaticu), ft 
cui colore e unu ammesteeu de (tibu ai 
derosiu,' Uucorrhieu,-a, adj.,(fr,leiM»r' 
rhize, 'pa^n = radecitm), care are raăe- 
cina alba ; Icucorrk;(nchu,'a, adj. , (fr. 
l(Bfiirihjn(me,p67/oi:=;rosirM),careaxp 
nutrulu aibu; butcorfltâtt a. t., (fr. )«a- 



.yGooglc 



«•rrkie, ^tK=curgere), scnrBore alba 
d'in părţile sessaali, numita de poporu 
si flori BAU polla cdba: leucoryce, s. m., 
(fr. leHcorjx), specia de antilope india- 
na; leucose, a. f., (fr. leuoose), inorbu 
ce attaca vasele lyraphatice; leacosper- 
ma,-(i, adj., (fr. leneospermn, aic£p^ = 
sementia), care are sementia aîba; 9, 
m., leucospermultt, genu de plante d'in 
faniiH'aproteacielon];2eucos^7u,-a,aâj., 
(fr. lenooaplle, i^EXoţ = mactda), care 
are macule albe; leucosiiciu.-a, adj., (fr. 
l«nuuBtlal«f onXTii^ == imputtsu, ptm- 
tatt*), care are pre densuln mici macule 
albe; leucoatina, s. f., (fr. leueoHtloe), 
specia de petra vulcanica; leucostomu.- 
(t, adj., leocostome, at6^M=ţfura), care 
are gura nlha; lfitcotu.-a, adj. , (fr. leu- 
evtt, oâ<;-ifyt6e,-==urechia), care arc ure- 
chii albe; leucotrichu,-a, adj., (fr. len- 
cotrlqup, #fji$-tpt)ţ(ii; =: 2*er«), prove- 
dntu cu peri alhi; etc. 

* LEDO0,-o, adj., leuons, (XsoxtSţ), 
albii, iilbu lucioBU. 

LKUUDA, 3. f., aUlnni monlaDum, 
planta connoscuta si sub nume de cdliu 
selhatecu. 

1 LEDSIORF, s. m., dimin. d'in i«M a- 
deco : leu micu; prin metafora , domai- 
Biom investita elegante, inso spulberatu. 



2 LEUSIOBU,-a, vedi Imsioru. iusio- 
ru, tiâîoru. si derivatele. 

LEUSTIANU, 8. m-, Ugustruin, leu- 
stleum ArHcliialfl, planta selbatica con- 
noscuta mai allessu la poporele mun- 
teane cari aa applica la vite ca medica- 
mentu in contr'a tussei si in contr'a 
vermiloru, inse leustianulu cresee ai la 
sessuri, si poporulu se foloseBce de ellu 
in doue moduri, adeoo d'in frnndiele 
crude mai allessu in paresime face 
z6ma, 6ro in morbulu langorei (typhns), 
d'in radecin'a de leustianu , pisata bene, 
dospita, 86 storce unu succu cu care mor- 
bosulu se freca presto totu corpulu; totu 
nna data d'in fnindia de leustianu se 
face Bithea de beutu; — radeăn'a de leasH- 
anu, radox leiiutlel, se alia si in farmacie. 

" LEVABILE, adj., IqtbIiUIh; ce se 
pote hm: (vedi 1 levare) 

* LEVAMG , s., pi. levamim; len- 



LE V. 

nem; mediu de 1 leoare, (vedi si Udo- 
mentu). 

* LEVAMBNTU, pl.-e, lerMuatva; 
actione, effectn si mediu de 1 levare; 
ce levamentu poiu ajîâ la atâta dorere? 

* LEVANTE, adj., leramg; care leva, 
(1 /eraM);— ca s. m., levante'le s'a ap- 
plicatu si in timb'a nostra cu intellea- 
fiulu de oriente; resaritu, (compara it. 
lerante), si, in speciale, terrile ce cada 
spre resaritu de Itali'a; de aci si levan- 
tinu,-a, adj., orientale; poporele levan- 
tine; ca s. in., levantinii, omeni d'in îe- 
vante; s. f., levantina metaase. 

■ * LEVANTINU,-a, vedi levante. 

* 1 LEVAKE, V,, leTare; acellu-asi cu 
leuare, (vedi luare), a face leve (1 leve); 
1. a face se se redice in ausu, a redic& 
in snsu : de trei ori se reăipM si se leva 
pre cote; '2. a usioră, a face usioru: te 
voiu leva de acesta grea sarcina; de 
acf : 3. prin metafore:») a usiorâ&nîm'a, 
a animi, a incorafŢÎi, a confcwtâ, a bsc- 
cură; a adjută, a protege: adesea prin 
coventele talie mi ai Uvatu angorea a- 
ntmei; a leva pre cineva de miseria, sau 
a hvâ Mi'seri'a euiva; h) a molliâ, a alieiiĂ, 
a fndulci, a micusioră, a face se fia de 
sufferitu : a leva furi'a morb^Mi: a si 
leva fatigiîeseUe prin conversationi; a 
scad6, a deteriora : a leva lau^a si me- 
ritele Cuiva; a scapă, a mântui : a levd 
spiritele de spaim'a ce le a copren»»; 
4. in speciale, a luă: a leva tr^tatu ^ 
tribntum leran; — acestu d'in urma 
intellesu s'a desvoltatu mai vertosa in 
limb'a nostra, (vedi luare). 

* 2 LEVARE, V., lorarej a f ace iwe 
(2. leve), a netedi, (vedi si levigare). 

LEVATIONE, B. f., levatU ; actione 
si stătu de 1 levare : levatione de 
gretUati, de doreri. 

LEVATORID,-toria, adj. B.,lflnUr, 
care.^ero, (1 levare). 

LEVATU,-a, part., 1. d'in 1 levare, 
levatuH ; sardne levate de pre spinarea 
nostra; 2. d'in 2 levare, Uratas : lor 
mina bene levata. 

* 1 LEVE, adj., Uvitt; oppnsa U 
grave, usioru , care nu trage greu : 
1. proprie : mai leve ca penn^a; 2, prin 

-metaf., a) uaioru in mişcare, la digerere, 



=y Google 



UK 



157 



agei'u, ceieru, veloce : buccati levi, levii 
cerbi, terrem* leve. nu grassa, b) micu, 
nflioaemnatu, de pncina valore, e) usioni 
de mente, inconstantei cui uu te poţi 
increde : omeni lem si ammagitori. 

* 2 LEVE, adj., Irris; netidu, bene 
politu, oppiiBU la aspru: 1. proprie : 
eorpusctUe levi, locuri plane sau mon- 
tase, levi sau aspre; fronte leve, fora 
pem, fora cretiture; 3. metafor., vor- 
binda de stylu, bene limatu, fluente, 
bene legatu : periode levi ei cadrate; es- 
pressionci pri^ levi: pcnle nervii, 

•LEVIATHANU, si Unutanu, s. m., 
{leTlathânns , fr. lertathan), nume de 
animale de mărime estraordinaria, de- 
spre care se vorbesce in biblia : unii creda 
co leviatkamdu ar fi cetuîu sau haleti'a; 
ia genere, monstru, veri-ce de mărime 



•LEVIGODU,-a, adj., (fr. Urluanie); 
care are eod'a leve (2 leve). 

*I.EVICOLLU,-«. adj.,{fr. HTlooUe); 
care are collula leve (2 leve). 

* LEVIFIDU,-a, adj., IflTiildnBs care 
merita pucina încredere, (vedi (ide si 
1 lave). 

* LEVIGARE, V., lerlţare; a face 
leve (2 leve), a netedî, polf; metaf., a 
suptiriâ, micusioră, pulberisă. 

•LEVIGATIONE, e. f., l«lgatl«; ttC- 
tione de levigare. 

* LEVIGATORIU,-^oHti, adj. s., le»l- 
gâtor; care leviga. 

* LEVIGATtJ.-o, adj. part. d'in levi- 
gare, lerlfatuB* 

LEVIGATURA, s. f., leilgatlo; stare 
de levigatu. 

*LEVIPEDE, adj., leTlpes; leve de 
petioru, (redj 1 leve ni pede). 

LEVlSIORlI.-a, adj., vedi leusioru. 

* LEVISOMNU.-o, adj., loTlsomnus; 
care are somnu leve, (1 leve). 

* LEVITATE, 3. f., calitate de leve : 

1. d'in 1 leve, leritas, nsJorentia ; Ic- 
vitatea pennehru, armeloru; levitalea 
juniloru, opinionei; levitatea stalului; 

2. d'in 2 leve, lerltas, netedime : le- 
vitatea specleloru. 

LEVITICtT,-a, adj., leTlttcna, relativu 
la Levi, sau la UvUi : sementi'a levi- 
tica, — s. m., reale, leviticu, carte a bi- 



bliei in care se descriu ceremoniele cui' 
tuliii ebraicu. 

LEVITn,-a, adj. s., lerites, lerltls ; 
1. d'in sementi'a lui Zm, unnla d'in 
cei 12 filii ai lui Jaeobu; 2. Israelitu 
destinatn la servitiulu relîgiosu. 

* LEVITDDINE, s. f., Hrltudo; in a- 
cellu-asi intelleasu cu levitate sub 2. 

* LEVORE, s. f-, ISTor; calitate de 
2 leve, netiditate, (redi si levitudine). 

1 LI, (scurtatu d'in e!^i), ait. m. pi. 
nom. si ace. cu l m6lle la Uacedoromăni 
si de toto-molliatu la Dacoromâni : ome» 
ni-li, omeni'i, omenii, lupi-li, lupi-i, lu- 
pii etc.; vedi'eKM. 

2 LI, (seurtatu din lui (eUai) si lei 
(ellei). pron. pers. III. sing. dat., cu l 
molie la MacedoromUni, si de totu mol- 
liatu la Dacoromâni : da pane copillu- 
lai; li dau sau i dau, dau-li sau dau-i; 
dându-li san danău-i; da flori fetei; li 
dau sau i dau; dau-li sau dau-i, etc.; 
vedi eîlu. 

3 LI; (scurtata din eUt), pron.pers.in. 
m. pi ace. cu l molie la Hacedorom&oi 
si de totu moUiatu la Dacoromdni : ve^ 
lupii; li vediu sau i vediu, vediwli sati 
mdiu-i, vedendu-li san vcdendu-i; vedi 
eUu. 

4 LI , (scQrtatn d'in hru), pronome 
pers. IU. pi. dat., pronnntiatu iotregn 
in locu de nsitatnlu le, cându urmedia 
pronominele se, Iu. ua, U, le: li se cade, 
iu locu de le se cade ; li Iu da; in locu 
de le Iu da; li ua da, in locu de îe ua 
da; etc. 

* LIBAGLU, si libactUu, a. m., llba- 
euloi, deminutivu d'in Ulm. 

* LIBADE, s. f., vedi livade. 
•LÎBADIU, s. m., pl.-c, Ilbadlon, {Xi- 

PâStov). picătura de apa, umiditate, si 
de acî, locu umedu (vedi si libade)\8pe- 
cia de planta. 

* LIBAME, pi. libamine, Itbsiaeo, si 

* LIBAldENTU, pl.-e, libuncntam, 
ce se iiia : a) ce se v^rsa la unu sacri- 
ficiu in onorea dieiloru, sacrificiu cu 
lieide; sacrificiu; l) ce se ardea îm- 
preuna cu cadaverulu unui mortu; "ci in- 
ceputu, gustare, prima Încercare. 

* LIBARE, V., libaro, (compara si 
grec. Xei^stv), 1. a picfl, aversa picatar« 



>yGoog Ic 



100 



UB. 



tea I» mari stimme de banm; libertate in 
oppositioae cn restringerea Bau nargi- 
oirea actionîloru bî portarilorn omene- 
sci : a vorU, a htcrâ in libertate; regulde 
eonvenientiei restrmgn libertatea con- 
versationei; in acesta societate conver- 
saHonea deaarre tn deplina libertate; 
It&ertate.inlocu d& inăepenăintiai^ ca- 
racteriii, de condibione sau atare socia- 
le; acestu omit si ama libertatea; liberta- 
te de ori-ce it^ventia străina estesingtt- 
r'a Im fericire; nu mi ohligu si nu mi 
vendu libertatea mea pentru decorationi; 
lă>ertate, starea unui oma scutitu da 
pasaioni : iTin amare cotra acea fcmma 
densulu si perdU libertatea; nu sacrifica 
Ubertatea animei la una formosetia, care 
se vescedesce cw^^idu; libertatea spiri- 
tului, in caâuii caadii cineva este scu- 
titu de ori ce preoccupatione : domnitorii, 
gtAematorii, judecătorii att necessitate 
de cea mai mare libertate de spiritu; 
criticii lipsiţi de Ub^tatea spirtuiui 
ewiu H* errori mari; libertatea limbei 
aau a graiului, oanda adeeo cineva nu 
ai pune frena gurei selle, ci vorbeace 
. ca multa catediare : — acellu cetatianu 
a vorbitu principelui cu mare libertate; 
dlu vorbesce cu atâta libertate, in câtu ti 
separe eonuar depende de liJ^nemine; a 
vorbitu i» tota libertatea; libertatea inse 
de vorbire sau de portare pote fi aitda- 
âa, neconvenientvi, si chiaru ui^truden- 
^ ,- acea libertate ce seda scolarUoru 
noştri va trage dupo sene eonsecentie 
triste; acdlu june si ieaprea mare li- 
bertate faeia cu superiorii sei; liberta- 
tea Uii de portare cotra acea femina ad- 
jtinse a fi de scandalu; d'in simpla po- 
Iltetia : mi voiu luâ libertatea a ti cere 
ceva, a ti face visita, a ti adduce a mente 
de promissione; — libertate, facilitate 
aau uaioretate a miaoaiei corpuki : a- 
ceUu omu dispune de mare libertate de 
aăione, de miscort, gestu, limba, vor- 
bire; tote le face cu ISiertate si gratia; 
ellumanuescepenn'a, penellulucumare 
KJcf/afe;— applecatu si la lucruri nein- 
anfBetite : rotde si cordele acellui me- 
(iumismu nu functionedia cu desttdla 
IStertate; — in pi. libertăţi, in locu de 
privileffie, prerogative, immunitati, $cu- 



LŢB^ 

I tentie, mai aliessu in senau l'eudalistieii> 
adeaea inse si in sensn mai modemu : 
pafri^ameaoccupata de strainisi perdus- 
se libertăţile sdle; libertate comtimm- 
loru aa fostu totu de a un'a combătute 
de oligardiia; l&ertatUe ecdaaieeastice 
eră de mare vcdore, 

« LIBEBTINITATE, a. f., lihertlii- 
tu, stătu, calitate sau fapta de Uber- 
tinu. 

* IiIBERTINU,-a,adj.a.,UberttBBi, 
(fr. libertin), in sensu antica : a) adj,, 
relativn la l^tinu; in oppositioBa cu 
ingenuu : conditione libertinm; h) Biibat. 
libertlnBs,-a] a) in acellu-aaî sensn cu 
libertu, cn differentia ce libertinu ae luâ 
cu respectu la starea IStertului; 6n li- 
bertu ensusi cu respectu la manttmis- 
sione : âne e servu si se mattumitte; de- 
vine libertina; ^) Sliu de Vbertm; spre 
distinctione de libaiu enanai; camu in 
iutellessulu de aub a); in sensu mo- 
demu:c)in Daci'a anperiore, terrana 
oara nn er& legatu de gleba, ci se buc- 
cură de libertatea de a ae pat^ mat& la 
cetati, fora inse a se buccuri de alte 
drepturi alle cetatianiloru liberi; ă), care 
abusa de libertatea morale, si duce ona 
viâtia desftenata:aeeI2ttji(»ee mareli- 
bertinu; feminele libertine smvt despre- 
tiate de toţi omenii onextii in aceatn in- 
tellessu si oa adjeotivu: portare libertimt, 
narratione libertma; tmaginaHone Jt- 
berHna. 

«LIB£BTUra, adj. s., libertaBt serru 
liberatu de domnulu sen. 

*LTBEBn,-a, adj., liber, care are 
potestatea de a face ai a lacră dupo to- 
îienti'a sea, aau a nn face si a nu laeri 
nemica : voUenti'a este libera; arbitrm 
liberu; jwlecata libera; omulu e naseuiu 
liberu; in oppositione OQ servu. •aceitu 
om» e de eonăitione l&tera; nOacut» li- 
beru d'in gencrationi nenumerate; pro~ 
fessionelibera; in oppositionecn eapiivu : 
ellu a fostu captivu, acumu inse este 
2t6eru; independente, liberu eapasaeroa 
cerului nu voliesce ae intre in fonetione, 
pentru co i p/ace se fia liberu; necaaa- 
toritu : ellu este inco liberu, nu e easa- 
toritu; măn'a aeellei. domnisiore este 
libera; nuldespotiaatu : stătu Uberu, pih- 



,y Google 



tI B. 

poru latent , natione l^)era ; popondu 
româttu ineetasse a fi hheru, de candu 
aiperdusse datmde n incepusse a âes- 
pretiă moralitatea; fora temere : in so- 
cietate» in care nu me aentut liberu, mi 
se wretee eurrmdu; aoelltt omu are um* 
tonu si una portare prestemesura libera 
eu femwele; ălu este prea liberu in vor- 
bde selte; veraurUe si cântecele lui sunt 
prea lU>ere; asia si in gnr'a poporului : 
femina libra, livra, l^era, limbată, cu 
partari insnltatorie, de prepnsu; ic altie 
mai multe sensnri descriBee la snbst. It- 
bertate : adtmare libero, vatwi sau 8uf- 
fragie Iflhere, liberu %n consăentta sea, 
commerdu ISieru, pressa libera, mări 
W>ere, eoUe libera, locu aau spaţiu liberu, 
neoccupata ds nemine; intrare liberala 
cineva, trade adeco na ai se ceri au- 
dientia; om eampu liberu de a face si 
dă-ege; am temp» liberu, adeeo sum scu- 
tita de occnpatioD) obligate; mane voiu 
fi liberu de affaceri, de occupaiioni; a- 
mm'a t e Ubera, adeco neturbnrata de 
pusionea amorei; spiritu liberu, ne- 
preoccupatu de prejadecie, de saperstî- 
tioni, de informationî sinistre ori ialse 
sau de passioni; iradudione Wiera, tra- 
dnctione oue nu este litterale, din vorba 
in vorba, nnde traductorinlu nu a'a sup- 
pusu se urmedie testului cu tota essao- 
titatea; papiru liberu, nesuppusn la tim- 
bru; versuri libere, in cari se admittu 
mesnie differeati, si nn sunt strinse in 
r^nlele rTthmuIui; liheru ^ iodemana- 
teeu, UBioru in mişcări si in tote attitn- 
dinile corpului : corpu liberu si sveltu, 
voce Ubera, neimpedecata; mana lAera 
la serissu, care scrie asioru. 

* LIBIDINE, a. f., libtdo; et inbido; 
dorentia necumpetata, ferbinte, info- 
cata, applecara pronuntiata spre ceva, 
passione violenta, adesea oapritţosa si 
fontastica; plăcere se iofrenata spre 
ceva; plăcu, bonu pUeu, bona plăcere, 
capritin, fantasia, etc.; in speciale : cu- 
piditate sensuale necumpetata, sen- 
sualitate, desfrenare : omu suppusu li- 
bidiniloru eeUoru mai roainose. 

* LIBIDINOSU,-a, adj., Ubldlnoaui, 
plenn de libidinc, passionatu, netnfre- 
aatu, desfrenatn, aervn cupiditatilora , 



LIB. 



161 



voluptatitoru selle; inâacuratu de It'&t- 
dine, de Bensualitate. 
L[BIBE,-escw,v.'(libere,lnhere), amare; 
vedi libere, Zufiire, iubire in Glossarin. 

«LLBITINA, s. f., UMtlBâ; 1. di^a 
a fanerilorn, de aci : 2. prin metafore : 
a) celle necessarie la immormentarea 
cadavsrului nuni mortu, b) morte. 

* LIBITINABIU, s., libUlnarini, 
cellu ce essercita maiestri'a de a immor- 
mentă morţi. 

« LIBITU, B. m., Ubltnn, plăcu, bORU 
plăcu, plăcere, bona plăcere. 

*LIBKA,8. f., mra (Wtpa), l.pondu 
sau greutate de una litra; 2. campena 
sau bilanee, de acf semnu sau constel- , 
latione zodiacale;^ 8. libeUa sau niveUa; 
4. moneta care Ia diferitele nationi are 
differite valori : libr'a româna (leur'a), 
in valâre de una litra de arome, e iden- 
tica cu lir'a ittăiana si cu franetdu; li- 
br'a sterlina la angli e una moneta de 
auru in vai6re de 35 libre de arome; 
Ztbr'a (lir'a) turcSsca in valâre deSă^j*. 
Ubre ae arome. 

*LIBBAUE, pi. laramine. llbra- 
ineiiţ si l^ramentu, ţl.-e, UbraineitH, 
actione de librare : sboru, adventu; 
pondu, greutate. 

* LIBRARE, V., librare, a tra^e in 
libra, a cautarf, de ac! : a) a eciîifrrâ, 
a eealâ, a uetedi; b) a suspende, a bi- 
lanciă, a legănă; a face veotn, a repedf; 
c) a essamină, a consideri, a estimă, a 
judecă. 

LIBRĂRIA, s. f., Ubrtria, locu in 
oare se ţinu cărţile si scriptele, si de 
acf : of&cina in care se vendu cârti; pro- 
fessionea vendiarei de cârti, cammer- 
cinlu cu cârti : frate-seu a desehisu una 
Hbraria; la noi este greu a se inavutî 
cine-va d'in commerciulu librăriei; acea 
carte «u se afla in neci una librăria. 

LIBRARIU,-a, adj. 8., Ubrirlas, re- 
lativu la libm sau carte : negrdtia li- 
brăria; tabema librăria :=. lUtraria, ca 
3. m., a) care transcrie cârti de pre alte 
essemplarie, h) care face commercia cu 
cârti, mercatoriu de cârti. 

* LIBRATIONE, s.|f., lUratlo, aeUo- 
ne de librwre si stătu produsa prin 
aoeata actione. 

11 



=y Google 



1<3 



LIC. 



» LIBRATOBin,-/(}rfa, adj. a., llbr«- 
tor, care lihra, si in speciale, care cu 
una libra de apa (libella) caută se e- 
cale annterrenu. 

«LIBBATORA, s.f., UbratiirA,ac- 
tione, d^io mai vertosu effecta allu ac- 
tionei de librare. 

• UBBIGERU,-a, adj., llbrl?«r, care 
{XJrta iibri, in speciale, a. m., celln ce 
ftmbla cu Iibri sau cârti de vendiare. 

" LIBRIIiE, adj., UbrUIi, relatlTU la 
libra; ca s., libriie, greutate de una li- 
bra; jngu de libra. 

• LIBBIPENDE, s. m., Ubrlpens; 
1. celln ce la una vendiare simulata, 
CQmu se făcea la vechii Bomani, ţinea 
Wtr'a sau bilanci'a; 2. cellu ce canta- 
ried sau solvei militariloru mercedea. 

• LlBBU,s.m.,llbor,l.inseD8uori- 
ginariu, peUicell'a de sub scdrti'aarbori- 
lora : trunchii se eoperu ca libru si eu 
Mcoriia, ca se se appere de frigă si de 

. eoiAvira; si fienduco cu antici scrieau pre 
assemine Zift/tt, de aci; 2. scriptn cu mai 
multe folie, carte scrissa sau typarita 
gi legata; in speciale apoi : a) parte a 
unui scriptn; b) earte de droptu sau de 
religione; c) cataloga, registru; si mai 
vertosn si forte desn: d) cartea cea mare 
a negotiatoiUoru, numita si măiestru , 
tinde se concentra tote afacerile unei 
case commerciale; asseminea aa nume- 
see libru mare si cartea in care se con- 
centra detoriele nnui stătu. 

• LIBU, a. m., libum, placenta, torta; 
la antici, libulu servii si la sacriflciu. 

LIBUTIU, s. m., fringa TAnellus, 
Linn. unapassereconnoscutasiinterrile 
nftatre; alta passere connoscuta in orni- 
tbologfasiaub numele de cortuiîe mare. 

• LICfiFACEBB , v., liqoeracere, a 
face lieidu. 

• LICENŢE, part. adj., Iloeng, care 
Uea, d^in 1 lictre. 

• LICENŢIA, s. f., lieentEft, stare de 
Iteenfe, libertate, permissione de a face 
ce voliesoi, independentia , delaturare 
sau absentia de veri-ce pedeca : seola' 
rtî au essUu tfin scola fora licenţia; 
functionariiHu de staiu a caUaioritu 
mano* dwpo ee i veni licenti'a; aeellu ie- 
nmtmadm abtentasu d'in monasteriu 



UC; 

fora licenti'a superiorelui ; in Mnele 
state, militarii nu se potu cositori fora 
licenţia; proprietarii de servi tmfţor- 
tiă alta data aeestoru-a lieenWa de că- 
sătoria cu eonditioni forte umiiitorie; 
mereea de monopolu se pote aăduen m 
terra numai cu licenţia de la minisie- 
riulu de finantie; lieeniia pentru ve»- 
derea de tabaeu; — libertate prea mare 
contraria respectului, bunei corenientie, 
modestiei; aeeUuteneru cade ut licenţia; 
libertate escessiva care trece in oeiega- 
laritate, in lipse de suborâinatioae, ia 
desfrenu : licenţia desfrenata, licenţia 
de studenţi, de soldaţi , de poporu ; nu 
descliideti porţile laUcentia; licentiafora 
margini, prin licenţia se distruge lAer- 
tcdea; — libertatea ce si ieau ]^tii in 
contr'a regnleloru si a usuloi adoptatu: 
licenţia poetica , licenţia autorisata de 
ratione si aj^obata de bonulu gustu ; 
in acestu sensu licenţia se applica ai io 
pictura, sculptura, architectura, muşioa; 
licenţia este si unu gradu academica : 
licenţia ia lUtere, ttţ setentie, Uemtia 
in dreptu. 

* LICENTIABE, v., dUilttare, per- 
mlttere» venUm dare (fr. lleeaoler); a 
demjtte din sorvitiu: dupo inehiaiarea 
pacei au lieeniiatu una parte d'in oate. 

*LICENTIATU,-a, adj. part., «- 
mUsns, in speciale : a) dispensatu de 
servitiu : oşti licenţiate; b) cellu ce a 
capetatu unu gradu academicu cari este 
intre cellu de bacealauriaiu si intre 
cellu de dodoratu: in Frauai'a gradvlu 
de liccntialu se dala fucuUatile de thto- 
logia, de medicina si jurisprudeiUia; in 
Germanica gradulu de licentiaiu se da 
numai la facultatea theologiea, nu inse 
la tote universitatiie. 

*LICENTIOSn,-a, a^., llceatlMai, 
plenu de licenţia , destramatu, nerosi- 
natu, fora mesura ia vorba si io por- 
tare. 

* 1 LICERE si lecere. v-, lUerai verbu 
unipersonale, cu intellessulu de : a fi per- 
missu, a nu fi oppritu de lege, âa mo- 
rale, fia civile, fia de convenientia, ete. : 
nu lice omului cu menle sandtsa a 
atkblâ despoliaUi. 

tt 2 LICEBE si koere sRR Unetn , 



=y Google 



LIC. 



Ui 



lipsi 9au lepsi si lesst , lessu aaii lectu 
si lidu, llnqiiere (in locu de llqnore = 
>£k-etv), de acf derivate ca : âelidu, 
'ddieente ete. ; de aci forte probabile 
îemnu, anume d'in Bup. Icssu, ca si lat. 
dllIqiilDn =: lessinu; pote chiani Upsc 
nu vine directu d'in grec. XEitţiig, ci d'in 
sap. romaun. lipsu. M. 

* 3 LICEEE, V., liqaere; 1. a deveni 
suptire ca ap'a, a deveni licidu, a. ti li- 
cidu; 2. prin metafora, a fl limpidu, 
claru, luminosu. 

LICIABI, (cuZ moUiatu, idari sau i- 
tiari) b. m. pi., ttbialla, femoralln, brac- 
c», imbraceamentu ce copere petiorele 
de la Gopse peno la cakanie. 

* LICHENU 81 lichene, s. m., lleben, 
planta crjptogama, un genn de muachiu, 
care cresce pre trnnchîi arboriloru si 
pre muri ca ana crusta : Uchene de Js- 
landia, bonn de peptn; in medicina unu 
inorbu de pelle, la omeni si la vite, una 
specia de petingine untiosa care esse 
pre facia si pe barba , connoscuta sub 
numele de menlafra, 

LICIATOmO, s. m., llelatoriam» 
sallu de care sn legate ticiele sau iciele; 
(vedi lieiit). 

• * LICIDABE, T., Uquefacere, claH- 
fleare, declarare ; expedlre , rationes 
expe<llre,(fr. Uqnlder); a face licidu, de 
aci, a limpedl, a lamuri, si in speciale, 
a lamuri computele. 

* LICIDATIONE , s. f., (fr. llquWa- 
tl«n), actione de licidare : licidationca 
cotnputeloru. 

* LICIDATORIUr^oria, adj. s., care 
Ucidă. 

* LîCIDATi;,-a, part., d'in licidare, 

* LICIDITATE,3. f., Hi|iild(ta8„eali- 
tate de licidu. 

* LICIl?U,-a, adj., llquldus, l. fluidu, 
care fine sau cnrre snptîre ea ap'a 9i 
celle asseminî : Ucidete unde ; dtiaiente 
Ucide; 2. prin metaf., limpedu, lamuritu, 
Inminatu, serenu, curatu, certa; molie : 
consonanţi Ucide. 

*IiICITANTE, part. adj., d'in licUare, 

* XICITAKE, v., Ileitarl, lloeri ; a 
vende in publicu cellui ce offcre pretiu 
mai mare de ţ&ta altulu : aceîli ereăi 



nu se potu imparii })eno nu se va liâtâ 
cas'a rcmasa de la parenti ; au licitatu 
pre temcUuJu sentetitiei judeeatoresci; a 
se intrece care mai de care. 

* LICITATIONE, s. f., lleitatlo. Ten- 
dere publica Ia cellu ce da mai multu; 
ofterta de pretiu mai mare de cătu to- 
liescu se dea alţii : a vende una casa 
prin licitatione; contractu de îidiaiione; 
îicitaiione obligata, licitatione volunta- 
ţia sau de bona volta; Ucit<Uione de e- 
reăitati, licitatione intre cleronomi ma- 
iorenni. 

* LICITATOEIU,-(wrî«, adj., liciUt«r, 
care licita , vende sau cumpera prin li- 
citatione : commissariu licitatoriu; Uâ- 
tatoriu d'in oficiu. 

* LICITU sau leeUu,-a, part. adj., 
d'in 1 licere, llcltoEi, permissu, iertatu, 
neopprita de lege : căsătorie licite, op- 
pu9u la căsătorie illieite. 

IICIU (cu l moUiatu ; iciu, pronnn- 
tiatu si itiu), a. m., pl.-e, llţlam,!. ia 
sensu originariu, fîru de paudia ; 2. în 
speciale, in machin'a de tessutu, parte 
formata d'in lire, prin care se trecu fi- 
rele de urditura. 

* LICORE, 8. f., llqnor, (fr. llqaeiir), 
snbstantia ce curge ^ fluida ca ap'a, 
laptele, vinulj, mierea curata, etc. cumu 
si care devine fluida prin topire , fun- 
dere : ap'a este licorea cea mai abun- 
dante ; vinulu este licore ce imbeta ; în 
speciale : a) licore, beutura ce se obţine 
prin destillatione , chiaru si d'in alte 
beuture, a caroru base este spirtulu de 
vlnu sau asia uumitulu tnnarsu : licore 
ăulce, licore tare, spirtosa; licori reco- 
ritoric, cari se făcu d'in lemoia, d'in a- 
crisie, granate, etc. 

* LICTARIU.S. m., eleotariam, vedi ; 
electuariu; adauge inse, co electuariu 
sau lictariti, o si terminu de economia 
domestica, applicatu la una buccata de 
mâncare de una consistentia care intrece 
pre a mierei : lidariu de prune, lida- 
ritt decornesidecocodari; deeo anumite 
pome se ferbu cu cevasi apa si cu sacbara 
la care uneori se malammestecasialte 
substantie, atunci lictaritdu se dice dul- 
cetia ; ero deco este fertu mai tare S4 
eiiiima peli^. 



dbv Google 



164 



tt&. 



• LICTORIU, s. m., lictor, servitorin 

publicu, care mergea inaioteii magistra- 
tiloru învestiţi cu potestate imperato- 
ria iu antic'a Koraa : lietorii portă cate 
una secure infipta intr'unu manunchiu 
de verge; lidorii poreedea unuîu dupo 
(dtulu, strigă nmltimei se foca locu si se 
ăeefu7ictionariului de stătu onorea cove- 
nita; lietorii eră itisarcinati a esseattd 
senientieîe, a legă pre coridemnoti, a i 
hate cu verge si a le tată capetele. 

LICVRKU] silucta^ciu, a.m., l.IgnfB 
fatuus, specia de meteoru, de una e- 
vaporatione focosa InHacurata, care se 
vede uneori pre la locuri baltose; 2. cl- 
eindela, insectu sau ţermuletiu care da 
lumina la intunencu : licuricii se vedu 
in nopţile de vera, (d'in aea-asi fontaua 
eu lucire, lucore). 

LICDBINU si lucurinu, a. m., ciupea 
eneratfoolDs, sardella mare, specia de 
pesce, (d'in acea-asi fontaoa cu lucire); 
scamele lucurinului sunt aurie. 

LICDKIRE si lucurire (d'in lucore de 
la lucire), v., micare, lucere, a lumină 
intr'unu cercu micu restrinsu, numai 
pre aprope, a dă lumina pucina ; candeVa 
lipsita de oliu lucurescc abia; nu sciu ce 
lucuresce acollo pre intunerecu; acollo 
lueuresce ceva, parecos'ar vede lumina. 

LlCUmSlU, s. m., triiucus,pre alo- 
curea partea trunchiului de arbore care 
dupo talîatura a remasuiu pamentuim- 
preuna cu tadecinele, bntucn cu rade- 
cine. 

LICDEITORIU si lucuritoriu.-toria, 
adj. s., mlcans, subluoena; care lucu- 
resce. 

LICUKITURA ai Ittcuritura, 3. f., (it. 
lnoor), effeetu allu/ucunVet, mica ludre 
sau lumina. 

LIEPURARIU, 3. m., Tertagua, rer- 
tragus, cane de venalu, care prende lie- 
purii in fuga; (mai bene de cătu o- 
gariu). 

LIEPURE,(cuimolIiatu},a.m.,lepnB, 
catrupede selbatecu, forte bouu de fuga 
si forte fricosu, are urechie lungo si coda 
scurta : liepare mare, liepure teneru; 
frieosu ca unu liepure; liepure de casa, 
•onlonliiB, animale micu catrupede d'in 
ordinea roditorieloru, cari si sapa gaura 



m. , ; 

in pameatu sfpre a locuf intr'ens'a, ^ro 
intt' altele sămena multu cu liepurde : 
liepure de casa albu; tuanusie d'in pdle 
de liepure de casa; in astronomia nu- 
mele unei constellatione â*in emisphe- 
riulu australe; vedi si hpore, si iepure. 

LIEFURÂSIU, s. m., lepuscolni, pul- 
liu de liepure, Hepure micu. 

LIEPURELLU, a. m., lepunoalos, de- 
minutivu d'in liepure. 

LIEPDROICA si li^mroia, s. f., cu n 
moUiatu d'in : 

LEPURONIU, s. m., augmentativa 
d'in Uepnre, de unde reu se diee liepu- 
ronia in locu de liepure femeUa. 

* LIGA, s. f., (fr. Hyoe), legătura, le- 
gamentu, unione, confederatione a mai 
multoru staturi spre a se apperă intre 
senesi, sau a se scolia unite in contr'a 
altoru-a : liga defensive^ liga offensiva; 
lig'a catholiciloru in contr'a protestcat- 
tiloru; liga formata, liga rupta. 

* LIQNARE sau legnta-e, v., UgiiarI, 
a taiă sau carrâ. lemne. 

* HGNATIONE si Ugnatione, s. f., 
Ugnâtlo, actione de lignare. 

* LIGNATORIU, si legnaloriu,-toria, 
adj. 8., llgnator, care si face una măie- 
stria d'in lignare. 

* LIGNIPERU, si legniferu,-a, adj. »., 
care carra sau duce lemne. 

*iL\QmVES.'D\}3\legniperăw,-a, adj. 
s-, (fr. Ugnlperde), care perde lemnala : 
insecte ligniperde. 

* LIGNIRODU ai legniro^ra, adj. 
(fr. lignlrode), care rode lemnulu: gum- 
ma ligniroda. 

* LIGNITE, si lignitu. legnitu, s. m., 
(fr. ttţnlte), productu fosaile uegru, com- 
bustibile, a cui testura e ca a lemnului: 
lignitulu serveinmuUe casurica siear- 
bonele de pamentu. 

* LIGmVORUrfl, adj. s., (fr. U»b|. 
Tore), care manca sau vora lemnula; de 
aci s. f. pi., lignivore, familia de insecte 
d'in ordinea coleopiereloru. 

LIGNIORU si legnioru,-a, a^j., lis- 
neolns, deminut. d'ÎD Ugntu. 

* LIQMV si legniu,-a, adj., ligmeti, 
de lemnu, cu tonu pre ni, legniu^zXem- 
niu, de colorea lemnului. 

* LIGULA, s. f., UfulMt l. Imgnn; 



yGoogIc 



MM.' 

2. Imba, si in speciale: a) limba de ca- 
tarame; b) limbasau clapa la fiuere, flau- 
te, etc.; e) limba la bilaace ; d) partea 
cea mai scurta a jugului cantariulai; 
e) cepnln, partea aacntita a unuilemnu, 
care se imbucca în alfa. 

* LIGURmE, T., llgnrire, IB intel- 
lesauln popularieloru : lingarire sau lin- 
gurire si licărire, a linge, si in speciale, 
a liuge taliariele, a fi gurosa, a ti pa- 
rasitu. 

« LIGUBITIONE, s. f., llsarltlo, ac- 
tioDe de ligurire. 

* UGURITOBIU.-fona, adj. s., 11- 
gRrltorimi. 

* UGtJMUrO, adj. s., Uţurliu, ap- 
pl«catu a liguri, lingonu, gurosu, nesa- 
turatu, parasitu. 

* LIGDSTEU, a. m., nguatrom, sjie- 
cia de planta d'is classea 2. ordinea I a 
systemei lui, Linneu, d'in famili'a olia- 
cieloru; llgDatrnm Tolerare, connoscutu 
si sub numele de salce ispaniola. 

LUIA, s. f., lillam f planta bulbosa 
cafostellnioaltu si cu flori compnsed'in 
câte sesse folie sau foliore : lilia alba, 
llliDUMiidldiiia; lilia galbina. Iris poeii- 
docboras; lUia rosia, Itllnm bDlbireriin; 
lilia vmâa, Iris germanloa; lUi'a se dice 
BÎ crinu pre alocurea. 

LILEÂCIU,-a, adj., lUlaeaB» de lUia, 
care sâmina cu lilVa, de aci s. f. pi., li- 
liade, familia de plante monocotyledo- 
nie, d'intre cari multe se munera la fa- 
mili'a acellora plante de gradina, cari 
se distingu prin formoseti'a si prin odo- 
rea loru cea bona; mai multe plante d'in 
fomilt'a liliadelăru sânt adduâse d'in 
terrele mai caldurose. 

ULIACU, 8. m.ţ 1. animale mammi- 
ferusburatoriu,Tespettliio:Mtactt 56ora 
numai ser'a, de acî ai numele sen clas- 
sica, de care Tedi verspertilione; 2. spe- 
cia de arbori, a/rlnx Tulg'arisjvedi si 
moIUnw. 

* LIMA. s. f. , Umi, inatrumentu de 
politu ferrulu si alte metalle, pUla. 

* LIMACE, s. m., Umai, molluacucu 
conca spirale; — populariulu meîctt pare 
nna transformare d'in timacu. 

* LIMA.CIU,-a. adj., llnaofliiB, rela- 
tim la timu .- terretm Umadu. 



LIM. 



16S 



LIMANU, 8. m., (Xt[i.7)v), portnst per- 
tu, locu la termu, unde marea strimp- 
torata intre eostele uacatului, da navi- 
loru scutire in contr'a venturiloru si tem- 
pestatiloru; Binu de mare, parte mai va- 
sta sau mai angusta a marei, care stră- 
bate prin uscatu in una distantia mai 
intensa : Umana mare, limanu miett, 
marea face acoUo unu limanu; delta la 
gur'a unui fluviu; prin metafora, locu de 
scăpare, refugiu; tu eşti limanulu dorc' 
riloru melle. 

*L1MABE, T,, llmare, a polf cu lim's. 

* LlMARIU,-a, adj., llmArius, 1. re- 
lativu Ia limu, (vedi ai Umaciu); 2. îi- 
mariu, relativu la lima; a. m., îimariu, 
care fabrica Urne, sau lucra cu lim'a. 

*LlMATORIU,-(oria,adj. s., liua- 
tor, eare Urna, poleace eu lim'a. 

' LIMATU.-fl, adj. part., Ifmatna. 

*L1MATURA, s. f., llmalura, actione 
si e&ectu allu actionei de limare; con- 
cretu, pulbere ce da rasetur'a cu lim'a. 

LIMBA , s. f., llu^ua, (form'a antica 
dlnţoa; it. linţua» sard. limba, isp. len- 
ţua, prov. lengua ai len^a, fr. langue), 
1. partea camoaasimobiled'ingura, care 
e organul» principale allu gustului, allu 
vocei, vorbire! : Zt»i5'u omului, a passe- 
rei, a catrupeăeîoru ; Umha asctaita.a- 
gera; i^apuîu limbei, raăedn'a linibei; 
a si arde, asiniuscâ UmFa; a scote lim- 
b'a; ingana cu limb'a, in batujocura; lim- 
ba affumata, fripta, fcrta, debou, de oae, 
de porcu ; limba impedecata, care se in- 
curca vorbiudu; volubilitatea limbei : 
cânii si miiiele si lingu si vendeca pla- 
gele cu limb'a; familiariu : tineii timb'a 
in gura, nu mai vorbi atâtea, aau nu te 
mai certă, se dice si : tineti gur'a; i s'a 
deslegatu lijnb'a . adeco i da măn'a se 
vorbeaca; qre limb'a lunga, vorbesce 
prea multe; prov., talia pop' a limb'a, 
candu dai se se pricepa, co este inter- 
dissu a se face unu lucru; rasur'a limbei, 
llnRuariam , pedepse, amenda pentru 
vorbele de batujocura si calumnia; ellu 
siimisca limb'a, i pare forte rcu de ce a 
vorbitu; sau si : ar voii se dioa ceva vet- 
tematoriu, dero si infreoa passionea si 
tace; cu doue timbe, blilnguU, ambigui 
Insenliţ omu &lsu , omu cu earacteriu 



=y Google 



16S 



UBL 



daliiQ,prefocutn,faGiaFin;Iiffi&'a,idioin'a 
Torb'a unei nationi; îimb'a latina, lim- 
hele âe origine latina sau romanice, lim- 
bele orientali; limba formosa, copiosa, 
abwtdante, avuta, fecunda, armoniosa, 
dulce, sonora ; limba paupera, aspra, 
grossdlana , iMxrbara ; limha energica , 
forte pomposa; limba respanăita in tota 
Asi'a; limii'a francesca e respandUa in 
totaîumea;limb'aanglilorupredominain 
Amerie'a boreale , in Indi'a si in Au- 
stridi'a; Bomănii cultiva lin^'a loru; 
geniulu, caracteriulu, etimologica, dia- 
lectele, grammatie'a, si/ntassea, ortogra- 
fia, prosodCa îmbei, ca ttou atâtea stu- 
die, dau de lucru îa câteva generationi: 
sunt ofneni cari vorbescu si scn'ii mai 
muîte Imbe; Bomănii nu se mai afla in 
pericîu de a si per de fromos'a loru limba; 
invetiaii mai bene limVa vostra, respec- 
taţi geniulu linibei, idiotismii, frasile, 
proverbiele ei; limb'a'corrupta si degene- 
rata este un'a d'in probele corruptionei 
si degenerationei naţionale; ainmesteca- 
rea, eonfusionea limbeloru ca la turnulu 
Si^lonicu; usulu este tyrannulu HrnfK- 
loru; se covine ca in Dacica UmVa ro- 
mâna ae occupe loculu ce avusse limii'a 
latina, in toteaffacerile publice, inaltian- 
du-se intru tote la loculu ce ţinu sororilc 
selle in Europ'a; — lirrdia primitiva, de- 
spre care se presuppune co a fostu cea 
d'antăiu vorbita de omeni; sau limb'a o- 
riginale, despre care se preauppune co 
n'a fosta formata d'in alfa ; nemine nu 
seie eari au fostu limbele primitive; tote 
dissertationile omeniloru emiditi con- 
noscute peno in dillele nostren'au fostu 
de adjunsu a ne proba , care a fostu 
litn&'a primitiva; — limb'a mamma sau 
matre, care nu a fostu formata d'in vre- 
una limba de celle connoscute, ci d'in 
ea s'au formatu altele ; limba derivata, 
care s'a formatu d'in alt'a : Umba merta, 
care 3|a rorbitu de unu poporu ore-candu, 
astadi inse mai essiste nnmai in cârti, 
se dice si limba antica sau erudita; Um- 
ba viua sau moderna sau vulgare , care 
se vorbesce actuale ile unu poporu : lim- 
ba litteraria sî de litteratara, vodi lit- 
ierăle, liticrariu si liltcratura; — linibe 
aemitiee, cari au fostu Fau sunt vorbite 



UM; 

de filii si descendeotii lui Semn, adeeo • 
limb'a ebraica antica, oroMea, ayriaea, 
ealdaiea si aUele; — limb'a nuUema sau 
naturale, ce suge ore-cumu omnlu cu 
titi'a mammei, inv^tia a na stîm& si anoă 
ca pre cellu mai pretiosu thesauru : lim- 
b'a materna a inăividiloru, fienău eont~ 
mune unei nationi intrege, se numesce 
si limb'a n<Uionale: multu e dulce si 
formosa limb'a românesca, adeeo limb'a 
naţionale a Komâniloni; in opposetionQ 
cu limb'a materna si naţionale sta Unt- 
b'a străina, aunui altu îndivîdu, altu po- 
poru, alta natione; limh'a patria, care 
se impune sau prin nascere, sau prio 
le^e, sau si prin fortia brutale, ca limba 
de affaceri publice, nne-ori si pentru io- 
vetiamentu ai ehiaru pentru cultulu ba- 
serieescn : in unu stătu elerogenu potu 
fi ăoue si mai multe iimbe alle patriei; 
in staie locuite numai de cute unu po- 
poru omogenu, de una natione conqmcta, 
limb'a patriei coincide eu lî»A'a mater- 
na si naţionale; limVa patriei san o/fi- 
(Hale essercita influentia potente asupr'a 
caracteriului poporehru; Umba aanta 
sau sacra numescn tbeologii limb'a e- 
liraica; d^ro limba saera se numeeee si 
acea limba, in care s'au scrissu unele 
cârti despre cari se presuppune co au 
fostu inspirate de divinitate ; — limba 
transpositiva, in care legaturele, repor- 
turele, referentiele coventeloni intre ee- 
neai sunt indicate prin terminationîle 
loru, ai in care prin urmare vorbitoriulu 
sau scriitoriulu dispune de facnltateade 
a dâ coventeloru loculu cecen^indigen- 
tiele desentimentu, de armonia, deryth- 
mu, effectu, etc, : limb'a latina si cea eUe- 
nicasuntlit»bitranspositive;limbafiloso- 
fîca, in care generationea coventeloru ar 
succede easactu la aideeloru, si nu ar pre- 
seută neci anomalie, neci distiaotione 
de sensu propriu si de aeneu figuratu ; 
limba universale , care ar fi oommune 
la tote poporele, la omenimea intrega 
Lcibnits s'a occupatu cu proteetula unei 
Iimbe universale; in tempulu nostru 
sferma mcntea mai m>-tUi erudiţi eu in- 
ventarea unei liit^e universale; lăi^'a 
ItUina, eonnoscuta omeniloru inoetiati 
d'in tote terrile, auţ^plenesee oreaiamu 



=y Google 



ţnt . 

ÎQUMUMM^âttAe lativersaU; Umba, &âe< 
sea in. loca ds natione : multe Umbe 
străine att cotreieratu pamentulu patriei 
noâtre; păfemii nogfri au sufferitu Multe 
ai mari feUe de la Umbele străine; de 
ce limba ae fia aeeUu strainu ? limha 
spmtata ; littAa , in loca do modu da a 
vorbE san a sorie, abstraguadu de la i- 
diom'a sau dialectula in care Torbesci 
ssQ scrii : aeelUt oma vorbesce in una 
limba sublime; poesi'a este limb'a diei- 
hru; mtfstVa este limb'a ănimei; limVa 
fHosofiei, mtdhematicei, agrietiUurei; — 
lacra ce semăna cu limb'a : litnb'a cam- 
panei sau a clopotului, a câmpenei, a fer- 
ruZwt de caletdu albele, a caieramei, iimr- 
b'a cuţitului ; limba de pameniu, penin- 
sula, promontoriu, buccata de pamentu 
mai lunga de cătu mai lata, care se Ug& 
ca ascatulu numai prin anu capeta aUu 
seu, ^ro do celle alte parti este incon- 
giurata presto totu cu apa; limba de 
pamentu, mai oamescu una buccata do 
loca, care se infcende printre alte doHe 
t«rritorie mari ; in espressioni botanice 
ca Domine do planta, cumu : limb'a bou' 
lui, aaehma» «fdelMalfs. L.; Un^'a bro- 
80», «Usaia ţlurtaro, L., planta de apa; 
Imb^acandiâ, ojucfţlosmn «raelasle,!.. 
si IlBTBft caninmţ Umffa cerbului, asple- 
■dam Bsolopeadrlun, si aspleDnin eete- 
rMh, Â., planta nnmita si liitA'a vaccei 
si limba vaccina ; limb'a marei , Iberla; 
limb'a ouei, pUntatro maţ^r, L. ; limb'a 
jiAMvIiM, planta ca piccaastringente,HtB- 
tfcB averla, L.; — limba intra si in 
naai multe proverbie , camu : tota paS' 
aerea dupo limb'a â pere. 

* LIMBALE, adj., (llnf nalta), rela- 
tiva la UttA'a : sonuri UnAali, liHera 

liMBABE, adj. a., 1. in aoea-asi in- 
semnare ca Uiiibaie, (vedi saffiaalu ale), 
ă6ro mai vertosu : 2. s. î. : a) noorba 
ce se &ce Ia limba, tumore moUe sab 
limba; besi'ca snb limba sau in cape- 
tala limbei;6J specia de planta, (ca snbst. 
sa dice si lin^ritia in loca de lin^ixre 
oa ai gurariOa in locn de gurare; inso 
form'a simpla e de recommendatu). 

L[HBASITiU,-a,ajâ.ttaf ux. Uqnax; 
Todi, limtnfu, car» e de preferită. 



Utf. 



Wf 



LLIMBABITIA, s. f., vedi limbare, 
sub 2. 

LIMBATU.-a, part. adj., lltrnaiu, 
provedutu cu UuAa, litt^utu. 

LIMfiISTICA, e. l, (fr. Ua^latiqM), 
llnguaram selentia, stadiala si conno- 
Bcerea principielorn limbei, scieatfa 
grammaticei geoorale, applicata la di- 
verse limbo : limbistic'a face progretse 
mari in tempidu nostru. 

LIMBISTIOU, adj.,relatiTulaItm&a: 
studiu limlnsticu, (vedi limbistica, f. d'in 
limbisticu). 

LIMBISTC, s. m., (fr. UnţoUte), care 
se oecupa in speciale ca stadiala lim- 
beloru, cu principiele generali alle lorn, 
si cu relationile d'intre elle : mai de 
multu limbistiise nutinea litterati; unde 
popore au limhisti erudiţi. 

LIMBOIU s. m., (cu » molliatu in 
loeu de:) 

LIMBONIU, pL-0, a^OT llnţaa, limba 
mare, 

LIMBRICABB ailumbrieale, adj. e., 
I. adj., (tamhrlflalls), relativa la Itan- 
briei; d6ro mai vertosu : 2. s. f., lumbri- 
earea, 'medicameata bona pentru Iu»- 
brici, materia d'in care se face acestu 
medioamentu, (fr. lenoDelne vermlftiKe) 
(se aude pre a locarea si limbrieariiia, 
ia loca de limbricare, ca si gurariOa ia 
loca de gurare; vedi si limbare; dero e da 
preferiţi! form'e lumirieate). 

LIMBBICQS0 si lumbrieosu,'a, adj., 
InmbrlflOBus, plena de 2»m&n*ct, m&iTer- 
toau 30 dice despre pronoii cari sufferit 
de lumbricL 

LMBBIGU si Itmbricu, s. m., In» 
bricus (it. lambiiflv, isp. loabrli, prOT. 
lambrtD si lombrlo, fr. lAvbrle), veima 
ce se face in stoDiachulu omenescu, mai 
allessu in etatea cea mai frageda : ocfiUu 
pruncu are îumbriei, suffBre de lum- 
brici; se iee Utmbricare ea ae perda Zum- 
bridi; lumbrim tenia sau lîm^rieu so- 
lUariu, taenla loltiim, L., verme langn 
si latetia ca ana cordolla, care se face 
in unii organismi omonesci, si este forte 
pericnlosu pentru sanetatea si vi^ti'a o- 
mnloi. 

LIMBRIGUTIUsi lumbrieutin^m., (it. 
itfMbrieut*), demiaatiTii din Imkbriw. 



,y Google 



168 



LUt 



LIMBU,s.m.,liKbH,inai^e, gar- 
dine, estrsniitats : limiulu unui instru- 
mattu mathematku; Unibulu de a sapra 
ori de desupitt aUu sordui ori dUu lunei; 
in botanica, Zi'm&uîuunut calice sa» vilu 
tmeî folie; limint, dupo anii Uieologi , 
loeu in rare ee crede co sedu si aatepta 
snffletele omeailom, c&ti an morttu in 
grati'a lui I}omnBdieu, cumu si snffletele 
proncUoru nebaptezati. 

LIMBUBUSIU, s. m., ura, acea par- 
ticella a esofagulni care pende in form'a 
anni cepu micn si desparte esobgnlu 
in doae; pre a locniea se dice si gaUa- 
Uiam, âro pre alte locuri otahru si omu- 
tioru. 

LIMBUSIOKA, s. f., llgnU, Ilnţiila; 
limba mica; ImiMaiora este si numele 
unei plante. 

UMBDTIA, 8. r., llgala, llnsnU, 
limba mica. 

LIMB0TIA, (ca tonn pre ti , îinAu- 
tia), s. t, gimilitu* loqoMltas, cali- 
tate de litnbttlu. 

LIMBTJTU,-a, adj., Ungrux» I*<|ux, 
garrnlnB» care Torbesce multu, care mai 
vertosQ imponge si suppera ca vorbele 
selle. 

* LIME, pi. lunine, Unen, parte iu- 
feriore d'intre uşierii unei nsie, preste 
care are se passâsca cine-va si essindu 
si intrandn ; prin estensione : a) usia, 
h) casa. 

« LIMENABCHU, s. m., llnenareha, 
Qj^en&pyTt^), inspectoriu sau capitann 
de Umotiu sau porta. 

* LlMICOLTJ,-a, adj., llnleala, care 
locuesce in Imu .- limia^ eonee. 

* LIMIGENU,-a, adj., llmigeniis,- ge- 
neratu sau nascatu in Ittnf4 .- limigen'a 
papura. 

* LlHIMAfiE si limituaiu.-a. adj., 
llmlnarU, relativu la Ume sau limine : 
trabe Umnare. 

« LIMITANin,-a, adj., llmlUneis» 
relativu la limite .- agri limitanii. 

* 1 LIMITARE, V., Unitara, a pune 
limite, a marginf, a infrenâ, a strimtorâ, 
a determini, a stabili. 

* 2 LIMITAHE si limitariu,-a, adj., 
IlvilUrlit, relativu ia limite. 

* LiMITATION£, s. f., UniUtio, ac- 



I^ 

tione de limitan, mărginire, determi- 
nare accurata : in urbea tuatra pânea 
si carnea se vendu fora Umitatione. 

* LIMITE, 8. f., llBtfl, margine, li- 
nia sau si puncta prin care se desparte, 
se separa anu loca, oqu territoriu de al- 
tulu cu care se invecinedia : Umit«M 
dintre Somania si BtAgari'a este Du- 
nari'a; limitea d'intre Susei'a si Tur- 
d'a este marea negra; demarcati limi- 
tiie bene. 

* LIMTfiOPHU si îmitrcfit,-a, adj.» ' 
(UmitroptaiH), cari aa limite conunime : 
terri lim^ophe. 

LIUONATA, s. f., redi lemoitata. 

LIMQNAT.ARIU, s. m., Tedi femofW- 
tariu. 

LIMONE, 3. f., vedi lemonia. 

LIMONIA, s. f., llnonU , numele a 
doufl plante d'intre cari una este spe- 
cia de anemone, 6to cea alta e conno- 
scuta cu numele ei scienti&cn Besljmis. 

LIMOSn,-a, adj., Ub^bub, plenn de 
Zwtu, care eoprende limu :pdludi forte 
limose. 

LIMPEDE, Umpedtt sau lmtpidu,-a, 
(care e de preferitn), adj., llmpldat, ce 
este curatu, c!aru, transparente : apa 
lifnpeda; vinu vechht si limpeău ; ceru 
limpedu, seninu; fig. capa lin^edu, 
mente desc^pta, lamioata, deschisa ; 
idee limpede, clare si pase in ordine Io* 
gica : ti am spusu limpede, se nu faci 
aaiâ; se vorbimu linyaede ea se ne in- 
teUegemu si se aeimu de ee sene tinemu, 

LIUPEDIME, s. f., IbBpldltaa, edi- 
tate de limpedu : aeellu vinu e de una 
limpedime admirabile; apele de la nmati 
întrecu eu limpedimea pre eeUe de la 
sessuri. 

LIMPEDIBB,-^», T., llmpldarat a 
face limpida, a curaţii de părţile ete- 
rogene, a face ca se rem&na cnratn, ne- 
ammestecatu, ca necnratîele se se as- 
sedie la funda, se nu mai fia turbare : 
dupo incetarea plotet riulu a'a mai Um- 
peditu; ap'a turbure se limpedesee eu 
p4tra aera; vinulu in bute s'aUmpedihi 
dupo ce a mai statu; nuerii au dispa- 
rutu si ceralu s'a limpeditu, s'a inseni- 
natd; fig. v. mentea beHvului nu se Um- 
pedesce ned una data; situatioma poli- 



=y Google 



tiea a temi n» «'a Unyuditu de loeu. 
LIMPEDITOBItr,-a, adj. s.,car6 Im- 



LBtPEDITUBA, s. f., aetione si ef- 
fectu alia actionei de Umpedire. 

LIUFIDIIATi:, s. r., Unpltid** ca^ 
litate de limpiău. 

LIUPIDU Bî lUt^du,-a, adj., Uapl- 
d«8, vedi Unpede. 

LIHPIBE, {impitonu, lmipiţîtra,vedi: 
Jam&tre si Zamptr«, lambitoriu, Iambi- 
ima. 

1 LIMU (cu I molliatu, imu), b. m., 
Uatsjlutu, tina, noroin, deacf Decnratia, 
sorâe. 

2 LIHU,-<i, adj., liaai, strâmba la 
uoa parte ; eu Km ochi se uita la noi. 

* LIMULA, B. f., IlBDli» deminutiTU 
d'in Uma, Tedi si lamwa. 

LIKAMENTU , s. m., Uumcntnai , 
materia de linu san inu. 

LINAKIA, b. f-, (ca tonulij pre ri, 
liitaria, ca l molliatu : inaria); 1. locu 
plantata ca Imu saa inu, in acesta in- 
tellraa mai bene : lineiu sau inetu ; 
2. maiffiitrta de a lDcr& linu; 3. officisa 
andfl se lacra sau se vendo obiecte de 
lifMC 4. lucrări făcute d'in Unu. 

LIN ABIC A, B. f.,{U>arlM), planta d'ia 
classea 14, ordinea 2 a systemei IuiZm- 
neu, se tine de famili'a scrofvlarinie- 
loru, care se distinge in varietăţi name- 
rose : este Unariea de campu si linarica 
de munte; liHoric'a de eampu era mai 
inainte offkimJesi seappiieăineontr'a 
hemorhoidUon^ — Imarica (ca { mollia- 
ta) , Unu sau inu selbaticn. vedi si Unariu. 

lilNASnT.-aiCcUîmolliatn, inaria), 
adj. 8., llnulis, 1. adj., relativa liUnu; 
materie linarie; dâro mai vertosn : 
2. 8., a) m., linariu, care fabrica obiecte 
de Unu, eare toree, iesae Unu, etc.; b) f., 
Unttria, a) in aceHu-asi tntellessa ca 
Unariea, b) specia de passere. 

LINDINE (mai bene lendine) , s. f., 
1«BB, l«ndlB, (tt UadlDe^ proT. leade» 
ft. lest«), oua de peâacbio : copUiultt 
are lendini in eapu. 

LINDmOSU (mai bene lendinosu), 
adj., plenu de lendine. 

LINGABIA, (cu tonn pre ri; Ungaria) 
8. f ., calitate si fopta de Imgariu. 



1^; IW 

LlNQA£IRE,-esett, r., Ilnrire, tf 
dHUrl. uuktari; a linge, a fl părăsita; 
a laudă in modu escessiru, a aduli. 

LINGABITOBnr,-fa)ria, adj. s.,care 
lingaresce. 

LIÎIGABIUra, adj. s., «daUt*r, pa- 
rasttDs, care are invfĂialu ren de a UnF- 
gări- 

LIKaAROSn,-a. adj., adnluH, care 
are calitatea de a se scf Ungari , de a 
laudă fora cmnpetu pentru ca se placa, 
cnmu si se ea^ge coTa, saa incaî se 
se pota satură la mSs'a altorn-a. 

L1N6EBE, Imsi si Unsei, l\n»u, T., 
Ungere, a trece cu limb'a preste tma 
obiectu : linge tolkirniZu san dtseulu,- nm- 
tiele si Ungu harbele, n lingu buăide ; 
cânii si lingu plagde penti-u case se 
vindece; vacc'a si Unge viieUidu;^a se 
Unge :a)& se linguşi, a ambU benisiom 
si cn linguşire pre longa cine-va, b) a 
se stracoră, a se dace, a fiigf, etc., pre 
nesentite; proT. : a Unge unde a seni' 
patu; a laudă ce a defaimatu, aau a defăi- 
ma ce a landatu : ceUu ce atnlla cu miere 
ai Unge degetde. 

LINGOBE, s. f., vedi Imgore. 

IiII^GOU, Ungonu, Ungone, s. m., 
adaUtor, uHntatcr, pirultna; lin- 
goulu e mai ren de oatn Ungariulu. 

LINGUBA, s. f., ««ehlasF, lignls si 
linrula* instmmentalu de culina si de 
masa eu care se manca z^ma si alte bno- 
cate de oonsistentia mica, adico lioide, 
fluide ; lingura de lemnu, de eossitoriu, 
de argen^; Imgura mare cătu unu caii- 
siu, Ungura de cuIina, Ungara de misa, 
lingurade C(rfea, lingura de inghiatiata; 
Mnytira==Gftta conţine ana Ungura : a 
sorbidoue ^m Ungurede sima; Ungura 
=partea cava a peptajai, vedi inse si 
lingureUa. 

LINGUBABIA, b. f., art«a de a fa- 
brică lingwre; summamai mare ăe Un- 
gare; obcina ande se (acu si se venda 
Ungur e. 

LINGDBABin, s. m., fiber ««eUea- 
rlHiB, care face, faaresce Ungure : tma 
claase de ţigani mco se numeseu lin- 
gurari, pentru co faeu Ungure si alte 
utensHie de lemnu; Ungta-ariu, e. reale, 
armaria de colina, in care se ţinu Un^ 



y, Google 



170 



im. 



gta-ile si altfl utensilie de culiaa si de 
masa : assedia vasele in Imgto'ariu, în- 
cuia lingut'ariultt. 

LINGDBEA, s. f„ (cu W molliatu in 
locu de) : 

LINGUKELLA, s. f-, partea esteriore 
cava a peptiilui, cavitatea esteriore a 
peptului, care se dice si captd» pcptu- 
iui, vedi si lingura cdtra finiţii. 

LINGURICA, s. f., demimitivu d'ia 
Urgwra, inse Inatu cu insemoarea spe- 
ciale ce are si Ungurella. 

LINOURITIA, 8. f.. demin. d'iu lin- 
gura : linguritie de ăulcetia. 

LINODROIU, 3. m.. (cu » molliatit, 
in locu de) : 

LINGURONID, s. m., lingura mare. 

1 LINGDSIBK,-fiic«. v., adaUn, «8- 
sentarl, bUnilIri, a landă pveate iuesura, 
a spune cui-va vorbe blânde si formose 
cu scopn de a seduce : a lengast pre 
cei mari, nu Ungasiti passionile, capri- 
tiele si nebomele otnencsci; refl. a se lin- 
guşi, cu dativulu personei : omtdu lassiu 
se linguaesee inimiciloru sei, se umile- 
sce ca se câştige grati'a loru. 

^LINGUŞIRE, s. f., adulatiA, assen- 
tatlo, lauda falsa sau essaggerata ce se 
da cuiva cu scopu de a i place : lingu- 
şire miserabile, linguşire rosinatoria; 
bassa linguşire, linguşire gretiosa,gros- 
sdana, canesca; ati insdlatu pre acelli 
omeni simpli cu nerosinatele vostre lin- 
guşiri; fiţi inimici ai Ungusirei; lingu- 
şire delicata, fina, o&iâ sentita; lingu- 
sireinbataliadeiocu,intonuutnoristicu. 

LlNGUSITORIU.-iwio, adj. s., «du. 
Utftr, assentâtor, blanditor, care lingu- 
sesce, se incerca a seduce pre alţii, spre 
a se insinua în favorea loru prin lande 
false, prin complimente si complaceri 
umilttorie : celli mai jyericolosi inimici 
ai domnitorilwu sunt linguşitorii mi- 
serabili, linguşitorii corrumpu si pre 
femine; lingusitoriu nerosinatu; nu con- 
frmăeti laudele omeniloru de on»re ca 
laudele'perfide oile lingusitorihru; feri- 
ti-ve de linguşitori. 

1 LINIA (cii I si fl molliatu) , s. f., 
proprie f. d'in liniu , ai prin urmare a- 
cellu-asi coveutn cu urmatoriulu 2 li' 
nia , appiicatu la intellessulQ speciale 



m 

de camisia feminesea cu altitie si aU« 
infloriture. 

2 LINIA , s. f., Unea, proprie fem., 
d'in liniu, applicato ca s. f., cu intelles- 
sulu de acia linia = aeia de Unu sau 
inu : I. proprie., acia, tlm , fune eto. ; 
1. in genere : gaUin'a se eustodetce le- 
gata de petiore cu una linia ,' porta la 
guttu una linia de margaritarie ; 2. in 
speciale : a) fîmla ce formedia ochiu- 
rile unei plesse, unei retelle, si de aef : 
pless'a ensasi : a scote linfa plena de 
pesci; b) acia de care se lega uncinnlu 
unei unghitia; c) acia ce serve de de- 
reptariu lemnariloru si murarilora : m- 
tende bene si indrepta lini'a ; pari bă- 
tuţi in linia; de aci : II. prin metafore ; 
a) trassura in form'a fruluide condeiu 
sau de pcunîcelta : a trage linie cu 
idambulu, eu carbonele. eu eondeiubt, cu 
crefa; mai rertosu in intellessa geome- 
tricu : linia drcpfa. curba, frânta, ctr- 
CMforia, perpcndiadaria, oblica, orizon- 
tale, verticale; linie partUetle; a duce una 
linia drepta de la unu puntu la alttAu; 
a impreunâ printr'una linia doue an- 
ghiuri oppuse. etp.; b) in speciale : 
a.) linia limitatoria intre doni agri eau 
doue terre; de acf, margine, capetu, fi- 
nitu; c) linide fadei , principalile traa- 
sure esterne, care dau form'a sau figur'a 
untii ce, umbr'a sau adumbrationea unui 
obiectu, planulu, etc. : a trage prim^ 
linie alle figurei marelui erou; fig-., o dă 
liniele cara(ieriului personei; d) linia 
ecinoptialc ai simplu ftm'a. ecatorialn; 
linia meridiana, meridianu; linia losso- 
dromica, care serre mai vertosu la char- 
tele marine ; linietc de apa , trasse la 
nari paralelle cu faci'a apei; in miliţia, 
{tma= ordine, seria : armeUa de Unia, 
regulata si permanente ; cailarime de 
linia; linia de hatalia ; a formă, a des- 
chide, a inchide, a duplieă, a sparge U- 
ni'u; navi de linia; ca termina de forti- 
ficatione militare, săpătura, fossatu : a 
lucră la linie, linie de appropiare, linie 
de circumvallaiione, de eontravallatione, 
linie paraleUe ; — apoi linie telegra- 
phice, etc.; — e) suceessione prin geoe- 
rationi : linia drepta, collaterale; a se 
trage d'in ^neva m linia ărq^a; f) in- 



,y Google 



tm. ■ 

stnimentu de trassil Urne : fora linia nu 
tragi Uniele dr^ie. 

LINEALE, adj-, llnealls, relativa la 
2< linia : desemnu lineale; subst., inatru- 
menta cu adjntoriiilii carui-a se tragu 
linie : liniale de Umnu, de metatlu. 

LIKIÂMENTU, pl.-e, llmeamentum, 
trasaura, trassettira eu penn'a, cret'a, 
plurabulu, etc.; traaseturele prime, ele- 
mentarie, form'a elementaria a unei 
fientie, a imi^i obiectu : Cicerone ohser- 
vasse co in geometria sunt a se tine in 
vedere liniamenteie, form'a sau figur'a, 
intervalliilu, mărimea; phijsiOgnomistii 
voliescti a judecă d'in liniamenteie fa~ 
ăei taraeteriulu omeniloru; liniamente, 
forma, coofiguratione a unui locu, a u- 
noi tioata; in sensu morale : liniamen- 
teie stiletului sunt mai formose de cMu 
alle corpului ; primele liniamente oile 
unei carte. 

1 LINIÂKE,-e<2tu , lineare, atrage 
linie : liniaţi ttdil'a eu cret'a; auliniatu 
papindu cu plun^u ; liniitdia cartea de 
computu , co eu Uniediu cea de corres- 
pondentia. 

3 LINUBE, adj., si 

LINlARlU.-o, adj.i Uneorls st llnia- 
rlDs, ce sta in relatione cu linie; ce se 
face prin linie : desenmu linitmu, de- 
monstratiane - liniaria , adeco geome- 
trica : problema liniaria, perspectiva li- 
niaria; in botanica : folia liniaria, 
lunga si forte angusta : foliele celloru 
mai multe plante grauntiose sunt li- 
niarie. 

LINIATIONE, s. î., liReatlo, actiotie 
de liniare; conor., Imia, trassura linia- 
ria; liniameatu, configuratione. 

LINIATUKA, 8. f., lineatt», in sensu 
concretu se dice easasi liai'a aau liniele 
trasse : UniiUura drepta, liniatura 
strâmba, neplaaOa ockiloru: se dice li- 
niatura si in locu de Umamentu. 
■ * LINIFERU,-a, adj-, llniror, care 
porta Unu aau inu. 

*LINIF1C1NA, s.f., fabrica do linu. 

* LINIfICIU, 3. m-, lliiliieluin, lucru 
de linu sau inu, toisulu sau tessutnlu 
linului. 

* LlNUi'IOUi-a, s. adj., HuIHcuh, care 
lucra linu. 



LIN. 



171 



* LINia-ERU,-») adj., care porta ves- 
timente de Unu. 

* LINIME, pi., linimine, llolBieii, sî 

* LINIMENTU , pl,-e. linlmentuni , 
medicamentu făcuta d'iu oliu si d'in 
alte substautie, cu care se unge corpulu 
sau una parte a lui spre a ua molliâ si 
a aliena dorerea, a adjută ca inâatur'a 
sau bub'a so coca si se spargă mai cur- 
reudu si mai usiorn. 

LINIOBA, s. f., line«U> linia mica, 
scurta. 

LINIBE, V., lUir« si llnere» a unge, 
a applic unu iinimentu. 

1 LINISIOKD (cu l moUiatu, wi- 
sioru) , s. m,, deminutivu resfaciatoiiu 
d'in linu sau inu. 

2 LINI3I0RU (mai bane lenisioru), 
a. m., diminutiTii : a) d'in lina sau lenu, 
ca pesce : amu vre pairu lenisiori; 
b) d'in Unu sau lenu peatru' storsu stru- 
guri. 

3 LINISIORlT.-ai (mai bene lenisieru), 
adj., UhIubcbUb, deminutivu d'in adj., 
litiu sau lenu. 

LINIIATE, 3. f., lenttui, tranqall- 
UtaH, stare lina, stare netarburata, tras- 
cilli^te : a traiin UnittUe, Unitatea suf- 
fletidui. Unitatea mărei; vedi Unu. 

* LINru,-a, adj., llneus» de Unu sau 
inu : vestitaente linie, camesia Unia. 

LINIUTIA, 8. f., vedi liniora. 

LINSETU, pl.-e, llnotni, effectu si 
moia Aelingere-.dupoinddungulinsetu, 
abia eapetapuUii de ursu una forma. 

LINSETURA, 8. f., llnctas, actione 
si eâ>ctu de Ungere : presare se vede 
linsetur'a viteloru. 

LINSU,-o, d'in Ungere :1. part., llio> 
tuK : gruni^u de sare Unau de vUe; — 
linsa, peptenatu, unsu, netedu; figur. si 
familiariu :june Unsu, adeco peptenatu 
si neteditu, scossn d'in cuteia; 2. sup. 
si s. m., abstr. UnoU»-*t sare de Unsu 
pentru vite; linsulu ptdlUoru. 

LINSUBA, s. f., llnetoB, actione, modii 
si elfecta da Ungere. 

LINTE, s. f., (mai bene lente), er- 
rum iftiiB L., planta leguminosa d'in a- 
celle-a cari se cultiva in fia-care aonu 
si pertine la famili'a papilionacieloru: 
grauntiuiu lentei este micu, latetiu, l^ 



=y Google 



ITS 



MH. 



margifii suptiatu si de coîore ce bate 
eevasi in rosât; lerttea este unu nutri- 
tnentu aan^su; letUea seîbateeazz^UmM 
mlMT, da nutretin bonu pentru vite; 
este d lâiUe passeresea perosa^^tmm 
kirtirtnn ; tente in patru grauntie =: 
•mm tetrupemun, lente de apa saa 
lente de Ixdta si lenie irostesca=zleni 
npn ftqiua natviB> una planta ce in- 
Qota pre de aanpr'a apeloru statatorie, 
in folielfl ei sâraena cu alle lentei; ~ 
hnt&i praiuiui = iRtblros, planta â'in 
daesea ^adelpheîoru; — lente ca ter- 
mina medicale, petisîore roşie ce easu 
maiallessn pre faci'a si pre tn&nîle unom 
peţsone; medicii le mai dicu si epkelide 
(vedi ai letOigine); — lente ca tenninu 
de dioptrica, vitru taliatn in fonna de 
lenie:dapo diversele forme lenteadiop- 
triease numesceUconvessa, deco ambele 
latmi sânt bulbii cate;pIa»ara>ncava,deco 
una lăture e plana, ^ro alt'a cava; con- 
veisa-concava, deco una parte e hulba- 
cata 6ro alt'a cava ; lente concava con- 
vessa si meniscu, sau hmisiora, luneita; 
lentea dioptrica, compusa d'in doue sau 
trei se aice lenie applanatica : ea legu 
literele mice eu ler^; in foeariuîuîen- 
tei ae concentra radiele; — in orologia- 
ria, lentea pendtdului, pondu de arama 
sau de alama, de form'a lentei, care este 
ftpplicatn la estremitatea unui pendulu; 
plur. linti sau mai bene lenţi ^ sorde 
saa lepra Ia porci. 

* LINTIAEIU,-a, adj. S-, llntearNe, 
relativa la Untitt; s. care fabrica lintîe. 

LINTICICA, {lentieica), vedi lenti- 
siora. 

LINTICULARIU, adj., lentleoUrls , 
Tedi lenticularm. 

LINTICULATD,-a, lenticuUtM, etc. 
Tedi lentietdcUu. 

LBNTIOLU, pl.-e, Untoftlns,-"» (it. 
len»«l», proT. Uiiol si lensol, fr. Un- 
o«il), deminutiru d'ln Untm, buccata 
de pandia ce serve la ceva, si in spe- 
ciale, pandi'a cu care se accopere cada- 
verulu unui mortu; sub form'a ajnco- 
pata tioUi sau iioUu se applica la coper- 
tnr'a de patu, cu care se invelesce o- 
tnala candn dorme noptea. 



LIP. _^ 

LINTISIOBA (mai bene leniitiom), 
B. f., lentlcoU, demiDativQ d'in linie 
sau lenie. 

LINTin,-a, adj. s., Uatoai,-», 
1. adj., in acella-asi .sensu cu Uniu, de 
Unu sau inu : vestimenie lintie, tuniea 
lintia; 2. s. m., reale, Imtiu pL-e, 
a) ia genere, materia, tessuturadeZuMt, 
paadia de linu : a eomperă lintiu pen~ 
tru vele de navi; h) in speciale : a) ster- 
gariu de pandia de linu; Ş) camesia, 
braccine si alte vestimente de lintt; 
c) prin estensione, tessatura in genera , 
cbiarn daco na e de lintt. 

LINTITIA, lentitia, a. f., lentleala, 
ca si lentieica si lentisiora, deminntira 
d'in linie sau lente; form'a lentitia inse 
se iea mai sllessu iu pi. îentUie=^len- 
tigine (vedi acestu coventu); vorba ren 
formata, inse deja obsoleta. 

1 LINU (cu I molliatu, inu), s. m., 
llnniM, planta counoscuta, d'in a cami 
seminţia se scote oliu, 6ro fibrele caH 
se ieau de pre palîele lui dan lire d'in 
cari se tesse pandia bona si fina cumu 
si celle mai formose dentelle. 

2 LINU (mai bene ^ti), b. m., ej- 
prinoB tlne«, pesce d'in speci'a carpiloru, 
inse ca soldi mai mici, ^ro pellea negra 
si vescosa, oresicumu ballosa. 

3 LINU (mai bene ie«tt=).Yjwiţ), s. 
m., torealar, vasu de storsu Praguri, 
specia de albia sau de capistere in care 
se punu si se calea struguri; locuia unda 
este assediatu storcutoriulu si tote va- 
sele, cadele, in care se calea si se atorce 
mnstulu de vînu : duceţi butile la lenu; 
seoteti butea d'in lenu si ua assediati 
in cellaritt. 

4 LINU (mai bene lenu)-a, adj., Iflatt* 
lentus, tranqnilloi, insemna mai multa 
calităţi de intardiare, de mersa inceto, 
de durata mai lunga, de nepesare sau 
aputhia, care tote se illnstra mai bene 
prin essemple : somnulenu; merstt,am- 
bletu lenu, ■ pulsu lenu , ap'a ce eurge 
lenu este abunda, voce lena, mare lena, 
vCTritwi lene. 

LIPANU, s. m., 1. planta, befa t li- 
panu aibu, lipana rosiu, foUele de li- 
panu sunt emollienti, (vedi si lapatw; 



=y Google 



^ ttp. 

pre a locurea iu locu de lipanu se aude 
si Kpianu); 2. specia de pesce, thrna- 
Int} Linn. 

LIFELLA, s. f-, InpartannSf mole- 
stnB; proprie, ce se Upeace, applecata 
inse de regula a iasemoă : persoDa de 
care nu ts poţi curetii, scapă; impor- 
tatul , nesnferitu : ce lipella si omulu 
esttt-a. 

LIFIA, 8. f., ernatDlun, llbnm, pa- 
■Ib; p&ne azţma, adeco d'in coca fora 
alinata, (redi si lipiu). 

IitPIAÎfU, 8. m., planta, rerbuBcom 
thApan»L.,v9dicod'avaceei,3\luminica. 

LIPICA, a. f., Unea; cea-ace pre alte 
locuri ae chiama moUe. 

LIPICIU, B. m., rflnug, gratU, Inrl- 
tmneiitan, lUee«bra; ce place siattrage 
la sene, ce face ca ceva ee fia amabile, 
se ne attraga si se se lipesea de anim'a 
nOBtra : aeestu omu n'ore ned unu li- 
picitt m vorba Ivi; muiere formosa, ăero 
fora Upiâu; in locu de liptciu se dice si 
tnno mcoce : muierea acesta-a n'are ce 
$e diee vino incoce. 

LIFICU, 8. m., Tedi : lipicitt. 

LIPIBE,-e«(»i, T., lat», Uno, ; UtiBe 
mllldqnfl almlllbua Unere; d«1utara, ag- 
glatlDare» rerroin luare, aoagneaUre; 
lerlieire; alhaerere; lentgs vel tenac 
•aa«t aceider«; approplnqiiare, rietnnm, 
«•■tlpmneBae, (pentru etymologla com- 
para : sanser. l\f:=ungere, lipire; grec. 
MX», X^icoţ = unsore, untura; Xiicâstv 
^ungere, lat. llnere, Umua, etc.); 1. a 
prende sau aderi, vorbindu de ceva un- 
snroBu, glutînoBu, sau riscosu : mierea 
glutinidu, coc'a se îipesce de degete; 
2. a prende done alta lucruri prin anu 
alin treile glutinOBu : a lipi seandurcle 
mesei ew bonu gluHnu; alipicu plumbu; 
a lipi ferestrele at coca; 3. în speciale, 
a applică Intu, litnn pre parieti, gar- 
duri, etc., a aatnp asia ceva : a lepi 
parietii cu lutu; a lipi găurele caldarei; 
4. in genere, a face se adera veri-ce 
lentu sau viscosn de altn ce ; a lipi unu 
micu en^astru la capetidu uret^iei; a 
Jipi unu annuntiu pre pariete ; lipiţi 
i^arteie pre eartonie; 5. in intellessuln 
cella mai estensu, fora se interceda ne- 
IDi«a glatinoso, a appropiă, a aUatai&, 



tiP. 



m 



a face contiguu, a pune unnlu longa al~ 
tulu, etc. : vecinula vre se lipesea mu- 
rulu seu de allu meu; gardurile nostre 
sunt lipite unulu de (diulu; nu te poH 
lipi de unu locu, nu te poţi appropii, e 
inaccessibile; asi& si : nu te pti^t lipi de 
unu omu, nu Iu poţi accede, nu i poţi 
neci Torbî, na te poţi adjnnge si intel- 
lege cu densulu; nu te poţi le^ de unu 
callu, care e reu si selbaiicu; copillidu, 
candu i e fricQ, se lipesce de tatalu, de 
mamm'at de cine connosce; a lipi una 
paîma sau mai multe cuiva, a dă, a ap- 
plică; ti. ca refles. a se lipi; a) proprie : 
mierea se lipesce de ăegite; d^ro mai 
verto9u : b) metaf. ; a) a nu se pot6 de^ 
partă de unde-va, a stă acollo prea în- 
delunga : se uita si se lipesce pre unde 
se duce; Ş) a se devot&, a se le^ strinsu 
prin amore ; omidu lassa parentii, si se 
lipsesce de muiere; a se lipi pre longa 
cineva: nu se lipesce eUu de parenti, ne- 
cumu de alţii; f) a fi lentu, tIbcosu, te- 
nace; 5) a se intende, ainfectăiaficon- 
tagiosa : langorea se lipesce; s) a fi co- 
renitu, a se adapta, de aci: prov. se H- 
pesce ca nuc'a in pafieie. 

LIPITIONE, s. f., actione de a lipi 
si de a se lipi : lipUionea garduiui eu 
baUega; mai Tertosu, contagîone, infec- 
tione. 

LIPITI03U,-a, adj., tenax, realna- 
eeaSf flutlneus; contagios na, ce- ae li- 
pesce in sensu pbysicu si morale : lan- 
gorea este lipitiosa, pestilenO'a este li- 
pitiosa ; se crede eo si choler'a to" fi 
lipitiosa; corruptionea este lipitioB<^ 
Ittssidu inco eate lipitiosu. 

LIPITORE, 8. f., hlrnds, aangolsnga, 
Terme negru de apa, care suge sânge 
d'in corpnrile organice de care se li~ 
pesce; lipitore mare, lipitore mica. Upi- 
tore fîamenda, lipitore satuîla; fig. 8e 
dice despre specnlanti si omeni politici, 
cari Bcotu si storca averea poporului 
prin mediloce n că,IIi blastemate; totu 
lipitori se numescn, si advocaţii cari 
storcn asia numite onoiarie, prin care 
clienţii lom se minedia : UpitorUe sate- 
loru, se nnmescn ebreii; UpitorUe sta- 
tului, lipitorile cUeniHoru. 

LIPITOBU, 8. f., aapenUarreuti, 



yGoog Ic 



174 



LIP, 



Linn.; lipitoria de eoloratu, asperaU 
tlme torit. 

LIPITORin,3.m.,llu6n8,lAntDB.:pio- 
Ifttarlui»; care lipesce sau se lipesce; fe- 
minele lipitorie lipescu paretii scotei 
satesă; morii* lipitoriu, (redi lipitiosu); 
in spocialG, în Transilvauia, dupo le- 
gile feudali, omu Tenitu d'iu alta com- 
muDe, care se allatura pre longa altu 
loeuitorin. - 

LIPITURA, 8. f., AK^IntluBtio, fer- 
rBBlnatio, deliitatio> adbnslo si adbn- 
rentla etc, actione si effectu allu acţio- 
nai de lipire: lipitura cu lutu, cuplunAu 
cu coca; in speciale : lipitura, unu mor- 
bn care pote fi sau numai psyhicu sau 
si physicu, âendu eftectulu amoreî sen- 
soaie ce sânte unu individu de unu seasu 
cotra altu individu d'in cellu-altu cu una 
intensitate eatraordinaria iu eâtu d'in 
acesta oausa are visioni fantastice : fet'a 
se usca pre petiore, a dattt in lipitura; 
(vedi si ^watoriu). 

LIFIU, s. m., lltiun, placenta, 1. in 
acellu-asi sensu cu lipia; 2. specia de 
placenta cvt brendîa, cu v^rdia sau cu 
alte verdetie. 

• UPPITUDINE , s. f., llpplti»l«, 
morba de care suffere lippulu. 

*LlPPO,-o, adj. s., ilppus, cui curgii 
ochii, care nu vede bene, orbu. 

LIPSA sau lipse, s. f., derectiis, pe- 
nuria, prlratlo, Inopla, necessltas, u- 
sui, opuBf absentlnj absentia de co s'ar 
cere sau ar ti necessariu, neavere, inopia, 
defectu, neadjunsu, nevolia, necessi- 
tate, etc. : dupo seeerisiu rcu urmedia 
lipse de buccate ; lipsea de subsistentia 
Va facutu se si lasse patri'a; in platiele 
commerdali nu sesentelipsea de banni; 
in acellu tinutu este lipse mare de apa 
bona; lipsea de cârti scolastice este una 
(Ttn eausele lipsirei de la scola ; lipsea 
respectului cotra parenti Va degradata 
in ochii lumei; cellu avwtu nu sente lip' 
eele pauperului, care este privatu de fote 
celle necessarie; tabeîlulu are atăie lipse 
in cătu e departe de perfectione ; »u e 
de lipse se te dudtu acollo; avemu lipse 
de bont conductori ; unu bonu capu ni 
e de lipse i ce ti e de lipse ? ce ai de 
Mft«f in Upaea mea se nuve mişcaţi 



^ LTR^ 

^e a casa ; a condemnd in lipse; ce mi 
e boiiu amiculu, deco nu m'adjuta in 
lipse. {Lipse a potutii eaat directu d'in 
grec. ÎLEitpiţ^Xsiît-otţţ d^ro nu pare mai 
pucinu probabile nascerea lui d'in lle, 
sanscr. rio=:Xi;c, de unde lat. llnqner», 
vedi lessinu si 2 lieere). M. 

LIPSI lîI'],-e3cu,lT., deflcere, prlTare, 
deease, abense, snperesspj reliquum esae, 
opDâ esse, neeesse esge; prirarl, renan - 
tiare, a fi lipse, a fi in lipse, a pune in 
lipse : Vau lipsitu d'in fanctiane; mor- 
tea ne lipsi de eclli mai boni barhati ai 
noştri ; m'am lipsitu pre menc , pentru 
ca se Iu adjutu pre densulu : lipsieam 
de a casa candu au venittt elli; şcolarii . 
boni nu lipsescu de la scola ; lipsescu 
bannii in plaiia; lipsesce unu callu; mi 
lipsescu trei cetUe peno la una miile ; 
indata ce voiu adjunge la Bticuresci nu 
voiu lipsi a ve scrie; se nu lipsiţi de la 
mesa, de la adunare, de la baserica; a- 
cellui neferieitu i lipsesce mentea ; ce 
mai lipsesce, ca se fiu completu neferi- 
eitu? lipsesce se mi vina si acesta-a la 
capu ; de aci , forte desu la Macedoro- 
mâni, cu inteilessuln ie : e de lipse == 
«pus est : lipsesce se fagimu , nu lip- 
sesce se mergi tu acollo ; — apoi : me 
lipsescu si de mes'a vostra si de toţe; de 
asia htcru me lipsescu mai facile ; me 
lipsescu de tcne, nu te mai toîu, te la- 
pedii; — a se lipsi, a se smentf ; — a 
Upsi pre cineva de la sene , a Iu de- 
părta. 

LIPSIRE, 8. f., absentla; prl?âtl«, 
absentia : lipsirea lui de la officiu bate 
la ochi , acellu scolariu are multe lip- 
siri de îa scola. 

LTPSITU,-o, adj. part., d'in lipsi}-e, 
absena, prl*atu8, e^eanti , inapţi^ tusa* 
nns, care sente lipse , lipsita de banni, 
lipsitu de functione, lipsitu de celle ner 
cessarie, lipsitu ăe mente, ni absol. unu 
lipsitu , una lipsita : una lipsita de 
muiere. 
* 1 LIRA, 3. f., Ura, fasci'a de pamentu 
ce se tăia sau rupe d'intru una data cu 
aratrulu : foss'a ce se face prin taiarea 
unei lira se chiama suleu, 

2 LIRA, 8. f., coventu corruptu d'in 
libra sau livra, si appllcatn la moneta 



y Google 



LIT. 



175 



c&ri, dupo terre aa differite valori : Ur'a 
italiana de argentu are valorea unei 
leure române; lir'a tureîisca are 23 lewi-e 
si 75 banni; îir'a sterlina are ^ij.îeure 
sau frânei. 

LISTA, B. f., oaUlo^us, Index, tabii- 
Iwf (it. UhU, fr. tiate); mai multe uo- 
miae de persone sau de lucrări, scriiiso 
in scria pre una folia de charteia; cata- 
logu indice : list'amilitariloru conserissi; 
liat'a jta-aiUoru , list'a eărtiloru oompe.' 
rate, etc. — list'a civile, summ'a desti- 
nata pentru capulu statnlui. 

*LITAB1LB, adj., litubllis, ce se 
pote litd. 

* LITAME, 3. pi., lilamine, litawen, 
ce se lila. sacriUciu. 

LITANIA, s. f., Iftauln (\:za.veia), 
rogationi puJalice cari se făcu cotra 
Dnmnedieu , si cotra toţi santii, iuvo- 
candu pre toţi unulţi dupo altulu. 

* LITAKE , T., liUre ; 1. a face ro- 
gationi; 2. a face sacritîcie , cari se ad- 
duca semne bone; 3. a sacriQcil iu ge- 
nere; 4. a sacră, a consecră. 

* LITATIONE, s. f., liutio, actio- 
ne de litarc. 

* LITE, 8. f., Ib, (forma antica stUs); 
certa, disputa, coutiovereia, proccssu , 
căutarea dreptului iu faci'a judecatei , 
la tribunariu. 

LITEIA, s. f., vedi litia. 

LITHUA SI liltera, s. f., litera si Ilt- 
tera, 1. semnu sau caracteiiu prin care 
in3emDiimii3ouurilevorbirei,lescriemu: 
litiere latine , littere grece , littere go- 
ihice, littere maiunetdc; copiUulu forme- 
dia litierele cu condeialu; tijpograpfiulu 
cdUege litierele; 2. seientiele in genere, 
scientiele formose în specie, lîtteratur'a : 
idlu invetia litierele, facultatea de lit- 
tere, junii nosiri făcu mare progressu 
in littere; 3. epistola : amu acrissu tnai 
multe litiere ; n'am aceeputa inco lit- 
terde idle. 

LIT£KAL£ si litterale, adj., IlternlU 
si lltteralls, ce este conforme litierei, 
dupo liitera : semulu laterale allu a- 
ceaiui loeu d'in scriptura differe prea 
nuiitu de sensulu seu cella aliegoricu; 
acea poeaia etie a se intellege in sensu 
figuratu , âro n» in ceîlu Utierale; tra- 



ăuciione liUerale, adeco facutu d'in co- 
rentu in coventa : aceUd traăuetioni 
lipsesce eleganii'a, pentru eo este prea 
laterale; — limba litterale, care se scrie, 
iu oppositione cu un'a ce numai se Tor- 
besce; cantităţi liiterali, semnate cu lit- 
iere, cumu se faeo in Algebra. 

LITKRALITATE si litteralitatc. a. f., 
calitate de litterale , ce m tine strinsu 
de littere sau de sensulu litterale. 

LITEKAEIU si litterariu ,-a ,^ vlj., 
Utterarlus, reUtivu la littere; 1. in în- 
tellessulu cellu mai strinsu, relativu la 
lectura si scriere ; la invetiatnr'a ele- 
mentaria; 2. in sensu mai largii , ce se 
refferd la litteratura, la scieutie si arti 
si mai vertosu la artea formosa de a 
scrie : folia litleraria sau diariu litte- 
rariu, disputa litteraria, critica Utiera- 
ria ; acesiu omu se oceupa prea muUu 
cu lucruri litterarie, d'in care nu ai 
pote assecurâ essisientt'a; lianea litte- 
raria, care cultiva litterele; acea diaser- 
tatione litteraria si are merittdu seu. 

LITERATOitlU niUiteratoriu, aiy 
3,, litterator si Ittteratorlas , care sa 
oceupa ca litierele, care se refere la lit- 
tere : l. in sensu strinsu .- care iuvâtia 
pro altulu ae lega si se scria, invetia- 
toriu elementariu; 2. care connosce lîm- 
b'a, sau se oceupa cu scieuti'a limbei, 
gramujaticu, filologu; 3. care este ada- 
patu bene in litiiratura, si face profes- 
sione d'in ea, 

LtTERATU ai llUeratu.-a. adj., Ut- 
teratua : 1. semnatu cu litlire : spa^a 
litterata; servulitteratu, stigmatisato cu 
litterele inituili alle 'domnului seu; 2. iu- 
vetiatii, instraitu, vecsatu in littere, in 
scientiele formose : omu litieratu, femi- 
na litterata; ca subst., dne este acellu-a 
care vorhesce asid hene? este una Uite- 
ratu; in acestucasu litteratu se confunde 
mai de multe ori cu litteratoriu; litte- 
rata inse nu presuppune co cineva face 
professiona d'in litteratura, precumu se 
presuppune la litteraionu. 

LITERATURA si litieratura. s. f., 
litterâtnrn, 1. scienti'a sau mai bene 
artea elementaria de » connosce si a 
scrie litterele; 2. instructione elemeota- 
ria; 3. scienti'a unşi limbe, cnmu Bi a 



=y Google 



118 



LIT. 



gramiuaticei ei, & filologiei; scîentis care 
coprende grammatic'a, ratoric'a si poe- 
tio'a, caie se duama si Httere formose; 
arii formose, seier^e formose; h. totu 
ce s'a scrissa intr'unn rama sau io tote 
ramurile de scientîa iotr'una limba : lU- 
teratar'a greca e mai variata de câtu cea 
latina; 6. in fine litteratura, eniditione, 
invetâatura si scientia multa si profunda 
connoscere atotora productionilorulit- 
terarie alle unei natione , terre sau e- 
poce; in aceste trei d'ia urma acceptioni 
se dice : studiul litteraiură este pla- 
cutu junimei; poesi'a este partea cea mai 
iUustra a litteraiurei; cwsu de litle- 
ratura; acellu professoriu are littera- 
tura vasta si profiinda; ceUu altu are 
numai una tin^ura de litteratura; lit- 
teratur'a moderna »n unele respecte nu 
se pote neei compară neci mesură cu 
litteratur'a classica a EUeniloru si a 
Itomaniîoru;litt^atw'a an gla coprende 
mtdte opuri morali; litteraiii, si mai 
vertosu litteratorii români, sunt ăetori 
a preveghid, ca litteratur^a nationalese 
nu appuce una directione falsa, cor- 
rtanpetoria de honvlu gustu si de mo- 
raUtate;litteratt^'a arenecessitatemare 
de mecenaii, de patroni si protectori; 
litteratur^a pote se fia studiu de profes- 
aione, inse forte raru da medUoce de 
BubsUtentia materiale. 

* LITHABGYBIT, s. m., lltharRjrsB; 
oxydu de plumbu liceditu si cristallisata 
in place sau table : vinarii se nu am- 
mestice lethargyru in vmu. 

* LITHIASK, B. f. (fr. UttaUita = 
X,i&£aoic, d'in Xt*oţ=pâi»-o); formare de 
patra in besic'a udului. 

LITHIASICU,-a, adj., relatiyu laK- 
thiase. 

* LITHIATU, 9. m., (fr. itthute); 
sare formata d'in combinationea acidu- 
lui litkicu cu ana base. 

« LITHIGU,-», adj. (fr.llthlque, d'ia 
X[9o«=pe^ra); de petra ; acidu litiaeu. 

* LITHIN[T,-a, adj. a. (fr. lithliie, 
d'in X[doi;=Ţpe^a); de lithiu; s. m. si f., 
alcali n ce se afla numai in minerali. 

* LITHIU, s. m., (fr. Uthlum); corpu 
obyiuicu inco pncinu connoscutu. 

* LirHOBnj,-a, adj. (fr. itthebie, 



UT 

X(^<:z=petra, si pCoţ^w^rto); care viue 
in p^tra ; a. m., lithobiulu, genu de in- 
secte aptere d'in famili'a myriapodiloru. 

* LITHOCiLAMU, s. m., (fr. lltfc«- 
caUme, Ud^^i— petra, ei T^iia^i^ea- 
lamu); tubu de arnndine fossile. 

* LINTHOCARPU, s. m., (fr. Utho- 
earpe, Xl^Q^petra si ■KapK6i;z=fructu); 
fructa petrificatu. 

* LITHOCHBOMIA, s. f., (£r. lith*- 
obrorni», Ufh^=petra, si XP'^f^ = *''" 
lore); processn lithographieu, prin care 
pre una pandia se impreiae unu campu 
negru cu spatie de differite colori, asia 
in câtu se produce effectulu unui tabdlu 
lucratu cu oliu. 

•LITHOCHROMICU,-». adj., relativii 
la lithoehromia. 

*LITHOCHROMISTTI, s. m.. (fr. II- 
thoebromlBte); artistu in lithoehromia, 

* LITHOCOLLA, 8. f., (ff. Ilthootlla» 
U&oi:=petra si y.6yXct=colla); cementu 
ce ser?e lapidarilom a fissă gemmelfl ce 
voru a lucrtt. 

* LITHOQENESIA, s. f., (fr. Utfc»- 
genesle Xiâoţ petra, si fivsuiizzigenera- 
tîone); parte a mineralogiei care esplora 
legile de formatloue a petreloni. 

*LITHOGBNIU,-o, adj. (fr. lltboţftne, 
Xiiozrzipitra si ^iw(:=:genu); care nasce 
sau produce pâtr'a : cementu hthogeniu. 

* LITHOGLTPHIC0,-o, adj., (fr. U- 
thogljphlqae); relatiru la lithogltfphia; 
3. f., lithoglyphica, arte a Utkoglyphuiui. 

* LITHOGLTPHU, s. m., (fr. lltli*- 
gljphe, X£*oţ=pe(»-o, si ■^iv^wf=saA- 
pere)\ sculptoriu in p^tra la antici. 

LITHOGKAPHIA sau litografia, 8. f., 
(fr. llthographle, X[ftoc=^peft-o, si ^păfa.v 
=sscriere si depingere)ţ arte de a scrie 
sau de a desemnă pre petra; officina de 
lithographu. 

LITHOGBAPHICU sau Uiogralieu,-a, 
adj., relativu la lithographia. 

LITHOGRAPHU sau litografu. s. m., 
fr.|Uth<>trraptae) ; măiestru iu Uthogra- 
phia. 

LITHOLOGU sau lUologia, a. f., 11- 
th«loffIa (d'in X[doţ = pe{ra,8i W^oc^: 
discursu), parte a ÎFtoriei naturale, care 
se occupa cu cercetarea si oonnoscerea 
pe^eloni. 



=y Google 



LIT; 

UiaOWQlCfJ 8&uUtolofficu,-a, adj. 
reUtivu Ia îiihologia. 

* LITHOLOa U sau Htc^gu, s. m.;il. 
tli»loffag, cella ce studia liih(^gi'a. 

•LITHOPHAGU 8a.nlUofagu, adj. a., 
UthophagM, Care maDCa petre, mauca- 
toriu de petre, mai Tertosu una spe- 
cia de scoica cari ei sapa locuenti'a in 
petre. 

f IiITHO-, (d'in gr. Xt&oc = petra), 
afora de compositele ce au oconrsu peno 
acf, intra iaco in multe alte. composite, 
cuma : lUhophania (ţ aveîv^Iuctre) ,trans- 
parentia a petrei si altora materie ana- 
îogej UthopMlui-a, (cpL),eEv=<unare), cui 
place petra, rorbiudu de anale plante, 
ca sahBt.,lithophilele, genu de plante d'in 
famili'a amarantbaeielora ; gena de in- 
secte ce Tiun in locuri petrose; HthophoB- 
phoru, barytn snlfatatu; WiophyUu,-a, 
adj., care are folie de petra; 8, m., folia 
de fossile; UthophyUi (ipardv = planta) 
8. m., productu marinu ce tine si de pe- 
tra prin doretia si de planta prin forma; 
XiOioacopm (oxonEtv ^ ^eăare), instru- 
menta ca care se connosce presenti'a pe- 
trei in beaic'a uduloi; lkho^şentm,-a, 
a^., (oiciptM =: s&netUia), care are se- 
Eientie dure; s. m., specia deerba; litho- 
$ir<^,-a, lithostr»tu8 ţ (Xid^Jotpcucot: , 
cnpc«cii«^(u<<rHu^), aşternuta ca pe- 
tra; s. m., l^l^Mttrotu ^ llthoitrfttiiB, 
loca aşternuta cu petre, mmaicu ; JithotO' 
mia, 9. f., (&. Uthotonls, m^i[=ialiare), 
taliarea sau scoterea petrei d'in besi- 
e'a adoluJ; lUhotomiai,-a, adj., relativu 
la Uthotoaria; lUhotomu, (fJr.|Utli«to- 
m»), (vedi mai sasu Uthotomia), a. m., 
ajpersonacare talia saascote ana petra 
d'in besic'a udolui; bj reale, inatru- 
menta|de scossa acesta petra; lithotripse 
(fir. llthctrlpsl* = TpdtrTj; = sfermare), 
sfermare si scotere a petrei d'in besic'a 
odului; litMripticu,-a, adj., relativu la 
lithotr^se; liâutypogrc^hia (fr. Utho- 
tjyi^npkle), arte de a reproduce pre 
p^tra una tabla typarita cu littere ordi- 
narie. 

LITIA, s. f., (XiţeCa), praeeaBlo, pro- 

ceuione religiosa : au incongiuratfn ba- 

strufa CH litia; — artu, p&ne beneco- 

Tentata; — istoria, vorba loliga si ade- 

TonU 



LIT. 



177 



sea molesta : ee de litie mai scie si omul» 
acesttt-a! 

* LITIGANTE, part. adj. s., IltlguB, 
care litiga, se judeca : părţile litiganti 
aii de a se infadosiâ t» terminu de cinâ- 
sprediece diUe; in acell« processu sunt 
mai multe parti lUiganti. 

*LITIGASE, V., UtlKire, a porta 
lite, a dispută, a se certă, a portă pro- 
cesau, a sU la judecata cu cine-va. 

* LITIGATIONE, 3. f., Utlgatl», ac- 
tione de litigare, c^iia, processu. 

* LITIGATORIO,-(ona, adj., Htlg*- 
tor, care litiga, care are carta, processu 
cu cine-va. 

« LITIGIOSU,-a, adj., litlriosoB, ce 
se E^ in c^rta, in processu, in judecata : 
cestione litigiosa, causa litigiosa; cui plă- 
cu certele, processele : muieri litigiose. 

* LITIGIU, pl.-e, litlglnm, carta, in 
specie, c^rta in faci'a justiţiei, portare de 
processu : aceatulocu^ste inlitigiu; d'in 
acea pretensione sepote nasce unu li- 
tigiu. 

« LITOBALE si liUorcde, adj., IIU- 
ralia, de lîttore, de la termala marei; ca 
subst. : costele Bahnatiei de la Fiwtte 
peno la Novi se dicu liiorale. 

*LIT0BAR1U, aUittorariu,-a, a.ii., 
UtorarluB, camu in acellu-asi sensu cu 
litorale; relştim la littore. 

* IITOBE si littore, b. m. f., llttas, 
ripa sau costa de mare, redi si littu 
si lUu. 

* LITOBOSd si lUtorosura, adj., 11- 
tOTOBUB, care are litort intense. 

LITKA, 8. f., iUxpT.), cu acellu-asi 
intellessu ce are libra, mesura de capa- 
citate si de greutate := 100 ârachme 
= 325 gramme francesci, si prin ur- 
mare identica cu llbra pendo a Soma- 
niloru antici : da-mi una litra de cafea 
n doue litre de sacharu; una litra de 
pome si una pane de trei lUre; addu- 
ne câte una litra de vinu; amu beutu îm- 
preuna cind litre; amu atmperatu una 
litra de tortu. 

* UTRTJ, s. m., (fr. litre), mesora 
noua de capacitate, considerata ca uni- 
tate a mesurei francezi pentru aride si 
flaide; capacitatea ei este de unu deci- 
metru cubicu, prin ormaie^i^gg d'in 

12 



>yGoog Ic 



IBO 



toc. 



• LOCELLU, s. m., loeellya, deminu- 
tira d'in loca, locusioru. 

• lOCEBG, hcai. locutu. r., loqsi, 
a TorbI, % se esprsme, a vorbi multu, & 
limbuţi. 

• LOCITARE, T., loettar^ iteratiru 
d'in locare. 

• LOCOMOBILE, s. m., (l»c»B«blll>, 
tr. loa«iiftblIe), ce se pote mişcă d'in 
îoett. 

• LOCOMOBILITATE, s. f., (fr. !•- 
««moblliu), calitate de locomobile. 

• LOCOMOTIONE, s. f., (fr. loeoMo- 
ttas), scambarea locului in virtotea fa- 
cultate! locomotive .- îoeomotioneaestefa- 
eultate commune mai totortt animali. 

• LOC0MOTIVU,-a . adj. a., (fr. l»- 
aonotlf-Te), care are potere de a nască, 
care mişca din unu locu in altulu; s. m., 
loeometivu, si f., locomotiva, trassnra cu 
BuusbiDa de vapori, care pune in mişcare 
alte traasare legate un'a de alfa. 

• LOCOMOTORIU,-a, adj. s., (fr. !#• 
eoBotenr), care mişca dîa loca iD locu : 
machina loeomotoria. 

» LOCOTENENTE, adj. s., care tine 
loadu altai'a ; ca s. m., se implica la 
grade de miliţia : unu locotenente, unu 
tvb'locotenente, locotenente generale, 

• LOCOTENENTIA , 8. f. , (fr. Ue»- 
teuBoe), calitate de locotenente; coucr. 
peiBone ce tina loculu, mai Tertosaloculo 
de domun : locotenentia domneaca. 

LOCU, pL-un, looui, spaţiu ce oecupa 
udu corpu; tUn corptdu oecupa unu locu, 
ette intr'unu locu, impU unu loca ; unu 
eorpu nu pote fi t» acellu-aai teinpu in 
doue locuri; spaţiu, luatu absolutu, fora 
a considera, co ar ÎL in ellu veri-unu cor- 
pu, încăpere, situatiooe, tiantu, regioue, 
parte de proprietate, positione in socie- 
tate sau in stătu, etc. : locu largu, micu, 
angu^u, marginitu, indtu, assediatu, 
(^ndatu, subterranu ; locu ccddurosu, 
«ffledu, bttltosu, ttesanefosu, plaeutu, 
urritioau, incantatoriu, ăesertu, aingu' 
ratecu, padurasu, fertile, nelocuitu, in- 
tunecoau, luminom ; loculu ceUu mai 
formosu cPin lume; acesiu-a e loadu un- 
de s'a nascutu ellu; omu care umUa d'in 
loM in locu; "locu de adunare, de con- 
venire, de recreatione, petrecere; Iqc% 



LOC ^^ 

de aratu, de fenatitt, de trei falei; loeu 
de perdiare; puneţi ori-ee lucru la loeuiu 
seu; puti€ bannii la loc» seeuru ; flg., 
n'am neci locu, neei focu, n'atn pa- 
tria , aesediamentu , capetftniu ; locm 
santu , baserica, — locuri sânte, Pale- 
stiu'a , celebre prin mystflriele rsdem- 
ptionei nostre : acellu omu a peregri- 
natu la locurile sanie; locuri inoiUe, po- 
sturi, fuDCtioni înalte;— Io0uâe8cajwu-e; 
—Jocuri reUe, casa de desfrenare; loeu, 
absol. utetu, matrice; — locuri, latrina 
unde se desârta stomaehnlu; — Iocw = 
spaţiu sau puutu anumita, indicatu da 
ioainte : se mergemu la faei'a locuim, 
se ne consultămu aedlo pre loen; — is 
geometrfa, locu, linia drepta sau curba 
in care tote puntele serrescn pentro a 
resolve cutare problema ce are solutionî 
nenumerate; in astronomia, locu, ponta 
pre ceru, Ia care re'spunde veri-una pla- 
neta sau cometa veduta de pre sap«ia- 
ci'a globului nastru , si care differe cn 
totnlude acellu-a in care amuved^ cor- 
puln cerescu, candn s'ar potâ se stăma 
in centrulnpamentului;deacea-a astro* 
nomii distingu intre loadu ajiparemte 
si intre iocu^u addeveratu, ere differm- 
ti'a intre acelle doue locuri se numesce 
paro^IasjK,— îocu,|positione, serritin, of- 
ficiu, funcţiona : d'in trei candidaţi Pe- 
tru este pusu la loculu antaniu; Oeta- 
viu fu numitt4 prefectu in loculu lui Ju~ 
liu; s'a faeutu ministru de culte in lo- 
culu lui TvUiu; commandante st^emu 
fu denumitu Traianu in loculu lui Caiu; 
cine fu alleasu primarni in loculu lui 
Liviu ?~loeu, tempu, ocoasione, oppor- 
tunitate ; causa, ansa : nu este loculu 
aici ca se dispufămu; lassa eo vomu oorU 
la loculu seu; nu este aci neei iempuiu 
neă locui»; se vedemu, deco este loeu $e 
vorbimu eu ministmiu; inse e galUeisma 
in frasi ca : are loeu audienti'a, eveni- 
mentulu, avură loeu visitele, au loeu es- 
saminele publice, etc.; in locu de : se da 
at^ienti^a, se facura visitAe,se timtet- 
samvnn, tie.;—locu, parte, fia si numai 
ana sententia, d'ia vre-uau scriptoria : 
Aristotde dice la mai mutte heivi; J<h 
aih eitatu de la Cicerone ettetaiont 
deinielîetsuţ Uem cmnmR un ?9* 



.yGooglc 



_ L0& 

etiri oratorie, fontanele sau adjntorîalfl 
retorice' generali, d'in cari oratorinlD 
pote se Bi Bootaarjtumentele selle; locuri 
eommuni, nnele tractate si refleasioni 
generali care ee pota appiecâ la qdb ce- 
siione particularia : prattulu ne atendu 
ee se dţea despre repausaitUu, a vorb^ 
â^m îâatri eommuni despre ■ celle septe 
virtvti crisHane; aceUu advocatu vo- 
tiendu se laude pre judieatoriu, a tfor- 
bitu d'in loeuri eommuni despre justi- 
ţia; acelîu metM&ru aî{« camerei vâimee 
totu numai d'in loeuri comumtii si neci 
una data nu ăeseende la eestionea ee 
sta la ordinea diUei; — in locu : a) cu 
âe B\ inf., î» locu de a si vedâ de fami- 
lia, petrece ăiUe ri nopţi in belîe si des- 
frenari; b) eu subj'., in locu se me ad~ 
jute, eUu me appesa; — pre loeu : a) la 
faci'a locului; b) in data;— de locu: a) ia 
data, la momeotu; b) in frase negativa, 
neci da cumn, neci de oiltu : n'am beutu 
de loeu, nu imetia de locu; — eu locu 
fora locu, correlat. la : cu tempu fora 
tempu; prov. : Mt4 e loeu de jocu; a nu 
' si află Ioc», a nu se astemperă, a fi tare 
tormeotatu de ansietate, de dorere, etc. 

LOCnKNTU, a. f., donleniBin, •«- 
d«B, babit»tlo, bftbltaonlna, loculu, nr- 
bea, comnumea rurale, in care locuesce 
cineva, ^ro in speciale, loeuentia, caa'a, 
orisi catnei'a in care petrece mal multu 
ean mai pucinn : ee afla cu îooaenti'a in 
Suairesei, in Ciusiu; iocuenti'a Itti se 
compune d^in una saUa si ini camere; 
loeuenti'a gubemaioriului terrei e unu 
palatiu eu trei ăespartimente; DomnitO' 
riidu s'a mutatu in lomenti'a sea de 
vera; fraie meu ^a mutatu euhaten^'a 
la Gallaţi; loeuentia strimta si nesane- 
tota, lementia formosa n larga; vedi 
si : domiciliu, resederUia. 

L0CDIBE,-e8e«, v., bjiblfxre, dainl- 
eUlBB habere, ln«olere, a petrece, a sed^ 
in ann locu, tinutu, terra : aceşti omeni 
loeuescu in ţinuturi mun^e, fraie meu 
loeuesce in Giurgiu; cas'a in care lO' 
mesce ellu, este proprietatea lut; Cor- 
nelm loeuesce in casa locată, in casa cu 
loeatieu; twi locuimu in acelle-asi case; 
eRi heuesat in otpetar^a la tBouru*; 
fig. unu suffietu forte ^^^ ^a (ocui in- 



tr''unu eorpu effeminatu; mentea sane- 
tosa loeuesce in corpu sanetosu; amorea 
sensuaîe si rationea nu lonuescu m- 
preuna . 

liOCTTXTOKTU, adj. s., hablUtar, ia* 
eols, aeeola, care loeuesce, care petrece 
Ia unn locn, undeva : loeuiterii acestei 
case sunt omeni de pace; locuitorii d'in 
veeinetate sunt omeni de carta; locui- 
torii munteani se distingu in unele ca2t- 
tati de locuitorii campioni; egoismulu 
locuiioriloru if tn urbile eommerciali; lo- 
cuitorii eomnuniloru ruraU consideraţi 
in sinq)litatea vietiei loru; loaătorii t^^ 
biloru si eetatUoru sunt espusi la mari 
peride de lugsu si corruptione; nume- 
rulu locuitoriloru români caută se mai 
cresca mdtu; locuitorii terrei nostre se 
fia bene crescuţi, nutriţi, imbraccati si 
essereitati la arme; poetice : locuitorii 
paduriloru, ai aerului, (^loru, ferele 
selbatece, passerile, peacii. 

»LOCDLÂMENTU, s. m., laonUmea- 
tum, cas3a cu locule sau mici locuri des- 
părţite, cu despartitnre; un'a d'in ace- 
ste despartitnre , casciora, casaatia de 
annariu, etc.; totu- ce e destinatu a pune 
pre densulu ceva. 

* LOCDLAKE si loeulariu,-a , adj. 
locnUrls, provedutu cu locule ; pusa in 
locule. 

* LOCULATU,-a. part. adj., l«oiil«- 
tnk, proveduto cu locule : pictorii au ta- 
ble loculate. 

•XiOCDLOSU.-a, adj., l«col«iBi, plenu 
de locule: fructu locidosu sau baeea !»• 
cHlosa. 

* LOCULU sau loeuru, pl.-«, loool»» 
deminutivu d'in loou; loca mica, locu- 
sioru; in speciale : despartitnrft istr'oim 
armariu, intr'ana cateia, etc, capsula, 
casciom, eassutia. 

♦LOCUPLETABK, T., loenpletu*, 
a foce loouplete; a inavutl: looi^tatu eu 
prede; fig. a loeupletd unu templu m 
formose picture. 

* LOCUPLETB, adj., loepplea, 1. a- 
Tutu in locuri, in bonuri iînmobili; 2. io 
genere avutn; 3. fig. demun de creden- 
tia, valida. 

L0CU8I0RU, 8. m., loeulas, demi- 
nutivu de la loeu, adeco loeu mtou, buc- 



=y Google 



eatelk, cliBuioru du locu : mi am ctm- 
peratu u»u Iccusioru de casa in strai' a 
de msu; of^ si eîlu unu locusioru in ca- 
pitale; îocusioru de repausu, adeco mor- 
meDt«ln. 

LOCUSTA, a- f-, loensti, jneectu ari- 
patu, care ftâjut^tn de celle doue petiora 
posteriori, multa mai lunge de c&tu celle 
alte, merge ealtandu aau sarindu, da 
unde se dioe ei eaHatoria sau saritoria : 
locHstde sunt insecte forte striccdiose; 
lăcustele sbora in cete de multe milUoni 
preste terri si mari; nueru de locustc; en- 
tomologii nttmera lăcustele intre greri; 
aceşti copii manca ca locustele; au venitu 
pre$te noi străinii calocustele. 

* LOCDTARIU.-a, adj. s.,ltt9a«i, g«r- 
ralaa , eiro vorbesce multu , limbutu, 

•L6cUTENENTE,s.m., vedi loco- 
tenente. 

* LOCUTIONE, 3. f., ImbHo, actione 
ieiocere, vorbire; in speciale, eapressio- 
ne; modu de espresaiooe partieulaiiu. 

LOGDTIEE-esc«, v., loqui, g«rrlr«, 
a vorbi multn,a nu mai tace d'in gura. 

LOCUTOBIU,-a,adj.s., Wcntor,car6 
loee, Torbesce; cu nuantia rea, limbutu, 
Secariu. 

* LOCUTU-a. adj. part.,loeutud, diotus. 
' *LOCUTELEIU-a, adj. S-, Uculelejus, 

limbutu, flecariu, cui nu mai tace gur'a. 

* LODICE, s. f., I«<llx, eopertura tes- 
auta, eopertura de patu. 

* LQDICULA, 3..f., lodicula (fr. lo- 
dlcDlfl), deminutivu din lodicc; in bo- 
tanica, parte a floriloni la graraiuie, care 
copere iiomedintu ovariulu. 

• L(X)ARlTHMICU,adj., {l»K»riiI.mi- 
B«s), relativu ]alogimth}m: systom lo- 
garUhmca, table logarithmice 

LOUARITIIMU, s. m., logariUimiia 
(d'in grec. Xo^oţ = proportionu ay.d- 
um: ^ numeru), numeiu d'in una pro- 
greeaioue aritmetica care respunde la 
altulu d'in una progressione geometrica; 
sau logaritbmuhi in matbematic» este 
esponentele care eorrespuude Uunu uu- 
irwni ore-care ubsolutu atuuci, oandu 
acestu-a eate considerat» ca potenti'a 
unui name*ii lualu ca buse; Jeco nume- 
rubi luatu ca iMse oale 2, atuuoi 1 este 



logaritbmulu da la 2, âro 2, log. de 
la 4, 3 log. de U 8, 4 de )a 16; cea mai 
bona syatema de logarithmi se dioe a fi 
a lui Brigge d'in Augli'a, la care basea 
egte 10; calculationea ou logarithmi este 
necessaria cellom ce aii a face ca com- 
pnturi mari. 

LOQIGA, s.f., l»fiea,(XcŢţixi]),eeieii- 
ti'a care ne invMîa a rationi. jaata; 
scieuti'a de a enget&, parte a Ewientiei 
omenesci care ae oooapa cn forcoele cu- 
get&rei zregtUelelogieeiţtraetatuâe lo^~ 
ca, logic'a egte de adjtitoriu la tote celle 
alte scientie; logic'a appHcata spre a com- 
batesauaseapperd.sedicedialectiiia; — 
logica, opu aerisea despre artea de a ra- 
ţiona : logit^a lin Anstotele, logic^a lui 
Condillac. logie'a transeendenieie a lui 
Kant; logica se dicea claseea prima 
sau annulu ântain allu cursului de âlo- 
sofia la lycee ai universităţi; logica, 
mente sanetasa, judecata matura, diS' 
positione de arationfi dreptu ; aoestuoma 
vorbesce cu muUa logica, mi place multtt 
logic'a naturale, secura, sanetosa st ju- 
sta a a<xstoru terrani; omulu aeellu-a e 
unu capu s^ccu, lipsiiu de logica; lo- 
gica, rationamentu, metodu, decuraulu 
ideiloru : aeestu opu e scrissa fora logica; 
logica, modu singolariu de a rationâ, 
logic'a ănimei; logie'a passionioloru, 
logic'a ingratului; este si una logica a 
fapteloru, evenimentdoru, etc. 

LOGIIJU,-a, adj., loflcns, {Kty^vtAt:), 
relativa la raiione, raţionale : a dice si 
adesdieenuclagieu;8uh»i.cAnaeoee»ţti 
cu logic'a, care scie logic'a sauna prac- 
tica bene, care ratiouedia cs metodu si 
juetu : bonu logieu, rcu logieu. 

LOGISTICA, 8. f., loglgltM, arte da 
calculatu, aritmetica, calculatione, coni- 
putu. 

LOGlSTlCU,-a, adj., rclativu la !o- 
gistu. 

LOOISTU, s. m.,l«fiaU, finautiariu, 
ol'ficiariu de tesauru publicu pre tem^ 
puia imperatoriioru ; yerificatoriu de 
coiupiituri. 

'LOliOOEDAUA, 3. f., lagoiIndalU, 
I (>,t)YooaiSaUa} artitioin de covente. 
I '* ]^UGOi>lAltKliEA, aail logodiarria 
I 8. 1'., (t'r. iustfdiiirrlietf d'in i.&[oţ =418- 



jyGooglc 



j. LOG ■ )- - ; 1.- ^ 

cursUf si Stdi^pota := (Jtarr^), âussn de 
Torbe deadrte da ÎHtallesgu. 

♦ LOGOGRAPHIA sao logogrofia, 
B. f., (&. loKagrapliie d'iii Xd^O; = tiis- 
CMrfiM, si 'rp(k!p»tv==9eriBre), artede a acrie 
asii de rapide euma se vorbesce; arte 
de a tin^ computele. 

«LOGOaRAFHICUsau logogra(icu.-a, 
adj., relatiru la logograpMa. 

LOQOGRA?R\J saMlogografu, a. m., 
lo{[ogr«pbiiif,'(rr. logogrepke), care stu- 
dia ştia coBDosce logagraphi'a. 

•LOGOGBIPH0 Bau logognfu, s. m., 
(iftgAf HpbBs, fr. loKOEi'iphei d'in Xd-ţoz 
^ caventu, si YpiipQţ = intMrcalvra, e- 
ntjima)i. geuu de euigma constatoria 
d% nuu coventu alle cărui tittere com- 
binate in moduri diverse formedia alte 
covente ce ai se deviui luaudu sau po- 
Deeda cate una Uttera, p. e. dracu, racu, 
acu, cu, care tote st au semuiâuatiouea 
loru diversa : logogHphli nu sunt demni 
de omenii serioşi, cari sciu pretiui tem- 
puJusividi'a. 

* LOGOMACHIA, 9. f., (losomachU, 
XoTO|iX)(îa, d'in 'K6-((iz=^discursit si [lax^ 
=: lupta, bătălia, certa); didputa, c^rta 
pentru vorbe : acista cesiione este una 
loifomachia curata; intre cartururi si 
polUici se naecu multe discussioni, cari 
nu sunt de cdi* logomachie, adeco certa 
de voilje deşerte, sau ceece vorba adesea 
syuonyme, (jari differu numai in uuele 
DjiaDtie : IqgotsacM'a este artea pedan- 
tiloru; ioqomichi'a irrîta spiritele. 

LOGOŢilETE-iSA (reu hgofttcssa) 
B. f.,.ir»Bjti^ta|ţ«thetU]mulierea, soci'a 

IiOGOTHBTIÂ, (reu logofeti'a), a. f., 
orflclum logeţheliie, ofticiulu, fuQCtio- 
nea, demnitatea de logothetu; cancella- 
ri'a logoLhetuluJi mai inaiiite se dicea: 
lagatJteti'a baseneesca, logoiheti'a drep- 
tatei ete. 

LOIJOTHBTC, (reu lagofeiu) s. m., 
(U{otbeta,Xo7odihvj<:},l. în sensulu mat 
aţti&u : a) verificatoriu docompute, b) in- 
spectoriu de călii sau de poşte; c) cud- 
cellaciu, secrelariu, oratoriu aliu im- 
pefatorvului; 2. iu seuâu mai moderuu : 
uj ţiutctlouariu itialtu, . ministru, si iu 
speciale : a) logothetu baserîcescu sau 



LON- 



. tISB 



logothetu aUttvredintiei, astadi miniatia 
allu Gulteloru'^ instructionel; p) lo^ 
thelu allu dreptatei sau B\mţlu,logotetu, 
astadi mioistn^ allu justiţiei; b) ca con- 
ceptulu de cancellariu nu s'a aţipliaata 
de catu la ofâcie subordinate, si anume ; 
a) logothetu de satu. notariu d'in una 
commune rurale; P) iu g^enerecopistu : lor 
gotltetii sttpprefecturei; logothetii d'in 
caHCtllari'a marelui negotiatoriu; 7)^0 
sensu si mai estenau, cellu ce Invâtia 
sau scie carte, cellu pucinu a lege si 
scrie; — pentru ca înalţii demnitari, cari 
portau titlulude logiihitu se se distinjţa 
de logothetii ia sensulu de sub b), se dă 
aceUoru-a titlulu de mare : «lore logo- 
(ketH allu credentiei; — in âue logothetu 
erl si UDU titlu de nobilitata, fora func- 
tione, titlu, ca si tote alte aisemini, 
date numai pre vietia; — iuRne fetu logo- 
thetu se aude si in multe fabole popu- 
lari e. 

•LOLIACIU.-o, ai^. a., lollaceiiB.(fr. 
loIUcâ). de loliu. care H^utena cu lo- 
liulu : farina lolincia; s, f. pi., loliacie, 
tribu d'in famîli'a graminieloru, care 
are do typii genulu lolia. 

* LOLIGiNB, s. f., Uligo, specia de 
pesee. numitu si calamariu. 

^ LOLIU, s. m., lolinni, neghina. 
LONGANCj-o, longariu, eto., vedi 
tunganu. lungtriu. 

• LONGEVITATE, 8. f., longwrita», 
stătu de longevu. 

. * LONGEVD.-a. adj., l<n»g«B« (= 
Ion^u-et)uţ, care are Ion//u-evu sau longa 
etate, auuosu, betranu. 

• hONGICAULU,-a, adj., (fr. loigl- 
eanU), care are caule lungu. 

*LONGICODU,-a,adj.,(fr.I»ti«Icotfe), 
care are coda lunga. 

* LONGICOLLU.-a, adj., (fr. lon^l- 
coUe) ; care are collu lungu : aninudi 
longicole. 

• LONGICOND,-ti, adj. , (fr. Ungi- 
cone); care presenta unu conu lungu : 
rosiru longiconu. 

* LONGIFL0BU,-ti, adj., (fr. Uiyl- 
nore); care are fiore sau fiori lunge. 

' LONGIFOLTU,-:»- a<lj., (fr- I"»»?!- 
tolU); care Aîa'foliele lunge : plante lon- 
gifcAie: 



=y Google 



184 LON. 

* LONGILABBUrfl. »(!]., (fr- lonţi- 
labre); care are Ic^e lunge. 

* LONGlLOBU.-o, adj., (fr. longl- 
lobe); care are lobi hmgi 

*LOS(mikWJ,-a, adj-, lontrlmum, 
(fr. lonfimue); care are mane lunge; 
despre insecte, cari au labe lunge; care 
are nna măoa mai Innşa de c&ta alţ'a; 
care arc unele labe mai lunge de cătu 
altele. 

LONGIME, B. f., longltBdajvedilon- 
gitudine si lungime. 

* LONGIMETRIA, b. f., (fr. longl- 
B^trle); I. parte a geometriei elementa- 
ria care tracta despre proprietăţile li- 
nielom; 2. arte de a meaurâ longitudini. 

* LONGIMETRICU,-a, adj., (fr. 1«b- 
rla^trtqie); telatira la longimetria. 

* LONGIMETBTJ, s. m., (fr. long!- 
mCtre); instrumeotu de luatu mesura 
pentru sartori. 

* LONGDTCITATE, 8. f., lon^nqiiitaa; 
calitate de hngincu. 

* LONGINGn,-a, adj., Ud^Idiiiibii ; 
tare longu, departatn, indelunga, lentu: 
longine'a mare, longine'a vietia. 

* LONGIPAtPU,-o, adj., (fr. l«iig!- 
palp«); care ma p^e lunge; b. f. pi. 
longipcdpde, triba de insecte d'in fami- 
li'a coleoptereloru brachelytre. 

*LONGIFED£, adj., lonfipes, (fr. 
longlpdde); care arepâlt = petiore sau 
pedunMli lungi; 9.tpl.,longipedUe, or- 
dine de passeri. 

* LONGIPEDUNCULU,.a, adj., {fr. 
l»Siped«neiil6) ; care are pedunculi 
lun^. 

* LONGIPENNU,-a. adj., (fr. lon- 
f Ipenne); care are îungepenne sau aripe; 
8, f. pi., longipennele, familia de panseri 
d'in ordinea palmipediloru. 

•LONGIPETALtJ,-a, adj., (fr.lonpi- 
pfitale); care are pefde lunge : coroUa 



* LONGIPETIOLtJ.-a, adj., (fr. l«ii- 
glpetlol^); care are petioXe lunge. . 

* LONGIPINNU,-a, adj., (fr. lanji- 
plDoe); care are pinne lunge. 

* LONGIROSTRD,-(i, adj., (fr. l»ii- 
flrostre); care are rostru lungu; s. f. 
pi. longirosire : a) familia de mamiqi- 
fere, b) familia de passeri. 



* LONGISCAPtJ,-a, adj., (fr. to>fl. 
se«pe); care are scapi lungi. 

«LONGISETU.-o, adj., (fr. l«rl«it«) 
care are şefe Umge. 

* LONGISILICtr,-a, adj., (fr. toarl- 
slUqneaz); care UBsiUâ hmga. 

* LONGISPINU,-* adj.,(fr. loiifl- 
aplnnlflix); c are a re spini Utngi. 

* LONGISTYLU si longi8Mu,-a, adj. 
(fr. loDglgtjle); care are atglu Bau sfwl« 
lungu : pltmie longistyle. 

* LONGITUDINALE, aijj., (fr. !•■- 
gltadtiiAl); de longitudina : grade lon- 
gitudinali; Urna longitudintăe. 

* LONGITUDINE, s. f-, loa^tato; 
dimensione de longu, vedi si hmgme. 

* LONGÎUSCULU,-a, adj., Uh^Ii- 
seolas; pucinti camu lungu. 

* LONGIVAEIGU.-a, adj., (fr. Ui- 
KlrftTlqnenz); care are vanei lunge. 

* LONGINASU,-«, adj., (fr. Ingl- 
Bez); care are nasu lungu. 

LONGU,-a,adj., lonrns; vedisi Umgu 

LONGDBIU, 8. m, , loagirUi ; per- 
tica lunga. 

LONIGEBA, s. f, (Inleera, fr. lo- 
nlflfere), specia princiţ^ a famiţiei Io- 
nicerieloru sau capr^oliadeloru d'in 
classea 5, ordinea la ayatemei IuiZtnn«u: 
variationUe lonicerei se impartu in doue 
gruppe; lonicer'a este arhustu care eresee 
Bvib clitn'a ferhente si stemperata a e- 
misferiulm septentrioncUe ; curpenulu 
albu se tine de sped'a lonicerei. 

LOPATA, s. f., paU, bstlUBv, ram», 
instrumenta de enratitn neue, Iuta, sterou, 
deventuratu grane, etc.; instrumenta de 
menata luntrea; (na vedema neci unu 
cuventu, pentm care vorb'a loptăa ar 
fi unu impromatu slavica; compara mai 
bene gr. XonA^t XoicâSo;, XonâSiov). 

1 LDPATARIC , s. m., paUrna eoH- 
feotsr, reaiex, 1. cellu care &ce hpate; 
2. care da ca lopat'a, remige, ce mSna 
luntrea cu lopat'a. 

2 LOPATARIU, B.m.,pUUlea,grau 
de passeri ce au rostrnln in forma de 
lopateUa si cari se outrescu cu pesci 
mici, cu vermi si cu alte animali de 
balta; in ornitbologla sânt mai bene 
connoscute cu termini! scientifici : pla- 
tftlea leneoredeâ, lopatariu motiatu = 



=y Google 



LOR 

ffejMbupli cljpta**^^ găsea s^ateea 
eu moHti; lopdeaiH ^ i«b8 gallts, nna 

apecift de pesce. 

LOPATELLA, s. f., palik, demina- 
tlm d'in lopato. 

LOPATIA, s. f., IiDarIft, planta d'in 
ppeci'a tetradgnamiehm. 

LOPEUCA, B. f., si :' 

LOPETtOBA, B. f., ea BihpateUa,, 
deminatim d'in lopata. 

LOPEŞIA fstrugttrosa), s. f., lopeala 
nwemoBi^ planta dicotjledonia d'in 
dasBea a 2 a peripcFtalielora. 

LOBA, B. f., lorii^ redi loria. 

* LOBAMUNTU, b. m., lftvB«BtQiii, 
lacni de Iotm, de cnrella; cnr^a. 

* LOBABIU,-a, adj., lorirlns, rela- 
tivii la hnt; s. m. : a> care lacra lore, 
h) care porta ann Zoru de ba^u/ti, In spe- 
ciale, de batutu servii la antici. 

* LOBATU.-a, adj. pari., loratns; 
proredutQ san legatu cu loru. 

LOBDU,, 8. m., dftniniis, coTenta an- 
glo-sassonicn, adoptata si de alte popore 
mai vertosu in pnblicitate; precumu co- 
ventnln domnu la Boni&Di se appiica 
la omeni de clasai forte differite, ince- 
penducMam de la person'a care occupa 
tronnlu, aBÎi si la Anglo-Sassoni si la 
Scoţi (ca esceptione inse de acea per- 
Bone intilta), lordu e tîtlulu aristocrati- 
lom, allu memhriloru de la tribunarie, 
alia membriloni ammiralitatei, ca si ai 
consilioloi fioantiarin; primarii unom CB- 
tati mari inco porta numele de lordu; 
ea^a lorăUoru, adeco adnnarea magna- 
tilora eelloru mai de fininte peno diosn 
la burone. 

LORIA, s. f.. Uni, vino secnndariu; 
TJna prostn, (redi si Ituru, liura, Ifurca). 

* LORICA, s. f., IdtIm, cam^sia san 
peptarin de hre, căptuşite cu nasturi de 
aiame san alama; in genere, a) tborace, 
peptarin, fia si de âre de ferm, de ara- 
me; etc.; h) arma defensira. 

* LOBIGARE, V., torioare, a vestf 
•an coperf ea lorica; a captnsl. 

* LORICABrU,-a, adj., lorleadns, 
relativa la lorica; si loricariu, care face 
lorice. 

* LOBICATIONE, B.f., lori«aUe,ac- 
tione de Imcore. 



LOT, 



las 



*LOBIGIFEBU,-a, adj., krielhn 
care porta lorica. 

* LORIGULA si loritâia, b. f., lorl- 
eola, deminntivn <d'in lorica. 

* LOBIOLA si Word, s. f., lorUU, 
deminntivn d'in loria. 

* LOBIPEDE, adj., loripeg, care ^e 
petiorele coperite de loru, impedecate, si 
de aci, strâmbe. 

* 1 LORin,'(i, adj., lorena, de loru. 
2 XiORin, s. m., steaops, specia da 

simia mica pigra, cn oorpa Boptire, cu 
capa rotnndn , cu ochi mari : IotimZw 
iormc iota diu'a, si ânibia noptea ăupo 
nuirimetUu. 

* ILOBU, 8. m., pl.-e, san un, 1. cn- 
rella; 2. lacntri&cnte d'in carella;ajfre- 
QU ; &) flagellu. 

2 LOBU, art. m. si f. gen. si dat. p). 
scartatn d'io eHoru, lllornm : omeniAoru 
san omenîloru, midieri-loru sau muZim- 
lont, boni'loru âtneni, formoie-loru mu- 
lieri; vedî eUu. 

3 LORU, pron. pers. IIL m. si f. gen. 
si dat. pi. scurtata d'in ^loru; luc- 
ram, lUIs : fi^le lom merita lauda; 
loru se eovine lauâa; si care apoi ca pro- 
nume cODJasctn in dativu pi. se contrage 
inie :le ăamu cele ae eovine; «pune-Ie, 
se taea; vedî elZu. 

LOSTKITIA, 3. f., Mim*, specia de 
pesce, care se afla in forte multe varia- 
tioni si se tine de classea celloni ce aa 
aripe la pântece; se dice si mlmuBi «oî- 
tnone : lostritra eresee de la 3 peno la 
4 urme in lungime; hstr^a de Senu 
este cea mai lona. 

LOTABIA, s. f., alea Bortlaoi, (ia la- 
tinitatea ev. med. Ivtan semnifica sonţ 
tribotun, eensoB; it. l«tte, fr. lotterle), 
jocu de fortmia, unde se pann banni, 
pentru cari se dau billete canamera,ai 
namerii cari essa la locnk si tsmpula 
tragerei loru, câştiga obiectele care s'au 
pusa inJocQ : mi am pusu eaa'a la lo- 
teria: em a eastigaiu unu ordoţiu la 
loteria; — specia de banca deschisa de 
unele gubernie, in cari celli cari pună 
banni san joca, vinu in poBttîone de a câ- 
ştigă somme considerabili saa aperda : 
liOwia clandestina, ascunsa; biUetu de 
lotatia, a cast^ unu estrassn, tmu ca- 



y, Google 



186 tOT. 

term* la htttria; htari'a este utta mven- 
ti»n& ă'in evulu mediu; sUdnrile euro- 
peane aa factiiu d'ia lotarialu»M mono-r 
pcil^; loiarFa este ttna'institutione pert- 
eulosa, immorale, condemnabUe; prin 
ItOaria te ruina mai verlosti omenii d'in 
ddssUe inferiori. 

* LOTIONE, B. (., lotifl, (d'in lotu = 
lautu; Yiii lauare ei lare), actione de 
lauare, speîlare, udare, cofandare in 
apa, etc.; în speciale, spellare de vul- 
neri, spellare a corpului sau a partiloru 
Ini vettetnate, ca scopu de vindecare. 

LOTIU, s. m., Istlnm (d'io lotu=^ 
lautu; Teâî si preced, lotione), necura- 
tla, immunditia; in speciale, udu, urina. 

LOTOPHAGU si îotofaga. s. m., lo- 
topbagBg (XfotoţaYOc) , locuitohu d'iu 
A&ic'a eepteotrionalo. pentru co se mi- 
triea cu 1 htu, d'in alle cui fructe se fă- 
cea si viau. 

LOTKIA, s. f., UtrocluiDm, actione, 
fapta, măiestrie, do lolru; prudd făcuta 
de lottu; vedi latronc. 

LOTfiIKE,-esc«, v., Utroclnarl, a 
essercită maicstifa de lotru, a predă ca 
lotrii, a latrocinâ; vedi lalrocinare. 

1 LOIKU, s. ra., littro, pruda, la- 
trone, predatoriu; vedi îatrone. 

,2 jJ0TEU,-o,adj.,v«los,pflrBlx,|»er- 
TlgUj mordai; mai mii|tu despre câBÎi 
boul de. casa, rei pe&tru sitraini, carii se 
dau mai vertofiu pre furisiu. de unde si 
numirea loru, (vedi L hiru, cu cure e 
id^ntjcu) : la turmele de oui se iterii câni 
lotri; lociientieîe singuratice la campu 
si la pădure au necessilate de căni lo- 
tri; acestu-a eate pia omu lotru, nestem- 
peratţi, reutatiosii. 

ILOTU, s. m . lotoB si lotuB, (Xcu- 
T<i;), nume ce yadut k m;ii inult^ plante, 
d'intre cari unele au.fostu si mai suut 
de 'jnare. impoitaotia peutru una par-, 
te a omcnimei; lotu so Jice si fpinuîu 
epreescu=.xlxlpbm IoIhb, Linu. d'iu fa- 
niili'a ramnieloru,a^e fructe câtu pru- 
nele, forte guatoac, cari si pono astadi 
dau Dutrimentalu principale locui,lori- 
loru Egypiului saptentrionale; lotu, uu- 
mţle ntai luultoru rose forte formoso de 
apa, in Egjptu si in Indi'a orientale, pre- 
Cumu : ros'a albastra^^njmphiii owru- 



lea ; ros'a eggptiaHad«iiiare:snjmpbM 
lotus, Linn., si nclumbiuln pompoau^ 
nelDBblam spcelosum ^ care ereHw pre 
Nilu si Gange, 6ro d'in fructela lai m 
faoa pane bona, si e^te sacra pentru In- 
diani ; lotu, un» -specu de trifolin cu 
foliorele mai late de c&tu trifolinLu csm- 
mune , cars cresce in Gerniuii'a ii pre 
Ia noi; lotulu cornicuAifu^^lotas ««nl- 
cHlitos. trifoliulu cellu mai intensa si 
mai bene connoscutu io tota Europ'a c» 
nutretiu de vite. 

2 LOTU, s. m., 1. a«iiUneU(kt<'B>ed- 
lotuB, germ. loth), semiuDcÎB, adeoo/f 
d'in unu pundu do cocamerciu , ^ d'in 
una libra, ^f d'in nna marea; 2. perpos* 
dloutnin, (germ. Uth), perpevdiclu, de- 
reptariu, instrameutu coinpusu d'in una 
funicella plumbuita la unu uapetu, caro 
serve murariloru sau marinariloru spre 
a alid iheciioiie'd perpendiculare, de a- 
cea-a ; perpcndidu sau dereptariu, cari 
sunt de prefurilului lolu; 3. amalgama 
de metalle ce serve a lepl alte doue me- 
talle (germ. toth); 4. sorti (tV. lot, germ. 
hurn), numeni de htaria : mi a picaiu 
lotulu cellu mare; 5. lotu ai loloniu, (fr. 
lotou), jocu de petrecere, ce semena cu 
lotari'a. 

3 LOT[J,-a, part. si sap., d'in îauar» 
(vedi si larc), lotus-n-nm. 

l.OTUliA, 8. f, lotur»; ptirfftmentat 
Hurdes; liquumen, (d'iu loiu :^ lautu de 
la lauare; vedi si lara), L. actione si r*- 
eultatu allu actionei de lauare : bat hiw 
riulu cert: preamultu pentru una lotura 
pre cupu , (in acestu sensu mai desu 
cu diftODgulu au : lauiura); d^r» de re- 
gula cu o, htura : 2. ^a în care s'au 
spellatu vasele iu cari s'adaUi qiaucare : 
versaţi celle loturi dUn cetura ; de aci, 
mâncare forte rea, ^ema lunga, mâncare 
reu preparata si nevurata : voi mat^caU 
bucateltek si totu ce este bonu, mie mi 
lassati numai lotureh. 

LOXODROMCA sa,u los^oăromica, 
s. f., (loxpdromies, Xo^^;'âp«piO<; =: o- 
blica ţalle), liuia <:u cursu strambu, 
curbu, curmedisiu, trassa in directâone 
dnpla pre unu globu sau pre supţrfaci'a 
unui sferoide elliplJcu; proprietatea a- 
cellei linie este, co talia sub acellu-asi 



,, Google 



LTJi. 



187 



angliiti tot« cercurile celle mari (meri- 
dianele), cftte se tragn de la nnu polu : 
UhCa îoxodrontica este applicaia in ar- 
tea nautica; dupo proiectionea lui Mer- 
eator ori-ee linia îoxoâromiea e trassa 
pre eharta ea linia ărepta. 

LOVIKE.-cscM. T., ferire, percntere, 
Terberare; tanţrere. fmpellere; offen- 
dere; Indere. a attinge cn potere, cu 
violentia : a lovi cu pantlu in capu; a 
lovi in spate; metaf., a lovi w» onore.in 
ee are cineva mai caru: n lovi in inte- 
ressUe cuiva , eau : a lovi interesstle 
cuiva; pestea, langorea si aUi morbi h- 
vesai pre omeni; prov. unde lovesci st 
unde crepa; a se lovi : a) proprie, a se 
lovi la eapu cu ceva, sau : a se lovt eu 
fruntea de unu muru; b) metaf., ame»~ 
ăoui sa lovescu in covente si in cogete; 
nu ne lovimu a)Hendoui;—a lovi armat^a 
inimica in coste. etc. (compara tŢrec. 
XwpiEtv=a vettemă, a maltracti, a ba- 
tiijoc ori. a strică, etc). 

tOVITORI0,-/ma. adj. a., percuB- 
«nr, «ffe&sar, care lovesce, (compara 
^?c. Xwgi^fj). 

LOVTTIJ,-», part., percnssug, Tiilne- 
ratiiB, orrensns, IteBns, (compara grec. 
XMPTjtiic). 

LOVITUBA, s. f., IctuB, porcuHsio. 
IkkIo. ofr«iiBf«, actione si rosultatu allu 
actionei de lovire. 

1 LU, articln ro. iiom. si ace. sing. 
scurtatn d'in ellu. Iile : omu-lu bonu sau 
omulu ionu. bonu-lu omu sau bonulu 
omu; dupo Bubstantiele si adjectivele 
terminate in e se pune le in locii de Iu, 
pehtni' eufonia: parente-le, frate-le. că- 
ne-le; mare-le capitanu; ăulce-le frate; 
yedi ellu. 

2. LD, pron. conjunctu pers. III. m. 
ace. sing. scortatu d'in ellu, lUum; »im 
Zii connoseu, connosctt-lu, connoscrtn- 
ău-lu, orrcta-mi-lu, , arretandu-mi-îu ; 
l'atmt rogatu, rogcâu-Vamu; yedi ellu. 

LDAKE, V., lerare; tollerc; snmerc, 
demereţ rapere; eaperc, accipere. roel- 
perfe.'etc, avendu, ca tote coveutele po- 
pularie, forte multe si variate iusem- 
nari; câtu pentru forma, verbulQ e acel- 
lu-asi eu tevare := le\arc=:pn)prie : a 
face leve, a usioră, si de aci-, a face ae 



se redice snsn , a redici d'in loeu, de 
unde apoi mulUmea de semnificationi 
ce are in nsalu populariu; v inse s'a 
stramutatu in u. leuare, 4ito e, in unele 
fbrme, s'a assimilatn cu urmatoriuln u, 
(compara si alUiatu, essitu totu d'in 
unu compusa allu Ini levare = leuare), 
b\ prin -urmare a datu luuare, (mai bene 
de cătu luare), de' unde apoi : imperf. 
luuam (mai bene ca luam), perf. lituai 
(mai bene ca luai), sup. luualu (mai bane 
ca luatu);9e pote inse scrie bene si: 
leuare, leuam. leuai, leuatu. adeco in locu 
de u cu e, care se si aude limpede la 
formele presentelui , unde inse, pre a 
locnrea se introduce unu i longa l si 
de aci acestui se mollia : leuu i=leu 
=lieu == ied ; îeui = Iei ^ Hei := iei; 
leua = lea=: îiea = iea, se leue ^ lee 
=Uiee=-iee, leuămu {^uuămu), leaati 
(=:itiMa(i), etc.; observamu aici, co for- 
mele monosyllabe alle acestui verbu se 
conjuga de unii dupo aualogCa verba- 
loru dare ai stare : dau, dai, da, se ăee, 
se dea; S^hi, stai, sta, se stee, ae stea; 
ieau, ieai, iea, se ies. se Iea; — asupr'a 
sensului : 1 . cellu mai appropiatu de cellu 
originarin, datu mai susu, seusu ce are 
si verbulu dassicu, a rsdică. si mutl 
ceva d'in loculu seu, appncandu-lu cu 
unu instrumentu si mai vertosneu ma- 
n'a : cu una furca cu doi denti îeuă de 
susu una spata de porcuaffimMta=tur- 
UH lOTaTtt blcorni sordida terffş BnlB,OT. 
Met. 8,647; asia si : a si leuă caciuiPa 
d'in eapu; a leuă cartea de pre mvsa si 
a ua pune in biblioteca; a leuă batiidu, 
caHea, punea, furc'a, fureuti'a, OitîtvlH 
in mana; a leuă bannii de unde erau 
bene puşi, prov. vreţi se leuati carhonele 
d^infocucuman'aaltui-a; a si leuâ mu- 
cii; a leud in spinare unu pmncu, pu- 
sc'a, una sarcina; a si leţid legatur'a 
si a plecă ; n'aveti de tatii se luaţi cu 
man'a de pre mesa si se duceţi la gura; 
leaati, mancafi â'in eorpufu, si heti d'iii 
sângele meu; — metafor., a si leuâ a- 
ntm'a in denti; a leud unu inveiiu, unu 
morbu, una rea dcUina, ckiaru Una p(U-' 
ma, una bătălia, etc.; de acf : 2. insem'- 
narile speciali de :a} appucare, prendere, 
uapitaro, etc, a) simplu, fora neci-uns 



>yGoog Ic 



188 ţCk. 

altaidessteessoria : aîeuâdemana.ăe 
guttu, de eapu, âe petioru, de meăUoeu; 
ună bute pote îeuâ apa, unu vasu leud 
odore rea, etc, cu tote co una idea acces- 
loria ore-care se adauge coventalnipriD 
eosasi vorbele cn cariseconstrae, cumu : 
a Zeuâ i» j;ura cem, a inanc&,'bee, etc., 
de unde : n'omu îeuafit adi nendca in 
gura; a se huâ de eapu : «'} a si appu- 
c capulu in mana dâro si : ^"j a fi de- 
sperata de dorere; f) a se appuc& Ia bă- 
tălia ; metaf., a se leud de cogitw = a 
intră in mare cura,- a Uuă spaima; — 
d^o ÎD espressioni ca : vasttbt pote sau 
nupote leuâ aiăte litre, coventulu îeuare 
^xu stmpln eoprenăere; mâncăii cătu 
ve Uea fdl^ una casa, una arma, pote 
leuă focu; prOT. vedi co ti liea pâ^u 
foeu z= manei bătălia; proverb, a leuâ 
porceU'a de coda := a se imbetă ; h) cu 
ide'a accessoria de fortia, violeniia, ca 
fir. pHndrflţ sau mai bene enlererf de 
aceft-asi radecina cu alia nostru leuare: 
ee poţi leuâ de Ia cellu ce n'are nemica; 
a leuâ una cetate; cetate tare ce nu se 
pote leuâ asid de usioru; mi ati leaatu 
iota averea, vreii se mi luaţi si suffie- 
fNlt^- prov., a leuâ suffletuLu ; a!) a uc- 
cide, ^') a ammari forte; de aci si : Va 
leu(Uu donmeăieu. Va leiuUudraeulu; — 
violenti'a pote fi rapina, furtn, despoia- 
re, etc.: latronU mi au leuatu foţi bannii, 
neomenosulu de harhatu m'a hatviu si 
mi a kuatusi cdlu cfm urma bcmwt;^ 
metaf., a leuă meniUe; lumin'a eră asia 
de viua in catu ne leuă ochii; ap'a in 
furişa tea pote lată case, omeni, turme; 
~ l) cu ide'a accessoria de utilitate sau 
ăMina pentru subiectuln san obiec- 
tnlu verbulni ensusi : ti am leuatu 
multe JQcarie; ti am leuatu trei parechie 
de caUioni, ca se aibi totu anmilu> mie 
MW nu mi am leuatu de la mereatu; 
ane va cotediâ a mi leuă ce am mai 
earu; a leuă cuiva sânge ; pare eo a le- 
uatu cu nuH'a dorerea , morbutu , etc. 
n'aveti ee ne leuâ; pote se ne leuati pel- 
lea; nu te teme eotienuti Ueu nemica; 
prov., a leuâ cuiva ap'a de la mora ; a 
leuâ de soda, ai de ad absol. a leuă : 
nu vrei se m îiei pre soru'mea eare e 
mai formosaP de ce ne ati leuatu atăti 



LUA; 

banni pentru nemica ; de îa unii UuaH 
dori mari, de la cd^ nu leuati nemiea; 
(compara franc, prrilerer Iei lMp6ţi^ 
b) cu ide'a acceesoria de ccdle, diretdio- 
ne, etc, a leuă drumulu de la derepfoi 
a leuâ mulUi d'in adie , una hona buc- 
cată de caUepre fvt-care di; in eotrau 
ati leuatu? im leuati intr'acoUo, mai 
Itene se leuati incoce; de acf proverb, a 
leuă câmpii, Uunea in oopu ; a leuâ la 
petioru, la fuga, lă aaaetos'a ; a leuâ 
fug'a , a leuă pre cineva in fuga; a se 
leuâ dupo cineva : a) a rurmari, a nierge 
dupo cioeva spre a Iu afli sau prenr 
de, etc.i dâro si : ^) metaf., a imit4, a 
asculţi, etc : lupii, latronii se leuara 
dupo noi si in eurrenău ne adjunsera ; 
nu te leuă dupo essemplulu cdloru m- 
sdli; nu te leuâ dupo vorbde, dupo gu- 
r^a lui ; — cu intellessa mai ideale de 
portare , de modu de a tracta san de a 
intdlege : a leuâ pre cineva rt^de, cu 
benele , Cu rmlu ; a se leud bene pre 
longa cineva; a leuâ ceva, unu eoventu, 
una idea, in nume de bene sau de reu ; 
a leuâ in risu ^ a leuâ pre cineva in 
collo, a leuă in resperu; a leud in guttu 
=a se obstina; a leud prea smu : a) a 
cântă sau vorbi in tona prea redicatu; 
de acf : ^) a se portă cu airogantia, cu 
superbia; i) i& prea pretenţioşii; c) cn 
ide'a accessoria de a prende si coprende 
in mente : a leuă m capu, ve totu toat 
si nu leuati in capu; a leuâ de eovetitu; 
potu leud portĂi de eoventu ? leuati li 
puneţi bene in mente ; mai vertosu : 
a) a leud a mente : a') itteodere ( a si 
incordă mentea spre a intellege : eu tn- 
tdleptione dereptu se leuâmu a mente : 
leuâli a mente la celle ce ve spune, inse : 
leuati a metOe celle spuse =: paneti in 
mente; p') proTlderot onstodU-s : leuati 
a mente de ceşti eopUU, ca nu cunut-va 
se di in gropa; Ş) ou sema, constroita 
în mai multe moduri cu differite in- 
semnări ; a) a leud sema, si a nume : 
a leud sem'a cuiva, a Tobservă , a se 
uită bene Ia densniu : ee mi lieau eesti-a 
asia sem'a; a i cere computu : avemu te 
ti leuamu sema de hanii ee ti amu datu; 
absolut., a leuâ sema=z% leuă a mente, 
a ascultă si lotellege, a observă si p«r- 



y Google 



cepe : leniUi sima, se nti ve impedicati; 
a tenâ in s^ma=: a tînâ compntn, a un 
Bcapi d'in vedere, a estimi : ţwctnt le 
Veau in sem'a; a respnade, a garanta : 
nu ve potemu leuâ in sSm'a nostra ; in 
gcestn-asi istellessu bî : a leuâ pre se- 
ma; dero a Unâ pre sem'a «ca = a leuâ 
pentru sene, in eomputulu sei) , ia saj^ 
cin'a sea , etc.; ă) in sensulu cellu mai 
generale, ca correlatiTO la dare : leuare 
n dare, dare si leuare, ee dice de tote 
daraverile ce potuface omenii;— chiara 
frasi' proverbiali ca : a leuâ nasu , cor- 
respondo la altele c&: ddâ nasu. 

LUATIONE, (mai bene leuatione); 
e^tf», aeeeptio, etc.; actione de luare. 

IiUATOBIU,-tona, (mai bene leua- 
toriM sau limatoriu), eaplens, aeelpleiis} 
care liea (Vedi -luare) : leuatoriu a 
HWfrferratteKtiitf attenteni. 

LUÂŢU,-a, (mai bene leuatu sau 
IwHrft^, part., eaptDs, aoneptas, rap- 
tn, etc. 

LUATUBA (mai bene leuatura sau 
hmatara); a. f., espHo; aeceptlo, etc., ac^ 
tione si resultatuallu actionei de leuare. 

• LUCANICA, B. f., Inouile*, botn- 
Hb era»rs dUtcntaa , oarnacia groBsu 
implatu cu 8ang6, de nude ae dice si 
săngerete, sangereleeu, pre candn In'ea^ 
■le» in limb'a latina classica, semnifica 
mai multa eamadu de friptu, care se 
fiiee d'in came; lucantea/'erf a cumâria; 
lucanic'a este buccata grea pentru sto- 
maehut (de la Lucani, peponi italicu). 

LUC^i s. f., lux, ce lueesce, lumina, 
lomln'a sorelni si altoru corpuri ceresci 
himinose, in speciale, lumin'a dillei; lu- 
eire, strălucire; spleudore, formosetia; 
obiecta de amore. 

LUCEDU ai lueid».-a, adj. , Incldns, 
ce Uieetce, ce este lueitoriu. 

XiCCEFEBU, 8. m., InelferCţooedpcc); 
ftddoeiitoriD de luoe, de lomina; planet'a 
Vmerei numita B6r'a, hte^ent de ser'a, 
ita demaneti'a, lue^/mi de dentaneti'a : 
ewt afara de vedi eo a resaritu lucife- 
mlw, ca se ^cămu la ărumu ; lueife- 
fnJN e la medta-dt, in meridiann ; inco 
nu ae vede lue^ertău; vedi si luăferu. 

« LUCEKIE, a4j. part preş., iieem, 



LUC. 



1^9 



LUCERNA, 3. f., lucerna; trlfoUaM] 
1. candela, lampa, fanaria; 2. ana spe- 
cia de pesce ; 3. nna variatione de tri- 
foliu, a cărei specia se numesce lat. ne* 
dleago satira, coiinoacuta si sub nume 
de trifoliu spirale, /rt/bZiu de htna, tri- 
foliu perpauu. planta forte pretiosa ca 
nutretia , addnssa d'in Ispani'a si din 
Oriente, cu folie de trei pollîcarie, ca 
flori albastre violacie, pastarosa, cu ra- 
decine affiinde ; se pote eecerâ de patrn 
ori pre annu; botanicii distingă lucern'a 
in câteva variationi , precnmu : lucerna 
saliva, lucerna negrai lucemainform'a 
secerei; lucerna lemnosa; (vedi si fr. 
Inieraa). 

LUGIABE,-edtu , v., polln , Uvare, 
a face luciu; a poli. 

•LUCIDITATE, s. f-, (fir.laoHIt^), ca- 
Htate saU' stata de luâdu : ludăikUea 
menta, ideeloru. 

*LUCIDD,-a, adj., IneUnif vedi ht- 



•LUCIFESU, adj. s.,Iwt(;Br, care ad- 
dnce luce, sau lumina : ludferele stdle; 
ca s. m., luciferu; a) in acea-asi însem- 
nare cn lucfferu; h) st in Însemnare de : 
domnu alin intunericalui, capn sau domnu 
alia diaboliltfnz : pentru mundr^a tea 
lueifaru fu preăjntatu cCia ceru %n in- 
fernu. 

* mCIFICU.-a, adj., Inolfleni, care 
face san da luce : lucificuîu sore. 

* I.nCIFLtITJ,-<i, adj., laelflnn^ d'in 
care curre luce, radiante ; metaf., di- 
vina : resaritulu lucifluu; lucifluulu co- 
ventu oUu Itu Domnedieu. 

* LUCIFUGU,-a, adj., Iwmgwt, care 
fitge de luce : luci/Uge le Uatte. 

LTJCIOStr.-a, adj., ultldns, iplenden^ 
iptflndidnat plenu de lucnt : faeCa Ara- 
bului erâUiciosa de nSgra. 

LTJGIB£,-escu, v., loeere, Ineeieero» 
Bplendere, fulgere, altere, a d& luce, a 
h lueidu : pare eoarfi auru, asia lucesc». 
«e lueesce acoUopreintunerecu? sabide, 
puscele si cascele se vedea de departe 
ludn^; aceamoneta falsalucesce ca n 
cea bona; lun'a lueesce intre nueri; so^ 
rele lueesce preste totu; lucescu şttUâ^ 
pre eenc; metaf. Ucesce ima radia du 
^erantia. 



=y Google 



19U 



LUC. 



LUOiTORia.-to'fl, ^lij. a., lucens, 
falgeiiB, niteus; care luccsce. 

LCOlUra, adj., iDcidas, ultldus, lo- 
jigtttus, politusf Umatoti; ce este luciosu 
cumu si luueeosn, pentru co e neteditu 
si poiitu; care e asia de neteditu in câtu 
îucesce; superfacia îtuna, materia lucia, 
papiru luciu, lucU* ca vitrulu; columna 
lucia, a cărei superfacia nu e crestată 
de locu; iote corpurile lucie suni reci 
la tactu; ca s. m., luciu : luciulu marei; 
adeco superfaci'a marei ^audu este lina; 
luciulu câmpiei intense; luciulu câmpu- 
lui Traianu la Turda. 

LUCORE, s. f., (it. Ucorej fr. lue-r); 
mica lucire sau lumina, lucurire. 

LUCUARK,2ucrusî,2ticre<!tw,y.,tfere, 
laborare,operamdare; facere, conflcere, 
rabrlooriţ c^Lere, expoUrb, etc., — clas- 
siculu lucrări, ca si substaiţtivulu la- 
arnin (vedi lucru), se applica cu iotel- 
lessa speciale de câştigare; ero in limb'a 
nostra Utcrcwe are sensulu estensu de 
agere, a si desTolUi .activitatea . a si 
pune poterile la effectuarea uuui ce, a 
se adoperâ, a uu fi inei'te, si de acf, a 
face, a effectuă, a fabrică, a cultiră, etc, 
sensu ce a potutuav^slia limb'a vechia 
a poporului Bomanu, de ore-ce in laţi- 
nttatea media liicrari=arara; terra 1d- 
orabllU:=::pamentu arabile: a lucră ăi 
st nopte, lucraţi multu, nu lucraţi in 
des&-tu; cellu ce nu lucra in teneretie, 
va sufferi lipse la betranetie; dlu e inco 
in poteri, pote lucră; elli lucra de una 
data la vinia, la gradina si la campu; 
a lucră cu spiritulu esie mai greu ds 
câtu a lucru cu braciele; pauperii a- 
tunci simt mai nefericiţi, candu nu 
potu lucră; a lucră pamenttdu; a si lucră 
bene graâin'a, vint'a; a portă vestimente 
lucrate de man'a sociei selle; unu me- 
dicamentu lucra sau nu lucra asupr'a 
patienielui; a lucră la campu, la una 
camesia, la una gradina. 

2 LUCHARG, 3. verbale, aotlo, actus, 
opnit, opera, labar, actiooe si resultatu 
alia actionei : lucrările camerei legisla- 
tive, d^in acea sessione; lucrarea ntedi- 
camentelui se face currendu. 

LUCBATIONE, s. f,lucrstIo; actio, 
«paratio, actioae si resultatu allu actio- 



LUC 

nei de lucrare, iu speciale, câştigare, 
castigu. 

HJCRATlVU,-a, adj., UcratiTus, 
relativu la lucrare, care are facultate 
sau potere de a lucră : partea lucraiwa 
a suf/ktidui, partea activa, voienti'a; ia 
speciale : came, fundioni , negtdie lU" 
crative, cari procura lucru = caatigu. 

LUCRATURE, 3. f., vedi lucratorut. 

LUCKATOBIU,-ioria, adj. a-, eare 
lucra : l. adj., aşens, aotlvii, actwUU; 
fabricator) cultori faoleiu, efâeleu, 
coaUclesB, taborlosas, operoHoa : «sţent 
lucratori de pamentu; lege lucratoria , 
in vigore; medicamente bene lueratorie; 
2. subst. a) personale, laborator, opor 
rariuB, optrex, artlfex : ce) in genere ; 
lucratoriulu moamoeni^dui; p) in speciale 
care lucra cu mauule : lucratori la vtt 
nia, sapaton; lucratori si Utcratorie w 
diu'a, cu lun'a, cu buccat'a; secerismlu 
e bonu, dcro lucratori nu se ofta; i) reala, 
lucraioria sau lucrtUore, locu, tempu^ 
in care se lucra : di de lueratore, iu op- 
positione cu di de serbatore; am luai» 
pwte ia lucraiorea ce s'a fa^u pmtru 
invetiatoriulu aaitdui. 

♦LUCRIFAGERE, V., LuecUiMWre» a 
face lucru=^castigu, a castigâ, a si ap- 
propriă, a consideră ca castigu. 

*LUOKIFIC[J,-a, adj,, lucrltleu», eare 
făcu sau adduce lucru^:Mstigu. 

LUCRISIOKU, s. m., «pnaculiin , de- 
miQutivu d'iu lucru. 

LUCROStl.-a, adj., lucrosas, pleaii 
de lucru = castigu, castigosu, 

LUCRU, pl.-uri, 1. in iutellessulu 
cellu mai origioariu, laqrum, casiigti^ 
foloâu trasau d'iu labore si de acf, avere* 
avutiă, stare : a trage mare lucru (Ti» 
negotiu; d^ro precumu iu limb'a lat., rea 
:=:av6re si lucru, in Însemnarea cea mai 
larga a coventului , (vedi 3 c), asii si 
iu limb'a uoscra lucru insemua : 2. ca 
mai desu atâtu iabore ce produce caB- 
tigulu, câtu si veri-ce producţii allu. f((- 
borei, si de aci, verile in genere ; a^Iar 
bor, nesotluin, opera, oocupatl»» gvtf 
ituiB, adoperare, fatiga ce pupe oineva, 
ca se facă ceva, tia ca părţile coi* 
pujui si mai vertosu ou manuls^ fia aa po- 
terile spiritului, sau cumu se diee cu «ht 



,y Google 



^ yvc. 

pulu : lucru man; lucru greu, dcro rui 
remuneratu; lucru migallosu si storcu- 
toriu de poteri; omu dedata la lucru, 
omu de lucru, mergeţi la lucru, nn se- 
dcti fora lucru; lucru de mana, lucru 
de machina; eautati-ve de lucru; acel' 
loruomeninu le plaoelitcruiu.ăeacea-a 
su pauperi; lassa-te de lucru si mergi 
la misa; nu volvu se te reţinu de ia lu- 
tru; Domnedieu ienecovcnta îuerulu o- 
meniloru drepţi; casa de lucru, adeco 
iDStitntu în care se irichidu omenii per- 
de-T6ra si le se da de îueru; — T») opus, 
prodTietulii lucratei sau allu lucrului; 
fia de veri-ce Datora si veri-cumu facutu : 
/"OTffloSM lucru, mare lucru s'a facuiu aici; 
a essitu unu lucru de nemica; ce mai 
htcru delicatu acea argentaria;' lucrulu 
seuesteespusH la censur''apuUica; c) res, 
ena, «nn ce, Yeri-ee s'a facutu, essiste 
Bau chiaru numai se cugeta, fii^ntia, 
ceva : Domnedieu a creatu tole lucrurile; 
■ lortt le Upsescu lucrurile celle mai ne- 
eessarie; lucrulu de care me temu mai 
multu este acestu-a; acellu lucru «ti s'a 
mai aaiditu; lucrurile bmenesci, lucru- 
rile d'in lumea acesta-a; in acfsta carie 
se coprcndu fortcmiilte lucruri form'ose; 
m acea stare a Iveruriloru nu avitrama 
aita setywre; ordinea lua-uriloru, lu- 
crurile nu ttMi sunt in starea de mai 
mainte; acellu omu a facutu htcruri 
mari; tucrurile mirgu bme, r'eu,- iute, 
incetu; d'in doue lucruri unulu: cibi si 
pYecepe hcne lucrulu Seu. adeco intefes- 
sea ses, cans'a sau si artea sea; lucru>- 
rile puHice, aAeeo afacerile pnblitfe; 
d) In speciale lucru, se oppone une-ori 
o) persanei : acellu ejntetft, acea fraSe 
te appliea la persane ca si la lucruri; 
se dice amu formosu, cumu se dicesi («- 
eruformom; P) la coventu, rorba, nume, 
candu apoi semnifica unu obieetu, una 
reeditate, fapta implenita sau de imple- 
nittiicovetifu st lucru; vorbe multe Iu- 
crunevtica; ve .ipariati viai multu ăc 
vorbe cade lucru; — y) in aensu ca mai 
sppropiatudeceltedesub 1. lucru posse- 
dutu, avere, possessione : la plecare si 
luâtote lucruriie; i s'au vendututotelu- 
crurUe eu tob'a; ellu avusse numai unu 
hteni honu. orbld^uj agii âtasi *tringe 



si leyă lucrurile de căsătoria; lucrurile 
de hucccitaria; ilo aci, 2) ca termjnula 
dejurisprudentia.totuceaepotejjossefîc, 
ce se distinge de persone ai de actjonile 
juridice, ce pote fi de ceva folosu omU- 
lui : personcte^ lucrurile si aciimile; lu- 
cruri corporali, lucruri incorporaU; -r- 
lucru judecatu, Aăeco cms'a de certa sau 
differenti'a care a fost» decisa prin tri- 
bnnarie : respectulu ce se da lucrului jit- 
dccatu, s) in locutioui eu variate si de- 
licate acmnificationi, cumu: a dâ cuiva 
de lucru : a) proprie deco n'arc ce lucra 
a>n eu se-i dau destula de lucru; d4ro 
b) si nietaf., a dâ cuiva de lucru = ai 
face ineurcature, a Iu fatigâ prin difâ- 
cuHate ce i se suscita. 

LUCTA, ludare, etc., vcdi lupta,, 
luptare. 

* LUCTIPERU,-«, 4dj., Inctlfer; care 
porta sau addace lucia. 

* LUCTIPrCU,-o, adj., Inctlflcusţ 
care face sau adduce htctu : calamităţi 
lucti^ce. 

* LUCTlS0NU,-3. adj., liictlsonasî 
care are sau iia_soH» de luctu : g^ie 
si mugite luctisone. ' . 

* LUCTOSU,-fl, adj., luetnosos; ţrtenu 
de Iftetu. 

* LUCTU. s. m., luctus, (d'in lugrprey, 
iiitristatioiie ce casiona perilerea \iiiei 
fientie amate , si in sppcie , maoi^esta- 
tionea acestei doreri prin semne esi'e- 
riori, vestimente, gestu, ete., doliu. 

* LţIOU', a. m., tncus ; selba corise- 
crata iniui dieu ; in genere , selba desa, 
coilru. 

* LUOUeBABE, V,, lMriibrKr« {luce 
operare i"); a lucră iioptea , ei a sî'ye- 
trece nopţile lucrando la /N<>^}ia sau la 
luminare : află mulierile huMbrandu i»* 
tre serve. ' '■ 

* LUOUBUiTlONE , 9. f-, locnbri- 
tlA, actione de lucubrare, product» alia 
acestei actione : arde de doruiu de a st 
ptibîicit lucubrotionile selle; tate lucu- 
brationile 'melle au devenitu pred'a fo- 
cului. 

* LUCUBRATOarU.-toj-w, adj; s., 
Incabrani* lDciibrat«riiB ; care luoiAtVt 
sau serve la lueubrare : scaMu luat- 
bratoriu. 



=y Google 



i^ 



■ Lvb. 



*LUC(JLENTU, B. f., iDeoUntla; 
calitate de hteeilentu. 

* LUCDLENTD.-d, adj., iHuleitBsj 

1. proprie, plenn de hice san de lumina : 
laeHknteUpalatieaUeavutiloruintempH 
de nojpie; 2. prin metaf., a) distinsu, es- 
cellente in genula seu : Jucvlentde eo- 
veflfeoSe marelui oratoriu; hteuleiUu 
jxtfrwNOfliu; hteiUenta famUîa; b) demon 
de cradeotia : marturi UmtientL 

« LUCUMONE, 9. m., Ibcim»; CO- 
ventD etniscicn, ce însemna : 1. proprie, 
possedatn, in^iiatn; 2- principe sau sa- 
cerdote «traseu. 

* LUCURICITJ, lueurire, etc., vedi : 
Ueuriciu, hatrire. 

* LUSERE, îusi si Uisei, Imu, t., 1b-< 
lere; a joci spre a si petrece tempola, 
spre a sa direrti : 1. proprie : a htde 
pila, cu aodu sau fora sociu, earti, etc.; 

2. metaf. , a) a se occnpi de ceva in 
jocn, petrecundu , sau a se occapâ cu 
ceva spre a petrece tempnln, &J a si bate 
jocu, a ride de cineva san de ceva; c) a 
anunagi, a inseili^ 

* LUDIABIU,-a, adj., UdUriiuj re- 
latiru la luau. 

*LUDIBBI08tr,-a, adj., Inaibriwni. 
plmn de luâiOfriu. 

*LUDIBBIU, 9. nL^Iuaibrlm; l.jocu 
de petrecere, (vediludere); 2. rian, jocu 
de Torbe; in speciale, bătălia de jocu, 
rini, batujocnra. 

* LDDIBUNDU.-a, adj., Indlbindag, 
coi place a luAere, care lude, si petr^e 
cn jocuri. 

*IUDICBASE, T., lB4l«nrl, a fi Ih- 
diora. 

* LtIDICBU,-a,adj.,Ullc«r,ee8erTe 
U hKlw, la jocu, la petrecere : eovente 
ludicre; arii htătcre, certa, lupta ludicra 
adeoo numai io jocu si spre petrecere. 

«LUDIFICAREiT., ladlSeare; a si 
face ludu, sau jocu, a ride pre cioe-va 
sau de cine-Ta. 

«LUDIFICATIONE, s. I., IndlSeatlo, 
actione de ludifieare. 

•LUDIFIGĂTOBIU,-f()na,l«d]flcator, 
â lidlOeatorlBi, care lud^ea, sau serve 
la Uid^icare : eovente luăi(icatorie. 

* HJDIPICATU,-o, part. d'in htdifi- 
9arej indlSoatH. 



ţOţ. ^ 

LUDIFAGEBE , t. iBdHtMvre , camu 
in acellna-sî sensu cu ludifieare. 

* LUDZONE, s. m., ladU, jocatoriu 
pre scena, actorin, comediaou, (vedi Im- 
dere si ludu). 

* LUDnJ,-a, adj. s., UIIbij proprie ca 
adj., care are a îtM cu Itidulu, care lu- 
de; de regula ca subst. personale, btâiu- 
a, omu sas femina care joea pre scena, 
sau care joca si bce comedie peotra 
spectacln, pentrn plăcerea spectatori- 
loru : actoria, comedu, comedianu. 

« LUDU, B. m., iBdBi, (vedi Uidere). 
jocu de petrecere, in speciale, jocu pn- 
blicu, spectacln în onorea veri-unoi dieu 
Teri-anui triunfa, etc., jocu in genere, 
petrecere; de aci : Incm asiom de facnta 
jocu in vorbe, risu, bătălia de jocu; in 
fine loCQ unda cineva si essercita "pote- 
rile corpului si alle spiritului ; g^mna- 
sîn, scola, etc. 

t IiUEBE, T., Isere, forma a verbaloi 
îauare =. lavara (vedi lare), d'in cue 
compuse si derivate ea : c^uert, ab- 
Zu/ime, dSiuere, diluviu, aUuere; td- 
hivione. 

» LUaERE, T., si 

LUGIRE,-esctt,T.,lBren, asentf dorera 
pentru perderea unui ce amatn; a sein- 
trist&, a plânge : nu lugett pre eeUJ 
nwrti, ci pre e^ viui; in speciale, a si 
manifestă dorerea , a porU ddUi, (vedi 
si luetu). 

« LUGUBRE si Uiguhru,-a, tij., !>• 
tr&brifi; relativu Ia Ui^e, de lugere san 
de luciu : htgvibre Umente; oe adduee 
luetu : bellu lugubre; ce anuuntaa iafor- 
tunin : passert iugiAre. 

1 LUI, articla m. gen. si dat. sing. 
scurtatu â'tn«N»t,iUiBa : oitm4m bonu 
sau omuluibonu; bonu4ui omu sau ho- 
nuM omu; vedi eUu. 

2 LUI, pron. pers. III mase. gen. si 
dat. sing^ scurtatu d'ineH«t, lUl«s, IUI, 
si care ca pronume conjanctu in dat. 
sing. se contrage in I» (m6lle la Mac»* 
doromâni), si ehiam in i (Ia Dacoro- 
mâni); vedi eHu. 

LUICABE, hticu, luiei, Utiea, etc., in 
locu de luBieare. 

LULLICABE (ca l de totu moUiatn, 
htieare), Infinten ta onli novere» 1>- 



,CoogIc 



tuM. 

fantl neklui DâBtM-e; a motiliUiu prnn- 
oilorn, ca se i oddormft; a legaoă. 

LDLLU, aeatst «va Inraatu In eaata 
Mtoatar, at «bdanalaat, coventu ca 
care se cânta pranciloru, candu se 16- 
gaaa, ca se aâdoraiii; în acellu-asi iu- 
tellesBu se dice si nane : luUu! luîlu! 
putUulu mammei =^ nane ! nane! pul- 
IMu mammei! 

* LUM£Â.6IN£, s. f., Imbafo; de- 
bilitate, morbu de Ivmbi. dcsellatura. 

«LUMBABE, adj. s., UmbarU-e^ 
relatiru la Itunbu; s. f., lumbaria, fascia 
ce incinge Inmbii. 

* LUMBGLLU, s. m., lumbftllns; de- 
minutivu d'ia lurnbn. 

* LUMBIFBAGin, s. m., U-blfra- 
felan; frângere a lumbiloru, desellare. 

LUMBRIC08U, lumbricu, etc, vedi 
Umbricosu, limbrieu. 

* LUMBU, a. m., pl.-i.lambDB, parte 
postFeriore a abdonunelui, selle : lumini 
ealUtltti, omuUă, /emt»eî. 

LUME, B. f., pl.Ium'ne, inwea, (con- 
trasind'iQluctmedelaitieiVe), Linsensa 
originariu si propria, ce hux si Iwnine- 
^ : luminare , candela , lampa, sore, 
atella, ochia san liimia'a ocMului, fene- 
atra sau alta gaura prin care vina la- 
mina; — luce saa Inmin'a ensasi , la- 
min'a dillei în speciale, Inmin'a vietiei 
san viâtia; spUndore, colore splendente, 
Inciu, politura, etc; d6ro mai vertosu 
si forte desn ; 2. prin metaf., Buiidns, 
r«rum natara} para mnadl : terra, k»- 
■iMt, etc., (compara ai mundu:=.im.u*- 
4mB, it. ■«■do, fr. m«Bde) : a) totu ce 
« luminatu de nnn sore, nniTersnlti, 
ceruta si pamentolu, ai tota ce ae coprende 
intr'ensele : Domnedieu a ereatu lumea 
d'm nemiea ; ereaiioaea lumet ; fini- 
tultt lunm; mvUi filo8(^ au credutu co 
lumea este eterna; proverb, fam. : câtu 
e lumea si pament%ilu; pSno e lumea, de 
eţoidu Utmea; ce mai lame de nemica; 
a luatu luviKa m capu, adeco s'a dussn 
desperata, nn se scie unde; lumea phy- 
sica, considerata in partea ei sensibile, 
io ce cade sub sensari, in oppos. cn lu- 
mea moraîe sau intelleduale, ce se con- 
ceipe ca mintea, cu intellegenti'a; lume 
iAtak; dop* filosofulu Piatone, ide'aar- 



tuM. ni 

chetypa a lumti; b> in sensu mai re' 
atrinsu : a) tume.pamentulu,globnlu pa- 
mentului, celle cinci parii aîle lumei; 
lumea subtnnaria ; centruîu , capetalu. 
marginUe.estremitatile, cot^nielelM»ei, 
adeco alle pamentului; a incongiurd lu- 
mea; lui Alessanăru i easionasae a sub- 
jugă tota lumea ; a veni in lume . adeco 
a 96 nasce ; a se mtUâ d'in lumea aee- 
3ta-a, a mori; lumea vechia , adeco nna 
parte a globului, câta connoscea anticii, 
in oppositiOne cu lumea noua , părţile 
globulai cu insulele câte sunt connos- 
cute numai de la descoperirea Americei 
iu coce ; lumea noua si lumea vechia , 
celle doue lumiue, celle doue continenti; 
P) omeni, generationi de omeni : lume 
noua, lume vechia; generaţi onile betrsne 
oari s'au trecutu, si generationile tenere, 
cari snccedu; t) lume, planeta, mai multe 
planete, satelliti, comete, etc., luminate 
de acellu-asi sore, systema solare : Dom- 
nedieu a semenaiu luminde in ^>atiu ; 
pluralitatea lumineloru este tiUulu unei 
carte a lui Fontendle; S) lume, parte de 
pamentu vasta si forte populata : Pa- 
risulu este una lume mica; s) Uime. nu- 
mai omenii ca locuitori ai globului pa- 
menteacu, totalitatea genului omenescu: 
Jesu Ghrislu este salvatoriula lumei; 
opinionea esteregin'a lumei; Urnea ^hri- 
stiana, lumea maehomcăana, lumea ido- 
latra; C) ba cliiaru lume , omeni in ge- 
nere , maioritatea omeniloru de pre a- 
cestu globn : lumea este reuiatiosa. lu- 
mea nu ierta pre ingraţi; tota lumea 
sde de luendu acestu-a; connoseutu la 
tota lume» , respectatu de tota îvmea , 
urgiaiiu de tota lumea; s'a reirassu d'in 
lume in singurătate; asia merge lumea; 
Tj) lume, numai unele persone, oresicari 
omeni : nu ti bate joeu de lume ; nu te 
scii portă cu lumea; de unde vine atâta 
lume? latheatru, la basserica eră midta 
hune; la plecarea prefectului nu se adu- 
nasse lume mt^ta ; la festivitatea loru 
se vede lume pucina; d) lume, societate 
omenesca preste totu, sau si numai una 
parte a ei : lumea romana, lumea com- 
merciale ; petrecu buccurosu cu lumea ; 
omu care a vedutu, care connosce lumea, 
adeco pre omeni dupo diversele lont so- 
18 



yGooglc 



194 



LOM. 



cietati 91 classi; ta intrarci xra in tumr 
erâ lipsita de ori-ee esperientia; departe 
de lumea scommotosa; retrassud'inlume 
tid'in incurcaturele ei; spiriiulu acesttâ 
june s'a formatu multu in lume; acesta- 
a este una Iunie corrupta , adeco socie- 
tate deafrenata ; « v<n se figuredie in 
lume; elht voliescese impună lumeiprin 
avuţia si luasu, ero nu prin vertuii; lu- 
mea se occupa muUu de ellu; omu de 
lume, adeco care petrece Iq lumea mare, 
in societăţile celle mari ; lumea mare , 
societatea cea mare, ce se distinge prin 
avatiele si positionea acelloru-a d'in 
cari este compusa : eu me ammetiesa* i» 
lumea cea mare; tut este pentru ellu vie- 
ti'a d'in lumea mare; voliendu a figură 
in lumea mare s'a ruinatu si s'a faaUu 
de risu; lume mare, veri-ce societate nu- 
merosa : omu retrassu d'in Itanea mare; 
acea domna a renuntiaiu la plăcerile 
cCm lumea mare; omu solitariu, care 
fuge de lumea mare; c) lume formosa, a- 
deco societatea cea mai elegante : amu 
veduUidestuUalume formosa; lumea for- 
mosa nu e pentru pauperi; — lutnea in- 
vetiatiloru, lumea liUeratUoru ; omenii 
cari se occupa de litteratiira : lumea IU' 
teratiloru se separa de lumea maire si 
formosa; — lume ideale, imaginaria, de- 
spre care se crede co ar li mai bona de 
cAtu acesta-a in care petrecemu noi : 
nefericitulu si crea una lume idetdfl. : 
s'a ratecâu prin una Iwne ideale; lUu- 
sionUe luntei ideale l'au facuiu se uite 
lumea reale; — x) in limb'a celloru de- 
voti lume, omeni rateciti (corrupti), plă- 
ceri demoralisatorie si trecutorie, etc. : 
a renuniiă la Iwne si la desertationile 
ei; vanităţile lumei; massimelc lumei 
eunt contrarie celloru d'in evângdiu; 
X) vi4tia secularia, in oppoaitione cu cea 
monastica : dlu a lassatu lumea si s'a 
Cidugeritu; ea a essitu d'in monasteriu 
si a r^ntratu in lume; ji.) lume, in es- 
pressione de affirniare sau negare ener- 
gica : nu mai are nemica pre lume; nu 
% am dissu nemiea pre lume; peniru tota 
lumea acesta-a nu mi asiu dâ onorea; 
pentru ea famili'a este lumea sea ; câtu 
lumea si pamentulu nu mai vedi bannii 
ţk la âlu; — cu essageratione : omulu 



HTM. _ 

cella mtti l/^mu d'in hune: pre lumea a- 
cesta-a omu asia blastenudu n'ai mai 
vedutu; lucru cellu mai ionu d'in lume; 
s'a dttssu t»'e cea Iwne, a moritu; pre lu- 
mea cea alta al se dai sema de faptele 
telle; credenti'a nostra religiosa ne in~ 
vetia co mai este una lume afora de 
acesta-a; pare co a venitu d'in cea lusne, 
asid nu sde nemiea d'in fote aeesie-a. 

LUMIANU, 8. m.laloDS, Bindanog; 
care se tine de lumea d'in'afora. de lu- 
mea profana, laicu, (vedi si lumeseu). 

LUMESCE, adv., ]alc«, pr«f>ne, ad 
Diodiini secHUrlDDi, ia modu lumeseu, ca 
lumea, in modu profanu. 

LUMESCUrOf &dj., protanns, Islcna, 
seoilarf b; ce este d'in Ittmea tiecotoria, 
sensnale, in oppositione cu lumea mo- 
rale, religiosa, etema; cea ce du se tine 
de baserica, sau de eleni : profanu , se- 
cnlariu; — morbu lumeseu, niorbu ve- 
nericu, syphilitîcu. 

LUMETIUra, adj., probnas, vina' 
danns, TolnplatibnH dedltngţ rebiix ter- 
restrlbus lubUna; cui place lumea sen- 
snriloru. 

LUMINA, 9. f., lax. tumen, caus'a 
obiectiva in natura, care face ca obiec- 
tele se se peta vede cu ochii fientiflom 
organice, substanti'a care lumina, si 
face ca obiectele se fia visibili : phgsi- 
cii nu sunt de accordu despre natur'a 
luminei; audoritdu tfieoriei despre emof 
nationeasauemissionealuminei a fostu 
Newton; tkeori'a unduîationei sau vibra- 
I tioniloru este adoptata de tnai mult*; 
celeritatea luminei este admirabile; lU' 
min'a percurre in una secunda iăOOO de 
milliarie; lumin'a de la sore peno la 
pamentu adjunge in S { minute; lu- 
7Hin'a de la luna ne vine numai in ceva 
mai multu de câtu una secunda: lumin'a 
vibrandu si trecundu numai ^mn unu 
mediu se propaga in linia drcpta; lumin'a 
ce adjunge la unu ăltu mediu eteroge- 
niu, se refrange; lumin'a ce attinge unu 
dbieău impenetrabile, se reflecte; reflessio' 
nea si refractionea radieloru luminei; 
interferenti'a luminei candu radiele ap- 
puca directioni diverse; polarisationea 
luminei, phosphorescenti'a Itmnnei; Uh- 
mina mare, curata, ^aluciteria, vim, 



,, Google 



LOM. 

orbitoria. Una, palUda. debile, litcurito- 
ria; radia de lumina; fanariulu arrunca 
lumina fnvlta; lumin'a sorelui, a diilei. 
a lunei. a stelteloru; lumina de gazu 
photogtniu, de gazu aertanu, soreU im- 
parte htmin'aseapreste totu pamenttdu 
si tote planetele; stellele fisse au lumin'a 
hru propria; lumina zodiacale ; lumin'a 
unei fade, unui fanariu, unei candele 
sau lampe; luminarea de seu da mai pu- 
tina lumina de cât» Imninarea de cera 
carata sau de seu curatUu chi/mice: o- 
ehii unoru omeni nu pote seferî lumi- 
n'a ; — prin metafore : lumina^\uai- 
nare, candela, lampa, focu, focariu,Teri-ce 
altu lucru ce da lumina : apprcnde lu- 
min'a, se vedemu; addu lumin'a; ne a 
lassatu fora lumina in salla; in camer'a 
de dormitu nu arde lumina : — in atylu 
biblicu : angerii luminei, filii ai lumi- 
nei; in opposîtione cu : angerii întune- 
ricului, aieao cu diavolii si cu filii sa- 
tanei; — inbaserica : lumina lina a sântei 
măriri; fig. astadi a veătUu mai antaniu 
lumin'a ăUlei, s'a uascutu; miamuprun- 
cii ca luttnn'a ochihru: lumin'a oehitdui 
z= ochiulu, pupill'a; a scote una carie la 
Iwnina, a publică si a vende ona carte; 
a scote unu addeveru la lumina, omenii 
de nemiea se temu de lumina; n? avendu 
pentru ce se rosiescu, nu me temu de 
lumina; — lunnna in pictura, effcctele 
luminei imitate in una imagine : appli- 
eare intcUigente a luminei: effectu for- 
mosu allu luminti; claru-obscurulu este 
disiributionea justa a umbreloru si a 
luminei; in acea imagine luminele stmt 
bene impartitesi bene compuiatc; aeestu 
pictoriu se pricepe bene la distribuirea 
lumineloru; — lumina , gaura prin care 
ae da focu Ia una arma de focu, ttinu, 
puşca, pistoli» : Itanin'a acellei pusce 
este jirea-larga; lumina, gaura prin care 
in luiele inatrumente optice se vede ob- 
iectulu ; apertura prin care intra aerulu 
in tuburile organeloru de cantatu;— 2«i- 
min'a pumpei, apertur'a prio care ap'a 
intra in pumpa; — in sensu ideale; 
lumina, inteltegentia, scientia, conno- 
sceotia, cultura a mentei : acellu barbatu 
pre longa talentele seUe naturiAi este 
(tdomattt si cu luminele aâentiei; aă- 



_LtrM. ___ _ ifl5 

jutati-ne cu iumineie vostre in acesta 
afj'iicere gha si scabrosa ; — lumina 
firesca. spiritu denoeptu d'in natura sea; 
luminele esperientiei, alle vi^tiei prac- 
tice; lumin'a rationei omenesd; lumin'a 
credentiei; esplieationilc lui arrunct^a 
lumina mare preste acelle eestioni în- 
curcate, scolele bone respandescu lu- 
mina abundante in capetele celle in^^ 
tunecate: acellu scriptoriu a fostu lu- 
min'a tanptdui in care a traitu ellu ; 
scriptele lui sunt totu atâle luminepen- 
tru acesta poporu nefertcHu. 

LUMINARARIA, s. f., vedi lumi- 
,naria. 

LUMINABAKIU,'». m., aand«Urum 
ductor, ruBor, care face luminări, (3 lu- 
minare.) 

1 LUMINARE, V., luminu ailumine- 
âiu, lueer^ Irnitinareţ lllnmlnarp, illoi- 
trore, e«lluatraro, [anine atimota în- 
spice» allqDid , a respaiidi , a arrunc& 
lamina : sorele^lumina pamenlulu; fa- 
c'a apprensa lumina in casa; absolutu: 
sorcle lumina, lun'a lumina, candeVa lu- 
mina pucinu, biminarile de seu lumina 
reu; — a tine cui-va Itanin'a ca se ve- 
dia; luminn-mi pre scara in diosu 
ra se nu eadu; ~ metaforice, a face se 
pricepa, a desceptâ mentea; studiulu is- 
toriei si allu mathcmaticei n luminatu 
S}>iritulu acestoru juni; pul>Ucistii honi 
si oneşti luminedia cajjetelf: omeniloru; 
acea soeii-tatc de abderiti nu voliesce a 
se lumina; betranii, Upniti de scote si 
cârti bone. s'au luminata nwnai prin 
esperientiii, amu inirebotu prejuriscon- 
smUî si m'amluminatu iucaus'a mea; — 
in miliţia; a hmină, a visită si observi, 
accuratu locurile si ţinuturile, pre unde 
are se treoa oştea, (gallicismu, ^n loca 
de care e bene se se applice esplorare) ; 
în pictura, a lumină, a impartf, a diti- 
tribui luminele si umbrele pre imagine 
cu intelligentia si cu gusta; — luminare 
in locu de lucire, stralut^e si Ucurire : 
ochii mitiei lumina pre intunericu, li- 
^.uridulu Itmtina noptea; împeraon., se 
lumina de diua , adeco se rev^fga de 
diua, este in faptuhi dillei; — se lumina 
tempulu, adeco se inserina, se face se- 
rinu; — metef., a se curaţii, a se glori- 



=y Google 



196 



LDM. 



ficâ : speîlatu-te-ai, curaliatu-te-ai, ht- ! 
mincUu-te-ai. 

2 LUMINABE, s. t, ilUuiIaatlo; ac- I 
tionea verbului 1 luminare : luminarea 
menta prin cultura. 

3 LUMINARE, s. f., eandeU, Um- 
puf si mai vertosu, lonlnir, de unde a 
nostra luminare; 1. in geneve, ce serve 
a d lumina, cnmu : ferestra, etc., inse : 
2. in speciale, materia inâammabite, care 
se appresde, arde si luminedia : lumi- 
narea de seu este cea mai uscata; lu- 
minările de seu de capra sunt mai 
hone de câtu celle făcute d'in alte seuri; 
luminare d'in cepu de pinu; luminare 
de cera; luminări albe, galbine, rosie; 
luminări iene ardiiorie; apprende lu- 
minarea , stinge luminarea ; lua^ămu 
la luminare peno la mediulu noptei; ti- 
ne-mi honinarea ca se vediu; au adjunsu 
a easa pre la apprensulu luminariloru; 
a tine cui-va luminarea, la care trage se 
Aera, asia : a mori fora luminare; d^ro 
si a tine luminarea la nunta; Utminare, 
specia de planta connoscnta sub numele 
de Upanu si cod'a vaccei; — dreptu ea lu- 
narea. forte dreptu; proverbiu : dreptu 
ca luminarea in saccu, strambu; a vumcâ 
muadu luminară, a fi în mare periclu, 
a fi perdutu. 

LUMINARtA (scurtatu d'in liamna- 
raria), a. f., fabrica candells fundendiH, 
fabrica de luminări, sau de facle de c^ra; 
ioponaria, candu fabricarea de luminări 
t impieunata cu cea de saponu; arte de 
a fabrica lumincui. 

LUMINARICA, 8. f., thapsiiB* rer- 
bucum, Lin. planta d'in cla&sea pen- 
, taudrieloru, connoscnta sub acestu nume 
de ambele laturi alle Carpatiloru, cre- 
sce in ţinuturi camu sterili, are unu fu- 
steUu dreptu, ca una lumnare, pre care 
crescu giuru in pregiuru flori galbine, 
iio frundiele sunt flocose; — inse in ge- 
nere luminarica, deminutivu d'in lumi- 
nare; — una specia de jocu: ajocă I«- 
minaric'a. 

LUMINARIU, s. m. , oandeUtamn , 
Ijehuehaa, instnimentu io care se pune 
lunntiarea sau facl'a ca se ardia : Iu- 
nmianu de cosaitori», de alama, de ferru 
tomatu, de argent», de crisiailu, lumi- 



r^M^ 

nariu mare; luminariu pentru doue lu- 
minări saucudoue bracie; luminariidu cu 
bracie maimuUe sispenduratusususe dice 
candeltdtru; luminariu Be dice si form'a 
in care se torna luminările : luminariu 
de vitru, luminariu de ferru albu; — si 
ca s. m., personale, luminariu =lumi- 
narariu, care face sau vende lumimai. 
LUMINĂŢIA, s. f., illustrltas, sere- 
nitas, d'in luminatu, introdussu camu 
de la annulu 1835 in coce , spre a in- 
titula pre Domni, Domne', filii si filiele 
de Domni ai terriloru rom&nesci, corre- 
spondendu germanicului Durchlauchl. 

LUMINATIONE.s. f., lllumlnatlo, 
1. actione de luminare; 2. stătu de ht- 
minaiu. 

LUMINATORIU,-/or«i, adj. s., lllif 
minator, tllnstratorj eollaBtrator^care 
lumina , at&tu in sensu pbysicu cătu si 
morale : — sorele luminatoriu, cande- 
la luminatoria; spiritu sublime, lumina- 
toriu; doctrina evangelica, luminatori'a 
poporeloru; luminatortuîu dillei, sorele. 
LUMINATU,-a. adj. part., InmlnaUs, 
llliunlnatns , lllngtratBB, cLaruB, per- 
apieiiHs : diu'a e luminata de sare, noptea 
de luna si stcUe; campulu Itaninatu de 
fooilu casţreloru bellice; salla luminata 
eu fade, gradina lumirtata cu miUi de 
candele; spiritu lumiruitu, adeco des- 
ceptatu prin iuvetiatura si esperientia; 
jude luminaiu, publicu luminatu, jude- 
cata Iwninata, critica luminata, mente 
luminata; septeman'a luminata, sep- 
teman'a dintre dominec'a pasoiloru si a 
sântului Thoma; ca titlu datuDomnului, 
DomneisifiliilorusaufilielonideDomna: 
luminate Domne. 

LUMINOSUi-n, adj., Inmlsotast ol>- 
rns, laoldna, Bereni», iplendldHB, fal- 
;enB, plenu de lumina, implutu sau pe- 
trunsu de lumina: sore luminosu. in- 
oaperi spaiiose si luminose; baseriea 
luminosa; metaf., espressioni luminose, 
principiu luminosu, fapte luminose, stră- 
lucite; s. reale : a) ta., luminosu, n*- 
filepiaB Ttnoetozloani, L., hlrandlnaria, 
planta, variatione a speciei connoscnta 
sub numele genericulatinu: ejiianolma 
lai lĂnneu, d'in classea 5, ordinea 2 a 
s^Btemei sessuale, d'in £imili'a aaole- 



,, Google 



Lm?. 

ptadieloru; mai Înainte er& planta ofR- 
cinale; se dice si laJionect; b) f, lumi- 
nosa, eltnentlH, L., planta d'in hmili'a 
ranoncolacieloni : Uaninosa integri- 
folia ^ eleHentla Integrirolla, Litm., 
liminoaa eommune = tntia alba= ole- 
nentla Titalba, L.; luminosa ăe Vir- 
ffinCa = Ittminosa virginiatta := ole- 
iieatls Tlnrlntans, Linn,, etc. 

LUNA, a. f., ]gna, corpn cerescu care 
se mişca in pregiurnln pământului, si de 
aceea-a se nnmesce si satellitnlu pa- 
meaMai-.luti'alaminapamentulupreste 
napte cu lumin^a ee imprumvia si re' 
flede ăe ta sore; corpuîu, eallea sau 
orbit'a , eerculu , gMmlu, ăîsctdu, pa- 
trariek lunei; lun'a se mişca inpre- 
giurulu pamentului de la appttsu spre 
resarittt, si cu acestu-a împreuna în 
pregiuruîu sorelui; lun'a inmnta câte 
23 grade pre fia-eare di spre resaritu; 
luna noua este, eandu ea sta dreptu 
intre pamentu si sore; lunaplena, eandu 
pamentutu stain linia drepta intre luna 
si sore; ceUe patra fasi dîe lunei au datu 
oeeasione la ăivisionea tempuluî in sep- 
temane; astronomii destinjru intre lun'a 

siderale = 27 7^ iS' 11" 5; 

tropica = 27* 7" 43' 4'. 7; 

synodica = 29* 12* 44' 2". 9; 

anomalistica 27' IS"" 18' 37'. 4; 

draconitica = 27^ S"" 5' 36'. 0:' 
Id vt^ti'a commnne prin luna se intel- 
lege de ordinariu lun'a sijnodka, Lun'a 
solaria, (neosli, mese) sau tempulu in 
oare sorele percurge unu semnu d'in zo- 
diacu, este = 30^ IO*" 29' 4". In calen- 
dariuln nostru unele luni aolarie au 
c&te 31, altele câte 30 diUe; numai lu- 
n'a Ini Febrnariu are 28 in annii ordi- 
nari, si 29 dille in annii bissestili ; — 
luna, luna, la ehymistii vechi, numele ce 
se da argentutui; — luna, regalele fe- 
roinesci : i a venttu Ittn'a; si in pi. are 
lunete; proverbiu : ti va solve la lun'a 
eidliloru, adeco neci una data,- la calen- 
dele grece, cumn dicea betranii Bomani; 
— lun'aapei. bjBsng, planta d'in claHsea 
cryptogamelorn, d'in famili'a byssacie- 
îoru; d'in care essu nisce Sre si fulgi, 
de unde li s'a datu si numele de byssu, 
care este synonjmii cu s^sB^plnn» si zi- 



LUM iflţ 

Iod, adeco bombacu, 4ro nu inu {= II- 
nun), pre cnmn se credusse peno la unu 
tempu. 

LţlNAIA, s. f., Taeea dte Inan nata, 
Dume ce se da vaeceloru fetate ia una 
di de lAtni, precumu se da celloru de mar- 
ţi numele de marţiană, celloru de mer- 
euri numele de mercuriana, celloru de 
joui numele 'de jouiana, celloru d'in 
una di senina numele de mandraia. 

LUMALÎI, adj., neiistruns, vedi ht- 
nariu. 

LTJNABIA, comiptu in lun<mea, si 
in lunar^ia, a. f., botr/chlum, si ot* 
monda Innarla, planta d'in classea cry- 
ptogameloru, d'in care in Enrop'a se afla 
numai una variatione. 

LTTNARIU, adj., Unaris, ce se tine 
de luna, ce sta in relatione cii hm'a : 
annu lunariu de trei cente cinci dieci 
si patru dille : Turcii computa tempulu 
ăupo anntUu lunariu; (ydu lunariu; at- 
mosfera lunaria;influentie lunarie, cursu 
lunariu, adeco cursulu lunei in callea 
sea, sau cursu de invetiatara, ce se face 
ÎD una luna, menstrual si raenstmaUs; 
—cta-aiire îunaria, pnr^atto nenstma, 

LUNATECU si Utnaticu, Adj., Inna- 
: ticug; suppusu influentiei lunei, luatu 
j mai desu ca snbst., si a nume ; a) luna- 
\ tieu, persona somnambnla care se scolia 
; noptea in somnu si face teta genulu de 
lucruri ce e dedata a face diu'a fiendii 
descepta, ^ro une-ori se urca pre cope- 
ritulu caseloru cu cellu mai mare pe- 
riclD allu Tiotiei, si totuşi cu cea mai 
mare seouretate; assemini persone se 
potu numf lunatice somnambule : luna- 
ticii somnambuli se scdUa si aiiAla mai 
(Alessu pre tempulu scambarei lunei; ae- 
tioniîe htncUicUoru somnambuli suni pro- 
vocate prin fantasfa loru agitata âe vi- 
sttri;b) fi^.aî familiariu, luAaticu, fanta- 
stu, capntiosu, nebonn, furiosu, despre 
care se dicu co arrunca cu bard'a in luna : 
acestu omu e unu lunaticu , cu capalu 
intr'una urechia; acea femina lunatica 
s'a insociiu reu cu acellu barhatu seriosu; 
c) lunatica, care nn vede la luna, sau 
vede forte reu;— despre calli, ai caroru 
ochi sunt auppusi la nesce scorsori san 



=y Google 



IfiS 



LUN. 



urdori periodice; d) naBcatu in acea-asi 
tuna cu altulu : copilit îunatici. 

LUNATU,-"' adj., Innatns» facutu in 
forma de luna, mai vertosu care are sau 
porta fi^tir'a semilunei , sau secerei : 
fiammur'a turcesca e lunata; ăiadcnui 
lunata. 

LUNECARE si lunicare, v.. lubri- 
6>re, Ubl, lubricnn ease, 1. a fi luciu, 
asia co nu presenta asperităţi si pedice 
la merau : glaci'u, ce se prendeprc t^mpu 
serinu, lunica forte; 2. a merge pre ceva 
luciu, a merge fora pedice : buccaieh 
unsorose lunica usioru pre ffuttu; in 
speciale : a si perde ecilibriulu, mer- 
gundu pre ceva luciu: lunecîi pre gla- 
da si caăit de si sparse capulu: metaf., 
a luneca in peccatu; vorbele dulci si 
ilande usţoru potu face se lunica una 
muiere. 

LUNECATORIU,-/wa, adj. s-, U- 
beag, lubrioua, care bunica sau face se 
lunice. 

LUNEOOSTJ si lunicosti,-a, adj., lu- 
brleu», care usioru Nuntea sau facâ se 
lunice caile lunicosa, passu lunicosu. 

• LUNETTA, 3. f., (fr. Innette), In- 
nuU, Tttrum ooularet porsplclunii tele- 
Bcoplun, iustrumeutu d'in una sau mai 
multe vitre, taliate asia, in câtu se vedi 
prin elle obiectele mai mari de cătu cu 
ochiulu libent, sau incai se le vedi mai 
curate si mai bene distinse : lunetta 
eonvessa, concava : lunetta ce maresce , 
ce micusioredia obicctoîe. lunetta ce afi- 
propiit ohieclele; lunetta de diece urme, 
lunetta achromatica, prin care vedi ob- 
iectele fora colore străina, fora iride;— 
achicllari la cai , petlicutia rotunda co- 
suta la t'rene asia, in cătu se vina a la- 
turea ochiloru pentru ca se vcdîa înainte 
de sene, ^ro nu si iu laturi; — la forti- 
Gcatione : castellu sau fortarctia mica 
assediata in forma de semiiona, afora 
d'in cetatea principale, inaiutoa vallului 
sau a planului incliuatu, care se intende 
de la cetate inaîute : lunetfa ore de re- 
gula cdie donefacie, de câte 150 — ^OOar- 
me.lalareulunetteiest' de cătdiiO — OOui- 
me; t» luiiettu incapii cate ÂiOO —400 ini- 
Mari . cwnu si câirva tunuri ; — othiu 
sau feaestraprin care se deâcarcatunuii 



■ _ IJIN. 

ai pUBCe; (vedi si hmiea, Imniaiora, Iti- 
nitia. lunula). 

LUNGrANU,-a, adj. b., valde lonicas, 
loagarlo, i^i6a,-lungu , vorbindu doBpre 
persone prea-inalte, caroru lipsesce pro- 
portionea dimensioniloru; ca subst., cine 
este acdlu luttganu ? aanu se chiama 
acea lungana ? 

LUNGARETlU,-a, adj., ohlonicns , 
cevasi camu lungu , ceva mai lungu de 
câtu e largu : ^gura geometrica lunga- 
retia, patratu iungaretiu, platia lunga- 
retia, gradină lungaretîa. 

LUNGIME si longime, e. î., lonţltn- 
d«ţ loaglnquItaB, dimensiona in lungu : 
lungimea haiiului, lungimea cailei, să- 
biei, lancieii — in sensn ideale : lungi- 
mea cartei , care e voluminosa si cere 
tempu lungu pentru lectui'a sau corn- 
poneroa ei;— prisosu, superabundantia ; 
in acesta tragedia lungimea monologe- 
loru e nesufferita; tempu indelungu; a- 
cca lungime a negotiationiloru diplo- 
matice putte Iii proba patienti'a publi- 
cului ; lungimea evenimentelor» bdlice 
ne a ruinaiu; — in speciale, estensionea 
cea mai mare a unei superfacie : lun- 
gimea gradiitei este de unu cenlu de 
metri : lotimea de dncidieci; mesura de 
lungime: cotu, metru, sten9inu;!»n9tme 
si latime gcographica, lungime de la unu 
gradu peno la altuia; curtea nostra se 
intinde in lungime ca si in largitne. 

LUNGIRE, -eseu, v., l«sslus raeere, 
pi-oducere, prorogare, eoDtliiuare.adau- 
gere la lungitnKa unui lucru, pentru ca 
se Iu faci mai lungu : — lungesce mes'a 
tragunău-i tablele; ellu a lungitugaUeri'a 
la casa; lungesce zetn'a, ca se adjunga ; 
advocatuln lungesce ţjrocesuluprinfor- 
ttMlitati; Dumnedieu se ti lungesca dil- 
liile; nu mai lungiţi vorb'a; a lungi ure- 
chiele de fome; a si lungi nasulu; etc. a 
se lungi; a) a se culcă, intendo diosu; 
b) a.h prea p^etentiosu, 

LUNGIRE, s-, verbale, prftductfOf con- 
tliiuMtio, prorogKtio, actionc de lungire. 

LUi\GITU,-«, adj. part., produutuE, 
prulattttuttiproUxuHţ vsntlnualuij; inten- 
su do a luiigulii; jace lungită pre irba. 

LUNGU si longu.-a, adj., lonţnB, pr«< 
ceruttf prumlaeiuiiţ despre obiecte cousid«' 



;. Google 



rate in eatensionealom de 1& unu capetu 
peDO la bUuIq, de la una estremitate 
penola alfa, itioppositione cuce escur^u.- 
verga lunga, linia lunga, »!(î«a lunga; 
t>eUore Utnge, vorba lunga, caile lunga; 
cutshIu riuriloru mari este lungu; ves- 
timentu Umgu : proverb, si fig. regii au 
mana lunga, adeco poterea reglloni ad- 
jUDge deparbe; aeeUu omu are degete 
lunge, adeco fura; omu lungu la vorba; 
— despre una snperfacia considerata, in 
dimensiouea sa cea mai mare, si iu op- 
positioue cu liUu sau largu : gradina 
lunga, tabla mai lunga de cătu lata; 
eampu lungu, diro angustu : superfacfa 
unui parcddVygrammu este produetidu 
lungimi muUiplicaie cu îa timea; a caduiu 
catu e de lungu;— despre tempu ce dura 
muitu; dillele de vâra sunt lungi: ellua 
sufferitu lungu de friguri: e tempu lungu 
de candu nu Vamu vedutu; vietia lunga 
si fericita; domnia lunga; somnu lungu; 
disputa lunga; ar tine prea'lungu, deeo 
v'asiu spune totf.; tempuUi e totu de a una 
lungu pentru cellu ce aştepta; callatoria 
lunga, syllaba lunga; dactylulu e corn' 
pusu d'in una njllaba lunga si diti doue 
scurte; câiu este annulu de lungul — 
despre productele spiritului, alle menţii 
omenesci : poema lunga; oratione hmga, 
petitione lunga, dissertatione lunga; — 
prov. accstu omu e vorba lunga, adeco i 
plaee se vorbesca multe verdi si uscate; 
eonnoseeti lungtUu nostim adeco counoa- 
ceti inferioritatea;— ca subs. s'aintensu 
de a Itmgulu carrtdui, atâtu in lungu, 
cătu si in latu ; crepati lemnele de a 
Ungulu; fiandi'a nu se talia de a lun- 
guiu, ei de a latulu ; allerga oa unu ne- 
bonu de a hingulu ai de a latulu terrei; 
amu vorbiiu cu dki pre lungu pre largu; 
amu mersu de a lungulu rwlui; amu 
appuoatu in lungulu padurei. 

LDNOULliETI[I,-a,adj.,lo»Kliiiiciiti», 
louguim, camu lunţa, destullu ăelungu, 
camu prea lungu : patu lungulleliu; ba- 
stonu iunguiletiu, sabia iungulletia. 

LUNGUS10KU,-a, adj., lonsiuBciluG; 
destullu de lun^ : vestimentu lungu- 
sioru, 

LUNtiUTlU,-o, adj., vedi lungimoru. 
iiUNI, s.f., des luuie, a dou'a di d'in 



LUP; 199 

aeptemaua; ca tote dillele septemaKei, 
afaro de dominica si sanibeta, ca mcurti 
mercuri, joui, vineri, asia si Juni e unu 
genitivu corresponditoriu cu genit. clas- 
sicu, lunn , d^ro tractabu ca unu uomî- 
nativu,' astă co form'a luni se dice in 
tâte numerile cumu si caşurile ce se 
espremu cu prepositioni; p.e., luni e 
diu'a cu care incepc septeman'a; de îuni 
peno veneri, mUlte betrane ţinu lunile, 
adjunandu ca mercuri'a si vineri'a; — 
oa tote nominale de dille si alte nomins 
ce espremu portioni de tempu : sera, de- 
manetia, tomna, etc., coventulu lund sta 
fora prep. candu espreme tempuln la 
intrebarea candu : luni legemu , marţi 
scriemu; prepositionea e oeeessaria nu- 
mai candu luni are longa sene unu attri- 
butu : intr'una luni, in lun'a sepfemană 
luminate. 

LUNISIOBA, B. f-, UoDla, demin. de 
la luna, adeco luna mica. 
LUNITIA, s. f-, vedi lunisiom. 
LUNTRAEIA, s. f., rabHoa llntrinm, 
Bt«tli>liatriuBfiinnerBB<|uMMilliitrium, 
locuia unde se făcu luntri, stalione de 
luntri, unu numeru ore-care de luntri : 
inluntrari'ade la portulu nostru se făcu 
luntri de toia mărimea; lunirariamuUa 
sta in portu spre a incarcd sare. 

LUNTRAKIU, 3. m., Talrer Uotriim, 
lemcx UntrlH, llntrarlug, care face lun- 
tri, care mena nnS luntre. 

LUNTEE, B. f., Ilater, e; mba, ■Mpba, 
nave mica ce n'are neci catartu, neci 
vete sau pandie, ci care ae mena pre apa 
numai cu remi (lopate); !>cafa, barca : 
luntre mare, luntre mica, luntre cu doui 
remi; luntre cu dieee remi; luntre de 
transportatu persone; luntre de trampor- 
tatu merce; luntre legata de nave; luntre 
cu cabine; lutitre de pescari. 
LUNTRICELEA, si 
LUNTKISIORA, s. f.,Uutriculni, de- 
minntiyu d'in luntre, luntre mîcaj — 
luntrisiora e sî numele unei plante d'in 
classea diadelphidoru, «x} tropis. 

LUNULA, s. f., lunula, deminutiTU 
d'in luna. 

LUPA, s. f-, 1. lupa, {fr. loure), fe- 
mina a lupului; metaf., curtesans; 2. (fr. 
loupe, de acea-asl origine cu cellu da 



,y Google 



snb 1) : a) tumora connoscuta popornlaî 
sub numele de {«pare, decare vedi l.Iu- 
j)are;&;leDticiila, ÎDStrnmentuopticud'in 
vitiu coQvessu, care appropia si maresce 
la ochi obiectele de vedutu : acestu me- 
runtu typariu nu se pole lege fora lupa. 

LDPANARin.-a, adj. s., UpanArU, 
lipanar sau lipuartan; relativu la lupa 
=:cttrtesaiia ; a. m. reale, îupanariu = 
casa de curtesane. 

1 LUPABE, s. f-, htrpes, (vedi si 
lupa sub 2. a), inBatura inchisasub pelle, 
care cresce rotunda, uae-ori peno la mă- 
rime prodigiosa : i s'a facutu lupare in 
eapu, luparea a roşu cef'a penolaossu; 
la maneatu luparea de viu; a morUu de 
lupare; luparea este adesea numai effec- 
tulu cella mai mare nccuratia a ptllei; 
lupare, in botanica, e una crescutura 
Umnosa care se vede pre truDcliii sau 
pre ramurile unoni arbori : luparUe de 
la ulmi sunt tUili mesariloru si aUoru 
l&nnari. 

* 2 LUPARE, V., luparl; a petrece 
io desfrenari, a fornică, a câştigă ven- 
dendii-si corpula. 

LUPARIA, a. f-, latlbalum Inporum, 
locu unde se ţinu lupii, (ix. Mâuagcrle 
de IftQpH); 2 îupanariu, adeco casa de 
prostitutione, casa de feniine publice ce 
se dice si hordeUu. 

LOPAKIU, 6. m., loparios, venato- 
rin de lupi. 

LUPATU,-a,adj.,lopatiu, proTedutu 
cu denti de lupu =: cu dauti de ferru : 
frene lupate; s. f. pi., lupateU, frene Iu- 
pate. 

LDPDIU, s. m., 1) clienSf cane essitu 
d'in crucira cu lupu; nome propriu de 
cane. 

* LUPERCALE, adj., lupersalla, re- 
lativu la lupcrcu: de aci : 

* LOPKRCALIE, pl.,luperealia,ser- 
batoria tienuta iu ouorea lui Lupcrcu. 

* LUPERCU.-a, 8., Upereu», la an- 
ticii Komani, dieu apperatoriu de lufii, 
mai vertosu dieulu Pan, ce porta la 
greci epitbetulu Xuxâ^oc. 

LUPESCE, adv., admodum luparoin, 
InaUr lupi, pre răpite, pre appucate, cu 
mare atiditate, ca lupulu : acdlu omu 
r^ptu defoTM manca iuptacc. 



L UP 

'LUFESCU,-a, adj., inpl»*, de Iiipu, 
ralativu la lupi : rapaeiiaie li^aesca, fouM 
Ittpesca, crudeli^ofe lupesca. 

LUPINA, s. f., r«ba Liplvl, frnctuin 
plantei Zuptnu;— proprie, f. d'in lupitiii, 
ca si ntaa d'in nticu. 

LUPlNACin.'ii. adj., lapla«««aa, de 
^Mptnu, sau care s^mena ca luptmilw. 

LUPi;KAR10,-a, adj., loplDarlai, re- 
latiru la Itiptnw sau la Itţpina,' s. per- 
sonale, care vende iMpine. 

LUFINU, adj. s., loplnsi, de tupy, 
relatiru la lupu : peri lupini; lupina 
pelle; furia lupina s. a) mase, li^mt, 
planta leguminosa, cu folie in form'a 
unei apparetorie, (fr. âventAU), d'in fa- 
milia papilionacieloru, alle cărei specie 
se impartu in : lupini annuali si pe- 
renni, adeco cari crescu si fructifica in 
cursn de mai mulţi anni : lupinulu cregee 
in regionile marei medeisrrane si in A- 
merie'a septentrionale; lupinulu albu =z 
luplnna albas* L,, eră connoscutu ito- 
maniloru ai EUeniîoru ca nutnmeniu; 
in'ăUlele nostre lupimdu albu serve de 
ntUretiu viieloru domestice; lupinulu 
egyptianu = lupiins ternlt} lupinulu 
gaUnnu (latens) si lupintdu vendusimt 
folositori la agricultura; lupinulu ame- 
rieanu(l. perenniB) cresce mare; b) fruc- 
tulu lupinului, sub forma femina , lu- 
pina, vedi acestu coventu. 

LUPITU,-a, adj., proprie, part-pass. 
d'in unu verbu lupire, devenitu lupu, 
ren, indracitu : ce lupita de muiere. 

IiUPOIA, 8. f-, in locu de li^Mmia, 
vedi luponiu. 

LUPOIU, s. m., io locu de : 

liUPONIU, 8. m., nufBiHlupBB, aog- 
mentativu d'in lupu, lupu mare; fem. 
luponia sau lupoia se applica reu in 
locu de lupa, de care redi la IocuId seu. 

LUPTA si bicta, s. f., IneU, pnţnat 
prnllam, certuien, 1. specia de esser- 
citiu în care doui omeni si inciârca po- 
terile iavÎDgundn unulu pre altulu : lupte 
drepta, lupta de pumni, It^a eu pedece; 
2. in sensu mai largu si chiaru figuratu, 
bătălia cu armele i:e se încinge intra 
mai mulţi luptători, ^roune-ori se pane 
in locu de bătălia ensaei : pacea pusa 
capetusangerQsţlorulupte cari tinusttra 



=y Google 



LUP^^ 

trei amn itttre acette ăoue noHoni; di- 
vertde doctrine rdigiose au causotu 
luptde eeUe mai furiose intre c(dugeri 
liprin acelU-a intrepopore; lupt'a lumi- 
nei eu intunericuîti, lupt'a rattonei cu 
auperstitiwea si cu stupiditatea; lupt'a 
petestatei aHtUrarie ai a despotismului 
em libertafea. 

LUFTAGE, adj. a., pagn'^» lueUtor, 
kcUator, lu^atoriu deprenen beoe la 
Utpta, g^ymnastn boDU. 

LUFTABE si luctate, v., luotkre si 
lutari, 1. a se prende peptu Ia pepta 
ca (unera spre a la di la pameotu : se 
h^ta baiatii,- ^u se lupta hene; 2. in 
genftre, despre ori-r« specia de comba- 
tere : cmibeh armateîuptara ca eroismu 
eeade; It^ta greu urudu contr'a ăoui; 
hiptămu cu toHi pentru essistetUia, pen- 
tru nationaîitate, limba, patria, onore, 
libertate; luptămu in contr'a coruptio- 
nei; ît^tâmu pentru conservarea mora- 
lei ai pentru apperareainnocentiei; vir- 
tutea lupta in emUr'a peeeatidui; mari- 
Hării lupta contr'a tempestatm si a val- ■ 
UtrUoru; bărbaţii de caraderiu tare 
lisată ineontr'aori-caroru dbstade; lup- 
tiâinu m desertu tntmrir'a mortei si 
a demnului; poponilu reu gubernatu 
lupta forte greu incontr'a tmseriei: se 
luptâmu toţi ca unuîu incontr'a tnt- 
mieUoru interni si estemi. 

LDPTATIONE si luctatione, s. f., li- 
•tatlo, actione de It^tare. 

LDFTATORIU,-'^rt(i,s.adj.,lietttor, 
iMlIaUr, care tine It^ta : luptatoriu cu 
hreuiele nearmate ; luptatoriu armatu , 
luptatoriu la jocurile dgmpice, luptato- 
riu eoragiosu, luptători pentru patria, 
pentru lU>ertate, onore , naţionalitate, 
ti Umha. 

LUPU, B. m., lupDs, catrupede sel- 
batecu ei carniTorii, rapace, care B^mena 
CD c&nele mare : lupu mare, lupu ra- 
pace, lupu hetranu, lupu furu, pelle de 
Ittpu; lupu turbata; lupii au spartu tur- 
m'a; urlattdu lupiloru este fiorosu; cursa 
de It^ t gropa de prensu lupi ; ecco 
lupulu ! venatore de lupi; — proverb, si 
fig, lupulu manca si i^in ouUe ceUe nu- 
tneraie, adeco ; de omulu rapitoria du te 
poti.apperăde adj unsa; lupulu si scamba 



LUS 



201 



pdrulu , nu si invetiuUt =: maeedorom. 
2upu2ti im*taperulu, mentea nu^mata- 
rsiD expelUs fbrea, tanen asqne redl- 
btt, omalu ren d'in nator'a sea, abi& se 
mai pote indreptâ; lupu betranu, omu 
aetnhi d'in natura, adjutatu si de una 
mare esperientia ; are fomea lupului , 
manea ea unu lupu; urla a laturea eu 
lupii, se Bcin accommod& doporolientiele, 
capritiele si datinele omeniloni intre 
cari petrecu, de si na le approba : nlnls 
Clin lofla, tun qalbas esae eipis; a se 
arruneâ in gttr'a lupiloru. a se espone 
la unu perîclu evidente ; a inehide lu- 
pttlw in staultUu ouUoru; adeco : a las- 
B& pre cineva la unu loca, in ona fune- 
tione, servitiu, fora neci una snperve- 
ghiare, unde iu- pot6 face reu c&tu 
de multu; a vre se sparielupulu at pel- 
lea ouei; a tine lupulu de urecAio;— prin 
metafore : a) lupu de mare = lupu mo- 
rinu, pere* Ubrax, specia de foca ma- 
rina : attitu cu plesseUe d^in pdie de 
lupu marinu; una specia de pesee marinu 
cu denti grossi conici; fig. ItQW demare, 
marinariu, care petrece tota vi4ti'a sea 
pie mare, in câta se deav^tia cu totolu 
de usoatu si de lume; b) lupu, constella- 
tione d'in emisferiulu austrie; c) htpu, 
planta ce se dice si crest'a eoeoaitdui; 
d) lupulu passeriloru, corriu plest pas- 
sere rapitoria, pica, cotiofana. 

LUPULLETIU, s. m., lupolav, demi- 
nut d'in lupu. 

LUPULLINU, B. m.; 1. proprie, demi- 
nutivu d'in li^u, ca si lupidletiu; 2. plan- 
ta, hniuBUi lapnlm L.. numita de po- 
poru si huTneiu sau hcundiu (Aumelut) ; 
ît4puE^i»u=farina de huneiu. 

LTJSCA, s. f., ornlthoralUm lui Lât- 
neu, planta ceposa, eepa selbateca, de 
specie differite : lusca menunta, ornl- 
thoţaUim nlnfura; lusca gaUrina, orn. 
litesm, connoscuta prea bene in mai 
mulie regioni europeane; lusca un^lora, 
oro. UDlflornM; lusca arabica, «ra. ara- 
blcum; Utsca francesca, om. n^rbcii' 
D«aie, lapte de passere. 

* LU3CINIA, ti. f., iDsoIiila» pwsere 
connoscuta in poporu sub nomele de 
preoeghiatoria; propr.fem.d'inlMCimu: 
lusdniele cânta formosu. 



=y Google 



908 



tvs. 



* LUSCIMIOBA , s. f., iHsetDioU, 
demiD. d'în lusănia. 

* LUSGINIUro. adj., UsoinliiB, vedi si 
htseinia. 

' LUSCINtJ,-fl, adj-, lusciuu», unoclu, 
cu unu ochiu, chioru. 

* LUSCIOSU,-rt, adj., Inscioan», d'in 
luseu, care nu vede bene, si in speciale: 
a) care in tempulu crepusculului nu 
vede, care are, cumii se dice, orbuîu gtU- 
limelcra; b) care chiaru diu'a nu vede 
bene, scurtu de vedere, mi/qpe. 

* LUSCIBE, v., lusuus «««e; a ti luscu. 
a Teâ4 reu. 

* LUSCITIA sau luscelia, a. f. , luitci- 
tlo; stătu de Itiscu. 

* LUSCITIONE, s. f., tiHcltto; actioue 
de luscire; stătu de luscu sau luscioau. 

* LUSCITIOSU,-a, adj., luscltiasnâj 
vedi lusciosu. 

* LUSCU,-», adj., lujjcns; 1. unoclu, 
cu imn ochiu, chioru; 2. lipsitu de ochi, 
cu ocbii scoasi, fora ochi : statua htscii; 
in speciale, care se uita strambu, care 
caută ren; care nu vede bene. 

* LUSIONE , 8. f. , lu»lo ; actione de 
luăere. 

* LUSORIU,-a, adj. s., lusor liigorinaj 
d'in ^U5u, de la luăere, cAîeluăe serve 
k lutu : pUa lusoria. a se întrece cu 
navi lasorie; ammenintiare lusoria. 

*1 LUSSARE, V., luiiare, a face lussu, 
(vedi 2 lussu) a strâmbă , a deslocu, 
a smentî : chiama ckirurgulu se ti pună 
la locu gemtchiulu, lussatu. 

* 2 LUSSARE si luxare , v. , luxari, 
a face lussu sau luxu, a trai iu lussu, 
(vedi 1 Zu^u). 

* LUSSAl'IONE si îujjatione, s. f., lu- 
xatln: acbione de 1 luamre. 

L\}SS&.Tl}liA. siluxatura. s. f., lu- 
xatnra; reaultatu allu actioneide 1 lus- 
sare. 

LUSS03U si luxosu,'a, adj.,lBxiitlo- 
•uh; plenu de 1 lussu, applticatii la lussu. 

* 1 LUSSU si luxv, s. m., luxu»; 1. in 
sensulu eellu mai uriginariu, etrambare, 
deslocare, smentiro d'in tocu; 2. ca mai 
deeu inse : a) essîre d'in mosura in ^ipese, 
!)pese nemesurato pentru mâncare, beu- 
tura, veslitu, ek., tralu fora uompiilu si 
desfrenatu : lussalu corrumpesocklatUe; 



LCS. 

veetitu fora lussu; pentru mutH lusstău 
adjunge una necessitaie pentru a cut so- 
fisfacere sunt in stare se facă celle mai 
ntari lassitaii; b) fora idea accessoria 
pejoratira ; magnilioentia, muniâcantia 
iu traiu, splendore in alle vietîei ; ca- 
sele regali su a<ioma£e cu lussu si eu 
multu ijtistu; îussulu pentru cellu ad 
da man'a nu ede câtu victi'a munita cu 
tote commoditatile: essuberantia : lua- 
sulu ramuriloru si frunăieloru pote 
vettemă desvolatarea plantei. 

* 2 LUSSU si luxu,-a, adj., Ucos; 
(afSnecu Inscus, compara si XoctS^^iob- 
licu, strambu), smentitn d'in locu, scrin- 
titu : emplasiru bonu pentru osse frân- 
te sau lusse. 

* LUSSUKIA, 8. f„ loxariaj 1. es- 
suberantia, superabundautia, (vedi si 
1 luseu cotra fine) : lussuri'a ramuri- 
loru si frondieloru impedica descălţa- 
rea covenita a vitiei de vinia; de aci 
2. prin metafore : a) nestempeni, lasci- 
via, petulantia, voia bona, nebonatecia; 
dero mai vertosu : b) deafrenu in traiu, 
traiu voluptosu si libidînosu. 

* LUSSURiANTE, part. adj., luxu- 
rianţi, care lussuria. 

* LUSSURIARE, v., luxurlare; a Ei 
in lussuria : viti'a de vinia ce lussuria, 
caută bene tunsa; amndlii saru si lus- 
suria pre crba verde; celU avuţi tm potu 
SC nu lussurie. 

*LUSSURIOSU,-o. adj., Inxnrloins, 
plenu de lussuria, applecatu Ia lussuria : 
scmenature lussutiose , ospetiu lussu' 
riosu, petrecere lussuriosa, atrailassu- 
riosu cu celli libidinosi. 

* LUSTRAGINE, a. f., luBtrajfo; spe- 
cia de planta numita eerbonaca. 

* LUSTRALE, adj., lustrallsţ re- 
latiru la lustrii in intellessulu de sub 
2 : apa lustrule. sacrifieie lustrali. 

' LUSTRAME, pt. lustramine, lua- 
truiDun; mediu de 1 lustrare. 

* LUSTUAMENTU, .pl.-e, ^luslra- 
meiituiii; mediu de 2 lustrare, 

1 LUSTRARE, v., Inutrai-u, {lustru 
sub 2); a face sau a d& lustru; si ia 
speciale ; 1. a spella, a curetiâ; la an- 
licl mai verto;jU, a curetiâ, a purifică 
prin acte si sacrilicie religioaso : a las- 



.yGooglc 



. ws ^ 

tră unu agru, una casa, unu putiu spur- 
catu: 2. a natedf, a polf, a face Zuciw, 
(vedi si lustruire) : a si frecă si lastră 
hene faci'a; 3. in intellessu mai ideale, 
trassQ de la lushvlu, ce se făcea la an- 
ticii straboni la finîtulu nntii censu : 
a^arecen3&,a^erecen8ioDe, ainspeclâ, 
a cerceta, a viaită, a trece in revi- 
sione, etc, principele insocitu de ge- 
nerări lustră teta armafa; lustraii par- 
durea in lungu si latu, dâra veţi dă 
preate latrotU: uita-te si Im^a ee e in 
giurttlu teu; metaf-, a consideră, a co- 
gită; — de aci : 6) a visită, a atrabate, 
apercniTe, a ambU : terrelustratedenoi. 
2 LUSTRARE, t., lustrarl, (vedi 
lustru etb 1), a visiti lustrele de cur- 
tesane, a ambii a\ petrece prin locuri 
de corruptione. 

* LeSTRATIONE, 8. f., Inatratlo; ac- 
tionea de 1 lustrare': lustrationea pu- 
tiului cu agiasma, lustrationea codri- 
loru. spre a ăâ preste latrani. 

*LDSTBATOBIU,-/OTna,»dj.,!H»tMtor, 
eare lustra sau serve a lustrare. (1 îus- 
irvre) : lustratorii acelloru locuri pu- 
d»u connoseute peno actanu. 

* LtrSTRICU,-fl. adj., Iiatr-iens; re- 
lativu la lustru, in sensulu de sub 2: dSle 
lustrice, cumu ara H celle in care se cu- 
retia femin'a dupo nascere. 

* LU3TBIFICU,-a, adj., iHBtrlBeus; 
care face sau addace lustru in soneulu 
de sub 2. 

•LDSTRINU,-«,adj. s., (compara fr. lu- 
strlae); proprie, de lustru, cu lu^ru 
(lustru Bub 2); luatu inse mai multu ca 
subst. : a) mase, lustrinu, tessatura lus- 
troS2 de matasse ammestecata ca bom- 
bacu eau cu cânepa; b) fom. Itistrina 
a.) în acellu-asî sensu cu lustrinu de 
sub a); P) petra forte tare care conţine 
si farm si care serve si -la lustratulu 
nestimateloni : Imtrin'a se preface in 
pulbere, si cu acesta-a se freca si lus- 
tra gemmtle, 

LUSTROSn,-a, adj., nltldua, lucl> 
dii, Imilaţ plenu de lustru == ludu. 

LUSTRU, 8. m., Ustranj 1. d'in 
luere '-^^ lauare, sau spellare : a) sp«l- 
lacitura, lotura, worde; tina, noroiu; 
ij metaf.: <z)locu de şedere sordidu caallu 



LUT. 



208 



poroiloru, si de aci: p) locnentia de 
animali selbatice; t) codru, pădure; 
8) casa de desfrenari, de curtesane; 
s) f îMia desfrenata;— 2. d'in Utere corn- 
binatn cu lucire, stata allu unni lacru 
aaiJL de lautu in cătu derine luciu, si 
ia speciale : a) sacrificiu, ta aati%îi stra- 
boni, ce făcea censoriulu, la fîa-cari 
cinci anni, dupo finitulu ceasului, pentru 
totu poporulu romanu ; sacrificiu de oo- 
ratire de peccate, numitu suoVetaurilie, 
pentru co se sacrifică unu porcu, una 
one si uuu tăuni : a incepe, a face, a 
hermina lustrulu; candu se face oJiu 
dietde lustru; de acf .- a) in genere, 
veri'Ce sacrificiu sau aotu religii^u de 
pnrificatione ,- b) spaţiu de cinci anni : 
tmmeru abia patru lustre de la naaeerea 
mea; c) prin estensione, spaţiu de tempu 
de mai multianni; Jusfm mare=100 de 
anni ; d) laciu , politura , splen«l<ţre : 
a.) proprie : mete eu lustru SMt fora lu' 
«^t; ce mi ad^i c(dciamentele fora se 
le fii datu lustru ?'ăe aci : lmfru:=a&n- 
delabru; p) metaforice : orntanenl^ 
bene allesse dau unu lustru formosetîei 
natta-ale : tMmele v(CJi|pe dedera unu 
«ou lustru gloriei nostre; urituUt da lu- 
stru formosuUii. 

LUSTRUmE,-es«*, v., ţ»\ln, leti- 
e»t«i a ă& lustru, a poU, a di politnra. 

LUSTBUOSU,-o, adj.. Tedi lustrosu. 

LUTARIA, 3. f., Intuientnmt obiectu 
de lutu, locu lutosu, locu unde se afla 
multu lutu. 

LUTARIU,-a, adj., IntariaB, relatiru 
Ia lutu; care traieace in hUu, sau se nu- 
tresce cu lutu : poră hUari, 

LUTHERANISMU, s. f., (fr. lirtM- 
ranlsme), iovetiatur'a lui Lutheru, con- 
fesfiionea celloru ce urm^ia invetiatura 
lai Lutheru .' luthcrani&nuiu se nu- 
mesce si protestantismu. 

LUTHERANU,-a, adj. s., relativa Ia 
invetiatur'a lui Lutheru : confessionea 
lîUherana; bas^rie'a hdherana; elH su 
lutkerani. 

LUTOSU, -a, adj., lutvsns» pleoR de 
lutu, incarcatu cu lutu : eşti lutosu pre 
mâni ; vestimeniu lutosu; agru lutosu, 
colUna lulâsa, rcgione lutosa. 

LUTU, s.iu.,liitum, pamentudeolle, 



>y Google 



304 



LTG 



argilla; pamentu tnoUe, lima, tina, no- 
roia : oUe de lutu , vase de tutu , easa 
de Immu l^a cit luţu; biblia dice co 
DoHtfwAeN formă pre omu tCin Itriu 51 
i JMu ffta s piritu de vietia. 

LUTUIBE.-escu , t., luUre, a unge 
cu Intir, a lepf cu lutn. 

* LTIXOSU, lujcu. luxuria, luxurjo- 
w, etc.; Tedi lussosu, lussu, lussuria, 
lu$stiriosu. etc. 

* LUZULA, 3. f-, liSBla, planta d'in 
classea glumacieloru. 

* LTGEALE, adj., relativu la lyeeu, 
d« h/ceu : dassi lye&di. 

•LTCEISTU, 8. m., Bcolariu care, 
flrecenta lyoeul». 

* LYC£{} saa luceu , pl.-e, Ijeenai, 
81 IjiUm (Xoxeîov, fr. Ijcit) ; 1. gym- 
nasiu laAUiene, afora d'în cetate, UDâe 
Aristotele propunea invetiatnr'a sea; 
2. la moderni gymnasiu soperiore; redi 
gifnmasitt. 

* LYCHNIDE, 3. f., (IjchmB, Xo/vtţ 
=iUte*iite) specia de planta d'in clas- 
Bea 10, ordinea I a eyatemei lui Lumeu, 
A"mţa,mii¥»ditmtheloruBa.\iearyophyl- 
Idoru, d'intre^ri unele bu connoscute 
la noi sub numele de garofa, fi&re dom- 
nesca, seafUeiuiia, de cari vedi la lo- 
cuia lorn. 

*LtCHNITE, s.m.,ljeliiilto8,(X'}x- 
vinji;), specia de marmore alba si Iu- 
ăosa, ce se sparge la lumin'a lytkmdui. 

* LTCHNITIDE, s.f-, IjohiiltIs,(Xox- 
vîtk:), specia de planta d'in care se fă- 
cea festille pentru lycbnu. 

* LTCHNOBIU,-a, adj., Ijchioblsi, 
(Xo)[vâ^[0(), care traiesce Ia lychnu, care 
d'in nopte face df. 

* LYCHNU, B. m-, IjehBat, (kb^nc), 
lampa, lacerna, lumina. 

* LYCHNUCHU, s. m., t; chnnehM 
(Xu^voâx^*:)' ^'"'^ ^'"^ Ifcbnulu; si in 
specie candelabru. 

* LYCISCC,-o,B.,ljclBiiii,(Xuxiaxo<:) 
nume de c&ne, (vedi lupeiu). 

* LYCOPKBDACIU,-«, adj., (fr. ly 
e*p«rdae^e],care3^minacu^coper(iu^' 
s. f. pi., Ij/eoperdadele, familia de fungi 
cart are de typu genulu Igcoperdu, (he- 
lin'a lupului). 

* LICOPEBDASTBD, s. m., (fr. Ij- 



LYM; 

c*rerdastre), genu de fnngi d'in fami- 
li'a lyeoperdacidoru. 

•LYCOPEBDINU,-o. adj. s., (fr. Ij- 
eoperdfne), relativu la /yc0por(lu;subsb 
hjeoperdinele, genu de insecte d'in fa- 
mili'a fungicddoru. 

* LYCOPEBDITB, s. f., (fr. Iscoper- 
dUe), fossile ee s^mina tar« cu 2ya^»r- 
dttlu. 

* LYCOPEBDU, 8. m., (fr. lje»per. 
don, d'in Xuxo; ^ /ttp», ei xipStiv^i»- 
aire), genu d'in famili'a fongilorn. 

* LYCOPODE, adj. s., (fr. lyeopole, 
i'm\'yKtn:^lupu,aiim^=:peăe), pro- 
prie, care are petioru de lupu; applicatu 
inae ca subst. genu de plante d'in fami- 
li'a lycopodiacialoru. 

* LYCOFODIACni.-fl. adj. s., (fr. 
Ifctpodlaeâe), d'in familia lyeopodilont. 

* LYCOFODITE, s. (lyc«p«dlt«),gfinii 
de plante fossilî, ce s^mina cu ^«0- 
podde. 

* LYCOPODID, s. m., pulbere de 
plaot'a lycopode. 

* LYMPHA, 8. f., tympha, (fr. !;■• 
pke), 1. apa limpede (confere liaipMH 
=:\mpidu)\ 2. licidu aposu ce se afla 
in vasele lymphaUce alle animaliloru; 
assemine licidu ce se afla in venele ve- 
getalilorn. 

*LYMFHAGin,-a,adj.,Ijnphaeeai, 
ca lymph'a de limpedu, ca cristallulu. 

* LYMPHAN(J1TE, s. f., (fr. Ij»- 
phsBglte) , inflammatione a vateloru 
Iţjtttphotiee. 

? LYMPHANGIU, s. m., (d'in ijn- 
ph«, si sTYsEov =,wi£U), vasu Iţfmpha- 
tieu. 

* LYMPHARE, v., Ij mphar*, a spa- 
riă cu apa (lympha), a spariă in gra- 
dulu supremu, a turbură mentea, a în- 
furia. 

* LYiIPHATICD,-a, adj., Ijvpkatl- 
ens, (fr. ifmphatlqnv), relativu la li/m- 
pha : 1. vaSe lympJuitice , canali prin 
cari trece lymph'a; glandi lympluUiee; 
sijstema lymphatica; temperamentu lym- 
phtUtcu; 2.coprensu de spaima, spariatu 
in gradulu supremu, turburata; turbatu, 
smentitu, lunatica, nebonu. 

* LYMPHATIONE, s. f., Ijnpbatto» 
actionedelyffyfAore, stare produssaprin 



=y Google 



tvfi. 

lympitare, torburare â« mente, turbare, 
furia de nebonn. 

* LYMPHATU.-a, adj. part., ly«- 
pbstis, tarburatu la mente, hoaticu, 
oeboou : capete lymphate, mente lym- 
phata. 

« LYMPHITK, s. f., (fr. Ijmpblte); 
Tedi lymphangite. 

* LYMPHOSE, s. f-, (fr. Ijmphoge), 
actione prin care ae formâdia lympKa, 

* LYMPHOTOMIÂ, s. f., (fr. lj«ph*- 
tonle), disseotionea Vdseloru lymphaiiee. 

* LTNCE sau lunce, s. f., l}nx,(X{)7S), 
animale mammifern d'in speci'a feline- 
loru, ca perulu roşiatica rergata : Itm- 
eea are una vedere forte agera, an/tm 
credeau eo ea vede chiaru siprmptaieti, 

•LTNCCRIU, s. m.,ljnonrlBiii (X-jţ- 
xo6p[oy), una p^tra dura transparente, 
cu probabilitate turmalinulu. 

* LYSA sau Im-a, s. f-, lyra (Xupa), 
unu instrumentu musicale ca corde u- 
sitata la antici : a cântă cu lyr'a; attti- 
cH credeau eo Mereuriu fu inventato- 
riuJu lyrei; Vythagora stemperă affec- 
tde cu cantcctUu lyrei. 



LYS. 



SOS 



• LYBICU san luricu,-a, adj., l,ri- 
cas, {\'ipix6z), relatîTu la lyra, sau mai 
bane la cântarea ca îyr'a : poesia lyriea, 
care se cântă aocompaniata de lyra; 
poeţi lyriei; Tindant e prwiulu poetu 
lyricula Greci, Oratiu la Romani; ean- 
tetele lyriee se numescu ode; poeat'a ly- 
riea are una mart varietate de metru; 
addeveratii poeţi lyridincânta spiritele 
prin idee su&Zimi si sentimente nobili. 

• LYRISMU sau lurisntu, a. m., (ij- 
rUmii8> Xupta[iâ;), cântare cu lyr'a; tona 
h/ricu. posia li/riea. 

' * LYRISTtr aaaluristu, a. m., lyri- 
ttes, (XuptoTi);}, care cânta ca h/r'a. 

* LYSIMACHIA, s. f., IjsIidmIiIs, 
(Xu3c;xa/£a, fr. l/gimachle ei Ijsivaqae), 
geaa de plante d'ia famili'a primula- 
cieloru. 

* LYSSA, lusaa, si îyUa, lutta, b. f., 
Iftta. i.!iaz7. si XOrcn, fr. lj»n si Ijtte); 
proprie turbare sau turbatlone, appiicatu 
inse in specie la : a) puatule sau buba- 
8i6re ce se desrolta sub limb'a c&nelni 
turbata, sau a celliu muscatu de atare 
câne; b) cantharide. 



=y Google 



M. 



M, a treisprediecea littera in alfabt?- 
tula romanii , ai nn'a d'intre acelle-a 
caro si a conservatu pronunti'a origina- 
ria in tâte caşurile; numai in unele lo- 
curi înainte de i ae audeca^nitalicusî 
gallicu, precuinuÎD:mic, micH, nemica, 
mişca, temi; si înainte de c cu assimîla- 
tione deie, precumu in-.tneu sau mku, me- 
diu, mercuri, viiere. Âct^sta nuaotia se 
observa mai allessu Ia Românii d'iu Ma- 
cedoni'a, la celli d'in Daci'a ea dispare 
d'in ăi iu df, 91 iu genere se restabilesce 
pronnoti'a genuina a litterei m. 

MA, (contrassu d'in mai, si acestu-a 
d'in magi ^ maiţla), adv. conj , mKgts; 
Mă, ast, atţ ât tamen, at enlm, at Tero; 
mai mnltu io usu la Macedoromâni ; in 
Daci'a se servescu cu : inse, cro, ăi'ro, 
sipentmcomparationecufftaij-vediiMai. 

* MACACU, 8. m., (fr. raacaque), 
specia de simia cu capulu latu, si cu 
cod'a scurta, care se numesce si mîtia 
de marc. 

• MACARELLU, s. m., (fr. maqae- 
reau), Momber» numele unei familie de 
peaci marini, de care se tine si scum- 
br^acotAmune,{»riombtir»e(nnbTas),con- 
noscuta ca articlu de commcrciu, apoi 
iunntdu, (thjnnas, Ihnonas), si pescele 
sahiatu (slphlns] : macardlH se prmdu 
eu millionile ip lunile Maiu si Janiti 
in oceamdu atlanticu si in marile ho- 
recJi; Momanii aniici făceau d'in ma- 
carelli sau scumlrie una sema cu dres- 
suri mtâÂe numUa gsrum. 

MACAKin, macari, macaru, adr. 
COig.; 1. ca adr. restrictivu, saltam, nl- 



iilninm, celhi pucinu, cellu mai pucinu, 
incai : dt-co nu mi poţi dă capetele im- 
prumutate, da -mi niacariu procentde 
pre una luna; se avemu macariu doi 
Im, amupotv lucniagrulu, si scote d'in 
eUu traitâu nostru; di^rosi cuintellessu 
contrariu, etlam, quoqae, quidem, ipse : 
macariu eu, macariu tu, macariu de 
septe palme in frunte se fia, nu me tn- 
chinu îui: neci macariu^: uc... q^ldstn; 
ncei macariu câlu negiu sub unghia; 
asii cu tâte coventele de cantitate : ma^ 
cariu ce, macariu caii, macariu câtu 
de mare, demicu; macariu care,macariu 
cine; etc. =: quldrls, «inotrlf* qpaoiTU 
magDiig, parroH, qnlTls; 2. CU acestu d'in 
urma intellessu se pune pre longa tote 
relativele conjunctive, si forraediacon- 
jitQctioni si adverbie compuse ; a) cu 
da =: d(CO, si cu se ^ »!» ctlamBl, etal : 
tnacariu se me talie nu făcu si nu dicu 
asia; macariu se mc pice cu cera fer- 
bente, totu nu vreu; dâro si ; macariu 
de ar veni, ntlnaui renlret; — b) cn CO, 
macariu ca=qyamqnain, etiamsl : mw 
cariu co ai lucratu multu, totu ti a mai 
remasu inco dcstullu; macariu co ti ju- 
ra, te va insetld; c)c\i celle alte relative 
form^dia atătu conjunctioni, câtu si ad- 
verbie : macariu candu, 7}iacariu cumu, 
macariu unde, etc.; a) ca conjunctiooe : 
quaniloounqae , ntonnqne, iibicQnqae; 
P) ca adverbiu : quandoTls, ublrla, etc. 
(oonfere greculu mod. [laxâpt) 

« MACARONE, s. m., (maccUeroni, 
fr. inacaront), taliatelli italiani în for- 
ma cylindrica facuti d'in farina fina 



=y Google 



HAC. 

fig. ammeatecatura burlesca : sli/lu de 
macaroTte; poesia de tuaearone, versuri 
latine ammestecate eu italiane. • 

* MACARONICU,-a, adj., (it. mtc- 
cberonicoţ fi*. B]aenr<>nlqi(«), de rnuca- 
rone; fig, : poesia macaronica, versuri 
macaroniee, 

* MACARONISMU, a. m., (fr. na- 
«aronisrae), modu de poesia macaroDÎca. 

* MACEDONE, s. m., Macedo, locui- 
toriu allu terrei numite Macedonia 

* MACEDONIA , s. f., Mteedonla , 
t^rra d'in Europ'a orientele, prin care 
trece rîulu Assiu, astadi Vardariu, ve- 
cina cu Thraci'a spre resaritu, cu lUa- 
ri'a spre appnsu, cu Thessali'a spre m6- 
dia-dî si cu Moesi'a spre m^dia-n6pte : 
Macedoni'a fu ptUri'a lui FilUppu si a 
lui Alessandru magnulu; Macedoni'a 
se prefăcu in provincia romana, Mace- 
doni'a de astadi e locuita in mare parte 
de Homâni. 

* MACEDO NI ANU,-a- adj. s.. Ma- 
cedonlnsj Macedonianti», jMacedonlciis » 
locnitoriu allii Macedoniei, diverşii de 
Macedond := care e de origlue macedo- 
nica; lig. maccdonianu.l. uua specia de 
buccate compuse d'in diverse ingredi- 
entie; 2. unu jocu de car'ui. 

«MACEDONICl',-a,adj.,m.ioe4onicug, 
relativu la Macedoni sau la Macedonia : 
regnvlu maevdonieu, falangea macedo- 
moa, Umb'a inacedonica. 

* MACEDONISMU, s. m., idiotiamu 
propriu Macedoniloru, caractertii niace- 
donicu; seatimentu niacedonicii. 

♦MACEDOROMÂN U,~a, adj. 8., Ro- 
mânu din Macedoni'a, spre distinctione 
de Dacoromânu. Românn d'in Daci'a. 

MACELLAEE, r., lanlare, cndere, 
■tragem edere, a macellari, a talia vite 
la macellu, si apoi in genere : a taliă, 
a uccide fora raisericordia. 

MACELLARESSA, s. f., uxor lanio- 
uis, femin'a macellariului. 

MACELLAKIA, s. f., raucelliim, la- 
nUrlnm* Unlena* loculu unde se talia 
si vende carne de vite; âg. cndos, atră- 
gea, occisione crada, barbara, fora mi- 
sericordia. 

MAOELLABIRE, -eseu, efedere, U- 
nlare; a taliti, a ucoide ca unu macslla- 



MAC. 207 

riu; fig. in acea Imlalia se maceltartra 
multe miUi de omeni. 

MACELLARIU, a. m., Usio, lanUs, 
maeelUriiis; cellu ce talia sau iiccida 
vite cornute, lanose, porci, etc., sau ven- 
de came cruda cumpaoita : maceUea-if* - 
brutale, cutitu de macellariu, scaunu 
de macellariu, mes'a macdlariuiui; — 
fig. omu cnidu si barb»rn , fora misori- 
cordia si brutale. 

&IĂCELLU, pl.-e, maoellam, endes, 
slraţes, actione de maceUare , taliare, 
uccidere, in speciale de vite, in genere 
si de temeni, mai vertosu uccidere cruda, 
brutale si fora misericordia, uccidere in 
massa etc; locu unde se talia vite ei sa 
vende carne; platia unde se alia ntacel' 
Inriele : batali'a se ^ni cu unu ma- 
cdluinfricosiatu, eareassecurăosteino- 
strc victori'a decisiva; dupo unu macellu 
furiosudebaioneie inimiciise retrassera 
in desordinc si in fuga pre tote lini^. 

* MACERARE, v., tuBoeriire, a face 
maceru sau macru; a mollii, a fragedî, 
a face fragidu, morbida : venatulu'ne- 
maceraiu e greu de mancaiu; a macera 
lentea, faşeol'a si alte sementie de se»ie- 
uatu; metaf., a debilita : pre muUima- 
cera aeellu morbu; a torment^ a tor- 
tură, a marturis : a si macera corptUu 
ca primii marturi ai credentiei cre- 
ştine; de ce se te maceri at<Uu-a pen- 
tru nemica? 

* MACBRATtONE, s. f., maceraţi*; 
actione do macerare. 

* MACEU1.1, 3. f., raaeeria: (affina 
cu macellini = macellu); gardu, muru, 
iu speciale, gardu viu. 

* MACEUIATU.-a, adj., uaceriatog; 
incliiau eu maceria , viormente. mace- 
riate; vinia muceriata. 

* MACEliIRE,-esc«, v., maceretioereî 
a deveni maceru sau macru .- a se mol- 
liă, a se fragedi. 

'<'MAGERU,'a,adj.,inacer;vedimacru. 
MACE8IA, s. f., baoca ros» canin»; 
fructu aan bacea de macesiu. 

MACESIIiE,-e5(;u, v., a molliă sau 
netedi batendu; afâne pre de uua parte 
cu mac^eilu, mactare, etc, pre de alt'a 
cu : mac-ru, mac-erare, etc.; compara 
si macescereizzmac&rire. 



.yGooglc 



908 MAC. 

MACE8IU, B. m., r*M eavln». Linn., 
specia de roşa aelbatica, allu carei ar- 
bostn, ori mai bene spinu, cresce printre 
tnfarie si printre alte spinete, 4ro din 
ftnctele Iui copte bene se face lictariu 
sau decDctu; (affine ou maett sau cu 
maent?). 

* MACHIA, s. f., iwmhU, (it. nac- 
' ebla) , p^ta , macla sau macula ; redi 

mawia. 

•MACHIABE:, t., mmeiil»«,(it. hm- 
ehlan), a petă, a macU sau macoU; 
vedi maculare. 

* MACHlATUro, adj. part, aaeu- 
Utiiţ (it. mMehlat»), petatu, maclatu 
sau maculata; redi maculatu. 

•MACHIA VELLICO,-a, adj., (fr.na- 
ehUT61fqu«, seenndiin doctrlnam Ma- 
ahlKTelHl), conforme principieloru si 
doctrineloru politice remase de la Ma- 
chiavdli Plorentinalu : systema si por- 
tare ma^iavellica; in senau intensu, de- 
spre sţstemate, doctrine si acttoni cari 
n'an a face cu politic'a onesta, ci sunt 
basate pre rea credentia, pre perâdla. 

•MAHIAVELLISMU, s., (fr. machla- 
T^lIiBe, sjstena HscliIaTeUlI), systema 
politica a lui Ma^iavelli : Mai^iavel- 
lismvîu o revdtatu pre omenii de bona 
credentia i in systemaiele slaittrUoru 
moderne s'a mai pastratu ineo multu 
maehiaveîlismu; — prinoipiele si actio- 
nile conforme systemei politice a lai 
MaehiaveUi;~in sensu intensu, despre 
portarile private alle unoru omeni. 

* MACHIA VEI-LISTU, s. m., «liecU 
JUehlarelUl, cella ce adopta si urmâdia 
din doctrinele lui Machiavelli: machia' 
vMistu agent, machiavellistu perieulosu. 

* MACHINA, s. f., muklfla, (fr.na- 
ehlne) ■ instrumentu prin care se p6te 
mişcă d'in locu, redici, trage, aminc&, 
sau prin care se pune in activitate tmu 
agente naturale , precumu : foculu, ae- 
rulu, ap'a, etc. : machina de metaUu , 
madtina de lemnu; machina mare, tna- 
cAtfla mica , machina admirabile, inge- 
niosa, sim^, complicata, noua, veehia; 
a inventă una machina; constructionea 
machinei functionea machinei; e/fectele 
unei mocAtne; theorfa, planulu, espU- 
WtiOHea tmei macine; bucMteUe, rotf 



lăj^ 

le, cordele miscatorie alle Mwt maehim: 
inventarea ai immuUirea maehineloru 
de tota speci'a este gpre bende , Sro nw 
spre reulu omemloru; prin lucrarea cu 
machinde ae crutia poterUe ai piefTa o- 
matiioru n a vitetoru de jugu si de 
c&mu; maeliinele producu forte multu 
si totuşi dau oceupatione la multe mS- 
lioni de omeni ; machina simpla, care 
are unu singuru medilocu prin care im- 
multiesce actionea poterilom miscatorie, 
ia oppositione cu machina compusa, for- 
mata d'in mai multe madiine «împle, 
combinate intre senesi : machine corn- 
puse sunt nenumerate; machina ardU- 
tectonica, de redicatu, compusa d'in 
bnccati de lemnu dispuse asia, in cfitu 
cu adjutoriulu unora rotille sau dis- 
curi si allu unoru fusi se potu redic 
greutăţi mari si se potu assedifi la locnlu 
destisatu; — madiina de comprestione, 
destinata a comprime aerulu ei a, la con- 
densa , se dice si machina de conden- 
satione; — machina electrica, destinata 
a produce si a demonstra differitele 
pbenomene alle electricităţii; —maehi- 
ne bellice, instrumente cari serru spre 
a rapedi petre, globuri de ferm, etc 
a bate si a sparge murii : inventionea 
pulberei de tunuri a facutu pre omeni 
se renuntie la machirtele belliee appli- 
cate de poporde antice; — mactana hi- 
draulica sau machina de apa, prin care 
se conduce si redica ap'a; machina Ay- 
draulica se dice ai una compositione da 
machine diverse prin care se producă 
certe effectebydraulice; —mocAirtapnew- 
matica, pumpa destinata a rari aerulu 
coprensu intr'anu asiănumita recipiente; 
mocAina purica sau machina de foeu, 
una compositione d'in buecati dispuse 
cu arte si destinate a ii focului direc- 
tionea cerata, si a face ca caldur'a se se 
communice pre aude voUesci; — ma- 
china suffuâoria, foile de metallu, ia 
care aemlu se comprime tare, pentru 
ca combastionea materialiloru de fiMU 
se se pota eifectuă mai bene, si mine- 
ralile seae topesca maicurrendu ei mal 
perf^tu; machina de vapori, unde pnm- 
p'a este pusa in mişcare prin aburi, — 
macluna de dow^Kd, â« fm-cltea.ife 



,y Google 



m c, 

cădi, etc., a cărei potera fuiictionatoria 
edte pcale poterei a douedieci, a trei- 
dieci d<> calli, etc; taachina, apparatu 
cjre pote produce uuaejplosione omino- 
Htoria; — ia genere, tnachina, lucru ar- 
tificiale, mechanîsmu sau compoâitione 
de rote, rotille, corde, etc, alle caroru 
mişcări si efTectu se termina in easitai 
acea machina, fora a mai veui in com- 
municatione Idco si cu alte obiecte; asîă 
se dice ; acestu orologiu este una ma- 
china formosa; unii automaţi sunt »ia- 
c^tne forte ingeniose; — in seusu in- 
tensu si âg. lomulu este una machina ad- 
' mirabik; animalile inco sunt machmc 
mue; poetice : madtma rotunda, adeco 
QDiversulu, sau numai pamentul u, adeco 
globolupamentului; camachine, la thea- 
trn, se scamba scenele, se represeuta si- 
mulacre deanimali etc :ot]er'a, tragedi'a, 
dram'a, ckiaru si comedi'a are mackine; 
Ggur. si familiariu, machina, effectulu 
veri-nnei desvoltarî sau desuodari dra- 
matice care este prea-fortiata, care a- 
deco nu se pote deduce bene d'in cursulu 
fireseu allu lucruriloru: acesta incia-ca- 
turaprea semena a machina; tt^china, 
in Ti^ti'a practica : inventione, intriga, 
astutia, artificiu, mediu de insellatio- 
oe etc. : acelUii omu nefericitu atătu i in- 
torsera machin'a, pono ce îu addusera la 
sapa de lemnu, (vedi machinatiojie; - 
prin suppressiouea aspirate! It, machina, 
a deTenitu macină, de unde : măcinare; 
reuînse se pone masîna, dupo pronun- 
ti'a fr. mBCbliie* in locu de machina). 

* MACHINALE,adj.,ineciiIiiaU8(fr. 
maehlDal), relativu la machina : poteri 
machinali, rota machinale; in speciale, 
fora conscientia , fora intellegere sau 
fora tntcllessu : rupunsu macitinale. 

* MACHINAMENTD, pl.-e, maeUI- 
nameotniSj machina, instrumentu, ar- 
teficiu, intriga. 

* MACHINARE, v. a., machinai-i, 
Mollrl; proprie : a face machina. luatu 
inse de legola cu sensuiu metaf. du a 
urdf sau face intrige, a prepara in se- 
creta planuri relle in contr'a cuiva, a 
arruncâ curse morali, sau si ţihysice, 
spre a Iu perde : inimiăi tnachina ecva 
in tăcere; elli machina misellie. 

Tom. II 



MAC 



209 



« MAGHINAKIA, s. f.BMhliiamea- 
tum, inachiuatlo, trn t«'I fabrica nutebl- 
narii; 1. arte de a construi sau direge 
rtiachine; arii j. muchi nariul ui; officina 
unde se construescu sau se rendu ma- 
chine, depositu, mulţime de machine; 
machina complicata, unu totu de ma- 
chine ee formădia unasiugura machina; 
fig. tessutiira de intrige, de planuri se- 
crete cu scopu de a ins^llÂ, incurcft sau 
perde pre cineva. 

* MACHINARI[I,-ii. adj. s., uavliiiu- 
rlns, relativu la machina : lucrări ma- 
dtinarie : s. personale, machinariu = 
constructoriu sau directoriu de machine. 

* MACHINATIONE, s. E., machla»- 
tla,molliiieB,aciione ie macJiinare,coji.- 
strnire, directione artcficiale si inge- 
niosa : unoru bestie e data vre-care fa- 
cultate de machinatione; metaf., planu 
secretu, intriga făcuta cu scopu de a 
scote la caile veri-una fapta rea, de & 
strică cui-Ya, de a perde pre cineva : 
machinationi blastemata; acea machi- 
naiione fu de capu machinatonUui; prin 
machinatione astule a iavinsu pre cott- 
trariulu seu. 

* MACHINATORnj,^/oRi, adj. 8., 
maoliiaator^molUor, care macAina: l.in 
sensulu bonn allu coventutut, care cou- 
strue, sau direge una machina ; Dom- 
ncdieu machinaioriulu totoru lucruri- 
loru; 2. in sensu reu, care face intrige, 
macliinationi, care se încerca se adjuuga 
la scopu pre călii secrete si turtuose : 
machimdoriulu ^irincipaîe allu acellei 
conjurationi a fostu eUu. 

* MACHIN ATO,-a, adj. part , urditu: 
aecstu planu ascuiisu eră machînatu de 
fostulu ministru. 

*MACHINIORA,s. f., macbiaulaj 
dim. de Hmaehina, adeco machinamiea. 

* MACHINISTU, s. m„ moblaaraia 
faber vel coafector; macbliiarBiii Coa- 
dnctor, cellu ce face, compune sau dî- 
reg&'mttc/iine spre unu scopu sau altulu : 
ttonu machinistu; acestu madunistu este 
chiamatu d'in AngWa; machinistulufa- 
bricci mclle este pucinu abile; maclăni- 
stu, ia modu impropriu, conductoriu de 
macJiine in fabrice sau la c^llile fer- 
rate, etc. 



=y Google 



210 



MAC. 



* MACHINOSU,-», adj., nftohinoaus; 
CQ mare arte compusu san faeutu. 

•MACHINUTIA, s. f., mMhlnaU»dem. 
de la maehina; vedi si machiniora. 

* MACHOMEDANISMU, a. m., reli- 
gioDe monotheistica propagata de Ma- 
chomede. si care se numesce si islamis- 
mu, sau simplu islamu : macliomedatiis- 
mulu paralysă tare ckristianismulu. 

* MACHOMEDANU.-a, adj. s.. care 
ormedia iavetiatur'a lui Maclwmeăe : 
maehomedanii sunt monotfieisti rigo- 
rosi ; religionea maehomedana se in- 
tende presie mare parte a Asiei, Africei 
si a Europei. 

* MACHOMEDE, s. m., nume pro- 
priu allu propagatoriului religioaei mo- 
notbeistice care p6rta numeledemacÂo- 
medanismu sau islamismu : MacJiomede 
trece ăe profetu la asseclU sei. 

* MACI A, s. f., maclea, stătu de 
macru, macrime. 

* MACILENTU.-a, adj., mieileatua, 
taie macru. 

MACINĂ, s. f., nacliioB , (vedi ma- 
ehina). 

MĂCINARE, T. a., molere, (lat. med. 
Maolnare, it. naolnftr», tote d'io ma- 
cina^machina); a sfermă, a preface in 
pulbere, ia farina, cu adjutoriulu ma- 
cinei sau machinei numita mora : maci- 
nămu grănu, secare, ordiu, popusioniu, 
orediu; in mâr'a nostra se macină preste 
totu annulu; mâr'a communei n'are apa 
de adjunsu, ei macină numai câte sesse 
luni pre annu; ai macinatu prea-mare, 
sau prea-menuntu; măcinaţi bene: — 
prin estensioue : dentii betrâHiului ma- 
cină inco bene; nu pote siomachulu meu 
macină assemine mâncare; una rîpa; 
unu pariete se madna, cade in pulbere. 

MAeiNATOaiU,-(ono, adj. a., pl- 
Dtor» moUtttFf care maana, fia veri-cine, 
DU numai morariulu de professione : 
macinatoriu in mora ; macinatoriu de 
cafea la ospetarie ; macinatoriu de co- 
lori la pictori. 

MACINATU, l.part. pas. mula com- 
mlDntDB, trltos : sacei de ffrânu maci- 
no^M/metaf., muri de totu măcinaţi; 
2. sup. si snbst., macinatulu meliuhti; 
amu terminaiu cu macinattUu. 



MAO 

MACINAT0RA, b. f., actto uoleadU 
qood Bola co mini no turn est, (it. maol- 
natura); actioue de madnarc; dero mai 
vertosu resultatu allu acestei actioui, 
ce s'a macinatu : bona macinatura, ma- 
cinatura mare pentru ingrassiatu rima- 
torii;—macinatur'aparkt^W. 

MACINISIU, 3. m., quoil ad moleu- 
dlnum deBtlanturr quod molltnr: mor'a 
vostra are macinisiu multu; ver'a este 
macinisiu pucinu; macinisiu de grănu, 
macinisiu de buccate ammestecate. 

MACIREj-escu, v., tererojcnnterere, 
maelare, a strivi, a sfermă, a molliâ : 
pome macife, bătute si molliate prin bă- 
tălia; (d'iti ace-asi fontana cu maciare, 
naoencere etc., Tedi macru, mactrare, 
macesire, etc.) 

MACITU,-a, part. d'in madre. 

MACITURA, s. f, resultatu allu ac- 
tiouei de macire. 

MACIU, 8., pl.-e. vedi matiu. 

MĂCIUCA, s. f., cUva, utipes, fuitU, 
batiu mai lungu sau mai scurtu, cu nodu 
saumaciu/^ia ia uaucapa, si de'commune 
asia de grossu, iu cătu cu ellu poţi attacă 
sau te poţi apperă pre miirte, (compara 
ital. mtiitaf mazzetta, mazKuola, isp. 
maznoBţ fr. massue, si in limbe ce tiu su 
romanice : grec. gLarCouxa, pol. macsun 
si macsusba, şerb. maciuiţii; forme mai 
simple : it. mazza si matzo , isp. ni«ia 
si mazo, pro7. niHSga, fr. maBse, grec. 
[lixCa etc, d'in care s'ar pot6 trage co 
coventulu in cestiono si derivatele lui 
au essitu d'in lat. [malea], de unde ma- 
teoUf de ora ce la noi matea ar souă : 
ma^a , de unde apoi : matiuca = mă- 
ciuca; d4ro de alta parte forme ca : 
maconu, fr. maqDe sau mactiue, maqaeti 
it. maeco, maecare • anunaccare* etc, 
para a duce la radecin'a mac-, ce se vede 
in mac-tare ^ lovire, orcldere ; pote 
niateB=iaaotca); — a talia, uccide, om- 
mori cu maduc'a ; am măciuca nodo- 
roşa , măciuca de comu, de peducellu ; 
măciuca făcuta d'in radedna de stegia- 
riu, măciuca lunga si ţintuita; — prov. 
destuUu una madiica la unu carru de 
oUe. 

MAOIDCATU,-a, adj.,cBpltatn8, pro- 
vedutu cu maduea, care la unu capetn 



.yGooglc 



MCA; - 

are maeiuca=macit^ia, gamallfa : ba- 
stonti macmcatu. 

MAaCCOIU, s, m., in locu de : 

MACIUCONTU, (ounmoUiatu), s. 
m., Infens clara^ mare măciuca. 

MACrUCUTU, 8. f., deminutivu d'in 
maâuca; (compara it. muzoohinto). 

MACIULLIA, 3. f., flobDlna, pllnln, 
pila, billma, tnber; capetn mai grosBU 
sigloboau alin unui Incru, c^ietina, 
globu, etc. : haetonu m maetidUa; cdie 
dine madtiUie tdU seUei; maeiulWa ma- 
ettltn, a florei sordui ; macitâtFa cqiei 
si a cdliului. 

.* MACORE, s. f., mac», stătu de 
ntaeru. 

MACOn,maeonu, maeone, s.m., nlara» 
baBtODu grossu. 

KACBETU, s. f., (it. urreiia), 
maetes; stătu de maertt. 

MACHIME, 8. f, maoles , maerltax, 
BMcr f starea sau conditiooea in care 
se afla corpnlu personeloru sau alin a- 
nimaliloni macre : macrimea cârnei tiu 
maneatu, macrime eausaia prin nutri- 
mentu reu saupucitm; macrimea e oon- 
secentfa a unui morbu physicu sau a 
unorupagsioM, ori si desastre; macrime 
naiureUe, macrime contra-naiuraîe. 

MÂC£IR£,-e8CU, r., maoreBoerei a 
face sau deveni macru. 

MAOBISIOfiU, adj.B,, 1. adj., deminu- 
tiVQ d'in macru, maerinstiBlDs; 2. subst. 
demin. d'in macrisiu, luatu cu iutellessu 
de oxalii aoetosella, Ltn»., planta d'in 
olassea decandrieloru; se dice si mact!- 
siu passerescu. 

MACSISIU, a. m., acetosa rnmes ; 
Linn., genu de plante cu mai malte 
specie, cumu : macrisiulu calliloru, ra- 
m«x aantuR. Linn. hlppolapatbantt planta 
coBooscuta si sub numele de macrisiu 
calleseu, steglăa sau stevia, cu fruudia 
amara; macrisiu de apa, rumex aqnati- 
cuh; macrisiu de balta, sjBlmbrlDin nii- 
atartlim, lAnn.; macrisiu de gradina, u- 
«fltoaella ratnndlfolla, lAnn., se dice si 
macrisiu latu; macrisiu de spinu, ber- 
berU ralgarlB» se dice si macrisiu sau 
acrisiu rosiu, si lemnu galiĂnu; macri- 
siu liqmresat, oxalU aeetoBelU, lÂnn., 
ae dice si macrisiu trifoUosu, ei macri- 



siu padureiiu sau de pădure, si ir^oliu 
acru; macrisiu laiu=zmaori8iu de gra- 
dina; tMorisiu passerescu. 

UACţilTATE, s. f., maoritas, si 
MaCBITEDIKE, s. f., naerttnda, 
stare de macru. 

• MACEOBIOTIOA, e. f-, (macroblo- 
tloa, d'in [jLaxp(i;=:longu ei ^^oc^fi^- 
tia); artea sau scienti'a de a lungi liâ- 
ti'a; se dice in acella^asi sensu si die- 
tetica si hygietia sau orihoinoHca, adeoe 
artea de a rine r^ulatu, parte a cultural 
omeneBci,carefacecaTiââ'aoresict]mu8e 
rainteDereeoa, acestei arte Hnfelanddede 
mai antaniu numele de maerobiotica. 

« MACBOCOLLU, s. m., naorAcolain 
si ■MroecllBM, câUa de chartefa formatn 
mare. 

* MAGHOCOSMU, b. m., (lueroeoi- 
jaaa, paxţi6xoa^/n); lumea mare, adeoo : 
untTersuln, cernlu si pamentnla, si tote 
câte sunt intr'ensele , in oppositiooe cu 
microcosmu, adeco : omulu, care se dice 
si lume mica. 

HACROBE, s. f.,inaoor; stătu de 
macru; macrorea fadei teUe e spamen- 
tatoria, 

MACBU,-a, adj., macer ; (it macro 
si magro, fr. maigre); ce n'are grassime 
sau are pucina grassime; ce are carne 
pueina. ce nu este necî macaru carnosn; 
Torbindu de came in parte, macra e car- 
nea fora grassime si fora osse; prin e- 
stensione si metafora : molie, flaccu, fra- 
gidu; debile, fora puteri : vite macre; 
ccdlu macru; cooosiu macru; buccata,fer- 
tura, friptura ma(^a, nu graaga; j^-aiuiiif 
maeru; mesa macra, fora bucate de car- 
ne;— sai^ metaf. pamentu maeru ; agru 
macru, ce nu produce multu; siylu ma- 
cru, lipsitu de ornamente; columna ma- 
cra : a) lunga si suptire : h) cu prea^ 
pucine ornamente ; scriptura macra, 
prea-suptire, etc. 

i- MAGTABE, t., mactare, a sacrifi- 
că, a talia, a uccide, a perde. 

* MACTATIONE, 3. f., mâetaţlo, ac- 
tione de mactare, taîiare, uccidere, om- 
morire, perdere. 

* MACTATORIU,-fon"a, adj. s-, ma- 
otator, care macta, talia, uccide, ommo- 
re, perde. 



=y Google 



us 



MAC; 



*MACTATLVa, adj. part., nsaUtos, 
taliatu, uccisu, perdutu. 

•MACTU,-a, adj., mactntif 1. proprie, 
maritu, glorilicatu, laudatn, onoratu cii 
sacrificie, adoratu; 2. Bacrificatii, iicciaii, 
perdutu. 

llACU,a. m., paparei-, (compara gr.^-q- 
xuv aip^xuv), planta d^in clasees polyan- 
drieloru, cu Borî mari, cu capetin'a plena 
de sementia, a cărei calitate eate se pro- 
ducă somnulentia : macu albu, care se 
dice BÎ macu de gradina, lat. pspkver 
MMBtfernm; macu liepweseu, uumitu 
Bl maett selbaticu sau macu rosiu =: pa* 
parer rlioesi Lttm.; macu de Gcmcasti, 
papKTer caHeueuro ; ntacu involtu sau 
drejp/u : d'in succulu unei specie de macu 
se prepara opiu. 

* MACUIjA, mada. machia, a. f., na- 
cnla, pâta,UDSura, mangitura ce se face 
asupr'a unui lucru, ce strica colorea ge- 
naina, face uritu : macvia mare, macu- 
la de atramentu, macula de oliw,- o şter- 
ge macuVa; fig. macuVa peceaiului : ba- 
ptismulu şterge maeul'a peceaiului ori- 
ginale; amneltu fora mac^a; macula pre 
onorta sea ; acea fapta este maada pre 
caracteriulu seu; unii eredu co macuVa 
ce se arrunca t>re caracteriu prin calum- 
ma, sepole şterge numai cu sânge; a cau- 
tă maade in sore, adeco : a caută defec- 
te, scăderi ai in lucrurile celle mai botie 
simaiescellentijinastrouomfasenumMcu 
macule unele pete obscure ce se observa 
pre dîsculu sorelui sau allualtui astru. 

* UAODIiARE, T., DiMulare, a face 
macula, a pică, a pet& : eUu si a maeu' 
latu epistol'a, vestimentulu ; fig. una 
singura fapta lassia e m stare a ma- 
c«I(i viStia cea mai formosa. 

« MACULATIONE, s. f., mueulatlo, 
actioue de maculare. 

•MACULATURA, s. f., (maeu Utura), 
effectulu macuîarei, maeul'a ensasi; se 
dice de regula despre scriptur'a stricata 
intr'unu inodu sau intr'aitulu, cumu si 
despre eompositioat sau asia numite 
concepte, si despre tradactioni făcute 
ren, stricate; in artea tjpographica, ma- 
culatura se dics ori-ce colla mangita 
■i stricata, care nu mai pote serrl de 
Mtn Bfre farelire. 



MAC. 

* MA0ULOSU,-a. adj^ mM«l*a», 
plnnu de macule: 9ordidn; vergatu, di<- 
versieoloru. 

* MADEF ACERB, v., nadefAccre. 
a face maiUdu. 

* MADIDARE, t., uadldar^ a face 
madidu. 

* MADIDU,-a, adj., naliasl» udu, 
molliata de aţw sau ăltu luido;. unsub 
adapatu; imbetatu, b6m; molte^ am- 
mortita; in genare, pieoa da ceva. 

* MADIANA, 8. f., («alia), p1a&4a 
americana d'în famili'a compositeloru, 
despartimentulu corymbifereloru : «a- 
diana oliosa = madta aatlTa^ creâce 
de 3—5 urme, siare oliu forte bon» ; pa* 
tri'a madiand oltMc este CiiSi, ir^e s'a 
transportatu si in Europ'a ; madian'a 
elegante ^ madia alegana, provine d'i a 
Californi'a; madian'a se onmeMe si 
melosa. 

* MADRIGALE, 3. m., pcSmaUi Ij- 
tld apeeles mera, (f^. madrlfxl, ital. 
■adriale si nadrifale), poema scurta, 
CK6 in ano numeru mioude versari eo- 
prende câte una idea iogeniosa si amo- 
roşa; poema galante. 

HAGA, s. f., iMAgB, TeneQea) safaţ 
farmeeatoria, strigouia; vedi magu. 

MAGLALLIA.s. f , pilula» eapltula», 
globnlna, bolbulna, capetioa, parte mai 
grossa si globosa a unui ce : magoili'a 
acului de capu, magalli'a maeulMi, (pre 
a looure se aude gamaUia. iiibe ameo- 
doue formele mirosa a straioe). 

MAGARESCE, adr., in modu n*- 
garescu. 

MAGARESCL',-a, adj., aafainua, a- 
sininu, relativu la mahări», de martiriu, 
ca unu magariu. 

MĂGĂRIA, s. f., calitate de măgari*; 
fig. stupiditate. 

MAGABIRE,-escu. v., a numi pe ci- 
neva magariu. 

MAGARISMU, s. m., systemamojKi- 
resea, portare ma^are9ca,adeco,8ttipida. 
MAGARIU, 3. m., aBlnas, asina, ft- 
nimale catrupede domestica, mai mien 
de catu calluin, si connoscuta pentru 
pigreti'a sea; fig. stupidu. 

MAG ASIA si magaaia (cu » miriliRtii 
in loeu de) : 



>yGoog Ic 



. HAO 

« MAâASINIA si inaffa$inia. 8. f., 
vedi mo^osmu. 

* HAQASINARIU si tuagaimarm. 
8. ni„ (fr. naKMlnter), celln însarAinstu 
ea rnatfasitudu. 

* MAGASINATIOU, s. m-, (fr. m- 
fWlBaK«), tempu c&tu stau loercile sau 
pfodnotole intr'uuu migasirtu; pretiii 

,ce ee solve pentru acestu tempu. 
. •SIAGASINU si magannH, pl.-s. 
korrwnt, (fr. nagMii, it. matmtlo; 
ledrentu arabic» treeutu isai iu tote 
iîmbite enropiane), ioou, aude se tine 
si pastr^dia usa cantitate da mărci : 
mugasinv vtare; magasinu ccnstruitu 
ă'in matetiaHe tolidu; la eas'a oare se 
afla tnagatine muJUe; mereiie awU as- 
-BOfUaie hiene m magaufm, 

U AGI. adv., niisJ|r,priB suppresaionea 
- gnttaralei ^ contr&ssa in moi; vedimat. 

MAOlA. E. f., ars saglea, arte sau 
.BoJMtia preteosadea scamH natsr'a 
Iverurilmu prin Torbe , superstittone 
provenita d« la anticii m^iperaici; ba- 
rneeatoda; mcijria nainraU se Domesce 
nna operatione physica, mechanica sau 
eh;mîca prin care se produou effectenein* 
teltesae de profani; fig. se dice magia, 
totu ce farmecă, incanta, casiona ta*ans- 
portu de plăcere : maip'a fonnotetm, 
stj/lalui, tjorbirei, etc. 

MA6ICU,-a, adj-, mâţlous, telati?u 
la magia, de magia : arte, poiere, iUu- 
sione ma^ea; formule magice, caractC' 
rie magice , vergella magica , lanterna 
magica^ 

MAGIORATU, magiore, etc., vedi 
maioratu, sau majoratu, etc. 

MAGI8TEKIA, s. f., nagliterinn ; 
arst RrtiâeUin,ofaelaB,n«g»tlUMi; l.în 
genere, st&tu, calitate sau ofBohi de ma- 
gistru; 2. in speciale insa : statn, oocu- 
patione, essercitiu allu anei arte; — in 
aoeetu inteliesan , coventuta s'a redussu 
in nsnlu popularii) : a) prin sTacopea 
lai g, la mtnesteria san maesteria; b) prin - 
eoDtraotionea Tooaliloiu, la mesterîa^z 
soientia ei essercitiu alin unaî arte; c) in 
fiiwprin assimilationealni/on s, la: mes- 
aeria =arte> ca media de braiu, profes- 
eione, negofcia, eto.; vedi in parte : me- 
şteria n mtaaeria;- compa» si : mafprit' 



VJLG. 



m 



ritt, eumu st fr. «Hre si tMitler;=»w 

aeria. 

MAGISTERIU si magesteriu, s. m., 
«MţlstAriHni; oalitate, demnitate sanof- 
ficiu de magistru, sau magestru, 1. in 
genere : a ave ma^erialu eallarimei, 
pedestrimei, tacerăotiidui ; 2. în speoia- 
le, offîciu de a prevegbiă, invetii, e- 
ducă jnni. 

MAGISTEIKU, magesţeru, mateOertt, 
redussu la metterw, vedi măiestru. 

MAGISTfiA, s. f., vedi magiaru. 

MAGISTBALE, adj., nairistraUf, (fr. 
tu^itral); relativa Ia magistru in ge- 
nere, si ia speciale la magistru = i»ve- 
tialoriu : mana magislraie, ton» măgi- 
i(rele^ 

MAGISTRAKE si magestrare; T., 
maglstrare si înngleterare; a fi magi- 
stru, a) in genere, a ff mai mare, capo, 
directonu;adirpge, commandă, conduce: 
b) in speciale, a fi educatoriu: a preve- 
)ţlii&, iuvetiă, educă juni. 

MAOISTBATIONE si magestratione, 
s. f., msEliitratlo; actione de magish^are, 
commandare, conducere in genere; pre- 
vegbiare si învetiare de juni in parte. 

MAGISTRATOKIU.-forM, adj. b., 
nagUtraiiii; care e mai mare, care com- 
manda, conduce io genere; care preve- 
ghiedi» si invetia juni in parte. 

MAGISTRATU, s. m., maglb-stus, (it. 
iDBRJstrata, fr. m«ţUtr«t) , 1. 3. real« : 
iit ^uere, stătu, officiu, funotione san 
demnitate (le magistru, magistratura; 
si a nume : a) la anticii Romani, iu seo- 
sulu cellu mai originaiin, detanitate 
inaUa : eeruura, constUatu, pretura, e- 
diUtate ; la Bom'a erau doue specie de 
magistrate, ordinarie si estraOrdinarie; 
dictatur^a eră magistratu esfy-aordinariit; 
magistratele erau funetioni âvili ee se 
p(viau la Rom'a, ero imperiele funetioni 
militarie ce seportau mai verioau in pro- 
vincie; b) la Români , magistratu, cu s^nsu 
coliectivu : a) consiliu municiptde i ma- 
gistratuluSabiniiUui; ^) collegiu de func- 
ţionari, tia administrativi safl judecăto- 
resc!; 2. «. m., peTBODale, magistratu, 
pi. magistraţi : a) la anticii Romani, per- 
aona investita ou una inalta fanctione, 
fUDOtiouariu in geaaia ; b) la Bomftlii , 



>y Google 



a) celln investita ca una magistratura 
=fanctione judecatoresca : magistrata 
integru ; magiBtrati severi si ârt^ti ; 
P) membru alin nnet municipalitate, în- 
tellessu ce incepeacad^ in deBnetudine. 

MAGISTRATURA, s. f., ma^lst^rl- 
Bm, offiolnm JDdlclii, demnitate , func- 
tione de magistraţii = judecatoriu : 
a fi numitu in una magistra^ra, a fi 
intiestitu cu una inalta magistratura; 
dlu s'a distinsu, si a eastigatu renume 
mare in magistratttra; — magistratura, 
corpnla intreguallujudecatoriloru, col- 
legiulu judecatoriloru : magigtratttra 
demna de vocationea sea ; magistratura 
infoj^ra ,- durat'a fanctîonei, tempnln in 
care cineva se aSa in activitate ca ja- 
decatoriu : acesta-a s'a intemplatu in 
magistratur'a frate-meu; pre câtu tem- 
pu a tinatu magistratur'a loru, nu s'a 
pertractaiu neci unu processu celebru. 

HÂGISTRTJ,-a] adj. s., niaţUter , 
1. 8ub form'a originaria si intrega : a) in 
genere, cellu mai mare, capu, capitanu, 
directoriu, inspectoria, etc; b) in spe- 
ciale : a) la anticii Romani : a) dicta- 
toriu : dictatoriulu se chiamâ ^ magis- 
trulu poporului; p') capnlu callarimei, 
numitu de dictatoriu : Caiu Juliu, ereatu 
dictatoriu, numi pre L. Emiliu magis- 
tru de caUari; asii si : magistru de pe- 
ăestri sau de pedestrime;^')magistrulu 
moraliloru = censoriu; g) in Însemnări 
mai large , ce si astadi au si potn av4 
cursa, a.') in genere : magistrulu unui 
si^rbiu, commissariu allu suburbiulni; 
magistrulu lucrăriloru si constructio- 
nUoru. directoriu sau inspectoriu; ma- 
gistrulu pastoriloru, primuln pastoriu; 
magistrulu fauriloru, ferrarilont , tem- 
plartloTM.etc; magistru unei nave, că- 
pitani), si chiani : magistrulu unei casa, 
unei turma, unui callu, etc, domnu, 
' poBsesaoriu; — cu aensnlu ai mai gene- 
rale de auctoriu, inăenmatoriu, conduc- 
toriu, capu, etc. : tu eşti magistrulu to- 
toru relleloru; capu si magistru allu to- 
toru Hastematieloru; ţ) in speciale in- 
vetiatoriu : magistrtdu inv^ia pre eo- 
piîli; reu magistru ai avutu; magistru 
■ de arti Ztimi2t,-applioata si lalacruri : 
stifiMiu e eeBM mm himu magistru; mai 



vertosa, pravegliiatorii:, invetiatcrin, e- 
ducatoriu de juni : hetrânii potu fi ma- 
gistrii jtmiloru; — cella ce e absolatu 
in una scientia sau arte, mai vertoan 
arte liberale sau formosa, oellu ce pro- 
fesaa una arte formosa : magistru in fi- 
losofia, magistru de fUosofia; magistru 
de pictura, de desemnu; de acf in sen- 
sulu de : cellu ce escelle intr'ana arte, 
fia formosa sau si numai utile, cellu c« 
acie bene essercită una arte si isTetiă 
si pre alţii, de nnde si intellessulu de : 
deatTM, indemanateeu, preoepviu. eto., 
care resare mai vertosn in form'a ca- 
ventulni de sub urmatoriniu : 2. în for- 
m'a mntilata : a) prin căderea lai g, 
magistru redussu la măiestru : a) ca s. 
personale cn celle mai multe d^n însem- 
nările date sub 1. b), ^), despre care vedi 
si maies^ p) c& adj., eallidos, d«x- 
ter, habills» aolers, etc., indemanatîcu, 
preceputu, ingeniosu, etc. (vedi rob 1. 
cotra finita, ai măiestru in parte); b) prin 
contractionea vocaliloru form'a maie«^ 
redussa la mastru, care pre a locnrea 
se aude si masturu, mastoru. pentru care 
vedi mesteru. 

* MAGNANIMITATB, s. f., niftRva- 
nlmitu, calitate sau fapta de magna- 
nimu, mărime de sufSetu, genetositate; 
contrariu pusUlanimitate. 

* MAGUANIMU,-!!, adj., magnant- 
mm, care are anima mare : anîmoso, co- 
ragiomi; geoerosu. 

MAGNATE, s. m., (maţ nas), optinaa, 
procer (pi. proeeres), aristocratu in 
Foloni'a si in Ungari'a : magnaţii po- 
loni au immormefUafu ind^endenti'a 
terrei loru ; magnaţii unguri au fosta 
celli mai mari tţfranni ai poporului. 

«MAGNESlA, s. f., (maţnesla), pa- 
iiieiitnalbu,fina,absorbitoriu,foragustu, 
care nu se diseolve in apa, ci numai in 
acide, candu apoi se preface in sari forte 
amare, de unde se dice si pamentu a- 
mam; magnesi'a este compasa d'ia me- 
tallulu magnnsiu si d'in oxggemu;mag- 
nesi'a în natura nu se afla necaire cu- 
rata; magnesi'a ae eatrage prin potassa 
sau soda d'in stdfatulu de magnesia : 
magnesfa ea medicina, magnesia cotet- 
nata sau (vsa, magnesia carbomea. 



=y Google 



MAO 

* MAGNESIATO,-o, adj., {fr. mag- 
n^sle) inestecatu cn magnesia. 

* irAGNESIPERTJ,-a,adj.,(fr.niaB- 
n^gl(%re), care porta sau cootiDe mag- 
nesia. 

* MAGNESITU, s. m., (maţnfislte) , 
minerale ce are ca baSe magnesi'a. 

*MAGNESIU, s. m., (ma^ueslnm, 
maţnlum), metallu alba ca argeutuln, 
str&luciosu : magnesittlu inferbentatu 
arde cu flacăra forte intensa. 

* MAGNETE, s. m., maţneg ; vedi 
magneiu. 

* MA6NETICU,-a, adj., mâţnetlcas, 
relativu la magnetu, ce are proprietă- 
ţile majjne^Iui : potere, attractione mag- 
netica, ftuidu magndicu, vergdla mag- 
netica, fin* magnetieu; placa, lamina 
magnetica; cw'a magnetica este Uluso' 
ria; polu magnetieu; âedinatione mag- 
netica, acu magnetieu. 

* MAGNETISAREsi masmrfi^ore.v. 
(fr. masnâtUer), flnido maţnetleo Imbu- 
ore, a suppune uny individuu la proces- 
suln iadicatu de adepţii doctrinei ce se 

.numeace ma^d-isna*. 

* MAGNETISATORIU , - toria , adj. 
(fr. m^n^tlgetir) s., care se occupa cu 
nmgndxsmviu si cu magnetisarta. 

*MAGNETISATU,-a. adj. part., (fr. 
mafurillti). 

* MAGNETISMU, s. m., (vis aagne- 
ttca, maţiietlginQs), doctrina despre pro- 
prietăţile magnetMiXui, poterea magne- 
tica : magn^ismu animale.; magnetis- 
mula pamentulni este effectulu fluiâeloru 
electrice impartite preste globu. 

* MAGNETOLOGIA, 3. f., {fr. mag- 
nâtolo^le), tractatu asupr'a magnetului 
si magnetismului, theorfa a magnetis- 
mului. 

' MAGNETOMETRU, s. m., (fr. mag. 
n^tom^tre), instrantentu prinr care se 
mesura poterea magnetica a unui mag- 
netv. 

MAGNETU, s. m., narnes, nai^uea 
lapis, ('{ş.i.-ţvffi, proprie : petra de Mag- 
nesi'a, cetate a Asiei minore), petra sau 
minerale, ce are proprietatea de a at- 
trage la sene ferrulu, cuniu si de a se 
int<}rce totu de a uo'ain acea-asi direc- 
tione, candu sta spenduratu de nnu firu 



MAG. 



21l> 



nesucitu ; petra de magnetu, magnetu 
nuturalc, si magnetu artificiale; mag- 
netu naturale, adaco patra connoscuta 
sub numele de magnetu, care are circa 
72 părţi de ferru si 28 partî de oxyge- 
niu : proprietatea magnetului eră con- 
noscuta si in antieiiate; magnetutu com- 
munica poterea sea atlractiva ferrului 
si aciariului; dedinationea magnetului; 
magnelulu si eledrtcitatea occupa forte 
multu meniUe physieiloru. 

* MAGNIDICD,-a, adj., magnidloasî 
care vorbesce mare, laudarosu. 

* MAGNIPACEBE, v., si : 

« MAGNIFICARE, t., magnlfleare, 
a face mare, a mari, a inaltiă, a landă, 
a estimă multu. 

* MAGNIFIC ATIONE, s. f., magnl- 
fleatlo, actione de mugnifieare. 

* MAGNIFICENTIA, b. f., magnlfl- 
centla, calitate Ban fapta de magnificu : 
magni^centia in cogetare, sentire si lu- 
crare; .magnificenti''a ospditUui, funeri- 
loru, edifieieloru, — si in ren : magnifi- 
centi'a vorheloru, vorbe late ai grasse; 
— in opere de arte : magnificentt'a ăe- 
talidoru acellui capu de operat; — titlu 
datu rectoriloru de universităţi, cancel- 
lariloru, primariloru, etc. in unele parti 
alle Germaniei. 

* MAGNIFICU,-a, adj., naşolfiona, 
1. despre omn, mare in fapte, in coge- 
tare ai sentire, mare de suffletn : sti^- 
fletu magnificu si inaltu; magnifice si 
sublimi sentimente; in reu : laudarosu, 
fanfarone ; — ca titlu datu rectorilorn 
si cancellariloru de unirersitati, cnmn 
ei primariloru de cetati in unele terre, 
precumn iuGermani'a; — 2. despre lu- 
cruri si obiecte abstracte, mare, pom- 
posu, splenditn : stylu magnificu, ospe- 
tie magnifice, receptione magnifica, fU' 
neri magnifice. 

* MAGNn,OCACE, adj., magnllo-* 
qnax, (magnu-locere); applecatu a vorbi 
mare. laiidaso^u, fanfarone. 

•MAGNILOCENTIA, s.f., magnlla* 
qaentta, calitate de magnilocu : 1. in 
bene, limba, stjlu, espressione sublime ; 
magnilocenti'a oratoriului, poetului e- 
pieu; d^ro : 2. si in ren, vorbe late si 
grasse, laude essaggerate, fanfaronata. 



,y Google 



916 



HAe 



« MAGNILOGU.-a, adj., nagnllo- 
qnaa, sablime, io limba, îd espressione; 
si in reu, in acellu-asi sensu cu magni- 
îoeace. 

* MAGN7S0NANTE, adj., si: 
*MAGNIS0NTJ,-Oi aâj.,iiiasnlaoBâiiB, 

careda sonu mare:magnisonantilesco- 
peUe. 

* MAGNITUDINE, s. f., maguitutl», 
Btato sau calitate de magnu : magniiu- 
dima are longitudine, l<^ittidine sipro- 
funăitate; magnitudinea dilîehru si nop- 
tHoru ; magnitjidine de suffletu] — ca 
titlu : maqmtudinea sta imperatoritdu. 

* MAGNOLIA, 3. f,,(mfl?iioHa), spe- 
cia de arbore asiaticu si americanu ca 
se DUtnera in olassea 13 a systemei Ini 
lÂnneu, si este typulu familiei magno- 
liacieloru, care ata aprope de plantele 
connoscute sub numele botanica de ra- 
nuncule : magndli'a este arbore mare si 
formosu; tnagnoli'a are mai multe «a- 
riationi : magnoira purpuria = maţno- 
lift parpurea^ d'in Cbin'a si Japoni'a, se 
vede tansplantata si in gradinele cu arte 
d'in Europ'a; magnoira grandiflora := 
nagnolla ^ranaillora, creace in Ame- 
ric 'a septentrionale; waţnoii'o /mi Ca»>tp- 
bell, cresce peno Ia Înălţimea de 80 urme; 
■laţiiollii BOiimliiata; magnolia glauca. 

* MAGI*U,-«. adj., mafrnus, mare: 
Alessandru maţ/nulu, Carhi magnulu; 
in composite ca : magnanimu, magni- 
jicu, magnilocu. magnisonu, etc, si in 
subst. magnittidine. 

MAGU,-a, s. m., magu8,([iâV0(;)i l.in 
origine, la Perşi, prentn, oinu invetiatti, 
initiatu in mysterîe; 2, apoi farmecato- 
riu, incantatoriu, deâcantatoriu, scarmi- 
natarlu. 

MAGULLA, 3. f., pellis maUrum, pel- 
lls maxlllaram; pellea ce se iea de pre 
• fălcile unui animale, cumii : vulpe, 
lupu, etc., apre a dublanî cu ea : dubtah'a 
de magtdla; scurtetea dublanita cu ma- 
gulia. 

MAGULLlRE,-esCM.V.,afIiilari,blaii- 
dlrl; a linguşi. 

MAGDLLIRE, s. verbale, adulaţi»; 
actione de magullire. 

MAGUUÂ, S. (.. prnmtnentln,. inal- 
time, colliua, tumulu. 



«AI. 

MAGUKELLA, pi. magureUe, «Htus, 
locDB edif[iit; collina, locu iualtiatu; de- 
minutivu d'in măgura, mica magUra. 

* MAHAGONU, si mahonu, s. m., 
Bwleteiila nahaţonl, Xtffn.. arbore ce 
cresco in Indi'aappusanasiin Americ'a 
centrale, se numera la classea 16 a sy- 
stemei Iui Linneu, la famîli'a cedrda- 
cielortt : makagonulu cresee la inaltime 
80-100 de urme; lemnulu de mahagOHu 
este forte pretiosu, pentru co e tare si 
se polesec formosu. 

* MARONIA, s. f., niabonla aqniro- 
lluiu; planta dicotyledonia, d'in classea 
I a bypopetalleloru, familia berberidie- 
loru; se dîce si maJionia formosa. 

MAI, adv. (scurtata d'in maj^i^: «»- 
^Is); 1. in comparationi de adiective si 
adverbie, correspunde : a) latinescului, 
magris : mai necessariu, nra^is neoeaBa- 
rloB; &) terminationilorn latine -lorj-lns: 
mai latu = latlof = latlas; asia si : 
pânea de grâu este mai hona ca cea de 
secara; in Maîu avemu tempu mai for- 
mosu ăe câtu in Aprile; acestu omu 
este mai interessatu de câtu fratU set; 
eu lucru mai muUu ăe eatu voi; ellu este 
maiavutu de câtu toţi concetaiianii sei; tu 
ai callaioriiu mai departe de câtu noi; 
se te porţi mai intelleptesce de câtu in 
trecutu; mâne ii voiu spune mai mtjte; 
ea este mai fericita ăe câtu sororite 
selle; — mai mxdtu. mai pucinu =: plus, 
mlnu:i; — cu verbe intra forte ram in 
acestu intellesîu, mai numai cu volire 
sau vrere, ca si in latin'a malo := (ma- 
ţls-Tolo) : mai vreu se moru de câtu 
se committu una lassitate; in compara- 
tioni superlative, mui precessu de ceUu 
sau de ca si câtu, correspunde : a) \&' 
i\neni:w\nima\lme,cellu mai necessariu, 
ca »ktt necessariu = maxime iieaessa- 
rius; b) termioationiloru latine : — is- 
iilmii8,-tAslnie, etc. ; ceUu mai latu = 
latlsstmus; asia si: cellu mai bonu 
d'intre omeni, cellumai inteUcptu d'intre 
Greci, celle mai formase flori, eclli mai 
crudi omeni; — 2. in mulţime de lo- 
cutioni cu diverse nuantie delicate, d^ro 
in tote ide'a fundamentale a coventului, 
ide'a de cantitate sau intensitate, pă- 
trunde si se mantine, cumu: a) cu neg. 



.yGooglc 



■ MAI 

Htf, a) intr'nnii singoru covento, ttNmat; 
dt) cs adv., iolnm, lolnminodo. tsDtnin: 
numai ămi, numai patru, numai unu 
ptcu; — nu numai = non tantnm, non 
aolDB, nu mimai eu, d si tcti ai mei; 
^ ca adj., pre longa snbst,, boIiib, anus : 
numai tata meu = nolns pat«r sau 
mKH p»ter; numai nai ve w^iu scapă 
de aeeste-a; acollo atn veămt numai unu 
omu; p) separaţii de nu, cn intellessala 
lat. iam, adbaci ampllna, parninpfir, etc: 
totu mai traiesce tat(du ? totu mai tra- 
iesee, nu mai traiesce; de atunci nu Vam 
mai veduiu .- CamiUu nu a mai venitu 
pre aici; nu me mai âoru ochii; Vietoriu 
nu ne mai scrie; Flora nu mai cânta; 
'Antoniu nu mai sieăe la noi; nu se mai 
duce, d ne sta pre capu; nu mai vine, 
Vasteptâmu in vanu; nu mai are banni, 
nu mai are credUu; nu mai este, a re- 
pauscUu; mai vedi si tu de lucrulu casei, 
nu Jassâ totu pre servUârie; mai addu~ 
ceii-ve a mente st de noi; mai vedi si de 
vitele de la campu; mai aăjunga-ti cu 
Jimbutfa tea; a s<rissu iota noptea si 
totu mai scrie; nu au mai «ewift* esse- 
eutorn; tote am cercatu, n'am ce sei mai 
făcu; ce mai faceţi, ce tnai dregeti ? — 
abia a mai incetatu vcntulti; a mai sca- 
dutu cevaap'a; se mai molliasse geruîu. 
dero erosi s'a intetitu acumu; — c) cu 
intelleeau lat. jam, Jam-janif prope, 
r«nn«» pune; mai eră se cada, mai mai 
se cada ^ Jam-jam camirus; mai totu 
de a un'a; mai mortu de hetu; mai cătu 
mene de marc; d) in espressioni de mi- 
rare precessu de intetrogative, are senau 
de forte : ee mai omu ! ce tnai hone- 
tate de eopiUu ! inse si cn sensii reu, 
mai alleasu ironicu : ce mai misellu de 
omu ! ee mai lucru ! ce mai amUie ti au 
retnasu ! ce mai societate! ce mai baiatu! 
ce mai tanpu ! ce tnai buccate ! ce 
mai drumu I ce mai locuentia ! ce mai 
lemne, etc. : in tote aceste-a si alte ne- 
numerate espressioni de natur'a aces- 
toru-a, ascoltatorialti aan lectohulu 
caută se lia cu attentiitne mare ca Ee 
perc^pa bene. d^co calitatea se d& su- 
biectaluiîn seriosusau numai in ironia. 
MAIALE, 3. m., m^JaltUj porcu cBs- 
tratu. 



HAI. 



217 



MAIESTATE, a. f., majAstas, marfa 
suprema, demnitate înalta, caracterhi 
angnstu ce insufda veneratione , appli- 
catu mai antanin dieîloru si Incmriloru 
divine , apoi si omeniloni de -positione 
înalta : regilom, imperat^riloru, consu- 
lilonr, etc-, ^ro in statele republicane, 
poporului : maiestate divina , maiestate 
imperiale sau imperatesca, maiestate 
regale sau regeaca, maiestatea poponduî 
romanu; maiestatea altariului, tronului; 
maiestatea senatiUui ; maiestatea legi- 
loru; lege de maiestate sau legea maie- 
statei , făcuta in contr'a celloru ce aru 
cotedîâ se velteme maiestatea poporului 
sau monarchuluî; de acf si : crimine de 
lesa maiestate , crimine contr'a maies- 
tatei; in sensu mai largu, maiestate, 
despre persone sau lucruri cari an in- 
faciosare măreţia, maiestnosa, cari in- 
spira admiratione si respectuj câta maie- 
state v> cicea persona; maiestatea acestui 
templu este admirabile; maietsatea ace- 
storu munţi; st'jltAu acestu-a e plenu 
de maiestate. 

MATESTATICU, adj., qaod maiestăţi 
eorapetit, ce compete maiestatei : drep- 
turi maiestaUce, drepturi personali alle 
domnîtorinlni; attribuUoni maiestattce. 

MAIESTOSTI si maiestuosu.-a, adj., 
■B^Dstniţ splendldusţ ma^nifless , (it. 
maestoso, maesterole, fr. nn^estueni); 
plenu de maiestate: portare maiestosa, 
mersu maiestosu, frunte maiestosa, 
portu maiestosu. 

MAIE8TRA, s. f., (mafristra), mafa, 
Tenlflea; femininu d'in măiestru , are pre 
longa insemnarile acestuî-a si insem- 
narea speciale de : femina care scie se 
descânte, se farmece prin covente si prin 
operationi pretense magice, farmecato- 
ria, deseantatoria, maga ; in sensu mai 
largu si femina intriganta, care acie se 
ammet^aca cn vorbe pre alte persone , 
âro d^co nu pote , si resbona cu veri-ce 
pretiu; in acesta acceptione se pote lui 
si ca adj., de unde se si dice : femina 
maiestra; — pi-, maiestre=:ilr», (ital. 
ratH, fr. fee), nume ce se da in fabule 
la nesco fientie imaginari», despre cari 
se crede co am posued^ poteri superna- 
tnrali , cd am connosce Tenitorialu si 



>yGoog Ic 



818 MiL 

aru face niinoni : maieslrele m limb'a 
poporului se humescu ii simplu elle. 

MĂIESTRIA, 3. f., (d'in măiestru), 
ealltdiUs, Bolettifl, Indastrla; ar§, ar- 
tiflcinm ; techna , calitate si stătu de 
maiesiru : ojin genere despre talentiilu 
ai artea cu care cineva face nmi lucru : 
acesta machina este făcuta eu mare 
măiestria; acellu orologiu e de una tna- 
iestria miraculosa . măiestria instylu, 
măiestria in musica; a conduce offace- 
rile terrei cu mare măiestria; — in reu : 
măiestria, facîari'a, i nselJatoria, frâu- 
(lulentia : ellu a insellalu eu măiestria 
diavolesca pre fraţii sei; acellu omu des- 
frenaiu a seăussu înnocetitVa cu măie- 
stria blastemata; advocaţi ce porta pro- 
cesat cu măiestria; in politica se applica 
multa măiestria; — adeco, intrige, men- 
tîoni, inaellationî;— J^ in speciale, mă- 
iestria, essercitia intelligente alin unei 
arte uHte ; maiestrVa calcionariidui ; 
maicstri'a mesariului; maiestri'a sarto- 
riului; maiestri'a fauriloru, ferrarihru; 
măiestria de pânari . de curellari . de 
pannurari, de pandiari, de saponari; 
dati-ve filti se invctie si maientrie. 

MAIESTEIOSU,-a. adj., icdoBtrius, 
aoleiH, luffeoloBDa; cnllldus, artificio- 
8DS, fatlax, plenu de maestria : a) in 
sensu bonu : tnaiestrios'a albina : h) in 
seosu reu : maiestriosde arteficie alh 
curtcsanei. 

MAIESTEITU, adj., artifloiosus. arte 
fautns, ce este facutu cu mniestrin, cu 
arte; — (proprie, participiu d'in unu 
verbu maiestrire, forniatu (l'in măiestru. 
cu iiitHIessulu de cullere). 

>UIESTSOSD.-a, adj., vedi maie- 
striosu. si maiestritu. 

MAIESTBU, (mutilatu d'in magistru 
sau magesirw; vedi aeestu coventu, si 
compara ital. naeetro ai mastro, fr. 
maftre); adj, s., are insemnarile indi- 
cate la art, magistru si a nume : 
1. a. personale : a) in genere, m«giBter, 
invetiatoriu : pre cine ai avutu maie- 
■itru defihsofîa; si in sensu mai gene- 
rale de auctoriu, indemnatoriu, consî- 
Itatorlu.eto.; b) in speciale : a) invetia- 
torîu si preveghiatoriu de juni, de co- 
pilli; institutoriu , invetiatoriu, peda- 



gogu; ^) profes Eoriu de una arteformosa; 
măiestru de musica; y) artlfex, ojitfes, 
cellu ce a invetiatu una arte utile şina 
essercita singuru in numele seu, po- 
tendu invetiă si essercita si pre alţii 
acea-asi arte : măiestru fauru, cureU 
lariu, tempîariu; maiestrulu lucredia cu 
minestrii sei in of ficina, etc; 2,adj.,so- 
lera, in^enjBaDa, irnln^trlns, oalUdn»» 
rall&x, escellente in una aite sau opera- 
tione ore-care: destru, îndemanatFicu , 
priceputu, ingeniosu, etc. : mana maie- 
sira, maiestrele albine, passere maip,- 
stra. a) ingeniosu, ^} devinatorin (vedi 
si la maiestra, femina maiestra); f) in- 
sellatoriu, ammagitoriu, etc. 

MAI- MARE, s. m., major, saperler, 
maslater; comparaţi vnln adiectivului 
mare prefacutu in substantiva : supe- 
riore puau iu fruntea vre-unei societate 
de omeni spre a ua conduce, commandâ, 
gubernă : ascultaţi de mai-murii voştri; 
^i suptisumai-mareltti teu;s'aurevoUatu 
in contr'a mai-mariloru ; — mai-mare, 
strabonu, mosiu, stramosiu : mai-ina- 
rii nostrine au castigatupatri'a cu sân- 
gele loru. ero noi ua dâmu preda ini- 
miciloru; de la mai-marii noştri ama e- 
reditu patriotismulu si tote virtuţile ce- 
tatiane; se le conservămu si noi pen- 
tru succesorii noştri; in speciale, magi- 
stru allu unei corporatione de meşteri : 
mai-marele fauriîoru. 

* MAIMONE, s. ra., (fr. maimonj, 
uynocepbalua marman, numele uni^i si- 
mia care pertine Ia spoei'a pavianiloni; 
vedt manărilht. 

MATMUTIA, 3. f., stmla, vedi mimu- 
tia. eu derivatele selle. 

MAIORAND ă&a majoranu, s. m., 
orl(;aDiim nmaracum, planta aromatica 
d'in famili'a labiateloru; muoranu de 
grodina=:9rliţauam majorAtin. Linn., a 
cărui patria este Afric'a septentrionale 
si orientale, are muitu olîu ethericu ; 
maior anu de ierna, maioranu de Smyr- 
)lU.z::or!Kannin Smyrneum, lAnn., ma- 
ioranu de Crefaz^Uptumm, L. 

MAIORATU si majoratu, s. m., vedi 
majoratu. 

MAIORITATE si majoritate, s. f., 
itajoritaa, calitate de maiore , maiorita- 



=y Google 



au. 

teadeanni; in speciale, uumem mai 
mate, cantitate mai mare; vedi si ma- 
joritate. 

MAIOBE si majore, adj. s., vedi ma- 
jore. 

MAIOBU (bene acriasu mallîoru), s. 
m., malleolns, deminutivu d'io malUu. 

1 MAIU (bene scriaau fflaUiu:=m«l- 
leoB), s. m., malleog, flstnon» 'p«TlcoIa, 
instmmentu de batntu pari, penne, pa- 
mentn, pannnra, pandia, etc.; mcdUu 
de lemnu, maUiu de ferru, ntalUu micit, 
maUifi mare ; faurtdu lucredia cu mai 
multe maUie; fora unu bonu malliu nu 
potemu bate parii afundu in pamentu; 
maliie de lemnu legate cu cercuri de fer- 
ru; mallielc faurului sunt de ferru. 

2 MAIU, a. m., m^ng, a cincea lutta 
d'in annnlu crestioescn, cotinoscata in 
poporu si sub nomele de Florariu aau 
IVatariu : lun'a lui Maiu; originea nu- 
melui Maiu 86 perde in antieitate. 

M AIUGU, (in locu de malliugu, sau 
malliucu), 3. m., mallens Btnparlni, in- 
fitrumenta de lemnu facntu d'in una buc- 
cata cu coda scurta, cu doue snperfacie 
mai late, doue mai auguste, cu care se 
bate câaep'a si linulu uscatu, pentru ca 
se se franga ei se cada diosu părţile selle 
lemnose; — malliugu, ori^care altu mal- 
liu de batutu, Sa mare, fla micn; — mal- 
liugu in Gne, păru infascioratu la unu 
capu cu cârpe sau cu paie, cu fenu, etc, 
ce serve : a) la euretiatulu fomuriloru 
si camiueloni; b) iuGptu ia pamentu ca 
semnu de limite, ca spariatore pentru 
passeri. 

MAIULLETIU, s. m., si : 

MAIUSIOBD (s,crissu bene malliu- 
sioru), 8. m., naHeolns, deroinutivu d'in 
1 maiu:=.maUiu. 

MAJESTATE, majestostt; vedi ma- 
iestate, inaiestosti. 

MAJOEATU, B. ra., (fr. majorat), 
stătu de majore : 1. gradulu majorelui 
d'in miliţia : dupo capOanatu currendu 
se inaltiă la majorata; 2. etate de ma- 
jore : dupo legea nostra in vigore at- 
tenge ceneva majoratulu la 21 anni; 
3. dreptulu sau drepturile ce are filiulu 
majore în unele terre, cumu, de easem- 
pln, in Aogli'a; mai vertosu proprietate 



HAJ. 



J19 



immobile, care nu se pote iustrainăprin 
yendiare, pentru co este legata du unu 
titlu de Debilitate, cu care trece la unu 
erede legitimu sau adoptiva : sunt trti 
speăe de majorcUe : majoraţii de primo- 
genUura, iu care succede totu de a una 
I cellu mai betrasu d'in lini'a agnatUoru : 
j majoratulu lordiloru d'in Angli'a este de 
' primogenitura; majoratu in sensu mai 
strinsu, in care succede consangeuulu 
cellu mai betranu d'intre cei ce aunt mai 
aprope dupo gradu; majoratulu dissu si 
senioratu, care recounoace dreptulu de 
soccessione la cellu mai betranu d'in 
tota famili'a, fora respectu Ia gradulu 
consangeniei : majoratele ca institutioui ■ 
feudali aristocratice aunt anomalie oile 
legHorv de mccesione; proprieti^ea de- 
marata de majoratu este indivisibUe, si 
se dividu numai veniturile. 

MAJOBE (proprie, forma compara- 
tiva d'in »i{i^H=:DiaţDDB), iB«}or, mai 
mare : 1. adj., ca oppusu la minore : 
a) mai mare de etate, mai betranu 
caudu e vorb'a de doui; cellu mai inain- 
tatu iu etate, cellu mai betranu, candu 
6 vorb'a de multi ; Gatone majore, cellu 
betranu; in speciale, voibindu de fiii 
cellu mai mare, adesea cellu antâniu 
aascutu; b) adjunsu la etatea legale, 
caudu ciueva pote face acte legali va- 
lide, contracte, in propriulu aeu nu- 
me, adeco majorennc; c) adjunsu la 
maturitate; a) mai coprenditoriu, mai 
eatensu, mai generale, etc.jnai vertosu 
in loţjica, vorbindu de judecie sau de 
propoaitioui .- propositione majore sau 
abs. majorea, iu oppos. cu propositionea 
minore, sauabs. minorea^ — in miliţia, 
servientfi majore, stătu majore, etc. (vedi 
urmat. 2.); 2. s. m., personale : a) gra- 
dulu cellu mai micu iu asia numitulu 
stătu majore, nomenclatura sau titlu in- 
trodujsu mai antăniu iu armat'a Ispa- 
niei in seclulu XTI, unde major sem- 
nifică cellu mai mare preste magistrii de 
veglie, cumu s'ar dice &atad\ ser mentei 
sergente majore; titlulu de majore a tre- 
cutu de la Jspani in tote armatele eu- 
ropiaue, inse ca gradu si functione multu 
differitoria,- b) officiariu supetîore, care 
conduce administrationea si computu- 



=y Google 



»M 



MAJ. 



rilfl nnui regimenta, cnmu si affacarile 
relatîre 1& Mroni si la statalu cÎTile alin 
corpului : majorele regimenttdui edlu 
âruiidiecUe; eapitanuîu eeUu mai vechiu 
fu inaintatu la graduîu de majore; trei 
căpitani fura pensioneUi ca titlula de 
majore; majorii la pedestrime commanda 
eâte una hatalione; majorele d". la eal- 
larime commanda câte una divisione, 
sau si regimentulu iniregu în ahsentî'a 
eolwnnaritdui ; majorele de artillaria 
commanda câte-una bateria;— c) majore, 
ofBciariu Buperiore, cami se commitliu in 
cetati si inaltelocnri suppuselaioBpec- 
tionea bellîca, mai multe detalie alle 
serviinulni sub auctoritateacommanâan- 
t«Iui suprema ; majore allu cetatei; ma- 
jorde d'in fortaretia , majore adjutante 
allu cetatei; d) majore- generariu. of- 
ficiariu generariu care iniplenesce fonc- 
tionile de majore pentru cXte tma corpu 
intregu de armata, preeumu si espe- 
desce tote ordinile si dîspositionile ve- 
nite de la supremalti generariu comman- 
dante, si face retationi despre operatio- 
nile militarie : adjutanţii generări stau 
immediatu sub ordinile majorelui- gene- 
rariu; tx) staiu majore, prtetorlnm, (it. 
stota mâ^giorp, fr. ^tdt-niuj9r, goroi. 
Oeneral-stab), nume coltectivQ ce se da 
la ofBciari si anbofGciari fora oşti; totu 
statu-majore se numescu si officiarii 
superiori ai unui corpu de armata ; ^ro , 
^) stătu majore generale, corpnla oflicia- 
riloru generali ai unei armata : stătu 
majore de artillaria, de geniu (fr. 6tat- 
mftjor de l'ârtlUerle, itu !;enle, germ. 
SUbs-offlziero der Artillerie, <Ies- fîe- 
Kle-oorpg), s^afti majore de cetati, de for- 
taretie, corpulu officiariloru , si subof- 
ficiariloru applicati la servitiulti unei 
cetate, unei fortaretia: corpulu statului 
majore, corpu de officiari destinaţi a 
îndepleuf functionile de capi ai statului 
majore, de majori, de adjutanţi generări 
sau cari secundedia ofliciarii de acestu 
gradu; y) stătu tnajore, se dice si loculu, 
fn care se afla cancellariele^^aftiZuf mn- 
jore; e) adjutante-majore, adjutante de 
regimentu, careareacommand&sisuper- 
Teghii serviţi ui u unui regimentu, pumn 
«i a direge essecntionile manopcrilom, 



ÎIAJ. 

adeco essercitiele ; ^ tamburu-maiore , 
care cominauda si conduce pre tambnrii 
unui regimentu ; tota asii se dice ai 
trompettariu~majore , sergenie- mt^ore 
(mai bene serviente majore = fir. B«r- 
;eBt-inaJor=germ. Veldwebel), celln de 
ant&iu intre subofticiarii nnei companii; 
g) majore, in Angli'a, Irlandi'a si in re- 
pnblic'a fftaturilorD unite (TOBjior), pri- 
mariulu cetatei, care se allege d'intre 
membrii senatului ou majoritate de vo- 
turi pre câte unu annn; la Lonăinu, Du- 
blinu si YerJc acelln primariu porta 
titlulu de Lord mayor; (la francesi maire 
in evulu medin nm^ister clTium). 

MAJORENNIXATE, s. f-, »tsi pu- 
b«8 , (it. majoreDnUA), etatea celtiri ce _ 
este majorenne : Octavianu ineo nUr e 
adjunsu Ja majorainitate; unele affaeeri 
de stătu au se remana suspense peno Ja 
majorennitatea regelui. 

MAJORENNE si maiorennu,'a, adj., 
sBl Jurig, siito pDtestatls, (ît. aiijorcniie, 
d'in majore-annu) , proprie , mare de 
anni, luatu inse cu sensulu speciale de 
cellu adjunsu in etatea preacrissa de legi 
spre a se buccur de drepturile selle, a 
pote inchiaiâ contracte eu valore : in 
Franci'a se face tenerulu miyorenne la 
etatea de douedieci si unulu de anni, 
dero nu se pote casatori fora itmoirea 
parentiloru, deeo nu va fî de 33 de anni; 
dupo legile austriacc majorenne este 
cineva la etate de 34 de anni. se da inse 
dispensatione si la .23 de anni ; unu 
majorenne in sensulu legiloru nu totu 
deaun'ae majorenne si in realitate, 
adeco nu este maturu a se condnce pre 
sene si aft'acerile selltţ : adesea si ma- 
jorenii se punu sub curatela prin sen- 
tentia judei'atoresca. 

MAJOEKSSA, 8. f., mulierc a majo- 
relui; vedi majore, 

MAJORIA, 8. f., funetione de majore. 

MAJORITATE, s. f., m^or pan, 
major nuracrns, (fr. m^^orlt^), calitate 
de majore : 1. in genera : majoritatea e~ 
tatei nu dă , dupo legea nostra , drep- 
turi mai mari, fratâui majore: 2. in 
speciale, uumeru mai mare , parte mai 
numeroaa , applicatu mai vertosu la a- 
dunari de omeni, cari coasirits iotre 



,y Google 



MAI,. ________ 

sene , delibera si decidu cu pluralitate 
de voturi, d^ suffragie : »h numai ce- 
ationi poliliee ci si ^te nudte. se decidă 
prin majoritate de voturi; camer'ale- 
gialativa a dedsu cu nu^oritatc consi- 
ăerabiie; majoritatea câştigată prin t>o- 
turi f(Usi(îcate este una in/amia; vtajo- 
ritate terroristica, miyaritate ostilei >na- 
joriiate absoluta , cotapuaa d'iii medie- 
tatâa voturiloru plus unulu : majoritatea 
de la 100 este 5Z, majoritatea de la 90 
e46; majoritate relativa, formata io 
mQâu BÎmplu prtD împărţirea voturiloru 
intre mai mulţi iodividi, fora respectu 
la medietatea numerului Yotantiloru , 
ou foalu trei candidaţi si lOO de mtwi. 
de la cari A câştigă 40 'de voturi, B 35. 
C 35: A este allessu cu majoritcAe nu- 
mai Teloiiva ;■ — majoritate , absolutu: 
partea sau partit'a adunare! , care in- 
trunesce de regula majoritatea voturi- 
loru : acestu deputata este d'in majori- 
tate; frate-meu votedia regulatn cu ma- 
jorUatea; in dvscussionile asupr'a legei 
electorale majoritaiea a'a desbinatu in- 
tre serie; majoritatea camerelaru a foatu 
compusa numai d'in reacţionari; demo- 
eratii nu potu adjunge la majoritate 
d'in caua'a lipsei totale de solidaritate 
si pentru co represcntantii eisuntparte 
ntare si omeni ignoranţi ; — applicatu 
si la alte ordini de lucruri cu acellu-asi 
iitellessu de numerulu celiu mai mcu-c: 
majoritatea locuiloriloru terrei, majori- 
taiea induatriariloru si commercianii- 
loru suffere greu d'in lipsea de commu- 
nicatione; Bomânii in Transiloani'a 
faai majoritate respectabile; majorita- 
tea acellui poporu a degeneratu. 

" MAJUSCDLU si maiusculura, adj., 
a^nBeHlnsi (d'in majoi^msjiia , compa- 
rativu d'in msgDua, cu forma deminn- 
tiva), oppasa Li minusculu, mai mare, 
ceva mai mare : littera majuscula; s. f., 
nu^useula{?M\mk.liUera) : majusculele 
differu in forma de minuscide. 

« MAL ACHE, s. f., natuhe {jxaXixri), 
specia de nalba. 

* MALACHIA '(cu toou pre i, ia locu 
da form'a regulata malacia); s. f., ma- 
■tarbutio, vedi malada, Bub 2, d. 

rXALACHIŢ^ 8.10., (nalHhlte* 



^yM\a-/i'cn<;y, patra susceptibile da ^- 
liiu, opaca buburosa, de colore verde for- 
mosa ca a smaragdului : malaehitele e 
M«M oxydu carhonicu de arena, care se 
afla m masse cristalline prin Chili si 
Siberia. 

* MALACIA, 8. 1., maUoIa. stătu de 
malacu, 1. în genere: malaci'a creieru- 
lui, a mâna ammortUa, a un^ nouelle 
verde; fig. a jace in malaâ'a lenei; 2. in 
speciale : a) bonacia, perfecta trancil' 
litBCe, lipse de reri-ce sufflare de ventu, 
mai vertosu pre mare : mtdaci'a e spai- 
mentatoria pentru marinari ;b)eom}fietA 
lipse de appetitu : sementiele de lemo- 
niasuttt bone de malacia; malaci'a pro- 
vine d'in ăepravationea gustului sau a 
stomacului 8. impotentia provenita 
d'in masturbatione, ensaai masturbatio- 
lua, onanismulu, nuiBtnrbatlo, (vedi si 
malachia). 

MALACINA, s. f., baiillount planta, 
acea-asi cu basilicu. 

* MALACIRE, si : 
«MALACISSARE, v., naUciisare; 

a face malacu, := molie, Hessibile, a 
molUa. 

« MALACTICn,-a, a4j., tnaUctlaua, 
((LxXaxTtxiJ;), care malacissa : remedie 
malactice. 

* MAIiACU,-a, adj. s.,iBalaeue, {pn.- 
XaxcSt;}; bnbalas, babuH ritnliig; 1. adj,, 
molie; mollesitu, âesjibUe, lentu : a dor- 
mi in malacu aşterni^; a se infasdorâ 
intr'unu malacu vestimentu; flg. lascivu, 
Iu9suri03u, voluptosu; 2. s. malacu,-a, 
bubalu sau bufaIn=:bivolu, mai vertosu 
vitellu de bnfalu : molie si lenosu ca unu 
inalaat. 

* MALAFRANTIA, s. f., (it. «al 
franoese), syphills, morbu veuericu, ad- 
duasu d'in Aoteric'a, si propagatu in-Eu- 
ropa prin contagione, mai vertosu de 
francesi. 

* MALAGMA, s. f., pi. mdagmate, 
malsţna {^Xa-j^); mediu de malacire, 
ce immollia, ceva emolliente. 

MALBA, s. f., buIt% Qua planta; redi 
malva si nalba. 

* MALE, adv., nale; reu, appiicatu 
mai vertosu în composite : malecon- 
tentu, mdedicere, mAetraettwe , male- 



>yGoog Ic 



«22 MAL. 

volu, etic.; in unele composite sppare si 
ftira e : malcontenta, maltractatv. 

* MÂLECONTEXTD,-a , si malcon- 
(e«(M,a(ij.s.,(in«Jecoiilpiitus, it. malcon- 
tento, fr. maico titent), nemultiamitii, ap- 
plicatu mai atlessu la cellu nemultiamitu 
de starea Incrurilorn politice : malecon- 
tentii revoltară terr'a intrega. 

♦MALEDICENTE, part. adj-, ««leai- 
eens; care maîedice. 

* MALEDICENTIÂ, s. f., maledle«n- 
tla; dispositione, faptu de maîeăicente. 

' MALEDICERE, maledissi. %\ ma- 
ledissei,maledissu si maledictu, T.,inale- 
dlcerei a (îicc maZfi=ra vorbfreu de cine- 
va, a vorbf de reu pre cine-va; ablaste- 
mi : vedi se nu te maîeăiea parentele. 

* MALEDICTIONE, s. t, malediotio, 
actioae de maledicere : a si attrage ma- 
leăietionUc totoru-a. 

•MALEDICTOBIU.-toî'a, adj.s., «a- 
Ifldlotor; care maîedice; se pnne si in 
loca de maledicerUe, si in Iocq de ma- 
ledicu. 

* MALEDICTU,-», maledlotns, adj. 
part-, ttlastematu : eopilli maledicii, pen- 
tru co au supj}eralu pre parenti. 

«MALEDICU.-a. adj., mBledleos (d'in 
maledicere), care vorbesce de ren, care 
mai vertosu are reulu invttiu de a vorbi 
pre alţii de reu : onteni maladiei, limba 
maledica. 

' • MALEDISSU.-o, adj. part., raale- 
dlctiisj hJastematu, maledictu. 

*MALEF ACERE, ntalefed, malefadu, 
V., maleracere; a face male, a face reu 
cuiva; a face blastematie, mai vertosu 
latrocinie. 

* MALEFACTIONE, a. f., nalefuctioţ 
âctione de tnalcfacere. 

* MALEPACTORItr,-*ori"a, adj. B., 
malefaotor: care maleface. 

* MALEFICENTIA, s. f., mnleilcen- 
lla; vitiu ai fapta de malefica. 

* MALEFICIU, pl.-fr, malcllolum; fa- 
cere de leu; Bi iu specie: I. fapta rea, 
crime, blastematia; 2. insellatoria, frau- 
de; 3. deocliiare, farmecare, sau deochiu, 
farmec u. 

* MALEFIC[T,-«, adj. a., malallous; 
l.facutorîade rea, si in specie ifacutorlu 
da relle, blastematu, impia; 2. strioato* 



MAL. 

rin, Tettematoriu : malefice stdte; veniu 
malefieu; 3. farmecatoria, deochiatorin : 
cautatara malefica; maleficii si divina' 
lorii. 

* MALESUÂDU,-a, adj., malesnâdiis; 
care suade relle, care da relle consîlie: 
stomaeulu flammtdu e malesvada. 

* MALETRACTABE si maltraetare, 
T., vedi : mf^adare. 

* MALEYOLENTE, a^j., «alarolna; 
rea sau de rea volitorio ; vedi st male- 
wlu. 

«MALEVOLENTIA, s. f., ■tlerolw- 
tii; stătu sau dispositione a cellni ma- 
levolente san materna, 

« MALEVOLTJ.-a, adj., malevaliis; 
care vre rea altui-a, care porta cogetn 
ren altni-a, inimica, reu Tolitorin, de 
reu Totitoriu; applîoatu ai la lucruri : 
covente malevde. 

* MALIGNITATE, s. f., malt^mltu; 
calitate sau dispositione si fapta de ma- 
lignu. 

" MALIQND,-a, adj.,iBalifnni,(nta- 
le-genu,y, de rea natura, care d'in natura, 
d'in nagcere e reu; vettematorin, stri- 
catoriu, perditoriu, ren volitoriu, reiita- 
tiosu, iuimica, etc. : omeni mlaigni, 
lumea e rnaligna, vorbe maligne, aeru 
malignu, morbi maligni; in speciale, 
strinsa la mâna, avaru, si de aci : sterpu, 
pueinu fructuosu : agri maligni. 

* MALIŢIA, s. f., maliţia; calitate 
sau dispositione de maltt = reu : mcHi- 
t\'a pamentului saratti se şterge cu plo- 
iele de ierna; iu speciale, reutate ascunsa 
sub apparenti'a de bonetate : malit'^a si 
perfidi'a acestui omu; de aci si in sensn 
de joGu cu care vr^ cineva se suppuna 
pre altnlu. 

•MALITIOSn,-a, adj., maUtiosos; 
plenu de maliţia : omu ascunsu, astut» 
si malitiosu; si despre lucruri : int&-- 
pretatione maîitiosa a contrictului. 

MAILAIU, 3.m.,vedi,»ieiiaiucu tote 
derivatele selJe. 

« MALLIABILE, adj., (malleabllU, 
fr. mallâable) ; ce se pote molliâ, ei 
intinde la baterea cu malliulu; care se 
maUia usiom si bene ; metallu mallia' 
bUe, metalle riemaUiabili sau mmalUa- 
biU;mBiAÎ. natura de omu forte mofita&tlA 



yCOOglC 



MAL . 

• MALLIABILITATE, a. f,, (fr. inal- 
l^blliu); calitate sau proprietate de 
malliabUe. 

MALLIARE (ca l molliatu : maiarc), 
V., (malIlHre); a bate cu malUulu sau 
maiulu : a malliâ bene ferrtdu, yetto e cal- 
du; cânepa maUiata^eaaaaţis mall«sta. 

MALLIATIONK, a. f-, actione de mat- 
Ixare. 

MALLIATOBIU,-*(»-ia. adj. a., m»!- 
1e*tor] care maUia : maUiatorii fauru- 
lui, intre cari eUu e pritmdu maîlia- 
toriu. 

HALLIAITJ,-a , adj. part.. mtUea- 
tns, batntu ca maUitdu. 

MALLINA, 3. f., fructulu sau bacc'a 
maltinului. 

MALLINU, s. m.,8pecia de arborelln : 
tnallinu albu, praons psdns, L., maUinu 
negru, ligoBtrotn migrare, L.; malUnu 
rosiu, Ecumpfa, lilîacu. 

* MALLIOLABB si malliorariu,-a, 
adj., mslleoUrU; relativu Ia mallioJu : 
ramta-eUe maUiorari. 

MALLIOLU, s. m., malleolusi dem. 
d'in mallm, pentru care vedi ai niHUiom : 
malliolu de tocafu In baserica; metaf., 
a) blastariu de vitia de vinia teueru, ce 
preaenta forma de malliolu; b) specia 
de sagetta apprenditoria. 

MALLIORU, s. m,, vedi maior». 

MALLin, 3. m., vedi 1 matu. 

MALLOI0, cu n molliatu in locu de 
malloniu. 

MALLONE, s. m., miUo; atylulu 
cepei. 

MALLONITJ, a. m., lufteng ripa; dem. 
d'in : 2 mallu. 

MALLOSU,-«, adj., 1. d'in Imallu: 
oue mallose, cane mallosu; 2. d'in 2 
mallu. cu ripe mari : riu mallosu, (vedi 
st mallvTosu); si cu însemnare de iu- 
tosu. argillosu. limosu, tinosu. 

MALLOTELLA, a. f., ([ţaXXomj); d'in 
I. mallu, veatimentu feminina cu mâ- 
nece, lar^ si langu peno in calcanie. 
ce se punea, ca unu mantellu, preste 
celle alte veatimente ai cari are totu 
doasulu cuma si marginile căptuşite cu 
pelli mallose de celle mai pretioee : mal - 
lideUâe, tCin causa marei loru valore , 
se păstrau eu mtdta cura si treceau ca 



MAL. 225 

ereditate d'in mamnia la filia; — ^jre a 
locurea : vestimentu de peUe de oue. 

1 MALLU, s.iii.,pl.-i, mallus, ([tJxX- 
AfSţ), floccu de lâna. 

2MALLU, pl.-urt, rlpa, Itttusjiiiftr^Ot 
ora; sr^illa, Umiis) 1. pariete sau mar- 
gine de pamentu inaltîatii, care inchide 
sau marginesce: a) unu Uuviu sau riu, 
ripa; b) una mare, termu, sau littu; e) una 
\&ca;d) una aduucatura' sau gropa in 
%Qaempremailulu la^ui, riului, ma- 
rei, gropei de arena, pror. &dâăe mediu 
= a cada in apa, in riu, etc; in gropa: 
omâofti cu catruludetnoîîu,- de aci metaf. 
a se înnecă,, a cadă in mare nevoia, a 
per(; ciAu unu mallu de grasau; 2. spe- 
cia de pamentu, si anume : a) Iuta, ar- 
gilla; limu, tina; b) morga = marsa (fr. 
marne), ce serve si la spolitu de case; 
e) aaburra, petrisin, lapls arinacens; 
d) schistu, ai'desia, ispii fissiiis, sau u- 
pil soblatoi. 

MALLUBA, s. f., robigo; morbu allu 
graneloru, care face ca aubstanti'a fa- 
rinosa se se prefacă in pulbere negra. 

MALLUROSa,-o. adj., 1. d'in mal- 
lura: granu mallttrosu, plenu de tnal- 
lura; 2.d'in 2 mallu: riumallurosu, cu 
maîluri inalte. 

MALOBATHBU, a. m-, malobatrum 
(^6Şa.^pQv), planta indica, d'in care 
se face nnu suave si pretioau oliu de 
unsu ; oliulu d'in acesta planta. 

MALOPA, s. f., inalopa, specia de 
malva. 

MALTA, a. f., (it. malto, fr. malt, 
germ. maU), hordeum toitntn, granutie 
de cereali, si mai vertosu de ordiu, trac- 
tate prin maceratione peno la incoltire 
si apoi uscate, d'in care se face bere, 
acietu, vinarsu, etc. 

MALTRACTABE si mdtetractare, v., 
Diale babere, vexare, t-im afferre, In- 
Juriam inferre, (it. maltrattare, fr. mal- 
Iraiter); a tracta reu, a porU reu; a 
facecuirareu, batendu-lu, iojurandu-lu, 
batujocorindu-Iu. 

*1 MALU, s. m., 1. maluB, pomulu ce 
da mere, meru; 2. fructulu acestui poma, 
meru; vedi meru. 

* 2 MALU,-a, adj-, nalas; reu, contr. 
banu, — coventu intratu ai Tulgarisatu 



yCOOglC 



^4 MAtt 

in mai multe derlTate si composite ; ma- 
lignitate, maliţia, maiedic»re etc; 9im- 
plolu malu ae pare a se fî coiifusu de 
tempuriu cu maru ai apoi cu amara. 

MAL VA, s.f., nclra; plaota, care la 
noi se dice si nalba. 

* MALVERSARE, si maleversare, v., 
(fr. malverser); a vers& sau iarertî reu, 
appitcatu in apecie cu seuaulu de : a 
adminiatri reu lucrulu pnblicu, mai ver- 
toau, a face inancatorie de banni pu- 
blici aau de alţi banni commissi iu ad- 
ministrarea malversatoriului. 

MALVKRSATIONE, s. f., (fr. mat- 
rersstton), actione de malversare. 

MAMA si mamma, s. f., msmoiai ma- 
ter; I'. ia senan origlnariu ai classicu, 
sensu ce are eacluaivu in. compoaite si 
derivate :tnatni22a, mamtferu, etc., mama 
rrtitia prin metafore, despre obiecte 
asseminî cu titi'a feminei, deapre ti- 
tine, si alte assemini; 2. ca mai desu inse, 
cu sensulu de noâcu^orid, nuUre, f^mina 
ce nasce; acestu sensu avea de certu si 
la betranii Romani, de ora ce Varrone 
ne spune : tinam olbum m potlonem 
buas ac pappu rocenti mstrem mamnani 
patren tataiii=c/jîa»ia mâncarea papa, 
beuiur'a buia, pre maire mamma, pre 
patre tata; frasi : mimma dulce, mam- 
ma bona, cară mamma; fraţi boni de 
tata si de mamma; — mamm'a mare ==. 
abona, mamaia a tatălui aau a mam- 
mei; — metafor., mamm'a nostra oom- 
mune=:pamentulu; mamma a orfani- 
loru; — mamma: a) calugeritia, p) fe- 
min'a betr&na : tnamm'a Eufemia, mam- 
m'a Oristina; — mamma = causa, auc- 
toriu, inceputoriu, foiitaua, etc: btti'a e 
mamm'a reutatiloru; antic'a Grecia fu 
mamm'a arliloru si scicnticloru ; — 
mamm'a podarei: a) ir jm, manatrum 
iltrestre : a) dina de pădure; ^) mai ver- 
tosu, Sentia monstruosa, uri^ si spai- 
mentatoria : lua-te-ar mamm'a j7(i<iu- 
rei; h) specia de planta: mamma pă- 
duri de campu := asperula arvensld^ 
L.,numun'a padurâ odarata^^Mferulm 
•doraU. L. 

* MAMALE si mamtnaie, adj., mam- 
■allaj relatiru Ia mama in sensulu de 
sabl. 



MA M. 

MAMALLIGA, mamelUga si memeUi- 
ga,9. f.tfarinade melUt a&\i Aeporumbu, 
ferta, mestecată si iugrossiata, care 
serve poporului de p&ne: mamalUga de 
meliu, de porumbu; se face niatnalliga 
si de orăiu; avuţii nu ntanca de cătu 
raru mamalliga cu untu sau cu lapte 
dulce ; a mestecă mamaUig'a, a cerne 
de mamalliga; — pre a locurea se aude 
form'a simpla malliga, ce se pote crede 
co e in locu de melliga, (it melU^a, 
gr. p.7jXtX7J); vedi si melliga si memdltga. 
MAMALUGARICJ,-rt, adj.s., cui place 
mamaUig'a, care se uutresce numai cu 
t?wt«aI/tiF«;— metaf.,nepreceputu, gros- 
su de capu, stupidu. 

MAMALLIGUTIA, s. f., deminutîvu 
d'in mamalliga : mamalUguiia cu untu; 
— se dice simalligutia, fora duplicatione. 

MAMANA si iiiammana, s. f., ma- 

tereula, nntrlcula; 1. în acellu-aai sensu 

cu mamma : d'in amorea cotra main- 

I mana sea; 2. nutnce, preveghiatoria de 

copilli mici. 

MAMARUTIAsi mamarudta. s. f., 
specia de insectu forte micu, rotundu 
aprope ca unu aemiglobu, cu aripiore 
ascuuse; se dice si papartUia: copilit 
/'oca cu «lamarutie, cantandu-le papa- 
rutia — rutia, sui-me in carrutia. 

MAMATU si mammatu-a. adj., man- 
matus; provedutu CU i>iamme, in sen- 
sulu coventului mamma de sub 1.; me- 
taforice : wciorc mammate, cu tîtîe de 
beutu pre elle apa. 

MAMESCE si mammesce,a.iv., matrun 
more» ca mamma, in modu mammescu. 

MAMESCUst mammescu,-a, a^j-i >■>- 
ternns; de mamma , atnore mammesca. 

MĂMICA, s. f., vedi mamitia, ma- 
muiia, mamisiora si mamitia. 

S^MIFERU si mammiferu,-a . adj. 
(mamniirer, fr. inamifâre); care porta 
sau are mamms = titie : vaccele sunt 
mimmifere; s. f. pi., mammifere, prim'a 
classea d'in regnulu animale; mammi' 
ferele locuescu in toie partite globului ; 
mammifere fossili. 

* MAMIFORME ai mammiformu,-a, 
adj-, (fr. mamairorme); care are forma 
de tnamma^titia. 
MAMTLABBUsimamffltlairu.-a, adj. 



=y Google 



ICAN. 



MS 



(ft. mftaatltTre); cftra are lahre in forni& 
d« mamma = titia. 

HAJtItLLA si mammăla, a. t, ■>«- 
■IIU si mammlllst deminntiTU d'in 
mamma, mai vertosn in Bensnlti de sab 
1., laatn îqss si : a) cu acella*asi sensa 
oe are bî form'a mamma = titia; b) ca- 
petula titiei, bulbucelMu ; e) metaf., 
mofiHU'a unui tubft. 

HAIOLLANU si titamiMtttanw,-a,adj., 
■•HilUBiis si KtmnllUBiiB; cu mam- 
mUle, plenn de mammille; metaf., in- 
coltita, immngaritu. 

MâMILLABIU si matmniUanu ,-a, 
adj. s., MaKBiiUrlt-ct relativii la mam- 
miUe; s. m., reale, mammiUariu, cin- 
gutore de peptii ; parte de vastimenta 
cecopere peptula, pepfartw;— s. f., reale, 
tnaimtUana, specia de cactu, alle cărei 
flori B^mina cu mammill'a = bulbucel- 
lula titiei : mammUk^iek crescu namai 
in florărie artificiedi. 

MAMULINA sau mammiUina, a. f., 
si mameUinu si mammeUinu, s. m., (it. 
naMBitillliia, fr. munelOB), demio. d'in 
mamiUa, titieiora. 

MAMISIORA, 8. f-, si : 

MAMMUTIA, s. t, natcroaU, demi- 
aQtivQ d'in mama sau mamma. 

MAUMONA, s. f., (mammona, wun- 
■oBsi), la scriptorii eoclesiastici , in 
tocude ^Yiti»,of6B,tortautti, avuţia pa- 
mentesca, aduaata cu aviditate esces- 
siva si priD rapacitate; — mai vertosu, 
dienlv, demonialu avuţiei, avaritiei, 
(compara peotm sensu pre Phitone alia 
Greoiloru). . 

«MAMMUTHU si mamutu, s. m., 
(fr. mamontli); elefastu fossile, numita 
si defantu primordude, si mastodonte ; 
acestu d'in arma terminu ar fi de pre- 
ferită. 

MAMU si mammu, ([Kii|i{U)<;, proprie , 
mascnlinuln formei mama sau mamma), 
I. m^ wisitter obstetrlolv! medicu sau 
diirorgu care sta femineloruinadjutoriu 
pre c&tu ţinu dorerile nascerei. 

* MAMUL A si fnanttKNla, s. f., ţnatnaU 
si nvnmnla^ deminutivu d'in HRomma 
=titia. 

MAHMULLABIU.-a, adj. s., Instltor, 
elielUr, uratarlnB^n^otiatorastra caro 
T011.U 



Ambla cu pucin'a sea merce d'in loca 
in locu. 

M AtfA, 8. f., pi., mâne, taâni si mânu 
(euart.manw^), nuasOtnaat.Techiu 
it. rauu, iap. nanoţ prOT. mh si m», 
fr. m^n), in genere, estremitatile anto- 
riori alle corpului omeoesou; in specie, 
partea estrema a acestoru-a, care se in- 
tende de Ia corpu peno in verticii dege- 
teloni, si este organnlu cella mai aptn 
pentru lucrare : mtfUu are doue mâne, 
mân'a drepta si mâna stânga; laturea 
supina a manei se numesce palma; mâ- 
n'a strinsa si dicepumnu; mâna cu pre- 
positioni si fora propositioni occnrre in 
snmmadelocationi: am cartea a mâna; 
eeein mâna rut e menţiona; am unu 
lucru in mâna; l'am la mâna; nu mi e 
in de mâna,mi epreste mâna; lassati'lu 
pre mân'a mea, co Ut voiu invetiâ eu 
mente; ellu are mai mulU argaţi stA 
mân'a sea; da-i pre au& mâna ca se 
nu scia aitii; acdht diariu âmbla d'in 
mâna in mâna; du de mâna pre micuţa 
Itău; furii au caduiu in manile perae- 
cutorUoru; treceţi la mân'a stânga; ap- 
pucati de la mân'a drepta spre stanca; 
&<tnniî trecu d'in una mân'a in idt'a; lu- 
cru de mâna; proverb, si familiaria : una 
mâna apella pre aWa, oma la omu 
face servitiu reciprocu; am mâna bona 
cu -fiine-va , petrecu iu intellesu bonu 
cu oUq; aceUu insellatoriu m'a pusu 
la mâna, m'a insellatu; mai da si tu 
d'in mâni si d'in petiore, mai allâr^, 
mai lucra si tu, âro an aşteptă totn d« 
la alţii; a se oppune cu mâni, cupetiore, 
d'in toto poterile; cu mâna tare si cu 
braâu inaltu, ca ttţta potorea si pote- 
statea; avereaaeellora minorenni se afla 
la mâna bona, loca san persona secnra, 
de ande nu se poteperde; mispeUumA- 
nUe ca PHatu, voliu se mi apperu inno- 
centi'a mea, me lapedu de ceva; se nu 
seia mân'a atangli ce face dr^t'a, se nu 
ti buccini benefacerile în g;iir'a mare, 
ca fariseii; — mâna drepta =: omu care 
serve cu fidelitate; ellu e mân'a dr^ta 
a mea; — mâna de adjutorîu ; omu c« 
adjata, si in genere, adjntorin : a dă 
mana de adjutoriu, a fi mâna de adj»- 
toriu/suiva; ~ adâ ad mâna, ia (ti- 



.yGooglc 



226 _ MAN . 

verse iDteUessuri : a se impacâ iu urma 
anei certe, a inchiaîă veri-uiia conven- 
tioae sau a se preode cu ciue-va; a avi 
mâna boHo, de omfiDii carii sunt feri- 
ciţi ÎD intreprend? rile lori : ammUrulu 
are mân'a bona, co toţi finii trtăeacu; 
mâna bona, se dice si candu voliesci a 
denotă una persona onorabile demna de 
credimentu : oi» acesta scire de la mâna 
bona; — differitu inse : bonu de mana= 
furace ; vedî mai diosn si : mana lun- 
ga; — «tana usiora, de omulu care scrie 
usioru sau care manuesce nsîoru veri- 
unu instrumentu de musica, sau de uou 
cUirurgu care si face operationile cu 
,multa abilitate; mâna lunga, despre 
domnitorii cu potestate absoluta, con- 
forme sententiei latine : an nosols, Ion- 
KAB retcifcna 6>se manasj — se diCe inse si 
despre furi, si mai altessudespre furii de 
casa, in acestn casu si degete lunge; — a 
ave mâna curaia. a se sci curatu in coa- 
acientia, a se portă cu probitate, a con- 
duce si admiuistră cu fidelitate, a nu 
allergă dupo câştiguri desonestatorie ; 
a pune mân'a pre consăenlia , a jura ; 
mi da mân'a, nu mi da mân'a, potu sau 
nu foce ceva fora temere de veri-unu 
reu : nu mi da mân'a se i spunu addeve- 
ndu; mi da mân'a ae Iu adjutu in caia- 
mitatea sea ; ti da mân'a se faci spese 
mari, co ti a remttsu avuţia mare de la 
pM-enti; — a scaldă mânute in sânge, 
a uccide omu; mâni legate, împossibili- 
iate de a si impleni volienti'a sea : de 
cându mi amperdutu averea, mi sentiu 
manile legate; funcţionarii sunt cu ma- 
nile legate, de candu au essitu aceste in- 
structioni; a pune mân'a pre dne-va, a 
prende : se nu puneţi mân'a pre mene; 
in numele legii puneţi mân'a pre eilu; — 
inse : a pune mân'a si a se appucâ de 
ceva, a lucra; a merge cu mânite deşerte, 
a nu duce neci unu doou; - a scapă d'in 
manile cuiva, a si recâştigă libertatea; 
a ave mâna de ferru. a doinioă :n modu 
despoticu; a ace mâna largai, a fi libe- 
rale, despre omenii avuţi, ctiri dau buc- 
curosu la aitii ; — a ave mâna striTisa , 
a fi avarii, sau iocai forte pastratoriu; 
in domeniulu jurisprudentiei: a rădică 
man'a, a se prepară la juramentu cu ma- 



_ MAN 

n'a drepta inaltiata spre ceru;— a dona cw 
una mâna si a retine eu cea edta. a face 
dunativni fora ca obiectele <U>iate se le 
dea d'in mâna; căsătoria âe mâna stân- 
ga, candu unu principe sau domnitoriu 
iea una aocia de conditione infariore, 
carei-a da.m&n'a stânga sau braciuln 
stangu in loculu cellui dreptu , cu oc- 
casiouea ceremoniei nupţiale, ^ro prun- 
cii cari se născu d'in ass^minea căsă- 
toria nu eredescu demnitatea si pote- 
statea tatălui loru;— mâtin morta, (■&• 
nni mortaa), in genere, veri-ce persona 
pbysica sau morale, cate possede aTere 
pamantesca de veri-ce natura, fora inse 
se pota dispune in libertate despre den- 
s'a; de aici, mana morta, tota averea 
acellotu vasalii, cari nu potean testă ne- 
mica, pentru co dupo mortea loru trecea 
tota averea la domnii loru; totu mama 
morta se dicea si atunci , candu dupo 
mortea servului trecea numai una parte 
d'in averea lui in proprietatea domnu- 
lui seu; mâna morta, communitati, mai 
vertoau ecclesiastice, une-ori inse si pro- 
fane, a caroru avere se consideră de in&- 
lienabile, in câtu nu mai potea trece de Ia 
una proprie tariu la altuIu:2o^ ce costifja 
basericele si monasteriele, sau prin dona- 
tione, sau prin camperare ori seambare, 
cade in mâna morta; in unele state dona- 
tionea aau venderea de proprietăţi itmno- 
bili la mâna morta este interdissa prin 
legi; cu averile cadute in mâna morta 
s'au facutu celle mai mari abusuri; i» 
unele terre averile immobUi s'au luat» 
de la mâna morta prin secularisare; 
dreptulu de mâna morta este limi- 
totu; — mâna drepta. mâna stânga, ea 
symbolu alin locidui de onore : in Euro- 
p'a loculu de onore este la mân'a drepta, 
in Asi'a la mân'a stânga; — impunerea 
mâniloru, ca terminu ecclesiaaticu, con- 
I secrarea sau chirotonirea de presbyteri 
I si de episcopii — mâna, espreme si ide'a 
I de c^iuitate, si a nume : a) cătu con- 
j tine copreusulu mâaei : una mâna de 
I Sare; b) eâtu pote appucâ sau tine ci- 
\ ueva cu mân'a : una mâna de fenu, de 
palie, de erba; c) numera de omeni in- 
I determinatu, ceta de omeni, mai ver- 
' tosu armaţi, relativu mica : erotdu cu 



=y Google 



MAN 

una mâna de Bomâni mvinse formida- 
Inlea armata a ZWtnîom. 
2 HANA, radi manna. 
* MANABfi, T., musrej a cari, a, 
curge, 8 essf, a picură : 1. proprie, de- 
spre Hcidie : d'*n totu corptAu mana 
mtdta sudare; riuriie acdlei terri mana 
miere si lapte; 2. metaforice, de lucruri 
ce Qo sa âoiâe : a) x-ee respandi, a se 
ktl : htmin'a mana de la reacâitu; seirea 
mana prin iota eetatea; b) a se uasce, 
a urmă, a essf : (fin baia mana multe 
alte rdie. 

MANABIA, 8. f., modul, ratlo,n«s, 
rltii, haUtu, (it. BMBtftra, fr. naMl6- 
r«), moda de lucrare si de portare, ap- 
pucatura : mattarie bone, manarie reile, 
nu m plaeu mamariele Uti; vedi mania- 
ria si maniera. 

HAN^ARItJ, s. m., iMwnkrlim, parte 
a OBui lucru, initnuofHita sau vasn care 
se appuca cu măn'a; vedi mandariu. 

MANASTBBGUBA, manestergitra si 
manustergnra, s. f., mutei*, atergaria 
de mâne, cu cari ne stergemu pre m&ni 
si pre f&oia. 

MANATÂBOA, s. f, b*leti> borh 
HDt, Tedi minatarca. 

* MAKATIONE, s. f., tunatlc, actioae 
de manwe. 

lUANATU, s. m., (maiatna), specia 
de animale mancatoriu de plante, d'in 
classea cetacielora, care are forma de 
pesce : manatuiu are coda rotunda. 

1 MANCABK, T. a., luiidBewre, edere, 
«emedere, retol, (regolatu in totu dQpo 
coDJQgarea I; inse in anele locuri per- 
soaele d'îa siag. si III in plorarin re- 
petu syllaba an : manâneu, mănânci, 
' mănâncă, $e mănânce; aompaN.it. mtn- 
gUr«t fr. manser), a mesteci si a in- 
ghitf alimente : a manea pane,' carne, 
leffumine, pesce, pome; nu toţi buretH 
sunt bont de mancatu; vitde comute 
mânea fenu, ârba verde si granutie; lu- 
pii manca oui; multe passeri mancamu- 
see si vermi;— fora regime sau accusa- 
tîTU : astadi ineo n'otn ntancatu; neci 
n*a beutu neei n'a mancatu; de treidille 
n'a mancatu; eUu nu mânca, ci devora 
ca îupuîtt; da eopiUorusemânce; Zucra- 
torit au mancatu si s'au etAcatu; dupo 



MAN. m 

scriptura : intru sudarea faeia teUe vei 
manca paaea ta; manoeevoru pauperii si 
te voru satură si voru laudă pre Dom- 
nvlu; — famil. : a mancd htpesce = a 
mancă câta pairui— ia sensn restrinsu : 
a mancă, in loeu de a prandi: ellu nu 
manca a casa; noi mancămu in familia; 
elli manca la locanda, lareetauratoriu, 
se mancămu cu toţii; aaUa de maneare; 
astadi am mancatubene; prin metafore : 
a mancă, a consume, a resipi, a si perde 
starea si arerea in spese nebooesci : 
spendendu cumu a inc^utu in doui 
anni si va mancă iota averea; acdlu 
omu stupid» si mânca averea in pro- 
eessc; fr(^ sei au mancatu peno adUea 
diece mUli de gaîbini; Gabiniu a man- 
catu patrimoniulu parentescu si dotea 
con9orteiselle;pre Antonia Va mancatu 
servitorii aei; pre Alessandru l'au man- 
catu feminele, callii si cânii; pre acâZ2c 
domne le au miincatu lussulu si desfre- 
nidt:: — in speciale ca proverbia : a 
mancă fripta pre cineva sau ceva, a Iu 
perde; 6ro : a mancă banni; a)a consume, 
a spende; b) a face abnsuri cu bannîî 
commissî sie, a malversi, a fnr&, a re- 
sipi, a perde bannii publici sau ai al- 
tui-a, comniisai sie, a frustrâ etc; in bla- 
steme:mancâ-i'arM/Mrciie;»wanfti-ForH 
cânii,- mance-te corbii; — in dispretiu 
si bătălia de jocn : mance-si vorVa; man- 
ce-ai-ua fripta, mance-ai-ua imptUUa, 
manance-airua de la eap^âniu; — cu ob- 
iecte de lucruri; amancă, a consume, 
a strici, destruge, corrampe, absorbi, 
nuUifici : acesta fabrica manca m%dti 
earhoni; luparea i a mancatu petiondu 
peno la osau; rugin'a manca ferruiu; 
eUu manca câte una ayliaba candu vor- 
beace; — intr'unu mare numeru de frasi 
Serate, proverbiali, fomiliarîe, cumu : 
It^i manca si ouile numerate , adeco 
pentru furi si lîmenii rapaci neci una 
aupraveghiare nu estedeadjunsu;pescij 
cei ffiori mananca pre celli miei, celli 
mai tari si mai potenţi opprema pre 
celli nepotentiosi; eeUu ce se face oue. 
Iu manca lupii, omulu prea bonu este 
aesupritu de omenii blastemati; ce eo- 
piUu formoau! mi vine se Iu mancu; 
mancârti-asw ochisiorii;ptdUulu mam- 



.yGooglc 



22Ş MAN^ 

met, te manâncu; asta-a me mânca, a- 
deco cMaru ac^sta-a e caus'a sau pe- 
dec'a de du potu face ce voliu eu ; a 
mancatu bătălia; te mânca peltea = te 
mânca spinarea=ti 3'a facutu de bătă- 
lia; me mânca urechi'a, pdlm'a, tcdp'a, 
namlu, fiarea, etc.; ei in modu imperso'- 
nale : me manea la urecfua, la 8p(Ue, la 
talpa, seotiu pruritu la aceste parti; dero : 
me mânca p<Am'a însemna nu numai 
simplu : a) a senti pruritu aau manca- 
rime la palma; ci %\:h) i av^ gustu, a 
TT^ ae tota pre cineTa; cj a vrâ se capite 
banni; a manca pcime, injurature, etc, 
a sufferf ; a mancă wrecĂiele euiva = 
a nu i da pace ca insietentiele, etc. 

2 UANCASE, 3. f., mxDdncatlo» tus- 
tl« edendi; elbns,»llmeiitnm, praBdlnm, 
onnat 1. actloue de mâncare, mancoiione, 
in t. s. verbului : mâncarea prea muUa 
este vettematoria stomacului; mâncarea 
de bannii puMid trage dupo sene pene 
infatnanti; 2. mâs», prandiu, cina, de- 
juna; etc. ; mâncarea de sera, de duma- 
n&ia, de prandiu; proverb, insoratorea 
de teneru e ca mâncarea de demanetia; 
3. in sensu de totu concreta, ce se manca. 
buccate, ce se face sau ee da de mâncare : 
mânecai delicate, ăeliciose, simple, dulci, 
acre; mâncări de carne, de verdetie, de 
dtdce, de seccu; — trecerea la acestu sensu 
s'afacatuprin locutionea;(ietMancare= 
ceva de mâncare ; a ave de mâncare, a 
face de mâncare; celle de mancare=aUe 
mancarei ; unde se vendu de oile man- 
earei? 

3 MÂNCARE, v., (fr. raaBquer, it. 
manasre); a face mancu; a fi maneu; a 
lipsL 

MANGABIME, s. f., pruritus, pni- 
rlfo; irritatione in pelle ce face se ne 
Bcarpinamu ; urăicele casiona mai multa 
usturime de culu mancarime; mancari- 
mea btdmloru e semna de vindecarea 
loru; — metaf. mancarime de a scrie, de 
a vorU: ce mancarime de vorbe pre tene ! 

MANGATIONE, a. f., mandBoatlo, 
Mtia edendl, c«iisumptio; ruina; acţiona 
si resultatade \mancare:mancationile 
făcute de hataU'aunddoru in ripeleflu- 
vivAui. 

MANCATIOSU.-o, adj.,«lBllBj edax, 



MĂN. 

ţiilosus; 1. bonn de maneatu : pere o- 
crisiore si forte mancaUose; 2. avidu de 
mâncare, cui place se mance continuu si 
multu, nesaturatu : omu mai mancatiesu 
de câtu urm lupu. 

MANCATORU, (pron. mancatoria), 
s. f., ra|»iD«; Tiolenta peennlaraiii exM- 
tlOf repretnsdaniv orlnentTitiu si fapta 
de mancaioriu iu intellessuln acestui 
coventu de sub 2. : maeatoriele cassari- 
loru aU lassaiu tesaurvh* de totu secat. 

MANCATORIU,-(orio, adj. s., 6b»f, 
edax; rapt^r^ Tlolentus poounUrun exse- 
tor; repetandarum reuaj 1. care manea : 
selbatici mâncători de omeni; — cu 
nuanti'a ce esprime in speciale form'a 
mancatiosu, cui place se mance ceva : 
mare maneatoriu de îaplwi; 2. care ca 
violentia sau prin fraude storce pre al- 
tala, Iu despolia de allu seu : rapitoriu, 
essactoriu, assspritoriu, fraudatori u, etc 
toţi impUlaiorii si mâncătorii pauperi' 
loru; — in speciale, fauctionaria ce a- 
busa de încrederea si poterea ce i s'a 
datn, spre a storce banni de la admini- 
straţi, sau veri-ce altu niandatariu ce 
abusa de Încrederea data ai detorce ban- 
nii incredentiati administrationei selle: 
judecători rapaci si mâncători; cu mân- 
cătorii nerosinati, puşi i» functioni fi- 
nantiarie, nu vomu ave banni in cas^a 
st aitdui, 

MANCATU,-a, (d'in 1 fttancare) : 
a) part., esna, adema , exetns : ripde 
mâncate de ape; bannii mâncaţi de cas~ 
scaiu; i) sup. BUbst., esuiii,-ii i «ii e tempu 
de maneatu; ce e manca^u acestu-a, la 
assemin-a ora! 

MANCATTJRA, s. f., care unesce in 
seneparted'lDsensuluformeloru: Lmon- 
ceUione sau 2 mâncare .- mancatura ca 
la omulu acestu-a, inco n'am ve^itu; 
amu trassu manccUura de struguri in- 
fricosiata ; 2. mancarime : nu sciu ce e 
acesta mancatura de urechie pre mene; 
3. d^ro mai vertosu, exearatio, earan 
= actione de rodere, si mai allessu re- 
sultatu alia acestei actione, gaora pro- 
dussa prin ea : maneatw'a apeloru in 
ripele riului, a ulcereloru in came. 

UANCIOBA, s.f., nknoloUjdemiout. 
d'iD mânu =: mâna. 



y, Google 



MAN. 

* MANdPABE, T., iiancipiiT«,(vedi 
maneipe si maiidpiu); 1. proprie, aap- 
puci cu m&n'a, sî de acf in genere, a 
appnci, a prenâe; 2. mai desu inse în 
sensn metaf. ideale, a lai ca propriu, 
a si appropriâ, a comperâ, etc. : cu usuZu 
prin prescr^oUone, se mancipa muUe 
luerw^; — în sensu si mai ideale : omu 
manâpaiu hetiei si âesfrenarei, data 
aaa inclinatu, asservU». 

* MANGIPAT[ON£, a. l, raanelpătlo, 
actione de mancipare. 

* MANCIPATU,-a, adj. part., inan- 
elvatag, comperatu, appiopriatn, asser- 
vitu, etc. 

* MANCIPE, s. m., maaeepSf (manu- 
oapere); proprie, care cape 3au appuca, 
iea in mano, appHcatu inse apropo 
esclnsivn la ineemnarile metaf. ideali : 
a) celln ce prin Tendiare iea ceva, ca 
propriu, si aj^ropria ceva, comperato- 
ria; b) in genere, posseasoriu, proprie- 
tariu; c) intreprenditoriu, care prin li- 
citatione iea ceva in intreprendere, com- 
pera ceva; d) garante, respanditoriu. 

* MANCIPIU, pl.-e, maneipiiini) pro- 
prie, actione sau fapta de taancipe, pren- 
dere sau appncare, luare in mâna, — ap- 
plicatu inse aprope esclasivu la insem- 
narile metaf. ideali de : 1. modu de 
comperare formale, care la anticii Ro- 
mani Be ^ea prin symbolîc'a luare ia 
mâna a lucruloi si ponderare a pretin- 
Iai,adeco: comperatore in formele legali, 
appropriare ia tote formele a imoi lu- 
cru : numeau de boi, de ceili, de asini, 
de servi ; 2. in genere : a) drepta de 
proprietate, proprietate, possessione; 
fi^liure saatinereaunuicecacautione; 
in sensu concretu : a) lucru possassu , 
possessione, proprietate; 3) cautione, lu- 
cru pusu, luatu sau tinutu ca cautione. 

MANG17,-a, adj., mancnB, (d'ia mâ- 
tt«=m((«a);l. proprie, tmtlilu ăe tnâna 
sau de mâni, fora fKâni, care nu se 
pote servî cu mânule selle, debile de 
mâna sau de mâni .- şchiopi, manei, 
orbi, nmti si surdi, ce se pote face cu ei? 
2. in genere jnutilu de alta parte sau or- 
ganu, si de acf, nedeplenu, necompletu 
defectnosu, debile, nepotentiosu, etc. : 
vacce mance, om mance, epc mance, ca- 



pre mance, se numescu pre a locnrea 
vaccele, ouile, epele, caprele caroru lip- 
sescu titiele, au titie defectuose; copiUu 
mancu; — au aflatu registrele mance. 

MANDALLACU, s. m., lathirns tnbe- 
rogng, L., planta numerata de Linneu, 
la famili'a papilionacieloru : mandcUladi 
au flori roşie si formase; bulbii mandal- 
îadloru sunt boni de mâncare; — (cu- 
Tentnlu e forte probabile , esaitn d'in 
acea-asi fontana cu migdala, [vedi 
am/gdaia}, cumn se vede d'in compa- 
rarea formelorn easite d'in acellu-asi 
fonte : it. amando ei mandola, franc, 
amande; compara si germ. Erdiii«nd6l= 
mandaUacu=\it. migdcda depamentu; 
numele acellei-asi plante e germ. si 
ErdnBBs=lit. nuca sau (dluna de pa- 
mentu; mandaUacu-îu se chiama in ro- 
manesce ăUunella sau allunella de pa- 
mentu, pre unele locuri, €ro in altslocuri 
se aude barăbou* aa.n barlaboiu, a aame 
allu acellei-asi plante, forme cormpte, 
cumu se pare d'in hdbu sau bdbu, de 
unde unu femininu hoWa, care prin stră- 
mutarea lui Har, a datu : borbona, si 
brdbona, si a potutu di ei barba, in locu 
de borba,caafara in locu (^ora,8i spre a 
se evita confasionea cu barba de peru, 
plant'a barba B'a transformatu in bara- 
ba, de unde baraboiu; variantea barla- 
boiu a pastratu pre l, cumu canm/u^Mn 
canuiu pastr^dia si pre » originariu pv 
longa r provenitu totu d'in n). M. 1 

*MANDAMErmj,8. m.,(fr.mand^ 
ment; it. mandamento) , jusenm; prv- 
ceptnm, mandatnm; in genere, actione 
de mandare, cumu si ce se manda, in 
sensulu generale ce are sî fonn'a man- 
datu, sub 2. : ordine de mandatione, in- 
structione etc., ia speciale, epistola pa- 
storale a unui episcopu cotra diecesanii 
sei, prin care se da aceatoru-a instruc- 
tione despre diverse cestioni religiose. 

• MANDANTE, part. adj., Nandana; 
care manda, da tinu mandata in intelles- 
sulu acestui coventu de sub 2. asia co 
m(iM(Ianfeseoppune,casi manăatoriu, la 
mandatcaiu : mandantii au derepUt a 
pune mandatariloru sei conditionUe ce 
aceşti manăantt creau de covenientia a 
le pune; mandatarii sunt ăetori a es$e- 



.yGooglc 



WO MAN. 

evtâ M bona credentia mandatele man- 
daniHoru set. 

MANDAEE, v., mandire, (fj»aMU=: 
mâna-ăare); de si essita una data d'in 
usoln limbei, astadi iose reintratn, e a- 
si& de Tolgarisatu ca si compusele po- 
pnlarie : eommandare si demandare, in 
intellessula de : 1. a dă io mâna sau pre 
iMâna=a committe, a d& una commis- 
sione, nna insarcioare, a comrmnăâ: ge- 
nerariula mandă căpitanului se esplo- 
re bene heurtle; prin smssore mi a ti 
mandalu se ve cwmperu aceste lucruri; 
2. metaf. a) in genere, a încrede, a com- 
mitte, a dâ in ta&na, a dâ : a manăd 
copillii set unui bonu educatoriu; a- 
râtwiulu manda sementi'a pamentuhii; 
J>) ia speciale : a) a d scire, ainscieD- 
tîi : prin scrissore ti mandămu mai 
muite noutăţi de aici, d'in cetatea nos- 
tra; Ş) a dă ordine de desfacere saa sol- 
TeTeaunei&ninn)eâebanni;-r)aâă ordine, 
ademandăsauconimaiidă : noijudicele 
mandămu si ordinânai, etc. 

* MANDABINU, b. ra., (fr. mandarin, 
it. ai port. mandarlno); invetiatu sau 
litteratu Chinese; funcţionarii! Chinese, 
coci ia Chia'a peatru &a-care functione 
se cere cu rigore una certa dose de lit- 
teratnra. 

MANDATARlU,-a, adj. a., man- 
dţtaTlDt} oppuBU la mandanie si la 
mandatoriu := care da mandatu, coren- 
tnlo mandatariu^cui se da mand(Uti 
fa iatelleasulu acestui carentu de sub 
2. : moMdatarii allegutoriloru, mandata- 
rii na^tofWGdeputatii, mandatarii sul- 
tanuIui=:Binbassatori, tramessi cu mis- 
sione politica; mattdcU<a^i partiloru Uti- 
(7an<i=p1enipotentiari, mediatori de im- 
pacatione sau advocaţi cari susţinu drep- 
turile litigantiloru. 

MANDATIONE, s. f., mandatio; ac- 
tione de mandare. , 

MANDATIVU,-o, adj., nandatlma; 
care serve la mandatu : modu mandaticu, 
form'a addressei e manăativa. 

MANDATORin,-to^, adj. s., nan- 
dator si mandatorlnt; care manda sau 
serve a mandd : mandatoriuUt da man- 
datu, mandalariuluisedamandatu, asia 
o ntandatoriti e in acesta frase eyao- 



MAN. 

nymu cu mandante; — ^stdla mtmda~ 
toria. 

MANDATn,-a, 1. adj., part. manda- 
ta», ce s'a mandatu sau cui s'a mandat» 
ceva : nu uită a mi procura lucrurile 
mandate prin preeedentea-mi ^ittola; 
summ^a mandata de ministru nu s'apo- 
ttOu solve tota de eassariu; sateUitU mcm- 
dati a prende si arrestâ pre ucâditorm; 
advocatulu mandatu a apperâ inlerea~ 
sile melle; 2. s. m., reale, mandatu ^ 
mandatna : a) in genere, commiBsione, 
missione, însărcinare, ordine, plenipo- 
tentia, potere de a face ceva in numele 
si pre computulu altui-a, commandu, in- 
structione, cumu si lucru mondafu, com- 
missu, pusu in sarcina cui-va : se seU 
co am implenitu bene mandatuîu ce mi 
ai d<Uu; cu ce mandate ne insardnati? 
cu ce mandate vinu aceşti tranrissi ai 
potmloru străine ? adă cuiva mandate, 
a acceptă mandcUe gratuite de la muUi . 
si mul^e, in daraverHe private; candu 
cineva pentru in parte interesai, neglige 
unu mandatu sau nu Vessecuta cu tota 
diligenti'a, si attrage mare desonore; 
b) în speciale ; oe) ordine, iostructione; 
plenipotentia, commandu, emaoatu de 
la auctoritatea suprema : mattdatu im- 
pericde, regale; mandatuîu datu de regi 
plenipoteniiariloru inaareinati a in- 
ckiatâtractatttludepace; ^) ordine ema- 
nata de la unu judice, mai rertosa de la 
judice insarcinatu a urmări criminile: 
mandatu de depunere, de infaetoaiare, 
de adducere, de arrestare, de tnckidere; 
i) applicatu la allessii popomlui pentru 
camerele legislative, mandatu Însemna : 
i) sarciu'a de iacredereasideplen'a po- 
tere ce le se di spre a tracti interessile 
terrei; ?') procur'a, scriptuln ce se da 
unui allessu deputatu, spre a documentă 
allegerea sea in camera; 7') instruetione 
ce coprende puntele ce allegutorii ceru 
de la allessu se le austioa în camera; 
§) intre privaţi, mandatuîu este : de) sar- 
cina de încredere data cuiva spre a tracta 
interesai in numele nostru cumu ai actulu 
in serissu, prin care se daacăsta in- 
sarcinare : procura, plenipotentia, auoto- 
risatione, etc.: mandateaiulu nu pote 
essi (fm mandatul ce ia datu man- 



=y Google 



MAN. 

datoriulu; deaof espressioni ea.:acaîeâ 
mandalulu , a eesi d'in margirtite preS' 
criase in manăatu; a nu ave manăatu 
pentru ceva; p') in commerciu, biUetu, 
înorissu ce are mai tote formele si con- 
seeentiele unei pelticia ; s) ordine data 
pentru sotutionea nnei sammacotra cas- 
sariala unei cassa publica eau anei Bo- 
cietate privata. 

* MANDERE, manăui, taanduiu si 
manditu, y., naBdere; 1. a mestecii in 
gura, a macină, sfermi cu dentij ; de 
ad : 2. amancă, adevorâ, a consume; — 
form'a cea mai primitiva a verbului 
manduem'e. 

MĂNDIA, mandiare, mandiatu, etc., 
vedi mansare, mansatu. 

* MANDIBLA eau mandibula, s. f., 
vedi mandibulu Bau mandiblu. 

* MANDIBULARID,-c, adj., (fr. nu- 
dlbaLalre); relatîvu Ia mandibulu: ossu 
Btandibulariu. 

* MANDIBULATn,-a,adj.part., (fr. 
mnndlbal^); provedntu cu mandibule; 
s. {. pi. niandibulate. a) familia de pă- 
răsite aptere, cari an mandibuli. b) sec- 
tione d'ia classea insectelora ce in sta- 
tulu loru perfectu si pastredia organele 
de masticatione. 

*MANDISULlPORME,adj.,(fr. man- 
dibuli for m«); care are forma de man- 
^bulu, vorbindu in speciale de falcUe 
certoru insecte : faJci mandibularie, dure 
si cornosa. 

* MANDIBULITHU, s. m., (fr. mim- 
dlbailthe); mandibulu de pesca fossile' 
sau petri ficatu. 

* MANDIBULU sau mandihiu, ai 
mandibula s&umandibla, h., mandlbnliini 
si Biandlbala (fr. mandibule); proprie, 
înstrumentu de mandere, si in parte: 
1. falca, mai allessu falca inferiore, băr- 
bia la mamifere : dentiiineepu se appara 
d'in mandibulu; 2. la passeri, un'a d'in 
celle doue parti carnose in cari sa des- 
parte rostrulu; 3. la insecte, parte late- 
rale de asupr'a budiei de susu. 

JUANDin,9.m.,iDaiinn§,puIliude^pa. 

* MANDOLINA, s. f., (it. mandoUn», 
fr. mandoline); instrumentn musicale 
de aciariu cn patra, une-ori cu sesse si 
chiara mai multe corde : mandolin'a se- 



MAN. 



231 



mena cu laui'a; cordele mandolimi se 
bătu cu penn'a sau cu degetulu. 

• MANDRA, 8. f , mandra ([wevSpa); 
staulu de vite, si in speciale, staulu de 
oui, stSna, turma, etc; — compara : ar- 
chimandritu, in care partea ultima e 
d'in hiandra. 

MANDRAGORA, (transformatu in 
pronnnti'ade pre a loeurea in madraguna 
Bau mătrăguna), s. f., specia de planta 
bene cnnnoBCuta; vedi si mătrăguna, 

MANDRAIÂ, mandretia, mandrire. 
mândru, etc; teii mandraia, mundretia 
mundrire, mundru. 

• MANDUOARE, v., mspdDeare; d'in 
mandere, cu acellu-aji sensu mai eoer- 
gicn; — de aci si mâncare. 

• MANDUCATIONE, s. f.,mandue»- 
tloj actione de manducare. 

• MANDDCATORIU,-/ono, adj. s., 
mandacâtor; care manăuca. 

• MANDUCITATE, s. f., calitate de 
mandacu. 

• MANDUCONE, a. m., nandoc»; 
au^mentativu d'iu m^nducu. 

• MANDUCU,-ff, adj. s., mandneDB; 
mâncaţi osu. 

MANDOLA, s.f., aAi}g;daU,(it. man- 
dnu si Mftndarlii), vedi amjgdcda, a- 
mijqdalu, mygd^da si mygdalu. 

MANE, adv. (mane), oraş, diu'a ce 
urmedia immediatu acellei-a in care ne 
aflâmu : vomu plecă mâne; ve asteptu 
pre mâne demanetia; nu lassâ premâne 
ce poţi face astndi; spre a indică mai 
enfaticu diu'a de mâne, pre a loeurea 
se adauge si subst. di : mâne-di aan se 
te vediu; măne-di espira terminulu p6l~ 
Udei. 

MANBCA si mânica. s. f., nanloa , 
maiiBlea, parte a vestimentului in care 
bagi mân'a san braoiulu intregu : mâ~ 
neca larga, mâneca strimpta , mâneca 
lunga, mâneca scurta; mâneca de co- 
misia; mâneca de tunica: mâneca de 
mantellu; a summette, a restrânge mă- 
nieele peno in cote; prov, acellu omu a 
bagatu-apre mâneca, a venitu in con- 
fusione sau s'a petrunsn de frica; omu 
care si şterge nasrdu cu mânec'a, orna 
simplu, care nu conniîace regnlele bonei 
covieutie; asia si: a loâ-i» mâneca. 



,, Google 



s) a Tolf se faea ren fora ca se i bqc- 
cMa; Ş) a delira, a aliură, a spune ceva 
ee n'are a face; a nu rupe mâneifa sau 
măneeiU euiva. a nn Iu rogi;— mâneca 
insâmna : o) catena de m&na ; ^) cada, 
ansa la certe lucruri. 

1 MANECARE si manieare, T.,(d'in 
adT. mâne), manieare , înmin* nane 
prcflelial; luttirare, festlnarei pr«p«- 
»r«; a porcede, a plec& la dramo desu 
de demanfitia : au memicatu inainte de 
raaritidu lueifmdm: se tnanieămu in 
diari Ae dwa;— in cărtile basericesci : 
ae manecamu eu manecare de nâpte; te 
manecămu Iq lucru, se properămo. 

2 HANECABE, s. verbale, dlBoesBiis 
Mitanut plecare d« demanâtia la dru- 
mn; properare. 

MANECABIO si manicariura, adj. 
s., tnanleirlaB» (confere si it. mulcottO} 
te. manehon); relatim Ia maniea; luatn 
de regula ca snbst. m. reale, maneea- 
riu, coperimenta ce serve a apperă mâ- 
nute de frign, maniea de pelle, in care 
se baga manide spre a Ie scatl de gem, 
— ren dissn astadi prin unele cetati 
mansiomt dnpo fr. nanebon. 

MANEGATIONE, s. f., gnmiiio mane 
proffleti», BatnrDs dlicesins; feBtlDitl»; 
actione de manecare. 

MiNECATU Bi manicatu, 1. d'in 
manecare : a) part., a) in sensu aetivn 
neutm, samnio nane rel matore pro- 
fectfls, plecatu tare de demanetia, care 
a properatu a plecă de tempnria : ceiU 
maneeati appuca inainte ceUoru nema- 
neeati; ^) in sensu pasaivu, matnre t»! 
fflstliiaiiter, lindlose factns, facatu cu 
mare celeritate sau precipitautia : Iti- 
emrUe mânecate nu su totu de a un'a 
ti hone; b) sup., nu e de maneeatu = 
Boa matarandiim, non fegtlnaadnm est; 
e) snbst., a) m. abst., matura profeetlo: 
MH mi place maneeatulu vostru pre asse- 
mine iempureu; P)f., manicaia, (ca^'u- 
dicafa), matnra profeetio, featlnatl* : ce 
msimna memecatele vostre? — de aci 
si locutioni adverbiali ca : pre mane- 
cate^înnmo nanej mature, festlnanter, 
stndlsie, tare de demanetia, cnrrendu si 
properandu, cn ardore, pre intrecute,etc.; 
— 2. d'in mâneca, manecatu,-a,^ma- 



^ MAU. 

nleatnt ^ provedntn cu maneee : miM- 
mente mânecate si nemaneeate, eame- 
siele domneloru nu au mânecate. 

MANECUTIA si manieutia, s. f., 
(compara it. maalefaettc, fr. manchette), 
deminutiva d'in mâneca : suf/Jeeati ma- 
neeatide camesiutiei haiattăui; — or- 
namentu d'in pandia snptire si cn flori, 
ce serve ca capetn Ia manic'a de eam4- 
sia, — ren numitn astadi prin unele cetati 
manaieta dupo fr. aaaehette. 

HANERE, masi si masei, masu â 
mansu, V., nnner*} p«rn«etare; a sti Ic- 
cnlui, a se opprf d'iii mişcare, a nu se 
mişcă; a stă in de Inngu, a dură; mai 
vertosu, a stă din caile si a petrece nop- 
tea unde-va, si in genere, a petrece nop- 
tea sau tempuln unde-va : unde oft miuu 
esta n6pte? amu masu in eampu; vom 
merge pre eoB^a ferrata nu wiu mani 
neeairepeno demanetia; maneti la mene 
esta nâpte, apoi maneeati in faptubt 
dtttei; nu po6u mani in casa străina. 

MANGA, s. f., (fr. nansne); fVuctala 
mangului. 

: MANOAIABE, (bene scrissu mangor' 
niare), V., 1. consolări, a caată se alli- 
n&mu, se indulcimu supperarea, întrista- 
rea, dorereacui-ra: afnanpanitîptv edJi 
miaeri, tri^,morbosi;nunepotemi4''Km' 
ganiâ de perderea amicului; 2. opem 
ferre» fltlpem dare, a d& adjutorin, (d 
in speciale udjutarin bannesca, a di 
elemosyna : ăe câte ori âUergu la gene- 
rositateadomnuUti, nume Icâsaneman- 
ganiaiu; 3. mnleere> a resfaciă : edUa- 
rialu mangania focosulu seu cattu pre 
gtUtu. pre spinare; mt scit manganiă 
eopiUii; (acestu d'in urma sensu pare 
a legă coventulu de mâna; compara isp. 
port. manga^mantca, it. maneg^ltre, 
fr. m^Bager; pote inne se stea in rela^ 
ticne si cu radecin'a d'in care a eseitn 
grec. [lirravov ^ machina si farmeeu). 

MANGAIATORIU,-*oria,(bene scris- 
su manfir<intâ^onu),adj. s., eonaoUtor st 
eoBsolatorlns, care mângania sau serve 
a manganiă : tu eşti singurulu meu man- 
ganiatoriu in dorerile ce aenttu; impe- 
ratore cerescu manganiaioriuU. 

MANGAIOiSn, (bene scrissu MMM^a- 
nio^)-a, adj., lolatlaMteroai] «bIbiu 



,CoogIc 



MAS. 

mtlemii, «aţlA** et Mvreai; gaarig et 
bUBdog; 1. pleno de manganiare, cure 
adduce manganiare : covenie tnanga- 
niose; ce încânta si farmecă prin dul- 
eeti'a si btaadeti'a sea : ocM manganiosi; 
— (coreninlu presupune una forma man- 
gania sau manganiu, coci d'in manga- 
niare na a potntu esBÎ). 

MANGANABE, v., ai : 

MAN0ANIBE,-e3eu, (it. mKnrKna- 
re) ; a dă cu mangam^; a netedf ana 
pannara, a intende una f61ia de coca cu 
mtmganulu saa mmigandUilu. 

* HANGANATU, s. m., (fr. mbm- 
nate); nnme gsnericn datu la sările for- 
mate d'in combinationea acidului mon- 
gameu cu una base. 

MAN6ANELLU, s. m., (it. iinif»- 
n«lU); deminutivQ d'in manganu, micu 
manganu, ca eellu ce aerre a intende 
folie de placenta. 

«MANâANESIATn,s.m.,Tsdiffian- 
ganatu. 

«MANGAN£SICC,-a,adj.,Tediman- 
ganieu. 

*MANGANESIPEBU,-(i, (fr. mau- 
gm6airbrti); care coprende mangattesu. 

* MAJlîGANESIU.S.m., (fr. nanganfe- 
Be);unulud'incorpurilecbymiceelemen- 
tarie : manganesiu eseiste nwUu in stătu 
nati4rale, inse comlnnaUt t» fosfatu si 
in carhonatu. 

* MANGANICtI,-a, adj., (fr. msa- 
fulqne); de mangantt = manganesiu : 
oxyău manganU», oxiAa manganieu. 

* MAN6ANIDE, adj. s., (fr. nan- 
ganlde); CU manganit=: mangane^i de 
regula ca Bub8t.»iafl^ni<iiZe=corpi]rile 
ee coprendu manjKtnu sau combinationi 
de manganu. 

* MANGANOSU,-o, adj-, (fr. man- 
ţaneiix); carecoprende»}an^attu=:man- 
ganegiu : oxydu manganosu, primnlu 
grada de oxydatione a m<mgan€8iulm; 
juI/Wa manganosa, singumlu grada da 
suUuratione a manganesittlm. 

* MANGANU, B.m., 1. manganu ait., 
mangana (it. manganv, fr. manţamiieaii, 
gr. jidiYYttvov) : a) machina bellica, ma- 
China in apeoiale de armncatu petre, bal- 
lista ; b) machina : a) de baiutn si ne- 

■ teditupannnraaialtetessuture; &>3ullu, 



MA^; MS 

vergella, ce senre a intende folie de 
coca, (vedi si manganelîa; redi si in 
Glosaarin : mangaleu si alte derivate 
d'in manganu); e) in sensa ideale: arti- 
ficiu , stratagema , prestigiu , fannecu , 
descanticu, incantamentuţ 2. manganu 
=3nangaHesiu,(''^Ai iimanganicu,man- 
ganosu, eto.}. 

*MANGONR, s. m., manK»,(d'in acoa- 
asi fontana cu [Li-n^Kvov; vedi manganu 
sub 1.), venditoriu de seryi, de calli si 
de alte lucruri, caroru-a prin artî&cie 
caută se scota ana pretiu mai mare; 
turc. geambasia, siarlatanu, etc. 

* MANGONICU,-a, adj.,iii«ngoiloii8; 
n]Atîf\i\a.mangone:art^ciemang{mice. 

*HAN60NIIJ, 8. m., mangonton; 
messeria iemangone, fapta de mangone. 

*> MANGONIZABE, v., nangenlzare; 
a 8i landă mercea, a cauţi se venda 
mercea aea pre pretiu bonn; a face mes- 
serfa de mangone. 

* MANGOSTANA, s. f., vedi manga. 

* MANGU, 8. m., maugirera iBdiea^ 
L-, (fr. maBKiler); arbore d'in classea 5, 
ordinea 1, fomiti'-a terebinthiacielorn : 
mangitlu oresce in Indie si in ierrele 
tropicedi; fructele Uti sunt forte suavi 
si căutate de Indiani, 

* MANI, 8. pi. m. si f., manea; sufile- 
tele reposatiloru divinisate, safSetuln 
sau umbr'a unui mortn, dieii infernalni 
ca âentie benevolitorie, îa oppos. ca 
lemurU si larvele, fientie spaimentato- 
rie s! reu facntorie. 

* MANIA, a. f., manliM ((i^vEa), fu- 
ror, iBtaBia, 1. alienatione mentale, 
nebonia; 2. passione dominante : ambi- 
tionea e mani'a de a do»mi; avariti'a 
e mani'a de a possede muUu; 3. capri- 
ttu, fantasia : eUu are mani'a de a face 
versuri; i. Irs, lraenndla,iirritatîone vio- 
lenta asupr'a cuiva, menia, dupo de&ni- 
tionea Ira furor brevU; inse in sensuln 
acestn-a se scrie mai bene menta, dupo 
form'a omenea ^ţ^u;. 

MANIACU,-(}, adj., (it. maDUoo, fr. 
maBlatjine), 1. relativa la manfa : morbu 
maniaeu, delmu manimeu; 2. coprensu 
de mania : barbatmm aniacu,\ptuliere ma- 
niaca, si subst. unu maniaeu, una mo- 
niaca. 



DigizedbyGOOglC 



234 



HAN. 



1 MANIABE, T., (de la mmia), Inaol* 
redi meniare. 

2MANIABE,-((Jt«, t., nana trioUre, 
traotire, a tr&cti bâue cu m&n's, a tracta 
cu desteritato : a mania bene arvia; a 
manid bme condaulu; vedi si mânuire. 

* MANIABLA, (cermpta maniera, it. 
nanlersţ fr. aanl^r»), vedi mcmaria, 
pentru femia compara : carraria, (lat. 
med. earraria.it. eairlera, fr.«arriire). 

•MAHIARIATU,-a, adj., (it. «aalera- 
to, fr. maniera), prea-cautatu , affec- 
tatu, esBa^eratu, ce nu e naturale; — 
fi'ar scrie otu bene manariatu, 

HANIABIU, pl.-i«, raanelirUni, ansa, 
partea unui lucru, unul instrumestn, 
unui nsa, de care appvci cu mftn'a; 
redi menariu. 

MANICA, s. f, maalea, vedi mâneca. 

HANICABE, T-, DMleare; vedi mâ- 
necare. 

MANICABin,-a, adj. s., manlMrliia; 
Tsdi mânecarîu. 

HANICLA, manimla, manidua, s. 
{., BMilMla, demin. a) d'in mâna; b) d'in 
manioa, manint^ta, applioatu si in sen- 
suin de ceva de care appucăniu cti ma- 
nile, precumu : târfa unei căldare, cor- 
nele aratrolui. etc. 

HAHICUTIA, s. f., manlcala, demin. 
d'in manica, mioa tmtnka. 

M ANIEBA, vedi manaria si mantaria. 

* 1 MANIFESTARE, v., manifestare, 
a di pne ^ia, a arret&, a face coo- 
noscutu, a sctJte la lumina, a publici : 
a si manifestă volienti' a sea; âomnedieu 
s'a manifeatatH in fapturde gelle. 

* 2 MANIFESTASE, s. verbale, m- 
■Ifeatatlo; vedi manifestation«. 

' MANIEESTATIONB, s. f., «aal- 
batatio, actione si resultatu allu ac- 
tionei de manifestare. 

* MANIFEST AT0RIU,-fcirw,a4j. B., 
nanlfeitatir, care manifesta. 

* 1 MANIFESTU,-», adj., nanireatva, 
manifestata, lumiData, invederatu, pre 
facia : fapte manifeste,peecate manifi^, 
probe manifeste. 

2 MANIFESTU, pl.-e, (■aslhstau, 
it. ■«■irsato, fr. ■■■iAate), decU- 
ratione publica, prin care ciueva si da 
pre facia intentionea sea, saa si jnrti- 



MĂN. 

fica portarea ae»:imperatoriiinaintede 
a appucd armele emittu câte unu mani- 
feslu; manifesta de bdlu. 

' MANIOCU, s. m., arbuatu d'in A- 
meric'a, d'in a oanii rădăcina se face mia 
specia de pine ce se dice canava. 

MANI08U,-[i. adj., (de la mania), 
IratBB, Iracundnt, plena de menta; vedi 
meniosu. 

* MANIPULANTE, adj. pai-t. preş., 
care manip^da ; vedi » manipidatorw. 

* MANIPOLABB, v., (d'in manipalu, 
it. manlpalare, fr. »anlpitler) , waiB 
e«aReere, a lucri, a face cu m&n'a, a 
tracta; a) in genere : a manipidâ banni 
pubUei; a manipuld bene armele; b) in 
specie, despre chymisH ai phamtacisii, 
cari opera, lucra ca mftn'a substxntîe 
chymioe : amanipulă unu medieamentu; 
— si despre snbstantie : aceste stăt- 
stantie se tnanipula iene. 

* MANIPULATIONE,e.f.,(fr.aiani- 
polatlon), actione de manipulare : mani- 
ptdaiionede arme, de si^stantie chimice; 
desteritatea in manipulationi se eapeta 
numai prin unu lontfu essereitiu. 

* MANlPDLATOBIU,-a, adj.s., (fr. 
■anlpaUtenr); care marti'pula saa serve 
a ma/nipKlâ : unu bomt mtmiptUaloriu 
de pharmaeta. 

* MANIPUIiATIT,-a, adj. part, (it. 
■lanipalato, fr. nanlpnlâ'. 

«'MANIPULU eimcMipUt, pl.-t, ns- 
nlpnloi (d'in mânm); 1. manuchiu., c&tu 
poţi tioâ in mftaa : maniplu de erba; 
de 00 tini sau aj^ueî cu mân"» , ma' 
nusia: manipMttaratrului, ureiondui; 
3. prin metaf., c^ta de âmeni, de vite, 
si in specie la anticii Bomani, câta 
de armaţi, mai antaniu de 100, apoi 
de 200 de omeni. 

MANNA, s. f., mttatiK ({i-awa, ft. 
manne, it. maaaa» îsp. port. masa) de 
orig. ebraica); 1. în aensu origioaria, 
nutrimantu ce pici d'in ceru in deşertele 
Arabiei; 2 prin metafore : a) in bene 
a) frwtDs, fructn, oastigu : vaec'a mea 
numieăe neci una manna; eu ce manna 
te ai lâlessu d'itt acestu negotiu ? se 
vedemu cu ce manna vini de la venatu; 
^) abertu, abasdsvtia, «opla; anwdtt 
aeesttha e adStverata manna de griOm 



y, Google 



MAM. 

ii ăe tote buecatele; h) ia teu : a) ivblffftf 
morbu allu grăsnlai : tetione, m&llDra; 
p) negura sau ct^tia retiematona seme- 
naturelom; c) specia de buccu co cnrre 
de sene sau prin crestare d'in anele ve- 
getali. 

MANNOStJra. adj.,(iiJuiDKplMa8), 
nber, abnndani, ferUlIs; rmbf^ne oor- 
rnptaa; plenu de fnonna; a) în bene : 
vacca manuosa, care ai flata desu si da 
lapte multu;a3iă si : câmpuri mannose: 
agri mannosi, ten^tu mcuinosu;i) m rea, 
grdnu mannosu, stricata prin tetione. 

* MANOPERA, 8. f., (it. manopera, 
fr. MBDceBrre], lacrare, operatione, ap- 
pucatuia, iutorsetura; ca teunitiu de 
marina ; artea de a guberni, a conduce 
una nave, de a i reg^iM misoarile, de a 
face cu ea tote evolutionile neeessarie 
sau spre a callatod sau spre a se bate: 
hona manopera, rea manopera, a seambă 
manoper^a; aceUu capilonu se precepe 
prea-bene la manopera; — manefşere 
in pi. tote funile destinate a pune velele 
navii in misosre; — manopera ca ter- 
mina de tactica, mişcările cari se es- 
secuta OQ corpurile armate : manoperele 
cotfimandanielui nostru addussera ut 
strimptore pre inimica; manoperele a- 
ee»tui generariu au decisu mctori'a; ma- 
nopera coragiosa; — in genere câllile, 
mediele , appucaturele cu care cineva 
încarcă se siadjuoga scopuln -.manopera 
fina, manoperainteUepta, manoperape' 
rictUoaa. 

* HANOPEftARE, v., (fr. naiinii- 
Trer), mann agere; ealllde asere, na- 
Tem ar*r«} -movere «xeroere ; a ftce 
manopera sau manopere, a) in genere : 
a lacră, a se mişcă, a se agită; b) in 
specie: a) a face manopera nautica; 
P) a face mişcări si evolutioni mîlitarie; 
e) a lucra, a face ce se cere pentru suc- 
cesau. 

MANŞA si manăia, s. f., vedi mânau. 

MANSARB, si mandiare, s. f., one 
cărei s'a lenatu miellula si totu laptele 
i se mulge infolosulu domnului onei: a 
mnlge mansarile; — coventulu e iu locu 
da mamaria, forma fijminina d'in anu 
mase. mansariu, de acea-a se si dice : 
oue ataasaria ; vedî mansarariu si 



MAN. 



ass 



monsu; de altruneirte mamariu se dice 
cu sensu de mansu de unu annOi adeco : 
annotinu sau noUmt. M. 

MANSABABIU, ei mandiairariu,-a; 
adj. B., pastor} pecorario, pastoriu, si 
în speciale, păstoria de oui maiuarie, 
comp. lat. mansnetarlnj isp. naMero 
:=pastoriu sau oonâuetoriH âe tauni. 

MANSARIU,-a, atţj. s., vedi «noh- 
sare. 

MANSATU,-a, si mandiaiu, s., tHii< 
Idi ablaetatatt TÎtellu sau vitella inter- 
cata, TÎtellu de unu annu : manmtiUu 
inco suge biet'a VMta; ton predutu una 
mansata (fm cdie patru mansate eom- 
peraie; — compara it. naniolita, de unde 
si gr. mod. |wvC(&ca = junta; Tedi si 
mantu. 

MANSIBE si mamUre.-tseu, t., vor* 
bindu de cmnasari, a fecandă epe : ar- 
moBariulu aiteniiu nu pete manst atăte 
epe; refl. a se mansi a m fecnodi, for- 
bindu in speciale de epe; — vedi mantu 
de unde mansire. 

MANSOCU, si mandioou,-a, 9., mofwu. 
de unu annu, anno^u san noUnti, Ttdi 
si mansoriu. 

MANSU si mandiu,-a, s., buibis, 
pollai eqalaas, egnnlni, (comp. it wkm* 
si Maiiio = juncu, manaa ;=^'iinea,' it. 
isp. port. ■aniA ^ domesticiin ; isp. 
manto = ariete; alb. maio = manau; — 
tote d'ia lat . MaBiHes saa Buumetat. 

* MANSnSFACEBE, v., nanaieea- 
«er«t a f%ce manauetu, a domestici, a 
imblandf, in sensu materiale si ideale. 

* MANSUESOEBE, v., maaaneMerai 
d'in atanu san mana si ineuer« = ain- 
reii&,deprende, sau a se invetii, deiurende, 
dedă, proprie : a se invetii cu man% a 
deprende cu tnon'a omnlui aoimalile, si 
de aof : a) act. tr., a imblandl, a dome- 
ticl : a mansuesce ccMi, hoi, Iu|>i, ^ 
gri, eto;. h) într., a se domestici, im- 
blandf : ai fer^ ceUe mai aeHatice man- 
suesott. 

* MANSnETAfiE, v., luanetare, a 
face mansuHu. 

* MANSUETABIUi-a, adj., uaiuBe- 
tariasf care face manauetu, de regula 
ca sulrât., domestioitoritt, imblanditorin 
de fiare selbotice. 



=y Google 



286 MĂN . 

* MAKSDET0,-a, part. d'in mowsuc- 
scere, ntansnctis, laatu deregula ca adj., 
domeBticita,unbkiiditu,sideaGf,bIaiidu, 
tMnn, indulgente, clemente : ouile sunt 
anunoli mansuete; — omu câtu se pote 
de fnan»uetu si ionu. 

* MANSUETUDINE, s.f., musuet-dv; 
stătu de mansuetu, blandetia in sensu 
materiale si morale. 

MANTA, s. f., DiADtiira, una specia 
de mantellu largu si langu pSno la cal- 
eftnie. 

MANTE, s. f.,palUuDie«elesUatlauiii, 
manta saptire si larga ce porta persone 
eccleeiastice Ia solennitatî : ma»<e arcAic' 
risca. 

* MANT£LE, s-f., si ipantdu, a. m. 
pl.-e, mantele si mantelnm, (d'in tnănu, 
sau mâna); mannstergara; battista de 
m&na sas de naau. 

MANTELLA, s. f., mantelloin; demi- 
nativu d'in manta, manta mai scurta si 
mai strtmpta ce serve mai vertosu mu- 
lieriloni. 

MANTELLU, a. m., pl.-e, mantelUm; 
deminutivn d'in manta, — manta mai 
scurtu si mai elegante ce serve mai ver- 
tosu barbatUom, (comp. it. tuntell«, fr. 
mantean.) 

MANTELLUCTA si mantdluHa. s. f., 
deminutivu d'in taarUdla : manţeUad'a 
eopiUtdui; d^ro si : mantelluefa ăomnei, 
mantella cftta se pote de elegante si 
fina. 

MANTIA, s. f., vedi mante. 

1 MANTIGA, s. f., 1. io seusulu ce 
e popnlariu : nntu de lapte sau bren- 
dia de oue ; (iep. mantei, port. mantei- 
ga=aQtQ, untura; neap. iitanteea=:onta 
de lapte de oue; it. maBteea =: nnsore); 
2. in sensulu classicu : saccu de mâna, 
aaccn de mantellu si alte assemine; — 
celle doue sensuri inse se concilia prin 
impregiurareaco untulu si olialu d'incea 
mai inalta vechime si peno astadi se de- 
punu in saca ăe pelle, sau utri. M. 

*1MANTICA, s. f., inantice, (ţi.avTtx-^), 
1.8Tteadiyinat6ria; 2.di4'adivînationei. 

•MANTICULA, s. f., raantloiiU; de- 
minutivu d'in maniica. 

* MANTICDLARE, v., raintloiiUd : 
proprie, a sparge sau luă manticuiele o- 



MAN. 

menilom, si de ac(; a fură, a fi bonn dfl 
mana, a fi măiestru in carpaeia. 

* MANTICULARIU,-a, adj. s., ma«tl- 
eulirlns; relativa la manticuîa, luatu de 
regula ca subst. personale, care şterge 
seau carpesce manticuiele, furuscarpadu, 
borfasiu; unu omu bonn de mâna, saa 
mai beue reu de m&na. 

* MANTILE, 8. f., vedi mantele. 
MANTILLA, s. f., naatellnn, laeer- 

nuUa; deminutivu, ca si mcotielltt, d'in 
mantu, applecatu inse la una mantella 
mulieresca elegante; (comp. si fr. mm»- 
tille). 

«MANTmEBE,v., (fr. malnteiir, it. 
mantenerei d'in tfiant4 - tinere), siitl- 
sere; asserbre; stare, pernuuure; pro- 
prie, a tine cu mân'a, si de aci : a tine 
bene, a tine in acellu-asi stata : a m(m- 
tine veckiele datine si instUute; — a sus- 
ţine, a affirmâ, a tia6 cu tote poterile la 
una părere ; — reâ. a se manHne =: a 
permanâ, a remanâ in acellu-asi stata, a 
stâ,a se pastri, a nusemutâ sau scamb&. 

MANTISSA, s. f., mantUsa; ce trece 
la cantariu, ce trage mai naoltu preate 
pondu; ce se da pre deasupr'a, ce se ad- 
auge mai mnltu. 

MANTU, s. m., mantam, vedi si matt- 
ta, observandu inse co mantu nu in- 
simna vestimentu longu si largu, ca 
manta, oi mai multu una manteUucia. 

MANTUENTU, s. f., salus, sUtu 
sau mediu de mântuita; vedi montare. 

MANTUIBE,-escM, inse si iMonfiriii; 
V., liberare) salvare; (compara nantator 
la Plautu); a scapă, a liberă : a mântui 
terr'a de toţi inimicii; nu me jxtfu m<m- 
tm de acesta importunu; «i nu ne duee 
in cercare, d ne mantuesce de eeJîu reu; 
appera-ne. Domne, si ne mantuesce de 
acesta urgia; pre aUii aumantaitu, Sro 
pre sene nu se pote mantuii — cu in- 
telleasuri speciali ca cellu de scăpare 
de unu morbu : nu me potu mântui de 
dorerea de capu; nu tnai sap'a si lopa- 
fa te potu mântui de acesstu reu; ~ 
provincialiunu in Moldavi'a, in sensu 
de finire, terminare, C6nsumere : man- 
tuifai de treiaratu? a mantuitu bannii 
impromutati si acuma vre alţii. 

MANTUlTOBIU.-forw, a^, 8.,Ub«- 



.yGooglc 



MAK. 

r«tor, Tindoi, salrator, redenptor; care 
tmmtue sau maniuesce .- matUuitoriulu 
terrei de ineursionile barbarUoru ; — 
si cu sansula de italiit>ri8=9alutariu : 
conaQie mantuitorie; — in speciale, inan- 
tuioriulu, reseumperatorîiilu nostru de 
servitutea peccatului. 

MÂNU, 9. f., vedi mâna. 

MANnÂL£,adj.s.,manaall8-e, (com- 
para si fr. mknsel); relativii la manu= 
mâna, de mâna, care se face sau e fă- 
cuta CQ fflân'a .' labore manuale, lucru 
mamiale; mora manual?, morisea, mora 
ce se mişca cu mân'a; arii manuali, ce 
cern mâna si braciu mai mnltu de catu 
mente; operationi manuali; — 3. m., 
reale, manuale, carte in formatu micu, 
care permitte a ua porta tota de a un'a 
amâna, espunendu esseuti'a unui ramu 
de scieiitia sau de arte : manuale de fi- 
loaofia, â^ mathematica, de chimia de 
i^oria. 

MAN[JARIU,-a, adj. s., nnnnarli»; 
relatiTnlamant(=mâna, de mâna :vasu 
manuariu, ce se duee sau sa pote duce 
in mâna; — s. m. , reale, manuariu , 
vedi manwde. 

MÂNUATlJ,-a, adj., mănuBtuB; pro- 
vedntu cu mânt. 

* MANUBIA, s. f., mnnubiB ; preda 
făcuta de la iuimici in bellu, si a nume, 
batmii ce setrafţud'in vendiarâa obiec- 
teloru predate, pre c&udu preda se dice 
propriu* de insesi Mectele predate : la 
anticii Jiomani d'in totulu manubieîoru 
se faceaupatru parii .- prim'a pentru e- 
rariu, sewnd'a pentru militari, terti'a 
pentru generariu, cari'a consecrata de 
regula de cotra generariu, la edificie 
puUice ; -^ prin estensione, pr^da fă- 
cuta de la inimici, si in aensu ai mai 
estensn, rapina, latroniu, mancatoria. 

* MANUBIALE, adj., manublalls ; 
relativu la momi&ia. 

* MANUBBIOLU, s. m., pL-e, «ann- 
brlolnm; deminut. d'in manuhriu. 

* MANUBBIU, 3. m., pl-e, laaDD- 
brlnin; mânariu, (vedi mănliriu). 

MANUCHIOBU ai manunclăoru, 
pl.-e, vedi manudorv. 

MANUCmU si manunchiu, pl.-e, in 
locu de manuelu. 



HAN. 



23T 



MANDCIA sau manutia, a. f., demt- 
nutivn d'in mânu = mâna. 

M ANUCiuORU, pi.-e, deminutivu d'in 
manuelu. 

MANUCLU, s. m., nBDlpRlBStbBeli, 
fasoicntas; aasa, maaubrliiin, (lat. med. 
namnclnm^isp. nanoja); 1. cătu se prende 
sau se copreude cu una mâna sau si cu 
amendoue maniile : manudu de flori , 
inse, prin estensione : a) si de mai multe 
ori, coprensulu mântdoru : manuclele de 
grânu, de ordiu, de mdiu, ce se făcu la 
secemtu, coprendu cate-va maoncle de 
coprensulu ubei singura mana; b) lega- 
tara de mai multe obiecte, mai mare 
sau mai mica : manuelu de cepa, de <U- 
liu; 2. parte a unul vasu sau instru- 
mentu de care appucămu cu mân'a sau 
cu mânule : monarîu, manusia, mâniea^ 
torta, coda, etc., cumu : manuduUi eu- 
titalui, spaiei, securti, maîliului, etc. 

MANUDUCSBB, manudussi si ma- 
nudussei, manuduasu sî manuductu, v., 
ntann dneere, a duce ore-cumu de mâna, 
a arretâ cellea, a conduce, a dereptâ, a 
invetii, etc. 

MANDFACEIRE, manufeei manufa* 
du, V., miau facere vel eeaSeereţ fa- 
breracere; a face sau lucră cu mamde : 
a manuface camesie; lingure, etc. 

MANUFACTURA, s, f., (fr. manii- 
raotnre); oplDolnm, ofaelsa; actlone si 
arte de manufacere, cumu si resultatu 
allu acestei actioni, adeco lucru facutu 
de mâna, locu unde se făcu lucruri mo* 
nuali : manufacturau linului a adjunsu 
la perfectione; mănt^acture de Unu, de 
lâna, de cânepa; celle mai mtdte d'in 
veatimentUe no8tre sunt manufacture de 
lâna; in acea mare cetate sunt manu- 
facture de tota speci'a. 

MANUPACTUBARE, v., (fr. nann- 
factprer); a face manufacture, a fabric&, 
a manuface. 

MANUFACTURARIU,-a, adj. s. (fr. 
manufaeturler); capii sau proprietariu 
allu unei manu/bc^tM-e^fabrica de ma- 
nufaetnre. 

MANUIREj-esM, v., manatractara , 
traetare; a portă sî tracta en mânule : 
amanutbene armele; ăg. a mantii banm 
pv^iei; vedi si 2 maniare. 



.yGoogle 



2 88 HAB. 

« MANDMI3SI0NE, s. f., musnlB' 
■Io; actioDe de manumttei'e, vorbindu 
in speciale de serri ; numvmssionea se 
faeea prin cenau, prin testament», prin 
vinSi^, prin cinci marturi. 

•MANlJMISS10BIU,-«,adj.8.,Dian»- 
ttam9T}e»t9manwnitte, libera sau liMa 
servi. 

•MANUMISSU.-a, adj. part., ubb- 
nbHui, liberata d'in servitute. 

* MAKDIt(ITT£BE, manumissi si 
manmnisaei, manumissu, v., manninU- 
tereţ proprie, a laasâ (Tut mâna, d'in 
poterea saa possessionea sea, si de acf, 
applicatu ia speciale cu seaauln de : a 
liberi una ae rvu, a i d& libertatea. 

MANUNCHin, s. m., vedi manuchiu. 

MANUPBKTUT, B. m., ■aaupretlotn; 
pretim alia lucrului de mâna, si de aci, 
pretiu alia laborei, valorea lucrului. 

MANnSCBIERE.itMMMMcrwt.maRW- 
scrisau si tnanuatriptu v., hubb Borl< 
bere; a scrie eu mftn'a; — form'a cea 
mai usitata peno acuma este part. de a- 
meudoue formele : a) manmcri98u,-a : 
codice manuserisau , ccuii mamiscrisse ; 
8. m., «nu manuscrissu^^^sarto, volume 
scrissu de mâna; — b) manu8Criptti,-a, 
luata de regula ca b. m. reale, manu- 
seriptu =: carte sau volume scrissu de 
m&oa ; manuscriptele auctorUoru clas- 
«u»; apossedein bibliotec'asea muUesi 
pretiose manuscripte. 

MANUSCRIPTU si «WBMScriasti, ve- 
di mamtseri&re. 

MANUSIA, a. f., (d'in mmmi=măna), 
■umetan, ehlr*the'ea, diflUtaluaj ma- 
HbrliH» aueai 1. coperimentn , vesti- 
menta pentm m&ua : mamtaie de peUe, 
de pannura, unplettite cCinfire de bum- 
bacu; m<inu«*e de metasse, de lăna; ma- 
nvsie spellate, curate, sordide; manusie 
aibe, negre, de faci'a paliuiui; — a ar- 
runcă tnanusi'a = a provoci la duellu, 
allussione la datin'a vechilom caval- 
lari; — parte a unui lucru, de care ap- 
pucimu cu man'a : manariu, manica, 
mcmuehiu, torta, iirechia,coda, etc: ma- 
tutfi'a urciorului, manusiele meciului. 

MANOSURIA (pron. munusiaria), 
8. f-, arte sau fabrica de manusie. 

MANUSIABnj, s. m., ohlrotheoa- 



MAR. 

riDi; care fabrica sau vende * 
f., manusiaressa; a) muliere &matmsia- 
riulni; b) muliere ce in numele sen fa- 
brica sau vende manusie. 

MANUSIORA, s. f., si : 

MANUSITIA, 8. f., ■««eUlaj demi- 
nutivu d'iD mânu:=măna; vedi moiHi- 
eia. mandora. 

MANUSTERGUBA, s. f., mmmUt- 
Klnm} d'iu mânu = nuna; si ştergere, 
stergariu de stersu memele Bi faci'a. 

MANUTINKBE, v., vedi mantinere. 

* MAPFA, 8. f., nappa, (comp. si fr. 
inappe) ; 1. cu sensu iuai or^narin : 
a) pandia, panuura; b) obiecte de pan- 
dia : «) sterţ^ia , manestergura , ser- 
veta; ^) m^sa de paadia ce aşternu pre 
m^s'a de leomu; 2. ca mai desu, charta 
geographica : ntappa-mundu =z ctiarta 
ce represinta faci'a pamentului iutregu, 
planiglobu. 

MÂitAGINE si marraeine, a. m., ipl- 
na, repres, senteii specia de plante si 
de arborelli cu ramuri spisose, 8[Hna : 
fructele sau boccele marraâniloru se dieu 
porună>eUe; — prin estensione, numege- 
nericu pentru spinu, spinetu, plante ca 
spini; (câmpara lat. marirA; it. Marmea 
Bl mnTae^o=zspinetu). 

MABACINETU si marraeinetu, s. 
m., si : 

MABAaNlSnJ si marracinisiu, pl.- 
e, iplneton, repres, sentei; locu unde 
se afla crescoti mulţi mărăcini.! 

MABACINOSa Bi marracinosu ,-o, 
adj., iplaoioB) plenu de maraemi : lo- 
curi sterpe si maradnose. 

MABACINn, B. tu., vedi maradne. 

MABARIU, s. m., anethvv; planta 
d'in famili'a umbellifereloru : placenta 
ou marariu; oliu de marariu; — mara- 
riulu candui r= antbemla eatula* tm- 
tlda, L. — comp. lat. maittliraK» ^r. v. 
|j.(ipctdpov, n. gr. pipa^pov si [lÂXadpov, 
alb. Maralf, vedi st maratru sau «ora- 
thru. 

MABARELLU, 3. ra., demiuativu d'in 
marariu. i 

« MABASCA, s. f., (fr. naranM); spe- 
cia de cer^aia. 

•MAEASCINU.-o, adj., (fr. Maras- 
qnln); de marasca; s. reale, m., maro- 



=y Google 



UiS. 
$<Anu, saa f., mortucina, bentura spir- 
tnosa facata d'in marasca. 

* MARASMU, s. m., {mu-awtiiM, £r. 
DiwMine=(uipai3[i/e:); estrema macrore 
z corpului; coDsuotptione, deperitione a 
corpului ai poteriloru lui ; — fig. ma- 
rasnm politicu, sociale, morale. 

*MAEiTBU,a.m., mtrathrua, ({la- 
padpov). 

MABCA , s. f., (lat med. nursa» U. 
marea, fr, giargue); l. aemnu scriasu 
sau depiuau, si in genere, aemna : mare'a 
terrd; mare'a pusa pre acelle iuionie 
nu se pote iene desiittge ; mârâie de 
pre saccH cu lâna, de pre capsele eu 
merei coloniali; la oapeiari^a cit mare'a 
amnelhAui de auru ; maree de jocv, cu 
care se compata castigulu si perdeiea 
ce resulta Ia finitulu jocului; mare'a vi- 
teloru msUe este unu B; 2. pondn de 
8 uucia, sau de 16 semiuncie; —3. semnu 
de limite, si de aci : limite, coaflniu. 

«MABGABE, t. , (it. nareare, &. nu- 
qD«T); a puae san face una marca sau 
mai multe maree : marcaţi vitele; mar' 
coti capsele, arcele, ladiîe; a marcă ca- 
mesieîe, braccinele , stergariele , cuţi- 
tele, etc; — io genere, aiusemui cumn- 
va, a pnue semuu; a nota; si âg. a ob- 
servă. 

«MABCAEin, B. m.,(fr. narque&r); 
care face maxce , luatu in sensulu spe- 
ciale de : servitoriu, care la unu jocu, 
de bilXiardu mai vertosu, e iusarcinatu 
a Dumer& puntele ce câştiga jucătorii; 
— se pote inse leuă si cu seusu mai ge- 
nerale; Tedi 8i marcatoriu. 

« MABCATIONE, s. f., actioae de 
marcare. 

*MARCATORnJ,-'ono,adj. 8.,(frano. 
marqoeur); care murea : maraitoriulu 
capselor» cu merd ce au so se espeâesca. 

*MAECATC,-a. part. d'in marcare : 
mai mtdte vite au retnaau nemareate. 

*MABCEDIME,a. f., mareor (comp. 
si it. narclame) ; stătu aan calitate de 
marcedu : marcedimea pomeloru prea 
copte, fioriioru de mare calore ; marce- 
dimea poteriloru casionata de lassi- 
tudine. 

*MARCEDIliE,-e5cw,v., mareeaeere, 
Bareldarei(compara si it. marciret proT. 



mi t. 239 

mareetii' si nareealrf isp. maMUtar); 
1, intr^, a se îaaa mareeău , a d«Tcof 
marcidu : fiorUe marctdesen de mare 
ctUdura; currendu maroedesce juneti'a 
si formosetta; marcedesoe de hetramti'a, 
ai veditdu si audiulu ; 2. trans., a face 
marcedu : lenea si aomnulu marc«ăesee 
corpiUu si tnentea. 

MABCEDU si marcidu.-a, adj. nar- 
eldai,(it. narcldo si maiel*» isp, naroUa 
si mareblto) ; veacedu, molie, flacou, 
marcUu, (vedl marcâ-e), 1. proprie : fim 
marcide; albii crini de totu marddi si 
au plecatu căpiţele spre pamentu; pome 
preaMwrcide;— ptttredu : scandttre mar- 
cide de vechime; marâdele urechie oHe 
aeestui cahe; — 2. metaf., roptu de la- 
bore , storsu de poteri, nepoteatiosa , 
coptu si putredu de nepoteotie si vitie, 
mollesitu, lassiu, lascivu : odu mareidi 
de fatiga, sau d'in etcesae hUdinose; vC' 
ăi aceşti juni mareidi si mai vertom fa- 
dele loru marcide de aomnu si de vegliari 
libidinose. 

MABCIB£(cuc suptire siueratu) 
v.,-eaou, varoere, nareeBcere (comp, si 
it. marclre); 1. traus., a ^ce marciu, 
ca acetlu-asi intuUessu, inse ai : a face 
mardu pre uqu jocatoriu la cârti, la 
table etc. 

MABCin,-a, nareidasj deUIItaiu, 
Tlribna «xhanstiuiprofllsatu», rractaa 
(compara si it. marela); pre longa in- 
semuarile formei mareidu. form'a mar' 
ciu san morţiu , iosemua si : redussu 
la completa nepotentia de a mai &oe 
ceva, fraotu, niptu, strivftu, afermatn, 
debdiatu; a) iu genere : m'au hcUutu de 
me au facutu niarciu, bi in speciale, ]» 
jocuri de cârti, de table, etc. : te faeu 
mctrciu, eşti marciu, (pre a locurea ae 
dice si madu saumo^iw, pentru care com- 
para si it. raaocft). 

MABCOBE, s. f., Biaroar; stătu aUu 
cellui mardtu sau mardditu (vedi mor- 
cire si marcedire), marcarea cdloru jw 
tredi'de somnu si de desfrenari. 

1 MABG, S. f., mare, (ît. mare, iap. 
port. mar, fr. mer); 1. massa de apa a- 
mara si saratacecopereaprope trei d'in 
patru parti alle superEaciei pamentului 
aomitâ ai oceamt; 2. parte d'in acea 



l ■ 



„Google 



MO MAE^ 

massa de apa, care apoi tea nume de la 
onele impregiurari locali : marea me- 
diterrcma, marea atlatUicoj marea bcd- 
tiea, marea paei^ca, marea inglaeiata, 
marea nigra, marea roşia, marea mor- 
ta; sinu sau cotitura, strimptOre de ma- 
re, portu de mare, abyssi^u sau profun- 
dtUu marei, eostele marei , /lussulu ai 
r^ussuhi marei, vcdlwile marei; tempe- 
ttate pre mare; marea spumega si vcA- 
bwa; mare Una sau calma; marea e co- 
perOa de navi; navigatiorte pre mare; 
a se hote pre uscaiu si pre mare; sta- 
tulM cellu mai potente pre mare; prov. : 
acestu omu a amUatu septe mari si septe 
terri; promiite marea cu sarea. 

2 MARE (contrassu d'in naloret com- 
para isp. nafftr, port. maior 3i nori 
prov. uUer si malr, fr. maire), adj., 
■aţMiB» gt-andlsţ vastus , amplnsi in- 
«eiuf fârte intensa in dimensionile selle; 
care trece preste mesur'a media : omu 
mare, caJh* mare, casa mare, arbore 
mare, ochi mari si formosi; a^-esta fa- 
milia are prunci mari; ^liulu teu este 
mai mare de eaiu aMu meu, (de atatnra 
aau etate); cresea-e mare, salutare ce 
face una peraona matura la unu copillu; 
— despre lucrurile physîce sau si morali 
cari trecu preste mesur'a commune a 
lucmriloru de acea-asi natnra, adeco de 
acellea ce sunt considerabili, estraordi- 
narie, enpprindîtorie etc. : mperiu mare; 
avuţie mari, greutăţi mari, spese mari, 
armfUa mare, poporulu romanu anticu 
a fostu mare in faptele seUe; serbatori 
mari; cediatoria cu celeriiate mare; jAoia 
mare ; ventu mare; dorere mare, corac- 
teriu mare; ăimare, serbatore; diu'a ma- 
re, dopa ce s'a luminatu bene de df; — 
despre persone, cari sau prin nascerea 
lora sau prin potestate, arutla, demni- 
tate, ori prin geniululorustau multumai 
pre snsu de căta mulţime de alti omeni : 
Domnu mare, regente mare, fiîosofu ma- 
re, reformatoriu mare, artistu mare, 
podu mwre, capitanu mare ; omu tnare 
prin generosOate, umanitate si morali- 
tatea sea; straionii noştri edli mari, sau 
cu comparativu : mai marii noştri, etc.; 
tiUnlii certom demnitari: mare Iojro</i«to 
Ma cmctUartu, mare camerariu, mare 



IJAB. 

pontefice, mare magistru aUu cavaUari- 
loru de Mcita, etc. — titlulu unora dom- 
nitori : marele suUanu, marde ehami, 
marele mongolu, marele duce; ca conno- 
me de distiuctione pentru bărbaţii cei 
mai illustri in istori'a poporelora, cari 
s'au distinsu si s'au inaltiatu mai pre 
susu de toţi sau prin eroismulu lom sau 
prin alte fapte estraordinarie, in acesta 
casa, adj. mare se pune mai bene inain- 
tea nemelui propria, san d^o se pune in 
nrma, se adauge art. ceilu .- marele da- 
scalu (dlu lumei; marele Alessandru sau 
Atessandru eelki mare; marele Fompei«, 
marele Juliu Cesare, marele Cicerone, 
mar^e Qregoriu, marde BasUiu, Ste* 
fanu cdlu mare, etc, inse intre celle 
doue constructioni : a) martie Stefanu, 
si b) Ştefan» celUt mare, este una diffe- 
rentia bene seutita, diferenţia ce consi- 
8teinimpregiurarea,coincon8tractioaea 
de sub a), adj. mare este unu simplu epi- 
tetu ce espreme părerea de occasione a 
poetului sau a istoricului ce ar Torbf de 
Stefanu ; ero in constructionea de sub 
b), adj., cellu mare este unu addeveratn 
connome, una cali&catione permanente 
ce s'a datu Iui Stefanu;— in pi. se pune 
in locu de optimati, magnaţi, aristocra- 
ţi: celli mariaiterrei;—aiin reu: mare 
misellu, marespulberatu, mare gura-ca- 
sca, mentionosu mare, mare beiivu, mare 
criminale, mareflecariu; in espressionea 
de affectu ; mare lucrv, ma$'eminune, ma- 
re blastemaiia; — afora de aceste-a, ma* 
re intra in forte multe locutioni cu sensu 
particulariu, precumn : a se tini mare 
=a fi mundru; a vorbi mareea fi mare 
si tare; — in espressioni ca : atât'a mar' 
de omeni, atâi'a mar' de tempu, etc. 
mar' e sau adj. mare cu e syncopata , 
luatu ca substantÎTu, san e subsL f. mare 
(vedi 1 mare), de assemine ou e syneo- 
patu si luatu ca masculinu. 

3 MABE, s. m., nas, nome generica 
datu la ?eri-ce animale de sessu ma- 
sculinu, se applica de popora numai : 
a) iu vocatiru, (cu a obscnru), mare ; 
ce ai facutu măre ? spune măre, unde ai 
/b9fu/p)iasensulu de sponeu, transfor- 
Doatn in mtre; y) in derirate ca : mairiiu, 
maritare, mascuru, etc. 



=y Google 



MAR. 

MA RE SSA, (transfonn&tn mmavssa, 
d'in mase. mare traosfonnatu in mire), 
8. f., spoiiBi, spoDsa; Tedi ei miressa. 

MABKTIA, s. f., magnltiidv , îoimB. 
ce pre a locorea, se dice si in locu de 
mărime, si in loca de măria, si în locu 
de mareHa. 

MABETIU.-o, adj., nignifleiiB, SHb- 
Itnl», HDperbus, rastnosna, care sâmina 
amare, care are ceva mare in sene, care 
se crede t?wre .- spectacht maretiu, fapta 
muretia, june mare^ ; vorbe măreţie , 
destinate a umili pre ascultători. 

MABGA, s. f., marga, (ital. narf i Ei 
raamat fr. marse), specia de pamentu 
calcariosn, ammestecatu cu Iuta (:=ar- 
giUa), care a inceputu se se appîice in 
agricultura spre a ingrassiă agrii si fe- 
natiele, camu si la unele ramuri de in- 
dustria : morga alba, marga roşi a ; se 
dice pre a locarea si mallu cu care fe- 
minele eăbeseu parietii coseloru; ia unele 
ţinuturi mallulu se numesce ardesia. 

MĂRGĂRITA, si margaritu, s., măr- 
gărita, cu sensulu formei margaritariu 
de sub 2., b), a): insira-te mărgărite. 

MASGABITAKELLU, s. m., 1. de- 
zninntiru d'in margaritariu, in Însem- 
narea de sub 2., bacca de margaritariu, 
anl9, margaritloD, bacca mica; 2. prin 
metaf., specia de planta alle cui Sori 
s6mena ca margaritarelle : margarita- 
rellele se chiama pre a locurea si la- 
crimiore. 

MAKGAEITAEnj, s. m., margarlta- 
rliis; mărgărita, anio, marla bacca; 1. in 
sensu originariu, negotiatoriu si In- 
cratoriude margaritarie; 2. subst. reale: 
a) productn alia naturei, care se for- 
media in scoicele de mare prin scur- 
gerea si inchiagarea unei substantie ce 
esse d'in parietele iuterau allu acoicei ; 
in acesta sensu, mor^ri^ortu in ital. 
se dice perla, ^ro aabstanti'a d'in care 
86 inchiaga taadreperla, adeco mamm'a 
margaritariiAui, sauma/rgaritariumam- 
ma; in Iranc. perle, âro substanti'a pro-' 
ductoria aaere: margarUariu alhu, mar- 
garitariu orientcde, margaritariu de Sco- 
tfa, mca-garitariu rotunău,' si curatu; 
diece fire de margaritariu mare m'au 
costatu trei mH de frânei ; mai înainte 

޻ii- li- 



se porii mar^anjtitt'tuhi la gi^tu st in 
peru; margariiariu imitaiu, falBu; — 
metaf. acea femina are denti de mar- 
garitariu, adeco denti albi, curaţi; b) prin 
metafore : a) obiectu de margaritariu, 
bacca sau margeUa de margaritariu: 
doue fire de margtuitarie; Ş) specia de 
planta, loranthus, L. 

MARGARITATU,-a, adj., margarl- 
tatns, ornatu cu mărgărite. 

MAR6ELLA,s. f., margarltan, mar- 
garlta» anle, bacea gemmea, coraUlBgf 
vltrea etc-, mar^e^; 1. proprie bacca 
de margianu, si de acf : 2. prin eaten- 
sione, a) bacca de alte petre pretiose, 
b) chiaru bacca de vitru, de eboriu, etc., 
tote servindu mulieriloru ca ornamentu : 
unu vechia canticu suna : de candu te ai 
dussw haiaidle, n'cun mai pusu la gutiu 
margdle; c) prin metaf. : a) margelle, la 
typographia, litterile celle mai mennnte 
din tote; ^) una planta. 

MARGIANARin , s. m., pescaitoriu 
de margianu saQ de coraîle. 

MARGIANU, 8. m., coraltom, coral- 
lum, (it. coralto, fr. oorall), productu 
petrosu si calcarîosu de mare, in form'a 
unui arbustu mat multu san mai pncinu 
tufosa, in care se susţine una specia de 
polypi; d'in acestn productn se prepara 
margianulu, ca care se adorna feminele, 
si din care se făcu si alte lucruri de 
lussu : margianu rosiu, margianu aUm, 
margianu negru, bradaria de margianu; 
âg. budie de margianu. 

MARGINALE, adj., (marglsalls, fr. 
aarginal) , de margine , pusu la mar- 
gine : note marginali. 

MARGINARE, t., mar^lnare, a pro- 
vedâ cu margini , a pune marjnnt, vedi 
si mărginire. 

MABGINARIU,-a, adj. s., limita- 
sens , de la margine , de pre margine ; 
apperatoriu allu marginilora uaei terri : 
miUlari marginari; comite mar^inorÎM. 

MARGINATIONE , s. f., llnUtatU, 
actioQO de mar^nare si resultata allu 
acestei actione. 

MARGINATU,-a, part., narglnatai. 

MARGINE, s. f., margo, ora, Umea, 
extteinltas,e3tremitatea3upeTfaciei,sau 
acea parte a superfaciei cu care ea se 
19 



>yGoog Ic 



242 ■ MAE. 

termiua '.marginea vestimentîUui, su- 
âariu cosutu cu auru pre la margini ; 
marginea ollei; am adjunsu la marginea 
patnentului; marginea unui ahjssu, mar^ 
ginea mormentului; pellaria eu margini 
late; — in locu de termu, littore sau câ- 
nta, care inco este margine : se preâm- 
bla pre marginea marei , vitele paseu 
pre marginea lacului;— mar gine=scta- 
duta ce se talia, dupo hturonia; — Sg. 
sunt in tote lucrurile margini, prestc 
cari nu pofemu trece ; a nu essi d'in 
margmile subiectului seu. 

MAEGINIANU , - a , adj. s. , llmlU- 
nenBf accolâ ; locuitoriu de pre margi- 
jtile unei terri, la fruntarie : m Trans- 
sUvania se numescumarginiani in spc' 
de aceUi locuitori d'in partea mo'iăio- 
nede a terrei, despre cari avemu si 
urme istorice, co peno cotra sedidu allu 
sessespreăiecelea s'au tinutu, mai mziltu 
ăe Montani'a de căiu de Transilvania; 
marginianii se connoscu dupe portulu 
loru; marginianii sunt economi de vit« 
si spectdanti de producte; marginianii 
au fostu adesea spoliaţi ăe alte popore; 
in sensu mai generale : callu margi- 
nianu. 

MARGINIBE,-e5CU, t., marţlnare, U- 
■itare, a pune margine, atrage linia de- 
marcatoria, a deapartt, a limită : agrii 
lui se marginescu cu ai lui Corneliu; 
pădurea mea e mărginită de a lui prin 
semne taliate in arbori; Vaci'a lui 
Traianu s'a marginitu cu Istrtdu, at 
Parthissulu si cu Dunastrulu; — in locu 
de restringere, moderare, ÎD&enare : 
marginesce-ti rapacitatea, marginiti-ve 
ci^diiatile; — ia locu de infruntare, 
mustrare, dare preste nasu; —mărginire 
dâro are sensu mai largu de catu mw^- 
ginare, oare se iea aprope escluslTU nu- 
mai in sensulu materiale : unu putiu e 
margiruitu, asia si : vestimentu margi- 
natu, etc, vestimentu marginitu ar fi' 
mai pucinu bene. 

MARGINITU,-a. adj. part., llmlta- 
toB, afora de însemnările ce are si ver- 
bulu, mărginire, part. marginitu se ap- I 
plică la mţnte : omu marginitu, lipsitu I 
de agerimea si profunditatea sau inal- j 
ţinea meotei. I 



MAR. 

MARJA, s. f., oiţjeBtaB, inasnltud»- 
iDaţnifioentia f ceUltudo, lUuitrItH; 
d'in adj. mare, applicatu in sensu idea- 
le, cumu : măria de suf/letu , dero mai 
vertosu ca titlu : a) la domnitorii d'in 
terrele romane; b) la filii loru;'cJ in Da- 
ci'a siiperiore la funcţionarii inalti; 
d) la alte persone de consideratione. 

MARICELLU, adj., deminutîvu d'in 
2 mare; vedi si marisioru. 

MĂRIME, s. f., magnltndo, intendere 
in lungime, înălţime, latime, grossime; 
durata, etc. : lie ce mărime se eonserin 
ta voi miiitarii? grandine de mărimea 
unui ou de porumbu ; aceşti doui fraţi 
sunt de acea-asi mărime; — despre lu- 
cruri physice sau morali, cari trecu pre- 
ste mesur'a usitata : mărimea pedepsei 
se correspundia la mărimea crimei; mă- 
rime de spmtu ; mărimea conceptionei. 
mărimea perderei si a sacrificiului; cău- 
şele marimei si decaăentiei Bomaniloru; 
— concr., lucru mare, Ferice e estensu, 



MARINA, s. f., rea narltlmn » rea 
nautic», (it. marina, narlnerla, franc, 
marine, tote d'in subst. 1 mare, proprie 
f., d'in marinu), scientt'a navigationei ; 
acestu omu connosce bene marin'a ; lo- 
atitorii continentelui au prea-pueine 
connoseentie des/irc marina; — serviţi» 
pre mare : fiiiulu seu se afla in servi- 
tiu la corpulu de marina ; officiariu de 
marina, consiliu de marina, ministry^ 
marinei; — poterea ce are unu stătu 
pre mare , navi , arme si armaţi pre 
mare, sau , cumu se mai dice , poterea 
navale : marin'a Amertcei si a Britan- 
niei mari petrunăe prin tote marile; ma- 
rin'a Franciei ; marina infricosiata ; 
stătu lipsitu de marina ; marina wilt- 
taria si marina de commerciu. 

MABINARE, t,, miirla condire, (fr. 
marlner), proprie, a dfi gustu de ma- 
rina=^apa marina sau sărata, si de aci : 
a ferbe ori frige pesci , sarandu-i si a- 
romatisandu-î asiă in cătii se se pota 
conserva tempu mai indelungatu; — se 
dice si despre carnacîi, cari se punu io 
acietu cu c^pa, cu oliu , cu cimbru, sau 
si cu alte dressuri. 

MARINARIU, 9., naita, Barlealarli» 



,CoogIc 



MAR. _ ___ 

elMBtoriiit (fr. BMHnIer, d'io onrina), 

1. ÎD genere , cella ce serre pre una 
nave , a coi measeria este de a naviga 
pre mare sau pre tiuri; i. in specie, ml- 
litarin de marina. 

MABINATUrO. part., vnrla condt- 
tDB I pesce marinatu, cărnuri marinate, 
stridie marinate; ai despre unele merci, 
cari addusse pre mare ae altera si chiaru 
se strica prin ap'a sau prin aernlu de 
mare : aeea cafea, acea cacaua este ma- 
rinată; — B. f., mtmnata : marinată 
Ae carpu. 

MABmiMIA , s. f., masnulmltai, 
calitate de marinimosu, magnanimitate. 

MABINIMOSU,-a , adj., {i'in mwe 
ei âMtma), vaţiuiiiMni, uâs^o anlmo 
prndititt, «leneBS, liberallai generoau , 
nobile de snffletn, applecatn a âce mul tu 
bene ai a liertă pre cei ce l'olfeasa ; a 
despretiă ve alţii admira ei dorescn cu 
foca, etc 

MABI}4U,-(ir adj., mailnas, (comp. ai 
ÎT. Biirln), relativa la 1 mare, de mare: 
mugetele marine, pesei mca^i, cane ma- 
rinu, ftAa marina; s. m., marinu, orna 
invetiatn la mare; si in speciale ; a} das- 
siariu , mîlîtaria in armat'a navale ; 
b) nanta , marinaria , omu ce serve pre 
una nave. 

IMAMBMreseu, v., «MpliOcare, 
nagalfleare, angere, dilatare, laudare, 
laadlbDB efferre, selebrare; 1. trans-, a 
faoe mare , o) proprie : a mari curtea , 
eeui'a; a mari armafa , turm^a de vite , 
avtOiele; i) metaf. , alaudi, celebra, 
cant& , glorifici : 83 marimu pre Dom- 
mUu cmtlui si edht pamentului ; ma- 
reaee, auffldx aUu meu, pre Etem^n ; 

2. reâee., a se mori, ereBcere, ţrande- 
seere* a cresce, a se immaUf, a se lar- 
gi, a se lungi , etc. : apele se mareseu 
forte prin topirea neu^oru ; in Ioch de 
asenueusiorâ. reulusemarcsce; se stu- 
diâmu ctcmu se mareaeu atiUele; fetele 
s'oH ntaritu, 

2 MAfiISE, a. f., anetlo, celebrat!*» 
glorUf 1 . actione de a mari si' a se ma- 
ri, cumn si mediu de a mari .- mărirea si 
immtUtirea averiloru; 2. lauda, glo- 
ria, etc. : mărire tie, Domne, mărire tie. 

UABISCA, B. U ■arlMa,(ooiDp. si 



MAS 24«. 

fr. KarUqae), 1. specia de fica mare si 
rea; 2. genu de plante mosocotjledonie 
d*in famili'a cyperacieioru. 

MA£ISIORU,-a,adj.,deminutiTQd'ia 
2 mare : fete marisiore. 

*MARiTALB, adj., marlfailiB, de 
maritu : vestimente maritali. 

MAUITAKE, V., mimare, a uni una 
femina cu unu mar.tu priu legamentuln 
conjugala, conforme legiloru divioe si 
legiloru statului , ee dice namai despre 
mulieri, oo-zimariiii se insora. 6ro candn 
este vorb'a despre ambele sesae ae dice 
casatOrire : educaţi filiele vostru hene si 
le veţi mărită hene; — refl., o se mărită, 
nabere : nu me insoru , peno ce nu se 
va mărită soru mea; in annulu in car» 
s'a maritatu Octavia, s'a insoratu ti 
frate-seu; feminele bene crescute , for- 
moae si inteilepte se mărita si fora dote; 
feminele reu crescute nu se mărita neâ 
cu dote; ntt voliu se me morUu de frica; 
Jfdia nu se mărita, pentru co e una 
fantasta ; faceţi ca feminele române se 
se mărite dupo Eomâni ; - - metaforice : 
a mărită viti'a cu ulmii; eandu mtune- 
rectdu se mărita cu lumin'a; colorile 
unui tabellu se mărita bene , armoniaa; 
— la uon maritu sau barbatu se apple- 
ca maritare numai in batnjocara. 

MARITATU.-o, adj. part., aapte i fe- 
mina măritata; dupo portulu modemu 
nu mai poţi distinge feminele tenere mă- 
ritate de fetele n'maritate; totefilide lui 
sunt măritate in aite terri; — d'io na- 
tur'a losemnarei (vedi maritare), mari- 
tatu ia mase. nu ae pote appleci de cftta 
cu senau metaforica : ulmi măritaţi cu 
viiia de vinia; — sup. ai sabat, m., abs- 
tracta : fetei s'a faait» de maritvAu; 
marttaivlu feteloru. 

MABITIMU,-a, adj., aarltlans, de 
mare, apropo de mare : eetati maritime, , 
prefectura maritima;~ia genere, rela- 
tiva la mare : popore, nationi, staturi 
marUime; potere, legislatione maritima, 
codice maritimu; legi, instOutioni ma- 
ritime. 

MABITISIU, s. m., auptln, eeonn- 
blnm, eo^juslnat natrimonliuii, (d'in 
maritare, reu fotmatu dupo aoalogiele 
it. Mritafsl», fr. marUc*}! <^^1<1 ^4 



,Cooglc 



iU 



JUft. 



maritare, maritatulu, connubiuln, oon- 
JDg^ulD, cksatorTa, matrimoninlu. 

1 MARIXa,-a, adj. part., aietu, m- 
pUIlMtit, dllitetas; f lorloini, eelebra- 
tns, mftgiiiaeas) in ţinuturile , pre ande 
as m&i remasu urmeU fendalismulni, se 
mai ande tîtnlatur'a de : mvite Domne, 
mărita Domna. 

2 MABITtJ, s. m., auritM, (d'io mea, 
marii* mare; it. ««rlU* fr. nui); băr- 
baţii allu mnierei, omn legatn piin cn- 
duoIh cu una muiere; — naniai prin es- 
teasione ai morţiu caprei. 

MABLIBE, T. a., Inlre, iHUru, eolre, 
feenndire; se dice despre eoituiu ses- 
anale alin ouUaru si caprdtmi : arietii 
marlesctt ouHe ; ouHe se marlescu ; — 
ptecnmu cateUire a esaitu d'in eatellu 
eatdla, e probabile co si marlire a po- 
tnta essf d'in acea-asi radecina cu ^Mk- 
Xdţ (yedi malloteUa), |j.t)>.ov = oue, ca- 
pra; se pote inse ca marlire se fia essita 
chiara si d'in mare = mas =: maacuhi; 
(vedi 3 mare). M. 

MABLITU,-a, part., fecnndstD>: omle 
marlite si nemarlite. 

MAELITUBA, s. f., actioae de mar- 
lire : marlitur'a capreloru. 

MABMORARE, v., marmarare; a 
captnef , a ooperi ca marmore : a marmo- 
ră pariau pre d'in intru si pre d'in 
afora; a dâ colore de marmore. 

MABMORATIONE, b. f., «arnera- 
tie» actione si resultatn allu actionei 
de marmorare. 

MAItMOBA.Tn,-a, part., marmora- 
ţi*, incrustata cu marmore. 

MABMOBE, s. f., marmor, specia de 
patra calcariosa tare si solida, care se 
pote polf, si se applioa mai allessu la 
lucrări de sculptura si architectura: mar- 
more aibă ori negra, marmore de colori 
diverse, marmore cu vene; figura, statua, 
€oiumnademarmore;palatiu de marmore; 
marmore de Greeta, de Carrar'a; table 
demafmore;~marmore,\& typographia, 
petr'a pe care se punu paginele spre a 
le assediâ in forme si apoi a le correge; 
marmore se (liee si fundamentulu sau 
tabl'a 'pressei de tjparitn, pre care se 
aBB^dia form'a typariului;— in pictura, 
BHffmore, petr'a pre care se freca colorile. 



MABMOBIBE,T.,Tediii 

JHARMOBIU.-a, adj., Marmoreasjde 
marmore. 

MABMOBOSU,-a, adj., marmorosni, 
de uatnr'a marmorei. 

MABMUBE, marmurvv, etc., redi : 
marmore, marmorwv, ete. 

MABOCHINU, s. m., mai bene : 

MABOCmU.-o, adj. s., (compar, fr. 
■aroqatn), 1. proprie adiect. d'in Ma- 
rocu, terra in Afric'a : de aci : 8. m., 
marocimt, pe lle de capra preparata, mre 
md antftniu s'a Incratn asia in Marocn: 
carte legata cu marocinu. 

" MABBA, s. f., marra; sapa sau 
unea ce serve a smulgi si cureti& mă- 
răcini, spini si alte plante inutili sau 
rettematorie; in genere, sapa, uncu. 

* MABBtJBIU, 8. m., narrablim, (fr. 
marrnbe); genu de plante dicotyledonie 
d'in famili'a labiatelom. 

* MABSUFIALE, adj. (fr. mariapitl); 
relatim la marsvpiu, ce are unu marsu- 
■pia saa forma de marsupiu, Camilia de 
mammifere, ce au titiele intr'unu mar- 
supiu. 

*MABSnPin, pl.-e. marnipim, 
punga de banni , bursa; si in genere, 
saccu, aaceuletiu. 

* 1 MABTK, s. m., marţea, martora 
sau martura, specia de animale oonno- 
scuta pre a locorea in poponi si sub nu- 
mele de bwBueu. 

* 2 MABTE, s. m., Mara, 1. nnme 
propriu alin dieului bellului, oare, dupo 
traditione, trece de tata allu lui Ro- 
mi^, parente allagentei romane; 2. prin 
metafore : a) bella, lupta, bătălia; h) e»- 
situ allu luptei, sortiu de lupta : com~ 
mune e Morte; e) un'a d'intre planete. 

MARTI, s. f., dies MxrtU, un'a d'intre 
dillele septemanei, care vine dupo Urni 
ai inainte de mercuri .- de. marii peno 
mera*ri; in tote mariUe; marti'a scriemUt 
joui'a legemu; intr'una marţi, intr'un'a 
din marţi; marii vomu plecă, ete. 

* MAKTIALE, adj., martlallsj rela- 
tiva la 2 Mărie : bellicosu, passionatu 
si deprensu la arme : spirttu marţiale, 
coragiu martiaîe, portare marţiale; tri" 
bunariu marţiale, adeco tribanarin mî- 
litariu; lege marţiale, adeco lege esee- 



,CoogIc 



MĂR. 

ptionale care se proclama bÎ applica 
in unele caşuri estraordinarie nu mi- 
mai Ia miliţia, ci ax la poporationea in- 
trega : s'a proclamaiu legea marţiale; 
M riatîiti despotice se proclama adesea 
legi mattiaH; neci staturile democra- 
tice «u potu fi scutite une ori de ri- 
gorea lega marţiale; in chymica si 
pharmaceutica ae dicea mai inainte 
despre substantiele in caii se copreode 
ferru; in acestu casu ntartude er& sy- 
nonymu cu terminalu ferruginosu : apa 
marţiale, precumn sunt c&tera ape mi- 
nerali ; medicina marţiale, etc. 

MABTIANÂ, 3. f., vacca născuta 
marti'a. 

MABTIOLE, 8. m., âentla myste- 
riosa, dotata de fantasi'a poporului cu 
poteri aupernatnrali; feminele se nu torca 
marti'a, co vine Marţiale si le intorce 
i/ur'a; totu de fric'a 2i» Marţiale nt» este 
btne se pled marti'a ia drumu; este in- 
vederatu co »i aceatu terminn de super- 
stitione vine d'in celle mai antice tra- 
ditioni alle Bopoăniloru ca ai Jouinta- 
riii'a, Bosediele etc. 

MABTIORU, 3. m., si 

HABTISIOfiU, s. m., deminutiva 
d'in Bubat. 2 Morţiu : martisioru dice 
popondu in low de martin, primea luna 
de primavera ; — prin metaf., marii' 
sioru =: laciu implettitu d'in fira rosiu 
si albu ce se pune la mane aau la guttu 
in prim'a di a lunei martisioru. 

MABTIU, adj. B., martiuBj (mentlB), 
1. propriu adj, trassu d'in 2 Morte, 
camu in acea-asi Însemnare ce ara si 
form'a martiale==xeilii\Ya la Morte, bel- 
licu, bellicoHu, etc. : catt^ulu mor/tu ^ 
ean^uht lui Morte, destinatu la esser- 
citie militarie ; 2. ca mai desu s. m., 
propr. martiu (subint. mese), mesele 
marpiu, aUu treil6 d'in annu si primulu 
de primav^ care etâ dedicatu dieului 
Morte, ca si diu'a a trei'a d'in septe- 
mana, adeco marti'a; inghiacmlu d'in 
martin, araiura si sem&Mtwa eCin 
mar^;— proverbiu : nu pole UpA mor- 
ţiu d'in paresvm, se dice de omulu că- 
rui place ne allerge pre la adunări, so- 
detâti, conversationi, petreceri, ca se 
nu lipsesca de nioaeri. 



MAR. 



Ut 



MABTinSIOBU, 3. m., vedi mor- 
tisioru. 

MABTIBÂ, martyra si martwa, s. 
f., vedi martiru. 

MABTIBlSABG,tNarfymanj,8imar- . 
turisare, v.,(fr.airtjrlier),afaeemar- 
tyru : a) a pune Bau numeri intre mw- 
/i/r» cTAlen^iet,- 6^ a OTuciâ, a tort uri pen- 
tru credentia; c) prin estensione, a tor- 
tură reu. 

MABTIBin, morfyrwsi martariu. 
pL-e, iB«rt;riiim ([laptftpiov) ; 1, mor- 
turire a credentiei creştine, confessione 
de crestinu; 2. inspecie, tortura snfferita 
pentru acăsta confessione : afisuppusu 
la martyriu, corona de martyriu; 3. prin 
estensione, morf^nu, oricare alta dorere 
mare fia physica sau psychica : morbidu 
seu este unu tnartyriu; pai^rtatea pat- 
tru famUiele numerose, oneste ai labo- 
riose este unumartgriu;eakmmide spur- 
cate pentru oimtlu de onore sunt tmu 
martijriu. 

MAETIBOIiOGIU, martyrologiu, si 
martwr(Aogiu; pl.-«, (Hartjroloriim =: 
(LaptupoXâYiov), cartea sau catalogolu in 
cares'aninscrissunominele martyrUoru, 
a caroru memoria se celebra preste 
annu : martyr<iogiviu coprende si vie- 
tide mariyriioru. 

MABTIBU, morfyru si martvru,-a, 
s., mirt; r, (licitprop), 1. in origine, in 
acellu-asi intellessu cu marittru, care si 
in forma este acellu-asi, prin scambarea 
lai y in w; in specie inse, applicatu la 
cellu ce marturetee sau confesaa adde- 
rerulu credentiei creştine; care de fteia 
confe8a& acesta credentia pre candu erâ 
persecutata; de aci : 2. cellu ce a suf- 
feritu suppliciu pentru credenti'a creş- 
tina : has&rica conserva si onora me- 
moria martyrHoru; sântul» Stefanu e 
j primulu martyru aUu religionei creş- 
tine ; er'a martgriloru se imwţie de la 
imperatoritdu Diodentianu; 3. prin es- 
tensione : a) martgru:=: orna ce suffere 
tormente si cbiaru morte pentru con- 
victionile selle : errorea, ca si adde- 
\ vertdu ai are martyrii set; tote rdi- 
i gionile si au martyrii sei; Socrate inco 
I a fosta unu ntartyrti; JRom&mi au avutu 
I forte muiti marti/ri, d'intre cari sunt 



.yGoogfc 



S4d 



VkTt. 



forte puani connoacvH eu ntanAe lom ; 
martyrii nationalitatei , ntariyrii pa- 
triei, în sensalu cellu mai estenso, care 
snffere grelle aafferentie fia morali, fia 
phyeice ; bieta muliere este una martyra 
in vUti'a sea eu acestu barbaru maritu; 
acea operatione ehvnrgiea Iu va face ae 
mora ca mariyru; ellu este tnartţfrulu 
aedlei fentinenebotte; martyru allu am- 
bitioniloru selle. 

MARTORA sat] marmura, s. f., (it. 
martor», isp port. ntrlt^ pror. nart, 
ft. martfl, inartre, germ. mardAr* d'ia 
lat. martes), una asnimale mammiferu 
din terrile septentrionali, d'in ţ cami 
pelle perosB se făcu dubtaoe. 

MĂRTURIA, (pron. marturia),U>»t*- 
tlO| testimonii dlotlo, confegil», t«stl- 
muiniPt doeaneiitiim; testlg, aiictor^ 
(ţiafrtupta; Tedi si marti/ru); 1. insensu 
abstr., declaratione a marturu-lui, de- 
positione, addeverire, etc. : am vedutu 
si am marturitti, st marturVa mea ad- 
deverata este; a dă mărturia; ăupo mar- 
turi'a totont filoso^oru; mărturia in 
serissu, prin graiu; mărturia mentio- 
nosa; mărturia de bona portare data 
mie de toţi eetatianii; 2. in aensu concr. 
mediu de confirmare sau addeverire : 
documentu, monumentu, scriptu, chiarn 
omn ce prin graiu sau prin serissu face 
auctoritate, etc. : mărturia de cununia, 
billetu prin care se da voia de cnnnu- 
nfa; mărturia de battesu : a) billetu de 
battezu, b) nnmisma comoiemoratiTa 
de battezulu unui pruncu; cu dous sau 
trei mărturie aaid de mbedUe nu poţi 
probă ce vrei; mărturie ea Flatone st 
Aristotele au mare importafitia. 

1 MARTURIRE (mai poeinu bene 
mărturisire) r eseu, v., fat«rl, oonflterl; 
teitarl; peceata oonSterl; ţieaeatonim 
flonfesalonem andire; 1. & dă mărturia, 
a depune pentru san contra cineva; 2. a 
Bpnne addereniln, a nu ascunde nemica 
d'in ce a &cntu sau scie : criminaiU au 
martwitu smguri atrocea loru fapta; 
3. in aensu basericescu : a> aconfessi re- 
ligîonea creştina, a crede in addevemiu 
ei ei a manifestă prin fapte ac^ata cre- 
d«atia(Tedi ai mmiyriu, martyru); b)i 
ai spâne peecatele, «) in genere : con- 



ttOfcu si mi mar^esat peecatete: ţi) in 
apeciale, a aacnltă, ca confeasorîu, unn 
crestinu spunendu-si peecatele : numai 
preutiîoru mai betrani se da voUa de a 
marturi pre creştini: e) refl. a si spune 
peecatele la unn confessoriu : morÂin'- 
ti-ve MHuIu altui-a peecatde vostre: ca 
crestinu esU detoriu a te mariuri de 
mai multe ori pre annu; marttvirea estt 
unulu d'in eeRe septe saereanente oUe 
basericei. 

2 MARTURIRE, (mai pucina bene 
mărturisire), s. f., eonfessio, taataUi^ 
peceatoniM camfeRilA; acUone de mar- 
turire, situai vertosude marturireapec- 
cateloru, (vedi 1 martimre). 

MĂRTURISIRE, v.ai a. f., vedi 1 si 
2 martwrire. 

MARTURISITORIQ.-tona, adj. s., 
vedi marturitoriu. 

MARTDRITORIU,-(ono,(maipucinQ 
bene mfo^hmsitoriu). adj. s., peswto- 
rum eonfesBOr; niHrtyr; care mw^turesce. 
mai vertosn in inaemnarea coventolui 
marturire de sub 3., si anume : a) mar- 
turu allu addeverului credentiei creşti- 
na; b) preutu ce marturesce creştinii. 

MARTDBU,-a, a., teetie, nartjr, 
(vedi si martiru); 1. ca mai desu iu in- 
aemuarea ce are in greceace ţidbptDp, te- 
ste, oare a vedutu eu ochii saa aoditu 
cu urecliîele ceva, si apune in conscientis 
ce scie : martimt oeulariu ; martiiru 
care a audita = marturu mtriculariu, 
marturu falsu, mentionosu, corruptu, 
marturu integru necoruptibile, a pro- 
duce, a recusâ. a confruntă marturi; 
marturu asmtppritoriu; marturu usiora- 
toriu, martorii au ăepuau, adeco au mor- 
turisitu, au sputu la tribunariu ; infa- 
âosarea, depositionea si oon/rontarea 
marturiloru; mărturii sunt de aceordu, 
adeco epunu toţi ca unnlu : -- marturu, 
persona chiamata se asaista la indeple- 
nirea unoru acte : a stămarturu la cu- 
nunia, la facere de teetamentu, de con- 
tracte ; mărturii in senstdu legiloru au 
eali/icationi forte diverse: marUa-i judi- 
ciali, instrumentări, necessari, (ca prun- 
cii si domesticii in lipsea altom-a); 
marturu mutu, cumn ar G sabi'a lan- 
gerosa in cas'a aniuomuauasnnattt;~- 



dby Google 



J MAg. 

maritiru = auctoriu demnu de credeu- 
tis : mariuri ti potu dă despre aeesta-a 
pre toţi seriptorii antici; si despre lu- 
cruri : mulţimea de monasterie in a- 
ceste ierre sunt mariure alU pistei , 
adesea inse si alle fanatismului; eolis- 
setdu d'in R(m''a mai este inco si astadi 
marturuallumarimei romane; — in frasî 
ce espremu affecte : marturu mi eunulu 
Domneăieu; marturu mi e cttgetulumeu 
earatu, etc. ; 2. în cartil« mai vechie, 
marturu = martyru in intellesanlu re- 
ligiosn. 

MABU, (cu a obtusu , măru) , a. m., 
1. plur. meri, malus , specia de arbore 
alle cărui pome semburose sunt bone de 
mancare;2,pl.»tere,poiB'aTOtnndas!sem- 
burosa a pomului ce se dice assemine 
măru : mâru dulce , dfddu , mâru aeri- 
sioru, mere domnesci,mere veratice, mere 
tomnatice, mere venete , mere selbatice , 
mere uscate in coptoriu; 3. pi. meri, ap- 
plicatu la numire de alte plante: a) tnâ- 
rulu lupului : at-lstolochia, specia de 
planta d'in famili'a gyuandrieloru, germ. 
H«Uw«rK , cu flori monopctale si nere- 
gulate : mârulu lupuîm cresce in di- 
verse parti cdle lumei; serpentari'a (Tm 
Virgini'a este varietate de mâruîu Iu- 
ptdui; sacetdumâru-luptdui uecide şer- 
pii; — b) mimtlu lupului rotundu, «ri- 
BtoIftobU rttBKdftt germ. mode Oster- 
loBsI. Vedi mcru. 

MASCA, s. f., larva» per^ona, (it. ma- 
setaera, fr. masque), facia falsa, coperi- 
mentii ce represanta alta persona ome- 
nesca, sau si Teri-nnu animale, sub care 
unii omeni si ascundu faci'a loru Ia u- 
nele occaaioni, pentm ca se remăna ne- 
Gonno8ci\t\ -.masca formosa, mascaurUa. 
deforme , gretiosa ; masca de eamevaie, 
masca de Veneti'a; furi cu fNosca;— prin 
metaf., a) masca, persona ce porta ma- 
sca, ai a nume în carnevale : moacele au 
lOerfate mare ; invetiatur'a baserice- 
sca condamna ttspru masele; acea fe- 
mina s'a rumenitu asia de tare , in 
câiu pare a fi una masca; b)masca, 
faciaria, insellatione , apparentia in- 
sellatoria : adesea sub maseza pietaiei 
^au ascundu t4tta vietia forte destro' 
mata ; sub masc'a patriotistmlm se 



ascunde une ori ceUu mai apureatu 
egoismu; pentru aeestu omu portulu ca- 
lugerescu este numai una masca; mase'a 
hypocresiei; masc*a iijranniei «ste adesea 
legcAitcdeo; legile cari nu sunt confor- 
me rationei si dreptatei servu «umat de 
masca tyranniei; aeellu omu perfid ăm- 
bla diu'a mare cu masca; smulge-i ma- 
stfa , adeco da-i pre facia faptele selle 
blastemate; — c) masca, specia de Intu 
preparaţii si applieatu assupr'a feciei 
cuiva spre a i luă form'a sau modeltulu, 
dupo care se i se torae bnatuln ; husttiîu 
lui este facutu dupo mase'a formatapre 
facia sea; — â) masca,'ia architectOra, 
facia de barbatu san de muliere sculp- 
tata si paaa ca ornamentu la veri-nna 
parte a edificinltu; — e).maaca, persona 
urita si nesufferita. 

MASCARATA, s. f. , oonTeiitiis ho- 
mlnnni personatornm; actio obscena, 
dedecuB, (ital. mascberata, fr. masoa- 
rade); 1. una adunare de omeni, cari si 
petrecu mascaţi; patri'a masearatehru 
este ItaU'a: in Ispani'a se făcu masea- 
rate si diu'a mare ; 2. mascaratat por- 
tare rosinosa ce loveace in facia mor&Iea 
slbon'a covenientia. 

1 MASCABE, T., persanam alloal ap- 
tare , Indaere , ferre , (it. mascherare ; 
£r. msBfiner) , a pune masca pre faci'a 
cuiva ca se ou âa connoscntu, sau in 
sensu mai largn, a i scambă tote vesti- 
mentele asia, in c&tu se nu In connosoi; 
si refl., a se maseâ ; — fig. vitiulu s'a 
mascaiu adesea SiA apparet^*a virtutei; 
— ca terminu tectmicu : a mască bate- 
riele, a le ascunde in dosnlu tmppeloru 
sau in dosuln unom case ori alia unui 
vaUu. 

2 MASCABE, (d'in masca, ca broda- 
re d'in bradu), B. f., tnrpe dletnm t«1 
(hetnm, obacenltas, sermo obseenoi , 
actlo obscena; vorba sau fapta rosinosa, 
des&eoata : e^ vorbesee ceZJe mai gre- 
tiose mascări; a vorbi mascări eate a se 
degrada pre sene si a scandalisd pre a- 
săiitatori; mascarV^e sunt venin» eom- 
pliiu pentru suffîetele coptUUoru; — de- 
spre omeni : mascare de omu, nu omu ; 
— mascarfl=partile rosinosealle omu- 
lui sau muieiei; (vedi si masoartUa). 



jyGooglc 



«48 



1U8. 



* MASGABELLA, (prin deschiderea 
prea mare a vocalei a : mascara), de- 
minntiTa d'in 2 mascare : mascarella 
ăe omu. 

MASCABIA, 8. f., maaee satt larve 
mnita : iirn'apre la boite se vede mtdta 
mascaria; — flg. fapta saa vorba rosi- 
DOsa, nrita, rea : asta-a e mascaria, ero 
nu fapta de omu cumu se cade. 

llA.SCAEIBE,-esc«, v,, eonsparoare, 
detntpare, dedACorare^ deboneaUre , 
■Malar«; «bicena loqni; obscenls ver- 
bU persequt vel morderej 1. proprie, a 
dice sau face mase(in(veâi 2 mascare), 
saa mascarie, si a nume : a) iotr. a ma- 
scări, s spune meaturi ca se rida alţii, 
inse fora a offende pre cineva; h) tr. a 
mascări pre cineva, a l'incarca de ma- 
seari, a Iu batujocorf cu vorbe rosinose; 
— cu acesta sensu inse occurre mai ram; 
ca mai desn se dice : 2. in intellessu cu 
moltn mai seriosu, de a si bate jocu in 
modula cellu mai spurcatn cu vorb'a si 
cbiaru cq fapt'a, si ac^sta-a : a) atătu 
in sensQ materiale, deamaculă, a spurcă, 
a maletractă, a strică etc. : mi ai ma- 
scării vestimmtele; a) le ai maculatu, 
Bordita, ruptn etc; p)le ai lucratu forte 
ren; asia si : a mascări cartea, chartei'a; 
i) cfttu si in sensD ideale, de adedecoră, 
a spurci, a pângări, a desonoră : a ma- 
sezi casele, fetele, muierile omen^oru. 

HASCABITIOKE, s. f., detarpatio, 
dedMontioi actione de mascarire. 

MASCABITIOSU,-a. adj.,t«rpls,ob- 
sesnni; care maacaresce; sau serve a ma- 
leari : covenie masccwitiose , ce omeni 
masearitiosi. 

MASCARITTTRA, s. f., resultatu aUu 
aetioneide mascarire : asta-a nu e sery>' 
turm, ei mascaritura. 

• MASCAUFIONE.a. m., maaesrplo, 
(d'in nu ^ 3 mare, si corjjwc); ma- 
gturbatoriu. 

MASCATU,-o, part. (d'in 1 masca- 
re) i fitri mascaţi, muiere mascata, haUu 
moscoto, tunuri bene mascate. 

« MASCULETU, si mascuretu, s.n]., 
nuonletiiQ mulţime de masculi; vor- 
bindu in speciale de plante, locu plan- 
taţii ca plante masade. 

" MASCULINU.-a, adj., masouUnii»! 



MAS. 

de mascul», (vedi mascidu sub 2) : planta 
de sessu masadinu, plante masculine, 
foaia masculina; — in speciale, ca ter- 
minu de gramniatica : ^enu moficulinu, 
nomine masculine, substantivu masat- 
Unu; bonu, fortnosu, negru sunt adiee- 
tîve masculine; aăiedivele, ca si sub- 
stantivele, in limJt'a nostra, admittu nu- 
mai doue genuri : genulu maseuîinu n 
genulu femininu; arfidulu masculinu. 

* MASCULOFEMINA, s. f., maseit- 
lofemlna; fientia ce are amendoue ses- 
sele, adeco sessulu ma£culu-lut si bob- 
suin feminei. 

MASCULTJ, ai mascuru,-a, adj. s., 
maeciilua (compara it. mueolo si u- 
sehlo, fr. mAle , sard. mason = ariete)i 
proprie deminntivu d'in mag = 3 mare, 
se applica : 1 ca adj., masadu-a, bar- 
batescu, in sensu materiale si morale : 
plante masade; animamascula; 2. cas. 
m. masculu si mascuru : a) oppositn 
la femina, veri-ce fientia de sessu ma- 
sculinu, fia omu, bestia sau planta : cal- 
ZuZu, taurulu, arietele, asintdu sunt ma- 
sculi; maseulidu caprei iste capndu; 
mascurii scrofeloru sunt verrîi; b) appli- 
catu de poporu, sab form'a mascuru, si 
cuintelleasulurestrinsudematolcporcu 
casiratu si ingrassiatu. 

MASCURELLU, s. m., deminutivu 
d'in mascuru = maiale. 

MASCUiaRK,-cscu, v., vernn ea* 
Btrare; a face mascuru, a castra unu 
peren. 

MASCUBOIU, s. m., cu n molliatn 
in locu de : 

MASCUBONIU, B. m., mare mascuru. 

UASCUBU, s. m., vedi masculu sub 
2, a, b. 

MASSA, s. r, massa» m«les; (it. massa, 
fr. muie); 1 buccata mai mare sau mai 
mica d'in una materia : massa de sare, 
de coca, de pamentu, de petra, de lapte 
prensu, de sânge inchiagatu, de ferru, 
de plumbu. etc.; 2. cantitatea de mate- 
ria ce coprende unu corpu sub unu vo- 
lume determinata : masseleptanet^oru, 
aateUitilortt; mass'a sorelui, a lunei, a 
lui Mercuriu; mass^a ferruîui, a apei, 
a aerului; mass'a e in ratione directa cu 
pondulu; cu câtu corpurile sutU mai 



=y Google 



MAS 

âese eu atâtu au massa mai multa sub 
aeeUu-asi volume; 3. totuln, sau sum- 
m'a, sau, cellu pucinu, partea cea mai 
mare a uoni ce, mulţime, etc. : mass'a 
poţmlationei unei torre; a merge in mas- 
sa, masseîe armate, matsele de pau- 
peri; mas^a creditorHoru unui commer- 
ctanfo; mass'a averei uaui commereianie 
este tota starea aceTlui commerciante , 
tTin care sepotu desdamnd irt eommune 
toţi creditorii, si d'in care se sustragu 
detoriele eu privilegiu. 

M&SSKLLA, s. f., (maxllU), dens 
maxtllarlii (compara si it. imbccII», isp. 
■iţjlll*, pror. mtliseiu); dente moltare, 
dente ce eerre la m&cinatdnbuccateloru: 
masseUede sasu, masseJle de diosu; mas- 
seîla bona, sanetosa, stricata, gaunosa; 
me dore una masseUa, dorulu de mas- 
seUe; a scote masseîleîe; proverb, nu me 
doru massellele de ceva, nu mi pasa; a 
scote si massellele cuiva, a In face se ies- 
facă una detorfa de uode are sau n'are. 

MASS&LLABE, adj. s., naxllUris; 
dentlnm BCUrlnn morbns; 1. relativu 
la mosseRo; Inatn inse de regnla : 2. s. f., 
massellare-a: a) dorn eau morbu de tnas- 
selie si denti in genere; b) planta ce se 
crede bona de acestn morbu, hjosoja- 
■ui Blf er, 

MAS8ELLABITU, 8. f., vedi massd- 
lare sub 2. a, h. 

MAS8EIXABITJ,-a , adj. s., 1. adj. 
muUUrb, relatiTu la masselle .- denti 
matsdUvi; 2. subst. personale, (ma- 
xlllft) : a) m., massdlariu, a) scotitoriu 
de masseUe, dentista; ^) reale : a') to- 
talu massdleloru; loculu masseUeloru, 
falc'a; ^') planta, de care vedi massel- 
lare sub 2, b; b) f. reale, masseUaria. in 
acelle-asi insemoari cu masseUare sub 2. 

* MASSIMA, B. f., redi massimu. 

* MASSIMU ,-a , adj. s. , maxlmos, 
(compara it. massimo-a» &. maxime), Bu- 
perlatiru d'in in<i(7flu=:mare, cellu mai 
mare, sau forte mare, contrariu minimu : 
mossim'a parte a omenUoru este igno- 
rante; massimulu reu e reuîu ce noi in- 
sine ne facemu; — d^ro mai muttu ca : 
2. subst. reale : a)_ in genere, m., mas- 
simu-lu , in espressioni ca : npissimtdu 
ctddurei si oUu frigului; morbulu a ad- 



UAS. 



34d 



junsu massimulu paroxismului; flua- 
sulu marei a adjunsu la massimulu de 
crescere; b) f,, massima : a) principiu, 
mai vertosu, regula de portare morale 
sau politica : massimele evangdiului; 
(fin nefericire massimele moralei si aUe 
politicii differu adesea intre sene, in loeu 
se fia aeetle-asi; acesta-a e inco una 
massima de stătu forte perniciosa; mas- 
simele lumeinu su aceUe-asi cu alle e- 
vangeliului; b) in mathematice : mas- 
simele si minimele; theoria massimeloru 
si minimdoru. 

* MÂSSiyiT,-a, adj., aolldai, maaif Tai, 
(it. masslro, fr.massir); plenu de tMOMo, 
desu, îndesată, solidt, plenu ; globu de 
auru massivu, torte de auru mastive. 

* MASSOEA, 3. f. , (fr. maftBore); co- 
venta ebraicn, sub care se intellege es- 
samele critico, prin 'care inyetiatiî ebrei 
au stabîlitu testulu scripturei sacre. 

MAŞTERA, (contrasud'inmairasft-a), 
8. t, noTcreat mamma vitriga, se applica 
si ca adiectivu : mamma maştera. 

* MASTICA, s. f., vedi masticu. 
MASTICABE, v., 1. maatieare . 

a mestic& cu gur'a (vedi mestecare) ; 
2. (mastlehare), a mestecă una licore GQ 
mastica; a lipi cu mastica, si în genere, 
a lipi cu rerice glutinosu. 

* MASTICATIONE, s. f., actione de 
masticare in amendoue sensurile coven- 
tului : lipsea de denti adduce rea mas- 
ticatione; mastieaiionea Ueorei. 

* MASTICATORro.-forw , adj. s. , 
care mastica in amendoue insemnaiile 
verbului masticare : masticatoriudetor- 
bacu; masticatori de licori. 

* MA6TICATU,-o, adj. part.: buecate 
reu masticate; licori tnastieate. 

* MASTICU, s. m.,mutlebe, mastlx 
si masticham; arborellu d'in care suda 
mastica, specia de resina in bacce roşie : 
vinarsu cu mastica, si abs. mos^icd,' mt 
place mastic'a. 

•MASTIGOPHOBU, s. m., maitlf*- 
phorDs, (tiasnYOţâpoţ), care porta fla- 
gellu, in speciale nume datu aoni ser- 
vitoriu publicu , care la ceremonie si 
spectacle er& insarcinatu a pastri tă- 
cerea ai ordinea. 
* MASTITE, s. f., («Mtltli, fr. •«• 



>yGoog Ic 



260 MATV ■ 

■Ute); iDflammatioiie a mastuîui, (mam- 
millei) : dupo facere si in tempalu allap- 
tarei se nasee mai vertQsu mastitea, 

* MASTODONTE, s. m^ (mastodon, 
fr. mastodonte, d'in tiK3^<;t mamilla, si 
o2au^-^6vtoi;, dente); specia de animale 
aateâelumnu, assemine cu elefantulu 
de astadi; vedi sî nvxmmuthu. 

* MASTOIDE, adj. s-, (fr. mastoiilc, 
lioarcS; , mamilla, si £^Soc forma) ; caro 
are forma âe raam^Xa : apophyse mas- 
toide, pusa la partea posteriore si infe- 
riore a ossulni temporale; in acellu-aai 
sensu si absol., s. f., mastoidea. 

* MASTOTHECA si masi<aeea, s. f., 
(fr. migtothâque^ d'in giiaciro;, mamilla, 
si ^xi], teca, saccu), marsupiu de titie, 
sufflecatura de pelle , care la animalile 
ntarmpiali infaBci<ţra si tine titiele; 
redi si marsupiu. 

* MASTU, s. Ta., msitoa ([wiOTiiţ); 
1. mamilla sau titia; 2. planta, care e 
bona pentru morbi de mamille. 

* MASTURBARE , V-, masturburl, 
(d'in mânu si turbare eaa stuprare) ; a 
face tnalada sau onania. 

* MASTORBATIONE, s. f., maatiir- 
bttlo; actione de masturbare, abitudine 
de a masturba sau a se masturba : ma- 
sturbationea e contr'a naturei si trage 
dupo sene celle mai funeste consecintie. 

MASn,-a, 1- part,, maosua; 2. sup., 
mansnin; nu e locu de masu aid. 

MĂTĂCINA si mătăcine sau mata- 
donc, s. f., planta, aplastrum mellssa 
offlclnaltg; — ntatadna moldavianesea, 
draoooephalum, d'in classeaa dynamie- 
loru, planta aromatica d'in famîli'a la- 
bîateloru; vedi si melissa. 

MATASSA, 8. f., vedi metassa. 

MATASSARIUs.ra. yeăimetassarîu. 

* MATELLA , 8. f., matells, olla si 
alte assemioi vase pentru Suide. 

MATERIA, s. f., materia si materies, 
(d'in niat«r:=mafr6), d'in ce e facutu 
ceva, 1. in genera : petr'a, earamidea, 
lemnele, fcrrulu, ele. sunt materie, d'in 
cari sv edifica case ; Unuia , căncp'a , 
hombaculu sunt materie , d'in cari se 
tesse pandia; auruîu si argcntulu sunt 
materie , d'in cari se talia sau se bate 
moneta; sunt multe manufactwe si fo' 



MAŢ . 

bricate , la cari lucrulu si form'a ce te 
30 da costa neassemenalu mat multu de 
câta materi'a ; a comperă materia pen- 
tru camesie. vestine, manteUe, etc.; 2.in 
speciale si prin metafore : a) materia 
primitiva=materia bruta sau cruda; in 
limb'a maaufacturarilom si a fabrican- 
tiloni : a) ori'Ce materia, mai inaînte 
de a so luâ in lucrare si a se preface 
in manufactura ; ^) in part» inse ma- 
teria, cumu esse d'in man'a naturei, 
fora neci una cultura a omului; b) ma- 
teria, ca terminu de filosofla ; substan- 
ti'a intensa, divistbile, impenetrabile si 
susceptibile de veri-ce forma si de miş- 
care : proprietăţile materid se camu sdu 
diro nu se scie care este essenti'a ma- 
terid; c) materia, in physica, causa a 
mai multoru fenomene sau apparitioni; 
asia se dice : materia electrica, mt^eria 
magnetica, materia suptire, materî'a fo- 
cului, fora ca peno acumu se fia conno- 
scute in essenti'a loru; se mai diue ai : 
materia animale, vegetale, minerale; 
substantîa care pertine la regnulu ani- 
male, vegetale, minerale; ă) materia, 
in oppositione cu spiritu : a se inaltid 
mai pre susu de materia; a fi numai ma- 
teria fora spiritu; c) materia, in medi- 
cina, substantia desfăcuta de unu corpu 
organicu : materia de vomitară, materia 
detranspiratione, materia puroiosasau 
purulenta, ce esse d'in bube , buboie, 
abscese, plage sau vulneri; materia me- 
dicale, adeco substantie de medicina 
preparate si administrate : eUu connosee 
bene materi'a medicale; f) materia, in 
sensu morale sau artisticu, subiectuln, 
them'a despre care cineva acrie sau vor- 
besce : materia formosa si copiosa, ea 
se sa-ii despre ca eu mare pliere; ma- 
teria seeca, sterile; acestti oratoriu a 
studiatu si approfundatu mcUeri'a despre 
care a vorMtu; intraţi in materia, nu 
ve abiateti; ne aii datu materia de ritu 
adeco causa, occasione ; g) in jurispra- 
dentia: materia civile, materia crimi- 
nale, materia feudale; %)in sensu ideale, 
mai generale, materia= capacitate, ap- 
titudine, talentu naturale, etc. : e mul- 
ta materia in acesta copillu, sipotifaee 
ce vrei d'in ellu; regalele si artea mt 



=y Google 



MAŢ^ 

potu aâJMiâ intru nemica pre omidu in 
care Upsesce materi'a. 

MATERIALE, adj., oorporeis, ma- 
terUlli, (uompara si fr. nat^rlel, naii- 
rlâHx), relativu la materia, de materia; 
ce cade aub uduIu d'iD celle cinci sen- 
suri : substantie materiali; lucrttri ma- 
teri^i; uni filosofi credu co aetionUe a- 
lâmaiaoru sunt numai mechanice si 
materiali; ângerii nu su fietUie maie- 
ritdi; 2. in speciale bî metaforice : a) ma- 
tericAe = sensuale, grossolana : omeni 
materiali, voluţOate matericde; b) mate- 
riale in oppositione cu formale : eausa 
materiale, causa formale; BsiA 9e distin- 
ge si in jorispmdentia, intre dreptulu 
materitUe, st dreptulu formaîe; intre de- 
licte matericdi, adeco cominisse fora vo- 
lia, fora intentione culpabile, si intre 
altele formali, adeco commisae intt'a- 
densn si cu intentione rea; — 3. s. ma- 
teriale, mai vertosu pi. materiali; anu- 
mite materie cari intra, in constructio- 
nea nnni edificiu, precnmu petra, cara- 
mide, calce, lemnu, ferm, etc. : adunaţi 
materiei, ca se facemu smle bone. 

MATEBIALISAKE, v. a., {fr. ma.U- 
rlaUser), oomsidenre allţoid tasqnani 
MAterloui; eonoorporareţ a presuppune 
cevB ca materif^, a consideră de mate- 
riale :in^inatorii de idoli au maieriedi- 
satu divinitatea; unii fUosofi materiali^ 
sară suffletulu omenescu ; a eensifică : 
in mentiU tenere nu incapu abstraetio- 
nile, ti de acea-a caută se le materiali- 
sâmu. 

MATEBIALISMU, s. m., (naterlalls* 
noi, fi. BuUrUlUme); systema a cellom 
âloaofi, cari credn, co totulu este ma- 
teria Bl nBwicA spiritu : materialiamulu 
impromutatu de la câHva filosofi greci 
antici, a inceputu se ammetesca erosi 
capetele unoru filosofi mai noui; — ma- 
t^iaiimuÂ, se dice si tendenti'a ome- 
idlom epocei de a allergâ dnpo auru, 
dnpo tote commoditatile Bl yoluptatile 
lamei, fora a mai reflecte ai la alte sco- 
puri superiori : materialismulu tempului 
nostru deapretia virtutea si nu are idea 
neci despre addeverafa onore; unu ma- 
ferioltftni* grossolattu rode ceUe mai 
multe aoeietaii modeme. 



HAT. 



»51 



HATEaiALISTICU.-a, a^^ relatiTU 
la materialistu si la mtderitdismn : doc- 
trina materialistica. 

MATEBIALISTU, s. m., (naterU- 
llBta, fr. maUrlaltgte); cellu ce admitte 
numai materia, nn ei spiriiu; cellu ce- 
se tine de doctrin'a materialismului: 
acestiomeni furamaterialistigrossolani, 
fora ca se fia facutu cursuri de filosofia. 

MATERIALITATE, s. f-, (fr. iiut«- 
rialltâ); calitate de maieriale : materia- 
litatea suf finului este doctrina for te pe- 
ricuiosa, care pote se aiha urmările c«ÎZe 
mai funeste; materialitatea electridtatei, 
a magnetismului, a luminei nu se pote 
defini. 

MATEBIAKE, v., materiare si ma- 
terlarl; 1. in genere, a faee tnateria; a 
transformă in materia; a provedâ cu 
materia; 2. in speciale, a lucră d'in ma- 
teria de constructione; mai vertosn, a 
lucră d'in lemnu; a stringe, a procură 
assemin*) materia. 

MATERIARIU,-a. adj. s., materia- 
rlufl; relativu la materia : 1. in genere, 
camu in acellu-asi sensu cu alin formei 
materiale; 2. in speciale, cu sensulu de 
materia de constructione si mai vertosu 
de lemne; de aci ca s. m. pers. materia- 
riu=::cella ce lucra, procura sau veade 
materiali de constructione; mai vertosu 
cellu ce lucra, vende sau procura lemne 
de constructioue, lemnariu. 

MATERIATIONE, s. f., materUtlo; 
lucrare silueru io materiariu, construc- 
tione d'iii lemne, lemnăria. 

MATERLA.TUBA, s. f., arterUtnra; 
actione si resultatu allu actîonei demo- 
teriare, in speciale lucrare si lucru de 
lemne, lemnăria. 

MATERIORA, s. f., nateti«U| de- 
minutivu d'in materia. 

•MATERNITATE, s. f., (fr. maternl- 
ti); calitate de matre; vedi si maternu. 

* MATERNU,-», adj., maternoij (de 
matre ~ mater) : amore materna, doru 
de anima materna; linia materna, de 
consangeuitate de partea matrei; limba 
materna, supta cu laptele de la matre, 
limba naţionale : poporele ajunse la 
conscienti'a de sene si (^pera limb'a 
materna cu ensusi sangde seu. 



=y Google 



252 



MAT. 



* MATHEUA Bi materna, pL, matke- 
mate, (iLi6irj[ia); invetiatura, lectione ; 
si în specie, lectione de calculu. 

* MATHEMATICA si matematica , 
s. f., (n st fa em atica, [La{hr][uxTtxT)), pro- 

' prie : feminina d'in urmatoriulu maie- 
matieu, subintell. seientia, scientia ma- 
themaHca = scienti'a marimei si a nu- 
merului , acieoti'a care are de obiectu 
proprietăţile marimei, in câta ea eate 
calciilabile si mesnrabile : săerUi'a ma- 
thematicei, cursa de msthematica; alge- 
Wa, geomdri'a, mechanic'a stint part i 
atu malhetnaticei ; mathematic'a pura , 
mathem oHe^a applieata, misia. 

* MATHEMATICU si matematicura. 
adj. B. , mathematleas, (pAdrjţLoiTtxâi;) , 
1. adj., relatiru Ia maihsma = invetia- 
tura a geometriei, algebrei, etc. : scieni- 
tie mathematice: demonstr<Uione mathe- 
maiica; adăeveru maihematicu; 2. subst. 
a) m. person., maihematicu, cellu ce se 
occupa cu scientiele mathematice : unu 
mare mathematieu ; b) f. reale, mathe- 
matica, (vedi acestu coventa in parte;; 
3. adv., mathematice : nu se potu tote 
demonstra matJtematice. 

MATIA, s. f., (matea BÎ mattea), ms- 
teola; niaiu, maiora, batiu de batatu 
grano, porumbu, c&nipa, etc. 

HATIARlA, s. f., mulţime de matie; 
loca nodeselncra ma/te;Tedi matiariu. 

MATIABlC,-a, 8., InteBtinaram «- 
plfex rel nergitur; cella ce lucra sau 
veode matie (redi matm); — s. f. reale, 
matiaria; a) stabilimentudelucratusau 
de vendutu matie; i) muUime iematie. 

MATIU, a. m., pl.-e, Intestlnim, tI- 
■cera; parte interna a unui corpn or- 
ganicu lunga si implstticita, care ac- 
cepe nutrimentele si scote escrementele : 
matiu ăe porcu, de gaiUina, de bou; corde 
de mt^; a varsă si matieîe; mi vine 
aemiversumatiele : a) a vome reu,ft)a 
uccide, c) a se indigna forte, a avâ mare 
gratia de una fapta sau persona misella; 
— matiulu curidui =: reotnm;— prov. 
a tine matiu, a uu mai inceti, a ou mai 
di pace, (in locu de maci», d'in caus'a 
molletiei, si prin urmare d'in acea-a^i 
toat&aicumaeire,marcire.marciu,etc.). 

MATISIOBU sau matiusioru. s. m., 



MATV 

parrnn iotcstlniimt deminntive d'in mo- 
tiu : matisiorele pulliului. 

MATRACUCA, a. f-, vfldi 2 matn- 
euea. 

MĂTRĂGUNA, s. f., planta; {f»di 
mandragora.) 

MATBASTKA, s- f., (fr. Marâtre, iot- 
mata dnpo analogi'a uorrelateloru ^- 
liastru, fUiastra), noveraa , mamma TÎ- 
triga; vedi si contrassnlu maştera. 

MATRB, s. f., mat«r; mamma , DM- 
cutoria ; terr'a e matrea cwnmuHe; me- 
taforice : cetate matre, baserica mairt. 

MATRECA si matriea. s. f., nat«r< 
eala; ap'vm re^rlns; norerenta; aalnli) 
mnlleroala, fanlsera, etc; proprie d«- 
minutivu d'in matre, appiicatn inse mu 
muitu la însemnări mebiforice, cnma: 
1. mamma rea, ritriga; 2. mnliere be- 
tr&na, inepta si stulta, (vedi si matre- 
cuca, matricucia); 3. muiere oui place» 
afle tote si se porte vorbe de la unii \i 
alţii; muiere intrigante; 4. in fine in pn>- 
nunti'a populare, syncopata, si rednisa 
la mateea, apoi la maica, cu insenuu- 
rile de : aAegin'a albineloru; b) matrice 
a femineloni, uterulu; albi'a unui riu , 
unui fluviu, unei ape in genere: apde si 
au essitu d'in matrit^a loru; d) pariie ce 
remăne intr'unu registru d'in unu aetn 
taliatu d'in acellu registru : mairv^aoA- 
deverentiei fcKe 6 rupta d'in regishru; 
registru eu mcUrica, addeverenOe cu 
matriea; e) partea de diosu a tranefaitilai 
unei plante, etc. (vedi si matrice). 

MATBECIA si matretia, s. f., oapitli 
furriir vel sordei^; d'in maire: 1. matie 
sau matrice de peducfai, larve de pedachi, 
lendini: a uccide cuivamatreci'a; 2. sorde 
farinosa ce se face in eapu : ai multa 
matrecia in eapu; lautw'a at galbinusi» 
de oue bona de matrecia; 3. planta, d'in 
olassea bexandrieloru, pepila, 

MATRRCIOSU, si matretiogu,-a, adj., 
plenu de matre<na : eapu maireeiosH. 

MATRKGUCA, si matricuoa, s. f., 
fatna, liiepta,itoltanialtereiiU; proprie, 
deminutivu d'in deminutivulu matriea. 
luatii cu intellessu speciale de muiere 
stulta si inepta. 

MATRECUCIA, si matreeutia. b. f., 
deminutivu d'in deminativulu matnca 



=y Google 



iUT. 

la differitele iDsemnari alle acestui co- 
rentu, syDcopatuin pronunti'a poporului 
ca BÎ matriea, sub 4. : matreCHCia^^mate- 
eueim. 

1U.TBECULA, 9.f.,veâi matricula. 

MATEICA , matricucia , etc. , yedi 
foatreea, matrecucia, 

MATBICALE, s. f., niatrIc«U>; rela- 
tivu : a) la matrice : vene matricali ; 
b) la matriea sau matreca : vorbe matri-, 
coli. 

MATRICE, 8. f., matrlx; d'in matre, 
1 . proprie, mamma, nascutoria, rorbindu 
mai vertosu de vite, fetatoria : ouile 
matrid; a nu avi destulli taw^ pentru 
atăte matrid; 2. metaforice : a) in seo- 
sulu celiu mai latu, causa, auctoriu, iu- 
«sepntoriu, fonte sau foutana : matricea 
Cotoru legiloru e acestu prindpiu ; b) in 
speciale: a) pântecele maternu, uterulu: 
are matricea vettemata; ^) doreri de fa- 
cere, si de aci, doreri de pântece in ge- 
nere, colica, taiature de stomacn : pruncii 
sufferu forte de matrice, sunt inse si 
omeni mari cari mfferu reu de matrice; 
T)Ia plante, radaciu'a trunchiului, trun- 
cbitiln : Uastari essiti d'in matrice; 
S) registru, mai allessu registru publicu, 
mai vertosu registru, d'in care se talia 
acte* remane inse parte d'in actulu ta- 
liata ; registru matrice sau cu matrice; 
g) la typographia, forma de littera fă- 
cuta d'in arame : nu avemu indestuUe 
mairici de litterele a. b si c; C) la mi- 
nerali, loou sau Bubstantia, d'in care se 
tragn acelle minerali : matrice de awrw; 
1]) specia de planta, pjrethrnm psnthe- 
BiBin : mierea de matrice nu este bona 
pentru aîbine. 

UATfilOELLA, 3. f., si 

MATWCUCIA sau matrieutia, a. f., 
deminntivu d'in nuUriee; vedi si matre- 
cuda. 

• MATRICIDIU, s. m., pl.-e, natrl- 
cldiiB (d'in ffloire si 1 cedere); ucddere 
de matre. 

• MATBICIDU,-a, adj. b., nwtrlelila; 
cellu ce comraitte una mafrictdiu, ue- 
ceditoriu de maăre : ce poţi speră bonu 
de la unu matrieiâu sau de Ui una ma- 
triada; manule teUe matricide. 

.» UATBICULA, s. f., natrlenla} de- 



MAŢ; »S 

mtnutivu d'in matrice , applicatn mai ' 
Tertosu in insemnarea de registru, io 
care se trecu acte sau nomine de per- 
sone de certa categoria : matrieul'a bat- 
tegaUloru; matricule de conunati, de 
morţi, de născuţi; a trece in mah^aU'a 
sccAfii. a sta-ge d'in matricule. 

* MATBICULARE, v., Inserlbere, a 
trece, a scrie în matriada : acestu aetu 
nu e inco matriculatu. 

* MATKIOTLATIONE, 8. f., Inserlp- 
Ud; trecere in matriada. 

* MATBICULATU,-a, part. d'in tna- 
triculare : nascati d maiHctAati. 

* MATRIMONIALE , adj., natriiM- 
nUHs, relatÎTU la matrimoniu : causa 
matrimoniale. 

•MATRIMONIU, pl.-«, natrlno- 
nlom, ţde la maire), căsătoria : adâfi,- 
liele in matrimoniu dupo boni marUi; a 
luă in matrimoniu. 

*MATBIMU,-a, adj., matrlmBij cu 
matre, cui traiesce inco matrca : ăieee 
tenori si diece tenere; toii pătrimi d 
matrimi. 

* MATRINA, 8. f., (it. matrlna si na- 
drlns, fr. msrr&ine), nascia, femina care 
serve de matre copilliloru la baptesmn. 

* MATBONA, 8. f., matrona, (d'in ma- 
tre, mare-matre) ; l. proprie, muiere 
măritata, data, cumu se dice, la casa d. 
de unde Oelliu dice : matrona, proprie 
se dice cea uniia eu unu maritu in ma- 
trimoniu, d e me^ona, pre câiu tine 
matrimonitdu, de dnu divine matre, ci 
se spera numai co va deveni; 2. meta- 
forice : a) cu ide'a aceessoria de eondi- 
tione inalta. avutiosa : opulentele nos- 
tre matrone; b) cu ide'a aceessoria de 
demna, mrtuosa, casta, etc. : sanetUa- 
tea numelui de matrona; sentimentulu 
demnitatei de matrone. 

* MATRONALE, adj., matroD«l(i; 
relativu la matrona : d^sore matronale, ■ 
omatu matronale. 

« MATBUELE,B. m.,mstrBells;Con< 
sobrinu sau veru d'in fratele matrd sau 
raammei. 

*MATTA, a. f-, MtU; asternutu 
grossolann, asternutu sau tapetu de pa- 
pura. 

* MATTABIU,-a, adj. &., BUitarUai 



,y Google 



254 HĂT. 

raiativu la matta; in speciale; oellu ce 
implettesce matte; b) eellu ce dorme pre 
matfyii paupera in gradnlu estremn. 

* MATTU si matu.-a, adj-, mnttus si 
natns, (it. matto, fr. nat, compara si 
eanscr. natu» part.,td'in mad^ care pare 
a fi si tadecin'a latineeceloru : raad-ere, 
nad-ldos, vedi si madidu); 1, bâta, im- 
betatu;2.Gapiu,smeDtitu,neboBu; 3.de- 
ballatu, marcitu, moUesitu, rupta de 
fatiga, aepotentiosu, etc; — coton mat- 
te, fora vivacitate, fora lustru. 

* HâTULA saa matura, s. f., natnla, 
611a de nopte; fig. omu ineptu. 

MATUBA, maturare, etc, vedi me- 
twa, metttrare, etc. 

* MATUEAKE, v., matartre, a face 
matiav, de act : a) a G6ce, a molIi&,a iu- 
duld t a matură oUve in morioi /rude 
maturate prin eocere sau ferhere; h) a 
properÂ, a festinfi, a precipită, etc. : a 
matură mortea cuiva, a matură lupl'a; 
maturaţi a veni la noi; nu matura lu- 
cndu, co-d totu ce e maturatu nu esse 
bene; — si cu intellessu intransitivu, 
ă6to ia acestu sensn se applica mat bene 
fonn'a maturire. 

* MATUEAKE, s. verbale, natura- 
tlof in t. s. verbului. 

« AIATUKATIONE, 3. f., nuturatlo. 
actioue de maturare : maturationeafrue- 
teîoru, a cogetationiloru, etc. 

* SIATDHATU,-o, adj. part., matu* 
ratnsf propreratu, precipitata; bataiia 
maturata si data înainte de temptAu co- 
venitu. 

MATUBIBE,- eseu, matoreseere, a 
deveni maturu, 1. proprie : aceste pfmte 
maiwescu de timpuriu; 2. metaforice : 
mentea maf wesce cu etatea; fetii in pan~ 
tece maiurescu la unde anmali dupo 
noue mensi; — si cu intellessu trana., 
a maturi unu consiliu, unu planu,eUi. 
inse ia acestu sensa se iea nai bene 
form'a maturare. 

MATURITIONE, s. f., maturatio, ac- 
tione de tnaturire. 

*MATUBITATE, a. f., matnrltaii, 
stătu sau calitate de maturu; 1. proprie : 
pomele au adjunsu la deplena maturi- 
tate; tomn'a e caracierisata prin matu- 
ritatea totont /ructehru; in mataritaiea 



MATV 

loru grânde devinu ftave; 2. metaf. 
a) in genere : maturitatea mentei, cogi- 
tarei, consUidoru, planîUui; b) in spe- 
ciale: a) timpulu sau momentului cove- 
nitu pentrn facerea unui lucru, momen- 
tulu precisu in care e se se facă ceva, 
Bi de aci, implere, complere, consam- 
mare, perfectione, etc. : maturitatea fe- 
tuluiconceputu;matufitatea€taiei;iayl. 
maturilatile tempuriloru annului, pro- 
prietăţile iuerenti tempuriloru ; Ş) pre- • 
cipitanti'a, festinatîone, facere prea io 
currendu sau înainte de tempu a onui 
lucra : maturitatea vetwvi aelle si a in- 
ceperei bătăliei ammeti pre toţi. 

MATURU, -d, (pronunţia maturu), 
adj.coptu, tempurfu, adjunsu la t^upulu 
sen, adjunsu la depleua desvoltare, de* 
plenu, perfectu, etc., l.iii genere si pro- 
prie : pomele deco sunt mature, de sene 
cadu d'in pomi; grănu, ordtu maturu; fica 
prea matura; persice prea mature; meri 
maturi; 2. metaf. : a) in genere, Ia tim- 
pu, tempuriu, deplenu, perfectu, adjunsu 
Ia cea mai mare desvoltare. Ia completa 
desvoltare : fetii concepuţi swU mariuri; 
feta matura de maritatu; mente matwa; 
omu maturu de mente, de si ineo nu 
maturu de eorpu; începe a serie condu 
cogetarile teUe swnt deja mature; b) in 
speciale, a) prea trecatu , cui a trecutn 
tempulu : fete mature : d) bone de ma- 
ritatu, dero si : p') caroni-a le a trecuto 
sau cellu pucinu e aprope se Ie treca a- 
cestu tempu; aBiăBi:;um mafurt,'Ţ')prea 
temparlu, cui n'a venitu inco tempaln 
seu : cirasie mature, iarna matura; — 
in acestu iutelleasu se iea mai vertosn 
composit. prematuru. 

MATOSIA, s. f., unita, matertera, 
unagf anlcDlft; 1. soru a matrei sau 
mammei, cumu si soru a tatălui : matu^ 
sta de tata sau despre tata, matusia de 
mamma sau despre mamma ; nepom si 
nepoţele dicu matusia sororei mammei 
sau tatălui loru; 2. muiere betrâna sau 
cellu pucinu mai betrăna de c&tu altutu 
ce i aice matusia : matusi'a Florea, 
matusi'a preutessa. 

MĂTUŞICA, s. f. , deminativa d'in 
mo^usra,'— scurtatu iu pronunţia [vo a 
locurea in ftwieo, cast mafwnain^MKi. 



.yGooglc 



■ ME C. 

* MATUTINALE, acurtatu matincOe. 
adj., mntutlnAlIs, de deman^tia : tcmpiila 
maiinale;<mHinuUinale,e&rasc scâllade 
deman^tia. 

MATUTINUro. adj. s., mâtutliiiis, 
de deman^tia : orele maiutine, sommtîu 
tnatatinu; of^dulu matulinu (op&pov), 

* MAUSOLIU, s. m., maus oleum, 
l.monnentulupomposu facutuluiilfuu- 
solu, regelni.Curiei, de soci'a sea Arle- 
misia; de aci : 2. prin metafore : a) mor- 
mentu sau monomentu f anebre pomposu; 
h) simulacru de mormeutu ce se iualtia 
in baserica cu occasionea cotnmendatio- 
nei UDui reposatu; ia aceetu seusn sedice 
si catafalcu. 

MAXIMA, maxima; Tedî massima, 
pnasainm. 

MAZEBE, s. f., plsuM gatlrmn, L., 
planta legaminosa cu mai multe varie- 
tăţi : masere de gradina, de campu; mâ- 
nere sacharosa. 

. MAZERICHIA, s. f., Tlcla n\en, L., 
planta ce s^mena cu maserea propriu 
dis^a, pre a locurca se dice si ciccrica 



MEC. 



255 



MAZBROIU, cu n de totu molliatu, 
in locu de : 

MAZERONIU, 8. m., Utyrus oJ«râ- 
tnţ. L. , un'a d'in varietăţile masirei, 
numitasi fîoreatnaserei, germ., wohlrle- 
chende Platti^rlise* 

1 ME, pronome conj. pers. I sing. ace. 
me:mebate, mehvda,mesc<>llu,me ducu; 
vedi eu. 

2 ME, Tocativu acurtatu d'in mure : 
me baiate, me creştine, me vere, me cum- 
nate; la femine se appiica fe scurtaţii 
d'in fSta.fe Marina, fe comnata ! A dese 
ori se appiica si singnre : ce fad me ? 
ce fad fe ? 

MEA, meft, fem. d'in possesa. meu; 
vedi meu. 

«MEABILE, adj., meabdls, ce se po- 
te calcfi, străbate, ambU : caile mea- 
bile: vedi si compos. permeabile. 

ff MEARE, T., meare; a merge, a 
curre, a ambU, a străbate, etc; — de 
aci ; meatu, permeare, etc. 

MECAIB£,-escu, v., belare, mntlre; 
a Bberă ca caprele; a av^ voce tremnla; 
a iacurci vorb'aj— comp. gr. ţiTjwiioflw. 



MECANICA, mecanicu, etc, vedi 
meehamcu. 

MECENATE,8.m.,Mnecena8,l. pro- 
prie, numele unui ministrn allu lui Au- 
guetu, omu luminatu si forte amatorin de 
arti si seientie , protectorin allu ace- 
storu-a si allu cellom ce se occupau cu 
elle, de aci : 2. metaf., protectoriu alin 
artilorn si scientieloru: pucine sede au 
prodtissu mecenati. 

MECHANTCU,-o, adj. s., nechintcug 
(tiTjxaviîKiţ) ; relativu ia machine , ce ae 
tine de machine. se face cu machine sau 
ca cu una machina, si de acf, k care nu 
se cere sau lipsesce intelligenti'a, etc. : 
lacra mechaniat, arti mechknice, ledvra 
mechanica; gesturile acestui oratoriu 
sunt curatu meckanice; automaţii sunt 
omeni sau alte animali mechanice; — 
ca adv., ttiecAanice=:meob«iiIce i a lege 
mechanice, a gesticula mechanice; — 
sabst., ci) person., mechanica ^znttha^- 
nlcDS , cellu ce se occnpa cu una arte 
mechanica; dâro mai rertosu cellu ce 
seie sau se occupa cu meehanic'a, (vedi 
urmatoriulu b) ; nu poţi fi bonu mecha- 
nica, deco na eşti bona geometru; b) reale 
f., t»eci^mca^iiieelisi]lea:cc)scientiace 
se occupa cu legile miscarei : mechanica 
theorettca, iiractica ; prindpiuhi, legile 
mechanicei; mechanica ceresca, scientî'a 
sau tbeori'a miscarei astreloru; p) struc- 
tura meeJianica, mscJtanismula unui lu- 
cru : meclianic'a orologiului, a corpalwi 
omenescu^alumd, etc.; 7) constructione 
de machine. 

MECHANI3ARE, v., (fr. ««cKnlaer), 
a face machina : industri'a meckanisa 
omenii. 

MECHANISMU, s. m., (fr. iii^c»i>Ii-' 
me); structura mechanica a unui corpn, 
camn in acea-asi Însemnare ou mecha- 
nica (vedi mechanica, ca subst. f.) : me- 
chanistmdu orologialai, corpului ome- 
nescu, universului, locomotiveîora ; — • 
fig. mechanismt^u limbei, versificatio- 
nei, administrationei. 

* MECONE, a. m., meoon = [kţ^m 
specia de maca. 

* MECONIDE, s. f.,iiieooiiis, (jj.i]xot- 
vt;), specia de laptnca. 

M&CONIU, 8. m., ne«oatMi (jt-iixâ- 



yCOOglC 



vtoy), 1. BUCca de macu sau de mecone; 

2. ^cia de planta, numita si palide; 

3. ascremeatele pruncUoru mici, cari 
essu indata dupo nascere. 

«MEDALIA, s. f-, buiiiIiiiui, (it. mt- 
daflla, &. m«d«lUe), buccatella de me- 
tallu facQta în memori'a si onorea reri- 
unei persone illustre, saa si spre a cob- 
serră memori'a uimi evenimeiitu,aTeri- 
unei actione memorabile sau a unei In- 
treprenderi de mare însemnătate, &Ue 
cărei resultate se aştepta : anticde mo' 
nete greeesă si romane inco se nume- 
SM medalie; medalia de auru, de ar- 
gentu, de arama, de hronm; medalia 
antica, medalia d'in tempu mai notat; 
legend'a, catnpulu, inaeriptionea meda- 
liei, eabinetu de medaiie ; capuîu meda- 
liei, reversultt medaUet; m^alia falsa, 
stersa ; — medalie se mai numescu si 
acelle buccati de metallu, cari se dau 
la poet), la oratori, artişti, fabricanţi 
cari iutrecu pre celli alţi in concursulu 
ce se face ; la espositionea universale 
a'au impartitu medalie; fahric'a loru 
a dbtinvi» peno acumu trei medalie de 
argentu si un'a de auru; imparfirea de 
m^Udie este unu bonu stimtdu pentru 
industria. 

* MEDALIARIU, s. m., armarîu fă- 
cuta a nume pentru assadiarea si con- 
servarea coUectionilom de medalie. 

* MEDALIONE, s. m. , (fr. medall- 
lei), medalia mare ce întrece multu in 
volume si grentate pre celle alte ; este 
ai terminn de architectara. 

* HEDAIISTU, B. m., cellu ce aduna 
medalie, le esplica si le descrie. 

tţ MEDEBE, V., mederl, a vindecfi 
de unu morbu; de aci derivatele si com- 
pusele : medicu, remediu, etc. 

H£dIADI, 9. f., Meridiei, vedi di si 
mediu. 

* MEDIALE, a^., medl«lls,<d'in me- 
diu), de medilocQ. 

•■ MEDIANTE, adj. part, medUns , 
care media ; nota mediante, de musica, 
ce sta in medilocu intre dominante si 
cinta. 

* MKDIANU,-a, adj., nedUnus, de 
mediu san medilocu : degUuUi mediatw, 
format» medianu de charteia. 



MftP. 

« MEDIARE, V., aedlire» 1. a des- 
part! prin mediu, a talii in doae parti 
ecali; 2. a sti în medilocu, a. se afl& in 
tnediu sau la medtZocu ; a interveni, a 
intercede. 

* MEDIASTINU, s. m.,aiedl«stl«as, 
(d'in mediu) , care sta in mediu san la 
medUoeu , applicata in speciale : a) la 
unu servu, ce sta paratn l orice ordini 
atle domnului seu ; b) orna ce adjuta 
pre altuia in lucrulu seu ; c) desparti- 
tura membrania d'intre celle doue pleu- 
re alle peptalai. 

* MEDIATIONE, s. f., Intereeaslet 
actione de mediare, mai vertosu in în- 
semnarea de intervenire, interceă&v, 
medUocire : prin abilea tea inedio/ione 
ai readdussu pacea intre celU doue po- 
pore. 

« MEDIATISABE , v., (fr. m«dUtt- 
ser), a Upsf unu domnîtoriu, saa una dy- 
nastiade dreptulu de suveranitate, vor- 
bindu mai vertosu de acei principi si 
principellt germani, cari si perdura po- 
testatea cu sau fora desdsmnare. 

* MEDIATISATU,-a, adj. pârtie. : 
principe germanu mediati»atu. 

* MEDIATOBin,-(wna, adj. s., ■«- 
dlatOFj (fr. m^dlatenr), care media , se 
interpune intre doue sau maî multe 
persone, ^pre a le împacă, mat vertosu 
in diplomaţia : regele Italiei fu media- 
toriu intre Frand'a si Briiannta. 

«MEDIATU,-a, adj.adv.,(nedUtH), 
prin intermediu : a participa medioĂi 
si immediatu la buccuriele terrei. 

* MEDIGABIliE , adj., ■ledIoabUli, 
ce se pote medică. 

* MEDICALE, adj., (&. medioal), ad 
medlclnam pertinens, ce se tine de me- 
dicina : instructione medicale; carte me- 
dicale; proprietoie medicale a unei j^IaH- 
te, potere medicatoria ; materia medi- 
cale, substantie appUcate in medicina, 
cumu si modu de a le prepară si admi- 
nistra : traetatu , dissertatione , carte 
despre mcderCa medicale. 

* MEDICAMENTABIU, s. m., me- 
dleainenUrlB»» ce tractedia despre me- 
dicamente : carte medicamentaria, lege 
medicamentioia; vedi si apothecariu, si 
fharmacistu. 



.yGooglc 






»7 



* MEDIGAUENT0, pl.-e, ncdltlia, 
nedleameiif ■edleimeiitanij sabstantia 
de la care aa spera vindecarea, ce se da 
pre d'inintni, aan se applica si pre d'in 
afora , dupo natur'a morbului : pre a- 
eestu omu Vau ruinata medicammtele; 
tnedicamente palliative; medicamente 
luate fora neâ unu acopu. 

* MEDICABE, T., msfilesn, a cnrâ, 
a d& me^ăna tmui morbosn, a vindecă; 
vedi si vindecare ai cărare. 

" MEDICINA, 8. f., medlelDa» medl- 
etneni ars n^dlelnn, ars medlea, ars 
nedendl, artea ce invâtia tnodnrile de 
a conservi sanetatea si de a tracU mor- 
bii : a studia nudidn^a; iodoriu in 
medicinii facultate de medicina; siste- 
ma de medicina ; medicin'a arabUoru, 
medicin'a europeana; medicin'a dimca, 
«are se practica la pattilu patientîloru; 
—mediana menttde, caro se occupa da 
morbii spirituali ; — medicina legale , 
care se applica la differite cestioni ja- 
ridice, spre a le pot^ desleg&; — medi- 
dna veterinaria, care se occupa cu mor- 
bii animBlilom domestice; — mediana, 
se aice adesea si remed^tlu . cu care 
crede cioeva co se pots vindeci; vedi 
medicamentu. 

* MEDICINALE, adj., medlelnalls, 
oe se tine de medicina, cuma si ce are 
potere medioatoiia : planta , heutura 
m^iăntde. 

« MEDICINI3TU. s. m^ artt BAdie» 
iBoanbeoa, care studia iiK<ficin'a.*oce^ 
student* e unu medidniatu. 

MBDICU, B. m., nedleaB.nedlelDB 
perltBi, care essercita artea medianei: 
mediou bonu, renumitu, intelleptu; me- 
dicii de lafaoiltaiea d'in Paritu differu 
adesea in optnioniU loru de cei veniţi 
de Ia facuUatea din Vienna; t^iamati 
nudicvlu; consiliu de mecUd; vaide eUu, 
aappucatttpre mâna de medici; candu 
ai adjtmsu la patru dieci de anni, ti 
poti ft tu tie medic»; — in loca de me- 
dica se dice si doetoriu; prov. medice, 
vindeea-tepretene'eniH'H.iispTeamenii, 
caroru-a placa a â& consiliu la tota lu- 
mea, si inco cu impertinentia; — ves- 
timentuîu nu face pre medicu, pote av6 
cineva titlolu de medieu, si totuşi se 

TwuZL 



fia unu ignorante; — medieu de apa 
dtdce, adece mediat neindemanateeu, ne- 
practica, fricosD, care ambla se vindece 
CD remedie palliative; — i a venitu me~ 
diculu dupo morte, adjatoria forte tar- 
diu, in c&tu nu mai pote fi de neci una 
folosu; in unele caşuri mediadu suf/te- 
tescu este mai neeessariu de câtu me- 
diculu corporale ; tempulu esteunu mare 
medieu; — in origine coventula e adj., 
medicu,-a =: medlenB-a-nm, trassa d'in 
medere ^ medicare, ai prin urmare : 
medicu,-a,^::medieatoriu, care medica : 
medicele erbe, medic'apotere a beuturd. 

MEDIETATE, (corraptu in dimetate, 
diumetate ai jumetate), s. f., medletas, 
un'a d'in d6ue părţi ecali in care e im- 
partitn anu totu. 

MBDIETATIRE,-escu, T., dimldlaret 
a iniparti in d6ue părţi. 

MBDIETATITU.-d, adj. part, dlmi- 
dlatns. impartitu in doae pElrti. 

MEDlLOCIRE,-«sc«, v., Intereedere, 
a se pune la mediloeu. a intercede. 

MEDILOCIHE, s. verbale, mldlatlv, 
intercessione. 

MEDILOCITOBID,-WWa, adj. 8., ne- 
diatnr, Imtfreessor, care mediloeesee. 

MEDILOCITU.-a, adj.,lnti)rmedlafl; 
adr., mi>diata. 

MEDILOCU, pl.-e, mediam; vedi me- 
ditdoeu cu tdte derivatele selle. 

* MEDIMNU, 8. R)., nedluDni, (pi- 
2[{ivoc), mesnra attica pentru aridq, de 
d6ae patrantarie sau de sesse modie 
romane. 

* MEDIOCRE, adj., medloerls; vedî 
mediocru. 

«MEDIOCBIT&TE.s.f.,Bedi««rItas, , 
calitate de mediooru, stare de mediloca, 
mesnra de mediloeu, mesura de mediloeu 
intre prea-multo si prea-pncinu; fig. : a- 
cestu studente, aeellu diaristu, aceUu 
acriptoriu este una mediocritate ; acea 
carte este mai diosu de mediocritate. 

* MEDIOCRU,-a, adj., tnedUorls, ce' 
tine mediidu sau mediloculu intre multu 
si pucinu, bonu si reu ; mesuratu, mo- 
destii, ordinariu, commiine, vulgariu, 
etc; pucinu insemnatu, de pucina im- 
portantia, etc. : fiiosofu mediocru, scrip-. 
torit* li mai mediocru; barbaii nu me- 



ii 



=v Google • 



dioeri, â mari ai doeti; inteiligentia 
mediocra. 

KEDIOBU,-a. adj. s., (aediolDs); de- 
mioiitiTu d'in mediu , 1. ca adiectivu : 
omeni mediori, muieri mediore; vite me- 
diore, etc, adeco medie de etate, de sta^ 
tnra, de stare, etc.; 2. ca sabst., medioru 
de pane, mediori de nod. 

AVEDIOSU,-». adj., meanlloiua, pol- 
posQBţ carnoiiiB , etc. ; plena de mediu, 
(vedi mediu sub 2) : pepeni mediosi, nuca 
mediosa , grauntie mediose ; — metaf., 
coventu mediosu; carte pre scurta, dero 



MEDIBE . - eseu , v. , (pronunţ, pre a 
locuri Bl : miedire, midire, mijire ; vedi 
si mediu sub 2. a); mediare; notare; dor* 
mitarej snbrldere; lUucescere; semi- 
nare, etc. (compara si gr. |»)5[iţy) ; pro- 
prie : a face sau a se face numai de me- 
dietaie, a incepe a se face, camu : 1. a 
medi ;=a inchide ochii, a dormită, a aa 
dormf bene, a incepe abia a dormi; de 
act si : a medi, a si astupă sau închide 
ochii la joculu ce se chiama media; 
2. medesee de diua sau midesce de dina 
=se cr^pa de diua, incepe abia a se lu- 
mioă; 3. erVa medesee, perulu barbei 
saa iKoVa »i^5(»=iDcepe a d&, a in- 
coltf ; 4. medesee cineva d'in , budie san 
budiele medescu cuiva ^ sabridu forte 
pQcinu, etc. 

* MEDITABUNDU,-a, a^j., medita- 
bnndna, confundata iu meditare. 

* UEDITAME, pi meditamine, ne- 
dltamen, ei : 

* MEDITAMENTU, pl.-e, nedlU- 
nentain, meditare asupr'a unui ce ; in 
specialeţeseercitiude cogitare si de in- 
vetiare a seolarilom. 

* MEDITARE, t., a cogitft a fundu , 
a reflecte, a se occupâ seriosu cu mentea 
de ceva : a medita asupr'a miseriei ome- 
nescl; a combină cu maturitate sau pre- 
pară cu mentea: a medt'^â mari reforme, 
a medita pre cineva, a Iu face s6 precepa 
si se invetie ceva, una lectione, etc. 

* MEDITATIONE, s. f.. medlUtto; 
actione si resultatu allu meditarei : nu 
turburaţi pre cogitatoriu in profundele 
lui meditationi; Antoniu si a puUicatu 
meditatumle 8dle;—looa de meditare : 



elevii au intratu in mediUtione, in sall'a 
de meditaiione. 

* MEDITATIVn, -a, adj. , «dltaU- 
Tusj relatiru la medUare, data la medi- 
tare : omulu prea meditativu e tiKpAi 
pentru viiti'a practica. 

* MEDITATOKHI,-toria, adj. b., m- 
dltâtor si medlUtorlBB} care medita san 
serve la meditatu : meditatorii si repe- 
titorii eUviloru interni; — s. m. reale, 
meditatorHt,loen d« meditatu, amw* 
de studiatu. 

HEDITATU.-a, adj. part., cogitata, 
preparata, invetiato. 
. MEDlTEBRANI[J,-a, a^j., si : 

ItlEDlTEBBAND, -a, adj., nedUer- 
răneai, (mediu-terra), «e se aSa in me- 
diulu sau msdiloeulu terrei ( = uscatu- 
lui) : t&-re mediterranie, cetate mediter- 
rania, opp. la cetate maritima , marea 
mediterrania, si abă. mediterrani'a, mare 
intre Europ'a, Asia si Afric'a : naeiga- 
t ionea pre mediterrania. 

MEDIU ,-0, (pron. pre a locurea si 
miedii^ vedi cotra finitul u acestui art.), 
adj. s., aedlus; medluBj nncleus; rebir; 
opes} ntloţ l. adj., mediu, -a, a^oare 80 
afla intre saa intru alte lucruri sau per- 
Bone , adesea cu ide'a accessoria co oc- 
cnpa centrul acelloru-asi sau alin unni 
spaţiu de tempu ori de loca : termenii 
medii ai unei proportione; eei doui oalii 
medii ^inpatrvpusi a laturi untdu eu 
altulu; dupo antici, terr'a occupa loeulu 
mediuţ» lume; b) mediocru, modesta, oe 
na e multu neci pncinu, bona neci reu, 
avutu neci paaperu, etc. , talente medie, 
stări medie, (redi ei mediocru)\i c) car* 
e medietate saa diumetate d'in ceva, an'a 
d'ÎQ doue parti ecali alle unui ce : m«- 
dia-di, (yedi si maj diosa la 2. mediulu 
dillei) ; aeiă si media ora , media eaîle, 
medm capu, medie mere,medipepeni, etc. 
— se se observe beae differenti'a de ia- 
tellessn intre : a) media iii, media ad- 
ie, etc., de una parte, si de alta parte ; 
P) di media, caile media ; espresBÎonile 
de sub a ins4maa sau diumetate de di, 
de adie, saa puntuîu mediu, mediloeulu, 
centrulu dHtei, cailei, etc; âro espres- 
sioniJe de sub p insâmna di, OiUepusa 
la medUocu intre alte dSicBMi eaUi-.prt 



.yGooglc 



MBD. 

etUiea media e anem câtu se pote de 
aeeuru ; ăae a strabatutu peno la me- 
dia caile, n'are se mai sirabata de câlu 
cea alta medietate a aceHet-asi caîls; ~ 
2. subst. m., a) cu pi. in t, mediu, medi, 
(pre. a locuri pron. mejt,Tedî mal diosn), 
paite interna a fmctelorn bsu pomeloru, 
pute ce se manca, dupo ce se cnretia 
de scortia, pelle, pellicella, etc. : Irei 
medi de nuca, pairtt medi de pepeni; eu 
medi de nuca se face bona duîcetia; medi 
de amygdale, de samhuri de eaisae; in 
composte itUra numai medii ăe pere si 
de mere; medii bene curatiati de pelli- 
Uele lom; tPin^mediulu sementieloru de 
Unu si de can^a si de rapitia se estrage 
oliu; din mediulu graantieloru de grâ- 
nUidesecarc, demeiiujdeordiu, se trage 
farin'a; b) fora ţL,mediu-lu :a} in sen- 
sa analogu cellui precedente de sub 2., 
a): mediu de pane; de iindemetaf.,vor- 
he fora mediu, carii fora neci unu me- 
diu; a scrie pueine, dero cu mediu; si 
chiarn in sensu si mai generale, mediu 
=materia : e muUtt mediu in acestu po- 
poru; p) parte sau puntu centrale, puntu 
unde ceva e de medietate sau diumet(de : 
in meditdu veret, tomnei, iernei; a se 
scolia la mediuîu noptei; mediulu âillei 
=inedliiin diel sau merifles; — observa 
differenti'a intre espressioDile : a') me- 
ditau dillei, me^ulu noptei, de una par- 
te, sidealt'a:^') media di, media nopte; 
— afora de ac^ta-a, media-di bs dice si 
contrassu media, de regula compusu cu 
o, amidia : a manca de amedia, a de- 
jugă si pune boii de amedia; si in pi. a- 
nUdie, reduasu in amedi .- m ame^i, de 
in amedi , d'in amedi ; nu am dormitu 
d'inamedi; in acesta sensn si sub forma 
maso. ame(2iu=soauia sau ţuancare de 
amedi : nu mi am faeutu amediulu ; — 
c) cu ţL-e, mediu, medie, a.) in genere , 
ori-ce lucru ca care ne adjut&mu a face 
alta lucru : eu ce mediuamu pote scapă 
de acesta r/reuto^e.^ ^) in specie : a'Ja- 
vere, potere, facultate, infinentia, ta- 
lentn, etc. ; acolariu fora medie de a si 
continuă studiele; avutttl/ui stau la dis- 
posiHone destulle medie de a si satisface 
tote plăcerile ; omu cu pueine medie de 
apirîtu; p') spatia , societate, aera, etc. 



MSD. 



S59 



IU oare ceva sau cineva Tiue sau se mi- 
şca; meditdu, in eare traiesei, nu e bonu 
pentru constOutionea si caracteritdu teu; 
lumin'a se refracta, eandu trece d'in 
unu mediu in altuia; d) ca s. f., medui : 
ot) media-di, (vedi mai susu) ; fi) media 
(pron. prealocarisi:»fie>JKi, mt'rJHi, mi- 
ja), joctt analogn cellui numita bdb'a 
orVa, (vedi medire). 

MEDICINA, s. f.,llBes lateraedUi, 
sulcDs termlnmili, (d'in mediu), sulcu 
mediu intre doue arature ; în genere 
faacia de pamentu ce sta ca limite intre 
doui agri, doue moaie, doui mari, etc. 

MEDIIJLOGIBE,-e£cu, (de preferitu 
form'a medilodre; vedi mediu si ma2iu- 
loeu), Imteresrie» Intereedere ; seBO toI- 
opttram saim pro âllţao Interponere^ In* 
terjleere; 1. a â la medilocu. Sa vorb'a 
de locu sau de tempa : intre derimarea 
Troiei si intre fundarea Bornei medUo- 
cesce wm lungu spaţiu de tempu; is 
genere, a se aâ&,a fi : intrenoi nu me- 
dHocesceneăuna wa; 2. a se interpu- 
ne in favorea cuiva : ellu a medilodtu 
de am capetaiu acesta functione; prin 
medilocirea tea credu co asM potâ în- 
tră in acea casa. 

MEDI DLOCITORIlJ,-tono, (de prefe- 
ritu mediioeitoriu, vedi mediulocu), 
adj. s., mediator, Intereeasor, care me- 
dilocesce, mediatoriu .- fii, nascutoria de 
Domnedieu, mie medilocitoria la infri- 
coaia'ta di a juăeciului de apoi, 

MEDIULOCITU,-a, adj-, (de preferită 
medilocitu), mediatu; si ca adv., medi- 
locitu = mediatu, nemedUocilu = im- 
mediatu. 

MEDIULOCIU,-a, (de preferitu me- 
dilociu; vedi si mediidocu), adj., medi- 
aş^ mediaiiDiit ce e de mediuloeu sau la 
mediulocu : omu de statura meddocia, 
(redi si mediu sub 1). 

MEDIULOC0 (pron. pre a locurea 
miediulocu,miedilocu,midiloeu,mijîloai; 
vedi mediu cotra fine; de preferitu, ca 
mai correcta si mai usîora, e form'a 
medilocu), pl.-e, medlns LoeiiH, medlnm, 
medltntUBm; 1. proprie : medijâculu pa- 
mentului, medilocuUt liniei, medUoculu 
ariei; medUoculu omului = tali'a; a si 
indnge medUoculu; a si frânge medUo- 



=y Google 



MO IBED. 

culu; a stă 9i mana in medUoeulu câm- 
pului; in m€diloctda,lamediloculu apei, 
tdlm riului, allu marei; meăiloculu car- 
tei, a essi d'in mediloa^ amiciloru; eru- 
cefiasera pre Jesus la m^-dUoau intre doi 
latroni; prin metafore : a) despre tempti : 
medihculu annului. îunei, septemânei, 
dillei, noptei ; h) despre lucrări sî lu- 
cruri abstracte : la medUoctdu ospettu- 
lui, nuntei, eallatorîei, serbatorex, jocu- 
lui; e) despre ce nu e mnltu neci pncinu, 
ren neci bonu, avutu necipaaperu: ata- 
re, avere de mediheu, sateani de medi- 
loeu, etate de medilocu; a recruiă mili- 
tari d'intre ceiatianii de medilocu; neci 
inaUu ned menutu, ci de medilocu; d) cu 
ce ne adjutămu a face ceva. ix) in ge- 
nere : care e mediloculu cdlu mai bonu 
de a se înavuţi? P) in specie, avere, stare, 
potera, facultate : om» cu medUoce inde- 
stullatorie; copUli fora mediloce de in- 
vetiatu carte; — asii d^ro form'a medi- 
locu are mare parte d'in insemnarils for- 
mei mediu, (vedi mediu aub 2). 

MRBUkii meduva, B.t,7edimeăulla. 

MEDDLLĂ. s. f., medull», (comp. it. 
mldolUgimldoUOţiap.medBlftBinieono, 
port.inedLaUainit(tlo,prov.niediillft.rae- 
itla si meols, fr. uioSle, tote d'in acea- 
aaî radecioa cu mediu), substantia molia 
ce se aBa in medinla osseloru; prin ana- 
bgia, Bubstantia ce se afia in tuburile 
pUnteloru. 

lUEDULI/ABE, adj., medulUrIs, 
relativii la meduHa. 

2 MEDULL&BE, t., medulUre; a) a 
impM cu meduUa; b) a divide iomfdul' 
larie, a provedâ cu meduîtarie; contra- 
ria dfsmedullare. 

MEDULLARIU,-», qdj. s., nedalU- 
rls; Membrom; relativii la mcduJIa, ma- 
duUare; ca subst., a) m., meduUariu: 
a) reale, plnr. medullarie, membru allu 
corpului : me dorn tote medallariele; — 
in speciale membrulu genitale virile; 
— p) pers., pi. medullari, omn ce face 
parte d'in una societate : meduUarii so- 
cietatei de fiăjtftorie mutuali, b) f., reale, 
medullaria=zmeduUare, membru ce con- 
ţine medulla; vedi si membru, astadi a- 
prope mai usitatu de catn medtUlartu 
io differitele selle acceptionî. 



MEDULL08lT,-a, adj., ■e4ill«Ma; 
plenu âe meăuUa. 

* MEDTJSA, 9. f., mediiit ((jiSoim); 
fientia fabuloaa , tm'a d'intre feminele 
Gorgoni, cu peru de şerpi, d'in allu că- 
rei sSoge a essitu calluk poetilorn pe- 
gasu, 6to capulu ei a remasu proprie- 
tate a lui Peraeu : cine cctediâ se se uite 
la acellu capu, se prefăcea in pStra. 

* M&FITE si mephite. a. f., nepiiltu 
si raeatis, efBuTiu, esaalatione pesti- 
fera d'in pamentn, miasma. 

•MEFITICU si mephiticu.-a, adj., 
mepbltieus, ce coprende mefife, ce vine 
d'in mefiie, putorosu si pestiferu: 

* MEGERA, s. f., meşBri. (^aipa); 
nume propriu allu unei-a d'in furiele 
mjtbologice; applicatu inse si ca com- 
mune la feminele relle si furioso : mu- 
lierea lui e addeverata megera. 

MEI, plnr. pronumelui po aaessi vn meu, 
mflDs, plur. ra«l. 

KKIORU, mmioru, mau, etc., vedi 
meitora, meltsioru, meliu. 

«MELANCHOLIA si melancolia, s. f., 
melanehollft, ([LsXai^o^Ca), trlstltU et 
perpetua tacltamltas, nuBtltla; propr. 
jiere negra, si de acf : diaposittone tri- 
ste, ce se crede co vine de la prea multa 
aere n^gra, sau de la veri-una causa 
morale : mdanchalia mare, profunda; 
s'a datu melaneholiei; a cadutu in me- 
lancholia; scotei mdaneholVa d'in corpu 
ti anima; — dispositione a safftetulni, 
in care cineva fuge de alte plăceri, ei 
afla sengur'a plăcere in meditationi, fora 
neci unu planu, in idee estravaganti ; 
melanijtolia dulce, melaneholia de omtt 
teneru. 

* MELANCHOLTCU si meîanedlicu,- 
a, adj., neUnebolIdnR, (tuXa-fXO^^^)) 
applecatu spre melaneholia, dominata 
de den s'a. 

MELCARIA, 8. f., retora llraacBMt 
locu unde se născu si se nntreacn melci. 

MELCARIU, 3. m., qul llmues vet- 
dtt; venditoriu de melci. 

* MELE, s. m., meies; specia de ani- 
male cadrupede, numitu pre alocnrea 
bursucu, 

* MELILOTU, B. f., meniotDs sine- 
lllttos (iuX(XwR>c),tr)folliuimUlofeMţ 



>yGoog Ic 



MBL. 

IAh.; planta d'ia famili'a legniniorae* 
Ioni, ea s^mena maitu ca trifoliulu. 

1 MELINU, B.m.,llsiiitniBiTnl;ar«t 
specia d« plant«; — tndmu rosi»= 
sambitns mlf er L. 

3 M£LINU,-a, adj., mellnaSf (m^i- 
V(S<), esiiraBsn d'io gntODÎe : cHiu melinu, 
•laiiin nelinnm. 

3 M£LINn,-a, adj., rtiellnai, (d'in 
(liXi = miere), fitonta cu mieresau d'ia 
miere; enbst. f. mdtna, BellBif mulţo 
de miere. 

* MElLIOBARG,-edut, v., mellvnre, 
a face vuAiore, a fiu» mai bene, a re- 
formă spre bene, a correge, a indrepti, 
a imtiODetati : mdiorati starea poporw 
tm; ia noi sunt multe de melioratu. 

* MeLÎOKATIONE, a. f., m«U«ni- 
ti«, reformatione spre beae : tneliora- 
tionUe faeute costa tumme mari; mdio- 
ratione considertAiU; meUoratione ap- 
parente, iUusoria. 

* MELiORATU,-a, adj. part., mello- 
ratDB, reformatu spre bene : starea po- 
porului pucinu meltorata. 

* UELIOBS, adj., meilor, compara- 
tiva d'in hoHH, si prin urmare tneliore 
^nnai booii, contraria pe/Qre=m&î rea. 

MELIORU, (cu l moliiatu, meioru), 
s. m., deminutirn d'ia mdiu, 

MELISIORD, (ca l molliata, meitio- 
m), B. m.. deminutiru d'in meliu. 

UELK)SU,-a. (ca l moliiatu, maiesu), 
adj., plenn de meUu. 

HEL1SSA, 8. f., MeUsia ofaelaalls, 
se diee ai mătăcina si erb'a stupUoru ; 
vedi motadna. 

MELITT, (cu l moliiatu, meiu), s. m., 
bIIIbui} planta cereale bene connoscata : 
metliga de mdin; farMa de meliu. 

HELLAIARlij,-a, adj. s., oui plaoe 
titeUaiulH. oaremftnca multa «uUaiu sau 
numai melîotw, 

MELLAIELLU, a. m., deminut. d'in 
nteUaiu; — specia de planta, eiiitig he* 
UaDthemum, Linn. 

M£LLA1£TIARE,-edii4, v., malaolB- 
Mre, moliire, nactrare, a face fiwUoie- 
Uu : perele selboHce puse inpalieperdu 
dureti'a si s* meUaiaiSdia. 

M£LLAIEDIU,-a, adj., nolUi etb- 
rtoosM Tel franMDs; lulpldas, Isml- 



HEL. 



Ml 



bDB) moUtosn, farinosu, care presenta 
granutie molliose : pere melknetie; — 
âg. diegratiosa, neplăcuta, nesărata ' 
omu meUait^, vorbe mellaietie. 

MRLLAIONITJ, (ca » moliiatu mei- 
laioiu), s. m., augment, d'ia meUaiu, 
in specie: a) turta desementieoliâsede 
linu, c&nepa, etc., ce se da vacceloru ca 
se dea malta lapte; b) planta namita si 
meUaieUu. 

MELLAIORU, s. m., deminut. d'in 
mellaiu : mânat melîaiorulu me», si nu 
'osteptu de la alttd». 

HELLAIBE,-«9CU, v.n&.a8enteUai, 
a deveni molie; a se cdoe tare, vorbinda 
de pdme. 

MELLAIU, B. m., 1. mlllDm,meliu=: 
mellaiu meruntu; 2. farlna ex nillo rel 
ex trltloe tnreteo, forioa de meliu sau 
de porumba : m<Maiu de meliu, mellaiu 
de porumbu: 3. libmn ex tall flirina fao- 
tam, pftne făcuta d'in fariiia de melia 
sau de porumba : ne amu saturatu de 
memeUiga, mai faeeti ai câte unu mel- 
laiu. 

* MELLARrU, 8. m , vedi mierariu. 

* MELLATU.-a, adj., mellatiH, am- 
mestecatu cn melle (miere); îndolcitu, 
fiîrte dulce. 

- *HELL&, 8. f., tatl,miere; veiimiere. 
*MELLIFERn,-a. adj., nelllfer) care 
porta, addace saa face melle :meîl^erde 
albine. 

* MELLIFICARE, T., melllflearet a 
face melle : albinele meUifica. 

* MELLIFIGIU, 8. m., metllfleliim; 
facere de meUe. maieatria de a face meUe. 

-* MEILLmC[J,-a. adj., melUfloas; 
care face melle. apta a face meUe. 

* M£LLIFLUU,-a, adj., mellllluaif 
d'in oare flue sau curre meUe : plante 
meîli/tue, ria meUifiau. 

* MBLLIâENn,-a, adj., meUlgenai; 
care genera meUe; de genulu meUei, ea 
meVea. 

MELLI6A, s. f., (it. melU^a, com- 
para gr. {i,ir]X[XiJ), vedi memeUiga. 

* MELLIOINE, 8. f., meUlţo; snccu 
assemene cu mellea, morsa de miere; 
Buccolu ce albinele tragu d'in flori inco 
netransformstu in miere, materia de 
miere si c^ra. 



,y Google 



362 



HBL. 



* HBLLILLA, s. f, mellllla; ceva dfl 
meUe, forte dulcR. 

* ItlELLINIA, s.f., mellinU; ceva de 
melle. dulcetia^ placero, vorba de miere. 

*MELLITU,-a>adj., nellltus; faoutn 
d'in melle sau cu meUe, dulce ca mie- 
rea : meUitii faguri; eovente meUite. 

* U ELLIU,-a, adj., D6llengidem<!21e; 
dnlce ca taeUea. 

* MELLOSU,-ct, adj., melloBns; pleon 
de melle; tare dulce. 

«MBLODIA, s.f., nelttdla, (tt»).uSLa, 
d'in neloB si ode); seria de sunete sau 
tonuri, de unde resotta cântare plăcuta 
si regalată : melodia dulce, canticu lip- 
situ de melodia; — melodia, in sensQ 
strinsu technicn, ae dice veri-ce regu- 
lare a tonnriloru, essecutate si ascul- 
tate successiru in acea-asi aria, diversu 
de armonia, care consiste in accordutu 
mai multora partt essecutate si ascul- 
tate de una data : mesur'a este proprie- 
tatea essenUale a melodiei, nu inse si a 
armomei; — in sensu mai largu, melo- 
dia, in poâBfa si prosa, seria de eovente 
si de frasi, cari plăcu audinlui; melodi'a 
8ti/lului, melodi'a vorbtrei. 

* MELODIOSO.-d, adj., plenu iemelo- 
dia: caniecu melodiosu. voce meloîodioBa, 

" MELODBÂMA. b. f., (melodrama), 
specia de drama, unde dialoguln este în- 
trerupta prin musica instrumentale. 

*MELODU,B.m.,ineli>(lna (|i.sX«5iic); 
eellu ce caută dulce si placată, sonora. 

« MELOFOLIU, s. m., melofollnm) 
melu sau meru cu utla folia laterale. 

» MELOMANIA, s. f., molomanlaj 
passione escessiva pentru musica, mu- 
nia de melodia : toU membrii acestei fa- 
milia sunt dominaţi de melomania. 

MELOMELE, s. f., melomelt, (iiţ]Â(5- 
{leXc), mursa cu mere sau cu gutonie. 

MELONE, s. m., melo, pepene. 

* MELOPEPONE, s. m., melopepo 
(^ijXontouv); cama ia acelluasi seusu cu 
simplulH melone. 

•UELOTA, s.r.,meloU, ((Li)Xwn});pelle 
de oue; iu genere, pelle cu lăa'a ean pe- 
mlu pre eajvestimeutu facutu sau captu- 
sitn d'in atare pelle; vedi si malloiella. 

* MELPOMENE, s. f., Belpom«ne, 
{ţuXffopiyv]), mas'ft poesiei iyrioe. 



MEM. 

1 MELU, s. m., vedi meru. 

2 MELU, s. m.,(p.iXo(:), membru, me- 
sura; voce emissa cu mesura, cu tactu; 
cantecu; vedi melodia, mdodiosu, etc 

* MEMBRANA, s. f.,nembrflDa, (d'ia 
memiiru), tessetura suptire si larga in 
corpulu animatilora, a cărei deitinatîMie 
este a formă, inveli sau coperf organe 
diverse : fibreU uMei menArane, mem- 
branele cu cari se eoperu muaehii ; mem- 
branele ereieriîoru, manbrane ptimta^ 
rie; methbran'a Sin ou;—:membrana se 
numesce, in sensulu antiăloru si perga- 
men'a sau pergamentviu, 

* MEMBRANACnJ,-o, adj-, Membr»- 
naoenB} relativu la memiirana, Aamem- 
brana , assemine men^anei : seortia 
membranada, codice metiibranaeiu. 

* MEMBRANABIU,-o, adj. s., me«. 
branarlost relativa la membrana; B.m.. 
personale , care prepara membrane de 



*MEMBBANI[J,-a,Bdj., nembraiMi; 
de membrana=z pşrgamentu •.pugiliarie 
membranie. 

«MEMBBANDLA, B.f.,m«mbrHil% 
deminut. d'in membrana. 

*ME3iBBAN06n,-a, adj.^nembn- 
nens} de membrana : parti ntembranote. 

" MEMBBARE, v., membrare; a pro- 
vedâ cu memAre, a formă cu membre; a 
se membra =: a face membre, a formi 
meoAre ■' fetidu se membra in trâdied 
si ânci de dtUe. 

*MEMBBATUSA,3.f., membrataraf 
actione de a membră, sau a se membra, 
si resultatu allu acestei actione. 

' MEMBBOSU,-a, adj., nembrvius) 
eellu ce are membre mari, vigorose. 

* MEMBRU, 8. m., membroB; verioe 
parte esteriore a unui animale, distinsa 
de tote celle lalte prin fuuctionile selle 
particularie ; — menUtru, in sensu figu- 
rata; membru cdlu statului, oUu unei 
societate, membru aUu camerei âtipN- 
tatiloru, allu senatului, alh* consUiu- 
lui adminxstrativu, municipale, aeola- 
sticu, bellicu, etc, membru aUu unui 
periodu; intre aceste patru membre oUe 
periodului este mtdta symmeiria ; — la 
marina membru sau membrele unei neoK; 
n algebra meiitbru oUh unei eeatiem. 



=y Google 



KEM. aw 

prin care suffletola conăwTj^^neBide- 
Bcâpta in sene celle ce au eadata veri- 
nna-data atătn ia sensnlu esterna cftta 
si in celln internu : memoria bona, mare,, 
vasta, prodigiosa; puâna memoria, orna 
l^situ de memoria, te insella memoria; 
elUi are metnoria bona, este inse lip- 
sita de judecata; ai memoria satr- 
ta; ti a seapatu d'in memoria; a si es^ 
sercUă, culUvă, inavuti memoriza; a 
scrie sau spune eCin memoria ; asiin- 
carcă memori'a cw nemiicuri; memoria 
naturide; memoria artificiile; memoria 
locale; fapte de memoria eterna, monu- 
mente inaltiate in memoria unoru bar- 
haii mari; ăupo memori'a mten&oru se 
sete numai ai^u; memorfa benefaeuto- 
riloru este bene eoventata, memori'a ttf- 
ranniloru este blastemata; nu adumniati 
manori'a omenUoru de onore ; in me- 
moria fericikilm reposatu; in memori'a 
parentiloru mei am puău acesta eruen; 
harbatu de fericita memoria, de gloriosa 
memoria; ~ in juriaprud. a reabiUtâ , 
a spelld memori'a eatarui repoaatu, adeco 
a foce se se anaalle sententi'a ăa ood- 
damnareJ 

* MEMORIALE, adj. s., ««««rMls» 
pi. messrlftUA] relativa la memoria : 
epistole memoriaU; 8. m., reale, memo- 
riile, scriptn compusa intr'adensa ca 
scopa de a informi pre cineva despre 
decur»iilu si starea veri-unui luora, * 
veri-onei came : memoriale elaboratu 
pentru gtibematoriuluterreiincestionea 
eaUUoru ferate; memoriale in eansa de 
proeessu; plor. memoriali, adnotationi 
ce si face nnu omu, care a participată 
Ia condocerea affaoeriloru publice alle 
anei terri; memorialiîe fratelui me», 
memorialile fostului ministru, memo- 
rialiîe unui commandante generariu, 
memorialUe lui Buonaparte; ateste me- 
moriali sunt prea bane fontane istorice; 
— io ecientia, disertatione aaupr'a veri- 
unui obiectu de scieatia, litteratura, etc.; 
memoriale asupr'a fenomendoru elee- 
trieUatei;— in jurisprud. memoriale de 
spese, compntu ce preseuta, p. e. unu 
advocatu aau ore-care altuia, asupr'a 
apeseloru făcute in veri-una causa; in 
commercia, asi& numit'a stratia, (ital. 



adeeo fia-eare d'in cantităţile separate 
prin semnolu ecalitatei; vedi si medvi- 

MEMELLIQA, s. f., (it. nelUf a, comp. 
gr. (iipJXTj), hiioA de tneliu, de saracenu, 
de ordiu saa de porvn^m, fârta, meste- 
cată ei ingrossiata, care serve de ali- 
menta; vedi ei mamaUiga. 

M£M£LLiaASIU,-a, adj. s., oui place 
memeliig'a, care se natresce ca memel- 
Uga; vedi fAmamalligarm- 

MEMELLIGDTIA, a. f.. deminut. d'in 
memeliiga; vedi si mamaUigutia. 

« MEMOBABILE, adj., nenorU IU- 
nm, BeBorabtlIs] demnn de addnoere 
a mmte, sau detiner* de mente, ce me- 
rita a Q conservata în memori'a ome- 
nilora : diUe memorabili, fapte sau eve- 
nimente memorabili, invetiatura memo- 
rtAile; aedlu domnitoriu inco nu a fa- 
eKiu nemţea memorab&e. 

*MBM0RAB1LITATE, b. f., abstrac- 
tulu d'in m^norabUe. 

MEMO£ANDn,-a, adj., BenoraBdaii 
cama in acellu-asi senâu ou form'a m#- 
marolxAe. implicanduunaideade aecea- 
sitate mai promuiliata : fapte memo- 
rande, dimemoranda, locu memorandu; 
—ea 8. m., reale, tmu memt>raitduz=i 
un» memoritde, 

* 1 MEMOBABE, V. a., aeaorarei 
a face memore, si a nume : a} a aduuoe 
a mente caiva ceva; b) a spune, sau 
Barră ceva; c) areeiti d'iu memoria ceva. 

* 2 MEUORAKK, s. verbale, n^mv 
ratloţ in t. 8. verbului. 

* MEMOBATIONE, s. f., loeBonlIo; 
actione de memorare. 

* MEMOBATOEIU,-'*»'». adj., me- 
■•rator, oare memora. 

« MEMOBATU,-a, adj. part., ■•• 
«•ratus, addussu a mente, attinsu, posu, 
recitatu. 

*' MEMOBE, adj , nemor, care tine 
in mente, care tine menfe, caresiadduoe 
a mente, caro nu uita; a) in genere : filii 
memori de glori'a paterna; omu me- 
more de beneficie; b) in specie, care si 
addace usioru a mente, care are bona 
memoria, care adduoe altoi-a a mente. 

* MEMOBIA, 8. f., KennrUi addu- 
oeie a mente, tioere ă» mante, facultate 



=y Google 



t« mm. 

■tnxra), Ideco eftteva colle de papyro, 
preDse in luogn, in care commerdan* 
tele este obligata a conEemti& tote af*' 
focerile selle commerciali de preste di, 
cari ctimn urmedia, cu penn'a sau cu 
plumbulu; pre a locurea, memoriaie este 
enaasi asi& numitatn diumale sau dia- 
riu; une-ori ae dica memoriale si aot'a, 
computolu , ce presanta ann negotiato- 
rin, apotbecariu, etc. spre solutione. 

* ji£M0fiI03U,-a, adj., nenorlftaBs^ 
care are bona memoria. 

MENABE, Y. a., agere» yellere, 4e- 
pelleref nlUere; (it. menare si BlnarCj 
îsp. port. menar si minare fr. nener, 
tote d'in minare, form'a actira d'in de- 
poneatea cla^sica mlnurl^zammenUiare, 
forma activa ce se aâa si iu autorii ante- 
classioi si post-ctassicî, cuma de esa. la 
Appnleiu : aslnoi et «qaBn sarelnti o- 
aerant et nlnantes baenlls exlgant ^ 
inearca asinii ai coUuZu cu sareine n 
% făcu 86 merga menandu-i cu beţie; 
aeâsta-a e ai insemnares primitiva, 6ro 
cea de atnmenitiare e derivata d'in a- 
c^ata-a, iu lat. med. ioco e menare); -- 
1. a &ice ae m4i^a inainte vite si alte 
animali : menati vitde la apa; ai meneUu 
adlvlu prea tare; peeurarii tnena omle 
vâr'a ia munte; mena mai iute; menau 
âe focu caii, — fumil. ai prov. pare ca 
a merwiu porni, a$iâ nu scie Ae o- 
meHia;—2. metaf., a) deapre peraone, a 
^mitte, a duce : pre cine ai metiatu se 
chiame eo^Uii? semenămupre eine~va 
iPin noi sene eompere merinde; ce me 
menaii de la unulu la aUvlu? — de acf : 
a menă at vorh'a de adi pre mane; a 
mend de la THatu la Caiafa; — b) despre 
Incruri, a) ca subiacta alia verbului : 
cottea mena pre cineva departe; una 
idea te mena departe; si fora obiecta de 
persoua : unde mena ctdtea; unde mena 
ac^a idea? ^)ca obiectu allu verbului: 
a menă lucrulu departe, a menă eu vi- 
gore. cu pudna tragere de anima. 

MENATORlMon'a, adj.a.,(minator) 
peoorli aetor; care mena: menatoriude 
oui la staulu; menatorm decalli, de boi, 
de porci, — ca subst. reale : menatoriu, 
ta. sau menatoria, f., instrumenta ca 
oare se mena vitele. 



moi 



MENATDBA, s. f., peeerls aeU*, Ji> 
aeiterun aetlot actiooe de menare: 
mena/ttr'a astă de rapida va astonicw 
rendu eoSu. 

* MENDA, 8. f.,'BeBda]Titiu, defecta, 
1. de corpn, materiale: nu a/H mmda 
in cteestu formoau corpu; 2. de BoriasD 
si altele: furmiea mendde in eopi'a ee 
ai faeutu. 

* MENDACE, adj. a., MMidax; apple- 
cata a apune mentiom, mentionotu. 

« MMDACILOGIU, 6. m., «eadaot- 
logalun, vorba mentionosa. 

* amUAClijOCUrar ^j-t B»4a- 
elIoqDBBt care apuse mentioni.' 

* MBINDACITATE, a. f., aieifaeltMi 
calitate, vitiu de mendace. 

* MENDACIU, pl.-0, Meadaolt», 
menţiona. 

* MENDICANTE, adj- part. prea., 
aiendleans; ceraitorin; — ca 8. m. ţer- 
Bonale, monacba ce si dace vieti'a ca 
cersitoria. 

* MENDIGABE, v., mendlflareţ a 
cerBÎ, a trai mendicandu. 

* MENDIOATIONE, e. f., >ie»41e*- 
tlftţ aotione de mendieăre. 

* MENDICATOBin,-«ona. adj. s., 
mendloaai, ■endl«ai]C8rem«n(I»ea,Cer- 
sitoria. 

* MENDIGITAXE, s. f., ■•■UettM; 
statn de menăieu. 

*MEND[Ct[,-a. adj. s., nesdfeatţ . 
care mendiea. cersitoriu si cersitoreson. 

* MENDOSITATE, s.f.. meadoaltas; 
stata sau calitate de mendosu. 

« MENDOSlT.-a, neadvsaa; plenn de 
mende, (vedi menda) : copia mendosa; 
espreasioni menâoae. 

*MEND[J,s.m.,Mendnn}inacellQ-a8{ 
aensu ca menda, applicatu inse si in spe- 
ciale la menddei.^ scriere aaa de eopiare. 

MENEia, pl.-e, {'^■rm'Kiriwi) , carte 
baaericesca oe coprende tota oe e de 
cantatu si de leaau in baserica pre Ga- 
care di d'in cei donisprediece mesi ai 
annnlui, de aode si numele aeu, (ii<'<jv= 
meiiBit=mese). 

MENIA, s. f., i^fyiz), Ira, Iraenndli, 
irritatiooe violenta asupr*a ouiva, in, 
fnrâre aabita ai scurta , Ira fnrvr bre- 
Tli 1 apprmdare de menia , «mm tttp' 



=y Google 



MBW. 

fNUw nteniei; menfcf turbura mmUa; o- 
mtlui intelleptu se covine se si in/re- 
nedie mmfa. 

* MENIANA , 3. f. si menianu, m., 
0«iluttm, (de Ia JUeniu, nome propriu 
romanu), Bpeci& de micu baleone s&u 
aitami, isobisa , in eare esse oineva se 
jpMte. 

MENIABE, T.a., ofTeadere, trritere: 
a meniâ pre I)omnedieu; refl., a se me- 
niă, Iraui i eUtt se mmia pentru ne- 
mca; nu te meniâ pre taene; nu ve me* 
nio^t pre eei ee ve ipanu add&ierulu. 

M£NIATU,-^, adj. part., Irstns, co- 
prensu de menia, spprensu de «tenta .- 
fiQ« a pleeaiu meniatu. 

* MENIDE Bi mena, 8. f., nsiui pae- 
dsiora ee se affama. 

* MENJNQE, 8. U (fr. iii<iiliiK«» ^if 
vcfi); membrana forte suptire; in spe- 
cie, membraDa ce infasciora creierii : 
meningile sunt trei, adeco : dw'a matre 
sau simpla menmffea; arachnoidea sau 
memngin'a; pi'a matre sau meninget'a. 

* MBNINGETA, a. f., (fr. aâainset- 
te); vedi meninge; — proprie deminut. 
d'in taminge, ca si nteningina. 

«MBNINGINA,8.f..(fr. menlDsinc); 
vedî meninge si meningeta. 

* MENmaiNITE, B. f.,(fr. mtalBel- 
Blte); infiammatione itneninginei, (vedi 
memngina). 

* MENINGITE, 8. î.,{fi.atulmglfy, 
inâunmatioiie a meningUoru in genere, 
si ia specie , a durei matre , (vedî ms- 
ninge). 

ţ MENINGO-, ('d'in meninge), int» 
iiimsimiiltooomponte8cientifioe,camu: 
memngoeephalite (fr. M^ntDKooepbiU- 
te, s. f., d'in xsţExX^=c^/b, ctipu), doru 
de capu provenitu d'in inâammationes 
menmgiloru; meningogastriUgia , S.Î., 
(fr. menlafosutrAlsIe, d'io fatycqp r= 
ptmiiee, si SX-pa ^ doru), dorn de pan- 
tiee provenitu d'in inflammatiooea me- 
ningei Btomacului; meni»gogenu,-a, 
adj. (fr. KiniagogiM, d'in ■t^i=zgBnu), 
ce ds nascere la meningi false; menin- 
gophylace, s. f. (fr. menliiKopfaf Ikx^ d'in 
tp6Xa£ = cHStode) ; inatramenta de chi' 
roTgia, apta a protege meningile, candu 
96 hen opeiationi Ia ernern; memngory 



rheia, 3. f. (fr. a«iiiiiir«rrh<et d'is ^toţ 
^iflussu, seurattra); congestione a unui 
fiuiekt iSre-care inl^ meningi, pre iw- 
ningi. sau sub meningi. 

MENIOSU.-a, adj., I»tna, Iraena- 
iM, plenu de menia : iaasa-lu in paoe, 
eo e meniosu; eu nu disputu 6u omeni 
menta» ; meniosuiu faeUe oommtU tr- 
rori. 

* MENI8C0IDE, adj., (fr. >«ilMe1- 
it, d'in p.i]y(axoc:=:ffMtHSCtt ai eISoc^ 
forma); care are forma de meniscu. 

* MENISGC, 8. m., nenlsen», ([tTjvi- 
oxoţ, comp. Bl fr. ntnlaiine, d'in ^iiy= 
luna), proprie, luntda, lunisiora. appli- 
cată prin metafore : a) la ornamente oe 
an forma de una loDisidis, si mai ver- 
tosnformadeluna nosa; 6) la vitre eon- 
resse de uua parte si oonoare de alfa; 
c) la figore geometrice solide (iau pl^e 
ce an forma ca ai vitrele de cari e vor- 
b'a sub b. 

MENITIABE, menitiatoria , mem- 
Oalu, ete., vedi ammenitiare, ammeni- 
tiatmiu. ammenitiafu 

MENOLOGIU, 3, m., (MeB»logl«n=: 
^rtwk&fwv); vedi mennu. 

MENSA, s. f., HeuM; vedi meaa. 

MENSALE si mesale, adj. s., me»a> 
Ua» relativu la men«a=ffl^a, de m^o,- 
8. f . reale , memaU-a sau mesaie-a : 
a) mto'a de pandia de astemutu pre 
mis'a de lemÂu; b) seiTiebi de mixu 

3iEN3ABin Bimuirw.-a, adj. s., 
iMBMrlai} relativa la mensa sau mSsa; 
ca 8. m.-, a) pirBoo., ffi«n8artu=banoa- 
rin, Bcambatorin da bannî, b) reale, in 
acellu-asi aenan eu mentale sub a si 6. 

* HEN8I0NE, s. f., nensto; aetJone 
de mesurare; vedi 2 men$u. 

* MENSOSIU,- oria, adj. b., mensorj 
care mesura, mai vertosu in compuse : 
agrimensoriu. 

* HENSTBnALE si mestrwde, adj., 
iBflBStriiaUB] de mensu, (vedi 1 mmsu) : 
emolumente menstmaU; in specie, ftusau 
de sânge menstruale, la muieri. 

* MENSTEUATIONE, a. f , atatu de 
menstruala, fire, luni. 

* MEN8TKUATU,-a, adj. pari, mea- 
itrnatuB, plenu de mensfy'uu, (vedi men- 
sirmt ca subet), vorbiodn d» femilte 



=y Google 



M6 



MEN. 



oui an tHengfy-^e:=.UmUe : cârpa men- 
struaia; nmieri meitstruate. 

MENSTBnn,-a, si mes^-m sau me- 
stru (vedi ai setnestnt), adj., menstmiia, 
de mmsu, de fia-care mensu, (vedi 1 
ffwfuu) : uiura menatrua, serbatori 
menstme ; io specie , fiwsu de sânge 
menatmu, la mnieri; de aci abst., nteM- 
strulu sau pi., menstrele, lan'a muieri- 
loru; — care dura unu mensu, d« acf 
absol. B. m. reale, mengtm-lu, proTî' 
sioae, mercede, eisolumente, etc. pre 
unu mensu. 

1 MENSU , meau si mese, s. m., pi. 
mensi si mesi, menalB) (it. Bei>e> &anc. 
noU); luna de dille. treidieci de dille, 
ca in mensulu lui Junia, treidieol Bi 
una de dille, ca io mensuiu lui Juliu; 
annulu are douispreăied mensi; — me- 
taf., mensuiu ai mai Tertoau plnr. mm- 
sii ^ lunile, cnretiare mensuale a mo- 
ieriloru; — essitn d'in acea-asi fontana 
ea nrm&torialu 2 mensu, camu attesta 
Cicerone : Isna enrsua qnia nensa spa- 
tU saneliint, menteii a*aliiaiitar ^ 
fienâu co euriureie lunei se faat in spa- 
tie mense, de aty-a-a se si num&teu mensi. 

• 2 UENSU,-a, adj. part., meutai, 
si sabat. aifln>Ds-uH,men5W'afu si mesu- 
rtOu, appticatn mai rersoBu in eompo- 
Bite si derivate : tmmotMtt, dimenau, di- 
mmtione, etc. 

MENSnBAeim«sw-a, g. f., Q«»sr«, 
d'in '2 mensu; vedi tnesura. 

• M&N8DBABILE, adj., mentirM- 
lU; ce se pote mensurâ. 

MENSUBaLE, adj., nADSiiralIst de 
mensura : linia mensttrale. 

MENSUEABE si mesurare, ?., mes- 
Bnrare, netlrlj vedi mesurare. 

UENSniUTIONE, s. f., meniBratlo; 
vedi si mesuratione. 

MBNSnRATUBiffiesuro^, adj. part., 
neasiiratna; vedi mesuratu. 

MENTA, 8. f., neata si aieatfaa, ((uv- 
^); specia de planta aromatica bene 
counoscnta, numita pre a locuri si tsma 
iba^ii) : vinarsu cu menta. 

• MENTAGRA, s. f., nentaţrraţ for- 
mata ca Bi podagra, mentagra. va S!^ 
dica doju sau morbu de mentu. 

M£NIALE,adj., (it. neatale, fr. ««a- 



MBN. 

tal); de mente, în mente, d'in manfe : 
eaiculu menicie, operationi mei^li; a- 
lienatione mentale. 

*MENTA8TBA, s. f., mMtostrnai, 
menta selbatiea. 

MENTE, s. f., meai, abl. aioite, (gr. 
[livoţ, it. isp. port nente; proT. aeat); 
ntlo; 1. ca mai desu, facultatea suCBe- 
tului de a cogit&, intellege, concepe, 
judeci : OK mentea inteUegemu ce ni se 
spune percepemu ceUe ee vedemu ai stn- 
timu in genere: mentea judiea, combina, 
abstrage, analysa; mentea imaginafor~ 
masele ideali alle miei; cu mentea o- 
mulu ift^ada tncutviu, connoeee pre- 
sentele, precede fUtoriuiu ; mente Um- 
peda, lucida; omu agera sau grossu de 
mente; se ceremu de îa Domniăieu mente 
sanitosa in eorpu sanitoau; a pune in 
mente, a veni in mente; ce vream se 
spună mi a seapatu ^in mente; eere câte 
nu ti treee prin mente; ee spuneţi voi, 
nu ptAe intră in mente de omu; 2. in 
specie : a) derepta jndecata, pmdentia, 
intelleptione : omu eu mente, fora mente; 
ee copUtu eu mente! — mai vertosn la 
pi., a ai essi .(fin m«$Ui, a perde men- 
tHe, a si veni in menti, a lud ment3e. 
a rapA mentOe; asibee mentiîe; a seote 
cPin mente sau «Tw» menii : a) a inne- 
bonf, ^) a inselli, a ammagi, a seduce : 
aseossu hiWa fita d'in menti; a im^â 
mente ; a) senguru d'in patite; in ace- 
sta sensQ si ca refl. a se invetiă mente, 
mai energica de catn simpliilu : a inve- 
tid mente : nu s'a invetiatu inco mente; 
ţ) a invetid mente pre ollwlv, danda-i 
aspre lectioni, bătălia, eto.; asii sf : a 
eapetâ mente, a pune mertte, a erenee la 
mente, mentea eresce, atc.; b) attentJone : 
a si încorda mentea sau mentUe, spre 
a ascuUâ si intellege; a luă amente; eu 
intdieptione se luămu a mente; luare a 
mente = attentione; e) memoria ; aee- 
stu omu tine mente de multu; nu mat 
tine mente nemţea, pre nemine; a si ad- 
duee a mente, a rechiamâ in menta; a 
adduce emva a mente, a i rechiamă in 
memoria, a i spune : de ee mi addueeti 
a mente de acesta trecuta? d) conseien- 
tia. connoscentia sau sentire de seie, 
nai TertoBo io plm:. me»ti, oon^ira mu 



=y Google 



_^ MBH. ^ 

SQSil 1& a), espressioni cft : a m essi d'tn 
menti, etc.; 3. prin mai mare esteasione 
appiic&ta si lâ partea sensîtiya, affec- 
tira si volitiva a suMetolui : lassa se 
foca CHffiw Iu duce mentea; Utptdu tmUa 
perulu, nu meniea, asii ee dice ia anele 
parti ptoT»biulu ce in alte parti snna: 
lupuht si scmiba peniiu, neei tma data 
invetiuiu. 

* MMT£CAFTU,-a, adj., mentMap- 
tug, nebouu, stultu. 

M£MTEMINU,-a, adj., pradeai; Iţ 
Maceâoromaui, ou acellu-asi seasu, în 
care se dice mentosu intre Dacoromâni. 

* MENTIENTE, adj. part., Mentl«nat 
care mente, (vedi mentire). 

* MENTIQINE, 8. f., nentls*; mor- 
bn de mentn mai vertoBD la amnellî, 
morbu mortifera ^nttu sugaci. 

MHKTIONA, (proQ. volg. minciuna) 
s. f., (compara ital. ni«ns«îu, prov. 
mensuifa BÎ seoso^Ja, fr. nensoiise), 
mandaolnmj faptu sau sposa mentita, 
neaddevera spiisu cu iateatiose deain» 
sellă : mentiowt mare, grossa, pre de 
intregi^; a sjmne, a carpt, a talia men- 
tioni; a aseaitâ ntenHonile aau la tnet»- 
tioni; ce eredi in menţiunile hetrânelom 
si farmecatorieloru; tnention'a dupo re~ 
ligione, e mare peccatu; a dă de m«^ 
tuHta=. a convinge de metitima.,a dm- 
menti, a airetâ oo mtmtioni a apoiu; 
— ia sensu mai dulce: fictione, fiiSala : 
merUiotule poetiioru ne incanta; prov. 
si mention'a e vorba. 

« MENŢIONARE. T^ iMBtitB«ii t$r- 
eere, {ţi. Kientloiuet), a &ce mentiam, 
(vedi mentione), a indici prin vorbe: 
a menţiona pre scurtu dissele cuiva; a 
menţiona numele cuiva intr'unu adu, 
intr'una converaaiione; de ce »'at men- 
tionatu in processulu verbale si propo- 
sitioma mea. 

* M£NTION£, 8, f., meatlo, (d'in 
mente, sau mai bene d'in rad. mea), ac- 
tiose de &aâduee a mente, de aapuue, a 
numi, a dice,triai rertoau adxce in tîâcu tu: 
a face mentione de ceva sau de cineva; 
de ce nu ai facuiu meniione si de mene 
in acellu inacrissu ? 

KENTIONELL A, s. f-, neiidMUlBni 
depiinutiru d'in wenUiiona : s^ apune 



MSN M7 

mentionelte, băiete; eu mention^ele teUe 
m'ai seossu si pre mene, d'in menti; — 
despre primele incercari de vorbire alle 
prunciloru : epruneu de trei menai, si 
spune continuu la menHoneBe. 

MENTIONOSU,-o, adj., {i'iamenUo- 
na) neMlaz» Ulax, falio&j pleuu de 
ntefriiom; 1 . proprie : oovente mmtioNOfle, 
mărturia mentionosa; nu aaeuUati Iau* 
dele mentionose aUe iingusitoriioru; mi 
ve ammagiti, fete, de vorbele diUâ. dero 
mentianoae allejuniloru spulberaţi;— 
mai yeitosu despre persone, ce au reulu 
invetiu de a menti, sau numai d'in plă- 
cerea de a menti, sau si mai allessa 
eu inteniione culpabile de a ammagf 
si veitemi pre altulu; este unumentio- 
nosu, nu te increde lui; 2. ammagitorio, 
illuBoriu, falsa, neaddcver&tu, etivimo- 
nete mentioi'ose, nestimate meniionose, 
oarti Wientionose; o tume, lume, ce tnen* 
tionosa eşti! mentionoaii nu aedistingm 
de inseliatori. 

MENTIRE, mintiu aau mentu (rea 
menteeat); v., msittri, fallem a apune 
mentioni, a nu spune addeverulu.afai' 
aific addeverulu tbra intentione, aaa 
cn intentione, si mai VMtosa cu inten.- 
tione rea de a inselU, ammagi el vet- 
temâ : menti eandu mi spuni co laptele 
e negru; mi ai promiasu se mi ctmperi 
unucaUu, si m'ai mentUu; asid mentu 
pareatiipre copUii, easa ieaunumedi^ 
eameniuamaru; mmtimu pre eopilht eu 
ceva miere pusa in acellu medieamtnttt; 
ft8i& ai : a menti pesci ţu buecateUe de 
rime; a menUpasaeri cu grauntie pute 
la lacie; a menti cioreie cu paiiatie, puse 
in semartature; — cine tnente una data, 
nu mai e ere^tu, eoci si addnoerulu tn 
gur'amentionostdwiperdederept\duseu; 
— in seusa mai dulce : astă mente poc 
tulu. t» câiu ne farmecă si ne face se 
eredemu mejitionile tui; — a menii fora 
rosine; a menti pre d'intregu=a menti 
mentioni grosse, invederaie; — a menti, 
cu subiectu de lucru : ocftii, foKi'a, vul- 
tulu mevtu, eanâu nu reftectu ceein 
mente sau in ănimt; una }»lantia, unu 
eantariu ne mente', canda su false; — 
ca obiectu de iacin-.mentimu uritnlu 
prin eonversatiom; mente tineta ««a 



.yGooglc 



M8 Kra 

ioreire pein âiatraetimi; mente hm^ntea 
oreloruprin oca^tione. 

MENTIBE, s. verbale, meDtm*,iBen* 
daalnM, in t. 8. verbulni. 

MENTIIIONE, s. f., ncntltl», ac- 
tione de mentire. 

UENIITU,-a, adj. part., neatitiiat 
|iertt metUUn, nestimate vientite, false, 
imitate; omeni ervdu mentiti, muiere 
reu mentUa de barbatu seu. 

* MENTOBE, ei 

* MENTOBIG, 8. m., (iD«iitor,fr. men* 
t»r); Dame propriu allu unai iotelleptu 
grecn, sab a cui figura Jfîturv'a, di^'a 
i&telleptioiiei, conducea, eumu spune 0- 
meru, pre Telemcu^, filiula lui ţjlysse; 
de aci, mentore = bono coii3iUariu,in' 
Tetiatorin, conduetoriu, etc. : rm men- 
tore ai mmtu. 

*MENTU, s. m., mentiMj partea an- 
teriorea falcilom, pre care cresoe barb'a, 
bărbia, barbiora. 

* MENTULA, s. f., mentala; mem- 
brolu virfle. 

«HEPfilTE, mephUien, vedi mefite, 
mefiticu. 

* MEBACU,-o, adj., merâcoB, (vfidi 
si 2 meru)i neammesUcatu, oaratu : 
vmu meraeu. 

MEBABESSA, s. f., muîiere care 
cnltîva san vende mere. 

MEBABIA, a. f.,mnltitne dem«re(Tedi 
1 m«rti); of&oîna nnde Be renda mert, 

MEBABin, 8. m., care cnltiva san 
fendem«re,(vedi \.meru). 

* MIBCABILE, adj., nereablIU; de 
mercatu, ce se pOte mercâ. 

* MEBCANTE, paft. adj. s., mer- 
eaiia, nereitor^ (comp. si fr. marehandt 
it. mereante); oare merea; mereatoriu, 
negotiatoriu de professione. 

* MERCANTILE, adj., (fr. merean- 
tlle|, meroatorluR; relativa Ia mercanie 
Bau mereanti, si Ia mercatura : cetate 
mercantile, operationi si daraveri mer- 
cantili; — cu nnantia pejoratiya : sen- 
timente mereeMtili, anima mercantile. 

« MEBCABE, 7., ««rearl; anegetia- 
tori, a Face negotiu, a fi negotitoriu de 
professione, a comperâ si rende lamereă 
ceva cuiva, a vende; a mercâ ceva de la 
eimva, a 



MEBCATIONE, s. f., BereaUej u- 
tione de mereare. 

MEBGATOfilA, contrassu mertoria. 
B. f., Budla», df de mereatu : paimâiie 
e mertoria la Blatiu; âmenii s'au in* 
torau beţi de la mertoria. 

M£B0ATOBin,-fori(i, adj. s., aer- 
eater, si mercatorluj care merea aa 
serve a mercâ, negotiatoriu ainegotiato- 
rescu : mercatori de buceate; nam mer- 
eatorie. 

,MEBCATD',*a,l.part.,niereatiiB'a>BB, 
negotiatorita, eomperata sau vendutn; 
2.8. m., reale, neroatai-osi o) abetr. 
negotin, negotiatoria, contrare si Ten- 
dere; b) concr. enporlBin, loca de ne* 
gotiu, emporin : mereatu de boi, de cai, 
mereatu de aUe mancarei; dieo aveţi ne- 
oesaHate de vestiment'e, mergeţi la mer- 
eatu si de aedlo comperaO-ve ee voiii. 

MEBCATOBA, e. f., m«remtanj ne- 
gotia, professione de mereatoriu sau ne- 
gotiatoria : mereaiurain mare, in micu; 
a face mercatura; — concr. merd, obiec- 
te de vendutn si comperatu. 

* MEKCE, nerx, lucruri mereobăi, 
de eomperata si vendutn, de negotiatu, 
asi& nnmit'a marfa -. meree bona, adde- 
vertUa, falsa; mereea bona se eavta si 
s$ vende ourrendtt; meree natiom^. 
străina, mereea JifrrariuZwt sut^ eariOe, 
chartei^a, etc.; mereUe importate ti mer- 
dteesportate. 

* HEBCEDE, B. f, nene*) ce dinm 
cuiva pentru locrula sau serTitiuln oe 
ne foce : «molunsente, onoraria, ralaria, 
sembria,remnneratione, recompensa,ate. 
mereedea aapateriloru de vtnia; meree- 
dea invetiatoriului, funetionarilont; — 
in seuBU pejorativu, ce se da cnivaspre 
a )u corrumpe, — pretiu; folosa, pro- 
cente, etc. 

MEECENAEID,-a, adj. b., meree- 
narlni, care pentru mercede face ceva; 
contrariu graluitv : marturi mercenari, 
corruptii ca bantii; mUitariu mercenariu; 
judecaioriu mercenariu, care nu numai 
accepta mereedea covenita pentru ser- 
TÎtîu, ci inco storci, c&tu pote, de la li- 
tîganti; — despre lucruri : laude mer- 
eenarie; suffietu mercenariu, applecatu 
a&cetote turpitudinile pentru baniu:~ 



,y Google 



ca Anbst. m. pere., mereetutriu, a) in 
genere, laoratorin învoita cn mercede 
pre ăi, pre Daeee, pre annn; b) in specie, 
miliUria ce serve preb&nni, mai vertnsu 
militariu străina : corpu de mercenari; 
m mer^nari nu se appera libertatea si 
iitdepedenti'a unei terre. 

MBBGURI, s. f., dl«i KercDrlI, s 
patr'a di d'in septemana, care si are nu- 
mele seu de la dieolu tH;rtbologicu Mer- 
euriu, filiu alin lui Joue ai alia lei Maia: 
de ma^cwi in trei septemane; de luni 
peno mercuri au tinatu allegerile; mer~ 
eiui'a ei venerfa nu se manea came. 

HEBCUBIALK, adj., mereurUlls, 
(compara ai fr. merearlel si n«roDriBl«), 
l.relativn Îs âieuluJfercum.-<ţ) proprie : 
cadtaeulu mercuriale; b) metaforice, 
a) negotiatoreucu,' mercantila : opera- 
tumimo'atriali; CAB. m. pers., unu fner- 
euriaîe, mercw^lii, negotiatorin; s. 
f., reale : a') mercuriale-a, registru con- 
st»tatoriudepretiulagranelora,fenului, 
TÎteloru, etc, la unu mercatu 6re-care: 
titercurialea mercatului de mercuri inco 
nu s'a af^siatu'; ^') mereariale-a, pre- 
tiitlu acelloru merci intr'una mercatu : 
mercuriălea grânelorufuis'aureatuneci 
de eumu ; p) pi. f., merewifUi saa mer- 
ciirtaIt«=serbatore in onorea lui Mer- 
cwrtu; f)f., mercurtale-a, gen ude plante 
d'in famili'a eupborbiacieloru; 2. ^ pla- 
ntt'a Mercuriu: ir^uentiele mercuriali, 
cursulu mercuriale; 3. la din'a lui Mer- 
euriu. la mercuri. ca se face saa se pe- 
trece mercuri'a, de unde ca sabst. fem. 
reale, tnercuno/e, adunare făcuta mer' 
euri'a, si in speciale ; a.) adunare a cur- 
tiloru judiciarie francese, ce se facean 
maiinaintein prim'a mercuri dupo des- 
chiderea aadientielOTu de Paaci; de aci : 
P) mercuriale, discursuln primalui pre- 
sedeDte, prin care essortă prejudicia 
f[ scrupulosi in administrationea justi- 
clei; f) mercuriale, discursu ce procura- 
toriulu generale pronunţia la redeschi- 
derea ti ibaoarielora dopo vacationi; de 
acf : 3) in genere, mercuriale, mustrare 
aspra, câştigare, ba chiam carta si bă- 
tălia : a face cuiva una boTia mercariale; 
nennusumudeprensicu mercurialUe vo- 
sire; i. la metellnlu numita mercuriu : 



¥BB. . 2^ 

pHide nercuriaU; si ca s. f., mercuritiSe 
sunt veitematorie sanitatei. 

K&RCnRIANU.-a, adj. a., «I dtem 
Merenrll pertlnons; relativa la mercuri, 
de meraa-i, in specie, născuta mereurt'a, 
applicatu mai vertoaa ca name propriu 
la boi si la vacce : mercurian'a e alba , 
mercuriamdu e negru. 

t MBBCUBICO-, d'in nercuncu, ap- 
plicatu ia mulţime de compoeite 8ci«n- 
tifice, mai vertoau ehymioe, cumu : mer- 
curico-ammonicUi'a, adj., (&■• mercnri- 
eo-BmmoDlque) : sare mercurico-ammo- 
nica, formata d'in combinationea unei 
aare ammonice. cu uu'a mereurîoa; mer- 
CKn'co-arj(e»iicu,-a,adj.,(fr. mereiirl«»' 
urg«tttl(iue);mercurico-baryticu,-a,&ăy, 
(fr. merenrteo-barjtlqae); merctinco- 
ccdcieu,-a, adj., (fr. tnercorlec'calolque); 
mercurico-cericu,-a, adj., (fr. ««roirl- 
co-e6riqnfl); mercurico-cobe^icu,-a, adj., 
(fV. in«rcnrleft<cobaItlqD«); nercurtco- 
cupn'cM,-a, adj., (fr, mercnrloo-calTrl- 
qne); Merc«»-ico-/errosu,-a, adj., (fr. «er- 
earlco-rerrenx) ; mercurico-gludcu, -a , 
adj., (fr. meronrico-Btnolqiie); mercuri- 
eo-lithicu,-a , adj., (fr. meroarleo-llthl- 
( qne); mercurtco-manganosU, -a , adj-, 
(fr. mercnrlDo-manţaneax); mercurico- 
mangamcu,~a, adj., (fr. meronrloo-man- 
KBiilt|ue); mercurico-potassicu.-a, adj., 
(fr. inercorlci>-p«t888lqw)j mercurico- 
sodicu,-a, adj., (fr. iaer«Drleft*8«4)que), 
merairieo-eincicu,'a, adj., {tr. Kerearl- 
eo-ilnelqne); etc. 

•MEBODBICU,-o.adj.,(fr.«er(iiri- 
qae) ; de mercuriu (metalîu) : oxydu 
mercurial , sectindulu gradu de oxyda- 
tiono amercurialai; sari mercurice, for- 
mate sau d'in combinationea oxyd^ui 
mercuricu cu acide, sau a aulfurei cu 
sulfide; sau a metallului ensusi cu cor- 
puri halogene. 

* MEBCURIPICABE, v., (fr. mereu* 
rifler); proprie, a face mercuriu (metal- 
îu), ai a nume : 1. in sensuln vechiloru 
tilchymisti a tranaformâ, cumu pretea- 
deau ei, unu alta metallu in ntercuriu , 
a ammestecă mtrcuriu cn alta metallu; 
2. in aenanlu aat-idi uauale, a estn^o 
mercuriulu d'in alte metalle. 

• MEECaBIFICATIONE, s. f., (fr. 



>yGoog Ic 



MeroarlSeitloB); aotioue de meremifi- 

• ' MBBCURIOSO-MEBCUBICUra, 
&clj., (merenroBo-nenBrlţpie) : saremer- 
eurioeo-mereurica, formata d'io combi- 
oatiODea naei sare meramosa cu on'a 
fiwrcMrica. 

MBRCUEIOSC,-a, adj., (fr. ueres- 
nux) ; cam copreode mercuriu (metal- 
la), si in specie : oxyău mercurioau. 
primulu gradu de oxydatioae a mercu- 
riulni, correlativn la oxydu mercuricu, 
(vedi mereurieu). 

MERCUBIU, B. f., 1. MerearliB, na- 
me propria alia nnoi-a d'în dieii stra- 
boniloru Bomani, filîulu lui Joue ai aUu 
lei Maia, oare, pre longa alte fuactioDi, 
avea si aoea-a de a proteja negotiuln 
si negotiatorii. de unde si numele de 
Mercuriu, (vedi merce, mercatu. merea- 
tortH, «te.)t cumu ai acea-a de a â nua- 
tiu, portatoriu de sciri si vorbe do la 
unu dien la altulu; de aci prin metaf., 
a) nume datu unei-a d'intre planete, 
oea mai appropiata de sare ; b) nume 
datu la oellii ce pentru plăceri libldinose 
procura altoru-a muieri, coliocitoriu ,- 
2. argentan Tlnm, b^'drarţjrruK; ar- 
geutu via, metallu âuidu, care aâmena 
iii colore cu argentulu: mercuriu didce, 
medicamentu cu mercuriu. 

MEBDA., 3. f., merdjt, (fr. merde); es- 
cremente de omu si de animali. 

MGRDACI0,-a, adj., MerdaDeng; ple- 
nude merda, si de aci, spurcn, immunde 
necuratu. 

lIERDABIBE,-(«(»t. v., merda «on- 
apiroar»; «ordldarej sqnaleracerei a im- 
plâ de merda, si de acf, a spurcă, sordf, 
(murdari, cumu se pronunţia pre a lo- 
curi, ai prin urmare e forte probabile, 
co murdărire e acellu-a si cu merda- 
rire, applecatu numai in sensu generale 
de sordire. spurcai-e;veii eimerdariu). 

M&BDABID,-a. adj., (merdarlnO, 
merda eMi*pDroatu»; Immandu.lua, HOr- 
dldos; latrinaram Iotor;reUtirn la mer- 
da. pienu de merda. si de acf : spurcn , 
Bordidu, gretiosu. etc, ca sub;t. m. pers. 
merdariu, ce pre a locuri s; dice caea- 
rutriu, curetiatoriu de latrine ; ca s. f. , 
merdaria, ce pre a locuri se dice ca- 



MgR. 

carta, mulţime de merda, de balliga 
balligarîn; apoi in genere,, sorde, spnr- 
catione iminunditia, necuratfa mare, 
gretiosa; prin metafora, &pta de nimica, 
miaelHa; — (murdariu. mwăm-îa, cama 
se aude pre a locnrea, in locu de merda- 
riu. merdaria, sunt, forte probabile, a- 
celle-asi covente, appiicate inse numai 
in sensnlngeoeraledewrfîtcJii si sorde.)M. 

MERE, s. f., mei; vedi miere. 

MGRENDA, (pron. si merinda), s. f ., 
merenda, (it. port. mereada, isp. ■«• 
rleada, de aci si nnn gr. iiepevSa), 1. in 
sensnlu celln mai vechin, mâncare de 
sâra, mâncare pre la 5 ore dupo pran- 
din (vedi si 1. rnivendare); 2. in lat. me- 
dia, in acellu-asi sensu eu prahenda = 
pr^enda; 3. in 9enau astadi prapularin, 
provîsioae de buccate, de victualie, in 
intellessulu cellu mai largu, at&tu pen- 
tru omeni c&tu si pentru vite; in acestu 
sensu de regala ia pi. mermde : merende 
de eailaioria, de ierna; nu e bene a ple- 
că in caile fora merende; mai dati-ne si 
noue merende, co noi amu adjunsu la 
eapetttlu merendelora ee aveamu; a earrâ 
merende pentru armata in specie, via- 
ticu, provisione, ce si iea cineva ple- 
candu de a casa in callatorfa sau la lu- 
cru de campu : «e luămu merende pre 
mai muUe diUe, co-d ecdlea e lunga; oo- 
rentulu pare essitu d'iu acea-asi fântâna 
cu meridia, insemuandu, proprie : mân- 
care de amedia. 

lMEBEN'DABG,-ecJ)U. v.,sftreBdar» 
(it. merendare» isp. port. nerendar, de 
aude si nou gr. (itpsvStCeev); a face me- 
renda saa merende, adeco : 1. a manei 
la <}r'a figsata pentru merenda, (vedi me- 
renda, sub 1.); a procură, stringe, duca, 
carră, etc, de allemancareîianeren^ 
pane si came pentru arm<Ua; a merenda 
sieeratorii, aduce seceratoriloru d« mao- 
care; — si compus, ammerendare. 

2 MEREFfDARE, s. f., nappa; buo- 
cata de pandia ce serve la mâncare saa 
la alls mancarei, cumu : vo6aa de pan- 
dia, servieta de m^a, servietu de inEa- 
scioratu merende de caile : amu daiufia- 
carei măritata eăte douesprediece' me- 
rendari; mercnăare de tortu in tortu, de 
hondiacu, de cân^a,delinu;—eaielme- 



.yGooglc 



rendeda un merend^ia, care iDsemna 
Qu Bomai buoc&ti de pandia serrindu 
Ia alle maDcarei, ci si saem, desaeeti, 
caniatrv, etc. pentru merende da caile, 
fonn'a merendare a esaitu d'îit merenda. 

ME:aE:NDAUIU,-a, adj.B., merenda- 
rliBj relatÎYa la merenda; ca sabat, a) m. 
personale, care f aee san procura mermde, 
apprOTÎsionatoriu; h) m. reale, locu ande 
se depuBu sipaatrediam^rent^, arma- 
riu, cellariu, magaâinu de merende; f. 
reale, merendâria sau merendaria^^^ttu- 
rendariu de sub h. 

MEBENDATIONE, s. f., actione de 
merendare. 

MERENDATOBIU.-foria. adj.s., care 
nureride^a, luaţu mai vertoru in sen- 
sula formei merendca^» de sub o. 

MEBENDECU. si merendetia, a. I., 
redi 2 merendare. 

* 1 MERERE, merui, tnerutu si me- 
nţii, T., mwerej inacellu-asi qensu ea 
derivatulu meriUwe. 

*2MERERE, merui, meruluaimestu. 
y., ■«rere; a fi tATa trista, turburatu, 
afâictu, a plaoge, a se vaieră; transit. 
a plânge pre cineva saa ceva : meremu 
mortea cellui mai bonu amicu. 

* MEUETRICE, s. f., meretrlx; fe- 
mina publica, cnrtesanar prostituita. 

* MEEETRICIU,-a, adj., merltrloli»; 
relatifu la m^etrice : linguşiri mere- 
tricie. 

*MGBQ A, s.f., nerg»} furca da striosu 
maaucbiele de bucoate, baccatele sece- 
rate, (vedi si mergite). 

1 MERGE RE, mersi si mersei, mers», 
T<t (iners« re), ire, Tadere^ ffrftdl, Inţredl, 
eedere, Ineederet anbnUre, «eare, ml- 
graire, moTerlj in seusu intransitivu, a 
se miâcă d'in locu, de regula cu ide'a 
accessoria co mişcarea se face inunadi- 
reetione ceruta; & ss misc& in genere, de 
regala cu ide'a accessoria co mişcarea 
se face dupo regula, aeiâ cumu $e 
cere; a) in genere : unde mergeţi? mer- 
gem» la mereatu; dero voi unde mer- 
geţi? noi meryemu acasă; ctdlii, ioH 
si omenii rvpti de fatiga, na mai potu 
merge i»ainte;\8orele, in parut'a seami- 
acare diurna, merge de la resaritu spre 
c^gpuBu; orohgiuîu merge bene, nu mai 



merge; «namadtina, ineares'astrieatH 
ceva, merge reu stm nu mai merge de 
loeu; a merge, la calle,pre dtosu, cedare, 
in earru; a merge tare, ineetu,in fuga, 
eu passu rapidu, bene, reu, in susu, M 
diosu; pentru parenti, colilii, secte, pa- 
tria mtrgemu in focu, la bătălia, la morte; 
a merge in Strainetate, in Americ'a, in 
Frand'a, la marginile pamentului, la 
mesa, la ospetiv, la theatru, etc.; b) in 
sp^e cu Duanti'a A-^regulc^, de ordi- 
nariu, a frecentă : dominic'a nwrgemu 
la baserica; de la etatea de aepte anni 
ioti eopiJiii de tunendoue sessele sunt de* 
tori a merge la seola; nn mi place se 
mergu la mese mm^i, la ospetie, la speC' 
tade; omu solitaritt, corş nu merge ne- 
eaire si la nemine; c) metaforice : a) in 
genere, a sa portă, a stă, & se află,, a f(, 
a se potâ: copillii mergu bene sau reu 
la scola. se porta si iav^tia bene sau 
reu; Asi& %\ : semenaturile mergu beite; 
si in modu impersonale : merge euiea 
bene sau reu ceva, la ceva sau in ceva : 
ti merge bene commerciviu, processulu ; 
ti merge sau nu ti merge unu vestimentu; 
— apoi : mergecuiva onoraritUu, mergu 
emolumentele; — astă merge lua-ulu, a- 
siâ merge lumea, asia e; unu ce merge 
sau nw mer<^=trece sau nu trece, se 
pote saa nu se pote : ee spuni tu nu 
merge; de acf pror. treea, merga = fia, 
se dicemu co se pote, etc.; cumu merge 
administraiiottea? carrulu administra- 
tionei nu mai merge; Ş) in specie, a) a 
merge cu : cumu mergi cu sanitaiea, eu 
cas'a,cunegotiuUi, cuamidi, eupolitie'a^ 
adeco : cumu stai; $') a merge la, & reni 
bene, a covenf : asta-a, nu mi merge la 
computu; a merge la anima, a placi : 
una mâncare, una vorba, unu caniicu 
ti mergesaunula anima: — 2. mergere, 
in sansu traDsitivu, cadutu aprope in 
desuetudine, dâre de rerivificatu, mer- 
gere ^ a face se merga intr'uoa direc- 
tioue, si in speciale, in directione infe- 
riore, mai totu de un'a prin unu licidu 
si prin urmare a merge=d, bagăa affdn- 
dă; a cofandă, etc.; a) ia genere si pro- 
prie : generariiUu Bomanu commandă 
se merga in mare pulUi sacri ce nu 
vreau se mance; uitele passeri apatice 



=y Google 



«72 ?^-_ _^ 

ae mergu ttt apa; a merge acfa prin u- 
rtehVa ocult»; mai usioru pote merge 
camdtdu prin ureehi'a actdui de câiu 
a face tft» unu blasfematu unu omv 
de offintio; amerge pumnariulain fep- 
tidu innocenteluii h) in speciale si me- 
taforice, «) a ascunde: a si merge faei'a 
intre mani; ^) a cofundă, a înnecă, a 
perdfl, nemici : parente mersa ia întri- 
stare pentru pcrderea fUiului seu; a se 
merge in viduptatil^idinose; a fi mersa 
in detorie; a si merge iota stare; a merge 
tote Hatn2e inimiculai. 

2 MERGERE, e. f., (mersi»), sni- 
balatlo, [neeiilo* etc-, actione de mer- 
gere in tote iDsemnarile rerbulni: mer- 
gerea la bătălia; — mergerea naviloru 
inimice, merslo. 

HEROITARE, t., (merţltare); In* 
eeasere; ca si capitare d'in capere, asia 
ai mergitare d'in mergere este forma 
intensiva si iterativa, ai prin nrmare, 
a tnergitâ: a) intt-, a merge eoHtinuu 
aau re^ride; b) trans., a cofundi tare 
san de mai multe ori. 

• MERGITE, B. f-, meryes, manuchin 
de spice secerate comu si legatara de mai 
Qittlte manuchie, asia numitnlu snopa -. 
mergitidegrăna,deordiu, demeliuţaluă 
mergiti cu mergea si a i arruncă in earru. 

* MBRGU» 8. m., meigm, paaaere 
apatica, care se merge continuu, (vedi 
1 mergere anb 2.) 

MEBGUTORlO.-teria, adj. s , (mer- 
gfliiH), Inoedens, care merge, I. in în- 
semnarea verbului mergere de aub UcaUi 
rapide tnergutori; in speciale : inainte- 
mergutoriula , Joanne battezatoriulu ; 
2. in insemoarea verbului mergere de 
sub 2 : mtrgutorii naviloru. 

• MERIBIBU,-a,adj.,meribIbi8,care 
bee meru. (vedi 2 meru). 

•MBRIDIA, s.f., merldiPB, prin scam- 
barea eupbonica a lui d in r, in locu de 
medidia, 1. media-di, mediulu dillei, 
amedia, (vedi mediu); 2. partea lumei 
despre media-di; S. mâncare de amedia, 
prandiu; somnu de amedia. 

* MEKIDIALE, adj, merMiBlU, de 
meridia: temperatura meridialr, venturi 
meridiali. 

MRBTmAND.-g. adj. s., nerldiuna, 



ME; 

rehttivH ta meridia : ora meridiane , 
tempu meridianu; de aef si compos. on- 
tenuridianu , pomeridianu : ore ante- 
tneriiiane si pameridiane; — metaf. ce 
6 despre medithdi : partea meridiana 
a cetaiei, emisferui meridianu allu glcf- 
hului terre^ru; eercu «ertdwnu, cerca 
mare, ce trece prin polii sferei oerasca 
aau terrestra, asia numitu, pentru co 
tote locurile aau ptintele ce ss afia pre 
acellu cercu, au meridia, candu sorele 
adjnngein dreptnlu acellui cercu; linia 
meridiana, in amendoue insemnarile ce 
aresieercHiHo-tdtami,—- 8abst.,a>ma8e. 
meridianu, a) persoD., omu de la medit 
di, unu meridian^, ^) reale, in aoella- 
aai sensu cu cercu meridianu, inse si en 
sensu de : «') semicercu sau semicercon- 
ferentia a unui cercu meridianu, ce 
trece prin poli; 3') cbiarn una parte mai 
mica d'in asseminea cercunferentia ; 
t') orologiu solarin cu unu tnnn, ce iea 
foca si detuna, caodu sorele e la amSdia. 

* MERIDIARE, v., meridlarl, 1. a 
mancă de mertdtţi,- 2. a dormi d« m»- 
ridia; a pansa de meridia: vaccile meri- 
diedia; 3. a ff la meridia, rorbinda de 
3ore. 

* MERIDIAIIONB, s. f., meriltatl», 
actione ai etatu de metidiare, praadia, 
repausu de amedia. 

* MERIDIONALE, adj., Beridl»»- 
llt, de meridia: tari merviionali. 

MEKLNDA, merindare, etc., vedi me- 
renda, merendare. 

MERINOCTIALE, adj., de m^dia- 
nopte : temperatura merinodiaie. 

MERINOCTIU, 8. m., mediulu noptai, 
formatu dupo analogl'a meridiei. 

HERINIJ,-», adj.,(i3p. merlBo), pro- 
prie, errante, care âmbla d'in loco ia 
locu, se applic i la una specia de oui ispa* 
nice, cari ărnbla d'in pastione in pastione 
si oari sunt fotte cantate pentru escdl-. 
lentea lom lâna : oua merina, arîete ma- 
rinu; lâna marina, pannure merine, ve- 
stimentu merinu: lâa'a merina e ceamai 
fina d'in're tote speciele de lâna. 

MERISIORA, s. f., rub[ Idelbaoetj 
as dice in mai multe parti smeura. 

MERlSlORU, 8. m., 1. cu pltir. me- 
risiorif parva nalw, deminativa d'in 



.yGooglc 



MEB. 

meru ca poma : A ^ntâ mai mviti me- 
riahri si perisiori; 2., eu plur. e, meri- 
' siore, parniM malnD, demiDatirn d'in 
ment ca poma ; a in^arti copitliloru me- 
risiore; 3. fora plur., boias, specia de 
planta numita si bussu, ^ro pre alte lo- 
cnri si bunuteUu sau hmulletiu : pre 
marginile cmrarUoru gradinei eplan- 
tatu merisioru] d'in merisioru se făcu 
corone pentru şcolarii prennati. 

MEBITARE, v., merere, merltare, 
a se face demnu de ceva, in sensu bonu 
si in sensu reu : ellu tnerita ca se fia 
înaintatu in fundione, merita se Ha in- 
eoriynattt; a merită lauda, stima si re- 
compensa; acdli (meni rei merită pe- 
depsa grea; nu meritassem acesta mal- 
tractare de la voi; acea carte merita se 
fia studiata; nu merita seperdemu vorVa 
pentru acellu lucru de nemica; acesta 
idea merita se meditămu asupr'a ei; — 
■ a merită bene sanreu de dneva, a servf 
Iwne sat) rea, ai face bene aau reu: a 
merită bene de patria, a si câştigă me- 
rite pentru patria. 

MERITĂ.TU,-a, part., merltns, de re- 
gula ca pass.: punitione meritata, laude 
meritate; — inse si ict.y omeni bene me- 
rittdi de patria, (vedi si meritu). 

MERITOBIUr^ona, adj. s., merlto- 
rlnt» care are meritu .■ fapta meritorut, 
aeripte meritorie, 

MEKlTOSU,-«, adj., plenu de meritu: 
carie meritosa. 

MERITU,-a,(d'iD l.mr:rere):l part,, 
MerituH-a-H», a) act., care a merutu 
saM meritatu : eetaliani bene meriţi de 
pcUria; h) pass., morte tnerita. meritata, 
justa; asia si : d'in merite cause; 2. ca 
mai desu, mcrUu, s. m. reale, pl.-e, me- 
n^e,mer1toiii,cee demnu derecompensa, 
de regula in bene, mai rara în reu, (de 
6ra ce iu acosta casu se applica compos. 
demeritu), in genere d^ro meritu =: ce 
e demauderecompensasau de punitione, 
si mai vertosu de recompensa, de landa, 
de stima: valore, pretiu, importatitia, 
fecere de bene, aervitiu, bonetate, etc. : 
reconnosceti, nu ascundeti si negaţi me- 
ritele attorU'O; nu ăati funHioni, ăf.m- 
nitati ai recompense la omeni lipsiţi de 
ori-et meritu; meritidu seu este, co sâe 



MER. 



273 



ce i lipsesee si tace la tempu; a si sentl 
si eonnosee scăderile si errorile sdle, 
este addeveratu meritu; ce a facuiu eUu, 
esteunumare meritu; Cesare si Pompeiu 
avea fia-eare meritele seUe, cari inse dtf- 
feriea unele de altele; este ridiculu a 
caută merite in fapte de vanitate si in 
lussu nebonescu; Domnedieu va dă fia- 
carui-a dupo meritele selle. 

MERLA, 8. f., mernla» tordns, (it. • ' 
nerlo, fr. merle) una passere bene con- 
Doscni^ -.merla galbina, merla negra; 
fluiera ca merl'a; invetia merVa se vor- 
besca. 

MERLISIORA si merlieia sau mer- 
litia, parvR mervU? diminnt. dela merZa. 
MERLOIRE,-eâcu, v.,f6llrfl,olaraor«m 
feliuoin edere; mlMere et balbe I«4bI, 
1. despre vocea catusieloru san mitîe- 
loru : catusiele merloiescu , 2. despre 
omeni ce se plangu si se roga cu Toce 
umile slinganata: ero vinisemimer- 
loiesci la capu; — de aci si merloUu, 
a) ca part., omu merloita, b) sup. si 
subst. abstr. m., merloitulu catusieloru, 
copiUiloru malecontenti; — merloitura; 
— pentru vocea catusieloru se audo i&co 
espressionile ; miauire, miaunari, es- 
pressioni imitative de vocea animalilom 
in ceatione, se potu inse compara cu fr. 
miaoler, de acellu-asi sensu; c&tu pentru 
merloire. ellu pare essitu d'in mcrltnur^ 
m'^loniu, de applicatn proprie la vo- 
cea merloniului, si de scrissu : merlonire, 
de unde apoi, prin metat., applicatu la 
catasîa sila omeni, (vedi si mer7ottiu).JIf. 

MERLOITU, merloitura, vedl nwr- 
loire. 

MERLONnJ,(cu nmolliatu.merloiu), 
s. m., 1. meroluti, (compara si it. mer* 
lone), merla mascula; 2. morulus major, 
augmentativu d'in merlu; pesce; 3. rece 
vatetatoria a catusieloru ; prin estea- 
sioue, plânsu de copiUi, de muieri, in 
genere de omeni cari ingana rogatîoai 
umili cn voce plangerosa. 

MERLU, s. m., Dieralus, pesce DQ- 
mitu si asinu de mare. 

MERLUCIA si merUdia, s. f., vedi 
merlisiora, si mcriir.ia sau merlilia. 

MERLUCC, mcrluciu si mcrlutîu, s. 
m., (it. vatvlmzo, fr. merluehe), proprie 
19 



>yGoog Ic 



tli 



MER 



demiDutiTU d'ia merîtt, applicatu la ge- 
nuin de pesci numitu gadi, dupo ce i sară 
si usca. 

MEBLUTIA, s. f., vedi «lerlucia. 

* MEBORE, 8. f., m«r«r, (d'in 2 me- 
rere), dorere interna, anima rea, sau ma- 
nifestarea ei in afora; întristatione, vaie- 
' tare, lamentatione, etc. 

MBBOSU,-a, adj., merosuB,de totu 
Curatu, deplenu puni : vitiu merosu. 
(vedi 2 naeru). 

MERSETU, pl.-c, si : 

MEKSETUHA, s. f., Ineessua, Inţre- 
tWf Itlo, ambnUtlo; actu de mergere : 
mersetulu saumersetar'acallului; ce ati 
capetatu dupo aiâte mersete sau merse- 
ture pre la densulu? 

MQBSIONE, s. f., (nerslo), tnoesato, 
actione de mergere. 

MERSU, (d'in mergere), 1. part., 
a) pasa., mersDt-a-um; cofandatn , in- 
necatu, perdutu : navUe merse , dmeni 
mersi in daorie; b) act., qul irit : omeni» 
mo'si una data acoUo , mm se mai in- 
toreu; 2. sup. (mersnm), ltnm«u! e greu 
de mersu cm petiortdu pre aici; 3. s. m. 
abst., InoesBiii, grressusf oursns, agraen: 
mersulu sordui, lunei, căitului, nego- 
tiuiui, administrationei, armatei; mersu 
roptdw, incetu. lenosu; — form'a mersu, 
fiendu TOrb'a de armate in mersu, e de 
preferitu formei marsiu, dupo fr. raarche. 

MESSURA, s. f., (merdlo), Incesans, 
earsua; actione ai actu de mergere : 
mersur'a navîloru in mareti negra; mer- 
sur'a ce amu mersu noi arunci, n'amu 
mai mersu neei tina data. 

1 MERU, 9. m., 1. pi.-», m^, ma- 
l^B, pomu bene connoscutu; 2. pl.-e, me- 
re, malum, poma a pomului meru; vedi 
si moTM , compara si form'a gr^ ^%- 
Xov. 

« 2 SIERU.-a, adj., menB, 1. in 
genere, curatu, puni, fora ammesticu 
de ceva strainu naturei : lapte meru , 
cafea mera; 2. in specie, fora apa, vor- 
bindu de vinu si de alte beuture : vinu 
meru, vinariu mer» ; Ai acî ca s. m., 
merM^vinu curatn, fora apa; — 3. me- 
taforice, a) in genere : merM Bomanu, 
meru Grecu; meri banni, nu falşi; b) sim- 
plUf aumu 1 despoliaia, steaua in mera 



KEE. ^ 

camesia; mere vorbe; pre mera eredeR' 
ii' a vostra. 

* MERULA, s. f., vedi merîa. 

* MERULARE, v., (meruUrl); a bee 
(nerM, (vedi 2 merM, ca subst.); ,'de aci: 
merHÎa^oriM := merulator, betiru de 
vinu. 

*MERULENTtJ,-o,adj.,ineruleiilB8, 
plenu de meru, (vedi 2 meru, ca subst.), 
ytu, tare imbetatu, 

MERULITIA, îMerwZonm, merulu, 
merulucia, meruluciu, etc., vedi: tnerii- 
cia, merloniu, merlu, merlucia, merludu. 

MEBDNTAIU , cu l moUiatu sup- 
pressu, in loeu de : 

MERUKTALIU, (bene pronuntiatu si 
scriasu : metiM^oIiu; vedi meruntu); a. 
UI., de regula pt. menutalie; 1. proprie, 
ca essitu d'in menutu, se applica la totn 
ce e taiatu, tocatu, rupta etc. in buc- 
catelle menute, lat. mlnutalia, (it. nl- 
nutaglla) : menutalie de cărămida sfer- 
mata , menutalie de matie de amnellit 
tocate; in specie inse : a) părţile menute 
alle unei paasere : capu, guttu, aripe si 
petiore, fîcatu, pipota, etc: sema de 
men«(HÎiec« mono;— 6;tocatura de ma- 
tie si ficatu de amnellu : placenta de 
menutalie; 2. prin metafore :a> Intesti- 
na, Tlscera, exta, (fr. entraltle»), matie, 
âcatu, splena si tete celle d'in intru alle 
unui animale , cbiaru si aJlc omului ; 
b) veri-'ce lucruri menate, iig. secaturo, 
nemicuri : mMsce, tintiari, fornice si alte 
menutalie de acestu genu; vedi si mi' 
nvtcie. 

MEBDNTELLU,-a, (bene pronun- 
tiatu si scrissu : menuiellu; vedi me- 
nutiii, adj., mlnotulns, (compara siisp. 
menndillo); deminutivu d'in mertutu, 
tare menutu : fete menuteUe; omeni me- 
ntdelli; bueeatellele su prea mari, talia' 
le mai menuteUe ; grauntiele de granu 
estu tempu sunt prea menutelle ; — ca 
adv., a calcă menutellu ca unu sorice, 
a pisă sarea menutellu. 

MEBUNTETIA, (bene pr. si scrissu 
menutetia) si : 

MERUNTIA, (bene pron. si scrissu: 
memitla; vedi menutu), s. f. , minaţi», 
(compara si it. mlnuteito, isp. mena- 
deBoUf port. ntudesa, prov. menadeUf 



.yGooglc 



MEK; 

fn, nlnutle) , ei in fine, meruntitne, a. 
f., (compara si it. ninyEKame), c&te trei 
aceste forme abstracte, applicEite, dupo 
localităţi, la înseninările de : 1. proprie, 
calitate de menutu : menutetî'a, me- 
nuti'a , menutimea muieriloru de acea 
gente e de spariatu; metwieWa, me- 
nuti'a , menutimea grauntioreloru de 
meliu; 2. prin metafore : a) lucru tne- 
nuiu, sau coUectiTe, lucruri si persone 
memde, neinsemnate; b) ammenutu sau 
atimenute de lucrare, narrare, etc, prea- 
memde si neinsemnate; c) aeccatura, ne- 
mica, sau seccature, nemicuri; — totu 
pre acelle locuri, unde sunt in usii câte 
trei formele, pare co menutime se ap- 
plica mai multu collectivu, menutetia 
ca calitate, si titenutia ceva menutu si 
neinsemnatu; — vedi si mitwtia. 

MEBUNTIABE, (bene pronuntiatu 
si scriasu : menutiare; vedi menutu), v., 
ninuere, demlnnere, c»nminuere; mlan- 
Vim rrangere; eontlderet terere, (compa- 
ra it. nlaosiareţ proT. meiniitare); a face 
memUu, ai in specie : 1. a face micu, a 
micnsioră, asupttă, a scurtă, a strimptâ; 

2. a face in mice buccatelle ; a sfermâ, 
a pişti, a pnlberisă; a mtnuntiă sarea, 
petră , piperulu ; a menuniiă lemne ; 

3. metaf., a face lucruri mice, a se oc- 
copâ. cu seccature, cu nemicuri ; fi^. , a 
spune , a narră, eelle mai mice am- 
menute , mai vertoau amnwnute fora 
importantia. 

MERUNTICU,-o, (bene pronuntiatu 
si scriasu : menuticu ; vedi menutu) , 
adj., mtiiiitalos (compara si isp. menu- 
dieo); ca si precedentele menutellu sau 
mertmteUu, deminntivu d'in menutu, ap- 
plicatu in specie la persone de statura 
mica : nu mi place acesta muiere, pen- 
tru co e prea tnenutica sifunduca. 

MEBUNTIME, s. f., vedi : mtrunte- 
tia si meruntia. 

MERUNTIOSIABE, v., vedi merun- 
tiosu. 

MERUNTIOSC,-», (bene pron. si 
scrissu : menutiosu), adj., (mlnatlosus,. 
fr. taluutleax), forte menutu : sare me- 
ntUiosa; narrattonemenutiosa; omu mc- 
nuiioau, prea mettutu sau cui plăcu prea 
mnltu menutfeîe, ammenutele , nemicu- 



HE8. 



275 



rile, scmpulosu;— vedi si minutio$u; de 
aci ai : menutiosiare, T., a face sau a fi 
menutiosu : a menuntiosiâ ăarea; a me- 
nutiosiâ faptulu. 

MERUNTIRE,(bene pron. si scrissn : 
menutire},-escu, v. , in acellu-asî sensu 
cu menutiare, applicatu inse mai ver- 
tosn in insemuarile metaforice de a 
spune, narra in ammenute : prea menu- 
tesd faptele; assemine menuttre nu pote 
(le călu aăăuce uritu lectortloru. 

MBRUNTISIARE,-iedt«, v., si: 

MERUNTlSIRE,-e^<ii, t., eomrainue* 
re, mlnutlm (Itrldere, ooueldere, terere; 
reduce in stare menuta. 

MERUNTISIU, s. m., res mlHDtn, 
lucruri menunte. 

MERUNTO,-a (straformatu d'in me- 
nuntu, si acestu-a d'in menutu, adj.), ml» 
nntns, (it. mlnoto, isp. meando, port. 
mlade, proT. meiint, fr. mena); micn, 
redusau la mice dimensioni, la propor- 
tioni mice, la volume micu, in particelle 
mice : ploin menuta , piiteru menutu, 
meliumenutu; grauntie menutt, margelle 
menute, littere menute ; omt:ni menuti, 
muieri menute, applicatu in speciale la 
cei ce nu sn iualti; sare menuta, lente 
menuta. grânu menutu; passi menuti ca 
ai sorf'cclui; metaf., pojiorulu menutu, 
lumea }nenuta, de couditione basaa, ob- 
scura; filosofi menuti, mici si neinsem' 
nati ; a spune muîte si menute, a ficf 
multe si menute, banni menuti, moneta 
menuta: a) mica in dimensioni, dâro si 
b) mica in valore; — ca subst. m. reale, 
menutu : a vende sau compcard cu menu- 
tulu; a spune tote ce scie a menutu, cu 
ammenutulu; de aci ca adr. menutu =: 
ntantlm, minutatln : a tttUâ, a pisă 
menutu; a calcă, aamlUâmen^u; a 
plouă, pică meniUu; — vedi si minutu, 
forma mai classica, care inco a adjunsa 
usuale, applicata si la alte însemnări , 
pre longa celle date aci pentru form'a 
menutu. 

MESA, s. f., pi. me$e, mensa, (it. 
menua si mesa; isp. port. mesaf pror. 
measii), 1. mobile de casa, de ordiuariu 
cu patru sau si mai multe peti<ire, desti- 
nata spre a pune ceva pre dens'a : mese 
de pinu, de frassinu, mese cadrate, ro* 



>yGoog Ic 



2^6 



HES. 



tunde, ovali; mesa cp se trage in doue 
parii; mese de mancatv, de acrissu; mese 
de pHra, de marmore, de ferm; mese 
pentnipatru, sesse , douesprediece per- 
aone, mese lunge de ospeti»; 2. in specie, 
assemine mobile ce serve la mâncare, 
Cumn si mâncările ce ae servu pre m4sa : 
pune mes'a, pune pre mesa buccafe, a- 
tternemis'a, sedeti la mesa; conversămu 
la sau asupr'amesei; sescolla de lame- 
sa; stau impregiurulu mesei; ospetiloru 
ehiamaii la m^sa le face onorite dom- 
nulu casei; ceîli invitaţi la mesa au vc- 
nitu; stringeti, redicati mes'a, intendeti 
mes'a, intendeti mcs'a de bitccuria; dom- 
nii si ăomnele s'au scollaiu de la mesa, 
acumu siedu numai domesticii la mes'a 
loru; la nutUe mes'a de frunte e acea-a 
la eare sieău conunatii si nunii; omu 
care da mese mari; omu cărui ^ace se 
mance pre la mesele cdtoru'a; omu care 
tine m&sa deschisa, adeco are totu de 
a un'a ospeti la m^sa; Gaiu da acestoru 
studenţi locuentia si mesa; mesa de 0- 
speti sau mesa commune, (Ubte d'liAle), 
unde ospetii si callatorii m&nca d'in a- 
celle-aai baccate cu unu pretiu fissu; Stit- 
solat.: a petrece numai in mese; — facia 
de mesa, mesa de pandia=:mesa ; — la 
nun te : mes'a cea mare, data iu s^r'a dupo 
couonia; apoi : mes'a mirelui, mes'a mi- 
ressei,mes'anunulai,mes'asocriloru,tiia. 
— pentru espressioni ca : capuiu mesei, in 
capidu mesei, vedi capu; — prov., tu Iu 
chiami la mesa, si eUu se baga pre sub 
mesa.cacatusi'a sau pissic'a-, nuappretia 
onorea, benele, ce i faci; — 3. msa de 
scrissu, si in specie, in unu lamu de ser- 
Titu publicu, sectione, diTisone, subdiri- 
aione aservitiului : capu de tH^su; acesta 
duaieia se se dea la mes'a computeloru; 
4. eidlari de mes'a rotunda, unde calla- 
rii, caudu se adunau la unu locu, şedeau 
la mese rotunde, ca se se evite cârt'a pen- 
tru antaietate. 

MESALIU, (cu I molliatu, mesaiu) s. 
m-, mappa, facia de tnesa; vedi si me- 
tale. 

MESAXE, adj. s., vedi mensaic. 

MESANn,-a, adj. s,, vedi meseanu. 

MESARIA, meswressa, $., vedi me- 



MES; 

M&SABIU,-a, adj. s., mesiarlns, llgMs- 
Tlaa, ralativu la misa, luatu de regula 
ca subst., 1. mase . a) pers. a) in senaa 
striusu, care scie face si lucra mese de 
lemnu; ^) prin estenaione, care scie face 
si lucr& certe obiecte de lemnu , cumu : 
soaune, usie, armarie, cruci de fere- 
stre, etc., templaria, lemnartu; 7) ban- 
cariu; b) reale : facia de mesa, servietn 
de misa, (vedi si menstwiu); 2. fem., 
a) pers. mesaressa, muiere a mesaritdui 
cu sengulu de sub 1. a); b) reale : a.) me- 
saria, ca si mesariu sub b); p) mesaria 
a') arte a mesuriului; ^') mulţime de 0- 
biecte fabricate de mesariu. 

MESE, s. m., menalB, (|j.i)v, it. me»»t 
fr. moU), durata de tempu in care lan'a 
si face cerculn seu: annuUt se importe 
in douispredeee mesi. 

MESEANtJ.-a, adj. S-, cohtIt», e«n- 
Tlfitor* omu care siede la mesa si mftn- 
ca, se ospeta; ospeţe. 

M£SCIOaA,(contraBsa d'in mem/vra) 
s. f., measuUj demiautivu d'in mesa, 
tTtesamica: mesciora pentru prunci, me- 
săora de cafea, 

MESCERE, mesctti,mescuiu si me^lu, 
mistu, r., mlscere, populariu pre a lo- 
locuri, pre candu in alte parti se audă 
numai derivate ; mesticare, etc, a pune 
intr'una doue sau mai multe lucruri, a 
ammestecd : mesceti vinulu cu apa : de 
acf : a tornă cuiva se bea, a l'onoră cu 
beutura, a bee in sanetatea cuiva; a io- 
chinâ lovindu cupele; — metaf., a turbu- 
ră, a strîcâ, a falsifică. 

MKSEBE , meseria, meseru , etc-, 
vedi : misere, miseria, miseru, 

M£30-, (d'in [liooţzmediDB), ia com- 
posite scientifice, ca : mesocarpu, s. in., 
(fr.m6noc«rpe, d'in xapjt(î(:=fructu)3ub- 
stantia media intre epidermele unui pe- 
ricarpu; me3obranchiu,'a, adj., (fr. mt- 
sobranche), care are branchiele in me- 
ăiulu corpului; de aci s. f. pi. mes6bran~ 
cAieie, ordine deannellide; )neso6racA»-a, 
adj., mesAbrachiB, (d'in pp^vG^^scortu), 
care are una media syllaba scurta : pe-_ 
iioru de versuri mesobracku, (de ciacî 
sjllabe d'in cari medi'a scurta, cuma 
ar fi : pnlalierrInAriim; meaoct^halm,'», 
adj., (fr, Di6i«e<pkal« t d'in xsţoXiJ = 



,CoogIc 



ME:^ 

cftpn), care 6 in meditilu captdui sau 
creteruZui, — ca s. m. , protuberantia 
cerebrale;— mesoctphalife, s. f., (ft. mi- 
sco^pballte), inflamniatione a protube- 
rantiei cerebrale;— «efiocAwi^riM, -o sau 
mesoehondriaca,-a, adj., (fr. n^noohoH- 
drlaciae, d'in /ovSpiov =: cartilagioe) , 
care e mediu intre cAotuîne; — mâsocJât- 
ru, s. m., megochorug, care e mediu in- 
tr'uDU ehoru de saltatori, căutători, etc, 
daodi] tonulu acellui choru si diregun- 
du-ln; — mesocolu, a. m., (fr. mâsoeolon, 
d'in xuXov = colu) , espansione a pe- 
nUmi\ilm;~mesoa-aniu, a. m., (fr. mi- 
sacrăne), parte media a craniului; nte- 
ADcytiiu, a. m., (fr. megoofDlon, [xs^oxu- 
viov), junctur'a petiorului cufluemlu; 
meeogastru,-a, adj. s., (fr, m^soţaBtre, 
d'iu 7a37i^p=pantice), care e in mediulu 
patUiceltti : aripiore de pesee mesogas- 
tre; 3. m., regione media a abdomineluî; 
mesoglossttt'a, adj., (fr. m^aoflosse, d'Jn 
7>.<â?(ia=liniba), care e in mediula lim- 
bei; mesoide , adj. s., mesoldes (d'in sl- 
So<;^fonDa, modu), de modu mediu ; s. 
f., mesoiăea, specia de modulatione mn- 
gicale la antici; mesolahiu, s. m., mesv 
Ublnm (d'inXct^iJ=Ieuare), instrumentu 
geometricu de îeuatu linie medie pro- 
porţionali; mesoleueuru, adj. s., met>a- 
lfli6«i(fr. m^solea<|uf fd'in Xiux(S<;=;albu), 
care are mediala albu , ca subst. m., 
a) p6tra pretiosa negra, petronsa de una 
T^rga alba , b) specia de planta ; meso- 
litlm, 3. m., (fr. m£aolithe}, varietate 
de mesoli/pu; mesolobu, a. m., (fr. m^io- 
lobe) , parte media intre cei doi lobi ai 
creierului; mesomaeru,-a, adj., meiomâ- 
«roa, (d'in |iaxp6ţ=:longQ), care are me- 
diulu longu, in oppos. cu mesomicru, 
Yorbîndu de unu petioru de versu : pe- 
tiore mcsomacre , de cinci syllabe , d'in 
cari medi'a e longa; mesomeUmura, «e- 
«•melăB (d'in tii^sti; = negru) , care are 
meăivlunegnt; s.m., p^tra pretiosa camu 
galbinacu una y^rga negra; mesonycti», 
a. na., BeBonfctium ([LEciov6xTH>v), servi- 
tiu bassericescu ce se face la meditUu 
noptei; mesomeriu, a. f-, (fr. megom^rle, 
d'in (JLijpo;=;;copBa), parte a corpnlni in- 
tre copae; mesomyiie, adj.,(fr.B4itDnfde, 
d'in (iura^musca, ai stS<Bţ=:fornia), care 



UES 



277 



are forma de nmsca media; a. f. pi., me- 
somydi, familia de insecte d'in ordinea 
m^odarieloru; mesomyone , adj. s., (fr. 
misanjooet d'in {j.6(tiv~mu3cbîu), care 
s^mena cu wxt muschiu mediu , de aci 
s. m., nume datu Ia una ordine de con- 
cbylie, care abia presenta urma de unu 
musehiucenfr(de;mcsonemu,-a,&ăy, {fr. 
m^sonine, d'in vf/^a^zGru, tortu), care 
are unu firu, sau acia, la meăihcu; me- 
sopentecoste, a. f., septeman'a media in- 
tre pasci sipen^ecosff=rosa{te; meso- 
phragma , a. S. pi., mesophragmate, (fr. 
nisophragme, d'in ţpd(7tia z= ingradi- 
tura), parte d'in thoraoele insecteloru 
media intre profragma si metafragma; 
mesophruu, a. m., (fr. misophrjon, d'in 
orpp6<:=spnncăna), partea frontei media 
intre sprincene; mesopkyllu, s. m., (fr. 
m^sopbylle, d'in yiXXov =: foii ora), tes- 
sutu de fire sau de cellule, ce formedia 
corpulu insasi allu familiei planteloru ; 
mesophijtu , a. m., (fr. nâaopbjte , d'in 
ţui6y=plaQta), modu vitale allu plan- 
teloru, linia meiîta intre partea ascen- 
dente si cea descendente a Tfgetalei; 
mesopleuriu,'a , adj., (ft. m^goplenrtoBt 
d'in itXEupdc — costa) , care e mediu la 
coste : mutcki mesoplewii; mesopode, 
adj,, (fr. m^sope, d'in ;[ou;-7co^6; = pe- 
de) , care are pedt la medilom : fungi 
mesopoâi, borete mesopode; mesopyrrhu,- 
a, adj., (fr. n^sopjrrhe, d'in ^tu^^d; = 
rosiaticu), care e rosiu san rosiaticu la 
medUocu : passeri cu coda mesopyrrha, 
mesoriu, 6. m., (fr. m6a«re , d'in upa := 
ora), intervalln mediu intre orele de ser- 
vitiu divinu; mesorMniu, a. m., (fr. ni- 
sorhinlun, d'in piy=nasu), parte media 
a rostrului passerilorn intre celle doue 
narii mesospentut, s. f., (fr. ntsosper- 
ne, d'in 37c£p[icE^9ementia), parte a io- 
Tolucrulniuneisementie sau unui graun- 
tiu intre celle doue pelticie; mesoster- 
nf, 8. m., (fr. mjgosternKin, d'in ur^pvov 
=:8terDu, ossulu peptuluî), parte media 
a sternului: meso8tomu,-a, adj., (fr. m6- 
Bostorae, d'in ^tcSpa ==: gura), care are 
gur'a in mediulu, adeco in assea corpului, 
de ac( s. f. pi., mesosteme, tribu d'in fa- 
mili'a ecbinodermeloru; mesoth>race, ». 
m., (fr. n^BoUiorax, d'in ^otpai =^ tbo- 



,y Google 



978 



HBS. 



rftoe), ^r\i media n thoraeeîi»; meso- 
^omui-d, adj., (fr.misotomeid'in ToţtiJ=: 
taliatara), care Ia medilocu are uoa ta- 
liatura sau verga profunda ; mesotypu, 
fl. m., (fr. ■jaotf pe, d'ic zfmot: = typu), 
sabstantia minerale de colore mediain- 
tre alba si galbinu; meso:ranthu,-o, adj. 
(franc, n^soxautlte, â'ia ^rxvâ'(5<;^flavii), 
care la medilocu e fiavu : insectu ca oî- 
dominele mesoxanthu ; mesoeeii(fma, s. 
f„ pi. mesoeeugmate (fr. mâsozeugnie , 
d'in CeovH^ =^ injugatura, legatara), fi- 
gura de retorica , numita si simplu 
eeugma, prin care in mediloctdu frasei 
seesprimucttvente subiutellesse mai În- 
ainta, sau ce mai in urma se lassa a 
se subintellege. 

MESONIU, (cu M molliatu , tnesoiu), 
pl.-e, major meusa; mesa maro. 

* MESPILA, 8. f., vedi niespilu. 

* MESPILIFORME, adj., (fr. mespl- 
Ilforme); care are forma de mespiht. 

* MESPIX.D, s. m., 1. meapilus, genu 
de arbori d'iu famili'a rubacieloru, d'in 
care specie sunt cuDnoscuto si poporului 
nostru, ei ee chiama pre a locuri mosi- 
mollu sau mosimonu , ^ro fructulu seu, 
placutu la mâncare , se dice mosimolla 
sau moaimona, (compara si fr. n^fller^ 
arborele, n6fte=fructulu); 2. f., mespila 
^mespllum, fructulu tw«;)i7ului : nu 
mi plăcu taespild-e; — (pare essitu d'in 
precedentele mexoz^^^in'yr: z= mediu, si 
ittXoţzzglobutiu). 

* MES;jE, s. f-, mvsitiH, (d'in metore); 
seceri! , secerata , seceratura , de unde 
messdla, si apoi me.'iseZ2()rii4:=relatJvu 
la messe sau mesaella, si in specie ca s. 
m., messdlariu=:mesfi[6 messeUarUt::::: 
parte d'in JuUu si Augusta. 

MESSELLA, s. f., vedi messe. 

MESSELLAKIU, vedi messe. 

MESSEfilA (pron. messeria) , a. f., 
ftri» ar tiflei nm; «piflolon, negotlnm; (in 
locu de meşteria , redussa d'in magiste' 
ria, vedi acesta cocentu si magistru, 
apoi compara si fr. m^tier si maltrlse , 
it. mestlere), messeria, calitate de me- 
steru, Bcientia, invetiu si practica de 
mesteru , si de acf : a) in nenaulu cella 
mai laţi], occupatione ordinaria, prin 
care si câştiga cineva traiula : ce mes' 



im .__ 

seria are aeestu omu? una materia faee 
eâtu una moşia; negotiulu, indttstrfa, 
agricultur'a si alte messerîe ; b) iu spe- 
cie, occupatione la care se cere mai 
multu lucrnlu măneloru de c&ta alia 
mentei : selko'i'a, curellari'a, lemnarfa 
sunt messerîe ; ~ de acea-a, messeria 
ttae ore-cumu loculu ultima dupo arie 
si măiestria. M. 

ME^SEKIAAltJ.s. m., artirex, opifei; 
care acie si essercita una messeria. 

1 MESSIA, s.f., nesaU; di^aames- 
sei la anticii Bomani. 

2 MESSIA, s. m., mesala, (covento 
ebraicu, care ina^mnaat&tuo&tusigTec. 
Xpc3t(ic ^ unsu i vedi christu) ; anme 
datu mântuitorului nostru. 

ME8SIADE, adj. 9., (iDessIadee, ■«■- 
stas) ; sectatoriu , urmatoriu allu Iui 
Messia, crestinu; — s. f., reala, messiw 
de-a, poema ce are de obiectu a celebri 
trinnfulu lui Messia, sau Gbristu. 

MES3INA, s. f., ourium orile, aIhU; 
coriu de oue, si prin estenâione, coriu 
molie si delicatu, (vedi si messiu). 

MESSIU, s. m., caleeng alntlnnat cal- 
ciOQU de messina sau de alta palie molie, 
ce portau boiarii preste caîcii ; (vedi si 
messina, si compara lat. med. nessl). 

* MESSORIU,-Orta , adj. s., messot 
si mcHsoclas; d'in messu, de la 1 metere, 
CiiTu mele sau serve a mete, seceratorin : 
mtasorii au ^amenditu; instrumente 



* MESSU,-a, part. a) d'in 1 metere, 
metisuii; seceratu; h) d'in mettere ^ 
mittere^ mlssiB^ tramissu. 

* MESSnABIU,-a, adj., rneBa^ârUa, 
relativu la messe : a stringe spicele in 
c^rbile messuarie, (vedi si messe). 

* MESSDBA, s. f., nesHurm; actione 
si resultatu allu actionei de 1 metere, 
seceratura, (vedi si messe). 

MESTECÂND (pron. mestecanu), 8. 
m., betulaalba, L.; arbore din classea 
tetraodrieloru : twuelle de mesteamu, 
meiura de mestecanu, pădure de meste- 
cam; — form'a cea mai correcta are fl 
mestecanu, in locu de mestecinu, sau me- 
st^cenu. 

MESTEC ARE si mesticare; MMtf «wn, 
nlioerej 1. a sfermă in gura cu dentii : 



=y Google 



ME3; 

are horn ăenti si mestica lene; cine tw 
mestica hetie, nu concoce iene; ainghitî 
fora a mestica bene; 2. a pune împre- 
una, a unî, a face se se confunda doue 
sau mai multe lucruri : a mestecă vinu 
cu apa, arame cu argentu; asimestecâ 
QuHe sdle cu <dle altoru-a; nis'aumeste- 
catu r)ui7e, cumu se le mai allegemu ? a 
mestica mdUga; pune împreuna miere, 
lapte si vinu, apoi mestica-le bene impre- 
una;— in aeestu din urma aensn se aude 
mai desu compos. ammesticare; — co- 
ventulu se refere Ia doua fontane, a- 
deco : in seosulu de sub 1. la masticare, 
d'in mastu de la mandere, 6io in sen- 
sulu de snb 2, la mestu d'in mescere. 

MESTECATIONE si mesticatione, a. 
f., BMtlcatlo si mlxtlo; actione de tne- 
sticare. 

MESTECATORIU si mesticatoriu,-to- 
rt(i,aâj.g.,inaetleana3iinlsc«Ds;careme- 
stica; snbst. reale, m. tttesticatoriu, sau 
f. mesticatoria, mesticitore , ruill«ata , 
biltiu do mesticalu melltg'a sau si alte 
mesticature. 

MESTECATTJ, si mesticatura, pari, 
masticatos ai mlxtns; — de aci Slipin. 
batiu de mesticatu; s. m., abst., mesti- 
ctttuiu meUigei. 

MESTECATURA si mesticatura, B. 
f., masttcatlo si mlxtnra; actione si re- 
aultatu allu actionei de mestieare. 

MESTECU si mesticu, s. m., mlztlo f 
nu e nid unu mesticu intre mene si tene, 
intre alle melle si alle telle; vedî.mesfi- 
ectre su b 2. 

HESTEBIA (pron. meşteria; se audu 
ei formele: mestria, masiria, masturia, 
mastorta, tote d'in maffisteria; vedi : 
ma^steria, magisteru si magistru; com- 
para ineo med. lat. meştera), s. f., ar* 
tlflelum; stătu, scientia, arte a mes- 
terurlui. M. 

MESTERU,-!!, adj. s., (cu intellessulu 
de adj. si sub formele : mestru, mas^u, 
masturu, mastoru. tote d'in magisteru; 
compara; magisteru, magisteria, ma- 
gistru; \eăi si: meşteria; mestria); 1. ca 
adj-, solers, rei rel artlB peritui, In- 
dnstrins, callidns; absoluta sau com- 
pletu, perfectu in ceva, care precepe, 
Bcie si pactica bene una aite, precepntu. 



TitS 



m 



indemaoaticu, abile, etc.: ferrariu câiu 
se pate de mesteru, chirurgi forte me- 
şteri; mesteru de gura, de mana; 2. ca 
subst., care scie si practica bene una 
arte utile, măiestru in artfia sea, artlfex, 
opifex, mesteru in rotaria, ferraria. M. 

* MESTETIA, s. f., nnstltla, stare 
de mestu sau trista, tristetia. 

MESTICARE, mesticatione, etc., vedi 
mestecare. 

MESTICIU si mes«tMu,-a, adj., înlatas, 
blgeuer, mlsti generU, (compara : isp. 
mestUo, fr. m^tis) ; d'in mestu, de la 
mescere, mesticaiu sau ammestetatn, ap- 
plicatu in specie ; a) la animali năs- 
cuţi d'in masculi si femîne de differlte 
generi, curcitu; b) mai vertosu la ameni 
născuţi d'in difTerite vitie sau genţi, si 
in parte : omu naseutu in Amarîc'a d'in 
unu Earopeanu si una Indiana. 

* MESTIONE, 3. f., Tedi mistwne. 

* MESTITIA, s. f-, nvetltia; vedi 
mesteîia. 

MESTITIU,-», adj., vedi mestvnu. 

MESTRELLA, s. f., proprie demi- 
notivn d'in mestria. 

MESTRIA (pron. mestria, pre a lo- 
curi : mistria), s. f., artlfiolanij Iralla j 
1. proprie, ca abstr. (cumu arr^ta si 
form^a), calitate, scientia, arte si prac- 
i tiea de mestru = mesteru, (vedi meş- 
teria si mesteru); 2. prin metaf., instra- 
mentu de mestru, si in speciale, instni- 
mentu de mestru murariu, trulla .- luaţi 
calce cu mestri'a si muruUi cu anima; 
cumu se muruimu, deeo n'avemu mes- 
trie ? — prov., are se mi iee mestri'azz 
nu mi pote face neci unu reu. M. 

1 MESTRU, adj., s-, vedi mesteru. 

2 MESTRU,-a, adj., vedi men^ru 
sau menstruu. 

* 1 MESTtI,-a, adj., mmstnsî tristu, 
intristatu, plenu de supperare si ama- 
ritione de suffletti : stau mesti, tacuti si 
confiMăati in intristatione? ce amili 
sengta-u, mestu si confundatu in negre 
eogiiari? 

2 MBSTD,-((, (d'in mescere), part. 
vedi mistu; asi& si subst. in locu de me- 
atura, mistura, 6tc. 

MESU, 9. m., meniU (^if), vedi mese. 

MESURA, B. r., neiBura, M«dw» (it 



>y Google 



mlBurs, isp. port. neiJiirBt proT. mea- 
Butft si megura, fr. mesnre); ce serve ca 
pantu de plecare san ca regulatoriu 
la estimarea estensionei, cautitatei, du- 
ratei, etc; 1. pentru lucruri mai multu 
sau mai pucinu sensibili, materiali, a) in 
genere : mesura de lungime, de capaci- 
tate, de volwne; de bticcaie, de grauntie, 
plena, rasa, indesata; mesurile nostre 
sunt regulate dupo system'a decimale; 
dupo mişcare computămu mesur'a tem- 
pului; a leuâ mesura penttu vesiiminte, 
pentru calciamente ; mesura derepta, 
strâmba; cu ce mesura veţi meata-â, cu 
acea-a vi se va mesurd; si pentru contî- 
nutulu unei mesura : mesura de grânu, 
de farina, de sare, de cafea, de ore.zu, etc.; 
— b) in specie ; a) la TersiGcatione, nu- 
meruk de syllabe combinate dupo ac- 
centn in celle mai multe limbe modeme, 
dupo cantitate în limbele antice : me- 
sura dactylica; aceUe versurelh n'au 
mesura , pentru co in fia-care lipsescu 
syUabe; fi) in poesia ca si in prosa, me- 
«ura ^ cadentia armonioaa a frasiloru, 
Dumeru oratoriu; 7) in musica, mesura 
r=: tactu; 5) in ealtu, mesura := tempu, 
in care are se se facă certe mişcări sal- 
tatorie; e) la duellu, friesurir^distantia 
determinata intre duellisti; 2. in sensu 
ideale si morale : a) planu , mediu de 
adjungere la unu scopu; b) computu sau 
cumpetu , modcretione, bona covîen- 
tia, etc. .- sVtM luuht mesure intellcpte 
pentru securitatea puUica , mesure reu 
allesse, mesure secrete, mânca si bee cu 
mesura, acestu omu e preste mesura fu- 
riosu, mesw'a in iote este bona. 

UESDRABILE, adj., menaDrabtlIs, ce 
se pote mesura, vedi si mensuraMe. 

MESURABK, v. a., menBarare, me- 
tlrl , eraetlrij moderări, teiaperare» a 
applic& mesura, a leuă mesura, a pune 
mesura , etc, ; 1. in sensu materiale : a 
mesura grânulu, a mesura unu putiu , 
una bute, a mesurd eaîdut 'a, frigulu; a 
mesura cu ochii, ă'in ochi; a mesurd cu 
passulu una distantia; a si mesurd pas- 
sH, mişcările; a mesurd versuri; 2. prin 
metafore : a) a strabatie^ a merge de la 
unt) loon la altulu : a meswâ cu passi 
raţidi eas'a in lungu st in latu; a me- 



MET; 

surd pre cineva cu ochii ^in capu pino 
in aăcănie; b) a modera, infrenă, a se 
portă cn tactu si prndentia : a si me- 
surd vorbele ; a se mesurd in vorba, in 
mâncare, in beutura; c) a si mesurd po- 
terile, a se lu& la lapta; de acf : a se me~ 
swâ =: a se luptă, cerţi, iatreoe : e^ 
doue oşti se mesurara pre camputu de 
bătălia. 

MESUBATORIA, a. f., 1. femina care 
mesura ; 2. mesuratura : am fostu de 
fada la mesuraioria. 

UESUBATORK'rtorta, adj. b., aen- 
suranst care mesura. 

MESUBATn.-a, adj. part., neunrx- 
tns; 2. sup. si subst. ; a* fostu îa metu- 
ratu ? se mergemu la mesuratuiu de buc- 
cate, de vinu. 

MESURATUBA , s. f. , menanntU , 
actione si resaltata alluactionei deme- 
surare: ce mai mesuratura neregulaiat 

MESUTIÂ, s. f., Menspla, depainuti- 
ru d'iu mesa, mesa mica. 

MESUTiOfiA, (contrassu mesăâra), 
a. f-, mensuli, deminutiru d'in mesutia. 

* META, s. f., neU^ in origine, veri-ce 
figura pyiamidale san conica, £i in parte, 
columna conica la marginea circului ro- 
manu, pre longa care cei ce se intreceaa 
la cursn cu calli si carre, aveaa se se 
inverta de patru ori, foia se se attinga 
cu carrulu de acea columna, si Sendu co 
acea columna eră locu de intâreere, oumu 
si scopu de adjungere, de acea-a mt^ 
însemna si locu de intorcere, si acopu, 
fine , margine , coufiniu , etc. : collin'a 
presenta figur'a unei mete ; hussulu te 
inaltia in mcta , mdele unui agru; me- 
iele unei caile; met'a vivtiei ; a attinge 
mH'a la care tinleaci, 

*METACARPin,a. m., (ţtetaKipTnov, 
fr.m«ttieâr|te); parte a manei de la carpu 
peno la degete. 

METACISMC, s. m., notMlimiii, (|u- 
Taxtqtâi:); cacofonia produssa : a) prin 
des'a repetitione a sonului m; b) in lim- 
b'a latina, si prin punerea acestui m la 
finitulu unui coventu ce sta Înainte de 
altu coventu ce incepe cu Tocale. 

« METALE, adj., meUUs; de meta 
sau in forma de meta =. conicn : peire 
metali oile unui agru, caciulla mdale. 



=v Google 



MET. 

*METALEPSE, s. f., vetalcpsis (ţ>£- 
zăk-^it:), transpositione, figura retorica, 
prin care pentni antecedente se applica 
conseeenteie, p. e. spicele ia locu de se- 
eeratwa. 

METALLABIĂ, s. f., vedi metallariu. 

METALAEIU,-a, adj', s., meUlUrlas; 
relativn la metallu, appljcata de regula 
ca subst., a) pers. lucratom la una fo- 
diiia de metalle; l) reale f. metailaria, 
a) mulţime de metaUu sau de metalle; 
p) fodina d'in care se scote mcUallu. 

METALLICDra. adj., metallicni; re- 
latira la metallu, de metallu : si^stan- 
tie metaUiee; pennemetallice, cari luce- 
BCQ ca metalMu cellu mai bene politu ; 
insecte metaUice, cn colori metallice; vo- 
ce tnetaUica, sonora si pura; istoria me- 
UMica, alte cui evenimente se constata 
prin medalie de metaUu-, — a. f., mttal- 
lica := scientiaaaia arte metaîliea=:m€- 
taUwffia; plnr. metallice, in Auetri'a da- 
torie de stătu ce au se ae solvă ia mo- 
neta matidlieaMo na in charteia-moneta. 

* METALLIPGBU,-a, adj., metalll- 
fer; care conţine metdlu : vene metal- 
lifere, monti metalliferi. 

♦MBTALLIFOEME, adj., (fr. m6t*I- 
Ufcme); care are forma = apparentia 
de metallu. 

*METALLINU,-a, adj., (fr. mSUllln); 
de metaUu, ce coprende ceva metallu. 

•METALLISAKE, v., (fr.aâUllUer), 
a face metallu, u dă, prin certe operatio- 
Di chyiaice sau metallnrgice, minerali- 
loTix proprietăţile metaUiee ; iviă. a se me- 
taUisâ, a se î&cemettdlu prin actione na- 
turale sau artificiale. 

* METALILSATIONE, b. f., («eui- 
UsatI«B) ; actione de a metaltisâ sau a 
se metailisă. 

* METAI-LOCHYMIA, s. f., (&. m«- 
tall«cbiBil«); parte a ckymieei care se 
occupa cu metallele. 

* MKTALLOCHYMICU.-B, adj., (fr. 
■tdtaUoohlnlqne) ; relativn la metallo' 
chymia- 

» METALLOORAPHIA sau metallo- 
grafia, s. f., (fr. nâUlloKnpbie, d'in jj,£- 
TaXXov = metal]u, 7p4ţ9iv =depcriere); 
ăescri^ioM scientifica a mdolldorv : me- 
Udhgraşhi'afacepatip d'in mineralogia. 



MET. 



381 



• METALLOGRAPHICn sau metaOo- 
graficu,-a, adj., relativa la mdaUogra- 
phia. 

* METALLOGRAPHU sau «trioHo- 
grafu; s. m., (fi*. udtallogrBpb«), care 
se occupa cu m^cMografi'a, anctoriu de 
metallografia. 

• METALLOIDK, adj. 8.,(fr, m«t«l< 
lolde); care are appare^ia de metciht; 
subst. metdloidi-i, corpuri simple cari, 
fora se fia metdUe, sâmena inse in anele 
parti cu metallele. 

METALLU, pl.-e, neUlUpB(|jbifaUov, 
d'in |iiTaXXţy=scrutare, săpare); corpu 
minerale simplu ; auruhi, argeniidm,fer- 
ruZu, j)Ium&uZu, mercuritdu, aramea, 
stamnultt sunt metalle; proprietatileme- 
talleloru sunt : ductilitatea, sţdendorea, 
sonoritatea; vase de metallu; mdidie 
prntiose sunt aundu si argitUulu; me- 
tail» naiivu, ce se afia in senulu pa- 
mentnlui; prin metafore : a) locn de unde 
se scote metaUu , fodina, minera; W lu- 
cru âemelcdlu, si in specie, monet3,ban- 
ni : m^allulu s'a ascunsu, si are cursu 
numai ckarta'a; c) materia ; omeni de 
mai bonu mdedlu; de acf si celle patru 
etati prin care, dupo antici, au trecutu 
lumea, se desemna prin matale : etatea 
de auru, de argentu, de arame, ăeferru; 
si astadi bonele sau rellele certoru lu- 
cruri inco se desemna priu metaîle : eta- 
tea de auru a literaturei grece, latine, ita- 
liane. francese. 

* METALLUBGIA, B. f., (fr. mifl- 
Inrele, d'in fJixaXXov =i metallu, si ip- 
7d(CE0&a[=lucrare); scientia'si arte dea 
estrage metalele d'in minerali ; ca săeii- 
tia, metc^rgi'a se lega de mineralo- 
gia, care procura connoscenti'a minera- 
lihru; dechymtca, care procura eonno-, 
scenti'a agentUoru de cari metaUurgi'a 
are lipse ; de mechatiica , care procura 
connoscenti'a machindoru, eu cari me- 
tallurgulu are a ae servi. 

* METALLDRGICn,-«, adj.,(fr.««- 
tsllnrsique); relativu Ia metallurgia. 

• UETALLOEGU.s.m., ({WToXXoop- 
foif fr. DiâUllurglBte); cellu ce se occupa 
cu metaUurgi'a. 

*METAMECONICU,-a, adj., (fr.mi- 
t%m< wni*iue);acidumetamecomcu,U»an 



, Google ■ 



prin ferbere d'in aeidulu meeonicu, (vedi 
ei meeone, ei meeoniu). 

*METAMORPHOSARE, sau mc/a- 
morfosare, v., (fr. m^tanorphoger); a tre- 
ce prin una mcfntnorpAosc, a transformă : 
ametamorphosă unu omu in lupii; Nar- 
cissu fiendu omu se metamorphosă Îh 
florea ee porta numele seu ; fig. inalt'a 
poaitione, la care a adjunsu acestu omu, 
Va metamorphosatu m omu usiorellu. 

* METAMORPHOSE sau metamor- 
fose, S. f.,inetBmorphosl8ţ([i.£rcc{).(jp^(i>^>i;) 
transformaHone, trecere d'in una forma 
in alt'a, in aensu propriu si metaforica : 
metamorphosea Procnfi, (ftw muiere in 
rondinella, esieun'a d'in multele simt- 
racuîosele metamorphosi. in cari cre- 
deau cei antici; dero si poporulu de a- 
stadi crede in multiplele metamorphosi 
cdle dracului; — insectele trecu prinmai 
tmdte metamorphosi înainte de a ad- 
junge la form'aloru definitiva; ce meta- 
morphose in acestu omu! d'in Ivpu tur- 
baiu eeco-lu amnellu blandu. 

METANIA, s. f., mctantea (ftstâvota), 
pnnltentla ; ţenuflexio, deTotio; pro- 
prie, Scambare a cogetarei rolle in bona, 
adeco părere de reu, penltentîa pentru 
peccateIeaommi89e;deac[: mediuespia- 
toriu de peeeate. ai in specie, inchina- 
tione, genuftessionc, prostratione : con- 
fesaoriulu mi a datu se fam câte unu 
eentu de metanie pentru fia-care pce- 
catueeamcommissuisefacuinsemetanie 
si mânai in onorea santiloru si locuri- 
loru sanie; Mndu rogîimu, si ne inehi- 
namu, etc.;deacf : metania^: roatrlnm 
Bcria de globatie cu cari se servegcu mo- 
iţachii spre a si nutnerâ rogationile si 
iochiaationile; atari metanie porta si pe- 
regrinii la locurile sânte; in. fine me- 
tamele snnt si unu obiectu de Inssu : 
nu^e madone porta metanie de eledru; 
— ca abstr. e usnale in sensu de devo- 
tione, consecratione la servitiulu divinu, 
Torbindu de preutii oe se consacrala ser- 
vitiulu unei baserice anumite, sau de 
calngerii ce se inchina la unn anumitu 
cânobin sau monasteriu : eu mi am inchi- 
ttata metani'a la sântulu monte. 

* METANOKTIOU,-u. adj., (j^sva- 
voiţnjMicj relativa U metanoia. 



MET; 

* METANOIA, 8. f., metuffii ([leti- 
yo(!x),scambareacogetareîre]le in bona, 
penitentîa. 

* METAPHLOGOSE sau metaflo- 
gose,s.î.,[(iT. m^tapbiogase, d'in[Liii= 
trana, si fXo-(U)v.^ =: inflammatione) ; 
gradu estremu de in^ammatione. 

* METAPHORA sau metafora, s. f., 
metapbora ([i^raţiopÂ), âgura retorica, 
prin care unu coventa de la Înseninarea 
sea propria se transfere la alta Însem- 
nare figurata : prin metaphora numimu 
columna a statului unu mare barbatu 
de statu; a vorbi si scrie numai in me- 
taphore. 

* METAPHORICU si mctaforicu.-a, 
adj., metaphorlens; relativu la meta- 
phora : însemnare mefaphorica, intelîes- 
su metaphoricu; — adv. metaphorice:= 
metaiihurlce : a se espreme mefophoriee. 

* METAPHOSPHATU, s. m., (fr. mt- 
taphogpbatp); sare in a cărei combina- 
tione intra aci du metapkospkoricu. 

*METAPHOSPHORrClJ,-fl, adj., (fr. 
mftaphosphoriqiie); neidu metaphospho- 
ricu, in care intra phosphorn. 

* METAPHRAGMA sau metafragma, 
pL-ma/e, (fr. jn^taphraţme, d'in [ieTiJ(=i 
intre, si fpiip^ := ingraditura); mem- 
brana, la insecte, intre caritatea tho- 
racipa si cea abdominale. 

* METAPHRASE sau metafrase. s. 
{., {]LetAzp%ii<;, fr. m^tapbrase), scamba- 
re a espressionei, eepressiooe a acellei- 
asi idea cu alte covente ; interpretatione, 
traductione a sensului mai multu de eâtu 
a formei san formosetieloru. 

*METAPHYSICUaaumrfa/a*twi,-a. 
adj. B., {fr. m^taphf g|qu«, d'in [teta = 
tr.ins, si ţ'^o'-xo; = phj'sIetiH); seDaola 
acestui coventu e inco vagu si pucinu 
dfterniinatu; pentru prim'a ora se ada 
ca titlu la unu traetatu filosoficu d'in 
operele lui Aristotele, care nucoprende 
nemica, mai pncinu de câtu idee cari 
se dicu astadi metaphijsice. Se pdte co 
acestu titlu : ta •t.sziff'trjini, se fia dato 
numitului traetatu numai pentru co 
vine dupo partea oporiloru numite : xi 
f<yjiv.i ; inse astadi metaphi/sicu in- 
setnna totu ce trece d'in collo de mar- 
ginile observationeiicn seuaulu interna 



jyGooglc 



im^ ■ 

sau esternu, chiarn armata cu celle mai 
potenţi medie de observare si esperi- 
mentare, tolu ce e de dominialu rationei, 
ce se iotellege si conaosce namai pria 
ratione: ahsdtUulu, neeessaritUu sunt 
idee metaphysice; — de aci applicatn 
in senan de abstractu : spusele ttUe 
tunt prea metaphysice pentru tnentea 
eruda a copilului; — ca subst. f. me- 
taphysica (subintell. scientia), sclentia 
ce are de obiectu absoliitulu, necesea- 
rialu, âenti'aiusene, totu ceede domi- 
niuhi rationei si treoe preate marginile 
senenlui, fia internn, âa eatermi,— d^ro 
si cu intellessuln de : philesophia tbeore- 
tica : metapkysic'a limbeloru; — si in 
BenBU reu, metaphi/sica = abusu de ab- 
stractioni : ce de metapkysica in acestu 
iractatu de litteratura , ' de morale, de 
pcHitieal — ca subst. m. per». , meta- 
physieu, omu ce se occupa cu meta- 
physio'a; — adv. mttaphysiee. 

* MBTAFLASM:CJ,b. m., metaplMnoB 
(fiecanXa^tuii:), forma grammaticale con- 
traria legiloru limbei, applicata prin 
licenţia poetica, bar barismupoettcu per- 
misBU in favorea unei formosetîe par- 
ticularie. 

* METAPLASTICU,-o, adj. , met»- 
plutteus (iteţaiuXaoTixfSi;) ; ralativu la 
metop^tumu : forme metapîastice. 

* METAPODID, s. m., (fr. m^Upodej 
d'in |ji^a=dupo, si moţ-TroSd? pede); 
parte a pedelui, care sta cotra aoestu 
membru ca si metacarpulu cotra mana. 

* METAKE, V., metârl; a pune mete, 
(vedi meta), si de act: a margini, a in- 
ebide ia margini; a mesură ; in specie, 
a desemna marginile, plaoula de eastre, 
a ^e, a stabili caatre. 

* UETAilIU,-o,adj.,iiietarini; reiaţi- 
TU la me^a,Ia margine, limite, confiniu. 

META8SA si metasse. s. f., BetaxK 
(fbira^a, it. aMtassa, isp. rnadcxa» prov. 
BwUIs»! fr. mfttasge), Herleam bon- 
brelnim; 1. firu snptire ce se trage d'in 
hon^ce sau v^mele de metasse; materia, 
teeautura d'in assemioi fire: metassa 
ai&a, roşia, gallnna; metassa cruda; 
rochia de metassa, legătura de giUtu de 
metassa; imbraecatu numai in metaasa; 
metassa cu lâna; 2. prin meUf., veri-ce 



MET. m^ 

fim forte suptire : in tempuîu tmei timna 
formosa se vede metassa pre campu ; 
auri'a metassa a eaptdui junei , peru 
snptire si molie; — ca subst. materiale 
nu ars plurariu de c&tu in sensu deri>- 
Tatu , metassi si metasswi = materie 
de metasse sau specie de metasse. 

METASSABESSA, s. f., femina care 
lucra sau vende metassa. 

METASSARIA (pron. metassaria), 
s. f., 1. materia de metasse; 2. yesti- 
mentu de metasse; 3. mulţime de me- 
toffse; 4.. magazine de materie de nu- 
tasâS; 5. fabrica de meiasse. 

MKTASSAKIU, s. m., iiieUx«rinB,oare 
lucra san vende metasse sau materie de 



METASSOSlJ,-a, adj., pleau de me- 
tasse; molie si delicatu c&metassea: 
peri măassosi. 

* METASTASE, s. f., (jiET(iOTaat<:, fr. 
taâtastase) ; proprie, transpositione , 
appiicatii inse in partioulariu la : a) fi- 
gur'a retorica, prin care oratoriulu ar- 
runca pre alţii lucrurile ce se vede ne- 
Toitu a marturi; b) strămutarea unui 
morbu d'in unu puntu allu corpului in 
altulu : fnetastaae salutaria, 

* METASTATIGU,-», adj., ((teta- 
rjxa-ziKii;, t'r. m^UBtetiqH) ; retativu la 
metastase : crise meiastatiea. 

* METATARSU, s. m., (fr. w«Utw8«, 
d'in ^txă := traii§, si ■capa6(: ^ tarsu]^ 
parte a, petionihi intre tarta si degite. 

* METATHESE sau metatese, a. f., 
(|j.i:câd£aii;=tr«n8p<>sitl«)ţ mutare d'iu 
unu locu in albulu, vorbinda iu spe- 
ciale de soDuhle unul coveatu : eaglu, 
prin metathese, devine dagu. 

* METATHORACB sau metatoraee 
s.m., (fr.in4totlionu,d'in|ictdt=:dnpo, 
si *(ipa4 = thorace); allu treile seg- 
mentud'in thoraede insecteloru aripate. 

* MBTATIONE, a. f., meUti»; ac- 
tioDe de metare, si io specie, deter- 
minare si assediare a easbreloru. 

* METATORIU,-tona, adj. e., w- 
Utor si metatoriRs; care meta sau serve 
a meta, vorbiidu mai vertosu de caatre. 

* MATATU,-a, adj. part.,. meUtm. 

* METATURA, a. f., meUtnra; ae- 
tione si reeultatu allu actionei de ne* 



>yGoog Ic 



284 



MBT. 



tare, Torbindu, mai uUessu de castre. ' 

* MGTEUlPSTCHOSEsaumefempsu- 
eoBe, 8. f-, (ţUTGţi4âx(»0tc 1 fr. n^tem- 
psfohoie), transmigratione a suffletu- 
lui din nou corpn in altulu : metem- 
pgychoaea e de origine indiana; metan- 
paychoaea fu adorata âe Pythagora. 

* MENTENSOMATOSE,B.f.,Betoii- 
MMBteals fţuTSvawţLdraiatţ), trecerea sau 
Btramutarea naui corpu în altalu. 

* METBORÎCD,-o,adj., (fr. măMo- 
rlqi«) ; relativn la mdeoru : fenomene 
meteorice; flori meteorice, a cărora 
deschidere si inebidere depende de Ia 
meteore. 

t METEORO-, (gr. iwtiiopov = me- 
teoru), in diverae compositioni de ter- 
mini technici, precumu: meteorographia, 
meteoroliiku, meteorologia, meteoroman' 
Ha, meteoronomia, meteoroscopia,'peultu 
allu caroru inteUeasn consulta partea 
posteriore a eompositionei. 

* METEORU, pl.-e, ([isţijojiov), feno- 
menu c« sa petrece in aera, in atmos- 
phera, precnmu ; ventu, ploîa, nene, tu- 
net», fulgem, etc.; meteorelese imparlu 
in Imiinose, apose, focose, aerase; vte- 
teore luminose sunt curcubeidu, awor'a 
boreale; meteore apose sunt roti a, imtm'a, 
neuea,ploi'a, granăinea, etc.; — priD 
metaf., meteoru^Lomn stralucitu. 

tt 1 METERE, messi si meisei, mes- 
su, V., netore; a seceri, a talii erba, 
gr&nu, secara, ordiu, etc, vedi me$se. 

tt 2 HETERE, mesi si mesei, mesu 
si mensu; ?., metiri, a mesurâ ; vedi si 
meta, metare. 

* METHODICU sau metodieu,-a, adj. 
methodlcuB (^ido5i.x6i), relativu la me- 
thodu : invetiotnenlu meiJiodicu, cerce- 
teze metho^ca, Uctioni methodiee; pro- 
fessoriu methodicu; — in specie : regu- 
latu, cară nu esse d'iii regulele inve- 
tiate: mtdieu methodicu; omu methodicu 
î» tote alie selle; ~ s. î., methodica, 
parte a didacticei ce se occupa cu me- 
thodde de invitiameutu; — adv., metho- 
diee : a invetid metitodice, a tracld me- 
thodiee. 

« METHODISMU sau metoăismu , s. 
m., (fr. n^thcdlsne); doctrina a mttko- 
dittăoru, in sensulu lui m€thodiatM de 



MET. 

sub 1.; inse se pote applici si in sensnlu 
de procesat methodicu. 

*METHODiSTD sau metoâistv.-a, s., 
(fr. in6th«dlat«) ; 1. sectariu alin anei 
^ecta religiosa , ce se născu in Angli'a, 
unde, ca si in Americ'a , avu numeroşi 
proselyti : fneiAodisii» se destingu prin 
severitatea ăoetrindoru; 2. coventuln 
inse se pote applîeâ si in sensalu mai 
generale de imiumetAfHÎtcu, care procede 
cu methodu, 

*METHODOLOGU SKMmetodologia. 
a. f., (fr. m«th*dologi«); parte apMlo- 
sopbiei ce se occupa cu metho^lu, parte 
a didacticei ce se occupa cu meHixUle 
de invetitimentu. 

*METHODUsi metodu. f.m., iD»tk»dit 
([j^ădoooţ), tU, caile, adeco processu, 
modu, regula, dupo care cineva caută a 
adjunge câtu mai currendu la unu re- 
sultatu doritu, 1. in genere :metko^ 
dfc a invetid si cântă orî-ce eantieu; o- 
mulu nostru are unu methodu ailu seu , 
spre a si proaird banni de la cUtii; acesta 
cantatrice arc formosa voce , diro n^are 
methodu ; methodu usioru . bonu , reu , 
greu; 2. in specie ; a) in philosopbfa, in 
soientie, in totn ce face obiectu de (!0D' 
noscentia , me^Ao(îti=processu sau pio- 
cesse de a aâă addeverulu si de a Iu 
communici altoru-a ; methodu analg- 
tieu, sgntheticu , sdentiUcu, esperimen' 
tcde, induetivu, deductivu; b) in didac- 
tica, methodu = processu de a invetii 
pre copilli : methodu cateheticu , erote- 
maiiai. euristicu , sacraticu, intuitivu; 
mtthodu mutuale, simultaniu; e) in scien- 
tîele naturali, methodu ^ processu sau 
regula de olassificatione : methodulu na- 
turale, arti^ciale ; d) si coucretu , me- 
thodu = carte ce indica catlea de a in- 
vetii cova : methodu de a invetid lim- 
bele străine; o) in medicina, methodM:= 
modu de curare; f) în matliematica, me- 
thodtt:=moiu de a resolve problcmatele. 

*METrCULOSU,'(i, adj., metleuloim 
fricDSU; Vfidi metuete. 

* Mm'ONOMASIA, s. f., nfltau«m- 
•U ([isTovoţiada), casi subi^ecentele, în- 
semna proprie : scambare de nume; in 
specie inse se applica la scambarea u- 
nui nume propriu, traducundu-lu inalM 



jyGooglc 



rifit. 

limba; asii Suhwtnerd si dede numele 
grecescn M0laBchtfa»B=painentii oegrQ: 
pcporele euceritorie appîica cu persis- 
tenlia mdoHomasi'm; prin metonomasia 
s'au falsi/iecUu celle mai muUe nomine 
românesei de cetati, riuri si sUuri. 

* MGTONYMIA. sau metonumia , s. 
f.,matoD jnia, ([istwvu^lk), proprie, acam- 
bare de nnme, figura retoria, prin care 
le iea effectulii in loeu de causa , con- 
tinutorialu in locn de continatu, speci'a 
in locu de geno, etc.; asia frasile : a tine 
mortea, a hee mai muUe cupe, etc, con- 
ţinu metonymie, pentru co morte 9ta in 
loCD de instrwnentu allu mortei, 31 cttpa 
in locu de betUura. 

* METOPA, s-f., netopa, ((iCTiicrj) apa- 
tia mediu, intervallu patratu intre tri- 
glyfele dorice in cura intra ornamente. 

* MKTOPOSCOPIA, 3. f., (metopoBco- 
pU) , arte de a determină caracteriuln 
cuiva d'io lîniele frontei , si de a pre- 
dice Tenitorulu. 

* METOPOSCOPO, a. m. , (metop«- 
aeopoi, ^xwconiKoz) , care determina 
caracteriulu cuiva d'io lioiele frontei, 
ai predice YCnitoriulu, 

MGTKA (pronuntiatu si mitra, dupo 
grecii moderni); s. f. , {^i(tpa), matrU, 
matrice , mai Tertosu a muiereî : act'sta 
muiere suffere forte de metra. 

■* MBTKALGIA, 9. f., (fr. Di^traUle, 
d'in iLijTpK=:metra, si â>.ŢEtv ^ dorere), 
dorere de metra saa matrice. 

« METRANASTEOPHIA, s. f., (fr. 
ndtrantBtrophle, d'îu [t^tpa = metra, si 
âva(Ttpofi'j=in¥ertire), rMtomare ame- 
trai sau a mairicsi. 

* METREMPHRAXIA, s. f., (fr. me- 
trevpfanxle. d'in [JLiJtpa(=metra, si i^- 
(ppa|iţ = obstructione) , obstructionea 
metriei. 

* METRENCHYTU, s. m., (ţtT/tpsY- 
XtwTjţ, fr- mitrenclijte), ce ae Târaa sau 
cu ce se v^raa in metra , adeco : a) lî- 
cide ce se ini^pta în metra , h) instru* 
mentu ca care se face acesta inieptione. 

« METRETA, 8. f-, netreti, (jistpŢjr^ţ, 
TedinieMi);mesuragreca pentru aridesi 
âoide, ce coprendea 12 conţii romani; — 
si ana mesura mai mare de capacitate: 
bfUonw, bute, etc. 



Met. _ 28g 

* M&IRÎCA,9. f., ara metrica, scien- 
ti'a cantitatei si a diverBeloru specie de 
meaure poetice : metrufa grSca, mdrie'a 
latina. 

*METRICtJ,-a,adj., iiietrloBa,(iieTpi- 
■niq), dupo mesur'a sjllabeloru : versu- 
rile grece si latine sunt metrice; incer- 
eare de a face versuri metrice in lim- 
bele moderne. 

+ METRO-, (d'iu (tătpov = metru, ai 
d'in ti.')itpa=:metra), in diverse compos- 
sitioni mai allessu scientifice, parte inse 
si popalarie, precamu : nu^oeampse. s. 
f., (fr. n^trocampstei d'in [i.')Jtpa:=metra 
si xi[j.'li[; = infleasione) , inflessione a 
metrei; metrocele, a. f., (fr. mttrooile * 
d'in [iijtpa = metra, si x^iXii^tumore), 
Burpatura a metrei; metrodynia, a. f., 
(fr. m4trod]-nle, d'in [LijTpa = metra, si 
<^5uvT]— dorere ascatita), dom de metra 
(redi ai metralgia); mkrographia, s. f., 
(fr. mâtrogrâphle , d'in [liTpov = me- 
tru, si YpdcţEiy=::scriere), scriere aaupr'a 
mesureloru; de acfsi: mkrographicu,-a, 
adj., relatÎTU la metrographia; metro- 
graphu, s. m., auctoriu de uoa metro- 
graphia; — metrologia, a. f., (n4trttl«sl«, 
d'in jiitpov = metro, si Xi^oţ ^ di- 
soursu), scientia a mesureloru de la tot« 
poporele antice si moderne, tractatu a- 
supr'a acestui subiectu; de acf si : nte- 
trologieu,-a, adj., relativii Ia metrologia; 
metrohgu, s. m., auctoriu de metrolo- 
gia; — metromania, s.f.,coventa ambigua; 
a.) d'in ţiirpov = metru (poeticuj, ai [la- 
vEa ^ mania, ai prin urmare metroma- 
nia = passione, furore, mancarime de 
a face versuri; 3) d'in Y--fi^p<t si ^via., ai 
prin urmare rnetromania = furore, ta- 
riosa mancarime de metra sau matrice, 
(cu acestu senau at mjmpf'Oi'iania); de 
aci cu acellu-asi sqnsu ambiguu si : me* 
tromanieUf-c, &ii.,raetromanu,-a, adj. s. 
personale, celln cesufTeredemancarimea 
de a face versuri , cea ce suffere de 
mancarimeamatricei; — metronomu.s. va., 
(fr.jn6tri>iiome, d'in [iirpav^: metru, si 
vijioţ =: lege), a) pers., verificatoriude 
mesure, ^) real«, instrumentn de meso- 
ratu tempnia musicale; metrometru, a. 
m. reale, (fr. mfitronitte, d'in [litpov^ 
metra sau mesara, si p-erptiv = mesn^ - 



>y Google 



ra)e), înstramflotu de regulatu mesur'a 
unei buccata de masica; metropole, s.r., 
■i«tr»p*llB ([i.Tjt j}6icoXic 1 d'in tJ^i^njp ^ 
]natre,si in)>.t;=cetat«),cetated'ii]care 
s'au formatu alte cetati ca colonie, ap- 
plicatu apoi, prin estensione, si la : 
a) capitale a aoei terre, h) cetate unde 
reaiede ]inu măropoliiu; de acf si deri- 
vatele : a) mehropdia : ă.) demnitate de 
metn^mle, si a nume, aau cetate de re* 
sedentia a unui metropoUtu. saii base- 
riea cathedrale, in care oMciedia de re- 
gula metropolitulu, p') eparcbfa a unui 
metropolitu, Y) demnitate de metropo- 
litH : a fi allessu si cHiamatu (a metro- 
polia, se mergemu seuscuîtamuUturffi'a 
la mitropolia, metropoli'a are mai multe 
juăeeie de cătu episcopiele; (3) metropo- 
litanUt-a, adj. s., metropolltaHos* rela- 
tîTu la metropole si la metropolitu, a.') in 
genere : metropolitami =: locuitori ai 
unei metropole, p') in speciale : base' 
rica metropolitana; ^) metropolitu, a. m., 
raetropallta» a) in genere : metropolitii 
= locuitori d'in una metropole; p) in 
speciale, metropolitu = anÂiepiscopu, 
prelatu de ţnm'iotdiQe;—metropolypu 
a. m., (fr. m^tropoljpe, d'in p^tpa =: 
metra, si jrdXujroţ = polypu), polypu de 
metrs sau matrice; metroptose, a. (., 
(fr. Metroptose, d'in [x^xpa = metra, si 
motaii =: cădere),- surpatura sau vette- 
matura de metra; metrorrkagia, s. f., (fr. 
îojtrorrhagle» d'in [i'^rpa = metra, si 
^aYEtv = rnmpere), acursore escessiva 
de sânge d'in metra : abusulu de î^a- 
ceri lil»d%ttose, maivertosu abusulu prc- 
matum, casionametrorrhagiemorlifere; 
~-metrorrheia,3.î.,(k. mâtrorrhâe, d'in 
(j.ijtpo = metra si f-Eeiv=:currere),scur- 
sore mucosa d'in metra; mctroscopîa, s. 
f., (fr. M^troBcople, d'in [i.7^pa=metra, 
9i tnuncEÎv = observare), esploratione a 
metrei; de aci si: metroscopicu,-a, adj., 
relativu Ia metroscopia : instrumentu 
metroscopicu; meslroscopa, b. m., a) per- 
80n., ceUa ceeBsamiiiamefr'asaumaJn- 
cea; b) reale, instrumentu de esploratu 
metr'a;- -metrotomia, s. f-, (fr. mfitroto- 
inl«>d'in[i.'^7parrmetra, si TO[i.iJ=talia- 
re), opetatione chirurgica la metra; de 
Kf si: metrot<mieu,-a, adj., relatjvu la 



Mtx 

melrototMa : instrumente metrotomiee; 

metrotomu, s. m., a) perg., cellu ce £ice 

una metrotomia, b) reale, instrumenta 

de metroUmii. 

, M£TBOFOLIA,»K/ropoIi^H,etc.,Tedi 

metro-. 

METRU, 8. m., metram» ([L^rpov, com- 
para si fr. iti^tre, tote d'in radecin'a lui 
2 metere , d'in care ai mesura), inse cn 
intellessulu generale de mesura numai 
in limb'a greca, ^ro in limbele romane 
se applica numai in certe inaemnari, 
si a nume ia limb'a noatra : 1. in poe- 
3ia,mesurapoetica, si in specieio^com- 
binatione de syllabe, numita sipedewka 
petioru ^ pes =^ î:o6c, făcuta mai ver- 
tosu dupo cantitatea syllabelorn in lim- 
bele antice, ^ro in celle none dupo ac- 
centulu acelloru-aai ; metru dactylicu, 
iambicu, trocliaicu; sponăeidu e metru, 
ce espreme gravitate, maiestate, mesti- 
tia, etc., pre eandu ăact^lulu e metru, 
prin care se espreme usiorentia, ropt- 
ăitate, buecuria, etc.; fr) combinatione 
de mai mulţi peăi sau petiore, vtrg» : 
metru eroicu, dramatieu; metndu iam- 
bicu, comtmsu ifm peăi ntamti iambi, 
e câiu se pote de aptu la aetionea dra- 
matica; c) in genere, mesura poetica;— 
în aceste insemnari cu plur. ni«<re : me- 
trelc sunt forte variate intr'una poema 
l!/rica;—2. cu pliir. i, metri, mesura linia- 
ria, de longitudine, ecale cu isoassoi 
r= a diece milionesima parte d'in ca^ 
drantele meridianului terrestm ce trece 
prin observatoriulu d'in Parisi, capitale 
A-Franciei, cadrante coprenau intre e- 
catoriu si polul» boreale alin pamentu-^. 
lui : metrulueaprope ecale cumedietateâe 
stensinu; prin una lege metrulu e asta- 
ăi mesur'a legale in Bomani'a; metnlu 
e basea nit numai a toioru mesureloru 
Uniarie-. de svperfacia si ăe volume, et si 
aUu mesureloru de capacUaiesi ăepondu; 
metru cuhicu, metru eadratu; ăivisioniU 
decimali alle metrului se espremu prin 
composite cu numeri romani : decime- 
tru, centimetru, millimetru; ero mwUi- 
plele metrului se esţ)rernu prin composite 
cu numeri grea : deccanetru, hectometrii, 
chiicmetru, myriwnetru. 

M£IT£BE, T., BtttereiTedimittMV. 



jyGooglc 



MEU. 

* METD, 8. UK, metus; frica : de me< 
tultt punitiond si ascunde peccatele. 

* METUENTE, adj. part. pres., me- 
tueuti, care metue, care duce frica, fri- 
cosu, plenu de frica, de ansietate, de in- 
cietudine. 

tt METUERE, v.,inetitere.aseteii]e, 
a senti frica, ansietate, incietudine. Ga- 
decin'a yorbeloru : metuente, mctkulosu. 

* HETULA, 8. f., meluU, deminutivu 
d'ÎD mda, mica meia. 

METURA, s. f., scop», instruraeutu 
cu care se curetia unu locu de lucruri 
straiae, se şterge de pulbere si de alte 
sfermature: metura de noticUe, mdura 
de palie, metura de peru de forcu. 

1 MET0RARE, T., scopare, yerrere, 
a curetiă udu locu de lucruri straiue 

eu metur'a,a. şterge pulbere si alte sfer- 
mature cu metur'a : a metuni cas'u, a 

mdurd curtea; fia-care se mcture d'iw- 

ainiea usiei selle. 

2 MET ORARE, s. verbale; curetiare 
ca metur'a. 

METURATORIU,-(^/-ia, adj. 8.,yer- 
rens, care metura : victuratorii stratc- 
loru pMftZice; s. reale : tneturaiorm, m. 
si meturatoria, f., instrumenta de me- 
turare. 

1 METDRATU,-a, adj. part. yergos, 
curetiatii cu mdur'a. 

2 METURATU, s. m-, aetuludewie- 
tufare, effeetn allu actionei de tnetu- 
rare : perde diu'a cu meturutuîu. 

METDRATUKA, s^f., actionea de 
meturare, si resultatulu acellei aetioue. 

METURICIA ai meturitia, s. f., de- 
minutivu d'în metura. 

METURONIU, (cu n molliatu, m- 
turoiu), pl.-ie, augmentativu d'in me- 
tura, mare mdara. 

MEU, mea, pi. mei, melîc, pronume 
possessivu allu personei I siug. meos, 
mea, monm : calluîumeu, ^p'a mea, callii 
mei, epele melle. Cându pronttmeleposses- 
sivu sta siDguru fora substantivu, (ab- 
solute), cere articlu'iuaintea sea : allu 
meu, (alli) ainm,(alla)aniea, allenid- 
le; aUu cui e boulu? — allu mm; alli 
CMî 514 hoii? — alli mei; a cui e vacc'a? 
a mea; alle cui su vaecele? — alle melle; 
— aaiă si oiuidu fossessivuln sp pune 



HI. M7 

inaintea substantivului seu : allu meu co- 
pillu, alli mei copaii, alle melle eopUle. 
Intre Dacoromâni meu, ca si celle alta 
possessive , uu are flessîoni de caşuri , 
^ro intre Macedoromâni se declioa pos- 
sessivulu meu si celle alte possessive, p. 
e.frensle calliloru wieor«=:dacorom./re- 
nele calliloru mei; boulu miui viciHu= 
dacorom. boulu veânuîui meu. 

Ml, pron. coujiiDctu, personal, slag. 
dativu mihl, înlhe, si ml; propris ca 
dat., a) mi se covine, mi s'a spusu , nu 
mi place asia ; ce bene sau reu mi ai 
facutu ? — p) cu nuantia de resfaciare, 
gratia, favore, compassione si alte af- 
fecte , ca asi4 numitulu dativu dkicK, 
sau chiristicu allu limbeloru clasaice : 
poţi ess-i acumu, co-â ti am cumperaiu 
totu ce mi-ai dissu; ce mi făcu copiilii ? 
ău-mi-le acumu, joca-mi-tehme; mirU-lm 
bătui bene; mi-ti'lu batura, de mi-H'i 
sftrmara Iote ossele; mi-si au batutu- 
reujocu de ellu; — y) iu genere, mai la 
tote verbele transitive ce au unu obiectu 
passivu sau directu, spre a arret^ per- 
son'a in favorea aau defavorea cui se face 
ceva, in care casu alte limbe romanica 
punu posscssivulu : mi-am perdutu pel~ 
lari'a,^ii,i\l iierUu mon chapean; asifl 
si : mi tundu perulu, mi radu barb'a, mi 
am lassatu barb'a , mi am perduiu star 
rea, sanetatea, tempulu attene in deser- 
tu ; h) ca genitivu sau altu casu ce es- 
preme tenuinulu de unde? — cumu : 
a) genitivu possessivu : cas'a mi nu 
mai e de locuitu,=.cas'a mea nu mai e 
de locuituz::zîx. ma na]»aii n'est plns ha- 
bitable; asia si : asupra-mi ^asupr'a^ 
mea, nu mi teu asupra-mi; p) ca ablat., 
nit a leuatu vestimente, pote Însemnă , 
a) a leuatu vestimente pentru mene : 
P') a leuatu vestimente de alle melle; 
^') a leuatu de la mene vestimente, a ra- 
pitu, furatu;— form'a mie, de si cea mai 
primitiva, pentru eo d'in ea, prin redue- 
tioni, s'a formatu mi, nu se appiîca inse 
in tote constiuctiotiile, iu cari iutra mi, 
asia nu intra in caşurile de sub b, precumu 
neci ca ethicu : mie Iu batura, nn se ^ice 
in locu de : mi Iu batura; bî fiendu co la 
acestu articlu avemn se ne reforimu si 
pentru cella alte corente analoge, caat» 



=y Google 



08 m. 

96 ioaemniiuu inco-.mi, cascnrtatu d'ia 
mie, e endUicu sau proelUim, ca si a- 
nalogflle : ti, si, li=.i, ete., d'in tie, sie, 
hă, iei; proditicu numai candu na-i pre- 
cede altu coventu, coci atunci mi cu co- 
ventulu unoatoriu face ca ana singura 
vorba cu unu sioguni accentu, unindu-si 
TOcalea in diftongu cu rocalea iniţiale 
a coventului urmatoriu ; mi-e frigă : 
HH-a&(ate, mi-adduce; inse enditicu in : 
mt-tni place , ăeco-mi place, candti-mi 
place; dâro in frast ca : nu mi e frigu, 
eandn miabbaie, etc., mi, ca si analogele 
selle : ti, ai, etc., pote îfi si procliticu : 
condu mi-aibate, si enclitica : candu-mi 
(Mate; m casaln de prodinatione, fra- 
sea: canău mi-abbate, are una cantitate 
nnmai de patru syUabe, âro iu casula 
de indinatione are cinci syllabe : can- 
dH-fln abbttte, cea ce e importante pen- 
tru metric^a Dostra;— candu covantulu, 
pre care de necesse se proclina mi, in- 
cepe cu consonante, atunci pentru faci- 
litatea pronunţiei, se prefige lui mi iiua 
vocale obscura si pucinu sentita, mai 
multa una specia de aspiratione vocale : 
mi da, se aude pre a locuri cu : emi da; e 
inse rea a scrie asia, si mai reu a pune 
apostrofa in caşuri ca : 'mi aăducu a 
mente .- co-ci, de si ialimb'a greca, pre 
longa formele : {uil, notetcessistu si for- 
mele : ^t, isot, etc., care aru par^ co 
anctorisa forme ca : emi, Hi, etc. in locu 
de mi, ti, etc.; totuşi na e mai pacmu 
addeveratu co : a) alle nostre nu vinu 
d'in celle grece, ci d'in cella latine: 
ttilhe, tibe, slbe, etc., transformate mai 
antanin in : mie, tie, sie, apoi si contrasse 
in : mi, ti, si; ^) in form'a cea mai pri- 
mitiva, cnmu se vede in satiserii. Bahjsn 
=Bilhe, tubhjan ^ tIbe, nn au vocale 
iniţiale; 7) apoi ar fi absurdu a scrţe fora 
apostarofU : mie, tie, etc., cu apostrofu : 
'mi, 'ti; 3) si mai absurda a apostrofă, 
in f^i ca: mi se cade; ti se âtde, etc, 
unde nu pote incapâ elisione de vocali ; 
— se se observe co aci coventele in ce- 
stione snnt deplenu tonice d'in caus'a 
monosyllabeloni ce le succeda, feno- 
meuu ce se obserera si in limb'a greca; 
asi& iu frasea : ou icoi-rjsuzznn voia face, 
e& e fora toan , inse cu tonu in : o!j 



mc. ^ 

001 icoiijou ^ BU ti voi face , d'in caoa'a 
monosţllabeî sot. M. 

MIASUA, pi. miasmate, (piaapai,b. 
■lasne); proprie, cont^ione spurcata, 
spurcatione, appUcatu inse in speciale 
la essalatione, corpu forte suptire ce ef- 
ftue d'in materie stricate, ai care se consi- 
dera ca propriu a communică cont^ionea 
cormptionea la corpuri sanetose : mtfu- 
mate putorose, pestilenţiali; apele morte 
scofu miasKtofa,— prin estensioae, ori-ce 
fluidu aeriforme, suffocante, care, in certe 
parti, se essala d'in senulu pameatalni. 

M[ÂSMATICţr,-a,adj., relativa la 
miasma, care conţine sau produce mias- 
maie : atmosphera miasmatica. 

MIAU, touu cu care se imita vocea 
catueieloru , pissiceloru .- catusi'a face 
miau! miau ! 

MIAUIBB, V., (ca forme simple ; ca- 
tusi'a miaue, dero si lungite : miauesee; 
d'in miau, compara inse si fr. nlanl«r; 
vedi si merloire); a face miau, vorbindn 
de vocea catusieloru; ~ prin metafora, 
despre plansulu copillilora mici, eichiara 
«lespre plansulu oopillaresou allu unai 
omu mare : ce mi totu tnioititi pre eapu? 

MIAUITU, d'in mimUre, 1. part. ap- 
plicatu la persone ce abia wbeBCU ca 
una voce plangerosa : c^ muieri miamie; 
2. subst. abst., mi ati spartu eopulu cu 
miauitulu vosirti. 

MIAUITURA, s. f., actione si acta 
de miawre .- miauUw'a catusiei, a eopil- 
lului d'in leganu. 

UTATJNARE, (cu forme simple : eo- 
toniulu miăuna, dero si lungite : miau- 
nedia), v., vedi miauire. 

MIAUNATU,-a, adj., part., vedi si 
miauitu. 

MIADNATURA, s. f., vedi miauitura. 

MICA, B. f., mlea, (it. mlea si inlra,isp. 
niţa, port. mtelia, prov. nlea, nisa, mlea 
si mlehaţ fr. niehe si nle; der. nlet- 
te); 1. buccata cătuşe pote de mica, etc., 
buccatella, sfermatura, Sru sau firicelln, 
a) in genere si proprie : tiu avemu mi- 
ca de sare, de pane, de vinu, de farina, 
(compara compos. nemica, de-micare sau 
dumicare, de-re-micare, dre-micare, sau 
dru-micare, s-ăru-mictwe etc.); h) metaf. 
seccatara, nmtea : a- vorbi cica-mea 



, Google 



^ irtc^ 

(pronnntiato pre a loonri si eiga-miga, 
in in plnr. ct^nin-tm^un, ca nemicuri 
din nemiea, trecuta prin nemcu); 2. spa- 
da i» petra lucHTtforta, foliosa, ecamo-' 
sa, ui4 in ofttn ca unu cntitu se pote 
dMde in fvUe mu sau forte snptiri, 
daaiiaetAfltmdfUi, (compara fr.mles): 
colorile mica snnt de^idttt de varie, 
mufa M 0^ tn tote terrenele; Emii 
jHHW, in locN de vitnt, folie de miea la 
fenertre; — de act, prin metafore, mica 
t^A applieata la mai multe snbstantie 
f(>rte difereaţi «nele de altele, sidifferen- 
ti de MIM, aTeodn eu acâsta-a, proprie- 
tatea oommnne de a avâ folie suptiri, 
flassibUi si Ineuritorie : mica de ferm, 
mtco de graphitu; — mica , nu e de 
e&tn forma feminina din micu, si cnmu 
s'apotntn ^)pllc& ladone senanri inap- 
parentia taii de dirergenti, redi la rer- 
bula mieare. M. 

* MICANTE, part. adj., (din mieare), 
■leaai i ocli mtcanti,' lumina mieante 
|ire Idcntlti apei. 

* MICARE, T., mioare, Mlnvere, nle- 
tuc; 1. proprie, a face miat, a muA, a 
micMioră, in acestn sengn inse se ande 
namai pre a locuri, ca si fricare san 
t»-/Vteiir«d'in^iea.inlocaâsce eedice 
pre alte loenri infrieosictre; in specie 
a mÎM oelti ^ a face odii miei, adeco : 
a) de soomn, b) in genere, a inchide 
odii; a inchide si deschide oclii,a elipf, 
Tibri d'in ocli : «uMu mica odH? san : 
atmiu-4 mina odii?! — de acf : 2. in 
gMiere,a mişcă rapide, a Tibrft, a se 
bate : mi mica âniiH'a de frica; ce tare 
miea ptdaulu! — in speciale, despre In- 
nîn'a ce joca, vibra : steîlde miea; ro' 
Ude sorcUâ micau pre coperimeniulu 
deferru olfru dilupalatit^; — de nnde, 
ntieare == Inourire, lucire, radiare. 

♦ MICATIONE, s. f.,nhi»tlo; actione 
de mieare: micaiionea eeliloru iupnlui, 
Mtdldoru, froHdiehru, ănimei, eordeloru 
mteinora. 

• MlOATC.-o, (din mieare) : 1 . part. , 
corăemieate, ocH mcaii;2. snp. si snb., 
miea t ii-îu oelUoru, stdleloru. 

UIGIA, (pron. mieta)^ si micime, s. f., 
parrltai, piBllUtu; calitate de micu ; 
mkPa Bau micimea eamerdcru, midade 



MC. M» 

suffi^u; nu ne detpretiâ in tm<A'a no- 
8tra;^miame pare singum applicatu si 
in sensa concretu : micifne de omu. 

MI CIA, si mitia, s. f., fellg, vedi mitia. 

MIGISU ai micedu,,-a, adj., mioldas; 
tare mt'eu .- micid'a lui avere. 

MICIRE,-e4CU, nlonerei parmn rel 
parrl facere, lerare, etc, a face micu ; 
a mici in loeu de a mta-i luerulu; a miti 
una camksia-y a miei furişa reului; si refl. 
a se mirf. 
• MICID si mi^u, s. m., Tedi mxHu. 

t MIOR- si miero-, (din grec. |j.[xpâ;=: 
micu, si prin sensn si prin origine) , in 
diverae composîtioni mai allessn scien- 
tifice, cumn •.micracanthu,'a, adj., (fr. 
mieraeanthe , din îxov^; =:: acanthn, 
spinn), care are spini mia ■ copperu mi- 
cranihu; rMeraataticu.-a , adj., (fr. nl- 
«rae«nstlQie, din Âxooanxâ; = care au- 
de bene) , aptu a face se se audia celle 
mai mici gonnri : instrumente mieracw 
stice; mia^anthu.Hi, adj., (fr. mteranthe, 
din £vdo4 = flore), care are flore mica; 
de ac{ si micrantbiij,-a, (fr. ralcranthti), 
relatira la nna planta cn flori mice, ca 
3. f. pi-, «nerai^hie, classe de plante ca 
flori forte mice; mieranOua, s. f., genn de 
plante din famili'a euphorbiacielorn ; 
miareneephalu,-a , adj., (fr, mterencA- 
phale, din ipi£!paXoţ:=cerebni), careare 
cereAruJu, creierulu mieuimicrocarpu.-a, 
adj. s., (fr. mleraearpe, din %aţnt6f:=z 
frnctu) , care are frudu san frucie mice; 
s, m., microcarpulu, geou de fungi; mi~ 
erocephalu,-a, adj. a., (fr. mlcrocâphale, 
d1nxE!paXi'j=câfa, capn), care are capu 
micu, si vorbindn de plante alle cui flori 
formedia una capiHna; s. f. pi-, microce- 
phale, tribn de insecte din famili'a coleO' 
pterelerubranclielytr8;mtcrocefM,-(i, adj. 
s.(fr.in[Droe6re, â'inx£pa;=Gornu),care 
are co>-nusau come mice, si deacîan/enne 
mice; s. f. pi., microeere. secfcione de in- 
secte dlnfamili'anweidiloruîfmcrocAro- 
nometrtt, 8. m., (Rr, mlcroehronemâtre), 
instramentu de pbysica, cn care se me- 
sura si celle mai mice fractioni de tem^ 
pu; mierocona, adj., (fr. mlorocone, din 
x&vo;=:conu), care are mice conwr; wi* 
crocosmu. B. m. , (îr. mlerecasme, din 
x<Jot'«c=lonie), iitme miea, lame in mi» 
19 



>yGoog[c 



m MC. 

niatara : omuftt e «fw miaroeosmu ; da 
9£inâeroeo8micu,-a, adj., reUtivu la mi- 
crocosm»; mtcrocoMfoto^ia^ntropolO' 
^a,»itcrO(IacfyM,-a, adj.,(fr.iBlerodac- 
tjl«,d'in2dixiuXo(=degitt]), care are âe- 
gite miee; s. m., imero^oo^i^u, genu de 
passeri; imcro(j{mte, adj., (Cr. nterod»!!, 
d'in i3o5ţ, âîiivToc=dente), care are mia 
denti, se dice si de plante cu dentiaiori 
ia calice; microeleetromeiru, s. m., (fr. 
nlero-dleotromdtre), instrumentu cu 
care se descoperă celle mai mice cuiti- 
t>atid9electrieItate;fmcrQpa8^rH,-a, adj., 
(fr. mlcroţastr», d'ia Ţa3r^p=pă